Mota-Marin Rascumpararea — col. Omul Nou 1952

COLECŢIA „OMUL N O U“ 


MOTA-MARIN 

RASCUMPARAREA . . . 


19 5 2 










ii 

II 

ii 

11 

II 

ii 

11 

u 

11 

II 

11 

II 

II 

11 

11 

II 

II 

.11 

A 

11 

II 

U 

u 

II 

11 

II 

11 

II 

1 

II 

11 

II 

u 

II 

II 

u 

11 

11 

11 

11 

II 

II 

u 

II 

II 

II 

ii 

II 

11 

11 

ii 

II 

II 

11 

11 

II 

II 

II 

11 

u 

II 

II 

11 

II 


Colecţia "Omul Nou" 


1 


MOTA-MARIN 


Răacump&rarea... 


19 5 2 


ii 

U 

II 

11 

II 

11 

li 

II 

11 

11 

11 

u 

II 

11 

11 

II 

ii 

11 

11 

II 

u 

11 

1 

11 

11 

II 

11 

II 

11 

II 

II 

II 

II 

11 

II 

11 

II 

u 

II 

II 

II 

11 

II 

11 

II 

11 

u 

II 

il 

ll 

II 

I 

1 




Jurământul Legionarilor 
MOŢA şi MARIN 

JUR în faţa lui Dumnezeu, 

In faţa jertfei voastre sfinte 
pentru Kristos şi Legiune, 

Să rup din mine bucuriile pământeşti. 
Să mă smulg din dragostea omenească. 
Si pentru învierea neamului meu. 

In orice clipă. 

Să stau gata de moarte 
o UR • 







ffcH 






RASCUMPARAREA. . . 


Victor Puiu G-ârcineanu 


Reprodus din : Cuvântul Studenţesc 
Uumăr festiv 
Ianuarie-Pebruarie 1937 
Anul XII.Nr. 1-4 










EASC UMÎASA2EA 


Insfârşit, neamului acesta de oameni umili, i 
s'a răscumpărat umilinţa. 

Zarea s'a deschis deodată,străpunsă ca de~o 
suliţă de soare. Orbecăiam şi iată-ne în lumină. 
Eram apăsaţi şi iată-ne liberi.închirciţi mai eram 
şi în nimicnicie şi iată-ne'în slavă. 

Slava, slava romanească, lumina aceea nepămân¬ 
teană, pe care fervoarea viziunii noastre legionare 
o proecta doar departe,în viitor,care revărsată a~ 
supra neamului acesta obidit,din incandescenţa ce¬ 
lor mai sfinte şi mai îndârjite ale noastre dorin* 
ţe ~ iat-o,deodată,fărâmând porţile întunericului, 
coborînd peste sufletul neamului românesc,ca o au¬ 
reolă. 

încordarea 'de viaţă la' care s'au ridicat ei 
- dacă ne depăşeşte pe noi, vorba noastră, gândul 
nostru şi depăşeşte toată istoria românească - a - 
poi depăşeşte prin acelaş salt tot sufletul de azi 
al lumii. 

Insfârşit, neamului acesta de oameni umili,i 
s’a răscumpărat umilinţa. Deacum'nu ne mai simţim 
legaţi de picioare,apăsaţi de moştenirea mediocri¬ 
tăţii noastre.De acum suntem liberi şi totul e de" 





6 


la inceput. Mediocritatea şi păcatele de 1ooo de 
ani ale istoriei noastre au fost răscumpărate .Si 
e ca şi cura n'ar fi fost niciodată. Ceva biblic,ca 
o venire de Messia,s'a întâmplat cu neamul nostru. 
Deacum toate sunt dela încejjut: curate, ne sfârşite. 
De acum ne sunt iar deschise zările .De acum înain¬ 
te putem face multe,putem face totul. 

De acum, prin Moţa şi Marin, începe marele 
început... 


Schiţă biografică 


A» Vantu 


Reprodus d in: Cuvântul Studenţesc 
Număr festiv 
Ianuarie-Februarie 1937 
Anul XII.Nr .1-4 








+ ION I. MOŢA 
-Schiţă biografică- 

I.IJMbţa s’a născut la 5 luli®- 19 o 2 la Qrăştie; 
micul oraş românesc din Hunedoara, aşezat la o mică 
depărtare de Sarmisegetuza şi Grădiştea, cele două 
cetăţi cari amintesc, una eroismul dac,cealaltă m㬠
reţia romană şi care a devenit atat de cunoscut 
prin lupta tineretului activist ardelean xn timpul 
Ungurilor şi prin' foile populare: "Libertatea", 
"FOaia Interesată" şi "Foaia Plugarului". 

Ion Moţa este.fiul Protopopului I.Moţa, condu¬ 
cătorul acestor foi şi unul dintre fruntaşii rom⬠
nilor ardeleni în lupta lor de desrobire naţiona¬ 
lă; iar mama sa Măria,născută Bamian,este fiica pre 
otului Nicolae Damian din Balşe~Hunedoara. Bunicul 
lui I.I.Moţa după tată era preot xn satul No jac, 
tot din judeţul Hunedoara. El se numia tot Ion şi a 
fost ion pasionat cititor de slovă romanească şi 
luptător aprig pentru drepturile poporului său xm- 
pilat .Bunica sa,născută Bogdan, se trăgea tot din- 
tr * o familie de vechi luptători. 

Aceasta, descendenţă este cea mai firească ju¬ 
stificare a' temperamentului şi a mediului în care 
s*a născut şi a crescut Ionel Moţa. Adăugaţi la a- 
ceasta faptul că el vede lumina zilei cam in acelaş 
timp cu apariţia gazetei "Libertatea" care a înce¬ 
put lupta pe care partida .activistă a tineretului 
ardelean dela începutul secolului trecut în frunte 
°u celălalt orăştean Aurel Vlad, a dat-o pentru a- 
firmarea drepturilor româneşti in Ardealul încălcat 

"Pentru a înţelege personalitatea lui I•I .Moţa, 
formaţia sufletească,partea de contribuţie a eredi— 


Io 


tăţii şi influenţa mediului natal,trebue să cunoaş¬ 
tem o pagină din istoria Ardealului de odinioară. 

"Eliminată sistematic din burguri, inteligenţa 
românească din Transilavnia s'a înclinat asupra po¬ 
porului^ trăit în micile orăşele de provincie,păs¬ 
trând legătura sufletească cu massele ţărăneşti,şi 
toată osteneala sa,s'a concentrat într'o mare misi¬ 
une cult virală .Elementul de propagandă şi de răspân¬ 
dire a ideilor în secolul XIX, -ziarul,- a înflorit 
într'o frumuseţe cu totul particulară, şi specifica 
în Ardeal. Ziarul ardelean era monitorul naţiona¬ 
lismul vii, conducătorii Ivii erau întotdeauna inte- 
lectuali,animatori,şi luptători pe baricade. 

"Ziaristica ardelenească n'a cunoscut -ceeace se 
chiamă zâzanie de partid,şi a fost ferită de profe¬ 
sionismul fără suflet al ziarului modern.Ziarul ar¬ 
delean era o foaie'de cultura şi educaţie sufletea- 
scă,o armă de luptă a naţionalismului şi un basti¬ 
ment de rezistenţă al inteligenţei. Ziaristul se a- 
dresa poporului, Românilor şi de aceea, pe lângă 
faptul, că şi-a păstrat un caracter pronunţat roma¬ 
nesc, a fost ferit de infiltraţia mercenarilor şi a 
scribilor din oraşele înstrăinate. 

"Gh.Bariţiu cu "Gazeta Transilvaniei",Aurel Mu- 
reşatiu cu "Carpaţii",Părintele Ion Moţa cu "Foaia 
Interesată" şi "Libertatea",au dat această rânduia- 
lă presei ardeleneşti".*) 

După absolvirea şcolii primare în oraşul natal 
I.I.Moţa a urmat primele clase liceale la liceul 
unguresc "fdgimnazium", având coleg pe Gorneliu Ge 
orgescu, camaradul său de luptă de mai târziu. 

După declararea războiului mondial în 1915, 
tatăl său urmând politica instinctului naţional de 
atunci, trece Carpaţii în ţara mumă;unde alături de 
celălalt mare preot, Vasile Lucaciu, va duce lupta 
pentru intrarea României în războiul de desrobire. 

Ou mari greutăţi,trece şi Ionel împreună cu 

*)Nicolae Roşu,Un ziarist de luptă: Ion Moţa, 
Convorbiri Literare,LXIX.- 8-1 o.Aug.-Oct. 1906 


11 


Tnnmfl şi surorile sale în ţară unde îşi urmează 
cursurile secundare la "Liceul Lazăr", Întrerupte 
doar'de cumplitul refugiu care îl duce la Iaşi . 
Uci, într'o colonie de şcolari alături de priete¬ 
nul său Inginerul Stoicoiu au fist la munca câmpu¬ 
lui în comunele Holboca şi Cristeşti din jud.Iaşi, 
muncind pentru ostaşii cari luptau pe front pentru 

apărarea ţării. ^ 

Un episod da atunci vădeşte întreaga abnegaţie 

şi simţul de sacrificiu al lui Ionel Moţa, de mai 

târziu. , , 

De groaza invaziei germane asupra Moldovei,toţi 

şcolarii şi cu supraveghetorii acelei colonii,pleca 
seră. într’o Sâmbătă seara târzie, prietenul său 
Stoicoiu,întorcandu-se dela Iaşi, in colonie,il ga 
seşte singur. Uimit îl întreabă cum de mai sta aco- 

lo? 

-Nu vezi, că au plecat toţi şi că cei din jur 
-era vin lagăr de prizonieri- ăr putea Să fure tot 
şi să risipească întreaga noastră munca, fu raspun 

sul sfiosului şi frumosului copil blond. 

In timpul acesta el a suferit toate greutăţile 
şi durerile refugiului,fiind departe şi de P^^te 
L său, pe- care statul maghiar il condamnase la moar 

E colorii lui au dosvoltat şi mai nvult puternicul. 

lui simţ naţional şi dragostea faţ& d p EoI ţ“; a “ 
trefrf-tă, fiind unul dintre reprezentanţii cei mai 
sSSmiţi al tinerei generaţii ardeleneşti carele 
înfrăţea pentru totdeauna cu fraţii dm Eegat .Pentru 
1,1.Moţa cuvântul "regăţean" nu a existat niciodată 
"In zilele acestea de .amărăciune -spune-Ionel 
Moţa într'un articol- am-vrea ca un l««u sa ^xe 

ştiut: sunt încă ardeleni mai mulţi decât u an 
şează reclama zilei) cari se ridică pieptiş impo- 




12 


triva acestor schimonosiri care uzurpă dreptul de a 
reprezenta sufletul ardelenesc. Si declarăm cu ho¬ 
tărâre: ^acesta nu e sufletul nostru*. *. *. Ceeace, 
venind în numele Ardealului,amărăşte de ani de zile 
pe românul patriot, falsifică adevărul istoric şi 
caută să desmoştenească tradiţia patriotică, ideea 
naţională cât~decât stăpână până acum în politica 
şi viaţa micii Romanii,-aceasta,e • ceva străin de 
sufletul ardelenesc adevărat") 

In toamna lui 192o, Ionel Moţa pleacă la Paris 
înscriindu-se cu o bursă de stat la Sorbona,unde ur 
mează Dreptul şi Ştiinţele Politice ..Deşi şi-a luat 
cu succes toate examenele,bursa fiindu-i suprimată, 
e nevoit să-şi întrerupă studiile în străinătate şi 
în toamna anului 1921 se înscrie la Facultatea de 
Drept din Cluj. 

Tânăr,ager,cumpătat, şi purtătorul unui nume de 
mare autoritate în Ardeal, Ionel Moţa s*a impus de - 
la început în massa studenţească desemnându-se ca 
un conducător. In toamna anului 1922 el face cunoş¬ 
tinţă la Cluj cu Corneliu Codreanu,Căpitanul lui de 
mai târziu, care se reîntorsese din Germania în ur¬ 
ma isbucnirii mişcărilor studenţeşti. Iată cum 
descrie I.I.Moţa, în articolul •*Spasmul şi conclu¬ 
zia lui" apărut în volumul comemorativ publicat de 
Centrul Studenţesc ‘•Petru Maior" din Cluj, cu pri¬ 
lejul împlinirii'a Io ani de activitate în România 
întregită ( 1928 ),-atmosfera de atunci, în care se 
oglindesc sentimentele şi ideile de cari era p㬠
truns în toamna lui 1922: "Eşti'greşit, iubite co¬ 
leg mai tânăr, dacă îţi închipui,despre cei din ge¬ 
neraţia noastră, că am fi nişte făpturi excepţio¬ 
nale a căror imagine, necunoscută, trebuie să ţi-o * 
alcătuoşti în minte. Noi, în raport cu romanitatea, 
n*am fost ciudate excepţii, ci nimic altceva decât 
exemplarul, acum ceva mai în vârstă, al aceluiaşi 
"romanaş" cu faţa limpede şi ochii curaţi, pe caro 
îl întâlneşti pretutindeni. Iar în privinţa feţei 

*1 I.I.Moţa,Cranii de Lemn,pag. 96 . 


13 


sufleteşti , la fel cu tipul rasei noastre; Bunii 
inimă,miloşi,cu o construcţie spirituală (idealis¬ 
tă) şi cu universala inteligenţă românească. 

In consecinţă: 

1 . Nu am avut ură pentru nimeni. 

2 . Nu ne-au făcut plăcere violenţele contra 
celor slabi şi ne apăraţi. 

3 . Avem ian dram de conştiinţă şi de cenzurare 
a faptelor. 

4. Nu ne erau necunoscute şi •neasimilate in 
suflet (dacă mai era nevoie, faţă de Calităţile 
inăscute ale românului) sau neinţelese, curentele 
de idei "nobile şi umanitare" predicate ’la toate 
răspântiile de ziare şi literatură (cunoaştem char 
şi deviza "libertate,egalitate,fraternitate"). 

5 . Nu eram deloc duşmanii instrucţiunii .uni¬ 
versitare, ai Cărţii şi muncii, ai bibliotecii şi 
laboratoarelor, nu eram nici codoşi la examene şi 
iubeam nobila linişte a studiului. 

Si totuşi.•>. 

Toamna anul vii 1922 a fost desigur cea mai mo¬ 
horâtă toamnă din câte s’au abătut vreodată asupra 
Clujului.Toate neliniştile,apăsările şi amărăciuni 
le'din'lume se strânseseră parcă pe Feleac, pe So¬ 
meş şi,năpădind văzduhul, s*au lăsat ucigătoare a- 
supra oraşului plin de' studenţii reveniţi din va¬ 
canţă .Mizer ia, umezeala, criza de locuinţe,căminuri 
supra ocupate,pentru Romani.Huzureală veselă,lipsă 
de grije, pentru străinii deveniţi sfidători. Prin 
colţuri de stradă se auzea că în anul acela,la me- 
1 dicină,în anul I, jidanii sunt de patru ori mai nu¬ 

meroşi decât Românii. Iar ai noştri, oricât de pu¬ 
ţini erau,nu~şi găseau locul şi tihna. Si,pe lângă 
toate, Feleacul nu mai contenea să copleşească cu 
atmosfera aceea de plumb care ne înneca.. .Nici un 
luminiş pe cer,nici o mângăere,o explicaţi© măcar, 
sau o înţelegere pentru sufletele noastre.Dela ni¬ 
meni. Să nu fi îndrăznit să spui cuiva (cuiva mare) 
in faţa ochilor neliniştile tale, numărătorile pe- 
remtorii,argumentele,pornind dela criteriul naţio - 



14 


nai, căci devenea! băieţaş ridicol care nu făceai 
decât să dovedeşti că incă n'ai trecut prin Uni¬ 
versitate (deşi unii erau de vreo y --4 ani în ea) 
unde să fi putut învăţa,odată pentru totdeauna,în¬ 
ţelepciunea ca: "naţionalitatea e chestiune de vo¬ 
inţă socială,voinţa care,prin reprezentanţii soci¬ 
etăţii, s’au declarat în sensul naţionalizării 0- 
vreilor, deci nu există azi o chestiune naţională" 
aşa‘cum o înţelegem noi din numărătorile,umilinţe¬ 
le şi mizeriile noastre. 

Si^ca şi cum n'am fi avut destul cu noroaiele, 
frigul, lipsa de adăpost şi tot restul mizeriilor 
materiale şi mai ales a mizeriilor morale şi a ne¬ 
liniştilor din sufletele noastre curate de români, 
veni într'o zi să ne gâtuiască vestea sinuciderii 
mei studente, evident româncă, olteancă adusă de 
dragostea pentru Ardeal la Universitatea din Cluj; 
Iubite student regionalist (dacă mai exişti) să mă 
crezi că era adusă de dragostea pentru Ardeal şi 
de nimic altceva. Bursă n'avea, nici loc în cămin, 
nici rude. Că doar a lăsat slovă scrisă că îşi 
curmă viaţa ne mai putând îndura mizeria. Când am 
urcat Feleaoul cu convoiul mortuar (era întreaga 
Universitate la'înmormântare),deasupra capetelor 
noastre triumfau, în aceeaşi blestemată atmosferă, 
toate duhurile de spaimă ale coşmarurilor. Ne bi~ 
ruiseră din nou şi mai crud. 

Nţau.mai trecut decât puţine zile şi,după noui 
şi zadarnice plângeri ironizate, fiorul primei 
veşti ne sguduie pe toţi:’mediciniştii au rupt 
lanţul gâtuitor,au isgonit pe studenţii jidani din 
sala de disecţie" . 

In acest timp îl găsim pe I.I.Moţa delegat al 
studenţimei clujene în Centrul Studenţesc 'T?etru 
Maior" .La 23 Decembrie* 1922 I.I.Moţa a făcut să a 
pară la Cluj împreună cu Iustin Hieşu, autorul 
Tmnul'Studenţesc, ziarul "Dacia Nouă",în care pu - 
blica, în primul-articol "Cauza noastră e justă'in 
ordinea morală şi serveşte progresul social",în 
care justifică mişcarea studenţească şi inchee 


O 


3punând:"Numerus clausus" al nostru e moral si tot 
odată serveşte'progresul .societăţii româneşti .Cau¬ 
za noastră e aşa dar dreaptă şi sfântă. Sfinte ne 
vor fi şi sacrificiile. Lupta trebue să o ducem 
înainte cu perseverenţa apostolatului şi cu vite¬ 
jia sufletelor alese care ştiu că nu este nimic 
mai nobil decât de a te uita pe tine şi a te jert¬ 
fi pentru aproapele năpăstuit". 

"Aşa a făcut Christos"! 

lax in numărul următor găsim un alt articol: 
"Necesitatea naţionalismului radical" prin care a~ 
rată moralitatea luptei conforme cu dogma creştină. 

Dacia Nouă a fost "după fericita expresie' a 
D-lui Nicolae Roşu: "Prima alarmă' ziaristică a 
mişcării naţionaliste care începea, sau mai bine 
zis se continua cu o nouă generaţie. 

Articolele publicate acolo punctează primele 
etape ale unei bătălii care avea să se transforme 
într'o mişcare politică.In vremea aceea I.I.Moţa, 
alăturea de marele lui prieten Corneliu Zelea Co- 
dreanu, făcea legătura sufletească a unei genera¬ 
ţii,restabilea. unitatea de mişcare a noului, naţio¬ 
nalism, şi prin scrisul său r se alipea unei disci¬ 
pline intelectuale care avea să justifice o serie 
de realizări practice"*). 

In primăvara anului 1923, în urma demisiunii 
fostului preşedinte al Centrului Studenţesc ^Petru 
Maior",Alexa care susţinea teza intrării la cursu¬ 
ri a studenţimii, I.I.Moţa a fost ales preşedinte, 
deşi tradiţia era să fie aleşi numai dintre studeh 
ţii ultimilor ani. EL devenise exponentul curen¬ 
tului gruptO-uLfoanai ' de Corneliu Codreanu în toamna, 
anului 1922, la Cluj, şi ce.ro* susţinea că studenţi¬ 
mea luptă pentru onoare şi că "lupta va trebui du¬ 
să până la limita cea de pe urmă a rezistenţei"^)! 

In calitate de preşedinte al studenţimii cluje¬ 
ne. Ionel Moţa se opune cu toată darzenia încercări* 

**) Nicolae Roşu, idem,pag.37 8 * 

■*) Corneliu Z.Codreanu,-Pentru Legionari- 147* 



16 


lor guvernului de a determina pe studenţi să intre 
la cursuri,pentru care fapt este eliminat din toate 
Universităţile ţării,fără a mai fi reprimit vr*oda¬ 
tă»' - 

“Fiul tel ui care a suferit temniţa Seghedinului 
şi'condamnarea la moarte din partea ungurilor, pen¬ 
tru atitudinea lui romaneasca — nu so putea cultiva 
la căldura culturii româneşti,pentru că striga pri¬ 
mejdia care ne ameninţa şi mai grozav din partea 
altui duşman: Jidanii*.»*'). 

In anul 1923, sub impulsul curentului naţiona¬ 
list a infiinţat, impreună cu profesorii I.C.Cătu - 
neanu,Oiortea,TuLiu Hăţegan,avocat Em.Vasiliu-Cluj, 
ilcţiiuiea Somâneaccă'*, o organizaţie de lupta naţi¬ 
onalist a-politică care a fuzionat mai târziu cu 

In acelaş an a tradus din limba franceză K Pro- 
tccoalei6 înţelepţilor Sionului» care sunt comenta - 
v*e do d nii J.rox »I.C-*Catuneanu şi av. Hji.yasiliu 
Oluj. Volumul a'fost' tipărit în editura ziarului' 
••‘Libertatea»,Orăştie, 1923 .Această valoroasă lucrare 
poartă urmatcarea dedicaţie: Autorii acestei ediţii 
romaneşti a Protocoalelor, inchină cu recunoştinţă 
lucrarea lor Studenţimii romane, care prin mişca— 
rea-i generoasă din anii 1922-1923, rie-a'trezit la 
realitate din “slăbiciunea,neprevederea şi venali¬ 
tatea noastră 0 *-?), şi a ştiut să transmită tuturor 
straturilor ^poporului român focul sacru al luptei 
fără preget împotriva jidanilor cotropitori-' 1 . 

In calitate de preşedinte al Centrul ui,Studen¬ 
ţesc “Petru Maior» ia parte la congresul conducăto¬ 
rilor mişcării Studenţeşti care a avut loc la 
22-25 August 1923, la Iaşi,la Mănăstirea “Cetăţuia» 
Şi pădurea din Dealul Galatei, când s*a .proclamat 
ziua de 1 o Decembrie ca sărbătoare naţională a stu¬ 
denţimii. române. Cu acest prilej I PE .Moţa a fost a- 

*) I .Banea “Glasul -Strămoşesc» anul IV Nr .1 . 

**)Costache.Negri,citat de N.Iorga în “Istoria 
Evreilor în ţările noastre» din 1931,pag.39, 


17 


Ies alături de Corneliu Z.Codreanu, Tudose Popeseu, 
Ilie Garneaţă,şi Dr .Simionescu, ca să dea directive 
de acţiune intregii mişcări studenţeşti. Vorbind de 
acest^congres Căpitanul spune: “Mă bucuram de toate 
hotăririle acestui congres care era în spiritul ve¬ 
derilor noastre,dar mai ales pentrucă în grupul nos 
tru câştigasem un om: pe I.1.Moţa,Preşedintele Cen¬ 
trului Studenţesc “Petru Maior» Cluj»*) . 

Astfel,zi de zi,în vâlvătaia' uneia dintre cele 
mai cumplite lupte pe care le-a dus tineretul unei 
ţări,s*a cimentat legătura sufletească între Ionel 
Moţa şi camaradul şi Căpitanul lui, alături de care 
de acum înainte va trăi şi va trece prin toate în¬ 
cercările, va îndura toate suferinţele şi va urca 
toate piscurile luptei naţionale. 

In toamna anului 1 923 ,situaţia mişcării studen¬ 
ţeşti devenind din ce în ce mai critică din cauza 
neînţelegerii guvernanţilor de a satisface justele 
doleanţe alo studonţimii luptătoare, I. I. Moţa se 
duce la Corneliu Z. Codreanu, pe Rarău şi începe 
să-i împărtăşească-, frământările Ivii sufleteşti: 
“Studenţii nu mai pot rezista în toamnă şi decât o 
capitulare ruşinoasă, a noastră a tuturora, după un 
an de luptă, mai bine să-i îndemnăm să intre la 
cursuri iar noi, care i-am condus, 3ă terminăm fru¬ 
mos mişcarea sacrificându-ne, dar făcând să cadă 
lături de noi toţi acei pe cari îi vom găsi mai 
vinovaţi de trădarea intereselor româneşti. Să ne 
procurăm revolvere şi tragem în ei, dând un exemplu 
groaznic caro să rămână dealungul istoriei noastre 
romaneşti. Ce se va alege după aceasta do noi, vom 
muri sau vom rămâne toată viaţa in închisoare nu 
mai interesează»**). 

A urmat apoi, complotul studenţesc în care Moţa 
s*a retras cu coi mai încăpăţinaţi dintre conduc㬠
torii' studonţimii: Corneliu Z. Codreanu, Tudose Po* 
poscu, Ilie Gârnoaţă, Radu Mironovici, C.Gcorgoscu, 
Toodor Bândoc şi alţii. 

*) Corneliu Z .Codreanu,Pontru Legionari 163 . 

**) Corneliu Z .Codrcanu,Pcntru Legionari, 163 • 








18 


n Acest '"complot" nu constituia în mintea lui 
1 .1 .Moţa şi a camarazilor lui decât suprema încer¬ 
care de sacrificare a lor şi pedepsirea celor vi¬ 
novaţi pentru salvarea onoarei, singurul lucru ca¬ 
re le mai rămăsese.Dar în urma trădării,lui Verni- 
cheseu,agent secret al siguranţei cu Nr,696,consfă 
tuirea lor în care se hotărîse executarea complo¬ 
tului, a fest surprinsă de poliţie în. Str.13 Sep¬ 
tembrie, acasă la NWUDragoş. 

De atunci, din seara aceea a început pentru I. 
I .Moţa şi camarazii lui o serie de lungi şi grele 
zile şi nopţi la Văcăreşti. 

Complotul şi curajul lor de a~şi asuma întrea¬ 
ga răspundere a faptei,de a înfiera atitudinea ne¬ 
românească a guvernului cu tot riscul celor Io ani 
de temniţă ce-i ameninţa a căzut ca o bombă în ma“ 
ssole mari ale poporului românesc. Ideia lor s'a 
impus. Romanii le-au luat apărarea .punându-i sub 
scutul lor. 

. Vorbind de procesul care a urmat D-l Goga Oct. 
spune: :> Ce e nai interesant,însă,băieţii dela V㬠
căreşti erau într'o strânsă legătură de credinţă 
cu zeci de mii de colegi de-ai lor, care la toate 
Universităţile înfăţişează întreaga noastră pătură 
intelectuală de mâine,ou puternice ramificaţii su¬ 
fleteşti pe suprafaţa ţării. Aceste zeci de mii 
şi-au manifestat sgomotos solidaritatea lor cu in¬ 
culpaţii, pe oare îi socoteau expresia unei’simţiri 
■unanime «Adăugând la avalanşa considerabilă, faptul 
că o întreagă pleiadă de fruntaşi ai legilor s'au 
grăbit să ia apărarea celor de pe banca acuzaţilor 
Procesul s’a judecat într'o radiaţiune caldă de 
simpatie a celor prezenţi, pledoariile au mişcat 
asistenţa până la lacrimi, iar juraţii în unanimi¬ 
tate au adus verdict de achitare. Când s'a aflat 
sentinţa, dela vin capăt al ţării la altul, o vie 
mulţumire a înseninat frunţile şi în multe părţi 
s'au produs manifestaţii de aprobare. 

Adevărul e deci că nu ne găsim în faţa unui 
fenomen izolat de înfierbântare a câtorva singura ¬ 


19 


tici,ci în plin curent de mulţime, care angajează 
conştiinţa publică*). 

Deşi în momentul când a plecat la Bucureşti el 
îşi depusese mandatul, în urma arestării sale, la 
Cluj, s’a ales un nou comitet cu un vice-preşedin - 
te, lăsându-1 pe Ionel Moţa, fostul preşedinte, la 
locul său de cinste, realegându-1 preşedinte din 
închisoare. 

Noul comitet a trimis Regelui Ferdinand, ou o 
cazia arestărilor în chestia complotului, o lungă 
telegramă cu următorul sfârşit: "Studenţimea va 
urma lupta începută şi e gata, pentru ideile ei, 
să-şi jertfească şi viaţa". 

In ziua de 13 Octombrie 1923 venerabil vil său 
părinte,Ion Moţa,venind să-şi vadă fiul său dus la 
puşcărie de Români,pentru o cauză românească, -a a~ 
vut cu fiul său, în faţa judelui de instrucţie Ra“ 
dovanu,următoarea convorbire: 

"Doresc să ştii tată,că comunicatul guvernului 
după care s'ar fi descoperit la noi un complot Îm¬ 
potriva vieţii mai multor miniştri,nu e deloc ade¬ 
vărat'. Noi n'am mărturisit niciodată aşa ceva'. 
Căci nu contre, guvernului ora îndreptată pornirea 
noastră.Si mă mir că guvernul caro cunoaşte mărtu¬ 
risirile noastre, nu dosminto acol comunicat'. 11 
vom dosminţi noi când vom avea putinţă. 

Pornirea noastră era îndreptată impotriva^duş¬ 
manilor cauzei noastre studenţeşti cari sunt ui a 
celaş timp şi duşmanii ţării şi ai neamului nos¬ 
tru'. 

-Dar domnule Moţa, a întrerupt judecătorul Re,, 
dovanu,-tatăl d"talo a fost închis de repetate ori 
în-temniţă do unguri pentru lupta sa naţională,to^ 
tuşi dânsul n'a pus mâna pe revolver intru apăra 

rea dreptăţii salo'. ^ ^ 

-A trăit între âlte împrejurări, m alte vre¬ 
muri, cu alte vederi, - a răspuns Moţa fiul^A pune 
mâna pe armă,de ce adică ar fi îndata aşa de osan- 


*) Oct.Goga "Mustul care fierbe" pag.74- 







2o 


dit? Dacă,domnule judecator,azi dă năvală la hotar 
o armată de duşmani din'afară, mă mânaţi să-i îm¬ 
puşc. Si cu cât i~oi împuşca mai bine,îmi veţi aco- 
peri mai tare pieptul cu decoraţii. Iar acum mă 
gândesc numai şă ridic mâna împotriva duşmanului 
din lăuntru, şi mă aruncaţi în temniţă’. 

"Acela e răsboiubdupă lege,acesta nu, răspunde 
judele. 

"Erejudiciu d-le judecător,e numai prejudiciul 
duşmanul din afară ce _ mi face? Are să-mi răpeasoă 
bunul meu din ţara mea 1 . Duşmanul din lăuntru fade 
acelaş lucru,doar că stând linştit în scaune moi, 
aci între noi,şi chiar scutit de noi,ne răpeşte zi 
de zi bunul şi dreptul nostru în casa lui! Si îm" 
potriva lui de~mi ridic braţul, îndată e o ori" 
mă".*) 

Pe ce au jurat ei când au plecat in această 
luptă de salvare a onoarei unei generaţii! 

Pe obuzele din tranşeele dela MăŞăşeşti şi pe 
iarba crescută din sângele eroilor în acele şan" 
ţuri. 

Iată'cum relatează părintele său, protopopul. 
Ion Moţa,acest fapt: 

"Intr'o zi ne"am trezit, cu el venind din Mol" 
dova (după congresul lor dela Iaşi) şi având gea¬ 
mantanul său mic de mană, plin de fiare ruginite. 
Ne-a dus şi ni le-a arătat cu evalvie: Uite mamă, 
ăsta - :", obuz din tranşeele dela Mărăşeşti, asta"i o 
jumătatepde cască pe care a purtat-o oarecare erou 
şi ceva şrăpnelă duşmană i~a crăpat~o în două cu 
cap Cu tot; asta e grenată de mână descărcată,"iar 
asta,uite,mamă, e iarbă crescută acolo în tranşee, 
hrănită cu sânge de eroi! Mi-am luat-o-ca ®talis~ 
man" şi o port la mine ca să mă păzească de rău!.. 
Si~i străluceau ochii vorbind de acele relicve cu¬ 
lese din locuri sfinţite de eroii neamului". 

Pe aceste lucruri se vede că îşifăcuseră şl 
jurământul lor, pe relicve dela Mărăşeşti şi pe 


*) Cuvântul Studenţe sc,din 3° Oct.1923• 


21 


iarba crescut din sânge de eroi... 

Si le-a închis iară,ca lucruri sfinte, în gea¬ 
mantan. 

In zilele din urmă apoi, şi-a cercetat pe toţi 
verişorii şi rudele tinere, petrecând cea ştiri în¬ 
tregi cu ei, jucându-se cu ei,povestind, şi ne mai 
lăsându-i de lângă sine, oprindu-i şi la masă, iar 
seara îi făcea să se culce pe rând cu el în odaia 
lui," pe toţi îi îmbrăţişa atât de deosebit cu su¬ 
fletul său, - fără însă' a trăda prin un singur cu¬ 
vânt ori prin o lacrimă,că acestea sunt un "adio", 
în ajunul plecării sale,neştiind de~i va mai reve¬ 
dea ori nu".. .*) 

E ceoace I.I.Moţa caracterizează mai târziu în 
aceste lapidare cuvinte: duhul marilor rupturi din 
lumea veche înfrăţită cu străinul duşman...porni " 
rea eroică,în spirit do totală jertfă personală»*), 
şi ceoaco constituo fără. îndoială spiritul condu¬ 
cător al mişcării naţionalisto legionare. 

La 29 Martie 1924 trebuia să. se judece proce¬ 
sul. 

In ajun însă,la 28 Martie 1924,Ionel Moţa,caro 
ora tot timpul foarte abătut pentrucă avea credin¬ 
ţa că dacă-nu rezolvă problema trădării, sacrifi¬ 
ciul lor şi lupta, cărora, se închinase va'fi com¬ 
promisă, chiamă. la ol po fostul lor camare.d, Verni - 
choscu, şi din proprie iniţiativă trage mai multe 
focuri do re voi vor, chiar, în ce.ncolaria închisorii, 
asupra trădătorului. 

Eodoapsa trădătorului în ţara in caro aceşti 
oameni rămăseseră nepedopsiti a răsunat pretutin¬ 
deni. Poporul a îmbrăţişat din nou fapta preşedin¬ 
telui Centrului Studenţesc din Cluj,caro făcoa în¬ 
că odată, dovada că. pe lângă un element do vastă 
cultură, ora şi o maro forţă morală. 

A'doua zi la proces,doşi situaţia lor se ină.s" 
priso, totuşi într'un elan do mare entuziasm au 

*1 Pr .Ion Moţa, "Libertatea", 18 Oct .1923 • 

**) Cranii de Lemn,pag. 151• 





22 


fost achitaşi. 

Cu to|ii au^fost eliberaţi afară do Moţa caro 
a ramas, insă,, încă, şase luni întovărăşit numai do 
studentul Lconida Vlad, caro i—a adus revolverul 
îritr'o cutie do bonboane. 

La interogatoriu Ionel. Moţa declară-că "a s㬠
vârşit fapta conştiont, căci Vernichescu făcea în¬ 
doita operaţie do laş .trădător şi de membru activ 
în viaţa studenţească". „ • 

"^ostul fa'a venit dintr'o revoltă spontană a 
unei clipe,spune âl Oct «G-oga>ci s‘aurzit cu înce¬ 
tul,zi do zi,noapte do noapte,după dovezile palpa- 
bilo alo prieteniei batjocorite. Studentul Moţa a 
trecut printr'un lung calvar moral...Rob al ideoi, 
°1 J-Şl pierduse libertatea,fără să murmure,până în 
ceasul, când l-a isbit în obraz trădarea. 

. "Un. lucru ,e . cert, student,ul dela Văcăreşti des¬ 
chide o portiţă spre psihologia Ardealului'nostru, 
în o,are,ca .îritr'un cazan bătrân şi ruginit, cloco¬ 
tesc patimi adânci. Treceţi prin satele noastre, 
cântăriţi puţin ce o după privirea îngândurată a 
ţăranilor pare adăposteasc mistere de demult'. Du 
ceia-vă la Gră.ştie, citiţi gazetele populare ale 
Părintelui • Moţa de 2o ani încoace, ori staţi do 
vorba 2 minute cu preoteasa, acolo la ea acasă. 
Veţi înţelege degrabă,că o lume aspră,,tare în cre¬ 
dinţa ci,cu accente de energie nebănuită şi cu no¬ 
te de austeritate patriarhală, o pe oale să-şi 
strige evanghelia ei«.. Ei au e scaladat veacurile 
ou instinctele lor,cu cară nu se poate face niciun 
târg. Ei reprezintă religia naţională fanatică şi 
intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieţii 
noastre de stat*;*) 

Procesul lor,.caro constitue unul din marilo 
momente alo mişcării naţionale,s*a judecat în ziua 
de'26'Septembrie 1924, la Curtea cu Juri din Bucu¬ 
reşti, în cadrul acoluiaş elan al întregei conşti¬ 
inţe româneşti care vedea în "gestul lui I.I.Moţa 

Oct .Goga, ‘^Mustul caro fierbe",pag .64. 


23 


un început de acţiune în contra trădătorilor şi o 
dovadă de sănătate morală. Gestul lui apărea ca o 
lumină 'înmmijlocul vieţii româneşti, în care veac 
de veac, luptătorii pentru neam au fost doborâţi 
prin trădare".*) 

In fruntea.acelei pleiade de fruntaşi ai legi¬ 
lor cari s'au grăbit să ia apărarea lui 1.1 .Moţa a 
apărut înşuşi prof.N.C .Pauleseu,a cărui înfăţişare 
de savant cu chip de sfânt a făcut o mare impresi- 
une şi care aspus întru apărarea faptei lui Ionel 
Moţa aceste cuvinte rămase deatunci ca un catehism 
pentru generaţia luptătoare: 

"Procesul de astăzi e, în realitate, procesul 
trădării, care e cea mai infamă dintre crime, căci 
ea adaugă amăgirea vicleană,şi făţarnică,la cruzi¬ 
mea nelegiuirii. Ea întruneşte sărutul lui Iuda,cu 
răstignirea lui Hristos. 

"In timp de pace, legistlaţiile creştine nu au 
nici un paragraf penal destinat trădării. Si ast¬ 
fel, dintr'un lapsus juridic regretabil, groaznica 
fărădelege,ce inspiră atâta scârbă,rămâne nopodep- 
sită. 

"Cu toate acestea, nu încape îndoială asupra 
felului pedepsei ce se cuvine t r ădr.t or ului, -deoa¬ 
rece Dumnezeu a făcut ca Iuda să se pedepsească, el 
însuşi,prin ştrangulare. 

"Dar, în timp de răsboi, trădarea de Naţie se 
pedepseşte,totdeauna,cu moartea. 

"Ori, studenţii noştri, şi cu'dânşii toată, tine¬ 
rimea, floarea României de mâine, se află în stare 
de răsboi cu o liftă, de curând pripăşită, ce vrea 
să ne sugrume şi să ne stăpânească'ţara. 

"Fiind deci în stare de răsboi, ei au săvârşit 
im act de dreptate morală,încercând să pedepsească, 
pe un vânzător al fraţilor săA, cari se sacrificau 
unei cauze sfinte. 

Poporul românesc, —ce le e adanO recunoscător 
pentru jerffa lor altruistă,aşteaptă,cu nerăbdare. 


*) Gornoliu Z .Codreanu,Pentru Legionari pag.213 






24 


dela d—voa str ă,achitarea"• • 

In zorii zilei de'27 Septembrie,justiţia popu¬ 
lară a adus un verdict de achitare care a fost 
primit în întreaga ţară cu mare entuziasm, consti¬ 
tuind' încă un imbold în marea luptă ce era să se 
continue. 

După achitare, I.I.Moţa părăseşte închisoarea, 
dup - un an fără 13 zile. 31 se duce să-şi vadă p㬠
rinţii iar în drum se ppreşte la Cluj unde este 
primit cu multă însufleţire de profesori, studenţi 
şi întreaga lume romanească. 

Or această ocazie Ion I.Moţa îşi ia rămas bun 
dela camarazii săi- clujeni care pentru meritele 
sale excepţionale şi ţinuta sa eroică îl proclamă 
preşedinte de onoare al Centrului Studenţesc ''Pe¬ 
tru Maior”. 

Dar înainte.de a pleca din închisoare. Ion Mo¬ 
ţa,cu Corneliu ^elea Codreanu,Ilie Gârneaţă,Corne- 
liu Georgeufcu, Tudose Popescu şi Radu Mironovici, 
grupul^numit de atunci al Văcăreştenilor,S'au legat 
să rămână uniţi până la sfârşitul vieţii, luptând 
pentru cauza lor, sub protecţia îngerului care îi 
încălzise în închisoare şi le dăduse în fiecare zi 
tărie: Sf .Afchanghel Mihail.Astfel s'a format Legi¬ 
unea Arhanghelul Mihail.Centrul acţiune! era fixat 
la Iaşi şi ei se legaseră prin jurământ de a se 
întâlni cu toţii în vechea metropolă moldoveneas¬ 
că, aşa că imediat după ce şi - a văzut părinţii Ion 
I.Moţa"s'a stabilit la Iaşi conform legământului. 

Deşi eliminat din toate Universităţile d~l 
prof.A.C.Cuza,fiind decan,îl înscrie ca student al 
Facultăţii de Drept din Iaşi. 

Dar numai după o liană de libertate, I.-I. Moţa 
este din nou arestat cu ceilalţi •'complotişti 1 *, la 
24 Octombrie 1924,în-urma pedepsirii'călăului miş*’ 
cării naţionaliste şi a studenţimei,- prefectul de 
poliţie de tristă amintire C.Manciu şi încarcerat 
la Galata, unde stă până la Sărbătorile Crăciunu¬ 
lui,dar după 11 zile de greva setei şi a foamei,au 
fost eliberaţi, cu excepţia lui Corneliu Zelea Co- 


25 


dreanu. 

In acelaş timp Moţa redactează din inchisoarea 
Galata un memoriu către Regele Ferdinand caro a 
fost însuşit,apoi,de către întreaga studenţimea. 

"Căci mişcarea Naţională a studenţimei confun- 
dându-se cu interesele de viaţă ale naţiunei noas¬ 
tre, politica de înăbuşire a mişcării noastre în¬ 
semnează: "Lupta guvernului cu Naţia’*,la ale cărei 
interese a fost chemat să vegheze. Aşa dar: in loc 
de'a vindeca boala Naţiei,guvernul a crezut de bi¬ 
ne,pentru potolirea lucrurilor,să-şi mă,soar© pute¬ 
rile cu Naţia însăşi,crezând ca o poate învinge şi 
că,invingând-o,ar ajunge la vr'un rezultat bun. A- 
ceartă luptă trebue să înceteze,şi nu poate înceta 
decât acordând naţiei'libertatea nestânjenită de 
a _ şi apăra interesele, pe căile legale ee-i stau 
inainte;Găci dacă lupta aceasta va continua, cum a 
început,şi se duce de doi ani de zile,-naţia fiind 
silită a se apăra împotriva loviturilor guvernului 
ei- sunt 'de neînlăturat desnodămintele cele mai 
dureroase, determinate de invincibile legi natura¬ 
le. Căci legea conservării fiinţei naţiei pretinde 
neapărat ca naţia să iasă bir*uit oare din luptele 
ei cu cei cari îi compromit existenţa, -orice 
jertfă ar cere această victorie, şi peste orice 
desnodăminte dureroase ar trebui să se troacă"*). 

După eliberare I.I.Moţa ia conducerea taberii 
de muncă dela "Căminul Cultural Creştin® po care 
Corneliu Zelea Codreanu îl începuse după elibera¬ 
rea dela Văcăreşti. 

La 2o Mai apare alături de Corneliu Zelea Co - 
dreanu şi'ceilalţi "Văcăreşteni* în procesul dela 
T.Severin, oonde sunt achitaţi însoriind oona din pa¬ 
ginile cele mai glorioase din lupta tineretului 
naţionalist. 

In Septembrie,însă,Moţa este din nou arestatîn 
bază ''legii Mârzesou" pentru o manifestaţie de so¬ 
lidarizare cu Căpitanul în cazul Manciu.După o lu- 

* l I.I .Moţa,Cranii do Lemn,pag.49 * 



26 


na de prevenţie este condamnat la o lună, pedeapsă 
care. o ispăşeşte în închisoarea Galata,'fiind prin 
condamnare pe baza acestei legi ţariste, de triştă 
amintire, precursoarea actualei legi pontru apăra¬ 
rea Statului şi care mâine va- constitui cea mai 
elocque.tă mărturie a monstruozităţilor juridice şi 
a obstacolelor-puse în.calea naţionalismului ce i- 
rupea vulcanic. 

In"toamna aceluiaş an,după ce părăseşte închi¬ 
soarea, pleacă cu Gorneliu Zelea Codreanu la Gre- 
noble,unde-şi ia licenţa în Drept. 

- -In vara lui 1925» însoţeşte pe d - nii prof.A.G. 
Cuza şi. Dr.C.SumuleanUjla congresul antisemit mon¬ 
dial care a. avut loc'la.Budapesta. Aici reprezintă 
tinerimea romanească,fiind chiar redactorul statu¬ 
telor secţiunii tineretului mondial antisemit. , 

In. 1926 îşi face stagiul militar la “Şcoala de 
Of. de rezervă de Infanterie" din Bucureşti, fiind 
şeful promoţiei acelui ah. 

■ Vineri,24 Iunie 1927» se înfiinţează ''Legiunea 
Arhanghelul Mihail" de sub conducerea.ini Corneliu 
Zşlea Codreanu. 

Alături do el şi ceilalţi Văcăreşteni este şi 
Ionel Moţa care va avea de acum înainte alături de 
Căpitanul lui rolul cel mai preponderent în marile 
bătălii pe care le va purta această glorioasă or¬ 
ganizaţie. 

La 1 August 1927. apare 'Pământul Strămoşesc", 
organ al Legiunii "Arhanghelul Mihail" pentru ap㬠
rarea pământului strămoşesc. In primul număr I.I; 
Moţa semnează alături de Căpitan, Ilie Gârneaţă, 
Corneliu Georgescu şi Radu Lîironovici articolul 
program care se termina cu deviza* "Faţa la duş¬ 
man". In acelaş număr semnează articolul ’la Icoa¬ 
nă" în care, făcând procesul sistemului nenorocit 
de până atuncia din mişcarea naţională fixează 
principiile şi năzuinţele nouii organizaţii şi 
termină cu maifestarea credinţei in biruinţă. 

Xn acest'articol, reprodus mai târziu in "Cra¬ 
nii de Lemn", găsim în forma- lui iniţială aceste 


27 


cuvinte profetice: -'Credem neclintit, şi vedem în- 
zare,în lungul căii noastre, nebănuite biruinţi şi 
minuni cereşti .Nu le anunţăm acum aici,pentru a fi 
crezuţi deodată (ştiu că va fi poate chiar contra 
rul), ci pentru ca mâine,când ele se vor împlini, 
când asupra noastră se vor răspândi neînchipuite 
daruri ale milei cereşti aducătoare de mântuire, 
atunci să avem o dovadă,că le-am prevăzut şi că le 
judecăm bine". Nu era decât o prevestire,a minuni¬ 
lor văzute de atunci încoace pe care era să le 
trăiască Legiunea prin toate încercările din caro 
aa a ieşit învingătoare. 

La 18 August acelaş an, s'a căsătorit cu* D~ra 
Iridonta Zelea Codreanu, vrednica sa tovarăşe do 
viaţă. Cununia a avut loc în cadrul pios al Mănăs¬ 
tirii 'Neamţului, în biserica istorică zidită do 
Stcfan,Domnul Moldovei, iar mica petrecere de după 
aceia, în mijlocul pădurii, în sunetul scripooi şi 
al fluerelor ciobanilor Tulan şi Ursache şi a chi 
viiturilor voiniceşti .0 adevărată nuntă românească'. 
Cu această ocazie mirele de atunci pătruns do - 
inalta lui chemare a spus scurt: "Eu nu voi înşela 
in: oeeace aşteptaţi dola mine". Pentruca mica dare 
de seamă din 'Pământul Strămoşesc 4 dola 1 Septem¬ 
brie să se termine cu aceste profetice cuvinte: 
Fie ca toţi cei legaţi de dceastă nuntă, să se sim¬ 
tă mândri în viitor atunci, când mirele prin acti¬ 
vitatea lui de mâine, va face ca această nuntă să 
fie istorică ". 

La 8 Noembrie 1927 a'avut loc la Iaşi legămân¬ 
tul primilor legionari şi primirea săcuşorului cu 
ţărână, adusă din toate locurile vinde sângelo vi¬ 
teaz al Românilor s*a vărsat pontru apăraroa p㬠
mântului strămoşesc. I.I .Moţa împreună, cu Corneliu 
Georgescu a adus ţărâna dela Sarmisegetuza,care e- 
ra roşie,simbolizând sângelo vărdat acolo din bel¬ 
şug. Cu acest prilej I.I .Moţa a luat legământul Ivii 
Corneliu Zeloa'Codreanu şi a încredinţat acestuia 
săcuşorul cu ţărână,după care Căpitanul a luat le¬ 
gământul lui Moţa şi al celorlalţi. 




28 


După aceea Ionel Moţa a început practica pro¬ 
fesiunii de advocat la Sibiu şi-şi continua studi¬ 
ile de doctorat la Grenoble. 

In acest timp el colaborează permanent la "P㬠
mântul Strămoşesc",unde articolele sale,adânc gân¬ 
dite şi frumos scrise,sunt sorbite cu nesaţ de no¬ 
ile falăngi legionare care veneau să adauge şi să 
ingroaşe rândurile primilor credincioşi din juriul 
Căpitanului. 

I.1.Moţa este purtătorul de cuvânt scris al 
noii^şcoli eroice,doctrinarul în concepţia lui cea 
mai inaltă a tuturor simţirilor şi acţiunilor pe 
care le înfăptuia noua oaste. 

Răspaunsul său tăios ca o sabxe se indreaptă a 
supra tuturor acelora cari caută să zădărnicească 
sau 3 ă coboare mersul mişcării naţionaliste sau să 
înlocuiască concepţia ei pur spirituală prin con¬ 
cepţia materialistă l, a culturii isvorîtă din eco¬ 
nomie Iar când vechii politiciani ardeleni caută 
să pună în joc, din calcule egoiste şi politice,u- 
nitatea statului întregit, sau să înlocuiască ve¬ 
chile credinţe naţionaliste şi creştine care sd 
păstraseră în zăcămintele sufleteşti milenare a Ar¬ 
dealului, prin formulele utopiei cosmopolite,vervul 
lui 1.1 .Moţa capătă sclipiri îngereşti. Respingând 
toată această mentalitate nenorocită,Ionel Moţa,în 
glasul căruia se acumulase protestarea milenară a 
Ardealului luptător pentru neam şi glie declară: 
"Acesta nu a sufletul nostru". 

Neputând participa la Congresul Studenţesc de 
la Oradea Mare din Decembrie 1927 trimite o scri¬ 
soare, in care după ce îşi exprimă opinia asupra 
datoriei ce o au studenţii faţă de acţiunea jidă- 
nească îndreptată asupra Naţiei Româneşti, spune 
intre altele: "Socotesc că trebue să se respingă 
categoric formula de a reduce pe student numai la 
activitatea cărţii. Aceasta ar însemna nu 'numai 
contrazicerea tradiţei istorice universitare, ci,- 
raai ales,a lipsi naţiunea de concursul eforturilor 
curate şi desinteresate ale tinerimii,care concurs 


29 


totdeauna a fost esenţial în soluţionarea proble¬ 
melor capitale ale vieţii naţionale". 

Majoritatea generaţiilor de studenţi trecuţi 
prin Universitate de la 1922 încoace,şi-au făcut o 
onoare şi un angajament de viaţă din 'combaterea 
celei mai grozave primejdii naţionale şi mondiale 
din câte's'au abătut peste creştinătate: Iudaismul 
criminal,- distrugător al culturii şi al organismu¬ 
lui naţional... Căci să se ştie că onoarea şi' 
prestigiul de care s’a bucurat studenţimea romană 
până acum în faţa străinătăţii naţionaliste cât şi 
în sufletele românilor, s'a datorat energiei vigu¬ 
roase cu care,în anii din urmă, a luat în piept pe 
monstrul stăpân'al lumii: "Iudaismul francmasonia 
şi materialist",pentruca 3ă încheie'astfel: ..."Aş 
vrea să contribui să ajungă şi dânşii la această 
poziţiune de pace sufletească pe care n'o ^poate 
avea,în vremuri cumplite oa cele de azi, decât cei 
ce se reozimă pe spadă, cu ochii la inamic, in aş— 
tepatarea luptei pentru acel 'Imperiu ce pluteşte 
deasupra noastră,obsorvandu-ne,ajutându-ne şi man 
gâindu-ne"*] • 

In strânsă legătură cu urmările acestui con¬ 
gres studenţesc, I.I.Moţa, în calitate -de student 
doctorand în drept*, dă acel documentat şi inspirat 
răspuns Ia invitaţia prof. Gh.Bogdan~Duică de a _ i 
recita formula studonţeasoă soluţionatoare a pro - 

blemoi jidăneşti. * 

După oum, in legătură ou minunea cereasca in 
tâmplată la Închisoarea Clujului în care chipul 
lui Isus a apărut unui grup de 11 studenţi ares 
taţi, într’o chilie a acelei închisori. Ionel Moţa 
scrie în numărul dela 15 februarie 1928 a revistei 
«Pământul Strămoşesc" articolul «Isus apare*n în¬ 
chisori"*. A 

Apariţia aceasta Înseamnă începutul interven 
ţiei active a Divinităţii în problema apărării ome~ 
nirei, în problema desrobirii pământului de sub 


») «p ămân tul Strămoşesc".an.1.Nr «9/927• 





3 ° 


stăpânirea Satanei. 

Deocamdată intervenţia se reduce la asemenea 
fenomene emotive.Deocamdată Isus începe prin a apă" 
rea în închisori,spre mângâierea luptătorilor anti¬ 
semiţi strânşi în chingile-de fier ale 'democraţilor 
comisari regali.Ge veţi fade însă Dvs.,arbitrii pu¬ 
terii politice*când puterea Celui ce va arătat că 
e cu noi,va apărea împotriva voastră şi a prieteni¬ 
lor voştri buni,în manif est ari active şi ‘invincibi¬ 
le? Ce veţi face? Căciţnoi aceştia;'noi ştim ce vom 
avea de făcut'. Ce- arma şi forţe represive veţi mai 
putea opune Supremei forţe Atotputernice"? ; 

La 15 Decembrie • 1929 fiind invitat de către 
Centrul Studenţesc Bucureşti, primul centru în care 
duhul nou al vremii pătrunsese mai adânc, ţine o 
conferinţă la Cercul său de Studii despre' ,! Liga Na¬ 
ţiunii or",idealul,vieiile şi primejdia ei,care apoi 
este publicată în Biblioteca Centrului de Studii a 
Centrului ‘Studenţesc Bucureştii 

Dooumehtătă şi'-expusă cu multă elocvenţă şi 
convingere,îni ea Se întruneşte spiritul rece al ju¬ 
ristului cu inima caldă şi avanta-tă a naţionalismu¬ 
lui creştin. 

Chestiunea Ligii Naţiunilor ora una din proble¬ 
mele care îl preocupă mult pe -Ionel Moţa în acest 
timp. 

Era să facă în 1932, subiectul tezei sale de ; 
doctorat "La sâcurite juridiquo dans la Societe 
des Nations", prezentată Facultăţii de Drept a Uni¬ 
versităţii din G-renoble« 

In rândurile de mai jos vom căuta să redăm ju¬ 
dicioasa recenzie pe care d-1 prof. Romulus A.Stan— 
culescu a făcut-o acestei lucrări în "Acţiunea Ro¬ 
mână" ( 1932 ) a d-lui Dr.Trifu: 

"Dela începutul şi până la sfârşitul cărţii, am 
avut plăcuta impresiune de a fi antrenaţi de pute¬ 
rea unor argumente pe cât de fine, pe atat de te¬ 
meinice, care trădau nu numai hotărâre îndărătnică 
şi energică,nestrămutată a naţionalismului, dar şi 
subtilitatea gândirii, unită cu rigiditatea argu¬ 


31 


mentării sale. Citatele din jurişti consacraţi, a* 
bundă până la abuz .Printre ele însă, linia dreaptă, 
a mei logici inflexibile,răsbate învingătoare. Si 
această logică, te conduce obiectiv şi sigur către 
concluziunea că în Soc. Naţiunilor nu există secu¬ 
ritate juridică. 

Securitatea este de două feluri: 

1. subiectivă, încrederea individului, relativ 
la faptul că disciplina pe care o acceptă,este £n- 
tr’adevăr juridică siguranţă a sa, că ea înseamnă 
domnia justului,iar nu a arbitarului; 

2. obiectivă, adică ordinea socială înjghebată 
prin dreptate. Se mai vorbeşte şi de securitatea 
politică care este însă un non~sens,deoarece fiind 
construită din soluţiuni libere,adaptată la fieca¬ 
re problemă concretă,fără nicio grije de orientare 
după regulele pozitive, că este lipsită de elemen¬ 
tul indispensabil'de stabilitate şi permanenţă.-O 
securitate precară,instabilă, plină de arbitrar şi 
de dominaţiune a forţei contra Justiţiei, nu poate 
inspira nici incredere individului in autoritatea 
sa,nici crea o ordine socială.Soluţiunile politice 
date deci diferitelor evenimente concrete ale vie¬ 
ţii internaţional®, nu pot realiza o atmosferă de~ 
siguranţă şi de calm.Singura securitate care poate 
parveni li acest scop şi care prezints- garanţii 
suficiente, este cea juridică. Ea înseamnă - după 
cum am Arătat - domnia unei ordini juridice m so¬ 
cietate, unită cu încrederea individului in aptitu¬ 
dinea mecanismului juridic, de a realiza o disci 
plină cu adevărat juridică,iar nu arbitrară. Nepu¬ 
tând fi realizată decât în şi prin Drept, se naşte 
întrebarea daoă sunt realizate în Dreptul Inter*- 
naţional Public elementele indispensabile, care să 
permită ca ** sprijinită pe ele - să poată fi crea¬ 
tă o securitate juridică internaţională? Să vedem’. 

Dreptul este'un ansamblu de idei metafizice 
ale binelui comun, prevăzute cu mijloace tehnice,m 
vederea realizării lor practice obligatorii:^ 

Distingem în această definiţie: 




32 


1 . elementul ideologic,fixarea ideilor metafi¬ 
zice ale binelui comun,şi 

2 . elementul tehnic, mijloacele practice prin 
care urmează să se realizeze în mod obligator ide¬ 
ile care compun elementul ideologic.3c mai adaugă: 

3* fundamentul imediat al Dreptul ui,adeziunea, 
asentimentul general, al tuturor conştiinţelor atât 
asupra idoii (elementul ideolog) cat şi o.supra 
mijloacelor care urmăresc punerea în practică a i- 
deii (elementul tehnic). 

încrederea popoarelor în eficacitatea şi suc¬ 
cesul Soc. Naţiunilor devine o glumă sinistră a - 
tunci cahd îţi arunci ochii la graba.cu care ele 
se înarmează iar conferinţele de desarmare eşuează 

Falimentul ideologic nu a fost înfăptuit căci 
popoarele sunt încă departe de a fi de acord a- 
supra a ceeace este just în marile relaţiuni alo 
vieţii internaţionale. Si totuşi aci stă totul, în 
acest acord asupra ceeace este drept, acord care 
întârzie pentrucă umanitatea n’â ajuns încă la un 
progres moral aşa de înaintat, care să permită’in¬ 
staurarea unei discipline juridice autoritare, a" 
supra tuturor conflictelor internaţionale. Popoa¬ 
rele 3unt lipsite de un mănunchi de idei comune a~ 
supra principalelor probleme cpLe vieţii internaţi¬ 
onale. Posesiunea teritoriul iui, de ex.are cele mai 
variate-justificări: naţionalitatea, plebiscitul, 
dreptul istoric,eot.Deci: ITu-i un acord.3i mai es¬ 
te ceva.O condiţiune esenţială a elementului ideo¬ 
logic este nevoia de a fi prins în forma reglemen¬ 
tării abstracte. In viaţa socială o regulă medio¬ 
cră, face- mai mult decât o fantezie geniala."Regie - 
mentaroa este în acelaş timp garanţia justiţiabi- 
lului contra judecătorului şi a judecătorului con¬ 
tra putorii şi amicilor puterii-'* (Renard) .In dome¬ 
niul Societăţii Naţiunilor reglementarea atât a e- 
lemntului tehnic cât mai ales a elementului idoo - 
logic - este grea sau chiar imposibilă, căci acolo 
avem' de a faco cu fonomonede viaţă socială caro 
întrec orice provodoro,fiind lipsite de caracterul 


33 


de similitudine cu fenomenele care le~au precedat, 
ca si cu cele care vor urma .Fără această permanen¬ 
tizare a mor anumite caractere în desfăşurarea., 
vieţii internaţionale,orice reglementare abstractă 
va fi imposibilă. 

Justiţia judiciară - acomodarea regulei ab¬ 
stracte la realitate - nu poate deci exista ca o 
funcţiune a Societăţii Naţiunilor.în schimb justi¬ 
ţia politică, judecarea fenomenelor sociale în ele 
inşile - va triumfa complect.Ea are însă marele - 
defect de a compromite funcţiunea conservatoare a 
dreptului: securitatea.Triumfui justiţiei politice 
(casuistice), lipsită de orientarea unei reglemen¬ 
tări abstracte, este tot lina cu triumf vil arbitraru¬ 
lui. Spectrul anarhiei întovărăşeşte pretutindeni 
acest fel de justiţie. 

Elementul technic lipseşte deasemenea.Căile de 
realizarea principiilor abstracte sunt de cele mai 
multe ori arbitrare. Ele nu duc lă rezolvarea fon¬ 
dul vii conflictelor internaţionale, ci - fio că is- 
vorăsc din Pact fie din Statute - nu sunt referi¬ 
toare decât exclusiv la organizarea utilajului po 
litio. 

Este o technică neputincioase,. Conflict ele in¬ 
ternaţionale care se poartă asupra "intereselor 
vitale™ ale popoarelor,sunt toato soluţionate de 6 
justiţie arbitrară,care nu mai rămâne nici cel pu¬ 
ţin casuistică, căci'casuismul presupune un acord 
cât de slab,general şi prealabil asupra scopurilor 
vieţii. 

Consiliul Societăţii Naţiuniicxr chemat a deci¬ 
de asupra acestor diferende politice (în care sunt 
în joc "interese vitale") nu are rolul de simplu 
mediator,., căci prin mijloace de constrângere mai 
mult sau ttuv î puţin- directe, el face ca soluţiunea 
prezentată dă devină hotărîtoare .Este drept că se¬ 
curitatea este condiţionată de posibilitatea de 
constrângere. 

-*^ar constrângerea politică a Consiliului.Soci¬ 
etăţii Naţiunilor ştirbeşte suveranitatea statelor 


34 


membre şi încrederea în ele îi poartă tocmai pen- 
trucă tinde la realizarea unor hotărîri arbitrare, 
ale bunului plac. 

0 altă atribuţiuiie politică care face din So¬ 
cietatea Naţiunilor un supra~stat odios cu tendin¬ 
ţe dominatoare, este şi dreptul ce are de a inter¬ 
veni pentru apărarea minorităţilor, chiar atunci 
când un stat işi schimbă legislaţiunea privitoare 
la această problemă. 

'•Acest regim aşa de autoritar al protecţiunei 
minorităţilor,care atinge într'un mod aşa de seri¬ 
os suveranitatea naţională şi aduce grave atingeri 
independenţii şi mai ales securităţii juridice’ a 
Statelor, a fost adoptat în urma influenţii evrei¬ 
lor, influenţă care a fost în deosebi eficace pe 
lângă prezidentul Y&llson" (I.I.Chevallier). 

Kealizarea securităţii juridice trece peste 
capul^ Societăţii Naţiunilor. Progresul justiţiei 
este in ultimă, analiză subordonat evoluţiunii mo¬ 
ravurilor. “Si vous voulez la paix, preparez—la®, 
zicea Anatole France. Isvor vlL' progresului şi ridi¬ 
carea lor la înălţimi morale, unde,materialismul 
orb. şi rapace să nu le mai atingă. 

-‘■entru realizarea păcii durabile şi a unei 
strânse uniuni frăţeşti,o vastă operă de iniţiati¬ 
vă moralizatoare trebuc pornită cu concursul reli- 
giunii creştine. 

Spiritul dela Geneva trebue să înţeleagă că nu 
se va putea realiza acolo nimic temeinic, dacă nu 
se va veni mai întâi şi se va îngenunghea umil în 
altarul Bisericii lui Christ.şi dacă nu se va por¬ 
ni de acolo,cu chipul Lui în inimă*. 

Deşi mediul universitar era potrivit ideilor 
lui I.I.Moţa,majoritatea profesorilor fiind infec¬ 
taţi de virusul ludoo-Masonic, totuşi în faţa va- 
loarei acestei mari opere de erudiţie,comisia exa¬ 
minatoare n'a putut decât să se supună argumente¬ 
lor şi logicei lui Ionel Moţa şi să=*i admită teza 
"cumenţiunea cea mai înaltă" şi cu recomandarea 
de a fi comunicată tuturor celorlalte Universităţi 


35 


din Franţa, menţiune care nu se dă decât -narilor 
lucrări. 

Revenit definitiv în ţară,-Ionel Moţa îşi con¬ 
tinuă activitatea sa avocaţială la Qrăştio şi Deva 
fiind apărătorul tuturor năpăstuiţilor soartei din 
istoricul judoţ al Hunedoarei,al cărui glorios re¬ 
nume este încălcat de stăpânirea finanţei şi in¬ 
dustriei păgâne .Adeseori Ionel Moţa lua drumul Bu¬ 
cureştilor pentru a susţine în faţa Curţii de Ca¬ 
saţie drepturile câte unui romanaş sau să apere pe 
Căpitanul şi camarazii săi implicaţi mereu în pro¬ 
cese de guvernele cari căutau să impiedice mersul 
victorios al Legiunilor-verzi. 

In acolaş timp el îşi continuă zi de zi febril 
activitatea sa publicistică în "Pământul Strămo¬ 
şesc 0 şi celelalte gazete legionare,vr'o 17 'la nu¬ 
măr,care se îmulţesc pe tot cuprinsul ţării,odată 
cu creşterea mişcării legionaro. 

Cum singur se definea mai târziu într'o auto¬ 
biografie a sa "datoria îi cerea să fie van simplu 
ziarist.Un ziarist luptător, aşacun era în tradi¬ 
ţia presei cu adovărat româneşti,în deosebi în Ar¬ 
deal şi pe vremuri ".*) 

Mutarea Căpitanul voi şi a centrului mişcării 
legionare la Bucureşti îl obligă şi po Ionel-Moţa 
să-şi părăsească -preocupările lui de acasă şi să 
se mute la Bucureşti unde prezenţa lui alături de 
Căpitan ora imperioasă.Aici, ca să-şi poată susţine 
existenţa materială este nevoit să primească'un 
post de avocat la Casa Autonomă a Monopolurilor,un 
do prin cultura sa juridică,şi cunoaşteroa stărilor 
Şi legiuirilor do peste munţi aduce mari servicii 
Statului, mai ales în procesele C.A.M.-ului în Ar¬ 
deal .Recunoştinţă, pontru onestitatea şi capacita¬ 
tea lui din partea statului român democrat, era să 
o aibă mai târziu când după procesul Gărzii de 
Fior va fi înlocuit doşi instanţele do judecată îi 
dau câştig. Moţa n'a putut să înveţe nici la Uni- 


*) I.I.Moţa,Cranii do Lemn,pag.227* 






versităţile române şt nici să ocupe un post la 

Statul Român. 

Instalat definitiv in Bucureşti, Moţa îşi îm~ 
parte tot timpi! între munca grea pe care trebuia, 
să o depună .pentru întreţinerea familiei sale pen¬ 
tru care avea un adevărat cult în toată accepţia 
cuvântului şi interesele superioare ale mişcării. 
Repede se grupează, în jurul lui întreagă acea fa¬ 
langă de tineri intelectuali care se încorporează 
în Legiune,formând împreună cu alte câteva elemen¬ 
te vechi ale Legiunii,cuibul “Axa* .Pe lângă revis¬ 
ta cu acelaş nume, în care Moţa îşi : va publica atâ 
tea din articolele lui strălucite, cuibul va fi un 
laborator de studii şi discuţii al mişoării. Moţa 
era nu numai şeful cuibului “Axa'* ci şi spiritul 
rector dl acestei valoroase publicaţii»Unul din a~ 
ceşti tineri ,d~l Al ".Constant, iată Cum înfăţişează 
personalitatea si rolul lui Moţa în acele împreju- 
r ari: “.. .trebue s 1 o recunoaştem real: prin Moţa 
noi am ajuns la inima Căpitanului, la încrederea 
desăvârşită în el, Moţa a fost puntea între inte¬ 
lectualismul nostru livresc, soc şi indiferent, şi 
acest isvor 'do spiritualitate^românească şi creş- 
tină,de seUs,credinţă şi hotărîre .Pentru nai mulţi 
dintre noi, intrarea în Legiune a însemnat finalul 
unei■exasperante crize psihologice. Si meritul a 
ce stei tămăduiri revine întreg lui Moţa’ 1 .*) 

Cumplita prigoana din Decembrie 1933 #* 1 găseş¬ 
te pe Moţa alături do Capitan, nelipsit şi sincer 
stăruitor şi inc r umător al oastei legionare care 
va trebui să trăiască cele mai cumplite incereăxi, 
umilinţe şi schingiuiri prin care a trecut vreoda¬ 
tă tineretul unei naţii. 

In noaptea de 9 - Io Decembrie 1933» du P â 
zoi var ea Găxziiide Pier,Ionel Moţa este arestat şi 
transportat în cazematele inchisorii Jilava, cele¬ 
brul "Portul Nr.13 ! %care va deveni “Academia eroi¬ 
că” în caro se vor cimenta caracterele nouii Roma- 

.Cuvântul ArgeşuluijlTr.28 - 3°* 


37 


nii. 

Imediat I.I.Moţa ia comanda zecilor de legio¬ 
nari întemniţaţi, impunând cu personalitatea şi 
temperamentul său ferm, oriine, disciplină şi cre¬ 
dinţa nestrămutată, cu orice sacrificiu, a cauzei 
romaneşti îngenuncheate.Pe lângă grija de cele su¬ 
fleteşti. Ionel Moţa trebuia să aibă şi grija celor 
materiale. Tuturor el se devota ca un adevărat p㬠
rinte,ca un. frate mai mare. 

De aci el adresează la 21 Decembrie memoriul 
de mai jos către Suveran: 

Măria Ta, 

In dispreţul tuturor legilor subsemnaţii mem¬ 
brii ai "Gărzii de Pier" suntem încarceraţi în în¬ 
chisoarea militară Jilava do 12 zile fără a se fi 
emis contra noastră mandate de arestare şi fără a 
fi fost măcar interogaţi do vr’un reprezentant al 
autorităţii publice.Singura noastră vină este de a 
fi membri ai eroicei organizaţii legionare. 

Reclamaţiilo scrise pe care lo _ am înaintat 
justiţiei (Primului Procuror al Tribunalului Ilfov 
dat şi Procurorului general al Curţii de Apel Bu¬ 
cureşti) au fost, tot cu călcarea legilor, lăsate 
fără urmare. 

Suntem astfel lăsaţi complectamente în părăsi¬ 
re de către cei chemaţi a ne garanta ocrotirea 
prevăzută, de legi. 

Nu ne mai punem nădejdea în nimeni pentru a ne 
face dreptate. Iar începând de astăzi declarăm, în 
semn de protest,greva foamei, pe care o vom conti¬ 
nua până la. intrarea în legalitate sau până lă 
moarte (fiind hotăriţi ca violenţei cu care suntem 
ameninţaţi cu alimentarea forţată să răspundem cu 
violenţă, în apărarea libertăţii noastre de-a muri 
cu demnitate)• 

Am dorit să vă înştiinţăm despre aceasta,Sire, 
numai pentru a avea mulţumirea, în zilele de sufo- 
rinţă, şi moarto in caro păşim do - a şti că, nc ur- 
măreşte zi cu zi privegherea atentă a Regelului - 






,8 


Românilor. 

Geamătul de revolt §i de chin al tineretului 
românesc torturat fă ă vină din ordinul puterii 
judeo-masonice în toe .e închisorile ţării, este. 
Sire,în acest ajun de Jrăciun,adevăratul colind pe 
care batjocoritul suflet românesc îl îndreaptă că- : 
tre Măria Ta,care sunteţi urmaşul în scaun domnesc 
al lui Ştefan cel Maro şi al Ivii Mihai, suprem şi 
răspunzător ocârmuitor al poporului românesc-. 

Rămânem, Sire, ca totdeauna, devotaţi slujitori 
ai idealului neclintit al naţionalismului rom⬠
nesc: Hrist os,Regele,Naţiunea. 

Alături de I.1.Moţa memoriul poartă semnături¬ 
le lui Vasile Marin,Sterie Ciumetti, preoţii: N.T. 
Georgescu~Edineţi, Dvaninică-Ionescu, Gh.T .Popeseu, 
d~nii IngiVirgil Ionescu, ăv. Mihail PolihrOniade, 
Av.CiPopov, Andrei Ionescu, Ir of .Al .Vasiliu,Iacob? 
Bârsan,Ion I. Zelea Codreanu,Ion D. Rodeanu ş.a. 

Tot acum,din iniţiativa lui Moţa,se redactează 
în închisoare "Axa*, cel din urmă număr dela 23 De¬ 
cembrie 1933, care va confiscat şi.în care el 
scrie: "Arestarea - act de guvernământ",din căre^ 
desprind următoarele: "Moi - cei azi fără nume - s& 
zicem deci: noi cei din Oastea fără nume - noi - 
niciodată n’am conceput R om â n ia Legionară de mâine 
ca un Stat autoritar, limitat numai de bunul plac, 
ci'ca un stat juridic, pe principii juridice inoi 
tei limitat de o serie de reguli precis determina¬ 
re, justificat de un snop de scopuri clar şi pe fa- 
•^u. mărturisite «Niciodată n 1 am dorit inlocuirea de¬ 
mocraţiei constituţionale cu o dictatură o bunului 
plac 

La 23 Decembrie legionarii au fost puşi in li¬ 
bertate cu excepţia lui Ionel Moţa, caro a rămas 
până la 29 Decembrie împreună ou Sterio Ciumetti 
şi Vasile Marin. 

In aceasta teribilă noapte de 29 Decembrie I« 
I.Moţa n'a mai putut fi arestat căci desigur ar fi 
avut şi el soarta lui Sterie Ciumetti• Moţa a rou— 


39 


şit să se sustragă vigilenţii autorităţilor cari îl 
căutară cu orice preţ pană la începutul lui Febru¬ 
arie 1934»°ând a fost arestat şi întemniţat pentru 
a doua oară la Jilava. Chiar dacă n*ar fi fost 
prins. Moţa avea intenţia să se predea. La Jilava 
erau acum adunaţi,cu mici excepţii,căpeteniile le¬ 
gionare din^întreaga ţară şi Moţa îşi socotea lo¬ 
cul între dânşii. 

întemniţat din nou la Jilava, Moţa este primit 
cu tot entuziasmul de camarazii săi şi ia imediat 
comanda tuturor legionarilor arestaţi până la pro¬ 
ces, când apare Căpitanul. Dat judecăţii alături de 
Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi, este achitat 
în ziua de 5 Aprilie 1934* 

Revenind liber. Moţa îşi continua activitatea 
sa juridică şi publicistică, apărând în toate pro¬ 
cesele legionare,scriind la toate foile ce încep 
din nou să apară în ţară. Reapariţia regulată a "Cu 
vântului Studenţesc" în toamna lui 1934 îl aduce 
printre colaboratorii săi permanenţi.Cuvântui lui 
1.1 -Moţa este un continuu îndreptar al noilor ge¬ 
neraţii studenţeşti cari mărturisesc în Moţa un 
conducător spiritual,proclamându-1 în unanimitate, 
la Congresul dela Craiova în Aprilie 1935, preşe¬ 
dinte de onoare. 

In zilele de 16 — 17 Decembrie 1934 I.t.Moţa - 
participă în calitate de delegat al "Gărzii de 
Fier" la congresul anual organizat do "Comitetele 
de Acţiune pentru Universalitatea. Romei", do sub 
preşedinţia deputatului italian. General Cosei - 
schijla Montcoux (Elveţia),la care au mai partici¬ 
pat şefii mişcărilor naţionaliste din 16 state eu¬ 
ropene . 

Cu acest prilej I.I.Moţa a rostit următoarea 
cuvântare: 

Domnule Preşedinte, 

Demnilor Delegaţi, 

-Problema în discuţie,a realizării unei 110 ui u- 
nităţl_m f a. preocupat în mod deosebit .Trebuo să. fa- 



4o 


cern imposibilul ca lumea fascistă de mâine să fie 
divizată în mai multe fronturi cari să se lupte 
între e$e .Problema universalităţii Eomoi trebue să 
ne preocupe din primul loc.Trebue să ne sforţăm de 
a găsi un teren comun de înţelegere, pe care ar 
trebui să ne bazam mâine. 

Tot aşa cum-a precizat D-l Preşedinte, noi nu 
putem spera decât ca lumea fascistă de mâine va 
forma o unitate complectă din toate punctele de 
vedere.Nu trebue să ne fixăm scopuri prea largi şi 
trebue să recunoaştem dreptul fiecărui popor de 
a~şi rezolva facijltatea de privire a problemelor 
speciale, în care noi nu vom avea dreptul să ne a” 
mestecăm.Insă,din alt punct de vedere este perfect 
egal că,^asupra marilor'probleme internaţionale, 
trebue să cădem de acord,fără a omite nici una din 
filările probleme internaţionale,în sfârşit, de a nu 
compromite unitatea fascistă de mâine. 

Nu voi insista asupra legăturilor cari ne ur¬ 
nesc, asupra concepţiei noastre unice de a accepta 
şi de a aproba corporatismul astfel cum l-a conce¬ 
put D“1 Mussalifii, ş_ care va fi aplicat de către 
fiecare Naţiune,cu oarecare adaptări locale,ţinând 
seama de condiţiunile. particulare. Nu voi insista 
mult asupra acestei spiritualităţi noi care ne es- 
te comună nouă,însă eu vă propun de a desbate două 
probleme destinate a permite o mai perfectă unita¬ 
te, problemă cari, în tot cazul, ar putea constitui 
un- pericol pentru această unitate europeană de 
mâine a lumii fasciste". 

In continuare I.I.Moţa vorbeşte despre diverse 
centre de iniţiativă care studiază problemele co¬ 
mune fascismului,şi despre necesitatea de a se pu¬ 
ne de acord cu ele, invitându-lo să participe la 
reuniunile viitoarei 

In ceeace priveşte necesitatea constituirii u— 
nui bloc european şi mondial unic. Moţa crede că, 
pentru a asigura această imitate, nu trebue să ig* 
norăm nici una din marile probleme internaţionale, 
printre cori,problema evreoască, foarte gravă pen¬ 


41 


tru anumite ţări şi cu totul specială pentru Eomâ- 
nia®*) « 

Intervenţiei lui 1.1 .Moţa se datoreşte faptul 
că deşi problema jidovească nu figura în ordinea 
de zi a congresului, ea a fost amplu desbătută, exa¬ 
minarea ei fiind acum abordată pentru prima dată 
de către fascismul italian oare-şi precizează po¬ 
ziţia faţă de ea prin următoarea moţiune votată cu 
unanimitate: a . 

"Congresul,considerând că fiecare stat,in vir¬ 
tutea pricipiului suveranităţii naţionale, e sin¬ 
gur competent să decidă pe teritoriul său asupra 
atitudine! pe care o va lua faţă de cetăţeni, gru¬ 
pări, rase şi religiuni stabilite înlăuntrul său, 
- ţinând seama de prescripţiunile. legilor naturale 
şi ale regulelor morale - declară că problema ji¬ 
dovească nu trebue concepută ca o campanie de ură 
universală împotriva jidanilor; 

"Dar,cu toate acestoa, considerând că în nume¬ 
roase ţări, anumite grupuri de jidani exorcită pe 
faţă sau în mod ocult o influenţă deunătoaro inte¬ 
reselor morale şi materiale ale Patriei,şi consti- 
tue un fel de stat în stat, profitând do toate 
drepturile, dar refuzând să se conformeze la orice 
datorii,lucrând totodată la distrugerea civilizaţi 
ei ereştine,Congresul donunţă acţiunea nefastă a - 
acestor elemente şi se angajază a o combate"**). 

Cecace a însemnat un strălucit succes a.lui 
Moţa şi prin el al întregului tineret român luptă - 
tor,po caro îl reprezenta cu atâta demnitate şi a* 
utoritate. 

Ionel Moţa n'a fost nici ai di scutit do anumi¬ 
te vigilenţe şi ofonso alo oficialităţii românoşti 
reprozontate printr’un maro personagiu al politi¬ 
co! europofie. Eăspunsul săâ ‘pe care i l~a dat, pe 
cât do dur, tot atât de demn, a impresionat adânc- 

*') Comites de acţiona pour l’univorsalito do 
Eomo,Eounion do Montroux,Nr.f6 - 17 pag.48. 

**) Idom,pag.86 - 87. 



42 


întregul'Congres,oă s*a solidarizat întru totul cu 
1 .1.Moţa, iar când acesta a amintit de suferinţele 
tineretului român, Cogresul a păstrat o clipă de 
reculegere pentru sângele nevinovat $1 curat al 
zecilor de luptători naţionalişti români, ucişi în 
ultimii ani. 

In Aprilie 1935> cons kituindu-se Asociaţia "Ge¬ 
neraţia Mişcării Studenţeşti dela 1922",Ionel Moţa 
este ales preşedinte. ‘ 

Sra consacrarea Uneia din cele mai reprezenta¬ 
tive, figuri a•generaţiei noui, care a personificat 
şi păstrat neştirbit patrimoniul moral al mişcării 
studenţeşti, contribuind prin cultura .şi lupta sa 
la biruinţa ei. 

Cu acest prilej Ionel Moţa a spus următoarele: 

i "şi-ai despicat în două istoria, 

"ţăran de cremene 

"cum n f a fost altul să-ţi semene, 

"Horia l"... 

Aron Cotruş’ 

0 despărţire între xlouă lumi. 

^ceasta a fost semnificaţia mişcării naţionale 
studenţeşti dela 1922,aceasta a fost marea Îndrăz¬ 
neală, răspântia hotăritoare căreia generaţia noas¬ 
tră îi datprează aflarea nurilor isvoare de vita.- 
litate românească. 

Când această mişcare va fi ajuns la biruinţă, 
iar faţa României se va schimba ca prin farmec, se 
va putea spune şi despre tineretul acestei mişcări 
studenţeşti: 

"ai despicat în două istoria..." 

fericită sfărâmare a unei unităţi de moarte, a 
unei solidarităţi de înjosire. 

Cu prilejul-celui de al doilea Congres al Aso¬ 
ciaţiei din 18 şi 19 Aprilie 193°* Ionel Moţa este 
reales preşedinte!n moţiunea pe care o redactează 


43 


şi care o votează în unanimitate. Ionel Moţa,refe- 
rindu-se la pregătirea unei acţiuni de distrugere 
a mişcării naţionale,& spus între altele: 

"Cogresul exprimă totddată hotărârea sa, in 
numele generaţiei tinere a mişcării studenţeşti a 
ultimilor 14 ani, de a se apăra cu toată vigoarea 
unei legitime apărări împotriva acestor încercări, 
arătând ţării întregi că această mişcare nu va pu¬ 
tea fi înfrântă prin unul sau două asasinate,^ori 
prin ineficiente diaolvări,ci va. putea fi înfrântă 
doar atunci când toate zecile de mii de tineri pe 
care ii reprezentăm, vor fi fost coborâţi în mor¬ 
mânt ". 

Tot în primăvara lui 193°>Ionel Moţa ia condu 
cerea efectivă a glorioasei î! Libortatea n dela 0- 
răştie, prin care veneratul său părinte a dus ata- 
tea mari lupte-pentru cauza românismului şi prin 
care a îmbrăţişat cu atata înţelegere părintească, 
mişcarea logiomară,pentru caro a suferit,el,ctitor 
de ţară întregită,umilinţe, batjocori şi chiar în¬ 
chisori. 

Deşi nu o oficios,foaia capătă un caracter di¬ 
namic, legionar. 

In acolaş timp Ionel Moţa este ^purtătorul de 
cuvânt al duhului nou legionar, ţinând o sorio do 
conferinţe cu răsunet, din of aş in oraş. "Nu de pu¬ 
ţine ori între două tronuri,după cum spune Ion Ba~ 
nea, trebuia să redqctozre articolele cerute de c㬠
tre diverse reviste şi ziare, sau să-şi schiţeze o 
nouă lucrare *v>) 

Căci afară do "Cuvântul Studenţesc * Ionel Moţa 
colaborează regulat' la "Revista Mea", "Cuvântul Ar 
goşului", "Crai Nou", "Românie. CreştinŞ", "Vestitorii" 
- noua gazetă pe care o redacta Vasilc Marin, şi 
caro a fost suprimată după Hc.4.* 

In acelaş timp. Martie 1936 ,Ionol Moţa face să 
apară "Cranii de Lemn" (Editura "Totul pentru Ta * 
ră"),în caro - şi strânge o part© din articolele sa 

*) Glasul Strămoşesc,an.4.,Nr.1 • 





44 


le,anunţând-o astfel: 

“Câteva imagini şi mărturii din 
13 ani 

de frământări,lupte şi biruinţi, 
sub' c omanda Căpitanul ui* 1 . 

Titlul cărţi,după cun mărturiseşte Ionel Moţa 
in Autobiografie,este dat după “titlul articolului 
care aminteşte una dintre cele mai intense trăiri 
sufleteşti ale unei oşti luptătoare: ingroparea 
camaradului mort în luptă».*] 

"Cranii de Lemn» este cartea suferinţelor şi 
victoriilor tineretului românesc. Un catehism,âlă- 
turi de . "Pentru Legionari»,al tineretului românesc 
din .acest veac• 

Lel§c primele articole din ,r Dacia Nouă.» şi până 
la “Măsura Creştinătăţii'noastre» care încheie vo¬ 
lumul, se desprinde acelaş spirit mesianic al Jert¬ 
fei totale pentru binele altora.,pentru binele Nea¬ 
mului, pentru slujirea lui Dumnezeu, care _ l va duce 
mai târziu să-şi dea viaţa chiar pe câmpiile Spa - 
niei. La începutul volumului lui Moţa pune o Auto¬ 
biografie (în loc de introducere), S vorba acolo 
do spre Nuţu D'onciu, un nume simbolic, suh care era 
să apară cartea de n’ar fi putut-o strecura sub 
propriul său nume. 

In vara lui 193&» în legătură cu unele atacuri 
indreptate în unele ziare împotriva legionarilor. 
Ionel Moţa spune următoarele: 

■'Tineretul naţionalist,legionar,nu o nicidooum 
anarhic. ML rm practică violenţa în virtutea unui 
orincipiu nihilist şi nici măcar ca.metodă' normala 
de.luptă: Tineretul nostru e tineret strâns legat 
de ideea. do ordino, ordine morală în'rând vil- întâi, 
ordine .naţională în rândul al doilea, şi chiar or¬ 
dine legală. Dovadă că se prezintă de bună voie în 
.faţa autorităţiior legale (pe care le - ar fi putut 
eluda).Tineretul acesta declara că îi sunt sufici¬ 
ente cadrele legale pentru a~şi împlini misiunea 

: H I • I .Moţa, Crc.ni i de Lemn, pag • 9 • 


45 


sa istorică şi pentru a birui. 

Dar-atunci când cei înspăimântaţi de progresul 
normal şi legal al luptei tineretului, concep cei 
dintâi şi pun în aplicare cei dintâi, scoaterea^ti 
noretului din lege, uneltind împotriva lui şi în- 
întrebuinţând cele mai perfide mijloace (disolvari 
împuşcări^ uneltiri împotriva vieţii conducă£ori~ 
lor, cumpărarea şi încurajarea trădatoriior,etc.) 
Mijloace cărora acest tineret nu le poate face fa¬ 
ţă pe căile legale, - atunci ţinem^să se ştie că 
noi nu putem să ne resemnăm, acceptând• înfrângerea 
noastră' prin aoosto lovituri imorale, ilegale şi 
piezişe,ci înţelegem să răspundem cu toate mijloa¬ 
cele la care ne dă dreptul cea mai legitimă şi mai 
sfântă apărare. 

Acesto afirmaţii alo noastre pot fi desigur 
foarto uşor răsturnate de către adversarii noştri, 
afirmând că nu sunt adevărate ^provocările despre 
care vorbim, atacurile înfame, imorale şi ilegale 
despre care ne'plângem.»Voi aţi început uneltirile 
şi violenţele», zic ei. Dar noi afirmăm in faţa 
lui Dumnezeu şi a istoriei,că niciodată violenţele 
noastre nu au fost docat legitime apărări. începu 
tul ilegalităţilor şi al- violenţelor a fost la 
duşmanii noştri. Dumnezeu şi istoria vor decide a~ 
supra aoostoi chestiuni a priorităţii atacului ne¬ 
drept şi deci a justificării uneia sau celeilalte 

Iar, dacă-, pe viitor, aceşti politician!.vor cu 

* ± u şor do adversari, sa uneltească 

g r n°âou âTotX vieţii noastre, să ne ggU* 
nou din lege şi din lupta egală şr oavaloroască. 

31 ^«ntSoT^e lor vor •£ 

tinua ve^ trebui el se isbeasoă in plxn do acest 
Σ2U care "Şi apăxă.chiar eu sa.băticio,nusrunea 

51 ^Xnî'iuââcalaş an, îl găsim pe Ionel Moţa in 







46 


tabăra dela Garman-Sylva, muncind alături de Căpi¬ 
tan şi ceilalţi camarazi. 

La 6 -Decembrie 1935» l° n 1 .Moţa este numit Co¬ 
mandant al “Bunei Vestiri", ordin nou întemeiat de 
către Căpitan pentru “Văcăreşteni" şi o parte din 
intemeietorii Legiunii: Ing.Gh.Clime,Ion Blănaru^L 
Av .Miile Lefter• 

începând -crâncenele lupte din Spania, dintre 
naţionalişti şi comunişti,cu toate ororile pe care 
aceşti Luciferi moderni le deslănţuxe' împotriva Bi 
sericii şi civilizaţiei creştine,naşte in sufletul 
profund creştin al lui Ionel Moţa o mare problemă 
de conştiinţă. “Se trăgea cu mitraliera în' obrazul 
lui Christosl Se clătina aşezarea creştină a lu¬ 
mii 1 . Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o' mare 
binefacere sufletească pentru viaţa viitoare,sa fi 
căzut în apărarea lui Christos?” Spune el în scri¬ 
soarea din urmă către “iubiţii şi prea mult încer¬ 
caţii lui părinţi®. Si socotind că de rezultatul 
luptei din Spania, dintre marxişti şi anti—oarxişti 
depinde şi soarta poporului nostru, căci: «de va 
cădea Crucea "la pământ în Spania, se vor clătina 
temeliile ei şi în România,iar comunismul, dacă-va 
fi biruitor azi acolo, se va năpusti mâine asupra 
noastră "(*) Ion Î.Moţa îşi pregăteşte o echipă de 
încă 6 Comandanţi legionari dintre cei mai bravi 
şi încercaţi, printre cari un preot ortodox, cu o- 
dăjdii şi cruce răsăriteană, şi senin*, pleacă pentru 
ca să moară,la 24 Noembrie 1936 sprŞ pământul ^Spa¬ 
niei, “oare nu e pentru inimile noastre un pământ 
străin", căci acum el s*a amestecat cu sângele 
scump al lui Ionel Moţa şi Vasile Marin. 

Mai înainte de aceasta îşi pune toate treburi¬ 
le în ordine, lasă cele din urmă cuvinte către p㬠
rinţii săi veneraţi, către micii şi adoraţii .săi 
copii,către soţia sa credincioasă şi către Căpita¬ 
nul său pe caro -1 preţuia mai mult ca orice pe a— 

*) I.I.Moţa,înţelesul plecării noastre in Spa¬ 
nia, “Cuvântul Argeşului'',ah.I.Hr .25 _ 26. 


*7 


ceasta lume, ca la plecarea unui drum fără întoar¬ 
cere, şi se împărtăşeşte cu Sfintele Taine la bise¬ 
rica Sf.Ilie Corgard. 

Deşi nu avea aprobarea Căpitanului decât pen¬ 
tru o lună de zile, şi aceasta dată după mari stă- 
ruinţi ale lui Ionel Moţa, după ce predau sabia de 
onoare Generalului Moscardo, apărătorul Alcazaru¬ 
lui, ei se angajază până la sfârşitul luptelor. 
Căci Ionel Moţa, în care înviase sufletul dac din 
străvechea Sarmisegetuză, socotea că: "CtauL n'a 
fost născut doar pentru'a trăi numai decât un nu¬ 
măr de nu ştiu câţi ani, ci pentru a se apropia de 
Dumnezeu,prin faptele vieţii sale"'. 

Din drum, de pe Vaporul “Monte Olivia" care-1 
ducea spre Portugalia, Ionel Moţa scrie mereu pen¬ 
tru "Libertatea" lui dragă şi apoi chiar în iure¬ 
şul răsboiuLui el trimite mereu Răvaşe dela Legi¬ 
onarii Romani de pe frontul spaniol" .Numerele '“Li¬ 
bertăţii" de Crăciun şi Anul Nou sunt aproape în 
întregime redactate de Ionel Moţa, până la ştirile 
mărunte. 

Un alt amănunt de reţinut e acela că tot tim¬ 
pul Ionel Moţa a dormit şi pe vapor şi pe front a- 
lături de Vasile Marin,cu care era să moară. 

La 1 Ianuarie 1937,1.1 .Moţa a fost numit'vice¬ 
preşedinte al partidului “Totul pentru Tară“,lucru 
care i s'a comunicat pe frontul spaniol. 

Suportând toate greutăţile şi mizeriile cum¬ 
plitelor lupte din acest iad pământesc care o Spa¬ 
nia do azi. Ionel Moţa şi cu cei 6 camarazi ai săi 
se înrolează ca simpli soldaţi in bandera 6 TerciQ 
luptând cu tot devotamentul şi toată abnegaţia ca 
pentru însăşi ţara'lor. In groaznicele lupte dela 
4 - 5-6 Ianuarie,ce s'au dat în sectorul Majada- 
honda - Las Rozas ” EH Pradilo,Ionel Moţa ou echi¬ 
pa romană au fost la Înălţimea aşteptată dela ei, 
făcând fapte de rară vitejie,ceoaco le - a atras fe¬ 
licitările speciale ale comandantului lor 





48 


In ziua do 13 Ianuarie 1937» la ?ra 4 fără un 
alert, în cumplitele luptebdola Majadahonda, Ionel 
Moţa a căzut alături de nedespărţitul său camarad 
şi prioton Vasile ^xrin, cu mâna pc mitralieră, în 
faţa imperiului satanic al focului bolşevic. 

Aşa a fost scris să moară»' simplu,mode st, lup - . 
tând,ca şi toată viaţa sa, "cu tot elanul şi toată 
fericirea pentru Lristos'*, pentru a împlini' astfel 
voia destinului său care îl chema - "de a mori,sfâr - 
tecat şi chinuit, apărând Crucea - şi scânteia'de a - 
dovăr pe care - o avea în el",convins fiind că: "Ori 
cât - de- puternic ar" fi Satana, atunci când îl com¬ 
baţi cu jertfirea chiar a propriei vieţi,intervine 
atotputernicia - cerească şi te face biruitor"•*) 

0 mai eloquont'de strânsă concordanţă - intre 
simţire şi viaţă,Jntre credinţă' şi faptă,. între 
scris şi moarte, nu se va mai putea uşor găsi in 
istoria noastră ca viaţa şi faptele curate ca a 
unui sfânt,şi "moartea vitejască" ca a unui muoe ~ 
nic,a lui Ionel Moţa. 


*| 1.1 .Moţa Cranii de 


Lemn. 



VASILE MARIN 
Biografie 


Mihail Polihroniade 


Eeprodus din: Cuvântul Studenţesc 
Număr festiv 
Ianuarie-Februarie 1937 
Anul XII.Nr. 1-4 













VASILE MAE IN 

Clară, lucidă, luminoasă, astfel ne apare nouă 
astăzi, după săvârşirea ei,viaţa lui Vasile Marin. 

într*adevăr dacă în generaţia lui a întrupat 
cineva luciditatea,inteligenţa,stăpânirea de sine, 
voinţa calmă, ironia muşcat oare,apoi fără. îndoială 
că acela a fost Comandant vil Legionar Vasile Marin. 

Născut la i 6/29 Ianuarie 19°4, fiu al unui ol¬ 
tean din Vâlcea şi ăL unei ardelence din Târnava 
Mare, Vasile Marin e un copil al Bucureştilor .Aici 
s'a născut,aici a crescut,aici si~a trăit viaţa. 

Şcoala primară a făcut-o în comuna suburbană 
Griviţa .Liceul l-a început la Sf.Sava şi l~a sfâr¬ 
şit la Gheorghe Sincai. 

Copilul fusese vioi,neastâmpărat, sburdalnic,a- 
dolescentul'pătrase vioiciunea, devenise însă re * 
ţinut,sobru,ironic .Din liceu i'se deşteptase pofta 
de citit.Citise mult,cu patimă,aşa cum citeşte"ori 
ce adolescent,de toate. Dar vocaţia i se desluşise 
repede, avea pasiunea problemelor de ideologie şi 
practică politică. 

Aşa l~am cunoscut,pe când eram încă în clasa a 
şaptea de liceu iar el student. Era în toamna lui 
1923. Ne întâlneam foarte des, do două-trei ori pe 
săptămână, în odaia unui prieten comun care locuia 
la mino,Nicu Carndino. 

Se formase un mic cenaclu în caro afară, do Ma¬ 
rin, de Carandino, de mine, mai luau parte: N.NiMa" 
theescu,Hircea Eliade,Ion Anghel, Bălan, Petrişor 
Viforeănu,ş .a.m.d. 

Dumineca după masă ne întruneam într’vin felcb 




52 


şedinţa solemnă.Unul din noi citea o lucrare şi a” 
poi urinau discuţii aprinse. 

îmi amintesc şi acum prima 'lucrare" a lui Ma¬ 
rin; dacă memoria nu mă înşeală se numea ’ţPamfie- 
tarii reacţionari francezi". Ne~a vorbit despre 
Leon Bloy şi despre Laon Daudet. 

La nouăsprezece ani Vasile Marin era un Om 
format,• Avea o maturitate de gândire,o siguranţă,© 
precizie la care noi nu ajunsesem încă.Raz©le cul¬ 
turii sale erau deasemenea puse.Clasicii şi moder¬ 
nii literaturii-noastre ii erau familial i.,avea in¬ 
sa o dragoste şi o înţelegere deosebită pentru 
B ui. ce seu. Bine înţeles doctrinarii' naţionalismului 
romanesc: Eminescu, Aurel Popovici, Iorga,A.C.Cuza 
ii erau şi mai' apropiaţi • - - • f 

Mi-aduc aminte de furtuna stârnita în micul 
nostru cenaclu de o lucrare do a lui asupra operii 
lui Paule seu* 

Dintre străini trecuse prin marxism şi mai a~ 
les prin maurrasism. Să nu se'creadă însă că Vasilo 
Marin;avea o cultură exclusivă politică. Iubea fru- 
moşul, îi .plăcea un viers'armonios, o pagină subti¬ 
lă» o sonată de Beethoven,un peisagiu florentin, o 
catedrală gotică. 

Exista în Marin o puternică tendinţă-estetică; 
înţelegea'frumosul nu numai în literatură,în artă, 
în muzică,ci şi în via|ă. 

In articolele lui,în cartGa lui,in cuvântările 
lui îl urmărea gândul nu numai de a scrie sau a 
vorbi just ci şi frumos. 

Ne vom aminti întotdeauna cu toţii, cei cari 
1 am auzit, una din ultimei© lui pledoarii, aceia 
dela Braşov .Acolo şi~a dat într'adevăr toată măsu- 
ra.înţelegere,argtanentafc inpecabilă, "ironie fină, . 
suflet,ţinută legionară,imens talent şi o de săvâr¬ 
şită armonie formală. 

După ce a terminat, a urmat o clipă de tăcere, 
un mcanent de reculegere" solemnă,ca după un concert 
de orgă într'o catedrală gotică. 

Dar nu numai inteligenţa, judecata, cultura îi 


53 


erau formate în 1923 ci şi liniile mari sufleteşti 
Şi intelectuale. 

Era, deatunci,naţionalist,şi antisemit.Răspun¬ 
dea lucid,ironic,sigur,asalturilor pe care unii le 
dădeau naţionalismului săuintransigent. 

Prin 1924 sau 1925 cercul nostru s’a răspândit 

Intre timp Marin fusese ales preşedinte al 
Cercului Studenţilor Ilfoveni.Mişcarea studenţeas¬ 
că era în toiu şi ou temperamentul său de luptător 
Marin* se asvârli în ea.Contribue la mişcarea anti¬ 
semită în facultatea de drept, ţine conferinţe pe 
la ateneele populare, pleacă în fruntea echipelor 
studenţeşti prin judeţ. 

In 1§26 îşi face armata la Şcoala Militară de 
Infanterie din Bucureşti.Peste ăn an iese subloco¬ 
tenent şi termină licenţa în drept. 

Cu aceasta,prima perioadă a formaţiei lui poa¬ 
te fi socotită ca terminată. Acum so asvârle în 
lupta vieţii. 

# 

Tânărul licenţiat în drept, so apucă de avoca¬ 
tură. şi intră secretar la d~l Ion Lugojeanu>astăzi 
ministru al României la Roma, po vromoa qceoa mom- 
brU do vază al partidului naţional-ţărăneâc.Pireş* 
to, strălucitele însuşiri de inteligenţă, talent, 
spirit politic, pe care le poseda ^Vasilo Marin nu 
puteau trece neobservate.Doaceoa când,peste un an, 
naţional-ţărăniştii vin la guvern 3 d-1 Lugojeanu 
ajungând subsecretar do stat la proşidonţia consi 
liului,Vasilo Marin dovinc şoful său do cabinot. 

Aici Marin desfăşoară alto două calităţi alo 
personalităţii salo: autoritate şi putere do mun 
că. 

A fost iarăşi o perioadă în caro ne~am vSzut 
mult. Eu eram po atunci socrotar de redacţio al 
Aromii" şi în această calitate,având intrarea li¬ 
beră, veneam foarte des la - cameră. Ne intalncam a - 
proape zilnic pe culuoaro şi şedeam mult do* vorba. 
Era, ca întotdeauna, foarte independent, stăpân po 




54 

el,extraordinar de lucid şi muşcător de ironic.De- 
putaţii,gazetarii,îi arătau stimă şi respect. Avea 
autoritate »Ca foarte multă lume credea in misiunea 
şi în puterea creatoare a partidului naţional-ţ㬠
rănesc. Asta se petrec®, prin 1929 - 1930 . Dar cu 
luciditatea core -1 caracterizează deziluzia a ve¬ 
nit repede ' 

In 1931, dându-şi demisia din postul de şef de 
cabinet, e numit avocat în contenciosul ministeru¬ 
lui de industrie şi comerţ.Tot atunci face o căl㬠
torie în^străinătate prin franţa şi Italia. 

Tot în acest timp Marin,inscris la doctorat la 
facultatea de Drept din Bucureşti,trece cu strălu¬ 
cire examenele şi-şi pregăteşte teza. 

Teza. ş’o susţine în 1932 cu lucrarea “Fascia - 
mul^.B proclamat “doctor în drept 

Cartea lui "Fascismul" este omprivire asupra 
organizării constituţionale a statului corporativ 
italian.Primul capitol e dedicat origine! doctri 
nei fasciste şi doctrinei însăşi.Marin defineşte şi 
precizează aportul teoreticienilor statului,Hegol, 
Treitschke, Ihering,G-iorke,Leon Duguit,Georges So - 
rel,în concepţia fascistă a statului. Urmează apoi 
o scurtă expunere istorică a etapelor do organiza¬ 
re constituţională a noului stat italian fascist. 
“Statului 1 * din 1848 acordat de regele Car ol Albert 
Piemontului şi extins apoi asupra întregei Italii 
şi celebra “Carta a muncii“ sunt sistematec anali - ’ 
zate. 

După trecerea în revistă a principiilor, auto¬ 
rul purcede la oercetarea instituţiunilor consti¬ 
tuţionale. Rând pe rând sunt cercetate: rolul Co¬ 
roanei,a guvernului,a reprezentanţei politice (Ca¬ 
mera şi Senatul),a partidului fascist, a marelui 
consiliu fascist şi a consiliului naţional al cor¬ 
poraţiilor . 

Un capitol cu totul originar osto acela w dedicat 
raporturilor de suveranitate dintre Italia şi Vati 
can. 

Studiul se sfârşeşte cu o analiză a regimului~ 


55 

datoriilor şi drepturilor publice individuale şi a 
regimului presei. 

“Fascismul® lui Vasile Marin a fost prima şi 
rămas pană astăzi ultima lucrare care înfăţişeaz 
complect şi sistematic publicului românesc statul 
fascist. 

Deşi lucrată în limitele şi după tipicul unei 
teze de doctorat,cartea vădeşte o puternică perso¬ 
nalitate . 

Originală,ihteligentă, vie, judicioasă opera e 
reprezentativă pentru spiritul său. 

In toamna anului 1932 începe ultima etapă a 
vieţii lui Vasile Marin.întâlneşte,înţelege,se in¬ 
tegrează Legiunei.De-acum încolo admirabila sa in¬ 
teligenţă, puterea sa de muncă, cinstea sa sufle¬ 
tească, entuziasmul său,ei îi vor fi dedicate. 

Pentru Legiune a trăit,a gândit,a luptat,a su¬ 
ferit şi a murit Vasile Marin. 

Intră în Legiune în Octombrie sau Noembrio 
1932 ,cu câteva săptămâni înaintea lui Vladimir Du¬ 
mitre seu, 'Ion Victor Vojen, Polihroniado,'Va 3 ile 
Cri 3 tescu,Alexandru Constant,Virgil Ionescu, a nu¬ 
cleului cunoscut mai târziu sub numele de grupul 
“Axa". începând din Ianuarie 1933 Marin devine un 
statornic colaborator al "Axei”. 

Am aici în faţa mea primul lui articol “0 sin¬ 
gură ideologic: Fapta", publicat în Nr .5 al revis¬ 
tei . Desprind o frază: ^Tara românească are nevoie 
în vremurile acestea' de-oameni tragici şi sinte¬ 
tici". Vasile Marin şi-a definit astfel dela înco- 
put-rostul în Legiune şi măreţia sfârşitului. 

Au urmat apoi rând pe rând “Naţiunea impotriva 
Statului de import" (Axa,Nr.6), “Intre democraţie 
şi statul totalitar" ("Axa“,Nr.8),-"Generaţia nouă 
şi Statul etic"'(“Axa",Nr. 9 ), “Sfârşitvil eroi demo¬ 
cratice" (“Axa'.',Nr. 13 !, "Răboj" ("Axa",Nr.18), din 
oare citez minunat vil sfârşit: "Revărsarea apelor 
tinereţii va inunda lumea cea veche,învăluind~o în 


P3C p 






56 

mâllul regenerator şi dătător de roadă nouă.E Nilul 
tinereţii creatoare 11 . InNr .19 al "Axei” un mare" 
articol: "Dela formalismul demogratic la naţiona¬ 
lismul constructiv”. "Mitul corporatist" ("Axa”, 
NR.2o) ."Extremismul de dreapta” ("Axa",ÎIr .21 ) . 

Articolele lui,strânse laolaltă,formează un a" 
devărat manual asupra problemei statului şi a eli¬ 
telor. In ele regăsim pe Vasile Marin din carte şi 
din^viaţa. 0 dialectică viguroasă, o argumentare 
strânsă, o iuţeală în scris colorată cu epitete 
tari,cu vorbe sfredelitoare,ou formule plastice. 

Timp de un an, cat a trăit "Axa", am lucrat cu 
toţii împreună. Fireşte au fost şi mici frecuşuri, 
mici ciocniri, cum Se întâmplă între oameni chiar 
când sunt legionari,dar toate le-am. lichidat între 
noi, în -'cuibul" nostru, conştienţi că peste orice 
trecătoare chestiuni personale trebue să servim 
Legiunea şi Căpitanul. 

Activitatea legionară a lui Marin nu se mărgi- 
neşte insă numai la condei.Ca avocat aduce,fără e~ 
xagerare, imense servicii Legiunii. Ne amintim cu 
toţii ce a însemnat primavara şi-vara lui 1933.Gu¬ 
vernul^ Vaida, impins de finanţa şi presa jidoveas¬ 
că,nu îndrăsnea să ne disolve dar pornise împotri¬ 
va noastră o'luptă de distrugere. 

Calomnii, ofense,insulte,lovituri,schingiuiri, 
arestări - arbitrare se abăteau asupra noastră. Pe 
urmă, deşi înduram - din ordinii! Căpitanului - cu 
resemnare orice lovitură, tot noi eram daţi în ju¬ 
decată .Procesele se purcedeau.Dela un capăt la al¬ 
tul al ţării era chemat să apere ‘'avocatul Legiu¬ 
nii" Vasile Marin. 

Se căsătorise de curând - în Februarie - cu o 
doctoriţă tânără. Ana - Maria Ropală. Soţia îi semăna 
parcă şi^la fizic dar mai ales la moral. 0 fiinţă 
nu prea înaltă,dar bine legată, vie,sburdalnică,cu 
ochi sfredelitori,glumeaţă,sclipitor de inteligen¬ 
tă şi care topea par'că întreaga lume într'o pri¬ 
vire atunci când se uita la “Vasia” al ei. 

.. La prima chemare Marin îşi lasă soţia, de care 


57 


era atât de legat,şi pornea .Peste o zi două venea, 
ca un buletin de victorie,vestea achitării pe care 
o isbândise. 

Intre 24 Mai §1 15 Iulie 1933 a pledat si a 
biruit la Rădăuţi, la Caransebeş, la Arad,” când 
chemat telefonic de Căpitanul a apărat R echipa _ 
morţii* care avea în frunte pe Sterie Ciumetti şi 
Nicky Constantineseu - la Alba - Iulia,la Piteşti. 

I se dusese famia în Legiune*. 

Dar au venit zilele grele ale prigoanei. 

Candidat al "Grupării Corneliu Zelea Codreanu” 
la Arad, la Târnava Mare, la Turda, Vasile Marin 
străbate în fruntea echipelor legionare jumătate 
Ardealul. 

Intrat însă de curând la "Cuvântul”;Vasile Ma¬ 
rin găseşte prilejul ca in toiuib luptei,să ne dă — 
ruiască alte câteva minunate articole. 

Disolvarea Gărzii de Pier îl surprinde la Si¬ 
ghişoara,e arestat,adus la- Bucureşti,ţinut o zi la 
Prefectura Poliţiei,şi apoi - în dimineaţa zilei 
de 13 Decembrie — adus la Jilava .ML-aduc aminte că 
abia se deszăvorîse uşa cazematei şi Marin, Alecu 
Cantacuzino, Giurgea“Negrileşti şi-au făcut intra¬ 
rea .După o primire triumfală, îmbrăţişări,întrebări 
şi răspunsuri,au fost instalaţi toţi trei pe patul 
comun din faţa noastră. 

Marin'la închisoaro era neschimbat .Calm, veşnic 
surâzător,judecând cu obişnuita lui agorime situa¬ 
ţia, era sigur de victorie. 

Din iniţiativa lui Moţa am scris dola Jilava 
ultimul număr - Nr.24 “ al "Axoi”. Ghemuiţi pe pa¬ 
turile comune Ion Moţa, Vasile Marin, Părintele 
Georgoscu-Edineţi, ou, no~am scris articolele şi 
le - am expediat a doua zi lui Ion Belgea prin legi¬ 
onarul Stoonescu - mi se pare^ - care a fost-elibe¬ 
rat» A ascuns articolele in incălţ ăm i n to şi le a 
dus la destinaţie,iar "Axa” noastra a putut astfel 
să apară pentru ultima dată. 

Articolele noastre au fost nesemnato, de accoa 
o poate bine pentru istoria legionară sa procizoz 





58 


cine le-a scris pe fiecare. 

M°|a a scris articolul «Arestarea - act de gu¬ 
vernământ . Părintele Georgescu-Edineţi articolăL 

tSn^St d r 11 , 6 ^ ™ lun &' artfodl de do£ 
trma Statul burghez şi Mişcarea Naţională» iar 

^' tacole scurte: «Călăul TituWu" şi 
,f Dupa dizolvarea Gărzii de Pier». Ş 

. Am stat .zece zile împreună, până la 25 Decem- 
brie,apoi noua. tuturor ne-au dat drumul; iar pe Ton 

S «S f Sterie Oiştii „ AranU 

Şl tragica împerechere - i-au ţinut până în după 
amiaza zilei de 29 Decembrie. . upa 

îhohX 0 â! eMmbrie aU l99it ** ‘roi pa poarta 
Astăzi nicâmul din ei nu mai o în viaţă, toţi 
Legiune^ credin ta lor în Căpitan \i 

_ moartea lui Duca>asemeni lui Moţa,Alexarr- 

dru Cantacuzino,Andrei Ionoscu, Marin isbuteşte să 
nu fie arestat, (Moţa va fi arestat abia în Pebrua 
neJ . S ascuns vreo două luni şi apoi-în preajma 
procesului iese l a iveala, şi pe'lucru. Aleargă 
peste tot, se informează,informează,-organizează a- 
pararea,vor^oşte cu oamenii politici ce vor depune 
ca martori ;n proces,caută să ne procure bani stu¬ 
diază dosarele. 5 

Lu. proces e la postul său pe banca apărării.In 
sfat uri!e noastre intime cu; Căpitanul, Moţa, Bădia 
Ilie Garneaţa, Domnul-Clime,Banea, Virgil Ionescu 

Vj X "^ rU Canc-acuzino, mintea lui ageră, sufletul 
ai curac,găsesc întotdeauna calea cea bună de ur¬ 
mat m grozava Încercare prin care trecea mişcarea 
legionară. * 

Insfârşit^suntem achitaţi, 

Legiunea îşi reia viaţa . şi Vasile Marin acti¬ 
vitatea m cadrul mişcării 

Glulo § t:i -» ln grădina în voci neuitatului- 
D dl ^ce seu, redeschide prima tabără legionară^- 


59 


rin îşi face o mică colibă şi se instalează acolo. 
Lucrează cot la cot cu cei mai tineri legionari, e 
de mai multe ori ofiţer de serviciu. 

In cursul anului 1934 ” “1935 mersul Mişcării 
Legionare e mai potolit .Deaceea şi activitatea tu¬ 
turor e mai redusă. 

Marin ţine conferinţe la sediu, scrie câteva 
articole in «Cuvântul Studenţesc» sub pseudonim, 
pledează cu aceiaşi strălucire în procesele legio¬ 
nare. 

Dar vine vara lui 1935» mişcarea porneşte din 
nou vijelioasă înainte, taberele şi şantierele 
noastre se întind pe întreg cuprinsul ţării. 

La Carmen-Sylva Căpitanul cu o mână de legio¬ 
nari şi de legionare a pornit “ în văgăuni pline 
de ciulini - tabăra ce avea să ajungă celebră. 

In dimineaţa zilei de 19 Iulie 4935 porneam cu 
Alecu Cantacuzino spre Carmen-Sylva«La gară ne în¬ 
tâlnim cu Vasile Marin şi îleşeriu dela Sibiu^Ple" 
eăm cu toţii împreună plini de voie bună. 

Marin stă zeue zilo în tabără şi'conduce »e- 
chipa şosea". Eu şi cu Virgil Ionescu, venit mai 
târziu,lucram sub ordinele lui. 

Echipa lui Marin termină cu succes şoseaua iar 
Căpitanul drept - răsplată no dă câte o bragă. 

Go voie bună,ce ras,ce chof de joasă ae stăp⬠
nea pe toţi când ne întindoam soara ciolanele obo¬ 
site pe pământul gol,sub acoperişul do scaduri a- 
ţ- n r\ ridicat cu o Tschioapa dar botezat pompos "Ho 
tel Bellona". 

Măi Vasile,măi, cine so gândoa pe atunci, când 
şedeam la taifas serile cu lună şi auzeam valurilo 
spărgandu—se uşor do ţsrm,că vei pleca să mori do 
parte de ţara ta pe care atat o iubeai, departe do 
valurile Mării Negre, în care îţi plăcea să te b㬠
lăceşti, departe de munţii tăi pe care cu atâta 
dragoste ii colindaseşi alături de duduia Boby , 
tocmai la Majadahonda. 

La 28 Iulie - dacă nu mă înşel " într'o Dumi¬ 
necă, în cadrul unei mari solemnităţi legionare. 






6 o 


Căpitanul îl înalţă.la gradul do Comandant Logi~ 

onar. 

• iosto o lună, în Scptembrio 1935 , Comandantul 
Leg’ionar Vasilo Marin preia conducerea organizaţi¬ 
ei judeţului Ilfov. 

Sarcina grea, într'un judeţ politicianizat, în 
caro spiritul legionar cu anevoie îşi crooşte dru— 
mul. 

Dar pe Marin greutăţile nu=l sperie.Pătruns • do 
duhul legionar el ştie. că ţrşbuo să biruiască. Si 
va biruil 

într'un an isouteşte sa creeze cateva solide 
nuclee legionare şi realizează minunata tabără do - 
la Hotarele. 

Hotarele devin un fel do Academie legionară. 
Tabăra aceasta va rămâne în istoria mişcării noas¬ 
tre oa m model do organizare, de disciplină, de 
muncă.sistematică şi de înfăptuire entuziastă în 
spirit legionar. 

1 Intre ,imp Marin scrie la "Cuvântul Studen¬ 
ţesc®,^ V.evista Mea-',iar în Martie i.936, împreună 
cu Gh.Cicrcgariu scoate •'Vestit orii". 

Toate curdeele dela a Axa u se regăsesc în noua 
revistă legionară...plus cei veniţi după prigoană în 
rândurile noastre: Puiu Gârcineanu, Dumitru Amzăr, 
Ernest Bernea,Traian Herseni,Ion Manzatu,Iosif. 

Plină do viaţă,de nerv, de spirit luptător din 
belfug răspândit de Marin în articolele sale,'*Ves- 
titorii" dispar după, patru numere - ca odinioară 
"Axa**.” sugrumată de cenzură. 

Vara'lui 193& Marin o petrece la Hotarele,apoi 
in munţi,la^Djuvala îmi pare. 

Toamna îşi reia activitatea în judeţ. 
jDar pe la mijlocul lui Noembrie Vasile Marin 
află de iniţiativa lui Moţa,de plecarea legionari¬ 
lor în Spania. 

l\ T u' mai are astâmpăr, vrea, să plece şi el în 
Spania,vrea să plo-o cu orice-preţ. 

Se roagă de. Căpitan'- el caro nu se rugase şi 
nu ce-ruso nimănui ninic,niciodată -.Insistă să fi© 


6l 


lăsat să plece .Căpitanul se codeşte,nu sunt destui 
bani. Atunci Marin din sărăcia lui, din apriga, din 
amarnica lui sărăcie găseşte 5* o0 ° de lei, se îm¬ 
prumută cu cinci mii de lei, îi aduce la sediu şi 
cere să i se dea voie şi lui să plece. Cu ironia 
lid. amară -spune domnului General: rj Vreau să fiu al 
şaptelea sicriu®». 

Dece voia să plece Vasilo Marin? Ce îl mâna? 
Cine-1 chema? 

Ne-a spus-o în cele câteva rânduri din scri¬ 
soarea adresată soţiei sale la 23 Noembrei 193& : 

•■’N’am făcut actul ace sta din disperare sau a- 
ventură ci perfect lucid. Era o datorie de onoare 
care apăsa pe umorii generaţiei noastre.L-am făcut 
cu acelaş drag ca şi cum ar fi fost vorba de ţara 
mea®. 

.Iată dece a vrut să plece Comandantul legionar 
Vasile Marin. Iată ultimele lui gânduri de o sim- 
plitato,o măreţie,o nobleţe antica. 

A plecat împreună cu Moţa, a dormit în acelaş 
pat cu el pe vapor, a stat în aceiaşi cameră cu el 
la Toledo. 

Intre aceşti doi oameni, atât de deosebiţi'ca 
temperament, se închegase o legătură frăţească, o 
legătură care pornea de atunci, de la Jilava, de 
când stătuseră toţi trei împreună cu Sterie Giu- 
metti, o legătură care avea să~i ducă îmbrăţişaţi 
în mormânt» 

* 


Aşa s 'o săvârşit viaţa Comandantului Legionar 
Vasile Marin. Si dacă de dincolo de mormânt Vasile 
Marin îşi judecă sfârşitul -cred că trebue să fie 
mulţumit. Căci a sfârşit aşa cum a trăit: simplu, 
elegant, mândru dar încălzit, transfigurat de cre¬ 
dinţă. 

A scrie frumos,a vorbi,a lupta,a suferi e bine 
-spunea deunăzi Căpitanul- dar cu totul insufici¬ 
ent pentru un legionar .Dacă legionarul nu şi-a l㬠
murit sieşi nu şi-a fixat atitudinea in faţa mar- 







62 


ţii, nu c ion legionar desăvârşit. 

Vaâile Marin şi-a fixat atitudinea în faţa 
morţii,şi a pecetluit eredinţa,lupta, suferinţa,cu 
sangolo lui cald şi tânăr. 

Doa Domnul ca noi legionarii care mai suntem 
azi in vxaţă,să fim domni do jertfa lui şi să ştim 
sa murim si noi aşa cum au murit ei, în ziua aceea 
de iarnă, departe de Romania lor dar pentru ea, în 
pustietăţile îngheţate de.la Majadahonda. 



JERTFA LUI ION MOŢA SI VASILE MARIN 
IN LUMINA ISTORIEI 


Vasile Christescu 


Reprodus din : Cuvântt& Studenţesc 
Număr festiv 
Ianuarie-Februarie 1937 
linul XII» Nr .1 _ 4 














JERTFA UUI ION MOŢA SI VASILE MARIN 
IN LUMINA ISTORIEI 

Camarazi de luptă şi de generaţie cu Ion Moţa 
si Vasile Marin suntem pătrunşi de mareţia gestu 
lui lor de a porni să lupte în armata naţionalista 

^S'audus posedaţi de gândul jertfei pentru 
triumful Crucii şi pentru apărarea civilizaţiei 

latine. _ . . ❖ 

Fapta lcr este afirmarea celui mai înalt sen^ 

timent de eroism, cSci poate fi oare ceva. mal <r 
roio decât ruperea de tot ce ai mai drag pe # 
spre a împlini cu sângele tău biruinţa idealului 

căruia i~ai închinat viaţa? . 

Este mărturişirea,cu preţui ultimului sacnfi^ 
oiu, a unei profunde credinţe m Dumnezeu,a spiri 
tulii nou ce se ridică răsvrătit impotn^ _unui 
întreg secol de materialism şi lipsa de religie. 
Suflete de granit, au înfrânt moartea prin 

BOart s e Atem prea ^ioaţi în mămunţisurile silnice 
ca să putem cuprinde,in toată amploarea, jar 

I0 “ K trecere de decenii când 

vremurile de azi vor proecta m perspectiva i _ 
riei, fapta lor va putea fi detaşată in l^ina 

strălucitoare a veşniciei. _ 

Căci fapta lor este^ deschizătoare de drum nou 

nn istoria neamului romanesc. . 

Pornirea lor şi a celorlalţi cinci camarazi 
lupte în acel colţ de Europa unde acum s^u pus^ 
cyampăha sorţii viaţa de mame a omem.u ^ Dumne 







zeu sau cu Satana" însemnează ceva mai mult decât 
°. N ar ’^°iP& r0 simbolică a generaţie noastre prin 
ei,cei mai aleşi fii,la marea bătălie dintre Cava- 
lierii Crucii şi Ostaşii Diavolului. 

însemnează fixare noului orizont pentru gene - 
raţia României Mari, ^care respinge spiritul strâmt 
al înaintaşilor,trasând singură, prin cea mai mare 
jertfă,sângele propr u, sensul misionaric al exis" 
tenţei ei. - ’ - 

In curgere de.veacuri> noi am luptat pentru 
credinţa şi pentru existenţa neamului; dar am lup¬ 
tat aici,pe pământul şi In j'urul hotarelor noastre 
ameninţate. - - 

E pentru prima dată in istorie, când. Români 
aleşi, a vând conştiinţa'misionarică aluptei pentru 
Dumnezeu şi civilizaţie,pornesc pe meleaguri-înde¬ 
părtate se sfinţească acolo,cu suprema jertfă,cre¬ 
zul lor. . 

privită în perspectiva istoriei, fapta lor e 
plina de consecinţe pentru destinul neamului rom⬠
nesc. • 

Naţiunea franceză, odinioară £n fruntea neamu- 
riior lumii,a păşit pe ,planul istoriei universale, 
când cetele de cavaleri cruciaţi-au părăsit plaiu- 
r ^-- Le înverzite ale Franţei ca să moară în nisipu¬ 
rile Siriei, cu ochii ţintă către Ierusalimul Mân¬ 
tuirii . 

Casând cu privirea îndreptată către Dumnezeu, 
pe pământul Spaniei, patria împăratului care ne~a 
zămislit ca neam, misionarii noştri au smuls lac㬠
tele ce ne ţineau închisă poarta largă a istoriei 
universale." 

j-rin ei, neamul nostru se îndreaptă pe drumul 
mare şi luminos ce duce către Dumnezeu. 



URMAŞII LUI EMINESCU 


Simion Mehedinţi 


Reprodus din: Cuvântul Studenţesc 
Număr festiv 
Ianuarie-Februarie 1937 
Anul XII .NR. 1-4 














URMAŞII LUI EIHKESOU 

r 

"Generaţia noastră" se 
cheamă numai aceea, care 
întrupează un ideal nau 
în viaţa naţiune!, ori 
scoate măcar la lumină o 
ideie vitală însemnată,pe 
care o generaţie slăbănoa 
gă ("interimară") o lasă 
să se cadă în umbră» 

Pe Moţa l-am văzut o singură dată, in primăvara 
anul iii trecut, când S .S .Patriarhul chemase la sfat 
o seamă do oameni cu grija de sufletul neamului. 
Totuşi,mi~au rămas în minte şi^chipul,şi cuvintele 
tânăr ului.Vorbea răspicat,spunând numai ce trebue. 
Se vedea bine că vorbeşte din suflet, nu oa să şe 
asculte vorbind... 

Am simţit atunci deplin ce sunt şi cum sunt 
oamenii reprezentativi din generaţia nouă. Si am 
plecat cu mari speranţe, iar nădejdea a sporit^şi 
mai mult, când am văzut pe oamenii'cei noi,adunand 
în munţii dela Predeal oasele ostaşilor morţi pen¬ 
tru ştergerea hotarului şi zidindu _ le mormânt veş 
nic din piatra cărată pe braţele lor. Aceeaşi im¬ 
presia de sănătoasă înnoire 'am căpătat-o mai târ¬ 
ziu, când om văzut la malul Mării altă ceată de ti¬ 
neri,trăind în sfânta disciplină a-muncii de bună 
voie - la fel ou schimnicii care îşi petrec zilele 
în post,rugăciune şiuostenoală pentru păcatele ol 
tor a» 




7o 


Acum,Moţa şi Marin au căzut,luptând departe de 
hotarele ţării. 

Cu ce gând? 

L~au mărturisit chiar ei în cea din urmă seri'* 
soare: 

"Nu este adevărat... că, rămaşi aci, puteam fi 
mai de folos,şi eu,şi toţi cari au luat acest drum 
- luptei de acqsă. Biruinţa morală, pe care o vom 
câştiga în Spania (cu Orice jertfe),va fi mai mare 
pentru lupta naţională, decât tot ce am mai putea 
face în restul vieţii noastre - ba şi dincolo de 
ea.. «Acesta e adevărul". 

Aşa dar, ‘^biruinţa morală**’. Cu acest cuget au 
plecat,ştiind bine că nu se vor mai întoarce decât 
cu mâinile pe piept. 

Evident,o lume nouă a 1 a ivit pe pământul ţării 
noastră.Komânii adevăraţi înţeleg de ce e vorba... 
Tptuşi, să nu fie iertat, ca suprem omagiu faţă de 
inimoşii tineri, să reamintim câteva împrejurări 
spre a înlesni o preţuire mai exactă a faptei lor. 

# 

Mai întâi, o constatare neplăcută: Dupărăsboi, 
cuvântul "generaţie" ne împuiase urechile... Ajun¬ 
sese tot aşă de silnic la aUz,ca şi nerodul "cul¬ 
turalizare", autentic,dinamic,proaspăt,mistic... Si 
alte vorbe terfelite de multă şi proastă întrebu¬ 
inţare . Toţi nechemaţii porniseră'pe "culturaliza¬ 
re”, erau "proaspeţi", "dinamici", "autentici",- şi 
'‘mistici"... devţi~era groază sări vezi,necum să-i 
auzi ori să-le mai citeşti şi scrisul.Nepunticioşi 
dar ambiţioşi, snobii intelectuali vânturau zilnic 
formule importate din bazarul O o smop ol i't ^ dându-se 
drept lume nouă în literatură, în artă,in politi¬ 
că...peste tot. 

Realitatea e însă alta. Generaţiile unui neam 
nu se despart după actul de naştere sau calendar 
şi nici după etichetele împr mutate de ^aiurea. O 
generaţie nu este în adevăr nouă, de cat atunci 
când întrupează un ideal nou în viaţa raţiunii,ori 


71 


scoate măcar'la lumină o idee vitală, pe care o ge¬ 
neraţie slăbănoagă o lăsase să cadă în umbră. Iar 
în privinţa aceasta, neputem da seama îndată că 
irozii mai sus manitiţi departe de a fi'o genera¬ 
ţie nouă,în sensul istoric al cuvântului,nu era de 
cat trista continuare a generaţiei care îi preceda 
se, pregătindu-i să primească tot felul de mode 
internaţionale. 

In adevăr, se ivise încă din secolul trecut în 
viaţa poporului nostru o grea desbinare. 

De o parte, stau neatinşi oamenii vechi ai p㬠
mânt ului,adică ţăranii - preţuitorii drepţi ai ţă- 
rariei şi ai tradiţiei .Ei formau adevărata ari st o - 
oraţie a neamului şi o frumoasă încă şi-azi. In 
munţii' Maramureşului trăesc şi acum urmaşii lui 
Drăgoş,Bogdan, Bale,. .păstrând sub grinzile lor a~ 
fumate diplome de o vechime seculară.Aceeaşi sigu¬ 
ră-aristocraţie o aflăm la "boerii"'din Tara Făg㬠
raşului, în Haţeg,la Moţijla Codreni,Vrânceni... Si 
peste tot, omul de sute şi sute de ani nu s*a de¬ 
părtat de ţărâna lui, cum bu se depărtează ghinda 
de trunchiul stejarului. 

De altă parte - dar tot aproape do nobilimea 
cea mare a ţăranilor - mai rămăseseră şi câţiva 
boeri de neam (nu corcitură) legaţi şi aceia cu 
tot sufletul de tradiţiile^ţării. 

In faţa lor însă, şi împotriva lor, se ridica 
tot mai semeaţă "orapătură suprapusa 1 *,cum a boteza 
t—o Eminescui adică un element dubios^ şi ca sânge 
şi ca suflet, oompus din străini şi înstrăinaţi. 
Fiind pământul nostru'"in calea răutăţilor" (vorba 
unui bătrân cronicar),câţi venetici nu-se pripăşi¬ 
seră, printre noi*. Neavând nicio "moştenire" -de 
păstrat, veneticul e totdeauna gata pe schimbări» 
este democrat, progresist, liberal,revoluţionar.... 
după cum bate vântul. Vorba cunoscută: »ce-am avut 
şi ce - am pierdut®. 

Iată. dece boierii cu buh simţ se uitau la ţ㬠
rănime, ca la un zid de apărare .Al'de Alecu Forăscu 
a şi spus-o pe şleau în Divanul Ad“hoc: Mai bine 




72 


lângă un ţăran c'uncar de minte, de cât alături de 
de un "bonj ourist'* cu o mână de învăţătură şi în¬ 
străinat de neam.Dreaptăyfoarte'dreaptă îngrijora¬ 
re din partea batranilor,fiindcă tocmai atunci în¬ 
cepuse a se înteţi năvala străinilor, adică Marea 
Invazie Evreească, iar alături de veneticii tot ma i 
numeroşi creştea şi numărul "instrăinaţilor te ,adică 
a importatorilor de forme şi formule nouă, adunate 
pe bulevardele Parisului, la Eal-Mabil şi în alte 
capiste ale spoelii internaţionale .Doamne,ce grije 
pe Şosetache să întemeieze "o religie fără Bumne“ 
zeu ,M . (Be-ar şti Lunaciar căi şi cei dela Somintern 
....cum s ar mai bucura) .Ce republică la Ploeşti’.. 
....Ce înnoiri cu duiumul (unele pe faţa, altele 
clandestin)'. 

Si asta,in. aceasta cumplită desbinare ne~a apu 
cat- 1878 . 

Noroc cyâ oamenii vechi erau încă mulţi şi în¬ 
tregi. Si şi _ au făcut deplin datpria năvălind'de 
pariu- ori la' aslt, în aceeaşi zi, peste aceleaşi 
parapete sămănate cu trupufcile camarazilor morţi.. 

Bar, în dosul lor, străinii şi "înstrăinaţii 
benchetuiau acasă cu •■'mironosiţele'* de care .pome¬ 
neşte Emine seu şi făceau afaceri "patriotice“, pe 
când soldatul n'avea ce mânca şi cu ce se îmbrăca, 
iar ghiulelele plesneau în gura tunului. “ Aşa se “ 
înţelege pentruce sufletul genialului poet s'a cu - ’ 
tremurat de scârbă.închinătorul de toate zilele la 
chipul Ivii Ştefan Vodă şi al lui Mircea la'Şovine, 
h'a găsit'un singur vers pentru acea epocă de du¬ 
reroasă rătăcire. (Noroc de ţărănime şi de câţiva 
boieri vrednici,care au ţinut sus steagul ţării... 
şi au biruit'.) 

* 

Dar,după isbânda dela 1878,0 urmat o desbinare 
şi mai adâncă între pătura supra-pusă şi adevăra¬ 
tul popor românesc. In loc să ne purificăm şi sa 
pregătim zi c-u zi' '-Ofensiva Naţională** pentru - în” 
tregirea hotarelor,a vonit ghiftuirea şi destrabă— 


73 


larea. Lozinca cluburilor a fost: îmbogăţiţi-vă. 
Partidul a luat loc vil ţării. îmbuibaţii n'au băgat 
de seamă măcar atât că, la fiecare zece ani,isbuc” 
nea câte o răscoală ţărănească. Si astfel la 19°7» 
ne-an trezit cu pârjolul cel mare,iar prevăzători¬ 
lor cârmiiitorl nu le _ a mai rămas altă cale, decât 
să, tragă cu tunul asupra satelor'.:.. 

In adevăr, păcătoasa privelişte'. Un stat, ale 
cărui hotare erau încă neîntregite, să fie cârmuit 
de o pătură din ce în ce mai înstrăinată de neam, 
dar gata de alianţă cu veneticii pentru secătuirea 
pădurilor,istovirea petrolului,cointeresare banca¬ 
ră, industrială««>, indopandu _ se zilnic cu idei şi 
formule cosmopolite.(Atât de mare ajunsese orbirea 
încât nişte bieţi ameţiţi de nihilism şi narodism 
rusesc " un fel de bolşevici înainte de bolşevism- 
^ j unso soră isvor de inspiraţie politice, pentru cei 
dela cârma ţării'.) • 

Aşa se explică dece pătura politică din ajun- 
nul răsboiului mondial făcea la noi impresia unei 
gloate fără busolă, - un fel de generaţie “interi¬ 
mară», menită să ţină doar umbră pământului,pană va 
veni alt rând de oameni, mai conştienţi de intore 
sele statului. 

Insă păcatul nu te păsuieşte. Pe neaşteptate a 
isbucnit răsboiuL,iar slăbiciunile^au ieşit^repede 
la iveală.Timp de doi ani,pană la intrarea an lup 
tă cluburile partidelor au dovonit un viespar do 
intrigi şi un ticălos târg de conştiinţe, Po unii 
ii ameţeau banii agenţilor de corupţie,pe alţii 11 
înebunisoră patima personală sau do partid. Cate 
uri individual© nu a'au îmbrăcat atunci m mantia 
patriotismului'. Anumo corifei_ ai vieţii politice 
şi-au schimbat' de azi pe mâine atitudinile in 
chestia externă,numai penţrucă adversarii lor ocu¬ 
paseră, poziţii,unde nu mai încăpeau şi ei'. 

Astfel, răsboiul a început fără pregătire, cu 
ruşinoa dela Turtucaia şi a ajuns la rana mortală 



74 


a paciT dela Iaşi, iscălita la Buftea. N'am Avut 
parte să lipsească măcar “mironosiţele® din dosul 
frontului şi camuflarea la părţile sedentare a 
patrioţilor cu afaceri. Obrazele subţiri nu s*au 
sfiit să-şi arate civismul,luând comanda pompieri¬ 
lor şi a brutăriilor... 

w ^Noroc^din cer până în pământ noroc - că mai 
rămăseseră incă neatinse doua isbanzi morale! 

Inimosul avânt al trecerii peste Carpaţi (cea 
mai malta manifestare de solidaritate naţională, 
dela-arderfea ! Sarmiseget uz ei şi până azi); 

şi admirabila epopee'dela Mărăşeşti,cu- strălu¬ 
citele episoade dela Jiu,Robăneşti,Bălării,Topra~ 
Isar,Mărăşti şi.Cireş oaia. 

Doj ce enom contrast 1 deoparte păcatul'şi-p㬠
cătoşii, iarde altă parte biata gloată ascultătoa¬ 
re şi îndrăgostită de ţarana ei, jertfindu-se sub 
comanda ofiţerilor eroi, care trăgeau de~avalma cu 
soldaţii,pană la ultima bandă de cartuşe şi murind 
cu capul pe mitralieră* 

^ Aici a fo 3 t tot norocul şi toată speranţa de 
reinviere. e aici a ieşit şi a doua trecere peste 
munţi şi intrarea în Budapesta. 

❖ 

Dar,îndată după pace,miloma luptelor de partid 
a isbucniţ cu o furie şi mai mare; Uh imens val de 
străini sV revărsat asupra ţării,iar numărul vân¬ 
duţilor şi înstrăinaţilor a crescut an cu an,zi cu 
zi,ceas cu ceas««* mul^umitci consiliilor do admi*^ 
nistraţie de tot felul şi a democraţiei de toate 
culorile. Niciodată,elementele internaţionale (f㬠
ţiş sau clandestini n'au avut sub talpa lor mai 
deplin poporul românesc. In qf acerea Skoda, lucrul 
s'a dat pe faţa: lin venetic a îndrăsnit- să arunce 
ca pe o petecă murdară, santinela aşezată cu arma 
la baionetă lângă sipetele cu acte suspecte. 

Dar n a fost- destul nici atâta.A venit o dova- 
dă-^şi mai grozavă: când oştirea ţării stătea neîm¬ 
brăcată şi fără armament ,iar funcţionarii statului 


75 


nu primeauleafa cu lunile,s'a găsit un guvern ro¬ 
mânesc f?),care să dăruiască miliarde băncii fali¬ 
mentare a unui evreu... 

Atât de departe a ajuns' după răsboiu desbina” 
rea între poporul românesc şi înstrăinaţii care îl 
cârmuiau. 

* 

Din fericire Bninescu nu murise; cei buni ai 
neamului nu pieriseră toţi. 

Din ţara lui Horia, din Oltenia lui Tudor, din 
marea Moldovă a lui Ştefan Vodă... şi de peste 
tot, tineretul rămas neîntinat s'a trezit ca din 
tr'un somn de moarte. 

Revelaţia cea mare pentru sufletul celor li¬ 
piţi de ţărâna acestei ţări a fost regăsirea doc¬ 
trinei aceluia care a adunat cel dintâi congres 
pan-românesc la Putna: 

Câştigul cel mai mare... experienţq profundă 
şi uimitoare, petrecută cu noi e aceasta: am găsit 
cheia deslegării noastre din întunerecul nedumeri¬ 
rilor; ea stă în pilda luptătorilor noştri de altă 
dată, 

-Congresul Studenţesc,Sibiu,Dec. 

Privind spre toţi cei mai buni de la Bălcescu 
şi pană la Eminescu,drumul mântuirii fusese găsit. 
Tineretul şi - a dat seama că fatala desbinare, pe 
caro no - a adus—o socolul al 1 ^'"ioa şi invazia 
străinilor,trebue înlăturată.România trebue să fie 
de aici înainte a Românilor şi numai a Românilor 
(dar a Românilor adevăraţi,nu a celor cari au min¬ 
ţit, vânzându-se pe sub ascuns duşmanilor). 

Citind şi recitind dureroasele pagini alo lui 
Eminescu despre elementele parazitare (mai noi şi 
mai vechi) tinerii au găsit pe adevăratulllor edu¬ 
cator . 

Căci după co poţi cunoaşte pe un pedagog al 
naţiunii? şi care e datoria lui cea dintâi? 




E aceasta î Sa descopere cpptrul sistemului, su" 
fletesc al generaţi© pe care o îndrumează (sosire" 
le acestui sistem),"adică ideea cardinală pentru 
care trebue să trăeşti, iar, dacă e nevoie, să-şi 
mori pentru ea .Ideea e aceasta: 

Să mantuim neamul romanesc de sub apăssirea 
străinilor şi înstrăinaţilor. 

Regresiunea teritorială în tot lungul hotare¬ 
lor, regresiunea demografică (în ce .priveşte nata¬ 
litatea, sănătatea şi omogenitatea etnică) şi gro¬ 
zava regresiune economică, sunt acum fapte pozitive 
pentru conştiinţa tuturor celor cari au ochi să 
vadă şi urechi să audă. 

Tinerii .do azi (nu e vorba de Cei amorţiţi cu 
stupefiante fizice şi intelectuale),tinerii adevă" 
raţi îşi dau seama' că poporul nostru nu e un copac 
atins de bătrâneţe, pe cale. să i se usuce câteva 
ramuri, ci e atins de o adâncă răceală chiar la 
rădăcină. Viermii care îi rod măduva trebuesc aşa 
dar scoşi repede şi aruncaţi...Nu mai e timp de a~ 
mânare. 

Deaceoa, generaţia de azi este nu numai nouă, 
dar şi decisivă. 0 aşteaptă sau o mare onoare, sau 
un blestem veşnic,dacă n*ar birui. 

# 

Aşa au cugetat cei doi tineri eroi şi soţi" 
lor, care au mers să lupte pe pământ străin, dar 
pentru o idee fundamentală in viaţa propriului lor 
neam .Prin rănile şi moartea lor, ei au voit să dea 
semnalul unei supreme încordări din partea tuturor 
celor care mai cred în viitorul României. 

Acesta a fost înţelesul adânc al faptei lor 
eroice. 

* 

Ştiu că generaţia veştedă de ieri, precum- şi 
pseudo-tineretul cu ideologie de bazar,-nu pot p㬠
trunde adevărata lui semnificare. Ca să-l lămurim 
însă deplin, vom aminti ceva asemănător din-viaţa 
vinei naţiuni cu o superlativă etică perscnală.Ina" 


77 


inte de isbucnirea răsboiuLui dintre Ruşi şi Japo¬ 
nezi, un ofiţer,urmaş al vechil or Samurai,după ce a 
studiat foarte de aproape împrejurările din extre¬ 
mul Orient^ a ajuns la concluzia că lupta dintre 
Moscoviţi şi Japonia nu mai poate fi înlăturată.Că 
un om de arme, ofiţerul, după ce a arătat tot ce 
trebue făcut pentru asigurarea biruinţei, a scris 
un fel de testament,pe care l-a înaifitat Suveranu¬ 
lui său, şi ca semnal convingerii, s’a sinucis 
- pentruca să asigura o exactă cântărire a mărtu 
risirii sale. 

Ceva a semănat or au făcut şi cei doi tineri,ca¬ 
re s'au jertfit departe de pământul ţării lor .Mu¬ 
rind de bună voie,ei au spus răspicaţi 

Deschideţi ochii la amestecul străinilor care 
vor strivi tot ce e românesc în România, după cum 
strivesc tot ce e spaniol în Spania. 

Luaţi seama: după întregirea hotarilor, e tim¬ 
pul să întregim şi neamul, adunând pe toţi Românii 
adevăraţi într'un singur mănunchiuri sub o singu" 
r ă cârmuire romaneasca şi monarhică.înlăturăţi cat 
mal iute vinovata şi neghioaba tactică a partide" 
lor împănate cu străinii care ne-au invadat ţara 
şi vor acum să încătuşeze întreg poporul roman,du¬ 
pă cum a încătuşat şi paralizat ?e aţâţi conduc㬠
tori politici,ademeniţi cu blidul de linte al con 

siliilor de administraţie... 

Pota şi Marin, prin jertfirea lor de bună voie 
ău dat' semnalul unificării sufleteşti a tuturor 
românilor,care se mai simt Români. 

Cu sângele-lor românesc, ei au voit să vindece 
rana înveninată a destinărilor din trecut. 

Aceasta este semnificaţia istorică a morţii 

lor. 

❖ 

Pi-vor ei ascultaţi? 

Vom vedea, “ Un lucru însă este sigur: ca cei 
doi eroi cate ău înfruntat moartea şi cu soţii lor 
de credinţa,o generaţie nouă s'a ivit in cuprinsul 





78 


hotarelor României • 

A Prin urmaşii cinstitului Eminescu,o ©pocă nouş 
incep© în coştiinţa poporului romanesc. 

Generaţia interimară a încetat. 

Tineri eroi, care aţi mers cu fruntea sus în 
faţa morţii, chipul vostru se înalţă acum ca un 
steag în mijlocul bătăliei. 

Monumentul sub care veţi dormi va fi cel mai fu 
mos şi^cel mai cinstit dintre toate, in ziua 
când România va fi a Românilor şi numai a Românilor 
Numele vostru are chiar de pe acum strălucirea 
unui .monumŞnt. 



EROI AI ORUCII 
MUCENICI AI NEAMULUI 


Preot. N.T.Georgescu-Edineţi 


/ 


Reprodus din: Cuvântul' Studenţesc 

Număr festiv 
Ianuarie-Februarie 1937 
Anul XII. Nr.1-4 














EROI AI CRUCII,MUCENICI AI NEAMULUI. 

Au trocut mai mul ■ţi ani, do când, cu binocuvan 
tarea ÎS .S J?atriarh,măg’ăsosc, ca duhovnic,în irno'’ 
diata apropiere a tineretului universitar creştin - 
roman«Legături intime,stabilite între mine şi stu - 
denţi,au făcut să ne bucurăm împreună de toate bi¬ 
ruinţele câştigate, prin lupte grele şi jertfe şi 
mai grele; să suferim împreună,ori de cate ori,fie 
şi numai unul dintre luptătorii acoleiaşi cauze 
naţionaliste şi creştine,cade înfrânt “ deşi numai 
aparent — pe poziţie sau e supus unor chinuri 
groaznice,pentru a - şi renega credinţele. 

Tineret neisprăvit, au zis unii; studenţii la 
carte, au zis alţii; împreună cu "popa ,,- al lor,ma^ 
nifestează...pentru credinţă, cu Crucea'ntr'o mina 
şi cu revolverul in alta. Sunt şi astazi oameni,in 
această ţara,cari văd studenţimea şi toate luptele 
ei,prin prisma aceloraşi aprecieri. 

Desigur,se vor fi făcut şi greşeli. Conducato 
rii ei sunt cei dintâi cari s*au sezizat de ele-şi 
au luat măsuti do îndreptare. Dar^a nu recunoaşte 
că mentalitatea cea nouă,care stăpâneşte astazi a - 
proape întreaga suflare românească, dela un copnt 
la altul al ţării, se datoreşto în cea mai mare 
parte studenţimii luptătoare, care cu toată urgia 
abătută asupra ei,a rămas tot'aşa de intransigenta 
şi sigură de victoria deplină, înseamnă: a fi de rea 
credinţă. 

Dacă totuşi oameni de bună credinţa nu puteau 
alunga dela dânşii anumite suspiciuni ce puteau 
justifica în parte acuzaţiuni gratuite ca: tot de¬ 
magogie ,arivism, aventurieri,rcuantici,oportunism, 





82 


profitori, exploatatori ai Crucii,etc.Iată jertfa, 
lui Ionel Mo-ţa şi a lui Vasile Marin, oare pune In 
uimire până şi pe cei mai de aproape prieteni ai 
lor; ba chiar pe membrii familiilor lor. “In lume e 
rau,dar lumea nu i~a cunoscut", nu şi-a dat îndea¬ 
juns silinţa să-i cunoască, să~i înţeleagă.Persona¬ 
gii biblice, cari n'avea*decât trupurile lor ase - 
mănătoare ou contimporanii.întrupări de arhangheli 
car i nu sufere *să se tragă cu mitraliera în obra¬ 
zul lui Hristos,fără să reacţionez©".Cum oare s* o 
fi putând explica acum, după cunoscuta lor moarte 
eroică,' la care s’au dus de bună voie,faptul că e~ 
rau membrii unei organizaţii tinereşti ce şi-a a" 
les ca protector tocmai pe Sf .Arhanghel Mihail, 
purtătorul de sabie de foc,că imaginea acestui Ar¬ 
hanghel i - a urmărit pretutindeni,că. fotografia cea 
mai. popularizată;cea mai des publicată prin ziare, 
a lui Ionel Moţa,are ceva din seninătatea chipului 
Sf .Arhanghel Mihail de pe uşa altarului Mănăstirii 
dela Văcăreşti?'.... 

Cunosc şi eu, în felul meu, sufletul curat şi 
înalta concepţie despre viată şi misiunea istorică 
a naţiei romaneşti a lui Ionel'Moţa şi nu cred că 
greşesc dacă voiu nota aici, şi cu îndrăsneala ce 
mi poate da numai calitatea mea de duhovnic al ti 
neretului creştin român dela 1929 încoace,ca Ionel 
Moţa şi Vasile Marin, conştienţi că asupra acestui 
tineret pot apăsa şi păcate,poate neispăşite înde¬ 
ajuns, co i~ar întârzia victoria, s'au dus'în Spa¬ 
nia, unde Hristos era batjocorit,"pângărit 1 ','"pălmu¬ 
it" de cei-fără de lege şi' alături de' alţi fraţi 
creştini şi~au vărsat bucuros'sângele; oferindu-1 
jertfă lui Dumnezeu,pentru ispă-şirea păcatelor ti¬ 
neretului român creştin, a cărui biruinţă o doreau 
cu ardoare şi cât mai apropiată.De-acum: "să faci, 
măi Corneliu, din ţara noastră,o ţară frumoasă ca 
un soare,şi puternică şi ascultătoare de Dumnezeu 1 ’ 

Sângele vărsat de Ionel MOţa şi Vasile Marin 
pentru Crucea lui Hristos,nu importă unde,e, cred, 
jertfa cea mai bino primită do .Dumţiozou,pentru is— 


83 


păşirea păcatelor şi ale tinerilor şi ale bătrâni¬ 
lor din această ţară. Ei ne-au împăcat din nou cu 
Dumnezeu, a cărui îndurare se va coborî din nou a- 
supra ţării şi neamului nostru. 

Jertfa de sânge adusă de ei pentru noi toţi şi 
pentru fiecare în parte' le dă dreptul la recunoş¬ 
tinţa noastră,la recunoştinţa istoriei,la recunoş¬ 
tinţa chiar a Bisericii creştine române, ce va pu¬ 
tea spune că, în anul mântuirii I937j°ând păgânis - 
mul s’a năpustit din nou, cu cele mai iudaice mij¬ 
loace asupra creştinismului,şi~au dat tributul lor 
de sânge şi doi mucenici romani: Ionel Moţa şi Va¬ 
sile Marin. 

Dar această jertfă mai are un înţeles, care 
trebue accentuat. S*a pecetluit cu sânge o doctri¬ 
nă, de către chiar.unul din exponenţii ei: Ionel 
Moţa.SI prin aceasta,i s’a'asigurat biruinţa.Nu se 
poate repeta Oare istoria şi în cazul acesta? 

Nu, nu*. Ionel Moţa şi Vasile Marin au socotit 
necesară jertfa lor,pentru a asigura victoria doc¬ 
trinei şi prin aceasta creearea unei Romanii Noui. 
Pentru aceea,ei nu trebuesc plânşi,ci veneraţi. 

Iar col ce semnează aceste rânduri,se simte^si 
el,măcar o singură data, mândru,in viaţa lui: Când 
vede că, din rândurile acelora, _ pe care-i duhovni 
oeşte, pot ieşi eroi ai Crucii şi mucenioi ai nea¬ 
mului. 










E A N D U E I PE N TEU 
M A E T IEI 


Corneliu Georgescu 




Eeprodus din : Cuvântul Studenţesc 

Număr festiv 
Ianuarie"Februarie 1937 
AniiL XII» Nr»1"4. 












RAIDURI PENTRU MARTIRI 


Era în toamna anului 1923» Un an d© luptă stu¬ 
denţească transformase pe blândul şi tânărul căr¬ 
turar Ioan Moţa în luptător desăvârşit al'ideei 
naţionale'.Cuvântul său măsurat ardea, ca tăiuşul u- 
nei săbii, iar oohii săi în care se oglindea uni¬ 
versul, scânteiau de văpaia lăuntrică ce se cerea 
consumată. 

In timp se paşii noştri străbăteau domol prin¬ 
tre frunzele îngălbenite,cari se desprindeau tăcut 
şi trist de pe ramurile castanilor cari străjuiau 
aleele grădinei publice din Cluj,Moţa îmi desfăşu¬ 
ra întregul trecut de jertfe al Neamului românesc 
şi - in contrast eu acest trecut - tragedia aces¬ 
tei epoci, în care slăbiciunea şi nimicnicia con¬ 
timporanilor ameninţa să dărâme tot ce s’a înălţat 
prin truda secolelor .Concluzia se desprindea lumi¬ 
noasă, ca scânteierea unui fulger: "Numai jertfa 
poate aduco isbăvirea Neamului, deci generaţia 
noastră esto datoare să aducă prinosul său do 

jertfă". , 

Intr'o bisericuţă din apropiere. Moţa,îngenun¬ 
cheat în faţa altarului a jurat, că este gata P©n- 
tru sacrificiul suprem. Cumâna dreaptă ridicată 
spre Ser, cu'privirea aţintită asupra chipului co¬ 
pilului Isus, el simţea cum i se incălzeşte pieptul 
de valul de energie care se revărsa din sufletele 
martirilor credinţei şi a eroilor morţi pentru ţa 
ră,a căror amintire o evocase. ^ 

De atunci au trecut 14^ani.Sub fruntea boltita 
lui Ion Moţa'aurăsărit gânduri, din cari au is^ 
vorît doctrine, menite a fi m viitor faruri de o 




88 


rientare în drumul popoarelor .Necurmatele suferin¬ 
ţe prin care a trecut făptura fizică a lui, xn a“ 
cest răstimp de 14 ani, au sudat sufletului său a” 
ripi de arhanghel, purtând văpaia energiei sale 
creatoare pe tot cuprinsul ţării şi revărsând har 
tul credinţei sale peste plaiurile îndepărtate ale 
neamurilor străine» 

Pcnlit do po băncile Universităţii pe calea 
jertfei,cu sufeltul călit la şcoala de luptă şi de 
suferindă a Legiunii, Ion Moţa a socotit că Neamul 
Romanesc nu poate sta nepăsător faţă de uriaşa 
lupta care se dă pe. îndepărtatele tărâmuri" ale 
Spaniei surori,între naţionalism şi comunism,între 
principiul fiinţei neamurilor şi a distrugeriior£m 
folosul masoneriei jidoveşti,între Cruce şi pute¬ 
rile iadului, între. Hristos, isbăvitoruL de suflete 
şi Iuda cel care întruchipează blestemul păcatului 
trădării. Cum necesităţile de apărare a neamului 
românesc nu permiteau deplasarea unui număr prea 
mare de români cari să poată da ajutor efectiv 
mult încercatului popor spaniol, Moţa s‘a hotărât 
să~i dea un ajutor moral prin participarea la lup¬ 
te a linei echipe de tineri români,reprezentanţi ax 
tuturor provinciilor româneşti (semn al solidari¬ 
tăţii întregului Neam Românesc),echipa formată din 
elita tineretului român. 

Si astfel au pornit 'cei şapte legionari, în 
frunte" cu Mo ţa, pe la sfârşitul lunei Noembrie anul 
trecut, pe drumul . sacrificiului. Semn ceresc că 
jertfa lor a fost voită de'Dumnezeu, e faptul că, 
înainte‘do a ajunge la urcuşul Golgotei dela Maja- 
dahonde., .au întâlnit în drum "Muntele Măslinului" 
“ vaporul "Monte Olivia 1 * - vapor care i - a condus 
spre locul jertfei .Numele acesta simbolic ne evocă 
drumul străbătut do Fiul omului spre crucificarea 
voită do Dumnezeu. 

După lupte grele, în care cei şapte legionari 
români au săvârşit minuni de vitejie; în cel mai 
încercat pur>ot ai frontului spaniol. Ion Moţa şi 
Vasilo Marin an căzut, iar Nicolae Totu şi Bănică 


89 


Dobre sunt răniţi. 

Da*. Ion Moţa şi vrednicul său camarad, Vasile 
Marin, au sorbit fără şovăială întregul pahar al 
jertfei. Dumnezeu a ales pentru împlinirea înalte¬ 
lor comandamente ele voinţii Sale jertfa celor mai 
aleşi dintre aleşii Neamului Românesc,'pentru ca 
prin ea să se poată răscumpăra greşelile,ale tutu¬ 
rora. Jertfă scumpă nouă, nemăsurat de - scumpă, dar 
menită a străbate veacurile viitoare şi a încălzit 
cu măreţia ei toate inimile româneşti. Da*, neamul 
care a dat asemenea martiri merită sa trăiască. 

In faţa sicrielor purtătoare ale sfinţitelor 
oase care se reîntorc de pe pământul spaniol. Nea¬ 
mul întreg cucernic îşi va apleca genunchii. Dar 
sufletele lor,care ne priveac din inaltul Cerului, 
de acolo,din apropierea luminei dumnezeeşţi,se vor 
bucura numai daca vor vedea ca sacrificiuluior ă 
sgudiiit toată energia latentă a Neamului romanesc, 
ca braţele, care au stat prea multă vreme inactive 
s*au transformat in arcuri de oţel, gata a^sfcjramă 
orice obstacol ce se va ivi în cale,că Românismul, 
xn întregimea sa,se îndreaptă spre calea care 
la înălţimea jertfei lor. y 

Si datoria noastră, a acelora pentru căci s ab. 
sacrificat martirii Ion Moţa şi Vasile Marin este, 
să aducem cu orice preţ sufletelor lor aceasza 
mângâiere. 





Kadu LHronovici 


Reprodus din i Cuvântul Studenţesc 

ÎTumăr festiv 
Ianuarie~Februarie 1937 
Anul XII.Nr.1~4 







ION NOTA 


L-am cunoscut pe Ionel, căci aşa îi ziceam, în 
timpul când mişcarea studenţească era la o groa 
răspântie• 

Alături de noi a trecut atunci col mai bine c~ 
xamenul greu la caro amfost supuşi. 

Chipul Ivii frumos şi blând ora imaginea unui 
suflet nobil şi curat .Cu cât l-am cunoscut mai bi” 
ne,cu atât legătura noastră do prietenie şi do ca.” 
marazi s'a închegat mai puternic.Cola prietenia ce 
i~am purtat-o întotdeauna, am trecut la stimă, şi 
admiraţie pentru ol, fiindcă în aşa măsură s'a ir 
t>us prin sdrobitoarea lui putere de gândire. 

In timpurile şi situaţiile cele mai critice, 
prin care am trecut, el era întotdeauna acela de 
ale cărui păreri şi sfaturi ţinea socoteală şi Că” 
pitanul nostru. 

El a fost înzestrat cu toate calităţile. 

Sufletul său a fost împodobit de Dumnezeu cu 
toate frumuseţile• 

Părinţii 3 ăi, venerabilul Protopop Moţa dela 
Orăştiis, marele luptător ardelean -şi^D - na, l - au 
crescut în cultul iubirii do ţară şi xn credinţa 

creştină. « . . 

Aşa a trăit toată marea lui tinereţe: xn sluj¬ 
ba lui Dumnezeu şi a Neamului. 

Astăzi a căzut eroic pe câmpul de luptă din 
Spania,apărând pe Mântuitorul Isus Hristos. 

El scrie părinţilor săi la 1 Decembrie 193° : 
La riscul nostru, la jertfa noastră, dindragoste 
pontra Cristos, vom fi fericiţi a afla că şi ax 
noştri iau parte,prin bărbăţia de a treco prin ca 







94 


teva zile grele,şla nu se l&sa. copleşiţi,căci-ar- 
părea că ne-au făcut să uităm datoria noastră c㬠
tre Dumnezeu,în al cărui obraz se trage azi cu mi¬ 
traliera şi dorinţa noastră faţă de neamul. nostru, 
a cărui soartă atârnă şi - ea atât de mult de lupta 
horărîtoare care se desfăşoară azi în Spania.;. 

Cad în genunghi în faţa credinţei lui şi în 
faţa trupului său ciuruit de gloanţe.Noi,care i _ am 
cunoscut curăţenia vieţii lui,suferinţele îndurate 
până astăzi'şi năprasnica~i moarte,vitejască pen ~ 
tru Cristos,credem că poate fi numit "Sfânt". 

Trimitem Părintelui Moţa şi Doamnei, în^nemăr¬ 
ginita lor durere, sărutările noastre de mâini şi 
îndemnul la bărbăţie aşa cum fiul.lor a spus. 

Trimitem soţiei lui, sfâşiată de durere şi'mi- 
cuţilor copilaşi,la care el ţinea atât de mult,cu¬ 
vântul' nostru că nu-i vom uita'niciodată. 

In sfârşit, dragă camarade,dragă Ionel, cad în 
genunchi lângă sicriul tău^şi plâng. Si mă rog lui 
Dumnezeu' pentru tine. Si îţi 'strig că tot ce ai 
scris tu,va fi lege pentru noi,toţi legionarii. 

Stăm gata de luptă cu toată’bărbăţia. 

Hotărîrile noastre sunt luate de mult • 

Nici o teamă şi nici o primejdie nu ne vor o- 
pri din drumul nostru. 

Vom trece prin moarte după falnicul tău exem¬ 
plu, iar biruinţa, după. cum ai dorit,legionarii vor 
câştiga-o*. 


Reprodus din : 



IONEL MOŢA 
NU A MURIT 


Dr. V. Trifu 


Cuvântul Studenţesc 
Număr festiv 
Ianuarie~Februaria 1937 
Anul XII. Nr.1 _ 4 










IONEL MOŢA NU A MUKIT 


Se zice că Ionel Moţa ax fi murit,undeva, pe 
unul din dealurile mohorâte şi reci’ ce străjuesc 
drumul pe care - şi tara suferinţele, acum aproape 
patru veacuri,preacreştinul rege Filip al Spaniei, 
când se ducea să se roage retras de lume, în Esco¬ 
rtai ul închinat de dânsul,amintirii sfântului Mar¬ 
tir Laurenţiu. Si se pare că într'adevăr,undeva pe 
acolo,după câteva zile de lupte glorioase împotri¬ 
va acelora cari vor să ucidă pe Iiristos în suflete 
le omenirii “minunatul trup al strălucitului legio 
nar a căzut alături de "cenuşa® viteazului său ca¬ 
marad de jertfa “pentru dreptate şi Dumnezeu", Va~ 
sile Marin. 

Dar,-a murit cu adevărat Ionel Moţa? -Cu nepu¬ 
tinţă*. ... 

Atunci,dece tremură aşa de"dureros fiece fibră 
în acei care l _ au cunoscut şi l - au iubit? dece 
simt toţi un gol în jurul lor? Dece atâta jale în 
sufletele prietenilor, încât acei cari mai dăunăzi 
îl acuzau de "trădare"*)şi-l batjocoreau pe el şi 
pe cei dragi lui,numindu“i '‘legionari de paie","don 
chişoţi goi pe dinăuntru"**],"s* au crezut îndritu 
iţi să-se prefacă a~l plânge şi ei?... 

Ionel Moţa nu a murit încă*. însufleţit de "du¬ 
hul marilor rupturi de lunea veche", "duhul marei, 

*| Vezi 'Apărarea Naţională", din Ian. 1935* 

**) Vezi "Apărarea Naţională", din 17 ! -Sept .1933» 









98 


definitivei şi neîmpăcatei* rupturi'-ruptură de 
înstrăinata generaţie veche-şi ruptură de o viaţă 
personală orientată, chiar şi numai parţial,de in* - 
teresul personal - îndoita ruptură indispensabilă 
unei lupte eroice de totală primenire a unei vieţi 
obşteşti”*), -Moţa e mai prezent decât oricând şi 
comandă cu îndoită energie, fiindcă -descătuşat de 
orice patimă omenească şi plin de o imensă iubire 
de neam şi de Uristos - s'a dat pe sine ca exemplu 
şi s'a adus pe sine însuşi’ca jertfă răscumpăratoa 
re în faţa tronului ceresc, pentru păcatele naţiei 
sale. 

A ţinut, imediat ce l - a încolţit cu precisiune 
în minte, ideea sacrificiului de sine, să se jert¬ 
fească desfăcut nu numai de patimi,ci de orice v㬠
tămare a corpului];oricât de neînsemnată.Mi-a făcut 
cinstea să vină să-i verific eu, sănătatea trupea¬ 
scă. 

Iar în ziua când, mâhnit în suflet că îl voiu 
vedea mai rar i~am spus că nu îi găsesc nici o v㬠
tămare, Moţa, cu ochii scânteietori, mi-a răspuns: 
"Ei bravo,domnule doctor,acum plecăm”... 

Uimit şi îngrijorat, l-am întrebat, vinde? Mi _ a 
spus rugându-mă să nU desvălui nimănui taina. -“Nu 
se poate, protesta“i, e nevoie de D~ta aici* ...Si 
fiindcă .zâmbia neînduplecat,îndrăsnii să-l ameninţ 
*voiu ruga pe Căpitan să nu _ ţi dea'voie 1 ". ... Insă 
îmi retează vorba*. -“Dacă'mă iubeşti, sa nu faci 
asta, căci şi al tmintroloşi, învoirea lui îmi Va fi 
greu de obţinut u l... 

?e fugă, după câteva minute înainte de a pleca 
la gară,a venit să-mi mulţumească; clocotea de fe¬ 
ricire lăuntrică; plecă spre a trimite Naţiei lui 
dragi^depe stâncile aspre ale Spaniei,spre a aduce 
"cenuşa jertfei" lui, "formidabila dinamită 3 **),de 
care are nevoie .acest neam pentru a sparge’ ruşinea 
resemnărilor nevrednice şi robia înjositoare a la¬ 

*). Vezi "Cranii de Lemn",pag. 1Ş2 

**) Vezi "Cranii de Lemn",pag.212 


99 


şităţilor. 

Deci,Ionel Moţa nu a murit încă’. Ci se întoar¬ 
ce biruitor alături de admirabilul său frate Vasi¬ 
le Marin. 

Smulge~te durerii şi mergi de~i întâmpină, tine¬ 
ret românesc’. Cu flori în braţe sigure ou -flori 
în cugete limpezi - şi neînduplecate’. înlătură mor¬ 
mintele văruite şi cioclii ee se îndeasă’. Ascultă 
porunca vitejilor ce se întorc acasă, şi urmeaz-o 
cu seninătate şi bărbăţiei Vei simţi mareu alături 
de'tine vie,mai vie decât toate'bătăile inimii ta¬ 
le, prezenţa lor,plină de îndemn şi duLci mângâieri 

Bar,să nu uiţi nici o clipă,ca muritori,ei pot 
totuşi muri şi că'va fi vai de tine şi vai de în¬ 
treg neamul nostru, în ziua când Ionel Moţa şi Va - 
sile Marin vor muri ou adevărat ... 





CTITOR LEGIONAR 


ION MOŢA, 


Nicolae Petr&şou 






ION MOŢA, CTITOR LEGIONAR 


Rin lumea de gânduri a Căpitanului s'a născut 
şi a crescut ideea deschizătoare de veac nou. Din 
trăirea şi rodirea acestei idei a ieşit Legiunea 
ca organizaţie politică şi spirituală. Lângă Căpi¬ 
tan, ca figură de început s’a aşezat Ion Moţa. I-a 
devenit cel mai apropiat colaborator şi, alăturea 
de acesta,mai mult decât oricare alt legionar şi-a 
avut aportul lud în structurarea sufletului Mişc㬠
rii noastre.In procesul de croaţie al vieţii legi¬ 
onaro, Căpitanul apare ca turnătorul pe plan gene¬ 
ral al’acestei opero.El îi dă Legiunii profilul do 
epopoo,îmbinat cu viziunea profetică. Moţa vine ca 
un dăltuitor şi şlefuitor minuţios,inspirând o par 
to a conţinutului interior al acestei organizaţii. 
Din ideile, acţiunoa şi viaţa Ivii s’au desprins o 
sumă do trăsături cari su devenit caractoro de o~ 
senţă ale existenţii legionaro. 

Analizând figurile mari legionare, acelea-cari 
i-au dat Mişcării anumite momonto de maro/străluci 
re,so poato uşor constata cum acesto figuri se în¬ 
cadrează în caleidoscopul Logionii,imprimând la un 
moment dat pecetea personalităţii lor puternice. 
Ion Moţa nu poate fi încadrat nici în spaţiul şi - 
nici în timpul legionar.EL rămâne alături do Căpi¬ 
tan, intemeot or şi so confundă cu Legiunea însăşi. 

Moţa apare în viaţa pudică românească odată 
cu mişcările studenţeşti dela 1922 ,al căror semnal 
de întindere pe toată ţara a pornit dela Cluj .Aici 
s*a trezit în el'instinctul do apărare al Neamului 
său primejduit, care trecea mult mai departe do o- 
bişnuita revoltă a tinereţii entuziaste din proaj- 






1o4 


ma celor douăzeci de ani.Deaceea lupta studenţească 
dela'Cluj, generalizată în toate oraşele universis¬ 
tare, ia ion caracter de seriozitate şi statornicie, 
ceeace dela început imprimase Căpitanului, cu at⬠
ţia ani înainte,la Iaşi. 

Tentru clasa conducătoare a Ardealului din vre 
mea aceea, lupta antisemită a studenţimii era un 
fenomen greu de înţeles şi profilul moral al perso 
nulităţii lui Ion Moţa era o apariţie cu totul 
.stranie .Omul acesta venea cu un alt ideal şi predi 
ca o altă credinţă,în faţa unei lumi care îşi epu¬ 
izase puterea de a mai crea .Era lumea veche a lup¬ 
tătorilor pentru unitatea naţională, care odată^co 
şi-au văzut visul cu ochii,au rămas suspendaţi in" 7 
tre două epoci.Cea veche şi-a încheiat cursul, iar 
pe cea nouă nu o mai înţelegeau. 

Toisagiul politic şi spiritual al Ardealului 
de după unire a prezentat un aspect de slăbire al 
caracterului nostru rasial. începea să devină mai 
palidă yiaţa robustă şi austeră, pe care pătura con¬ 
ducătoare a moştenit-o dela ţărănimea din mijlocul 
căreia s’a ridicat.Un politicianism de factură ma¬ 
terialistă şi individualistă a pus stăpânire ^pe 
conştiinţele odată curate ale oamenilor, măcinând 
în mare măsură energii de preţ, care ar fi putut 
folosi neamului. 

Criza de structură interioară a clasei noastre 
conducătoare a fost un fenomen general în ţară. In 
Ardeal,aspectul : acestei crize s T a resimţit mai pu¬ 
ternic, pentrucă, pe lângă neajunsurile de natură ge 
nerală s*au ivit aci o sumă de dificultăţi provoca 
te de două direcţii politico co se bateau cap xn—’ 
eap. Amândouă curentele au tulburat mult sufletele 
şi împiedecau primele începuturi de cristalizare 
alo unui spirit politic şi social unitar românesc. 
Unul era reprezentat de o parte din clasa politică 
a Vechiului Regat şi venoa în numele luptătorilor 
din răsboiul trecut, Purtătorul do cuvânt al^aocs- 
toi tagmo a fost partidul liberal, col caro îşi a 
roga dreptul exclusiv do exploatare pentru ol şi 


pentru ai lui. 

Generaţia care luptase pentru unitatea naţiona 
lă xn Ardeal nu s*a incadrat decât intr r un proces 
destul de neînsemnat organismului politic descăle¬ 
cat din ţara veche. Acesta,, cu toate pretenţiile 
susţinătorilor lui,nu mai prezenta garnţii sufici¬ 
ente pentru a organiza pe baze noui viaţa României 
întregite.Era un partid îmbătrânit, corupt şi lip¬ 
sit de,orice forţă morală răscolitoare şi înnoitoa 
re de energii. 

Ee aceea'bătrânii Ardealului s'au retras în ca 
rapacea lor şi au rămas■departe de-o acţiune poli¬ 
tică de guverna-e. Deslănţuirea de patimi i-a îm¬ 
pins ' pe o poziţie de negaţie, mergând uneori pena 
la acte de natură să tulbure imitatea noastră na¬ 


ţională şi politică. Chiar cei mai bine intenţio¬ 
naţi s’au restrâns la cadrul strâmt al intereselor 
provinciale, lipsindu-le respiraţia largă pentru 
problemele cruciale ale neamului românesc. 

Nu erau deosebiri de structură,între difotite¬ 
le părţi de ţară care se uniseră acum. In păturile 
lui largi poporul român a rămas sănătos din punct 
de vedere fizic şi moral .Au fost poate deos<±>iri de 
mentalitate,venito odată cu influenţele streine şi 
care au alterat în parte pătura noastră contucătoa 
re. Dooatoate acestea s‘ar fi făcut din ce în ce 
mal. puţin observate şi o.dirijare în mod organic a 
forţelor sănătoase din toate colţurile pământului 
romanesc lo-ar fi făcut*să dispară pentru totdeau¬ 
na. Insă neajunsurile şi primejdiile cari pândeau 
neamul au crescut şi 'de nicăieri nu se iveau per- 
spoctxvo do îndreptare. Aspectele vieţii politice, 
economice şi culturale alo Românilor din Ardeal şi 
Vechiul'Regat se prezentau ca colo două feţe ale 
aceleiaşi moneto,pusă în circulaţie de materialis¬ 
mul şi individualismul de provenienţă iudoo-demo- 
crată. 

Şiruri nesfârşite de vizionari şi luptători 
cari trăiseră sentimentul imitaţii noastre naţio¬ 
nale,au luptat şi au căzut pentru ea ..Linia istojbi- 







1o6 


ei şi a culturii noastre s'a frânt tocmai în momen 
tul când poporul era să culeagă roadele unor biru 
inţi pregătite şi aşteptate de veacuri. 

Unitatea neamului românesc a început să se res 
tabilească în clipa în care Corneliu Codreanu s’a 
întâlnit cu Ion Moţa. Căpitanul venind din Moldova 
şi Moţa din Ardeal,’ au-dat naştere duhului inoit’or 
care a pus stăpânire pe sufletul tineretului.Teme¬ 
lia celor dintâi acţiuni ale mişcării studenţeşti 
a fost- concepţia integrală a unităţii noastre ca 
neam .Căci în gândul întemeietorilor Mişcării Legi¬ 
onare România nu mai apărea ca o ţară compusă din 
state federale sau provincii în care una să aser¬ 
vească pe alta. Ei au tins să creiezo"organismul 
menit să strângă toate sufletele românoşti de pre¬ 
tutindeni şi să le topească în flaoăra dătătoare 
de ;noi avânturi .Din aceasta îmbinare a luptei şi a 
trăirii legionaro a ieşit mai târziu spiritul legi 
onar, însumând în el conceptul universal şi total” 
al noţiunii de român. 

Moţa după co a întâlnit po Căpitanii s’a pus 
sub comanda lui,a- căutat să convingă marea massă a 
camarazilor săi do luptă să-i urmeze exemplul .Nocu 
noaşteroa Căpitanului,tinereţea şi neîncrederea a” 
runcată în sufletele oamenilor do arsenalul inşi 
nuărilor şi calomniilor de origine iudeo-masonă au 
ţinut pe mulţi oameni departe de primele începu¬ 
turi ale luptei legionare. Gestul lui Moţa a dat 
naştere la nedumeriri şi şi-a înstrăinat multe le¬ 
gături şi prietenii. Nu l-au urmat mulţi pe drumul 
lui plin de îndrăsneală. înţelegerea lui Moţă cu 
Căpitanul a fost numai un punct de plecare a addzi 
urnii Ardealului la legionarism Aceasta a venit mai 
târ-ziui, când legenda regenerării vieţii româneşti 
prin veohii ardeleni,se spulberase Şi când oamenii 
s*au convins că,după atâtea probe,Legiunea prezin¬ 
tă garanţia unei organizaţii serioase.Ridicularizâ 
rea de" către politician! şi de către presă Jido¬ 
vească, a formelor de manifestare legionară, a ţinti- 
în rezervă multă lume de echilibru şi cu rosturi 


de viaţă socială românească.Ardeleanu,care are ion - 
simţ mai desvoltat al ridicolului, nu se lasă prea 
repede de ceva,spre a se apuca de altceva.Se poate 
însă constata, că după ce o seamă de luptători ar¬ 
deleni şi din alte ţinuturi româneşti au deschis 
Legiunii drum sigur în Ardeal, o bună parte din 
cunoscuţii şi"camarazii din luptele studenţeşti 
ai lui Moţa şi-au dat seama de greşala de a 
nu-1 fi urmat la timp şi, trăgând consecinţele fi¬ 
reşti, au intrat in Mişcare. Pentru o seamă de oa¬ 
meni de carte sau de ocupaţii gospodăreşti,Căpita¬ 
nul era puţin accesibil.Ei îl vedeau ca pe un pisc 
de munte Învăluit în tunete. Nu nimai pentru cei 
din Ardeal, dar şi pentru mulţi alţi români. Moţa a 
servit de călăuză spro Căpitan .Bolul lui parcă de¬ 
venise şi acela de a face legătura dintre Căpitan 
şi lumea dinafară a Legiunii şi dintre Căpitan' şi 
pulsul intim al gândurilor,mai greu de sezizat,olo 
massoi legionare. 

In jurul anilor 1927 Şi 1928 Legiunea se afla 
în embrion .In aceste faîse de gestaţie ea nu se ocu 
pa decât do probleme cari interesau formarea conţi 
nutului ei'interior „Procesul acesta a durat câţiva 
ani şi, deşi ideia păstrării noastre politice era 
bunul ei"cel mai preţios, nu încerca insă să iasă 
în lume şi să combată primejdia care ne pândea .C㬠
pitanul ora convins că,atunci când Legiunea va p㬠
trunde în mijlocul massolor populare din Ardeal,se 
termina şi cu acele curente care tulbura viaţa uni 
taţii noastre naţionale. 

Cu toate acestea. Ion Moţa nici în această pe¬ 
rindă n'a făcut abstracţie' de problemele care de¬ 
păşeau preocupările Legiunii din acea vreme • A ob¬ 
servat încontinuu evoluţia vieţii politice şi spi¬ 
rituale a Românilor din Ardeal şi a intervenit a- 
tunel când a crezut că rătăcirile au trecut peste 
marginea -unei normale îngăduinţe.In anii aceia,Ar¬ 
deal ul ora considerat ca o redută a ^democraţiei** • 
0 filosof ie modernă, renaştere la ^occidentalism 11 , 
**dreptate umană**, ^egalitate** puseseră stăpânire po 








1o8 


sufletele oamenilor do carto., in-timp ce o demago¬ 
gie fără frână şi scrupule tălăzuia massele ţăr㬠
neşti, amăgindu-lo nădejdiile unei vieţi mai bune. 

Oamenii aceştia nu numai că dezertaseră oi in” 
şişi dela datoriile faţă do noam, dar prin poziţia 
do neînţelegere şi duşmănie faţă de acţiunea anti¬ 
semită a tineretului s’au pis deacurmezişiul inte 
reselor româneşti,servind duşmanul nostru de moar¬ 
to şi cauzoi lui: "Cum adică? Hoi,ardelenii cei'ca 
re pe vremuri puseserăm dinamită statuii lui 
de pe Tampa,noi care' tremuram de exaltare când ni 
se vorbea de România, noi să'fim acei Care aă adu¬ 
cem acest dar-"de recunoştinţa României,împingând-o 
în primejdii şi cumpene, pe care odinioară aproape 
nu le cunoscuse. Noi cei cari am îndumnezeit ideea 
do neam,să o subminăm acum? câţi voinici moldoveni 
n’au intrat în pământ pentru libertatea noastră, 
pontruca astăzi fruntaşii politici ardeleni să do- 
claro că singura libertate pc care nu o vor admite 
odată cu capiii,o aceea a apărării bietului Moldo¬ 
vean de sugrumarea jidanului .Aşa răsplăteşte Ardea 
Iul desrobirea sa,înlănţuindu-şi fraţii în cea mai 
de sgust ătoare umilire şi exploatare din partea 
străinului celuilalt?" 

Insă "sunt îi : ardeleni *..cari se ridică pi¬ 
eptiş împotriva acestor schimonosituri co uzurpa 
dreptul de a reprezenta sufletul ardelenesc! Si do 
clarăm cu hcrtărîre:' acesta nu e sufletul nostru!" 

Continuând,apoi,în altă parte,3puno plin de in 
dignare şi hotărîre: "Se va vedea atunci dacă noul 
Ardeal al nostru...scăpat de infecţia culturii iu- 
deo-ungureşti mai tolerează concepţiile denaturate 
alo celor educaţi în cafenelele şi lojile francma¬ 
sonice budapestene". 

Normarea unei-concepţii politice şi spirituali 
în sens naţional şi unitar a durat mult şi ă chel¬ 
tuit multe energii,chiar şi în ţări ca Germania şi 
Italia .Munteniei şi Moldovei, după unirea dela 1859 
lo-a trebuit aproape o jumătate de veac do ©for- 
turi comuno ca să se ajungă la unitatea perfect su 


dată a Vechiului Regat. 

După cum Naţional-Socialismul şi Paseismul au 
desăvârşit unitatea politică a popoarelor respecţi 
ve,Mişcarea Legionară şi-a îndeplinit acest rol cu 
prisosinţă.S'a ridicat peste toate particularităţi 
le provinciale, care nu prezentau în sinea lor ca¬ 
ractere esenţiale ale poporului român,dând naştere 
unei ideologii şi unui tip unitar românesc.In Legi 
une sunt înmănuncheate toate forţele vii alo Noa- 
mului românesc .Ea esto chemată să se ocupo do toa¬ 
te problemele co privesc viaţa tuturor ramurilor 
poporului nostru,aşa cum o.coro intoroselo comuni¬ 
tăţii româneşti. 

Larma produsă do încăoraroa partidolor politi¬ 
co pentru putere, antrenase cu oa o bună parto din 
spiritul public roniânosc.Oamonii nu mai aveau tim¬ 
pul şi obiectivitatea necesară să judoco la roco 
şi să recunoască adevăraţii factori cari au dus la 
uniroa din 19l8.Politicianii timpului căutau să-şi 
insuşoascâ fiocaro pentru partidul lui acost merit 
folosiridu-l ca mijloc do agitaţio şi ascensiune 
personală. 

In mijlocul disputelor interminabile între ~aşa 
zişii autori ai unirii so uitaso por'că cu dosăvâr 
şira tot trecutul dela Mihai Vitoazul şi până îh 
zilolO noastre.So uitaso contribuţia armatoi^roma- 
noşti, cairo a luptat în ultimul răsboiu şi sângele 
alor suto do mii din Românii din Regatul liber,văr 
sat pentru oliberaroa Ardealului .Pontru acoasta,in 
15 August 1936 împlinindu-sc douăzeci do ani do 
când armata' romană a intrat în răsboiul do intrdgi 
re naţională. Ion Moţa trimito o circulară tuturor 
organizaţiilor legionaro din Ardoal. Tn oa fixoaza 
această dată drept începutul^unui şir^nesfârşit do 
jertfe, pe care soldatul roman ol României do iori 
Io-a adus pontru libertatea noastră.Totodată hot㬠
răşte ca ziua do 15 August să fio sărbătorită în 
şodinţo legionaro comomorativo .Prin aceasta legio¬ 
narii ardoleni îşi aducoau prinosul lor dc rocunoş 
tinţă acolora caro no-au dat Ardealul românesc,ros 



11a 


tabilind în acelaş moment o operă de dreptate pos- 
turnă pentru morţii noştri din răsboiu, uitaţi în 
mijlociii patimilor unui oportunism primejdios. 

Dragostea nesfârşită a lui Ion Moţa pentru tot 
ce e românesc l~a legat nespus de mult de Moldova 
lui Ştefan cel Mare şi-a Căpitanului. Legăturile 
lui cu Ardealul au rămas aceleaşi şi,dela Iaşi sau 
dela Bucureşti, unde l-au mânat datoriile luptei 
legionare,se întorcea cu drag în casa'protopopului 
din Orăştie.Aici duhul pământului îl umplea de se" 
vă nouă, care venea ca un ecou adânc al sufletului 
Dacilor nemuritori. 

Cu câteva zile înainte de a pleca în Spania a 
făcut ultimul înconjur prin locurile dragi. A mn ,î 
văzut odată Orăştia şi Valea Mureşului cu cetatea 
ei de munţi.Dispre Nord coborau costişele cu sa¬ 
tele moţeşti ascunse prin văgăuni,pŞ plaiurile că" 
rora a trăit'Nuţu Doncii,duhul acelui ţăran, urmaş 
rasial ce-1 ştia’şi înţelegea Ion Moţa,trăieşte şi 
azi in munţii şi văile Ardealului. A trăit mereu 
dealungul veacurilor întruchipat în Horia, Avram 
Iancu şi toţi eroii luptei noastre de existenţă ca 
neam. 

Do acolo a trecut spre Cluj,să retrăiască încă 
odată anii cei mai frumoşi şi poate' cei mai înflă - 
caraţi ai tinereţii sale.In aceşti ani ai primelor 
lupte ale lui Moţa, studenţimea românească dela 
Cluj a rupt lanţurile sclaviei morală, sclavie în 
care generaţia noastră a fost condamnată să trăias 
că de către conducătorii contomporani ai României. 

In tovărăşia lui Ion Banea s*a dus - la Căminul 
legionar dela marginea de răsărit a oraşului.Acolo 
s*au urcat pe creştetul zidurilor neterminate încă, 
şi de pe planşeul de beton armat a privit cetatea 
visurilor tinereşti, alo cărei turnuri ascuţite se 
prooctau pe cerul înroşit de asfinţitul soarelui 
sfârşitului do toamnă.Sub picioarele lor sta,puter 
nică şi masivă casa construită cu braţole şi sufle 
tul legionarilor ardeleni. Ea era un ecou al pute" 
rii de creaţie a Căpitanului,trezit în sufletul lo~ 


Iii 


gionarismului din Ardeal de Ion Banea. In aceste 
momente,Ion Moţa a fost stăpânit de o mare bucurie 
Contribuţia dată de Ardeal prin el,Legiunii,s’a în 
tors multiplicată în sutele de miin de legionari 
ardeleni, treziţi la o viaţă nouă de Căpitan şi 
puşi în serviciul cauzei generale a Neamului Rom⬠
nesc unit în puterea credinţei legionare. 

* * * 

După câţiva ani de.mişcare studenţească. Moţa 
şi camarazii lui de luptă s*au convins că acţiunea 
începută şi purtată do ei se desprinde total do 
spiritul care a'dominat până atunci viaţa româneaâ 
că. Lumii vechi,din mijlocul căreia s’au desfăcut, 
îi lipsea capacitatea de înţelogere a legilor de 
viaţă ale neamului. Ii lipsea prin. urmare'şi pute" 
rea de a se opune vinei montelităţi sterpe,caro pur 
ta în ea germenul descompunerii şi al morţii. 

In faţa acestei situaţii, falanga luptătorilor 
idealişti s r a văzut silită să’se rupă cu totul de 
lumea dela care nu mai putoa aştepta nici o nădej¬ 
de de regenerare a vieţii româneşti,aşa cum se ex¬ 
prima Moţa: «Duhul totalei rupturi de lumea veche 
..... Acest duh-al maroi,- definitive şi neîmpăcate 
rupturi, ruptură de înstrăinata genoraţic veche şi 
o ruptură do O viaţă personală oriontată, chiar şi 
numai parţial,do interesul porsonal,Îndoita ruptu¬ 
ră indispensabilă unoi-lupte eroice do totală pro- 

menire a unei vieţi obşteşti”. . 

Privind atmosfera do pustiire sufletească din 
jurul său,Mihail Eminescu îşi căută obiectivul in¬ 
spiraţiei poetice şi al doctrinei salo P 0 ^ 1 ^ 0 
între trecutul luminos al istoriei noastre. El s a 
mărginit-numai'la o luptă de idei.Căpitanul şi Mo 
ta,bătcrtărindooolaşI drum l'-au depăşit pe Eminescu 
şi au trecut la faza de realizare practică a prin¬ 
cipiilor lor. 

Reînviind' însuşiri ale trecutului Moţa nu se 
gândea să reediteze viaţa patriarhală romanească. 
El şi-a dat,dosigur,seama că aceasta nu-şi mai poa 
ţo găsi locul în lumoa do azi cu problemele şi mo- 



112 


canismul oi. social atat do complIcni .Era vorba nu*** 
mai do sondarea trecutului oroic,din'adâncimile ca 
ruia urma-s.a ţaşneasen isvorul de apă vie e^l vixtu 
ţii or pământului, romanesc. 

Căci "tocmai din sănătatea do simţire şi cugo~ 
taro n'am înţeles să no rupem.do trecutul Naţiunii 
ci am primit pulsaţiile oi de viaţa şi pentru via¬ 
ţă", spune .Moţa. In duhul acestui trecut,Neamul ro - 
manosc s*a trezit la o altă viaţă şi s'a rlămădit 
sufletul legionar. 

Apariţia Căpitanului şi a lui Moţa po câmpul 
de lupta naţională a provocat nedumerire şi neîn~ 
ţelogore nu numai în rândul duşmanilor fireşti ai 
ideii de neam,ba chiar şi vechea generaţie de lup¬ 
tători antisemiţi a privit fenomenul cu multă curio 
zitato şi a rămas cu totul străină de ol, căci nu 
s'a putut debarasa do bolile acestui sfârsit de 
veac. • 

Deaceea deschizătorii de drumuri no iui dela în~ 
coput s'au simţit "suflete dosrădăcinate'care,pur— 
tandu-şi neodihna peste o viaţă dărâmată,nu vor a” 
vea pace până când nu vor ridica din. nou ceoace al 
ţii a pângărit,au risipit şi au pus sub blestem". 

0 reinvierc a'unui alt sistem de viaţă nu ora 
un lucru prea uşor,pontruca se opunea lumea prozen 
tului,caro se vedea şi so vrea Oternă şi atotsta - 
panitoare pe bunurile vieţii acesteia şi po concep 
ţiile oi de a trăi. Ca să fie înlăturată o anumită 
înţelegere a vieţii spre a face loc alteia,a trobu 
it să se pornească -o luptă totală pe viaţă şi po 
moarte .Această luptă'nu-mai putea fi dusă in spiri 
tul vechilor metode, aşa cum au dovedit-o primii 
ani ai mişcărilor studenţeşti.In felul acesta a îh 
colţii-în suflet vil lui Moţa ideia unei acţiuni ra¬ 
dicale, care a dus la naşterea "complotului"-stupen 
ţese din Octombrie 1^23•Căpitanul o poveştoşte aşa 
cum i-a fost împărtăşită de Moţa urcând împreună 
spre muntele Barau: "Studenţii nu -mai pot rezistă 
in toamnă şi decât o.capitulare ruşinoasă, a noas¬ 
tră a tuturora, după ân an de luptă, mai bine să-i 


113 


îndemnăm să intre la cursuri, iar noi cari i-am con 
dus, să terminăm frumos mişcarea sacrificându-ne, 
dar făcând să cadă alături de noi acei pe cari îi 
vom găsi vinovaţi de trădarea intereselor rom⬠
neşti .Să ne procurăm revolvere şi să tragem în ei, 
dând un exemplu groasnic, care să rămână de'-a-lun- 
gul istoriei noatre româneşti. Ce se va întâmpla 
după aceasta cu noi, vom muri sau vom rămâne toată 
viaţa în închisoare nu mă interesează". 

Acţiunea prin caro reprezentanţii studenţimii 
s’au angajat să pedepsească po trădătorii- do noam 
a căzut şi ea prin trădare. Se găsise trădător şi 
în rândurile celor aloşi să sancţionozo trădarea 
Iri faţa acestui cag îngrozitor,Ion Moţa a reacţio¬ 
nat, pedepsind în închisoare fiind încă,pe trădăto¬ 
rul din rândurile lor?“Gestul lui'Moţa apărea ca o 
lumină în mijlocul vieţii româneşti, în care veac 
de veac luptătorii de neam au fost doborîţi prin 
trădători“,pro cizeaz ă Căpitanul. 

Exemplul lui l-au reeditat Decemvirii. 

Intrând în această luptă, în caro îşi disputau 
biruinţa putrii atât do inegale. Ion Moţa şi-a dat 
seama de proporţiile reduse alo'forţelor do caro 
dispunea tânăra mişcare naţională în comparaţie cu 
adversarii oi. Cu toato aoostoa vor răsbato aceia 
cari vor şti să treacă până la ultimile consecinţe 
având tăria să înfrunt© moartea. Legionarul, odată 
intrat în luptă,, nu-şi-mai aparţine lui. întreaga 
lui viaţă ostono lUptă şl acei luptători vor birui 
care -vor reuşi să-şi confunde viaţa personală cm 
idealul lor .Căci la temelia luptoi şi ca un garant 
al biruinţoi este jertfa:......“Hotarîroa do a-ţi 

dat pieptul tău sdrobit pentru.a sluji ca tomoli 
biruinţii româneşti pe caro o visezi". 

In felul acosta sufletul incandescent al luptă, 
torului nu-şi mai poate afla un alt rost po lvono, 
decât-a so dărui cauzoi po caro s’a logat s*o ser- 
voască.Această' dăruire so face cu proţul unor sufe 
flnţi continui, este jertfa po caro trobuo' sa ^ 
dai pentru a-ţi atingo idealul vieţii talo, căci 









114 


"Spiritul de jertfă este esenţialul. Avem cu toţii 
la dispoziţie cea mai formidabilă dinamită cel mai 
irezistibil instrument de luptă: este propria noas 
tră cenuşe". 

Educaţia legionară pe linia jertfei permanente 
aşezată pe exemplul de puternică trăire pe aceas= 
tă linie a marilor legionari,a creat spiritul dărui 
rii totale. Cu zecile surâdoau legionarii în faţa 
morţii, având crdinţa iar mâ că fac aceasta pentru 
a-i deschide drum Logiunii şi biruinţii Căpitanu- 
lui.'Moţa, cel caro ne-a înfipt în suflete această 
ideo, a tras ultimele consecinţe ale învăţăturii 
sale, căzând ca un erou pe frontul naţionalist îm¬ 
potriva- comunismului' din Spania'. 

După moartea lui. Căpitanul retipărindu-i scri¬ 
sul, pocetluoşte în cuvinte do foc semnificaţia u- 
riaşei lui jertfo: "Acum ai vrut sa-i faci(neamu¬ 
lui) dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge,sân 
gele tău slăbit de lovituri, de închisori şi de 
prigoane,... .Si le-ai dat. Le-ai dat' într'un chip 
cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm 
fruntea ta do viteaz şi de mucenic". 

Cel din urmă act al vio ţii lui . Ion Moţa a sigur 
duit. din ţâţâni tot ce a fost conştiinţă curată în 
neomul nostru.Un popor întreg a rămas înmărmurit în 
faţa valorii simbolice a gestului său. Jertfa lui 
măreaţă a fost inţolcasă de mulţimile readuse în 
vadul neamului şi a spiritualităţii salo în duh 
creştin, iar gândul şi viziunea sa politică a p㬠
truns până. în cele mai îndepărtate colţuri alo p㬠
mânt uliii românesc, făcând ca în milioane.de oameni 
să vibrez o undo miraculoaso de trezi.ro a conştiin 
ţei noastro naţionale. 

Pe plan politic interior a răsturnat pe un an 
toate combinaţiile coaliţiei organizato de camarila 
lui Carol al'II-lea împotriva Mişcării Legionare. 
Propria conuşo a lui Ion Moţa a fost cea.mai formi 
dabilă dinamită, menită să-spargă în ţăndări o ase 
zaro anacronică şi negativă.In urma spărturii făcu 
tă de moartea lui,drumul Legiunii s'a deschis larg 


115 


spre perspective de avânt şi măreţie.Pe acest drum 
a venit biruinţa politică a Mişcării Legionare din 
2o Decembrie 1937 Ş a din j er ^ a lui- §i a lui Vasi- 
le Marin a crescut potenţialul formidabil, care a 
constituit suportul rezistenţei legionare din pri- 
goana anilor 193 8 “194o. 

Participarea lui Moţa şi echipei lui de legio 
nari la răsboiul din Spania a fost pentru poporul 
romanesc un punct de plecare în luptă pe teren îm¬ 
potriva comunismul ui. Legiune;-, a fost singura mişca 
re politică neajunsă încă la stăpânire in stat,ca 
re a fost prezentă în Spania alături de Naţional so 
/.-inii .<an şi Paseism,care dispuneau de forţa statelor 
lor. Statul românesc al vremii aceleia nu numai că 
nu a ajutat efortul legionar,ci a căutat pe toaţe- 
căile sa-i zădărnicească acţiunea lui anticomunis- 
tăJPoliticianii de stânga^au căutat să-i diminueze 
valoarea,criticând şi cerând statului^să ia măsuri 
disciplinare împotriva legionarilor întorşi de pe 
front. Măsurile s*au şi luat,^căci patrudin coi 
cinci supravieţuitori au fost încarceraţi in primă 
vara anului 1938, pentru ca în Soptembrio 1939 sa 
fie ucişi din ordinul lui CaroL al II“lea xn inchi 
soarea din Râmnicul“Sărat. 

Prezenţa legionară în răsboiul' din Spania a 
fost o confirmare a luptei noastre, dusă timp do 
douăzeci de ani în România pentru stăvilirea comu¬ 
nismului la graniţele do Sud-Est ale Europei. Moţa 
şi Marin au pecetluit cu sângele lor încadrarea 
Gărzii do Pier în sfera originară a comunităţii 
mişcărilor totalitar-naţionaliste europene. 

Trăirea personală a lui Moţa a fost groa^şi fă 
ră odihnă «Moartea lui pe front a venit ca o xncunu 
nare a suferinţelor făxă număr alo unei existenţe 
în continuă luptă. Cu toate acestoa nu se poate a- 
firma că ol n*a iubit viaţa .A iubit-o aşa-de muit. 
Dumnezeu par*că îi dăruise cu toate calxtaţxlo do 
ă răsbato - în ea pe căile fireşti spre a duce un 
trai liniştit şi fără griji. Era de o intoligonţ- 
sclipitoare, do o maro şi aşozată cultura 







116 


supra,mândru şi frumos ca un zeu. 

frin familia lui,dăruită de Dumnezeu cu doi co 
pii,era mai legat decât oricare altul de rădăcini¬ 
le vieţii.Totuşi nimic nu ta putut reţine dela da¬ 
toriile luptei sale, ajungând*de bună voie până la 
Idmita supremă a sacrificiului,căci el insuşi apu¬ 
ne că: "Viaţa personală a unui legionar nu poate 
fi străjuită de o zodie luminoasă,senină, plină de 

toate împlinirile şi rodniciile.Soarta se ve 

de că nu vrea să ingădue o împăcare între destinul 
tragic al unei generaţii şi bucuria unei vieţi îm¬ 
plinite . 

"Cu toată asprimea încercărilor prin care i-e 
dat să treacă unui legionar cu lipsa de bucuriile 
obişnuite ale lumii de toate zilele, nu însemnează 
că viaţa sa este lipsită de frumuseţe: ......Acest 

pustiu legionar se populează pe încetul cu o aî~ 
tă lume,a trăirii eroice, cu dragostea de luptă şi 
de camarazi,cu voluptatea jertfei". 

In înţelegerea lui Moţa, omul nu moare din lip¬ 
sa de dragoste'de viaţă.El luptă din marea'lui dra 
goste de viaţă, pentru trăirea vieţii aşa cum şi-a 
statornicit-o in idealul lui.Individul legionar cu 
viaţa lui temporară se sacrifică pentru viaţa veş¬ 
nică a colectivităţii noastre ca neam. Pe el nu-1 
mână spre moarte concepţii bolnăvicioase,eşito din 
lumea unor instincte întunecate, ci claritatea do 
cristal a convingerilor salo luminoase Umui aceas 
tă claritate poate provoca la un legionar zâmbetul 
şi liniştea lui Zamolxe în faţa morţii,încheind cu 
"Trăiască Legiunea şi Căpitanul 1 *. 

întâlnirea lui Moţa cu Căpitanul esto o dată 
de plecare în viaţa politică şi spirituală a popo¬ 
rului român.Ciclul evoluţioi istoriei noastre con¬ 
temporane'nu sc poate oxplica fără oi doi.E intere 
sânt totuşi,că la primul contact; nu s'au înţeles. 
După întoarcerea sa din Germania,în urma evenimen¬ 
telor dela Io Decemvrie, 1922,Căpitanul a trecut pe 
la Cluj. Venea să determine pe studenţi să susţină 
"Liga Apărării Naţionalo Creştine", ca organizaţie 


117 


politică menită să lupte pentru a duce la indepli- 
nire postulatele naţionale ale tineretului univer¬ 
sitar Aici a întâmpinat opoziţie in rândul majori 
tăţii conducătorilor'studenţimii clujene. Printre 
cei care n'au împărtăşit propunerile Căpitanului a 
fost şi Ion Moţa. 

Dela Cluj a pornit semnalul răsmeriţoi ce s*a 
întins pe ţara întregă. Tot tineretul universitar 
era o singură massă înflăcărată de o idee .Pentru~n 
deveni o mişcare cu caracterul de continuitate şi 
creaţio avea nevoio de organizare în spirit do dis 
ciplină şi ierarhie.Lipsea în mod aparent şeful,în 
persoana căruia să sc formeze unitatea întregii ac 
ţiuni.In fiecare contru universitar se ridicase câ 
te un om.Ca unul singur dintre aceştia să'so impu¬ 
nă dropt'şcf necontestat şi ascultat do toată stu¬ 
denţimea,nu ora un lucru uşor .Nu se puteau stăpâni 
atât do curând valurile tumultoaso ale acestei 
mări sbuciumato; 

Şontruca mişcarea studenţească să meargă ina" 
inte,trebuia găsit şoful capabil do a o conduce.De 
la început Moţa şi~a pus această problemă ingrijo 
rătoare şi a doslogat-o atunci când l-a cunoscut 
x-a înţeles pe Corneliu Codreanu.Aceasta s a in 

tâmplat la a dom lor întâlnoro,cu ocazia Congresu 
lui conducătorilor mişcării studenţeşti din 22 25 
•Vugust 1923,1a Iaşi. întreaga atmosferă a acestea 
împrejurări om putut-o cunoaşte chiar -din gura lui 
Moţa şi dela ol reţin textual: "La Iaşi el a orga 
nizat şi a condus tot. Au fost biruite greutăţi de 
neînchipuit,ca să ne putem continua discuţiile. A 
tuncî am. înţeles ce poato Căpitanul .Ei, sa 1 vazu^ 
acolo cum sa purtat Corneliu, ca un lou. ahi recu 
noscut în el pe omul extraordinar şi mi-am zis: as 
ta o omul caro nenva conduce’.'* A .. ' 

Bucuria do a~l fi întâlnit şi inţol.es pe Capi 
tan şi-o exprimă în prefaţa unei broşuri legionare 
a lui Ion Banca: "Col care vă vorbeşte aici are o 
mare mândrio şi mulţumire: încă dc acum 12 ani om 
mărturisit şi am arătat cu hotarirc, m dispreţul 







118 


şi neîncrederea multora, pe omul sortit să ne fie 
Căpitan, pe omul fără de oare generaţia noastră e 
incapabilă de a-şi îndeplini misiunea: Cdrneliu Co 
dreanu". 

Momentul înţelegerii cu Moţa îl remarcă şi C㬠
pitanul ca pe un mare eveniment .După terminarea cu 
bine ă congresului conducătorilor mişcării studen¬ 
ţeşti,din 22-25 August 1923'dela Iaşi,mergând spre 
Câmpulung in Bucovina, spune: "Pe drum mă bucuram 
de toate hotărîrile acestui congres, care era în 
spiritul vederilor noastre,dar mai qlos ca în gru¬ 
pul nostru câştigasem un om: pe Ion Moţa,preşedin¬ 
tele Centrului "Petru Maior" din Cluj". 

Do atunci drumurile acestor oameni nu s*au mai 
despărţit.Toate încorcările,loviturile şi toate bi 
ruinţclo vioţii lor de luptători i-au unit ma i 
strâns unul de altul. Căpitanul 1—a purtat pe Moţa 
peste cele mai sublimo culmi alo imensităţii vizi¬ 
unii sala .Moţa l-a priceput pe Căpitan,i s’a supus 
ca unui şef, l-a ajutat sfatuindu-1 şi luminându-i 
căilo idealului do viaţă legionară. 

Marele destin a lui Moţa a fost să-l caute pe 
Căpitan şi să-l mărturisească generaţiei lui.El ca 
re ora conştient de valoarea sa,n*a găsit cu calo 
să sc prezinte' pe sine drept cel chemat pentru a 
conduce lupta'naţională.Moţa venea în-numele sonsi 
bilităţii istorico a poporului,să-i găsească Căpi¬ 
tan. 

La "cate incercări do ispită din partea duşma¬ 
nilor şi a priotenilor lipsiţi de înţolegore n’a 
trebuit să reziste’. II lăsau rece toate măgulirile 
caro erau destinate să trezească invidie şi vani¬ 
tate in sufletul lui curat. II durea însă adânc de 
câte ori cineva,din prostie sau din'roa pornire su 
flotească, încerca să ponegrească şi să-i insulte 
Căpitanul. 

Respectul lui Moţa pentru Căpitan mergea până 
la cele mai amănunţite forme exterioare; pentru si 
ne şi pentru a servi do exemplu de educaţie cama¬ 
razilor legionari mai tineri. 



v, 


119 


După ce Mişcarea Legionară îşi făcuse drum 
printre toate opreliştile, duşmanii nu mai vedeau 
u î? m ^-d-^ oc ăe a~i împiedeca biruinţa,decât, cău¬ 
tând să-i omoare şeful ►Privind Legiunea după Ce se 
refăcuse din prigoana din anii 1933 şi 1934, Ion 
Moţa spunea ţ "Biruinţa noastră nu o mai poate îm¬ 
piedeca decât .un răsboi,in cate s'ar distruge ţara 
sau am putea să fim noi toţi, legionarii extermi- 
naţi;iar în cazul al doilea:uciderea Căpitanului". 

De aceea în ultimii trei ani ai vieţii şale a 
fost încontinuu preocupat do grija vieţii Căpita¬ 
nului .Făcând împreună o vizită la Casa Verde, undo 
se executau lucrările de terminare,Ion Moţa se in¬ 
teresa de baia Căpitanului. "Trebue instalată în 
timpul col mai scurt baia,spunea el lui Alecu Can- 
tacuzino, căci Căpitanului îi'place'baia do aburii 
şi frecventând o baie publică, cine ştie ce primej¬ 
die l-ax putea pândi". 

Tot Ion Moţa văzând cum Căpitanul călătorea 
prin. Bucureşti cu tramvaiul, expus în orice moment 
gestului necugetat al unui mercenar în solda duşma 
nulul, a făcut un apel către legionarii din toată 
ţara să se colecteze banii necesari pentru cumpăra 
rea unei maşini. Suma s’a adunat în câteva zile şl 
de ziua naşterii Căpitanului,I~a"putut prozenta da 
rul legionar,menit să-i uşureze şi să-i ocrotească 
viaţa. 

Xn vara aceluiaş - an,Decemviril curmaseră acţi 
uhea.de trădare a Mişcării în chiar persoana agen¬ 
tului ei, Stelescu. Duşmanii Legiunii au crez ut' 
atunci moment ul potrivit să decapiteze Mişcarea în 
armând braţul altor agenţi,sub masca răsbunării- ce 
lui pedepsit. 

Moţa ă surprins situaţia şi a luat in momentul 
critic toate măsurile do apărare. Căpitanul nu era 
însă omul-pe care-1-puteai uşor convinge'să accop- 
tc a fi păzit sau să se ferească'o vreme,până tro~ 
cea primejdia.Nepăsător de moarte,ol brava pericole 
lo. Moţa l-a determinat totuş pe Căpitan la anu¬ 
mite măsuri do procauţio. Iar in faţa logionarilor 





din tabara Carmen Sylva a anunţat asupra oui vor 
cădea răspunderile planurilor criminale oe s'ar pu 
ne în aplicare,organizând şi lăsând ca autorii din 
umbră şi uneltele lor să plătească cu viaţa până 
la al şaptelea neam. 

In timpul cât a luptat pe frontul spaniol, răci 
o,secundă nu l-a părăsit ideea apărării Şefului Le 
giunii, care pentru toţi constituia singura garan¬ 
ţie a biruinţei. Printre cele din urma dorinţi pe 
care,inainte de moarte, le-a comunicat prietenilor 
şi camarazilor săi legionari, a fost: aveţi grije 
de Căpitani 

Aşa a fost Ion Moţa. L-a mărturisit pe Căpitan 
întregului neam şi i-a arătat misiunea lui.Căpita¬ 
nul ui i-a purtat dragoste de mamă,grije de'înger, 
păzitor şi credinţă de"câne: "Sunt fericit,îi spu¬ 
ne în testamentul său,şi mor cu această"mulţumire, 
că am avut putinţa de a simţi chemarea ta, de a te 
înţelege şi de a"te servi, căci tu eşti Căpitanull 
.......N*am greşit...niciodată nimic celei mai: 

sincere fidelităţi legionare şi fidelităţii, faţă 
de tine®. 

Dar.legătura 'sufletească dintre Moţa şi Căpi¬ 
tan nu s*a restrâns numai la sfera obişnuită a pri 
eteniei dintre doi oameni «Astfel în Legiune priete 
nia se încadrează perfect în linia spiritului Miş¬ 
cării. In numele unui'ideal de viaţă şi luptă, oa 
leagă între ei, total,absolut, indivizi cari dacă 
n'ar fi. fost legionari poate nu s'ar fi cunoscut 
niciodată sau nu şi-ar fi fost apropiaţi unul al¬ 
tuia .Prietenia dintre legionari este rezultatul îm 
binarii'sentimentului datoriei cu cel al dragostei 
de neam,dând în sinteza lor camaraderia legionară. 

Cuvintele cu care Moţa îşi exprima devotamen¬ 
tul şi dragostea pentru Căpitan reprezintă pentru 
noi cele mai sublime accente sufleteşti şi umane. 
Sunt cel mai ciad Omagiu pe care un om l-a putut 
vreodată adresa altuia.Cuci pe lângă jertfa de sân 
ge,Ion Moţa a ştiut şi a putut să dea pormenent şi 
jertfa eului său, a mândriei sale personale: toate 


121 


pentru Neam, reprezentat prin Legiune şi Căpitan. 
Pentru toato generaţiile româneşti do aci înainto, 
acest oxomplu va rămâne ca un stâlp de lumină în¬ 
fipt la răscrucea do azi a frământatei noastre is¬ 
torii. 

Cultura sa puternic asimilată şi admirabila sa 
pregătire profesională nu l-a împins po Moţa nici 
spro notorietate publicistică nici spro activitate 
juridica răsunătoaro.A scris atunci când avoa ceva 
do spus şi când o coroau necesităţile luptei«A pu¬ 
blicat întotdeauna lucruri gândito şi discutato îm 
prouiiă cu Căpitanul .Astfel,opera lui Moţa se înca¬ 
drează în concepţia de viaţă totală şi unitară a 
lumii legionare.După ce a căzut pe frontul dinSpa 
niaiînsuşi. Căpitanul a dispus oa scrisul lui să ră 
mână în întregime doctrină legionară. 

Ca avocat,Moţa s’a ocupat mereu de nesfârşite¬ 
le procese legionare şi înmii Mică măsură de alte 
le,care trebuiau să-i aducă mijloacele de existen¬ 
ţă ale unei vieţi duse cu cumpătare şi adeseori cu 
lipsuri aşa de puţin mărturisite de el. 

' Ion Moţa era iri luptă neîngădiiitor şi neiert㬠
tor, gcşa cum îl vedea Căpitanul pe legionar. Purta 
cu el sabia de Arhanghel a Legiunii şi nu-şi mai a 
porţinea’sioşi. Nu cunoştea resemnare în faţa des¬ 
tinului şi pentru aceea a căzut în faţa duşmanului 
cu arma în mână. 

Tn schimb,în viaţa lui intimă, avea o blandoţo 
ao iniol şi o bunătate' de înger. Era mult aplecat 
spre spiritul do ordine şi gospodărie şi avoa cul¬ 
tul amănuntului moştenit dola familia sa db prdoţi 
gozotari şi luptători naţionali ardeloni.La o feri 
cită completare-a personalităţii salo,i se poate a 
dăuga fineţea şi nobleţea caracteristică adevăra— 
tulul- Om de cultură, apoi o marc onestitate sufle¬ 
tească, încununată cu o excepţională doză do bun 
simţ. 

Acesta a fost Ion Moţa. Omul în care Căpitanul 
îşi găsise pe semenul său. In ol s'au întruchipat 
toato virtuţile legionaro.Existenţa lui a umplut o 








122 


epoca. înţelegerea * semnificaţiei vieţii şi jertfei 
salo ne va da nouă, şi tuturor legionarilor cari 
vor voni după noi, -măsura trăiniciei Legiunii în 
veac.. 


UN SIMBOL 


Dr.Ion îQ-eşoriu 









•Note 


ION M O T-A 
biografice şi amintiri 


UN SIMBOL 


Sarmiseghetuza... 
Hunedoara.... 

Bobâlna. 

Orăştie. 


Fiecare din aceste nume provoacă o asociaţie 
de idei; ele ne duc cu gândul în trecutul nostru 
istoric. 

Când ne vin în minte sau când auzim pronunţan- 
du-se numele acestor localităţi,nu putem rămânea 
indiferenţi. 

Sarmiseghetuza se confundă an trecutul nostru 
istoric cu numele lui Dccobal, cu lupta şi sfâr¬ 
şitul său în înfruntarea'sa cu împăratul Traian. 

După animite legondo,Hunedoara ar fi locul un¬ 
de a descălecat Radu N egru,întemeietor al Princi¬ 
pat ui vii Munteniei; 

Bobâlna ne aduce aminte de a Unio Trium Naţio- 
num” al anului 14-37 > ne'aminteşte pe Moţii adunaţi 
pe culmile acestui deal,gata de lupta,hotariţi sa 
şi afirme drepturile contestate de grofii unguri, 
răscoală, care le _ a atras iobăgia. 

Când auzim sau ne gândim la numele Ol ăştia ,•»* 

~îl vedem pe'Părintele Ion Moţa,care,prin zia 
ruL "Libertatea**, pregătea romanimea pentru marele 
act al Unirii; 

-îl vedem apoi pe Ion Moţa' plănuind şi înce¬ 
pând lupta studenţească la Cluj,ori prorogând,prin 




126 


faptă proprie,legea de pedepsire a trăsării(ca zul’ 
Verniche 8 cu) sau scriind din ultima lui călătorie. 
:, Să faci Căpitane o Tară frumoasă ca Soarele Sfânt 
de pe Cer 11 , 

Mama lui Ion Moţa, născută Bamian, se trage din 
tr'o familie de bură români,care în curs de câteva 
decenii a dat conducători plasei Orăştie; o bună 
creştină şi de o exemplară modestie. 

^Tatăl lui, preot şi dârz luptător pentru cauza 
românilor din provinciile românşti’aflate sub do“ 
minaţie străină.Din faţa Altarului,cu predicile şi 
cuvântările sale,iar în scris prin. ziarul Liberta~ 
tea, care apare încă dela începutul secolului nos¬ 
tru, arată, că independenţa şi drepturile românilor 
din Ardeal nu mai pot fi contestate şi că trocătoa 
rea stăpânire ungurească nu se mai vrea tolerată 
de trupul masiv şi sănătos al românilor eo locuesc 
între Tisa şi Carpaţi. 

La isbucnirea primului răsboiu mondial, Părin¬ 
tele Moţa a trebuit sa plece,luând drumul,refugiu¬ 
lui, spre Bucureşti, ca să scape de furia maghiară, 
care-i cerea capul,fiindcă simţea, gândea şi lupta 
pentru cauza naţională a neamului său subjugat. 

In ţara mamă îşi continua activitatea “caşi 
dinAmerica - undo este trimis,ca să arate şi acolo' 
ca Ardealul este romanesc şi că noi nu'vrem să stă 
panim decât ceoace am moştenit din moşi“stramoşi. 
După realizarea unităţii teritoriale,îşi reia acti 
vitatea, pcntruca să fio în fruntea publicaţiilor 
periodice,caro susţin,apără şi justifică mişcările 
şi manifestările naţionaliste, cari se cont'urează 
tot mai clar pe orizontul românesc. 

Acesta oste pământul, ou a.le sale, frământări 
trecute: acestea sunt antecedentele familiei care 
ne _ a- dat pe Ion Moţa; acesta este mediul în care- 
şi din care se plămădea cel ce urma să, continuie 
bătălia incepută de înaintaşii săi* 

Ion Moţa s'a născut la 22 Iunie 19°2, în Orăş- 
tie. Aci face şi şcoala primară. Primele clase de 
liceu le face la Sibiu,unde oste coleg cu Corneliu 


127 


G-eorgeacu.Si Corneliu Georgescu,xn “Pe drumul cu 
Arhangheli” Arată cum se distingea Ion Moţa prin” 
tre ceilalţi,cum era mereu serios, mereu 'preocupat 
şi frământat.Această serositate,frământare şi'pre¬ 
ocupare se dovedesc nu peste prea multă vreme,după 
cum ne-o marturisesc toate faptele sale.Bacalaure ¬ 
atul îl face la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, in 

1 9 2o • A *> 

Tn toamna 192o/21 pleacă in Fronda,unde se în¬ 
scrie la Facultatea de Drept dela Sorbona, absolvă 

primul an cu distincţie• 

Din cauza greutăţilor materiale, trebui sa se 
reîntoarcă in ţară. Eu insă cred că destinul l-a 
adus acasă; că l-a chemat ' pământul; l-a rechemat 
sensibilitatea 'sufletească a generaţiei lui,a ge¬ 
neraţiei delă 1922, generaţie care se'pregătea pen 
tru marea luptă ce avea*să înceapă, şi care avea 
nevoie de un indrumător şi conducător in acest 

colţ de ţâră. « . 

In toamna lui 1922,Ion Moţa se înscrie pe anul 

II al Facultăţii de Drept din Cluj • • 

Suntem'deja in al patrulea an dela realizarea 

unităţii noastre naţionale.Unitatea-sufleteasca a 

să insă de dorit; ea era împiedecată de interesele 
mescHine ale politicianilor şi mai cu seamă, de a- 
cei «Sari aruncau sămanţa roşie peste ogorul 
nesc,sămânţă,care h’a rodit,dar care avea sa se im 
pună prin forţa unei armate de ocupaţie abia posto 

^^eS'aXtul nu putea simţi mai bine aceasta 
primejdie ameninţătoare decât tineretul adunat an 
jurul Universităţilor; Tineretul acestei generaţi. 

-1922- încerca să pună stavilă tendinţei de p 

-tf■: 

moaşelor 'do * studenţi .1 l^Sţori, P* 
pânea aceeaşi îndoialS, aealeaşu e mu 

deau Mii ArfSlporiau 

ocupat© de protejaţi şi L•stea în 

oa nm£x. Studenţii' săraca erau sortaţi 







locuinţe nesănătoase po la periferiile oraşului.La 
facultatea do medicină din Cluj -în sfidarea mân¬ 
driei şi demnităţii noastre de creştini şi români” 
evroii refuzau să facă disecţii pe cadavro do-ale 
coreligionarilor lor. In sala "de Anatomie se nasc 
incidente între studenţii creştini şi jidani, cari 
durează mai multe săptămâni .Presa jidovească ne îm 
proaşcă. cu tot noroiul ei obişnuit. Profesorii an 
loc să ţină scama de dreptele'noastre cereri,apia” 
cau urechea la şoaptele ovreoşti şi astfel tensi¬ 
unea devine insuportabilă.. 

Din cauza mizerioi o studentă îşi curmă zilele 
într'o cameră din mansarda unui"hotel. Coi‘care du 
asistat la această înmormântare,au simţit că-furt- 
na s'a abătut asupra Clujului,. Tragicul sfârşit ăl 
colegei noastre a însemnat oşirea din pasivitato,a 
însemnat alarma do luptă,fiindcă toate încercările 
do a obţine satisfacerea doleanţelor noastre pe ca 
le' de înţelegere,au rămas nebăgato în seamă de că- 
tro autorităţile timpului. 

Suntem în ziua de 2 Doc.1922. E ora.cinci. Din 
sala do mese a Căminului Avram Iancu ao aud voci 
în stradă.Unul cate unul părăsim sala de mese. "Cei 
din camere coborau în grabă treptele.In faţa Cămi¬ 
nului se aflau cca Io metri steri,lemne de foc fo¬ 
arte bune de mânuit. Lemnele dispar din locul lor 
ca prin farmec.Teste drum de Cămin se afla cafenea 
ua "Biazini ,, ,caro era locui de adunare al studenţi 
lor ovrei,cari petreceau acolo seară de seară. Cat 
ai clipi din ochi,cafeneaua o ocupată,dinăuntru se 
aud doar ţipete,ferestrele luară rolul de uşi,neîn 
căprioare pentru graba cu care se căuta scăpare. 
Lecţia fu dată.Obrăzniciei se răspunsese .Acest'fel 
de a răspunde era singurul ce no mai rămăsese, an 
raport cu acele timpuri.De aci se trece la tipogra 
fiii© ,r Keloti Ujsag® şi “EHonzek" ale căror ziare 
ne împroşca cu toate infamiile, apoi la prăvăliile 
jidoveşti, câte au existat pe străzile principale 
ale oraşului .Dimineaţa se călca "pd străzile Cluju¬ 
lui numai pe cioburi de sticla,,iar pe străzile re 


129 


dacţiilor distruse numai pe litere de tipar. 

începutul se făcuse;Lumea românească şi studen 
ţii,care până atunci stăteau nepăsători se trezesc 
din nepăsarea şi amorţeala in oare erau cultivaţi. 
Gu toţii speram oă cele întâmplate vor fi trezit 
în autorităţi şi profesorii noştri cel puţin inte¬ 
res pentru cauza universitară; credeam că oamenii 
politioi vor lăsa să le cadă vălul"do pe ochi, că 
mnî există în autorităţile locale şi centrale m㬠
car o"simţire părintească pentru o întreagă genera 
ţie şi,dacă nu,col puţin pentru viitorul Patriei. 
Prea puţini însă dintre dascălii noştri şi oamo- 
nii responsabili au întrezărit în întâmplaroa dela 
2 Dec .1922, strigătul neamului -prin tânăra lui ge¬ 
neraţie pentru oeoace avea să se întâmple în vara 
lui 1944. 

Deoarece nimeni nu voia să discute cu noi şi 
să caute o cale justă pentru aplanarea diferen¬ 
dului,lupta trebuia continuată. De acum bătălia va 
depăşi "cadrul personal al studonţimiij ea devino 
fluviul, oare va lua ou ol tot coeaco o bun roman 
tot cecace a putut fi încălzit do căldura focului 
aprins î.n seara de 2 Doc.1922. 

2 Dec.1922 este răbufnirea unei generaţii caro 
striga primejdia de înstrăinare şi comunizaro a ţă. 
rii; ea este ziua de naştere a Mişcării Maţionalis 
te româneşti. 

Senatul universitar căuta pe autorul moral ol 
întâmplărilor din seara de 2 Dec.1922; trebuia ca 
pedeapsa să"cadă asupra cuiva, se cerea ca Cineva 
să ispăşească pentru cele întâmplate,ca apoi,inte¬ 
re saţi'i, " să-şi poată continua' acţiunea lor de des¬ 
trămare şl comunizaro a tineretului. 

Un nume flutura pe buzele tuturora, tineri şi 
bătrâni,studenţi" şi public, cu multă încredere, cu 
deosebit respect,cu maro admiraţie: Moţa*. 

Moţa fixa echipele de pază ca să nu se intre 
Ia cursuri. Moţa susţinea şi formula rovendicărilo 
st ud enţimii clujene» cu Moţa discuta Senatul Lrl ■ 
vor sitari de cuvântul lui Moţe. ascultau mialo do 
studenţi, ol no conducea,aveam' doci un şef. 




13 o 


Deoarece Senatul Universitar refuză rezolvarea 
cererilor noastre,1a 1 o.XII.1922,delegaţii centre¬ 
lor studenţeşti se adună la Bucureşti şi formulea¬ 
ză cunoscutele desiderate ale întregei studenţimi 
între care figurau “Numerus Clausus” şi' cereau ca 
evreii să nu mai disece pe cadavre creştine. Bană 
la rezolvarea acestor cereri s’a proclamat grevă 
generală studenţească. 

Această zi de -1 o.XII.1922- în primul congres 
al conducătorilor şi delegaţiilor studenţeşti ţi¬ 
nut la Iaşi -cu toate peripeţ ii le lui- în zilele 
de 22-15 August 1923 sub preşedinţia lui Moţa,este 
proclamată zi de sărbătoare şi de comemorare a în¬ 
ceputului linei lupte. 

*^Mă bucuram de toate hotărîrile acestui con¬ 
gres...dar mai ales pentrucă în grupul nostru c⺬ 
tigam un om; pe Ion Moţa... ” scrie Căpitanul in 
P Jj.pag. 170 .- 

La conducerea centrului studenţesc *Petru Ma¬ 
ior " obişnuit se. alegeau acei cari erau pe anii ul 
timi. Cum însă aceştia căutau să pună piedici lup¬ 
tei începute,pentruca să-şi poată da ultimile exa¬ 
mene, rând pe rând sunt răsturnaţi (Adam Popa,Alexâ) 
dela conducere. In faţa ace stol stări de lucruri, 
deşi I^n Moţa e numai pe anul doi şi deşi are abia 
22 ani,e proclamat prin ovaţii ca'preşedinte al — 
Centrului-Studenţesc "Petru Maior 1 *, în sala de gim¬ 
nastică a Universităţii,căci celelalte săli s’a re 
fuzat să ni se pună la dispoziţie. Nu deci, dela o 
tribună, ci urcat pe un butuc do"lemn -înconjurat 
de dragostea neţărmurită- mulţumeşte Ion Moţa ce¬ 
lor prezenţi şi le indică drumul de viitor. Cu tot 
trecutul lui încă tânăr,greutatea luptei abia'îrice 
pută şi, de el plănuită,îi poruncea să-şi însuşeas¬ 
că comanda,iar noi îl doream cu toţii şef, el sin¬ 
gur fiind în stare să continue şi să intensifice 
ceiace începuse. 

Când Senatul Universitar şi~a dat seama de va¬ 
loarea de luptător al tânărului preşedinte, când 
mai ales s’a convins că mai de grabă poate fi.frânt¬ 


ul 


decât Încovoiat, l-a oliminat po Ion Moţa şi alţi 
patru din toate universităţile. Domnii profesori 
credeau că prin acoasta eliminare lupta va înceta, 
frământările studenţeşti so vor potoli,iar dumnea¬ 
lor îşi vor putea continua liniştiţi drumul nopă- 
sării.Ei nu şi-au dat seama că lupta începută dovo 
nise lupta noamului, că Ion Moţa o întruchipa doar 
posedând ol’toato calităţilo do luptător po caro 
şi lo-a însuşit' din mediul şi climatul Hunedoaroi. 

In anul 1923, Ion Moţa so duce la Iaşi undc-1 
choiha destinul,caro-i îndruma paşii -ca să fio mai 
aproape, do acela,în caro ol întrozăroa po Căpitan. 

In vara acestui an,po "Karăul Căpitanului”,sta 
de vorbă şeful cu primul, săii sfetnic,-cu cel mai 
drag* şi col mai preţuit camarad do luptă.Examinând 
situaţia politică şi universitară,Ion Moţa 'spune?' 

"Studenţii nu mai pot rezista în toamnă şi de¬ 
cât o capitulare ruşinoasă,a noastră a tuturora,du 
pă un an de luptă, mai bine să-i indemnăm să intre 
la cursuri, iar noi, cari i—am condus, să terminam 
frumos mişcarea sacrificandu—ne,dar făcând să cada 
alături de noi toţi acei pe careJLi vom găsi vino¬ 
vaţi de trădarea intereselor^româneşti.Să ne procu 
răm revolvere şi să tragem in ei, dând un exemplu 
groaznic,care să rămână dealungul istoriei noastre 
româneşti. Ce se va alege după aceasta de noi, vom 
muri sau vom rămâne toata viaţa în închisoare. Nu 
mai interesează... ."(B.L.175) 

Căpitanul se asociază acestei idei,dar se ajun 
go —din’cauza trădării- ca la 8 Oct. 1923 să fio a 
restaţi, iar la 29-UI.1924 începe procesul complo 
tului,care se termină cu achitarea tuturora. 

In închisoare fiind. Ion Moţa îşi face rost do 
uh revolver,caro este trimis do catro ^ studentul 
Loonida Vlad din Orăştie,băgat într’o pâine şi când 
Vernichcscu, într’o zi de vizita,^se afla împreună 
cu ceilalţi în'vorbitor,Ion Moţa îl prinde do^braţ 
şi sub motiv că vrea să—i spună- ceva il duce in ca 
mora vociriă unde trage in ol.Trădarea so ccroa po- 
dopsită.Trădătorul trobuia sancţionat.In concepţia 






132; 


de viqţă a lui Ion Moţa, crescut In .mediul şi cli- 
mat vil arătat mai sus,nu se putea ca un trădător să 
mai'trăiască. Glonţul îl răneşte însă numai pe mi¬ 
şel,care este transportat la spital. 

După judecarea procesului complotului,Ion Moţa 
dimpreună cu Leonida Vlad rămân în prevenţie, până 
la judecarea procesului: atentat de omucidere prin 
împuşcare, proces care se judecă la 26.IX.1924 şi 
în care deasemenea a fost achitat .Punctul de vede - 
re al lui'Ion Moţa a triumfat şi de această dată. 
Aparareâ. şi afirmaţia lui că trădarea trebue sanc - 
ţionată,a fost însuşită de către justiţia româneas 
că,.'cu toate că nu era înscrisă în niciun text de 
lege,dar, era imprimată în sufletul naţiei române¬ 
şti, care vede în fapta lui dovada de o mare sănăta 
te morală ce vrea să rupă cu trecutul în care lup¬ 
tătorii pentru neam au fost doborîţi prin trădare. 

Ga semn de totală .identificare şi adeziune'a 
studenţimii clujene la fapta de sancţionare a tr㬠
dării -încă pe când Ion Moţa era la închisoare- e- 
ste alos preşedinte de onoare al Centrului studen¬ 
ţesc !, Petru Maior”. Toate celeilalte Universităţi 
fac manifestaţii cu ocazia procesului. 

Astfel crează Moţa, prin exemplul dat o lego 
nescrisă, legea do sancţionare a trădării. După a- 
coastă lege s'au condus mai apoi Decemvirii când 
au sancţionat pe trădător. 

Intr * o zi frumoasă de toamnă, târzie a anului 
1924,Clujul se îmbrăca în haină de sărbătoare. Aş¬ 
tepta sosirea celui mai drag fiu al său, al celui 
mai viteaz şi mai dârz luptător dintre ostaşii în 
deveniro ai Căpitanului. După mai bine de un an de 
închisoare -ceeace era nespus de mult pe acea vre¬ 
me- îmbrăcat in contumul lui alb de la Orăştie,pur 
tat pe braţe de către studenţi şi-a făcut Ion Moţa 
intrarea in capitală Ardealului. Este singurul mu¬ 
ritor căruia Clujul i-a pregătit o primiro atât do 
triumfală,primire,care a fost întrecută^doar do ul¬ 
tima lui vizită la Cluj -13*H*1937~ °ând din nou 
purtat pe umeri,acum însă do camarazi, venea să a - " 


133 


rate "Almei Mater” a Transilvaniei cum trebue să- 
şi facă datoria şi cum trebue să moară legionarul. 
Triumful lui înseamnă triumful Neamului, înseamnă 
triumful ideii naţionale şi creştine, idee în care 
vor trebui să creadă şi să crească generaţiile vi¬ 
itoare . 

Abia scăpat din acest proces,este din nou ares 
tat ca presupus complice în cazul Manciu,pe care-1 
sancţionează Căpitanul.Procesul Manciu se judecă 
în Septembrie .1924 - Mai 1925, în care deasemenea, 
cu toţii sunt achitaţi. 

In toamna lui 1925 -împreună cu Căpitanul-'Ion 
Moţa se duce în Franţa să-şi continue studiile, el 
fiind,după cum am spus. eliminat din universităţile 
româneşti. In anul următor îşi io. doctoratul in 
drept la Grenoblo cu cea mai inaltă distincţie. 

în toamna, lui 1926 întră în şcoala de ofiţeri 
de rezervă delă Tloeşti,ca să-şi facă stagiul mili 
tar..'(In"anul' 194o un fost profesor militar dela a~ 
ceastă şcoală a venit la mine în cabinet şi mi-a 
predat•un carnet spunându-mi”am venit Dle pro 
foct'să vă predau acest carnet,în caro,prinbre al¬ 
ţii, şi Ion Moţa mi-a scris câteva rânduri ca amin¬ 
tire > Cred că Mişcarea are nevoie" de price rând 
scris do acela care a fosb faxa şcolii militare 
din îloeşti.. .* Termină şcoala militară cu gradul 
de sublocotenent. 

In primăvara lui 1927» văzând că L «A «N • C. so 
rupsese în. două,scrie Căpitanului,care rămaseso ia 
Grenoblo,rugându-1 să vină in ţară. Con 3 tatându-eo 
că spărtura din Ligă nu se mai poate refaco,VăcMro 
stenii se retrag, urmaţi do toţi acei cari rocu 
noşteau în Căpitan pe şeful generaţiei tinere,pen¬ 
tru ca la 24 Iunie 1927 să se înfiinţeze Legiunea 
"Arhanghelul Mihail”. 

La 8.XI. 1927, când a avut loc solemnitatea depu 
nerli primului legământ, a primilor legionari, se 
face ca în mâinile lui Ion Moţa să depună însuşi 
Căpitanul legământul-său faţă de Legiune .In'prefa¬ 
ţa cărţii "Eânduri către generaţia noastră",de Ion 






134 


Banea, ou toată modestia ne apune Ion Moţa...“Mai 
aducanchiar şi aoea onoare unioă de a şti că tot 
un ardelean e cel mai vechiu legionar,acela în mâi 
nele căruia însuşi Căpitanul a depus legământul 
săn faţă de Legiune". Dacă numai atât ar fi săvâr¬ 
şit Ion Moţa in viaţa lui; primirea legământului 
Căpitanului şi-atunci ar fi fost binecuvântat în 
veci de toate generaţiile următoare de legionari. 

Advocat. In toamna lui 1928, intră candidat de 
advocat în biroul advocaţial al Decanului Sibiu.Fă 
cea practica advocaţială.pe lângă cel mai maro jii— 
rist al ardealului! Dr«Lucian Borcea. La 1 Februa— 
rie I 929 »predându-mi mie acest loc -de advocat sta 
giar- el se duce la Orăştie,unde-şi deschide birou 
advocaţial propriu «Ici nu rămâne dacât un an. Deşi 
se afla in oraşul său natal, acest centru era prea 
mic pentru poâibilităţile sale intelectuale. In a~ 
nul următor trece la Deva, în capitala judeţului 
Hunedoara .Nici aceasta nu~i ora satisfăcătoare.Vo- 
ia sa se mute la Cluj,L-am sfătuit atunci'cu toţii 
că ar fi mai bine să se mute la Bucureşti,ceeace a 
şi făcut. 

Temeinica lui pregătire juridica,vorva lui con 
vingătoare,obiectivitatea cu care trata cauzele şi 
trata pe adversari l-au impus în foarte scurt timp 
în cercurile juridico.Deşi era unul dintre coi mai 
tineri advocaţi în barourile din care a făcut par¬ 
te, toţi colegii, tineri şi bătrâni,îl respectau şi 
la nevoie cereau sfatul Dlui coleg Moţa. 

In primăvara -lui 1935» convoacă la Bucureşti 
-în sala mediciniştilor- generaţia studenţilor de" 
la 1922.Din aceasta făceau parte studenţii înscri" 
şi la Universitate în anul 1922/1923» plus membrii 
comitetelor centrelor studenţeşti din anii urmă" 
tori.Se urmărea anume o - strângere a rândurilor fos 
telor 3erii de studenţi, formarea unui bloc cu di" 
rective politice şi de educaţie bine precizate.Ne¬ 
am prezentat*. Legionarii ne număram din ochi. Tre¬ 
buia cucerită poziţia'în cadrul acestui bloc.. Ion 
Moţa trebuia ales preşedinte. Unde ne va fi dus o 


135 


ştiam şi o simţeam cei ce-1 cunoşteam. 

După desbateri furtunoase,Moţa este ales preşe 
dinte al generaţiei 1922 , adică este recunoscut şi 
confirmat în calitatea pe care practio o exercita, 
încă do pe când era student .Un grup do câţiva in¬ 
şi, în frunto ou Dr.Dănulescu se retrag din adunare 
când după lungi dosbatori sc conving,că nu pot fa- 
co niciun joc politic şi când şi-au dat seama, că 
nu pot troco pesto voinţa lui Ion Moţa. 

îmi aduc aminte cum,după fiocaro'şedinţă,rotră 
gându-no în curtea Sodiului Ion Moţa, în poziţio do 
dropţi, raporta Căpitanului dospre colo discutate 
şi hotărîto, aşteptând 3ă primească noi îndrumări 
pontru discuţiile viitoare. La troi paşi în urma 
lui,ne simţeam mândri do fi reprezentaţi de Ion 
Moţa, iar Căpitanul asculta cu multă muţumiro inte¬ 
rioară raportul făcut de primul lui soldat şi sfot 
nio. 

Montreaux. In acelaş an i-a parto la congro 
sul naţionalist internaţional dola Montreaux,ca de 
legat al Mişcării Legionaro şi ca cunoscut doctri¬ 
nar şi luptător naţionalist.TituLoscu-po atunci mi 
nistru de externe-care se afla în acelaş oraş pune 
la cale arestarea lui Ion Moţa,prin autorităţile lo 
calo'respective,înscenându-i-so că ar fi voit să-l 
împuşte. Descoperindu-se înscenarea mebrii congre¬ 
sului intervin şi Ion Moţa este lăsat liber. Con¬ 
gresul înfierează atitudinea lui Titulcscu,iar Ion 
Moţa refuză să-i mai întindă mâna, fiindcă unui om 
incorect -indiferent co poziţio socială ar avoa" 
el nu înţelegea să-i mai dea vreo atenţie • Propu¬ 
nerile lui la acest congres au fost-bine primite 
şi însuşite de participanţi. Reţin şi acum figura 
lui plină do indignare, când ne relata despre com¬ 
portarea nedemnă a lui Titulescu,comportaro caro a 
indignat' pe toţi membrii congresului şi,^in cele 
din urmă.,chiar şi pe autorităţile locale,când s*au 
văzut indus® in eroare de a-1 aresta pe Ion Moţa. 

In vara Ivii 1936 I° n Moţa iniţiază bătălia fi¬ 
nanciară. în vederea cumpărării unei maşini pentru 




Căpitan.în toate era Ion Moţa un exemplu .Amănuntul 
nu-i scăpa ' nici odată. ?e cat era do priceput şi 
vizionar în marile probleme, pe atât era de pedant 
in problemele de amănunt şi de formă.Intr'o discu¬ 
ţie spunea: omul şi mai cu seamă legionarul trebu- 
ie să fie corect in vorbă,faptă,gândire şi trăire, 
apoi îngrijit fiziceşte şi ca prezentare exterioa- 
ră,căci aceste amănunte -toate la un loc- formează 
întregul şi legionarul trebue să fie un om întreg. 
Lipsind unul din aceste amănunte,întregul îşi pier 
de calitatea.In testamentul ce no~a lăsat accentu¬ 
ează asupra importanţei ce trebuie să se dea am㬠
nuntului şi formei* . ' 

Libertatea. In acelaş an mută ziarul "Liberta¬ 
tea 1 * dela Orăşţie la BucureştiiVoia să facă din a-, 
ceaâta foaie, un organ de luptă,cducaţic şi informa 
ţii, după stilul lui.Mai voia să aranjeze prin a- 
coasta,îritr’un fol,starea materială a familiei lui 
dragi,.care încă nu-i bănuia intenţiile pontru care 
el nune- la punct aceste probleme de amănunt. 

In prima lui tinereţe - 1923 - traduce din fran¬ 
ţuzeşte "Protocoalele înţelepţilor Sionului".înce¬ 
pând lupta cu toate că ora în permanenţă, pe teren, 
în clipele do repaus lori Moţa îşi aşternea pe hâr¬ 
tie gândurile şi frământările salo lăuntrice:ca să 
răspundă la un atac,ca să lămurească o problemă du 
bioasă, ca să fixeze un principiu de viaţă sau de 
luptă, ca să lovească pe cei ce trebuiau ţintuiţi 
cu peana,ca să deschidă noi şi noi drumuri- pontru 
viitoarele generaţii de luptători, cari îşi găsoau 
rostul, de-ăcum, în rândurile oştilor Căpitanul ui,a 
căror număr se îngroşeau mereu cu fiecare zi.Toate 
articolele salo -scrise între anii 1922 - 1936 ”. surrţ 
strânse în volumul "Cranii de Lemn" (Sibiu 1935)i 
tipărit sub îngrijirea profesorului Nicolao Potraş 
cu. 

Ion Moţa a fost cel mai bun luptător- şi col 
mai iscusit gânditor din statul major al Căpitanu¬ 
lui.Cu sabia într 1 o mână şi peana în alta, deschi¬ 
dea drumurile^câştiga bătăliile şi înfrângoa adver 


Î37 


sării. 0 idoo încolţită în mintea - lui înţeleaptă o 
realiza ffiŞ cu peana fio cu spada, după cum dictau 
împrejurările «Si ol o. câştigat toate buteliile ini 
ţiate sau cari i-au fost ordonato.^ ^ 

Nu osto o întâmplare că-şi strânge m volum ar 
ticolole apărute în decursul luptelor trecute,deci 
că-şi face ordine în materialul scripturistic,nici 
că aduce ziarul Libortatea la Bucureşti, după cum 
nu esto o întâmplare nici bătălia pontru cumpără 
roa maşinoi Căpitanului,deci, că rezolvă-un mic a- 
mănunt material faţă do şeful lui drag - şi respec¬ 
tat. Toate acostoa au fost făcute conştient şi in 
vederea participării la o nouă bătălie, caro va^fi 
gă fie ultima şi cea mai desăvârşită bntălio in - 
care Ion Moţa s*a realizat in toată, plenitudinea 

trăirii salo-spirituale. 

După ce şi _ a pus la punct chostiunilo privato, 
Ion Moţa s'a prezentat Căpitanul ui, raportoază, des¬ 
pre planul încolţit în mintoa şi sufletul lui şi 
ecro aprobarea do-a pleca şi lupta în Spania.. ."A- 
prob una lună. pontru lupta ta po front..." li spu 
no Căpitanul.Dar dacă situaţia locala^va roclama o 
prelungire?, .putem sta mai mult?.. .introaba Ion 
Moţa. "Despre orice zi în plus mi^se va cere apro^ 
bar ea". -îi răspunde Căpitanul, după o clipă de gan 

dir6 Doi vizionari, doi feţi frumoşi ^stau faţă în 
faţă, patru ochi se priveau in toata mereţia lor, 
două inimi bateau în acelaş ritm, ascultând glasu 
rile şi îndemnurile din istorie venite şi numai do 

01 "STplocat apoi Ion Moţa să-şi desăvârşească 
opera pământească; a plocat ca să na parte la lupta 
dintre două lumi,la lupta caro se măsură m pe¬ 
ninsula Iberică, în lupta creştinilor contra nocroş 
tinîlor,1a■lupta naţionalismului contra comunismu¬ 
lui, caro-şi încerca - aci forţa - europeană, mu nu 
puteam sta nepăsător, când se trăgea cu puşca in fa 
ţa lui Hristos" scrie Ion Moţa do,» compui o P 
tă.Si când spune "ou" vorbea in numele ga xzilor do 




fier,vorbea în numele neamului românesc, vorbea în 
numele Căpitanului. 

După cum exemplul ne-a fost în toate comportă 
nle sale şi de această dată ne dă şi cel ipai cu¬ 
tremurător exemplu,ca să ne arate cât de'pregătiţi 
trebue^ să fim noi pentru lupta la care, nu peste 
muit, întreg neamul romanesc şi cu el întreaga lume 
creştină va fi chemată să ia parte. 

Si a puitat Ion Moţa cu demnitate şi mândrie 
drapelul romanesc cu care îşi încinsese trupul lui 
m care^clocotea un vulcan; a plecat ca să revină, 
nu ca să mai vorbească ci ca să'arate neamului său 
şi lumii intregi de cum ştie şi de cum trebue să 
moara un legipnar din Garda Căpitanului; să ne do¬ 
vedească prin trupul lui doacum rece pană la ce 
jertfă trobue să se ridice cel ce se consideră le¬ 
gionar . 

Numai aşa şi nu altfel,putea să—şi încheie via 
ţa pcmantească fiul Sarmiseghetuzei,Bobalnei,Hune¬ 
doarei,fiul Oraştiei. Pe câmpul de luptă i _ a fost 
hărăzit lui Ion Moţa să moară, căci a lupta i-a 
fost intreaga viaţă,care abia atinsese vârsta de35 
ani. 

Cu drept cuvânt no putea scrie din drumul lui 
spre moarte că nu oste'important ca să trăeşti un 
nu ştiu ce număr de ani, ci important este cum îi 
trăeşti.Scriindu-no această cugetare, el a înţeloâ 
9^ "o-o şi dovedească şi ne~a dovedit-o din plin, 
căci gândul lui era egal cu vorba, iar gândul şi 
vorba erau totdeauna egalo cu faptele sale. 

Destinul din nou i—a hărăzit' ca in moarto să 
fie însoţit de un frate mai tânăr, dar * de un cama¬ 
rad aşa oum înţelegea el pe legionar şi Dumnezeu 
i-a dat pe: 


Vasile Marin 

^Cu siguranţă că Ion Moţa a fost fericit să-l 
aiba pe Vasile Marin ca însoţitor -şi în viaţa de 
dincolo alături— după cum merou - împreună au fost 
din clipa pornirii spre locul desăvârşirii lor.T⬠
năr in Mişcare,Vasile Marin întruchipa toate apţi- 


139 


tudinile unui perfect legionar.Advocat şi ziarist, 
fusese un timp şeful de cabinet al lui Iuliu Maniu 
Procesul Gărzii de Pier din 193 4 i" a dat de gândit 
lui,lui Puiu Gârcineanu şi altor tineri,cari afla¬ 
seră în Legiune mediul corespunzător sufletelor 
lor curate. 

L-am întâlnit în tabăra Cârmen~Sylva, în vara 
anului 1935» Ucenicii venise la şcoala omului nou, 
la şcoala celui mai desăvârşit dascăl; venise să os 
culte vrerile Căpitanului. 

Si le-a înţeles şi pătruns atât do adânc ca a- 
tunci când, în anul următor, îi parvenise ştirea 
-încă nemărturisită'public- despre prooctul de plo 
caro a lui Ion Moţa, a mers la Căpitan să ceară,ca 
să-i îngăduie să plece şi el cu Moţa. 

întâia dată nu i-a fost aprobată cererea .El re 
vine şi stăruie din nou.Văzându-i ardoarea cu care 
cere să i se admită această puţină jertfă, pe caro 
ol înţelegea să o facă pentru Legiune,Căpitanii îi 
îngăduie plecarea. 

Numai cine l-a văzut îşi poate da seama de sa= 
tisfacţia sufletească pe care o simţea Vasile Ma¬ 
rin,după. ce i"se aprobase plocafea «Era ca iluminat 
de o puternică trăire lăuntrică», ca 1 —a ales şi 1 a 
învrednicit Căpitanul cu o misiune atât do măreaţă: 
—de a lupta alături do Ion Moţa 
- do a lupta pentru biruinţa Crucii. 

Si s*a achitat do această însărcinaro alături 
do camaradul său mai maro, care ora pontru ol un 

simbol. A 

Simbol no sunt de -acum amândoi. 

Simbol va rămâne pentru noi doapururi localita 
tea Majadahonda po a cărei câmp do luptă MOTA" 
MARIN mor îmbrăţişaţi într'o zi do Miercuri, 13 
Ianuarie 1937 între ceasurile 4=6. 

Sunt ceasurile în cari răstignit pe Cruce îşi 
da duhul Piui Omului. 


Ianuario 1952 














13. 7fie6ruarie 1937 




CUPKINSUL 


1. Jurământul legionarilor Moţa - Marin. . . 1 

2. VJ? .Garcineanu. : Răscumpărarea. 3 

3* A. Vantu. . . . : Ion I.Moţa -schiţă bi¬ 
ografică- . 7 

4. M.Polihroniade. • Vasile Marin-biografie 49 

5» V.Christescu. . : Jertfa lui Ion Moţa şi 

Vasile Marin in lumina 
istoriei. 63 

6 . S.Mehedinţi . . : Urmaşii lui Eminescu . 67 

7* Pr.N.S.G.Edineţi: Eroi ai Crucii, muce¬ 
nici ai Neamului ... 79 

8. C.Georgescu . . : Rânduri pentru martiri 85 

9 • Radu Mironovici : Ion Moţa. 91 

10. Dr.V.Trifu. . . : Ionel Moţa nu a murit. 95 

11 . N.Petraşcu. . . : Ion Moţa, ctitor legi¬ 

onar . 1 ol 

12. Dr.I.îleşeriu . : Un simbol.123 















I 





★★★ 


Mormânt de sfânt - Neam mesianic 


Studenţimea creştină aduce mărturisirea neamului 
românesc. 

Ion Moţa a luptat şi s-a jertfit pentru mişcarea stu¬ 
denţească, pentru neamul românesc. 

Viaţa lui Ion Moţa este drumul mişcării studenţeşti. 

Drum de ruptură şi dăruire. Drum de chin şi sufe¬ 
rinţă. Drum cu lacrimi şi sânge. 

Gândul lui Ion Moţa este dogma mişcării studenţeşti. 

Doctrină trăită. Dogmă stropită cu sânge. Religie naţională. 

Numele lui Ion Moţa este stindardul mişcării stu¬ 
denţeşti. 

Stindard de luptă viforoasă. Stindard cu care de acum 
ne aruncăm la atac. Stindard de arhangheli zare. 

Jertfa lui Ion Moţa este biruinţa mişcării studenţeşti, 
este biruinţa neamului românesc. 

Rostul final al unui neam în lume nu este fericirea, 
nici măcar viaţa, ci este învierea în credinţa lui Dumnezeu. 

Aceasta este suprema biruinţă. Biruinţă în eternitate. 

Nu orice neam biruie. 


13 


învierea cere mântuire. Mântuirea cere jertfa, jertfa 
multă. 

Pentru mântuirea omenirii şi înviere întru Dumnezeu, 
Ii sus Hristos, a pătimit şi s-a răstignit. 

Neamurile vieţuiesc după această lege de esenţă 
dumnezeiască. 

Din momentul în care dă jertfa şi păşeşte spre mân¬ 
tuire, un neam începe să-şi trăiască adevărata istorie. 

Din momentul în care Dumnezeu mântuieşte un neam 
şi-i dă învierea, acesta devine purtătorul cuvântului dum¬ 
nezeiesc pe pământ şi istoria sa este mesianism. 

Neamul românesc a trăit o viaţă de sub istorie, o viaţă 
de zvârcoliri spre mântuire. 

De veacuri îşi caută mântuirea. 

Neamul românesc a dat jertfa lui Dumnezeu, însă nu 
dăduse suficientă jertfa, mai ales jertfa voluntară. 

De aceea n-a biruit încă. 

Ajuns în al 11-lea ceas la margine de prăpastie, 
numai o mare jertfa mai putea să-l salveze, să-i aducă 
mântuirea. 

Această mare jertfă a dat-o cel mai curat, cel mai 
credincios fiu al neamului, a dat-o legionarul Ion Moţa. 

Şi-a dat voluntar viaţa jertfă pentru Dumnezeu. 

“Mor, Comeliu, cu tot elanul şi cu toată fericirea pen¬ 
tru Hristos”. 

Ion Moţa este sfântul neamului românesc. 

Da, Ion Moţa a depăşit limitele eroismului, a depăşit 
pământescul. 

Da, Ion Moţa este un sfânt. 

Vasile Marin l-a înţeles, l-a urmat şi a murit pe linia lui. 

înfrăţitele lor morminte însemnează: 


14 


Neam românesc trezit, descătuşat, evadat, liber pe 
voinţa lui, stăpân pe dreptatea lui. 

Neam românesc renăscut, neam demn, eroic, temut, 
preţuit, neam tare smuls de sub pământ şi aruncat la cer. 

Neam românesc ţâşnind vulcanic în istoria univer¬ 
sală, neam spintecând lung granitul vremurilor, neam 
biruitor între marile neamuri. 

Jertfa lui Ion Moţa şi Vasile Marin are virtute mântu¬ 
itoare, a cucerit mântuirea neamului românesc. 

Dumnezeu îi va aduce învierea, învierea legionară. 

Neam românesc nemuritor. 

Neam românesc purtător al cuvântului dumnezeiesc 
pe pământ. 

Neam românesc mesianic. 


Şerban Milcoveanu 

Preşedintele Uniunii Naţionale 
a Studenţilor Creştini Români 
(editorialul revistei “Cuvântul studenţesc” 

din ian.-feb. 1937) 


★★★ 


“Un ideal inaccesibil, ne oferă, totuşi, 
ceva esenţial: şi anume drumul spre el.” 

Octavian Paler, “Idealismul azi”, “România Liberă” 

- 1 februarie 1995 


15 





Dr. Şerban Milcoveanu 


Corneliu Z. Codreanu 

altceva decât 

Horia Sima 

voi II 


Cu anexe: 

Drumul spre Adevărul Legionar 
Nu trădare, ci paranoia. 

Unde e câmpul de bătălie? 

Cum se naşte un partid politic? 

Prostia şi inteligenţa în Politică. 

Micii lupi feroci. 

Căminul cultural Moţa-Marin de la Madrid 
Opriţi minciuna să devină adevăr 
Soarele răsare de la Iaşi 
Viitorul: nu se aşteaptă, ci se construieşte 

Biblioteca „învierea” nr. 7 - 1996 

Editat fără scop lucrativ de „Asociaţia foştilor preşedinţi ai 
studenţimii” şi de „Liga pentru apărarea Adevărului istoric”