Cuvantul Studentesc anul XII, nr. 1-4, ianuarie-februarie 1937

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

Organ Oficial al Uniunei Naţionale a Studenţilor Creştini Români»

NUMĂR FESTIV
Ion I. Moţa şi -h Vasile Marin

Ianuarie—Februarie 1937

CUVÂNTUL STUDENTE9P

CIKOAN OFICIAL AL U. N. S. C. R. T O

apare de doua ori pe luna

Redacţia şî Adm inistraţia: Bucureşti^ Calea Plevnei Nr. 61

CUPRINSUL:

^erban MUcovcanu .... Mormânt de sfânt. - Neam mesianic

.. . t Ion Moţa, biografie

Pdsagli extrase din articolele publicate de Ion Moţa.

MihaU Polihroniade . . . t Vasile Marin, biografie .

Pasagii extrase din articolele publicate de Vasile Marin.

5lmion Mehedinţi ... . . . Urmaşii lui Eminescu
•Comeliu Georgescu ... Rânduri pentru martiri
Radu Mironovid. . .Ion Moţa

•Constantin Demetrescu . . . .Ion Moţa, elev al liceului Sf. Sava

■G. Racoveanu.Să tacă tot trupul

Preotul N. S. Georgescu-Edineţi Eroi ai crucii, mucenici ai neamului

Vasile Christescu. Jerfa lui Ion Moţa şi Vasile Marin

în lumina istoriei.

Trifu.Ionel Moţa nu a murit

loan Victor Vojen. La părinţii lui Vasile Marin

Emest Remea. întoarcerea acasă

Victor Puiu Gârcineanu . . . Răscumpărarea...

.Procongresul Studenţesc 1937.

Timişoara.

Scrisori trimese de Centrul Studenţesc Bucureşti în adunarea
generală dela 2S Ianuarie 1937.

Abonamentul 100 lei

Instituţii 1000 lei
(vor purta stampila U. N. S. C. R.).

Mormânt de slânt, —Neam mesianic

Studenţimea creştină aduce măr- Neamul românesc a dat jertfă lui
turisirea neamului românesc. Dumnezeu, insă nu dăduse sufi-

lon Moţa a luptat şi s’a jertfit cientă jertfă, mai ales jertfă voluntară,
pentru mişcarea studenţească, pentru Deaceea n’a biruit Inc^.
neamul românesc. Ajuns in al 11-lea ceas la margine

Viaţa lui Ion Moţa este drumul de prăpastie, numai o mare jertfă
mişcărei studenţeşti.

mai putea să-l salveze, sa-i aducă
Drum de ruptură şi dăruire. Drum mântuirea,
de chin şi suferinţă. Drum cu la- Această mare jertfă a dat-o cel mai
crimi şi sânge. curat, cel mai credincios fiu al nea-

Gândul lui fon Moţa este dogma mului, a dat-o legionarul Ion Moţa.

Şi-a dat voluntar viaţa jertfă pen-

mişcării studenţeşti.

Doctrină trăită. Dogmă stropită tru Dumnezeu,
cu sânge. Religie naţională. »»Mor, Comeliu, cu tot elanul şi

Numele lui Ion Moţa este stin- toată fericirea pentru Hristos”.

Ion Moţa este sfântul neamului

dardul mişcării studenţeşti.

Stindard de luptă viforoasă. Stin- romanesc

dard cu care de acum ne aruncăm
la atac. Stindard de arhanghelizare.
Jertfa lui Ion Moţa este biruinţa

mişcării studenţeşti, este biruinţa
neamului românesc.

Rostul final al unui neam în lume
nu este fericirea, nici măcar viaţa, oează:
ci este învierea în credinţa lui Dum-

Da, Ion Moţa a depăşit limitele
eroismului, a depăşit pământescul.
Da, Ion Moţa este un sfânt.
Vasile Marin l-a înţeles, l-a urmat
şi a murit pe linia lui.

Infrăţitele lor morminte însem-

nezeu.

Aceasta este suprema biruinţă.

Biruinţă in eternitate.

Nu orice neam birue.
învierea cere mântuire. Mântuirea

Neam românesc trezit, descătuşat,
evadat, liber pe voinţa lui, stăpân
pe dreptatea lui.

Neam românesc renăscut, neam
demn, eroic, temut, preţuit, neam
tare, neam smuls de sub pământ
şi aruncat la cer.

Neam românesc ţâşnind vulcanic

cere jertfă, jertfă multă.

Pentru mântuirea omenirei şi în- în istoria universală, neam spinte-

viere întru Dumnezeu, Isus Hristos când lung granitul vremurilor, neam

a pătimit şi S'a jertfit. biruitor intre marile neamuri.

Neamul ile vie|oesc după această lui Ion Moja .?•

Marin are virtute mântuitoare.

lege de esenţă dumnezeiasca. ^

Din momentul în care dă jertfă a cucerit m.intuirea neamului ro-

şi păşeşte spre mântuire, un neam mânesc.

începe să-şi trăiască adevărata istorie. Dumnezeu îi va aduce învierea.

Din momentul în care Dumnezeu învierea legionară,
mântueşte un neam şi-i dă învierea. Neam românesc nemuritor,

acesta devine purtătorul cuvântului Neam românesc purtător al cu-

dumnezeesc pe pământ şi istoria sa y^nfului dumnezeesc pe pământ,
este mesianism. ^ Neam românesc mesianic.

Neamul românesc a trăit o viaţă-

de subistorie, o viaţă de svârcoliri
spre mântuire.

De veacuri îşi cauta mântuirea.

Şerban Milcoveanu

Preşedintele Uniun i Naţionale a
Studenţilor Cjreştini Români

r% ^ ^ iBHe; a

iî ' Tf-i-a >»— w. ^

CTT--»»'»»U3S „ •;rf^ -'•ir «iS^

c^f=^(^5Sstf "'KflfalSt jSA*'
^is! ^ isif

--• " - î,--- ,.*► @

*r-iir« ^ r.-^ y r. ^^o»- "■ r.-^

^ tm Jî

.— >ţi^ irijBi*:r: r ‘S©r;t 4 r

^ ^^xwa i » , ar viau w jSL«^

*»attî LHRii^, £j^ 5r3fe3tjîi* «Ta-||fj,-

U 1 .ĂIS

« fis J^ rfsncfâcari ::u turr^ă

srJ* ;, * ZJmarjrjf 4 ^.

^ - i -vrar^aora 'rjc^aa^r îcris

«*? «» aai tsi^Kk

-ara^ i>.«. , -«5^ 4J^a ps -are

Î^'S*^ ifesvu >* tseraf âs «rsraţ ^

^ rvf *

- Var ^

« rr;, ;^- ' ' ^

m:iJ\'‘ ’ ■>-^- i^^KiXsma. w I i

'r*-» •io Z-V-. - .1;'

<M«MÎ o_-: ■ ■ '■ ‘ î^'

<ăfl« •„

9«*be ;* s ţ 1 ■ ' *

■'JU^.y'tlA i ■ 1 ' ' ^''' ■*

SE0^'f\r^ V r*

/Jm-a^> ** '•-«•K'-viţ

» •» '^ ^ tPA

<» I» ‘T' -v.>-^ "7 '‘'’f^Ai* ‘t^Ji

- -^Oi- f .

sarM. X î

"'VlV '7*^"^*=^* rf ^

^Sf-Kes^ ZsazA îr^^ar: 47 ^ ^

^ 3SSsiao>n^ Zar“--*
5*iC<irfe "JTT^ţ^iOr U rJTT '

-4 Vc ^r^f «

şr-' arrafTţar ««v-âr^ş^r. t |^ V Î,V

^2 nt % jVv.Vx“^r VS:

*i**riîss38j

ţrS- '-* ''-**“ '-îra^-s-*

^ *^*ţ» î3 ...*v.aa satmociî' ±^Z
^ «*»“ -i-fcKM ;,ae i:

^ t î ifcţ,, ^ - 7 :.^

«cfej :* Csraia fW^li, -a-,.^

34 -jg jîy^ia.

^ ^rsâPl iBs^eeLsZj--

_. «aia ?ur,«r 'fe .=âr> /

>a->*ir ^ TM ^ _- '

^ --<ca tj

-*■ rx^ecr^ şx ^ ,

7=*’**'-^ *‘î«<; 2 reV iw

^ 3ser7» v>toraE:

' ^^^CfAsm te 2^^!^ ^ ^ r'

”^^-saia Hc.â»o5 ii C?mî;şri *î
«fl6£L'4 p^"i, r5ri is^W p^

sripţ-^ş^ .>^-_

, 2 ' 2 _V 73fîaţte '’TT.-wm

^=«=5aţ* w urî'.»: 'îr v»rr 4 f--^'

«r>>î -aî

7%at 9.-~4ra
VJZi V'' .gr^ ;r rs

Y>^. f/Â^j^:i. fufe -^3 ^krâMi iVi"

f%jt 5 îl r—-

■ ^ 4*«* «V»>

r;^ a.; p;<fei;»r V>;^ ţi 4f» -j^

V . ^ ^*9*^ ^ pr;^xă(ir; — *r p;-

^ i4 .,-a Vv< »| r7.-pyîa*i;| '^'rtysk
'<AA*T\ ^ r4^p::^-r^T^ |i

.^xryxala* ce.^1 |7k«4

*, V*5V-*^ •w. . -yi

yyyyr*T*'^' i-^rx- V!'. Vft. -

,FtI ^ ^OBT S dtvTT^ hriSZ it-ţ*. —

,!®ţi^C*ţr5ţâi ^«nCK'Â-. li ,pi14*-i 36

«crârjtiraasr 'r&'-caxs: fi
a* «Irwcit.^: >i -r^- = 11 *^^ prsr--^^ ^
u^:-. BţăTi fi 4r$73^ ăci 'Se ®'X'.ir:-a
."„■'?^:3^ fiH»<l Btîffl Mre r«?rta*=î2rrns SE
-;». '•-'^ÎBid^’ « 9fc"4£r3îE s-aeli-

'ifi* ear»: yt '-T-ixii^A peâri ît^feai^i.î 12
^gţ.. R<-vg^ f*KUn6 I- »- ORănr^t

.rc^BţgE ?ts ^ ixista*. 'acy>fe3^

Im g<-»^a»g ^6 SOirgOfiae —

lomf A«ţ2 irtr« artx&C — ac ms ot
ow JmctoC i4 fi* ştwt; »-nt iaci *râ«ses iiaa»

coooEiJi:

Oy;-i--» — ymmgra « orr* gatn :* îSEîk-
aa arc£i£seac nSnarC * 1 ^.

r- ’T^-î iai ÎÎCÎJ îccsi .«CCI >
>:iCXiSCar-« cs - pa'î-i i* '■*■
Vxrcca -."<;< aaai a z a >ire|>*a£ |i ^ . * .1 ^9^ *
v;>x^j 3 L Daşi ii't îssa^ 21 «*s ioc» «o-
isna fîEiis-'. SBcrinitl « sewt

*1 s&jfîiijc a aV iiir>i ^ i*i r ) t 9 ^

4-jrir'~Â. îTttrtK 1321 le iascn* »* îacaJ-^B*
li i:4ţ:' “ia '^^Bţ.

•} T 1 N'>^ Crmm. 1 um-m, pţ. *.

Wn/»r. «<Ter. c.unpAln ş. ^ ''';

nume de mare fl.itorifnfe in Ardonl. Ionel
MoTa s a impus dcla început m nmssu stu-
denteasr.i (Icsomnându se cn un ('onducaf( r.
[n tlamna anului 1923 ci fncc cunoştui .1 In
Cluj cu lorncliu codrcanu. Căpitanul Im
* Mi I»r 7 iu. cnro ,« r<>i.ilor«,« di.i Gor-
mani» in nrmn iahnenirii n.iscnr,ror sludeil-

teşti.

lat.i cum descrie I. I. Mofa. in artico ul
„Spasmul fi concluzia /«/" aparut 111 vo u-
mul comemorativ publicat de Centrul Stu¬
denţesc „Petru Maior" din Cluj. cu prilejul
împlinirii a 10 ani de activitate in Romania
întregiM (1928). atmosfera de atunci, in
care se oglindesc sentimentele şi ideile de
cari era pătruns in toamna lui 1922: ..Eşti
greşit.iubite coleg mai tânăr, dacă Ui inchipui.
despre cei din generaţia noastră, că am fi nişte
făpturi excepţionale a căror imagine, necu¬
noscută. trebue să t'-o alcâtiieşti în minte.
Noi. in raport cu românitatea. n’am fost
ciudate excepţii, ci nimic altceva decât e-
xcmplarul. acum ceva mai In vârstă, al ace-
luiaş ,/omănaf" cu faţă limpede şi ochi cu¬
raţi. pe care 11 întâlneşti pretutindeni. Iar în
privinţa fetii sufleteşti, la fel cu tipul rasei
noastre; buni la inimă, miloşi, cu o con¬
strucţie spiritualista (idealistă) şi cu univer¬
sala inteligentă românească.

In consecinţă:

1) Nu am avut ură pentru nimeni.

2) Nu ne-au făcut plăcere violentele con¬
tra celor slabi şi neapăraţi.

3) Avem un dram de conştiinţă şi de pu¬
tere de stăpânire a patimilor şi de cenzurare
a faptelor.

4) Nu ne erau necunoscute şi neasimilate
in suflet (dacă mai era nevoie, fată de ca¬
lităţile inăscute ale Românului) sau neîn¬
ţelese, curentele de idei „nobile şi umani¬
tare" predicate la toate răspântiile de ziare
şi literatură (cunoaştem chiar şi deviza ,,li¬
bertate, egalitate, fraternitate”).

5) Nu eram de loc duşmanii instrucţiunii
universitare, ai cărţii şi muncii, ai biblio¬
tecii şi laboratoarelor, nu eram nici codaşi
la examene şi iubeam nobila linişte a stu¬
diului.

Şi totuşi...

Toamna anului 1922 a, fost desigur cea
mai mohorâtă toamnă din câte s’au abătut
yr’odatâ asupra Clujului. Toate neliniştile,
apăsările şi amărăciunile din lume se străn-
sescra par’ca pc Feleac, pe Someş şi, nă¬
pădind văziluhul, s’au lăsat ucigătoare asu¬
pra oraşului plin de studenţii reveniţi ilin
vacantă. Mizeria, umezeală, criză de lo¬

cuinţe, căminuri siipraocupnto, pentru Ro¬
mâni. Ituzurcală veselă. înmulţire iugro/i-
fonre, lipsă de grijă, pentru străinii deveniţi
•sfidători. Prin colturi de stradă se auzea
cn in anul aceln. Ia medicină. în anul I, Ji¬
danii sunt de patru ori mai numeroşi decât
Românii. Iar ni noştrii, oricât de putini
erou mi-şi găseau locul şi tihna. Şi, pe
lângă toate, Feleacul nu mai contenea să
copleşească cu atmosfera aceea de plumb
care ne înneca... Nici un luminiş pc cor,
nici o mângâcre. o explicaţie măcar, sau
o înţelegere pentru sufletele noastre. Dcla
nimeni. Să nu fi îndrăznit să pui cuiva
(cuiva mare) în fata ochilor neliniştile tale,
numărătorile peremtorii, argumentele, por¬
nind dela criteriul naţional, căci deveneai
băetaş ridicol care nn făceai decât să do¬
vedeşti că încă n’ai trecut prin Universitate
(deşi unii eram de vr’o 3—4 ani în ea) unde
să fi putut învăţa, odată pentru totdeauna,
înţelepciunea că: ,.naţionalitatea c chestiune
de voinţă socială, voinţă care, prin repre¬
zentanţii societăţii, s’a declarat în sensul
naţionalizării Ovreilor, deci nu există azi o
chestiune naţională” aşa cum o înţelegem
noi din numărătorile, umilinţele şi mize¬
riile noastre.

Şi, ca şi cum n’am fi avut destul cu
noroaiele, frigul, lipsa de adăpost şi toi
restul mizeriilor materiale şi mai ales a
mizeriilor morale şi a neliniştilor din su¬
fletele noastre curate de Români, veni în-
tr’o zi să ne gâtuiască vestea sinuciderii
unei studente, evident româncă, olteanca
adusă de dragostea pentru Ardeal la Uni¬
versitatea din Cluj. Iubite student regio¬
nalist (dacă mai exişti) să mă crezi că era
adusă de dragostea pentru Ardeal şi de
nimic altceva. Bursă n’avea, nici loc in
cămin, nici rude. Căci doar a lăsat slovă
scrisă că-şi curma viata ne mai putând in¬
dura mizeria. Când am urcat Feleacul cu
convoiul mortuar (era întreaga Universitate
la înmormântare), deasupra capetelor noas¬
tre triumfau, în aceeaşi blestemată atmosferă,
toate duhurile de spaimă ale coşmarurilor.
Ne biruiseră din nou, şi mai crud.

N’au mai trecut decât puţine zile şi, după
noi şi zadarnice plângeri, ironizate, fiorul
primei veşti ne sgudui pe toti; mediclniştii
au rupt lanţul gâtuitor, an izgonit pe stu¬
denţii jidani din sala de disecţie”.

In acest timp îl găsim pe I. 1. Moţa de¬
legat al studentimii clujene în Centrul Stu¬
denţesc „Petru Maior”. La 23 Decembrie
1922 I. I. Moţa a făcut să apară la Cluj
împreună cu jiistin llieşiu, autorul Ininuliii

Studenţesc, ziarul „Dario Noua", in caro
publică, in primul articol „Cauxa uoasfrii
r justa in onlinra moralii şi srrvcfie prO'
frrrsul sociar, iu care justilică mişcarea
sfudcutească şi inchcic spunând: „Numrrus
(iausus” al nostru e moral fi lotodaţii S('r-
vcftr proprrsul societ<1(ii roni/Incfli. Cama
noastrd <• aşa dar dreapta fi sfânta. Sfinte
ne vor fi fi sacrificiile. Lupta Irebiic s’o
ducem înainte cu per.scvcreutu aposlolalului
şi cu vitejia sufletelor alese care ştiu că
nu este nimic mai nobil decât de a te uita
pe tine şi a le jertfi pentru aproapele nă¬
păstuit”.

,,Aşa a făcut Cliristosl”

Iară in numărul următor găsim un alt
articol: ,,Necesitatea naţionalismului radi¬
cal” prin care arată moralilalca luptei con¬
forme cu dogma creştină.

,,Dacia Nouă” a fost, după fericita ex-
presiune a D-Iiii Nicolae Roşu: ,.prima a-
larmă ziaristică a mişcării naţionaliste care
începea, sau mai bine zis se continua cu <>
nouă generaţie.

Articolele publicate acolo punctează pri¬
mele etape ale unei bătălii care avea să
se transforme într’o marc mişcare politică.
In vremea aceea 1. 1. Moţa, alăturea de
marele lui prieten Cornel iu Zelea Codrcanu,
făcea legătura sufletească a unei generaţii,
restabilea unitatea de mişcare a noului na¬
ţionalism, şi prin scrisul s 111 , se alipea unei
discipline intelectuale care avea să justifice
o scrie de realizări practice”*).

In primăvara anului 1923, in urma demi-
siunii fostului preşedinte al Centrului stu¬
denţesc ,,Petru Maior”, Alexa, care susţinea
leza intrării la cursuri a studenţimii, I. 1.
Moţa a fosl ales preşedinte, deşi tradiţia
era ca aceştia sa fie ale ! numai dintre
studenţii ultimilor ani. El devenise ex¬
ponentul curentului grupului formal de
Cornelii! Codrcanu in toamna lui 1922, la
Cluj, şi care susţinea că sliidentimea Iiiplii
pentru onoare şi ca „lupta va treimi dtisâ
/dinii la limita cea de /m urmii a rezis-
tenfir *).

In calilale de preşedinte al studentimei
clujene, Ionel Moţa se opune cu ţoala dâr-
zenia încercărilor guvernului de a deler-
mina pe studenţi să intre la cursuri, pentru
care fapt este eliminat tlin toate Universi-
liltilc tăiil. fără a mal fi reprimit vr’odală.

,,Fiul celui care a suferii temniţa Serihe-

‘) Niculof ItvfK, i<l<;m pj». 178.

♦ I (urneliu £.. Codrcfmii, IVnlru Lcj^uinun •
l>K I-IT

dinului şi condnmnnrcn In moarto din par
loii Ungurilor, pentru ntitmlinoa Ini romă
rieascâ nu se putea cultiva la răldura
culturii româneşti, pentru c,i striga primojdin
care ne amoniuta şi mai (pozav din partea
altui duşman: jidaniil”*) .

Iu anul 192.3, sul) impulsul cureutului
imtionalist a iufiiutat, imiiroună cu t'rofe
sorii I. C. Cătunoanu, Ciortea, luliu lin
tiegan, avocat Iun. Vasiliu-Cluj, „.\r(tunea
Româneasca”, o organizaţie de lupta na
tionalislâ-politică care a fuzionat mai târziu
cu „L. A N.L.”.

Iu acclaş an a tradus din limba franceza
„li'otocoaltir Infelepţilor Sionului” care
sunt comentate de d-nii Prof. I. C. Cătu-
ncanii şi Av. Em. Vasiliu-Cluj. Volumul n
fost tipiirit in editura ziarului ,,Libertatea”,
Drăştie, 1923. Această valoroasă lucrare
poartă următoarea dedicaţie: ,,Autorii aces¬
tei ediţii româneşti a Protocoalelor, închină
cu recunoştinţă lucrarea lor

Sluden(itnti Române

care prin mişcaren-i generoasii din anii
1922 1923, ne-ii trezit la realitatea pro¬

venită din ,.slăbiciunea, neprevederea şl ve
nalitatca noastrii”*), şi a ştiut sa transmită
tuturor straturilor poporului român focul
sacru al luptei fără preget împotriva )i-
danilor colropitori”.

In calitate de preşedinte al Centrului
Studenţesc ,.Petru Maior” ia parte la con¬
gresul conducătorilor mişcării studenţeşti
care a avut loc dela 22 2.') August 1923,

la laşi, la Mănăstirea „tletătiiia” şi pădurea
diii Dealul Galatei, când s’a proclamai ziua
de 10 Decembrie ca siirbaloare nation.ila
a sludentimii române, C'u acest prilej I. I
Moţa a fosl ales alnturi de Corneliu /. Co-
dreanii, Tudose Popescu, llie (iflrneatii şi
l)r. Simionoscu, ca să dea directive de ăc-
tiiino iniregii mişcări studenţeşti. Vorbind
(le acest congres Căpitanul spune: ,,Ma
bucuram de toate hotărârile acelui con¬
gres care era in spiritul vederilor noastre,
(Iar mai ales penlriica în grupul nostru
câştigasem nn om: pe I. |. Moţa, preşedin¬
tele Centrului Studenţesc „Petru Maior”
Cluj”*).

Astlel, zi (Ie zi. ui vălvataia uneia dintre
cele mai cumplite lupte pe care le a dus

*) /. lianrii, (tlisiil .Strnaioşesc, unul IV No. I

• ) Cndnrlu- Nr/iiri cili't <li* A'. /<)»<’(/ In

.Istoriii Lvrcilor In ţcrile nonstre'* din 19.fl. pg. J9,

*) Contflia Codr$anu( IVmlrn l.rgionmi

pg. KU.

fWrcfiil linei f.lri, liini'ntnf lohtlnni sii-
flrtrflsrfl intre Ionel Aloln ..i »;im;irn(liil
Ciljrhniiil Ini, nlrtldri <1r cn e de « iun iriii-
iiilr un trni şi vi Irere prin lonie iiuvren
iile, vn iiidnrn loiile -^iilerinlele $.i vn iirc/i
fonic piscurile liipfoi iui(ionnlc.

In loninna înnilni I‘>1?3, siliin|iM mişcării
sli«icii(cş(i devenind din ce in ce mai cri-
firn din cnn/n nein(elcqcrii qnvcrnanlilor
de n snfisince jnslcde doleanţe ale stiiden-
(iinii ^i n conruptiei şi priqoanelor pe rare
le iiidreplnn asupra sindentimii Inptaloirc,

I I Mojn se duce In Cornelin Z. Codreanu,
pe ftnrrtn şi incepc sU-i impnrUişească fră¬
mântările Ini snficleşii: ,,Studenţii nu mai
pol ic7isfa in toamna şi decât o capitulare
luşinoasn, a noastră a tuturora, după un an
de lupta, mai bine sâ-i indemnăm să intre
la cursuri, iar noi, cari i-am condus, să
lerminâm frumos mişcarea sacrificându-nc,
dar făcând să cada alaturi de noi, toti acei
pe cari ii vom găsi mai vinovaţi de tră¬
darea intereselor româneşti. Să ne procu¬
ram revolvere şi să tragem in ei, dând un
exemplu groaznic care sâ rămână dealungul
istoriei noastre româneşti. Ce se va aleoe
după aceasta de noi, vom muri sau vom
rămâne toata viata in închisoare, nu mai
interesează" *).

A urmat apoi complotul studenţesc in
care Alota s’a retras cu cei mai incăpătânati
dintre conducătorii studentimii; Corneliu Z.
Codreanu, Tudose Popescu, IJie Gârneatâ.
ţ. Georgescu, Radu Mironovici, Theodor
Bandac şi alţii

Acest „complot" nu constituia in mintea
•ui 1 I. Aflota şi a camarazilor lui decât
suprema Încercare de sacrificare a lor şi
pedepsirea celor vinovaţi pentru salvarea
onoarei, singurul lucru care le mai ramăse.se.

Uar in urma trădării lui Vernichcscu, agent
secret al Siguranţei, cu No. 696, consfatuLa
«r m care se liotarise executarea complo-

Iw’ U surprinsa de politie in Str. 13
■Septembrie, acasă la N. A. Dragoş.

pentru I. ţ. Moţa şi camarazii lui o scrie

^omoloiul^'^'® f' Văcăreşti.

Lomplotul Şl curajul lor de a-si asum^

nlreaga răspundere a faptersl de a ^

iera dirludmea neromâneasca o guvernului

mari ou “ . ‘ ® bomba in masele

«mu-i L“rsc":,ui'r p-

ntltH Z. CoJreaHH, Pentru Legionari pg, 108

V'orhind do procesul caro a iirnint l)-l Ort.
« toga spune; ,,( o e miii iiilcresnnl, insă, bă¬
ieţii (lela Văcăr(‘şli erau inir’o strânsă legă-
liira de credinţa cu zeci de mii de colegi de-ni
lor, care In toate Universităţile infă;işcază in-
lienga noastră pătură intelectuala de mâine,
eu puternice ramificaţii sufleteşti pe su¬
prafaţa tarii. Aceste zeci de mii şi-au mani¬
festat zgomotos solidaritatea lor cu incul¬
paţii, pe care-i socoteau expresia unei sim¬
ţiri unanime. Adaogati la avalanşa conside¬
rabilă, faptul că o intreagă pleiada de frun¬
taşi ai legilor s’au grăbit să ia apărarea
celor de pe banca acuzaţilor. Procesul s’a
judecat intr’o radiatiune de caldă simpatie
a celor prezenţi, pledoariile au mişcat asis¬
tenta până la lacrimi, iar juraţii in unani¬
mitate au adus verdict de achitare. Când s’a
aflat sentinţa, dela un capăt al tării la altul,
o vie mulţumire a Înseninat frunţile şi in
multe părţi s’au produs manifestaţii de a-
probare.

Adevărul e deci că nu ne găsim in fata
unui fenomen izolat de infierbântare a câ¬
torva singuratici, ci in plin curent de mul¬
ţime care angajează conştiinţa publică” •).

Deşi in momentul când a plecat la Bucu¬
reşti el işi depusese mandatul, în urma ares¬
tare! sale, la Cluj, s’a ales un nou comitet
cu un vice-preşedinte, lăsându-l pe Ionel
Moţa, fostul preşedinte, la locul său de
cinste, realegându-i preşedinte din închi¬
soare.

Noul comitet a trimis Regelui Ferdinand
cu ocazia arestărilor in chestia complotului,’
o lungă telegramă cu următorul sfârşit:
,,Mudentimea va urma lupta Începută şi e
gata’ pentru ideile ei, să-şi jertfească şi

In ziua de 13 Octombrie 1923 vencra-
bilul Său părinte, loan Mofa, venind să-şi
vadd fiul sau dus la puşcărie de Români,
pentru o cauza românească, a avut cu fiul
sau, in fata judelui de instrucţie Radovanu
următoarea convorbire:

’,Doresc să ştii tată, că comunicatul gu¬
vernului după care s’ar fi descoperit la noi
un complot împotriva vieţii mai multor mi¬
niştrii, nu e deloc adevârât! Noi n’am măr¬
turisit nici odată aşa ceva! Căci nu ront.a
guvernului era Îndreptată pornirea noastră.

:>! ma mir ca guvernul care cunoaşte mărtu¬
risirile rioastre, nu desminte acel comunicat!

II vom desminti noi când vom avea putinţă
Pornirea noastră era Îndreptată împotriva
duşmanilor cauzei noastre studenţeşti cari

*1 Of/. (Jofia .Mustul care fierbe” pg. 74.

sunt in acelaşi timp şi duşniaiiii {arii -p a-i
neamului nostru!

Dar, d-le Moja, a Întrerupt Judecăto-iil
Radovanu, pe student tatăl d-talc a
fost închis de repetite ori in temniţă de
unguri pentru lupta sa naţională, totuşi dân¬
sul n’a pus mâna pe revolver intru apărarea
dreptăţii sale!

A trăit intre alte imprejurari, in alte
vremuri, cu alte vederi, — a răspuns Mota-
tiul. A pune mâna pe armă, de ce adică ar
fi iiidata aşa de osândit? Dacă, d-le Jude¬
cător, azi dă năvală la hotar o armată de
de duşmani din afară, mă mânaţi să-i îm¬
puşc. Şi cu cât i-oi Împuşca mai bine, imi
veţi acoperi mai tare pieptul cu deco-atii.
Iar acum numai mă gândesc să ridic mâna

Pe ce au jurat ei când au plecat in această
lupta de salvare a onoarei unei oeneratii
împilate?

t'r ohuzHr din Irnnşcclr dcln Mărâ eşti
ş/ pe itirho ri'i’-('ui(i ///// nnnf^f’lr rroHor in
acele şan (uri.

Iată cum relatează părintele său. Proto¬
popul Ion Moţa, acest fapt:

„Intr’o zi nc-am trezit cu el venind din
Moldova (după congresul lor dela laşi) şl
având geamantanul său mic de mână, plin
de fiare ruginite. Ne-a dus şi ni Ic-a ară¬
tat cu evlavie; Uite, mamă, ăsta-i obuz
din tranşeele dela Mărăşeşti, asta c jumâ-
o cască pe care a purtat-o oarecare erou
şi ceva şrapnelă duşmană i-a crapat-o in
două cu capul lui cu tot; asta e grenată de

Grupul Văcăreştilor

Corneliu Codreanu, t loan Moţa, t Tudose Popescu,
Iile Gârneatâ, Corneliu fieorgescu. Radu Mironovici.

împotriva duşmanului din lăuntru, şi n:â
aruncaţi în temniţă!

-- Acela e războiu după lege, acesta nu,
ra.spunse judele.

- Prejudiciu d-le judecalor, e iiiimai
prejudiciu! Duşmanul din afară ce-mi face?
Are să-mi răpească bunul meu din tnra mea!
Duşmanul din lâuntru face ncelaş lucru,
doar că stând liniştit în scaune moi, aci
intre noi, şi chiar scutit de noi, ne răpeşte
zi de zi bunul şi dreptul neamului nostru
in casa lui! Şi împotriva lui de-mi ridic
braţul, e îndată o crimă”*).

Cuvântul $ludenttsc din 30 Oct. 1023.

mână descărcată, -- iar asta, uite, mamă, e
iarhu crescută acolo în tranşee, hrănită cu
sânfie de eroi! Mi-arri luat-o ca ,,talisman”
şi o port la mine ca să mă păzească de răul...
Şi-i străluceau ochii vorbind de acele re¬
licve culese din locuri sfinţite de eroii nea¬
mului”.

Pe aceste lucruri se vede că îşi făcuseră şi
jurământul lor, pe relicve dela Mărăşeşti şi
pe iarba crescuţii din sânge de croi...

Şi le-a itichis iară, ca lucruri sfinte, in
geamantan.

In zilele din urmă apoi, şi-a cercetat pe
toji verişorii şi rudele tinere, petrecând cea¬
suri întregi cu ei, jucându-sc cu ci, po-

vf^find. M no mai lăsăndu-i po lângă sino,
onrindii-i şi la masâ, iar s<ara ii făcea să
M culct' pe rând cn el în odaia Ini, - pe
foţi îi imhrătisa atât de deosebit cn sufletul
săn. fără insă a trada prin nn singur
cuvânt ori prin o lacrimă, că acestea sunt
un „adio”, in ajunul plecării sale, neştiind
de-i va mai revedea ori nu”. *)

E coiace I J A\ota caracteriza mai târ¬
ziu in aceste lapidaro cuvinte: duhul marilor
rupturi de lumea veche înfrăţită cu străinul
duşman. ...pornirea eroică, in spirit de to-
tfltalii jertjh personala*) şi ceiace constitue
fără îndoială spiritul conducător al miş-

cărei naţionaliste legionare.

La 29 Martie 1924 trebuia să se judece
procesul.

In ajun însă la 28 Martie 1924, Ionel
•Vlota, care era tot timpul foarte abătut
pentrucă avea credinţa că dacă nu rezolvă
problema trădării, sacrificiul lor şi lupta
cărora se închinase va fi compromisă, chea¬
mă la el pe fostul lor camarad, Vcrnichcscu,
şi din proprie iniţiativă trage mai multe
făcuri de revolver, chiar în cancelaria în¬
chisorii, asupra trădătorului.

Pedeapsa trădătorului in tara în care a-
ceşti oameni rămăseseră nepedepsiti a ră¬
sunat pretutindeni. Poporul a îmbrăţişat
din nou fapta preşedintelui Centrului Stu¬
denţesc din Cluj, care făcea încă odată do¬
vada că pe lângă un element de vastă cul¬
tură era şi o marc forjă morală.

A doua zi la proces, deşi situajia lor se
înăsprise, totuşi într'un elan de mare entu¬
ziasm au fost achitaţi.

Cu totii au fost eliberaţi afară de Moţa
care a rămas, insă, incă 6 luni întovărăşit
numai de studentul Leonida Vlad, care i-a
adus revolverul într’o cutie de bomboane.

La interogatoriu Ionel Moţa declară că
»a saverşit fapta conştient, căci Vernichcscu
racea îndoita operaţie de laş trădător si
de membru activ m viaţa studenţeasca". '

a revoltă spontană

a unei clipe, spune d-1 Oct Go'ba ci s’a

Sună H noapte ?u noapte

?ororit^°''lî'H 8*0 prieteniei baf-

iSS^ ^ I Moţa a trecut printr’un

lung calvar moral... Rob al ideii el Z

irî^ceasul murmure, până

""«nd l’a izbit în obraz trădarea

?ului psihologia aÎS

lulm^ostru, m care, ca într'un câan bătrX

I Pf. Jf>H ^ota, „Libertatea.”
) Cranii Uinn, pg. tsj

18 Oct. 1P23.

şi ruginit, clocotesc patimi adânci Treceţi
prin satele noastre, cântăriţi puţin ce c
după privirea îngândurată a ţăranilor cari
adăpostesc mistere de demult! Duceti-vă la
Orăştie, citiţi gazetele populare ale părin¬
telui Moţa de 20 ani încoace, ori staţi de
vorbă două minute cu preoteasa, acolo la ca
acasă. Veţi înţelege degrabă, că o lume
aspră, tare în credinţa ei, cu accente de
energie nebănuită şi cu note de austeritate
patriarhală, c pe calc să-şi strige evanghelia
ei.... Ei au escaladat veacurile cu instinctele
lor, cu cari nu se poate face nici-un târg.
Ei reprezintă religia naţională fanatică şi
intransigentă, cea mai de scamă temelie a
vieţii noastre de stat”*).

Procesul lor, care constitue unul din
marile momente ale mişcărei naţionale, s’a
judecat în ziua de 26 Septembrie 1924, la
Curtea cu Juri din Bucureşti, în cadrul ace¬
luiaşi clan al intregei conştiinji româneşti
care vedea „in gestul lui I. I. Moţa un în¬
ceput de acţiune în contra trădătorilor şi o
dovadă de sănătate morală. Gestul lui apă¬
rea ca o lumină in mijlocul vieţii româneşti,
în care veac de veac, luptătorii pentru
neam au fost doborâţi prin trădare "*).

In fruntea acelei pleiade de fruntaşi ai
legilor cari s’au grăbit să ia apărarea lui
I I. Moţa a apărut însuşi prof. 51. C. Pau-
Icscu, a cărui înfăţişare de savant cu chip
de sfânt a făcut o marc impresiune şi care
a spus întru apărarea faptei Iui Ionel Moţa
aceste cuvinte rămase de atunci.ca un cate-
chism pentru generaţia luptătoare:

,,Procesul de astăzi e, în rea'itate, pro- ‘
cesul trădării, care e cea mai infamă dintre
crime, căci ea adaugă amăgirea vicleană şi
făţarnică, la cruzimea nelegiuirii. Ea întru¬
neşte sărutul lui Iuda, cu răstignirea lui
Hristos.

. „In timp de pace, legislaţiile creştin»'
na conţin nici un paragraf penal destinai
trădării. $i astfel printr’un lapsus juridic
regretabil, groaznica fărădelege, ce inspiră
atâta scârbă, rămâne nepedepsită.

,,Cu toate astea, nu incape îndoială asu¬
pra felului pedepsei ce se cuvine trădăto¬
rului, — deoarece Dumnezeu a făcut ca
luda să se pedepsească el însuşi, prin
strangulare.

„Dar, in timp de războia, trădarea de
Naţie se pedepseşte, totdeauna, cu moartea
„Ori, studenţii noştri, şi cu dânşii toata
tm^imca, floarea României de mâine, se

*1 Ocl. „Mustul .;ars fierbe”, pag. 68

» Con,el,u Z Pentru legionari p! 213

afla in stare de război cu o lifta de curând
pripăşită, ce vrea să ne sugrume ca să ne
stăpânească ţara.

,,Fiind deci în stare de război, ei au
săvârşit un act de dreptate morală, încer¬
când să pedepsească pe un vânzător al
fraţilor săi, cari se sacrificau unei cauze
sfinte.

„Poporul românesc, — ce le e adânc re¬
cunoscător pentru jertfa lor altruistă, aş¬
teaptă, cu nerăbdare, dela D-voastră, achi¬
tarea".

In zorii zilei de 27 Septembrie, justiţia
populară a adus un verdict de achitare
care a fost primit în întreaga ţară cu rhare
entuziasm, constituind incă un imbold în
marea luptă ce era să se (X)ntinue.

După achitare I. I. Moţa părăseşte în¬
chisoarea, după un an fără 13 zile. El se
duce să-şi vadă părinţii iar în drum se o-
preşte la Cluj unde este primit cu multă
însufleţire de profesori, studenţi şi întreaga
lume românească.

Cu această ocazie Ion 1. Moţa îşi ia
ramas bun dela camarazii săi clujeni cari
pentru meritele sale excepţionale şi ţinuta
sa eroică îl proclamă preşedinte de onoare
al Centrului Studenţesc „Petru Maior”.

Dar înainte de a pleca din închisoare. Ion
Moţa, cu Corneliu Zelea Codreanu, llie Gâr-
iieaţă, Corneliu Georgescu, Tudose Popescu
şi Radu Mironovici, grupul denumit de a-
tunci al văcăreştenilor, s’au legat să rămână
uniţi până la sfârşitul vieţii, luptând pentru
cauza lor, sub protecţia îngerului care îi
încălzise în închisoare şi le dăduse în fiecare
zi tărie: Sf. Arhanghel Mihail. Astfel s’a
format Legiunea Arhanghelul Mihail Cen-
Irul acţiune! era fixat la Iaşi şi ei se legase
prin jurământ de a se întâlni cu toţi în
vechea metropolă moldovenească, aşa că
imediat după ce şi-a văzut părinţii Ion 1.
Moţa s’a stabilit la Iaşi, conform legămân-
Itilui.

Deşi eliminat din toate universităţile, d-1
prof. A. C. Cuza, fiind decan, îl înscrie ca
student al facultăţii de Drept din Iaşi.

Dar numai după o lună <ie libertate, I. I.
Moţa este din nou arestat cu ceilalţi ,,com¬
plotişti”, la 24 Octombrie 1924, in urma
pedepsire! călăului mişcărei naţionaliste şi a
studenţiinei, prefectul de poliţie de trista
amintire C. Manciu şi încarcerat la Galuta,
unde stă până Ia sărbătorile Crăciunului,
când după 11 zile de greva setei şi a foa¬
mei, au fost eliberaţi, cu excepţia lui Cor¬
neliu Zelea Codreanu.

In acelaş timp Moţa redactează din

închisoarea Galata un memoriu către Regele
Ferdinand care a fost însuşit, apoi, de către
întreaga studenţime.

,,Căci^ mişcarea naţională a studenţimii
confundându-se cu interesele de viaţă ale
naţiunii noastre, politica de înăbuşire a
mişcării însemnează: „Lupta guvernului cu
Naţia, Ia ale cărei interese a fost chemat
să vegheze. Aşa dar: in loc de a vindeca
boala naţiei, guvernul a crezut de bine,
pentru potolirea lucrurilor, să-şi măsoare
puterile cu Naţia însăşi, crezând că o poate
învinge şi că, învingând-o, ar ajunge la
vr’un rezultat bun. Această luptă trebue să
înceteze, şi nu poate înceta decât acordând
naţiei libertatea nestânjenită de a-şi apăra
interesele, pe căile legale cc-i stau înainte
Căci dacă lupta aceasta va continua, cum a
început şi se duce de doi ani de zile — na¬
ţia fiind silită a se apăra împotriva lovi¬
turilor guvernului ei — sunt de neinlăturat
desnodâmintelc cele mai dureroase, deter¬
minate de invincibile legi naturale. Căci le¬
gea conservării fiinţei naţiei pretinde nea¬
părat ca naţia să iese biruitoare din luptele
ei cu cei cari îi compromit existenţa, —
orice jertfe ar cere această victorie, şi peste
oricâte desnodăminte dureroase ar trebui
să se treacă”*).

După eliberare I. I. Moţa ia conducerea
taberei de muncă dela „Căminul Cultural
Creştin” pe cârc Corneliu Z. Codreanu il
începuse după eliberarea dela Văcăreşti.

La 20 Maiu apare însă alături de Cor¬
neliu Zelea Codreanu şi ceilalţi „văcâreş-
teni” în procesul dela T.-Severin, unde sunt
achitaţi, înscriind una din paginile cele mai
glorioase din lupta tineretului naţionalist.

In Septembrie, însă. Moţa este din nou
arestat în baza ,„Legii Mârzescu”, pentru
o manifestaţie de solidarizare cu Căpitanul
în cazul Manciu. După o lună de prevenţie
este condamnat la o lună, pedeapsă care o
ispăşeşte tot in închisoarea Galata, fiind
prima condamnare pe baza acestei legi ţa¬
riste, de trista amintire, precursoarea actua¬
lei legi pentru apărarea Statului şi care
mâine va constitui cea mai eloquentă măr-
tărie a monstruozităţilor juridice şi a obsta¬
colelor puse in calea naţionalismului ce
irupea vulcanic.

In toamna aceluiaş an, după ce părăseşte
inchisoarea, pleacă cu Corneliu Zelea Co¬
dreanu Ia Grenoble, unefe-şi ia licenţa in
drept.

In vara lui 1925, însoţeşte pe d-nii Prof.

’•) /. /. Moţa, Cranii de lemn, pg. 49.

/ţ C şi Dr C Siimulcanu. Ia on-

gresul fintisemit mondial rarr a avut Ioc Ia
Bndflf>r«ta flici reprczinl ■ tinerimea româ¬
neasca. fiind chiar redactorul statutelor
vecţiunii lineretiiliii mondial antifcmit.

In 1026 işi face stagiul militar Ia „Şcoala
Of de Rc 7 ervă de Infanterie" din Bucu¬
reşti, fiind icful promoţiei acelui an.

Vineri 20 Iunie 1927 se înfiinţează „Le¬
giunea Arhanghelul iWihail" de sub condu¬
cerea lui Corneliu Z. Codreanu.

Alături de el şi ceilalţi văcăreşteni este şi
Ionel Moţa care va avea deacum înainte a-
lâturi de Câpitanul Iui rolul cel mai prepon¬
derent în marile bătălii pe care Ie va purta
această glorioasă organizaţie.

La 1 August 1927 apare ./*ământul Stră¬
moşesc" organ al Legiunii „Arhanghelul
Mihail" pentru apararea pământului stră¬
moşesc". In primul număr I. I. Moţa sem¬
nează alături de Căpitan, Ii ie Gămea^, Cor¬
neliu Georgescu şi Radu Mironovici articolul
program care se termină cu deviza: „Faţa
la duşman”. In acelaş număr semnează ar¬
ticolul ,Jja icoană" in care, făcând procesul
sistemului nenorocit de până atuncia din
mişcarea naţională fixează principiile şi nă¬
zuinţele nouii organizaţii şi termină cu ma¬
nifestarea credinţei in biruinţă.

In acest articol, reprodus mai târziu in
„Cranii de lemn”, găsim in forma lui iniţială
aceste cuvinte profetice: „Credem neclintit,
şi vedem in zare, in lungul căii noastre, ne¬
bănuite biruinţi şi minuni cereşti. Nu le a-
nunţăm acum aci, pentru a fi crezuţi deodată
(ştiu că va fi poate chiar contrarul), ci
pentru-ca mâne, când ele se vor împlini,
când asupra noastră se vor răspândi neîn¬
chipuite daruri ale milei cereşti aducătoare
dc mântuire, atunci să avem o dovadă, că
le-am prevăzut şi că le judecăm bine”. Nu
era decât o prevestire, a minunilor văzute
de atunci încoace pe care era să le trăiască
Lepunea prin toate încercările din care ca a
eşit învingătoare.

La 18 August acelaş an, s’a căsătorit cu
p-ra Iridcnta Zclea Codreanu, vrednica sa
tovarăşe de viaţă. Cununia a avut Ioc în
cadrul pios al Mănăstirii Neamţului, in bise¬
rica istorica zidită dc Ştefan Domnul Mol-

in ml’i petrecere dc după aceia,

m mi locul pădurii, in sunetul scripcci şi al

mminl . O adevărată nuntă

. această ocazie mirele dc

''f voiumşela în ceea ceaştep-
dela m.ne". P.ptru ca mica dare de

■'amă din „Pământul Strămoşesc" dela 1
Septembrie să se termine cu aceste profetice
• uvinte: „Fie ca toţi cei legaţi dc aceasta
nuntă sâ se simtă mândri in viitor atunci,
când mirele prin activitatea lui dc mâne,
va face ca această nuntă sâ fie istorică”.

La 8 Nocmbric 1927 a avut loc la Iaşi
legământul primilor legionari şi primirea
săcuşorului cu ţărână adusă din toate locu¬
rile unde sângele viteaz al Românilor s’a
vărsat pentru apărarea pământului strămo¬
şesc. I I. Moţa împreună cu Corneliu Geor¬
gescu au adus ţărâna dela Sarmisegetuza,
care era roşie, simbolizând sângele vărsat
acolo din belşug. Cu acest prilej I. I. Moţa
a luat legământul lui Corneliu Zclea Co¬
dreanu şi a încredinţat acestuia săcuşorul
cu ţărână după care Căpitanul a luat legă¬
mântul lui Moţa şi al celorlalţi.

După aceea Ionel Moţa a început prac¬
tica profesiunii dc avocat la Sibiu şi-şi con¬
tinuă studiile dc doctorat la Grcnoblc.

In tot acest timp el colaborează perma¬
nent Ia ,.Pământul Strămoşesc”, unde arti¬
colele sale adânc gândite şi frumos scrise
sunt sorbite cu nesaţ de noile falangi le¬
gionare care veneau să se adaoge şi sa
îngroaşe rândurile primilor credincioşi din
jurul Căpitanului.

I I Moţa este purtătorul dc cuvânt
scris al nouii şcoli eroice, doctrinarul, în
concepţia Iui cea mai înaltă a tuturor sim¬
ţirilor şi acţiunilor pe care le infăptuia
noua oaste.

Răspunsul său tăios ca o sabie se în¬
dreaptă împotriva tuturor acelora cari cauta
sâ zădărnicească sau să coboare mersul
mişcării naţionaliste sau să înlocuiască con¬
cepţia ci pur spiritualistă prin concepţia ma¬
terialista ,,a culturii izvorîtă din economic”.
Iar când vechii politiciani ardeleni caută sa
pună în joc din calcule egoiste şi politice
unitatea statului întregit sau sâ înlocuiască
vechile credinţe naţionaliste şi creştine care
se păstrase în zăcămintele sufleteşti mile¬
nare a Ardealului, prin formulele utopiei
cosmopolite, vcrvul lui I. I. Moţa capătă
sclipiri îngereşti. Respingând toată acc.astă
mentalitate nenorocită Ionel Moţa in glasul
căruia se acumulase protestarea milenară a
Ardealului luptător pentru neam şi glie de¬
clară: „Acesta nu e sufletul nostru".

Neputănd participa la Congresul Studen¬
ţesc dela Oradea-Mare din Decembrie 1927
trimite o scrisoare, in care după ce işi ex¬
primă opinia asupra datoriei ce o au stu¬
denţii faţă de acţiunea jidânească îndreptată
asupra Naţiei Româneşti, spune intre altele:

,.Socotesc că trebue să se respingă catego¬
ric formula de a reduce pe student numai
la activitatea cărţii. Aceasta ar însemna nu
numai contrazicerea tradiţiei istorice univer¬
sale, ci, mai ales, a lipsi naţiunea de con¬
cursul eforturilor curate şi desinteresate ale
tinerimei, care concurs totdeauna a fost
esenţial in soluţionarea problemelor capi¬
tale ale vieţii naţionale.

Majoritatea generaţiilor de studenţi tre¬
cuţi prin Universitate de la 1922 încoace.

din urmă, a luat în piept pe monstrul stăpân
al lumii: judaismul francmasonic şi rjîe-
rialist". pentru ca să încheie astfel: .
vrea să contribui să ajungă şi dânşii la
ceastă poziţiune de pace sufletească pe cart
n’o poate avea, in vremuri cumplite ca cele
de azi, decât cel ce se razimă pe spadă, cu
ochii la inamic, in aşteptarea luptei pentru
acel Imperiu ce pluteşte de-asupra noastra.
observăndu-ne, ajutându-nc şi mânqâin-
dune"*).

Moţa, Tu n’ai murit; Tu trăeşti printre noi.

Corneliu Coareauu

şi-au făcut o onoare şi un angajament de
viaţă din combaterea celei mai grozave pri¬
mejdii naţionale şi mondiale din câte s au
abătut peste creştinătate: Judaismul cri¬
minal, distrugător al culturii şi al organis¬
mului naţional.... Căci să se ştie că onoarea
şi prestigiul de care s’a bucurat studenţimea
română până acum în faţa străinătăţii na¬
ţionaliste cât şi în sufletele Românilor, s’a
datorat energici viguroase cu care, In anii

In strânsă legătură cu urmările acestui
congres studenţesc, I. 1. Moţa, în calitate dc
student doctorand în drept, dă acel docu¬
mentat şi inspirat răspuns la invitaţia prot.
Gh. Bogdan-Duică dc a-i recita formula
studenţească soluţionătoarc ă problemei ji-
dănesti.

După cum. în legătură cu muumea cerească
’•) „Pamantul Slraiuoşesc" an 1 Nr 9 1927

i,ii:tiiiphtfi iri hu'hisonn'n ( liijiiliii iii i'^ro
chirul Im Isiis n np;>nj| unui qriip do 11
sfiidofiti «r. du;i. itilr ») cliilio n nooloi inolii-
ori. lorn l A1o|n in niimrtrul doln l/î

f f'Priiflrio 1^2S n rovisloi ,,P.nn;nitul Str.i-

tru'iş.OM ” nrliadul ./>//.s ojnirt'n închisori"!

/\pnri|in nconslu iiusoaiiniA inci putui in-
tcrrtmiei active a Divinirh(it in problo’ini
npAn^rii omoniroi, in prohietno dosrobi/ii
Pământului do sub noun stâpâniro a Satanei
..Pcocamdatn intorventia se reduce la a-
segionon fononione emotive Deocamdatâ Isus
incepo prin a apârea în închisori, spre inân-
pâiorea luptătorilor antisemiţi strânşi in
chinqile do fior alo democraţilor comisari
nnali. Ce veti face insa Dv.. arbitrii pu¬
torii politice, când puterea Celui ce v’a
aiâtat că c cu noi, va apârea împotriva
vo;-;sirii şi a prietenilor voştri buni, in mani¬
festări active şi invincibile? Ce veti face?
Căci, noi aceştia, noi ştim ce vom avea de
făcut! Ce arme şi forte represive veti mai
putea opune Supremei forte /Itotputernice?”

La 15 Decembrie 1929 fiind invitat de
către Centrul Studenţesc Bucureşti, primul
centru in care duhul nou al vremii pătrun¬
sese mai adânc, tine o conferinţa Ia Cercul
său de Studii despre „Li^a S'aţiunilor, idea¬
lul, vicnle şi primejdia eV\ care apoi este
publicată in Biblioteca cercului de studii a
Centrului Studenţesc Bucureşti.

Documentata şi expusă cu multă eloc-
ven a şi convingere, in ea se întruneşte spi-
ritul rece al juristului cu inima calda şi a-
vantatj a r.aţ or.alismului creştin

nrSlf"';"™ ‘•‘5“ Naţiunilor era una din
problcnelc care ii preocupa mult pe Ionel
Moţa in acest timp.

calmii subiectul tezei

sale de doctorat „La săcurite juridiquc dans

Ju ÎInS de'r;™‘c"au‘?ri”t

RoLÎus'P* ■)-! prof.
luS i„^ Slanculescu o fâcut-o acestei

D-lui Dr. TrifuT””" a

an."Jî^fX7a'l*;re^slr°dl'rrat?r‘';’

au't'de lemein?«®?are w'lf

hotărârea îndărătnică si eno
tată a nationalismiiiiij^ nergia nestrămu-

gândirii. unită cu rigiditatea^ a

Citatele din inrkt; argumentării
Nna la abu/. Sn r?
a unei logici inflexibi p rf’ J ?

««-SiaUl^^rierdtel’Ttt;

si sigur, către concltizimiea, că in Soc. fy/a(.
un o.xistă secnritnlo juridică.

vScciiritntea esto de două feluri: 1) su¬
biectivă, iucrederen iiidivididtii, relativ la
faptul, că disciplina pe care o accepta, este
Intr’adevăr juridică, siguranţa sa, ca ea în¬
seamnă domnia juslului, iar nu a arbitra-
ridui; şi 2) obiectivă, adică ordinea socială
înjghebată prin drept. Se mai vorbeşte şi
de securitatea politica care este însă un
non-sens, de oarece fiind construita din
solutiuni libere, adaptate la fiecare pro¬
blemă concretă, fără nici o grijă de orien¬
tare după regalele positive, ca este lipsită
de elementul indispensabil de stabilitate şi
permanenta. O securitate precară, instabilă,
plină de arbitrar şi de dominatiune a Forţei
contra Justiţiei, nu poate inspira nici în¬
credere individului în autoritatea sa, nici
crea o ordine socială. Solutiunile politice
date deci diferitelor evenimente concrete
ale vieţii internaţionale, nu pot realiza o
atmosferă de siguranţă şi de calm. Singura
securitate care poate parveni la acest scop
şi care prezintă garanţii suficiente, este cea
juridică. Ea însemnează — după cum am
arătat — domnia unei ordini juridice în
societate, unită cu încrederea individului în
aptitudinea mecanismului juridic, de a rea¬
liza o disciplină cu adevărat juridică, iar
nj arbitrară. Neputând fi realizată decât
in şi prin Drept, se naşte întrebarea dacă
sunt reaLzate in Dreptul International Pu¬
blic, elementele indispensabile, care să per-
mita ca — sprijinită de ele — să poată fi

juridică internaţională?

Dreptul este un ansamblu de idei meta-

loace P'^^văzute cu mij-

oace technice, m vederea realizării lor
practice obligatorii.

Distingem în această definiţie: 1) de-
mcntul Ideologic, fixarea ideilor metafizice
ale bme ui comun şi 2) elementul technir

cahzeze m mod obligator ideile care corn-
pun clementul ideologic. Se na? LZă
3.) rundamentul imediat al Dreotului S

stîîmliorawr'"'"'

se inarmează inr .. »' graba cu care

marc. eşuează conferinţele de dezar-

FuHmentul 'ideologic nu a ,„s, i.,fap,„i,

clici popoarele sunt încă departe de a fi de
acord asupra ceeacc este just în marile re-
latiuni ale vieţii internaţionale. Şi totuşi
aci stă totul, in acest acord asupra ceeacc
este drept, acord care întârzie pcntrucă —
umanitatea n’a ajuns încă la un progres
moral aşa de înaintat, care să permită in¬
staurarea unei discipline juridice autoritare,
purtând asupra tutulor conflictelor inter¬
naţionale. Popoarele sunt lipsite de un mă¬
nunchi de idei comune asupra principalelor
probleme ale vieţii internaţionale. Posesiu¬
nea teritoriului, de ex. are cele mai variate
justificări: naţionalitatea, plebiscitul, drep¬
tul istoric, etc. Deci: nici un acord. Şi mai
este ceva. O condiţiune esenţială a elemen¬
tului ideologic este nevoia de a fi prins in
forma reglementării abstracte. In viata so¬
cială o regulă mediocră, face mai mult
decât o fantezie genială. „Reglementarea
este in acelaş timp garanţia justitiabilului
contra judecătorului şi a judecătorului con¬
tra puterii şi amicilor puteri” (Renard).
In domeniul Soc. Nat. reglementarea atât
a elementului technic cât mai ales a ele¬
mentului ideologic — este grea sau chiar
imposibilă, căci acolo avem de a face cu fe¬
nomene de viată socială care întrec orice
prevedere, fiind lipsite de caracterul de
similitudine cu fenomenele care le-au pre¬
cedat, ca şi cu cele care vor urma. Fără
această permanetizare a unor anumite ca¬
ractere în desfăşurarea vieţii internaţionale,
ori ce reglementare abstractă va fi impo¬
sibilă.

Justiţia judiciară — acomodarea regulei
abstracte la realitate — nu poate deci exista
ca o funcţiune a Soc. Nat. In schimb jus¬
tiţia politică, judecarea fenomenelor sociale
în ele înşile şi pentru ele înşile — va triumfa
complet. Ea are însă marele defect de a
compromite funcţiunea conservatoare a drep¬
tului: securitatea. Triumful justifici politice
(casuistice), lipsită de orientarea unei re¬
glementări abstracte, este tot una cu trium¬
ful arbitrarului. Spectrul anarhiei întovără¬
şeşte pretutindeni, acest fel de justiţie.

Elementul technic lipseşte de asemenea.
Căile de realizare a principiilor abstracte
sunt de cele mai multe ori arbitrare. Ele
nu duc la rezolvarea fondului conflictelor
internaţionale ei — fie că isvorăsc din Pact
fie din Statute — nu sunt referitoare decât
exclusiv la organizarea utilajului politic.

Este o technică neputincioasă. Conflictele
internaţionale care poartă asupra „intere¬
selor vitale” ale popoarelor, sunt toate so¬
luţionate de o justiţie arbitrară, care nu

mai rămâne nici cel puţin casulsticâ, câci
casuismul presupune un acord cât mai slab,
general şi prealabil asupra scopurilor vieţii-
Consiliul Soc. Nat- chemat a decide asu
pra acestor diferende politice (în care sunt
în joc „interese vitale”) nu are rolul de
simplu mediator, căci prin mijloace de con¬
strângere mai mult sau mai puţin directe,
el face ca soluţiunea prezentata să devină
hotărâre. Este drept că securitatea este
condiţionată de posibilitatea de constrân¬
gere.

Dar constrângerea politica a Consiliului
Soc. Naţ. ştirbeşte suveranitatea statelor
membre şi încrederea ce ele ii poartă tocmai
pentruca tinde la realizarea unor hotărâri
arbitrare, ale bunului plac.

O altă atributiune politică care face din
Soc Nat- un supra-stat odios cu tendinţe
dominatoare, este şi dreptul ce are de a
interveni pentru apărarea minorităţilor, chiar
atunci când un Stat îşi schimbă legislaţiunca
privitoare la această problemă.

„Acest regim aşa de autoritar al protec-
ţiunii minorităţilor, care atinge într’un mod
aşa de serios suveranitatea naţională şi a-
duce grave atingeri independenţii şi mai
ales securităţii juridice a Statelor, a fost
adoptat în urma influenţei evreilor, influenţă
care a fost în deosbi eficace pe lângă pre¬
zidentul Willson” (I. I. Chevallier).

Realizarea securităţii juridice, trece peste
capul Soc. Naţ. Progresul justiţiei este în
ultimă analiză subordonat evoluţiunii mo¬
ravurilor. „Si vous voulez la pabc, prepa-
rcz-la”, zicea Anatole France. Isvorul pro¬
gresului şi ridicarea lor la înălţimi morale,
unde materialismul orb şi rapace să nu Ie
mai atingă.

Pentru realizarea păcii durabile şi a unei
strânse uniuni frăţeşti, o vastă operă de ini¬
ţiativă moralizatoare trebue pornită, cu con¬
cursul religiunii creştine.

Spiritul dela Geneva trebue să înţeleagă,
că nu se va putea realiza acolo nimic te¬
meinic, dacă nu se va veni mai întâi şi se
va îngenunchia umil în altarul Bisericii lui
Christ şi dacă nu se va porni de acolo, cu
chipul Lui în inimă”.

Deşi mediul universitar era potrivnic idei¬
lor lui I. I. Moţa, majoritatea profesorilor
fiind infectaţi de virusul ludeo-Masonic,
totuşi în fata valoarei acestei mari opere de
erudiţie, comisiunea examinatoare n’a putut
decât să se supună argumentelor şi logicei
lui Ionel Moţa şi să-i admită teza ,,cu men¬
ţiunea cea mai înaltă” şi cu recomanda ea
de a fi comunicată tuturor celorlalte Uni-

v^fsitâti din Franfa, menţiune care nti se
dă decât marilor lucrări.

Revenit definitiv în tară, Ionel Moţa îşi
continuă activitatea sa avocaţială la Orăştie
şi Deva fiind apărătorul tuturor năpăstui¬
ţilor soartci din istoricul judeţ al Hune¬
doarei, al cărui glorios renume este încălcat
de stăpânirea finantei şi industriei păgâne.
Adeseori Ionel Moţa lua drumul Bucureş¬
tilor pentru a susţine în faţa Curţii de Ca¬
saţie drepturile câte unui românaş sau să
apere pe Căpitanul şi camarazii săi impli¬
caţi mereu în procese de guvernele cari
căutau să împiedice mersul victorios al le¬
giunilor verzi.

In acelaş timp el îşi continuă zi de zi
febril activitatea sa publicistică în „Pămân¬
tul Strămoşesc" şi celelalte gazete legio¬
nare, vr’o 17 Ja număr, cari se înmulţesc pe
întreg cuprinsul ţării, odată cu creşterea
mişcării legionare.

Cum singur se definea mai târziu întro
autobiografie a sa „datoria îi cerea să fie un
simplu ziarist. Un ziarist luptător, aşa cum
era in tradiţia presei cu adevărat româneşti,
m deosebi in Ardeal de pe vremuri- *).

Căpitanului şi a centrului ’miş-
cării legionare la Bucureşti îl obligă si pe

lu^dP părăsească preocupă.-ile

lui de acasa şi să se mute la Bucureşti unde

noasa. Aici, ca sa-şi poată sus:ine e.\istenta
materiala este nevoit să primească un nnL

Casa flutonLs a lăoprtu

nlor unde prin cultura sa juridică sf ™
în procesele C A m . i ma» ales

anliei sale pentru ^a^rr*« 'ntreţmerea fâ¬
sâit în toată acin?/ ^^^vărat

rcselc superioare fie

grupează în jurul lui Repede se

de tineri intelectuali caîe S
in Legiune formând imnro ' '"«»'’porează
clemente vechi ale t alte câteva

P» Ungi revista cu^^l^r-

l'^oţa îşi va publica afâl ^ care

lui strălucite, cuibul va H şuf

“ Şl un laborator de

studii şi discuţii al mişcării. Moţa era iiu
numai fe/u/ cuibului Axa ci şi spiritul rector
al acestei valoroase publicaţii. Unul din a-
ceşti tineri, d-l Al. Constant, iată cum în¬
făţişează personalitatea şi rolul Iui Moţa
în acele împrejurări: „...trebue s’o recu¬
noaştem leal: prin Moţa noi am ajuns la
inima Căpitanului, Ia încrederea desăvârşită
în el. Moţa a fost puntea între intelectua¬
lismul nostru livresc, sec şi indiferent, şi
acest izvor de spiritualitate românească şi
creştină, de sens, credinţă şi hotărâre. Pen¬
tru mulţi dintre noi, intrarea în Legiune a
însemnat finalul unei exasperante crize psi¬
hologice. 5i meritul acestei tămăduiri re¬
vine întreg lui Moţa"*).

Cumplita prigoană din Decembrie 1933 n
găseşte pe Moţa alături de Căpitan, nelipsit
Şl sincer sfătuitor şi îndrumător al oastei
legionare care va trebui să trăiască cele
mai cumplite încercări, umilinţe şi schin¬
giuiri prin cari a trecut vr’odată tineretul
unei naţii. ‘'«cuiiui

In noaptea de 9-10 Decembrie 1933
după dizolvarea Gărzii de Fier, Ionel Moţa
este arestat şi transportat în cazemateir?n-
chisorii Jilava, celebrul „Fortul No 13”
care va deveni ,^cade,nia eroica^în care

legionar, mteninitati, impunând cTZsT
n litatoa ş, temperamentul său ferm T

orice sacr"f!du“a^' nestrămutată cu

ch!al Pe '"9""™-

lonel fflota trebuia® să alhă ^

materiale. Tuturor el se toota c®/®' '!!“"

membri a^'^fcărzii'^de'^ subsemnaţii

^«^raţi in ÎnchîsoarJ u'f

ziîc fără a se fi erns^m^
date de arestare şi Tără a fÎ7 "’^n-

rogaţi de vr’un ^ măcar inte-

Publice. Singura no^a’s^tr?*^”*^ autorităţii

membri ai eroicei a fi

Reclamaţiile scrise ^^9*®uare.

justiţiei (Primului ProcuroT'a
Ilfov cât şi Procumrni ^ Tribunalului

de Apel Bucureşîi) L f' Curţii

legilor, lăsate fără urmară*’ călcarea

_ I' eomplectamcnte. in

părăsire de către cei chemaţi a ne garanta
ocrotirea prevăzută de legi.

Nu ne mai punem nădejdea in nimeni
pentru a ne face dreptate. Iar începând de
astăzi declarăm, in semn de suprem protest,
greva foamei, pe care o vom continua până
la intrarea în legalitate sau până la moarte
(fiind hotărâţi ca violenţei cu care suntem
ameninţaţi cu alimentarea forţată să răs¬
pundem cu violenţă în apărarea libertăţii
noastre de-a muri cu demnitate).

în toate închisorile ţării, esle. Sire, în acest
ajun (le Crticiun, adevăratul colind pe care
baliocoritul suflet românesc îl îndreaptă
către Alăria Ta, care sunteţi urmaşul în
scaun domnesc al lui Ştefa.i cel Mare şi al
lui Mihai, suprem şi răspunzător ocârmui-
tor al poporului românesc.

Rămânem, Sire, ca totdeauna, devotaţi
slujitori ai idealului neclintit al naţionalis¬
mului românesc: Hristos, Regele, Naţiunea.

Alături de I. I. Moţa memoriul poartă

„Nu e o mare binefacere sutleteascâ pentru viaţa viitoare să ti
căzut in apărarea lui Hristos ?“

ION 1. MOŢA

(In testamentul câtre părinţii sâi).

Am dorit sa vă înştiinţăm despre aceasta.
Sire, numai pentru a avea mulţumirea, in
zilele de suferinţă şi moarte in care păşim
dc-a şti că ne urmăreşte zi cu zi privegherea
atentă a Regelui Românilor.

' Gemătul de revoltă şi de chin al tinere¬
tului românesc torturat fără vină din or¬
dinul şi în interesul puterii judeo-masonice

semnaturile lui Vasile Marin, Sterie Ciu-
metti. Preoţii: N. T. Georgescu-Edineţi,
Duminică lonescu, Gh. T. Popescu; D-nii
Ing. Virgil lonescu, Av. Mihai Polihro-
niade, Av. C.'Popov, Andrei lonescu, Prof.
Al. Vasiliu, lacob Bârsan, Ion I. Zelea Co-
dreanu. Ion D. Rodeanu ş. a.

Tot acum, din iniţiativa lui Moţa, se re-

(fffrfpnrA in inrhisoHre „flxn”, rrl <lin iirm^
niimAr dcln 23 Decembrie 1935, care va fi
ponfiscat şi in care el scrie „Arestarea —act
(te f^uverniimânt" din care desprind urina*
foarele: ,,Noi — cei azi fărS nume -- să
zicem deci; noi cei din Oastea fCiră nume —
noi niciodată n’am conceput România le¬
gionară de mâine ca un Stat autoritar Jimi*
tal numai de bunul plac, ci ca un stat juridic,
pe principii juridice inoite, limitat de o
serie de rcflule precis determinate, justificat
de un snop de scopuri clar şi pe tafă măr¬
turisite. Niciodată n'am dorit inlocuirca de¬
mocraţiei constituţionale cu o dictatură a

bunului plac"....

La 23 Decembrie legionarii au fost puşi
în libertate cu e.xcepţia lui Ionel Moţa, care
a rămas până Ia 29 Decembrie împreună cu
Sterie Ciumetti şi Vasile Marin.

In acea teribilă noapte de 29 Decembrie
1. I. Moţa n’a mai putut fi arestat căci de¬
sigur atunci ar fi avut şi el soarta lui Sterie
Ciumetti. Mofa a reuşit să se sustragă vigi¬
lentei autorităţilor cari în căutară cu orice
preţ până la începutul Iui Februarie 1934
când a fost arestat şi întemniţat pentru a
doua oară Ia Jilava. Chiar dacă n’ar fi fost
prins Moţa avea intenţia să se predea. La
Jilava erau acum adunaţi, cu mici excepţii,
căpeteniile legionare din întreaga ţară şi
Moţa îşi socotea locul între dânşii.

întemniţat din nou la Jilava, Moţa este
primit cu tot entuziasmul dă camarazii săi
la imediat comanda tuturor legionarilor
arestaţi până Ia proces când apare Căpi-
judecăţii alături de Corneliu
Zelea Codreanu şi ceilalţi este achitat în
ziua de 5 Aprilie 1934.

Redevenit liber. Moţa îşi continuă activi-
atea sa juridică şi publicistică apărând în
toate procesele legionare, scriind la toate
toile ce încep din nou să apară în tară. Rea¬
pariţia regulată a „Cuvântului Studenţesc”
m toamna lui 1934 il aduce printr^îo L
boratorii săi permanenţi. Cuvântul lui Lj.

este un conţinu îndreptar al noilor
^neratii studentesti cari işi Kturisesc

Decembrie 1934 I I

nizat dp Cr. v ^ anual orqa-

'd'e su^b'^^

<toputatului italian Generalul
Montreux ( Elveţia l la ^ Coselschi, la
tcivetia), la care au mai partici¬

pat şefii mişcărilor nfilionaliste diii Ib state
oiiropcnc.

Cu acest prilej I I. Moţa a rostit urmă¬
toarea cuvântare:

D-le Preşedinte,

D-Ior Delegaţi,

Problema în discuţie, a realizării unei noi
unităţi m’a preocupat în mod deosebit. Tre-
bue să facem imposibilul pentru a evita ca
lumea fascistă de mâine să fie divizată in
mai multe fronturi cari să se lupte între ele.
Problema universalităţii Romei trebuc să ne
preocupe din primul Ioc. Trebue să ne sfor¬
ţăm, de a găsi un teren comun de înţelegere
pe care ar trebui să ne bazăm mâine.

Tot aşa cum a precizat D-1 Preşedinte,
noi nu putem spera decât că lumea fascistă
de mâine va forma o unitate complectă din
toate punctele de vedere. Nu trebue să ne
fixăm scopuri prea largi şi trebue să recu¬
noaştem dreptul fiecărui popor de a-şi re¬
zerva facultatea de privire a problemelor
speciale, in care noi nu vom avea dreptul să
ne amestecăm. Insă, din alt punct de ve¬
dere. este perfect egal că, asupra marilor
probleme internaţionale, trebue să cădem
de acord, fără a omite nici una din marile
probleme internaţionale, în sfârşit de a nu
compromite unitatea fascistă de mâine.

Nu voiu insista asupra legăturilor cari ne
unesc, asupra concepţiei noastre unice de a
accepta şi de a aproba corporatismul astfel
cum la conceput D-1 Mussolini, şi care va
fi aplicat de către fiecare Naţiune, cu oare-
cari adaptări locale, ţinând seamă de con-
diţiunilc particulare Nu voiu insista mult
asupra acestei spiritualităţi noui care ne
S nouă, însă eu Vă propun dc a

desbate doua probleme destinate a per-

in tot c'azul ^^^*^ ^*’**^*^’ cari,

zul, ar putea constitui un nericol

In continuare, I. 1 Moţa vorbeşte despre
problemele comune Fascismului, şi desore

toare ''«t-niunile vii-

unui bloc'^euroDcm!'."''^*'*?*^^ constituirii
crede ca penZ a " ■
trebue sâ Krăm

-ne totern^Zale IZre " P™''''-

f'Jnaie, printre cari, problema

evreiască, foarte gravă pentru anumite ţări
şi cu totul specială pentru România”*).

Intervenţiei Iui I. I. Moţa se datoreşte
faptul că deşi problema jidovească nu fi¬
gura în ordinea dc zi a congresului, ea a fost
amplu desbătută, examinarea ci fiind acum
abordată pentru prima dată dc către fas¬
cismul italian carc-şi precizează poziţia fată
dc ca prin următoarea moţiune votată cu
unanimitate;

,,Congresul, considerând că fiecare Stat,
în virtutea principiului suveranităţii na",io-
iiale, c singur competent să decidă pe teri¬
toriul său asupra atitudine! pe care o va
lua fată dc cetă|cni, grupări, rase şi rcligiuni
stabilite înlăuntrul său, — ţinând scamă dc
prcscriptiunile legilor naturale şi ale rega¬
lilor morale, — declară că problcrna jido¬
vească nu trebuc concepută ca o campanie
dc ură universală împotriva Jida.iilor;

,,dar, cu toate acestea, considerând că în
numeroase ţări, anumite grupuri dc Jidani
exercită pe faţă sau în mod ocult o influentă
dăunătoare intereselor morale şi materiale
ale Patriei, şi constituc un fel dc Stat în
Stat, proLtând de toate drepturile, dar re¬
fuzând să se conformeze la orice datorii,
lucrând tot odată la distrugerea civilizaţiei
creştine. Congresul denunţă acţiunea nefastă
a acestor clemente şi se angajează a o com¬
bate”*).

Cccace a însemnat un strălucit succes a
lui Moţa şi prin el al întregului tineret
român luptător pe care el îl reprezenta cu
atâta demnitate şi autoritate.

Ionel Moţa n’a fost nici aici scutit dc
anumite vigilente şi ofense ale oficialităţii
româneşti, reprezentate printr’un marc per¬
sonagiu al politicii europene. Răspunsul său
pe care i l-a dat pe cât dc dur tot pe atât dc
demn, a impresionat adânc întregul Congres,
care s’a solidarizat întru totul cu I. I. Moţa,
iar când acesta a amintit dc suferinţele tine¬
retului român. Congresul a păstrat o clipă
dc reculegere pentru sângele nevinovat şi
curat al zecilor dc luptători naţionalişti ro¬
mâni, ucişi in ultimii ani.

In Aprilie 1935, constituindu-sc Asociaţia
,,Generaţia mişcărci studenţeşti dela 1922”,
Ionel Moţa este ales preşedinte.

Era consacrarea uneia din cele mai repre¬
zentative figuri a generaţiei noui, care a
personificat şi păstrat neştirbit patrimoniul
moral al mişcărei studenţeşti, contribuind

’*) Comit^s d’action pour l’univ«>rsalit6 de Rome
Reun on de Montrenx, No. 16-17, pg. 48.

’V Ici m pg ■ 86 87

prin cultura, caracterul şl lupta sa la biru¬
inţa ci.

Cu acest prilej Ionel Moţa. a spus ur¬
mătoarele:

„şi-ai despicat în două istoria,
ţăran dc cremene
Cum n’a fost altul sâ-ti semene,
Horial”....

Aron Cotruş

O despărţire între două lumi.

Aceasta a fost semnificaţia mişcărei na¬
ţionale studenţeşti dela 1922, aceasta a
fost marca îndrăzneală, răspântia hotărî-
toarc căreia generaţia noastră îi datorează
aflarea marilor izvoare dc vitalitate româ¬
nească.

Când această mişcare va fi ajuns la bi¬
ruinţă iar fa,a României se va schimba ca
prin farmec, se va putea spune şi despre
tineretul acestei mişcări studenţeşti:

,,ai despicat în două istoria....

Fericită sfărmare a unei unităţi de moarte,
a unei solidarităţi de înjosire”....

Cu prilejul celui de al doilea Congres
al Asociaţiei din 18 şi 19 Aprilie 1935, Io¬
nel Moţa este rea'es preşedinte. In moţiunea
pe care o redactează şi care se votează în
unanimitate. Ionel Moţa. referindu-se la
pregătirea unei noui acţiuni dc distrugere a
mişcărci naţionale, a spus între altele:

,,Congresul exprimă totodată hotărîrca sa,
în numele generaţiei tinere a mişcărei stu¬
denţeşti a ultimilor 14 ani, dc a se apăra
cu toată vigoarea unei legitime apărări îm¬
potriva acestor încercări, arătând ţării în¬
tregi că această mişcare nu va putea fi în¬
frântă prin unul sau două asasinate, ori
prin ineficiente dizolvări, ci va putea fi
înfrântă doar atunci când toate zecile dc mii
dc tineri pe cari îi r eprezentăm, vor fi fost
coborâţi în mormânt”.

Tot în primăvara lui 1935, Ionel Moţa ia
conducerea efectivă a glorioasei „Liberta¬
tea” dela Orâştic, prin care veneratul său
părinte a dus atâtea mari lupte pentru cauza
românismului şi prin cari a îmbrăţişat cu
atâta înţelegere părintească mişcarea le¬
gionară, pentru care a suferit, cl, ctitor dc
ţară întregită, umilinţe, batjocori şi chiar
închisori.

Deşi nu c oficios, foaia capătă un caracter
dinamic, legionar.

In acciaş timp Ionel Moţa, este purtă¬
torul dc cuvânt al duhului nou legionar,
ţinând o seric de conferinţe cu răsunet din
oraş în oraş. „Nu de multe ori între două
trenuri, după cum spune Ion Banca, trebuia
să redacteze articolele cerute de către di-

X** (>

M-rsr reviste si xifire. mii 'lu^'

n<.(ift Uirrare”*) . i«

( fia nfarfi dc ...i, vântul StudonMc to¬
iul Mofa fx^Iahor^’ază p.quiat Ia ..ocvisţ
M^a”, „t iivânfiil Argeşului”, „Crai Nou .
..România Creştină”. „Vestitorii” - noua
qazeta pe care o redacta V^asile âlarin, şi
care a fost suprimată după Nr. 4.

In acciaş timp. Martie I936, Ionel Moţa
face să apară „(.rirnti df Iftnn (Editu'’a
..Totul pentru Ţară, Sibiu I936), in care-şi
strânge o parte din articolele sale, anun¬
ţând -<1 astfel:

„Câteva imagini şi mărturii din

13 ani

de frământări, lupte şi biruinţi
sub comanda CAPITANULUr

Titlul cârtii, după cum mărturiseşte Ionel
Moţa in Autobiografie, este dat după „titlul
articolului care aminteşte una din cele mai
ijitense trăiri sufleteşti ale unei oşti luptă¬
toare; ingropirea camaradului mort în
luptă’’*).

,,Cranii de lemn” este cartea suferinţelor
şi victoriilor tineretului românesc. Un cate¬
hism, alături de „Pentru legionari”, al tine¬
retului românesc din acest veac.

Dela primele articole din „Dacia Noua” şi
până la „Măsura Creştinătăţii noastre” care
inchee volumul, se desprinde acelaş spirit
mesianic al Jertfei totale pentru binele altora,
fientru binele Neamului, pentru slujirea Iui
Dumnezeu, care-1 va duce mai târziu să-şi
dea viaţa chiar pe câmpiile Spaniei. La
începutul volumului lui Moţa pune o Auto¬
biografie (in loc de introducere). E vorba
acolo despre Nuţu Donciu, un nume sim¬
bol ic, sub care era sa apară cartea de n’ar
îl putut-o strecura sub propriul Iui nume.

In vara lui 1936, în legătură cu unele
atacuri îndreptate dc unele ziare împotriva
Ipgionanlor, Ionel Moţa spune următoarele;

„tineretul natioiialht, legionar, nu e nici
deeuin anarhic. El nu practica violenţa in
nrtutea vreunui principiu nihilist şi nici
macar ca metoda normală dz luptă. Tineretul
ZZ " legai de ideea de

ordine, oi dine morala hi rândul întâi or¬
dine naţionala tn rândul al doilea si \binr

«•dwc iceM. Dovada ca 1

lina voc m fata autorităţilor legale spre a
w supune prevederilor legale fpi cL
(■ putut poate eluda). TfneretuTaS de-

■1 r""*”''- “"■ tV Nr. 1.

.iota. Crinii de lemn, pg,'9.

flHra ca ii suiit absolut suficiente cadrele
legal* pentru n-şi împlini misiunea sa jj.
torică şi pentru a birui.

Dar atunci când cei înspăimântaţi dc pr^,
greşul normal şi legal al luptei tineretului”
concep ei cei dintâi şi pun in aplicare e]
cei dintâi, scoaterea tineretului din leqc
uneltind împotriva Iui şi întrebuinţând cele
mai perfide mijloace (disolvâri, împuşcări
uneltiri împotriva vieţii conducătorilor, cum¬
părarea şi încurajarea trădătorilor, ctc.) miji
loace cărora acest tineret nu le poate face
faţă pe căile legale, — atunci ţinem să se
ştie că noi nu putem să ne resemnăm accep¬
tând înfrângerea noastră prin aceste lovituri
imorale, ilegale şi piezişe, ci înţelegem să
răspundem cu toate mijloacele la care ne
dă dreptul cea mai legitimă şi mai sfântă
apărare.

Aceste afirmaţii ale noastre pot fi desigur
foarte uşor răsturnate dc către adversarii
noştri, afirmând că nu sunt adevărate pro-
TOCărilc despre care vorbim, atacurile in¬
fame, imorale şi ilegale despre care ne
plângem. „Voi aţi început uneltirile şi vio¬
lenţele”, zic ci. Dar noi afirmăm in faţa
lui Dumnezeu şi a istorici, că niciodată vio¬
lenţele noastre nu au fost decât legitime
apărări. începutul ilegalităţilor şi al vio¬
lenţelor a fost la duşmanii noştri. Dum¬
nezeu şi istoria vor decide asupra acestei
chestiuni a priorităţii atacului nedrept şi

deci a justificării uneia sau a celeilalte vio¬
lenţe.

Iar dacă, pe viitor, aceşti politicieni vor
cu adevărat pace şi linişte în ţară, să bine-
voiască a se feri de piaza rea a ceasului
când sunt tentaţi, spre a scăpa mai uşor de
adversari, să uneltească din nou împotriva
vieţii noastre, să ne scoată din nou din lege
Şl din lupta egală şi cavalerească. .Şi vor
avea linişte şi pace.

Dar dacă violenţele şi uneltirile lor vor
continua vor trebui să se isbească în plin
(ie acest tineret care-şi apără, chiar cu săi-
oatacie, misiunea şi idealul său”.

** . acelaş an, îl găsim pe Ionel

Moţa, m tabăra dela Carmen Sylva, muncind
alaturi de Căpitan şi ceilalţi camarazi.

t^on I. Moţa este
numit Comandant al „Bunei Vestiri”, ordin

cărestPni'^"''*

ninSÎ r ® întemeietorii Le-

S uC"

luptc din Spania,
naţionalişti şi comunişti, cu toate

ororile pe care aceşti Luceferi moderni le
deslănţue împotriva bisericei şi civilizaţiei
creştine, naşte în sufletul profund creştin
a lui Ionel Moţa o mare problemă de con¬
ştiinţă. „Se trage cu mitraliera in obrazul
lui ChristosI Se clatină aşezarea creştină

temeliile el şi în România, iar comunismiif.
dacă va fi biruitor azi acolo, se va nâpăstui
mâine asupra noastră”*). Ion I. Moţa, işi
pregăteşte o echipă de incă 6 Comandanţi
legionari dintre cei mai bravi şi încercaţi
printre care un preot ortodox, cu Odăjdii

„Eu aşa am .nţcles datoria vieţii mele Am iubit pe
Hristos şi am mers fericit Ia moarte pentru El“.

ION I. MOŢA

Uq teotomcniul cAtre pufinţil tAO*

a lumiiI Putem noi să stăm nepăsători? Nu e
o mare binefacere sufletească pentru viaţa
viitoare, să fi căzut hi apărarea lui Christos?”
spune el în scrisoarea din urmă către ,,iu¬
biţii şi prea mult încercaţii lui părinţi”. Şi
socotind că de rezultatul luptei din Spania,
dintre marxişti şi antimarxişti depinde şi
soarta poporului nostru, căci: „dc va cădea
Crucea la pământ în Spania, se vor clătina

şi cruce răsăriteană, şi senin, pleacă pentruca
să moară, la 24 Noembrie 1936 spre pă¬
mântul Spaniei, „care nu e pentru inimile
noastre un pământ străin”, căci acum el s’a
amestecat cu sângele scump a lui Ionel
Moţa şi Vasile Marin.

") l, l. Mobv. Inţ'*lrsiil pif carii noa«tr<?.!» Spwaia
,,Cuvântul Aigeşului*'. J»n. U Nr.25— 27.

' Hm inafrttr <k a<.>o«st« i?i puno U'xik'
ţfr<l)iiri)c >n cMtliiH', lîisA ccfo din iirniil ou-
yintt cAtro p.'ţrinţii sAi vvm'rati. Ov^tro micii
5» •<!«><“«{** î^'^* iX'pii. căfro crcdincio.isi^
$< rttn' (.'.ipitfUiiil îWJu pc c.irC'l preţuia mai
inuU ca orice |v .kvastâ lume, ca la pic-
eari'a uniu dniîc. fara tntc«irc\Tc\ $i împâr-
tâfCjte cu Sî' Taine la Biserica Sf Mie
(.jorqani

CK>» n avea apr^iTarea c ăpitanului do cât
pentru o luna ile *îîo, aceasta data dupâ
mari stăruinţe aK' lui Ionel A\oţa, dupâ ce
pr\'da»: saTia de cuHVire generalului Mos-
cardo. aţviratoru! .^Icararului. ei se anga-
îoa^a până la stârcitul luptelor Căci. Ionel
IfUiţa in care înviase sufletul dac din stră-
cYx'tH'a Sarmisegetuxâ. socotea că: „Omul
n a fi'st nascîit Â>ar pvntru a trăi numai de¬
cât un numâr dc nu ştiu câţi ani; ci pentru
a se aprecia de Dumnezeu, prin faptele
vieţii saK'”,

Din drum. de pe vaporul „A\onte Olivia"
care-î ducea spre Portugalia, Ionel .N\oţa
mtu' mereu pentru „Libertatea" lui draga
chiar din iureşul războiului ol tri-
miK' mereu ..Râvase deja legionarii români
de pe frontul spanKil". \umerclc „Liber¬
tăţii" dc Crăciun si Anul Nou, sunt aproape
in intregime redactate de Ionel Moţa. până
la ştirile mărunte.

In alt amăr4unt de reţinut c acela ca tot

Marin, cu mâna pe mitralieră, in faţa impe¬
riului satanic al focului btilsovic.

Asa a fost scris sa moară: simplu, modest,
luptând, ca s' toată viaţa sa. „cii tot elanul
si toată fericirea pentru Oiristos", pentru a
împlini astfel voia destinului său care îl
chema ,,</r a muri, sfârtecat şi chinuit, apă-
>^â»â Crucea şi scânteia dc adevăr pe care-o
rtiY.; in el", convins fiind că: „Oricât dc
puternic ar ţi Sittana, atunci când ii combaţi
cu jertfirea chiar a propriei vieţi, intervine
atotputernicia cerească şi te face biruitor" *).

O mai cloquent dc strânsă concordanţă
intre simţire si viaţă, între credinţă şi faptă,
intre scris si moarte, nu se va mai putea
uşor găsi în istoria noastră ca viaţa şi
faptele curate ca unui sfânt s» „moartea
vito)cascâ" ca a unui mucenic al lui Ionel
Moţa .

A. N'ixru

Liga Naţiunilor
Idealul, viciile şi primejdia ei.
«Conferinţă ţinută dc Ion Moţa la Centrul
Studenţesc Bucureşti in 1^20),

loncî Mc^a. a dormit si pe vapor si
oc îTc^t dlituri de Vasilc .Marin ai care
«ra să rrnvară

La \ iănuanc i^oT, i I Moţa a fost
numit vice-pres«dinîe al partidului „Totul
pentru Tară , lucru caro i s‘a comunicat pe
frontu; sosnkil.

Sup.^*tănd toate greutăţile si mizeriile
cwîţpntekvr lupte din acest iad pământesc
care e Spania de azi. Ionel Moţa si cu cei 6
csr.ara.m a: ss: se înrolează ca simpli sol-
Barzora b Tcrckx luptând ai tot
dewtotHmn:! si toată abnegaţia ca pentru
«s^ tara kc în groaznicele lupte deJa
l**iîiar;e, ce s’au dat in scctCM’uI
— 1-5^ Rogaz — El Pradik»,
Ol ech4xî romana au fost la
eroicâ aşteptata dcla ci. făcând
* rară riteik criacv k-a atras fcli-
ale C<xr.aiîdăntului lor

ăî -

^ îOzT. ia ora 4

m cuxptrtek l,iptc dcla Ma-
Moţa £ căzut aiăîuri dc
oatnarac s* pneten Vasik

Întreaga civilizaţie creştina este amenin¬
ţata de complotul mondial fraanasonic-jido¬
vesc Stăm in pragul acestei dominaţii mon¬
tele (se vorbeşte doar atât de mult despre
Statele Lnitc ale Europei). Ei bine. Occi¬
dentul îmbătrânit care a dat până acum
destul civilizaţiei si este azi in declin, acest
t hddent fruntaş se r*; muta in Orient! Cen¬
trul ideilor salvatoare, al forţelor vitale
biniitoarc. va trebui sau va putea fi acest
Orient latin al Europei. Putem spune că la
noi mai mult decât in orice ţară s a menţinat
sâfiatatca dc simpre si cugetare in faţa va¬
lului masonic cotropitor Si. in această ţara.
îi>voarc dc energie şi dc mântuitoare jertfă,
cari ştiu si cred fără clintirc că se vor re¬
vărsa mâine, ■ naaţşurâid această mare epocă
- < a^censiBuc a neamului române<c ^pre
^ca mdrumârii şi suâiucirii mondiale.
ix.Txmui masonic va primi prima crunta
mciesţarc şj izbitura pe acest pământ al

Daoa. după aceasta sfârşitul său nu va
«'^ai n departe

•» 1 ^ ! CriEii dc îerna

Pasagii extrase din articolele publicate de Ion Moţa

Autobiografie

(«Cranii de lemn* 19561.

Astfel, sufletul nostru, rămas legat dc
o altă lume. rătăceşte azi intr’o viaţă care
nu c a noastră. Faţă dc lumea dc acum,
noi ne simţim străini, în ca nu ne găsim
un alt rost decât acela de a o curma spre
a învia xTcraurilc dc demult şi a le spori
frumuseţea, tăria şi dreapta rănduială ro¬
mânească.

S’ar părea astfel că cu şi camarazii mei
suntem un fel dc ciudate făpturi cu două
vicp, un fel dc strigoi ridicap dintr’o lume
apusă spre a purta duhul spaimei în lumea
dc azi. Chiar aşa suntem. Suflete desrâ-
dădnate care, purtându-şi neodihna peste
o viată dărâmată, nu vor avea pace în
nîd un mormânt până când nu vor ridica
din nou ceeace alpi au pângărit au risipit
şi au pus sub blestem.

Oamenii veacului dc astăzi să-şi oprească
o clipa huzurul şi nepăsarea şi să asculte
dudatclc sgomotc care frământă adâncurile
neinţdcse şi chiuie cu vânturile noppi. Si
sa şPc: Sf apropie stăpânirea strigoilor,
carftpliiărJ

Către ioteiectualii tineri la suflet.

(«Pământul strămoşesc*, Io Octombrie
1927).

„...Tot astfel azi, dc vreme ce înţclcp-
dunea inţcîcpplor noşPi ne spune că smin¬
teală e credinţa, iar virtutea nebunie, când
ştiinţa şPutorilor ne aruncă în braţele ma-
terialismului şi nu mai şPe distinge glasul

divin dc cel satanic, — noi lepădăm dcla
noi toate aceste glasuri începând dcla Re¬
nan şi până la savanţii francmasoni mo¬
derni, şi ne întoarcem la nebunia Aposto¬
lilor, la sufletul cinsPt dc profund şi de
cuprinzător in simplitatea lui a unui Gode-
frog dc Bouillon „prinţul sfântului mor¬
mânt”. cavalerul „fără teamă şi fără pată’
conducător al crudadei 1. Şi n avem alt
ideal decât al acestora: dc a ne hărăzi
Dumnezeu feridrea să murim sfărtecap şi
chinuip pentru scănteea dc Adevăr ce şPm
c’o avem în noi şi pentru a cărei apărare
pornim la îndcştarc cu stăpănitoarcîc puteri
ale întunerecului, pe viaţă şi pe moartei ".

Răspuns

la invitaţia D-lui Prof. G. Bogdan-Duică
(«Pământul strămoşesc*, din 1 Ian. l92Ăt.

Câd în definiPv, când mintea nu te
ajută la aflarea unei soluţii specifice (min¬
tea „luminată” a celor ce tac), ne rămâne
totuşi o baza solidă de orientare gcncraiâ
a actdor vieţii (o sohipe posibila in ori-ce
moment al istorid, câd, în ori-ce moment
al d, viaţa e stăpânită dc forţa şi legile
Ipi Dumnezeu). Acesta soluţie geaeraiaeste
conformarea noastră la adevărurile eteme,
creştine, la învăţătura lui Isas pe care noi
o*^ înţelegem astfel (invăţâtură sintetizată
mai ales în minunea cerească a învierii):
Ori cât dc puternic ar fi Satana, atund o^d
U combap cu jertfirea chiar a propriei
viep. intervine atotputernicia cerească şi
te face biruitor.

La fcoanâ

«sfr^niii^esc") No. I !927).

( radem neclintit, şi vedem in zare, in
in lungul caii noastre, ncMiiuite biruinfi şi
minuni cereşti. Nu le anunţăm acum aici,
pentru a fi crezufi dc-odatâ (ştim că va fi
poate chiar contrariu), ci pentru ca mâne,
când ele se vor împlini, când asupra noas¬
tră SC vor răspândi ncinchipuilclc daruri ale
milei cereşti aducătoare de mântuire, atunci
să avem o dovadă că le-arn prevăzut şi că
judecăm bine.

22 Mai

(22 Mat 1929 „Cranii de lemn“, 1936).

Incliisorile noastre, prigoanele noastre,
mormintele noastre tinere! Ursitoarele au
trebuit să ni le hărăzească 1 De aceea, le
von* avea şi în viitor, pâ.iă în ziua biru¬
inţei pe care, totuşi, nu toji o vom vedea.
Căci aşa a vrut şi Dumnezeu; germenul
unei înnoiri să nu poată creşte decât din
moarte, din suferinţă. Trebue să plătească
cineva, cu suferinţa, păcatele care au pră¬
buşit un neam, trebue să răscumpere cineva
prin durere mântuirea de mâine (nu pent-u
vreun dor de răsbunare al lui Dumnezeu,
ci, poale, pentru a-1 dovedi, astfel, că mai
cst( rodnicie sufletească într’o lume con¬
damnată). Nici Mântuitorul n’a putut birui
fără suferinţă şi jertfă, să constatăm faptul,
fără a mai scruta pricinile. Cum va putea oare
birui legionarul cu o viată în care el n’ar
cunoaşte decât zile senine, cum ar putea el
birui cu o viată zămislită în zodie de noroc
şi de netulburată mulţumire personală?

Acesta nu e sufletul nostru I

(„Pământul strămoşesc", din 25 Dec. 1928>

Noi, Ardelenii, cei cari pe vremuri pu¬
seserăm dinamită statuii lui Arpad de pe
Tâmpa, noi care tremuram de exaltare când
ni se vorbea despre România, noi să fim
cei can să aducem acest dar de recunoştinţă
Romanici, impingând-o în primejdii şicum-

pene pe cari odinioară aproape nici nu le
cunoscusem? Noi cei cari am îndumnezeit
idcca de neam, să o subminăm acum? Câţi
voinici moldoveni n’au intrat în pământ
pentru liberarea noastră, pentrucu astăzi
fruntaşii politici ardeleni să declare că sin¬
gura libertate pe care nu o vor admite
odată cu capul, e aceea a apărării bietului
Moldovean de sugrumarea Jidanului. Aşa
răsplăteşte Ardealul desrobirea sa, înlăn-
ţuindu-şi fraţii în cea mai dcsgustătoare
umilire şi exploatare din partea străinului
celuilalt?

In zilele acestea de amărăciune am vrea
ca un lucru să fie ştiut: sunt încă Ardeleni
(mai mulţi decât ii afişează reclama zilei)
cari se ridică pieptiş împotriva acestor schi¬
monosiri cari uzurpă dreptul de a repre¬
zenta sufletul ardelenesc! Şi declarăm cu
hotărîre: Acesta nu e sufletul nostru! Ceea-
ce, venind în numele Ardealului, aniărâşte
de ani de zile pe Românul patriot, falsifică
adevărul istoric şi caută să desmoştenească
tradiţia patriotică, ideea naţională cât-decât
stăpână până acum în politica şi viaţa
micii Românii, — aceasta e ceva străin de
sufletul ardelenesc adevărat!

Procesul studenţilor arestaţi
la Văcăreşti.

(„Cuvântul Studenţesc", din 25 Martie 1924).

...A lupta pentru a asigura neamului ro¬
mânesc o clasă dirigentă naţională romă*
nească, cu excluderea Jidanilor, nu e atentat
împotriva Statului români Mişcarea naţio¬
nală a studenţilor deasemenea nu e război
civili Nici apărarea unui neam ameninţat

de pieire nu e o crimă pe care vre-o l^e
să o poată pedepsii

Măsura creştinităţii noastre.

(„Cuvântul Studenţesc", din I Ianuarie 1936).

...Dar măsura învierii noastre interioare,
măsura creştinătăţii noastre vii, eu o văd
mai ales în măsura jertfei pentru binele
altora: a unei jertfe personale liber, cu
dragoste şi cu elan consimţite, fără gând

Ia respectarea formală a nu ştiu căror re¬
glemente bilaterale dintre noi şi Dumnezeu.

Jertfa aceea care e deslănţuită în noi din
dragoste, dintr’o dragoste pentru altceva
decât fiinţa noastră, jertfa aceea care ne
inundă pustiindu-ne aşezarea omenească a
vieţii dar ne încălzeşte totodată cu satis¬
facţii pe care nu le poate cuprinde graiul
omenesc, această jertfă e faptul care smulge
de pe fiinţa noastră carapacea nesimţirii
faţă de cele dumnezeeşti, şi transformân-
du-ne într’o rană vie, (de „soare şi sânge”
cum ar zice Radu Gyr) ne pune în directă
comuniune cu Dumnezeirea care pătrunde
năvalnic şi deadreptul în sufletul nostru.
Şi devenim astfel vii sufleteşte, mai vii,
mai creştini.

Jertfa este astfel măsura crc;tinităţii noas¬
tre. I 1 :

Cine a jertfit ceva, în acest fel, înţelege
şi vede mai bine pe Mântuitorul care se
naşte, şi se bucură mai mult, căci simte o
apropiere, o comunitate între o pă.ll.Ică a
structurii lui şi Dumnezeul cel viu care co¬
boară Intre noi.

Calea învierii: răstignirea.

„România Creştină" No. 41, 12 Aprilie 1936

„Cine e mai mare decât Dumnezeu'^?

Şi iată, totuşi. Dumnezeu, care este „îm¬
părat peste tot pământul”, a trebuit să su¬
fere chinurile Golgotei şi ale răstignirii,
spre a ajunge la biruinţa Învierii.

Să nu ne întrebăm dacă Dumnezeu, în
atotputernicia Lui ar fi putut face birui¬
toare Biserica şi adevărurile ei, fără a
trece prin suferinţele patimilor. Ci să ne
dăm seama că în păcătoasa noastră aşezare
omenească, însuşi Dumnezeu lisus a tre¬
buit să plătească cu suferinţe şi moarte bi¬
ruinţa dreptăţii Dumnezeeşti.

Cum am putea atunci noi oamenii să ne
sustragem acestei orânduiri lăsate de Dutti-
nezeu în drumul spre învierea dreptăţii şi
a adevărului în viaţa oamenilor?

Cine e mai mare decât Dumnezeu?

Ce n’a putut, ori n’a vrut El, cuni ârţi

putea face noi?

Cum am putea noi să biruim legea a-
ceasta, să fim mai presus de Mântuitorul?

Nu e oare nevrednic orice gând care, prin
josnică negustorie omenească, prin încerca¬
rea de a înşela rânduelile Dumnezeeşti, ar
vrea să obţină biruinţi de dreptate fără a
le plăti cu nici o jertfă? Nu sunt sortite
risipirii orice asemenea încercări de a ob¬
ţine biruinţi gratuite? N’am fi noi nişte ri-
diculi măsluitori ai legilor eterne, un fel de
panglicari de bâlciu, dacă am urmări cuce¬
rirea dreptăţii doar prin abile manevre poli¬
tice, fără jertfă, fără plata suferinţii?

Cine făgădueşte învierea fără răstignire,
e un profet mincinos. Cei care vă oferă o
cale spre mântuire, plină de comodităţi,
fără a vă cere nimic decât votul ori banul,
aceia vă duc spre desamăgire şi înfrângere,
spre compromis şi trădare.

Unde veţi vedea suferinţă şi jertfă din
partea luptătorilor pentru dreptate, unde
veţi vedea prigoană şi ură din partea duş¬
manilor acestei dreptăţi româneşti, să ştiţi
că acolo este calea adevăratei noastre în¬
vieri. Numai acolo.

Iar luptătorii pentru această dreptate ro¬
mânească să se pătrundă bine de adevărul
acesta pe care-1 vestesc astăzi clopotele
sfintei învieri. Ei să ştie că, (iacă iubesc
şi aşteaptă biruinţa românească, dacă nu mai
pot să rabde umilinţa şi robia de astăzi,
trebue cu toţii să se pregătească de jertfă.
S’o dea de pe acum, zi de zi, şi să fie gata
oricând pentru jertfa cea mare.

Căci nici unul dintre noi nu suntem mai
privilegiaţi şi mai mari decât Dumnezeu, de¬
cât Mântuitorul înviat. Nici unul nu putem
găsi spre învierea românească vre-o altă
potecă decât propria noastră răstignire.

Acesta să fie duhul îit care ne salutăm
astăzi: Hristos a înviat!

„Spiritul nou“

(„Cuvântul Argeşului" Nr. 16
28 Februarie 1936).

Spiritul nou este o schimbare sufletească
a omului, o nouă plămădiri a conţinute', i
sufletesb şi de conştiinţă, menită să împân-

«cască tara oi oameni innl(i sufleteşte, eroici,
pătrunşi de simţământul ononrei. iubitori de
fără până Ia cea moi mare jertfă personală
făcută pentru folosul poporului românesc, şi
eu adâncă şi iubitoare credinţă în Dumnezeu.
Însuşirea <te căpetenie pe care se întemeiază
s;v>//«/ legionar este smulgerea omului dm
egoismul şi materialismul jyersonal spre a-l
transforma in ostaş gata de moarte şi de
orice jertfii pentru desrobirea neamului nos¬
tru de sub std]yânirea străinilor şi a ne¬
cinstei. Legionarul e gata oricând să-şi
sfarme viata lui personală pentru biruinţa
Neamului, pentru slujirea lui Dumnezeu.
Iar in răstimpurile de odihnă, când lupta îi
dă răgaz, sau apoi în vremurile care vor
urma biruinţă, legionarul pătruns de spiritul
legionar duce o viaţă personală modestă,
fără a-şi da drept ideal de viaţă agonisirea
de averi, ci asigurându-şi o viaţă demnă,
o pâine câştigată numai prin muncă grea şi
cinstită, înfrânându-şi patimele şi disapli-
nându-şi egoismele, astfel încât ca să fie
o celulă pe care să se poată întemeia soli¬
daritatea socială şi naţională, iar nu pricină
de dcsechilibru social, de jaf împotriva
fratelui, de corupţie şi desagregare pentru
societate.

Legiunea şi L. A. N. C.

(„Axa“ din 1 Octombrie 1933).

Noi am adus duhul marilor rupturi di
lumea l ecAc. înfrăţită cu străinul duşman,
Noi am adus pornirea eroică, în spirit di
totala jertfă personală, contra acestei lumi
vechi şi înstrăinate, combătută de d-1 Cuz(
până atunci numai cu mănuşa genialei sak
dialectici ştiinţifice, numai cu biciuşca de¬
mocraţiei parlamentare, fără creiarca nici
unui ciocan de foc care să sfarme din creştet
catapeteasma satanică a templului iudeo-
masonic clădit pe pieptul sdrobit al acestui
neam prea blând.

Braţele noastre au svâcnit, au doborît
atunci când nevoile luptei o cereau, când
reacţiunea violentă era ultima ieşire dintr’o
•nfrangere definitivă şi desonorantă. Dar

mai importantă şi caracteristică a fost svâc-
nirca noastră sufletească, sfărâmarea, în
noi, a unei întregi vieţi pregătite pentru
normala tihnă şi .rânduire personală, spre
a o înlocui cu o viaţă destinată numai luptei
pentru neam, gata oricând de moarte.

Acest duh al niarei, definitivei şi neîm¬
păcatei rupturi — ruptură de înstrăinata
generaţie veche şi ruptură de o viaţă per¬
sonală orientată, chiar şi numai parţial,
de interesul personal, îndoită ruptură in¬
dispensabilă unei lupte eroice de totală pri¬
menire a unei vieţi obşteşti — a fost apor¬
tul nostru sufletesc original în această miş¬
care naţională, la începuturile ei de acum
10 ani.

Nu cred că va nega cineva această si-
situaţie de acu-s 10 ani, care concretizează
două lumi deosebite, în germen: lumea re¬
formei naţionale de metodă căldicică, pe
cale democratico-parlamentară, incapabilă
de a face faţă volniciilor guvernamentale
şi incapabilă de a sgudui adâncurile sufle¬
teşti ale neamului spre a-l ridica la lupta
decisivă, — şi lumea eroică a revoluţiei spi¬
rituale şi morale a naţiunii luptătoare, por¬
nite pe calea fără întoarcere care n’are
decât două ieşiri: moartea sau victoria.

Ion Moţa despre; Problema înstrăi¬
nării presei?

(„Calea Nouă", No. 3, 1 Febr.''1937)

„înainte de orice program de detailate
soluţii, înainte de orice preocupări de re¬
construcţie, primează problema bătăliei şi a
biruinţei. Să nu ne pierdem efortul în a face
istoria trecutului, arătând ce era presa şi
puterea românească altădată, plângând si¬
tuaţia actuală şi raţionând asupra consecin¬
ţelor viitoare ale acestei situaţii. Am trecut
cu toţii de faza aceasta documentară şi in¬
formativă. Suntem convinşi mai mult decât

trebue despre nenorocirea în care ne sba-
tem.

O să ne întrebăm ce jertfă suntem gata
să dăm pentru a scljimba aceste nenorocite
situaţii, să ne întrebăm dacă suntem gata să
ne încălcăm interesele egoiste pentru a ne
avanta, gata de rnoarte, într'o luptă deci-

^ivă, sub o bună, vitejească şi cinstită co-

mandă .

înţelesul plecăreî noastre în Spania

„Cuvântul Argeşului" No. 25-27 Dec, 1936)

E oare cu adevărat străin pământul a-
cesta al Spaniei spre care mergem astăzi
cu atâta dragoste şi avânt, noi legionarii
cari totuşi iubim mal presus de orice pă¬
mântul nostru strămoşesc?

Iată azi când Dumnezeu a vrut să încerce
omenirea şi credinţa ei prin cea mai cum¬
plită primejdie şi suferinţă, aceea a năvălirii
sălbatice a comunismului diavolesc, asupra
întregei lumi, — astăzi atacul duşman fiind
deslănţuit pe front mondial (în toate ţările
lumii deopotrivă), trebue ca şi apărarea
creştină să fie tot pe plan mondial, (adică
printr’o înţelegere de luptă între toate ţă¬
rile împotriva comunismului).

In semnul acestei uniri a creştinătăţii
pentru apărarea sfintei Cruci, plecăm astăzi
spre pământul spaniol care nu mai este un
pământ străin pentru noi, deoarece de soar¬
ta bătăliei care se desfăşoară acum acolo,
va atârna mult însăşi fericirea ţării noastre.

De va cădea Crucea la pământ în Spania,
se vor clătina temeliile ei şi în România
iar comunismul, dacă ar fi biruitor azi
acolo, se va năpusti mâine asupra noastră.

De aceea inima noastră nu stă străină în
în faţa durerii de azi a Spaniei. Ne e dragă
soarta Spaniei de astăzi, iar pământul ei,
spre care mergem, nu e pentru inimile noas¬
tre un pământ străin. Căci nu poate fi
străin pentru noi un pământ pe care se ho¬
tărăşte şi soarta poporului nostru româ¬
nesc.

De aceea. Români, trimiteţi cu toţi îm¬
preună cu noi, o părticică a inimii voastre
în Spania, să stea acolo de veghe pentru
viitorul copiilor voştri şi pentru apărarea
pământului nostru românesc.

Scrisoarea lui Ion I. Moţa către
părinţii săi

Pe vaporul .,Monte Olivia"
spre Portugalia. 1 Dec. 1936.

(„Libertatea", Nr. 38—39, anul 33)

La riscul nostru, la jertfa noastră din
dragoste pentru Hristos, vom fi fericiţi a

afla ca şi ai noştri ian parte prin hârbâţia
de a trece prin câteva zile grele, şi a nu nc
lăsa copleşiţi căci ar părea că ne-au făcut
să uităm datorinţa noastră către Dumnezeu,
in al cărui obraz se trage azi cu mitraliera,
şi datorinţa faţă de neamul nostru, a cărui
soartă atârnă şi ea atât de mult de lupta
hotărâtoare care se desfăşoară azi in Spa¬
nia...

Trebue sa mai adaug, spre a inlatura ori¬
ce judecăţi greşite, că eu n’arii fost trimis
de nimenea în Spania ca să i-se facă vre-o
răspundere pentru asta, ci că eu singur am
avut, cel dintâi, gândul şi dorinţa de a lua
parte la aceste lupte, pentru care am cerut
şi am primit aprobarea şefului nostru, măr¬
ginind el aceasta aprobare la numai o lună
de zile. Nici odată n'aşi fi primit să fiu
înlocuit prin alt cineva, căci sufletul meu îmi
cerea şi-mi cere împlinirea acestei datorii,
pe care am şi dus-o la împlinire. Nu e
adevărat, ce spuneau unii, că, rămas în
ţară, puteam fi mai de folos, şi eu şi soţii
câţi am luat acest drum, — luptei de acasă.
Biruinţa morală pe care noi o vom câştiga
în Spania, — cu ori ce jertfe!, — va fi mai
mare pentru lupta naţională, decât tot ce-
am mai putea face în restul vieţii noastre,-
ba şi dincolo de ea... Acesta e adevărul.

Omul doar nu a fost născut pentru 'a trăi-
numai decât un număr nu ştiu cât de ani, ^
ci pentru a se apropia de Dumnezeu prin
faptele vieţii sale!

Esenţialul

(„Cuvântul Studenţesc" No 6, Aprilie 1935

Un Congres General Studenţesc, trebue
să fie nu numai ocaziunea de afirmare a
studenţimii în raport cu adversarii idea- '
lurilor sale, ori prilejul de a fixa încă odată '
aceste idealuri, dar el trebue să constitiie
şi o verificare interioară sufletească, o exa¬
minare a capacităţii lăuntrice a studentului "
luptător, o preocupare a studenţimii de
propria ei structură interioară, revizuind şi
îndrumând această structură spirituală în
aşa fel. încât ea să corespundă cerinţelor;
luptei şi să asigure victoria idealurilor stu¬
denţeşti.

c ţ.; ^ rs~' si

*-•* ii ^ -■''dîx'-:**

^ t.-.* ■“' ' '’î rr,-’ '"■ «* £ C^t-

.:' ciTi s <ars:1f:"-z*t ""rfrsTtî

î 5 *— *-* î' rST'G

-îiu; f: c-'r:-; ^e era:

.-^JSh*-';^ V .\' f ■'•'^ C^'^~- ^ f <*»- ’

-a /w rf *««- hsxsi s'L'. z.^ c-ŢCisr:.' r^dS-
'r:-e±: âe .?as;2£3:. pceire £ ercit
ixaf ^arer» iL szm cie c2r-£, 52 S
v^-<::-;t i es rri fsri 2 § eirearec, ^nse*
i j ..psâs* 6£' csre :::: ^ jzzt €ii?t£ :■

?*'î .-r Ti s aăc'a’sriksr sîKStee^j. Ittzlz
tm-zr-si i ezic-ass.';: perse-r2- i'iEresedj

? e'-jr Tc^c uir w-2 ^~<.^ -2-^

^ .ţ-ş .îrv: ^<ttt' : iefjrr'j. -r- rs; rj-

r r ri er':^^s~ îreciîor> ^
ri:':-- "i ;:£"■£ iT:> 55 :ri e^irve'Ta’â ca.'ie cj
T.- ea- pe at &:.‘ra r’^r. 5: trzDc.i iirpoacc.
pc rar«^€ d-rrr c-*€^ jerrfei pe::îra
i-Sik 2.'*3~£- pc'trj b^seie Xearedu;’. per-
îr- s-'r^res D-'r-ezea-

cac2 rep dodî'isţn^ !e;p!a <}e
fzptei; di £ 'J n sLzz^pTi izîzres^e per-

a ~t** ~ OffiCSî C< eZ-riPc^xi^iî^ —xizecî ÎOStiC
—e^fzrLîi lOSîlri rne-'-ossE, toste Cocsres^'^
T>&2s;r? sfirr-îztîre îu: rw adiice oid o
biredz^^ ci irs" rcnăije 12 istoffie doar
"t; 2 czrsdinzs i 2 şil 2 îi£ tnssî şese-

ZiTTiT-iZjeZ i 3^ 23 02 ^2 23022ÎiC^

tictar^'rd znrs^or.

rs-m ţ-zî 4 d&ci

«r~

nc r*/-',
ti

idr’.t^- eczîri £ s-’’r^: C2 ecocroc tzrzl-Z^

'^rrrirjtiZ. pi cari o riseei. rerr-gj cir sciasrz
t'.îîcîdic--r2rt 5^iirc£-2sc£ pcsîc t^şci lir-
* 2 . Stiiir: Ricrl''

Câai ;e spspt r£d2:eîiî]r'j- tlj ceş—^r.

d^-m TJ' rf-; %arj W~B,

^ ii-s ii3 rr 2;s5 b:-

r C3 j£rti2 *i 3 r£

sî cird porafefî; «
T rirâ 2 rs^î cr are^^rs

T«:r:r'Ti ier^rlT r- rrrzpe z;cf o ^foiala că
ecrţ; T t'ji T. f-3r;2 r-< cari 3:ki o Tp-r:rq
'ir-îshrt rîî r pseii iîrci

S»- ^ ri,- it '>r /f fvr'-'k’a//

^ dlî>>zj 12 Cir2 TZU fcr-

dreirrcii cL —a: br^s izfS L'^str;:-
ren <Ss •::;ţ^ ~^- , 3 ^^ taroîrl'e

iŢ i ^:.i^ nosiiiri fejui^!

^ & j-UTi cx “c î2 CTîtă

^^•a;-.r€a 2 ::;=^' câr-d v rj, .

zrrr r.iajî^ căz::;;; drep^je

wS c tz. jreoniL \z\-2~zr '-picJor jo-

1 ; £1 i-2pi^î:;r £l^?rî0j^i
J2;2 u ->ţ, --

P*">a ar^aî^s >Htiă ^

Cxtr-^ a Moc.: rosfr. s.rew li

-^. .tfT _2ii r0*j j-—fst <4<'^ '-

1 -4 ' ^ *50

di or ^ pj,^.

hîrădje;

PfcSBgîi din testamentul Iui Ion Moţa
către Căpitan

JL.z^. Carzdîa, cj toî elznul şi toată fc-
ricîr£ 2 - pertra Hiistos şi Legitnie- Xu cer
EîC rzsp'stâ, rid urnic, d doar hirijirţa.

Iţi ETiz ocTotirez kd Dairnczea şi bi-
rzlrţt cât nai aprepistâ. Siint feridt, şi
rve?" tsciTDs CC această iZîdti^îre, că arc
arc^ ‘s^2 a > <* 22 ^ coiccaraa ta, dc a

12 îr^a^ şi da a ta seni. Căci ta eşti
CapetasMii: 7>2cr şi greşii, şi ca ştii şi ca mi
ftîi- Isrîz-rzL X ar: greşit insă niciodată
liercic caid na: sircara fîda ităţi îagionara şi
î.daiitaţii ra ă da tira, Capîîaruî. X am făcut
dastai pesiiTi; Lagitma hi u!ti2r2ii ari , dar
am crezut «i crad in tine şi faţă de această
aacizţâ s ai păcătuit rreodaîă nici ia caa
acsi ascursă cjtă a suflatului meu—

$. să faci, răi Cerreiiu, dir ţara noastră
o ţară fruroasă ca ar soare, şi puternică şi
escîiltatcar de Dumiiezeîi!

Primeşte, Doamne, jerfa aceasta, intru jenfJmcul Tâa cel iraj pre sus
de cerun- şt „trimite-ne uouâ darul prea sfântului T<.u Duh.

ClarA. liKirlâ, luminoasă, nsifol iio .iparo
I 10 II .1 astazi, diipa săvârşirea ci, viafi Ini
V^asilc Marin

Infr’adcvâr dacâ in qcnoralia Ini a in-
trnpal cineva luciditatea, intciiqcnta, stă¬
pânirea de sine, voinţa calină, ironia mnş-

înl'ana Grivifa. Liceul la inccpnt la Sf.
Sava şl la sfârşit la Gli. Şincai.

Copilul fusese vioi, neastâmpărat, sbnr-
dalnic, adolescentul păstrase vioiciunea, de¬
venise' insa reţinui, sobru, ironic. Din liceu
i se deşteptase pofta de citit. Citise mnll,

ungi tamarazi,

26 Dfc. 1936 VASILE MARIN

(Scriioare de pe frontul Spaniol)

“I*®' îndoială că acela a losf

• ^ 29 Ianuarie 190^ fiu al

drrtn'a" “i" ni unei ardelene

-«n, ni*, ,i.aM« „L ,®

Soonla primara a facut-o in comuna sub-

de toâirh?" orice adolesce.

avei n'r ° desluşise reped

vea pasiunea problemelor de ideoloqie
de practică politică. ut^oiogie

in^clas^T Pn când eram in.

C ® şoptea de liceu iar el slude,

Era ,n toamna lui 1923 Ne intâlneam ^
dos. de doua-trei ori pc săptămână,

odaia unui prieten coiniin care locuia la
mine, Nicu Carandino.

Se formase nn mic cenaclu in care în a-
fara de Marin, de Carandino, de mine, mai
luau parte: N. N. Mathecscii, Mircca Elia-
de, Ion Angliei, Ballan, Petişor Viforcanu
ş. a. m. d.

Duminica după masă ne intruneam în-
tr’iin fel de şedinţă solemnă. Unul din noi
citea o lucr.are şi apoi urmau discuţii a-
prinsc.

o <irac|oste şi o inţclegere (leosebită pentru
Bălcescii Bine înţeles doctrinarii naţiona-
lismtiliii românesc Emincscii, Aurel I'o-
povici, lorga, A. C. Ciiza ii erau şi mai
apropiaţi.

Mi-aduc aminte de furtuna stârnita in
micul nostru cenaclu de o altă lucrare de a
lui asupra operii lui Paulescu.

Dintre străini trecuse prin marxism şi
mai ales prin maurrasism. Să nu se creada
insă că Vasile Marin avea o cultură exclusiv

Vasilc Marin, comandant al taberii Hotarele 1936.

,Noi legionarii lui Codreanu, din muncă ne-am tâcut un crez".

Îmi amintesc şi acum prima „lucrare” a
lui Marin; dacă memoria nu mă înşeală se
numea „Pamfletarii reacţionari francezi”.
Ne-a vorbit despre Lcon Bloy şi despre
Lcon Daudet.

La nouăsprezece ani Vasile Marin era
un om format. Avea o maturitate de gân¬
dire, o siguranţă, o precizie la care noi
nu ajunsesem încă. Bazele culturii sale erau
deasemenea puse. Clasicii şi modernii lite¬
raturii noastre îi erau familiari, avea însă

politică. Iubea frumosul, li placea un vers
armonios, o pagină subtilă, o sonată de Bec-
tliovcn, un peisagiu florentin, o catedrală
gotică.

Exista in Marin o puternică tendinţa es¬
tetică. Înţelegea frumosul nu tuuriai în lite¬
ratură, în artă, în muzică, ci şi în viaţă.

In articolele lui, in cartea lui, în cuvân¬
tările lui îl urmărea gândul nu numai de
a scrie sau a vorbi just ci şi frumos.

Ne vom aminti întotdeauna cu toţii, cei

Ct I-am aurit, una din ulflmcîc Iul pîedoarfi,
aceia de la Braşov. Acolo şi*a daf mfr a-
devâr toaW mflsura înţelegere, arniimenfare
impeeahiifl. ironie finâ. suflet, timdă le¬
gionari. talent, imens talent şi o desăvârşiţi

armonie formală. .. x . 4 .,

După ce a terminat, a urmat o clipă de
tăcere, un moment de reculegere solemnă,
ca după un concert de orgă intr’o catedrală
gotică.

Intre timp Marin fusese ales preşedinte
al Cercului Studenţilor llfovenl. Mişcarea
studenţească era in toiu şi cu temperamentul
său de luptător Marin se azvârli în ca. Con-
tribuc Ia mişcarea antisemită în facultatea
de drept, ţine conferinţe pe la ateneele
populare, pleacă în fruntea echipelor stu¬
denţeşti prin judeţ.

In 1926 îşi face armata la şcoala mili¬
tară de infanterie din Bucureşti. Peste un

„Cei ce au cizut ucifi de gloanţele duşmane,
„Pişesc In rind cu cel ce au ramas.

Dar nu numai inteligenţa, judecata, c
tura îi erau formate în 1923 ci şi lin
mari sufleteşti şi intelectuale.

pa de pe atunci, naţionalist şi anti
mit Răspundea lucid, ironic, sigur, as
tur lor pe care unii le dădeau naţiona
mulul său intransigent

an iese sublocotenent şi termină licenţa în
drept.

Cu aceasta, prima perioadă a formaţiei lui
poate fi socotită ca terminată. Acum se
azvârlă in lupta vieţii.

Tânărul licenţiat în drept, se apucă de
avocatură şi intră secretar la d-1 Ion Lugo-
jeanu, astăzi ministru al României Ia Roma^

^ l

tiduliil naţional-ţărâncsc. Fireşte^ strâCi”
tele însuşiri de inteligenţă, talenrtTr't
politic, pe care le poseda Vasile Marin n .
puteau trece neobservate. Dcaceia carul
peste un an. naţional-ţărăniştii vin la nu-
vern, d-1 Lugojeanu ajungând subsecretar
de stat la preşidenţia onsiliului Vasile
Marin devine şeful său de cabinet
Aici Marin desfăşoară alte două calităţi

muşcător de

lii roL 4 gazetarii îi arătau stimă

liimo ^ I autoritate. Ca foarte multă

fnTro "fisiunea şi în puterea crea-

partidului naţional-ţărănesc. Asta
se petrecea prin 1929—19.30. Dar cu luci-

itatea care-1 caracteriza deziluzia a venit
repede.

In 1931, dându-şi demisia din postul de
şct (le cabinet, e numit avocat în conten-

VasUc Marin şi Sterie Ciumeti la Închisoarea jilava 1933.
Jtibtti camarazi, ne închinăm jertjet voastre.

)crsonalitâtii sale: autoritate şi putere
luncă.

fost iarăşi o perioadă în care tie-am
t mult. Eu eram pe atunci secretar de
:tiG al „Vremii” şi in aceasta calitate
d intrarea liberă, veneam foarte nes

ameră. Ne întâlneam aproape zilmc p
. ._ .^.. 1 * An „nfhă. Era. ca

ciosul ministerului de industrie şi comerţ.
Tot atunci face o călătorie în străinătate

prin Franţa şi Italia. . , . x

In tot acest timp Marin, înscris la docto¬
rat la Facultatea de Drept din Bucureşti^
trece cu strălucire examenele şi-şi pregă¬
teşte teza.

Teza şi'O susţine în 1932 cu lucrarea
„Fascismul”. E proclamat „doctor în drept".

. ^ •

( nrfoa Ini J^asr-^rtwl" csfo o priviro a-
supra orpani-irci lonsfifiifionalc a statului
wrporativ italian. Primul capitol c dedicat
tiripinci doctrinei fasciste şi doctrinei în¬
săşi Marin defineşte şi precizează aportul
fmreticienilor statului. Hcpel, Trcitsclike.
Ihering, Gierkc, Leon Duguit, Georges So-
rel, in concepţia fascistă a statului. Ur¬
mează apoi o scurtă expunere istorică a
etapelor de organizare constituţională a
noului stat italian fascist. „Statutul din
1848 acordat de Regele Carol flibert Pie¬
montului şi extins apoi asupra intregei
Italii şi celebra „Cartă a Muncii” sunt sis¬
tematic analizate.

După trecerea in revistă a principiilor,
autorul purcede Ia cercetarea institutiunilor
constituţionale. Rând pe rând sunt cercetate :
rolul Coroanei, a guvernului, a reprezen¬
tantei politice (Camera şi Senatul), a par¬
tidului fascist, a marelui consiliu fascist şi
a consiliului naţional al Corporaţiilor.

Un capitol cu totul original este acela
dedicat raporturilor de suveranitate dintre
Italia şi Vatican.

Studiul se sfârşeşte cu o analiză a regi¬
mului datoriilor şi drepturilor publice indi¬
viduale şi a regimului presei.

„Fascismul” lui Vasile Marin a fost prima
şi a rămas până astăzi ultima lucrare care
infăţişează compleqt şi sistematic publicului
românesc statul fascist.

Deşi lucrată în limitele şi după tipicul
unei teze de doctorat, cartea vădeşte o
puternică personalitate.

Originală, inteligentă, vie, judicioasă o-
pere e reprezentativă pentru spiritul său.

In toamna anului 1932 începe ultima
etapă a vieţii lui Vasile Marin. întâlneşte
înţelege, se integrează Legiunei. De acum’
încolo admirabila sa inteligenţă, puterea sa
de munca, cinstea sa sufletească, entuzias¬
mul său, ei îi vor fi dedicate.

Pentru Legiune a trăit, a gândit, a lup¬
tat a suferit şi a murit Vasile Marin
Intra m Legiune în Octombrie sau No-

S vT.d ^^"’n“ înaintea

lui Vladimy Dumitrescu, Ion Victor Vojen

ConstTnT'lr Cristescu. Alexandru’

iioS • ^°"®scu, a nucleului cu-

S' Tnrl "«mele de grupul

„ma . începând din Ianuarie 1933 Marin

3 ^

m'asal are m voie in vremurile acestea dâ
oameni tragici şi sintetici". Vasile Marin
şi-a definit a tfel de la început rostul în
Lcgiime şi măreţia sfârşitului.

Au urmat apoi rând pe rând „Naţiunea
împotriva Starului de import" („Axa” No.
6), „Intre democraţie şi statul totalitar"
(„Axa” No. 8), „Generaţia nouă şi Statul
etic" („Axa” No. 9), „Sfârşitul erei demo¬
crate" („Axa” No. 12), „Sabatul democra¬
ţiei" („Axa” No. 13), „Răboj" (,,Axa”
No. 18) din care citez minunatul sfârşit:
„Revărsarea apelor tinereţii va inunda lu¬
mea cea veche, invăluind-o în mâlul rege¬
nerator şi dătător de roade noui. E Nilul
tinereţii creatoare". In No. 19 al „Axei” un
mare articol: „De la formalismul demo¬
cratic la naţionalismul constructiv". „Mitul
corporatist" („Axa” No. 20). „Extremismul
de dreapta" („Axa" No. 21).

Articolele lui, strânse laolaltă, formează
un adevărat manual asupra problemei statu¬
lui şi a elitelor. In ele regăsim pe Vasile
Marin din carte şi din viaţă. O dialectică
viguroasă, o argumentare strânsă, o iu¬
ţeală în scris colorată cu epitete tari, cu
vorbe sfredelitoare, cu formule plastice.

Timp de un an, cât a trăit ,,Axa”, am
lucrat cu toţii împreună. Fireşte au fost
şi mici frecuşuri, mici ciocniri, cum sfe în¬
tâmplă între oameni chiar când sunt le¬
gionari, dar toate le-am lichidat între noi,
în „cuibul” nostru, conştienţi că peste orice
trecătoare chestiuni personale trebue să
servin Legiunea şi Căpitanul.

Activitatea legionară a lui Marin nu se
mărgineşte însă numai la condei. Ca avocat
aduce, fără exagerare, imense servicii Le¬
giunii. Ne amintim cu toţii ce a însemnat
primăvara şi vara lui 1933. Guvernul Vaida,
împins de finanţa şi presa jidovească, nu
îndrăznea să ne dizolve dar pornise împo¬
triva noastră o luptă de distrugere.

Calomnii, ofense, insulte, lovituri, schin¬
giuiri, arestări arbitrare se abăteau asupra
noastră^ Pe urmă. deşi înduram — din or-
dinul Căpitanului — cu resemnare orice
lovitura, tot noi eram daţi în judecată. Pro-
cesele se purcedau de la un capăt la altul

rhirn^J ^ 3l ţării era

chemat sa apere „avocatul Legiunii” Vasile

Se căsătorise de curând-în Februarie-

^tia /'na-Maria Ropală.

Soţid a semana par’că şi la fizic dar mai

a cs la moral. O fiinţă nu prea înaltă, dar
bine legata, vie, sburdalnică, cu ochi sfre-

flclitori, glumeaţă, sclipitor de intciiuenfă
şi care topea parcă întreaga lume fntr’^
privire atunci când se uita la „Vasia” al e^

La prima chemare Marin îşi lăsa ZZ
de care era atat de legat, şi pornea. Peîte^
zi doua venea, ca un buletin de victorie
vestea achitam pe care o izbândise. ’

Intre 24 Mai şi 15 Iulie 1933 a pledat
şi a biruit a Rădăuţi, la Caransebeş,
Arad - când chemat telegrafic de Căpitanul
a aparat „echipa morţii” care avea in frunte
pe Sterie Ciuinetţi şi Nlckg Constantines-
cu — la Alba-Iulia, la Piteşti.

I se dusese faima în Legiune!

Dar au venit zilele grele ale prigoanei

Candidat al „Grupării Corneliu Zelea
Codreanu ’ la Arad, la Târnava-Mare la
Turda, Vasile Marin străbate în fruntea
echipelor legionare jumătate Ardealul.

Intrat insă de curând la „Cuvântul” Ma¬
rin găseşte prilejul ca, în toiul luptei, să ne
dăruiască alte câteva minunate articole.

Dizolvarea Gărzii de Fier îl surprinde
la Sighişoara, e arestat, adus la Bucureşti,
ţinut o zi la prefectura poliţiei şi apoi —
în dimineaţa zilei de 13 Decembrie — adus
la Jilava. Mi-aduc aminte că abia se des-
zăvorise uşa cazematei şi Marin, Alecu Can-
tacuzino, Giurgea-Negrileşti şi-au făcut in¬
trarea. După o primire triumfală, îmbră¬
ţişări, întrebări şi răspunsuri, au fost in¬
stalaţi toţi trei pe patul comun din-faţa
noastră.

Marin la închisoare era neschimbat. Calm,
veşnic surâzător, judecând cu obişnuita lui
agerime situaţia, era sigur de victorie.

Din iniţiativa lui Moţa am scris de la
Jilava ultimul număr — No. 24 — al „A.xei”.
Ghemuiţi pe paturile comune Ion Moţa,
Vasile Marin, Părintele Georgescu-Edineţi,
eu, ne-am scris articolele şi le-am expediat
a doua zi lui Ion Belgea prin legionarul
Stoenescu — mi se pare — care a fost eli¬
berat. A ascuns articolele în încălţăminte
şi le-a dus la destinaţie, iar ,,Axa” noastră
a putut astfel să apară pentru ultima dată.

Articolele noastre au fost nesemnate, de
aceia e poate bine pentru istoria legio¬
nară să precizez cine le-a scris pe fiecare.

Moţa a scris articolul „Arestarea — act
de guvernământ?". Părintele Georgescu-
Edineţi articolul „Mântuirea". Vasile Marin
un lung articol de doctrină „Statul burghez
şi Mişcarea naţională", iar cu două articole
scurte: „Călăul Titulescu" şi „După dizol¬
varea Gărzii de Fier".

Am stat zece zile împreună, până
Decembrie, apoi nouă tuturor ne-au dat
drumul, iar pe Ion Moţa, Vasile Marin şi

perSerr""'" **-“"'* 9' tfugicii im-

Pl>a^''la“chiS''"''

® viaţă,
credinţa lor în

'-apitan şi m Legiune.

După moartea lui Duca, asemeni lui
moţa. Alexandru Cantacuzino. Andrei lo-
nescu. Marin izbuteşte să nu fie arestat.
(Moţa va fi arestat abea in Februarie). Sta
ascuns vre-o două luni şi apoi — în preajma
procesului — iese la iveală şi se pune pe
lucru. Aleargă peste tot, se informează, in¬
formează, organizează apărarea, vorbeşte
cu oamenii politici ce vor depune ca mar¬
tori în proces, caută să ne procure bani, stu¬
diază dosarele.

La proces e la postul său pe banca apă¬
rării. In sfaturile noastre intime cu Căpi¬
tanul, Moţa, bădia llie Gârneaţă, domnul
Clime, Banea, Virgil lonescu. Alexandru
Cantacuzino, mintea lui ageră, sufletul lui
curat, găsesc întotdeauna calea cea bună de
urmat in grozava încercare prin care trecea
mişcarea legionară.

Insfârşit suntem achitaţi.

Legiunea îşi reia viaţa şi Vasile Marin
activitatea în cadrul mişcării.

La Giuleşti, în grădina în veci neuita¬
tului Didi Micescu, se redeschide prima
tabără legionară. Marin işi face o mică
colibă şi se instalează acolo. Lucrează cot
la cot cu cei mai tineri legionari, e de mai
multe ori ofiţer de serviciu.

In cursul anului 1934—1935 mersul miş¬
cării legionare e mai potolit. Deaceia şi
activitatea tuturor e mai redusă.

Marin ţine conferinţe la sediu, scrie câ¬
teva articole în „Cuvântul Studenţesc” sub
pseudonim, pledează cu aceiaşi strălucire în
procesele legionare.

Dar vine vara lui 1935, mişcarea por¬
neşte din nou vijelioasă înainte, taberile
şi şantierele noastre se întind pe întreg
cuprinsul ţării.

La Carmen-Sylva Căpitanul cu o mână
de legionari şi de legionare a pornit — în
nişte văgăuni pline de ciulini — tabăra ce
avea să ajungă celebră.

In dimineaţa zilei de 19 Iulie 1935 por¬
neam cu Alecu Cantacuzino spre Carmen-
Sylva. La gară ne întâlnim cu Vasile Marin
şi Fleşeriu de^la Sibiu. Plecăm cu toţii
împreună plini de voe bună.

Marin stă zece zile în tabără şi conduce

f^âcMp» . Eu ji CB Virgil looescu,

f«i^ îss târziu, lucrim sun c.f.^iTcle lui.

Echipe tai V.arin termină cb sucoes şo-
«ace isr Câpuafiut drept răsp:33 ne dă..

âtc o tragi.

Ce ¥oe tuni ce răi, ce cftcf <fe foacă ne
stăpânea pe lo(i când oe mt.niearrj seara
doianeh ohos.te pe p3.Tăntul gol. sub aco-
penşu! de scândun atea ridicat cu o sc'iioî-
Pt dă? botezat pocnpos Jlotel Hei ona'.

Aii Vasile rr^i. doe se gândea pe atunci,
când şedeam la ta fas «rile cu lună şi au-
zeam ra!uhle sparcăndu-se uşor de ţărm.
că vd pleca să mori departe de ta'a ta pe
care atât o iuţeai, departe de valuriJe .Hăiii
.Negre in care iţi pâăcea să te bâlâceşti. de-
parte de munţii tăi pe care cu atâta dra-
goate 3 colindaseşi alături de duduia Bobg.
tocmai Ia Majada.VMida.

La 2Ş Iulie — dacă nu xâ înşel — Lntr’o
Duxiaicâ, fn cadrul unei mari solemnităţi

legionare. Căpitanul inalţă pe Vasile Marin
la gradai de Comandant Leg onor.

Peste o lunâ, m Septembrie 1955, Co-
candantul Legiorar V'asiie .Aarin preia con¬
ducerea organizaţiei judeţului Ilfor.

S^eînâ grea, ingrată, mtr’un judeţ po-
htidanizat, în care spiritul legionar cu a-
oeroe îşi croeşte drumul.

Dar pe Aarin greutăţile nu-I sperie Pâ-
bTim de duhul legionar el şte că trefcue să
tiruiască. Şi ra birui!

Intr’un an izbtiteşte să creeze câtera so-

^ J^nare şi realizează minunata
tafcâră de Is Hotarele.

^ Academie legio-
narâ. Tabăra aceasta ra rămâne în istoria

noastre ca un model de organizare
sistema icâ şi de
spirit legionar.

timp .^in ^Curantul Sto-

te .^1^1 Strămoşesc", la ,Jîe-

cu Tih Cir’ ™ -Viartie 1935, împreună
OJ CA. Goro^anu serjate „Vestitwii"

. condeele de Ia .Axa** se rco^esc
®nooa reristă legionară, plus cei 'Veniţi

noastre: Puiu

<le cenzură. ~ sugru.mată

rei*^" o petrere la Hre

*•*. apoj m «nunţi, la Diu»-»»ă^ - •
Toamna işj rtr.

Ow M )• ’-i in ludet

N'u mai are astâmpăr, vrea să plece şi
el în Spania, rrea sâ plece cu orice preţ.

Se roagă de Căpitan — el care nu se ru¬
gase şi nu ceruse nimănui nimic, .licio-
dati — insistă să fie lăsat să plece. Căpi¬
tanul SC codeşte, nu sunt destui hani. Atunci
.Viarin din sărăca Iui din apriga, din a-
mamica lui sărăde găseşte cinci mii de
lei, SC împrumută cu dnd mii de lei U
aduce Ia sediu şi cere sâ i se dea voe şi
lui să plece. Cu ironia lui amară spune
domnului General: „Vreau să fia al şapte¬
lea sicriu*'.

De CC roia să plece Vasile Marin? Ce îl
mâna? Cinc-1 cbema?

Nc-a spus-o în cele căte’.a rânduri din
scrisoarea adresată soţiei sale la 23 Noem-
brie 1936:

r^'am făcut actul acesta din disperare
sau aventură ci perfect lucid. Era o datorie
de onoare care apăsa pe umerii generafiei
noastre. L'am făcut cu acelaş drag ca şi cum
ar fi fost vorba de ţara mea".

Iată de CC a mit să plece Comandantul
Legionar Vasile Marin. Iată ultimele lui
gOTduri de o simplitate, o măreţie, o no-
tleţe antică.

A plecat împreună cu Moţa, a dormit in
acc*aş pat cu cl pe vapor, a stat in aceiaşi
cameră cu el la Toledo.

Intre aceşti doi oameni, atât de deosebiţi
ca^temperament. se mehegase o legătură
traţeasca, o legătură care pornea de atund,
ae la Jilava, de când stătuseră toţi trei
împreună cu Sterie Gumetti, o legătură
care avea să-i ducă îmbrăţişa^ in m^ânt.

sa s^ârş't viaţa Comandantului Le-

^ diăco’o de

cr^^\ ^ judecă sfârşitul

cred ca tre.vue să f;« mulţumit Căd a sfărsit

taikT trîlf r' mândru dar

inalz t. transfigurat de aedliţă

e WnT'^ 3 suferi

l deunăzi Căpitanul — dar

le^arul nu şi-a lămurit sie-si nu si^
fixat atitudinea în fata ^

laţlionar tf«â,rrsit ^

ţ^ile .Marin |i-a fuţaj atitudinea în fata

72'- ''«liata. ln“a Jte!

«-.-nai

jertfa lui şi sa *tim fi ^

pam de ; ţţ;» 1“^ * iarna, de-

P^atietatue 72222.

POLiHROaVlADE

Pasagii extrase din articolele publicate de Vasile Măria

aMorţii noştri

^.Cuvântul Argeşului* an I. No. 17. 20
Martie 19361.

Pământul reavan mângâiat de razele calde
ale soarelui din aceasta primăvară timpurie,
ne-a trimis in dar ghioceii albi ca spuma
şi violetele parfumate cu toată mircazraa
gliei şi a cerului. Nu flori, d suflete; sufle¬
tele morţilor noştri contopiţi cu ţărâna, cari
au învins incă odată materia şi au răzbit
până la noi, cu moartea pe moarte călcând....

Din pustiul morţii fizice, din sterpidunea
îngheţată a iemei ca şi in primăvara tre¬
cută, ca în toate primăverile ce vor reni
până Ia sfârşitul veacurilor, sufletele mor¬
ţilor noştri înfloresc şi ne zâmbesc parfumat,
in dmitire sau pe coline, din câmpurile in
cari au căzut fulgeraţi de gloanţele duşma¬
nilor sau din pădurile prin care au fost
purtaţi in lanţuri.

îngemănaţi cu eternitatea, morţii noştri
din lumea lor de dincolo, ne ocrotesc şi ne
îndreaptă paşii. Ei au realizat acolo, in
câmpiile Domnului, o altă legiune, şi ca
pe vremuri când erau fiinţe muritoare, sunt
camarazi. Camarazi de lupta, camarazi in
viaţa, camarazi in moarte Stau cot la cot.
umăr la umăr studentul Sterie Ciumetti.
muncitorul .Niţa Const, t-iranul Balaianu
Gînsf

Mormintele lor sunt pretutindeni; ele al-
catuesc punctele cardinale pentru geografia
spiritualităţii româneşti. La căpătâiul lor,
sub umbra crudt strămoşeşti, vin zilnic
pelerinii legionari ca să reinoiăscâ legă¬
mântul de jertfa şi să se împrospăteze cu
forţe noi de viaţă.

.McHţilor noştri le închinăm câteva clipe
de reculege în fiecare zi din viaţa noastra.
sub ocrotirea lor începem şedinţele in Gii-
burile noastre; pe ei ii invocăm şi sub scutul
lor pornim Ia luptă. Ei sunt izvorul de
viaţă eternă pentru sufletele noastre, pentru
miriţile noastre, pentru fetele noastre.

Purtăm cu toţii cămaşa ţesuta din firele
nevăzute ale jertfei lor. In taberile de muncă
frâirântâm pământul în care s’ai^mprixat
paşii lor şi duram cărămida zidirii unei
vieţi noi. din ţărâna stropită cu sângele lor.
Pe temelii fixate în eternitate prin sfintele
lor oase. ridicăm in cântec, pentru un mi¬
leniu. cetate mândra şi cuprinzătoare nea¬
mului românesc întreg.

Stat şi Cultură

(.Revista Mea*, an. 11. No. 1, Ianuarie

. Prin glasul generaţiei noastre, naţiunea
şi-a spus dela o vTeme răspicat cuvântul.
Ea cerc un stat al ei şi este dornică sâ se
afirme printr’o cultură de care sâ se mân¬
drească. Cu jurământ, pe margini deschise
de mormânt, pâtaţi de sângele rănilor noas¬
tre, din pragul negrelor închisori, ne-am
legat sa-i împlinim comanda. Din fiaeara
aprinsa la 1922 de generaţia Căpitanului,
ne-am aprins fiecare in suflet o luminiţa
care nu se va stinge până nu-i vom riadi
naţiunei un stat firesc şi pana nu o vom
înlesni sa strălucească printre celelalte po¬
poare, prin cultura sa. Şi aceasta se va
întâmpla neîndoios, in cadrul statului na-
ţional-creştin-românesc, legionar, de mâine.

Urmaşii Iui Eminescu

^Gmtratia nouă* st chi'imă numat
artf/j, cort infrup^asă un ideal nou
in înenii nt7huntt\ ori scoate măcar
ia iupniftâ o ideie xntală însemnată,
pe cart o ^^nemtie stabănoa^ă (^in¬
terimară*) o lăsase sd cadă in umbră.

Pc Moţa ram văzut o singură dată, în
primăvara anului trecut, când S. S. Pa¬
triarhul chemase la sfat o seamă de oameni
cu grijă de sufletul neamului. Totuşi, mi-au
rămas in minte şi chipul, şi cuvintele tână¬
rului. Vorbea răspicat, spunend numai ce
trebue. Se vedea bine că vorbeşte din su¬
flet, nu ca să se asculte vorbind....

Am simţit atunci deplin ce sunt şi cum
sunt oamenii reprezentativi din generaţia
nouă. Şi ara plecat cu mari speranţe, iar
nădejdea a sporit şi mai mult, când am
văzut pe oamenii cei noi, adunând in munţii
de la Predeal oasele ostaşilor morţi pentru
ştergerea hotarului şi zidindu-le mormânt
veşnic din piatra cărată pe braţele lor.
Aceeaşi impresie de sănătoasă înnoire am
căpătat-o mai târziu, când am văzut la
malul mării altă ceată de tineri, trăind în
sfânta disciplină a muncii de bună voc —
la fel cu schimnicii care işi petrec zilele în
post, rugăciune şi osteneală pentru păcatele
altora

Acuma, Moţa şi Marin au căzut, luptân
departe de hotarele ţării.

Cu CC gând?

L’au mărturisit chiar ci lămurit în ce
din urmă scrisoare;

,^u este adevărat.... că, rămaşi aci, im
Uam ft mai de folos, şi eu, şi toţi care a
luat acest drum — luptei de acasă. Biruinţ
^rala. pe care o vom câştiga in Spania (c

pentru lupt

naţională, de cât tot ce am mai putea fac

in restul \"eţii noastre — ba şi dincolo de
ea... .Acesta e adevărul".

Aşa dar, „biru'nţa morală"! Cu acest cu¬
get au plecat, ştiind bine că nu se vor mai
into .rcc de cât cu mănile pc piept.

Evident, o lume nouă s’a ivit pe pământul
ţării noastre. Românii adcvăra'i înţeleg de
CC e vorba... Totuşi, să ne fie iertat, ca
suprem omagiu faţă de inimoşii tineri, să
reamintim câteva împrejurări spre a înlesni

o preţuire mai c.xactâ a faptei lor.

Mai întâi, o constatare neplăcută: După
răsboiu, cuvântul „generaţie" ne împuiase
urechile... Ajunsese tot aşa de silnic la
auz, ca şi nerodul „culturalizare", autentic,
dinamic, proaspăt, mistic.... şi alte vorbe
terfelite de multă şi proastă întrebuinţare.
Toţi nechemaţii porniseră pc „cultura’i^arc",
erau „proaspeţi”, „dinamici", „autentici" şi
„mistici ’.... de ţi-era groaza să-i vezi, necum
sâ-i auzi ori să le mai citeşti şi scrisul.
Neputincioşi, dar ambiţioşi, snobii intelec¬
tuali vânturau zilnic formule importate din
bazarul cosmopolit, dându-sc drept lume
nouă in literatură, îi artă, in politică... peste
peste tot.

Realitatea e insa alta. Generaţiile unui
neam nu se despart după actul de naştere
sau calendar şi nici după etichete împru¬
mutate de aiurea. O generaţie nu este în
adevăr noua, de cât atunci când întru¬
pează un ideal nou in vieaţa naţiunei, ori
scoate măcgr la lumină o ideie vitală, pe

care o generaţie sidbanoaga o lăsase să
cada in umbră. Iar in privinţa aceasta, ne
putem da seama îndată că irozii mai sus
amintiţi, departe de a fi o generaţie nouă,
in sensul istoric al cuvântului, nu erau de
cât trista continuare a generaţiei care ii
precedase, pregătindu-i să primească tot
felul de mode internaţionale.

In adevăr, se ivise încă din secolul trecut
in viaţa poporului nostru o grea destinare.

De o parte, stau ncatinşi oamenii vechi
ai pământului, adică ţăranii — preţuitorii
drepţi ai ţărânei şi ai tradiţiei. Ei formau
adevărata aristocraţie a neamului şi o for¬
mează încă şi azi. In munţii Maramureşului
trăesc şi acum urmaşii lui Dragoş, Bogdan.
Bak... păstrând sub grinzile lor afumate di¬
plome de o vechime seculară. Aceeaşi si¬
gură aristocraţie o aflăm la „boerii" din
Ţara Făgăraşului, în Haţeg, la Moţi, la
Codreni, Vrânceni.... şi peste tot, unde omul
de sute şi sute de ani nu s'a depărtat de
ţărâna lui, cum nu se depărtează ghinda
de trunchiul stejarului.

De altă parte — dar tot aproape de
nobilimea cea mare a ţăranilor — mai ră¬
măseseră şi câţiva boeri de neam (nu corci¬
tură) legaţi şi aceia cu tot sufletul de tra¬
diţiile ţării.

In faţa lor insă. şi împotriva lor, se ridica
tot mai semeaţă o „pătură suprapusă”, cum
a botezat-o Eminescu, adică un element
dubios şi ca sânge, şi ca suflet, compus din
streini şi înstreinaţi. Fiind pământul nostru
„în calea răutăţilor” (vorba unui bătrân
cronicar), câţi venetici nu se pripăşiseră
printre noi! Neavând nici o „nîoştenire” de
păstrat, veneticul e totdeauna gata pe schim¬
bări: este democrat, progresist, liberal, re¬
voluţionar... după cum bate vântul. Vorba
cunoscută: „cc-am avut şi cc-am pierdut"!

lata de ce boierii cu bun simţ se uitau
la ţărănime, ca la un zid de aparare. Al-de
Alecu Forăscu a şi spus-o pe şleau în Di¬
vanul Ad-hoc: Mai bine lângă un ţăran
cu un car de minte, de cât alături de un
„bonjurist" cu o mână de învăţătură şi
înstreinat de neam. Dreaptă, foarte dreaptă
îngrijorare din partea tătrănilor, fiindcă
tocmai atunci începuse a se înteţi năvala
streinilor, adica Marea Invazie Evreiască,
iar alături de veneticii tot mai numeroşi
creştea şi numărul ..instreinaţilor", adică a
importatorilor de forme şi formule nouă,
adunate pe bulevardele Parisului, la Bal-
Mabil şi in alte capişte ale spoelii interna¬
ţionale Doamne, ce grijă pc Rosetaclie să

intemeieze „o religie fără Dumnezeu"! (D«-
ar şti Lunaciarski şi cei de la Komintern. .
cun: s’ar mai bucura!). Ce republică la
Ploeşti!... Ce înnoiri cu duiumul (unele pe
faţa, altele clandestine)!

Şi aşa, in această cumplită desbinare,
nc-a apucat 1878.

Noroc ca oamenii vechi erau incă mulţi
şi întregi. Ei şi-au făcut deplin datoria
năvălind de patru ori la asalt, in aceiaşi zi,
peste aceleaşi parapete, sămănatc cu tru¬
purile camarazilor morţi... Dar. în dosul
lor, streinii şi „instreinaţii” bcnchctuiau
acasă cu „mironosiţele" de care pomeneşte
Eminescu şi făceau afaceri „patriotice”, pc
când soldatul n’avca ce mânca şi cu ce se
îmbrăca, iar ghiulelele plesneau în gura
tonului. — Asa se înţelege pentru ce sufletul
genialului fx)ct s’a cutremurat de scârbă,
închinătorul de toate zilele la chipul lui
Ştefan Vodă şi al lui Mircea la Rovine,
n’a găsit un singur vers pentru acea epocă
de dureroasă rătăcire. (Noroc de ţărănime
şi de câţiva boeri vrednici, care au ţinut
sus steagul ţării... şi au biruit!).

Dar, după isbânda de la 1878, a urmat
o desbinare şi mai adâncă între pătura
supra-pusă şi adevăratul popor românesc.

In loc să ne purificăm şi să pregătim zi cu
zi „Ofensiva Naţională" pentru întregirea
hotarelor, a venit ghiftuirea şi destrăbă¬
larea. Lozinca cluburilor a fost; îmbogăţi¬
ţi-vă. Partidul a luat locul ţării. îmbuibaţii
n’au băgat de scamă nici măcar atât. că,
la fiecare zece ani, isbucnca câte o răscoală
ţărăneasca. Şi astfel, la 1907, nc-an> trezit
cu pârjolul cel marc, iar prevăzătorilor câr-
muitori nu le-a mai rămas atunci altă calc,
de cât să tragă cu tunul asupra satelor!..

In adevăr, păcătoasă privelişte! Un stat,
ale cărui hotare erau incă neintregite. să
fie cârmuit de o pătură din ce în ce mai
instreinată de neam, dar gata de alianţă cu
venetici pentru secătuirea pădurilor, isto¬
virea petrolului, cointeresare bancară, in¬
dustrială... indopându-se zilnic cu idei şi
formule cosmopolite. (Atât de mare ajunsese
orbirea. în cât nişte bieţi ameţiţi de nihilism
şi narodnism rusesc — un fel de bolşevici
înainte de bolşevism — ajunseseră isvor de
inspiraţie politică pentru cei de la cârma
ţării!).

Aşa se explica de ce pătură politică din
ajunul răstoiului mondial făcea la noi
impresia unei gloate fără busolă, un fel
de generaţie „interimară", menită să ţină doar

„„ibr.i (îflmânfniiii, pAn<. va veni al( rând de
oameni, mai conjNenti de inieresclc statniin.

♦

Insa pacatiil nu te pâsncjfe. Pe neaştep-
tale a isbucnit rd.sboiul. iar slăbiciunile
nil esit repede la iveală. Timp de doi ani,
până'la intrarea in luptă, cluburile parti¬
delor au dCA'cnit un viespar de iiif|*9* §*
ticălos târq de conştiinţe. Pe unii n ame¬
ţeau banii agenţilor de corupiic; pe a-t" ”
înnebuniseră patima personală sau de par¬
tid. Câte uri individuale nu s au îmbrăcat
atunci în mantia patriotismului! Anume co¬
rifei ai vieţii politice şi-au scliimbat de azi
pe mâne atitudinile în chestia externă, nu¬
mai pentru că adversarii lor ocuoaseră po¬
ziţii. unde nu mai încăpeau şi ei!

Astfel, răsboiul a început fără pregătire,
cu ruşinea de Ia Turtucaia şi a ajuns Ia
rana mortală a păcii de Ia laşi, iscălită Ia
Buftea. N’am avut parte să ne lipsească
măcar „mironosiţele” din dosul frontului şi
camuflarea la părţile sedentare a patrio¬
ţilor cu afaceri. Obraze subţiri nu s’au sfiit
să-şi arate civismul, luând comanda pom¬
pierilor şi a brutăriilor....

Noroc — din cer până in pământ noroc —
că mai rămăseseră încă neatinse două is-
bânzi morale:

inimosul avânt al trecerii peste Carpati
(cea mai înaltă manifestare de solidaritate
naţionala, de Ia arderea Sarmisegetuzei până
azi):

şi admirabila epopee de la Mărăşeşti,
cu strălucitele episoade de la Jiu, Robă-
neşti, Bălării, Topraisar, Mărăşti şi Cire-
şoaia.

Dar ce enorm contrast! Deoparte păcatul
şi păcătoş i, iar de altă parte biata g'oată
pcultătoare şi îndrăgostită de ţărâna ei,
jertfindu-se sub comanda ofiţerilor eroi,
care trăgeau de-avalma cu soldaţii, până
la ultima bandă de cartuşe şi murind cu
capul pe mitralieră.

Aci a fost tot norocul şi toată speranţa
de reînviere. De aici a eşit şi a doua tre¬
cere peste munţi şi intrarea în Buda-Pesta.

Dar. îndata după pace, molima luptelor
de partid a isbucnit cu o furie şi rnai
mare. Un imens val de streini s’a revărsat
asupra ţarii, iar numărul vânduţilor şi în-
stremaţilor a crescut an cu an. zi cu zi, ceas
cu ceas... mulţumită consiliilor de admi-

^ ^l^mocratiei de
elementele inter-
ationale (făţiş sau clandestin) n’au avut

sub talpa lor mai deplin poporul românesc.
In afacerea Skoda, lucrul sa dat pe faţă:
uii venetic a indrăsnit să arunce ca pe o pe¬
tică murdară, santinela aşezată cu arma Ia
baionetă lângă sipetele cu acte suspecte.

Dar n’a fost destul nici atâta. A venit
o dovadă şi mai grozavă: când oştirea
ţării sta neîmbrăcată şi fără armament, iar
funcţionarii statului nu primeau leafa cu
lunile, s’a găsit un guvern românesc (?),
care să dăruiască miliarde băncii falimen¬
tare a unui Evreu....

Atât de departe a ajuns după răsboiti
desbinarea între poporul românesc şi în-
streinaţii care il cârmuiau!

Din fericire, Eminescu nu murise; cei buni
ai neamului nu pieriseră toţi.

Din Ţara lui Horia, din Oltenia lui Tu-
dor, din marea Moldovă a Iui Ştefan Vodă...
şi de peste tot, tineretul rămas neîntinat s’a
trezit ca dintr’un somn de moarte.

Revelaţia cea mare pentru sufletul celor
' lipiţi de ţărâna acestei ţări a fost regă¬
sirea doctrinei aceluia care a adunat cel
dintâi congres pan-românesc Ia Piitna:

Câştigul cel mai mare.... experienţa pror
fundă şi urnit oare, petrecută cu noi, e a-
ceasta: am găsit cheia deslegării noastre
din tnlunerecul nedumeririlor; ea stă in
întoarcerea la isvoare: la Eminescu şi la
pilda luptătorilor noştri de altădată.

Congresul Studenţesc, Sibiu, Dechemvre, 1931.

Privind spre toţi cei buni de la Bălcescu
până la Eminescu, drumul mântuirii fusese
găsit. Tineretul şi-a dat seama că fatala
desbinare, pe care ne-a adus’o secolul al
19-lea şi invazia streinilor, trebue înlătu¬
rată. România trebue să fie de aici înainte
a Românilor şi numai a Românilor (dar a
Românilor adevăraţi, nu a celor care au
minţit, vânzându-se pe sub ascuns duşma¬
nilor).

Cetind şi recitind dureroasele pagini ale
lui Eminescu despre elementele parazitare
(mai,nouă şi mai vechi) tinerii au găsit pe
adevăratul lor educator.

Căci după ce poţi cunoaşte pe un peda¬
gog al naţiunii? Şi care e datoria Iui cea
dintâi?

E acesta: sa descopere centrul sistemului
sufletesc al generaţiei pe care o îndrumează
acestui sistem), adică idea car-
inală pentru care trebue să trăeşti, iar,
dacă e nevoe, să şi mori pentru ea. Idea
e aceasta:

Siă mântuim neamul românesc de sub apă¬
sarea streinilor şi instreinaţilor.

Regresiunea teritorială in tot lungul ho¬
tarelor, regresiunea demografică (in ce pri¬
veşte natalitatea, sănătatea şi omogeneita-
tea etnică) şi grozava regresiune economică
sunt acum fapte pozitive pentru conştiinţa
tuturor celor care au ochi să vadă şi urechi
să audă.

Tinerii dc azi (nu e vorba de cei amorţiţi
cu stupefiante fizice şi intelectuale), tiner-ii
adevăraţi îşi dau seama că pioporul nostru
nu e un copac atins de bătrâneţe, pe cale
să i SC usuce câteva ramuri, ci c atins de o
adâncă racilă chiar la rădăcină. Viermii
care ii rod măduva trebucsc aşa dar scoşi
repede şi aruncaţi... Nu mai e timp dc amâ¬
nare.

Dc aceea, generaţia dc azi este nu numai
nouă, dar şi decisivă. O aşteaptă sau o marc
onoare sau un blestem veşnic, dacă n’ar
birui.

Aşa au cugetat cei doi tineri eroi şi soţii
lor, care au mers să lupte pe pământ strein,
dar pentru o ideic fundamentală în viaţa pro¬
priului lor neam. i^rin rănile şi moartea lor,
ci au voit să dea semnalul unei supreme în¬
cordări din partea tuturor celor care mai
cred în viitorul României.

Acesta a fost înţelesul adânc al faptei
lor eroice.

Ştiu că generaţia veştedă de cri, precum
şi pscudo-tincretul cu ideologic dc bazar,
adevărata lui semnificare. Ca să-l lămurim
însă deplin, vom aminti ceva asemănător
din viaţa unei naţiuni cu o superlativă etică
naţională. înainte dc isbucnirca răsboiului
dintre Ruşi şi Japonezi, un ofiţer, urmaş al
vechilor Samurai, după ce a studiat foarte
de aproape imprcjurărilc din Extremul 0-
rient, a ajuns la concluzia că lupta dintre
Moscoviţi şi Japonia nu mai poate fi înlă¬
turată. Ca om dc arme, ofiţerul, după ce a
arătat tot ce trebue făcut pentru asigurarea
biruinţei, a scris un fel de testament, pe
care l-a înnaintat Şuvcranului său şi, ca
semn al convingerii, s’a sinucis — pentru
ca să asigure o exactă cântărire a mărturi¬
sirii sale.

Ceva asemănător au făcut şi cei doi
tineri, care s’au jertfit departe dc pământul
ţării lor. Murind de bună voc, ci au spus
răspicat:

Deschideţi ochii la amestecul streinilor
care vor strivi tot ce e românesc in Româ¬

nia, după cum strivesc toi ce r spaniol in
Spania.

Luaţi seama: după intregirea hotarelor, c
timpul să ut regim şi neamul, adunând pe
toţi Românii adevăraţi intr’iin singur mă-
nunchiu şi sub o singură cârmuire româ¬
nească şi monarhică. înlăturaţi cât mai iute
vinovata şi neghioaba tactică a partidelor
împănate cu streinii care nc-au invadat
ţara şi vor acum să încătuşeze întreg po¬
porul român, după cum a încătuşat şi para¬
lizat pe aţâţi conducători politici, ademeniţi
cu blidul de linte al consiliilor de adminis¬
traţie....

Moţa şi Marin, prin jertfirea lor de bună
voe, au dat semnalul unificării su/leteşti a
tuturor Românilor, care se mai simt Ro¬
mâni.

Cu sângele lor românesc, ei au voit să
vindece rana înveninată a dcsbinărilor din
trecut.

Aceasta este semnificaţia istorică a morţii
lor.

♦

Fi-vor ci ascultaţi?

Vom vedea. — Un lucru insa este sigur:
cu cei doi eroi care au înfruntat moartea
şi cu soţii lor dc credinţă, o generaţie nouă
s’a ivit în cuprinsul hotarelor României.

Prin urmaşii cinstitului Eminescu, o epocă
nouă începe în conştiinţa poporului româ¬
nesc.

Generaţia interimară a încetat.

Tineri croi, care aţi mers cu fruntea
sus în faţa morţii, chipul vostru se înalţă
acum ca un steag in mijlocul bătăliei.

Monumentul sub care veţi dormi va fi
cel mai frumos şi cel mai cinstit dintre
toate, în ziua când România va fi a .Româ¬
nilor şi numai a Românilor.

Numele vostru are chiar dc pe acum stră¬
lucirea unui monument.

Ş. MEHEDINŢI

# #

P^imri g€fltrt canin

gir-

t^. « î^

^ -aşteuz

ae»^

. .-v- »'>»SBat: 2 : sstfc

«lifetit «r

^ <jf^iuin«*'nr7

V'9^- « f^irS* csett^

'j^- >' ' '■*

•.:<S »B»«r r »-

ar 40rs^^^' lsva>»^.M^ văeEfe^*sţ

•^'vs^-

**&#« fr âăt -o*-

al «jiferii^-- ♦ ;.iî'«'-

£"'«j?pîi fă^Mi Sî*'-* pr’n'jftH ^

'^.rk " ri3^''«

? ift ia^ăa«4ft

j^ * 0^ ■'•CSP# flţ: îţJI'^^t)^ C-L^

“>a?^'-'“ăţr -îBfefâffl^ î». *

- J. *>^4 t ^'><f^ a(6«»« ^

»j»t <» t''^-tf- ‘î** **: 5^ Irttfte*
s»ykasi t ia. *oţ:^ «» ‘şWăr^.

ttsr «» 4f^iSă'^, «Uîîaa#: 4 •'^ *t.

rtJKsr Sirpfi ^ -x*w*®P^ i® !$faflisi
S^. Jfe'^TBB^^ K» ^4r, t

(esir îiîi.a e «s « «sar

§gf «fc %; wc-^f- -«d&rtîţsiia t^*i? îfip.; “C^
ym'^^gsA v<e^x

'■^si^Xi*. y v:® ^4if*rjte*t $î*''

ââ£< '>rr : *rJfe!Qr(^ ^i*: f!s^«î*r tC-

î-vnftf ■'. 4 **':^ * ''î*^ 1 S#Şijţ<ţ >*!:

',; ->i-^^.vl «^tur. ,> >?'/£> li*

5 -îft a^î*r^^?>< 4 iţ« tV/^ t y^

'.v:” efc S^sar-'v <vrrĂ<is.^'. i>v «*

ys^.ţ^trr^ '^rjt -Oif: .«î5?:i <ar<; i(ţ: •«:

î# ryji>y;’-:^^.d'. '^. ^'<iSi^ ^

tţ#fv, r-,'y. <f«r^/rx.

fiisir'->r---^ir ţk t <si(«fs<^^

î?>r»-?\i»- l4»^î-ey; rfiis#:

V *>'“ ';irrv

><4*30^ ^'</Jg!^:

.>: 34Â.'t-îr 4 î'>i^;«te£<»t:

Î . î^ffji*^» <s3jr iit i«::j

y t>Z T^.v <(* Sv/î^c.v ':;(; y^X

?v>

'"■'J' î « «t'. ^ «■>îîV>f

’T"". *:

"2:;

» ■<• V v^Jf: v':Vi îwy^'- r'r^-¥t'*r-y , v^'- 4 ^

V y^f^"*- ■’>■• Ar'.yjt^c'i s»

îfe>i*. f-f; -^J^_ ^»•^^

*,rfc=-i#" f* ■5fî*^îjw; î^'rirfy'-'i>-:-V'^

'>«*e ofe ^

f,i0[s^-, y

'x.ic;* 'H ^yK- lf.4rt,>.*&*liW - ««-

Jy*u ^'yyy xsy >^'fx>

!l.»«w4fc-4Kfc« ^

*r»VC5! «S'ttSiii' tV4vfe^*4

*^s^. yyy-

j>i44 *sţ»>: ^

f'js^ ttt «rt^î>it flîisaas '«

«r;at 5«*or< «ii fr''>c*.it»i î>c^Ji^

f>//t V V®isi^ ^ i>y

V ?/iati^ii \y:^y w®î f^sagi
J>ţ Vvt wfefteK^ Î4ii ■csrsi^ir^ifi,

yţ^>>. ftjsrjc, fe. y>rUt î«3f^ aatf#x

‘^' »' /«rtfei £«*awstfa>rr « #î** î/îîs>

Jţ tsi3i»is^yx iâ«H#^jr Wi^rr/iwsate ^
^fc#- OŞf>X «s^i 4Mt«:

Vi vv ^«îVSi^ VX^X.

^ VU*044 «*Î^

^xe «aţaa^i «

•js&ţarik ^ 4 tsfcţ^^S *1»

<s y^ (/«’

Sr 4aj* «ăcrii^ yte*^^*'. «fe
<4f* ^

%âo<es^ «*tf!«y •jBfsnti/f. ^ i'«

f^sgr '';4®'i •<« ^i#

v , <* ii&ţ.

'sv«im^ fj^jaa»af!X^ y, yy Vfy^xi

^XfX t4r »4?i«2 ■*3i: t 2/^. -^

y)s*t*!^ d^>^x « Ît#î&fcnily: .<va4'
«*» '-ic 'Xf\ av t-«f {^î'ist

rfiiaa!: -•axâfji'yi'. 14i> V^^itV^'sriţr. itf %t'',v*f; ^
V5^ ' A t y/t^^yfx ^Jfr a« i i -'t>

% ';« ?^''r^j4r£i..ves»riu, k v* k

'ţy^->xiyA x^.y 'Xâx *xe*i ar'Ă ta 'wsx%f^x
/ferlfc kjr

^ ^2yx '< yy'^,^ '- yr:*s^* •X£i

i 4»v vy^ f/i^r «.4»^^ ; >/c >i V4»J*

t« VrO»*'^ Ci. îr'li; «î>^

%>y/' />r vxnosfk «4KU^(^<i*

ION ffioTA

;,-48»: ţ#*- >/rA^ 44t ii

A^s^ftarf 4tfr fc'A « ’.'fc'^v^ «'.u-'.-’., *- - ^

ţi»» y'/>aft3rîjk yfev 4 <»«;

^-4*4^ ‘‘•^ ffvfy/i > t)*iBl/C *?4 »M:<>5^P5AS:
-jmâ % r-}f'4i ^x '^v

air'/V-*#’ <<i«w bsj* ■'.. yfj^.-jex

^ f^itckasifc ţ>« ^ i j; f55*;

^>'<3! *x '43^

«f!4»fr.^ '.-jyif^y «r^^kar

- ^ >/ ri<v . i/' H ^. V- îu ii ^

If-

Wi^pA . V y >

'< ^y/.: ^'j,^ ^

I.' ^>1^:

îVîi />^ ffyt/$A , ve.

k *MA. «a» V-„'-/4r.

5i*^*# ‘Xt*, «ttC y‘ ifESf

'■‘z >k>. aik €ăa y. yy^ y ysyx yr'

‘ffzxx i.'

î^ 4 v-.k ^'sz/xAv *:* v,a<te

iy> z myyk'jyf. ^ Latat'

îitict'j. ţa V>^ ffa«Bv»!|J4

PÎgy0i tife», ‘%ytys^‘jxf ţyţj ii^^ H^la

a c pe»^Z îir\ JyA,

ci^ s £0z ct ţi « ty/tix’,'

^ g m m «^>$ î^ i«f:-
§âfwx tt mitsm _ _

yţt Otizmezm.^ M M

«» <c 0

4U m«Mgi tyrU/U^ # - ^

eg ‘ntM de mMtt de îyMzysiimzt eeyf

y djfrtieyitse^ # 35 *

Cad în .genunchi in fata credinţei luUi
iti fata trupului său ciuruit do gloanto. Noi,
are i-.m cunoscut curateni» vlclţi lui su-
forinicic Induraft! până astâzi şi

moarte, vitoiească pentru Ci.stos.
credem câ poate fi numit „Sfanţ .

Trimitem Părintelui Moţa şi D-nei. ni
„cSi'nita lor durere, sâriitârile noastre
de mâ?ni şi îndemnul la bărbăţie aşa cum

^"Trimitem ^soţiei lui, sfâşiata
şi micuţilor copilaşi, la care el tJnca atat
de mult. cuvântul nostru că mi-i vom uita

nici odată.

In Sfârşit, dragă camarade, dragă Ionel,
cad in qciumdii lângă sicriul tău şi pl^âng.
Si ma rog lui Dumnezeu pentru tine. Şi îti
strig, cn tot ce ai scris tu. va fi IcRC pentru
noi.^ ’toti legionarii.

Stăm gata de lupta cu toata bărbăţia.

Hotărârile noastre sunt luate de mult.
Nici o teamă şi nici o primejdie nu ne vor
opri din drumul nostru.

\/om trece prin moarte după falnicul tău
exemplu, iar biruinţa, după cum ai dorit,
legionarii vor câştiga-o!

MIRONOVICI RADU

I, Mo|a elev al liceului Sf. Sava

După doi ani. in care timp locaiul fu¬
sese ocupat de trupele inamice şi devastat
cu sălbăticie, străvechiul liceu Sf. Sava, îşi
relua în anul 1919 activitatea întreruptă.
Eforia şcolară, alcătuită pe temeiul hotă-
ririi unui ministru îngrijorat de soarta ţării
in clipele cele mai tragice, înjghebase în
împrejurări cu totul neprielnice, mobilierul
şcolar, aproape în întregime distrus. Cla¬
sele se umpluseră iarăşi de copii, mulţi din-
tr'înşii fiind dintre cei cari străbătuseră ca
pribegi pe toate drumurile şi cunoscuseră
privaţiuni fără număr, dar cărora le revenise
sburdălnicia tinerească, martori acum ai
împlinirii visului secular al întregirii nea¬
mului, despre care Ii se vorbise de atâtea
ori în şcoală şi pentru care se împărtăşiseră
şi dânşii cu suferinţa. In clasa 8-a, în care
cei mai mulţi elevi erau întâia oară veniţi
in liceul nostru, se aşezase în banca cea
din urmă, un băiat timid la înfăţişare, pu¬
rurea surâzător, cu ochii plini de lumină
şi bunătate. II chema I. Moţa. întrebările
numeroase pe cari le punea profesorul,
pentru a se orienta în mulţimea elevilor,
atât de deosebiţi ca etate şi cunoştinţe, aflau
deseori la dânsul răspunsurile adevărate.
Intrebându-1 odată, dacă e fiul preotului
Moţa de la Orăştie — aşa cum bănuisem —
mi-a confirmat aceasta, iar atrăgându-i a-
tentiunea asupra îndatoririlor ce decurg
când eşti copilul unui cărturar şi luptător
de seamă pentru lege şi naţiune, mi-a răs¬
puns: „Mă voi sili să le îndeplinesc domnule
profesor’. A trecut clasa printre cei mai
bum, poate nu atât de remarcat cât s’ar fi
cuvenit, dar aşa se întâmplă mai totdeauna

celor modeşti, iar Moţa era dintre aceştia.

După plecarea din şcoală nu 1-ani văzut
mulţi ani. Timidul elev din liceu, ajunge
conducător neobosit şi neînfricat în luptele
ce SC dedeau pentru drepturile colegilor lui
studenţi români, dar şi pentru demnitatea
tării noastre.

Ştiri răzleţe auzite pe ici pe colo, ori
aflate în câte o gazetă, îmi arătau activi¬
tatea lui înflăcărată pentru credinţa creş¬
tină şi pentru neamul românesc primejduit;
suferinţele lui pentru cauzele sfinte cărora
se devotase, înclinarea lui spre orice jertfă,
oricât ar fi de mare.

Când l-am întâlnit şi am vorbit cu dân¬
sul, purta coroana luptătorului biruitor şi
aureola martirului.

Ultima dată l-am văzut la Administraţia
ziarului „Libertatea”, cu două zile înainte
de a pleca în Spania, pentru a duce, cum
mi-a spus, într’o delegatiune, o sabie de
onoare comandantului apărător al Alcaza¬
rului din Toledo.

Părea transfigurat, copleşit de fericirea
ce-i radia din toată făptura. I-am urat că¬
lătorie bună şi să-l văz cât mai repede
înapoi, sănătos. Nu mi-am închipuit că îl
aşteaptă jertfa supremă şi nici n’aşi fi crezut
că pământul l-ar putea cuprinde în sânul
lui chiar de pe acum.

Fie ca jertfa lui să constitue un imbold
pentru toti Românii în lupta ce trebue
dusă, pentru Patria ameninţată de duş¬
manii din afară şi de invazia nimicitoare a
neamului rătăcitor, în cuprinsul hotarelor.

C. DEMETRESCU

Eroi

Cfucii. muceniri ai neamului

biireciivântaJeaT'p"'s''paTriiih‘'

ca duhovnic, in imelaia^'a^^^p, ™ a^^r^nc:
rctului univers tar creştin

5. ma. grele; aa suferim impreuni, orTde
cate on, tic şi numai unul dintre luptătorii

M aT' "“Z Si creştine, îade

mtrant — deşi numai aparent — pe poziţie

sau e supus unor chinuri groaznice, pentru
a-şi renega credinţele.

Tineret neisprăvit, au zis unii; studenţii la
carte, au zis alţn; împreună cu „popa”-al
lor, manifestează... pentru credinţă, cu cru-
cea ntr o mână şi cu revolverul în alta. Sunt
şi astăzi oameni, în această ţară, cari văd
studenţimea şi toate luptele ei, prin prizma
aceloraşi aprecieri.

Desigur, se vor fi făcut şi greşeli. Con¬
ducătorii ei sunt cei dintâi cari s’au sesizat
de ele şi au luat măsuri de îndreptare. Dar,
a nu recunoaşte că mentalitatea cea nouă!
care stăpâneşte astăzi aproape întreaga su¬
flare românească, de la un capăt la altul al
tărîi, se datoreşte în cea maî mare parte
studenţîmîi luptătoare, care, cu toată urgia
abătută asupra ei, a rămas tot aşa de in¬
transigentă şi sigură de victorie deplină,
înseamnă a fi de rea credinţă.

Dacă totuşi chiar oameni de bună cre¬
dinţă nu puteau alungă dela dânşii anumite
suspiciuni ce puteau justifică în parte acu-
zatiuni gratuite ca: tot demagogie, arivism,
aventurieri, romantici, oportunism, profitori,
exploatatori ai crucii, etc., iată jertfa lui
Ionel Moţa şi a lui Vasile Marin, care pune
în uimire până şi pe cei mai de aproape
prieteni ai lor, ba chiar pe membrii fami¬
liilor lor. „In lume erau, dar lumea nu i-a
cunoscut”, nu şi-a dat îndeajuns silinţa sâ-i
cunoască, să-i înţeleagă. Personagii biblice,
cari n’aveau decât trupurile lor asemănătoare
cu contimporanii. întrupări de arhangheli,
cari nu sufere „să se tragă cu mitraliera în
obrazul lui Hristos, fără să reacţioneze”.
Cum oare s’o fi putând explică acum, după
cunoscuta lor moarte eroică, la care s au dus
de bună voie, faptul că erau membrii unei
organizaţii tinereşti, ce şi-a ales ca protector
tocmai pe Sf. Arhanghel Mihail, purtătorul
de sabie de foc, că imaginea acestui arhan¬
ghel i-a urmărit pretutindeni, că fotografia
cea mai popularizată, cea mai des publicata
prin ziare, a lui Ionel Moţa arc ceva du.
senitătatea chipului Sf. Arhanghel Alliiiail

de pc uşa altarului monastirii dcla Văcă¬
reşti?!...

Cunosc şi eu, in felul meu, sufletul curat
şi înalta concepţie despre vieaţă şi misiunea ,
istorică a naţiei româneşti a lui Ionel Moţa
şi nu cred să greşesc, dacă voiu notă aici, cu
îndrăzneala ce-mi poate da numai calitatea
mea de duhovnic al tineretului creştin ro¬
mân dela 1929 încoace, că Ionel Moţa şi
Vasile Marin, conştienţi că asupra acestui
tineret pot apăsă şi păcate, poate neis¬
păşite îndeajuns, ce i-ar întârziâ victoria,
s’au dus în Spania, unde Hristos eră bat¬
jocorit, „pângărit”, „pălmuit” de cei fără
de lege şi alături de alţi fraţi creştini şi-au
vărsat bucuros sângele, oferindu-1 jertfă
lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor
tineretului român creştin, a cărui biruinţă o
doreau cu ardoare şi cât mai apropiată.
De-acum: „Să faci, măi Corneliu, din ţara
noastră...”.

Sângele vărsat de Ionel Moţa şi Vasile
Marin pentru crucea lui Hristos, nu importa
unde, e, cred, jertfa cea mai bine primită
de Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor şi .
ale tinerilor şi ale bătrânilor din această
ţară Ei ne-au împăcat din nou cu Dum¬
nezeu, a cărui îndurare se va cobori din
nou asupra ţării şi neamului nostru.

Jertfa de sânge adusă de ei pentru noi
toţi şi pentru fiecare în parte le dă dreptul
la recunoştinţa noastră, la recunoştinţa is¬
toriei, la recunoştinţa chiar a bisericii creş¬
tine române, ce va puteâ spune că, în anul
mântuirii 1937, când păgânismul s’a nă¬
pustit din nou, cu cele mai iudaice mijloace
asupra creştinismului, şi-au dat tributul lor
de sânge şi doi mucenici români; Ionel
Moţa şi Vasile Marin.

Dar această jertfă mai are un înţeles,
care trebuie accentuat. S’a pecetluit cu sânge
o doctrină, de către chiar unul din expo¬
nenţii ei: Ionel Moţa. Si prin aceasta, i s’a
asigurat biruinţa. Nu se va repetă oare
istoria şi în cazul acesta?

Nu, nu; Ionel Moţa şi Vasile Marin au
socotit necesară jertfa lor, pentru a asigură
victoria doctrinei şi prin aceasta crearea unei
Românii noui. Pentru aceea, ei nu trebuiesc
plânşi, ci veneraţi.

Iar cel ce semnează aceste rânduri, se
simte şi el, măcar o singură dată, mândru,
în vieaţa lui: când vede că, din rândurile
acelora, pe care-i duhovniceşte, pot ieşi eroi
ai crucii şi mucenici ai neamului.

Preot N. T. GEORGESCU-EDINEŢI

Să tacă lot trupul...

Cum, dar, vom întâmpina noi cei să¬
răci — cu lacrimi, pc cei ce slavoslovesc cu
arhanghelii şi întind hore cu îngerii? Cu
rugăciune şi cu post îi vom intampina, Şi
cu cântări de biruinţă.

Dar mai presus de toate, cu dârza l ota-
râre de a fi gata pentru calea cea arăt ita
de ei De a îmbrăca mântuitoarca cămaşa a

morfii, pentru Hristos şi Legiune. De a fi
gata pentru ,,echipa II”. Aşa să ne-ajute
Dumnezeu!

G. RACOVEANIJ

Trupurile color fără do trup s’apropic do
hotarul pământului nostru: vin să se to-
f>cască ’n glia (arii româneşti creştine, care,
mâine, rn //. aşa cum ci o cer — „fru-
riToasă ca soarele şi puternică şi ascultătoare
(Ic Dumnezeu”. Se cuvine, dar să le în¬
tâmpinăm cu vrednicie. Lacrimile? Sunt pen¬
tru oameni. Nu pentru legionari. $i oricum,
vremea lor a trecut, dc-acum. E vreme de
praznic. De praznic luminat.

Mo|a şi Marin nu sunt eroi. Au fost
creştini neînfricaţi; iar acuma sunt arhan-
(llicli. Ei n'au plecat in Spania să lupte^ Au
plecat să moară. Pentru ofensa adusă lui
numnezeu; „se trăgea cu mitraliera în o-
hrazul lui Hristos I”. Acesta-i strigătul Iui
Moţa. Au avut, deplina, conştiinţa necesităţii
jertfei pentru credinţa ’n Dumnezeu. Si i-au
gustat dulceaţa. „Închisorile noastre, pri¬
goanele noastre, mormintele noastre tine/el
IJr.sitoareler au trebuit să ni le hărăzească!...

Căci aşa a vrut Dumnezeu; germenii unei
irmoiri să nu poată creşte decât din moarte”.

E, aceasta, mărturisirea lui Moţa.

Moartea lor n’a fost, aşadar, o întâmplare.

Există o orânduire etică ce scapă oont.;-o-
hilui nostru, al oamenilor. Din necunoştinţa
unor legi eterne, noi ne refugiem în zădăr¬
nicii dialectice, ostenim, deznădăjduim, ne
trângem. Să nu fie! Noi trebue s’avcm In-
vi edere „în cciace au văzut ei, în uriaşa lor
jertfă". Ne îndeamnă Ia aceasta cel mai
mint lovit dintre oameni, — cel mai nemân-
gaiat dintre noi tofi: Căpitanul. Rămas
sarac de mândria lui, el îşi mărturiseşte
totuşi, credinţa că Moţa „a văzut ceva peste
wi, peste Gardă, peste veacuri”. Căpitmul
trede „în ceiace a văzut sufletul lui”. Dară
«treapta vedere, peste vremi şi peste oameni,
o privilegiul îngerilor. Moţa şi Marin au fost
•ngeri în trup. S’au dezbrăcat de trup. pen-

iarna *iumn'"şi Tu Uas OrMIclV " '"‘''■'«•'•a J"*»* Oacambrie «.'J.

ş tras la limanurile Uniştei. camarazi vom urma calqa UglunII atropita cu aflngele vostru.

■m

■rin'rk

Camarazi de luptă şi de generaţie cu
Ion Moţa şi Vasilc Marin suntem pătrunşi
de măreţia gestului lor de a porni să lupte
în armata naţionalistă a Spaniei.

S’au dus posedaţi de gândul jertfei pen¬
tru triumful Crucii şi pentru apărarea civi¬
lizaţiei latine.

Fapta lor este afirmarea celui mai înalt
.sentiment de eroism, căci poate fi oare
ceva mai eroic decât ruperea de tot ce ai
mai drag pc lume spre a împlini cu sângele
tău biruinţa idealului căruia i-ai închinat
vicata?

Este mărturisirea, cu preţul ultimului sa¬
crificiu, a unei profunde credinţe in Dum¬
nezeu, a spiritului nou ce se ridică răz¬
vrătit împotriva unui întreg secol de inate-
rialişm şi lipsă de religie.

.Suflete de granit, au înfrânt moartea
prin moarte.

.Suntem prea măcinaţi in măruntişurite
zilnice ca să putem cuprinde, in toată am¬
ploarea, jertfa lui Ion Moţa şi Vasilc
Marin.

■ Mult mai târziu, după trecere de de¬
cenii, când vremurile de azi se vor proecta
in perspectiva istorici, fapta lor va putea
Fi detaşată în lumina strălucitoare a veş¬
niciei.

Căci fapta lor este (Icschizatouir de drum
nou ia istoria neamului românesc.

Pornirea lor şi a celorlalţi cinci cama¬
razi să lupte în acel colt de Europă unde
acum s’au pus in cumpănă sortii vieata c c
mâine a omenirii — cu Dumnezeu sau cu

Satan — însemnează ceva mai mult decât
o participare simbolică a generaţiei noastre
prin ei, cei mai aleşi fii, la marea băfălie
dintre cavalerii Crucii şi ostaşii Diavolului
însemnează fixarea noului orizont pentru
'generaţia României Mari, care respinge spi¬
ritul strâmt al înaintaşilor, trasând singură,
prin cea mai marc jertfă, sângele propriu,
^nsul misionaric al existentei ei

In curgere de veacuri, noi am luptat
pentru credinţă şi pentru existenta neamu¬
lui; dar am luptat aici, pe pământul şi iu
jurul hotarelor ipastre ameninţate

E pentru prima dată in istorie, când Ro¬
mâni aleşi, având conşliin(a misionnried a
luptei pentru Dumnezeu şi civilizaţie, por¬
nesc pe meleaguri indepiirtafe să sfinţeasea
acolo, eu suprema jertfă, crezul lor.

Privită in per.spcctiva istoriei, fapta lor
e plină de consecinţe pentru destinul uen-
mului românesc.

Naţiunea franceză, odinioară iu fruntea
neamurilor lumii, a păşit pe planul istoriei
universale, când cetele de cavaleri cruciaţi
au părăsit plaiurile înverzite ale Franţei
ca să moară în nisipurile Siriei, cu ochii
(iută către Ierusalimul Mântuirii
Căzând cu privirea îndreptată către Dum¬
nezeu, pc pământul Spaniei, patria împăra¬
tului care ne-a zămislit ca neam, misionarii
noştri au .smuls lacătele ce ne ţineau inchisii
poarta largă a istoriei universale.

Prin ei, peamul nostru se îndreaptă pe
drumul mare şl luminos ce duce către Dum¬
nezeu.

VASILE CHRISTESCLl

IONEL IflOTA NU A IPIJOIT

Sc zice ca hmd Mo(o ar fi murit, undeva,
pe unul din dealurile mohorâte şi reci ce
strâjuesc drumiil pe care-şi ţâra suferinţele,
acum aproape patru veacuri, prea creştinul
rege Filip al Spaniei, când se ducea să se
roage retras de lume, in Escurialul închinat
de dânsul, amintirii sfântului martir Lau-
renfiu. $i se pare că într’adevăr, undeva
pe-acolo, după câteva zile de lupte glo¬
rioase împotriva acelora cari vor să ucidă
pe Hristos in sufletele Omenirii — minu¬
natul trup al strălucitorului legionar a căzut
alături de „cenuşa” viteazului său camarad
de jertfa „pentru dreptate şi Dumnezeu”,
Vasilc Marin.

Dar, — a murit cu adevărat Ionel Moţa? —
Cn neimiinţă!...

Atunci, de ce tremură aşa de dureros
fiece fibră in acei cari I-au cunoscut şi l-au
iubit? De ce simt toji un gol în jurul lor?
De ce atâta jale în sufletele prietenilor,
încât acei cari mai deunăzi îl acuzau de
„trădare”') şi-l bafjocoriau pe el şi pe cei
dragi lui. numindu-i ,.legionari de paie”,
„donchişofi goi pe dinăuntru” 2), s’au crezut
îndrituiţi să se prefacă a-1 plânge şi ei?...

Ionel .Moţa nu a muriţ încă! însufleţit
de „duhul marilor rupluri de lumea veche'*,
„duhul marei, definitivei şi neîmpăcatei rup¬
turi — ruptură de înstrăinata generaţie ve¬
che şi ruptură de o viaţă personală orien¬
tată, chiar şi numai parţial, de interesul
personal — îndoită ruptură indispensabila
unei lupte eroice de totală primenire a unei
vieţi obşteşti” 3), — Moţa e mai prezenţ
decât oricând şi comandă cu îndoită ener¬
gic, fiindcă — descătuşat de orice patimă
omenească şi plin de o imensă iubire de
Neam şi de Hristos - s’a dat pe sine ca
exemplu ŞI s’a adus pe sine însuşi ca jertfă
răscumpărătoare în faţa tronului drese
pentru păcatele naţiei sale
A ţinut, imediat ce l-a încolţit cu preci-
^ejn mmte. ideea sacrificiului de sîne,

ll ^'a/wiia/a‘, d'n Ianuarie

3) VS arpag.1§2.'

să se jertfească desfăcut nu numai de pa¬
timi, ci de orice vătămare a corpului, oricât
de neînsemnată. Mi-a făcut cinstea să vină
să-i verific eu, sănătatea trupească.

Iar in ziua când, mâhnit în suflet că-I
voi vedea mai rar, i-am spus că nu îi gă¬
sesc nici o vătămare. Moţa, cu ochi scân¬
teietori, mi-a răspuns: ,,Ei bravo, domnule
doctor, acum plecăm!”...

Uimit şi îngrijorat, l-am întrebat, unde?
Mi-a spus, rugându-mă să nu desvălui ni¬
mănui taina. — „Nu se poate, protesta-i,
e nevoie de d-ta aici”... şi fiindcă zâmbia
neînduplecat, îndrăznii să-l ameninţ: „Voi
ruga pe Căpitan să nu-ţi dea voie!”... Insă,
îmi reteză vorba: — „Dacă mă iubeşti, să
nu faci asta, căci şi altmintrelea, învoirea
lui îmi va fi greu de obţinut!”...

Pe fugă, câteva minute înainte de a
pleca la gară, a venit să-mi mulţumească;
clocotea de fericire lăuntrică; pleca spre a
trimite Naţiei Iui dragi, de pe stâncile aspre
ale Spaniei, spre a aduce „cenuşa jertfii"
Iui, „formidabila dinamită” 4), de care are
nevoie acest neam pentru a sparge ruşinea
resemnărilor nevrednice şi robia înjositoare
a laşităţilor.

Deci, Ionel Moţa nu a murit încă! Ci se
întoarce biruitor alături de admirabilul său
frate, Vasile Marin.

Smulge-te durerii şi mergi de-i întâm¬
pină, tineret românesc! Cu flori în braţe
sigure, cu flori în cugete limpezi şi neîn-
duplecate! înlătură mormintele văruite şi
cioclii ce se îndeasă 1 Ascultă porunca vite¬
jilor ce se întorc acasă, şi urmeaz-o cu se¬
ninătate şi bărbăţie! Vei simţi mereu alături
de tine, vie, mai vie decât toate bătăile
inimn tale, prezenţa lor, plină de îndemn
ŞI dulci mângâeri...

Dar să nu uiţi nici o clipă, că muritori, ei
pot totuşi muri şi că va fi vai de tine şi
Td ' !^^<^'nul nostru, în ziua când

fosile Marin vor muri cu

__ Dr. V. TRIFU

4) Vezi „Cranii ae lemn", pag. 212.

îf

La părinţii Igj Vasilc

M’arn dus acasă la părinţii lui Vasilc
Marin: stau departe, la marginea Bucu¬
reştilor.

O căsuţă mică înşirată dc-alungul unei
curţi cu ferestre întunecate ca nişte ochi
plânşi CC par că te privesc cu jale de cum
ai intrat pe poartă.

Un câine lup, urlă atât de trist, că te
cutremură: c câinele favorit al lui Marin.

Apar două femei cernite cu faţa suptă de

i-a cuprins tot trupul ca un spasm, sângele
i-a năvălit în inimă şi o noapte întreagă
până în zorî, doctorii s’au trudit -’o scape
de o paralizie generală!

Acum e liniştită, împăcată,
îmi face semn să mă apropii.

Ii spun că sunt un prieten bun al lui
Marin, camarad de lupte şi de temniţă...

Vorbeşte cu un glas de-abia auzit, secat
de puteri;

durere: surorile lui Marin. Nu pot vorbi.
Lacrimile le curmă glasul.

Mă poftesc în casă, să văd pe bătrâna
mamă a lui Vasilc.

Intr’o odaie mică, albă, întinsă pe pat,
cu mâinile cruce pe piept, cu faţa ca varul,
pare o mucenică dintr’o icoană veche.

E bolnavă greu de inimă. De şase luni.
Când a auzit vestea cea grozavă, un tremur

— „Dumnezeu a vrut aşa. Facă-sc voia
lui. Căci noi cei de pe tărâmul lumesc, nu
putem nici să-L înţelegem, nici să-I cunoaş¬
tem vrerile.

Mulţumcscu-ţi Ţie Doamne, că m’ai ales
dintre toate mamele de pe pământul acesta
românesc, tocmai pe mine, pentru jertfa cea
mare şi că m’ai cinstit pe mine cu aşa
cinste! Iar Vasile al meu este acum sus in

.'oniri şi sta In dreapta Lui! Domnul fio
hinccuvântat.

En ştiam ră n’nm sfl-l mai vfld pe Vasilc
al mc».

De c»m a plecat Am ştiut tot. Uite
st/ltca aici pe marginea patului. Mi-a luat
mâinile melc intr’alc lui, m’a sărutat pe
amândoi obrajii şi mi-a spus;

„Mâieufă dragă tu ai acum un fiu, iar tu
Bombonico ai un soţ (că era şi nora-mca cu
ell). Acum cu plec să lupt pentru Cruce. Şi
nici tu mamă n’ai să mai ai un fiu, nici tu,
sofia mea, nn sot!

Dar cinstea voastra o să fie marc!

Şi s’a ridicat in picioare, a cşit pe uşă
şi s’a dus!

Iar eu din clipa aceea am ştiut că n’am
să-l mai văd niciodată”.

A obosit. începe să tuşească. A vorbit
prea mult.

0 rog să se odihnească o clipă.

O linişte nesfârşită, pluteşte in odaie.

O pace adâncă ca într’o biserică.

întoarcerea acasă

Vasilc Marin a pornit de jos, din oameni
săraci, simpli şi cu frica Iui Dumnezeu.
Părinţii săi trăiesc de 50 de ani în Bucu¬
reşti, in acest „înfloritor” oraş care îşi
râde de durerile şi nevoile ţării întregi şi
care Ie-a chinuit i’opilul. Tatăl său în vârstă
de 75 de ani, e de loc din părţile Vâlcii,
iar mama sa în vârstă de 73 de ani, din
Târnava. Bătrânul, om înalt, albit de vre¬
me, cu o figură aspră şi liniştită, este plin
de mândrie că a slujit sub Vodă Carol I
(sergent la palat). Bătrâna, de statură po-
tnvită, nu mai puţin albită, cu o faţă suptă
şi ochi pătrunzători, exprimă cu încredere,
descendenţa ei din „neam de popă de din¬
colo, cum c şi părintele Moţa”.

Vasilc Marin moştenise prin părinţi cele
două însuşiri caracteristice ale Olteniei şi
Ardealului: curajul şi perseverenţa. In per¬
soana lui aceste însuşiri căpătaseră o stră¬
lucire puternică prin inteligenţa care venea
să le întregească.

Treptele vieţii le-a urcat cu multă repe-

In prag se iveşte un bătrân, albit do
ani, cu un chip de-o nesfârşita bunătate.
Tatăl lui Vasile.

II întreb despre viaţa lui, despre copi¬
lăria lui Marin...

Stă de cincizeci de ani in Bucureşti. A
fost sergent de oraş, apoi — fiind om cin¬
stit şi de încredere — a trecut în serviciul
palatului. A slujit rând pe rând pe Regele
Carol I şi pe Ferdinand. Acum e pensio¬
nar, cu o pensie mică, şi-o duce greu!

îmi arată fotografii, amintiri dela Va¬
sile...

Diplomele lui de şcoală. Peste tot cel
dintâi: şcolar, elev de liceu, student la fa¬
cultate, Ia doctorat — eminent! Doctoratul
în drept la Bucureşti „magna cum laude”.
Vasilc, băiatul unui sergent sărman, între-
cuse în toate şcolile la carte, pe toţi feciorii
de boeri cu avere, cu guvernajite şi cu pro¬
fesori prepardtori acasă!

Mereu în frunte!

lOAN VICTOR VOJEN

ziciunc. Inteligenţa lui superioară, sufletul
său sensibil şi cuprinzător, toate însuşirile
cu cari era dăruit, l-au făcut să ridice
s/ngur dar şi sigur de sine aceste trepte ale
vieţii.

După CC şi-a terminat studiile, Vasile
Marin şi-a lăsat privirile să cadă în altă
parte. A părăsit casa şi pe ai săi şi a pornit
să cucerească lumea cu sufletul său încăr¬
cat de lumina entuziasmului. Aşa a ajuns
el să cunoască viaţa noastră publică, aşa a
ajuns să cucerească o lume care nu era
aceea a părinţilor săi simpli şi drepţi, lu¬
mea partidelor politice ale României celei
vechi. Această lume care I-a dorit al său,
l-a îndemnat în sensul ei, l-a dăruit, dar
nu I-a cucerit. Atunci s’a simţit singur, s’a
simţit neîncarnat pentru a se aşeza în a-
ccastă viaţă murdară, intrată în descom¬
punere. Vasile Marin s’a cutremurat la
gândul acesta şi a simţit că el este din altă
plămadă şi că are o chemare. El a simţit
că trebuc să lupte pentru o nouă omenie

românească, pentru o altă Ţară şi nu pentru
o „situaţie personală”. Aşa a părăsit func¬
ţiunile atât de promiţătoare pe care le
câştigase şi cu ele acea lume veche cu care
nu avea nimic comun. Le-a părăsit şi s’a
intors acasă, s’a întors la ai săi.

In timp ce alţii când urcă treptele de
sus ale vieţii publice, uită de unde au venit
şi tot ce au lăsat în urmă, uită pentru ce au
luptat şi suferit - cuprinşi de huzurul unei
vieţi personale comode — Vasile Marin nu
şi-a uitat de ăi săi. El nu a voit nimic
pentru sine ci s’a gândit la cei săraci şi
drepţi, la cei curaţi şi cu credinţă. Vasile
Marin a lăsat totul şi s’a întors acasă.

Tânărul şi înaripatul luptător s’a întors
la ai săi, în mediul prielnic sufletului său,
s’a întors către bătrânii săi, oameni deprinşi
cu respectul legilor, omeneşti şi supra¬
omeneşti, oameni cu simţul datoriei şi al

totalei jertfe pentru fiinţa care ii depăşet/.''.
a neamului şi pentru biserica lui ‘"hristos.

In timp ce „cărturarii” şi „îndrumătorii
oficiali” ai sufletului românesc, nu înţeleg
nimic din măreţul şi sublimul act al legio¬
narilor căzuţi în Spania, act care a su¬
primat viaţa aceasta de aci pentru una e-
ternă, bătrânii părinţi ai lui Vasile Marin,
împovăraţi de ani şi suferinţă, cheamă pe
Dumnezeu, se închină lui şi îi mărturisesc;

„Iţi mulţumim Ţie Doamne, că ne-ai
făcut vrednici de-o aşa de mare jertfă".

Deşi îi podideşte plânsul, ei ştiu că cei
doi fraţi de cruce. Ion şi Vasile, nu trebuesc
jeliţi, că multă lume se va întoarce, prin
jertfa lor creştinească, la credinţa cea
dreaptă şi adevărată.

Bătrânii lui Vasile Marin, oameni <lc
omenie, s’au regăsit în fiul lor.

ERNEST BERNEA

Răscumpărarea...

Insfârşit, neamului acesta de oameni u-
mili, i s’a răscumpărat umilinţa.

Zarea s’a deschis deodată, străpunsă ca
(le-o suliţă de soare. Orbecăiam şi iată-ne
în lumină. Eram apăsaţi şi iată-ne liberi,
închirciţi mai eram şi în nimicnicie şi iată-ne
in slavă.

Slava, slava românească, lumina aceea
nepământeană, pe care fervoarea viziunii
noastre legionare o proiecta doar departe,
în viitor, ca revărsată asupra neamului a-
cesta obidit, din incandescenţa celor mai
sfinte şi mai îndârjite ale noastre dorinţe —
iat-o, deodată, fărâmând porţile întune¬
ricului, coborînd peste sufletul neamului
românesc, ca o aureolă.

încordarea de viaţă la care s’au ridicat
Ei — dacă ne depăşeşte pe noi, vorba
noastră, gândul nostru şi depăşeşte toată
istoria românească — apoi depăşeşte prin
acclaş salt tot sufletul de azi al lumii.

Insfârşit, neamului acesta de oameni u-
mili, i s’a răscumpărat umilinţa. Dcacurn
nu ne mai simţim legaţi de picioare, apăsaţi
de moştenirea mediocrităţii noastre.^ De a-
cum suntem liberi şi totul e dela început.
Mediocritatea şi păcatele de 1000 de ani
ale istoriei noastre au fost răscumpărate.

Şi e ca şi cum n’ar fi fost niciodată. Ceva
biblic, ca o venire de Messia, s’a întâmplat
cu neamul nostru. De acum toate sunt dela
început: curate, nesfârşite. De acum ne
sunt iar deschise zările. Dcacurn înainte
putem face multe, putem face totul.

De acum, prin Moţa şi Marin, începe ma¬
rele început...

Victor Puiu GARCINEANLI

Conducătorii studcntimii române din toată
tara- comitetul executiv şi consilierii Uniu-
nci Naţionale a Studenţilor Creştin. Ro¬
mâni. comitetele Centrelor Studenţeşti Bucu¬
reşti. Cluj. laşi. Cernăuţi. Cliişinâu. Timi¬
şoara şi Sibiu, s’au întrunit la 30 şi 31
Ianuarie 1937 in localul Şcoalei politechn.ee
din Timişoara.

Acest prooongrcs studenţesc a închinat
prima zi a sa memoriei lui Ion Moţa şi
Vasile fl/Varin.

In dimineaţa zilei de 30 Ianuarie a avut
Ioc la biserica română ortodoxă din Fab.-'ic
o slujbă religioasă pentru loan Moţa şi Va¬
sile Marin. După slujbă prea cucernicul
părinte Şora într’o inimoasă cuvântare a
preaslăvit jertfa lor. iar studenţimea a înăl¬
ţat spre cer „Imnul legionarilor căzuţi”.

In după masa zilei de 30 Ianuarie s’a
declarat şedinţă solemnă.

Serban Milcoveanu, preşedintele U. N. S.

C. R. a înfăţişat procongresului viaţa, o-
pera, lupta şi sensul jertfii lui loan Moţa
şi Vasile Marin.

Niculae Roşulescu, vicepreşedintele U. N.

S. C. R. a evocat vremurile de întemniţare a
lumii legionare sub comanda lui loan Moţa
la Jilava în 1933—934.

Viorel Trifa, preş. Centr. Stud. Bucu¬
reşti, Niculae Sguroiu, preş. Centr. Stud.
laşi, Filon Lauric, preş. Centr. Stud. Cer¬
năuţi, Niculae Constantin, preş. Centr. Stud.
Chişinâu, Eugen Manolescu, preş. Centr.
Stud. Timişoara şi Gh. Malenă, preş. Centr.
Stud. Sibiu prin delegaţie, aduc omagiul
studenţimii române din toată ţara.

Tiberiu Vereş, preş. Centr. Stud. „Petru
Maior” Cluj, aduce omagiul studenţimii clu¬
jene şi oferă U. N. S. C. R. eşarfa prezi¬
denţială a Centr. Stud. Cluj, pe care a
purtat-o pentru prima dată loan Moţa în
1923, spre a fi aşezată ta locul de cinste
lângă mormântul Iui.

Procongresul studenţesc hotăreşte unanim
Şi aspru ca Congresul general studenţesc din

anul acesta 1937 să se ţie in Aprilie la Cluj,
in inima Ardealului care l-a dat pe loan
Moţa, la Cluj. unde a fost conducător de
frunte al Studenţimii, la Cluj, pe care în
numele ardelenismului neregionalist l-a vrut
loan Moţa pe veşnicie unit intr’o Românie
naţionalistă.

Şerban Milcoveanu, preş. U. N. S. C. R.,
ia procongresului studenţesc 1937 Timişoara
următorul legământ;

Moţa — Marin,

Nu ne pasă dacă vom rămâne singuri,
părăsiţi de rude şi prieteni.

Moţa — Marin,

Nu ne pasă dacă vom cădea sdrobiţi sau
sfârtecaţi In lupte.

Moţa — Marin,

Nu ne pasă dacă vom vedea sau nu ziua
biruinţa.

Moţa — Marin,

Jurăm să fim la înălţimea dumnezească
a jertfii voastre.

Moţa — Marin,

Jurăm să niergem pe drumul de sânge al
jertfii voastre.

Moţa ~ Marin,

Jurăm ca din propria noastră cenuşe să
clădim în veacuri nemurirea neamului nos¬
tru biruitor.

Procongresul studenţesc expediază tele¬
grame de încurajare şi omagiere: S. S. Pă¬
rintelui şi Doamnei loan Moţa, Orăştic;
Familiei Marin, Bucureşti; Doamnei Iridenta
Moţa, Bucureşti; Doamnei Dr. Maria Ro-
pală Marin, Bucureşti.

Procongresul studenţesc a ţinut post ne-
gru în ziua de 30 Ianuarie.

S. M.

Scrisori trimese de Centrul Studenţesc BucureşH

în adunarea generală dela 28 Ianuarie 1937

Către S- S. Părintele şi Doamna Moţa,

Orăştie.

Către familia Marin, Bucureşti.

In primele momente, de omenească durere,
atât pentru D-Voastră cât şi pentru noi, Vă
mărturisim că nici n’am îndrăsnit şi nici
Ti’am putut să vă scriem câteva rânduri. Au
fost momente de interiorizare a măreţiei
unui act ce nu se putea traduce în cuvinte.
Totuşi acum simţim nevoia de a ne deschide
sufletul către cei ce au dat viaţă marelui
şi a le mărturisi admiraţia
^i recunoştinţa unei generaţii ce a crescut,
a trăit şi va trăi sub comanda şi în spiri¬
tul fiului lor.

In viaţa aceasta fiind, scumpul D-voastră
şi adoratul nostru ,,Domnul
ne-a comandat — din viaţa cealaltă ne con¬
duce. Ca şi eri noi îl simţim astăzi tot aşa
de viu. Pentru noi n’a murit. Trăeşte în
veac şi în istoric. Noi înşine trăim gândin-
du-ne la fapta lui. Ne întărim şi creştem
la gândul că ţara noastră românească a
putut să dea luptei pentru Hristos pilda cea
mai măreaţă din istoria acestui veac.

Şi dacă am plâns plecarea dintre noi a
comandantului nostru iubit a fost pentru
regretul că nu a putut vedea cu ochii pă¬
mânteşti ziua biruinţei celei mari, biruinţa
Căpitanului nostru. O va vedea însă şi o va
binecuvânta din lumea fericită de dincolo de
mormânt. O va vedea mult mai frumos ca
noi cei ce am rămas. De altfel noi înşine am
fi fericiţi ca luptând pentru această biruinţă
să primim oricând moartea cu elanul şi fe¬
ricirea fiului D-voastră.

Misiunea noastră pe pământ este biruinţa
Crucii şi a Căpitanului. Asta ne-a învăţat
eroul dela Majadahonda. Şi pentru asta
studenţimea dela Universitatea din Bucu¬
reşti îşi îndreaptă gândul cu veneraţie către
D-voastră, părinţii acestui mare erou, şi vă
roagă să primiţi dragostea fiască a miilor
de studenţi ce sunt mândrii de a Vă avea
printre noi.

Desigur nu vom putea umple golul ce-1
lasă plecarea fiului D-voastră, Vă rugăm
totuşi să ne consideraţi pe toţi, fii sufle¬
teşti sinceri şi devotaţi ai D-voastre.

Către D-na Iridenta Moţa, Bucureşti.

Către D-na Dr. Maria Ropală-Marin,

Bucureşti.

Studenţimea română creştină dela Uni¬
versitatea din Bucureşti ia parte sinceră la
durerea ce o încercaţi prin pierderea iubi¬
tului D-voastră soţ şi a iubitului nostru
comandant.

Lacrimile noastre conţin insă şi simţă¬
mântul faptei eroice ce s’a săvârşit. In is¬
toria noastră naţională şi a neamurilor ce
ne înconjoară nu există faptă care să în¬
treacă în măreţie pe acea de care au dat
dovadă mucenicii Ion Moţa şi Vasile Marin.

Toţi suntem sortiţi morţii. Dar nu toţi
avem fericirea unei morţi eroice. Vă rugăm
Stimată Doamnă să credeţi că supre.mul
ideal al tuturor celor ce credem în Dum¬
nezeu şi Căpitan e acela de a ne putea
măcar apropia de pilda eroilor I. Moţa

şi Vasile Marin.

Veţi înţelege deci cât i-am iubit şi cât

nc-am legat de sufletul şi viaţa lor. De

aceia ne permitem a Vă ruga să împărţiţi
durerea D-Voastre cu a noastră şi a nea¬
mului întreg.

Către Mihail Moţa, fiul de 9 ani a lui

/. /. Moţa.

Iubite camarade Mihail,

In adunarea generală de astăzi studenţii
dela Universitatea din Bucureşti te-au ales
membru de onoare al Centrului studenţesc.

Aducându-ţi aceasta la cunoştinţă îţi tri¬
mitem caldele noastre îmbrăţişări şi te ru¬
găm să ne socoteşti fraţii tăi de luptă, de
durere şi de bucurie.

Preşedinte,

Viorel Trifa. Secretar General,

lordache Spânu

Cuvântul Studenţesc- apare in douâ numere festive . unul, cel
prezent, cuprinde semnificaţia jertfei Iui Ion Moţaşi Vasilc Marin,
morţi la 13 Ianuarie 1937 pe frontul naţionalist spaniol 5 al doilea
va cuprinde semnificaţia participării noastre româneşti
in războiul Crucii din Spania.

Fiecare număr festiv are caracterul unei arhive de documentare
şi Înţelegere in spiritul nou românesc.

S. M.