Carpatii anul XVII, nr. 37, aprilie — iunie 1983

ANUL XXVII - Nr. 37 


Cm i de CE aaa 
Ati Nin 
CI, fa reg 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


SCRISOARE 


DESCHISA 


Stimate domn, 


Odată schimbarea esenţială dela Casa Albă și numirea DV în 
locul cheie al Postului de radio “EUROPA LIBERA”, pentru 
noi, ca vechi luptători ai unei cauze fundamentale pentru viito- 
rul Europei de Est, se deschidea o nouă perspectivă plină de vir- 
tualități. 

De ani de zile, forţele cu adevărat patriotice din exil ale na- 
țiunilor insclăvite, aşteptau o decizie majoră care să schimbe 
structura şi modul de acţiune al unei instituţii considerată de 
prim ordin în lupta desperată contra molohului sovietic. 

După judecata noastră —care cunoaștem ceva mai bine ca 
alţii situaţia şi mentalitatea din Răsăritul Europei-— premergăto- 
rii DV în acelaş post, NAU INTELES PE DEPLIN MARELE 
ROL CE LE REVENEA ca reprezentanţi ai Occidentului în 
această arie geo-politică. 

Timp de două decade au rămas — în ceeace privește alegerea 
potenţialului uman și metodele de acţiune-— la o tradiţie de mult 
depășită, impusă de urile deslănţuite de ultimul război. 

Astfel, în loc să privească problema cu realism, făcând apel 
la forţele cu adevărat virile ale exilului, au abandonat totul în 
mâinile unui lobby, total desprins de aspiraţiile naţiunilor în 
cauză şi preocupat în mod exclusiv de propriile lui interese, 
excentrice şi tenebroase. 

Deasemenea, au neglijat starea de spirit a exilului, înlăturând 
din circuitul activ pe naţionalii patrioți, singurii capabili să men- 
țină un tonus ridicat pe calea undelor și să mobilizeze naţiunile 
respective în momentul crucial. 

Deaceea “EUROPA LIBERA” în loc să devină o devărată 
instituţie de sprijin moral și logistic, s'a transformat într'o sim- 
plă oficină de propagandă îndulcită, lipsită de vigoare și de spe- 
ranţă pentru auditorii de dincolo de Cortina de Fier. 

Punct de vedere poate conform cu politica americană de mo- 
ment, dar sărăcită de focul sacru al unei viziuni care să însufle- 
țească omul şi să-i deschidă perspective promițătoare. 


* * * 


Venirea DV în fruntea acestui așa zis “focar de combatere a 
comunismului”, deschidea o situaţie nouă în procesul de res- 
tructurare și activitate a Postului. Se întrevedea posibilitatea 
unei însănătoșiri a stării de decadenţă. 

Si mai presus de toate, era un semn palpabil de schimbare a 
unei realităţi retrograde, anti-democratice și profund dăunătoare 
finalităţii iniţiale. 

Pentrucă nimic nu este mai neplăcut pentru spiritul și patrio- 
tismul naţiunilor captive, decât să audă indemnuri la rezistență 
transmise prin gura unui alogen care știe să îndruge ceva în lim- 
ba respectivă sau, şi mai rău, să primească lecții de anti-comu- 


Carpaţii 


APRILIE, MAI, IUNIE 1983 


Depdsito legal: M. 8.131-1958. 


Dlui JAMES BUCKLEI 
Președinte al Posturilor 
RADIO EUROPA LIBERA 
şi RADIO LIBERTY 


nism din gura unuia care —numai cu câtva timp înainte— făcea 
parte din “nomenklatura” sistemului comunist. 

Au trecut mai multe luni dela numirea DV şi până în prezent 
NIMIC NU S'A SCHIMBAT! 

Din contră! 

1. Alogenii sunt mereu prezenți, în număr zdrobitor, arogan- 
ți şi dăunători. | 

2. Elementele îndoielnice —foști comunişti de vază dincolo 
de Cortină, trecuți în Occident pentru motive tot atât de du- 
bioase-— păstrează mereu funcţii de răspundere. 

3. Anti-comunismul desfăşurat nu depășește niciodată insi- 
pida critică a vreunei lucrări literare; comentarea supranumită 
“obiectivă” (ca să nu supere) a vreunui “Decret”; analiza cu 
destule menajamente a stării economice; și lista decedaţilor... 

4. In plus, o politică demagogică de defăimare și eliminare 
totală din circuitul activ al instituţiei, a elementelor şi organiza- 
țiilor cele mai patrotice și active din exil. 


* * * 


Or, finalitatea supremă a acestui POST DE RADIO LUPTA- 
TOR nu este aceea de a fi: 

. zSivaplă emisiune informativă, seacă în formă și anodină în 
ond. 

—Nici câmp de propagandă pentru interesele alogenilor 
strecuraţi în grupul de comandă. 

Nici refugiu pentru niște marionete intelectualizate cărora 
le tremură vocea când sunt obligate să pronunţe un adevăr anti- 
comunist. 

Scopul acestui POST DE RADIO LUPTATOR este să comba- 
tă cu eficacitate emisiunile mistificatoare ale comuniștilor și să 
susțină elanul de rezistenţă în inimile celor asupriţi, fără teamă 
de protestele ce-ar putea deslănţui. 

Deci, în mod obligatoriu ar trebui să fie 

UN CENTRU DE COORDONARE 

De coordonare tactică și strategică a tuturor forţelor din 
exil. 

Or acest lucru nu va putea fi atins atâta timp cât serviciul 
competinte condus de Domnia Voastră se va înconjura în mod 
permanent de elemente servile și dubioase, recrutate cu predilec- 
ție din elemente alogene sau venite din rândurile comunismului. 


Trăim o epocă de răspundere istorică, în care cel ce vrea să 
învingă trebue să-și asume plenar această responsabilitate. 
Sunt încă multe personalităţi în exil, pline de patriotism, 


TIR II RE 


curaj și abnegaţie, pe demnitatea şi munca cărora instituția 
EUROPEI LIBERE poate conta. 

La serviciile: acestora ar trebui să se facă apel, fără a le mai 
trece prin sita măsluită a vreunui lobby, plin de ură şi fățărnicie. 

Omul de onoare și inaltă responsabilitate trebue să-și caute 
ALIATI, iar nu ACOLITI minori și nestatornici. Si mai cu sea: 
mă, să-i caute din vreme, iar nu în ultima clipă când greul şi 
primejdia bat la ue, a 

Acuma e momentul, domnule Buckley, când, nou venit la 
postul de culme al acestui “CENTRU DE COORDINARE”, sun- 
teți departe de rutină, de oboseală, de presiuni obscure. 

Acuma puteţi da impuls statornic şi impune o nouă viziune 
a strategiei în domeniul războiului rece pe calea undelor. 

Pentruce? 

Pentrucă va veni momentul în care evenimentele se vor pre- 
cipita, cerând acţiune și forță de sacrificiu, priză spirituală asu- 
pra maselor de dincolo, capacitate de sinteză și de răspundere. 

Or, in acea clipă, NU alogenii a-tot-puternici azi, NU ma- 
rionetele vorbitoare, NU cripto-comuniștii strecuraţi în rânduri- 
le celor dela “Europa Liberă” vor putea da incredere și curaj 
celor din ţările captive. 

Ci numai cei care fără încetare s'au găsit în tranșeele inain- 
tate și care au intuit că “misiunea lor imposibilă” este singura 
cale de salvare. 

Domnule Backley, doar cine ştie să prevadă și să impună, va 
bine merita dela posteritate! 

Aveţi un rol precumpănitor. Ar fi păcat să-l irosiţi printr'o 
recădere în erorile și zădărniciile trecutului. 

Postul de Radio “EUROPA LIBERA” trebue să-și schimbe 
Şi metoda de luptă, Și mijloacele de realizare, ȘI OAMENII 
care-l compun. 

E singura cale pentru a deveni cu adevărat un FOCAR DE 
LUPTA ANTI-COMUNISTA, de raliere a tuturor patrioților 
din exil şi de speranță reală pentru nefericiţii din imperiul 
morţii marxist. 

Cu tot respectul. 


Faust BRADESCU 


OSTASULUI RASBOIULUI RECE 
“VAE VICTIS" 


MOTTO 


Cu zeci și zeci de ani în urmă 
la “masa verde” din Potsdam , 
au fost vândute ţări, popoare 
și cinstea bravului oștean. 


Si'n timp ce'n lume ani, decenii 
ostaşul luptă desarmat 

ascunși întrun “bârlog atomic” 
tâlhari cu luda stau la stat. 


Pe masa'ntinsă: votcă, wisky, 
mahorcă și țigări de foi 

din care va lua fiinţă 
“Nectarul vieţii” “Lumii Noi” 


„Si iată tunul amuţi 

iar tancul, brusc, a'ncremenit 
cu botu'n șanț printre cadavre, 
pe-un câmp de luptă părăsit... 


De unde nu-ţi roteai privirea 
zăceau muniții lăra rost: 
cartușe, bombe, proioectile- 
şi-un singur om de pază'n post! 


Venise ştirea-de la cine?! 
aceasta nimeni nu ştia- 

c-a fost semnat un “Armistiţiu” 
de nu-știu cine!... undeva!... 


La toate-acestea și la multe... 
ostașu'n post de gardă pus, 


vroia să afle'n mintea sa 
o deslegare, un răspuns, 


Işi amintea... că'n zorii zilei... 
colea'ntr'o margine de sat- 
gornistul a sunat “atacul” 
dar “incetarea” n-a sunat! 


Ințelegea că e trădat, 

că-i pus în gardă de prisos, 
că'n faţă e dușmanul mârșav 
şi-n spate-un comandant fricos, 


A doua zi, târându-și cizma 
trecu bărbosul hrăpăreţ 
rânjind pe sub mustaţa-i aspră 
sfidând ostașul cu dispreț. 


Intâi l-au dezarmat: Apoi, 
batjocorit porni la drum 
prin văi și hăuri neumblate, 
prin sate prefăcute'n scrum. 


Nici vatră! nici părinţi! nici frate! 
prieten vântului hoinar 

şi ori pe unde-l poartă soarta 

îl paşte umbra de barbar. 


Atunci, ostașul, înțelese 
că lupta nu s'a terminat, 
că goarna a sunat “atacul” 
dar încetarea n'a sunat! 


Cu faţa-i suptă de durere, 
răpus de chinuri, slab și pal 
ostaşu duce zi și noapte 
“Războiul rece” inegal. 


Străbate printre baricade 
din legi absurde si idei; 
invinge zidul închisorii 
uitat de oamenii mișei 


lar, dacă-a fost rănit în luptă 
şi-ascunde rana, resemnat 
dar, pentru fapta-i vitejească 
n'a fost de nimeni decorat. 


Regretă doar că ani dea rândul 
tot ce-a facut e mai puţin 

de cât ar fi putut să facă 
întrun atac, cu arma'n mâini. 


Si... parcă nu de mult, se pare, 
vreo zece ani să fi zburat... 
gornistul a sunat “atacul” 

dar “încetarea... a uitat... 

Si'n colțul gurii se'nfiripă 

un zâmbet mândru, cald, amar 
săpat de ură și speranțe 
regretul luptei în zadar! 


Polul Nord, 1956 


BOBOC DIONISIE 


PRIZONIERI d 
IN LAGARUL DE CONCENTRARE BUCHENWALD-FICHTENHEIM 
— ATACUL AERIAN ANGLO-AMERICAN — 
23 AUGUST 1944 


Un amiaz cald, senin! Ziua de 23 August 1944. 

Ca în fiecare zi, stoluri, stoluri, câte trei, câte șase, avioanele 
“aliate” sboară peste vârful ce adăpostește “Căminul dintre 
brazi”, cum Sar zice în limba noastră, o secţie a lagărului din 
Buchenwald, Fichtenheim. 

Era ora schimbului, lucram în serii de 2 x 6 ore la atelierul 
de reparat aparate optice. 

In costum de baie, baie de soare, bine înţeles, deţinuţii, 
“OASPETI ai Marelui Reich”, își prelungeau odihna. Intins pe 
spate, cu ochii spre cer priveam solii ce vor semăna moartea pe 
undeva, mai departe de noi. In frunte, un “liberator” uriaș, un 
bulgăr de lumină. La câteva sute de metri, câte trei în linie, 
urmând apoi la alte sute de metri grupe fără număr. Erau par- 
că un joc de artificii, inofensive pentru noi, pentru cei 60.000 
de deţinuţi, adăpostiți de pădure. 

Deodată o dâră lungă de foc fulgeră zarea și în clipa urmă- 
toare, pământul se cutremură, Un vuct sinistru, apoi lemne, 
pietre, pământ ploua peste noi. Un fag pe aproape mă înfrăţes- 
te, Ii prind mijlocul și-l strâng să mă pierd in el. In jurul meu 
țipete. Un alt vuet mai din afunduri, coboară noaptea peste 
lume. 

Era ora 12 fără zece minute, seninul de adineaori dispare 
fără pic de urmă. Printre bubuituri o voce răsună: “Toată lumea 
în bărăci” La adăpost de schije şi pietre care cad ca ploaia. In 
câmp descoperit ești la discreţia atâtor riscuri, în bărăci doar 
bombele căzute aproape te lichidează. In momentul acela nime- 
ni nu mai raționează, instinctul hotărăște, cu legile lui. Mă des- 
prind cu greu de trunchiul frate şi după voce, găsesc intrarea. 
Pipăind coridorul, dau in sala mare-atelier şi-mi găsesc adăpost 
sub masa grea de stejar, tejgheaua de lucru, groasă de 6/7 cm. 

Din nou un cutremur ce sgudue baraca, Pereţii cad pe rând, 
suflaţi de presiune, svârliți ca nişte jucării la mare distantă. Inima- 
mi bate puternic. Gândul sfârşitului mi se strecoară încet în 
suflet, fără revoltă. O caldă resemnare imi îmbracă toată fiinţa. 
Aşteptam ultima lovitură și nu mă mai gândeam la nimeni. 
Trebuia să sfârșească odată! A mai intârziat traiul din firimituri. 

Gândul se pierde în noaptea de cumpănă, când viaţa atârnă 
de un fir abia vizibil. Luna albea chipurile. Incercuiţi de soldaţi 
cu mitraliere, ce ne ţinteau trupurile, aşteptam sfârșitul care 
intârzia... Deodată tonul “Sfintei tinereţe legionare” răsună. 
Era semnalul de foc pentru trăgători. Era ultima rugăciune, ul 
timul strigăt pentru viaţă, inainte de a ne stinge... Au urlat la 
noi, dar n-au tras. Eram 193 de nebuni! l-a încremenit hotărârea 
noastră de moarte. Glasurile noastre, înfrățite într'unul singur, 
căutau cerul in ultimă ofrandă. Desprinși de trup, în voluptatea 
dăruirii, mulțimea sufletelor a devenit fluidă. Cele mai tari au 
dominat clipa, ridicând pe cele mai șubrede. Nu era un moment 
de slăbiciune! Ceasul din urmă aprinde ce-a mai rămas bun în 
om, îl înalță pe treapta virtuții și-l oferă jertfei în efort sublim. 

Un nou cutremur doboară și ultimul înveliş, lăsându-ne în 
gropați în ceea ce a fost câteva clipe înainte, adăpost. Mi-era 
teamă să mișc. Prelungeam nădejdea că mai sunt întreg. Din 
dărâmături nu puteam scoate decât bucăţi de lemne, de pietre și 
carne. Pipăi corpul dela cap la vale şi nu-mi vine a crede, că 
încă mai sunt teafăr. Mișc incet. Toate “piesele” —zic- răs- 
pund la comandă. Nouri de fum ce îngroşeau întunericul, ne 
acoperă, ne sufocă, Foc pe aproape și noi prinși intre scânduri. 

Familiile camarazilor noștri, care erau separate de noi, prin 
gard de sârmă aveau un adăpost, săpat în pământ și acoperit de 
un strat gros de moloz și pietre. Baraca noastră era la câțiva me- 
tri. Cineva strigă din ruine la cei ce vor mai auzi, să iasă și să 
ajungă la acest adăpost. De aproape doi ani de când eram aici, 
cunoșteam fiecare metru pătrat, dar poate mai mult instinctul, 
m-a orientat spre locul de salvare. Nu era prea mare. Abia să 
cuprindă 10-15 persoane. Era plin! Mă proptesc într-un ungher, 
să prind cât mai puţin loc, Gemete surde, întretae sgomotul 
de afară. 

Se aprinde o lumănare. Un spectacol sinistru mi se deschide 
ochilor. Corpuri pline de sânge, îngrămădite la întâmplare, stri- 
găte de ajutor ce cheamă doctorul sau un camarad. Nu știau cât 
sunt de răniți. Gândul că ar mai putea fi salvaţi le da speranţă şi 
glas de rugă. Dar eu ce caut aici printre femei, copii și muribun- 
zi? Rămân singur fără răspuns, fără reacţie. Să ies in ploaia de 


foc şi moarte — în căteva clipe voi fi ca ei— să mă ascund sub ei”! 
Doctorul Ighisan, la flacăra pală a lumânării, leagă rănile, impar- 
te nădejde, la cei ce indoiala face ravagii. 

In acel moment, un urlet de afară mă trzește, mă scoate din 
buimăceală și... “Avem camarazi răniţi. Cei întregi să vină să-i 
strângem, că-i arde focul”! 

Am binecuvântat vocea și fără să mai cuget, mă anunţ că ies 
Un alt camarad mă urmează. Eram desculți, în chiloți de bae, 
cum ne-a apucat începutul prăpădului. 

Afară se mai luminase o leacă. Vuetul continua la intervale, 
însoţit de rafale scurte de mitraliere, Drumul ce ducea dela ate- 
lier spre bărăcile de locuit, era acum numai moloz în grămezi și 
tot ce pămantul a putut împrosca. Tălpile moi nu rezistă greu- 
tății corpului. Simt dureri vii și sângele cum curge Ia fiecare pas. 
Sar de durere şi cad mai dur. Bărăcile de locuit au fost transfor- 
mate în dărâmături. A mea a fost atinsă de o bombă în plin și 
in locul ei o gaură de 6-7 metri adâncime și un diametru tot pe- 
atâta cască larg gura. 

Oiu mai găsi o haină să pun pe mine, mă intreb intr'o doara. 
Dar timpul nu mai era pentru întrebări. Cu trei camarazi intăl- 
niţi la intamplare, formăm echipa, în căutare de răniţi. 

Spectacol de apocalips! Lângă poarta lagărului, Popa Zaharia 
Duhul, Dumnezeu să-l ierte, își doarme somnul ultim. Fără dure- 
re, pe chip i-a rămas zambetul senin, de impăcare, de linişte. 
Mai alături, inginerul lon Graur din Galaţi, întreg, dar adormit 
pe veci. Mai greu de văzut, farmacistul lon Voinea din Giurgiu, 
atins de un obiect tare, în plin, nu mai avea decăt o jumătate 
de craniu, golit de creeri. L-am cunoscut la Sofia, primul cama- 
rad întâlnit după refugiul din țară. Am locuit cu el și cu avoca- 
tul Costică Călin, prieteni nedespărțiti, impreună cu Costică 
Oprişan tânăr, cu chip de fecioară pură. Am stat cu ei două luni 
şi apoi am parcurs drumul împreună, până la Rostock, în plină 
iarnă, inghesuiţi în vagoane de vite. Un gol mi-a cuprins sufletul. 
Câteva minute înainte, vorbeam cu ei, acum... tragic sfârșit, 
fără putinţă de răspuns. 

In drumul din fața lagărului erau câțiva răniţi, scoși din dă- 
râmături. Camarazii îi transportau, cum puteau, spre spitalul 
lagărului. Ne oprim în fața unuia dintre ei care era mai grav ră 
nit, întrucat nimeni nu-l mai recunoaște. Faţa îi era scaldată îr 
sânge, hainele roşii. Punem patura jos și-l așternem cum putem 
Prindem cele patru colţuri și îl coborâm spre spital. Ne oprim 
din când în când, rotind ochii în jur. Bucăţi de carne, mâini 
picioare, atârnnau de crengi, cadavre semănate pe drum... 
Moarte, numai moarte, ce-a răvășit intrun crud măcel mii și 
mii de necăjiti. Opt mii de morţi au fost numărați din cei șai- 
zeci de mii de găzduiţi, în tot lagărul. Mai departe intâlnim 
alți camarazi ce transportau şi ei raniți şi-i intrebam de cei pleca- 
ți din astă lume “A murit fratele lui Papanace”, ne răspunde 
unul. Apoi primarul din Giurgiu, Costică Călin, şi el grav rănit, 
auzind că Nelu, prietenul lui nedespărțit, cum îi spunea el lui 
lonesl Voinea, a murit, n'a mai putut supravieţui. A murit şi el, 
să facă drumul mereu împreună. Ultimele lui cuvinte au fost 
pentru Nelu și spaima îi cuprinsese toată fiinţa. In câteva minu- 
te, pe când era transportat spre spital a incetat din viaţă. A re- 
nunţat să mai trăiască. li cunosteam prea bine pe amândoi și 
moartea lor m'a sguduit profund. Din clipă în clipă, prăpădul 
face noui victime. Fiecare dintre noi, purtăm pe umeri o cruce. 

La intoarcere intâlnim alţii, transportând în pături camarazi 
răniți. Sirul e lung. 

Pe nea Vică Negulescu, primarul Oborului, ghemuit într'o 
pătură, amestecat cu sânge și pământ, îl duceau la vale. Dumne- 
zeu s-a îndurat să-l scape, prelungidu-i calvarul. 

Deodată parcă încetează focul. Incep să iasă cei întregi, mi- 
rați singuri de a fi supraviețuit potopului. 

Mă gândesc acum să scormonesc printre ruine, acolo, unde- 
am sălășluit doi ani de zile, de voi mai găsi ceva din lucrurile 
personale, să dau de-o haină, că tremuram de frig ca varga. Sub 
niște grinzi şi cărămizi, dau însfârşit de ce a fost dulapul meu. 
Scot cu greu o haină și mă grăbesc la “apel”. Apelul era sacru, 
nimeni nu-i putea contesta rațiunea. 

Azi mai puţini vor răspunde la număr. Majorul Masoski va 
trebui să răspundă pentru cei ce lipsesc şi se va infuria, poate, 


-3 


TIR E PI Sa AR 


mai puţin, că iarăși “stimmt nicht” ca altădată, "Oaspeţii” ce 
nu înţeleg să fie prea punctuali la apelul “gazdelor”, i 

Nu! Nu corespunde numărul. Dintre noi lipsesc mulţi și 
dintre ei, unii nu mai vin, nu vor mai veni niciodată. Cinci mor- 
ți și de cinci ori pe atăția răniţi. Acum apelul nu se mai face 
în lagăr ci afară, într'o pădurice. Peste drum ai putea supune 
chiar în camp liber, dacă limitele lagărului mare nu și-ar măr- 
gini undeva, departe, rostul. Privesc gardul de sârmă care mi-a 
impuns carnea “prietenește” timp de douăzeci de luni, intins 
pămantului n'a mai rămas nimic acum din el. 

Gândul mă poartă din nou cu luni în urmă. Camaradul Gigi 
Bădulescu, fiul generalului cu acelaș nume, ros de tuberculoză, 
Sa stins în lagăr. L-am plâns în legea noastră și i-am însoţit 
până la poartă, trupul chinuit, Aici doar sicriul avea dreptul la 
libertate. Colonelul Piester. șeful lagărului, ne-a avertizat. dealt- 
fel, că de aici numai așa se iese. Doctorul Andrei își tângue du- 
rerea, ros de aceeași boală. Drama iși țese voalul fără oprire. 

Dar eliberarea noastră n'a iesit pe poarta drumului din urmă. 
La capăt de ispășire, au căzut sârmele și le-am călcat în picioare. 
Cu ce preţ? 

In locul porţii, o groapă adancă marchează locul de pază. O 
bombă a căzut drept pe santinelă în momentul in care se pre- 
gătea să descarce arma in primii ce incercau să fugă în faţa mor- 
ţii. Doctorul Apostolescu era printre cei scăpaţi ca prin minune. 
Infirmieria se găsea în spatele locului de gardă și altă ieşire, in 
fața sfârşitului, nu era decăt poata străjuită. Ne mai având 
“cămin”, am rămas în câmp. Vremea ținea cu noi, se menținea 
senină. 

Dintre dărâmături fiecare își caută un așternut. O saltea, o 
pătură, şi reformăm grupul în spațiul pădurii din faţă Refacem 
lagărul din bucățele. Vom rămâne oare mai departe “oaspeţi”? 
Un nou cămin printre alti brazi? 

Ca un fulger vestea capitulării României se răspândește prin- 
tre noi. Era 23 August 1944. Lovitura din țară a fost dată în 
aceeași zi cu încercarea de a fi lichidați. Răsboiul își intoarce 
ultimele pagini. Vestea ne-a cufundat în necunescut. Ce-o mai 
veni acum” Incotro ne-o mai duce soarta? Se dărâmă pe rând 
ceea ce ieri a fost construcţie nouă sau simulacru de re innoire? 
O poftă de revanșă a inlocuit menirea inițială, revanșa primului 
răsboiu pierdut. 


Noaptea a trecut stând la sfat. Doar alarma, de scurtă durată, 
ne-a tulburat. 

A doua zi, o nouă alarmă, de astă dată fiecare și-a ales direc- 
ţia și cât l-a ținut picioarele s'a tot dus. Eu, am trecut prin car- 
tierul “vilelor”, făcute din bușteni groși cu aspect rustic. Aici 
erau ținuți marii prisonieri: Daladier, Horty, Leon Blum, Schus- 
ning, etc. Aliaţii nu i-au atins, parcă le cunoșteau locul de is- 
pășire. 

Tributul greu l-au plătit cei de rând, prizonierii flămânzi, pur- 
tând bolovanul în spate, pe oase deșirate, când se întorceau 
seara dela nunca grea. S-ar putea spune totuși că “umanitar”, 
prietenii le-au scurtat suferința. Dramatic destin al celor ce stau 
încăpăținat să-și apere pământul și familia. Cu ce oare au păcă- 
tuit ei să fie răpuși de proprii lor prieteni?! Si noi eram conside- 
rați ca oaspeţi, ca prieteni ai Marelui Reich, dar prietenia noastră 
a rămas pe hârtie, politica a avut un alt curs. 

Eram slăbit de mers. Douăzeci de luni am uitat parcă, de ros- 
valuri. Nu se mai opresc la noi, dar pentru orice siguranță, am 
lăsat între mine și lagăr cam peste cinci km. de drum. 

Eram slăbit de mers. Doăzeci de luni am uitat parcă, de ros- 
tul picioarelor. 

De atâta timp nici chip de copil, femee sau om imbătrânit, 
în haină civilă; doar pădurea și o bucată de cer. Câmpul cu hol- 
dele colorate îmi schimbă starea lăuntrică. Sunt gingășii ce tre- 
zesc din abrutizare sufletul izolat când emoțiile prea intense co- 
pleșesc până la explozie. Pipăiam spicele de grâu, florile de fân 
şi albastrul înrouat al prunelor de vară, ca un copil jucăriile noui. 

M'am oprit de un prun încărcat de rod. Il mâncam din ochi, 
înainte de a-l atinge. Privesc în jur cât văd cu ochii, țarina era 
semănată de oameni. Erau toţi ca mine. Nu-mi venea să cred 
ochilor, atâta belșug dintr'odată. Culeg câte un fruct, îl strâng 
în palmă. Fac semnul crucii înaintea mesii și mușc din carnea 
dulce. Ceva ce-mi depășea simţurile. Era prea mult timp de când 
nu gustasem o fructă, ca să-mi mai amintesc senzaţia plăcerii. 

Am mâncat ca un flămând. Multor crenge le-am ușurat pova- 
ra până să-mi potolesc setea şi pofta iernată fără fructe. 


M-am întors refăcut, din altă lume, lumea celor fără nici o vină. 
Abia târziu grupul îşi complectează rândurile, pentru numă- 
rătoare dar, mai lipsesc încă. Unii au ajuns până la Weimar. 


gi 


umitru. Nicu Bălănescu și fratele după mamă al Coman- 
a nt Raţiu. duși de entuziasmul libertăţii, au fost readuși a 
doua zi nu cu prea mare cinste de poliția orașului : id ; 

Atăta lipsă de entuziasm, chiar și la cei ce şi-au riscat și demni- 
tatea ca să câştige, în schimb, câteva clipe din lumea liberă, 
Seful legărului inalt, majestos, cu păr argintiu pe tâmple, dă 
citire ordinului venit dela Reich S.S. Fuhrer Himmler: Sun- 
teţi liberi! Fiecare poate pleca unde vrea Poate dintre Dys. 
unii vor să se întoarcă în ţară, alții să rămână aici. Peste câteva 
zile un tren vă va transporta de aici.” ...Liber! cuvântul mi-a 
dat fiori. după atâta timp de inchisoare. Dacă puţine zile inain- 
te ni star fi anunţat vestea, nu toţi ar fi suportat bucuria. Azi, 
rămân muţi privindu-se unul pe altul. întrebându-se parcă, ce 
facem acum cu libertatea? a 

Incotro? Si ce am mai putea face acum, când în adevăr nu 
mai avem unde ne întoarce! 

Spre seară, adunare extraordinară. Vine Colonelul Piester, 
şeful lagărului. 

Un gol adânc am simţit în inimă. Pentru prima dată am ră- 
mas aninat de indoială. Ne adunăm grupuri, grupuri, după afi- 
nităţi să ne îndemnăm unul pe altul. Nimeni nu era pregătit 
pentru o astfel de intorsătură. Avalanşa evenimentelor ne-a 
copleșit. 

A doua zi însă, ne vin dispoziţii dela Viena, unde se găsea 
Comandantul, de ceace avem de făcut. Câţiva pleacă înainte 
la Viena, centrul nostru de concentrare. Noi, ceilalţi, vom pleca 
îndată ce ni se va pune un tren la dispoziţie, să ne “incarce” cu 
tot ce a rămas. 

Intr-adevăr, a patra zi dela bombardament o coloană lun- 
gă, se urneşte greu spre halta de imbarcare. Lăsăm in urmă nu- 
mai ruine, din tot ce a fost “căminul” dintre brazi, și mulţi din- 
tre noi, cu ruine în suflet. 

Odată, am fi putut dărui patriei din ceea ce Dumnezeu a lă- 
sat fiecăruia bun în el, dragoste fără margini. Azi totul ne pare 
inutil. 

Bătranul Masoscki, gardianul nostru fidel, ne însoţeşte până 
la gară, dar nu oficial. El ne-a cunoscut prea bine şi ne-a iubit. 
N-a incercat să înțeleagă prea mult, era greu pentru el, dar par- 
că ceva i se desprinde din inimă. Priveşte pe Ronta ca pe un prie- 
ten şi pe toți ceilalți, şi ochii i se umezesc. 

Trenul se urnește și după cotitură îl văd ultima dată cu mâi- 
nile întinse spre noi, făcând semnul despărțirii. Am aflat mai 
târziu că Piester, şeful lagărului, a fost linşat de prizonieri in 
momentul eliberării. Bătrânul “stimmt nicht” şi-a plătit datorii- 
le. Simţea parcă, în momentul plecării noastre că vremurile se 
vor întoarce și greul va începe și pentru el. 

Câteva zeci de ore de drum şi iată-ne ajunși la Ost-Bahnhof 
din Viena. Acum ne lămurim mai bine de tot ceea ce se întam- 
plase şi ce aveam de făcut. Suntem cazaţi în hoteluri și încetul 
cu încetul fiecare își va găsi rostul. Eu am găsit domiciliul la 
Mariahilfshotel, pe Mariahilfesstrasse. 

Se continuă lupta. Adică, mai limpede, pentru noi începe 
numai, lupta împotriva comunismului, atunci când o lume s'a 
prăbuşit în fața lui. 

N-am avut prea multe știri, dar faptul de a combate dușmanul 
pe care de mai bine de trei ani tot neamul românesc îl combate 
cu jertfe uriașe, era pentru noi mai mult decât o datorie, era o 
onoare ce ni se refuzase până atunci. Mareșalul Antonescu refu- 
zase cererea noastră de a pleca pe front. Pentru el, nu eram 
demni de a sta alături de soldatul român în ceasuri de grea cum- 
pănă. Acum, șansele noastre, practic, nu erau prea mari, dar vom 
putea fi alături de toţi cei ce suferă în țară să impărțim cu ei 
aceeași soartă. Nimeni nu ne va mai putea scoate din albia nea- 
mului nostru. Intrucât nu aveam dreptul să luptăm pe front, 
urmăream dintre sârme soarta răsboiului. 

Se formează primele unităţi. Incepe școala specială de pre- 
gătire tehnică. Comandantul primeşte pe fiecare, împarte misiu- 
nile. Eu sunt repartizat la cursul de telegrafie fără fir și distruge- 
ri din Breitenfurth, lângă Viena. Eram douazeci în total. Vom 
forma scheletul primelor echipe ce vor pleca în ţară. Mă simţeam 
mândru, dar ascundeam în mine bucuria tainică de a-mi vedea 
casa, pe mama de ași mai găsi-o în viaţă, prietenii cei întorși din 
răsboiu, o lume din care m-am smuls fără voia mea. Să ajung 
sburând în câteva ore, să cad ca din cer la ei, un vis în curs de 
realizare, 

Am fost îmbrăcați în uniforme germane. Dar... pentru a nu 
atinge, cu trecutul nostru de pensionari din Fichtenheim presti- 
giul hainei militare, ne-au smuls epoleții și ne-au dat haina “pe 
măsură”. Revolta zăcea în fiecare dintre noi. Am fi manifestat-o, 
dar atunci nu ne-am mai fi întors acasă, 


pd 


Poate, ...cine știe... omul la necaz mult rău gândește. Pentru a 
fi mai siguri că haina astfel descalificată să nu fie văzută, ne-au 
pus din nou sub chee. Nu mai înțelegem nimic. Răbdam să sbor 
peste sârme, o “ospitalitate” ce sufocă. Să sbor spre cei de-o 
lege şi duh cu mine. 

Meseria nu era ușoară, și voința, nu rareori rămânea un efort 
de prisos. Cine n'are ureche n'aude, chiar atunci când ar vrea 
din toată inima, să asculte. După două săptămâni ne împărțim 
pe grup. Nu grupe de afinități sau de acțiune, ci grupe de clasa- 
ment după aptitudini. 

Opt ore. Capul devenise o pâlnie ce-mi strecura spre interior 
tot ce era sunet. 

Comandantul se interesează de noi. La trei săptămâni de 
şcoală vine să ne vadă, să vadă ce a făcut fiecare. Rămâne satis- 
făcut. Un curs care în mod normal durează între trei şi șase lu- 
ni, pentru noi, întrun timp scurt, era deja trecut de jumătate. 

La o lună începem cursul de distrugeri și tir în fiecare după 
masă, îmbinat cu tehnica aparatului și contacte interne. Cilra- 
rea, în ultima fază, iar la șase săptămâni cursul se consideră în- 
cheiat. 

Intr-o zi sunt chemat de Comandant la Viena. Imi spune că 
ar dori să mă trimită în țară, cu prima echipă, echipa de coman- 
dă pe țară. Trebuia să menţin legătura cu exteriorul. Am asistat 
la discuţii între responsabilii germani și Comandant. Observam 
reticență multă în atitudinea acestora, cu toate insistentele 
Comandantului. 

“Tu te simţi capabil să manipulezi aparatul fără dificultate? 

Da! li răspund cu hotărare. Se agăța mult de răspunsul meu, 
care părea important in deciziile ce se vor lua, în comun, destul 
de repede. Plecarea s-ar face în câteva zile. 

Mă intorc la Breitnfurth, pentru ultimele pregătiri, așteptând 
să fiu chemat îndată ce condiţiile de sbor vor permite. 

Nicu Bălănescu cu care plănuiam să facem o echipă, rămâne 
îngândurat. El nu venea cu mine. 

Studiasem harta regiunii Făgăraș, Braşov, împreună. Găsisem 
terenuri de parașutare şi loc unde să fim găzduiţi odată atins pă- 
mântul. Nicu Bălănescu trebuia să-și găsească un alt tovarăș de 
drum. Si nu era ușor. Legături, afinități de caracter, sunt consi- 
derente grele in balanţa misiunii pentru care am fost destinaţi. 
Evenimentele ce au urmat au confirmat din plin alegerea fiecă- 
ruia dintre noi. Cu el mă simțeam frate în toate și n-am rămas 
datori în conduită unul faţă de altul. Formam un tot organic, 
greul și bucuria ne erau bunuri comune. 

Au trecut cele trei zile și altele apoi fără niciun semn dela 
Viena. Am aflat mai târziu că nemţii s'au opus la alegerea unuia 
dintre noi în echipa deschizătoare de drum. Au impus ei unul, 
sigur de el, un specialist, care odată ajuns în ţară, a denunţat 
autorităţilor totul. Noroc că echipa şi-a găsit adăpost sigur. 
Prezenţa celor sosiți 'a fost semnalată. Nicolae Pătraşcu, Nistor 
Chioreanu, lon Constantin, dacă memoria nu mă înşeală, for- 
mau echipa, aceasta. Rândul celorlalte echipe nu va întârzia 
să vie. Intre timp un nou grup specializat în distrugeri cantonea- 
ză nu departe de noi. Cu cei veniţi, urma să formăm echipe de 
câte 6-8 persoane. Un şef de echipă, care în mod normal era te- 
legrafistul, ajutat de un al doilea telegrafist, un sef de sabotaj, 
ajutat de 3-4 oameni. 

Eu am format echipa cu Nicu Bălănescu, lon Chirilă, un lugo- 
jan atapaniea lon, Tismănaru si un al șaselea al carui nume îmi 
scapă. 

Primii trei ne cunoşteam bine. Restul, atașați pentru comple- 
tare, necunoscuți. Ultimii doi din regiunea Caraş-valea Dunării. 
In schimb printre ei, se aflau şi din cei care cunoșteau regiunea 
în care urma să acționăm şi promiteau să ne fie de folos. 

Alegem terenuri de lansare. Terenurile se găseau în regiunea 
cunoscută mie. Erau trei la număr.: Muntele Mic, Semenicul 
şi Teregova. Centrul va decide unul care-mi va fi comunicat la 
timp, pentru a pregăti faza următoare paraşutării: adunarea pe 
sol, camuflarea materialului, cazarea. Mi se comunică în curând 
două terenuri apropiate, unul de altul, ca acceptate, urmând ca 
în avion, după natura timpului, să mi se precizeze cel rezervat 
operaţiei, ca măsură deci posibile. 

Echipa mea era trecută prima pe lista de plecare şi as teptam 
doar timpul favorabil. Intre timp ne ocupam de pregătirea acte- 
lor și echipare: imbrăcăminte, armament, aparate. Alimentele 
ne vor fi distribuite în ajunul plecării. Odată totul programat, 
urma partea cea mai delicată în misiunea încredințată: despărţi- 
rea. 

Misiunea ne-o împarte Comandantul, șefilor de echipe în 
comun şi fiecăruia separat, după particularitățile regiunii. 

Prima fază, cea informativă: mişcări de trupe, probleme mi- 


litare, economice, politice, culese după un sistem de organizare 
pe specialităţi. Faza informativă condiționa organizarea, luarea 
de contact. Inaintea noastră au fost lansaţi responsabilii pe re- 
giuni, cu care va trebui să luăm contactul, înainte de a proceda 
la orice acţiune. Instrucţiuni amănunțite le-au fost date, iar noi 
ne vom încadra organismului existent 

A doua fază, cea mai delicată: sabotarea 

Ce era să sabotăm? Trenuri transportând muniții pe front 
(ruseşti, fără îndoială) astfel întrerupând circulaţia pe cât mai 
lung timp posibil. Vom evita ca prin acţiunea noastră să produ- 
cem represalii asupra populaţiei. 

“Nu vă duceţi cu ochii dilatați spre şinele ce va trebui să 
aruncaţi în aer” ne accentuiază Comandantul”. Gândiţi bine 
inainte de a face ceva, la toate urmările ce ar putea să aibă actul 
vostru. Acolo unde aţi reușit să înjghebaţi o organizaţie, să 
legaţi firul întrerupt al vechii organizaţii, nu-i veți crea condiţii 
imposibile de existenţă, prin acţiuni necugetate. In special nu 
faceţi nimic, niciun pas, până nu veţi fi luat legătura cu șefii de 
regiuni.” 

Fiecăruia dintre noi i s'a încredinţat cuvântul de recunoaște- 
re pentru a putea contacta șeful de'regiune 

Nemţii vedeau mai altcum rostul nostru. Doi ofiţeri germani 
ce reprezentau biroul tehnic al operaţiei ne dau amănunte asu- 
pra misiunii și raportării ei după execuţie. Desigur, intransigen- 
ţa lor era categorică, în ceea ce privește distrugerile: tot, absolut 
tot ceea ce ar putea fi folosit de dușmani, pentru a continua 
războiul. 

Comandantul ne adresează apoi ultimile cuvinte, pornite din 
marea grjă pentru cei ce pleacă la luptă, pentru o cauză sfântă 
tuturor. 

“Aş pleca cu voi, locul meu e acolo, alături de cei ce suferă 
şi mor. N'o pot face, mă ţine pe loc altă datorie, dar sufletul 
meu vă însoţeşte pe fiecare. Să trăiţi până ce ne vom întâlni 
acolo. Să regăsiţi și să refaceți organizaţia. Prin ea vom trăi.” 

Juca o mare carte, ultima ce ne-a mai rămas, inainte ca nea- 
mul întreg să sucombe. 

Ne-a strâns mâna pe rând, simțindu-i emoția. Era acțiunea lui, 
şi de ea depindea unitatea Mişcării, elementul cel mai puternic, 
care poate să mobilizeze cu capacitatea ei de jertfă, de hotă- 
râre toată rezistența românească dezorientată. Viitorul îi va 
aproba sau îi va condamna acțiunea. Noi avem datoria să-l ur- 
mam, conştient; că uniţi în jurul lui, vom invinge orice vrăj- 
maşie = 

El gândea mai mult decât ne putea spune. li citeam în ochi, 
în suflet. Parcă voia să strige: “Strângeţi tot poporul în jurul 
unei credinţe şi nu-l lăsaţi să piară în disperare. Incă nu e pier- 
dut totul. In faţa lui antichrist, se va ridica o altă lume dacă va 
mai crede în Dumnezeu. Voi fiţi ostașii ce salvează steagul, în 
jurul căruia toată nădejdea românească, creștină, să se regăsească 
în momente de grea cumpănă. Nu-l lăsaţi să cadă în disperare, 
va fi mai rău atunci. Menţineţi scânteia rezistenţei in sufletul 
lor! Impărtășiți soarta cu ei, ca dușmanul să nu vă spargă, să 
nu vă împrăștie.” 

Ce puteam noi, o mână de oameni, în fața colosului ce se 
prăvălea peste lume în proporţii apocaliptice” Să intreținem vie 
flacăra românismului, să formăm un orizont de călăuză în întu- 
nerecul ce va înghiţi lumina. De aici va porni odată răscumpă- 
rarea. 

Din volumul “PENTRU NEAM SI TARA”, ce va apare. 

(Mărturii din miscarea națională de rezistență, 1944-1948), 


CAT NU SE STINGE LUMINA 
(In amintirea mamei poetului N.S. Govora) 


Cât nu se stinge Lumina în noi 
Şi arde scânteia divină, 

Urcăm senini, poveri și nevoi, 
lar lumea ne pare-o grădină. 


Primit-am raza sfântă în dar, 
Ce-a'nflorit pe plaiuri edene, 
In suflet sădești cerescule har 
Izvorul iubirii eterne. 


Candeli saprindem in noaptea cea grea, 
Rodească în inimi dreptatea. 
Stingă-se'n hăuri năpasta cea rea, 

Dă-le, Doamne, la robi Libertatea. 


Brasilia, Postul Mare, 1983 D. PAULESCU 


-5 


RELATIILE 


După cum am văzut, revoluția rusească n'a avut nici o in- 
fluienţă asupra soldatului și nici asupra ţăranului român. Dar nu 
se poate spune același lucru asupra influienţei care a avut-o asu- 
pra târgovețului român mai ales pentrucă printre acești targoveţi, 
erau mulți străini și printre ei erau și evreii. De abia se întorsese 
guvernul de la Iași, și comunismul a și început să se manifeste, 
Şi a inceput să se manifeste, sub masca socialismului. Și zișii 
socialişti, sub inspiratia directă a lui Rakowschi care devenise 
puternic la Moscova, ridicau capul fără nici o teamă, Cortegii 
nesfârşite defilau pe străzile Capitalei, grevele izbucneau pretu- 
tindeni, însoţite de steaguri roşii. Ă 

“In Aprilie, Mârzescu, Ministrul de Interne, care locuia la 
Capşa, a cerut să i se aducă diminaţa obișnuitul ceai, chelnerul 
foarte incurcat i-a răspuns că nu il poate servi fiindcă au procla- 
mat greva. Mârzescu a chemat atunci pe Traian și pe Fluturel, 
vechi chelneri de la Capşa cu care trăia de atâţia ani în raporturi 
amicale, dar și ei au refuzat să-l servească, erau rușinaţi de atitu- 
dinea lor faţă de un client ce se arătase intotdeauna așa de bun 
cu ei, dar tremurau de frica represiunilor”, I.G. Duca, op. cit. 
III. pag. 160. 

Dar manifestaţia cea mai importantă a avut loc in ziua de 13 
Decembrie 1918, pe strada Câmpineanu, lângă teatrul Naţional, 
unde socialiștii sau ciocnit cu un detașament de vânatori de 
nunte de sub comanda generalului Rasoviceanu. Acesta, care 
luase parte și la dezarmarea comuniștilor de la Socola, n'a ezitat 
nici un moment și a tras. Mai mulţi socialişti au căzut morţi, 
poliția a arestat pe aproape toți fruntașii mișcării și i-a bătut 
crunt încât Frimu, unul dintre socialiștii cei mai de vază, a și 
murit peste câteva zile. Pamfil Șeicaru, scrie că Frimu a murit 
din cauza epidemiei de tifos iar I.G. Duca ne spune, fără eco- 
lişuri, că fruntașul socialisț a murit după cateva zile de pe urma 
rănilor. Fără indoială, Duca are dreptate iar Seicaru are si el 
dreptate, căci el a cunoscut numai comunicatul dat de guver- 
nul liberal. Generalul Rasoviceanu * întorcându-se din Moldo- 
va, cu regimentul lui, surprinsese în gara Chitila oameni suspecți 
care indemnau pe soldaţi să-și împuște ofiţerii şi să facă revo- 
luţie, că trebuie să se insprăveasca cu regii și cu burjuii; deaceia 
văzând că guvernul umblă cu mânuși s'a hotărît să curețe el 
capitala de acești agitatori. Aflând de întrunirea lor, le-a ieșit 
înainte, a tras fără provocare și tot dânsul a dispus, peste capul 
prefectului de poliţie, să se dea conducătorilor mișcării o lecție, 
așa incât pe viitor să se sature de comunism. Considera astfel 
că a adus un mare serviciu, țării sale și, se lăuda că a procedat 
cum a vrut el, nu cum ar fi vrut guvernul responsabil al tării”. 
I.G. Duca, op. cit. III. pag. 156. 

Rasoviceanu fusese un erou al războiului nostru. La regimen- 
tul de Infanterie pe care-l comanda, dăduse ordin ca la coadă, să 
meargă o căruță cu cruci. Pe fiecare cruce era scris numele unui 
ofițer al regimentului, iar data morţii era lăsată în supensie, ea 
rămânea să se completeze când va fi cazul. 

[.G. Duca notează că mulțumită măsurilor luate de Mârzescu, 
Țara a fost scutită de atentate și că acestea au avut loc mai târ- 
ziu, sub guvernarea generalului Averescu. 

Nicolae lorga notează și el: “Miscările, în care nu se putea 
face osebire între socialismul care se trezia şi între pătrunderea 
comunismului, se succedară în tot cursul anului întoarcerii din 
Moldova, la București și aiurea. Greva la Căile Ferate, în plină 
desfacere după prada foștilor stăpâni, apoi la Poște, la electrici- 
tate, la Regie, până și la măturătorii străzilor; mai târziu și la 
tranvaie”. N. Iorga, Istoria Românilor, X, pag. 457. 

Şi mai departe: “Reorganisat, partidul socialist, în care se 
vor întâlni placizi intelectuali români, buni doar pentru decla- 
raţii, ca Toma Dragu, Titel Petrescu, tânărul Lupu Costachi, 
muncitorii ieşeni aducând cu ei lunga suferință a clasei lor, unii 
diletanți de socialism cu cravata roșie, avere și guvernantă în 
familie, ca plăpumarul bucureștean Cristescu, Evrei din Moldo- 
va, ca d-rul Ghelerter. Ardeleni, în fond naționaliști, ca Flueraș 
şi Jumanca (nu și Rosnovanu), precum și naționalist erau fon- 
dul foarte cultului Bucovinean Grigorovici, câte unul desnaţio- 
nalisat din Ardeal, ca Daszkăl, câte un Ungur curat, —dar cu 
suflet frumos-, Cizer, câte un Evreu, din Bucovina, din țara 
veche, ca Moscovici, și el de o cultură aleasă, ori ca Pistiner, 
aprigi Bulgari fanatici, ca Boris Stefanov, care va muri ucis, și 


ge 


Dascalov, dar nici un Rus, conducerea comunistă fiind inctre- 
dințată de Rakovscki adjutantului său Bujor, se unia in această 
tovărăşie. intrebuințând o iritație populară pe care n'o trezise şi 
n'o putea domina. Prin glasul lui Dragu se declarase recunoaște- 
rea primului Parlament al României Mari. La lasi se incerca un 
“Club International”. N. lorga, op. cit. pag. 458. îi 

Din fraza deslânată şi lunga ca o zi de post, reținem că s0- 
cialştii din România ascultau de ordinele lui Rakowski despre 
care toată lumea știa că era comunist, afară de Titel Petrescu, 
care desigur știa că Rakowski era socialist. Același lucru se în 
tâmplă și mai târziu în exil, când unii poeți renumiți, ne asigură 
că ei au fost socialiști de ai lui Titel Petrescu, neștiind probabil 
că acel Titel Petrescu, a fost la ordinele Moscovei, prin interme- 
diul lui Rakowski, 

Dar iată ce mai găsim tot în lorga: “Nu atât prin ministrul 
de Interne, Argetoianu, pentru a cărui ambiţie astfel de metode 
nu fuseseră străine, cât prin însuși președintele Consiliului, se 
proceda la zdrobirea cu forța a unei mișcări temute. Atrași 
la clubul din dosul Palatului socialistii fură arestaţi și con- 
damnaţi la câte cinci ani; deputaţii lor fură și ei cuprinși în 
această măsură (și la Cernăuţi) pe când se introducea cenzura 
ziarelor şi se trimeteau la regiment rebelii. 

Se răspunde prin teribilul atentat de la Senat, pus la cale dia- 
bolic de un terorist evreu: episcopul de Oradea, Radu, fu ucis, 
ministrul Greceanu muri de pe urma rănilor sale, și generalul 
Coandă, episcopul Nifon fură grav răniţi. 

Partidul nu se ridica niciodată din această represiune. Nici 
când, în lulie 1928, subt un guvern de stânga, se trase la minele 
din Petroșani, în August 1929, și, subt aceluași regim, la Lupeni”. 
N. lorga, op. cit. pag. 459. 

Va să zică din cele ce spune lorga, Argetoianu a dat teribila 
lovitura comuniștilor întâi și au răspuns, comuniștii prin evreul 
Max Goldștein, lovitura nu mai puțin gravă, a atentatului de la 
Senat! Pamfil Şeicaru ne arată că lucrurile s'au întâmplat invers: 
întâi “a produs atentatul de la Senat și dupa aceia Argetoianu a 
procedat la decapitarea socialistilor. “Către sfârșitul toamnei lui 
1920, un atentat izbutit a făcut mai multe victime în incinta 
Senatului, între care și un ministru-Greceanu și mai mulţi sena- 
tori”. Pamfil Seicaru, Carpaţii, 10 Mai 1956. Atentatul de la 
Senat a produs o adevărată panică. Atentatorul era un evreu, 
Max Goldştein de la Bârlad. La izbucnirea revoluţiei rusești, 
plecase în Rusia ca să se înroleze în armata roșie. Acolo înva- 
țase technica teroristă şi pe când fabrica într'un laborator o 
bombă, un accident a provocat o explozie care la lăsat pe 
Goldștein, fără un braț. Invalid, Goldştein a continuat să se per- 
fecționeze. Fabricase singur bomba cu ceasornic și a instalat-o 
la Senat, singur, fără ajutorul nici unui complice. A fost prins 
imediat şi închis pentru cercetări într'o mansardă la cercul mi- 
litar. Dar in timpul noptii, Goldștein evadeaza, alunecând pe 
un jgheab de care se ţinea cu singura mâna pe care o avea, dar 
a fost prins a doua oară, de unul din cei mai buni agenţi ai 
Siguranţei, Vintilă Ionescu. 


Şi in această dispută, noi luăm de la început drept bună, 
afirmaţia lui Pamfil Șeicaru, în contra afirmației celui mai mare 
istoric al Țării noastre. Se spune că lorga avea o memorie feno- 
menală. Este adevărat dar s'a încrezut prea mult această memo- 
rie fenomenală ca să facă cele mai mari greşeli. lată părerile des- 
pre orga ale unui profesor universitar de Istorie, lon Hudiţă: 
“Jorga a fost un romantic, tratând problemele de istorie, mai 
mult ca scriitor decât ca istoric obiectiv. Deaceia opera lui is- 
torică trebuie toată revizuită, caci el a răscolit o sumedenie de 
probleme din trecutul nostru, fără să rezolve însă nici una din 
ele. La fel cu numeroasele lui volume de documente, extrase 
fie din Colecţii mari de documente străine tipărite, fie din diferi- 
te Arhive; el a reprodus trunchiate, scoțând din ele numai pasa- 
giile care i se păreau lui interesante, trecând cu vederea peste 
altele, uneori mult mai interesante pentru Istoria Românilor. 
Desigur a avut o memorie fenomenală, dar aceasta i-a stricat 
mult, pentruca s'a bazat numai pe ea, în lucrarile sale, și foarte 
puțin pe documente, scriind halandala și confuz”. “Carpaţii”, 
num. 28/29. 

Și acum ale doctorului Oviduiu Vuia: “Ca unul ce m'am ocu- 


ROMANO-RUSE 


pat indeaproape, cu venerație, de studiul vieţii și operii lui lor- 
ga, a trebuit să mă opresc ceva mai mult asupra activităţii sale 
din timpul celui dintâi razboiu mondial. Și anume, în 1917, 
în refugiul de la lași, N. Iorga ţine un curs universitar asu- 
pra istoriei literaturilos romanice, amintindu-și, lucru ce ar 
fi bine să-l știe fiecare dintre noi, că savantul român și-a inceput 
cariera ca și critic și istoric literar. Prelegerile lui au fost steno- 
grafiate și mai apoi la câţiva ani după războiu, publicate, lorga 
făcând corecturile celor trei volume, probabil în timp ce condu- 
cea ședințele parlamentului unde lua cuvântul, așa explicându-se 
resultatul ce ar putea fi calificat deadreptul desastruos. Tomurile 
sunt pline de greșeli inadmisibile, din ele dau ca exemplu pre- 
zentarea lui Lorenzo Magnificul ca drept fiul lui Cosima bătră- 
nul, pe papa luliu al II-lea, de două ori pus ca urmașul lui Leon 
al X-lea iar în ceiace privește pe Visconti, sunt amestecați cu 
cei din familia Sforza fără nici o noimă. Dacă, adaog că tot 
Jorga a scris că lui Michel Angelo, nasul i s'a fost turtit de Ben- 
venuto Cellini, născut la câțiva ani buni după această intâmpla- 
re, săvârșită de nefericitul Torrigiano, vom avea dovezi concrete 
cum că lorga a avut un sistem defectuos de a lucra, ceiace l-a 
pus la un fond plin de greşeli. Pentru cei care ar admite așa 
ansamblu, e drept monumental, Istoria literaturilor romanice a 
lui Iorga, s'ar asemăna cu un palat căruia arhitectul a uitat să-i 
facă porţi de intrare. Remarcăm că respectiva Istorie a fost pu- 
blicată recent în Editura pentru literatura universală, Bucuresti, 
1968, menţinându-se toate greșelile, fără nici un comentar mar- 
ginal”. Şi ceva mai departe: “Oricât l-am admira pe marele în- 
vățat român, în faţa adevărului este nevoie să ne plecăm”. Car- 
paţii, 17/18. 

Aceste păreri au apărut doar în exilul românesc. lorga era 
şi un răutăcios. Mai ales spre sfârsitul vieţii, lorga care ajunsese 
până la treapta cea mai de jos a căderii lui-a purtat până şi uni- 
forma lui Carol al II-lea-—, devine un om ulcerat, ulcerat tocmai 
din cauză că îşi pierduse tineretul grație căruia se ridicase la 
inceput. Şi drept cauză a pierderii tineretului, vinovat îl consi- 
dera tocmai pe Corneliu Codreanu. Şi iată până unde merge 
răutatea lui Nicolae lorga: In Istoria românilor, volumul X, pa- 
gina 461, citim: “Cartea publicată subt numele lui Corneliu Z 
Codreanu și care a fost tradusă, dintr'un interes explicabil, în 
limbile italiană și germană, trezind și simpatii în anumite cercu- 
ri franceze, e, dată fiind nepregătirea tânărului autor, o ope- 
ră colectivă”. Deci Iorga, îl considera pe Corneliu Codranu- 
ca și toți scribii din exil-, un om care nu avea nici o cultură, 
deci nu a putut scrie “Pentru legionari”. Și în acest timp, aproa- 
pe toți oamenii de cultură din Țara românească, s'au inchinat 
în faţa lui Corneliu Codreanu, considerându-l un adevărat fe- 
nomen românesc. Nume ca ale lui Lucian Blaga, al lui Mihail 
Manoilescu, Nae Ionescu, au descoperit, in Corneliu Codranu, 
tocmai ceiace lorga nu a voit să-i recunoască până la moarte. 


“Cand dorinţa li se îndeplini, Corneliu Zelea Codreanu îşi 
serba, felicitat de episcopi, de generali, nunta cu sora lui Moţa 
la Focșani". Istoria Românilor, X, pag. 433. Corneliu Codreanu 
şi lon Mota sunt personagii intrate în Istorie, cu voia sau ne voia 
lui lorga. Şi lorga nu a ştiut că soţia lui Corneliu Codreanu se 
numea Ileana Ilinoiu, deci nu era sora lui lon Mota, ci din contra, 
sora lui Codreanu a devenit soţia lui lon Moţa. Deci iată ce enor- 
mităţi scria lorga din Istoria contemporana, motiv pentru care 
noi, între două izvoare, acel susținut de Iorga și altul de Pamfil 
Șeicaru, nu am ezitat nici un moment: pentru noi, cel care spu- 
ne adevărul este Pamfil Seicaru. 


Dar despre atentatul de la Senat, parcă nici nu sar fi întâm- 
plat niciodată, nu a scris nici o publicaţie din exil. Parcă toată 
lumea ar fi căzut de acord ca să lese un val de uitare peste aten- 
tatul de la Senat, săvârsit de evreul Max Goldstein. Dacă sar 
căuta, în special, în publicaţiile exilului din Paris, Sar găsi acolo 
multe date numai despre “atentatele” Garzii de Fier, primul 
atentat românesc, acela al lui Max Goldstein, după aceste publi 
cații româneşti de la Paris, nu a existat. Intr'o publicaţie a exilu- 
lui românesc, din Canada, s'a scris că atentatul de la Senat, a 
fost savârşit de un... austriac!!! Citind acest lucru, la inceput 
m'am înfuriat, dar gândindu-mă mai bine, i-am dat dreptate pu: 
blicaţiei din Canada: românul din Canada nu a găsit nici o dată 


asupra atentatului lui Max Goldștein și bietul om o fi crezut ca 
autorul acestui atentat, a fost austriac. Celorlalte publicații ale 
exilului românesc de la Paris, nu le convine să scrie că atentatul 
de la Senat a fost săvârsit de un evreu, căci ar insemna ca aceste 
publicaţii sunt antisemite. Despre atentatul de la Senat, despre 
atentatul săvârşit de evreul Max Goldstein, în presa românească 
din exil, până acuma a scris numai Pamfil Șeicaru în “Carpaţii” 
din 10 Mai 1956 și din acest motiv, marele gazetar român a mu- 
rit aproape de foame. Și acuma după moartea lui Șeicaru, direc- 
torul actual al “Curentului”, Vasile Dumitrescu, încearcă o îm- 
păcare postuma a marelui gazetar cu cercurile evreiești, mai pu- 
ternice în lume, ca niciodată 

Dar socialiștii români, au pus la cale un congres în capitala 
Țării a tuturor forţelor socialiste. "Acest congres avea scopul ca 
socialiștii români să decidă afilierea la Internaționala a I-a!!! 
Şi socialiștii români erau grăbiţi să facă acest lucru, mai ales că 


“ ministrul de interne, Constantin Argetoianu, era om bun și le 


voia numai binele!!! Şi congresul, mare congres socialist, a avut 
loc în Mai 1921. Pentrucă nu veniseră toţi socialiștii la acest 
congres, fruntașul socialist, Cristescu plăpomarul s'a prezentat 
personal la ministerul de intern și i-a cerut lui Constantin Arge- 
toianu ca să prelungească acest congres pentru “ca să fie toți 
socialiștii prezenţi”. Argetoianu Ta primit foarte binevoitor 
“Cum n'au venit toţi delegatii” Eşti sigur Cristescu?” — “N'au 
venit coane Costică și pentruca hotărârile congresului să fie vala- 
bile, avem nevoie de prezenţa tuturor delegaților” —. “Este o 
lipsa gravă care trebuie reparată și cât mai repede. Aprob prelun- 
girea congresului pe încă trei zile ca să vină toți delegaţii. Şi 
eu doresc ca să vină toți”. 

Şi când au fost prezenţi toți, s'a prezentat un comisar regal 
şi i-a declarat pe roți arestaţi! Congresiştii au crezut că este vor- 
ba de o glumă de a lui conu Costică, dar când au văzut pătrun- 
zând în sală soldaţi înarmaţi, şi-au dat seama că conu costică le 
întinsese o cursă în care, după dorinţa lui Constantin Argetoia- 
nu, au căzut roți socialiștii, care se adunaseră să decidă afilierea 
la Internationala a ll-a. 

“Nu atât prin ministrul de Interne, Argetoianu, pentru a că- 
rui ambiţie astfel de metode nu fuseseră străine, cât prin însuși 
președintele Consiliului, se proceda la zdrobirea cu forţa a unei 
mișcări temute. Atrași la clubul din dosul Palatului, socialiștii 
fură arestaţi şi condamnaţi și la câte cinci ani; deputaţii lor fură 
şi ei cuprinși în această măsură (și la Cernăuţi). pe când se intro- 
ducea cenzura ziarelor și se trimeteau la regiment rebelii. 

Se răspunde prin atentatul de la Senat, pus la cale de un te- 
rorist evreu: episcopul de Oradea, Radu, fu ucis, ministru Gre- 
ceanu muri din urma rănilor sale, și generalul Coandă, episcopul 
Nifon fură grav răniţi. 

Partidul nu se ridică niciodată din această represiune. Nici 
când, în lulie 1928, subt un guvern de stânga, se trase la minele 
din Petroşani, în August 1929, și, subt același regim, la Lupeni”. 
Ist. Românilor. X, pag. 459. 


O ştire din ziarele ieșene anunța, la inceputul lunii Decem- 
brie 1918, că la Universitatea din lași avusese loc o consfătuire 
politică inițiată de profesorii Paul Bujor, P. Zosin, C.I. Parhon, 
1. Borcea, Traian Bratu şi C. Fedeleş, unde s'au discutat “pune: 
tele pe care sar sprijini o actiune politică dusă de elementele 
noi, străine de vechile organizaţii politice”. Profesorii universita- 
ri ieşeni au discutat cu această ocazie şi “posibilitatea intrării în 
partidul socialist, obiectiv în vederea căruia s'a ales și un comi- 
tet de acțiune”. Rândurile de mai sus, le-am cules din cartea 
“Triumful rațiunii împotriva violenţei” scrisă de Stelian Neagoe, 
Acest domn, Stelian Neagoe, şi-a trecut teza de doctorat tratând 
“despre atitudinea forţelor revoluționare, democratice şi progre- 
siste din România, în frunte cu Partidul Comunist”. Nu am pu: 
tut să ne procurăm teza lui de doctorat, dar cartea am citit-o de 
câteva ori. E o carte scrisă în România de astăzi, fără nici un 
sprijin științific, fără nici o grijă de a nu isbi acest adevăr știinţi- 


—7 


fic prea deadreptul, E o carte ca toate cărţile scrise de treizeci 
și cinci de ani în România comunistă, fără nici o grijă de a res- 
pecta adevărul. 

"Ştirea din ziarele ieşene” apărut înainte de 13 Decembrie, 
ziua marei manifestații din București, care i-a făcut pe profesorii 
de la laşi, mai prudenţi. In ştirea strecurată în ziarele ieșene, se 
vede că universitarii numiseră un comitet de acțiune care să stu- 
dieze posibilitatea intrării în partidul “socialist”, prin zisul par- 
tid socialist se înţelegea pe acea vreme partidul comunist, par- 
tidul socialist fiind doar o mască care acoperea adevărul. In Mai 
1921, are loc congresul care avea de scop să decidă afilierea la 
Internaționala a III-a, adică să decidă aruncarea măștii și trans- 
formarea pe faţă a partidului socialist în partidul comunist. Lo- 
vitura dată atunci de C. Argetoianu partidului “socialist” român, 
când au fost arestaţi toți fruntașii şi condamnati la închisoare, 
i-a făcut pe cei de la lași să devină și mai prudenţi, adică să ră- 
mână cu masca socialista mai departe. Ba din contra, universita- 
rii comuniști de la lași, au impins prudența și mai departe, fă- 
cându-i pe unii să se inscrie în partidul țărănist şi să devină 
sub această noua masca, chiar miniștri, nu numai în guvernă- 
rile naţional-țărăniste, ba chiar în guvernarea zănateca a dictato- 
rului Carol al II-lea. 

In ziua de 21 Decembrie 1918, este convocat marele colegiu 
universitar, să se pronunţe asupra unei scrisori primită de la ge- 
neralul Petala, comandantul corpului IV de armată. In Moldova 
era starea de asediu din cauza pericolului comunist care devenea 
din zi în zi mai presant și generalul Petala se gândise să ceară și 
profesorilor de la Universitatea ieșeană, “colaborarea Universi- 
tatii în măsurile de preintâmpinare a curentului de dezordine 
socială, care ameninţa să fie transportatde la unii din vecini, pe 
pământul nostru”. Precum se vede, generalul Petala, nu-i numeș- 
te dar lasă să se înţeleagă cine erau acesti vecini. Marele colegiu 
a fost prezidat de rectorul Universităţii, profesorul N. Leon, care 
era cunoscut de toţi ieşenii prin propaganda ce-și făcea în jurul 
ateismului. Şedinţa începe prin citirea unei scrisori a profesoru- 
lui Matei Cantacuzino care nu putuse participa la adunare și 
deaceia își permite obrăznicia să-l numească pe generalul Pe- 
tala, comandantul pieței. La obrăznicia profesorului Cantacuzi- 
no se adaogă și alte obrăznicii ale celorlalţi profesori și ne mulțu- 
mim numai să le dăm numele: Profesor |. Borcea, prof. |. Tana- 
sescu și prof. D. Mezincescu. Profesorul Tănăsescu își încheie 
scurta sa intervenţie propunând ca “Universitatea, înainte de 
a vorbi despre bolşevismul de prin vecini, să atragă atenţia celor 
în drept asupra cauzelor fâră număr care au dat naștere la pro- 
funde nemulțumiri, în totul legitime, în păturile muncitoare de 
la ţară ca și de la orașe”. Stelian Neagoe, op, cit. pag. 72. 


“Din aceste considerente, Universitatea din lași, prin profeso- 
rii ei prezenţi în şedinta Marelui colegiu, hotărăște redactarea 
unei moţiuni fără menajamente și obişnuitele rezerve, prin care 
să arate modul său de a vedea asupra situatiei; să fie semnalată 
obârşia răului, să spună fără înconjur care credeau ei ca sint 
măsurile urgente ce se impuneau să fie lute. Membrii Colegiului 
respingeau orice colaborare a profesorilor şi studenţilor Universi- 
tății cu reprezentanții stării de asediu; “să declinăm orice răs- 
pundere —avertizau universitari ieșeni- atrăg ind luarea aminte 
conducătorilor asupra consecințelor ireparabile care pot să de- 
curgă dacă continua a stărui în cultivarea moravurilor trecutu- 
lui”. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 73. Din tonul acestei moţiuni, 
se vede care era poziţia deadreptul comunistă ale majoritătii pro- 
fesorilor de la Universitatea ieseană. 


In lasi existau mai multe societăţi studențești, printre ele fi- 
gurând și, un cerc al studenţilor basarabeni. La sfârsitul Junii Mai 
1919, se inscrie la Facultatea de litere și filozofie studentul basa- 
rabean, Timotei Marin. Despre acest student, domnul Stelian 
Neagoe ne spune că “era un tânăr dotat cu o precoce clarviziu- 
ne, care-și apropiase de timpuriu concepţia materialistă despre 
lume și viaţă, devenind propovăduitor neobosit al ideilor socia- 
liste și unul dintre liderii mișcării revoluționare comuniste din 
România, în anii următori”. Vechiul Cerc al studenţilor basara- 
beni intră deacum sub conducerea nemijlocită a acestor studen- 
ți revoluționari printre care se citeaza Timotei Marin, fratele 
său Ilie, fraţii Ipolit și Mihai Derevici, Teodor Văscăuţeanu, 
Constantin Mihul, etc. Pentru ziua de /9 Martie 1920, Cercul 
studenţilor democrati basarabenii își găsisera o mască democrati- 


[se 


că) solicită Rectoratului și i se aprobă gin lieătul EacullAiI. de 
Drept pentru o adunare de protest impotriva influențelor dau- 
nătoare ale organizaţiei de extremă dreaptă, Garda conștiintei 
naționale”, printre studenţi. “In comunicarea făcută în faţa su- 
telor de studenţi, preşidintele Cercului, studentul Timotei Ma: 
rin, aducea învinuiri “Centrului studenţesc (asociaţia cata 
pe întreaga Universitate și pe care Zilinschi, (Corneliu GP rea- 
nu), încerca să o tărască spre fantomatica organizaţie a lui C. 
Pancu - n.n.) în amestecul ce-l avea cu “Garda conştiinţei naţio- 
nale”, pe care “o detesta ca fiind o organizaţie politică a oligar- 
hiilor ce caută să pună acea gardă contra ideilor sociale moder- 
ne”. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 77-78, sperii Ş 

Desigur Rectoratul cu vederi “socialiste” și “democrate " avea 
motive ca să sprijine Cercul democrat pentrucă în laşi exista o 
“gardă a conștiinței naționale” contra căreia erau universitari 
noştri. Și iată ce era acea gardă, după domnul Neagoe: Garda 
conştiinţei naționale” a fost o efemeră incercare a unor irespon- 
sabili orgolioşi şi mediocri, precum faimosul circar Constantin 
Pancu, căruia foarte curând avea să i se alăture și aventuristul 
student la Facultatea de drept, Corneliu Codreanu. Gardiştii lui 
Pancu (după propriile-i mărturisiri, opt-noua la număr) incearcă 
fără succes insă, să “organizeze” muncitorimea în sindicate “na- 
ționale”, să înființeze chiar un partid politic “socialist naţional 
creştin”. Zilinschi începuse să-și lărgească investigatiile antiso- 
cialiste, anticomuniste şi în afara Universitatii. “Masa muncito- 
reasca ieseană-recunoștea viitorul “căpitan al legionarilor-cuprin- 
să aproape în întregimea ei de comunism, stătea gata să isbuc- 
nească în revoluţie... La fiecare 3-4 zile pe străzile orașului 
aveau loc mari demonstraţii comuniste. Cele 10-1 5.000 de mun- 
citori, înflămânziţi parcurgeau străzile în cântecul Internationa- 
lei, în strigăte de “jos regele” şi cu pancarte pe care se putea 
citi: “Trăiască revolutia comunistă”. După o observatie proprie 
că “lumea are cultul forţei”, Codreanu incearcă să-și indrepte 
atenţia către muncitori, căutând să creeze o breșă în unitatea de 
monolit a proletariatului ieșean. In Februarie 1920. el s'a aflat 
printre promotorii atacului săvârșit de o mână de rătăciţi, împo- 
triva muncitorimii socialiste de la Regia monopolurilor statului 
şi de la Atelierele C.F.R. “Nicolina” din lași. Acţiunea patronată 
de “Garda” lui C. Pancu avea să eşuieze izbită de frontul unit al 
muncitorilor, în imensa majoritate străini de diversiunea “gar- 
diştilor”. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 77. 

Prin urmare în lași aveau deci manifestații comuniste și se 
striga “Jos regele”, se cânta Internaționala și pe pancarte se pu- 
tea citi “Trăiască revolutia comunistă”. Aceste lucruri erau pri- 
vite cu simpatie de Universitatea din laşi şi Cercul democrat era 
sprijinit. Comuniștii democrati cer si li se aprobă pentru adunări- 
le generale ale Cercului, (la 6 lunie 1920) amfiteatrul de zoolo- 
pie și la 13 Noembrie 1920, amfitreatul de chimie, cu care prilej 
a fost continuată conferinţa “Asupra materialismului şi idealis- 
mului istoric” şi li se aproba rămânerea în Cămin, pe timpul ve- 
rii, a studenţilor “fără posibilităţi, de a merge în altă parte” ei 
rămânând în Cămin “pentru nimic altceva decât să studieze”(?). 
Dar între timp, organele de Siguranţă ale Iasului, află de acest 
“Centru democratic” şi încearcă să ia o serie de măsuri care sa 
ducă la desfiinţarea acestui Cerc comunist, dar, vor întâlni rezis- 
tența rectoratului. Studentul Timotei Marin este arestat de Sigu- 
ranță dar prorectorul Bratu, înștiințat de studenţii socialişti, dă 
imediat un telefon la Sigurantă și i se răspunde că fraţii Marin, 
sunt liberi. Totodată Siguranța comunică prorectorului că dores- 
te să facă o descindere la Universitate. Dupa multe discuţii, Si- 
guranţa obține aprobarea de a face descinderea, dar la cererea 
prorectorului, Siguranţa trebuia să fie însoţită de un procuror. 
La descindere se descoperă la laboratorul de chimie, a profeso- 
rului N. Costăchescu, naţional-țărănistul de mai târziu, pe unul 
din pupitrele pentru analize, un exemplar din foaia volanta cu 
“Apelul și strigătul de durere al studentului”, publicat în 
gazetele locale în anul 1920. Se mai găsește un al doilea exem- 
plar și dupa aceia, al treilea. Este întrebat omul de serviciu al 
laboratorului asupra provenienţei şi răspunsul este: la subsol se 
găseşte un teanc, rămas de la domnii studenți socialisti!!!. 

In aceasta calitate de prorector, Traian Bratu face următoarea 
declaraţie la judecătorul de instructie: “In 1920 studenții demo- 
crați au constituit o asociaţie, aprobată de Senatul universitar, 
pentru activitate culturală şi ajutor reciproc. Statutul acesteia a 
fost aprobat de Senatul universitar. Li s-a aprobat şi o sală pen- 
tru ținerea de şedinţe. Președinte al acestei societăţi este studen- 
tul în litere Timotei Marin, cunoscut personal de mine, pentru 
că este student de al meu în anul al III-lea. 

Nu este un element periculos, fiind socialist convins care se 


mărginește numai la teoria socialistă”. Stelian Neagoe, op, cit. 
ag. 82. 

Dar Siguranţa face o descinderere la casa “conspirativă” din 
strada Râpei numarul 2. Cu această ocazie a fost arestat Timotei 
Marin și transportat la Bucuresti. De data aceasta, detenţiunea 
va fi mai lungă şi cu toate străduințele și intervenţiile (7). Uni- 
văersităţii, de al-l recupera (7), va fi implicat în marele proces al 
făurarilor partidului comunist român, (8 Mai 1921). “Cu prilejul 
arestărilor din strada Râpei a unor militanți revolutionari care 
desfăşurau O intensa activitate politică pentru transformarea par- 
ridului socialist in partid comunist (între care Timorei Marin, 
Pavel Tcacenco), Siguranta a confiscat in casa conspirativă res- 
pectivă. între altele, și un Apel 34 al Comitetului executiv al 
Cercului studenţilor revolutionari, redactată in vederea unei 
apropiate greve studențesti”. Stelian Neagoe. cit. op. pag. 84 

Impotriva arestărilor, în special a lui Timotei Marin, sruden- 
ţii socialişti fac o grevă de trei zile. Şi greviștii au o adunare în 
Sala nr. 4 a Universităţii. Această adunare, în încinta Universi- 
tății, are loc cu aprobarea rectoratului!!! La aceasta adunare 
iau parte aproape 400 de participanţi democrați! Câteva zile mai 
târziu, la 1 Aprilie 1921, Cercul studenţilor democrați se adre- 
sează Senatului universitar cu rugămintea de a interveni în fa- 
voarea colegilor arestaţi. Și noul rector numit —Traian Bratu-, 
intervine la minister pentru punerea în libertate a studentilor 
democrati arestaţi. Şi Traian Bratu a intervenit, subliind că 
“Universitatea, ca mamă bună (!!!) a tuturor studenţilor ei, se 
simţea datoare a lua apărarea și a-i ocroti, când ar fi fost nă- 
păstuiti”! Când era vorba de studenţii democrați, Universitatea 
era o mamă bună iar când era vorba de studenţii nationaliști, 
cunoscuti sub numele de cuziști, Universitatea se purta nu nu- 
mai ca o mamă vitregă, dar deadreptul netrebnică. 

Procesul în care a fost implicat şi Timotei Marin, are loc ceva 
mai târziu și la el au depus favorabil profesorii de la Universita- 
tea ieşeana, Traian Bratu, CI. Parhon, N. Leon, Paul Bujor, 
lulian Teodorescu și Petru Bogdan, “personalități marcante ale 
vieţii ştiinţifice şi culturale a țarii, care au pledat cu căldură, de 
pe poziții umanistice şi democratice, pentru studentul Timotei 
Marin”. 

“La 1 Aprilie 1922, în cea de a 61-a zi a procesului comunis- 
ților a urmat depoziția rectorului Traian Bratu. Acesta declară, 
mai întîi, că are cunoștință cum Senatul universitar a pus la 
dispoziţia studenţilor socialisți două camere în subsolul Univer- 
sitătii; că ştie despre manfestele inofensive găsite la descinderea 
făcută de siguranţă, în prezenţa sa; după care începe să răspun- 
dă la întrebările comisarului regal, ale apărarii, ale acuzatului, 

Comisarul regal: La conferințele ce le ţineau studenţii, pu- 
teau asista și alte persoane? 

Martorul Traian Bratu: Nu pot şti. Controlul îl făcea porta- 
rul Universitătii!!! 

Comisarul regal: Dacă aveati cunoștință de activitatea, ideile 
lui Timotei Marin? 

Martorul T.B.: Da! Am avut discuțiuni cu studentul Timotei 
Marin. Stiucă avea înclinațiuni spre extrema Stîngă, socialistă. 
Am ud vedea că mai păstrază încă sîmburile de bun român 
în el. 

Comisarul regal: N'am observat. 

Apărarea (Sepeanu): Dacă dl profesor avea ochii atintiţi asu- 
pra studentului Timotei Marin? 

Martorul T.B.: Da, aveam ochii atintiţi asupra acestui student 
din cauza discuţiunilor ce am avut cu el. Am avut cu Timotei 
Marin discuții care atingeau chestiuni sociale (din punct de vede- 
re academic) și am observat că Timotei înclina spre stinga. Mă 
interesam de toți studenţii moldoveni și în special de Timotei 
Marin din cauza mentalităţii specifice pe care o avea, 

Apărărea: Dacă aţi avut impresia că studentul Timotei Marin 
era agitator sau numai teoretician? 

Martorul T.B.: Studentul Timotei Marin a fost preşedintele 
Societăţii studenților democrati (societate cu idei socialiste). lm- 
presia mea a fost că Timotei Marin este un socialist incarnat, 
n-am avut însă niciodată credința că Timotei Marin este omul 
care ar putea trece la faptă (adică la complot şi revoluție, cum 
este acuzat-n. N.). 

Apărarea: In ce zile aveaţi dvs, cursuri? 

Martorul T.B.: Nu bănuiam. 

Acuzatul I.M.: Dacă Cercul Studenţesc al cărui președinta 
eram, se afla sub controlul și se conducea după normele statului. 
iati T.B.: După statut. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 

Depoziţia de mai sus, îi dau prileiul dlui Neagoe, să vină 


cu aprecierile domnieisale asupra personalităţii rectorului 
Bratu: “Tire deschisă, de om drept și cinstit, statornic în con- 
vingerile sale democratice, era deci firesc ca profesorul Traian 
Bratu să se intilnească și să manifeste interes pentru ideile revo- 
luționare, Se ajunseese, chiar, ca in unele ședinte ale Senatului 
universitar să fie acuzat de A.C. Cuza, I. Găvănescu și C. Sumu- 
leanu că “simpatizează cu studenţii comuniști”, cărora nu le 
aplică pedepse sau da doar ușoare sancţiuni unora dintre ei; se 
intereseaza de ei, în afară Universităţii, când sunt în situatii 
critice”, pag. 87-88 

După cartea lui Stelian Neagoe, reiese ca Timotei Marin a fost 
amnistiat, “alături de alţi militanti comuniști, sub presiunea va- 
lului de prcteste ale opiniei publice, Timotei Marin se intoarce 
la lași”!!! Revenit la lași, Timotei face o cerere prin care cere să 
i se aprobe să stea la Camin pe timpul vacanței, neavând posibili- 
tatea să se ducă acasă. lată ca un grup restrâns de studenţi "cu- 
zişti” se adresează în scris Senatului universitar, cerând exclude- 
rea lui Timotei Marin din Universitate, pentruca este comunist. 
Drept răspuns, câteva sute de studenţi îşi pun nominal iscălitura 
pe un contra-protest împotriva studenţilor cuziști, inaintat și 
acesta Senatului Universitar. Sutele de studenţi se declarau im- 
potriva dorinţei cuziștilor “de a fi eliminat din Universitate” co- 
legul, Timotei Marin, pentru că “este și se afirmă drept comunist 
în activitatea extraşcolară”. Rectorul Traian Bratu a adus în 
şedinţa Senatului universitar atât cererea lui Timotei Marin, cât 
şi cele două proteste studențești. Pledoaria sa în fața profesori- 
lor senatori, în favoarea lui Timotei Marin, convinge. Senatul 
universitar, luînd în discuţie cele două proteste studențești, 
decide asupra incheierii în care “ își declină competenţa pentru 
pedepsiri, în fața Universitătii, ale studenților. Timotei Marin 
poate să rămâna în cămin, dar pe această perioadă să n-aibă acti- 
vitate extrașcolară”. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 89. 

Prin urmare rectorul Traian Bratu îl ia în brate ca o mamă 
bună pe comunistul Timotei Marin în faţa Senatului universitar 
şi îi convinge pe ceilalți profesori universitari că protejatul lui 
poate să rămână în cămin că nu va avea o activitate extraşcola- 
ră, adică comunistă!!! Probabil și exilaţii nostri socialişti, ajunși 
până în Honolulu, vor fi și ei convinși, citind cartea comunistu- 
lui Stelian Neagoe, că Timotei Marin nu a fost comunist și că a 
fost numai socialist, dar epilogul acestei afaceri este tragic: 
“Pentru militantul comunist Timotei Marin, acesta avea să fie 
ultimul act al activităţii sale revoluționare din lași-oraş de a că- 
rui viață universitară fusese atât de legat. In August 1926, este 
prins în busculada produsă cu prilejul descinderii poliţiei la o 
casă conspirativă din capitală, în care avuseseră consfătuire alți 


“trei militanti de seamă ai P.C.R., Boris Ştefanov, Eles Kâblâs și 


Pavel Tcacenco. Timotei Marin reușește să scape, însă aflându-se 
în continuare, în pericolul iminentei arestări, părăseste ţara 
(în primăvara lui 1927) prin Cehoslovacia și Austria, ajungând 
in U.R.S.S., unde moare în condițiile tragice ale anilor 1937- 
1938”. op. cit. pag. 370, adică in timpul marei purgi a lui 
Stalin. 

Tovarășul Timotei Marin a ajuns erou în România comunistă 
şi un alt tovarăș a scris o carte “Depun mărturie în fața istoriei- 
Timotei Marin,” Tovarăşul autor se numeşte M.C. Stănescu și 
cartea a fost publicată de editura Junimea la lași în 1977. 

Din ceruri de unde este, tovarășul Traian Bratu, a tresărit 
mulțumit: Tovarășul Timotei Marin, a meritat să am pentru el 
o comportare de mamă bună. 


lată că altcineva ne descrie care era situația la lași, în 1919. 
“Massa muncitorească ieșeană, cuprinsă aproape în întregime 
de comunism, stătea gata să izbucnească în revoluție. In fabrici 
se lucra foarte puţin. Se țineau ceasuri întregi comitete, consi- 
lii, adunări. Se făcea mai mult politică. Ne găseam în plină sabo- 
tare sistematică, făcută cu plan şi din ordin: sfărâmați, distrugeți 
maşini, creiați starea de mizerie materială generală care duce la 
izbucnirea revoluţiei”. Şi întradevăr, cu cât ordinul se executa 
mai bine, cu atât mizeria se întindea, foamea se proecta mai 
amenințătoare şi revolta creștea în sufletul mulțimilor. 

La fiecare 3-4 zile, pe strazile Iaşului, mari demonstraţii co- 
muniste. Cele 10-15.000 de lucrători, înflămânziţi și manevraţi 
de mâna criminală iudaică de la Moscova, parcurgeau străzile în 
cântecul Internaționalei, în strigăte de: “Jos Armata!”, “Jos 
Regele!" purtând placarde pe care se putea citi: “Trăiască revo- 


—9 


„0 ai IE RIDER ARD Ra 


luția comunistă!” Trăiasca Rusia Sovietică”!, Pentru legionari, 
pag. 17. 

Va sa zică se lucra foarte puţin, dar se țineau ceasuri în: 
tregi comitete, consilii, adunări. Se distrugea totul, se urma: 
rea un plan care trebuia să creeze starea de mizerie generală care 
să ducă la izbucnirea revoluției. Desigur planul era dat de peste 
Nistru, de Rakowski și în lași întâlnea un teren prielnic, Și în 
acest teren prielnic unei revolutii, s'a ridicat un om care a pus 
frână. Acest om era un simplu lucrător care se numea Constan- 
tin Pancu și care a ridicat un steag. Și la acest steag ridicat, sta 
alăturat un student: Corneliu Codreanu. Și întrunirile foarte 
puțin numeroase la început, au început să crească și să ajungă 
până la 5-10.000 de oameni, ceiace i-a neliniștit pe comuniști. 
Şi intervine și presa lașului, presa vremii, care era comunistă. 
lată ce publică “Opinia” din 10 August 1919: “Naţionaliștii 
din lași încep sa se aglte: sunt însă prea puţini şi prea bicisnici 
de aceea agitația lor care altă dată revolta, astăzi este pur și 
simplu ridicolă, 

Naţionaliștii au format o “Gardă a Conştiintei Naţionale. 
S'au lansat manifeste. Se țin întruniri... Au fost chemaţi și 
studenți şovini. Au venit și preoți de rigoare... Când pretutinde- 
ni, din legiuirile cele mai despotice se şterg deosebirile dintre 
naționalițăti, la noi naționaliștii vor să accentuieze aceste deo- 
sebiri,.. şi mai ales în momentul când conferința păcii vrea să 
ne impună în tratat controlul minoritarilor... 


Când pretutindeni. Biserica se desparte de stat, rămânând o 
afacere particulară a fiecăruia, la noi naționaliștii fac apel la 
cler pentr propaganda religioasă organizată și cu caracter de 
principii... 

Atunci intervine preotul: cu duhul blândeţii, el își împlântă 
mâna în chica poporului pe care îl bate cu fruntea de lespezile 
Bisericii până când îlamejește. Poporul în Biserică învaţă umi- 
lina și resemnarea. Aşa a dat Dumnezeu. 

Minciunile acum nu mai amăgesc pe nimeni. In zadar naţio- 
naliştii își anină benzi tricolore la mânecă, în zadar asmută vul- 
gul intelectual împotriva ovreilor, în zadar pun preotii în Biseri- 
ci să ne afurisească. Nu se mai teme nimeni astăzi de afuriseala 
Dumnealor. 

„„Propovăduim dragostea între oameni. Și dăm cu piciorul în 
ușa templelor care adăpostesc ura și răzbunarea. 


M. SEVASTOS 


Domnul Stelian Neagoe spune despre două acţiuni care au 
fost două victorii ale lui Constantin Pancu și Corneliu Codreanu: 
“In Februarie 1920, el (Corneliu Codreanu), s'a aflat printre 
promotorii atacului săvârșit de o mână de rătăciti, impotriva 
muncitorimii socialiste de la Regia monopolurilor statului și de 
la Atelierele C.F.R. “Nicolina” din lași. Acţiunea patronată de 
“Garda” lui C. Pancu avea sa eșuieze izbită de frontul unit al 
muncitorilor, în imensa lor majoritate străini de diversiunea 
“*Gardiştilor”, op. cit. pag. 77, 

Deci acțiunea de la Regie și de la Atelierele “Nicolina” a fost 
un eșec. Şi iată cum ne descrie acţiunea de la Regie, Corneliu 
Codreanu: “Era pe la 10 sau 11] Februarie 1920, De două săp- 
tămâni se vorbea de greva generală în toată țara. Se apropia bă- 
tălia decisivă. Pe la ora 12, se svonește în oraș ca la Regie, unde 
erau circa 1.000 de lucrători, s'a declarat greva, a fost arborat 
drapelul roşu, tablourile Regelui au fost date jos și sfărâmate în 
picioare, iar în locul lor așezate fotografiile lui Karl Marx, Trotz- 
ki şi Racowski. 

Oamenii noștri au fost bătuţi, mecanicii dela mașini, cari erau 
din Gardă, răniţi. La ora 1, suntem la sediu adunaţi cam o sută. 
Ce facem? Pancu prezidează discuţia. Două păreri. Unii susţi- 
neau să trimitem telegrame guvernului, cerând intervenţia arma- 
tei. Eu eram de părere să mergem toţi cei prezenţi la Regie și cu 
orice risc să dăm steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. 
Am luat steagul nostru și la ora 1 am pornit cu Pancu în frunte 
pe Lăpuşneanu şi Păcurari, în marș forțat, cântând “Deşteaptă- 
te Române”. In apropierea fabricei, în stradă, câteva grupuri de 
comuniști sunt date peste cap. 

Intrăm în curtea fabricei. Pătrundem în clădire. Mă urc cu 
steagul până la acoperis și îl înfig sus. De acolo încep să vorbesc. 
Apare armata și ocupă fabrica. Noi ne retragem cântând. Ne rein- 
toarcem la sediu. Ne gândim: Incursiunea noastră rapidă a fost 
bună. In oraş vestea atitudini pe care am avut-o se răspândește 
ca fulgerul. Totusi greva continuă. Armata nu poate decât să pă- 
zească steagul, ea nu poate pune fabrica în mişcare. Ce facem? 


10 — 


mintea noastră încolțește o ideie, Să căutăm în tot laşul mă: 
-A ds lucru şi să deschidem fabrica. In trei zile, 400 de lucrători 
noui, adunaţi din' toate colțurile Iașului, sunt introduși în fa 
brică. Aceasta incepe să funcţioneze. Greva a eşuat. Peste două 
săptămâni, jumătate din grevişti cer să fie reprimiţi la lucru. 
Victoria noastră e mare”. Corneliu Codreanu, Pentru legionari, 

ag. 21. ă 

: E, iată acum cum s'a petrecut lucrurile la Nicolina: “Cel mai 
puternic centru comunist îl formau Atelierele C.F.R. de la Nico: 
lina, Aici erau peste 4.000 de lucrători, aproape toți bolşevizaţi. 
Cartierele din jurul acestor ateliere, Podul Roș, Socola şi Nicoli- 
na erau cotropite de un număr considerabil de jidani. Deaceea 
conducătorul din laşi a mişcării comuniste, Doctorul Ghelerter 
şi aghiotantul său Gheler, işi fixează aici punctul de rezistenţă. 

Nu trecuse o lună dela înfrângerea suferită la Regie și ca un 
semnal de începere a grevei generale și a luptei decisive, apare 
steagul roșu fluturând pe ateliere. Greva este declarată. Miile 
de lucrători părăsesc atelierele. Autoritățile sunt neputincioase. 

Noi convocăm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toţi Ro- 
mânii la o întrunire în sala Principele Mircea. După discursuri, 
ieşim cu steagurile afară și pornim întreaga mulţime spre Nicoli- 
na. In Piaţa Unirii, autorităţile ne opresc și ne sfătuiesc să nu 
mergem deoarece sunt peste 5.000 de comunişti înarmaţi care 
ne aşteapţă şi vor fi mari vărsări de sânge. 

Noi apucăm atunci din Piaţa Unirii spre gară. 

Aici arborăm drapele pe depou și pe clădirea gării. Apoi ocu- 
păm un tren care se afla pe peron și pornim cu el spre Nicolina. 
In gara Nicolina cineva schimbă macazul și pătrundem cu tren 
cu tot în ateliere. Coborim. In ateliere, nimeni. Pe una din 
clădiri steagul roșu. Eu încep să mă caţări pe niște trepte de fier 
prinse în perete luând în gură un steag tricolor. Cu oarecare 
greutate, pentrucă era o înălțime mare, ajung până la acoperiș. 
Mă ridic deasupra și mă târăsc până la vârf. Smulg steagul roşu 
şi în mijlocul uralelor. în adevăr de nedescris, care se prelungesc 
câteva minute ridic şi leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. 
Dincolo de ziduri, comuniștii se adună mereu în massă compac- 
ta şi manifesteaza ameninţător. O muzică infernala. /năuntru 
urale, afară huiduieli şi înjurături. Cobor încet până jos. Pancu 
dă ordin de plecare. La poartă însă comuniștii massaţi barează 
ieşirea și strigă: “Să vină Pancu şi Codreanu!” Trecem 30 de me- 
tri înaintea mulțimii și pornim spre poartă. La mijloc, Pancu, în 
dreapta un meseriaș, Mărgărint şi în stânga eu. Toți trei cu mâi- 
nele în buzunare pe revolvere înaintăm fără să vorbim nimic. 
Cei din poartă ne fovesc tăcuţi și nemișcaţi. lată-ne la câţiva pa- 
şi. Mă aştept la un ţiuit de glonţ pe la ureche. Pășim înainte 
derpţi și hotărîţi. Totuşi un moment sufletesc neobișnuit. Sun- 
tem la doi pași. Comuniştii se dau într'o parte şi alta lăsându-ne 
loc liber. Pe o distantă de aproape zece metri, trecem într'o tă- 
cere mormântală, prin mijlocul lor. Nu ne uitam nici la stânga. 
Nu se aude nimic, nici măcar suflarea omenească. 

Pe urmă vin ai noștri. Trec şi ei, dar nu se mai păstrează tă- 
cerea. Incep. înjurături, ameninţări de ambele părţi. Nici o în- 
căierare. Ne îndreptăm compacţi, pe linia ferată spre gara lași. 
Pe deasupra atelierelor bate vântul în pânza tricolorului birui- 
tor. 

Efectul moral al acestei acţiuni este incomparabil. /asu/ 
huieşte. Pe stradă nu se vorbeşte decât de Garda Conştiinţes Na- 
ționale. Un curent de redeșteptare românească pluteşte prin 
aer. Trenurile duc mai departe, spre cele patru părti ale ţării, 
reînvierea, Corneliu Codreanu, op. cit. pag. 22-23. 


In toamna anului 1920 senatul universitar hotărăște să se 
deschidă universitatea fără tradiționala slujbă religioasă. Aproa- 
pe nici o opunere. Dintre toţi profesorii nunai 4-5 erau contra. 
Studenţimea” Masă amorfă. Şi atunci un număr de 8 studenţi au 
hotărît să se opună. La 6 dimineaţa studenţii Cornelui Codreanu 
şi Frimu se duc la Universitate și se baricadează. Ceilalti 6 tre- 
buiau să vină mai târziu. Şi au venit târziu, prea târziu. Au ră- 
măs deci numai doi. Corneliu Codreanu a facut un afiș, scris 
mâna, pe care l-a lipit pe ușa de la intrarea principală: “Aduc 
la cunoștinta dlor studenţi, precum și a dlor profesori, că această 
Universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tra- 
diționale”. 

De la 8 au început să vină studenţii, Corneliu Codreanu a 
resistat singur (Frimu era la ușa din sepate), până a di Profe- 


| 
|] 
| 
| 


sorului Mueller, care vroia să intre cu forta. Corneliu Codreanu 
i-a spus: “Când aţi intrat la Universitate, aţi jurat pe cruce. Pen- 
truce vă ridicaţi acum contra crucii? Sunteţi un sperjur pentrucă 
aţi jurat întrun lucru în care n'aţi crezut, iar acum vă călcaţi 
jurământul”. La 9,30 Corneliu Codreanu a fost învins de mul- 
jime. O jumătate de oră l-au bătut cu pumnii și cu bastoanele, 

Insfârșit a fost lăsat. Stătea amărit lângă un perete pe sala pași- 
lor pierduţi, când a coborit secretarul Universităţii care a anun- 
țat că Universitatea se va deschide numai peste două zile, cu ser- 
viciu religios. “De atunci mi sa înrădacinat credința care nu mă 
părăsi, că acel care luptă, chiar singur pentru Dumnezeu și nea- 
mul său, nu va fi învins niciodată”. (Pentru legionari). 

Era normal ca aceste acțiuni să aibă ecou în opinia publică 
ieșeană, această cutie de rezonanţă a inimii Neamului. In fruntea 
câtorva înfruntă pe comuniștii de la Regie în, fruntea câtorva 
înfruntă pe cei de la Nicolina și, însfârsit singur, înfruntă o 
întreagă armată de studenţi ce se dirijau inconstienţi pe drumul 
pe care inconștienţa generală ne-a adus acolo unde ne găsim azi. 
Desigur azi Universitatea de la Iași se deschide fără slujbă reli- 
gioasă. S'a încercat să se facă acest lucru în 1920. Și nu s'a 
reușit pentrucă s'a opus un om singur: Corneliu Zelea Codreanu. 
Singur, pe scările Universităţii ieșene, un om se opune mulțimii 
întărâtate. Tabloul acesta, deși celălalt al urcării cu tricolorul în 
gură pe acoperișul atelierelor Nicolina, are o mai strictă asemă- 
nare, îmi amintește celebrul tablou care reprezintă pe Napoleon 
înaintând cu steagul în mână pe podul de la Arcole. Corneliu 
Zelea Codreanu singur, pe scările Universităţii ieşene! Din neferi- 
cire şi azi, cănd suntem unde suntem, mai există români cari 
refuză să găsească o frumuseţe eroică acestui tablou. 

lată acest eveniment memorabil, povestit de Stelian Neagoe: 
“Pe ziua de 22 noiembrie 1920, fusese fixată deschiderea cursu- 
rilor universitare. Dar iată că înca de la ora 8 dimineața “ușa prin- 
cipală și ușile de sub laboratorul de chimie (din fața bibliotecii 
studenţilor în științe) ale Palatului Universiţății sint încuiate pe 
dinăuntru și păzite de studenţi: Codreanu la ușa principală alţii- 
aduşi de el- la ușile celelalte și pe la colţurile clădirii. Aceștia se 
postaseră cu ciomegile la intrările în incinta Universităţii, pentru 
ca să impiedice intrarea studenţilor, pînă se nu se va oficia servi- 
ciul religios; în acel scop puseseră și o înştiintare la ușa principa- 
Tă, prin care-și anunțau subita lor dorintă. 

Se făcuse ora 9. La intrarea în Universitate se strânsera foarte 
mulţi studenţi care așteptau, în frig, pe scări. La un moment 
dat aceștia forțează ușile, îndrept indu-se spre sălile de curs, dar 
lecţiile n-au mai putut fi urmate din cauza orei întârziate. 

In timpul pătrunderii cu forţa a studenţilor în Universitate 
Codreanu și tovarășii săi-cărora le permiseseră intrarea întrucît 
îi împărtășeau punctul de vedere-au încercat să se opună cu 
forța, dînd naștere la incidente, însoţite de unele loviri, răniri- 
altercații care au încetat prin dezarmarea lui Codreanu și a ce- 
lorlalţi fanatici. 

In urma, sosind la fața locului şi profesorul Traian Bratu, aju- 
tat fiind și de ceilalți studenţi, “intre care Timotei Marin care a 
aa câteva cuvinte și studenţii s-au împrăștiat la cursuri”. pag. 

Prin urmare, pentru dl Neagoe, au fost mai mulți, “aduşi de el 
(Codreanu), la celelalte uși și pe la colţurile cladirii “şi” în urmă, 
sosind la faţa locului, a intervenit și profesorul Traian Bratu, 
ajutat de ceilalți studenţi între care studentul Timotei Marin, 
care a apus câteve cuvinte şi studentii s'au împrăştiat la cursuri”. 
După dl Neagoe, victoria a fost de partea comuniştilor și Cor- 
neliu Codreanu a fost învins. Ori victoria a fost de partea lui 
Corneliu Codreanu. Cursurile sau deschis două zile mai târziu, 
şi cu serviciu religios. 

„Dar sau mai întamplat și alte lucruri pe care atunci, Corne- 
liu Codreanu nu putea să le cunoască. Ele au fost cunoscute 
mult mai târziu și puse la dispoziţia dlui Neagoe ca să le publice 
în cartea sa. “In vederea deschiderii anului universitar o înștiin- 
jare pe al cărei formular le cere să-și dea în scris avizul dacă este 
sau nu oportun seviciul religios în ziua inaugurării cursurilor 
universitare. lată citeva răspunsuri. Profesorul Al. Myller, de la 
facultatea de știinte: “Sint de părere să nu se facă nici-un servi- 
cu religios, nici în universitate, nici la Mitropolie”, op. cit. pag. 

Şi aproape toţi profesorii iși notează avizul contra deschiderii 
cursurilor cu serviciu religios. Dintre toate aceste avize, este unul 
care iese din comun cu obrăznicia tipic semitică: este acela al 
profesorului doctor C. Thiron: “Sfeşrania religioasă creştină, 
etc., cred că e cu totul dăunătoare tuturor științelor şi rațiunii 
înseși; anacronică si anarhică. medievală; micşorează demnitatea 


omenească supunand-o la ficțiuni iluzorii şi ridicole în secolul 
nostru, când baza acţiunii omenești se reazimă în liberul exa- 
men și liberul control — în toate direcţiile minţii omeneşti-elibe- 
rată prin revoluţia franceză de la 1789 și alte manifestări raţio- 
naliste— spre a se dezbăra omenirea de biserica etc., care nu pro- 
duce absolut nimic și consumă sute de milioane din bugetul ță- 
rii. 

Se impune deci separarea bisericii de stat și suprimarea buge- 
tului cultelor, 

Sânt deci contra sfeştaniei la Universitate şi Mitropolie... 
Stelian Neagoe, op. cit. pag. 96. 

Una din calităţile lui Codreanu era tenacitatea. Mai avuseseră 
loc mișcări studenţesti la lași, graţie profesorului Cuza, existau 
demult Asociaţiile studențești ale căror posturi de conducere 
erau râvnite, dar acestea-de cele mai multe ori-pentrucă aceste 
posturi de conducere erau o excelentă trambulină politică. Ca- 
litatea care se cerea pentru a se urca pe trambulină, era oratoria. 
Ori Corneliu Codreanu nu era orator, ci din contra, o fire care 
ura vorbăria. Care sunt cauzele pentru care Corneliu Codreanu 
nu era orator ci, contra, tăcut? Românul este născut orator în 
aceiași măsura în care e născut poet. Orator prost de cele mai 
multe ori, dar orator. Este probabil că înclinarea spre tăcere o 
moștenise de la mama lui care era germană, dar cred. ca ea 
cobora și linie paternă. Bunicul și străbunicul lui fuseseră 
pădurari. Ori pădurarul tace nu are cu cine vorbi în afară de flo- 
ri, copaci și păraie. Tot de la acești pădurari care erau nevoiţi să 
lupte cu fiarele pădurii, a moștenit Corneliu Codreanu și curajul. 
El se băga acolo unde era pericolul mai mare. In afară de cele 
două greve, despre care am vorbit mai sus, Codreanu a arătat că 
e plin de curaj şi cu ocazia manifestaţiei de la lași în urma trece- 
rii în parlament prin surpriză a modificării articolului 7 din 
Constituţie. EI și-a ales sectorul cel mai greu: Târgul Cucului- 
Podul Roșu. Şi în atâtea și atâtea alte ocazii. 

Românul e foc de paie. Ginta latină. Se aprinde ușor și se 
stinge și mai ușor. Câte școli, câte spitale nu au fost începute și 
câte din ele au rămas să le bată vânturile și ploile, ridicate numai 
până la jumatate!. 


Românului nu-i place munca. E fericit când poate trage chiu- 
lul. lar munca manuală e dispreţuită. E deajuns ca un românas 
să facă o clasă gimnazială pentruca să capete un dispreţ definitiv 
pentru munca manuală. Corneliu Codreanu voia să inoculeze 
Neamului său aceste două calităţi: tenacitatea și respectul mun- 
cii manuale. Deaceia el începe taberele de muncă. Prima a fost 
inițiată pentru clădirea unui Cămin. Autorităţile nu mai permi- 
teau studentilor să se adune la Universitate și nu aveau unde sa 
se întâlnească. Le trebuia o casă. A inceput deci facerea de cără- 
mizi la Ungheni. Nu era treabă usoară. Locul care li s'a dat la 
Ungheni pentru a face cărămizi, era un loc unde târgul își depo- 
zita gunoaiele de 50 de ani. Studenţii. inainte de a ajunge să 
frământe lutul pentru cărămizi, au avut de făcut o treabă mult 
mai grea: ridicarea şi îndepărtaea gunoaielor, strat gros de doi 
metri. Pe urmă a început zidirea. Locul pe care trebuia clădit 
căminul de Râpa Galbenă, loc cedat de inginerul Bejan, era —ca 
şi cel de la Ungheni— un loc destinat depozitării gunoaielor. 
Mai mult de 2.000 de căruţe de gunoi rânced au trebuit ridicate 
şi transportate, până când sa ajuns la pământ sănătos. Școlile 
sau spitalele clădite de lucrători plătiti și nu de prefecţii sau pri- 
marii care le inițiau, rămâneau la jumatetea zidurilor: căminul 
început de Corneliu Codreanu la Râpa Galbenă, a fost ridicat în 
intregime. Și aceasta graţie tenecităţii lui Corneliu Codreanu. 
Evident este foarte lăudabil faptul că primarul X sau prefectul Y 
au inițiat, început și terminat școala profesională de fete din 
târgul Z. Şi e evident că unii au depus suflet pentru aceasta, 
alergând pe şanter să supravegheze lucrările, să alerge la ministe- 
re pentru a obţine fonduri, dar mult mai lăudabil e, să faci un 
cămin fără niciun fond alocat și să muncești tu cu pieptul și spi- 
narea goala in soare; tu student și, mai ales, să convingi și pe di 
studenţi să lase la o parte preocupările frivole și să vină să mun- 
cească alături de tine; si entuziat de fapta studenţilor, să alerge 
și lucrătorul, gratuit, în timpul liber, să lucreze alături de “*dom- 
nii studenţi”; şi să inițiezi astfel apropierea dintre lucrătorul ma- 
nual și intelectual; apropiere care face ca astazi lucrătorul român 
să fie refractar comunismului; aceasta și nu socialismul lui Titel 
Petrescu, cum scriu anumite foi in exil. 


„Focul aprins de Corneliu Codreanu nu a fost de paie. După 
acăminul de la Râpa Galbenă s'a lucrat la Carmen Sylva și apoi 
la Casa Verde din Capitală. Aceasta, afară de alte tabere de 
muncă interzise cu paturile puștilor, ca digul de la Vişani și afară 


-1i 


E EEE RI ZE a  IE 


de atâtea şi atâtea tabere de muncă făcute în diferite părţi ale 
Țarii. 

Şi dacă ar fi fost numai greutatea lucrului? Daca ar fi fost de 
înfruntat numai mirosurile iuți ale gunoaielor de la Ungheni și 
Râpa Galbenă, dacă ar fi fost numai soarele care scorojea piep- 
tul și spinarea și nu și răngile de fier ale prefectului de poliţie 
Manciu, ar (i fost mai uşor. 

Dar nimic nu l-a oprit din drum pe Corneliu Codreanu, El nu 
se descuraja. Dispărut aparent pericolul comunist, a fost destul 
ca Zelea Codreanu să lipsească doi ani din Țară și A. C. Cuza să 
arate că e tot aşa de rău conducător de partid politic-ca și lorga 
dealtfel, acesta și rău priministru-pe cât este de bun teoritician, 
distrugând organizația L.A.N.C. realizată tot graţie lui Corneliu 
Codreanu, pentruca entuziaștii de altădată să dispară ca prin 
farmec, Şi Corneliu Codreanu o ia de la capat, In 1927 înfiinţea- 
ză o noua organizaţie “Legiunea Arhanghelul Mihail”. Rămăse- 
seră numai 5 din zecile de mii care-il aclamaseră după achitarea 

in procesul complotului studentesc sau care il aclamaseră după 
achitarea în procesul Manciu. Şi dacă ar fi rămas singur, ar fi 
pornit singur. 


Prin urmare Corneliu Codreanu a clădit din nimic căminul 
studențesc de la Râpa Galbenă din laşi. Lucrul acesta nu conve- 
nea anumitor cercuri și mai cu seamă cercurilor evreiești. Și aces- 
tea obțin ca în postul de șef al poliţiei ieșene să fie numit cele- 
brul Manciu. 

*“Terminasen de săpat grădina. Venisem de la Ungheni să pu- 
nem roșii. In dimineaţa de 31 Mai, la orele cinci erau in front, 
gata sa înceapă lucru, 50 de studenţi. Făcusem „apelul. Nu 
terminasen bine, când observ câţiva soldați prin dosul grădinii. 
Apoi un număr de peste 200 năvălesc în curte încărcând arme- 
le. Ne inconjoară. Eu spun băieţilor: 

— Toată lumea stă pe loc și nu face nimic. 

In același minut văd dinspre poartă ca un nour negru, vreo 
40 de persoane venind în pas alergător, cu revolvere în mână, 
scoțând strigăte şi înjurături. Era Prefectul Manciu cu poliția. 
In scurt timp au fost lângă noi. Doi comisari și Directorul de 
Poliţie îmi pun trei revolvere în frunte. Se uită la mine cu ochii 
injectaţi şi mă înjură. Manciu strigă: 

—Legaţi-l cu mâinile la spate! 

Mă loveşte. Alţi doi se reped la mine, îmi scot brâul cu forţa, 
mă leagă cu mâinele la spate, cât de strâns pot. Apoi simt o loxi- 
tură trasă pe la spate, cu pumnul în maxilarul drept. Un altul, 
Vasiliu Voinea, se apropie şi-mi şopteşte la ureche: 

—Până diseară te omorim. Nu mai ajungi tu să dai jidanii 
afară! 

Ma înjură şi-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri 
peste față, după care unii m'au scuipat în obraz. Tot frontul 
nostru, fixat și el intre arme și revolvere, stătea nemișcat și se 
uita la mine, fără să-mi poata veni în ajutor. 

Mai la o parte am zărit pe profesorul Buzea, asistand la cele 
ce se petreceau. Apoi cu revolverele în mână au percheziţionat 
pe rând pe cei din front. Cine se mișca era lovit și trântit la 
pământ, 

După aceasta, pe mine m'au pus la 10 m. înainte, incadrat 
de 8 jandarmi. Și ne-au pornit. Eu mergeam înainte, legat cu 
mâinele la spate și scuipat pe obras; iar ceilalţi în urma mea. Am 
fost purtaţi așa pe toată strad Carol, prin fata Universităţii, pe 
strada Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Cuza-Vodă, până la Prefectura 
de Poliţie. 

Prefectul și cu politiștii mergeau pe trotuar frecându-și mâi- 
nele. Jidanii ieșeau plini de mulțumire în ușile prăvăliilor și-i 
salutau respectuos. Eu, de supărare, aproape nu mai vedeam 
inaintea ochilor. Simţiam că de acum sa sfârșit totul. Câriva 
elevi de liceu din cursul superior, trecând pe lângă mine, s'au 
oprit şi m'au salutat. Au fost imediat prinşi, loviți şi introduşi 
între cordoane. 

După ce am fost purtaţi aproape 2 km. prin mijlocul orașului, 
şi prin faţa populației jidaneşti, în această stare de umilire în- 
grozitoare, am fost băgați la Prefectura de Poliţie. Pe mine m'au 
aruncat așa legat într'o încăpere infectă, iar ceilalți au fost 
“ţinuţi în curte. Corneliu Codreanu, op. cit. pag, 203-205. 

E inutil să continuăm a arăta cum își făcea meseria, șeful 
poliției Manciu. Tăia și spânzura. Nimeni nu putea să i se opună. 
Până la ziua fatală-cum o numește Codreanu-—, până la ziua de 


12 — 


35 Octombrie 1924. “In atari condițiuni sufleteşti și de fapt 
m'am prezentat la Judecătoria Ocolului 2 lași, Sâmbătă dimi- 
ncata, ca avocat alături de colegul Dumbravă, în procesul stu- 
dentului Comârzan, schingiuit de Manciu. spete ipAt 

Prefectul s'a prezentat cu intreaga poliție şi în plină şedinţă, 
în fața avocatilor şi a judecătorului Spiridoneanu, care prezida, 
s'a năpustit asupra noastră. ; 5 

In aceste imprejurări, cu riscul de a mă pierde, strivit de cei 
douăzeci de poliţişti inarmati, am scos revolverul şi am tras. 

Am țintit în cine se apropia de mine. 

Primul, a căzut Manciu. Al doilea, a căzut inspectorul Clos, al 
treilea, un om cu mult mai puțin vinovat, comisarul Huşanu. 

Ceilalţi au dispărut. 

Peste câteva minute, în fata Judecătoriei, se găseau câteva 
mii de jidani, care cu mâinile ridicate în sus şi cu degetele cris- 
pate de ură, asteptau să ies pentru a mă sfâșia. 


Eu am luat in mâna dreaptă pisolul, în care mai aveam cinci: 


cartuşe cu stânga am apucat de braj pe d-l Victor Climescu, avo- 
cat din lași, rugându-l să mă însotească până la Tribunal. 

Am iesit şi astfel am străbătut printre jidănimea care urla, dar 
care a avut totuşi bunul simţ, ca, în fata revolverului, să-mi facă 
loc. Corneliu Codreanu, op. cit. pag. 224-225. 

Aceasta este descrierea de Corneliu Codreanu, a împuşcării 
polițistului Manciu. Va să zică, totul s'a petrecut în sala de șe- 
dinte a judecătoriei. De faţă cu judecatorul, Manciu, s'a năpustit 
asupra lui Corneliu Codreanu și atunci acesta a ajuns la punctul 
limită al răbdării. Și a scos revolverul și a tras. “In aceste împre- 
jurări, cu riscul de a mă pierde, strivit de cei douăzeci de poli- 
țişti înarmaţi, am scos revolverul și am tras”. Aceasta este legi- 
timă apărare. Corneliu Codreanu a fost judecat de către Curtea 
cu Juri din Turnul Severin, de Justiţia Țării, care i-a recunoscut 
legitima apărare și l-a achitat. Şi acuma iată descrierea lui Stelian 
Neagoe: 

“Pentru ziua de 25 octombrie 1924 erau pe rol mai multe 
procese, în care erau inculpate persoane din poliție, inclusiv 
C. Manciu. 

Corneliu Codreanu, odată intrat în sala de judecată, ia loc 
pe banca avocaţilor. Se deschide ședinta. După amânarea altor 
procese, instanța aduce, la rând, în dezbatere procesul în care 
figura ca reclamant studentul ieşean D. Camerzan, având ca 
apărător pe avocatul C. Dumbravă. aflat în instanţă şi pe Nelu 
Ionescu care lipsea din oraș la acea dată Prefectul C. Manciu se 
apără singur-era avocat de profesie— iar inculpaţii Eugen Clos 
şi C. Vasiliu erau asistați de avocatul loan Rang. 

După interogatoriul luat inculpaţilor C. Manciu, Eugen Clos 
şi C. Vasiliu, care neagă că ar fi lovit pe reclamant, pe care decla- 
ră că nici nu-l cunosc, s'a procedat la audierea martorilor propu- 
şi de către Camerzan. In timpul audierii martorilor, cu ocazia 
punerii întrebărilor, avocatul C. Dumbrava adresează tot felul 
de epitete jignitoare prefectului Manciu, “Politai”, “ipistat”, 
“individul Manciu”, “mentalitate de sergent major”, la care cel 
ultragiat nu a ripostat în nici un fel. La un moment dat este 
audiat martorul lordachi Rugină, care declară “că a fost de față 
cand în grădina Constantei Ghica, prefectul Manciu ar fi lovit 
pe Camerzan. Mai mult, afirmă ca a fost lovit de prefect şi Cor- 
neliu Codreanu. 

Faţă de acuzaţiile aduse de martorul Rugină, prefectul poliţiei 
din lași s'a adresat judecatorului spunând că ar putea face dova- 
da cu însuși Cornealiu Codreanu că nu l-a lovit, întrucat la ins- 
tructie nici n-a facut asemenea declaraţie. Codreanu nu răspunde 
la cele afirmate de prefect și, pentru a se convinge de adevăr, 
avocatul C. Dumbrava se apropie de acesta și-l întreabă în șoap- 
tă daca sunt adevărate cele arătate de Manciu. Codreanu raspun- 
de moale că “a lovit” și avocatul Dumbravă reia tot în șoaptă, 
dar cu intenţia vădită de a auzi prefectul de politie: “va să zică 
minte şi în instanţă”! R ; 

La auzul acestor cuvinte, C. Manciu a replicat avocatului C. 
Dumbravă: “Asta-i curată obrăznicie!" Avocatul cere judecăto- 
rului să constate ultrajul. Şedinţa se suspendă și incidentul ia 
forma mai gravă, schimbânduse cuvântul “obraznic” și între 
inspectorul de politie Eug. Clos și avocatul C. Dumbravă, acesta 
din urmă amenințând că “are să-i învețe cum se ultragiază un 
avocat în instanță”, dicteaza maiorului Andrei Ambrozie o 
cerere prin care solicita judecătorului să constate ultrajul şi să 
dispună “imediata arestare a lui C. Manciu şi Eugen Clos?". 


La redeschiderea ședinței, cererea de ultraj este înmânată ju- 
decătorului care dispune să fie trimisă Parchetului spre cercetare. 
Se continuă cu audierea unui alt martor după care, admiţându-se 


Li 


* 


contra-dovada cu martori, cerută de politiştii inculpaţi, procesul 
se amână pentru un alt termen în luna noiembrie 1924. 

In tot timpul dezbaterilor procesului Camerzan, Corneliu Co- 
dreanu n'a luat parte activă, ci, de la început şi continuu, a stat 
liniștit pe banca ocupată la locul avocaţilor, neluând parte nici 
la incidentul dintre C. Manciu-Eug. Clos și av. C. Dumbrava. 
Inainte ca completul de judecată să rostească hotărîrea de amâ- 
nare a procesului, Codreanu părăsește în grabă sala de ședințe 
postându-se pe trotuarul de lângă scările judecătoriei şi aştep- 
tând ieșirea lui C. Manciu, pentru a-i trimite glonţul ucigător. 
Avea faţa lividă, îi tremurau picioarele, iar amândouă mâinile 
le ținea in buzunarele sumanului, fapte ce au atras atentia mar- 
torului Moroșan lon care conducea trăsura Prefecturii de poli- 
ție, și l-au făcut să se adreseze tovarăşului său de parcare, şoferul 
Gălăţeanu Gh., cu următoarea expresie: “Uite cum îi tremură 
picioarele lui Codreanu! “Trebuie să fie ceva! 

Din judecătorie încep să iasă studenţii care asistaseră la pro- 
ces. Pe când aceștia, pe trotuar alături de Codreanu, se tratau 
cu țigări ș schimbau impresii între ei, apare în ușa judecătoriei 
prefectul poliţiei din lași, C. Manciu, urmat indeaproape de ins- 
pectorul de politie Eug. Clos, subcomisarul G. Hușanu și comisa- 
rul Vasiliu. In clipa în care C. Manciu a făcut primul pas pe plat- 
forma scărilor de ieșire, Corneliu Codreanu, care pândise trans- 
figurat apariția acestuia, descarcă un foc de revolver asupra 
prefectului. C. Manciu, ca lovit de trăznet, se rostogolește pe 
platformă, cu fața în sus, avand picioarele în ușa judecătoriei 
iar capul atârnându-i pe scări. In clipa următoare, Codreanu 
descarcă un al doilea fos de revolver asupra lui Eug. Clos- şi 
cu acesta Corneliu Codreanu avea un proces,mai vechi. tot pen- 
tru o pretinsă violenţă- lovindu-l în regiunea toracică dreaptă. 
Cu toată rana căpătată, Eug. Clos rămâne în picioare și, zărind 
lângă el pe subcomisarul G. Hușanu, strigă la acesta să-l aresteze 
pe ucigaș care după cele două focuri de armă se refugiă pe strada 
Cucului. Subcomisarul Huşanu aleargă în urma lui Codreanu. 
Polițistul era neînarmat. Abia îl ajunge pe fugar, când acesta 
descarcă și asupra subcomisarului un foc de revolver, lovindu-l 
în regiunea toracică dreaptă, “perforându-i plămânul, provo- 
când și hemoptizie”. Codreanu continua să amenințe pe toţi 
civilii ce încercau să-l dezarmeze, cât și pe sergentul de stradă 
Dumitru Constantin. In urmă, după insistenţele avocatului Vic- 
tor Climescu, s'a predat ajutorului de judecator Eduard Spiri- 
doneanu, fiind condus la Prefectura poliţiei, unde a fost dezar- 
mat. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 272-274. 

Cititorul se află în faţa a două cărţi, cartea lui Corneliu Co- 
dreanu și cartea lui Neagoe. Cartea lui Corneliu Codreanu, a 
apărut în 1936, când în Țara românească, liberalii instituiseră 
o aprigă cenzură. Iși dă seama cititorul că o carte a lui Corneliu 
Codreanu, nu ar fi putut să apară dacă s'ar fi prezentat acestei 
salbatice cenzuri. Și totuși, a apărut. Ca în toată Țara, și la 
Sibiu se găseau mulți legionari și printre patroni şi printre lucră- 
tori. Cu tiparirea cărții, a fost insarcinat legionarul Pătraşcu. 
Acesta a aranjat tipărirea cu un patron, Vestemean. Dar aceasta 
nu ar fi fost deajuns. Trebuia nu numai patronul să fie legionar 
ci toți lucrătorii să fie legionari. Şi trebuiau toţi să păstreze se- 
cretul. Cea mai mică indiscreţie, ar fi fost fatală. 

Instârșit cartea a tost tipărită. Tot în secret, a fost trimisă 
în toată Țara și sa răspandit la librării şi chioșcuri în care toți 
trebuiau să fie legionari. Şi într'o zi anumită, în toată Țara, 
cartea a ieșit la iveală, Ce trebuia să facă guvernul? A ales calea 
cea mai bună; a tăcut. Altăceva nu-i mai rămânea de făcut. Să 
cqute să o confişte? Era prea târziu. Din prima zi cartea se vân- 
duse enorm: primii care au cumpărat-o au fost legionarii şi 
prietenii lor. Și în 1936, acei prieteni ai legionarilor, erau mul- 
ți, foarte mulţi. Deci cartea a fost tipărită și pusă pe piaţă, 
contra voinţei guvernului. Ce-i mai rămânea acestui guvern să 
facă? Să caute motive legale de a o discredita și numai după 

ceia s'o confişte. Dar acele motive trebuiau să fie serioase, să 
dovedească că) cartea cuprinde mari neadevăruri. Dar nu sa 
putut face nimic, cartea de la început până la sfârșit, cuprinde 
numai adevăruri. Deci scena împuşcării lui Manciu, este ade- 
vărată, aşa cum este descrisă. La 25 Octombrie 1924, Corneliu 
Codreanu s'a găsit în legitimă apărare. 

Contra acestor adevăruri se ridică cartea lui Neagoe. Dar 
toată lumea știe că în România de astăzi, minciuna stă cu regele 
la masă. Când un scriitor a terfelit adevărul mai mult, este pre- 
țuit mai mult, 


După cum am văzut, în Decembrie 1918, câţiva profesori ai 
Universităţii ieșene şe adună și hotărasc să numească un comitet 
de acţiune, care să studieze posibilitatea intrării lor în partidul 
socialist. Chestia cu partidul socialist era o mască, ceiace urmă- 
reau ei era o intrare în partidul comunist. Dar după loviturile 
pe care le-au primit comuniștii la București și, mai ales, după 
desființrea legală a partidului comunist, profesorii ieșeni devin 
prudenţi. Această prudenţă nu a mers până acolo încât profeso- 
rii de la lași să nu mai aibă nici un fel de acţiune ci, din contra, 
să aibă una chiar îndrazneaţă, dar punându-și o mască care în 
cele din urmă a fost cea țărănească a lui lon Mihalache 

Am văzut cum Traian Bratu, ca rector, îi sprijinea direct pe 
comunişti, făcându-le inlesniri de tot felul, și la procesul de la 
București în care a fost implicat Timotei Marin. La acest proces. 
au alergat să-i ia apărarea nu numai rectorul Traian Bratu, ci 

incă cinci profesori ai Universităţii ieșene. In exil mai există şi 
astăzi o seama de democrati, care-l mai susțin pe Traian Bratu, 
în sensul că el a fost un democrat adevărat și că nu a fost comu- 
nist deloc, 

Acest lucru putea să se susțină în trecut, dar acum când co- 
muniștii au dat carțile pe față, când ei îi arată pe cei care i-au 
ajutat la greu, numindu-i și arătand modul în care le-au dat aju- 
torul, când cad măștile-socialiste sau țărăniste-—, broșurile pe ca- 
re le mai publică la Paris liberalul Zamfirescu, nu mai au nici un 
rost. Şi iată ce ne spune d! Stelian Neagoe cu date precise; 

In luna Februarie 1923, apare la lași gazeta Scânteia, organ 
“pentru apărarea intereselor. intelectualilor”. Publicaţia era 
scoasă din iniţiativa partidului comunist român şi “efectiv ela- 
borată de o pleiadă de tineri studioși revoluționari, ieşeni și 
bucureșteni, printre care Timotei Marin, Stefan Voitec, Al. si 
Euf. Mihăileanu, N. Deleanu”. Stelian Neagoe, op. cit. pag. 345. 
Suntem convinși că liberalul Zamfirescu se va declara de acord 
cu noi până aici, dar iată că Neagoe mai adaugă incă ceva: “In 
paginile Scânteiei au fost publicate şi câteva preţioase colaborari 
datorate profesorilor ieşeni Traian Bratu şi C.I. Parhon”. Profe- 
sorul C.I. Parhon semneaza articolele” Oamenii de știință şi rolul 
lor social **și” Persecuţiuni politice ale corpului didactic”. Profe- 
sorul Traian Bratu consimte cu plăcere să-i fie reprodusă în 
două numele consecutive ale Scânteiei, câteva paragrafe din o 
lucrare mai amplă publicată in anul 1923. Prin urmare profeso- 
rul Bratu nu are o colaborare directă la Scânteia ci o reproduce- 
re, deci este un comunist ceva mai mic. Dar se precizează că 
această reproducere a fost făcută cu consimţirea profesorului 
Bratu, ba chiar se precizează că consimţirea a fost făcută cu 
plăcere și ceva mai mult, Scânteia, fiind suprimată, şi ieşind o 
altă revistă comunistă, această revistă îi reproduce din nou para- 
grafele profesorului, dintr'o lucrare mai amplă, etc. Nu, e clar, 
articolul profesorului Bratu a fost dat de el, revistei comuniste 
dar, se pare că profesorul Bratu trebuia să facă sforțări colosale 
pentru a scrie un articol și a dat și el ce a avut. 

“Dar sufletul acestei gazete a fost, fără îndoială, studentul 
ieşean Timotei Marin, militant de seamă al mișcării muncitorești 
comuniste din țara noastră. A coordonat, impreună cu Ştefan 
Voitec, Al. Mihaileanu s.a., apariția Scânteiei, reprezentând in 
principal centrul universitar ieșean din care a căutat să racoleze 
cât mai mulți colaboratori şi aderenţi la ideile ce reprezenta 
Scânteia, Stelian Neagoe, op. cit. pag. 347. 

In acelaşi timp, apare în lașul universitar, săptămânalul 
Îndrumarea. Îndrumarea işi începea existența din “inițiativa 
şi jertfa necondiționată de timp și bani, a unui grup de studenți 
români de la diferite facultăti ale Universitătii ieşene”. Dintre 
numele celor care au semnat în paginile gazetei se citează urma- 
toarele nume: N.D. Lăbușcă, V. Harea, Eugen Aburel, P. Hriteu, 
Teodor V. lonescu, Constantin Stănescu, loan Lupu, G. loan. 
P. Hriţcu, alături de Timotei Marin. se găsește citat în cartea 
lui Corneliu Codreanu printre cei care l-au maltratat în ziua des- 
chiderii Universităţii, când această deschidere a fost amânată 
grație lui Codreanu. 

Dar Îndrumarea apare numai două luni şi este suprimată, și 
în aceste două luni a fost nevoie de bani, mai ales că gazeta 
apărea odată pe săptămană și bieţii studenţi erau săraci și intre- 
barea rămâne: de unde bani? Și iată dl Neagoe ne lămureşte: 
“La bunul mers al revistei și-a adus o prețioasă contribuţie și 
un membru al corpului profesoral ieșean, Gh. Zane. cu toate 
că numele său nu apare înscris în coloanele /ndrumării”. Profe- 
sorul G. Zane era profesor la facultatea de drept. Foarte liniștit, 
îmi pare că nu era însurat, se strecura cu abilitate, fără să fie 
bănuit că era comunist. A avut ca asistent pe Bârlădeanu care 
avea să devină mai tarziu ministru. Acest Bârlădeanu era din 


—13 


Tighina şi în momentul când ne-a fost rășluită Basarabia, avea 
să rămână pe loc la Tighina. A fost un moment de stupoare 
în lași cand s'a aflat că Bârlădeanu, cât timp a fost asistentul 
lui Zane, era agent comunist. 

In lași era o revistă literară numita /nsemnări ieşne, condusă 
de Gr. T. Popa, M. Sadoveanu și celebrul sonetist Mihai Codrea- 
nu. Când au venit legionarii la putere, /nsemnările au fost supri- 
mate și stânga a rămas fără revistă. Nichifor Crainic și mai târziu 
mareșalul, nu au voit să revină asupra măsurii de suprimare ale 
Insemnărilor. Dispărând Insemnările, am scos eu o revistă litera- 
ră şi prin colaborările ce le aveam, apărea ca o substituire noro- 
coasă a revistei suprimate. După un an, timp în care revista 
apărea în lipsa mea, fiind mutat cu serviciul la Cerna Vodă, 
venind odată la lași, am aflat că eram căutat foarte mult de un 
profesor, Gheorghiu. Pe Gheorghiu îl cunoscusem la cenaclul 
revistei Insemnări ieşene. M'a găsit și mi-a propus să le dau lor 
revista mea Curier ieşean. Rămâneam mai departe director al 
revistei, mi se va publica tot ce voiu scrie, nu voiu mai cheltui 
nici un ban, din contra, mi se va plăti lunar o sumă de bani 
respectabilă, și când se va schimba situatia politică, mai precis, 
când va fi curățat mareșalul, eu voiu fi aranjat, ca unul care 
le-a întis o mână de ajutor, la nevoe. Profesorul Gheorghiu, 
trata cu mine în numele... /nsemnărilor ieșene. Intrebând cine 
dă banii, Gheorghiu mi-a răspuns că... profesorul Zane!!!. Pentru 
aceasta va trebui să merg deci cu Gheorghiu la profesorul Zane, 
în după amiaza acelei zile căci eram aşteptat cu nerăbdare. Bi- 
neînțeles, Zane trebuia să rămână în umbră, profesorul Zane nu 
avea nevoie de publictiate, ba din contra. Voi mai reveni asupra 
acestei chestiuni mai departe, când voiu vorbi despre profesorul 
G. T. Popa. Natural, am respins târgul propus și chiar în acea 
după amiaza, am plecat la Cerna Vodă, fără să mă duc la întâlni- 
rea cu profesorul Zane. 

In numărul 3 al /ndrumării, un alt profesor ieşan, Gr. T. 
Popa, publica un foarte sugestiv (?) articol întitulat “Treziri”. 
Gr. T. Popa, era profesor la facultatea de Medicină din lași, 
al cărei decan a ajuns, mi se pare, mai târziu. In laboratorul fa- 
cultății de Medicină avea loc, odată pe săptamână, întrunirea 
““intelectualilor” ieşeni care făceau parte din cenaclul /nsemnări- 
lor ieșene. Din acest cenaclu am făcut şi eu parte ultimile şase 
luni de viaţa ale Insemnarilor ieşene, până când au fost suprima- 
te, când au venit legionarii la putere. Pe mine mă făcuse cooptat 
în cenaclul Insemnărilor, profesorul Octav Gheorghiu şi am cola- 
borat întrun număr din vara anului 1940. Octav Gheorghiu mă 
făcuse să trec ca... legionar! Mi-am dat seama de asta mai târziu. 
Ca deobiceiu, la întruniri se discuta politică și nu literatură. In 
vara acelui an, Rușii ne luaseră Basarabia și devenisem la zece 
kilometri în linie dreaptă, vecinii Ruşilor. Cel care purta discu- 
țiile, era profesorul Gr. T. Popa. Trebuie să recunosc că profe- 
sorul Gr. T. Popa, era un om foarte amabil și discuţiile cu el, 
erau plăcute. Nimeni nu putea bănui că profesorul era un 
comunist, și încă un agent comunist. El se situa pe planul 
“aliaților firești” şi nu era vorba niciodată de Ruși. Şi în ultima 
seara ă Insemnărilor, la un moment dat, l-am văzut pe Gr. T. 
Popa că se scoală și trece în camera alaturată și câteva minute 
mai târziu, este chemat acolo și Gheorghiu. Revenit în sală, Gr. 
T. Popa ne face cunoscut că chiar în acel moment, a venit un 
curier de la Prefectură şi prefectul legionar, Ventonic, ne pune 
tuturor în vedere că Insemnările, au fost suprimate din acea 
seară. Au început discuţii aprinse asupra ce rămânea de făcut. 
Spuneau toţi că este necesară o intervenţie la prefect și consta- 
tam toţi că nu e nimic de făcut: nimeni nu îl cunoaște pe 
prefectul legionar. “Doar dumneavoastră dle locotenent, se 
adreasează Gr. T. Popa mie, aţi putea face ceva”. Am rămas 
surprins, constatând că la /nsemnări, fără îndoială datorită 
profesorului Gheorghiu, eram considerat legionar şi încă un 
legionar cu influiență. M'am scuzat și i-am spus categoric profe- 
sorului Popa că eu pot fi considerat doar un simplu simpatizant 
al legionarilor, dar nu cunosc pe nimeni şi cu atât mai puţin pe 
prefectul Ventonic. Intâmplător îl cunoșteam pe Adrian, fratele 
prefectului, care fusese concentrat în timpul verii, la unitatea 
mea. Şi cu aceasta s'a terminat. 

In timpul cât am frecventaţ cenaclul /nsemnărilor ieșene, ră- 
măsesem cu convingerea că Gr. T. Popa este adevăratul stâlp al 
revistei. Revista apărea odată pelună, regulat, frumoasă la 
înfățișare și cu prestigiu în lumea literară. După spusele tuturor 
celor pe care i-am cunoscut acolo, reieșea că totul se datora te- 
nacităţii profesorului Popa. Tenacitatii şi spiritului de jertfă al 
profesorului Gr. T. Popa. El era acela care făcea rost de banii 
necesari și punea și urmărul, adica făcea apel la leafa lui de pro- 


14 — 


fesor, ca să completeze suma pentru a achita tipografia. Cu 
această convingere rămăsesem despre profesorul Gr. T. Popa: 
omul care se sacrifică pentru revista Insemnări ieşene. Aşa că 
am rămas cu adevărat surprins când după un an am aflat care 
era adevărul: profesorul Gr. T. Popa era un om de faţadă, nu 
avea nevoie să alerge pentru a aduna banii, aceşti bani vencau 
regulat de la omul din umbră, de la profesorul Zane. Pe faţă, 
profesorul Zane nu avea nici o legătură cu Gr. T. Popa, în şase 
luni nu l-am văzut niciodată pe la Insemnări, niciodată nu i sa 
pomenit numele la cenaclu, pe faţă, Gh. Zane nu exista pentru 
Insemnări. Totuşi, el exista: el era cel care dădea banii. Și dacă 
acest lucru era cu grijă ascuns, însemna că sursa acestor bani era 
comunistă. 

Şi numai acum, cartea lui Stelian Neagoe, mi -a ridicat vălul 
ca să văd clar multe lucruri care se petreceau pe acea vreme, la 
laşi. Gh. Zane, finanța din umbră, Insemnările ieșene, cum s'a 
oferit după un an, să finanţeze şi revista mea, Curier ieşean! Și 
Gr. T. Popa şi Gh Zane, ieșeau în public cu o mască: masca na- 
țional-ţărănistă căci erau pe faţa, membrii acestui partid. Pentru 
mine şi pentru ceilalţi, profesorii treceau ca niște oameni respec- 
tabili, ca nişte oameni onești, oameni ce profesau nişte idei care 
erau cunoscute de toţi: erau democrați. Aceasta pe faţă, pe 
ascuns erau comuniști. 

Stelian Neagoe ne mai prezintă și alte lucruri necunoscute de 
noi. Şi anume mai aflăm că la Bucureşti s'a constituit uniunea 
studenţilor independenţi. Studenţimea ieșeană (cea comunistă) 
şi-a făcut de îndată publică adeziunea sa la “U.S.i”. La lasi se 
alege un comitet de acțiune, format din următoarele persoane: 
“D. Buznea, T. Călmățui, N. Zaharia, V. Moşneagă, 1. Roscova- 
nu, C. Enache, T. Spinei, V. Mârza, V. Grimalski, P. Chirtoaca, 
1. Macarenco. Uniunea Studenţilor Independenţi a avut și un or- 
gan de presă, “Viaţa studenţească” care a apărut numai trei luni 
dar a fost timp destul ca în coloanele acestei reviste studentești 
să apară numele cunoscute ale profesorilor universitari ieşeni: 
C.I. Parhon, P. Constantinescu-laşi, Bratu, Gr. T. Popa, Al Slăti- 
neaunu. “In August 1925, Petre Constantinescu-lași era înca 
profesor secundar în orașul Bârlad. Foarte curând avea să de- 
vină membru al corpului profesoral universitar, sporind cu un 
nume prestigios înaltul lăcaș de cultură ieșean. Strălucitul inte- 
lectual şi publicist comunist trimite o foarte frumoasă scrisoare 
celor din redacţia “Vieţii studenţeşti”. Stelian Neagoe, op. cit. 
pag. 357. Profesorul Gr. T. Popa, salută cu entuziasm înfiinţarea 
“Uniunii Studenţilor Independenţi”, şi profesorului C. 1. Parhon 
îi este republicat articolul “Oamenii de ştiinţă şi rolul lor social” 
apărut în urmă cu doi ani în gazeta Scânteia. “Savantului ro- 
mân” îi este luat şi un interview şi începând cu numărul 10 din 
luna Octombrie 1925, profesorul Parhon publică “Scrisori către 
tineri”, “un serial întrerupt după numărul 11 din luna Noem- 
brie, odată cu suprimarea de către organele burgheze, a gazetei, 
Viaţa studențească” Stelian Negoe, op. cit. pag. 359-360. ““Orga- 
nele burgheze”, corespund guvernării liberale a dlui Zamfirescu 
de la Paris. Noi credem ca printre puţinele lucruri bune ale gu- 
vernării liberale, unul a fost și acesta: suprimarea foiei comunisțe 
“Viaţa studenţească”. Ori printre prietenii din umbră ai comu- 
niştilor de la “Viaţa studenţească”, figurează și profesorul Bratu 
a cărui apărare o întreprinde liberalul întârziat Zamfirescu, 
într'o broșură apărută la Paris. 

Odată suprimată “Viaţa Studenţească”, tot la Bucureşti, apa- 
re o nouă gazetă numită “Ideea univesitară”. Este vorba de 
aceiași Janeta, cu altă zgardă. Profesori și studenţi ai Universită- 
ţii din laşi, au fost prezenţi în coloanele “ideei universitare”, ca- 
re va avea o viaţă tot scurtă, (decembrie 1925 - aprilie 1926). In 
primul număr întâlnim aceleași, nume cunoscute ieșene: Petre 
Andrei (devenit şi ministru), Al. Slătineanu, Teodor Văscăuţea- 
nu cum și al studenţilor Vasile Mârza, C. Enache și bine înţeles, 
Timotei Marin. 

“Unul dintre membrii marcanţi ai comitetului de conducere 
al “Uniunii studenţilor independenţi” Secţia lași, militant revo- 
luționar de seamă în viața universitară ieșeană interbelică, Vasile 
Mârza, pe atunci student în anul V la Facultatea de medicină, 
publică in “Ideea universitară” un articol prin care sintetizează 
rațiunea de a fi a grandioasei mișcări a studenţimii democrate; 
articolul este intitulat simplu, şi sugestiv, “Datorii”, și “Profeso- 
rul ieșean Gr. T. Popa, fidel ideilor democratice şi progresiste, 
işi continuă seria colaborării cu “studenţii independenţi”, în 
“Ideea universitara”, cu articolul “Vreme prețioasă prăpădită”. 
Stelian Neagoe, op. cit. pag. 366-367. 

Spre sfâşitul anului 1924, partidul comunist român este ne- 
voit să se adapteze noilor.condiţii realizând o continuare a acti- 


urmează pag. 16. 


N.* 27 


10 MAI 1983 
|.S.S.N: 0291-454 


DE NOUVEAU, NOS AMIS 
LES HONGROIS! 


MUNCARIAN TRI DOM FIGIIIERS FEDERATION 
MAGYAR SZANADSAGIIARCOS SZOVETSEG 


Dear fellov countrysen, 


Kox vhen cur îransylvanian brothero live under the crued 
Romanian oșpreosion coulă we juar do nothing about it? Altucugi ve 
are scattered iu the vorlă and obliged to keep qulet, we adi act for 
our chilăren,our old ones,our mothere and parente in Transylvania. 

»hat dearer ideal could be for a hagyar by the end of tlis 
century but the strugcle for the hagyer motherland? Let us ot be 
aragged in the night of oblivion and apathy let us bosten pe tize 
„ben our motherlană vill be vitnin its sscred bounderiea âgaiu. Let us 
censeleasly get ready for that neant. Let us utter like e jrayer of 
encouragezent, like an oath of 1aith, VUCSO C5ABA'S vorăs: “1 hall 
44121 each Romanian crossing ay say! 1 shall exterainate one and a!i 
without mercy! At night, 1 shall set Rocanian villages on fire. I tal: 
215 sie whuie population bath 5; sword. 1 shall poison the velle. 

1 
1 shall have no pity for children or jregnant nothers eithere... Re- 
venge! Without pity, dire revenge!” 

This is our ideal of fight. It ia only by ucity that ve 
cun ezerge victorious. We zust itar Transylvania in our blood and 
never forget it even in our sltej. Let ua stir confiderce and Lojes 
in our brothere in Transylvania end struggle. Like e gocd Hacyer- 
Like a rez: Fagyar. 


all strangle the babies... îi uh=il be gercilesp! Tovarda all! 


MOTTO 


Intelligenti pauca! 


(A qui sait comprendre, 
peu de mots suffisent!) 


Gencralement, cette petite publication —sorte de lettre 
ouverte-— s'adresse aux Roumains exilâs et traite des problămes 
interessant leur sort et celui de leur pays. Ecrite en roumain, elle 
piest que rarement accessible ă l'opinion publique internatio- 
nale. 

Cette fois, elle est dirigâe aux gens de bonne foi du monde 
occidental. 

Des agressions et des provocations touchant de prâs nos pro- 
blămes nationaux par leur rpâtition acharnes peuvent provo- 
quer-un incommensurable impacte dans les milieux ctrangers 
peu avertis. On abuse trop souvent, ă notre €poque, la credulite 
es, gena et Pimmense reserve de gencrosite que Pâme humaine 
recele. 

Il suffit —pour ceux qui n'ont ni honte ni bon sens-— de rabâ- 
cher obstinement quelques slogans ou quelques revendications 
pour que des courants d'opinion apparaissent. Ou, du moins, 
c'est ce que Ion espăre! 

Ce genre d'action soulăve toujours des objetions et des dou- 
tes. Pourtant, quel est Vindividu qui, en lisant quelque afirma: 
tion violente soutenue par des “chiffres €loquants” va se mettre 
a feuilleter des livres d'histoire pour en tirer conclusion perso- 
nnelle!... Aucun! Et c'est tout naturel. L'poque ne se prâte 
guâre ă de telles superfluites... Tout est pris pour de bon. 


C'est ce qui permet aux mauvais esprits, aux menteurs, aux 
revendicateurs de tout acabit, de monter en €pingle tout ce qui 
leur passe par la tâte, convaincus de trouver auditoire, defen- 
seurs et meme complices pour leurs audaces ou manigances. 


Sur cette ligne presomptueuse s'inscrivent toutes les attaques 
et les jeremiades des Hongrois contre les Roumains. On assiste â 
une vcritable offensive portâe sur plusiers fronts et par toutes les 
factions politiques, qu'elles soient de nuance democratique, na- 
tionaliste ou marxiste. 

Tous les motifs son bons, tous les moyens acceptEs, pourvu 
que la commotion soit forte et l'objectif atteint. Aucun scrupule 
n'effleure ceux qui s'y adonnent; pas la moindre honte ne surpit 
dans les trefonds de leurs âmes. Ils poursuivent avec obstination 
leur reve pathologique d'une “Hongrie millenaire”, qui n'a ja- 
mais existce et qui ne pourra jamais prende forme. 

Mais, qu'ă cela ne tienne! Les Hongrois ne sont pas â un 
€cueil pres! Meme sil est insurmontable, parce que chimcrique 
et fantasque... 

Pour atteindre de BUT, ces illusionistes de I'histoire, passent 
outre histoire meme, lethnographie, les statistiques, la con- 
joncture politique, la realite, le bon sens et la confiance que tant 
de gens leur accordent. Rien ne compte dans leur mentalite 
ougrienne, que ce qui peut leur porter gain de cause, ou du 
moins, un gain quelconque, fut-il au detriment de la verite. 

Dans cette tâche vile et sterile ă la fois, les Hongrois n'ont 
jamais €pargn€ les mensonges, plus les invectives les plus sca- 
breuses et scelcrales contre les Roumains. Nous avons €t£ trai- 
tes de tous les noms, de tous les adjectifs indignes, de toutes les 
€pithâtes pâjoratives que les langues modernes possedent. Ne 
parlons pas de lidiome hongrois —tres riche en jurons images— 
qui nous fait don des qualificatifs les plus odieux. C'est une 
mani€re comme une autre de se montrer civilise et bien €leve!... 

Le plus triste et condamnable, c'est que la campagne hon- 
groise contre les Roumains et la Roumanie s'adresse au peuples 
occidentaux, peu habitues â de tels procedes et surtout enclins 
ă donner raison ă celui qui gemit le plus fort. Ce qui est un 
grand tort, mais fait partie de leur fond humanitariste. 

Nous, les Roumains, avons €te denonces devant opinion în- 
ternationale comme des bourreaux, des sauvages, un anachro- 
nisme politico-social au milieu du XX-eme siecle. Sans aucune 
preuve ă lappui. Seulement des “affirmations gratuites”, €ta- 
|6es sur l'Echiquier mondial. 

On a fait cas de la “cruaute” des Roumains envers les Ma- 
gyars et les Sâcules de Transylvanie, mais seulement en paroles, 
sans le moindre document revelateur d'un tel forfait. 

On nous a accus€ de “genocide” envers les populations hon- 
groises de la Roumanie, mais on a laiss€ tomber lorsqu'il fut 
question de... preuves. 

On nous ajeteă la figure que nous sommmes des “*monstres” 
prâts ă devorer les Magyars. (Allusion probable â “Dracula” qui 
est devenu, grâce ă une certaine presse dirigee, le prototype du 
“Roumain moyen”...) 

Par consequence, les Roumains ne seraient pas dignes de faire 
partie des peuples civilis6s... 

Dans leurs publications d'exil, dans leurs proclamations, dans 
leurs interventions aupres des Fors internationaux, des Confe- 
rences ou autres manifestations d'intâret general, les “amis” 
hongrois n'oublient jamais de mettre leur grain de “paprika” 
contre les Roumains. . 

Autant d'accusation fallacieuses, mais farouchement soute- 
nues par la propagande magyare, pour qu'on puisse arriver ă la 
conclusion: un pareil peuple —le peuple roumain— barbare et 
cruel, ne sera jamais digne de conserver sous sa direction une 
population CIVILISEE, SENSIBLE, DELICATE et RETENUE 
dans ses exteriorisations, que la noble nation hongroise. 

Comme suite ă toute cette comedie sans relache, nombre 
d'individus honnâtes sont persuades que les descendants d'Atila 
possădent et pratiquent les qualites dont ils s'affublent. Le pire 
c'est quă leur tour, ces &tres abuses par les mystificateurs de la 
Puzsta, s'adonnent ă toute sorte d'apprâciations desobligeantes 
ă Vadresse de ceux que les hongrois ternissent. 


— 15 


Nous, les Roumains, ne sommes pas pleins de rancoeur, 
d'agressivite malsaine et de medisance hypocrite. Il s'agit sâre- 
ment, d'une question raciale. Nos ancâtres pratiquaient dejă la 
sagesse, Pamour du prochain et la cordialite aux temps ou les 
ancâtres des hongrois d'aujourd'hui erraient encore ă la recher- 
che d'une maigre pitance dans les immensites asiatiques. Il y a 
sans doute quelques traits de caractere qui se sont transmis au 
cours des âges, chez les uns comme chez les autres. 

C'est pourquoi, on ne trouve jamais dans nos manifestations 
et nos blâmes —mâme envers nos pires ennemis-— le desir d'acca- 
bler quelqwun par le mensonge, la perfidie ou la grosicrete. 
Pour notre mentalite, meme lennemi peut avoir des vertus. De 
plus, nous les Roumains —en tant que peuple-— ne connaissons 
pas la haine, la vengeance impitoyable ou la ferocit€. 

Ce qui n'est pas le cas des Hongrois, qui cherchent ă se mon- 
trer tellement polices et dignes de la sympathie occidentale... 


. . 


Qu'il nous soit pardonne de le confirmer par une preuve irre- 
futable, d'essayer d'ouvrir les yeux de ceux qui se sont laisses 
duper par une propagande hautement hardie, mais profonde- 
ment impudente et cynique. 

Le fait est trop grave pour &tre de nouveau traite avec man- 
suâtude ou indifferance. 

Le “MANIFESTE” fac-simile, reproduit a ete repandu dans 
les pays de langue anglaise par la “Federation des combattants 
hongrois pour la liberte€” (Magyar Szabadsagharcos Szovets€g). 


Il est typique de la duplicite hongroise, de la lâchete d'un 
peuple qui se dit fier et loyal, de /'inhumanite implacable qui 
le marque, de la ferocite qui en dâborde, de Ja cruaute sauvage 
qui agite. 

Voici sa traduction: 

Chers compatriotes, 


“Maintenant que nos freres de Transylvanie vivent 
sous la cruelle opression roumaine pouvons-nous ne rien 
dire? Bien qu'€parpilles dans le monde et obliges de nous 
taire, il faut que nous agissions pour'nos enfants, nos an- 
ciens, nos meres et nos parents de Transylvanie. 

“Quel idâal pourrait tre plus cher ă un Magyar jus- 
qu'ă la fin de ce sitcle sinon la lutte pour la mere-patrie 
hongroise? Ne nous laissons pas entrains dons la nuit de 
Toubli et de Vapathie, pressons le temps pour que notre 
patrie soit de nouveau entre ses saintes frontieres. Prepa- 
rons-nous sans cesse pour ce moment-lă. Recitons com- 
me une priere d'encouragement, comme un serment de 
foi, les paroles de DUCSO CSABA: “Je tuerai chaque 
roumâin qui surgira dans mon chemin! Je les extermine- 
rai absolument tous! “San pitie! Pendant la nuit je me- 
ttrai le feu aux villages roumains. J eventrerai toute la 
populations de mon sable. J'empoisonnerai les fontai- 
nes. J'6tranglerai les nouveauxnes... Je serai impitoya- 
ble! Envers tous! Je n 'aurai aucune compassion pur les 
enfants, ni pour les femmes enceintes... Vengeance! 
Sans piti€, terrifiante vengeance! 


E ——————————= 


RELATIILE ROMANO-RUSE 


vităţii prin organizaţiile de masă legale, și semilegale, conduse 
sau influienjate de comuniști. Astfel apare o organizaţie “legala”, 
Liga contra terorii, care îşi publică în presa “românească”, un 
apel de constituire, adresat opiniei publice românesti. Dintre 
principalele personalităţi ieşene, n'au răspuns dacât, C. /. Parhon, 
Traian Bratu, Mihail Sadoveanu, Th. lonescu, |. |. Mironescu şi 
Eugen Heroveanu. 

lată că apare și Mihail Sadoveanu, omul din umbră, am putea 
să-i spunem cu drept cuvânt. Pentru o mare parte dintre români, 
mai ales pentru cei mai tineri, Sadoveanu apare ca un democrat 
din cap pâna în picioare, silit să devină comunist de nevoie, în 
August 1944 și să prezideze, tot de nevoie, Marea Adunare Na- 
țională. Lumea aceasta uită că Sadoveanu a fost directorul presei 
din Sărindar. că mai inainte și după aceia. omul acesta a fost 
omul umbrei, căruia îi era teamă de lumină, era într'un cuvânt 
comunistul perfect, 


16 — 


C'est cela notre idâal de combat... Seulement par 
unite nous pouvons sortir victorieux. II faut porter la 
Transylvanie dans le sang et ne pas Voublier meme dans 
le sommeil. Nous devons donner de la confiance ă nos 
frăres de Transylvanie et lutter. Comme un bon Magyar. 
Comme un vrai Magyar” 


Magyar Szabadsagharcos Szovetseg. 


* x» 


Le texte de “L ideal magyar” est net et revelateur. Leur ligne 
de conduite: la VENGEANCE. 

Leur but: LEXTERMINATION de ceux qu'il haissent. 

Leur methodes: lEMPOISONNEMENT - PETRANGLE- 
MENT - PEVENTRATION. 

En un mot LA MORT ATROCE de tous ceux qu'il considă- 
rent comme ennemis... 


Li - x» 


C'est ă fremir de degout et de r&volte! 

Tout le vernis des belles prâtentions hongroises s'âcaille 
devant les efrayantes paroles de leur “patriote” DUCSO CSABA... 

Des profondeurs de leur âme asiatique surgissent les traits 
vâritables d'un caractere vulgaire, inhumain, sanguinaire, totale- 
ment ă loppos€ de ce qu'on peut espârer d'une nation civilisâe. 
Mais peut-on demander aux gens une conduite au-delă de leurs 
inclinaisons naturelles! 

On pourrait apporter une infinit€ de preuves pour demontrer 
la bassesse de la pens€ et du comportement des Hongrois envers 
les peuples qui ont eu la malheur de se trouver, si peu que ce 
soit, sous leur dependance. L'injustice, la violence et le crime 
constituent le domaine dans lequel ils excellent. 


a e 


Mais nous ne voulons plus rien rajouter, pour Linstant. 

Leurs propes paroles suffisent largement pur les qualifier et 
les faire decouvrir aux yeux de ceux qui leur avaient tmoign€ 
une quelconque sympathie. 

Que ceux-lă reflechissent! 

Qu'ils pesent en leur âme et conscience la valeur des asser- 
tions magyares, leur facon d'envisager lentente entre les peu- 
ples, leurs methodes pour y parvenir. 

Et si une onde d'amertume ou d'indignation les envahie apres 
avoir râflechi, c'est QU'ILS ONT COMPRIS. 


Nous n'en demandons pas plus! 
Quant aux Hongrois aux intentions tellement ten€breuses â 
notse gard, nous leur rappelons tout simplement le proverbe 
ui dit, 
d ON EST TOUJOURS PUNI PAR OU L'ON A PECHE! 


Faust BRADESCO 


La revolte de Iloria, Closca et Crisan contre l'oppresseur maghyar 
(XVIl-eme siecle) par Stoica D. [Colectia Gneral Băgulescu). 


MARTIRIUL BASARABIEI 


27 JUNIE 1940 - 27 MARTIE 1983 
de TRAIAN POPESCU 


Basarabia a fost și va fi totdeauna românească, indiferent de 
voința arbitrară a ziselor mari puteri, lacome și despote când e 
vorba de bunurile altora, pe care le sacrifică fără reticenţe, pen- 
tru salvarea intereselor lor sau asigurarea liniştei proprii. 

Numai dorința lor totuși nu poate face să dispară vestigiile 
şi tradiţiile unui popor, care a trăit în Istorie și a făcut Istorie, 
oricât de drastice ar fi metodele întrebuințate de cotropitor, 
mai ales că voinţa de supravieţuire și libertate crește proporţio- 
nal cu persecuțiile suferite, făcând imposibilă înăbușirea conş- 
tiinței naţionale legată de un trecut glorios. 

Dovada peremtorie o găsim în Istoria marilor imperii mon- 
diale stinse prin rapacitatea și lipsa lor de umanitate, atât în 
antichitate, în epoca medievală căt și în epoca modernă. 

Țările româneşti și cu ele fragmentul teritorial al lor —BASA- 
RABIA-— trup din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare, au fost 
hărăzite de destin să fie milenii, stavilă în calea hoardelor de 
cotropitori veniţi din stepele asiatice să nimicească civilizaţia 
creştină a Europei. 

Românii n'au venit de nicăeri. 

Ei sau născut, din moşi strămoși, pe teritoriul pe care-l 
ocupă din străfundul Istoriei și până astăzi, ca descendenţi 
ai gloriosului neam Traco-Daco-Roman-—. “Valurile”, adică 
zidurile fortificate de apărare romană şi cetăţile presărate de 
domnii Moldovei dealungul Nistrului, al Mării Negre şi până 
la Dunare, dela Hotin la Cetatea Alba, Chilia și Braila, sunt 
mărturie grăitoare a încleștării moldovene dealungul secolelor, 
cu hoardele barbare năvălitoare din Asia, începând cu Goţii 
şi terminând cu Rusia Sovietică. 

De trupurile lor s'a frânt elanul cotropitor al năvălitorilor, 
naufragiind apoi neputincioşi printre neamurile din centrul, 
sudul şi apusul Europei, în care s'au pierdut asimilandu-se, sau 
păstrându-și unii numai numele. 

Aşa se va întâmpla și cu comunismul sovieto-jidovesc dela 
Moscova. 

Nici genocidul practicat prin exilarea forţată a zeci de mii 
de basarabeni către teritoriile inospitaliere ale Siberiei, nici 
presiunile morale la care sunt supuşi ca români, nu vor reuși 
să le distrugă conștiința naţională românească şi vor supravie- 
țui destul de mulţi dintre ei care s'o propage mai departe, 
din tată în fiu, până ce încrederea în clemenţa divină, mai 
puternică decât toate persecuțiile comuniste, le va prilejui 
intoarcerea pe plaiurile străbune. 

Deaceia datoria noastră, a celor de acasă cât mai ales a exi- 
laţilor în lumea liberă, e să nu-i uităm și cu orice prilej să 
amintim nedreptatea care ni sa făcut de “aliaţii invingători 
Churchill şi Franklin Delano Roosvelt. 

Implinind această datorie romaneasca, Asociaţia Culturală 
“Independenţa” din Koln —Germania Federală-— a comemorat 
şi în acest an data de 27 Martie 1918, dată la care Basarabia 
Sa realipit voluntar patriei mame Romania în urma deciziei 
Sfatului Tării, constituit, după prăbuşirea Rusiei ţariste, la 
Chişinau. 

Ca si în anii precedenţi a reușit să concentreze pe malurile 
Rhinului un impresionant mănunchi de Români pribegi, veni- 
ți dela mari distanțe europene pentru aşi manifesta adeziunea 
complectă la reclamarea drepturilor românești asupra acestei 
provincii moldoveneşti, (încă dela descălecarea primilor voevo- 
zi maramureșeni), încălcate astăzi de cutropitorul sovietic. 

Prezenţa lor la Koln înfiera în acelaș timp usurința cu care 
marii “ învingători aliaţi” sau lăsat “învinşi” de lamentaţiile 
moscovite, ciopârțind Europa Centrală fără nici o noimă și 
crucificând-o sub dominaţia satanică a comunismului. 

Peste 200 de persoane prezente, români și prieteni germani, 
au urmărit cu atenţie desfășurarea programului în sala de fes- 
tivități a unui cămin cultural din localitate, începând cu vuvân- 
tul de deschidere pronunțat de preşedintele Asociaţiei DI Paul 
Nicolae și terminând cu concertul de muzică românească al 
coralei Bisericii Orthodoxe din Paris, sub conducerea Dlui. 
Ion Eitel. 

A urmat în continuare salutul Comunităților din Spania, Pa- 
ris și Austria rostit de Dnii: George Demetrescu, lon Rotaru și 
Rev. Harold Makk, cu emoționante cuvinte de imbărbătare pen- 
tru frații noștri basarabeni şi apel la românii exilați să nu ră- 


mâna indiferenți la sbuciumul exilului luptător, trebuind să fim 
prezenţi cu toţii la eliberarea de mâine. 

In continuare a vorbit DI Dr. Giinther Krauss, avocat din 
Koln, ca prieten al României și Președinte al “Asociaţiei pentru 
combaterea criminalităţii”, făcând un elogiu lui Corneliu Zelea 
Codreanu, pe care îl consideră printre precursorii luptei anti- 
comuniste în Europa —1919-—, incriminând comunismul și 
oamenii politici europeni care necunoscându-l, îi deschid dru- 
mul. A fost indelungat ovaţionat de asistenţa ridicată în pi- 
cioare. Președintele Asociaţiei “Independenţa”, ca un omagiu 
românesc i-a înmânat un exemplar din ediţia bibliofila a lu- 
crării D-lui |.V. Emilian —“Cavalcada Fantastică”. 

Domnul Dionisie Boboc, basarabean din Durlești Judeţul 
Lăpușna, supravieţuițor al închisorilor și lagărelor sovietice 
din Siberia, în care și a petrecut peste 18 ani din viaţă, a evocat 
cu relatări sguduitoare suferințele populaţiei românești din 
Basarabia prin: înfometare, împușcare în ceafă a fruntașilor 
satelor și a intelectualilor, deportarea in vagoane de vite, clae 
peste grămadă, pentru a le provoca moartea in cele mai inu- 
mane condiţii de higienă, lipsă de alimente și frig, impânzind 
cu leșurile lor stepele îngheţate ale Asiei, unde erau deportaţi 
printr'un progrom abominabil dictat de KGB și executat de 
“nemţii” lui Govora, cum ii descrie vorbitorul —“venetici 
pripășiți in Basarabia— care săvârșeau acţiunile teroriste.” 

Doctorul stomatolog Filip Paunescu, care nu a putut evita 
şcolile regimului, a explicat că sistemul acestora de a mistifica 
adevărul istoric și social al neamului românesc a transformat 
tineretul studios în niște oameni dornici să arunce vălul min- 
ciunii pus pe ochii şi sufletul lor, aștetând cu infrigurare po- 
sibilitatea de a fugi în afara Tării, pentru a-l afla și reinoda- 
firul istoriei românești, rupt la 23 August 1944. 

Părintele misionar Mircea Domitriu, comunică asistenţei 
ultima stratagemă sovietică de a ucide tineretul românesc 
basarabean prin recrutare de voluntari cari sunt trimiși ime- 
diat la unităţile de șoc din Afganistan, unde bineînţeles sunt 
seceraţi de gloanţele dârjilor patrioţi afgani 

La sfârșit Doamna Eugenia Dumitrescu, președinta femeni- 
nă a Asociatiei “Independenta”, dă citire moțiunei, votată 
prin aclamații şi semnată de toţi participanţii la această inalță- 
toare şi pilduitoare manifestare de solidaritate românească 
în exil. 

A doua zi, întruna din bisericile catolice din imprejuri- 
mile sediului “Independenta”, preoții ortodocși, Mircea Domi- 
triu, Harold Makk și diaconul Nikolaus Wiese, au concelebrat 
Sfânta Liturghie și un parastas pentru sufletul celor cazuţi 
pentru apărarea unităţii naționale și granițele strămoșești. 

In predică părintele Mircea Domitriu a înfierat defetismul 
multor refugiați români în legătură cu răsboiul din Răsărit 
şi pasivitatea față de exilul luptător și drama pe care o traește 
Neamul Românesc, afirmând că în “Evanghelie nu se prevede 
nicăeri că: “pentru a preintâmpina răsboiul, trebue să se des- 
chidă porţile cutropitorului şi să ne predăm fără luptă. 

Comemorările anuale de la Koln ar trebui să constitue un 
exemplu pilduitor și de urmat de toți exilații români. 


17 


MANASTIREA URSULINELOR 
LITURGHIA ORTODOXA SI PARASTASUL 
PENTRU BASARABENII SI BUCOVINENII CAZUTI 


„— 


y 


i 
îi | 
LI 


iri 
E 


A 


Dela stânga spre dreapta 


ASPECTE DIN SALA PAROHIALA A BISERICII AGNES 
UNDE A AVUT LOC COMEMORAREA BASARABIEI 
SI BUCOVINEI IN SEARA ZILEI DE 26 MARTIE 1983 SI 1 SI 2/- PREOTII MIRCEA DOMITRIU, HAROLD MAKK SI DIACONUL WISE SLUJIND LITUR- 
CONCERTUL DE MUZICA ROMANEASCA AL CORALEI GHIA - 3/- CORUL BISERICII ROMANE DIN PARIS, DAND RASPUNSURILE, 4/- ASISTENTA 
BISERICII ROMANE DIN PARIS CONDUS DE MAESTRUL EITEL. PESTE 150 DE PERSOANE, $/- SFARSITUL LITURGHIEI. 


18 — — 19 


DECLARATIA COMUNA 
ROMANO-UNGARA 


Un grup de persoane de origine română și ungară, dorind să găsească 
împreună modalităţile de a depăși diferendul care opune, de secole, cele 
două popoare și constat înd imposibilitatea unor dezbateri în țările res- 
pective, a decis să supună aprobării compatrioților lor, următoarea 
declaraţie: 


In cadrul tuturor statutelor pe care le-a cunoscut Transilvania (prin- 
cipat autonom, parte integrantă din Ungaria Mare înainte de 1918 şi 
din România Mare după 1918 și 1945, divizată între 1940 și'44), frontie- 
rele nu au putut niciodată împărti, pentru a le separa, cele două etnii 
care trăiesc aici într-o strinsă colaborare. Destinul i-a făcut pe unguri 
şi români să trăiască împreună. 

Mai mult de la începutul secolului, tratatele care au delimitat cele 
două ţări n-au putut fi semnate altfel decît impuse de marile puteri 
(Franţa şi Marca Britanic în 1920, Germania și Italia în 1940, USA 
şi URSS în 1946). Sursă de acţiuni şi practici, în cele din urmă, preju- 
diciabile pentru toţi. 

In acest caz, nu e oare utopic să credem ca soluționarea problemelor 
noastre poate veni din cutare sau cutare linic de frontieră, presupusă 
ca bună? 


u 


In această situaţie, concepția unui stat identificat cu o naţiune do- 
minantă (ungară altădată română în prezent) și numai cu ca, a fost și 
va rămîne totdeauna o eroare. Identitatea specifică a minorităților 
trebuie recunoscută ca parte componentă împreună cu modalitățile 
de a o conserva ca atare. 

Politica de asimilare (maghiarizarea făcută de guvernele de la Buda- 
pesta înainte de 1918 și între 1940 și '44, romanizarea făcută de guver- 
nul de la București mai ales după 1956) ca şi oric transfer de populaţie 
antrenează violarea drepturilor omului în ansamblul lor. Mai rău încă, 
asemenea practici inoculează în ansamblul lor. Mai rău încă, asemenea 
practici inoculează în societate o adevărată boală, cauzînd naţiunii 
care le aplică mai multe neajunsuri decit avantaje. 

Acestea fiind faptele, discriminarea și deznaţionalizarea sunt ele, 
oare, soluţii viabile? 


Argumentele care jin de dreptul istoric spre a justifica frontierele 
dorite (Ungaria înglobind pe români în numele coroanei Sfintului 
Stefan, România înglobind pe unguri în numele Daciei) oricît de res- 
pectabile ar fi aceste puncte de referință, ajung şi ele la un impas prin 
anularea lor mutuală. In asemenca situaţii există o fugă din partea reali- 
tăţii prezente spre visurile trecutului. 

Argumentul unei superiorități culturale, morale sau de altă naturală 
(Statul ungar milenar sau latinitatea romanică), pentru a justifica o anu- 
me frontieră sau politică este cu atit mai puţin acceptabilă. A dispreţui 
pe vecini nu onorează nici un popor şi nici un titlu nu justifică dreptul 
la dominație. 

Ar putea oare polemicile să ducă la o soluţie? 


IV 


Nu. Soluţia nu este marcarea ci permeabilitatea frontierelor: nu asi- 
milarea ci dreptul la identitate: nu înfruntarea ci discuţia nepătimașă. 
Soluţia constă în a învăța să ne privim ca fraţi care am împărțit atitea 
incercări, de a ne accepta deosebirile afirm înd complementaritatea, de 
a ne interesa personalitatea celuilalt. 

Soluţia constă în a deveni conştienţi de destinul nostru comun şi 
de a căuta cele mai bune metode de cooperare care pot merge pînă la o 
viitoare confederație centru-europeană sau europeană. 

Această declarație își propune să str îngă adeziunile acelor compatrio- 
ți ai noştri care condamnă orice manifestare de ostilitate între popoarele 
noastre și orice violare a drepturilor lor şi care doresc ca între noi să se 
dezvolte relaţii personale, de cunoaștere reciprocă a civilizaţiilor noastre, 
reflecţia şi acţiunea comună. 


Din partea Grupului român, Din partea Grupului ungar, 
MIHNEA BERINDEI AKOS DITROI 
20 — 


DECLA RATIA 
ROMANO -UNGARA 


ROVENIND din mai multe țări apusene ale 
Europei, am primit la redacție textul unei nu- 
mite “DECLARATIA COMUNA ROMANO: 
UNGARA” semnată la Paris de un delegat “ad 
hoc” român numit Mihnea Berindei și de un 
altul idem ungur pre nume Akos Ditroi. 

Nu ştim cine sunt semnatarii și nici dacă au 
. imputerniciri şi de la cine le au, pentru a ajun- 
ge prin dialog sincer la o salutară maturitate po- 
litică a celor două naţiuni din centrul Europei. 

De secole ele trăesc în vrășmășie crâncenă; când din absurdi- 
tatea pretențiilor cutropitorului maghiar şi a impilării nedrepte 
şi sângeroasă a valahilor autohtoni, când din temerile Daco-Ro- 
mâniei unificate de a nu creşte “şarpele la sân”, adeverită cu 
prisosință cu prilejul cedării obligate a Transilvaniei de Nord 
Ungariei, urmare a Diktatului dela Viena in 1940. 

Textul “Declaraţiei de la Paris”, important în intenţiile fi- 
nale, nu defrişează terenul de “asperităţile” ivite în secolele de 
conviețuire precară pentru majoritatea valahă și nu explică mo- 
dul în care sar putea: reproducem: 

* a învăţa să ne privim ca fraţii..., de a deveni constienţi de 
destinul nostru comun şi de a căuta cele mai bune metode de 
cooperare, care pot merge până la o viitoare “confederație cen- 
tru-europeană sau europeană”. 


Frumoase perspective vor să deschidă domnii Mihnea Berin- 
dei şi Akos Ditroi relaţiilor româno-ungureşti, însă remarcăm cu 
surprindere că “textul” păcătueşte dintru început prin unele 
afirmaţii care falsifică adevărul istoric şi avantajează revizionis- 
mul maghiar. 

Astfel in paragraful | al Declaraţiei se afirmă categoric că: re- 
producem. 

“Tratatele care au delimitat cele două ţări n'au putut fi sem- 
nate altfel, decât impuse de marile puteri (Franţa și Marea Bri- 
tanie în 1920)” 

Adevărul istoric este că realipirea Transilvaniei la 1918 la 
patria mamă România a fost realizată prin hotărârea liber expri- 
mată a Românilor din Transilvania şi a minorităţilor conlocui- 
toare, în Marca Adunare Naţională de la Alba lulia din | De- 
cembrie 1918. in conformitate cu principiul și dreptul la auto- 
determinare stabilit de aliaţii învingători pentru minoritățile 
naționale subjugate de imperiile german, austroungar, rus și 
turc, cele două mari puteri amintite nefăcând decât să ratifice 
aceste hotărâri în ceace priveşte imperiul austro-ungar, prin 
tratatul de la Trianon din 1920, modificând in de favoarea 
României frontiera naturală care era râul Tisa, inlocuind-o cu 
una convenţională care favoriza Ungaria şi Yugoslavia. 

Trupele române au ocupat integral teritoriul ei la chemarea 
autorităţilor româneşti constituite in Transilvania după Alba- 
lulia ameninţată de bolșevizare prin regimul comunist instaurat 
la Budapesta de ovreiul Bela Kuhn și nu au pregetat de a da 
piept cu hoardele comuniste ungare, pe care invingându-le in 
luptă, au intrat in Budapesta ca eliberatoare, contrar voinţei 
aliate. 

Eliberând Ungaria și menținând ordinea până la instaurarea 
regenței Horthyste, au eliberat odată cu ea și Europa Centrală 
şi Germania de molipsirea cu “vraja marxistă”, fapt repede 
uitat de Amiralul Regent. 

Singura frontieră impusă arbitrar în 1940 este cea fixată 
prin Diktatul de la Viena și nu era o recunoaștere a vreunei 
legitimităţi a pretențiilor maghiare în Transilvania, ci strategica, 
urmărind eliminarea sutelor de kilometrii care despărțeau divi- 
ziile de tancuri germane de Ploești, cetatea petrolului romanesc, 
de care aveau mare nevoe in răsboiul pe care il pregateau contra 
Rusiei Sovietice. 

Paragrafele 2, 3 si 4 sunt confuse în redactarea lor și departe 
de adevăr. 

România nu a făcut nici o politică de românizare forțată a 
maghiarimei moștenită din vicisitudinile istoriei noastre. Dim- 
potrivă după 1918, odată terminat răsboiul, a aplicat reforma 
agrară fară a face discriminări intre români şi minoriţăţile con- 
locuitoare, acordânduli-se toate libertățile constituționale, 
iar după 1944 instaurânduse regimul socialist-comunist le-a 


constituit zone autonome cu drepturi și libertăţi refuzate total 
românilor. care din vointa Regelui Mihai |, luptaseră opt luni 
contra lui Hitler, pe când Ungurii au continuat lupta alături de 
el, până la prăbușire 

Sovinismul maghiar i-a pus probabil conflict cu anumite dis- 
poziții legislative in legătură cu desvoltarea economică typ socia- 
list şi rezultat al sabotajului practicat de localnici, regimul ceau- 
şist sa văzut obligat să aducă mână de lucru din alte provin- 
cii românești. Agitaţiile universale ale maghiarilor contra acestor 
măsuri sunt neintemeiate, iar pretinsul genocid al populaţiei 
maghiare este o aberaţie propagantistică. 

Este adevărat. Impăciuirea centrului europei poate stăvili 
marxismul imperialist al sovietelor. 

Insă numai strângerea de semnături de adeziune din ambele 
părți nu e suficientă pentru destinderea relaţiilor dintre români 
și unguri 

Credem ca unica soluție pozitivă pentru deschiderea drumu- 
lui conviețuirii armonioase in cadrul preconizatei confederaţii, 
ar fi să uităm şi unii și alții trecutul şi revendicările și luând 
drept bază prezentul. să construim din cele două natiuni si al- 
tele care star uni acestei urgente necesităţi. a treia forţă, stavilă 
ambițiilor estice și vestice 

Românii, cu omenia care-i caracterizează și lipsa de veleitaţi 
imperialiste. au dat totdeauna dovadă că odată visul unității 
naționale implinit. nu râvnesc la pământurile altora şi sunt gata 
de a intinde mâna prietenește tuturor vecinilor. 

Acest lucru n'ar fi greu de realizat dacă maghiarimea ar urma 
exemplul patronului lor de eri - Austria şi sar mulțumi să 
trăiasca in viitor in convieţuire pașnică cu vecinii, fiecare cu 
ce este al lui, punând umăr lângă umăr pentru a se apăra de vora- 
citatea sovietică. 

Ideia confederării nu este nouă. Dela Aurel Popovici, Grigore 
Manoilescu, Revista Carpaţii, Românii și Ungurii din Spania și 
mulţi alţii încă, a tost propusă şi susținută ca un imperativ al 
apărării comune impotriva estului sălbatec. 

Răspunsul vecinilor unguri a fost din păcate mereu acelaș. 

O recrudescenţă a propagandei revizioniste pe plan planetar. 


Traian POPESCU 


PRIMAVARA DIN VIS 


Am vista o primăvară, 

O minune pe pământ 
Mugurii creșteau în taină 
Şi in adieri de vânt 


Peste ţarini aurite, 
Picurau stele aprinse, 
Re Inviind o nouă viață 
In atătea inimi stinse 


Peste tot, un câmp de flori, 
Ca'ntr un rai fără sfârșit. 
Rânduri, Rânduri de cocori, 
Se'ntorceau spre răsărit. 


Pajişti verzi de Bucovine, 
Sfinte praguri basarabe, 
Numai lacrimi și suspine, 
Plaiuri dragi, plaiuri moldave. 


Dulce, sfântă primăvară, 
Inflorită'n visul meu, 

Stânge-ne de prin străini 
Şi ne du'n freamătul tău. 


Brasilia, 21 Martie 1983 


D. PAULESCU 


IMNUL CAPITANULUI 


Din freamăt de codru şi murmur de izvoare, 
Din lună și din stele, din şoapte dulci de mamă, 
Tu ai venit pe lume, o, mândre Căpitane, 
Să'nalţi în soare Țara și stintele-i hotare. 


Puterea cea divină, în taine nepătrunse, 
Ţi-a aprins în suflet credința'n Dumnezeu, 
Pentru-a salva un neam căzut în umilință 
Și a-i deschide drumul în spre destinul său. 


Tu, Făt Frumos din lacrimi, profund visionar, 
Spadă de Arhanghel, ţi-a pus Cerul în mâini. 
Munţi de nedreptăţi să prăbușești în lume, 

Să scapi neamul carpatic de jug și de păgâni. 


Te-ai înfrățit cu brazii, cu fagii, cu stejarii, 
Cu Marea cea albastră, cu visurile din plai. 
Tu ne-ai sădit în inimi, dragostea de glie 
Şi-ai ctitorit “Legiunea Arhanghelul Mihai”. 


In linişti de Dobrine, te retrăgeai în taină, 
In închisori și lupte ai făurit un crez. 
Figură legendară, în strămoșeasca-ţi haină, 
In anii noştri negrii, pe tine te visez. 


Duşmanii te-au lovit, scuipat și prigonit, 

Te-au aruncat în temniţi, în lanţuri te-au legat. 
In bezna nopții grele, ți-au zugrumat viața 
Şi-acum plătim cu toţii groaznicul păcat. 


Te-ai dăruit pe tine pentru o nouă Țară, 

Pe temelii de veacuri, s'o'nchini lui Dumnezeu. 
Să crească generații în duh şi în lumină, 

O Dacie străbună, zidită'n crezul tău. 


Țara cea din basme, balade, Cosânzene, 

Țara cea de visuri a braţelor de fier, 

Ne va rămâne'n inimi, ca un stindard, Codrene, 
Exemplul tău de muncă și jertfă de martir. 


Tu vei trăi de-apururi, în veci, de veci, în veacuri. 
Altarul de lumină, în Cer, acolo Sus 

Și vom trăi ca fratii, uniţi in armonie, 

In Țara ta Codrene, în Țara lui Isus. 


Brasilia, 8 Noiembrie 1982 


STELUȚA DORU 


—21 


CN 


PE MARGINEA CARTILOR 


Replica dlui Traian Golea 


“TRANSYLVANIA”, Ed. Romanian Studies, 1029 Euclid Ave. 
Maiami Beach/Fla. 33139, USA - 80 pag. 


In realitatea istorică, neîndoielnic, ADEVARUL iese la lumină cu 
răbdare, pentru a pune în ordine nedreptățile comise împotriva unui 
neam. Aşa s'a întâmplat cu România, la sfârşitul primului război mondial, 
când mai multe provincii şi-au regăsit locul în trunchiul țării. După secole 
de suferinţă, adevărul ieșise la lumină. 

Dar nu-i mai puțin real faptul că, in frământarea istorică, adică în 
războirea zilnică cu incidentele răuvoitoare, mincinoase, falsificate, pro- 
vocate de cei care n'au simțul echităţii, ADEVARUL trebue sustinut cu 
tărie, în imediat. E legea dreptului de apărare și-a instinctitului de supra- 
vieţuire. Faptul e mai mult decăt un drept. Este o obligație morală faţă 
de neam și viitorul lui. 

In primul caz, e vorba de încredere într'o lege naturală; în al doilea, 
de replică. 

Pe făgaşul acesta al replicei corecte și documentate se înscrie cartea 
dlui Traian Golea: “TRANSYLVANIA ” - An answer to U.S. senator 
MOYNIHAN and to John LUKACS and all other Hungarian revisionists, 
Ed. ROMANIAN STUDIES, 80 p. 

Lucrarea pornește dela un articol al dlui Lukacs, încărcat de insulte, 
neadevăruri istorice și insinuări. Acesta, ca toți revizioniştii unguri, își 
îngăduise să publice în presa americană (în scopul de a menţine o at- 
mosferă de suspiciune dăunătoare României) clasicele argumente perfide 
ale Ungurilor asupra Transilvaniei şi poporului român. 

Mai mult chiar, un senator american, luase în brate teza ungurească, 
purtând argumentele ziaristului Lukacs la cunoștiința Senatului, fără a 
le fi analizat sau măcar verificat, în prealabil. Fapt extrem de important 
într'o fară în care se ține seama de opinia publică. 

Argumentele și exigenţele continute în articolul incriminat erau 
însă cu totul în afara adevărului istoric și a acceptabilului. Se încerca 
transformarea unor elucubrajii maghiare într'o “problemă internaţio- 
nală”, adusă în faja uneia dintre cele mai importante adunări ale lumii de 
azi. A nu pune la punct această problemă și a nu combate aluziile îndrăz- 
neje ale Ungurilor, ar fi putut apare ca o recunoaştere a celor emise şi ca 
o capitulare în faţa ofensivei deslănțuite de Budapesta. 

DI Traian Golea şi-a luat răspunderea acestei puneri la punct a îndrăz- 
nelei ungurești și a senatorului american, cam imprudent. In cele 80 de 
pagini dense, pline de citate, mărturii autentice şi anexe revelatoare, 
autorul demonstrează neadevărurile susținute de ziaristul Lukacs și evi- 
denţiază absurdul exigenţelor unui popor care a fost totdeauna un asupri- 
tor al altor neamuri. 

Autorul, pentru a-și întări argumentarea, pune accentul pe opiniile 
unor scriitori de renume mondial, majoritatea occidentali sau unguri. 
Astfel, aduce în cumpăna dreptăţii noastre, mărturiile unor oameni ce nu 
pot fi bănuiți de părtinire. In plus, sunt oameni care-au cunoscut adevăru- 
rile unor evenimente sfâşietoare pentru neamul românesc şi celelalte na- 
jionalităţi ce-au suferit sub dominaţia ungurească. Cu sobrietate atrage 
atenţia opiniei americane și mondiale asupra exceselor și crimelor comise 
de autorităţile maghiare asupra naţiunei române în chiar această Transil- 
vanie pe care o vor ieșită de sub “dominaţia” valahă! 

Cu răbdare şi competenţă, dl Golea răstoarnă toate argumentele zia- 
ristului Lukacs, începând cu istoria veche și terminând cu presupusa 
“asuprire” a minorităţii maghiare în România de azi. Sinteza obținută 
constitue o lecție de necombătut, atât pentru revizioniștii unguri cât și 
pentru senatorul Moynihan. Deasemenea, pentru orice om, ziarist sau 
politician corect și de bună credință, care-și va da silinţa să citească repli- 
ca dlui Golea, revizionismul unguresc și insinuările perfide ale Maghiarilor 
vor apare ca niște simple impertinenţe puse în slujba unor pretenţii lip- 
site de fundament. 

Documentată, concentrată și fără patimă, lucrarea dlui Traian Golea 
vine să umple un gol în panoplia armelor de apărare a drepturilor noastre 
asupra Transilvaniei. Publicată într'o limbă și într'o jară ce dorește să 
cunoască adevărurile istorice ale altor neamuri, cartea aceasta va avea un 
rol important în clarificarea unei probleme spinoase. 

Prin importanța ei documentară și de apărare a fiinţei neamului, va 
trebui să nu lipsească din biblioteca niciunui român. Mai mult, va trebui 
să fie răspândită în lumea diplomatică, ziaristică, biblioteci şi personali- 
tăţi interesate, pentru a le pune la dispoziţie un mânunchi de adevăruri 
incontestabile asupra unor probleme ce n'au luat încă sfârșit. 

Această carte trebue să ne fie un exemplu de tenacitate și demnitate 
în faţa amenințărilor ce se abat peste națiunea română. Si, mai ales, un 
îndemn mărej pentru cei ce au capacitatea necesară și ar putea face mai 
mult pentru neamul românesc. 


F.B. 


P.S.  Cereţi cartea direct la Editura din USA și răspândiți-o în cercurile 
străine în care circulaţi. 


22 — 


CORNELIUS CASTORIADIS: 
DEVANT LA GUERRE. LES REALITES. FAYARD 1981, 285 pe. 


de Alex, SUGA 


S'au scris multe cărţi despre fenomenul regimului poreclit “comunist” 
din Rusia, dar după părerea noastră până în momentul de faţă nu s'a scris 
un rechizitoriu mai aspru și mai realist despre monstrul rusesc decât acela 
al lui Cornelius Castoriadis. Nu-i cunoaştem biografia, dar dacă s'a născut 
în Franţa și nu în una din țările carea avut nenorocul să ia la cunoștinţ . 
“binefacerile monstrului moscovit”, atunci meritul îi este și mai mare şi 
nu i se poate imputa de parţialitate de “avocaţii sistemului moscovit”, 
cum ni se impută nouă celor ce ne-am născut în acele regiuni. 

“Devant la guerre” exprimă sentimentele tuturor “sclavilor din impe- 
riul moscovit” și oglindește “experienţele făcute de sclavi şi de deţinătorii 
de sclavi”, ca şi cum autorul ar fi trăit el însăși acolo și prin această 
trăire, dotat cu un spirit critic desvoltat le-a “observat” și le-a pus “la 
dispoziţia și nefericiţilor ce sunt pe cale de a deveni sclavi sub cel mai 
tiranic regim cunoscut în istoria omenirii”. 

Chiar în prefaţă autorul pleacă dela constatarea că “prezentarea regi- 
mului rus ca “socialist”, sau că ar avea un raport oarecare cu socialismul, 
este cea mai mare mistificare cunoscută în istorie”. (pg. 8). Si pe bună 
dreptate: ce poţi numi socialism în imperiul întunericului? Sutele de 
milioane de morţi? Sutele de milioane de nefericiţi deţinuţi în lagăre și 
închisori? Sutele de milioane de sclavi moderni ținuți între frontiere cu 
sârme ghimpate, între ziduri păzite cu câini dresați? Sutele de milioane, 
care flămânde lucrează în fabrici insalubre, iar după terminarea lucrului 
stau coadă ca să cumpere un kilogram de oase și acelea împuţite? Sau 
minoritatea infimă care formează clasa privilegiată? Acea clasă care are la 
dispoziţie fabrici speciale, ferme speciale, magazine speciale de unde pot 
cumpăra la preţuri derizorii cele mai bune produse indigene și externe. 
Regimul rus “este un sistem de exploatare şi opresiune —care a împins 
exploatarea și opresiunea la un nivel necunoscut — unde birocraţia a deve- 
nit clasa dominantă” (pg. 8). Partidul comunist, acela pe care propaganda 
îl socotește forța motrică în statele comuniste “din punct de vedere al 
funcţiunii este un partid de “paraziți”. (pg. 28). 

Castoriadis are completă dreptate. La ce putea da naștere teoreticianul 
comunismului care el însăși în viața sa a fost un “parazit”? Karl Marx n'a 
lucrat o singură zi. A avut noroc că a găsit un industriaș bogat şi a hrănit 
“un filozof-parazit”, și care a creiat o ideologie” sub a cărei mască milioa- 
ne de paraziți trăiesc pe spinarea celor ce muncesc”. Castoriadis susține 
că cel care se străduieşte să caute o ideologie în Rusia de astăzi nu va 
găsi decât “marele șovinism rusesc”, Singura ideie călăuzitoare care se 
poate găsi în Rusia de astăzi este ideia care urmărește întinderea Rusiei 
şi instalarea unui regim rus în toată lumea”. Partidul comunist nu este 
altceva decât un ansamblu de carieriști și ariviști care sunt autocooptați 
într'o nouă grupă, o nouă clasă, clasa “nomenclaturei” (pg. 27). 

Constatarea lui Castoriadis pentru noi cei din răsăritul Europei nu-i o 
noutate: Rusia nu și-a schimbat țelul, ci numai numele. Sub un nume nou 
cucereşte popoare și desființează state și naţiuni. Sub pretenţia că strânge 
pământul rusesc, principatul rusesc din Moscova a început să-și lărgească 
hotarele peste popoare care nu-i doreau. Văzând că această lozincă nu 
prea are popularitate, au schimbat-o, In secolul trecut voia să elibereze 
popoarele de sub jugul “păgânilor”. Sub această lozincă ne-au furat Basa- 
rabia. In fine nici cu aceasta nu prea le-a mers. In secolul nostru vor să 
elibereze popoare şi state de “exploatarea capitalistă”. Sub această lozin- 
că au introdus guverne tirane, au flămânzit țări şi popoare şi le-au jefuit 
de avut. “Acolo unde s'a instalat un regim de nuanţă rusească nu s'a pu- 
tut menţine decât cu forţa armatei ruse sau cu mercenari ruși”. 

Castoriadis vorbește numai de societatea și de statul rusesc. Nu între 
buințează cuvântul de “Uniunea Sovietică”, noţiune pe care vrea să 
ne-o impună propaganda ruseacă, EI crede că societatea rusă se află în 
transformare și anume într'o fază unde totalitarismul de stil vechi (stali- 
nist) se descompune și începe să prindă fisuri, singura forţă care rămâne 
efectivă şi care poate menţine societatea rusă este ARMATA. El vine cu 
argumentul că în economie nu s'au putut realiza succese. Statul este gre- 
vat cu un număr considerabil de funcţionari care nu produc nimic. Parti- 
dul fiind a asociație de “paraziți” care se înmulțesc repede, și contra 
cărora în momentul de față nu poate lua nimeni măsuri coercitive. Secto- 
rul economic lucrează în minus și se află într'o debandadă totală. Agri- 
cultura rusească care în trecut nu numai că putea să hrănească populaţia, 
chiar exporta alimente, în momentul de faţă este o păragină. Cu toate 
că Rusia a anexat în ultimul timp teritorii agricole, şi acolo a adus 
păragina. 

Singurul sector unde se pot vedea progrese în actuala societate rusă 
este sectorul militar. Autorul trage concluzia că societatea rusă a devenit 
o societate militară. Se știe, spune autorul că în Gulagurile rusești, deţi- 
nuţii îşi tatuau pe piept inscripția “sclav al URSS-ului”, acum ar trebui 
schimbată înscripţia prin una nouă: “'sclav al Armatei Imperiului rusesc” 
(pe. 29). 


Cum s'a întâmplat acest miracol? 

Autorul susține că muncitorii în actuala Rusie sunt împărţiţi în 
două clase: privilegiaţii, care au multe avantaje, case, grădini, lefuri 
mari cu 20 până la 30 la sută majorări, concedii mărite şi alte avantajii, 


iar a doua clasă de muncitori, cea mai mare, clasa muncitoare normală 


fără privilegii și prost plătită (pg. 138). 


Muncitorii privilegiați lucrează în fabrici “ închise”, Numărul lor ar fi 
între 20 până la 24 de milioane. Dacă se mai socotesc cei 15 milioane 
de membri de partid, atunci s'ar putea spune că în Rusia de astăzi ar 
trăi cca 35 de milioane de oameni care formează clasa privilegiată. (pe 
151). Printre aceştia s'ar mai găsi trei milioane de soldaţi, însă pe aceștia 
îi găsim și ca membri de partid. 

După Castoriadis ar exista o reunificare a “clasei militare” și a “clasei 
partidului” la vârful piramidei privilegiaţilor. Ar exista puncte multiple 
la mai multe niveluri între partid —clasa civilă— și armată — clasa militară. 
Clasa militară are prioritate absolută și îi stă la dispoziţie tot ce se fabri- 
că la înaltă perfomanţă (pg. 152). Sa făcut totul pentru ca Rusia să devi- 
nă o forţă militară. Restul nu interesează, Nu interesează că 35 de milioa- 
ne de țărani trăiesc în condiţii de sclavi, că alţi 65 până la 80 de milioane 
de muncitori din industria nemilitară trăiesc în cea mai neagră mizerie 
(pg. 152). Pentru producţia militară sunt selectaţi cei mai buni ingineri 
şi cei mai buni muncitori calificaţi și necalificaţi. Industriei militare i se 
alocă cel mai bun material prim, iar piesele fabricate de industria “nemi- 
litară” sunt primite în sectorul militar numai dacă trec controale și sunt 
puse la selecţii grele. In ţările libere nu există nici o deosebire între pro- 
dusele fabricate întrebuințate de armată sau destinate consumului 
normal. 


$, Se pune o întrebare normală: dacă Rusia a fost capabilă să construias- 
că bombe atomice, sputnici și nave cosmice, tancuri și avioane de înaltă 
performanţa tehnică, de ce nu este capabilă să facă și acelaș lucru și în 
sectorul civil, unde produsele puse pe piaţa internă ca şi pe cea externă 
sunt de calitate inferioară? Autorul ajunge la concluzia că o îmbunătă- 
jire a produselor destinate pieţei civile nu este posibiă. El argumentează 
în felul următor: atâta vreme cât avantajele nu se pot extinde și asupra 
muncitorilor “normali”, atâta vreme cât nu se reduce birocraţia enormă, 
o schimbare în bine nu se poate face. O schimbare nu se poate face de- 
cât cu cadre noi și asta ar necesita milioane de cadre noi. Cu actualul 
personal nu se poate face nimic. O schimbare nu se poate face nici pe 
cale juridică, adică prin decretare de legi, şi nici prin “apeluri”. Schimba- 
rea se poate face numai radical: inlăturarea regimului. In plus conduce- 
rea societății ruse nu are intenția ca să desvolte industria nemilitară. 
Aceasta ar putea duce la developarea societății și aceasta nu este dorită 
de actuala conducere a Rusiei (pg. 158). 

O concluzie cu care nu suntem de acord cu autorul. Castoriadis sus- 
ţine că în momentul de faţă nu este posibilă o apărare a vestului cu mij- 
loacele convenţionale. Rusia fiind atât de puternic înarmată încât nu 
poate fi distrusă cu aceste arme. Ea nu poate fi distrusă decât printr'un 
război atomic. Aici cred că autorul se înşeală. Si anume, dacă armamen- 
tul pus de Rusia la dispoziţia palestinienilor a fost de calitatea întâia și 
nu de a doua sau de a treia, atunci are dreptate autorul. Insă se pare 
că Rusia n'a livrat numai material de mâna doua, ci şi de calitatea întâia. 
In faţa armamentului întrebuinaţat de evrei, armamentul rusesc a fost 
de calitate proastă. Cu astfel de armament, chiar dacă este considerabil 
ca număr, nu poate face faţă armamentului american de o calitate supe- 
rioară, chiar dacă numeric este inferior! 


După părerea autorului un război între Rusia și America poate avea 
loc mâine, în trei ani sau în teisprezece ani (pg. 8). In orice caz, “Rusia 
nu vrea războiul, ci dorește numai victoria” (pag. 8). Rusia este puterni- 
că, și Statele Unite slabe şi din această cauză Rusia întreprinde noi cuce- 
riri de teritorii. Rusia ştia că Statele Unite nu vor interveni în Afganistan 
şi nu o interesează pierderile de oameni. In ultima vreme ziarele germane 
au publicat ştirea că în Afganistan luptă cetăjeni ruși de naţionalitate 
germană. (Foști locuitori din Prusia orientală sau germani din regiunea 
Wolga). Astfel de procedeu nu-i ceva nou. Conducerea Rusiei a decimat 
în ultimul război milioane de minoritari şi anume cu intenţia de a le mic 
sora numărul. Conducerea i-a trimis la atac, ştiind că vor pieri fără să adu- 
că foloase militare. Aşa a făcut și cu românii care au luptat sub conducere 
rusească pe frontul din apus. După cel de-al doilea război mondial scăzuse 
procentul minorităţilor din Rusia. Astăzi raportul este în detrimentul 
ruşilor, şi ca să scape de ci, îi trimite să piară în Afganistan. 


La începutul anului acesta s'a răspândit o ştire care întăreşte consta- 
tarea autorului că societatea rusească de astăzi este o societate militară 
Din informaţiile difuzate în presă s'a luat la cunoștință că șeful de partid 
şi al Juntei «nilitare din Polonia, Wojciech Jaruzelski ar fi agent al serviciu- 
lui militar rus, GRU. Acesta a studiat în Rusia între 1953 şi 1956 la Aca- 
demia armatei ruse pentru spionaj și contraspionaj din Rajasan, o școală 
de cadre pentru agenţii militari. Interesant este faptul că fostul secretar 
general al partidului polonez, Stanislau Kania, înlocuit în toamna anului 
1981, se afla în serviciul KGB-ului. Ziarele remarcă că a fost “pentru 
prima dată în istoria rusească când interesele GRU-ului au trecut înaintea 
celor ale KGB-ului”. Aici se adevereşte teza autorului care susține că 
societatea rusă stă sub comanda armatei, şi că această armată nu urmăreş- 
te decât mărirea imperiului. Comunismul este regimul lipsit total de ideie, 
iar singurul scop nu este decât “dominaţia universală prin forţă brută” 
(pe. 231). 

In concluzie, o carte care trebuie nu numai să fie citită, ci studiată. 


LA MAISON ROUMAINE 
(CASA ROMANEASCA - PARIS) 


In cursul anului 1982 a luat fiinţă asociaţia CASA ROMA- 
NEASCA (La Maison Romaine), 15 rue de Flandre, Paris 19-4 
în localurile oferite de câtre serviciile culturale ale orașului 
Paris, grație inţelegerei Primarului orasului, Domnul Jacques 
Chirac, având ca scop de a menţine și afirma patrimoniul valo- 
rilor culturale românești în Franta și în Occident precum şi a 
continua de a strânge si a spori comunicarea libera de idei și le- 
paturile culturale ce au existat de aproape două secole intre 
poporul francez si poporul român. 

Casa Românească (La Maison Roumaine) în același timp, 
oferă ospitalitatea si altor așezăminte culturale românesti —de 
exemplu Biblioteca Româna din Paris, Biblioteca Institutului 
Universitar Carol | si altele. 

Casa Româneasca îsi propune: 

-reunirea unor preţioase biblioteci si fonduri de arhivă romă- 
nească, cuprinzând opere, lucrări de, informaţie literara si stiin- 
țifică, documente, publicaţii rare, inedite sau inaccesibile publi- 
cului din ţara subjugată, precum si scrieri, opere din lumea libe- 
ra si a exilului românesc mărturisind prezenţa şi spiritualitatea 
românească în lume; 

—organizarea unor manifestări artistice si intelectuale: con- 
ferințe, recitaluri artistice, exposiţii, sezători, comemorari si 
sărbători tradiționale, întruniri academice, activitaţi didactice. 

Asociatia culturala a Casei Românesti a fost declarata și 
publicată în Journal Officiel din 13 lulie 1982; comitetul ei 
de conducere este compus de Doamna Christina Sturdza, 
Domnul Alexandru Ghika, Domnul Dan Cernovodeanu, Dom- 
nisoara Catherine Allard 

Facem apel la bunăvoința si generozitatea celor dispuși a ne 
ajuta. Cecurile postale sau bancare trebuiesc expediate pe nu- 
mele: La Maison Roumaine, 15 rue de Flandre 75019 Paris. 
Telef. 240 46 08. 


Impăratul Traian intrând în Sarmisegetuza, Capitala Daciei 
in anul 105 a. J.C. (Desemn de Stoica D.). 
[Colectia General Băgulescu) 


—23 


P 


NOTE SI COMENTARII 


Buletinul B.I.R.E. din Paris (Bulletin de Informaţie pentru Românii din exil), în numarul 777 din 1 lulie 1983, în rubrica “La închiderea buletinu- 
lui... pag. 12, dojenește gazetele exilului care au reprodus un manifest al Ungurilor din America semnat de asociația Magyar Szabadsagharcos Szovesteg 
şi difuzat la începutul anului 1983 în Statele Unite ale Americii. 

Textul notei, întocmită cu rea credință sau ca o acțiune de desinformare a românilor exilați asupra continuelor acţiuni revizioniste maghiare prin: 
Radio Free Europe, conferințe, manifestații și publicitate în toate gazetele lumii, foarte largi cu ei pe chestie de spaţiu, dar parcimonioși cu românii, îl 
reproducem în continuare şi el este cel ce trebue incriminat pentru ““neprecizarea am ănuntelor”; reproducem: „ 

“De căteva luni circulă printre refugiații români, reprodus şi în diferite publicaţii ale exilului, un text maghiar în care autorul îndeamnă 
la uciderea românilor. O parte din acest text a fost citat şi în lucrarea pseudoistorică a lui Lăncrănjan, publicată în RSR. Din câte sun- 
tem informaţi, autorul acestui text este Diikso Csaba, secui de origine. Textul a fost publicat în 1922 şi autorul lui a răposat de patru de- 
cenii! Este foarte regretabil ca aceste “amănunte” n-au fost precizate de cei care au făcut să circule textul, lăsându-se impresia că el a fost 


redactat de curând”. 


“Textul” lui Dikso Csaba nu este un pamflet oarecare strecurat în vreo publicaţie a timpului, ci aparţine unei cărţi de peste 200 de pagini intitu- 
lată -NINCS KEGYELEM-adică-fără milă- republicată în Budapesta în 1939 şi cra dedicată educării patriotice a tineretului maghiar —Levenţii— în 
acea epocă. El figurează în paginile 155-156 ca un jurământ al acestei organizaţii. Este crud ca tot trecutul lor barbar și se termină: 

“Voi face inofensivi pe toţi viitorii-Horia şi Cloşca-—, Nu voi avea milă! 

Intrebăm acuma redacția Buletinului BIRE, cum de nu-și aduce aminte că textul lui Diikso Csaba a fost aplicat “ad literam” de maghiari în Tran- 

silvania de Nord, cedată Ungariei în 1940 prin dictatul italo german dela Viena și cum de nu au citit cu atenţie textul manifestului difuzat recent de 


Ungurii din Statele Unite? 


Dacă memoria i-ar Îi ajutat și conştința profesională i-ar fi îndemnat să spună adevărul şi numai adevărul pentru informarea cititorilor, ar fi remar- 
cat că textil dispărutului Diikso Csaba cra un jurământ cerut tineretului unguresc la 1938, aplicat textual la 1940 şi re înoit în 1983, prin paragraful 
final al manifestului lansat din Statele Unite, care adaugă; reproducem, 

“Acesta este idealul nostru de luptă. Numai prin unirea noastră a tuturor vom putea fi învingatori. Trebue să avem Transilvania în sange 
şi să n'o uităm nici în somn. Trebue să redăm increderea fraților noştrii din Transilvania şi să luptăm. Ca un bun ungur. Ca un adevărat 


ungur”. 
adică versiunea Diikso Csaba. 


Dece redacția Bulctinului BIRE nu se întreabă: Ce-i cu Românii rămași după 1918 dealungul Tisei, Szeghedin, Debreczin, etc.? Să se fi repatriat 
zecile de mii rămase? Să fie oare atât de fericiţi sub dominaţia maghiară de nu zic nimic de atâta amar de vreme? 
N'o fi cumva rezultatul aplicării doctrinei Dikso Csaba? 


Morţii nu protestează şi nu au revendicări. 


TRAIAN POPESCU 


CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director-Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 


= 


Redacţia şi Adminisratia: 


Calle Conde de Pefialver, 82, 4: 
Tel6f. 402 11 01 - MADRID-6 


Correspondenta: 
Apartado 9.283 - Madrid (Espaiia) 


+ 


Abonamente: 
De susținere ... ... ...... 60 $ US/ 
Expedierea Avion plus. 10 $ 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 


AMINTIRI DIN COPILARIE de lon Creangă .................--- 
HAIDUCUL, de: Bucura Dumbravă ip oa aa e Ro a Rute a ai ale 
LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume. ........ 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. Xenopol, vol |, 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărasu. ..............- 
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu .............. 
POVESTI de'lon Creangăsan fascicole Bes sai ae ei aha aere ai sta 
DACIA ge: Vasile:Pârvan zis ti pa aie PRE ie iza reia 33 AIE. A oda 
PREGURSORI::de Octavian: Goga pe e e arc aa fe ai 
ISTORIA PARTIDELOR, NATIONAL, TARANESC SI NATIONAL 

TARANESG: de Pamfil Seicaru. vol. 1,1 3 a ee ee a aaa 
KARL MARĂ: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu comen- 

țariu:de:Pamfil:Șeicaru: isi, Es oatte - Ae . OGDOEiI a rai UR aa tat PER 
STEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof. Alexandru 


ISTORIA DACIEI SI CONTINUITATEA DACOROMANA, de General 
Platon CHUNOagai n aa 
LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 
KaustiBradescuiaă ... cea ati e aa jet aa să a O i le a a al ai a 
POVESTI FARA TARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac şi N. S. 
(SOVOTAN Re. OR estvat dim ISS GA orice ti (E a Bolitaeaali a 
UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 


Pamfil Seicaru site . . Bet or. MA ee tonă d pda ap 00 II ae = 


DICTIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. lon Protopopescu, rustică. 

Legat: pânză ae. + n casca e pe Baii ze e Re a 2 aa BARI 
CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR- 

TE: de:Gri Manoilescu, Ii Popescu; ete 
MOTA SI MARIN, DOUAZECI SI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, de 

Prat y Soutzo, Marquss de Nantouillet, Blas Pifiar, Gr. Manoilescu .... 
DUMNEZEU S'A NASCUT IN EXIL, de Vintila Horia.............. 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N.S. Govora, vol. Isill ........... 
OSTROVHULLUMINILOR: de O: Vuia 3 e 2 ee 
LA GARDE DE FER ET LA TERRORISME, par Faust Bradescu. ...... 
VACANTELE DESTINULUI, de Tiberiu Vuia ................... 
RASCOALA de Liyiu Rebreanu 2: Vol i 


Sub tipar: « 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxi&me volume. 

ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI CON- 
TRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga, editia Ila reviz- 
uită și complectată 2. Vol. 


5 S USA 
5 $ USA 


15 $ USA 


10 $ USA 
Epuizat 
10 $ USA 
10 $ USA 
_5$ USA 
3 $ USA 


12 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
5 $ USA 
10 $ USA 
3 $ USA 
8 $ USA 
5 $ USA 
5 $ USA 
12 $ USA 
20 $ USA 


5 $ USA 
10 $ USA 


5 $ USA 
12 $ USA