Corneliu Zelea Codreanu douazeci de ani de la moarte — 1958

CORNELIU ZELEA CODREANU 
DOUAZECI DE ANI DELA MOARIE 


(Sat: 
ja 
re i 0 
e 

E 

ja 
a 
= Li 


EDITURA «CARPATII» 
MADRID 
1958 


< 
ai 


ș 


A) 


DB) 


COLECŢIA “CARPATII” 


In limba română: 


1) 


2) 


3) 


4) 
5) 
6) 


7) 
8) 


9) 


10) 
11) 


INTRE VOLGA ŞI MISSISSIPI, de Aron Cotruş, 
0,25 dol. U.S.A. 


ISPRAVILE ŞI VIATA LUI MIHAI VITEAZUL, 
de P. Ispirescu, 0,50 dol. U.S.A. 


OCTAVIAN GOGA, de Pamfil Şeicaru, 0,50 ol. 
USA: 


A. C. CUZA, de Pamfil Şeicaru, 0,25 dol. U. S.A. 
C. STERE, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. U. S. A. 


ARDEALUL ŞI HABSBURGII, de G. A. Pordea, 
0,25 dol. U. S. A. 


N. IORGA, de Pamfil Şeicaru, 1,50 dol. U. S. A. 


TUDOR ARGHEZI, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. 
U.S.A. 


RUMANIA, CENTINELA DEL ESTE NO DEBE 
MORIR, de Contele Agustin de Foxâ (ediţie bi- 
linguă), 0,50 dol. U. S. A. 


ŢARA, de Aron Cotruş, 0,25 dol. U. S. A. 


PUEBLOS DE FRONTERA POPOARE DE 
FRONTIERA (ediţie bilinguă), 0,50 dol. U. S. A. 


In limba spanială: 


1) 
2) 


RAPSODIA VALACA, de Aron Cotruş, epuizat. 


PARENTALIA, homenaje al Emperador Trajano, 
epuizat. 


tăăe, 


ji 
aa ie a ui a li i ia e citi 
că dan TAL e ti 3 


„CORNELIU ZELEA CODREANU 
DOUAZECI DE ANI DELA MOARIE 


zică 5 
- 2 il 2 
= 0 Ca 
= a î 
5 > 


EDITURA «CARPATII» 
MADRID 
195:8 


ş 
3 
Sa 
MIR E 
o "3 
V+R 
SS Ş 
A LI > 
Ca S na 
A 8 â 2 
8 
i Să) | 
i ! 
Sa ş 
Ş j 
S | 


pe er i 


ci 


Pelayo, 26. — Madrid 


RSIEGA, S. A.—Av. M. 


Corneliu Zelea Codreanu. 


30 NOEMBRIE 1938 


Zori înnegurate! Zori triste ca sfârşituri de 
toamnă, pline parcă de rele prevestiri! 

Undeva pe lângă frontieră, Carol al II-lea se 
oprise aşteptând ratificarea pe care guvernul AT- 
mand Călinescu şi camarila, trebuiau s'0 dea acor- 
durilor financiare, încheiate în vizita oficială fă- 
cută la Londra şi Paris. 

In pădurea Tâncăbeştilor, moartea fusese con- 
vocată spre a lua în primire vieţile a patruspre- 
zece Români, stinse sub apăsarea degetelor altor 
patrusprezece Români, cumpăraţi spre a săvârşi 
oribila crimă cerută de uneltele Moscovei. 

Nici o svârcolire a victimelor surprinse în toro- 
peala frigului şi a greutăţii lanțurilor cu care erau 

ferecaţi... 

: O imensă cutremurare însă a Iudelor care, îns- 
păimântate de oroarea faptei săvârşite, le-au as- 
cuns trupurile în fundul unei gropi plină de acid 
sulfuric peste care au prăvălit o lespede de tone 
de ciment, sub care credeau că va dispare pentru 
totdeauna urma mişelescului fratricid. 

Au trecut de atunci douăzeci de ani! Douăzeci 


e 2 7 rad 


de ani de cruntă ispăşire a păcatului comis! Țara 
ne-a fost ciuntită, Neamul umilit, schingiuit, tră- 
dat şi părăsit în ghiarele Antichristului... Cu va- 
luri de sânge şi munţi de suferință s'a plătit crima 
din pădurea Tâncăbeştilor. Sub lespedea dela Ji- 
lava fusese prăvălii nu numai trupul neînsufleţit 
al lui Corneliu Codreanu, ci conştiinţa naţională 
a unei Naţii întregi pe care el o trezise şi pe care 
singur era capabil s'o călăuzească spre realizarea 
marelui destin la care era chemat Neamul ro- 
mânesc. 

Un rege scelerat, nişte politicieni venali şi 1m- 
pasibilitatea oamenilor de răspundere, au oprit 
brutal împlinirea acestui destin. Efortul multor 
generaţii va trebui unit pentru a reclădi România 
pe care ei au ucis-o. Istoria nu-i va uita şi sângele 
de pe mâinile şi obrazul lor nu-l va spăla nicio- 
dată, nici în cazul când unul dintre ei s'a chemat 
Nicolae Iorga. 


SĂ 


RADU GYR 


Mormantul Capitanului 


“De-aci'nainte, Vremea se măsoară 
cu trudnicele tale oseminte, 

şi Veacul care curge peste ţară 
începe din cenuşa ta fierbinte. 


Mergi printre noi cu sfânta-ţi moarte vie, 
ne tămâiezi cu marea ta tăcere... 
Mormântul tău e numai Inviere, 

prin tine luminăm de Veşnicie. 


Prin tine bem, setoşi, din Mântuire 

Prin tine doar, ne-am curăţit de sgură... 
Isvor ne eşti şi cină şi zidire 

Şi patrafir şi cuminecătură... 


Eşti azima pe caren plâns o cere 
inima noastră pururea flămândă. 

Eşti drumul nostru către zări de miere, 
eşti perna pentru tâmpla fumegândă. 


Eşti ruga Ţării pentru biruinţă, 
mistria noastră'n aur ferecată. 

dalta de foc înfiptă în credinţă... 
Mormântul tău e viaţa noastră toată. 


SE [E 


Venim lângă ţărâna ta iubită, 

şi umbra ta, prin smirnă şi balade, 
ne-atinge cu plutirea ei sfinţită 

şi ne preschimbă'n torţe şi în spade. 


Cu duhul tău—mireasmă de grădină— 
ne miruim sub zâmbet de icoane. 
Culegem din mormântul tău lumină 
şi ne spălăm obrajii de prigoane. 


Luăm un pumn de lut din groapa sfântă 
şi-l punem pe vechi răni de închisoare; 
şi rănile din noi tresar şi cântă, 

se fac medalii şi zâmbesc în soare... 


Dar de-or veni, cândva, cu paşi uşarnici, 
la groapa ta, mişeii şi viclenii, 

şi se vor bate'n piept cu pumni făţarnici, 
slăvind lumina sfintelor vedenii, 


Mormântul tău, gemând, să se ridice 
şi duhul tău, ţâşnind din Veşnicie, 
întrun năprasnic fulger, să despice 
pângăritoarea lor nemernicie!” 


GRIGORE MANOILESCU 


UN OM DIN ALTA PLAMADA: 
CORNELIU CODREANU 


NTRE oamenii cari au însemnat 
ceva în viaţa neamului sunt unii 
a căror fiinţă poate fi uşor, de- 
plin şi definitiv prinsă într'o 
pună cuvântare la înmormânta- 
re. Rostul lor încetează în cea- 
sul morţii şi viitorul nu le mai 
poartă nici un interes. 
Pentru alţii e nevoie să treacă 
totuşi câţiva ani pentruca ima- 
ginea provizorie, de obiceiu în- 
frumuseţată în timpul vieţii să capete trăsăturile 
definitive. Aceştia mai păstrează şi după moarte 
o oarecare influenţă în viaţa neamului, uneori 
prin ideile lor, dar mai des datorită legendei în- 
treţinute de prietenii lor politici, cari nau în- 
semnat, şi nu înseamnă ceva decât în funcţie de 
cel dispărut. Cei mai mulţi dintre ei se topesc to- 
tuşi repede în focul istoriei aşa cum se topeşte 
ceara de faţa jarului. Imaginea lor devine tot mai 
difuză, tot mai searbădă, pe măsură ce dispar tră- 
săturile cari le fuseseră gratuit atribuite. 

Cine mai ştie azi de oameni ca Stătescu, ca Pa- 


77 9 pă 


Jade, ca Lahovari sau ca atâţia alţii din secolul 
trecut? Şi ce se va mai şti peste cinzeci de ani de 
Take Ionescu, de Titulescu sau de Vintilă Brătia- 
nu, cari au umplut paginele gazetelor vremii lor? 

Numai câţiva, puţini, foarte puţini oameni, nu 
numai că supraviețuiesc dar şi cresc tot mai mult 
cu vremea, ajungând să îndrumeze viaţa neamu- 
lui lor, ba uneori şi pe aceea a unei bune părţi din 
omenire, la zeci şi chiar la sute de ani după moar- 
te. San Francesco d'Assisi e azi mai viu decât în 
ceasul morţii. Beethoven trăeşte încă în orice om 
de muzică. Aristotel a murit abia în veacul trecut. 

Coborând de pe culmile omenirei la cele româ- 
neşti, vedem că acei cari întradevăr trăesc după 
moarte nu au strălucit numai prin inteligenţa lor, 
prin cultura lor sau prin abilitatea lor politică. 
Uneori le-au avut şi pe acestea, dar calitatea lor 
principală a fost o tainică putere de întruchipare 
a năzuinţelor permanente sau cel puţin de lungă 
durată ale neamului. Aşa au fost de un veac în- 
coace Avram Iancu, Cuza Vodă, Kogălniceanu şi 
—poate!—Ionel Brătianu. Aşa a fost, mai presus de 
toţi, Eminescu. Dar cine ar fi îndrăznit să afirme 
la moartea bietului gazetăraş nebun că va fi so- 
cotit de Istorie ca cel mai mare român al vremii? 
Cine ar fi crezut că urmaşii nici nu vor mai şti 
numele miniştrilor de pe atunci, dar că şi azi va 
rămâne îndrumătoare, vie, gândirea politică a lui 
Eminescu? 

Avram Iancu, Kogălniceanu, Cuza Vodă, Emi- 
nescu, n'au căpătat însă nici până azi trăsăturile 
lor definitive în Istorie. Nu puteau să le capete, 
pentrucă fie cu ştiinţă fie fără să o ştim, fie voit 
fie în ciuda vrerei noastre, noi continuăm să trăim 
din bogăţia gândirei şi mai ales din belşugul 
sufletelor lor, umblăm pe drumurile deschise de ei, 


suntem prelungirea lor, ducându-le mai departe 
viața dincolo de pragul mormântului. 

In timpul vieţei lor pământeşti, mărimea lor 
însuşi i-a împiedecat pe contemporani să-i vadă 
întregi. Cu cât au fost mai mari, cu atât e nevoie 
de o mai largă perspectivă istorică pentru a-i cu- 
noaşte, a-i înţelege şi a-i zugrăvi. 

Mai e şi greutatea diferenţei de esenţă dintre 
ei şi noi. (Blaga îl simţea pe Avram Iancu. “pajură 
făcută om”.) Aşi îndrăzni să spun că Dumnezeu 
i-a plămădit din alt aluat sufletesc, i-a făcut mai 
aproape de asemănarea lui, a pus în ei ceva mai 
mult decât în ceilalţi oameni, aşa cum pune în 
sfinţii lui. De aceea ne lipseşte nouă oamenilor de 
rând, măsura cu care să-i putem măsura. Aţi putut 
vreodată înțelege sfinţii? Ii putem simţi uneori, 
dar niciodată explica. 

Aşa e şi cu oamenii aceştia peste măsură de 
mari. Ei ne înţeleg pe toţi la un loc şi ne cunosc 
pe fiecare în parte mai bine decât ne cunoaştem 
noi înşine, dar rămân carte închisă pentru con- 
temporani. 

Pentrucă aceştia le-au văzut faţa şi le-au auzit 
glasul, i-au privit mâncând şi strănutând, şi-au 
închipuit că sunt întru totul asemenea lor, ase- 
menea nouă. Infăţişarea lor de fiecare zi a oprit 
să se vadă că în adâncuri ei erau altfel decât alţi 
oameni. 


ATĂ de ce, la douăzeci de ani dela moarte, lui 
Corneliu Codreanu nu i se poate încă însemna 
pentru vecie chipul, aşa cum nu se poate 

face portretul “definitiv” al uni copil sau al unui 
tânăr. 


= 055: 


Codreanu e încă în plină devenire. Aşi îndrăzni 
să spun că abia de acum înainte va ajunge la ma- 
turitate, va începe să conducă într'adevăr neamul. 

Desigur, viaţa politică a României între cele 
două războaie a fost în mare parte în funcţie de 
acţiunea lui, dar toată această agitaţie avea un 
caracter minor, era prea măruntă pentru persona- 
litatea lui. Cât a trăit a fost într'una încâlcit în 
plasa evenimentelor zilnice care l-au impiedecat 
să-şi manifeste limpede pentru toti adevărata lui 
fiinţă. 

Deabia după moarte, abia acum, începe să se 
arate Codreanu cel adevărat. Nu prin vorbe, nu 
prin scrieri, ci prin fapte. Dacă neamul românesc 
trece cu cinste greaua încercare a prigoanei comu- 
niste, acesta i se datoreşte în mare parte lui Co- 
dreanu, care nu numai că a pregătit tineretul ţă- 
rii pentru asemenea vremi, dar care continuă azi 
să ajute şi să conducă neamul în unul din ceasu- 
rile cele mai grele ale istoriei românilor. 


M avut prilejul să-l văd pe Codreanu de mul- 

te ori şi în felurite împrejurări. In momente 
5 dramatice sau în ceasuri senine, bătut de 
gânduri sau luând hotărâri. L-am văzut glumind 
şi l-am văzut poruncind. Vorbind cu ţărani şi cu 
muncitori, cu oameni politici sau cu oameni de 
cultură. Cu români şi cu străini. Un an de zile, 
cât a apărut “Buna Vestire”, l-am văzut aproape 
în fiecare zi. 
Ș Dar tot nu îndrăznesc să spun că l-am cunoscut 
întradevăr. Ce-am putut vedea au fost mai ales 
unele înfăţişări ale personalităţii lui vizibile, tre- 
cătoare, neesenţiale. Rar mi-a a fost dat să între- 
văd câte o scânteie din adâncuri. 


— 16 — 


i 
] 
! 


De aceia tot ce pot face astăzi e să adun doar 
câteva pietre, noi, necunoscute, pentru temelia mo- 
numentului lui. Câteva fapte și gânduri care aşi 
vrea să fie înfățișate întocmai aşa cum au fost 
deşi sunt trecute prin sufletul unui om care l-a 


iubit şi l-a respectat. 


M întâlnit în viaţă pe câţiva din capii revo- 
luţiilor naţionale din prima jumătate a vea- 
cului: Hitler, Pavelici, Mussert, Degrelle, Do- 

riot... Am cunoscut oameni politici, savanţi, mari 
oameni de afaceri, oameni ai Bisericei, artişti şi 
scriitori de multe neamuri. Numai în faţa lui Co- 
dreanu am simţit că s'a născut mare. 

Toţi căutau să se arate şi mai mult decât erau. 
Toţi jucau teatru într'un fel sau întraltul, chiar 
faţă de ei însuşi. Căutau să se impună şi prin în- 
făţişare, prin ţinută, prin tonul convorbirei. 

Codreanu impunea fără să vrea, de multe ori în 
ciuda cadrului sau felului în care se prezenta. E 
singurul om căruia i-am recunoscut instinctiv, din 
adâncul sufletului, nu cu mintea, dreptul de a-mi 
comanda. Singurul om pe care l-am simţit făcut 
din altă plămadă decât a celorlalţi oameni. 

Şi totuşi era de o modestie de necrezut. Avea un 
simţ înăscut al ierarhiei. Deşi nu se intimida în 
faţa nimănui, era deosebit de respectuos cu oame- 
nii mai bătrâni sau cu cei cari socotea că au adus 
servicii ţării: învăţaţi, oameni politici pe cari îi 
preţuia, militari, diplomaţi. Era mai ales respec- 
tuos faţă de preoţi. 

Navea nici un fel de complex de inferioritate 
faţă de străini. Pe numeroșii gazetari străini cari 
veneau să-l vază nu căuta să-i cucerească, ba chiar 
uneori îi primea în condiţii pe care le socoteau ne- 


potrivite legionarii cari îi însoțeau. ltezultatul era 
totuşi că până şi cei preveniţi împotriva lui, cum 
au fost Gayda şi 'Tharaud, erau impresionați de 
personalitatea lui. g s 

Accepta şi chiar provoca critica prietenilor, deşi 
nu ţinea seama decât rareori de ea. Aprecia faptul 
că-i spuneam de multe ori lucruri neplăcute, că-i 
aduceam veşti rele sau îi atrăgeam atenţia asupra 
ce mi se părea mie o greşeală. 

Asculta şi sfaturile altora, dar tot întrun chip 
al lui deosebit. Aşa, de plidă, atunci când consulta 
uneori “gradele, funcțiunile şi cuibul Axa din Bu- 
cureşti”, adunare ne prevăzută în organizarea le- 
gionară dar care concentra o bună parte din ca- 
petele politice ale Legiunii, nu accepta părerea 
majorităţii sau pe acea a unor personalităţi frun- 
taşe, ci dădea o soluţie nouă, neaşteptată. Anali- 
zând atent, puteai găsi totuşi în ea iniluenţa, 
positivă sau negativă, a părerilor exprimate în 
adunare. 

In toate avea darul să elimine ne-esenţialul şi să 
pună în lumină aspecte neaşteptate, dar hotărâ- 
toare. 

Nu căuta însă niciodată să-şi impună o părere 
numai pentrucă era a lui. Era gata să şi-o schim- 
Be mtita igane cât nu o transformase încă într'o 

arâre. Dar când lua o hotărâre, când pornea 0 
acţiune, o ducea cu dârzenie până la capăt. Se fe- 
Isa insă de posiţii doctrinale, în gol. 5 
și ştiut că a refuzat totdeauna să lege viitorul 

Şcarii Legionare de un program politi i 
O amintire poate lumina mai bi i o 
alGad O ina mai bine, cred, poziţia 

ie date în această privinţă. 

a = s 

“Miz na jo Egorbind despre corporatism.: 

mul ca un punct, de pro rari 3 PE IO ORAS 
Program al Legiunii. S'ar pu- 


e lipi 


tea să aibă dreptate, sar putea să ajungem odată 


acolo. Dar nu ştiu încă dacă e şi va fi multă vre- 
me cea mai bună politică pentru țara noastră. 

"Legiunea e în devenire. Eu am pus niște ouă 
la clocit. Au început să iasă puii, dar deocamdată 
sunt toţi cu puf galben. Vor fi albi? Vor fi negri? 
Vor fi pestriţi? Nu pot să ştiu. să aşteptăm, să-i 
vedem cum arată atunci când le vor creşte penele.” 


INUTA lui Codreanu nu era însă de fapt pa- 
sivă niciodată. Din tinerii cari creşteau subt 
ochii lui, pe cari îi creştea, Codreanu a ştiut 


să scoată de multe ori oameni noi. ă 3 
Preţuia caracterul mai mult decât inteligenţa, 


înţelepciunea mai mult decât ştiinţa. Dar era fe- 


ricit când le întâlnea reunite întrun singur om 
şi se străduia să le desvolte în fiecare. 

“Omul nou” legionar a existat într'adevăr, dar 
în primul rând -datorită reflectărei personalităţii 
lui Codreanu în sufletele celor ce-l urmau. 

După moartea lui însă, puţini au fost acei a că- 
ror nouă fiinţă sufletească era deajuns de bine în- 
temeiată încât să nu se mai afle în primejdie. 
Mulţi, chiar dintre cei mai apropiaţi de el, sau 
reîntors la vechea lor structură sufletească, au ră- 
mas iarăşi nişte oameni oarecari, au încetat să 
_mai fie “oameni noi” de îndată ce sursa lor de lu- 
mină, Codreanu, a încetat să lucreze asupra lor. 
Au fost buni sau răi, laşi sau eroici, generoşi sau 
meschini, aşa cum fuseseră înainte, fără să rămâ- 
nă urmă uneori din personalitatea pe care le-o îm- 
prumutase Codreanu. Ba chiar unii, prin reacţie, 
au fost mai răi, mai laşi, mai mişei decât înainte. 

Aceasta explică în mare parte nenorocirile Miş- 


Ra pei = 


cării Legionare din ultimii douăzeci de ani. Unor 
fruntaşi, dintre acei cari nu existau decât în func- 
ţie de Codreanu, li s'au atribuit calităţi proprii şi 
li sau cerut daruri de conducători şi de oameni 
excepţionali, daruri pe care nu le aveau, deşi de 
obiceiu credeau că le au. Lipsiţi de sprijinul lui 
Codreanu, mulţi legionari sau prăbuşit. Dar şi 
mai mulţi au rămas în picioare. 

Dar, cât a trăit, ce minunat descoperitor de ca- 
lităţi sufleteşti ascunse a fost Codreanu! 


Ştia, ca nimeni altul, să pătrundă în cele mai 
ascunse adâncuri ale sufletului oamenilor. In ini- 
ma şi în mintea fiecăruia găsea comori de nimeni 
pănuite, le scotea la iveală şi le făcea să domine 
personalitatea celui astfel înoit, făcându-l capabil 
de fapte de care nici nu sar fi visat a îi în stare. 

In sufletul de războinic barbar al lui Nicolae 
Totu, a ştiut să descopere gingăşia unui scriitor şi 
abilitatea unui om politic. 

In diplomatul salonard care fusese Alecu Can- 
tacuzino, a deşteptat vitejia strămoşilor războinici 
şi căldura camaraderiei cu toţi românii. 

In intelectualul rafinat şi sceptic care era Mi- 
hail Polihroniade, a trezit fibra eroismului şi l-a 
făcut să trăiască frumuseţea primejdiei, deşi n'o 
iubea. 

In medicul şi juristul ardelean Dr. Dr. Ion Ba- 
nea, a scos la iveală o energie politică şi un spirit 
de organizare pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. 

In magistratul bucureştean blazat Alexandru 
Tell, a descoperit gânditorul politic ce se pregătea 
să reprezinte cu cinste a treia generaţie de oameni 
de stat. 

Se pot da mii de asemenea exemple. 

Ciudat e faptul că acţiunea lui pare a fi fost 
mai durabilă, după moarte, în oamenii pe cari i-a 


— 20 — 


văzut mai puţin, sau chiar în legionarii pe cari nu 
i-a văzut niciodată, decât în colaboratorii lui di- 
recţi. Poate pentrucă pe cei mulţi i-a educat, dă- 
ruindu-le astfel o parte din personalitatea lui, pe 
când pe cei din jur i-a dominat şi i-a condus, îm- 
prumutându-le doar o parte din calităţile lui. 

Ascendentul lui era atât de puternic încât stri- 
vea pe colaboratorii imediaţi, dacă nu aveau un 
caracter deajuns de precis şi de tare, aşa cum îl 
aveau cei mai buni: Moţa, Corneliu Georgescu, 
Belgea... 

Codreanu avea de altfel puterea să facă să con- 
lucreze—şi cu folosi—oamenii cei mai deosebiți 
între ei. Sub conducerea lui el adunase, dându-le 
un rost şi o ţintă comună, oameni cari păreau fă- 
cuţi să lupte pe direcţii divergente, dacă nu chiar 
în câmpuri adverse. 


FTODELE de educaţie ale lui Codreanu şi 
controlul rezultatelor lor erau deasemeni 
altele decât cele obişnuite. 

Iată o amintire caracteristică din acest do- 
meniu: 

In 1937 Mihail Polihroniade era şeful organiza- 
ţiei legionare din Bucureşti şi redactorul-şei al 
“Bunei Vestiri”. Intr'o zi vine foarte amărât să-mi 
spună că i-a comunicat Codreanu că l-a suspendat 
din funcţia de şef al Capitalei şi că nici la ziar nu 
mai are voie să lucreze. Va pleca imediat la Pre- 
deal, aşteptând acolo noi ordine. Pedeapsa urma 
să rămână secretă, având voie să o comunice nu- 
mai la două persoane: mie, ca să pot lua măsurile 
necesare la ziar şi celui ce urma să-i ţină locul şi 
eventual să-i urmeze la conducerea Capitalei, mi 
se pare Constant. 


Ei 0-1 


Nu i se comunicase motivul pedepsei şi, oricât 
ne străduiam amândoi, nu-l puteam găsi. Polihro- 
niade nu s'a plâns, n'a protestat, n'a invocat ne- 
vinovăția lui, ci a executat ordinul. 

Peste o săptămână Codreanu îl chema la Bucu- 
reşti. 

—Ştii de ce te-am pedepsit? 

—Nu. 

—Nici eu, pentrucă nici n'a fost o pedeapsă ci 
numai o încercare. Am vrut să văd cum reacţio- 
nezi la o nedreptate, atunci când ea vine de la şe- 
tul Legiunii. Te felicit pentru comportare. Tot nu- 
mai cei doi au voie să fie informaţi şi de asta. 


AMANÂND veşnic acelaş, Codreanu ştia to- 
tuşi să fie muncitor cu muncitorii, plugar 

: cu ţăranii, domn cu domnii, principe cu 
principii. 

Era deosebit de bun, de înţelegător în fond, dar 
asta nu-l împiedeca să fie aspru cu cei greşiţi, fur- 
tună faţă de răi şi ticăloşi. Şi-a arătat de multe 
ori în vorbe şi în scris scârba faţă de mişelie şi 
mişei. Dar mai ales îl urmărea problema trădării 
şi a trădătorilor. Spunea odată că dacă ar veni în 
"România un regim care să împlinească toate nă- 
zuinţele lui naţionale, politice sociale... îi rămâne 
totuşi „0 misiune pe care numai el şi Legiunea o 
poate împlini cum trebuie: pedepsirea trădătorilor 
şi a politicienilor vânzători de neam. Presimţea 
parcă vremurile pe care le-am trăit şi le trăim! 

Ştia să prindă înaintea altora, cari puteau pă- 
rea mai cunoscători şi mai pregătiţi, consecinţele 
îndepărtate ale unui act politic. Iată un exemplu: 

In noaptea alegerilor din Decembrie 193'7, orga- 


nizasem un serviciu de transmitere şi de organi- 
zare a rezultatelor, care a permis Legiunii să aibă 
totalurile pe ţară cam cu 0 oră înaintea Ministe- 
rului de Interne. Pe măsură ce erau cunoscute, Te- 
zultatele se proiectau în curtea sediului legionar. 

Când în cursul nopţii totalurile au arătat lim- 
pede că guvernul Tătărăscu nu va atinge cele 40 7% 
din voturi necesare pentru dobândirea primei ma- 
joritare şi deci urmează să-şi dea dimisia, toţi 
eram fericiţi de această izbândă legionară. Dar 
când i-am prezentat cifrele, Codreanu sa încrun- 
tat şi i-au apărut pe frunte cutele adânci care erau 


Corneliu Codreanu, la înmormântarea Generalului 
Cantacuzino-Grănicerul. 


la el semn de mare supărare. Succesul era prea 
mare, reacţiunea Regelui Carol risca să fie extre- 
mă, aşa cum a şi fost. In locul unei guvernări sla- 
be, cu un parlament în care ar fi dominat legio- 
narii, venea imediat lupta pe viaţă şi pe moarte. 


0308 205 


A dat ordin să nu fie publicate aceste ciire şi 
sa arătat gata să lase să-i fie furate de guvern o 
sută de mii de voturi, sau câte avea nevoie pentru 
a se salva. Era însă prea târziu. In April sa văzut 
limpede câtă dreptate avusese Codreanu să nu se 
bucure de rezultatul prea bun al alegerilor. Se 
spulberase decorul provizoriu al guvernului Goga 
şi prigoana cea mare începuse. 


NUL din cele mai curioase aspecte ale perso- 

nalităţii lui Codreanu era extraordinara lui 

putere de pătrundere în miezul unor pro- 
bleme care poate nu-l preocupaseră până atunci. 
El nu citise mult, nu avea o cultură de om de bi- 
bliotecă, dar ştia enorm de mult şi înţelegea re- 
pede şi bine, ce i se spunea. Avea şi darul să folo- 
sească, în aşa fel ştiinţa altora încât o îmbogăţea 
parcă. 

Imi aduc aminte de o discuţie asupra visului 
unei noi capitale a României în care întrebările 
pe care le punea tehnicienilor luminau problema 
cum nu ştiuseră ei să o facă. 

Niciodată însă nu mi-am dat mai bine seama de 
ştiinţa înnăscută a lui Codreanu, ca într'o întâl- 
nire a lui cu Sextil Puşcariu şi cu Lucian Blaga 
în casa mea. 

Au stat să discute o dupăamiază întreagă cele 
mai gingaşe probleme ale fiinţei, culturei şi spiri- 
tualităţii româneşti. 

Cu cât înainta discuţia nivelul se ridica, nuan- 
țele erau tot subtile, argumentele tot mai ascuţite. 
De la o vreme eu n'am mai îndrăznit să mă ames- 
Stie e a i Puşcariu. Codreanu şi cu 
E fiat A al sus cu fiecare frază, cu 

„ pe o spirală de gândire ce părea 


4 


i 


18) 


7 le 


E 


A Ve 
= 


- 


de fiecare dată că a atins culmea. Dar ei nu se 
opreau. 

Ca să-i urmăreşti, ţi se cerea o încordare totală, 
deşi gândirea amândurora era de o claritate cu 
care nu eram deprins la Blaga şi de o precizie în 
formulare rară la amândoi. De fapt nici nu mai 
era o discuţie, ci o întregire reciprocă, sprijinindu- 
se parcă unul pe celălalt ca să urce tot mai sus. 
Doar în muzică am mai întâlnit această neînce- 
tată depăşire a ceea ce pare că nu mai poate fi 
depăşit. 

Şi Puşcariu şi Blaga socoteau această după amia- 
ză ca una din cele mai frumoase din viaţa lor. 
Puşcariu, metodic, a redactat amănunţit cuprin- 
sul convorbirilor în notele lui zilnice, azi desigur 
pierdute. Blaga, deşi îl mai întâlnise pe Codreanu, 
părea că atunci l-a descoperit. 


N cursul acestei convorbiri a formulat Codrea- 
nu, mai clar poate decât totdeauna concepţia 
lui despre mântuirea neamurilor, care explică 

în mare parte întreaga lui ţinută sufletească şi 
mai ales caracterul creştinismului lui. 

Codreanu era un om profund religios. Nu nu- 
mai în adâncul sufletului, dar şi în viaţa de toate 
zilele. Ducea o viaţă de o extremă sobrietate şi de 
o nediscutată moralitate. Cred că n'a lăsat să trea- 
că niciodată o zi fără să facă lungi rugăciuni. Pă- 
zea cu severitate posturile. Multă vreme a postit 
negru în fiecare Vineri. Avea un mare respect pen- 
tru preoţi, chiar atunci când prin purtarea lor ca 
oameni nu-l meritau. Orice hotărâre importantă 
0 cernea printrun triplu criteriu: foloseşte Le- 
giunii? e spre binele Neamului? e plăcută lui Dum- 
nezeu? 


==705 == 


Sinceritatea şi puterea credinţei lui sunt mai 
presus de orice îndoială. “Insemnările dela Jilava 
sunt un imn creştin. Cum se impaca aceasta cu 
unele din faptele sale? iza 

Cheia înţelegerei ţinutei interioare Şi a acţiuni- 
lor lui Codreanu—care sunt sau par a fi, în unele 
momente culminante, în dezacord cu poruncile 
creştine—ne-o dă concepţia lui despre neamuri şi 
rostul lor. Pentru el neamul nu e un conglomerat 
de indivizi, ci o creaţie a lui Dumnezeu, cu viaţă 
proprie, cu rostul lui pe lume aşezat de Dumnezeu, 
cu sufletul lui propriu, de care însă noi suntem 
răspunzători. 

'Telul final al neamului nu este viaţa, ci învie- 
rea în numele lui Hristos. Creaţia, cultura, lupta, 
nu-s decât mijloace de a apropia neamul de aces- 
tă înviere. “Va veni o vreme când toate neamurile 
pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi re- 
gii şi împărații lor, având fiecare neam locul său 
înaintea tronului lui Dumnezeu” scria în “Pentru 
Legionari”. Această judecată de apoi a neamuri- 
lor impune fiecărei naţiuni să-şi verifice fiecare 
acţiune prin criteriile creştine. 

Scopul final al vieţii lui Codreanu nu era mân- 
tuirea lui proprie, ci mântuirea neamului lui. 
“Doamne! Ne luăm asupra noastră toate păcatele 
neamului acestuia. Primeşte-ne suferinţa de acum. 
Fă ca din această suferinţă să rodească o zi mai 
bună pentru el” scria din închisoarea Văcăreşti în 
1923. “Sunt gata să fierb zece mii de ani întrun 
cazan cu smoală, ca să ajut neamului românesc să 
facă un pas pe calea mântuirei lui”, spunea lui 
Blaga în 1937. 

Creştinul acesta înfocat, sever cu el însuşi până 
la ascetism, era gata să-şi jertfească nu numai 
trupul, dar să-şi pună în primejdie însuşi mântui- 


E 5 


rea sufletului, luptând pentru învierea neamului 
său. Aşa se explică faptul că în sufletul lui şi a 
urmaşilor lui s'a putut împăca uneori călcarea 
poruncii a cincea cu cea mai adâncă religiozitate. 
Ca în sufletul unor soldaţi aleşi, în războiu. 

Cine are o credinţă trebuie să fie gata să-i 
jertfească tot ce are mai scump. Viaţa şi mai mult 
decât viaţa. Viaţa lui şi viaţa celor dragi. Viaţa 
de aici şi viaţa viitoare. 


TIU foarte bine aceasta românii cari de cins- 

: prezece ani luptă şi mor în toate colţurile ţării. 

Când în colibele din munţi, în care zăpada 

pătrunde prin încheieturi, se strecoară şi desnă- 

dejdea, când luptătorii, nu mai ştiu dacă suferinţa 

lor are un rost, dacă jertfa lor nu-i pierdută fără 
folos, aud uneori un glas care le dă noi puteri: 

—“Din petrecerile şi din traiul tihnit al fiilor 
săi, un neam n'a câştigat niciodată nimic. Din su- 
ferinţă totdeauna a ieşit ceva bun pentru el.” 

Atunci înţeleg că jertfa lor nu-i fără folos, că 
pot şi ei spune senin duşmanilor: 

—“ Nu-mi pasă dacă voiu vedea sau nu ziua bi- 
ruinţii, dar sunt sigur că jertfa mea va aduce pră- 
buşirea voastră.” 

Coliba se umple de lumină, fumul îndoielii se 
risipeşte, sufletele se limpezesc. Acei cari luptă nu 
se mai simt singuri: 

—“Căpitanul e cu noi!” 


A Or see 


"ARON COTRUS 


uite-i!... 
arşi de soare, aspri, 'ndrăzneţi, 
crainici iuți ai unei noui vieţi... 


ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini, 
vin voiniceşte de pretutindeni: 

pădure mişcătoare de goruni nebuni, 

oaste făcătoare de minuni, 

cu vrere năpraznică, vie 

de-atotputernicie... 


feţi-frumoşi ai unui nou noroc, 
cresc sprinteni, s'oţelesc, se răscoc, 
sub ceruri de plumb şi de foc... 


în foamea-i de faptă şi infinit, 
ţara cu trup tâlhărit, 

cu inima arsă— 

dârză, mănoasă-i revarsă: 
puhoi spre 'mpotriviri, 

peste porunci de sbiri, 

spre încleştări ce-i adastă 

pe cea mai înaltă creastă... 


09312 


rupţi de străbuni, de părinţi, — 

cu vreri, cu paşi fierbinţi 

calcă prin timp, biruindu-l 

cu truda, cundrăsneala, cu jindul... 


din patima lor aspră și idolatră, 
din pumnii de piatră... 
din foamea lor grea 
de cer şi de mâine... 
din mersul lor: roib fără frâne 
spre-un uriaş altceva... 


sub paşii lor iuți de-avangarde, 
piatra, pulberea scapără, arde 

şi drumuri de îoc se rup, împărăteşte, 
spre-un aspru destin ce se*mplinește... sprintene sape 

şi târnăcoape 

schimbă trândave alvii de ape... 
lenăbuşe răsmeriţa ce creşte-potop... 
le vindecă mersul zănatic şi şchiop... 
pe urme de bălți cu ape schiloade, 
slobodă, glia fierbinte dă roade... 


tabere cresc, —veacul să-l clatine, 
peste tângueli împietrite în datine... 
tabere cresc-vaste cetăţi, 

peste gemete şi strâmbătăţi, 

peste schilave răsmeriţi de-altedăţi, 
peste'ntinderi de plecate capete, 


peste putrede robiri cencep să scapete... can basm, biserici cresc 


din vis tineresc... 

sună altfel, prin veac, 

toaca peste satul sărac... 
sună, 

răsună-a furtună 

ca o goarnă nebună, 
mereu, 

peste inima neamului meu, 

peste zilele neamului meu... 


prin ierburi ca de cue, 
tabere, puterea năprasnică, şue, 
şi-o sue, 
pe muntele învins, despicat, 
pe care-l calcă, neîncetat, 
mers apăsat, 
mers încruntat 
de-opincă năzdrăvană şi bocanc ferecat... 


cu foame de lup 
drumuri noui rup, 
adânc, pân'departe, 
peste stâncile moarte... 


fruntea senfrăţeşte cu palma... 
flăcăi de bronz, în arşiţi, deavalma 
țâşnesc, în cete, cu sârg neînfrânt, 
ca din fund de pământ, 

ca din piatră, 


spre-o nouă, veşnică vatră... ă meşteri, . 
în repezi, năvalnice creşteri... 
le simţi dârjenia, din ochi, din falcă, ținte— 


dincolo de zarea ce minte, 
dincolo de blid şi cuvinte... . 


din felul cum calcă... 


pp 
At GR Vă 


nu-i furtună nebună, 
nu-i ploae de foc, 

să-i oprească pe loc... 
să-i oprească pe loc... 


dârjenie fără'nfrângeri 

de flăcăi-îngeri, 

gata să treacă, așa la noroc, 
prin gloanţe, prin apă, prin foc, 
să mute munte după munte, 
să'nfrunte— 

răsmeriţe crunte 

şi nenoroc... 


aceleaşi porniri îi adună: 

oaste de gând şi furtună, 

cu flintele, gata'ncărcate, 

pentru cazne vechi şi strâmbătate... 
cu svelte, 

darnice şi ucigaşe unelte, 

din care ţâşneşte şi creşte'ndrăsneaţă— 
o nouă viaţă... 


cerul, într'o zi, 

împărăteşte va răsplăti 
nemărginita lor învolburare, 
vrerea şi dârjenia lor fără hotare: 
stâncile ce-azi paşii li-i rod, 
împărăţiile de nisip şi de glod, 

ca mâine da-vor rod... 


paşii lor semeţi, în glia grea, 

urme fierbinţi vor lăsa, 

urme de foc vor lăsa, 

drumuri năpraznice de mergere vie 
spre slavă şi'mpărăţie... 


= Aa 


PRR e aa a 


din mulțimile oarbe unu s'alege... 
gândul lui: rege... 

vorba lui: lege... 

vrerea-i: platoşe de neînfrânt... 
pasul lui: cutremur de pământ... 


-veacul, sub trăsnete, în sbatere grea, 


îi zice cum vrea, 

îl botează cum vrea... 

la masa de lucru adună: 

azurul văzduhului lângă furtună 

şi lângă-o inimă mai bună ca o pâine:— 
cruzimi de tigru, auzuri de câine... 

noua, lui limbă 

faţa ţării o schimbă: 

grâul creşte mai plin din glia săracă, 
fetele se fac mai frumoase, să-i placă, 
flăcăii, pentru el, : 

se'mbracă'n muşchi mai tari ca de-oţel... 
pentru o rază din privirea-i, ruptă, 
oricine-i gata, pentru el, să cadă'n luptă... 
bătrânii sătui de viaţă, ar vrea să mai trăiască 
să stee drepți la vorba lui împărătească... 


puşca, tunul, tancul, cu botul în tină 

i-se închină... 
pacea-i mai pace, războiul-mai crunt... 
pentru el sunt toate-aşa cum sunt... 
ochii lui cu mii de uitături de-odată 
străfulgeră şi scoală în picioare ţara toată... 


se nărue tot ce-i putred şi rău 
sub furtunile destinului tău, 
pentru tot ce prin timp va rămâne,— 


țară cu altă faţă, 


ţară ce creşti îndrăzneață 
peste glod, peste ceaţă, 


=35 = 


peste azi, 

peste mâine, 
peste marea nesfârşită de capete, 
ca un soare ce n'o să mai scapete... 


îndrăzneţi 
de altendrăzneli... 

supuşi-rebeli, 
crâncen biciuiţi de sârg şi fierbinţeli, 

peţii 
de alte poveţi, 
cu vreri ca pentru mii de vieţi, 
cruzi pân'la uitare de sine, 
pentru-un îndărătnic pas spre mai bine,— 
vom alege, vom bate mereu, 
drumul cel mai lung şi mai greu, 
pân'ce-om simţi că opinca răbdării se crapă, 
pân'ce-om vedea că urmele'n veac şi le sapă 
cu opinca la fel, 
bocancul nostru putred, rebel... 
pân'centr'n zi, 
spre zările aceluiaş ţel, 
pe creştete ni s'or topi, 
de zăduful bătăliilor, —casca de-oţel... 


mâine: —sângerări pe munţii aspri până'n vârf, 
fără sudălmi, fără scrâşniri din dinţi, 

cu genunchi de fier, cu tălpi fierbinţi... 

pentru fâşiile de trup, rămase'n colţii-ştirbi şi goi 
ai stâncilor pe care crâncen le-am învins, 

nu ne-om uita, cu ochii făr'de nădejde, înapoi, 
n'om îngălbeni, înspăimântați de necuprins... 
cu privire aspră, caldă, îndrăsneaţă, 

vom privi prăpăstiile, în faţă... 

şi pe marginile lor, colibe ne-om clădi 

din ceaţă şi din treceri iuți de vijelii... 


2 


în fiecare nouă dimineaţă, , 
fi-va mai aspră şi mai semeaţă, 
foamea fierbinte 
de-a răsbate "nainte i Ș. 
spre piscul cel mai ascuţit, mai nins, 
pe care încă pas de om nu Va atins... 
în trăiri tot mai aprinse, tot mal vii 
zi după zi, A 
vom stăpâni din nou, din nou vom CUCerI, 
—în împotrivirile ce hârăe şi latră— 
cu vrere sălbatică, oarbă: __ 
fir de iarbă după fir de iarbă 
şi piatră după piatră... 


a sorții poruncă iapa = 
mantauă de flacări pe umeri mi-aruncă... 
spintecă veacul—flamură ruptă— 
năpraznicu-mi chiot de luptă... 


crâncene pofte mă pradă, mă muşcă... 
când, peste anii-mi lacomi şi netrebnici, într'o zi, 
m'oiu poticni, 
m'oiu prăbuşi— = 
mâna vreau să-mi împietrească pe puşcă... 


te-oiu cânta, te-am cântat, 
prin veacul de furtuni spintecat,— 
pas de bocanc ferecat, 
în piatră lăsat, tăiat, 
pe unde-am călcat, 
pe unde-ai călcat!... 


în arşiţa de-amiazi 
creşte aspru mâine peste azi 
şi peste mâine: 
drumul de furtuni ce ne rămâne... 


ce (Vizir 


pași uzi... 
de-abia i-auzi... 
mii de spinări, de tălpi, pe schele... 
şi cutezanţe, pe căi fără număr... 
cot la cot 
cu-oţelul lor tot, 
cu cerul pe umăr, 
trece, în marş zărobitor, 
cu veacul aprins sub picior: 
oaste năpraznică, sprintenă, verde, 
ce nici o bătălie nu pierde... 


ce negustori de gând mişelnic 
şi de vorbe rele, 


işi uită de pâine, de apă, 

de truda ce inima şi palma li-o crapă... 
vrerea flămândă, nebună, ce-i mână 

şi răgaz nu le lasă,— 

li-e singura stăpână 

şi'mpărăteasă... 


milioane de paşi din genunchi de oţel 
samană la fel, 
„cu dărnicie după el, 
prin timp ca printr'o verde iarbă'naltă, 
oricare din aceşti vremelnici inşi, 
solari şi neînvinşi, 
ce cresc sburdând pe şes, pe munte, laolaltă... 


pentru orice straşină valahă—nouă ori străveche,— 
unde-i pasărea măiastră: vorba fără de pereche.— 
poduri să ne-arunce peste vreme, peste zare 
peste prăpastia cea mare?! 


— 38 — 


unde-i pasul mândru şi buiac, 
drum să bată într'o ziuă cantr'un veac — 
într'un sălbatic salt 

spre'nalt, 
să răsbune dintr'odată, mersul nou de foc, 
atâtea şi atâtea şovăeli şi putreziri pe loc?! 


sus frunţile, cosaşi uriaşi!... 
coasele'n zădufurile ce ne răscoc, 
să pară, pe cer, curcubee de foc... 


străfulgeră ciocan!... 
isbeşte, târnăcop!... 
flacări să'ngrop, 

să desgrop, 

sămânță de foc, 

de foc şi noroc... 

din orice grăunte 

să crească-un munte... 


isbeşte năpraznic piatra mişea, 
scântei să ţâşnească din ea, 
fulger să ne fie, soare ori stea, 
pentru truda cea mai grea... 


flăcăi dârji, pe brânci, 
drum spintecă'n stânci 
către cea mai bună, mai izbăvitoare pâine: 
către ziua de mâine... 


pumni se desfac, se închid fierbinte— 
frunze roşii pe unealta ce nu minte... 
creşte'n ei, se frământă mereu: 
soartea năprasnică a neamului meu... 


paşi... paşi... 
sprinteni, mărunți, uriaşi... 
paşi adunaţi, împletiţi într'o zi, 


490 


ji 
du 


can ajunul unor crunte bătălii, 
întrun lunatic marş, nebun apăsat, 


spre zări sub care încă nimeni n'a călcat... 


de-o fi fulgerat să scapăt, 
printre chemări de goarne, 
mâine-poimâne,—— 
cine-o rămâne, 
puşca s'o joace, 
cazmaua s'o'ntoarne?! 
cine va duce dornic, fierbinte, 
peste zări înainte, 


latră cazmale deavalma... 
tresaltă inima, sângeră palma... 


trudă mută, trează, surdă, 

la temelii de lumi ce semburdă... 

un veac putred se'ncurcă, se clatină... 
trude preschimbă-se!n lege, în datină... 


'nainte!... 
nainte!... 
vrerea iuţeşte braţul fierbinte... 


pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec.. 
creşte peste mine, peste timp şi'ntuneric, 


sub fulgere—un mâine feeric... 


troițe, 

poduri, 

fântâni 
cresc svelte din tinere mâini, 
în zile can lungi săptămâni... 


țara a cui e?!... 
timpul al cui e?!... 
cine ne bate braţelen cue?!... 


"nainte! 

'nainte!... 

trece fierbinte... 

cade, se scoală şi-aleargă spre faptă, 
calea cea dreptă... 


brânca se strânge brusc ca pe-o pușcă, 
pe unealta ce se smulge şi muşcă... 
zi de zi, 
săptămâni, 
an lung după an, 
nenfrântă se sbate, sporeşte, asudă, 
cu milioane de genunchi şi de mâni, 
cu milioane de muşchi şi plămâni: 
truda zăludă 
izbânda zăludă 


cu'ndărătnicie făr'de hotare, 
pate mai aspru, mai tare, 

bate ciocan năzdrăvan, 7 
din graniţă'n graniţă să se audă, 
ţara uimită să te audă!... 


vârtos, voiniceşte, 

isbeşte!... 

isbeşte, ciocan năzdrăvan, 

piatra să geamă, să senspăimânte, 
fierul să'mproaşte flacări, să cânte 
izbânzile muncii nenfrânte!... 


punți peste munţi, 

pod lângă pod, 

peste ape ce rod... 

dârz, drumuri desnod 

prin piatră, prin glod,— i 
pentru norocu-ți, năvalnic norod!... 


= 21 = 


+ 


peste gropi de trufaşi arândaşi, 

peste gropi de tâlhari cămătari, — 

plugule, tot mai aspru să arl, 

peste pustiu să nu laşi, 

bruş nezdrobit să nu laşi!... 

peste mişelnice morminte de hoţi, 
de hoţi şi netoţi, 

ară adânc, adânc cât doar poţi!... 


căci e pe drum, 
un plugar cum altul nu-i să-i semene. .: 


după-al cărui pas ogor sălbatic n'o rămâne... 
plugarul năzdrăvan ce va ara prin foc şi prin scrum, 


cu pas de fulger, cu braţe de cremene... 
plugarul—împărat, de mâine... 


pâine ca de piatră... 
lenea străveche'i latră... 
strigoi fără nume şi vatră, 
din scârnava lor şatră, 

îi hulesc, îi latră... 


pentru drumuri noui cen stânci se rup, 
uită-ţi foamea de lup!... 
uită-ţi de tine, trup!... 
pentru—ale zilei de mâine cântece—.: 
uitaţi—vă foamea sălbatică, —pântece!... 
strânge-ten trăiri tot mai iuți, tot mai vii, 
năprasnică sete de-a stăpâni!... 
nestăvilită năvală 
de vrere imperială!... 


paşi de sudoare uzi... 
prin pulberea clipei i-auzi... 


ciocanul cântă 
în pulpa stâncii când se împlântă... 


274 sa 


latră cazmale deavalma... 
plouă fruntea, sângeră palma... 


veacul călit, frământat, 

şti—va pe unde—am călcat... 

țara, peste vremi, aduce-şi-va aminte 
de urma noastră fierbinte... 


nu-i lege, nu-i fărădelege 

gândul la ochi de-acum să ni-l mai lege... 
nu-i furtugă aspră să ne'ntoarcăn gât 
vorbele cen noi dospit-au atât... 


ca un lunatic orb, pe-un flaut, 
prin bezenele mele, te caut, 

te caut: 
cuvânt fără samăn, între cuvinte multe, 
când te-oiu urla, —dumnezeiască pradă—, 
ţara toată în genunchi să cadă 
şi, cu pumnul pe armă, să te-asculte... 


timpul al cui e? 
al cui e? 
când ne bate traţelen cue? 
ce nenţeles, neghiob nenoroc, 
putea-ne-ar vreodată opri iar pe loc: 
paşii de foc, 
gândul de foc?!... 


vremea uriaşe, izbăvitoare biserică, 

de blid şi şovăeli îi desferică... 

din aceleaşi străvechi, oloage cuvinte—, 
sprintenă, 
nouă, 
fierbinte, 

îi îmbrânceşte'nainte— 

o altă limbă... 

ţara se şterge la ochi şi paşii şi-i schimbă... 


2243 ia 


POPESCU 


T. 


CAPITANUL 


E 


"AU împlinit douăzeci de ani dela 
asasinarea lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu. 

Niciodată nu sa verificat atât 
de repede şi de sângeros eroarea 
de a se fi schimbat mersul firesc 
al Istoriei politice româneşti, ca 
in cazul acestui om providenţial. 

Apariţia lui în viaţa publică a 
Țării noastre nu este o simplă în- 
tâmplare. Dimpotrivă, putem afir- 

ma că ea este legată de instinctul de conservare 

al Neamului nostru, care la răspântiile lui istorice 

a dat totdeauna omul care să se împotrivească vi- 

tregiei soartei, trasând cu sângele lui linia cea 

mare pe care acesta să evolueze în viitor. 

Proiectat viguros din străfunduri de virtuţi an- 
cestrale, destinul îi alesese—ca în vremuri de grea 
cumrănă-—pentru a-l face mentorul spiritual al tîi- 
neretului plămădit în vâltoarea primului războiu 
mondial. 

Intuind primejdia de moarte pe care o repre- 
zenta pentru noi marxismul victorios peste Nistru, 
a luptat din primul moment, cu energia marilor 


zar 


vizionari, pentru a situa ideologic pe, drumul sia 
nătos al Neamului, atât tineretul universitar. cât 
şi masa muncitoare românească, făcând posibilă 
acea binefăcătoare compenetrare şi colaborare a 
acestor două isvoare de imense energii creatoare. 


AROL al II-lea, regele nedemn, înşelând dra- 


gostea cu care Ţara l-a iertat şi l-a reprimit, 
adusese odată cu urcarea pe tron, ipoteci 
grele asupra Neamului nostru, impuse de “Shy- 
lock” care mizase pe cartea lui şi pe care numai 
cu un aparat de Stat corupt şi abuziv, le-ar fi pu- 
tut satisface. 4 , 

Anii lui de domnie vor rămâne cea mal TUŞI- 
noasă, amorală şi decadentă pagină din Istoria RO- 
mâniei moderne, în care îşi găseşte origina trage- 
dia care s'a abătut asupra Neamului. 

E imposibil de înţeles cum atâţi oameni de pres- 
tigiu şi răspundere, supraviețuitori ai generaţiei 
care împlinise idealul naţional —România Mare—, 
n'au avut tăria să se opună capriciilor lui demen- 
te, ba mai mult, sau transformat în instrumen- 
tele docile ale politicii de uzurpare, pe care el a 
dirijat-o. 

Sub narcoza unei bune stări aparente, adormi- 
seră patriotismul, conştiinţa naţională şi parcă 
toate virtuțile Neamului nostru, cedând locul dom- 
niei bunului plac. 

Rezultatul, o îngrijorătoare înstrăinare a patri- 
moniului naţional şi o flagrantă încălcare a drep- 
turilor noastre de stăpâni. Camarila regală, rege- 
le, Duduia şi rudele ei, sugeau vlaga "Ţării fără 
milă, pregătind dramele care au sguduit de atunci 
Neamul românesc. 


AD 


MPOTRIVA acestor abuzuri s'a ridicat Corneliu 

Codreanu, chezăşuind cu exemplul vieţii lui de 

ascet primenirea moravurilor şi repunerea Ro- 
mânilor în drepturile lor străbune. 

Străbătând ca un arhanghel Ţara dela un capăt 
la celălalt, răsădea în sufletele chinuite de nedrep- 
tățile politicianismului încrederea într'o zi mai 
bună pentru Neamul românesc. 

Când la atelierele Griviţa au fost împuşcaţi 
muncitori români, Codreanu, tânăr deputat în par- 
lamentul "Ţării spunea: “E rău că nenorociţii de 
muncitori au eşit în stradă, dar ar fi mai rău şi 
de ei şi de neamul nostru dacă în faţa nedreptă- 
ţii strigătoare la cer n'ar eşi, ci şi-ar pleca capul 
resemnaţi în jug, lăsând ţara pe mâna unor poli- 
ticieni exploatatori; oamenii dela acele ateliere nu 
au ce mânca; le este foame şi au sete de drepta- 
te”. Iar mai târziu: “Mişcarea Legionară va da 
muncitorimii mai mult decât un program, mai 
mult decât o pâine mai albă, mai mult decât un 
pat mai bun. Ea va da muncitorimii dreptul de 
a se simţi stăpână peste ţară, deopotrivă cu cei- 
lalţi români”. 

Când în 1919 a început lupta anticomunistă cu 
Constantin Pancu, creind Garda Conştiinţei Na- 
ţionale, Codreanu spunea: “Nu-i deajuns să în- 
vingem comunismul. 'Trebuie să luptăm pentru 
dreptatea muncitorilor. Au dreptul la pâine şi 
dreptul la onoare. Trebuie să luptăm împotriva 
partidelor oligarhice creind organizaţii muncito- 
reşti naţionale care să-şi poată câştiga dreptatea 
în cadrul statului, nu în contra lui. Nu admitem 
nimănui să caute să ridice alt steag decât al isto- 
riei noastre naţionale. Oricâtă dreptate ar putea 
avea clasa muncitoare, nu-i admitem să se ridice 


peste şi împotriva ţării... Dreptatea ta în cadrul 
dreptăţii neamului. Nu se admite ca pentru drep- 
tatea ta să sfarmi în bucăţi dreptatea istorică a 
naţiei căreia aparţii”. 


DEVAĂRATA Ţară românească l-a înţeles şi 

l-a urmat. Tineretul de toate categoriile so- 

ciale pe întreg cuprinsul Ţării s'a alăturat 
entusiast mişcărei de redeşteptare şi dreptate ro- 
mânească îniţiată de el, alegându-l Capitanul lui. 

Un fior naţional anima conştiinţa Neamului, elec- 
trizând masele dela Limanul Nistrului şi până în 
câmpia Tisei, din Maramureş până la Silistra şi 
Balcic. 

Sub căldura privirii lui plină de dragoste şi uma- 
nă înţelegere, se topiseră ultimile urme ale regio- 
nalismelor locale, lăsând locul acelei totale şi defi- 
nitive înfrăţiri româneşti. 

Tara toată devenise un imens şantier în care 
braţele legionare suplinind apatia sau incuria ad- 
ministrativă ridicau biserici, şcoli, cămine cultu- 
rale, îndiguiri de ape, case pentru nevoiaşi. 

'Taberile de muncă ale Legiunei erau o înaltă 
şcoală de patriotism, de educaţie civică şi un 
exemplu de armonie socială. Cot la cot, ţărani, 
muncitori şi intelectuali plămădeau în cântece şi 
voioşie armătura morală necesară redresării naţio- 
nale. Alegerile din 1937 deschideau larg deputaţi- 
lor legionari uşile parlamentului 'Țării. Trezirea 
Valahiior nu putea însă conveni beneficiarilor re- 
gimului carlist, cari sau grăbit sub toate pretex- 
tele să deturneze hotărîrea Neamului. Niciodată 
încălcarea legilor Ţării nu a fost făcută cu mai 
multă iresponsabilitate decât după cunoaşterea re- 
zultatelor acestor alegeri. 


2250 == 


NAST 


EREA CAPITĂ 


NUL 


VI 


Na fost uitată nici o violență, nici o _ticăloşie, 
nici o mincinoasă născocire pentru a justifica opre- 
siunile săvârşite tinzând la anularea voinței ex- 
primate de Neamul românesc, la exterminarea 

la instaurarea dictaturei re- 


Mişcarii legionare şi sta « 
gelui nedemn, toate culminând cu masacrul din 


pădurea 'TYâncăbeştilor. 

Crima săvârşită contra lui Corneliu Codreanu a 
fost crimă împotriva Neamului românesc şi s'a 
plătit cumplit de greu. CSI dă 

Cine se mai poate îndoi astăzi făcând bilanţul 
tragicelor întâmplări petrecute în răstimpul aces- 
tor douăzeci de ani că duşmanii de atunci ai lui 
Codreanu au fost duşmanii Neamului românesc? 

Fără intervenţia lor, România devenită oficial 
legionară în 1938 ar fi salvat obrazul Ţării de umi- 
linţa ciuntirilor teritoriale din 1940. Neavând re- 
vendicări teritoriale ar fi asigurat Ţării o neutra- 
litate, gen Spania, în cel de al doilea război mon- 
dial şi ar fi fi schimbat fundamental poate situa- 
ţia Europei de astăzi şi—mai ales—a României, 
care ar fi jucat rolul pe care situaţia ei geografică, 
vitejia ei bimilenară şi sacrificiile făcute pentru 
apărarea civilizaţiei creştine a Occidentului i l-au 
rezervat în spaţiul Europei centrale. 

Memoriul adresat regelui Carol la 5 Noembrie 
1936, în care Corneliu Zelea Codreanu atrăgea aten- 
flia asupra greşitei politici externe practicată de 
guvernul Ţării, apare după atâţia ani ca o tragică 
profeție: “Tot ce fac politicienii români în politica 
ana (98 peste pe sângele şi pe răspunde- 

: e sau rău ei şi- ăit vi E 

cuma urrieăză:a noastră. ei şi-au trăit viaţa. Dea 
_Este îngrozitor ca f i ati ini 

tăzi să adaoge 0 ip si a cint lor de as- 

rației noastre. Este cutrei ae oc a sp patra la 

utremurător să ne gândim că 


— 52 — 


noi tineretul de astăzi, ar fi să fim condamnaţi a 
asista la împărţirea sau ciuntirea României Mari, 
pentru a plăti păcatele unei infame politici ex- 
terne”. ; 

Totul a fost pierdut şi cu toţii am greşit tole- 
rând acţiunile antiromâneşti ale unui rege ne- 
demn, risipindu-ne energiile în străinofilii dovedite 
mai târziu trădare a intereselor vitale ale Neamu- 


lui românesc. 


VOCAREA lui Corneliu Zelea Codreanu nu are 
un caracter de ranchiună şi nici de răspuns la 
provocările unora. Urmăreşte doar restabilirea 

adevărului istoric. 

A curs prea mult sânge românesc şi ruperile su- 
fleteşti între fraţi nu pot fi decât dăunătoare Nea- 
mului. 

Şcoala lui a fost cea bună şi a impermeabilizat 
contra comunismului pentru totdeauna sufletul ti- 
neretului, ţăranului şi muncitorului nostru. 

Călăii de azi ai Neamului au simţit-o din primul 
moment şi chinurile la care i-au supus vor îngrozi 
lumea când se vor cunoaşte. Totuşi, dela 23 Au- 
gust 1944 şi până astăzi, nimic nu i-a făcut să se 
lase ademeniţi şi să cadă în mrejele sloganelor 
mincinoase marxiste. Pe linia lui Codreanu—“drep- 
tatea ta în dreptatea neamului tău”—, au preferat 
martiriul decât capitularea în faţa exigenţelor co- 
muniste. Pentru a fi la nivelul suferințelor celor 
rămaşi acasă şi pentru a merita iertarea lor în ziua 
eliberării care va veni, Românii din exil, răsfăţaţi 
ai destinului, să-şi întindă mâna frăţeşte. Punând 
în slujba Neamului posibilităţile pe care şi le-au 
creat, legăturile şi prieteniile pe care şi le-au fă- 
cut, să nu aibă altă grijă decât aceea de a asigura 


E Cp 


de mâine, rolul pe care 


i ia Europei : 
în configuraţia p şi pentru care trebuie să 


Neamul nostru îl merită 


murăm zi de zi. 
ca acolo acasă, fără deosebire de crez sau apar- 
ormeze un front unitar de lup- 


enţă politică să f II VE l 
| eat eliberarea fraţilor rămaşi in temniţa co- 


munistă. , ES i 
| Fără agitația noastră continuă, a celor din exil, 


Î de a cărei eficienţă se vor convinge într'o zi şi cei 
| mai sceptici dintre noi, Occidentul ar fi definitivat 
| de mult capitolul ruşinoasei trădari dela Yalta, 'Te- 
heran şi Potsdam. Răsmeriţele dela Berlin, din Po- 
lonia, din Ungaria şi cele trecute sub tăcere din 
România, i-au obligat să ia act de adevărata stare 
de spirit din răsăritul european, dăruit Rusiei So- 


care-i ameninţă pe ei de data aceasta, şi să schim- 
pe treptat de atitudine. 

Ar fi o ruşine ca secolul nostru, căruia America- 
nii vor sa-i dea amprenta de secol al emancipării 
neamurilor de culoare să aibă ca rezultat libertatea 
acestora şi aruncarea in robie a ţărilor albe din es- 
tul Europei. 

Streinofiliilor de ieri să opunem un românofilism 
nelimitat şi cald. Numai aşa putem clădi acea Ro- 
mânie strălucitoare ca un soare cu a cărei imagine 
în suflet au luat drumul fără întoarcere sute de 
mii de vieţi româneşti, pe câmpiile de bătaie, în 
i închisori, în exil sau în câmpurile de deportaţi. 


vietice cu atâta uşurinţă, să realizeze primejdia. 


VALERIU CARDU 


Zari Verzi 


Neistovit. Străfulgerând. Şi neînfrânt. 

Prământ, 

In teascul gândului de dor şi îoc : 
Icoana desenată'n veac de ape 'nvolburate 

Şi desluşesc o ţară mândră, de noroc, 

In glasul undei frământate. 


Şi chem să cânten zări cu mine şi cu țara toată, 
Feciorii toţi un “Ştefan Vodă al Moldovei”. 

Ridică ochii urgisită gloată, 

Să-ţi torn durerean jarul slovei! 


Ridică ochii'n zările străfulgerate de minuni, 
Să vezi cum creşte mândru chip de Căpitan. 
Ridică-ţi ochii, ţară, bucuria să-ţi aduni 

Şi să cânţi în slava luminatului Codrean! 

Că învierea neamului porneşte—primăvara, 
Se-aud cohorte verzi cum tropotesc în zare. 
Din lacrimile tale, ţară, ţară, 

Vom împleti cununi de bucurii legionare. 


DD iii ARE A o — pu „ră 


NICOLAE TEBAN 


Fragment autobiografic 


Cobor din ţarini plugărite de străbunii mei 
| Şi-aduc voința lor drept est e ranica ai 
| Mi-am dăltuit povestea'n inimă de stei, _ 

Cu slovă simplă, dură, grea şi românească. 
Copilărie nam avut, Es 0 aa 
Că mi-au furat-o hoţii tinereţelor şi-ai primăverii, 
Mi-aduc aminte... A căzut, pă Ș 
Sub crucea maşteră a casnei şi-a durerii. 


Au deşirat mărgelele de vis şi amintiri 

Şi mâna hoţului a stins luminile din pomul de Cră- 
M'au ferecat în frângeri şi loviri, [ciun. 
Cum l-au lovit, cândva, pe un străbun. 
Un moş din neamul meu mi-a fost lăsat 
Pe fila brazdelor un testament roman: 
“Să fie strănepoate blestemat, 

Acel ce-şi lasă glia, ţara şi poporul”. 
De-atunci, în fiecare an, 

A povestit ogorul 

Invăţătura luminatului ţăran. 

Când trec prin satul meu dela hotar 
Mă'nchin troiţelor crescute din lumină. 
Şi văd, aud şi simt pe drumul secular, 
Cum trec străbunii mei şi se închină... 


Ei vin să toarne, darnic, pentins de arătură, 
Potop de semne minunate şi slăvite. 
Desleg străbuna lor învăţătură 
Din țarini româneşti, neprihănite. 
Se ui mei trăesc şi vin în fiecare an j 
a a slovenească testamentul moşului cumințe 
ti nevăzuţi, cu pluguri sfinte, 

goarele din ţara străluminatului Codrean. 


Corneliu codreanu si muncitorii 


— 96 — 


_ADUC aminte ca acum. Era prin anul 
1992 când mi-am luat rucsacul în spl- 
nare, umplut cu câteva boarfe şi ceva 
mâncare. Banii ce-i aveam, mi 1-a CU- 
sut gazda din Sibiu sub căptuşala ves- 
tei, lăsându-mi în buzunar numai ba- 
nii de tren. a 

Am plecat în vandră, să-mi caut 
nărocul. Pentru prima dată în viaţa 
mea treceam o graniţă: vestita gra- 

niţă dela Turnu Roşu, pe care mi-o 
închipuiam cu zid gros şi înalt, aşa 
cum am citit despre zidul, chinezesc. 
Dela Porceşti încep să se urce alţi călători, câri vorbeau 

mai iute, dar tot româneşte. Insfârşit, sunt în “Ţară”, 

ara Rumânească, despre care de atâtea ori îmi poves- 
tea Moşu. Bucuria mea era aşa de mare, că nu-mi mai 
desprindeam ochii dela oamenii din vagon, care nici unul 
nu era Ungur. Am intrat în vorbă cu ei şi se mirau de 
felul meu de a vorbi. Eu spuneam că-s din Ardeal, ei că-s 

din Transilvania. “Drept a avut Badea Cârţan când a 
spus că dracu a mai văzut graniţă în mijlocul Neamu- 

lui”, grăieşte un domn care mergea şi el la Bucureşti. 

La Piatra Olt am schimbat trenul şi a doua zi am fost 
în... satul Impăratului. Cu adresa în buzunar mă urc în 
tramvaiul cu cai până la fabrica de bere “Bragadiru”, 
pe Calea Rahovei, unde m'am angajat ca strungar. Am 
fost primul lucrător din fabrică, care după două zile am 
primit tainul de bere-doi litri- şi primul angajat cu lea- 
fă lunară tot după acest scurt timp. Ceilalţi luau tainul 
după trei luni de vechime iar la leafa lunară erau trecuţi 
numai după şease luni. Mă bucuram de stima tuturor. Mă 


E pa 


i Roza Victor ca pe copilul lui. Au mai ve- 
Sa eseul dă cum lucrez, Dnii Bragadiru, Gheor- 
ghiade și Mironescu—fost prim ministru—, toţi trei cum- 
naţi şi asociaţi la fabrică. Nu mai uit ziua—după vreo 
terul mă întreabă: Niculae, ai 


trei săptămâni—în care meş k ae, ai 
nevoie de bani? Eu m'am făcut roşu la faţă. De mânie şi 


ruşine, nu i-am răspuns. După ce a plecat, mi-am oprit 
strungul şi l-am curăţat frumos, apoi am chemat pe scu- 
ler ca să-i dau în primire, după inventar, toate sculele. 

—Dar ce s'a întâmplat? i 

__Dacă nu le place cum lucrez, să-mi spună, că eu plec 
şi fără plată, dar pe mine să nu mă suduie, că nu-s ţigan. 
Şi i-am povestit că pentru noi Ardelenii, “avereai ne- 
voie”, e sudalmă mare... A început să râdă, a chemat 
meşterul care m'a luat frumos de mână şi ma dus în 
biuroul dlui Bragadiru... 

„După ce-au vorbit puțin, a chemat şi ceilalţi doi aso- 
ciaţi şi... ține-te de râs. Eu stăteam în picioare, roşu de 
batjocura şi sudalma “ai nevoie”, şi-mi curgeau lacrimi- 
le. Am scăpat de Unguri cari ne-au batjocorit şi am ve- 
nit la Rumâni să mă suduie... 

După ce-am fost lămurit, Dl Mironescu m'a pupat pe 
obraz şi mi-a spus: “Niculae, tu eşti băiatul nostru”. 
Apoi m'a dus împreună cu meşterul unde se umpleau sti- 
cele, i ară Dată bere rece ca ghiaţa. Atunci am învăţat 

sens al cuvâ i ) i ei â 
ti Lipa: ntului nevoie, dar şi ei pe al cuvân- 
UPĂ ce-am luat prima leafă, am scris Mamei c 
D sunt în vandră şi că mi-am găsit nărocul. Toaţă 
„grija mea era să fiu punctual, corect, şi lucram cât 
mai bine şi cât ăi ră (II n CE 

a L 4 mai iute. Nu mă interesa politica şi nici 
Dânpuriie ae alora nu-i înţelegeam 

i o zi, un lucrător, Ionescu Zaharia, căsători 
a dei popi din jomună, Popeşti mia invita în 

» 18 so i 

vorbea de comunişti ci Cn 0. mp oi acela Za Ala 
reţi erau două tablouri mari: ul ea d na 
cu barbă şi pleşug, pe altul! ti unul era pictat un domn 
După ce mi-a explicat că Il cu cioc, dar tot pleșug. 
E Dep ceea ai că Lenin şi Marx sunt părinţii 
size universale, Ionescu mi-a dat cât i 

EI e ca să le citese at câteva broşuri 

e citit nu le- va Dee A aaa , 

„orizontul uzi eri Binele Bel dei phiceau. mal m 
lele din “Biblioteca pentru toți: călătoriilor”, şi cărtice- 
Gin Calea Victoriei. oţi”, dela librăria “Alcalay” 


80. — 


Muncitorii din toate fabricile din Bucureşti erau me- 
reu agitaţi. Țineau adunări, conferințe, cântau de jale şi 
de luptă: “Crudul Eliade-Câinele spurcat-Pe Spiridon 
Vrânceanu-In piept l-a'mpuşcat” şi “Sculaţi voi oropsiţi 
ai vremii... Luptaţi ca totul voi să fiți / 

Nu era zi dela Dumnezeu să nu se audă de câte o grevă 
la fabricile “Vulcan”, “Le Maitre”, “C.F.R, “RR, M. 8.7, 
“Voinea”, “Gib”, “Titan”, “S. TI. B.,, “Herdan”, “Moara 
Asan”, etc. Intr'adevăr, starea muncitorilor era mai mult 
decât de plâns. Regele Ferdinand a împărţit pământ ţă- 
ranilor, dar muncitorilor nimic, deşi unchiul său regele 
Carol a spus că “muncitorii sunt a doua armată a Țării”. 

şefii muncitorilor au fost arestaţi. 


După greva generală 
Atunci am auzit de Dobrogeanu-Gherea, Bujor, Flueraş, 


Gherman şi Cristescu, care purta—în loc de cravată 
ciucuri roşii la cămaşă. Am auzit că Plăpămarul—Cristes- 
cu era plăpumar de meserie—a trădat pe muncitorii din 
Bucuresti. Liberalii i-au pus pe masă un cap de mort şi 
o pungă cu bani. Plăpumarul a luat punea, şi-a măritat 
fata cu un locotenent, dându-i ca zestre o casă cu etaj 
pe cheiul Dâmboviţei, aproape de... Scăricică... 

In cine să mai creadă muncitorii când au fost trădaţi 
chiar de unul din mijlocul lor? In cine să mai creadă 
când pensie nu primeau, asistenţă medicală nimic deşi 
li se reţinea din salariul de mizerie—doar să nu moară 
de foame—, pentru medici şi medicamente; daţi afară 
fără preaviz, bătuţi de patron, amenzi fără rost, schin- 
giuiţi şi bătuţi din ordinul şi după placul patronului. Când 
vreun lucrător se plângea că nu-i ajunge leafa, era amen- 
dat, dat afară din lucru şi dus la politie sub motiv că 
era agitator. Nici un steag nu-i adumbrea, deaceia nădej- 
dea lor era peste Nistru, căci în Ţara Românească nu 
aveau alt drept decât de a munci, încovoiaţi pe strung, 
menghină sau nicovală. Ofticaţi în minele de cărbuni şi 
fabrici de tutun; axfixiaţi în sondele de păcură. Deaceia 
nu mai credeau în Biserică, iar pe preoţi îi urau, consi- 
derându-i o plagă de trântori cari fură pe muncitor sub 
altă formă decât guvernanţii: căsătoriile la Biserică de- 
veniseră foarte rare iar concubinajul lua proporţii. Cu 
toate aceste nenorociri şi mizerii, erau împărţiţi în două: 
unii cu Lenin, alţii cu Marx, dar în aceiaşi camaşă ro- 
sie, simbol al sangelui vărsat de muncitori pe Valea Jiu- 
lui, C. F. R., Piaţa Teatrului din Bucureşti, unde căpitanul 
Eliade a împuşcat printre alţii şi pe fruntaşul lor Spi- 
ridon Vrânceanu. 


EL PRR 


Scoşi din lege, au început să activeze clandestin, cu 
speranţa că trebuie să se nască unul care să-i scape de 
nevoi. Fiind tânăr nu întelegeam durerea lor, dar mai 
ales, ascultam de sfatul Mamei: să fiu cuminte, să nu 
mă amestec cu oameni pe cari nu-i cunosc. Lucram şi 
citeam, căutând să mă specializez în technică, cu gândul 
să ajung inginer. Şi în acea vreme am auzit că la Iasi 
un muncitor Constantin Pancu—şi un student—Corne- 
liu Codreanu—, au dat jos steagul roşu de pe o fabrică 
şi au ridicat în locul lui tricolorul româesc. Apoi le-au 
spus muncitorilor: “Acesta este steagul vostru, munci- 
tori! Sub el aţi luptat pe front; Sub el aţi făcut Româ- 
nia Mare! Sub el trebuie să vi se facă dreptate!” 

Din acel moment, o mare parte dintre muncitori s'au 
retras dela, socialişti, aşteptând şi sperând să se facă 


dreptate, aşa cum spusese tânărul student Corneliu Co- 
dreanu. 


RA prin anul 1927. Intr'o Duminică după masă, am 
FE plecat pe bulevardul Elisabeta să văd ce cărţi au 
: mai apărut la librăria “Cartea Românească”. Nu mă 
interesa nici o politică, doream să citesc şi să învăţ, să 
mă fac inginer... Lângă librărie, în faţa grădinii restau- 
rantului “Carpaţii”, se adunase lume multă şi privea pes- 
te gard. Curios, m'am dus şi eu să văd ce este... La o 
masă, Corneliu Georgescu şi Ionel Moţa—amândoi în cos- 
tume naţionale-—beau bere cu alţi câţiva prieteni. Voiam 
să intru şi eu, să-i văd mai deaproape, dar mi-a fost ru- 
şine. Rezemat de gard, priveam la ei. Deodată am simţit 
un fior în inimă. In costumul lor naţional, păreau nişte 
Feţi-Frumosi din poveste... 

Aşadar aceştia erau tinerii despre care vorbea toată 
Ţara românească! Moţa dela Orăştie, cam optsprezece ki- 
ea apari E de comuna mea... 

ezemat de gard, îmi făceam fel şi fel de planuri. Ce- 
ar fi dacă m'aş alătura lor? Cum a ic şi cine să pie 
treb? - Cercul în care lucram eu nu-mi putea da nici o 
explicaţie pentru a înţelege lupta lor. Şi mă întrebam 

pentru ce au fost închişi? Pentru ce se uita lumea la ei 
Ea du! năsarăvani? . 

ând au plecat, am plecat şi eu spre ă 
Zamfir Anghel, aproape. de Chirigiu.... dai aa acu, 

Intâlnirea aceasta cu Moţa şi Georgescu, mi-a dat un 
nou avânt spre muncă şi învăţăţură. Incepe însă şoma- 
BE Mulţi dintre muncitorii din Bucureşti plecau în sa- 
ele unde aveau neamuri sau părinţi. Am plecat şi eu 


— 62 — 


acasă, la Mama, să împărţim amândoi sărăcia. Norocul 
însă nu m'a părăsit, căci am fost angajat la fabrica, de 
arme dela Cugir. Din primele zile am fost înconjurat de 
dragostea inginerilor: Macri, Orbănaş, Eftimiu, Cristes- 
cu şi Directorul administrativ Scorţescu, mai ales, că ve- 
deau în mine un adversar al lucrătorilor străini. Ei erau 
toţi de apartenenţă politică liberală iar eu activam deja 
în gruparea lui Codreanu, în cuibul de sub conducerea 
lui Gligoruţ, ţaran din Cugir. Nu uit cât oi trăi vorbele 
pline de înţelepciune şi curăţenie ale acestui ţăran: “Ca- 
marazi! Dumnezeu ne-a trimis în locul lui Horia cel 
rupt pe roată de Unguri, şi'n locul lui Avram Iancu cel 
înebunit de minciunile Impăratului, pe Corneliu Codreanu 
frate de cruce cu Ionel Moţa din Orăştia noastră, Ei ne 
vor scăpa Neamul din mâinile străinilor. “Apoi cântam: 
“Astăzi cu bucurie, Românilor sosiți, Pe Iancul din Câm- 
pie, Cu toţi să-l însoţiţi” şi “Scoală, scoală Moldovene”... 

In acele timpuri m'am apropiat tot mai mult de Le- 
giune iar în alegerile din 1932 am candidat pe lista lui 
Codreanu, când am avu: ocazia să-l cunosc pe profeso- 
rul Ion Zelea Codreanu, pe tatăl eroului visurilor mele 
şi ale multor altora ca mine. 


N toamna anului 1933 m'am dus din nou în Bucureşti, 
Î tocmai când fusese ucis Duca. Fierbea toată Țara. 

Duca, pe catafalc, la Ateneul Român, era străjuit de 
ofiţeri. Am făcut şi eu ocolul sicriului, ca toată lumea 
care se găsea acolo... Flori, coroane, panglici, decoraţii, 
lumânări şi tămâie. Am fost impresionat. In faţa mea se 
găsea mort un om. Un om căruia i se ridicase viaţa. Dar 
nu mă puteam opri să mă gândesc şi la ceilalţi morţi, la 
Virgil Teodorescu, ucis pentrucă... lipea afişe, la Sterie 
Ciumetti, ucis pentrucă nu voise să-şi trădeze camara- 
zii... la miile de întemnițați... Şi nu întelegeam dece erau 
două legi şi nu una: o lege pentru I. G. Duca, care stă- 
tea pe catafalc la Ateneu şi o alta pentru studentul Teo- 
dorescu care, după ce a fost ucis, a fost dus noaptea în 
satul lui, cu ordin să fie înmormântat pe furiș, să nu-l 
apuce ziua şi să-l vadă lumea mort. La protestările ma- 
mei bietului student, jandarmii i-au răspuns cu Dumne- 
zei şi Paşti. E E 

Drept e că unul era primministrul Ţării iar celălalt un 
biet fiu de ţăran, dar tot om era, tot făptură a lui Dum- 
nezeu... Şi nici unul din cei care-l ucisese pe Teodorescu 
sau pe Ciumetti n'a fost nici măcar urmărit. Şi între cei 
ce au tras în Duca şi cei care au ucis pe Teodorescu, Ciu- 


a pp ES 


metti şi pe celorlalţi legionari era _o diferenţă, o mare 
diferenţă. Bine, şi cei care trăseseră în Duca Şi cel cari 
irăseseră în 'Teodorescu, ridicaseră vieţi omenşti, vieţi 
date de Dumnezeu ca să fie trăite. Dar era totuşi o mare 
diferenţă între ei. Cei care trăseseră în Duca erau răs- 
vrătiţi, trăseseră în Duca pentrucă fuseseră scoşi din lege 
înainte de a trage, de pe vremea când singura lor crimă 
era aceia că... lipeau afişe, şi când au tras, ştiau că-i 
aşteaptă ocna. Şi s'au şi predat autorităţilor pentru a-şi 
primi pedeapsa... pedeapsa prescrisă de lege. Pe ei îi oprea 
legea de a ridica viaţa celorlalţi, dar nu-i obliga de a 
le-o apăra. Pe când cei care au tras în Virgil Teodorescu, 
Ciumetti şi ceilalţi, erau agenţii societăţii, cei ce nu nu- 
mai că erau opriţi de a ridica viaţa celorlalţi, dar erau 
obligaţi, să le-o apere, Şi în loc să apere viaţa cetăţe- 
nilor, le-o ridicau. O gravă diferenţă deci, în defavoarea 
lor, cu agravanta laşităţii. Ei ştiau că pe ei nu-i aşteap- 
tă ocna ridicând viaţa semenilor, ci recompense. 

Şi la Ateneu, toată lumea deplângea pe I. G. Duca. Nu- 
mai pe 1. G. Duca. De morţii legionari, de cei închişi, nici 
o vorbă. Aceştia nu erau oameni, ci biete cranii de lemn, 
în care puteai să tragi fără teamă că-ţi va cere cineva 
socoteală... 

Zeița Themis îmi apărea în acea zi mai oarbă decât o 
arată gravurile şi sculpturile... En 3ei 4 

Am ieşit repede căci simţeam că mă sufoc. In stradă 
nu mai era aceiaşi atmosferă. Aici, lumea necăjită, mul- 
ţimea, vorbea mai puţin de Duca şi mai mult de Garda 
de fier şi de Corneliu Codreanu. E drept că această lume 
vorbea cu teamă. Cu teamă de a nu intra în categoria 
craniilor de lemn, adică în acea categorie de cranii în 
care se poate trage fără frică de pedeapsă. Şi lumea era 
îngrijorată. Circulau fel de fel de svonuri.;. “L-au prins 
pe Codreanu”... “L-au găsit mort, în costum naţional, la 
Lacul Fundeni”... “Cei care trăseseră în Duca, au fost 
duşi la Ploeşti şi împuşcaţi”... Fără judecată. Pentru cra- 
niile de lemn nu există nici măcar judecată. 

Mam dus la fabrică. Şi, spre surprinderea mea, am gă- 
sit lucrători care se solidarizau cu cei ce trăseseră în 
Duca. Şi în acele momente nu erau legionari. Erau doar 
muncitori de care nu se îngrijea nimeni. Muncitori care 
aveau foame de pâine şi sete de dreptate. Stăpânirea din 
acele vremuri socotea că e mai comod să vâri baioneta în 
gura lucrătorului care cerea pâine, decât să-i dai pâine. 
Şi deaceia, muncitorii -se solidarizau cu cei care trăse- 


SEA 2 


seră în Duca. Fără să fie, legionari. Legionari au devenit 
mai pe urmă. Atunci când au crezut că numai Codreanu 
le va da paine şi dreptate. După uciderea lui Duca, nă- 
dejdile munciţorilor avea să se îndrepte ca un val vije- 
lios către Garda de fier. Răndurile socialiste şi comunis- 
te se răreau şi se îngroşau cele ale Gărzii de fier. 


AND cuibul nostru “Popa Balint” a împlinit numărul 

13, am fost duşi în faţa Căpitanului, ca să ne dea 

deslegarea roirii. A întrebat pe fiecare cum ne chea- 
mă, ce meserie avem şi unde lucrăm. Când a ajuns la 
mine care lucram acuma la fabrica de avioane, mi-a 
spus; “Da, camarade! De controlul dumitale depinde 
soarta pilotolului şi a avionului. Intocmai ca la farmacie, 
unde într'o picătură de medicament stă viaţa bolnavului. 
Fii corect şi fă-ţi datoria!” A dat mâna cu fiecare. Sunt 
mulţi ani deatunci, ani în care s'au întâmplat şi mai mul- 
te. Am fost sguduit când mi-a vorbit şi când mi-a strâns 
mâna Căpitanul. Şi mă sgudui ori de câte ori mi-aduc 
aminte. 

Corneliu Codreanu ne-a primit cu căldură. A dat mâna 
cu mâinile noastre bătătorite de muncă:-Ochii lui reflec- 
tau o dragoste nemărginită, şi eu şi ceilalţi care erau cu 
mine am svut atunci impresia că în cuvintele ce ne adre- 
sa, era şi o părticică din inima lui, că participa din tot 
sufletul la durerile şi nevoile muncitorimii. 

Ne vorbea dela suflet la suflet. Nu erau cuvinte minci- 
noase, cuvinte spuse numai pentru a fi spuse, ci cuvinte 
rupte din inimă. Era înalt, voinic, frumos, blând. Şi îm- 
brăcat modest. Am avut intuiţia că nu era unul dintre 
politicienii care ne căutau pe noi muncitorii, numai pen- 
tru a-şi face lor o trambulină ca să sară cât mai sus. 

După aceia am depus primul legământ. Atunci, de sar 
fi prăbuşit cerul pe mine sau de sar fi deschis pământul 
să mă înghită de viu, înapoi nu aşi fi dat. Şi nici nu am 
dat. Şi nici nu voiu da, chiar dacă ar fi să trec din nou 
pe unde am trecut, şi chiar prin momente mai grele şi 
mai groaznice de câte am trecut. Şi aceasta pentrucă am 
simţit că acolo era lumea mea: în Legiune. 

Parcă pătruns de darurile Duhului Sfânt ca în vremea 
Apostolilor, m'am despărţit de şeful cuibului “Popa Ba- 
lint” şi am înfiinţat unul nou, “Andrei Şaguna”, numai 
din muncitori. 

„Aceste cuiburi de muncitori se înmulţesc repede, ajun- 
gând la peste 8000 de membri numai în Bucureşti. Şi nu 
li sa promis nici bani şi nici posturi: din. contra, li sa 


d OG SE 


cerut jertfă pentru Neam! Şi s'au jertfit din plin. Şi con- 
tinuă să se jertfească... 

In Parlamentul 'Ţării, Corneliu Codreanu îi apără cum 
nu-i apărase nimeni pănă la el: “La Griviţa au fost îm- 
puşcaţi muncitori. Am simţit de datoria mea să-i apăr, 
pentrucă dacă şi-ar pleca capul resemnaţi în jug, în faţa 
nedreptăţii strigătoare la cer care li se face, ar fi rău şi 
de ei şi de întreg Neamul nostru. Unii din acei muncitori- 
şi sunt foarte mulţi-au 1000-1100 de lei pe lună şi au 5-7 
copii. Nu le ajunge nici măcar pentru pâinea de toate 
zilele. Ei cer dreptate şi pâine. Trebuie să li se dea.” 


Al târziu Corneliu Codreanu înfiinţează C. M. L. 
M (Corpul Muncitorilor Legionari) şi-l pune sub co- 

manda inginerului Clime. Un om de o bunătate şi 
o corectitudine rar întâlnită. Moare străpuns de baioneta 
jandarmului român, dar nu trădează pe muncitori. 

Iată ce spune Corneliu Codreanu în ziua de 25 Octom- 
brie 1936, la sfinţirea Troiţei din Azuga:... “In lupta 
voastră de până acum, aţi rătăcit pe cărări piezişe şi aţi 
fost învinşi. Toate încercările voastre au fost zdrobite. Aţi 
fost duşi din dezastru în dezastru şi din rătăcire în rătă- 
cire. Imi asum răspunderea întreagă a celor ce vă spun 
acum: de data aceasta veţi birui sub semn legionar, 
jertia voastră va fi răsplătită cu răsplată de învingători 
şi stăpâni pe Ţară”. Deacum toate cântecele de jale, toate 
cântecele celor trei internaţionale, au căzut. In locul lor a 
venit “Imnul Muncitorilor”. 


“In trudă ne-am sbătut şi'n umilinţă, 
Tiranii pâinea ne-au luat... 

Destul ne-am încleştat în suferintă, 
Cu Neamu'ntreg am sângerat. 

Din greu şi aspru vuiet de ciocane, 
Inconvoiaţi de foame şi nevoi, 

Din sgură de furnale şi cazane, 
Flămânzi ne ridicăm şi goi. 

La luptă muncitori! 

Veniţi, Legiunea ne adună, 

La luptă muncitori! 

Veniţi în crâncena furtună, 

La luptă muncitori! 

Zidari de veacuri viitoare, 

Cu frunţile în soare, 

Ne tnălţăm biruitori.” 


= 108 = 


ARA românească e ocupată astăzi de hoardele asiatice. 
AŞ p Rezistă tărănimea şi resistă muncitorii. Resistă mun- 


citorii, cu toate că a venit “vremea lor”, cu toate că 
“au venit la putere “cum spun flaşnetele răsuflate ale 
propagandei roşii. Resistă muncitorii români pentrucă 
Marx fusese ucis în România de către un tânăr student 


îmbracat în costum naţional, demult, atunci când... po- 
liţicienii noştri priveau cu simpatie spre Răsărit. Dacă 
în 1944 ar fi fost muncitorii la frânele Statului român, 
ei nu ar fi deschis graniţele, aşa cum au făcut-o poli- 
ţicienii. Pentrucă pe muncitori îi învățase Corneliu Co- 
dreanu ce însemnează comunismul. Pe politicieni nu a 
avut timpul să-i înveţe, pentrucă l-au ucis. Pentru ei, 
capul lui Corneliu Codreanu era un craniu de lemn în 
plus. Un craniu în care dacă trăgeai, nu erai tras la 
răspundere ci primeai bani, grade şi decoraţii. Nu şi-au 
dat seama că şi capetele lor vor deveni într'o zi cranii 
de lemn. Cranii în care trage bestia comunistă. : 

Pe Codreanu l-au ucis politicienii dar n'au putut uci- 
de opera lui: Legiunea. Şi Legiunea n'au putut-o ucide 
nici comuniştii. Muncitorimea româna care, în mod nor- 
mal, ar trebui să fie suportul regimului, nu e comunis- 
tă ci legionară. E inamica comunismului pentrucă aşa 
a făcut-o Corneliu Codreanu. E 

Muncitorimea română resistă atacurilor furioase ale 
oamenilor Kremlinului. Resistă şi aşteaptă vremuri în 
care să poată din nou cânta: 


“La luptă muncitori! 
Veniţi, Legiunea ne adună, 
La luptă, muncitori! 

Veniţi în crâncena furtună, 
La, luptă muncitori!”... 


Să cânte în libertate şi să nu mai existe cranii de lemn. 
Aceasta pentru binele Țării întregi. 


= 206 


TREANU 
AL. SILISTE ION V. EMILIAN , 


3 Clipa de clipa 
ANII DE LA DEALU 


Clipă de clipă 

Atlanticu-şi face aripă 
Gata să sboare ia 
Spre'nălţimi solare... 


Clipă de clipă, 


Cine aleargă peste oceane, 
Peste ghețari, fir 

Peste fiorduri, - i IP ot trz: 

Prin suduri, „377: atatea 

Norduri? 


Cine cuprinde întreg văzduhul? 


Cine aleargă peste oceane 
Dacă nu... vrerile tale de ieri, Căpitane?!... 


GQ, 


nl sa Azi ZZ 


N primele pagini ale cărţii “Pentru Le- 
gionari”, carte scrisă anume pentru 
acei pe care Căpitanul Gărzii de Fer 
îi numeşte “soldaţi ai unor alte orizon- 
turi românești”, Corneliu Zelea Co- 
dreanu evocă timpul petrecut la Mâ- 
năstirea Dealu şi scrie, între altele: 

w.. Dealtfel, educaţia militară dela 

Mânăstire mă va urmări toată viaţa. 

Ordinea, disciplina şi erarhia turnate 

la o vârstă fragedă în sângele meu, 

alături de sentimentul demnităţii os- 
tăşeşti, vor forma un fir roşu dealun- 
gul întregii mele activităţi viitoare. 

Tot aici am fost învâţat să vorbesc puţin, fapt care 
mai târziu mă va duce la ură contra vorbăriei şi a spiri- 
tului retoric. Aici am învăţat să-mi placă tranşeia şi să 
dispreţuiesc salonul. 

Noţiunile de ştiinţă militară căpătate acum mă vor 
face să judec mai târziu totul prin prisma acestei stiinţe 

Iar cultul sentimentului demnităţii de om şi de ostaş, 
în care m'au crescut ofiţerii îmi va creia greutăţi şi. mă 
va expune la suferinţe, într'o lume lipsită adesea şi de 
onoare şi de simtul demnităţii.” 

Făcând parte din prima promoţie de aleşi care au îm- 
brăcat, la vârsta de 11 ani, tunica cu trefle galbene pe 
umăr, Corneliu Zelea Codreanu era prezent când Nicu 
Filipescu, întemeetorul acestui liceu militar, rostea un 
foarte scurt discurs inaugural în faţa Comandantului, 
profesorilor, ofiţerilor şi elevilor adunaţi în careu. Ultima 
frază a cuvântării de atunci a fost săpată pe soclul mo- 
numentului ce i s'a ridicat lui Nicu Filipescu mai târziu 


edere spre Valea Ialomiţei: “In acest cuib 
se Sia adumbrit de zidurile sfântului locas, înflorească 
generaţii de lei paralei, crescuţi aci în frica lui Dumne- 
zeu, dar numai a lui Dumnezeu!”. Impreună cu ordinea, 
disciplina, erarhia şi sentimentul demnităţii ostăşeşti, cu- 
vintele rostite atunci de înflăcaratul patriot şi de omul 
politic de mare format care a fost Filipescu au consti- 
tuit pentru Corneliu Zelea Codreanu un îndreptar al vie- 
ţii. El a trăit şi a murit, moarte de martir, în îrica lui 

Dumnezeu, dar numai a lui Dumnezeu. 

Fiul luptătorului naţionalist, fiul profesorului de liceu 
dela Huşi a fost—şi el—unul din cei 40 primiţi în şcoală 
pe bază de concurs, numai pe sfânta dreptate, din cei 
cinci sau şase sute de candidaţi din toate unghiurile ţă- 
rii şi aparţinând tuturor straturilor sociale. Cel puţin 
până în ziua când lui Carol II nu i-a venit în minte să 
se atingă şi de această instituţie, unică în felul ei, trans- 
formând-o în “liceu militar de gardă”, obligând pe ele- 
vii de clasa I-a să poarte eghileţi şi “curelărie albă ca 
toate unităţile care sunt proprietatea Mea”, la Mânăsti- 
rea Dealu nu se intra nici prin unchi care erau la graj- 
durile regale şi nici cu scrisori parfumate. 

„Mulţi din colegii lui Corneliu Zelea Codreanu urcaseră 
serpentinele spre ctitoria lui Radu cel Mare în opinci, la 
şold cu traistă de pănură în care o mamă din Zătrenii 
Vâlcei, din Răcarii Dâmboviţei sau din Hudeştii Doro- 
hoiului pusese o lipie, brânză zdrumicată, şi câteva mere. 
Printre ei erau însă şi târgoveţi, unii chiar de neam mare. 
Prietenii, întovărăşiri şi cu atât mai puţin grupuri pe ca- 
tegorii sociale sau pe obârşie nu erau posibile. Primul co- 
leg de bancă al lui Corneliu Zelea Codreanu a fost fiul 
unui modest slujbas din Judeţul Mehedinţi, Mircea 'To- 
mescu care avea să fie de trei ori şef de promoţie (la 
Mânăstirea Dealu, la Școala de Cavalerie și la Şcoala de 
Război). In dormitor, Corneliu Zelea Codreanu â fost ve- 


cin de pat cu Alexandru Ghi i i 
Ge Data hika, descendent din Grigore 


Aşezaţi după înălţime, cot la cot, toţi co iii aceştia car 
- > Ei a (d E 
îmbrăcaseră acum uniforma, pari ur tat Calan dela 


= 13 = 


singur gând însufleţea pe aceşti mici soldaţi: să facă şi 
ei odată ceva pentru ţara, care avea să-i crească de-acum 
înainte în această aşezare voivodală, pentru ţara care-i 
onorase cu misiunea de a străjui timp de 7 ani capul lui 
Mihai Viteazul. 

Drumul spre sălile de clasă, trecea însă pe la Biserică. 
In fiecare dimineaţă, pe plutoane şi la intervale riguros 
respectate, elevii intrau în vechea biserică, refacută de 
Radu Vodă între 1498 şi 1501 şi care, după Curtea de Ar- 
geş, este cea mai frumoasă din câte pe află pe pământul 
"Țării Româneşti. In pronaos multe lespezi trebuiau oco- 
lite cu grijă; erau morminte de Domni şi de Domniţe: 
Radu-Vodă (1), Pătraşcu cel Bun, Vladislav-Vodă, Vlăduţ, 
Vlad (fiul lui Vlăduţ), un Movilă al Moldovei, o soră a lui 
Radu Vodă... Deobiceiu se citea o Epistolă a lui Pavel. 
Elevii se aliniau la 5 paşi în faţa catapeteazmei gotice, 
făcută pe vremea lui Bibescu. Pe o masă din stânga era 
Crucea treflată, dăruită Mânăstirii Dealului de Matei Ba- 
sarab; în dreapta, într'o casetă căptuşită cu catifea al- 
bastră: craniul lui Mihai Viteazul... Nu cred să fie mâ- 
năstirean care să nu fi fost emoţionat când s'a văzut 
pentru prima oară în faţa capului lui Mihai Viteazul. Il 
vedem parcă pe elevul Corneliu Zelea Codreanu cu ochii 
țtintiţi asupra acestei casete, frământat de gânduri şi în- 
trebându-se cum a fost oare posibilă mişelia dela Turda. 
cum de n'au ripostat atunci Buzeştii, dece n'a reuşit mai 
târziu Radu Şerban? Dece n'am avut noi parte decât de 
puţene zile senine? Dece atâţia vânzători de ţară, dece 
atâţia gata la ploconeli şi capabili de orice ticăloşie?... 

Dascălii tineri care ţineau cursuri în săli de clasă zi- 
dite pe fundaţiile vechilor chilii puneau, în munca lor, 
suflet şi pasiune. Se învăţa şi carte la Mânăstire, dar mai 
presus de orice se formau oameni dintr'o bucată. Dealtfel 
aceasta era şi dorinţa lui Nicolae Filipescu căruia îi plă- 
cea mereu să spună, oridecâteori se afla în mijlocul fa- 
miliei mânăstirene: “De savanţi şi de cărturari nu-i lipsă 
pe malurile Dâmboviţei, de caractere avem nevoe în Ro- 
mânia Mare de mâine!”. Suntem siguri că şi aceste cu- 
vinte au rămas scrise cu litere de foc în inima lui Corne- 
liu Zelea Codreanu. Şi nici vorbirea duioasă, ca o doină, 
a profesorului bucovinean Ion Grămadă, na putut so 


(1) După primul război mondial, osemintele lui Radu- 


Vodă au fost strămutate întrun sarcofag de marmoră; 
tot astfel şi osemintele lui Mihai Viteazul. 


a N 


i ă u “In mersul înainte al unei naţii 
ie preoti, Coe Er nul covârşitor îl au elitele şi eli- 
ars profesorul acesta a fost el în- 


ă caractere.” ; i 
Că in ERetupLUE a căzut ca sublocotenent de infanterie 


la asaltul dela Cireşoaia, în ei rii Ia 
i ea Codrean i 

In „1916, Corneliu Ze cea mare s'a mai dus odată 

Inainte de a pleca în Fi 5) d 

onstruită pe locul unde fusese sala unde se 
e oda E tratatul între Mihai şi solii 
încheiase, la 9 Iunie 1598, ci Fe vară alora Aa ai 
Impăratului Rudolf, Sub, 300% turlele bătrânelor bi 
sclipiri de argint... Dincolo de ea, turlele e : 6 
rici se înălţau spre cer în mijlocul unor ins SA e verdea- 
ță: Târgoviştea, vechea capitală a Ţării Româneşti... La 
picioarele turnului cenuşiu al Chindiei: ruinele palatului 
zidit de Petru Cercel. Sub zidurile acelea avusese Vasile 
Cârlova viziunea reînălţării Oştirii româneşti... Ceva mai 
la vale: silueta elegantă a Mitropoliei lui Neagoe Basa- 
rab, în dreapta “Domneasca” clădită tot de Petru Cercel; 
apoi: “Stelea” ctitorie a lui Vasile Lupu al Moldovei, Bi- 
serica, “Sfinţii Impărați” zidită de Matei Basarab, “Sfân- 
tul Nicolae” al cărui ctitor este Manea,( mare vornic al 
'Tării Româneşti...) Cu imaginea aceasta în suflet, Corne- 
liu Zelea Codreanu pleca la Huşi. Peste o lună şi jumă- 
tate suna mobilizarea... 

Impins de dorul de a fi şi el printre luptători, aşa cum 
făcuseră ofiţerii, profesorii şi elevii mai vârstnici dela 
Dealu, Corneliu Zelea Codreanu a plecat pe front şi a 
ajuns, pe Valea Oituzului, la unitatea unde tatăl său era 
comandant de companie, la Regimentul VI “Rahova” 
Nr. 25. Colonelul a refuzat însă să-l primească voluntar. 
N'avea 18 ani. La 13 Septemvrie avea să împlinească abia 
17. Pentru acelaş motiv nu s'a putut duce nici la Batalio- 
nul de Vânători de Munte pe care Maiorul Virgil Bădules- 
cu, fostul lui comandant de companie dela Mânăstirea 
Dealu, îl forma la Târgul Neamt. Ne putem închipui cât 
de mult a suferit Corneliu Zelea Codreanu că n'a putut 
primi botezul focului cu acest batalion, în care foştii elevi 
dela Dealu alcătuiau mai mult de jumătate din cadrele 
ofițereşti... După un an, Corneliu Zelea Codreanu intra, 
în Şcoala Militară de Infanterie dela Botoşani. Când pri- 
pistei Sublocotenent războiul se terminase... Pen- 

să urmeze i ă 
Sezen purta an mt Pate e ei Ce dn, 
umnezeu, dar numai a lui Dumnezeu”, 


Cum singur a spuso: «... într'o lume lipsită adesea şi 


— 4 — 


de onoare şi de simţul demnităţii”, cultul sentimentului 
demnităţii de om şi de ostaş în care fusese crescut de 
ofiţerii dela Dealu avea să-i creeze mereu greutăţi şi să-l 
expună la suferinţe... Toate forţele Intunericului toate 
lepădăturile levantine pripăşite la noi, toţi slugoii venetici- 
lor, toţi artizanii capitulărilor şi abdicărilor sau coalizat 
împotriva lui. Până la urmă, a fost răpus, prin mişelie 
fără seamăn... Odată cu el, au căzut mulţi, foarte mulţi, 
din acei care-l urmaseră pe calea onoarei şi a demnităţii 
româneşti. 

Au trecut 20 de ani de atunci! Şi totuşi Corneliu Zelea 
Codreanu este viu. Drumul trasat de el este fără de în- 
toarcere şi fără de cârmituri, nu numai pentru acei care, 
urmându-l, au declarat din capul locului că sunt “gata 
de moarte”, ci pentru întreg neamul românesc. In vremu- 
rile acestea de umilinţă şi de ruşine, simţim cu toţi lipsa 
lui Corneliu Zelea Codreanu, aşa cum, după 9 August 1601, 
ne-a lipsit un Mihai Viteazul... 

Elevul dela Mânăstirea Dealu care, într'o zi de Iunie 
1916, privea pentru ultima dată capul lui Mihai Viteazul 
nu bănuia că textul din Cronica Tării Româneşti fusese 
scris şi pentru dânsul: 

“Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru că 
nu ştiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui 
cea, vitează... Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat. 
Că aşa au lucrat pisma, încă din începutul lumii... pisma 
au pierdut pe mulţi bărbaţi fără de vină, ca şi acesta. 
Căci era ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun 
pentru ei, cât făcuse pre păgâni a tremura de frica lui; 
iar diavolul cel ce nu va binele neamului creştinesc, nu 
Vau lăsat, ci eată că cu meşteşuegurile lui au intrat prin 
inima, celor răi, hicleani, până-l deteră morţii. Şi rămase- 
ră restinii şi mai vârtos 'Ţara Românească săraci de 

nsul...” 


Minchen, 10 Decemvrie 1958. 


SE pasa 


"tm ret poa tei a 


at pat, 


Umbra ta, Capitane! 


Căzură paşii umbrei grei 
Sub crucea nopţii Sfântului Andrei 


Şi peste tine şapte tone-au pus, 
Să nu te fure, au spus, ca-pe Isus. 


De-atunci din noi cu fiece mormânt 
Se'nalţă'n vreme munţii fremătând; 


Din noi şi pruncii legănaţi la sân 
Ca frunza'n creanga codrului bătrân, 


Ca freamătul păduriler adânci 
Inima ta senalţă'n noi de-atunci... 


De-atunci cu umbra ta în noi străbate 
Lumina morţii tale'ngemănate 


Cu busuiocul sfânt de la icoane, 
Mireasma jertfei tale, Căpitane! 


77704053 


Me: 


/4 
în, 


ION TOLESCU 


Cantec de leagan 


Nani, nani copil drag, 

Cătinel adormi cu mama, 
Crească-ţi pumnul, trunchi de îag, 
Pieptul tare ca arama. 


CODREANU VAZUT DE STRAIN LA 
DONDE E ANL D0PA MOARTE 


Nani, nani, drag copil, 

Vrere-aşi mai să-ţi dau cuvânt 
De tătână-tău cum mi-l 
Cetluiră la pământ. 


Nani, nani, 'n răpejune 
Treacă-ţi anii'n sbor cu stolul, 
Să creşti mare, să-ţi pot spune 
Unde-i stă'ngropat pistolul. 


rea 


rai 


a 


CE 


peer ar 


i 


a 77 as 


LDEA 


DE LA A 


JUAN M. 


EVOCAREA CAPITANULUI 


Și Pra ă i 
ei rin] : 


a ci 


STE foarte probabil că exuberanţa îer- 
tilului ei teritoriu, pe cât de frumos 
pe atât de râvnit, a fost una din prin- 

cipalele cauze pentru care de atâtea şi de 
atâtea ori s'au înregistrat dealungul seco- 
lelor perioade de categorică decadenţă şi 
de glorioasă reînăltare a poporului român. 


' Bogăția, bunăstarea fizică ce au drept 
consecință o _iresponsabilă înclinare spre 
indiferenţă şi petreceri şi ceiace este şi 
mai rău, 0 depreciere a valorilor spirituale, 
au făcut ca România să parcurgă alterna- 
tive etape de inconştientă iresponsabilitate 
şi de corupţie fără margini. Dar, de fiecare 
dată în care Istoria sa a înregistrat una 
dintre aceste &poci de decadenţă, cu pre- 
cizie, cu forţa imposibil de împiedicat a fe- 
nomenelor 'suptănaturale, a apărut figura 


unui om căpabil de a revaloriza puternicile 
virtuţi ale "uniti, făse seculare şi a ridica 
poporul său grâţie misticei, renunţărilor sau 
a sacrificiului vieţii, ridicându-l din am- 
bianţa plină de miasme în care se sbătea. 

Exact în aceste caracteristici rasiale 
— misticism şi vitejie — trebuiesc căutate 
calităţile acelor oameni ce au făcut din Ro- 
mâni un popor de, asceţi şi eroi, în acele 
perioade ce ilustrează cele mâi frumoase 
pagini ale Istoriei sale. : 

In zilele noastre, în acele momente în 
care România se prăbusea din cauza unei 
cinice ŞI rușinoase politici a unei monar- 
hii putrede care axfixia aspiraţiile unui ti- 


—' 83 — 


neret stăpânit de cele mai nobile idealuri; 
când interesele Naţiei erau confundate cu 
servilul joc politic al unor partide şi cu 
inţeresele unui rege înhăitat cu o favorită 
care purta în sângele ei germenul rasial al 
inamicilor de totdeauna ai poporului ro- 
mân; când imoralitatea publică şi jaful ad- 
ministrativ atinseseră punctul cel mai înalt 
ce se poate concepe şi nobilul popor ro- 
mân ajunsese la limita exasperării, atunci, 
cxact ca şi altădată când a apărut legen- 
dara figură a acelul Rege al Munţilor, 
Avram Iancu-extraordinară figură de no- 
bleţă ţărănească şi legendară vitejie-a apă- 
rut în România omul care avea s'o elibere- 
ze cu spiritul său dinamic şi s'o răscumpere 
cu propria-i moarte: Corneliu Zelea Co- 
dreanu. j 

Deia prima sa ieşire în arena publică, în 
tinerele țimpuri ale studenţiei sale, misti- 
ca să ardoare se impune unei generaţii 
avide de patriotice aspirații. Inflăcărat de 
aceiaşi dragoste pe care Jos€ Antonio al 
nostru aşa de expresiv o definea când vor- 
bea de Spania, spunând că o iubea pentru 
că nu-i plăcea, la fel Căpitanul, pentrucă 
iubea cu ardoare Ţara în care se născuse 
şi nu-i plăcea din cauza stării de decaden- 
ţă în care se găsea, preconizează din pri- 
mul moment un războiu sfânt de regene- 
rare şi recucerire, un războiu de eliberare 
de inamicii interni şi unul de frânare a 
inamicilor externi. Clopotul de alarmă tras 
de noul conducător al tineretului strânge 
în jurul său mulţimi de studenţi şi de ţă- 
rani, Când „categoric şi generos afirmă: 
“Nu are nici o importanţă dacă vom muri 
sau ne vor putrezi oasele în închisoare”, nu 
numai că-i sguduie pe cei ce-l urmau, dar 
îi şi face să se pătrundă de acea spiritua- 
litate care, câţiva ani mai târziu, avea să 
constituie unul din punctele bazice de doc- 
trină a Mişcării Legionare. 

Elocvenţa, vitejia, dăruirea totală a per- 
soanei. sale imensei acţiuni ce începuse, 


'ca ardoare patriotică, misticismul 
autoare acestea explică dog numărul 
celor ce-l urmau creştea cu fiecare zi ce 
trecea şi de ce a organizat prima sa miş- 
care universitară sub patronajul Arhan- 
gnelului Mihail. 

în acelaş timp a lansat prima să procla- 
maţie către poporul român care, în sinte- 
ză, nu era altceva decât o arzătoare che- 
mare la probitate şi la ordine in viaţa 
publică. Dar acea onestitate nu era nici 
comodă şi nici pe gustul multora dintre 
compatrioţii săi şi, foarte curând, se ţes in 
jurul acelei incipiente şi curate mișcari 
studenţeşti, cele mai murdare maşinaţii. 


Intr'adevăr, armatele “Arhanghelului Mi- 
hail” dispar pentru a se transforma, renăs- 
când din propria cenuşă, sub forma sche- 
matică 2 unui partid politic de doctrină 
naționalistă şi în plus, sub înfricoşătorul 
nume de “Garda de fier”. ; 

Stupoarea şi nedisimulata teamă a gu- 
vernanţilor în faţa vigoarei noului partid 
le paralizează, la început, reacţiunea. Dar 
curând influente externe ordonă celor ce 
doreau să ajungă la putere, să taie din ră- 
dăcini incomodul germen naţionalist care, 
ca o virulentă epidemie, contaminează ma- 
joritatea poporului român. Ca să concreti- 
zăm, cercurile financiare din Paris pun 
drept condiţie pentru acordarea unui îm- 
prumut solicitat de guvernul român, dis- 
pariţia acelui viguros germen, care nu 
anunţa nimic bun pentru interesele lor. 


„Curând încep persecuțiile, arestările, ar- 
erat încarcerări. CL 25 şi dirijate 
e Apa mijloacele de represiune poliţie- 
Agas ating limite nebănuite. Insă 
AN. SFAR ca gloriosul său predecesor 
peer âncu, nu este un om care să se 
in SA NICI să se lase învins aşa de uşor 
Tarii polența celor ce dirijează destinele 
lazi E eiinde cu abilitate, în cadrul le- 

: numele de “Toţul pentru Ţară” 


— 86 i 


îşi transformă “Garda de fier”, creind un 
nou partid în disprețul tuturor ilegalită- 
ților, dispus să activeze în arena politică 
conform principiilor constituţionale. 

La prima conjunctură politică, în alege- 
rile pe care regele Carol le-a convocat în- 
trun ultim efort de a anula divorţul exis- 
tent între el şi-poporul său, obţine un im- 
presionant număr de voturi. 

Insă acea victorie obţinută în urma unei 
lupte legale—conform esenţelor atât de 
trâmbiţate ale principiilor democratice—, 
nu a făcut altceva decât să mărească îri- 
tarea celui îmbătat de o exorbitantă am- 
biţie. Acesta, influenţat de concubina care 
îndeplinea funcţia de eminenţă cenușie şi 
de alţi “buni consilieri” de aceiaşi catego- 
rie, decide anularea alegerilor şi se erljea- 
ză în şef absolut, sprijinindu-se pe un ab- 
surd partid unic—creaţia sa— gol de orice 
conţinut. 

Trădarea Coroanei nu a clintit totuşi pe 
Căpitan. Intransigenţa să faţă de laşa ma- 
nevră, intransigenţă simțită şi interpreta- 
tă fidel de cei ce-l urmau, a dat naştere 
celei mai acerbe şi ruşinoase persecuții cu- 
noscută în vreo ţară ce nu face parte din 
lumea sovietică. Vânătoarea legionarilor se 
realizează cu încrâncenarea disperării. In- 
chisorile se populează din nou cu elita ti- 
neretului românesc. Simulacrele de procese 
urmate de asasinate au constituit un sân- 
geros tablou în acele zile nefaste, Cum era 
logic de aşteptat, Căpitanul nu putea îi ab- 
sent în acel moment de răscumpărare a 
greşelilor Patriei cu sângele celor mai buni 
fii. ai săi. L-au judecat şi l-au condamnat 
la zece ani de muncă silnică. Insă aceasta 
nu era suficient, duşmanii săi socoteau că 
atâta timp cât trăieşte Căpitanul, atâta 
timp cât acel indomptabil conducător vor- 
beşte şi respiră, duhul său va însufleţi po- 
porul şi cuvântul său îi va înflăcăra din 
nou inima. Pentru ei era necesar să-i elimi- 
ne prezenţa fizică, fără să-şi dea seama—în 


zu: pas 


i şi astă valoare A ! 
a trăieşte cu mai multă vigoare din- 
colo de moarte. zi 

Dar aceste consideraţii nu erau la în- 
demâna acelor triste personagii. Din sfere- 
le cele mai înalte ale conducerii, se hotă- 
răşte executarea şi se alege călăul—slugă 
după măsura stăpânului—: ministrul de in- 
terme Armad Câlinescu. Din ordinul său, 
într'o tragică zi de Noembrie—desconcer- 
tantă asemănare, în ceiace priveşte timpul, 
cu asasinarea lui Jose Antonio al nostru-— 
acel om pe care un pseudotribunal îl con- 
damnase pentru un delict date imaginar 
la zece ani de muncă silnică, a fost scos în 
mod oficial din închisoare, strangulat de 
către gardieni şi corpul său a fost ars cu 
vitriol. 

Evocând în aceste rânduri acea singulară 
figură şi acea nefastă zi, repet convingerea 
mea că Istoria de mâine va recunoaşte în 
Corneliu Codreanu un martir naţional, în 
mod voluntar prăbuşit în holocaustul unor 
idealuri ce au constituit esenţa actualei 
reînvieri româneşti, că România—cu toate 
că astăzi e subjugată—, nu este nici în- 
vinsă şi nici nu va fi vreodată. In Româ- 
nia trăieşte încă spiritul Căpitanului și 
acest spirit de eroic sacrificiu va fi cu si- 
guranță—şi nu cauze de ordin extern—, 
acel care va conduce poporul român la rea- 
lizarea celor mai frumoase visuri ale sale. 


Acest suflu de speranţă deasemeni îl da- 
toreşte poporul român Căpitanului. Este 
sigur că într'o altă conjunctură istorică, 
România, în aceste momente nu ar mai în- 
semna nimic în concertul lumii civilizate. 
Totuşi, graţie spiritului indestructibil ce 
l-a insuflat Căpitanul, putem afirma că 
România, în aparenţă supusă, are încă o 
TREND E, istorică de îndeplinit în slujba ace- 
ei civilizaţii creştine şi occidentale pe care 


— 88 — 


cu atâta îndărătnicie a apărat-o dealungul 
secolelor. 

Sunt sigur, Căpitane, că din cel mai în- 
depărtat luceafăr, de acolo de unde esca- 
drele falangiştilor noștri formează deja co- 
horte cu Cămăşile tale Verzi, vei veghia 
asupra noastră şi asupra nefericitei tale 
Patrii. 

Am certitudinea că dacă rândurile oa- 
menilor tăi au fost decimate și supravie- 
tuitorii risipiţi, aceasta nu a fost o pedeap- 
să din partea Divinei Providenţe, ci o în- 
cercare. Golind paharul suferinţei se că- 
leşte în fiecare din ei, neîmblânzitul spirit 
pe care tu l-ai insuflat şi ei vor face ca 
într'o zi norocoasă tu să contempli din 
înălțimile cereşti gloria pe care ai dorit-o 
pentru biata ta Românie şi pe care ochii 
tăi nu au avut fericirea s'o vadă. 


CORNELIU ZELEA CODREANU: PREZENT! 


sia RO 


ALBERTO  CRESPO 


A Cornelio Zelea Codreanu 


Noche robo el silencio de la aurora 
al triste mar, sepulero de los peces, 
por ti no mâăs, Cornelio desdichado. 

Grande fue tu destino înacabado, 
prendido en el perfil de la agonia 
tremenda y firme de tu Dios llorado. 


27100) pac 


Rumania siente la perdida estela, 
su rosa de los aires, su esperanza, 
quemada al fuego de tu misma sangre. 


Capitân, mi palabra se resiste 
a dar cauce a la gloria del silencio 
fecundo y triste de tu vida ausente. 


Quiero en las horas proclamar tu nombre 
al oscuro jurado de los vientos, 
al camino sin lenguas de los nautas. 


Al Sefor,'Dios eterno de los rumbos; 
al lecho de los rîos, al sendero 
multiple y guerrero de los îngeles: 

En nombre de tu tierra redimida. 


Se ha perdido la nota de los astros; 
canta, gloriosa ya, la tierra toda 
tu esplendente y altisima presencia. 


Los hombres olvidaron tu palabra; 
ya no quieren tu voz enardecida, 
y esconden en las rocas tu mirada: 


Volvieron al arado y a las rosas, 
en un mudo cortejo, las espadas. 


Lozana vida que a la luna asoma, 
entre un canto de lirios olvidados 
a la lua estelar de las auroras. 

Carne con voz de estrellas vengadoras, 
claros paisajes, que al amor robados, 
violencias lloran del honor cumplido. 

Es el fin del recuerdo y la nostalgia, 
la muerte de los hombres, sin sentido, 
al trâgico nacer dela esperanza. 


îPor que no el mundo se estremece y vibra? 


«Por que lloran los pinos de los montes, 
los dlamos del valle, y las encinas 
la amargura solemne de los bosques? 


«Por que del cauce beberân las aguas 
la liturgia sagrada de las piedras 
rescatada en alegre epifania? 


Es que el ser ha crecido en sus entranas 
con fuerza y voluntad de dar al mundo 
el pulso medular de las montafas. 


iOh vida redimida en las alturas, 
firmeza y gloria con la muerte halladas 
y en lăpida celeste ya dormidas! 


iOh sombras en la noche iluminadas 
con luz de estrellas que sembro el silencio 
en las sierras, en los mares y en los cielos! 


Ocultanos con tu cumplido verbo, 
Senor, las nubes y los astros 70jos, 
memoria bienandada de su duelo. 


Enciendenos las venas con tu fuego; 
da a los muertos la gloria de tu vida 
y a los vivos la muerte de tu ausencia. 


Da tu sed a la entrafia de las aguas, 
y tu voz a los hombres de la tierra, 
y tu olvido al camino de la espera. 


Y asi, Sefior, ardiente y peregrino, 
en la tumba del surco estremecido 
busc6 reposo y vid, desconocido, 
memoria 44 mmerte: singular destino 


— 92 — 


«Por que lloran los pinos d 
7 e los mont 
los dlamos del valle y las encinas 2 
la amargura solemne de los bosques? 


El ser que ha m 2 
uerto, en las montafias ya 
06 
Paz al silencio de la nieve verta,; a 
Olv1do y sombra que en nosotros nace, 
y hoguera y gozo de venganza cierta. 


Dl Alberto Crespo este astăzi corespondentul perma- 
nent al ziarului “Arriba”, în Germania. 


25084 


| 
|| 
[| 
[ 
| 


, 


VICENTE TALON 


N anul de la Christos 1958, Corneliu Co- 
dreanu nu este o fantasmă care mai tur- 
bură doar sufletele câtorva nostalgici. 
Codreanu nu mai este, chiar dacă sar voi 
aceasta, patrimoniul exclusiv al poporului 
român. 

Astăzi, după 20 de ani dela laşa lui asasi- 
nare sub copacii pădurii Tâncăbeşti, vul- 
turul dela Iaşi s'a ridicat sus de tot pe ce- 
ul Europei şi se numără cu miile tinerii 
din toate ţările continentului nostru care 
îl admiră; care au învăţat dela el lecţia 
supremă a dăruirii generoase şi a sacrifi- 
ciului pe altarul intereselor superioare ale 
ideiei de Dumnezeu şi de Patrie. 

Numai în cursul unei săptămâni am în- 
tâlnit publicate trei ample articole asupra 
lui Corneliu Codreanu în presa prietenă din 
Italia. Unul semnat de Nino Capotondi în 
revista de informaţie şi cultură “L'Archi- 
trave”; altul în paginile importantului ziar 
“I] Secolo d'Italia” şi ultimul, scris de Enzio 
Natta în săptămânalul sicilian “Il Picchio” 
din Catania. Şi aceasta, desigur, nu este o 
relatare completă. Lipseşte—în afară de 
multe articole care, ca deobiceiu, se publi- 
că în fiecare an la 30 Noembrie în penin- 
sula cesarică—enumărarea acelora care au 
apărut în Spania, Franţa, Belgia şi până în 
îndepărtata Suedie unde, de nenumărate 
ori revista “Văgen Framat” a exaltat Miş- 
carea Legionară românească şi figura Fun- 
datorului său. 


97 


ontinuă să trăiască. Este o fi- 
gură a tineretului; capabilă să mişte inimile 
tinere. A murit în plină floare a vârstei și 
astfel a trecut în istorie cu tot magnetismul 
şi puterea sa de atracţie. Europa este as- 
tăzi, în partea sa orientală, o mare roşie şi 
lugubră. Dar această Europă va renaşte, va 
fi din nou ceiace a fost, se va întoarce la 
forma ei naturală şi la libertate. Atunci po- 
poarele sale vor fi conduse de oameni care 
în noaptea bolşevică sau în tristeţea exilu- 
lui au suferit ororile Sistemului. Oameni 
cu suflete mari şi spirit naţional. Am vă- 
zut deja în Ungaria. Am avut ocazia să ve- 
dem în puţinele clipe de independenţă de 
care s'a bucurat cum lumea a ieşit în stra- 
dă şi la trecerea drapelelor şi soldaţilor sa- 
lutau cu braţul ridicat. Şi aceasta pentrucă 
după odiosul pumn strâns nu poate veni o 
eră dulceagă, de morală îndoelnică, de spi- 
rit naţional sufocat, de patriotism cu sur- 
dină. 

Corneliu Codreanu care a stat în mijlocul 
poporului său în anii de persecuție, va sta 
deasemeni în anii de glorie şi fericire. Dea- 
semeni, într'o zi, steagul verde cu gardul 
de fier va flutura majestos în aerul proas- 
păt al Daciei şi soldaţii români, născuţi 
după asasinarea lui Corneliu Codreanu, vor 
fi mândri să prezinte armele în faţa lui. 
Pentrucă nu este necesar să fi auzit pe Co- 
dreanu pentru a-l urma. Ceiace el a spus, 
au fost cuvinte scoase din esenţele pure ale 
Patriei. El avut o singură deviză: România, 
şi acestă deviză nu se pierde cu anii, pen- 
trucă este eternă şi actuală. 


Codreanu C 


— 98 — 


Domenica 30 novembre 1958 


AL SECOLO d'alia i b 
a iii ana e 
A VENTANNI. DALL'ASSASSINIO_ DI. CODREANU 


[na fede che non și spegne 


e ei te 0 a Ie SEE 
i ici Lior 
Oggi i suoi legionari digiunano ed olzano preghiere 
di propiziazione e in suffragio dei loro martiri 


“1. compiono cazi vunti SI aaa a 
Ss ae all agsasinio di ie da 
Corneliu Codrea. 
Una cricea di politicanti 
stranieri ignsti dello spirite 
opolo rulnene solto la 
„guida din re anbelie eoii- 
cepirono îl pian e realizza- 
rond ii crimine, che pestera 
upa delle gi nere pagine 
della storia della nostra stir- 
romenă. 
Pi ctimine perpetrăto ȘI 30 
novembre dei 1938 & anche 
iţ piu orribile dela storia 
del nostro secolo, Attraversy 
Vassassinio di Corntiiu Co- 
| dreanu si sonn spalancate 
| vezso IOecidente ie parte 
| deila invasione dei comani= 
| smo ateo e si € Messa în pe 
rieole anche Tesistenza della 
civiltă cristiana, Sempre nel 
sorso dei tempi, ja Romania 
Îi una barrieru- contre a 
gădie battovari, e ei frange 
"vana le ondate dei pagani 
che  mișacciavano  î Oeci- 
| dente- = 


+ Dopo ta "prima guerra 
!mobdiale, la Romania diven- 
ne ii Dersegio degii attacchi 
| della peste” rosa; ma. zitisei 
|-ad: arginare-e ad anmiiiare 
ielfetto ci questi. attaceh= 
atițaverse i'opera del giova 
| BR 46 ispirato atadernte Chr 
peliu Codreanu, che seppe 
!“ĂarzIAr O | lu gioveniăă ro 
mina e afle un orienta. 
pei GLISL As. 

Atizavepso una foste seci 
sue e unu eroica attitugi= 
pe, eleiirizzo una intera pe= 
nevazioie, La sua aziene a 


| 
| 
| 
| 


19191922: 2 
FEN enNa 


au tutti id 
mesa ia Ba 


: i = sare 5 ţi i data. 
„umipata con a “Codresiii iii ai 


Fragment de articol reprodus dintr'un ziar italian. Autorul e spaniol. 


stele “de desagrigatin Goo leur oltraii În vie 


„ate bă stiai de Parclhanae 4 Mictuss ai cana 


Fragment de articol Teprodus dintr'un. ziar belgian (L'Europe reelle). 


CODREANU. « CAPITANUL, de la 


ter ZABUI MONI FERRINA, vane DR ae ea Ei 


ROUMANI 


În > a dreate ps deşi, slana Ja vit: dle Jam, 
un peste dn pnaca soonaalua, devatui. le pure: 


sis pase jararenț eva Tinaoge de Tarani: 
“xeShehai, psi mitvanernpaut Aa rovnta de 
vene viritie Romaame pove repete la dac 
iris de În riseeratina, nationale. 

Cos sie Veltoc uemateesră, le nos jeans, 
see pi în: Mooreineai mosie îi pilitant 


Meta vis apirou cete, anti, aboohunient 
seal mate pede fa îni aystenie sie ae olita, 
ap Huiza. senue le con uasifeneseul Exbstei de Aia 
drezau, pantei E fotee surțuraptie= «ul. eni- 
moimănsteant e mestalrat vai dsugiy dn vie 
sine de în Base et sie je Amino. 

Le pieeazenea de ln Rowmanie stat bine see, 
arh Burete es dota tie, mutare de teza. 
7 de palton, cani la utjante tatheeare de: ua 
wituvegea fa Dsoziiea. justa Ipicaet salata, 
„ta pomi Du) nea (open de petale mal hienăa. | 
Tia eX peeat dC zar ni, poesia visurat. dă 
Pena, iarpât oma punti educare pir enaie 
imite. 28 Ama fantastie pe fa, ivirea e Mia 
Votat, qitpat Le: lostese de m reverediiIena 
250 BA mobieeie ie sea pâna. aaenali e dat 
va, pesta aperi dea Mars entitiantăae ot fm 
berea, ţa 

Icrele sine anni pestra do În ford de 
"Fe, masi Dar leac me NL pri ălpei pe sani ă FI) 
te Ali raicu, le vonnbast i ces aerubeea Sela, | 


Vant îN3 A dea aibeţie er mi alt Ta vel ntetprăti, 40 14 Volemti voteze da fan 1! fata jud a manta pleviy ep 

Fe) marie e sa etate er dis cum moiot, Mad, 7 seat ata. d a petiiee fosbretonea eugen ă 4 june în te, Ja lada evllletizin, dei 
ar ee balet atita, Ad proreela sula 06 me oua Mica e a bc alpi PO a 77 A PODU, 
poi ali ae pulie! e Cara, q5naa eee eu Să reeneii, de perisrățen biz “Mihali "pri opreste PA iei PI) 
să anti Elami osii pa. bac sept d Bin. Sera irnale loa Torac pa, bir, tt de i a pet 0 A e la A 


a 


' Autorul e portughez. 


eee 


STORIA DEL NOSTRG S5COLO 


DalP'eroismo alia legenda: 


| 
[i 


-COPREANU — 


ji 


Li legionaria. 
| In una brece, cruenta lotta per una Momunia rinnorala e ] 


mm. qvahiipat tea 
Va ma Gaesiginmae ci 
DOLAR Por EN75> ue ? 


Ș & aril, în posirziperenitui dare, 
| rolă sah art li bată ae ct rca TA iz fortat refle fereste: di| e Cha în rzesra grata să 
te Mi 12 eprile 1938, 4 dr! Apprita asaicize midae gari Munti, imalene n umani dace = maret pr IE 
Biata. Mibaeseu, giutice i | 7. 30 venire. per ta e eat "vic, at DEE san seria Creta Stella mia etviia na 
|Sixuttore press0 În. Procuri ! epmiteaza atoriea — Îl boragg | x comrati, 3 fica vals TE i ante În E 
beri 3 dei Î ră aer prima eliminate cca aer ce | a Ie telina i. Ep 
4 Stato della cita Jaszi, i isiiso Capo e fondature (bit ep za i 00 i apeleze ste —, Zar 2 
Rmania: eipetteșă += ct (în a Ouardia | Peerau ve la otiale, tabela al e ez! ieit rani | | timon eră pol, Anenie 
tasseginn) do ceh la del: nisa imibarăniente ausăasi- oaie Xaobie docnmerta- eczae valore apiraanle e mn oii, în peur ter 
sirop Toti en i lac) e. lene aer Co batea a perswrounente ri: metz valece neatza Daf aia Cai detine Fu 
Va 41 xegiente mai ja forastu di Ziaane i ae a zh 
ni sell ră Fri a enici altsi va! tenuta retparisabite  dettas-| temut a IE OS Dac 
ge, ode, ti tezinazi. |anwainio di due pinenzi ierit fer 
e Caierati e alti AO ee IMI RR (ese dz srAsneiarone Oreti, stu: |aiatat:a arata tar ra ae 
|proteda?a penale stoc! con | «FR impozabile — presii | denti mazorall. mp nDWa. Lee, che av 
Sp Coralia Zalas-Codreă- mveve serili, ai pădre qua! nowmente  azreatate Ier ua. mapută oizutialteză eu 
mu, mwieeata cd: Vass, ci che giorno pri dl mesi. rac “dolari: dă lu cete” f neaurt h Criza 
letezta.ore ana. preenunta re — che IL abeau gtovane. reguit alia egean eat Pa 
înbe aier: Irtrabresd. 5 azia- | amipue Noi zientti în enipe Tiecă eo ra iesi bepe 
me_ contre la torma fi so-]ei quena Seira siton Zis colea E cara are 
vera stabiuta dncla, Costi.  iaposa ile, he 4 UA Da le Catana odata ee ee 
tiolezie e pat ave, suszitato. erisein von pati, nibahin late. pia -aleriiear Li 
jaghaiioal Matte ant: e tuia | dei comirai, ppm vedere i 2 ceata. ai -siea tolla. di dec fai 2 calu Ftazimete 2 îm up «te 
ep a lcQ- 6 Suirite le om mucienze, i i ai a E + Do vrea vota &dei i ue para > 
aia e pia da sta d mon 44 Il punte di par- | ia perne fo prăteră arh te rapi na, rue în seza| DIE AC sia 
1 done Poreaeimazi me, Bl] tenua. Meizi dalla  semurre, | d situa. In. tentă da Peel pt Gimnaa, în Soia et? 
Lt, 000. Ă | atei 2 
Fe, sooe, a Gumrăită r7oite de) inandg vomenen. ancura “tom e monta | Roti anni sapeizeret pif itemi, „Ati D738, daerecă 
la! Pazzo». avente come s0u- e 1 pioeane tamaie di Co (un mese dal Aita catena  deăla, e tinara sameci etnie 0 pei 
|po i sistnura lotie dan regt. Pdreanie 2. del sup) atoli cas „veto per In bicistone Si rea a Aa 
me atistorile „Che doțeva mersi, secviia intatti n i-am copiarta — prefettii | maSamete 1 Sar e» | 
estere finposto „al. monienla! seattare le mite, tropue cil | panel, ee m Bucăzesi so: perie ai tarate 
3 Voittn, pati teza „io | pe. detiebraizata e demotra |. n i enchta masinmala ma 


fecn di ca Vatani, punea beteachi e 
A ma 


pati - dei iale Cs 
20 nea 4 7 


Fragment de articol reprodus dintr'un ziar italian (L'Architrave). 
Autorul italian. 


N. $. GOVORA 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


Fragment de ş 
articol reprodus dintr'un ziar sicilian (11 Picchio). 
Autorul italian. ZA ae 


N urma procesului din care Mihai Ma- 
noilescu ieşise achitat, agitaţiilor prin- 
țului Carol în străinătate i se pusese o 
etichetă comodă: chestia închisă. Dar 
această chestie nu putea rămâne în- 
chisă, pentrucă la baza ei erau ceva 
mai mult decât agitaţiile unui om—fie 
el chiar prinţ, calităţile sau lipsa de 
calităţi morale sau intelectuale ale 
acestui om prinţ. Chestia nu putea ră- 
mâne închisă deoarece absenţa dăduse 
naştere legendei. In jurul morţilor și 
absenţilor se creiază legende. Deaceia 

lupta cu ei-—cu morţii și absenţii—, e grea. Dar în ju- 
rul unui mort sau unui absent, se creiază legende numai 
în cazul când în masa celor prezenţi lucrurile nu merg 
bine; numai atunci cei prezenţi doresc întoarcerea celui 
absent sau venirea urmaşului celui mort. In caz contrar, 
atât absentul cât şi mortul sunt înghiţiţi de uitare. 

Un exemplu al timpurilor recente ni-l dă pe deoparte 
Hitler—uitat de masele care-l aclamaseră cu frenezie— 
şi de altă parte cazul generalului Peron, care e departe 
de a fi uitat ci, din contră, îşi menţine popularitatea. 
Până la tranşarea întrun mod sau altul a acestui caz, 
se impune următoarea constatare: dintre toţi idolii că- 
zuţi, cel care şi-a păstrat popularitatea—cu tot arsena- 
lul propagandistic utilizat contra lui—este generalul Pe- 
ron. Este o excepţie—mulţimile au în general memoria 
scurtă—care merită să fie reliefată. 

Deci, în România din preajma anului 1930, s'a creiat 


=— 105: — 


i atit atitea 


legenda prinţului Carol din cauza situaţiei proaste în 
care se găsea Țara. Regele Ferdinand I, cu toate actele 
pozitive la activul scurtei lui domnii, nu a avut popula- 
ritate. Cauza? Nu atât timiditatea sa care crea distanţe 
între el şi Ţară, cât lipsa acelui complex de calităţi şi 
chiar defecte care se cer unui şef. Regele Ferdinand I 
a fost un om slab. Lângă el era regina Maria care avea 
calităţile ce lipseau augustului ei soţ dar, fiind femeie, 
avea unele defecte pe care dealtfel le-a transmis aproape 
tuturor fiilor şi fiicelor ei. 

Aceste defecte au permis celor pe care Ţara nu-i mai 
voia, liberalii, să se menţină la putere aproape tot tim- 
pul—când plecau lăsau numai pentru scurtă vreme şi 
numai pe cine voiau ca înlocuitori—, până la moartea 
celui care ştiuse să se folosească—prin interpuşi—de de- 
fectele frumoasei regine, adică a lui Ion Brătianu. : 

După terminarea războiului de întregire naţională, Ion 
Brătianu ştiuse să manevreze în mod magistrul pentru 
distrugerea mitului Averescu, dar nu a reuşit să distrugă 
alt mit care-i luase locul: mitul țărănist. După trans- 
formarea în cioburi a statuiei şi piedestalului statuiei 
mitului Averescu, masele s'au îndreptat către partidul 
țărănesc devenit mai târziu—prin unirea cu naţionalii 
ardeleni—partidul naţional-ţărănesc. Brătianu, ca şi P. P. 
Carp altădată, era convins că masele pot fi nesocotite de 
moment ce avea pe rege şi pe dorobanţ, mai ales că 
pe primul îl avea mult mai bine în mână decât îl avu- 
sese Carp pe regele Carol I, datorită graţiilor regale. 

Copil fiind, am putut să văd—în cercul restrâns al sa- 
tului meu—modul în care Brătianu înţelegea să se fo- 
losească de rege şi dorobanţ. Satul meu, unul dintre cele 
mai mari sate ale judeţului Tecuci, deci care conta în 
aritmetica electorală a judeţului, era cuprins şi el de fe- 
bra ţărănistă. In afară de febra generală de care pome- 
nesc mai sus, exista un element în plus: şefi ai parti- 
dului în judeţ; erau fraţii Ion şi Vasile Beldie—acesta din 
urmă ginere al lui Stere—, fii ai satului. Secţia de vo- 
tare era în satul Brăhăşeşti. Şi pe lângă atâtea și atâtea 
şicane cunoscute şi arhicunoscute ale metodelor demo- 
cratice dela noi, în acele vremuri liberalii întrebuinţau 
la Brăhăşeşti una—care dealtfel nu mai poate fi numită 
şicană—care era pe cât de sigură, pe atât de nepermisă. 
De comuna Brăhăşeşti ţinea un sat pur ţigănesc, numit 
Toflea. 'Ţiganii din Toflea erau bătăușii electorali ai li- 
beralilor. Cum se ieşea din raza de votare, se dădea în- 


— 106 — 


tr'o uliţă ce cobora la un pârâu: Pârâul Boului. Deoparte 
şi de alta a uliţii, culcaţi pe lângă garduri, stăteau Ţi- 
ganii cu câte un ciomag respectabil în mână. Țăranul 
votant, după ce-şi lua buletinul, intra în cabină ca să 
voteze. Dar odată cu el, intra şi un... dorobanţ. Judecă- 
torul şi ofiţerul socoteau că totul e normal iar delega- 
ţii partidelor de opoziţie erau absenţi. De ce erau absen- 
ţi e uşor de bănuit. Votantul punea mâna pe ştampilă iar 
dorobanţul îi spunea: “pe cruce mă neică”, “aşa, aşa, e 
bine” dacă respectivul ţăran întrepta mâna cu ştampi- 
la spre semnul liberal sau, “pe cruce mă crucea mâtii de 
mârlan, dacă dorobanţul bănuia intenţii rebele. Câte unul 
mai clonţos—în acea regiune sunt multe sate răzăşeşti—, 
punea ştampila pe secere—semnul ţărănist—, dar doro- 
banţul trăgea cu creta o linie pe spate. Când cel cu linia 
pe spate ieşea din raza de votare, trecea în mod obligato- 
riu pe uliţa care ducea la Pârâul Boului. Ţiganii işeau 
din şomaj şi îl duceau în ciomege pe ţăranul clonţos până 
la pârâu. Capete sparte, coaste rupte: spital. Judecătorul 
şi ofițerui auzeau ţipetele, dar nu e de presupus că o lege 
înadins făcută “puterile ofițerului şi judecătorului în- 
cetează dincolo de raza de votare”, îi împiedicau să in- 
tervină. E mai de presupus că ideia rațiunii de Stat, era 
aceia care-i lăsa impasibili, ideie inoculată reprezentan- 
ților celor două forţe, armata şi justiţia, cu ajutorul unor 
plicuri pline de bilete de bancă, avansări, mutări favo- 
rabile, etc. 'Țipetele celor ciomăgiţi nu impresionau pe 
ofiţeri şi judecător, dar influenţau pe votanţii care—şi 
aşteptau rândul şi care puneau ştampila aşa cum le spu- 
nea dorobanţul: “pe cruce mă, crucea mătii de mâr- 
lan”. Astfel, având pe rege şi dorobant de partea sa, 
Brătianu, ajutat şi de zestrea legală— legală dar nu jus- 
tă—pe care i-o aduceau cele 40 % din voturi, guverna 
admirabil, adică fără bătaie de cap. E drept că aceasta 
nu era o inovaţie, ci o veche moştenire. In teza sa de 
doctorat la Paris—o teză lipsită de orice valoare dealt- 
fel—, George Tătărăscu combate procedeul cu vehemen- 
ţă dar, mai târziu, ajuns şef de guvern, avea să-l folo- 
sească întocmai. 

Votul okştesc, acordat atât de târziu, din cauza pro- 
cedeelor întrebuințate, nu avea să spună nimic celei mai 
numeroase clase, țărănimea. Li se dăduse dreptul de vot 
dar nu şi dreptul de a-l folosi, după cum li se împărţise 
pământurile, dar nici guvernele liberale de durată ca şi 
celelalte meteorice ale celorlalte partide, nu veniseră cu 


Eli pe 


di nimic în sprijinul legii împroprietăririi. Țăranii nu aveau 
ai unelte, nu aveau hambare, nimic. Copil, am văzut cum se 

PP treera grâul cu caii şi se vântura cu lopata. Din lipsă de 
| hambare, erau obligați să-şi vândă recolta imediat, la 
preţuri derizorii. In portofoliul Băncii Naţionale, credi- 
tul agricol figura cu ridicola cifră: 4 %. Se creaseră Băn- 


Se 
= 


a Ea î_- a “lesa, 


Corneliu Codreanu în pas cu muncitorii, la înmor- 
mântarea generalului Cantacuzino. 


— 108 — 


ci populare, dar ţăranii au intrat pe mâna speculanţi- 
lor şi s'au înglodat în datorii. ! 

Țăranii aveau pământ dar satele, mai ales cele din 
Vechiul regat şi Basarabia, aveau tot o înfăţişare de aşe- 
zări trogloditice. Casele acoperite cu stuh sau deadreptul 
cu paie, camerele cu lut pe jos în care dormeau uneori 
până la 5-6 persoane, copiii prost îmbrăcaţi şi prost hră- 
niţi, iar ţăranii şi ţărancele umblau cea mai mare parte 
a anului cu picioarele goale. Drumurile satelor, toamna 
şi primăvara erau o mare de noroiu. In satul meu, în 
aceste anotimpuri, ţăranii puneau pe rând o căruţă cu 
boi care pleca, dela capul satului şi strângea pe toţi co- 
piii în drum pentru a-i duce la şcoală. La prânz rămâ- 
neau la şcoală şi, drept mâncare, aveau o bucată de mă- 
măligă prăjită. 

Moartea regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu au 
desarticulat camarila şi în 1928, visul ţărănimii române 
s'a realizat: le-a venit partidul la putere. Numai că de- 
siluzia a venit şi ea repede: cifra creditului agricol a 
rămas neschimbată: 4 %. Satele au rămas tot aşezări 
trogloditice, drumurile la fel, căruţa cu boi continua să 
pornească dela capul satului pentru a strânge copiii ca 
să-i ducă la şcoală şi prânzul acestor viitori dorobanţi 
a rămas tot o bucată de mămăligă prăjită. 

Mitul țărănist avea să se prăbuşească şi el, dar nu din 
cauza lui Ionel Brătianu care dispăruse în cele veşnice 
şi probabil în cer învăţa pe îngeri cum se măsluiesc ale- 
gerile, ci a  putreziciunii interioare; partidul naţional- 
țărănesc avea țărănesc în el doar numele şi iţarii lui Ion 
Mihalache, plus o bună credinţă indiscutabilă a învăţă- 
torului dela Topoloveni, bună credinţă care sa dovedit 
insuficientă pentru a salva mitul. 

Deci în absenţa prinţului Carol, lucrurile nu mergeau 
bine. Cum masele, mai ales cele nemulţumite sunt într'o 
continuă căutare de mit, acesta a apărut în persoana 
prinţului absent. Mai ales că fugii amoroase i se dăduse 
o haină atrăgătoare: prinţul Carol renunţase la tron 
din cauza neînțelegerilor cu Ionel Brătianu. 

Şi aşa se face că chestia închisă, a devenit în ziua de 
6 Iunie 1930, chestia deschisă. Prinţul Carol a aterizat 
pe un câmp din Ardeal şi nu numai cele două sau trei 
regimente comandate de conjuraţi, ci Ţara întreagă l-a 
primit cu braţele deschise. Eram elev în clasa a 1-a a 
liceului militar din Iaşi şi făceam parte din milioanele 
de Români care citeau articolele din gazete ce relatau 


— 109 — 


î 
: 

i 
i 


cvenimentele, cu lacrimi în ochi. Toţi colegii mei erau la 
fel. Şi aveam o ciudă teribilă pe excelentul meu profe- 
sor de istorie Hudiţă—ajuns mai târziu ministru—, care 
la sfârşitul lecţiei, văzând fremătarea noastră, ne-a spus: 
“Vă bucuraţi dragii mei, dar să ştiţi că nu e bine”. 

Seara părăseam dormitorul pe furiş şi mă târam pe 
brânci dealungul gardurilor, până la zăbrelele din bu- 
levardul Carol. Acolo, în umbră, stăteam ore întregi ca 
să văd coloanele de manifestanți, să privesc emoţionat en- 
tusiasmul delirant cu care se striga: “Trăiască regele 
Carol al II-lea”. : 

Şi—cine ar crede?—, în fruntea coloanelor de mani- 
festanţi ieşeni se găseau două figuri cunoscute de mine, 
ca de toţi ieşenii dealtfel: generalul Constantinov şi... 
Corneliu Zelea Codreanu. Generalul Constantinov era o 
figură pitorească a Iaşilor din acele vremuri: înalt, spă- 
tos, cu o figură blajină şi—ceiace făcea să fie cunoscut 
de toţi ieşenii—, un cioc alb ca zăpada. 

Deci în Iaşi, manifestaţiile pro Carol au fost conduse 
de cunoscutul luptător naţionalist Corneliu Codreanu. 
Care este explicaţia acestei prezenţe? In timpul domniei 
lui Ferdinand I, partidul liberal dusese vechea lui poli- 
tică: căpătuirea partizanilor. Corneliu Codreanu începu- 
se mişcarea de trezire a Naţiei şi partidul dela putere 
—aproape tot timpul liberal—, întrebuinţase toate mij- 
loacele ca să stârpească această mişcare, în disprețul tu- 
turor legilor, Şi dacă legenda renunţării la tron a prin- 
țului Carol din cauza neînțelegerilor lui cu Ion Brătianu 
era falsă, existaseră totuşi aceste neînţelegeri. Intre Ion 
Brătianu şi prinţul Carol au existat ciocniri însă de data 
aceasta dreptatea era de Al lui Brătianu. Din cauza 
aceasta, la sosirea în Ţară a prinţului Carol s'a socotit 
că steaua partidului liberal era apusă, că acest partid 
nu va mai veni niciodată la putere şi deaceia George 
Brătianu a dat naştere unei disidenţe ce nu a avut suc- 
cesul scomptat. Armatura economică a partidului libe- 
ral era puternică şi cadrele o ştiau. Era normal deci ca 
tânărul şef naţionalist—ca şi Iuliu Maniu dealtfel, să 
se bucure de revenirea prinţului pribeag, sperând că 
acesta—din contactul cu Apusul—, va fi învățat ce în- 
seamnă respectul legilor Ţării. 

O declaraţie a noului rege părea să confirme speran- 


-țele puse în el: “Din contactul cu Apusul, spunea el în 


substanţă, am învăţat ce însemnează respectul libertăţi- 
lor înscrise în Constituţie. Voi permite toate manifesta- 


— 110 — 


Mânăstirea Văcăreşti prin a cărej închisoare au trecut mit 
de legionari nevinovați. 


ţiile, inclusiv în curtea palatului regal, cu condiţia să nu 
se spargă geamuri”. 

Este greu de presupus că acestea erau altceva decât 
declaraţii de circumstanţă, mai ales că pribeagul—dol- 
dora de bani—nu putuse cunoaşte structura liberală a 
Apusului decât superficial. In exil Carol frecventase doar 
localurile de perdiţie şi în ele se capătă noţiuni de liber- 
tinaj, cuvânt care e departe de a fi sinonim cu libertate. 
Este totuşi de presupus că noul rege nu ar fi frizat schi- 
zofrenia dacă nu sar fi întâmplat ceva ce nu putuseră 
prevede nici puritanul Iuliu Maniu şi nici ascetul Cor- 
neliu Zelea Codreanu. Puțin timp după urcarea pe tron, 
lui Carol i sa adus la cunoştinţă că a debarcat în Bu- 
cureșşi, cu paşaport fals, un personagiu pentru care el 
realmente renunţase la tron pentru a doua oară—întâia 
oară renunţase tot pentru o femeie, aceia Româncă, Zizi 
Lambrino—şi din cauza căreia avea să fie izgonit defi- 
nitiv în 1940, lăsând în- urmă o Ţară hărtănită şi îndo- 
liată. Acest personagiu era Duduia. E greu de precizat, 
cel puţin pentru moment, dacă Duduia a intrat în Ţară 
cu paşaport fals mânată de un sentiment profund de 
dragoste pentru un bărbat—condamnabil în situaţia cu- 
plului Carol—Duduia, dar oricum cu largi circumstanţe 
atenuante în ceiace o privea pe ea-sau a intrat în exe- 
cutarea dispoziţiilor unei oculte pe care nu e nevoie să 
o mai numim. 

Intre 1928 şi 1933 s'au perindat la cârma Țării dife- 
rite guverne de factură naţional—ţărănistă plus unul 
Iorga Argetoianu. Situaţia se înrăutăţise, naţional- 
țărăniştii s'au arătat tot atât de afacerişti ca şi liberalii. 
O cauză în plus a acestei stări proaste avea so cons- 
țituie criza economică mondială, prăbuşirea Băncilor, 
dispariţia clienţilor pentru cerealele noastre. Dintr'o po- 
litică externă prost înţeleasă, politică de servilism, se re- 
fuzase, înainte de criză, un contract avantajos oferit de 
Germania. Intervenise criza şi puterile care făcuseră pre- 
siuni ca-să nu încheiem acordul cu Germania, nu ne 
cumpărau grâul, pe motiv că e murdar, ceiace era 0 rea- 
litate. S'a mers până acolo că în anumite porturi doche- 
rii refuzau să descarce grâul românesc. Acestea, erau 
consecinţele treeratului cu caii şi vânturatului cu lopa- 
ta, dar şi a politicii externe servile. In România nu se 
cunoştea sau anumite interese împingeau lumea să se 
prefacă a nu cunoaşte perceptele de abecedar de po- 
litică externă: interesul şi numai interesul—de cele mai 


â 


== 


multe ori interesul economic—face tăria unor alianţe sau 
amiciţii între State şi nu spinarea E deperai E 
rătorii trăiau din salarii de mizerie, din Ce. ce 
cei de cântecele sirenelor roşii. Revoltele din pri- 
mii ani postbelici ca şi O alta în 1932 fuseseră înăbușite 
cu forţa baionetelor. Este drept că aceste revolte fuse- 
seră instigate de comunişti, că aveau 0 amprentă politi- 
că, dar baioneta se oprise la efecte şi nu coborise la cau- 
ze. Propaganda comunistă nu are nici un efect acolo unde 
salarul lucrătorului îi permite să ducă o viaţă omeneas- 
că, Anglia, Germania occidentală, Statele Unite, etc. 
Comunismul nu avea nici o priză în masa ţărănească 
românească, dar dacă țărănimea era refractară comu- 
nismului, aceasta nu se datorea unei stări economice 
bune ci faptului că pentru ţăranul român comunism în- 
semna deposedarea de pământuri. Ori dragostea sau mal 
bine zis foamea de pământ a ţăranului român avea să 
fie un dig peste care nu puteau trece apele mâloase ale 
comunismului. Dar care era situaţia ţărănimii? Intre 
1930 şi 1935, chiar în anii bunişori, ţăranul abia—şi pu- 
tea scoate sumele învestite în lucrul pământului. Anii 
secetoşi erau un adevărat desastru. Prăbuşite Băncile, 
care şi ele.îl speculaseră îndeajuns, ca să nu întrebuin- 
ţăm cuvântul sângeros, le luaseră locurile cămătarii. In 
1932 pământurile ţăranilor erau grevate de datorii ce le 
depăşeau valoarea. Situaţia celorlalte categorii de cetă- 
ţeni? Funcţionarii trăiau întro mizerie cruntă, lefurile 
lor fuseseră ciuntite mereu încât un învăţător ajunsese 
să aibă 1500 de lei lunar. Iar când a ajuns la cârma Ţă- 
rii un profesor—Iorga—, acesta a făcut mai bine decât 
toţi: nu le-a mai plătit deloc. Dar nu numai învățătorii 
nu erau plătiţi ci toţi funcţionarii, inclusiv ofiţerii. Un 
colonel din Sighetul Marmaţiei, Alfred Brusescu, un om 
dintr'o bucată—motiv pentru care nu a ajuns general—, 
primind o sumă de bani pentru a plăti furnizorii regi- 
mentului—în Sighetul Marmaţiei, din întâmplare toţi 
Evrei—, a, plătit lefurile ofiţerilor pe 3 luni din cele 6 
care nu li se plătiseră. A convocat apoi pe furnizori şi 
le-a spus: “Domnilor, am primit banii pentru a vă plăti. 
Dar cum acesţi bani pentru Dvoastră reprezintă posibi- 
litatea de a menţine sau a mări volumul afacerilor Dvoas- 
tră iar pentru ofiţerii mei reprezintă însăşi viaţa lor 
între afacerile Dvoastră şi viaţa ofiţerilor am ales pe 
acestea din urmă. Deaceia le-am plătit lor o parte din 


—Al3 — 


lefurile restante. Dacă nu vă convine, puteţi reclama. La 
revedere!”. $ , 

In acel an 1932, Țara făcea impresia unei balene eşua- 
tă pe nisip: agoniza. Mitul țărănist, numai după 3 ani 
de guvernare, era ţăndări. Din-acel moment se poate 
spune că drumul era liber pentru crearea mitului legio- 
nar. Evident că pentru crearea unui mit este necesar 
mai întâi un om cu calităţi excepţionale, un supraom, 
dar orice calităţi ar avea un om, nu poate crea mitul 
dacă nu există un climat favorabil. Deci două elemente 
sunt necesare pentru crearea mitului: 1) un om cu ca- 
lităţi excepţionale, şi 2) climat favorabil. Se întâmplă 
deseori, din nefericire de cele mai multe ori, să se creeze 
un mit mai mult graţie climatului decât omului cu cali- 
tăţi excepţionale. Dar atunci acest mit este un fals mit. 
El se prăbuşeşte repede şi în urma lui rămâne doar amin- 
tirea şi uneori nici atât. Iată de ce miturile de care a 
fost vorba mai înainte, Averescu, Mihalache şi Carol s'au 
născut numai graţie climatului şi nu calităţilor excep- 
ţionale ale celor oameni. Deaceia, după mine, ele au fost 
toate false mituri, mit real rămânând—se va vedea mai 
departe pentru ce—numai mitul legionar. 

Acest mit s'a născut graţie calităţilor excepţionale ale 
şefului Mişcării, Corneliu Zelea Codreanu, dar nu cred 
că i se pot scădea ceva din meritele lui, dacă afirm fără 
reticenţă că acest mit a luat naştere şi graţie climatu- 
lui. Antilegionarii crânceni, acei cari caută toate defec- 
tele creatorului mitului legionar, acei cari aruncă cu 
toate noroaiele în memoria lui însângerată, ar trebui să 
ştie că dacă s'a născut acest mit, cauza sunt ei, ei cari 
prin comportarea lor iresponsabilă, au dat naştere cli- 
matului. Mă găseam cu unul dintre aceşti detractori ai 
lui Corneliu Codreanu la cafeneaua “Dome” din Mont- 
parnasse. Este acolo o aglomeraţie teribilă. Agentul de 
circulaţie are toate necazurile din lume pentru a evita 
accidentele. Şi-i spuneam respectivului: “Să presupunem 
că mă duc eu sau altul lângă agentul de circulaţie şi 
încep să strig: Vrem pâine! Vrem dreptate! Vrem liber- 
tate! Ce se va întâmpla? Se vor opri doi-trei gură cască, 
care amuzaţi îmi vor spune: Vrei pâine? Brutăria e la o 
sută de metri de aici, a doua stradă la dreapta. Dându- 
mi acest răspuas, se presupune că la brutărie se găseşte 
pâine şi banii necesari pentru a o cumpăra în buzunare- 
le a 99,99 % dintre cetăţeni. Dacă cer dreptate, îmi vor 
spune că judecătoria e pe Boulevard Raspail sau pe rue 


— 114 — 


de VObservatoire iar în ceiace priveşte libertatea, dacă 
e unul mai inteligent, îmi va spune: Vrei liberate? Păi 
o respiri, mon vieuz! Aceasta însemnează că nu ne aflăm 
în faţa unui climat favorabil creării unul mit. Dar dacă 
nu există pâine la brutărie sau bani în buzunare sau nici 
una nici alta, când eu voiu striga “Vrem pâine”, se vor 
aduna repede de tot câteva mii de oameni, agentul de 
circulație va fi dat peste cap, maşinile oprite de basto- 
nul alb răsturnate şi incendiate. Adică va exista clima- 
tul creării mitului. Deci dacă mitul legionar a fost o ne- 
norocire cum o spui şi cum o afirmi mereu în foaia ta 
de limbă românească, vina este a voastră, care aţi făcut 
ca în 1922 să nu existe pâine în România şi, mai ales, 
să nu existe libertate şi dreptate”. 


ENTRU a înţelege mitul legionar, trebuie să se cu- 
noască mai întâi personalitatea şefului Mişcării Le- 
gionare, Corneliu Zelea Codreanu. 

In 1899 s'a născut la Iaşi primul fiu al cunoscutului 
luptător naţionalist Ion Zelea Codreanu. A fost botezat 
în casa profesorului A. C. Cuza. Familia Codreanu era 
originară din Bucovina, unde bunicul şi străbunicul lui 
Corneliu au fost pădurari. 

Ion Zelea Codreanu a fost profesor: profesor de lim- 
ba germană. Intr'o excelentă carte de amintiri publica- 
tă la Iaşi în timpul războilui, carte întitulată “Târgul 
trăzniţilor”, Gheorghe Chiper creionează în prima bu- 
cată pe fostul lui profesor de limba germană, pe care 
elevii îl porecliseră Moş Zagreb. Gheorghe Chiper, adept 
politic al drului Lupu, deci antilegionar, descrie cu duio- 
şie pe profesorul Codreanu. Din toate reiese că era om 
drept. Gheorghe Chiper fusese coleg cu ultimul fiu al 
profesorului—Decebal—şi pedepsele cele mai aspre, juste 
însă, la lua elevul Decebal Codreanu. 

Ion Zelea Codreanu a fost în repetate rânduri deputat 
şi nu unul dintre cei obscuri. 

In afară de atmosfera în care a crescut în casă, Cor- 
neliu a primit o educaţie militară în liceul dela Mânăs- 
tirea Dealu. In liceul militar se face carte ca la toate li- 
ceele, dar în plus se dau noţiuni de militărie şi în special 
se face o educaţie ce are de scop să desvolte disciplina, 
demnitatea de om, ordinea şi onoarea. Din exemplele ce 
le-a avut în faţă şi probabil datorită mai mult climatului 
dela casa părintească din Huşi, Corneliu şi-a creat o per- 
sonalitate aparte, în care aceste idei căpătate la Dealu 


— U156 — 


pe, 
54 e 


s'au înrădăcinat adânc în el, au crescut şi au făcut din el 
un om care să aibă aceste calităţi, în mai înalt grad decât 
le aveau cei ce i le-au insuflat. In plus, din aceste noţiuni 
de calităţile ce se cer unui şef şi a unor exemple, prin- 
tre ofiţerii ce-i erau profesori, în Codreanu s'au inocu- 
lat din copilărie calităţile de a comanda, de a fi şei. 


La Dealu, Corneliu Codreanu a căpătat o amprentă mi- 
livară care nu-l va părăsi până la moarte. 

In 1916 a plecat după tatăl lui pe îront. Neavând de- 
cât 171 ani, comandantul regimentului, colonelul Pipe- 
rescu, a refuzat să-l primească voluntar. Incăpăţânat, 
Corneliu Codreanu a luat parte la înaintarea şi apoi la 
retragerea din Ardeal, nepărăsind frontul decât la 20 
Septembrie. 

Peste un an a intrat la şcoala militară de infanterie. 
In 1919 era pace. Corneliu era din nou elev de liceu. Un 
elev însă care făcuse războiul şi şcoala militară şi care 
era sublocotenent de rezervă. Şi care era îngrozit de cele 
ce se întâmpla peste Nistru şi de cele ce se întâmpla 
dincoace de Nistru. Peste Nistru fierbere, dincoace de 
Nistru fierbere în pătura muncitorească şi dolce farnien- 
te în cea conducătoare. Tânărul elev de liceu convocase 
vreo 20 de colegi pentru a discuta ce trebuieşte făcut 
dacă vin Ruşii peste noi. S'a hotărît facerea unui depozit 
de arme şi muniții, exerciţii militare şi când vor veni 
Ruşii grupul să se retragă în pădure şi să lupte. Era 0 
acţiune care ar putea fi socotita puerilă, dar nu trebuieş- 
te uitat că tânărul Corneliu avea 20 de ani numai şi că 
la 20 de ani, altor elevi le circulă prin cap idei mult mai 
comode. 

In toamna anului 1919 Corneliu Codreanu vine la Iaşi 
şi se înscrie la facultatea de Drept. Atmosfera era apă- 
sătoare. Comunismul, sub masca ideilor “generoase”, cu- 
cerise şi pe elevi şi pe studenţi. Universitatea ieşană, 
Heidelbergul României, era înghițită de şepcile rusești 
venite din Basarabia, şepci ce erau ca un fel de semn de 
recunoaştere a comuniştilor, iar profesorii declarau că 
“lumina vine dela Răsărit”. Muncitorii, sub povara greu- 
tăţilor, desbrăcaţi şi flămânzi, defilau dealungul străzi- 
lor Iaşului cu pumnii strânşi de ură şi strigând: Trăias- 
că Rusia comunistă. Iar presa, anumita presă, scria: 
“Acordându-se dreptul de liberă manifestare partidului 
socialist, nu se poate susține că se acordă'un privilegiu 
acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi să ma- 


— 116 — 


nifesteze, va trebui să se respecte acest drept”... (Emil 
D. Fagure în Adevărul din 28 Decembrie 1919.) . 

“S'a isprăvit! Prin “Inaltul” decret-lege, pe timpul pe- 
rioadei electorale se instituie un nou regim mai aspru 
ca înainte, al stării de asediu şi al cenzurii, opoziţia şi 
ţara întreagă este scoasă în afară de lege...”. * Dacă altă 
cale nu este deschisă împotriva acestei stări de lucruri, 
dacă am şti că incitarea Ja revoltă sau contra ordinei 
aşa zise legale, ar avea un efect, ceeace din nenorocire 
nu este, n'am ezita un singur moment să o facem, căci 
contra unui regim dictatorial şi de teroare nu ezistă alt 
mijloc de luptă...” «Ne socotim în fața unei bande înar- 
mate care se pune în afară de legi şi uzează de forţe 
brutale...” (Adevărul 5 Oct. 1919). 2 AA i 

“In animal are nevoe de proscupări „mărginite, însă 
mintea lui ajunge să le satisfacă. Rareori, foarte rareori, 
animalul se înşeală. Şi astfel tot inteligenţa lui oricât de 
mică îl împiedică de a cădea în greşeli grosolane. Nu tot 
astfel se întâmplă cu Regele. Voesc să vorbesc de Regele 
creaţiunii. Regele creaţiunii este mult mai inteligent de- 
cât un câne, un cal, un măgar. E cert. Dar pe când nici 
unul din aceste trei animale n'ar călca pe marginea unel 
prăpăstii, nu S'ar arunca pe valurile apei spre a se îneca 
ori n'ar face o mişcare vătămătoare, Regele creaţiunii 
săvârşeşte în fiecare zi greşeli de neiertat” (Dimineaţa, 
16 Noembrie 1919). 

S'ar părea că este vorba de nişte oameni sinceri cari 
cer ca legile să fie aplicate, mai ales că cer libertatea de 
manifestare pentru oricare ar fi partidul care ar voi să 
manifesteze. Dar iată ce se scrie despre manifesările an- 
ticomuniste ale lucrătorului Constantin Pancu dela Iaşi: 
“Naţionaliştii au format o “Gardă a Conştiinţei Naţio- 
nale”. S'au lansat manifeste. Se ţin întruniri... Au fost 
chemaţi şi studenţi şovini. Au venit şi preoţi de rigoare... 
Când pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se 
şterg deosebirile dintre naţionalităţi, la noi naționaliștii 
vor să accentuieze aceste deosebiri... Şi mai ales când 
conferinţa păcii vrea să ne impună în tratat controlul 
minorităţilor... 

“Când pretutindeni Biserica se desparte de stat rămâ- 
nând o afacere particulară a fiecăruia, la noi naţiona- 
liștii fac apel la cler pentru propaganda religioasă or- 
gânizată şi cu caracter de principii”... 

“Atunci intervine preotul: cu duhul blândeţii, el îşi 
împlântă mâna în chica poporului pe care-l bate cu 


— 11 — 


ricii până Gâna ftiră Ea 
ăduim dragostea între oameni. Şi dăm cu picio- 
203 “E ușa templelor cari adă ps ca, Mar 92 răzbunarea”. 
(M. Sevastos, “Opinia”, 10 August - 4457 Ş, 

După complotul studenţesc din 1923, aceiaşi presă 
scria: “Nu-i deajuns că au fost arestaţi aceşti terorişti. 
Ei trebuiesc condamnaţi în aşa fel încât să dea un exem- 
plu. Şi nici atât nu-i deajuns: trebuie arestaţi toţi acei 
ce vântură asemenea “idei” antisemite, care aduc atâta 
rău ţării noastre. Această buruiană antisemită trebuie 
smulsă din rădăcini. Şi trebuie procedat fără cruţare şi 
fără milă”. Ă 

Cu un an înainte pe când Max Goldstein punea bom- 
ba la Senat şi poliţia aresta pe comunişti, aceiaşi presă 
scria: “Un stat nu se poate menţine prin violenţă îm- 
potriva voinţei populare. Unde este Constituţia? Unde 
sunt legile? Unde sunt libertăţile garantate de Consti- 
tuţie? Ce va zice străinătatea în faţa unui stat care ia 
asemenea măsuri restrictive? Nu se poate menţine un 
stat prin arestări, închisori, baionete, teroare. Pentrucă 
statului mulţimea sau indivizii izolaţi vor răspunde prin 
violenţă. La forţă, cu forţă. La teroare, cu teroare. Şi 
nu vor fi vinovaţi ei, ci vinovat va fi Statul care i-a 
provocat”. 

Aceasta era, situaţia. Corneliu Codreanu căuta o ieşi- 
re. Se frământa. Şi într'o seară—era pedagog la Şcoala 
de arte şi meserii, tatăl lui avea 6 copii şi nu-i putea da 
banii necesari pentru a trăi—află de existenţă gărzii na- 
ionale. Şeful acestei gărzi era un lucrător, Constantin 
Pancu. Când Ţara se clătina din temelii sub loviturile 
comuniste, la Iaşi, steagul de luptă contra roşilor îl ri- 
dicase un lucrător. Corneliu Codreanu s'a dus la el, l-a 
cunoscut și i-a rămas credincios până la desfiinţarea 
gărzii. Alături de el, Corneliu Codreanu a cunoscut pe 
lucrători. şi nevoile lor. Ţineau şedinţe, redactau o ga- 
zetă şi au şi pus bazele unui partid “socialismul naţio- 
Dior ein Lucrul acesta se întâmplă în 1919, când 

1 Suter şi nici partidul naţional socialist Bu _apăru- 
reper Is ien pa gărzii naţionale nu aveau să-l 
sul, i două Acura fn de organizarea şi nici scri- 
„In Februare 1920 s: i ă : 
timp se vorbea cu s i Be De grevă la Regie. In acel 
Reale deci, s'a declarat greva, s'a 
ŞI sau înlocuit tablourile regelui e 


fruntea de lespezile Bise 


— le — 


aie 


bătuţi şi chiar 


i i si Racovyski. Partizanii lui Codreanu au fost 
pin, I0IzEL Și CaTa Garda naţională sa adunat la se- 
ț discuţiile. Unii propun ca să se trimită 
ului pentru a se SETE pa i aa ae 

tei, O altă părere, plină de curaj, a & E 
Gobredtiti El dâta ca a 100 de “gardiști” să meargă la 
Regie, să dea steagul roşu jos și să-l înlocuiască cu tri- 
colorul. Se merge în marş forţat cântându-se Deşteap- 
tă-te Române”. Comuniştii cari îi întâmpină sunt daţi 
peste cap şi steagul roşu înlocuit. Vine apoi armata care 
ocupă fabrica, păzeşte steagul dar nu poate pune fa- 
brica în mişcare. Ce era de tăcut? Şi ideia vine_tot dela 
Corneliu Codreanu. Se caută şi în trei zile de găsesc 400 
de lucrători noi şi începe lucrul. Greva este înfrântă. 

După o lună dela victoria dela Regie, începe greva în 
atelierele Nicolina. Aici erau 4-5000 de lucrători, nu 1000 
ca la Regie. Şi în plus aici îşi aveau centrul de activitate 
şefii comunişti Ghelerter şi Gheller. Şi şi aici se arbo- 
rează steagul roşu. Se adună garda, coboară spre Piaţa 
Unirii unde poliţia îi sfătuieşte să renunţe la planul lor 
de a pătrunde în atelierele Nicolina, şi atunci grupul de 
“ardişti” se îndreaptă spre gară. Se ia deacolo un tren 
şi se îndreaptă spre Nicolina unde, prin schimbarea ma- 
cazului, se pătrunde cu tren cu tot în ateliere. “Gardiş- 
tii” coboară şi tânărul Corneliu Codreanu, cu un trico- 
lor în gură, urcă cu greutate până pe acoperiş unde face 
înlocuirea drapelului de o culoare ce nu înspăimânta 
anumita presă. Comuniştii barează ieşirea şi strigă să 
iasă Pancu şi Codreanu. Şi ies trei, Pancu, Codreanu şi 
încă un lucrător, Mărgărint. Merg cu mâinile în buzunare 
unde aveau revolverele. Drepţi, hotăriţi. Se face o tă- 
cere de mormânt. Comuniştii se dau la o parte. Să-i fi 
impresionat curajul celor trei? Tinereţea şi frumuseţea 
bărbătească a lui Corneliu Codreanu? Forţa herculeană 
a lui Pancu? Probabil toate la un loc. Rezultatul a fost 
şi aici o victorie. Tânărul student (anul I), Corneliu Ze- 
lea Codreanu devenise cunoscut în vechea cetate de 
scaun. 

La 4, 5 şi 6 Septembrie anul 1920 a avut loc la Cluj 
primul congres studenţesc după războiu. Prin presiuni se 
obținuse ca pe ordinea de zi să figureze acceptarea stu- 
denţilor evrei în societăţile studenţeşti. Din vreo 5000 de 
studenţi, numai vreo sută erau contra acceptării aces- 
tui punct—40 de la Iaşi şi 100 dela Cernăuţi—. Lupta era 
enorm de grea. Şi cei 100, în cap cu Corneliu Codreanu, 


diu şi au începu 
telegrame guvern 


—119 — 


or cu atâta convingere, cu atâta căl- 
au pledat „cAuzE, et, încât ea a fost acceptată. Corneliu 
Cuz că cei 6000 nu au votat sfivorabil Win SCOLARE 
că teza este justă ci mai mult dintr'o ERA faţă de 
sufletul pus în apărarea cauzei de cei 100 (Pentru Le- 
gionari). , i i ără 
mna anului 1920 senatul universitar hotărăşte 
sa Mesohidă universitatea fără tradiționala slujbă. re- 
hgioasă. Aproape nici o opunere. Dintre toţi profesorii 
numai 4-5 erau contra. Siudenţimea? Masă amortă. Şi 
atunci un număr de 8 studenţi au hotărît să se opună, 
La 6 aimineaţa studenţii Corneliu Codreanu şi Frimu se 
duc la universitate şi se paricadează. Ceilalţi 6 trebuiau 
Şi au venit târziu, prea târziu. Au 


să vină mai târziu. ! € a 
rămas deci numai doi. Corneliu Codreanu a făcut un afiş, 
scris cu mâna, pe care l-a lipit pe uşa dela intrarea 


principală: “Aduc la cunoștinta dlor studenţi, precum şi 
a dlor profesori, că această universitate nu se deschide 
decăt în urma slujbei religioase tradiţionale”. are șa: 
Delă 8 au început să vină studenţii. Corneliu Codreanu 

a resistat singur (Frimu era la uşa din spate), până la 
9, 30. Profesorului er, care voia să intre cu forţa, 
Corneliu Codreanu i-a spus: “Când aţi intrat profesor la 
universitate, aţi jurat pe cruce. Pentruce vă ridicaţi acum 
contra crucii? Sunteţi un sperjur pentrucă aţi jurat în- 
trun lucru în care n'aţi crezut, iar acum vă călcaţi ju- 
rământul”. La 9,30 Corneliu Codreanu a fost învins de 
mulţime. O jumătate de oră l-au bătut cu pumnii şi cu 
bastoanele. Insfârşit a fost lăsat. Stătea amărit lângă 
aa = -Mraa pe sala paşilor pierduţi, când a coborit secre- 
arul universităţii care a anunţat că universitatea se va 
pe humai peste două zile, cu serviciu religios. “De 
paraul mi s'a înrădăcinat credinţa care nu mă părăsi, că 
Aa vâra luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi nea- 
Zig al nu ra fi învins niciodată” (Pentru Legionari). 
pulblisai ormal ca aceste acţiuni să aibă ecou în opinia 
tii src această cutie de rezonanţă a inimii Nea- 
Regie. is putea leu, înfruntă pe comuniştii dela 
a câtorva înfruntă pe cei dela Nicolina 


Desi Ci 5 4 
religioasă. universitatea dela Taşi se deschide fără slujbă 
nu E sau SA încercat să se facă acest lucru în 1920. Şi 

pentrucă s'a opus un om singur: Corneliu 


— 120 — 


Zelea Codreanu. Singur pe scările universităţii ieşene, 
un om se opune mulţimii întărâtate. Tabloul acesta, deşi 
celălalt al urcării cu' tricolorul în gură pe acoperişul ate- 
lierelor Nicolina are o mai strictă asemănare, îmi amin- 
teşte celebrul tablou care reprezintă pe Napoleon înain- 
tând cu steagul în mână pe podul dela Arcole. Corneliu 
Zelea Codreanu singur, pe scările universităţii ieşene! 
Din nefericire şi azi, când suntem unde suntem, mal 
există Români cari refuză să găsească 0. frumuseţe _eroi- 
că acestui tablou. L 
“Dar studenţii ieşeni nu erau tot atât de amorfi în faţa 
altor întâmplări. Când a fost arestat studentul Spiegler 
—nume de resonanţă suspectă ca şi acela al profesoru- 
lui Mueller-—studenţii ieşeni au voit să facă greva gene” 
rală. Greva a eşuat tot graţie micului grup condus de 
Corneliu Codreanu. Avea omul acesta o spontaneitate în 
a lua hotăriri simple şi de bun simţ; Grupul Codreanu 
rmis intrarea la masă decât 


a ocupat cantina şi nu a permis int: i 
celor ce mergeau la cursuri. Principiul enunțat era şi el 


simplu: Cine un/muncește, nu mănâncă. i 
Şi Codreanu mai dă o luptă victorioasă. Iaşul căpătase 
lor ruseşti arborate osten- 


aspect străin, din cauza şepei I 
işti. A avut loc o încăierare, şep- 


tativ de studenţii comun ) "are : 
cile ruseşti au fost strânse şi arse în Piaţa Unirii. Apoi 
în fiecare zi, pe stradă, în localuri, etc., începe vână- 
toarea. Şi şepcile ruseşti au dispărut. Din cauza artico- 
lelor necuviincioase la adresa armatei, Bisericii şi rege- 
lui, articole apărute în ziarele “Opinia” şi “Lumea”, ar- 
ticole de inspiraţie comunistă, grupul Codreanu pătrun- 


de în redacţiile şi tipografiile acestor foi răspânditoare 
de otravă, în slupba celor ce ne-au cotropit astăzi, şi 
sparge tiparniţele. “Provocam desordini, fără îndoială, 
dar acele desordini vor opri marea desordine, irepara- 
bila desordine pe care o pregăteau în ţara aceasta, 
simbriaşii revoluţiei comuniste” (Pentru Legionari). Dar 
aceste cuvinte au fost refuzate să fie citite atunci sau 
dacă au fost citite au fost taxate “bezmetice”, iar astă- 
zi, când profeția lui Codreanu s'a îndeplinit, se încearcă 
să se scoată alţi eroi, alţi luptători anticomunişti, eroii 
dela 23 August 1944. 

In toamna anului 1921 situaţia în universitatea ieşa- 
nă e schimbată. Vin noi studenţi, elevii ultimei clase din 
liceele moldoveneşti şi basarabene. In aceste oraşe, cu- 
tia de resonanţă ieşană făcuse să se audă de numele lui 
Corneliu Codreanu şi de lupta lui. Grupul Codreanu se 


SL — 


je reşedinte al Societăţii Studenţilor în 
aicea ol aleea ferate începe, să țină şedinţe publice 
la e încet, încet, încep să vină și studenţii dela ce- 
Jclzite facultăţi. Şi încep să vină şi studenţii basarabeni: 
studenţii basarabeni creştini. Universitatea ieşană era 
întoarsă de pe drumul indicat de profesorul Bujor; pen- 
tru studenţii ieşeni lumina nu mai venea dela Răsărit. 
Şi la 20 Mai 1922 sa desfiinţat Centrul studenţesc din 
Iaşi şi s'a înfiinţat «Asociaţia Studenţilor Creştini”. 
In vara anului 1922 studenţii dela Iaşi, ajutaţi de ele- 
vi de liceu, a dus lupta contra teatrelor care începu- 


seră să joace piese în idiş. Şi au biruit. 


NA din calităţile lui Corneliu Codreanu era tenaci- 
U tatea. Mai avuseseră loc mişcări studenţeşti la Iaşi, 
graţie profesorului Cuza, existau demult Asociaţii- 
le studenţeşii ale căror posturi de conducere erau râv- 
nite dar aceasta—de cele mai multe ori—pentrucă aceste 
posturi de conducere erau o excelentă trambulină poli- 
tică. Calitatea care se cerea pentru a urca pe trambuli- 
nă, era oratoria. Ori Corneliu Codreanu nu era orator, 
ci din contra, o fire care ura vorbăria. Care sunt cau- 
zele pentru care Corneliu Codreanu nu era orator ci, din 
contra, tăcut? Românul e născut orator în aceişi măsu- 
Tă în care e născut poet. Orator prost de cele mai multe 
ori, dar orator. Este probabil că înclinarea spre tăcere o 
moştenise dela mama lui care era nemţoaică, dar cred 
că ea cobora și pe linia paternă. Bunicul şi străbunicul 
lui fuseseră pădurari. Ori pădurarul tace nu are cu cine 
vorbi în afară de flori, copaci şi pâraie. Tot dela aceşti 
pădurari care erau nevoiţi să lupte cu fiarele pădurii a 
moştenit Corneliu Codreanu şi curajul. El se băga acolo 
unde era pericolul mai mare. In afară de cele două gre- 
ve, despre care am vorbit mai sus, Codreanu a arătat 
că e plin de curaj şi cu ocazia manifestaţiei dela Iaşi în 
urma trecerii în parlament prin surpriză a modificării 
arti colnlii 7 din Constituţie. EI şi-a ales sectorul cel mai 
: pe eul Cucului-Podul Roşu. Şi în atâtea şi atâtea 
Românul e foc de paie. Gintă latină. Se aprinde uşor şi 
seaătuigă Şi mai uşor. Câte şcoli, câte spitale nu au fost 
| iu e şi câte din ele au rămas să le bată vânturile şi 
p Zi e, dica numai până la jumătate! 
Z Peri pe nu-i place munca. E fericit când poate tra- 
„ Iar munca manuală e dispreţuită. E deajuns 


— 122 — 


ca un Românaş să facă o clasă gimnazială pentru ca 
să capete un dispreţ definitiv pentru munca manuală. 
Corneliu Codreanu voia să inoculeze Neamului său aces- 
te două calităţi: tenacitatea şi respectul muncii manua- 
le, Deaceia el începe taberele de muncă. Prima a fost 
iniţiată pentru clădirea Unui Cămin cultural. Autorită- 
țile nu mai permiteau studenţilor să se adune la univer- 
sitate şi nu aveau unde să se întâlnească. Le trebuia o 
casă. Au început deci facerea de cărămizi la Ungheni. 
Nu era treabă uşoară. Locul care li sa dat la Ungheni 
pentru a face cărămizi era un loc unde târgul îşi depo- 
zitase gunoaiele de 50 de ani. Studenţii, înainte de a 
ajunge să frământe lutul pentru cărămizi, au avut de 
făcut o treabă mult mai grea: ridicarea şi îndepărtarea 
gunoaielor, strat gros de doi metri. Pe urmă a început 
zidirea. Locul pe care trebuia clădit căminul la Râpa 
Galbenă, loc cedat de inginerul Bejan, era—ca și cel dela 
Ungheni—un loc destinat depozitării gunoaielor. Mai 
mult de 2000 de căruţe de gunoi rânced aua trebuit ridicate 
şi transportate, până când s'a ajuns la pământ sănătos. 
Şcolile sau spitalele clădite de lucrători plătiţi şi nu de 
prefecţii sau primarii care le iniţiau, ramâneau la jumă- 
tatea zidurilor; căminul început de Corneliu Codreanu la 
Râpa Galbenă, a fost ridicat în întregime. Şi aceasta gra- 
ţie tenacităţii lui Corneliu Codreanu. Evident este foarte 
lăudabil faptul că Paleru! X sau prefectul Y au iniţiat, 
început şi terminat şcoala profesională de fete din târ- 
eul Z. Şi e evident că unii au depus suflet pentru aceas- 
ta, alergând pe şantier să supraveghieze lucrările, să 
alerge la ministere pentru a obţine fonduri, dar mult 
mai lăudabil e, cred eu, să faci un cămin fără nici un 
fond alocat şi să munceşti şi tu cu pieptul şi spinarea 
goală în soare; tu student şi, mai ales, să convingi şi pe 
alţi studenţi să lase la o parte preocupările frivole şi Să 
vină să muncească alături de tine; şi entusiasmat de fapta 
studenţilor să alerge și lucrătorul, gratuit, în timpul li- 
ber, să lucreze alături de “domnii studenţi”; şi să ini- 
ţiezi astfel apropierea dintre lucrătorul manual şi inte- 
lectual, apropiere care face ca astăzi lucrătorul român 
să fie refnactar comunismului; aceasta şi nu socialis- 
mul lui Titel Petrescu, cum scriu anumite foi din exil 

Focul aprins de Corneliu Codreanu nu a fost de paie 
După căminul dela Râpa Galbenă s'a lucrat la Carmen 
Sylva şi apoi la Casa Verde din Capitală. Aceasta afară 
de alte tabere de muncă interzise cu paturile puştior 


— 123 — 


ca digul dela Vişani şi afară de atâtea şi atâtea tabere 
de muncă făcute în diferite părţi ale Țării. Şi în satul 
meu a fost o asemenea tabără făcută de Ion Crânganu 
_cel care a dat numele “Garda de fier”—cu scopul de 
a se face cărămizi pentru Biserica ce se ridica în sat, 

Şi dacă ar fi fost numai greutatea lucrului? Dacă ar 
fi fost de înfruntat numai mirosurile iuți ale gunoaielor 
dela Ungheni şi Râpa Galbenă, dacă ar fi fost numai soa- 
rele care scorojea pieptul şi spinarea şi nu şi râncile de 
bou sau răngile de fier ale prefectului de poliţie Manciu? 

Dar nimic nu l-a oprit din drum pe Corneliu Codreanu 
El nu se descuraja. Dispărut aparent pericolul comunist, 
a fost destul ca Zelea Codreanu să lipsească doi ani din 
Ţară şi A. C. Cuza să arate că e tot aşa de rău condu- 
cător de partid politic—ca şi Iorga dealtfel, acesta şi 
rău primministru—pe cât este de bun teoretician, distru- 
gând organizaţia L. A. N. C. realizată tot graţie lui Cor- 
neliu Codreanu, pentruca entusiaştii de altădată să dis- 
pară ca prin farmec. Şi Corneliu Codreanu o ia dela ca- 
păt. In 1927 înfiiinţează o nouă organizaţie “Legiunea 
Arhanghelul Mihail”. Rămăseseră numai 5 din zecile de 
mii care-i aclamaseră după achitarea în procesul com- 
ep EU ei țea a sau care-l aclamaseră după achita- 
2 pre ge al a anciu. Şi dacă ar fi rămas singur, ar 


E acei | 
ioate |ealtate, Corneliu Codreanu, ca orice Român, după 
găsea de cuviință. avea dreptul să ţină o întrunire dacă 
: a, Seaca sea să calce legea pe care 

Y : orneliu Codreanu se opune. 
ține întrunirea, re ta spun legile şi le comunică că va 
ice preţ. Şi cei doi acceptă cu con- 


— 124 — 


A, d vre 
cica 


iţia să nu se provoace desordini. Şi la întrunire sunt 
Dre numai B sută de săteni. Forţele jandarmereşti 
opriseră lumea să vină la întrunire. Şi ce face Corneliu 
Codreanu? “Eu voiam să ţin o singură întrunire, spune 
el, Dvoastră mă obligaţi să ţin mai multe. Le voiu ține”. 
Celor o sută de ascultători din Bereşti li s'a vorbit 5 mi- 


nute: câte un minut doi legionari din regiune şi 3 mi- 
nute Corneliu Codreanu. Şi apoi a plecat să țină întru- 
niri în satele în care jandarmii opriseră pe săteni să 
vină la Bereşti. I sa adus un cal. Corneliu Codreanu 
mergea călare iar după el veneau pe jos vreo 4-5 şefi 
legionari covurluieni. In primul sat a venit să-i asculte 
toată lumea. După aceia au plecat către alt sat. Cum se 
înserase, lumea îi aştepta cu lumânările aprinse. A doua 
zi au plecat mai departe dar pricăjitului grup i sau 
adăogat vreo trei călăreţi din sat care au cerut să-i în- 
soţească. Din alt sat li sau mai adăogat vreo patru că- 
lăreţi. Şi apoi numărul celor ce mergeau pe cai a atins 
cifra 20. 

Cână Corneliu Codreanu s'a văzut în fruntea a 20 de 
călăreţi, sa gândit să facă o uniformă. Dar cum nici 
bani şi nici timp nu avea pentru aceasta şi totuşi voia 
ca să fie în uniformă, a găsit o soluţie simplă: toţi că- 
lăreţii şi-au pus pene de curcan la căciuli. Şi au înce- 
put să cânte. Joi s'au întors la Bereşti. Era zi de târg. 
Pe creasta de deasupra târgului au apărut 50 de călă- 
reţi cu pene de curcan la căciuli, ce mergeau cântând. 
Au intrat aşa în Bereşti şi au mers în curtea săteanului 
în care trebuia să se ţină întrunirea prima dată. Şi sa 
ţinut acum; prezenţi peste 3000 de oameni. 

Peste o lună, Corneliu Codreanu trece în Basarabia, la 
Cahul. Cu 30 de călăreţi cu pene la căciuli şi în plus, cu 
cruci albe cusuţe pe piept. Coloana intră în oraş cântând 
“Scoală, scoală, măi Române”. 

Povestea se repetă. Ii primeşte colonelul Cornea, care-i 
pune lui Corneliu Codreanu revolverul în piept. 

—Stai că te împuşc. 

— Domnule colonel, de ce să mă împuşti, îi răspunde 
Corneliu Codreanu, căci nu am făcut nici un rău? Am 
Şi eu revolver, dar nu am venit să mă bat cu nimeni şi 
mai cu seamă cu armata română. 

Parlamentările au fost de prisos, Au fost împunşi caii 
cu baionetele, călăreţii împrăştiaţi. Şi şeful legionarilor 
a fost nevoit să retreacă Prutul, sub privirile batjocori- 
toare ale populaţiei. Câţ de iritante sunt aceste priviri 


— 125 — 


i i ia S' tat mai târziu 1 
j re am avut ocazia S0 Cons 5 
batoco ia același populaţie juca hora în îaţa prefectu- 


ii ' că a căzut guvernul Goga-Cuza. 
rii, de bucurie C oat1ai Siicuregti al Ri 


iu Codreanu a a: S 
Sa comciu Interne—ministru era Vaida- 


i dela ISU 
secretarul de Stai întâmplate şi i-a cerut ca le- 


__ i-a relatat cele îni: 3 
A da z respecte. Dela minister a ieşit cu o aprobare 


ică tru a ţine întrunirea la Cahul. Şi sa ţinut o 
Starr ană mai d Baza de plecare a 1ost fixată tot 
în Covurlui, la Oancea. Prevăzător, Corneliu Codreanu 
a trimis de cu seară 30 de legionari ca să ocupe podul 
de pontoane de peste Prut. Şeful Legiunii “Arhanghelul 
Mihail” cunoştea moravurile sau mai bine zis nărăvu- 
rile “politice” dela noi şi sar fi putut ca jandarmii sau 
soldaţii colonelului Cornea să strice podul în timpul nop- 

ţa zilei de întrunire a mai trimis 50 de 


ţii. In diminea 19 mai i 
legionari pentru a face poliţia întrunirii. Şi la ora 10, 


legionarii s'au încolonat şi au pornit. In linia I-a erau 
100 de călăreţi cu pene de curcani la căciuli şi cu cruci 
albe pe piept. In linia II-a veneau pedeştrii, tot vreo 
sută, în coloană de marş, iar în linia a III-a veneau vreo 
80 de căruţe, în fiecare căruţă câte 5-6 oameni. Când au 
ajuns la marginea oraşului, au fost primiţi de o mare 
de capete, într'o tăcere de biserică. Convoiul a trecut 
prin mijlocul mulţimii din care o parte plângea. 

Nu numai comuniştii—Lucreţiu Pătrăşcanu în cartea 
sa “Sous trois dictatures”—, dar şi majoritatea politi- 
cienilor “democrați”, au acuzat pe Corneliu Codreanu de 
demagogie. Demagogie pentrucă au mers călări şi şi-au 
pus pene de curcan la căciuli! Dar partidele “democra- 
tice”, când țineau întruniri în Bucureşti, aduceau par- 
tizanii cu biletul de tren plătit, mâncarea plătită, ba la 
plecare le mai dădeau şi câte un pol. Când erau în 0po- 
ziţie, trenul era desigur plătit din buzunarele şefilor po- 
litici, dar atunci când întrunirea era făcută de guver- 
namentali, trenul era plătit din banii “Țării. Nu cred că 
le atât de greu de stabilit unde e demagogia. 
lEzi6 lângă atâtea calomnii— legionarii vânduți Nemţilor, 
Ceai falsificatori de bani, etc.—, li s'a mai arun- 
Elialora e gate ic demagogia. Că în anumite propagande 
(Vezi anexa No. pact iz ţat sloganul “omul şi pogonul”. 
ochii în broşura «cărţi că calomniațorii şi-ar fi aruncat 
organizare interioară „cica. Selului de cuib”, o broşură de 
cuiburilor, intelectual; 7 fi găsit acolo ce citeau membrii 

, lucrători şi ţărani. Legionarilor nu 


1065 


“Dacă dispare păstorul, turma se împrăştie” (N. Iorga). 


'-: posturi, nici bogății, nici onoruri. 
caini ceva, era dreptatea. Şi pentru pr: 
Ji se primitea tate, trebuiau să treacă prin trei încercări; 
ajunge la drep',::" nădurea cu fiare salbatice şi mlaștini 
muniele Sujertii aaa lor îi aştepta: “munca cea de 
oi binecuvântată pentru înălţarea din temelie a | 
României celei Noul - Ec ata , 

Dacă aceastea este “demagogie + ŞI dacă ea era atât de 
Dacă abilă, da ce n'o întrebuinţ Al 9 CM parti- 
ge. liberalii, ţărănişti; de ce no în ta uințau şi dnii 
Maagearu şi dnii Iorga, mai ales acesta din trmă care 
toată viaţa a voit să ajungă ministru Dela Tisa pân'la 
Nistru, Ce Român n'a fost ministru? —Iorga! (“Strofe cu 
pelin de Mai, Contra Iorga Niculai” de Păstorel Teodo- 
reanu), şi când în sfârşit a ajuns, Ţara a avut să cu- 
noască cea mai desastroasă guvernare? 

pentrucă celelalte partide, toţi politicienii români, ab- 
solut toţi, promiteau în perioada electorală marea cu sa- 
rea. Voiau cetăţenii dela Brăhășeşti, cale ferată dela 
Berheci la Podu Turcului, politicienii o promiteau, căci 
nu-i costa nimic. Bineînţeles că acea cale ferată nu sa 
făcut nici azi. Cereau ţăranii ieftinirea gazului, a sării, 
a chibriturilor, a coaselor, a plugurilor, a stambei şi ci- 
tului—la aceste câteva nimicuri se reduceau cererile ţă- 
ranului român, un ţăran cu un standard de viaţă la înăl- 
ţimea poate a Ghanei şi a Guineei. 

Corneliu Codreanu le promitea pentru ziua victoriei, 
muncă. In 1951 mă găseam la Munchen şi dl Nicola, ad- 
ministratorul ziarului “Patria”, îmi povestea că tocmai 
se încheiase o campanie electorală în Germania şi că în | 
această campanie, toate partidele promiseseră posibili- 
tatea de lucru pentru toată lumea, deci muncă. 

—“Dacă vreun partid ar fi promis acelaş lucru în RO- 
mânia, nu ar fi avut nici un deputat”, mi-a spus dl Ni- 
cola. Şi totuşi a existat un “demagog” în România, Care 
a promis, ca şi în Germania, posibilitatea de muncă pen- 
Egal nu Acest “demagog” se numeşte Corneliu Co- 


]i se promi 


NI RUN articol publicat în «Curentul”, în Ţară, dl 
i aa Șeicaru se întreba nedumerit care era secre- 
ai acestui teribil ascendent pe care-l avea Corneliu 
poliţiei a asupra legionarilor săi. «Nici unul dintre şefi 
Ci, spunea dl Șeicaru, nu va găsi nici un partizan 


aaa 3128 3— 


care să se ducă la moarte, din ordinul său, şi Corneliu 


Codreanu are mii.” ala sali 

Mulţi au căutat să găsească o explicaţie, să-i zicem 
“rasputinică”. După ei, seful Legiunii era nici mai mult 
nici mai puţin decât un vulgar hipnotizator. Un punct 
de plecare în susţinerea tezei lor au crezut că-l găsesc 
în articolele unor legionari sau simpatizanți legionari 
(Dragos Protopopescu, Crevedia, etc.) care scriau destul 
de des despre ochii albaştri ai lui Corneliu Codreanu. 


Da, fără îndoială, Corneliu Codreanu, ca toţi şefii re- 
voluţionari, avea o putere de fascinaţie, dar ar fi ridi- 
col să i se spună hipnoză acestei fascinaţii, tot aşa de 
ridicol ca în cazul când ar fi botezată hipnoză puterea 
de fascinaţie pe care o exercitau Avram Iancu sau Tu- 
dor Vladimirescu asupra celor ce i-au urmat. 

Dar cred că termenul potrivit ce s'ar putea da acestei 
fascinaţii, este atracţie. Corneliu Codreanu, în cartea sa 
“Pentru Legionari” vorbeşte de această putere de atrac- 
ţie pe care o are orice om sau aproape orice om. Unii o 
au mai mare, alţii mai mică. Am putea so numim arie 
de atracţie. Dealtfel pe această arie de atracţie şi-a sta- 
bilit Corneliu Codreanu organizarea Legiunii. El nu nu- 
mea, şefi. Şefii ieşeau singuri la suprafaţă, după aria de 
atracţie. Aria de atracţie a unui legionar se întindea asu- 
pra unui grup, a altuia asupra unei comune, asupra unui 
judeţ sau asupra unei regiuni. Şi atunci aceştia erau 
şefi de grup, de comună, de judet sau de regiune. Când 
numea un şef de judeţ de exemplu, Corneliu Codreanu 
nu făcea decât să confirme o realitate existentă. 


L-am cunoscut pe Corneliu Codreanu în toamna anu- 
lui 1927, adică la câteva luni după înfiinţarea Legiunii 
“Arhanghelul Mihail”. Eram în clasa a 5-a a liceului mi- 
litar. Citeam revista “Pământul Strămoşesc” pe care o 
cumpăram dela chioșcuri. Şi mam gândit atunci să scriu 
şi eu ceva, spre a se publica la revistă. Tatăl meu îmi po- 
vestise o întâmplare din prizonierat. In războiul nostru 
de întregire, Evreii din România—probabil pentru a în- 
tări teza că în timp de războiu ei iau partea duşmanului 
ţării în care trăiesc—au fost de partea Germaniei. In 
1916 i-au primit cu flori pe Germani la Bucureşti, exact 
cum i-au primit pe Bolşevici în 1944. Au dezertat cu 
duiumul la Nemţi şi, după aceia, din cauza asemănării 
între limba lor şi cea germană erau tălmaci, şefi de la- 
găr, etc. In lagărele germane, viaţa era un iad. Mureau 


— 129 — 


ii „onierii trăiau în bărăci de 1 

izonierii miile. Prizonierii 1 da 
prizonierii “e neaţa, în momentul când se suna dicgsaă 
fără foc. =»uui intra în baracă, cu un ciomag în 


epea să-i 1 
1ă întârziere 1 
lenei ci stării 
il meu dormea un alt soldat, dintr'o co- 


i n executarea programului, nu: era 
ua de slăbiciune în care erau prizo- 
nierii. . 

Alături de tat 


ă vecină. In 4 A = i 
ui ee ȘI a doua zi, când a intrat şeful lagărului şi a 


E ut că vecinul de pat al tatălui meu nu e sculat, a în- 
sei să-l lovească cu ciomagul. Și “leneşul” tot nu se 
scula, ceiace făcea ca furia şefului lagărului să crească şi 
să se materializeze în ciomege mal dese şi mai apăsate. 
şi “leneşul” tot nu mişca. Ingrozit, tatăl meu s'a inter- 
pus între “agresor” şi cel lovit, primind el două ciome- 
ge. Când a pus întă mâna pe vecinul lui de pat, a cons- 
vatat că e rece. “Leneşul” murise în timpul nopţii şi 
dela început, şeful lagărului ciomăgise un cadavru. 


Povestirea mă impresionase şi am scris-o cum m'am 


priceput mai bine, după care am trimis-o la redacţie, 
punând ca, expeditor și semnatar, pe tatăl meu. Peste 
două săptămâni m'am dus cu un coleg la căminul dela 
Râpa Galbenă, deoarece nu găsisem revista la chioşcuri. 
Am intrat acolo, am dat bună ziua şi am cerut revista. 


Erau mai mulţi. Revista mi-a dat-o unul dintre cei pre- 


zenţi—mai târziu l-am cunoscut, era Ion Bordeianu—şi 
atunci un altul s'a apropiat şi a întrebat: 

—Din ce parte a 'Țării sunteţi, domnilor elevi? 

—Eu sunt din Valea Rea, judeţul Tecuci, a răspuns 
colegul meu. 


—Din judeţul Tecuci? Nu cunoaşteţi atunci pe dl elev. 


Beldie? 


Eu nu voiam să spun că eu sunt, dar colegul sa gră- | 


bit s'o facă el. 


Atunci cel ce începuse conversaţia mi-a întins mâna, 


în timp ce Bordeianu, îmi spunea: Dumnealui e dl Cor- 

ra i, Codreanu. M'am înroşit până în vârful urechilor 

A era ciudă că nu-l recunoscusem, deoarece îi văzu- 
m de atâtea ori figura în ziare. 


Mi-a spus că a primit bucata mea, că i-a plăcut şi ma 


îndemnat să ; ză eesti 
: At să mal scri : + RA 
să-i mai văd, u şi, când voiu mai vrea, sa CpEc 


Toată povestea mi : 
Veli mi-a explicat-o mai târziu studentul 
cu, din Ireasca, cătun al comunii noastre. Corneliu 


— 130 — 


lovească pe cei ce nu erau sculaţi. 


tr'o seară, acesta s'a plâns că nu se sim- 


Codreanu ştia de unde este Velicu. Primind bucata mea 
cu numele şi comuna expeditorului, l-a întreabt pe Ve- 
licu dacă îl cunoaşte. Şi Velicu îi spusese că-l cunoaşte 
pe tata, dar că, după părerea lui, bucata am scris-o €u. 

Şi apoi în fiecare Duminică, îmi petreceam timpul la 
Cămin. I-am cunoscut pe toţi, pe Totu, pe Banea, pe 
Taşcă, etc. Era acolo la căminul dela Râpa Galbenă, o 
atmosferă extrem de familiară. Unii jucau şah, unii 
scriau, alţii desenau iar alţii îşi cârpeau rufele şi haine- 
le. Fiind intern, eu nu puteam să merg la cămin decât 
Duminica. Pe Corneliu Codreanu îi vedeam aproape de 
fiecare dată când mă duceam. Vorbea cu mine, între- 
bându-mă de note, de obiectele către care simt mai mul- 
tă atracţie, etc. Niciodată nu mi-a spus să devin legio- 
nar. Avea o voce extrem de blândă. Nu am descoperit 
nici o privire metalică, nici o privire care îngheaţă, nici 
o clipă nu am avut impresia că ar fi... hipnotizator. E 
probabil că avea şi momente de furie, când nu vorbea 
cu blândeţă, când ochii îi aruncau scântei, dar eu nu 
am avut ocazia să-l văd în această situaţie. 

Intr'o zi am asistat la următoarea scenă: un pictor 
probabil legionar, îi adusese mai multe desene. Nu ştiu 
ce voia să facă Corneliu Codreanu cu ele, dar aveau o 
temă comună: războiul nostru de întregire. Toate repre- 
zentau scene de războiu. Corneliu Codreanu se uita cu 
atenţie la fiecare şi eu priveam peste umărul lui. Dintre 
toate desenele, cel care m'a impresionat pe mine, era 
unul ce reprezenta o stâncă pietroasă. Pe ea era un a 
pat firav, în vârf era o cască soldăţească şi, sub “ăi 
cler e Arpnaal se îndoise. Sub arbust erau desigur oa- 

„Corneliu Codreanu le-a luat ă ă i 
când a reajuns la desenul ere ezitare a i i 
uitat odată lung la el şi apoi a spus: Acesta si SATE 

Pe urmă când m'am mai dus într'o Dumini 31 ă 
ec: i, Ce iz, O scrisoare dela Ion Hordieianau, 

ni i P.d . E: î . 
ella ae fatala Ri lămurea misterul: căminul fusese în- 

Pe Corneliu E, PRR s 
ultima: Intre a cani am mai văzut odată—a fost 
aceia îmi terminasem bacal arta cătie e iee 
liceu pe bulevardul Garii alaureatul. Mă îndreptam spre 
daţiei Ferdinand. M'am a izolatii Mil 

: us repede la el şi l-am salutat. 


Ma primit cu Ă 
0 expresie ă 3 = 
an luat bacalaureatul tă de bucurie. I-am spus că 


— Bl — 


—şi acum de De gând să faci?, m'a întrebat el, La 
ce armă te ucl: _ = = 3 = 
ara răspuns că nt prenu. șă mă, pral tac ofițer Gu 
mă înscriu ia universitate, poru E ce ni jeglonar. 
—Nu, să nu faci EL ca. Bat a. Du-te la militărie, Tara 
are şi acolo ALA s ai văzut. Am ieşi Gaita 
i deatunci nu l-am m: „Am ieşit ofiţer şi am. 
colindat prin multe garnizoane nenorocite ale "Ţării ro- 
mâneşti. Nu am e Ana Pen trji nu a voit 
aceasta „Corneliu odreal i ând a fost asasinat, am 
plâns. Şi am mai făcut şi altele, dar toate sunt nimicuri 
ce nu merită să fie povestite. | 
se vede însă clar că Mişcarea Legionară nu alerga cu 
arcanul după partizani. : ee 
Explicaţia ascendentului lui Corneliu Codreanu? Exem- 
plul de fiecare clipă, în fiecare din acţiunile sale. Pro- 
mitea dreptate. Dar nu era singurul care făcea aceas- 
tă promisiune. In orice întrunire electorală, oricare po- 
litician promitea dreptate. Şi Corneliu Codreanu era cre- 
zut, iar ceilalți nu. Dacă şi Corneliu Codreanu, după 
strălucitul succes, de exemplu în alegerea parţială dela 
Neamţ, ar. fi fost sărbătorit la “Capşa” sau la “Cina” 
şi-ar fi pierdut şi el creditul. Dacă şi-ar fi cumpărat i 
a E. i ana Aia ec IinC Sac ar fi primit milioane 
[ [ a, Sar fi terminat şi i 25 0 
sia terminat cu ceilalţi. t si cu La OO 
ar Corneliu Codreanu, pentru a rămâne exempl ă 
pată, ducea-o viaţă spartanică. In 1937, fiind pia E 4 
muna Galbeni, judeţul Tecuci, al legionarului Ion Crân- 
Eau, Corneliu Codreanu a venit în bocanci. Demagogie, 
u spus dușmanii. Dar legionarii şi miile de ţărani ve- 
niți din toată regiunea pentru a-l vedea, erau convinşi 
= bocancii din picioarele lui Corneliu Codreanu nu erau 
emagogici. Peste 6 luni, judeţul Tecuci ă dea un 
deputat IE IS RA , i avea să dea un 
odreanu, chiar atunci câ îi ze „3 20i2ă EEE 
E a i E. 
ceput să afluiască, 1 cand banii din cotizaţii au în- 
cămăşi de mătasă. B i-a gumpărat: nici 100 RT 
de regenerare cart eri genii mergeau toţi în acţiunea 
Corneli Alger 
cinema. Bye anu n'a intrat 14 ani într'o berărie Sau 
între într'o erărie nu e o greșală ca un om politic să 
predica munca SOBE etat cinema. Dar Corneliu Codreanu 
îi să bea apă și bu să ful puracia- DI DU POlI E RSă a 
nce mămăligă şi tu să i sampanie la “Cina”, să Mă” 
să mănânci cozonac. Corneliu Co- 


— 132 — 


legionaril ă în sărăcie şi el a 
Srl v A exemp ul, deci! Exemplul spartanic, mici 
trebuieşte căutată explicaţia faptului câ nu A 
de mii, sute de mii de Români erau gata să g 
moarte, la ordinul lui Corneliu Codreanu. 
i ile îndepărtate se spunea: Capul ce se pleacă, 
| seniepu-i taie, ac cele mai noi dictonul acesta fusese 
înlocuit cu altul: Românul € cuminte. Intr'adevăr, 
“cuminţenia” popOT ui EAT E la 
lebră. In tim oierilor ac a loveau ] 
pi şi iaca țăranii erau “cuminţi”, își ştergeau sân- 
gele cu mâneca surtucului şi-şi înghițeau obida. 2. 
In timpul domniei regelui Carol 1 li se fura în mod 
regulat votul şi ţăranii nu protestau. E drept că nu-i 
inreresa prea mult furtul votului. Pe ei îi interesa paâ- 
mântul ori nici unul dintre cele două partide ce se pe- 


rindau la cârmă, nu le promitea pământ, pentru ca sâ le 
trezească interesul. Sau revoltat de câteva or culmi - 
nând cu 1907, dar sa tras cu tunul în ei. Şi iar sau 
liniştit ţăranii, iar au devenit “cuminţi”. Ii fura agentul 
sanitar, perceptorul, primarul, notarul, etc., îi bătea jan- 
darmul care era un fel de stăpân al satului şi ţăranii ro- 
mâni rămâneau mereu “cuminţi”. 

După ce-au fost împroprietăriți, situaţia nu li sa 
schimbat. Guvernanţii nu au avut timpul să se gândeas- 
că la crearea unei industrii alimentare care să ridice 
standardul se viaţă al ţăranului, ci au creat o industrie 
parazitară pentru îmbogățirea “noilor boieri”. Şi dife- 
renta de preţ o plăteau tot ţăranii. E drept că ei nu pro- 
testau că li se fura votul, că din urne ieşeau totdeuna 
alţii decât cei pe care-i votau ei, dar este clar că după 
războiul de întregire s'au înregistrat curente de opinie 
care se dirijau către cele două false mituri: Averescu şi 
Ion Mihalache. Speranţele ţăranilor s'au dirijat către cei 
doi, iar ale lucrătorilor spre barba lui Marx. Dar dacă 
lucrătorii sar revoltat, ţăranii nu au făcut-o. Şi nu au 
făcut-o pentrucă de secole li se făcuse educaţia “cumin- 
ţeniei”, ceiace făcuse să se înrădăcineze o mentalitate 
de slugi: se crease un popor de slugi. Orice adus de vân- 
turi venea şi făcea legea în România. 

Şi a venit Corneliu Codreanu. El voia să se dea popo- 
rului român o altă educaţie: o educaţie de stăpân. 

Corneliu Codreanu se trăgea din pădurari, din oameni 
care trăiseră în coari şi care nu cunoscuseră umilinţa, 


= 133 — 


SE ințenia”. De mic copil intrase 
nu cunoscuseră -cuini te acolo i se inoculase Dn ptiiEa 
liceul militan, € om”. Această noţiune voia s'o inoculeze 
“demnitații “omân: poporul român să-şi cunoască drep- 
A [ora le: să cunoască legile şi să nu mai per- 
Adi fcestea să fie călcate întotdeauna în defavoa- 
rea lui. A ERE s - 

1] Seicaru, în “Carpaţii”, ne-a arătat cum doi 
pasa artele şi Banghereanu—au fost arestaţi, 
e i jos din post în post, pentru marea crimă de 
purtaţi pe Jos i “Gonstituti 
a fi voit să înveţe pe ţărani... Constituţia. Deci în Ro- 
mânia legile erau făcute ca să fie făcute, ca să fie căl- 
cate, dar în nici întrun caz să fie cunoscute. pu 

Guvernanţii au terminat repede cu socialiştii Ficşines- 
cu şi Banghereanu şi iar lucrurile au “intrat în ordine”. 
Taranii au rămas mai departe necunoscători ai Consti- 
tuţiei. Dar nu acelaș lucru s'a întâmplat cu Corneliu Co- 
dreanu. El a cerut sus şi tare să se respecte legile Tării. 
In “Cărtica şefului de cuib” a arătat care sunt drepturile 
şi datoriile cetăţeanului. A arătat când, cum şi pentru 
ce motive un cetăţean poâte fi arestat, percheziţio- 
nat, etc., a arătat că legile îi permit să se întrunească, să 
voteze pe cine voia, că nu trebuieşte să i se fure votul, 
că jandarmul e pus să respecte legile şi nu să le calce. 
Şi fiindcă refuzau “să între în ordine”, guvernanţii au 
mers din călcare de lege în călcare de lege până când i-a 
scos pe legionari din lege. 

In 1924 studenţii naţionalişti au hotărîit să-şi clădeas- 
că un cămin deoarece guvernanţii nu le mai permiteau 
să se întrunească la universitate. Au început deci să facă 
cărămizi la Ungheni, iar pentru a avea hrana zilnică, 
au făcut şi o grădină de zarzavat la Iaşi. Dar guvernul 
numise la Iaşi un prefect de poliţie—Manciu-care—şi 
luase însărcinare de a lichida pe naţionalişti, nu în ca- 
drul legii, ci contra ei. Până atunci poliţiştii îl provoca- 
seră mereu pe Corneliu Codreanu şi pe toţi cei ce nu 
crau “cuminţi”. Pe el îl atacaseră cu bastoanele de cau- 
Sa pe stradă,/al loviseră și-l insultaseră, după cum l0- 
Eta e ai studenţi, pentrucă erau în mod real sau 
lenta e ți de a fi codrenişti. Astfel pe niște stu- 
nozoiu, iar pe fesţii Dolisis ti de păr şi le târîseră prin 
arestat, le-au pus E ari şi Polydor Tutoveanu i-au 
că avusesră o. altercație Si i-au dus la poliţie pentru- 
tantinescu-Taşi, cu... comunistul notoriu Cons- 


— 134 — 


Corneliu Codreanu, la deshumare. 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


| e presă mia i i Z 
arestarea dela adi Căci iată ce scriau ziarele după 


“- aimineasţă, înainte de a începe lucrul la grădina. 
Sire oi tau văzut înconjurați de jandarmi ŞI pâtA 
sub conducerea lui Manciu. Codreanu a fost legat cu 
mânile la spate cu brâul lui, ceilalţi cu frânghii sau lan. 
țuri şi ancl, între jandarmi cu baioneta la armă, au fost 
duşi dealungul străzilor până la, poliţie, spre Satisfacţia 

opulaţiei ieşene care, dealtfel, drept mule 


unei părti a pO „E : 
țumire, i-au făcut vajnicului prefect cadou un auto- 


p .. 
Când ţipau prea tare, torturaţii erau coboriţi cu gura 


Cu Corneliu Codreanu s'a procedat la fel. L-au trântit : 


"jos, l-au desculţat de ghete şi i-au legat picioarele cu 


lanţuri. Dar tvemai când trebuia să urmeze a doua par- i 
te a operaţiei, s'au auzit glasuri pe sală. Veneau profeso- 
rii Cuza si Şumuleanu, însoţiţi de procuror şi medicul 
legist. Ştiindu-se protejat sus de tot, Manciu nu sa intţi- 
midat, ci a început să strige ca un scos din minţi ca cei 
sosiți să iasă afară. Bineînţeles că procurosul l-a readus 
la realitate, S'au eliberat certificate medicale şi arestaţii 
în It puși i E date ei puţin Corneliu Codranu care 
enţinut ares â i i 
în BI Cea do colete estat câteva zile, pentru a i se face 
n urma operaţiilor polițiste ale prefectului Maneciu a 
Tur E student Manoliu iar băiatului unui maior i 
cui Ip anul S'au făcut reclamaţii, sau înaintat 
fi țu fc ep o parte a presei şi însfârşit a fost tri- 
step rea e E a inspector dela Bucureşţi: Văraru. Dar 
fectul de olR e Mee Adică ceva s'a întâmplat: pre- 
ți au test ai RRCIU a fost decorat iar câţiva poliţiş- 
egalit în = 
Peer rep aiă șa icalită, Nu mai exista legea. Şi tre- 
plau în cine ştie € a că aceste grozăvii nu se întâm- 
Sau pe Bărăgan, dia pa pierdut în munţi, între dealuri 
o făcea prefectul de ii osta capitală a Moldovei. Legea 
Sluia și aceasta Dale is Manciu: aresta, bătea, schim- 
Mârzescu. Nu se Su ucă se ştia protejat de ministrul 
NU s'a Sinchisit nici d ai de nimeni. Iar în ziua fatală, 
chisea nici 1 de judecător. După cum nu se sin- 


de zarzavat: 


LIGA 


“Poliţia din Iaşi” ? 
Studenţii au fost bătuţi de 
însuşi Prefectul Poliţiei. 
ip A tir "Ain 

“Ni- chipuiam pe dl Manciu, „Prefectul Poliţiei ) 
pie i Caii din Lei Te gr. peste ai veacului 
trecut, ilustrat prin violență și bru: ate. . , 

Dl prefect Morigit. deşi poliţist din 1924 şi întrun oraş 
de cărturari ca Iaşii, şi-a inaugurat sistemul de anacro 
nice. violente poliţieneşti, anul trecut la congresul pia 
fesorilor universitari. Dsa a fost în stare_să țină în loc 
un congres de dascăli universitari fiindcă aşa îi dictau 
impulsiile polițiste. E sir 

lene a protestat apoi, căci dl prefect al politiei 
Iaşi îşi avea temeiuri sprijinitoare „politice, împotriva 
jienirii aduse celei mai alese categorii de intelectuali. 

Şi de atunci Dl Manciu şi-a continuat cu osârdie pro- 
cedeele poliţieneşti, pe care le-a ilustrat mai ales zilele 
trecute, când a bătut cu sete, a lovit cu stăruinţă, a în- 
sângerat cu răutate pe studenţi şi a ordonat apoi subal- 
ternilor Dsale să-l imiteze cu aceiaşi râvnă de brutalitate. 

Orice ar fi făcut studenţii dela Iaşi, dacă ar fi fost asa- 
sini chiar, nu trebuia să fie bătuţi. . : 

Intâiu, să se fi făcut anchetă, să se fi sesizat Parche- 
tul, să fi fost arestaţi, legaţi în fiare, dar nu snopiţi în 
bătaie. 

Dl prefect Manciu e desigur obligat în însărcinările 
sale să aplice şi anume ordonanţe în ce priveşte protec- 
ţia animalelor”. Credeam chiar că le aplică. 

Prin urmare Dsa păzeşte să nu fie bătuţi caii, să nu 
fie torturați porcii. 

Şi totuşi dl Manciu, care va fi făcut ca student, studii 
de Drept Penal şi va fi citit ceva din literatura penală, 
pe care poate că îi va fi recomandat-o chiar distinsul 
penalist, dl Iulian Teodorescu, care propovăduieşte spul- 
berarea sancţiunilor brutale şi din puşcării, a bătut per- 
sonal pe studenţi, i-a umplut de sânge. 

Dar dacă studenţii bătuţi nu vor fi vinovaţi de nici 
una din absurdităţile (sublinierea e a noastră), ce li se 
aruncă în spate? Atunci? Bătaia se întoarce? 

E desigur nevoie de o anchetă judecătorească. 

Dar mai e nevoie de o sancţiune care să puie pe Dl 
Manciu în imposibilitate de a-şi mai fortifica muşchii 
pe capetele studenţilor.” 


(*Universul”, 9 Iunie 1924.) ss. B. Cecropide 


— 131 — 


ul “absurdităţi”. Cuvântul a fost 
cel real. Pentrucă cei arestaţi au fost puşi în libertate, 
nu li s'a făcut nici un proces, lar procesul de “complot” 
intentat lui Corneliu Codreanu nu s'a putut judeca, 


deoarece şi el era o avbsurditate. 


Am subliniat cuvânt 


Un avertisment zadarnic 


«Justiţia e chemată să-şi spună cuvântul, îi declară pe 
toţi «studenţii arestaţi” nevinovaţi şi dispune să fie puşi 
imediat în libertate. : 

Studentul Zelea Codreanu e menţinut totuşi arestat, 
trimis judecății de către poliţaiul Manciu care e şi avo- 
cat, pentru complot. 

Cele mai elementare manuale de drept şi cel mai bun 
simţ ne spun că în căsătorie, duel sau complot nu poate 
figura o singură persoană. 

Pentru a da o calificare ca cea de mai sus cel dela care 
emană trebue să se găsească într'o particulară stare de 
ebrietate, care să-i permită viziunea cel puţin dublă. 

Prin urmare cu el nu putem vorbi. 

„E loc însă în numele întregei suflări româneşti ultra- 
giată, din care scoatem, bucuroşi şi fără pagubă pentru 
nimeni, pe timizii ei reprezentanţi din parlament şi pre- 
să, să întrebăm guvernul, dacă socoate util să lase sanc- 
ţiunea (inevitabilă) în sarcina celor lezaţi şi dacă nu 
găseşte oportun s'o previe. 

Intăriţi de cuvântul hotărîtor al justiţiei nu ezităm a 
taxa “complotul dela Iaşi” ca o ticăloasă înscenare.” 


Al. O. Teodoreanu. 
(Ţara Noastră” No. 24 din 15 Iunie 1924.) 


AR 


Menciu a venit la judecătorie însoţit de 20 de poliţiş- 
ţi (1). In faţa judecătorului deci, nu mai vorbim de avo- 
caţi şi public, Manciu se năpusteşte cu poliţiştii lui asupra 
avocatului Corneliu Codreanu. 4 : 

Orice resistență omenească are o limită. “Cuminţenia” 
este una şi demnitatea este alta. Corneliu Codreanu nu 
era țăranul care să-şi şteargă sângele de pe gură cu mâ- 
neca surtucului. A scos pistolul şi a tras în primii care 
se repeziseră la el. Manciu a murit. 

Procesul după două strămutări, este judecat la Turnu 
Severin. Şi juraţii—în unanimitate—, l-au declarat pe 
Corneliu Codreanu hevinovat. 7 

A fost Corneliu Codreanu un violent, un răsvrătit, un 
om care nu voia să se supună legilor? Din contra. El a 
cerut totdeauna respectarea legilor. Cei care le călcau 
erau tocmai acei care aveau obligaţia să le apere. Dar dacă 
nu a fost un răsvrătit contra legilor, e clar că nu a fost 
nici ţăranul “cuminte”. Când toate limitele erau depă- 
şite, când ultima fărâmă de resistenţă omenească cobora 
mai jos de punctul zero, se apăra: cu toate mijloacele. 
Fl nu era Român “cuminte”, el nu avea suflet de slugă. 
Şi aceiaşi educaţie pe care o avea el, a dat-o şi legiona- 
rilor lui. Ii sfătuia, le dădea ordine severe să nu provoa- 
ce, să rămână în cadrul legilor, dar le cerea să fie demni. 

Nu ştiu ce au de spus antilegionarii la toate acestea. 
Fără îndoială un guvern este reprezentantul Statului, 
contra căruia cetăţeanul nu are dreptul să se ridice. Dar 
ce trebuie să facă cetăţeanul când nu mai există legi, 
când nu-l mai apără nimeni contra răufăcătorilor ce-l 
atacă şi, mai ales, ce trebuie să facă când aceşti răufă- 
cători sunt tocmai reprezentanţii Statului? Legile pre- 
văd clar legitima apărare contra celor ce atacă. Oare nu 
joacă legitima apărare şi când răufăcătorii sunt agenţii 
Statului? Când un cetăţean este trezit din somn de hoţi, 
are dreptul să tragă? Dar când în locul hoţului vine jan- 


darmul( te ştii nevinovat, ştii că te va aresta, te va 


schingiui şi poate te va omori, pentrucă te-a mai ares- 
tat o dată pe nedrept și cu toate că ai bătut la toate 
porţile cerând drepatea nu ţi s'a dat) ce trebuie să faci? 

Sa presupunem că în România de astăzi vine poliţia 
comunistă la uşa unui cetăţean. Cetăteanul ştie ce în- 
semnează vizita poliţiei comuniste. Şi cetăţeanul trage. 
Desigur judecătorii comunişti în vor condamna dar oare 
se va găsi un Român din exil care să declare că Româ- 
nul care a tras în poliţia comunista e vinovat? Şi dacă 


— 139 — 


i se va spune că e vinovat conforma articolului X şau y din 
legiuirile de azi, nu i se va răspunde că aceste legi sunt 
scelerate? Şi că în contra legilor scelerate-ale unui Stat 
cetățeanul are dreptul să se apere? Cu toate mijloacele? 

A declara vinovat pe Românul care s'a ridicat, nu con- 
tra injustiţiei legilor în România de ieri, ci în contra 
nesocotirilor lor, însemnează a justifica ceiace fac co- 
muniştii în România de astăzi. Şi această poziţie este, 
cred eu, foare periculoasă. 

Corneliu Codreanu a făcut Românilor o educaţie alta 
decât aceia a Românului “cuminte”, a Românului alugă, 
educaţie rămasă înrădăcinată în urma epocii fanariote 
şi ale altora dinaintea fanarioţilor. Românul a fost în- 
văţat că are dreptul să se revolte atunci când nu sunt 
respectate legile. Şi din cauza acasta, regimul comunist 
din România are de luptat cu această nouă educaţie: 
educaţie de stăpân şi nu de slugă. Mult mai puţină bă- 
taie de cap ar avea bezbojnicii dela Bucureşti dacă în Ro- 
mânia de astăzi ar mai fi în cinste dictonul “Românul 
e cuminte”. 


UPĂ cum se vede, Corneliu Codreanu reprezenta 0 
DD) speranţă pentru mulţi Români, începând încă din 

1920-1921. Şi totuşi eu am fixat ca dată a naşterii 
mitului legionar, anul 1932. Cauza? Până în jurul anu- 
lui 1932 s'ar putea spune că punctul principal al doctri- 
nei codreniste era cel cuzist, adică antisemitismul. Ori 
cum în Ardeal Muntenia şi mai ales Oltenia Evreii erau 
puţin numeroşi, populaţia acestor părţi ale Țării era im- 
permeabilă codrenismului. Din 1932 antisemitismul tre- 
ce pe un plan secundar, alte probleme trecând pe pla- 
nul I. Şi din acest an se poate spune că legionarismul a 
prins rădăcini în toată Ţara românească. 

In timpul cât a fost ministru de interne Vaida Voevod, 
acesta a avut cu legionarii o comportare mai omene- 
oasă şi mai... legală. Dar presiunile au fost atât de mari- 
atât cele interne cât şi cele externe-încât Vaida a fost 
nevoit să se retragă şi în locul lui a venit Ion Mihalache 
care lăsase să se întrevadă că nu se va sfii să întrebuin- 
țeze faţă de legionari mâna forte. Ion Mihalache care 
suferise ilegalităţile camarilei, nu se dădea în lături să 
facă uz de ele. 

Şi Ion Mihalache a fost primul care a desfiinţat Gar- 
da de fier. Aceasta în Ianuarie 1931. Dar în alegerile din 
Iunie 1931—guvern Iorga—Argetoianu-Mişcarea Legio- 


— 140 — 


nară se prezintă în alegeri sub Ge e, Sep dia 
Corneliu Zelea Codreanu. Meavând ar, PU ai er 
Aa) AI DUE ctre i ate libere şi au loc alegeri par- 
va. Şi cu toate ilegalităţile, în 
reuşesc sunt legionarii. f Ş 
In Martie 1932 este dizolvată şi Gruparea ae apoi ş 
dreanu. De ce? Subversivă deşi toți cari Pie ph 
judecaţi de justiţia Ţării fuseseră achitaţi. Eee 
No 2.) La fiecare disolvare, la fiecare Pia x ee, 
percheziţie, E 

tot, tot şi nu 


1. In toamna anului 1933, 1. 1 
îi dinocal declară ziarelor pariziene ca € 


vor extermina Garda de fier. Duca. Campania electo- 
Şi sa format guvernul 2 E deuatarii contaminate a 


iandarmereşti şi poliţieneşti, ares- 
e dai Dl electoral cunoscut al 
este depăşit. Se trage. Jandar- 


că 1. G. Duca a fost 
trebuie să se uite că 
pentrucă aşa doreau 
transformase Romaă- 


— M1 -— 


cari au tras, dar este achitat Corneliu Codreanu şi cei- 
lalţi legionari arestaţi. Intr-un cuvânt sunt condamnaţi 
trei membri ai Gărzii de fier dar Garda de fier, ca or- 
ganizaţie politică, este absolvită. Odată ln plus justi- 
ţia Ţării declară, implicit, că Garda de fier era o orga- 
nizaţie politică legală. De data acesta, completul de ju- 
decată era format din 5 generali. Spun unii că justitia 
Tarii nu-şi făcea datoria (!), că era un desacord între 
puterea judecătorească şi cea executivă. Dar cine poate 
afirma—fără teama de a cobori discuţia sub extrema 
limită-că atunci când se crează un desacord între pute- 
rea executivă şi cea judecătoarească, dreptatea este de 
partea puterii executive? 

Era normal ca după această achitare, partidul libe- 
ral care desfiinţase Garda de fier şi care se angajase 
a fond în acest proces, să tragă concluzia şi să se re- 
tragă. Dar n'a fost aşa şi sa format un nou guvern li- 
beral condus de George Tărărăscu. 

Urmează o perioadă relativ mai calmă şi mai... lega- 
lă. Face impresia că noul preşedinte al consiliului de 
miniştri, George Tărărăscu, reculează. Cauza? După mine 
a fost o chestiune de tactică. Constatându-se că cu 
cât sau călcat legile cu atât numărul legionarilor a cres- 
cut şi că justiţia Ţării, deci puterea judecătorească, re- 
îuză să devină o unealtă oarbă a celei executive, s'a în- 
încercat o nouă metodă. O metodă mai blândă, cu spe- 
ranţa că în acest fel mitul legionar se va prăbuşi ca şi 
cele precedente, graţie erorilor conducătorilor. 

Şi din 1934 până în 1937, în această perioadă când 
propaganda s'a putut face cu mai multă libertate, când 
a apărut o presă legionară sau prolegionară, Garda de 
fier creşte, creşte mereu. Cea mai mare victorie a lui 
Corneliu Codreanu a fost, fără îndoială, cucerirea mase- 
lor muncitoreşti. “Dreptatea şi pâinea ta, spunea el lu- 
crătorilor, trebuie să le cauţi numai la umbra tricoloru- 
lui românesc, tricolor sub care au murit strămoşii tăi”. 

Corneliu Codreanu a întors pe lucrătorul român cu 
faţa către Patrie. (Vezi anexa No. 5.) 

In Decemvrie 1937 au loc ultimele alegeri. Pentru a 
împiedica cu mai mult succes furturile şi ilegalităţile 
Corneliu Codreanu încheie un pact electoral cu Iuliu 
Maniu şi George Brătianu. (Vezi anexa No. 4.) Ideia a 
pornit dela Corneliu Codreanu. S'a obţinut astfel victoria 
Este un neadevăr afirmaţia că alegerile din 1937 au fost 
libere—ca ofiţer la secţia de votare Rezina am văzut cât 


— 142 — 


au fost de libere—dar nu s'a mai putut fura ca altădată 
şi guvernul Tătărăscu a căzut. Legionarii au obținut 16 % 
din voturi şi 64 de deputaţi, în multe judeţe considerate 
citadele liberale sau național-tărăniste, legionarii au tre- 
cut în cap. A fost o stupoare teribilă în cercurile ilegale. 
(Vezi anexele 6, 1.) Pentru afacerişti pericolul era mare 
iar Carol şi Duduia trebuiau să-şi facă bagajele. Dar 
pentru Hohenzollerni tronul României. Țară formată din 
oameni “cuminţi”, era prea dulce a se hotâri aşa de uşor 
facerea bagajelor. Şi atunci Carol recurge la ultimul mij- 
loc: lovitura de Stat. : 

Dar nu era suficient. Corneliu Codreanu trebuia ucis. 
Lui Armand Călinescu îi trebuiau unelte, nume sonore 
care să-i acopere mişelia. Prima unealtă a fost Nicolae 
Iorga. Marele istoric Nicolae Iorga era ulcerat. Ulcerat 
că Corneliu Codreanu ajunsese idolul mulțimilor şi el 
nu era, ulcerat că C. C. Giurescu era şi el un mare isto- 
ri şi “îndrăznise” să-i combată unele teorii, că A. C 
Cuza, după separaţia politică, adică atunci când N. Iorga 
nu a mai fost antisemit, a păstrat dragostea studenţilor, 
ulcerat că un Român a reuşit să-şi facă o mare gazetă 
şi el, marele istoric, a rămas toată viaţa la o gazetă con- 
fidenţială, că X sau Y scriu piese de teatru bune la care 
publicul participa şi se ilustra prin absenţă la piesele lui 
N. Iorga, ulcerat că A sau B scriu cărţi pe care lumea le 
citeşte şi pe ale lui nu le citeşte. Iorga a fost toată viaţa 
un ulcerat. Alegerile din 1937 au fost culmea. “Omul poli- 
tic”, cel care nu plătise lefurile funcţionarilor, era tri- 
mis la cărţile lui de istorie. Şi Iorga nu ierta pe nimeni 
şi nimic. Şi a coborit. A coborit până la ultima treaptă. 
Marele istoric Iorga a îmbrăcat livreaua lui Carol II. A 
devenit consilier regal: în uniformă. N. Iorga, care nu 
a protestat niciodată contra grozăviilor comise de toate 
guvernele, contra arestărilor, percheziţiilor, schingiuiri- 
lor, asasinatelor comise de guverne, depune plângere 
contra lui Corneliu Codreanu pentrucă acesta îi trimi- 
sese o scrisoare necuviincioasă. (Vezi anexa No. 8.) Şi 
aceasta cu toate că în parlamentul român un deputat 
înjurase pe altul de mamă, cu toate că în presa româ- 
nească se scriseseră articole violente, ultra violente. Ni- 
ciodată nu se formalizase şi s'a formalizat de data aceas- 
ta. Primise o scrisoare necuviincioasă şi cum el era con- 
silier regal, tale era ultraj. I s'a făcut un proces şi pen- 
tru prima dată Corneliu Codreanu a fost condamnat: la 
6 luni de închisoare. Estropiatul Armand Călinescu avea 


— 143 — 


fost o 
: rev i 
oluţie morală. Corneliu C idi 
odreanu s'a ridicat 


nevoie de o unealtă. Şi această unealtă a £ 
raul Nicolae Air ost etern ulee. 
i Corneliu Codreanu nu a mai ieşit di 3 
I = montat un nou proces în care Îragiin, inchisoare, 
sentințele din ordin. Procesul acesta a fost Til dădeau 
Țării româneşti. Să citească desbaterile orice O ruşine a 
pricepe cât de cât în Drept şi nu va putea Om care se 
Dar n'a protestat nimeni. In Țară nu se mai zice altfel, 
testa, toţi şefii legionari erau în lagăre ST putea Pro- 
străinătatea aproba cu căldură “democraţia” ș fugiţi, iar 
Nu se ştie încă dacă N. Iorga, atunci câ românească, 
procesul, a ştiut că Armand Călinescu pus nd a intentat 
derea lui Corneliu Codreanu. Dar fie că ese la cale uci- 
cu voie sau fără voie, cel care a împletit ştiut fie că nu, 
frânghia cu care a fost strangulat Cor = 1 prăm ela fire la 
Alei Nicolae Iorga. neliu Codreanu, se 
ondamnat la 10 ani ă silnică ş CA 
Noembrie 1937-_se raliat ae in ziua de 30 
Corneliu Codreanu, cu încă 13 cond iii 20 de ani—, 
BEC din INC oare bete d [i Aa mnaţi legionari este 
At fost urcăți ri. camioane. Loga nsportaţi la Bucureşti. 
spate un jandarm, trebuiau ss narii, având fiecare la 
Jandarmii aveau fiecare un erele ivească numai (Hăiiiţeă 
Tâncăbeşti camioanele s'au oprit 3e în mână. In pădurea 
nalul. Jandarmii au aruncat PE ŞI un maior a dat sem- 
ținuților şi au început să Ştreangurile de gâturile de- 
iasă din orbite, Gaia a „si rAnEă; „Ochii au început să 
a murit. Strangulat ca Boțiti de iale Corneliu Codreanu 
După aceia cadavrele au Nita I 
gloanţe în spate, au fost din ost date jos, li s'au tras 
apoi direcţia Bucureşti. Se tace ate AN camioane Și 
Karmitz furnizează bidoa cler â0e. 0 8TOapă mare, firn 
să : ază bidoanele nece iri ie 
se mai scoată fiarele cu sare de vitriol, şi fără 
sunt aruncate în groapă. peare erau legate, cadavrele 
iziol, se pun bidoanele” golite (e aţa dAYre se. toarnă vi 
ciment. golite alături şi apoi se toarnă 


Aşa au isi 
1940 fost găsite cele 14 cadavre în toamna anului 


ORNELIU. zel 
tre toate ji „Codreanu a făcut ie. Din 
revoluțiile anterioare, E i pi și: | 076ă 


mănă maj 
1 . 
rescu, mult, este aceia a lui Tudor Vladimi- 


Ca şi a lui 
ui T Ș 
udor, revoluţia lui Corneliu Codreanu a 


dA 


contra ticăloşiei, contra hoţiei, contra trădării, contra 
mișeliei, contra «cuminţeniei”. Ca Şi Tudor Vladimires- 
cu, Corneliu Codreanu a apărut în Istoria României sau 

tru a obține o victorie 


prea devreme sau prea târziu pen [ vic 
personală, pentru a se bucura €l de roadele victoriei, dar 


ca şi predecesorul său a apărut exact în momentul ne- 
cesar pentru a-şi salva Neamul. Şi tot ca şi Tudor Vla- 
dimirescu, Corneliu Codreanu rămâne în Istorie. Căci în 
Istorie locurile nu se distribuie, ci se cuceresc. Locurile 
ulberă ca fumul. Cine mai iri azi 

sau 


de patriarhul Miron Cristea? 1 C 2 
cruciada anticomunistă, pe linia I-a, la Nalcic, la Odesa, 
la Stalingrad, sau cântat cântece legionare. Azi în mun- 

ază sau se cântă cântece 


ţi, în fabrici, pe ogoare, se fredone | : 
legionare. Carol II a fost înfrânt de osemintele lui Corne- 


liu Codreanu, Gheorghiu-Dej va fi înfrânt de umbra lui 


Corneliu Codreanu. 

Românul de astăzi nu mai este “cuminte”. “Românul 
de maine nu va mai fi “cuminte”. Nu va mai admite ca 
legile să fie nescocotite, iar contra celor scelerate se va 

i. Va lupta contra lor cum 


ridica. Cum se ridică astăzi 
ept că răzeşii sunt clon- 


luptă astăzi. 

Sunt fiu de ţăran: răzeş. E dr 

țoşi, dar boierii de altădată loveau peste gură şi pe ră- 
zeşi. E sigur că şi unul din străbunicii mei a fost lovit 
şi a trebuit—ca toţi ceilalți—să-şi şteargă sângele cu 
mâneca surtucului. 

Deaceia am tremurat de bucurie când în toamna anu- 
lui 1939 Corneliu Codreanu a fost răzbunat. Se arăta 
clar că urmaşii lui Corneliu Codreanu au învăţat că, cu 
orice risc, Românul nou răzbună o nedreptate strigătoa- 
re la cer şi ştersul sângelui cu mâneca surtucului este 


o noţiune ce aparţine trecutului. 
Românul nu mai este şi nici nu va mai fi cuminte! 


ANEXE 
1 


CIRCULARA No. 127 
Este cunoscută de toată lumea campania de minciu- 
ni, de uneltiri, de calomnii de care a fost însoţită miş- 
carea legionară dela începutul ei şi până astăzi. 


— 145 — 


10 


r roarei, ale închisorilor, ale provocări- 
Câna armele te ale loviturilor brutale au încetaţ de 
t să funcţioneze armele ca- 


lor, ale proceselor, aâl€ 
a mai funcţiona, au începu 


iei şi minciunii. . ... ș : 
aie ţ soarta mişcării noastre: să le înfrunte pe 
i să crească mai puternică şi mai mândră, 


Aşa a ti, 
â i să Că ) 
pici nica ea il din ce în ce mai disperaţi. 


iuda duş 0 
DACI bişnuit să răspund acestor calomnii cu in- 
muri opinia publică, deoarece cine la aceas- 
de în calomniile aruncate asupra mişcării 


Nu sunt ok 
tenţia de a lă 


tă oră mai CLe s Fi eră a Ş 
ionare, acela nu mai merită nici un fel de lămurire. 


leg: 
Nu Ti 


numeşte Nolică Tărărăscu, fratele fostului prim minis- 


tru. Cu această familie mai avem noi şi alte chestiuni de 
lămurit. Pe domnul amintit mai sus mişcarea noastră îl 


somează să facă dovada afirmațiilor calomnioase. 

In ce mă privește eu voiu face în orice oră dovada 
cercurilor în care s'a lansat calomnia. 

Pentru încheiere, o lămurire: Mişcarea Legionară nu 
va lua pogoanele oamenilor, mai multe sau mai puţine 
adunate cu trudă, gospodărie şi economie. ț 
„Va lua însă pogoanele şi averile acumulate în mod ne- 
cinstit, prin defraudarea banului public. 

. 19) altă șcalorare Janisată, de cercurile minciunii şi unel- 
: Mişcarea Legionară vrea să nimi ă ii 
vâna oale nimicească bătrânii, 
a, aruncată de un înalt personapiu al cărui 

Sai dice Senetolea îl pot trece într'o ciur viva 
citi e dovezile necesare: “Legionarii sunt comu- 

A ad pe toţi: 

imp mai sunteţi dispuşi să i i 
Erie mit, puşi să credeti că prin ase- 
region i) ace necorecte veţi putea învinge Mişcarea 


Corneliu Zelea Codreanu 


o sua „MANDATUL DE ARESTARE No. 194 
“Având în. n ZĂ AI PLaU Pe ra tata COURIER EI ISP a 
contra, lui Die actele de procedură penală dresate 
u Zelea Codreanu, avocât din Iaşi, în 


a 14Q 


ăspund, ci fixez aici pe calomniator sau cuibul său. 

Domnul care a afirmat că noi am făcut propagandă 
în judetul Dolj, mergând prin sate şi promițând oame- 
nilor averile altora, sub lozinca: “Omul şi pogonul” se 


is faptul că a încer- 


împotriva formei de guver- 
ituție şi a încercat a face 
Constituţie ş EA, pui 


rezulta un peri pei, 4 
Pasaj i asociaţiuni “Legiu- 


ublice. ere 
văzut art. 11, alinia- 


acest fapt e pre Z ard 
Având în vedere că p i unor nou infracţiuni 


tările făcute rezultă sarcini şi 


indicii grave de culpabilitate, contra lui Corneliu Zelea 
Codreanu, şi că pentru a împiedica pe numitul să nu 
comunice cu informatorii şi martorii ce urmează a fi au- 
diaţi, cum şi în interesul siguranței, este în interesul 
instrucţiunii, ca numitul inculpat, până la noui dispozi- 
ţiuni să fie deţinut în casa de opreală! 

Ascultând şi concluziunile dlui procuror Al. Procop Du- 
mitrescu şi dispoziţiunile art. 93 procedură penală. 

Pentru aceste motive: 

Mandăm tuturor agenţilor forţei publice că confor- 
mându-se legii să aresteze şi să conducă la casa de arest 
dela Văcăreşti pe Corneliu Zelea Codreanu... 

Dată în cabinetul nostru astăzi 30 Ianuarie 1931. 


Judecător de instrucţie, Ştefan Mihăiescu 
(Dosar No. 10-1931.) 


Şi acum iată sentinţa: 

“Având în vedere că din cele arătate de Dl procuror se 
constată în fapt din dosar că în adevăr se recrutau ade- 
renți numai dintre plugari, elevi; că se vorbeşte de cui- 
buri de legionari sau vulturi albi, de pildă; de un sta- 
giu, jurământ sau legământ, de 5 legi fundamentale, 
dintre care una a secretului; că legiunea este organizată 
milităreşte cu o uniformă, cu un centiron, cu o eșarfă, 
cu programe de educaţie fizică şi instrucție militară, 
salii de semnalizare şi cunoaştere a alfabetului Mor- 
se, etc. 


270 E ue 


PE e ee 


ată însă Că cei ce recrutau şi cei recruta, 
rme i 


au amant statornicită prin Constituţie şi nici ee: 
întreprins vreo acți UPA Uz peris 3 
pentru Siguranța Statului. Că simplul fapt al constitee 

y "9 asemenea organizaţie nu poate constitui o în 


un pericol 


ocultă, autorit i 
e, disolvând-o. Că chiar în ip 


sar stabili că organizația a copiat mode 
formă de alcătuire, încă prin asta membrii ei nu poţ și 

i 
tex- 


“A 


A 
fa 


fie fizică ş; 

atât 32 morală care cadrează cu un program, Școlar, 
măreau prin acţi 

euvernărtă Acvlutea lor schimbarea actualei forme d 


elea 
componenții oreseitanti Cât şi ceilalţi precum şi to 


locul ţii Organizaţiei Dear 
celui, baut 1delor parazite, dPoPOvăduiatu un braț tare, 


voj i beige 

Oiau să pico, S 

Ori aul in ia foarte des în manifestaţiile 1 
Ș cât.e vorba de o! colaborare Ci 


> MB — 


o răsturnare a formei de 

p'ar fi consimţit. 
 ipână în vedere că “Deniru aceste considerațiuni, ac 
i ipă (care dealtfel nu se dovedeşte de m- 
re sunt acuzații 
7ț. 11. 


utea fi vorba de 


statului, nu 
>: care Suveranul 


guvernământ 


" Ayană în Vedere că nici e 

ilităţii infractori nu pot fi citate, actele acuzaților 

biutăţi vea Cod DEnilă etc., cât timp nu se sta- 
t daţi în jude- 


ionarea pedepsei, nu pe i = 
; Că caile find, inculpații nu sunt vinovaţi de faptele 
fe urmează a fi achitați. 


„că Legiunea nu este 
pentru Sigu 
ci orice om 


5 


CIRCULARĂ 


Toate popoarele din lume, până la triburile sălbatece, 
precum. şi. toate vieţuitoarele, dela animalele domestice 
şi până la fiarele din pădure, îşi apără copiii pentrucă ei 
reprezintă viitorul. Viaţa de mâine. Ce-ar fi dacă legile 
firii ar permite şi dacă ele n'ar considera ca o crimă şi 
ca o monstruozitate morală, ca viaţa de astăzi să ucidă 
viața de mâine? In câtă decădere şi condamnare tre- 
buie să zacă prezentul care sar ridica împotriva pro- 


priului său viitor? 
— 149 — 


i i ta este aspectul pe care ni-l dă în ţar 
„die Apr ceputul celei mai triste guvernări ta 
ăi ordinul bancherilor judeo-masoni dela Paris—aceea 
ce DI Tătărăscu numeşte “voinţa internaţională”_—, 
“Garda de Fier” a fost disolvată şi floarea tinerimii ro- 
mâneşti a fost bătută, insultată, însângerată—de b Scut 
ță materială incomparabil superioară—, iar acum zace 
umilită în toate închisorile României Mari. 

Alţii în mormânt iar alţii în spitale, pe calea mormân- 
tului, cu toţii pentru absolut nici o vină, ci numai pen- 
tru credinţa lor întrun viitor românesc mai bun, mai 


mare. 
Nici o vină. 
Insist. Pentru ca să nu se creadă la un moment dat 
că păcatele noastre ar fi impus măsurile de mai s 
i ai sus 
Dealtfel lucrurile sunt controlabile. ? 
Incă din luna lulie, “Garda de Fier”, n'a dat loc nici 
unei întruniri publice, n'a făcut nici o agitaţie, ii 
părit nici un manifest, n'a dat naştere nici unui con- 
Aetacu autoritatea publică. Mai mult. A ajutat autori- 
La serbările organizate în Parcul Carol de cat 
sa: TE 3. 
Seturi de Poliţia—la cererea acesteia—am Fete i 
La Panduri) ca un număr de 200 de legionari, îmbrăcaţi 
i ormă, să le dea concursul lor neprecupeţit. Con- 
Car pa cara l-au şi dat, pentru care au primit mulţu- 
e-basi ivuuri ce au fost manifestate în ultima lor for- 
ln avi uri aplicate în cap de către comisarii ace- 
DIR Sur i REpILIa în noaptea de 9-10 Decem- 
giănâre plut de sânge pareţii tuturor caselor le- 
Singura activitate a “Gărzii” 
tărgezuetivă- Inainte de conterința piei e Dau ae 
—: Ridi i i pa 
icarea unui cămin la Bucurestii Noui. 


a au, i; ini 

gli Aa ta: le creştea inima, văzând cum 

(347 Maia ţa orțarea braţelor comune, se înalţă 
muncii lor, sub binecuvântarea lui 


ăcut vi : 
n'au spus nici pup noVați cu nimic, n: ESD 
Cl : „nau 
In această gi unui singur om: aja acel ideal it, 
le a sosit d. Duca la Zi yertă încolo”. 
„cu ne- 


ninţări—care constituiau 
ncherii străini, stă- 
pânii Romanica SA e arda de Fier. 

Ce putea să justitic area PL 

1) Mtitudinea noastră? Agitaţii? Tulburări grave, sau 
măcar mai puţin grave? cp i: su 

lus! Pentrucă n'au existat. A A nea 
Sei măcar în conştiinţa acuzatorilor şi călăilor ei 

2) Cel puţin vreo justificată teama de concu 
la vernare? : E, 
 Belus!! Pentrucă întrun cuvânt no nu erai aaa 
plan prezent. Lucrăm pe planul de viitor. N'am cerut Şi 
nu cerem guvernul. Mai mult: nici nu ne interesează 
cine vine la guvern. Ne este absolut indiferent. Pe noi 
ne interesează România de mâine, luând se întelege par- 


4 i orţie—pentru şcoala noastră—la 
te într'o anumită proporţ p iri, Acoila nge eg 


toate activităţile prezentului: par. nt, Ziar - 
inţă, artă, A ei: adevăr înlătură şi minciuna, ce ni 
se pune obişnuit în sarcină în asemenea ocazie, că am 
urmări o lovitură de stat. Lovitura de stat presupune 
voinţa de a guverna acum. : 

Dealtfel noi n'am fost împiedicaţi dela exercitarea 
vreunei încercări de violenţa, sau de ilegalitate, ci din 
contra am fost împiedicaţi prin violenţă de a între- 
buinţa calea legală. 

Şi acum o mică întrebare. 

Cum justifică omul cu suflet de fiară, d. 1. G. Duca, 


tot sângele pe care l-a vărsat, sângele românesc al ca- 
marazilor noştri nevinovaţi? 

Cu “voinţa internaţională”, cu porunca bancherilor 
judeo-masoni dela Paris a căror slugă este şi cărora 
le-a vândut interesele României şi vieţile noastre ro- 
mâneşti? 

Este cea mai ruşinoasă capitulare conoscută în isto- 
ria politică a României; —Ucide—ţi copiii cu propriile 
tale mâini, ne trebuie nimicirea viitorului tău, Românie! 
“Aceasta este porunca infamă a cărei executor sa făcut 
un primministru român. 

In faţa acestor fapte de o gravitate istorică, mă în- 
treb alături de o lume întreagă: 

Unde sunt veşnicii apărători ai “demnităţii naţio- 
nale*—al căror nume îmi e ruşine să-l pronunţ_——care 
astăzi acoperă cu tăcerea lor cea mai tristă capitulare? 
Nu vedeţi că “obiectul” vânzării nu-l mai formează nici 


— 151 — 


chibriturile, nici petrolul, nici pădurile, ci însuşi sân- 

i vieţile noastre? Pet 

i REL orunot străine au fost arestaţi şi chinuiţi 

nenumărați preoţi în frunte cu pătrânul preot bolnav 

Ion Moţa dela Orăștie, care timp de 32 de ani a încăl- 
rtatea” inimile româneşti şi cu bătrânul 


it prin .Libe 
tată. al lui Tudose Popescu, preotul dela Mărceşti în 


vârstă de 80 de ani. să i , 
Din aceste porunci străine o serie de intelectuali în 


frunte cu profesorul universitar Dan Rădulescu, o glorie 
a ştiinţei, româneşti, cu avocatul Emil Vasiliu-Cluj, cu 
profesorul Ion Zelea Codreanu, suferă chinuri de mar- 
tiri. 
Din aceste porunci străine, alături de mii de tărani 
chinuiţi, zace floarea tinerimii româneşti în toate în- 
chisorile în frunte cu Ion I. Moţa Mihail Polihroniade 
Radu Gyr, M. Lefter, Ilie Gârneaţă, Dr. Trifan, Corne- 
liu Georgescu, Inginer Virgil Ionescu, Dr. Vasile Marin 
profesor Vasile Cristescu, Sergiu Lecca, Alexanăru Can- 
tacuzino, profesor Horia Sima, Totu, Crânganu, Bozân- 
tan, Popa, dr. Colhon şi Lupu, etc., etc. : 

Ei ştiu cu toţii că atunci când va suna marele ceas 
al biruinţei legionare nu vor rămâne nerăsbunațţi. 

Nimeni nu și-a pus pieptul pentru noi. 

In aceste ceasuri erele, când tinerimea monarhică a 
fost lăsată să fie sfârtecată de cei cari au terfelit mai 
mult monarhia, am făcut o constatare: nu şi-a pus ni- 
iz pieptul pentru noi. Nici în faţa poftei de sânge a 
ee ua, Şi nici în faţa cererilor infame a bancherilor 

Chiar şi uşile justiţiei, latura i, ni 

L uției, ra parchetului, ni-au fost 
ră E puse câini turbaţi. La nenumăratele cereri 
IL venţii nu s'a răspuns. In sufletele a zeci 
aa neri, cari cunosc şi admiră atitudinile justi- 
ției din alte ţări, —în cazuri si il i 
dria năseută din credeai imilare—se clătina mân- 

Este posibil ca (ac în virtuțile justiţiei româneşti. 
nana EL țară cu justiţie, oameni cari n'au 


Totuşi brazi 
nu ne See. des Ibatitiei sa: ere a nu. 40-08 94 

Dragi câmpiei Vom adresa. 
ciunul, cu trupul pe veţi sărbători în închisori Cră- 
liu, să nu vă IER nsângerate şi cu inima plină de do- 
Dumnezeu nu este urajeze această “izolare” pentrucă 
contra noastră şi deaceea nu vom 


E pi 


utea fi învinşi niciodată. Vom strânge rândurile noas- 
(et răsleţite si “Garda de pa ieşi din aceste sufe- 
rințe mai luminoasă ca nici odată. 

A numele vostru mulţumesc tuturor celor care au gă- 
sit un cuvânt de bine pentru noi şi în special ziarelor 
“Cuvântul” şi “Calendarul” pe care nu le vom uita pen- 
tru lo DI Saca şi ajutorul dat. 

Cine răspunde? i ; 

Cine 3 unde pentru tot sângele vărsat şi pentru 
toate aceste ofense, pentru toate chinurile? Ă 

Bancherii străini? Nu. Răspunde dl Duca, alături de 
celălalt vânzător al sufletelor iri aL Pitulest 0 e 

ii i ulet, Victor Antonescu, - 
pund dnii Iamandi, Inc : lea 


, Mai răspunde dl general Dumitrescu, lantul 
aseară! tat cu o infamie neînchipuită 


jandarmilor care sau pur a 1 t 
şi dl Cristescu, directorul general al Siguranţei. Aceştia 
sunt ucigaşii noştri şi schingiuitorii a peste 10.000 de 


copii români isa ez, 4 
Numele lor va sta necurmat pe pereţii plini de sânge 


a caselor noastre. i . JE ate 3 
Aceştia, se laudă pretutindeni că au disolvat şi nimi- 


cit Garda de Fier. Le răspundem doar atât: Incă nu se 


ştie! 


4 Decembrie 1933. 
: Corneliu Zelea Codreanu. 


4 


DEPOZIŢIA LUI IULIU MANIU ÎN ULTIMUL PROCES 
CORNELIU CODREANU 


La întrebarea maiorului magistrat Radu Ionescu, “cum 
de-am ajuns să încheiem o campanie electorală?”, răs- 
punde Iuliu Maniu: “motivul este dublu. Intâi un motiv 
personal. Nu l-am cunoscut pe dl Codreanu până nam 
făcut pactul de neagresiune. Am urmărit însă cu atenţie 
activitatea şi atitudinile domniei sale. Am putut cons- 
tata din partea domniei sale sinceritate în acţiune, con- 
secvenţă şi tenacitate, calităţi, care se găsesc atât de 
rar în viaţa noastră politică şi la conducătorii vieţii po- 
litice. Pentru aceste motive i-am întins mâna cu încre- 
dere şi cu plăcere. 

Afară de acest motiv cu caracter personal, au mai fost 
motive de natură politică. 

Dl Codreanu, ca şi mine, crede că pentru o viaţă sănă- 


— 163 — 


at este absolut necesar FCaB! GURIE 

„Năj i i prin numirea dlul latărăscu ca 
demnități naționale Ori Pre Sinai demnitatea că 
Fim ri şi spiritul Constituţiei. De aceea a fost ca- 
Sa dăm mâna, pentru a face ca națiunea să res- 
ilie această încercare de-a izbi demnitatea naţională. 
aaa DN crede, ca şi mine, că ideia naţională este 
factorul vital în propăşirea unei naţiuni. Dsa crede, ca 
şi mine, că Statul cu toată puterea sa trebue să perfec- 
teze calităţile fără seamăn ale poporului român, susţi- 
nător de Stat, şi să-i dea posibilitatea ca, punându-i-se 
la dispoziţie mijloace materiale, culturale şi sociale, să- 
şi poată împlini misiunea, pe care o are în această parte 
a lumii. 

Adevărat că dl Codreanu are în concepţiunea sa un 
pe gi a Sp ia ta pe cală eu nu-l aprob, 

ar ideia fundamentală este identică. 

Afară de aceasta, dl Codreanu este de aceiaşi convin- 
gere cu mine, că, fără a respecta regulile de corectitudine 
în viața particulară şi publică şi fără a ţine seama de 
morala creştină, nu se poate asigura dăinuirea unei na- 
țiuni; şi că părăsirea acestora ar însemna şi pentru po- 
POruL nostru ceea, ce a însemnat şi pentru multe popoare 
E cala AIsuTurge e Şi pieire. Pentru aceasta suntem 
Aare E ine nța Esi noni în viaţa particulară, 
tină pe Era Pe ora retea i alai cala morala, CEA 

Toate acestea au fost îndemnuri hotăritoare pentru a 
tact ielogerea cu dl Codreanu şi-mi pare vine c'am 


toasă naţională şi st 


5 


CIRCULARĂ No. 132 


Noi jertfe pentru biruinţa legi ă i 
S irui! egionară, 9 muncitori dela 
alge, E ii Giiiţă locomotive, au fost concediaţi 
pentru cre dința li Teste a aul de Administraţie, 
a rămase fără pâi 
Tate numele se fără pâine, 


1) Toaxen Ghe 
orghe, 
2) Avanu Ioan, fiere aie 


21 DA 3 


3) Anton Nicolae, fierar. 

4) Jianu Grigore, montator. 

5) Negrescu Mircea, ajustor. 
6) Popa Iosif, montator. 

7) Măldărescu Ioan, pilar. 

8). Santaroza Victor, strungar. 
9) Zaharia Constantin, ajustor. 


Alte 13 familii rămase fără pâine: oprit salariu, oprită 
intrarea în ateliere şi... trimişi la comisia de disciplină. 


Iată numele lor: 


1) 'Tălăngescu Ion, maestru. 

2) Barbu T. Ion (Bărbulescu), desenator. 
3) Goanţă Constantin, maistru. 

4). Jianu Petre, montator. 

5) Butnaru Chiriac, strungar. 

6) Floroiu Vasile, ajustor. 

1)  Bedreagă Mircea, strungar. 

8) Santariza Victor, strungar. 

9) Nemes Romul, elev Şc. maiștri. 
10) Dragomir Paraschiv, montator. 
11) Dobrin Nicolae, elev sudor. 

12)  Golosteanu Aurel, montator. 
13) Alexe Nicolae, cazangiu. 


Această licenţiere sa făcut pe ziua de 28-I-1938, din 
ordinul Directorului Consiliului de Administraţie Gene- 
ral Ionescu. 

Adăogăm pe aceiaşi listă a jertfei pe următorii ingi- 
neri mutaţi dela Simeria, din mijlocul familiei: 

1), Inginer Tudor Popa, subinspectorul Atelierilor Si- 
meria, mutat la inspecția lucrărilor militare Năsăud. 

2) Inginer Ionescu Simion, şeful secţie de întreţinere, 
mutat la Satu Mare. 

3) Inginer Cernătescu Petre, şeful depoului de loco- 
motive, mutat la Ilva Mică. 

„Această mutare sa făcut în 8 Decembrie 1937, sub re- 
gimul liberal de preşedintele Consiliului de Administra- 
ţie C. F. R. General Ionescu. 

Primiţi cu bucurie jertfa care vi se cere. 


Bucureşti, 4 Februarie 1938. 


Corneliu Zelea Codreanu. 


— 155 — 


6 


CIRCULARA NO. 141 
Aduc la cunoştinţa legionarilor următorul raport asu- 


pra celor întâmplate la Oradea: 


“Astăzi 6 Februarie 1938, cu j 
ă i de cuib Pavel Gavril din comuna 


trunit în curtea şefului U 
Lăzăreni plasa Ceica, Jud. Bihor, sub comanda directă a 


ajutorului Comandant Creţiu Ion. Er ore 
nța şi cântasem trei cântece, când 


Deschisesem şedinţa 
Ceica, plut. Degeratu, împreună cu 6 


apare şeful Secţiei L 
jandarmi şi primarul Teret Vasile. 
Ne-a cerut autorizaţia prefecturii. Am răspuns că, des- 


cnisă fiina campania electorală, ştiu că nu ni-e necesară 
şi ne găsim legal adunaţi în loc închis. Incărcând ar- 
mele ne-au somat să ne împrăştiem. Le-am răspuns că 
nu ni-e teamă şi le-am oferit chiar pieptul meu. Ince- 
Ren N Eau “Cu fruntea sus”. 

Plutonierul s'a îndreptat cu revolverul în mână, s 
aripa dreaptă trăgând în capul  camaradului Ie io Be 
Liza rara ag în comuna Forosig. 

e i jandarmi au tras o salvă repezindu-se cu bai 
netele în rândurile noastre, lovind şi împungâ zi 
zăte ada al insulte. : punea da: Site 

egiona Hendrea Vasile din Forosig, împuns de 10- 
Bale, s'a retras spre casă împreună cu mulţi dle 
mpuşcaţi, a căror nume însă nu le cunoaştem. 

Camaradul Creţu Comandant Aj., a fost arestat şi dus 
i ualonele, la notariatul cercual. 

naii şi simpatizanţii s'au răspândit 
aja uaţ Tănitul dându-i îngrijirile necesare prin me- 
Ga Bl ase Kovac Arnold, pe care a trebuit să-l chem 

Ai irirportai ninti spic Aer 0 d. depune 
i ] a spitalul central i 
i se pai (acd IE iza cțiae elogtujti: nora au ae dei i. 
a pete Rice urbe ost silit de jandarmi să părăsesc 
TEA Aa a Că ani fac un favor că nu mă ares- 
Tocmai 1 acest Sara aa cerut să fiu şi eu arestat, 

guvernul” ţinea întrunire în 


faţa a circa 5 tori 
gionari.* 0 locuitori 1a uşa primăriei insultând pe le- 


520 legionari ne-am în- 


L] 


Halta Calea Mar 
6 Februarie 1938. Lt. Colonel C. Luca 
Orele 19 Cavaler al 


Ordinului *Mihai Viteozul”. 


— 156 — 


ZA 


SCRISOARE ADRESATA MINISTRULUI 
VAIDA VOEVOD 


Domnule Ministru, 

Imi permit de a vă adresa această scrisoare Dys. în 
legătură cu ultimele evenimente politice, în care aţi ju- 
cat un rol aşa de important. 

Sunt simple păreri ale unui om în pragul a 40 de 
ani, care şi-a purtat tinereţea în cele mai aspre lupte, 
în cele mai mari suferinţe şi prin cele mai grele pri- 
mejdii. 

Omul acesta în 16 ani de luptă, $ C C 
zaţie politică pe care a trebuit să şi-o disolve din dra- 
goste pentru ţară, pentrucă nu a voit să răspundă pro- 


vocării de războiu care i sa trimis. 5 a, 

Căci lovitura de Stat pe care dvs. reprezentanţii vechei 
organizaţii aţi dat-o in noapttea de 10 Februarie, este 
0 mare ofensă adusă naţiei noastre şi o provocare de 
războiu adresată fiecărui român. 


şi-a croit o organi- 


Domnule Ministru. 


ondamnată să trăiască toată viața ei 
Constitutia acestei ţări prevede orice 
schimbare posibilă, cu o singură conditie: respectarea 
normelor legale de legea fundamentală a Statului. Aceas- 
tă formă nouă ridică însă o serie de probleme. 

1. Dispret pentru poporul român. — Caracteristica 
noilor forme statale din lume nu stă atât în forma sta- 
tului, pe cât stă în contribuţia naţiunii la crearea aces- 
tor forme de stat. Nu are importanţă mecanica statului 
pe cât are în aceste schimbări voinţa naţiunii. Aceiaşi 
stare de înaltă conştiinţă, aceiaşi stare de elan la care 
se poate ridica un neam chemat să-şi hotărască propria 


sa soartă. 
Viitorul sau inălţimea de conştiinţă la care în văzul 
lumii s'au ridicat aceste neamuri. Ca român mă simt 


ofensat şi mă întreb: 
Ce aţi crezut Dvs. despre naţia noastră, desconside- 


rând-o în modul acesta? La acest mare examen, la acest 
concurs care se dă între natiile lumii unde se aprecia- 
ză nu forma şi înfăţişarea noastră a statului, ci capaci- 


tatea naţiunii. 


O nație nu ec 
în aceleaşi forme. 


— 151 — 


in actul dela 10-11 Februarie ne-ati oprit pe 
Piri. de a lua parte. Dându-ne un regim nou Îi 
gictându-ne o constituţie alcătuită în câteva nopţi, pu- 
nând pe întreaga națiune pecetea de “incapabil şi qo- 
eri întreb încăodată: Să ne fi crezut Dvs. ca o turmă 
de animale? In toate aceste schimbări ale Statului, apa- 
re alături de ideia unei forme noi, ideia naţiunii birui- 
toare, nu sclavă să poarte un jug ce 1 se pune. Națiunea 
lua parte la stabilirea soartei sale birui- 


care voieşte a : a Se i sale 
toare, dacă voieşte să aibă o soartă şi dacă voieşte să 


se valideze ca na 


lalta naţiuni ale lumii. $ 
II. Legalitatea. — Dumneavoastră toţi care ne-aţi 


cântat nouă timp de zece ani pe această strună “Legali- 
tate” existenţa statului stă în ideia de legalitate; cine 
atinge acest principiu al legalităţii, cine calcă legile ţă- 
rii este un criminal. Dvs. care ne-aţi aruncat în închisori 
pentru cele mai mici abateri faţă de codul penal, termi- 
naţi acum, la sfârsitul acestui imn frumos, prin a deve- 
ni cei mai mari infractori la legile fundamentale ale 
statului, călcând în picioare constituţia ţării, respectată 
de toţi dela înfiintarea statului român şi până estăzi 
Sunt mărturie dosarele din Tribunalele şi Consiile de 
răzsboiu şi închisorile în care am intrat; fiind acuzat 
rând pe rând, de Dvs. că voiesc: “Să fac lovitura de 
Stat”. Nu este proces al meu în care această formulă, să 


„Pentru ca după 10 ani de chinuri, pe ii 
; L ca i E care le-a - 
primat Gărzii de Fier şi sufletului din i e să iai 


jurat că vă veţi i 
aţi călcat juramla apune Or Şi le veţi aplica. Iar acum 


„Asupra întregii 

jurul. Trist ie al generaţii politice planează sper- 
ortodoxă care paţiouuAnErozitor exemplu pentru biserica 
mul nostru. ează un asemenea act. şi pentru nea- 


E ID aăo 


ţiune cu drept la respect printre cele- 


Ce grozăvie cuprind aceste două cuvinte: infractori şi 


sperjuri. $ 
PV Nulitatea. operii Dws—Intreaga operă â_ Dvs. ae 
legislaţie este lovită de gi ZE ce le rap IE 

i că e de lege este condamna S - 
sperjur şi călcari g ie DI) fa 


lor ce săvârşesc asemenea acte, nu ( 
niciodată. Un vot luat prin silnicie, sub stare de asediu, 


cenzură, nesecret şi verbal, mai rău câ prin regimul bol- 

şevic, nu acoperă faptele Dvys., pentru ie rămâneţi răs- 
unzători şi nu dă operii Dvs. nici o valoare. SA 

PY, Noua constituție şi lupta de liberare a ROMÂNĂIOT 


din lanțurile puterilor iudaice.—Şi aceasta cu atât mai 
după cum vom dovedi 


mult cu cât constituţia de astăzi, i 
mai târziu, deposedează pe Români de drepturile lor is- 
torice şi consacră stăpânirea iudaică în România. 
Intreaga luptă naţională de 20 de ani se termină în- 
ir'o constituţie care nu numai că nu resolvă nimic din 
problema vitală a naţiei noastre, ci vine să pecetluiască 
pentru tot deauna drepturile şi poziţiile furate de la Ro- 
mâni de năvălitorii jidani, împotriva cărora noua cOns- 
tituţie nu ne mai deschide nici o posibilitate de apărare. 
Actuala constituţie este o piatră de mormânt peste viaţa 


naţiei româneşti. 
Domnule Ministru, 


V'am scris aceste rânduri, nu pentru a le multiplica 
şi răspândi în public, care ar fi o simplă agitaţie sterilă, 
ci pentrucă am socotit că e bine ca Dys. să cunoaşteţi 
toate părerile, şi ale celor ce vă aplaudă şi ale celor ce 


nu vă aplaudă. 


22-11-1938. 
Primiţi salutul meu 


Corneliu Zelea Codreanu. 


8 


PENTRU PROFESORUL IORGA 
COMERTUL LEGIONAR DELA OBOR ŞI DELA LAZAR 


Astăzi, Sâmbătă 26 Martie 1938, orele 9 dim., cele două 
restaurante dela Obor şi dela Liceul Lazăr, au fost închi- 


se de autorităţi. - 
— 159 — 


ul de coloniale Obor. 


agazin 
La fel mas Sa p 


dela circ. 18-a, ÎNs€ r 
darmi sub comanda unui sergent. 
e hei doilea, Comisarul şef Malamuceanu, înso- 
țit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalu. 
lui să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să în_ 
chidă imediat localul. i i 
Dl Popescu le-a cerut să arate un ordin scris, au răs- 
puns: “Avem ordin verbal”. Personalul s'a retras, fără 
nici un fel de împotrivire, lăsând totul în mâinile auto- 


rițăților. = i 
Menţionez ca procedură: lipsa de „omenie, căci toţ 
există omenie, chiar și în cele mai mari injustiţii pe care 


voieşti să le faci. : : 

Este în adevăr lipsit de orice simţ de omenie ca să te 
prezinţi la o afacere comercială, să închizi imediaţ să 
scoţi personalul în drum luându-i şi camera în Care 
dormea. 

„Şi pe deasupra şi râsul şi satisfacția comercianților 
iudei, care priveau cum se dărâmă sub loviturile stăpâ- 
nirii lor și acest început de comert românesc. 

Ce ar fi fost dacă s'ar fi spus: Vă pun în vedere ca în 
termen de 3 zile să vă aranjaţi toate chestiunile şi să 
îejehideţi Io alta) căci Ministerul de Interne a luat aceas- 

ispoziţie. 

A II-a chestiune. Refuzi să dai un ordin scris ir- 
tutea căruia să putem acţiona justiţia şi să ec ei 
pra cui cade răspunderea morală şi juridică. 

: rapi ol Rana ali printul? Ei bine, vi-l dau eu cum 
a it de autorităţile locale di i 
mană diineseu ţ din partea Dlui Ar- 

“Prefectura şi Chestura Poliţiei, Di i i i 
e cănla Calin: Piatea Naraţ: Pet, secția "Biogal 
A rd. Ministerului de Interene Nr i 
pe atia Generală Nr. 1488/25, luaţi miri al, za 
ac IgeEcA şi sigilarea localurilor de consum şi debit cu- 

Cute și specificate prin anexa ord. 182 i 
Raportaţi. de : 1/11 din 2 crt. 

pai de urmare, 28.688, 00213, 86.091, 22.001.» 
restaurante” maci, i plat ca închiderea acestor două 
i obligaţii cărora auza! preju “fi materiale sângeroase 
e. Deci mari prejudicie Mezul ea face faţă în nici un 

Teprinderea & e atăt c ani 
1937, făcânqise EA ale deschis la data de 3 Oct. 
cheltuieli de investiţii în repara- 


100 


ințâi rezentat Comisarul şef Furd 
La cel dintâiu Cot de trei Comisari ajutori şi di 


ţia localului în valoare de 400.000 lei cu o chirie de 


200.000 lei. SĂ 
AIR, i 1937 cu o chi 

tul “Lazăr” sa deschis în Nov. 3 
ri09047300.000 lei anual și investiţii în repararea localu 


nuri în ivni - 


lui de 250.000 lei. 
te 2 milioane 


In ambele localuri, 
ță, în cea mai mare par 
jumătate. 3 

To ce am adunat prin cea ma 
A else 15 ani în urmă, tineretul manifesia FI, 
motos împotriva cuceririi iudaice (nu rai sgomotos de 
cât Dl Iorga la 1906) Domnii de astăzi, aceşti Domni 
guvernul de astăzi, ne spuneau: . 

“Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. a 

"Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ ca ei 

Iată ne-am apucat cu sufletul plin de speran 
de muncă. pa 

Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că 
suntem capabili, că munca noastră e bine cuvântată de 
Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de 
comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din 
“vremea noastră, veniţi şi fără milă, înăbuşiţi aceste în- 
cercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe. 

Ce epitet pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română 


vi sar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar 
ţi-ne însă cu ce am 


cine n'a greşit dintre voi? Spune I 2 2 
greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceiace voi înşivă 
ne îndemnați eri ca să facem? 

Vine profesorul Iorga care striga acum 4 luni, dând 
alarma în linia comerţului creştin răpus de jidani, şi 
făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdă- 
reşte gândurile noastre curate, şi ne răpune el pe noi, 
pe români? 

Sub guvernarea fericită şi creştină a I. P. S. Patria- 
rhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici 
comerţ jidănesc, nici problemă jidănească. 

Nu mai existăm decât noi care trebuie să fim nimiciţi 
prin orice mijloace. 

Niciodată, nici un cuvânt rău ie rofesorul Iorga 
Totdeauna cu respect şi cu bună cuviinţă. 

De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. 

“Intre bliduri (adică la restaurantele noastre) facem 
comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem 


mărturi, veselă, şi vi 
te pe credit, pes 


i mare economie şi mun- 


ţă. Cu dor 


—=1161.— 


Suflete de asasini, oameni cu revol- 


ă uci ni. i 
ă ucidem oameni. S 
erele în mână ŞI in buzunar 


gasii ai pot. $ 
Se ile auteșilor mele omeneşti cu care te-am 
ectat, îţi strig: “ 
see un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. 

D. țoria elementară a unul om corect este ca să se in- 
î mea şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agen- 
Oineinoşi ai Domnului Armand Călinescu (care lan- 
pu ţa că 16 echipe sub conducerea lui Ale- 


seră eri pe piaţ 
xanăru Cantacuzino vor să-l omoare pe Dsa). 


Eu nu mă pot bate cu Dta. Nam nici geniul, nici vârs- 
ta, nici condeiul şi nici situaţia Dtale. 


N'am nimic. Dta, ai totul. 

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig 
şi îţi voiu striga din adâncul gropii, eşti un necinstit su- 
fleteşte, căci ţi-ai bătut joc de sufletele noastre nevi- 
novate. 

Voi care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuin- 
at contra noastră cele mai mari violenţe, împineându-ne 
la disperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v'ar fi daţ 
numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca 
să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin 
care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom 
dovedi acum, că hu vom reacţiona în nici un fel la toate 
provocările voastre. 


Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi 
avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne ucideţi cu pietre, 
sa ne spânzurați cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în 
cue, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţi. 

Nu veţi întâmpina nici Dys., Domnule î r 
acte DVEUI DI S., profesor Iorga 
îi ati toti: Câtă vaţi asumat răspunderea unei 

ase ş pte, opresiuni, i nici 10- 
lenţă, ci nici mmăca ee Ei Sa nu numai nici 0 vio 

Dar de acum şi până -2 , că A 

: e „ȘI până voi închide” ochii, Domnule Ior- 
sa, şi după aceia, te voi privi aşa cum meriţi. a 


Bucureşti, 26 Martie 1938. 


+ Corneliu Zelea Codreanu. 


D162 


9 


POLITICĂ EXTERNĂ 
Circulară 


Vorbesc deci, de lumea care întrun ceas greu pentru 
ţara aceasta va fi chemată să vorbească cu tunul sau cu 
sângele ei. - 4 

Scot afară, aşadar, din mijlocul acestei lumi cetele 
obraznice de jidănaşi care se prefac că se agită pentru 
viitorul acestui neam şi scot politicienii mici şi mari 
care se ocupă numai de ei, şi judecă toate problemele 
țării numai prin prizma intereselor lor. 

Aceste două categorii nu contează nici pentru modul 
cum judecă, deoarece judecă fals (corect pentru ele dar 
fals pentru neam) şi nici pentru valoarea concursului 
lor într'un ceas de primejdie naţională. Aceste două ca- 
tegorii vor constitui într'un asemenea ceas ruşinea mo- 
rală a neamului. ee E; 

Deaceea părerile acestora trebuiesc eliminate. Judecă- 
ţile lor trebuiesc aruncate pe foc. 

Lumea sănătoasă românească este îngrijorată de soar- 
ta ţării pe care o joacă în mâinile sale, foarte debile, 
Dl N. Titulescu. 

Noi Românii, înţelegem că Dl. Titulescu este un talent, 
ta mai puţin. o inteligenţă şi aproape deloc o înţelep- 

une. 

Mai bine să se încredinţeze soarta unei ţări unui înţe- 
lept fără talent, decât unui talent lipsit de înţelepciune. 

” Apropierea de Rusia. 

1. Este un gest de trădare pe care poporul român îl 
face faţă de Dumnezeu şi faţă de ordinea morală a aces- 
tei lumi şi faţă de popoarele care stau în slujba acestei or- 
dini, în războiul cu puterile nimicitoare ale răului. 

Onoare acestor popoare. 

Gestul nostru murdăreşte în faţa istoriei obrazul po- 
porului român, îl desonorează. 

Numai cu sânge, cu sânge mult, vom mai putea în vii- 

tor să ne răscumpărăm onoarea pierdută în faţa acelor 
pe care îi trădăm şi care ne vor desconsidera. 
II. De vor întra trupele ruseşti pe la noi şi vor iesi 
învingătoare, în numele Diavolului, cine poata să creadă, 
unde este mintea care să susțină că ele vor pleca dela 
noi, înainte de a ne satăniza, adică bolşeviza? Consecin- 
ţele? Inutil a le discuta. 


— "263 — 


ieşi birui armatele creştine, r 
= ă vor 1eȘI piruitoare a RR 
Ă Dacă Împărțirea noastră desfiinţarea Statului ro. 
Ea ca plată pentru țrădarea noastră. 

"m merge cu capul ple&. - mân. ci 
bre i îndrăsni să, ridicăm ochii şi să privim în 
faţă neamurile care au rămas cu riscul vieţii lor pe linia 


onoarei. E A Pet ca ) 
Ele au dreptul Să ne dispreţuiască, văzând numai osci- 
laţiile noastre de azi. 


Cei ce poartă răspunderea viitorului României, în cea- 
sul de faţă, să ia aminte! 


Bucureşti, 30 Mai 1936. 
Corneliu Zelea Codreanu. 


Cimitirul legi 3 
gionarilor de la p 
4 redea! unde se află (?) in- 

mormântat Valeriu Cârdu. ăi 


164: 


LISTA (INCOM 


10 


PLETA) A LEGIONARILOR UCISI 


ANDREI PETRE, student. 

ANGHEL DUMITRU, student. 

ANTOHI ISICHIE, călugăr. 

ANTONIU ION, avocat. 

ATANASIU ION, student. 

BALAIANU NICOLAE, țăran. 

BALAU OCTAVIAN, student. 

BANEA ION, doctor med. 

BARBU TONI, funcţionar. 

BELGEA ION, licenţiat. 

BELIMACE DORU, laureat Acad. Comerc. 

BENEC CONSTANTIN, elev. 

BICA ANANIE, student. 

BIRIS OVIDIU, student. 

BOBOC CONSTANTIN, student. 

BOGDAN ION, student. 

BORZEA TITUS, student. 

BORZEA VIRGILIU, student. 

BORZEA ZENOVIE, locotenent. 

BOZANTAN IOSIF, avocat. 

BRAILEANU TRAIAN, mort închisoare. 

BRUMARU CONSTANTIN, mort în urma 
schingiuirilor. 

BUHAI VASILE, student. 

BUJGOLI SPIRU, student. 

BUSUIOC ION, ing. agronom. 

CALAPAR MIHAIL, licenţiat teologie. 

CALDARE CONSTANTIN, student. 

CANTACUZINO ALEXANDRU, avocat. 

CARAGANCEA ION, țâran. 

CARANICA ENACHE, student. 

CARANICA IANCU, laureat Acad. Comerc. 


— 165 — 


33) 


pet a 


36) 
37) 
38) 
39) 
40) 
41) 
42) 
43) 
44) 
45) 
46) 
47) 
48) 
49 
50 
51) 
52) 
53) 


Sa 


54) 
55) 
56) 
57) 
58) 


59) 
60) 


62) 


CARANICA NICOLAE, farmacist, mort în în. 


chisoare. 
CARANICA PETRU, student. 
CARATANASE ION, laureat Acad. Comere. 
CARATASU CHIRIAC, laureat Acad. Comere, 
CARDU VALERIU, scriitor. 
CAVACHI HRISIU, student. 
CAZANEANU, învăţător. 
CHIRIAZI CONSTANTIN, funcţionar. 
CHIVU ION, preot. 
CIOFLEC MARIUS, student. 7 St 
CIUMETTI COLA, avocat, mort în închisoare RI 
CIUMETTI STERIE, laureat Acad. Comere. = 4 
CLIME GHEORGHE, inginer. 
CLIME TRAIAN, student. 
CODREANU 1. Z. CORNELIU, avocat. 
CODREANU I. Z. HORIA, locotenent. 
CODREANU 1. Z. ION, student. 
COLOGREA NICOLAE, făran. 
COMAN COSMIN, student. 
SCU NICOLAE, student. 
o AA au sli COSTEL, student. 
TINESCU NIC ca- 
Asti Cubei OLAE, laureat Aca: 
CONSTANTINESCU NICOLAE. d 
„dr. med. 
CORBEANU VASILE, student, 
COTIGA TRAIAN, avocat, 
git PAUL, dr. medic. 
paie GHEORGHE, abs. Scoala Arte şiMe- 
CRISTES Di: 
CUREA Spa i DEO universitar. 
DANIELE | 
SCU ZOSIM, laureat Acad. Comere. 


DIACONES 
"Tăzboiu. du ION, colonel, mare mutilat de 


0 168 = 


172) 


'73) 


'74) 
'75) 
'76) 
49) 
178) 
179) 
80) 
81) 
82) 


83) 
84) 
85) 
86) 


87) 
88) 
89) 
90) 
91) 
92) 


DOBRE BANICA, laureat Acad. Comerc. 
DOBRE RADU, funcţionar. 
DOBRIN LIVIU, dr. med. : 
DORGA AFILON, licenţiat teologie. 
DORIN CONSTANTIN, student. 
DRAGOMIRESCU VICTOR, avoca 
viu. 
DUCARU DUMITRU, 7Mesertaș. 
DUMA IOSIF, profesor. 
DUMITRESCU MITI, avocat. : 
DUMITRESCU NICOLAE, asistent univer- 


sitar. 
DUMITRESCU NICOLAE, locot. dr. inginer 
chimist. 
ENACHESCU VICTOR, student. 
ENESCU ION, student. 
FAGADARU NICOLAE, avocat. 
FAUR, licenţiat teologie. 
FELECAN VASILE, meseriaş. 
FILIPOV V., funcţionar. 
FLESCHIN PETRE, student. 
FLORESCU SERGIU, publicist. 
FOTTU HRISTO, ţăran, mort în urma schin- 
giurilor. 
FURDUI GHEORGHE, doctor teologie. 
GARCINEANU FLORIN, locotenent. 
GARCINEANU PUIU, avocat. 
GAVANESCUL ION, prof. univ., mort închi- 
soare. 
GEACU HRISTU, elev. 
GEORGESCU STEFAN, licenţiat teologie. 
GHEDEON FERDINAND, fâran. 
GHEORGHEVICI, țăran. 
GHERMAN, țăran. 
GHITA CONSTANTIN, student. 


t, ars de 


— 167 — 


p 


GHITEA SOCRATE, țăran, mort în urma 
schingiurilor. 
94) GLIGOR GHEORGHE, student. 
95) GOGA MIRCEA, student. 
96) GRAMA IOSIF, student. 
97) GRECU LUCIA, studentă. 
98) GRUITA VICTOR, țăran. 
99) HERGHELEGIU ION, avocat. 
100) HODREA PETRE AUREL, țăran. 
101) IONESCU ANDREI, avocat, mort. în închi- 
soare. 
102) IONESCU ION, student. 
103) IONICA EUGEN, inginer. 
10 IGP AGEA ICOARE asistent universitar. 
106) ISAIA OVIDIU, fotograf. 
107) ISTRATI GHEORGE, drnd. Acad. Comere 
108) JITARU SPIRIDON, țăran. 
109) LASCAIANU AUREL, student 
110) MACOVESCHI ION, desenator 
111) MAGANITA COSTA, țăran. 
112) MANOLESCU ION, țăran... 
113) MARCU OCTAVIAN, student 
114) MARICARI NICOLAE, locotenent 
E, MANZU DUMITRU, student. 
SE Ai Ls pl anna 
118 : : 
19 MINCA lee Şcoala militară. 
1504 MIŞA MEMU, țăran, 
1) MITAR ION, studenţ 
178 MOCANU ION, preot. 
OVEANU NEL 
194 LU, stud 
)  MOLOTIUC ION, croitor. za 


93 


— 


125) M 
23) ORARU ALEXANDRU, student. 


MOTOC MIRCEA, student. 


168) 


127) 
128) 
129) 
130) 


131) 
132) 
133) 
134) 
135) 
136) 
137) 


138) 
139) 
140) 
141) 
142) 
143) 
144) 
145) 
146) 
147) 
148) 
149) 
150) 
151) 
152) 
153) 
154) 
155) 
156) 
157) 
158) 
159) 
160) 


MOTOMANCEA, preot. 

NADOLEANU ENACHE, avocat. 

NASTU COLA, țăran. 

NEGREA GHEORGHE, făran, mort în urma 
schingiuirilor. 

NICOLESCU NICOLETA, studentă. 

NICOLICESCU GHEORGHE, inginer. 

NIŢA CONSTANTIN, şofeur. 

NOAGHEA VIRGIL, student. 

NUȚIU AUREL, student. 

OPREA ANGHEL, student. 

PAPAIANUSI IANI, droghist, mort în urma 
schingiuirilor. 

PARASCHIVESCU GHEORGHE, student. 

PASCA VASILE, țăran. 

PAVELESCU GHEORGHE, avocat. 

PELE ION, student. 

PIHU GHEORGHE, laureat Acad. Comerc. 

PISRARCIUC VASILE, frizer. 

POLIHRONIADE MIHAIL, avocat. 

POP ION, student. 

POPA ION, student. 

POPA TIBERIU, student. 

POPESCU BADEA, student. 

POPESCU CEZAR, student. 

POPESCU CHIŢA, țăran. 

POPESCU FLORIAN, student. 

POPESCU GHIŢA, țăran. 

POPESCU MARIN, student. 

POPESCU SPIRU, student. 

POPESCU TRAIAN, student. 

POPESCU VASILE, licenţiat teologie. 

POPOVICI DRAGOŞ, student. 

POTOLEA SPIRU, comerciant. 

PROCA GHEORGHE. funcţionar. 

PRODEA NICOLAE, lăcătuș. 


— 169 — 


161) 
162) 
163) 
164) 
165) 
166) 
167) 
168) 


169) 
170) 
171) 
172) 
173) 
174) 
175) 
176) 
177) 
178) 
179) 
180) 
181) 
192) 


183) 
184) 
185) 
186) 
187) 
188) 
189) 
190) 
191) 
192) 
193) 
194) 


RADULESCU JACE, avocat. 

RADULESCU VIRGIL, publicist. 

RAICA CONSTANTIN, student. 

RAUT, mecanic. 

RECMAN GOGU, inginer. 

REGWALD, măcelar. 

RIOSEANU PETRE, inginer. 

SARCACEANU -CONSTANTIN, țăran, mort 
în urma schingiuirilor. ' 

SAVU CONSTANTIN, student. 

SECAREANU ION, preot. 

SERAFIM AUREL, inginer. 

SIMULESCU SIMA, profesor. 

SPANU IORDACHE, laureat Acad. Comere. 

STAHU TEODOR, .avocat. 

STAMATE EUGEN, student. 

STANCIULESCU MARIN, student. 

STANESCU PETRE, studeni. 

STATE GRIGORE ION, șofeur. 

STEGARESCU CONSTANTIN, licenţiat. 

STRUGARU NICOLAE, avocat. 

SUSAI VASILE, licenţiat. 

SOCARICIU ION, țăran, mort în urma schin- 
giurilor. 

SOLA STAVRE, student. 

SUPILA PERHON, student. 

TANASESCU ION, student. 

TOCEANU ION, studentţ. 

TELL CRISTIAN, avocat. 

TEOHARI MIRCEA, student. 

TEODORESCU GHEORGHE. sculptor. 

TEODORESCU VIRGIL, student. 

TIPONUŢ GHEORGHE, elev. 

TOADER TOMA, croitor. 

TODAN CORIOLAN, studenţ 

TOTU NICOLAE, avocat, 


za ti 


195) 
196) 
197) 
198) 
199) 
200) 
201) 
202) 
203) 
204) 
205) 
206) 
207) 
208) 
209) 
210) 
211) 
212) 
213) 
214) 
215) 


TRANDAFIR ION, student. 

ŢURCAN BORIS, elev. 

TUDORAN NICOLAE, cizmar. 
TUDOSE TEODOR, avocat. 

ȚARANU GHEORGE, croitor. 
TURCAN MIHAIL, student. 
TURCANU NICOLAE, muncitor. 
UNGUREANU CORNELIU, învăţător. 
URSU ION, student. 

VASILIU GHEORGHE, locotenent. 
VASILIU ION, student. 

VLAD ION, student. 

VAZURA, comerciant. 

VAZURA (fiul). 

VILMAŞ ADAM, bucător. 

VISAN OCTAVIAN, mort în închisoare. 
VOLOCARIU GHEORGHE, funcţionar. 
ZANCHI PETRE, ziarist. 

ZAVOIANU ȘTEFAN, colonel. 

ZEANA ION, dr. med. mort în închisoare. 
ZUS RADU, student. 


Talharul talharilor 


O armă să crească din pumnul oricui, 
"Si braţele neamului năpraznic deslege-le. 
Să muşte ţărâna printre sfetnicii lui, 
: Tâlharul tâlharilor: regele. 


atren, scris în 1938 de DI. Aron Cotruş, n'a 
niciodată. A circulat însă din gură în gură. 


— 113 — i ua : 


TOLESCU 


S 
-. 


O ANUMITA ADAPTARE LA CONJUNC- 


TURILE POLITICE ACTUALE 


APITANUL prin Legiunea Arhanghelul 
Mihail a iniţiat în sânul Neamului Ro- 
mânesc o revoluţie morală, un stil nou 
de viaţă care a schimbat înfăţişarea 
spirituală a unei generaţii întregi. 

Acest stil de viaţă a apărut atât de 
diferit lumii în care trăim, că adver- 
sităţile n'au mai contenit şi obstaco- 
leie ni sau ridicat în faţă cât munţii. 

Dece aceste adversităţi? Dece aceste 
obstacole? 

Nu mă refer la ura inamicilor Nea- 

+ mului Românesc care sau năpustit 
asupra Gărzii de Fier şi prin închisori, lagăre şi crime 
politice i-au nimicit fiinţa fizică tocmai pentrucă ve- 
deau în ea autenticitate, întruchipare de ideal, deci cer- 
titudinea că ea va, ajunge într'o zi să reprezinte cea mai 
puternică redută a aspirațiilor noastre naţionale. 

Nu mă refer nici la acei români care s'au făcut unealta 
acestor inamici ai Neamului Românesc şi pentru care în- 
cătuşarea legionarilor era condiţia guvernării lor tira- 
nice. (Sunt legionari care din anul 1938 şi până astăzi 
mau mai ieşit din închisori.) 

Nu mă refer deci la această lume şi nici la lumea po- 
liticienilor care în virtutea practicelor unei anumite de- 
mocraţii balcanice ne-au considerat adversarii lor veş- 


ni 


ci. S 
Mă refer la lumea de bună credinţă care, fără resen- 
timente, nu ne-au înţeles pentru simplul motiv că eram 
diferiţi de ea. - 

— 101 — 


12 


e ne-a rămas anumite calificative; 
i etc., lume care a crezui că atunci când 
rebeli, huligani, ropus realizarea unui nou tip de om, 
plema revoiuţionării în sensul unui nou 
e cu aceasia să iile asezământul 
iinţei i obligând- anumită formă origi- 
ei omeneşti obligând-o la o an mi iu 
i indicată de €l, instaurând astiel o nouă instanţă 

etică. e, i 
De aci toate adversităţile. De aci toate ostacolele din 
de bine care n'au avut posibilitatea să 


partea oamenilor ine ca! U l 
ajungă să ne cunoască ŞI să recunoască în noi în fond 
însuşi idealul de viaţă pe care întrun mod pasiv îi re- 


prezentau el. ; : 

Pentru aceşti oameni sunt scrise aceste rânduri şi mai 
ales pentru camarazii noştrii legionari care gândinăd că 
vor înlătura adversităţile sau grăbit întotdeauna să 
schimbe ceeace nu se poate schimba, adică anumite 
structuri ce stau ca o condiţie la baza Mişcării Legionare. 


„„Această schimbare este clar o acţiune îără de sens, şi 
ineficace, pentrucă lumea inamică nu te vrea în niciun 
fel, oricât te-ai schimba şi dacă-ţi cere să te schimbi e 
numai pentruca, să te desființeze. Iar lumea de bună cre- 
Ai ee -bi poate cere să te schimbi înainte de a te fi 
Aceşti camarazi ai noştri ar fi trebuit înainte de to 
zi i ate 
să facă înteleasă concepția de viaţă a Căpitanului. Ori 
ei au dat dovadă că ei inşişi n'au înteles-o bine, din mo- 
it ce au încercat în mod raţional să-i schimbe con- 
E ta Clde-a i Pi cipiile ei de bază, care traduc o rea= 
ale VIe, in ii 
ec d ie Eden imi, iar nu în speculaţii de doc- 
Ceeace trebuiau să facă ei umii 
> i cunoscut 1 ă 
Esau ear Cut că realizarea omului nou ni es 
ch apă pe a preocupat omenirea dela începutul 
câteva însii e be E se va închide această problemă 
facă cunoscut lumii că ee pe pământ. Ei trebuiau să 
: parle a Căpitanului n'a fost un sim- 
„ Care cere în actualitate revi- 


a cari 


rdonate a vietii, deci instaurarea altei etice decât 

seri înţeleasă universal. Căpitanul facând din Mişca- 

i ă ala omului nou (aşa cum el o denumeş- 

rin asta sepâla „CaracteTirlul, nu pace 

ţ decât sa afirme în mod intuitiy şi să pună în 

e ceeace Filosofia Morală fixează ca obiect, for- 
mal al Eticei: caracterul. 

Intrând într'o oarecare expunere & acestei teme ce a 
preocupat de milenii gândirea omului, afirmatia de mai 
sus înseamnă că viaţa luată în sinea el, prin faptul că 
e trecătoare şi schimbă de sens de la un moment la altul, 
nu poate constitui obiectul definitiv al eticei, acesta tre- 
buind căutat în ceeace este durabil, adică în ceeace ră- 
mâne din existența noastră trecatoare şi ne dă conştiin- 
d perpetuu Ce rămâne din în- 


ţa de ceeace suntem în mod 
treg acest şir de anl în noi, care să ne garanteze per- 


manenţa, dacă nu lucrurile (materiale şi imateriale) pe 
care le săvârşim în această trecere continuă? Simţim_că 
săvârsind aceste lucruri, ne facem pe noi înşine, adăo- 
gând cu fiece zi ce ne consumă, un anumit fel de a fi, pe 
deasupra actelor şi obiceiurilor pe care ni le însuşirm, 
fel de a fi în care ne privim cu ochii sufletului ca într'o 
oglindă vie ce se desluşeşte din ce în ce mai mult până 
la clarificarea definitivă care este momentul morţii. 
Prin ceeace facem în viaţa ne facem în acelaş timp pe 
noi înşine şi aceasta este ceeace ne rămâne din viaţa 
ce ni se spulberă: caracterul. 


Ni-l însuşim, ne. însoţeşte, e permanent. Deci numai 
el poate fi considerat din punct de vedere etic. 


Aceasta este doctrina aşa numitei etice integrale a ca- 
nacterului. Cazuismul i se opune, însă rămâne ineficace 
neputându-se prin el să se rezolve în mod prestabilit, 
raţional, de la caz la caz, situaţiile vietii noastre, făcând 
abstracţie de caracter, instanţa definitivă a Eticei. 


Aceasta temă centrală a Filosofiei Morale o găsim 
condiţie practică la baza, şcolii omului nou pe care a 
întemeiat-o Corneliu Zelea Codreanu şi fecunditatea ei 
dovedeşte desfăşurarea activităţii legionare pe toate tă- 
râmurile: politic, social, naţional şi religios. Acestea nu 
au fost câmpurile de luptă pe care conjunctural le-am 
fi ales noi; ci automat ne-am trezit pe toate aceste pla- 
nuri tocmai prin faptul că ideea de caracter, fel de a fi, 
ethos, transcende câmpul Eticei deschizând-o către Poli- 


tică, Sociologie şi Religie. 
— 199 — 


A 


„uim această şcoală dacă va intra un 

Căpitanul A PL să EA erou pe toate planurile”. 
om va tre CB dela realitatea strictă a omului din noi, 
Pornind dec. condiţie decât credința nelimitată, Că- 


ă e E, E 
Cale A El de viaţă eroică. Mii au fost cei care şi- 


dat viaţa : : : 
a avut cu toţi un destin fixat de realitatea primară 


i din noi şi am fi rămas cu toţii sclavii acestui 
ao nu ni s'ar fi pus în faţă idealul, care a afec- 
tat voinţa noastră şi ne-a transformat destinul în cons- 
țiinţa unei misiuni, în menire morală. Sa 

Aceasta este problema cea mai înaltă a Eticei. Aceasta 
este problema Mişcării Legionare. 

Se poate pune chestiunea schimbării principiilor ei? 

Care să fie înţelesul acelor speculaţii de doctrină care 
se fac în vederea unei eventuale democratizări? 

Căpitanul a creat Mişcarea Legionară cu un tel pre- 
cis: activitatea; nu speculaţia. Dacă ar fi fost în preo- 
cuparea lui să dea un program, un sistem, un mod op- 
iim de a ne instituţionaliza, el ar fi fost un gânditor 
speculativ, un înţelept al unor precepte. Ori Căpitanul 
a fost mult mai mult: Un maestru al vieţii noastre. Pre- 
ceptele pe care ni le-a lăsat el sunt reflecţiunea morală 
a actelor pe care el le-a, verificat ca bune în viaţa şi lupta 
sa, acte cărora le-a dat permanenţă ridicându-le la ran- 


gul de legi. Modificând aceste legi, vom rezolva poate. 


problema adaptării noastre la momentul vremii, însă cu 
pretul renunţarii la permanenţă, la testamentul pe care 
ni l-a lăsat Căpitanul, la însăşi reflecţiunea morală a 
actelor. lui, esența Mişcării Legionare. E 
ACR ca există o problemă a adaptării la vremi. 
ea s, practică a lucrurilor care exercită întotdeauna 
ape n uneori implacabilă, asupra principiilor. Aceas- 
piesa lcă se schimbă de la un moment la altul. Ea 
ci sia up eciziiiție ŞI incoerenţă. Adaptarea la con- 
cajiporie dz ună ca problemă, ea nu trebue ridicată la 
antena istem. pentrucă impreciziunea şi incoerenta 
tare trebuegte fe dlirițarea principiilor. O astfel de adap- 
gionare. pinsă ca fiind contra permanenţei le- 


Ar fi ibilă CE 
Posibilă o anumită adaptare care să afecteze doar 


— 180 — 


pe oameni şi în anumite condițiuni, normele rămânând 
neschimbate. Am aderat la Mişcarea Legionară, nu pen- 
trucă ni s'a prezentat ca o doctrină care prin ea însăşi 
ne satisfacea, ci pentrucă am avut încrederea în Căpi- 
tan. Normele legionare nu reprezentau pentru noi o doc- 
țrină luată în sine, doctrină pe care o admitea spiritul 
nostru în obiectivitatea ei. Ele erau pentru noi mai mult 
decât norme; erau normele Căpitanului. Credeam în ele 
pentrucă erau ale lui şi în urma unei educaţii îndelun- 
gate ni le însuşeam. Ne-am supus lor nu fără intermediul 
Căpitanului. 

Acum, ce schimbăm noi schimbându-le? Nu convine 
doctrina legionară vremurilor de faţă? 

Dar, îndefinitiv nu există o doctrină legionară în ea 
însăşi. Ta 

Ea se confundă după cum am văzut cu Etica şi origi- 
nalitatea Mişcarii Legionare consistă în metoda prin care 
s'a realizat această Etică. a i 

Există un stil de viată legionară, o tradiţie a normelor 
legionare. : 

Ori stil şi tradiţie sunt două cuvinte care prin însăşi 
etimologia lor exclud idea modificării. 

Pe de altă parte normele legionare isvorând din încre- 
derea noastră fără limită în actele Căpitanului, care au 
căpătat valoare de legi pentru noi, trebue să se dea de 
la sine înteleasă alterarea încrederii în Căpitan, în mo- 
mentul în care ne gândim la schimbarea normelor le- 
gionare. PE : 

Cu Legiunea se petrece exact ceeace se petrece cu o 
religie. Ş 

Un credincios aderă la o religie din încrederea în ca- 
racterul. divin al normelor sale, Tot aşa şi noi am admis 
normele legionare din încrederea în maestrul vieţii 
noastre. 

Am putea chiar spune ca această încredere afectează 
ordinul supranatural dacă noi credem că jertfa sa a fost 
conştientă şi voluntară în Numele Mântuitorului Isus 
Cristos. 

Ne întrebăm dacă mai poate cineva să pună în discu- 
ţie aceste norme. 

Nu convin momentului actual? Nu conveneau nici pe 
vremea Căpitanului. 


i 5 


a pus această problemă atat de dramatic, 
Dar el i și-i pi? seic Pehiru legionari”. Esle. parcă 
stentativ în mijlocul acelei lumi întregi de politicieni care 
sta mişcat împotriva. lui. A ştiut să moară dar nu sa 
împrejurări. 
pnl să chivă aceste Brineipit Să nu le admită. să 
lupte contra lor. Din afară însa. Nu dinlăuntru. 


= 2 — 


TABLA DE MATERII 


30 NOEMBRIE 1938 ... ... joace 

MORMANTUL CAPITANULUI, 46 Bau Gyr ra AS 

UN OM DIN ALTA PLAMADA: CORNELIU CO- 
DREANU, de Grigore Manoilescu ... ... ... ... --- 

TARA, de Aron Cotruş ... ... .-. noa 2co eo oo see ace 

CAPITANUL, de T. Popescu .. 

POEZII, de Valeriu Cârdu ... ... -.. 

CONELIU CODREANU ŞI MUNCITORII, de N. 
Tepan e are d eat! or i CET cutare 

POEZIE, de Al 'Silistreanu Da la ue DRE pa 

ANII DELA DEALU, de 1. V. arii aa Ia ada ie 

POEZII, de Ion Ţolescu ... ... . DE meta 5 EA 

EVOCAREA CAPITANULUI, de Juan N. de la 
Aldea ... .. 

A CORNELIO ZELEA "CODREANU, de “ Alberto 
CrespO; a 

CODREANU ŞI TINERETUL, Ză5: “Vicente. “Talân 

CORNELIU ZELEA CODREANU, de N. S. Govora. 

TALHARUL TALHARILOR, de Aron Cotruş ... ... 

O ANUMITA ADAPTARE LA CONJUNCTURILE 
POLITICE ACTUALE, de Ion Ţolescu ... 


— 183 — 


103 
173 


175 


4 | 


«CARPATII” 


REVISTA CULTURALA 


Apare de şase ori pe an 


DIRECTOR: ARON COTRUS 
REDACTOR: TRAIAN POPESCU 


AU COLABORAT SAU COLABOREAZA: 


ALDEA, de la JUAN; BRADESCU FAUST; DIMITRIU 
IL, G.; GADEA B. 1.; CHIRNOAGA PLATON, Gral; EMI- 
LIAN 1. V.; GEORGESCU-OLENIN ST.; GOVORA N. S.; 
IORAS T.; MANOILESCU GRIGORE; MANZATITI J. N.; 
MIRCEA ALEXANDRU Rev., NOVAC NICOLAE; PAR- 
VULESCU 1.; POPESCU STAN M.; PORDEA G. A.; POS- 
TEUCA VASILE; PRAT Y SOUTZO, marchiz de NAN- 
TOUILLET; RANDA ALEXANDRU; SEICARU PAMFIL; 
SILISTREANU ALEXANDRU; TEBAN NICOLAE; TA- 
LON VICENTE; TILEA V. V.; ŢOLESCU ION; VASILIU 
VIRGIL; XENI C., ete 


“pi "POP pa 


EDITURA “CARPAŢII”.—Madrid. 


Au apărut: 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. 
Xenopol, vol. I, ed. I, epuizat. 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. 
Xenopol, vol. I, ed. II-a, 3dol. U.E. A. 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. 
Xenopol, vol. II, III, IV, 71dol. U.S.A. 

ISTORIA LITERATURII ROMANE, vol. I, II, 6 dol. U.S.A. 

POVEŞTI, de Ion Creangă, 4 dol. U.S.A. 

DACIA, de Vasile Pârvan, 2 dol. U.S.A. 

NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu, 3 
dol. U. S. A. 

POEME FARA ŢARA, de V. Posteucă, N. Novac şi N. S. 
Govora, epuizat. 

HAIDUCUL, roman, de Bucura Dumbravă, 4 dol. U.S.A. 

RAPSODIA IBERICA, de Aron Cotruş, ediţie bilinguă, 
1:10; 2U:=Se As 

use arie DIN COPILARIE, de Ion Creangă, 3 dol. 

EMO SE CU OCHI VERZI, de J. N. Manzatti, 3 dol. 

POVEŞTI FARA ŢARA, nuvele, de F. Brădescu, N. Novac 
şi N. S. Govora, 4 dol. U.S.A. 

Ea roman, vol. I, II, de Liviu Rebreanu, 6 dol. 

UNIREA NATIONALA, IN COMPLEXUL POLITIC EURO- 
PEAN, de Pamfil Şeicaru, 3 dol. U. S. A. 

CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE 
LA MARLE de G. Manoilescu, T. Popescu, etc., 2 dol. 
ȚJ2 SA 

PRECURSORII, de Octavian Goga, 3 dol. U. S. A. 

DIN CRUCEA PADURII (poeme), de Ion Ţolescu, 1,50 dol. 
T..S. A 

PERSECUCION RELIGIOSA EN RUMANIA, de Rev. Al. 
Mircea, în spaniolă, 0,50 dol. U.S.A. 

ROMANIA (în limba franceză), 0,25 dol. U. S. A. 


Cărtile de mai sus se găsesc şi în ediţie pentru bibliofili, 
legate în piele şi numerotate. Costul unui volum este 
10 dol. U. S.A. 


ij 
ai 


a dea