Carpatii anul VIII, nr. 2-3, 10 mai — 10 iulie 1962

Dapusito legal: M-8.137-1958. 





Director: Aron Cotrus ț 





REVISTA CULTURALA 


IN MEMORIA 








Redactor: Traian Popescu 





LUI 10% MOTA SI VASILE MARIN, CU PRILEJUL COMEMORARI A DOWALECISICINCI AMI DE LA MOARTE 
13 IANUARIE 1937 - 13 IANUARIE 1962 


— > 
_ 





EFECTUL GRANDIOS AL REVOLUTIEI RATIONALE SPANIOLE ID ROMARIA 


MOTA SI MARIN CAZUTI EROIC LA MAJADAHONDA 
ŞI MARILE REPERCUSIUNI ALE MORTII LOR IN PO- 
LITICA ROMANEASCA 


de PEDRO DE PRAT Y SOUTZO 
Marguls de Prat de Nantouillei 


La 13 januanie 1962, se inplinesc douăzeci şi cinci de 
ani de la moartea glorioasă la Majadahonda a lui Ion 
Mota şi Vasile Marin. 

Inainte de a vorbi de aceşti iluștrii martiri ai idealului 
creştin şi ai concepției de Patrie, trebuie să arunc o pri- 
vire inapoi în istoria acelui nobil popor român, în mij- 
locul căruia am trăit mai mult de zece ani din viaţa mea. 

Către sfârșitul anului 1933 Preşedintele Consiliului de 
Miniştrii al Regatului României era unul dintre cei mai 
străluciți şefi ai Partidului Liberal, Dl Ion Duca, cu car: 
eram legat printro cordială prietenie. Printrun decret! 
disolvase “Garda de Fier”, provocând câteva incidente 
violente între poliție şi membrii ei, în cursul cărora av 
căzut victime vreo douăzeci de legionari —denumirea de- 
rivând din primul nume al organizației care fusese “Le- 

ea Arhanghelul Mihail” —și ale căror cadavre au 
st găsite plutind în apele lacurilor şi râurilor care in- 
conjoară Bucureştiul. 

Eram în ajunul Crăciunului în pline negocieri pentru 
incheerea unui important tratat comercial cu România 
ş. in ultimul moment se produsese o dificultate neaştep- 
tată care nu putea fi soluționată decât prin ordinul ca- 
tegoric a] setului Guvernului, 

M'am dus imediat să vizitez pe Dl. Duca şi acesta ama- 
bil a dat ordinele necesare, După aceia am rămas con- 
versând despre diverse cheştiuni politice interne şi in- 
ternaţionale și lam intrebat câror raţiuni răspundea de- 
cretul de dizolvare a “Gărzii de Fier”, ale cărei idealuri 
nu mi-au apărut niciodată periculoase pentru siguranța 
statului. Preşedintele mi-a dat dreptate şi mi-a afirmat 
că dela intemelera acestei mişcări tinerești, ale cărui 


(Urmează in pag. 2.) 


“Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Christos! Se 
ciătina așezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm 
nepăsâtori? Nu e oare o binefacere sufletească pentru 
v.ața viitoare, să fi căzut in apârarea lui Christos?” 


Ion Mota.—22 Noembrie 1936. 





“Nu am făcut acest gest din disperare sau aventură, 
c: perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe 
umerii generaţiei noastre. Am facut-o cu acezş dragoste 
ca şi cum ar fi fost vorba de Patria mea.” 


Vasile Marin. 


SANGE ROMANESC PE PAMANT SPANIOL 


DOMNULE GENERAL, PRIETENI SI CAMARAZI 
ROMANI SI SPANIOLI 


ală un aspect profund politic. 
Acei care au convocato şi acei care am venit să 
participăm la reuniune am făcuto ştiind cu certitu- 
aine complectă şi absolută, că nu ne strângem a asculta 
un pur şi simplu discurs necrologic, plin de laude îndul- 
cite şi de sentimentalism pentru nişte prieteni cari pără- 
and țări indepărtate au venit în țara noastră pentru a 
lupta şi oferi supremul tribut al dragostei, murind exact 
acuma 25 de ani pe câmpia Majadahondel. 


Ne-am reunit alci pentrucă ceace are importanță pen- 
tru noi şi ceace este necesar să evidențiem, este vigoa- 
rea, enorma forţă vitală a acestui fapt sublim care-se 
ectualizează incontinuu; se pare că vremea în loc să dea 
uitărei acest fapt plin de adâncă semnificaţie in loc să-l 
ascundă, să-l ia din strălucire cu trecerea timpului, par- 
că l'a frământat, parcă la modelat, parcă a smuls fap- 
tului, care era piatra informă, nuanțele cele mni adânci, 
până acolo incât să-l prezinte oamenilor de astăzi, spa- 
niolilor din 1902, ca pe o statue care cu gestul şi atitu- 
dinea să ne împingă a-l continua drumul. 


Când revoluția naţională spaniolă a înplinit pătrarul 
e, de veac, Castellana, din Madrid sa transformat în ma- 
rele bulevard al Victoriei. A avut loc o mare defilare mi- 
litară în care participau noile promoţii spaniole înbră- 
cate în uniforme militare şi purtate de moderne care de 
luptă, părea că un nou Ruben îmviase şi pe ton de salut 
“"mnala cortegiul. 


CI pi ate care ne reuneşte aici are fără indoi- 


de Blas PINAR 


Vine cortegiul, 

Se aud deja limpede sunctele :rompetelur! 
Sabia se anunţă prin vii reflexe. 

Se aude, aur şi mătase, cortegiul Paladinilor!” 


Dar înapoia acelei defilări militare demnă de profeția 
lui Ruben, venea altă defilare mult mai importantă, de- 
filarea politică a celor 50.000 de camarazi cu bascurile 
lor roşii şi cămăşi albastre sau hainele civile de astăzi 
acei care după douăzecişicinci de ani veneau să justifice 
efortul militar şi politic al cruciadei noastre, nu numai 
al revoluţiei din 18 Julie, ci al întregei mişcări născută din 
acel 18 Julie precum şi Statul politic pe care la consa- 
crat, 

Acel tineret deacuma donăzecișicinci de ani, pe tâm ele 
ctruia sclipeau argintii primele fire albe continua deti- 
lând şi confirmând printrun autentic şi categoric ple- 
biseit popular, un sistem politic, care chiar dacă face şi 
va continua să facă greşeli—cea mai mare impertecțiu- 
ne ar fi să ne speriem de propriile noastre greşeli—n'a 
impiedecat cu toate aceste greşeli măreția celor înfăptul- 
te şi bucuria de a fi şi dea ne şti definitiv spanioli. 

In acea defilare politică erau prezenți nu numai cei vu 
—supravieţuitorii, acei care depășind furia luptei înco- 
renaseră cruciada, trăind—. Ca creştini credem în nemu- 
rirea sufletului, în sensul providenţial al istoriei şi în ro- 
lul morţitor salvați alătun de tronul Atotputerniculul. Ei 
bine, noi aveam certitudinea, convingerea, credința ab- 
solută. că în acea defil-re militară şi politică erau pre- 
zenţi şi morții, căzuți: în lup'4, acei care dăruiseră totul, 


(Vrmează in pag. 3.) 





„x 9 te e i 


UARPATII 


EFECTUL REVOLUTIEI SPANIOLE IN ROMANIA 


idealuri de cinste, spiritualitate, religiositate şi patrio- 
Usm admira, i-a acordat toată simpatia ba chiar în anu- 
mite momente sprijinul său material, dar că; “în ultimul 
Consiliu de Miniştrii Dl Titulescu a cerut, la exigenţele 
Franței, imediata dizolvare a partidului şi dat fiind alian- 
ţa noastră cu această țără n'am avut ce face şi a trebuit 
să procedăm la această disolvare, in timp ce ziua urmă- 
toare Ministrul nostru de Externe pleca spre Geneva... 
“mă dor mult incidentele provocate şi moartea acestor ti- 
heri, căci după cum dumneatale știi, suntem un popor 
pasnic şi în viața noastră politică rare ori a curs sânge”. 

Am reamintit Preşedintelui că, pentru a celebra sem- 
narea Tratatului de Comerț, al cărui ultim obstacul îl 
înlăturase el, va avea loc la Legația Spaniei în ziua de 
3 Ianuarie. un prânz oficial la care el era oaspete de 





onoare. Preşedintele mi-a mulţumit pentru invitaţie, şi 
ne-am despărțit felicitându-ne reciproc Sărbătorile Cră- 
ciulului. 

In noaptea de 29 Decembrie către orele 10 seara Ion 
Duca, care fară nicio protecţie polițistă se dusese cu tre- 
nul să lucreze cu Repele, a fost asasinat în gara Sinaia 
de către un membru al “Gărzii de Fier”. 

Din motive care ar fi lung de povestit, soţia mea, Dl. 
Serrat, secretarul Ambasadei și cu Mine am fost printre 
primii care am ajuns în modestul apartament în care 
trăia Preşedintele şi soția lui. Acolo am rămas aproape 
toată noaptea ba mai mult, în lipsa unicei servitoare pe 
care o avea familia Duca şi care ieșise să caute la o far- 
macie de serviciu medicamente pentru Doamna Duca le- 
şinată, am fost eu ce] care am deschis uşa când au so- 
sit membrii puvernului. 

Trebuie să adaug că, în casa Președintelui Consiliului, 
in ziua asasinării nu se găseau mai mult de o mie cinci 
sute de lei, circa 700,00 pst. actuale, şi că prieteni au tre- 
buit să ajute văduva până când Parlamentul i-a fixat 
o pensie. 

Tragica moarte a unui om, a cărei cinste era nepătată, 
care simpatiza cu mişcarea legionară şi care a trebuit ca 
şei al guvernului să semneze la presiuni externe disol- 
varea ei, au răcit, credeam că pentru totdeauna, admira- 
ţia care o merita doctrina curată a Legiunei Arhan- 
phelul Mihail. 


Bosi însă 18 Iulie 1936 când cu întregul personal diplo- 
matic, comercial și consular aflat sub ordinele mele a. 
aderat la glorioasa revoluție naţională, şi mi-am dat 
seama de efectul formidabil produs în națiunea română 
de gestul nostru. Guvernatorul Băncii Naţionale Române, 
colonia Sefardită Spaniolă şi prieteni personali printre 
care pot cita pe Dl. Max Ausnit, au pus la dispoziția mea 
za Fă necesare pentru menţinerea, serviciilor diploma- 
țice şi cele de informaţii militare și navale pe care a tre- 
Luit să le inprovizăm, datorită vecinătăţii Uniunei B8o- 
vletice, pe toată peninsula balcanică şi in Turcia. 

Zilnic voluntarii se prezentau cu sutele la reprezentan- 
ţa noastră diplomatică, insă nu dispuneam de mijloacele 
necesare pentru a-l trimite în Spania. Autorităţile ofi- 
ciale, inclusiv Direcţiunea Generali a Siguranței sau 
pus la ordinele mele pentru a colabora cu serviciile noas- 
tre împotriva agenţilor roșii şi a contrabandei de războl, 
interpretând astfel sentimentul simpatiei populare. 

Presa deasemenea, cu excepția celei de stânga, a fost 
în întregime cu Spania naționalistă. Pamfil Şeicaru de- 
zinteresat a pus în serviciul cauzei noastre pana lui 


mheastră, ziarul de mare tiraj Curentul şi alte două zia- 

re mai mici, propietatea lui, Stelian Popescu deasemenea 

ziarul tău Universul, cotidian de tiraj important 

îi a aaa oa O LURASE erau urmărite de popor cu un în: 
S eX rdinar, in speci: | z| ă d , 

ar icrele N Special eroica rezistență din Alca- 

In A doua jumătate a lunei August, din motive de na- 
tură politică şi sfătuit de câtre un inalt demnitar al Cur- 
Hi Regale, m'am retras din Bucureşti în Bucovina im- 
preună cu familia şi parte din personalul legaţiei, la o 
ii i situată numai la 50 Km. de Nistru, râul frontieră 
Al oaia Sovietică şi în care de obicei petreceam va- 

La două zile după sosirea noastră, am observa De 
un teren din fața grădinei casei mele se tphnl ia A 
de cabană, în care se instalaseră o duzină de tineri şi un 
om mai în vârstă. Câteva nopți după aceia trebuind să 
ies pantru a face o vizită unor prieteni la o moşie vecină 
am observat că grădina noastră era inconjurată cu sâr- 
mă ghimpată și păzită in exterior de două sau trei san- 
tinele, cabana transformându-se în post de gardă. 

Am întrebat pe vecinul meu, Baronul de Flondor ce în- 
semna asta şi acesta Imi răspunse: “Cum ştii sunt Seful 
Provincial al Gărzii de Fier care, cu toate că este dizolva- 
tă, trăeşte legal sub numele partidul “Totul pentru Tară. 
Cabana a fost construită în mod spontan de legionarii 
mei, care voluntar veghează zi şi noapte pentru siguran- 
ţa ta și a familiei tale: seara pun sârmele ghimpate, iar 
dimineaţa le ridică pentru a evita astfel, dat fiind apro- 
pierea frontierei, un eventual raid soviețic. 

O caldă imbrățişare Baronului de Flondor şi după aceia 
şefului echipei, a fost răspunsul meu. Mi-a trebuit mult 
să-i fac să accepte câteva sticle de vin de Jerez. îşi fă- 
ceau datoria spuneau ci şi nu meritau nicium fel de re- 
compensă, 

Câteva săptămâni după aceia Alcazarul a fost eliberat 
Ş. am primit o scrisoare dela Generalul Principe Canta- 
cuzino, şeful partidului “Totul pentru Tară”, anuntân- 
du-mă că Legiunea a decis să ofere o sabie de onoare 
gloriosului General Moscard6, sabie al cărui mâner va fi 
lucrat de meşteri legionari şi cu al cărei tăiș de oțel de 
alo el însuși luptase în timpul primului răsboi mon- 

ial, 

Sosi luna Octombrie şi schimbările produse in cabine- 
tul ministerial au făcut să dispară motivele politice care 
SID îndepărtat din Bucureşti şi ne-am intors în ca- 
pitală, 


M'a vizitat Generalul comunicându-mi că partidul a 
cerut şi Căpitanul Codreanu a acceptat, ca sabia de 
onoare să fie transportată în Spania de o comisie pre- 
zidată de el şi complectată de Vice-Preşedintele Legiu- 
nei Şi cumnat cu Codreanu, Ion Moţa, doctor în drept 
si distins avocat al Baroului din Bucureşti; de către şe- 
ful provincial al Bucureştiului Vasile Marin, şi cinci le- 
gionari aleşi după activitatea fiecăruia în viaţa țărei; un 
preot Sfinţitul Părinte Dumitrescu Borşa, un Diplomat, 
secretarul de ambasală Principele Alexandru Cantacu- 
zino (care ca și unchiul său Generali), erau rudele mele); 


un avocat Bănică Dobre; un inginer Gheorghe Clime şi | 
un agricultor de asemenea avocat Nicolae Totu. După! 


predarea săbiei Generalului Moscardo doreau să «> în- 
cadreze şi să lupte în armata spaniolă ca simbol al sen- 
timentelor unanime ale Legiunii şi ale poporului român. 

Am comunicat Guvernului nostru toate acestea şi mi 





Generalul Cantacuzino Granicerul. 


sa răspuns din ordinul Excelenței Sale Generalisirmuj 
Franco că vor fi admiși cu gradul pe care îl aveau În 
armata română 


La şase spre şapte Noiembrie sa lansat ştirea că for. 
țele naţionaliste au intrat în Madrid. In ziua de sa ț 
Noembrie avea loc în Bucuresti adunarea Partidului Na- 
țional Creştin (cămăşile albastre) prezidat de m ârele 
poct Octavian Goga. Acesta mi-a comunicat că pesta 
200.000 de cămâşi albastre vor defila prin fața legației 
Spaniei strigând “Trăiască Spania Naţionalistă” şi mi-a 
cerut steaguri spaniole şi prezența câtorva dintre colaba. 
ratorii mei în tribuna de unde el va primi defilarea. > 

Aceştia au fost Augustin de Foxă şi Luis Beneyto 

Defilarea 3] durat câteva ore prin fata rezidentei mela 





Moța şi Marin la Casa Verde. 


Din păcate la Madrid intrau in lupte in aceiaş zi brigă- 
zile internaţionale. 

Câtva vin.p şi mai ales pentru organizarea voiajului, 
am păstrat contact zilnic cu Generalui Cantacuzino şi 
delgația lui. Infârşit data plecării sosi pe la mijlocul lui 
Noembrie 1936. I-am invitat la o masă frugală, dar fră- 
țească şi înduioşatoare şi ziua următoare au pornit prin 
Polonia spre Hamburg, iar dela Hamburg cu vaporul spre 
Lisabona şi după aceia în zona Spaniei Naţionale. 

Trebuie să amintesc deasemenea, gestul altui legionar 
Principele Mihail T. Sturza în acel moment Ministrul RO- 
mâniei la Riga care şi-a dat demisia din post și a plecat 
în Spania pentru a se înrola să lupte. 

Din păcate la câteva zile după sosirea la Burgos a sufe- 
rit o hemoragie care la obligat să stea o lună în spitatul 
provincial din Burgos, fiind respins apoi de câtre auto- 
rităţile militare din cauza sănătății şubrede. Sosind la 
Salamanca şi prezentându-se Excelenței Sale Şeful Sta- 
tului Generalisimul Franco, Generalul Cantacuzino nu â 
fost admis ca luptător trecând în vârstă peste 70 de an. 
Ceilalţi refuzară să intre cu gradele de Căpitan, Locote- 
nent sau Sub-locotenent pe care le aveau în armata ro- 
mână şi s'au înrolat ca simplii soldați în Tercio, Batalio- 
nul 6, Compania 21 şi au plecat pe front. 

Detaliile morţii lui Ion Moţa şi Vasile Marin sunt des- 
tul de cunoscute pentru a nu mai lungi această poves- 
tire, voi adăuga numai că Alexandru Cantacuzino cu 0 
puşcă mitralieră defectuoasă pe care izbutise s'o facă să 
funcționeze, a pus pe fugă tancul rusesc ale cărui gra- 
nade omorâseră pe cei doi eroi, faptă pentru care a fost 
inaintat la gradul de Caporal. 

Moartea lui Moța și Marin Ia 18 Januarie 1937, a couzat 
) adevâăra,u cvai.ţ.e in toată Nomen.a, 0 îurtună in Care 
durerea se amesteca cu orgoliul că doi fii iluștrii Şi-au 
dat viața pentru Dumnezeu şi pentru o cauză care dacă 
în acel moment era a Spaniei, Românii o considerau CA 
proprie, pentrucă instinctul îi făcea să simtă că războiul 
din Spania era o cruciadă. înpotriva primului pas făcut 
de Moscova pentru cucerirea lumii prin comunism, în 
executarea testamentului lui Lenin care indica prim 
obiectiv peninsula noastră. - 

Această comoţie nu era numai sentimentală și patrio- 
tică, din potrivă a provocat o mărire şi a dat o forță 
politică de necrezut Lepsa APR pe făcând să tremure 
vechile partide democratice. 

Când Floriile înfăşurate în cele două drapele au sosit 
ls frontiera română, au fost Vasa a întrun tren special 
aproape prin tot teritoriul naţional. S 

ji e alle oraşe, în sate şi în cătune, trenul era obligat 
<ă se oprească din mersul lui triunfal pentru ca sicriete 
să fie acoperite de flori şi de ramuri de brad, 

(Urmează în pag. 4.) 


acei care muriseră în Brunete, In Belchite in Alcâzar, 
în Oviedo şi bine?nţeles morții români dela Majsdahonda. 

Erau prezenți: Ion Moţa şi Vasile Marin. erau acolo îm- 
plinind ceace pentru veşnitie ei însăşi profetizaseră în 
crezul lor legionar, ceace Câpitanul Corneliu Zelea Co- 
dreanu spunea în acel prolog care prefațează cartea lui 
“Pentru Legionar”. 

“Leg:onarii nu mor. Drepţi, nemişcați, neîntinşi şi ne- 
IGUNIOTI, privesc pururea biruitori la toate svârcolirile 
urii neputincioase 

Eu vreau ca voi. soidați ai unor alte orizonturi româ- 
neşti, citind aceste amintiri să recunoaşteți în ele pro- 
priul vostru trecut şi să vă aduceți: aminte de luptele 
voastre. Să retrăiți suferințele îndurate și loviturile pri- 
mite pentru neam. Să vă umpleţi inimile de foc şi de 
hoțărire în lupta grea şi dreaptă în care v'ați incleştat 
şi din care arem cu toţii porunca de a ieși: biruitori sau 
IDBOIțI. 

La voi mă gândesc când scriu La voi acei care va tre- 
bui să mMuriţi. primind cu seninătatea strămoşilor Traci, 
botezul Morţii. Şi la voi acei ce veți trebui să păşiţi peste 
morți ŞI Mormintele lor, ducând în mâinile voastre, stea- 
gurile triumifătoare ale Romaniei 

Aşadar Ion Moţa şi Vasile Marin fără adăpostul fizic 
al corpurilor lor, erau prezenţi cu sufletul şi cu spiritul 
lor în acea mulțime compactă și pestriță defilând alaturi 
je camarazii care validau pentru totâeauna sistemul po- 
litic spanioi. Spiritul şi sufletele nemuritoare ale dragilor 
nosțrii români Ion Moţa şi Vasile Marin erau prezente 
acolo purtând două drapele — drapelul verde en zăbrele 
negre, simbol al suferinţei şi al speranţei, insiznă a bă- 
trănei voas:re Mișcăr: Legionare şi drapelul tricolor ero- 
când pe Mihai Viteazul şi pe Ştefan tel Mare emi 
a României Mari 

Uneori sunt imbracate în mister schemele providen- 
țiale ale Istoriei, conținând mari capitole pe care le v 
privind relațiile 


2 D= - Ă - =, | = + .- -. ? 
desvălui în cursul acestei reuniuni. 

: n 23 
pnetenia intre Spania şi România 


Prima intăinire a Spaniei cu România sa produs chiar 
în faza întemeerii 

Ramon Bastera a scris că Spania a fost unica prorin- 
ce creată de Roma, care mâi târziu a lărpit hotarele im- 
periului roman Tocmai această Spanie provinciană este 
acea care întro zi în mâinile Impăratului Traian, năs- 
cut în Italica, ajunge cu trupele ei, cu legiunile Imperiu- 
i acoip cucerind poporul dac —după 
isod sşl Regelui Decebal care văzându-se în- 
simucide cu toți răsbonicii lui întrun suprem şi 
Patrz0tic pesti, —intemeiază pentru totdezuna acea pro- 
vincie latină pe malurile Dunării, în estul 

Aceaş pairie spamiolă născută din Imper: 


fr ps — Î mt —— L PA - —— > —. i = 
Tie OADIră Mai Caru iraa.: Occ.di 


i 
spirituale şi de limbă dela tărmbrile Pacificului şi 
2 malurile Demării. 

Această operă a Spanie: mifăptuită de arel s echi 
Iimpârat Traian nu este uitată de Români care venind 


x - ? - * 7? a _-_ - m > — T 
in Spania merg în pelerinaj la Italica sau is Sarmisege- 


_.„ m ÎL re —— — & Ta -L om g* A e 
DEI ACES RILE Și SEIICI: NI DATSi ARIAN, 4YaSNEe:. Ge 
p-ta = . - 
— .. Î m _ fo _ --—. m — n-a r— N d 
PUS 94 pas Do doi E Pet. dă Va C 3 eo di 1826 
= 
= . = . 
—. ia me mmm mmm mm m - »—Dod.e cama mir 
ua SE CULCA NU. PAMENIU 1 Tasarii, Scrie aUDiE 
—- ] „2 +) m m -? —— ca e a Do E - 
PI: —— a ia. Aia 2 ba i iat ba a e uit ii E 
_ _ 
Eee 
o în ha DĂ 


Au îreculi anii, au trecut secole, și iată că in Provrerisa 
TTENCEZI aDare Un curenti de renastere iz 

umbile latine. Frederic Mistral convoacă intr 
are scriitorii şi poeții poporului său şi pe ai celorialte 
popoare de limbi latine. remnindu-i în a doua jumătate 
a iuni! Nei 1838. la jocurile florale din Montpellier le 
care Cataluta participase anticipat prin fenomenul cu- 
nOSCut că “renacencia” catalariă. 


Ca în atâtea alte ocazii oferite de istorie. servind ca 
punie de legătură între Spania şi rasa latini Catalufia 
prin poetul spaniol Quintana, oferă o cupă de arpint caz: 
este Gărgită ca premiu unui mare poet român Vasile 

? 


% eg - „ pioni Of ——.. 5 
AJeXrancri pentru poema intitulată “Cântecul eintei dati- 


* 
e cu versurile 


La De dd 


Latina pintă e regină 

Intre-ale lumei pinte mar: 

Ea poartă n frunte-o siea divină 
Lacind prin timpii seculari. 


Ş: continuă convocând în fața tribunalului istoriei şi: 
ui judecății lui Duomurezeu, toate rasele din lume ter 


sr irnând : 


In ziua cea de judecată 

Când, faţă'n cer cu Domnul sfânt 
Latina gintă ar îi întrebată 

Ce a făcut pe-acest pământ 

Ea va răspunde sus şi tare: 

“Oh! Doamne'n lume cât amr stat 





Presedintele şi Comitetul de conducere ci Asociatiei “Ami- 
ci Mejedahonmdei” presidând conjermie Dlui Bilas Pier. 


LĂARPATII 


SANGE ROMANESC PE 
PAMANI SPANIOL 


In ochii săi plini de-admirare 
Pe tine te-am reprezentat”. 


Această rasă latină care dispune de poeţi excepționali 
ca Vasile Alexandri, era firesc să-i aibe în România, 
deoarece acolo consțiinta originei se identifică cu noţiu- 
nea Patriei. EX, 

Vasile Alexandri nu a fost numai un mare port, ci și 
un mare om politic, pătruns de iubirea de patrie. Parti- 
cipă activ la frământările unificării Principatelor, la lup- 
ta pentru îndependență şi crearea Regatului fiind con- 





Domnul Blas Pitar in timpul conferintei. 


25 de necesitatea întregirii naţionale care mai târziu 
: făcut posibilă înfăptuirea României Mari. il 

In acest spirit dominat de efervescenţa conştiinţei na- 
ț:onale, Vasile Alexandri poetul decorat şi premiat la 
Montpellier de către un poet spaniol, se adresează cole- 
gilor săi de Senat spunându-le: 

“Patria română este o moştenire de cultură şi onoare 
lăsată nouă de părinţii noştrii şi avem datoria s'o lăsăm 
repâtată şi întreagă fiilor şi nepoților noştrii. e 

Astăzi Istoria României se prezintă cu paginile cărții 
sale desfăcute; există pagini josnice dar multe alte de 
râreție şi demnitate. Ca senator român în numele pa- 
triei mele smulge pentru veșnicie foile josniciei şi incep 
să scriu pentru eternitate paginile măreției şi demnită- 
tii naționale.” 

In acest spirit al marelui poet Vasile Alexandri —Jose 
Antonio spunea că poeții sunt acei care răscoală popoa- 
rele-a crescut acei adolescent care se numea Corneliu 
Zelea Codreanu, născut la Iaşi, în Capitala Moldovei 

La terminarea răsboiului din 1914 18 sau realpit pa- 
îriei mame: Basarabia. Bucovina, Transilvania şi Dobro- 
fra. dar parale! cu această restaurare a unităţii geogra- 


fice, sau smuls poporului român suflețul şi spiritul, lă- 
sendu-l în mâinile politicienilor demagogo-democrați, fă- 





Aspectul salii Camerei de Comert din Madrid. cu prilețul 
comțerintii domnului Bles Pifiar. 


când ca evreii care soseau din afară, să- i 1 
bogăţiile țarii, supunânăd şi dominând preiei 
gre n îi ri 

Fiu ai unui profesor de liceu. ş e pe ta - 
biizat in răsvoiul dela 1914-1918 şi date asta 
lupte alături, cum au făcut-o ofițerii provizorii din Cru- 
ciada noastră națională, 

In contactul intim cu poporul său el simte profund 
acea stare de râsvrâtire revoiluț.onară şi natională a nea- 
mului lui si chiar din adolescență şi mai târziu ca tânar, 
incepe a milita în mişcârile naționaliste şi anticomunis- 
ic, în acele mişcări care încearcă să restaureze cu unita- 
tea peogralică a tării, unitatea națională şi politică a 
neamului său. 

El se inscrie în micul gru ditic al lui Constanti 
Pancu din Iași —Moldova. ETA: acelui modest rari 
reparator de țevi şi robinete, care pătruns de spiritul 
tradițional al patriei chemase la luptă tinerii muncitori si 
studenți din orașul său, formând gruparea “Garda Apă 
rării Naţionale”, în care adolescentul nostru Corneliu 
Zelea Codreanu intră ca voluntar. 

In ziua când în fabricile şi atelierele Statului dela Ni- 
colina se declară greva generală comunistă, când 5.000 
de adversari înarmaţi până în dinți, crispaţi de ură se 
concentrează în fabricile deasupra cărora ridicaseră dra- 
pelul secerii şi ciocanului urlând împotriva spiritualiță - 
țu şi istoriei României, tinerii Gărzii Apărării Naționale, 
CUragicşi, trecând peste sfaturile celor prudenți, se pre- 
zintă la administrația căilor ferate, pun în mers o loco- 
motivă şi înaintează pătrunzând in ateliere. Văzână dra- 
pelul rcşu cu secera și ciocanul fâlfăină deasupra lor —ca 
şi cum ar aminti un episod care mai târziu urma să se 
repete în Alcazarul din Toledo, Corneliu Zelea Codreanu 
iaintează şi se urcă pe scara de fier fixată pe zidul fa- 
bricii şi ajuns pe acoperiș smulge şi asvârlă jos drapelul 
comunist inâlțând pentru totdeauna drapelul tricolor al 
României. 

Sa produs un moment de stupoare. In masa comunistă 
vociferândă până atunci se produce o tăcere Iinspăimân- 
tatoare. Corneliu Zelea Codreanu, acela care va fi mai 
tarziu Căpitanul şi fondatorul Legiunii Arhanghelul Mi- 
Mihail, coboară liniştit şi solemn ca un semizeu mitolo- 
gic traversează cu revolverul în mână acea masă tăcută 
de dușmani stăpânită de ură, de frică şi de admirație. 

Acesta era Cormneliu Zelea Codreanu, care mai târziu 
intemeiază Asociaţia Studenților Creştini şi străbate ca 
ei străzile Iașului cântând acel imn de nenitat-Studenti 
creştini din Romania Mare. Acesta este tânărul care în- 
tră în Liga Naţională Creștină a profesorului A. C. Cuza 
şi el este însfârşit acela care după ce este închis în in- 
chisoarea Văcăreşii din Bucureşti, în urma unei viziuni 
la icoana venerată în mânăstirea închisorii. cons_deră că 
a sosit momentul de a întemeia o mişcare politică DIO 
prie —lLiga Arhanghelului Mihail— care, din icoana unde 
apare sfârtecând balaurul, îl inspiră şi parcă zice tine 
rilor studenţi ai României că numai în bătălii, în lupte 
3. în răsboi poate triumfa spiritul naţional asupra terib; 
iilor dușman ai patriei. 

Acesta este Corneliu Zelea Codreanua, omul care în mo- 
mentul când își propune initierea acestei mișcări politice 
spune: un şei trebue să aibă înainte de toate o mare cre- 
imensă credință şi o atracție magnetică care să 
fie capabilă să sugestioneze masele, cărora trebue să se 

e : ca acel formulat de el Insuşi la sfâr- 
Șitul unui proces, intro publică şi solemnă declarație: 


Y = -. 4 - - 7 - - - . & - 

“Domnilor Juraţi, onorat Tribunal. popor al patrie: 

3 |. m = 5 = m az P sa) a". 1 Îl mi ea — - 
Meie, AM jurat să servesc Neamul Meu Si-l VUL servi pâr: 


ia sfârşit” şi aşa a facut-o şi-a servit Neamul până la 
si. irşit, atunci când a înființat Legiunea Arhanghelul Mi- 
hail şi atunci când a desprins acei grup numit -Garda de 
Fier” și atunci când cu tineri) văcăreşteni apare în viața 
publică a Bucureştiului şi a Romaniei cu personalitate 
politică definită și atunci când plânueşte contactul cu 
masele, când pleacă în Transilvania şi cucereşte masele 
de ţărani şi oameni de munte, când restaurează sensul 
istoriei româneşti invitând populaţia creştină a Roma- 
niei să rămână credincioasă tradițiilor străbune 

Acest tânăr în cămaşă verde sau în costum naţional 
țărănesc, electrizează masele pentrucă le serveşte un 
imens ideal şi grupul -Vacăreştenilor” creşte din ce in 
ce mai mult, până în acea zi de neuitat 24 Iulie 197î când 
le laşi, în nul studenţesc, la orele 16 noantea se 
constitue Legiunea şi ceva mai târziu in Noembrie a. 
aceluiaş an, cu prilejul sărbătorii ortodoxe a Arhanghe- 
lului Mihail, se face, tot în cămin, depunerea jurămân- 
tuiui. Sa adus pamânt din toate colţurile României ş- 


mai ales pământ din regiunile pe unde a trecut Miha: 


Viteazul, primul unificator al României. Unul câte unul 
apar membrii acelui restrâns grup al fondatorilor şi pro- 
nunță jurământul, în primul rând să rupă şi să infrâneze 
egoismul cărnii, să traiască în sărăcie şi să lupte până 
la moarte pentru cauza crucii şi cauza Neamului 

Jurământul din 1927 se încadrează întrun mare ma- 
nifest adresat poporului român în anul 1930, când G-=:- 
da de Fier era amenințată de imediata disolvare. 





“Im acea defilare Moța și Marin ereu prezenti!” 


i 
sit UARHPATII 


In fiecare gară clerul psaimodia rugăciunile morţilor, 


şi când trenul sa apropiat de Bucuresti Guvern: E EFECTTL LY0O UTIE] SPANIOLE Onara de Noră la Biserica Stântul 
Mura şi îi era frică că “Garda de Fier” tr se R L a d0uă după amiază, 04 in care în n 


ar putea iu - 
putea preiua pulaţia Capitalei lua masa de prânz 


puterea numai cu aceste două coşciuge ip = ur 
Situația reprezentanților giorioase:; noastre Revoluții IN ROMANIA Lite populație 06 0Dt sute și ceva de mii » loe 
Naţionale era destul de delicată, Regele şi Guvernul ne pesie şase sute de mul de persoane acopereau până ja 





ajutau în oarecare măsură, dar pe de sită parte stitudi- idilă Sa sei 0 d refuz mule tai răz) j pe ne UTMA să treacă cota. 
mea noastră putea să încline cu o greutate de necrezu! erei hei profi fi arrană Guvernul şi amândoi mi-au dat EU, Şi CATI [A Srecerea CaMIONRULUI, acoperit da birui și 
balanţa politică în favoarea Legiunei aaa i A or Nea PUuDUCA nu va (ii deranjată adiu - TAN - l-am = a MOrTUATr, iras Ge Dalruzeei la le zio- 
SALA > DOULIA Du este necesară < an 7 a et e 5 NAT) r; OTInAt P le criire aACITP Tea 1 zădad Pa = 

N a a violente şi eventuale cioc- TUCĂ Se vor oc apa de menţ nerea da cae moral sm brad şi fiori ; saten zecea 
ad e - a a + . ” 4 vă Lat 15ă i Ci, | Sie CĂ i i 4 5 i Î. 
e ir IS Eat ș Codreanu şi pe Generalu) Probabil pentru a reduce aglomerarea publicului . Am prezidat înmormântarea, Cornel (rr 
Cantacuzino ca să nu dea înmormântării caracterul pe râzi, Guvernul a fixat primul DATCU rs — mizere a CITI LEE 7 Ii OCR au E again canu, Ge. 

. Ă ăâ 3 1% pă îi i ; is i 3 Pi | COTIEPIUITI) 







i . 4 - ps SE 4 Â — ” . 
z i RQCNUNCIU ai Di c parcusul trenului mortuar 


„i "rm uta Y 


m mn f 





dpitanul Cornelzu Zelea Codreanu și Ambasadorul Spaniei. Marchizul Multimea asteptand in lată garii de Nord din Bucureşti, sosirec 
ie Prat y Nantouillet, astepland irenul mortuar în gara de Nord. trenului mortuar. 





Ultim popas în drumul spre vesricu 





« j . ş 
pe SD ne 2 se 05 e e — 





= Drumul Te vecimicte 
LS rehiz Prat de Nantoilei. Căp'! i (Crnuază !n pa 9! 
Amhasaaorul Spaniei Ma 


[4 şi Generalul in gara de Nord 


neralul Cant 
uniforme ien me ŞI eu, urmat de colaboratorii mei în 
supraviețuitori, pri şi de cei cinci legionari din Tercio, 
cu braţul în egartă de care apârea urieșul Nicolae Totu 
la a Rozas. in cauza rănilor primite în luptele 
oliția s'a ret : | 
ordine ere astuia. na cum se convenise şi serviciul de 


ent. Liniştea era in- 
recunoștea rupa) a ADBELele femeilor şi când poporul 
“Trăiască Spania”. * AM ANEiSti și legionari, de strigătul 
An 7 E i dă 
rece că îmgăduiţi-mi să dau acest mărunt de- 
bră şi frig, sfăr Alexandra Cantacuzino tremura de fe- 
lerina de și Şit de oboseala voiajului; mi-am scos pr- 
ina de uniformă și Var prst pe gpule e 
talc în biseri de ore sicricle au rămas depuse pe cata- 
onoare com ca Sfântul Ilie Gorgani, unde garda de 
nalități dle mat: din spanioli, români precum şi perso- 
Inaintea acest e națiuni, se schimba din oră, în oră. 
ni INin EsLor SIcrIie a defilat toată populaţia capita- 
Duni ne şi multă lume sosită din provincie. 
irota spre ea etica etate cortegiul a pornit in 
: a Verde, în inprej i atare 
gr era sediul Legiunei. nprejurimile Bucureștiului 
săpată pa a înmormântarea şi am mers prin 
zăpadă mai mult de & Km; din nou muițimea a acoperi 
între a ie uz parcursul, exact că în ziua sosirei sicrielor 
era elegaţiile mişcărilor politice asemâinătoare Imi 
mia aminte de colonelul polonez, mai târziu genera) şi 
gre zmei al Varşoviei-Bor Romarowski. 
rebuia să traversăm cartierul muncitorilor dela căile 


feri romăne printre ai cărui locuitori erau mulți socia- 
i Şi comunişti. Toţi erau pe stradă cu capetele desco- 


perite şi nici un strigăt discordant i C 
3 | Ă i 4 î LE a 
procesiunei. - caca pla eat 

Eee la Casa Verde, după o scurtă slujbă religioasă, 

dreanu a pronunțat un scurt discurs de despărțire 
preamărind fapta lui Moța şi Marin. 

La rândul meu, am rostit câteva cuvinte evidențiânăd 
ci sacrificiu al acestor doi români generoşi căzuţi 
sub steagul nostru pentru Dumnezeu şi Spania şi am dat 
strigătele de rigoare la care au răspuns zeci de mii â: 


4AHPATII 


——— 
n ———_— 


REVOLUTIEI SPANIOLE 
IN ROMANIA 


maărturisito, că nu sosise momentul pentru el, Mişcarea 
lui nu era încă preparată pentru preiuarea puterei şi 
cadrele ei nu erau suficient de mature. 

Cu toate acestea după înpâcarea cu Naţional-Creştinii 
(în care am insistat energic), a oferit lui Goga sprijinul 
lui şi acesta a format Guvernul la inceputul lui Ianuarie 
1938, cerând disolvarea Camerelor a căror alcâtulre nu-i 
da posibilitate de guvernare. 

Goga decise so in înaintea celorlalte puteri balcanice 
cu care eu tratam recunoaşterea “de facto” a Guvernului 
nostru, obţinută deja din partea Yugoslaviei în Octom- 


EFECTUL 


brie 1937 şi îmi declară. când lam felicitat după depu- 





Ion Mola. Vasile Marin... Prezent! 


—— —— ————— 





cc. — .[ 


_ —— m pe o 


Derea jurământului ca Preşedinte a) Consili 
trii, că unul din primele acte in politica pif ara 


din Burgos și ru- 


i ga dură numai o lună 
partidele liberal, naţional țărănesc şi ua ae de întua. 
nerie și de finanța judeo-română şi internatională spri- 
jinită de camarila Doamne) Lupescu, pe motivul caracte- 


Tului rasist al partidului lui şi al 
nului de câtre Mişcarea Legionar, aice culaci ra 


La 11 Februarie când era redactat şi 


ta de a fi sem- 
nat promisul decret d ga 
misia lui Goga. e recunoaştere, Regele a cerut d=- 


In urma acestei neprevăzute demisi i 
voluționarul cabinet “național” Dteuirie, ce mă nam a 
triarch al bisericii ortodoxe, Miron Cristea cu vice-pre- 
şedinţi fără portofoliu, toți foștii Preşedinţi de Consiliu, 
mai puțin Maniu şi Goga care s'au recuzat. A fost însăr- 
cinat din nou cu Ministerul Internelor Armand Călines- 
cu, național țărânist de stânga, credincios al camarilei 
favoritei Regelui, chior, cu ochiul mascat de un monoclu 
negru, Educația Naţională a fost încredinţată profero- 
rului de limbi romanice dela Universitatea din Iaşi, al 
cărui nume nu mi-l amintesc, socialist de extrema stân- 
pă, iar la Muncă a fost numit cripto-comunistul Ralea 
care şi-a scos masca după ocupația sovietică şi este as- 
tăzi un proeminent al guvernului comunist. 

Acest conglomerat trebuia, în principiu, să prezideze 
noile alegeri parlamentare, dar atacat toate partidele, 
in forma lui primitivă a durat puţin; vice-preşedinții şi 
câțiva miniştrii şi-au dat demisia, formându-se alt gu- 
ver maâi omogen câtre sfârşitul lui Februarie şi prezidat 
tot de Patriarch. 

Trebuie să mă intorc puțin mapoi şi să fac aluzie la 
un capitol anecdotic care este o dovadă în plus a con- 
secințelor Crurciadei noastre, în politica internă româ- 
hească. 

„La puține zile după formarea ministerului Goga au so- 
sit decoraţiile, Crucile roşii ale Meritului Militar şi Cru- 
cile de Răsboi acordate postum lui Moța şi Marin, me- 
daliile Suferinţei pentru Patrie, pentru părinții şi vădu- 





P ni 77? * - Da - > i .—- i. * - Do e PY e 
Ci LPOTUL 4! Yi Ua7 4 OTINA LUPU VICLOTIPI DTe B? PTICa 


ie Ghorghan:! 


i imnurile respective şi sa defiiat in co- 
ioană de onoare prin fața sicrielor, deschizând defilarea 
falangiştii şi cei cinci legionari din Tercio. 

Câteva săptămâni după ceremoniile înmormântării lui 
Moța și Marin, în mijlocul atmosferei de intensă nervo- 
zitate politică produsă de brusca demonstraţie de forță 
a Legiunei şi de extraordinara simpaţie a majoritaţii po- 

orului, m'a vizitat Dl Jean Pangal, preşedintele consi- 
alui suprem al masoneriei de rit scoțian, bun prieten ai 
meu, declarându-mi că dat fiind atitudinea orpanizaţii- 
ior masonice spaniole și a majorităţii celor din țările de- 
mocratice cu privire la Cruciada Spaniei. sa pândit si 
propună supremului consiliu disolvarea lui. Mia cerut 
părerea, care a fost de bunăseamă afirmativă 

In Mai sau Iunie 1937, în prezența Regelui, a Patriar- 
hului bisericii ortodoxe şi Arhiep-scopior mitropoliți, ca- 
tclic latin şi catolic unit, DL Panpal a pronunțat solemn 
disolvarea masoneriei pe care o prezida şi a scos în vân- 
zare “lojile”, lucru pentru care a fost anatemizat de fra- 
ţii săi din alte ţări. 

Nu sa întâmplat acelaş lucru, bine ințeles, cu masc- 
neria Marelui Orient, în “lojile” căruia dominau elemen- 
te de stânga şi evreiești și la care poate că au aderat 
transfupii de rit scoțian. în desacord cu disolvarea şi cari 
camuflați în ele aşteptau să le “sosească ceasul” şi spri- 
jinul lojilor străine care nu le-a lipsit mai tărziu. 

Tensiunea politică era în continuă creștere, populari- 
tatea “Oârzii de Fier”, şi acţiunea de pătrundere în 
masa țărănească într'o ţară 90 %e agricolă, luase propor- 
ţii neaşteptate care păreau că cresc în raport cu victo- 
riile care incoronau steagurile noastre 

Parlamentul era în plină furtună, interpelările libera- 
lilor de stânga şi socialiștilor, împotriva prezenței la in- 
mormântarea lui Moța și Marin. a Miniştrilor Germa- 
nlei, Italiei şi al Insărcinatului de Afaceri al Portugalei, 
continuau violente. | 

Am avut onoarea ca un senator aristocrat, dar simpa- 
tizant al Frontului Popular Francez, să prezinte 0 mo- 
țiune de neincredere în guvern pentrucă a autorizat de- 
filarea pe străzile Bucureştiului a reprezentanților unti 
puteri răzvrătite purtând uniforme totalitare ial cărui 
şef utilizează la automobil steguleţ cu culorile rebele şi 
a refuzat să predea Legația legitimului reprezentant al 
guvernului republican) conjuraţi de români deaseme- 
nea purtând uniforme străine şi rebele, şi a terminat dis- 
cursul cerând expulsarea mesa și a colaboratorilor mei din 


. i F i | 
Lai — -. aa bi 


prea Liberal prezidat de Tărărăscu terminându-şi 


locuri, fără a avea însă o majoritate care 

aer a guverna şi se credea că Re cle Carol II! 
va o puterea lui Codreanu sau unei alianțe Goga- 
Codreanu. Ultimul lăsă însă să se înțeleagă și mie mi-a 


Banica Dobre. Alex. Cantacuzino, Preot Dumitrescu 
Borsa, Ing. Clime N. Totu. 





Elita Legionară,. 





poză 


Supravietuitorii echipei din Spania. 


Chemarea cea mare 


vele lor, precum şi Decoraţiile acordate legionarilor su- 
pravieţuitori. 

Atmosfera era atât de încărcată de v:olenţa propagan- 
dei electorale, încât am considerat că este mai potrivit 
să amân predarea lor solemnă până după alegeri, con- 
tânăd cum era corect cu înțelegerea Regelui Carol 

Intro dimineață, nu îmi mai aduc aminte dacă la 
sfârşitul lui Ianuarie sau în primele zile ale iui Februa- 
rie. DL Călinescu m'a rugat sa mă duc să-l vizitez la Mi- 
nisterul de Interne, şi cu cea mai mare sinceritate mi-a 
expus gravitatea situaţii interne în ajunul alegerilor şi 
mi-a cerut politicos, dar hotărât, să nu fac nimic ceace 
ar putea da victoria “Gărzii de Fier”. Am răspuns că 
“rugămintea sa mă surprinde deoarece ca diplomat de 


carieră ştiu că prima noastră datorie este de a nu ne 
amesteca în politica internă a țării unde suntem acredi- 
taţi şi că simpatia mea pentru legionarii care au luptat 
pentru Patria mea era naturală şi că prietenia mea cu 
unii dintre ei. nu poate deranja cu nimic Guvernul şi 
nici avea caracter politic electoral”. | 

Mi-a replicat, “Dumneata 0 crezi aşa şi respect senti- 
mentele dunmneatale naturale. dar ca Ministru de In- 
terne pot să vă spun că un gest, sau câteva vorbe din 
partea dumneatale ar da o majoritate de 200 pâr 
de mii de voturi legionarilor şi Camera Deputaților va fi 
“verde”, 

—“*Domnule Ministru, i-am răspuns surâzând, nu-mi 
spune că aş fi un Warvick și că pot decide soarta alege- 
rilor. Dunmneavoastră glumiţi. 

—"Nu glumesc, niciodată n am fost mai serios ca acum, 
nimeni mai bine decât dumneatale nu şi-a putut da sea- 
ma că războiul din Spania a avut în țara noastră o re- 
percursiune extraordinară, ca şi moartea lui Moța şi Ma- 
rin şi imi pare rău că sunt obligat să vă spun. acuma 
când studiem recunoaşterea Guvernului dumneavoastră. 
că dacă dumneavoastră nu-mi daţi cuvântul de onoare 
că nu veţi înterveni în alegeri în favoarea Legiune E 
vilegiile şi stima pe care Majestatea Sa vi le-a p at 
din August 1936, vor inceta şi ne vom vedea obligaț E 
vă rugăm a abandona România. ceace cred că nu => 3 
avantajos cauzei pe care o apăraţi ... Și nu fac = e 
svonurile care ajung la urechile mele, că în ratare pac 
neavoastră vin legionarii pentru a primi dispoziţiile $ 
fondurile pe care le trimite General | 


Am râs din nou şi i-am spus. 


Ai a ghia 
liniştit. Niciodată nu am făcut şi nu YO 
Aria ie Deta să fie considerat ca un act de inimiciţie 


(Drmează in pag. 1.) 





= te 









Usage ei le 
a n + din cal- 
„ci după câmpie dela Mărăşeşti şi 
bătute de de cțel. O Românie 
decât dn luptă, Din jertfa fiilor sai. 
anismului mă adresez astăzi. Ci ţie 


te, Istoria le cheamă din nou! Aga cum 
: iciorul frânt. Cu piept cu- 
- | şi imbecili să tremure. Voi 


ruit. 
îi ga cari 

In când dușmanii ne coplegesc şi ticianii ne 
vând, Români stri cu în ca air MUN - 
în ceasurile furtună: Patria! Patria! Patria!” 
cu acest triplu stricat oamenu lui Codrecnu se aa 
cea mai teribilă luptă politică pe care a cunos- 
cut-o istoria română şi sunt persecutați. inchiși în în- 
chisori. ferecați şi asasinați. 

Acel grup de trei ori disolvat, reapare în viata publică 

d.verse denumiri. 

| ul Corneliu Zelea Codresnu, care are ca steag şi 
| drapelul verde cu gratiile negre şi căruia după 
&isolvate i se substitue celălalt grup politice “Totul pen- 
tru Tara” presidat de Generalul Contacuzino. Insă Garda 
de Fier, Legiunea Arhanghelului Mihail, nu e numai un 

de oameni care ci ÎNŞÂȘI se denumesc “nebuni”. 
Este o ră serioasă bazată pe o doctrină şi cu un ţel 
bine definit de realizat, acţiunea şi doctrina mişcării po- 
itice pe care Codreanu o conduce și al cărei șef sup'em 
la 


es, 
a Ene 
mâna 


p.. 


este. 

Are bază câteva principii fundamentale dintre care 
primul este credinţa. 
„*Credem cu toata tăria in Dumnezeu şi în Isus Chris- 
cu câ! duşmanii ne vor isb: mai u, cu atât va 
cunoscută credinta noastra nestrămutată în sal- 


De acea mai tărziu când Codreanu a fost închis la Ji- 
lava şi scrie impresionantul Jurnal, în care zi de zi no- 
tează incercăriie lui. când soseşte săptamâna Patimilor 
ş: noaptea Invierii, el care se păsea singur într'o hrută 
întunecoasă, cu oasele pătrunse de umeze-lă cu şira spi 
pării In de durere și abia putând intredeschide 
ochii, roapă tru prima dată pe şeful închisorii să-i 
trimită o nare. pentrucă dorea ca în noaptea sfântă 
a Invierii spiritul lui să fie alături de cel al Bisericii... şi 
aşa când bârbaţii şi femeile din România ereu strânşi 
in jurul jumânării care anunţa lumii Ivierea dui Chris- 
tos. la fel în întunericul închisorii, in celula umedă şi 
neagră a ars o Mică lumânare care-l unea de soarta 
camarazilor lul români, 


Acesta era Corneliu Zelea Codreanu, omul credinței, 
bind de miş:area iu. politică a mr “noi 
satisfacțiile 


Domnului nostru Incă alături de această în- 
credere și credință in Dumnezeu şi de această radicală 
de austeritate, de sacrificiu per- 


manenit, de şi infrânare a pofielor cărnii, stă şi în- 
crederea Miș-arta lui are un sens teo- 
jogic ai nrţ unei de neam, neamul nu este ca la alte 


din Europa, exaltarea mândriei de 

, singe, de culoarea pieui,. pentru Codreanu. care 

are un sens al materiei, ras, nesmul. descenden- 

ţa sunt creaţii ale lui Dumnezeu fiind răspunzătoare In 

Creatorului, crede în neam şi prin scesua la pa- 

pe carc sa născut şi care la mosţenit”, Istoria 
n:archează date sosirii sau a bulgarilor. 


-, 


“Niciodată n'a fost însă marcată în Istorie data când 
su venit, pe acest pământ sfânt. românii. Noi suntem de 
uri, este phmântul - ui, moş.enirea noastiă s'intă ” 
Ei simte chemarea - [9005 200 Et natal ze. 
pectui fizic şi acestuia, ci pămân madit 
sângele tuturor acelora care au făurit area Ro- 
e. i IE e e ua în înină i aie 
De destă:nucş., ca in poveşti magice, cum adeseori 
in momente dec.sive Neam, & 

fără intâr- 

de Legiu- 

ai M.ş-arii, sa 

Nes - 

ş: tara] 


: 


î 
îş 
e 
3 


î își 







ia Dimic 


și 
i 


îR 
i 


i 
ş 
i: 


Lă R -a Po 
et bee e 


UAHPATII 


me mc 


SANGE ROMANESC PE 
PAMANI SPANIOL 


nou tip de român care să despice în două istoria patriei 
noastre, care va fi cel mai frumos, cel mai viteaz. cel mai 
muncit și muncitor, omul cu sprit de cuceritor care th 
fie în stare să preia şi să continue Istoria strâluciților 
uog.rii strămoşi”, Acesta era omul hou, românul nou pe 
cuie el a voit să-l creeze şi fără de care totul era pu- 
tregai. 

Jose Antonio spunea după acea: “Nu ne interesează un 
partid nou. care să constitue un Guvern nou şi care sa 
puverheze în alt fel; e nevoe să reinviem tradiţiile na- 
țonale şi să punem virtuţi eroice în oamenii care vor 
trebui să conducă ţara şi patria noastră”. 

Alături de credinţa în Dumnezev, in Neam, în virtuțile 
riuneii și starea de spirit pe care ţi-o crează o evolu tă 
Era da e naională Capitanul Comeliu Zelea Codreanu 
spune Vâcăreştenilor şi prin ci poporului său, că din Mo- 
men! ce nu au program și că toțul este numai curățenie 
sufletească, sacrificiu, virtuți şi în special o nemâărgin.tă 
dragoste, singura prin care se poate concepe autoritotea 
şi libertatea, să pornească la drum cântând, aşa cum au 
mers şi au cântat Apostolii, oamenii posedaţi de spirtul 
profetic. 

Căci ce altceva ar putea [i un om politic, decât un 
profet? 

Este acel om, aşa cum scrie Horia Sima care ne onc- 
iează astăzi cu prezenţa, care arc simţul itinerarului i*- 
toric al patriei lui, Vi intueşte, îl adulmecă, îi preczde şi 
prin actiunea interioară a sufletului se incălzeşte cu to 
rente de energie pe care, pata de luptă le transmite popo- 
ului său în fruntea căruia se aşează și îl animă. 

“Cel ce poate cânta nu a comis păcate, nu a făcut f-p 
te rele, cel ce cânta reflectă în fața lumii starea lui de 
curățenie şi puritate sufletească, deaceia leg.onarii au 
cântat şi vor cânta totdeauna: Studenţi creştini din Ro- 
mânia Mare, Ştefan Vodă al Moldovei, Dealul Negru, 
Deşteaptă-te Române și cântecul şi ma:şul vor deveni 
simtol şi tanifestarea spiritului apostolic de cucerire al 
propriei Mişcări Legionare. 


Aceasta este Mişcarea legionară care are deasemeni 
preocupări sociale şi in aceasta coincid Jose Antonio și 
Codreanu, privind ţările lor din puncte deosebite de 
vedere. 

Aici Jose Antonio şi acolo Codreanu invoacă patria în 
speciei în sensul naţional şi spune lucrătorilor: “Nu vom 
tolera ca dreptatea ta să se facă în dauna dreptăţii Pa- 
triei, nu există revendicare muncitorească posibilă şi 
d-eaptă, dacă se face pe deasupra dreptății propriei pa- 
trii. Revendicările tale prin Patrie nu in contra Patriei, 
deaceia vom face organizații muncitoreşti care să fie in 
stare să satisfacă drepturile muncitorilor prin Stat şi nu 
contra Statului”. 

In acelaş timp Codreanu spune capitaliştilor şi dreptei 
ultracontervatoare: 

“Deasemeni nu vom tolera ca voi sub devize tricolore 
să creaţi o castă oligarhică şi capitalistă care să des- 
poaie toate cateporiile d: muncitori. Credem că nu aveți 
dreptul să invocaţi unele principii ca, Dumnezeu pe c:re 
nu-l iubiţi, Christ în care nu credeți, Biserica în care nu 
intrați şi Armata pe care o trimiteţi la răsboi fără arme. 
Noi vom face dreptatea socială cu dreptatea Patriei”. 

Deasemenea Horia Sima scrie: “Disputa socială ca şi 
scumpirea traiului nu sunt chestiuni strict sociale, sunt 
mai mult decât atât, sunt probleme naționale dat fiind 
că sufletul şi caracterul unei naţiuni nu pot fi pus: la 
indoială sau la incercări atâta timp cât nau fost smulse 
din ignoranță şi mizerie clasele lipsite și muncitorimea 
țărilor noastre. 

Cu această conştiinţă socială Codreanu spune munci- 
torilor din ţara sa: 

“Nu vă dăm niciun spc dace Vă vom da mai mult de- 
cât Su albă, decât o locuinţă mai bună, vă vom da 
di să vă simțiţi români şi cu aceleaşi drepturi ca 
toate celelalte nationalități sau clase sociale din marele 
Stat Român”. 

In acest spirit Mișcarea Legionară incepe lupta şi nasc 
cuiburile, familile de cuiburi, garnizoanele, frăţiile de 
cruce, cetățuile de fete, apare Casa Verde, Comandanții 
Legionari, ora săptămânală inchinată patriei şi aşa rân- 
durile Mişcarii crese necontenit animate de imensul suflu 
național pe care La creat şi de increderea oarbă în promi- 
siunea formulată de Codreanu la terminarea unuia din 
procesele lui “am jurat că voi servi neamul meu până la 
sfârșit”, 

Tot e] serie: “a vorbi frumos mi se pare perfect, a seri 
frumos mi se pare şi mai perfect, dar mai presus mi se 
par lupta şi sacrificiul; nu poţi fi legionar complect 
până nu te-ai pregătit de moarte, fiind dispus in orice 
PR să-ţi dai: viața pentru apărarea Crucii ş. a Ne*mu- 

„.", pi el a fost credincios acestui program si exigen- 
țelor cu cl insuşi. 

Incareerult de mai multe ori, la sfârşit e condamna 
la 10 ani temniţă grea şi închis la Jilava. 
rtat la altă închisoare in noaptea de 30 Xoem- 
-Noembrie-lună primim ee aa AR 
Noembrie în ziua 20 a murit impuscat în Alicante fonda- 

= E tanul Corneliu Zelea Co- 
strangulat de jandarmii în 
serviciul democrației şi al libertăţii. 

L'au scos in plină noapte cu zii t 


brie 


rezece camarazi. 


Mergeau într camion fi un jandarm în 
| % i uri ie fost are după 
p teri viteji luptatori ramâni i pa ii Pa ne aria 
SI rr alba pr pp e ea 


Sr - a nu fi niciodată descoperiţ de 
Dar în anul 1940 aceștia i-au găsit şi pe umeri au trens- 
portat pâșă la Cazi Verăe din Bucureșii unde su ingro- 
temelie tru România de mâine. resturile lui . 

Zelea „Căpitonul- - acel Arhanghel des- 
pre care scriitorul Aparicio spune “era Inacelaş timp un 


cai a i 





— De ore in ninti 
mi eee —, 


Arhanghel mistic Și serâfie gi un Arbanghei exţa NR 
nator”. terra. 


Cum nr Îi 
Lică, putere de sugestie, identificat cu geva 
gri <&u, cu conştiinţa nsţională şi pe 


-. e. 


când a isbucnit răsboiul spaniol $. pe pământul şi in 


le noastre se apărau acele: și principii cregiine care ere sa af 


in Romania? 

fost oare posibil ca atunci când a isbucniy 
revoluția noastră națională, 0 enormă comoțe să zu 
otectrizeze poporul român. iar răsbo.ul nostru să fie ur. 
mărit ca un râsboi propria. târani, marinari, săteni, 
denţi şi intelectuali fiind dispuși a se oferi pentru q veni 
să lupte în apârarea creştinătăţii, contra AN AT Chea 
pini legionară ca un Singur om 

carea Legionară c ) 5 cere un 
Par rândurile spaniole, Căpitanul, nu are a] s0- 
juţie decât de a face o selecție cât mai severă, pentru 4 
nu lipsi Mişcarea de cadre şi a respecta anumite prin. 
pii internaţionale şi diplomatice. 

Au fost aleşi Şase şi in fruntea lor Generalul Canta. 
uuzino şi Ion Moţa. Dar moră al saptelea, un ora cate 
nu se resemnează a nu fi alături de cei gase --Vasile Ma. 
rin-— care se oferă pentru uitimul sicriu, plătind dn să. 
răcia lui 5.000 de lei voiajul pe care Mişcarea Legionară 
nu îl poate plăti. 

gosesc pe “Monte Oliva”, vapor care el însuşi era par- 
că un mesaj de inviere şi speranță. Sosesc la Lisa 
intrun 3 Decembrie —zi de misionarism-- ziua lui 
Francisco Xavier, pornesc spre S ania unde sunt primi. 
ți de —pe atunci-- Colonelul Villalba care-i însoţeşte la 
Sorin, unde se intrevăd cu Moscardo, căci Căpitanul ţi 
spusese Generalui Cantacuzino să predea 0 s2b.e rcestuj 
erou al imensei fortărețe din Alcezarul din Toledo, care 
prin vitejia şi curajul lui a ştiut să infrângă comun.smul, 
u sabie care are lama din ar de Toledo, iar pe mâner 
silueta Arhanghelului Mihail ca simbol al permanentei 
prietenii dintre Romania şi Spania. 

In discursul lui Generalul Cantacuzino spune: “Am 
urmărit, Domnule General, cu tot entuziesmul fapta ma. 
reaţă din Alcâzar. Toţi vroiam să ven.m să luptăn. Şase 
ş: la sfârşit un al şaptelea au fost selecționați pentru 
luptă, Sunt aci. Toţi sunt ofiţeri de rezervă. Se vor în- 
rola In Legiune ca simplii soldaţi şi dacă sunt sigur că 
prin sforțarea lor nu vor schimba cursul Istoriei pot să 
vă asigur insă că vor știi să se bată și dacă e nevoe, să 
moară făcându-şi datoria câtre Cruce, Spania şi Neam. 

La Talavera de la Re.na accg.: soldaţ: unt :ntolţi în 
compania 21 din al 6-lea regiment al Legiunii şi primese 
lg 1 Decembrie în Boadilia del Monte, botezul focului 
si în Majadahonda în marş spre Madrid, cad, exact la 
ora 5 fără un sfert a dupăamiezei zilei de 13 Ianuarie 
1937, exact acuma douăzecişicinci de ani. 

Cadavrele lor sunt transportate la Toledo şi apoi la 
Izun, unde populația acelu: oraş martir sa îngrămâdit 
pe străzi pentru a saluta pe eroii români. 

Cantacuzino emcţionat spune Generaluiui spaniol care 
la salutat la frontieră “Domnule General, cu am crezut 
că aceasta este o înmormântare, dar Dumneavorstră 
spaniolii din lrun aţi transformat-o intro paradă mili- 
tară. Noi, prieteni spanioli, nu plângem morții noştrii 
Astăzi ii onorăm”. In fața frontierelor indiferente şi bur- 
gheze ale Franţei, Cantacuzino adaugă plecând: “Aceste 
cadavre sânperânde vor duce parfumul Spaniei până în 
România”. 

Când Cantacuzino şi supraviețuitorii echipei 2u ajuns 
lu Bucureşti, acolo îi aştepta Căpitanul cu intreg Statul 
Major al Mişcării Legionare. Contacuz no, erou și mitar 
dă raportul: “Căpitane, nimic nou pe frontul nostrul Yin 
cu ce mi-ai dat! Sunt doi morți, doi bolnavi, un tânit ș 
doi sănătoşi! Trăiască Legiunea! 

Moţa şi Marin nu erau doi aventurieri nebuni, plni de 
pofta riscului, a răsboiului și a prăzii. Nu erau doi aren- 
turieri de teapa celor ce veniseră in cealălaltă tebă:ă, în 
Brigăzile intemaţionale, cu scopul de aşi crea mica lor 
poveste. 

Ei veniseră să facă Istorie creştină, europeană şi uni- 
versală. Erau doi oameni de bine. căliți în lupta legio- 
nară din România. Amândoi avocaţ: şi ofițeri rezervă. 

Moţa se născuse în Transilvania și avea sentimentul 
veligios pe care il transmisese familia lui de preoți, scn- 
timent în acelaş timp mistic şi apărător al pământului 
strămoșesc. Era un luptător care Intemeiase deja Actiu- 
nea Româna, integrată după acea în Liga A Na- 
t.onale Creştine. Cu grunui Văcăreşten.lor intemeiază în 
anul 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail şi inăuntrul ei 
Garda de Fier. Era comandant legionar, căsătorit cu sara 
Câăpitanului, avea doi copii pe Mihni şi Gabriela ş un 
viitor strălucit atât pentru profesiunea lui cât și pentru 
situaţia lui economică. Sacrifică insă totul pentru pă- 
rarea patriei lui şi acolo unde interesele ei o cer, CAT 
și pe pământ strein. 

Incarcelat de mai multe ori, conduce doctrinar 
al intelectualilor din Mişcarea Leg.onară. ntinuă pu- 
blicarea în oraşul natal a ziarului: “Libertatea”, proprie- 
tate de familie, care continuă să apară și după 
lui. Acest om unit Miscării Legionare, bătaios, nerâbcă- 
Lor şi generos vine în Spania şi scrie: “Acesstă țara nu 
ca streină. simbolul sacrificiului nostru nu e alice: 
va decât simbolul clar al dragostei care leagă inimile po- 
poarelor noastre. Naş cere nimănui să mă substitue în 
acest serviciu în momentul când se trage cu mitrrlera 
in obrazul lui Christos, în momentul când se clatină te- 


vepăsâtori, vom merge în Spania pentrucă nu există 

ă 

decât acel de a fi destinat apărării lui Christos şi 

Moţa venind aici serie soţiei şi pina lui: 
mine ar fi o nsă 


în joc 
Cum ar fi 


a NE 


Pă 

3 
E 
ş 
i 
și 
8 
[ră 
za 
i 
See 


i 
Li 
IE 


Ş 
i 


i AI 
fost oare posibil ca c:st om cu acoasță pi E 


ionară a României, să nu fie gata şi cu sufletul tu & 








St m i a a a 
iii SO 


ÎN O RO 


OVa care a venit 
wtul care sacrit să lupte in Spania, 
rile adresate legtona lau Se depe frunt acrie seriso- 


care voluntar a cerul 

care-şi plâtegte cu Bu 
scrie soţiei: *nu Am luat a 
de amirăciune sau de di 


lucid și cu tontă feninătatea, ştiind că 


iei noastre apasă enorma r 
dinţa în Isus Christos” a TAPundere 


Acigiia erau Io 
si-au lăsat sânpe) 
spaniol. 


Acestia sunt oameni! în J i 
Urul sânpelui cârora vom ră 
ati i pentru totdesuna întrun omaciu de atasa 
a: e caritate, de alecțiune și de dragoste, atât oarmrr 
e Eee aă cât şi cel din România 
Şila Sunt Camenii a căror | & lire come- 
morăm astăzi, dar cum vi e a 
ca deajuns să comemorăm oamenii care au murit in- 
"o sublirră şi tragică dăruire a vieţii lor. 
mal nobilă şi mai dreap 
trebue să aibă o profundă, teribilă și radicelă semn fica- 
ție politică, pentrucă 
Viu 5i pentrucă 
lor cât şi cel a] 
ai lumii. 


e umerii penera- 
e A conserva cre- 


lor noştrii, sângele luptătorilor crestini 


Ceace trebue să afirmăm astăzi aici e că acest sânge 


este sfânt pentru noi şi ca nu poate exista-a spus-o deril- 
fel Sefu] Statului nostru-o pace mai stupidă decât acea 
pace care sacrifică totul. pentrucă pacea are o valoare 
instrumentală, ori există valori mult mai mari decât via- 
ţa, bunăstarea şi pacea, Aici, în acest mic cuib e necesar 
ca cel puțin noi să facem astăzi un act radical de afir- 
mare şi de credință, atât în propul nostru crez politic 
cât şi în crezul nostru religios. Trebuc <ă luăm act de 
ceace spunea Codreanu, că mişcările politice nu se pră- 
bugesc atât din cauza dusmanilor exteriori, cât din ctu- 
za propriilor trădători, că nu armele care trag din afară 
le anihilează, ci canprena care le roade pedinăuntru şi 
c necesar să ne amintim şi mai alecs să punem în prac- 
tică spusele Capitanului: *dacă aş avea înaintea mea un 
tradator și un dusman, un revolver şi un sinpur cartus, 
aş trape mai întâi în trădător”, 

E absolut necesar ca acest sânpe român şi spaniol, acest 
sânge creşiin vărsat in pământul Europei, să fe respec- 
tat. Acesta trebue să ne fie un jurământ de onoare, căci 
sau pâăsit pretinşi creştini care să disprețulască sânpele 

aniol vărsat în râsboiul nostru, care nu a fost răsboi, 
ci cruciadă creşitmă şi cruciadă naționslă, în apărarea 
lui Isus Christos, a bisericii lui şi ale înaltelor valori ale 
calturii noastre comune 

Cu un cinism înspăimântător sa putut scrie în Spenia, 
dusprețuind sângele vârsat: “rasboiul civil a fost o cates- 
trofă de justificare, fără justificare și care a servit nu- 
mai pentru a vărsa sânge. Dacă sar pândi cu calm, câtă 
durere, câtă inconştienţă, acest răsboi lam pierde toţi 
dacă nu lam pierdut deja”. 

E absolut necesar să re răspundă acestui dispreţ pen- 
tru sângele morților noştrii. pentru sângele veloros şi) 
eroic 8] lui Ion Moţa ei Vasile Marin, 2] acestor morți a! 
Spaniei, al căzuților pentru Spania, eroiii lui Christos; c 
rECcestr ră se râspundă cu versuri creştine, ca acestea ali 
Părintelui Ramon Cut 


“Până Mai eri 


De astăzi, 


ați fost eroi. sau martiri, sau căzul 





pe drumul cel 
tit el cât şi Vasile Marin 
fie cel de pl saptelea sicriu, 
de lei drumul spre Spania și 
coastă hotăiire întrun moment 
sperare, ci am facut-o perfect 


n Moța şi Vasile Marin, oamenii care 
e să ude şi să p'ămâădească pământul 


a spuneam incă dela început nu 


pentru cea 
tă cauză a umeonității. Acest act 


acest sânge continuă să rămână 
acest sânge nu poate fi trădat, atât a] 


UANPATII 


E a i - 


SANGE ROMANESC PE 
PAMANI SPANIOL 


Implinină nunta de argint cu moartea, 

Sunteţi morţi, morți, numai moiţi 

Puțin a durat ploria voastră: doubzeciaicinei de ani 
Ce păcat! 








sasa eogivar 


Asta se spusese deja în franceză gi în engliză, in ru- 
seşie şi în americană, a spus-o Hemingway, Melraux, Ber- 
nânos şi Sartre in *romanele lor înțelepie”, dar astăzi o 
voi muncitori, țărani, marinari cari în pura vo'stiă sân- 
perândă ați dus în lumea cenlălnită o singură limbă, vi 
"A spus în spaniolă şi în inrăgi Spenia, în acca spaniolă 
t-emurândă în care vaţi goptit uitimul cuvânt, 

Muriserăţi, dar până eri trâiaţi în gloria faptei voans- 
tre, trâlaţi în amintirea transfigurată, dar implinindu-se 
nunta voastră de argint cu moartea —nu vă puteţi plân- 
ge ați avut destulă plorie— vi s'a dat definitiv şi la toţi 
și pentru totdeauna lovitura de prațe. Au aruncat o lo- 
pată de bâlegar în mormantul vostru... disprețul de a fi 
murit pentru nimic, acoperindu-l ca pe cel al lui Chrins- 
los cu o lespede de 800 de pagini. 

Dormiţi în pace morţi inutili, chiar decă simțiți amă- 
răciunea în gură. Intre timp noi vom face pietre pentru 
drumuri din granitul monumentelor voastre şi din sta- 
tuile vonstre, Vom destina curtea imperială a Alcez-rului 
din Toledo pentu sală de dans. Ce am putea face altceva 
mai bun cu ca? 

vom smulge paloanele îinstelate ale sublocotenenților 
provizorii şi le vom Asvârii în mare, în noroi, Vom dina- 
mita, asvârlindu-le in aer, mausolrul dn Valea Câzuţilor 
şi infăţisarea acelei cruci peste mâă'ură de uriase, Să fiți 
r.ultumiți, morţi vulgari, cu o cruce din două bete. 

ŞI dacă într'o bună zi, ca pe vremuri, ordinea şi drep- 
tatea vor fi măturate din Spania, Christoi şi Fecioara 
Maria vor fi din nou arşi pe rug, cei situați sus vor pu- 
tea asasina în voe, iar vreun strein va instala “checas” 
promițând fabrici, chiar dacă vor ucide 6.000 de preoți și 
finit nurrăr de spanioli pe la spate: 


“Chiar dacă ne vom da scama că Spania 
va fi colonie de sclavi pentru Rusia 
Ş: va inceta de a mai fi Spania, 
Dormiţi în pace, am invățat lecţia la perfecţie, fiţi siguri 
Nu vom face nimic, 
Nici copii voştrii, nici nepoţii voștrii, nici soțiile voastre, 
(nici surorile voastre. 
No să mai fie incăodată alte vâduve, alți orfani, elte lo- 
(gpodnice părăsite, 
F un lux prea scump, trebuesc economis.te lacrimile, 
F.ii sipuri: vom lăsa lucrurile in voia lor, nu vom face 
(nimic, 
Dece am face-o? dacă e nebunie, dacă e lipsă de rațune 
(a salva Spania 
SŞ: dece am (face-o dacă după duoăzeciş'cinci de ani 
Dela o masă confortabilă, fără transee, nici bombe şi mul- 
(țumită 
Unei păci câștigată de cei morți, 
Se strigă lumii în optsute de pagini, 
Că durerea, sângele si moartea n'su servit la nimic. 
Dormiţi in pace, dragi morți, dormiţi în glorie iubiți nor- 
[ţi al celor două Spanii. 
In pace şi glorie sub oblânduirea lui Christos care des- 
(chide pentru toţi brațele lui crucificate, 
Prin moartea voastră aţi intrat in misterul lui Christos, 






VARA det. ) i ţ S dă “ i Li ., 
Sângele și moartea voastră var fi d Diete ji 

Inimeni nu vă 
Moarte și sânge incorporate morț | 
(și prin Cruce cate, 
vă mulțimim millon de morți bă insa Mitea i i 
Frați morți al celor două Spanii, NE 
Vă mulțumim, milion de visători, vă multumim.” 


Deaccasta nol nu credem în anticomunismu - 
lor, Un român care trăeşte între noi. ză cit 
P acris-0 citegorie, 

Nu ne interesează noii Kerensky ai tuturor țărilor din 
lume, acel case doresc să te ridice astăzi ca apostoli și 
portârapel ai mișcării anticomuniste în lume. 

Noi, prieteni dragi, nu suntem enticomunisti pentrucă 
comunismul pretinde o totală transformare economică şi 
socială, *Noi —a scris Jos6 Antonio— suntem anticomu- 
nişti pentrucă comunismul vrea să răpească patria şi so 
predea unei clase inchise ostilă şi brutală,» 

Nol luptăm împotriva comunismului pentrucă vrea să 
smulgă semnificația lui Dumnezeu şi semnificația spiri- 
tuală a vieţii, să ucidă sulletul, să ucidă omul ai să re- 
ducă oamenii la un imens furnicar în care Statul tiranle 
şi dictatorial dirijează administrația, munca şi cdihna 
noastiă, Buntem anticomuniști pentrucă suntem crestini 
convir şi. Suntem pentru libertatea omului şi nu pentru 
Vbertăţie politice şi în numele acestei libertăți umane, 
in numele Istoriei popoarelor, in numele Bisericii şi al 
lui Christos, noi ridicăm steagul anticomunist și respin- 
gem pe toți Kerensky din lume, pe toți aceia care cu rro- 
liciuni democratice și politice au predat patriile lor, oa- 
menii, femeile şi copli lor sclaviei comuniste, au lasat fii 
fără Patrie şi [ii fără Dumnezeu şi acuma în exil și in 
emigrațe, işi spală mâinile comod spunând că n'au dorit 
aceasta. Pentru a dirija o m.scare crestină radical anti- 
comunistă, e absolut necesar ca cineva să albe e enormă 
cateparie morală şi nu pot s'o aibă aceia cari primii au 
predat popoarele lor comuulsmului. 

Nu suntem cu Kerenskii. Suntem cu Christos şi cu Bi- 
serica lui, suntem cu sângele morţilor care ne transmit 
întro transfusie fără oprire energia vitală necesară 
pentru a continua să luptăm in numele LUI şi pentru 
viitorul Patriel şi copiilor noştrii. Suntem pe o linie creş- 
tina și deaceasta anticomunistă. Nu suntem dispuşi a 
gută ii en Noi —am spus-o de atâtea ori— recunoaş- 
tem patriile pe care vol le reprezentaţi emigranţi în spi- 
rit — în timp ce patria pământească şi gcogratică e sub- 
jugată de comunism voi care ati putut scăpa operatiei, 
continuati să reprezentati Patriile vorstre. 

Noi, oamenii din Spania, moştenitori ai sangelui sf.nt 
vărsat, nu putem recunoaşte guvernele de marionete ma- 
nevrate de comunism şi de Moscova. 

Vom continua să vă recunoastem pe vol eşteptând ca 
intr'o zi, intr'o seară de cuib, să fiţi pe frontiera Roma- 
niei eşteptând clipa luptei. 

In acele dupăamiezi de sâmbătă în “cuiburile” legio- 
nare ale Garzii de Fier, vom face cum 0 să facem acuma, 
în numele si amintirea lui Ion Moţa şi Vasile M=rin, v2 
ridica mâna dreptă la inimă, pentru a smți toată grcu- 
tatea entusiasmului şi a dragostei, vom ridica broţul nas- 
tru în dreaptă provocare a lumii, după stilul legioner, ro- 
man, imperial, care o creat Spania şi Romina Mare şi 
vom repeta jurământul: 

“Jur inaintea lui Dumnezeu, şi ina'nlea sacrificiulut 
vostru Ion Moţța și Vasile Marin, să infrânez poltele câr- 
nii, sd trăesc in sfânta sâracie și să servesc până la moar- 
te dacă este nevoe şi să-mi dau viața pentru cauza Cru- 
ci şi a Neamului.” 





xentru Guvernul unei țări de a câre; ospitalitate mă 
ucur”, 

in continuare i-am comunicat că nu am predat decu- 
rațiile amintite. Mi-a mulțumit și aceasta a fost ultima 
cenvorbire oarecum prietenească pe care am avut-o cu 
Călinescu 

Când lam întrebat pe Goga de semnificaţia întreve- 
derii mele cu Călinescu —casa lui era la patruzeci de 
rretrii de Lepaţie şi ne vedeam aproape zilnie— s'a ară- 
tat surprins, ceace m'a făcut să cred că Ministru] de In- 
teme intervenise fără știința șefului guvernului, sau din 
ordinul Regelui. 

Dat fiind gravitatea situației, alegerile zu fost suspen- 
dete şi printr'un decret au fost dizolvate la începutul lui 
Aprilie, toate partidele politice. Sa redactat o constituție, 

eprobată printrun referendum lipsit de entusiasm, cari 
acorda Regelui o dictatură totală. Sa format un partid 
unice denumit “Renaşterea Naţională” purtând uniforme 
pitoreş!i și nu ne-a plăcut ca au adoptat cămaşa albastră 

Codreanu şi cei mai importanţi şefi ai Gârzii de Fier, 
bineinteles intre ei cei cinei fosti combatanți in Tercio 
au fost deţinuţi impreună cu alte sute de membrii ai gru 

ârei. 

Ș in luna Mai Codreanu şi ceilalți sefi au fost acuzaţi de 
diverse delicte şi condamnaţi de câtre un Tribunal. “0 
hac”, Codreanu la 10 ani temniţă prea, iar ceilalţi la alte 
pede por 

In noaptea de 29 spre 30 Noembrie 1939, Crrirernu si 
remarazii lui condamnaţi! trebuleu să fie rmuteţi dela Iri. 
chisoarea Dofiana, ia acea din Jilava, in îDpr gurile 
Bucureştiului. Nopți de Noembrie predestnste pentru 
asesinate istorice în acel trienal 1936-1939. Noapte cu ză 
padă și ceață deasă 

In ziua de 50 un comunicat al Ministerului de Interne a 
anunțat că Codreanu şi tovarășii lui, profitând de siri- 
carea camionului care îi tr ria au fugit intro pădu- 
re şi că poliţiştii care îi escortau, cu toată cepța pi 0%- 
evritatea nopţii, au deschis focul cu atâta precizie, incât 
au fost toţi omoriți. 

Aga au căzut cu Căpitanul, treisprezece dintre, şefii im- 
portanți ai Gărzii de Fier, 

Vestea a consternat Bucurestiul! Nimeni n'a crezut în 
fuga condamnaților şi nici nu putea să explice măcelul, 
când Regele Carol abia se intorzesse din vizita oficială 
făcută în Germania hitleristă, cunoscută fund de toți 
simpatia Fuhrerului pentru Codreanu a, 

linescu ră pună Suveran in faţa unui fap 
sf rar ... ascultând A e lojilor masonice şi aplicând 

1 de cunoscuta in Spania roşie a fugii”? 

Intăinindu-l la o rreeptie, ma intrebat cinic ce im- 


EFECTUL REVOLUTIEI SPANIOLE 


presie mi-a făcut moartea priaten il mei legionari, la 
care i-am replicat rece inăbuşindu-mi cu greutate in- 
dienarea. 

“Ca crestin şi spaniol mă inclin cu respect înaintea 
cedavrelor lor, dar ca vânător şi maestru-de vânătoare, 
trebue să vă felicit pentru preciziunea ochitului polițiş- 
tilor dumneavoastră, mie imi este imposibil să nimeresc 
ținta în pădure, noaptea şi cu obiective care aleargă în- 
văluite în ceaţă”. I-am întors spatele şi acestea au fost 
ultimile cuvinte schimbate cu el. 

Unii pretind că marele Mareșal al Curţii, Domnul Ur- 
dăreanu în numele Regelui. a dat lui Călinescu telefonic 
dela Mânchen — mână liberă. Personal, n'am crezut-o ni- 
c;odată 

Acest masacru a deschis poarta la o serie de întâm- 

liri sânperoase, care au culminat cu asasinarea lui Că- 
ppegob la 20 Septembrie 1939 şi cu inspăimântătorul mă- 
ce] efectuat de poliţie în ziua următoare, a sute de le- 
pionari pe străzile Bucureştiului şi ale oraşelor impor- 
tente din România, intre ei și foştii voluntari în Tercio 

Principele Alexandru Cantacuzino, Bânică Dobre, 
Oheorphe Clime şi Nicolae Totu, ale căror cadavre eu 
fost lăsate trei zile pe străzi gi profanate ruşinos de 
evrei cruzi şi elemente comuniste. Generalul Cantacuzi» 
no murise de moarte naturală in Octombrie 1937, lar 
Sfântul Părinte Dumitrescu Borsa era refugiat în Ger- 
mania, de unde s'a întors în 1940 lar astăzi condamnat 
la 25 ani temniță grea de câtre tribunalele comuniste, nu 
se ştie dacă mai trăeşie 

După căderea lui Carol al II-lea, aceasta a dat loc la 
prele represalii ale legionarilor impotriva autorităţilor şi 
autorilor responsabili de mâcelărirea camarazilor lor 


Dar să ne intoarcem câteva clipe la 1 Aprilie 1939. 

Unanim Poporul român, a cărtâtorit Victoria Naţio- 
nală în Tedeum-uri şi alte manifestări-crezând că prin 
această victorie primejdia secerei și ciocanului a fost în- 
lturată pentru multă vreme din Europa. 

Imprumutând Puterilor oceidentrle propiai sensibilita- 
u şi intelipentă, a crezut că însfârgit acestea au luat asu- 
pra lor adevăratul sens al revoluției nrţionale speniole. 

Gravă gregală a acestui drept şi nobii popor creștin, 
care cinei ani mai târziu, impreună cu jumătate din Eu- 

a s'a văzut predat jugului Moscovei, împotriva arma- 
telor căreia a luptat eroic, urmând exemplul lui Moţa și 


Marin, dela Nistru şi până la Stalingrad şi apoi în proplul 
teritoriu ca demni urmaşi ai legionarilor lui Traian. 


Pedro de Prat y Soutzo 
Marques de Prat de Nantonillet 
Madrid, Ianuarie 1962. 





Să ne rugăm lui Dumnezeu! 


A 


. 


, 
La 


| 


1 


Ecoul mortii lui Mota si Marin în presa spaniola din 1933 


AB C. MARTES 8 DE DICIEMBRE DE 1946; 


ENTREGA DE UN SA- 
BLE DE HONOR ALGE: 
NERAL MOSCARDO 


Seria 7. A lus once de la mafiana Ilegrae 

von los lepionarios rumanoi Guardias de 

„Hierro que, presididos por el general prin- 

nl George Cantacurino, ent ron | he- 

ca general Moseardă un sable de honor, 

de gran valor artistico, usado durante la 
Gran Guerra por el principe George. 

Se pronuntiaron discursot patroticos, vi 
toreandose a Romania y a Espata. 

Ei principe George y el general Moscardd 
se expresaron en terminos de cmocionante 
ceriito hacia los dos puehlor. 

Los legionarios rumanos visitaron el local 
de la Falange, done volvieron a hacer uso 
de la palnbra el ina e] comandante Vie 
llalva y el periodista rumano ]. Mora, ave 
fueran aplaudidisimos, $ 

„EI paso de In sexpedicianarios por las ca= 
es de In poblacion fut recihido por el pă» 
blico con grandes nwestras de entusiarmo. 





PARADA PE abate 


cc... 


Da pare n ARĂ 
EL MOVIMIENTO PATRIGTICO SALVADOR DE ESPAR 


Ra ur PU org nn 
——— 


ENA CORBAID 9 MIERLA DIICUL TE LAS (PTRACINES. PERU EL ENDOCO POE LETRAZADU VIEOROSANIXTE 


ES UA CUNTRAATAGOE PRESTY A LAS ROZAS 





0 PRD RD e 0 CE ue O m UE UE 0 POE | PD PRD DI LE OEI 0 a da UA NI 0 Pa aa 


De în mi n Mee de Ale m il m mc a a me 


» D Dn Spa U me e AX E e Dea Spot > LI Caan Par PD Pa Maia 
Ii „-- 


a 30 pati a 





DE iu Pa e 





E ui [m rm —— — 


î —— 
2 eg DUE a ee ET ae URILE E 





- NE Rai E ..—... să 
| E ee e e PRE EEE EFES DE > 
DC  * Pi = re esf core — tt == ee pe m i 
| Pa Pb e n Teme mmm e Lo LEII IT SIE 
IE DE a n e: e e a ee mm mem ate e 
a Pia Ăs De CTE E ii E. AIE TIE 
Ce De Ie = 55 E: ar 





i 
i 
| 
| 


I. 
Hi 
i 
| 
ru 
| 


di 
i 
| 
j 
|| 
i 
st | 


hei 
tă 
| 


ba 
Răi AA 9. e. 


TOD UD ATA BURISTIS A PURSTRAS LITA DE LS A 


a 
- 


atee 





i! 
i 
3 
i 


i 
| 
ț 
U 
L 
ț 


a. de recaper lo « 


i 


ls cadavere para tranapertariea e 





€Y/ O/razar 


20.7. io 2] DIARID TRADICIONALISTA__ 


EI heroleo comportamiento de 
siete oficiales rumanos 
Sen lea gea pe. arzi ln sepada de bener ai 


Mace prăximamente mea y medie que vina a Ea el Camsenelee, peri 
Re aarl apere es: a paneral Moscardd. La Lai mp.riesa sete 
del Firea romana, lee cnula se mile arma mensajerea de sdbesiăda aapii bea p viva 
simpatia dal pueble parrieea rumana a la cauta nastonsăuta sapalela, sina se qua 
rom demontrar mis estradablomenie va solidaridad con mmaatre movimlenio 

Lea sista obalalea rumanea pa volviaroa a se pala, me alistaron coma simple lege 
nafioa en ei Terelo Extr y, em proeba da su cspiritu herelea, Dame decir qea 
sila quedam a În linea de lege îrea de los slete plorioma obelalas que vinlereat 


| Imehar junto a sus hermanea de armei capafiolea 


Dea moartea ș dos heridoa. De los primaros une m Join |. Mars, doctor sa Der» 


che, comandante de la Garde de Per, viespresidenie del N proreai sselonnlisa romane 


*Tede poe la Patrias. El curm ea Basile Marin, tenienie Ay 1o ramane. Lea dee 


ebelales hariden son Denika Dobre y Niaolis Tone, e bin pas ervorosameata deea ma 
su proma remablecimienre. 


Cm pam emecida damea « la publiaidad ema metiaia. La abmegada ccadusia E 


enter ofieialea del Ejtreita romano sira para emrechar, sân mis, loa lare de eseu 


sminad y cordial simpatia gas noa une si noble pusbla de Rumania, dal que taa peat: 
== said de sali pia ei —etnar Agar area la canna sahradert 
de Empatia. 


N astre homenaje a lea das bireea exldea ploriovamama, le hacamei extene ă 
sus cinzo compairiotai qua lochaa con naaptroe en delenaa de aa comun ideal. 





GRUPUL EXPEDITIONAR IN SPANIA 


General Tantacuzino Granicerul Ion Moța, Ing. Gh. Cli- 
me, N. Totu, Preot Dumitrescu Borsa, Banica 


sile Marin şi Alexandru Cantacuzino. 


FRENTE DE MADRID 


e de lama ——-: El Oliozar zen, 


Da 
m i 
e d 


Los cadăveres | de los dos oflclales 


ramanos muertos por Espaia 


tresladarie» a su pala, ei pria- 
ci tigra 


, poneral del Ejireite ramane, principe € aniacucene, 
3 dee Tor, aileca deea da fa de a pal pa L ace 
parea Li ic A pal reţ pîrul -af “az menta por mmenira saasa buna perder 
La mda. M 
1 peincape acompaăaa dea afeialea del Enado Mayor rmmane, 
Er: se pir n muluar de la paza, ş drpada [ni reembiule en «l 
Cole ps de Domscdlaa. demde me balan d pomi ada las cadăvere, por el 
cra . Fi | Camtacucene se bard cargo de 
Mom. a Las dea de le ari pla a PP per 3 ri 


dl Eguipe, dostor La, 3 «i capuda mâlice seăor Lerrecilla 


„a a a 


obre. Va 











_ 





AL ser trasladados a sa pals, se 
militares a los cadă d 


la compalia de lalinteria rind aa 
son urmas al hombre, pe La maia p 





117 de Eero de 1937 | da a p. 


Los tanques rojos tenian 
la cons'gna inexorabie 
de entrar en Majadahonda 


LA “JOTA” TRAGICA PR LAB 00- presentado 
LOMR 43 ela. dai enab mar a ietr de Jag. 


j A 
hi 

i 
lin 


își 
lu, 
îi i 
pai 
i 
il 
- 
. 


? 

i 

i 

“  f 
i 
îz 

4 

] 
) 
i 

Z 


NI 
Ai 

i 
JJ 
i 
Fri 


ă 
a 
ut 
E 
ha 
ij 


ln ecmuena de eatraz en ei pneble, aa DĂ mal mt i 
annqne ii Mezar a fate no qnedaae 

ron vis nineuna de sare seriilor. LOG ARARCO-SIRDICALISTAS a 
LOS ROIOR SIOUEN ESCARRE- BA CELORA NE AXRAR CORVRI 
RECIENDO SU "ȚOIMEN PARLA- fos scara i 


Aa la Miontaeiim Permanenta da las comhatienin Maramerle Jon Mar je 
Corte Fa reuni(m ha venido n ee- 8 (a. seim eiloa ndtân mire 


varmmeer, um es mda, ei râgtmea dom emilia 7 mel mima Y Alee 
parlamentarie, me pa esti demada- 6 9 ce Barra sii e. sean, na exdin 
ma boia pari. | mate e în berarie v cum par te. 

Barr. 


















—— .*) 
sa, a ha 2 A : 
PMaJavanon EA E CLER 
Nae E > 
Aa DI (ca 
. VA n 
= m în 277 Pa 
; A: — a 
1) Pozutio 


| Na 
ş pa 
1 DoApiLa Dei PONT 
PP 
” iii 





L PAD Di pi MAJAD 

” msafronl « orarul 

a. -. în. urmat ile» 

9 pape Ve pat 
| 4; top. 200 








i dn: trbuie: seu & au „Pt 





LI domingo poe la matana se hicterom | de cornete de la Academia E 


cargo de los cadâvere de loa Mano cacloeal ramaaa 
rumanoa muertoa ca la toma de Majadahoa- | Deponinadoa loa cadivere ca «d camila 
da, para tranapertarioa a sa pala, general | qua habia de comdacirton a în Inoatera, d 


del Ejersire romaaa principe Caniacuriae, civil, smehor no, edeme 
y sv segalte. E del formmado per lun aomeidalee 
Los cadiverea, encerradei m ibeoa | p pronaseiă ma decit 
fâretroa ee vesa en la baadara de Ra y elocurate al berea 
aia y en clataa de loa colorea y loa rumanee erocande de 
cubrertes de florea. se hallahas uive spala n ape 7 e e 
Dugitn da oara A Ce. de pare n aa e Sea 
aa. Lasă . 3 
Al acto concurrierea el game vidua, > termină viera | 


pobernador mil. 

sar de ln plata, corenel dom Anatolie Foo [a Rumania, a Espasa > sl Erate 
tes, al nada civil, setee Cirvjune, și EI piedăza Caumpaină NELIRE ip 
[ce mer atata, „ sear Basarin, | be civil | 

sia €, salar 


virre, representactoaas |riva. proavnaale ca frame: 
“mitinarea, Pala pin nara diver- Dijo goe oa ramanea ve setiias ip 
ca 


sas de ln Maoae du Ie A 
„Em la plana del da Domzellas far. | que aa lechade poe he ape 

mut ma emana de Iain aa Aaa p ase le Pati CM a 
de mântea para rendit homores a loa cadă-] punere que santieme ln boi | 
vera. po tan elareadaa ideale 


În si momente de apareese loa staddea, | Despa pe ca de iataateva, n În 


E; 
: 
: 
Ţ 
i 
, 


m oil acut Ag co ra 


GARPATII 


DOUA SABII DE 





pa: ; 
prem al românilor stăvili iei lor, în clipa efortului si + Or anteneărime e, 
ropa şi în cli vilind calea invaziei turcesti în Eu- ama. Cmc “a. 


în: paniolilor stăvi- i cnd Azi APE APE aegmenaam si 
= . Co > Lă Lă - “ . 
marginile lumii E ie ta cele două neamuri dela Vaza i oi ii DN d ia a aa. Deci la CELIA Companare autae.. 








Sau aflat sufleteşt 
monstrânăd d eteşte salituri, de- ” - lira Ș Yi Ş a 
prin trimiterea a că șI aamiraţia unuia pentru celălalt - ai marar ap e dota i micului rterm dt se . | 
La 19 Iulie 1600. € bii de onoare fomit THAnd = a (- na drma t Zr , , ama. e: P 
niei propune. an gi Suprem al Regatului Spa- [e Dion apă Pamres liră Jtid. Î auud otuidemi - Ce pp 
scrisori a lui Mihai Viteaziil A dil-lea să răspundă unei —— dt Pg Aro Cum p Îe face (lupa in fenizra cp pecur, bat mlm Sreap, cil | 
mos zelul și curajul său”... asa soaTe: “ăudând Jru- (eg Danila alura Fa mari a 6 za eat pazite peer Cate rac  A 
care e poartă percoa U +. "arătând marea prețuire pe CP Ap. 4 max co, fiec 7 (7 ca e 1d7 rm — 1 cniqnttari me Mg propia c armenidaa 
duind că pf e a irita ȘI vitejiei sale”, şi... _“mâdăj- “ mauen pe Re AL) pian peculiierem PPR ai) A zi //, n pe. dis Pa A 
vorabile încât să atinoă. foi a îti NE tie ie u- MA ratele epode (Tnterin matter: ne în S acm A, A = d? + 
slujba lui Dumn ( ui pe care îl urmăreşte în = Opt A soare A Pa > SPA - : Doza: 
ie” Pro rii ezeu și pentru Întărirea Sfintei Creain- mima IT (tt pe Federer a î (rar, Amo mm 20. 
rr rel SERIE Nae să i se trimită Voevodului Vala- i Din Dot Ant AL. oa tipa (0emănd NR Feziarelae | Co 
€ onoare “ca dovadă cât de mult îl pre- : o a TV 0* sȚT ddr re — 3 a 
țuieşte Majestatea Voastra Şi pentrucă ştie cât de bine Ye pt (7 (002 A f Q, ; | ; 
o va mânui”. untace Pi tur "UL pauline Peene — C ritm -, | 
Sabia aceasta trebue să f st bă e pe pai ai Geza (În zi ; 
S i fost bătută în letre scum- PR I,t ED Comat PEM, ZA fam | Ai —. pă * d | 
e. deoarece cos i 6 but CD spobie d | a E 
P costa şase mii de ducați. ad ammalaiii Iain Ce (lrddum inele hectare — ' Vrea roi ie „i | E | 
- m Y - A “ 5 . . 
2400 9 et areo praz recul, Ha: tie A Aa ate i 
ee ris niementi A iam sait fa, — ” zi pă 
, ă Y, ş .. 
mer, Z Coma arm Ole AC EP pore VEL Dor at i, | 
* i; > .. / » . 
predubi oceastdntm ; JAETe - ua Pere proi : 3 
"Conatrhis „Ci pro nice im Îpthizneram Out II i | 
: dorin (le Fe a ară” IA 2 | 
fr us CATIA AEP a, pica (orerenia aro p. 
/ - = leg Ă ne 
„PTA » Am Aihni Apei nt (an 7 /nICb ere | 
E , Îepuzra Zita, ratata pnimme de Fura j | d 
za nozmg IF ro EA Viet domn e bartamitia depnile a e CARI | i 
Z, io, i banc prea ride am ces Up. că) E + Pa 
iar cre die „Tao pi me coeţartm dp ne i 7 & E ori 
ni ) / -, i , 
qae Acne ratrude PEM BRE PIPmeitre - CUPOANE — i | . Li . 
„ini bezea > 20, TA 20 ca 7 a Vii 
pia Sp a pe dp ANR 5 pSAronde A ndanea n 
” 4 - “a pe 
Sări sp Pr ct Dina. ud Par tppe, 
- „ e Ve pissrE 
— fispaniar m) mb Seciu, tr acm oc Rap 
- - p: 4 » ş TE Ai ui i 
at pazit? Aus Ta Du Sg 17 COP 
? . - Tm, A te "mm ema. 


Prima scrisoare a lui Mihai Viteazul către Regele Spaniei Filip al III-lea Alba Iulia la 2-I1-1600. Semnatura lui 
Mihai Viteazul. 


f 


pi : 
; Ohrmine ct lee 


nobu aie ; poeti “acu et pa Y 


Penal, ati A Jezruarrmaaa Pam — 


C. / e 
5 Pe Ale mm n Sf da d 
E 4 





peruma prd omampaat Xumatae 
Mihai Viteazul și fata lui Domnita Florica la curtea Im- A 
păratului Rudol! i ip) a | 4 i 
 vaelazum femei fut mor dz Aizami (pu m 7 cita UD Pi (ca (tesceamiau ape CH 15” pam. 
După întârzieri provocate de intrigele lui Basta. la 22 (po, e EC | 7, 


A Y pie (3 A A = ce eff 
Septembrie 1601, după un nou raport al Consiliului. Re- | | Se va să CĂ (Gr i pia cr ni ler us Sar p: - fila nea = Qoj 


gele aprobă trimiterea săbiei. Nu știm dacă Mihai Vitea- E 


== et io iz ggiui a l a pini bre îl (0 delete it, pub poem remi e Coana 


- 


+ 


“| 


Intre timp a intervenit insă ceace Ambasadorul Spa- E 4 : ș , Aa 
niei la Veneţia, Francisco de Vera y Aragon raportează la hum(fee D064 Perm AA K, Y// E pe ec feo ARĂ esa et reale fi Di 
15 Sept. 1601 Regelui Filip al III-lea. = Si E | 





/ / re N pe. pi 9 4 jos 
“Moartea bietului Mihai Voevodul Valachie: ne-a fost ja a iti Cd eat Pe, lu pocanii a baze. et porar. 
[4 
7 


anunțată acuma opt zile cu poşta dela Viena şi Gratz „O; E | 
nt Debezal tac amauraa 


| ă = 4 GC 

A fost o tragedie dintre cele mai extraordinare care s'a a > >, e: ala (4, SE C if (E Li 
văzut în ultimii ani — exact cum extraordinar a fost de- Pezzrtr poate =) bapiea, rar fr pe d ş / sp za L— 
cursul vieții lui.” =, Ya să „ea E > al 2 Cică 
: Îapeu nkidia Pe e es TI ASTRID Apt Fer ge sie zic ă x ef bea | 
| / AN a Ă. 
cate C c$ (Aa $ eg 2) derarmar: narenu da ir pl: 
at 


- e PA x (, fane [bea ta i tun mp 






După trei veacuri şi mai bine, la 24 Noembrie 1936, o =; . ps. cete a (baia Mle ee necereazim e 
sabie de onoare porneşte din România spre Spania. No | fe m um "ar amour, bemea cum am sui sil” RP. ca 
trimetea regele ţării, căci regele vremii nu era al nea- : p fi : O, de a /. Pa 
mului, ci neamul românesc însuşi, prin unii dintre cel ă 4 fr, SM x. Q) A A anțe maut je Pe a VĂ 
mai buni fii al săl. Nu era bătută în pietre scumpe, dar na m ph jam, ui ant cecatuce mad A ga AI mr pi 1 


era sabia purtată in lupte de unul din eroii războiului / 


/ [ad ce 
nostru de întregire naţională, iar darul ei a fost pecet- > Z E (Pi fe silesaa AA de j 7 e] (ce 
luit cu sânge de mare preț. „pnl poat sasi 7 


HU VIA 

O aducea generalului Moscardo, generalul Cantacuzino 73 / SE € Pe ap, PRE Mape nam ro 

Grâănicerul: i / : 4 
, | Pi 

“Entuziasmați de eroismul Domniei Voastre in jaimoa- A. i 

se : le raman lupte, entuziasmați de rezistența nemai- uree Dar he pal m ae Paobdente bl | PA 
in Alcazarul din Toledo, partizanii mei, însu- . P 7 A PA 

şindu-şi idea Comandantului Legionar al Bunei Vestiri a, . ii cui 
Doctor Ion Moța, țelul acestei echipe, am hotărât să vă = Ma E | „ba is 
ojerim o sabie de onoare... M'am gândit că la aşa fapte Zr | Ana A 2 PE DR ua 

la asemenea om nu poți veni cu o jucărie. Atunci am a > ii = TD stai 
uat propria mea sabie cu care, de bine de râu, e lu- 
mii să spue că am facut treabă în războiul cei mare... 





Scrisoarea lui Mihai Viteazul către Ambasadorul Spaniei la curtea lui Rudolj al III-lea —don Guilen de Santa 
(Urmează în pag. 10 şi 11.) Clemente Alba Iulia 33-11-1600, 







-.-.... 
Pee 


__ 





LR SI 


Bil DE 


? | 
Î | 


U A HK! PA | 


bd e 14 crrenserit-re fn booftezarea (Dia mara pai multa be tg emeptrar. 
ad, pi Re 0 aa AP pie ST Te BTA A Pe aha Mo Eu Dai ai — 
„nu n rom pai pin ap i n aa | tm pe) relee E E 4 [i mmme 


(UC eenema ema are di = mln (al "ia nb Dea Plen rio 
to. Au DE apt (3 "5 Ara rca Fr anl em mei 


4 PA dai eu mimi ma mb cheme more puma de ala „k of dama Ap SI: 
tampit pe lame Da pomana RE ee e ep 
Cami? srlar ae aa aa Dbaabt Său: 52 007 4 f, Dart [A A mam 
e ee pi A Pisa di poi A me A e i AR amat. + CI fu pi 
t ee fure re, poze ară ii a sia i ră A ari ALE, 3 Vom 


ee ha Sea ee . În Demeatta m. 1] 


Pi ag pa mm ri m Parte Se mi 


/ lt o de Le tuf tn, pa mem teme bee 


ta PL 1 AEBRRR [2 „8 i da tim 


Dore e I-a a beta Cm Aa he z E - î. ip E cină e a aie, ASE va | 
PP mem mea abea Ie a > 00 Pamtameaa, | vatalaa nada „00 A sania 00 , 
ap aa me Nm 9 as | st pi j 3 PP ei Fee re e bet 
ma = Pal d, (a mai 00 ori O ..9 tat sveire ierti Du E dă pri ară 
ap (n i at mem e „SĂ E ja ma A, fi ri e 


net (nl Lat 
A ti catea Îi funina Tao ma mau 
se mer opler (d pm di d ar Mape 
mp Le me mi pa bre a ma lua, a 
Alo As Aa ze 





(Ai pot A, CD „All slmnare 


(L CD Ai pomi . .! Paler ae lasi 


pere e 


ea SA rail Pip a A 


Z LE) (n am L , / * 
4 [ 624 ) 
dă | 


Raspunsul Ambasadorului Spaniei don Guilltn de Santa Clemente la scrisoarea "ui Mihai Viteazul —13 April 1600. 


0 lati rmanial (d ; gat a cu 






e 
« sanie ce, 

- Pa m "7 pana ef ae A ur? 

pari d: 7 ti „a pi „4 74 

Ce [ani . ra de ala 
me. fe AS Sr, (EI A f pal 
x . 7 /e 
fi $, (CA » 7 d 19 SR Ciuailncsr E. ce E 7 a de panel Î ap 


7 Lica 4 
ja e „uta? pi si Palat pa ZP 


PRL 
să psapil? Hi 
PA pia pia PA “a cei Sa d 


efadia pa, 4 .. „9 finite E, 
a muţi „Peg A 


J: en) faca mare “Ceinda d: a IA Ad, 


sia Pi ARID: a? pi pa PARE ae 


FA a. “Pg A mail pl aurtutme ce 


* 


mer 
Ce, 4 petit 4 mut sta A tant i 


- 
Gea, Papadat. Fi Y 


SI Lu 


e ma. ei / 
brie cs gre d 
U/, "rea, pa Apare PP” 

- Snc pa iz 
Z 


- - 
i - p- - 


fe m Si 
priit îi AR afl Tie E: Ș 


j . ] 
_ Și-a . -ă - ra = _ 


Raportul consiliului de stat aprobând trimiterea umei să bii de omoare lui Mihai Viteazul. Madrid, 19 Iulie 1600. 


= Bu este o fucârie, n nu € 0 


pă trâi!— trăim şi not. Dacă moare Spania —ţi nu va 
, ci o armă tâioasă —murim şi noi.” 


muri! şi 
sania n'a murit în 1936, nici România nu 


| PR 
filarea opgia atitena la noblete sforțări pe Apel ae Eee rigole 4 de mari ri ocara Ă ci i a 
pu i vbcră intr Da e e isâlui lejul Ap p SRacă sa A pe e pm 9 di a uirea, trim țându- 
E E as este al si săbii de onoare... de academicieni, 
natie e pe „ Dacă trâeșie Spania —și dacă vor da pace vrem 


ONOARE 


Liz | PI - a î C a 
pF a XS, TI: 
59 Flu p PP A ed 3 SN 2» | 
i ef dota ră a tă fr tra n eg us, 

, A 


A 


—. —. 


ED „lanul | Pormre tin e "atol | 


 prutoa a rr setati da iai ip oile ai 
/ = 


pauatu mamut zei or DP / o ' ZE, sau po 
PT zip casulih “Ic d, sata pi 





e FI 


na pax, care aer rpm 4, 

ali pura ar, n Pi paraul et u PP e peAR 

(7 olita docul „5 ga fai e 

/Prenroara ozsezazi fe lila dle AP 7 mu pile daf: re, E, 

(e st 
pini nule Pau amin unim polua mat 

| e / ing Clreti mr ai tm dpi, d | 
derbi ei ni mima Pia A 2 pr 

fn 

atm atr um e poeta taca și pasă 
tema amd a 2 ina re pigieio er. J 
PE DA tie ma pci 000 a pi că 
esmoarea bel 


(Aloe pl Zrt ee pe ati 


Flobe crt be ful, mufa frzeema = 


i 


sacii RA sana (ur axe cca XI 


RE cf 


ndleaa A mt mt pese Mele 25 
Pa eiajsai I797 E caii Se „tar 
i x mu m Tare mar Bberrut Se mau ere 
pri 7 n 05ă Cta Eat lată 
„pupe Și PA E A Sai pf 


iile 3 


- — 


Mihai Viteazul comunică Ambasadorului Spaniei don Gui- 
len de Santa Clemente victoria dela Goroslau. 5-8-1601. 


In Consiliu, a fost discutată (aşa cum Majestatea Voas- 
tră a poruncit) o scrisoare adresată Majestății Voastre 
de către Voevodul Valahiei, informând-o asupra celor 
făptuite de el şi a stăruinței ce a dovedit şi ce păstrează 
in d ta impotriva Turcului, rugând pe Majestatea Voas- 
tră binevoiască a-i trimite un ajutor bănesc aşa cum 
Regele Stăpânul meu a binevoit să o facă iat iar 
cipele Transilvaniei Segismund Batori şi aşa cum domn 
Ambasador Guillen de San Clemente a scris Sas 
Voastre că a făcut-o Impăratul, precum și cu ce ti 
Majestatea Sa Imperială îi scrie numitului Voevod, IĂ- 
sând impresia că ar cere părerea Majestății Voastre, 

(Consiliul crede) că trebuie aprobată înțelegerea 
tă de Don Guillân cu ia ere precum Şi răspund dat 
scrisorii ce fi adresase Voevodul, că trebuie să îl se 
pina frumos, lăudându-i zelul şi buna intenție „3pr0- 

ând) corespondența schimbată cu Majestatea Sa Impe- 
rială și indemnându-l să o continue, arătând mare pre” 
țuire a persoanei şi a vitejiei sale şi (arătând) că Males- 
tatea Voastră a ajutat pe Impărat, pentru a puii «e 
acest an răsbolul contra Turcului, cu o mare sumă 
bani din care restu une că va fi şi el împărtăşit şi că spe“ 


ră (M. Voast nprejurările ii vor fi prielnice sati 
izbuti în copiati ci reşte, în slujba Dumneze re arata 
și a mărirei Sfintei noastre credințe, iar ca semn sl p 


țuirei Majes pi Voastre şi al increderei în felul cum a 
şti să o mânuiască, îi trimite Majestatea voastră, 2 spâ 
dă (Consiliul crede să ar trebui să valoreze şase inţă 
ducați) şi că va găsi la Majestatea Voastră bunăroioță 
şi râspuns la toate cererile sale, iar copia scrisorii ra 


pentru a fi arătată de va găsi de cuvinţă. nau 
Titlul ce | se va da va fi acelaş —crede Consiliul— 
il da și Majestatea Sa Impărătească, Majeata o 
va binevoi să vadă şi să hotărască cum va î al bine, 
Madrid, 19 muie 1600. 


d priit ză semnăturile parafe ale Membrilor Consili 

i - 
Lu rea textului Rezolutiei Consiliului de Stat. ori 
pinalul pag. 11.) 





rr nai mo ARra ada 1242 arta PA A uifera a Prru tao A 
Înleret Brm- pe  amue Me PA Tea PRET A râpa 
PATE “acte <a Per afa PA Pf per mar 1 eee Pee 4 Apr d pe. 
Pai sere PeA sPiae RE 4 ara Pd eră d pre fa regi 
rame ear. AA ua Aaa i pi ae felt Ata paa 
d aere pm fe Li e, Terpu pe ra sibi Mea aer 

se ro PA .., Le . rpk fa: ha »a PAR 0 Pt Bes 


2 . a 
DpeiPome prp ramin "pf be ma "af md /& prdre îm *A Sue 












CARPATII 


AT, „. : 
Ade re Pa 4 AI 48 poala SA e tranz usa Toba oa d 
- - j - 

mea, fe fa Amt pre d Sera ea e dor Sag Pa 

pale ma: Yi em ” dd praf, PARI A s 
Fi în ai e pare Pe Laiu fe “ce srdaer - 
ari ratan ic (e finante dada .. /a prea 
pt ri sprab five die: dna, nare 4 pa me su 1 La 
d , seri -"v P. A 
7 nai rare crt apei Pamela rapa Ara Fa AR Apr fe rea pa d 

d varei, A a pes 7; d Z, p, pr. da j , să îs 

p - - “ i "Cara ere 4d praf AP fa p- (i PI 
aa Nera 0 roeae pa Sha n sd» pica prove ne m app 3 

i - y ” J Fine 
Pipe pile fogaa 40 ne mele ela age ra Are. "9 ae i . rm 
.. pre A are ri (d fe pm oda 4 44 APR API, 
44 i 27% i me pă Pipe de ere A Sole A ca ca ago poe dl 
Ahaer: dd lan. Fane dedu za” Cm ra PR, 
i De , = x ză 
Pie, and cam preadle „ 4 uzuale pura pe mr ra A map rapa 
ze (pate (d e mornidla adr (poa paduri, he Kun (ea 
/ ş i 
fe rafkr pe ra & mare rr dela he eu v, (ee miam vi tre PA A 
AA ma pd. pu (A PA FAP re ta avarii pre ev: Mota 
4 PA : . Pr DR. - 7 

eri Art Aa: cs. btesea: "are MĂ ve poala mia e me ALA ta» 
Pablo «rd re sea CAR m vageaarn fe (Me Os zoda d iron 
Are Aaa: re deea pir 4 ad Peinaae, Mie rara pre n 
pam ml re fuma 4 ficogi aievea Satie, e 4 rata 4 ude 
are prafa d pa (d pol edr temere al meta d mule 


>. Ppsraa 

oare rara le 474 ra 
- 

fre re tau piac. peaata + 


” 
Loara LI 


hi » 
. "PP ros pa pe 


asa cursa re Pure pere riul (îm em re "m sa: mad 
er În Misa d af cdi anca, ZĂ dd, Ap aa dr 


sara anca Ana arat „/, PE 4/7 i a 

e prsaded Tla (Zisu da pră mâl 
Za Faure (sado uzat pare medi X 
[nara îm La nina, od, AREA 
Aud Pian e Ma, dem rea tă aa = 

ca se / Ar meri, ae piu did, : 


 Zuhi 7 A. are î 
CT fe dal idei Rai! 
fi ou Lg “ÎN (ha 


A + 
(fn adio Pa | 
a: 
« ) 
| 
si 
"3 R 


Litima scrisoare a lui Mihai Vitezul către Regele Spaniei, prin care marele Voevod relnoeşte hotărirea lui de a combate dușmanii creştinătătii pană la eliberarea Cons- 


tantinopolului și Jerusalimului. 


C Dă => ia ai cani aa sli ae | 
Ț me 
= pă . 3 | F, i a 5774 . 
» * „> » A i - . F 
N ame ani e Pina ADA! i (Pre Vlipley: 20, frana E ari 
- L£ E „sd e Pe m emanat a Vi LR n gY > 7 EA 7 d al Loja Sade mai 
. pina pet, p.* Li - „A >» Pi di ui a ial git "urăiRa e? a a by SP d 7 Lit O 
« LI m, si murat e » PE ral mm PI, - “ i 2 ada a r ... 
label Îl a a e PEN ST ue the PA pa us apti lime 7-a „Labe pet? 
“ 7 da ș De a ai Pie IA nui E, 7 e 3 e Atom a dy pt "d P ,, 
D FE . - “n n ha imi - Poate F Pa 5 mid - Ş 
amanta d Met di rm De fm ie - ă ZT COTA tt hp m pr 
gs. n-ai mad miza . . pf 
L . Sa, i n. vo Tm n meat fl - 27 mam ama -” zi 1. " L F 
e ps nn ee 7 -. 
- Dao mm ms d ——— pa Spears ppm mm s) să , iză 
: . e A > 
Pe tii E m oi 0 ml fi m anale pioni sete = k : afin (ae Li rare Le mel 
< ar „ 3 p pd ap pă AR A Mi AAA — 72.p/" i A PI A 
a (po apoase Life PREA 4 -—— e ama de rate de ame Pe a ei A y Y, PAT 7 iai nam . Ș. 
PE a | Ps miel e = pa i5 27 1 dpi a AY - 4 . x PA mă « & e Daaatnl nf mea Dr 
Pra | E tata an. suie im p, j Z 
SC e ed = e SP a < 2 ze e 77, 
ii oii di — n al 2 Dogan der? amin Spa / st noa (Pare al îm pret) ef 
Da DI mt af i ft foot Dea? n Dal + 
” sa mut / 7 II, 


PE PR ID 3 i Dramei 0 af ba m 


“ 
pp . - 
PP: nm mlm. e 


Se 2 
o 2 me mm y 


/ Po P 
... . Dv Dotat » 
- 


» 
- „-. - - - -.- .... s-. 


„p% ”. e . 
- n: dă > PP Da Dai sapa d PA, 
1 = a fm PDS 4 oo Ric a E 
Piaf e ceia pe leii iile __ : [4 
s . - 


e tarul Poe mele hoigare 
Lon amare fe fhaded E d 
(E AR - - 3 
Pie, 4 


- 


E Ş săi 6 . p 7 2 „“ 
pn „pen cea pp iii Pe PA | 7 Aa Pr 
ș y ap. pe caii de iat .“. ză i 0 Na 
i Za de prd int 


. E 
PT A 4 


Pee e Pe E n ete pi E 

poti e AL pp Le a a APE | 

0 me Cl e led Dita Ta ne ela Tel m 
ri E Rap e ” pr z 5, | 


Al doilea raport al consiliului de stat referitor la acordarea sabiei de onoare Voevodului Mihai Viteazul şi paraja 
Regelui Spaniei. Filip al II]I-lea, Așa sd se facă. Valladolid, 22 Sept. 1601. 


SA NE ADUCEM AMINIE 


“E admirabil să trăești pentru a servi un 
ideal; însă e sublim să mori în slujba aces- 
tui ideal”.—l1on Moţa. 


N timp ce rafinatul şi cinicul Pandit Nehru, levit bu- 
tonat de culoare palidă, aruncându-se brutal asupra 
Indiei Portugheze şi-a părăsit ipocrita mască a pa- 
cifismului; în > ce “căştile astre” —soldaţi ca- 

tolici irlandezi şi soldaţi pe geaca suedezi-ascultând 
ordinele acelei O. N. U.— plagă biurocratică, asvâri ace- 
leaşi geranade de mortier impotriva nevinovatelor femei 
albe cu ochi albaştrii sau congoleze cu braţe de abenos, 
comițând cele mai surprinzătoare arbitrarietăți în bene- 
ficiul tocmai al dușmanilor civilizaţiei occidentale pe 
care pretind că o reprezintă, noi leali faţă de noi inşzeşi, 
vom reaminti o emoţionantă “efemeridă”. 

In ziua 13 a acestei luni Ianuarie se implinesc 25 de 
ani dela moartea in Majadahonda, a românilor lon Moţa 
şi Vasile Marin, înrolați ca simpli legionari în compania 
2] din regimentul 6 al Legiunii. 

Jon Mcţa care prin ţia lui de naţionslism intran- 
sigent a trebuit să escă țara în 1923, luându-și doc- 
tornțul în drept la Universitatea din Grenoble: prezenta 
ca teză “Siguranţa juridică în Societatea Naţiunilor”, de- 
mon-trând cu argumente bine întemeiate, că în c-drul 
acelei a i ra ia s'a dovedit pa opt de 
imutilă cât se dovedeşte actuala org*nz-ţe a Neţiunilor 
Unite, că nu există nici o siguranță EEE A poţe 


cu multă dreptate că pentru realizarea unei păci dura- 
bile, era necesar apelul la principiile creştine. 


In 1933 a fost pe punctul de a fi asasinat în țară de 
insăși poliția ţării. “Dumnezeu mi-a salvat viaţa —co- 
menta el— pentru a putea s'o dedic altor scopuri mult 
mai mari.” 


In testamentul lui se întreba: se trage cu mitraliera 
în obrazul lui Christos. Se clatină fundamentul creştin 
al lumii. Putem sta nepătâtori? 


Ion Moţa zice deasemenea; “dacă crucea se prâbuges- 
e la pământ în Spania, bazele ei vor tremura densemeni 
şi în România şi începând voiajul câtre țara noastră 
afirma “mergem în Spania care pentru noi nu este pă- 
mânt strein, pentru a dovedi credința noastră în Christos 
și în Europa”. 


Cu Moţa au sosit în Spania alţi şase camarazi. Ultimul 
sles după multe rugăminţi din partea lui, a fost Vasile 
Marin deasemeni doctor în drept, profet al propriului 
său destin, care spunea Generalului Contacuzino care 
însoțea grupul în voiajul către Spenia: “mă înscriu pen- 
tru al şaptelea sicriu, iar depe front scria soţiei lui: 
“m'am luat această hotărire din disperare, ci perfect lu- 
c:d”. Marin considera că generația lui avea o datorie de 
onoare feţă de istorie: “acea de a nu rămâne indiferent 
in fața rasboiului din Spania, pentrucă în această ţară 
se va decide viitorul Europei creştine”. 





Mausoleul Moţa-Marin de la Casa Verde. 


de Fernando Flandes 


i la 13 Ianuarie acuma 25 de ani în plin atac ina- 
mic sprijinit de tancuri şi artilerie, un obus cade în tran- 
şea avansată pe care o apărau Moţa şi Marin. Au murit 
alături. Schijele eceleiaşi granate au sfârtecat carnea 
amândorura. Sa împlinit destinul lor. Frăția speniolo 
română a fost pecetluită cu sânge de aleşi. Moţa şi Ma- 
rin s'au transformat în simbol pentru cei ce dorim o Eu- 
ropă creştină, în afara oricărei ideologii în desacord cu 
materialism capitalist sau marxist. 


Convoiul care conducea spre ţara lor sicriile acoperite 
de flori şi lauri ale lui Moţa şi Marin, ajungând la punc- 
tul de frontieră Irun, Generalul Cantacuzino mişcat pro- 
fund de drăgăstoasa şi respectuoasa aici ae care i se 
oferea, pronunță câteva cuvinte: *nu plângem glorioşii 
noştri morți, numai îi onorăm şi trupurile lor vor duce 
în România salutul Spaniei care rămâne la postul de 
onoare”, 


S'au ridicat barierele fronțierei şi cortegiul funebru se 
in depărieeaă pe şoselele Franţei indiferente şi volte- 
rian 


Ajung în ţară şi acolo în glasurile camarazilor din Gar- 
da de Fier ră mai mişcătoare ca oricând versurile 
marșului legionar: 
Cei-ce-au căzut străpunşi de gloanţele dușmane. 
Păşesc cântând în rând cu cei ce au rămas... 


si E N 


70 60 1997, jetibne îi dea Te: 


naos, în engre qne let id. sata ei 
Lit, em, do pron ie Putnam tara 
D Vasile Marin e ne, Motta 

La chirita peomita de ertae re 
zar: * ve crea atrece, muz ae. oi 
DA Dea e mer ci ema eta alrem- 
Dute 3 ham, ee el tal dutpere y Ipoteza 
de bn Sierra mnadirietea de Wulieitra + maree 
den |-mezoa în Agtoreru, qi „rar 
Mă releu Barre, Optra 

era Trade metirpem 

Esta varguanie d» fas aazzs Tecra y pa 
Pâa-0a ln provin romane, si himear va sul 
ia marita da, litru repable, rome, 
BC Gu! rrmurrinivrte de vu ovaz tr 
Mămea, mecla le avporerederu, dana e ke mda 
amaie, e în eoerria del mapirte dimima, a bn 
pe me alzaa y erensun de! bou deţ Gica 
- în Baza 

Eatr menpriamoeti!c a ls vale mo se perdrră 
"2 az val azereial de pil” rula îormanae, raze 

î graiitad de Je rasa du Imebhaln. de 
Vosla ş de lareu Juana, ad cerne de la 

aaetra, para alee n! rmrribeze tre îm- 
ge m 7 Di rereanamerte pace uliv 
(Pa qae Mitza € Marin stie ama ba para ED. 
mara ul ras sorui da 2» mim), în pâla- 
rari «e au simlbolo, or carumnande nl pasr 
hero dle dam a Preomtani», mei cincime 
deceztu de Uimona a bn vea gar rpemole pal. 
pitrole mebalatoe de moca voie e în Ru- 
iunie or ve aheja d» bal pauza 
de la Lamer 

> mocesteră asi, porque m pesta proeta de 
Mataa, Maria 7 = caro reapare, d= ve- 
ei a river ja mribi d posrzera de în Crazai 3 
mpalbaoli. pr e9 e] fraier dealer mie, 
meet $ mazare, de vai bitămte 
pasridn pre si tnt te: m-ai ampla crez 





pre 
m, roân 

sa lao astea 
„te da tricica agonia 
sin ovazda par 
spe te erohelom rs 
„arte por 4] co 
mpi, pt Îu 
vero rpm a, ra, 
„a tir. la rebeli 
y e] grile pere 
sula an dela 
Sluri ee, dr 
loa ointantea 
a e campe- 
am, del posbh ro 
sori a va irevetal rhațadr hac . 
te în axanpbmie! poa cl. oe, maria, 
point 7 mim, Eve pesto de Mata y de 
rar ramarzâa mii orralato nl pene nrre- 
tru daca que ve mablera conire mlinbaray 
extraurban! ee, contra dorim extrele, y 
m, por le tenta, În poor cale mrzoeubareă 
o An prd reperar i sn Juvrotui, coDrim- 
vada la pain y Urmpndia di tapio aaa) 

. mi arts nelegate de les infirme, 

Lo gu= animaba a) Molza udoleserzte 2 
treaba pr va Pati sa vi] carapo de lam 
duranie la gocrra carora În que eri ai 
Meta vetudiantr e ronderir $ manda= corvhi 
nimeni Motan vaburtatreo n bordur ca- 
dir narizalee srodado pat Ootrearm, bețe 
la dimoosto de bn merjer de ester Ehiroo, pere 
beer «b Derecho en ln Waco od de Gr 
zobie (Prazrta): bn que de anerb e «apater la 
caza wop wdara contra ei cezsarody ze dt 
pene huma, meianie puroeo „n o mermrTar 
de îoslata, asta zenterii: lo poe le aim der 
poi, tă pă rob, a N Bran, PD RA 2 
Ea cin), iorpun ta dn prd ș de hram ș 
punar ln brie, în que le arutaaba a Tomrr y 
aend)err todas pa rotii Mae con parte y 
alor, e n mate qi lo aan bn 2 vena 
2 la Erpabn de le cumuan ezai, a vii a îm har 
Ye moanr por ea y, ui 350 iv mepo, par el 
des) de mm raze rezuana ? ertodloaa y este 
pe tab urne În pentesta sie xp romanie corire 
lun goe megahas a |n, roztra o ce leul 
wii ponmer Mintea, ma qae polimo, era 
arepazte, y ve ame + bn ea Dr Lune lo goe le 
ecaslage, atu tpar mada, ar poli sra Sa adm 
mun de wezor e Fopala ee i dpi d 1 Oro- 











3 ei aloe Core. 

sa SA Dero ale papii ante. via 

qi rima pepeliwea, în apere, metvia $ 

[ si, da Arca bt paxleze dle lee mw meapre 
st vro oare, 

Moiza via n Popata părgna m ment ere 
Vania, aeompijato uta le Dusimana A 
Den eerarexciie, mal ma În pidi. Lon Motta 
vo În rarte-telanmrv qur portii. a em pa 
Are mb de embatrar pata la Praimmia 
asph-a mto de ln migmnenta Drrzaa: aoemrad 
var jonta a vostru dodre tosla În heliu de 
wo! et pretu fe ai rada id roatr Ade Crate" 
Se bose să fondimenta "Pelin d 
main jPobamea mpetirie peria ee i 
pai e 

Vreriaferamerte, la reabilod de me ahre 
poe e ln Orar pool mae mea tadilerenie n Io 
dmemetdca, a let qua wrres bn wmda mial, pora 
no na fbojar da povo sont e eapirilua co 
a] de loa sa, que sentia sobre ui la von 
ruebria ortodara gre ahmetiara pe shma m 
vila, ge mila tardrim vohme si el per de 
poa irimia, or mn e] travmcumw «lei 
tiempo bo foreza vino popor 0 protegeei ua. 
+ nibrantas de În aazgre de! Verbe o peariaiu 
pe îi. LE 1 Dona 

Vot sa, erutiano verde ro, ra resporde n 
lee sar rihpiee ş 6 îns prolensrinta» con le 
pmtioe însiir; me Le anwdrenta lo mur la 
roul! nd e rae cura pe do rr poa da be: d rdlo 
urate le injona, > > per În mana y para 
spin or a Lie, plnvr, po sas Mgrizmu», ape 
m aanrre roza y vo mele 

Dasrde Maoiza hac le ofrerâs de on oampre 
poerma «n la desborâari e burrza de ln sargre 
de ke mârtieea, ee vie mârtr, en miârtii 
de im urs] artodare y artirramni: ţa 

Chao vera e Bapriia, y Yo comprepâm- 
do În capital iropori ara de de a Beto, * pre 
ti mâorgae mm rpraariia vu titrra nalal, sn 
apoc peria entmeluo: alle amade a ruta y bu 
matebiade îl 4 În moerie pot th, decta ca 
cire carta de derpedda. 

E radăvur dn ape blonda li mda robie 
> pare de la riza ramana pe fo? tigTeda rap 
«] ranco creeze litere ș sunibidro dr 
loa miberi se metance; Do Îni vlsda per bem 
there * alhpades, dararie 1rea die cep 179 
po bre; pa tnt lorwda con la aolemrid+d de 
los dos, ai st plantă juntă e ma calera e] 
site, tu ral en sei oa ii i 
me, carne del cetpenieru, po ot, w, 
cor mos ohlca Injanoe, el cane aAle piorinhuse, 

(ln Motan y. Vasile Maria, calica par Dice 


















GARPATII 








"SEMANARIO 


Madareibu y Administraaiân: Diegn de Laba, 49 Telifomm 257012 (13) (24) . 


DOS MUERTOS RUMAN 


D [O nr hormon entaba i cama! 
| HI cuapo tiene aa dulee y reni 
Meila va erntradaz la 
coabdo se disuslvea 
m.l lo le lia hombrea y ci] la 
da del cor se entierra en la mâa 
clar converti !do en +] reg 
pia, «n dos ramaorea dei vienie 
pu de las nabta > 
m pâjaros. Par eso 

|, rr loa ramiraa de batallu dee 
Ho ea „las Laa tum 
ra vointa Dermotu el canipa 
i“ catilla, ep la mulava dei domingo, 
Ma judabonda rinmle una ere da pr 

pa dala ri sila Layeroă loa 
a y Vale Mann, Iemadia desde i 

pa vara mor poe Eaţafa y por Crimo. 
Di, ut | cutiăafi tataie o cumpa! 
î» a sia 3 po drtrus d» nomotiua. 
go bartro de hombre y mu 
br, que avarzmaban Llevapdo cena cur 
na, Orupor de campovinoa lm vegulan. Al 
Iomdo, îns muontabaa blarcaa pares:a sar 
tener cd ciela azul. Todo cama campo de 
Ca la, nina, amarilio, parecia cot 
minrioa, en un una muaumenlo a log 
sa ai Cea «se Doi e rarciabă 
vwlo de la coumra de pentos m'enc.oaa, 
une [iaan în, tierra endureda por ei frio. 
le Bireoa ue ya encsorran el rumor l-a 
to de lan comhax. Yo Ba visto otraa 20 
miliwia aa! he viata catea hrmbrea d 


TOGO LB bi ș urdgrrt ta bene do 


ca fab n le en 


ura de 1 nor 


en | cautu de 


Iu m Ar e 


-_ 
Li 


em cp 


vonlă un tar 


vrrimia cp «| grar colea de loa 


LAT a P he ya imtaa 7 ÎTON Yy 
extoa DIbOS,  siguii noile Cow «DB oua 
vwoa 
vă hacia mielanie, er 

„ ste Miza car.po 
corveriio> en copa inmeria d] rilepeio. 
Fra un campy de batalla o una alea del 
frente, en ua entierro de molizire. Nada 
ex mâna bermosto que e) «arillo enterro 


. 
pusti N 4 A sobre tori 


MURIT Oy cau 


Să Căbezia INCL 


PARA TODOS 


Por |. L. GOMEZ TELLO 


apoyan cn los ermbros. Par ere lana we 
rodlas cubierias d» hirba eDande suna «il 
canto a la primavera Por las montat 


ae han dat sfere de Oce dente * 


cadtia loa intăticaa, Por cafre la monae 
leriae de Artaa y Bannia, Por tota Ira 
catina d; Europa, bajo ei soi v bajo ei 
Vienro, rm el vrecr a Furtpa como an 
pequc bt luă jemh= extinda an ci Hork 
nat Ac! corzi, Virierom a Sri: ca e) 
caripo y en ci combate como marit ai 
pata Sauce.) 

Desie loa la campina de la iplexia 
hace vibrar ci Wloroia' de ia maflana. 
Cuando la irrga columna mule up rep 
<ho, ladă silucua, se pieorturoa corlra el 
cela, Ex ora de coma umila Legi 
Mas, puras, crai, inwviilzidas sa ntâr 
moiea, FĂ vieznto agiinba aa cintaa de la 
corona : lnchatoria, porde lore, e na, 
Y la palabre rasi că como un 2rițte ari, 
uzarilo y poarta, 00 cosomrta TUIA 
pos. X agita lux» rmno y on cimalea y loa 
cabelloa blarres dej saserdate. 

Recoeri ei cafipo, en ae todavia pare 


caen mareatme las trotchray, como ună 
currda nbulia Aa 7 mâa'clarg— Nada ha. 


cumburdo en esta qirincg afca : ej mim 
GEO du, te ITIDo vata (ȚuB 173 ei rc 
de in Len> bumeda. Y hoş, como ayur, 
sul exzin Wa Miza y Vasile Marin. 
Aqul exstân en la permabecea de esta 
erus que tactays cosae simboliza. 

Fata craz ea hat ln Ramania libre. 
Uaa Narmazia May poguciu Ş Ey gran 
d:. Cuba mu ro bate (alta mâs pura at 
me îcmjaeendlă:s,. Valntieineo o 'reis'a bom 
"br rumanea prodan îm "crina i-l] 
soliadom, estwdlaniea, camprsunca. homr 
bres qoe han llegado de ali hac poe, 


LOS 


| | V EPOCA. — MADRID, 1? DE EXSEBO DE 1909. —NDM 3n,.—124 FISELA 





» 


ESPANOLE 








ipeluro uns Teruchaeha 


haca lo unt a în păi = 
bre, de bun ermbalide, aa par ra 
ViCOLn n beaaay e (Dra & ln certa, 4 
Ma jadahunda tn SEPeTanza 3 ln te 
Piete ue una Patra 


i Dia, qoe bermtar 
Zoarda ei sobe dă ba peer A e] 


canto coro ut crini. Ba ei santa 
cvasrtoae, Y entre ei vito isa i 






„X9 48 per ot. Pate ne purgela =, 
veni lga rscogia para llevari 

Lita e. Și) de Mapuăahiata e pas AR 
que peleaa 28 los Crpalee contre și d 





IY abora trmaredar x - 
hay 20 alte ăzui janta seta ntaii 
Ne en por tasualiiad, dom Anina My 
la me cos pare rdrră. Ea mintii pată ame 
perazâo ma ! ada que viene iara ce la 
mis alto. por manoa de vgestroa 


de Fierro, an intelectual 3 A bije de ma 
berrero, que vinleroa a mori n Eapala, 
Get ez Aend> a Cris» > Exepa >) . 


6: un soldado en în tierra anlrima ş ee 
"collado por campen. Ealonees se com 
prende quc el soldado es un cuzy-iina de - 
uzifurme, que lucha por sa Leea, por la 
cana vel hi mecida ca la casa de piedra, 
Por morir en Ja msma lierra fresca ce 
hisria , ve hiecbas, por razias de irbolea, 
rospiruwdo e! dulce: ilor de Lua aicea se 
cretas. 

E domingo en Majadahonda loa cam: 
"pesinos Menaroz la iglosia, toda blanra, 
con, foretru hero y dorade ea mda Y 
1 bea părrore les hahlă desde e! pâlpito, 
e0mo todos los dominzos, Anurnrid misaa 
por loa Vecinoa del putblo, y dea habld de 
Ina cosaa mercilaa de ln aidea. Sile dev 
pes, como si se tratara de dos campesi 
po mân, record a aqucilos dna bombres 
de la Cuandia do EHierro rumana goe ur 
țin cnterrados bajo la crucea» "ea la la. 
dera pie ei 13 de encro de 1037 era fer 
te Casj pe otvidaba, ovendol: ș vimâo log 
ojos himera de ligrimas de los pibra, 
que sran hombees llogalas de may JeJjoa. 
Cai m oividaba qua babian muerio en ia 
uerra. Entim” ya a ei eetso de. muartos 


sania, or e up Cruz ie În ma. Adret Ter 


Expata! ] 
puize curno, sin vi d. mn Dra: due ii A a 


"Titu a Eu sajola aburriie, că ar în cer 
(Prrecri sa! de 


mpa y bermmapizi în wma Tata adtr up 


Revista *Mâstil”. 1 Februarie 1942. Madrid. 





ABC. DOMINGO 13 DE ENERO DE 1480. EDICION DE LA MARANA PA 
De a TD e e e e De 


MOTZA Y MARIN 


Se pusicron coronas; muchas. Una de 
ellas iba apretada por las manos de Honă 
Sima. Le canozco hace biempa. Pera astă 
maăaxa su frente lenia una a7ruQa espe- 
cial cargada de silencio y amar posta 
lencio respeluoso bor los camaradas paie: 
tos, amargura por tanta cobarâla & 





Vemwgo de Aujadalionda y aun mc ane- 
en los pies aleridas por la hclada y me 
esenecen los ojos balidos por-al CIEr20. 
[n la iglesa habia un puiado de esPaiio- 
les y olro de rumanos y en el cenltro un 
tumul que recordaba a Moiza y Marin. 

Despuâs, en torno al monumeno—una 











cruz de picdra crigida en la loma terca- — denial. 
na—, hemos rezado y cantado. Las ban- Pude sustraerme un segundo & gară 
deraş trucolores de Rumania se enlaza- dor. 


ciân del acto y miră en derrtă 
ba la escena ia Madrid, al Sur, Y - 
sierra empenaxhada de hitio, ardea 
Norte. Soplaba el viento, Se mei 
banderas. Los arbustos, en tornRo € S 
cruz, habiam tomado un color pape 
cârdeno. Unos chicos jugaban C0B “ura 
CO3 € sngenuos proyechiles de aviara e ză 
bia una paz inmensa, La paz Qu€ € 
da a los que mineren cap honor. 4 
Trece de enero, ] [ace 9 pene 
aiios! Ellos inurieron tara guc 
—iios. de Esbofla—pudi îi 
reir ra que nosolros, 2 
ap ir esperanza de combat, 5 
gando mnestra deuda de sana A 
liberted de Riwania.—Blas ; 







ban con las banderas bicolores de Espaha. 
Era un cambio de rojos, amarnilos y azu- 
les sobre el fondo claro de un cielo inter- 
mal, Declan los asduos que lodos los 
afost en esic dia corre un ufento [rio so- 
bre la loma » gue cl fria lace que cl aclo 
lenga sienipre un aire austero y miulilar. 

Î.os cordeles que mantenian en alla los 
pâăbellones golpeaban rilmucamente sobre 
cl hierro de las finas columnas y el golpe 
continuo sonata a campamilas que anun- 
ciaran el enticrro de los lârocs. 

Măâs arviba aun, sola y sin abrigo, se 
izaba uri banderin verde enrcjado cn nă- 
gro, simbole del Movimiento legiomario, 
mezcla de cârce! 3 de esperanza, sufri 
*iznto y sonrisa. e 






















E 
E 
FE 
i 
Zi | 
şa 










Aegecle dela divere anitertan a Majadadonda inle | 





i at V 010! 
falangpiate i 


1 





45 7 AFTrHUI pr personalitati 
inaugurarea Pon ue fu îti 


sp 
y a et 


4 48 ai E 


N: mata 


1040. în drum spre locul forifai 


| DPI 


| 


ț3 


0 ale morii lui Mala si Marin 





14 . D Ş Ş a 4 | LEI Ti E 





Maladahonda ID, 1ă famwarte 





14 
CARPATII 


— 
a Si 
...— 





- 
1 





„a-0. ai ]adahonaa. 13 lanuare Multimea In pelerinaj 


» 
la Cruce. 1957. In asteptarea ojicialitătilor 


LL 





1922. Generalul Moscardo, puntând sabin adusă de lenio- 
NaTii români, în reculegere la locul jertfei lui Moța şi 
Marin. 


e 1-a 





1958. Reprezentantul Ministerului de Externe depunând 


1960. Re,rezentanin armule spani:0l. depunund coroane 
coroane. Marques de Prat de Nantouillet. 


7 II ic 
d” af; 4 1 
DA e 
E le 
TIR MII 


u - pi 


olt îm ec 





1957. Aspectul bisericu din Mayadahonda ta timpul 


slujbe. 


— 


mda fra a »<) . 
a - 3 
- A 4 
i = 





1957. Comunitatea românilor din Spania comemorând 


1980. Slutbu în biserica satumi Majadahonda. 1960. Depunerea COrOanelor,. jertia lui Moţa şi Marin. 


Ion Mota y Vasile Marin 


Caidos el 13 de enero de 1937 
en Ma adahonda 


„home pe 3 con a 


m ai i 


Comemorarea jertfei lui 


——_— 


i IL 0 pe 


Spaniola intre 1940 - 1962 


—— [e 


Mota si Marin in Presa 





ARRIDA. —Dominea 17 de vasta de 1937 
NOTA INTERNACIONAL 
———— 





& 
pă i s Areni fe p 
= 
ae a Fumat Mia ș Vaase Man era crina si Li 
He E" - , - eși. Doctor en Be ete 
salar îT* 2320 + Ta EI arta are _ a Ug . 
e d m D 
În _ al) A Li an la Cunrtia a. Her si. pi R zi ma 
ma Pe 74 - e . Ă 
pede TA a P* ? ă ara? p Pa » 
-. 9 i i 4 . / 
Cina Pa fi % i ran - . i 
DDD a me | .. rm î . 
a IP NAY FĂ mi lb, 
- ua i x a 
pr Î (pân a _ > 
ra mu Ap >= e A. E 
pate dt Her |) a er aria dă IMporiantra ore 
“ oa rt'a - p - fobii: A au gran 
« ă 7 e în 
m | . ue 
Tibear -. _. _ i - . A - 
1 _ 4 AX. 7 Han mare ii ri 
Ar ate n Damma Pe et „40 
. ” . si _ fie. vu dă 
ei 24 „e -r ; 4 4 ta 
“4 Y ni lie 4 
PTR) a E - DB + 
17 „ . . , îi 
| x | L 4 ră 9 Doua » da aa ama „x % 
piei 5 » . Ş sar: ș MA AT a ce h 
Că ri A în mda e * 
ă IN 7 e rm 
“a . A | GA pot es n r s 
. gi ) A "3 
—- pr . hu Lin p. 
pr î a (SEP ) j 
"9 ] Ta 
o de ed, . 
poa -. 
j » a . 
a Aa d 9 n Break 
mp "iri 4 per în 
pz= — iad , 
” ri da și Prien 
 —— 4 s 
. [mu m în, sa ceea 
i gar ia 1. a. 
pa 4 E 
(A $ a .. 4 Ț i i [ i hombre de la le minei nbcenaatee Uri m 
șa pi u - € A - A i ri a = ba ce fn VI Daadery dei jo moca esta pe pa 
A a a ţ ii . ao | Tip tiria Piorvran hop ham vila LE e hâmbrey de îs le 
Î. RR a - wo| [| en i Mă pr Rey sâox en lan lrimeheras de Mala giân dei <Arrăngnă Mea mpi 
-. ş ş Aa - Pt nd - 
Pa m Propii mt in 1029 = dsbonta smpeia €3 amica poe baje la Cirmeniia de Cerna 
E = F » Se Par Dar tadera jremie ai evemiee Dee ha Cotrranu entre 
ur = tn în bo de sa n- a -. „ ip Belu 
i 7 Le sa ul) pe r Lo bere, de Doga ta 95099 au. Dabea..s marire (m iama de la cărei 
mase d DB ş a i T alma ce je icre. Pare aie va ri vector Majadiham de Pava, Ing terriliee pervecu- 
sa € - — pu a & afare a ribiemua da Vii?uaaeva în Parsila La. lenes de dieiambre de LEII le 
să „x = Tau v? , aa 7 : Hozaa. Por nt m simgulartesa tare de snimailar a los patrie 
tn bi 7 Ă . ra» .. , ame log dos mambres ge ralia en (sv amana Y du aglarev de 
-- a med PA N a ra. be an ogor donde sr vera miau aprile  ergia de malaatas de 
La port sii Dea aia i EP Măi Baa prgmeda pirâra co O îns leginaariee remanea Tâzriu 
“aa ad _ ro A = pa — Perma e 555 Pombrro v ve ceabrară re henrsliatmaa 7 paie riuimea he 
se dist - . Tia A sa patria o— la mabaan de boy en stia eva Pale De ste lambite vara 
= — ” 3 21 a? 
fur A i Li nd = ie în - -. . * mamar allee” lan Wata și Yale spe la. lalgagistai Clara 
[a pu a i ar AA > ? ne e Maria BaMan legala a Frpaie ea 1904 home derula tam emep 
- ă -* în A sam e, 
ue eat r a br . aderi dei part Pa ar a tombilir rshira ai coment fitan rata lov nae amokaa de: 
va a În juro g i Ar sk a la . x P a dea sir simea volane separa ararn (e a se palria e sa. 
rp & > Omdardia de ) fin me ta mbrleariae mac pi Urerpe Chime, Alece Canlaveme Man marir poe cil abrietea vi 
Pa x — — —— Să ipsalmemu en Burma ns, ci Pope Dimiirmmeu Bantea puso ul romonima y torte. tras 
ore Der = Dorea aa - Dobm Nicata Toia firma lea rolabmrar ron îi p servire 
* - = rasa - .. ada 1» Ura emnlra = . vwloniarier de la Uunrdia de cantimeraa arsharen e jecut ada 
Pasa * a 9» e Pie be + Îi Mierre, pentea de Dobrogea p At por sua antigaes ursetadae 
de paria a A “e aa fi ce sai _ i Caniataner deal de la alias rumbrea de lex Mota y Murin rmistaran des 
în 32, f sista IDa: | rea a si ana + ln mp Caârpaioa, de Ins fierte hmtum tpaeaa! a de IN pr. | 
- - ma - cz La n. 1 Da ne Paza - dna de Wodaria ș Value Ca 
una spada cun ] 
E MEDAle DOr |n Pope de 








dm lopizmprime Punianma 


Aaa». mem pulii enma 


ROMENAJE A Li Wit 


Moina 7 Maria 


ONIA Dn. VOTIA Y MARIN — Ea Max 


"UI 


Aahenda, 4 madlaniie de eper, me vama ta mi ÎUIV menta dn e Îl meamrte de 
a bee m male Urna. A rribe, pn magna de [mere ea ei siria demne ea Ahaja, la Annlemie de Mamdaa sami 
=. 7 m mpeete de le pienidemala, me ln pm Page alai orgie militare y al Montaiemte. iPatograllme mi Pam). 


E RER Rame ep 


mo los armanes be Valia 
loa poriaporims. Mon wlandosta 
jos înpacanmrrie ana vrema lam 
vos pir gue romhalie rea ra las 
Mnmrborna de Papala ra era 
via ua rspirila de Crema 
lam Mala si Sase de Drasiie. 
Vase Marin vi hombre Se la 
Transi ami marivrem era ni 
warmiga en mwevira Patria La 
bir cincea volaniariaa cașorea 
moda larde aula: ve sa pe 
via Todaa gurrian şa lLarspa 
y ve poiria (nora la ame Mota 


rpm de los ct comhetienteo 
va ieda Vorepa que cierraa ui 
pase îi miehovirmă la dv lo 
merpoa frimeme ue ve balon 
țontra si PFiarrila rm sn li 
mareae dai Dihiiee en Pigy +» 
Sarea camira Du Naa y »» 
la Darrizadaa dr Wambarga. Ii 
la de Î534 poe sa msdaran de 
Mgianunte Fa ri Pooţa în ln. 
sambaley n Fapaăa obmarer 
que mn rola Ph 7 sila "e 
maia do robe vi awomae bn) 
"Dew n ine în delemda 7 me e 
sbligai a rrimperder baia ves 


babi rmeriia: = has Carmrile. oara Clar ue ruina ham 
“ de ooonira paliria wa berra har bora Mola v Worin rama Drize 
- Nes i d Ce Julio de UNI « masa cama si soi ș poberora ! la Pocbetir, Dramiltarh pe tantae 
rad e. Transtvania fie una fa simdirnte n Dim Veit sm vtrae pa Vramria: roma las ram 
pulip cateriia por ua harta ex despata la viela ș criatiana Me O batientre pus marrbaren sabo 
a domira” —— x -— — mania eslă bantida mm la. D Dudepani rontra he ehegantse | 
Pe And y miebiaa dei buirheviume, media de fun p lmehare: rama me 
——— m a Pe lum Harepa pare en la mmlaviină 7 O camâbaiieniza de Hambwrga de 
poaa a p .” - in tra media mid mmmenavada Won p de Portia p aparitia 
o. ae - Las meorian liemen rarda. Lo rare msemnbrea na e punten pr. 
550 e scale aciona martea romane les Moia 7 numeiar bay—pere pronuarinmnae 
—— îi 00 Ina ara de ee Vasiia Marin, calea em Male em venele mp vam liberala 
e ae moerta dahonda,  sirrebren m sangre Duizi pormue me vrea Dhrralee 
arta com ln & -. No para rrilar esa lragtia Limwa same arm giaambevras mana ai 
Dima» «mo Răe irnta Bobre e în da e guice rwvacborim. Cada bol heriamma ralacramda por prk 
pa Fă _fpteci k tam Voia y Maria bartan falie ra vro la revolutia baia md 
ata PA! 
d = “a Li a 





bor pare valvaria de vrriad” 


vip de în macianal 


La planoa imping de la [a mamoniaa n pr mi rome 
=: Himaria han herha ne ma da "În... s<parrir roma vena sm 
Bo ri trape: Pasii rar a D>a drendiaa de sgmelia inrde dei 13 
r- SPD ETA Pa € "larey de per 


de vnaro de 1977 catneidaa see 
"pimmdiaa ș coeraan que vslia ea 


i i morha mâa prove 7 sar 
m 7 m sdvieriea Lemima mempli- 
vidadea mm mermearie render 


N la memoria de todm La send frenle a ln pacivilai que le vali 
Mardare bnmeTa 19 ue bare na morul dr! remanhurma ba m sbrten de pan, nomhmo p ham 
Li DP NI Para [A pitier LE da onâuime! parere sue m ha bre wow lorharen conica îi cea 
v SEAT o a CaDUa emwziaj domubieria, si Da pue mi bei sa lateligrmeia ș sapieraa morie 
entre ouiruiia e tal efe era fhevriame ma ve ana dartrina pe para simiarie De silaa Mota 
. Dir eniierru fat prezis Li Mea mâna. wma limmlogia ma În  pș Marin nemdierea dude viejua 
: rraia CORR qi grbera) Ca gae se perde dialopar, vine en O lierrue eriallamaa de Burepa pe 
“Medi 10 MAC GIP na ne mm za Exzar a simtea goe priciiea si prmasi- ra mondar, coma ema miar 08 
>> ———__ — PY: _—. ară din, a doporiaciba, La mariayt ni ummine de ns pemeruioama 
14 95! Sim piealpter ai m Ama 





1960 


d 


tm. Parere ue me ha droersbier 
ta Pro shi ha eordade lada 
Y ha gundade lada pargae qui 
| mes poiana 7 debian haber be 
che mg mâa goe condeam 
ruleta mii vada mp mmârg> 
co maia mp ponei vi 





EN MEMORIA DE MOTA 





on sr pmparfa rimeta de Eupata 
Por ro prrotoamenie par ve, 
vorm rerwrdar ger mâa ve 
anca por ln ve ema ? 
poe ln e lucharea mm dee 
name mtemhe= 

). L DOMEZ TIIL0D 





1962. Reproducerea reportajului din “Arriba” 


“Politica între alte lucruri esenţiale este arța de a juca 
blu de circunstanțe reale, insă niciodată nu va merita consideraţie sau respect atitu 


osibilitațile în re 


lație cu un Ansam- 


dinea capl- 


tulardă în faţa minclunel şi a speculației sistematice, i | a 

Nu e vorba de a provoca situaţii definitive, ci SRI dear e să se albă grije a nu îi depăşite 

limitele in care apărarea Occidentului ar mal fi incă posi , | ia tu : 

Pacea cu zica făt e imorală tocmai prin acea că e intrângerea prin UDMR CAEE, ARIA (ARDUD 
In acest caz concret. ca inseamnă pactarea cu inamicul care nu renunță la râs Ş 

se deschid noi poziții fără rezistenţă.” 
(Mesagiul de Anul Nou 1002.) 





FRANCISCO FRANCO 


106]. Reproducerea reportajului din “Arriba” 






Şi +, 

E. 3 sii 
E, 
Eta 

Ai 
F 


“* j 
. . “al » 
Fi = 2 APĂ, u a a dana i 
î Fi A 


| A a XXV-a, aniversare a morții eroice a lui Mota şi 

Marin pe câmpiile de la Majadrhonda, rr 

anilor care s'au scurs nu adaugă nimic la adânca 
| semnifi e a acestui sacrificiu. Imaginea ce si-a 
făurit-o poporul român despre acest mareț fapt de arme, 
pe când e lor neinsufiețite stră ăteau țara în 
UNE şi în lat, în pioasa reculegere a mulțimilor, n'a su- 
ferit nicio alterare cu trecerea timpului. Vorbim, fireşte 
de impulsuile istorice, politice, morale ş: spirituale ce 
stau la buzu ucestei expediții, d. actualitatea lor strin- 
gentă, și nu de pradul lor de trăire în conştiinţa oame- 
nilor de astăzi. Viziunea care a călăuzit pe legionarii ro- 
mâni în drumu; lor spre Spania apare astăzi —celor ce 
a să tălcuiască evenimentul-— chiar mai vie, mai plină 

înţeles şi mai imperativă. Ceeace părea în 1937 o în- 
treprindere eroică a mişcării legionare, isvorită din cele 
mai generozse impulsuri, frumoasă fără indoială, impu- 
nând respect chiar adversarilor, dar lipsită de orice in- 
teres național practic, astăzi nu mai poate fi obiect de 
controversă. Moţa şi camarazii lui au descrifrat clar des- 
tinul gin român şi al întregei umanități, Astăzi 
lupta lor din Spania a luat proporţii universale, a deve- 
nit cheia de lămurire a situaţiei —limită la care a ajuns 
creştinătatea, intreagă. 

Actualitatea şi dinamismul de care se bucură jertfa 
dela Majadahonda e un privilegiu, un semn de distinc- 
ţie din a istoriei şi a lui Dumnezeu. Trebue intr'a- 
devăr s articipe la o ordine mai înaltă de existenţă, 
pentruca fapta lor, cu trecerea timpului, să se urce tot 
mai sus pe scara valorilor umane. Moţa și Marin nu “au 
fost”, nu sunt capitole istorice încheiate, ci “sunt”, adică 
continuă să plămădească destinul nostru, nu în sens fi- 
gurativ, ci ca energii creatore direct impletite cu exigen- 
= momentului. Sacrificiul de la Majadahonda sa si- 
| în centrul de interes al lumii întregi, indiferent de 
gradul în care această lume a luat act de existența aces- 
tei mari forţe spirituale ce emană din sângele românesc 
vărsat pe pământul Spaniei. 

Expediția legionară din Spania nu poate fi just apre- 
ciată dacă o privim ca un simplu fapt de arme: au ple- 
cat şapte voluntari români în Spania, au luptat eroic şi 
doi dintre ei au căzut. Pe frontul din răsărit au murit 
sute de mii de oameni in condiții analozge. Nici persona- 
Ltatea celor căzuți, fruntaşi de generaţie în toate do- 
meniile, nu măsoară exact valoarea acestui sacrificiu. 
Centrul lui de greutate este în altă parte, în concepția 
ş: elanul spiritual cari s'au învestit în această întreprin- 
dere. In continuare, vom căuta să explicăm în ce constă 
valoarea acestui sacrificiu. cari sunt elementele cari îi 
asigură un loc privilegiat în inima camenilor, dece Ma- 
Jadahonda ni se afirmă cu o vigoare neîntreruptă. 

In centrul acestei întreprinderi stă personalitatea lui 
Ion Moţa. In sufletul lui sa plăsmuit ideea expediției 
legionare în Spania şi tot el a dus-o la îndeplinire cu o 
hotarire nesdruncinată. Inţelegând pe Ion Moța, vom in- 
țelepe sacrificiul de la Majadahonda în structura lui in- 
timă. Trebue să ne ferim însă de o interpretare greșită. 
Moţa nu poate fi desprins de mişcare în niciunul din ac- 
tele lui. El a rămas până la capătul vieții lui un mărtu- 

si i în comuni 





Mota era un om potolit, cu vorba domoală şi așezată. 
In. viața de toate zilele, îm contzctul cu legionarii, era 
bun şi indatoritor. Nu ridica tonul, nu căuta să-şi dea 


importanță prin vreun gest deplasat, nu voia să pară 
mai mult decat este. Dar era un alt om când îndeplinea 
acte de serviciu pentru Legiune. Atunci vorba lui se 
inăsprea, ochii Ii asvârleau fulpere şi din toată ținuta 
lui vibra spiritul de deciziune. 

Ion Moţa era o personalitate armonioasă. El nu gân- 
dea una şi făcea alta Cuvintele ce le rostea sau scria 
1și aveau corespondență in reslitate. Fapta era conclu- 
zia naturală-a pândului care îi frământa. Trecerea se fă- 


in: .5 ode lie eee 


NDA DIN PERSPECTIVA UNUI SFERT DE VEAC 


GARPATII 


cea fâră a da naştere la şovăiri. Orice idealuri ar fi pro- 
fesat Moţa, el s'ar fi dăruit lor cu o rigoare implacabilă. 
Când a plecat în Spania, el na făcut altceva decât să 
aplice regula interioară a vieţii lui, să-şi conformeze 
a cu doctrina, cu concepția lui nrţ onalistă şi Creş- 
tină. El detesta vorbăria poală, agitația sterila, idealu- 
rile sonore, reduse la pure îintruchipări mintale sau la o 
simplă efervescenţă emotivă, “Să lăcăm cu toții, scrie el 
depe front, vorbirea cea multă, și mai ales să lăsăm la 
o parte credința ca ne-am împlinit datoriile prin aseme- 
nea lupte de vorbă goală, prin parada şi lauda stearpă, 
ori prin hotărâri care nu sunt urmate de aspra greutate 
a Iaptei, a jertfei, a poverei”. 

Formația lui politică era naționalistă. El n'avea nevoie 
să imprumcte naționalismul de peste hotare, cum au sus- 
ținut mai târziu adversarii de rea credintă. El purta na- 
vonalismul în sângele lui, îl mostenise de acasă, din me- 
diul familiar, din trecutul de luptă al părinţilor lui pentru 
desrobirea neamului românesc din Ardeal. Individul nu 
se plimbă ca un atom solitar în acest univers, El aparţine 
unei colectivităţi etnice şi ca atare nu se poate desprin- 
de de ansamblul de interese, obiective și aspirații speci- 
[ice neamului său. El nu poate rămânea indiferent la 
nevoile şi durerile națiunii din care face parte. EI este 
supus disciplinei naţionale. 


După-primul răsboiu mondial, primejdia cea mal mare 
pentru poporul românesc venea dela răsărit. Când a is- 
bucnit conflictul din Spania între forţele naționaliste şi 
guvernamentalii înfeodați Moscovei, Moţa şi-a dat sea- 
ma că în această țară nu se desfăşoară un răsboiu civil 
oarecare. Nu erau două tabere ale aceluiaşi popor cari 
se duşmăneau de moarte și luptau pentru cucerirea pu- 
terii. Deşi localizat la hotarele acestei țări, conflictul ar- 
mat din Spania avea un caracter internațional. Acolo se 
infruntau două lumi, două concepții de viaţă. O biruin- 
ţă a comunismului în Spania, ar fi avut ca urmare o grab- 
nică comunizare a întregului continent european. In 
răsboiul din Spania se juca tot atât de mult şi soarta po- 
porului nostru. 

Transformarea Spaniei intr'o gubernie moscovită cons- 
tituia o piesă esenţială în planurile comunismului mon- 
dial. Moţa văzuse bine. A merge în Spania şi a iînfruta 
inamicul la mii de kilometri distanță, de patrie era tot aşa 
de important ca a lupta pentru propia ta ţară. Inamicul 
era unul şi acelaş, fie că ataca Spania, România sau ori- 
care alt punct depe glob. Intre toate popoarele amenin- 
țate de comunism trebue să existe o legătură de solidari- 
tate şi sprijin reciproc. Oficialitatea românească nu se 
mișca, ba încă privea cu duşmănie la sforţările Genera- 
Usimului Franco de a salva Spania de comunism. Legio- 
narii s'ar fi dus cu miile dacă ar fi putut, dar lipsa de 
mijloace materiale şi alte greutăți ii impiedecau Moţa a 
irțeles insă că mişcarea nu putea să lipsească de la 
această încleştare epocală, că trebue să fie reprezenta- 
tă măcar prin câteva elemente de elită, cari să subli- 
nieze prin participarea şi sacrificiul lor atașamentul po- 
porului român la lupta de apărare a creştinătăţii. 

Formaţia lui politica se armoniza şi se completa cu 
formația lui religioasă. Ion Moţa era un creştin în sen- 
sul autentic al cuvântului. El dedea intâietate în viața 
omenească spiritului de sacrificiu. El judeca valoarea 
omului după capacitatea lui de dăruire pentru dezpropa- 
le, pentru binele obștesc și pentru Biserică. Iubirea de 
oameni —credea Moţa— nu trebue să se limiteze la acte 
caritative mărunte, ci să strabată toată gama sacrificilor 
până la sacrificiul suprem, dacă este nevoie. In ce pri- 
veste linia vieții creştine, el se călăuzea după invătătura 
Mântuitorului: “Nimeni nu are mai mare dragoste pen- 
tru prieteni decât acela care işi pune viaţa pentru ei. 
“E era pata oricând să-și dea viaţa pentru prietenii lui 
legionari sau pentru mântuirea neamului românesc. Cu 
atât mai mult se simţea îndatorat să-și pună viața pen- 
tru Christos, dacă Biserica creştină ar fi ameninţată de 
valurile urei şi ale necredinţei: “Caci, iată mâna Diavo- 
lului a pornit in zilele noastre cel mai crâncen răsboi 
impotriva Bisericii întemeiate de Domuiul Nostru Iisus 
Christos, Niciodată de când a coborât Mântuitorul Nos- 


tru printre noi, nu sa ridicat o parte a omenirii, cu ată- 
tn ură şi pornire, pentru a dărâma aşezarea, rânduiala 
creștina a lumii, ca in zilele noastre. Mor camenii cu 
zecile de mii, unii pentru a izbuti să dărâme altarele Bi- 
sericilor lui Christos, iar altii pentru a la apăra. Comu- 
nismul este ca acea fiară roşie din Apocalips, care se ri- 
dică pentru a izgoni pe Christos ah lume” (Scrisoare 
depe front). 

Ororile săvârşite de comunisti în Spania lau cutremu- 
rat. Bisericile arse, altarele profanate și reoții ucişi cu 
miile, Un creştin nu poate asista iepăibto. la acenstă 
pornire diabolică de distrugere a eşezământului lăsat 
de Mântuitor. “Se tragea cu mitraliera in otrazul lui 
Christos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam 
noi să stim nepăsători?” —se intreaba el îngrozit că 
sar putea găsi vreun suflet de creştin care să nu-i in- 
teleaga sbuciumul sufletesc. In situcţia în care se găsea 
Spania în 1936, îndemnul creştinesc la non-viclerţă nu 
se mai potrivea cu realitatea, nu mai era aplicabil. Una 
este a suferi martiriu pentru răspândirea credinţei creş- 
tine intr'o lume păgână şi într'o altă postură se păzeşte 
creştinul când vede că puterile răului se năpustese asu- 
pra Bisericii şi incearcă să nimicească prin violență cu- 
ceririle ei de veacuri. In acest caz, nu se mai da o lupta 
de idei, de convingeri, în care birue intotdeauna, fortele 
spirituale. Dialogul este inlăturat de forta brutelă. A 
lăsa ca altarele să fie profanate de hoardele asasine nu 
mai este o atitudine creştină. Aceasta se cheamă mai 
degrabă laşitate şi trădare a lui Christos. 

Sacrificiul lui Moța şi al tovarăşului său nedespârțit de 
luptă, Vasile Marin, depăşeşte valoarea istorică a momen- 
tului în care sa săvârşit. Pe lângă 13 Ianuarie 1937, mai 
există un alt 13 Ianuarie, eee asupra viitorului. 
Acesta din urmă avertizează fără incetare intrega ome- 
nire de sumhrele perspective ale zilei de mâine, dacă 
nu-şi schimbă directia pe care a apucat astăzi. Moța 
este și un crainic al destinului uman. 

Avertismentul lui Moța şi 2] camarazilor lui d= luptă 
na fost ascultat acum un pătrar de veac şi rezultatele 
indepărtării de adevăr le putem citi pe hartă: în Roma- 
nia şi în intreaga Europă răsăriteană flutură steagul lui 
Antichrist, Ion Moţa se indreaptă acum spre Occident și 
li adresează acelaşi mesaj sfegietor, scris a tranşea dela 
Majadahonda cu sângele lui: 

“Luaţi aminte! Nu vă lăsaţi inşelați de puterile răului! 
Nu există posibilitate de convieţuire cu fiara roșe. Aţi 
făcut până acuma nenumărate încercări şi toate s'au 
soldat cu mari pierderi pentru voi. Aţi vândut şi pe fra- 
ți. voştri din răsărit, sperând ca pârâsnd ecest lest 
uman mizerabil, veți putea câstiga bunăvoința comuniş- 
tilor. ŞI acum aţiajuns la marginea prăpastiei, complicita- 
tea cu criminalii sovietici nu va adus nicun câştig. 
Mâine va veni rândul vostru să fiți masacrați. 

Nu simiţiți cum comunismul vă subplantesză zi de zi 
existența voastră? Nu simțiți respiraţia grea a Bestiei 
pe frunţile voastre? Ce mai așteptţi? Ce experiente vre- 
ți să mai faceti? Este timpul să vă reculegeți şi să leşiți 
plini de curaj în întâmpinarea duşmanului. Cu ajuto- 
rul lui Dumnezeu îl veți birui! 

Când veţi simţi jugul pe umerii voştri va fi prea târziu. 
Atunci nu veţi mai putea face altceva decat să vă plân- 
geți amarnic soarta, căci nimeni nu mai scapă viu din 
robia comunismului. 

Noi ne-am daruit viața ca să vă arătăm calea mân- 
tuirii. Voi nu mai aveţi astazi plta alegere decât să ne 
urmati exemplul nostru, exemplul Spaniei neţionaliste, 
din 1936, sau să pieriți în jug şi desonoare. Din această 
dilemă nu puteti evada” 

Grija cea mare a lui Moţa, în ultimele zile ale vieţii 
lui, se indreaptă tot spre Biserică. Din tranşee, între 
doua atacuri, se intoarce rugător spre cei rămrşi în via- 
tă si le cere să nu lase pradă Antichristului Biserica lui 
Christos; 3 . 

“Să nu lăsăm pe urmaşii noştri să piardă binef»cerile 
sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! Să nu le lăsăm o 
tără fără Biserică, fără ico*ne. fără ocrotirea mânii lui 
Dumnezeu! Să nu lăsăm copiiilor noştri o viața în care 
vor fi pierdut pe Christos!” 


SEMNIFICATIA MAJADAHONDEI 


UNT fapte cari depăşesc, desfid şi infirmă toate cal- 
culele copiere: bune numai pentru mic.le evenimen- 
te ale Do Vatra mari insă, care pe a 
vară, anunță de multe ori m ante pot 

de & ori ap - 
para are menile să trezească funțele din toro- 


Fără îndoială ca jertfa lui Moţa şi Marin la Majadabon- 
= 0 asemenea ap me la masură ce timpul 


Şe) 


„ Ivirea lumii noi spiritusliste cu î.na- 
iute mu poate BI pati 


când înălțimile ni se în măreția ră- 
ahonda torţă uriasă, rprintă pe muntele 
Mile oaționale. spre 2 lumina menirii noastre 
Şiorice din adâncurile de ale unui trecut, prin 
mipmorecui de ae lumino-se de mâine ale 
eliberării şi transfigurării Y 


In cadrul e ii eroice pentru eliberarea Madridului 
din. ghiarale furiei anarho-comuniste, jertia lui Moţa ki 
Marin a deschis ultima perioadă de calvar pe calea desti- 
nului nostru naţional. Aceasta jertfă este insă şi un aa 
plu concludent care dovedeste că umanitatea nu poate 
facută obiect al unui program teoretic, ci că ea XRIRRARI 
tă un ideal. Nu exista altă posibilitate de apropiere de e 
Accât printr'o încordare la maximum & erergilor naţio- 
nale Ja propria lor depăşire intr'o sinteză atotocu- 
SD ae manitatea nu este ceva strein sau contrar 
natiunii ci dimpotrivă, încoronarea firească a naționali. 
miului generos ş. deci fecund în impulsuri creatore pr ş 
credinta în mântuire. Umanitatea ca program este a. m- 
plă ficţiune, bună pentru a masca intenţii inavuab » şi 
exclusivisme partizane;, ea reprezintă deci tocmai uită 
rul de ce vrea să spună numele. In loc să insemne L- and 
gire, ea este o ingustare a sferei naționale la o e a 
terie zisă ideologică, aa cum a dovedit şi dovedeş 

fiecare 

Da coterii pătimase, cu firme ideologice 
inselătoare, epoca de după primul ră boi ip Ra pa 
tut constitui decât o perio din PARENIR, atiiaeat,, E 
propia sa poa n artrite Lil a germenele funes 

ce se a 

m ini Mioța şi Maria a lost o splendidă sfidare a 
acestei de stii creator ce domina viaţa publică, 


de C. SASSU 


o minune care poate cinsti viaţa oricărui 
E nu poate fi micşorată de renegările ulterioa- 


ipă « ania 
mica sa echipă de legionari au plecat în sp 

rin “geniul raiul”. rezumatul În ape lar ireal 
a scăderilor epocii. In modestia lor mândră ei intenț j 
nau să facă numai "un gest simbolic”. Moartea lor a ia 

rezentat insă una din puţinele victorii 100pille 0, CEPE 
ia văzut lumea de când regele spartan Leoni pe az 
monstrat la Termopile cu ceata sa restrânsă de ISA ei 
valoarea unui fapt SE; Rei depinde nici de număr, 

ul vizibil și imediat. 

pi mere tarea eroilor dela Majadahonda la Bucuresti 
_una cum nu se mai pomenise în capitala tri a 
că “gestul simbolic” Rae: legionare în Spa 
primat sufletul intregii naț.uni. LnSrĂR rea RE e 
umplea străzile de parcurs al cortegiului an A fa 
prezentantii jertfei, a fost spontană aţa e are dea 
pioasă reculegere, aceasta imensă mulţime sa pal 
prinsă de o minunată inalțare sufletească IA ră real 
nelor nesfârşite de slujitori ai altarului şi p para 
gărzilor de fier, veniţi din toate colțurile pati ră 
plite să aducă prinosul lor de recunostință. tepi 
toare a fost marea tăcere și cadența solemnă a 


(Urmează în pag. 20.) 






tele şi în minţile creștine“ Leo muniste, în sufle 


de Fier române s'a definit robie. OHarilor Gârzei 
mecisivă— de a se apăra ceiace reprezinta considerată 
«ulvarea fundamentelor creştine ale lum ei vilizație 


ute 
“se trăgea cu mitralien. în obraz ut, NePăsă 3 
5- 


ismul în s 
arece prăbușinduse crucea pe pania, 
lizaţiei creştine se pita ant Spaniei, vij- 


AND a inceput in Spania A 
( forţele naţionale şi iu crâncenul răsboiu intre 


tătână Polo- 


mul cu pavilion german Baze, Oliva”, debariaă la 
Dece 
sabona mbrie 1936 la Sala- 


Emoţia care i-a dominat tot tim : 

pe măsură ce se apropiau de Spanii. Și bucurie ieri 

rit ze au păşit pe solul Spaniei. ținta marei lor 

In Salamanca am primit ordinul de a 

română, fapt ce mi-a adus o mare satisracie ge peditia 

cum aş putea exprima admirabila impresie pe care a, 
produs-o toţi. Personalităţii generalului Cantacuzino ee 
perabilă figură cu bogată barbă albă dar şi mai bopată 
şi strălucită carieră militară, se unea tinerețea celor ți 
reflectând însă prin toată firea lor, intensitatea celor mai 
alese sentimente. Şi ca şi cum nu ar fi fost destul era 
Sie el să aa m, paritară crucei, indicându-le nu 
n 1 Cl Şi gioria eroismului = 
Nezeu = aria ge cei aleși. a i-a 

După vizitele de rigoare şi după vizitare inte- 
lor Salamancei, am pornit spre fă unde = a e 
tierul general al generalului Moscard6. Nu ştiam incă 
dacă se anunţase sosirea noastră, dar am păsit toate 
strazile împodobite cu drapele spaniole şi româneşti, iar 
mulțimea pe străzi întâmpinându-ne cu manifestații de 
adevărat entusiasm. Momentele cele mai emoționante 
l-am trăit sosind la cartierul general unde generalul 
Moscardo ne aștepta la intrare, pentru a ne conduce în 
biroul său. 

Inainte de a se înce ceremonialul, părintele Dumi- 
trescu Borșa şi-a imbrăcat vestmintele preoteşti, iar Ge- 
neralul Cantacuzino, în faţa drapelului românesc, adre- 
sânduse generalului Moscard6 a pronunțat următoarea 
cuvântare: 

“Toţi camarazii doreau să vină în Spania să lupte sub 
comanda Dumneavoastră. Ne-am văzut obligați să nu 
acceptăm oferta lor şi le-a fost greu să za abea ne 
fiind obicinuiţi cu considerentele de ordin diplomatic ce 
se opuneau aspirațiilor lor. 

E vorba Domnule General de un gest simbolic. 

Acești tineri care vă privesc cu atâta a doresc 
să se inroleze în Legiunea Spaniolă ca si solda 
cu toate că toți sunt ofiteri de rezervă, Nu vor schimba 
prin aceasta mersul evenimentelor in Europa, dar sunt 
convins că vor şti să lupte vitejeşte pentru Cruce şi pen- 
tru Spania. 

Cu inima E de aceste sentimente, strig trăiască 
Generalisimul Franco, Seful suprem, trăiască Generalul 
Dee, trăiască Spania şi salvatorii civilizației noas- 
re.” 

Cu prilejul acestei emoţionante ceremonii, românii au 
cântat “Sfântă Tinerețe Legionară” şi “Stefan Vodă”, 
apoi sa ascultat imnul Falangei noastre “Cara al Sol”. 

După vizitarea orașului, am pornit spre Toledo. Eu 
eram mândru pentru cele trăite intre zidurile asediate 
ale Alcazarului, mândru de resonanța în sufletele acelor 
oumeni veniți de atăt de departe, a pământului ţării mele, 
pe care m'am născut, pe care mi-am făcut cariera mili- 
iară şi pentru care am luptat. Numai menţiunea nume- 
lui de Alcâzar provoca o emoție profundă inimile ro- 
mânilor: aveau să cunoască să se apropie să simtă spl- 
ritul acelor ruine, incă front de luptă şi scenariu al unei 
măreţii fără seamăn, cum spune un vechiu imn legionar 
spaniol: “o ispravă fără pereche pentru a oferi cărții 
Istoriei gloria unei noui pagini nemuritoare”. 

Privind rănile Alcaza a crescut în sufletele lor şi 
mai mult dorința de a lupta împotriva celor ce voiau să 
inece civilizația noastră creştină, în climatul irespirabil 
4 comunismului. ] 

Infârşit am intrat in Toledo, orașul imperial al lumii. 

Totdeauna am gândit că oraşele au şi ele un trup și un 
suflet, aşa cum ființa umană se compune din materie şi 
spirit şi fiind așa, atât în configuraţia fizică cât şi în 
semnele eterne ale spiritualității sale, fiecare oraş pre- 
zintă caracteristici proprii. i i 

Toledo, giuvaer al istoriei măreţe a neamului nostru, 
2 iul său caracteristic, tipicul spaniol 
cel mai autentic, fiind eternul moştenitor istoric al velo- 
rilor spirituale, aşa cum a dovedit-o epopeia glorioasă a 
Aicazarului său. tele dân 

In timpul vizitei urmăream pe fe românilor edân- 
cimea zace te e care le trăiau: lat sfredeliţi de 
schije șI gloanţe; ziurile prăbuşite, erestrele de nere- 

ca atare 


cunoscu care intraseră liberatorii— le 
cântau o epopeie mută cărându-le inimele şi 
aripi dorinţei lor de luptă. - 


Legi Omani ai garzii de fier in rasboiul spaniol de eliberare nationa 





zi U ANPATII 


——_ L 





eroismul ce fuses 
mărin e risipit acolo, le putea pâtrunde în vine, 
ri “a A mai mult spiritul lor de luptă. 


e câm- 
toată o de hoardele roşii. Si cu 
riți de ecazala, acălor zile, toți şi în special Moța, întă- 

In Talaveruă Or, erau plini de entuziasm şi voloşi. 
Ta în Reina, ne-am despărţit dar am con- 
ta hteresez despre ei. Pe lângă admirrţia ce 
ile pentr de nişte străini viteji veniţi să-și riște 
ceră cela i cauză dreaptă, se adăuga afecțiunea sin- 
lele 4 purtam după ce ii cunoscusem mai bine în zi- 

ză a Daka avusesem cinstea să îi însoțesc. 
esti a de la Reina unde se păsea Centrul de Re- 
ti eri if ze piu de seful Legiunei, pe atunci loco- 
Franco, au uri uân Yagde. Cu autorizația Caudiliului 
rss intrat în Legiunea (spaniolă) fiind incadrați 

supra ză 21 din Bandera 6. 
ini eat despărtirei, a fost deosebit de mișcător: 
etenă ee iuii Cantacuzino om aspru şi incercat, lă- 
data 7 n momentul îmbrăț.şerii când, pentru ultima 
sionuiri aleea rar | ponei ere de creştini, de Le- 
ka e Fier - 
iei cântat cu atâta AEZ, e ostaşi sub drapelul Spa 
: i in frumos exemplar daco-român, s'a născut la 

zi a 1902 la Orăsție, în Transilvania, intro regiune 
b Vită ca leagănul istoriei româneşti şi nu departe de 
S armisegetuza, Numancia centro-europeană a lui Decebal 
„Tatăl şi bunicul său au fost luptători dârzi pentru 
a la românilor Transilvăneni, iar el deşi foarte tâ- 
năr în timpul primului răsboiu mondial, cunoscuse și su- 
ferise nenorocirile şi mizeriile refugiului. Mai tarziu, în 
timpul studiilor de Drept se impune ca dirigent al stu- 
denţilor patrioți şi anticomunişti. Când mai târziu, Cor- 
neliu Ze ea Codreanu creiază “Legiunea Arhanghelului 
Mihail” numită și “Garda de Fier”, el devine unul din 
princiipalii ei şefi, atrăgând după el o mare parte a tine- 
retului român. A fost privit ca şef de generaţie. 

Cunoscând toate aceste antecedente nu este de mirare 
că Trăsboiul nostru de eliberare la impresionat atât de 
mult incât Wa convertit în organizatorul expediției le- 
gionare. 

Vasile Marin, născut la 29 Januarie 1904 la Bucureşti, 
era doctor în Drept, teza sa de doctorat “Fascismul” ră- 
mânând cea mai bună lucrare asupra doctrinei lui Mos- 
solini. Deşi aparținuse Partidului Naţional Tărănesc în 
care işi deschisese o strălucită carieră, revoltat de con- 
rupția dominantă, la părăsit pentru a urma drumul plin 
de sacrificii al Gărzei de Fier şi în scurt timp a devenit 
unul din cei mai apreciați şefi ai ei. 

Amiciţia dintre Moța şi Marin a crescut făcându-i 
prieteni inseparabili, până în ceasul morții, aceleş pen- 
tru amândoi. Odată intraţi în Legiunea Streină spaniolă 
printr'o scrisoare adresată celor rămaşi in România Ma- 
Tin spunea: 

“Nu am făcut acest gest din disperare sau aventură ci 
perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe ume- 
rii generaţiei noastre. Am facut-o cu aceaş dragoste ca 
şi cum ar fi fost vorba de Patria mea.” 

In satul Bohadilla del Monte au luat contact cu fron- 
tul: fiind ofiţeri de rezervă ai armatei române, instrucția 


ei la o slujb pri cei căzuţi 


lor militară a putut fi extrem de rapidă. 
La 3 lan e 1937 Ion Moţa scria in “Libertatea” ur- 
mătoarele: 


“Să lăsăm cu toţii la o parte vorbirea cea multă, și 
mai ales să lăsăm la o parte credința că ne-am împlinit 
datoriile prin asemenea lupte de vorbă goală prin para- 
dă şi laudă stearpă, ori prin hotăriri care nu sunt urmate 
de aspra greutate a faptei, a jertfei, a poverei. 

Să ne desbrăcăm de toate slăbiciunile, de temerile şi 
lăcomiile noastre, să ne inălțăm la creastă îmbracaţi în 
tot ce are sufletul nostru mai bun, mai viteaz, mai curat 
şi astfel înarmaţi sufleteşte, să g, ca poruncile, pen- 
tru a razbi, gata de sânperare şi de moarte, prin negurile 
de intuneric şi de pierzare care invălue tot mai mult 
neamul nostru. 

Căci Dumnezeu nu poartă cu carul biruinţei decât pe 
viteji, cei care se stiu pierde pentru a-şi răscumpăra 
al sufletul.” | | 

Bandera 6-a, din care făceau parte Moţa, Marin Și 
preotul Dimitrescu Borşa, primi ordinul să ocupe primele 
linii de luptă pe frontul Majodahonda. Acolo au săpat 
tranşee, au făcut gărzi, au suferit sete, oboseală, frigul 
şi asprimea răsbolului, mulţumind lui Dumnezeu pentru 
sublimul destin ce le rezervase. i) 

după amiaza lui 13 Ianuarie 1937, se inteteşte ata- 
adi da asi, Focul neintrerupt al artileriei in“micului 
lasă o perdea de fum intre combatanți, la adăpostul că- 
reia inaintează infanteria inamică. Deodată, sfâșiind 
perdeaua de fum, apar tancurile de luptă, înaintând si- 
gur, sfărâmând cu masa lor de fier tot ce sta în calea 
inaintării lor tragice câtre tranşeele naționale. ati 

care la tul său în tranş-ele avansate aşteap 
cata: pentru E va hotari cerul, când vocea lui Moţa ră- 
sună ca o trâmbiță profetică pronunțând ultimile lui cu- 
vinte: “Dacă ue înconjoară, Dra = nu se predea; nu 

isonieri. Vom muri impreună!” | 

i A pozele reunâ!” Ce ata misterioasă îi revelase 
viziunea? In acel moment explozia unui proectil duşman 
seceră vieţile lui Mota şi Marin. 

Alţi doi soldaţi îi inlocuesc în tranşee. ieri 

Şi astfel simplu —ce glorioasă este simplitatea erois- 
mului-— au murit doi oameni extraord nari. Nu mai sunt 
decât două trupuri cu faţa spre cer două uniforme sfâr- 
tecate și prăfuite în fundul unei trarşee. Două suflete 
mari şi frumoase urcă în innălțimi, ating ultima rețiune 
de a fi, în timp ce Jos, intro poz $ e din linia întâia, oa- 
menii se luptă incă. Ei au împlinit tot ceace îşi propu- 
seseră. 

tuni sânperată a lui Moţa atâma ceasul lui cu 
cristal era ta cinei fără un sfert. lar sub tunică 
ca o armură în acelaș timp fragilă şi supraumană, trico- 
lcrul românesc, roşu, galben şi albastru, adăugând auru- 









de General Ricardo Villalba $ 


lui și sângelui propriului nostru drapel, albastrul, infini- 
tul albastru al cerului cate ba ad 


Morți, Ion M 4 
PR ai oța şi Vasile Marin păstrează o seninătate 
care ațâta îl admiraseră în viată, 


Poe iu pe 
c-a primit cadavrele cu tăcerea pateti ame 
indurerate. Dacă este adevărat ce iei nl era E 
dragostei este dăruirea propriei vieți E Suui ceiace se iu- 
bete, sângele acestor legionari român vărsat pe pamân- 


tul Majadahondei, işi cere 
eri bere) Și cerea, pe dreptate locul între copii 


Când trupurile lor imbălsămate au sosit 
drum spre România, oraşul le-a dat erai ce e 
cuveneau. Frumoaselor cuvinte pronunțate de colonelul 
spaniol comandant de frontieră, şetul iției române, 
acel ostaş a cărui barbă albă ne aminteste de soldaţii 
altor epoci de neuitat, generalul Cantacuzino, răspunde; 

“Domule Colonel, e cazul să ne întrebăm este aceasta 
o înmormântare sau o paradă națională. Intreaga - 
laţie a oreşului martir Irun a urmat cortegiul T 
i căzuți şi acuma sunt aici prezenți pentru ultimul 

Există un sentiment de mândrie in această manifesta- 
ţie de frățietate hispano-română, de frățietate intre cei 
căzuţi şi cei care trăesc. Spanioli, oameni creştini ai bă- 
trânei şi grandioasei Spanii, voi ați transformat inmor- 
mântarea fiilor noştrii dragi intr'o solemnă paradă. Ar- 
mată, popor, oameni, femei, copii, bogaţi, săraci toți uni- 
ți cu noi nu plângem morții noştrii glorioşi, doar ti ono- 
răm. Corpurile lor vr duce cu ele în Rmânia salutul 
nete gerânde, al Spaniei care rămâne la postul de 

In dimineața în care trenul mortuar intra pe teritoriul 
român, în gara de frontieră Grigore Ghica Vodă aștepta 
Corneliu Zelea Codreanu cu întreg Statul Major al La- 
giunii şi familiile lui Moța şi Marin. 

Coborind din tren generalul Cantacuzino se prezintă 
Inaintea lui Codreanu şi li dă raportul: “Că ibane. 
aduc grupul expediționar din a pi Doi aionţi, doi bol- 
navi, un rănit și doi sănătoşi! Trăiască Legiunea!” 

Să trăim aproape de poporul român, cu privirea spre 
Dumnezeu şi spre Patrie, dar cu arma în mână, gata în 
orice clipă pentru a ne face datoria de patrioți şi de 
creştini şi în acest fel vom fi credincioși consignei pro- 
nunțate de Caudillo Franco în faţa Cortesurilor Spaniole: 
“Ne-am consacrat viețile pentru a servi cât mai bine pe 
DUmDELeRI şi Patria şi in serviciul acestora o vom ter- 
mina! 





ISUS IN DACIA 


AND ai venit Isuse'ntâi la mine 

In ţara mea cu nopti de Sânziene 
Te-am fost primit cu datine creştine, 
Cu grâu în mâini şi cu aiasmăn gene... 


Cu pluguşorul lacrimilor sfinte 
In clopotul colindelor sunând, 

Că eu aram cu el de mainainte 
Pe strămoşescul inimei pământ. 


Pe Tine Mielul Sfintei Maici Fecioare 

In cântecele deniei străvechi 

Te-am fost primit cu turma de mioare, 
Te-am fost primit cu doina la priveghi... 


Cu steaua lui Zalmoxe în privire, 

Cu freamătul oştirilor de gcţi 

Care-mi preschimbă moartean nemurire 
Când holda'ndreaptă către cer săgeți. 


Când ai ajuns Isuse Tu la mine 

In Dacia unde cei morți sunt vii 
Te-am fost primit cu datine creştine, 
Cu ramuri la Rusalii şi Florii... 


Cu Dunărea care Te cântă'n psalţi 

Când norii sorb din ea cuminecare 

i-o duc în peana munţilor înalţi. 
Te-am primit cu roua pe ogoare... 


Cu roua sfânt bădicului Troian 
Că-i viu în bob de cuminecătură 
Când norii plâng şi dintre bolovani 
Iţi creşte trupu'n spic pe arătură. 


ION ŢOLESCU 







. e 
Pl, CR si 
- ? SIP . 
7) De 
ț y 3 Pi Li 


da “ “ay 
PTT . pă Ti, Pa. 
. Y ri su . n oipulst e Na m ied me age 0 cm Milne ee dpi tir ti da sula ti d 


î. ? “A x 
Ş d 
j Pa Mh 4 
= ) 


Te se viata in zare Ma- 
EP acelaşi obuz doi ro- 


şi au căzut] alături i me ma 
| | luptând ia nationa- 
m-a anl de a căror nume a eine 
„De ce atunci oare, în loc să le ingroape trupurile pe 
loc într'un colț de cimitir, armata şi guvernul io] 

înlesnit trimiterea lor in România? ză Sta 





p 
ionaliste dau celor doi soldaţi căzuţi, 
OmOTUri vrednice de generali? 

La Toledo, în clipa plecării spre ţară, o com e de 
dnoare cu muzica în frunte defilează prin faţa celor două 
sicrie. Vorbeşte guvernatorul provinciei. 

In ruinele orasului Irun, în clipa când tt rile lui 
Mcţa i Marin părăseau pământul spaniol care le a area 
e, mar ura nou paradă militară şi defiare a mişcărilor 
te. Vorbeşte guvernatorul militar al regiunei. 


De ce, la trecerea pe pământul ei, a celor doi români 
căzuţ: în Germania, care pierdea zilnic zeci de 
iuptâtori în războiul spaniol le-a dat onoruri militare 
ru depâșiau cu mult pe cele cu care-și cinstea pe ai 

La 


frontieră, companie de onoare cu drapel Ofiţerul 
perman care go comanda, dă raportul generalului Canta- 
cuzino ca unui = preia direct, Berlin. dau onorul trei 
batalioane: unul garda nală a Setfului Statului, 
aviație şi unul din infanterie. Sunt de față mul- 
mega germane şi ambasadorii Italiei şi 
ter. Goering și zeci de organizații depun co- 


i 


2 Î 


ș 


altă parte în ţara lor. în România Mota şi Ma- 
rau cei dintăi legionari care îşi dădeau viaţa pen- 
ideal Mulți camarazi de-ai lor căzuseră inainte 
anuane 1931, mil alţii i-au urmat şi li urmesză 
la Niţă Constantin şi până la Puiu Traitn şirul 
t. 

erp aert român s'a cutremurat ca niciolată 
ii celor doi? 

De ce trenul care-i aducea la Bucuresți a fost nevoit 
se miste în pasul carului cu boi, oprindu-se la fiecare 
_ mii de oameni să se poată închina 


cz pl pr carturar imense şi a intregei 


& 
aj 


sa 


iu 


A în 
: 
i 
i 


Uni: cei do. epi şi unit, Colan şi 
Hossu s'au rugat în din faţa gării, pen- 
tru odihna sufietelor robi ai dui Dumnezeu, 
Ion şi Vasile. De ia ului şi până la întelep- 
ţii neamului, s'ar nimeni n'a lipsit în lun- 
cul drumului de j a lu: Moţa şi Marin deacurme- 
= ! Cinci zile a întârziat trenul dela graniţă până 

Toi Burureştiul sa perindat pe rând în faţa catafal- 
cului dela biserica Sfântu Ilie Gorgani, venind să-şi ple- 
ce frunţile chiar şi acei car: fuseseră d ani Legiunii 
Da n eat matii camp anii să-i fie mâine 

i dușmani 


Li 
g 
p: 


ua înmormântării şase mitropoliți şi epis- 
o mie de preoț,, veniţi din toate col- 
„ au mers în fruntea cortegiului de peste o sută 
oameni? Afară de acestia. un observator spa- 
evuluceză umătate de milior numărul acelora în- 


arte 
„ERE 
Rite 
| I 





CARNATI 


— .._ n... a 





Deşi a fost poate cel mai de preţ exemplar al primei 
generaţii ajun:ă la maturitate în România Mare. desi a 
tost un luptător avântat cu condeiul şi cu ermu în ca- 
drul ei, Ionel Moţa n'a aparținut numai acestei genera. 
ți, na apaiținut numai Româărvei Cu toate gândurile. cu 
tot sufletul. prin toată viața lui, confirmată deplin prin 
moarte, Moța n apaiţinut întregii Europe naţionaliste 
dintre cele două războae. Mai mult decât atât, depăşind 
generația lui, depăţind pran.ţele țării lu şi depâş.nd 
tumpul în care trăia, Moța n fost un premerțâtor al vre- 
murilor ce aveau să vină, aproape un profet ai preface- 
rilor cari abia acum incep a lua ființă in lumea întreagă 

Moartea lui în trup nu a avut desipur mai mate impor- 
tanţă decât acea a altor mii şi mu de tineri morţi: cu 
sufletul avântat spre un ideal, oricare va fi fost el în 
ultima jumătate de veac. Dar ca a avut norocul să ca- 
pete din cel dintâi ceas strălucire de simbol An cu an 
î țeiesul ei creşte, apropiindu-se tot mai mult de puterea 
unui mit, 

Naşterea simbolurilor şi a mitului nu ține seama de 
phiața pândirei cartesiene. Ea e supusă altor legi și altele 
sunt drumurile cregterei ei. Necontrolabila spariţe şi 
desvoltare a simbolurilor face ca Franţa sâ-şi aducă azi 
aminte de Charles Peguy mai mult decât de oricare altul 
din soldaţii căzuţi în cel dintâi războilu mondial. Necon- 
testabilul caracter de simbol al vieţi gi morții lui Jose 
Antonio Primo de Rivera, face ca el că fie cinstit astăzi 
me! presus decât oricare altul din sutele de mii de morţi 
“pentru Dumnezeu și pentru Spania”, 

ŞI anul şi altul au 1ost premergâtori 
iu adus o solie necunoscută vremii lor 
ru fost altfel decât contemporanii lor 

Altfel au fost şi cei doi cazuți la Majadahonda. 

“Noi am fost oameni. Ei au fost mai presus de om”, 
scrie camaradul lor de luptă Neculai Totu, povestind dru- 
mul spre Majadahonda, 

“In tot cursul acestui drum, care avea să fie al calva- 
rului, nu știu de ce, mai mult ca niciodată, privirile mele 
ii căutau pe Moţa, îl sorteam. 

Se transfipurase. Părea mai înalt şi o linişte sufleteas- 
că mai presus de fire i se zugrăvise pe fața. Aşa trebue 
să fi fost şi aureola sfinţilor. Nu mai avea nimic din în- 
fățisarea soldatului viteaz și aprig de până atunri, ci 
figura luase acum o infâțişare de o bunătate îngerească. 
Mergea prize anima ca un copil nevinovat şi blând, 
spre marea jertfă, conştient de sacrificiul pentru Credin- 
ţa şi Patrie. Părul lui cârlionțat si mâtâsos, faţa lui fină 
ş: blândă ii da o întruchipare de sfânt.” 

In ceasul morții unui stânt, mulțimea află nevăzute 
și tainice căi marea veste. Instincţul întâmplărilor celor 
mai presus de fire o face să simtă sfințenia şi so cins- 
tească, cu Mult înainte ca Biserica să-şi fi spus cuvântul. 

Tot astfel, în ceasul morții lui Moţa şi Marin, mulţi din 
cei din jur au simţit că ceva mare se petrecuse. “Sufle- 
tele lui Moţa şi Marin plutesc printre noi. Ei imi şoptese 
să nu dau acestei înmormântări un caracter de jale, ci 
unul de sârbătoare..,”, spune generarul Cantacuzino In 
cuvântarea de la Toledo. . 

Nu jalea morții stăpânea clipa jertfei de la Majada- 
honda, ci măreţia unei naşteri. Naşterea unui simboi, a 
unui mit care nici astăzi —când în Bolivia sau in Katan- 


i unul şi altul 
' unu) şi altul 


„Eu luptători naţional şti invoacă pe Moța şi Marin na 


ajuns încă să dea măsura puterilor Imi. 


Nu numai oamenii Moţa şi Marin sunt cei ce se cuvine 
să fie pomeniţi și cinstiţi, ci mai ales starea de spirit pe 
care a dovedit-o jertfa lor conștientă şi dorită, pentru un 
ideal naţional şi creştin. “Ei au ieșit in calea morții...” 
spune Alecu Cantacuzino, tovarășul lor de luptă. 

Erau tineri, deştepţi, frumoşi, culți, soţi- fericiti. Un 
viitor strălucit le stătea inainte. Gustaseră din beţia pu- 
terii și popularității. N'ar fi avut a face decât un semn 
ca să li se deschidă larg calea onorurilor politice. Dar au 
ales calea onoarei Calea morţii. Aduceau o solie şi ea 
trebuia pecetiuită cu sânge. 

Care a fost solia lui Ionel Mota? Care a fost mesajul 
spiritua] vrednic să justifice și astăzi lupta pentru - 
trarea şi difuzarea “spiritului de la Majadahonda”? e 
nou in mesajul lor? | 

In primul rând increderea totală în nemărginita putere 

jertfei. A jertfei conştiente şi dorite, împlinită cu voie 
bună, pentru un ideal generos. Oridecâteori sau repetat 
faimoasele cuvinte ale lui Moţa, nu e€ niciodată prea mult: 
“Când vei spune cumpliţilor tăi Capa: Nu-mi pasă 
dacă mă veţi sdrobi și nu-mi pasă voiu vedea sau 
nu ziua biruinţii, dar sunt sipur ch jertfa mea va aduce 
prăbuşirea voastră”, și când porneşti şi te menţii da 

cu această hotărâre senină, nu incape o în: 


că porţi in tine o forță pe care nici o tehnică re- 
Pina Piatră sat țtalul! 
i este esen : | 
tr ema cu ti ţii la dispoziţie cea mai formidabilă dina- 





CE? 


dei ae *) 


de Grigore MANOILESCU 


dițiile specifice a fiecărei Biserici cu caractere 
Dimpotrivă, întârind tot ce-i bun, curst şi pi e pla 
fiecare formă particulară n credinței, spre a o sute ca 
un dar de mare preț Biserieei hui Hriatos una. sfântă 
universală şi apostolică 


„ - LE 


in teza lui de doctorat în drept din Franța, ca gi în 
articole de revistă, Moța sa ridicat cu tărie impotriva 
înlselor forme de integrare a națiunilor, r rezentate pe 
ctunei de “Societatea Naţiunilor”, moartă fără glorie în 
ejunul celui de-aldoilea războlu mondial, aşa cum aatăzi 
moştenitoarea ci este pe cale :ă moară cu rugine în Ka- 
tanga, în Guinea şi pretutindeni, 

Orice incercare de integrare a națiunilor făcută eu 
scopul ascuns de a duce la distrugerea lor, la destrăma- 
rea spiritului național, e dela început menită pieirii. Pen. 
tru Ionel Moța, pentru Corneliu Codreanu - -Caşi »entru 
noi sa) e jaga credincioşi gândirii lor-- na iunile 
“unt creaţii ale lui Dumnezeu, puse In sluib || d 
tregi, intru slava lui. și zica 

O naţiune nu este mare în fața lui Dumnezeu şi a 1s- 
toriei prin cecace a fost sau este în stare să cucerească 
din pământul și din bunurile materiale ale altor națiuni 
ci prin ceeace e vrednică să ofere, să dăruiască celorislte 
raţiuni în domeniul gândirei al ştiinţei, al artei şi mai 
ales în acel al credinții. 

Grecia antică nu a fost şi nu este incă şi astăzi 
in istoria lumii prin cuceriri teritoriale, ci pr gândirea 
fuosofilor ei, prin creaţiile ei de artă și prin spiritul le- 
pislatorilor ei, la care se adapă şi astăzi, după trei mile- 
nii, omenirea. Aşa cum lumina stelelor moarte —pe care 
le-a cântat Eminescu— ajunge la noi atunci când de 
reult li s'a stins izvorul, darurile făcute omenirii de Grecia 
antică au continuat să fecundeze civilzația altor popâa- 
re, chiar şi atonci când de veacuri Atena era doar un 
b.et sătuleţ de plupgari. 


» . în 


Care e spiritul de care omenirea are nevole astăzi? E 
Guhul marilor rupturi” de care vorbea Moța. Gândito- 
rii de astăzi trebuie să aibă curajul să afirme cu tărie că 
nimic temeinic nu se “sare cădi împotriva națiunilor, ci 
rumai pornind dela ele; că nimic temeinic nu se poațe 
construi pe materialism şi egoism, fie el și egoism na- 
țional sau rassial, că nimic temeinic nu se poate crea 
fără Dumnezeu, și cu atat mai puțin impotriva lui Dum- 
nezeu "De n'ar zidi Dumnezeu casa zădarnie se stră- 
duiesc zidarii!”, spune psalmistul. 

Ne găsim astăzi în ajunul şi poate chiar în mijlocul 
mnor atât de radicale prefaceri a structurii spirituale 
— şi politice! — a lumii, încât e probabil că toate frămân- 
tările şi suferintele ultimilor cincizeci de ani vor apare 
peste alte cincizeci de ani ca neinsemnate Intâmplări. 
normale şi necesare, ca durerile naşterii unei noi civili- 
zații, a unor noi structuri spirituale, bazate pe întrecerca 


creatoare intre naţi pe dăruire şi... ; 

de integrare ranaţională în lume. Cele mai multe 
lasă se indreapiă. câi greșite, spre țeluri mărunte. 
Uniunile europene, de şase, de zece sau de câte țăn vor 
î: fiind, au început —simbolic!-— printr'un trust a) căr- 
bunelui şi oțelului şi continuă cu târguieli de oameni de 
afaceri. Sunt doar încercări de coalizare a egoismelor, de 
intovărăşirea unor națiuni pentru a lupta economic îm- 
potriva altora, de promovarea intereselor unor grupe fi- 
nanciare în luptă cu altele. Discursurile peneroase, sfo- 
răitoare sunt numeroase, dar nimeni nu e câtuşi de pu- 
țin dispus să renunțe la o cât de mică parte din dreptu- 
rile şi din bunurile sale, pentru a ajuta pe sltul Se vor- 
beşte mult de -Ajutorarea naţiunilor mai puţin desvol- 
tate”, dar când se trece la practică ne aflăm in fața con- 
curenții politice şi economice dintre marile puteri, care 
caută să cumpere cu un blid de linte libertatea celor 
mici şi săraci. Nici urmă de “spirit de sacrificiu”! 






In lumea aceasta tulbure, stăpânită de materialism și 
de atei. d co aa, A E iu oi 18 
” ințeresele cele m 
îmeace iai rozității, străbate totuşi o rază de lu- 
te o nădejde. 


îiezio 
3 
EE î3 
: 
ş 
3 
£ 
[3 
ş 
5 
3 


CA 


pi 
i 
i 
d 





. i co : cu 
precursori ai marei campanii q_ uniste ca 


din râsărit, 
epoca modernă, raporturile a; 
maă sunt foarte strânse, Armata vepmățiuhe și ar- 
organizată a națiunii, in măsura în care puve puterea 
inţeles să valorifice această putere, iar nați rnele au 
tue rezervorul din care în fiecare an se ==! unea cans- 
etează efectivele armatei, 


rmata cuprinde elemente din ţ 
- |, lucrători intelectuali cate strat 


mii nu aveau nicio cunoşunţă unii despe alții şi foarte 
uniforma 
acest tineret poseda un minimum de cunostințe Frize 


rege, parlament, partid politic, dictatură, democratie; 


alism, capitalism, comunism, ete — cari i 
fara şi importanţa din viața publică şi = pt Aa 
rins fie din ziare, fie din întâmplări oaecari sau oate 
“hiar din şcoală. In ia a Pra contactul zilnic intre 


de ofițeri, aceste noţiuni 


printrun singur cuvânt onoare, cinste, demnitate, ci 


te, fac ca să se resimtă în exterior. în fiec 

în fiecare act şi în fiecare hotărire. O astie) « ip paie 
a caracterului este natural să fie pâtrunsă de o deosebită 
iubire de țară și de neam. Pentruca <ă fii gata să faci 
sacrificiul suprem pentru ţară. trebue să o iub.şti cu pa- 
siune Și so aşezi sus de tot, deasupra tuturor legăturilor 
pământene. Această pasiune a ot.ţerului se revarsă şi 
asupra trupei, în măsura în care educatorul este capabil 
si exieriorizeze aceea ce simte şi credea. 

Inainte de primul răsboiu mondial. această problemă, 
a educației naționale în armata. era mai simplă. Popu- 
lsția României era OMogenă, sau aproape; statul se con- 
ducea după principii democratice, cu separaţia puterilor 
Wu, Stat, cu o justiţie independentă şi un Rege constitu- 
v.onal Națiunea era DD. cu statul şi statul cu na- 
vunea. Problema agrară, care agita pătura ţărănească Şi 
a dus la revoluția dela 1907, era 
soluție odată cu apropierea celui de-al doilea răsboiu 
mondial. Armata aparţinea atât naţiunii cât şi statului. 
ŞI statul şi națiunea aveau înc re în armată. Cele 
couă partide politice —liberal şi conservator— se succe- 
dau la putere fără convulsiuni şi acte de violență, mar- 
când o perioadă de pace şi progres. In aceste condiţii, 
soldatul înţelegea uşor ce este o naţiune, o vară, Un gu- 
vern şi legatura cu aceste noțiuni, marea lui răspundere 
de a apăra hotarele țarii şi a lupta pentru eliberarea ce- 
icrlalte provincii românești. Aceasta era singura activi- 
iate politică a ofițerului, dacă se poate numi “politică” 
iimurirea idealului național și pregătirea mo pentru 
apărarea independenţei şi a libertății poporului român. 

Prin alipirea la Regatul României a tuturor provincii- 
lor româneşți aflate sub stăpâniri streine, au fost înglo- 
bate intre noile frontiere şi importante elemente mino- 
ritare. Prezenţa acestora în mijlocul românilor a creiat 
probleme noi atât în conducerea politică —administra- 
ivă a ţării, cât și în armată. Educaţia soldaţilor de ori- 
t.ne minoritară punea problema încrederii în aceşti sol- 
dați. Dacă din punctul de vedere al instrucției nu se pu- 
ia face vreo deosebire între gradul de pregătire al osta- 
şilor minoritari de acela al românilor, nu acelaş lucru se 
puica afirma despre educaţia morală. Neexistând nicio 
posibilitate de control şi verificare a convingerilor inter- 
ne, exista intotdeauna co indoială asupra increderii care 
s putea acorda acestor soldaţi. Până la ce punct erau 
ăla că meargă alături de români și ce va rezulta în mo- 
mentul în care nu vor mai merge decât din spirit de dis- 

lină, sau nici atât? Răspunsul l-am avut în 1940-1941, 
d n'au mai rămas în armată dintre minoritari decât 
numai ofițeri şi soldați saşi şi svabi cari au refuzat să 
intre în SS-ul german, Această atitudine a men tere să 


pe cale să şi păsească o 


“nt 3 
hac ae fagemaee răsboiu mondial, nartidele 
politice, socotind pe de o p 
ale României au fost resolvate integral. iar pe a 
âvând de Bagiaaiae mă şi sai ing reia a ii 
me, rezultate din dubiarea j . 
“au consacrat precumpânitor problemelor de ppt 
pentru putere. In acelaşi p 
m 1 aceea să e tu cure Cr 
ial Ja Iași $ | 3 
de atunci n'au dat de atenție acţiunii Pa. 
unismului, socotind militară ruse 


NATIUNEA Si Aj 


|  GARDATII 
Dc arrm E E RARA ON 


tiv pri 
justiției shelaj.ombaterea comunismului prin instaurarea 


invadaseră şi SĂ el din finanţe, comerț şi presa şi care 


văzut în lupta red turile de activitate intelectuală, au 


a românilor în 


să-și impună punctul 

tie a Câre perii ceonleagiere a dnei anuiţe tări ao 
i : e era de aco m n 

ir ea EA ei in pata evreilor ga politicienilor 

i — Mai m e atâta, organizarea 

feau aacară, A Legiunii şi propaganda prin fapte, atră- 

Regele Cato ouumal Numeroși. 

_ socotind că această desvoltare i-ar putea 
pr dăunătoare, a decis să o desființeze. De aici asistăm la 
ai aaa prin fel de fel de acte de violență contra mis- 
violare Eionare şi la apărarea acesteia, prin alte acte de 
ema este locul aici să pun în desbatere acest ca- 
ca Se San. politica e Ati a Honianiei dintre 
5 , u numa arăt cum din cauza 
acestor violenţe absurde şi oribile s'a ajuns la întrebuin- 
tarea armatei în funcțiuni politice 

Armata română nu făcea politică. Principiul “cedant 
zu întală oară de Cicer ra EXNSrnulu ERunțai pen 

se gi ; onside 0 ax.oTă. To- 
uşi printre tinerii ofiţeri intrați in şcolile militare după 
anii 1927-1928, se găseau unii cari simpatizau cu mișca- 
rea legionară, trăind incă din liceu intrun mediu de idei 
Cutia pe sau i, la mai vechi top cu 
4 naționalismul acestei m şcări, naționalism 
“are se confunda aproape cu acela ciiee e Ba baza 
a a tau mall are, Tara, națiunea, religia, re- 

„ erau s ii ideologiei legionare, asa cum se 
găseau ca elemente. constitutie al. regătirii spirituale 
4 ofițerilor. Asta nu inseamna insă că of.ţerii ar fi ade- 
răt la mişcarea legionară. Desigur că nimeni nu-i impie- 
deca că să aibă păreri propii în problemele politice la 
ordinea zilei, dar ei nu aveau dreptul să şi le exprime 
public şi nici să ia atitudini politice prin vreun act oa- 
recare, 

Aceasta era situația, când la 10 Februarie 1938, după 
înlăturarea guvernului Goga-Cuza. Repele Carol al II-lea 
furmează un cabinet sub presidenția Patriarhului Miron 
Cristea, având pe Armand Călinescu la Interne. La sfâr- 
şitul aceleiaşi luni o nouă constituţie este promulgată pe 
baza unui referendum. La 30 Martie, apare un decret 

rin care toate partidele politice sunt pri i şi în 
ocul prefecților civili sunt numiţi prefecţi militari (co- 
lonei 3 coloni, Aceasta a fost o introducere GREC aE 
ă armatei în politica internă românească. Posturile de 
retea Brau arat pUlityate de Do cel membrilor DAraOIE 
lui a putere. A-i înlocui cu ofițeri, înseamna a da 
acestora funcțiuni publice cu caracter politic. Indiferent 
dacă aceştia îşi îndeplineau bine atribuțiile, —în multe 
părţi mai bine decât prefecţii politici, pentrucă aveau 
cunostințe administrative şi practica în organizarea mun- 
cii—, nu este mai puţin adevărat că aceşti colonei şi 1t.- 
colonei au exercitat funcțiuni politice. Dictatura regală 
era astfel instaurată şi consecințele ei vor fi de o gravi- 
tate excepţională pentru dinastie, ţară şi neam, cu atât 
mai mult cu cât aceste evenimente interne coincideau cu 
U agravare a situaţiei in Europa. | 

Regele ar fi putut foarte bine să fi găsit în fiecare ca- 
pitală de judet printre profesori, medici, avocaţi, etc,, ele- 
miente valoroase şi so aap cau nu Apoi porii RET 
in cadrul vreunui partid şi cari ar fi putut servi ca bun 
prefecți; dar iale elemente dovedeau un spirit inde- 
pendent tocmai prin faptul ca trăiau în aferă de politică 
:-şi vedeau de exercițiul profesiunii lor, Deci nu s'ar fi 
putut conta pe ele în eventualitatea unor ordine a că- 
1or execuţie ar fi creat procese de conştiinţă. Aşadar s'a 
făcut apel la armată, a carei disciplină presupunea mai 
multe probabilități de supunere. Acest raționament s'a 
dovedit just, Când ca urmare a asasinării la 30 Noem- 
brie 1938 a lui Corneliu Codreanu şi a celorlalţi 13 prie- 
teni legionari în pădurea Tâncâbeşti, un grup de legio- 
vari a executat pe Armand Câlinescu, care era prim-mi- 
nistru şi purta răspunderea asasinatului dela 30.11.1938, 
pegele Carol al II-lea numeşte imediat președinte de con- 
liliu pe Generalul Argeşanu, ministru de până atunci al 
apărării naționale, şi-i dă ordin să execute câte 3 legio- 
nari de fiecare Judeţ, ordinul a fost executat. Numai 3 
colonei prefecți, a căror conştiinţă a infrânt spiritul de 
disciplină, au refuzat să se supună ordinului dat de mă- 
celarul din palatul regal. Ceilalţi, când a doua zi dimi- 
neața || s'a cerut telegrafic innpoierea la ministerul de 
interne a ordinului de XEERU MP al legionarilor, și-au păs- 

„copii depe ordin. 
sir ra Rigele arol s'a folosit de un prim-ministru ge- 
neral şi de 71 colonei pieirii de judeţ ca să asasineze 
câteva sute de legionari pe ESCA PUB țării. Aceas- 
tă abuzivă intrebuințare a of.ţerilor a creat un fals con- 
fiict între armată şi tineretul neționelist, când in reali- 
tate acest conflict exista Aa pre ler iapă a al 
acestui tineret ţi sistem emocratic-dicta 
Rara aplicat = partidele de guvernământ si intro 
ormă şi mai dură chiar de Regele țării. 

Bine înțeles că de indată ce Generalul Arpeşanu şi-a 
indeplinit trista lui misiune. a fost inlocuit cu un guvern 
Argetoianu, urmat la scurt timp de guvernul Tătărăscu. 

altă intervenţie militară de altă natură şi cu adânci 
efecte în conducerea Statutui, a avut loc în toamna anu- 
lui 1940. In vara acelui an, vecinii României, Rusia Sovie- 
tică, Ungaria şi Bulgaria, profitând de izolarea politică 
5, strpotttnte a ternoriu” natia egee (rit 

din nă 

ali fi i ob asumase sarcina de a conduce trebu- 
rile interne şi externe ale țării. era intr'o situaţie foarte 


————— — 


MATA 





să “ 
Na] SU 
id | 
4 4 si > 
z4 i Ă 
a 


grea, In urma desființării partidelor, a teroarei 
iai ia Tului averii publice ŞI a prezen 
A pe ență a Elenei Lupescu ia soluț.ona:ea 


T Vării şi in special în mânu, nor poliție 
Regele pierduse orice simpatie şi devenise Ea de 


Şitul lunii August nu mai avea nici rijini tor 
de porțile Palatului. Du Ace grupuri ş Sa e 
manifestat in seara de ş tembrie în fața Palatului Re- 
al, Regele dânduși seama de avitatea situației, numeş- 
şel de guvern şi apoi Conducător pe Generalul Ante. 
nescu. Cum masele populare nu sau liniștit cu această 
uumire, cerând abdicarea Regelui, acesta, i imântat 
în seara de 5 Septembrie chiamă pe Gener Coroamă, 
comandantul C.2.A. şi al garnzoanei Bucureşti, la Palat 
şi îi dă ordin să scoată trupele în stradă şi să tragă asu- 
pra manifestanţilor. Generalul Coroamă a refuzat să se 
supună acestui ordin, spunând că el nu poate să şi asu- 
me răspunderea distrugerii tineretului, Acest refuz a fost 
determinant pentru desfăşurarea evenimentelor ulterioa- 
re. Generalul Coroamă era un ofițer de mare valoare mi- 
litară, modest, integru şi de o corectitudine exemplară. 
Din punct de vedere politic nu apaiț.nea niciunul par- 
tid, era insă prin pregătirea lui militară naționalist. Ra- 
fuzul de a trage asupra legionarilor din piața Palatului 
zi A see -- in cu il piere lui despre felul cum 
3 au soluționate problemele acest i i - 
pa sai = si elera De ERE pă A 
e s'ar fi întamplat dacă Generalul Coroamă ar Îi exe- 
cutat ordinul regal şi ar fi transformat piața Palatului 
Regal într'o baie de sânge? Ipoteze se pot face multe, 
dar un lucru este sigur: nici m.şcarea legionară şi nici 
Generalul Antonescu n'ar fi luat conducerea la 6 Sep- 
tembrie. Gestul hotărit al Generalului Coroarră i-a creat 
Generalului Antonescu posibilitatea să ceară şi să obțină 
dela Rege actul de abdicare în favoarea fiului său Mihai. 
Generalul Antonescu constitue apoi un guvern cu miş- 
carea legionară, la care mai participau câțiva ofițeri su- 
periori şi doi liberali ca tehnicieni în probleme economice. 

După patru luni şi jumătate, Generalul Antonescu, ne- 
mulțumit de colaborarea cu legionarii, provoacă ruptura 
cunoscută sub numele de “rebelunea legionară” dela 21 
Ianuarie 1941 și constitue un alt guvern cu un numar 
mai mare de militari. In locul prefecţilor legionari —che- 
maţi de general la Bucuresti în ziua de 19 Ianuarie, fără 
ştirea membrilor legionari din guvern— sunt num.ți ime- 
d:at prefecți militari. Aşadar d.n nou armata este che- 
mată să se amestece în conducerea politică şi adminis- 
trativă a Statului, de astă dată pe o scară mai mare. 
deoarece nu numai prefecţii, dar şi șeful statului cât şi 
o bună parte dintre min.ştri sunt militari. 

Sar putea spune despre aceste evenimente că ele au 
dovedit cât de strânsă era legătura dintre națiune, stat 
şi armată. Aşa ar fi dacă o astfel de intrebuințare ar in- 
tra în cadrul misiunilor normale ale armatei. Ori arma- 
ta trebue să fie ţinută departe de orice funcțiune politică. 
pentrucă ea nu aparţine niciunui partid politic, niciunui 
aictator şi niciunui regim, ci numai națiunii. Conducerea 
statului nu are voie să folosească armata contra națiunii. 
Numai atunci se poate face apel la forța armată când 
este vorba de a salva neţ.unea de agitațiile unui curent 
subversiv, care ar urmări desființarea libertăților naţio- 
nale şi supunerea ei unui regim de teroare şi sclavie. 

Când Regele Carol și Generalul Antonescu au făcut 
apel la elementele armatei pentru administrarea țării, au 
intrat în conflict cu tradiţi itice ale şi cu dis- 
“poziţiile constituţionale, i 
mai putut manifesta politic şi nici administra prin aleşii 
ei, ci prin reprezentanţii unui singur om, dictatorul 

Actualmente în țără se un regim dictatorial te- 
rorist, care se sprijină pe poliţie și miliție. Armata a fost 
în întregime politicianizată şi pusă în serviciul direct al 

artidului. 


Din punctul de vedere al regimului comunist, armata 
ru mai reprezintă națiunea, ci numai partidul unic co- 
munist, afiat în slujba ocupantului; deci şi armata este 
tot în serviciul ocupantului. O asemenea armată nu mai 
este educată pentru a se sacrifica pentru libertatea nea- 
m.ului şi integritatea frontierelor, educația care i se face 
este orientată spre Spa de clasă, apărarea socialismului 
şi a partidului comunist, distrugerea lumei capitaliste, etc. 
Desigur, nu se poate spune că dn cauza acestei educa- 
șii ofițerii şi trupa nu mai sunt buni patrioţi şi nationa- 
şti. Această educaţie, cu toată insistența care se depune 
ca să facă din ostaşi adepţi ai ideilor şi scopurilor celor 
ce conduc ţara în numele ocupantului sovietic, trece pe 
deasupra lor şi nu alterează fondul sufletesc naționalist, 
legat de pământ, de naţiune şi de libertatea celor ch: ma- 
ți să invețe meseria armelor. Se poate afirma cu toată 
convingerea că sentimentele armatei pentru patrie şi na- 
țiune se găsesc la un nivel tot atât de inalt ca şi acela 
al intregului popor şi că este gata să se sacrifice din nou 
pentru libertăţile neamului, dacă i s'ar oferi posibilitatea 
să lupte în contra adevăratului inamic, adică a Rusiei 
Sovietice. . 

Este de constatat că numai regimurile în conflict cu 
libertatea şi drepturile omului sunt obligate să intrebuin- 
țeze armata în misiuni cu caracter politic. Cu cât o dic- 
tatură este mai apăsătoare, mai nedreoptă şi deporte de 
aspirațiile neamului, cu atâta dictatorul este m urit de 
popor şi mai ale să se folosească de armată pentru a 
se menține la ere. 

in a oieri piece dacă armata prin şefii ei este de 

artea dictatorului, se poate provoca a ruptură între na- 
“raba şi armată; ceeace duce la revolte şi vărsări de sân- 
ara ăualsie uni iara VEI almeată și în: 
apără idealurile ne Cc ra 
air cu un regim politic corespunzător voinţei na- 
ționale. să tie 

La eliberarea României, voința naţiunii va trebui 
respectată, redându-se ui libertățile pe Coapiua 
naturale, aşa cum exis democraţiile E 

In ceeace privește armata, prima măsură RER. 3 da 
bui să fie luată este despoliticianizarea ei şi ari Ru a 
ei în misiunile şi funcțiunile ei normale. Numai ?$ ii 
mata, națiunea și conducerea statului. ca exponent 
naţiunii, pot re acordul de care un popor are ne- 
voie pentru desvoltarea lui progresivă pe planurile. 


pi 


de Genaral Platen CMIRNOAGA 






La 


E, 


4 
L 


- 
=“ 
, 
' 


LA 
> a 
“ _ 





- NE -] 





ETA Arului gravitatea evenimente- 
lor şi incpția corifeilor istorie: contimporene. Aceştia din 


suprimâării fi 
şi orientate—cu rare ex- 
cepţ.i—de clemente „ Ori câstigate de o ac- 
ţuune i nemărturisită, merg spre dezastru, senine, 


în mistificarea permanentă. Nu ne referim 

la ţările dăruite, de Occident, imperiilor comuniste ci 

tocmai la democraţiile care afişează o etichetă neutra- 

listă sau net anti-comunistă şi în tot cazul un cult al 
E. 


la conducerea „ ce altă convingere a putut că- 
păta “omul de pe stradă” decât că cei ce țin în mână 
Occiden 


apere, cu energie şi 
psi” 


îvate, 
COnSaCtaiă apărării principiilor democratice şi comba- 
terii comunismului? 

politice. a marilor succe- 


a Ip e suilareă de ani, 
în sceste 


La Yelta Teheran şi Postiam, leaderii democraţiilor au 
la mutilarea constituind Sovietelor 
de 2lbi şi oferindu-le 


9 ă recunoaşterea 
: admiterea în Organizaţia Natiunilor Unite a guverne- 
sacrificate, endică—serios—liberta- 


Când sa produs eroica revoluţie în Ungaria, opinia pu- 
tiică a reacţionat, au reacţionat violent însuşi mesele 
-—de obicei amorte—. Dar cum au rescționat şi ce au 
obtinut, venerabila O. N. U. şi guvernele democretilor? Şi 


cât timp a trecut la duivascie convorbiri dela Camp 
a e RAI data Comp 


Atunci când, sar fi putut lichida —in puține zile—dicta- 
ţera “neutralistului” Nasser, ce intere-e zu ra acțunea 
| acrastâ ? 





Dar, 

deniriă a determinat 

Mihailovici, 

doi erau 

Cul e 

Er 

pr br e arh ra Pd De a + 
a repe- 

De Sat E ae eat te, 

Au trecut ani dela terminarea răsboiului din Corea. In- 

„gemene i il Arc ara ului 


China nu a fost rezultatul 
iui Tshang-Ksi-Sbek? cine a pro- 


i 
: 
| 





CARPATII 





ENI NELU. R.S. s. 


de Radu GHENEA 


Cerul continuarea colaborări, singura |n care nu aa putut 
Pâsunae :nimperiieie comune, a irevuit să fe sdrobrtă 


80-a. delegatui 
U. N. U.—sui la Stamuegvile, fierti comun:stului Gienka, 
Este DURAN, zis Porcelanita, 10stui sei de [chekă d. 
Madr:aui rosu, şi daca iniormaţia COTtspondentulu: za- 
TUlui “ANHHIHA este exactă; disunsul des gait—pană mai 
Ti-ai U. N. U—lui ia kisaveihvile, Di. ObBnen este 
unui dm ce; 130 comunisti 1ișau în irlanda Coincidenţe 
idia mporianța, pu? 

LuDei săwea de mcare acordată piratului asasin CGalvac, 
DeDAj ADE ice Şi tratamenuul de reiug.at politic acordate 
Coltău satin, 0si sei de Tcheză “zl Campes.no”, pă- 
Ducivamea admirauvă dată acestora de marue revuste in 
CODITASI Cu persisienieie rezerve şi critici aduse regimu 
TUT Băuonae aie iui FRANCO şi Salazar, contribuue şi 
CE, EU €se aşa, ia lormarea climatulu sp.ritual de apă- 
Talie aniucumunistă a Occidentul ? 

Nerespectarea obugatiuilor de ajutorare a Portugaliei, 
aș atacată in Goa de gurkasii venerabiluiui neuiralisi 
Nenru ş: aprobarea agresiunei de către O. N. U., nu ne 
ODULA Geasemenea, să constatăm o accelerare În realza- 
Tea ODiecuveior sovietice, bizar favorzate de dirigenții 
Oceideniuiui? 

bar procedeele aplicate în America Latină” 

Sprijinul direct sau-—in cel mai bun caz—avalui moral 
îi piopagandistic, dat tuturor campaniilor şi acțiunilor 
zubversive de răsturnare a regimurilor “dictatoriale” an- 
ucomuniste, făcând loc dictaiuruor comuniste. sau unei 
anarchui comunistoide, au fost tot pe Linia de apărare a 
Occidentului democratic? 

Omiiem voluntar zeci, sute de exemple- Nu mai comer - 
tăm mobilele care determmă vasta propagandă ce se face 
—după aproape 2 de ani dela răsooiul trecut — fiecărui 
HOU Ii, sau noi cărţi, tendenț:os antinazi sau antifas- 
ciste, în timp ce se imbulze:c, guvernele democrate la 
smmnarea acordurilor culturale cu Sovietele şi la accep- 
a invitațiilor amicale de a vizita Moscova. Cui pro- 

? 

Marele prieten al Chinei comuniste, Mareșalul Mont- 
EOMETIŞ Citează, evident cu admiratie, geniala soluție pre- 
conizată de de Gaule işi explicată pe:sonal lui Montgo- 
mery în 1960;, pentru a face să inceieze tensiunea dintre 
limea occidentală şi cea comunistă: 

"1)  Spulberarea nelncrederii reciproce prin intensifi- 
carea schimburilor culturale şi a tar:smului, 

2) Măsuri de dezarmare controlată şi 

3) Cooperare organzată intre Est si West, pentru bi- 
nele Umanității” 

Vedeţi cât de simplu şi de frumos! 

Exemplele similare abundă şi, ev.dent, conformistii mai- 
vi, Organizatule pseudo-anticomuniste (dirijate şi f.nan- 
tate pentru doc.litatea lor), pseudo-neutraligtii, pacif.știi, 
omul-massă, îsi aproprie formulele prefabricate enunțate 
de .personalităti”. Se complac într'o toropeală de musti- 
ficări, fiind mai comod să nu vadă dincolo de această cor- 
tină de fum. Cum ar putea să pună în cumpană, subiec- 
ivitatea analizei făcuie de câtiva suspecti ii real 
tă fascistă, cu liniştitoarele și solemnele ţii ale 
Olimpului democratiei ori a prea venerabilei O. N, U.? 

Cum să se admită că de 13-20 ani, rezultatele act.uni- 
lor politice duse de Occident, indiferent de aparențele im- 
biăcate, au servit si servesc numai Kremlinului? Câ. an 
dupe an, şi mnă dupe lună U.R. S. S. acumulează v:cto- 
rii, graţie incapacității sau complicității Occidentulu:? 

Este adevărai că generaţiile prezente trăiesc o dezagre- 
zare spirituală. Idealurile patriotice devin anacronice ş. 
inlocuite de o sete materialistă Frământările religicase, 
fiiozolice, sociale, europeeniste sau nationaliste, dominzu 
gencrăţiile tinere, dispunându-le sufletele chiar pentru 
sacrificiul suprem, în slujba unui ideal Astăzi sunt os- 
iacizate până şi simbolurile lor, cămăsile verzi, albast:e 
său negre. In schimb, diversele spețe de teddș-boy, blou- 
SCNSN0urs, sau viteloni, polarizează în jurul lor sectoare 
din tineret, cum însă nu deranjează, intru nimic, politica 
democraţiiilor... 

Pentru conducătorii actuali ai Occidentului, “inamicul” 
rămâne tot ia “dreapta” tin intelesul naționalist și nu 
social). Acest pericol e denuntat, constant, de democristia- 
nii din Italia, de socialisti şi radical-socialisti în Franta, 
de social-democrati in Germenia, şi probabil de toate 
partidele -cuminți” din lumea liberă. Contra acestei pr.- 
mejdii este asmuţită opinia publică, şi numai contra 
acesteia. 


Dar după câți ani şi in ce circumstanţe, va fi înțeles 
râsul? 


Un pios şi smerit omagiu memoriei lor şi a tuturor 
ctlor ce, după ei, au căzut aceleasi sfinte idealu- 
ri, pe de apă at În aeuieori 

Madrid, 81 Decembrie 1961. 


+ 

. 

- 
*» 
> 





SEMNIFICATIA  MAJADARONDEI 


t£: pâșeau, în frumie cu 


ticei de sn dee Rata nziă ă 
din dicovul egal şi-a pierdut firea și a imirat în pa 
Pentra cele trei imperialicene, a ce i talusrmoziza: 
al bolsevismului moscovit şi al rasism ga, aliate i, ta 
Şă destructivă, afirmarea temi Rationalsa cr:atoe 
isvorăt dintrun idealism spiritaalist neconditionat. se. 
prezeniia un factor de rezistentă imopinat ntrin ice com. 
Scrai de răscruce isinrică ce treba distrus ca otiee 
rai jloace. in timp ce cortegiul funebru Patcurgpa În îii- 
kcul unei reculegeri generale străzile capitalei, si 5 
dealul Patriarhiei, în camera depatațior. călăi de 
târziu, săltând de pe un picior pe aliui intrun setea de 
furie isterică, îşi oferea servicile biestemate Dr riclen 
ți unor invective debitate strident inpoiriva um ep 


Dupa cum Mihai Viteazul a fost asasinat migeleste 
0 ceată de mercenari la Turia, fiindcă pezul său n'a ea 
ici fi nici corupt, nici infeodat impera sri, 

i Unui Suveran pe jumătate dement— anulânda-se prin 


cât şi capitularea criminală din August 1544 Epigonii 
călăului din timpul dictaturii carliste. subimaie dni pute- 
rea de rezistenţa a statului și sub Antonescu i centi- 
UA rolul odios şi azi in exil ca instrumerite de desagre. 
sare bine retribuite, în slujba unui imperialism fatal ti 


de generozitate, ci rămân prizoniere ale unor pofte egois- 
te de câştiguri Ceea ce deosebeste eserţ.al nat:cnal:smmu] 

işcarui imperial sme. est: 
iccmai lipsa ei de agresivitate față de alte n*țiuni. - 
rialismele au contrar sursei spirituale a naț onalismutui 
o ta comună: anticreşt-n smul şi 


lic” săvârşit de echipa legionară pe e insă 
rate ale Spaniei eroice şi idealiste a fost p?rca ră 
prniru soarta ce aştepta mişcarea legionară 

Echipa lui Moţa și Marin a alergat să lupte în pstria 
de origină a impar Traian, fiindca revoleţia sufie- 
tească a generaţiei Căpitanului deslănțută de personali - 
tatea sa exceptională, a polarizat elanurile. dn-mizină 
intro măsură nemai intâlnită inta naţiunii pe 2xa 
menirii sale ca D= în av ST utui în- 
tezaur de civilizație. Acesta a fost rolul mă- 
rej conferit Daciei de Traian. cel mai mare împarat al 
Romei antice. Pe traiectoria voinței sale imperizle sa 
muşcat neamul românesc în clipa de verificare istorică 
când a intemeiat cele doua state, Moldova şi Muntenia în 
cadrul contra ofensivei creştine spre răzărit impotriva im- 
perialismului barbar. De aceeaşi poruncă nescrisă a as- 
cultat şi Stefan cel Mare când a apărat hotarul creşti- 
rătătii la răscrucea dela gurile Dunării Tot acel-ş ordin 
a mânat şi echipa lui Moţa în Spania pentru a sări în 
apărarea valorilor spirituale amen nţate de barbaria ma- 
terialistă. 

Tradiţia aceasta de sacrificiu se confundă orginic la 


admira *ued:z în 
tă - 
nel Moţa, prin crezul ionar, in energie activă Cp 
de pie pentru “ppt Dei pa: == 
a civiliza europene. f 
enomen ce reprezinta gloria nepieritoare a Europei față 
de uniformizările nivelatoare şi ale imperialisme- 
peste 


sere iritualistă de mâine. Ea se aproprie în 
cadenţa unui ritm istoric de neoprit. In faţa ete 
vor nărui toate impotrivirile ale puterilor 
ționare. 






N această lume nesăb 

nare, a existat un pipi avidă 
sitatea unei răsturnări a în 
cepţiei politice st 


tuirea unei teorii 
munte 


me concepțiile pout a în profunzi- 
„punct de vedere/ al Pia a 
jpsa la antipodul concepției machiave 


se M şa 
anară întruchipează un adevărat um Şcarea Le- 
Asemănările cu epoca umanistă A see ea 
isbitoare. ŞI printre aceste asemănări, convinge ie 
sticacitatea educației se desprinde ca o adevărată mb 
stică. Tendința umanistă, dând importanță individ. 
aducea în circuitul evolutiv al epocei problez aa 
caţiei acestui individ. Deacea, multe din o rele în TR 
şti tratează această problemă ca unul din rai 
eserţiele sle Renașterii spirituale şi politice a Aire 
d ERASMUS scria “Institution d'un Prince ch eu n: 
«m 1516, pentru educarea lui Carol V, el er e 
rin educaţia dată unui viitor împărat se 
Fara relaţiile eg îmbunătăți 
pe. Deoarece, educație nu putea fi s ini 
pe o bază morală. Acelaş lucru se Done eregtiata Ai 
zoste lucrările de acelaş pen scrise în sec. XV şi XVI 
:m uzul diferiților a als 
Iată deci apropierea logică între concepţia 
cea legionară: educația —in sec. XV şi Ai Pt 
sec. XX a tuturor indivizilor unei comunități— educa. 
ţie ai dealtfel nu numai ca o esență socială der 
ş, poli ica. 
În amândouă cazurile, termenul educație a 
is. Nu-i vorba de a învăța carte, a se arie a înma. 
ina o serie de cunoştiințe. E vorba de sensul etic a] 
vântului, adică de posibilitatea de a distinge binele de 
du de a aprecia în primul rând valorile morale în de- 
irimentul celor materiale şi imediate, Astfel, atât în epo- 
„a umanistă cât și în legionarism, cuvântul educaţie este 
zplicat pentru a contopi într'o sinteză valabilă cele două 
sensuri posibile. 
In epoca noastră s'au făcut multe abuzuri prin alimen- 
sarea voită a unei confuzii asupra sensului just al edu- 


4 convins că 
putezu ame- 
relațiile uma- 


cae. 
În sensul burghez al cuvântului, educația a fost şi ră- 
mâne extinderea instrucțiunei publice în toate păturile 


In sensul comunist, educaţia însemnează indoctrinarea 
masselor în crezul colectivist sub o formă exclusivistă şi 
disprețuitoare de alte forme. 

Pe când. în sensul legionar —cel mai apropiat de sen- 
sul umanist— educaţia e un tot. un complex, o asimilare 
de cunoştiințe, de datorii civice şi de valori morele. Edu- 
ce individului nu-i privită ca o simplă operă de cul- 
tură isens burphez!) și nici ca o îndoctrinare partidară 
sens comunist). Pentru Mişcarea Legionară, individul 
este entitatea supremă și deci educația lui trebue să îm- 
brăţ seze totalitatea posibilităților acestei entităţi. 

Democrați convinși au recunoscut ş.-au regretat aceas- 
'2 teniinţa fatală a democraţiei. Criza epocei noastre îşi 
se înfipte rădăcinile în m.jlocul secolului XIX. Incă 
inminte de primul răsboi mondial câteva inteligenţe clar- 
săzătoare deplângeau lipsa de idealism a mediului bur- 
ghez, rezultat al unei evoluții şi-a unei educaţii defec- 
tuoase. Când prin 1908-1909, J. CHARMONT, scria cu pri- 
vre la criza morală a timpului său: 


- Assurtment, cette crise... est en partie provo- 
qute par la diminution d'idtalisme, par le fait 
que les individus sont de moins en Moins dispo- 
sts a se sacrifier” (21), 


aici nu-şi dădea seama de adevărul pe care-l enunţa. 
Era mai mult decât o constatare, era strigătul instinctiv 
2] omului ce simte dar nu înţelege încă ameninţarea as- 
cuntă în umbră. 

Câţiva ani mai târziu, Căpitanul enunţa primele pre- 
cepte iegionare capabile să contrabalanseze nefesta len- 
dnță. Tot instinctiv simţea şi el de unde vine marele pe- 
ricol, dar în loc de simplă constatare, el lua trasuri de 
apărare. Om de gândire ș de acţiune, C. Z. C. nu se pu- 
ta limita la deplângerea unei situaţii. Astfel, în omul 

trebuiau desvoltate prin “educaţie” toate poten- 

latente ale individului: culturale, civice, morale, etc. 

pentru a se crea o armonie interioară pe care no putea 
atinge nici în democraţie, nici în comunism. 

După teoria lui Machiavel, spune JAMES BURNHAM, 
î cartea sa -Machiavelienii” : 


“Les hommes et les groupes d hommes luttent 
entre eux pour accroitre leur puissance et leurs 
privileges” (28). 


Această constatare constitue o nouă şi puternică dife- 
rență intre spiritul machiavelic şi spiritul legionar. In 
concepția lui Machiavel nici un suflu de interes Denta 
Massa suferindă a poporului. In primul rând intereserză 
urța “principelui” şi-apoi mărirea privilegiilor, elemeri 
ce constituesc fundamentul întregului eșafodaj machia- 


fond, deşi Machiavel a trăit in spera umanistă, În 

Renaştere, intreaga lui concepție nu refiocierză 
descătușare al individului, nimic 

suflul de deşteptare spirituală specific epocei. Pentru 


| in numele căruia 
1. comise orice nelegi ri, ale rivilegii, sunt UD 


cărui 
pentru toţi indivizii e se gă:ese 

: a Ă 
Individul luat aparte sau 


umane în totalita- 
tea lor, pentiu pisc afirma și menține la nivelul dorit 





a VA ei e a 
1 d MA 


VELIS 


sunt obli 
tui o opeați să lupte, să sdrobească tot ce poate consti- 


tete se poate oare” 


ță. Cu o astfel de mentali- 
sociale Ta întro imbunătăţire a relațiilor 
vilegiilor, ri DOR ta de dominare și înmulţ rea pri- 
acaparare, voinţă aduce decât ură, invidie, dorință de 
dotați, a cele de distrugere a celor ce pot părea mai 
Pe când în Aa pot constitui o concurenţă rela. 
mai e prea sta ne legionară, suflul care o animă nu 
Tipic în acest ara forței şi nici întărirea privilegiilor, 
care ră mc e “jurământul gradelor legionare”, în 
rala creştină ca. sia a pla a Mişcarii şi toată mo- 
Pre amintire îl reproducem in întregime: 


1) Să trăim în sărăel 
de imbogâţire mate ral ucigând în noi poltele 


2) Să trăim o viață | 
i ASDră $i scveră - 
SR Sol și Imbuibării, dă dt dă 
urăm 

omului de cata m orice încercare a exploatării 

- == jertiim permanent pentru țară. 
patra apărăm mişcarea legionară cu toată 
uite a noastră impotriva a tot ce ar putea so 
pe căi de compromisuri sau compromitere; 


sau împotriva a tot ce ar put : ; 
car inalta linie morală” (2 . ea să-i scadă mă 


Cătă diferenţa de spirit între cele 
a două concepţii poli- 
aria Cea machiaveliană exprimă pur şi simplu DE ate 
spre un ka ri rece politica, în care, în loc de evoluție 
isicitnauii ine, spre un mai uman, ne isbim de voinţa 
tate Mele reuşitei prin orice mijloace ca singură reali- 
mai po 5 apidală: Cine vrea să învingă, trebue să fie 

m en los, mai subtil, mai diabolic decât adversarul 
4 c eventual. Dacă există o morală machiaveliană, ea 
a cu totul contrară celei cunoscute de noi și acceptată 
e majoritatea indivizilor, Bazată pe principiul forței ea 

d > a ei şi al readitaților pur materiale. 
gât? pârtare fatală dela finalitatea genu- 

In loc de inălțare şi efort spre armonie, concepţia ma- 
chiaveliană distruge în om singura energie as putea 
smulge tendinţelor atavice. Maclilavelismul rpetuat de 
toate guvernele lumii timp de patru secole şi-a găsit ex- 
presia ultimă în marxismul bolşevic din zilele noastre 
Machiavel însuși n'ar fi putut spera mai mult. Printr'o 
introvertire “magistrală” de finalităţi şi mijloace de rea- 
lizare, comunismul întruchipează azi linia pură a con- 
cepţiei machiavelice. 

„In timp ce Mişcarea Legionară, depăşind tendințele 
timpurilor moderne —consecințe ale unei aplicări conti- 
riue de concepte machiavelice— răstoarnă bazele concep- 
tuale tradiționale şi incearcă să schimbe miezul proble- 
mei. De unde până la ea omul era impins —prin educa- 
ţie și exemplu— spre idolatrizarea forței şi apărarea pri- 
vilegiilor de castă, de familie, de partid sau de sndcat, 
cu ea şi prin ea omul întrevede alte orizonturi atât so- 
ciale cât și politice. 

Considerându-se trista situație a Italiei din epoca Re- 
neşterii, efortul doctrinar al lui Machiavel ne apare în- 
i” adevăr legitim pentru epocă. Confuzia şi injustiția for- 
mau trăsăturile caracteristice ale vieții politice. Machia- 
ora amestecat in toate problemele mari ale poporului 
italian: 

“avait vu de grandes puissances sc Î.guer tn- 
tre elles pour dâtruire les petites; il avait vu, par 
des exemples concrets, le succes courcnner la 
mauvaise foi et la violation des traites. Il est 
donc naturel que son principal dessein rit €te de 
trouver quelque formule capable de restituer un 
sentiment de securite et de râtablir une condi- 
tion qui assurerait au moins les exigences el6- 
mentaires de lordre public” (30). 


Spiritul machiavelian exista deja în lumea politică. 
Machiavel n'a făcut decât să-l transcrie în formule pre- 
cise de comportament. Interpret al unei stări de fapt, el 
n'a reușit să depăşească mentalitatea timpurilor lui. In 
locul unei puternice reacţiuni impotriva sistemului de 
violență şi imoralitate ce domnea, fapt ce-ar fi consti- 
tuit o atitudine mai logică şin acelaş timp angrenată pe 
linia de evoluţie a omenirei, Machiavel s'a lăsat dominat 
de aureola ce însoţeşte totdeauna manifestările de forţă. 
Justiţia a întrezărit-o în ciocnirile permanente de forțe: 
invingătorul având totdeauna drep ate prin faptul de a 
avea această forţă și deo a impune. act învățătura 
fabulei lui La Fontaine: “la raison du plus fort est tou- 
jours la meilleure!”. 

Prin această poziţie, Machiavel elimina definitiv orice 
ameliorare spirituală, Baza mentalități politice se vedea 
redusă la câteva ambiții, interese sau orinţi, Lipsite de 
orice suflu superior. cipiile morale sau civice, fără de 
care o socletate nu-i decât un amalgam de forţe oarte, 
sunt complect desconsiderate de Machiavel sub simplul 
motiv că n'au ce căuta în Jitică, unde faptele “aa e 
sunt totul, cauze şi scopuri în aceleş timp. Astfel: 


“Pour Machiavel, quand les falls sont probants, 
les principes doivent ttre mis au rebut” (31). 


carea Legionară nu poate fi de acord cu această 

X.. e=4 Fără ZE cipul morale, viaţa publică, ca şi cea 

acer devine SnADiiă pag er ge pr a Ă e 

ameliorare ne Yom 'o II) - 

pă da maci e altfel ap păi de, eponim 

oastre în politica interneţionaiă, mic mai jus 
mierea P DIDIER DE ROUSSILLON: 

*Nler Lobjectivite des valeurs morales renrâ- 

sente toujours la dechtance du monde moral co- 

rrespondant” (32). 


trebue să ţină seamă in permanență 
Degceea, un Stat lait 1 n conjunctura politică în 


tul arătat față de aceste prin- 
Gara 98, BMMUiA saca inia Pan a societăţii; nu 


da + = * b 
| SE = 
h & PA 
M y & 












zana pi e 
ta Sal ră 
în pu OR 


ad are plis ta a je ne p lor TIN! “hi: | Po De Li 
Forţa i (ei e o necesitate în viața polit că & umanita ata ai 
ţii noastre plină încă de tarele unei mentalități fntâr- O 
ziate. Statul are nevoie să fie pregătit pentru orice even O 
tualitate. Apărarea e un drept natural. Deaceea: ; 


“Si un Etat faible est entoure ct menace par O 

E, Pa ea ea Pa 
a e sa force ique, | le 

si ales” (33). ag 


ses vertus mor Ap 





. SR PL 
ip 


Iată deci, spus de Ja MARITAIN Ș [i 
bănuit de det adevăratul sens al Ce ra in 
tre ca societate umană. Foița e o necesitate dictată de 
circumstanțele politice, dar mai presus de toate politica 
trebue înobilată de “virtuți morale”, fără de care nu ne 
putem diferenţia de Asirieni, de haitele de lupi înfometați 
sau de furnicile carnivore din Brazilia, numite *sauva” 
ce distrug totul, plante și animale, pe unde trec ca un 
puhoi “organizat”. 

Tot JACQUES MARITAIN, în lucrarea citată, se apro- 


pie în mod surprinzător de concepți N 
mând că: E pția legionară afir 


*,.. si cette antinomie (la mortelle division cre 
entre Llethique et la politique), qui a €te l= fleau 
de l'histoire moderne, doit &tre surmontte en pra- 
tique et non seulement en theorie, ce sera seule- 
ment ă condition quune sorte de revolution se 
produise dans notre conscience” (34). 


Zece ani înaintea lui J. Maritain, CORNELIU ZELEA 
CODREANU precizase în “Pentru Legionari” principiile 
fundamentale de regenerare ale neamului ro'rânesc și 
ele umanităţii. Nu era oare vorba de acest fel de -revo- 
luţie in conştiinţa noastra” când Căpitanul scria: 


“Vom creea un mediu sufletesc, un mediu mo- 
ral în care să ne nască ş. d.n care să se hiăneas- 
cĂ şi să crească omul nou. 

Mediul acesta trebue izolat de restul lumii prin 
întărituri sufleteşti cât mai înalte. Tribue apă- 
rat de toate vânturile primejdioase ale leş taţii, 
corupției, desfrâului ş. tuturor patimilor, care 
inmormântează națiunile și ucid indivizii” (35). 


Exemplele sunt infinite în literatura legionară. Tot ast- 
fe! se exprima și ERNEST BERNEA: 


“Legiunea este o grupare revoluționară pentru- 
că merge în inima lucrurilor şi preface din teme- 
Li Ea nu schimbă numai formele, numai eşeza- 
mintele, ci schimbă însăși firea omului...” (36). 


Ace)zş mcru. aceeaşi opinia o precizează Capitanul 
şi în -Carucica şelului de cuib, punct. 69: 


-Omul nou, sau națiunea inoită presupune 0 
mare înnoire sufletească, o mare revoluție sujle- 
tească a poporului întreg. adică o împotrivire a 
direcției spintuale de astăzi, şi o ofensivă cate- 
gorică în contra acestei direcții” (37). 


politică dintre legionarism şi machiavelism. Nu-i 

de o simplă diferență de stil, ci de una conceptuală. 1 
timp ce machiavelismul exaltă domnia forței, a m 
nei, a tiraniei, în scopul material de a atinge o 
legionarismul face apel la sentimentul ei, 
gerii şi adevărului în scopul de a împ:ng: umenitatea 
țelurile superioare ale pe unei. Acolo unde unul 
truge orice relație între politică şi etică, celălalt se sfor- 
tează să A cinic o relaţie strânsă şi binefăcătoare. 
Acolo unde; 


=Machiavel n'admet ă la politique, science de 
la conduite des Socittes, art de la domination 
des hommes, et â la morale, discipline metephy- 
SUR du bien et du mal, qui lui es politiquement 
indifierente, d'autres frontieres communes que 
celles sans fixite de Lutilite et de Linterât bien 
entendus” (38). 







Miscarea Legionară impune omului —deci şi conducă- 
tarilor de popoare— “legea onoarei”: 


“Mergi numai pe căile indicate de onoare. Lup- 
tă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru plții e 
infamiei. Decât să învingi printr'o infamie, mai 
bine să cazi luptând pe ul onoarei” (39). 


Diferența enormă ce se manifestă între concenția Ma- 
chiaveliană şi cea legionară constitue în atmosfera seco- 
ului nostru, imbăcsit de ari ar imperialiste şi lipsite 
de morală, un handicap sensib ntru orice concepţie 
bazată pe principii etice* Orice atitudine în acest sens 
poate Area un adevărat ete e pusili o li ad AAN 
de realism, vor spune oportuniștiii situa buri. 
anomalie conceptuală, vor striga pabeatii poritiei atinși 
de virusul materiolismului istoric. Nimic nu va Dus to- 
tuşi turbura drumul deschis de Căpitan!... SIMO WEIL, 
în elanul ei pasionat, constată cu tristețe că: 


-Quant ă ceux qul veulent penser, aimer. et 
i en oul purete dans Laction politi- 
ue ce que leur inspire leur esprit et leur cocur, 
As ne peuvent que pir gorges, abandonnes 
mâme des leurs, flâtris apres leur mort par 
Vhistoire...” (40). 


ărind i linie de dire şi resionat de ace- 
i pradei „le epocei La 'RANGOIS MAVURIAC 


iDrmează pag. 22.) 






a Dă 4 
= > an „a 
EP 3 i s 
e A LA A IP Ne 
1" 
vi 


i « 3 ări ] E 


resultat pratique de lenseignement de Ma- 


ehiavel a te poiir la conscience moderne une 
scission de, une irremediable separation 
entre la politique ct la morale” (42). 


ȘI ceeace-i mult mai îngrozitor şi semnificativ: 


*... sa notion de lhomme (de Machisvel) est 
purement animale et son empirisme brutal lui 
cache limage de Dieu dans lhomme: cette ob- 
nubilation est la racine mâtaphysique de toute 
urile di de puissance et de tout totalitaris- 
me” 149). 


Toate aceste citate nu fac decât să întărească convin- 
multora că orice încercare de opoziţie în faţa velu- 
chiavelian e o simplă pozitie sentimentală, afectivă, 


influență a concep 
pe instinctul de cucerire și dominare, pu- 
mmm fre. era în mentalitatea indivizilor. Guvernele 
mac nu fac decât să incarneze dorinţele intime 
ale naţiunilor ce conduc. 
Legionarismul 


dela convingerea că scopul 
rioară nu-i distrugerea celorlal- 
te națiuni, cucerirea, umilirea sau exploatarea lor, Im- 
ul şi colonialismul i-au fost străine totdeauna. 

ișcare idealistă, consideră armonia politică sau socială 
tot atât de esenţială ca şi armonia interioară individua- 
lă. Naţiunile merg in mod obligatoriu spre o mai mare 
ecțiune tehnică și o mai mare inţeiegere spirituali. 

nu cucerirea de teritorii sau de privilegii formează 
omen.rei, ci înă.ţarea pe scara unei civilizaţii 
Țrogresive şi generale. Or, nu ura, tirania, viclenia, forța, 
materialismul, vor pa rromi conducă ma raze L-a ca- 
„etica şi . imentul, ele- 


fi 
ci 
| sufletului. Pe deplin justificată e afir- 


-Seul le sentiment fait de grandes choses, seul 
U anime Vezistence des hommes, c'est 
qui donnera la vie et pourra ap- 
porter la mort au corps social” 144). 


Lepionarismul, cu toată puternica influenţă a machia- 


velsmului în lumea actuală, consideră ca singurele prin- 
crpii-motor sau princtpii 
ce, aceste elemente 


I-forțe ale vieţii sociale și politi- 
abile, imponderabile, ce par la 
orice acţ.une sensibiă. Dece? 





que le rbve. mais, â la 


etice de mut Pier e atat 
cu rteles ou rtulisables dans lordre de la moin- 
dre 4 la plus haute valeur” (45). 


ne se diriger vers un idta). L. ideal 










MD A 0, 
4. > 4 4 ” y, - 
+ PI 
ca pia ale e 
ai 'X 0 ati * J 


AACHIAVELISM LEGIONAR +: 


CARPATI 


ventres, A affaiblir leur initiative ei A for 
leurs os. Leut soin constant, est da ări les imi 
ples dans lignorance et Vapathie” (48) 


și nici de concepția actuală a lumii ce apli 

tice machiaveliene, transtormâna imăiviaul cpr ea 

ode a Ad E i mare a să afle ceeace ră 
Şte cel ce conduce. E | 

ih cir uce. Exact ca în cap XVIII 


„tous les hommes ont la libert 
mais que tres peu ont celle de ia id ic 
cun voit ce que la Prince parait 6tre, mais que 


presque personne ne connzit ce qu'il est en 


effet.” 


Din cauza acestei duplicităţi de atitudine riă 
rang de normă politică esențială, s'a putut m er 


=... aici e adevărata originalitate a lui Machia- 
vel; totul se ri ra această convingere că 
guvernarea este o a ndependentă i 
imperlectă” 149), - Nzătzer 


Legionarismul este de acord cu imperfecțiunea lumii 
în care trăim şi că, în consecință, Pearl sani este o artă 
foarte delicată. Divergența de păreri isbucneşte în clipa 
in care e vorba de mijloacele și maniera prin care scopu- 
rile politice trebuesc atinse. Machiavelismul se sprijină 
pe formule eficace în mare parte materialmente, dar )ip- 
site de calităţile ce pot înălța spiritul şi innob'ia activi: 
pna unui guvern. 

gionarismul este o interpretare optimistă a vieții «pre 
deosebire de concepția lui îiachiavele cure. in ha UR 
veşte omul, întruchipează forma cea mai simistă şi 
sceptică. Toate defectele pe care Machiavel le consideră 
ca definitive în ființa umană, Mişcarea Legionară le ca- 
lifică de accidentale, deci trecătoare. Stratificate in spi- 
ritul individului din cauze multiple și diferite, ele nu se 
pot permanentiza dacă influențăm cauzele prin mijlonce 
adecuate. Pesimismul lui Machiavel neagă orice posibili- 
tete de evoluţie şi progres. Aşa cum precizează LUIGI 
BOTTIGLIERO: 


“Manca nella dottrina del Machiavelli V'idea di 

rogresso e di sviluppo pereche, messosi a con- 

mplare la storia come un bel quadro gia finito 
e reale in se stesso, non poteva concepirla come 
un eterno prodotto dello spirito umano” (50). 


Pe când legionarismul vede în om materia nobilă şi ex- 
cepţională, pe care o poți transforma, pe care o poți îm- 
pinge spre râu, dar tot aşa de ușor Dia bine, prin mijlo- 
cirea căreia o societate se poate înnâlța sau prăbuşi. Să 
nu se uite insă, adevăratul înțeles al acestor cuwinte: e 
vorba de inalțarea sau prăbuşirea spirituală, sinpura care 
poațe avea un sens profună, istoric şi social, depășind 
elementele economice, tehnice sau militare. Deaceea, le- 
pionarismul e optimist. El crede în ridicarea omului spi- 
ritual şi prin el a societății. Acest optimism se bazenză pe 
un incontestabil: nici o ameliorare pur materială n'a reu- 
ş.t să ucă o înălţare spirituală, pe când cea mai nein- 
semnată îmbunătăţire în domeniul spiritual al omului â 
atras după sine o schimbare spre bine in mentalitatea 
şi comportamentul individului, schimbare ce la rândul 
e! a adus o ameliorare materială în mijlocul societății. 
Deaceea, părerea lui DIDIER DE ROUSSILLON este mai 
mult decât o figură de stil, când spune: 


-[] est necessaire d'âliminer de lhomme la 
croyance que tout perfectionnement technique 
ou materiel entraine un perfectionnement pa- 
ralltle dans les autres ordres de lactivite hu- 
maine” (51). 


E ceeace Căpitanul, cu mult timp inainte, predica câ 
singură salvare. ; | 

Legionarismul crede în om şin potențele lui latente. in 
acet tezaur de calități pe care numai el le are şi numai el 
le poate desvolta. Legionarismul nu pleacă dela convinge- 
rea că individul şi deci politica, au fost de când lumea 
aşa cum sunt şi că prin urmare nimic nu le poate trans- 
forma, nici înbunătâţi, nici opri din calea lor deja tresă- 
tă. El pleacă dela ideia că în viața psihică a individului 
cât şi viaţa socială a Statului, nu există stagnare. nu exis- 


Prin simplul fapt că Machiavel cerea omului să fie mai 
viclean, i dna ph ra mai rău decât altul dacă voia 
să cucerească un loc de frunte în societate şi să-l menţi- 


oate cere acestui om să devină *mai” în sensul negativ 
rr iunel, nu | se poate nega acelaş drept și aceeași 
in celălalt sens. Dacă un individ poate fi “ma! 
tinge un scop, poate deveni tot aşa 

de uşor “mai cinstit”, “mai corect”, mai uman”, "mai in- 


olueze, să se transforme, 
mul ce mu vrea să ev cehă „pihi tai po- 





uz erau în 
prog i chiar b. 


arelui florentin e de a fi 
e estic ca detimitre 46 4,1 au 
litie, convineireA de. evoiţie 


lui 
zileie 


AS ae ap ue tă Te 
dând vinului prim acelt fabia gene aut fer 
Convingerea - că numai Fe rr victenta, 
pe Ia tă “un loc sub soare”. 
| Machiavel dela 


lui porneşte nâtnore- 
flerea pe care o are în oameni, și dela contingerea că nu 
“pune un autor german mini a schimba situația Cam 


“A econdenacăo dos hormane e gre 
nante, inexoravel, sub ndo 
pensamento revela o o 


vra sâbre politica r 
Mrpalre: (E eponta o 


- - 


_ După cum în epoca Renasterii putem 
RIDICE Vant descoperire a fost catei. ri pi mel rar 
ru a interes şi atracție, toţ asa ma panica pune ac 
en pe această entitate superioară, voind să stabilea: 
“m Şi să confirme prin aceasta care este adevăratul ele- 
gg al vieții şi-al orpanismelor politice. 
k cz Renaşterii se detașează & invăinitoarea atmos 
cră medievală printr'o brutală manifestare de instinete 
rimare. Contrastul este isbitor între supusul om al Evu- 
su meet şi arogantul “condottieri” al Renaşterii. Ins- 
inctele cele mai josnice domină iupta între aceşti indi- 
vizi deslânțuiți, pe cari nici o regulă superioară. nici e 
autoritate organizată nu-i poate stă sau cel puţin 
struna în elanul lor de afirmare politică. Machiaveli, im- 
presionat de această stare de lucruri, nu vedea o sită 
posibilitate pentru conducătorii de State decât o fortifi. 


care a instinctelor, o exagerare a acesta r 
pir Be stor tare ancestrale. 


“Lindividuo in quanto individuo e sempre 

egoismo, opaca malizia, peccado originale, e 
chi dice m a dice belluinită primigenia dew'- 
u0Mo, quando questi non € ancora scontrato ne- 
la volontă degli altri uomini, che no correggone 
e ne limitano ia sua avarizia e libidine di po- 
tenza” (53). 


Din epoca Renașterii și până in zilele noastre aceste 
caracteristici primare ale individului n'au fă-ut decât să 
sc desvolte şi să învenineze atmosfera socială şi politică 
a naţiunilor, Dece? Pentrucă nimeni nu sa gândit la po- 
sibilitatea unei transformări a intimului uman. Toţi: au 
căutat să desvolte la maximum aceste instincte. In loc 
de a fi combâtute au fost glorificate, ridicate la rang de 
axiome poutice, transformate in reguli esenţiale de com- 
portament. Nici un om de stat n'a îndrăsnit să atace struc- 
tura coruptă a omului, A parle al unei educaţii greşite 
Din contră, prin propriul său exemplu a întărit vechea 
eroare de comportament, deşi nici o clipă n'a încetat ră 
condamne și să deplângă imoralitatea, egoismul, şirete- 
nia, perfidia, întrebuințate în raporturile politice şi sa- 
ciale de câtre... alții. 

CORNELIU ZELEA CODREANU a avut acest curaj 
deoarece şi-a dat seama de gravitatea realităților politice 
şi sociale şin acelaș timp putea so facă fiind un om 
curat. Ma! bine decât oricare alt om politic român a în- 
țeles că: 


“1l n'y a done pas de fonction sociale plus gra- 


ve cet sacrte, et qui demande un sens pius pro- 


le sol social” 154). 


Intr'o lume corupta şi fără nici un .deal superior, ei a 
infrânt legile machiaveliene. El sa ridicat împotriva în- 
rădăcinatelor precepte ce constituiau elementele de com 
portament social şi politic. 

Legionarismul nu descoperea din nou omul c. ii des 
chidea noi prespective. Prin aplicarea hipertrofiată a& 
instinctelor primare, omul pierdea contactul cu realhita- 
tea spirituală, cu linia de evoluție sufletească a speciei. 
Omul se descompunea. Din simplu animal devenea [iată. 

Căpitanul, din primele timpuri, na privit individul ca 
o entitațe de voință, a cărei importanță creşte în măsură 
realizărilor, indiferent de mijloacele întrebuințate. 


“Noi plecăm deia ideea de om ca valoare mo- 
rală” (55). 


a spus C. Z. C. râsturnând prm această simplă trază 

toată concepția utilitaristă tuată dela Machiarel și 

ă azi în lume. Morala iș. locul în viața publică. 

RAD izănd orizonturi noi pentru relatule politice și con: 

portamentul uman. VASILE MARIN complectână ideia 
dc bază a Căpitanului preciza la rândul său: zi 

“Această supremă detaşare de materiăi și 

această spiritualizare o va simţi leg.onnrul ni- 

mai în urma desăvârşirei, în urma realizării 0p.- 

rei. Legi i, se ridică dincolo de vieaţa de toa- 

te zilele, de vieața fizică a fiecă dintre cin 

această. nu de asceză care este ceva im- 

vederea unui scop 

ia. sublim, dar aceasi ceea la 
depăşire a ta 

tui chela de boltă a legiona- 


rului de mâine” '56). 
ionare un 


influența binetăcătoare a preceptelor legiona 
A it ară se cristaliza în societatea românească, 


deoarece: 


comme dans 
Fi A gentral que du sien propre” (51). 


conducător, nu se mai putea 
9, ShPi iraplă atitudine de opariunisrn, pria ma. 
de conduită a demnită ai enoazal Nestârelin ei ceeră 









— ——_. r- PR 
„” —.... 
LL... 


marea viziune a Căpitanul 
lupte pentru moralizari, nu axei 
or Bl organizaţiei sociale, ci în i os 
E abil al gaini El a înțeles că numai acolo se i 
ce marile schimbări. Adevăratele revoluții sunt 
iime, în străfundul ființei omeneşti. Nu conslaasunt an 
trnarea câtorva schele instituționale şi Asarea în con. 
ea administrației a unui nou regim, ci în modificarea 
profundă a unei întregi psihologii. Deaceea, formele de 
educație pentru atingerea acestui s au fost complect 
diferite de cele enunțate de Machiaveli. Acolo unde th 
pdemna pe individ să fie când leu când vulpe, sau să 
4 bun mulțimilor pentru a le pute Sr căle 


Alti ia 
E aegA so 


e: 


... prendre le pouvoir et . le COnServer” +58; 
sau 
*..„. tout homme sera bo 
sisse...” (59). 


CORNELIU 
vu] contrară: 


n, pourvu qu'il reus- 


ZELEA CODREANU opune o poziţie cu *o- 


“Legionarul când intră în Legiune a zis: “Pen- 
tru mine, nu vreau nimic” (60). 


“Statul nou presupune în primul rând și ca 
lucru indispensabil, un tip nou de om. Un Stat 
nou, cu oameni cu păcate vechi nu se poate con- 
cepe” (61). 
tot aşa: 


In acest om nou, vor trebui să invieze toate 
virtuțile sufletului omenesc... In acest om nou 


vor trebui ucise toate efectele şi toate pornirile 
spre râu” (62). 


Deaceea putem spune că anti-machiavelismul legionar 
nu-i o simplă formulă circumstanţială, ci un adevărat 
antagonism constituțional. Intre legionarism şi machia- 
velism se desprinde un conflict de precepte axat pe mr- 
diana ce desparte politica şi morala. Dacă concepția ma- 
relui florentin —antrenată de evenimentele epocei— s'a 
lăsat impinsă spre o condamnare a elementului moral 
pentru a nu admite în acțiunea politică decât explozia 
aanului vital, marele om al plaiurilor moldovene —într'o 
epocă tot atât de turbure ca şi cea a Renașterii— a ales 
calea contrară. Nu recursul la caracteristicele negative 
me individului, ci apel la forma cea mai superioară şi 
mai greu de atins a spiritului omenesc, 

Unul dădea forţei o bază oarecum doctrinară, pe când 
celălalt răsturna premizele, chemând individul la o luptă 
-u el însuş. pentru a infrânge atav:cele instincte de do- 
minare și umilire a altora. Ceeace punea la îndoirlă în- 
săşi supremaţia politicei. Dealtfel. chiar apărători dârji 
+: lui Machiavel recunosc că: 


“La politica non e tutia la vita dello spirito 
umano, ma soltanto un momento di esso: Lener- 
gico politicismo puro del Machiavelli vale indub- 
biamente a redimere luomov dalla sua effemina- 
tezza, ma esso non esaurisce i problemi dell-uo- 
mo, e anzi nel tentativo inganuevole di volerli ri- 
solvere tutti sub specie utilitatis, corrompe la 
stessa virti —principe della nueva religio- 
ne” 163). 


Dacă voința machiaveliană era intreptată către exte- 
mor în scopul bine determinat de a dobândi: o cât mai 
mare influenţă politică şi de a menţine o stare favorabi- 
14 “imperialismului” personal. voința legionară e dirija- 


“ a n 
in picioare, pentrucă ceeace interesează ai uşor călca. 


LALA 


ANTIMACHIAVELISM. LEGIONAR 


la câtre interiorul sufle 
transformare spirituală, capabilă 

manieră de a ÎN poa ă 
această ideie E oua EL 
pionară: 


TOvoca 0 nouă 


octrinei noastre 
9 Yom găsi în orice gând sau acțiune le- 


“Legionarul este omul care îşi trăeste viata 
către înlăuntrul său, în o DIVE e (ha aaa 


predicatori ai materialismului! 
Sua AD istoric, care trăesc 


Omul machiavelian era şi - 
A tipe şi este un om ce caută să do 


impună prin orice mijloace, fie ele oricât 

ue reprobabile. Omul legionar caută şi el să se impună, 
dar numai prin mijloace demne de un individ de onoare, 
Dealtfel, devierile doctrinei lui Machiavel sunt azi aşa 
de mari, încât nici o reconciliere nu e posibilă între ea 
m doctrina legionară, Din nefericire, machiavelienii şi 
machiavelicii sunt extrem de numeroși în epoca noas- 
tă, inconciliabili şi încăpățânaţi, convinşi de anglia 


tea unei atitudini ce nu depinde decât de forța brută, 
Dar nu trebue o clipa uitat că: 


“Arta guvernării nu se poate întemeia, cum cre- 
dea Machiavelli, numai pe calcul, ci ea cere vu 
adâncă înțelegere a sufletului omenesc, un acord 
perfect de simţire intre conducător şi mulțime. 
Mulțimea nu e nici bună, nici rea; conducătorul 
o poate face bună, dacă el însuşi este într'ade- 
văr bun. El o poate face capabilă de orice Jertfă 
pentru apărarea patriei, a credinței, a moralei, 
pentru înfăptuirea unei culturi înalte, dacă el 
insuși e insuflețit de acest spirit de jertfă” (65), 


Apariţia Mişcării Legionare cu doctrinn e! spiritualistă 
și anti-mMachiavelică a constituit un semn binefăcator 
pentru timpurile noastre. Era afirmarea unei poziții spl- 
ritualiste în mijlocul unui materialism fără margini ce 
se manifesta în toate straturile sociale. Era semnul vi- 
zibil al conştiinţei universale în luptă cu instinctele pri- 
mare ale individului. Nimic mai îmbucurâtor pentru noi 
decăt tendința actuală a gânditorilor politici străini spre 
ideile fundamentale ale Mişcării Legionare. Astfel, LEAR- 
NED HARD, care la sfârţitul unei lucrări plină de con- 


secințe (Lesprit de liberte) ajunge să spună 25 de ani 
după Căpitan că: 


„.„ Vart de pouverner trouve l'objet de son etu- 
de dans lâme humaine” (68). 


E ca un balsam binefăcător, cu atât mai: dulce cu cât 
vine dela unul ce ţi-a fost dușman și te-a atacat tot- 
deauna.. 

Soarta a făcut ca acest anti-machiavelism —care astă- 
zi se confundă cu lupta pentru libertate a popoarelor— 
*ă apară în mijlocul neamului românesc. Noi, legionarii, 
am fost primii a-i înţelege chemarea şi a-i sacrifica pri- 
mii martiri. Sperăm ca sacrificiile consimţite cu atâta 
convingere să nu fi fost zadarnice. 

In clipa în care se împlinesc 25 de ani dela morrtea 
lui MOŢA şi MARIN ca eroi ai unui nou crez, să fim mai 
mult ca oricând convinşi de victoria preceptelor morale 
asupra principiului de forță. Legionani ce-au luat parte 
la răsboiul civil din Spania nu erau mercenarii vreunui 
imperialism machiavelic, ci solii unei credinţe la baza că- 
reia veghea spiritualitatea creștină. Crescuţi în spiritul 





onoarei Şi demnității, doi i Ă Ac | îi 

şi chiar ti fost utilă. Numai as 
i, e et rata în a 
elui vărsat întru ap 


tertăţii altora. 


27) 9. CHARMONT: La renatssance du droit naturel, ăi 
RA ai rena ce du SR 
j RNHAM. Le 
Coimann LA an * Machiaveliens, p. 51, Paris, 
RNELIU ZELEA CODREANU: CAartiei | 
de cuib, p. 181, col. “Omul nou”, 183 ia exil. 


Die "DE Oas” Pi sai 

N; Introduction 
tique, p. 23, Suisse, Portes de France, 1040. gi 
JACQUES MARITAIN: Op. cit, p. 1897-88, 
more Lb ma Op. cit, p. 201. 

ELEA CODREANU: P gionari 
at ii cdi: y 
NEST BERNEA: Stil legionar, p. 16, js 
mea 1868, Ele de cal Ceea aaa 
LEA CODREANU: Cârticica 
i , SEI idem, puii 
> DUCONSEIL; Machiavel etț Monte 
gina 19, Paris, Denoel, 1943, cot. Pers pribegi i 
CORNELIU ZELEA CODREANU: Cărticica șefului de 
rai p. 1, idem. 

IMONE WEIL: Oppression et lHberte, p. 192, P 
Gallimard, ed. 9, 1955, coll. Espoir. leii, 
FOREZ (pseud. de FR. MAURIAC): Le cahier noir, 
p. 46-41, Paris, Editions de Minuit, 1943, 

JACQUES MARITAIN: Op. cit, p. 157, 

JACQUES MARITAIN: Op. cit., p. 155-56. 

MARC DUCONSEIL: Op. cit., p. 33-34. 

SIMONE WEIL: Op. cit, p. 113. 

MACHIAVEL: Op. cit, p. Sa 

MACHIAVEL: Op. cit, p. 40. 

LAO-TZE: 3-B (cite par Garnier: L'esprit du Tao, 
p. 144, Paris, Flammarion, 1957). 

ALLAN H. GILBERT: Machiarvelli's Prince and its 
Jorerunners. The Prince as a typical book “De Regi- 
mine Principium”, p. 235, Duke Univ. Press, 1938, 
LUIGI BOTTIGLIERO: Op. cit, p. 166. 

DIDIER DE ROUSSILLON: Op. cit. p. 31. 

OSCAR VON WERTHEIMER: Op. cit, p. 170. 

LUIGI RUSSO: Op. cit, p. 249. 

SALVADOR DE MADARIAGA: De langoisse d la li- 
berte, p. 44, Paris, Calmann-Levy, 1954. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Pentru Legionari, 
p. 242, idem. 

VASILE MARIN: Op. cit, p. 2317-38. 

JEAN BARTHELEMY: Structure et dimensions de la 
liberte, p. 248, Paris, Ed. de LlEcole, 1956. 
MACHIAVEL: Op. cit. p. XI, idem. 

MACHIAVEL: Da Far p. XV, idem. 

CORNELIU ZE CODREANU: Cărticica şefului de 
cuib, p. 84, idem. 

CORNELIU ZELEA CODREANU: Idem, p. 87, id=:m. 
CORNELIU ZELEA CODREANU: Idem, p. 88, idem 
LUIGI RUSSO: Op. cit. p. 243, idem. 

VASILE MARIN: Op. cit., p. 182. 

TRAIAN BRAILEANU: Op. Să-i 

LEARNED HARD: L! de p. 312, La Co- 
lombe, 1957 

(Fragment din studiul ceva apare in Colecţia “Car- 
pâții”.) 





COMEMORAREA FILATELICA A 25 ANI DELA MOARTEA LUI MOTA SI MARIN 


XXV ANIVERSARIO 










pr Ş 
» - 
» . 
Cs 
. 
A 
- 


da PP E! 
do dati | a ati 


mai sus. în memoria acestor 


j ertta lor voluntară, au 
pia de urmat pentru sal- 


tale tale reprezentate 
pere ai Europei, cari 
trasat pentru posteritate 


PE e iul 3 bal uta 
manta eriatiana del mvndol Si la Cruz /uese eztirpada de las 








PI = Vă 


varea traditiilor ceştine și civilizaţia vechiului conti- 
nent. 












aa Par e CARPATI 
pici imi ont . m eee a e aa E De SPUI Pit pecininii RE pi d cite le nara ai 


a. 


O SCGORI Din Lumea rrGiONA dia 


| ui Mota si Marin în Ţară, am auzit şi am citit. Ce s'a petrecut | Bucu. 

a Bt ate tii e Op ta Pa i an ară aa, PEXuL ou 1 Cialis De în lare te seria 

a ef! ţ dea pd , ?ne îs] x PASARE SE, arte a 

însa d a e ee a ANR E ORAR Dont noastră. Pe străzi, în localuri, în familii pactul re ea 

] U Implinisem incă opt ani când într'o Duminecă A murit Moța. Se poate? Dar cum a murit 

| rr m'a gi rr sus pe pe ai “2 arie a Aa og şi tocmai pe ei? Nu d-ta ra Banari 
ma sata v e Au “a trimis Codreanu să scape de - 

cum sboară. Aurel Vlaicu din Binţinţi, sa aproa- voltorii Nu! A mere sinpur, el a cârut i A A ieiră 





râul depărtat de-al meu vreo 6 kilometri. rit ca un sfânt, ca un erou, ră undeau cej 

niţi, îi en că sboară Vlaicu.” | A Het. Şi ce tânăr era! Ce frumot şi ce inteligenti 'sa ve. 
Şi au Venit a români din toate satele dia ur, ba i mai dem e va face, Codreanu fără el... | 
Le, vadă pe primul român din al care şi mai câte comentarii bune i rele, - 
sboară. Vestea nu s'a dus numai dela om la om na bind erau mulți. chiar dintre legionăti, peri 
„Şi sate, ci şi prin foaia “Libertatea” a Părintelui Jertfa lui Moţa, ca să nu mai vorbim. de indiferenți sau 
Ton Moţa Orăştie. Nu exista familie româ- de dusmani, cari se bucurau. 

rească mai răsărită de prin satele ardelene, care să nu La fabrica unde lucram, în aceste zile de durere, mun- 


fie abonată la aceasta foaie, care mai aves și un supli- citorii jegionari țineam post. In timp ce ceila 
ment, odată pe lună, “Foaia Interesantă”, cu chipuri și la masă, noi ne adunară in sala da: pacat | Sp Mn 
veşti din lumea întreagă. Apoi revista “Botârnacii” dela de câte un motor ori fuselaj de avion, vorbeam despre 
Cluj, redactțată de către Bornemisa, neam de aproape cu Moța și Marin. Cu mintea străbăteam distanța de mii de 
i kilometri de a ti, şi ne opream în tranşecle dela Ma- 
Pe acela, acum cincizeci de ani, Dumineca nu Jadahonda. Vedeam cum vin hoardele comuniste, iar noi 
era numai zi de odihnă şi de mulțumire Domnului, ci şi cu mitraliera trăgeam în plin, fără milă. Cu balonatu 
m asteptată cu veştile ce priveau soarta noastră. a ro» a i drag pe năvălitori şi toți am fi dorit să fi fost 
mânilor subjugați. Parcă văd cum şedeau bătrâni şi ti- alături de cei doi eroi. Am fi dorit să ştim cum au murit 
neri în faţa caselor pe câte o laghiță lungă şi scaune de luptând la baioneta, răpuşi de un glonte sau sfârtecați 
chiatră, cum ascultau tu mare băpare de seamă pe cel de un obuz. Aşa ne-am frământat mințile săptămânile 
ce citea indramărie din “Libertatea”, ştirile din “Foaia cari s'au scurs de când s'a aflat de moartea lor şi până 
înțeresantă”, apoi glumele din “Bobârnacii”. La crâșmă ce iar lor au ajuns la Bucuresţi, 
ru prea tmergea lumea căci avea ghinars în casă, iar de In fața Gării de Nord Și in spatele ei crau mii de că- 
sfadă sau de încetuială sc auzea rar de tot, nu ca azi măşi verzi. Comandantul legionar Victor VYojen însăr- 
când nu vezi doi înşi veseli, ci tot ei înra bosum/iaţi, de cinat cu organizarea ceremoniei, ne dădu ordin să fa- 
parcă a tunat dihonia în ei. Pe atunci glasul preotului “pe cem cordoane dealungul peronului. Aste tam incordaţi 
pâmâni pace şi între cameni bună invoire” avea mai sosirea trenului. Megafoanele anunțau: “trennl mortuar 
ăi îmrâurire, căci allee aa ni air Tr ipmenai- £ plecat din Chitila”. 
arin te cu mare evlavie. Aşa au ndrumaţi copiii După țin timp apare locomotiva trenului ay 
iei cer cuviinciogi cu părintii și bătrânii, teamă de fața două litere mari M. M., făcute din Pesti aaa 
Dumnezeu, drugoste şi iubire de Neamul Românesc, Asa iar felinarele aprinse. Aşa de incet a intrat trenul în 
a crescut şi copilul Ionel al Părintelui Moța dela Orăştie. gară că nu se auzea niciun sgomot. Cei doi mecanici cari 
Personal l-am cunoscut târziu de tot. prin anul 1932, i conduceau erau imbrăcați în haine de sărbătoare şi 
dar Î aveam în inimă de mulţi ani şi-l iubeam cu acea nu-şi mai puteau stăpâni lacrimile. 


dragoste a omului care Iși doreşte neamul desrobit, 1i- “Gardă, pentru onor inainte”, se auzi o comandă şi se 
ber şi stăpân pe avutul lui. Lapta și suferințele prin care luă poziția comandată. 
2 trecut, dar mai ales jertfa lui cea din urmă şi cea mai In timpul cât se coborau sicriile, am primit o altă dis- 


mare a ridicat din nou neamul românesc pe culmile de poziţie: să legăm frânghiile la carul mortuar ce staționa 
vitejie ale strămeșilor noştrii. Atunci când pe pământ în fața gării. O sută douăzeci de leplonari au primit mi- 
aniol, fvarele comuniste vărsau sânge creștinesc, necru- siunea să tragă carul mortur al lui Moța şi Marin. Am 
nici preoții din sitar, şi nici mănăstirile, Ionel Moţa, nete Calea Grivitei, Clemenceau, Calea Victoriei, Bu- 
ună cu inginerul Clime, principele Alexandru Can- evardul Elisabeta până la Biserica Sfântu Ilie Gorgani. 
tecuzino, Vasile Marin, Preotul Dumitrescu —Borşa, Totu Pe tot parcursul, trotuarele gemeau de lume. Toţi se des- 
Nicolae și Bănică Dobre se dac să lupte pentru Cruce şi coperesu şi salutau cu mâna întinsă, salutul nostru le- 
să intoarcă lumea cu faţa spre Dunmnezeu. Dupăce şi-au gionar. Am văzut soldaţi şi ofiţeri descoperiţi, salutână. 
făcut datoria, Moţs şi Marin sunt aduşi pe scut în ţară Pe feţele tuturor se putea citi durerea. 
de Generalul Cantacuziino şi Saievaltara legionari „La 0 cotitură mi-am întors capul şi am văzut inapoia 
din crâncenele lupte dela Majadahonda. sicrielor pe tatăl Capitanului ducând de mână pe cei 
De când am auzit de moartea lor nu mai aveam as- doi copilași ai lui Moța, Mihai şi Gabriela. 
timpăr. In fiecare seară. după orele de lucru, mă duceam Pentru menţinerea ordinei n'a fost nevoie de niciun 
4 Să văd ce ordine si dispoziții mai sunt. Ce-a fost polițist. Două cordoane de camarazi înaintau paralel cu 


O conferinta la Cluj 


de Marm Barbulescu 


de Căpitan, o serie de decâ: fața incoronată de bartă a lui Bănică Dobre. care, 
guri legendare zile M.șcării: Caratanasc, Gheorghe de altfel, a prezentat raportul lui Moţa, care era condus 


PN tabăra ceia Carmen nene din vara anului 1935 am Peste capetele celor din fata mea n'am reuşit să vad 
: a7ut turi 
Istrate, Tudose, Nicoleta, apoi din grupul “Axa”, pe de Banea. 


Mihail Polihroniade, Vasile Marin, Eugen ionică, pe Au- A vorbit puţin. A cerut celor prezenţi să aibă toată 
rel Ibrăileanu şi pe Alecu Cantacuzino. răbdarea și să nu se lase antrenați de provocări. 
N'as putea spune că i-am cunoscut, i-am zărit numai. Una din recentele încercari politicianiste era de a face 


Eram fericiţi cu toții că am să-i vedem; ne apropiam să creadă pe Ardeleni că tot răul le vine dela "Regățeni”. 
cu sfială de ei, cu multă smerenie. Ne impărtăgeam cu Această Incercare, spunea Moța, este o crimă: serveste 
gândul din luptele lor, Tutova, Bârlad, Neamţ, Panciu... rumai dușmanilor neamului. Dacă Ardelenii au luptat 
Noi piiream niște firicele de praf în f acestor gi- pentru drepturile lor de secole, fraţii lor din Vechiul Re- 
iţi, Slânei necliniite infipte în pământul românesc in gat sau jertfit cu sutele de mii pentru eliberarea lor. In 
a oricărei vijelii, “Marea Neagra de sar deslănțui, zi- Legiune sunt toți egali și nu există decât români. 
cea lepionarul mu se clinteşte rămâne infipt In vorba lui domoală, cumpănită, simțeam amărăciu- 
adânc în pământul strămoșesc, în credinţa lui.” nea loviturii ce o primise. El care îi arăta acestui neam 
Această dorintă de a-i zări măcar pe aceşti munți de calea onoarei, calea mântuirii, dragostea nelimitată până 
rari și pe a căror gând şi faptă Capitanul voia să clă- la jertta de sine, nu putea vorbi in Clujul românesc. 


Lețiunea, mă disese cu, treo de zie inainte, un an mai târziu, în capătul calălait sl Europei, în 
| Ecnterată e 20 Iunie, la Am m fusese anun o ape caiolipă “se tragea cu mitraliera în obrazul lu; 
a în | x 
| jegit dela examene, mam urcat în ultimul tren --Alarmă-—pericol de moarte. 
Cu cate mai puteam ajunge a doua zi la Cluj, cu un cens -Majadahonda. | 
inainte de inceperea conferinței. Nu avuseem timp să lau Testament: “Să faci, Ciăpitane, o ţară ca soarele 
răci adresa, Dealtminteri, la ce bun Oricine mă putea sfânt depe cer”, 
imărepta către Teatru. Sau cutremurat munții şi văle. Buciumul suna a jale 
în drumul dela re arie game PERRR. Smart cu iconita er A pri 0 iza Preoții îm odâjdii cădelniţau în 
Arhanghelului i, I-am tat și m'am - dă n 1 
zentat. Eu veneam din Centru] Studenţese a Drumul lui ultim, drum de împărat, Deoparte şi de alta 
e: făceau parte din cuiburile muncitoreşti dela Dermata zeci de mii, sute de mii de oameni în genunchi se rugau. 
- Ne-am ID repede şi am fost tontă ziua îm- Eroii neamului şi ai creștinătății treceau pe scut în Is- 
preună. | i tere şi în eternitate, 
intălnirii ea ; camarazi muneito 
FE i dn Camaruzii clujeni mi-au comuniea 
că autorităţile au intarzi inta lui Moţa, Motiv: se 
pot în Oras şi în minoritatea 
ar Cantidera această ca 0 provocare! 
ion Moţa nu avea dreptul să vorbească în Clujul liber, 
în România Mare. 








ni, pe lângă trotuar, lar alte două cordoane desc birteayy 
drumul, în, urână obstaculele, pe eventualii curiogi, Ș Ade 
din să rau (rio iei dupe O7EazI,, Căpitanul mi-a dat 
ar $ c trico pe sicriele a şi 
şi să-l duc în Biserică. SA EM 
Când cele două sicrie nu fost transportate la “Casa Ver. 
de”, am făcut pate din grupul care mergea paralel cu 
Căpitanul, lângă care se mai aflau, reprezentanţii dipla- 
matici ai Spaniei, Italiei, Japoniei şi Germaniei, Goner.. 
lul Cantacuzino Granicerul, precum şi echipa dim Spa- 
nia, în uniforma militară a soldaților din Tereio. 
Cortegiul a străbătut străzile Schitu Măgureanu, Stir. 
bei Voda, Calea Griviței până ln Bucureştii Noi. Pa ţes 
parcursul lumea plângea şi saluta cu mâna ridicată. Doua 
cruci de lemn, una a lui Moța, alta a lui Marin, purtate 
de doi camarazi, deschideau drumul. Venea apoi imprr- 
sionanta cruce vie, formată din studenți cari cântau: 


"Sunt ruguri şi flăcări, e Spania în SC furi 
Gloanțele cad in altar 

In negrele șanțuri cu sânge şi fum 

Plouă cu schije şi jar.” 


„Moța, Arhanghel şi Munte 
“Marin ca o flacără mare 


Numai acest cântec ar fi fost de ajuns ca să arate lu. 
mii întregi rostul jertfei lui Moţa şi Marin. 

In coloana nestârgită. am remarcat pe studenții ger- 
man: in uniformele lor, cu steagul plecat in semn de 
doliu, pe muncitorii mineri depe Valea Jiului. Toți aveau 
felinarele aprinse, așa cum le au în timpul lucrului în 
măruntaiele pământului, de unde scot bogații pe cari 
hlenele Ţarii Romaneşti le devorează 

Buciumele Moților sunau a jale. 

Prin lapovită şi frig, ud până la piele. am ajuns la 
“Casa Verde”, unde s'a terminat ceremonia şi tot pe jos 
m'm întors acasă, 

Dumnezeu mi-a mai hărâzit zile ca să pot povesti ce- 
lor ce vor veni că am fost şi eu prezent la inmormanta- 
rea celor doi mucenici ai neamului. Ion Moța și Vasile 
Marin, 

Au trecut mulți ani de-atunci şi, Doamne, multe s'au 
mai întâmplat: mişeleasca ucidere a Căpitanului, im- 

reună cu Nicadorii şi Decemivirii, masacrarea legionari- 
or din lagăre și închisori sub Regele Carol, prigoana Ge- 
ueralului Antonescu, urgia comunistă, cu tot arsenolul 
de bestialități pentru a intrânge dârzenia românească a 
Legionarilor. Inchişi în ţară, pribegi prin țări streine. 
fugăriţi pe oriunde am putut să ne acinăm. Oare sun- 
tem noi un alt popor ales? Cât va mai dăinui acesstă 
Prigoană? 

Noi, ce pribegim prin țările libere. nu trebue să des- 
sp gar și nu trebue să lăcăm arma din mână. nici 
o clipă. 

Va veni ziua când Dumnezeu Işi ve întoarce feța gi 
câtre noi şi atunci ne vom bucura ca toții de libertatea pe 
care am plătit-o cu atătea nmilințe. chinuri s: mar- 
minte. 





_ "Y 





Câci iată, mâna Diavolului a pornit în zilele noastre 
cel mai crâncen răiztoi împotriva Bisericii intemeizte de 
Domnul nostru Isus Hristos. Niciodată, de cănd a cobo- 
rât Mântuitorul printre noi, nu sa ridicat o parte a ome- 
nirii ca atâta ură și pornire, pentru a dărâma aşezarea, 
rânduiala creștină a lumii, ca în zilele noastre. Fiara 
Roșie va fi biruită, fără îndoială, până la sfârşit. , Noi 
credem în invierea Bisericii, atât in Rusia cât ȘI in Spa- 
nia comunistă. Dar această inviere, cât şi mântuirea ţă- 
rii noastre de pacostea stăpânirii lui Anticrist, atârnă 
de vrednicia noastră... Să nu lăsăm ca urmaşii noştri să 
piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! 
Să nu le lăsăm o țară fără biserici, fără icoane. fară 
icoane, fără ocrotirea mânii lui Dumnezeu! Să nu lă- 
săm copiilor noştri o viață în care vor fi pierdut pe 
Hristos!” 

Cuvinte frumoase, care ar [i rămas insă numai cuvinte 
frumoase dacă Ionel Moţa nu le-ar fi pecetluit cu moartea 
lui. Cu o moarte voită, conştientă, acceptată cu bucurie: 

"Eu sşa am inţeles datoria vieții mele. Am iubit pe 
Christos şi am mers fericit la moarte pentru EL” | 

Şi izbucnirea avântată, din cea din urmă scrisoare că- 
tre Căpitan: 

"Mor, Corneliu, cu tot elanul şi toață fericirea, pentru 
Hristos și iune.” 

Ceasul genere se temea Moţa a venit... De la Marea 
Baltică şi până la Marea Egee o sută einzeci de milioane 
de creştini sunt supuşi celei mai metodice şi mai pere- 
verente încercări de desnaționalizare și deserştinare. 
Acolo se trage și astăzi cu mitraliera în chipul lui Hris- 
tos, ca acum 25 de ani în Spania Gloanţele. torturile, in- 
chisarile, câmpurile de concentrare, ucid pe cei mai buni! 
fii ai lui Hristos. Mai primejdios incă, o abilitate diavo- 
lească lasă în picioare o bucată de vreme al şi pe 
unii din slujitorii lor. secătuind însă Biserica de cuprin- 
sul ei sfânt de credință și ucigând sufletul preii or. 

Și nu numai acolo, în inima Europe. a: 
Africa şi și în Cuba prin unelti aceluiaşi diavo 
roțu, preoții creştini sunt martirizaţi, bisericile dărâma- 
te, o muncă de veacuri distrusă. 


7, 4 5 
tau Îi 
ş -A 4 PAI a] 
2 ee .d i . 1... 
sal dacie din 
y cica Pe E vara .. = U Ati 7, 
a vă, E ai ii d 
| Ni e e that ue 
A 4 ă vw 
« „- MAE > Li