Carpatii anul XXX, nr. 49-50, august — dec. 1985

ANUL XXX - Nr. 49/50 


(3 
A 


AUGUST-DECEMBRIE 1985 


Director: Aron Cotrus f REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


PRINCIPIILE SI APLICAREA LOR IN POLITICA 


Pe lângă atâtea definiţii care s'au dat din 
, antichitate la zi, definiţia mea este urmă- 
toarea: 

“Arta şi Suinga guvernării”. 

In ce constă arta? In ce constă ştiinţa? 
Ce este guvernarea? 

Cu aptitudinele respective te naşti: “Ne 
= sutor supra crepidam” atribuiau Romanii 
lui Appele: faţă de un cismar îndrăsnind să facă obiecţiuni de 
artă. 

Noţiunile ştiinţifice le dobândeşti, evident nu, nici cu cio- 
canul, nici cu căputa. 

Si guvernarea? Modalitatea de a conduce oamenii prin accep- 
tare colectivă spre o finalitate superioară depăşind interesul 
individual, dar cuprinzându-l, nu strivindu-l. 

Cele ce urmează vor lămuri aceste poziţii. 

Politica se bazează pe principii, constituind în ansamblul 
lor o doctrină: doctrina naționalistă, liberală, conservatoare, 
socialistă, etc. De unde pluralismul, fără de care nu există 
politică, ci absolutism statal. i 

Principiile posedă în sine duritatea perenităţii. Nu există 
principii de sezon. Tot ce a devenit moder a fost clasic. Luaţi 
ultima doctrină, veţi găsi antichitatea. Cine zice  legislator, 
zice Solon; cine zice victorie militară, nu zice întâi Napoleon, 
ci Alexandru sau Cezar; cine zice doctrină, zice Aristot sau 
Platon; cine zice “orice mijloace”, zice Machiavel; cine zice 
realizare, zice cu Maurras: “40 de regi care în 2000 de ani 
au fâcut Franţa”... precursoare a Republicii. (Destinul e un 
cavaler ironic... Regii Franţei au fost regi fiindcă au fost mari, 
sau au fost mari fiindcă au fost regi? 

Ce vastitate în identitatea politică; de la Tron la zid; dela 
omul cu stea în frunte, la ocnaşul încătuşat! (Acelaşi). 

Omul politic trece, principiile rămân. 

Suprimaţi Omul, rămâne crezul lui. 

Suprimaţi neomul, rămân, din păcate, apucăturile lui, în 
aria politică găsindu-se şi inspirați şi javre, şi Eroii lui Carlyle 
şi bandiții secolului nostru. 

Marea dificultate constă în respectarea durității principiilor 
şi aplicarea lor în fluenţa vieţii la oameni care nu devin statui, 
nu pot deveni, decât post morten tocmai din cauza acestei 

“fluenţe (chiar fluctuații), numai moartea fiind încremenire. 


Intervine aci noţiunea de flexibilitate. Aşi zice, confiscând. 
imagini proletare, că flexibilitatea este unsoarea angrenajului 
politic. 

lată, de exemplu, proprietatea individuală: “Jus utendi, 
fruendi et abutendi” (Dreptul de a te folosi, de a culege fruc- 
tele, de a abuza), la Romani. 

Alt exemplu: “Jus vitae necisque” al lui paterfamilias. 
(Dreptul de viaţă şi de moarte al capului familiei). a 

In concepţia modernă acestea sunt monstruozităţi. Esenţa 
principiilor a rămas: Proprietatea individuală (cu donațiile, 
cu dota, cu vânzarea, cu drepturile succesorale) este integrată 
în evoluţia secolelor, dar arbitrariul social al lui Jus abutendi 
nu mai poate fi conceput, opunândui-se (in societatea neco- 
munistă) noţiunea de “proprietate individuală funcţiune de 
interesul social”. (Utor non abutor, aşi zice eu). 

Deasemenea, a rămas, evoluată, autoritatea lui paterfamilias, 
dreptul, obligaţia legală de creştere şi educaţie a copiilor (da, 
textele le prevăd, dar practica le anulează şi societatea rămâne 
indiferentă la micii monştri care apar). 

Dreptul de viaţă şi de moarte nu poate constitui, în analiza 
retrospectivă, decât ratificarea juridică a unui instinct bestial. 

Aici se impune o sinistră observaţie: 

In totalitarism, în absolutism, în bătaia de joc a omului, 
faţă de om, dreptul de viaţă şi de moarte a trecut-de la păter- 
familias la regi demenţi şi la derbedeismul sanguinar al satra- 
pilor comunişti. L-am constatat direct în multiple aplicaţiuni, 
“ca la abator”, cum ne spuneau (şi-au şi făcut-o) reprezentanţii 
ambelor regimuri. 

Trăim, cei care mai trăim, întrun secol de criminală invo- 
luţie politică. li lipseşte un Lombroso pentru teorie şi un 
super-monstru pentru “Domnii Mari”. 

Nu putem aboli principiile, pentrucă suprimăm orice valoare 
acţiunii politice. Nu le mai putem aplica în integralitatea lor, 
fiindcă societatea secolului şi-a schimbat identitatea. 

Doctrinal, unii dintre noi, răspundem unei necesităţi naţio- 
nale. E cert. Fără noi, societatea românească nici nu poate fi 
concepută. 

Luarea de contact cu Tara, trecută prin decenii de comu- 
nism, va fi ca la sosirea unui avion: “Atentie, luăm contact 
cu pământul!” 

Nici o eroare, nici o greşală nu mai sunt permise. sa 
Radu Budisteanu 


18 


SOSIREA PARINTELUI CALCIU 


UPĂ multe suferințe, aşteptări şi sbateri, pă- 
rintele Calciu-Dumitreasa a ajuns în lumea 
liberă, Este un eveniment, fără îndoială! 
Eveniment aşteptat cu nelinişte şi mult inte- 


a Diagă 
res de toţi cei care, în acest Apus, cunosc 
SĂ valoarea sacrificiului Şi importanţa unei 
noi prezențe în mijlocul lor. 
Părintele Calciu soseşte cu o aureolă aparte 


Zsa de aceea pe care au vrut să şi-o insuşească o 
serie întreagă de noi veniţi pe aceste meleaguri. Si care —prinşi 
în mrejele atâtor ambiţii omeneşti— n'au reuşit să păstreze nici 
măcar demnitatea de refugiaţi... 


LR E i 


Noul sosit poartă în sine urmele pocăinţei, ale renunțării 
şi ale luptei întru apărarea unui adevăr. Pentru Sfinţia Sa gre- 
şelile tinereţei au devenit rug mistuitor, în flacăra căruia îşi 
aşteaptă iertarea. Din fericite, acele greşeli, n'au devenit 
temelie pentru a se ridica cât mai sus pe treptele ierarhiei, 
pentru a-şi croi o platformă în mijlocul unui regim de groază 
şi ură. 

Iluminat poate de-o străfulgerare venită din adâncuri, şi-a 
cumpănit rătăcirea, înţelegându-şi misiunea. Cu vrednicie 
a luat toiagul înţelepciunei şi a pornit pe cărarea unui nou 
destin... Prelegerile amvonice care i-au adus faima, au fost 
semnul unei trăiri în sens cristic. Semnul unei re improspătări 
interioare ce-și căuta împlinirea atât în Dumnezeire cât şi în 
neam. Căci pentru noi, Românii, cele două noţiuni se împletesc 
de totdeauna întru realizarea destinului nostru. 


kk 


Om al Bisericii şi om al gliei româneşti, părintele Calciu 
va trebui să-şi implinească dubla misiune cu care l-a dăruit 
soarta. Numai astfel se va regăsi, iar ieşirea din întunecata 
genune a suferințelor româneşti nu va constitui o simplă 
îmbunătăţire de statut social. 

Pentru Sfinţia-Sa de-acum va începe adevărata luptă contra 
Anticristului, luptă cu atât mai grea cu cât tentaţiile ce-l vor 
împresura vor fi mari. Tentaţii de bună stare, de tihnă, de 
glorie, chiar politice. Va fi solicitat, măgulit, lăudat, sărbătorit. 
Va primi propuneri de solidaritate cu fel şi chip de indivizi, 
de colaborare cu mai marii zilei, de conducere a cine ştie 
căror organizaţii politice din exil... 

Putea-va oare misionarul inzestrat în duh şi simţire naţională 
să înfrângă chemările clipei? Numai înţelegerea justă a acestei 
alternative va dăltui propria-i înălţare în spirit şi afirmare în 
neam. 

Rostul Sfinţiei-Sale in mijlocul nostru trebue sa poarte 
pecetea dragostei creştine şi a dăruirei pentru cauza româ- 
nească. Altfel, roadele prezenţei sale nu vor fi făuritoare în 
istorie şi nici grăitoare în neam. Se vor pierde in noianul atâtor 
alte realităţi gălăgioase şi fără sens... 


kk 


Sosirea Sfinţiei-Sale ne apare utilă de va fi încărcată de 
umilinţă, curăţenie sufletească şi nestăvilită prezenţă. 

Menirea lui ca om şi preot se inscrie de-acum incolo pe 
alte coordonate: i 

— Nu ale martiriului, ci ale propovaduirii unui adevar. 

— Nu ale mărturisirei de credinţă, ci ale infăptuirei per- 
manente. ; 

Reprezentant al credinţei străbune şi purtător de cuvânt 
al naţiunei române incătuşate, Sfinţia-Sa va trebui să-şi asume 
—peste nestatorniciile exilului fi dincolo de ispitele care-l 
vor încerca— calea străduinţelor fără speranță: 


1. Călăuză spirituală, binefăcătoare prin exemplul viu al 
propriei trăiri. 

2. Punct permanent de legătură între lumea exilului și 
lumea de dincolo de cortină. E 

3. Voinţă nezdruncinată şi nepărtinitoare de impăciuire 
în haosul ce chinuie exilul. 

4. Imagine vie, combativă, necurmată, în lupta împotriva 
regimului marxist ce mutilează fiinţa şi sufletul românesc. 

Aceasta-i menirea omului şi preotului venit să lupte, ce-şi 
caută iertarea trecutului, mântuirea sufletului şi înălţarea. 
Altcum, statornicire în Apus, onoruri şi mărturisiri patetice 
nu vor fi decât închistare şi neputinţă... 


x 


Părintele Calciu-Dumitreasa s2 află de-acum printre noi. 
Nu putem şti ce roade binefăcătoare ascunde traista unui 
suflet trecut prin atâtea... 
Timpul ne va dezvălui taina. 
Dar până atunci, datoria noastră de vechi luptători ai ace- 
leaşi cauze este să-i urăm cu sinceritate un 
i “BUN VENIT!” 
CARPATII 


HARTA 


Tara mea! 

O pată 

Pe hartă, 

Bătută in cuie 

Si'n veac! 

Tara mea intre coline şi deal 
Tăiată de munţi 

Incinsă de ape, 

Călcată de huni şi tatari! 

Vie'n războaie 

Mii de ani... 

lată că intr'o dungă 

Prin şiretlic, 

Un duşman mic 

(Nu de statură) 

Cu suflet pitic 

Iţi fură darul şi dorul, 

Iţi sparge ulciorul cu apă vie! 

Iţi sparge in țăndări ulciorul cu miere! 
Sborul minţii nu se'nalță spre stele 
Legat in lanţuri după zăbrele. 
Calul năsdrăvan piere... 

Zmeul varsă fiere pe nări, 

Fiere ce arde totul in cale 

Vorbe meştesugite sunt răstălmăcite 
Pata pe hartă 

A cuprins harta toată... 

Unde eşti? Tara mea minunată! 


+ 
Ana Maria MARIN 


î 


Poeti 


DESPRE ABSENTI 


ENTRU cei ce ne cred lipsiţi de istorie ar 
fi bine chiar să nu fim. Neîntrebaţi de nimeni, 
spun de noi că suntem nimic. Ba susțin că 
nu am fost în stare să coacem măcar o cără- 
midă, Să rostogolim o singură piatră, să 
răsucim pe undeva vre'un semn. Dar de ce 
vor fi vorbind atâta despre cineva dat con- 
tinuu lipsă, e greu de înțeles. Poate că aşa, 
ascunși pe după veacuri, am vrut să fim 
absenţi. Si chiar nevăzuţi. Ai noştri, noi aceştia de nicăieri, 
am Stat acolo, impietriţi, o roată fără ispita călătoare. Atât. 
Stirile noastre se prelungeau de pe undeva, în ecouri de zbateri 
intre berbeci. Fulgerile de cai abia îmblânziţi treceau cu vijelie 
—ducându-— se în tropot să facă istorie. Intâmplări de care 
nouă mai că nu ne-a păsat, Iar ca să nu dormităm pe neputin- 
țele noastre cu răsufletul de soc ori de fagi-am învăţat barem 
cum să murim. Intr'un fel de pre vestire: —cu moartea pe 
moarte călcând... 


Nu ne-au lipsit trâmbiţele pentru cuceriri, dar cum putea 


să fie întrerupt descântecul nătâng de apărare?! Cu sălbătăcia' 


noastră am învăţat cum se îmblânzesc albinele. Si cine. nu 
miroase a polen, mirosea a zer. 

Cu ademeniri din ac, am presărat pe cămăşile noastre flori 
închipuite în loc să zidim palate şi capele sixtine. De milenii 
sa învârtit luna şi timpul nu a lăsat nici glasuri în litere şi 
nici documente despre o bună purtare. Numai noi pe loc şi 
nimic altceva. Pe loc-întruna. Pe deasupra lupii, pe dedesupt 
căţeii pământului... 


Din răscruce, şi din câteva salturi, miracolul s'a împlinit. 


Cei care se găseau sub vremi, acei nobili cuminţi, depăşind 
valurile de întuneric asiatic, fac dintr'odată România. De 
cum am ridicat fruntea, dovedind adevărate temeiuri de istorie 
şi de cultură (de o mare cultură), au şi început acuzaţiile. Cu 
uite-i, —nu sunt!... Sau că nu am fi în rândul lumii. Si cum 
mai eram şi teribil de neştiutori, ni s'au mai impus condiţii 
pentru întocmirea unei constituţii. Dar şi semnarea unei poliţe 
care în anumite situaţii fixa modalitatea şi suma de plată. 
Am plătit cu aurul negru. Am plătit efortul de a ni se impune 


de loan 1. MIREA 


anumite guverne, anumiţi miniştri, de a ni se trimite un prinţ 
dezertor devenit rege. cu amantă, am plătit alianţe care s'au 
făcut. şi s'au desfăcut. Cineva, fost demnitar român în mai 
toate partidele istorice, întrebat fiind care este starea 
actuală a tăranului nostru, a răspuns curat: “tăranul român 
a fost trenţăros şi mai mult nemâncat înainte-de război 
şi, cum e învaţat cu lipsurile, e lipsit si astăzi. Pentru el nimic 
nu s'a schimbat! 1 s'a luat VATRA! A fost alungat de pe LO- 
CUL lui. Tăranul constituia rezerva din care se împrospătau 
valorile româneşti culturale, politice, economice. EI, tăranul, 


„a Teprezentat fondul nostru naţional permanent. Si cine i-a 


văzut numai realizările folclorice, a păcătuit grav. Acest om 
de omenie, inteligent, dar. şi somnolent. şi. viclean, s'a. lăsat 
spoliat, însă fiinţa cu conţinutul ei unic, nu şi-a pierdut-o. 
Dezrobit, întregit, a vrut ca intre fruntariile lui sigure, să-şi 
făurească şi o generaţie de primenire, atunci pe după perdelele 
templelor internaţionale, transporteurii lui Marx, au trans- 
portat şi mijloacele. prin care această generaţie de naivi trebuia 
jertfită. Prea se opuneau cu hotărire împotriva purtătorilor 
de molima comunistă. De la suprimările camuflate, s'a trecut 
pe faţă la abatoarele organizate. 

In văzul lumii întregi. Si nu cum S'ar vrea crezut, o lume 
oarbă. Dacă cei care au pus umărul la instalarea comunismului 
speră că astfel au împărţit lumea în două, s'au înşelat. Grav! 

Astăzi arsenalele de foc stau faţă în faţă. Nimeni să nu se 
îndoiască. Se amână, însă într'o zi cumplita explozie nu va 
mai putea fi oprită... 

Că prăpădul se va declanşa de pe sol, de pe oceane, sau 
din cosmos, e tot una... 

Nu avertizăm pe nimeni! La ce bun?! Noi, anonimii, ab- 
senţi din istorie, avertizăm doar propria noastra “conştiinţă. 
Am trecut prin multe urgii. Generaţia bravilor a supraveţuit 
după multe prigoane. 

Suntem învăţaţi. 

La o nuntă mitologică a căzut o stea. Vor cădea şi acum 
stele atomice, vor pârjoli... 

Din alte încolţiri de iarbă, de sub cenuşă, o altă Românie!... 

Ioan I. Mirea 


VERSURI 


RUGA 


Doamne, 
In crucea de-astă seară-i acelaşi gând la Tine 
cum am trăit în anii de ghiaţă ce mi-ai dat 
cu tot ce-a fost dorinţa înţepenită'n vine, 
cu tot ce-a fost din Tine în pulberi spulberat. 


Mă văd intrând în temniţi, mă văd lungi ani de-a rândul 
strivindu-mi tinereţea în cânt de cucuvăi, 

simt clocotirea fiinţei trăită doar cu gândul 

în aspre povârnişuri de neguroase văi. 


De ce mi-ai dat din pronia-Ti doar râvne fără vieţe, 
de ce acum, povară, imi dărui încă ani? 
Lasă'nsfârşit, o seară pe strâmbe dimineţe 

şi peste frunte lasă tăceri de Gethsemani. 


Radu BUDISTEANU 


MIR 


Cuiburi de lumină boltite discret 
Praguri gândurite de-un anahoret. 
Domul majestuos ca un Ev de cruce 
Rhinul, taina nopţii patrafir i-aduce. 
Umbre vârtejite se scufundă roate 
Greul vieţii cade dangăt pe şipoate 
Printre vii se coace boaba aburită 
Loreley în cupe spumegă ispită. 


Tinereţea noastră, drum de cimitir, - 
am plătit-o, toată, Tării noastre bir. 


Si în mir de sânge, harul meu o ştie, 
Domul prinde, umbra, viaţa mea pustie. 


Y 


O 


MINCIUNILE UNGURESTI 


valorile spirituale” şi toate principiile juridice 
care constituesc temelia societăţii, sunt luate 
in derâdere şi schingiuite. De cele mai multe 
ori, tocmai de aceia care le-au impus şi sus- 
ținut. 

Constatăm o  turburătoare întorsătură 
în interpretarea adevărului, a justiţiei, a tot 
s - ce poate fi drept, din motive cu totul înde- 
părtate de norma morală sau etică. Adesea este vorba de o 
stupidă intervenţie politicianistă, bazată pe interese electorale. 
Alteori, avem de-aface cu necinstea unor anumiţi ziarisţi, lip- 
siți de scrupule sau bine plătiţi de anumite cercuri interesate. 
De cele mai multe ori, totuşi, ne găsim în fața unei ienoranţe 
totale a realităţilor istorice sau a textelor legale. 

Oricare ar fi cauza, rezultatele sunt moralmente de “plâns 
şi dezastroase din punct de vedere istorico-politic. Răspân- 
direa în public şi susţinerea în forurile reprezentative a unor 
neadevăruri, duc totdeauna la apariţia de tendinţe eronate 
şi luarea de atitudini nedrepte. 


+ kk 


In cazul nostru românesc, avem problema Transilvaniei, 
repusă din nou în discuţie de către Unguri, cu violență şi multă 
dibăcie. O! Nu-i vorba de o cerere directă de reanexare a Ardea- 
lului la coroana Sfântului Stefan... Ci numai de o repunere 
în discuţie a anumitor probleme: 

a) Prezenţa unei minoritaţi maghiare, ale cărei drepturi 
la existenţă ar fi încălcate de regimul actual; 

b) Incercarea de împământenire în mintea opiniei publice 
că această minoritate depăşeşte 3 milioane de indivizi; 

c) Necesitatea de a se revizui Tratatul de la Trianon, pentru 
a se face “justiţie” ungurimei conlocuitoare. 

I. “Condusă de guvernul dela Budapesta, a găsit un răsunet 
unanim în cercurile ungureşti din exil. Pusă în formă patriotică, 
a dus la o colaborare strânsă între două entităţi antinomice, 
fără ca una să încalce prerogativele celeilalte. 

II. Susținută cu perseverență pe toate continentele, are 
ca scop să menţină, într'o cadență continuă, revendicarea 
unor drepturi ungurești asupra Transilvaniei. Presa maghiară 
din exil, precum şi intelectualitatea şi-au dat mâna, căutând 
să introducă în circuitul internaţional elementele -indispensa- 
bile întru crearea unei opinii favorabile intereselor lor. 

III. Concentrarea eforturilor ungureşti în Canada şi în 
Statele Unite ale Americei. Acolo, unde se joacă soarta ţărilor 
din Răsăritul Europei —unde sentimentele umanitare şi de 
justiţie sunt foarte tenace— dar şi unde ignoranţa istorică 
este cea mai accentuată. ( 

Or, pe această ignoranță specifică, dublată de un sentiment 
umanitar irațional, îşi bazează Ungurii întreaga lor propagandă, 
Nu pe adevăruri istorice, etnice sau juridice (pe care nu le 
pot aduce în balanţă), ci pe exacerbarea unor simţăminte 
care ridică tensiunea, dar nu certifică adevărul. 

Popor  megalomanic, necumpănit şi imprudent, Ungurii 
îşi bazează argumentarea —prin care vor să atragă simpatia 
opiniei internaţionale— pe o sumă de minciuni şi falsuri: 

— Minciuna numărului de Maghiari in Transilvania. Cu 
obișnuita lor rea credinţă, nimic nu-i opreşte să falsifice realitate 
şi statistici. 

Lumea, în genere, şi Americanii, în special, trec cu uşurinţă 
peste stările de fapt din alte părţi, dar ii pasionează tot ce-ar 
putea avea aspect de injustiţie sau asuprire. Si cu cât numărul 
celor împilaţi reiese mai mare, cu atât indignarea sporeşte 
tonusul şi furia ridică tonul. Exact ce vor Ungurii. Deaceea, 
nu s'au dat în lături de a profita de aceste slăbiciuni omeneşti. 


4 


RAIM o epocă năstrujnică, în care toate ! 


de Faust BRADESCU 


In acest scop, pe măsură ce intensifică propaganda, măresc 
şi numărul de Unguri “impilaţi” în România. Astfel, au ajuns 
dela 1.800.000 la 2 milioane, apoi la 2.500.000, pentru a se 
opri, pentru câteva clipe, la cifra de 3 milioane. Se pare însă 
că nu-i de ajuns pentru a zgâlţâi opinia şi unii dintre intelec- 
tualii cunoscători în materie au depăşit şi această limită... Dece 
nu! E mult până te înveţi cu denaturarea cifrelor... 

— Minciuna apartenenţii milenare a Transilveniei la Coroana 
ungurească. După regulile moralei, nu-i de ajuns să spui pentru 
a fi crezut. Mai trebue să aduci şi nişte dovezi. Or, n'a existat 
nici când un “regat unguresc” de o mie de ani care să domine 
Transilvania. 

Sosiţi din regiunea Uralo-Altaică la sfârşitul sec. LX, hoardele 
ungurești s'au izbit câteva secole de micile Ducate românesti 
din Ardeal (Gelu, Menumoruth şi alţii). In Evul Mediu au avut 
anumite vasalitaţi, aşa cum erau obiceiurile timpului. La 1526, 
întreaga Ungarie cade sub dominaţia habsburgică, ca şi Tran- 
silvania. Această stare durează până la 1867, când intervine 
Compromisul cu Viena, care-i acordă drepturi asupra Transil- 
vaniei. Faptul durează până la 1918, când 'se prăbuşeşte Impe- 
riul dualist Austro-Ungar. 

Deci, aşa zisa “apartenenţă” milenară n'a durat în realitate 
decât 51 de ani (1867-1918). Milenarismul politic unguresc 
apare ca o emfază ridiculă. Să nu sea uite că atunci când 
hoarda maghiară şi-a întins corturile în preajma Tisei, poporul 
român număra peste două milenii de când străbunii începuseră 
să creeze opere de artă şi de ştiinţă. 

— Minciuna încercărilor de desnaţionalizare. E unul din 
punctele de plângere în lumea americană. In România actuală 
sar face mari eforturi pentru a se distruge specificul naţional 
unguresc. Aceeaşi nesăbuită exagerare anti-veridică de _tot- 
deauna. 

Nu avem nicio simpatie pentru regimul comunist ce domină 


„națiunea română. Nu-i vom lua niciodată apărarea pentru a-l 


scoate basma curată. Dar nici nu putem admite răspândirea 
acestor neadevăruri. Putem chiar afirma că, în cadrul mino- 
rităţilor conlocuitoare, Ungurii sunt cei mai privilegiați. Nu 
pot fi numite “efort de desnaţionalizare” condiţiile excep- 
ționale de care dispune minoritatea ungurească: Universităţi, 
licee, şcoli primare, cu predarea în limba maternă o presă 
numeroasă în limba maghiară —mai multe teatre şi teatru 
de Operă în limba ungară— o puternică filieră de Edituri în 
ungureşte, etc... 

In “realitate, eforturi uriaşe de desnaţioralizare, au fost 
întreprinse contra Românilor, în timpul celor 51 ani de cruntă 
dominație ungurească (1867-1918). Documentele scripturale 
(din sursă maghiară, ceeace-i şi mai interesant) dovedesc că 
sa încercat zeci de ani de-arândul transformarea Românilor 
în Unguri, prin toate mijoacele (mai ales nepermise): prin 
şcoli, prin ungurizarea forţată a numelor, prin împiedecarea 
de a se vorbi româneşte, prin distrugerea formelor culturale 
de exprimare a românismului, ete. Dece oare n'am arăta lumii 
aceste comparații ca sa vadă de ce parte se află împilatorii şi 
desnaţionalizatorii de meserie!... 

— Minciuna atrocităților româneşti comise asupra Maghia- 
rilor din Ardeal. CAND, UNDE şi DE CINE au fost comise 
asemenea fapte? In loc de răspuns, numai insinuări, declaraţii 
nefundate, acuzaţii gratuite, gen “bande de români au ucis... 
Astfel de afirmaţii nu pot impresiona decât anumite minţi 
debile. Dar Ungurii nu se opresc în faţa unui astfel de adevăr. 
E o problemă de temperament şi atavism. 

Românul poartă în el acea calitate specifică rasei: OMENIA, 
însoţită de consângenele bunătate, milă, înţelegere şi iertare. 
Ungurul poartă şi el trăsăturile interioare, specifice rasei lui. 
Dar rasa lui e ilustrată prin cruzimea unui Arpad sau Atila, 


Be a 2 Sa 0 8 ag 


prin dorința de dominare şi ura faţă de cei care-i depăşesc sau 


nu le fac pe voie. 

Atrocităţi au fost comise în Transilvania de Nord, dar NU 
înfăptuite de Români, CI de Ungurii care se plâng azi peste 
mări şi ţări. Documentele şi fotografiile nu arată Unguri bru- 
talizaţi, ci Români ucişi, Români schingiuiţi, sate şi biserici 
româneşti distruse, locuitori români goniţi din locuinţele şi 
localităţile lor. Si nu era vorba de cazuri izolate (ce pot fi puse 
pe seama răzbunării personale); erau cu sutele, erau cu miile... 
Si noi, Românii, nu ne-am plâns nimănuia! 

— Minciuna “cedării Transilvaniei” in favoarea României, 
prin Tratatul dela Trianon. Pentru a-şi prepara revendicări 
ulterioare, intreaga ungurime, afirmă, oricui vrea s'o asculte, 
că Transilvania a fost “cedată” României de către învingătorii 
primului război mondial. 

In mintea lor cedarea ar insemna numai o dăruire fără 
drepturi, ceeace ar constitui un fel de ocupare trecătoare a 
teritoriului. E una din temele favorite ale revizionismului 
maghiar. Si în clipa de fată o susţin cu îndărătnicie în cercurile 
americane pentru a le câştiga simpatia şi sprijinul în faţa 
Congresului dela Washington. 

Aceste Cercuri, influente dar foarte puţin cunoscătoare 
ale stărilor de fapt de acum 65 de ani, pot cădea în cursa 
revizionistă. Dacă vom tace, dăca nu vom lua taurul de coarne, 
ne vom trezi cu o majoritate de deputaţi şi senatori americani 
dispuşi să dee dreptate Ungurilor. Or, imaginea istorică şi 
juridică este cu totul diferită. 

Atunci, la 1 Decembrie 1918, n'a avut loc o simplă “cedare” 
când Tratatul de pace nici nu fusese semnat. Nu Aliaţii au 
decis ca Transilvania să fie dată României. Ci naţionalităţile 
conlocuitoare, în frunte cu Românii băştinaşi, prin libera 
lor voinţă şi conform “principiului autodeterminarii popoare- 
lor”. au decis —cu doi ani inainte de semnarea tratatului— ca 
Transilvania, Banatul şi Maramureşul să revină pentru totdeauna 
la Patria-Mamă: ROMÂNIA. 

In acea măreaţă adunare dela Alba-lulia, Aliaţii occidentali 
au avut ocazia să vadă ce iînsemnează patriotism, liberă decizie 
şi adevăr istoric. Când 77% din populaţie aprobă revenirea 
teritoriilor la România în baza principiului auto-determinării 
popoarelor (principiu atât de scump Americanilor) nu se 
poate veni azi să se conteste principiul şi vointa locuitorilor, 
pentru a se susţine o teză absurdă şi de nesusţinut. Această 
teză este vulnerabilă atât în principiu cât şi in realitatea stărei 
de fapt. Ar fi o încălcare criminală a marelui principiu (impus 
de Preşedintele Wilson), care ar răsturna întreaga aşezare 
politică a lumii. Prin Tratatul dela Trianon nu s'a cedat Tran- 
silvania, ci s'a recunoscut oficial starea de fapt şi împlinirea 
unei justiţii. 

— Minciuna râssleriană, readusă în discuţii de către Unguri 
ori de câte ori au nevoie să susțină “întâietatea” lor pe melea- 
gurile transilvane. 3 

Deşi nulitatea teoriei lui Rossler este recunoscută de toţi 
istoricii lumii, ungurimea o întrebuinţează continuu în cer- 
curile politice străine, unde naivitatea şi ignoranţa sunt stăpâne. 

Istoria, toponimia, răspândirea etnică a Românilor, numărul 
lor, totul demonstrează prezenţa susţinută a elementului româ- 
nesc din vremuri imemoriale, în toate ţinuturile Ardealului. 
Nu cei vreo 60-70.000 de nomazi maghiari, deprinşi cu stepele 
asiatice, se puteau aşeza în Transilvania, plină de văgăuni şi 
munţi nepătrunşi. Acest vast teritoriu muntos şi sălbatec era 
“împărăţia Valahilor” de unde nimeni nu i-a scos şi nu-i va 
putea scoate. 

„kk 

Acestea sunt marile MINCIUNI răspândite cu îndrăsneală 
şi cinism de către Unguri. Dar pe care, cu drepturile noastre 
istorice, etnice şi juridice în mână, le putem uşor combate. 
Pe care TREBUE SA LE COMBATEM, expunându-le în faţa 
lumii. 

lar în acest moment, IN FATA CONGRESULUI AME- 
RICAN, invadat de jalbele şi insinuările maghiare. 

Iniţiativa celor cinci mari entităţi reprezentative din USA 
şi CANADA (Episcopia Ortodoxă Română - Episcopia Unită 


Română - Uniunea şi Liga Societăților Românesti - ziarul 
Cuvântul Românesc - şi Editura Studii Româneştii) care au 
semnat “APELUL DE MOBILIZARE” a întregului Exil, pentru 
a se combate neruşinarea ungurească, este un act cu adevărat 
istoric. 

Act de căpetenie pe care, dacă ne iubim Neamul şi Tara, 
suntem obligaţi să-l susţinem necondiţionat, oriunde ne-am 
găsi. Dar nu cu elanuri de simplă afectivitate, care rămân veşnic 
în afara realităţilor politice. CI PRIN PREZENŢA VIE! Pre- 
zenţa activă, făuritoare, prin intervenţia căreia să se simtă 
voinţa unui întreg neam, 

Intregul nostru efort trebue să se indrepte spre temele 
veridice şi incontentabile. SI VOM INVINGE! 

Minciunile susţinute de Unguri şi intervenţiile lor în locurile 
de frunte ale politicei internaţionale nu pot fi răsturnate prin 
simplă indiferenţă sau prin acţiuni minore. Ci numai printr'o 
combatere energică a argumentelor lor aberante şi lipsite de 
greutate. Printr'o multiplicare permanentă a dovezilor ce ne 
stau la disposiţie. Prin răspândirea acestora acolo unde ungu- 
rimea îşi vâră veninul. Printr'o desfăşurare continuă de energie 
patriotică, pentru a reduce la tăcere insolenţa acestor mânuitori 
de ficțiuni, falsuri şi neadevăruri. 

Toţi suntem loviți în ce avem mai scump! 

Toţi trebue să răspundem cu vigoare şi cu orice sacrificiu! 

Ad unum! 


FAUST BRADESCU 


UN OM SGÂLTĂIT DE AMBITII 


DOMNUL DOCTOR IANCU RATIU 


III 
de N.S. GOVORA 
AREA cacialma trasă părintelui Boldeanu 
de către Mihai Viteză, în lagărul dizidenţei 
legionare, a sesizat-o numai dl Mihai Fotin 
Enescu. Si aceasta probabil numai pentrucă 
di Mihai Fotin Enescu fiind grec, cu ante- 
nele lui greceşti, a sesisat cacialmaua care 
se pregătea în taină în lagărul lui Mihai 
Viteză, de către alt grec, dl George Anto- 
niade de la Madrid. Căci este sigur că planul 
= atât de fin, nu ar fi putut să fie pregătit de către bietul Mihai 
Viteză, un om care în toată viaţa lui nu a fost preocupat decât 
„de viteză şi motoare. Deci celebra cacialma trasă părintelui 
Boldeanu, se datorează numai proaspătului “consilier regal”, 
George Antoniade. De prezenţa lui în lagărul regal şi-au dat 
seama cu toţii în ziua când la Versoix, cetatea lui Mihai Viteză, 
li s'a dat tuturor în comun, o “audiență regală” şi atunci au 
descoperit în spatele lui Viteză, figura mefistofelică a noului 
“consilier regal”, Ş 
La noua figură a părintelui Boldeanu, în lagărul dizidenţei 
legionare, s'a. ridicat numai unul-cel care a sesizat cacialmaua 
grecească-şi, întro foaie a dizidenţei, a dat alarma, e drept 
foarte catifelată. “Românii sunt un popor de iloţi, gata să 
se gudure la picioarele oricui îi aruncă de sus câteva vorbe 
gratuite, ca nişte ciolane unei haite hămesite” spune dl Fotin 
Enescu şi mai departe adaugă: “Totuşi sper să se găsească 
în exil oameni politici destul de serioşi şi de responsabili ca 
să nu se repeadă la primul fluierat să pupe mâna stângă întinsă 
condescendent, sau chiar neîntinsă, din vârful tumului de 
fildeş”. La acest afront chiar voalat, îi răspunde părintele 
Boldeanu, trăgându-l de urechi pe Fotin Enescu, “pentrucă 
are faţă de “Majestatea Sa Regele” o atitudine incompatibilă 
cu interesele Tării”. Desavuarea lui Fotin Enescu este făcută 
de dl Miloaie, mâna dreaptă a părintelui Boldeanu, un om 
pe care îl cunoşteam integru când era în “opoziţie” dar se 
vede treaba că de când Comitetul Naţional a primit “învesti- 
„tura regală” dl Miloaie se consideră “la guvern”, 
In orice caz, dl Enescu a adoptat o poziţie supusă şi nu 
a mai continuat, deci incidentul s'a considerat inchis. Se vede 
treaba că dl Enescu a bănuit numai că se pregăteşte o cacialma 


fără să sesizeze , conturul acestei. celebre  cacialmale pe care 
a tras-o Mihai Viteza. întregului Comitet Naţional în cap cu 
răposatul Nicolae Penescu. Si nimeni în tot exilul nu a bănuit 


cacialmaua afară de. modesta mea persoană, Ceia ce este clar | 


este că revenirea lui Mihai Viteza în fruntea Românilor şi 
anunțul că il intereseaza totuşi poporul de la Dunăre, se 
datorează, faptului că avea o fată, pe nume Margareta, pe care 
vroia, să o- facă regina României, Si această ideie este. sigur 
că i-a fost dată de mefistofelicul domn Antoniade. Greutatea 
cea mare, insurmontabilă, ce îi apărea lui Mihai Viteză, era 
faptul că Constituţia României nu admite pe tron decât bărbaţi, 
şi cum el nu a fost capabil să fâcă decât fete, nu era nimic de 
făcut. Si aici a intervenit “puterea. drăceasca a grecului Anto- 
niade: ; ““Majestate” nu aveţi nici o grijă. Ceiace este principal 
în această chestiune, este poporul Român, poporul de la 
Dunăre. Si aceasta este o chestiune de obişnuinţă. Cu insistenta 
se conving şi Românii aceştia că o femeie poate deveni o bună 
regină dacă i se dă o educaţie in acest sens. Si incă, o bună 
regină, Ce, regina Victoria a Angliei, a fost o regină rea? Si 
Antoniade i-a prezentat „lui, Mihai. Viteză un plan detailat. 
Si de la plan, sa, trecut la aplicare. Si Mihai, ca un “Rege 
constituţional”, a dat primul comunicat: “Comitetul Naţional 
va avea de acum înainte o preşedintă şi nu un preşedinte şi 
această preşedintă, prima preşedintă, avea să aibă un nume 
sonor, un nume istoric: se va numi loana Brătianu. Mihai 
Viteză, a făcut acest prim pas cu frică. Ce vor face iloţii? Si 
a văzut că iloții au primit acest prim comunicat fără nici un 
murmur.. Si 'a' prins Curaj, "Antoniade, chemat la ordine, i-a 
ridicat “planul făcut de el în slăvi. “Majestate” vam vorbit 
de obisnuinţă. Aţi văzut că acest prim,comunicat dat de “Ma- 
jestatea Voastra”, a 'fost primit fără nici un murmur serios. 
Un “guvern român” pentru prima oară are în fruntea lui o 
femeie” şi aţi văzut că Românii, dacă nu au primit această 
măsură cu aplauze, în orice caz protestele. au fost'rare; şi aceste 
proteste au venit din partea dizidenţilor legionari. Aţi văzut 
că Românii, au înghiţit, această primă măsură a “Majestății 
Voastre”. Romanii. au. fost obişnuiţi să înghită “tot ce. face 
un rege, de la Măria Sa, Vodă Carol al II-lea. A 

AL doilea punct al planului nu a fost primit tot cu frică 
de Mihai Viteză. “Să trimitem la plimbare tandemul Boldeanu- 
Penescu şi în locul lui să punem un alt tandem: lancu Raţiu- 
Brutus; Coste. M'am.. gândit „mult la această soluţie. Aceşti 
doi. corifei-Raţiu-Brutus Coste-singuri nu fac nici un ban, dar 
amandoi devin o. forţă. Dar la aceasta. trebuieşte, lucrat, cu 
prudenţă. Intâiu să dăm un comunicat prin, care să anunţăm 
ca “Majestatea  Voastră”. îşi retrage învestitura pe, care aţi 
dat-o. “guvernului” condus, de Ioana. Brătianu şi deocamdată, 
până la noi ordine, “Majestatea Voastră”. nu va „da. “Inalta 
Voastră” învestitură nimănui până la o dată în, care veţi cons- 
tata că o- grupare politică.o merită”. Acest comunicat a primit 
protestele dlui Mihai Fotin Enescu în “Cuvântul. Romanesc” 
în care comunicatul lui Mihai Viteză. este calificat de “clar- 
obscur” dar ceiace a, provocat cele, mai acerbe proteste, a 
foşt alt comunicat prin, care. 'se, făcea cunoscut “iloţilor” 
români că “Majestatea Sa”. a, primit, în: audienţă, de lucru 
pe dl de lancu. Raţiu. “Titlul dat, acestei audienţe, de, lucru, 
era gresit şi nu se ştie. cine.a comis aceasta greşală, lancu Raţiu 
sau Mihai Viteză. Părerea mea. este că gafa a fost comisa, de 
doctorul. lancu Raţiu care în graba lui. sgâlțâită de. a ajunge 
cât, mai. repede, în fruntea exilui românesc, a voit să-l, pună 
pe Viteză, în faţa unui fapt împlinit din care să nu mai poată 
da; îndărăt, adică să-i dea Investitura regală. Si. Investitura 
regală nu i-a fost dată şi nici: măcar “audiența de lucru”.nu 
a fost urmată de a doua, nicipână azi. i 
„Conform planului lui. Antoniade, pe Mihai, Viteza il interesa 
să anunţe, exilului românesc cât, mai, repede, hotărirea lui de 
a o numi pe fiica lui cea mai mare Margareta, mostenițoare la 
tronul României. Conform acestui plan a dat cele două, comu- 
nicate, primul că numeşte; pe, Ioana. Brățianu preşedintă, a 
„Consiluilui, Naţional şi al doilea că işi retrage Investitura dată 
Comitetului a cărui, preşedintă era Ioana Bratianu şi că îl va 
da; mai, târziu unei formaţi politice care, îl va merita, In dosul 


agati ct dez 


6 


acestor comunicate  ““clar-obscure”, Mihai , Viteză ascundea 
marea lui bombă: hotărîrea lui de a numi pe fiica lui cea mai 
mare, Margareta-Mărgărita, cum a botezat-o doctorul Iancu 
Raţiu—, moștenitoare la tronul României. Acest lucru nu a 
fost bănuit în tot exilul românesc de nimeni, afară de modesta 
mea persoană. Desigur, ca urmare a unui nou plan făcut de 
George Antoniade, Mihai Viteză a gasit cu cale sa nesocotească 
exilul românesc şi să se adreseze unei reviste franceze “Point 
de vue”, din 27 Iulie 1984. Deci anunţul făcut de Mihai Viteză 
la 27 lulie 1984, unei reviste franceze, a fost făcut cititorilor, 
în Decembrie. 1981, intrun articol din revista Carpaţii”. 


„kk 


Teza dlui Raţiu era să se facă cât mai repede o adunare 
care să-l aleagă şi să-l numească şef al Românilor de pe mapa- 
mond, şi această teză coincidea cu aceia a lui Mihai Viteză 
care vroia ca totul să se facă cât mai repede, el, în calitate 
de rege, să anunţe pe, fiica lui cea mai mare, Margareta, moş- 
tenitoare la tronul României. Cel care se opunea acestui plan, 
era grecul Antoniade, care găsea că nu e bine să se ardă etapele. 
El găsea că gruparea politică a dlui Raţiu era prea tânără, 
trecuse prea puţin timp de la lansarea ““Chemării” către exilul 


românesc si înainte de toate. trebuia să se treacă la o temeinică 
Organizare a tinerei grupări a dlui Raţiu. Domnul Raţiu era 
convins, în grăbirea lui, că era destul recunoaşterea de către 
Mihai Viteza şi darea “Inaltei Investituri””, ca domnia sa să 
devină şeful cel mare al întregului exil românesc de pe mapa- 
mond. Până la sfarsit, a avut câştig de cauză teza dlui Anto- 
niade şi dl Jancu Raţiu a pornit la o grăbită organizaţie a 
grupării lui. 

Au avut loc mai multe întruniri dintre care cele mai insem- 
nate au fost întrunirile de la Bruxelles (12 Februarie) şi 19 
lulie şi 15 Octombrie de la Paris. In aceste întruniri s'a hotărit 
ca să se convoace o mare întrunire la 12-13 Noembrie la Paris, 
întrunire Care să decidă convocarea unui Congres. Contra 
acestei grăbiri a dlui lancu Raţiu, era în primul rând dl Zam- 
firescu de la Paris susţinut de dnii Câmpeanu şi Korne. Domnul! 
Iancu Răţiu cerea ca la acest Congres să se treacă la alegerea 
unui şef al exilui românesc şi la alegerea de sefi şi subşefi, 
etc., dar la această cerere se opunea grupul dlor Zamfirescu, 
Câmpeanu şi Kormne care susţineacu că exilul românesc nu 
era încă pregătit pentru aceasta şi cereau ca alegerea şefului 
şi subşefilor să se facă cât mai târziu. Această cerere a grupului, 
să-i zicem de la Paris, era o cerere cuminte, dar ea se opunea 
dorinţei lui Mihai Viteză şi în special a celei ce avea să se con- 
frunte, cu violenţă la Paris, la intrunirea de la 12 şi 13 Noembrie. 

Pentru prezidarea acestei confruntări a fost ales căpitanul 
Chintescu de la Paris, un om moale şi cumpănit. In prima 
zi iau parte la discuții următoarele persoane: dr. Coroianu, 
M.. Vlad, I. Catona, Ioana Brătianu, A. Lepădatu, G. Petrov, 
D. arca, D. Zamfirescu, S. Budişteanu, D. Lupascu, R. Câm- 
peanu, I. Rusu, I. Dănilă, M. Constantinescu, Dna Vasilescu, 
dl V. Ionescu, Hraţiu Sârbulescu şi Roşianu. Acest domn 
Roşianu cere ca să se treacă la organizarea exilului românesc 
şi să se aleagă cât mai repede şefi şi subşefi ai exilului românesc. 
Era teza dlui Raţiu adusă în discuţie de acest domn Roşianu, 
un om Violent, care era şeful grupului din Germania şi dl 
Raţiu avea să-şi sprijine întreaga lui acţiune, pe acest grup. Si 
dl Roşianu cerea grabă în rezolvarea acestei chestiuni deoarece 
domniasa şi ceilalţi români din Germania, sunt obligați să 
plece spre casele lor, a doua zi dimineaţa. Si s'a discutat aceasta 
grabnică chestiune dar nu s'a luat nici o hotărire. In această 
şedinţă s'au utilizat şi insulte iar domnului căpitan Chintescu, 
i,s'a spus că este un om bătrân şi răsuflat care nu-şi are locul 
la preşidenţia unui asemenea Congres. Şi domnul Chintescu 
s'a retras, părăsind cu demnitate această sală turbulentă. A 
doua zi avea să aibă loc marele scandal. Rămânând IOcUl 
de preşedinte liber, la acest loc îşi ptezintă candidatura dl 
Roşianu, cel care în ajun pretinsese că este obligat să plece 
în Germania. Era clar că se utilizase o minciună pentru a. se 
aduce cât mai repede în discuţie chestia marelui şef şi a celor- 
lalti şefi mai mici. Din stupoarea generală produsă, îsi, revine 


dl Korne care spune că în conformitate cu uzanțele, locul 
de preşedinte devenind liber prin. retragerea dlui Chintescu, 
revine une persoane din Paris, adică țara care găzduia Congresul. 
Si s'a produs marele scandal. Domnul Zamfirescu care a părăsit 
sala isi publică în B.I.R.E. la 25 Decembrie, motivele care 
l-au obligat să plece: “In atmosfera sufocantă din sala de adu- 
nare, O discuţie civilizată nu mai putea avea loc”. 

„Si “cred deasemenea că o activitate politică trebuie să 
cuprindă şi noţiunile de corectitudine, echitate şi decenţă. 
Manifestările. partizane organizate la Paris la 12 dar mai ales 
la 13 Noembrie, nu au cuprins aceste noţiuni. Atunci când 
a devenit clar că reaua credinţă domină atmosfera sălii, am 
considerat că a mai rămâne s'ar interpreta ca. o acordare a 
unui gir. Am preferat să plec pentru a respira aer curat”, 

Şi acum iată motivele care l-au obligat să părăsească sala 
Congresului pe alt român din Paris, dl Câmpeanu care îşi 
publică protestarea lui în foaia la care este codirector, B.I.R.E. 
“Datorită tumultului provocat de tentativa desemnării dlui 
Radu Roşianu ca preşedinte al reuniunii, n'am avut timp să 
arăt persoanelor prezente motivele care m'au determinat să 
părăsesc sala”... In acest scop s'au produs incidente degradante, 
s'au folosit acuzaţii, insulte şi neadevăruri”... Unele persoane 
veniseră din Germania nu pentru a discuta mai multe variante 
posibile, ci pentru a impune cu orice preţ varianta lor. In felul 
acesta a fost lovită colaborarea ce fusese începută la Offenbach 
şi Bruxelles şi s'a deturnat din drumul ei o iniţiativă care slujea 
unirea energiilor utile”... “Anumite persoane veniseră la Paris 
numai pentru a forţa pe ceilalţi să accepte organizarea unui 
aşa numit Congres, producător de preşedinţi şi vice presedinţi”... 
“Transformând consfătuirea românească într'o reuniune de 
partizani exclusivişti, sa provocat o nouă fracţionare a exilu- 
lui”... “Aşa se face că reuniunea de partizani din ziua de 13 
Noembrie, n'a slujit propăsirea ideii unitare în exil”. Acestea 
sunt frazele dlui Câmpeanu care cravaşează obrazul dlui doctor 
lancu Raţiu. 

Tot în B.I.R.E. un alt român îşi arată impresiile lui în urma 
marelui Congres: “O serie de oameni, de care nu mai auzisem 
niciodată, şi pe care nu i-am găsit pe nicăieri în acţiunile româ- 
neşti s'au produs să constituie un grup, care împreună cu dl 
lon Raţiu să pregătească congresul românilor de pretutindeni. 
Intre sprijinitorii ideii am rămas uluit să-l văd pe dl Rusu din 
Paris, care ne spunea că rostul nostru nu este să combatem 
comunismul, Pe un alt domn, Popov sau Petrov sau aşa ceva, 
dar care. îşi zicea Ion de la Vidin, l-am auzind strigând prin 
sală că este păcat că N. Iorga nu mai este în viaţă căci i-ar 
smulge barba, l-ar călca în picioare şi l-ar ciurui de gloante. 
Acest domn a fost desemnat ca împreuna cu ceilalţi necunos- 
cuţi de care pomeneam să organizeze unirea românilor”. 

Impreună cu dnii D. Zamfirescu si Câmpeanu, au mai 
părăsit sala şi următorii: Nicolae Lupan, Mihai Korne, loana 
Brătianu, Serban  Budişteanu, Marius Roşca, lon Solacolu, 
Mircea Vasilache, Dan Damian, Nicu Niculescu, Serban Sturza 
şi alţii. In sală, cu rare excepţii au rămas partizanii Congresului 
propus de dl doctor Raţiu, majoritatea fiind urmată de români 
din Germania, condusă de dl Radu Roşianu. In sală a inceput 
să se respire, nu aerul curat, cel dorit de dl D. Zamfirescu, 
ci cel îmbâcsit de partizanii dlui Raţiu. In această sală, aşa 
cum îi plăcea dlui doctor Raţiu, acesta s'a ridicat să pronunţe 
un discurs, aplaudat de partizani. Si în acest discurs, ţinut 
în faţa celor rămaşi după ce dnii Câmpeanu, Kome, Zamfirescu, 
etc. au părăsit sala, dl doctor Raţiu a spus că acei oameni care 
au rămas, trebuie să meargă înainte deoarece acesta este drumul 
cel bun. Acest drum este rezultatul unei munci de trei ani 
de zile, “pentru a-i lămuri pe toţi români din lumea întreaga 
(din tot mapamondul), despre ce este vorba” (?). E drept că 
dl doctor Raţiu avusese alături de el în această muncă titanică 
(9), o serie de oameni care ipâsSdi în grupe şi subgrupe, lu- 
craseră, întâi ca sa se lamurească pe ei şi apoi pe ceilalţi, cu 
alte cuvinte lucrasera pentru democraţie. Din aceste grupe 
şi subgrupe, făcuseră parte dnii Radu Câmpeanu, Ioana Bră- 
ţianu, Horia Georgescu, Mihai Korne, Aurel Lepădatu, Mihnea 
Romalo, Marius Roşca, Serban Sturza, Ion Varlam, şi Dinu 


Zamfitescu. Si la. sfârşit, după ce s'a făcut marea curătenie, 
s'a format un comitet care să organizeze. un alt mare Congres 
la Geneva. Acesţ comitet. era format din dnii Dan Cernavo- 
deanu, Ion Varlam, Doru Novacovici, Ion Raţiu, Horia Geor- 
gescu, |. Suveica, R. Roşianu, Petre Belker si dna Vasilescu: 
Din noul comitet fac parte numai două persoane-afară . de 
marele. şef-—, dnii Varlam şi Horia Georgescu care au muncit 
pentru lămurirea românilor de pe tot mapamondul iar ceilalţi 
s'au retras cu toţii în faţa comportării dictatoriale a marelui şef. 
Dealtfel, după cât se pare, şi aceştia doi s'au retras sau au fost 
daţi afară de marele şef. Este vorba de dl Horia Georgescu, 
care trecea ca mâna dreaptă a şefului dar despre care nu se 
mai aude nimic, numele lui a dispărut de la conducerea ziarului 


dlui doctor Iancu Raţiu. Si se pare că acelaş lucru s'a petrecut 
şi cu dl Varlam. 


Inainte de închiderea Consfătuirii de la Paris, dl doctor 
Raţiu a avut o plăcută surpriză, un domn care nu luase parte 
la furtunoasele desbateri şa ridicat şi a spus că el este gata 
să pregătească viitorul Congres de la Geneva, pe cheltuiala lui. 
Acest „domn, numit” |. Suveica, era preşedintele “asociaţiei 
refugiaților români” din Elveţia. Bucuria dlui: doctor Raţiu 
a fost de scurtă durată. Pe lângă că era Neamt din România 
ceiace pentru domnul Raţiu era un bine deoarece în cazul 
ca Var însărcina cu organizarea Congresului de la Geneva Par 
pune bine cu cercurile nemtești din America, acest domn 
ținea secret numărul membrilor societăţii sale şi alegerile ce 
le făcea erau pe calapod R.S.R.-ist, cu ordinile de zi prefabri- 
cate, cu candidaţi care nu-şi prezentau trecutul politic şi 
profesional, cu uşi închise etc. Domnul Suveica a fost pârit 
domnului doctor Ratiu şi acesta a fost obligat să se deranjeze 
şi să de deplaseze la Geneva ca să ancheteze acest caz. La 
această anchetă, domnul Suveica a citit un curriculum vitae 
propriu în care a arărat printre altele că, nu a solicitat şi nici 
nu a fost solicitat să devină membru de partid. La întrebarea 
directă dacă a fost sau nu a fost membrul. partidului comunist, 
nu a răspuns. Cu toate acestea, domnul Raţiu a considerat 
că în urma anchetei, domnul Suveica a iesit basma curată. 
Totuşi domnul doctor Raţiu a declarat că membrii de partid 
nu au ce căuta în comitetele de conducere ale asociațiilor de 
refugiaţi. Aceasta Pa supărat foarte mult pe domnul Suveica 
şi acesta a demisionat de la preşidenţia comitetului de orga- 
nizare a Congresului de la Geneva şi a plecat trântind uşile 
ca domnul Brătianu în Conferinţa de la Paris, ceiace a obligat 
pe domnul Raţiu să însărcineze pe alt român cu organizaţia 
Congresului de la Geneva. Acest român, un necunoscut în - 
plus, în exilul românesc, este domnul Gane. 

Dar 'ceiace' a urmat la Geneva, a fost o adevărată excro- 
cherie electorală. Deşi domnul doctor Raţiu este ardelean 
şi deci neobişnuit cu năravurile electorale ale Brătienilor, la 
alegerile de la Geneva, a dovedit că îi întrece pe toţi Brătienii 
la un loc. La Geneva, românii au avut să vadă un nărav electoral 
de mult dispărut, că este reînviat de domnul Raţiu, adică cei 
morţi sunt invitaţi să voteze. Dar nu numai cei morţi au fost 
invitaţi sa voteze ci Chiar şi acei care nu au existat niciodată. S'a 
văzut că la alegeri au participat 106 români şi cu toate acestea 
numărul voturilor pentru alegerea preşedintelui, domnul doctor 
Raţiu, a fost de 224 iar pentru alegerea celor 11 membrii din 
comitet, a fost între 150 şi 220. De unde au iesit aceste nepo- 
triviri de cifre? In “Lupta” domnul Korne găseşte o explicaţie 
în faptul că în afara voturilor individuale, s'au alocat câte 
10. voturi de fiecare organizaţie. Dar “unele dintre aceste orga- 
nizaţii nu ne sunt cunoscute iar în ceiace le priveşte pe. cele- 
lalte, nu ştim numărul de membri care intră în componenţa 
lor, dar procedul este. nefericit şi nu trebuie să constituie un 
exemplu pentru refugiul românesc”— Lupta 7 lunie 1984. 
Deci unele dintre aceste organizaţii de pe mapamondul dom: 
nului doctor Raţiu, unele nu ne sunt cunoscute, spune domnul 
Kormne, deci înşelăciunea domnului Raţiu, ar merge, dar iată 
că este o societate complet necunoscută asupra .căreia sar 


putea spune aproape cu certitudine câți membri are şi această 
societate este a domnului Marin Roşcanu din Gabon (Africa). 
Pe acest element domnul doctor Raţiu pune mari speranţe 
şi deaceia l-a făcut ales membru în comitet fără să mai cerce- 
teze dacă acest domn a fost sau nu membru al partidului 
comunist în Romania. Domnul Roşcanu este căsătorit, are 
50 „de ani şi are trei copii din care cel mai mare ar putea să 
aibă 23-25 de ani, iar ceilalţi, sunt minori. Deci în continentul 
african, în care domnul Roşcanu este profesor la Libreville, 
avem 0 familie formată din trei persoane majore si care fac 
o societate din partidul domnului Raţiu. Si iată că această 
societate de trei persoane, a primit din partea domnului Raţiu 
10 voturi la alegerile de la Geneva. Chestiunea este clară şi 
să ne spună domnul doctor Raţiu, dacă aceasta nu este o excro- 
cherie electorală mai mare decât cea comunistă, la alegerile 
din Noembrie 1946. Dar nu are nici o importanţă. La Libre- 
ville, domnul profesor Roscanu, cu trecerea pe care o area 
reuşit să obţină înfiinţarea unei ore în limba română la Libre- 
ville (Africa 1) care face o nemaipomenită propagandă pentru 
Tara noastră şi pentru acest lucru, fără îndoială domnul Roş- 
canu merită să fie. felicitat şi el şi seful lui, domnul doctor 
Raţiu. Dar desigur că există şi limbi rele, pismaşe, care vorbesc 
şi scriu contra acestei nemaipomenite realizări. lată ce scrie 
domnul Kome în Lupta lui, din 22 Decembrie 1984: “In ce 
priveşte Radio Libreville (Africa 1), el se aude cu greu în 
afara „hotarelor Gabonului, nu stim deci cum se va putea 
auzi în România vocea Uniunii Mondiale UMRL. Să ne cu- 
noaştem lungul nasului!!!”. 

Dar această voce rea, pismaşă a domnului Korne, are toată 
bunăvointa de a permite domnului Varlam, partizan al dom- 
nului doctor Ratiu, să scrie în Lupta domnului Korne, rân- 
duri mai mult decât: frumoase: despre Congresul domnului 
Raţiu. lată ce scrie domnul Varlam: “O altă surpriză agreabilă 
ne-au oferit-o cei care sub conducerea domnului Nicolau Golfin 
au pregătit la faţa locului, ţinerea Congresului: Graţie dom- 
niilor lor organizarea a fost optimă, contrastând în mod vădit 
cu cele la care ne-au obişnuit precedentele reuniuni de acest 
tip. Această organizare a impus desbaterilor o disciplină şi 
o ţinută de o calitate superioară, reducând şansele celor care 
prin „manevre, provocări, etc. ar fi vrut să abată congresul 
de la obiectivul propus. Trebuie amintite şi meritele serviciului 
de ordine care a fost ajutat de poliţia -universităţii pentru a 
împiedeca pe cei nepoftiţi a intra în sală sau a creia desordine” 
„Sau. remarcat în mod. particular dna. Yolanda Strănescu 
(din Marea Britanie) care a prezidat cu autoritate, competință 
şi moderație. la alegeri şi dl lom Ghika ale cărui intervenţii 
au fost printre cele mai apreciate de adunare”... “Inainte de 
scrutin, domnul. N. larca. (Elvetia). şi-a exprimat regretul că 
domnii Mihai Korne şi Radu “Câmpeanu “nu 'se află printre 
candidaţi”. | 

Am în faţa mea o foaie care apare în America, sub condu- 
cerea domnului George F.A. Boian. Si în această foaie găsim 
rânduri asupra Congresului domnului Raţiu care ar face obiectul 
chemării în faţa justiţiei: Sa ne lamurim. Intr'o: gazetă pot 
apare articole care ar face obiectul amestecării justiţiei dacă 
nu sunt adevarate. Dar dacă ceiace se scrie este oglinda purului 
adevăr, justiţia trebuie să: tacă şi mai mult, trebuie să tacă şi 
să înghită cel care se pretinde insultat, etc. In acest ziar apare 
un articol nesemnat, scris de un participant la Congresul dom- 
nului Raţiu. Autorul se ascunde sub semnătura: Participant 
la Congresul de la Geneva-Viena, şi articolul este publicat la 
rubrica “Tribuna liberă”. O gazetă, publicând un articol la 
“Tribuna liberă”, arată de la început că direcţia gazetei nu-și 
dă girul ei asupra acestui articol şi totul rămâne la aprecierea 
cititorului, dar cel de care este vorba în acest articol, dacă 
se consideră insultat, are tot dreptul sa dea în judecată pe 
autorul articolului şi pe directorul gazetei, cu atat mai mult 
atunci când articolul nu are semnatură sau articolul este 
publicat sub un pseudonim, etc. Domnul Boian este un gazetar 
vechi şi fără îndoială că el cunoaşte toate aceste lucruri deci 
dacă a publicat acest articol, înseamnă, nu numai că domnul 
Boian cunoaşte pe semnatarul acestui articol, dar că semna- 


8 


“ tural i-a dat asigurări că tot ceiace cuprinde acest articol, 


corespunde purului adevăr şi că dacă gazeta va fi dată în 
judecată, semnatarul se va prezenta şi va dovedi ca tot ceiace 
a scris este adevărul pur. Deci până atunci, noi ceilalţi avem 
tot dreptul să folosim drept adevăruri ceiace publică domnul 
Boian la “Tribuna liberă” a ziarului “Tribuna noastră” din 
April-June, 1985. 

““Al treilea: domnul Raţiu a fost primul care a propus-o 
pe doamna Strănescu în comisia de votare. Este adevărat că 
doamna Strănescu e mai tânără ca domnul Raţiu şi înca 
“autoritară” din moment ce tăia de pe listă fără drept de apel, 
lovind în demnitatea omului. Mă întreb: dacă doamna Stră- 
nescu nu era în comisia de votare, mai era domnul Raţiu prese- 
dintele U.R.L.? Cred că nu. Ceiace am auzit de la alţi com- 
patrioţi din exil în legatura cu relaţiile dintre doamna Stră- 
nescu şi Raţiu nu mă mai miră. Ar trebui să se gândească şi 
domnul Raţiu că este la o vârstă şi nu ar fi demn să strice 
casele oamenilor”. 

„ Vedem că participantul din Viena, il acuză pe domnul 
doctor Raţiu că-i pune coarne domnului Strănescu, care este 
mult mai tânăr decât dânsul, dar această acuzaţie fiind mult 
mai uşoară şi fiind şi picantă, o vom lasă la urmă. “Mai mult, 
să tai din capul locului de pe lista de candidati un azilant 
pentrucă are paşaport român este o mare jignire adusă dem- 
nizăţii unui om, credinţei în Dumnezeu şi onoarei obiceiului 
noastre» (?). Dar alţii nu au încă şi paşaport român ţinut la 
naftalină pentru orice eventualitate... (am auzit de Lupaşcu, 
Roşcanu...). Al cincilea: am votat că cei care au fost membri 
de partid nu pot fi aleşi în organele de conducere ale URL. 
Atunci, dacă am votat aşa, domnul Lupaşcu de ce a fost 
“ales”? Dar domnii Mailz şi Roşcanu? Aceşti membri de partid, 
poate chiar mai sunt încă, şi se pare că l-au informat pe tov. 
Raţiu despre situaţia lor politică. Dar se vede că tov. Raţiu 
avea lista completă şi nu a mai dorit să facă modificări. Mă 
întreb: ce este mai grav: că ai plecat din ţară cu paşaport sau 
că eşti comunist cu state vechi? Atunci noi ce am votat? Lista 
care era stabilită la Londra sau în alta parte de tov. Raţiu 
după ““consultări” cu doamna Strănescu? F 

Al şaselea: îl întreb pe tov. Raţiu şi pe dumneavoastră 
stimaţi compatrioți: din organele de conducere ale URL pot 
face parte şi ofiţeri de securitate? Se pare că da din moment 
ce tov. Raţiu i-a “ales” pe tov. Lupaşcu şi Meiltz din cauza 
cărora mulţi au suferit torturi şi umilinţe la canal. Cum pot 
să-mi explic că fraţii din ţară ai tov. Lupaşcu, colonei, au o 
situaţie foarte bună şi nu-i stânjeneşte nimeni?”. 

Să ne lămurim: domnul participant de la Viena, îl acuză 
pe domnul Raţiu că deşi i-a anunţat pe toţi şi i-a pus să şi 
voteze că foştii membri de partid nu pot fi aleşi în organele 
de conducere ale URL totuşi cunoscându-le cazul, au fost 
“aleşi” domnii Lupaşcu, Roşcanu si Meiltz? Dintre acestia 
trei, cazul domnului Roşcanu pare a fi destul de clar. Acest 
domn a lucrat ca inginer consilier în Maroc timp de 4 ani 
şi nu se poate să lucreze cineva în străinătate atâta timp fără 
să fie membru al partidului comunist şi încă un membru de 
nădejde. Noi credem că domnul Raţiu a închis ochii-după 
ce s'a consultat cu doamna Strănescu—, pentrucă aveau un 
membru rar-în Gabon-—, un membru care avea trecere acolo 
şi în plus obținuse un post de radio ca să poată face propa- 
gandă în Romania, o mare propagandă cu care se poate face 
concurenţă celor de la Europa Liberă. Despre domnul Lupaşcu, 
domnul participant, ne spune că bănuişte că mai este membru 
de partid şi că ţine pasaportul român la naftalină pentru orice 
eventualitate. Si în plus, domnul Lupaşcu are în Tară un frate 
ofiţer la Securitate şi domniasa a scris o broşură despre “Alteta 
Sa Mărgărita”. Nu ţi se pare domnule doctor Raţiu că aceasta 
e prea mult? Dacă nu e adevărat, atunci domnule Raţiu dă 
în judecată pe domnul Boian şi scoate-l pe domnul Lupaşcu, 
basma curată. Dar ziarul domnului Boian: a apărut în lunie 
şi de atunci au trecut câteva luni şi nu s'a auzit nimic în exilul 
românesc în care se aud toate. Şi credem că nici nu se va auzi, 
ca în cazul Suveică, domnul doctor Raţiu va considera că nu 
sa întâmplat nimic şi va tăcea chitic. Ca şi în celelalte cazuri,- 


domnul doctor Raţiu va considera că câinii latră şi caravana 
trece mai departe. 

Dar iată şi cazul cel mai grav, presentat de domnul parti- 
cipant: “Al şaptelea: tov, Cernovodeanu care este homosexual, 
aspect cunoscut de tov. Raţiu. Au ajuns să ne conducă homo- 
sexualii?”” Da, cazul de faţă este cel mai grav şi are dreptate 
domnul participant să ţipe: au ajuns să ne conducă homo- 
sexualii? Românii, toţi românii au repulsiune faţă de tagma 
invertiţilor, nu-i poate suferi, nu-i admite, Au fost si în Tară 
şi în exil şi tot-deauna, când acesţi invertiţi au fost descoperiţi, 
Românii au luat măsuri de profilaxie. Si în cazul de faţă, 
domnul doctor Raţiu are datoria să-l dea în judecată pe domm- 
nul Boian şi să-l scoată basma curată-dacă poate şi pe domnul 
Cernovodeanu ca şi pe tovaraşul Suveica. 

Si să ne înapoiem la cazul Strănescu pe care eu continui 
să-l consider caz uşor, deşi picant. Se pare că domnul partici- 
pant nu-şi dă seama că în Societatea modernă sunt astăzi alte 
legi de conducere. In această societate modernă, mai ales în 
Vest, astăzi se consideră că femeia care nu are un amant nu 
este femeie, iar cazul bărbaţilor neincornoraţi devine din ce 
în ce mai rar şi e pe cale de dispariţie. Domnul Raţiu, un om 
de 68 de ani, are dreptul să pună coarne unui bărbat tânăr 
de 35 de ani, mai ales când dispune de bani. Asa afirmă domnul 
participant, că este cazul doctorului Iancu Ratiu, om bătrân 
de 68 de ani şi al domnului Strănescu, om de 35 de ani. Cred 
dealtfel că dacă Strănescu ar da în judecată pe domnul par- 
ticipant, acesta ar ieşi achitat. In afară de asta, se pot prezenta 
mai multe cazuri şi după părerea mea un caz rar este cazul 
doctorului lancu Raţiu. E vorba de un bărbat de 68 de ani, 
căruia i se aprind călcâile după o femeie mult mai tânăra decât 
el. Sunt femei carora le place să flirteze cu orice bărbat care-i 
face curte şi bărbatul femeiei în chestiune, găseşte că acest 
lucru este normal, mai ales când bărbatul are o bună situaţie, 
e şef şi dispune de bani. In unele cazuri, femeile merg mai 
departe: dau întâlniri bărbatului în chestiune, îl întâlnesc la 
cafenea, bar dar nu trec mai departe. Dealtfel nici nu se poate 
merge mai departe, când bărbatul are 68 de ani. Seara, când soţii 
se întâlnesc, femeia ii povesteşte cele întâmplate soţului şi râd 
amândoi în. pumni de berbantul căruia i s'au aprins călcâile. 
Câteodată se întâmplă ca soţul înţelegător să fie ales casier al 
unei societăţi oarecare. Si viaţa îşi urmează cursul mai departe 
şi soţii continuă să-şi râdă în pumni de moşul căruia, la aproape 
70 de ani, i se aprind călcâile dupa o femeie mult mai tânară 
decât el. In cazul de faţa, rolul moşului de 70 de ani, îl joacă, 
fără îndoială, domnul doctor Iancu Raţiu. 


va urma 


UN PERFID ATAC 
IMPOTRIVA 
MISCARII LEGIONARE 


de Traian POPESCU 


E curând a apărut în editura lon Dumitru 
din Munchen, primul volum al unui asa zis 
interviu intitulat “In Serviciul Mareşalului” 
atribuit unui cercetător american Larry 
Watts, ziarist bursier al Fundaţiei Fulbricht 
din Statele Unite, însărcinat de ea de a cer- 
ceta şi deslega problema “lon Antonescu 
şi România”. 

Nu este nici prima, nici ultima lucrare 
sugerată de “anumite cercuri americane” sau de comuniştii 
de la Bucareşti, apărută în cei 45 de ani scurşi de la înălțarea 
de pe baricadele legionare din Septembrie 1940 a generalului 
lon Antonescu la funcţia de Conducător al Statului Naţional 
Legionar Român. 


6 Septembrie 1940. Legionarii ocupa Bucurestii cerând abdicarea Regelui” 
Carol al II-lea. Poetul Radu Gyr in frunte. 


E însă cea mai pervers ticluită, prin parafrazarea neruşinată 
şi tendenţioasă a broşurii defăimatoare lansată de General 
şi Ică Antonescu, după născocita rebeliune legionară din 
Ianuarie 1941, sub titlul “Pe Marginea Prăpastiei” care 
astăzi, ca un bumerang al dreptăţii istorice, se întoarce împo- 
triva inspiratorilor, fiind ei cei care, urmare ambițiilor nemă- 
surate -şi lipsei de perspicacitate politică, au împins România 
în prăpastia comunistă a lui 23 August 1944, degradând Tara 
noastră la ultima treaptă din Estul Europei, ca omenie, bună- 
stare şi civilizaţie. 

Interlocutorul Domnului Larry Watts, o aminteşte, ca sursă 
documentară în tot cuprinsul lucrării, încât la sfârşit impresia 


lăsată cititorului, e că totul ar fi special preparat pentru a 
justifica acţiunea generalului în Septembrie 1940-23 Ianuarie 
„1941 şi perioada dictaturei militare care a urmat, de eliminare 
a Mişcarii Legionare Codreniste de la conducerea Tării şi 
lichidarea fizică a adepților ei, naționalismul românesc şi anti- 
comunismul lor radical, stânjenind planurile de dominație 
ale mafiilor naţionale şi internaţionale. 

Abrogând Statul Naţional Legionar cu ajutorul tancurilor 
Fuhrerului Adolf Hitler, aflate în România, chipurile ca so 
apere de eventuale atacuri ale comunismului sovietic, Generalul 
lon Antonescu, în 3 ani şi jumatate de crudă dictatură per: 
sonală, concretizată în parrafa “se vor reabilita Post Mortem”, 
a secerat mii de vieţi tinere, nevinovate de mişeliile puse în 
sarcina lor de autorii pamfletului Pe Marginea Prapastiei, 
împingând România şi Neamul în prăpădul fatidicei scadenţe 
23 August 1944, trădarea trădărei, cum denumeşte actul Ion 
Tolescu, confirmând viziunea politică a lui Corneliu Zelea 
Codreanu: citez: 

i “De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi în- 
vingătoare în numele Diavolului, cine poate să creadă, 
unde este mintea care susţine că ele vor pleca de la noi 
înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza”. 

viziune transmisă generaţiilor tinere ale României Mari încă 
din 1919, din pădurea Dobrina-Huşi, întărită prin circulara 
din 1936 şi contra realizarii căreia a luptat consecvent până 
la uciderea lui mişeleşte în pădurea Tâncăbeşti, în noaptea 
de 29-30 Noembrie 1938, de sbirii asasini plătiţi de un Rege 
desfrânat, unealta mafiilor amintite. 

Investigaţiile trimisului american s'au facut în România 
R.S.R.istă între Septembrie 1982-August 1984, coincizând 
cu tendinţa regimului comunist de a reabilita figura mareşa- 
lului Ion Antonescu, nu ca erou militar al cruciadei antico- 
muniste de la 21 lunie 1941 până la 23 August 1944, merit 
incontestabil, ci ca acerb persecutor al Mişcării Legionare 
şi al Comandantului ei Horia Sima. 

Logic autoritaţile comuniste de la Bucureşti, prin ““dele- 
gaţii” locali ai mafiilor, i-au fumizat ca interlocutor un fost 
ofiţer-căpitan, maior sau colonel, fost membru al Cabinetului 
Militar al mareşalului, om de încredere al lui şi bineînţeles 
duşman visceral al legionarismului. Acesta, azi prizonier al 
regimului-cu creerul spălat şi reeducat în diversele laboratoare 
înfinţate de comunişti în acest scop în cei 45 de ani de atot- 
puternicie dăruită de “ Aliaţii” învingători, s'a simţit obligat, să 
povestească şi să susţină, ceace s'a convenit, sau le convine, 
şi nu adevărul,sistematic deformat. 

Dealtfel Larry Watts o confirmă la pag. 13, citez: 

_“Am fost indrumat la Dumneavoastra ca la o per- 
soană care a luat parte la evenimentele din România 
anilor 1940-1944, în apropierea Generalului şi apoi 
Mareșalul Antonescu...” 

iar interlocutorul recunoaşte alegerea specială făcută de general, 
pag. 21, paragraful 1, citez: 

“Pe ziua de 6 Septembrie 1940 am primit o tele- 
gramă dela Preşedenţia Consiliului de Miniştrii, cu urma- 
torul conţinut: “Capitanul de stat major... este mutat 
în interes de serviciu în Marele. Stat Major al Armatei 
şi detaşat la Cabinetul Militar al Conducătorului Sta- 
tului”. 

adăugând mai jos: 

“alcătuit dintrun grup de ofiţeri de stat major recrutaţi 
la indicaţiile Generalului şi cu aprobarea sa”. 

lar la pagina 22 paragraful 2 şi 3 continua marturia, citez: 

“ am fost repartizat ca ajutor de şef de birou la 
Biroul în sarcina căruia cădeau Operaţiuni militare, 
Transporturi, Aviația şi Marina. Dupa Rebeliune am 
fost promovat ca şef al acestui birou, calitate în care 
am ramas pâna în ultimul minut al guvernarii Mareşa- 
lului Antonescu”. ? 


kk 
Interlocutorul şi-a împlinit misiunea, 


10 


La circa 10 pagini cât totalizează întrebările Domnului 
Larry Watts răspunde cu cca.180 de pagini de ample răspun- 
suri şi comentarii personale care mai de care mai calomnioase 
asupra întâmplarilor din România dela 3 Septembrie 1940, 
pâna la 24 Ianuarie 1941, nepierzând nici un prilej în timpul 
discuţiilor de aşi manifesta vrăşmăşia contra legionarismului, 
utilizând abil armele dezinformarii practicată: minciuna, 
insultele şi în special fantezia rău voitoare, încât trimisul 
american, surprins de verva şi prodigioasa memorie a ofițerului 
informator, de necrezut în atmosfera torţionară R.P.Ristă 
in care trăise “fidelul ales”, s'a simţit obligat sa se spele pe 
mâini ca Pilat din Pont, spunând în prefaţă, citez: 

“Cercetarea mea a fost făcută cu intenţia de a scrie 
o istorie despre acea perioadă dar lucrând la acest proect 
mi-am dat seama că niciodată îintr'o istorie adevărată, 
nu voi putea folosi adecuat materialul subiectiv foarte 
interesant, conţinut în aceste interviuri... n'am voit 
sa pierd atmosfera creată... şi strein fiind, nu pot privi 
acele evenimente ca un român”. 


AX 


Pamfletul “Pe marginea Prăpastiei” e o operă colectivă la 
care au contribuit, uniţi în ură, conform revendicărilor ulte- 
rioare, duşmanii congenitali ai lui Corneliu Zelea Codreanu 
şi ai Legiunii Arhanghelul Mihail. Căpitanul preconiza reforme 
radicale în viaţa publică a României, prin schimbarea mora- 
vurilor politice practicate până atunci de politicieni, precum 
şi transformarea sufletească a omului român deformat prin 
acele practici. Aceşti duşmani erau: partidele politice, comu- 
nismul, ovreii, sionismul, mafiile internaţionale şi antonescia- 
nismul. 

Deşi activitatea legionarilor era încadrată cu stricteță în 
legile democratice şi Constituţia Tării de atunci, pe care le 
respectau şi cereau să fie respectate la fel de restul populaţiei 
şi de autoritaţi, nu convenea beneficiarilor mentionaţi deveniți 
stăpâni absoluţi ai României Mari, prin corupţie, viclenie și 
"impertinentă. 

Sa-i luam pe fiecare în parte. 

PARTIDELE POLITICE: Erau îngrijorate de priza doc- 
trinei legionare a —OMULUI NOU-— în masele tineretului 
care, indiferent de clasă, acceptase fără şovăire dura trans- 
formare morala şi umană cerută de CORNELIU ZELEA 
CODREANU —CAPITANUL-, bazată pe dragoste de Neam 
şi Tară până la sacrificiul suprem, dragoste de aproape-creştină 
şi omenească-care armoniza colaborarea frățească a claselor 
sociale: studenţimea, muncitorimea şi tărănimea, corectitu 
dine în exercitarea profesiunilor sau în însarcinările adminis- 
trative în Stat, frânând prin exemplul austerităţii vieţii lor 
zilnice, 'uzanţele, abuzurile şi corupţia întronată de clientela 
politică a partidelor de guvernământ intrate în adevărată. 
panică. 

Electrizarea maselor din Decembrie 1937 de Partidul Totul 
pentru Tara, expresia electorală a Legiunii Arhanghelul Mihail, 
care era condus de generalul Cantacuzino-Grănicerul, erou 
al primului răsboi mondial, situase Mişcarea pe poziţia de al 
treilea partid de guvernământ prin cele 66 de mandate de 
deputaţi obţinute. | 

Pactul de neagresiune electorală şi de vigilență comună 
a umelor cu voturile exprimate încheiat cu Maniu si Gheorghe 
Brătianu, a evitat furtul şi sustituirea cu alte ume favorabile 
guvernului care patrona alegerile, cum era practica în trecut. 
Incercarea a avut efectul dorit de Tară-alegeri libere-şi mul: 
țumire, Ea s'a pronunțat masiv în favoarea partidului tine- 
retului, nădejdea de totdeauna a unui neam sănătos şi a trans- 
formărilor preconizate de el. 

Inebuniţi, camarila palatului condusă de ovreica Magda 
Lupescu şi tâlharii care-i înconjurau, Pau împins pe Regele 
Carol al II-lea, să dea frâu liber guvernului liberal formaţia 
Guţă Tătarascu, care patronase alegerile şi pentru prima 
data în istoria vieţii parlamentare româneşti le pierduse, 
pentru a unelti fără scrupule pentru eliminarea Căpitanului 


ui 


Ă „ cXrii din scenariul politic românesc, misiune revenită 
iai ME TI femere Goga-Cuza, şi dictaturei 

imediat guvernelar efeme g » Şi dictaturei personale 
a luă, scop, ministrul de inteme Armand Calinescu, impus 
de Rege şi om al mafiilor, sa dedat la cea mai desfrânată 
ilegalitate constituţională „Comiţând toată gama infamiilor 
imaginabile şi inimaginabile, călcând arbitrar legile Tarii 
şi Constituţia, decretând-ilegale-Partidul Totul Pentru Ţară 
şi Jegionarismul —arestând fără ordin judecătoresc mii de şefi 
şi membrii ai acestor grupări sub pretextul mincinos de a fi 
susţinute de Germania hitleristă—. 

Inchisorile şi lagărele de concentrare construite ad hoc 
au gemut de schingiuirile fizice la care au fost supuşi arestaţii, 
pentru a Ie smulge mărturii false împotriva lui Codreanu; 
nereuşind au trecut la mişeleasca soluţie de a asasina în 
noaptea de 29-30 Noembrie 1938—more judaica, prin 
strangulare, pe Căpitan şi alţi 13 legionari în pădurea Tân- 
cabeşti, pretextând —incercarea de evadare— dintrun convoi 
transport de detinuţi spre închisoarea Jilava Bucureşti, în 
care călătoreau numai ei, legaţi de mâini şi de picioare de 
băncile camioanelor, având fiecare în spate jandarmul călău 
care la un semnal convenit au pus în execuţie magnicidul, 
ascunzându-i apoi într'o groapă comună pregatită la Jilava, 
în care au vărsat acid sulfuric pentru a-i desfigura, răstumând 
deasupra o imensa placă de beton armat de câteva tone 
greutate, iar la suprafață-ironie-amenajând o grădină cu flori. 

Comunicatul oficial transmis la radio în ziua de 30 Noembrie 
la prânz spunea laconic, ca “în pădurea amintită un grup de 
partizani ar fi atacat convoiul şi in luptele care au urmat, 
deţinuţii au fost ucişi”, fără alte pierderi, nici la atacatori, 
Nici în garda care însoțea convoiul. 

Ce cinism criminal şi ce palmă pe obrazul Tării. 

Regele plecase cu câteva săptămâni înainte în vizită 
oficială la Londra şi Paris, pentru a culege roadele trădării 
neamului prin împlinirea obligaţiei luată faţă de cămătari 


de a scoate din lege legionarismul codrenist, adică să semneze. 


contractele ' împrumuturilor obţinute, oneroase pentru Tară, 
dar fructifere pentru camarila ovreicei Lupescu şi a borfaşilor 
adunaţi de ea în jurul regelui tiran. 

In noaptea Tâncăbeşti-lor era pe drum de întoarcere şi 
sa oprit la Oradea, după ce pe parcurs vizitase la Berchtesgaden 
pe Fuhrerul german Adolf Hitler, care îi confirmase că nu-l 
interesa politica intemă a României. Deci. frâu liber pentru 
punerea în execuţie a planului stabilit cu Armand Călinescu 
pentru lichidarea fizică a lui Comeliu Codreanu şi a altor 13 
fruntaşi legionari. Telefonul dat de acolo casapului Călinescu 
a fost strigătul lui Cesar la trecerea Rubiconului —“Alea jacta 
est”— şi a doua zi intra triumfator în Capitala Bucureşti în 
ovaţiile jidovimei, în timp ce românii se ferecau în case con- 
solându-şi durerea şi amarul în plânsete şi lacrimi. 

Au trecut câteva luni de consternare şi apatie. 

Regele asasin şi sbirul Armand. Calinescu au profitat de ele 
pentru a întări măsurile represive luate împotriva aleşilor 
legali ai Ţării în alegerile din Decembrie 1937 —Codreanu 
şi Legionarismul-—, încât la 23 Februarie 1939 ca Vice-Pre- 
şedinte al guvernului regal a acordat lui Leon Herman, co 
respondent al ziarului “Nemţesc” PARIS SOIR, interviul 
pe care-l reproducem în facsimil. 


In paragraful 2, semnalat cu o acoladă, menţionează pactul 
încheiat cu ocultele. financiare internaţionale şi aplicat cu 
monstruoasă inconștientă exterminând floarea tineretului 
României. 

Legiunea şi Căpitanul ei, nu se ridicaseră rasial împotriva 
minoritaţei semite, ci pentru a păstra suveranitatea naţională 
intactă, stăvilind abuzurile şi obrăznicia cu care înfeudaseră 
România intereselor lor materiale sub domnia regelui Carol 
al II-lea şi a ovreicei Magda Lupescu, deformând viaţa Statului 
Român, şi pentrucă în lupta anti-comunistă contra propagato- 


TURA MAMAA PAPI NA pe ec PAGE PRL TAIA FIRUITRS Tetea | Ta 

LE VICE-PRESIDENT DU CONSEL| << 
ROUMAIN ACCORDE SA PREMIERE] 

INTERVIEW _EN__EXCLUSIVITE _A|. 

4 PARIS-SOIR n 


SE acizi die pa 
[&) LAB, 

"M. Calinesco 
«En moins don an le 
!- peuple roumain a par 
| deux fois exprime son 
 sinedre attachement 
1 au nouveau rtgime. » 


n'y a pas-chez nous 
robitme de mi- 


La Garde de fer 


— Et la Garde de fer ? 


— C'est deja une vieille histoire, 
dit le vice-president du Conseil. La 
Garde de fer n'existe plus. Il n'est 
donc plus nâcessaire d'en parler. 
Son nom meme n'a plus lieu d'ctre 
cit. C'est peut-âtre dommage pour 
vous et pour vos confreres jour- 


nalistes car c'âtait lă.un excellent. 


sujet de reportage sensatlonnel 
disparu maintenant ă jamais. Ex- 
cusez-moi de vous enlever ainsl, en 
quelque sorte, le pain de la bouche, 
sexcuse en souriant M. Calines- 
co. 

„Le ministre 
sicn : 

„— Mals vous  pourrez decrire 
maintenant ă vos lecteurs l'aspect 
d'une grande Roumanie forte et 
unie n'ayant quw'un desir, celui de 
travailler en paix et en parfaite 
amitie€ avec ses voisins, ses allics 
et tous les peuples qui le dâsi- 
rent. » > 


Leon HERMAN. 


ajoute en conclu- 


Bi 


rilor aberaţiilor marxiste, se isbiseră pretutindeni numai de 
agitatori şi agenţi provocatori ovrei, asmuţiţi cu înverşunare 
împotriva patriotismului românesc de presa ovreiască din 
Sărindar-Adevărul şi Dimineaţa, care bazată pe protecţia 
cuplului regal alertase sionismul intemaţional contra justelor 
revendicări naţionale ale legionarismului, utilizând contra-i 
cele mai murdare acuzaţii şi minciuni, ajungând la decapitarea 
lui, dar nu la anihilarea urmărită. 

La această luptă inegală ca forţă şi mijloace, Tara a asistat 
tăcută deoarece Căpitanul le ceruse linisţe, însă oamenii 
politici şi partidele au rămas nepăsătoare la drama tineretului, 
iar unii şi unele sau făcut complici la schingiurea lor, ca si 
cum n'ar fi fost conştienţi, că cei care sufereau erau copii lor 
şi cei mai buni fii ai Neamului. 

Reproduc în continuare părerile a două persoane, mai 
mult decât calificate de a vorbi în cunoştiință de cauză de 
acea epocă pe care au trăit-o suferind alături de Tară, pe 
propria lor piele, consecinţele demenţei regale: Pamfil Seicaru, 
admirator si prieten al regelui, director al ziarului Curentul, 
erou decorat în primul răsboi mondial cu cea mai înaltă 
decorație româneasca, ordinul Mihai Viteazul, şi Generalul Platon 
Chimoagă, comandant de divizie pe frontul anti bolşevic de la 
21 Iunie 1941-la 23 August 1944, când forţat de loialitatea 
faţă de jurământul lui militar a trebuit să-şi îndrepte divizia 
pe frontul de vest unde su căzut prizonieri la germani, raliindu- 
se guvemului în exil al Domnului Horia Sima întocmit la 
Viena, luptând apoi până la 8 Mai 1945:-capitularea Germaniei- 
cu două divizii pe Oder contra cutropitorului comunist. 

lată ce scrie Pamfil Seicaru în Istoria Partidelor, Naţional, 
Tărănesc şi National-Taranesc, vol II, Pag. 255/57, citez: 

“Apele adânci sunt în curgerea lor liniștite; la fel şi po- 
porul român înşeală prin aparenta lui linişte cu care acceptă 
resemnat vitregia împrejurarilor. Regele Carol a fost convins 
că întrun an dictatura lui a fost admisă de aproape unanimi- 
tatea tării. Ecoul acestei convingeri îl găsim în interwiul lui 
Călinescu”. “Armand Călinescu nu arăta, în aceste declaraţii, 
un optimism publicitar; era expresia unei convingeri. Sapte 
luni mai târziu, s'a verificat în condiţii tragice, cât erau de 
amăgitoare aparențele”. 

“Intrebarea este: urmărea regele permanentizarea regimului, 
consolidarea “Frontului Renaşterii Naţionale”, dându-i func- 
ţiunea pe care o avea partidul naţional-socialist în Germania? 
Pot răspunde că regele nu acorda acestui “front” o mai subs- 
tanţială realitate decât acea acordată de opinia publică; a fost 
o măsură trecătoare, ţinta lui fiind refacerea celor două partide: 
liberal şi naţional-ţărănesc, cărora le erau destinaţi ca şefi: 
Victor lamandi şi Armand Călinescu, respectiv. In judecata 
regelui, cele două partide ar fi asigurat funcţionarea pur for- 
mală “a unui regim parlamentar comod, scutindu-l să mai 
exercite făţis dictatura. Fără îndoială că o asemenea concepţie 
era de domeniul himerelor, dar nu mai puţin sintetiza obiectivul 
final al operaţiei începute la 11 Februarie 1938”. 

In- Istoria Partidelor, Naţional, Taranesc, şi Naţional-Tara- 
nesc, vol. II paginile 250-258: spicuim: 


—“Suprimarea lui ; Corneliu Codreanu şi a şefilor 
mişcarii a urmat imediat după întrevederea regelui cu 
Hitler; ordinul l-a dat telefonic din Berlin”. | 

“După moartea patriarhului Miron Cristea —7 Martie 1939-— 
Armand Călinescu într'o cuvântare rostită la 18 Iunie 1939 
în fața surogatului de parlament cu deputaţi în uniforme, 
a încercat să definească regimul: 5 

—“Revoluţia noastră a. fost mai mult o revoluţie 
spirituală, o schimbare de mentalitate, o minunată revi- 
zuire a conştiinţei. In consecinţă restaurarea ordinei, 
întărirea ideii de autoritate, Statul repus în drepturile 
lui, aceasta a fost prima sarcină ce şi-o impusese noul 
regim”. ae 

“Revoluţie spirituala? Greu de conceput [9) revoluţie şi 
încă spirituală, făcută cu cele mai putemice mijloace de 
poliţie! O revoluţie fără o idee forţă, o revoluţie fără nici un 
conţinut afectiv, în afară de sentimentul de teama menţinut 


12 


20 0 


printro puternică organizaţie de supraveghere poliţienească, 
depăşită ca perfecţiune technică de regimul comunist. Ceace 
a dat acestei cuvântari a primului ministru o nuanţă de sinistră, 
ironie, a fost definirea “Revoluţiei noastre” ca o “minunată 
revizuire a conştiinţei”. 

“A fost într'adevar o încercare de revizuire totală a conştiin- 
ței naţionale printr'o demisie morală, acceptându-se subordo- 
narea intereselor Statului intereselor particulare ale regelui 
în scopul de a se acoperi exploatarea organizată de Elena 
Lupescu”. 

“Dictatura regală nu arbitra între interese de clase, în 
pluralismul ideilor de Drept, ci intre interesele Statului şi 
interesele unor particulari cari patronaţi ocult de ţiitoarea 
regelui, exploatau Statul prin contracte oneroase”. 

“In reacţiunea regelui, după asasinarea lui Armand Cali- 
nescu, nu poate fi vorba de o congestie asasina a furiei, este 
un act asupra căruia a meditat, dacă nu a fost chiar prevăzut 
mai de mult ca o ipoteza într'un plan de luptă. Fiorul de 
groază care a străbătut Tara, acea tăcere totală ca în faţa unui 
cataclism, cuprindeau sentinţa data de sentimentul de omenie 
al poporului român, care a fost ultragiat de asasinatele din 
ordinul regelui Carol. 

“Dictatura regală aluneca pe dâra de sânge”. 

Generalul Platon Chimoaga în “Istoria Politică şi Militară 
a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice” pag. 88-92, 
relatează aceleaşi evenimente; spicuim: 

—“Regele Carol aflat într'o călătorie politică la Londra, 
Paris, Bruxelles şi Berchtesgaden s'a întors în ziua de 28 
Noembrie. Imediat a dat ordin lui Armand Calinescu, 
ministru de Interne ca Codreanu şi alţi 13 legionari 
aflaţi cu el la inchisoarea de la Râmnicul-Sarat, să fie 
executâţi. In noaptea de 29/30 Noembrie, cei 14 legio- 
nari au fost urcați în doua camioane, legaţi cu mâinile 
la spate, înapoia fiecăruia fiind câte un jandarm cu un 
mic ştreang în mână. Li se comunicase ca vor fi duşi 
la Bucureşti. Când au ajuns în pădurea Tâncabeşti, fiecare 
jandarm a aruncat streangul în jurul gâtului legionarului 
din faţă. Astfel executaţi, au fost duşi la închisoarea de 
la Jilava şi îngropaţi într'o groapă comună. A doua zi 
un. comunicat al guvernului anunţa că fiind atacați în 
pădurea Tâncăbeşti de o bandă de legionari înarmaţi, 
deţinuţii au încercat sa fugă. După somaţiile de rigoare 
au fost toţi impuşcaţi. 

“Acesta a fost actul fatal pentru România atât din 
punct de vedere intern cât şi extern”. 

"Mişcarea legionară nu era o grupare politică formată 
în jurul numelui unui om cu un trecut impunător... ea 
era pormită de jos, din popor şi din instinctul naţiunii, 
care căuta o apărare în contra comunismului. Ea se 
sprijinea pe principiile fundamentale ale neamului: bise- 
rică, naţiune, rege, armata. Era creştină, naționalistă, 
regalistă şi era convinsă de necesitatea unei armate puter- 


nice pentru apărarea teritoriului naţional. Legionarii - 


cuprindeau o bună parte din naţiune în special tin&- 
retul-şi se identificau cu sufletul neamului. 

Dacă torturărea şi asasinarea atâtor.sute de legionari 
în închisori şi câmpuri de concentrare crease o stare de 
permanentă încordare între autoritatea de stat şi mişcare, 
asasinarea lui Codreanu a impins pe legionari la exaspe-- 
rare. Atâtea crime nejustificate au creiat o atmosfera 
de simpatie în toată ţara pentru legionari şi un val de 
ură în contra Regelui şi oamenilor politici cari Pau servit - 


XX 


Aceasta a fost starea de spirit predominantă în România 
anilor 1938-1940, de care niciunul dintre “istoriografii 
angajaţi de “nemţii” americani, de ovrei, de comunişti său 
de resturile partidelor politice, nu amintesc niciodată, lăsând 
să cadă asupra mişcării legionare toată greutatea răspunderilor 
asumate de aşi face singură dreptatea pe care conducătorii 
călcând Constituţia şi legile țarii, le-o refuzau sau le ticluiau 


Păreri tac i 


i a e i 


“numai prin prizma abuzurilor comise de ei, acoperindu-le 


ticăloşia şi desmăţul. 

Când la 21 Septembrie 1939 călăul Armand Călinescu 
muşca asfaltul podului Elefterie răpus de gloanțele a şase 
vajnici legionari prahoveni, Tara a răsuflat uşurată. Ruşinea 
îndurată doi ani, fusese spălată in sângele călăului. Palma 
dată Tării de un Rege insolent şi asasin, fusese întoarsă bărbă- 
teşte de o mână de copii, care nu au mai vroit să îndure ne- 
dreptatea, batjocura şi umilințele impuse de o bandă de cri- 
minali de drept comun, cocoţaţi prin fraudă în fruntea Nea- 
mului. - 

Voiniceşte au ocupat postul de Radio Bucureşti şi avocatul 
Miti Dumitrescu şeful echipei a transmis Tării următorul mesaj: 

—““Armand Călinescu, Preşedintele Consiliului de 
Ministri a fost executat de o echipă de legionari. Suntem 
toţi copii de români din Prahova şi am implinit o nece- 
sitate dureroasă. Am pedepsit pe acela cu al cărui con- 
simţământ a fost ucis cel mai mare dintre Români, Cor- 
neliu Zelea Codreanu”. 

iar în scrisoarea testament lăsată adăuga: 

—“Din dragoste adâncă faţă de acest pământ fră- 
mântat de sângele atâtor martiri, din dragoste pentru 
Neamul acesta, vom încerca să rupem o frântură din 
trupul uriaş al viermelui conducător ce roade fiinţa 
Neamului. 

Priviţi cu încredere viitorul. Nu uitaţi că Neamul 
Românesc are o misiune sădita în el de Dumnezeu şi 
că există o linie de onoare a Neamului... Echipa”. 

Misiunea asumată odată implinită, sau predat autorităţilor, 
cu toate că ştiau că vor fi ucişi în chinuri groaznice. 

In dupăamiaza aceleaşi zile corpurile lor sfărâmate în 
schingiuiri abominabile, au fost asvârlite pe locul unde Armand 
Calinescu îşi expiase crimele, poliţia ciuruindule de gloanţe 
intrun simulacru de execuţie, expunându-le apoi trei zile 
pelerinajului organizat de ovreime, profanând martirajul lor 
cu tot felul de insulte şi ameninţări, deşi ei erau provocatorii 
din umbră ai fatalului des nodamânt. 

In volumul amintit, Pamfil Seicaru la pag. 256 penultimul 
paragraf scrie: citez, 

—““In primul moment, când Armand Călinescu a 
căzut ciuruit de gloanţe, regele Carol şi-a pierdut sigu- 
ranţa cu care înfruntase realităţile politicei interne. A 
recurs la represiunea cea mai spectaculară, în stilul mai 
vechi al lui Abdul-Hamid”. 

„cel însărcinat cu misiunea represiunii spectaculare a 
fost Generalul: Gavrilă Marinescu, numit ministrul poli- 
iilor”. * 

obit de frică Carol a deslănţuit o noapte a Sfântului 
Bartolomeu românească pe tot cuprinsul Tării, în care au 
fost ucisi câte trei legionari în fiecare judeţ, alte zeci, aleşi 
din elita legionară, din lagărele de concentrare din Vaslui, 
Râmnicu Sărat, Miercurea Ciucului, alţii ridicati din spitale, 
un total de câteva sute de victime nevinovate mitraliate şi 
expuse la margine de drum la intrarea oraşelor, cu pancarta 
“asa vor fi pedepsiţi trădătorii de Tară”. Erau floarea tinere: 
tului românesc din acea epocă, martirizată cu bestială inconş- 
tiență, spre. satisfacția ovreilor si a comunismului moscovit. 

Câteva luni mai târziu, aşa cum prevestise Căpitanul 
Comeliu Zelea Codreanu, frontierele Tării au fost sfârtecate 
în favoarea Ruşilor, Ungurilor şi Bulgarilor, din cauza greşitei 
orientări politice externe a Regelui, terminand cu isgonirea 
lui ca un câine turbat la 6 Septembrie 1940, urmată de victoria 
Legiunii Arhanghelului Mihail-Garda de Fier —şi creara Statului 
Roman Legionar la 16 Septembrie 1940. 


va urma în n.0 51 


CULMEA. CINISMULUI: 
REGELE ASASIN SI GUVERNUL CRIMINAL 
_MARII TRADATORI Al NEAMULUI ATUNCI-— 
AU MASACRAT SI EXPUS LA INTRARILE ORASELOR, 
TINERETUL PATRIOT SUB ACEASTA FALSA INVINUIRE TARA 
SI EUROPA AU TOLERAT NELEGIUIREA! 


13 


Ma 


RELATIILE ROMÂNO-RUSE ....,, 


DIN ANUL 1938 pânâ în anul 1940 


pe A AND s'a cunoscut rezultatul alegerilor şi când 
= sa văzut că nu se mai poate schimba nimic, 
Carol al II-lea şi cu ţiitoarea lui, au întrat 
în panică. In faţa lui Carol erau două carac- 
tere: Comeliu Codreanu şi luliu Maniu. Pe 
Iuliu Maniu, Carol îl cunoştea bine şi ştia 
că nu e nimic de făcut, dar cu Corneliu 
Codreanu nu stătuse de vorbă niciodata şi 
şi-a zis că aici mai este ceva de încercat. 
Deaceia Carol “a însărcinat pe Mihail Manoilescu să vadă pe 
Corneliu Codreanu şi să-l convingă să vină la Palat. Seful Garzii 
de Fier a refuzat. Razboiul între rege şi Garda de fier începe. 
Din lanuarie 1938 şi până în ziua abdicării, toată acţiunea 
regelui a fost subordinată acestei lupte”.—P. Seicaru. op. cit. II. 
pag. 238-239. Si atunci Carol al II-lea, renunțând la serviciile 
Camarilei, si-a făcut un plan care poate fi socotit diabolic. 
Acest plan l-a împărtăşit numai la două persoane: Elena Lu- 
pescu şi Armand Călinescu. Armand Călinescu, dealungul 
anilor, se dovedise un aprig duşman al lui Corneliu Codreanu 
aşa cum era şi el şi țiitoarea lui, Elena Lupescu. Acest Armand 
Călinescu era mărunțel la trup, vioiu şi-şi pierduse un ochiu 
din greşala unchiului lui, generalul doctor Călinescu. Deci 
Armand Calinescu devenise un om insemnat de Dumnezeu, 
era estropiat şi acest estropiat, în lupta cu Corneliu Codreanu, 
devenea o arma redutabilă. Era un om care îl ura pe Corneliu 
Codreanu care era un om înalt, frumos si întreg. Si cu acest 
plan diabolic, Carol i-a păcălit pe ţoti oamenii politici ai acelei 
vremi. 

Cel mai păcălit dintre toţi, a fost poetul Octavian Goga. 
Pe tabla de şah ai oamenilor politici din acest moment, Octa- 
vian Goga era cel mai puţin îndreptățit ca să aştepte ca ochiul 
lui Carol al II-lea, se va opri la el şi are să-l aleagă şi să-i dea 
puterea pe mână. In alegeri, partidul Naţional-Creştin al lui 
Goga, obținuse numai 9,15% din voturi şi 39 de deputaţi. E 
foarte drept ca Tara îsi manifestase dorinta unei schimbari 
în politica noastră şi anume o schimbare spre dreapta, dar 
aceasta către care se îndreptau sufragiile Tării, era Garda de 
Fier şi nu partidul lui Octavian Goga. Carol al II-lea l-a chemat 
pe Octavian Goga ca să-i încredinţeze puterea şi probabil că 
nu i-a fost prea greu Regelui nebun să-l convingă pe poet că 
Tara se găseşte intr'un moment grav şi că salvarea nu-i poate 
veni decât dela poet. Dar de la 9,15%, cât obținuse în alegeri 
şi până la 40% cât îi erau necesare poetului ca sa poata guverna, 
desigur că era o margine prea mare şi însemna că va fi nevoie 
să se facă alegeri după vechiul sistem, adică să se întrebuinţeze 
şurubul dar poetul Goga nu s'a dat în lături caci avea expe- 
rienţa alegerilor din 1926, când poetul Goga, fiind ministru 
de interne, a întrebuintat surubul până la sălbăticie. Si Goga 
nu mai fusese ministru din 1927, adică de mai bine de 10 
ani şi nu putea să piardă această ocazie de aur. Dar se mai 
întâmpla ceva grav: dându-i puterea. lui Goga, însemna că 
nebunul Carol se hotărise să schimbe total politica externă 
a Tării, hotărise să facă o întoarcere de 180 de grade, adică 
să se îndrepte spre Germania. Si aceasta nici un om politic 
nu putea să conceapa. Carol al II-lea avea o ţiitoare pentru 
care la 4 Ianuarie 1926, renuntase la tron şi în afară de asta, 
această ţiitoare era nemţoaică care avea în spatele ei o forţă 
care a dovedit lumii că este foarte mare, dacă nu cea mai mare 
forţă din lume. 

Când a făcut lista guvernului, Carol i-a arătat lui Goga că 
nu era ranchiunos: l-a admis chiar şi pe generalul Antonescu 
pe care Carol nu-l avea la stomac dar avea şi el un singur om 
la care ţinea să-l ştie în guvern şi acest om era Armand 
Călinescu. Si Goga l-a admis cu atât mai mult cu cât ministerul 
de interne era acel în care Carol îl voise pe estropiat. Probabil 
că nebunul Carol, în cazul că Goga i-a facut vreo obiecţiune, 
i-a răspuns că alegerile care urmau să se facă, erau să fie foarte 
grele. E foarte probabil că Iuliu Maniu va face din nou un pact 


14 


cu Corneliu Codreanu şi alegerile nu vor putea fi cau: 
decât cu un om cu mână de fier la ministerul de : 1 Câştigate 
zi A e interne «: 
acest om cu mână de fier nu poate fi decât Armand cp; SI Că 
Un om politic normal era obligat să se gândească ex 
are în cap cu totul alte planuri, şi astăzi trebuie să II 
că căderea guvernului Goga, fusese decisă în Mo 
care Carol îi impusese prezenţa lui Armand Călinescu tă pa 
terul de interhe. Dar mirajul puterii, era cu mult mai Minis 
la un poet ca Octavian Goga. Prin urmare, Caro] al 116, ternic 
gase în planul lui diabolic din momentul în care l-a aaicâit 
pe Octavian Goga să fie primministru cu Armand C ră 
la ministerul de interne. Dar acest miraj al puterii Sa tarate 98 
şi la alti oameni din guvernul lui Octavian Goga. Istrate Mice sal 
ca ministru de externe s'a gândit şi el ca şi Carol, ca nemţoaja! 
Elena Lupescu și ca Armand Călinescu, că această Dropia 
a lui Corneliu Codreanu, nu poate fi rezolvată decât at 
Corneliu Codreanu va fi ucis şi “incercase să convingă ac 
tânărul Emilian, şeful unui grup naţionalist, să-l Omoare zi 
Căpitan”.—Mihail Sturdza, op. cit. pag. 115. ES 
Dar lucru curios, venirea la putere a lui Goga, l'a speriat 
şi pe luliu Maniu. Pe Maniu îl speriase tocmai aceasta: venirea 
lui Goga la putere va face ca Goga să dirijeze politica României 
spre Germania şi natural, aceasta va strica legăturile noastre 
cu aliaţii fireşti. $i Maniu i-a spus medicului lui, care în acel 
timp îi era şi sfătuitor politic, să se ducă la ministrul Franţei 
la Bucuresţi, marchizul de Thierry, ca să-l convingă pe acestă 
să intervină pe lângă regele nebun ca să-l convingă să nu facă 
un lucru ca acesta. Se vede treaba că Maniu aflase —ceiace voişe 
Carol să se afle—, că va da puterea lui Goga. Şi deaceia vroia 
chiar el, Maniu, să stea de vorbă cu ambasadorul Franţei Ca 
să fie mai convingător, dar Thierry a refuzat să stea de vorbă 
cu Maniu. Prin medicul personal al lui Maniu, Thierry. i-a 
comunicat că el aprobă politica Regelui, că această înteleaptă 
politică va împiedeca venirea dreptei la putere, şi tot odată 
razboiul. Ba mai mult, Thierry îi comunica lui Maniu că toate 
rapoartele lui sunt făcute în acelaş sens. Lucrul acesta l-a 
supărat teribil pe Maniu care, la rândul lui, îi comunica 
ambasadorului Frantei: “Spune-i domnului marchiz că politica 
Regelui nu va împiedeca nici venirea dreptei la putere şi nici 
războiul” .— Carpaţii, nr. 40-41. Si venirea la putere a lui Goga 
a avut şi alt efect, grav,: după medicul lui Maniu. “Un prim 
efect al veniri lui Goga la guvern a fost plecarea dramatică 
din Bucureşti a lui Ostrovski, trimisul Rusiei la noi. In toiul 
agitaţiei produsă de schimbarea sensaţională de guvern, mă 
cheamă DI Therry la el, mă primeşte bolnav în pat, şi cons- 
ternat de ceia ce se petrece, imi povesteşte că a venit Ostroyski 
la el să-şi ia rămas bun. Tuna şi fulgera contra Regelui, care 
i-a dat asigurări că în România nu se vor produce schimbari 
în orientarea politica. Si iată: “cariera mea s'a terminat. 
Greşala de a fi trimis rapoarte liniştitoare o voiu plăti. Dă 
şi România va plăti scump guvernul Goga. Aici va fi războiu' » 
i-a strigat de jos din hol dlui Thierry, care îl însoțea cu 
privirea de sus, din uşa dormitorului”.—Carpatii, nr. 40:41. 
Ambasadorul Franţei la Bucuresţi, di de Thierry, avea 0 
soţie nemţoaică. Franţa cunoştea puterea pe care 0 avea 
nemţoaica la Bucureşti şi deaceia îl trimisese pe ua 
la Bucureşti, ca sa intervină când va fi cazul. Si iata ca dreap î 
venise la putere şi marchiza nu putuse să facă nimic, nici pi 
să-l anunţe pe Thierry ca să facă rapoarte la Paris. După e ă 
se vede, jocul diabolic al lui Carol, păcălise şi pe Maniu If 
ambasadorul Frantei şi pe ministrul de externe francez, 5 P 
îl făcuse pe ambasador să spună: “Cariera mea s'a terminat + 
Dar ceiace îl speriase cel mai mult pe Maniu a fost” plecă 
dramatica din Bucureşti a lui Ostrovski, ministrul Rusiei : 
noi”! Desigur că numărul celor păcăliti de Regele acută a 
fost mare, dar cel mai mare păcălit, rămâne tot Octavian iai 
Carol juca tare dar şi el trebuia să pună un termen acest. 


€ gândi 
tul în 


. . a 1 ă a 
Joe oricât de diabolic era el. Carol speriase toată Eee al 
în special pe nemţii din toată lumea cu acest joc. Si oxcălit: 


timp Goga mergea mai departe pe linia lui de mare 


TA ua A O ca 


lua măsuri contra nemților de la noi, masuri dintre care unele 
erau spectaculare, masuri primite cu aplauze de românii adevă: 
raţi. Una din acestea a fost suprimarea ziarelor nemţeşti de 
la noi, Dimineata, Adevărul şi Lupta. Cu această ocazie, 
lumea a aflat că la noi sute de nemți erau considerati ziarişti 
şi că aveau permise gratuite pe calea ferată!!! 

Acest joc trebuia să se termine cât mai repede. Carol îşi 
rezemase acest joc al lui pe cunoscuta ură dintre cuzişti şi 
legionari. Dându-i puterea lui Goga, Carol era sigur că în 
perioada electorală va curge mult sânge. Şi unde nu se producea 
curgerea de sânge, trebuia să intervină poliţia şi jandarmii şi 
rolul lui Armand Călinescu, acesta era: să bage zâzania între 
cei doi, adica între legionari şi cuzişti. Si Octavian Goga făcea 
lucrurile exact cum vroia Regele. Vrajba între legionari şi 
cuzisti, cu fiecare zi care trecea devenea mai mare şi sângele 
curgea. Şi planul Regelui acesta era: ciocnirile dintre legionari 
şi cuzişti, să înspăimânte lumea şi la momentul ales, Carol 
să să intervina cu intelepciunea lui ca să faca pace, şi această 
pace era trimiterea lui Goga la plimbare şi proclamarea dicta- 
turii regale. Si asa s'a întemplat. Si lumea a ramas cu gura 
cascata când Regele Carol şi-a dat jocul pe faţă. Ca să-i iasa 
planul aşa cum a dorit Carol, toata lumea a contribuit: Maniu, 
Franţa prin ambasadorul ei la Bucuresti, Thierry, Ostrovski, 
dar mai presus de toţi, Octavian Goga. 

“Primele cadavre legionare au fost aduse la sediul Mişcarii 
în a patra zi a campaniei. Văzusem pe Goga cu o zi mai înainte 
si imi dăduse impresia unei mari neliniști sufleteşti. De la 
sediul Mişcării, unde fusesem cu soţia mea pentru a ne închina 
în faţa trupurilor celor doi copii cari căzusera sub gloanţele 
jandarmilor lui Călinescu, m'am repezit din nou la Preşidenţia 
Consiliului și trecând peste uşieri şi secretari, am intrat în 
cabinetul primului-ministru şi l-am întrebat, cu toată jalea 
şi indignarea pe care o aduceam cu mine, dacă ştia sau nu 
ceiace se petrece sub oblăduirea Domniei-Sale. Goga adânc 
turburat, roşu la faţă, cu părul ciufulit, cu mâinele tremu- 
rânde şi umblând prin odaie, mi-a strigat: “Crezi Dumneata 

„că eu sunt de vină? “Liniştindu-se putin, m'a rugat să stăm 
jos şi m'a întrebat dacă nu pot să mijlocesc o întrevedere 
între el şi Comeliu Codreanu: “Ar fi tragic şi comic-mi-a 
spus el- ca două mişcări naţionaliste să se încaiere şi să se 
distrugă una pe alta, spre bucuria adversarului comun. Nu 
am putea oare să ne înțelegem?”.—Mihail Sturdza, op. cit. 
pag. 116. 

Xx+k% 

Mihail Sturdza i-a comunicat lui Comeliu Codreanu pro- 
punerea lui Goga şi această propunere a fost acceptată. Cei 
doi oameni politici sau întâlnit a doua zi în casa lui Gigurtu 
care era ministru de industrie şi comerţ în cabinetul lui Goga. 
Cei doi oameni au discutat mai bine de două ceasuri între 
patru ochi iar Gigurtu şi cu Sturdza au aşteptat nervoşi în 
altă cameră fumand ţigări după ţigări. “Cand însfârşit uşile 
s'au deschis, nu am avut nevoie de nici o explicatie, împăcarea 
şi întelegerea le-am citit în obrazul lui Codreanu şi al lui Goga, 
în lunga ştrângere de mână care şi-au dat-o în momentul 
despărţirii”.—M. Sturdza, op. cit. pag. 117. Când a doua zi, 
Sturdza s'a dus la Goga, acesta i-a spus: “Nu mai sunt prim- 
ministru”. Fusese disdedimineaţă chemat la Palat, unde între 
el şi Rege avusese loc următorul schimb de cuvinte: 

—Dragă Goga, încăierările intre Mişcarea legionară şi 
Guvernul Dumitale sunt prea dese şi prea violente. Imi pare 
rău dar mă văd silit să-ţi cer demisia. |; 

—Majeştate, dificultăţile cu Legiunea s'au terminat. Aseară 
m'am înţeles cu Codreanu. | 

—Te-ai înţeles cu Codreanu? Foarte rău, dragă Goga, foarte 
rău. Voiu forma alt guvern”. 

Mai sus, Sturdza afirma că cei doi copii au căzut sub gloan- 
țele jandarmilor. Cei trei muşchetari liberali din exil, nu vor 
crede desigur pentrucă Mihail Sturdza a fost şi a murit 
legionar. Dar în pagina 210 din cartea “Adevărul în procesul 
căpitanului” citim: “Vă aduceti aminte că în timpul guvernării 
Goga, din cauza luptelor politice —şi bine sa mai făcut că 
s'a desființat politica— se ajunge la un punct extrem de critic. 


Sunt împuşcaţi doi legionari: Mija Dumitru muncitor şi 


Popescu Florian, student. Sunt aduşi în Capitală de camarazii 
lor, în care se continua să se tragă. Capitala era în fierbere. 
Reacţiunea legitimă a miscării era aşteptată. 

Apare Buna Vestire cu data de Miercuri, 9 Febr. 938 cu 
următorul articol de fond: “Ultimile lor cuvinte”. Legionarul 
Mija Dumitru a fost împuşcat în cap în momentul când intona 
imnul “Sfântă Tinerețe Legionarâ””; Pentru sfânta Cruce, pentru 
Ţară, înfmgem codrii şi supunem munţi...” au fost ultimile 
lui cuvinte. S'a prăbuşit în braţele camarazilor săi. 

Legionarul Florian Popescu şi-a dat sufletul în spitalul 
Colentina. Ultimile lui cuvinte au fost: 

—Mă doare. 

lar când unchiul sau a venit şi plângând i-a spus: 

-Tatăl tău a murit la Turtucaia. Să se scoale şi să te vadă 
acum impuscat de jandarmi! 

—“Nu mai plange unchiule, că şi sângele meu tot pentru 
ţară se varsa”. 

Pasajul de mai sus face parte din pledoaria unui avocat 
al apărarii -în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu. Si acest 
avocat spune: “Tatăl tău a murit la Turtucaia. SĂ se scoale 
şi să te vadă acum împuşcat de jandarmi”! Unul din cei trei 
muschetari, mai ales dacă e licenţiat în Drept, ar putea spune 
că în timpul pledoariei, un avocat poate să spună ce vrea în 
interesul acuzatului făra să i se facă din aceasta o culpă. E 
adevârat că un avocat poate să spuna ce vrea în interesul 
acuzatului, dar preşedintele poate să oprească pe avocat sau 
un martor să spuna ce vrea pentrucă preşedintele este suveran. 
Aceasta frază “preşedintele e suveran”, a fost pronunţată 
de preşedintele Dumitru şi se găseşte la pagina 121 a cărţii 
“Adevarul în procesul Capitanului”. Şi în acest proces, pre- 
şedinte a fost colonelul magistrat Constantin Dumitru şi acest 
colonel magistrat a admis ca în timpul procesului să se instaleze 
în sala de şedinţă un microfon care era pus în legătură cu 
cabinetul lui Armand Calinescu. Din aceasta se vede cât de 
suveran a fost acest colonel magistrat Dumitru. Şi dacă preşe- 
dintele nu l-a oprit pe avocat să spună că legionarul Florian 
a fost împuşcat de jandarmi, înseamnă că acesta era adevărul, 
purul adevar. Deci în perioada electorală din 1938, jandarmii 
au ucis legionari care faceau legiuita propagandă electorală 
şi aceasta din ordinul ministrului de interne, Armand Calinescu. 
Şi aceasta în urma diabolicului plan al lui Carol al II-lea. Desigur 
că aceste ucideri de legionari ar fi mai durat o săptămână sau 
două, dar a fost deajuns ca nebunul să audă că Goga s'a întâlnit 
cu Corneliu Codreanu ca să-l cheme grabnicca să-i ceară demisia. 
“Goga indignat, a priceput numai atunci păcăleala a cărei 
victimă fusese şi fățărnicia Regelui”.—M. Sturdza, op. cit. 
pag. 118. 

In cartea lui, Mihail Sturdza nu ne spune în ce a consistat 
înţelegerea dintre Goga şi Corneliu Codreanu. Si aceasta o 
găsim în pagina 121 a cărţii “Adevărul în procesul Căpitanului”: 

“Domnul general Ion Antonescu: Convorbirea n'a avut loc 
înaintea alegerilor, ci în timpul alegerilor şi anume când alegerile 


luaseră forma pe care au luat-o şi pe care toată lumea o cunoaşte 


şi când aveam teama că mergem spre un războiu civil. Atunci 
am chemat pe dl Codreanu —eram de convenientă cu dl Goga— 
să înceteze aceste agitaţii în afară, care nu pot duce decât 
la ruina graniţelor noastre. Dl Codreanu a avut o convorbire 
cu mine, dacă nu mă înşel într'o Vineri, şi două zile mai târziu 
di Codreanu s'a întâlnit cu Goga la dl Gigurtu ceiace am aflat 


mai târziu. Si atunci, faţă de mine, dl Codreanu a spus că se 
rerrage in lupta electorală, iar taţa de Loga, mi se pare că 


şi-a luat angajamentul că se retrage chiar din alegeri, dând 
dovadă de mare patriotism”. 

Prin urmare intelegerea a fost retragerea din alegeri a Mişcării 
legionare pe care generalul o taxează de mare patriotism! Dar 
în depoziţia lui, generalul Antonescu mai spune că, cu o zi 
înainte, îl chemase la dânsul pe Corneliu Codreanu şi Corneliu 
Codreanu, s'a dus. Si putea să nu se ducă deoarece, Corneliu 
Codreanu refuzase să se ducă la Palatul regal când îl chemase 
Regele! Din această întrevedere a lui Corneliu Codreanu şi 
generalul Antonescu aflăm că generalul îi ceruse lui Corneliu 
Codreanu să înceteze aceste agitaţii în afara (?) care nu pot 
duce decât la ruina granitelor noastre (?). Prin urmare generalul 


15 


ii spusese că pune în pericol granitele noastre, adică e pericol 
de un atac rusesc, de moment ce ambasadorul Rusiei isi părăsise 
postul (?). Si a mai spus ceva, ce nu este în depoziţie, că dacă 
va fi nevoie, el însuşi va da ordin să se tragă în legionari! La 
acele amenințări, Corneliu Codreanu nu s'a supărat şi i-a spus 
generalului că se retrage din lupta electorala iar faţă de Goga, 
două zile mai tarziu, Corneliu Codreanu şi-a luat angajamentul 
că se retrage din alegeri! 

Generalul Antonescu a fost un anglofil indarjit şi în ziarul 
“Lupta” numărul 15, dl George Barbul ne explică motivele 
pentru care a devenit germanefil. Domnul George Barbul a fost 
şef de cabinet în ministerul de externe al generalului Anto- 
nescu şi ne arată că rolul principal în convertirea generalului, 
l-a avut Octavian Goga. 

Interviu realizat de Antonia Constantinescu: 

—"“Cum se explica faptul că un om anglofil cum era lon 
Antonescu a angajat atât de decisiv România alături de Ger- 
mania? 

—Dl George Barbul: 

—Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie făcută 
o incursiune în trecut. Când Goga i-a propus să intre în guvern, 
în 1937, Generalul Antonescu refuza deoarece nu era de acord 
cu o orientare pro-germană a politicii externe a româniei. 
Pentru a-l convinge, Goga a utilizat argumentul urmator: 
“Prezenţa mea în fruntea guvernului va satisface Germania. 
Prezenţa d-tale la Apărarea Naţională va fi o garanţie pentru 
Anglia şi Franţa”. Da Antonescu era anglofil. Am asistat la 
discuţii aprinse între el şi Goga. Acesta din urmă susţinea, 
în “substanță, teza următoare: România este interesată în 
menţinerea păcii, deoarece într-un eventual razboiu n'are 
nimic de câştigat şi totul de pierdut. Dar posibilităţile ei fiind 
limitate, ea nu este în măsură sa împiedice declanşarea ostili- 
tăţilor. In caz de războiu, prin pozitia ei geografică, România 
va fi obligată să aleagă între Germania şi Uniunea Sovietică. 
Dacă alege Germania, are o şansă să supraveţuiască în hotarele 
proprii”. 

— Antonia Constantinescu: 

—Cu condiţia ca germanii sa caştige războiul. 

—DI George Barbul: 

—Evident. Daca alege Uniunea Sovietică, ea riscă să dispară 
ca stat naţional, oricare ar fi verdictul armelor. In caz de victorie 
germană, ea va suferi soarta învinşilor şi va fi desmembrata; 
în caz de victorie sovietică, ea va fi absorbită de colosul slavo- 
comunist. 

— Antonia Constantinescu: 

—Nu prea aveam ce alege... 

—Dl George Barbul: 

Antonescu refuza acest raţionament deoarece el considera 
că sistemul de alianţe existent în Europa era în măsură să 
impiedice războiul. După experiența avută în 1914-1918, 
Germania îl va evita dacă va trebui să-l ducă pe două fronturi. 
Deci fidelitatea şi întărirea alianțelor existente erau pentru 
Antonescu esenţiale. lar când Goga îl întrebă: “Si ce faci cu 
Ruşii”, trebuie să dăm de inteles englezilor şi francesilor că 
ei au de ales între statele situate între Baltică şi Mediterană 
şi Uniunea Sovietică. Dacă ei aleg pe ruşi, atunci n'avem 
încotro, mergem cu germanii”. Minchen-ul şi desmembrarea 
Cehoslovaciei au fost pentru Antonescu un şoc, deoarece ele 
dovedeau şubrezenia alianțelor occidentale. A venit apoi răz- 
boiul cu înfrangerea Poloniei şi capitularea Franţei. România 
se afla în situaţia prevăzută de Goga. Numai avea de ales decât 
între Germania şi Uniunea Sovietică. Fără ezitare, Antonescu 
a ales Germania”. 

Fără îndoială că generalul avea tot dreptul să devină ger- 
manofil şi fără aceste explicaţii ale dlui Barbul-doar boul nu 
evoluiază, a spus Vaida Voevod-dar se pune o altă întrebare 
la care ar putea să ne răspundă dl Barbul: Octavian Goga a 
fost izgonit de la preşidenţia guvernului şi în noul guvern-in 
aceleaşi posturi-au rămas mai departe domnii Armand Cali- 
nescu şi generalul Antonescu!!! Desigur generalul Antonescu 
era mai obligat decat toţi ceilalţi-mai puţin netrebnicul Armand 
Calinescu sa urmeze pe Octavian Goga şi în cadere lucrurile 


16 


s'au întâmplat cu totul altfel. Pentru mine există numai o 
explicaţie: generalului Antonescu, ca tuturor românilor —mai 
puţin Corneliu Codreanu care a dovedit-o—, îi venea greu sa 
se despartă de putere, aurita a zis 

*x* 

Caderea lui Octavian Goga a fost sărbătorită în special 
în oraşele şi târgurile basarabene, de toţi nemţii, care s'au 
adunat în pieţe, ca să joace hora. Noul guvern era naţional, 
presidat de patriarhul Miron Cristea şi era “doar un decor 
pentru a acoperi intenţiile reale ale Regelui, al cărui executant 
era Armand Câlinescu”.-Pamfil Seicaru, op. cit. pag. 244. 
Inziua de 11 Februarie, Regele Carol a suspendat Constituţia 
şi a desfiinţat partidele. Partidul liberal şi-a dat consimțământul 
imediat, ratificând lovitura de Stat. Să ia seama muschetarii 
partidului liberal din exil că nu mai au dreptul să vorbească 
contra dictaturii regale, deoarece partidul liberal a fost singurul 
care a aprobat-o de la inceput. Contra acestei dictaturi au fost 
toate celelalte partide în cap cu Iuliu Maniu şi Garda de Fier. 
li pun pe aceştia doi în cap, pentrucă ei vor fi cei contra carora 
vor fi toate măsurile care se vor lua. In primul rând luliu Maniu 
va fi acela care va primi primele lovituri prin dezertările pe 
care le va pune la cale Armand Calinescu. “Dreptatea”, ziarul 
lui Iuliu Maniu, a consacrat un numar loviturii de Stat, ata- 
când-o cu toată violenţa, dar semnatarii articolelor, în cap 
cu Mihail Ralea, directorul acestui ziar, au trecut în corpore 
de partea lui Armand Calinescu. “Numai 48 de ore de la pu- 
blicarea articolului rechizitoriu al loviturii de Stat şi al dictaturii 
regale-timp neceser să se facă formalităţile capitulării ideologice- 
semnatarului, Mihail Ralea, depunea jurământul ca ministru 
al Muncii”.-—Pamfil Seicaru, op. cit. pag. 246. Toţi aceştia 
formau aripă stângă —mai precis aripa comunistă— a partidului 
naţional țărănesc, care formau grosul dezertărilor din 1938. 
In 1926, când s'a produs acest gen de dezertări, ele au fost 
botezate dezertări fripturiste şi cel care le-a botezat a fost 
celebrul Nicolae Iorga, dar de această dată, Nicolae lorga era 
şi el fripturist.. Adică Nicolae Iorga nu a părăsit un partid 
ca sa dezerteze la altul, ci el a trecut de partea fripturiştilor 
cu tot partidul, care în acest Februarie 1938, se reducea la 
un singur om: Nicolae Iorga. După 30 de ani de lupte sterile, 
Nicolae Iorga rămăsese singur şi singur a trecut de partea 
nebunului Carol când acesta a dat lovitura de Stat. 

La 21 Februarie 1938 s'a publicat noua Constituţie “octro- 
yată” de Carol al II-lea, Constituţie pregătită în tăcere de 
Istrate Micescu, ministru de externe în cabinetul Goga, fără 
ştirea şefului său. Aceasta Constituţie era îndreaptată contra 
Mişcării legionare şi punea bazele “legale” la toate atrocitățile 
care se pregăteau. La 24 Februarie a avut loc un “referendum” 
organizat poliţieneşte. Toţi funcţionarii, în cap cu profesorii 
universitari, au mers în corpore să spună “da” la acest refe- 
rendum. Si dacă s'a procedat aşa cu profesorii universitari, ce 
să mai vorbim de sutele de mii de ţărani? Si acest mod “de- 
mocratic” de a vota a fost aprobat de toţi nemţii din Tară, 
dar interesează mai mult ce a spus străinatatea. Ei da, străină: 
tatea, Europa toată, a aplaudat acest fel democratic de a vota 
al lui Carol al II-lea şi al estropiatului Armand Calinescu. Si 
a fost aprobat şi de marele democrat Nicolae Iorga. Rezultatul 
plebiscitului a fost: 3.600.000 da şi 60.000 nu iar numărul 
abţinerilor este neînsemnat. 

Un decret regal a apărut şi înşira o nouă serie de crime 
printre care se enumera şi cântatul, când i s'ar putea da o 
interpretare politică. Acest fel de a vedea lucrurile, a fost 
adoptat şi de comunişti care au trimis la ocna şi la canal 
pe toți Românii care cântau un cântec patriotic. In acel 
decret regal, printre altele, era condamnat si Comertul legionar 
care ajunsese în ultimii ani la o mare inflorire. Fără îndoială 
în lovitura de Stat se urmărea în primul rând Garda de Fier 
şi se aştepta cu curiozitate atitudinea lui Corneliu Codreanu. 
Dar şeful Mişcării legionare şi-a dat seama că a primi lupta 
va fi un izolat şi deaceia la 21 Februarie 1938, cu trei zile 
inainte de plebiscit a anunțat incetarea existenţii partidului 
său şi a deslegat pe toţi partizanii lui de adeziune la Mişcarea 
legionară pe care o reproducem: (va urma) 


e ZA cae ii 


PARASUTAREA IN ROMANIA OCUPATA 


—Nu-i nimic, intervine moşul. Voi, pe jos, fără mâncare şi 
fără să cunoaşteţi drumul, aţi putut ieşi de acolo, iar noi, cu 
tot ce ne trebue, la îndemână, să nu o putem face? Inseamnă 
că nu mai suntem buni de mare treabă. 

Tatăl şi fiul, tot vorbind, se încălzesc mai mult ca noi şi-şi 
fac o datorie de onoare de a împlini această misiune. 

Mult n'am stat aşa. A doua zi de dimineaţă, căruţa plină 
de fân, ia drumul Hațegului, cu patru vlăjgani bine hotăriţi. 
Pe sub seară ajungem la Haţeg. Nu ne oprim aici ci continuăm 
mai departe. Am mers aşa până la miezul mopţii. Ne oprim 
apoi într'o pădurice la marginea şoselii şi lăsăm caii să mănânce 
şi să se odihnească, pentru etapa cea de a doua zi şi cea mai 
grea. Am profitat şi noi să dormim o leacă, odihnă necesară, 
pentru ceeace ne aşteaptă. In zori o luăm din nou la drum 
până la ultimul sat ultima şosea de care. Am lăsat căruţa la 
marginea satului la un ţăran, până la întoarcere. l-am povestit 
o. istorioară, să părem mai aproape de preocupările omului 
de munte. Am venit să cumpărăm lemn de casă, brad frumos, 
fără noduri. Fiind o leacă şi cunoscători am voi să-l alegem 


noi înşine. Tăranul nostru ne-a acordat încrederea, ba chiar. 


ne-a promis să aibă el grijă de căruţă, să o găsim întreagă la 
întoarcere. Oamenii simpli, ajung repede să câştige încredere 
unii într'alţii. Vorba directă, fără intortochieri, merge direct 
la inimă, vorba cizelată, slefuită, ca să apară frumoasă, iese 
cu atât mai dubioasă. 

De-acum nu mai aveam căruța să ne poarte. Nu aveam 
decât doi cai pentru patru persoane. Urcam deci cu rândul. 
Când ajunge rândul meu îi spun moşului că nu sunt obişnuit 
cu calul, că prefer să merg pe jos, după cum sunt obişnuit, 
că mă simt mai bine aşa. Moşul număra 65 de ani iar eu cu 
35 mai puţin. 

—Dacă nu urci matale, atunci nici eu nu mă urc. Sau cu 
rândul sau deloc, eu aşa înţeleg că ar fi drept! 

—Nu te supăra, taică, eu n'am încălecat dela vârsta de 10 
ani. Dacă-i absolută nevoie o fac, atunci, când m'or lăsa pute- 
rile. N'a mai insistat dar nici nu s'a mai urcat pe cal. Peste 
puţin timp eram toţi pe jos şi caii liberi. Se odihnesc pentru 
întoarcere, când vor fi mai încărcaţi. 

Seara, târziu ajungem la valea cu pricina, unde am căzut 
acum cinci luni de zile, Locurile tot pustii, nici o suflare de 
om. Am legat caii sub un brad mare şi am început să căutăm. 
Primul pachet, al lui Nicu Bălănescu, cel mai greu, aproape 
80 de Kg. iese la iveală. Era numai armament, L-am împărţit 
în desagi, pregătiţi din vreme. Mai găsim alte două pachete 
şi acum admiram frumoasa grămadă de încărcat pe cei doi 
cai. 

Ce facem însă cu paraşutele? Erau dintro pânză de mătasă 
fină ce nu s'a mai văzut de pe vremuri bune. Una singură 
măsura vreo 70 de metri pătraţi, cu care sar putea îmbrăca 
o familie întreagă pentru ani de zile. Ochii bătrânului; ai lui 
Petru, feciorul lui, luceau deja ca nişte lumănări în noaptea 
de munte. 

Presupunem că le-am lua, intervin eu, nu credeţi că utilizarea 
lor ne-ar aduce neajusuri mai mari decât ar costa pânza? Nu-mi 
răspunde nimeni, toţi aveau privirele fixate pe atâta frumuseţe 
de giulgiu. 

—Să luăm una de probă, adaugă altul —erau patru— ca să 
nu fie recunoscută va trebui văpsită, 

—Asta-i treaba femeilor, prinde Petru curaj. Cred că nu le 
va mai cunoaşte nimeni! 

—Si aşa nu avem cu ce inveli armele, Să fim insă atenţi, 
să nu iese lată dintrun fleac. 

—Dela femeile noastre n'o să iese nimic, să le tai! 

„In adevar! De câte ori nu au fost duse la poliţie, anchetate, 
ţinute zile întregi închise, să spue unde-i bătrânul, niciodată 
nau reuşit să obţină dela ele vreo mărturisire. 


de Filon VERCA 


Nu stăm mult de vorbă, timpul este preţios. Incărcăm caii 
şi ne indepărtam în grabă de aceste locuri, ce ne-au purtat 
nenoroc, 

Cu harta în mână luim o cale mai directă, albia unei văi, 
cursul unui torent. In noaptea aceea am îndurat atât că am 
blestemat clipa, când le-am povestit aventura noastră. O vale 
cu şopote, cu trunchi de copaci căzuţi de furtuni de-acurme- 
zişul, bolovani cât munţii, ne tăiau calea, într'o noapte întu- 
necoasă ca desişul pădurii. Lunecam de pe pietre şi cădeam 
în apă până la brâu. Caii, cad şi ei săracii, cu povara în spinare. 
Eram la capătul puterilor, gata să asvârlim totul, în disperare. 
Strângem din dinţi dar continuăm, nici unul nu scotea o 
vorbă. Unul, de făcea o propunere, cred că toţi ar fi semnat 
încetarea aventurii. Către zori, valea se deschide, formând 
un râu lat, mărginit de copaci înalţi. Cărarea trecea când de 
o parte, când de alta a râului. Fireşte, de fiecare dată, trebuia 
să trecem râul prin albia afundă, poduri, pe aici, nimănui nu 
i-a dat prin gând să facă. 

Muiaţi până la piele, sleiţi de forţe, ca la un semnal, ne 
oprim într'o poiană. Ne uscam hainele dar mai mult ne odihnim 
să refacem bruma de puteri. Soarele era pe asfinţite când o 
luăm cu greu din loc, trupurile parcă amorţite. Odihna ne 
făcuse mai mult rău decât bine. După câteva sute de paşi ne 
mai încălzim de mers şi corpul reea din nou ritmul drumului. 
Ajungem cu noaptea la casa ţăranului. Spre norocul nostru, 
el nu era acasă. Moşul previne soţia că am sosit şi câ am dori 
să plecăm cât mai repede, că avem încă mult drum de făcut. 
In timp ce vorbea cu femeea, noi descărcăm povara de pe cai 
şi o afundăm în căruţa plină de fân. Peste puţin apare şi țăranul. 

— Aţi găsit lemne pe plac? ; 

—Brazii sunt atât de frumoşi că nu şti ce să alegi, îi răs- 
punde moşul grăbit. O să-i taie de pe acuma şi-i vor căra până 
la Alunul, de unde îi vom lua cu căruțele pe toamnă. Acum 
ne aşteaptă drumul, că-i departe până acasă! 

—Veniţi de departe? , 

—Nu prea, de colea dela Marga! 

—Nu-i prea aproape, Vo trebui toată noaptea să ajungeţi! 

—Caii sunt buni şi nu avem mare povară, ticlueşte moşul 
răspunsul. - 

—Drum bun fraţilor şi Dumnezeu să fie cu voi, ne urează 
ţăranul nostru. 

—Vă lăsăm în plata Domnului şi încă odată vă mulțumim, 
răsună vocea moşului, în timp ce Petru da biciu cailor, să-i 
îndemne la drum. Am ajuns acasă nu în zori, cum am plănuit, 
ci pe la prânzul mare, cu frica după noi. Am lăsat căruţa încăr- 
cată până la căderea nopţii. O altă problemă ne iese în faţă 
acum. Unde să ascundem toate astea? Nu ne-am gândit înainte 
de plecare. Seara, când am scos totul din desagi şi am făcut 
grămezi, moşul le privea cu ochi mari. Nu văzuse în viaţa lui 
atâtea minunate comori: 40 Kg. de dinamită, vreo 20 Kg. 
de mine, $ pistoale mitraliere cu muniţiile lor. Alături, hainele 
noastre civile, ascunse în fugă, la plecare, la loc cu armamentul. 

—Eu cred că ar trebui să le îngropăm pe aici, cât mai departe 
de casă, ca, în caz de nenorocire, să nu se poată face o apro- 
piere cu casa şi cei ce o locuesc. Zis şi făcut. Le ungem cu 
grăsime multă, le băgăm in saci şi ei unşi din belşug, sacii în 
lăzi de scânduri şi apoi, în spate, le trecem Timişul. Săpăm 
o groapă pe o colină, să nu le ajungă apa. Pe fundul gropii 
facem un pat de pietre. Depunem sacii la fund şi din nou 
alte pietre deasupra, apoi frunze şi pământ să camuflăm totul. 
Din fundul gropii, printre pietre, un tub metalic străbate pă- 
mântul şi iese afară, sub forma de carjă, prin nişte tufișuri, 
să aducă aer, să menţină totul sec. Astfel ne-am debarasat 
de tot ceeace am adus, cu atâta greutate. 

—Le vom păstra pentru vremuri grele! Poate, odată, să 
ne servească, Până atunci nimeni nu se va atinge de ele și 


17 


- PIEPT —. pf 


nimeni nu va povesti nimic, nimănui! Vor rămâne înmormântate 
pentru toată lumea! Eram patru: lon Chirilă, Verca Filon, 
moş Dragu Grozăvescu şi cu fiul Petru. Cum aparatul nu 
ne mai servea de acum la nimic, moşul ne-a rezervat un loc 
foarte sigur. Peretele de mijloc al casei, care despărțea două 
piese il dublase' lăsând astfel o deschizătură de 50 cm. de 


largă şi 4 m. de lungă. Intrarea se făcea prin pod, desprinzând 


câteva scânduri. Toată suprafaţa podului era camuflată printr'un 
strat de maldăr, făcut din argilă, amestecat cu balegă de vacă, 
devenit tare, odată uscat. Aici ţinea bătrânul recolta de cucuruz, 
întinsă pe tot podul. La prima vedere, nimănui nu i-ar fi dat 
prin gând că aici se ascunde ceva de preţ. Moşul, căutat de 
poliţie şi armată, care i-au încercuit casa, nu şi-a scăpat zilele 
decât în aceasta ascunzătoare. Aici ţinea moşul şi arsenalul 
lui personal: trei puşti vechi, din primul răsboiu şi o carabină 
de vânătoare, o adevărată comoară pentru timpurile astea. 
Cu aceste arme a gonit el oamenii legii, care au voit să-i împartă 
pământul. Tot aici a găsit bătrânul şi un locşor pentru aparatul 
nostru, cu toate accesoriile lui. 

—N'ar trebui să-l lăsăm aici, mă sfătueşte Ion. Dacă se va 
întâmpla ceva, toată familia va plăti şi ar fi un mare păcat! 

—Ai dreptate! M'am gândit la asta. Nu este decât provizoriu, 
până ce-om găsi ceva mai sigur.; 

După cum am promis, luni, pe la orele trei după masă, 
mă voi găsi cu lon aproape de gară, la întâlnirea cu cumnatul 
meu. Ne-a văzut de departe. S'a desprins de ceilalţi muncitori, 
s'a dus să ia traista adusă pentru mine şi se îndreaptă spre noi. 

—Bine vam găsit! Ne urează el îmbrățişându-mă şi-mi în- 
tinde traista plină. Cu nerăbdare încep să pipăi conţinutul. 
Mai întâiu scot o gâscă friptă, câteva felii de brânză, şuncă 
şi două tipsii de prăjituri cu unt şi nucă, fiecare, de dimensiuni 
apreciabile40/25 cm. Vedeam mâna mamei în toate aceste 
bunătăţi. Si-a pus tot sufletul, să-şi hrănească. fiul reînviat. 
Haine curate de schimb, batiste, ştergare şi o sticlă de vin 
bun. i 

—Petre! spunem drept, ia-i spus că sunt pe aici? 

—Nu m'a răbdat inima, îngână el, când am văzut-o cum 
se tânguie, când vorbeam de tine! 

—Pe Filon n'o să-l mai văd niciodată! Cei ce puteau să vină 
de-acolo, or venit de mult. Ceilalţi sunt morţi sau duşi în Sibe- 
ria. Bietul meu fiu, nu se mai întoarce... şi din nou lacrimile 
o podidesc s'o înnece. : 

—Nu, mamă! Dumnezeu e bun, ai să vezi, întro zi o să 
vină şi el acasă. 

—Mă minţiţi sau ştiţi ceva. 

—Nu stiam să minţim,, ne-am trădat din vorbă şi atunci, 
n'am avut încotro, i-am spus totul. A continuat să geamă, 
ştergându-şi cu mâneca cămăşii lacrimile multe. Abia acum 
o prinde indoiala. 

—Nu-i adevărat! Nu-i el! Te-ai înşelat şi vrei să mă înşeli 
şi pe mine! EI ar fi tras acasă, să mă vadă! 

-Cu greu am liniştit-o. l-am povestit apoi, pe indelete, 
cum te-am întâlnit. Nu ştiu dacă am făcut bine? 

— Acum, că ai făcut-o deja, însă să nu-şi schimbe obiceiurile, 
să-şi manifeste o bucurie subită, să-şi trădeze o mare fericire. 

-Dumnezeu e bun, repeta ea mereu. Rugăciunile mele 
n'au fost zadarnice. De câte ori nu L-am rugat să-l scape din 
atâtea nevoi, dela rău, dela moarte. Stiu că el n'a făcut la nimeni 
nici un rău şi d'aia Dumnezeu mi l-a adus acasă. Nu se mai 
oprea să mulţumească Cerului, că visul ei devenise aevea. 

—Dar eu, când îl vad? Să văd cu ochii mei, care nu mă 
înşeală niciodată! 

—Să vorbesc cu el, când o putea să vină. 

Ar trebui s'o vezi, Filoane! Acuma, că ştie de tine, ar fi 
păcat s'o laşi să mai aştepte, Ea suferă mult, nu-şi mai găseşte 
odihnă şi rost în casă. Nici somnul nu mai prinde de ea. Nu 
vorbeşte decât de tine şi iar de tine. 

—Nu cumva a impărtăşit taina refugiaților bucovineni, 
care-s în casă cu ea? 

—Da nici vorbă! Ba chiar ne-a rugat, ca în afară de noi, 
nimeni să nu afle nimic, că-i.moarte de om. 

—Bine, Petre! Pentrucă lucrurile s'au grăbit aşa, am s'o 


18 


văd „intro Duminecă dar să vii tu cu ea! Să fiţi foarte atenţi 
când plecaţi de acasă, să nu vă ia cineva urmele, să ne aducă 
pacoste pe cap. Ea n'ar mai trăi mult după asta. 

Ce-ai spune de Dumineca viitoare? nf 

-Bun! Tot pe. aici! Noi vă aşteptăm în trestarul de colo, 
din marginea apei. S'a dus Pătru acasă ca un copil, ce nu mai 
putea ţine bucuria numai pentru el. îi PE i 

_Loane! asta rămâne între noi. Pe mosu să nu-l mai încărcăm 
cu alte griji, are el destul cu ale lui. i 

—Dela mine n'o ieşi niciodată nimic; mă asigură el. 

—După ce voiu vedea pe mama, să ne gândim mai serios, 
cum să facem ca să-ţi vezi pe ai tăi. Mi-esti dator cu o promi- 
siune, SIR 

—Om vedea-o şi pe asta, deocamdată să terminăm un lucru 
început. , Ş 

Număram zilele, nu mai aveam astâmpăr. Ziua mai coseam 
cu moşul, că fânul era mare şi apoi trebuia şi uscat, pentru 
iamă, hrana vitelor. Avea bătrânul cam vreo zece hectare în 
jurul colibii, până la Timiş, care forma hotarul. Serile insă îmi 
păreau lungi, nesfârşite. 

Infine, vine şi Dumineca mult așteptată. Mă scol devreme, 
mă bărberesc. Las doar mustaţa neagră, corb, să-mi schimbe o 
leacă faţa. Pun haine noi. Cămaşă albă, un laibăr mai vechiu dar 
curat. Un lucru însă îmi strică totul, pălăria. Era atât de urită, 
pentru un fecior ea mine, la 30 de ani, bătuţi pe muche. Nu 
trebuia însă să mă fac prea frumos, chiar pentru mama. Să nu 
uit că haina mi-era învelitoarea sub care ascundeam adevărata 
mea identitate. 

Cu mult înainte de întâlnire, eram deja ascuns în trestarul 
des, aşteptând cu înfrigurare clipa. lon, mai departe, cu pis- 
tolul mitralieră la îndemană şi câteva grenade, sta pregătit 
la orice. Nici eu nu eram cu buzunarele goale. Devenise o 
a doua natură, omul răsboinic, care-şi prelungeşte viața din 
firimituri. 

Departe aud foşnet. întind urechile la pândă, în timp ce 
ochii desprind o siluetă măruntă ce înaintează legănându-se. 
E ea, mama! şi inima începe să-mi bată puternic. 

Nu ştiu cum s'au grăbit evenimentele, doar atât că'o simt 
la pieptul meu, vie, lăcrimând din plin, primele lacrimi de 
bucurie, după atâţia ani amari, chinuitori. 

—Filoane! băiatul mamei! Nu mai e vis. Te văd, te simt 
alături de mine. Mulţumescu-Ti Tie Doamne, că mi-ai îngăduit 
să mai trăesc şi momentul ăsta, în timp ce mă strângea la 
pieptul ei uscat de dor, iar mâinele îmi pipăiau obrajii. 

—Nu! nu te-ai schimbat! Nu ai slăbit! Mustaţa te cam îm- 
bătrânesțe. Fără ea ai fi acelaş. Se uită adânc în ochii mei, 
umezi şi ei, din abundență şi un suspin îi ușurează povara 
ce-i apasă sufletul. 

E —De-acum nu mai pleci? Nu-i aşa? Te voiu ascunde eu, 
să nu mai dea tâlharii ăştia de tine. Atâţia ani ţi-a fost foame! 
Pe unde ţi-or mai fi rătăcit paşii? Când te-ai întors pe aici? 
mă copleşeşte ea cu întrebările. 

—Nu prea de mult! Si pe acolo-i foc, ca peste tot, abia 
am scăpat. Acum aş vrea să mă odihnesc o leacă, înainte de 
a vedea ce-i de făcut. 

—Ti-am adus de mâncare, să nu-ţi mai fie foame! Avem 
de toate acasă, găini, rațe, gâște, porci, vite... O să-ţi aduc 
cât vrei. Să nu mai pleci!... să nu mai pleci!... 

Mi se rupea inima de atâta emoție, produsă de o prea mare 
bucurie, Intr'o zi... totuşi... răul se va strecura pe nesimţite 
şi va înlocui bucuria cu o altă singurătate, cu o altă durere 
mai cruntă. Mai bine era să nu mai afle de mine. De acum 
va tremura din nou de grijă, când unul dintre noi va cădea 
în mreaja duşmană. Ea nu va înţelege niciodată că eu m'am 
întors cu un gând precis şi că sar putea să cad în mâinele 
celor fără Dumnezeu. 

M'am despărţit de ea mai amarit decât venisem. Ceva mi-a 
schimbat privirea, de-acum vagă, îngrijorătoare. Cât va mai 
îndura săraca, până la deslegarea ultimă? Există oare vreo 
deslegare, la acest fel de viață? Sau ea sau eu, este singurul 
desnodământ posibil. Când voiu pleca eu, acolo, de unde nu 
mai există întoarcere, ea nu va mai supravieţui mult. De 


i 


m ma Peer m d 


pleacă ea înainte, la apelul lui Dumnezeu, uzată de atâta 
pătimire, eu o voiu chema mereu, zadarnic, eu, feciorul, care 
i-a grăbit sfârşitul. Da! Păcatul meu rămâne acelaş. Dar... cum 
să fac Doamne, să împac voia Ta, cu atât amar şi chin? Pentru 
mine şi unul şi altul, imi cer acelaş preţ. Nu mai am nimic 
de ales. Las voii lui Dumnezeu să-mi aleagă calea. Aceea, cea 
mai încărcată de pagubele acestei vieți. 


Am ajuns la casa moşului şi fără să ating bucatele,mă urc 
în podul cu fân să-mi pun întrebările care mă chinuesc şi la 
care zadamic caut un răspuns. 

—Da necăjit mai eşti băete! Parcă te întorci dela inmorman- 
tare! Nu-i răspund. De-ar înțelege el cât de adânc mi-e amarul, 

Peste câteva zile, Ion o ia spre locurile lui, să-şi vadă şi el 
pe cei dragi, după atâţia ani de pribegie. Eu, cu bătrânul, 
bateam coasele în miez de Vară şi apoi întrăm în holdă, să 
tăiem florile de fân, iarba înaltă, pe alocuri culcată de atâta 
rod. Era o după amiazi de arşiţă, senină, binefăcătoare. Ne 
oprim să ascuţim coasele şi iar începem să tăiem brazdă largă. 
Deodată ochii mi se opresc înlemniţi, la vreo patru, cinci 
uniforme streine, cu epoleţi largi, încărcaţi de stele şi chipiuri 
cu borul lat. Nu părea a fi uniforma armatei române. Se 
apropie fără ca noi să putem schița un gest. Când coseam 
aveam mereu pistolul mitralieră, ascuns în brazda cea mai 
apropiată. Aşa cum ne-a surprins, ieşind din porumbişte, n'am 
mai putut face nici o mişcare. Când se găsesc la numai câţiva 
paşi de noi, întreabă pe moş, în ruseşte, cine-i proprietarul 
acestui teren şi al casei. Moşul, care ştia o leacă sârbeşte, se 
face înţeles, că el este proprietarul. Dar feciorul, arătând spre 
mine, e tot al tău? 

—Da! da! răspunde moşul pe româneşte. De acum, pentru 
ei eram feciorul moşului. 

—Ascultă bătrâne! reiau ofiţerii ruşi, tu şi feciorul rămâneţi 
aici să vă ocupați de animale iar restul, până deseară, să fie 
evacuaţi. Nimeni, insistă ei, să nu mai rămână aici. Casa va 
fi ocupată de comandament iar terenul de corturile trupei. 
După galoane, ne dăm seama că ar fi grade mari. Imprejur 
auzim deja sgomote. Trupa, fără să piardă timp începe incar- 
tiruirea. 

Nu ne mai lipsea decât asta acum. 

“Generalii noştri” plecaţi, începe gălăgia soldaţilor, care 
montează corturile în livada de curând cosită şi prin porum- 
bişte. 

—Ce-i facem, acum, bătrâne? Nu-i a glumă! 

Fânul, cucuruzul, toată recolta lui pe iarnă, distrusă. Caii 
tunarilor au început deja să pască în urma noastră. Noi ne 
ştergem coasele-nu mai aveau nici un rost acum-cu arma 
învelită în laibăr, ne îndreptăm spre podul cu fân, singurul 
loc ce ne-a mai rămas din toată casa. A dat necazul peste noi, 
nu văd cum vom scăpa din această încurcătură. Nu ne rămâne 
dcât să ne lăsăm în voia sorții, adică să stăm pe loc. Un avantaj 
reese totuşi din noua situaţie, poliţia nu va mai putea să ne 
caute pe aici. e 

In adevar, odată cu seara, totul a fost împrejmuit cu sârmă, 
lăsând doar o singură întrare şi ieşire, pe o poartă mare, păzită 
de santinelă ziua şi noaptea. Noi aveam dreptul să intrăm 
şi să ieşim când doream, pentru aprovizionare. Am făcut un 
foc în faţa grajdului, în plin câmp şi ne-am pregătit ceva de 
ale mâncării. Petru, adevăratul fecior, a cărat în oraş toată 
ziua, bruma de lucruri ce aveau în casă şi seara au plecat de-a- 
binelea fără dreptul de a se mai întoarce. Ordinul venea de 


„Sus şi subalternii nu mai cunoşteau pe altcineva decât pe moş 


şi pe mine “feciorul” lui. 
Rămaşi singuri, încercăm să mâncăm ceva, inainte de a 


„He urca în pod la culcare. Dar ce somn s'ar mai prinde de 


noi? Ion plecat acasă, se va întorce peste câteva zile şi cum 


„„€ra mereu înarmat, risca o mare nenorocire. Va trebui să-l 
„Previn înainte de a nu fi prea târziu. O altă sarcină îmi apasă 
„Pe inimă: aparatul şi armele moşului, ascunse. în casă, între 
„cele două ziduri. Dacă le vor găsi, nu se vor opri aci. Toată 

„ familia va plăti. Cu ce să încep mai înainte? Dacă-l prind pe 


Ion cu arma la el, îl iau rușii şi s'a terminat cu tot neastâm:- 


părul lui. Câteva gloanțe doar. O viaţă nu cântărește mult, 
în timpurile astea, mai ales la sovietici. 

-Moşule! eu va trebui să plec, să-l anunţ pe lon de cele 
întâmplate pe aici. Ne mai rămâne însă un mare necaz: armele, 
aparatul. 

—Nu-ţi fie grijă de ele! Nu le vor găsi ei! 

-Dar dacă vor ingăuri pereţii să treacă firele de telefoane 
pentru postul de comandă? 


—Să lăsăm: astea deocamdată în plata Domnului, cel mai 
urgent este să anunţăm băiatul, restul vom vedea după aceea! 

Am plecat cu necazul după mine, ca omul ce. nu ştie de 
unde vine şi unde se duce. Am ajuns la Reşiţa şi apoi la Ora- 
viţa, încă în noaptea aceia. De aici, iau trenul spre Comorâşte, 
unde ajung în zori. După povestirea lui lon, care mi-a descris 
în momente de nostalgie, toată casa, dela culoarea: porţii, a 
pereţilor si locul unde se găseşte, după centrul satului, am 
ajuns fără să întreb pe nimeni: Când ziua încă nu se ivise, 
bat la uşă. Bat încet să nu sperii porumbeii, după atâta absență. 
La a treia pocănitură, aud un sgomot abia perceptibil şi o 
fereastră ce se întredeschide încet. Prin crăpătura făcută, 
un cap adormit de somn, apare speriat. 

—Eu sunt! Moş Bugariu! răspund eu, tot atât de misterios. 
II caut pe Ion. In spate aud mişcare şi un alt cap ce pândea 
la fereastră, să vadă ce se întâmplă la ora aceea neobişnuită. 

—Intră repede! Sfântul ei de treabă! aud vocea lui Ion 
grăbită. In câteva clipe sunt în curte $'apoi în casă. 

—Ce s'a întâmplat? mă întreabă el nerăbdător. V'un rău? 

—Da de unde! Mi-o venit şi mie dorul de plecare. Trenu-i 
de vină, că ajunge prea de vreme şi eu, că nu am putut să 
aştept ziua. Imi spuneam însă că noaptea fiind complicea 
noastră... am îndrăznit să vă sperii o leacă. Sapoi, cum mi-ai 
spus, că vei petrece sărbătorile acasă, iar m'am gândit că... unde 
aş fi mai bine decât aici, cu tine şi familia! 

Au respirat adânc. N'a fost decât o alarmă trecătoare. Sau 
sculat deabinelea, sătui parcă şi de somn. 

—Acum, pentrucă şi aşa ne-am trezit, să mai şi mâncăm 
ceva. Femee! la vezi prin cămară de vei găsi vreun pieior de 
porc, uscat de bătrâneţe! 

Peste câteva clipe, ne găsim toţi strânşi la masă: soţia, tânără 
încă, băiatul voinic şi mândru, cât poate fi un fecior la 17 ani, 
în plină vigoare. 

—Si D-ta eşti fugit, ca şi lon? mă întreabă soţia. 

—Nu ne-ar lăsa norocul! Am rămas mereu împreună. 

lon avusese timp să le vorbească de mine şi de prietenia 
ce ne lega de atâta vreme. ' 

—Si acuma ce veţi face? 

—Apoi s'o termina şi astea într'o zi şi ne-om întoarce şi 
noi la casele noastre, ca toţi prizonierii, la sfârşitul răsboiului. 

Am mâncat bine, am băut chiar sdrâvăn, faimosul vin de 
Comorâşte, ce ne desmorțea limbile, la vorbă lungă. Ne urcăm 
apoi în podul cu fân, loc rezervat doar trecătorilor nevoizti. 
să ne odihnim. 

—Măi Ioane! A dat necazul peste noi! 

—Ce-i? grăeşte el innecat de teama altei tragedii. Am simţit 
eu că se petrece ceva necurat. 

li povestesc cele intâmplate, după plecarea lui. II pun pe 
gânduri. l-am umbrit bucuria revederii. 

—Va trebui să scoatem neaparat aparatul, înainte de a nu 
fi prea târziu, insistă el. 

Seara ne strecurăm prin fundul grădinii întro porumbişte 
şi o luăm pe jos, o bună bucată de vreme. Ajungem la prima 
gară după Comorâşte, departe de sat, unde luăm trenul spre 
Oraviţa. De aici, un altul spre Reşiţa apoi Caransebeş, unde 
ajungem în zorii zilei. 

—Tu nu mai poţi veni cu mine la moş, de acum numai eu 
am dreptul să întru. i 

—Eu mă duc la Bubi Roman. MĂ voiu aranja cu băeţii. Nu 
te îngriji de mine! 

Baeţii erau fraţii de cruce, care şi-au oferit toată inocenţa 
vârstei, luptei noastre, devenită şi a lor, prea de timpuriu. 
Ne dăm întâlnire a doua zi în trestişul din spatele gării, unde-i 


19 


uitare tu fulg de zăpadă 

ce vii de-acolo dintre stele 
cu cerul ce-a'nceput să cadă 
deasupra gândurilor mele 


din geana norilor te cerni 
senină lacrimă de ghiaţă 
cu fugul veşnicelor ierni 
ce schimbă vremile la faţă 


din ochii Tăi pare că Doamne 
se cern aceste lacrimi reci 

şi mă gândesc de bună seamă 
cât e de frig în veci de veci 


voiu aduce aparatul şi armele, pe care să le ascundă el apoi, 
cum o putea. 

Când ma văzut moşul a respirat uşurat. După ce i-am 
povestit peripeţiile drumului, revin la necazul nostru. 

—Deseară aş dori să intru în ascunzătoare, prin pod, să scot 
armele şi anaratul. Aş avea nevoie de nişte saci, să pun totul 
în ei, îmi vu „i mai uşor de dus, 

—Eu aş zice să o lăsăm în voia lui Dumnezeu, poate nu o 
vor găsi. 

—Dumnezeu te ajută, moşule dar nu-ţi vâră în desagi! Familia 
trebueşte protejată. 

In faţa hotăririi mele, moşul cedează, cu inima strânsă. 
Drept răspuns, pleacă şi peste câteva minute se întoarce cu 
sacii. Mi-i întinde, fără a scoate o vorba şi o ia pe luncă, să 
nu mai vadă nimic din ceeace se va întâmpla. Nu mă mai 
gândesc la nimic, nu-mi mai pun nici o intrebare. Acţionez 
ca cineva strein de evenimentele ce-l înconjoară, strein de lume, 
apărut din întamplare, în locuri necunoscute, să fac un lucru 
tot atât de necunoscut. Nu aş putea povesti ce am făcut, cum 
sau desfăşurat lucrurile. Cobor din pod, traversez curtea şi 
urc într'alt pod, printre soldaţi, mulţi soldaţi. Nu văd pe nimeni. 
Singur, pustiu, pustiu peste tot, până în sufletul meu. Când 
ajung în celelalt pod, podul cu fân, moşul se uită la mine, 
voind parcă să mă întrebe dacă s'a termint. Eu il privesc năuc, 
când picioarele încep să tremure ca varga, fără să mă mai pot 
opri. Mă doare parcă undeva, simt din partea inimii ceva ce 
mă strânge să mă sufoce, să-mi taie respiraţia. Aş vrea să strig, 
să urlu, să-mi dovedesc că mai sunt pe astă lume dar nici un 
graiu nu -mi iese din piept. 

Curând o năduşeală mă prinde, o toropeală îmi apucă tot 
corpul... $'apoi??... nimic... (va urma) 


Filon VERCA 


UITARE 


când te privesc eu fulg la geamuri 
cum scuturi anii mei de zile 

şi scuturi frunza depe ramuri 

şi lacrima-mi din ochi pe file 


căzut că-mi zace jos caetul 

cu chip de umbră printre storuri 
când trece moartea şi poetul 

cu ochii lui priveşte'n goluri 


când singur stau aci pe gânduri 
şi-un frig ma luat din piept aşa 


privind în jur din sinea mea! 


C'aprind o lacrimă în pripă 
în ochi de ceară mult smerită 
şi plâng nemai intoarsa clipă 
care din pieptul meu palpită 


DIN UMBRA SFINTEI BUCOVINE 


Pământule cu brazde sfinte 
din jur de lespezi de morminte, 
din jur de fiecare vatră 


pământule ce'nvii străbunii 
din cripta sfintei Bucovini 
şi-i văd cu frunza lor gorunii 


ce crunt e plânsul tău de piatră! 


Ce crunt e plânsul cel din glie 
care străbuniii'n noi învie 


cei care plâng peste ruini 
pe Nistru'n jos până la Mare 


cu mir de flori basarabene, 


pă "ântule cu mir în gene, 


20 


că-s strâns parcă 'ntre patru scânduri 


din Putna lui STEFAN CEL MARE! 


Ion TOLESCU 


FII ADOPTIV! 


(“IN LUPTA NEAMULUI” O CARTE DE 


AMINTIRI A DOMNULUI HORATIU COMANICIU) 


PRE apogeul vieţii ne amintim de ceeace ne-a 
marcat adânc, de ceeace a fost frumos, duios, 
eroic, de angajamentul nostru fără rezerve, 
pentru o ideee, pentru o credinţă. Si, pentru 
a păstra intact acest crâmpeiu de tinereţe, 
ni se impune o fidelitate totală, o conduită 
fără jenă, fără pasiune, faţă de evenimente, 
faţă de cei ce ne-au fost camarazi de drum. 

O amintire, iarăşi, este o mărturisire, o 
retrăire în timp, a momentelor care ne-au impresionat până 
la lacrimi. O retrăire a sublimului, cât şi a durerii ce ne-a 
marcat viaţa, evitând imixtiunile epocii în care traim, mai 
mult dăunătoare decât complementare. i Să 

Martor îl luăm pe Dumnezeu, că înaintea împărtăşaniei, 
că adevarul, onestitatea ne-a fost singurul ghid, singura grijă. 
Că, prin el, implorăm pardonul, descărcarea de ceeace a putut 
să ne apese conştiinţa, precum şi graţie Cerului, pentru ceeace 
ne-a îngăduit să realizăm de folositor. 

Am citit cu multă atenţie povestea d-lui Horaţiu Comaniciu, 
autorul acestor amintiri, şi, nu rareori am trăit şi eu copilăria 
mea, în cadrul idilic, fermecător, al acestei vieţi de la ţară, 
aşa cum numai Duiliu Zamfirescu a ştiut să o evoce. 

Am retrăit la fel, tinerețea sbuciumată, în slujba unui ideal 
de Neam. Am încercat însă şi o anumită amărăciune, atunci, 
când evenimentele la care am participat sau am fost martor 
apropiat, au fost deturnate dela matca lor firească. 

Am urmărit traseul autorului, în decursul celor 300 de 
pagini, scrise într'un stil mai fluid decât ideile vehiculate, 
în liniii drepte, linii frânte dar n'am reuşit să definese o 
constantă a parcursului. 

Am încercat să ordonez ideile într'o cronologie logică 
dar, urmărind peregrinările succesive, prin salturi îndrăzneţe 
ale autorului, am preferat să rețin ideea de bază: transferarea 
Mişcării Legionare în partidul Naţional Tărănist şi înlăturarea 
unui obstacol major, la atingerea acestui scop, d-l Horia Sima, 
Comandantul Mişcării Legionare, misiune la care s'au ataşat, 
ca din întâmplare, atâtea complicităţi. 

La originea acestei “misiuni”, găsim cuvintele testament, 
pe care le-ar fi rostit Corneliu Codreanu, înainte de moarte: 
“Maniu mi-a destăinuit că posedă o scrisoare, (fără a o arăta) 
ce i-a fost dată de mai mulţi senatori legionari, în care ei repetau 
cuvintele Căpitanului: “Dacă va fi să mor, voi să-l urmaţi pe 
Iuliu Maniu”. pag. 52. 

Să admiten că această scrisoare ar fi putut exista, cu toate 
că, după atâţia ani, ea n'a apărut la lumină, rămânând în 
domeniul supoziţiilor. 

După mărturisirile d-lui Comaniciu, I. Maniu îi manifesta 
o încredere totală şi deci, ar fi putut să-i încredinţeze acest 
document, care să-i justifice acţiunea de sabordare a Mişcării. 

O îndoială mă frământă, totuşi. Un comandant de oaste, 
cu cadre şi soldaţi fideli, încercaţi în atâtea bătălii, nu ar găsi 
în sânul armatei sale, ofiţeri cărora să le încredinţeze steagul, 
ci a căutat în rândurile adverse, pe cel ales să-i continue lupta? 

După moartea Capitanului, nu mai rămăsese nimeni, capabil 
să-i urmeze? Deci, Căpitanul însuşi, ar fi recunoscut că a eşuat 
în opera lui, deoarece, din toţi luptătorii lui, mulţi pregătiţi 
de sacrificiu, nimeni nu ar fi fost demn să-i desavârgească opera. 

Maniu, general fără oaste (nu s'a retras el oare în singură- 


„tatea dela Bădăcini, după eşecul de guvernare din 1928, din 


cauza “apetiturilor oamenilor politici şi lipsei de disciplină”) 
urmaş ideal pentru trupa legionară, lipsită “de comandant. 

E greu de conceput că o astfel de afirmaţie, ar aparține 
Căpitanului, mai ales, după pleiada de martiri, înşiruiţi, unul 


după altul, după moartea lui, pentrucă valoarea lor venea 
dela această credință puternică, că numai învingând slăbiciunea 
umană, vor putea servi Neamul. 

E adevărat că a existat această înţelegere între I. Maniu, 
Gh. Bratianu şi Corneliu Codreanu, dar ea se limita la angaja- 
mentul comun, de a veghea la desfăşurarea legală a alegerilor 
din Dec. 1937. 

Cei ce au conclus că, Mişcarea Legionară, după moartea 
şefului ei, nu avea altă ieşire, decât să treacă sub comandă 
streină, manifestau ei însuşi, o sensibilitate streină de viaţa 
legionară. 

Am putea chiar avansa, de ce nu, că şcoala omului nou, 
pe care Comeliu Codreanu a construit tot eşafodajul operei 
lui, nu ar fi fost decât o mistificare şi că vasul lipsit de coman- 
dant, ar rămâne pradă primelor furtuni. Căpitanul însuşi, ar 
fi recunoscut eşecul atâtei osteneli. 

D-l Comaniciu, în marea lui grijă de soarta acestei corăbii, 
încearcă să o îndrepte, pentru ultimul ei drum, spre apele 
calme ale democraţiei. i 

Dar să urmărim bunele intenţii, ale autorului acestor 
reflexiuni. | 

Dintr'început, un fapt mă derutează. “Cartea a fost scrisă 
de un independent, care vorbeşte mult de I. Maniu şi Partidul 
National-Tărănist, precum şi de Mişcarea Legionară, deoarece 
am colaborat cu acestea”. 

De reţinut: o simplă colaborare cu Mişcarea Legionară. 
lar mai departe: “La sediul lui Maniu, eram noi, cei proveniţi 
din Legiune. Pag. 128. 

Un transfer dintr'o parte într'alta, nu poate fi mai clar. 

Reţin aceste repere, pentrucă toată construcţia politică 
a autorului se sprijină pe poziţia de independent, după cum 
precizează el însuşi, în Cuvânt Inainte. 

“Incă din liceu mă simţeam atras de un om politic, foarte 
popular în Ardeal, luliu Maniu. L-am văzut la Cluj în 1928. 
Maniu era un mit”. Pag. 22. 

“Eu nu m'am înscris în partidul Naţional-Tărănist, cu 
toată stima ce o purtam lui |. Maniu”. Pag. 23. 

“Moartea lui Moţa a determinat inscrierea mea în Miscare”. 
Pag. 30. 

La începutul lui 1937, d-l Horaţiu Comaniciu se inscrie 
în Mişcarea Legionară, urmând pilda atâtor Români, sguduiţi 
de marea jertfă. 

Intre 1920 si sfârşitul lui 1936, generaţia dela 1922, par- 
cursese deja un drum spinos, luptând împotriva “apetiturilor” 
acestor oameni politici, care erau dispuşi la orice, până. la 
trădare de ţară, pentru a-şi păstra poziţiile prea fructuoase, 
pe spatele celor exploataţi. pie e 

“Căpitanul, dela moartea lui Moţa, înclina spre! o politică 
de apropiere de forţele democratice...”. Pag. 52. 

Dece oare ar fi înclinat spre aceste forţe, care l-au perse- 
cutat, prigonit şi până la urmă strangulat, când, el era singurul 
care respecta legile ţării şi nu cerea mai mult, decât acelaş 
respect al lor de către acei ce erau chemaţi să vegheze. la 
aplicarea lor? Sau, atunci se îndoia de justeţea drumului ales. 

“Se spune că soarta noastră se va decide in cercurile politice 
din Occident”. Pag. 70. 

Var fi decât un svon, dacă istoria recentă, nu ar fi înregistrat 
deja tristul adevăr. 

“Incepând cu anul 1941, eu am preconizat, în sânul Miș- 
cării, o apropiere de Maniu. La începutul lui 1942, i-am spus 
lui Iosif Costea, ce conducea Mişcarea Legionară din ţară, că 
sunt de părere, că trebue să schimbăm politica externă şi să 
ne declarăm pentru democraţie”. Pag. 41. 


Cum era posibilă o apropiere de |. Maniu, ostil campaniei 
din Răsărit, atunci când majoritatea legionarilor erau, fie 
prizonierii lui Hitler, fie ailui Antonescu, care n'ar fi ezitat 
o clipă să-i lichideze? A schimba politica externă, de acord 
cu un şef de circumstanţe şi a se declara pentru democraţie, 
atunci când Neamul întreg era angajat, pe viaţă şi pe noarte, 
împotriva Rusiei Sovietice, aliata democraţiilor occidentale, 
însemna 0 agresiune impotriva acestei cruciade, un gest de 


înaltă trădare. S'apoi, a schimba linia majoră a Mişcării, nu 
se decide întrin comitet restrâns, fie ea oricât de dorită. 

"Speram şi eu, că democraţiile occidentale, nu vor lăsa pe 
Ruşi să se intindă în Europa”. Pag. 43. 

D-l Horaţiu Comaniciu nu era singurul a se fi hrănit cu 
astfel de iluzii, pe care poporul român le ispăşeşte de 40 de 
ani. Titulescu, din 1936, preconiza apropierea de Moscova. 
Iluzie sau crimă, ignorând secolele de agresiuni constante 
impotriva ţării noastre? 

“Să nu rămânem în tabăra învinşilor”. Pag. 43. 

Atunci când Neamul întreg era angajat în luptă, pentru 
existenţa lui însăşi şi dacă complicitatea internaţională a 
voit să fim înfrânți, cum am fi putut.noi, oare să ne găsim 
în tabăra învingătorilor altfel decât prin trădare? 

Oare cei 170.000 de prizonieri, luaţi de Ruşi, pe frontul 
Moldovei şi duşi spre nimicire, precum şi tot pe atâţia morţi, 
în campania din Apus, au adus recunoaşterea noastră ca 
beligeranţi? 

NU! Ne-a impins însă, cum era de prevăzut, dacă aveam 
cunoştiinţa de acordurile dela Yalta, în tabara învinşilor cu 
toate consecinţele pe care poporul nostru le suportă de atunci. 

“Actul dela 23 August a adus scurtarea răsboiului, ne-a 
adus stăpânirea Transilvaniaei. Chiar dacă acţiunile lui poartă 
şi mărunte greşeli, ele sunt neînsemnate”. Pag. 50-51. 

23 August a adus scurtarea răsboiului! Atunce, la ce mai 
serveau cei 170.000 de morţi din Apus, alături de cei 170.000 
de prizonieri? 

Se poate oare reţine acest argument de responsabilitate? 

“Greşeli mărunte, neinsemnate”! dar cu consecinţe apo- 
caliptice. Răspunsul îl găsim pe faţa oricărui român, care-şi 
duce calvarul de atâta amar de vreme. 

Autorul uită un fapt, înregistrat de istorie, că Transilvania 
ne-a fost restituită după instaurarea guvernului comunist, 
care revendica această onoare. Transilvania nu ne-a revenit 
nici după 23 August, ca o consecinţă logică a actului însuşi, 
în urma căruia Blocul Partidelor Democrate exercita puterea, 
nici prin tratatul de pace, dela Paris, ci odată cu luarea puterii 
de către servii Moscovei, cărora le-am datora acest eveniment. 

“Romul Boilă mi-a repetat cuvintele lui Maniu: Actul dela 
23 August nu-mi aparţine”, Pag. 110. 

Iuliu Maniu şi-a dat seama dar prea târziu de consecinţele 
acestui act: “Nu-mi aparţine”. Autorul, mai indulgent, nu-i 
găseşte decât greşeli mărunte, neînsemnate. 

“Mă găseam la Ministerul Economiei Nationale cu luliu 
Maniu, la câteva zile dupa 24 August”. Pag. 113. 

In ce calitate, autorul se găsea la această instituţie, la 
numai câteva zile dela actul trădării? Ca partener în BPD sau 
ca legionar afiliat partidului, în timp ce camarazii lui de ieri, 
zăceau in. închisori sau prigoniţi, în continuare, de- noua stă- 
pânire? 

“Primul gând al lui Maniu sa îndreptat spre legionari, ei 
erau cei mai pereclitaţi. In această atmosferă de teamă, când 
mulţi arătau cu degetul, spunând: iată vinovaţii. Pag. 113. 

E măgulitor pentru legionari că Maniu s'a gândit la ei, 
înainte de a se gândi la dezastrul țării. 

Legionarii erau periclitaţi şi vinovaţi. Nimic de surprinzător, 
pentrucă Mişcarea Legionară a pregătit spiritul de luptă în 
contra Internaționalei comuniste dar nu e mai puţin adevărat, 
că alţii si-au arogat comanda acestei lupte, eliminând pe cei 
ce erau în drept să o revendice, asvârliţi peste graniţe, în 
închisori sau în batalioanele de pedeapsă dela Sărata. Atunci, 
cine putea să-i arate cu degetul, în afara de cei 500 angajaţi ai 
Moscovei? 

La 10 Decembrie 1944 am ajuns şi eu în ţară şi mi-am 
dat seama, fără greutate, de unde pornea şi în care direcţie 
se îndrepta ura, atunci, când aliaţii “eliberatori”, ametţiţi de 
băutură, violau şi ucideau, pe sate şi oraşe, fete şi femei bătrâne 
fără deosebire. Legionarii erau primiţi ca ultima rezistență, 
împotriva acestor siluiri, pentrucă Blocul PD le ignora, atunci 
când nu era capabil să le împiedece. 


Mărinimia lui Maniu, pentru acest tineret, rămâne doar 


21 


în mintea autorului, ca să-şi justifice prezenţa pe balconul 
Ministerului Economiei Naţionale. 

"La 26 August 1944, a fost publicat apelul semnat de H. 
Comaniciu pentru Comandamentul Mişcării Legionare. “La 
chemarea Regelui şi guvernului Său, răspundem: La datorie!”. 
Pag. 116. 

Unde erau foştii lui camarazi, în numele cărora lansează 
apelul, “La datorie, alături de guvernul M.S. Regelui”, dacă 
nu în închisori, de unde nu aveau dreptul la cuvânt? 

“Eu eram cunoscut şi în cercurile! comuniste, ca unul ce 
militam pentru Aliați. Pătrăşcanu ştia de acțiunea noastră, 
dusă cu Maniu”. Pag. 117. 

Ce sar putea admira mai mult în această mărturisire? 
Sinceritatea unei atitudini fără echivoc sau abilitatea, cu care 
se încearcă mimetismul personagiului? 

De care acţiune este vorba? Nu cumva de cea din 23 August, 
cu greşeli mărunte, neînsemnate? 

Incă din 1941, militant fidel pentru Aliați! 

De cine era cunoscut ca atare? De camarazii lui împrăştiaţi 
de urgia asupritorilor sau de viitorii parteneri ai BPD? 

Cunoscut şi în cercurile comuniste!!! 

Moţa, care l-a sguduit prin jertfa lui si l-a determinat să 
se inscrie în Mișcare, se cutremură în mormânt de revoltă. 

“Pătrășcanu ştia de acţiunea noastră!” Dar, Pătrășcanu 
era Seful comuniştilor!! | 

“Cunoşteam pe Bunaciu şi Constantines -laşi. Cu ambii 
am avut discuţii”. Pag. 117. Î 

Bunaciu era Procurorul Tribunalelor Populare, care a trimis 
la moarte mii de Români. 

lată referinţe, pe care decența faţă de suferințele celor 
răpuşi, ar putea să le treacă sub tăcere. Si cred că nu s'ar cere 
prea mult. 

In 'Octomvrie 1944 Maniu declara: “Domnii Dr. Ovidiu 
Comşa (astăzi decedat) cu av. Comaniciu, prof. Iosif Costea, 
mi-au declarat oficial, la 16 Decembrie 1942, în numele orga- 
nizaţiei din care făceau parte, că s'au convins că Mişcarea 
Legionară se află pe un drum greşit şi că singura politică este 
politica democratică. Că Legionarii sunt hotăriţi a schimba 
orientările de până acum”. Pag. 119. 

Dece oare, aceşti reprezentaţi “oficiali”, nu au fost urmaţi 
de către cei din ţară, cei refugiaţi în Germania, fiind izolaţi, 
nu puteau lua cunoştiinţă de aceste tratative? Pentru simplu 
motiv că erau în închisori sau pe front, de unde nu aveau 
ideea de a schimba orientările, după circumstanţe. A se substitui 
lor este un gest ce defineşte dimensiunea protagoniştilor. 

“Mişcarea Legionară l-a însoţit (pe Maniu şi partidul Naţio- 
nal-Tăranist) în drumul său, din vremea când Hitler era birui- 
tor”. Pag. 120. : 

Dar, pe vrremea aceea, soldatul român sângera pe frontul 
rusesc, în timp ce partidele politice informau Aliaţii de pozi- 
ţiile frontului. Putea oare, Mişcarea Legionară să se asocieze 
cu aceste acţiuni, care sau dovedit, până la urmă, atât de 
dăunătoare ţării? Puteam noi să lovim pe la spate, acest brav 
soldat, care şi-a lăsat familia în grija lui Dumnezeu, plecând 
să-şi apere patria? 

Sunt unii care nu manifestă nici o jenă, a-şi aduce aminte 
de aceste bravuri, din dosul tranşeelor. 

“Odată ce Maniu a avut asentimentul Comandamentului 
din ţară!!! pentru asocierea legionarilor in circuitul demo: 
craţiilor, el a comunicat asta, celor două mari Puteri occidentale, 
la această asociere”. Pag. 121. 

“Nu cunosc amănunte. Nu ştiu prin cine a lucrat Maniu. 
Actul prin care Aliaţii şi-au dat aprobarea de-a însuma Miş- 
carea Legionară există undeva în arhive”, Pag. 122. 

Dacă, inadevăr acest document ar fi existat, Aliaţii l-au 
clasat in dosarul promisiunilor, preţ serviciilor aduse, având 
aceeaşi soartă ca şi garanţiile date lui Maniu, de liberă alegere 
a sistemului de viață a poporului român, 

“Poate, acest act a servit la neimplicarea Mişcării Legionare, 
în procesul dela Niirenberg”. Pag. 122. 

O afirmaţie îndrăzneață, din partea unui jurist. Lipsa de 
capete de acuzare, împotriva Mişcării Legionare, care, în tot 


timpul răsboiului se găsea imobilizată în lagare sau închisori, 
pentru cel mai umil procuror, justificarea era suficientă, 
pentru scoaterea ei de pe banca acuzării. | 

“Maniu era întâmpinat de vrăjmăşia Ruşilor şi de abando- 
narea Occidentalui”. Pag. 125. A 

Era însă prea târziu! 23 August nu mai era decât o tristă 
amintire! . 

“Noi ceream mereu să organizăm muncitorii”. Pag. 126. 

“Partidele politice nu aveau organizatii muncitoreşti”. Pag. 
127 i 

“Organizarea lor a mers extrem de repede; Nu ni se datora 
nouă, ci legionarilor. Noi nu făceam altceva, decât să-i alăturam 
steagului de rezistenţă, sub oblăduirea lui Maniu”. Pag. 129. 

Nu făceam altceva, decât să schimbăm steagul! Cinică 
înşelăciune! g 

Pe vremea aceea eram şi eu in ţara şi cunosteam foarte 
bine organizaţia legionară, atât la muncitori, cât la studenţi 
şi elevii de liceu. In amintirile mele, dureri împărtășite cu 
aceşti muncitori, studenţi şi vlăstare feciorelnice, mârturisec, 
cu mâna pe cruce, adevărul. Mai era oare nevoie de o organizaţie 
paralelă, cu elemente smulse din cadrele Mişcării Legionare, 
pentru a semăna confuzie, exploatată de inamic, atunci, când 
Mişcarea era angajată pe viaţă şi pe moarte, în lupta cu acelaş 
duşman? 

“Domnul Maniu ne-a însărcinat şi cu organizarea studenţilor. 
O văd simplă. O organizare cunoscută. Aceea legionară. Ceeace 
se schimba, e doar spiritual, adaptat vremii”. Pag. 146. 

“Tocmai acest spirit, pe care Căpitanul a reuşit să-l sădească 
în sufletul tineretului şi care rămâne forța de neinfrânt, pe 
care Neamul se poate bizui, în vremi de mare restrişte. 

“Vom reface cuiburile. Le vom numi cercuri!!! In ele se 
va face şcoala de cadre. Se va pune greutate pe democraţie... 
Vreau să facem o. cărticică”. Pag. 147. 

“Pentru realizarea adevăratei democraţii, educaţia oamenilor 
trebue să fie constantă. Ea cere o disciplină liber consimţită”. 
Pag. 157. 

“Cărticica am prezentat-o lui Maniu... Ceeace ai scris d-ta 
şi Veţeleanu, va purta numele de Catehismul tineretului Naţio- 
nal-Tărănist”. Pag. 181. i 

Naivitate sau furt? Dacă Mişcarea Legionară, prin felul ei 
de educaţie, a fost considerată, de către aceeaşi democrați, 
ca totalitară şi inadaptabilă acestui tineret, cum oare, printr'o 
plastografie machiavelică, învelită în haină naţional-ţărănistă, 
ar putea fi acceptată? Sau atunci, după asasinarea fondatorului 
ei, urmează şi deposedarea de bunuri! “Impărţit-au. hainele 
mele loruşi iar pentru cămaşa mea au aruncat sorții”, rămân 
încă vi în sufletul oricărui bun creştin. 

“Tinerii doreau o democraţie gen Maniu, o împreunare 
între ce a fost bun în democraţie şi ceeace a fost bun în Mişca- 
rea Legionară. Se simțea atras şi de organizarea legionară, 
organizarea pe cuiburi”. Pag. 184. : 

Atunci, dece ne-aţi prigonit, obligat să ne înstrăinăm şi, 
până la urmă ucişi, dacă mai aveam şi ceva bun în noi? 

Un legionar, un țărănist, iată că aţi descoperit soluţia 
ideală, pentru a obţine un produs adaptat vremii. : 

Dacă ne-ar mai arde de glumă, humorul ar fi reuşit dar, 
drama e prea cruntă, pentru a o lua în derâdere. Am impresia 
că asistăm la încorporarea tărăniştilor în Legiune, după ce a 
fost golită de ocupanţi. 


“In cuiburi se punea greutate pe educaţie şi temelia acestei 
educaţii, erau cele zece porunci biblice, perfectate de creşti- 
nism”. Pag. 184. 

Căpitanul a instituit “cele zece porunci, de care să se ţină 
legionarul, pentru a nu se rătăci de pe drumul său în aceste 


„zile de întunerec, de urgie şi satanică ademenire. Pentruca 


să ştie toată lumea, că noi suntem legionari şi rămânem legio- 
nari, până în veacul veacului”. (Pentru Legionari). 


Substituind cele zece porunci, definite de Căpitan, cu cele 
zece legi, de pe Muntele Sinai, ar fi suficient a deturna lumea 
din calea pierzării? Ele există de mai bine de două mii de ani 
dar omul n'a schimbat cu nimic. 


Apoi, cuiburile legionare n'au încetat o clipă viaţa lor, 
Educaţia acestui tineret, cu atâtea riscuri şi jertfe mari, sub 
toate domniile, era o realitate. Câţi, dintre Fraţii de Cruce 
nu au fost seceraţi de gloanţe, înlănţuiţi cu cei mai în vârstă, 
la Miercurea Ciucului, Vaslui şi pe întreg întinsul ţării. Elevul 
Benec Constantin, muncitorul Mihail Gălescu, abia împliniseră 
18 ani, când au fost răpuşi, 

Nu ar rămâne autorului decât un transfer de panou. 

Era posibil oare acest act în contra naturii? Faptele au 
dovedit-o din plin, că nu se poate efectua o grefă sănătoasă, 
pe un organism deficient. 

“Dorinţa tuturora era, ca după jertfele ce le-a dat Mişcarea 
Legionară, pe drumul indicat de Maniu!!! şi democraţia româ- 
nească, să ni se acorde şi nouă, în străinatate, un loc într'un 
Comitet Naţional”. Pag. 263. 

Cred ca nu am cere prea mult d-lui Comaniciu, dacă l-am 
solicita să amintească o singură jertfă legionară, pe “drumul 
indicat de Maniu sau chiar de democraţia românească. 

Mi-aş permite totuşi o rectificare, pentru a evita ultragiul 
adus Căpitanului şi celor ce nu se mai pot apara. Iată adevarul: 
Jertfele ce le-a dat Mişcarea Legionară, sub urgia democraţiei 
româneşti, pe drumul indicat de Maniu. 

Nu cumva este vorba de drumul indicat de Maniu, pentru 
tineretul naţional-țărănist, pentrucă legionarii aveau drumul 
lor, trasat de atâtea jertfe, în frunte cu Căpitanul lor? 

“Mişcarea Legionară a insumat tot tineretul ţării. N'ar 
fi putut-o face, dacă nu avea rădăcini adânci în solul țării. 
Se ştie prigoana ce-a suferit. Cu toate acestea, ea n'a putut 
fi nimicită. E greu să nimicesţi un curent, ce are un fond curat”. 
Pag. 271. 

Nostalgia unei cauze care a fost şi a lui odată. Este atât 
de expresiv portretul tineretului nostru, o realitate incontes- 
tabilă, in ciuda atâtor persecuții şi oprimări, din partea demo- 
craţiei, la care autorul, ar voi să-l transfere. Educaţia acestui 
tineret s'a făcut în afara conducereii de Stat, zisă democrată, 
chemată să-i asigure viitorul, în loc să-l vâneze, să-l asasineze 
cu atâta sadism. y 

Mişcarea Legionară n'a fost nimicită dar, la sugestii streine 
de concepţiile ei, ea ar putea însă să dispară, contopită întrun 
partid, care a dat dovadă de incapacitate la cârma ţării şi 
complicitate la distrugerea ei. 

lată acum un fragment din răspunsul autorului, la scrisoarea 
lui Niculescu Buzeşti. “In acest sens, vam fi indatoritori, 
dacă ne-aţi lămuri mai bine, asupra poziţiilor noastre, adică 
a grupului ce l-a urmat pe Maniu. Să stabiliți, dacă ni se mai 

recunoasțe caracterul democratic”. Pag. 282. i 

A cere lui Niculescu Buzești, un personagiu de acţiuni 
dubioase şi funeste ţării, întrun moment de grea cumpănă, 
să elibereze un certicat de democraţie, iată o limită, ultima 
a nu depăşi. j 

O precauţie de conştiinţă, se simţea totuşi necesară, în 
fața istoriei. Acest certificat să fie adresat doar grupului ce 
l-a urmat pe Maniu. Astfel, Mişcarea Legionară îşi păstrează, 
în întregime, identitatea. a 

Si, mai departe: “Drumul acesta, deschis spre Maniu, l-am 
făcut doar eu şi cu prietenii mei”. Pag. 298. 

O precizare care-şi păstrează toată importanţa. 

Am parcus evenimentele, care ar justifica apropierea auto- 
rului de luliu Maniu şi partidul Naţional-Tărănist, precum 
şi efortul depus de a antrena şi adoptarea şi contopirea Miş- 
cării Legionare în partidul Naţional-Tărănist reînviat. Paralel, 
asistam, ca o urmare logică, la încercarea continuă de înlăturare 
a d-lui Horia Sima, Seful Mişcării Legionare şi înlocuirea lui, 
succesiv, cu Antonescu sau Maniu. “Noveanu şi alţi fruntaşi 
legionari au iniţiat o destindere. Nu ştiu cine a fost adevăratul 
autor, Regele Carol sau Noveanu”. Pag. 82. a 

“După aceste întrevederi, patru legionari au intrat în 
guvernul Gigurtu. Erau: H. Sima, A. Bidean, V. Noveanu si 
R. Budişteanu. Cel ce domina mai mult Mişcarea era H. Sima”. 
Pag. 83. pă 
„Nu ştiu dacă autorul a citit “Sfârşitul unei domnii sânge- 
roase”, unde d-l Horia Sima expune, cu atâta sinceritate eveni- 


mentale din acea vreme? Poate i-ar fi evitat penibila poziţie, 
alături de adevăr. 

“A, Bidian, un prieten bun al meu, nu se împăca cu por- 
nirile prea indrăznţe ale lui Sima”. Pag. 83.. 

“Eram pe graniţa jugoslavă, când au venit la mine, emisari 
de ai lui H. Sima, M'au întrebat dacă sunt de acord cu o 
acţiune, Nu puteam decât să fiu de acord c'o acţiune”. Pag. 83. 

“Porniri îndrăzneţe”, la care totuşi s'a aliniat, pentrucă 
le considera imperative momentului. A 

“In Septemvrie 1940, Comandant al Mişcării Legionare 
devine H. Sima. Nu Antonesu l-a ales, ci majoritatea legiona- 
rilor. A avut şi adversari dar s'a impus prin unele însuşiri. A 
fost om îndrăzneţ şi bun luptător... subversiv”, Pag. 85. 

In acele momente, când se decidea soarta ţării, curajul, 
puterea de sacrificiu, erau calităţi indispensabile. Atribuite 
d-lui Horia Sima, inseamnă că alegerea făcută de majoritatea 
legionarilor era justificată. Domnul Comaniciu, nu cred că se 
plasa în tabăra adversarilor. 

“Generalul voia comanda unică... voia să fie ascultat de 
legionari. Cred că era indrituit să dorească conducerea”. 
Pag. 90. 

Indrituit, poate dar justificată de un legionar, ne pune 
pe gânduri. 

“Cei ce conduceau Legiunea, nu erau cei mai indicaţi să 
se înţeleagă cu Antonescu”. Pag. 93, 

Desigur că autorul avea sugestii de făcut, privind persoane 
susceptibile să se înţeleagă cu Antonescu şi chiar să-i ofere 
comanda Legiunii. Un lucru însă este sigur, că toate persoanele 
propuse pentru o eventuală înţelegere cu Antonescu, condi- 
ţionau răspunsul lor, de o aprobare prealabilă a d-lui Horia 
Sima, Comandantul Mişcării Legionare. 

Ultima soluţie cu generalul Băgulescu, ca Sef al Mişcării, 
pentrucă se bucura de multă simpatie din partea tineretului 
legionar, s'a soldat cu refuzul acestuia, fapt care i-a adus 
“promovarea” ca ambasador, în Japonia. 

“Antonescu mi-a impus mereu prin marea lui anvergură 


naţională dar eram mai aproape de linia creştină a lui Maniu, 


de. acţiunea mult mai umanitară a democraţiilor”. Pag. 99. 

După lanuarie 1941, alegerea între cele două mari per- 
sonalităţi era greu de făcut. Inclina, însfârşit spre acţiunea 
umanitară a democraţiilor. Un moment de răscruce pentru 
autor. De acum, Legiunea nu mai figura pe lista eventualei 
alegeri a autorului, ea intrase din nou în prigoană. Toate 
acţiunile. autorului vor purcede de pe noua poziţie, mai uma- 
nitară, mai creştină decât toate jertfele, de acolo, de unde 
“se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos şi până la ano- 
nimul martir, căzut pentru Neam şi Cruce. Dar e mult de 
atunci!”, 

Nu contestăm noua alegere a acelui ce şi-a angajat viaţa 
întro nouă direcţie, poate cu sinceritate, constatăm doar 
că drumurile se despărţeau. Ceeace însă am putea reproşa 
autorului este acest drept pe care şi l-a rezervat, de a determina 
şi pe alţi legionari a-i urma pasul. 


“Ceeace învenina mai mult atmosfera, era constituirea 
guvernului H. Sima. Nu era deloc înţelept ceeace a făcut Sima”, 
Pag. 120. 


Scopul acestui guvem dela Viena, era lupta împotriva 
comunismului, care ne invadase țara. Acest guvern jena mult 
partenerii Blocului, care, după ce au servit de tranzit, spre 
un regim pur comunist, au fost asvârliţi peste bord şi apoi, 
urmăriţi ca duşmani, regăsind linia firească, pe care guvernul 
dela Viena se angajase după 23 August. 


“Maniu mi-a cerut să-i răspund lui H. Sima. Am preferat 
să nu-i raspund”, Pag. 121. 

Desigur că nu putea răspunde, pentrucă ar fi insemnat 
să vorbească în numele Blocului indesociabil, să combată 
acţiunea camarazilor lui de ieri, care, ieşiţi din lagăre, au 
îmbrăcat din nou haina de luptători anti-comunişti, haină, 
pe care şi autorul va fi obligat să o îmbrace, în scurtă vreme. 
S'apoi, care ar fi fost reacţia celor din ţară a poporului însuşi, 
ce gemea deja sub cizma bolşevică? 


23 


“Poate cei din Germania au fost constrânşi să facă acest 
guvern, mai ales, după fuga lui H. Sima”. Pag. 121. 

Nu domnule! Nu am fost constrânşi să mergem la moarte. 
Eram conştienţi că nu vom învinge colosul moscovit, aliatul 
fidel al democraţilor occidentali. Guvernul dela Viena a marcat 
O dată în istoria noastră, pe urmele primului luptator anti- 
comunist, Comeliu Codreanu, pe linia căruia s'a mobilizat 
tot poporul şi azi umanitatea întreagă, dacă mai vrea să supra- 
vieţuiască. Pe linia lui Moţa-Marin, care a sguduit românul, 
prin jertfa lor, ne lăsând îndiferentă nici sensibilitatea auto- 
rului. 

Nu! Moţa-Marin n'au fost constrânşi! “Am mers fericit 
la moarte pentru Hristos”, au fost ultimile lui cuvinte. Cei 
ce aleg drumul jertfei, nimeni nu are dreptul “să-i arate cu 
degetul ca vinovaţi”. Vina lor a fost aceea, de a se fi oferit 
Neamului lor. 

Domnul Horia Sima a fugit în Italia. Dece oare autorul 
nu o precizează? Poate nu cunoştea raţiunea acestui act? Era 
nevoie de un mare curaj a înfrunta stapânitorul Europei, care 


a umplut lagărele de luptători anti-comunişti, a preveni pe | 


conducătorul Italiei, că drumul ales de Hitler va antrena 
dezastrul întregei Europe şi victoria comunismului în lume. 

Ca democrat convins, d-l „Horaţiu Comaniciu ar putea fi 
mândru, că cel ce sa opus egemoniei lui Hitler, a fost un 
roman şi mai presus, Seful Mişcării Legionare. Aliaţii, la 
procesul dela Niirenberg, au fost mai sensibili la dimensiunea 
acestui gest, decât la raportul trimis de Maniu, la sugestia 
unui grup care a ales democraţia, ca să nu râmână în tabara 
învinşilor. 

“Augustin Popa si Romul Boila, la îndemnul autorului, 
cereau inscrierea legionarilor în partidul Naţional-Tărănist. 
Crişu şi Boldeanu, cei ce reprezentau pe H. Sima, pe atunci 
la Paris, erau de acord dar cu condiţia să fie înscris şi H. Sima 
în Partid”. Pag. 271. 

Dacă nu ne-am îndoi de sinceritatea autorului acestei 
descoperiri, am putea afirma, fără putinţă de a fi contrazişi, 
că Mişcarea Legionară era pusă la mezat. In mărinimia lui, 
acest partid deschidea larg porţile, tuturor legionarilor, cu 
condiţia de a se despărți de Seful lor. Cu alte cuvinte, erau 
dispuşi să accepte oile în turma lor dar, fără păstor, rol pentru 
care dispuneau deja de competinţe afirmate! Batevoiu păstorul... 

Căpitanul era omul ideal, pentru toţi... după moarte. In 
ziua când nici d-l Horia Sima nu i-ar mai putea jena, l-ar clasa 
şi pe el în rândul “bunilor români”. Moștenirea trupei era 
deja deschisă. 

“Se cerea retragerea celui ce a condus Legiunea şi pe care, 
evenimentele, în bună parte, l-au desminţit”. Pag. 272. 

Cine o cerea? Si, cu câtă uşurinţă, cei ce l-au urmat odată 
în... victorie, o consimţeau, ca o răsplată. 

Guvernul dela Viena, precursor al luptei între două lumi, 
cea creştină şi cea diabolică, nu numai că n'a fost desminţit 
de evenimente, până azi, ci confirmă mai puternic, oportu- 
nitatea lui pe scară umanitară. 

“Am auzit că oameni ai partidelor politice democrate, 
cât şi Evreii, au cerut Mareşalului să fiu trimis ca prefect. N'aş 
fi primit. Incolţise în mintea mea, apropierea de Maniu”. Pag. 
297. 

Acest fapt se petrece imediat după Rebeliunea din Ianuarie 
1941. Unii dintre legionari au luat drumul închisorilor, alţii 
fugari peste” hotare. Unul singur este solicitat de către prigo- 
nitorul camarazilor lui, să-şi reia postul de Prefect de Tutova, 
numit, o ironie, după 3 Septemvrie 1940, de către d-l Horia 
Sima. 

A refuzat, pentrucă încolţise în mintea lui, apropierea de 
Maniu. Legiunea dispărea deja din preocupari, indreptate, 
de acum spre orizonturi mai calme. 

“Orientarea pomea din convingere. Era chemarea ideilor 
de libertate, a drepturilor omului. Drumul acesta l-am făcut 
doar eu şi cu prietenii mei. Pag. 298. 

lată o declaraţie sinceră, care merită să fie reţinută. 

Eram noi oare duşmanii ideilor de libertate, ai drepturilor 
omului, puşi intr'o alternativă defavorabilă? Ne-am prezentat 


24 


_în faţa poporului suveran, cu sufletul deschis. El singurul 


era arbitrul. Dacă aceste valori sunt conţinute şi în democraţie, 
atunci, ce ni s'ar putea reproşa? De a fi aşa cum suntem? Dacă 
am trece, “avec armes et bagages”, mai la stânga, am fi accep- 
taţi? : 
Domnul Maniu, cu o parte din partid, într'un gest de gene- 
rozitate, a consimţit să ne adopte, cu riscul de a fi dezavuat 
de Aliați. Am fi organizat muncitorii, studenţii, elevii de liceu, 
pentru ei, pentrucă noi aveam mai uşor acces la necazurile 
lor, care erau şi ale noastre. “Organizarea nu ni se datora nouă 
ci legionarilor”, mărturiseşte autorul, la pagina 128. 

Dar, unde au fost aceste feţe, reionând de bunătate creştină, 
de umanitarism azi, atunci când floarea acestui tineret a fost 
secerată cu sadism de subalternii lor, în serviciu strein? Unde 
au fost, iarăşi, atunci când Corneliu Codreanu, ghidul şi simbolul 
acestor luptători a fost răpus, în numele aceleeaşi pseudo- 
democraţii? a 

“Maniu: Dacă dvs. acceptaţi democraţia ca doctrină de 
guvernare şi vă orientaţi în politica externă spre democraţiile 
occidentale, nimic nu ne mai deosebeşte”. Pag. 47. 

Ah! Ni se reproşează orientarea noastră în politica externă. 
Noi eram legaţi de Germania dintr'o necesitate vitală. Ea repre- 
zenta atunci singura forţă care se opunea pericolului de moarte, 
ce ne ameninţa din Răsărit., gata, după răpirea Basarabiei şi 
Bucovinei, să ne supună şi restul ţării, după ce Occidentul 
ne-a refuzat asistenţa, învitându-ne să ne aliem Rusiei Sovietice. 
Ce s'ar fi întâmplat dacă ne aliam Sovietelor? Răspunsul era 
uşor de presupus: robia pretimpurie. 

“Democraţia ca doctrină de guvernare”. Dar cine i-a dena- 
turat sensul şi a golit-o de substanţă? 

“Cea mai importantă apropiere de Maniu, a săvârşit-o Se- 
cretarul General al Mişcării Legionare, N. Pătraşcu. L-a trimis 
pe profesorul Manu, spre a transmite concursul”. Pag. 299. 

A oferi concursul, atunci când Neamul întreg era angajat 
împotriva cutropitorului, nu era oare o apropiere firească de 
obiectiv, pe care Mişcarea Legionară, nu l-a pierdut o clipă 
din vedere, de mai bine de 20 de ani? Condiţiile creeate de 
înşelăciunea Aliaților, l-au determinat pe Maniu şi partidele 
politice, să urmeze singura cale ce le mai rămăsese deschisă, 
aceea dela Viena. 

Da! Am oferit concursul partidelor politice, chemate să-şi 
asume responsabilitatea, pentru a salva ceeace se mai putea 
salva. Am făcut-o din tranşeele vechi şi n'am cerşit o clipă 
afilierea noastră lor. 

Luptele de mai târziu din Munţii Semenicului, Făgăraşului, 
Dobrogiei, precum şi pe tot cuprinsul țării, au confirmat această 
apropiere, unde fiecare şi-a păstrat identitatea lui. 

“După moartea mea, vă veţi apropia de Maniu”. 

Interpretarea tutorur evenimentelor, dela Rebeliune încoace, 
a dat naştere la germenul de eroziune lentă, ireversibilă. Starea 
de agresiune permanentă împotriva Mişcării Legionare, din 
toate unghiurile, culminând cu constrângerea. expatrierii au 
înlesnit acest proces. Disperarea, lipsa de orizont, care a 
diminuat elanul, a făcut restul. 

Câţi oare nu au urmat drumul trasat de Corneliu Codreanu, 
până la jertfă, cu toate ofertele de adopţiune? L-au urmat, 
fară să ştie, ani mulţi, dacă Seful Mişcării Legionare, d-l Horia 
Sima se mai număra printre cei vii, fără a interpreta, ceeace 
era prea limpede în mintea lor, credinţa. Ei n'au interpretat, 
ei au intuit ţinta. 

Autorul acestor “amintiri”, priveşte din balconul Ministe- 
rului Economiei Nationale, alături de Maniu, cum se desfăşura 
o defilare... la numai câteva zile dela 24 August. In sinea lui, 
se gândea, poate, la acele momente de neuitat, petrecute în 
lagărul dela Vaslui, când camarazii lui plecau in lumea umbrelor, 
rămăşi, până la moarte fideli crezului lor, Să fi găsit el, oare, 
în alte imprejurari, alte figuri, de aceeaşi dimensiune, de 
aceeaşi capacitate de dăruire? 

Atunci, nu ne mai rămâne decât să concludem: Iată un om 
fericit! 

VERCA FILON 


i a 


ZIDUL RUSINII 


i N 


i CUM 40 de ani, la Yalta, doi decăzuţi moral 
SY şi fizic, două epave umane (1), împreună 
A)! cu un criminal satanic (creator al sistemului 
Gulag de asasinare în masă), înconjurați de 
 sfătuitori cinici, gropari ai Adevărului şi 
Libertăţii, au semnat un tratat. Prin el au 
tăiat lumea în două, despărțind-o printr'un 
zid. De-atunci, toţi trei şi-au dat duhul, lăsând 
omenirii drept moştenire, “ZIDUL RUSINII”! 

De-o parte, o lume întunecată, o lume de sclavie, foamete, 
minciună şi teroare. De cealaltă parte, o lume frământată de 
teamă, de nesiguranță, şantajată cu razboiul atomic, forțată 
să cheltuiască miliarde de dolari pentru a se apăra. Acesta 
este “zidul ruşinii”, jalnica moştenire lăsată de cei trei trecuţi 
întru Satana. 

Călătoream. Impins de curiozitate m'am dus să văd, cu 
ochii mei, cum arată acest zid. Nu departe de orăşelul indus- 
trial Wolfsburg, spre Est, se găseşte satul Zicherie, un sat ca 
toate satele germane, curat, ordonat, liniştit, frumos chiar, 
dar pare pustiu. Satul Zicherie este tăiat în două de zidul 
ruşinii. De parte liberă, mai vezi câte-o mişcare sfioasă. Ici 
colo, câte-o ființă omenească se strecoară dela o poartă la 
alta, parcă urmărită din umbră de un pericol ascuns. Dincolo 
de zidul ruşinii nu se mişcă nimic, nu se aude nimic. Tăcere 
şi pândă... Pândeşte moartea! 

Cum arată acest zid al ruşinii? In partea Germaniei Federale 
graniţa este marcată din 20 în 20 m. prin ţăruşi de circa 2 m. 
înălţime, vopsiți în diagonală cu roşu, galben, negru (culorile 
naţionale germane). lar mai în faţă, la circa 1,5 m. un par 
vopsit alb cu vârful roşu şi o tăbliță albă care te avertizează: 
“Halt! Hier Grenze”. 

Atât! In rest, iarbă, copaci. Nimic care să indice un mare 
pericol. Nu sârmă ghimpată, nu gard înalt, nu mitraliere, nu 
pază, nu celule fotoelectrice perfid ascunse. Nici mine camuflate 
care să-ţi explodeze sub picioare, sau sârme electrice pe care 
dacă le atingi, pun în mişcare un sector întreg de pază. Totul 
se adresează civilizat, omului de bun simţ. 

Dincolo, la o distanță de câţiva metri se află “Zidul Ruşinii”, 
compus din: 

a) Un gard înalt de 3,5-4 m. din plasă de sârmă, montată 


„pe stâlpi din beton armat, cu ochiuri de mărimea unei vrăbii. 


b) In spatele acestei plase de metal, un alt gard din plăci 
de beton, de circa 3 m., montate tot pe stâlpi de beton armat. 

c) Dincolo, celebra fâşie (circa 4 m. lată) de “pământ 
sterp”, fără un fir de iarbă, acoperită cu un strat de nisip şi 
meticulos îngrijită, greblată, pentruca să se cunoască urmele 
săpăturilor celor ce sar aventura să treacă peste aceste obs- 
acole. 

d) Imediat după centura de pământ sterp, vine reţeaua 
de sârmă ghimpată (circa 4 m lată). 

€), In spatele tuturor acestor obstacole, se înalță nu mai 
puţin celebrele “VÂSTI” (2), din beton armat, înăuntrul 
cărora se găsesc 2-3 securiști, înarmaţi cu pistoale automate 
şi mitraliere fixe, binocluri, reflectoare de noapte, telefon, 
celule fotoelectrice, etc: 

Vâştile, care au o înălțime respectabilă (circa 6 m.) permit 
observaţia terenului cu uşurinţă în toate direcţiile. Ele se găsesc 
la un interval de vreo 300 muna de alta. Lanţul lor se întinde 
pe sute de kilometri, iar spectrul lor se prelungesţe Ia, infinit, 
spintecând lumea în două, murdărind seninul cerului... 

6) In sfârşit, dincolo de toate acestea, pichete de securişti, 
care patrulează, la intervale regulate, de-alungul zidului ruşinei, 


pe un drum. accesibil şi motorizatelor pentru cazuri de. inter- 
venţie rapidă. 

Aici, în satul Zicherie, acum 24 de ani, s'a întâmplat o 
dramă, ca în multe alte locuri de-alungul acetui zid blestemat. 
Moartea lui, ca şi a altora, sunt drame al căror TÂLC, pentru 
cine vrea să-l pătrundă, este adânc şi semnificativ. Povestea 
e simplă, descrisă lapidar pe placa din stânga crucei: “An dieser 
Grenze wurde am 12.10.1961 der Dortmunder Journalist 
KURT LICHTENSTEIN erschossen weil er als Deutscher mit 
Deutschen driiben sprechen wollte”. Pe româneşte ar suna 
cam aşa: “Pe această graniţă, la 12.10.1961, a fost împuşcat 
ziaristul... etc.”. 

Poveste tristă, multiplicată de atunci cu sutele. Mormânt 
poate uitat şi de ai lui prin trecerea anilor. Călătorul întâmplător 
se opreşte, citeşte, îşi face semnul crucii, spune în gând un 
creştinesc “Dumnezeu să-l odihnească”, trece mai departe 
şi a uitat. E poate normal. Aşa e viaţa! 

“Dece să se gândească omul, tot timpul, la astfel de întâm- 
plări?” - vor spune cei mai mulţi. Puţini vor fi aceia care vor 
reflecta la tâlcul ce stă în spatele acestor drame. Si mult mai 
puţini cei care vor lua o hotărâre, Căci hotărirea vine numai 
din înţelegere. 

VÂSCA şi ZIDUL RUSINEI sunt simbolul suferinței şi 
al morţii! Moartea ADEVARULUI, a DREPTATII şi a LIBER- 
TATII, pe care cei morţi de-alungul acestei frontiere blestemate, 
le incamnează. 

Călătorule, acolo unde vezi o VÂSCA murdărind cerul 
cu forma ei sinistră, fereşte-te, ocoleşte-o, fiindcă în locul 
acela pândeşte moartea şi suflul Necuratului. 

In spatele lanţului de VÂSTI dăinueşte, de prin 1917, 
comunismul, care continuă -să macine şi astăzi în Afganistan, 
Vietnam, Cambodgia, Etiopia, Nicaragua, ca şi'n alte multe 
părţi, sute de milioane de vieţi omeneşti, cât n'au măcinat 
în istorie, 50 de războaie la un loc. 

Acolo, în umbra lanţului de “VÂSTI” se organizează teroa- 
rea, atentatele şi se pregăteşte sclavia, sclavia neamurilor. Din 
nefericire, cu concursul trădărei şi inconştienţei din lumea 
rămasă liberă. 


n 


Să ştie şi cei mici, şi cei mari, că VÂSTILE şi răul din spatele 


lor, nu stau locului. Inaintează întruna; se mută din loc în 
loc. Intr'un timp record —în numai 45 de ani— de pe “Donul 
liniştit”, trecând prin YALTA, au ajuns pe ODER. Mai mult: 
au trecut peste mări şi oceane, şi astăzi bat la PORTILE AME- 
RICEI şi ale AFRICEI DE SUD. Si tăvălugul continuă... 

Acesta este TÂLCUL adânc al ZIDULUI RUSINEI... 

Salvarea stă numai într'o HOTARÎRE EROICA A NEA- 
MURILOR! 

Aceasta este PROBLEMA DE AZI, pentru MÂINE va fi prea 
târziu. 


(1). Aceste aprecieri asupra celor doi (Roosvelt şi Churchill) au 
zăcut până în zilele noastre în arhivele secrete ale statelor. Ele (aprecie- 
rile) aparţin medicilor oficiali şi persoanelor tot oficiale care au avut 
roluri importante în guvernele respective şi în preajma hotăririlor luate 
la Yalta. 

O parte din aceste rapoarte au fost de curând date publicităţii. Pe 
baza lor s'au scris carți despre cum şi de cine au fost reprezentate inte- 
resele neamurilor şi ale umanităţii. Interesant de citit ar fi “Yalta” de 
Baciu, “Arhipelagul Gulag” de Soljeniţin, “România şi sfârşitul Europei” 
de Sturdza, “Fără pasaport prin URSS” de Urwich, ete. 

ta) VÂŞCA: cuvânt rusesc, ar corespunde în româneşte cu “pre- 
peleac”. : 


= Ion Nicolau Delta 


25 


| 


SCRISORI PRIMITE 
DIN EXIL 


Stimate Domnule Traian Popescu, 


Răsfoind numărul 1/85 din revista “Contrapunct”, am 
dat peste articolul scris de Ion Caraion şi intitulat: “Estera” 
de Romulus Dianu. Numele, ca şi persoana gazetarului Romulus 
Dianu, imi sunt bine cunoscute şi faptul acesta m-a hotărit 
să citesc articolul. L-am citit din dorința de a afla interpretarea 
nouă a unui vechi redactor al ziarului Scînteia, organ oficial 
al PCR., dată activitații literare de după condamnarea fostului 
criminal de război, Romulus Dianu. Romanul “Estera” este 
considerat, de Ion Caraion, ca fiind “cel mai bun roman... al 
prozei românesți cîtă există ea din 1944 pînă azi”. Nu vă 
scriu pentru a contesta această afirmaţie deoarece nu am citit 
romanul “Estera” şi nici nu sunt un cunoscător al prozei 
româneşti “din 1944 pină azi”. Las această calitate lui Ion 
Caraion. Vă scriu însă, datatorită unor afirmaţii pe care Ion 
Caraion le face în acest articol şi care, deşi nu sînt redate sub 
forma unui atac direct, sînt atît de stravezii încît nu lasă nici 
un dubiu celor care-şi mai aduc aminte de Romulus Dianu 
din perioada premergătoare lui 23 August 1944. Ion Caroian 
scrie: “După zece ani şi mai bine de închisoare o parte din 
aceşti ani munciţi la minele de plumb din "Maramureş, unde 
m-am şi intilnit cu el— Romulus Dianu a fost'eliberat. Avusese 
şi el pe lume un rost. N-a mai găsit nimic di tot ce avusese. 
Dar nimic. A trebuit să-i dau nişte zdrenţe. de haine de-ale 
mele, ca şă aibă cu ce-şi acoperi oasele unui thup cariat. Acest 
om de excepţională cultură şi delicateţe, care plătise mai ales 
pentru alţii, fugiţi în străinătate, Şi care, aici, în Occident, 
n-au pomenit de el nici cînd era închis, nici cînd a ieşit, nici 
după ce a fost omorit la Mogoşoaia...”. Frazele lui Ion Caraion, 
înduioşează pînă la lacrimi. In spatele “lacrimilor însă, işi 
fac loc” amintirile şi amintirile acestea scot la iveală perfidia 
ui Caraion. Cine se afla fugit în străinătate şi purta vina 
pentru care plătise Dianu? Cu cine lucrase Dianu şi cu cine 
era Dianu implicat în procesul celor care prin “cuvint şi scris” 
se făcuseră vinovaţi de crime de război? Romulus Dianu fusese 
gazetar la Curentul. Directorul ziarului Curentul era Pamfil 
Seicaru, cap de listă pe lista nr. 2 a criminalilor de război 
români, iar Pamfil Seicaru se afla în străinătate. Nu era fugit, 
aşa cum îşi dă în petic Caraion, ci plecat legal, înainte de 
venirea la putere a insectelor tovarăşului Caraion. Dar “năravul 
din fire n-are lecuire” şi Ion Caraion nu se poate dezbăra de 
lozincile perorate in perioadele în care şi-a prostituat “talen- 
tele” punindu-se în slujba slugilor Moscovei. Pentru Ion 
Caraion, Pamfil Seicaru este şi acum un fugar, un transfug, 
aşa cum a scris el în perioada procesului lui Pamfil Seicaru 
în Ziarul Scînteia al cărui redactor era. “Transfugul” Pamfil 
Seicaru îl obsedează şi acum pe “nâivul”, “bine intenţionatul”, 
“fidelul de altă dată al comunismului” aşa cum îi place lui 
Ion Caraion să se considere. Cu cită perfidie îşi strecoară 
otrava, insecta denumită Caraion, atunci cînd îl plinge pe 
Romulus Dianu. Dece nu l-a plins pe Romulus Dianu în 1945? 
A uitat ce-a scris el împreună cu celelalte slugi comuniste, 
în ziarele aservite Moscovei, despre “lotul Pamfil Seicaru”? 
Ii uită afirmaţia recentă şi anume că: “se numără printre 
întemeietorii ziarului Scînteia”? Cu alte cuvinte se numără 
printre tilharii care l-au jefuit pe Pamfil Seicaru, i-au luat 
în stăpinire “cu japca” cele trei gazete, tipografia veche. şi 
cea nouă, ultra modernă, pe care Ion Caraion şi tovarăşii săi 
s-au grăbit s-o itiițattitad) şi s-o expedieze în Rusia. Acum 
il plinge pe Romulus Dianu şi atunci işi împroşca noroiul 
Yorbelor, în gazetele la care colabora, pregătindu-i condam.- 
narea. Dar dece continuă să mintă perfidul? Crede oare că 
nu-şi mai aduce aminte nimeni de procesul acela? Crede oare 
că nu se cunoaşte poziția adoptată în proces de Romulus 
Dianu? Ce fusese Romulus Dianu? Fusese cumva redactorul 


26 


rubricii de cronică cinematografică la ziarul Curentul? Era 
acuzat cumva că scrisese cronica filmului "Cătuşe roşii” şi 
elogiase personagiile interpretate de Maria Cebotari şi G. Timi- 
că? Dece se face că uită ce-a scris chiar el, lon Caraion, în 
Scinteia şi anume că: “Romulus Dianu contribuise prin scris 
la declanşarea şi continuarea războilui impotriva URSS-ului”? 
lon Caroion chiar. nu a ştiut niciodată poziţia de conducere 
deţinută de Romulus Dianu la “Cenzura Presei” în timpul 


războiului? Ion Caraion nu ştie că Romulus Dianu obținuse 


această funcţie datorită faptului că fusese coleg de şcoală 
cu Mihai Antonescu? De cite ori n-a spus Pamfil Seicaru în 
acea perioadă: “Am ajuns să mă cenzureze Dianu!"? Dezba- 
terile procesului n-au fost redate pe larg la Vremea lor de Ion 
Caraion şi celelalte insecte din redacţia Scinteii? Din dezba- 
terile procesului a reeşit clar că Romulus Dianu nu a rezistat 
cu demnitate încercărilor la care a fost supus şi că şi-a eviden- 
ţiat o lipsă gravă de caracter, minţind şi acuzindu-l pe Pamfil 
Seicaru, spunînd că acesta îl “forţase să scrie împotriva bolse- 
vismului”. Romulus Dianu s-a transformat din proprie iniţia- 
tivă şi laşitate în martor al acuzării în procesul Pamfil Seicaru. 
Rezultatul? Pamfil Seicaru a fost condamnat la moarte în 
contumacie iar Romulus Dianu la zece ani temniţă grea. Ion 
Caraion ar spune la asta că, la Pamfil Seicaru tot nu mai opera 
condamnarea la moarte. Tot aşa probabil că s-a gîndit şi 
Romulus Dianu, fără să se sinchisească de ce se întimpla cu 
familia lui Pamfil Seicaru ca urmare a acestei condămnări 
la moarte. S-a gîndit vreunul din ei la urmările acestei con- 
damnări la moarte care s-a repercutat asupra întregii familii 
a lui Pamfil Seicaru, din care prea puţini au scăpat de puşcu- 
riile comuniste, unii Chiar murind în ele? Dar Romulus Dianu, 
ca şi Caraion, era lipsit de conştiinţă. Soarta altora îl lasa cu 
totul rece! Pentru el ceeace conta era propria lui bună stare. 
De asta a şi ajuns Romulus Dianu să lucreze în calitate de 
redactor la “Glasul Patriei”, după eliberarea sa din închisoare, 
în ciuda faptului că nimic nu-l obliga la această nouă cedare 
şi cădere morală. Nu-l obliga nimic, deoarece după ieşirea 
sa, din închisoare, a fost încadrat imediat ca responsabil la un 
debit de tutun. A fost ajutat să primească acest debit de tutun 
de către fostul lui coleg Lorin Popescu. Caraion “fabulează” 
atunci cînd afirmă că a trebuit să-i de nişte zdrenţe de haine 
de-ale lui. Romulus Dianu îşi cîştiga singur existenţa şi nu în 
condiţii proaste. Nimic nu justifica această nouă cedare, în 
afară poate de ambiția lui Dianu de a reveni în virful pira- 
midei gazetarilor români, chiar cu preţul vînzării Patriei! Era 
normal ca Pamfil Seicaru să afle comportarea fostului său 
colaborator! Era normal să-l doară şi să-l scîrbească! Pentru 
asta n-a vorbit niciodată despre Dianu. L-a durut trădarea 
şi lipsa de caracter a lui Dianu. | 

Ion Caraion este însă un om bolnav. Boala lui este o boală 
sufletească, incurabilă. Pentru asta ar trebui să i se acorde 
circumstanţe “atenuante, ca de altfel tuturor acelora care 
suferă de cancer la suflet. O trecere rapidă în revistă a vieţii 
lui Caraion demonstrează pe deplin incurabilitatea bolii de 
care suferă. 

Ion Caraion a fost legionar în perioada în care partidul 
legionar se afla în ascendență în România. Cind au căzut 
legionarii “a schimbat de macaz” şi şi-a oferit serviciile învin- 
gătorului Mareşal Antonescu. Dar a venit 23 August şi Ion 
Caraion nu putea să se abată de la drumul lui. Si-a adus aminte 
că în timpul războiului scăpase “ca prin hazard din miinile 
nimicitoare “ale Gestapoului”, că a stat “fugit şi ascuns, iar 
şeful cenzurii militare Bucureşti i-a pus revolverul la timplă, 
ameninţîndu-l cu împuşcarea pentru articolele lui anti-naziste”. 
Poveşti bune de trimis la Buftea unde puteau servi drept sce- 
nariu filmelor care redau eroicele lupte ale comuniştilor 
ilegalişti din perioada războiului în România. Să fim serioşi! 
Dacă Gestapoul ar fi operat în România, Arghezi ar fi fost 
ucis după scrierea pamfletului $Baroane”, Pamfil Seicaru ar 
fi plătit şi el cu viaţa pentru îndrăzneala de a tipări acest 
pamflet la Curentul şi pe scurt, ca să nu mai lungim şirul 
exemplelor, ţara şi-ar fi început calvarul nu la 23 August 
1944, ci odată cu intrarea trupelor germane în România. Dacă 


e Satnd 3 fa 


oul ar fi avut putere de acţionare în România, asa 
cum a avut în alte ţări şi aşa cum vrea Caraion să ne facă-să 
redem că a fost şi în România, ar mai fi existat un 23 August? 
Să nu facem pe naivii! Nici sub Gestapo şi nici sub KGB sau 
alt sistem polițienesc de tipul acesta inuman, nu sunt posibile 
acţiuni de genul 23 August. lon Caraion nu minte insă, visează! 
Visează. şi-Şi prezintă elaborările nocturne drept realităţi. Ce 
nu face omul pentru o bucată de piine? Pentru bucata asta 
de piine s-a “convertit” Caraion la comunism! Pentru piine, 
poziţie, forță, s-a înhăitat, cu Silbert, Zevedei Barbu, Virgil 
lerunca şi M. Macovescu şi s-a transformat în “scrib negru” 
scriind cuvintările analfabeţilor din conducerea partidului 
comunist, aşa după cum relatează lon Cârja. A fost secreter 
de redacţie la Scînteia tineretului adică, cel care controla 
şi dirija din partea PCR-ului şi Scinteii ziarul comunist menit 
să facă “educaţia nouă” tineretului Român! A scris în multe 
din publicaţiile literare ale comuniştilor după 23 August. A 
fost infiltrat în redacţia ziarului “Timpul” unde, la 20 de 
ani, lucra ca secretar de redacţie. La 21 de ani era consilier 
de presă în ministerul artelor adică, omul care dădea “tonul” 
presei de tip nou! La 22 de ani era infiltrat la Editura Funda- 
ţiilor Regale, ca şef de presă, pentrucă şi Fundaţiile Regale 
trebuiau să funcţioneze sub control comunist! In 1948-1949 
il regăsim ca referent literar la Cartea Românească. Ne mai 
aducem aminte noi cam ce tiparea Editura Cartea Româneasca 
în anii aceia sub indrumarea referenţilor. literari. de tip “Ca- 
raion”! In 1950 este inchis şi se eliberează în 1955. Nu scrie 
în niciuna din scrierile sale dece a fost condamnat. Secret! 
Dece? Este apoi rearestat în 1958 dar şi motivul acestei reares- 
tări este ţinut sub tăcere. Ne spune numai că a fost condamnat 
la moarte! Dece? Tăcerea persistă! Ne lasă să plutim în nesi- 
guranță! Poate că a făcut parte dintr-o organizaţie paramilitară 
de tip fascist şi pentru asta a fost condamnat la moarte!? Poate 
că a fost prins luptind cu arma în mînă în munţi!? Poate că 
a împuşcat vreun miliţian!? Poate că a băgat mina “pînă în 
cot? în afacerea. ţevilor dela Uzinele Republica, delapidarea 
aceia uriașă care, dintr-un caz clasic de drept comun, a fost 
transformată de comunişti în “crimă de subminare a economiei 
naţionale”, deci caz politic cu sentinţe variind între lo ani 
temniţă grea şi condamnare. la moarte! Nu ne spune nimic, 
deci nu ştim nimic, iar Mişu Athanasescu, «prietenul şi colegul 
de lot al lui Ion Caraion a murit; şi morţii nu vorbesc! Vorbeşte 
insă lon Cârja în vol. Il din “Intoarcerea din Infern” —New 
York 1972-— despre: comportarea lui Ion Caraion la Aiud şi 
este suficient. In viaţa aceea grea din închisoarea Aiud, în 
perioada reeducării din 1963-1964, Ion Caraion se transformă 
în “unealta . “administraţiei” şi devine “tumător”! și chiar 
acuzator, al tovarășilor” lui de suferință. Ion Caraion nu se 
apără de: acuzaţiile lui Ion Cârja. Dece? li este cumva teamă 
că mai sunt şi alţii care 's-au întors din infernul dela Aiud? 
Nu ştim nici asta. O ştie doar Ion Caraion. O ştie şi n-o spune 
la nimeni. Ne spune doar că după eliberarea din 1964, s-a 
realiniat la politica partidului şi a reînceput să scrie: şi “să 
publice conform cerinţelor vremii. A fost reabilitat din ordinul 
lui. N, Ceauşescu, care-i fusese coleg de redacţie în perioada 
activităţii. dela Scînteia. Pentru activitatea sa, partidul l-a 
fecompensat cu premii literare, trimiteri în străinătate, pe 
el singur, soţia lui singură, pe cei doi soţi impreună şi apoi, 
„într-o bună zi, partidul, supărat tare, l-a alungat pe Ion Caraion 
aşa cum făcuse şi cu alţii de teapa lui. L-a alungat pe el'ca 
„Si pe ceilalţi dizidenţi pentrucă aşa-i partidul, pe cei mai puţin 
„ Periculoşi îi extermină în România, iar pe cei: mai periculoși 
„Pe fostii lui colaboratori apropiaţi, care-i ştiu toate secretele— 
„îă azvirle în străinătate să piară în chinurile iadului capitalist! 
“Cazul Ion Caraion nu este un. fenomen, izolat, este cazul 
general al dizidenţei române care, unită, a; trecut. la realizarea 
„ MNUi program, trasat de' o; sursă care deşi nu este afirmată nu 
„este greu de detectat!. thai istăs paoinsii jBoimtaogii. | 
| ? „Ovidiu lonesci 


iai sp. ui fus pb 
gg 5103 


Gestap! 


Aahimonazi) 


BOL aid msiovi 


DIN TARA 


Muit lubite Domnule Govora, 


M'am hotarit cu greu să vă adresez, aceste câteva rânduri. 
Nu stiu dacă ele vor ajunge la destinaţie, în primul rând. 
Apoi eventualele repercursiuni asupra, nu a mea, ci a fiului 
meu, eu sunt prea bătrân pentru a mai fi bum de victimă. Dar 
m'am hotărit! 

Stiu că şi dumneata esţi frământat de un gând care din păcate, 
pe puţină lume interesează. Sau dacă din când în când, este 
trezit de vreun act brutal din partea Ungurilor, uită repede, 
trece grăbit la treburile variate ale zilei. Fiecare cu ale lui. 
Cei din afară, cine să fie preşedinte, cei de aici, cum să ajungă 
mai sigur la o bucată de carne sau brânză. Dar probabil că 
lucrurile au fost la fel şi în alte timpuri. “Masele” atât de 
dragi istoricilor contemporani, se trezesc rar, trebuie să tragi 
cu tunul sau să dai cu bâta ca ele să reacționeze. Si cum noi 
doi nu avem nici tun şi nici o bâtă la disposiţie, cu greu vom 
putea face ceva. Dar să încercăm! , 

Mă gândesc la propaganda maghiară care te preocupă şi 
pe dumneata. Ataşez aici două noi dovezi de felonie maghiară. 
Dinăuntrul nu o putem face, în sânul familiei noastre trebuie 
să domnească pace şi armonie. Din afară trebuie să constat 
că, cu exceptia publicaţiei dumneavoastră, puţină lume se 
sinchiseşte de Ardeal şi de propaganda maghiară. Raţiu da, 
e ardelean, bunicul său a fost o figură mare a luptelor noastre, 
dar răspunsurile pe care le dă el şi cu câţiva, şi ei numai din 
când în când sunt ca şi gloanţele trase dintr'o carabină contra 
unui avion bombardier. Poate găsiţi dumneavostră, acolo la 
Madrid, o formulă sub forma unui pamflet adresat în primul 
rând Ungurilor din afară şi dinăuntru, care să le arate că ce 
a fost nu poate să se mai întoarcă. 

Aflu că Demski, un disident maghiar, atacă regimul pe mai 
multe, chestiuni printre care şi chestiunea minorităţii maghiare 
din Ardeal. Guvernul nu se ocupă suficient de. ei-guvernul 
de la Budapesta, se intelege. Mă gândesc că disidentul român 
Nr. 1, Paul Goma vorbeşte, şi scrie despre multe. După ce a 
ajuns pe pământ liber a declarat în “Le Monde” că absenţa 
unei mișcari contestatoare in România are o explicaţie simplă: 
poporul român abia a ieşit din preistorie (Le Monde din 29.X. 
1977). Fiecare popor are disidenţii pe care îi merită. Ungurul 
se gândeşte la Ardeal, al nostru, la preistorie. din care poporul 
din care pretinde, că face parte, se pare —o. spune el în fraza 
finală— că incă nici nu a ieşit din preistorie. Scriu cu o spe- 
ranță să primesc un răspuns. Regimul nostru, când e, vorba 
de Ardeal, acordă din fericire o libertate de mişcare, nu ne 
opreşte „să, vorbim măcar. Unii, din tovarășii dumneavoastră 
din exil, cer să tăcem. Să nu facem jocul Rusiei! 

Multă prietenie, domnului, Traian, pentru dumneata, calde 
îmbrăţişări si speranţa unui răspuns. 

„P,S. Mă pregăteam, să expediez scrisoarea: când. îmi. parvine 
ştirea despre un text .citit în ziua de 9 Iulie a.c.; la R.F.E; 
Textul. este semnat de: E. Ionescu, Korne, Berindei, lerunca 
şi „alţii. In „el autorii, caută, să. dovedească că izvorul propa: 
gandei maghiare nu se găseşte intrinsec în sufletul maghiar, 
ci, în regimul. comunist. Dacă acest regim. ar dispare, Ungurii 
sar, potoli, sar. resemna, aşa, cum Sau resemnat, Austriacii 
şi „pacea, s'ar instala, în Ardeal. Bieţii noştri românaşi uită că 
această propagandă nu datează. de azi sau de ieri. Ea a început 
imediat după Trianon când la noi, Ungurii, la alegerile din 
1922, au ieşit cu „mai mulţi, deputaţi decât partidul liberal. 
In acel test concluzia ar fi să nu ne ocupăm de propaganda 
maghiară, să lăsăm pe maghiari să, scrie, să calomnieze, să 
atace, problema Ardealului aşa cum.o face un domn Schopilin 
intrun număr din revista “L'autre Europe” care apare la Paris. 
Autorul pregăteşte pe tema Ardealului. Se vorbeşte de “metode 
moderne, „de, genocid”, aplicate Ungurilor, din Ardeal, Să nu 
uit; printre, semnatari se, gășeşte, şi, domnul, Schapira! Uluitor, 
dragă domnule Govora! sui. 5 Aldumitale; a, ui soi 


19 şis ț ți 05 E Li Ritiațars 


27 


CONGRESUL 


FEDERATIEI EUROPENE A ZIARISTILOR 
DIN EXIL 


NTRE 16 şi 17 Noembrie 1985 a avut loc la 
Minchen Congresul anual al Federaţiei Euro- 
pene a Ziariştilor din Exil. In faţa a peste 200 
de participanţi— majoritatea originari din 
ţările ocupate de Rusia comunistă Preşedintele 
dr. Stefan Marinoff (Bulgar) a deschis sedinţa. 
După salutarea oaspeţilor şi citirea scrisorilor 
şi a telegramelor —printre care şi una trimisă 
„i de preşedintele partidului Creştin— Social 
—Democrat Franz Josef Strauss—, dr. Stefan Marinoff a dat 
cuvântul deputatului creştin-social din Bundestagul dela Bonn, 
Graf Huyn. In cuvinte clare şi cu detalii amănunțite, deputatul 
scoate in evidență pericolul comunist. Obiectivul fixat de 
Lenin, cucerirea lumii a rămas intact. Printrun servicu de 
propagandă, foarte bine pus la punct şi cunoscut sub noţiunea 
de “dezinformare” agenţii Uniunii Sovietice “agită pentru 
pace, lansează zvonuri . false şi propagă pesimismul”. Graf 
Huyn este de părere că Lenin este unul dintre cei mai mari 
adepţi ai lui Clausewitz care scrie următoarele: “Cuceritorul 
iubeşte pacea şi doreşte să vină peste noi fără războiu!”. Tocmai 
ce urmăreşte Uniunea Sovietică! La ora actuală Uniunea Sovie- 
tică continuă războiul rece prin coexistența paşnică, care de 
fapt este o altă formă de cucerirea lumii. Lupta de clasă este 
o poruncă constituţională. Ea este înscrisă în constituţia 
Uniunii Sovietice, deci ceva oficial. 

Tensiunea din zilele noastre se datoreşte ocupaţiilor nedrepte 
practicate de Uniunea Sovietică. In momentul când va respecta 
dreptul la autodeterminare, va dispare şi. tensiunea. Dreptul 
la autodeterminare a fost înscris în multe documente inter- 
naţionale şi a devenit principiu de drept internaţional. Astăzi, 
în strategia Uniunii Sovietice, nu joacă rolul forţa armată, 
ci serviciu de informaţie KGB-ul. El este acela care dirijează 
propaganda şi întreţine “dezinformarea”. Statele Unite au 
pierdut războiul din Vietnam, nu pe câmpul de luptă, ci pe 
ecranul televizoarelor. Ziaristi şi politieni corupți au transmis 
numai ştiri false şi denaturări. Conferenţiarul a fost răplătit 
cu aplauze indelungate. Deputatul CDU-— Hans Klein, pur- 
tătorul de cuvânt al fracţiunei parlamentare cere guvernului 
Statelor Unite să-şi ia rolul de conducător al lumei libere. Este 
de părere că un război nu poate aduce libertatea frustată de 
Uniunea Sovietică. Este de părere că nu trebuie să se agite 
la posturile de radio “îndemnul la revoluţie”, ci posturile 
de radio vestice ca Europa Liberă, BBC-Londra, Vocea Ame- 
ricii, sau Deutsche Welle să transmită numai informaţii. Numai 
în felul acesta se poate slăbi asuprirea. 

Uniunii Sovietice nu i-a reuşit să “niveleze” statele pe care 
le ocupă în mod samavolnic. Blocul nu mai este unitar. Popoa- 
rele şi statele subjugate se dezvoltă diametral opus dorințelor 
ruseşti. “Diferenţieri sunt vizibile în China, în Bulgaria, în 
România, în Polonia, Germania şi în Cehoslovacia”, afirmă 
deputatul german. Reprezentantul rezistenţei din Afganistan, 
Hadighani Ahmadzai face un rechitoriu aspru trupelor sovie- 
tice care terorizează populaţia şi descrie grozăviile şi crimele 
făcute de armata invadatoare. Ahmadzai însă este optimist 
şi spune: “Poporul nostru va învinge, fiindcă toţi invadatorii 
au pierdut luptele şi până la urmă s'au retras din ţara noastră. 
Noi suntem. siguri că vom învinge”, (Urmează aplauze înde- 
lungate). Luptătorul afgan regretă faptul că guvernele lumii 
libere nu prea se îndeasă să ajute, o realitate care ne doare, 
dar avem încă forțe de rezistență! Dacă am fi ajutaţi cu arme, 


F: AM pa 
= ON re 


28 


_am termina lupta mai curând. Amărăciunea luptătorului 


afgan este confirmată şi de unele ştiri care circulă în presă, 
Guvernul americam a însărcinat serviciul de securitate israelian 
care operează în străinătate, Mossad, cu procurarea şi livrarea 
armelor pentru luptătorii din Afganistan. Dar, Mossad livrează 
în Afganistan numai fier vechi (arme uzate şi greu de manipu- 
lat), arme care în loc să le uşureze, le îngreuiază lupta. Mossad 
însă livrează arme bune şi modeme comuniştilor din Abisinia 
şi din Nicaragua. 

Dr. Stefan Marinoff vorbeşte de importanţa strategică a 
Africei de Sud, ţinta atacurilor din ultima vreme, atacuri orga- 
nizate şi suştinute de KGB-— prin toate mijloacele. Trecerea 
Africei de Sud în “tabăra socialistă” ar aduce pierderi mari 
țărilor din lumea liberă! 

Johan Urwich, autorul însemnărilor “Fără paşaport prin 
Uniunea Sovietică” a prezentat diapozitive din Rusia. Urwich 
a fost închis în multe lagăre sovietice şi a participat la răscoala 
sclavilor din lagărul Vorcuta. 

A urmat apoi rapoarte asupra situaţiei din diferite ţări 
europene. Traian Popescu, directorul revistei de cultură 
“Carpaţii”! a făcut un raport detailat asupra situaţiei din Spania. 
în legatura cu refugiatii din Estul Europei si ajutorarea lor. 


„Subiectul principal al celorlalte rapoarte a fost soarta persoa- 


nelor care cer azil politic. Toate ţările europene au înăsprit 
condiţiile de căpătarea dreptului de azil politic. Cu toate că 
majoritatea celor ce vin din Europa de răsărit, îndeplinesc 
condiţiile de acordarea titlului de azilant politic, totuşi, trebuie 
ţinut seama că “printre ei sunt şi adevăraţi refugiaţi politici”. 
Si pentru aceştia trebuie să se intervină şi să fie ajutaţi. 

In numele ziariştilor români a vorbit dr. Radu Budişteanu. 
Intr'o alocuţiune de o jumătate de oră, dr. Radu Budişteanu 
şi-a îndreptat atacul contra nedreptăţilor făcute la Ialta. Dr. 
Radu Budişteanu răspunde preşedintelui Franţei, Francois 
Mitterrand care a declarat public “că trebuie să ieşim din 
Ialta”. Mitterrand nu dă însă soluţia. Dr. Radu Budişteanu 
o dă. Ea se găseşte în punctul 3 a Cărţii Atlanticului, semnată 
la 14 August 1941 de W. Churchill şi F.D. Roosevelt. Acolo 
Anglia şi Statele Unite, mai tarziu şi Uniunea Sovietică, în 
diferite tratate internaţionale se obligă în mod solemn “să 
redea drepturile suverane şi liberul exreciţiu celor care au 
fost privaţi de ele prin forţă”. Cu toate că oamenii politici 
din vest îşi cunoşteau obligaţiile căci doar ei le semnaseră— 
tot ei ne-au silit să trecem sub tirania comunistă. Dar tirania 
comunistă, n'o acceptăm!— işi termina dr. Radu Budişteanu 
alocuţiunea. 

După terminarea dezbaterilor s'a adoptat o moţiune. Printre 
numeroasa delegaţie română numim: dr. Radu Budişteanu, 
Traian Popescu, N. Nicola, dr. Vasile Mailat, dr, Al. Suga, 
dr. F. Păunescu, dr. N. Ighişan şi alții. 

Congresul a fost o mare reuşită. Si în anii trecuţi au parti- 
cipat deputaţi germani, dar, în timp ce în trecut se mulţumeau 
să rostească vorbe de clacă, care nu angajau la nimic, de data 
aceasta la Miinchen s'au angajat şi au întrebuințat acealeaşi 
noţiuni şi au propus aceleaşi acţiuni, care nu se deosebesc 
întru nimic de cele ale refugiaților. Un mare ,progres! Pacea 
şi libertatea trebuiesc apărate, fiindcă dunt DREPTURI, iar 
acela care nu-şi apără dreptul, nu are dreptul să se bazeze 
pe drept. 

Corespondent. 

Minchen la 26. Noiembrie 1985. 


| 


CINE SUNT PROVOCATORII 


„ OMANII îi cunosc destul de bine, căci după 
terminarea primului răsboi mondial s'au 
năpustit ca lăcustele asupra teritoriului 
României Mari, cu misiunea de a sfărâma 
acest zăgaz anti-comunist, pe care nu-l crease 
nici o doctrină importată, ci isvorâse direct 
din seva ancestrală a Neamului nostru. din 
E instinctul lui de conservare şi din intuirea 
| primejdiei pe care o reprezenta, pentru 
civilizaţia Europei, iudaizarea marxistă a fostului imperiu 
arist. 

i Tineretul Român de atunci, care trăise euforia unităţii 
teritoriale în graniţele fireşti ale Daciei străbune, era conştient 
de măreţia sacrificiului de sânge al părinţilor în împlinirea 
visului milenar. 

Ei şi-au luat voluntar misiunea de a păstra intact patrimoniul 
naţional asaltat de agenţii bolşevismului leninist-în marea lor 
majoritate  ovreii noi veniţi-educând tinerele vlăstare din 
studențime, muncitorime şi țărănime, pe linia fundamentelor 
majore ale Neamului: familie, biserică, patrie, făurind o nouă 
conştiintă naţională bazată pe dragoste românească şi unitate 
sufletească a Tării. 

Roadele au fost impresionante. 

Incercările de anarhizare comunistă au fost strivite prin 
indiferenţă, partidul comunist redus la cca 1000 de membrii 
recrutaţi dintre ovrei, spre disperarea lui Stalin, iar tineretul 
claselor sociale româneşti se incadrease în formaţiile naţiona- 
liste româneşti, în doctrina cărora găsiseră soluționate ome- 
neşte toate problemele de existenţă care ar fi putut să-i preo- 
cupe. 

Din nenorocire pentru Tară, partidele politice care s'au 
perindat în acelaş timp la cârma ei, au interpretat această 
transcedentală transformare a mentalităţii politice tradiţionale 
de corupţie şi căpătuire, ca o primejdie pentru despotismul 
nepotist practicat de ele. In loc să se lepede de aceste tare 
neromâneşti şi neomeneşti, sau năpustit cu persecuții şi pri- 
goane impotriva tineretului, transformând organele de pro- 
tecţie cetățenească, poliţia şi jandarmeria în călăi şi. asasini, 
spre marea satisfacţie a celor care-i manevrau din umbră cu 
minciuni şi calomnii-ovreii. 

Represiunile care au avut loc sub dominarea Magdei Lu- 
pescu, amanta regelui ucigaş Carol al II-lea, de la 30 Iunie 
1930-la 6 Septembrie 1940 şi a Anei Pâuker, trimisa lui Stalin 
ca-ministru de externe al Repulicii Populare Române, după 
23 August 1944 şi până la preluarea şefiei comuniste de Gheor- 
ghiu Dej Pitesti-Aiud-Canal, au continuat cu judaică ură misiu- 
nea de chinuire şi asasinare a acestui tineret, rămânînd în amin- 
tire poporului român ca cel mai monstruos genocid practicat 
de comunişti împotriva lui. 

Din respect pentru adevăr şi pentru adevărata istorie care 
se va scri mâine asupra acestei epoci de decadenţă spirituală 
şi morală a omenirii, supraviețuitorii acelui tineret, ajunşi în 
pragul vârstelor care obligă de a lăsa scris urmaşilor-cronici- 
asupra tristelor întâmplări la care au fost făcuţi părtăși de 
încercarea de împlinire a patrioticei misiuni încredinţată 
lor de România Mare, sânt ţinta atacurilor vinovaţilor princi- 
pali ai dramelor prin care ea a trecut ajungând astăzi sfârtecată 
şi sub cismă comunistă.Din nou ei improaşcă cu veninul 
lor defăimător, după ce au părăsit-o tragicului destin ce i-au 
pregătit, culminând cu neobrăzata apostrofă a lui David Kauf- 
man, din scrisoarea reprodusă alăturat în facsimil: citez: 

“MAI BINE SA MAI TINA REGIMUL COMUNIST 
INCA 100 DE ANI DECAT SA SPURCATI PAMANTUL 
ROMANIEI VREODATA CU ULTIMILE FOSILE CE 
MAI SUPRAVIETUESC PE ICI PE COLO. 

DE NOI NU A-TI SCAPAT SI NU VETI SCAPA 
NICIODATA DEOARECE TOT NOI CONDUCEM 
AMERICA SI TOATA LUMEA”. pa 

Am pregetat timp îndelungat dacă să dau, sau nu,publicităţii 


Ti O RI Pa 


aceste elucubrațui mentale din cele două scrisori reproduse, 
uluitoare ca sacrilegiu conştient, impertinenţă şi josnicie, cu 
care duşmanii omenirii creştine şi uneltele lor, şi-au deslănţuit 
ofensiva de intimidare şi distrugere morală a luptătorilor anti- 
comunişti din exilul românesc, 

Insultele personale şi vexaţiile la adresa mea, mă lasă rece, 
descalificând pe cei ce proferează asmenea murdării, iar stă- 
pânirea absolută a Americii de către ovrei, e o chestiune care 
priveşte „pe americani, noi nu ne amestecăm. Păţaniile româ- 
neşti sunt pline de învățăminte, n'au decât să se informeze. 

Ceace pare insă de necrezut este că, un for de importanţă 
majoră în lupta de constituire şi afirmare a Statului Israelian, 
ca cel jucat de Comunitatea Evreilor din U.S.A., poate îngădui 
membrilor ei sa puna în circulaţie pamflete ca cele reproduse 
care nu fac decât să înăsprească condiţiile de paşnică convie- 
țuire pe care liederii politici ai lumei actuale, caută cu atâtea 
lăudabile eforturi să le impună pe planeta Terra. 


Traian POPESCU 
XA Jewish Community e. 


Ot AMERICA 


AFIRMAȚI MEREU CĂ NOI EVREII AVEM ALTERCAȚII ISTORICE 
SI ÎN PREZENT CRIAR, CU FOSTA MIȘCARE TERORIST-LEGIONARĂ 
SI CĂ NOI L -AM FI ASVÂRLIT APARĂ DIN AMERICA PE VIOREL 
IRIPA. PRIN PREZENTA PUBLICAŢIE CRESTII ORTODOXA WDREPTATEAY 
VEŢI VEDEA CĂ SI ROMÂNI DE AI VOȘTRII VĂ BLESTEMĂ MEREU DE 
TOATE CRIMELE POLITICE SI ASASINATELE SĂVÂRŞITE PE TERITORIUL 
ROMÂNIEI. NU DEGEABA A POMENIT SI "MIOROMAGAZIN" DECURÂND 
CĂ A=11 POST LEPĂDĂTURILE SI BORFAȘII CEI MAI PERICULOȘI AL 
TUTUROR REGIMURILOR POLITICE ÎNTRE 1927-1940 CÂND ANTONESCU 
VA DESFIINȚAT DEFINITIV DEPE SUPRAFATA PĂMÂNTULUI, PRĂGÂND 
IN VOI CU TANCURILE ȘI TUNURILE LA, 26 IANUARIE 1940. MAI 
BINE SĂ MAI PINĂ REGIMUL COMUNIST ÎNCA 100 DE ANI DECÂT SĂ 
SPURCAȚI PĂMÂNTUL ROMÂNIEI VREODATĂ CU ULTIMELE POSILE 
CE MAI SUPRAVBȚUIESC FB ICI PE COLO, 
„DE NOI NU-A-2I SCĂPA? - ȘI NU VETI SCÂPA NICIODATĂ 


DEOARECE TOT NOI CONDUCEM AMERICA ŞI TOATĂ LUMEA. 


DAVID KAUFMAN, 


( pu 

/o-r 7 MSNȚ A. | Ar 
ASTOE/P -NY. 
VER. 


ZRA/AD RpPEScU 
Calle Conde de Petaluee 
ap MADRID -G 


£ SPANA 


29 


MAI - IUNIE 1985 DREPTATEA PALTIA $ 


ROMÂNII DIN AMERICA Si BISERICA MAMĂ 


de Dean Milhovan - Mitu 
Mrpare,din„pagina, Î-a s-au priceput de minune să lolosească 2. BISERICA MAMA : In ciuda politicei 


Intrarea Americei in război , atrocitățile înalta technici hitleristă de-a minţi şi aşi guvernului comunist ce conduce Boimania 
naziste descoperite la terminarea sa , şi bate joc de oameni . Exagerind la şi cu care nu trebuie confundată în pigiun 
urmărirea criminalilor de război nazişti , a maximum isteria anti-comunistă şi acuzind caz , ea a încercat totuşi de mai multe 
domolit aceasta activitate legionara , ce pe toţi adversarii "că sînt agenti ori împăcarea şi unirea religioasă a 
se ducea in numele “religiei creştine" de comunişti”! , ei au reuşit să climine pe românilor din străinătate. 
la altarele bisericilor, românești din conducătorii fireşti ai comunității şi să-i Trecind peste gravele încălcari ale 
America . înlocuiască cu oameni lor de încredere. canoanelor şi a permanentelor Ip, ce i 

Criminalii notorii , pe care Gestapo-ul | Intr-o întîlnire cu judecătorul Joe s-au adus , reprezentanții Bisericii Mamă 

, 
| 


hitlerist îi ajutase să ugă din România ,! Craciun » Cu puțin timp înaintea morţii s-au umilit şi au încălcat pragul celei 
pentru a scăpa de răspunderea masacrelor) sale , îmi amintesc despre regretul şi  rătăciţi „, rugîndu-i să revina la sinu 
de la Jilavz , Prefectura poliţiei , abator „| amărăciunez sa „de-a fi votat pentru credinţei stramoșești , fara nicio alta 
A pădurile Bucureştiului , etc., etc. , Eugeau alegerea lui Trifa şi a fi participat la  îndatorire dectt restabilirea comuniunei 
acum ca iepurii şi se ascundeau ca șerpii , ocuparea cu forţa - armele și bîtele ,a spirituale. 
spre a nu fi urmăriți pentu participarea / Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra şi Istoria - va Mea rolul pe care 
i 


lor la război alături de Hitler. la izgonirea episcopului titular Moldoveanu conducătorii ei Î-au jucat în păstrarea şi 
La puțini ani după înirîngerea Germaniei fiindcă nu cunoscuse îndeajuns pe Viorel continuarea credinței strămoşeşti , fată de 
»_ Cînd pericolul imperialismului comunist Trifa și trecutul său . La această teroarea opresiunei staliniste , sau de 
sovietic a devenit tor mai evident , în convorbire a asistat si d. avucat John unirea spirituaiă a roma ș ati a celei 
Statele Unite s-a desvoltat o isterie anti Coman. din ţară , cît si a celor din străinătate. 


-comunistă (perioada Mc Cartista) „dar pe Cu bisericile episcopiei de la Vatra Considerim însă ca a venit şi vremea , 
£are guvernul şi conducătorii americani au subordonate ruşilor ce deservesc. ca conducătorii ei să-şi dea seama că au 
înlăturat-o destul de repede şi definitiv . imperialismul sovietic, comunitatea În fața nişte imbecili fanatici , îmbătrimiți 

Existenţa acestei scurte situații românilor din America se situează tot mai în ură şi minciună , cu care nu se poate 
anormale - isteria anti-comunistă , a fost mult împotriva intereselor naţionale ale sta de vorba şi realiza mmic . Toţi aceşti 
suficientă pentru anumiţi criminali nazişti Statelor Unite și Canadei . Ea continuă sa trădători de profesie şi imbecili calificaţi 
să profite de ca. » şi cu ajutorul unor suporte această situaţie de imbecilitate , îsi dau seama că singura lor șansă de 
prieteni din America - rev. V. Haţegan , fiindca Trifa a lăsat urmași care să o aficmate este călăi lerea şi critica a tot 
să inducă în eroare autoritățile şi să terorizeze şi să-i continuie opera ce este autoritate şi conducere (unde ar 
pătrundă în USA şi Canada . Pentru a-şi  destructivă „ deşi însăși justiţia americană dori să ajungă-, dar n-au calificarea şi 
acoperi trecutul lor criminal şi de trădări s-a dovedit împotriva sa. Peer da) . A renunţa la criticile sau 
» EI au continuat să întretină și amplifice Pentru a contracara activitatea gezidența lor , înseamnă pentru ei. a 
isteria anti-comunistă , în numele căreia subversivă a lui Trifa şi a grupului renunța la însăşi posibilitatea lor de 
au reuşit chiar să acapareze conducerea legionar , oficialităţile USA şi Canadei au afirmare ! 


bisericilor Şi a principalelor instituţii recunoscut si admis existența unei alte Este. ridicol sa-și mai închipuie cineva , 
româneşti din America. episcopii. ; Arhiepiscopia  Misionară cu asemenea fanatici imbecili voc primii 
| ELA Liu condiţii , pe Deca, UR Ortodoxa Română din America şi Canada . vreodată să se integreze în disciplina 
| e mincinoase şi cum comunitatea i 
era lipsită de conducători documentaţii şi SĂ „ES Fevcptul „pentru conducerea gânta ne lor us a Ulee! cadet naţionale, 
i bine informaţi , în fruntea Episcopii] acestei arhiepiscopii cu adevărat Trifa din USA 
e dute Ă românească dar  constatim cu Prin expulzarea lui Trifa din A 
Ortodoxe Româneşti din America a fost : , “ Ela date E cai 
; i. Vi : amărăciune că s-a facut prea puţin pentru oficialitățile americane au dovedit c 

ales un ucigaș notoriu ; Viorel D. Trifa . $ | NE i j tiijactivieat că grupului sa. 

Se spune că după alegerea sa , cînd apărarea intereselor religioase ale  supor 4 Eforie 
, ile românilor din America . Printr-o dureroasă Biserica. Mamă trebuie să-şi afirm 
protopopul Trutză care a c s alegerile ivitat i “atitudi hi f d autoritatea fată de încrederea şi scopul ce 
» a atlat trecutul și cine este Trifa , ar fi Gita Si i AELOINC. „ec Dr eFA A at Ch 5 290 acc dat cind > a5itrimis I ptimul 
avut un atac de cord . Fiindcă el a murit EEnăietca Arhi a Ri Mie Soții episcop în America şi cînd i s-a permis 
imediat după AFC: Ş - realizat rolul “E zip cir cai funcţionarea în paralel a Arhiepiscopiei 
Alegerea „Ca cpiscop i» a' ucigașului credința stramoşeasca. Misionare Române . Orictt de dureros ar fi 
legionar Viorel Trifa  , constituie una ; E : irită daci trebuie, “die nlice iii 
dintre cele mai murdare şi nedemne fapte| In prezent, Biserica Mamă prin ze are 3 PARĂ critica i nat ea 
» pentru toţi românii din America . Ea reprezentănţii săi la nivel înalt s-a stra moşedei cate reclamă "o singură 
rămîne înscrsiă cu litere negre , de plumb| umilit din nou şi a cerut o teconciliere şi e a ie singur păstor“ 

Sr: „în istoria. comunităţii , ce trebuie să| unire spirituală a românilor din America . in cererea şi trimeterea un i 
apese pe conştiinţa şi demnitatea fiecărui Este o acțiune care îi face cinste , în in A metica E a UA Spiicop 
membru al său. strictă conformitate cu scopul şi misiunea morală a Capazieloc biz: a oarea 

Datorită trecutului criminal a lui Trifa , religiei noastre strămoşeşti. j organizează si cond-:c Erie i = 

autorităţile juridice l-au expulzat din USA i Unii membrii ai Episcipiei de la Vatza religioasă a Poporului. Român aeA ia 

7 » şi cu excepția Patriarhiei Moscovei ,| resping această reconciliere ,: cu o comunitatea românilor din Amzei g 
nicio altă autoritate religioasă n-a voit | dusmăniei şi un fanatism pe cît de exprimat dorința să ramina în i pi - 

ai să-l. recunoască "episcop" . Ra pentru | degradant , pe atit de -înjositor pentru ei. cagonică . egaătur 
această recunoaştere , bisericile româneşti De partea  celalaltă , conducerea Prin aceasta | s-a aa d i 

din America au ajuns sub controlul unei Arhiepiscopiei Misionare se ascunde în dreptul de supraveghere al Bear ici di 


mitropolii ruse în legătură canonică cu spatele unui misticism religios şi omite a, asupra aplicarii acestor canoan A 
Patriarhia Moscovei, instrumentul de întreprinde ceva serios pentru împăcacea tradiţiilor crestinel e potrivit 
totdeauna al subversiunei Şi religioasă a românilor . Se încearcă Fiindca devine tot mai evident , ca tr 
imperialismului rusesc. stîngaci a se afişa o atitudine "neutră", numele  "Ort joxiei foojâ pace , i 


stăzi „ după aproape 50 de ani , de contrara voinţei clerului si mai ităţii promovează politica si Ş 
legătură canonică cu Biserica Mamă , O credincioşilor , care doresc mgueat a şi nu este SI ta pearl mazit: , 
analiză şi un bilanţ al rezultatelor acestei fraților și unirea bisericilor. Mamă a Românila hau isaică 
legături „considerăm că este imperios Credincioşii români din America se reputația ei o asemenea! situaţie. Pe Fe 
necesat . Sa stabilim care a fost intreaba nedumeriți : Cine are datoria să Nicio oficialitate americană 
atitudinea şi ce s-a întreprins de factorii apere religia lor de insultele şi acuzaţiile suporta vreodată activitatea le ional AI 
intersaţi în această legătură , care după calomnioase ale unor elemente dubioase , neo-nazismul propagat de unele “biserici 
parerea noastră au fost următorii : 1. ce deservesc  subversiuni duşmănoase româneşti" , ce se află deja în slujba Mr 


1. Comunitatea românilor din America ; Americii ? subvetăium spălat ni un 

i i iseri ; : : mănoa A 
2. Guvernele USA şi Canadei ; 3. Biserica Traim într-o ţară binecuvîntată şi cu Marea masă a romanilor decta 
Mamă ; 4. Guvernul României. adevărată libertate democratică „NU va renunţa niciodată la legătura loc 


Libertatea religioasă a cetățenilor fiind pe spirituala cu credinţa i iți 
A = MONTATA ROMANILOR: DIN deplin garantată , iar religia fiind separată strămoşilor lor . Ar i: abotei a (ii 
contur ie ie ar e ui midgiei si independentă de stat , nicio autoritate româneşti o asemenea renunțare ! 
neta : , nu va interveni să apere religia noastră »  Redusă azi la pasivitate , din cauza 
sa ; atîta timp cît cei ce au datoria sio facă teroarei neo-naziste şi a subversiunei unor 
Absolvenți ai Scolii de subversiune , nu întreprind nimic . Continuare 1 ii 
nazistă ; Berlin 1939 - 1940 , legionarii ro Mee dota 


XĂ Jewish Commanity Xă 


ot AMERICA 


29 Iulie 1984 


paian Popescu 
Batai bedegptizan mut alele, îrvoui ase croată 
ceva banutide pe abşolutecine pati tu si cun teal fo- 
puii, s-4 inforsan PE patul din rasărite Voi pineti pe alții să 
ir să n ba prostie sas ai piardă plipitateria i pie ia â, 
"do S p- ai neamlui, -Care neam sorogule 
der indusă că ae re, trâdat voi pe tinerii legionari in număr 
4 taţi trimis cu câte un pistol ruginit si o bucată de 
de 1, Bre ace tara! = Care tăra na tarâtură? Ma lasule și 
manga elil tiai tu ca-i aşteptau acolo unde au fost parasu= 
tatea anun tă de tine si sigur de Sima ? : 
tati psecuri mu stii tu că Sina are pensie, secreta de la comnis= 
(2 in aecret de noi prin Trifa? Cum nu eşti si tu partâa | 
ss, aranjată în + primesc de la Brutus Coste,Barbu Niculescu să fratii 
a | ieare se numara acun ai Miroea Eliade care-si scoate câr- 
oră, Dasa Scânteii la Bucede unde primeste bani care se depun in 
IUL aude CA sigur Sina asi artie dazi Asătnu apul să bu nu aia 
VAaa, cu e picior groapa si 
inainte de a mrâsnu ne mai sunteti deloc, folositpri,asa ca tis 
Ja demascarea voastră iata de romanii tineri pe care i'ați 
zare sume de găinarie, Bste adevarat ca noi an plătit,dar 
votati trădat şi nu noi „Cum ati- nasocojit voi ma prosti bâtrani, 
ai noabtră forta,deafasurată permanent in lume sub toata timpu= 
nasurile voastre infundate ? Cumj' numai o singură clipă, 
tu ai ereaut ca aici în N.Y.ycare este. aminamente tara evreeasoa, 


p=le ? 


an fi lăsat noi să se infiinteae, organizatii realejlegionare ? 
N 


oi le=am infiintat si noi am ordonat asa zisa 
activitate națiomaliată,abaolut, de suprafati,care nu a derânjat cu 
pimio desfăsurareaxvietii evreilor din lume si inaintarea cu pasi 
uniasi a luăii evreeati,spre stăpânirea intregului glob panântesce 

4 Invingem pe linie de tara;lsraelul, -Invingen 
pe linie de international ocult si secret ; Frana-hasoneriae-]n= 
vingea pe linia de inter onală muncitorească ; Comuniamu led e e see 
. Batrani Jabagii ; ce viața trista v'ați rezervat 
singuri,din lipsă totală de informatii p-) mersului lumii, 

Jar "informațiile'pe care le aveti,le aveti tot 
din sursele noastre;iar voi comdab prin neputinţă vârstei și 'prin 
sărăcia lustruită de vorbe,ati aste at. asezati „comod în scaune jer- 
pelite,informațiile si faptele de ismlale altora,dar în contul „ 
vostrue-Spune-i lui Sima Țoate acestea și el le va citi-ea si tine, 
si va tăcea, Aceasta,fiindca nu aveti alte posibilități „Numai în 
icele momente veti plânge,dându-va seama de felul sum an stiut noi 
evreii să va separâm de lume si să vă servim noi cu "vesti" prin 


filtrul nostru,-Dacă voi nu treceati de partea lui Sima si Trifa, 
la care mai tarziu s-a adaugat si Papanace,crezi câ mai apucati 
voi vârstele acestea? - Dar frmusetea este ca lumea inteligentă i 
din rândul tuturor natiunilor,stie sigur,că dacă noi an fi socotit ca 
aţi fi mai conatituit'o primejdie pentruPpoporul Evreu,nu_v'am fi ra- 
pit noi din scutece si nu v'am fi dus în Israel la judecata pu- 
blică,ori la judecată secretâ-care s'ar fi soldat cu cele mai teri- 
bile chinuri,la care numai imtitul âla de Cristos a mai fosb supus 
în săptamâha patimilor, Da ; Cristos „regele ai imparatul vostru, 
dumeaeul vostru,a fost pus de noi sa mănânce căcat si evreii stră- 
bunii 1 stau pisat pe el ai a plana ca un copil cerând milă; 

ăi am dat ordin ca să se scoată acele scene den bisericile 
voastre ai din textele bibliilor pe care an de an noi am ordonat să 
fie transformate in spirit evreesce-Dacă ai bani de tranvai Traiane; 
du-te la muzeul Catholic din Madrid si Ja Prado si cauta bibliile 
anilor 1300-1800 si vei gasi alte biblii decat acestea pe care noi 
le editan in America pe tot globul si.le trimitem gratia la toate 
popoarele. Iar. ei,sâraci si prosti,1d iau si ne pai şi mulțumesc, 

4 seama de fals, -Chiar tu,voi,acum,dupa ce veti citi aceste 

Pâna di curiosi „veti. merge la sursă găsind faisurile si erorile 
in chiar biblia voastra; (ciicane-an pe ea),nu veți pute ata cu ab= 


locul său, El a fost măgarul si nationalistii ţi antisemiții care 
tau urmat pretutindeni dându-i si bani,au' fost oile (prodate) 

Tu c A ca si Sima si anace si Coste si Riposanu si res- 
tul, aceste „dat noi iţi amintim, că le, cunpastem si că le vom 
da marelui public romanesc spre informare cata Yasasinezt ei pentru 
tradare,mu noi,- Bisericile voastre sunt hle noastre,In locul lui 
Gâldau avea un- om mai pregatit, Consiliile Parohiale le conducem tot 
noi prin evrei cu nume romsheşti, care. fac danii ca sa impresioneze 
prostimea, = Noi am facut trierea strictă a celor care au posit ca re- 
fugiați "politicirdin România,Noi am adus exclusiv oamenii noștri 
ca salva conduca; Daca din intamplare,a mai scaput câte unul care 
era real anti-comunist „legionar si antisemit,l'am facut prin oame- 
nit nostrii de aici,să para el agent. si spion comunist,de si-a plans 
eoarta lcând a ajuns în America, -Hoi nu iertam pe nineni.Noi îi folo- 
sim pe cei de care credem ca ne puten folosi ,apoi 41 dam in vileag,asa - 
cum facem cu voi,ca sa ucida tot ai vostri, Nepoata lui Sima,care - 
e afla la Buovan câsătorit-a cu un-ofiter de ascuritate,imadiat dupa 
ce a terminat Academia Comercială,nu mal inainte de a-i faca foto- 
grafii în intimitatea animalismului ei de pitică urata,nepoata de 
criminal,tradator si de viitor exemplu de cadavru în piața publicâe 

Poate ce nu atid Sima,dar Mioara,nepoata lui,este membra de partid 
comunist si cu ocazia implinirii de LU de ani,a ut o vorbire, e 
care dacă “an ausi-o Sima, s'ar sinucide, Noi nu fertam nici a zecea 
spită de familie,a celor care au fost contra noastra, 

ass vsse Adio,batrane palavragiu,vei avea în curand,foarte concret, 
tot ceeco aici iti par vorbe,,.anonime, Imbecilule, 


ROMANI! 


NU SUBESTIMATI PRIMEJDIA. 
E ACEASI PENTRU TOTI! 
PENTRU ELIMINAREA EI, 

UNITI-VA! 


REDACTIONALE 


CU PRILEJUL APROPIATELOR 
SFINTE SARBATORI ALE CRACIUNULUI 


— NASTEREA MANTUITORULUI ISUS CHRISTOS — 


SI 
— ANUL NOU 1986 — 


REVISTA SI EDITURA CARPATII 


UREAZA 


ABONATILOR, SPRIJINITORILOR, COLABORATORILOR, CITITORILOR, 
OMPATRIOTILOR SI PRIETENILOR 


SARBATORI FERICITE SI MARI IMPLINIRI ROMANESTI! 


CITITI S! RASPANDITI SCRISUL RO 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 
Director-Proprietar: 
TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


Sub Ingrijirea Unui Comitet 
de Redactie 


+ 


Redacţia şi Adminisratia: 

Calle Conde de Pefalver, 82, 4.0 
Telef. 402 11 01 - 28006 Madrid 
Correspondenta: 

Apartado 9.283 - MADRID (Espafia) 


3 + 
Abonamente: 
Anua)p, e Meci, 30 $ USA 
Desusținere , a, 60 $ USA 
Expedierea Avion plus. .. 10 $USA 


„32 


SR EIB ere e —.. € 


LA MULTI ANI! 


CP 


o - o” 

EDITURA „CARPATII ANUNTA 

AU SIECLE DES LUMIERES ETEINTES, de Radu Budisteanu ....... 
AMINTIRI DIN COPILARIE, de lon Creangă ........ cc. 
IZA IDUCUL “desBucura Dumbravă”. ps Aa 25 în, ni ag varii 00-a te meat ati 
LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume ........ 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A.D. Xenopol, vol. 1 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murăraşu ? 
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu 
DACIA, de Vasile Parvan 


aiaireitii 4 e! nb aaa e 
PE DEL e Age 3 PATE ce A Materii RER i e partia a 


pi. e. pe fRadbg e taine e ea iai aie aaa s.a 


Sub tipar: 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxieme volume. 

ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI CON- 
TRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga, editia IIa 
reviznită şi complectata 2 vol. 

RELATIILE ROMANO-RUSE, de N.S. Govora, vol. II. 


Li Traian POPESCU 


MANESC IN EXIL 


Epuizat 
Epuizat 
5 $ USA 
3 $ USA 
12 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 


10 $ USA 


SSUSA 


10 $ USA 
3 $ USA 


8$USA . 


Epuizat 


. 


i 


e SE RSR PI Pa PE Pr