Carpatii anul XXVII, nr. 46, oct. — dec. 1984

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 1984 


Carpații 


Depâsito legal: M. 8.137-1958. 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


EL, CHINUITUL 


Radu BUDISTEANU 


U trebue să-ţi pleci urechea la șoapte. Nu mi- 
am plecat-o niciodată. Când, însă, șoapta 
prinde grai şi tinde să fie clamată, ești obligat 
să întrebi ignoranța de ce scrijelează pe scoi- 
că numele lui Aristide? 

Pe la răscruci se'ngână tot mai des de la o 
vreme: 

“Dreapta” a pierdut războiul. In România, 
a cuvânt de spus vor avea mâine forţele “stân- 
as gii”. 

Acest cuvânt îl auzim de 40 de ani. Noi îl auzim pe aripele 
vântului. Poporul îl simte pe pielea lui. Exilul vrea să-l prelun- 
gească? Să plece clanul Ceaușescu, să-vină clanul Masonescu? 

Asta să fie România de mâine? In locul internaţionalei prole- 
tare, internaționala burgheză? In locul levierelor de comandă 
apucate brutal, cablurile subterane sezisate perfid? 

Care “dreaptă” a pierdut războiul? Soldatul care a luptat 
pentru pământul Țării lui, pentru credința strămoșilor lui, pen- 
tru palmacul copiilor lui, pentru icoana Precistei sprijinită în la- 
crimi pe mâinile încremenite ale morţilor neamului lui? Să spu- 
nă puterile stângii ce “dreaptă” a pierdut războiul în România? 
NASTEREA MANTU ITORULUI “Dreapta” politiciană? Cea care a existat prin etichete fals 

definitorii, şi larg remuneratorii? “Dreapta” bugetivoră? **Dreap- 

ta” valutoforă? “Dreapta” dictaturilor regele? “Dreapta” încetă- 

rii luptei? “Dreapta” întoarcerii frontului? “Dreapta” colaboră- 

rii comuniste la guvern? “Dreapta” armistiţiului de la Moscova? 

“Dreapta” care apoi s'a stins în bezna temnițelor? Pentru Tară 

SAR BATORI FERICITE in praf şi pulbere a trăit, în praf şi pulbere a pierit. 

“Forţele stângii”? Stânga proleto-plutocratică o vedem, o 

S| avem, cu mizerie penru popor, cu miliarde de dolari pentru ea. 

Are cineva neghiobia să creadă că Țara, liber consultată, se va 


AN U L 1 985 PLI N D E întoarce către aceasta? 


“Stânga” burgheză nu există. Prin definiţie stânga include 


| MARI IMPLINIRII marxismul. 


“Stânga” forţelor oculte? Politica e “res publica”. Politica se 
LA MULTI ANI! face în for, nu în loji. Nu cunosc în istoria omenirii un popor 
băgat în loji. Cunosc beneficiari profitând de loji şi cunosc loji 

protitând de beneficiari. 
Rămane poporul. Poporul nu e nici al “dreptei”, nici al “stân- 

gei”. E al naţiei. 
Poporul Român a pierit? L-am văzut pe teren la 20 si 22 de- 
UREAZA cembrie 1937. Urma să-l revedem, mai impetuos, la 4 martie 
1938. | s'a substituit Borgianul dinastic. Asasinatul de Stat e 
SPRIJINITORILOR-CITITORILOR SI 


opera acestuia. Asentimentul în Stat a fost opera celorlalți. A 
COMPATRIOTILOR, protestat cineva? 

Am mai văzut poporul Român la 19 noembrie 1946. Atunci 
nu mai era Carol Il. Erau domnii Harriman. Clark Kerr şi Visins- 
ki. 

Carol Il şi aceștia au putut mistifica voința poporului Român, 
dar n'au putut-o suprima. Credeţi că 40 de ani de comunism au 


REVISTA SI EDITURA CARPATII. suprimat-o? Nau putut-o suprima invaziile trecutului, na pu- 


tut-o suprima păgânismul, o s'o suprime ceauşismul? 

Deci, in ziua de mâine, domnii politicieni se vor eticheta 
“stânga”. “dreapta” şi ce-o mai fi. Acestea nu sunt România. 
România e din luncă pân'la munte omul care-a suferit, a nădăj- 
duit şi va înfăptul. Nu pe păsărește, ci pe românește. Nu cu ini- 
țieri şi mistere, ci deschis, cu vorba curată, cum au făcut-o toți 
inaintaşii, fiindcă acesta e poporul: urmașul peste care au trecut 
şi s'au dus furtunile cum se vor duce şi cele de azi, pentru care 
Dumnezeu a lăsat să'nverzească iar miriştele şi să tragă iar clopo- 
tele de Nunta cea mare a Neamului în ziua cea mare de mâine. 

Uitaţi-vă la poporul nostru si-i înțelegeți destinul: 

Chinuitorii s'au dus şi a rămas el, chinuitul, să-i prohodească 
pe chinuitori. 


ETERNA NEREUSITA A 
UNIRII EXILULUI 


Faust BRADESCU 


E] E multe ori este nevoie de o reflecţie seman- 
tică pentru a distinge conceptele de interpre- 
tare ale unui termen. Neintergerile cele mai 
curente între indivizi mânaţi de aceleași 
idei și speranţe, provin din această interpre- 
tare divergentă, uneori chiar haotică, a ace- 
leași noţiuni. 

Deaceea, termenul “revoluţie” poate provo- 
ca teamă, desgust sau entuziasm, după cum 
este interpretat. Acelaş lucru se întâmplă cu 
nu mai puțin celebra noțiune “democraţie”, care, după aproape 
două secole de glorie, se vede total deformată și înterpretată. 
Nu există partid politic care să nu se intituleze democrat și nu 
există Stat comunist care să nu-și adauge pecetea de “democra- 
tic”. Astfel, expresiunea pleonastică “*democraţie populară” vine 
să tulbure şi mai mult sensul exact al unui termen deja destul de 
răstălmăcit. 

Nu mai puțin greșit este comentat şi termenul “najionalism” 
pe care lumea —sub influența unei propagande răuvoitoare— îl 
declară din oficiu “rasist”. “şovinist” sau “tanti- i 

Aceste constatări ar trebui să pună pe gânduri pe toți cei ce 
au un cult pentru just și echitate, şi mai ales de respect faţă de 
om. Situaţia haotică în care se sbate omenirea ar trebui să im- 
pingă individual spre o interpretare cinstită a termenilor pe care- 
i mânuiește. Si aceasta pentru două motive: 

1. Pentru a scăpa influenţei nefaste a mentalităţii confuse ce 
s'a impământenit. 

2. Pentru a nu năpăstui pe cineva lipindu-i pe spate o etiche- 
tă stâlcită şi inoportună, 

In ciuda aparenţelor există adesea puncte comune, posibilită- 
ți de apropiere şi înjelegere între diverse tendinţe politice având, 
dacă nu ideologie comună, cel puţin, acelaș el. Deaceea, ar tre- 
bui să preocupe la maximum pe toţi absurdele interpretări în 
ceace. priveşte situaţia luptei pentru dezrobirea țării şi poziţia 
celor așa zişi “demni” de a lua parte sau nu. 

Sub presiunea unor interese sau ambiţii ne la locul lor, se se- 
lecţionează în mod arbitrar sau se taie în “felii de apartenenţă” 
diversele forțe politice. Aceste forţe, inerente într'o diasporă 
variată, sunt declarate după placul unora APTE sau NEAPTE de 
a face parte din “organizaţia”, “grupul”, “Comitetul”, “forma- 
Jia democratică” sau “rezistența anti-comunistă” destinate să 
dezrobească fara... Uneori li se pune la îndoială și dreptul de a 
face parte din exil. 

Astfel luăm cunoștiință că există PATRIOTI de mâna ntâia, 
de mâna a doua sau chiar de mână şi mai nefericită, conform ca- 
lităţilor sau defectelor ipotetice pe care anumiţi “politicieni”! în 
poziție preferențială, le distrubie în dreapta și”n stânga, cu o 
ușurință contradictorie şi nepăsătoare. 

Categorisirea aceasta poartă, prin simpla ei expunere, un su- 
flu difamatoriu, fără drept de replică, pentru cei dispreţuiți ca 
un certilicat absolutoriu de bună purtare, pentru cei aprcați. 
Numai că, foarte adesea, cei ce-și arogă acest drept de definire 
fac nişte erori monumentale, strigătoare la cer, și'n acelaş timp 
dăunătoare propriului exil și misiunei ce-i revine. 

Unii, mai deschişi la minte sau cu spirit politic mai desvoltat 
au inceput să-și dee seama de cchivocul creat. Alţii, însă, persis- 
tă să arunce anateme sau să proclame in mod stupid * 


“inaceep- 
urmează pag. 4 


i 


UCIGAS! 


“Deci nu vă temeţi de dânșii, căci nimic nu este acoperit, 

care să nu se descopere, și ascuns, care să nu fie cunoscut, 
Ceeace vă vorbesc vouă în întuneric, so spuneți la lumină; 

şi ceeace auziți la ureche, s'o predicați prin case, 

“Si să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot 
ucide; ci să vă temeţi mai curând de acela care poate și sufletul 
si trupul si trupul să le piardă în gheenă”. 


(Matei, 10, 26-29) 


LTE pete de sânge nevinovat au mânjit re- 
cent societatea noastră. Din puţul fără fund 
al urilor au sărit iarăşi la lumina zilei —sau 
mai bine zis în întunericul nopții— cainii 
moderni ai omenirii care-și cer mereu rația 
de victime, într'o goană flămândă spre dis- 
trugerea omului și a luminilor lui interioare. 
Un preot polonez, părintele Jerzy Popielusz- 
ko a fost ucis de curând de eternul duşman 
al lumii noastre, comunismul. Este ultimul 
martir cunoscut al tăvălugului roşu care macină fără întrerupere 
societatea creștină. Spunem că este ultimul martir cunoscut, că- 
ci necunoscuți, ucişii anonimi, cari nu au nici măcar mângâierea 
unui gând pios care să le perpetueze amintirea, sunt mulți. Sunt 
enorm de mulţi și numărul le creşte pe zi ce trece, în acel infern 
de Europă ieșită din demenjele deslegate la Yalta și Teheran. Cu 
o monotonie dureroasă, dârele de sânge se preling necontenit pe 
filele istoriei noastre bolnave și pătează cu rușine conştiinţa —da- 
că o mai are-— a unei lumi conformate cu bestialităţile moderne. 

Așa cum obişnuiesc marxiștii să se debaraseze de adversarii 
lor, reali sau numai potențiali, părintele Popieluszco a fost răpit, 
a fost schingiuit, după cum ne spun ziarele, și apoi ucis cu nelip- 
situl glonte în ceafă, marca inconfundabilă a acestora. 

Autorităţile poloneze, cu un cinism supărător pentru inteli- 
gența omului liber, au negat la început cunoștința acestui act. 
Au încercat chiar să îndrepte bănuielile poporului în altă direc- 

ie; procedand lao serie de arestări absurde. Dar poporul polo- 
nez care cunoaște bine comunismul, căci suferă de-40-de ani sa- 
mavolniciile lui, a cerut, prin concentrări masive de oameni pe 
străzile orașelor, clarificarea acestui act. Căci poporul intuia cum 
s'a produs tragedia, cine a pus-o la cale și pentru ce a fost pusă la 
cale. Si poporul nu se înșela. 

Pus cu spatele la perte —Walesa a declarat că sindicatul liber, 
Solidaritatea, va fi capabil el singur să descopere adevărul— gu- 
vernul polonez a fost obligat să tragă puţin perdeaua și să desvă- 
luie o parte din adevăr uciderea fără scrupule a unui preot al lui 
Dumnezeu. Trupul lui fusese asvârlit într'un basin de apă, unde 
ucigașii credeau că nu va putea fi găsit. Dar guvernul comunist 
polonez nu a declarat tot adevărul. El încearcă să-și spele mâini- 
le de sângele preotului martir, declarând că omorul ar fi opera 
exclusivă a trei membrii ai poliţiei sale secrete, realizată fără ști- 
rea autorităţilor. Ar fi deci, o iniţiativă deșuchiată a acestora 
(...mai şti, poate chiar o maşinaţie fascistă pusă la cele pentru a 
compromite un regim atât de blând, de corect și de iubitor al 
drepturilor omului...) în care nu au intervenit sfere înalte din 
regim. 

Minciuna și cinismul sunt atât de străvezii incât nici cel mai 
naiv om, nu 0 poate admite. Căci, poate cineva, întrun regim 
comunist, in care este controlat până şi aerul pe care-l respiri, 
să ia astfel de iniţiative pe cont propriu? Ce funcţionar subaltern 
are curajul, acolo, să pășească în altă cadență decât aceea pe ca- 
re-o marchează fanfara roșie” 

Nu! Categoric, nu! Nu este vorba de o extralimitare neferici 
la un nivel subaltern. Părintele Popieluszko, ultimul martir cu- 
noscut, a fost ucis de sistemul comunist, dintro ură îndrăcită 
contra a tot ceeace este curat, a tot ceeace este OM. Ela fost eli- 
minat nu de trei indivizi nefericiţi, ci de însăşi muchiile (ca să 
intrebuințăm limbajul lor) acestui regim, detestat şi urît în Po- 
lonia. Firele barbariei merg chiar mai departe, până la Moscova, 
căci nici măcar Jaruszelvski nu este liber să întreprindă astfel de 
acţiuni fără asentimentul Kremlinului. 

Ce motive i-au îndemnat la asta” 

d uiteot polonez (avea numai 37 de ani) a fost înlăturat 
n creştin și un patriot. Era un om intransigent în 


DE AZI SI DE IERI 


credința lui, cum trebue să fie orişice creștin și mai ales un preot 
care nu făcea compromisuri de niciun fel cu dusmanii Bisericii 
pe care o servea. El era încălzit și de o profundă iubire pentru 
tara sa pe care o voia liberă, independentă Și curăţită de sgura 
ateismului. Era un om care susținea fără frică sindicatulliber 
Solidarnose” și lupta pentru susținerea moralului și a aspirațiilor 
nobile ale poporului din care făcea parte. In Biserica sa, Sf. Sta- 
nistav, situată intr'un cartier muncitorese şi mărginas al Varso- 
viei, făcea săptămânal slujbe dedicate "Patriei poloneze”, la care 
asistau o mulțime de credincioși. Aceasta i-a speriat pe comuniș- 
ti. Devenise un dușman periculos al regimului şi - şi asta era grav- 
reuşise să concentreze. în jurul Bisericii sale tot spiritul de rezis- 
tenţă și tot patriotismul polonez, Asta nu mai coincidea cu ca- 
noanele comuniste. Preotul trebuia înlăturat cu forţa. Si l-au 
în? turat. d 

Când marxismul întâlnește în drumul lui oameni întregi, oa- 
meni cu suficientă inteligență pentru a nu se lăsa înșelaţi de “'co- 
rurile lor îngerești”, oameni cari au curajul să desvăluiască seme- 
nilor lor pericolul roşu iminent și implacabil, oameni cari au pu- 
tere să mobilizeze suflete și conștiințe, intră în panică și încep 
jocul macabru al eliminărilor fără contemplaţie şi fără scrupule. 

Din această cauză a fost ucis preotul catolic Jerzy Popielusz- 
co. Si tot pe această linie trebuesc văzute și înţelese și ultimile 
încercări de atentate contra Pepei loan-Paul II, contra Preşedin- 
telui Statelor Unite, Ronald Reagan și contra Premierei britani- 
ce, Dama de Fier, Doamna Margareta Teacher. 


La 30 Noembrie, sau implinit 46 de ani dela asasinarea, în 
cadrul aceleiași scheme marxiste de eliminare a adversarilor su- 
părători, a unui alt vajnic luptător anticomunist; Corneliu Zelea 
Codreanu. i k 

Scena pe care s'a jucat această bestialitate a fost România 
anilor 1938. Dar ucigașii sunt aceiași. 

Corneliu Codreanu, cu o intuiţie profetică, descoperise încă 
din anul-1919-pericelul-roșu și primejdia pe care-o proiecta. pes- 
te țara noastră. El a incercat să i se opună din primul moment, 
aruncând în lupta pentru salvarea poporului românesc, tot ge- 
niul său şi chiar ființa lui fizică. A denunțat cu tărie infantilis- 
mul politic al oamenilor noștri de Stat, orbiţi de lumina artificia- 
lă a unui Occident ce intrase deja într'o fază decadentă, cari nu 
mai vedeau, sau nu dădeau importanță pericolului bolşevic. A 
denunţat cu vigoare ticăloșiile unei democraţii corupte, cum era 
acea a noastră de atunci, care, incapabilă de a da remediile nece- 
sare societăţii românești, sfărâma coeziunea naţională. A demas- 
cat opiniei publice românești, ca nimeni altul, pe agenţii marxiș- 
ti —sau întrebuinţați de marxism-— cari se mișcau prin cercurile 
dirigente românești cu o libertate suspectă, încercând să adoar- 
mă simţul de prevedere și de apărare al românilor. 

Toată viața publică a lui Codreanu a fost o luptă continuă pe 
această linie de apărare naţională. In ființa lui fierbea toată pa- 
siunea românească a unei generaţii —generaţia lui— care se năs- 
cuse pe o muchie primejdioasă de istorie și încerca să croiască 
drum poporului ei, de pe această perspectivă amenințătoare. El a 
strâns în jurul său, întâi tineretul și apoi cercuri din ce în ce 
mai largi din poporul nostru, şi a încercat —și în parte a reușit— 
să-i inarmeze moral pentru epopeea națională pe care în curând 
trebuiau să o scrie cu toţii in istoria noastră. O epopee scrisă cu 
chinuri şi sacrificii enorme, este drept, dar scăldată in același 
timp într'o luminoasă speranţă românească. 

Pentru asta, în puţinii ani pe care i-a avut la dispoziţie —a 
fost ucis la vârsta de 39 de ani Codreanu a injectat generaţiei 
lui toate antidoturile trebuincioase pentru a supraviețui veninu- 
lui comunist și a lupta contra lui. Acestea au fost: 

bucuria unei profunde iubiri de fară; 

mândria de a se simți români şi urmaşi ai unui glorios trecut; 
curajul de a manifesta oricând cu orişice riscuri, lumina ce-o 
purtau în sutlete: 

fidelitate crezului şi destinului lor: 

o vibraţie spirituală de înaltă frecvenţă: i 

o desăvârșire individuală și colectivă pe coordonate strict 
creştine; ț e 
conştiinţa superiorității educaţiei lor pe deasupra ideologii- 


Nicolae ROSCA 


lor materialiste de modă: pai . 

o forţă puternică ancorată întrun spirit de sacrificiu puţin 

curent în societatea modernă. sceptică și lașe; A 

speranţa că valorile neamului nostru sunt permanenţe româ- 

nești și-l vor ajuta să-și croiască drum liber în viaţă. 

Gândirea lui Codreanu, fruct al puterii sufletului său, se trans- 
formase în acţiune puternică, dăunând subversiunii marxiste. 
Puterea lui de mobilizare a sufletului românesc nu mai putea fi 
oprită decât prin ucidere. Si l-au ucis în noaptea de 29-30 Noem- 
brie 1938, când România se afla pe pragul unui războiu în care i 
se juca soarta. 5 

Ucigaşii lui Codreanu sunt aceiași cași ai preotului polonez, 
Popieluszko. Numai mâna executoare a fost alta. Dar amprente- 
le celor două crime se suprapun cu perfecțiune. Dialectica, de 
care atât de mândru este marxismul, se împotmoleşte în faţa 
omului pătruns de o puternică convingere creştină și najională. 
Aici naufragiază. Este momentul în care trebue să iasă pe scenă 
asasinii pentru a impinge înainte carul comunist, prin violenţă. 
Istoria modernă este plină, din nenorocire pentru ea, de astfel de 
exemple. : 

Două fiinţe omenești, cu sboruri stelare orbitoare, au fost su- 
rpimate cu brutalitate, la un interval de aproape o jumătate de 
secol, de aceeași mână criminală şi pentru motive similare: 
amândoi iubeau pe Dumnezeu pe deasupra tuturor lucrurilor și 
în amândoi ardea o mare pasiune naţională. Doi martiri a căror 
trup a fost ucis, “iar sufletul nu-l pot ucide”, ci planează peste 
popoarele lor, întărindu-le. conștiința, armându-le braţul şi im- 
bărbătându-e prin amintirea sacrificiului lor. 


HONG-KONG SUR LA 
MER NOIRE 


Verca FILON 


occidentaux sollicitent des interviews aux 
Chefs d'Etat d'un pays de Est. C'est le cas 
de deux journalistes francais Michel P. Ha- 
malet et Jean Miot, qui se sont vue accorder 
un tel interview, par le President roumain 
Nicolae Ceausescu. 
Que celui-ci profite de Poccasion, pour van- 
ter les “bienfaits” du regime dans ces '*de- 
mocraties populaires”, il y a encore rien 
d'anormal, mais que ces journalistes publient leurs commentai- 
res dans un journal, dit anti-communistes, notamment “Le Fi- 
garo”, du 18-8-1984, et que leurs conclusions co incident, anor- 
malement avec les vues du President, l'oppresseur du peuple rou- 
main, on est en droit de se poser certaines questions. 

Voyons done lexpos€ des deux parties, avant de se prononcer. 

D'abord, le President, qui &tale, a lusage externe, de faux r€- 
sultats, de faux niveaux de vie, une fausse liberte, completee par 
une non moins fausse independance. 

“En septembrie 1983, nous avons entame lamelioration des 
râtributions de toutes les categories de travailleurs... de 545.6 %”. 


Il a fallut attendre 40 ans, pour que cela arrive! Mais, il n'est 
jamais trop tard... Et encore si cela €tait vrai. 

“Nous avans ouvert cette annse, le canal Danube-mer Noire, 
commence en 1977, qui a reclame des efforts considerables. de 
la part de tout notre peuple”. 

Aucune allusion, en &change de la premiere tentative de cons- 
truction du meme canal. inaugure, ă cot du cimiticre de toute 
une gencration, condamne â creuser sa propre tombe, dans le 
lit du premier canal. Un jour. peut-etre. le nouveau Katyn. ă 
plus grande echelle, mettra ă nu, une €poque de genocide syste- 
matique, sur toute une generation. 

IL est vrai. quă la deuxiâme tentative. le peuple roumain en- 
tier a participe”. Mais, qui done pourrait imaginer le prix de 
cet “effort”? Soldats, jeunes tudiants. ainsi que de jeunes 
ouvriers et, de nouveau. hâlas! de condamnes politiques. ont 


zi 


tibilitatea” celor pe care-i urăsc, de a intra în rândul combatan- 
ților unei cauze comune, urgente și indispensabile, 

In această mentalitate retrogradă stă ascuns eşecul atâtor în- 
cercări de “unire a exilului”. Mentalitate net partizană, deoarece 
politicienii menţionaţi se ridică numai impotriva anumitor for- 
maţii în intregul lor, dar nu și contra celor ce aparțin acestor 
formaţii, luaţi aparte. Dacă aceștia Sar desprinde și INDIVI- 
DUAL ar veni să îngroașe rândurile lor, n'ar mai fi “inacceptabi- 
li” sau “incompatibili”, 

E vorba de o situaţie grotească şi contradictorie a exilului 
nostru, în clipa în care procesul de apropiere pentru a se putea 
stabili o normă unică de revalorizare a forțelor disponibile devi- 
ne un imperativ categoric. Suntem în afara frontierelor zeci de 
mii de Români a căror inimă bate nestăpânită pentru neam şi 
tară. Si totuşi, diversele incercări de organizare politică a exilu- 
lui, adică REALIZAREA UNUI ORGANISM purtător de res- 
ponsabilitate naţională, n'a întrunit niciodată mai mult de 200 
de semnături, Uneori, câteva zeci. Adesea, câteva persoane nu- 
mai, coagulate în jurul unui “plan”, unei “speranțe”, sau (în 
tristețea faptului) unui “ambițios”. 


Intr'un cuvânt, exilul românesc a trăit și trăiește încă într'o 
atmosferă de iluzii. ce nu sunt nici măcar, roze... 

Dece care” Suntem noi, Romăii, mai puțin inteligenți decât 
alții? Să fim noi mai îndărătnici? Mai indiferenți la soarta ce ne 
aşteaptă?... Mai puţin patrioți ca triburile africane? 

Nu credem! In mare, avem și calităţi sufletești sau politice, și 
patriotism, și voință de realizare. Ceeace însă ne îndepărtează 
de strângerea unanimă în jurul unei idei, a unui plan de acțiune 
comună sunt nefericitele experienţe pe care le trăim de vreo ze- 
ce ani incoace. Toate aceste încercări s'au manifestat şi dezvol- 
tat în afara realității refugiului, în afara imperativului național, 
în afara unei inţelepciuni care să depășească vechile porniri de 
reciprocă aversiune. Ne menţinem cu toții pe poziţii ce nu mai 
au niciun sens în încleștarea actuală și care nu pot decât să dău- 
neze ţelului comun. 

Vina cui? E clar! Această vină o port cei cu pretenţii de con- 
ducere și exclusivitate. Niciunul nu a ținut socoteală de cele trei 
puncte (mai jos expuse), necesare unei bune deschideri spre pro- 
blema exilului. Toţi s'au cantonat în propria lor suficiență, îm- 
piedecând orice reconciliere între facţiuni și chiar orice discuţie 
deschisă între Români pe tema luptei i i i 
parte, invită pe ceilalți să vină în rândurile grupării lui cu arme și 
bagaje. 

Cu o desinvoltură caragealească propun ca membrii unor or- 
ganizaţii politice cu trecut glorios și cu prezent activ, să renunțe 
la propia lor identitate pentru a se alătura fiecare în parte unei 


grupări în formaţie problematică sau unui grupuscul total inca. 
pabil de a-şi defini măcar scopul: E o 

In astfel de condiţii este de înțeles ca eforturile întreprinse 
să devină ridicole şi efemere, iar speranța Românilor să se dilue- 
ze din ce în ce. 

Atâta timp cât vom continua să trăim sub semnul nescriozită- 
ţii şi al ambițiilor personale, adevărata organizare a exilului nu se 
va putea cristaliza, 

Niciuna din persoanele cu pretenții de “şefie” nu va fi capabi- 
lă să strângă în jurul său o majoritate națională reprezentativă 
care să-i asigure întâietatea, Se vor Sfâșia la infinit sub semnul 
urei faţă de ceilalți și al dispreţului Românilor din diasporă, care 
aşteaptă dela ei INTELEPCIUNE şi CALAUZIRE dezinteresată, 

EXILUL ARE NEVOIE de înțelegere și respect reciproc, 
pentrucă scopul urmărit depășește rivalităţile politice, animozi- 
tățile tradiționale sau ambițiile deplorabile. 

EXILUL ASTEAPTA o regrupare a forțelor româneşti din 
afara hotarelor pe bază de patriotism, capacitate de luptă și de 
sacrificiu, voință de realizare. 

EXILUL CERE o înţelegere generală fără reproşuri, fără im- 
punere de renunțări inacceptabile, fără excluderi dăunătoare 
scopului urmărit. 

Dar pentru aceasta, exilul românesc are nevoie de o răbufnire 
de umilitate din partea celor ajunși să aibă poziţie și responsabi- 
litate în mijlocul comunităților din lume. 

_ Apropierea suflării românești nu poate avea loc în jurul unui 
singur individ. Suntem cu toții prea individualiști, pentru a ne 
strânge fără murmur la o ridicare de sprânceană sau la apelul ex- 
clusivist al unui tribun pretenţios, de ultimă oră... Inţeligerea are 
cerințele ei imperiale: 

—0 ideie comună, care nu poate fi contestată de niciun om, 
de nicio formaţie politică, de niciun grup conștient de responsa- 
bilitatea ce apasă pe umerii exilului, 

__—O modestie sinceră din partea tuturor pretendenților care 
să-i impiedece de a se considera singurii capabili şi chemaţi să 
“structureze” exilul. 

—O mentalitate unificatoare, să elimine total vechile resenti- 
mente și excluderi reciproce care-au menţinut exilul într'un 
continuu “coş de crabi”. 

Dar inainte de toate, trebue să se ia în consideraţie NEREU- 
SITELE CATEGORICE ale multiplelor. încercări de UNIFICA- 

duit viața-românească din exil. E nevoie de un fel 
de “tabula rasa” a trecutului, pe limpezirea-căruia-să se poată 
construi o UNITATE DE:GANDIRE SI DE ACTIUNE, ȘT: 

Numai astfel vom ieși din impasul în care ne găsim, reorgani- 
zarea exilului se va realiza, iar misiunea noastră de Români liberi 


nu va rămâne o mizerabilă încercare fără sens si fără viitor. 
Faust. BRADESCU 


Ț 


PUŢINĂ ISTORIE 


IUA de 6 octombrie 1940, a fost o zi cheie 
în colaborarea generalului Antonescu cu le- 
gionarii. Antonescu visase să ajungă șeful 
unui partid politic și acest vis se spulberase: 
Horia Sima îi dăduse un răspuns categoric că 
nu se gândește să-i cedeze șefia Mișcării legio- 
nare. Din acest moment se schimbase totul, 
chestiunea criminalilor din timpul lui Carol 
al II-lea, nu mai era aceiași. La început gene- 
ralului i se părea că dl Horia Sima este prea 
blând cu aceşti criminali, că nu-i pedepseşte pe toți destul de 
drastic, iar acuma generalul găsise o altă formulă: nuvrea să ver- 
se sânge. Câinelui roşu nu-i plăcea să vadă sângele curgând. 

Și din acest moment mintea lui este îndreptată spre un singur 
jel: cum să se descotorosească de legionari. Problema falş pusă. 
prezenta dificultăţi: generalul era convins că dl Horia Sima are 
sprijinul larg al Germanilor. Exact ca şi Regele Carol, când îl 
prisese la întoarcerea din Germania și când d Horia Sima a scă- 
pat cu viață numai din această credință a lui Carol al II-lea, că dl 
Horia Sima are sprijinul Germanilor. Generalul nu știa că Hitler 
nu are prieteni ideologici. Dar aceasta era convingerea generalu- 
lui Antonescu: Horia Sima este omul Germanilor și deci nu se 
poate debarasa de el fără aprobarea Germanilor. Deci generalul 
şi-a dirijat toate sforțările lui în această direcție. ş 

La prima vizita a generalului la Hitler, era prevăzută o jumă- 
tate de ora în care Hitler avea să stea de vorbă cu generalul și 
această jumătate de oră s'a triplat. Care a fost cauza acestei lun- 
gi audienţe? Eu cred că Hitler hotărise deja atacul contra Rusiei 
sovietice şi avea nevoie de aliaţi, de câți mai mulţi aliați şi Anto- 
nescu era cel mai insemnat dintre aceștia. Deci a întrebuințat 
toate metodele ca să-l câştige și generalul a fost de la inceput 
câştigat: el voia, ceiace poporul român voia: războiul cu Rusia 
_ca să şteargă rușinea cedării Basarabiei. 

Domnul George Barbul, autorul carţii “Le Ill-e homme de 


- Vaxe”, ne spune,că,generalul Antonescu-a ridicat-problema Tran- 


silvaniei, dar Hitler a fost mai deştept decât generalul, dându-i 
răspunsuri scăldate: “Ultima pagina a Istoriei Transilvaniei nu a 
fost încă scrisă” sau “nici O frontieră a continentului nu este de- 
finitivă”. Eu cred că în cele trei jumătăţi de oră, generalul a pla- 
sat și problema care-l ardea, adică problema legionarilor, căci 


HONG KONG - SUR LA  MER NOIRE 


“loue” leurs bras, leurs corps meurtris, par un travail inhumain, 
jusqu'ă l'epuisement. 

“Nous allons agrandir le port de Constanza, dont la capacite 
devra atteindre quelques 150 millions de tonnes, et en affecter 
une partie, espaces inclus, au “commerce libre”. 

Voilă un projet, un Hong-Kong sur la mer Noire, un appat 
tendu â Occident, en vue d'un profit, sur la misâre et la sou- 
ffrance d'une masse d'esclaves! 

Mais, Monsieur Ceausescu n'oublie pas, malgre son “indepen- 
dance”, ou peut-âtre, grâce â elle, gracieusement consentie par 
Moscou, de crier haut et fort, pour qu'il entendu soit de Krem- 
lin; “Notre pays a pretă et preâte toujours son ferme appui â la 
lutte des peuples, pour la liberation nationale-armee incluse- 
pour lindependence”. 

Que l'Occident prenne acte! 

“*L'oppression d'un peuple est inacceptable, et mest en fait 
qu'une violation brutale des droits de l'homme et des peuples”. 

Cette logique est par trop evidente, mais elle ne concerne 
pas le peuple roumain, qui a oubli€ depuis logtemps les droits de 
homme, abolis en mâme temps que Ventrâe des troupes soyi€- 
tiques sur son territoire! 

Ce repertoire anormalemente idealise, presente ă POccident, 
trouve, certainement sa justification dans la campagne de dâsin- 
formation systematique ainsi que celle Vhumanisation du regi- 
me des goulags. Mais ce que surprend le plus, si on peut encore 
etre surpris, jusque'ă la revolte, c'est lEloge, fait au rcalisations 
du systeme, par des journalistes occidentaux, francais en Poccu- 
rence. supposâs de droite, au tout au moins anti-communiste. 


4 


Voilă ce qu'ils constatent: “Pour le visitateur occiddental, 
limpression, ici, est fondamentalement differante des autres 
republiques socialistes, Quand on parcourt, librement la Capitale 
et ses banlieues populaires, on est loin de la penurie, de la pau- 
vrete des satelites freres. Les marches sont rellement bien acha- 
land6s et on ne voit pas les queues traditionnelles de Est. 


Je serais presque tente d'aceeder ă la sincerite des intentions 
des journalistas francais, en parcourant “librement” les nou- 
veaux “villages de Potemkin” si je n'avais pas enregistre, aupara- 
vant, des temoignages de leurs propres compatriotes, en visite en 
Roumanie et, si ces derniers n'avaient constat une certaine tris- 
tesse, ă peine dissimulce, dans le regard des roumains, ainsi que 
les interminables queues, formees de la veille au soir, pour le len- 
demain, dans Vattente d'une problematique distribution des ali- 
ments de premiere necessit€. 


Je n'oublie, non plus, le temoignage de ces refugies roumains, 
qui ont rcussi, et â quels risques, ă s'Echapper ă l'Ouest, apres 
plusieurs tentatives d'6vasion, payces par des annces de prison et 
qui racontent, les larmes aux yeux, tout ce qwils ont souffert, 


dans ce “paradis” de contraintes de toutes sortes et de faim 
chronique. 


Et plus loin; “Lindependance est le souci primordial des 
Roumains. Ils ont reussi ă convainere Kroutchev, qu'ils son assez 
grands, pour assurer euz-me mes la discipline interieure. Ceauses- 
cu a demontre avee une poiune de fer”. 

3 L'independance” Parlons-en de la Pologne, du printempe de 
Prague, de Budapest, de | Afganistan et le reste du monde, sou- 


i 


mis ă Parbitraire de Moscou. “La discipline interieure conduite 
d'une poigne de fer”. Voilă comment s'y prend Mr. Jean Miot, 
journaliste Gun quotidien de droite, signataire de ces perles 
d'hypocrisie, pour camoufler les annces de terreur. Ces annces 
qui ont conu les moments de genocide, de crime contre Phuma- 
nit€, par Pextermination de toute une generation, dans les pri- 
sons laboratoires, ou Ion €tudiait sur !homme —non pas sur les 
souris-— la s&paration de Pesprit du corps, pour obtenir un sp&- 
cimen sans volonte, sans âme, prâte ă obeir aux plus abomina- 
bles projets. 


Les laboratoires de Pitești, Gherla; Aiud et, outre, le canal 
Danube-er Noire, dont lenvoye du Figaro ignore jusqu'a leur 
existance, resteront ă jamais, pour Phumanite toute enticre un 
requisitoire, une accusation, face ă tant d'indifference. 

Et ancore: “Dans quelques jours, la Roumanie câlăbrera le 40 
âme anniversaire de la libâration... On doit ă la vârite!!! decrire 
que son bilan est globalement positif”!!! 


A la lecture de ces lignes, une question me vient ă lesprit. 
Mais qui donc dessert ce journaliste, envoy€ d'un organe qui pre- 
che les droits de Phomme, quand, volontairement, il falsifie, ou 
ignore Pevidance tellement flagrante? L'Occident encore libre, 
ou le syst&me concentrationnaire, qui sapproche ă pas de geant 
de PQuest? 


Ce systâme ou Pindividu est assimilă aux machines, limitees ă 
la consommation minime d'Energie, necessaire ă la production. 
Le temps est venu de le preciser. 


de N. S. GOVORA 


cum star putea explica o frază din cartea dlui Barbul?” In con- 
flictul cu Garda de fier, piziţia sa personală se ameliorase sensi- 
bil, dar perspectivele internaţionale erau din ce în ce mai sum- 
bre”. Această frază este scrisă la pagina 65 a cărţii dlui Barbul, 
după întoarcerea la București. Se pare că în afară de Bimbirică 
Antonescu, generalul mai avea un confident și acesta este di 
George Barbul. Deci se pare că fraza de mai sus i-a scăpat dlui 
Barbul, căci altfel, fraza de mai sus nu ar avea nici un sens. Și 
mai ales că imediat, pe pagina 66, găsim și lucruri mai interesan- 
te. La o întrunire a generalului cu oamenii lui de încredere, din- 
tre care nu lipsea di Barbul, generarul citeşte mai multe docu- 
mente care emanau dela serviciile secrete ale Statului Major! Pri- 
mul document reproducea ultima reuniune a echipei morţii ca- 
re grupa pe extremiști Mișcării legionare (?). Şi această echipă 
a morţii, decisese-cu unanimitate- condamnarea la moarte a ge- 
neralului. Rămăsese numai să se fixeze momentul și alegerea 
miilcacelor. Toţi cei prezenţi, în afară de Mihai Antonescu, ca- 
re părea să fie la curent, rămăseseră perpelxi. Divergenţele care 
opuneau pe general faţă de colaboratorii să legionari, erau de 
notorietate publică dar se părea însa că un compromis ar pu- 
tea să întârzie urcarea crizei spre punctul ci culminant. —G. Bar- 
bul, op. cit. pag. 66. 

Domnul Barbul nu ne spune dacă documentul conţinea pre- 
cizări, dacă de exemplu numeşte cel puţin pe unul din această 
echipă a morţii. Şi se pare cănu, deoarece tot la acest document, 
găsit mai târziu în arhivele Statului, se referă dl Vlad Georgescu 
in istoria sa. Prin urmare era un raport al Statului Major numai 
cu generalități, spre exemplu: se ştie, aflăm, se vorbeşte, fără ni- 
ci o precizare. Inseamna că d Horia Sima nu știa nimic de aceas- 
tă condamnare a generalului la moarte, deoarece documentul 
spunea că la această reuniune, luaseră parte numai extremiștii 
Mişcării legionare. Normal era ca generalul să anunţe pe dl Horia 
Sima ca să ia măsuri, iar raportul trebuia înapoiat Statului Major 
cerându-i preciziuni. Ori nu, generalul Antonescu se mulţumeşte 
cu acești-se stie - aflăm. se vorbește: pentrucă aceasta îi servea 
scopului urmărit de el. Şi mai reiese că toți cei care erau de față, 
sau mulţumit cu aceste lipsuri din raportul Statului Major, inclu- 
siv dl Barbul. 

Şi săreau în ochi și alte nepotriviri din raportul Statului Ma- 
jor. Spre exemplu, ce erau acele echipe ale morții? Corneliu Co- 
dreanu ne spune că aceste echipe ale morții au fost făcute” în 
faţa obstacolelor, loviturilir, insultelor, uneltirilor, prigoanelor, 
care ne asaltau de pretutindeni, noi, având sentimentul acesta 
grozav al singurătăţii, al niciunui ajutor la care să putem alerga, 
opuneam: hotărîrea morţii. 

“Echipa morţii” este expresia acestor stări de suflet ale tine- 
retului legionar din întreaga țară. Ea însemnează hotăr îrea aces- 
tui tineret de a primi moartea. Hotarirea lui de a merge înainte, 
trecând prin moarte” Corneliu Codreanu, Pentru legionari, 
pag. 457. 

Prin urmare S'au constituit aceste echipe pentru a primi și nu 
pentru a da moartea, aceste echipe nu aveau nimic ofensiv în ele, 
ci defensiv. Aşa s'a răspuns tuturor loviturilor jandarmilor ba în- 
că cu cântece, jandarmii îi loveau şi legionarii răspundeau cân- 
tand cu noi este Dumnezeu, înţelegeți neamurilor și vă plecaţi! 
Da, sau constituit şi echipe ofensive ca echipa care a predepsit 
pe Duca saw care a pedepsit pe Stelescu sau pe Armand Călines- 
cu, dar aceste echipe erau reduse, numărul lor putea să ajungă 
cel mult până la 10 şi nu se numeau echipe ale morţii căci nu 
erau echipe care să primească moartea, ci unele care să dea 
moartea. Și apoi nu acesta era stilul Mişcării legionare adică reu- 
niuni în care se hotăra prin vot condamnarea la moarte a cuiva. 
Hotăriri la moarte cu proces verbal, nu intră în stilul legionar, 

Alt document. tot emanat de la Statul Major ne mai spune 
ceva şi mai nepotrivit: “AI treilea document era darea de seamă 
detailată a unei conferinţe intre legionarii de stânga (7) şi Pătru 
Groza. şeful comunizanţilor din România. Dezbaterile fuseseră 
duse mai ales asupra chestiunilor de politică externă dar ele au 
atins deasemeni şi chestiuni de ordin interior, In urma unor lun= 
gi discujiuni, Garda de fier se angaja să se opună la intrarea în 
țară la noi trupe germane şi aştepta să se procedeze, la un mo- 
ment prielnic din punct de vedere economic. la colectivizarea 


5 


mijloacelor de producție. In schimb, Pătru Groza se angaja în nu- 
mele Stângii să sprijine Garda de fier contra generalului Anto: 
nescu și să-i aducă sprijinul Moscovei”, -G, Barbul, op. cit. pag. 
07, Prin urmare crau mulți extremiști de stânga în Mișcarea le 
gionară dacă era o parte care avea reuniuni în care se condamna 
generalul Antonescu la moarte și mai era o parte care ducea tra: 
tative cu Petru Groza, Și se pare că nu erau pe aceiași linie de 
mişcare. Primii, care condamnaseră pe Antonescu la moarte, 
spuneau; Noi nu vom obliga pe Antonescu să continuie să 
trăiască sub regimul nostru pe care-l califică de anarhic”, adică 
erau extremiști dar inseamna că erau cu Horia Sima deoarece îl 
sprijineau contra lui Antonescu. lar cei care duceau tratative cu 
Groza, erau contra lui Horia Sima căci îl ştiau pe acesta mână 
în mână cu Germanii şi nu star fi opus la intrarea trupelor ger- 
mane în România și tocmai pentru aceasta era omul Germanilor 
şi hotărit contra comuniștilor. Acum aflăm, eu și legionarii, că 
S'au găsit printre ei unii care au dus tratative cu Pătru Greza, adi- 
că cu Moscova. Ultimul legionar, aflând această gogoriță, va spu- 
ne: Cine a dus tratative cu Petru Groza, cine a dus tratative cu 
Moscova, acela nu a fost legionar. Căci legionarii, ca orice oame- 
ni, au și ei păcatele lor. Ultimul lor păcat este acela că se ceartă 
intre ei, mai rău ca democraţii. Altfel, toți sunt anticomuniști, 
feroci anticomuniști. Acest lucru l-au moștenit de la Corneliu 
Codreanu, 

Da: cine este acest Petru Groza? După cum recunoaşte însuși 
d Barbul, Groza era un comunizant, adică nu un comunist plin. 
In 1943, el lua parte la întrunirile nocturne ale partidului co- 
munist care il primea numai ca pe un tovarăș de drum, de care 
aveau atunci nevoie după cum aveau să aibă nevoie și mai târziu, 
Dar putea un tovarăș de drum să-și ia angajamente în numele 
Moscovsi? Cel mai prost legionar, cât de stânga ar fi fost el, cu- 
noştea incă de pe atunci teoria tovarăşului de drum, teorie care 
n'au cunoscut-o Naţional-ţaraniştii, în cap cu luliu Maniu, Și lu- 
liu Maniu, a dus tratative cu Lucrețiu Pătraşcanu, adică cu un to- 
varăș de drum al Moscovei, deci luliu Maniu devenea tovarăș de 
tovarăș de drum al Moscovei. Dar nici un adevărat legionar, un 
urmaş al lui Corneliu Codreanu nu ar fi admis niciodată să devi- 
nă tovarăș de drum al Moscovei. Chestiunea aceasta cu Petru 
Groza, e o invenţie a Statului Major care a crezut că îi face un 
serviciu generalului Antonescu. lată cum îl considera generalul 
Antonescu pe Petru Groza: “generalul îl considera pe aces bur- 
ghez ca un fel de nebun, care nu poate să fie luat in serios”,—G. 


Barbul. op. cit. pag. 78. ȘI tată generalul T-a primit în audiența 


pe acest nebun care nu putea fi luat în serios. Groza ceruse o au- 
dienţă la general și acesta iă acordat-o imediat. Domnul Barbul 
spune că el a fost surprins de repeziciunea cu care i-a acordat ge- 
neralul audiența. Și incă, lungă, o oră întreagă, Probabil genera- 
lul spera că va afla lucruri interesante de la acest nebun. Dar n'a 
fost nimic, Groza ceruse un paşaport pentru Ungaria, dar birouri- 
le legionare, care se ocupau cu aceste chestii, i-l refuzaseră, deci le- 
gionarii, care se ocupau cu aceste chestii, i-l refuzaseră, deci le- 
gionari i-l refuzaseră. Deci Groza nu avea pe nici unul dintre cei 
cu care tratează, la Prefectura Poliţiei! Deci însemnecază că cei 
cu care tratează Groza, nu au nici 0 putere, nici o însemnătate. 
Dar ce fel de legionari sunt aceștia care tratează cu Groza, să 
nu-i poată obține măcar un pașaport? Logica spune că acei legio- 
nari, dacă ei există într'adevăr, nu reprezintă nimic în Mișcarea 
legionara, deci ei nu puteau să ducă tratativele inventate de Sta- 
tul Major. Era normal ca orice legionar care reprezinta cât de cât 
ceva in Mișcarea legionară să poată să-i obțină pașaportul docto- 
rului Groza foarte ușor; era destul să dea un teleton și chestiu- 
nea era aranjată. Eu cred că e așa de simplă această chestiune și 
mă miră că nu s'au gândit la aceasta nici generalul Antonescu și 
nici măcar adjutantul lui, domnul George Barbul. Și din această 
chestiune, eu trag şi o concluzie gravă: în această chestiune a 
tratativelor doctorului Groza, inventată de marele Stat Major, 
nu este nimic adevărat. E foarte probabil că doctorul nu știa ni- 
mic de zarva pe care cererea lui de audienţă la generalul Antones- 
cu. o produsese. E probabil că chestia aceasta a aflat-o el mult 
mai tărziu, atunci când era primministru și probabil că i-a adus-o 
la cunoştinţă... vizitiul Zaroni. Eu cred aceasta cu toată puterea 
şi mă întreb ce a gândit mareșaulul Antonescu în ziua de 30 la- 
nuarie 1944, zi in care el a semnat punerea in libertate a doctoru- 
lui și mai ales, când el s'a convins că Grozaera un mare patriot!!! 

Dar mai este incă ceva, In acest document, al doilea, al Statu- 
lui Major, este un nume, Documentul acesta, nu se mărginește 
numai la generalități ci vine și cu o mică preciziunea, și anume 
că Groza dusese tratativele cu legionarul Pătrașcu. Probabil că 
generalul nu știa cine este acest legionar Pătraşcu şi e probabil că 


(= 


nici dl Barbul nu ştia nici el mai multe. In pagina 76, dl Barbul 
il numeşte pe Pătrașcu, adică pe legionarul care a avut conver- 
sajii” cu Groza, adică faimoasele tratative, "Tratativele de la pa. 
gina 66, se transformau numai în “conversații” la Pagina 76!) 
Şi nici în cartea pe care a publicat-o în anul 1950, nu-și schimbă 
părerea relativă la tratativele lui Petru Groza cu legionarii, căci 
serie acelaşi lucru. Cu dl Vlad Georgescu, se schimbă chestiunea; 
reiese că dsa a văzut în archivele Statului, “documentele” Mare- 
lui Stat Major relative la dosarul Groza, și a tras concluziile nece. 
sare, deci în istoria sa, îl cruță pe legionarul Pătrașcu și nu-i pu- 
ne numele, 


Nicolae Pătraşcu a fost una din figurile importante ale Gărzii 
ce fier încă din timpul lui Corneliu Codreanu. EI a fost acela ca- 
re a primit misiunea de a tipări cartea Căpitanului “Pentru legio- 
nari””, Invingând greutăţi foarte mari, nespuns de mari, misiunea 
a fost îndeplinită şi cartea a apărut în vitrine, In timpul dlui Si: 
ma, Nicolae Pătraşcu a fost o figură credincioasă șefului Mișcării 
legionare și îl întâlnim citat în cartea dlui Sima “Era libertatii”, 
Nicolae Pătrascu a fost secretarul general al Mişcării in timpul 
guvernării legionare, In această calitate, a-l socoti pe Nicolae Pă- 
trascu cu un legionar de stânga înseamnă ca și cum ai socoti pe 
Horia Sima un legionar de stânga, Generalul Antonescu a arun:- 
cat cu tot noroiul asupra figurii dlui Sima,dar n'a îndrăznit cel 
puțin atâta: să-l numească pe dl Sima, un legionar de stânga. La 
21 lanuarie, mă găseam undeva pe Prut unde eram trimis să-mi 
apăr Țara. La radio am auzit un comunicat în care se recomanda 
celor de pe malul Prutului, vigilență. Generalul Antonescu spu- 
nea că la Prut vor năvăli legionarii de stânga care duseseră trata- 
tive cu Moscova. Eu și ofiţerii tineri de pe Prut, am stâns din 
umeri: asta s'o creadă Antonescu. Căci la Prut nu a încercat ni- 
meni să treacă in Rusia, nici unul, Domnul Barbul care le stie 
toate și trebuie să le știe, să ne spună dacă a fost prins unul, mă- 
car unul, dintre acei legionari care în aceste timpuri de prigoană, 
şi-au căutat scăparea în Rusia. Printre aceștia trebuia să se gă- 
sească și cel care dusese tratativele, adică Nicolae Pătrașcu, după 
cartea dlui Barbul, dar în aceste momente grele, Nicolae Pătras- 
cu fugea să-și găsească scăparea de câinele roșu-și a reușit-, în 
Germania. 


- 
In veracitatea “documentelor”! Marelui Stat Major, generalul 


“nu credea deloc, dar ii serveau de minune în planul pe care şi-l 


făcuse. De crezut credeau numai Bimbirică Antonescu și ajutan- 
tul George Barbul care-şi merita înaltul post pe care îl ocupa, 
numai faptului că mama lui făcea parte din anturajul soţiei Con- 
ducătorului ca și Veturia Goga. Dar nu avea nici o importanţă și 
fierul trebuia bătut cât e cald, altminteri cine putea ști ce se în- 
tâmplă. Sar putea întâmpla ca Hitler să-şi schimbe planurile lui 
în care Antonescu ocupa primul plan. Deaceia a cerut lui Hitler 
o intrevedere urgentă care a fost aprobată, dar din anturajul ce- 
lor care se deplasau in Germania, nu aveau să figureze nici un le- 
gionar, nici ministrul de externe Sturdza. 

“In dosarul pregatit pentru vizită, exista o piesă pe care gene- 
ralul se bizuia foarte mult. Traducerea in germană a dării de sea- 
mă a conversaţiilor dintre Petru Groza şi comandanții legionari 
asupra sprijinului sovietic la noua orientare pe care elementele 
din stânga vroiau să o imprime Gărzii de fier”, figura pe primul 
plan. Traducerea în germană fusese făcută de insuși ajutantul 
Barbul. 

Audienţa a fost de această dată, foarte scurtă: o jumătate de 
oră. Dar în această jumătate de oră, cei doi oameni s'au înţeles 
perfect. In prima parte, generalul ceruse arme pentru soldatul 
român dar răspunsul lui Hitler fusese negativ şi generalul nu a in- 
sistat, Repet, nu a insistat și greșala avea s'o constate mai târziu, 
la Odesa, când am avut pierderi colosale tocmai din această cau- 
ză, dar pentru general nu aceasta cra principalul, pentru el prin- 
cipalul era capul lui Horia Sima. Și l-a avut în mai puţin de un 
sfert de oră, Și conversaţia avută intre cei doi, Hitler a conti- 
nuat-o în sala cea mare în care-i aşteptau toji ceilalți: 

: “Dumneavoastră mai aveţi încă o oră până la plecare”, spuse 
Hitler, arătându-i lui Antonescu fotoliul pe care acesta il ocupa- 
se mai inainte. 

Noi ne „instalarăm in tăcere, Hitler a cărui atitudine arăta 
aceiași bunăvoință, era mai puţin degajat şi părea că face eforturi 
pentru a ușura atmosfera, El a fost cel care a rupt tăcerea. 

i ii BRE Ce il al XX-lea secol, a început el, ar înseam- 
Anais pa o <tapă incă mai importantă ca acela Renaşte- 
Sau aceia a Sfărșitului imperiului roman. Masele sunt în plină 


mişcare, Este ca un fluviu care caută un așternut nou. Incercând 
să se menţină popoarele în limitele tradiţionale. se riscă să du- 
bleze puterea exploziei, Pentru a evita revoluția, trebuie să i-o iei 
inainte. Revoluţionarul modern nu trebuie să păstreze nimic fa- 
nație în el; rolul lui este mai degrabă de precursor decât de agi- 
tator. Pentru mine, Lenin, Trotzky, Bakunin, Luther, Savanaro- 
la, Chauvin și toți ceilalji din aceiași speţă fac parte din rasa pro- 
feţilor evrei. Lumea modernă trebuie să-i înlocuiască prin incar- 
naţiile politice ale unui Gobineau, unui Liebibig sau unui Cham- 
id faceţi domneavoastră cu fanaticii, căci ar fi dificil să cons- 
titui o mișcare renovatoare fără ei în întrebă Antonescu. 
“Trebuie să vă debarasaţi de ei”, răspunse Hitler fără ezitare 
şi el aruncă surâzând o privire complice generalului, care nu pu 
tu să impiedice să e Îi dinţii săi galbeni, surâzând la rându 
ău” „cit. pag. 72-73. II 
e: irputu EA spună lucrurile acestea, fiind la curent că 2 
tre cei de faţă nu era nici un legionar, nici un fanatic. Și cuvântul 
acesta i-a placut, probabil pentrucă Ij a întrebuințat, în conversa- 
ţia avută mai înainte, când erau numai ei doi, căci | a repetat în- 
căodată: "Trebuie să vă debarasaţi de ei, a mai spus Hitler incăo 
dată. Și de această dată, toți cei de față. au înțeles că esta 
a câstigat bătălia lui cu Horia Sima. Dar inapoiat la i 
George Barbul are o îndoială care il doare. Traducerea în Iu a 
germană pe care o luase generalul când a intrat în ea ui 
Hitler, era tot în acelaş dosar, deci nu fusese întrebuințat Ş Şi 
acest lucru nu-l întelegea dl George Barbul: “care a fost motivul 
pentrucare Antonescu a renunțat să întrebuințeze traducerea? - 
—G. Barbul, op. cit. pag. 77. Dar curios din fire, neputându-şi 
permite să-l întrebe pe general, a :ecurs la o stratagemă, Intr'o 
dimineaţă când i-a dus la semnat hârtiile, a strecurat şi faimoasa 
traducere a **conversației lui Pătrascu cu Groza” printre celelalte 
hârtii. “EI răsfoia dosarul citind ultimile telegrame, când ochii îi 
cad pe această traducere. atzi popa 
“Ce dezordine, spune el. Ce caută aici această notă” - 
“Trebuie s'o clasez în arhivă, sau socotiți s'o mai intrebuin- 
taţi? 
* Arde-o”. ş 
Antonescu işi păstra cu gelozie secretul” —op. cit. pag. 79. 
— Prin urmare generalul Antonescu a dat ordin ca aceste hârtii 
să fie arse. Numai traducerea în germană sau și originalul, adică 
“documentele”-Marelui Stat Major? Eu înţeleg că si “documen- 
tele”? pentru că erau false, și nu le intrebuințase în faţa lui Hit- 
-16T, tocmai din această cauză, pentrucă știa că sunt false. Dar, dl 
George Barbul a înţeles pe dos, ela păstrat “documentele” Ma- 
relui Stat Major și acestea au ajuns în Arhivele Statului unde a 
dat peste ele si dl Vlad Georgescu ca să-şi scrie istoria lui, falsă și 
ea. 


PE-O CRUCE 


lon Ţolescu 


Răsunând pe ceteri 
câte printre stele 

şi printre luceferi 
cântecele mele 


după ani de zile 
câte-or să rămâie 
floarea printre file 
fumul de tămâie 


propriai cenușe 
pasărea măiastră 
luminând pe-o cruce 
amintirea noastră 


luminând sfârşitul 
ochii tuturora 
astăzi asfinţitul 
mâine aurora 


PARASUTAREA 
IN ROMANIA OCUPATA 


VI de Filon VERCA 


Intr'o Duminecă de Septembrie, cu traista încărcată, am ple- 
cat la drum. Mama înainte, cu traista ei, eu cu a mea. În suflet 
duceam o lume, lumea satului cu toată comoara copilăriei 
mele. Porcii, vitele, crângul, pădurea cu freamătul ei plin de atâ- 
ta farmec, copiii de vârsta mea, cu joaca, colindele, săniușul... z 

De la marginea orașului, o altă lume incepe să se ivească 
ochilor, ca o atracţie grandioasă. Podul Sebeșului nu mai era 
podul Timișului lat cât o punte —case mari, ce-mi schimbă 
imaginea celei lăsate în urmă Totul era măreț! Lume multă 
în care ne pierdem urmele. Traversăm uliţi drepte, întâlnim 
case înalte, adevărate castele, aliniate ca pe o sfoară. 

După un timp care-mi părea nesfârșit şi după ce atâtea tru- 
museţi au defilat inaintea ochilor, mereu miraţi, ne oprim în 
faţa unei clădiri înaltă și lungă, cu zeci de ferestre, spre un parc 
cu copaci uriași ce depășeau cu mult stejarii satului meu. Era 
Internatul Comunităţii de Avere, casa ce va înlocui pe cea 
lăsată departe. E.AE A * 2 

Mama întră pe poarta cea mare şi eu imediat după ea, să 
nu mă pierd. După câtva timp mă lasă singur. Trebuia să se 

întoarcă acasă, o aştepta viaţa ei. : 

Drumurile noastre se despart de-acum, fiecare și-a ales pe 

| său. * Ş 
E In primele clipe, totul imi părea fermecător. Eram orbit de 
atâtea minunăţii, de atâtea lucruri noi. , 

Spre seară îmi caut locul de culcare. Un dormitor de vreo 
50 de copii, veniţi ca şi mine să inveţe carte, să poată depăși 

îngustul orizont al vieţii din sat. i 
NECând lumina se stinge, învitând pe noii veniţi la odihnă, 
eu nu-mi găsesc somnul. Mă credeam întrun vis care durează 
prea mult şi parcă aşteptam să mă întorc acasă, ca după o lun- 
gă-călătorie, în camera mea. ii 

Incetul cu încetul, totul se dărimă în jurul meu și nu rămân 
decât pereţii reci, streini ca și lumea din jur. 19) părere de rău 
adâncă mă cuprinde. Ce-am făcut? Dintr'o ambiţie de copil, 
în momente însuficient gândite, am pierdut totul, din vina mea. 
Şiroaie de lacrimi imi coboară din ochi. dear: 

Nu ştiu cât am plâns. Intr'un târziu un clopot grăbit dân- 
găie strident. Lumina se aprinde și o voce strigă deșteptarea. Sar 

toți din pat, se îmbulzesc spre ușă, fiecare cu un ștergar și un 

săpun în mâini săși spele faţa. Eu, obosit, nedumerit, nu ştiam 

de unde să incep. Când ajung la spălător, nu mai aveam loc. In 

plus, fiecare trebuia să-şi facă patul singur, un pat strâmt din 

fiare negre ca nişte zăvoare de pivniţă. Melancolia mă cuprinde 

şi cu greu îmi rețin lacrimile, gata să curgă la fiecare nouă sur- 
PRD de m'aş întoarce acasă, să cer iertare mamei, să-i promit 
că niciodată nu-i voiu mai căca cuvântul? x 

La şcoală mergem cu rândul, câte doi. O coloană de vreo 
două sute de feciori dela cei mai mici, clasa întâia, până la cei 
mai în vârstă, bărbaţi în toată firea din ultima clasă. Eu eram 
în capul coloanei ca fiind cel mai mic: 1,29 m. şi 29 kg. Ajunși 
la şcoală, o altă surpriză, liceul “Traian Doda „0 inmensă clădi- 
re de cinci etaje, ca un munte ieșit în cale. Mă uit în Jur, copii 
necunoscuţi, feţe streine. Cu cine să scot o vorbă? i 

Seara, hotărît, pregătesc planul de fugă. Am venit pentru 
prima dată la oras, dar voiu găsi drumul la întoarcere, cum îl 
găseşte câinele rătăcit departe de casă. Mama, poate, se va su- 
păra când mă va vedea, dar de bucurie că-și regăsește feciorul 
pierdut, mă va ierta, Ce nu face o mamă pentru fiul ei. chiar, 
sau mai ales, când face prostii. 

A doua zi am fost prins din nou de programul zilei şi abia am 
avut timp să cuget la planul meu. A treia zi numai pe inserate. 
mă împinge pasul la drum. Cu greu străbat orașul spre celălalt 
capăt ce duce spre noi. Ajung la podul Sebeșului. Mă opresc 
locului. Aud parcă vorbele mamei grele ca plumbul. ce-mi 
pătrund urechile ca un vuet de furtună: “Acasă nu te vei mai 
intoarce niciodată! Tu ai vrut să pleci! să nu ajung de râsul 
satului!” Imi Vuia în cap ca ecoul unor lovituri de ciocan: 


—? 


“Pentru tine nu mai există intoarcere” Paşii nu merg mai de- 
parte. Totul s'a oprit la capul podului. Hotărirea mea fermă 
se moaie în timp ce vocea mamei îmi ordonă să mă intorc de 
unde am plecat. 

„_Nu ştiu cum am ajuns din nou la internat. Nimeni nu mi-a 
zis nimic ca şi când nu s'a întâmplat nimic. Alte şiruri de lacri- 
mi mi-au udat fața o noapte întreagă și mi-au uşurat parcă 
sufletul prea încărcat. 

Am dus-o aşa o bună bucată de vreme, până ce un coleg de 
şcoală, lon Popescu, din Bolvaşniţa, orfan de răsboiu ca mine, 
mă ia de-oporte şi-mi vorbeşte ca un frate mai mare. 

—Și eu am gândit ca tine, și eu am vrut să mă întorc acasă, 
dar ce să fac acolo? Să păzesc porcii satului? Mi-a deschis ochii 
și mi-a trezit ambiția adormită, de a nu fi şi eu râsul satului, de 
râsul feciorilor de vârsta mea, de râsul lui Toader care... până la 
urmă S'ar putea să aibă dreptate! Aşa am rămas la școală, să 
schimb o lume, lumea din care am plecat. 

La internat, ca orfan de răsboiu nu plătesc decat 400 de lei 
pe lună, restul fiind complectat de o bursă şcolară până la tariful 
unei pensiuni întregi, ce varia între 1.500 şi 1.800 lei. 

A durat așa doi ani. Al treilea nu ştiu de ce mi s'a refuzat bur- 
sa, cu toate că notele obţinute la studii îmi dădeau acest drept. 
Cu greu mama reușea să plătească cei 400 lei pe lună, dar acum, 
greul începe pentru mine, dar mai ales pentru mama, care se gă- 
sea la răspântie de drumuri. 

Pământul cerea mult de lucru ca să dea ceva în schimb. Aceas- 
tă mână de lucru trebuia plătită şi bani de unde? Preţul produse- 
lor abia ajungea să achite costul braţelor de muncă. Uneltele de 
lucru erau o avere, pentru cel care era obligat să le cumpere. Pe 
Vremea aceea, o coasă indispensabilă sculă, costa patru zile de 
muncă. Raportul între produsele pământului şi cele industriale, 
era neinchipuit de mare. De unde ar putea mama să strângă atâ- 
ţia bani pentru mine? 

Tot ea, săraca, a pus umărul să mă scoată dela greu. Mi-a găsit 
o gazdă, pe malul dâlmei, înafară de oraș, la vreo doi km. de 
şcoală, aproape de terenul de foot-ball, unde plătea 100 lei pe 
lună dormitul, iar pentru mâncare, de două ori pe săptămână cu 
traista încărcată făcea calea de acasă până la oraş şi înapoi, cam 
25 km. Gazda mea, o femeie bătrână, de vreo 70 de ani, baba 
Floare, se angajase să-mi gătească masa. Era precupeaţă în piața 
orașului, așa că se întorcea în fiecare zi pe la orele trei-patru du- 
pă masă. Când veneam dela școală,.după orele unu,-nu găseam- 
niciodată o mâncare caldă. Imi făceam singur o mămăligă, pâi- 
nea era prea scumpă, și cu jumări sau brânză îmi calmam foa- 
mea. Seara, mămăliga rece imi complecta cina. 

Am dus-o așa trei ani de zile, când greul începe pentru mine. 
Mama obosită de lucru, de drum, nu mai putea face cei 25 de 
km; cu povara pe umeri și atunci trebuia s'o scot la capăt singur. 
Am găsit să dau lectii copiilor mai mici şi cu costul lor îmi com- 
plectam cele necesare. De-acum mă duceam eu acasă sâmbăta du- 
pă masă și mă intorceam cu sacul încărcat pentru o săptămână. 

Aşa am ajuns în clasa a șaptea de liceu în 1935, cândun co- 
leg de clasă, Bria Vichentie, mi-a vorbit de alte probleme decât 
cele de şcoală. Mi-a vorbit de Legiune, de Codreanu. Știam ceva, 
toţi. Profesorul nostru de limba romană şi filozofie, Horia Sima, 
inainte de a veni la liceul nostru, făcuse un stagiu în închisorile 
“românești”, alături de Codreanu. Inaintea lui am avut ca profe- 
sor, tot de limba română, pe Nicolae Patraşcu, care, spunea el, 
ținea lucul unui coleg ce nu va intarzia să vie, unul de alte di- 
mensiuni. 

Tot in acelaș an se fondează partidul “Totul pentru şară” sub 
conducerea generalului Cantacuzino-Granicerul. Paralel, Codrea- 
nu, numit de camarazii lui Căpitan, organiza “Legiunea Arhan- 
ghelului Mihail” pe cuiburi, ce cobora pe sate, în şcoli, făcând 
apel la elmentele sănătoase, dispuse la efort; la sacrificiu, pentru 
a scăpa jara de îinstrăinare. Cântecul, marșul, era expresia vie ce 
atrăgea tânăr şi bătrân in aceiaşi speranţă. Duhul nou ajunge şi 
în liceul nostru “Traian Doda”. Bria Vichentie îmi pune într'o 
zi problema organizării tineretului în liceu. Pentru mine n'a fost 
niciun proces interior, Aşteptam chemarea de mult, ca o elibera- 
re. Tragedia neamului o simţeam deopotrivă. Răspunsul meu vi- 
ne ca 0 uşurare, 

Ne adunăm la Bria pentru prima şedintă, pe furiș, să formăm 
primul mănunchiu in liceul nostru, în primavara lui 1935. 

Surpriza nu mi-a fost prea mare să întâlnesc la această şedin- 
ţă aproape jumătate de clasă, dar elementele cele mai bune. Con- 
diția principală erau studiile. Cel care nuşi implinea datoria 
pentru care a plecat din satul lui, să rămână în afară. Munca cra 
un simbol pentru a fi demni apoi de a implini sarcini mai impor- 


N 


tante. Să devenim oameni prin truda noastră, să fim exemplu, 
înainte de a incerca să convingem pe alții de seriozitatea misiu. 
nii pe care singuri ne-am luat-o. g j 

Pentru a încerca hotărirea fiecăruia la greu, am inceput să 
facem marșuri de noapte, cu așa numitele “nopți de veghe”, un- 
de ne intâlneam cu alti camarazi dela şcoala normală și ei înca- 
draţi de curând. Desigur, totul se făcea clandestin, cu risc vădit 
pentru fiecare, ce îndrăsnea să calce regulamentul școlii. Orice 
elev dovedit a fi încadrat întrun partid politic sau orice organi- 
zaţie similară, era pasibil de eliminare din toate şcolile din țară. 

Intruna din aceste nopți de veghe, ne găseam adunați în ju- 
rul focului pe vârful Corcanei, un deal împădurit ce domină ora- 
şul, câteva zeci de camarazi dela cele două şcoli, impreună cu 
absolvenţii de liceu din anul trecut printre care rețin numele lui 
Nicolae Orbulescu și Dorca Afilon. Unul dintre cei mai în vârstă 
ne vorbea despre Legiune și țelul ei, când, un sgomot pe aproa- 

pe, ne ținteşte pe toţi locului. Se trimit iscoade să vadă ce este 
iar noi rămânem, gata de fugă. Peste o ucurtă vreme se întorc 
unul după altul, cu respiraţia tăiată, Eram inconjuraţi de armată, 
nu mai era scăpare pentru nimeni. 

Care a fost reacţia în faţa primului pericol? Consecințele lui 
nu le puteam cântări, surpriza a fost prea rapidă, nu ne-a dat ră- 
gaz să judecăm situaţia în care ne găseam. Unul ia comanda și ne 
dă ordin să ne imprăștiem prin tufisuri de unul singur, să nu fim 
prinşi grămadă. Nu cunoaste nimeni pe nimeni, era consemnul. 
Ne găseam în excrusie și am pierdut drumul. Ne pregăteam fie- 
care s'o luăm din loc, când ultima iscoadă apare cu o veste bună. 
Armata, în manevră de noapte pe-aici, și-a schimbat direcţia și 
acum se îndreaptă spre vale. 

Am respirat adânc, ușuraţi. Abia acum ne dam seama că actul 
nostru putea să ne coste mult. Nu recunoșteam nimic, pentru 
mine era primul examen şi faptul că l-am trecut fără prea multă 
tragedie, mi-a dat curaj. Imi ziceam în mine, ca un fel de angaja- 
ment, de acum sunt în stare să înfrunt pericole mai mari. 

Si touși... de ne prindeau, cum eram toţi, riscam eliminarea 
definitivă din şcoală, riscam să mă întorc în satul meu, de unde 
am plecat acum şapte ani, om neisprăvit, spre ruşinea mamei şi 
râsul satului. Gustul de a înfrunta nedreptatea nu-mi cântărea 
adevărata povară ce mi-am încărcat pe umeri. 

De-acum începe aventura. De-acum firul vieţii mele se întin- 
de pe meleaguri neumblate. i Ş 

== Pe-la-sfarşitul-anului scolar, Gh. Istrate, Seful Frăţiilor de 
Cruce pe ţară, vine la noi și în casa lui Bria Vichentie ne ia pri- 
mul jurământ de frate de cruce. Astfel ia naștere prima Frăţie de 
Cruce la liceul nostru Promoţia clasei ultime se încadrează di- 
rect în organizaţia judeţeană, sub comanda profesorului Horia 
Sima. Jertfa de mai târziu, la Miercurea-Ciucului va rămane în 
istoria Legiunii, a neamului românesc, ca o piatră de unghiu la 
făurirea României Noui. Ei poartă nume de eroi: Dorca Filon, 
Noaghea Virgil, Grama Iosif, Mitar lon, Benec Constantin, ală- 
turi de toţi martirii ce-și dorm somnul de veci în acest pămant 
dacic, la Predeal, uciși de ura fără de margini a Judei setoase me- 
reu de sânge. 

Anul 1936, termin liceul, O nouă răscruce îmi oprește calea. 
Să plec la Universitate la Bucuresti? Cu ce insă? Nu aveam un 
bănuj de-oparte. Pământul dădea doar atât cât să hrănească casa. 
Studiile mele nu erau prevăzute în bugetul mamei și așa, aproape 
inexistent. Abia ajungeam să cumpărăm lucruri indispensabile ce 
nu se puteau confecţiona la ţară: petrol pentru luminat, sare, 
opinci, zahăr pentru boală şi sărbători mari. Imbrăcăminte, hra- 
nă, aveam totul din mâinile noastre. Sunt obligat să caut de lu- 
cru, să-mi câştig cel putin banii de drum, şi ceva haine. Uniforma 
de liceu rămâne în urmă, odată ultima clasă terminată, şi să 
trăesc o lună - două, până ce voi găsi o soluţie. 

Vara lui 1936, toamna, iarna și iarăşi primăvara lui 1937, în- 
tru funcţionar la Balta Sărată, o intreprindere forestieră, unde 
ajutam la expedierea scândurilor. In fiecare zi eu și contramais- 
trul Prohaska, un ungur rece, calculam volumul fiecărei scându- 
ri, până ce umpleam patru vagoane. Sunt trimis apoi la stajia de 
plecare a vagonetelor cu lemne din pădurea de sub Muntele Mic, 
vecin cu Țarcu şi Godeanu. Dumnicile mă regăseam cu ceilalți 
camarazi în marșuri prin sate, să predicăm lumii noua invătătu- 
ră, să vestim tuturor că s'a născut o speranţă pentru a împărţi 
dreptatea de la ţăran, muncitor până la cel mai înalt slujbaș al 
statului. Cântecul nostru adună copii ceată după noi şi incetul 
cu incetul, Și pe cei mai în vârstă. Lupta noastră pătrunde satele 
ȘI ne îngroașă rândurile, dar in acelaş timp mărește ura celor ca- 
re ne pregătesc picirea. Românul stăpân la el acasă, însemna 
sfârşitul exploatării a dominaţiei cvreești, care a cumpărat sufle- 


te române. Marșurile prin sate imi aduc curând prima lovitură 
ce am simţit-o din plin. Fabrica unde lucram eu era proprietate 
evreiască. 95 9/o din personalul tehnic erau evrei, iar mâna de 
lucru era formată din moi din Munţii Apuseni, renumiţi tăetori 
de lemne. Moţii erau cazaţi în barăci de lemn și plătiţi atât de 
prost că simbria abia le ajungea pentru hrană, Au exploatat şi 
tăiat toate pădurile de sub Țarcu și Muntele Mic, transformând 
codrii sculari în dealuri pleșuve. Aşa au secat isvoarele, au ars ve- 
getaţia iar ploile de primăvară au ros pământul pe văi şi au adus 
seceta verii să ardă recolta. Aveau de partea lor “serviciul de or- 
dine”, poliția şi mai ales jandarmeria. Intr'unul din aceste marşu- 
ri plutonierul de jandarmi din Borlova, car mă cunoștea bine de- 
la fabrică unde venea în fiecare lună să-și ia răsplata “serviciilor” 
aduse intreprinderii, primit regulat de şeful fabricii inginerul Ke- 
ller, m'a recunoscut în coloana de vreo 30 de tineri și a rămas 
adânc surprins. Când venea în briroul unde lucram eu, se arăta 
foarte amabil cu mine, salutându-mă ca pe un superior ierarhic. 
Era intr'o Duminecă de primăvară şi a doua zi, luni, sunt chemat 
de ingenerul Keller, care, spre “marea lui părere de rău”, mă 
anunţă că sunt liber de orice angajamente la ei. Prima lovitură 
venită prin intermediul unui frate român pus în slujba banului. 
De-acum dosarul meu de inamic public e constituit și anii vor 
îngroșa filele. Acest rău a avut însă și partea lui bună. Mi-a per- 
mis să lucrez pământul peste săptămână şi să fiu liber de cugetul 
şi mişcările mele duminicile și sărbătorile. De câte ori nu am ple- 
cat trei: profesorul meu Horia Sima și Filon Dorca la sate pe 
vremea rea, pe jos din sat în sat, uzi până la piele, să ne impăr- 
țim credinţa. celor oropsiţi. Profesorul se încălzea vorbind. Pu- 
nea atâta pasiune în cuvintele lui, care porneau din suflet cu sin- 
ceritatea unei confesiuni, că toţi uitam de timp, de foame şi 
oboseală. Ascultam predica dramei în care se sbate românul 
strein la el acasă. In contact cu țăranul şi cu muncitorul român, 
ne-am oțelit și noi hotărîrea de luptă. Am primit curaj din ochii 
lor, ne-am înfrățit în același legământ. 

In toamna lui 1937, cu ceva bani puşi de-oparte din leafa 
mea, îmi cumpăr un bilet până la celălalt capăt al țării, vecin cu 
muscalul, la Cernăuţi, capitala Bucovinei păduroase. Filon Dorca 
era student acolo şi mă aştepta și pe mine, să întru în corpul 
studenţesc. Imi spunea că voiu putea uşor obține o bursă de stu- 


_-dii ca orfan de răsboiu, la Facultatea de Teologie, cu el. Eu eram 


cantor la biserica satului dela vârsta de 12 ani iar studiile teolo- 
gice mă atrăgeau mult: Mă apropiau de biserică ca o datorie, do- 
rind să aduc mamei bucuria de a mă vedea preot și poate, cine 

ştie, să-i las nădejdea de a mă fi intors acasă într'o zi, duhovni- 
cul satului. 

lată-mă din nou în faţa despărțirii de mama, de staul meu, 
acum însă o mie cinci sute de km. se vor întinde între mine și 
cei dragi. Trenul mă duce parcă printre cei străini de tot frămân- 
tul meu. 

A doua zi ajung la București. Oraş al speranţelor pentru toţi 
cei ce gândesc să-și schimbe straele și felul de viaţă. Să ajungă în 
rând cu toţi acești locuitori în costume domnești şi vorbă aleasă. 
Aici însă, o durere în plus se adaugă, alături de cea lăsată în ur- 
mă. Era 9 Octombrie 1937, generalul Cantacuzino-Grănicerul, 
soldatul fidel al Căpitanului a închis ochii. Mă duc pe strada Gu- 
temberg la numărul 3, unde era sediul Legiunii, singurul fami- 
liar, unde regăsesc afecţiune alături de alți camarazi. 

Se făceau pregătiri pentru înmormantatrea generalului. Decid 
să rămân și eu două zile în plus să asist la trista ceremonie, apoi 
voiu pleca spre Cernăuţi, unde mă aștepta Dorca Filon. 

O ploaie fină de toamnă incepe de dimineaţă şi ameninţă des- 
fășurarea ceremoniei, S'a găsit o soluţie rapidă. Cortegiul for- 
mând crucea vie, în cap cu Căpitanul în pelerine negre, urma si- 
criul pe ultimul drum. A fost impresionant acest corp viu, ce 
avansa încet. Ploaia cădea mereu și se amesteca cu tristețea lu- 
mii, a acelora ce au pierdut o fiinţă scumpă. Un rămas bun cu o 
lacrimă stoarsă din mii de priviri. 

Pe General l-am cunoscut la tabăra din Băile- Herculane unde 
venise să-și vadă copiii, cum spunea el cu mândrie. Il văd acuma 
pentru a doua și ultima oară, Plecarea lui dintre noi îmi lasă un 
gol imens, parcă am pierdut pe cineva de aproape din familie. 
Un sprijin, un protector în faţa atâtor duşmani care ne încer- 
cuiau, 

A doua zi, cu aceiaşi mâhnire în suflet, mă gândesc so iau 
spre alte meleaguri. tot mai departe, către granița bolşevică. 
Un cumarad imi pune întrebarea, de ce mă duc așa departe. Ce 
pot tace acolo, pot tace și aici, bursa o pot obţine cu aceleaşi 
şanse ca acolo. Mă invită cu el la căminul studenjesc “Cantacu- 
zino”, să vedem de voiu puteu rămâne. [| insoțese într'o doară. 


pentru a nu regreta mai târziu că n'am încercat să rămân în Ca- 
pitală. A ră 

Intr'adevăr aş putea dormi aici, dar pentru masă va trebui să 
plătesc. In această imprejurare am cunoscut pe lon Halmaghi, 
pe Marcu Justin. Haralambie. 

Masa costa 15 lei tichetul, o sumă destul de mare pentru mi- 
ne, Nu stau mult pe gânduri, teama altui necunoscut mă hotă- 
răște repede. 


lată —mă locuitor al Capitalei şi încă ce locuitor! Student la 
Facultatea de Litere, pentru a deveni profesor, visul timid al co- 
pilăriei. Să revin apoi în orasul meu, acolo unde am poposit du- 
pă primul durm, când am plecat de-acasă. Să fiu coleg cu toţi 
foştii mei profesori, proect îndrăzneţ care îşi conturează silueta 
încet, în timp. Cu banii rămași, cumpăr câteva bonuri de masă, 
ce se compune dintro ciorbă cu carne, o mâncare şi desert. Pâi- 
nea era la discreţie. 

La prânz mănânc o ciorba cu multă pâine, sara în locul deser- 
tului o altă ciorbă. Apoi îmi umplu buzunarele cu pâine pentru 
a doua zi dimineaţa. A doua zi schimbam bonul de mâncare cu 
două bonuri de ciorbă și astfel dintr'un bon 15 lei, mâncam 
două zile la prânz și seara în loc de o singură dată la prânz. Era 
doar ciorbă, cu niște bucățele de carne, dar baza era pâinea. Ast- 
fel trec vreo trei luni de zile. Intre timp găsesc lecţii la o familie 
înstărită. Tatăl era funcţionar la Ministerul de Finanţe. Avea un 
copil de 13 ani și o fata de 12 pe care-i ajutam să pregătească 
lecţiile. Aşa mi-am asigurat masa. Intre timp, obțin şi mult spera- 
ta bursă, care-mi permite să locuiesc gratuit la cămin și să fiu 
scutit de taxe la facultate. 

Nici Legiunea n'am uitat-o şi participam din plin la toate. Pe 
vremea aceea se mărea sediul din Gutemberg nr. 3 şi aproape în 
flecaţi până la coate, lucrau de zor, parcă toată viaţa lor n'ar fi fă- 
tul, să car cărămida. Intr'o zi, doi domni vin la mine să-mi ceară 
de lucru. Eu căram o roabă plină de ciment. Toţi eram voluntari, 
după o zi plină de lucru, pentru a ne câștiga viaţa. 

—Camarade, dă-ne şi nouă să facem ceva! 

Erau îmbrăcaţi ca de sărbătoare. Cămașă albă, cravată şi un 
costum nou-nouț. 

—Păi cum vreţi să lucraţi în costum, o să vă murdăriţi?! 

—Nu te ocupa matale de asta! Şi unul îmi ia roaba din mâini; 
iar celălat o lopată şi începe să amestece nisipul cu ciment. Su- 


flecaji-până-la-coate lucrau. de-zor,-parcă toată. viaţa lor n ar fă- —— 


cut decât asta. Seara târziu, când au terminat, erau numai apă. 
Cămașa albă devenise cenușie și costumul era semănat de pete 
grii. Au lucrat din toată inima. Aşa înțelegeau ei înfrăţirea mun- 
citorului cu cei de sus. Erau toți camarazi, fără nicio deosebire. 
Pe mine mă credeau muncitor, pentrucă purtam nişte baine uza- 
te, să nu murdăresc singurul costum cu care mă duceam la scoa- 
lă. Când au aflat că sunt student, au fost o leacă jenaţi, dar nu 
le-a dispărut voia bună. Cei doi domni erau Alecu Cantacuzino si 
Valeriu Cârdu. 

Intr'o seară, la sediu, se aude un cântec nou. Mă duc repede 
să-l prind şi eu că aveam o ureche bună. Era “Imnul Muncitori- 
lor”: Din trudă ne-am sbătut şin umilinţă... 

Căpitanul cânta cu toată lumea. Deodată cortegiul se pune în 
mişcare, se îndreaptă spre biserica Ilie Gorgani. Căpitanul în 
frunte şi imnul ieșit din sute de piepturi răsună peste malurile 
Dâmboviţei. 

Am invins Internationala! exclamă Căpitanul la sfârşitul cân- 
tecului. Intr.adevăr pornea din afunduri de secole şi se oprea ca 
un semnal de luptă; de dreptate, la poarta fiecărui suflet deschis. 

O altă dată, mă găsiam de gardă la mormântul lui Moţa-Ma- 
rin, unde se construia mausoleul. Căpitanul care se ocupa de toa- 
te, vine să dea instrucțiuni muncitorilor cum să efectueze lucră- 
rile. 1 priveam cu coada ochiului din poziţia nemişcată. 

-Să umpleți groapa cu țărână, îl aud eu vorbind munciotori- 
lor. vocea lui caldă, dar fermă, răsună ca un sfat de părinte adre- 
sat alor lui. Oridecâte ori îl întâlneam la sediu, rămâneam locu- 
lui să-l privesc, să-l ascult ca fascinat. Privirea lui vie, inspira in- 
credere, mândrie, curaj pentru cele ce vor veni. 


lată şi blestemata zi de februarie 1938, cand Carol a anulat 
Constituţia, a dizolvat partidele politice şi a instaurat dictatura. 
Mă găseam în judeţul Olt, în propagandă electorală. Jandarmii 
au primit ordin să ne aresteze unde ne-or prinde. Cu ereu am 
scăpăt și am reuşit să ajungem la Bucureşti in maşina lui Proto- 
popescu din Slatina. Eram cu Noaghea Virgil. Tălnariu si Barto- 
lomeu Livezeanu. (urmează în numărul viitor) 


—9 


RABDAREA CAPITANULUI DE 


REZERVA EMILIAN 


£ Domnul Traian Popescu, scriind despre mareșalul Antonescu, afirma 

că ofiterii de cavalerie îl porecliseră câinele rosu și că subalternii nu-l 
iubeau și aveau teamă de el pentrucă urmărea până la nimicire pe cei care 
se îpotriveau vederilor lui. Şi aceste afirmaţii ale dlui Traian Popescu, Pau 
dus până la “marginea ră bdarii” pe căpitanul de cavalerie de rezervă, L.V, 
Emilian. 

In fond e vorba despre porecla de câinele rosu care i s'a dat maresalu- 
lui Antonescu de toată lumea. Eu, de exemplu, am aflat aceaste pentru 
prima dată în 1942, de la un profesor scriitor, Gheorghiu, din cenaclul re- 
vistei “Insemnări iesene”. Si această poreclă i se dădea “în sens pejora- 
riv”. — George Barbu, le III —e homme de Vaxe, pag. 14. 

Asupra acestui lucru, toată lumea e de acord, dar căpitanul de cavale- 
rie de rezervă Emilian, vine cu o întreagă poveste, auzită fără indoială la 
popotele prin care a trecut ca ofiter de rezervă de cavalerie, lată această 
poveste: “La 27 junie 1913, România declara războiu Bulgariei, intrând 
în cel de al doilea războiu balcanic. Divizia de Cavalerie româna urma să 
treacă Dunărea și să asigure flancul drept al dispozitivului trupelor române. 

Avansat la grandul de căpitan la 2 aprilie 1913, absolvent al Scolii Su- 
perioare de Războiu, Ion Antonescu este afectat statului major al acestei 
divizii. Căpitanul de cavalerie care abia împlinise 31 de ani prefera în să 
să participe direct la operaţii, Cere si i se aprobă să constituie un detașa- 
ment de descoperire, desemnat să treaca primul Dunărea si având urmă- 
toarea compunere: un escadron plus două plutoane din Regimentul | Ro- 
Siori, o secţie de artilerie călăreaţă și un pluton de cicliști. După ce și-a 
constituit detașamentul, numind pe Locotenuntul C.M. Pantazi coman- 
dant al avangărzii, Căpitanul Antonescu era în asteptarea ordinului de 
operaţii, dar acest ordin se făcea așteptat... 

Generalul Mustaţă, comandantul diviziei, șef simpatic şi mucalit, con- 
vocase toți comandanții de regimente într'o scoală și se străduia, îimpre- 
ună cu el, să redacteze acest ordin, cam greu de întocmit, pentrucă lip- 
seau informaţiile despre inamic și nu se primise nici directive pentru cazul 
cănd divizia ar fi ajuns la graniţa Serbiei... 

Era aproape ora 3 și trecerea pe malul celălalt trebuia să se facă inain- 
te de revărsatul zorilor. Pierzându-și răbdarea, Căpitanul Ion Antonescu 
alcargă la scoală, dă buzna în sala de clasă unde se aflau șefii ierarhici și 
raportează: 

“In mai puțin de-o oră trebuie să trecem dincolo. Am îmbarcat deta- 
samentul. Caii sunt nervoși de-atâta stat pe loc. Vă rog să-mi daţi ordinul 
de operaţii 

Cam încurcat generalul Mustaţă îi răspunde că trebuie să mai aștepte, 
că ordinul nu-i încă gata... Spre uimirea celor prezenți, tânărul căpitan ri- 
postă acestui răspuns: Daji-mi, vă rog, hârtie. Vi fae-cu; ordinul de ope- 
raţii”. 

1 s'a dat hârtie. Antonescu s'a asezat la o masă și în 20 de minute a fă- 
cut ordinul de operaţii, pentru toate unităţile diviziei și pentru detasa- 
mentul lui. Pe acesta din urmă l-a băgat în buzunar. A salutat din pinteni 
şi dus a fost... 

Cuprinși de perplexitate, ofițerii superiori au rămas muţi, iar generalul 
Mustaţă a exclamat: Cine-i câinele ăsta roșu? De atunci, porecla aceasta a 
circulat, mai întaiu în rândurile cavaleriștilor şi apoi prin comandamente, 
mai ales pe timpul primului războiu mondial, când maiorul lon Antones- 
cu, în calitatea lui de șef al operaţiilor la cartierul Generalului Prezan, se 
ciocnea deseori cu cei mai mari în grad decât el care, în cele din urmă ce- 
dau, pentrucă concepția lui privind desfășurarea operațiilor era cea justă”, 

Prin urmare, pe căpitanul de rezervă Emilian, îl enervează numai origi- 
nea poreclei, care după el, e cea povestită mai sus. Deci la | Aprilie 1913, 
lon Antonescu este absolvent al Scolii superioare de războiu și este,afec- 
tat Statului Major al diviziei I-a de cavalerie română. Și la 27 Iunie 1913, 
România declara războiu Bulgariei. Căpitanul Antonescu cere să participe 
direct la operajii și în acest scop i se aprobă constituirea unui detaşament 
sub comanda lui. Și acuma pe malul Dunării, căpitanul aștepta ordinul de 
operaţii pe care, restul Statului Major al Diviziei, se chinuia să-l facă, sub 
comanda generalului Mustaţă. Si căpitanul Antonescu, vine în școala în 
care Statul Major al Diviziei, nu poate să dea naștere ordinului de operaţii 
și după ce îl face el numai în 20 de minute, pleacă la detașamentul lui. 
Până aici toate bune, dar de aici povestea aflată de căpitanul de rezervă 
Emilian la popotă, se încurcă. Generalul Mustaţă, primul care se desmeti- 
ceşte în faţa celor povestite mai sus, exclamă; Cine-i câinele ăsta roșu? 
Deci generalul Mustaţă nu-l cunostea pe câinele rosu. Si aceasta nu se 
poate!!! Generalul Mustată era comandantul Diviziei I-a și în această cali- 


viziei, generalul Mustaţă. Căpitanul de rezervă Emilian nu șite că primul 
lucru la care era obligat căpitanul lon Antonescu să-l facă, era să se pre- 
zinte comandantului de Divizie? S'ar putea admite, dacă ar fi vorba nu- 
mai de două -trei zile, că generalul să fi fost în concediu sau să aibă nu 
știu ce lucruri importante de făcut, dar uproape două luni, e prea mult și 
povestea de la popotă, așa de bine ticluită, se prăbușește ca un castel de 
cărţi de joc. 

Dar mai este incă ceva: căpitanul de rezervă Emilian, afirmă că în 
şcoala unui sat de pe malul Dunării, erau adunaţi toți ofițerii Statului Ma- 


10 — 


de N.S. Govora 


jor al Diviziei, în cap cu generalul Mustaţă, și se chinuiau să dea naștere 
unui ordin de operaţii şi ordinul-al dracului-, nu vroia să iasă! Nici esta nu 
se poate admite, In cazul acesta, ofiferii noștri de Stat Major de la 1913, 
nu știau nimic, absolut nimic! Si doar era vorba de primul ordin al unei 
divizii, la început, câd încă nu se iviseră probleme de rezolvat, și ofite- 
rii, toți ofiterii unui Stat Major al unei divizii de cavalerie rămâneau cu 
degetul în gură și nu știau ce să facă. Nouă nu ni se pare un lucru extraor- 
dinar ca căpitanul Ion Antonescu să știe să facă singur-primul ordin de 
operaţii al unei! divizii, ci că ceilalți ofiteri al Statului Major al unei divi- 
zii, să nu știe să-l facă!!! 

Eu cu ofițer de infanterie, protestez în fața afirmaţii a unui ofițer de 
rezervă de cavalerie, că toţi ofițerii unui Stat Major al unei divizii de in- 
fanterie, n'ar fi știut să facă ordinul de operații, primul ordin de operaţii, 
al unei divizii, Dacă ofiţerii de cavalerie, activi, cred altfel, îi priveşte. In 
acest caz, căpitanul de cavalerie, Adrian Chintescu, are cuvândul, 


* m 18 


După căpitanul de rezervă Emilian, lon Antonescu era iubit de subal- 
terni și nu aceștia l-au poreclit câinele roșu, ci sefii mai mari. Dar iată ce 
spune George Barbul în cartea închinată mareșalului, “le III-e homme de 
Paxe”, Atrag atenția cititorilor că George Barbul a trăit în umbra mareșa- 
lului circa patru ani de zile, deci l-a cunoscut pe maresal de aproape și nu 
de departe, din poveștile și snoavele de la popotă. 

Și în plus, l-a iubit cum nimeni altul pe mareșal, care la rândul lui a 
răspuns cu aceiași monedă. Cartea “Le IIl-e homme de axe”, a fostpubli- 
cată la Paris în lunie 1950 și a fost scrisă in scopul de a-l apăra pe mareșal 
în fața tuturor dusmanilor lui. Și iată ce citim în această carte: “Anto- 
nescu nu-și datora porecla sa de “câine rosu” fidelității și devotamentului 
care sunt caracteristice rasei canine, Dacă el trecea drept un câine, aceasta 
era în sensul pejorativ. “El mușca chiar când se așteapta cineva mai puțin”, 
spuneau ofițerii care serviseră sub ordinele sale, Primul sentiment care el îl 
inspira, era teama. Severitatea sa, insensibilitatea sa care îl făceau să igno- 
reze până și ceiace însemna verbul a ierta, spune fără îndoială ceva. Dar 
trebuie să se adauge că el nu era din epoca noastră; în el retrăia un om al 
speciilor primitive care nu s'au domesticit decât cu încetul în cursul ani- 
lor. Ce alt sentiment decat teama putea s'o pricinuiască anacronica pre- 
zenţă printre noi un descendent direct al războinicilor vicleni și sălbateci 
de altă dată? —op, cit. pag. 14. 

Deci e vorba de ofiţeri care au servit sub ordinele-mareșalului, de su- 

= balterni deci, și nu de cei mai mari decât, el. Mareșalul nu știa ce este ierta- 
rea, spune dl George Barbul și un sef iartă celor mai mici, subalternilor și 
nu celor mai mari. Domnul Traian Popescu scrie că Antonescu era temut 
dar nu iubit de subalterni care-l porecliseră câinele roșu, pentrucă urmă- 
rea până la nimicire pe cei care se înpotriveau vederilor lui. Păi frazele 
acestea sunt scrise cu mânuși, cu eleganţă faţă de frazele dlui George Bar- 
bul care spune că mareșalul nu cunoștea cuvântul iertare (cuvânt subliniat 
în carte de autor si nu de noi), si muscă atunci când te aştepţi cel mai pu- 
țin. Ba mai mult, prezenţa printre noi a mareșalului Antonescu, părea pre- 
zenja anacronica a unui descendent direct al razboinicilor vicleni și salba- 
teci de odinioară!!! 

Căpitanul de rezervă Emilian ne face și o descriere fizică a mareșalu- 
lui: “Mareșalul lon Antonescu arăta mai mult a om de tip nordic și părul 
lui era blond întunecat spre arămiu. Domnul Traian Popescu crede a ști 
pentru ce i s'a spus “câinele roșu”. Deci după căpitanul de rezervă Emi- 
lian, mareșalul era deadreptul simpatic. Nu-l contrazic, dar să vedem ce 
spune d George Barbul: “O faţă osoasă, cu pomeţi și cu maxilare puternic 
marcate, pătată cu mici puncte roșii care dădeau tenului său aproape in- 
color un aspect maladiv, Atâtea riduri că faţa sa părea un teren acciden- 
tat. O gură înconjurată de cute adânci, buze subțiri și decolorate care nu 
descopereau decat rar niște dinţi lungi și galbeni. Părul rosu și sprincenele 
cu accent circumflex. Ochi albaștri, de un albastru foarte clar, între pleo- 
ape ușor umflate și înroșite de o conjuctivită cronică; el îi ținea pe jumă- 
tate închisi ca și cum ar fi fost tot timpul gata de a adormi și nu-i deschi- 
dea decât pentru a ataca. Ansamblul făcea să te gândești la stramosii gi- 
ganți ai crustaceelor din zilele noastre, Și totuși nu se putea zice că el era 
urît. Dar trebuia timp pentru a se obisnui și a-l privi în faţă”, —George 
Barbul, op. cit. pag. 14-15. 

Dar numele lui lon Antonescu devine celebru din anul 1907 când cu 
ocazia revoluției, sublocotenentul lon Antonescu a ucis 27 de cameni, 
Acești cameni erau orașeni din Galaţi și nu țărani. Cu tăranii, subloco- 
tenentul Antonescu s'a purtat bine sau aproape bine. Sublocotenentul avea 
si două tunuri cu care trăgea numai ca sa-i sperie pe țăranii de la 1907. 
“Foarte departe de sate, în plin câmp, el trăgea, seara de preferință, când 
sunetul se propagă mai bine. Tăranii auzeau tunul bubuind departe, “Ar- 
mata soseste. Ea trage asupra satelor,..”, Svonul alerga înaintea lui Anto- 
nescu făcând să nască teama de autorităti, și el punea sfârșit oricărei agita- 
tii. De atunci nu i se spunea decât “câinele rosu”, atât pentru culoarea 
părului său cât și pentru sângele ce a facut să curgă”. —George Barbul, op. 
cit. pag. 17. 

lată dar alte provești care nu mai sunt spuse de căpitanul de rezervă 
milian şi nu mai sant povești auzite la popotă, ca aceia pe care ne-a po- 


E 


| 


pn 


vestit-o cu generalul Mustaţă. Incăodată ii aducem aminte căpitanului de 
rezervă Emilian, că are cărţi în bibliotecă ca să fie citite și nu să fie păs- 
trate cu foile netăiate. In polemică se întrebuințează argumente și nu fra: 
ze sforăitoare ca cele întrebuințate în “Revista Cavaleriei” de sub direcţia 
căpitanului de rezervă Emilian. 


Când s'a cedat Cadrilaterul, un locotenent din regimentul 2 de pază, a 
crezut că face bine dacă-i confiscă bijuteriile unui Neamţ, crezând că 
Neamţul va rămâne în Cadrilaterul cedat. Dar Neamţul a venit cu Româ- 
nii și a apărut la Cerna Vodă. Intre timp, căzuse Carol al II-lea și noul re- 
gim care venise, a adus ceva nou: poliția legionară. Si Neamtul a fâcut 
plângerea tocmai la această polijie legionară. Si legionarii l-au arestat pe 
locotenentul de grăniceri, ceiace a provocat nemulțumirea ofițerilor care 
nu admiteau amestecul poliției când e vorba de ofiţeri. Au intervenit, ofi- 
țerul a fost pus în libertate, dar fusese sesizat tribunalul militar asa că afa- 
cerea îsi urmează cursul ei. Natural afacerea se lungește si cad legionarii 
şi odată cu căderea lor, zările se limpezesc, aruncânduse vina pe legionari 
care, cum toată lumea știe, ““abuzaseră și arestaseră pe un om nevinovat” 
Afacerea ajunge la generalul-Antonescu care a primit pe locotenent cu 
bunăvoință si-ajunsesem deja în lunie-, și drept pedeapsă, îl trimite pe 
front și locotenentul cade grav rănit, pierzându-și vederea. L'am cunoscut 
pe acest locotenent la Cerna Vodă înainte de a fi chemat la general si era 
furios contra legionarilor și contra Germanilor, dar în vara anului 1943, 
lam reîntalnit pe peronul gării de Nord din București. Era pe peron, în 
aşteptarea soldatului de ordonanţă pe care-l trimisese să-i caute un loc în 
trenul de Braşov. Avea ochelari negri și pe obraz o crestătură adâncă. Am 
fost foarte bucuros de întălnire și am strigat: Stoica, ce e cu tine?, la care 
Stoica nu știa cum să-si manifesteze bucuria.— Domnule căpitan, domnule 
căpitan, ce bucurie mare am că vă intâlnesc. Nu vă văd, dar vă cunosc glasul. 


Şi în jumătate de oră, mi-a povestit toată tragedia lui. Fusese rănit în 
prima lună de războiu și Germanii îl duseseră la Viena unde a stat mai 
bine de doi ani, Un ochiu e pierdut definitiv, cu celălalt a început să va- 
dă ca prin ceaţă. De la Viena l-au trimis în congediu o lună și după aceia 
trebuie să se întoarcă, unde, cu răbdare, medicii germani, sperau că își va 
recăpăta complet vederea la celalalt ochiu. L'am întrebat ce părere mai 
are despre Germani, la care Stoica mi-a răspuns: admirabilă dle căpitan, 
după ce au facut pentru mine, îi divinizez, 

Intre timp, s'a întors ordonanța cu rezultatul: nu am găsit nici un lo- 
cușor, dle locotenent. La aceasta, Stoica a înclinat capul, în semn de 
acceptare a situaţiei dar eu am sărit în sus.— Nu se poate Stoica, ești un 
mare mutilat de războiu. Şi luându-l de braj am urcat în primul vagon de 
clasa I-a. Și am cerșit-in-acest vagon un locușor pentru acest mare mutilat 
de războiu. Niciun răspuns, ochii tuturor se îndreptau spre ferestre, în 
j ii Trenurile erau obligate sa aibă un compartiment de clasa 
l-a pentru răniții de războiu sau pentru invalizi și acest tren uitase să-l pu- 
nă și atunci cu Stoica m am dus la seful gaării. I-am expus cazul camara- 
dului meu și i-am cerut să facă un compartiment pentru râniți la vagonul 
de clasa I-a. Șeful gării a început să se scarpine după ureche. —E greu, e 
foarte greu dle căpitan. La care mi sa urcat sângele în cap și i-am arătat 
mânerul săbiei.—Domnule șef de gară, acesta este un ordin. Poate îţi vei 
bate joc de un astfel de ordin, dar dacă nu-l vei executa, imediat dau o te- 
legramă dlui maresal Antonescu și... va fi foarte rău de dta. Insfârșit, da- 
torită mareșalului de care toată lumea avea frică, lam urcat pe locotenen- 
tul Stoica în compartimentul făcut liber spunându-i tare: Vei merge sin- 
gur în acest compartiment și nu vei da voie nici unui porc dintre aceștia să 
între înăuntru. 

Insfârșit, în cazul locotenentului Stoica, mareșalul a procedat aproape 
bine și atragem atenția cititorilor că locotenentul a fost trimis pe front cu 
gradul lui de locotenent. 


Li * * 


Când s'a cedat Basarabia, în 1940, căpitanul Nicolescu, ajunge cu es- 
cadronul lui în târgul Edineţi și pe strada principală a târgului el găsește 
pe un alt căpitan, Enescu, legat de un stâlp de telegraf, cu hainele rupte, 
plin de scuipat și murdărie. Locuitori! Nemi și ucrainieni ai târgului, 
făcuseră coadă ca să urineze pe corpul prizonierului. Din această situatie 
l-a scăpat numai sosirea escadronului căpitanului Nicolescu. Enescu a po- 
vestit ce i s'a întamplat și întreaga noapte n'a putut să doarmă de rusine 
si s'a impuscat. Revenit la Edineţi, în 1941, căpitanul Nicolescu, găsi în 
mijlocul străzii trei cadavre de soldaţi, oribil mutilaţi. Nici un civil nu se 
găsea pe stradă, aceștia se ascundeau în dosul storurilor coborite, în case- 
le lor, Pe urmă, deodată, se auzi un foc de armă şi un soldat căzu de pe 
cal. Căpitanul Nicolescu văzu roșu înaintea ochilor si nu a mai stiut ce fa- 
ce: copii, femei şi bătrâni au fost omoriîţi de soldații români. Când esca- 
dronul a continuat înaintarea, în urma lui rămâneau mai multe sute de 
cadavre, 

Inainte de a-l trimite la Curtea Martială, generalul Antonescu voi să-l 
asculte pe căpitanul Nicolescu. Si căpitanul i-a spus în zece minute trage- 
dia lui: “Eu refuz revolverul, dle general, striga aproape, capitanul, care 
tremura din tot corpul, și Curtea Martială, deasemeni. Dacă dumneavoas- 
tră mă condamnaţi, eu renunj de a mă apăra. Antonescu, făcut mic i cris- 
pat, se apropie de el, și după ce-l privi cu atenție lung timp, îi spuse: 


“Eu îţi dau o ultimă şansă. Dacă vrei reabilitarea, du-te și caut-o pe front” 
Căpitanul Nicolescu găsi această reabilitare completă, în faţa fortificaților 
Odesei'”, — George Barbul, op. cit. pag. 124. 

Fără îndoială, în faţa acestui caz, care-i amintea cele 27 de cadavre de 
la Galaţi, generalul Antonescu nu a stat mult pe gânduri și l-a trimis cu 
gradul lui de căpitan ca să-și găsească moartea. 


„„Şi s'a mai întâmplat un caz de conștiință pentru mareșalul Antones- 
cu. Generalul Tătăranu, o figură a primului nostru războiu, comanda 
acum trupele noastre încercuite la Stalingrad. Și într o zi, generalul apare 
la București. ““Trupele de la Stalingrad, rezistau încâ. Avioanele care ve- 
nea să aterizeze în aeroportul instalat în mijlocul orașului, era singurul 
mijloc de comunicare cu “Țara. Acest “pod aerian” funcţiona de mai mult 
de o luna și jumătate. Generalul Tătăranu, comandantul trupelor române, 
îi trimitea lui Mihai Antonescu, de fiecare dată când venea un avion, ră- 
mas bunurile sale definitive. EI scria frumoase scrisori sentimentele. Prese- 
dintele de Consiliu, într'o scrisoare, îl spuse că ar fi mulțumit dacă Par 
vedea. Fără să aștepte alte încurajări, generalul urcă în primul avion și so- 
si la București, în a doua jumătate a lunii lanuarie. Mareșalul era conster- 
nat. El îi ordonă să vină la el inmediat. **Dumneata pleci astăzi la Stalin- 
grad”, îi spuse mareșalul fâră să-l privească. Acesta încercă să se explice: 
“Este preferabil să fii un om viu în mijlocul morţilor decât un mort în 
mijlocul oamenilor vii”, spuse Antonescu, tăindu-i cuvântul. Intr'un acces 
de furie, arătându-i usa generalului Tătăranu, Antonescu îl strigă: “Dum- 
neata ai de ales între plotonul de execuţie car aşteaptă pe toți dezertorii si 
datoria de a relua comandamentul de la Stalingrad”. A doua zi în zori, 
Tătăranu lua loc într'un bombardier german care sbura spre Stalingrad. 
Avionul a trebuit să aterizeze la Odesa, din cauza unui atac de apoplexie 
al generalului. Starea sa nu se mai amelioră. Jumătatea corpului rămane 
paralizată: Un adevărat mor în mijlocul celor —George Barbul, op. 
cit. pag. 169-170. & 

Mareșalul nu avea altăceva de fâcut și măsura luată a fost cea bună. 
In orice caz, în aceste cazuri expuse mai sus, mareșalul nu a degradat pe 
cei trei ofițeri, deși măsurile erau pedepse, totuși î-a trimis pe front cu 
gradul ce-l aveau. Dar trebuie să atragem atenția cititorilor că cei trei nu 
se împotriveau vederilor maresalului, cum spune în articolul lui, Traian 
Popescu. Contra vederilor maresalului, au fost legionarii, în cap cu dl Ho- 
ria Sima. Domnul Horia Sima nu a voit să cedeze șefia Miscării legionare, 
generalului Antonescu, și din această cauzlă acesta l-a urmărit până la ni- 
micire, cum spune Traian Popescu. Am ales trei cazuri de legionari care 
au fost urmariți până la nimicire, aș putea spune cu câinoșenie!!!. 

Odată învinsă Mișcarea legionară cu ajutorul lui Adolf Hitler, normal 
ar fi fost ca generalul Antonescu să se potolească, să-'se îmblânzească--El-a 
vrut ca Mișcarea legionară să se refacă sub conducerea lui și deaceia a în- 
cercat să găsească unii șefi supuși lui. Ultima încercare a fost aceia cu pro- 
fesorul Ion Dobre. Dobre fusese condamnat la $ ani de inchisore dar în 
timpul cât fusese prefect la Tecuci, dăduse ordinul ca toți legionarii să sa- 
lute ofițerii. Generalul a găsit acest gest aplendid si deaceia a dat ordinul 
ca toţi legionarii condamnati până la 5 ani de închisoare, să fie amnistia- 
ti. Dar odată ieșit la aer, Dobre a revenit un legionar supus disciplinei ca 
toţi ceilalti si Antonescu a devenit și mai crâncen. Pe Dobre si pe cei care 
intrasera în acest lot, nu mai putea să-i bage din nou la închiscare și oda- 
tă început războul, i-a trimis pe front cu gradul lor. lon Dobre a murit la 
Sevastopol cu gradul de locotenent de rezervă. 

A rămas să se răzbune pe Dobre care-i înșelase sperantele, pe ceilalți 
care erau condamnați la pedepse mai mari de $ ani. Normal ar fi fost 
în vederea războiului care batea la ușă, să fi căutat o adevărată destindere 
să dea o amnistie generală. Dar nu, Generalul Antonescu s'a arătat mai 
câine roşu decât toţi câinii din lumea aceasta: toți legionarii condamnaţi 
vor obține reabilitarea numai mergând pe front ca să moară. Ei vor trebui 
să moară pentru a obține reabilitarea post mortem, daca scapă cu viață, 
vor merge din nou la închisoare. Nu cred ca în istorie se va mai găsi un 
alt exemplu de câinosenie ca acesta. “Reabilitările nu se acordau decât 
post mortem. Cu tot curajul arătat de legionari în luptele în care au luat 
parte, cu tot spiritul lor de sacrificiu și în ciuda nenumăratelor fapte de 
arme cu care Sau manifestat pe frontul de răsărit, nu li se acorda reabili- 
tarea. Chiar cei răniți, dar nu mutilați, erau trimisi din nou la Sărata după 
ce ieseau din spitale. Nu se reabilitaseră încă. Se întâlneau astfel cazuri 
foarte curioase de oameni care câstigau decoraţii, dar nu reabilitarea. 
Erau numeroși legionarii care purtau cu mândrie pe pieptul lor '*Crucea 
de Fier” germană, care nu se căpăta decât în urma unor fapte de arme re- 
marcabile. Nici decorații românesti nu puteau primi cu toate că în nenu- 
mărate rânduri au fost solicitate de Comandanții de mari unități române, 
dar refuzate de la Bucuresti. Cu toate că pe aceste căi li se recunoștea va- 
loarea lor umană, si înalta lor tinută patriotică, nu erau suficiente aceste 
calităţi pentru a fi reabilitaţi. Guvernul Mareşalului Antonescu era mai 
exigent chiar, când era vorba de legionari, decat înalții ofiteri români sau 
aliați, care pe front fiind, cunosteau și valorau calitățile acestora. 

Pentru a fi considerată cu bunavoinţă și de către guvernul român, rea- 
bilitarea, legionarii trebuiau să îndeplinească condiţia finală: să cadă, să 
dispară, să se topească în neființă. Când se întâmpla această tristă cir- 
cumstanță, mașina clemenjei guvernamentale se punea deodată în misca- 
re, ca împinsă de un resort năzdrăvan, notificând familiilor îndurerate că 
guvernul român acordă, insfârsit, reabilitarea celui căzut, ca răsplată a ac 


= 


telor sale de vitejie pe tront. Pe cerul Legiunii se mai aprindea o lumină”. 
—Nicolae Roșca, Sărata, pag. 84-85. 

Si acum să vă dau un exemplu de ofițer care a fost trimis să moară ca 
simplu soldat, desi avea gradul de comandor al marinei române. Nu era le- 
gionar, dar era bănuit că este. La trei Septembrie 1940, comandorul 
Gheorghe lzbășescu, se alătură curentului anti carlist și ia parte cu toată 
unitatea lui la manifestajiile ce au loc la Constanţa. Natural, că nu isa 
întamplat nimic pâna după 21 lanuarie 1941, dar dupa această dată, deși 
nu a participat la zisa rebeliune, lzbasescu este arestat și judecat pentruce 
a făcut în Septembrie 1940, și condamnat la degradare. “Ofițerii si grada- 
jii care formau structura stabilită și inamovibilă a administrajiei si organi- 
zăril uniţăţilor ce treceau prin Sărata, îsi aminteau și vorbeau cu mare res- 
pect și admiraţie de acest ofițer, care a fost trimis cu gradul de soldat, pe 
front, unde-si face datoria până la capăt si moare ca un erou în toamna 
anului 1942. In fața inamicului, unde omul rămâne singur cu adevărul 
din el, Comandorul Izbăsescu, îmbrăcat în umila haină a soldatului ro- 
mân, a unui anonim lon, ridică aceasta haină pe treptele cele mai înalte 
ale eroismului, de undepriveşte cu disprej la toată această adunătură de 
miei ce se aranjasera în retagardă, la mii de kilometri de front, de unde 
dispuneau de viaţa oamenilor și încercau chiar să le dea și lecţil de com- 
portare civică. El a fost reabilitad post-mortem, si repus la gradul său de 
Comandor, pentru vitejia aratată în luptele la care a luat parte”, Nicolae 
Roșca, Sarata, pag. 23. 


Al doilea caz ni-l descrie tocmai căpitanul de rezervă Emilian, în car- 
tea lui “Les cavaliers de | apocalypse”, la pagina 280-281. “Un eveniment 
dezagreabil mă surprinde. Comandantul meu de regiment, Cristea, mă 
cheamă la telefon: —Iji trimit o murdărie, Să mi-l trimiţi la movilă (locul 
cel mai expus) și acolo să rămână. Ai înjeles? 

Tipul soseşte seara și se prezintă: —Călărașul Bătătorescu Nicolae... la 
ordinele dumneavoastră. 

Manta de ofiter, cisme de ofițer, o gură scârboasă, urit, antipatic, 
frunte îngustă, nas ca o tomată, barbă inexistentă, o privire răutăcioasă 
de om fals. Imi amintesc de el și de istoria lui, Sublocotenent la 13 Călă- 
raşi, el a fost unul dintre cei care sa ridicat cu legionarii contra lui Anto- 
nescu, Afacerea lor a ieșit rău. El abia a scăpat. Condamnat la degradare. 
Vine pe front pentru reabilitare. Numai asta îmi mai trebuie, regimentul 
2 de Călăraşi să devina regiment disciplinar. li spun sec să rămână noaptea 
aceasta cu mine. Vom vedea a doua zi. A doua zi, colonelul Cristea îmi 
telefonează. —Atunci ce ai făcut cu sângerosul legionar? —Este aici la pos- 
tul meu de comandă. —Pentru Dumnezeu, nu vreau aceasta, pe toroipanul 
acesta să mi-l trimiţi la movilă și repede "Execută acest ordin. Eu îl vreau 
la postul cel mai expus... —Bine dle colonel, 


— InSfârșit 1'am triiiis pe legionar Ia locul cel mai expus și colonelul îl 


cheama din nou. 

— Ei ce-ai facut? 

— Este deja la movilă... 

— Acolo să mi-l lasi! Si colonelul închide telefonul”. 

Deci un fost ofițer, o murdărie, care este trimis pentru reabilitare și de 
care se interesează toți, până la comandantul de regiment, ca să fie trimis 
în locul cel mai expus. Și aceasta pentrucă ordinul de exterminare venea 
din loc înalt, acest ordin venea direct de la mareșal. 

De sub-locotenentul Bătătorescu Nicolae, căpitanul de rezerva Emi- 
lian, nu ne mai spune nimic până la sfarșitul cărtii lui. Probabil că a murit 
acolo la movilă și Emilian nu a mai găsit interesant să ne spună. 


. 


Al treilea caz, cunoscut de toată lumea: este cazul poetului Radu Gyr. 
Rudu Gyr a fost cel mai mare poet al timpurilor noastre. Gyr a fost con- 
damnat la mai mult de 5 ani deci a trebuit să meargă pentru reabilitare cu 
gradul de soldat!!! Eu credeam că totuși, pentru Gyr, s'a făcut o excepție 
dar di Manzatti mi-a scris, negru pe alb: Gyr a fost pe front cu gradul de 
soldat! Şi din plimbarea pe front, Gyr a scris cele mai frumoase versuri de 
războiu. Probabil că mareșalul nu a avut timpul să le citească. Și Gyr a 
avut norocul că a pierdut un ochiu deaceia de la spital nu a fost trimis din 
nou la închisoare. lată deci că cei trei ofițeri, dintre care doi erau ofițeri 
activi, care au fost degradati și trimiși să se reabiliteze murind. Pentru An- 
tonescu, legionarii se reabilitau numai murind. Și legionarii, toti legiona- 
nii, erau îndreptăjişi să-l urască, să-i spună și câinele roșu. Și totuși, la 
sfârșit, ei au fost cei care au dus războiul sfânt al mareș alului până sub zi- 
durile Vienei și mai departe, pa Oder pe când Caiafa Mihai Voda îl punea 
pe mareșal în obezi și îl da pe măinele dezertorului Bodnăras. 


carte, intitulată cu mult humor “Comment 
&pouser un roi”, a d-lui George de Berea, 
mi-a trezit curiozitatea. La prima vedere 
aveam impresia că am în fața ochilor o nouă 
variantă a operii lui Sakespeare: “Romeo și 
Julieta” sau un crâmpeiu din basmele lui [s- 
pirescu, unde prințul pune coroană impără- 
tească pe capul cenușăreasei. Răsfoind mai 
îndelung volumul, îmi dau seama că amanţii 

5 timpurilor noastre își construiseră cuibul 
împărătesc, pe mormane de cadavre, pe trupul unei țări ruinate 
şi complect desarmată, lăsată pradă vecinilor hrăpăreți, care n'au 
scăpat ocazia unică, oferită cu atâta cinism, de a smulge fâşii 
enorme din pământul românesc. 

Pentru a percepe mai limpede cauzele acestui dezastru, fără 
egal în istoria lumii, să dăm cuvântul eminentului biograf, care a 
servit mai bine de 20 de ani, în ambasadele României sub trei 
regi: Ferdinand 1, Mihai şi Carol al II-lea. 

Mărturiile autorului merită atenţia cuvenită, mai ales că a 
avut acces la voluminosul dosar, al procesului de succesiune al 
fostului rege Carol al II-lea, prin grija marelui avocat, maitre 
Floriot, unul dintre apărători, care obţine pentru_Mircea Lam- 
brino, dreptul legitim de primul fiu al cuplului Zizi Lambrino și 
fostul rege Carol II. 

Să urmărim însă mai în de aproape aventura celor doi amanți. 

Eroina, Magda Wolf-Lupescu, din părinți evrei, veniţi din 
Vest, de “condiţie modestă”. Tânara văduvă a locotenentului 
Tâmpeanu, nu întârzie, sub pana biografului ei să-și pună în va- 
loare, un anumit farmec ascuns, Intâmplarea îi oferă ocazia, sub 
statura de atlet, a însuși prințului moștenitor. Dela prima lor în- 
tâlnire, pozând în costumul Evei, tânăra Magda subjugă prinţul 
afemeiat, care îngenunchiind îi sărută picioarele. Conştientă de 
puterea ei de seducţie asupra prințului, își proectează deja ambi- 
ţia spre gloria tronului, a puterii din “condiţia ei modestă”. 

Carol nu era la prima lui aventură amoroasă, De fiecare dată, 
slăbiciunea-lui- îl-impingea atât de departe încât era dispus-să 
renunţe la tron, la datoria lui faţă de țară, chemat mâine să-i asi- 
gure protecţie și fidelitate. E cunoscută fuga lui la Odessa, în 
timpul primului răsboi mondial, atunci când soldatul român lup- 
ta pe front și căsătoria morganatică cu Zizi Lambrino. Numai in- 
tervenţia regului a evitat un scandal public. 

Cel mai autentic portret i-l face artista de teatru Elvira Popes- 
cu, pentru care era iarăși dispus să renunțe la tron și să părăseas- 
că țara, obsedat de placeri sensuale. “De que vous rencontrez 
une jolie femme, vous perdez la tâte”, trezindu-l la realitate. 
Magda Wolf însă nu era/Elvira Popescu lată toată tragedia. 

Primul gest al proasj Srite, consistă în a-l îndepărta de 
toţi aceia care ar fi putut exercita asupra prințului o influenţă 
decisivă, care să-i contracareze planurile: familia regală, soţia sau 
oameni politici responsabili, cum era Ion Bratianu, șeful guver- 
nului. Tot în acelaș scop își schimbă numele de Magda, de rezo- 
nanţă streină, în acela de Elena, nume purtat de viitoarea regină 
a ţării. 

Subjugat total de grațiile amantei, prințul îi cumpară o vilă, 
pe lângă șoseaua Kisseleff, nu departe de reşedinţa regală, unde- 
şi trăiesc liniștiți noua idilă, uitând că avea o soţie, o morală de 
respectat. Scandalul nu întârzie să devină public și intervenţia 
regelui devine imperativă. Și iată ce-i aminteşte regele fiului lui: 
“En tant que Commandant supreme de Boy-scouts, tu es Pedu- 
caterur de toute la jeunesse roumaine. Tu dois leur donner 
Vexemple”. 

“Elena” veghează insă ca prinţul volaj să nu-i scape din mreje 
şi astfel ruptura cu familia devine inevitabilă. Cum prinţul era 
mereu dispus la “fugă”, pentru o noua aventură galantă, nu i-a 
fost greu Magdei Wolf, să-l determine să se expatrieze. Singuri, 
departe de climatul curţii, de sentimentul datoriei, putea să-l cap- 
teze total ambițiilor ei. 

La Paris nu întârzie mult. Veneţia, oraşul gondolelor, este 
ales ca reședință provizorie. Aici, pentru prima dată, Carol cere 
sfat amantei. Aceasta-i prezintă doua alternative: a se întoarce 
în ţară inseamnă a fi prizonierul “*camarilei”!, rămâne. în străi- 
nătăte inseamnă a-şi păstra toată libertatea de acţiune. Alegerea 
nu este greu de presupus: Carol trimite regelui Ferdinand scri- 


AMANȚI CELEBRI 


soarea de renunțare la tronul României, “Elle se vit soudain 
jouant un rol politique de premiere grandeur” 

Trimisul regelui, ministrul Hiot, venit de Veneţia, pentru a 
decide pe Carol să revină la renunțarea la tron se lovesţe de obs- 
tinența amantei, pe care [Hiot o acuză: “d'avoir volontairement 
sape la tentative de rapprochement entre Carol et sa famile”. 

De acum deciziile, privind trebile țării, nu-i mai aparţineau, 
Carol era total subjugat capriciilor amantei. 

Prin decret regal, regele Ferdinand, de acord cu guvernul jă- 
rii, sub, conducerea lui |. Bratianu, acceptă renunțarea lui Carol 
la tronul României, retrăgându-i în acelaș timp, calitatea de 
print şi numele de Carol, care devine Caraiman. 

“*Malgre cet echec, la soif devorante de puissance et la gloire 
s'est empar€ d'Elena”. In aparenţă a pierdut totul, în realitate, 
abia acum începe opera amantei de a cuceri tronul, prin slăbi- 
ciunea amantului, devenit un instrument docil. 

Veneţia nu era decât un popas, pentru a marca luna de miere 
a cuplului. Parisul devine centrul de acţiune ideal. Pentru a se 
obişnui cu ideea că mâine va purta pe cap coroană, decide pe Ca- 
rol să-i cumpere, cu titlul de proprietate exclusivă, castelul Bele- 
me din Normandia, de unde vor porni toate proectele de întoar- 
cere în țară. Elementul activ al acestor tentative este Puiu Dumi- 
trescu, fiul generalului cu acelaș nume, student la Paris, care va 
ține legătura secretă cu ofițeri din Statul Major de Armatei, un- 
de Carol se mai bucura de o anumită simpatie. 

Finanţarea tuturor acţiunilor era opera lui Barbu Ionescu, 
născut la Bacău, dintr'o familie burgheză izraelită, stabilită în 
străinătate. Posesor al unei imense averi, visul lui era: ca, “Elena” 
să fie: “la primiere reine israilite en Europe”. 

In lulie 1927 moare regele Ferdinand, urmat la scurt timp de 
1. Bratianu, dușmanul de moarte al Magdei Wolf. De acum dru- 
mul spre tronul României este liber. Prima tentativă in 1928 
eșuiază, A doua, la care Colonelul Precup joacă un rol determi- 
nant se soldează cu aterizarea lui Carol în Ardeal și intoarecerea 
clandestină în Capitala țării. De astădată singur, “Elena” rămâne 


——la-Paris-să aștepte să fie chemată. Carol semnează condițiile puse 


de guvem și partidele politice, prin care acceptă ca Magda Lu- 
pescu să nu fie autorizată să între în țară. La numai două zile 
după sosirea lui Carol, “Elena” debarcă la București, pentru a 
aminti lui Carol: “notre pacte d'honneur”. 

Cum a fost posibil, cu toată vigilența unui serviciu de sigu- 
ranță, ca o persoană atât de cunoscută să pătrundă pe teritoriul 
român, fără complicitate exterioară? 

Duplicitatea lui Carol devine evidentă, EI îşi luase două anga- 
jamente diametral opuse: unul faţă de amantă, pe care știa bine 
că-l va respecta și altul față de instituțiile țării, pe care știa tot 
atât de bine că-l va călca. “Si Elena m'avait dit non, je ne serais 
jamais retourne dans mon pays, je ne serais devenu roi de Rou- 
manie”. Dramatica soarta a neamului nostru a voit altcum! 

lată însă că interesele amanţilor diverg: Carol obsedat de o 
viaţă de placeri ale cărnei, “Elena” de ambiția puterii, de pe tro- 
nul țării. 

O femee diabolică sau mai de grabă un instrument eficace, în 
mâinele unei puteri din afara hotarelor, cu un scop bine definit, 
de a pune mâna pe frânele, pe destinul României? 

Puiu Dumitrescu, secretarul particular al regelui, pe care îl 


iubea şi care era pătruns de adânci sentimente româneşti, când a. 


aflat de sosirea femeii fatale, a avut un gând de o secundă: “a su- 
pprimer cette rouse de malheur, puis de se suicider”. 

Reacţia proaspătului rege a fost: de a-i oferi “en gage de re- 
concialiation un collier d'emeraude de 4 millions de dollars”. 
Carol devenise o păpuşă în mâinele Magdei Lupescu, care înce- 
pe de acum să joace adevaratul ei rol politic. 

Puțin timp şi Magda devine **Duduia”, pentru toți aceei ca- 
re căutau să-i între în graţii, instalată întro vilă din parcul Fili- 
pescu. Prima apariţie în public a “Duduii” este pregătită de Vic- 
tor Eftimiu, dramaturgul, la o recepție in onoarea ei, la Pen Clu- 
bul Român, fără ca vreun şef de partid al țării, sau o personalita- 
te politică responsabilă, să fi schițat cea mai mică reacţie. Com- 
plotul îşi deplasase deja centrala în interiorul țării. 

Vila din parcul Filipescu, păzită deja de un serviciu de ordine, 
devine un centru de atracţie, unde “Duduia” acordă audiență: 
“ă quelques-unes de ces personnages, qui dirigent la vie econo- 


de Filon VERCA 


mique du pays”. Astfel întâlnim în saloanele “Duduii”, la o 
partidă de poker: “toute industrie lourde du pays ou bien la 
haute finace et le grandes banques, bravant les partis politiques 
et l'opinion publique”. Max Ausnit, patronul Reșiţei, Malaxa, 
Prefectul Politiei Capitei, “le gros gourmand”, Gavrilă Mari- 
nescu, erau partenerii favoriţi ai **Duduii”. Dece oare Gavrilă 
Marinescu șeful pliției? Vom vedea mai târziu, când se va de- 
clanșa prigoana împotriva Mișcării Legionare, cu atâta salbate- 
că cruzime. 


Malaxa, întrebat odată dacă a reușit să piardă milionul coti- 
dian, răspunde: “C'est pas facile de perdre”. “Elena devait gag- 
ner 4-5 millions de francs de l'&poque tous les soirs et cela pen- 
dant des annces”. 

Să fie oare normal, ca dintr'odată, îi cad la picooare: indus- 
triașii, finanțele, băncile, poliţia și oamenii politici? Nu! catego- 
ric nu! In spatele amantei se profilează deja rețeaua internaţio- 
nalei, care se infiltrează și controlează arterele vitale ale Statului, 
orchestrată de presa din Sarindar, cu impertinența de stăpân 
absolut. Urmașii acestor “oameni ai ei”, nu poartă oare nume 
celebre, care au pregatit şi 23 August, 1944, prin directorul ci- 
frului și mulţi alţii, dela Cairo, Londra şi Stockolm? 

Un alt sector unde voia să pătrundă “Duduia”, era Ministerul 
de Externe, deţinut de inamovibilul N. Titulescu, “pour placer ses 
hommes ă elle dans les legations ă l'etranger, pour avoir son mot 
a dire dans les affaires internationales”. Toate contractele milita- 
re, de înzestrare a armatei cu armament întru apărarea ţării, nu 
treceau oare sub controlul oamenilor ei și în ceasul de cumpănă, 
soldatul român să nu aiba nici încălțămintea cu care să plece la 
luptă? 

George de Berea lansează o enigmă, în ceeace priveşte com- 
plotul urzit de Magda Lupescu, cu un presupus complice, în per- 
soana lui Puiu Dumitrescu. “A nous deux nous pouvons dirigir 
ce grand et beau pays. Ici nous avons tout et nous pouvons tout”. 

Coroana regală nu mai era oare obiectivul ei principal sau pla- 
nurile ocultei impuneau o altă strategie, iar regele a devenit je- 
nanit? Ideea de putere; sub: o-aită formă-decăt-cea-monarhică- 
apare pentru prima dată în mintea ei. Aceste planuri nu aveau 
oare vreo afinitate cu internaţionala comunistă, care, după ce a 
subordonat oamenii politici, finanţele, industria şi economia ță- 
rii, mai apoi aramta, după cum vom vedea mai târziu, monarhia, 
ultimul obstacul n'ar mai fi fost o serioasă rezistență pentru bol- 
şevizarea ţării. - 

Pentru comunism devenea urgent de a neutraliza armata, da- 
că nu ar reuși să o câștige de partea lui. Viaţa scandaloasă a Mag- 
dei Wolf a revoltat însă cadrele armatei, care nu vedeau cu ochi 
buni influenţa ei asupra regelui. Astfel au fost pregătite multe 
atentate împotriva ei, dintre care, cel al colonelului Precup, ră- 
mâne în istorie. Ocazia era bine venită pentru Magda Wolf de a 
câștiga de partea ei generalii mai reprezentativi si a elimina pe 
cei mai intransigenți. 

E revelator cazul generalului Moruzzi. Invitat la o recpție și 
plasat alături de ““Duduia”, acesta sosește mai de vreme și schim- 
bă eticheta purtând numele lui cu aceea a lui Urdăreanu, şambe- 
lanul Palatului. Regele cere generalului să prezinte scuzele lui 
“doamnei Elena”. Generalul refuză și-și prezință demisia, pe ca- 
re regele se grăbeşte să o accepte. La banchetul de adio, au asis- 
tat cei mai prestigioși generali ai armatei, în semn de solidarita- 
te. Drept represalii “Duduia”, prin vocea regelui ţării, elimină 
câțiva generali, dintre care și pe generalul Antonescu iar pe alții 
îi mută în provincie. 

In țară se creează o tensiune între armată, opinia publică şi 
rege. Acesta era dispus să se separe de amanta lui. pentru a re- 
câştiga increderea. Astfel asistăm la propunerea făcută generalu- 
lui Averescu, care se bucura de un mare prestigiu, de a forma un 
guvern de autoritate. Intriga amantei și anturajul ei. au profitat 
din nou de slăbiciunea monarhului, pentru a face să eşueze 
această incercare de ultimă oră. 

Regina Maria, căzută în disgrație, prin intriga amantei şi izolată 
la Balcic, fără autorizaţia de a părăsi oraşul. vine la Bucureşti. 
unde surprinde favorita. în sala tronului alături de rege. Indiana- 
rea reginei mame, o face să rostească acest avertisment: Carol. 
tout ce que nous avons băti. ton pere et moi-mâme, de nos mai- 
nes: ce palais, le trâne. le pays! Tout iraă la derive... Cette fem- 


-B 


me sera le malheur de ta vi 
ce a rostit această profeție, 

Urdăreanu și Magda Wolf devin adevărații stăpâni în această 
țară, 

Ca Preşedinte al Consiliului de Administraţie al uzinelor Reşi: 
ţa iată ce propune acesta membrilor: “*Messieurs nous avons un 
benefice net de 115 millions de leis (plus d'un million de dollars 
de lepoque). Je pense tre votre interprete ă tous, en decidant 
que, cette annee, le benefice servira a payer un bijou, achete par 
nos soins, chez Cartier ă Paris et offert, avec nos hommages res- 
pectueux, ă Madame Elena Lupesce”. 

Din relatarea d-lui de Berea reese clar că toate forțela politi- 
ce, firimiţate, au devenit complice sau au preferat să părăsească 
arena, cum a fost retragerea lui |. Maniu la Badacini, lăsând te- 
renul liber tuturor manevrelor ocultei, instalată de acum la Pala- 
tul Regal. Singură, Mişcarea Legionară, prin tineretul ei, s'a an- 
gajat cu toată energia şi riscurile fără pereche, a trezi conştiinţa 
naţională, in fața catastrofei iremediabile spre care aluneca țara, 
avertizând și pe rege de pericolul ce pândeşte România și monar- 
hia insăși. 

Europa în fierbere,Titulescu exponentul ocultei roșii, care 
incerca afilierea noastră politicii moscovite, trebuia întreprins 
un act disperat de ultimă oră. 

5 Septemvrie 1940. “L'&meute declanchee la veille par des 
elements hostiles de la Garde de Fer, avait decide Carol a aban- 
donner provisiorement le pays”. 

Era însă prea târziu. Răul era deja consumat. Țara ciopârțită, 
în preajama cataclismului mondial, epuizată, demoralizată, la li- 
mita oricarei rezistenţe, în căutare de un aliat, care să-i garante- 
ze integritate restului de teritoriu. i 

Un popor de 20 de milioane de suflete, scos la mezat de către 
o pătură politică incapabilă și aservită. Se spunea atunci, că rege- 
le poseda o inteligență superioară, care i-a permis să controleze, 
să domine viaţa poilitică a țării. Aşa se crează legendele, Inteli- 
genţa lui n'a fost o clipă la înălțimea misiunii, cu care l-a însăr- 
cinat ereditatea fatală. Totul ar fi fost opera acestei femei. Sfâ- 
şiată de o sete de putere, de glorie şi avuţie, care friza nebunia. 
Proporția dezastrului însă, nu justifica deloc opera unei singure 
persoane, fie ea oricât de genială. Ea aparţine unei forţe de di- 
mensiuni covârşitoare, comparată cu volumul de sânge vărsat, 
pentru a ingenunchia un intrg popor. Ura și persistența în Cri- 
mă, cu care a fost urmărită Mişcarea-Legionara;-miile-și-zecile-de- 
mii de asasinate comise de trilogia; Călinescu, Urdăreanu, Gavri- 
lă Marinescu, imitat apoi de precursori de aceeași talie, dovedeș 
te că acest spirit macabru, nu a fost un produs naţional. Metode- 
le şi cruzimea, nu sunt deloc streine de cele aplicate dela 23 
August încoace, cu singura deosebire că acum, în setea de exter- 
minare, cuprinde tot poporul. E ceva strein românului. Acest 
mod de genocid vine de undeva din incinta Kremlinului, care 
pregătea, prin oculta internațională Aiudul, Pitești, Gherla, Ca- 
nalul Dunării de mai târziu. Ea n'a putut să uite, că eșecul de 
bolşevizare a României, început la atelierele Nicolina din lași, se 
datoresțe lui Corneliu Codreanu, cara a canalizat tineretul pe li- 
nia istoriei româneşti, imunizându-l astfel în contra materialis- 
mului ateu. 5 totul 

Crimele comise impotriva Mișcării Legionare, impotriva Că- 
pitanului, nu sunt oare crime comise impotriva umanitaţii? Po- 
porul nostru să nu le uite. Să nu uite iarăși asasinarea a 3-4 legio- 
nari în fiecare judeţ, când au ucis pe tatăl în lipsa fiului, pentru 
a corespunde numelui celui sortit să moară, pe cei legaţi în lan- 
țuri, 50 în sir, să nu scape unul și seceraţi de mitraliere la Mier- 
curea Ciucului, Vaslui, Brașov. Pe atâţia altii, arşi de vii în cre- 
matoriu. Pe acel legionar, care chinuit ingrozitor îşi grăbeşte 
singur sfârşitul. La limita durerii, își rupe cu dinţii o bucata din 
limbă şi o scuipă în obrazul “anchetatorului”. Un glonte tras în 
ceafă, gen Katyn îi curmă viața, pentrucă trebuia să dispară ur- 
mele dar poate, că nu mai era “util” anchetei, ne mai putând să 
vorbească, să-și mai denunțe camarazii. Metodele NKVD-ului și 
cele ale Magdei Wolf au aceeași origine. 

Da! Toate aceste oribile fapte rămân crime comise impotriva 
umanităţii, 

Pentru a ne face o idee de valoarea comorilor, supte din vlaga 
poporului romăn, de către această femee, în tineree, de condi- 
ție modestă, să asistăm la o scenă mai mult decât evocatoare, 
având ca martor pe prințul Albert al Belgiei. “Le prince Albert 
vecut, pendant plus d'une heure les moments les plus ahurissants 
de sa vie. Golconde et ses legendes d'or et de diamants, venait 
mourir a ses pieds. Le trâsor d'Elena depassait tout ce qu'il avait 
imagine ct il ne put que balbutier ă plusiers reprises: 


“Regina moare la scrut timp după 


14— 


-Mais, princesse, les bijoux de la Couronne de mon pays, 
pourtant r&putes de par le monde, ne peuvent pas se comparer 
aux vâtres. 

Vous le pensez, Monseigneur? : ă, 

Je doisle reconnaitre, c'est plus que royal... c'est ecrasant! 

Si mai departe. “Voici Monseigneur, Carol m'a fait la surprise 
de me decerner le Grand Cordon de PEtoile... . 

Economiile personale!!! ale doamnei Elena, se găseau depuse 
la difete bănci din Europe şi America. In 1950, fostul rege “lui 
fait don!! de sa collection de timbres poste, une de plus precieu- 
se au monde”. Ş 

“Ce que personne, jusqw'alors n'avait jamais vu, c'etaient les 
superbes diamants d'Elena, Elle les tenait enfermâs, ces dia- 
mants dans le gran coffre-fort de sa vila Mar y Solă Estoril”. 

La 3 lunie 1947, simulând o boala fatală, se căsătoresțe cu 
Carol in extremis. ““Vous vuos appelez desormais Son Altesse 
Royale la princesse Elena de Roumanie”. 

Dupa abdicarea regelui Mihai, la 30 Decemvrie 1947, Carol a 
avut mai multe întrevederi cu ambsadorul sovietic Oumanski, 
“en vue d'un retour, de Carol sur le trone, ave Vaide de la Ru- 
ssie Sovietique, la quelle envisat de faire de Carol instrument 
d'une nouveile politique sovictique en Europe orientale”. 

Carol şi de astădată era dispus la orice marșandaj abject cu 
ocupantul, ignorând total drama poporului pe care voia să-l 
stoarcă din nou de ultima sudoare, sa lipeasca diamant lânga dia- 
mant, scăldat în lacrimi și sânge. Sânge românesc, pentrucă el 
nu mai avea nimic comun cu acest neam, în afară de arginţii des- 
frâului. 

Acum, “principesa Elena”, se va întoarce regină, et...” le 
beau reve pouvait enfin devenir realite”. 

Intenţia biografului doamenei Magda Wolf-Lupescu era de a 
prezenta cititorului: “une des aventures d'amour les plus retan- 
tissantes du si&cle” ...Dar, purtat de evenimente, fără să-și dea 
seama, dintr'un respect de adevăr, mărturiseşte cea mai agudui- 
toare tragedie a acestui secol, tragedia poporului român. Aman- 
ți celebri, amanți diabolici. 


DIN-EXIL 


lui Alexandru Tănase —plecat în țară— 
şi celor cu el 12 legionari 

executaţi de regimul comunist 

la 31-X-1953 


mă rog de tine capăt de pământ 
ce-mi pui pe umeri neagră pribegie 
şi umblu pe cărare lăcrimând 

mă rog de tine sfântă Românie 


mă rog de mări la margine de lume 
de ochii tăi grăunte de mărgean 
care lucești pe luminoase strune 
şi urci în val din funduri de ocean 


mă rog de vânt întreb de tine norul 
care-mi aprind'n ochi mărgăritare 
ce-mi sângerează inima cu dorul 

şi lacrima cu holda pe ogoare 


mă rog de steaua stinsă'n zori de ziuă 
de ramul dela geam ce'ntinde mâna 
cu ultimele semne de adio 

ce-au sărutat cu lacrima țărâna 


mă rog de zări de țărmurile triste 

de mâinile care speranţe-au tors 
acele mâini ce-au fluturat batiste 
chemând pe cei ce nu s'au mai întors 


lon Ţolescu 


CINE SUNT 
PROVOCATORII 


Traian POPESCU 


LUCUBRATIILE mintale ale calomniatoru- 
lui semnatar, nu merită nici o replică-nebu- 
nul definit ca atare prin cele aşternute pe 
hârtie-fiind un iresponsabil calificat. 
Reproducem în facsimil şi transpunere citea- 
ță, scrisorile primite de domnii Faust Brădes- 
cu, Gheorghe Costea și eu, pentruca cititorii 
să-și dea seama că provocările “antisemite” 
nu pornesc de la noi, ci vin din tagma coreli- 
gionarilor evrei ai autorului, care dacă nu 
sunt la fel ca el, şi-au pierdut capul şi bunacuviinţa debitând și 
difuzând asemenea minciuni și grosolănii. 


Lei Jewish Conumanity. po 


ot AMERICA 


5, Jan. 1984 


Domnule Bradescu, 

Noi, Comunitatea Evreiască din Statele-Unite, primind numeroase in- 
formatii dela români si evrei cu privire la trecutul dubios a lui Valerian 
Trifa, care in perioada 1938-1940 mai ales cu ocazia rebeliunii legionare 
ar fi comis grave nelegiuiri, persecuti si schingiuri antisemite, pe baza mar- 
torilor, si a fotografiilor parvenite, am deschis un proces politic de acuza- 
re privind activitatea lui criminală la acea epoca impotriva noastră. Proces 
pe care l-am câstigat usor, iar fostul criminal a trebuit să fie expulzat si iz- 
gonit ca un câine depe teritoriul nostru, 

Am vrut să demostrăm mai sus că pe cine căutâm să ne dea socoteala, 
nu ne scapă indiferent unde se ascurde si după 36 de ani. Tot prin ajuto- 
rul rețelei noastre si capitalului uriaș de care dispunem permanent l-am 
depistat si pe Fichman în junglele ecuatoriale, pe Klaus Barbie, Mengele si 
mulţi altii. Poliţia noastră personală este mai puternic organizată decât se- 
curitatea lui Ceausescu sau F.B.I.-ul american, deoarece noi nu am ratat 
niciodata și nici nu avem dosare Clasate. 

Cu privire la persoana Dvs. am primit recent informatii, documentatii, 
martori si fotografii unde eraţi în cămașa verde si cu pistolul la cingătoare 
maltrantând grupuri de evrei în cadrul bandelor legionare de asasini poli- 
tici sprijiniți de Antonescu si filiera Hitleristă. Finalul lor îl cu noașteţi 
prea bine. Antonescu a fost înpușcat la zid de noi, iar Hitler de frică și 
rușine să nu cadă vii în mâinile noastre, s-a împuşcat cu mâna lui. La fel 
si Dvs. nu veti scăpa de judecata noastră, și pentru acest fapt vă cerem ex- 
trădarea la noi în S.U.A. sub stare de arest, vom trimete avocaţii noştrii 
si cu adresa oficiala din partea Presedintelui Reagan către seful statului 
Frantei și poliției generale. Deasemeni suntem in posesia unor documente 
că a-ti facut parte din “Brigada morţii” participând la uciderea înarmată 
a lui Duca, Madgearu, Iorga, Armand Călinescu, si la fel in noaptea de 27 
Noiembrie 1940 la Jilava de uciderea lui Stelescu, Manciu, Gabriel Mari- 
nescu, Moruzov, Bengliu, Niky Stefănescu, Oancea, Blebea, Panova, Bo- 
nea, Reiner, Horvat Negulescu si a altor 38 de persoane în beciurile Pre- 
fecturii Politiei Capitalei. Vom intării acuzatia şi cu două volume în care 
sunt fotografiaji toţi cei asasinați in masă, depuși la morga “Mina Minovi- 
ci” Probabil ca ai participat si la arderea de vii a 2 ostași din armata lui 
Antonescu pe care ia-ţi stropit cu benzină, legaţi de un copac si le-ati dat 
foc. Aceasta cruzime si bestialitate nu a fost intâlnita nici la Comunisti 
nici la Hitleristi, depâsindu-i pe toţi. Deaceia am tipărit din fondurile 
noastre 85.000 de brosuri pe care le-am difuzat in Furopa, Canada, si 
America conţinând toate crimele săvârsite de hoardele voastre, ca tinere- 
tul din exil să vă cunoască și mai bine, prin lumina faptelor, ca vreodată 
dacă o mai fi cazul, ceace nu mai credem, să ne reintoarcem in România, 
să se ferească și ei de voi ca de ciumă si holeră. Dăm toată dreptatea tutu- 
ror fortelor regimuri politici și militare, inclusiv Comuniștilor de a vă ani- 
hila si stârpi, la fel cum trebue să procedăm si noi în fața crimelor fără 
egal la care vaţi pretat faţă de români și evrei. 

Să nu uitaţi niciodată, cei ce mai supravețuiți prin unghere si desișuri 
depărtate de orașe, că cine s-a legat de noi si indrăznește, va pieri ca si 
Hitler, ce credea că va desființa evreimea de pe glob. Suntem prea puter- 
nici, noi conducem în continuare toată lumea si America chiar, căci Rea- 
gan nimic nu face, până nu ne consultă si pe noi, si Israelul. 

Talmudul nostru, dela Moise ncoace a rămas neschimbat. 

OCHI PENTRU OCHI! 


Rabin, 
Mosher Rosen 


poi Jewish Community pe: 


O! AMERICA 


vonnule ra escu, 


Aceasta va Ti-uitisa senin: 
j prizosirita ar 
n pofida amen: 
1 ir, locul meu aec.o 
Aviva wiaifaneti care fi po Înpioeri iu care int 
frunze pe mpa ia aiscretia *anar nu au ue c 


a teortiea, „u va aortm 
ior gratarate meta 
- 2 acoasta ga 


dusmanie, 5e vade ca nu ati iuieles mare lucru aupra £ 
i a 6a putere, mu 4 * sţi frimu o gcriguura 
- Fiinta Bu atit. timba „at. serus-o i, oa 


area a fest mata spre traducere oxardui nestru care acut 

e copii ar noi an dispus truducerea „uca cun as cretu! noi de 

inte spre a fi impacata si capra 
varza,in aceasta chestiune ) Fi 

Intr-o scrisoare anterioara v'am explicat ce ment (UIMI! si acua ne dati 

dovada ca santeti un goim din cel peost. Ati sperat si crezut ca cele 

cateva articole aparute în siarul sta suntit :r Y.Y,,ar putea -animta 

Fă ceva soarta zoasira trista de a FI cânduzi in continuare de puterea 
ronatra ? Trista existenta mai avetii1! Mu dommule ; Noi scrima propriile 
nuastre cadre. u fost multi ani atili si fiind batrani ,decerepirată 

si fricosi din za spibitului de consezvare care apare odata cu varsta 

an hotarat sa-i inlocuim,dar în stiled si spiritul nostru care v-a dute 
chiar si pa unii vulpoi cu ceva expementa. Pit fenr-enna d» si avreu,a fa- 
cut cateva eyeseli care-l aninileasag Floda Liviu este 1n 75 ae ani si a 
ievenit evaziv si fric e de mult deconspitat. ai nu ne mai poate servi 
indeajuns de eficace. ?mil Ceorgescumi-a facut dateria,iar Corani bumitresca 
ciracul lui Floda,de si Coim,el a facut ma-i greseli ae aecorispirare fiină 
fotorrafiat de sute de or: in Cosulatu, voar. „lin X.I. prerum si în vista 

=A particulara fiind vazut cu cazenit Buc, Laldau s-a retras sinșur aapa ce 

n fost unul din cei mai buri impotriva vnastra.Are avere iar copii sai 
activeaza tot pe linia veche a tat-lei. a va pleca sare alte misiuni 

fiupa ce a dezbinat toata adunatura leg:crara si bisericile voastre,care 

sant de fapt. ninze camere isprozizate,în care popii nostri au facut chiu- 

retaje,au violat,au facut perversiuni sex-ale si au lovit in voi. 

Moua formatie carp vi se pare Fa. legionara si care folcieste carent, 
expresii legionare ca : * se sa-mi ajute Lumezeu * ei : 
= SAST TUT CAX ALI ASTaI » 
i crezea ca anul acnsta i se m casta o 
-he-A servit cu atzeeatit s = Beal ziar care a ararut 
„ si care se numeste "Talia st creatia nvastra. 
el vom carana ce estr v, icienta si von impune cameni 
Vineri si dornici de afirmare..Aa 2st mezin. ca si ician sa fie parasit 

nica cra decm.-pirat ru ne sai putea servi, Lauil nostru de baza care 
i-a condus pe Bolan LU ani a trecut la Tribuza Romana ca xadu buzescu. 
urmariti bine c ce urmeaza,peatra a seama cat cuntati de. idioti 


=. cat ati fost dusi de pas. CAE ş madeti din capul locului cum 
ani 4 dusi de aici inainte : 


31 varza, Uuteti phici ci ar fi 


Vrnescu Silviu 
eroportul danes: 
casatorit cu tizan 
tista.De Ic ani in u. 


să arta ve, 
re ca ajutorul partidului 


Lucian Urasel,ii de ani.ufiter da securitat=,sembra de paztia, fanatic 
„ommist,intelieent. si tenace. De si prins cu a te] înise in A.Y.a donti- 
ît sa lupte si sa intoarca adevarul in favoarea sa. 

ZaLi3 Soieru,y de ani,nemembru de partid dar informator perzaen al 
atoritatilor in tara,a fost triais afara ca sprijinitor de nnaejdie al 
oamenilor nostri.A reusit performante mari da dizolvare a unor tineri cu 
periculoase idei legionare. Are un proces in curs pentru violarea unmi 
Teta minore pentru care noi Lan suspendat. o perioada para la uitarea 

mptei de catre golmi. 

Niculae Nita,26 de ani„Sublocotenent de snzuri tate, memhru P.3.8., 

este folosit în mai multa: scopuri ai in acela de a face fata ca redactor 
nl siarului LISEXTATEA (noastra) în spateie sau fiind așentul nostru Ser- 
Dan Andranescu,Boieru,evreii Paul Tea Teodosiu- fechner) si Cuăronovbei 
Aronescu, ajutati ae poinii C.Minorearu,Sasu siLeovensohn. 

adu Buzeacu,53 de ani. Fost secretar de P.G..in îucusi Constanta, 

3-a mămit aiteel aai inainte. 

feoharide-?enisson cu satia.Ambii secretari de partid, 

Alex,Bratu,72 de ani,fost detinut politic,sotia sa fiind legionara 
Ama Vaida, Xl n fost permanent omul nostru în inchisoare în libertate 
în tara cat. si aici, Ovidiu Borcea,Zahu Pana sant fosti detinuti politici 
reabilitati si caxenii nostri, GuBalasu,omul nostru.Daca nu credeti,tri= 
atetiti un articol contra evreiler,uri puneti-l sa scrie contra obtinerii 
de catre guvernul de la Buc.a Clausei si veti vedeaesse... 

Viorel Sasu,kt de ani,preat si ofiter de necuritate.l-a fost predata 
biserica de catre Galdau care l-a asteptat. DreCornelius Oprisiu cara face 
din ordinul nostra pe antisemitul,este trimis din tara in ajutorul nostru. 

Ne raporteaza si imprima in cabinetul sau toate discutiile cu pacientii. 

Daca nu credati,punati-l 1a- proba ei vati vedea - 

foi asculta de ordinele lui Dean, Milhovan si 

ei pesta o suta de evrei cu numa romane; 
voastre de mai multe ori decat voi,sant 
votantii impotriva voastra în propriile ro 

31 aceasta numai la N.T. DAR | noi avea merve inca zece randuri de 
inlecuitori,tati bine pregatiti care stau in umbra si s'au inscris in mai 
toate organizatiile americane si romanesti de dreapta. 

Si acum dupa ce v'an confiat acest teribil adevar verificabi) ai actual, 
va dam garantii de mie la suta,ca nu veti putea schimba nimia din planuriie 
noastre, Iu aveti niciun niar romanesc al vostru În A.T. Alaturi de voi mu 
sate niciun siar american. dani m „posturi nu aveti si nici perapecgiva 
nu aveti pe o aie de ani inainti PANZURATL-YA | Ya puteam lua ca sclavi 
amr nu mai este o afacere fiindca sclavul producn mai putin ca unul care se 

“de liber. 0 libertate controlata si conditionata de noi, Asa,munciti ori 
„riniti un ajutor sa nu muriti de fonme traind in conditii sub modente,cu 

„mituri ingrijoratoare pentru ziua de maine..., Si daca nici din aceasta 
"ltima scrisoare nu vei mai intelese realitatea Spaniuracte. Mosorogul ae 
Vraian Popescu de la Carpati,tine aiscursuri vaiabile pentru epoca lui 
vasile Lupu si cerseste bani sa nu crapa, LL crede pe Mihai norme fiul 

nernluluisens Mai tampiti nai santeti | Miahala Cohn este fiul nostru 
ni urmaaul lui Celibe Moise,care nu putea lasa o mostenire evreiasca unui 
soin.Prontilor. Indiferent ce va mai urmi,nu-ti von nai scrie ci,va vea 
ASTIA Taapitilore 


noastre. 
inchina la bisericile 


Domnule Bradescu. 

Aceasta va fi ultima scrisoare adresata Dv., sperând că veţi in- 
telege cu prisosinţa lecţia teoretica. Nu va dorim să v-o aplicam 
şi practic in pofida amenințărilor proferate de Dy., cum că “are 
cine să vă răspundă în locul meu acolo” —La aceasta vă putem 
răspunde că: vă bizuiţi pe câtiva analfabeți care fac pe legionarii, 
nu cunosc limba și sant ca niște frunze pe apă la discreţia noas- 
tră. Habar nu au de cine le sant amici ori dușmani. Se vade că nu 
aţi înțeles mare lucru despre Poporul Evreu și inmensa sa putere. 
Nu de mult, aţi trimis o scrisoare la N.Y. la ziarul New York Tri- 
bune, Fiindca nu stiți limba, aţi scris-o în românește. 

Scrisoare a fost dată spre traducere omului nostru, care ne-a 
făcut mai multe copii iar noi am dispus traducerea, așa cum am 
crezut noi de cuviință spre a fi împăcată și capra si varza. (Puteţi 
ghici cine ar fi varza, în această chestiune? 

Intr-o scrisoare anterioară Vam explicat ce sânt GOIMIF şi 
acum ne dati dovada ca santeti un goim din cel prost. Aţi sperat 
si crezut că cele câteva articole apărute în ziarul sus amintit în 
N.Y.. ar putea schimba cu ceva soarta voastră tristă de a fi con- 
duși in continuare de puterea noastră? Tristă existentă mai ave- 
ti! Nu domnule: Noi schimbăm propriile noastra cadre. Ne-au 
fost, mulți ani utile și fiind bătrâni, deconspirați și fricoși din 
cauza spiritului de conservare care apare odata cu varsta, am ho- 
tarat sa-i inlocuim, dar in stilul si spirutul nostru, care v-a derutat 
chiar si pe unii vulpoi cu ceva experienţă. Vlad Georgescu de si 
evreu, a făcut câteva greșeli care-l anihileaza. Floda Liviu este la 
75 de ani si a devenit evaziv si fricos. Este de mult deconspirat și 
nu ne mai poate servi îndeajuns de eficace. Emil Georgescu si-a 
facut mari greseli de deconspirare fiind fotografiat de sute de ori 
in Cosulatul Roman din N.Y. precum si in viata sa parculara 
fiind vazut cu oamenii Buc. Galdau s-a retras singur după ce a 
fost unul din cei mai buni impotriva voastră. Are avere iar copii 
sai activeaza tot pe linia veche a tatălui. Trifa va pleca spre alte 

misiuni după ce a dezbinat toată adunătura legionară si bisericile 
voastre, care sânt de fapt niste camere improvizate, in care popii 
nostri au făcut chiuretaje, au violat, au facut perverșiuni sexuale 
si au lovit in voi. 

Noua formatie care vi se pare voua, mai legionara si care folo- 

sește curent expresii legionare ca: “așa să-mi ajute Dumnezeu” 
si: Dumnezeu mi-a ajutat sa fac cutare ori cutare “SANT TOT 
OAMINII NOSTRI... 
— Brutus Coste este pe moarte si-credem ca anul-acesta i se va 
cânta o “nula”. Ne-a servit cu abnegaţie si seriozitate. Noul ziar 
care a apărut în N.Y. si care se numeste “TRIBUNA ROMANA” 
este creaţia noastră. 


Prin el vom dărâma ce este vechi si făra eficiență si vom im- 
pune oameni tineri si dornici de afirmare. Am dat ordin ca si 
Boian sa fie părăsit fiindcă era deconspirat si nu ne mai putea 
servi. Omul nostru de baza care l-a condus de Boian 10 ani a tre- 
cut la Tribuna Romana cu Radu Buzescu. 

Urmăriţi bine cele ce urmează, pentru a va da seama cat sun- 
tati de idioţi si cât aţi fost dusi de nas. DAR; TREBUE sa vedeți 
din capul locului cum veti fi dusi de aici inainte: 

Vernescu Silviu, 49 ani. Membru P.C.R. activist de partid si 
Secretar la Aeroportul Baneasa. Numele sau de la nastere fiind 
Burtavel si este tigan căsătorit cu țiganca Vernescu care cu ajuto- 
rul partidului a devenit dentista. De 12 ani in U.S.A. acesta a 
condus multe destine ale voastre subcele șase nume avute la 
Boian, si-a adus comnata si cunmatul din Decmeris cu doi ani ur- 
ma, amândoi fiind fosti lucratori in securitate cu funcţii in hote- 
lurule bucurestene, cunoscatori de limba engleza. 

Toti sant oamenii noștri. 

Lucian Orasel, 47 de ani. Ofiter de securitate, membru de 
partid, fanatic comunist, inteligent si tenace. De si prins cu acte 
false in N.Y.a contiat sa lupte si se intoarca adevarul in favoarea 
sa. 

Caius Boieru, 39 de ani, nemembru de partid dar informator 
permanent al autoritatilor in tara.a fost trimis afara ca sprijinitor 
de nadejdie al camenilor nostri. A reusit performante mari de di- 
zolvare a unor tineri cu periculoase idei legionare. Are un proces 
in curs pentru violarea unei fete minore pentru care noi lam sus- 
pendat o perioada pana la uitarea faptei de catre goimi. 

Niculae Nita, 26 de ani. Sublocotenent de securitate, mem- 
bru P.C.R. este folosit in mai multe scopuri si in acela de a face 
fata ca redactor al ziarului LIBERTATEA (noastra) in spatele 
sau fiind agentul nostri Serban Andronescu, Boieru, evreii Paul 
Tez (Teodosiu-Techner) si C.Aronovici Aronescu, ajutati de poi- 
mii C. Hinoveariu, Sasu siLeovensohn. 


16— 


Radu Buzescu, 53 de ani. Fost secretar de P.C.R. in Buc, si 
Constanta, s-a numit altfel mai inainte. 4 i 

Teoharide-Tenisson cu sotia. Ambii secretari de partid. 

Alex. Bratu, 72 de ani, fost detinut politic, sotia sa fiind le- 
pionara Emma Vaida. EI a fost permanent omul nostru in inchi- 
soare, in libertate, în țară, cât si aici. Ovidiu Borcea, Zahu Pana 
sant foşti detinuti politici reabilitati și oamenii nostri. G. Balasu, 
omul nostru. Dacă nu credeți, trimiteţii un articol contra evrei- 
lor, ori puneti-] sa crie contra obtinerii de catre guvernul de la 
Buc.a Clauzei si veti vedea... 

Viorel Sasu, 46 de ani, preot si ofiter de securitate, l-a fost 
predata biserica de catre Galdau care l-a asteptat. Dr. Cornelius 
Oprisiu care face din ordinul nostru pe antisemitul, este trimis 
din tara in ajutorul nostru. 

Ne raportează şi imprimă in cabinetul sau toate discuţiile cu 
pacientii. 

Daca nu crediti. puneti-l la probă si veţi vedea. 

Toti asculta de ordinele lui Dean Milhovan si ale noastre. 

Cei peste o sută de evrei cu nume românești care se inchina la 
bisericile voastre de mai multe ori decat voi. sant deasemenea, 
informatorii nostri si votantii impotriva voastra in propriile 
voastre grajduri denumite biserici. 

Si aceasta numai la N.Y. DAR; noi avem ca rezerve încă zece 
rânduri de inlocuitori, toti bine pregatiti care stau in umbra si 
S'au inscris in mai toate organizatiile americane si românești de 
dreapta. 

Si acum după ce vam confiat acest teribil adevăr verificabil și 
actual, va dam garantii de mie la suta, ca nu veti putea schimba 
nimic din planurile noastre. Nu aveti niciun ziar romanesc al 
vostru in N.Y. Alaturi de voi nu este niciun ziar american. Bani 
nu aveti, posturi nu aveti si nici perspective nu aveti pe o mie de 
ani inainte... SPANZURATI-VA! Va puteam lua ca sclavi dar nu 
mai este o afacere fiindca sclavul produce mai putin ca unul care 
se crede liber. O libertate controlata si conditionata de noi, Asa, 
munciti ori primiti un ajutor sa nu muriti de foame traind in 
conditii sub modeste, cu venituri ingrijoratoare pentru ziua de 
maine... Si daca nici din aceasta ultima scrisoare nu vei mai inte- 
lege realitatea Spanzura-te. Bosorogul de Traian Popescu de la 
Carpati, tine discursuri valabile pentru opoca lui Vasile Lupu si 
cerseste bani sa nu crape. II crede pe Mihai Korne fiul generalu- 
lui... Mai tampiti mai santeti ;Miahala Cohn este fiul nostru si 
urmasul lui Celibe _Moise, care nu putea lasa o mostenite evreias- 

ca unui goim, Prostilor. Indiferent ce va mai urma, nu-ti vom mai 
scrie ci, va vom ACTIVA Tampiţilor. i 


XX Jewish Community XX 


O AMERICA 


Ei 


Domnule Costea, 


ei cu privire 
1938-1340 mai al 
mis grave nelegluiri, pi 

a fotografii 


pi Azconit ca un căii 
mut ză denonatrân sal 
pă indiferent unde se 


rele 3 mulţi altii.Foliția noastră 

decât securitateu lui Ceausascu sau 

ratut niclodata și nici nu aven do: 
Cu nzivire 1a persoana 2v, aa prinit recent inforaatii,docunenta- 

241, marteri 3i fotoprafii unde erați în câzașa verde si cu platolui 

cingâtoare naltratâni grupuri de evrei in cadrul b 

asaaini poliţiei sprijiniti de Ant 

lor 1l eunoarteți prea bine. Antoni 

Hitler de frică și rup mu cadă viu în săinile noastre 

cu mâna lui, La fel ai DY EI 

acest fapt vă cerem extri 

+rinete avocaţii noptrii 

ful statului ș, 


uternle organizată 
jean, deoarece noi nu aa 


Vi stropit cu 
si bestialitat 
1, depăsindu-i 
an tipărit din fondurile noastre 95, car: 
in Suropa, Canada, si America conținând t 

tul din exil să vă cuno; 
fi cazul, ceace nu mai cred 
că i ei de voi ca de ciumă 


Să nu uitaţi niciodată, cei 
ri depârtate de orape, că ci 


y 


UN OM SGALTAIT DE AMBITII DOMNUL 


DR. IANCU RATIU 


II 


Sfârşitul “*Consfătuirii” de la 12-13 Noembrie 1983 din Paris, 
a fost mai mult decât neprevăzut. Un domn, numit Suveică, care 
în tot timpul furtunoaselor dezbateri, asistase placid şi nu scose- 
se nici un cuvânt, se ridică curajos în picioare și se oferă să 
organizeze viitoarea adunare de la Geneva. Oferta a mişcat pe 
toţi cei prezenţi şi în special pe dl doctor Raţiu, Domnul Suvei- 
că se oferea nu numai să organizeze “Congresul”, dar şi să su- 
porte cheltuielile, motiv care la făcut pe dl Raţiu să-l numească 
pe necunoscutul ofertant, generos, Fără îndoială că necunoscu- 
tul generos, a stârnit nedumerirea celor prezenţi, deoarece era 
un ilustru necunoscut printre “congresiști”, mai ales că nu 
scosese nici un cuvânt în tot timpul furtunoaselor desbateri. 
Și după aceia, toţi au căutat să afle date despre refugiatul gene- 
ros şi putred de bogat, de la Geneva. Şi cel care a reușit să 
obţină datele cele mai bogate; ca deobiceiu, a fost marele ziar 
B.I.R.E., de la Paris. 

Generosul necunoscut, era preşedintele “ Asociaţiei refugia- 
jilor români” din Elveţia. Foarte bine, pasienţa dlui doctor 
Raţiu, îi ieşise de data aceasta mai mult decât bine, căci îi 
venia printre “ Asociaţiile” participante, şi una bogată din Elve- 
ţia, o societate adevărată, şi nu una ca celelate fantome ca 
“Societatea românilor din Melboume “din Australia și ca 
altele de acelaş gen. Dar se iveau unele dificultăţi. Pentruca o 
societate să participe în ceva nou, este nevoie să aibă aprobarea 
celorlalți membri sau a majorităţii lor. Ori se pare că dl Suveica 
nu avea aprobarea celorlalți membri ai Societăţii, exact ca dl 
Mihăilescu, preşedintele Bibliotecii române din Freiburg care 
a inscris Biblioteca ca membră al “Comitetului Naţional” al 
dlui Penescu, fără ca să ceară asentimentul celorlalți membri ai 
Bibliotecii. Dar cazul dlui Suveică, era mult mai grav. 

Membrii Societăţii din Elveţia, îi reproşează dlui preşedinte 
al Societăţii, Suveică, urmatoarele: Societatea este înființată 
în 1978 şi de la înființare, numărul membrilor scade deși nu- 
mărul refugiaților din regiune creşte, dar, ceva și mai grav, dl 
Suveică fine strict secret numărul membrilor Societăţii!!! 
Numărul acestor membri, ar fi astăzi de 20-30 (?). “Alegerile 
de comitet sunt nedemocratice, pe calapod RPReist, cu ordine 
de zi prefabricate, cu candidaţi care nu-și prezintă trecutul poli- 
tic și profesional, uşi inchise, etc.”. In cursul anului 1983 au 
fost două alegeri de Comitet, eşuate ambele, prima prin opune- 
rea participanților la aplicarea ordinei de zi nedemocratice, a 
doua prin participarea prea redusă (18 membri). In Comitet fac 
parte peste 4 foşti membri ai partidului comunist, lucru pe care 
di Mihai Ghiulai (cel care aduce lucrurile acestea la cunostința 
publică), îl considera inadmisibil. Tot inadmisibil, consideră 
dl Mihai Ghiulai, faptul că tovarășul Manole Roman şi tovarășul 
Liviu Corvin, foşti dregători importanţi în nomenclatura comu- 
nistă de conducere a colegiului de avocaţi București, fac parte 
din Comitetul condus de tovarășul Suveică. 

Câţiva din acești membri care nu sunt conformi cu felul în 
care conduce tovarășul Suveică Societatea, s'au adresat dlui 
Raţiu care a fost obligat să se deranjeze până la Geneva şi să-l 
convoace pe acuzat, dl Suveică, Domnul Suveică a citit un cu- 
rriculum vitae propriu în care a arătat, printre altele, că nu a 
solicitat, nici nu a fost solicitat să devină membru de partid. La 
întrebarea directă dacă a fost sau nu membru PCR, nu a răs- 
puns! Cu toate acestea, dl Raţiu a considerat că în urma anche- 
tei, dl Suveică a ieșit basma curată! Totuși, dl Raţiu, ascultând 
cu atenţie ambele părți a fosț de acord cu oponenții, că membrii 
de partid nu au ce căuta în Comitetele de conducere ale Asocia- 
fiilor de refugiați. Cu toate că a declarat că tovarășul Suveică a 
ieşit basma curată, probabil acesta simțindu-se cu musca pe că- 
ciulă, pentrucă dl Raţiu a declarat că membrii de partid nu au ce 
căuta in Comitetele de conducere ale Asociaţilor de refugiaţi, 
tovarășul Suveică a demisionat cu sgomot din Comitetul de or- 
Banizare al Congresului. Din această cauză, cel care a omanizat 
acest congres, nu a fost, asa cum se aștepta toată lumea, faimo- 
sul domn Suveică, ci un alt domn, complet necunoscut pe ringul 
politic românesc, numit dl Gane, ajutat cu succes, după cum ne 
spune dl lon Goltin cunoscut, în exilul politie românesc, ca un 
adevărat poet, Domnia sa a publicat în “Presa liberă româna” a 


de N.S. GOVORA 


dlui Raţiu o adevărată perlă poetică, închinată lui Mihai Viteză. 
Cu toate acestea, faimosul tovarăș Suveică, își face apariţia în 
sala “Congresului”, ceiace l-a obligat pe dl Raţiu-de ce obligații 
o fi vorba? -, să se ridice în picioare și să-i aducă mulţumiri şi 
elogii pentru pregătirea acestui **Congres”, motiv pentru care 
câteva persoane au părăsit sala. 


a e 


Insfârşit “Congresul” a avut loc cu toate greutăţile inerente 
unui “congres” mapamondic, Dar se ivesc mai multe nedumeriri 
iscate chiar din darea de seamă dată de dl Ratiu. Una este cea 
ridicată de d! Eugen Enea Caraghiaur, vicepreședinte al Partidu- 
lui Naţional Țărănesc (Maniu). Domniasa face observaţia că la 
pagina 2 din darea de seamă, se spune că la **Congres” au luat 
parte 120 de persoane şi că, în total, s'au exprimat 230 de vo- 
turi, dintre care 96 prin delegaţie. Ori, 96 plus 120 fac 216 
voturi şi nu 230. Este o chestie de greșală de aritmetică, se vede 
treaba că dl Raţiu a fost slab în această materie sau că s'au ivit 
aceste nepotriviri de calcul, din cauza morţilor care au votat, 
căci cum se va vedea, la acest **Congres” au votat și morţii. Dar 
mai sunt şi alte nedumeriri. De exemplu, dl Mihai Kome în 
“Lupta”, se întreabă care este rosul acestei diferenţe de voturi, 
între voturile exprimate și numărul persoanelor prezente și dsa 
găşeşte explicaţia că în afara voturilor individuale, s'au alocat 
câte 10 voturi de fiecare organizaţie. “Mărturisesc că nu întele- 
gem rostul acestei modalităţi care nu schimbă rezultatul alege- 
rilor, în schimb este foarte criticabilă. Unele dintre aceste orga- 
nizaţii nu ne sunt cunoscute iar în ceiace privește pe celelalte, 
nu ştim numărul de membri care intră in componenţa lor”. 
(Mihai Korme). DI Kome este foarte blând, dar noi mergem ceva 
mai departe şi spunem că cele mai multe dintre aceste organiza- 
ţii, sunt fantome, sunt umbre. Să luăm de exemplu organizaţia 
care face impresia că este cea mai serioasă, organizaţia tovarășu- 
lui Suveică. Domnul Ghiulai afirmă ca lista membrilor este finu- 
tă strict secret de-către preşedintele-ei-dsa apreciază-că-numărul 
membrilor acestei “asociaţii” ar fi între 20-30 de persoane. la 
să vedem ce spune tabloul publicat de dl Raţiu. Membri acestei 
“asociaţii” care și-au dat adeziunea sunt: 1) loan Balş 2) Aristia 
Benche-Melchert 3) lon Caraion 4) Stan Codrescu 5) Vlad Dră- 
goescu 6) lon Ganea 7) Neagu larca 8) Vladimir Krasnoselski 
9) Radu Mănăilă 10) Tudor Metzelescu 11) Marin Nicolau - 
Golfin 12) Dumitru Racoviţă 13) Mihai Racoviţa 14) Stefan 
Racoviţă 15) Mircea Suveică, în total 15 persoane. Domnul 
lon Varlam, unul dintre organizatorii acestui “congres”, ne 
spune că dsa a făcut o “mică greșală”. “O eroare a mea a dus la 
confundarea unei liste de semnatari ai actului de convocare a 
Congresului de la Geneva, cu o listă de destinatari ai acestui 
text. Numele persoanelor de mai jos figurează, în mod greșit 
printre cele ale co-semnatarilor “Convocării” din 31 lanuarie 
1984: Doamnele Despina Sayn-Mittgenstein şi Margareta Varlam 
din Germania, dnii loan Balş, Radu Mănăilă şi Dumitru Racoviţă 
din Elveţia, etc.”. Deci iata că trebuie să ştergem pe aceşti 3 
din lista noastră, mai rămân deci 12. In ziarul “Le Matin” din 
Lausanne, este un articol care vorbeşte de “Congresul” mapa- 
mondie şi “Le Matin” spune că la acest “Congres” s'au trecut 
printre cosemnatarii apelului, și DI — Vladimir Krasnosselski şi 
un altul al cărui nume nu este pomenit —, care e mort de 15 ani!! 
Deci, trecând peste faptul că dl Raţiu a adus şi în exil, obiceiuni- 
le partidelor care în România făceau să voteze şi morţii, să 
mai ştergem de pe lista elveţienilor încă doi și ne răman 10. 
Domnul Raţiu ne declară că el nu sție cine este acel mort care 
a fost trecut printre cosemnatarii apelului. După câte ştim, au 
fost mai mulți români care au protestat că au fost trecuţi printre 
semnatari şi acuma iată unul care nu protestează: e mortul de 
la Geneva, dar îl sfătuim pe dl Raţiu să-i spună dlui Varlam ca 
să caute cu atenţie printre cei care au fost trecuţi "din greșală”, 
poate ca îl vor găsi şi pe mortul de la Geneva. Deci reiese că 
printre semnatarii apelului, ca membri ai “Societatii din Elveţia”, 
au mai rămas numai 10. Dacă mai socotim că cu puţin inainte 
de ținerea “congresului”, însuși tovarăsul preşedinte Suveica 
isi dăduse demisia, inseamnă că mai rămăseseră numai 9 men: 
bri ai faimoasei “Societăţi elveţiene” pe teren. Deaceia bănuim 


= 


că bucuria dlui. Ratiu a fost mare cand a văzut apărând în 
sală pe președintele demisionat, altfel “Societatea”, cu un pre- 
şedinte demisionat, insemna ca s'a retras şi în plus, “Societatea” 
avea acuma 10 membri. Dar bucuria dlui Raţiu a fost de scurtă 
durată, odată cu revenirea preşedintelui, se retrăgeau “câțiva 
membri”, spune di Ren€ Theo în BIRE. Prin “câţiva”, să luăm 
2, cifra cea mai favorabilă domnului Raţiu, înseamnă că “So: 
cietatea” elveţiană rămane numai cu opt membri. Şi elveţienilor 
care rămâneau cu $ membri in momentul votării, di Raţiu le 
mai “alocheaza” 10 voturi ca tuturor “Societăților”, ne spune 
di Kome în “Lupta”. Deci aceasta este situatia, unei “Societati”, 
practic desființată sau în curs de desființare, care avea numai 
8 membri în momentul votării, i se mai dau încă 10 voturi de 
manevra!!! Domnul Korme ne spune că procedeul acesta i se 
pare nefericit căci ataca principiul, un om un vot, dar nouă ni 
se pare mai grav: nouă ni se pare că “votul” congreşistilor 
de la Geneva este o adevărată excrocherie electorală, Și aceasta 
S'a petrecut cu o “Societate” din Elveţia care părea mai serioasă 
şi care a organizat “*Congresul”, dar ce s'a petrecut cu celelalte 
“Societăţi” fantomă” In acest caz, după noi, excrocheria capătă 
dimensiuni nebănuăte. 


“Disidenţi inocenți nu există: toţi sau infruptat la ospățul 
antropofag. De altfel, adepţii marxismului n'au ce căuta în 
rândurile celor care luptă pentru restabilirea democraţiei chiar 
dacă sentimentele lor antisovietice nu pot fi puse la îndoială. 

Disidenţii sunt însă oameni folositori, a căror competenţă 
tecnică nu poate fi tăgăduită: puțini sunt cei care cunosc mai 
bine decât ei metodele si mentalitatea totalitarismului pe care, 
ei l-au servit ani de-arândul. Aceasta experienţă trebuie utilizată, 
dar disidenţii trebuie să accepte situația de simpli militanţi- 
singura ce se cuvine unor oameni obligați să-și refacă virginitatea 
politica şi o reputaţie onorabila”. 

Rândurile de mai sus, sunt extrase dintr'un articol întitulat” 
Opoziţie şi disidenţă”” de dl lon Varlam publicat în “Cuvântul 
romanesc” din lanuarie 1983. Şi mie mi-a plăcut articolul dlui 
Varlam, foarte mult și dacă ași fi participat şi eu la “Congresul”? 
de la Geneva, lași fi votat pentru a fi ales în comitet. Dar gân- 
dindu-mă mai mult după cele ce sau petrecut în “Congresul de 
la Viena”, am găsit că m'am grăbit în aprecierile mele. După 
părerea mea, scrisul unui gazetar trebuie să concorde cu actele 
lui, adică daca în scrisul lui gazetarul crede că cei care în Ţară 
au fost membrii partidului comunist, veniţi în exil, nu pot să 
faca parte dintre conducatorii Societăților românești, ei vor 
avea nevoie de mai mult timp pentruca să-și refacă virginitatea 
politică. De această părere a fost și dl lancu Ratiu care la jude- 
carea cazului tovarăşului Suveică, a fost de acord “că membrii 
de partid nu au ce căuta în comitetele de conducere ale Asocia- 
țiilor de refugiaţi”. Dar de la dl Raţiu nu putem să ne aşteptam 
la o linie recta de conduită în viaţa politică, căci am văzut cum 
acest domn Raţiu, fiind fericit de revenirea în sala “Congresului” 
a tovarăşului Suveică, i-a adus mulțumiri şi elogii pentru pregăti- 
rea “Congresului” de la ...Viena!!! Dar cu dl Varlam, situaţia 
se schimbă. Noi îl credem pe d! Varlam un om tânăr și idealist 
care nu poate fi de acord cu votarea morţilor de la Geneva. 
Deaceia noi îl vedem pe tânărul (7) lon Varlam retrăgându-se 
din barca “Congresului de la Viena”, ca să-și pună de acord 
actele lui cu prea frumosul articol publicat în ziarul “Cuvântul 
românesc” din lanuarie 1983. Dacă ne inşelam în așteptările 
noastre, cu atât mai rău. 


Se ştie că la “*Consfătuirea” de la 12-13 Noembrie din Paris, 
figurile importante, s'au retras. E destul să cităm pe Mihai Korne, 
Radu Campeanu şi Dinu Zamfirescu, ultimii doi liberali. Aceştia 
trei lucraseră la pregătirea “*Consfatuirei” aproape tot timpul, 
în grupe sau subgrupe, ceiace i-a dat prilejul dlui Ratiu să afirme 
că aici este depozitat un capital de muncă de trei ani de zile, 
care îi da dreptul să spună că drumul urmat până aici, e drumul 
cel bun şi va avea dreptul să păşească la alegerea unui comitet 
de conducere, adică la alegerea dlui Raţiu ca presedinte. Dar 
dispărand aceste trei figuri, insemna că cei trei ani de muncă 
dispăreau și în locul lor rămâneau numai figuri necunoscute, 
de care nimeni nu mai auzise până atunci. Și aici e vorba de gru- 


18 — 


pul celor din Germania, grup bătăios care cerea aplicarea celor 
hotărite de dl Raţiu, adică desemnarea şefilor şi subșefilor, lucru 
la care se opunea grupul Korne-Câmpeanu. SIR rd: 

Şi cand e vorba de grupul din Germania, trebuie să numim și 
pe di Constantin Mareş, E drept că acest domn nu căuta nici 
ceartă şi nici bătaie cu nimeni. La “Consfătuirea” din 12-13 
Noembrie. a participat dar nu i sa auzit glasul și a dispărut 
discret când a văzut întorsătura pe care o luau lucrurile. Vedeţi, 
acest domn Mares, este convins că toţi refugiații poartă, ca și 
soldaţii lui Napoleon, în ranită, bastonul de mareșal sau dacă 
nu toţi, cel puţin o parte care au venit din Țară, acum Vreo 
şapte-opt ani, dintre care, fără îndoială, face parte și dsa. Dăm 
aici o parte din scrisoarea trimisă de di Mareş, dlui maior Chin- 
tescu. “Desigur, noi nu putem elibera România. Nici unul din 
noi nu are căderea să se prezinte ca exponent al neamului și 
nici măcar al exilului. Dar nici lon Brătianu nu a avut-o în 48, 
nici Lenin în 1916, nici de Gaule în 1941. O să-mi replicaţi 
că Radu Câmpeanu nu e Brătianu, sunt de acord. Dar cine 
miza în Rusia în 1913 pe Lenin şi cine în Franţa în 1940 pe 
de Gaule?”. Dar ar putea spune cineva că din acest pasaj nu reie- 
se că dl Mareş visează pentru el bastonul de mareșal. Da, dar e 
vorba de șeful lui, Radu Câmpeanu, care în Țară a fost sef 
liberal iar dânsul, dl Mareş, a fost sub șef, deci dacă dl Mareş 
îi rezervă bastonul de mareșal dlui Câmpeanu, pe cel de general, 
şi-l rezervă pentru el. 

DI Mareş i-a scris rândurile de mai sus dlui maior Chintescu, 
la 16 Februarie 1984, adică la o dată când i s'a părut că steaua 
“şefului” Câmpeanu, pălea. Domnul Câmpeanu părăsise “Comi- 
tetul Naţional” al lui Penescu cu mare scandal și la 12-13 Noem- 
brie, părăsise, tot cu scandal, gruparea dlui Raţiu. Domnul 
Mareş considera că nu mai poate urma pe șet, pe Campeanu, 
fără ca povestea cu ranita a soldaților lui Napoleon, să-și păstreze 
valoarea. După dânsul, di Câmpeanu, nu mai are viitor, inseam- 
nă că trebuie să-și facă o nouă grupare proprie, şi nu-i vede nici 
un succes. Și di Mareş sta gândit la situaţia proprie. Locul lui 
ideal este alături de dl Raţiu. Acolo îl asteaptă un mare viitor. 
EI, Mareş, în șapte ani a devenit un nume, a devenit cel mai 
mare gazetar al exilului. Scrie, aproape în toate gazetele exilu- 
lui. Incepând cu BIRE trece pe la “Cuvântul românesc”, de 


acolo trece la fostul ziar al lui Șeicaru, “Curentul” și se opreşte 


la gazeta doamnei sau domnişoarei Silvia Constantinescu, 
Suedia. Să mi se spună dacă altă cineva mai poate prezenta un 
asemenea palmares. E drept că Mareş nu caută unde scrie, 
esenţialul este să scrie. De exemplu, Mareș, nu se jenează să 
aibă tovarăs, de redacţie la “Curentul”, pe tovarășul Frunză. 

Și a devenit colaborator și al ziarului lui Raţiu, aceasta în- 
semnează că îşi face mână bună. S'a vorbit că dl Raţiu va face 
pentru marea lui grupare, un mare ziar, şi la acel ziar, Mareș, nu 
vede pe un altul care să-i ia locul. Și cu acest gând, i-a trimis 
dlui Chintescu, scrisoarea de la 16 Februarie. Eu bănuiesc că 
aceasta scrisoare a fost trimisă ca să circule. Rândurile dlui 
Mareş, circulau acum vreo doua luni prin Germania iar acum 
apar intro gazetă din America. Planurile dlui Mares, au avut 
succesul scontat. Și îi beșteleşte pe toţi care-i cunoaște, în 
special pe cei care au luat parte la “Consfatuirea” de la 12-13 
Noembrie de la Paris. Să cităm deci mai departe, rânduri din 
scrisoarea dlui Mare. “Imi scrieţi că la Bruxelles au fost mar- 
xişti. Adevărul e că în România nu prea au existat marxiști, 
nu există nici acum: rar popor mai antimarxist, ca acela româ- 
nesc. In ultimii ani bântuie prin Germania un domn Duiliu 
Vinograsky, declarat marxist, incorigibil si incurabil. L-am 
cunoscut, are inteligență și un bagaj de cunoștințe, dar este 
tributar unor subsidii pe care în REG partidul nenorocit al lui 
Brand, Schmidt şi Vogel i le distribuie. Că primeşte în blid cu 
polonicul îl înţeleg, Dar acest TOVARAS a fost invitat de prie- 
tenii R. Câmpeanu & Co, la așa zisa federaţie în Paris, prin 
78-79, unde a trebuit vâna regretatului Florin Boiţeanu şi ta- 
cerea lui Radu Câmpeanu, ca sa fie pus în valoare”. 

Şi mai departe: 

“Despre Lăpădatu, ce pot spune” Nu vreau să fiu persona- 
list în judecăti (m-a insultat în particular şi în public, cum pu: 
țin anchetatori de la securitate au făcut-o, este drept că acestor 
insulte li s-au adăugat și acelea ale tovarășsului Vinograskhy...). EI 
nu a negat nicioată relaţiile sale ambasadiste. Dinu Zamfirescu 
mi-a spus că a avut acute discuţii cu Radu Câmpeanu, după ce 
Lăpădatu venise la Paris să le ceară să nu manifesteze hotărit 
contra lui Ceaușescu: Radu Campeanu îi lua apărarea lui La- 
pădatu, poate şi pentru prietenia dintre familia soţiei sale, 
(Doamna Didina n, Lăcătusu). cu familia Lăpădatu”, 


Şi acuma vine la rând dl Viorel Ionescu, care este un dirijor 
antilegionar în gruparea dlui Raţiu, 

—“ Doctorul Viorel Ionescu” Un caz ne insemnat. O perioadă, 
om de casă a lui Marius Roșca a pornit contra lui Șerban Orescu 
(fost membru al Tineretului Liberal) și preşedinte la vremea 
aceia al CDR/REFG şi mai ales contra lui C. Mareş prim-vicepre- 
şedinte ale CDR. Intr-unul din cele mai frumoase seminarii ale 
CDR, filosoful și profesorul Mocanu (0 strălucită inteligenţă 
românească) ne-a vorbit fermecător despre Blaga: ei bine, Doc- 
torul Viorel lonescu a spus că NOI NU AVEM NEVOIE DE 
BLAGA. 

Viorel lonescu în aplauzele lui Radu Câmpeanu, împreuna 
cu Peter Belker (fost în ţară Petrişor loan), l-au sprijinit în 
trecut pe DI Roșca. Stiu că Radu Câmpeanu l-a cultivat, nu de 
mult, pe Dr. lonescu: l-a poftit la el, l-a invitat la masă, au pus 
ţara la cale... iar ce i ieşit se vede”. 

Dar nu înţelegem atacul cel mai sângeros contra unui domn, 
numit Roşca. Acest domn Roșca, nu mai face parte din gruparea 
dlui Raţiu, el părăsind sala de la Paris la 12-13 Noembrie. Poate 
scopul urmărit de dl Mareș, se va vedea mai târziu. 

—“Cine este în fond, Domnul Rosca! Culmea e că eu l-am 
prezentat lui Radu Câmpeanu și altora care astăzi îl susțin cu 
orice pret. L-am cunoscut în Hanau, în 1977, după ce am sosit 
aici (soţia mea se stabilise în Hanau din 1972, mi-au trebuit 
5 ani...). In 1977 Dl Rosca ţinea în Hanau un bar sexy cu filme 
şi dame. Mi-a spus că are doi copii de crescut şi am considerat 
că e mai onorabil să ai curve la Hanau decât epoleţi de securist 
la Bucureşti. Apoi, din motive necunoscute a trebuit să pără- 
sească barul, damele și Hanau. Aproape un an nu făcut nimic, 
apoi a deschis un chioșc de băuturi în Offenbach. După 2-3 
ani a dorit să intre în “politică”, A intrat în CNR, unde s'a 
ilustrat prin certuri, scandaluri și disensiuni. Apoi în CDR. a 
“mobilizat” o întreagă liotă contra lui Orescu şi Mareş, iar acum 
în Dialog, duce o campanie furioasă, direct sau prin interpuşi, 
nu pentru unitate, ci mereu contra. Din ţară mi-au venit prieteni 
şi veşti, Marius Roşca a fost pe rând chelner, student la fără 
frecvenţă la Drept, avocat, arestat și condamnat pentru înșela- 
ciune, barman la hotel cu străini, avocat. A fost bun prieten și 
tovarăs de afaceri cu avocatul Herescu (pe numele de “fată” 
Homstein, fost căpitan MAI, actualmente cetăţean american 
dupa ce a fost intre timp jurist la Tel-Aviv). 

Nu știu dacă-lon-Brătianu, lonel Brătianu sau Dinu Brătianu, 
după-ce ar fi aflat “scurta biografie” a Domnului Roşca, ar mai 
fi colaborat politic cu el. Treaba Domnului Câmpeanu... Vă 
referiți în scrisoarea Dumneavoastră la “*decenţă şi rigoare”, 
Se aplică Domnului Roșca, dar şi celor ce-l susțin?” 

Dar părerea mea este că scrisoarea dlui Mareş îi produce 
bătăi de cap dlui Iancu Raţiu, Intâiu se vede că oamenii de nă- 
dejde ai gruparii sale, sunt nişte neisprăviţi. Și dl Raţiu nu-și 
poate desființa gruparea ca să facă plăcere dlui Mareş, oricât 
de mare îi va fi talentul lui de gazetar. 


Din ziarul “Le Matin” aflăm că dl Raţiu este un vechiu arma- 
tor. Ne-a făcut plăcere, pentrucă noi, îl vedeam de meserie soț. 
Va sa zică dl Raţiu este bogat prin căsătorie, deci dsa nu întele- 
ge să toace banii nevestei sale ci munceşte toată ziua pentruca 
talantul din Biblie să dea roade, Dar dl Raţiu mai este un om 
strâns de mână, ca să nu spunem sgârcit, In lista contribuţiilor 

Congresului”, dl Raţiu figurează cu suma modică de 500 de 
franci, Nu poate nimeni să-şi închipuie că Ionel Brătianu, pe 
o lista de subscripţie a partidului liberal, ar fi contribuit numai 
cu 500 franci. l-ar fi fost ruşine. Aceasta putea s'o facă sgârcitul 
Vintilă, dar nu lonel Brătianu. 

Asta inseamnă ca pentru d! Raţiu, politica e politică şi brân- 
za e brânză, adică, di Raţiu nu vrea să cheltuiasca cu politica, 
banii nevestisii, Şi aceasta e foarte bine, dar atunci se ivește 
intrebarea: dar de unde ies banii pentru politică căci dl Raţiu a 
recunoscut că pentru politica sa mapamondică, este nevoie de 
bani, bani şi iar bani, vorba lui Napoleon. Domnul Theo scrie 
în BIRE din 1 Mai 1984: “In calitate de ziarist, am întrebat 
pe amicul Raţiu, cu ce bani se vor putea plăti călătoriile din 
cele cinci continente, până la Viena şi găzduirea invitaţilor. 
Candid, ca intotdeauna, mi-a răspuns că el are prieteni înstăriți, 
care susțin cauza românească, printre care mi-a citat şi numele 
Contesei Bentick, soţia ambasadorului Olandei la Londra, mare 
filantroapă, care îl va ajuta să adune sumele necesare. Dar aceste 


sume nu au putut ti adunate, căci ele erau astronomice in 1963- 
1964. E adevărat că contesa Bentick, când a apărut cartea lui 
Raţiu in editura **Crassin” din Paris, in anul 1975 sub titlul 
"La Roumanie d'aujord'hui” a organizat un mare cocktail poli- 
tico-ziaristic, pentru a lansa cartea, la reședința ei din Paris, 
situată în carticrul de lângă Champs de Mars”. 

Prin urmare, dl Raţiu are şi bani dar aceşti bani nu sunt ai 
lui sau ai soției, ci ai prietenilor și în special, ai prietenelor, mai 
precis ai contesei Bentick. Dar cine este această contesă Bentick” 
După afirmaţiile dlui Theo, este o mare filantropă, o Mecena, 
care este o admiratoare a dlui Raţiu. Şi această admiraţie s'a 
Produs citind cartea “La Roumanie d'Aujourd'hui”, apărută în 
1975, Insemnează că contesa este inainte de toate, o anticomu- 
nistă ferventă, care citind cartea dlui Raţiu, a devenit şi o ferven- 
tă filoromâncă, o iubitoare a poporului de la Dunăre. Se deduce, 
avand în vedere sgârcenia dlui Raţiu, că şi banii tipăririi cărţii 
“La Roumanie d'Aujord'hui”, plus cele 2-3 ediţii în limbi 
străine, au fost daţi tot de contesă. Și e probabil că banii pentru 
jinerea '*Congresului” de la Geneva, au fost găsiţi tot la buna 
filoromâncă, iubitoare a poporului de la Dunăre. Dar cum răs- 
pund refugiații români la asemenea nobile gesturi? Domnul 
Raţiu ar trebui să găsească o modalitate de a mulțumi gesturilor 
nobilei doamne, de exemplu cu o mulțumire publică din partea 
refugiaților români. Şi acest lucru ar putea să-l facă la ținerea 
unui viitor “Congres” mapamondic, când ar putea să anunțe 
public că ajutoarele necesare luptei noastre anticomuniste, vin 
de la contesa Bentick, și în acelaș timp să-i aducă contesei 
mulțumirile necesare. Văzând că Românii ii sunt recunoscători, 
e foarte probabil că nobila Doamnă va da în viitor, mai mult, 
banii sunt necesari, foarte necesari. 

Dar acest lucru, trebuie făcut cât mai repede, altfel se va spu- 
ne că d! lancu Raţiu, este un miel care suge la două oi. 


IN CEASUL AL SASELEA 


Emil POPA 


RAIM din plin fenomenul invrăjbirii sociale 
si a lipsei de echilibru, atât pe plan mondial, 
cât şi in sânul diferitelor comunități şi aseză- 
ri omeneşti. ————— — 
Nu socotim acest fapt drept un semanal de 
alarmă şi nici ca un pericol de prăbușire a ci- 
vilizaţiei moderne, ci il considerăm ca o stare 
RA naturală a omenirei de la primele ei incepu- 
să Si turi de organizare. Dealungul vremurilor oa- 
: menii s'au asuprit, s'au exploatat, si au dus 
neincetat lupte de exterminare unii impotriva altora. 

Naţiunile continuă să fie impărțite și invrăjbite pe o mulțime 
de probleme teritoriale, politice si economice. Dictaturile s'au 
extins la o mai mare suprafață si au cuprins un număr sporit de 
victime, Exploatarea omului de către om continuă. Carta Atlani- 
cului şi Declaratia Drepturilor Omului au ramas dorinți neimpli- 

nite. Lumea este impărțită pe două ideologii, —comunism şi ca- 
pitalism-—, care deși pretind ca luptă pentru mai binele omului, 
—tind la asuprirea lui. 

Pesimiștii pretind că trăim in ceasul al douazeci și cincilea, 
ceasul prăbușirei civilizației in haos. 

Adevărul este că, in drumul omenirei, intrăm deabia in ceasul 
al şaselea, ceasul deșteptării la viață. 

Omenirea nu a ieșit incă din noaptea inceputului. Continuă să 
trăiască și să acționeze sub impulsul instinctelor primare. Din 
chiar primele inceputuri de organizare socială s'au ridicat cei mai 
tari, cei mai inzestraţi de la natură și prin orânduiri inventate si 
impuse, au exploatat persoana şi bunurile altora, mergând până 
a dispune după bunul plac de viața si libertatea semenilor. 

Dealungul câtorva milenii, pe cari istoricii le impart în diferi- 
te epoci de “civilizație”, sclavia s'a impus ca o instituție recunos- 
cută si reglementată prin legi. Omul a fost biciuit, vândut, explo- 
tat sau ucis de către semenul său sub ocrotirea legilor, 

Chiar de la inceputul convieţuirii sociale s'a format clasa pri- 
vilegiaţilor şi a oropsiților, iar drept rezultat: ura şi. mai târziu, 
lupta pentru restabilirea echilibrului. 

Acum aproape două mii de ani Fiul Omului a fixat in crești- 
nism calea care ar putea duce la o trăire armonică a oamenilor 
pe pământ. A arătat că toți suntem fraţi. că avem origină. destin. 
drepturi si datorii comune. condamnând in mod absolut şi cu o 
asprime neintălnită in altă parte, asuprirea omului de către om. 
urmează în pag. 22. 


—19 


O VIZITA IN CANADA 


CAMPUL ROMANESC DIN HAMILTON SI VALDAVID 


N tânăr refugiat român, scăpat în Spania 
acuma câțiva ani și pe care lam ajutat în for- 
malităţile de emigrare în Canada şi-a mani- 
testat recunoştiinta pentru modestul sprijin 
acordat cu acel prilej, trimițându-mi o invita- 
ție de a petrece o lună de zile concediu cu fa- 
milia lui în noua-i patrie, însoțind-o de un 
bilet avion Madrid-Toronto-Madrid. 

Rar gest de omenie creștină în oceanul egois- 
melor stare ale lumii de astăzi, dovedind că preceptele marxiste 
mau avut in sufletele românești efectul scontat indreptățindu- 
ne să credem că-dragostea— persistă, cu toate eforturile asuprito- 
rilor de a o înăbuși definitiv. 

Aşa am ajuns in luna August a.c. în Canada, la o vârstă la care 
asemenea isprâvi, într'un corp istovit de ani şi adversităţi, par 
fanteziile unei inimi rămasă tânară. 

Canada este o ţară imensă în comparaţie cu țările europene, 
şi nu pot pretinde că prin cele câteva centre vizitate pot avea o 
imagine complectă a ei, totuşi am putut constata că de la Win- 
dsor-frontiera cu U.S.A. şi până la Montreal, clima şi vegetaţia e 
asemănătoare cu cea din Europa centrală și răsăriteană, iar eco- 
nomia atât de prosperă, incât, a permis preluarea şi așezarea re- 
fugiaţilor politici din toate părțile lumii, transformând regiunea 
într'un furnicar uman al tuturor semințiilor și raselor planetei. 

Miile de români refugiaţi, găzduiți pe teritoriul Canadei, mun- 
cesc din greu, dar și-au refăcut în cea mai mare parte rosturile 
pierdute sub invazia comunistă a României. 

Grupaţi în asociaţii românești în jurul bisericilor din diver- 
sele centre provinciale, păstrează intacte-limba, obiceiurile şi tra- 
diţiile strămoșești. Puţine am vizitat dintre ele,deoarece distan- 
țele de parcurs sunt enorme pentru alte mijloace de transport 
decât avionul, totuși cele văzute — eâmpul românesc de la Hamil- 
ton-Toronto și cel dela Valdavid Montreal-— au fost suficiente 
pentru a aprecia la justa lor valoare aceste realizari menite să po- 
toleasca românilor canadieni, dorul lor de Tara părăsită de ne- 
voe. 

Ambele sunt constituite de fășii de pădure şi plaiuri, cu su- 
prafeje de zeci de hectare, străbătute de râuri de munte, ceace le 
asigură apa necesară și o vegetaţie luxuriantă dându-le aspecte 
paradisiace. Servesc ca locuri de reuniune pentru sărbătorile sau 
serbările naţionale româneşti, conferinţe, festivalui, tabere de va- 
canţă în timpul verii, întreceri sportive, camping, picnicuri in 
comun, plaje și piscină, eforturile zilei fiind răsplătite seara în 
jurul focului sezătorilor de noapte în care într'o adevărată ecu- 
menicitate românească, se deapăna firul atâtor amintiri legate de 
Patria robită, se cântă și se spun vorbe de duh. 

Cele două câmpuri sunt si locuri de pelerinaj estival al româ- 
nilor din Canada, U.S.A. si chiar din ţări mai indepartate ale 
continentului american. 

Vin în caravane, cu case pe roate, pentru a trăi emoţiile adu- 
cerilor aminte românești din perioada 1925-1944, ridicând în- 
frăţiji în capelele orthodoxe ale taberelor, rugi Atotputenicului 
pentru Neamul robit și eliberarea lui. 

Am avut prilejul să asist în Câmpul de la Hamilton, la primi- 
rea călduroasă făcută Maestrului Radu Budişteanu-ilustru avocat 
penalist al Baroului din România de altădată și incontestabilă va- 
loare intelectuală europeană, pe care cei 19 ani de torturi morale 
şi fizice in inchisorile R.S.R iste nu lau înfrânt și care la vârs- 
ta-i de peste 80 de ani a luat toiagul pribegiei predicând unirea 
simţirii românesti-cea din afaratării, căci cea din lăuntrul ei zace 
inabuşită după grele zâbrele, 

In conferințele ținute mărturiile făcute de Domnia Sa au fost 
cutremurătoare-oglindă fidelă a torturilor fizice și morale aplica- 
te de comuniști românilor încarceraţi și populajiei-amorfizată ca 
rezistență-de frământările traiului zilnic ajuns spectrul foamei. 

Sper că ecoul lor va sgudui conștiința atâtor români-expatria- 
ji de invazia sovietica-pe continentul american și vor decide pe 
cei care au reușit să-și injghebeze o situaţie economică mai mult 
decăt satisfacătoare, să-și deschidă larg inimile, brajele și pungile 


20 — 


de Traian POPESCU 


ajutând pe cei de acasă și lupta de eliberare a Tării întreprinsă 
de 40 de ani de exilul luptator, 

Numai o conștiință românească păstrată vie de sutele de mii de 
expatriaţi vibrând în unison, poate produce miracolul schimbă- 
rii situaţiei creată inconştient la Yalta României și Europei de 
Est. 

Câmpurile românești de la Vatra-USA și Hamilton, Valdavid- 
Canada, ne dau speranţe și sunt un exemplu de urmat pentru ce- 
lelalte comunități compacte româneşti din alte centre americane. 

Felicit din inimă pe autorii acestor infăptuiri grăitoare de 
svâcnire românească și tuturor le urez să jucam Hora Unirei pe 
pământul desrobit al Tării, cât mai curând. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu. 


Capela Ortodoxă 


Comitetul Asociaţiei cu DL Rodu Budisteanu in fata sălii de festivităti a 
Câmpului Românesc. 


Conferinta Dlui Radu Budisteanu, 


Dl Radu Budisteanu cu Românii din U.S.A. veniţi să-l salute, 


2 


Troiţa din Valdavid Montreal 


32 


IN CEASUL AL SASELEA 


Cuvântul si doctrina Lui au fost dinamită așezată la funda- 
mentul societății corupte de atunci, sfărâmând in pulbere un sis- 
tem şi un regim bazat pe egoism, pe forţă și pe minciună. 

Pe ruinele civilizaţiei păgâne nu s'a putut insă construi lumea 
predicată de creștinism, deoarece oamenii, așa dupa cum au ră- 
stignit pe Christos, i-au interpretat greșit învățăturile. Răul s'a 
atenuat, sa ascuns sub alte forme mai puţin strigătoare, dar a 
rămas. 

Către sfârșitul secolului al 18-lea o revoluție sângeroasă, dicta- 
tă de rațiune, a incercat sa stârpească răul, aruncând in lume fai- 
moasa formulă: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Din această re- 
voluție s'au născut două forme sociale noi: ca sistem economic, 
liberalismul; ca sistem de guvernare, democraţia parlamentară. 

Din aceiaș noapte s'au ivit aceiași oameni cari, dând un conţi- 
nut fals formulei au impiedecat zorile dimineței. 

Prin libertate s'a ințeles libertatea de a acumula toate bogății: 
le pământului, libertatea de a exploata mizeria semenului, liber- 
tatea de a se sinucide sau de a muri de foame. 

Egalitatea, confruntată pe teren cu realitatea inegalităţilor na- 
turale, s'a convertit dela inceput intr'o noțiune vagă, lipsită de 
conţinut. 

Prin pervertirea sensului intim a insăși principiilor de bază, 
libertatea, egalitatea, fraternitatea— noului regim ieșit din 
această revoluţie i s'ar fi potrivit mai bine numele de “ninciuno- 
craţie” decât acela de democraţie sau liberalism. 

Reluând firul ce se rătăcise —al Fiului Omului, cuprinși de 
dragoste și de adevăratul simțământ de fraternitate pentru seme- 
nul lor, de mai bine de douăzeci de ani, legionarii au aruncat și 
ei dinamita impotriva celor două ideologii cari işi dispută asupri- 
rea omului, —impotriva tiraniei comuniste si impotriva minciu- 
nocraţiei, formulă sub care se ascunde un alt sistem de asuprire, 
cu procedeie mai blânde, mai rafinate, dar cari duc la acelaș re- 
zultat, —la nefericirea vieţii pe pământ. 

Sub semnul solidarității umane, sub semnul răsărituiui soare- 
lui, Corneliu Codreanu a fixat ca punet de plecare ridicarea 
omului si a anunţat inceputul unor zori noi pentru viața neamu- 
lui românesc și a omenirei. 


In acelaș tiemp, spontan şi independent, au apărutiin diferite — 
puncte ale globului, - oameni, = mișcări, - ideologii, - cari mer- 
geau spre aceiași țintă, distrugerea comunismului si a minciuno- 
craţiei. : 

Indiferent de tunurile, de tancurile, de avioanele, de bombele 
atomice si de forţele econimice cari stau in spatele celor două 
ideologii —si indiferent de succesele trecătoare de pe câmpurile 
de luptă, ele se vor prăbuşii pentru că aparţin intunerecului, 
—pentru că a sosit ceasul al șeaselea când se crapă de ziuă, când 
se inchide ciclul istoric al asupritorilor. 

Omul, ridicând-se la nivelul asupritorului său ii intinde mâna 
si il aşează, alături de el, pentru ca prin iubire, cooperare si soli- 
daritate umană, să contribuie la producție si la ridicarea nivelu- 
lui de viață, a semenilor săi. Acesta este sensul adevăratei demo- 
crații. 

Două drumuri rămân deschise asupritorilor. Drumul nou, 
spre adevăr, spre dreptate, spre inima si trupul chinuit al seme- 
nului său pe care l-a minţit și exploatat, drumul care duce la so- 
lidaritatea umană și drumul intoarcerei inapoi in noaptea istoriei, 
rămânând ca strigoii la pândă pentru a mai sări odată să stoarcă 
vlaga, viaţa, fericirea și libertatea semenilor săi. 

Alegând al doilea drum, ei vor rămâne ingropaţi in noaptea 
omenirei, - deoarece lumea visată de ei nu se va mai intoarce ni- 
ciodată. 

Vor dispare pentru totdeauna speculatorii, explotatorii si pa- 
razaţii cari trăiesc din producţia celor ce duc viaţă de mizerie. 

Cu durere constatăm că mulţi din cei ce s'au auto ales și se 
pretind conducători și fruntaşi ai emigrației românești au apucat 
pe drumul al doilea. Trăind din belşug, trăind viaţă de paraziți 
din fondurile din Elvetia sau din cine știe ce alte fonduri si sub- 
venţii, se fac profeţii vremurilor apuse. Invrăjbiţi intre ei, caută 
să invrăjbească şi pe compatrioţii lor. In sufletul lor nu se găseş- 
te loc pentru dragoste sau pentru sentimentul de solidaritate fa- 
ţa de zecile de mii de emigranţi români aflați in mizerie. 

De aceia îi, vom lăsa să rămână strigoi in noapte, iar noi ne 
vom duce mai departe spre lumină, spre adevăr, spre Dumne- 
zeu, spre adevărata viaţă a omenirei care abia acum incepe, spre 
o lume mai bună care va face mai frumoasă viaţa pe pământ, ca- 
re va fi izvor de progres si de realizări nebănuite incă. 


ECOURI RSR-ISTE 
CELE ZECE TREPTE 
INTRU OBTINEREA 
UNUI PASAPORT 


de Vinicius FLOREA 


In orice țară din lume cetăţeanul are dreptul să capete, fără multe ter- 
giversări, un pașaport; iar autorităţile administrative sunt obligate să i-l 
acorde. Asa spune Constituţia și nu există derogare decât în cazuri preci- 
se, bine determinate. Impiedecări, respingeri, nu există din moment ce in- 
dividual îndeplineste condiţiile legale. E dreptul lui de a pleca în străină- 
tate când vrea şi ori unde vrea, 

In Rorhânia Socialistă de azi, cântată de poeţii regimului ca cea mai li- 
beră și liberală din lume, căpătarea unui pașaport ia chip de epopee. Nu de 
alta, dar dacă lucrurile pot fi complicate, dece să se accepte simplitatea, 
buna voinţă şi amabilitatea!... Si mai ales, dacă omul se poate plimba li- 
niștit prin munţii tării, dece să ia drumul spre Paris sau Veneţia!... Datoria 
regimului este să vegheze ca sănătatea spirituală a sudiților să rămână in- 
tactă, iar “banii țării” (1!) să nu fie cheltuiţi pe nimicuri în străinătate. 

Si-atunci, din spirit de părintească grije, regimul a stabilit o scară a tor- 
turilor morale pe care o aplică cu scrupulozitate și sadism, pentru a descu- 
raja nefericitele aplecări anti-patriotice ale Românilor ce vor să facă și ei o 
plimbare prin străinătate. 

Le redăm, aceste măsuri, în tragica lor simplitate de sâcâieli fără rost, 
purtătoare de oboseală, cheltuieli, enervare, sânge rău, și până la urmă 

în cele mai multe cazuri-— refuzul sardonic al marxistului de serviciu 
Când ne gândim că lumea occidentală se plimbă peste mări și țări, fără 
nicium pașaport, în baza unei simple cărți de identitate... 

lată deci cele ZECE TREPTE pe care trebue să le urce orice individ 
din România Socialistă, pentru a spera obținerea unui biet pașaport vala- 
bil o lună sau două, pentru o călătorie problematică în lumea liberă: 

1. Inainte de toate, cetățeanul trebue să capete aprobarea Sefului de 
Serviciu din întreprinderea în care lucrează. Deja, o asemenea îndrăsnea- 
lă (dorinţa de a face o călătorie în străinătate) îl face suspect. De unde 
un prim dosar, în care sunt marcate toate circumstanțele care l-au deter- 
minat să dorească o asemenea plimbare. 

2. Cu fidula aprobativă în buzunar, catăţeanul trebue să ceară apro- 
barea Preşedintelui Sindicatului respectiv, Alt dosar, alte întrebări simi- 
lare, alte suspiciuni, alte aluzii neplăcute. Dar omul-se explică, insistă și 
capătă ştampila dorită. 

3. Catăţeanul asudat și cu inima tâcâindă se repede să explice bunele 
sale intenții cu privire la plimbarea proiectată, Organizaţiei de bază de 
partid din instituția respectivă. Fără aprobarea acesteia, degeaba își mai 
face planuri și-și gâdilă speranțele. Dosarul constituit aici este ceva mai 
Aros. Se ia în consideraţie întreaga lui activitate politică în întreprindere. 
Se zgândăresc “prezenţele”, 'tintervenţiile”, “atitudinele” molâi sau tari 
faţă de Partid. 

4. Când, în sfârșit, omul a trecut și acest examen în sânul instituției 
sau întreprinderii din care face parte, vine rândul Organizaţiei de partid 
pionul, judeţene sau de Sector (la București sunt 8 Sectoare) să-și dee 
avizul. 

__E un fel de examen de capacitate politică. Aprobarea Organizaţiei re- 
gionale, judeţene sau de Sector se acordă după ce s'a purecat trecutul și 
prezentul solicitatorului în raport cu tot ce-au verificat și ceilalți. Dosa- 
rul se îngroașe, timpul trece, aprobarea se lasă sșteptată, cetăţeanul își 
muşcă mâinele și capătă palpitaţii cronice. 

5. Când după luni de zile de așteptare, primeşte aceată aprobare a 
Organizaţiei politice, calvarul nu ia sfârșit. In realitate, de abea de-acum 
încolo începe groaza, desperarea, mânia stăpânită. 

Trebue făcută o Cerere de Paşaport la Miliție (25 lei un formular la 
CEC). Miliția de-altfel, nu ține socoteală de anchetele precedente. Va face 
ea una prin metode proprii, adică cu totul arbitrare. Sectorul Miliției nud 
anchetează direct pe solicitator. Nu interesează ce declară cetățeanul în 
cauză. Responsabilul (zis Sectoristul) face un raport conform cu informa- 
jiile ciugulite de pe la vecini, prieteni sau rude. Ce se caută? Un fapt, un 
cuvânt, o aluzie, care să atingă sau să privească Guvernul, Partidul, Mili- 
jia sau Seful Statului. 

Când datele culese sunt “'arave” și “repetate” cererea este respinsă şi 
cetățeanul, devenit suspect, e luat în “cercetare activă”, ceeace îi poate 
aduce o condamnare penală în loc de pașaport. 

6. Când vorbele culese n'au gust de frondă sau insultă, Miliția trimite 
formularele și rezultatul anchetei în strada N. lorga la Secţia Paşapoarte, 
spre aşa zisa “aprobare definitivă”. Acolo, alte săptămâni de așteptare, de 
reclamaţii pentru încetineala Serviciului, de răspunsuri în doi peri. 

ș 7. In 95 9/o din cazuri, “aprobarea definitivă” devine pur si simplu 

“respingere”, răspuns negativ, fără explicaţii, pentnuca să nu se creadă că 
în România Socialistă cetățeanul îşi poate face de cap. Dar i se acordă ta- 
cit dreptul de a încerca o nouă cerere de paşaport peste un an sau doi... 

8. Există totuși o mică sansă intermediară = poti cere audientă la 
unul din Sefii Serviciului de Paşapoarte, plătind o nouă tavă. li explici pe 
îndelete scopul plimbări, dragostea de regim ce te umple de mândrie, sin- 


ceritatea atașamentului față de Partid, scoţi din buzunar Cartea de mem- 
bru, și la urmă întrebi: “Dece mi-aţi respins cererea?” Răspunsul: “Nu se 
poate explica. Secret de Stat. Așa au hotărit organele superioare de re- 
sort, Securitatea a luat anumite dispoziţii ce ne depăşesc”, Mai poți râs 
punde ceva? Rar de tot ești înţeles și ji se dă aprobarea așteptată. 

9. Dacă însă audienja este negativă —ca ultim între ultimele recursu- 
ri— mai plătești c taxă şi ceri audientă în Calea Rahovei, la Sediul Central 
al M.A.L. (Ministerul Afacerilor Interne) 

Eşti primit de un militar grad superior, care te ascultă cu interes și 
zâmbet sceptic. Dă din cap cu înţelepciune și mină înţelegătoare, ca până 
la urmă să-ţi respingă și el cererea din cauze misteriose pe care nimeni nu 
le va cunoaşte 

10. A zecea treaptă nu are nici dată, nici Sector de cercetare, nici spe- 
ranje... Dacă uniformizatul dela M.A.I. ţi-a respins cererea, totul este defi- 
nitiv terminat. Nu mai există nicio altă cale de recurs. Decât poate... in- 
tervenţia vreunui Guvem Occidental direct la Seful Statului. Si încă... 

După aceste lungi luni de sbatere și deziluzii nu mai rămâne bietului 
cetăţean din prea fericită Republică Socialistă Română decât s'o ia de-a 
capo, cu toate formalităţile și necazurile de rigoare, peste șase luni sau un 
an, 

Si dacă are noroc, la a opta sau a zecea incercare de acest gen. va vedea 
şi el culoarea unui pașaport pe numele lui. 


Vinicius FLOREA 


CLARA BAILA-RODUNER 


S'a stins din viaţă, după o lungă și grea suferință, camarada 
noastră Clara Baila născută Roduner, româncă de origine elveţia- 
nă din Basarabia, soția Comandorului Eugen Von Baila, secreta- 
rul general pentru aviaţie in guvernul român de exil după 23 
August 1944 din Viena. 

Studiile superioare le-a făcut la universitatea din lași aparţi- 
nând generaţiei de la 1922, colegă cu Corneliu Zelea Codreanu, 
Ilie Gârneaţă, Popescu Botoşani, participând activ la manifesta- 
țiile naţionaliste anti-comuniste ale studențimei din acele timpu- 
ri, căci refugiată cu familia la Odessa în anii 1917-1919, trăise 
ororile revoluţiei bolşevice, pe care tineretul român de după pri- 
mul răsboi mondial, vroia s'o impiedice să se extindă şi în Ro- 
mânia: - = 

Naţionalistă din convingere, a păstrat aceleași sentimente dâr- 
ze şi după căsătorie, trăind cu imensă amărăciune drama legio- 
nară, bucurându-se de victoria din 1940 şi nepregetând la 23 
August 1944 să ia calea pribegiei, afiliindu-se guvernului dela 
Viena. 

Ne-am cunoscut in momente grele. Germania se prăbuşise la 
8 Mai 1945. Eram la Badgasteim —Austria de o lună de zile aş- 
teptând regruparea guvernului de exil evacuar de la Alt-Aussee 
în diverse localități din Tirolul austriac. Primii veniţi au fost 
Mihai Enescu, Maria Bucur și Dl, lasinschi cu Prof. Sângeorgiu. 
La scurt interval au mai sosit Generalul Chimoagă, însoţit de 
Comandorul Baila, Clara si D-nele lasinschi şi Sima. De atunci 
ne-a legat o strânsă prietenie, care nu s'a desminţit dealungul 
celor 40 ani trecuţi. 

In minte păstrez vie imaginea Clarei care cu hotărâta-i ener- 
gie, abnegaţie şi exemplu a înfruntat cu demnitate situaţia de 
D.P.—persoană deplasată-creată de stupidul final al celui de al 
doilea răsboi mondial care a transformat victimele agresorilor so- 
vietici în delicvenţi politici, iar pe adevăraţii delicvenţi. în eroi 
eliberatori. 

După internarea de către americani in lagarul, de la Salzburg- 
Glassenbach-Hallein, în a căror zonă căzusem prizonieri “ex 
enemi”, a membrilor guvernului de la Viena aflaţi la Badgasteim 
Clara, care reușise să lucreze ca ucenică într'o croitorie improvi- 
zată în Badgastein, a putut 2 ani de zile să asigure pachetul lu- 
nar cu schimburi și alimente permis în ultimile luni de deten- 
țiune pentru soț și pentru general, asigurandu-le astfel rezistenţa 
fizică “bunului tratament” aplicat. 

Vai de cei invinşi! 

Trecut cosmarul detenţiunii C.L.C.-iste și după eliberarea 
dictată la Nuremberg, ne-am mutat cu toții la Schruns în Voral- 
berg, de unde eu am plecat spre Spania, iar ei spre Paris, unde 
Sau stabilit în banlieue la Gagny II, Generalul Chirnoagă și cu 
mine făcând legătura continua dintre cele două grupe. 

Ei preluaseră îngrijirea Generalului, muncind din greu, ea tri: 
cotând, iar el ca funcționar în departamentul-expediție-al unei 
fabrici de cămăşi din Paris. 


—3 


Incontestabil au fost in tot acel lung interval al exilului-su- 
portul moral și material al Generalului, traducându-i documente- 
le germane cu privire la răsboiul contra URSS-ului, îngrijindu-e și 
| posterităţii-lucrare unică până astăzi —1S- 
„ TORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI 

CONTRA RUSIEI SOVIETICE în care “sine ira et studio” ex- 


care au contribuit la tragica 


imboldindu-l să lase 


plică atât cauzele lui, cât și greșelile 
înfrângere. 


Când în pragul bătrâneţii autorităţile germane și elveţiene le- 
au acordat posibilitatea unei vieţi tihnite, s'au retras la Vaihin- 
gen-Stuttgart, unde, credincioși prieteni, Pau făcut părțaș păreut 
in continuare și pe general. 


Admirabil gest de frăţietate românească și creştină. 
Dumnezeu s'o odihnească în pace! 


CLARA BAILA: Prezent! 


REDACTIONALE 


e felicitările de Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anul Nou le primiți cu mare întârziere. Sunt sincere și din toată inima. Nu lua- 
ți în nume de rău neajungerea la timp. E consecința vremurilor vitrege pe care le trăim și a excesului de ““progres” al lumei de astăzi. 
Repet apelul făcut în numărul trecut, rugând stăruitor cititorii în restanţă cu plata abonamentului şi pe abonaţi, primii să-l plă- 


tească de urgenţă și ultimii să-l reinoiască. 


e Mulţumesc colaboratorilor care au trimis materialul cerut. Rog pe cei în întârziere să se grăbească, altfel nu va putea apare în nu- 


mărul ce pregătim. 
e O veste dureroasă. 


In ajunul Crăciunului ne-a părăsit pentru totdeauna George (Georgel) Demetrescu. Mare personalitate românească-atât în Tară cât și 


în exil, lăsând în Comunitatea Românilor refugiaţi în Spania, al cărei Preşedinte era de peste 30 de ani, multă jale și un gol imens în su- 
fetele celor care l-au cunoscut, l-au iubit sau l-au stimat. 


Super-omenia românească, dăruirea creștină pe altarul dragostei frățeşti de care era capabil ca nimeni altul, îl transformaesră întrun 


mit al cumsecădeniei umane. 


Ne lega o prietenie nedesminţită de peste 60 de ani, începută pe băncile Liceului Matei Basarab din București prin anii 1923 și termi- 
nată în exil în Spania în noaptea de 21 Decembrie 1984, când i-am închis ochii în sala de urgenţă a Crucii Roșii Spaniole, unde încercă- 
rile supraomenești de al întoarce din drumul eternității, rămăseseră infructuoase. 

S-a stins ca pâlpâitul unei candele; înconjurat de prieteni la o cină omagială oferită de un compatriot-astăzi canadian— în trecere 
prin Madrid Si petrecută într'o atmosferă de bună dispozitie cum numai geniul lui humoristic putea crea. 

Numărul viitor al Revistei Carpaţii va fi închinat în parte memoriei lui. 

In consecință îmi îngădui a ruga prietenii, cunoscuţii și camarazii lui, să ne trimită în scris, tot ceace memoria lor a putut înregistra 


din activitatea lui, din viaţa, lui, din lupta lui românească. E un omagieu meritat din plin, adus abnegaţiei și devotamentului pus de el în 
lupta de descătușare a Neamului. Termen: 1 Martie 1985. 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director-Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 


* 


Redactia și Adminisratia: 


Calle Conde de Pefalver. 82, 4; 
Tei&f. 402 1101 - MADRID-6 


Correspondenta: 
parvaao 9.283 - MADRID (Espafia) 


* 
Abonamente: 
Anual p: 30 $ USA 
De susținere .. ...... 60 $ USA 
Expedierea Avion plus, 10 $ USA 


24— 


Traian POPESCU 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut. 


AU SIECLE DES LUMIERES ETEINTES, de Radu Budisteanu. ....... 10 $ USA 
AMINTIRI DIN COPILARIE de lon Creangă ....... e pb Meet 5 SUSA 
HAIDUGULIE de; Bucura. Di bravăe e ee a e ai ame dili SUS 
LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur. premier volume ......... IS S-USA 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRALANA, de A. D. Xenopol. vol |. 

| [ei gli MIRI e te NNE at E DEPOP ORCE zoo pa pe e 10 5 USA 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărasu. ........... Epuizat 
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu .............. 10 S USA 
DAGIAdes Vasile Pă rv arina sai ere: A NERO aie a CERE aaa i Ea zau, SS USA 
PREGURSORI, de Octavian: GOpa e 5 e, oaie 3S USA 
ISTORIA PARTIDELOR, NATIONAL, TARANESC SI NATIONAL, 

TARANESG; de: Pam leSeicarui VOI SE Ea E a, Ne OESSUSA 
KARL MARĂ: INSEMNARI DESPRE: ROMANI. Texte inedite cu comen- 

tariuide parfilSeicaru i TPS Sate E E RRa — es be e “a 10 S USA 
STEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prot. Alexandru 

Boldur, a « 0 ba boot DRE ata E a aia Ca ati 10 5 USA 
ISTORIA DACIEI SI CONTINUITATEA DACOROMANA, de General 

Platon: Chirnoagă.. . e inot odin nea RA n cea NEA aa 200 ce. 10 S USA 
LE NID, UNITI: DIE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE. de 

Raust Brădescui. .. 29 ES pa A e atare iesea o RA ae 5 S USA 
POVESTI FARA TARA, nuvele. de Faust Bradescu, N. Novac şi N. S. 

COVOARER a «o cea De aaa ta a e AR aa ea IRC 0 10 S USA 
UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN. de 

ia fAI Sete lui CARI de pe PP Pia e e oa a og 7 eee EA sinaia d aaa 3 S USA 
DICTIONAR ROMAN-SPANIOI., de Prof. lon Protopopescu, rustică. 

[epAțipANZănarea . . SONERtI 10 teii arata, NORII T07 AER EL, e aacăl alai aia SS USA 
CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR- 

TE, de Ur. Manoilescu. T. Popescu, ete PSDMR ERE i ca SS USA 
MOTA SI MARIN, DOUAZECI SI CINCI DE ANI DI LA MOARTE, de 

Prat y Soutzo. Marques de Nantouillet, Blas Pihar. Gr. Manoilescu $S USA 
DUMNEZEU S'A NASCUT IN FĂIL., de Vintila Horia. >... 12 SUSA 
RELATIILE ROMANO-RUSE. de NS. Govora. vol. Isi ll 20 S USA 
(OSI ROI IMI NI LORAGO Va A. 5 S USA 
LA GARDE DE FER ET LA TERRORISME. par Faust Bradescu. 10 S USA 
VACANTE DESTINULUI de Tiberiu Vula e a a SSUSA 
RASCOALA SUGEIIiy iu RObhrca nisa Vl, daci oa e DIE Ra aie |2 S USA 


Sub tipa 

LA GRANDE TIRACE, par Prot. A. Boldur, deuxieme volume. 

ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI CON- 
TRA RUSIEI SOVIL TICL, de General Platon Chirnoaga. editia Ia reviz- 
nită şi complectata 2. Vol : 


fi