Ion Mota si Vasile Marin 25 de ani de la moarte — 1963

CINE MOL ZA 


SI 


VASILE MARIN 


95 ani dela moarte 


+ 


EDITURA «CARPATII» 


— 


= 3 E II RE 


painii iati ia? a = 4 


9) N) INARORIR A 


Sl 


VASILE MARIN 


95 ani dela moarte 


EDITURA «CARPATI» 
Calle Villanueva, 43, 40 
MADRID 
la 902 


Grăâticas Marsiega, S. A., Acebo, 54, Madrid, 16 
Dep6sito legal: M. 5.916-1963, 


IN MEMORIA 
LUI 
ION MOTA SI VASILE MARIN 
CU PRILEJUL COMEMORARII 
A DOUAZECISICINCI ANI DELA MOARTE 
13 IANUARIE 1937 - 13 IANUARIE 1962 


E Pa Ca ei 


Do 


Moța şi Marin la Casa Verde. 


= TREE 


“Nu am făcut acest gest din disperare sau aventură, 
ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe 
umerii generaţiei noastre. Am facut-o cu aceaş dragoste 
ca și cum ar fi fost vorba de Patria mea.” 


Vasile Marin. 


“Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Christos! Se 
clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm 
nepăsători? Nu e oare o binefacere sufletească pentru 
viața viitoare, să fi căzut în apărarea lui Christos?” 


Ion Mota.—22 Noembrie 1936. 


Echipa legionară în momentul plecării spre Spania. 


pa 


CUVANT INAINTE 


Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când —prin jertfa 

lor. senin acceptată-— Moţa şi Marin au arătat tuturor în 
ce spirit trebuie dusă lupta împotriva comunismului por- 
nit să cucerească, întreg pământul. 
- Prea puţini au înţeles sensul profetic al morţii lor “cu 
moartea pre moarte călcând”. Lumea întreagă a conti- 
nuat să contribuie —din nepăsare, din laşitate sau dato- 
rită corupţiei— la realizarea tragediei al cărui prolog s'a 
jucat la Teheran, Yalta şi Postdam şi a cărui acte con- 
tinuă să se desfăşoare metodic, așa cum le-au scris auto- 
rii lor dela Moscova, subliniate de suferinţele şi moartea 
a zeci de milioane de oameni, fără ca să se poată încă în- 
trevedea desnodământul. 

A contribuit lumea întreagă, cu excepţia Spaniei. 

Dacă, în 1934, comuniştii au ales Spania pentru a în- 
cepe lupta de cucerire a întregii lumi, împlinind astiel 
testamentul politic al lui Lenin, Dumnezeu a ales Spania, 
țară tare în credinţă, bogată în sfinţi şi plină de oameni 
gata de jertfă, pentru a înfrânge comunismul. A aşezat 
Spania în fruntea luptei împotriva Antichristului comu- 
nist, dându-i nu numai gloria de a-l învinge, dar şi me- 
ritul de a-l fi arătat lumii în adevărata lui lumină sata- 
nică. 

Venind să moară aici, Moţa şi Marin au avut viziunea 
misiunii rezervate de Dumnezeire Spaniei, 2u intuit spi- 
ritul de cruciată al luptei angajate, şi au căzut bucuroşi 
luptând, ştiind că niciodată nu poate fi nici măcar vorba 
de convieţuire cu puterile întunericului, ci numai de lup- 
tă dârză şi îndărătnică, dusă până la nimicirea lor. 

Alături de ei, au căzut mii de alţi tineri europeni, din 
țările pe atunci naționaliste. Dar la ce-a folosit jertia 
lor, dacă aceiaşi conducători care îi îndemnaseră la luptă 


EA pa 


550 NI INI ID 


mninul, abia trei ani 
sau coborât până la a pac fie a căi piezișe pe care 
mai târziu, pregătind âstie --« comunistă din 1945. + 
A pala rea, tot atât de “anticomunişti”, 
Astăzi alți conducăto. 
at polo Și politiei de „Pie de pi om emului 
greșeala din 1yvy, A e RITA 
uropei centrale, şi prin dara : 
ura E el Codreanu, spunea Căpitanul: 
i si ji i şi âine ai 
«păziţi-vă pe voi și pe COPIL de azi şi de m 

ai o'hânesc ŞI oricare eee din lume, de 

ilă îngrozitoare: elia. i 
ai ap a toată învățătura, toată edu- 
caţia, nu ne vor servi la nimic, dacă vom fi mişei. 
“Invăţaţi pe copii voştrii să nu întrebuinţeze mi- 
şelia nici în contra prietenului ȘI nici în contra ce- 
lui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, 
ci vor fi mai mult decât învinşi, vor fi striviţi. 
Nici în contra mişeliei şi a armelor ei mişelești, 
să nu se întrebuinţeze mișelia, pentrucă de vor în- 
vinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișe- 
lia va fi neschimbată, Mişelia învinsului va fi în- 
locuită cu mişelia învingătorului. In esență mişelia 

va stăpâni peste lume. y 
»Intunericul mişeliei nu poate fi alungat prin alt 
întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce su- 

fletul viteazului plin de caracter şi onoare.” 


Azi, după zeci de ani, cuvintele Căpitanului îşi confir- 
mă înţelesul profetic, fără ca să-şi piarză nimic din ac- 
tualitatea mustrărei cuprinse în ele. 

Inconștienţa, ipocrizia şi corupția politicianilor conti- 
nuă furibundă. 

Frenezia capitulardă înaugurată la Teheran, își sărbă- 
toreşte zilele acestea ultima “victorie”, acea a căror vic- 
time sunt bieţii Papuaşi din Noua Guinee, Katanga. 
„Fără scrupul, fără milă, fără urmă de simţ politic, mi- 
lioane de oameni au fost și sunt dăruite Molohului TOȘU 
în numele unei democraţii inexistente, sub pretextul unui 
drept de autodeterminare aplicat numai în favoarea și 
Sup controlul comunismului și a unor ipocrite “drepturi 
ale omului”, recunoscute numai evreilor şi oamenilor de 


cl vu 


culoare. Totul la adăpostul, sub oblăduirea şi cu concur- 
sul fățiş al Naţiunilor Unite, cioclul pregătit din vreme 
pentru înmormântarea Civilizației Creştine. 

Dacă Spania, naționalistă şi creştină, a rezistat un 
sfert de veac, în ciuda neîncetatelor atacuri ale comunis- 
mului în marş, şi ale democraţiilor materialiste care îl 
favorizează, este datorită tocmai conştiinţei misiunii ei 
divine, prezente în sufletul oricărui spaniol. Spania a do- 
bândit dreptul la această cinste prin jertfă milionului 
de morţi cari stau azi la temelia păcei, a liniştei şi a pro- 
gresului neîncetat, de care se bucură ţara lor. Intrigilor 
din afară li se opune dârzenia patriotismului reînviat şi 
mândria naţională redobândită pe câmpul de bătaie. 

Pentru Spanioli, ca şi pentru ceilalți reprezentanți ai 
adevăratei Europe, participarea la comemorarea anuală a 
jertfei dela Majadahonda ia caracterul unui pelerinaj, 
prilej de reîmprospătare a forţelor combative, de reînoire 
a hotărârei nestrămutate de a sta gata de jertfă, lup- 
tând pentru Dumnezeu şi întru apărarea civilizaţiei creş- 
tine până la moarte, aşa cum au făcut-o cei doi Români, 
căzuţi acolo. 


eX 


Umblând pe căile Domnului, cele mari şi minunate, 
împlinind voia Lui, la 13 Ianuarie 1937, în viscolul unei 
zile de luptă grea, s'a născut prin jertfă simbolul Euro- 
pei de mâine. 

Piatra de temelie a unei Europe renăscute întru Hris- 
tos, gata să reia cârma spirituală a omenirei, a unei lumi 
în care întrun spirit de înfrătire să se înalțe pentru 
fiecare neam în parte si pentru toate laolaltă o vreme 
“ca soarele sfânt de pe cer”, în care neamuri “temătoare 
de Dumnezeu să trăiască “in pace şi întru bună învoi- 
re”, va fi poate jertfa celor doi tineri români: Ion Moţa 
şi Vasile Marin. 


CARPAȚII 


EFECTUL REVOLUTIEI 
NATIONALE SPANIOLE 
IN ROMANIA 


A 13 Ianuarie 1962, se împlinesc douăzeci 
şi cinci de ani de la moartea glorioasă 
la Majadahonda a lui Ion Mota şi Vasile 
Marin. 4 

Inainte de a vorbi de aceşti iluștrii 
martiri ai idealului creştin şi ai concep- 
ției de Patrie, trebuie să arunc o privire 
înapoi în istoria acelui nobil popor ro- 
mân, în mijlocul căruia am trâit mai 
mult de zece ani din viaţa mea. 

Către sfârşitul anului 1933 Președin- 
tele Consiliului de Miniştrii al Regatului 

României era unul dintre cei mai străluciți şefi ai Par- 

tidului Liberal, Dl. Ion Duca, cu care eram legat printr'o 

cordială prietenie. Printrun decret disolvase “Garda de 

Fier”, provocând câteva incidente violente între poliţie 

şi membrii ei, în cursul cărora au căzut victime vreo 

douăzeci de legionari —denumirea derivând din primul 

Hume al organizaţiei care fusese “Legiunea Arhanghelul 

Mihail”— și ale căror cadavre au fost găsite plutind în 

apele lacurilor şi râurilor care înconjoară Bucureştiul. 

Eram în ajunul Crăciunului în pline negocieri pentru 
incheerea unui important tratat comercial cu România 
şi în ultimul moment se produsese o dificultate neaştep- 
tată care nu putea fi soluționată decât prin ordinul ca- 
tegoric al şefului Guvernului. 

M'am dus imediat să vizitez pe Dl. Duca şi acesta ama- 
bil a dat ordinele necesare. După aceia am rămas con- 
versând despre diverse cheştiuni politice interne şi in- 
ternaţionale și Yam intrebat căror rațiuni răspundea de- 
cretul de dizolvare a “Gărzii de Fier”, ale cărei idealuri 
nu mi-au apărut niciodată periculoase pentru siguranţa 
statului. Preşedintele mi-a dat dreptate şi mi-a afirmat 
că dela întemeiera acestei mişcări tinereşti, ale cărui 


SA Vp 


_— 


iei i patrio- 
irituali religiositA le, ar A anu- 

, ae cinste spirit at simpatia 9 5. în ultimul 
idealuri a i-a acordat ; material, dar +14 exigenţele 


E l- ? .. i 
şt evomente SPrilin Sfidului și dat fiind alian- 
ji iniştri „are a pa face şi a 
Cai imediata dit jără nam atu timp ce ziua urmă- 
ră cu ace i disolvare; spre Geneva... 
e oa dm la această e Externe RI ata a acestor ti- 


TNA a u a celebra sem- 
ntit Preşedintelui Ci» pai U tim obstacul îl 


i j iei în ziua de 
narea “Tratatului Ca fezaţia Spanie în ziua de 
iar n pi Acel e sir entru invitaţie, şi 
sar. Ereedintl ir ne DE zoe sărbătorile Cră- 
Se it telicitându- 
ne-am despărți 
E Sa tea de 29 pecembrie cătr 

a, care fară 
Ai să lucreze cu Ross i 
de către un membru al ESI A area: Si 

i: motive care ar ți lung det EL 

ze secretarul Ambasadei Ata ae ua 
Rein care am ajuns în IN0 E i sp arest at a 
trăia preşedintele şi soția lui. 


toată (9) ea b al m t î lipsa UNICE servitoar & 
n apt a mal ul „IN e p 


ieși te la o far- 
ili re ieșise să cau 
amilia Duca şi câ Pia les 
racla a medicamente aa tea ca 
iată am fost eu cel care am deschis 
Sit membrii ului 
sit membrii guvern i iati, 
Trebuie să adaug că, în casa FIpA ee n Sul (0 eri 
în ziua asasinării nu se găseau mai ul E are 
sute de lei, cirea 100,00 pst. actuale, fă Duci i auirei 
buit să ajute văduva până când Parlame 
o pensie. 


Tragica moarte a unui om, a cărei cinste 2 pică gea 
care simpatiza, cu mișcarea legionară şi care sl terei 
şef al guvernului să semneze la presiuni exte i Ca 
varea ei, au răcit, credeam că pentru totdeauna, â 


a Ion 
orele 10 sear 
E dusese cu tre- 


a fost asasinat în gara Sinaia 


E poe 


ţia pe care o merita doctrina curată a Legiunei Arhan- 
ghelul Mihail. 


„ok x 


Sosi însă 18 Iulie 1936 când cu întregul personal diplo- 
matic, comercial şi consular aflat sub ordinele mele aia 
aderat la glorioasa revoluție naţională, şi mi-am dat 
seama de efectul formidabil produs în națiunea română 
de gestul nostru. Guvernatorul Băncii Naţionale Române, 
colonia Sefardită Spaniolă şi prieteni personali printre 
care pot cita pe Dl. Max Auşnit, au pus la dispoziția mea 
sumele necesare pentru menţinerea, serviciilor diploma- 
tice şi cele de informaţii militare şi navale pe care a tre- 
buit să le inprovizăm, datorită vecinătăţii Uniunei So- 
vietice, pe toată peninsula balcanică şi în Turcia. 


Zilnic voluntarii se prezentau cu sutele la reprezentan- 
ţa noastră diplomatică, insă nu dispuneam de mijloacele 
necesare pentru a-i trimite în Spania. Autorităţile ofi- 
ciale, inclusiv Direcţiunea Generală a Siguranței s'au 
pus la ordinele mele pentru a colabora cu serviciile noas- 
tre împotriva agenţilor roşii şi a contrabandei de război, 
interpretând astfel sentimentul simpatiei populare. 


Presa deasemenea, cu excepţia celei de stânga, a fost 
în întregime cu Spania naționalistă. Pamtil Şeicaru de- 
zinteresat a pus în serviciul cauzei noastre pana lui 
măeastră, ziarul de mare tiraj Curentul şi alte două zia- 
re mai mici, propietatea lui. Stelian Popescu deasemenea 
ziarul său Universul, cotidian de tiraj important. 

Operațiunile militare erau urmărite de Popor cu un in- 
teres extraordinar, în special eroica rezistenţă din Alca- 
zarul din Toledo. 

In a doua jumătate a lunei August, din motive de na- 
tură politică şi sfătuit de către un înalt demnitar al Cur- 
ţii Regale, m'am retras din Bucureşti în Bucovina im- 
preună cu familia și parte din personalul legaţiei, la o 
moşie situată numai la 50 Km. de Nistru, râul frontieră 
cu Uniunea Sovietică şi în care de obicei petreceam va- 
canţele. 


La două zile după sosirea noastră, am observat că pe 


— 19 — 


ădinei i mele 
i a grădinei casei A bd dm 
up teen A Ga insaineră ASE acea vrenună să 
aa tă opți d AS, 
om mai în vârstă. Câteva a Gveni la o moșie vecină, 


je DAE i că rădin noastră era înconjurată cu sâr- 


am observat Ci Eszită î ir de două sau trei san- 
= si păzită în exterior e 
E nsformându-se în post de gardă. 


i Ba 

Am întrebat pe vecinul meu, Bar! 
semna asta şi acesta îmi răspunse; Fu 
Provincial al Gărzii de Fier care, cu toa 


i. trăeşte legal sub numele partidul “To i i, 
Ce cadă fost construită în mod spontan de legionarii 


mei, care voluntar Ye 
ţa ta şi a familiei tale; ] 
dimineaţa le ridică pentru a evii el, 
pierea frontierei, un eventual raid sovietic. 


O caldă îmbrăţişare Baronului de Flondor și după aceia 
şefului echipei, a fost răspunsul meu. Mi-a trebuit mult 
să-i fac să accepte câteva sticle de vin de Jerez, îşi fă- 
ceau datoria spuneau ei și nu meritau nicium fel de re- 
compensă, 

Câteva, săptămâni după aceia Alcazarul a fost eliberat 
şi am primit o scrisoare dela Generalul Principe Canta- 
cuzino, şeful partidului “Totul pentru Tară”, anunțân- 
du-mă că Legiunea a decis să ofere o sabie de onoare 
gloriosului General Moscard6, sabie. al cărui mâner va fi 
lucrat de meşteri legionari şi cu al cărei tăiş de oţel de 
CIC el însuşi luptase în timpul primului răsboi mon- 


Sosi luna Octombrie şi schimbările produse în cabine- 
tul ministerial au făcut să dispară St izola politice care 
ne-au îndepărtat din București şi ne-am intors în ca- 
pitală. 

M'a vizitat Generalul comunicându-mi că i 
Sarut şi Căpitanul Codreanu a acceptat, rii ag 
A cară Să ze transportată în Spania de o comisie pre- 
2 SAI gel şi complectată de Vice-Preşedintele Legiu- 
DSL Ică at cu Codreanu, Ion Moţa, doctor în drept 
Ș avocat al Baroului din Bucureşti; de către pe 


— 20 — 


Generalul Cantacuzino Granicerul, 


Genera 


“A B C. MARTES 8 DE DICIEMBRE DE 1336. 


j ya 
1 Cantacuzino Gran 
me, N. Totu, Preot Dumitrescu BOTSa, Banica 


GRUPUL EXPEDITIONAR IN SPANIA 


sile Marin şi Alexandru Cantacuzino. 


[Sa ei 
ENTREGA DE UN SA- 
BLE DE HONOR ALGE: 

NERAL MOSCARDO 


Soria 7. A las once:de la mafiana Ilega- 
ron los legionarios rumanos Guardias de 
Hierro que, presididos por el general prin- 
cipe George Cantacurino, entregaron al he- 
roico general Moscard6 un sable de honor, 
de gran valor artistico, usado durante la 
Gran Guerra por el principe George. : 

Se pronunciaron discursos patrioticos, Vi- 
toreândose a Rumania y a Espafia. 

Ei principe George y el genera! Moscardd 
se expresaron en târminos de emocionante 
carino hacia los dos pueblos. 

Los legionarios rumanos visitaron el local 
de la Falange, donde volvieron a hacer uso 
de la palabra el principe, el comandante Vi= 
llalva y el periodista rumano ]. Mora, .que 

| fueron aplaudidisimos. 

A EI paso de lo sexpedicionarios por las ca- 
Mes de la poblaciân fut recibido por cl pă= 
blico con grandes: muestras de entusiasmo. 

i = - Linii 


a, Ing. Gh. Cli- 
erul Ion Moi Dora Va- 


ful provincial al Bucureştiului Vasile Marin, şi cinci le- 
gionari aleşi după activitatea fiecăruia în viața ţărei;, un 
preot Sfinţitul Părinte Dumitrescu Borşa, un Diplomat, 
secretarul de ambasală Principele Alexandru Cantacu- 
zino (care ca şi unchiul său Generalul, erau rudele mele); 
un avocat Bănică Dobre; un inginer Gheorghe Clime şi 
un agricultor de asemenea avocat Nicolae Totu. După 
predarea săbiei Generalului Moscardo doreau să se în- 
cadreze şi să lupte în armata spaniolă ca simbol al sen- 
timentelor unanime ale Legiunii şi ale poporului român. 


Am comunicat Guvernului nostru toate acestea și mi 
sa răspuns din ordinul Excelenței Sale Generalisimul 
Franco că vor fi admişi cu gradul pe care îl aveau în 
armata română. 


La şase spre şapte Noembrie s'a lansat ştirea că for- 
țele naţionaliste au intrat în Madrid. In ziua de șapte 
Noembrie avea loc în Bucureşti adunarea Partidului Na- 
țional Creştin (cămăşile albastre) prezidat de marele 
poet Octavian Goga. Acesta mi-a comunicat că peste 
200.000 de cămăraşi albastre vor defila prin faţa legaţiei 
Spaniei strigănd “Trăiască Spania Naţionalistă” şi mi-a 
cerut steaguri spaniole şi prezența câtorva dintre colabo- 
ratorii mei în tribuna de unde el va primi defilarea. 


Aceştia au fost Agustin de Foxă și Luis Beneyto. 


Detilarea a durat câteva ore prin fața rezidenţei mele 
Din păcate la Madrid intrau în lupte în aceiaş zi brigă- 
zile internaţionale. 


Câtva timp şi mai ales pentru organizarea voiajului, 
am păstrat contact zilnic cu Generalul Cantacuzino şi 
delgaţia lui. Infârşit data plecării sosi pe la mijlocul lui 
Noembrie 1936. I-am invitat la o masă frugală, dar fră- 
țească și înduioşatoare şi ziua următoare au pornit prin 
Polonia spre Hamburg, iar dela Hamburg cu vaporul spre 
Lisabona şi după aceia în zona Spaniei Naţionale. 


Trebuie să. amintesc deasemenea, gestul altui legionar 
Principele Mihail T. Sturza în acel moment Ministrul Ro- 
mâniei la Riga care și-a dat demisia din post şi a plecat 
în Spania pentru a se înrola să lupte. 


Ingenunchiati pe tot parcusul trenului mortuar. 


„Din păcate la câteva zile după sosirea la Burgos a sufe- 
rit O. hemoragie care l'a obligat să stea o lună în spitalul 
provincial din Burgos, fiind respins apoi de către auto- 
rităţile militare din cauza sănătăţii şubrede. sosind la 
Salamanca şi prezentându-se Excelenței Sale Şeful Sta- 
tului Generalisimul Franco, Generalul Cantacuzino nu a 
fost admis ca luptător trecând în vârstă peste 70 de ani. 
Ceilalți refuzară să intre cu gradele de Căpitan, Locote- 
nent sau Sub-locotenent pe care le aveau în armata ro- 
mână şi s'au înrolat ca simplii soldaţi în Tercio, Batalio- 
nul 6, Compania 21 şi au plecat pe front. 


Detaliile morţii lui Ion Moţa şi Vasile Marin sunt des- 
tul de cunoscute pentru a nu mai lungi această poves- 
tire, voi adăuga numai că Alexandru Cantacuzino cu o 
puşcă, mitralieră defectuoasă pe care izbutise s'o facă să 
funcționeze, a pus pe fugă tancul rusesc ale cărui gra- 
nade omorâseră pe cei doi eroi, faptă pentru care a fost 
înaintat la gradul de Caporal. 


Moartea lui Moța și Marin la 13 Ianuarie 1937 a cauzat 
o adevărată comoţie în toată România, o furtună în care 
durerea se amesteca cu orgoliul că doi fii iluștrii şi-au 
dat viaţa pentru Dumnezeu şi pentru o cauză care dacă 
în acel moment era a Spaniei, Românii o considerau ca 
proprie, pentrucă instinctul îi făcea să simtă că războiul 
din Spania era o cruciadă înpotriva primului pas făcut 
de Moscova pentru cucerirea lumii prin comunism, în 
executarea testamentului lui Lenin care indica prim 
obiectiv peninsula noastră. 


Această comoţie nu era numai sentimentală și patrio- 
tică, din potrivă a provocat o mărire şi a dat o forță 
politică de necrezut legionarismului, făcând să tremure 
vechile partide democratice. 

Când sicriile înfăşurate în cele două drapele au sosit 
la frontiera română, au fost purtate întrun tren special 
aproape prin tot teritoriul naţional. 

In marile oraşe, în sate şi în cătune, trenul era obligat 
să se oprească din mersul lui triunfal pentru ca sicriele 
să fie acoperite de flori şi de ramuri de brad. 

„In fiecare gară clerul psalmodia rugăciunile morţilor, 
şi când trenul Sa apropiat de București, Guvernul tre- 


05 = 


ier” utea prelua 
1 îi era frică că “Garda dea e ar p 
Era dai cu aceste două COŞ în 
is r. glorioasei noastre ReVO. uţii 
[0) 


„SIOL i Guvernul ne 
delicată, Regeli, i arte atitudi- 
utate de necrezut 


șitunia Preziaiae 
ta oarecare e pl ee 
nea nostri pese favoarea Legiunel. | pei 

Pentru a evita manie posa Se nea 
a Rae sa nu dea înmormântării caracteru p 


i ândoi mi-au dat 
iti î Guvernul şi amândoi mi dat 
Levartul că. laioac publică nu va fii deranjată, adău 


ă să ă ă en- 
gând că poliția nu este necesară să apară pe străzi, pen: 
tzucă se vor ocupa de men 


ținerea ordinei, cămăşile verzi. 
Probabil pentru a reduce. aglomerarea PCI 
străzi, Guvernul A i aa y Prin pare aie ei a 
dela Gara de Nord, la Biser! A e COR snit o 
cra două după amiază, oră în care in pe e 
i italei de prânz. Cu toate asta, 
pulaţia Capitalei lua masa de. ACU out oc. 
dintr'o populaţie de opt sute şi ceva e ari ut 
este şase sute de mii de persoane acopt p a 
Sotia E dilata străzilor pe unde urma să Ie ca, Cariei 
giul, şi cari la trecerea camionului, acoperit de brad ş 
transformat în car mortuar, tras de patruzeci de legio- 
nari în formaţie de cruce, acopereau zăpada cu ramuri 
de brad şi flori. 


Am prezidat înmormântarea, Corneliu Codreanu, Ge- 
neralul Cantacuzino și eu, urmat de colaboratorii mei in 
uniforme falangiste şi de cei cinci legionari din Tercio, 
supraviețuitori, printre care apărea uriaşul Nicolae Totu 
cu braţul în eşartă din cauza rănilor primite în luptele 
dela Las Rozas. 


Poliţia s'a, retras după cum se convenise şi serviciul de 
ordine era asigurat de batalioane de “Cămăși Verzi”, fără 
a se înregistra nici cel mai mic incident. Liniştea era în- 
treruptă numai de plansetele femeilor şi când poporul 


Ambasaaorul Spaniei Marchiz Prat de Nantoillet, Căp- 
tanul şi Generalul în gara de Nord. 


recunoştea grupul de falangişti și legionari, de strigătul 
“Trăiască Spania”. 

Am observat şi îngăduiţi-mi să dau acest mărunt de- 
taliu personal, că Alexandru Cantacuzino tremura de fe- 
bră şi frig, sfârşit de oboseala voiajului; mi-am scos pe- 
lerina de uniformă şi i-am puso pe spate. 

Timp de 48 de ore sicriele au rămas depuse pe cata- 
fale în biserica Sfântul Ilie Gorgani, unde garda de 
onoare compusă din spanioli, români precum şi perso- 
nalităţi din alte naţiuni, se schimba din oră, în oră. 
Inaintea acestor sicriie a defilat toată populaţia capita- 
lei române şi multă lume sosită din provincie. 

După un ultim serviciu funebru, cortegiul a pornit în 
drum spre Casa Verde, în inprejurimile Bucureștiului 
unde era sediul Legiunei. 

Din nou am prezidat înmormântarea şi am mers prin 
zăpadă mai mult de 8 Km.; din nou mulțimea a acoperit 


Codreanu și A 


Căpitanul Corneliu Zelea 
asteptand ! 


de Prat y Nantouillet, 


i] 
——P 


în crema but te) N 83 


Vi 


m mim 


Multi Î 
ultimea asteptand în fată garii de Nord di 
trenului mortuar, ci 


mamar 


mvbasadorul Spaniei, Marchizul 
venul mortar în gara de Nord. 


ase tibia i 


Bucureşti, sosirea 


Banica Dob 
re Ă 
paie Cantacuzino, Preot Dumitr 
sa, Ing. Clime N. Totu. pre dr 


ce easier retus g DR US n 


Cortegiul mortuar coborind Calea Victoriei spre Biserica 
Ilie Ghorghani. 


Prin Moarte, spre înviere 


Supravietuitorii echipei din Spania. 


" Drumul Spre vecinicie. 
“Cruce vie... 


—_ PC e O DO O N O O a N N SN N e 


Elita Legionară. 


Mausoleul Moța-Marin de la Casa Verde. 


«5 POE VE E a ae se 


Mausoleul Moța-Marin de la Casa Verde. 


> în ziua sosirei sicrielor. 
deea ă are îmi 
tuz parcursul, &X.* o olitice asemănăto re îmi 

ână la Teluz. mişcărilo ai târziu gen 3 

i. 

Bor KomarowWsk “i 
suc îvărztor 81 Varșoviei Plaiul muncitorilor dela căile 
grole APE să rayersăm. Car? “tori erau mulţi socia- 


curtă slujbă religioasă, 


Casa Nenad dupa 94 discurs de despărţire 


ronun un : 3 i, 
Cot irind 1 lui Moşa i ta cuvinte evidenţiând 


i âni roşi căzuți 
oi români generoş 
: ici al acestor d DURE i eines 
ul sacrificiu Soezeu şi Spanii: 
sub A răspuns zeci de mii de 


icri hizând defilarea 
in faţa sicrielor, desc 
ci lei preareai din Terclo. 


iului supre Son! 
ea declarându-mi că dat îl : 
lor masonice spaniole și E ra dnaniei, 
aiccreiice E au iu disolvarea lui. Mia cerut 
a aaa a fost de bunăseamă afirmativă. i 

E In Mai sau Iunie 1937, în prezenţa Regelui, a aaa Lada 
nului bisericii ortodoxe Și Arhiepiscopilor DUrOBe CA 
tolie latin şi catolic unit, Dl. Pangal a pronunța so DIE 
disolvarea masoneriei pe care o prezida şi a E COR! ar: i n 
zare “lojile”, lucru pentru care a fost anatemizat de fra- 
ii săi din alte ţări. ia 

! Nu s'a alte acelaş lucru, bine înțeles, cu maso- 
neria Marelui Orient, în “lojile” căruia dominau elemen- 
te de stânga şi evreiești și la care poate că au aderat 
transtugii de rit scoţian, în desacord cu disolvarea şi cari 
camuflați în ele aşteptau să le “sosească ceasul” şi spri- 
jinul lojilor străine care nu le-a lipsit mai tărziu. 


30 


Tensiunea politică era în continuă creștere, populari- 
tatea “Gărzii de Fier”, şi acţiunea de pătrundere în 
masa țărănească într'o țară 90 % agricolă, luase pPropor- 
ţii neaşteptate care păreau că cresc în raport cu victo- 
riile care încoronau steagurile noastre. 

Parlamentul era în plină furtună, interpelările libera- 
lilor de stânga şi socialiştilor, împotriva prezenţei la în- 
mormântarea, lui Moţa și Marin, a Miniştrilor Germa- 
niei, Italiei şi al Insărcinatului de Afaceri al Portugalei, 
continuau violente. 

Am avut onoarea ca un senator aristocrat, dar simpa- 
tizant al Frontului Popular Francez, să prezinte o mo- 
țiune de neîncredere în guvern pentrucă a autorizat de- 
filarea pe străzile Bucureştiului a reprezentanţilor unei 
puteri răzvrătite purtând uniforme totalitare (al cărui 
șef utilizează la automobil steguleţ cu culorile rebele şi 
a refuzat să predea Legația legitimului reprezentant al 
guvernului republican) înconjurați de români deaseme- 
nea purtând uniforme străine și rebele, şi a terminat dis- 
cursul cerând expulsarea mea şi a colaboratorilor mei din 
România. 

Guvernul Liberal prezidat de Tărărăscu terminându-şi 
legislatura de patru ani, a convocat noi alegeri parlamen- 
tare în luna Decembrie, în care “Garda de Fier” a câş- 
tigat multe locuri, fără a avea însă o majoritate care 
să-i permită a guverna şi se credea că Regele Carol II 
va oferi puterea lui Codreanu sau unei alianţe Goga- 
Codreanu. Ultimul lăsă însă să se înţeleagă şi mie mi-a 
mărturisito, că nu sosise momentul pentru el, Mişcarea 
lui nu era încă preparată pentru preluarea puterei şi 
cadrele ei nu erau suficient de mature. 

Cu toate acestea după înpăcarea cu Naţional-Creştinii 
(în care am insistat energic), a oferit lui Goga sprijinul 
lui şi acesta a format Guvernul la începutul lui Ianuarie 
1938, cerând disolvarea Camerelor a căror alcătuire nu-i 
da posibilitate de guvernare. 

Goga decise so ia înaintea celorlalte puteri balcanice 
cu care eu tratam recunoaşterea «de facto” a Guvernului 
nostru, obţinută deja din partea Yugoslaviei în Octom- 
brie 1937 Şi îmi declară, când lam felicitat după depu- 
nerea jurământului ca Preşedinte al Consiliului de Miniş- 
trii, că unul din primele acte în politica externă va fi 


— 31 — 


Guvernului din Burgos şi ru- 
În iure” 4 ă 
xecunoașteree de II din Malone ună, fiind atacat de 
i mai ales de maso- 
ă şi internatională, pă 
o motivul caracte- 
- Lupescu, pe = 
nerie. ȘI“ camarila Don și al sprijinului dat Guver 
vului rasist Mişcarea zegionară. -ata de a fi sem- 
„ului de către M a redactat $ Cora Ac 
n La Il De [ana recunoaştere, Regele a 
nat promis 
isia lui Goga. . Ș 
E e acestei aEprena i 
ionarul cabine a > 
ra pisericii ortodoxe, Mi Preşedinţi de Consiliu, 
iramți fără portofoliu, toţi re5s”, uzat. A fost însăr- 
şedinţi fără PO şi Goga care sau rec FE Arta 
cina Pan. oi E Ministerul e ii ios al camarilei 
CU, Titi Regelui, chior, Cu Ochi AUC ui proteseă 


ji PA d omanice dela Universitatea din Iaşi, al 
T : 


ărui nume nu socialist 
Cara la Muncă â fost numit cripto 


i-a scos masca după 

tăzi zi proeminent al guvernului comunist 

A cesipconelone Fi E dar atacat de to 
noile alegeri parlameiii mat puţin; vice-preşedinţii şi 
E zârztă Julia ue E i erDi-ta formându-se alt gu- 
âţi mini - A ae 4: : S i 
a i Dr geai către sfârşitul lui Februarie ŞI prezidat 
tot de Patriarch. 3 i 

Trebuie să mă tuse Bă nor ee PA eta eu Cl 
un capitol anecdotic care es vadă îi 5 a 
E eCIFVoleE Cruciadei noastre, în politica internă romă 
nească. XE . 235 

La puţine zile după formarea ministerului Goga a 
sit, dotați 5; Crucile roșii ale Meritului Militar şi CI: 
cile de Răsboi acordate postum lui Moța şi Marin, Ie 
daliile Suferinței pentru Patrie, pentru părinții şi vădu- 
vele lor, precum şi Decoraţiile acordate legionarilor su- 
pravieţuitori. 

Atmosfera era atât de încărcată de violența propagan- 


dei electorale, încât am considerat că este mai potrivit 
să amân predarea lor solemnă până după alegeri, con- 
tând cum era corect cu înțelegerea Regelui Carol. 

Intr'o dimineaţă, nu îmi mai aduc aminte dacă la 
sfârşitul lui Ianuarie sau în primele zile ale lui Februa- 
rie, Dl. Călinescu m'a rugat sa mă duc să-l vizitez la Mi- 
nisterul de Interne, şi cu cea mai mare sinceritate mi-a 
expus gravitatea situaţii interne în ajunul alegerilor şi 
mi-a cerut politicos, dar hotărât, să nu fac nimic ceace 
ar putea da victoria “Gărzii de Fier”. Am răspuns că 
“rugămintea sa mă surprinde deoarece ca diplomat de 
carieră ştiu că prima noastră datorie este de a nu ne 
amesteca în politica internă a ţării unde suntem acredi- 
taţi şi că simpatia mea pentru legionarii care au luptat 
pentru Patria mea era naturală şi că prietenia mea cu 
unii dintre ei, nu poate deranja cu nimic Guvernul şi 
nici avea caracter politic electoral”. j 

Mi-a replicat, “Dumneata o crezi aşa şi respect senti- 
mentele dumneatale naturale, dar ca Ministru de In- 
terne pot să vă spun că un gest, sau câteva vorbe din 
partea dumneatale ar da o majoritate de 200 până la 400 
de mii de voturi legionarilor şi Camera Deputaţilor va fi 
“verde”. 

—“Domnule Ministru, i-am răspuns surâzând, nu-mi 
spune că aş fi un Warvick şi că pot decide soarta alege- 
rilor. Dumneavoastră glumiţi. 

—"Nu glumesc, niciodată n'am fost mai serios ca acum, 
nimeni mai bine decât dumneatale nu şi-a putut de sea- 
ma că răzvoiul din Spania a avut în ţara noastră o re- 
percusiune extraordinară, ca şi moartea lui Moţa şi Ma- 
rin şi îmi pare rău că sunt obligat să vă spun, acuma 
când studiem recunoașterea Guvernului dumneavoastră, 
că dacă dumneavoastră nu-mi daţi cuvântul de onoare 
că nu veţi înterveni în alegeri în favoarea Legiunei, pri- 
vilegiile şi stima pe care Majestatea sa vi le-a păstrat 
din August 1936, vor înceta şi ne vom vedea obligaţi să 
vă rugăm a abandona România, ceace cred că nu ar fi 
avantajos cauzei pe care o apăraţi... şi nu fac caz de 
svonurile care ajung la urechile mele, că în Legația dum- 
neavoastră vin legionarii pentru a primi dispoziţiile şi 
fondurile pe care le trimite Generalul Franco.” 

Am râs din nou și i-am spus: 


— 39 — 


E 
Ş 
| 
4 
| 
p! 
4 
| 
] 


PRIGOANA 1738 


—“Pentru Dumnezeu, Domnule Ministru nimeni nu a 


venit în casa mea pentru a primi ordine şi cu atât mai 
puţin bani. Generalisimul Franco are alte preocupări ac- 
tualmente decât politica internă românească. Cât despre 
fonduri, sunt câteva luni abia de când am putut primii 
din Spania strictul necesar pentru a trăi modest, aşa că 
puteţi fi liniștit. Niciodată nu am făcut şi nu voi face 
nimic care pote să fie considerat ca un act de inimiciţie 
pentru Guvernul unei ţări de a cărei ospitalitate mă 
bucur.” 

In continuare i-am comunicat că nu am predat deco- 
rațiile amintite. Mi-a, mulțumit şi aceasta a fost ultima 
convorbire oarecum prietenească pe care am avut-o cu 
Călinescu. 

Când lam întrebat pe Goga de semnificaţia întreve- 
derii mele cu Călinescu —casa lui era la patruzeci de 
metrii de Legaţie şi ne vedeam aproape zilnic— s'a ară- 
tat surprins, ceace m'a făcut să cred că Ministrul de In- 
terne intervenise fără ştiinţa şetului guvernului, sau din 
ordinul Regelui. 

Dat fiind gravitatea situaţiei, alegerile au fost suspen- 
dete și printr'un decret au fost dizolvate la începutul lui 
Aprilie, toate partidele politice. S'a redactat o constituţie, 
aprobată printr'un referendum lipsit de entusiasm, care 
acorda Regelui o dictatură totală. S'a format un partid 
unic denumit “Renaşterea Naţională” purtând uniforme 
pitoreşti şi nu ne-a plăcut ca au adoptat cămaşa albastră. 

Codreanu şi cei mai importanţi şefi ai Gărzii de Fier. 
bineînţeles între ei cei cinci fosti combatanți in Tercio; 
au fost deţinuţi împreună cu alte sute de membrii ai gTu- 
părei. 

In luna Mai Codreanu şi ceilalți şefi au fost acuzaţi de 
diverse delicte şi condamnaţi de către un Tribunal, “ad 
hoc”, Codreanu la 10 ani temniţă grea, iar ceilalţi la alte 
pedepse. 

In noaptea de 29 spre 30 Noembrie 1939, Codreanu şi 
camarazii lui condamnaţi trebuiau să fie mutaţi dela în- 
chisoarea Doftana, la acea din Jilava, în împrejurimile 
Bucureştiului. Nopți de Noembrie predestinate pentru 
asasinate istorice în acel trienal 1936-1939. Noapte cu ză- 
padă și ceaţă deasă. 

In ziua de 30 un comunicat al Ministerului de Interne a 


E <A jaf 


-ofitând de stri- 
răşii lui, profitând, C€ > 
at că Codreani ș a au fugit într'o pădu- 
sarea camionului da ae cu toată ceața și obs- 
si că poliţiştii care 1 escortau, poa precizie, incât 
zi ȘI tea. novţii au deschis focul cu 
cu ) „Au za 
mist ar i nul, treisprezece dintre, şefii im- 
Aşa au u 
portanţi ai Ezra E o Nienenieria crezut în 
Vestea a conste explice CA 
i ci nu putea să exp: celul, 
casa EA astia e se intorsesse din sizită DaicIAIĂ 
facută i Germania hitleristă, uascăti, fiin e toţi 
i i rerului pentru Codreanu. „ 
ter Eul ese sui pună pe Suveran în faţa Usui fapt 
împlinit — ascultând ordinele lojilor mason. 0023 icând 
ia roşie “lege ii” ț 
atât de cunoscuta în Span ic, eee A (el uree ine 
presie mi-a făcut moartea prietenilor mel legionari, la 
care i-am replicat rece inăbuşin 


dignarea. ie e 3 
SCa crestin şi spaniol mă înclin cu respect înaintea 


avrelor lor, dar ca vânător şi maestru-de vânătoare, 
cet să vă felicit pentru preciziunea ochitului polițiş- 
ilor dumneavoastră; mie imi este imposibil să nimeresc 
ţinta în pădure, noaptea şi cu obiective care aleargă în- 
văluite în ceaţă”. I-am întors spatele şi acestea au fost 
ultimile cuvinte schimbate cu el. je 
Unii pretind că marele Mareșal al Curţii, Domnul Ur- 
dăreanu în numele Regelui, a dat lui Călinescu telefonic 
dela Miinchen — mână liberă. Personal, n'am crezut-o ni- 
ciodată. A 
Acest masacru a deschis poarta la o serie de întâm- 
plări sângeroase, care au culminat cu asasinarea lui Că- 
linescu la 20 Septembrie 1939 şi cu înspăimântătorul mă- 
cel efectuat de poliţie în ziua următoare, a sute de le- 
gionari pe străzile Bucureştiului şi ale oraşelor impor- 
tante din România, între ei și foştii voluntari în Tercio 
— Principele Alexandru Cantacuzino, Bănică Dobre, 
Gheorghe Clime şi Nicolae Totu, ale căror cadavre au 
fost lăsate trei zile pe străzi și profanate ruşinos de 
evrei cruzi şi elemente comuniste. Generalul Cantacuzi- 
no murise de moarte naturală în Octombrie 1937, iar 
Sfântul Părinte Dumitrescu Borşa era refugiat în Ger- 


mania, de unde s'a întors în 1940 Laz 
zale cil i 0 iar astăzi condamnat 
se Bile dacă peri ftp e către tribunalele comuniste, nu 
upă căderea lui Carol al II-lea, aceasta a dat 1 
e ) : oc la 
Erole pe ale legionarilor împotriva autorităţilor şi 
utorilor responsabili de măcelărirea camarazilor lor. 


E E E i 


Dar să ne întoarcem căteva cli ili 
i : lipe la 1 Aprilie 1939. 
Pa vnaniiau II CPOEnE co iaadi a sărbătorit Victoria Naţio- 
pala ar i eum-uri şi alte manifestări-crezând că prin 
Ș a victorie primejdia secerei şi ciocanului a fost în- 
ăturată pentru multă vreme din Europa. 
i Lp brici Puterilor occidentale propiai sensibilita- 
€ pia eligență, a crezut că însfârşit acestea au luat asu- 
Dra or adevăratul sens al revoluţiei naţionale spaniole. 
ravă greşală a acestui drept şi nobil popor creștin 
care cinci ani mai târziu, împreună cu jumătate din Eu- 
opă sa văzut predat jugului Moscovei, împotriva arma- 
Ș or căreia a luptat eroic, urmând exemplul lui Moţa şi 
y ATI dela Nistru şi până la Stalingrad şi apoi în propiul 
critoriu ca demni urmaşi ai legionarilor lui Traian. 


Pedro de Prat y Soutzo 
Marques de Prat de Nantouillet 


Madrid, Ianuarie 1962. 


Blas Piăar 
SANGE ROMANESC 
PE PAMANT SPANIOL 
CONFERINTĂ PRONUNTATĂ IN ZIUA DE 13 
IANUARIE 1962 IN SALA CAMEREI DE CO- 
MERȚ DIN MADRID 


Domnul Blas Pitar în timpul conferinței, 


N N N N N N aa N a a a a 


PRIETENI SI CAMARAZI 


L, 
DOMNULE GENERII 51 SPANIOLI 


NITATEA In 
CE: aspect profund politic. 


Ne-am reunit aici pentrucă ceace are importanţă pen- 
tru noi şi ceace este necesar să evidențiem, este vigoa- 
rea, enorma forță vitală a acestui fapt sublim care-se 
actualizează încontinuu; se pare că vremea în loc să dea 
uitărei acest fapt plin de adâncă semnificaţie in loc să-l 
ascundă, să-i ia din strălucire cu trecerea timpului, par- 
că ba frământat, parcă la modelat, parcă a smuls fap- 
tului, care era piatra informă, nuanțele cele mai adânci, 
până acolo încât să-l prezinte oamenilor de astăzi, spa- 
niolilor din 1962, ca pe o statue care cu gestul şi atitu- 
dinea să ne împingă a-i continua drumul. 


Când revoluția naţională spaniolă a înplinit pătrarul 
ei de veac, Castellana, din Madrid s'a transformat în ma- 
rele bulevard al Victoriei. A avut loc o mare defilare mi- 
litară în care participau noile promoţii spaniole înbră- 
cate în uniforme militare şi purtate de moderne care de 


luptă, părea că un nou Ruben înviase gi pe ton de salut 
semnala cortegiul. 


“Vine cortegiul, 

Se aud deja limpede sunetele trom t ! 
Sabia se anunţă prin vii reflexe, petelor, 

Se aude, aur și mătase, cortegiul Paladinilor!» 


Dar înapoia acelei defilări miliţ 
lui Ruben, venea altă defilare m 
filarea politică a celor 50.000 d 
lor roşii şi cămăşi albastre sau 
acei care după douăzecișicinci de ani veneau să justifice 
efortul militar și politie al cruciadei noastre, nu numai 
al revoluţiei din 18 Julie, ci al întregei mişcări născută din 
acel 18 Julie precum şi Statul politie pe care l'a consa- 
crat. 

Acel tineret deacuma douăzecişicinci de ani, pe tâmplele 
căruia sclipeau argintii primele fire albe, continua defi-_ 
lând şi confirmând printr'un autentic şi categoric ple- 
biscit popular, un sistem politic, care chiar dacă îace şi 
va continua să facă greşeli—cea mai mare imperfecţiu- 
ne ar fi să ne speriem de propriile noastre greşeli—n'a 
impiedecat cu toate aceste greşeli, măreţia celor înfăptui- 
te şi bucuria de a fi şi de a ne şti definitiv spanioli. 

In acea defilare politică erau prezenţi nu numai cei vii 
—supravieţuitorii, acei care depăşind furia luptei înco- 
recnaseră cruciada, trăind—. Ca creştini credem în nemu- 
rirea sufletului, în sensul providenţial al istoriei şi în ro- 
lul morţitor salvaţi alături de tronul Atotputernicului. Ei 
bine, noi aveam certitudinea, convingerea, credinţa ab- 
solută, că în acea defilare militară şi politică erau pre- 
zenți şi morţii, căzuţii în luptă, acei care dăruiseră totul, 
acei care muriseră în Brunete, în Belchite, in Alcâzar, 
în Oviedo și bineînţeles morţii români dela Majadahonda. 

Erau prezenţi Ion Moţa şi Vasile Marin, erau acolo îm- 
plinind ceace pentru veșnicie ei însăşi profetizaseră în 
crezul lor legionar, ceace Căpitanul Corneliu Zelea Co- 
dreanu spunea în acel prolog care prefaţează cartea lui 
“Pentru Legionari”, sn 

“Legionarii nu mor. Drepţi, nemişcaţi, neînvinşi şi ne- 
muritori, privesc pururea biruitori la toate svârcolirile 
urii neputincioase... ş i > 

Eu vreau ca voi, soldaţi ai unor alte orizonturi româ- 
neşti, citind aceste amintiri să recunoaşteţi în ele pro- 


are demnă de profeția 
ult mai importantă, de- 
e camarazi cu bascurile 
hainele civile de astăzi 


ui 


A eţi aminte de luptele 
să vă aduceţi a 3 . . i 
ostru trecut Îserinţele îndurate ir de 10 bea 
priul VO retrăiţi SU “aumplejie nimic e 400 Ri ue 
Yoastre. neam. i dreaptă, în care vaţi incleştat 
mite pen lupta grea A porunca de a ieși: biruitori sau 
u 


i i i care va tre- 
şi din ând scriu. La Vo. acei cai : 
morţi. . mă gândesc (ara Seninătatea strămoşilor "Traci, 

La Sa Triţi, primind. acei ce veţi trebui să păşiţi peste 
pui să ii. Şi la voi ucând în mâinile voastre, stea- 


botezul morţii tele lor, d 


i o) le aaea E ta a ti 
morii ȘI „umfătoare e lie Marin fără adăpostul fizic 
EU dar Ion Aa prezenți cu sufletul UIC SDIC E 

corpurilor 107, compactă și pestriță defilând alaturi 
îi ea mulţime iau pentru totdeauna e țenut po- 
de camarazii cae, ul şi sufletele nemuritoare ale dragilor 
litic spaniol. Spiri Moţa şi Vasile Marin erau prezente 

ii români Ion e — drapelul verde en zăbrele 


negre, aici Mrişcări Legionare Şi drapelul tricolor evo- 
trănei YO 


când pe Mihai Viteaz 

2 României Mari. ate în mister schemele providen- 
Uneori sunt At And mari capitole pe cazi cete 

sale ae a cursul acestei reuniuni, privind relaţiile şi 

desvă. 


(cepe EgeȚi ania şi România. i 
preteia dintre Shogii le cu Romania s'a produs chiar 
ri ; 


zana e is că Spania a fost unica provin- 
e ereată Be oma, care a auzita a lărgit hotarele A 
SE, lt roman 'poemai această Spanie provinciană este 
periu E întro zi în mâinile Impăratului Dalia, ie 
ăi anca, alunge cu trupele el. lelug 6 (Pb 
i, până în Dacia şi aco 2 e , 
atei epsnă al Regelu Derbi, Care văzându se n; 
vins se sinucide cu toţi râsboi edi 
iotic gest, —intemeiază pentru totdeauna 
ee latină pe malurile Dunării, în estul EBrOL COL e) 
Aceaş patrie spaniolă născută din Imperiu ŞI n 00) 
trimite mândră mai tărziu Traianii Occidentu pci E 
rz0, Almagro, Jimânez de Quesada, Hernân Cortes, pen 
tru a da viață noilor state ale Americei spaniole și 


prin această Spanie născută din Roma s'a produs și des- 
voltat o vastă comunitate umană cu aceleaşi afinități 
spirituale şi de limbă dela țărmurile Pacificului și până 
la malurile Dunării. 

Această operă a Spaniei înfăptuită de acel străvechi 
Impărat Traian nu este uitată de Români care venind 
in Spania merg în pelerinaj la Italica sau la Sarmisege- 
tuza spaniolă Numancia. 

Dar acest mare şi fericit împărat Traian, trăsnet de 
moarte, ilustru fiu al patriei, onoare a Spaniei, în faţa 
căruia se cutremura mut pământul în răsărit, scrie abia 
primul capitol istoric al prieteniei dintre România şi 
Spania. 

Au trecut ani, au trecut secole, şi iată că în Provensa 
franceză apare un curent de renaştere şi interes pentru 
limbile latine. Frederic Mistral convoacă într'o mare adu- 
nare scriitorii și poeţii poporului său şi pe ai celorlalte 
popoare de limbi latine, reunindu-i în a doua jumătate 
a lunii Mai 1878, la jocurile florale din Montpellier, la 
care Catalufia participase anticipat prin fenomenul cu- 
noscut ca “renacencia” catalană. 

Ca în atâtea alte ocazii oferite de istorie, servind ca 
punte de legătură între Spania şi rasa latină, Cataluia 
prin poetul spaniol Quintana, oferă o cupă de argint care 
este dăruită ca premiu unui mare poet român, Vasile 
Alexandri pentru poema intitulată «Cântecul gintei laţi- 
ne”, care incepe cu versurile: 


Latina gintă e regină 

Intre-ale lumei ginte mari; 

Ea poartă'n frunte-o stea divină 
Lucind prin timpii seculari. 


Şi continuă convocând în fața tribunalului istoriei şi 
al judecății lui Dunurezeu, toate rasele din lume, ter- 


minând: 
In ziua cea de judecată 
Când, faţă'n cer cu Domnul sfânt, 
Latina gintă ar fi întrebată 
Ce a făcut pe-acest pământ, 
Ea va răspunde sus şi tare: 
“Oh! Doamnen lume cât am stat, 


E a pa 


- cai plini de-admirare 
pii săi plini de-a ş 
= tine te-am reprezentat : 
are dispune, de poeţi, excepționali 


Această rasă Iatină î-- “firesc să-i aibe în România, 


ca Vasile Alexandri, . € a originei se identifică cu noţiu- 


deoarece. aco 
nea Patriei. 


Jo consţiint 


Presedintele şi Comitetul de conducere al Asociatiei “Ami- 
cii Majadahondei” presidând conferinta Dlui. Blas Pifiar. 


Vasile Alexandri nu a fost numai un mare poet, ci și 
un mare om politic, pătruns de iubirea de patrie. Parti- 
cipă activ la frământările unificării Principatelor, la lup- 
ta pentru îndependenţă şi crearea Regatului fiind con- 
vins de necesitatea, întregirii naţionale care mai târziu 
a făcut posibilă înfăptuirea României Mari. 


„In acest spirit dominat de efervescenţa conştiinţei na- 
ționale, Vasile Alexandri poetul decorat şi premiat la 


Montpellier de către un poet spaniol, se adresează cole- 
gilor săi de Senat spunându-le: 

“Patria română este o moştenire de cultură şi onoare 
lăsată nouă de părinţii noștrii şi avem datoria s'o lăsăm 
nepătată şi întreagă fiilor şi nepoților noştrii. 

Astăzi Istoria României se prezintă cu paginile cărții 
sale desfăcute; există pagini josnice dar multe alte de 


Aspectul salii Camerei de Comert din Madrid, cu prilejul 
conferintii domnului Blas Pifiar. 


măreție şi demnitate. Ca senator român în numele pa- 
triei mele, smulg pentru veșnicie foile josniciei şi incep 
să scriu pentru eternitate paginile măreției şi demnită- 
ţii naţionale.” 

In acest spirit al marelui poet Vasile Alexandri —Jos€ 
Antonio spunea că poeţii sunt acei care răscoală popoa- 
rele, a crescut acel adolescent care se numea Corneliu 
Zelea Codreanu, născut la Iaşi, în Capitala Moldovei. 

La terminarea răsboiului din 1914/18 s'au realipit pa- 


77 


âna ca evreii 
stiile țarii, S 
bogăţiile țar d E se eat 
creştin egala Cara de liceu, văzuse pe tatăl său mo- 
Fiu al ii ul dela 1914-1918 şi simţise nevoia să 
ui eri cum au făcut-o ofiţerii provizorii din Cru- 
up ă naţională 
: aţională i, : 
ciada Das a L cu poporul său, el simte profund 
In core de răsvrătire revoluționară şi natională a nea- 
e lui si chiar din adolescenţă şi mai târziu ca tânar, 
în Se a milita în mișcările naţionaliste şi anticomunis- 
încep încearcă să restaureze cu unita- 


: mişcări care l urez „Unu 
E lea a tării, unitatea naţională şi politică a 


ez ere în micul grup politic al lui Constantin 
Pancu din Iaşi — Moldova, grupul acelui modest meseriaş 
reparator de ţevi şi robinete, care pătruns de spiritul 
tradiţional al patriei, chemase la luptă tinerii muncitori Și 
studenți din oraşul său, formând gruparea “Garda Apă- 
rării Naţionale”, în care goleseenitul nostru Corneliu 
a Codreanu intră ca voluntar. 
ai sii când în fabricile şi atelierele Statului dela Ni- 
colina se declară greva generală comunistă, când 5.000 
de adversari înarmaţi până în dinţi, crispaţi de ură se 
concentrează în fabricile deasupra cărora ridicaseră dra- 
pelul secerii şi ciocanului urlând împotriva spiritualită- 
ţii şi istoriei României, tinerii Gărzii Apărării Naţionale, 
curagioşi, trecând peste sfaturile celor prudenţi, se pre- 
zintă la administraţia căilor ferate, pun în mers o l0oco- 
motivă şi înaintează, pătrunzând în ateliere. Văzând dra- 
pelul roşu cu secera și ciocanul fâlfăind deasupra lor —ca 
ŞI cum ar aminti un episod care mai târziu urma să se 
repete în Alcazarul din Toledo, Corneliu Zelea Codreanu 
înaintează şi se urcă pe scara de fier fixată pe zidul fa- 
bricii şi ajuns pe acoperiș smulge şi asvârlă jos drapelul 
per inălțând pentru totdeauna drapelul tricolor al 
13 


Sa produs un moment de stupoare. In masa comunistă 


vociferândă până atunci se produce o tăcere înspăimân- 
tătoare. Corneliu Zelea Codreanu, acela care va fi mai 
târziu Căpitanul şi fondatorul Legiunii Arhanghelul Mi- 
Mihail, coboară liniştit și solemn ca un semizeu mitolo- 
gic traversează cu revolverul în mână acea masă tăcută 
de dușmani stăpânită de ură, de frică şi de admiraţie. 

Acesta era Corneliu Zelea Codreanu, care mai târziu 
întemeiază Asociaţia Studenţilor Creştini şi străbate cu 
ei străzile Iaşului cântând acel imn de neuitat-Studenţi 
creştini din Romania Mare. Acesta este tânărul care în- 
tră în Liga Naţională Creștină a profesorului A. C. Cuza 
şi el este însfârşit acela care după ce este închis în in- 
chisoarea Văcăreşti din Bucureşti, în urma unei viziuni 
la icoana venerată în mânăstirea închisorii, consideră că 
a sosit momentul de a întemeia o mișcare politică pro- 
prie —Legiunea Arhanghelului Mihail— care, din icoana 
unde apare sfârtecând balaurul, îl inspiră și parcă zice 
tinerilor studenţi ai României că numai în bătălii, în 
lupte şi în răsboi poate triumfa spiritul național asupra 
teribililor duşmani ai patriei. 

Acesta este Corneliu Zelea Codreanu, omul care în mo- 
mentul când îşi propune initierea acestei mișcări politice 
spune: un şef trebue să aibă înainte de toate o mare cre- 
dință, imensă credință şi o atracţie magnetică care să 
fie capabilă să sugestioneze masele, cărora trebue să se 
dedice cu un spirit ca acel formulat de el însuşi la sfâr- 
şitul unui proces, într'o publică şi solemnă declaraţie: 

“Domnilor Juraţi, onorat Tribunal, popor al patriei 
mele, am jurat să servesc Neamul meu şi-l voi servi până 
la sfârşit» şi așa a facut-o şi-a servit Neamul până la 
sfârşit, atunci când a înființat Legiunea Arhanghelul Mi- 
hail şi atunci când a desprins acel grup numit “Garda de 
Fier” şi atunci când cu tinerii văcăreşteni apare în viața 
publică a Bucureştiului şi a Romaniei cu personalitate 
politică definită şi atunci când plănueşte contactul cu 
masele, când pleacă în Transilvania şi cucereşte masele 
de ţărani şi oameni de munte, câna restaurează sensul 
istoriei româneşti invitând populaţia creştină a Roma- 
niei să rămână credincioasă tradiţiilor străbune. 

„Acest tânăr în cămaşă verde sau în costum naţional 
țărănesc, electrizează masele pentrucă le serveşte un 
imens ideal şi grupul “Vacăreştenilor” creşte din ce în 


DE 


to i de neuitat, 24 lulie, 1927 când 
până n i denţesc, la orele 10 noantea se 
n Sa și ceva mai târziu în Noembrie al 
constitue ra dă rilejul sărbătorii ortodoxe a Arhanghe- 

uiaș Al. se face, tot în cămin, depunerea jurămân- 
Jului Mihail, amânt din toate colţurile României şi 
tului. S'a RA din regiunile pe unde a trecut Mihai 
mai ales ai unificator al României. “Unul, câte, unul 
celui restrâns grup al ionc atorilor şi pro- 
nunţă jurământul, în primul ri dea i Se anezi 
egoismul cărnii, Să Sralasg ie a Neamului P 

te pentru cauza crucii şi cauz ! - 

alei TUI din 1927 se încadrează întrun mare ma- 

Jurământul So oruiui român în anul 1930, când Gar- 
es fier era ameninţată de imediata disolvare. 

Ca nomâni o Românie Nouă nu poate ieși din culisele 
artidelor, după cum România Mare n'a ieşit din cal- 
E lele politicienilor, ci după câmpiile dela Mărăşeşti şi 
din fundul văilor bătute de grindina de oţel. O Românie 
Nouă nu poate ieşi decât din luptă. Din jertfa fiilor săi. 
De aceia nu politicianismului mă adresez astăzi. Ci ţie 
Soldat. Inalţă-te. Istoria te cheamă din nou! Aşa cum 
eşti. Cu mâna ruptă. Cu piciorul frânt. Cu pieptul ciu- 
ruit. pes pe a şi imbecili să tremure. Voi 
i lupta cu bărbăţie. Ş a E da 
a chpa când duşmanii ne copleşesc şi politicianii ne 
vând, Români strieați cu înfrigurare ca pe potecile mun- 
ților în ceasurile de furtună: Patria! Patria! Patria!» 

Şi cu acest triplu strigăt oamenii lui Codreanu se as- 
vârlă în cea mai teribilă luptă politică pe care a cunos- 
cut-o istoria română şi sunt persecutați, inchişi în în- 
chisori, ferecaţi şi asasinați. 

ct grup de trei ori disolvat, reapare în viaţa publică 
sub diverse denumiri. 

„Grupul Corneliu Zelea Codreanu, care are ca steag şi 
anbol drapelul Sana cu gratiile zi a Gruia după 

isolvare i se substitue celălalt grup politic “To en- 
tru Tara” prezidat de Generalul CEI eo Insă Ci sacla 
de Fier, Legiunea Arhanghelului Mihail, nu e numai un 
grup de oameni care ei inșăşi se denumesc “nebuni”. 
Este 0 operă serioasă bazată pe o doctrină şi cu un țel 
ine definit de realizat, acţiunea şi doctrina mişcării po- 


ce mai Mult» 


— 56 — 


— 


iai iai ii a. Ad 


litice pe care Codreanu o conduce și al cărei şef suprem 
este. ; 

Are la bază câteva principii fundamentale dintre car 
primul este credinţa. 

“Credem cu toată tăria în Dumnezeu și în Isus Chris- 
tos şi cu cât duşmanii ne vor isbi mai greu, cu atât va 
fi mai cunoscută credința noastra nestrămutată în sal- 
varea oamenilor. Noi suntem gata de a suferi pentru 
Christos şi pentru Neam. Suntem gata a lupta pentru cru- 
ce. Credem că Dumnezeu este alături de noi şi că lup- 
tăm pentru dreptatea României.” 

De acea mai târciu, când Codreanu a fost închis la Ji- 
lava şi scrie impresionantul Jurnal, în care zi de zi no- 
tează încercările lui, când soseşte săptamâna Patimilor 
şi noaptea Invierii, el care se găsea singur într'o hrubă 
întunecoasă, cu oasele pătrunse de umezeală cu şira spi- 
nării înţepenită de durere şi abia putând întredeschide 
ochii, roagă pentru prima dată pe şeful închisorii să-i 
trimită o lumânare, pentrucă dorea ca în noaptea sfântă 
a Invierii spiritul lui să fie alături de cel al Bisericii... şi 
aşa când bărbaţii şi femeile din România erzu strânşi 
în jurul lumânării care anunţa lumii Ivierea lui Chris- 
tos. la fel în întunericul închisorii, în celula umedă şi 
neagră a ars o mică lumânare care-l unea de soarta 
camarazilor lui români. 

Acesta era Corneliu Zelea Codreanu, omul credinţei, 
omul care apără Biserica şi altarele ei, omul care Yor- 
bind de mişcarea, lui politică spune: “noi cei din Mişca- 
rea Legionară credem că satisfacţiile pe care şefii poli- 
tici trebue să le dea sprijinitorilor lor nu trebue să fie 
numai satisfacţii pompoase şi pământeşti, ci mai presus 
de toate satisfacţii sufleteşti. Trebue să facem ca po- 
runcile Sfântului Duh să se suprapună şi să domine pof- 
tele cărnii şi dacă miscările politice din lume se mulţu- 
raesc să dea sprijinitorilor simple satisfacţii pământești, 
Mişcarea Legionară îşi propune să creeze un om nou, 
omul unei mari şi profunde vieţi interioară”. 

Aceasta este Mişcarea Legionară pătrunsă de credinţă 
care-şi începe legămîntele invocând numele şi prezența 
Domnului Dumnezeul nostru. Insă alături de această în- 
credere şi credinţă în Dumnezeu şi de această radicală 
vocaţie creştină, spirit de austeritate, de sacrificiu per- 


—D1-= 


_——.— 


s -ânare a poftelor cărnii, stă şi în- 
manent, de post Si Li carea lui Codreanu are un sens teo- 
crederea Dunei: de neam; neamul nu este ca la alte 
logic al noi onaliste din Europa, exaltarea mândriei de 
mişcări Dat e. de culoarea pielii; pentru Codreanu, care 
rasă, de s: SalOgic al materiei, rasa, neamul, descenden- 
are un sens Le0 lui Dumnezeu fiind răspunzătoare în 


ii ale lui ate a 
ja suni Co: crede în neam şi prin acesta în, pă- 
e pi pe care s'a născut şi pe care la mosţenit”. Istoria 


: sosirii turcilor sau a bulgarilor. 
Ar Tată ară fost însă marcată în Istorie data când 
au venit, pe acest pământ sfânt, românii. Noi suntem de 
aci, este pământul nostru, moştenirea noastră sfîntă.” 

EI simte chemarea pământului, care nu este numai as- 
pectul fizic şi vegetal al acestuia, ci pământul plămădit 
cu sângele tuturor acelora care au făurit grandoarea Ro- 
mâniei. In pagini sublime care merg la inimă şi suflet 
el ne destăinuește, ca în poveşti magice, cum adeseori în 
miez de noapte, în momente decisive pentru Neam, a 
simţit chemarea pământului care îl împingea fără întâr- 
ziere la luptă. De acea prima gazetă publicată de Legiu- 
nea Arhanghelul Mihail, ca organ oficial al Mişcarii, s'a 
numit “Pământul Strămoşesc”. Dar numai credinţa nes- 
trămutată în Dumnezeu, în destinul etern şi supranatural 
al Neamului nu sunt suficiente pentru salvarea lui, trebue 
sa ai încredere și în munca proprie depusă în acest sens. 
Scrie “mergând la cârciumi, cafenele sau cabarete, ju- 
când biliară sau cărţi, plimbundu-vă sau în aventuri de 
Don Juan, Români, astfel nu veţi putea salva România; 
ea nu poate fi salvată decât prin munca fructuoasă a fie- 
cărei zi. Noi nu avem nicium program aşa cum mai 
târziu cu multă clarviziune spune la fel Jose An- 
tonio Primo de Rivera. Suntem sătui de programe, ceace 
ne lipsesc sunt oamenii care să le realizeze. Reuniunea de 
întemeere a Mișcării noastre a durat numai un minut, 
pentrucă important nu era programul, ci starea de spi- 
rit în care ne găseam, acea stare de spirit care ne învă- 
Daca e) apa He ete pe noi fondatorii pentrucă sim- 
E pizde 
infăptuire e retelelor aaa religioasă pentru o mare 


Deacea el nu vrea program ci ă 
. .. ra 
pete prog ci o mare şcoală, şcoala 


— 58 — 


—— 


Jose Antonio spunea după acea: “Nu ne interesează un 
partid nou, care să constitue un Guvern nou şi care să 
guverneze în alt fel; e nevoe să reînviem tradiţiile na- 
ționale şi să punem virtuţi eroice în oamenii care vor 
trebui să conducă țara și patria noastră”. 

Alături de credința în Dumnezeu, în Neam, în virtuțile 
rhuncii şi starea de spirit pe care ţi-o crează o evoluată 
conştiinţă naţională Capitanul Corneliu Zelea Codreanu 
spune Văcăreştenilor şi prin ei poporului său, că din mo- 
ment ce nu au program și că totul este numai curăţenie 
sufletească, sacrificiu, virtuţi și în special o nemărginită 
dragoste, singura prin care se poate concepe autoritatea 
şi libertatea, să pornească la drum cântând, aşa cum au 
mers şi au cântat Apostolii, oamenii posedați de spiritul 
profetic. 

Căci ce altceva ar putea fi un om politic, decât un 
profet? 

Este acel om, aşa cum scrie Horia Sima care ne ono- 
sează astăzi cu prezenţa, care are simțul itinerarului is- 
toric al patriei lui, îl intuește, îl adulmecă, îl precede şi 
prin actiunea interioară a sufletului se incălzeşte cu to- 
rente de energie pe care, gata de luptă le transmite popo- 
nului său în fruntea căruia se aşează şi îl animă. 

“Cel ce poate cânta nu a comis păcate, nu a făcut fap- 
te rele; cel ce cânta reflectă în fața lumii starea lui de 
curățenie şi puritate sufletească, deaceia legionarii au 
cântat şi vor cânta totdeauna: Studenţi creştini din Ro- 
mânia Mare, Ştefan Vodă al Moldovei, Dealul Negru, 
Deşteaptă-te Române şi cântecul şi marşul vor deveni 
simbol şi manifestarea spiritului apostolic de cucerire al 
propriei Mişcări Legionare. 

Aceasta este Mişcarea Legionară care are deasemeni 
preocupări sociale şi în aceasta coincid Jose Antonio și 
Codreanu, privind ţările lor din puncte deosebite de 
vedere. 

Aici Jose Antonio şi acolo Codreanu invoacă patria în 
special în sensul național şi spune lucrătorilor: *Nu vom 
tolera ca dreptatea ta să se facă în dauna dreptăţii Pa- 
triei; nu există revendicare muncitorească posibilă şi 
dreaptă, dacă se face pe deasupra dreptăţii propriei pa- 
trii. Revendicările tale prin Patrie nu în contra Patriei. 
deaceia vom face organizații muncitoreşti care să fie în 


E 


ai „i Că | <ă a Fi 
stare să satisfacă drepturile muncitorilor prin Stat şi nu 
contra Stati i e Coăreanu spune capitaliștilor şi dreptei 
are: , ; 
ste etala vom tolera ca voi sub devize tricolore 
ea Caută oligarhică şi capitalistă care să des- 
Ce eta categoriile de muncitori. Credem că nu aveţi 
fre tul să invocaţi unele principii ca, Dumnezeu pe care 
nu-l iubiţi, Christ în care nu credeţi, Biserica în care nu 
intrați și Armata pe care o trimiteţi la răsboi fără arme. 
Noi vom face dreptatea socială cu dreptatea Patriei z 

Deasemenea Horia Sima scrie: “Disputa socială ca şi 
scumpirea traiului nu sunt chestiuni strict sociale, sunt 
mai mult decât atât, sunt probleme naţionale dat fiind 
că sufletul şi caracterul unei națiuni. nu pot îi puse la 
indoială sau la incercări atâta timp cât n'au fost smulse 
din ignoranță şi mizerie, clasele lipsite şi muncitorimea 
țărilor noastre. ELE a = 
“Cu această conştiinţă socială Codreanu spune munci- 
torilor din țara sa: 

“Nu vă dăm niciun pECErn Vă vom da mai mult de- 
cât o pâine albă, decât o locuinţă mai bună, vă vom da 
dreptul să vă simţiţi români şi cu aceleaşi drepturi ca 
toate celelalte nationalități sau clase sociale din marele 
Stat Român”. , a 3 

In acest spirit Mişcarea Legionară începe lupta şi nasc 
cuiburile, familiile de cuiburi, garnizoanele, frăţiile de 
cruce, cetăţuile de fete, apare Casa Verde, Comandanții 
Legionari, ora săptămânală inchinată patriei şi 2şa rân- 
durile Mişcarii cresc necontenit animate de imensul suflu 
național pe care Va creat şi de increderea oarbă în promi- 
siunea formulată de Codreanu la terminarea unuia din 
procesele lui “am jurat că voi servi neamul meu până la 
sfârşit”. 

Tot el scrie; “a vorbi frumos mi se pare perfect, a scri 
frumos mi se pare şi mai perfect, dar mai presus mi se 
par lupta şi sacrificiul, nu poţi fi legionar complect 
până nu te-ai pregătit de moarte, fiind dispus în orice 
clipă să-ţi dai viața pentru apărarea Crucii și a Neamu- 
al ci Pa fost credincios acestui program și exigen- 

u el însuşi. 


= fi 


N 
| 


“Dacă facem un Stat Nou, nu va servi la nimic —spune 
Codreanu— deoarece Statul nu e altceva decât haina na- 
țiunii și nu serveşte la nimic o haină nouă, luxoasă, de 
pret şi bine facută, dacă la urma urmei trebue să îmbrace 
oameni cu păcate vechi sau o naţiune putrezită, plină de 
cangrenă şi de păcate morale. Avem nevoe de oameni noi, 
gata de sacrificiu şi aceştia vor trebui să iasă din şcoala 
legionară. In ea vor intra oameni şi vor eși eroi. In ziua 


“In acea defilare Moța şi Marin erau prezenti!” 


când vom realiza autentica școală legionară, în acea zi 
vom putea oferi din această rasă română şi latină, un 
nou tip de român care să despice în două istoria patriei 
noastre, care va fi cel mai frumos, cel mai viteaz, cel mai 
rauncit şi muncitor, omul cu sprit de cuceritor care să 
fie în stare să preia şi să continue Istoria străluciţilor 
noştrii strămoşi”. Acesta era omul nou, românul nou pe 
sait el a voit să-l creeze şi fără de care totul era pu- 
regai. 


81 = 


.——— O 


i ori, la sfârşit e condamnat 

Imcarcerat. de RE pia la Jilava. 
la 10 ani temniţă Să închisoare în noaptea de 30 Noem- 

Transportat la lună predestinată morţii, căci tot în 
brie 1938-Noembrie ME kit împușcat în Alicante fonda- 
Noembrie în ziua 20 2 Căpitanul Corneliu Zelea Co- 
Saru Eee SE ati fiind strangulat de jandarmii în 
License iei şi al libertăţii. 
serviciul democrației A fre Ta treisprezece camarazi. 

au aie Pa op fiecare având un jandarm în 
Mergeau întrun + t treanguri au fost aruncate după 
spate. Deodată, nisi £ ători ramâni... şi aşa strangulaţi 
gâtul acestor viteji Jupiter A bfielaliza tragica 
Ro impusca Pio aroip splină de var şi vitriol, sub 
cea ee pentru a nu fi niciodată descoperiţi de 
camarazii lor. Size Sp, E: Sue 

ceştia i-au găsit şi pe umeri i-au trans- 

ele e un Verde din Bucureşti unde i-au îngro- 

Sa temelie pentru România de mâine, resturile ui COTA 
neliu Zelea Codreanu — Căpitanul — acel ara Ane ie es- 
re care scriitorul Aparicio spune “era înacelaş timp un 

Arhanghel mistic şi serafic şi un Arhanghel extermi- 
cui ar fi fost oare posibil ca cest om cu această atrac- 
ție magnetică, putere de sugestie, identificat cu seva vi- 
tală a neamului său, cu conştiinţa naţională şi revolu- 
ţionară a României, să nu fie gata şi cu sufletul agitat 
când a isbucnit răsboiul spaniol și pe pământul şi în văi- 
le noastre se apărau aceleaşi principii creştine care erau 
în joc în România? 4 si i , 

Cum ar fi fost oare posibil ca atunci când a isbucnit 
revoluţia noastră națională, o enormă comoție să nu 
electrizeze poporul român, iar răsboiul nostru să fie ur- 
mărit ca un răsboi propriu, tărani, marinari, săteni, stu- 
denţi şi intelectuali fiind dispuși a se oferi pentru a veni 
să lupte în apărarea creștinătății, contra inamicului 
comun? 

Când Mişcarea Legionară ca un singur om cere un post 
de luptă în rândurile spaniole, Căpitanul, nu are altă so- 
luţie decât de a face o selecție cât mai severă, pentru a 
nu lipsi Mişcarea de cadre şi a respecta anumite princi- 
Pii internaţionale şi diplomatice. 


22 AERIENI Se 


Au fost aleşi şase şi în fruntea lor Generalul Canta- 
uuzino şi Ion Moţa. Dar apare al saptelea, un om care 
nu se resemnează a nu fi alături de cei şase — Vasile Ma- 
rin_— care se oferă pentru ultimul sicriu, plătind din să- 
răcia lui 5.000 de lei voiajul pe care Mişcarea Legionară 
nu il poate plăti. 

Sosesc pe “Monte Oliva”, vapor care el însuşi era par- 
că un mesaj de înviere şi speranţă. Sosesc la Lisabona. 
Intrun 3 Decembrie —zi de misionarism— ziua lui San 
Francisco Xavier, pornesc spre Spania unde sunt primi- 
ți de —pe atunci— Colonelul Vilialba care-i însoţeşte la 
Soria, unde se intrevăd cu Moscard6, căci Căpitanul îi 
spusese Generalui Cantacuzino să predea o sabie acestui 
erou al imensei fortărețe din Alcazarul din Toledo, care 
prin vitejia şi curajul lui a ştiut să infrângă comunismul, 
o sabie care are lama din oţel de Toledo, iar pe mâner 
silueta Arhanghelului Mihail ca simbol al permanentei 
prietenii dintre Romania şi Spania. 

In_ discursul lui, Generalul Cantacuzino spune: “Am 
urmărit, Domnule General, cu tot entuziasmul fapta mă- 
reaţă din Alcăzar. Toţi vroiam să venim să luptăm. Şase 
şi la sfârşit un al șaptelea au fost selecționați pentru 
luptă. Sunt aci. Toţi sunt ofiţeri de rezervă. Se vor în- 
rola în Legiune ca simplii soldaţi şi dacă sunt sigur că 
prin sforţarea lor nu vor schimba cursul Istoriei pot să 
vă asigur insă că vor ştii să se bată şi dacă e nevoe, să 
moară, făcându-și datoria către Cruce, Spania şi Neam. 

La Talavera de la Reina aceşti soldaţi sunt înrolați în 
compania 21 din al 6-lea regiment al Legiunii şi primesc 
la 19 Decembrie în Boadilla del Monte, botezul focului 
Şi în Majadahonda în marş spre Madrid, cad, exact la 
ora 5 fără un sfert a dupăamiezei zilei de 13 Ianuarie 
1937, exact acuma douăzecişicinci de ani. 

Cadavrele lor sunt transportate la Toledo şi apoi la 
Irun, unde populaţia acelui oraş martir s'a îngrămăâit 
pe străzi pentru a saluta pe eroii români. 

Cantacuzino emoţionat, spune Generalului spaniol care 
la salutat la frontieră “Domnule General, eu am crezut 
că aceasta este o înmormântare, dar Dumneavoastră 
spaniolii din Irun ați transformat-o intr'o paradă mili- 
tară. Noi, prieteni spanioli, nu plângem morţii noştrii. 
Astăzi îi onorăm”. In faţa frontierelor indiferente şi bur- 


i Na 


p..——.—.. 


i daugă, plecând. “Aceste 
E i Cantacuzino a i Lepa 
gheze ale E i “or duce parfumul Spaniei până în 
cadavre pi zi i 
ia” : i hipei au ajuns 
România. : i supraviețuitorii ec 
Când Cantacuzine, 5 stepta Căpitanul cu întreg Statul 
lu Bucureşti, aco Cantacuzino, erou şi militar 


: işcării Legionare. ] nostru! Vi 
ajor al Mişcării imie nou pe frontul nostru! Vin 
Er raportul: Ecapilane e out) doi bolnavi, un rănit şi 


i-ai dat! Sunt ] 
cu ce mi-ai dat! * 5 Legiunea! est FE 
doi sănătoşi! aie Se ri aventurieri spună, plini de 
i iaca, a răsboiuui Și PzIi oii at cari 2 
pori de teapa celor ce veniseră in ce Ș 
vurie 


Brigăzile internaţionale, cu scopulade asis;crea mmical0ă 


DORESC teza ă rie creştină, europeană şi uni- 
E, Îi Erau ES Eee de pai „căliți în lupta legio- 
vertele: România. Amândoi avocaţi şi ofiţeri de rezervă. 
De Sa născuse în Transilvania şi avea sentimentul 
Mese pe care îl transmisese familia lui de preoţi, sn 
re ei în acelaş timp mistic şi apărător al pămân ului 
zii geze Era un luptător care întemeiase deja Actiu- 
Sa Româna integrată după acea în Liga Apărării Na- 
oral Creştine. Cu grupul ac telor e rul zi 
ani loa Legiunea e hai ee ar căsătorit cu sora 
Garda de Fier. Era comandant legionar, că FOzĂC CU poa, 
ăpi i, avea doi copii pe Mihai şi Gabriela ş 
Cr ae atât pentru profesiunea lui cât sI pentru 
situaţia lui economică. Sacrifică insă totul pentru p : 
rarea patriei lui şi acolo unde interesele ei o cer, chia 
i ământ strein. > 
PEPE mai multe ori, conduce grupul doctrinar 
al intelectualilor din Mişcarea Legionară. Continuă pu- 
blicarea în oraşul natal a ziarului “Libertatea”, proprie- 
tate de familie, care continuă să apară și după moartea 
lui. Acest om unit Miscării Legionare, bătaios, nerăbdă- 


tor şi generos vine în Spania şi scrie: “Această ţară nu 


e o ţară streină, simbolul sacrificiului nostru nu e altce- 
va, decât simbolul clar al dragostei care leagă inimile po- 
poarelor noastre. N'aș cere nimănui să mă substitue în 
acest serviciu în momentul când se trage cu mitraliera 
în obrazul lui Christos, în momentul când se clatină te- 
melia creştină a lumii noastre. Noi nu putem rămâne 


E GA 


repăsători, vom mer 
mare mai mare și 
decât acel de a fi d 
cendenții creştine. 

„Moţa venind aici scrie soţiei şi părinţilor lui: “vă rog 
din inimă şi pentru mine ar fi o 1mensă bucurie să știu 
că voi nu tremuraţi de teamă ştiind că vin în Spania ca 
să împart cu spaniolii lupta în apărarea lui Christos şi 
a neamului nostru. Mi-ar place să ştiu că aveţi tăria în 
Christos şi în Cruce pentru a împarte cu mine onoarea 
ce mi se face de a lupta cu camarazii spanioli”, iar unuia 
dintre camarazii lui îi spune: “e grandios să ştii că ai 
o viață consacrată unui ideal, dar e mai grandios să-ţi 
dai viaţa în serviciul lui”, 


Acesta era Ion Moţa care a venit să lupte în Spania, 
omul care sacrifică totul şi care depe front scrie scriso- 
rile adresate legionarilor din România cu prilejul sârbă- 
torilor Crăciunului afirmând că «suntem pe drumul cel 
bun” şi pe drumul bun au fost atât el cât şi Vasile Marin 
care voluntar a cerut să fie cel de al şaptelea sicriu, 
care-şi plăteşte cu 5.000 de lei drumul spre Spania şi 
scrie soţiei; “nu am luat această hotărtre întrun moment 
de amărăciune sau de disperare, ci am facut-o perfect 
lucid și cu toată seninătatea, ştiind că pe umerii genera- 
ției noastre apasă enorma răspundere de a conserva cre- 
dinţa în Isus Christos”, 


„Aceştia erau Ion Moţa şi Vasile Marin, oamenii care 
si-au lăsat sângele să ude şi să plămădească pământul 
spaniol. 

Aceştia sunt oamenii în jurul sângelui cărora vom ră- 
mâne uniţi pentru totdeauna într'un omagiu de ataşa- 
ment, de caritate, de afecțiune şi de dragoste, atât oame- 
nii din Spania cât şi cei din România. 

Aceştia sunt oamenii a căror figură şi amintire come- 
morăm astăzi, dar cum vă spuneam încă dela început nu 


ge în Spania pentrucă nu există che- 
mai mare semn de alegere a cerului 
estinat apărării lui Christos şi al des- 


+ ste deajuns să comemorăm oamenii care au murit în- 


tr'o sublimă şi tragică dăruire a vieţii lor, pentru cea 
mai nobilă şi mai dreaptă cauză a umanităţii. Acest act 
trebue să aibă o profundă, teribilă şi radicală semnifica- 
ţie politică, pentrucă acest sânge continuă să rămână 
viu şi pentrucă acest sânge nu poate fi trădat, atât al] 


AtErGE e 


a] lor noştrii, sângele luptătorilor creştini 
ze astăzi aici e că acest sânge 
u poate exista-a spus-o dealt- 
pace mai stupidă dec ag 

ă pacea are o vâloa 
ace care sacrifică totul, penru R pi au A A 


lor cât Şi 
i lumii. 
re trebue să af 


irmăm 
a i 
este sfânt pentru n0 


şicăn 


0) - 

i dinţă, atât în pr Ea CE aaa 
mare şi de cre ore e i 
ai git. că mişcările politice nu se pră 
Puică SP at din cauza daia ex 

A ad 

iilor trădători, că n 

ie PIE ează, ci cangrena care 


ă şi iadă ională, în apărarea 
i i ină şi cruciadă naţiona 3 : 
dul Su ada pisericii lui şi ale înaltelor valori ale 


i ji mune. 4 Y 
caci i înspăimântător s'a putut scie a bir 
iisprepoind sângele vărsat: “rasboiul aL E ul lie ae 
trotă de justificare, fără just ricar e a pa CC lava 

i ărsa sânge. ă s'ar gânc calm, & 
mai pentalî  conştienţă, acest răsboi Pam pierde toţi, 

ă nu Pb ierdut deja”. Pasa . 
Lehr i ret să se răspundă jan CACI LA i 
ri Sterge ORE Aid Ati, i atestat meri i 

i i Ion Moţa şi Vasile Marin, al aces Norţi 
aer e căzuţilor pentru Spania, eroiii lui CRRiiCă, i 
necesar să se răspundă cu versuri creştine, ca ace 
Părintelui Ramân Cus: 


“Până mai eri aţi fost eroi, sau martiri, sau căzuţi 
De astăzi, 


Ea RE 


Implinind nunta de argint cu moartea, 
Sunteţi morţi, morţi, numai morţi 


Puțin a durat gloria voastră: douăzecişicinci de ani 
Ce:.păcatil arsi datei aa 


Asta se spusese deja în franceză şi în engleză, în ru- 
seşte şi în americană, a spus-o Hemingway, Malraux, Ber- 
nanos şi Sartre în “romanele lor înțelepte”, dar astăzi, o 
voi muncitori, țărani, marinari cari în gura voastră sân- 
gerândă aţi dus în lumea cealălaltă o singură limbă, vi 
s'a spus în spaniolă şi în insăşi Spania, în acea spaniolă 
tremurândă în care vaţi şoptit ultimul cuvânt. 

Muriserăţi, dar până eri trăiaţi în gloria faptei voas- 
tre, trăiaţi în amintirea transfigurată, dar împlinindu-se 
nunta voastră de argint cu moartea —nu vă puteţi plân- 
ge aţi avut destulă glorie— vi sa dat definitiv şi la toţi 
şi pentru totdeauna lovitura de graţie. Au aruncat o lo- 
pată de bălegar în mormantul vostru... disprețul de a fi 
raurit pentru nimic, acoperindu-l ca pe cel al lui Chris- 
tos cu o lespede de 800 de pagini. 

Dormiţi în pace morţi inutili, chiar dacă simţiţi amă- 
răciunea în gură. Intre timp noi vom face pietre pentru 
drumuri din granitul monumentelor voastre şi din sta- 
tuile voastre. Vom destina curtea imperială a Alcazarului 
din Toledo pentu sală de dans. Ce am putea face altceva 
mai bun cu ea? 

Vom smulge saloanele înstelate ale sublocotenenților 
provizorii şi le vom asvârli în mare, în noroi. Vom dina- 
mita, asvârlindu-le în aer, mausoleul din Valea Căzuţilor 
şi infăţisarea acelei cruci peste măsură de uriașe. Să fiți 
mulțumiți, morţi vulgari, cu o cruce din două bețe. 

Şi dacă într'o bună zi, ca pe vremuri, ordinea şi drep- 
tatea vor fi măturate din Spania, Christos şi Fecioara 
Maria vor fi din nou arşi pe rug, cei situaţi sus vor pu- 
tea asasina în voe, iar vreun strein va instala “checas”, 
promițând fabrici, chiar dacă vor ucide 6.000 de preoţi şi 
infinit număr de spanioli pe la spate: 


“Chiar dacă ne vom da seama că Spania 
Va fi colonie de sclavi pentru Rusia 
Şi va inceta de a mai fi Spania, 


Dormiţi în pace, am invăţat lecţia la perfecţie, fiţi siguri. 


EQ 


pacat E Atră 
i, nici soțiile voa A 
[nici surorile lot 
ă alţi orfani, alte 10- 
ă mai fie încăodată alte văduve, ecunice părăsite 
i i lacrimile 
, scump, irebuJe ego a nu vom "face 
E un lux da ai lăsa lucrurile în Y A race 
pair dacă e lipsă de rațiune 
[a salva Spania 
icinci de ani 
ici bombe şi mul- 
[ţumită 


ce nimic... căuta 
Sie vom ta oştrii, nici nepoții 
ic 


z E 
Dece am face-o? dacă e nebuni 
ă ăzeci 
i dece am face-o dacă, ga i Că 
aie o masă confortabilă, 


: : su 

i văci câştigată de cei mo E d 

se sii, imi în CRAI Ace) E servit la nimic. 
a, sângele şi 4 u. 

EREU ie pace, dragl morţi, dormiţi 


: ă i A 3 :a: i 
Prin moarte cartea voastră vor fi deapururi glorificate ş 
Sângele şi m (nimeni nu Ta poat E uI0S pe CTuce 
Moarte și sânge incorporate şi prin Cruce oricate 
Te EA Sta 13 de morți pentru şansa voastră, SEA 
vă mulţimim milion [mulţumi 


i ai ă nii i 
: ai celor două Spanii, 3 : 
las ratat milion de visători, vă mulţumim 
: 


i uni rensky- 
Deaceia noi nu credem în anticom SETI iai 
lor. Un romând care trăeşte între noi, Georg 


is-o categoric. d : ptr 
î rele pecete noii Kerensky ai tuturor ţărilo 


a: Pi 3 i 
lume, acei care doresc să se ridice cette ea apostoli ş 
burtă ea îi pe crea co aurie de uniti pentrucă 
i ieteni dragi A i 
ul pretinde o totală let Modei ape trecă ia 
ială. «Noi —a scris Jose Antonio— Apa ide 
UC Anina comunismul vrea să răpească patria şi s 
predea unei clase închise ostilă și brutală. PE ai al 
Noi luptăm împotriva comunismului pentru 


smulgă semnificaţia lui Dumnezeu și semnificaţia spiri- 
tuală a vieţii, să ucidă sufletul, să ucidă omul şi să re- 
ducă oamenii la un imens furnicar în care Statul, tiranic 
şi dictatorial, dirijează administraţia, munca şi odihna 
noastră. Suntem anticomuniști pentrucă suntem creştini 
convinşi. Suntem pentru libertatea omului şi nu pentru 
libertăţile politice şi în numele acestei libertăţi umane, 
în numele Istoriei popoarelor, în numele Bisericii şi al 
lui Christos, noi ridicăm steagul anticomunist și respin- 
gem pe toţi Kerensky din lume, pe toți aceia care cu mo- 
liciuni democratice şi politice au predat patriile lor, oa- 
menii, femeile şi copii lor, sclaviei comuniste, au lasat, fii 
fără Patrie şi fii fără Dumnezeu şi acuma în exil şi în 
emigraţe, işi spală mâinile comod, spunând că n'au dorit 
aceasta. Pentru a dirija o mişcare creştină radical anti- 
comunistă, e absolut necesar ca cineva să aibe e enormă 
categarie morală şi nu pot s'o aibă aceia cari primii au 
predat popoarele lor comunismului. 

Nu suntem cu Kerenskii. Suntem cu Christos şi cu Bi- 
serica lui, suntem cu sângele morților care ne transmit 
intr'o transfusie, fără oprire, energia vitală necesară 
pentru a continua să luptăm în numele LUI şi pentru 
viitorul Patriei și copiilor noştrii. Suntem pe o linie creş- 
tina și deaceasta anticomunistă, Nu suntem dispuși a 
contemporiza. Noi —am spus-o de atâtea ori-— recunoaş- 
tem patriile pe care voi le reprezentaţi emigranţi în spi- 
rit — în timp ce patria pământească şi geografică e sub- 
jugată de comunism, voi care ati putut scăpa operatiei, 
continuati să reprezentati Patriile voastre. 


_Noi, oamenii din Spania, moştenitori ai sangelui sfânt 
vărsat, nu putem recunoaște guvernele de marionete ma- 
nevrate de comunism şi de Moscova. 


Vom continua să vă recunoaştem pe voi, așteptând ca 
într'o zi, într'o seară de cuib, să fiţi pe frontiera Roma- 
niei aşteptând clipa luptei. 

In acele dupăamiezi de sâmbătă în “cuiburile” legio- 
nare ale Garzii de Fier, vom face cum o să facem acuma, 
în numele și amintirea lui Ion Moţa şi Vasile Marin. vom 
ridica mâna dreptă la inimă, pentru a simţi toată greu- 
tatea entusiasmului şi a dragostei, vom ridica braţul nos- 
tru în dreaptă provocare a lumii, după stilul legionar, ro- 


— 69 — 


man, imperial, care 0 creat Spania şi România Ma ŞI 
vom repeta, jurământ ezeu, şi înaintea aplica 
sl 107 Mea Și Vase Marin, 48 „te oana 1 mda 
pi Să osii în sfântă Araci viata, pentru cauza Cru- 
cii şi a Neamului.” 


ECOUL MORTII LUI 
MOTA SI MARIN 
IN 
PRESA SPANIOLA DIN 1937 


a = 


„Za 4924 DIARIO TRADICIONALISTA 


heroieo comportamiento de 
siete oficiales rumanos | 
Sea los qse pater la cspada de boser si 


Hace prâximameate mes y medio que vino a Espafia el priacipe Cantacaciso, . 
dor de LE a sade de par: fe al az Moscardd, Le m af siete A mbă 
del Ejeceito rumano, los cualea no s6lo eran measajerea de adhesida espiritual 7 viva 
simpatia del pueblo patriota rumano a la causa nacionalista espabola, sino qoe quiale 
ron demosteat mâs entraablemente su solidaridad con ruestro movimieato. 

Los siete oficiales rumanos no volvieroa a su pala, se alistaron como simples legie- 
narios ea el Tercio Extr „Y. em prueba de su espiritu heroico, bame decir que 
!s6lo quedan en la linea de fuego tres de los siete gloriosos oficialea que vinieroa a 
|iuchar junto a sus hermanos de armas espafioles, 

Dos muertos y dos heridos. De los primeros uno es Joia |. Mota, doctor en Dere 
cho, comandante de la Garde de Fer, vicepresidente del do nacionalista rumazo 
„Todo por la Patria». El otro ca Basilio Maria, teniente del Ejircito rumane. Loa der 
ofciales heridos son Benika Dobre y Nicolis Toto, a loa que lervororameate deseamar 
su pronto restablecimieato, 

Con gran emociân damos a li publicidad esta noticia. La abnegada conducta da 
estos oficiales del Ejârcito rumano sirve para estrechar, ada mis, los laroa de costrecha 
amistad y cordial simpatia que aos une al nobla pueblo de Rumania, del que tan geze- 
rar pruebas de solideridad moral esti recibiendo coastaatemente la causa salvadert 

a, y 

Nuestro homenaje a los doa kdenea caldos gloriosamante, lo hacemos extensive a 

sus cinco compatriotas que luchaa con nosotros en delensa de ua comun ideal. 


L.A NERALDO DE ARAceR Li 
EL MOVIMIENTO PATRIGTICO SALVADOR DE ESPARA 


EL Di, CERRADO EN MIERLA, DIFICULT6 LAS OPERACIONES, PERO EL, ENEMIGO FUE RECRAZADO VICOROSAMENTE 
UN OONTRAATAQUE FRENTE A LAS ROZAS 


LAS PRISPA SORA 4 LOG MAUR? CURITA (OE TEBA LOG NILICUAOS SE PESARIUX A NTRSTIAS FILA? S 30 LES BUIESEX ȘES JEPES CCI LIS (CE 22 PUTNEI 
Drtinta bn evacuare de Moiril. de be ma acad îm cam e tm her 


IL IX METRO CIRAL RA MECRO SAREA A SU MAO. QUE 0 DXCUEATRA EN PARIS OCE LA DRSASTROSA STOACIOR POR QUE ATRAVEESA 
A E LA I3PARA D074 MO DUZARĂ TA MUCRO - 


EL CZ200 4 Li CATI Dei 


. a 
TODOS LOS ATAQUES MARXISTAS A NUESTRAS LINEAS DE -LAS ROZAS 
MAJADARORDA SE HAN ESTRELLADO EN LA BRAYURA DE NUESTROS SOLDADOS 


TODAS LAS REITIPICACINAIS DE IPESTROS SETRES SE CAN SETE GBUGASDO | LOS COTNISTUS A MATII EX 
+ PETRADA — NPETE CAZROS D5 ASALTO PAROS INTTILADS EX DOS DAS 
Protan în maruistai dar ulita a îs îneraza poe lime rerendas ca În Soma Deea În apetit aula preia pr îi mmm 
1 vada int BI pn 
(La dadhanânda de ine mărinane mem marimi 7 memeniere, bacau ma De nule etemimi —D 
imce inlegrilea meciul pare RERALDO DE ARACAI == 
E a ERIE IES 


pi o == 


ai 


17 de Enoro de 1997 ! als eat Copecia. 


“1 herb aice + 
Los tanques rolos tenian 
la consigna inexorabie 
de entrar en Majadahonda 


Diputocida Permeaente levantâ 
En Velea e e amcalerie del dipulode ce» 


, reseniado ei ministro de Juati- 
1a "1074 TMAOICA A 24? 69 dada, oază se darta male mie 


podris —._ Ea varios 
mâa se emulvoearon. Los (8nqIc0 irecide un srticulo de Auzunto Bar- 
avanzaron  hasta 1ae proximidades cia, ei ex ministro de Estado espafiol 
del puehlo ș ali. a las misnes Pu?- cn ci cae se pretentie sefialar una 
e a a e e pita x etararva Pranelta sohre 
ins del valor y el beroisme 69 es pa a i-poiegpeleai îi di rvenie 


3 
ă 
: 
Li 
: 


fș 
| 


2 

i 

Er 

ZE 

Li 
Pus SAPttadsta? 
TI La E] [i 

i 

g 

i 


ii da endârures. Los tanquea a 
a eomelena de entrar en e! puehlo, 
aunqe a] Mezar a 4st$ no qnedase Mota Rosemhere 
con vida ninzuinn de sus serridores, pedale pair e | 
LOS ROIOR SIGUER ESCARRE. .- 
NECIZNDO SU rroImMER PARLA.  TODO REGIMEN SOVIETICO 
TARIO PARIS. — Las emisoras de la 
PARIS. — Nollelaa de Valenela dan C. N. 7. p de la F. A. I. de Barcelona 
enenta de haberse reunido log restos 0! some sus perifdicos, eontiniian | 
de la Diputaelân Permanente de las combatiendo durarierte los manejot 
Cortes. Fsa reuniân ha venido e es-'3 que, segin ellos, estân eniregado: 
rârnecer, una vez mâs, el regimen los ev:umeta 7 poeiiirias. Y dicen 
ji riepvtaMariee ae a ante demasla- 16 1e lo anarea dice rut:as. no estân 
sacredifado en tone partea,  dismuesine a tejevarine v rue por în-. 
În preeidente Martine Barrio. a des la petas a mm: a.esnee, —Me 
i a 


Un destacamento de tropas marroguies y de legionarios en el momente de ocupar 


i despule de rudos combates en lea que nuestre gloriese Ejârrita 


MAJADAHONDA OCUPAT DE NATIONALISTI 


Nae 


fo. . o „N 
MA3AVaHon BA 


TALAVERATR. 
sinaia 
== 


DN xl sc 
1 I, Pozutio / 
La ai A 


pi 
1 BOADILA DtL MONTE 


2 N:ADRIDII Și MAJAD AO 
î se sfrontiul c.Omunut 


i eri, urmat de: 
Ă și h sa 
VL AVICL US Asi NE expr is «qu 
A să 4: 200.000 


tere mametdi 


4 | 
SIN 4 


a ti PRIN g 0ltator 


AR Vhs 
tributau en Toledo honores 


AL ser trasladados â 5 leglonarlos ramanos 
res cadăveres de los, 100 
milltares a Io maertos por 


hicieron | de cornetas de la Academia entonaron el 
EI demiago per la Bitâă, 1; ional rumano. 

cargo de nt adirere de il ieri batte aresta los cadiveres ca cl camin 
ei dee i : general | que habia de conducirlos a la frontera, el 
a i cibetezanantei rind a PCiatacariae dor civil, sefior Cirujano, adelantin- 
- rea P 4 pberia grapd formado por las autoridades 
pe encerrados ca ma Y reptesentaciones, pronuncid un discurse 
Lobor ea la bandera deea: se? elocuente enalteciendo cl Veroiime de 
Ciataa de loa eolorea espafioles, > [lot mario tumanos y evocando el mo- 

art sa de fores e hallaban depositadoa vivo de su llegada a a y su rasgo 
tn el Hospital de Suagre del Colegio de de aliatarse a la Legisa. Dijo que 
d S a no olvidaria jamăs el sacrifcio abne- 


Donceltas. ) i 
i bernador mili- de sus vidas, y termind vitoreando 
rca sirpetazăn Pl ppeiere Fuen: gr piara a Espafia y al Ejereite. 


no; el] El principe Cantacuzino contestă al ge 

să la ipgfaia ing ae res bernador ati con otro discurso muy Aa 
el alealde, sefior Agvirrei taciones [tivo, pronunciado <a francs. 
militares, Falange y Reqbetă y otrai diver.|  Dijo que los rumanos se sentian orgu 
sas de la capita llosos de sas miertos, heridos y enfermos, 

En la plaza del Colegio de Doncellas tor. | que han luchado por la Cruz, por la Civi 
mă una compaâla de Înfanteria con banda lizacidn y port la Patria rspalola, en esta 
de musica para rendie honores a loa cadă: | guerra que sostiene la Fspafa nacionalista 
verea. tan elevados ideale:. 
En el momento de aparecer los ataudes,| Despot la compaăla de intanteria, a los 
la compaia de Infanteria rindi6 honorei [acorde del pasadoble «Los Voluntarios», 
con armas al hombre, y la misica y banda | desblaroa ante los cadâverea, 


me de bnero = 


Los cadâveres de los dos ofiolales 
rumanos muerțos por Espaila 


Liega a Toledo, psra trauladarios a su pais, el prin- 
cipe Cantacuaceono 


Awer [legă a Toledo el general del Ejircito rumano, principe Cantacuceno, 
con pret de recoger los caddveres de los dos oficialea de su pais que le acom- 
paâaron a Espaăa para entregar el sable de bonor al general Moscardă y se 
alistaron en la Legion, luchando beroicamente por nuestra causa basta perder 
la cida. 

EI principe, a quien acompaian dos oficiales del Estado Mayor rumano, 
cumplimentă al gobernadâr militar de la plaza, y despuds fud recibido en el 
Colegi de Doncellas, dende se ballan depositados los cadăveres, por el 
capitân jefe del Equipo, doctor Ley, y « capitân mâlico seor Torresilla, 

Hou, a las diez de la manana, el general Cantacuceno se bară cargo de 
los cadăceres para transportarles a Rumania por via Sun Sebastidn: Francia. 


„Nb 2 ae a gal 2 a 00 a ARN ca 


li 


| 


— €) Olcaca, — 
N DANRITINT a cae a IERI a A a NN e 
traslado a Rumania de los dos le. 


gionarios de aanei paie, muertos ea 


Detaliec de la satansia doi jrineipe Cantacunine sm 


EL general rumaso, priacipe Cantacuzino Gobierao militar, 
sieado delicadamente minâide por ei po pg sta 5 iilor 
e da Pet pe Apt rm eazoraparrodlaeara,t Climea ÎN egae 
Totu, umbla perteaceaa «le Gaard de Fra erp Cetaiy 4 
de se Bltea 
muertos ca las operacioaea la Majadaboada, incorporade 
î mt bendea e Tree ra pe me blog 3 

Sobee Fteotroa fud colecada la bandera ramana colores eapefolez, 
anbendolee groluita de ra IE RE 

mafana dijose ea la cani!a urdiente miss, oyeroa perscaalidades 

atu 7 race or E piz paz STĂ p 

comandante Hospit:!, doctor Pelayo Lozaso, comandante 
de loa Servicios, doctor Torreci!! 7 Aparare bi erp apese tea aa 
de atenciones y facilidades para qne los cadivezea faeran « a fzvatare 
con destino a Rumaaia, para e serân llevados ca În mafana de boy. 

S. A. R. 7 sus acompefantes marcharoa aer tarde e Paris. - 


e de Enera 


A! pasar por Salamanca el priscipe Cantacuzino, fnd recibido d 
pe în dirt a vite gi ne delete 


espafioles, que con todo fervor tribataa en omocionaate homenaje a la acida 
masa, DE Ceai de Fe sări ul vineală aerte tei aa a name da-ti 
ciones latinas, hijas de la Roma iamortal. Dios guarde a usted muchos afcs.—Sela- 
manca, 28 de esero de 1937.—Sangronis.» 


Unas limcas do B. A. f. ei Prinalipo Caatacunine a su pase per Tolede 
Cariera laic te pa de gverra ea 


.Y sieato satislecho de poder deciros lo e adecide que estamos > lo crgulle- 
sos tar sratimos de auestros muertos, beridoa > elernei, e na lechade poe la 


Siaată odaie 7) Espule Candia a la Rumania tambite Catâlica, y pedimea a 
Dica. conceda al peseralisimo Franco la victoria completa que salvară, no seara Pi 
Espaăa, sino la civilizacide toda 

d> 1937.» Ă 


teazul, aflate recent înt 


|): comoara, de documente cu privire la Mihai Vi- 
istoricul român Alexand 


care o poartă persoanei şi vitejiei sale”, şi... “nădăj- 
duind că evenimentele ce vor urma să-i fie atât de ja- 
vorabile încât să atingă țelul pe care îl urmăreşte în 
slujba lui Dumnezeu și pentru întărirea Sfintei Credin- 
țe”. Propune deasemeni să i se trimită Voevodului Vala- 
hiei o sabie de onoare “ca dovadă cât de muli îl pre- 
țuieşte Majestatea Voastra şi pentrucă ştie cât de bine 
o va mânui”. 4 

Sabia aceasta trebue să fi fost bătută în pietre scum- 
pe, deoarece costa şase mii de ducați. j 

După, întârzieri provocate de intrigele lui Basta, la 22 
Septembrie 1601, după un nou raport al Consiliului, Re- 
gele aprobă trimiterea săbiei. Nu ştim dacă Mihai Vitea- 
zu! a ajuns s'o poarte, şi nici măcar dacă sabia a apucat 
să ia arumul Ardealului. 


— 81 — 


M 
îhai Viteazul şi fata lui Domnita Florica la curtea IM- 


ÎN 


pâratului Rudolf. 


ELĂ “lac ape gi 


E Dare iai „d Pra A PE PE 


git Ideea 


Pa rpm Se, por alin fizăner semi „adoram 
Deer, 


7 + Oare fra : (n? E, Ce rau =, Ap 
> „CVha pebea (scahă (ngi masaje aupra ping 
„AN LAPTE UI Zhanta CUP AP d cegua LUI Po — Ce cra Pa CIMPArArE Guee. 
Z fe comer ! Maro e contemprza opimhus partir ea Ptcrum Mt ad 9 a fer (onerarum ac Piz 
“Bd ZĂ inunde A Setp.(2 a, ama Craleudrym , = 4 oma: 44 de: îs Sag 
[4 Du "om 2067 Piriecu AIUD. Îi gud atuideni (Gr e see pr 
o EPidio mg procedâncem Cum rrhe fuceflugan fermizna necur, fiaătin0 calce. re | 
HE E c/d de feauere Pbartmu Şi Jantari.: 47 Pra — „dară [rari moră, gmgoa ni (4 serile 
(a (73 poze: decheni “pi 20 fecidtartm i i "0 /uueela Dai AaP 
"Dr propetn Zrpedlie. (peer atm per ă - Saam: 77 API ip 1 
fi op ricette aia | : ftoda Gus. Amo Dam 53 


clelacur gest, pă za 0 0 Ș, Di: (a) 5 
ca paie ae 9 pf (ea E . | 
(u 2 /ră Aa ec” = fum Țeguiten — te de DD ăi 


74 tate 
fe i ude co Con Al, Sia, acd (fim he DI 
A 


ri Fei Cuhetrea î ZI i 
- a, 


(ani dxi, 
ag Commă Petit î p/ A dim Pa) Chorin — ) - p a 
3 re/a Ai z IS : 4, Va 
2403 = ALD0rc0 Pra; faire Z scale. Oi dece z 00 Cea E: 

7, momente Arzi ta — z i 
eo et și Sa ră 2 ză : E : 
miei ge Commibasorem Cher †tempore re aertndă : e 
pretubi aceaatânen. pepe ia De nails mei TED ge | 

“Conatihua. Ce pro menta rd, nora Qian ă i ge: i 
cutii Lirăruni (4 Apă ge ci AI 0 aria i SA 3 
freeaige open î [peraprize Cape /Epte? fuiei bere Wpe « j 
10, emir 4 Za [orala imaine de o fiezran SN Eee a si E SEA 
(22) se (Ea O iza domne fue eta, (e pre 4 — PE 
Japlo, E PARC DA PAUL ani CECT eo. ae $ Pad 
CA and PER A punea, ptece scţartni Arata. E SAR = 
(7) peur Fr fc fo înc Arononare. E co ge — 5 în 
i, 45 orrăaeză rocii, Petite iz). icre, E ag SA SZ Z, ca tă 
ned, (erp. (paie comme dam Ebdelizas i SR Se 1 
t= - 10 ta Papi dm 7110 Dl 4ppe, 
Mipavsănum Ver Trus4,- Sala, "Tera lauena e Aa 
UA iu Aushut: "Dumă: Au: „are ee > 
Domane co Cicmenbiluna, Be] 


Pri j 
ma scrisoare a lui Mihai Viteazul către Regele Spaniei Filip al III-lea Alba Iulia la 2-I1- 1600. Semnatura lui 


Mih=i Viteazul. 


"0097 24dy €I 


? 
7 Dama i VA! 


4 ro 


zi 
a zl Adalud tipi 


C 


/j Zi A i, 
> popa 17 bi ar FII) (3) 


Dl d 3/7 na Pai iti cena! 0x00€ ui said 


> VA 2 7 
7ie met i PL Mitea tatei]? PL) vru 
CA / i 7 % DI )2 , 


igo ) pmutaatet SI as, cravul exe) purc 
> 4 


% 


pen stepe pa ap aim arogaoni___a 
L 39 49p 2002, Lă mit ana pla ete pla - 
4 
mreana a opezi ip) PĂI, Fi 
Read e) d) air 
— pu ci) Con a 2 mg po SM 3204 a 
ID 199999 9Q input VA prag 12'703 | 
mpazo cb etapreă Re N PERS, 
me dude jo ek ao rca gone 


io Rg RE mag p/u / d ip > a poale vu? 


PIZ PIE 


| [a 7 


? 
urm Cta of tu, za Al da E 70 dul og 
. / , 
[4 x 
pupa 92 a, A iai! 774) 2 0 (3 Ur ) tepi Aa 


nui 


sai ab 9 ma vex n 
SpA Ve du 2) 


— mu 212 ma nemuu la (QĂD)Ă +) aja ur 4) ac 2440X3 2x77] “pi aj re, pi 3474 


Dai > PE). 
Ea Lincar Lauda mE Di do cui vaita fă tree) 


[d 


» 


Ciao 


ne furuna_ 


S & 
Ş a PE is CS 3 
i e Ce UE e E 
să SOBE ad a e e EA 
gi AEP ci E SS E caca a Ca 3 
A SSN ei Ce e ES Si san 
CNE AU Ss ISLE i 
SSE E DE ISI CAE de e 
LEE Su E aia SOS Ri NU e ete 
E Se ae CĂ 4 SAN ea N 
A SS i SSE dd Sa E e 
Şusg SCS SI RE e 
d e 80 e 00 aa PASI e marii o acuta N 
IEI > E SS O NU, Ay CAR 
SE a (RE si g îi d 
ZE i e a Sg Eee pl ed 
Si pă SOC A i e 
ti RA Ss Că “R tI x SAS "R SU i 3 
GI SI i Ey Să “E 
At SC ela ere dei See CI SS Se 
CER SEA SDABA IS E RANI e ta 
e Oa ASR Ace) de IES Ai 
A E O PR ERIE 4 S00 Du aa 0 AA pnl 
EA ea Are Ci este se eo i TEN BCE dee 
| Să RATA (E Re eo a ea e 
ga AP e E a RI IE UI E Re Ş 
a Maia a IEC SS 
a e EP ae Me 
= 3 = TE că 3 3 EI SS SIN 
Sia i ea E 9 Dat SOIA e (OS 


E, 


Ap ud 


/ 


id 
uappijPr pi reprăp A Pipe NI 


Zi E amy feo piu xvul seg A9740) 
2 Di 
ori sh ssd Uzzi) sr, (4/) OA 03) por pe 10) pZ4 za jean map 


27) 7) "pay Draniu aud. mp) 3) 


2 Mai MI 
(dep sp fapt oana pc, 


| / »e9 E) zii eat ii 
pearioi 25 E qEă e 2 2 id wrytr€ ) Die /ă, > 
= 7 A px ) eg "ati 7 
% 2 / it oa at tatuat (e) 
sofer i) Pc [i sic pei Talaa) wi) d 76 Ai 
n e a Reala e paie mpeyier pi 
aur "aridă e CĂ LIN BEER) ass 2 rep sm)tp m 
arte p? Să, Asi ea red i “odloi E: , eee 542 pour ici 


iă 
2) LN di mb pi srPrm7V, 
En mp lee vo 
0) Su (ana) "apa dăl3) onaaeă MriX 
Dour min port fe ie) eee pn 4 u 
up App 36 it) lea pipi ari) 
ya t 4 P, */ 
Ş acut muzgto su mn pg 
| o z7/fo uefa ua belele la nu "y > vă pres mud mape rue ra pi 
974 [i 
AU eee tt, 


4 2 
97| m Eta ia za 


“ 


ţ areal af moder oa POE 5! FL) dat 2) 3 

i Aia z 7 mamei?) 
pi vi a/4a) 

d ji i un 


/ 
armean mau vota (pd) 


7 


PLu/A Crt] p apar ir) ad A 
al pisi a, ) 


fii 
77 


? 2 
| 77) zone rgjhulatigi!j po pamoeer 4) 


ru, ser 5/2) 
pă end ia A ha 


ies 


ulita? ră) 
pe varmed ? 


li, 


—ueuiri murit 


/ 


î Pat Dna 7 


u 
7 uri fu 179) 


mom fe 
> 


ura ei mpa i 


situ PH) fu dir 


7. i / / 


(TR aa 2dtă 


iz mp Put bi ball 


4/7 mtj 03 ip) “unde. "o ouă 
pati 
, 7 


y tă monta ir) 
> 


ur) Cani 


(d 


«i mob uim j& sr fad în i 
4 valonă 2, prop o 
2 Y, 
4 ut) mpa) o 


ZA 


Pa teme jena 0) 
: og? Fe uri 7u0rz 44) rapa 
pp Gri ef 


pr mori, 


Ai 38 A 


—7Ma2DoA 1DU1W în, D21DOSHI0S Dl 2749421) DIUDS 2p U9ND UOP 121UDdS MNOPDSPAULV 


chemau) pup na sucrml art -reapi) 
(71/24 up ua 209 77 muiamn( 13) /orua en, 
pred mu mamele "omu, 


7 Deal arterele le 

mon! aparu 15) nevoi 

Pi () mu rar) PI 22] maj „TI 
vro im 

; A 


An mpa ou sud suo a 


urarea 202 vag UI Eu 


Îp, 
d (EL 


3 5) 10 
49105) 
pe 

e Dnbim i 
73) >) E. 


0) 7 
sprit igriul Li d/ ici E UV, 0 vai 


poa 


ir Sue A9ă 
9) « sc neuietf 7 / 
pr (27478 
4 i 


pi 
cpraziart. 


. 


“Dmim i (ao : 


(ZAZA 
Ala lia 
4 


pata (] 


ic 


Sz 


L 


pizi 


pure 


et | 


1MSundsDu 


su 
a. [că PZ 
pază - mura nau, Tom jrrd | /ngpaa umoart) DL 

/ rumba [Aid mande 
pn) 


7 


0 


ar phiui 


(a i | 


cm) 12 


mu 


) 


| 
EI | 


Pa 
Zid 


lui Rudolf al IIi-lea —don Guilen de Sani 


e Alba Iulia 3-I1-1600, 


paniei la curtea 


Clement. 


Seri Ă : 
Sarea lui Mihai Viteazu către Ambasadorul S 


Caz Fuga 
/ 5 


1 


y 
Se COD per se 


Mihai Vit 
en de Sa 


„o dia NR 


ATA 
i A a 


eazul comunică A Amb 


Lei 


4 


A 
lea 
d dt et aut IA me 3 dana ni dormiti 
7 — 


De 
A 


vanat că zeclacat rm „ddr m e ie cry iga 
/ 


mmadazii monertuct perde ad, pr zei VA DE ca pă dr 
i A 


| 
linte: (lic sp oii ZAcale O ( pp (0 2C7a0ă. ; | 


constanta? m 4/4 uzhon oxexcituln aj DD 5 | 
gal, pere fi) a zi ca da 5 baroni Vi, Sa, să 
G, (7 4 7 
7; mu ape, (acru cun azeră ce ztazi caci cat 7 
ala A hagi Le huteri n. Flu, acte erubeztue v LA în ai 


73 tra A fie brad 3 pe pe E) A, >, >a pa a 


Spa Traa ura peace Sea [n £ AL (afle: sup fi rai 
căiluai îi za Car : ante ao ate va Gil, 4 anrri 
/ [1383 (N; zi I 
M6uti mut „Ai / Aa mâl accavunt Aa ay Ad 


Me PI Aa Ti ia ari oaia faine | 
rai a I7 Tar mam A 
dl dinu pri ot aL 2, pei 


oda adr clan vagatam ir cară amazt cd 
com mu. 75 Pe Zar Para pe dt nelai RPD, 


zuaile ei i , pr De PA 7 Piă = 
panta bd A “A 


Z/, (i Ain Gil, 4 Z A) VA ADI pozuirere 
- ar un Alb a etecta “ mila iuod fa crezi 


4 
/Radluuuae fue aiezata (Anti up flickr A i 
P, Qabaram (i Pie pia Aa Detrieae Sr ar) 
Mann mu m. Cartel mam Cei e peg4ă sa 
(d Pam Ci 0 mud (Depr aurie | 
i Pi /miad zen. 9: m Catre fiinte E 
isi EA A, (Dr Ra 


asadorului Spaniei don Gui- 


nta 
Clemente victoria dela Goroslau. 5-8-1801, 


——— e 
Sai 
/ă Do aia na ad 3 ah 


i) 


A] /4e Conza sala ra (oma g409/ îmdl n 

Iri arde) Zn cauta ue e pad A Dlodil 

A ercuute- al 47 dand  qanta PAD ulcer 
ZA 74 can Tue > [a PI, pula, faire AA (4 
Ja guta „(7 tar , plgirad a 0047 verunta / 
Se 0, Le ud cor admira Suma ddr coma 
[e (4/5 sh a 240 can /Anmpr anal "Aa 
pf emma Batr Şi pista pa, a 8 
€ IPA i ellena aud at ruta 
Sr? amebinma parle 0 «O peasedanu e deal 


cd fe, Del d PA 44 pi 77 Zu 
Ad (7 erbia 
dd dai a de 17) pie ş (halas A 


Tlza pod pupe „ame (9 a/fa pretu) 
d 
A pu /[l 4 pac 7 / A put /e “fs | 


pr pe 

27 mt? Pr po famtnd e A 
Zi 
D/A (nata url ice 


PAPA p plata a 


z zs0 Jr 7 
Lola MĂ „Do ftm A 24 seri 


, [pede / ii La 


i a mufa 
Va: e) Sl Luc 
Pa 


cr, «(lan made ta € 
[A pere 
(rasta , “Gama dese CS AM 
„d A 7: “1 
puf atat AD mm = Z 
Z . * 
PA, 4, 4 că 


Lita pa 


- "cd LP 
zur ze «deea A, „(e fst Za pi Zi poem E pi sa ba 
PC a 


i, a! rd / 


P/I ddr  agrduar fr 7446 Dim gacllem Hi an 


ala (aan zut Şc 


2 
a/ € "mpennnas pi (mem „zue da 


< 
Zid, Je aeze: na, pasti S/C upon fată) 


pc a Cal SA AA 7 abia SA fue coastț* 
SI, za /d 

fandenaa nana „muetiîne renzu A” Popmanen (zoana 

a conte hunulă „nareaza d 0 /A marian (rul 

Age „Vale PI vpueti timid opera 


A faza (ap mafie Pa ne aţte enla 
J 
fuse conllna. aautta /mna DI 
Cc 


preia contra 7, 
cate - (e facaza Lu pantr Pi ape 7 il fade a ac 
p 
fanproq ezir que convida ai que sie ca 
pi fa? 
cr funiei zi Du 20 Jena pd ra 777 


| 


Raportul consiliului 
ns Ș seta pă 
iliului de stat aprobând trimiterea unei săbii de onoare lui Mihai Viteazu Madria 
e, i Tid, 19 Iulie 1600 


aa = 


pd, fer 


. (4 J 5 1] 
Sep e (delei Mâni i i (nn 


Po i 


Sorin mufe ace vara du d. 4 (nt (tea dle subrreă cafe txt A 
debate a (tact feo d Aa Taenilar te a ape (de fr 
da aur a pr puf Ad înt îrri reafnac peer tabe le gactra £ fie, 

arde mipici Mle Anul, ta partide 


sa cpr Arh, ru 
unit “certa ÎI pă re «4 i, afl f. (ta pia 


7 urzre cer. e 4 Arh, 7 Aatgee i E, e LE AP 
te lei de tre, fu ef fai (Am ll pra3, PP 
“uucuitere Zi să miere Aa ca ratunl. ! 74 petre) a taca 
fure Fr it ret (tab d (122) 4 pitt. da arat, PzAaa = 
az paria mure LA 7/27 (at mia darie ză fe ii cara mie 
(bari dă 2 fi caute pere ranit ta cre) (ras prea i rE. 
ude recrea Marta ruda Pe cati, [ei (aiae 1 Bi d Aa 
4 Că in fi 7/0 cazare, he PI: codate ra he adlratiue>aa $ 
perde NP rapit A le, de pete (Ale a ai zl /abata:a d i 
tale tepare in Di pe fe pr era 19, sf praz, zale La bati 
faut de anca bei 25 cazati ppula pe farm bgtee (lu Lindl "Zi 
(hu (pede rola dr nr deria PAD: Pra iată pure, 
feeai Una tre virat tie ppeua anare nl mean 5 ai „ia, Și 
/4 nad A morene pe mph i car ereta fre pir uneia. | 
fate di pui A finete dniriia 1 re 4 în 


PI) ba Macar ct7 RErI 10 hat [A rca d hal. Ap Zi 
cale Îuuendă înteze (e  megpan ie, tnt, fnipalrira, epabetetizig iza 
7 ră fara AM urten de aie na A fre dan (isca: CAB dai. g 

Plat al mptede porta, a 6 tis dată fu, a, = 


| TE Am ZF fail /4 A7 (af, Alu ne area d pes pe 


| : pe enc perle Segerzte taorza ui rona pa 0 re + 
i pdl nui os d pape E 


| Pali, a ziată „po ardari mtrre 


e € 
PAS ada e 4 formente, dadr aa A pia Pr 7 
ăi a Are Miaidaea vitei da pac pi, CA PA Ze 
z dart sare cp fiul, ceru fecia 44: ne pan & „te pre bea 


de parle piara 16% [grade ad, 4 ma fs 
Srirmfă, e fagacie ae A pi di sf 


fafre dan re, PA d 4) fe e mere, 
ar ne ăppicagi îDa 


| 4 7 464 ema (7 2079 rd ce sd Cfzeca pro prea lulu so con - 
peiaftzi “4. fas: d d îs ară ia, e 4, tren venda 

j ale a ter. grele e es 207 aere, 

| a, (ce dt e atea Ale pc, a a ar CA ta | 

| frirafâr metre 4 mure, i gri dl ri (e (ferate, rencodle 
Aa (a inte, nude. 9/3, ii 1e ce ele nene 

a Arabe ti perene fure PA 7 i 

SO /Ma de i anti A aeram mite 3 4 i 


] = jmeanri me el mpi mtrea: me ie 


7/5 % Sai sp 
tera 4 îi adr, acc d per dle pralea 


pate m: e perene ef ruter rima 


| 


"TO9T '7d2S G8 'PHOPDIUDA 'POD[ 2S ps DS 'Dol-III 10 Cu '101uvds' 1moba 
D[D40d 1$ IN2D20A 104 INMPOAB0A 21D0U0 3P 191QDs5 D21DD1090 Dl 107142[21 7075 2p fă ata 10 710004 D2n0D 1V 


i Ţ 


, si AA i mpeg PI pr noa 
dr: PA it e OA po pp DP "TUT PT A 
Cs e prompta oh (A pt 
pa Scale DST tă fl a PA TAI Deal 
: i Peha vant Aaa san ramit E, ş via m 7 , d p 
At) pace Ba pie Di a aa i PPP Dă 
3) A 2 zi NL ii Ar fear 0 A d > E i 
sa PI 4 De mo ET paie 
| P fr AA ad 4, ză nuca poi maur ct gel nora feni are Xp. 
S - , E: 
ZA za > IT PD i AR nu 7 cetate red fir fim fue Dai faza mmm pa 
re 4 Code Z ; ii me, 7 iri 
[ia ata Ze eg pa prea mire hi ap mer Pfa LA Că 
. pm pr papi me permau p oprea b ap PU Dr PT ml hehe pom fua pe peer 
Lă 


2. : a = PA dual e ema pp spmifug uree oral maree acizi 
(brau, E T Sa Z ti A iphcp pan. pf 7. e ge 
a, pia DD 7 Al aai/4 Ă AC fire mp E 
e 


pre pura pepe IATA 


| A Ş i 
| roof fezp tare au] puiut E PA sp îpiried Pda „Con eee sama 

| pna De ei pi DC Pa oi preia [pe e O 

[ip fo ŞI SL N s> for ff PA an pepe pe Pen pipi E a, sp pari îi 
Pica fapt: pan ap , ă 


i PP sam LAC PD, cai E pat igo apei „mea free aa Și - : 


PA te lei „pent primi Pine ii ml mmzaip fi Pe 
[OR i, E ai ppmangjezrta Is) i DI esa pl, mm ip) mp m , pir per penele mr rea mea Dea 7 
| pr Pf. S 4053 pai aaa PIZ 2 speriat > „pusă pompe 32 prd brie ar ma 77 pr 7 
| rit A Ai 77 4 ă n i „IF fi . d “apr ee PU 7 79051000 pe VA l » A v 
| : tpar pile rep 7 i Tort 


i 


72, map Pa: 3:47 oi 4 7 : iri 
Ap a 0 Tei la DI | aa 
La 4 Sa vide ej gama re j A 


| pop PD pie d 
| 72 Ș A pr: 
pa aa 


= - Dă 


orga 105 rue o Liud> d bd j ap, 
p7Ar Pere re Z pr i ie 


3 


4; 


103 
Lai 
7 
2 


pi 
i, să 
fl 


+ 
ar [e 
<A 
AER 
fad 


SR 3 
I IN ai i 
Seti săi 
Sifii a SS: 
Sas fise $ i 
AR e i Sova Să ARI 
Să ss isi ss 
3 DIR E Su 
s E IS II & 
Its siz și 
sam 7 E 8 
ENI eta te 3 
sa birt IS 
ES ARE E It: 
Lă is 3 SN ă SSD SS + 
i Nita ASI 


li iscutată (aşa cum Majestatea Voas- 
ui Gong ierte adresată Majestății Voastre 
ură a po cevodul Valahiei, informând-o asupra celor 
Si a E el şi a stăruinţei ce a dovedit şi ce păstrează 
Sinai împotriva Turcului, rugând pe Majestatea Voas- 
tă să binevoiască a-i trimite un ajutor bănesc aşa cum 
Regele Stăpânul meu a binevoit să o facă pentru Prin- 
cipele Transilvaniei Segismund Batori şi aşa cum domnul 
Ambasador Guillen de San Clemente a scris Majestății 
Voastre că a făcut-o Impăratul, precum şi cu ce titlu 
Majestatea Sa Imperială îi scrie numitului Voevod, lă- 
sând împresia că ar cere părerea Majestății Voastre, 
(Consiliul crede) că trebuie aprobată înţelegerea făcu- 
tă de Don Guillen cu Impăratul precum şi răspunsul dat 
scrisorii ce îi adresase Voevodul, că trebuie să îi se răs- 
pundă frumos, lăudându-i zelul şi buna intenţie ,„apro- 
bând) corespondenţa schimbată cu Majestatea Sa Impe- 
rială şi îndemnăndu-l să o continue, arătând mare pre- 
juire a persoanei şi a vitejiei sale și (arătând) că Majes- 
tatea Voastră a ajutat pe Impărat, pentru a purta în 
acest an răsboiul contra Turcului, cu o mare sumă de 
bani din care presupune că va fi şi el împărtăşit şi că spe- 
ră (M. Voastră) că inprejurările îi vor fi prielnice pentru a 
izbuti în ceiace urmăreşte, în slujba Dumnezeului nostru 
şi a mărirei Sfintei noastre credinţe, iar ca semn al pre- 
țuirei Majestății Voastre și al încrederei în felul cum va 
şti să o mânuiască, îi trimite Majestatea Voastră, o Sspa- 
dă (Consiliul crede să ar trebui să valoreze şase mii de 
ducați) şi că va eăsi la Majestatea Voastră bunăvoință 
și răspuns la toate cererile sale, iar copia scrisorii Tăs- 
puns, ce i se va trimite, va, putea fi trimisă lui Don Guillen 
pentru a fi arătată de va găsi de cuvinţă, Impăratului, iar 
Titlul ce i se va da va fi acelaş —crede Consilivl— pe care 
il da şi Majestatea Sa Impărătească, Majestatea Voastră 
va binevoi să vadă și să hotărască cum va fi mai bine. 


Madrid, 19 Julie 1600. 
(Urmează semnăturile parafe ale Membrilor Consiliului 
de Stat.) 


„(Traducerea textului Rezolutiei Consiliului de Stat. Ori- 
ginalul pag. 11.) 


k 


pre ati a pie I CEIA să ceace Ambasadorul Spa- 
nie eția, Francisco de Vera y Arag6n raport 
15 Sept. 1601 Regelui Filip al II-a. - aicea le 


“Moartea bietului Mihai Voevodul Valachiei ne-a fost 
anunțată acuma opt zile cu poşta dela Viena şi Gratz. 
A fost o tragedie dintre cele mai extraordinare care s'a 


văzut în ultimii ani — exact cum extraordinar a fost de- 
cursul vieţii lui.» 


LE E 


După trei veacuri şi mai bine, la 24 Noembrie 1936, o 
sabie de onoare porneşte din România spre Spania. N'o 
trimetea, regele ţării, căci regele vremii nu era al nea- 
mului, ci neamul românesc însuşi, prin unii dintre cei 
mai buni fii ai săi. Nu era bătută în pietre scumpe, dar 
era sabia purtată în lupte de unul din eroii războiului 
nostru de întregire naţională, iar darul ei a fost pecet- 
luit cu sânge de mare preţ. 


O aducea generalului Moscard6, generalul Cantacuzino 
Grănicerul: 


“Entuziasmaţi de eroismul Domniei Voastre în faimoa- 
se și legendare lupte, entuziasmați de rezistenta nemai- 
pomenită în Alcazarul din Toledo, partizanii mei, însu- 
şindu-şi îdea Comandantului Legionar al Bunei Vestiri 
Doctor Ion Moţa, şeful acestei echipe, am hotărât să vă 
oferim o sabie de onoare... M'am gândit că la aşa fapte 
şi la asemenea om nu poți veni cu o jucărie. Atunci am 
luat propria mea sabie cu care, de bine de rău, place lu- 
mii să spue că am facut treabă în războiul cel mare... 
Lama este tocmai din Toledo... Nu este o jucărie, nu e o 
spadă inofensivă de academician, ci o armă tăioasă...” 

“Intreaga populaţie creştină a României stă cu răsu- 
flarea oprită asistând la nobilele sforțări ale nobilei Spa- 
nii, care în jurul Generalisimului Franco luptă pentru a 
scăpa lumea întreagă din ghiarele satanei. 

Acest răsboiu sfânt nu este numai al Spaniei, este al 
tuturor şi deci şi al nostru... Dacă irăeşie Spania —şi 
vă trăi!— trăim şi noi. Dacă moare Spania —şi nu va 
muri! —murim şi noi.” 


09 


ania n'a murit în 1936, nici România nu 

i, ori i imejdiile prin care trece 

ricât de mari sunt prim trec 

astăzi, Şi În cursul veacurilor vor avea de multe ori pri- 

îl să şi dovedească prietenia şi prețuirea, trimițându- 

săbii de onoare... fie şi numai săbii de academicieni, 
Gacă vor da pace vremurile. 


Aşa cum Sp 


— 94-— 


COMEMORAREA 
JERTFEI LUI MOTA SI MARIN 
IN 


PRESA SPANIOLA INTRE 1940 - 1962 


———— — 


1eu Meta, solan- 


Maria rumase talia, 


seniă comin 
+ Tosias las castas, 
sute la trâgica agonia 
de un mundo“puro 
«ue vo corroldos sus 
valorea por el co- 


px 

Mn yuciuhon= 
0u, 4 ius enatro de la 
muutragada de] dia 13 de ene 
ro del 1997, juntâse cn loa ru: 
doa roquedalea carpetânicos, poi 
holocausto voluntarisimo de carn+ 
moza, la sangre que lati, hasta eu- 
tonces, en dos pechos romanos: lua 
de Vasile Maria e Ion Motza. 

La oblaciân genuina de estos mu- mano en general, chupado h, 
manos Y sus compaideroe, que ori Mot- ta la oxangtiedad por judios, marxisi . 
zi lega a ser cl nrâs cierto ofreci- uasobes y atcoa. Este pesto de Motza y de 
misuto a Dios, en-el Grin] Aspero y montaraz sus carmaradas estă vinculado nl genio acea 
do In Sierra mudrilea es vuticinio y aurora  tral dacio que ke subleva contra inlluenciaș 
de la Rumania de Antonescu, quc | „Yano  cxtranjerizantes, contra dominios extraios, y 
en lierra extruiia, contra cl marxiamo, contra cs, por lo tanto, la posiciân mâs rumanisima 


quo se puedo csperar de su juventud, conmo- 


y Tito perso- 
nilicado en siute 
voluntarios, de 
los estudiantes, 
de los campe- 
, del puebli 


[5 magnifico en tierra ea] la, consigac, 


Pate reaisbcldmatont la ylda no se parderă 


| 
i 
i 
| 


[a 


de Galata, hasta matarlo; lo que lo arâmâ des- 
puta, en otra oc! a declararse, cn csa mis- 
ma cârcel, huei a de sed y de himbro y 
Tară ex un simbolo, que caminando al paso ganar la huchga; que le animaba a tomar y 
heroico do loa s|Presentes!», seră elocuente — resolver todas sus conviccione& con parta y 
Meccion do Historia a la vez que ejemplo ala calor, es jo misrno que la que lo animă a venir 
pitante refialador de nuevos rumbos a la Ru- , ala Espaba de la cumisa azul, a venir a luchar 
"mania que se aleja de) hălito judnicomnrxista Ya inorir por ella y, al miszmo titmpo, por el 
de la Lupescu. ideal de su raza rumana y. ortodoxa; y esto 

Y mocurderă asi, porque el pesto prouto de no fud sino la protesta de su corazân contra 
Motza, Marin y sus cinco compateros, de vo: loa que megaban u Dios, contra loa 


ne lo ol- 
intr a vivir |n virilidad guerrcra de la Crazada vidal an, porque Motza, mâa que jlico: cra 
sspabola, no es e] ofrecirmicnto deslavazadu, oreyente, y su amor y în en Dioe [uâ lo que le 


inconsecuente Y excântrico, de un britâuico condujo, mâs que nada, a str pol Su nde- 

|poseldo por el tedio; no ca el iinpuleo circuns- - mmân de venir a Eapniia es el ode Cru 

lerito n no ujeto nburrido, vino que ea con-  zado, no de un Cruzado que deseu defender un 
cia y hermandad do una raza ante un  vepulcro ziuerto, aino el de ni Cruzudo aue. 


Revista *Măstil”. 1 Februarie 1949. 


qaiee 
pază el «Compua Chris- 


an pido cristianos, 

„Motza vino a Espaâa porqae su gentir cris- 
tianisimo, acongojado ante la iluminaria de 
Dios escarnecido, usi se lo pidid, Ion Motza, 
en la carta-testamento qua escribid a sas pa- 
drea antes do embarcar para la Peninsula, 
explica esto de la siguiente forma: «Procurad 
ver junto a vuestro dolor toda la belleza de 
nuestro gesto: So ametralla o] rostro de Cristo! 
1Se bnmbolea el fundamento cristiano del 


mundo! «Podiamos nosotros pennanecer im- 


paaibles?e 


„ Verdaderamente, la roalidad de estoa nltră- | 
jea n la Cruz puede gne ses indiferente a loa | 
descreidos, a los quo viven la vida animal, pero_. 


no puede dojar de amoci n cepiritua como 
el de Iow Motza, quo se: sobre și la con- 
ciencia ortodaxn quo ali ara su 
vida, que sentia tarabilm sobre si el peso de 
șa acengieg ea, que en ol tranrcurso dol 

iempo no fueron sino. o protoj ma 
criticantea do la manuta al Ve o o anugtdai | 


|lon Mota 7aVașilo Marin, caidoa por Dios, 


- MProsenteal 


Madrid. 


ro Consorvar - 


„use ferotro mâa palpitante, uno | 
que sicndo_ sepultura, es sangre, nervio yE 


DE 


| 
| 
! 
| 
ză 
m] 
oăuat> [2 OSOUII2W Lqris) 050 A0d "st 
1 
1 


| 


9p Qlqeu 69| oxoazpd donq [| 


and 


d 


“ 


Sag 0449194 [a'uoa 


“Douviq poi “iso! ul norbuoyţ foursad| 
-urv> 50| vpuotţopufu uo oduruop jar 


"sea 


“sond| 
„28 SD9|e4 Se] 2p 10J0-29|np ]9 opunițdsoz 


S *Dapr | 9p Sepauos Susoo seţ! 


Opr[0a | 


-S9 A Vurţuour 2I30ţ1 vu u2 oprpțos un p 


"apouLi 


Cad ua, Odeon vi naguoapto sp oz 


pe 


so] s0d “lohn 


duL0țem | 


dumw> un 59 opeplos |o onb opuoad 


=Wo9 93 5ouoyu "soursodura> 10d 


"ugțepooaul 


'soyru owa 


“aur sot 
A Sean Sezea O3sIA 9 £ 'sWu0102 suun | 


lumea POP 2p True 98 18 Ou09 
î pre eeAmrua 


Op ](j9ua 
AB onb 'saol ! 


"gotruvuna so 
24 dul 0x) 
3577 „eLronă 
PȚALO 98 ju 

2 Yes ap! 


+ 


SOprLli4ua uyy 
vrprend *l ap! 
puoyeprfr n 


iu 


17 9] 


dud 


“eqro act meq 


N2 DDS3II C410 Das e Uo „nou z0ă 


omis 


“GSA 2 


IȚarea 


„ep YO50I 591 ap opnanbuvulj BoUȚuria, 


d 19p souțoa4 fo[ a0ă| 


V *B0AuȚIuOP S0| S0poa Otu02 


guel Rodrigo. 

lana oimiSterio: deh ATIPresenta: | i Pe ecacate | 

clon del ministerio de Asuntos Ex. | olren&a pori, 

ezictag a inirzniti Moda ră "că Sutot idealea ce una 

sentaclon ministerio de Lui 

representantes de la Secretaria Ge-|de Tentonatisa que cae pdel pi 
dei Movimiento, coronel Malt-|el frente espabol_fveron el = 

n, en, tepresentacion! de la | niero "Gheorghe Clime. presiaetie 

Beina de Bulgaria. y la Princesa Zoe | mâs tarde dei artida Tode por la 


„oz 15 LEGL 9p, otăua 9p er pP 2nb up 


=U| 9 U9.f<oon49» vu ofon 


a iSu UozoruțA ti 


Pe Sia 


0p son! 
vu, 9nb eqe 


A 


WuQU să Uzinfi 


qu 


Anui ep eta so1qmoy ue onb. 


NB) 
'0jqgnu 


arina; 


i 9 Sup 
ep ofoy10o ja opuomâja 


p vsuowuuţ edo> wo OpriiaAuoa 


tue> Oiusțui 2352 'svpruij)ut tezaqua gura 


je! 


& 9oinp tun oua Odo [i 


odurea ț& eqryso osouLzoul >ib “SOL 


OpOI 21408 


so[-i0d 7 


ti 


Da oi 


La guerra de Liberaciân de 
una profunda Îm-| „LOS sobrevivientea mâs arriba alu- 
presion sobre todo el pueblo ruma- | (1d05. salvo el sacerdote Dumitrescu 
no Rumania, lene În vecindad con 1 BOTsn. fueron asesinadoa por el Rey 
Rusia Sovietica y el puebio ruma: | CAO) 
no conocia por su propiă experien- | de, 1939 
cla el veligro comunista 


ur 


ici sol 2p suguțiSp| op sopawrij sofo 


++ SOL OPUaŢA A <opuz40 'equpțAro ad si s0| 


dp 9p.2n9 


-sos ucdazed svouejq Serejuour $0[ 'opaoj 
(v 'uemSos 53] soujsaduru> 2p sodnas) “eu | 
A soqnu Sej 3p osrd lo ua 'apou UI u3 
OUA Pp SMoObuna S0| 10 'petidso sul ap 
0224 [f U9 OprI2AU02 aejonsaa vand opuotg | 
Su 0| ua ELrorua 95 uozeI0o 9p Op! 
-X] 19 A SaIquroy S0[ 2p sodrana Sol pr, 
DaAjnsip 38 opurca 'soontu Sol 2p pita | 
e SeyeIua ANS u2 9ua/5 Opurn> Yz2/[20 | 


S0| E O3uounnouI Osuduuuț un 19 '5079nut 
SOpYplos sol 2p 035[02 ueză 12 3 0pr)lo4 
„09 eţoored 'Oppravure 'Osorotaris "01 
9p Odwro 9ysa OPOL “Inze 0J212 pa 12u2) 
nau £ sougtzoy op 0fa7209 ore un piudA 
'sogosou tp Srryap 090d tii “vapre bi A. 
jodure> lo varsa sourou ob “sata! 
"osța) iod 4 vuedeg od dţaota val sof 
| 2pPS9p SOPLĂ3I "UITE AMIStA A P710J | 
“o3uțuop [pp euryuu tp, U2 “es 3 
DIN? SEL Soy? uo oyroqi unu & onb s 
“8ap EJejeq 2p Soduro So| SOs0uIIa, U03 


'seso;ouol!s ouă ap vutanio9 r 2p opul 
je eqeuo.rear Apare, ni “eopeo,sorpI08 


opuoțudsos oppaanpuo £ aqmmiluar Oz3zox 
09. SEI10 OXEȚA 9 OA "seudasc sil ap 69 
„Ucţ zoumaI [o intazoppu> e anb sodant soţ 


aui3țua oppppuzs lo onb osoumoy spui 43| 
Bp S91QU0y 5052 osia 2q 


PUN 'S0prpl0s 3p 0119743, tin-uo “oyaaaş 
[PP vopre vu o vypioq 9p Oduzw> un ea 


„52 “Marţopr apoui soprauț> sofo vouana 
0109 UN -OPULAAŢI Ueqezue, 


san ud 0u02 salopi 
uo uorafe> onb ua onis. 


'oonaţis 1 
od 
60382 
guauas 
i 


10d rapit V| vu soplun uşisa “toplo ul op 


BOIERUL 9p OSU92 ț2 Us VA ui 


“E.pojd 9p seo | o pprootu of 19p vana | 


2| 20d *u1za43 ns 100 vuyonţ onb 


+ 2p Oajs 


S9] SO! ONb OYuoȚuIuuIaII OS0ȚX2)4ŢuL [2 
SRIqU04 Sop. SoŢţanbe v 9p03o 


-psod 


-59 9Nb vuupunui 012044 9p 
X '0!poua u2 OpElop A 01 


'89|0qQ4Y 2p turrei 10d 


9P Qlqvu so A! 
osțuL OȚounu: 
ojdmd 12 aps 


VL u2 Oyaonuz Weji 


„08 Liu Dă 
- soi 
Ec 
“soti 
=p 9 


ITU Wa. 


“ 
ȘI 
I] 


ai 


p1099p 


monbod 


p 


'oj 


Q tugpezspaupy £ uoporpoă 


NA AQ LI 'QTIGVA —VOOII A 


wide A 'sou 
soțal apsaq - 


n5sanes pod 


5 gţaruu ouo? 'oyeqiuoa pp uo 4 due 
( zm7 xi 


un. 0109 PdoINA 10002 [9 NOD OJA 


Se] 1 00103 ue ddno: as opuuna cpuziă ' 12 ofeq A țos 42 Ofeq “adora îp oulumo 


SIA Onistui 1» 


sooutyq Soraan> 


phis> 'soprplos 
si 


el „uvapor souruni sauq, 


2398 Mov e)uțary 0 00UJPHUIA 'Sippuasduroa anu 


p Seza2i4qn9 Sepoi 
ou so ud uefode 


Dal a 


»p 


Sesoa sej 


Suatu 


Li 


-1SIHoq Sonaâpur seso op bun sa "02 
„[9 Ijuoa Uoirytodai 25 Soyonjit. SE] 042 


OI 82 Zn Dir 
Roy 1 u> vpinăa)xa 


“UZI|oquIs seso> toyivy onb zh 


352 2p puduvuuad er ud uyiso mby 


ŢI) SEI 354e: 
u2 'Oduzto 19 11200947 


bod An pruniuniţ va 
-„9U9p[290 :9p SaOsuagep O0prp uvq onb 


DU 
& 


UD (SD ZI8L SE SonojaL. 69 + 


"oxqți epavună ei 


soye 9oumnb fosa ua oprrqurro 


'230p232v5 | 


o4e[2 So| 


ONVWNI SOLIINW SOd 


"souisaduuu> 'aouvți 
i seaona3e 


-d 


MARIS DUSUA. A UZ0W UoL Uyasa pnba. 07-12 40 EPIRAINPUR Dragu ureayl au. 


(e U> Iovu E HOZONUIA 'UGZEI0 19p 93U0z - 082 10 'Soze(yd S0| op Oynv> [e ud Es | 


„eur $940|09 S0j 'Oprizzpalld £ Opre: 


"nze 03418 an 0u109 S9 seo vaqvlvi ni X 
“eunuam '€) 9p OIOUBNE [9 sIeIqţA 99ey 


dop. S0po J0g “uțuurs Î Byry 3p 50142) 
Seuniuou SU[ Jo "eIoAwujad UI e 0)uvo 


e] 2p Seuo se[ EqujSn Oua [E “Safou 


pnb erad spui Party 2oey ou onb 0x79 
“pun W979%199| apand /sczopegonI 12109 


„aued taepoy 2nb 


xeaăţ 


SYILAȘIa 921 —"tir. KAON —"â96r aa ou 


Sa10NVdSa 


„aa Un 2qn8 Eauun[oo vit] el opun)  -a-3p za tun 2puop * 


"atv 0u00 “404 X 'epotunu Lia), ep 9p 


+030d oc şţe 9p opedar ue onb sazq 


I0Jo 12 on anb ovu 


oara 10 


f eguu Oare un Au + 94 SPEN pIepo/Spiu Ă epejnqu epaon2 


„uzi (nu A euoni 


“un. 0ur02 sere) 


voy 
uos 


a 


+ 


ua JPdSnq V UIaaA 


£ optazus utu 'oprequroo ue 2nb ora 


9psap Sepreaal[ rvd ep40d3I SU| OyuațA 


anu 


ue.aa 
usăejur> 
y 


"une 
"550394 sn5 9p stagmi 


co pueblo 


Mepelepi  -suuour S0ț Atjua 107 '50oRYISt SUL VaIu0a 


Ţpuogop 


"OIa1124 
"muvcapo) pur to sepezqrăouuu! 'svanțo 'seand 'setu 


02 au 9 
UI 159 Segoijso'suțaţa suj 


“sajțuaan£ 
jensu> ao Sa ON 


„A0d 10349 suuu . 


0102) *0uzsțunur soţ £ Sai 


A anb opuurad - 


Ex 


DA0UV. “SvileIvq Fu 9p tu 


Ap dadu 


ic ii 


la nueva gereraciân 
Mota ei 


vo BO ut ueoad anb 


Uloţi -s0ţ € Ppuouepufep 2p «930.19» 


i 


Li 


tundadores del Movi; 


Pp odureo pp Orpau ue 


"AHTEN Î 20 UI 
Supereuu ua “1049 X) 


î 
; 
i 
i 


73 


0aqos a7uourespaaqd sa to) 


Du aro '9nb a0d 95 ON 
RR Opuanraz £ 0soioauu se opul un3pe 
W3 9 X. isopoploe SOŢ Op ouons 19 eprenă 


A enaoalezur un '0taor 2p 
SOIȚ09P Uamsnă son 239 
(p so osolmiag onb 'soiq 


WIpiten e! 9p sorquog sop ura 


7305 Bor uoțqursi 


UV) UaPrra2sp & WeA32 38 Soutua| . 


sobresaă6 dentro 


EA 
: 
5 
3 
i 
= 
5 
j 
g 
- 


SE) OUA [p 2nua A "soi 
eo» Ţ2 Sal “[eYsţ1o un Otnd> Ojura 


ar i 


RUVA 1207) El e 


o 


> anb ou 


3 (e“udoana A 01541) v opua! 
A '9] U1 £ tzaraddso ti epuvi 


“uuedecz e pa0ur v uosajuţa onb 
o;noinY as0r 'prpl 


Wazţ ousa 2nb ou 


od '9a 04 


b poărvd 


AA 
en 


dp «tan | E 0on403 


suo ă * 


i] 


5, 
amy Oprpod vu onb egyeyoni VUn OSNPUI  -34 Sul Oua 10d "8024 


nu 205 2pond vined run nb esuad 
|IORI "Isozvong 9p Sasiu Soun 010 905 e VUONS OPuep> Soy 


en! 
> 


59 462 tagul 
oun 


teRona> P52-e opun 
09 [9 Erjuoo soyedu 


Ioa 


luu VAI 2s 
nb odurea 


-1 egedear »p 21 


A 109 e ofera 


otueţrezuauad-) 
ao: 


|pouainb “erezea 


sa 
opue 
za 


[> 


e 
N 


| 


lun 2p ofru 1e 


| 
| 


“Madrid” 
16-1-1956. 


lon Mota y Vasile Marin 


Caidos el 13 de enero de 1937 
en Ma adahonda 


excep=ional ini € 
una oraclon. el grupo de legionarios | Habi teiigeneia. 
rumanos en Espaha entono el him- documdnta jeade a oraane, la mâs 
no «Mota-Marin>. y el sefior George Ejereio como abo; ip 
Dimitrescu pronuncid elocuentes pa- za 
EI „eoro „de la Escuela de b 
andos Jose Antorio cand el him-| Hierro 
Mangie Șpuarăla de Înlerro, 6i pr ay ani 
ipe Cantacuzeno y el sefor Trino | destre; u tran 
“fibtaton desde sus avlonea bai audă abtolucion 
espaolas y ruman> por encima de 


A los solemnes actos asistieron. 
rsonalidades 3 ademâs 
de las menclonadas, el ex primer mi- 
ristro rumano doctor Horia Sima, 
eneral de Madrid, don Mi- 
lenipoten- 


Prin- | cesos. Jogranug, deuPortantes pro- 
eras 


repre- ep mejor del pueblo rumano 


Alexandru Cantacuzino, el sa; 
le Dumitrescu -Bori a 5 A 
Banica Dobre pazei zanta 


Il en el mes de septlembre 


EI _resul- | „La Idea de tomar parte en ha kue- 

tado de ia guerta de Espafla no po- |I7a de Liberacion de Espafia nicio 

indiferente, SI los co- | en el alma de lon Mota. Para su con- 

ganado la gue-| Clehcla aparecian das” probiemas. 

Tra: el hecho hubiera tenido gra-]UN0 de ellos de orden cristiano y 

ea repercuslones hasta en Puia Po „de orden nacional «Se ametra- 
a 


ila el rostro de Cristo Se bambolea 


El eca de la guerra de Liberaciân | €l Iundamento cristiano del mundo 
ae un pmayor dentro de la iza pa ee 
le la juven e la uardia .de 4 
Hierro. Moximiento nacionallsta 'al- | Ia, 4, 54 Patita, €] entendia que del 
por Corneliu Zelea Codreanu. [+ , de 1a lucha entre comuris- 
lovimiento habia logrado apar: | tâ4 Y anticomunistas dependia tam- 
Sarii la Pi, intelecttul 
ra de la influencia y de la ag! 
comunista. La Guardia de Hierro Basie bpmiboleeiriasa ai fundamen- 
TO se „contentA con selo aprobar Me [oa Dente n Rumania. 3 ei co- 
clamar al ner: imo anco x, 
a „los hero'cos camaradas de Ja | Mafana se dir:giră contra 
ange, sino que tomb ecision Es 
ge particinar en la lucha en las - | ESPata el genera ana 
PI Ejereito nacionalista, espa. | t0€ del păeblo rumano de la pi 
Como los medios econâmicos 
taban a los legionarioş venir 
en mayor numero a 
han tomado la iniciativa se ban 
to obligados a una participac'ân re mon 
Para poner mejo 
la solidaridad on 
sutrimiento dei heroii 
Tubo, destinado a vehir 
ue formado exclusiva- Rumania, 3 los legionarios ruma- 


r los mâs destacados jefes 
ardiă ge” ilerro, ŞI pot los | Do9,Alstârtas en, el Percia. tozaten 


antes elementos intelectua: | Pe, Ga did Aud ou oaie. 


'ozuel 5 VI 
doctor |- pobiazid; 
a Vniveritaaa de ADOR ani Aaa a > 
ut uno 
ta 3 Vasile Marin Sus estos fueron 
y imiento Legiona- ados a ră 
139, „Nacl6 el 5 de julio de 1902 en | WEansPortades pa Toledo Dara ter 
en Transilvania, de una [a- no, regresd de nuevo a Espafa. para 
su lucha contra | volver desputs a Rumania con ls 
ungara. „lon Mota | restos de Mota y Marin ş leg e, 
e 
due seulo desputa de Îă vprilicra de oiedo nastai ra 
al y asimismo en la Do de 
versidad,  Sutri6 mucho fa Danes dee Da 
nunierables detenctones y encarcela: | sen4dă 7 dltmo hginenaje a los dea 
mientos nor los Ideales nacionalls- caidos. 
as En 1929 public6 una obra de ex: 
cepclora! importanc'a 
Juridique dans la Soci 


Mo3 nosotros permanecer im- 
?> Como rumano que que- 


a. 
bien la suerte_ del puebio rumana: 

pu | «Sl cayera la Cruz al suelo En ESDa: 
MO, si sallera vencedor .alit 
nesotras.» 

*_ Con las siete je Jonarios vino a 
antacuzeno. he 

ne i Moscasa una 6spada cotno ho- 
Que | Alcâzar. La entrega de la espada 
a impresiorante E general 


de mah+ | Moscard conoce-y estrecha la mano 
a ducha y | de 10s Megionarios, venidos a luchar 


en_el frente espafiol 
E genera! Cantacuzeno volvid a 


luchas de 


cayeron bajo el mismo obâs Ion Mo 


In- do un muy 


slete ave vinieron s 
a. el Pair rol: 


«La stcurite | vid a Rumania con das caidos, dos 

ete des Na heridos s6lo tres sanos, 

ue trata sobre el ideal | por Alemania 7. Poloi 

los Qetectos de'a So: he eon ce ret 
on Mota pone presentantes de 

1e manifesto los, deblies tundamen- Diernea y În AA eptos pa, 


AL pasat 
fueron Sa 
dados con todaş honores por 


ses y por unidades miiitares. 


PERM AU CuuauDaemacaaaun mmmeacde | - Llegadog A UREITA TUMANA Or IC 


trayecto, hasta Ilegar a Baa 
Acel tra Stata de înlilăres (de per. 


a capi 
construida a tal ei 
eijat. este entlerto Îue oresidido por 
Coe a canu. 4£ă dea Ebpana 
ei 
a uita en Bucarest să d) 
Soutzo. Asistieron asimismo los 


îs! 
ti nipotenciarias de Alema-, 
nistea, plen j 


Pi i 


lladera frente al enemiga Des 
de el 4 de enero se baba com- 
balide en ei sector Majadai 

da- Villanueva dei Pardille Las 
Rozas. ;Par que se singularizaa 
los dm nombres que caiaa ea 
ua lugar docde se eleva actual- 
mezie una pegueăa piedra coa 
Sus mombres y se celebrară en 
la maâaaa de boy un acte con- 
memeralive? lon Mota y Vasile 
Maria habian legate a Espaia 
a combalir contra e! comuni 
ma can etros cince veluntanes: 
Geerge Clime, Aleca Canltacuce- 
no. ei Pope Dimiiresca. Banica 


eluniariea de la Gaardia de 
iezre, gente» de Dabragea y Ar- 
deal, de las altas cumbres de los 
Cârpates, de las lierras fecun-  tpocas: la de 1923, 
das de Moldavia 7 Valaquia. Co- 
pie les alemanes. les italianes, 
las portagreses. los irlandeses, 
1es hispanaamerican 


irineheras de Espaăa en ellos 
vivia un espiriia de Crazada 


Vasile Marin. el hombre de la 
Traasilvania. marieron cara al 
enemiga en maestra Patria. Les 
viros cinco voluniarios cayeron 
mâs tarde asesinadas en su pa 
tria Todos qaeriaa que Europa 
su pairia fuera lo que Mota oblige a retreceder 
ia escrile: «E haz, Cornelia,  guaridas Claro que estes 
de anesira patria una Uerra her- 
meta come ei sal y poderosa 7 la Rochelle, Brasillach y tantes 
stres en Francia: come los cem- 
ientes que marcharon sabre 
Budapest contra les ehegnistas 
de Kun ș Lackacz: come le 
combatientes de lamburga de 
Munich y de Berlin. y aquello+ 
cuyes nombres no se pueten pre- 
ramanes lon Mota 7  nunciar hoy—pere pronunciamee 
en silencie— no eran liberale 
Quiză perque ne eran liberales 


ebediente a Dios» Veinte afos 
despaca la vieja > cristiana Re- 
mania estă hundida en las U- 
mieblaa del Melebețiema, -— 
Earopa yace en la esclavilad y 
la stra media estă amenazada. 
Les muertes tienen razân. Los 


manertas 
Vasile Marin, eaidos en Mas 
dahenda, ofrecieron se sangre 
para evitar esa tragedia El m: 
do ne quise escneharies. ;Cuân- 
tes Mota > Marin hariaa fala 
Der para salvaria de verda4? 
Les plazes implacables de la En moments en ee e] eoma- 
Historia han heche que las dos  nisme aparece come una ame 
dicadas de aquella tarde del 13 
de enere de 1357 e Sa 
sacesos que 3 
Si de nai La cende-  frente a la pasividad que le estă 
ma moral del comunisme ha si d 
de unâulme: parece 
ierte, 


Stema qae practica el genock ra quedar, come una marca ea 


ei camine de las peneracionea, 
se ha descubier: en un pequeăo rincân de Espaăa 
uedade todo. Por eso, precisamente per ese. 
queremes rteordar que mâs que 
que pensabaa y 


die, 13 deportaciân, la eselari- 


te. Pero ahi 
Y ha quedade todo porqne quie- 
eblan haber he-  nunca. por 
e condenar mo- Pac lo luua Baiarai sea dee 
nem! actualei 
7 I. L. GOMEZ TELLO 


NOTA INTERNACIONAL 


MOTZA Y MARIN, VEINTE 
NOS DESPUES 


OS hembres de [a 21 com, 
Bia ce la VI Bandera ei 


lan Mota el dacia de Qrastie: 


ue se ha 
ai fn. que ei bet- 


sine un 


d ————— 


Mientos nacronales Uumenes me 
jer conocea esta paradeja sea 
les bombres de la Le- 


que amaban de 
sesperadamente a su patria » sa. 
bian morir por ella 
op pase al comunismo, y lu 
Nicola Totu_ Eran les  colaborar con €l y servizie de 
cantineras, acabaron ejtcutades 

por sus antig! 
Mota 7 Marin enlazaron des 


tiempo de los ex 


que en estas fechas, y săle ee 
estas des lechas. el avance del 
comunismo (ue detenide y se le 


bres. Mota y Marin, came Drie: 


mera vez la revoluciân bale ei 
signe de lo nacional 


n contra El con 
> sapieren morit 
i De eliea. Meta 


vabentes rumemen. loa Bota y Vu 
bommanaje a loa dea hisots. EL Delegado 
Moment» de los estos. (Carado) 


BOMENAJE A ION MOTA Y VASIL MARIA. En Mojudabonde hoce veiafim este cayerca ai lade de mvestroa banderaa, dos 


sila Marin. Eses bendereu que flamacn se izaror. de muevo en Mojadoberia. donde con crarienes y palabras se ba rendăde 
bu, atentă Ja reprezeniacien del Ministro Secretaria General dal 


Noricaui de ux Combatenies. Tomâs Garcia 


XXII ANIVERSARIO DE LA MUERTE 


DE ION MOTA Y VASILE MARIN 


EL, VICESECRETARIO GENERAL DEL MOVIMIENTO PRESIDIO EN 
MAJADAHONDA LOS ACTOS CONMEMORATIVOS 


EL dia 13 de enero de 1937 cayeron en Majada. 
nonda dos rumanos amigos de Espafia que lucha- 
ban en nuestro Ejercito en calidad de voluntarios 
y camaradas, Se llâmaban Ion Mota y. Vasile Ma- 
rin, En -el lugar donde hallaron la muerte se ha 
levantado una cruz, rodeada por rustica jardine- 
ria, y ante ella se conmemora todos los alios la 
fecha de su muerte con un acto emotivo y en. 
traiable. 

El d6 ayer —XXII aniversario— comenză, con 
„n solemne funeral en la iglesia del pueblo, cuyo 
portico se hallaba adornado con banderas nacio- 
nales y rumanas, bajo las cuales formaba, una 
Centuria de la Academia de Mandos «Jos6 Anto- 
nio». Dentro de la iglesia se ?habia elevado un 
timulo cubierto de flores y coronas, con lazos de 
los colores de ambas naciones. 

Presidieron el acto el Vicesecretario General del 
Movimiento, camarada Alfredo Jimenez Millas, en 
representaci6n del Ministro Secretario General; el 
marques de Prat de Nantouilet, embajador de.Es- 
pana, en nombre del Ministro de Asuntos Exterio. 
rss; el presidente del “Consejo. rumano, sefior 
Horia Sima; el presidente "de la Comunidad ru. 
mana, senior Demestrescu; el ministro de- Ruma. 
nia, senor Dimitrescu; los .Delegados Nacionales 
d? “Provincias, Fernando Herrero Tejedor; del Ser: 
„Vicio Exterior, Sergio Cifuentes, y de Deportes, Jo- 
se Antonio Elola; el general Lombana, representan- 


do al Capitân General de la regi6n; don Luis Nie- 
to Antuinez, por la Diputaciân Provincial de Ma- 
drid; den Joaquin Campos Pareja, por el Ayunta- 
miento de la capital; don Luis Beneyto, ex cânsul 
de Espafia en Rumania, y las autoridades locales. 


Ante la cruz conmemorativa 


Terminado el solemne funeral. los asistentes se 
trasladaron a las afueras del pueblo, donde se le- 
vanta la cruz conmemorativa de la muerte de Ion 
y Vasile, cuyo lugar se hallaba adornado tambien 
con banderas nacionales y rumanas. 

Ante ella depositaron las sautoridades diversaa 
coronas,; enviadas por el Ministerio de Asuntos Ex- 
tekmores, el Movimiento Nacional, la Comunidad 
RumunA en Espaiia, el- Ayuntamiento de Majada- 
honda. la Academia de Mandos «Jose Antonion, el 
Ejereito espafiol, el Movimiento Nacional Rumano, 
etcetera. = 

Despu&s se entono un responso de rito oriental, 
que fu6 seguido cen extraordinaria emoci6n por to- 
dos los asistentes, y a cantinuacisn hizo_uso de 
la palabra -el margquss ue Prat de Nantouillet, que 
hizo historia del apoyo que encontr6 en el pueblo 
rumano durante su gestin diplomâtica en Buca- 
rest y dek entusiasmo y servicios prestados al Mo- 
vimiento Nacional espai6l por aquel grupo, de vo- 
luntarios rumanos 


PALABRAS DEL VICESECRETAR 10 GENERAL 


„Cerrd los actos el Vicesecreta- 
rio "General del Movimiento con 
las siguientes palabras: 
“Amigos Yy camaradas rumanos y 
espanoles: La Secretaria General 
del Movimiento, que venao a re2 
presentar en nombre del Ministro 
„«Secretario General, a quien obli- 
» gaciones ineludibles la han im- 
Ppedido asistir a este acto, como 
„era su deseo, “se honra y'rinde 
culto a la gratitud viniendo a 
Tezar una sentida oracien ante 
el lugar donde cayeron ios he 
roicos legionarios rumanos. lun 
Mota y Vasile Marin. 
Mon Mota y Vasile Marin su- 
pieron caer como verdaderos 
>uzados de una Europa oristia- 
na, Ya lo deoia, con muy bellas 


“No es un gran benefioio aspi- 
ritual para la vida futura el ha: 
ber caido en detensa de Cristo?”, 
terminaba. 

Y asi, de esta forma, ofrecie- 
ron al mundo —quisiera o no 
quisiera comprenderia— una tre- 
menda lecciân humana al servi- 
cio del mâs abnegado desinteres. 
Xon Mota y Vasile Marin murie- 
ron por ayudarnos a nosotros, 
cazdo con codo lucharon a nuestro 
Indo para hacer una Espana me- 
jor. Eos sin duda buscaban, con 
el regalo de su sangre genorosa, 
consegur pn mundo oristiano 
tambien mejor. . 

“Con nada nos seria posible co- 
rresponder a su hermosă” gesto 


îrases, Mota an su testamentoi ai no es con el fraternal agrade- 


cimiento por su maravilloso sa- 
crificio y con nuestra entraăa- 
bile solidaridad para con su no- 
ble pusblo que sabe sulrir con 
dignidad y con hombria su heh 
contra el comunismy invasor. 

1Que Dios los tenga a su Ido 
y a nosotros nos dirija siempre 
en Ia aWiril linea de su ejem- 
plaridad! 

jLegionarids Ion Mota y Vasi- 
le Marin, caidos por Dios, por 
Rumania y por Espaăal ;Pre- 
sentast» -"* 

Yerminada la breve alocuci6n, 
Ia Centuria de Mandos cant el 
himno del Movimiento rumano, 
entonândose > continuacin el 
“Cara:al Sol” y dando los gritos 
de rigor ei Camarada Jiinânez 
Milas, 


Pemgo de Alujadalionda au mc due- 
ten los pies ateridos por la hclada y me 
escuecen los 0jos balidos țor-gl 'citi:o. 
Bu la îglesia habia un puilado de espaiio- 
es > otro de rumanos y en el ceniro un 
tiimulo que recordaba a Motza y Marin. 

Despu6s, en torno al monumenlo—una 
cruz de piedra erigida en la loma terca- 
nd—, hemos resado „y cantado. Las ban- 

- deras tricolores de Rumania se enlaza- 
ban con las banderas bicolores de Esbaiia. 
Era un camtbio de rojos; amarillos y azu- 
les sobre el fondo claro de un cielo înzer- 
mal. Dectan los asiduos que, todos los 
ajios en este dia covrre un ufento frio so- 
bre la loma x que el frio hace que el acto 
tenga siembre un aire austero y militar. 

Los cordeles que mantentan en alto los 
păbelones golpeaban ritmicamenie sobre 
el hierro de las finas columnas y el golbe 


ciaran el enticrre de los heiocs. 

Mâs arriba an, s6lo y sin abrigo, se 
izaba un banderin verde. eurcjado eu nt- 
gro, simbolo del Movimiento legionario, 
mescla de cârcel y de esperanza, sufri. 


1nieto y sonrisa, 


MOTZA Y MARIN 


continuo sonaba a campanillas que anun- 


ABC: DOMINGO 1] DE ENERO DE 1980. EDICION DE LA MANANA 
N i 


Se pusieron coronas; mmuchas. Una de 
ellas iba aprelada por las manos de Horia 
Sima. Le conozco hace tiempo. Pero esta 
mahana su frente tonia una arruga este- 
cial cargada de silencio y aniargura :* si- 
lencio respetuoso por los camaradas muer=, 
tos, amargura por tania cobardia occi= 
dental. 

“Pude sustraernie un segundo a la emo- 
ciân: del acto y mire en,derredor. Linda- 
ba la escend con Madrid, al Sur, y la 
sierra empenachada de hielo, hacia el 
Norte. Soplaba el viento. Se mecian las 
banderas, Los arbustos, en torno de la 
cruz, habian tomado un color coma 
cârdeno. Unos chicos jugaban con blan- 
cos e îngenuos broyectiles de nieve. Ha- 
bia una paz înmensa. La paz que circun- 
da a los que mmeren con honov. 

Trece de enero. j Ilace ya veinticuatro 
aiios! Ellos nurierou bara que vosotros 


—uiios, de Esbaiid—pudicrais. jugar vw. 


reir 9 para que nosotros, Jos Mavorts, 
iengamos la esperanza de combatir, ba- 
gando muestra deuda de sangre, Aa la 
liberlad de Rumania.—Blas PINAR. 


+ 


ră 


Â] 


HOMEXAJE A LA MEMORIA DE MOTZA Y MARIN.— Ea Majadal mucdiodia de ayer, i 
puiu e ATA eat out pă MOARA ujedahonda, medi ayer, se conzemari e! ENIV anivezaria de la hereiea zaoerte de 
Antonio». muie zindid bomarta, y un aspeeta de la presidemcia, en În que figuraban jerarquias militarea y del Moviaaiezi 


(Fotografia Jose Pastor). 


1960, Reproducerea reportajului din “Arriba”, 


MEMOGIA DE MOTA Y MARIN EN MAJĂDAHONDA_ Hace velatiin afca ea la iara de Maţadahonia okecian sua vida a favor de Espaba, que era entoncea 
| decir e favor de Europa,-leu legioaazioa rumonoa. casererias de Comelo Codreanu, lon Mota 7 Voaile Maria. Ayer, în recuerdo de la fechu, los hombre y las 

joventudeu del Movizienie, junlei a represealaciones del Ejiecito. acudiezon esta al sescillo lugar para deloz la olteoda de uas florei on seăal e buena 4. 
Die. EI Viceaocretario. Gimeral, Alirodo limânea Millas. en «i momenio de olienday «na corcaa, y olrea dos aspectoa de la conmemorasiăa- (Foto Pavior.), 


1961. Reproducerea reporiajului din “Arriba». = 


Madrit, A atea 1082 


Este suplemento. forma 
parte de la ediciân de 
ARRIBA de hoy, y na 
puede ser vendido por 
separado. Las dos sactio- 
nes: 2 PESETAS 


Suplemento dominica! de “Arriba” 


Ei 
P a 


Ş ad, e fa > A - , 
EN MEMORIA DE MOTA Y MARIN === 02 
3, 7 EDIT REA e = 


Re Da 


tra el coemunismo. La ceremonia far presidida por 7 asistieron al aeto, junte a diveras represeatam Rebun Casire momeni 
: Ş Ş . ari Ca RS 
ȘI Delegade Nacional de Oraanizacienăe, Alerte tes de A colenia ramana ca Măr, az ie e Sarea melc 
pitireri e Galar. que oxtentaba la retea tscioa lea_ViDalba, Villegaa, Ramirea de ma 7 ro de la mwerte de lee da slomasoe combatiea 
inistre Seceștarie General del Movimienle, + Delenado Neeional de Ex Combatieates, Careia tes. (epoctaie arafieo de Paxar.) 


1962. Reproducerea reportajului din “Arriba”. 


= Di ii 


î a Br RT A 73 2; meet = 
MADRID, DOMINGO ea 
În 4 pă N i 
14 DE ENERO i i Dig gal 
——————————_ 3 - p 
DE 1962 - EJEMPLAR n A „. 
——— : Ei h 
TRES PESETAS -DEPOSITO LEGAL = M. 13- 1988. 3 zi S 
TA ă i AOC Dă 

AS i 

i ze 
LEE. cap i 4 


ASPECTE DELA DIVERSE ANIVERSARI 
LA MAJADAHONDA 

ALE MORTI LUII MOTA SI MARIN 
INTRE 1940 SI 1962 


|MAJADAHONDA.—Un moment de ja ofrenda de florea ante la cruz erlglda en las oercanlas de Majadahonda, en el lugar 
1os leglonarioa rumanos Jon Mota y Vasile Marin, do cuya heroioa muorte, durante nuostra Guerra de Libereolân, „e 
LES. Est: LA z î XXV. anivereatio, (foto Cifra.) a 


EEE ———. 
i _— 
> = 


1941. Parastaşul de trei ani dela moarte. 


rentei Ce ee DEP 


MOTA MARIN N 


Si SL E în 
RL la ri S 


1948. Victor de la Serna şi personalitati 
falangiste la inaugurarea monumentului. 


iii o E 
Tr APa 


1 
948. Inaugurarea monumentului dela Majadahonda 


i țd 


în 


1950. 13 Ianuarie Majadahonda. 


A 


E 


E) 
i 


1952. Generalul Moscard6, puntând sabia adusă de legiona- 
rii români, în reculegere la locul jertfei lui Moţa și Marin. 


timpul slujbei. 


1] bisericii din Majadahonda în 


orez RE a A 486 i RAR e 


1957. Aspecit 


1956. Majadahonda. 13 Ianuarie. Multimea în pelerinaj 
la Cruce. 


1960. Reprezentantii armatei spaniole depunand. coroane. 


N 


“Odihneşte Doamne pe robii tai”. 


II 


1958. Reprezentantul Ministerului de Externe depunând 
coroane. Marques de Prat de Nantouillet. 


Cei ce-au căzut ucişi de gloanţele dușmane. 


1957. Comunitatea românilor din Spania comemorânăd 
jertfa lui Moța şi Mann. 


pa 


1960. Sluibu în biserica satui Majadahonda. 


), READER DR mia 


1960. Depunerea coroanelor. 


MAJADAHONDA DIN PERSPECTIVA 
UNUI SFERT DE VEAC 


Marin pe câmpiile de la Majadahonda, perspectiva 

anilor care s'au scurs nu adaugă nimic la adânca 

semnificaţie a acestui sacrificiu. Imaginea ce si-a 
făurit-o poporul român despre acest mareţ fapt de arme, 
pe când trupurile lor neinsufleţite străbăteau ţara în 
lung şi în lat, în pioasa reculegere a mulțimilor, n'a su- 
ferit. nicio alterare cu trecerea timpului. Vorbim, fireşte 
de impulsurile istorice, politice, morale ş: spirituale ce 
stau la baza. acestei expediţii, de actualitatea lor strin- 
gentă, şi nu de gradul lor de trăire în conştiinţa oame- 
nilor de astăzi. Viziunea care a călăuzit pe legionarii ro- 
mâni în drumui lor spre Spania apare astăzi —celor ce 
ştiu să tâlcuiască evenimentul— chiar mai vie, mai plină 
de inţeles şi mai imperativă. Ceeace părea în 1937 o în- 
treprindere eroică a mişcării legionare, isvorită din cele 
mai generoase impulsuri, frumoasă fără indoială, impu- 
nând respect chiar adversarilor, dar lipsită de orice in- 
teres naţional practic, astăzi nu mai poate fi obiect de 
controversă. Moţa şi camarazii lui au descrifrat clar des- 
tinul poporului român şi al întregei umanități. Astăzi 
lupta lor din Spania a luat proporţii universale, a deve- 
nit cheia de lămurire a situaţiei —limită la care a ajuns 
creştinătatea, intreagă. 

Actualitatea şi dinamismul de care se bucură jertfa 
dela Majadahonda e un privilegiu, un semn de distinc- 
ţie din partea istoriei şi a lui Dumnezeu. Trebue intr'a- 
devăr să participe la o ordine mai înaltă de existenţă, 
pentruca fapta lor, cu trecerea timpului, să se urce tot 
mai sus pe scara valorilor umane. Moţa şi Marin nu “au 
fost”, nu sunt capitole istorice încheiate, ci “sunt”, adică 
continuă să plămădească destinul nostru, nu în sens fi- 


gurativ, ci ca energii creatore direct impletite cu exigen- 


| A a XXV-a, aniversare a morţii eroice a lui Moţa şi 


— 123 — 


i. Sacrificiul de la Majadahonda s'a si- 
ina cai interes al lumii întregi, indiferent de 
gradul în care această lume â luat act de existența aces- 
tei mari forţe spirituale ce emană din sângele românesc 


ărsat pe pământul Spanie. Ade 
petiția legionară din Spania nu poate fi just apre- 
ciată dacă o privim ca un simplu fapt, de arme: au ple- 
cat şapte voluntari români în Spania, au luptat eroic și 
doi dintre ei au căzut. Pe frontul din răsărit au murit 
sute de mii de oameni în condiţii analoage. Nici persona- 
litatea celor căzuţi, fruntaşi de generaţie în toate „do- 
meniile, nu măsoară exact valoarea acestui sacrificiu. 
Centrul lui de greutate este în altă parte, în concepția 
şi elanul spiritual cari s'au învestit în această întreprin- 
dere. In continuare, vom căuta să explicăm în ce constă 
valoarea acestui sacrificiu, cari sunt elementele cari îi 
asigură un loc privilegiat în inima camenilor, dece Ma- 
jadahonda ni se afirmă cu o vigoare neîntreruptă. 

In centrul acestei întreprinderi stă personalitatea lui 
Ion Moţa. In sufletul lui sa plăsmuit ideea expediției 
legionare în Spania şi tot el a dus-o la îndeplinire cu o 
hotarire nesdruncinată. Inţelegând pe Ion Moţa, vom in- 
țelege sacrificiul de la Majadahonda în structura lui in= 
timă. Trebue să ne ferim însă de o interpretare greşită. 
Moţa nu poate fi desprins de mişcare în niciunul din ac- 
tele lui. El a rămas până la capătul vieţii lui un mărtu- 
risitor al crezului legionar şi în comuniune spirituală cu 
toată lumea legionară. Hotarîrea lui de a participa la 
răsboiul din Spania nu constitue o particularitate în ra- 
port cu ţelurile mișcarii. EL a întrupat numai spiritul 
imprimat de Căpitan Legiunii într'o formă superioara 
neegalată de nimeni altul nici înainte şi nici după el. 

Moţa era un om potolit, cu vorba domoală şi așezată. 
In viața de toate zilele, în contactul cu legionarii, era 
bun şi îndatoritor. Nu ridica tonul, nu căuta să-şi dea 
importanţă prin vreun gest deplasat, nu voia să pară 
mai mult decat este. Dar era un alt om când îndeplinea 
acte de serviciu pentru Legiune. Atunci vorba lui se 
înăsprea, ochii îi asvârleau fulgere şi din toată ținuta 
lui vibra spiritul de deciziune. 

Ion Moţa era o personalitate armonioasă. El nu gân- 
dea una şi făcea alta. Cuvintele ce le rostea sau scria 


— 124 — 


îşi aveau corespondență în realitate. Fapta era conclu- 
zia naturală-a gândului care il frământa. Trecerea se fă- 
cea fără a da naştere la şovăiri. Orice idealuri ar fi pro- 
fesat Moţa, el s'ar fi dăruit lor cu o rigoare implacabilă, 
Când a plecat în Spania, el na făcut altceva decât să 
aplice regula interioară a vieţii lui, să-și conformeze 
viaţa cu doctrina, cu concepţia lui naționalistă şi creş- 
tină. El detesta vorbăria goală, agitația sterila, idealu- 
rile sonore, reduse la pure întruchipări mintale sau la -o 
simplă efervescenţă emotivă. “să lăsăm cu toţii, scrie el 
depe front, vorbirea cea multă, şi mai ales să lăsăm la 
o parte credinţa ca ne-am împlinit datoriile prin aseme= 
nea lupte de vorbă goală, prin parada şi lauda stearpă; 
ori prin hotărâri care nu sunt urmate de aspra greutate 
a faptei, a jertfei, a poverei”. 

Formaţia lui politică era naționalistă. El n'avea nevoie 
să imprumete naționalismul de peste hotare, cum au sus- 
ținut mai târziu adversarii de rea credintă. El purta na- 
ţionalismul-în sângele lui, îl mostenise de acasă, din me= 
diul familiar, din trecutul de luptă al părinţilor lui pentru 
desrobirea neamului românesc din Ardeal. Individul nu 
se plimbă ca un atom solitar în acest univers. El aparţine 
unei colectivităţi etnice şi ca «atare nu se poate desprin- 
de de ansamblul de interese, obiective şi aspirații speci- 
fice neamului său. El nu poate rămânea indiferent la 
nevoile şi durerile naţiunii din care face parte. El este 
supus disciplinei naţionale. 

-După-primul răsboiu mondial, primejdia cea mai mare 
pentru poporul românesc venea dela răsărit. Când a is- 
bucnit conflictul din Spania între forţele naţionaliste şi 
guvernamentalii înfeodaţi Moscovei, Moţa şi-a dat sea- 
ma că în această ţară nu se desfăşoară un răsboiu civil 
oarecare. Nu erau două tabere ale aceluiaşi popor cari 
se duşmăneau de moarte şi luptau pentru cucerirea pu- 
terii. Deşi localizat la hotarele acestei ţări, conflictul ar- 
mat din Spania avea un caracter internaţional. Acolo se 
înfruntau două lumi, două concepţii de viaţă. O biruin- 
ţă a comunismului în Spania, ar fi avut ca urmare o grab- 
nică comunizare - a întregului - continent european. In 
răsboiul din Spania se juca tot atât de mult şi soarta po= 
porului nostru. ; > $ 

Transformarea Spaniei intr'o gubernie moscovită cons= 


— 125 — 


tituia o piesă esenţială în planurile comunismului mon- 
dial. Moţa văzuse bine. A merge în Spania şi a întruta 
inamicul la mii de kilometri distanţă, de patrie era tot aşa 
de important ca a lupta pentru propia ta ţară. Inamicul 
era unul şi acelaş, fie că ataca Spania, România sau ori- 
care alt punct depe glob. Intre toate Poposreaă amenin-= 
țate de comunism trebue să existe o legătură de solidari- 
tate şi sprijin reciproc. Oficialitatea românească nu se 
mişca, ba încă privea cu duşmănie la sforţările Genera- 
lisimului Franco de a salva Spania de comunism. Legio- 
narii s'ar fi dus cu miile dacă ar fi putut, dar lipsa de 
mijloace materiale şi alte greutăţi îi împiedecau. Moţa a 
înțeles insă că mişcarea nu putea să lipsească de la 
această încleştare epocală, că trebue să fie reprezenta- 
tă măcar prin câteva elemente de elită, cari să subli- 
nieze prin participarea şi sacrificiul lor ataşamentul po- 
porului român la lupta de apărare a creştinătăţii. 
Formaţia lui politica se armoniza și se completa cu 
formaţia lui religioasă. Ion Moţa era un creștin în sen- 
sul autentic al cuvântului. El dedea intâietate în viața 
omenească spiritului de sacrificiu. El judeca valoarea 
omului după capacitatea lui de dăruire pentru deapropa- 
le, pentru binele obştesc şi pentru Biserică. Iubirea de 
oameni —credea Moţa— nu trebue să se limiteze la acte 
caritative mărunte, ci să strabată toată gama sacrificilor 
până la sacrificiul suprem, dacă este nevoie. In ce pri- 
veste linia vieţii creştine, el se călăuzea după invătătura 
Mântuitorului: “Nimeni nu are mai mare dragoste pen- 
tru prieteni decât acela care işi pune viaţa pentru ei. 
“EI era gata oricând să-şi dea viaţa pentru prietenii lui 
legionari sau pentru mântuirea neamului românesc. Cu 
atât mai mult se simţea îndatorat să-şi pună viaţa pen- 
tru Christos, dacă Biserica creștină ar fi ameninţată de 
valurile urei şi ale necredinţei: «Caci, iată mâna Diavo- 
lului a pornit în zilele noastre cel mai crâncen răsboi 
împotriva Bisericii întemeiate de Domuiul Nostru Iisus 
Christos. Niciodată de când a coborât Mântuitorul Nos- 
tru printre noi, nu s'a ridicat o parte a omenirii, cu atâ- 
ta ură şi pornire, pentru a dărâma aşezarea, rânduiala 
creştina a lumii, ca în zilele noastre. Mor camenii cu 
zecile de mii, unii pentru a izbuti să dărâme altarele Bi- 
sericilor lui Christos, iar altii pentru a la apăra. Comu- 


— 126 — 


nismul este ca acea fiară roşie di 
dică pentru a izgoni a Aer 
depe front). a pe ca 


pocalips, care se ri- 
0s din lume” (Scrisoare 


Avertismentul lui Moţa şi al camarazilor lui de luptă 
n'a fost ascultat acum un pătrar de veac şi rezultatele 
indepărtării de adevăr le putem citi pe hartă: în Româ- 
nia şi în întreaga Europă răsăriteană flutură steagul lui 
Antichrist, Ion Moţa se indreaptă acum spre Occident și 
îi adresează acelaşi mesaj sfaşietor, scris în tranşea dela 
Majadahonda cu sângele lui: y PE ici 

“Luaţi aminte! Nu vă lăsaţi inşelaţi de puterile răului! 
Nu există posibilitate de convieţuire cu fiara roșie. Ați 
făcut până acuma nenumărate încercări şi toate sau 


=— 121 — 


at cu mari pierderi pentru voi. Aţi vândut şi pe îra- 
pai din Tăsărit, sperând ca pârâsind acest lest 
uman mizerabil, veţi putea câstiga bunăvoința comuniş- 
tilor. Şi acum aţiajuns la marginea prăpastiei, complicita- 
tea cu criminalii sovietici nu va adus nicun câştig. 
Mâine va veni rândul vostru să fiţi masacrați. - 

Nu simiţiţi cum comunismul vă subplantează zi de zi 
existența voastră? Nu simţiţi respiraţia, grea a Bestiei 
pe frunţile voastre? Ce mai aşteptaţi? Ce experienţe vre- 
ţi să mai faceti? Este timpul să vă reculegeţi şi să ieşiţi 
plini de curaj în întâmpinarea duşmanului. Cu ajuto- 
rul lui Dumnezeu îl.veţi birui! 

Când veţi simţi jugul pe umerii voştri va fi prea târziu. 

Atunci nu veţi mai putea face altceva decat să vă plân- 
geţi amarnic soarta, căci nimeni nu mai scapă viu din 
robia, comunismului. 
__Noi ne-am daruit viața ca să vă arătăm calea mân- 
tuirii. Voi nu mai aveţi astazi alta alegere decât să ne 
urmati exemplul nostru, exemplul Spaniei naţionaliste, 
din 1936, sau să pieriţi în jug şi desonoare. Din această 
dilemă nu puteti evada”. 

Grija cea mare a lui Moţa, în ultimele zile ale vieţii 
lui, se indreaptă tot spre Biserică. Din tranşee, între 
doua atacuri, se intoarce rugător spre cei rămaşi în via- 
tă şi le cere să nu lase pradă Antichristului Biserica lui 
Christos; - 

“Să nu lăsăm pe urmaşii noştri să piardă binefacerile 
sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! Să nu le lăsăm a 
tără fără Biserică, fără icoane, fără ocrotirea mânii lui 
Dumnezeu! Să nu lăsăm copiiilor noştri o viaţa în care. 
vor fi pierdut pe Christos!” , 


— 128 — 


SEMNIFICATIA MAJADAHONDEI 
de C. SASSU 


UNT fapte cari depăşesc, desfia Şi infirmă toate cal- 
$ culele raționale, bune numai pentru micile evenimen- 
j esa mari insă, care despică 
negurile asemeni descărcărilor electrice în noptile apăsă- 
toare de vară, anunţă de multe ori apropierea unor fur- 
uni Purificatoare menite să trezească ființele din toro- 
peală. - 
Fără îndoială ca jertfa lui Moţa şi Marin la Majadahon- 
da reprezintă o asemenea faptă. Pe masură ce timpul 


istorice din adâncurile de legendă ale unui trecut, prin 
intunerecul de. azi, spre zările luminoase de mâine ale 
eliberării şi transfigurării sufletului colectiv. 

In cadrul epopeii eroice pentru eliberarea Madridului 
din ghiarele furiei anarho-comuniste, jertfa lui Moţa şi 
Marin a deschis ultima perioadă de calvar pe calea desti- 
nului nostru naţional. Aceasta jertfă este insă şi un exem- 
plu concludent care dovedeste că umanitatea nu poate fi 
facută obiect al unui program teoretic, ci că ea Teprezin- 
tă un ideal. Nu exista altă posibilitate de apropiere de e] 


— 131 — 


K imum a energiilor naţio- 
: io încordare la mMaximur, , 

decât printr o n ria Jor depăşire intro sinteză atotocu- 
nale până ceva strein sau contrar 


: tatea nu este ceve ă ionali 
prinzătoare. UmaniiA “4 co ronarea firească a naționalis- 


mului generos ŞI d i € UI eta 
redi mântuire. Umanitatea ca Prograrx - 
Saul a bună pentru a mască intenţii inavuabile și 
exclusivisme partizane; ea 
rul de ce vrea să spună numele. 
gire, ea este 0 îngustare a sfe 
terie zisă ideologică, după cum 
experienţa de fiecare ZI. ca j : - 
Sub e acestor coterii pătimase, cu firme. ideologice 
inşelătoare, epoca, de după primul răsboi mondial n'a pu- 
tut constitui decât o perioadă de marasm, sufocată de 
propia sa minciună congenitală şi de germenele funest al 


unor mari catastrofe ce se aproplâu. II 

Moartea lui Moţa şi Marin a tost o splendidă sfidare a 
acestei lipse de stil creator ce domina, viaţa publică; ea 
a fost chiar o minune care poate cinsti viaţa oricărui 
popor şi care nu poate fi micşorată de renegările ulterioa- 


re, forţate sau cumpărate. 7 i 

Moţa şi mica sa echipă de legionari au plecat în Spania 
să lupte cu “geniul răului”, rezumatul în forme extreme 
a scăderilor epocii. In modestia lor mândră ei intențio- 
nau să facă numai “un gest simbolic”. Moartea lor a re- 
prezentat insă una din puţinele victorii morale pe care 
le-a văzut lumea de când regele spartan Leonida a de- 
monstrat la Termopile cu ceata sa restrânsă de aleşi că 
valoarea unui fapt istorie nu depinde nici de număr, nici 
de succesul vizibil şi imediat. 

Inmormântarea eroilor dela Majadahonda la Bucuresti 
-—una cum nu se mai pomenise în capitala țării—a, arătat 
că “gestul simbolic» al echipei legionare în Spania a €x- 
primat sufletul întregii naţiuni. Infrătirea mulţimii ce 
umplea străzile de parcurs al cortegiului funerar cu Ie- 
prezentantii jertfei, a fost spontană și categorică. In 
pioasă reculegere, aceasta imensă mulțime s'a văzut cu- 
prinsă de o minunată înalţare sufletească la văzul coloa- 
nelor nesfârşite de slujitori ai altarului şi de membri ai 
gărzilor de fier, veniţi din toate colțurile patriei intre- 
gite să aducă prinosul lor de recunostinţă. Atât de grăi- 


— 182 — 


Dupa cum Mihai Viteazul 
a A a fos i i 
o ceată de mercenari la Turda, ia i a ee 


trei principate( Tar 
; a Romaneasca, Transi ia şi 
dova, sub autoritatea Portii, prigoana Sp ai More 


nuă rolul-odios şi azi în exi i 

) S şi exil ca instrum 
i În at retribuite, în slujba unui pe eee aa ae =: 
ae Pintea iee aaa chiar şi situaţia internatională a 
ORĂ ca Statele Unite ale Americei de 


Ura nedesminţită a acestui imperialism ce egalează pe 


„cel roşu, precum şi adversitatea evidentă a celui brun, au 


confirmat ceea ce a evidenţiat jertfa lui Moța și Marin 


— 133 — 


i i totul deose- 
ationalismul este ceva cu 

bit, de im iul, ismnele agresive. Acestea nu sunt capabile 
roz te, ci rămân prizoniere ale unor pofte egois- 
i deosebeste esenţial nationalisroul 

işcării toate felurile de imperialisme, este 
A Ri te de vitale faţă de alte naţiuni. i 
ui, 


o premisa ideologic 
rialismul. 
ramâne inca 


emoţion i ului 
Poprei aul de echipa legionară pe meleagurile insânge- 


e ale Spaniei eroice şi idealiste a fost parca 0 profeție 
stă re ce aştepta mişcarea legionară. i 

Echipa lui Moță şi Marin a alergat să lupte în patria 
de origină a împaratului Traian, fiindca revoluţia sufle- 
tească a generaţiei Căpitanului deslănţuită de personali- 
tatea sa exceptională, a polarizat elanurile, dinamizând 
intro măsură nemai intâlnită consțiinta națiunii pe axa 
menirii sale istorice, ca pază în avangardă al unui in- 
comparabil tezaur de civilizaţie. Acesta a fost rolul mă- 
reţ, conferit Daciei de Traian, cel mai mare împarat al 
Romei antice. Pe traiectoria voinței sale imperiale s'a 
mişcat neamul românesc în clipa de verificare istorică, 
când a intemeiat cele doua state, Moldova şi Muntenia în 
cadrul contra ofensivei creştine spre răsărit impotriva im- 
perialismului barbar. De aceeaşi poruncă nescrisă a as- 
cultat şi Stefan cel Mare când a apărat hotarul creşti- 
nătătii la răscrucea dela gurile Dunării. Tot acelaș ordin 
a mânat şi echipa lui Moţa în Spania pentru a sări în 
apărarea valorilor spirituale amenințate de barbaria ma- 
terialistă. > 

Tradiţia aceasta de sacrificiu se confundă organic la 
Moţa cu ambianța locului său natal. Orăstia e aşezată la 
poalele misterioaselor cetăţi care mai străjuesc şi astăzi 
culmile unei văi apropiate. Intruna din aceste cetăţi 
Şi-a dat moartea Decebal impreună cu căpeteniile dace, 
atunci când visul de a face din regatul său un centru de 
polarizare al regiunii carpato-dunărene, independent de 
imperiul mediteranean al Romei, a luat un sfârşit tra- 
gic. Locul și casa părintească au fost predestinate să con- 
topească idealismul necondiţionat al strămoşilor traci cu 


— 184 — 


tradiția multiseculară de suterință a preoți i 
oropsiţi pentru credința lor Fi eee iara 
străine. Ele au cioplit dârzenia caracteristică a tipului ro- 
manese din bastionul transilvan. Puterea de credință a 
tăranilor ardeleni care au suferit pentru legea lor cu o 
statornicie admirată de solul protestant al regelui suedez în 
timpul răsboiului de 30 de ani, a fost transformată de Io- 
nel Moţa, prin crezul său legionar, în energie activă capa- 
bilă de lupte pentru salvarea formei spirituale pluraliste 
a civilizaţiei europene. Această formă spirituală este un 
fenomen. ce reprezinta, gloria nepieritoare a Europei față 
de uniformizările nivelatoare şi sterile ale imperialisme- 
lor barbare de peste două mii cinci sute de ani, de când 
regele Leonida s'a jerfit pentru a feri multiplicitatea 
Eladei clasice de povara marelui imperiu ahemenit per- 
san. Dacă numele regelui spartan este cinstit ca al unuia 
din ctitorii vieții europene dramatic și creatore, cele ale 
lui Moţa și Marin vor fi pomenite între primii martiri 
pentru lumea spiritualistă de mâine. Ea se aproprie în 
cadenţa unui ritm istorie de neoprit. In faţa acestuia se 
vor nărui toate impotrivirile violente ale puterilor reae- 
ționare. 

Jertfa dela Majadahonda este deci o floare mică, dar 
de mare preț, a plaiurilor noastre atât de atrăgatoare, 
răsărită din inima şi nutrită din suferinţele mult incer- 
catalui neam românesc pe care acesta a dăruit-o spontan, 
pe platoul Castiliei, ca prinos de dragoste geniului nemu- 
Tritor al unui popor nobil, aflat la grea restrişte, precum 
şi întru preamărirea scânteii divine pogorâtă în omeni- 
rea frământată şi obidită spre a o mântui din căderile ei 
periodice în ghiarele răului. 


— 185 — 


LEGIONARII ROMANI Al GARZII DE FIER 
IN RASBOIUL SPANIOL DE ELIBERARE 
„NATIONALA 
de General Ricardo Villalba Rubio 


forţele naţionale şi hoardele comuniste, în sufle- 

tele şi în minţile creştine ale legionarilor Gărzei 

de Fier române s'a definit problema —considerată 
decisivă— de a se apăra ceiace reprezinta în civilizaţie 
salvarea fundamentelor creştine ale lumei. 

Cu profunda convingere că nu puteau rămâne nepăsă- 
tori când “se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Chris- 
tos” ei au hotărât să combată comunismul în Spania, 
deoarece prăbușinduse crucea pe pământul Spaniei, vii- 
torul civilizaţiei creştine se prăbuşea şi România ar fi 
avut aceiaşi soartă. 

Ion Moţa, promotorul acestei idei, o expune lui Corne- 
liu Zelea Codreanu, Căpitanul Gărzii de Fier, care și-o 
însuşeşte Moţa îşi alege camarazii cari îl vor însoti, Bă- 
nică Dobre, Nicolae Totu, Ing. Gheorghe Clime, Principe- 
le Alexandru Cantacuzino, preotul Dumitrescu Borșa. 

Vasile Marin nu se înumăra printre cei aleşi să lupte 
în Spania, dar din clipa în care a aflat că se pregătea 
expediţia a făcut tot 'ce i-a stat în putinţă pentru a se 
alipi echipei şi a reuşit. 

Au părăsit ţara la 24 Noembrie 1936 străbătând Polo- 
nia şi Germania şi imbarcându-se la Hamburg pe vapo- 
Tul, cu pavilion german “Monte Oliva”, debarcând la Li- 
sabona pentru a ajunge, la 5 Decembrie 1936 la Sala- 
manca. 

Emoţia care i-a dominat tot timpul călătoriei, creştea 
pe măsură ce se apropiau de Spania. Şi bucuria le-a fost 
enormă când au păşit pe solul Spaniei, ţinta marei lor 
năzuinţe. E z 

In Salamanca am primit ordinul de a înşoți expediţia 
română, fapt ce mi-a adus o mare satisfacţie. Si nu ştiu 


(e a inceput în Spania crâncenul răsboiu între 


— 139 — 


4 ima admirabila împresie pe care mi-au 
sup ue EPsonalităţii generalului Cantacuzino ve- 
E ezebile figură cu bogată barbă albă dar şi mai bogată 
şi strălucită carieră militară, se unea tinereţea celorlalţi 
reflectând însă prin toată firea lor, intensitatea celor mai 
alese sentimente. Şi ca şi cum nu ar îi fost destul, era 

tător al crucei, indicându-le nu 


între ei şi un preot, puri : 1 r 
numai calea datoriei ci şi gloria eroismului pe care Dum- 


eu o reservă pentru cei aleși. = : 

"După vizitele Se rigoare şi după vizitarea morminte- 
lor Salămancei, am pornit spre Soria unde se găsea car- 
ţierul general al generalului Moscard6. Nu ştiam incă 
dacă se anunţase sosirea noastră, dar am găsit toate 
strazile împodobite cu drapele spaniole şi românești, iar 
mulţimea, pe străzi întâmpinându-ne cu manifestații de 
adevărat entusiasm. Momentele cele mai emoţționante 
le-am trăit sosind la cartierul general, unde generalul 
Moscard6 ne aştepta la intrare, pentru a ne conduce în 
biroul său. : 

Inainte de a se începe ceremonialul, părintele Dumi- 
trescu Borşa şi-a imbrăcat vestmintele preoteşti, iar Ge- 
neralul Cantacuzino, în faţa drapelului românesc, adre- 
sânduse generalului Moscard6 a pronunţat următoarea 
cuvântare: 

“Toţi camarazii doreau să vină în Spania să lupte sub 
comanda Dumneavoastră. Ne-am văzut; obligaţi să nu 
acceptăm oferta lor și le-a fost greu să înţeleagă, ne 
fiind obicinuiţi cu considerentele de ordin diplomatie ce 
se opuneau aspirațiilor lor. 

E vorba Domnule General de un gest simbolic. 

„Aceşti tineri care vă privesc cu atâta admiraţie, doresc 
să se înroleze în Legiunea Spaniolă ca simplii soldaţi, 
cu toate că toţi sunt ofiteri de rezervă. Nu vor schimba 
Prin ada Tea ete ana MENU în Europa, dar sunt 

ă vor şti să itej i 5 
tii Spania Ş upte vitejeşte pentru Cruce și pen 

Cu inima plină de aceste sentime i ăiască 
Şc ral iul Franco, Seful suprem, Pai Serie ALI 
a 6, trăiască Spania şi salvatorii civilizaţiei noas- 

Cu prilejul acestei emoţionante ceremonii ji 

â ce 3 : Nil, TO NU au 
cântat “Sfântă Tinerețe Legionară” şi Digi on e, Vodă”, 


— 40 — 


apoi s'a ascultat imnul Palangei noastre “Cara al Sol“. 

După vizitarea oraşului, am pornit spre Toledo. Eu 
eram mândru pentru cele trăite între zidurile asediate 
ale Alcazarului, mândru de resonanța în sufletele acelor 
oameni veniţi de atât de departe, a pământului ţării mele, 
pe care m'am născut, pe care mi-am făcut cariera mili- 
tară şi pentru care am luptat. Numai mențiunea nume- 
lui de Alcâzar provoca o emoție profundă în inimile ro- 
mânilor: aveau să cunoască să se apropie să simtă spi- 
ritul acelor ruine, incă front de luptă şi scenariu al unei 
măreţii fără seamăn, cum spune un vechiu imn legionar 
spaniol: “o ispravă fără pereche pentru a oferi cărții 
Istoriei gloria unei noui pagini nemuritoare”. 

Privind rănile Alcazarului a crescut în sufletele lor şi 
mai mult dorința de a lupta împotriva celor ce voiau să 
înece civilizaţia noastră creştină, în climatul irespirabil 
a comunismului. 

Infârşit am intrat în Toledo, orașul imperial al lumii. 

Totdeauna am gândit că oraşele au şi ele un trup şi un 
suflet, aşa cum ființa umană se compune din materie şi 
spirit şi fiind aşa, atât în configuraţia fizică cât şi în 
semnele eterne ale spiritualităţii sale, fiecare oraş pre- 
zintă caracteristici proprii. 

Toledo, giuvaer al istoriei măreţe a neamului nostru, 
păstrează în propriul său caracteristic, tipicul spaniol 
cel mai autentic, fiind eternul moştenitor istoric al valo- 
rilor spirituale, aşa cum a dovedit-o epopeia glorioasă a 
Alcazarului său. 

In timpul vizitei urmăream pe feţele românilor adân- 
cimea sentimentelor pe care le trăiau; pereţii sfredeliţi de 
schije şi gloanţe; zidurile prăbuşite; ferestrele de nere- 
cunoscut ca atare —prin care intraseră liberatorii— le 
cântau o epopeie mută inflăcărându-le inimele şi dând 
aripi dorinţei lor de luptă. 

Priveau, întrebau, se emoţionau, voiau să cunoască în 
cele mai amănunțite detalii, ca şi cum contactul cu me- 
sajul Caudiliului nostru Franco şi pipăitul acelor resturi 
de granade improvizate cu piroane smulse din marea 
poartă fărâmată—, le comunicau o nouă taină, ca şi cum 
eroismul ce fusese risipit acolo, le putea pătrunde în vine,. 
mărind şi mai mult spiritul lor de luptă. _ Z 

A două zi, am asistat impreună în Sfănta Catedrală 


—— 41-— 


e a tii 
E >> 


SzA i entru cei căzuţi pe câm- 
primată a Spaniei la. O ji e E oja A Si aa 
ul de luptă sau cel e toţi şi în special Moţa, întă- 
toată oboseala aceloe în % ini de entuziasm şi voioşi 
riţi de credinţa lor, erâu pe 2 despărţit dar am c 

In Talavera îs la Reina, ne-ar Pe- lângă sana Baa Pa 
tinuat să mă interesez despre el. iteii gă admiraţia ce 
simțeam faţă de niște străini viteji veniţi să și riște 
vieţile pentru o cauză dreaptă, se adăuga a oii oPEA Sing 
ceră ce le purtam după ce îi cunoscusem mai bine în zi- 
lele în care avusesem cinstea să | însoțesc. 

La 'Talavera de la Reina unde se găsea Centrul de Re- 
crutare au fost primiţi de seful Legiunei, pe atunci loco- 
tenent-colonel Juan Yagie. Cu autorizaţia Caudiliului 
Franco, au intrat în Legiunea (spaniolă) fiind incadraţi 
în Compania 21 din Bandera 6. ; : 

Momentul despărtirei, a fost deosebit de mișcător: 
ochiul Generalului Cantacuzino om aspru şi încercat, lă- 
crimase în momentul îmbrăţişerii când, pentru ultima 
dată le recomanda să-şi facă datoria de creştini, de Le- 
gionari ai Gărzei de Fier şi de ostaşi sub drapelul Spa- 
niei cântat cu atâta dragoste. 

Ion Moţa, frumos exemplar daco-român, s'a născut la 
5 Julie 1902 la Orăsţie, în Transilvania, într'o regiune 
privită ca leagănul istoriei româneşti şi nu departe de 
Sarmisegetuza, Numancia centro-europeană a lui Decebal. 

Tatăl şi bunicul său au fost luptători dârzi pentru 
drepturile românilor Transilvăneni, iar el deşi foarte tâ= 
năr în timpul primului răsboiu mondial, cunoscuse şi su- 
ferise nenorocirile şi mizeriile refugiului. Mai tarziu, în 
timpul studiilor de Drept se împune ca dirigent al stu- 
denţilor patrioţi şi anticomuniști. Când mai târziu, Cor- 
neliu Zelea Codreanu creiază “Legiunea Arhanghelului 
Mihail” numită şi “Garda de Fier”, el devine unul din 
princiipalii ei șefi, atrăgând după el o mare parte a tine- 
vetului român. A fost privit ca şef de generaţie. 
„Cunoscând toate aceste antecedente nu este de mirare 
Sai as pAti) nostru de eliberare Va impresionat atât de 
aa Lupa Va convertit în organizatorul expediției le- 

Vasile Marin, născut la 29 j i 
eră doelar în brepl 2 27 VB oafie 19 aaa 

and cea mai bună lucrare asupra doctrinei lui Mus- 


— 142. — 


solini. Deşi aparținuse Partidului Naţional Tărănese în 
care îşi deschisese o strălucită carieră, revoltat de con- 
rupţia dominantă, la părăsit pentru a urma drumul plin 
de sacrificii al Gărzei de Fier şi în scurt timp a devenit 
unul din cei mai apreciaţi şefi ai ei. 

Amiciţia dintre Moța şi Marin a crescut făcându-i 
prieteni inseparabili, până în ceasul morţii, acelaş pen- 
tru amândoi. Odată intrați în Legiunea Streină spaniolă 
printr'o scrisoare adresată celor rămaşi în România Ma- 
rin spunea: 

“Nu am făcut acest gest din disperare sau aventură ci 


“perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe ume- 


rii generaţiei noastre. Am facut-o cu aceaș dragoste ca 
şi cum ar fi fost vorba de Patria mea.” 

In satul Bohadilla del Monte au luat contact cu fron- 
tul: fiind ofiţeri de rezervă ai armatei române, instrucţia 
lor militară a, putut fi extrem de rapidă. 

La 3 Ianuarie 1937 Ion Moţa scria in “Libertatea” ur- 
mătoarele; 

“să lăsăm cu toţii la o parte vorbirea cea multă, şi 
mai ales să lăsăm la o parte credinţa că ne-am împlinit 
datoriile prin asemenea lupte de vorbă goală prin para- 
Gă şi laudă stearpă, ori prin hotărîri care nu sunt urmate 
de aspra greutate a faptei, a jertfei, a poverei. 

Să ne desbrăcăm de toate slăbiciunile, de temerile şi 
lăcomiile noastre, să ne înălțăm la creastă îmbracaţi în 
tot ce are sufletul nostru mai bun, mai viteaz, mai curat 
și astfel înarmaţi sufleteşte, să aşteptăm poruncile, pen- 
tru a razbi, gata de sângerare şi de moarte, prin negurile 
de întuneric şi de pierzare care învălue tot mai mult 
neamul nostru. 

Căci Dumnezeu nu poartă cu carul biruinţei decât pe 
viteji, pe cei care se stiu pierde pentru a-şi răscumpăra 
neamul şi sufletul.” 

Bandera 6-a, din care făceau parte Moţa, Marin şi 
preotul Dimitrescu Borşa, primi ordinul să ocupe primele 
linii de luptă pe frontul Majadahonda. Acolo au săpat 
tranşee, au făcut sărzi, au suferit sete, oboseală, frigul 
şi asprimea răsboiului, mulțţumind lui Dumnezeu pentru 
sublimul destin ce le rezervase. 

In după amiaza lui 13 Ianuarie 1937, se inteteşte ata- 
cul duşman. Focul neîntrerupt al artileriei inamicului 


— 143 — 


A a e ace 


combatanți, rapi 

i intează infanteria inamică. Deodată, sfâşiin 
ela aa e fum, apar tancurile de luptă, înaintând si- 
sur, sfărâmând cu masa lor de fier tot ce sta în calea 
înaintării lor tragice către tranşeele opinat A £ 

Fiecare la postul său în tranşeele avansate aşteaptă 
gata pentru ce va hotari cerul, când vocea lui Moţa ră- 
sună ca o trâmbiţă profetică pronunțând ultimile lui cu- 
vinte: “Dacă ne înconjoară, nimeni să nu se predea; nu 
vor fi prisonieri. Vom muri împreună!” 

“Vom muri împreună!” Ce voce misterioasă îi revelase 
viziunea? In acel moment explozia unui proectil duşman 
seceră vieţile lui Mota şi Marin. 

Alţi doi soldaţi îi înlocuesc în tranşee. : 

Şi astfel simplu —ce glorioasă este simplitatea erois- 
mului— au murit doi oameni extraordinari. Nu mai sunt 
decât două trupuri cu faţa spre cer două uniforme sfâr- 
tecate şi prăfuite în fundul unei tranşee. Două suflete 
mari şi frumoase urcă în înnălţimi, ating ultima rațiune 
de a fi, în timp ce jos, într'o poziţie din linia întâia, oa- 
menii se luptă încă. Ei au împlinit tot ceace îşi propu- 
seseră. 

Pe tunica însângerată a lui Moţa atârna ceasul lui cu 
cristalul spart: este cinci fără un sfert. Iar sub tunică 
ca o armură în acelaş timp fragilă și supraumană, trico- 
lcrul românesc, roşu, galben şi albastru, adăugând auru- 
lui şi sângelui propriului nostru drapel, albastrul, infini- 
tul albastru al cerului care i-a chemat. 

Morți, Ion Moţa şi Vasile Marin păstrează o seninătate 
majestuoasă. 

Toledo, oraşul pe care atâta îl admiraseră în viată, 
le-a primit cadavrele cu tăcerea patetică a unei mame 
îndurerate. Dacă este adevărat că suprema mărturie a 
dragostei este dăruirea propriei vieți pentru ceiace se iu- 
Bees nel i calon legionari români, vărsat pe pamân- 

ondei, iși cerea, pe d ji 

i ariri i a Ș pe dreptate locul între copii 
rupurile lor îmbălsămate au sosit la Irun, în 

drum spre România, orașul le-a dat onorurile ce li se 
cuveneau. Frumoaselor cuvinte pronunţate de colonelul 
la die oile, de frontieră, şeful expediției române, 
acel ostaş a cărui barbă albă ne aminteşte de soldaţii 


lasă o perdea de fum între 


— 144 — 


altor epoci de neuitat, generalul Cantacuzino, răspunde: 

“Domule Colonel, e cazul să ne întrebăm este aceasta 
o înmormântare sau o paradă naţională. Intreaga popu- 
laţie a, oraşului martir Irun a urmat cortegiul glorioşilor 
noştrii căzuţi și acuma sunt aici prezenţi pentru ultimul 
salut. 

Există un sentiment de mândrie în această manifesta- 
ţie de frăţietate hispano-română, de frăţietate între cei 
căzuţi şi cei care trăesc. Spanioli, oameni creştini ai bă- 
trânei şi grandioasei Spanii, voi aţi transformat inmor- 
mântarea fiilor noştrii dragi intr'o solemnă paradă. Ar- 
mată, popor, oameni, femei, copii, bogaţi, săraci toţi uni- 
ți cu noi nu plângem morţii noştrii glorioşi, doar îi ono- 
răm. Corpurile lor vr duce cu ele în Rmânia salutul 
Spaniei sângerânde, al Spaniei care rămâne la postul de 
onoare.” 

In dimineaţa în care trenul mortuar intra pe teritoriul 
român, în gara de frontieră Grigore Ghica Vodă aştepta 
Corneliu Zelea Codreanu cu întreg Statul Major al Le- 
siunii şi familiiile lui Moţa şi Marin. 

Coborînd din tren generalul Cantacuzino se prezintă 
înaintea lui Codreanu şi îi dă raportul: “Căpitane, îţi 
aduc grupul expediționar din Spania. Doi morţi, doi bol- 
navi, un rănit și doi sănătoşi! Trăiască Legiunea!” 

să trăim aproape de poporul român, cu privirea spre 
Dumnezeu şi spre Patrie, dar cu arma în mână, gata în 
orice clipă pentru a ne face datoria de patrioţi şi de 
creştini şi în acest fel vom fi credincioşi consignei pro- 
nunțate de Caudillo Franco în faţa Cortesurilor Spaniole: 
“Ne-am consacrat vieţile pentru a servi cât mai bine pe 
Dumnezeu şi Patria şi în serviciul acestora o vom ter- 
mina! 


— 145 — 


ISUS IN DACIA 


C AND ai venit Isuse'ntâi la mine 

In țara mea cu nopti de Sânziene 
Te-am fost primit cu datine creştine, 
Cu grâu în mâini şi cu aiasmă'n gene... 


Cu pluguşorul lacrimilor sfinte 
In clopotul colindelor sunând, 

Că eu aram cu el de maimnainte 
Pe strămoşescul inimei pământ. 


Te-am fost primit cu doina la priveghi... 
Te-am fost primit cu turma de mioare, 
In cântecele deniei străvechi 

Pe Tine Mielul Sfintei Maici Fecioare 


Cu steaua lui Zalmoxe în privire, 

Cu freamătul oştirilor de geţi 

Care-mi preschimbă moartea'n nemurire 
Când holda'ndreaptă către cer săgeți. 


Când ai ajuns Isuse Tu la mine 

In Dacia unde cei morţi sunt vii 
Te-am fost primit cu datine creştine, 
Cu ramuri la Rusalii şi Florii... 


Cu Dunărea care Te cântă'n psalţi 
Când norii sorb din ea cuminecare 
Şi-o duc în geana munţilor înalți. 
Eu Te-am primit cu roua pe ogoare... 


Cu roua sfânt bădicului Troian 
Că-i viu în bob de cuminecătură 


Când norii plâng şi dintre bolovani 
Iţi creşte trupun spic pe arătură, 


ION 'ŢOLESCU 
= 146. — 


DEA Ea 
de Grigore MANOILESCU 


| 


după amiază, la Majadahonda, pe o buză de deal 

pleşuvă şi tristă de pe care se întrevede în zare Ma- 

dridul, au căzut sfârtecaţi de acelaşi obuz doi ro- 
mâni: Ionel Moţa şi Vasile Marin. 

Doi soldaţi din milionul de morţi ai războiului civil 
spaniol. Doi voluntari străini, din miile care au luptat cu 
îndârjire şi au căzut luptând alături de Spania naţiona- 
lă. Doi din acele mii de a căror nume azi nimeni nu-şi 
mai aduce-aminte. 

De ce atunci oare, în loc să le ingroape trupurile pe 
loc întrun colţ de cimitir, armata şi guvernul spaniol au 
înlesnit trimiterea lor în România? 

De ce, în vălmăşagul unui razboiu crâncen în care 
moartea era un fapt înfiorător de banal, armata spanio- 
lă şi mişcările naţionaliste dau celor doi soldaţi căzuți, 
onoruri vrednice de generali? 

La 'Toledo, în clipa plecării spre ţară, o companie de 
onoare cu muzica în frunte defilează prin faţa celor două 
sicrie. Vorbeşte guvernatorul provinciei. 

In ruinele orașului Irun, în clipa când trupurile lui 
Moţa i Marin părăseau pământul spaniol care le supsese 
sângele, din nou paradă militară şi defilare a mişcărilor 
naţionaliste. Vorbeşte guvernatorul militar al regiunei. 


| A 13 Ianuarie 1987, la ceasurile cinci fără un sfert 


xXx + 


De ce, la trecerea pe pământul ei, a celor doi români 
căzuţi în Spania, Germania, care pierdea zilnic zeci de 
luptători în războiul spaniol, le-a dat onoruri militare 
care depășiau cu mult pe cele cu care-şi cinstea pe ai 
săi 


— 149 — 


anie de onoare cu drapel. Ofiţerul 
da, dă raportul pene CI 

i i rior direct. ba Berlin, dau ono rei 
iai CBA para ri garda personală a Sefului Statului, 
unul din aviaţie şi unul din infanterie. Sunt de faţă mul- 
ţime de personalităţi germane ȘI ambasadorii Italiei şi 
Spaniei. Hitler, Goering şi zeci de organizații depun co- 
roane. 


La frontieră, comp 
german care Q coman 


e A 


altă parte în ţara lor, în România, Moţa și Ma- 
Era e etan ci dintâi ironii care îşi dădeau viața pen- 
tru un ideal. Mulţi camarazi de-ai lor căzuseră înainte 
de 13 Ianuarie 1937; mii alții i-au urmat şi îi urmează 
încă de la Niţă Constantin şi până la Puiu Traian şirul 
lor e neîntrerupt. = = 

De ce oare poporul român sa cutremurat ca niciolată 
la vestea morţii celor doi? ; / 

De ce trenul care-i aducea la Bucuresți a fost nevoit 
să se mişte în pasul carului cu boi, oprindu-se la fiecare 
gară, pentruca mii şi mii de oameni să se poată închina 
în faţa celor două sicrie? : 

La Cluj, în prezența unei mulţimi imense şi a întregei 
Universităţi, cei doi episcopi —ortodox şi unit, Colan şi 
Hossu— s'au rugat alături, în piaţa din faţa gării, pen- 
tru odihna sufletelor adormiţilor robi ai lui Dumnezeu, 
Ion şi Vasile. De la ciobanii Hațegului şi până la întelep- 
ţii neamului, s'ar putea spune că nimeni n'a lipsit în lun- 
gul drumului de biruinţă a lui Moţa şi Marin deacurme- 
zişul arii! Cinci zile a întârziat trenul dela graniță până 
la Bucureşti. 

Tot Bucureştiul s'a perindat pe rând în faţa catafal- 
cului dela biserica Sfântu Ilie Gorgani, venind să-și ple- 
ce frunţile chiar şi acei cari fuseseră duşmani Legiunii 
până ieri, şi din care mulţi erau meniţi să-i fie mâine 
iarăşi duşmani. 

De ce în ziua înmormântării şase mitropoliți şi epis- 
copi şi mai bine de o mie de preoţi, veniţi din toate col- 
gi țării, au mers în fruntea cortegiului de peste o sută 
niol evaluează la urate 4 E098tia, un observator Spa- 
şiraţi în lungul drumului! e milion numărul acelora în 


— 150 — 


Şi să nu uităm că toate acestea se petreceau subt un 
rege şi un guvern încleştat în luptă crâncenă cu Legiu- 
nea. Dar, în ceasul acela mare, până şi regele Carol cel 
plin de păcate şi-a muiat inima, încercând chiar o îra- 
păcare cu Legiunea. Nimeni n'a îndrăznit să tulbure cu 
măsuri polițieneşti reculegerea "Ţării. De ce? 


E e i 


Dacă pentru cele petrecute în ceasul morţii celor doi 
se pot găsi astăzi unele explicaţii, cel puţin parţiale, e 
rault mai greu de răspuns la un alt lung şir de întrebări, 
legate de continuitatea amintirei lor, de realitatea pre- 
zenţei lor neîntrerupte, aşi îndrăzni să spun de acţiunea 
lor după moarte. 

De ce grupul cel mai dârz de luptători ai Legiunii, 
“Corpul Moța Marin” —din care aproape nu mai sunt 
azi supraviețuitori!— şi-a luat numele dela ei? 

De ce astăzi, la un sfert de veac de la moarte — lung 
sfert de veac plin de sguduitoare întâmplări în lumea 
întreagă și mai ales pentru neamul românesc-Moţa şi 
Marin răspund tot mai puternic: “Prezent!”? 

Cum de n'au fost daţi uitării? 

Cum de se poate vorbi astăzi cu atâta temei de “spiri- 
tul de la Majadahonda” încât, pentru cultivarea lui s'a 
putut întemeia 0 asociaţie hispano-română: “Los Amigos 
de Majadahonda”? 

Ce tainic înţeles, ce simbol de viaţă dătător cuprinde 
moartea lui Moţa şi Marin, ca să explice toate acestea? 

De ce? Pentru ce? Cum? 


LA e i 


Nu vom putea afla răspuns mulţumitor la toate aceste 
întrebări numai analizand situaţia politică şi spirituală 
a României şi a Europei în 1937. Şi mai puţin vom putea 
răspunde ultimei serii de întrebări, cercetând starea de 
spirit a Europei de azi. Explicaţia principală trebue cău- 
tată dincolo de cadrul rece al faptelor şi împrejurărilor 
istorice, întru cele de sus. cere 

Deşi a fost poate cel mai de preţ exemplar al primei 
generaţii ajunsă la maturitate în România Mare, deşi a 


— 151 — 
10 


tător avântat cu condeiul şi cu arma în ca- 
E a Iupei Moţa n'a, aparţinut numai acestei genera- 

ii. n'a aparținut numai României Cu toate gândurile, cu 
ii sunetul prin toată viaţa lui, confirmată deplin prin 
EDarte; Moţa a aparţinut întregii Europe „naţionaliste 
dintre cele două războaie. Mai mult decât atât, depăşind 
generaţia lui, depăşind graniţele ţării lui şi depăşind 
timpul în care trăia, Moţa a fost un premergător al vre- 
murilor ce aveau să vină, aproape un profet al pretface- 
rilor cari abia acum încep a lua fiinţă în lumea întreagă. 

Moartea lui în trup nu a avut desigur mai mare impor- 
tanţă decât acea a altor mii şi mii de tineri morţi cu 
sufletul avântat spre un ideal, oricare va fi fost el, în 
ultima jumătate de veac. Dar ea a avut norocul să ca- 
ete din cel dintâi ceas strălucire de simbol. An cu an 
înţelesul ei creşte, apropiindu-se tot mai mult, de puterea 
unui mit. 2 - i 

Naşterea simbolurilor şi a mitului nu ţine seama de 
ghiaţa gândirei cartesiene. Ea e supusă altor legi şi altele 
sunt drumurile creşterei ei. Necontrolabila apariţie şi 
desvoltare a simbolurilor face ca Franţa să-şi aducă azi 
aminte de Charles Peguy mai mult decât de oricare altul 
din soldaţii căzuţi în cel dintâi războiu mondial. Necon- 
testabilul caracter de simbol al vieţii şi morţii lui Jose 
Antonio: Primo de Rivera, face ca el să fie cinstit astăzi 
mai presus decât oricare altul din sutele de mii de morţi 
“pentru Dumnezeu şi pentru Spania”. 

Şi unul şi altul au fost premergători. Şi unul şi altul 
au adus o solie necunoscută vremii lor. Şi unul şi altul 
au fost altfel decât contemporanii lor. 

Altfel au fost şi cei doi căzuţi la Majadahonda. 

“Noi am fost oameni. Ei au fost mai presus de om”, 
scrie camaradul lor de luptă Neculai Totu, povestind dru- 
mul spre Majadahonda. 

“In tot cursul acestui drum, care avea să fie al calva- 
rului, nu ştiu de ce, mai mult ca niciodată, privirile mele 
îl căutau pe Moţa, îl sorbeam. 

„Se transfieurase. Părea mai înalt şi 0 liniște sufleteas- 
Că mai presus de fire i se zugrăvise pe faţă. Aşa trebue 
să fi fost şi aureola sfinţilor. Nu mai avea nimic din în- 
fățisarea Soldatului viteaz şi aprig de până atunci, ci 

gura luase acum o înfâțişare de o bunătate îngerească. 


— 152 — 


Mergea astfel purificat, ca un copil nevinovat şi blând, 
spre marea jertfă, conştient de sacrificiul pentru Credin- 
ţă şi Patrie. Părul lui cârlionțat și mătăsos, fața lui fină 
şi blândă îi da o întruchipare de sfânt.” 

In ceasul morții unui sfânt, mulțimea află pe nevăzute 
şi tainice căi marea veste. Instinctul întâmplărilor celor 
mai presus de fire o face să simtă sfinţenia şi s'o cins- 
tească, cu mult înainte ca Biserica să-şi fi spus cuvântul. 

Tot astfel, în ceasul morţii lui Moţa şi Marin, mulţi din 
cei din jur au simţit că ceva mare se petrecuse. “Sufle- 
tele lui Moţa şi Marin plutesc printre noi. Ei imi şoptesc 
să nu dau acestei înmormântări un caracter de jale, ci 
unul de sărbătoare...”, spune generarul Cantacuzino în 
cuvântarea de la Toledo. 

Nu jalea morţii stăpânea clipa jertfei de la Majada- 
honda, ci măreţia unei naşteri. Naşterea unui simbol, a 
unui mit care nici astăzi —când în Bolivia sau in Katan- 
ga luptători naţionalişti invoacă pe Moţa şi Marin na 
ajuns încă să dea măsura puterilor lui. 


* * * 


Nu numai oamenii Moţa şi Marin sunt cei ce se cuvine 
să fie pomeniţi şi cinstiţi, ci mai ales starea de spirit pe 
care a, dovedit-o jertfa lor conştientă şi dorită, pentru un 
ideal naţional şi creştin. “Ei au ieşit în calea morţii...”, 
spune Alecu Cantacuzino, tovarășul lor de luptă. 

Erau tineri, deştepţi, frumoşi, culți, soţi fericiti. Un 
viitor strălucit le stătea înainte. Gustaseră din beţia pu- 
terii şi popularității. N'ar fi avut a face decât un semn 
ca să li se deschidă larg calea onorurilor politice. Dar au 
ales calea onoarei. Calea morţii. Aduceau o solie şi ea 
trebuia pecetluită cu sânge. 

Care a fost solia lui Ionel Moţa? Care a fost mesajul 
spiritual vrednic să justifice și astăzi lupta pentru păs- 
trarea şi difuzarea “spiritului de la Majadahonda”? Ce e 
nou în mesajul lor? 

In primul rând încrederea totală în nemărginita putere 
a jertfei. A jertfei conştiente şi dorite, împlinită cu voie 
bună, pentru un ideal generos. Oridecâteori sau repetat 
faimoasele cuvinte ale lui Moţa, nu e niciodată prea mult: 
“Când vei spune cumpliţilor tăi duşmani; Nu-mi pasă 


— 153 — 


e ulii — RI e 


- mă veţi sdrobi şi nu-mi pasă dacă voiu vedea sau 
dacă Be e aa dar sunt sigur că jertfa mea va aduce 
U puşirea voastră”, şi când pornești şi te menţii până la 
capăt cu această hotărâre senină, nu incape nici o în- 
doială că porţi în tine O forţă pe care nici o tehnică re- 
presivă nu o poate birul. setei 

«Spiritul de jertfă este esențialul! + 

“Avem cu toţii la dispoziție cea mai formidabilă dina- 
mită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puter- 
nic decât tancurile şi mitralierele; este propia noastră 
cenușe. Nici o putere din lume nu va putea evita prăbu- 
şirea atunci când se menţine pe cenuşa unor luptători 
viteji, căzuţi pentru Dreptate şi Dumnezeu.” 

Idealul pentru care Moţa și Marin au înţeles să se 
jertfească bucuros, a fost un ideal creştin şi naţionalist. 
Un ideal de înfrățire creştină cuprinzând cel puţin pe 
toți creştinii adevarăţi şi un ideal naţionalist care pre- 
țuieşte tot atât de mult existența celorlalte naţiuni ea şi 
acea a propriului neam. 

Idealul integrării spirituale a naţiunilor, depăşind fiin- 
țu naţională a fiecăreia fără a o nega și fără a 0 socoti 
o noţiune perimată. Dimpotrivă întărind calitățile spe- 
cifice ale fiecărei naţiuni şi evidențiind creaţiile ei, pen- 
tru ale aduce în dar patrimoniului comum al întregii 
omeniri. i : 

Mai mult şi mai presus de aceasta, ei mărturiseau du- 
hul unităţii esenţiale —nu acel al unirei tehnice!— a tu- 
turor adevărăților creştini depăşind, fără a le nega, tra- 
diţiile specifice a fiecărei Biserici cu caractere proprii. 
Dimpotrivă, întărind tot ce-i bun, curat şi adevărat în 
fiecare formă particulară a credinţei, spre a o aduce ca 
un dar de mare preţ Bisericei lui Hristos, una, sfântă, 
universală şi apostolică. 


E E i 


In teza lui de doctorat în dre i i 

: e d pt din Franţa, ca şi în 

pi și revistă, Moţa s'a ridicat cu iri împotriva 

atac die de integrare a naţiunilor, reprezentate pe 

e irrică 2 “Societatea Naţiunilor”, moartă fără glorie în 
celui de-aldoilea războiu mondial, aşa cum astăzi 


— 154 — 


moştenitoarea ei este pe cale să moară cu ruşine în Ka- 
tanga, în Guinea şi pretutindeni. 

Orice încercare de integrare a naţiunilor făcută cu 
scopul ascuns de a duce la distrugerea lor, la destrăma- 
rea spiritului naţional, e dela început menită pieirii. Pen- 
tru Ionel Moţa, pentru Corneliu Codreanu —caşi pentru 
noi acei ce ne socotim credincioşi gândirii lor— naţiunile 
sunt creaţii ale lui Dumnezeu, puse în slujba lumii în- 
tregi, întru slava lui. 

O naţiune nu este mare în faţa lui Dumnezeu şi a Is- 
toriei prin ceeace a fost sau este în stare să cucerească 
din- pământul şi din bunurile materiale ale altor naţiuni, 
ci prin ceeace e vrednică să ofere, să dăruiască celorlalte 
raţiuni în domeniul gândirei al ştiinţei, al artei şi mai 
ales în acel al credinţii. 

Grecia antică nu a fost şi nu este încă şi astăzi mare 
în istoria lumii prin cuceriri teritoriale, ci prin gândirea 
filosofilor ei, prin creaţiile ei de artă şi prin spiritul le- 
gislatorilor ei, la care se adapă şi astăzi, după trei mile- 
nii, omenirea. Aşa cum lumina stelelor moarte —pe care 
le-a cântat Eminescu— ajunge la noi atunci când de 
mult li s'a stins izvorul, darurile făcute omenirii de Grecia 
antică au continuat să fecundeze civilizația altor popoa- 
re, chiar şi atunci când de veacuri Atena era doar un 
biet sătuleţ de plugari. 


XX x 


Care e spiritul de care omenirea are nevoie astăzi? E 
“duhul marilor rupturi” de care vorbea Moţa. Gândito- 
rii de astăzi trebuie să aibă curajul să afirme cu tărie că 
nimic temeinice nu se poate clădi împotriva națiunilor, ci 
numai pornind dela ele; că nimic temeinic nu se poate 
construi pe materialism şi egoism, fie el şi egoism na- 
țional sau rassial, că nimic temeinic nu se poate crea 
fără Dumnezeu, şi cu atat mai puţin împotriva lui Dum- 
nezeu. “De n'ar zidi Dumnezeu casă, zădarnic- se stră- 
duiesc zidarii!”, spune psalmistul. : 

Ne găsim astăzi în ajunul şi poate chiar în-mijlocul 
anor atât de radicale prefaceri a structurii spirituale 
—şi politice! — a lumii, încât e probabil că toate frămân- 
tările şi suferintele ultimilor. cincizeci de ani vor apare 


—"199 — 


cincizeci de ani câ neînsemnate întâmplări 
peste elle, necesare, ca durerile naşterii unei noi civili- 
zaţii, a unor noi structuri spirituale, bazate pe întrecerea 
creatoare între naţiuni, pe dăruire şi nu pe răpire. 
Nenumărate sunt astăzi tendințele şi chiar încercările 
de integrare supranaţională în, lume. Cele mai multe 
însă se îndreaptă, pe căi greşite, spre țeluri mărunte, 
TUniunile europene, de şase, de zece sau de câte ţări vor 
f. fiind, au început —simbolic!-— printrun trust al căr- 
punelui şi oțelului şi continuă cu târguieli de oameni de 
afaceri. Sunt doar încercări de coalizare a egoismelor, de 
întovărăşirea unor naţiuni pentru a lupta economie îm- 
potriva altora, de promovarea intereselor unor grupe fi- 
hanciare în luptă cu altele. Discursurile generoase, sfo- 
răitoare sunt numeroase, dar nimeni nu e câtuşi de pu- 
ţin dispus să renunţe la o cât de mică parte din dreptu- 
rile şi din bunurile sale, pentru a ajuta pe altul. Se vor- 
beşte mult de “Ajutorarea națiunilor mai puţin desvol- 
tate”, dar când se trece la practică ne aflăm în fața con- 
curenţii politice şi economice dintre marile puteri, care 
caută să cumpere cu un blid de linte libertatea celor 
mici şi săraci. Nici urmă de “spirit de sacrificiu”! 


kk 


In lumea aceasta tulbure, stăpânită de materialism și 
de egoism, în care doar ca “un omagiu pe care viciul îl 
aduce virtuţii” interesele cele mai neruşinate caută să 
îmbrace haina generozităţii, străbate totuşi o rază de lu- 
mină, se întrezăreşte o nădejde. e 

“In drum mi se desfac prăpăstii 
Şin negură se'mbracă zarea. 

Eu în genunchi spre Tine caut: 
Stăpâne! Orânduie-mi cărarea!” 


O întreagă lume începe azi aşi ad inte că Ft 
tos este “calea adevă pe azi ași aduce-aminte că Hris- 
ae o căuta Cp și viață”. Ca El e cărarea pe 
pati ea în clipele hotărâtoare a ultimilor două 
a fost cel q 


peri Sula de azi a vremurilor, Creştinismul 
al care a reuşit să dea un înțeles spiritual, 


— 156 — 


o direcţie transcendentală tendințelor de integrare care 
frământă azi omenirea. Pe calea unirii creştinilor sa 
străbătut un drum mai lung în vremea noastră, şi mai 
ales în cei din urmă trei ani, decât într'o mie. 

Şi în ce privește acest eveniment maxim al epocei, Io- 
nel Moţa a fost un precursor și poate fi un simbol. Fiu, 
nepot şi strănepot de preoţi ortodoxi, conducând un grup 
de luptători ortodoxi pe care-i întovărășia un preot orto- 
dox Moţa a venit să lupte şi să moară în Spania pentrucă 
«se trăgea cu mitraliera în chipul lui Hristos”. Nici prin 
minte nu-i trecea să facă o deosebire între două ţări 
pentrucă una era catolică şi cealaltă ortodoxă 

“Bucuria acesta (a Naşterei Domnului), e astăzi întu- 
necată în toate inimele de îngrijorarea pentru soarta 
aşezării creştineşti a lumii... 

Căci iată, mâna Diavolului a pornit în zilele noastre 
cel mai crâncen război împotriva Bisericii întemeiate de 
Domnul nostru Isus Hristos. Niciodată, de cănd a cobo- 
rât Mântuitorul printre noi, nu s'a ridicat o parte a ome- 
nirii cu atâta ură și pornire, pentru a dărâma aşezarea, 
rânduiala creştină a lumii, ca în zilele noastre... Fiara 
Roşie va fi biruită, fără îndoială, până la sfârşit... Noi 
credem în învierea Bisericii, atât în Rusia cât şi în Spa- 
nia comunistă. Dar această înviere, cât şi mântuirea ță- 
rii noastre de pacostea stăpânirii lui Anticrist, atârnă 
de vrednicia noastră... Să nu lăsăm ca urmaşii noştri să 
piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! 
Să nu le lăsăm o ţară fără biserici, fără icoane, fără 
icoane, fără ocrotirea mânii lui Dumnezeu! Să nu lă- 
săm copiilor noştri o viaţă în care vor fi pierdut pe 
Hristos!” 

Cuvinte frumoase, care ar fi rămas insă numai cuvinte 
frumoase dacă Ionel Moţa nu le-ar fi pecetluit cu moartea 
lui. Cu o moarte voită, conştientă, acceptată cu bucurie: 

“Eu aşa am inţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe 
Christos şi am mers fericit la moarte pentru El.» 

Şi izbucnirea avântată, din cea din urmă scrisoare că- 
tre Căpitan: 

“Mor, Corneliu, cu tot elanul şi toată fericirea, pentru 
Hristos și Legiune.” 

Ceasul de care se temea Moţa a venit... De la Marea 
Baltică şi până la Marea Egee o sută cinzeci de milioane 


sil pia 


N Bl PE ta Il e il PRR RE dm SN 


reştini sunt supuşi celei mai metodice şi mai perse- 

i Data încercări. de desnaţionalizare şi descrestinz 
Acolo se trage şi astăzi cu mitraliera în chipul lui Hris- 
tos, ca acum 25 de ani în Spania. Gloanţele, torturile, in- 
chisorile, câmpurile de concentrare, ucid pe cei mai buni 
fii ai lui Hristos. Mai primejdios incă, o abilitate diavo 
lească lasă în picioare o bucată de vreme altarele şi pe 
unii din slujitorii lor, secătuind însă Biserica de cuprin- 
sul ei sfânt de credință și ucigând sufletul preoţilor, 0 
Şi nu numai acolo, în inima Europei. In China, în 
Africa şi până şi în Cuba prin uneltirile aceluiaşi diavol 
roşu, preoții creştini sunt martirizaţi, bisericile dărâma- 
te, o muncă de veacuri distrusă. cae 
In zilele noastre Hristos e din nou crucificat, în mii 
de locuri, în mii de feluri. Din nou gloanţele mitraliere- 
lor îi ţintesc chipul, cu gândul nebun să-l ucidă pe EL. 
“Se trage astăzi din nou cu mitraliera în chipul lui 
Hristos. Se clatină aşezarea, creştină a lumii. Putem ră 
mâne liniștiți? Sunţeti gata să muriţi pentru Hristos?”, 
ne întreabă azi Moţa şi Marin din'naltul cerurilor. 
Suntem oare în stare să dăm un răspuns de care s 
nu ne ruşinăm? 


158 — 


NATIUNEA SI ARMATA 
de General Platon CHIRNOAGA 


TR 


Imchin acest articol luptătorilor Moţa şi 
Marin, cei dintâi români cari au căzut cu 
arma în mână contra hidrei comuniste ca 
precursori ai marei campanii din răsării. 


mată sunt foarte strânse. Armata reprezintă puterea 

organizată a naţiunii, în măsura în care guvernele au 

inţeles să valorifice această putere, iar națiunea cons- 
ţitue rezervorul din care în fiecare an se reinoiesc şi se 
completează efectivele armatei. 

Armata cuprinde elemente din toate straturile sociale, 
tărani, lucrători intelectuali şi burghezie de tot felul. 
Mentalitatea acestora este foarte variată ca şi mediile de 
unde vin. In timpul celor circa doi ani de serviciu mili- 
tar, o apropiere este chemată să se facă între aceşti ti- 
neri, cari până în ceasul când au trecut pe poarta cazăr- 
mii nu aveau nicio cunoştinţă unii despre alţii şi foarte 
vagi cunoştinţe despre viaţa ce li se oferă sub uniforma 
militară. Se poate considera că la venirea în cazarma 
acest tineret poseda un minimum de cunostințe comune, 
rezultat al şcoalei primare şi a vieţii pe care au dus-o 
până la vârsta chemării sub drapel. Printre aceste cu- 
nostințe sunt şi o seamă de cuvinte al caror înteles nu 
le este incă pe deplin lămurit —naţiune, stat, patrie, 
rege, parlament, partid politic, dictatură, democrație, im- 
perialism, capitalism, comunism, ete.— cari îşi trag va- 
loarea şi importanţa din viața publică şi pe care le-au 
prins fie din ziare, fie din întâmplări oarecari sau poate 
chiar din şcoală. In cazarmă, prin contactul zilnic dintre 
soldaţi şi prin educația făcută de ofițeri, aceste noţiuni 
încep să se lămurească. E: 

Ofițerii, prin insăşi misiunea lor de apărători ai Fa- 


E epoca modernă, raporturile dintre naţiune și ar- 


— 161 — 


PP ureaza 


ționalişti. Formaţia lor morală este ridicată 
suni ant construit din câteva principii, enunțate 
pe un P singur cuvânt onoare, cinste, demnitate, ca- 
tite iapa bravură, sacrificiu, disciplină, cari toate legate 
et Ci “creiază o anumită mentalitate, caracteristică 
ofițerului. In sufletul lui aceste principii, gândite şi trăi- 
te, fac ca să se resimtă în exterior, în fiecare judecată, 
în fiecare act şi în fiecare hotărire. O astfel de formaţie 
a caracterului este natural să fie pătrunsă de o deosebită 
iubire de ţară şi de neam. Pentruca să fii gata să faci 
sacrificiul suprem pentru țară, trebue să o iubeşti cu pa- 
siune şi s'o aşezi sus de tot, deasupra tuturor legăturilor 
pământene. Această pasiune a ofițerului se revarsă și 
asupra trupei, în măsura în care educatorul este capabil 
să exteriorizeze aceea ce simte şi crede. 

Inainte de primul răsboiu mondial, această problemă, 
a educaţiei naţionale în armata, era mai simplă. Popu- 
laţia României era omogenă, sau aproape; statul se con- 
ducea după principii democratice. cu separaţia puterilor 
în Stat, cu o justiţie independentă şi un Rege constitu- 
ţional. Națiunea era impăcată cu statul şi statul cu na- 
ţiunea. Problema agrară, care agita pătura ţărănească și 
a dus la revoluţia dela 1907, era pe cale să şi găsească o 
soluţie odată cu apropierea celui de-al doilea răsboiu 
mondial. Armata aparţinea atât naţiunii cât şi statului. 
Şi statul şi națiunea aveau încredere în armată. Cele 
două partide politice —liberal şi conservator— se sucoe- 
dau la putere fără convulsiuni şi acte de violenţă, mar- 
când o perioadă de pace şi progres. In aceste condiţii, 
soldatul înţelegea uşor ce este o naţiune, o ţară, un gu- 
vern şi legatura cu aceste noţiuni, marea lui răspundere 
de a apăra hotarele țarii şi a lupta pentru eliberarea ce- 
lorlalte provincii româneşti. Aceasta era singura activi- 
tate politică a ofițerului, dacă se poate numi «politică” 
lămurirea idealului național şi pregătirea morală pentru 
apărarea independenţei şi a libertăţii poporului român. 

Prin alipirea la Regatul României a tuturor provincii- 
lor româneşţi aflate sub stăpâniri streine, au fost înglo- 
bate între noile frontiere şi importante elemente mino- 
ritâre, Prezenţa acestora în miilocul românilor a creia: 
propleina noi atât în conducerea politică —administra- 
ivă a ţării, cât şi în armată. Educaţia soldaţilor de ori- 


triei, 


— 162 — 


MB 


eine minoritară punea problema încrederii în aceşti sol- 
daţi. Dacă din punctul de vedere al instrucției nu se pu- 
tea face vIeo deosebire între gradul de pregătire al osta- 
şilor minoritari de acela al românilor, nu acelaş lucru se 

utea afirma despre educaţia morală. Neexistând nicio 

osibilitate de control şi verificare a convingerilor inter- 
ne, exista intotdeauna o îndoială asupra încrederii care 
se putea acorda acestor soldați. Până la ce punct erau 
gata să meargă alături de români şi ce va rezulta în mo- 
mentul în care nu vor mai merge decât din spirit de dis- 
ciplină, sau nici atât? Răspunsul l-am avut în 1940-1941, 
când n'au mai rămas în armată dintre minoritari decât 
numai ofițeri şi soldaţi saşi şi svabi cari au refuzat să 
intre în SS-ul german. Această atitudine a fost desigur 
“politică” şi ea a fost consecinţa situaţiei politice euro- 
pene în general şi a intrării României în răsboiu alături 
de Germania. In schimb, acordul dintre națiunea româ- 
nă şi armata româna a fost, complet în cursul campaniei 
din 1941-1944. In aceasta împrejurare, armata a mers 
din convingere contra Rusiei Sovietice şi națiunea şi-a 
dat acordul ei total acestei întreprinderi. 

Au fost insă şi alte împrejurări când armata româna a 
fost chemată să facă acte politice contrare misiunii ei și 
contrare voinţei naţiunii, din ordinul şefului statului. 

După terminarea primului răsboiu mondial, nartidele 
politice, socotind pe de o parte că problemele naţionale 
ale României au fost resolvate integral, iar pe de altă 
parte având de soluţionat grave şi urgente probleme in- 
terne, rezultate din dublarea teritoriului şi a populaţiei, 
sau consacrat precumpănitor problemelor de organizare 
internă şi concurenţei pentru putere. In acelaşi timp 
însă comunismul a început să se manifeste în diferite 
centre industriale şi în special la Iaşi şi Bucureşti. Gu- 
vernele de atunci n'au dat destulă atenţie acţiunii subte- 
rane a comunismului, socotind puterea militară rusească 
din acel timp mult prea slabă pentru a constitui o_ame- 
ninţare serioasă. Tineretul studenţese de după răsboiu 
cunoscut sub numele de “generaţia dela 1922”, reprezen- 
tând instinctul sănătos al naţiunii, constatând carența 
autoritaţii de stat în faţa pericolului comunist, a intrat 
în acţiune, s'a manifestat politic şi din etapă în etapă 
: ajuns la organizarea mişcării legionare, având ca obiec- 


— 463 — 


combaterea comunismului prin instaurarea 
j iei sociale şi aplicarea dreptului românilor de a fi 
justiției Sitori în ţara. De aici a rezultat conțlictul cu 
ei conduc i cu politicienii cari îşi creaseră averi pe căi 
Eee Ssemănind bogăţiile statului. Evreii cari stă- 
pier i nare parte din finanţe, comerţ şi presa şi care 
îneau 0 Mare Pie samurile de activitate intelectuală, au 
Did în lupta dusă de mişcarea legionară pentru restabi- 
lirea românilor în drepturile lor de conducători un mare 
pericol pentru situaţia 10; jirga deva, ACU a DUSE pl SAG 
vorba de un antisemitism primitiv cu bătăi şi spargeri de 
geamuri, ci de diminuarea influenţei evreşti pe căi legale 
şi prin concurenţă în condiţii egale. In acelaşi timp, poli- 
ticienii se vedeau ameninţaţi în mijloacele lor nepermise 
de existenţă, în cazul când acest tineret idealist ar ajunge 
să-şi impună punctul de vedere în problemele sociale. De 
aici motive de gravă contrariere a unei anumite stări so- 
ciale, cu care pătura conducătoare era de acord, implicând 
răscolirea de pasiuni din partea evreilor şi a politicienilor 
din diferite partide. Mai mult decât atâta, organizarea 
paramilitară a Legiunii ȘI propaganda prin fapte, atră- 
geau aderenţi tot mai numeroşi. : 

Regele Carol socotind că această desvoltare i-ar putea 
îi dăunătoare, a decis să o desființeze. De aici asistăm la 
o prigoana prin fel de fel de acte de violenţă contra mis- 
cării legionare şi la apărarea acesteia, prin alte acte de 
violenţă. Nu este locul aici să pun în desbatere acest ca- 
pitol sângeros din politica internă a Romaniei dintre 
anii 1930-1940, ci vreau numai să arăt cum din cauza 
acestor violențe absurde şi oribile s'a ajuns la, întrebuin- 
țarea armatei în funcțiuni politice. 

Armata română nu făcea politică. Principiul “cedant 
arma togae” (armele să cedeze guvernului), enunțat pen- 
tru întaia oară de Cicero, era considerat o axiomă,. To- 
tuşi printre tinerii ofiţeri intraţi în şcolile militare după 
anii 1921-1928, se găseau unii cari simpatizau cu mișca- 
rea legionară, trăind incă din liceu intrun mediu de idei 
legionare. De asemenea şi ofiţerii mai vechi priveau cu 
interes către naționalismul acestei mişcări, naționalism 
care se confunda aproape cu acela care constituia baza 
morală a educaţiei militare. Tara, națiunea, religia, re- 
galitatea, erau stâlpii ideologiei legionare, asa cum se 


tiv principal 


— 164 — 


Ul 


ăseau ca elemente constitutive ale pregătirii iri 
4 ofiţerilor. Asta nu inseamna, insă că oferii ore 
rat la mişcarea legionară. Desigur că nimeni nu-i impie- 
deca că să aibă păreri propii în problemele politice: la 
ordinea zilei, dar ei nu aveau dreptul să şi le exprime 
public şi nici să ia atitudini politice prin vreun act oa- 
recare. 

Aceasta era situaţia, când la 10 Februarie 1 iupă 
înlăturarea guvernului Goga-Cuza. Regele CaTUL al II-a 
formează un cabinet sub presidenţia Patriarhului Miron 
Cristea, având pe Armand Călinescu la Interne. La sfâr- 
şitul aceleiaşi luni o nouă constituţie este promulgată pe 
baza unui referendum. La 30 Martie, apare un decret 
prin care toate partidele politice sunt desființate și în 
locul prefecţilor civili sunt numiţi prefecţi militari (co- 
lonei şi 1t.-colonei), Aceasta a fost o introducere directă 
a armatei în politica internă românească. Posturile de 
prefect erau încredințate de obiceiu membrilor partidu- 
lui dela putere. A-i înlocui cu ofiţeri, înseamna a da 
acestora funcțiuni publice cu caracter politic. Indiferent 
dacă aceştia, îşi îndeplineau bine atribuţiile, —în multe 
părţi mai bine decât prefecţii politici, pentrucă aveau 
cunostinţe administrative şi practica în organizarea mun- 
cii—, nu este mai puţin adevărat că aceşti colonei şi 1t.- 
colonei au exercitat funcțiuni politice. Dictatura regală 
era astfel instaurată și consecinţele ei vor fi de o gravi- 
tate excepţională pentru dinastie, ţară şi neam, cu atât 
mai mult cu cât aceste evenimente interne coincideau cu 
o agravare a situaţiei in Europa. 

„Regele ar fi putut foarte bine să fi găsit în fiecare ca- 
pitală de judet printre profesori, medici, avocaţi, etc., ele- 
mente valoroase şi serioase cari nu făceau politică activă 
în cadrul vreunui partid şi cari ar fi putut servi ca buni 
prefecţi, dar aceste elemente dovedeau un spirit inde- 
pendent tocmai prin faptul ca trăiau în afară de politică 
şi-şi vedeau de exercițiul profesiunii lor. Deci nu sar fi 
putut conta pe ele în eventualitatea unor ordine a că- 
ror execuţie ar fi creat procese de conştiinţă. Aşadar sa 
făcut apel la armată, a carei disciplină presupunea mai 
multe probabilități de supunere. Acest raționament s'a 
dovedit just. Când ca urmare a asasinării la 30 Noem- 
brie 1938 a lui Corneliu Codreanu şi a celorlalţi 13 prie- 


— 165 — 


j ionari în pădurea Tâncăbeşti, un grup de legio- 
nai LE ecutat pe Armand Călinescu, care era prim-mi- 


nistru și purta răspunderea asasinatului dela 30.11.1938, 


lui 1940. In vara acelui an, vecinii României, Rusia Sovie- 
tică, Ungaria şi Bulgaria, profitând de izolarea politică 
în care se află ţara noastră în acel moment, ne-au rupt 
părţi importante din teritoriul naţional. Regele Carol, 
care de doi ani îşi asumase sarcina de a conduce trebu- 
rile interne şi externe ale ţării, era intr'o situaţie foarte 
grea. In urma desființării partidelor, a teroarei contra 
tineretului român, a jafului averii publice şi a prezenţei 
în permanență a Elenei Lupescu în soluționarea proble- 
melor ţării şi în special în mânuirea oamenilor politici, 
Regele pierduse orice simpatie şi devenise odios. La sfâr- 
Şitul lunii August nu mai avea niciun sprijinitor dincolo 
de porţile Palatului. Dupăce grupuri de legionari s'au 
manifestat în seara, de 3 Septembrie în faţa Palatului Re- 
gal, Regele dânduşi seama de gravitatea situaţiei, numeș- 


— 166 — 


te şef de guvern şi apoi Conducător pe Generalul Anto- 
nescu. Cum masele populare nu s'au liniștit cu această 
vumire, cerând abdicarea Regelui, acesta, inspăimântat 
în seara de 5 Septembrie chiamă pe Generalul Coroamă. 
comandantul C.2.A. şi al garnizoanei Bucureşti, la Palat 
şi îi dă ordin să scoată trupele în stradă şi să tragă asu- 
pra manifestanţilor. Generalul Coroamă a refuzat să se 
supună acestui ordin, spunând că el nu poate să şi asu- 
me răspunderea distrugerii tineretului. Acest refuz a fost 
determinant pentru desfăşurarea evenimentelor ulterioa- 
re. Generalul Coroamă era un ofiţer de mare valoare mi- 
litară, modest, integru şi de o corectitudine exemplară. 
Din punct de vedere politic nu aparținea niciunui par- 
tid; era insă prin pregătirea lui militară naţionalist. Re- 
fuzul de a trage asupra legionarilor din piața Palatului 
regal a fost în acord cu convingerile lui despre felul cum 
trebuiau soluționate problemele acestui tineret, şi proble- 
mele tării în acel moment. 

Ce s'ar fi întamplat dacă Generalul Coroamă ar fi exe- 
cutat ordinul regal şi ar fi transformat piața Palatului 
Regal într'o baie de sânge? Ipoteze se pot face multe, 
dar un lucru este sigur: nici mişcarea legionară şi nici 
Generalul Antonescu n'ar fi luat conducerea la 6 Sep- 
tembrie. Gestul hotărît al Generalului Coroamă i-a creat 
Generalului Antonescu posibilitatea să ceară şi să obțină 
dela Rege actul de abdicare în favoarea fiului său Mihai. 
Generalul Antonescu constitue apoi un guvern cu miş- 
carea legionară, la care mai participau câţiva ofiţeri su= 
periori şi doi liberali ca tehnicieni în probleme economice. 

După patru luni şi jumătate, Generalul Antonescu, ne- 
mulțumit de colaborarea cu legionarii, provoacă ruptura 
cunoscută sub numele de “rebeliunea legionară” dela 21 
Ianuarie 1941 şi constitue un alt guvern cu un numar 
mai mare de militari. In locul prefecţilor legionari —che- 
maţi de general la Bucuresti în ziua de 19 Ianuarie, fără 
ştirea membrilor legionari din guvern— sunt numiţi ime- 
diat prefecţi militari. Aşadar din nou armata este che- 
mată să se amestece în conducerea politică şi adminis- 
trativă a Statului, de astă dată pe o scară mai mare, 
deoarece nu numai prefecţii, dar şi şeful statului cât şi 
o. bună parte dintre miniştri sunt militari. 

S'ar putea spune despre aceste evenimente că ele au 


— 167 — 
șI 


PN iai 


ta trebue să 
entrucă ea nu aparţ 
«ctator şi piciunui re 


: ări desfiinţarea libertăţilor naţio- 
bal Curti regim =; teroare şi ue ai 
a Regele Carol şi Generalul Antonescu au făcut 
apel la elementele armatei pentru administrarea ţării, au 
iatrat în conflict cu tradiţiile politice ale ţării şi cu dis- 
poziţiile constituţionale, devenind dictatori. Tara nu sa 
Lai putut manifesta politic şi nici administra, prin aleşii 
ei, ci prin reprezentanţii unui singur om, dictatorul. 

Actualmente în ţără se găseşte un regim dictatorial te- 
rorist, care se sprijină pe poliţie şi miliţie. Armata a fost 
în întregime politicianizată şi pusă în serviciul direct al 
partidului. : : : 

Din punctul de vedere al regimului comunist, armata 
ru mai reprezintă națiunea, ci numai partidul unic co- 
munist, aflat în slujba ocupantului; deci şi armata este 
tot în serviciul ocupantului. O asemenea armată nu mai 
este educată pentru a se sacrifica pentru libertatea nea- 
mului şi integritatea frontierelor; educaţia care i se face 
este orientată spre lupta de clasă, apărarea socialismului 
şi a partidului comunist, distrugerea lumei capitaliste, etc. 
Desigur, nu se poate spune că din cauza acestei educa- 
ţii ofiţerii şi trupa nu mai sunt buni patrioţi şi nationa- 
Işti. Această educaţie, cu toată insistența care se depune 
ca să facă din ostaşi adepţi ai ideilor şi scopurilor celor 
ce conduc țara în numele ocupantului sovietic, trece pe 
deasupra lor şi nu alterează fondul sufletesc naționalist, 
legat de pământ, de naţiune şi de libertatea celor chema- 
ți să invețe meseria armelor. Se poate afirma cu toată 
convingerea că sentimentele armatei pentru patrie şi na- 
ţiune se găsesc la un nivel tot atât de înalt ca şi acela 
al întregului popor şi că este gata să se sacrifice din nou 
pentru libertăţile neamului, dacă i s'ar oferi posibilitatea 


ad 08 a 


ba 


să lupte în contra adevăratului inamic, adică a Rusiei 
Sovietice. tat 

Este de constatat că numai regimurile în conflict 
libertatea şi drepturile omului sunt obligate să intrebuin- 
țeze armata în misiuni cu caracter politic. Cu cât o dic- 
tatură este mai apăsătoare, mai nedreaptă şi departe de 
aspiraţiile neamului, cu atâta dictatorul este mai urit de 
popor şi mai obligat să se folosească de armată pentru a 
se menţine la putere. 

In asemenea cazuri, dacă armata prin şefii ei este de 
partea dictatorului, se poate provoca a ruptură între na- 
ţiune şi armată; ceeace duce la revolte şi vărsări de sân- 
ge. Dacă insă armata înţelege să reprezinte forța care 
apără idealurile naţiunii, dictatura va fi alungată şi in- 
locuită cu un regim politic corespunzător voinţei na- 
ționale. 

La eliberarea României, voinţa naţiunii va trebui să fie 
respectată, redându-se poporului libertăţile și drepturile 
naturale, aşa cum există în democraţiile occidentale. 

In ceeace priveşte armata, prima măsură care va tre- 
bui să fie luată este despoliticianizarea ei şi restabilirea 
ei în misiunile şi funcțiunile ei normale. Numai aşa ar- 
mata, națiunea şi conducerea statului, ca exponent al 
naţiunii, pot realiza acordul de care un popor are ne- 
voie pentru desvoltarea lui progresivă pe toate planurile. 


— 169 — 


TOTUL PENTRU U.R. S. s. 
de Radu GHENEA 


“Il y a des moments ou VHistoire rit, et 
ce rire, tantât discret, tantât â gorge d€- 
ployee, n'est souvent compris que bien des 
ann6es apres” (Le6n Daudet). 


RAIM, de câteva lustruri, o epocă de abi- 
lă mistificare, întretinută de o infan- 
tilă naivitate sau de o diabolică per- 
fidie, de către oameni politici, presă 
şi “grupuri de presiune”. 

Tendinţa timpurilor este ca numă- 
rul, masa, să înlocuiască la conducere, 
elitele. Dar massele îsi formează—cu 
exceptia perioadelor de crize violen- 
te—un criteriu de apreciere a eveni- 
mentelor politice, însusindu-şi, fără 
capacite de analiză, afirmaţiile presei 
cotidiane, sloganurile partidelor şi de- 

clarațiile “marilor bărbaţi de stat”. 

Printre minoritățile necontopite cu spiritul masei, se 
vecrutează, din oportunisme sau din obedienţă faţă de 
diferitele Internaţionale, servilele instrumente ale misti- 
ficării. Dar tot dintre aceste minoritâti lucide, se ridică şi 
puţinele voci care încearcă să sfâșie vălul de minciună, 
să denunțe în lumina adevărului gravitatea evenimente- 
lor şi inepţia corifeilor istoriei contimporane. Aceştia din 
urmă însă, au de luptat nu numai împotriva indiferen- 
ței şi apatiei mulțimilor, tendenţios informate, ci mai 
ales împotriva înâbuşirii oricărei posibilităti de difuzare 
a revelaţiilor, împotriva persecuției politice, a calomniei 
ŞI uneori a riscului suprimării fizice. 

Deaceia popoarele, conduse şi orientate—cu rare ex- 
cepţii—de elemente submediocre, ori câstigate de o ac- 


— 113 — 


ei isită, merg spre dezastru, senine, 
țiune politică Bart re permanentă. Nu ne referim 
încrezătoare în m a Oceident, imperiilor comuniste, ci 
la ţările dărult€, aţiile care afişează o etichetă neutra- 
tocmai, la e anti-comunistă şi în tot cazul, un cult al 
] 
libertăţilor. A : a ; 

: i democratice Şi a opiniilor emise 
Dura urmărirea PI ei date în ultimii douăzeci de ani, 
fă: e statelor, ce altă convingere a putut că- 
e a aa de pe stradă” decât că cei ce ţin în mână 
păta ele Occidentului, p'au făcut şi nu fac decât să îl 
Sen cu energie şi pricepere, contra pericolului comu- 
Ari Oare, conferințele internaționale, subtilele nego- 
eezi atitudinile “energice”, lichidările . colonialismului 
Şi înstârsit exaltarea activităţii venerabilei O. N. U., nu 
E încadrează toate, magistral, în inteligenta devoțiune 
consacrată apărării principiilor democratice şi comba- 
Ag Ea ee a il litice, a marilor succe 

rierea înţelepciunilor politice, I - 
pete şi ale previziunei, în timp de douăzeci de ani, 
ar depăsi spaţiul oferit în aceste coloane. Invităm pe ci- 
titori să recapituleze singuri rezultatele politice din acest 
crâmpei de vreme. Cine au fost, cine sunt şi cine reiese 
—în mod peremptoriu—că vor fi beneficiarii? 

Noi îi vom ajuta, spicuind la voia întâmplării, „câteva 
elemente de apreciere arhicunoscute, dar curăţindu-le 
fardul unor interese de nemărturisit. E a 

La Yalta, Teheran şi Postdam, leaderii democraţiilor au 
consimtit la mutilarea Europei, constituind Sovietelor, 
colonii de albi şi oferindu-le înaintarea frontierelor până 
în miezul continentului. Ce au făcut de atunci şi până 
acuma pentru a repara o atât de stupidă greșeală—dacă 
nu a fost decât o greşeală? Astăzi, după recunoaşterea 
şi admiterea în Organizaţia Natiunilor Unite a guverne- 
lor tărilor sacrificate, se mai revendică—serios-—liberta- 
tea lor? 3 = 

Când sa produs eroica revoluţie în Ungaria, opinia pu- 
blică a reacţionat, au reacţionat violent însuşi masele 
--de obicei amorfe—. Dar cum au reacționat şi ce au 
obtinut, venerabila O. N. U. şi guvernele democratilor? Şi 
cât timp a trecut până la duioasele convorbiri dela Camp 


— 114— 


David şi la exhibiţiile de French Cancan oferite la Holly- 
wood, lui Kruschov? 

Atunci când, sar fi putut lichida—în puţine zile—dicta- 
tura “neutralistului” Nasser, ce interese au oprit acţiunea 
franco-engleză şi cui a profitat această politică? 

Dar, cu mult înainte, ce rațiune de înaltă politică occi- 
dentală a determinat rușinoasa sacrificare a lui Draga 


Mihailovici, în favoarea comunistului Tito, când amân- 
doi erau deopotrivă de antinazi? 

Cui a profitat această decizie? 

Astăzi privim cum, Statele Unite livrează Yugoslaviei 
armament modern şi îi instrueşte mânuitorii. Există o 
cât de mică îndoială, de partea cui va combate Yugosla- 
via, în caz de răsboi? Nu s'a pronunţat categoric, în repe- 
tate rânduri, Tito? In favoarea cui procedează Statele 
Unite? 

Au trecut ani dela terminarea răsboiului din Corea. In- 
locuirea lui Mac Arthur și tăioasa respingere a planului 
lui—susceptibil de a fi schimbat configuraţia politică în 
întreg sectorul asiatic, cui a profitat? 

Triumful comunismului în China nu a fost rezultatul 
0 ze al abandonării lui Tshang-Kai-Shek? cine a pro- 
fitat? 

Imperativul emancipării din colonialism al popoarelor 
afroasiatice nu se poate nega. Dar precipitaţiile indepen- 
dizării—fără pregătire şi garanţii prealabile, admiterea 
în O. N. U., asigurând democratice majorităti blocurilor 
comuniste şi pseudo-neutraliste, nu sunt tot opera “înal- 
tei politici”, a Occidentului? In favoarea cui? 

Exemplul recent din Katanga—pată dezonorantă în is- 
toria civilizatiei noastre—oare nu ne indică trecerea la 
un ritm şi mai accelerat în deservirea, sistematică, a in- 
vereselor Occidentului? 

Se acceptă, ca lucrul cel mai normal, separarea în două 
Germaniei, a Coreii, a Vietnamului, acum chiar şi a 
Berlinului, dar nu se poate tolera secesiunea Katanegei 
de Guvernul Central comunistoid congolez! Singura zonă 
liniştită şi proocidentală din toată Africa emancipată, 
singura tară în care albii nu au fost maltrataţi şi li s'a 
cerut continuarea colaborării, singura în care nu au putut 
pătrunde influenţele comuniste, a trebuit să fie sărobită 
ds “mercenarii” O. N. U—lui, cu violarea tuturor norme- 


a 


119 


SRI , te în legile răsboiului, delegatul 
lor civilizate iC pey'vile) fieful comunistului Giseniea, 
ON, AN zis Porcelanita, fostul sef de Tchekă din 
este DU osu; şi dacă informaţia corespondentului zia- 
Madridul 2IBA2 ste exactă; distinsul delegat—până mai 
rului A REL U._lui la Elisabethyviie, Dl. O Brien este 
LL oei 130 comunisti fișati în Irlanda. Coincidenţe 
tără importanță, DU! acordată piratului asasin Galvao, 

rele şi tratamentul de refugiat politic acordate 
m Ialt asasin, fost sef de Tchekă “EI Campesino”, pu- 
ijicitatea admirativă dată acestora de marile reviste, în 
erei cu persistentele rezerve şi critici aduse regimu- 
zilor nationale ale lui FRANCO şi Salazar, contribuie și 
Ars nu este aşa, la formarea climatului spiritual de apă- 
rase anticomunistă a Occidentului? sti 
î Nerespectarea obligatiilor (ie utorar ef A Forza el 
laș atacată în Goa de gurkasii venerabilului neutralis 
Nehru şi aprobarea agresiunei de către O. N. U., nu ne 
obligă deasemenea, să constatăm o accelerare în realiza- 
rea obiectivelor sovietice, bizar favorizate de dirigenţii 
Occidentului? E ZE 

edeele aplicate în America Latină? 

Spriiinul direct dau-_în cel mai bun cazi aval pino ral 
si propagandistic, dat tuturor) campaniilor şi acțiuni or 
subversive de răsturnare a regimurilor dictatoriale an- 
ticomuniste, făcând loc dictaturilor comuniste, sau unei 
anarchii comunistoide, au fost tot pe linia de apărare a 

cidentului democratic? : 
Emite voluntar zeci, sute de exemple- Nu mai comen- 
tăm mobilele care determină vasta propagandă ce se face 
—după aproape 20 de ani dela răsboiul trecut— fiecărui 
nou film, sau noi cărţi, tendenţios antinazi sau antifas- 
ciste, în timp ce se îmbulzesc, guvernele democrate la 
semnarea acordurilor culturale cu Sovietele şi la accep- 
tarea, invitaţiilor amicale de a vizita Moscova. Cui pro- 
tită? 

Marele prieten al Chinei comuniste, Mareşalul Mont- 
gomery citează, evident cu admiratie, geniala soluţie pre- 
conizată de de Gaule (şi explicată personal lui Montgo- 
mery în 1960), pentru a face să înceteze tensiunea dintre 
lumea, occidentală şi cea comunistă: 


— 116 — 


“1)  Spulberarea neincrederii reciproce prin intensiti- 
carea schimburilor culturale şi a turismului. 

2) Măsuri de dezarmare controlată şi. 

3), Cooperare organizată între Est si West, pentru bi- 
nele Umanității.” 

Vedeţi cât de simplu și de frumos! 

Exemplele similare abundă şi, evident, conformistii nai- 
vi, organizatiile pseudo-anticomuniste (dirijate şi finan- 
tate pentru docilitatea lor), pseudo-neutraliștii, pacifişștii, 
omul-massă, îsi aproprie formulele prefabricate enunțate 
de .personalități”. Se complac într'o toropeală de misti- 
ficări, fiind mai comod să nu vadă dincolo de această cor- 
tină de fum. Cum ar putea să pună în cumpană, subiec- 
tivitatea analizei făcute de câtiva suspecti de apartenen- 
tă fascistă, cu liniştitoarele şi solemnele declaraţii ale 
Olimpului democratiei ori a prea venerabilei O. N. U.2 

Cum să se admită că de 15-20 ani, rezultatele actiuni- 
lor politice duse de Occident, indiferent de aparențele îm- 
biăcate, au servit si servesc numai Kremlinului? Că, an 
dupe an, şi lună dupe lună U. R. S. S. acumulează victo- 
rii, graţie incapacității sau complicităţii Occidentului? 

Este adevărat că generaţiile prezente trăiesc o dezagre- 
gare spirituală. Idealurile patriotice devin anacronice şi 
înlocuite de o sete materialistă. Frământările religioase, 
filozofice, sociale, europeeniste sau nationaliste, dominau 
generaţiile tinere, dispunându-le sufletele chiar pentru 
sacrificiul suprem, în slujba unui ideal. Astăzi sunt os- 
tzacizate până şi simbolurile lor, cămăsile verzi, albastre 
sau negre. In schimb, diversele speţe de tedăy-boy, blou- 
sonsnoirs, sau viteloni, polarizează în jurul lor sectoare 
din tineret, cum însă nu deranjează, întru nimic, politica 
democraţiiilor... 

Pentru conducătorii actuali ai Occidentului, “inamicul” 
rămâne tot la “dreapta” (în întelesul naţionalist şi nu 
social). Acest pericol e denuntat, constant, de democristia- 
nii din Italia, de socialisti şi radical-socialisti în Franta, 
de social-democrati în Germania, şi probabil de toate 
partidele “cuminţi” din lumea liberă. Contra acestei pri- 
mejdii este asmuţită opinia publică, şi numai contra 
acesteia. Pa 

Fără nici o îndoială, cine vrea să deschidă ochii şi să 
privească în spatele cortinei de minciuni, trebuie să re- 


SE hu 


3 inimaginabilă incapacitate sau complicitate— 
cunoască, ora Vox populi” le-a pus în mână cârma vii- 
torului. Occidentul îsi sapă solem ŞI CU suficienţă (OO E 

a”. Deviza este: “Totul pentru U. R. s.s.». 
Cum să nu râdă cu hohote Istoria? 
Dar după câți ani şi în ce circumstanţe, va fi înţeles 


râsul? 


Am amintit câteva momente_din istoria ultimilor 20 
de ani. şi acum 25 ani—când în Spania se producea o 
ciocnire de proporții transcendentale, între două sisteme 
de viată—, să nu uităm că “marile democratii” şi majo- 
ritătile numerice, au fost de partea roşiilor. 

Noi, colaboratorii acestei publicatii de exil, renunțând 
la modestie, ne mândrim că atunci, ca și acum, am apar- 
tinut “minorităţii supărătoare”. Aceleiaşi minorităţi care 
a dat pe MOTA şi MARIN, prezenti de pe atunci, cu sân- 
gele lor, în lupta pentru Cruce. 

Un pios şi smerit omagiu memoriei lor şi a tuturor 
celor ce, după ei, au căzut pentru aceleasi sfinte idealu- 
ri, pe câmpul de luptă sau în închisori. 


Madrid, 31 Decembrie 1961, 


— 118 — 


SA NE ADUCEM AMINTE 


de Fernando FLANDES 


„„“E admirabil să trăești pentru a servi un 
ideal; însă e sublim să mori în slujba aces- 
tui ideal».—7on Moța. 


tonat de culoare palidă, aruncându-se brutal asupra 

Indiei Portugheze şi-a părăsit ipocrita mască a pa- 

cifismului; în timp ce “căştile albastre» —soldaţi ca- 
tolici irlandezi şi soldaţi protestanți suedezi-ascultând 
ordinele acelei O. N. U— plagă biurocratică, asvârl ace- 
leaşi granade de mortier impotriva nevinovatelor femei 
albe cu ochi albaştrii sau congoleze cu braţe de abanos, 
comiţând cele mai surprinzătoare arbitrarietăţi în bene- 
ficiul tocmai al dușmanilor civilizaţiei occidentale pe 
care pretind că o reprezintă, noi leali faţă de noi inșaşi, 
vom reaminti o emoţionantă “efemeridă”, 

In ziua 13 a acestei luni Ianuarie se implinesc 25 de 
ani dela moartea în Majadahonda, a românilor Ion Moţa 
şi Vasile Marin, înrolați ca simpli legionari în compania 
21 din regimentul 6 al Legiunii. 

Ion Moţa care prin poziţia lui de naționalism intran- 
sigent a trebuit să părăsească ţara în 1923, luându-şi doc- 
toratul în drept la Universitatea din Grenoble prezenta 
ca teză “Siguranţa juridică în Societatea Naţiunilor”, de- 
monstrând cu argumente bine întemeiate, că în cadrul 
acelei Societăți a Naţiunilor-care s'a dovedit tot atât de 
inutilă cât se dovedeşte actuala organizație a Naţiunilor 
Unite, că nu există nici o siguranţă juridică. Adaugă Moţa 
cu multă dreptate că pentru realizarea unei păci dura- 
bile, era necesar apelul la principiile creştine. 

In 1933 a fost pe punctul de a fi asasinat în țară de 
insăşi poliţia ţării. “Dumnezeu mi-a salvat viaţa —co- 
menta el— pentru a putea s'o dedic altor scopuri mult 
mai mari.” 

In testamentul lui se întreba; se trage cu mitraliera 
în obrazul lui Christos. Se clatină fundamentul creştin 
al lumii. Putem sta nepăsători? 


|: timp ce rafinatul şi cinicul Pandit Nehru, levit bu- 


— 181 — 


.-- deasemenea: “dacă crucea se prăbuges. 

Jon Moţa a Spania, bazele ei vor tremura deaseries 
mânia și începând voiajul „câtre ţara noastră 

i în RO m în Spania care pentru noi nu este pă- 
pentru a dovedi credinţa, noastră în Christos 


şi în Europa”. osit în Spania alţi şase camarazi. Ultim 
Cu Moja loa rugăminți din partea lui, a fost Vasili 

sd Feasemeni doctor în drept, profet al propriului 

Ma destin, care spunea Generalului Cantacuzino care 


| însoțea grupul în voiajul către Spania: “mă înscriu pen- 


sicriu, iar depe front scria soţiei lui: apoi a j 
ru al isapelea: 5 notărire din disperare, ci ea e “Politica între alte lucruri esenţiale este arta de 
cid”. Marin considera că generaţia lui avea o datorie de a juca posibilitaţile în relaţie cu un ansamblu de 
onoare faţă de istorie: “acea de a nu rămâne indiferent circunstanțe reale, însă niciodată nu va merita 
în faţa aaololue a, Spice Einenca în această ţară consideraţie sau respect atitudinea capitulardă în 
: ii s - - z : Şt 250 . 4 

e podea AI aci acuma 25 de ani în plin atac ina- faţa minciunei şi a speculaţiei sistematice. 
mic sprijinit de tancuri Şi artilerie, un obus cade în tran- Nu e vorba de a rovoca situaţie definitive, ci mai 
şea avansată pe care o apărau Moţa şi Marin. Au murit degrabă să se aibă grije a nu fi depăşite limitele 
alături. Schijele eceleiaşi granate au sfârtecat carnea în care apărarea Occidentului ar mai fi încă 
amândorura. Sa împlinit destinul lor. Frăția spaniolo Sia mai fi încă po- 
română a fost pecetluită cu sânge de aleşi. Moţa şi Ma- : > 
rin s'au transformat în simbol pentru cei ce dorim o Eu- Pacea cu orice preţ e imorală tocmai prin acea 
ropă salate S. Ali ovicărei deo în desacord cu că e intrângerea prin dezertare dela datorie 
materialism capitalis u y i : 

Convoiul câte conducea spre ţara lor sicriile acoperite __In acest caz concret, ea înseamnă pacterea cu 
de flori şi lauri ale lui Moţa şi Marin, ajungând la punc- inamicul care nu renunţă la răsboi şi căruia i se 
tul de frontieră Irun, Generalul Cantacuzino mişcat pro- deschid noi poziţii fără rezintenţă.” 
fund de djăeăstoasa, şi Eco pecWIOaa despăriirg care i se i 
oferea, pronunţă câteva cuvinte: “nu plângem glorioșii 
noştri arie DIE îi onorăm şi Bale lor vor Fii FRANCISCO FRANCO 
în România salutul Spaniei care rămâne la postul de (Mesagiul de Anul Nou 1962.) 
onoare”. ă 


S'au ridicat barierele frontierei şi cortegiul funebru se 
in dpoăriează pe şoselele Franţei indiferente şi volte- 
riană. 

„Ajung în țară şi acolo în glasurile camarazilor din Gar- 
da de Fier răsună mai mişcătoare ca oricând versurile 
marșului legionar: 

Cei-ce-au căzut străpunşi de gloanţele dușmane. 

Păşesc cântând în rând cu cei ce au rămas... 


— 182 — 


L 


ANTIMACHIAVELISM LEGIONAR 
| de Faust BRADESCU 
| 


N această lume nesăbuită avidă de domi- 
nare, a existat un om care a înţeles nece- 
sitatea unei răsturnări complecte a con- 
cepţiei politice existente. CORNELIU 
ZELEA CODREANU nu urmărea consti- 
tuirea unei teorii universale. El avea în 
minte reorganizarea naţiunei române. 
Dar, prin modul de a vedea această re- 
facere a lumii româneşti, el elabora pre- 
cepte ce puteau sdruncina în profunzi- 
me concepțiile politice existente. Şi din 

punct de vedere al artei politice, C. 7. C. 
se plasa la antipodul concepției machiaveliene dominante 
în lume. 

Se poate spune, fără frică de greşeală, că Mişcarea Le- 
gionară întruchipează un adevărat umanism politic mo- 
dern. Asemănările cu epoca umanistă a secolului XV sunt 
isbitoare. Şi printre aceste asemănări, convingerea în 
eficacitatea educaţiei se desprinde ca o adevărată carac- 
teristică. Tendinţa umanistă, dând importanță individu- 
lui, aducea în circuitul evolutiv al epocei problema edu- 
cației acestui individ. Deacea, multe din operele marilor 
umanişti tratează această problemă ca unul din punctele 
esențiale ale Renașterii spirituale şi politice a epocei lor. 
Când ERASMUS scria “Institution d'un Prince chretien” 
en 1516, pentru educarea lui Carol V, el era convins că 
prin educația dată unui viitor împărat se puteau ame- 
liora relaţiile internaţionale şi îmbunătăţi relațiile uma- 
ne. Deoarece, această educaţie nu putea fi sprijinită de- 
cât pe o bază morală. Acelaş lucru se poate constata cu 
toate lucrările de acelaş gen scrise în sec. XV şi XVI pen- 
tru uzul diferiților prinți. 


— 181 — 


Du. MĂ SPERE e 7 DO 


„ore logică între concepţia umanistă și 
Iată deci apropiere 8 în sec. XV şi SVI a prinților, que les individus 


cea legionară: i 


E caţia — În La sont i : 
tz indivizilor unei comunități— educa. de moins en moins dispo= 


s6s ă se sacrifier” (97), 


în sec. Xe rată dealtfel nu numai ca 0 esență socială dar nici nu-şi dădea s 
ie consI- i : eama de adevă 
ti politică. 4 cazurile, termenul educație, are un sens Era mai mult decât o constaţare o Peipgare 1] enunţa. 
i omândoul, zurile, tea carte, a se LL UiVa, ea al orgului ce simte dar nu înela As aicătu instinctiv 
precis. DU rie de cunoştiinte: E vorba de sensul etic al costita ur pre Sp INCTili parea pie 
EaZatului, adică de posibilitatea de a distinge binele de CE a ani iai. târziu Căpitanal e i 
rău, de a aprecia în primul rând valorile morale în de- cepte legionare capabile să contrabalanesa ie La 
trimentul Celor materiale şi imediate. Astfel, -atât în epo- dință. Tot instinctiv simţea şi el de re teii 
mentul, £ș fă legionarismn, cuvântul educaţie este ricol, dar în loc de simplă constatare e vine marele pe- 
apărare. Om de gândire ș' ae acţiune lee pata de 
C.A. se pu- 


topi într'o sinteză valabilă cele două imi 
tea limita la deplânger 


aplicat pe a con 
i posibile. Le y i A ea unei si ii 
Seneca bU?:ă sau făcut multe abuzuri prin alimen- ju Ionas trebuiau desvoltate E ap pe i rani 
tarea voită a unei confuzii asupra sensului just al edu- E aia iti individului: culturale cizica e rade 
Ce ) , S a o armonie interioari : e, etc, 
el. > : : i n , 
Cap emsul burghez al cuvântului, educaţia a fost şi ră- atinge nici în democraţie, nici alone pe care n'o putea 
mâne extinderea instrucţiune! publice în toate păturile După teoria lui Machiavel, spune J a 
în cartea sa “Machiavelienii”: AMES BURNHAM, 


la ese comunist, educaţia însemnează îndoctrinarea 
| mselor în crezul colectivist sub o formă exclusivistă şi d 2 Ei TIePI50 cotat 
| dispreţuitoare de alte forme. entre eux pour accroitre IDE d'hommes luttent 
Pe când, în sensul legionar privileges” (98). ur puissance et leurs 
sul umanist— educaţia e un t 


—cel mai apropiat de sen- 


ot, un complex, o asimilare 
Această constata i 
re constitue o nouă şi i 
uă şi puternică difi 
e- 


de cunoştiinţe, de datorii Ace şi de MALOT morale. Edu- renţă înt 
caţia individului nu-i privită ca o simp operă de cul- ă între spiritul machiavelic şi spiri i 
fură (sens burghez) Și nici ca o îndoctrinare partidară concepţia lui Machiavel zici, a Ea i on legionar. In 
i0ins comunist), Pentmi Mișcarea Legionară, individul massa, suferindă a poporului. In primul e interes pentru 
este entitatea supremă şi deci educaţia lui trebue să îm- orța “principelui” și-apoi mărirea pri ace ini ece sat 
brăţișeze totalitatea posibilităţilor acestei entităţi. ce constituesc fundamentul întregului « egiilor, elemente 
Beni zu copii a îs (aduci şi-au regretat aceas- a i eşafodaj machia- 
tz tendința fatală a democra iei. Criza epocei noastre îşi In fond, deşi Machi it q 
are înfipte rădăcinile în mijlocul secolului XIX. Incă plină Renaştere, lee sara în epoca umanistă, în 
înainte de primul răsboi mondial câteva inteligenţe clar- nimic din elanul de descătuşare Encepue nu reflectează 
văzătoare ea uecau lipsa de idealism a mediului bur- suflul de deşteptare spirituală spe an dr dalti nimic din 
ghez, rezultat al unei evoluții şi-a unei educații defec- elementul respectabil e Drincipele a Ața Pentru el, 
ee a pen [UAL 9pop „CHARMONT, scria cu pri- pl orice nelegiuiri, ale cărui Rei pa pot 
= ală a timpului său: e apăr d, ere iale artar Ss un 
. p ă oblă a eee pentru toţi indivizii ce se găsesc sub 


Individul luat aparte sau grupurile umane în totalita- 


Assurement cette crise es 2) i tea lor pentru a e f : ţ 
3 ... en p 
fi = 
« Ţ artie TOvVO ] ., 


qute par la diminution d'idâalisme, par le fait 


— 188 — — 189 — 


" 


= saarobească tot ce poate cunsti- 

ligaţi să lupte, Si „renţă. Cu 0 astfel de mentali- 

i “spera într'o îmbunătăţire a relaţiilor 

tate se poate dice îupta de dominare Şi nimbul ire ADE 

sociale său pol! te aduce decât ură, invidie, dorinţă de 

vilegiilor, nu nos de distrugere a celor ce pot părea mai 
je constitui o concurență reală, 


ză orţei ŞI 
mai e preamărirea «jurământul gradelor tegtonare”, în 


Tipic în ile Ca civică a Mişcarii şi toată mo- 
piră, 


: i stă la temelie. 
rala Bitgclua te ie producem în întregime: 


«1) să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftel 
e î ățire materială. i 
E cai o viaţă aspră şi severă cu alun- 

i şi îmbuibării. si 

e taie orice încercare a exploatărij 
i de către om. “ 
omule a jertfim permanent pentru țară. 

5), Să apărăm mişcarea legionară cu toată 
puterea noastră împotriva a tot ce ar putea so 
ducă pe căi de compromisuri sau compromitere, 
sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă mă- 
car înalta linie morală” (29). 


a+ă diferența de spirit între cele două concepţii poli- 
Fei: CE pipi exprimă pur şi simplu felul cu- 
rent de a înțelege politica, în care, în loc de evoluţie 
spre un mai bine, spre un mai uman, ne isbim de voinţa 
contrară a reuşitei prin orice mijloace ca singură reali- 
late politico-socială. Cine vrea să învingă, trebue să fit 
mai nemilos, mai subtil, mai diabolic decât adversarul 
politic eventual. Dacă există o morală machiaveliană, ea 
e cu totul contrară celei cunoscute de noi Și acceptată 
de majoritatea indivizilor. Bazată pe principiul forței ea 
duce la primatul materiei şi al realităţilor pur materiale. 
Nu-i oare o îndepărtare fatală dela finalitatea genu- 
Jui uman? 
In loc de înălțare şi efort spre armonie, concepţia Mâ- 
chiaveliană distruge în om singura energie ce-l putea 


— 190. — 


LE Machiavelism 
toate guvernele lumii timp de patru ri setate 


cepţiei machiavelice. 

In timp ce Mişcarea Le 
timpurilor moderne —conse 
rue de concepte machiaveli 
tuale tradiționale și încear 


gionară, depăşind tendinţele 
cințe ale unei aplicări conti- 
ce— răstoarnă bazele concep- 
i le $ că să schimbe miezul proble- 
mei. De unde până la ea omul era împins —prin educa- 
ţie şi exemplu-— spre idolatrizarea forței şi apărarea pri- 
vilegiilor de castă, de familie, de partid sau de sindicat, 
cu ea şi prin ea omul întrevede alte orizonturi atât so- 
ciale cât şi politice. 

Considerându-se trista situaţie a Italiei din epoca Re- 
naşterii, efortul doctrinar al lui Machiavel ne apare în- 
tradevăr legitim pentru epocă. Confuzia şi injustiția for- 
mau trăsăturile caracteristice ale vieții politice. Machia- 


vel, amestecat în toate problemele mari ale poporului 
italian: 


“avait vu de grandes puissances se liguer en- 
tre elles pour d€truire les petites; il avait vu, par 
des exemples concrets, le succes couronner la 
mauvaise foi et la violation des traites. [1 est 
donc naturel que son principal dessein ait 6t€ de 
trouver quelque formule capable de restituer un 
sentiment de s6curite et de retablir une condi- 
tion qui assurerait au moins les exigences 6l6- 
mentaires de l'ordre public” (30). 


Spiritul machiavelian exista deja în lumea politică. 
Machiavel n'a făcut decât să-l transcrie în formule pre- 
cise de comportament. Interpret al unei stări de fapt, el 
n'a reușit să depăşească mentalitatea timpurilor lui. In 
locul unei puternice reacţiuni împotriva sistemului de 
violenţă şi imoralitate ce domnea, fapt ce-ar fi consti- 
tuit o atitudine mai logică șin acelaş timp angrenată pe 
linia de evoluţie a omenirei, Machiavel s'a lăsat dominat 
de aureola ce însoţeşte totdeauna manifestările de forţă. 


— 191 — 


E iocnirile permanente de forţe: 
aa întrezărit-o nina dreptate prin faptul de a 
E o a impune. Exact învățătura 
“la raison du plus fort est tou- 


stiți E 
usi batorul rea 
avea această forţă, za 
fabulei lui La Fontaine: 
jgâr I ea oziţie, Machiavel elimina definitiv orice 

Prin această Pali. Baza mentalităţii politice se vedea 
ameliorare Rea ambiţii, interese sau dorinţi, lipsite de 
redusă la câ tior. Principiile morale sau civice, fără de 
oale Su Ie Duci decât un amalgam de forţe oarbe, 
care o e ct desconsiderate de. Machiavel sub simplul 
sunt comp ei ce căuta în politică, unde faptele palpabile 
e ra cauze şi scopuri în acelaş timp. Astfel: 


i i t probants 
- Machiavel, quand les faits son Ţ i 
les îi acipea doivent âtre mis au rebut” (31). 


i i ă nu poate fi de acord cu această 

e: Ace a psincipii orale, viaţa publică, ca şi cea 

sceiali devine anarhică, animalică. In loc de evoluţie și 

E eNlocăte de concepţii, ne vom găsi într'o lentă dida 

sură decădere. Fapt de altfel confirmat e odaia 

epocei noastre în politica internaţională. Nimic mai jus 
decât afirmaţia lui DIDIER DE ROUSSIL 3 


îom00iteufea să 

“Nier Vobjectivite des valeurs morales repr 
eee apăra la dechâance du monde moral co- 
rrespondant” (32). 


5 et eta ă 
Deaceea, un Stat trebue să ţină seamă în permanent 
de aceste principii, indiferent de_ conjunctura Peltio Ma 
care se găseşte. Prin respectul arătat faţă de aceste prin 
cipii, el se plasează pe linia ascendentă a sociejăle i) nu 
prin adoptarea simplistă a principiilor machiave i 
Forța militară e o necesitate în viața politică a ta 
ţii noastre plină încă de tarele unei mentalități întâr- 
ziate. Statul are nevoie să fie pregătit pentru orice even- 

tualitate. Apărarea e un drept natural. Deaceea: 


“Si un Etat faible est entoure et menace par 
des ennemis machiavâliens, il doit s'efforcer â 


— 192 — 


p. 


| 


tout prix d'accroitre s 


; a force ză 
si ses vertus morales* (33), physique, mais aus 


Iată deci, spus de Jacques MARIT I i 
bănuit de legionarism, adevăratul ee Sea it Do Să 
tre ca societate umană. 


ce distrug totul, plante 
puhoi “organizat”. 

Tot JACQUES MARITAIN, în 
pie în mod surprinzător de ce 
mând că: 


lucrarea citată, se apro- 
oncepția legionară afir- 


+... si cette antinomie (la mortelle division crece 
entre Lethique et la politique), qui a €t€ le fleau 
de L'histoire moderne, doit &tre surmontee en pra- 
tique et non seulement en theorie, ce sera seule- 
ment ă condition qu'une sorte de revolution se 
produise dans notre conscience” (34). 


Zece ani înaintea lui J. Maritain, CORNELIU ZELEA 
CODREANU precizase în “Pentru Legionari” principiile 
fundamentale de regenerare ale neamului românesc şi 
ale umanităţii. Nu era oare vorba de acest fel de “revo- 
luție în conştiinţa noastră” când Căpitanul scria: 


“Vom creea un mediu sufletesc, un mediu mo- 
ral în care să ne nască şi din care să se hrăneas- 
că şi să crească omul nou. 

Mediul acesta trebue izolat de restul lumii prin 
întărituri sufleteşti cât mai înalte. 'Trebue apă- 
rat de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, 
corupției, desfrâului şi tuturor patimilor, care 
înmormântează națiunile și ucid indivizii” (35). 


Exemplele sunt infinite în literatura legionară. Tot ast- 
fe! se exprima și ERNEST BERNEA: 


“Legiunea este o grupare revoluţionară pentru- 
că merge în inima lucrurilor şi preface din teme- 


— 193 — 


| 
| 
| 


imbă numai formele, numai aşeza- 
a Ba i SE pa însăşi firea omului...” (36), 
mintele, | | 
i ie, o precizează Capitanul 
ru, aceeaşi concepț RE 
pp ASelela riiea şefului de cuib, punc 


aţiunea înoită presupune o 

AC, SIE piata o mare revoluţie sufle- 

ie oporului întreg, adică o împotrivire a 

(irecției Ibirituale de astăzi, şi O ofensivă cate- 
are, în contra acestei direcţii” (37). 


ă n profunzime stă toată mă- 
ca gate MI E Age a diferență de concepție 
D MISe ir legionarism şi machiavelism. Nu-i vorba 
ă E i fotență de stil, ci de una conceptuală. In 
de o simp chiavelismul exaltă domnia forței, a a ci 
e ci sjiloi în scopul pur material de a atinge o țintă, 
egioa a IE [ca apel la sentimentul dragostei, înţele- 
e e ărului în scopul de a împinge ainu Ga spI 
eturrile Superioare ale perfecțiunei. Acolo Sr pa 2 a 
E e orice relaţie între politică şi etică, cela i Eto 
iază să stabilească o relaţie strânsă şi binefăc ş 
Acolo unde: 


« iavel n'admet ă la politique, science de 
la A mita des Societes, art de la Gori si6i 10 
des hommes, et â la morale, discipline metap IA 
sigque du bien et du mal, qui lui est politiguemen 
indifferente, d'autres frontieres Comune dU 
celles sans fixite de Vutilite et de Linterât bien 
entendus” (38). 


Mișcarea Legionară impune omului —deci şi conducă- 
torilor de popoare— “legea onoarei”: 


A : iai _Lup- 
“Mergi numai pe căile indicate de onoare. Lu] 
tă şi au fi niciodată mişel. Lasă pentru alții căile 
infamiei. Decât să învingi printr'o infamie, mai 

bine să cazi luptând pe drumul onoarei” (39). 


Diferenţa enormă ce se manifestă între concepția că 
chiaveliană și cea legionară constitue în atmosfera sec 


— 194 — 


anomalie conceptuală, vor stri a fi :p see let IA 
de virusul materialismului ist în puozotii politici Beliș 


: , e Căpitan!... 
în elanul ei pasionat, constată col egtaga a ORE WEIL, 


Urmărind aceaşi linie de gândire şi impresionat de ace- 
leași simptome ale epocei noastre, FRANCOIS MAURIAC 
merge mai departe şi precizează pe linia desvoltată în 
acest studiu: 


“Dans ce monde de meurtriers, ladversaire de 
Machiavel nest-il pas vou€ au destin du gibier 
N'a-t-il pas une vocation de victime?” (41). 


Cu siguranță că în lumea Ci 


lui Fr. Mauriac e plină de adevâr istoric. Omul politic ce 


vrea să combată sensul machiavelic al tendinţelor poli- 
tice printr'o strânsă aplicare d incinii eti ră aa 


ocei noastre, întrebarea 


“Le resultat pratique de l'enseignement de Ma- 
chiavel a 6te pour la conscience moderne une 
scission profonde, une irremâdiable separation 
entre la politique et la morale” (42). 


Şi ceeace-i mult mai îngrozitor şi semnificativ: 


— 195 — 


„roca ea RSOTRRE OO 


3 'homme (de Machiavel) est 
sa Rola za son empirisme brutal lui 
puremen e de Dieu dans homme: cette ob- 
cache limMat€ “+ racine mâtaphysique de toute 

5 uissance et de tout totalitaris- 


ât să ă ă convin- 

i nu fac decât să întăreasc 
Toate a aie încercare de opoziţie în faţa d 
gerea mul elian e o simplă pozitie sentimentală, afectivă, 
ini roca sens politic şi definitiv supusă înfrângerilor în 


viaţa politică i 
ate za influență a concepţiei machiaveliene, 
ce se bazează pe instinc , 
ternic implantat în 
iucii eseu ce nu Ac, da 
aţiunilor ce 3 a Pee aaa 
Ale a EU nu vede de aceeaşi manieră ae 
indivizilor şi naţiunilor. Pentru legionarism_ sen men e 
şi etica sunt elemente esenţiale, sunt forţe pe care, pr a 
tro educaţie adecuată le putem SuSE și în DOȘIURI 
sau suporturi politice. Educaţia, IL educa E pe 
plul, constituesc arma cea mai puternică împo i i 
dinţelor machiaveliene. Sentimentul şi etica sun poa e 
elemente stranii pentru desvoltarea şi ar tea re a- 
ţiilor politice, dar nu-s mai puţin importante decât forţa 
şi imoralitatea. £ 
Mişcarea Legionară pleacă dela convingerea că 5eopIla 
națiunei în politica exterioară nu-i distrugerea celorlal- 
te naţiuni, cucerirea, umilirea sau exploatarea lor. Im- 
perialismul şi colonialismul i-au fost străine 04 tun 
Mişcare idealistă, consideră armonia politică sau social 
tot atât de esenţială ca şi armonia interioară individua- 
lă. Naţiunile merg în mod obligatoriu spre o mai mare 
perfecţiune tehnică şi o mai mare înţelegere spirituală. 
Deci, nu cucerirea de teriţorii sau de privilegii formează 
substratul omenirei, ci înălţarea pe scara unei civilizaţii 
progresive şi generale. Or, nu ura, tirania, welenia, forța, 
materialismul, vor fi capabile să conducă națiunile pe ca- 
lea ce le e proprie, ci idealismul, etica şi sentimentul, ele- 


=— 196 — 


mente specifice sufletului, in justifi i 
marea lui MARC DUCONSEII.: gabi tilicată fe aci 


» 


prima vedere incapabile de orice acţiune se 
Pentrucă în ele se reflectează Substanţa cea mai pură a 
vieţii, substanţa, ce depăşeşte materia corporală şi ten- 
dințele legate de această materie; pentrucă aceste ele- 
mente întruchipează scopul final al existenţei, indiferent 
de turburările provocate periodic de elementele negative 
cc încearcă să domine mentalitatea curentă. 

Legionarismul e o forţă nouă, idealistă în sensul pur 
21 cuvântului, ce caută să creeze o nouă mentalitate opu- 
să negativismului machiavelic. Legionarismul ştie că lup- 
ta lui e cruntă şi că va fi mereu ameninţată de forţele 
negative contra cărora sa ridicat într'un elan eroic şi 
conştient. Ştie însă, tot atât de bine că nici o forţă în 
lume nu poate rezista, nu poate învinge, fără un ideal. 
Chiar şi machiavelismul şi-a format unul (0 noţiune de 
ideal) în numele căreia să-şi poată scuza activitatea ne- 
fastă. Noţiunea de ideal e indisolubil legată de persoana 
umană şi de tot ce gândește ea: 


“On ne peut se diriger que vers un ideal L'ideal 
est tout aussi irr€alisable que le râve, mais, ă la 
difference du râve, il a rapport â la râalite, il per- 
met, ă titre de limite, de ranger des situations 
ou râelles ou r€alisables dans Porăre de la moin- 
dre ă la plus haute valeur” (45). 


Pentru Machiavel, poporul nu-i decât o bandă de pioni 
inconştienţi pe masa de şah a ambițiilor princiare. Prin- 
cipele trebue să se sprijine pe el, deoarece poporul e mai 
fidel şi mai docil decât nobilii şi mai uşor de condus: 


— 197 — 


aaa SR RE 


isque le peuple ne demande rien que de 

&,., puls peup 

nretieipoint opprime (46) 

Mai mult chiar, spune Machiavel: ! 
« ince sage doit done se ponduire il ma- 
are. be dans tous les temps et dans cui es les 

o Aa e ses sujets aient besoin de lui: ain- 


si ils lui seront toujours fideles” (47). 


Machiavel nu e departe de pă- 


Prin această, concepţie, 0 ani înaintea lui, susținea că: 


rerea lui LAO-TZE ce, 2.10 


u i litigue des sages consiste-t -elle â 
vider les caarita des hommes et ă serapiir Leuite 
entres, ă affaiblir leur initiative et ă foz, ifier 
ir os. Leur soin constant, est de tenir les peu- 
ples dans Vienorance et Vapathie” (48). 


uală a lumii ce aplică ideile poli- 

i â indivi întrun r0- 
i iaveliene, transformând individul 1 
Et aia SL şi nici n'are dreptul să afle ceeace gân- 
deşte şi urmareşte cel ce conduce. Exact ca în cap. XVIII 
din “Principe”: 


«tous les hommes ont la libert€ de voir, 
mais que tres peu ont celle de toucher: que cha- 
cun voit ce que la Prince paraiît &tre, mais que 
presque personne ne connaît ce quil est en 
effet.” 


Din cauza acestei duplicităţi de atitudine, ridicată la 
rang de normă politică esențială, s'a putut susține că: 


şi nici de concepția act 


«... aici e adevărata originalitate a lui Machia- 
vel: totul se rezumă în această convingere că 
guvernarea este o artă independentă într'o lume 
imperfectă” (49). 


Legionarismul este de acord cu imperfecţiunea lumii 


în care trăim şi că, în consecinţă, guvernarea este o artă 
foarte delicată. Divergenţa de păreri isbucneşte în clipa 


— 198 — 


site de calităţile ce pot înălţ 
tatea unui guvern. 


Legionarismul este o interpretare o 
deosebire de concepţia lui Machiave 


3 care, E Use le ca- 

j de a nta are. Stratificate în spi- 
ritul individului din cauze multiple și diferite, ele rit 
iz, i ăm cauzele prin mijloace 

adecuate. Pesimismul lui Machiavel neagă drie posibili 
tate de evoluţie şi progres. Așa cum precizează LUIGI 


“Manca nella dottrina del Machiavelli Lidea di 
progresso e di sviluppo pereche, messosi a con- 
templare la storia come un bel quadro giă finito 
e reale in se stesso, non poteva concepirla come 
un eterno prodotto dello spirito umano” (50). 


Pe când legionarismul vede în om materia nobilă şi ex- 
cepțională, pe care o poţi transforma, pe care o poţi îm- 
pinge spre rău, dar tot aşa de ușor spre bine, prin mijlo- 
cirea căreia o societate se poate înnălţa sau prăbuși. să 
nu se uite însă, adevăratul înţeles al acestor cuvinte: e 
vorba de înalțarea sau prăbuşirea spirituală, singura care 
poate avea un sens profund, istoric şi social, depăşină 
elementele economice, tehnice sau militare. Deaceea, le- 
gionarismul e optimist. El crede în ridicarea omului spi- 
ritual şi prin el a societăţii. Acest optimism se bazează pe 
un incontestabil: nici o ameliorare pur materială n'a reu- 
şit să producă o înălţare spirituală, pe când cea mai neîn- 
semnată îmbunătățire în domeniul spiritual al omului a 
atras după sine o schimbare spre bine în mentalitatea 
şi comportamentul individului, schimbare ce la rândul 
ei a adus o ameliorare materială în mijlocul societății. 
Deaceea, părerea lui DIDIER DE ROUSSILLON este mai 
mult decât o figură de stil, când spune: 


— 1199 — 


13 


pa homme la 
ire d'eliminer de : 
“11 est netetout perfectionnement,technigue 
oyance qu e un perfe NEM EnU E 
Ri; “materiel Satra ese ordres de Lactivite hu 
xallele da 
maine” (51). 


ul, cu mult timp înainte, pico CR 
pitan! 


j ă salvare. "n potenţele lui latente, în 
singură sal şin PRO: i are şi mumdi el 
ă : ă dela convinge- 
le poate desvolta. egionaristaul nu jpicac e SA co e a 
E, că individul E det E iar “nimic nu le poate trans- 


așa cum sunt Și Că. i; ici opri din calea lor deja trasa- 


; ă iavel cerea omului să fie mai 
Prin simplul Ie nai rău decât altul (dacă ATI 
viclean, mal AA 4 de frunte în societate şi să-l menţi- 
să culeg dă în plus că legionarismul e Aici 2Epi tă 
nă, avem 0 că omul e perfectibil. Deoarece, Sta Se 
Sa Cl cesti om să devină “mai” în cane LEE seu 
poate ate et nu i se poate nega acelaş drep şi A Eu 
A Petitate în celălalt sens. Dacă un însa ii Sic a 
i o) ? * a 
Vi ERiTU Su tr Menat corecte, Ema uman”, “mai în- 
ător»... 
pene cc doctrinele pornesc dela Elea une CI e RA 
câtă diferenţă între ele! Omul machiavelian , mbiţii 
tot ce are el de abject şi de camal. EAsIunu Și sapă 
oi pi trane, Sal ion nat i cui opgeur și 
şi să-i încânte orizon Si Air Pa 
i „e omul ce nu vrea să evolueze, e îr III 
ar “năaţe, Nimic nu-l răscumpără în gina pa) poz 
litice, nici chiar atingerea scopului, deoarece FIICĂ 
bare în mai bine pentru comunitate nu are loc. EIN 
Toate aprecierile lui Machiavel despre om Dleacăug 8 
convingerea că indivizii sunt totdeauna Er A 
schimbă în decursul vremii. Constatare practică, Azi 
pe istorie, corespunde fărămdoială unei realități sociale. 


— 200 — 


Așa au fost oamenii în trecuţ şi a i 
i şa erau în vremea lui 
Machiavel. Am putea s une că iar în zi 
aer draera p aşa sunt chiar în zilele 
Ceeace 
considerat datele exist 


] „de a vedea, impresia —dacă 
HU Convingerea—— că numai printr'o atitudine violentă 
amorală, se capătă “un loc su . 

Tot pesimismul lui Machiavel porneşte dela neîncre- 
derea pe care o are în oameni, şi dela convingerea că nu 
mal e nimic de făcut pentru a schimba situaţia. Cum 
spune un autor german: 


“A condenacăo dos homens € sempre predomi- 
nante, inexorâvel, subjugando as idâias. Cada 
pensamento revela o pessimismo; em cada pala- 
vra sGbre politica reponta o desprâzo dos ho- 
mens” (52). 


se E 
După cum în epoca Rena 


importantă descoperire a f 
tru de interes şi atracţie, 


Şterii putem spune că cea mai 
ost omul, care devine un cen- 


3 C tot așa legionarismul pune ac- 
centul pe această entitate superioară, voind să stabileas- 


că şi să confirme prin aceasta care este adevăratul ele- 
ment al vieţii şi-al organismelor politice. 

Omul Renaşterii se detașează de învăluitoarea atmos- 
îeră medievală printr'o brutală manifestare de instincte 
primare. Contrastul este isbitor între supusul om al Evu- 
lui Mediu şi arogantul “condottieri” al Renaşterii. Ins- 
tinctele cele mai josnice domină lupta între aceşti indi- 
vizi deslănțuiţi, pe cari nici o regulă superioară, nici o 
autoritate organizată nu-i poate stăpâni sau cel puţin 
struna în elanul lor de afirmare politică. Machiavel, im- 
presionat de această stare de lucruri, nu vedea o altă 
posibilitate pentru conducătorii de State decât o fortifi- 


care a instinctelor, o exagerare a acestor tare ancestrale, 
deoarece: 


— 201 — 


ndividuo €& sempre 

- to individ SL: 

i: aci n quan originale, e 
pu inotul Oaie ma zii pici eiizenla delr'- 
ismo, 0pâcă uin E. 

CEO aice malizia dice be fa ncora op E 

ando (! Ă ini, che no c J 
uor10, d ji altri VOR: “e libidine di po- 


i te 
ai nână în zilele noastre aceste 
terii şi până 10 făcut decât să 
Din epocă E at ale individului n la şi politică 
caraciorisăce Les învenineze aince seraj sa gândit la po- 
se dev rilor. Dece? pentrucă SEE cre uman. Toţi au 
3 uite nei sformări instincte. In loc 
EbIieti e rr maximur, aceste, jnsţe da rang de 
căutat, = fost glori ei Pepi Pa a 
te au esenţiale de 
de a fi combătu ate în reguli eseny & 
i transform ; ăsnit să atace struc 
axiome politice, de stat n'a îndrăsni A ! 
uriarr aeiB ei educaţii greşite. 
puxtainenie N: mului, produs al un tărit vechea 
tura coruptă a O opriul său exemplu a în ăr Cea 
Din contră, prin prop ţ, deşi nici o clipă n'a încet: E 
Braa dei compor e lâneă imoralitatea, egoismul, şirete 
conda! 


: E pc 
nia, perfidia, întrebuințate în raporturile politice şi 


Srot A A CODREANU a avut rețele e 
d CL ŞI a dat seama de gravitatea spala loo pol ie, 
Se şi i tea s'o i 

i i 'n acelaș timp pu aci oz 
A E ser “seca oricare alt om politic român, â 
ad “In done pas de fonction sociale plus gra- 
ve rea et i demande un ie plus pL0a 
fond du devoir, que celle de semeur di 


le sol social” (54). 


i fără nici i ior, el a 

'o lume coruptă şi fără nici un. ideal superior, a 

ie legile Se ae Maveende El s'a ridicat dr peL ri 
rădăcinatelor precepierea constituiau elemente 

ent social şi politic. i ERA E 

DE e AU i Hiescoperea din nou omul, ei i: feEA 

chidea noi prespective. Prin aplicarea hipertro e 

instinctelor primare, omul pierdea contactul cu re Esi 

tea spirituală, cu linia de evoluţie sufletească a spe ei 

Omul se descompunea. Din simplu animal devenea fiară. 


— 202 — 


Căpitanul, din primele timpuri, n'a privit individul ca 
o entitate de voință, a cărei importanţă creşte în măsura 
realizărilor, indiferent de mijloacele întrebuințate. 

“Noi plecăm dela ideea de om - 
a Male ca valoare mo 


“Această supremă deta şare de material şi 


această spiritualizare o va simţi legionarul nu- 
mai în urma desăvârşirei, în urma realizării ope- 
rei. Legionarii, se ridică dincolo de vieaţa de toa- 
te zilele, de vieaţa fizică a fiecăruia dintre noi. 
Forma această, nu de asceză care este ceva im- 
pus in vederea unui scop pe care îl urmăreşti, 
poate sublim, dar această conştiinţa la care 
ajungi printr'o depăşire a ta de tine însuți, 
aceasta poate constitui cheia de boltă a legiona- 
rului de mâine” (56). 


Sub influenţa binef 
nou spirit civic se 
deoarece: 


ăcătoare a preceptelor legionare un 
cristaliza în societatea românească, 


“Avoir Lesprit civique, c'est tenir compte, dans 
la pens6e comme dans action, autant et plus 
de linterât gâneral que du sien propre» (57). 


Omul, simplu individ sau conducător, nu se mai putea 
realiza printr'o simplă atitudine de oportunism, prin ma- 
nevre oculte sau de forţă, ci printr'o reintegrare pe linia 
de conduită a demnităţii şi onoarei. Nesfârşita gamă de 
forme dubioase şi meschine de parvenire, ce stricaseră 
complect mentalitatea omenirei, se vedeau în sfârșit com- 
bătute direct, pe tărâmul cel mai contaminat de nefas- 
ta-i influenţă: domeniul politic. 


— 203 — 


i aces- 
i lui a fost plasarea 

sa op iv pe planul exte- 

tei lupte pentru, i sociale, ci în interiorul Coe Ă 
rior al QrRâDIzAl EI a înţeles ca E o apasă 
Taseau sue schimbări. Adevăzatele, ES voliți La RUGA de 
îm în sirirunani fiinţei. Gtisiion i i plasarea în frun- 
re a ea schele iti tuslon e e ş i zasie RA LECA 

T IT P . o ; 

ia istraţiei Ai ei sihologii. Deaceea, formele de 


ă fie când leu când Me i, 
tea mai U 
imi ntru a le pute 
ă mulțimilor pe A E 
he oaze Nae căi ceeace interesează 


«... prenăre le pouvoir et... le conserver” (58). 


sau: a 00 
« tout homme sera bon, pourvu qu'il reus 
sisse...” (59). 


pi ca 
CORNELIU ZELEA CODREANU opune 0 poziție cu 
tul contrară: 


: > az A 
“Legionarul când intră în Legiune a zis: “Pen 
tru mine, nu vreau nimic” (60). 


sau: 3 ir 
“Statul nou reglate La Pine at PA iei 
indispensabil, un tip U Ă . 
a alert cu păcate vechi nu se poate con 
cepe” (61). 
tot aşa: 


i să învieze toate 
In acest om nou, vor trebui să 
virtuțile sufletului omenesc... In acest, oa nou 
vor trebui ucise toate efectele şi toate porn 
spre rău” (62). 


Deaceea, putem spune că anti-machiavelismul SELO 
nu-i o simplă formulă circumstanţială, ci un ade 


— 204 — 


5 , 1 la fo cea mai superioară şi 
mai greu de atins a spiritului ome 

Unul dădea forţei o bază oarecum doctrinară, pe când 
celălalt răsturna premizele, chemând individul la o luptă 
avicele instincte de do- 


“La politica non € tutta la vita dello spirito 
umano, ma soltanto un momento di esso: Iener- 
gico politicismo puro del Machiavelli vale indub- 
biamente a, redimere l'uomo dalla sua effemina- 
tezza, ma esso non esaurisce i problemi dell-uo- 
mo, e anzi nel tentativo inganuevole di volerli ri- 
solvere tutti sub specie utilitatis, corrompe la 
giessăa iri —Pprincipe della nueva religio- 
ne” = 


Dacă voința machiaveliană era î 
rior în scopul bine determ 
mare influenţă politică 
lă “imperialismului” 
tă către interiorul 
transformare  spiritu 
manieră de a gândi 
această ideie o vom 
gionară: 


ntreptată către exte- 
inat de a dobândi o cât mai 
şi de a menţine o stare favorabi- 
personal, voința legionară e dirija- 
sufletului întrun efort suprem de 
ală, capabilă de a provoca o nouă 
politica. Premiză a doctrinei noastre 
găsi în orice gând sau acţiune le- 


“Legionarul este omul care își trăeşte viaţa 
către înlăuntrul său, în opoziţie cu “civilizaţii” 
predicatori ai materialismului istoric, care trăese 
către afară” (64). 


— 205 — 


i i i este un om ce caută să do- 
Omul machiavelian,e77, 4! SAE 7. pace, fie E iai 
mine şi să se "Obnul legionar caută ŞI. Sa sue impună, 
* min mijloace demne de un indivi e onoare. 
dat num ovi ile doctrinei lui Machiavel sunt azi aşa 
erile o reconciliere nu e posibilă între ea 
i ina legionară. Din nefericire, machiavelienii şi 
SRSC fun extrem de numeroși în epoca noas- 
ză acblee ii şi încăpăţânaţi, convinşi de SUD DIOR LA 
i iei atitudini ce nu depinde decât de forța brută. 
Dar nu trebue o clipa uitat că: 


e rnării nu se poate întemeia, cum cre- 
E a aveai numai pe calcul, ci ea cere o 
adâncă înţelegere a sufletului omenesc, un acord 

erfect de simţire între conducător şi mulţime, 
A ulţimea nu e nici bună, nici rea, conducătorul 
o poate face bună, dacă el însuşi este într'ade- 
văr bun. El o poate face capabilă de orice jertfă 
pentru apărarea patriei, a credinţei, a moralei, 
pentru înfăptuirea unei culturi înalte, dacă e] 
însuși e însufleţit de acest spirit de jertfă” (65). 


iţi iscării Legionare cu doctrina ei spiritualistă 
a nivenică : constituit un semn binefăcator 
pentru timpurile noastre. Era afirmarea unei poziţii spi- 
ritualiste în mijlocul unui materialism fără margini ce 
se manifesta în toate straturile sociale. Era semnul vi- 
zibil al conştiinţei universale în luptă cu instinctele pri- 
mare ale individului. Nimic mai îmbucurător pentru noi 
decât tendința actuală a gânditorilor politici străini spre 
ideile fundamentale ale Mişcării Legionare. Astfel, LEAR- 
NED HARD, care la sfârţitul unei lucrări plină de con- 
secinţe (Lesprit de libert6) ajunge să spună 25 de ani 
după Căpitan că: 


z „.„Vart de gouverner trouve Pobjet de son 6tu- 
de dans lâme humaine” (66). 


E ca un balsam binefăcător, cu atât mai dulce cu cât 


vine dela unul ce ţi-a fost dușman și te-a atacat tot- 
deauna... 


— 206 -— 


p 


—care astă- 
Popoarelor— 


am fost primii a-i înțelege chemarea şi a ob legionarii, 


ema -i sacrifica pri- 
ficiile consimţite cu atata 


ştină. Crescuţi în spiritul 


, ţii, ] u să apere legile ce carac- 
terizau noua tendinţă, chiar dacă această i 
proporțţionată şi chiar dacă ar eee Aa 


27) 
28) 
29) 
30) 
31) 
32) 
33) 
34) 
35) 
36) 
37) 


38) 


fi fost inutilă. Numai ast- 
doctrina anti-machiaveli- 
acest protest al sacrificiu- 
apărarea drepturilor şi li- 


= Izei La renaissance du droit naturel, 


JAMES BURNHAM. Les Machiaveliens i 
Calmann-Levy, 1949. ia pe aan 
CORNELIU ZELEA CODREANU: Căarticica şefului 
de cuib, p. 181, col. “Omul nou”, 1952, Ediţie de exil 
MYRON P. GILMORE: Op. cit, p. 169. 

JAMES BURNHAM: Op. cit., p. 52. 

DIDIER DE ROUSSILLON: întroduction d la poli- 
tique, p. 23, Suisse, Portes de France, 1946. 
JACQUES MARITAIN: Op. cit., p. 187-88. 
JACQUES MARITAIN: Op. cit., p. 201. 
CORNELIU ZELEA CODREANU: Pentru Legionari, 
p. 287, idem. 

ERNEST BERNEA: Stil legionar, p. 16, Col. “Omul 
nou”, 1953, Ediţie de exil. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Cărticica șefului de 
cuib, p. 88, idem. 

MARC DUCONSEIL: Machiavel et Montesquieu, pa- 
gina 19, Paris, Denoel, 1943, coî. Perspectives. 


— 201 — 


CORNELIU ZELEA CODREANU: Cărticica șefului de 
i m. ; ; 

cuib, 2 VEI: Oppression et liberte, p. 192, Paris, 
Galimard, ed. 9, 1995, coll. ESpoir. i : 
FOREZ (pseud. de FR. MAURIAC): Le cahier noir, 
46-41, Paris, Editions de Minuit, 1943. 

PD CQUES MARITAIN: Op. cit» P- 15- 

JACQUES MARITAIN: OP. cit., p. 155-56. 

MARC DUCONSEIL: Op. cit., p. 33-34. 

SIMONE WEIL: Op. cit., p. 113. 

MACHIAVEL: Op. cit. P- 38. 

MAGHIAVEL: Op. cit., p. 40. ez) seta 
LAO-TZE: 3-B (cite par Garnier: L'esprit du Tao, 
p. 144, Paris, Flammarion, 1957). . : 

ALLAN H. GILBERT: Machiavelli's Prince and its 
forerunners. The Prince as a tupical book “De Regi- 
mine Principium”, P. 235, Duke Univ. Press, 1938. 
LUIGI BOTTIGLIERO: Op. cit., p. 166. 

DIDIER DE ROUSSILLON: Op. cit. p. 31. 

OSCAR VON WERTHEIMER: Op. cit., p. 1170. 

LUIGI RUSSO: Op. cit., p. 249. i 
SALVADOR DE MADARIAGA: De Vangoisse d la li- 
verte, p. 44, Paris, Calmann-Levy, 1954. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Pentru Legionari, 
p. 242, idem. 

VASILE MARIN: Op. cit., p. 2317-38. 

JEAN BARTHELEMY: Structure et dimensions de la 
liberte, p. 248, Paris, Ed. de VEcole, 1956. 
MACHIAVEL: Op. cit., p. XI, idem. 

MACHIAVEL: Op. cit., p. XV, idem. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Cărticica şefului de 
cuib, p. 84, idem. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Idem, p. 87, id2m 
CORNELIU ZELEA CODREANU: Idem, p. 88, idem 
LUIGI RUSSO: Op. cit., p. 243, idem. 

VASILE MARIN: Op. cit., p. 182. 

TRAIAN BRAILEANU: Op. cit, p. 38. 

LEARNED HARD: L/esprit de liberte, p. 312, La Co- 
lombe, 1957. 


— 208 — 


Comemorarea filatelica a 95 ani 


dela moartea lui Mota si Marin 


Cru prilejul comemorării 

€ a 25 de ani 
maiadanonda a lui Ton. Mofa și Vaca (fl Moartea da 
peulaci una, omania Libera” a emis cartonul eta 
A a ln faire mai Sus, în memo E ea 
trasat ard „cari prin jertfa lor volunt me 
însă et posteritate drumul de urmat pentaui su 
a itiilor ceştine și civilizaţi d RE Sat 
ia Că ia vechiului conti- 


ONDA 
1341962 


perâgzaeae slim. 


58 AMETRALLARA 


CME FELIZ A MORIR 


l- 


rom. 


10N Mora CEDAT Al CBSPE 
CENA A A 25 AM BELA WANT - 


— 209 — 


= MA IAD Bia 


pă 


Hull 


ii 


CEI 


AVEA 


Arii 
2 iei, RR 


pă 


i A ez A daia 
ZI 
Ag 
| 22 
ŞA 


096) - AV AV A) LUţ 


ATA  II5V4 Ia 


DE LA MUERTE DE 
ION MOTA Yy VASILE MARIN 
en Majadahonda en defensa 
de Espafia y de Europa 
13 de enero de 1937 


XXV ANIVERSARIO 


cruzados caidos 
de Cristo, 


D] uDe:p 
vid. ab 804074969p to] „dd A “u0p310ud A DADA "4940440, op.s0p 
"4003D R07Q4N] 60] UDIDUAIf ON 6310VSu0d334tg 30] «od PAIE 
DHf Ob ua 40440 13p 39431d80p DUO 3nh ap Odaii 52 Dx 
"104997 OMBHDIdDI 10 A Dj5ţ,D1407iul 040 syz4Duu 1D dură 
-Dotjluijap paoouaa ob Datu Duioop DI ua UDUMAOISUDAȚ 95 
HOMO ARI fi 404041DQU02 BNh 80] 40. SD15u42340 3 “3047814 Oua. A 
29 spndsap “hori “mut onj au Dpudtjo ne “0413 3p used. p ci 
Lă „vous 
4409 19 40d, Dubop 9p O6UD4 10 OPDțuvaa) “Du top opdrouad 5 
1 194.4D19 498 494DQW02 GP 40Q9p O7UD8 19p UANRIPAN 2D40q02 
D] D409 Anu, VBDĂ D404D A '324Q404 30753. 2p “io 12 va 


01,/1uQi8 anb 91, 9EMet 1 9PA9P, LEEĂ 


UD4NSONUL S0U 98 ia fi D707 2p. iei sm '—0190p 12 


D240 f —0USTURU0 19 409 4D70Dd 40 Opunuu, 19 42 3943400 25. 


2nb 9498052p 13 '80ub 02 uiotpu2a 9p sondsap *0pupdua740) 
"D2040] ns D Dptpodsap 2p Dq-t09 Dj 
42 UI0DP DNSDA DQDEUDUĂ “EaŢDĂ 3 40d. OPDZ4024 DtatQni| 
0] 15 2nb „0UD Dus 19 409 04924 34| 0) UMODtauaB D47Sanu 
3p'S04Q40U 50] 24n0s DQDsoĂ 3nb- 40401[ 9 43Q2p un D444» 
"DUDdSIȚ U2 4D40N9 Dal 4905 70 “Oua 07509 
NS 43 D70p UOL 00014982 OS €'Dpid 7 2p 49Q2D 19.0p1pu8]ua . 
3 3SP "1477 40d „titouut D 2402] AOa fi '07844) D ODDUD AH. sai 70 
DIAD URII OWSTUNU0I 19 A —0UDUNIȚ U2 07UD? dod fpdoan 
9p 09924 19 U2 U90QA407 D1401Q4402 959 NS “pundsag 3 504407 
8 ap DPDĂLIILA PE2N,. 2040 21 2! [OPUN 19p oi S24a Opuauu 


MADRID 
13 de enero de 1962 


ECOURI 
DIN 
LUMEA LEGIONARA 


Pentruce au luptat si 
au murit in Spania? 


de Mihail R. Sturdza 


Pentruce au luptat şi au căzut Moţa și 
Marin în câmpurile dela Majadahonda? Da- 
că un răspuns complet satisfăcător rar îi 
părut evident în acele timpuri, istoria lu- 
mii din ultimii 25 de ani îl oferă astăzi şi 
celor mai lipsiţi de viziune. Căci forţa dia- 
bolică a răului, contra căreia camarazii le- 
gionari au luptat cot la cot cu legendara 
armată spaniolă, este astăzi biruitoare des- 
chis sau ocult în cele mai multe țari ale 
lumii. 

Cu forţa de prezicere a inspiraţilor, Moţa 
şi Marin, ca şi Codreanu, seful lor, au aver- 
tizat poporul românesc și întreagă Europa 
de abisurile în cari stupiditatea, laşitatea, 
oportunismul şi trăderea vor cofunda lu- 
mea civilizaţiei creştine în faţa comunis- 
mului triumfător; cu ani înainte ca la Te- 
heran Preşedintele Roosevelt să conceadă 
tiranului Stalin toate provinciile şi ţările 
pe cari le reclama, “cu condiţia ca aceste 
concesiuni să nu fie revelate publicului 
american înainte de iminentele alegeri pre- 
şidentiale”; cu ani inainte de trădarile de le 


— 215 — 
14 


yalta şi al IS Li 
i lumii comnuiste. Y 

LA ara Marin nu sunt cu Nol pentru a 

i intele Generalisimului Franco pIo- 


ice J anii : 
Disai, cari sunt numai stăpânii terenului 
material pe care îl calcă sub picioare 
Religiosul, naţionalul, aspiraţiile spre .i- 
pertate şi desperarea, totul impinge aceste 
popoare să rupă lanţurile. Aceasta, este ar- 
ma potenţială de care dispune Occidentul, 
dar pentru aceasta, este necesar să ramâie 
credincios idealurilor occidentale, să nu fie 
abandonate popoarele subjugate de dincolo 
de cortina de fier, să nu fie trădate cu con- 
cesiuni ruşinoase agresorilor”. ai 
Fi nu mai sunt cu noi pentru a privi cu 
desgust şi indignare lumea de după răs- 
boiu, imparțită, pentru cine ştie să vadă şi 
să audă, nu între lumea dominaţiei comu- 
niste şi lumea libertăţii, solidară cu naţiu- 
nile robite, sperând şi preparând momen- 
tul eliberării lor, ci intr'o asociaţie infamă 
şi ocultă între Lumea Occidentală şi Lumea 
Comunistă deoparte, şi de cealalaltă parte, 
naţiunile robite, uitate şi abandonate de 
toţi, cu excepția ţării al cărui Caudillo a 
proclamat că “Spania este poate unica țara 
care nu a recunoscut situația creată de pă- 
răsirea în mâinile URSS-ului a, popoarelor 
din Europa Orientală şi că susține fără 
nici o rezervă necesitatea de a restitui li- 
bertatea popoarelor astăzi aflate în sclavia 
tiraniei roşii. Considerăm absolut nesatis- 
făcătoare tacticile de renunțare şi impă- 
ciuire cari fac popoarele occidentale culpa- 
bile de o crimă morală, la care noi nu vrem 
să luăm parte”. 


— 216 — 


Fără îndoială, că 
lume legionară, ca 
masacrele carliste, 


ae Te a urma, 
Tu acest mo- 
n ! rificat Moţa şi Mari 
puri Aaaa cec ic astăzi Sia ele 
1, Că la sud de Pirinei, în Spani i 
raţiei şi dragostei noastre mea ai 
ri efel Îi e, se conservă in- 
aci şi fără pată sufletul şi forţele recu- 


Mota si Marin 
ntarea lui 
In morii de Nicolae Teban 


ani când intro Duminecă 


= pe . ţ 
N E e sat de mână sus pe dealul ce despar- 


ă pischiuţi să văd pe Aurel 
E comuna, noastiă. de. din Binţinţi, sat aproa- 
depărtat de-al meu vreo 6 kilometri. 
ti români, că sboară Vlaicu”. : j 
veniți oman ai tele din jur, ba şi mai 
Se EC da ră cale sori din Ardeal care 
"a dus numai dela om la om pre 
i si sate, ci şi prin foaia “Libertatea” a Părinte as 
cazu a Orăştie. Nu exista familie româ- 


ie Meade prin satele ardelene, care să nu 


pească mai răsări ie. care mai avea şi un supli- 
sie cr Ne) Ioa te oaia Interesantă”, cu chipuri şi 
ale grena întreagă. Apoi revista “Bobârnacii dela 
Citi, redactată de către Bornemisa, neam de aproape c 
cr E Mi cozi, acum cincizeci de ani, Dune Ai 
era numai zi de odihnă și de roi deci re noastră, a zo- 
zi asteptată cu veştile ce p md rii PRE 
mânilor subjugaţi. Parcă văd cum. et pa A E 
neri în faţa caselor pe câte o laghiță lungă și sc: ge 
i scultau cu mare băgare de seamă pe « 
cir nr e rilA din “Libertatea”, ştirile din E cola 
Interesantă”, apoi glumele din “Bobârnacii”, La, Crisu 
nu prea mergea lumea căci avea ghinars în casă, lar l 
sfadă sau de înceluială se auzea rar de tot, nu ca Ei 
când nu vezi doi inşi veseli, ci tot timpul bosumflați, e 
parcă a tunat dihonia în ei. Pe atunci glasul preotului pe 
pământ pace şi între oameni bună învoire” avea mai 
roultă înrâurire, căci zilele de sărbătoare creştinească 
erau ţinute cu mare evlavie. Aşa au fost îndrumați copiii 


cum sboar 


— 218 — 


î.C 


de atunci: cuviincioşi cu părintii şi bătrânii, teamă de 
Dumnezeu, dragoste și iubire de Neamul Românesc. Așa 
a crescut şi copilul Ionel al Părintelui Moţa dela Orăştie. 

Personal l-am cunoscut târziu de tot, prin anul 1932, 
dar îl aveam în inimă de mulţi ani şi-l jubeam cu acea 
dragoste a omului care își dorește neamul desrobit, li- 
ber şi stăpân pe avutul lui. Lupta şi suferințele prin care 
a trecut, dar mai ales jertfa lui cea din urmă Şi cea mai 
mare a ridicat din nou neamul românesc pe culmile de 
vitejie ale strămoşilor noştrii. Atunci când pe pământ 
spaniol, fiarele comuniste vărsau sânge creştinesc, necru- 
țând nici preoţii din altar, şi nici mânăstirile, Ionel Moţa, 
impreună cu Inginerul Clime, principele Alexandru Can- 
tacuzino, Vasile Marin, Preotul Dumitrescu —Borşa, Totu 
Nicolae şi Bănică Dobre se duc să lupte pentru Cruce şi 
să intoarcă lumea cu faţa spre Dunmnezeu. Dupăce şi-au 
făcut datoria, Moţa şi Marin sunt aduşi pe scut în ţară 
de Generalul Cantacuziino şi supraviețuitorii legionari 
din crâncenele lupte dela Majadahonda. 

De când am auzit de moartea lor nu mai aveam as- 
tâmpăr. In fiecare seară. după orele de lucru, mă duceam 
la sediu să văd ce ordine şi dispoziţii mai sunt. Ce-a fost 
în "Ţară, am auzit şi am citit. Ce sa petrecut la Bucu- 
reşţi, am trăit şi văzut cu ochii mei. Deşi în ziare se scria 
puţin, lumea bucureşteană lua parte adânc la durerea 
noastră. Pe străzi, în localuri, în familii, pretutindeni se 
vorbea de Moţa... 

A murit Moţa. Se poate? Dar cum a murit şi pentruce? 
Cine l-a trimis şi tocmai pe el? Nu putea merge şi muri 
altul? L-a trimis Codreanu să scape de el, şopteau rău- 
voitorii. Nu! A mers singur, el a cerut să meargă! A mu- 
rit ca un sfânt, ca un erou, răspundeau cei curaţi la su- 
flet. Şi ce tânăr era! Ce frumos şi ce inteligent! Să ve- 
dem ce va face Codreanu fără el... 

Câte şi mai câte comentarii bune şi rele. La drept vor- 
bind erau mulţi, chiar dintre legionari, cari n'au inţeles 
jertfa lui Moţa, ca să nu mai vorbim de indiferenți sau 
de duşmani, cari se bucurau. 

La fabrica unde lucram, în aceste zile de durere, mun- 
citorii legionari ţineam post. In timp ce ceilalți mergeau 
la masă, noi ne adunam în sala de montaj şi, rezemaţi 
de câte un motor ori fuselaj de avion, vorbeam despre 


— 219 — 


CE Tea ta sa aflat de moartea lor şi până 


i s la Bucuresţi. a ; 
ce trupe arii de ară şi în spatele ei erau mil de că- 
măşi verzi. Comandantul legionar Victor Volei acră 
cinat cu organizarea ceremoniei, ne dădu. are a: sa Aj 

m cordoane dealungul peronului. Aștepta zi N 
sosirea trenului. Megafoanele anunțau: “trenul mortuar 
i i4i » 
i locala Ep apare Aa oo i irenului a tanin 

ă litere mari M. M., iăcute 3 ; 
poa D sale aprinse. Aşa de încet a intrat trenul în 
gară că nu se auzea niciun sgomot. Cei doi cane cari 
il conduceau erau up ac Asi RA ale de sărbătoare şi 

-şi i stăpâni lacrimile. . 7 
EI Gardă, Dea date înainte”, se auzi o comandă şi se 
ă iți mandată. pe ti 
ius poele i car se coborau sicriile, am primit o altă dis- 
poziţie: să legsăm frânghiile la carul mortuar ce staţiona 
în faţa, gării. O sută douăzeci de legionari au primit mi- 
siunea să tragă carul mortur al lui Moţa şi Marin. Am 
parcurs Calea Grivitei, Clemenceau, Calea Victoriei, Bu- 
levardul Elisabeta până la Biserica Sfântu Ilie Gorgani. 
Pe tot parcursul, trotuarele gemeau de lume. Toţi se des- 
copereau şi salutau cu mâna întinsă, salutul nostru le- 
gionar. Am văzut soldaţi şi ofiţeri descoperiţi, salutând. 
Pe feţele tuturor se putea citi durerea. 
La o cotitură mi-am întors capul şi am văzut înapoia 
sicrielor pe tatăl Capitanului ducând de mână pe cei 
doi copilaşi ai lui Moţa, Mihai şi Gabriela. te 
Pentru menţinerea ordinei n'a fost nevoie de niciun 
poliţist. Două cordoane de camarazi înaintau paralel cu 
noi, pe lângă trotuar, iar alte două cordoane deschideau 
drumul, înlăturând obstacolele, pe eventualii curioşi. 
Ajunși la Biserica Sf. Ilie Gorgani, Căpitanul mi-a dat 


— 220 — 


ordin să ridic tricolorul de icri i : E 
şi să-l duc în Biserică, pe Sicriele lui Moţa și Marin 


Când cele două sicrie au fost trans ortate la « 
de”, am făcut parte din grupul tă mergea area 
Căpitanul, lângă care se mai aflau, reprezentanţii diplo- 
matici ai Spaniei, Italiei, Japoniei şi Germaniei, Genera- 
lul Cantacuzino Granicerul, precum şi echipa 'din Spa- 
E unitare e E soldaților din Tercio. 
a străbătut străzile i ă i 

Po aul e aiatraoăti Schitu Măgureanu, Stir- 


ței până la Bucureştii Noi. Pe tot 
parcursul lumea plângea și saluta cu mâna ridicată. Doua 
cruci de lemn, una a lui Moţa, alta a lui Marin, purtate 


de doi camarazi, deschideau drumul. Venea apoi impre- 
sionanta cruce vie, formată din studenţi cari cântau: 


“Sunt ruguri şi flăcări, e Spania în se 
Gloanţele cad în altar i Aa 
In negrele şanţuri cu sânge şi fum 

Plouă cu schije şi jar.» 


Moţa, Arhanghel şi Munte 
Marin ca o flacără mare... 


Numai acest cântec ar fi fost de ajuns ca să arate lu- 
mii întregi rostul jertfei lui Moţa şi Marin. 

In. coloana nesfârşită, am remarcat pe studenţii ger- 
mani în uniformele lor, cu steagul plecat în semn de 
doliu, pe muncitorii mineri depe Valea Jiului. Toţi aveau 
felinarele aprinse, aşa cum le au în timpul lucrului în 
măruntaiele pământului, de unde scot bogaţii pe cari 
hienele 'Ţarii Romaneşti le devorează. 

Buciumele Moților sunau a jale. 

Prin lapovită şi frig, ud până la piele, am ajuns la 
“Casa Verde”, unde s'a terminat ceremonia şi tot pe jos 
m'm întors acasă. 

Dumnezeu mi-a mai hărăzit zile ca să pot povesti ce- 
lor ce vor veni că am fost şi eu prezent la înmormanta- 
rea celor doi mucenici ai neamului, Ion Moţa și Vasile 
Marin. 

Au trecut mulţi ani de-atunci și, Doamne, multe s'au 
mai întâmplat: mișeleasca ucidere a Căpitanului, îm- 
preună cu Nicadorii şi Decemvirii, masacrarea legionari- 


— 221 — 


P n. € Ge- 
„i sub Regele Carol, prigoana 
agăre şi Încl Eisla comunistă, cu so. arseRAldĂ 
neralului. Anto entru a înfrânge dârzenia Iom Raci a 
de pestialităţi pol: în ţară, pribegi prin ță reine, 
Legionar o oriunde am putut să ne aciuăm. Oare sun- 
fugăriui 
tem cl te trebue să des 
rigoan am in ţările libere, nu tr _Să des- 
Pnl ace PEibeE 2 Ebue să lăsăm arma din mână. nici 
nădă) - 
v clipă. mnezeu Işi va. întoarce faţa şi 
ci Ig i bucura cu toţii de libertatea pe 
raza cu atâtea umilințe, chinuri şi mor- 


Ya veni ziua cân 
către noi şi a 
care am plă 
minte. 


2222. 


O conferinta la Cluj 


de Marin Barbulescu 


avut prilejul să văd alături de Căpitan, o serie de 

figuri legendare ale Mişcării: Caratanase, Gheorghe 

Istrate, Tudose, Nicoleta, apoi din grupul “Axa”, pe 
Mihail Polihroniade, Vasile Marin, Eugen Ionică, pe Au- 
rel Ibrăileanu şi pe Alecu Cantacuzino. 

N'as putea spune că i-am cunoscut, i-am zărit numai. 
Eram fericiţi cu toţii că puteam să-i vedem; ne apropiam 
cu sfială de ei, cu multă smerenie. Ne impărtăşeam cu 
gândul din luptele lor, Tutova, Bârlaa, Neamţ, Panciu... 


Noi păream niște firicele de prat în faţa acestor gi- 
ganţi, stânci neclintite infipte în pământul românesc în 
faţa oricărei vijelii. “Marea Neagra de sar deslănţui, zi- 
cea Căpitanul, legionarul nu se clinteşte rămâne infipt 
adânc în pământul strămoșesc, în credinţa lui.” 

Această dorintă de a-i zări măcar pe aceşti munți de 
oameni, pe a căror gând şi faptă Capitanul voia să clă- 
dească Legiunea, mă dusese cu, vreo lună de zile înainte, 
pela sfârşitul lui Iunie, la Cluj, unde fusese anunţată o 
cenferintă a lui Moţa, în sala Teatrului. 

Abia ieşit dela examene, m'am urcat în ultimul tren 
cu care mai puteam ajunge a doua zi la Cluj, cu un ceas 
înainte de începerea conferinţei. Nu avusesm timp să iau 
nici adresa. Dealtminteri, la ce bun. Oricine mă putea 
îridrepta către Teatru. 


In drumul dela gară am văzut câţiva tineri cu iconita 
Arhanghelului la butonieră. I-am salutat și m'am pre- 


|; tabăra dela Carmen Sylva din vara anului 1935 am 


— 223 — 


e 


din Centrul Studenţesc Timisoara, iar 
zentat. Eu ia sară cuiburile muncitoreşti dela Dermata. 
ei făcea prietenii repede Și am 105 Qa Ni zu di 


preună. Aa iii ; i itori 
E u aceşti camarazi muncitori, 
După tal i 


: : azii clujeni mi-au comunicat 
i are şi revoltă. Camar : ă 
intristi stire au intarzis conferinta lui Moţa. Motiv: să 
ot produce turburări în oraş şi în special minoritatea 


maghiară ar consI 

De ne închipuit! i a 

Ion Moţa nu avea dreptul să vorbească în Clujul liber, 
în România Mare. Be 

Clujul. inima Ardealului, pentru a cărui eliberare, ta- 
ţăl lui Moţa, protopopul Ion Moţa, a înfundat temniţele 
maghiare. 

Oligarhia, politicianismul român, n'a putut găsi o altă 
justificare decât acest pretext odios. 

Mota n'a putut vorbi decât doar grupului de legionari, 
aţât cât au putut încape în “Hrubele lui Straulea”. In 
România Mare, în vara anului 1935, Ion Moţa n'a avut 
dreptul să vorbească Clujului, ci numai câtorva prieteni 
în “hrube”. 

Peste capetele celor din fata mea n'am reuşit să vad 
decât faţa încoronată de barbă a lui Bănică Dobre, care, 
de altfel, a prezentat raportul lui Moţa, care era condus 
de Banea. 

A vorbit puţin. A cerut celor prezenţi să aibă toată 
răbdarea şi să nu se lase antrenați de provocări. 


Una din recentele încercari politicianiste era de a face 
să creadă pe Ardeleni că tot răul le vine dela “Regăţeni”. 
Această încercare, spunea Moţa, este o crimă; serveşte 
numai duşmanilor neamului. Dacă Ardelenii au luptat 
pentru drepturile lor de secole, frații lor din Vechiul Re- 
gat s'au jertfit cu sutele de mii pentru eliberarea lor. In 
Legiune sunt toți egali şi nu există decât români. 


In vorba lui domoală, cumpănită, simțeam amărăciu- 
nea loviturii ce o primise. El care îi arăta acestui neam 
calea onoarei, calea, mântuirii, dragostea nelimitată până 
la jertfa de sine, nu putea vorbi în Clujul românesc, 


— 224 — 


Cu un an mai târziu x 
Spania catolică «se ati capătul calălalt al Europei, în 


Christos”, 3 ea cu mitraliera în obrazul lui 
—Alarmă—pericol de moarte. 
—Majadahonda. 


— Testament: “Să ÎN Ci 
sfânt depe cer?, ă faci, Căpitane, o ţară ca soarele 


Sau cutremurat munții şi văi i 

din creastă în irc A e DE a eee 

şiruri fără număr. JS a dcenigeve Tu 
Drumul lui ultim, drum de împă i 

zeci de mii, sute de mii de e i le ee te 

A Eroii neamului şi ai creştinătăţii treceau fc 

orie şi în eternitate. De scale 


— 225 — 


[.j 


Echipa legionara din Spania. Crâmpee 
din viata lor 


De GHEORGHE COSTEA 


Ion Moţa 


IN îndepărtatele vremuri dinainte de 
D întemeierea mișcării legionare, mi- 

aduc aminte ca prin vis de chipul lui 
Ion Moţa. Eram elev la Galaţi când a tre- 
cut pe acolo, inspectână Frăția de Cruce 
recent injghebată. 

L-am văzut apoi la cărămidăria dela Un- 
gheni, în vara anului 1928. Lucra din zori 
şi până în noapte, ca un inspirat, văzând 
parcă aievea “Cetatea Arhanghelul Mihail, 
ce trebuia să se ridice la Iaşi, după planul 
Căpitanului, devenind centru de educaţie 
al tineretului românesc din toate provin- 
ciile. 

Cu mutarea lui Moţa la Bucureşti, l-am 
văzut mai des. Dar oricât de des l-aş fi 
văzut, apariţia lui totdeauna aducea ceva 
nou. Legionarii dela sediu îl semnalau “A 
venit Moţa”, îi urmăreu gesturile și mişcă- 
rile şi îi sorbeau cuvintele. 

Când am aflat de plecarea lor, nu-mi ve- 
nea să cred că nu-l voi mai vedea nicio- 
dată. Duşmanii, gloanţele nu se pot atinge 
de acest om. Şi totuşi așa a fost voia Dom- 
nului. 


Nicolae Totu 


Am lucrat cu el la grădina de zarzavaturi 
a Doamnei Ghica, din Bulevardul Carol. 
Dar unde n'am fost cu el? La Agapia, vân- 


— 221 — 


în efuatieraii a e i aau 


Po 


| 
i 
| 
j 
| 
| 


ând p ădinăriei noastre, în lup- 
zână produse res în Ardealul de Nord, 
ca covina, în Moldova, în Basarabia, 
IE Cine nu-şi aminteşte de acest hătru 
bun de glume”, care în cele mai grele si- 
tuaţii nu-și pierdea cumpătul şi care poa 
seda arta de a domina pe cei mai înr IVI 
poliţişti sau şefi de jandarmi cu un ees 
spectacular, cu O vorbă iscusită, cu o & Să 
rÂă otrivită? Nicolae Totu era temut de 
autorităţi, dar în acelaşi timp privit ca un 
fenomen de vitejie, hotărâre şi bravură. 
Când mă gândesc cum â murit acest om, 
făcut pentru luptă, pentru a-şi risca viaţa 
în fiecare clipă, mă cutremur. 


Bănică Dobre 
_am cunoscut în 1930 1a Cluj. Era func- 
Fra la Inspectoratul Scolar Cluj. Mereu 
umbla în costum ri ional Era blând, bun, 
iforos în luptă. A : 
O Bunica Dobre ce un manifest viu. Sim- 
pla lui prezență fizică era suficientă ca să 
strângă mulțimile în jurul mişcării. Dea- 
ceea, în cursul campaniei electorale din 
1937, era chemat pretutindeni de organi- 
zaţiile legionare. Unde apărea Bănică Do- 
bre se rupeau satele în favoarea Gărzii de 
Fier. : : 
Ce rasă superbă de oameni! Ce splendide 
exemplare umane a creat Căpitanul! Fie- 
care cu particularităţile şi lipsurile, lui, dar 
toţi iluminaţi de aceeaşi flacără sfântă. 
Dupăce a fost rănit în Spania, unde sa 
dus să apere pe cei crucificaţi, şi-a găsit 
moartea ucis de acei cari urau tot ce e vi- 
teaz şi nobil în lumea aceasta. 


Alexandru Cantacuzino 


L-am. cunoscut mai bine în tabăra dela 
Giuleşti. La un moment dat a fost șef la 
cărămidărie. 


— 228 — 


Intrat mai nou în mi 
el sforțările ce le făcea j 
ței aspre legionare. 
„Acest om venea 


Şcare, admiram. la 
să se adapteze vie- 


In lagărul dela Miercurea Ci i 
teza că adversarii merg 14 ee 
noastră. Deaceea era permanenţ agitat şi 
când s'a ivit posibilitatea unei evadări, el 
s'a oferit să sară din tren, riscându-şi via- 
ţa. Dar a fost prins pentru a doua oară și 
dus la închisoarea Râmnicul Sărat, unde 
şi-a găsit moartea. 


Gheorghe Clime 


Gheorghe Clime aparținea unei alte ge- 
neraţii, aceea care făcuse războiul şi vă- 
zuse că întocmirea nouă a ţării nu cores- 
punde cu imaginea ce şi-o făuriseră în 
tranşee despre România Mare. 

A fost unul dintre primii cuzişti cari au 

trecut de partea Căpitanului. 
Gheorghe Clime avea două mari însușiri: 
credinţă de stâncă şi o mare iubire de oa- 
meni. Era şi un excelent organizator. Re- 
fuza orice discuţie sau speculație asupra 
deciziilor luate de Căpitan. Mereu voios şi 
încrezător în destinele Legiunii. 

Era, originar din Covurlui şi familia lui se 
număra printre cele fruntașe din acest 
judeţ. 

După moartea Generalului Cantacuzino, 
a fost ales preşedinte al partidului “Totul 


— 229 — 


ii 


Pentru Tară”, la propu 
Cantacuzino. Deși mai înaintat î stă, 


Vasile Marin, 


Nu l-am cunoscut mai deaproape, căci el 
a făcut salturi în Legiune. Abia întrat 
inaintea prigoanei din 1933 şi era conside- 
rat printre fruntașii Legiunii. 

„Avea o inteligenţă scăpărătoare. Un spi- 
Tit viu, ironic şi de o putere de expresie 


Era prezent întotdeauna în marile bătă- 
lii: acţiuni politice, procese, articole de 
orientare generală. Dar cu aceeaşi seriozi- 
tate se ocupa şi de amănuntele acţiunii în 
organizația ce-o conducea. Ii plăcea să pă- 
şească pe culmi, să fie prezent în momen- 
tele decisive. 

Cu Ion Moţa legase o prietenie trainică, 
bazată pe aceeași viziune de rupere totalu 
de orice legături. Nu e de mirare că atun- 
ci când a auzit de plecarea echipei în Spa- 
nia s'a înscris şi el pentru al şaptelea &si- 
criu”. 

Moţa era creator de mişcare. Marin era 
convertitul, care, simțindu-se în întârzie- 
re față de generaţia căreia Sparținesi voia 
să facă sacrificii maxime pentru a privi cu 
liniște în ochi pe aceia pe care nu i-a în- 
țeles din primul moment. E 4 

Fiecare din aceștia reprezintă nişte uria- 
şi ai spiritului omenesc. Nu prin ce-au 
scris, ci prin trăirea lor intensă. prin viața 
lor lăuntrică. y cazi A 

Când privim lumea de astăzi, ne dăm şi 
mai mult seama de valoarea şi măreția 
echipei legionare din Spania. 


— 231 — 


ică pată lasa 
i nică pată pe Casa 
ea ca 0 1655 “ supraviețuitorii 


ă re ca ee bt dee 
noastră „conducă tau putut să-Și găseas- Cantec haiducesc 
| echipei din. Pită răsplată decât închisoa- pp A 
că în patrie atul săvârşit de bandele de | 


rea şi asasin 
criminali al 


Ai, săraca noastră vatră, 
Nici tu ochi de lumânare! 
N'a rămas piatră pe piatră, 
N'a rămas bârnă'n coșare! 


Ei că vita și-o dăsjugă, 

Vai de brazda de pământ, 
Unde-am pus lăcaş de rugă, 
Vai de crucea pe mormânt! 


Vai de deal şi vai de vale 
Vai de pulberea din cale! 
Ai, cu-atât amar de chin 
Ce păcat oi fi plătind? 


Ne-or dus tot cât ce-am avut 
| Truda noastră pe ogor 
| C'a s'o luăm de la'nceput 
| După obiceiul lor. 


| Muscălescul obicei 

C'or să ni-l arate ei, 

Ei ce-acasă la părinţi 

C'au tot spart păduchiin dinţi. 


— 232 — — 233 — 


DP ci 


i ie verde, 
Foaie verde, foaie verde 
Paşiin umbra ta mi-l pierde 
pe pământul meu că vine 
Rusun goană după mine. 


Vine-aşa că stă pe loc 
Doar cât ca să-mi pue foc, 
poc la târguri Și la sate, 
Foc la câmpul de bucate, 


Foc la crâng, foc la păduri, 
Foc la casen bătături, 

De l-aşi tot vedea arzând, 
Arză-mi-l-ar duhul sfânt. 


Fir de iarbă'nrourată 
Ceasul le-ar veni odată 
După sfântă mila Ta, 
Doamne, ţâie-mi inima! 


'Țâie-mi geana 'nlacrimată, 
Foaie verde din Carpaţi, 
C'am rămas şi făr'de tată, 
C'am rămas şi făr'de fraţi! 


Rămăsei şi făr'de mumă, 
Rămăsei făr'de surori... 

Şi mai am doar puşcă'n umăr 
Şi doar plumbi la cingători, 


— 234 — 


Chemarea lui Mota 


De Traian Golea 


Oare în care minte de om nu şi-ar fi putut face loc 
gândul că Moţa ar fi putut să nu îi spună lui Corneliu 
Codreanu: Tu eşti Căpitanul! Sufletul omenesc are atâ- 
tea ascunzişuri încât oricine ar fi putut să speculeze cu 
această idee, pe chestiunea relaţiilor dintre cei doi uriași 
ai generaţiei legionare. 


Moţa avea un loc cucerit în mişcarea naționalistă, în 
luptele studenţeşti dela Cluj, când s'a întâlnit cu Căpita- 
nul. Venea depe o poziție egală. Totuşi din momentul 
când l'a descoperit, a renunţat la orice veleităţi perso- 
nale şi a recunoscut în Corneliu Codreanu pe şeful gene- 
raţiei dela 1922. Moţa vine şi îi spune camaradului său 
de luptă de pe cealalaltă parte a Carpaţilor: Tu eşti Ca- 
pitanul! 


Lăsăm laoparte valoarea lui Moţa pe alte planuri şi 
ne oprim la această primă dăruire a lui. Ce resorturi su- 
fletesți lau determinat să facă acest pas? Să dea girul 
personalităţii lui altei mari personalităţi a generaţiei lui? 


Incercând să pătrundem în intimitatea sufletului lui 
Moţa, ştim despre el că era un om de puternice convin- 
geri şi de o mare credință. Pentru el lupta naționalistă 
pentru Neam şi Christos avea un caracter axiomatic. 
Aşadar când el sa pus necondiţionat la dispoziţia Căpi- 
tanului, avea în vedere una din coordonatele fundamen- 
tale ale acestei lupte. Fără unitate de comandă şi acțiu- 
ne nu pote să existe biruinţă. El a văzut ce sa întâmplat 
cu mișcarea studenţească şi apoi cu mişcarea cuzistă, 


— 235 — 


JON MOTA 


„be luca NIN 


gravură de Alexandru Bassarab 


amândouă nimicite din cauza conflictelor ce au isbucnit 
în cadrele conducătoare. Orientându-se aşadar după vi- 
zlunea, ce-o avea despre mişcare şi condiţiile ei de creş- 
tere şi desvoltare, el a voit cu această primă dăruire a 
lui, să fie modelul soldatului, soldatul disciplinat. 

Odată Căpitanul descoperit, trebuia consolidată oastea 
legionară. Oastea inseamnă insă disciplină şi disciplină 
inseamnă renunțare de sine, fără de care nu poate exis- 
ta unitate. Ion Moţa s'a situat ca primă piatră de teme- 
lie a acestei unităţi, pe care, pe urmă Căpitanul vine şi 
o aşează în fruntea legilor care să ne călăuzească pașii 
în lume. 

Aşa şi-a înteles Moţa rostul în mişcarea legionară. 
Când acest rost a fost îndeplinit, el s'a rupt de toate le- 
găturile pământeşti şi sa asvârlit în lumea de dincolo, 
pentru a tâlcui legionarilor rosturile lor supra-pămân- 
teşti, cari se identifică cu limitele ultime ale spiritului 
de sacrificiu. Şi pleacă, din chemarea ce-o simte pentru 
patronul spiritual al oştilor din care făcea parte, Arhan- 
ehelul Mihail, să alunge din lume oștile răului. Şi cade. 
Cade din dăruire pentru Căpitanul său, din dragoste pen- 
tru Christos. 

Această repetată dăruire a fost chemare ințeleasă şi 
cultivată. Din credinţele şi convingerile sale, Moţa a tras 
mereu consecinţele ce decurgeau din atitudinea funda- 
mentală a sufletului său, până la cea din urmă, dăruirea 
supremă. Şi prin aceasta Moţa stabileşte şi un alt crite- 
riu de valorizare al vieţii legionare: jertfa. 


SS a97ia 


_—_—.—.—.—.... 


Ganduri despre Mota si Marin la vreme potrivita 


de 1. G. Dimitriu 


jertfa marilor noştri eroi, intrați în istoria univer- 
sală prin supremul lor sacrificiu. 


au plecat de-acasă în toamna anului 1936, am 
Alert Ac ră act de prezenţă în lupta anticomunistă; 
mai mult, un fel de protest şi pildă biciuitoare pentru 
ceilalţi, cari atunci când pregatirile erau în toiu, rămâ- 
neau indiferenți sau nedumeriţi. 


Astăzi insă jertfa se profilează pe cerul imens al isto- 
iei şi e reprezentată prin crucile insângerate ale eroilor 
români. Un simbol. Prezenţa unei echipe insufleţite, în 
frunte cu Ion Mota, a făcut profundă impresie, cât o di- 
vizie de ostaşi cari ar fi mers din ordin. Moţa era chinuit, 
cum 0 şi spune, “se: trăgea cu mitraliera în obrazul lui 
Christos”, şi el, crescut în umbra pridvoarelor bisericești, 
cu chipul lui Christos încrustat în inimă, nu putea ra- 
mâne insensibil. Biruinţa spirituală a Legiunii şi contopi- 
rea lui în Christos, jertfindu-se pentru E], au fost dintru 
inceput premisele logicii lui superioare şi intractabile. 


El sa dus spre sacrificiu, sigur fiind că prin moartea 
lui Legiunea, va birui ura unora din "Țară şi de peste ho- 
tare (nejustificată prin nimic), în vreme ce Vasile Marin 
a făcut un act de bravură, comandat de destinul pro- 
priei lui generaţii. “Mă înscriu și eu pentru al șaptelea 


sicriu”, cu aceste cuvinte şi-a cerut ermisiunea de a ple- 
ca cu Moța în Spania. g i 


N ICIODATĂ n'am putut să ințeleg mai bine ca acum 


— 238 — 


Acasa 


Dacă acei cari ne urau şi ne duşmăneau, s'ar fi elibe- 
rat de învăluirea puterilor diavoleşti, ar fi văzut cât de 
serafic era gândul lui Moţa, cât de puţin preţuia viața 
față de onoarea naţională și cum intelegeau să lupte con- 
tra comunismului, până la ultima suflare. Şi aşa a fost 
dacă vrem să fim sinceri. Moţa a biruit prin propria lui 
jeftfă. Din pieptul lui, în sfâşietoarea zi de 13 Ianuarie, 
a curs sânge cald, iar din inima lui a răsărit crinul cel 
mai alb, arătând tuturor curăţenia gândului şi a sufle- 
tului lui mare. 


„Cu vorba şi prin scris, Moţa şi-a arătat dorinţa fier- 
binte de a muri pentru Christos şi Biserica Lui. E a ieşit 
în întâmpinarea morţii, a căutat-o. Se dusese pentru un 
timp hotarit de Căpitan. A prelungit termenul, fiindcă nu 
se împlinise ceeace trebuia să se împlinească. Şi sunt 
convins că şi-ar fi prelungit șederea pe front până la 
consumarea marei jertfe. 


Moţa a avut o trăire de apostol, care nu poate muri 
până nu şi-a împlinit misiunea. Nu pot să-mi inchipui 
acum, după 25 de ani dela jertfa cea mare, că Ion Moţt, 
cavaler neprihănit, să se fi întors teafar din lupte şi apoi 
să trăiască printre noi zile obişnuite, cu discuţii cotidie- 
ne, cu certuri camaraderești, cu grijile noastre aşa de 
mărunte şi de materiale. Desbrăcase tot ce era lumesc, 
material, şi imbrăcase cămaşa albă a vieţii veşnice, ală- 
turi de Christos, pe care l-a iubit fără seamăn. 

Scris a fost ca Ion Moţa, prin viaţa lui pură, să între 
în cetele îngereşti, iar în cronica nevăzută şi nescrisă a 
suferințelor Neamului Românesc să fie un simbol al creş- 
tinătăţii şi al jertfei româneşti. 


— 239 — 


O CONFIRMARE 


de Alexandru Nicumar 


Anii din urmă, prin tot ce exprima în 
materie politică, nu snut altceva decât o 
confirmare a liniei de jertfă a lui Moţa Şi 
Marin. Omenirea liberă nu face decât să- 
şi structureze idealurile şi destinul în sen- 
sul şi în spiritul jertfei dela Majadahonda. 
Lupta Occidentului contra comunismului 
nu are un simbol mai curat şi mai nobil, 
mai transcendental oricărui interes mes- 
chin şi periferic, decât jertfa idealistă a 
acestor doi români cari, în viziunea lor 
tragică, intuiau acum 25 de ani demonia 
actuala. 


Poporul nostru, plin de răni istorice de 
tot felul, dar şi de valenţe istorice fertile, 
şi-a deschis ochii în lume aprin a desco- 
peri cele doua elemente fundamentale ale 
componentei lui: creştinismul și latinita- 
tea. Pe aceste coloane de lumină şi vitali- 
tate istorică ne-am câstigat legitimitatea 
europeană. în vremea aceea, când se tră- 
gea în Spania cu mitraliera în obrazul lui 
Christos, în inima sângerândă de durere a 
lui Ion Moţa se cristalizase și vibra cu in- 
tensitate acest spirit de apartenență a 
noastra la comunitatea popoarelor creştine 
şi latine ale Occidentului. Dacă răsboiul de 
eliberare de sub jugul comunismului ar fi 


— 240 — 


<a) 


xy 


> 


avut loc intr'o altă țară creştină, Moţa, ca 
reprezentant al creştinismului și legiona- 
rismului roman, ar fi pornit la luptă cu 
aceeași ardoare şi convingere lăuntrică cu 
care a luptat şi a cazut pe frontul spaniol. 
Şi decă poporul spaniol, prin fruntașii lui 
de astăzi, ne chiamă săne plecăm fruntea 
la picioarele crucei legionare dela Majada- 
honda, o fac cu pietatea şi noblețea fra- 
ţilor creştini şi latini cari prețuesc jertfa 
şi idealismul camarazilor noştri. 

Cumunismul nu este tare prin structura 
lui ideologică ori prin capacitatea lui de 
propaganda, ori prin geniul politic al con- 
ducătorilor dela Moscova. Succesele lui se 
datoresc slăbiciunilor occidentale. Slăbiciu- 
ni nu de natură materială, armament, baze 
de operaţii, ori spirit de organizare, ci lip- 
sa unei idei dinamice şi ofensive, care să 
devină crez de generatie. Este vidul meta- 
fizic al lumii occidentale care o aşează în 
stare de inferioritate faţă de comunism. 
Acest crez, acest element fecund nu se des- 
copere decat în străfundurile personalităţii 
umane, care crede în rosturile ei religioase 
și politice. 

Dacă se va crea acest tip nou de om al 
Occidentului, el va trebui să poarte în su- 
fletul lui teribila convingere că fără de 
“spiritul de jertfă” nu există supravieţuire 
în lupta cosmică cu comunismul. 


Noi, ostași ai mânărei Legiuni a Arhan- 
ghelului, să vorbim fraţilor occidentali des- 
pre adevăratul stil de luptă contra comu- 
nismului şi materialismului ateu, acela ca- 
re a fost formulat în transee acum un sfert 
de veac de Ion Moţa și Vasile Marin în 
transeele dela Majadahonda şi care va de- 
veni intr'o bună zi idealul intregului tine- 
ret occidental: “spiritul de jertfă este 
esențialul”. 


— 241 — 


jertfa dela Majudahonda si tinertul 
de astazi 


ION LUȚAI 


oască doctrina, ideologia legionară auzindu-o 
vestită dela bădia cutare sau cutare ori dintr'o_pu- 
plicatie legionară. Un părinte nu-și poate îngădui, 
chiar dacă ar avea cea mai mare încredere în copii, să 
le facă educaţie legionară, „povestindu-le din trecutul 
mişcării. In împrejurările cari domnesc astăzi în ţară, un 
părinte poate să le facă educaţie numai trăind viaţa le- 
gionară, fără să spună direct copiilor că este vorba des- 
pre Mișcare. a STAR AGE 
Această educaţie n'ar fi însă posibilă fără ca părinţii 
să-şi aducă mereu aminte de jertfa lui Moţa şi Marin, 
care reprezintă o culme pe linia sacrificiilor legionare. 
Jertfa dela Majadahonda nu o poate ţine secretă nici 
chiar regimul comunist, pentrucă această jertfă a fost 
adusă nu numai pentru înălţarea neamului românesc, ci 
în primul rând pentru cinstirea lui Isus Christos şi apă- 
rarea, Bisericii creştine. Dându-și seama fiecare tânăr 
român din ţara robită că şi astăzi “se trage cu mitraliera 
în obrazul lui Christos” și că neamul lui este îngenun- 
chiat şi batjocorit, vrând nevrând aşează pe acelaşi plan 
lupta actuală a părinţilor lui contra puterilor răului cu 
spiritul de sacrificiu al legionarului. 
Când s'a ajuns le acest grad de cunoștință, tânărul 
caută singur mai departe. Află despre legionarii din în- 
chisori, află poate chiar cărţi legionare. Apoi, unii dintre 


| INERETUL român de astăzi nare posibilitatea să 


— 242 — 


ei refuzând să se adapteze sistemului ajung în închisori 
Şi acolo se consolidează legătura dintre iona pi 
neret. Cu această fază, tineretul a câștigat bătălia cău- 
tării de sine şi întră în faza de educație legionară di- 
rectă. ; 

Făcându-se legătura dintre mişcare şi tineret, di 
de orice organizaţie formală, iri sia posibilă Ati 
din cauza teroarei comuniste, se ajunge la o educaţie ro- 
mânească, integrală, al cărui miez este spiritul de jertfă 
dela Majadahonda. Legăturile create între tineret și le- 
gionarii cari zac în închisori sunt așa de puternice că 
nici o forță pământească nu le poate sfărâma. 

„Eroii legionari Moţa şi Marin învaţă tineretul de astă- 
zi —tineretul trădat şi bătut de toată lumea— să reziste, 
însuflându-i necontenit credinţa în biruinţa finală a nea- 
mului românesc. Tineretul român învaţă din aceste jert- 
fe ce înseamnă iubire de Neam şi de Christos și aceste 
adevăruri odată încrustate în suflete îl determină la fap- 
te asemănătoare. 

Aşa au făurit Moţa şi Marin prin jertfa lor, o viaţă 
nouă pentru poporul românese —un fundament de doc- 
trină, idealuri şi acţiuni— fără de care rezistența și lup- 
ta. contra bolşevismului n'ar fi posibilă. 

Prin jertfa dela Majadahonda, poporul român se înal- 
ţă în fruntea tuturor popoarelor în lupta contra materia- 
lismului păgân, care ameninţă s> distrugă astăzi întreaga 
civilizație creştină. 


— 243 — 


DupA 25 DE ANI 


Afilon Verca 


«părinte, fă să treacă paharul 
acesta dela Mine.” 


lisus pe Cruce, pătimind ca om, accepta 
jertfa mântuirii omenirii de_ păcat. Era 
singura şi cea mai cutremurătoare armă 
pentru a salva omenirea dela pieire. 

“Se clătina asezarea creştină a lumii! Se 
trăgea cu mitraliera în obrazul lui Chris- 
tos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu 
este oare o mare binefacere să fi murit 
pentru Christos?” S 

Aceasta rugă se inalţa din pieptul lui 
Mota catre Dumnezeu ca sa ii primeasca 
jertfa. Şi el ca Iisus, urcând drumul Gol- 
gotei, vede unicul drum de salvare al ome- 
nirii în propria noastra cenuşe. Şi el se 
dărueşte Neamului, Creştinătăţii, cu nă- 
dejdea că nu va fi prea târziu. 

Moţa şi Marin au simţit uriaşul pericol 
ce ameninţa omenirea. Erau trimişi ai lui 
Dumnezeu pentru a sgudui din nepăsare 
neamul lor și intreaga creştinătate în faţa 
primejdiei din răsărit. 

După 25 de ani flacările ce impresoara 
trupul şi sufletul omenirii au luat propor- 


L 


ţii apocaliptice. Atunci se putea face ceva, 
se putea face mult pentru a abate omeni- 
că dela drumul prăpăstios pe care apu- 
case. 


“Pac astăzi ceeace n'aş putea face în tot 
Cert, este că ofrenda noastră a rămas 
neterminată. 


In 25 de ani au căzut pentru adevăr și 
dreptate; nenumărați luptători şi de excep- 
tională calitate in 25 de ani niciun efort 
n'a fost cruțat; din partea elementelor conș- 
tiente din toate popoarele şi totuși ome- 
nirea cunoaște astăzi cea mai sfăşietoare 
dramă din câte a incercat-o in decursul 
istoriei sale multimilenare. 

_Nedumerirea sălăslueşte alături de cre- 
dință. Răul cu fața roșie, cu faţa de sânge, 
cuprinde tot mai mult pământul, amenin- 
tând să înăbuşe întreaga viata, a spiritului. 


Acum 25 de ani, omenirea ascundea în 
pântecele ei monstrul de astăzi. Cine oare 
i-a îngăduit evoluţia şi desvoltarea? Laşi- 
tatea celor ce aveau răspunderea destinu- 
lui naţional, al destinului omenirii și al 
intregei creştinătăţi. Unde sunt toti cei ce 
aveau datoria să impiedece năruirea? 

In refugiu, în temniţă sau în pămâni. 
Ne intrebăm dacă au fost conştienţi de 
ceeace fac? 

Au ucis pe Căpitan, au ucis pe cei mai 
buni din poporul românesc, inainte de-a 
se aşterne cu faţa la pământ înaintea fia- 
rei pe care au hrănito cu propria lor in- 
conștiență. 

O nedumerire imi fulgeră cugetul. Păca- 
tele noastre sunt atât de grele incât Crea- 
torul ne refuză condiţiile ultime, dacă nu 
de-a invinge definitiv răul, de-a-i stavili 
cel putin năvala, sfârşind cu faţa la duș- 
man. 


— 245 — 


Da A bg A 


timă rugăminte Celui 
Da ea fi abandonat 
ul locuit de 


Moţa, Mari 


Atotputernic, e de-a 
Sodcimei şi Gomoreli pământ 


oameni-legitima manie. E 
i incă ini e asteaptă 
ai sunt incă, puţini poate, c ieaptă 
Ci a aee tere indemnul Lui şi ora este ala 
tată, nu departe de clipa intuner 


total. 
restul vieţii mele”, spunea Moţa comen- 
tâna gestul lui ultim. e 
i l-am inţeles oare, sau gre ă- 

sana aie mersul şi Dumnezeu 
ne refuză ofranda? ai 

Acum 25 de ani Moţa şi Marin Şi-au luat 
crucea pe umăr şi au urcat senin! ŞI 1M- 
păcaţi drumul jertfei dela Majadahonda. 
Mai mult nu puteau face. Dumnezeu le-a 
primit jertfa. Câţi oare de atunci nau că- 
zut pe acelaşi drum şi câți nu-l caută 
incă, orbecăind în întunerec? 


Tănase cu prietenii lui, înainte de a ple- 
ca, lăsa celor rămaşi acelaşi mesaj: “ACOlO, 
numai acolo, mai putem face ceva. In țară. 
Când au plecat Moţa şi Marin în Spania, 
pericolul era incă departe de noi. Dar as- 
tăzi situaţia s'a schimbat.” Tănase şi înso- 
țitorii lui au mers acasă, pentrucă acolo 
hidra comunistă ameninţa să destrame in- 
săşi fiinţa neamului nostru. Şi ei ştiau că 
nu ne-a rămas decât ultima armă și cea 
mai infricoşătoare: jertfa de sine. în ochii 
lui nu se citea resemnarea în fața desti- 
nului, ci hotărîrea de a-l înfrunta, pen- 
truca, cei ce vor veni să nu rătăcească 
drumul. 


Şi totuși nu odată atâţia dintre noi s'au 
oferit să implinească marea jertfă. Dar 
poate că sufletul nu era acolo, poate ca nu 
era decât sentimentul unei datorii, pen- 
trucă aşa au făcut cei plecaţi inainte 


— 246 — 


ct: RR 


MOTA - MARIN 


de Chirilă Ciuntu 


Au trecut 26 de ani de când l-am văzut 
întâia dată pe Moţa cu ocazia unei confe- 
rințe pe care a ţinut-o pentru lumea noas- 
tră Legionară în Teatrul Naţional din Cer- 
năuţi. 

Un an şi ceva mai târziu, în drumul lui 
din Spania spre patrie, am avut onoarea 
să port drapelul în convoiul ce-a condus 
osemintele lui şi ale lui Marin dela gara 
Cernăuţi spre Catedrală unde corpurile lor 
au fost depuse până a doua zi, pentruca 
legionarii bucovineni să le poată prezenta 
ultimul salut. In Catedrală l-am văzut şi 
pe Căpitan, pe faţa căruia se putea citi su- 
ferința adâncă ce i-a căuzat-o pierderea 
celor mai buni camarazi de luptă. 

A doua zi, întrun tren special, am ple- 
cat cu sute de legionari la Bucureşti, unde 
am luat parte la cea mai impresionantă în- 
mormântare, pe care am văzut-o în viaţă, 
înmormântare cum nau avut nici regi, 
nici împărați. 

In Decembrie 1940, am făcut un peleri- 
naj la mormintele lor, dela Casa Verde 
pentru a le cere ajutor în lupta pentru în- 
deplinirea testamentului lor, testament ră- 
mas neîndeplinit încă. 

De atunci şi până astăzi au căzut şi au 
dispărut sute și mii de camarazi, umili pă- 
şind pe drumul de jertfă al lui Moţa și 
Marin, căci jertfa supremă a acestora, a 
însemnat începutul marei —enormei— în- 
sângerări legionare ce-a sguduit din te- 
melii istoria neamului nostru şi i-a asigu- 
rat învierea de mâine. 


— 241 — 
16 


_ 


LUPTA CONTINUA 


i ân, i-a fost dat de soartă, să trăească 
e eră dz. “druluri şi “în calea tuturor răutăţilor”». 
Mereu a fost pus la încercări. Unele mai grele decât al- 
tele. Din fundul Asiei i-au venit cele mai grele. Incon- 
tinuu, a trebuit sa dea jertfe, apărându-şi neamul Şi mo- 
şia. Na pierdut niciodată speranța Mereu încrezător în 
vremuri bune, a înfruntat pericolul şi l-a înlăturat. Mul- 
tora din foştii săi duşmani, nu le-au rămas decât nu- 
mele. El a supravieţuit. 3 ? - A 

Am fi nedrepți, să susţinem, că numai nouă românilor, 
ni sa pus gând rău de distrugere. Toţi nepoftiţii Sibe- 
riei voiau cucerirea Europei şi transformarea popoarelor 
ei în sclavi. Atunci, când popoarele se certau între ele 
pentru nimicuri, intruşii rupeau câte o bucată de pă- 
mânt european, atunci însă, când Europa era conştientă 
şi-şi da seama de pericolul ce-o aşteaptă, puneau umăr 
de umăr şi scăpau de năpastă. Frăția de arme germano- 
romana distruge pe câmpiile Catalaunice, oastea geniu- 
lui militar al timpului său, oastea lui Atila. Colaborarea 
germano-poloneză respinge hoardele mongolice. Iar în 
timpul asediului Vienei, salvarea Europei şi a Austriei, se 
datorește venirii ajutorului militar dn partea lui Sobies- 
ki. In exemplele de mai sus, interesant este faptul că cei 
ce se ajutau în fața pericolului comun, se duşmăneau de 
moarte înainte. Romanii urau pe Germani. Polonezii urau 
pe Germani, dar se infrăţeau în faţa primejdiei. 

„In timpurile moderne, Europa a fost atacată, din nou, 
din est. De data aceasta nu de un barbar din fundul 
Asiei, ci de un popor presupus creștin. Işi pusese de gând 
să salveze Europa dela “putrezire”. Cu ajutor din partea 


— 248 — ] 


celor ce trebuiau sa fie mai târziu “ocupați şi distruși” 
Rusia strânge “țari şi popoare”, intr'un imperiu, ce sa 
numit “închisoarea popoarelor”, 

Inlăturarea “temnicerului” în 1917 și întronarea unui 
nou regim în Rusia, care înainte de revoluţie, promitea 
deschiderea porților “închisorii de popoare”, da impresia 
că pofta de ocupare a Europei de către Rusia, aparține 
trecutului. i 

Regimul comunist nu-şi menţine promisiunea. Popoa- 
rele, scăpate din închisoarea ţaristă, sunt aduse în “în- 
chisoarea comunistă”. Mai mult. Se incearcă transfor- 
marea Europei în închisoare comunistă dar, încercarea 
de a înpinge graniţele închisorii comuniste peste Roma- 
nia, eșuează. Un singur ploton sub conducerea unui su- 
blocotenent, împiedică transformarea României în închi- 
soare. Soldatului român, î-i este dat să alunge cuibul de 
ucigzşi, şi de terorişti, inscăunaţi în Ungaria. Inlătura- 
rea acestora din Ungaria, are ca urmare prăbuşirea co- 
munismului în Bavaria. Prăbușirea comunismului în Ba- 
varia are ca urmare redresarea germană şi înlăturarea 
bandelor de ucigaşi susținuți cu bani grei de Moscova. 
Europa este salvată de atacul din est... 

Eş=cul suferit în primii ani de regim comunist nu dis- 
truge pofta de cuceriri. Câtva timp, comuniştii au de lu- 
cru cu duşmanii interni. O ură apocaliptică se indreaptă 
contra poporului rus. Jertfe uriaşe trebue să plătească 
pentru inscăunarea comunismului. Milioane sunt înpuş- 
caţi în ceafă. Milioane sunt exterminați în lagărele mor- 
ţii din Siberia. Milioane mor de foame. In timp ce ma- 
şina “morţii” funcţionează, indivizi în vestul Europei in- 
cep să vadă progrese. “Banda de asasini”, aşa cum era 
numită înainte, banda din Moscova, este recunoscută ca 
guvern legal şi tratată cu onorurile ce se acordă guver- 
nelor naţionale. Mai târziu, li se acordă loc şi vot în re- 
zolvarea problemelor omenirii. 

In taină, se pregătea lovitura de grație. Unelte bine 
plătite, cu bani din munca sclavilor, se infiltrează în 
multe guverne europene. prd a 

Europa neputând fi cucerită din est, popoarele din ră- 
sărit neavând încredere, în urma experienţei istorice cu 
guvernele din Moscova, comuniştii, schimbă tactica, în- 
cearcă din vest. 


— 249 — 


: mim ular” cred c'a sosit 

Franţa dominată prin (un iuls rd era) “în fum şi 
timpul „cuceririi Spaniei pe c taţi de mulți in CTE A 
scrum”. Siguri de, victorie, au mitraliera în obrazul lui 
vest, au început “să tragă cu sperând cu o lovitură, să 
Sei pie zor ASR e ae pe EI Stari A 
Seguc parasi e ici iață şi pe moarte se an- 
de pod. O luptă fratricidă pe aie că ia pd ae pi era 
peleajă Dia mu loc UDE E tlaai si e la victorie. Capul 
general care trezeşte postiru şi-l duc : 

od nu l-au putut forma. = Ș 

se luptele rela ce sau dat pe pământul spaniol, po- 
porul român trimite participanţi. O echipă de legionari 
vin din capătul de est, să lupte la CRpebulzde See pal 
ropei. Soarta face ca șeful echipei, advoca on a, 
să cadă alături de camaradul său Vasile Marin. Vestea 
morţii lor cade ca o lovitură de trăsnet! Corpurile lor, 
aduse în ţară sunt primite cu flori şi lumânări aprinse de 
milioanele de oameni care îngenunchează în faţa sicrii- 
lor lor, i-au parte la sfintele slujbe, şi se roagă pentru 
sufletul martirilor. di, A 3 

De ce li s'a făcut de Ţară primire de martiri? Moţa şi 
Marin căzuseră pe pământ străin şi nu pe pământ româ- 
nesc. iDe ce apăreau cu lumânări şi cu flori? De ce în- 
genunchiau? Simţiau furtuni? Simţiau vremuri negre? 
Cine le da de ştire? y “ea ra 

In momentul când Moţa şi Marin, cădeau pe câmpiile 
Spaniei, iar mai târziu, când trupurile neînsufleţite erau 
purtate sub lumânări şi rugăciuni, nimeni nu ştia cum 
se va decide lupta în curs. Moţa și Marin erau insă pri- 
miţi ca, solii lui, ce fusesera trimişi să-l apre în locuri 
depărtate. Lupta de libertate a poporului spaniol i-l in- 
teresa. Victoria comunismului în apus însemna ca şi 
pentru poporul spaniol, intrarea în închisoare. De aceia 
trimisese în depărtări reprezentanţi să-l apere. Poporul 
prevedea furtuna. Viitorul î-l îngrozea. 

Forţele comunismului, învinse în Spania, nu abando- 
nează planul de cucerire. Făuresc planuri noui. Lupta se 
redeschide. Soldatul roman urmăreşte duşmanul până în 
inima Rusiei. Forțe socotite prietene, în timp ce ne vin- 
deau în procente dușmanului ne transmiteau prin aer 
îndemnuri la renunţarea luptei şi asigurarea prieteniei 
și a ajutorului etern, în cazul când ne predăm duşmanu- 


— 1250 — 


a 


e 


lui nostru secular şi prietenul lor ţem orar i eră 

biți şi fără să ţină seama, de realităţi Antic aa AL 
nurile falşilor prieteni şi deschid larg porţile. Ce-a ur: 
mat, se stie. Numai la opt ani dela jertfă lui Moţa şi Ma- 
rin, se prăvăleşte peste România tăvălugul morţii. Vre- 
muri apocaliptice. vin peste el! România este transtor- 
mată în timpul Naţiunilor-Unite şi a «Declaraţiilor drep- 
tului omului” în colonie modernă, căruia i sa dat nu- 
mele de “tară satelită sovietică”. Tâlharii de drumul 
mare devin satrapii ţării. Furt planificat şi dirijat din 
cetăți străine, iar locul roadelor cinstite. Crima este de- 
clarată dogmă de stat, minciuna calitate iar linguşirea 
satrapului virtute. Bisericile sunt transformate în graj- 
duri, sau loc de desfrâu pentru venetici. Fruntaşii popo- 
rului sunt asasinați iar nevestele şi copilele siluite. Nu- 
mărul orfanilor creşte zilnic. Tara este transformata în 
închisoare. Granițele păzite de sentinele străine. Nimeni 
nu-i sigur de ziua de mâine. Nimeni nu poate părăsi Ia- 
dul, adus de urmaşii lui Tamerlan. Supraviețuitorii sunt, 
transformați în sclavi moderni. 

Tabloul de mai sus voia să-l evite poporul român eșină 
cu lumânări şi ingenunchiind în faţa martirilor Moţa și 
Marin. Ruga pe Dumnezeu să-l apere de năpastă! 

Poporului roman, ca şi multor altor popoare, nu i se 
poate spune c'a fost laş! El şi-a făcut datoria! In lupta de 
evitarea năpastei a fost impiedicat de aceia cari susți- 
neau şi susțin chiar astăzi, că-i sunt prieteni! 

Lupta insă continuă, nu sa terminat. Strigătele de dis- 


„perare din estul Europei nu-s auzite. Naţiunile-Unite au 


alte scopuri. Forţele întunericului nu-s mulţumite numai 
cu transformarea a o suta de milioane de oameni liberi, 
în sclavi, vor restul lumei! Conştienţi sau inconştienți, 
pregătesc drumul teroarei. Pentru o vizită în Iad isi 
vând viitorul! Se fac întreceri în darea de onoruri şi os- 
pătarea asasinilor! Forțe din întuneric imvart otrava de- 
fetismului. Totul se atacă. Totul se falsifică! Mulţi nu 
ştiu unde se află. Mulţi nu mai pot deosebi binele de 
rău, “Se pare că trăim în timpul turnului Babel! Voci 
conştiente, anunţă cu disperare pericolul ce se pregăteşte 
pentru omenirea indolentă! Maeștrii teroarei şi ai mor- 
ței au deja pregătite planurile. In ele stau: câti, cine şi 
când trebuesc asasinați diu cei ce se opun vremurilor apo- 


— "251 — 


ăi i ă la privi- 

intice. iar lumea stă încremenită ca pasărea 
SUR i Se poate salva... dar voinţa î-i este ani- 
hilată... x , e Maite 

„ Răbdarea lui are margini. Din 

Dumnezeu rabdă poate file Di Adda ea 


ând ne trimite semne. A i 
SE talorisaan mongol, în curând va aparţine tre- 
cutului. Dumnezeu când pedepseşte pe om, î-i ia mal în- 
tai mintea! Pe urma îl transformă. Din duşmanul ome- 


irii l-a transformat pe Nikita în binefăcătorul ei. Ni- 
zita nu se mai luptă cu oamenii. Acum se luptă cu stri- 
goii. Dușmanul lui Nikita nu mai este lumea Vie, ci ca- 
davrul fostului său şef. Lupta, fără compromisuri alui 
Stalin, pentru distrugerea omenirii, a fost, transformată 
de epigonul lui, în lupta de combaterea cadavrului. 

In timp ce Nikita se luptă cu cadavrul lui Stalin, pro- 
motorii comunismului din lumea liberă au pierdut piedes- 
talul. In propaganda lor, nu mai ajută, nici sputnicii nici 
rachetele şi nici planurile falsificate. j 

In timpurile vechi, când Europa era aproape gata se fie 
sfâşiată de barbari, se gaseau pe undeva, forte care să 
trezească la luptă. Treziţi, luptau şi înlaturau primejdia. 
Şi în vremurile vechi se gaseau defetisti. In timp ce Tur- 
cii asaltau Viena, defetiştii răspândeau parola “mai bine 
sub Turci decât sub Papa”. Urmaşii defet'ştilor de ieri, 
trambiteaza parola morţii “mai bine roşu decât mort”. 
Voința de a trăi este insă mai puternica decât a acelora 
ce omoară. In plus, voinţa de a supravieţui este un dar 
ceresc. Deaceia este puternică. 

Dovezi că istoria se repetă sunt destule. De ce să nu se 
repete şi în timpul nostru? Oare Stalin n'a adus atâta 
groază cât a adus pe vremuri Atila şi Timur'an? Nu 2ş- 
teptau europenii cu groază rezultatul luptei din jurul 
Vienei? Şi astăzi, nu se aşteaptă. cn aceiaşi groază a mor- 
ţii, prăvălirea tăvălugului morţii? De undeva va veni s2l- 
varea! Dusmanul se va prăbuşi. Când si cum nu se poate 
spune la ora actuală. Semn că se va prăbuși ni s'a arătat! 
Lunta epigonului contra cedavrului nu-i semn ca “sfâr- 
şitul a inceput să se deapene”? Moara lui macină încet, 
dar sigur! 

Lupta continua şi va fi câştigată de cei ce apără liber- 
tatea. p 

Alexandru Suga 


— 252 — 


/ 


a 


Dă 


7, 


TABLA DE MATERII 


CUVAN VA Na LN ee e 

Efectul revolutiei nationale spaniole in Romania 

SanEi ag Li pe pămănt Spaniol a 
coul morţii lui Moţa şi Marin in Posz, read 
CIEL 047 i e Mai în0 deAia ad  a 

Două săbii de onoare ... he dece 


ȚISUS ÎN Daci A, E E eine e a a 
DECE 9 aia e are Me UE a ale ee 
Natiunea şi Armata ... .......... 
Totul Pentru URSS 
SăNIlesaducem ari inte 0 
Antimachiavelism Legionar ... ... e 
Comemorarea filatelica a 25 ani dela moartea lui 
MOţa ŞI M ATI e E Ve 
Ecouri din Lumea Legionară ... ... ace oo ce cae cae cae 
Pentruce au luptat şi au murit în Spania? ... ... ... 
Inmormantarea lui Moţa şi Marin ................- 
Osconterihtăila CIUR a 
Echipa legionara din Spania. Crâmpee din viata lor. 
Cantectnaiduces e 0 De ae oa ca aut 
Chemarea: lui OMOARE e e a 
Ganduri despre Moţa şi Marin la vreme potrivita. 
confirmarea RE Ce aa NEI cea 
Jertfa dela Majadahonda şi tinertul de astazi ... ... 
Dupâ&;25:d6rânii 0 a A Rae CE a Aaa a ot 
Moţa= Marini ies Re e Atel 00 al auzi ae 2003 e 08 
Diiptârcontiniia ei Ap AS oa iaca ste 


'a tras din această Carte 
Ss exemplare în editie 
obişnuită și 25 exem- 
plare în editie pen- 
tru bibliofili, nu- 
merotate dela 1 
la 25 şi lega- 
te în piele. 


Es manuscrito. 


Îi 


COLECTIA “CARPAȚII” 


In limba româna: 


1) 


2) 


3) 
4) 
5) 
6) 


7) 
8) 


9) 


10) 


11) 


12) 
13) 


14) 


15) 


16) 


17) 


18) 


INTRE VOLGA SI MISSISSIPI, de Aron Cot 
dol. USA. FU; 0.25 


ISPRAVILE SI VIATA LUI MIHAI VITEAZU 
P. Ispirescu, 0,50 dol. USA. pa 


OCTAVIAN GOGA, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. USA. 
A. C. CUZA, de Pamfil Şeicaru, 0,20 dol. USA. 
C. STERE, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. USA. 


ARDEALUL SI HABSBURGII, de G. A. Pordea, 0,30 
dol. USA. 


N. IORGA, de Pamfil Şeicaru, 1,50 dol. USA. 


TUDOR ARGHEZII, de Pamfil Şeicaru, 0,50 doL 
USA. 


RUMANIA, CENTINELA DEL ESTE, NO DEBE MO- 
RIR, de Conte Agustin de Foxâ (ediţie bilinguă), 
0,25 dol. USA. 


TARA, de Aron Cotruş, 0,25 dol. USA. 


PUEBLOS DE FRONTERA, de Blas Pifiar, ediţie bi- 
linguă, 0,50 dol. USA. 


EMINESCU, poem de Aron Cotruş, 0,50 dol. USA. 


HYPERION, de Mihail Eminescu, traducere în lim- 
ba francesă, de Louis Combi, 0,25 dol. USA. 


CAZUL IORGA-MADGEARU, de Horia Sima, 2 doL 
USA. 


POEZIA LIRICA JAPONEZA, de Dr. Faust Bradescu, 
0,75 dol. USA. 


SANGE ROMANESC PE PAMANT SPANIOL, de Blas 
Pifiar, 1 dol. USA. 


EFECTUL GRANDIOS AL REVOLUTIEI NATIONA- 
LE IN ROMANIA, de Pedro de Prat y Soutzo, mar- 
qu€s de Prat de Nantouillet, 1,50 dol. USA. 


ANTIMACHIAVELISM LEGIONAR, de Dr. Faust Bra- 
descu, 1 dol. USA. 


Editura “CARPAŢII” anunţă: 
Au apărut: 


ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. 
Xenopol, vol. I, 1], III, şi IV, 15 dol. USA. 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. 
Xenopol, vol, I, II şi IV, 9 dol. USA. 

ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărașu, 
Vol. I şi II, 8 dol. USA. 

ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murăraşu, 
Vol. II, 3 dol. USA. 

POVESTI, de Ion Creanga, 4 dol. USA. 

NA ILONA TISMUIE, LUI EMINESCU, de D. Murăraşu, 3 

Ol. USA. 

AMINTIRI DIN COPILARIE, de Ion Creanga, 3 dol. USA. 

DACIA, de Vasile Pârvan, 2 dol. USA. 

PRECURSORI, de Octavian Goga, 3 dol. USA. 

FRUMOASA CU OCHI VERZI, de J. N. Manzatti, ed. II, 
3 dol. USA. 

RASCOALA, de Liviu Rebreanu, vol. 1 şi II, 6 dol. USA. 

HAIDUCUL, de Bucura Dumbrava, roman, 4 dol. USA. S 

POVESTI FARA TARA, de F. Bradescu, de N. Novac şi 
N. S. Govora, nuvele, 3 dol. USA. 

POEME FARA TARA, de V. Posteuca, N. Novac, N. S. Go- 
vora, epuizat. 

UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EURO- 
PEAN, de Pamfil Şeicaru, 3 dol. USA. 

DICTIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopes- 
cu. Rustica, 4 dol. USA; legat pânză, 5 dol. USA. 

CUIBURI DE LUMINA, poeme de V. Cârdu, 1,50 dol. USA. 

DIN CRUCEA PADURII, poeme de Ion Tolescu, 1,50 dol 

" USA. 

ze IRA MADGEARU, interview cu Dl. Horia Sima, 
2 dol. USA. 

CORNELIU ZELEA CODREANU, Douazeci de ani dela 
moarte, de Gr. Manoilescu, T. Popescu, 2 dol. USA. 

INSEMNARI ISTORICE IN JURUL UNIRII PRINCIPA- 
TELOR ROMANE SI A DOMNIEI LUI ALEXANDRU 
ION CUZA, de Archim. Stefan Lucaciu, 1,50 dol. USA. 

POARTA SINGURATATII, poeme de Alex. Silistreanu, 
1,50. dol. USA. 

RAPSODIA IBERICA, de Aron Cotruş, 1 dol. USA. 

ICONAR, poeme de Ion Tolescu, 2 dol. USA. 

MOTA ȘI MARIN, douăzecisicinci de ani dela moarte, 
3 dol. USA. 
Cărţile de mai sus se găsesc şi în ediţie pentru biblio- 

fili, legate în piele şi numerotate. Costul unui volum este 

de 10 dol. USA. -