Carpatii anul XVII, nr. 38-39, aprilie — sept. 1983

ANUL XXVII - Nr 38/39 


APRILIE-SEPTEMBRIE 1983 


Carpații 


Deposito legal: M. 8.137-1958 


irector: Aron Cotrus 1 REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


UN RASPUNS 
DOMNULUI ION PANTAZI 


de Cpt. N.S. BELDIE 


ARESALUL Antonescu, după părerea domnului 
Pantazi, ar fi comis următoarele greșeli: nu a convo- 
cat imediat după abdicarea lui Carol al II-lea Parla- 
mentul ales în Decembrie 1937, care reprezenta, în 
destul de mare măsură, voința Ţarii. A doua greșală, 
tot după părerea domnului Pantazi, a fost că mareşa- 
lul îmbrăcând cămașa verde, a provocat bănuiala 
domnului Horia Sima că vrea să ia conducerea Gărzii 
de fer, şi a treia greșeală, tot după părerea domnului 
Pantazi, a fost că mareșalul Antonescu a admis ca 
Veturia Goga să facă parte din anturajul său imediat. 

Aceste păreri ale domnului Pantazi, se poate spune, constituiesc mai 
degrabă ““propriile domniei sale vreri”, pentruca mareșalul să nu fi comis 
nici o greșală. 

Să le examinăm pe rând. Domnul Pantazi crede că star fi putut re învia 
Parlamentul îngropat de zănatecul Carol al II-lea. In primul rând, ar fi 
fost pentru prima dată în istoria Parlamentelor, când se repune în drep- 
turile lui un Parlament trimis la plimbare de factorul constituțional, fără 
să fi reușit să se întrunească o singură dată și, aceasta fără nici un motiv. 
Aces Parlament era Parlamentul lui Guţă Tătărăscu, deci al lui Carol al 
II-lea și nu al Ţării. Domnul Pantazi crede că acest Parlament “reprezenta, 
în destul de mare măsură, voința Ţării”. Şi aceasta, pentrucă în istoria 
Parlamentului român, pentru a doua oară, cădea un guvern care primise 
din partea Regelui însărcinarea să faca alegerile și deci, să iasă din ele 
învingător. Primul a fost cel cunoscut sub numele de guvernul federaţiei. 
E drept că acest guvern al federaţiei nu a fost trimis la plim bare imediat, 
ci a fost lăsat să facă inerente greşeli şi a fost trimis la plimbare, după 
câteva luni, pentrucă nu-i plăcea lui lonel Brătianu şi prinţului Barbu 
Știrbey. Acest al doilea Parlament, al lui Tătărăscu, nu trecea cu succes 
proba alegerilor în România, pentrucă a căzut în alegeri, îl face pe 
domnul Pantazi să spună “reprezenta, în destul de mare măsură, voinţa 
Țarii”. E o mare greșală pe care o comite domnul Pantazi. In România, 
un partid care a căzut de la guvern, în noile alegeri, obişnuise să obţina 
numai 7 9/0 din voturi şi nu 36 9/o cum a obţinut Tătărăscu, cu sprijinul 
lui Carol al II-lea. E drept că pactul făcut de Corneliu Codreanu, luliu 
Maniu şi Gh. Brătianu, reușise, în mare măsură, să frâneze maşina guver- 
nului făcea alegerile, să nu meargă așa cum trebuia și Tătărăscu să cadă, 
dar noi credem că mai presus de toate, ce l-a trântit pe Tătărăscu, a fost 
frica lui de a nu avea soarta lui I.G. Duca. 

Deci reînvierea unui guvern, după trei ani, când Țara a continuat să 
fie guvernată, şi rău guvernată, când s'au făcut legi ce s'au aplicat, nu se 


găsește în istoria Ţării dec. lu, acel al guvernului lui Marghilo- 


unui guvern care guvernase numai câteva luni și încă, în vreme de răz- 
boiu, si acum nu se puteau anula toate legile câtorua guverne, în timp de 
trei ani, şi încă în timp de pace. 

Şi în aceşti trei ani, se întâmplaseră lucruri foarte grave. Domnul Pan- 
tazi ar vrea să se întrunească deputaţi care fusesera aleşi în 1937, dar 
iată că aceasta nu mai era cu putință: aproape toţi deputații Gărzii de fier, 
fuseseră uciși. Trebuiau deci înlocuiţi. Dar cu cine? In Ţara românească, 
un deputat mort sau demisionat, trebuia, pentruca să fie înlocuit, să se 
facă din nou alegeri, în judeţul din care făcea parte. Nu patea fi înlocuit 
cu cel care urmează pe listă, cum vedem că se obisnuieşte în ţările vestice. 

urmează pag. 8 


| 


| 


AUTODISTRUGERE 
COLECTIVA 


de N. ROSCA 


Acum câţiva ani am văzut un film care înfătișa faptele 
curioase și insolite ce au loc în natură și comportarea viețuitoa- 
relor pământului în diferite circumstanţe. 

Una dintre scenele care m'au impresionat peste măsură, deoa- 
rece amintesc situația omenirii de astăzi, era comportarea pe 


care-o au, la anumite intervale ciclice, o specie de șobolani-de- 


pământ, din părțile răsăritene ale Canadei. Cuprinsi, la un mo- 
ment dat, de un fel de nebunie colectivă, sub stăpânirea unor 
forțe necontrolate de autodistrugere, se sinucid în masă, arun- 
cându-se de pe înălțimile stâncilor Labradorului în Atlantic. 
Impresionant este faptul că aceste vietăţi, ce trăiesc deobiceiu 
normal, sunt cuprinse deodată de un neastâmpăr, de o frământa- 
re nervoasă. Ceva difuz, necontrolat, intră în ciclul existenţei 
lor. Simt parcă suflul unui destin, al unor legi existenţiale impla- 
cabile, cărora trebue să se supună. In această stare colectivă de 
aşteptare atentă. semanlul deslănţuirii tragediei îl dă un şobolan 
oarecare, care rupe incordarea și, fără motiv vizibil, începe deo- 
dată să alerge spre răsărit Numaidecât se iau după el alţii și alţii. 
Ca niște râuri ce-și îngroaşe necontenit caudalul prin şuvoaie 
noui ce pătrund din toate părțile în albia lui, aceste animale, sub 
stăpânirea unei stări de alienare colectivă, aleargă orbește spre 
implinirea unui destin implacabil. Cu sutele de mii ajung pe ma- 
lurile stâncoase ale Labradorului și, făra să-și frâneze goana ne- 
bună, se precipită dela înălțimi impresionante în apele Oceanului 
Atlantic, provocându-și moartea. 
|. Acest auto-holocaust al șobolanilor canadieni ne sugerează 


prins comunitatea oamenilor liberi; Occidentul. 


| marșul spre autodistrugere pe care, cu pași hotăriţi, l-a între- 


_man, dar cu Ocazia trântirii lui Marghiloman, nu s'a repus în drepturi gu- 
_vernul fanto nerălului Averescu, Atunci se anulaseră toate legile 


„Incă din anul 1917 când bancherii evreo-americani, Jakob 
Schiff, Kuhn Loebel. Felix Warburg, Otto Kahn, Olef Asxhberg 
şi alții, se decid să ajute. cu fonduri americane, pe Lenin, pentru 
împlântarea comunismului în Rusia, începe frământarea ner- 
jvoasă a lumei contemporane, bate clopotul tragediei ce sa abă- 
jtut peste era noastră. 


Jar când în-1918 Herbert Mathews, redactor șef la “New 
York Times”, unul din ziarele cele mai influente americane, scrie 


primejdios. i E 


Caşi în exemplul rozătoarelor de mai sus, curentele de auto- 
distrugere ale lumei noastre, firave și timide la început, se trans- 
formă cu timpul în suvoaie și râuri. în fluvii din ce în ce mai 
umflate, pentru a atinge în zilele noastre proporţiile unor ape 
revărsate peste tot, ce înaintează fără îndiguire posibilă spre 
fundurile adânci ale oceanului sclaviei roșii Noi dorinţe de lansare 
în neant utodistrugere. 


eri 


In 1918, Edwin Gay, şef al biroului american pentu comerţ, 
> ———— i. ii aa 


Pi 


UI 


d 


| 
| 


spunea despre Rusia care se sbătea agonic în ghiarele bolșevice: 
“Dacă populaţiile acestor teritorii ar putea beneficia (prin | 
schimburi comerciale) de condiţii economice mai bune. ele ar 
putea conduce regimul lor la o ordine socială mai stabilă”. | 

In 1919 în discuţiile avute în Germania, între Radek, to] 
varășul lui Lenin cu representanți ai politicii şi finanţelor ger- 

' mane, ca Rathenau Otto Deutsch, etc, se pun bazele schim-| 

! burilor comerciale cu Rusia bolșevică și ale tratatului de mai | 
târziu, dela Rapallo, atât de binefăcător pentru consolidarea 
comunismului in acea țară. Otto Deutsch spunea cu această 
ocazie. că nu poate fi ignorată o piață atât de mare ca cea a 
URSS-ului 

Ceva mai târziu in 1922, însuși Loyd George, cunoscutul 

ministru englez susținea că Rusia se poate salva prin comerţ, 
care ar avea o influență moderatoare aupra regimurilor. (Asta 
' o spunea în plină activitate represivă în Rusia. Astăzi, 1983, 

activitatea represivă este aceeași, dar nu se văd deloc rezultatele 
moderatoare care munceau mintea ministrului englez). 

Comerţul desmăţat al sistemului capitalist ce dirijază lumea 
(aceea ce-a mai rămas liberă), acest “bisnis”, cum o fi și unde-o 
fi, este motorul ce impinge societatea noastră spre un tragic 
desnodământ. Puterea comunistă de astăzi, acest monstru ce 
înșfacă pe timp ce trece tot mai multe victime, a ocupat și sa 
consolidat în mai mult de jumătate din lume, cu ajutorul ne- 
contenit, necondiţionat și inconștient al puterilor și al capita- 
lurilor occidentale. 

In anul 1921 se aflau în Rusia bolșevizată și incapabilă de 
a-şi pune singură industria in mişcare, 2000 tehnicieni germani. 
In 1923 ei sunt deja 5000, Aceștia mișcă primele roate ale 
industriei de armament rus. 

Firma Junkers, prin sucursalele ei, fabrică pentru URSS, | 
300 de avioane pe an Același lucru face și Fokker, care deschide | 
sucursale la Moscova, Leningrad și Kiew. 

Thyssen furnizează bolșevicilor cel mai bun oţel. 

Krupp și Boehm le construiesc baze navale, crucișetoare și 
submarine. Instructori veniţi din Germania organizează puterea 
navală bolşevică. Numai Krupp a construit, până în ajunul celui 
de-al doilea război mondial, un total de 17 fabrici de armament 
în Rusia. 

Intre 1924 şi 1930 nemţii au acordat 550 milioane de mărci- 
aur, în formă de credite și furnituri, industriei armamentistice 
rusești. 

Chiar şi Hitler, mai târziu, a aportat ajutor economic și indus- 
trial bolșevismului, până în anul 1941 când începe războiul. 

Toate aceste ajutoare, această prăvălire inconștientă a Euro- 
pei spre pieirea ei, sau văzut în 1944 și 1945, când armata 
roşie, organizată și înzestrată de Occident, s'a aruncat peste ea 
și a scufundat în oceanul bolșevic, lumi, destine, libertate şi 


rice. posibilitate de manifestare independentă Stâncile Labra- 
nist au fost tragice penti ru o bună parte din Ori, pare dB 


ui comu: 
por etc ST za Za 

Dar nici americanii nu au scăpat acestei crize mașochiste. Am 
văzut chiar că pregătirea precipitării lumii spre neantul polei 
au făcut-o bancherii lor. Mai târziu au ajutat cu toate forţele lor 
economice puterea bolșevică mereu în creştere și i-a întins 
mâini de ajutor în toate momentele grele ale acesteia. Dacă lipsa 
de prevedere americană nu s'ar fi manifetat cu atâta cruzime, 

zi lumea ar trăi mult mai liniștită cu perspective mai sigure 

de supravieţuire în libertate. Stalin însuși i-a mărturisit lui 

Averel Hariman, trimisul lui Rooswelt la dictatorul roșu, că 

ouă treimi din industria de bază rusească a fost creată cu ajutor 

american. lar cealaltă treime, adăugăm noi, a fost opera firmelor 
germene, franceze, scandinave și chiar italiene. 

Cu toate agresiunile brutale în exterior și masacrele sângeroa- 
se interne ale bolșvismului, 8000 de firme de diferite naționali- 
tăţi, predominând cele americane și cele germane, nu s'au sfiit 
nu au avut remușcări în fața evidentelor dureri omenești, ca să 
pună bazele economiei sovietice, să o întărească și să o transfor- 
me într'o formidabilă forţă, aşa cum e astăzi. 

Date foarte interesante asupra acestui subiect se găsesc culese 
în multe publicații anticomuniste ale lumii, înca libere, Din pă- 
cate ele sunt trecute sub o tăcere deasă de către mediile de co- 
municaţie și nu pot ajunge, nu pot fi cercetate, de viitoarele vic- 
time ale molohului sovietic, 

S'ar afla spre exemplu, că 90 */o din electrificarea Rusiei 
bolșevice și tot atât procentaj din sistemele ei de comunicaţii 
se datorează firmelor americane, General Electric și RCA, res- 


pectiv. 


„Aa 


Sau că Mc.Kee Corp din Indiana, a construit și apoi moder- 
nizat, cea mai mare topitorie de oţel din URSS și poate din lu- 
me. Baza industriei armamentului greu, care va farămiţa și restul 
lumii rămasă /ncă liberă. s'a făcut cu tehnologie modernă ame 
ricană 

General Motor Studebaker, Caterpillar, Ford, au montat in 
Rusia roșie uzine de automobile, de camioane și tractoare. În 
aceste uzini şiau fabricat mai tărziu, bolșevicii, tancurile și ca 
mioanele armatei lor. Şi iată care este misiunea acestei armate, 
după declaraţiile Maresalului Gretchko, din anul 1974: “Func- 
țiunea istorică a forţelor armate sovietice nu se limitează numai 
la apărarea Patriei Mame și a celorlalte țări socialiste. In acțiunile 
sale de politică externă. Statul Sovietic se opune ferm și în per- 
fecta cunoaştere de cauză, la exportarea contra-revoluţiei și la 
politica de opresiune: ajută luptele de liberare naţională și se 
opune cu toată puterea agresiunei im perialiste în orice regiune a 
planetei. * Se poate ceva mai clar? Aceste declaraţii, aceste ame 
nințări fără cortină. se fac la adăpostul armelor ce inconștient 
le-au creat aceşti “im perialiști”, pentru bolşevici. 

Industria petroliferă rusească se pune în mișcare tot cu ajutor 
american. International Barnsdall Coop. procură înca din prime- 

! le momente ale proclamării dictaturii proletariatului în Rusia, 
! tehnologie și ingineri calificaţi. Blair et Co., pentru a nu rămâne 
| mai jos, pompează ajutor financiar. 

| Dar să fim drepți. La praznicul petrolifer rus participă, în 
| goană de concurenţe. și firme europen: F. Sorens (norvegiană), 
/ Societa Miniere (italiană), Gouria Petroleum (engleză). Cu toţii 
| au ajutat ca producţia petroliferă sovietică, ce în 1926 era nu- 
! mai de 30 000 tone să ajungă la 40.000 în 1931 si mult mai 
mult in anii urmatori Cu acest petrol regimul sovietic 1si con 
solida economia si crea bazele energetice necesare armatei rosii 
ce va ameninţa din ce in ce mai mult lumea rămasă incă liberă 

Dar goana acestei lumi inca libere spre autodistrugerea ei 
se accelereaza cu al doilea razboiu mondial Nepricepandu și 
rosturile neutralizate instinctele de conservare prin propagande 
insidioase si dirijate inteligent ea se precipita spre prapastia 
anihilarii ei coalizandu se cu bolsevicii 1n contra singurei arma 
te capabile pe vremea aceea de a o apara si salva. armata germa 
na (Si ca sa întelegem acest lucru trebue sa facem abstractie 
de conducerea politică a acestei armate, care putea fi bună sau 
rea dar asta nu anula faptul că era singura capabila de a bara 
drumul bolsevismului 1n lume) 

Intre 1941 și 1945 Rusia a primit armament în valoare de 
3 miliarde dolari și produse alimentare și echipamente industria- 
le, în valoare de 24 miliarde. Cu această injecție masivă de aur 
comunismul a putut rezista loviturii armatei germane. A fost 
salvat în extremis, spre nenorocirea lumei libere, în general, și a 
popoarelor noastre, în particular. 

După războiu, în plină euforie a amiciţiei roso-democrate, 
sovieticii, prin abile rețele de spionaj esute în toată lumea 

liberă și camuflate în partidele comuniste ale acesteia, şi-au 
procurat, foarte ieftin, toate secretele atomice și tehnologice 
'/| ce constituiau încă puterea acestei lumi. 

Mai târziu, prin anumite slogane, necugetate suficient, as- 
vârlite în lumea /ncă liberă, și cari i-au amorţit total vigilenţa, 
cum sunt de pildă, “Europa dela Ocean la Urali”, a lui de Gau- 
le, “Ost Politik”, a lui Willy Brand, sau, țesutul de interese 
comune între Est şi Vest, doctrina politică a lui Kissinger, Rușii 
au obținut un important ajutor financiar și tehnologie cea mai 
sofisticată. Numai între 1955 și 1965 Vestul a furnizat Mosco- 
vei 25.000 licenje și brevete industriale. In acelaș timp Rusia 
înăbușia atât răscoala poporului maghiar cât și deschiderea 
primăveratică din Praga. 

In 1966, Fiat şi Renault ajung la acorduri cu regimul sovie- 
tic pentru deschiderea de uzini noui în această țară. S'a format 
astfel o mare industrie automobilistică, unde, cu patentele Fiat, 
Renault, şi cele mai vechi, General Motor şi Ford, se fabrică 
toate camioanele și blindatele armatei roșii care ameninţă lu- 
mea încă liberă. 

Goana spre autodistrugerea acesteia a luat proporţii colosale. 

Nu comerţul este cheia păcii lumii. Este o iluzie. Comerţ fac 
numai naivii occidetali. Rușii fac numai politică. Chiar şi prin 
comerț. Nu comerțul pentru comerț este deviza sovietică, ci 
în ce măsură acesta poate dăuna securităţii lumei încă libere, 
cum poate ajuta la distrugerea puterii acesteia. 

Spre exemplu, după războiu americanii au vândut rușilor 
niște aparate foarte precise care serveau pentru detectarea 
seismelor naturale. Copiind tehnologia avansată a acestora, rușii 
au desvoltat alte aparate care le servesc pentru detectarea sub- 


marinelor americane, care, după cum ştim, apără libertatea lu- 
mei vestice, Comerţul rusesc este pus (n slujba strategiei. In 
1957, URSS-ul nu avea decât 120 ordenatoare, fabricate cu 
tehnologie demodată. In 1980 aveau peste 40.000 de aparate 
Unele au fost cumpărate dela IBM (cu toate că este vorba de 
material strategic a cărui comercializare In țările comuniste 
e interzisă). Altele le-au furnizat dela ICL, engleză, Si altele şi 
le-au fabricat singuri, modelele Ryad 1 și Ryad ÎI, copiind exact 
modelele occidentale. Graţie acestor 40.000 ordenatoare, au 
fost modernizate și ridicate la inalt nivel de eficacitate toate 
industriile de armament și nucleare rusești. Comert Dus In 
slujba marei politici i 

Acum câţiva ani s'au vândut rușilor (prin politica “de braţe 
deschise” a lui Kissinger) turbo-reactorul Lokeed RB-211 
(Acesta lusese subvenţionat de Statul American cu 300 milioa- 
ne dolari pentru desvoltarea lui). Aceștia l-au reprodus exact 

în fabricile ior și l-au adaptat unor bombardiere sovietice ce 
ameninţă libertatea însăși vânzătorilor acestui motor, 

Bryant Chunking, din Vermont, a vândut URSS-ului în 
1972 tehnologia și mașinile necesare pentru fabricarea unor 
rulmenţi speciali, miniaturizați, pe care numai această firmă îi 
producea în toată lumea. Acești rulmenţi sunt imprescindibili 
(alții mu funcţionează corect) în construcția misilelor. Rușii 
le aplică acuma misilelor lor “MIRV”, cu multiple capete ato- 
mice, îndreptate permanent spre ariile industrializate și su- 
prapopulate ale lumei încă libere. 

Să mai vorbim de grânele subminiistrate de americani care 
salvează permanent deficitarele planuri quinquenale ruseşti? 

Să mai vorbim oare de faimosul gasoduct siberian care a 
stârnit atâtea polemici în lumea occidentală? Tehnologia rafi- 
nată a Occidentului și resursele financiare masive acordate 
pentru construirea lui, vor servi punerii în serviciu şi valorifi- 
cării unor produse naturale rusești ce se vor vinde lumei că 
libere. Ele vor fi transportate la cumpărători prin tuberii şi 
instalaţii care nu costă nimic URSS-ul. Acesta va pune numai 
mâna de lucru necesara constructiei lui, dar știm cu toţii cât 
de ieftină este mâna de lucru a milioanelor de sclavi ale gula- 
gurilor sovietice, Dar pericolul este, așa cum l-a manifestat 
numeroşi oameni politici și industriali ai lumei vestice, depen- 
Fi cra Vest - E a surse energetice pe care rușii le 

pri în momentul ce-l vor crede o i. 
zarea și prăbușirea lui. CR 
j Numai datorită acestui continuu și inconștient aport, mate- 
rial, tehnologic și financiar, pe care lumea, fiberă încă. îl în- 
dreaptă spre răsăritul destinului ei tragic, armata roșie a fost 
înzestrată cu armele cele mai sofisticate, a devenit puternică şi 
arogantă, s'a transformat în ciocanul ce va da semnalul sfârşitu- 
lui unei civilizaţii infloritoare. Inconștiența unora si criminala 
vointă a altora, a pus în mișcare goana nebună, desfrânată a 
lumei noastre, spre abisul autodistrugerii ei. 

Dar în contrast cu șobolanii canadieni, tiințe raționale ce 
nu se pot împotrivi unor forțe de autodistrugere ce-i domină la 
diferite intervale, (poate o supapă de auto-regulare a forţei lor 
biologice), să sperăm că lumea, (ncă liberă, eminamente rațio- 
nală și dotată de voinţă, conștiință și memorie istorică, va putea 

) opri la timp goana în care este angajată spre propria ei pieire. 


N. ROSCA 


Plăes moldovean secol. XVI, Ulei de Stoica D. Colec, Gen: Băgulescu. 


APARATORII 
MARESALULUI 


(răspuns dlui lon Pantazi) 
de Filon VERCA 


Urmăresc de mulți ani cu simpatie acest organ de luptă româ- 
nească. intitulat “STINDARDUL”. Vedeam în el un obstacol 
in plus în calea comunismului, sugrumător al poporului român. 

_ In ultimul timp, dl Ion Pantazi, fiul fostului Ministru al A pă- 
rării Naţionale în guvernul gen. Antonescu, a dat un nou impuls 
patriotic acesei publicaţii. Scăpat din țară după mulți ani grei de 
chinuri în inchisorile comuniste, contribuţia sa la lupta exilului 
prezenta un aport viu prin denunțarea genocidului comis asupra 
neamului nostru 

„Aveam impresia, din citirea articolelor sale, că ceva ne apro- 
pie, deoarece în acest Occident nouă nu ne rămâne alt instru- 
ment de luptă decât condeiul, pe care trebue să-l mânuim cu 
violență pentru a ne apăra dreptul de a avea un loc sub soare... 
Se părea că dl Pantazi inţelesese bine situaţia. Dându-și seama 
că sabia nu-i mai poate fi de folos pentru moment, a schimbat-o 
cu condeiul intr'o luptă, poate inegală, dar singura care să ne 
justifice apartenenţa la o aceeași comunitate de simţire: neamul! 

lată însă că dl Pantazi, în ultimul articol din STINDARDUL 
(n. 149, lulie 1983) schimbă de adversar și —cu aceeași pasiune— 
se avântă să-l lovească pe dl Horia Sima, șeful Mişcării Legionare. 
Dece oare? Pur și simplu, pentrucă într'una din scrierile Dsale. 
dl Horia Sima a desvăluit cu simplitate, o sumă de defecte şi 
slăbiciuni ale generalului Antonescu. Or, după dl Pantazi, acest 
lucru nu e permis... 

Dezlănţuirea dlui Pantazi este foarte semnificativă. In anul, 
1977, seful legiunii a scos o carte intitulată “Sfârșitul unei 
domnii sângeroase”, în care redă un crâmpeiu din lupta legio- 
nară impotriva despotismului lui Carol Il. Ca urmare a acestei 
lucrări, dl Pantazi manifestă o anumită simpatie față de acțiu- 
aie legioaace şi faţă de autor. 

La începutul anului 1983, di Horia Sima face să apară 
altă carte “Era libertăţii”, în care expune evenimentele în == 
mare ale primului volum, cu crearea Statului naţional legionar 
şi ale celor 4 luni de guvernare dificilă alături de generalul 
Antonescu. Din relațiile aproape zilnice cu generalul, di Horia 
Sima (Vicepreședinte al Guvernului) expune, cu multă sinceri- 
tate, toate dificultăţile ivite în decursul acestei colaborări, parte 
venite din cauza caracterului dificil al generalului şi parte din 
anumite deficiențe legionare inerente sarcinei de guvernare. 
însă în mare parte aplanate cu încetul. i 
z Portretul generalului, uneori puțin măgulitor pentru acesta a 

sensibilizar”” pe dl Pantazi, admirator pasionat si neconditionat. 
Sa simțit obligat —fără să țină seama de realitățile de atunci să 
apere memoria” generalului Antonescu. Si pentru a implini 
acest scop dă o nouă interpretare a evenimentelor expuse in 
cărțile dlui Horia Sima, completate dealtfel cu aluzii “bine- 
voitoare”" la adresa autorului. 

Mă voi limită a expune câteva fapte trăite și cititorul va face 
fiecăruia partea ce i se cuvine. 

In ziua de 20 Ianuarie 1941, generalul Antonescu convoacă 
la București pe toţi prefecţii legionari. In acelaș timp, fără nicio 
explicaţie îi înlocuiește cu “prefecti militari”. Aceștia punând 
stăpânire pe instituțiile gerate de legionari, incep imediat să 
elimine elementele legionare manu militari. Era vorba de un 
abuz de autoritate, pus la cale şi dus la îndepliniore de către 
generalul Antonescu şi oamenii de încredere. In unele jude- 
je LOVITURA a reușit de deplin, deoarece Mișcarea Legionara, 
leală angajamentului luat faţă de general, nu putea bănui o ase- 
Pa e ei ae În altele, militarii au intâm- 

inat rezistența elementelor locale, care nu i ă 
pati lore înțelegeau să acepte 

Veştile canalizate spre București, revelau că acțiuni i 
dela Președinția Consiliului de Ministri viza o star tale 
și totală a raporturilor dintre general și Legiune. Mișcarea Legio- 
sui ma i lie prin Sreiicea In pripă s'a incercat o reac- 

istență, pentru a se vedea de: i 
aia a pi însă țara întreagă. A pe bo RI 

n unele regiuni, armata, elementul forță - 
neralul Antonescu, a ezitat în vevăcista în ni Tin 
când chiar o impăciuire, o rezolvare amicală o conflictului. Se- 


3 


OT TIE ID ae E E 


fii de unităţi nu înțelegeau faptul ca dintr'odată armonia ine 
general și Mişcarea Legionară să se transforme într'o vărsare de 
sânge. Aşteptau precizări, de unde această tergiversare a con- 
fruntării. In conştiinţa lor nu era ușor să ordone deschiderea 
focului în contra fraţilor lor, pentru ocuparea unei redute 
ocupată de legionari. Aşa se prezentau lucrurile în timp ce ten- 
i reştea în toată ara. î 

a Dra la Aro de Poliţie, chemat urgent să opunem 
rezistenţă tentativei de a fi ocupată de Compania de Jandarmi 
care se găsea la etajul S al aceleiași clădiri, cu armament suficient 
pentru acest scop. O mitralieră instalată în capul scării care co- 
bora spre etajul 4, controla accesul. Am stat toată noaptea de 
22 spre 23 Ianuarie privind jeava armei care în orice moment 
putea semănă moartea. A ? 

Pe la orele 5 dimineața suntem toți convocați pentru un 
comunicat de mare importanță. Intradevăr, era o circulară a 
dlui, Horia Sima prin care ne anunţa că vom fi obligaţi să pă- 
răsim instituția și să ne împrăștiem liniștiți. Nemţii dăduseră 
un avertisment că vor interveni cu forţa dacă continuăm să 
rezistăm. Inainte de a da Comunicatul, şeful Mișcării Legionare 
primise garanţia că nu se va întâmpla nimic și că legionarii nu 
vor fi molestaţi. E 4 

Pe la orele 6 dim., abea ieșiţi în grupuri mici, în Calea Vic- 
toriei, suntem întâmpinați de rafale continue trase din tancuri 
ce coborau strada. Tirul cuprindea Calea Victoriei în toată 
lărgimea ei, secerând tot ce întâlnea. Au căzut mulți dintre ca- 
marazii mei, dar şi mulţi trecători, printre care femei și copii. 
O scenă sfâşietoare se desfășura sub ochii mei. Strigăte, urlete, 
vaete, sânge... Numai sânge românesc, din ordinul unui “condu- 
cător” plin de ură și ambiţii deșarte. 

Dumnezeu nu a îngăduit să-mi încheiu bilanţul unei vieţi 
abia începute... Aveam doar 25 de ani. Mi-a fost dat să trăiesc 
prigoana deslănţuiță cu atata inversunare. Săptămânile ce au 
urmat au fost o goană nebună lupă legionari. Modul de a pro- 
ceda și cruzimea lăsau cu mult în urmă sadismul regelui Ca- 
rol II! 

Inchisorile, cazărmile, erau ticsite de lume legionară. Jude- 
căţile celor învinuiți de “rebeliune” erau rapide, uneori chiar 
colective. Cazarma dela Malmaison era centrul acestei tragedii. 
Dacă din întâmplare cineva era găsit în posesia unei arme de 
foc, era împuşcat pe loc. Mai rău ca în epocile de “stare de 
asediu” sau de război. Sentinţele pregătite din culise cădeau 
intruna fără a se ţine seama de cel mai elementar drept de 
apărare... 

Pentru a putea fi condamnaţi câți mai mulți legionari, din 
ordinul generalului Antonescu, au fost redeschise procese anti- 
legionare intentate din timpul dictaturei regale și încheiate cu 
condamnări severe. Mii de condamnări din ordin ce-au fost 
transmise ca o moștenire hidoasă după dispariția generalului 
Antonescu, celebrului Bloc al Partidelor Democratice. 

A urmat apoi “tera roşie”, Canalul, Pitești, Gherla, Baia Sprie 
şi alte locuri de groază, unde majoritatea deţinuţilor erau legio- 
nari din epoca antonesciană. Pe mulți dintre aceştia i-a încruci- 
şat şi d Pantazi, indurând alături de ei cele mai sălbatece agre- 
siuni contra omului. A avut ocazia să-i cunoască, să-i studieze 
şi poate chiar, să-i apropie... Si poate, a avut ocazia să afle că 
făceau parte din “moștenirea antoneşciană”. Dar... e mult de- 
atunci! Adevărurile de atunci s'au pierdut în negura vremilor. 

In noianul de injustiții din aceea vreme, o scenă melodra- 
matică s'a petrecut la Tribunalul Militar din Timișoara. In urma 
percheziţiilor domiciliare, organele jandarmerești au găsit la 
un bătrân o puşcă veche, ruginită, din primul război mondial, 
pe care bătrânul o și uitase. Este convocat la judecată. Pleacă 
de-acasă —era zi de târg- și oprește căruța in faţa tribunalului. 

—Aşteaptă femeie aci. Mă duc să văd ce vor domnii ăştia 
cu mine. 

In aplicarea Decretului antoneșcian, băbrânul este condam- 
nat la moarte. Bătrâneţea și faptul că nu era legionar i-au salvat 
viața, dar tot a rămas după gratii o bună bucată de vreme. 

Un alt caz: La lo Mai la Facultatea de drept, studenţii erau 
adunaţi pentru serbare. Deodată, din mii de piepturi răsună 
cântecul “Sfântă tinerețe legionară”. Programul continuă apoi 
fără nici un incident. Intre timp, Facultatea fusese înconju- 
rată de armată și poliţie. La ieșire încep arestările. Multi studen- 
ți au fost puși în lanturi pentru un cântec ce simboliza tinerețea 
și lupta lor. Trei zile după aceea am fost și eu arestat la Facul: 
tatea de litere unde îmi terminam ultimul an. Destinul mi-a 
hărăzit un alt drum. Am fost anchetat de un tânăr procuror 
militar, care m'a scos din cauză. 


di 


Sub dictatura antoneşciană, cântecul era singura noastră 
posibilitate de manifestare. Astfel, la 1 lunie 1941, la întâl- 
nirea de footbal între echipa Germaniei cu cea a României, 
s'a pregătit o manifestaţie de acest gen. Poliţia a fost insă in- 
formată și a achiziționat un număr excepțional de bilete. Sta. 
dionul ANEEF conţinea vreo 50.000 de locuri. S'a aflat totuşi 
că agenți, jandarmi, poliţişti în civil au impânzit tribunele și 
că manifestaţia va fi înăbușită 

Ordinul de contramandare a ajuns prea târziu. Aşa că, la 
primul vers din “Sfântă tinerețe legionară” “specratori” li 
niștiți până atunci, se năpustesc asupra cântăreților. Eram 
la numai trei locuri de fiica lui Nichifor Crainic, legionară 
convinsă. Poate că vocea ei femeiască a reținut mai mult atenţia, 
că în momentul următor era prinsă de păr de câtiva vlăjgani și 
târâtă pe treptele tribunei. Parcă văd și acum scena. Unul îi 
împlântase mâna în păr o trăgea după el Alţii o loveau cu 
picioarele. 

Aşa înțelegea generalul Antonescu să răsplătească pe cei 
care-i ușuraseră ajungerea în fruntea Statului... Alte sute de 
condamnări pentru un cântec. Am scăpat și de aici, dar in vară 
sunt arestat acasă și dus la Tribunâlul Militar din Timișoara 
unde sunt inculpat de... “tentativă de reconstituire a unei or- 
ganizaţii interzise”. Avocatul meu a reușit să obțină eliberarea 
mea după 2 săptămâni de inchisoare. Dar procesul fusese fixat 
pentru 21 Decembrie. 

Stiam ce mă aşteaptă. Fără să mai previn pe mama am trecut 
frontiera la Giurgiu spre Bulgaria. Devenisem un pribeag fără 
voie. La Sotia aveam adresa unor români macedoneni. Am găsit 
adresa și mai mult decât atât, am cunoscut afecțiunea unor Ro- 
mâni —şi ei departe de patria mamă de secole-— care mi-au oferit 
ospitalitate din sărăcia lor. Nu-i voi uita tot restul zilelor ce 
mi-au rămas. 

Aici am cunoscut câțiva din cei fugiţi din țară sub apăsarea 
aceleaşi ameninţări fratricide: Costică Oprişan, farmacistul 
lonel Voinea, avocatul C. Călin din Giurgiu. După 2 luni, un 
tren format din vagoane fara geamuri la ferestre, pleca cu noi 
spre Austria. După 5 zile de drum prin ger şi zăpadă, ajungem 
la Viena, unde poliția ne încartiruește la “Obdachlosenheim", 
un fel de cămin pentru vagabonzi și cerșetori. Era primul semn 
al ospitalităţii germane, cu care ne acuză mereu dusmanii 
noștri. i A 

Nu se putea nici măcar dormi din cauza sforăitului, horcăi- 
tului şi altor mirosuri insuportabile. Adevărate nopți de coșmar, 
Mi-aduc aminte cum într'o noapte, Gh. Bulumete, un constân- 
jean voinic, ne mai putând răbda s'a sculat în întunerec şi a 
aplicat două perechi de palme beţivului întins pe rogojină lân- 
gă noi. i: ţ 

Dar, “NOI” nu trebuia să uităm că eram “oaspeții Marelui 
Reich, aşa cum îi plăcea Reich SS Fiihrer-ului Himmler să ne 
numească şi să ne-o repete... Două săptămâni mai târziu suntem 
trimiși la Rostock, unde erau concentrați toţi “oaspeții legio- 
nari fugiţi din țară. Toţi acești oaspeţi de marcă ai Reich-ului, 
au fost obligaţi —indiferent de pregătire intelectuală-— să lucreze 
în fabrica de avioane “Heinkel” ca simpli lucrători. : 

Legătura cu exteriorul, strict interzisă. Trăiam complet izo- 
laţi. Dar nu eram ““izolaţi” și pentru ura generalului Antonescu, 
Intro bună zi, când voiam să sărbătorim “Ziua Legiunii”, s'a 
descoperit un complot, organizat de către serviciile antonescie- 
ne, care prevedeau suprimarea noastră. o bombă trebuia să ex- 
plodeze sub duşumeaua ce servea de scenă. 

Seful echipei teroriste, Serban, reuşise la un moment dat, 
prin nu știu ce complicitate, să fugă din lagăr, să ajungă în ţară 
și apoi să se întoarcă nestingherit. După anchetă, iese totul la 
iveală. Serviciile secrete antonesciene primiseră ordin (de unde? 
„bine înţeles, de sus!) să ne pregătească urcarea la cer. 

La 19 Decembrie 1942, un lot dintre noi este ales pentru o 
destinaţie necunoscută. Ne-am trezit la Buchenwald, între sârme 
ghimpate. Dar mereu, ca “oaspeţi” ai Reich-ului... Am aflat mai 
târziu —prin col. Piester, şeful lagărului— pentruce am ajuns aici: 
“Pentru siguranța voastră. Voi rămâneți mereu oaspeții Reich SS 
Fiihrer-ului Himmler!" 

Mai târziu și ceilalți au fost puşi la “adăpost”, în aceleași 
condiţii și pentru aceleași motive. Se simţea de departe ura şi 
şantajul mareșalului Antonescu, care nu știa cum să se scape de 
forțele legionare din străinătate. 

Intr'o bună zi moare fiul generalului Bădulescu. L-am înso- 
țit până la poarta lagărului, unde sentinela ne oprește proce- 
siunea. “De aici —îi plăcea col. Piester să o repete pentru a ne 


lua gustul de evadare 


inu ră numai aşa se iese, cu picioarele înainte, 
oaspeți de soiu 


Ceream mereu să lim trimiși pe frontul din Răsărit, să fim 


alături de fraţii noștri ce luptau cu dușmanul din URSS, La 
toate încercările noastre, răspunsul a fost acelaş “Generalul 
Antonescu refuză să vă accepte ca soldați”. In schimb, organiza 
compăniile dela Sărata, menite să extermine cât mai mulţi legio- 
nari din ţară... 

Intr'o noapte suntem treziţi de pași și szomote de arme. Am 
fost scoşi din barăci, incolonaţi în mijlocul lagărului, înconju- 
rați de mitraliere gata să înceapă focul. Col. Piester ne spune: 
“Comandantul vostru Horia Sima şi-a călcat cuvântul de onoare 
şi a părăsit ospitalitatea marelui Reich. Vă cer să condamnați 
acest gest şi să vă desolidarizaţi de el. Soarta voastră este in 
joc”. 
Precizez că eram înregistraţi în Capitolul “Dunkel und 

Nebel”, al celor care puteau fi ucişi oricând fără proces sau 
alte măsuri. Puteam dispărea în orice moment fără a lăsa nicio 
urmă de trecerea noastră prin lagăr. Cele câteva sute de legionari 
prezenți au rămas însă fermi, în timp ce soldaţii manevrau mi- 
tralierele, așteptând ordinul de masacru. In această tensiune în 
care omul își punea suprema întrebare, se aude o melodie 
venită parcă din altă lume. Din lagărul cu familii legionare ală- 
turat nouă răsună “Sfântă tinereţe legionară”. Femeile ne 
dădeau exemplu cum trebue să răspundem... Ca la o comandă 
din sutele de piepturi ale celor ameninţaţi izbucnește cântecul 
vrerei noastre. Col. Piester urlă să încetăm că va da ordin să se 
tragă în noi. Nimeni nu mai auzea nimic. Ne pregăteam de 
moarte în felul nostru. O noapte întreagă a durat scena, fiecare 
așteptând să se împlinească voia Celui de Sus. In zori am fost 
consemnați din nou în barăci. 

In țară, organele de securitate au fost mobilizate şi frontierele 

în alarmă. Zvonul fugii dlui Horia Sima se răspândise ca un ful- 
ger. Furia cuprinsese și pe Germani şi pe general. Atâta îndrăz- 
neală! In adevăr, din toată Europa supusă vrerii Fuhrer-ului, 
Horia Sima era singurul om a fi îndrăznit să i se opună. Ca ur- 
mare, gen. Antonescu a cerut din nou extrădarea noastră pentru 
a termina odată pentru totdeauna cu acești... “tâlhari”, cum ne 
califica el. 
„In seara zilei de 22 August 1944, radio BBC-Londra dă un 
comunicat, adresat familiilor legionarilor închiși la Buchenwald 
să-și ia orice speranță de a-i mai vedea în viață. Aveam un mic 
post de radio scăpat ca prin minune, prin care menţineam legă- 
tura cu exteriorul. Ni se pregătea ceva, dar nu puteam ști ce 
anume. 

„In dimineața lui 23 August, la orele 12 fără zece minute, 
stoluri de avioane anglo-americane trec deasupra lagărului și 
asvârlu un covor de bombe exact peste lagărul rezervat “'oaspe- 
ților legionari”, cu precizie. Atacul era bine pregătit și avea un 
sens. Nu era bombardarea Buchenwald-ului, ci al sectorului 
legionar. Dumnezeu a voit însă ca majoritatea celor câteva sute 
de bombe destinate nouaă, să cadă la vreo 200 de metri mai 
departe, întorcând pământul cu tot ce era pe el. Totuși, am 
avut parte și de durere. 

In momentul când a început bombardamentul câtiva cama- 
razi s'au indreptat spre poarta lagărului, încercând să iasă din 
infern. In clipa când au ajuns în fața porţii, o bombă cade 
drept pe poartă lăsând ieșirea liberă. Au fost uciși avocat C. 
Călin, tarmacistul lonel Voinea, popa Zaharia Duhul, ing. 
Graur şi fratele lui C. Papanace. Răniţi peste 30 de legionari. 
După bombardament lagărul era complet distrus. Nu mai 
aveam unde dormi. Am fost adunaţi într'o pădurice din fața 
lagărului. Col. Piester ne comunică schimbarea României și 
că noi suntem de-acum liberi să ne întoarcem acasă sau să 
facem ce vrem. La Viena, vă aşteaptă Comandantul vostru. 

Peste câteva zile plecăm spre Viena unde aflăm totul. Tara 
fiind sub stăpânire străină, datoria noastră este de a continua 
lupta. Soldaţii români sunt dezarmaţi, steagul românesc tricolor 
ămâne nouă acum să 


„să plece spre țară pentru a infrunta dușman 


am prezentat și am TOSt repartizat la echipele ce urmau 
să fie parașutate. După un antrenament intensiv, la 9 Decembrie 
1944 seara, am fost paraşutat în Hunedoara cu o echipă de 6 
camarazi. Dar aceasta-i o altă poveste lungă, plină de suferinţi, 
speranje și înfrângeri... 
La începutul articolului, dl Pantazi recunoaşte cu naivitate, 
cele trei greșeli ale generalului: 


culisele preșidenției, 


1. “Nu a convocat imediat după abdicarea lui Carol II, Parla- ( 


mentul ales în dec. 1937 și care reprezenta în destulă măsură, 
voinţa țării”, 

DI Horia Sima a insistat de mai multe ori pe lângă general | 
pentruca acesta să consulte poporul. Refuzul a fost de fiecare j 
dată acelaș: NU! 

Ce avea oare de gând generalul” Să impună Statului voința lui 
sau avea alte intenţii? Dl Pantazi este sigur că poporul l-ar fi ales 
în unanimitate și că ar fi putut să constitue un Guvern de mili- 
tari, iar Garda de Fier ar fi putut sta de-o parte să se “recons- 
ritue”. După Dsa, generalul care nu avea nici o platformă poli- 
tică, ar fi avut totuși agrementul total al poporului! lar Mișcarea 
Legionară, care avea rădăcini înfipte adânc în sufletul acestui 
popor, ar fi trecut aproape neobservată. Bizară concluzie politi- 
co-istorică! Nu, domnule Pantazi, Generalul era și se simţea 
singur și de aceea a refuzat să consulte poporul. Si-ar fi dat sea- 
ma cât este de singur. 

E adevărat, a consultat o singură dată poporul printr'un 
“plebiscit” redus la intrebarea: “Eşti pentru sau contra genera- 
ului?” Ca urmare, cei ce-au îndrăznit să răspundă negativ, au 
fost arestaţi, urmăriți sau, în cel mai bun caz, şi-au pierdut 
posturile. Tineretul român închis, batjocorit, umilit, nu-l 
cunoștea pe generalul Antonescu decât ca fostul Ministru al 
Guvernului Goga, alături de A. Călinescu, sau ca omul care deși 
zis “confrate naţionalist” îl prevenise pe Corneliu Codreanu 
că “dacă încearcă ceva va scoate armata şi va trage”. Gest de 
semnificativă simpatie faţă de legionari... 

2. A doua greșală, este aceea de “a fi îmbrăcat cămașa 
verde”. Da, d Pantazi are dreptate! Ar fi evitat să o păteze după 
aceea cu atâta sânge nevinovat, să distrugă atât tineret care ar 
fi fost așa de necesar neamului în grelele încercări de atunci. 

Si Moţa purtase cămașa verde alături de tricolorul românesc. 
Dar sângele lui căzut la Majadahonda, a împerecheat cele două 
simboluri. lată diferența între cei doi patrioți români, fiecare 
îmbrăcând aceeași cămașă. 

3. A treia greșeală: “Mareșalul Antonescu a admis ca Veturia 
Goga să facă parte din anturajul său imediat”. 

Nu știu ce se ascunde în spatele acestei afirmaţii. Ce repre- 
zenta oare Dna Veturia Goga în anturajul imediat al generalu- 
lui? Nu cumva, în jurul acestui personagiu să se fi urzit toate 
comploturile care au culminat cu trădarea dela 23 August? Cine 
l-a sfătuit oare pe general să nu accepte parlamentul ieșit din ur- 
ne în 1937? Cine l-a aţâţat în permanenţă impotriva legiona- 
rilor, singurii fideli angajamentului politic și loiali luptei comune? 

Cred însă că cea mai mare greșeală a generalului a fost aceea 
de a fi complotat și urmărit cu ură de moarte pe singurii care 
l-au sprijinit şi care nu l-ar fi părăsit niciodată pentrucă se ga- 
seau cu toţii pe unda destinului românesc. 

DI Pantazi, în goana-i după acuzări, uită să semnaleze și par- 
tea umană pe care dl H. Sima a descoperit-o la general: o anu- 
mită înţelegere părintească față de legionari, acea teamă de 
complot (permanentă și maladivă), dorința de a avea o gardă 
legionară care să-l păzească. Precum și acea slăbiciune interioară 
care, speculată în permanenţă de anturajul imediat, a dus la 
reacții dramatice și până la crimă. 

Generalul era orgolios până a confunda neamul cu persoana 
lui, ceeace i-a fost fatal. Se considera atotputernic și de neinlo- 
cuit. Si tot ce i se părea că încearcă să-i micșoreze prestigiul 
şi forţa, cădea sub lama răsbunări. Batalioanele de “reabilitare” 
dela Sărata —formate din legionari scoși din închisori— fuseseră 
constituite pentru uciderea sistematică a legionarilor. Erau 
trimiși pe front CU ORDIN de “reabilitare post-mortem”: 
“vor fi trimiși în misiuni periculoase de atâtea ori până ce 
vor fi reabilitați post mortem"... Toţi acești luptători plecau la 
luptă cu sentința de condamnare la moarte semnată de “con- 
ducător”. 


Recomandăm dlui Pantazi cartea “SĂRATA” de Nic. Roşca. _// / 
Ar putea sta de vorbă cu propria-i conștiință, Va vedea cine 222 


sa inverşunat cu ardoare pentru dispariția legionarilor. Dar cu 
lichidarea neintreruptă a celor din ţară, prin condamnări la 
nuncă silnică sau la moarte, n'a fost oare tot generalul An- 
tonescu? 

DI Pantazi cunoaşte rolul nefast al Dnei Veturia Goga în 
nu se_TE 


enea 


44 
VyI 
i 


i 


. Pi Pr ș . z aşte-d 
—rotul-infam jucat de“ partidele istorice, dar nu le ia la rost. A —— 


Stat TB ant în Ocnele comuniste; dar nu-l frământa răsbunarea; 
(mai ales acuma că sa inceput procesul lent de reabilitare a 


Mareșalului Antonescu) II jenează până la obsesie numai imagi- 
nea expusă de di Horia Sima asupra generalului. 


=5 


. 
A Intr'adevăr, gen tonescu a murit ca un erou. El nu PR ESA 
tea să sfârsească ca generalul Cambrea. El nu putea să iasă 


din rasboiul sfânt în alt mod. Era șeful oștirei române. Misiu- 


nea lui era să fie in orice clipă un exemplu pentru eroi necu- 
noscuţi ce-și lăsau sângele prin stepele rusești. Dacă până la 
moartea sa el reprezenta neamul în luptă, în clipa morţii s'a 
identificat neamului ca și zecile de mii de legionari ce-au luptat 
pentru acelaș ideal... El aparţine istoriei ca și ceilalţi eroi ai nea- 
mului. In această privință generalul Antonescu nu are nevoie 
să fie apărat, aci 

Dar cine incearcă să-l apere cu orice preţ —abia atunci îl 
coboară în mocirla micimii umane. : 

In plus, dl Pantazi își depășește misiunea. Ar dori să decapi- 
teze Legiunea pentrucă, spune dânsul, dl Horia Sima n'ar fi 
fost altceva decât “agentul lui Moruzov”. Această campanie 
îşi trage originea tot din răsărit și dl Pantazi, INSUŞINDU- 
ŞI-O, servește fără voie cu totul alte scopuri. Intr'o zi dl Pantazi 
își va da seamă că a greșit profund faţă de un om care şi-a făcut 
datoria faţă de Neam și Mișcare cu inteligenţă și curaj. 

Să nu uite acuzatorul întâmplător de azi, că la Tribunalul 
dela Niremberg, fuga dlui Horia Sima a împiedecat extrădarea 
legionarilor spre ţară pentru a fi executați, deoarece n'au fost 
considerați drept “criminali de război”. 

Vorbeşte dl Pantazi cu oarecare dispreț de legionarii și solda- 
ţii români care-au constituit cele două Divizii după capitularea 
dela 23 August. Ar trebui să fie mândru că atunci când trădarea 
mușca din sufletul neamului, acești cruciați au voit să ducă lupta 
mai departe. Cei câteva mii pe Oder sau în alte părți unde și-au 
dat tributul de sânge, reprezentau onoarea armatei române. 
Auzit-a oare de sacrificiile lor, a celor morţi în plină iarnă cazuţi 
cu parașuta prin văgăunele munţilor sau prin troiene de zăpadă 
ce le-a devenit de-apururi “mormânt fără cruce” cum ar spune 
şi dl. loniţoiu... 

De peste 40 de ani, acest “agent al lui Moruzov", despre a 
cărui activitate patriotică dl Pantazi nu știe decât ceeace au 
scris duşmanii, a păstrat flacăra vie a rezistenței românești 
în exil. Si dl Pantazi vine să-l ponegrească de a fi fost și de a 
fi mereu agentul forţelor dușmane neamului... Tristă formă 
de a apăra memoria unui alt patriot care, poate, nu sar fi 
încumetat să meargă până acolo. Concluziile la care ajunge dl 
Pantazi sunt interpretări personale. 

Interpretarea corespunde unei dimensiuni, produs al unei 
trăiri de căldură umană. După unii, Cristos ar fi fost un șarla- 
tan, după alţii, rămâne Mântuitorul! Cât de departe poate duce 
o interpretare... 

DI Pantazi face şi incursiuni în literatura legionară. Dar nu 
pentru a desprinde frământul unei generaţii întru apărarea fiin- 
ței neamului, ci pentru a se servi ca instrument de a lovi în 
cei rămaşi după asasinarea Căpitanului. Impinge generozitatea 
apoi până la a declara solemn: “Legionarilor care împart cu 
noi acest amar destin, condamnaţi fiind cu toţii a trăi departe 
de țară, nu avem nimic a le reproşa. Nu avem nimic a le re- 
proșa nici măcar această fidelitate”. Un nou proces, cu nuanțe 
şi dedesubturi. Vinovaţi nu mai suntem toţi, ci numai şeful 
nostru!... Naivi ne crede, Doamne, acest domn Pantazi... 

Cu. amărăciune privesc cum: “orhestra roșie” a câștigat o 
nouă vioară, aceoa care adinioară vibra, durerea neamului 
întreg la Baia Sprie, Aiud, Valea Nistrului... Astăzi, melodia 
ei sinistră însoțește acordurile unei orhestraţii dirijată din 
umbră... 

Confratele de ieri lovește cu aceeași cruzime și răutate. 

S'o fi întrebat oare cine surâde cu satisfacţie, fericit de a 
fi provocat o nouă spărtură în frontul rezistenţii românesti? 


Filon VERCA 


Legiunea “Arhanghelul Mihail” își are obârșia în jurământul 
făcut în 1919 în pădurea Dobrina din Judeţul Huși, de către 
Corneliu Zelea Codreanu și prietenii lui, de a apăra cu jertfa 
propriei lor vieţi România Mare. de primejdia comunistă ridi- 
cată ameninţător din stepele rusești de peste Nistru. Elanul 
lor tineresc forjat în anii următori de luptă pe baricadele an. 
timarxiste ale muncitorului Constantin Pancu, Profesorul A 
C. Cuza și ale vieţii studenteşti, întărit de studenţimea româ- 
nă reprezentată prin Generaţia dela 1922 și Asociaţia Stu- 
denţilor Creștini, ai căror conducători ajunseseră, a realizat, 
fără exagerare, unitatea spirituală românească isvorită dintr'o 
nețărmuită iubire de Neam ş Tară şi manifestată printr'un au- 
tohton, legitim si salvator naționalism românesc, 

Jurământul din pădurea Dobrina n'a fost călcat. 

Corneliu Zelea Codreanu se ridica biruitor peste toate în- 
cercările de cumpărare sau desbinare dirijate de ovreimea din 
Sărindar-propovădui-toarea amoralităţii comuniste și a anar- 
hiei statale, ca rezultat al luptei de clasă. 

Partidele politice “istorice”, cum sau autodenumit mai 
tarziu, dovediseră incapacitatea lor de a avea o viziune clară 
asupra desfăşurării ulterioare a României și a rolului ei geo- 
politic în Europa Naţionalităţilor modelată de primul răsboi 
mondial, cu toate că participaseră la unirea ei teritorială. 

Amestecul “Aliaților” în politica internă a Țării noastre 
şi acceptarea de a deschide larg porţile României alogenilor 
“fugiţi” din Răsărit din “paradisul bolșevic” propovăduit, 
cu care vroiau să ne fericească și pe noi, precum și restaurarea 
la 30 lunie 1930 a Regelui Carol al II-lea pe Tron, stabiliseră 
o tutelă politică ce favoriza duşmanii Neamului Românesc. 

Codreanu intuise că pentru zăgăzuirea marxismului şi apă- 

area unității naţionale și teritoriale a României Mari, era nece- 

sară mobilizarea întregului tineret românesc, dela țărani, mun- 
citori şi până la cel universitar pentru a crea împreună un nou 
tip de om —nu biologic ci moral, un “OM NOU” care să poa- 
tă face faţă problemelor Tării întregită la 1918 cu atâtea sacri- 
ficii de oameni şi sânge. 

Un OM NOU cu aspirații dea fi pentru Neamul lui —erou 
sau sfânt-. Un Om Nou gata în orice clipă să pună temelie 
propria-i viaţă la realizarea imperativelor istorice românești. 

Pe acest drum spinos sa angajat la 24 lunie 1927 Legiu- 
nea Arhanghelul Mihail sau Mişcarea Legionară și exponentul 
ei politic Garda de Fier, sub conducerea lui Corneliu Zelea 
Codreanu “CAPITANUL” cum îl denumeau legionarii lui, 
implinind tradiţii străvechi românești. 

Când el a stabilit legile fundamentale ale Cuibului-unitatea 
de bază a vieţii legionare, Codreanu a decretat pe a treia ca 
—Legea Tăcerii. 

“Vorbeste puţin. Spune numai ce trebue. Vorbește numai 
când trebue. Discursul tău să fie rezonanţa faptelor tăle. Tu 
realizează, lasă pe alţii să vorbească”. 

Asta nu însemna o îngrădire a manifestării legionare scrise, 
nici o subestimare a rezultatelor ei, ci darea unei priorităţi 
exemplului viu. 

El a avut dreptate. Nimic nu a fost mai grăitor în favoarea 
acțiunii legionare, decât taberele de muncă voluntară care im- 
pânziseră Țara, plămădind “omul nou”. In ele, cot lângă cot, 
intelectuali, muncitori și tărani, forjau cu mintea, cu braţele 
şi avântul lor tineresc, România Legionară ce trebuia să “astra: 
lucească precum soarele sfânt depe Cer”, Fiind clădită din 
munca tuturor, din dragoste pentru aproapele nostru, din 
frățietate românească, din conviețuire armonioasă și creștină, 
din cinste şi omenie. 

Astfel au fost reparate sau construite sute de biserici, școli, 
dispensare medicale, case pentru văduve, bătrâni, orfani; s'au 
refăcut și sau deschis șosele, îndiguiri de ape devastatoare și 
sa pus baza începutului de comert românesc, cooperative, 
restaurante etc, care până atunci era în proporţii copleșitoare 
acaparat de “'alogeni”. 

Țara se transformase întrun șantier general, în care în 
cântece și voioşie se infăptuia și difuza în “șezătorile la foc”, 
la terminarea lucrului, doctrina și obiectivele acţiunii legionare. 

Baza discuţiilor o constituiau cărțile lui: Corneliu Zelea 
Codreanu: Cărticica Sefului de cuib, Pentru Legionari, Cir- 
culari și Manifeste, Jon Mota: Cranii de Lemn și articolele din 


| 


PROPAGANDA LEGIONARA (|) 


gazeta Libertatea, Vasile Marin; Crez de Generaţie, Puiu_Gar- 
Cineanu 
complectate de lectura articolelor din revistele: Pământul 
Strămoșesc, Libertatea și Axa, care constituiau în acea vreme 
patrimoniul doctrinar al Legiunei. 

Ceace se cauta era redeșteptarea conștiinței naţionale, stri- 
vită de sloganele mincinoase ale unei democraţii ineficiente 

Acesta a fost rolul pe care Mișcarea Legionară și la asumat, 
incredințând realizarea, frăţiilor de cruce, cuiburilor și organi- 
zaţiilor ei județene, obţinând un rezultat grandios —eliminarea 
comunismului ca manifestare și acțiune în viaţa românească, 
dela 1927 până la 23 August 1944 și crearea unui filo-româ- 
nism absent până atunci din manifestările oamenilor politici. 

Se poate afirma fără a greși că în tot acest interval de luptă 
pe baricade a Mișcării Legionare, presa și propaganda au servit 
mai mult ca un corolar al acţiunii pe teren. 

Ea sta desvoltat pe etape și în raport direct proporțional cu 
sbuciumul vieţii legionare. Fiecare prigoană polițienească echi- 
vala cu distrugerea arbitrară a întregului material ziaristic sau 
literar legionar, din edituri, biblioteci, librării, case legionare, 
case particulare, contravenirea la aceste dispoziţii fiind pedepsi- 
tă cu grave pedepse privative de libertate, iar uneori cu moartea. 

Trecând furtuna, legionarii reînviau ca pasărea Phoenix şi 
totul era refăcut rapid, organizaţii, cărţile doctrinare, presa și 

„propaganda. Ş 

Colportajul lor de la om la om, a fost ca sistem salvarea 
continuă a patrimoniului cultural legionar, îmbogăţit de fiecare 
dată cu noi scrieri explicând drama Țării, a Mișcării şi obiective- 
le ce trebuesc atinse pentru salvarea lor. 

Rezultatele au fost uluitoare. Cu toate asupririle și suferinţele 
morale şi fizice la care erau supuși membrii organizaţiei de către 
organele polițienești ale **democraticelor” partide politice româ- 
neşti, care Sau perindat în prima decadă de la înființarea 
Legiunei la cârma Jării, numărul adepților încadraţi și acti- 
vi sa ndicat dela cei șase iniţiatori, la peste un milion şi jumaă- 
tăte în preajma alegerilor din toamna anului 1937 şi la peste 
trei milioane de prieteni şi simpatizanți. 

O forţă tinereacă uriaşe, care ca talazurile mării spălase în 
zece ani conștiințele românești de efectul narcotizant al sloga- 
nurilor umilitoare ale resemnării: ““mielul blând suge la două oi”, 
capul care se pleacă, sabia nu-l tae”, care formaseră baza educa- 
tiei civice impusă de către alogenii profitori, cu patul puștii 
jandarmului român, 

Chemarea Legiunii răscolise profund virtutile ancestrale ale 
Neamului. Țara îi deschisese braţele și inima, urmând-o fără 
ezitare în marșul ei victorios către împlinirea marilor idealuri 
naționale care o animau. 

Rezultatul alegerilor din Decembrie 1937, o dovedește cu 
prisosință 

66 de mandate de Deputaţi în Parlamentul Țării, ceace ridi- 
ca reprezentanța ei politică —Partidul totul pentru Ţară-—, la 
rangul de cel de al treilea partid de guvernământ. 

După cum am afirmat mai sus, presa și propaganda scrisă le- 
gionară sau desvoltat pe etape. Activitatea ei a fost strâns lega- 
ta de libertatea de mişcare a Legiunei, orice îngrădire a acesteia 
având ca efect imediat prigonirea prin suprimare, prin distrugere 
sistematică a tot ce se publicase, ziare, reviste, cărți de doctrină, 
memorii etc fără a isbuti însă sa distrugă patrimoniul cultural 
al Legiunii Acesta era întipărit integral în mintea fiecărui 
legionar. 

Prima etapă, o putem denumi etapa eroică a Mișcarii Legio- 
nare şi coincide cu decada 1927-1937, adică dela înfiinţare și 
până la victoria electorală din 1937. 

A doua etapă, dictatura personală a Regelui Carol al II-lea 
și “Sfârşitul domniei lui sângeroase” Ianuarie 1938-6 Septem- 
brie 1940. 

A treia etapa, Statul Naţional Român Legionar. 6 octom- 
brie 1940-21 Ianuarie 1941, 

A pata etapă, Prigoana Antonescciana și germana —21 
Ianuarie 1941-— 23 Agusut 1944. Legionarii plecaţi in Germa- 
nia ca “invitați de onoare ai Fiihrerului German Hitler”, au 
fost internaţi în lagărele Buchenwald, Dachau și Sachsenhau- 
sen, iar cei rămași în Țară arestați, condamnaţi la ani grei de 
închisoare, câţiva executaţi 'și la începerea răsboiului contra 


Din lumea Legionară, Ion Banea: Căpitanul, etc. 


Rusiei Sovietice, trimiși ca simpli soldaţi în unități militare de 
sacrificiu cu ordinul mareșalului Antonescu “se vor reabilita 
Post Mortem” 

A cincea etapă, 23 August 1944 - 8 Mai 1945. Trădarea. 
Tării 

In Tara, Predarea legionarilor din închisori, de către Regele 
Mihai și partidele istorice. regimului pro-comunist instaurat la 
Bucureşti şi incepederea exterminarii lor sistematice, în lagărele 
de concentrare de la Pitești. Aiud, Gherla, Jilava, Canalul Dună- 
re-Marea Neagră. 

In streinătate, Bombardarea de către Anglo-Americani a ba- 
răcilor legionare din lagărul german Buchenwald, Guvernul de la 
Viena și continuarea răsboiului contra Rusiei Sovietice. Capitu- 
larea Germaniei. Inchiderea legionarilor în diverse lagăre aliate 
ca ex enemi. Scoaterea din cauză a Mișcării Legionare în 
procesul de la Niremberg. 

A şasea etapă, * Sfârşitul Europei” 1947-1953. Exilul, trans- 
format de legionari in cea mai perfectă oficină de difuzare a 
doctrinei legionare. cunoscută astăzi în adevărata ei lumină pe 
intreaga planetă Peste 20 de case de editură în Germania, Bra- 
zilia, Franța, Canada. Argentina, Statele Unite, Italia și Spania, 
peste 200 de volume tipărite şi retipărite, peste 20 de reviste și 
gazete de cultură și acţiune românească legionară, demascând 
toate minciunile scornite de dușmanii Neamului Românesc, 
apărându-i dreptul la integritatea teritorială naţionala din 1918 
şi dreptul la libertate și umanitate consfințit de Naţiunile Unite 
după terminarea celui de al dolilea răsboi mondial și neaplicate 
nici până astazi in Estul Europei, abandonat de Aliaţii învinga- 
tori Rusiei Sovietice fară drept și fără scrupule. 


PRIMA ETAPA (1927-1937) 


S'ar putea afirma că a fost cea mai propice marșului ascen- 
dent al Legiunii către conducerea României deaceia am denumit- 
o eroică, deși a fost turburată de trei evenimente dramatice. 

Primul; pedepsirea cu moartea a lui |.G. Duca în Decembrie 
1933, Al doilea Jertfa voluntară a comandanților Legionari lon 
Moţa şi Vasile Marin la 13 lanuarie 1937 în Majadahonda-Spa- 
nia şi al Treilea victoria electorală din Decembrie 1937. 

Participand la câteva alegeri parțiale între 1927-1933, legio- 

narii Arhanghelul Mihail obținuseră câteva mandate de deputati 
în Parlamentul din Bucuresti, unde Capitanul a fost permanent 
ecoul nedreptăţilor și abuzurilor administrative ale guvernelor 
perindate şi apărătorul vașnic al drepturilor tăranilor si munci- 
torilor, încălcate samavolnic de acestea. 

Sigur, atitudinea demnă și hotărârea fermă de a descoperi 
opiniei publice atitudinele negative ale guvernanților, cât și pro- 
porţiile rapide ale redresării naţionale, i-au speriat şi pe aceştia, 
şi pe profitorii interni și pe “alogeni”, care mobilizându-și spri- 
jinitorii externi prin minciuni, deformări ale adevărului şi născo- 
ciri tendențioase, căutau să-i alarmeze, pentru a determina pre- 
siuni asupra Guvernului cu scopul de a scoate din lege și interzi- 
ce manifestările Legiunii Arhanghelul Mihail si ale exponentului 
ei politic Garda de Fier. 

Pentru atingerea scopului au ales momentul schimbării legis- 
laturii guvernamentale in Decembrie 1933, când partidul liberal 
chemat la guvern de Rege, la desemnat pe I.G. Duca viitor prim 
ministru, ambii luându-și sarcina de a satisface cererile ilegale ale 
profitorilor. Urmare, în acea iarnă grea a anului 1933, s'au pro- 
dus mii de arestări, zeci de mii de descinderi polițienești, violări 
de domicilii, maltratări şi abuzuri incalificabile ale organelor 
polițienești și jandarmerești. 

I.G. Duca dând curs legal pretențiilor absurde ale sprijinitori- 
lor interni și externi ai “alogenilor”, a scos în preajma alegerilor 
din Decembrie 1933, Legiunea Arhanghelului Mihail și Garda de 
Fier din lege și în mod abuziv a deslănțuit împotriva membrilor 
ei o furibundă prigoană, soldata cu mai multi morţi, zeci de 
schinguiuiţi şi mii de întemnițați. Legionarii si-au pierdut liberta- 
tea și alegerile, iar 1.G. Duca a plătit cu viaţa fărădelegile oame- 
alor lui, fiind pedepsit pe peronul gării Sinaia de echipa Nicado- 

or, 
urmează în N.O 40 


—7 


(A 


UN RASPUNS 


Deci trebuiau să se faca alegeri parțiale în aproape jumatăte din Ţară. In 
acest caz, cel mai potrivit lucru era să se facă noi alegeri în toată Țara, 
deci trebuiau să se faca alegeri generale, cum i-a propus domnul Horia 
Sima mareșalului, dar acesta s'a opus. Mareșalului nu-i plăceau alegerile 
şi aceasta se vede și din faptul că mareşalul nu a făcut aceste alegeri, chiar 
şi după isgonirea legionarilor. Dintre data isgonirii legionarilor şi începe- 
rea războiului, a fost timp destul ca să se facă alegerile, mai ales dacă 
aceste alegeri s'ar fi făcut cum îi plăceau mareșalului, adică după ordin. 

Dar nu, “propriile vreri” ale domnului Pantazi, se îndreaptă către alte 
soluţii. După domniasa, mareșalul ar fi putut să formeze un guvern de 
militari, care ar fi obținut în prealabil învestirea Parlamentului!!! In pri- 
mul rând, Țara fusese condusă de prefecţi militari, pe timpul lui Carol 
al II-lea și era sătulă de militari ca Gavrilă Marinescu și Bengliu, ca să bă- 
nuiască cineva că dacă ar fi fost întrebată, cinstit, ar fi admis să fie con- 
dusă din nou de militari. S'a văzut dealtfel că prefecții militari ai mareșa- 
lului Antonescu au fost atât de răi sau mai răi ca ai Reeelui Carol. dacă 
în preajma lui 23 August, nici un prefect militar, nu a alat ceiace ştia 
toată Ţara: Regele pregătise debarcarea şi arestarea mareșalului şi aceasta 


în legătură cu u eral sovietic care se numea Bodnăraș. , tă 

E aentu En Er-Tără legionari acest Parlamentar fi fost ciuntit-, ar 
fi avut o coloratură tătărăsciană, cu cei 36 9jo de parlamentari ce-i avea. 
Care ar fi fost comportarea acestor parlamentari, care ar fi fost linia lor de 
conduită? După comportarea politică a lui Tătărăscu, în timpul lui Carol 
al II-lea, dar mai ales pe timpul comuniștilor, putem să afirmăm fără să 
greşim, că ar fi fost de supunere: supunerea veche față de Carol al IlAea, 
ar fi fost înlocuită cu o supunere oarbă față de Antonescu. Aici nu se 

înșeala domnul Pantazi. Dar de aici până la afirmația rotundă că mareșa- 
lul Antonescu ar fi găsit o aprobare masivă pentru intrarea noastră în 
războiu alături de Germani, este o adevărată prăpastie! Domnul Ion Pan- 
tazi un cunoaşte gândirea politică a lui Iuliu Maniu. Iuliu Maniu era din 
tălpi până în creştet, alături de aliații fireşti. Şi în afară de asta, luliu 
Maniu era convins că nimic nu se va face în spaţiul carpatin fără aproba- 
rea domnieisale. Pe domnii Churchill şi Roosvelt îi avea în buzunarul 
de la vestă. Și culmea, Iuliu Maniu nu-i cunoştea pe Ruși. In biblioteca 
domneiesale, în care nu avea drept cărţi româneşti decât mersul trenuri- 
lor, nu era nici o carte care să-i prezinte pe Ruşi, aşa cum sunt. Pe Rusii 
de astăzi, Maniu fi cunoștea doar după propaganda aliaților fireşti. 

Şi cum poate domnul Pantazi să-şi închipuie că acest Parlament, din 
care făceau parte și maniştii, îi va da un vot masiv, de aprobare a războiu- 
lui contra Rusiei? Pus în fața războiului declarat, şi faţă de aprobarea- 
aceasta masivă-, a Ţării, luliu Maniu a fost silit să declare că el aprobă 
numai războiul nostru până la Nistru. Această declaraţie, este o aberaţie. 
Domnul Pantazi, care a făcut școala militară, —numai pe prima fără să 
făcă și pe cea de aplicaţie—, știe totuși că aceasta este o aberaţie. Noi Ro- 
mânii, ocupam Basarabia, care după Ruși era a lor, şi când Ruşii se întorc 
victorioși-așa cum s'a întâmplat, le spunem că noi ne-am purtat cavalereste 
cu ei şi ne așteptăm din partea lor, la o comportare identică. E un fel de a 
gândi care ar face, “să râdă și curcile”, dar Maniu nici nu a surâs măcar 
după cum nu surâd nici azi toți maniştii de pe glob. 

“Pentruca nu ne putem închipui că un singur deputat român s'ar fi 
împotrivit la recucerirea pamântului românesc rapit de Soviete”, spune 
mai departe domnul lon Pantazi. E o afirmare la care ar, râde din nou 
curcile'și totuși domnul Pantazi nici nu surâde formulând-o. La fel ca 
Iuliu Maniu. Domnul lor Pantazi ar trebui să știe că majoritatea păturii 
politice a Țării, era pe acele vremuri de partea aliaților fireşti, adică erau 
de partea Anglo-Americanilor. Şi toată această pătură cultă a Ţării, nu 
cunoștea absolut deloc pericolul rusesc care se prezenta sub masca comu- 
nismului, în cap cu luliu Maniu. Și domnul Churchill schimba de cazacă 
şi dintr'un anticomunist vajnic, devenise un filocomunist notoriu. Şi cu el, 
întreaga pătură politică a Țării, în cap cu Maniu care a devenit un filoco- 
munist, după exemplul englezesc, nedându-și seama că Churchill schim ba- 
se de cazacă în interesul tării lui, interes care nu era deloc și al nostru. 
Noi din secolul al VI-lea și până astăzi, a trebuit să învăţăm că pericolul de 
moarte pentru noi îl prezenta Rusia care sub masca ultimă, comunistă, 
devenise și mai acut și Anglia, cochetând cu acest pericol, devenise impli- 
cit, dușmana noastră. Noi, dacă voim să continuăm a trăi în acest spaţiu 
dunărean, trebuie să fim întotdeauna împotriva acestui deșman natural, 
cum îl definise Take Ionescu, dacă voim să continuăm a trăi. Şi lucrul 
acesta nu-l înțelese absolut deloc luliu Maniu, care în August 1944, ajun- 
sese să convingă majoritatea Țării, că Rusul de astăzi nu mai prezintă nici 
un pericol pentru Țara noastră, că acest rus s'a schimbat total, a ajuns să 
fie, cum îl caracterizase un adept al lui Maniu, un comunism cu joben. 
Credem că a ajuns să se convingă de marea lui erezie mai târziu, când a 
murit în închisoarea de la Sighet. 

Dintre toți oamenii politici, perocolul comunist îl sesizase numai un 
singur român: Corneliu Zelea Codreanu. Acesta, din 1919 și până la moar- 
te, cu un elan ne întrerupt, a propovăduit anticomunismul şi a reuşit, în 
Decembrie 1937, să câștige pentru părerile sale 16 €/o din populaţia Ță- 
zii. Nu avem nici o probă palpabilă ca mareșalul Antonescu a avut acelea- 
și păreri anticomuniste. Două fapte disparate ne-ar face să credem lucrul 
acesta; întâlnirile de la Predeal cu Corneliu Codreanu și participarea sa în 
scurtul guvern Goga-Cuza, dar aceste fapte disparate, după cum am spus 
mai sus, sunt combătute de atitudinea schim bătoare a lui Antonescu, care 
o lună mai târziu, după izgonirea dela putere a lui Octavian Goga, Anto- 


(vine din pag. 1) 


di 


nescu admite să facă parte din guvernul marionetă al lui Carol al II-lea şi 
să-și pună semnătura pe actul din Februarie 1938. Aceasta înseamnă că 
în Februarie 1938, Antonescu nu reuşise să descopere figura criminală a 
lui Carol și nici nu auzise de existenţa Elenei Lupescu. E foarte probabil 
că acest lucru l-a aflat numai în momentul în care a fost izgonit de la 
Palat şi acesta este adevăratul motiv-izgonirea de la Palat-, pentru care a 
devenit duşmanul ireductibil al lui Carol. Situarea sa pe o linie codre- 
nista-anticomunista din Septembrie 1940, s'ar explica prin faptul că 
Antonescu avea o încredere nemăsurată în el, şi că se vedea un salvator 
al Patriei în pericol, singurul salvator, 

Şi în această situaţie şi-a dat seama că singur nu poate veni la putere, 
deoarece îi lipsea popularitatea. In 1940, mareșalul Antonescu era, pen- 
tru largile cercuri ale Țării, un ilustru necunoscut. Pentru Țară, trecerea. 
prin guvernul Goga-Cuza, trecuse neobservată și mai ales, participarea 
în primul guvern alături de Armand Călinescu, nu era o carte de vizită, 
Și a făcut bine, gândindu-se să-și alăture mișcarea legionară, singura forță 
politică care avea o mare popularitate, cum singur o recunoaște şi domnul 
Pantazi. Domniasa ne vorbește și de marea popularitate a lui Antonescu, 
în rândurile oștirii. Dar cum? Mareșalul Antonescu nu era cunoscut decât 
de o parte a oștirii, de arma cavaleriei şi încă, într'o proastă postură: în 
cavalerie mareșalul Antonescu era cunoscut sub porecla de câinele roşu. 
E drept că mai târziu mareșalul a reușit să-și câştige stima unei mari 
părţi a oștirii, dar numai stima nu și iubirea. Că aceasta este o realitate, 
o dovedește faptul că în seara de 23 August, aflând de arestarea mareșa: 
lului, nu s'a găsit nici un ofiter activ care să facă un gest în apărarea celui 
arestat de Mihai Viteză. Pentru Istorie, se poate cita doar gestul căpita- 
nului Emilian, care în seara de 23 August, înfruntând mari pericole, s'a 
dus la legația germana să anunţe că ultimul act al dramei Antonescu, se 
jucase: mareșalul Antonescu fusese arestat de Mihai Viteză și de trădă- 
torul Bodnăraș. Dar trebuie să recunoaştem că Emilian era un ofiţer de 
rezervă și nu unul activ!!! 

Ne miră cum domnul Pantazi, în “vrerile” sale, ne spune că ar fi fost 
ideal ca Antonescu să constituie un guvern de militari, cu larg sprijin par- 
lamentar, fără concursul domnului Horia Sima, adică fără singura popula- 
ritate!!! 

Dacă domnul Pantazi se gândește să-i dea lui Antonescu, un sprijin de. 
mocrat-astăzi la modă-, avea o singură cale: să admită propunerea domnu- 
lui Horia Sima de a face alegeri generale. Cu popularitatea de care se bu- 
cura în acest moment Mișcarea legionară, ar fi putut să scoată în mod 
legal, fără furt de urne, mojorităţi confortabile, dacă nu sdrobitoare, care 
să voteze ceiace întreaga Țară dorea: ştergerea rușinii răpirii Basarabiei! 

A doua greșală comisă de mareșal a fost după domnul Pantazi, că îm- 
brăcând cămașa verde la re/nhumarea lui Codreanu, a provocat suspiciu- 
nea domnului Horia Sima că ar fi vrut să-i ia şi conducerea Gărzii de fier. 
Domnul Pantazi fixează această dată la refmhumarea osemintelor lui Cor- 
neliu Codreanu. E o greşala care miră că a fost comisă de domnul Pantazi 
care vrea să ne convingă că nimic nu este greșit în expunerea domnieisale. 
Prima dată când mareșalul a îmbrăcat cămașa verde, a fost la 6 Octom- 
brie 1940, cu privilejul mare manifestații legionare. “Inainte de-a porni 
spre locul adunării, vine la mine Mihai Antonescu cu un teanc de hârtii șa- 
piroerafate, cerându-mi să dau dispoziţii să fie distribuite grupelor legio- 
nare care participau la manifestaţie. Ce conţineau hârtiile? Un fel de 
lezământ pe care noi trebuia să-l depunem Generalului la această mani- 
festaţie, însfârsit, o chestiune care mergea, dar, spre marea mea uimire, 
în loc să sfârşeasca legământul cu salutul nostru tradițional “Trăiască 
Legiunea şi Căpitanul”, se încheia cu formula” Trăiască Legiunea şi 
Generalul”. Cei doi Antonescieni credeau ca profitând de entuziasmul 
serbarii, de bucuria legionarilor când îl vor vedea pe General în camaşă 
verde, vor putea să substituiască pe Căpitan din formula salutului și să 
lege numele Legiunii de General. El voia o altă Legiune cu o altă menta- 
litate și spirit, care să poată fi uşor captată şi absorbită de Stat. Pentru 
adaptarea ei dictaturii antonesciene, trebuia ştearsă mai întâiu pecetea 
imprimată de Capitan Organizatiei. 

“ Lam arătat lui Mihai Antonescu imposibilitatea morală de a accepta 
modificarea salutului nostru. Formula este consacrată de sângele marti- 
rilor noștri şi orice modificare a ei ar apărea ca o impietate faţă de cei 
căzuţi. Apoi Generalul ar risca să se expună și ridicolului, căci s'ar putea 
să nu se găsească nimeni dispus să strige “Traiască Legiunea și Generalul”, 
La acest argument, Mihai Antonescu a fost mult mai sensibil. A renunţat 
să mai pledeze cauza salutului, fără alte comentarii”. — Horia Sima, Cazul 
lorga— Madgearu, pag. 53. După cum se vede, la 6 Octombrie 1940, a 
fost prima încercare a mareșalului de a pune mâna pe conducerea Mişcă- 
rii. Dar încercarea n'a reușit şi mareșalul a început chiar de atunci să 
lucreze în acest scop. A doua încercare, aceasta violentă, a fost cu oca- 
zia omoririi celor închiși la Jilava. De această dată, mareșalul a recurs 
la intimidare. Maresalul se retrăsese în cabinetul lui și nu se arăta și nu 
primea pe nimeni afară de Mihai Antonescu. “Antonescu conta cu masa- 
crarea nervilor noștri, iar noi speram că prelungindu-se rezistența noastră, 
se va obosi Antonescu, și va renunţa la proiectul său absurd, Criza se 
prelungea fâră nici o perspectivă de a se ajunge la o soluție. Era o probă 
de nervi”. —Cazul lorga-— Madgearu, pag. 55. Şi mai departe: “Generalul 
n'a mai apărut în Consiliu. Se ivea din când în când pe coridor, dar nu 
vorbea cu nimeni. Mihai Antonescu s'a dus la General, I-a informat de 
rezultatul desbaterilor, i-a arătat comunicatul acesta l-a aprobat. Noi eram 
convinși că odată căzând de acord asupra acestor puncte, partea grea a 
desbaterilor trecuse. Dar în timp ce toată lumea resufla uşurată că s'a 
epuizat ordinea de zi și s'a ajuns la un acord satisfăcător pentru toţi-să fi 
fost pe la ora unu-, se ridică Mihai Antonescu şi anunţă că condiţia pusă 


de General, pentru a se continua colaborarea cu Mişcarea Legionară este 
să i se predea comanda Legiunii. Pentru a nu se mai repeta actele de vio- 
lenjă, pentru a se curma cu anarhia din țară, este necesar să existe o sin- 
gură comandă. A evocat situaţia existenţa din Spania”. —Cazul orga — 
Madgearu, pag 50-51, 

Prin urmare, € clar. O spune domnul Horia Sima, în cartea lui, ““Cazul 
lorga-Madgearu””, pe mai multe pagini în care povesteşte ședințele agitate 
ale consiliului de ministri, cu ocazia împușcarii celor de la Jilava și a lui 
Nicolae Iorga. Mareșalul a vrut să profite de aceste triste întâmplări, pen- 
tru a pune pe tapet cu violenţă cedarea şefiei Mișării legionare. La cele 
expuse mai sus, domnul Pantazi își spune si părerea lui, complet eronată: 
'“Conducătorul Statului a provocat suspiciunea domnului Horia Sima că 
ar fi vrut să ia și conducerea Gărzii de fer... Aceasta este cauza conflictu- 
lui, a încercării de luxare a mareșalului și a tragediei ce a urmat. Domnul 
Horia Sima nu și-a dat seama că [on Antonescu nu se va lăsa luxat și a 
subestimat audiența de care se bucura acesta în rândurile corpului ofițe- 
resc”'. Prin urmare povestea cu reuniunile dramatice ale consiliului de 
miniștri, este o simplă minciună. Dar domnul Pantazi, uită un lucru. Car- 
tea despre care am vorbit, a fost scrisă de domnul Horia Sima, în 1961. 
La acea vreme mai trăiau în exil o serie de oameni care ar fi putut să - 
spună domnului Sima, că minte. Acești oameni erau Gafencu și Pam fil 
Şeicaru. Gafencu ar fi avut ceva de spus, din auzite, iar Pamfil Șeicaru din 
evenimentele pe care le cunoscuse ca gazetar, Şi Pamfil Şeicaru era un 
credincios al figurii mareșalului și ar fi protestat dacă această figură ar fi 
fost lezată pe baza unor neadăvăruri. 

In prima decadă a exilului românesc, se găsea la Paris-și se găsește pro- 
babil și astăzi-, un personaj din anturajul imediat al mareșalului Antones- 
cu. Se numea George Barbu și reuşiese să devină redactor al unei reviste 
de dreapta franceză-probabil Rivarol-și a scris o carte care a avut succes 
pe acele vremuri, “Le troisiime homme de l'axe”. E mai mult decât pro- 
babil că acest om a citit cartea domnului Sima, "Cazul lorga-Madgearu”, 
sau dacă nu a citit-o, domnului Sima care a Scris-o, i-ar fi fost teamă să 
scrie neadevăruri patente. 

Dar mareșalul a crezut că odată cu izgonirea marelui lui duşman, dom- 
nul Horia Sima, drumul către șefia Legiunii, îi este deschis. “După expul- 
zarea noastră de la putere, Generarul s'a considerat Şef al Legiunii și a 
început să dea ordine, să elimine din Mișcare. După câteva zile s'a potolit, 
dându-și seama că formula nu este viabilă”. — Cazul lorga-Madgearu, pag. 
56. Şi mareșalul n'a cedat nici de data aceasta. A început să reorganizeze 
Mişcarea legionara sub șefia lui. Personal, cunosc câteva cazuri. În lași a 
vrut săi dea conducerea Mişcării, bătrânului Ventonic. Acesta s'a văzut 
chemat la prefectură de noul prefect, colonelul Captaru care l-a invitat 
foarte politicos în cabinetul lui. Şi i-a spus că mareșalul vrea sa organizeze 
Mişcarea sub conducerea lui şi s'a gândit că la laşi cel mai potrivit ar fi să 
fie numit şef, bătrânul legionar, apreciat și de Cornelui Codreanu. Bătrâ- 
nul a declarat că se simte onorat de aprecierea Șefului Statului, dar că el e 
bătrân şi mai ales cu sufletul îndoliat de moartea fiului sau, fostul prefect 
al judeşului. Colonelul Captaru a vrut să nu piardă ocazia și i-a spus: 
Domnule Ventonic, eu nu uit că pe scaunul pe care stau eu acum, a stat 
fiul dumneavoastră și deaceia...”. Bătrânul legionar nu l-a lăsat să conti- 
nuie și i-a spus răspicat că nu poate să primească propunerea generalului 
care îl onorează, dar... 

Tot la lași, Colonelul Captaru a încercat, inspirat tot de București, 
să-i propună același lucru lui Decebal Codreanu, fratele lui Corneliu Co- 
dreanu. Acesta a primit, dar deocamdată, Antonescu a renunțat fată de 
răceala cu care era primită de legionarii fruntaşi, prpunerea lui. Dar a re- 
venit încăodată la atac, ceva mai târziu. Printre legionarii condamnaţi din 
ordinul mareșalului, se găsea și lon Dobre, fost prefect de Tecuci și de 
Iaşi. Când fusese prefect la Tecuci, Dobre luase măsura ca legionarii să sa- 
lute pe toți ofițerii. Măsura aceasta plăcuse multora dar în special, ma- 
reşalului și la el s'a gândit când mai târziu a luat prima măsură de amnis- 
tiere a legionarilor condamnați cu pedepse până la 5 ani. Şi legionarul 
Dobre a ieșit de la închisoare, dar nu a primit propunerea mareșalului de 
a reorganiza Mișcarea legionară. 

L-am cunoscut pe lon Dobre, la Tecuci și la laşi. In noaptea de 21 
Ianuarie el se găsea baricadat la prefectura de poliţie unde am pătruns ca 
să stau de vorbă cu el. Dobre mă chemase la Tecuci ca să mă cunoască. 
Şi Dobre în acea noapte, s'a arătat credincios lui Horia Sima. Şi tot așa 
s'a arătat și după ieșirea de la inchisoare, încât mareșalul a renunțat de- 
finitiv. Fostul prefect lon Dobre, a murit eroic la Sebastopol. 

Şi a treia greșală și ultima, a mareșalului a fost că a admis ca Veturia 
Goga să facă parte din anturajul său imediat. Deşi o admite, domnul 
Pantazi, o minimizează acordându-i numai o singură linie. Doamna Ve- 
turia Goga, e un capitol important. Veturia Goga era o femeie uşoară care 
a adus cu ea și alte asemenea femei. Se vorbea de acest lucru în Bucureşti, 
aproape pe faţă. Veturia Goga auzea şi ştia aceasta, dar se mulțumea nu- 
mai să braveze insinuările care se făceau în jurul persoanei sale. Și a fost 
un om, cinic ca totdeauna, care nu s'a sfiit să-si spună părerea, cu voce 
tare. Acest om este Constantin Argetoianu, “In timpul guvernării mareșa- 
lului. Argetoianu o numea M-me Ras-putin. Pronunţate ca în limba fran- 
ceză, ultimile două silabe îi dădeau Veturiei calificativul potrivit. Datori- 
tă influienţei pe care o avea asupra mareșalului, Veturia Goga isbutise să 
fie numit Alexianu guvernator al Transnistriei. Și bătrâna Ras-puin opera 
în voie. S'a organizat expoziţia Transnistriei sub inspiraţia şi diriguirea 
Veturiei. A vizitat expozitia și Argetoianu. Imprudentă, Veturia Goga îl 
întrebă cu un ton de reproş: “Şi acum mă vei numi Ras-purin după ce ai 
văzut ce am realizat? “Calm Argetoianu îi răspunse: “Evident că nu. Te 


voiu numi Trans-putin”. Şi nu exagera. "C. Argetoianu, de Pam fil Şeica- 
ru, Carpaţii, Nr, 13-14 din 10 Mai 1956. 

Precum se vede, Argetoianu cunoștea toate svonurile care circulau în 
Bucareşti, le cântărea şi apoi celor adevărate le punea pecetea lui și le 
spunea cu voce tare. Deci Argetoianu îi spunea Veturiei Goga că era o 
putin, aceasta în auzul şi altor persoane, și din conversaţia avută și rela- 
tată de Pamfil Şeicaru, reiese ca Veturia Goga cunoștea zvonurile ce cir- 
culau pe seama ei și că n'o supărau. Cine ştie dacă nu-i făceau chiar plăce- 
re cum se întâmplă și cu celelalte femei din această categorie. 

Deci Veturia Goga era o femeie uşoară care trăia în anturajul să-i 
spunem direct, al maresalei. Nu vrem să insinuăm că și mareșala era de 
aceiași categorie. Asupra femeiei Cezarului mu poate să plutească nici o 
bănuială, au spus latinii, strămoșii noștri, dar în anturajul mareșalei mai 
trăiau și alte femei E vorba de nevasta lui Mihai Antonescu. Aceasta era 
mai ușoară decât Veturia Goga. Avea mai mulți amanți dintre care îl ci- 
tăm pe tânărul Cișmigiu, apropiat al lui Pamfil Șeicaru. O știu aceasta dela 
prietenul meu Georgescu-Olenin, care era un om care nu vorbea în dodii, 
spunea numai ce ştia precis şi când o știa, o spunea răspicat. Acum vreo 
șase -șapte ani, doamna Olenin a fost la Carmen Sylva pentru a face niște 
băi. Natural, băile erau numai un pretext, doamna Olenin se ducea în Do- 
brogea numai ca să vadă ce a mai rămas din fosta proprietate a domnului 
Olenin. Şi cu această ocazie a văzut și pe soția lui lcă Antonescu pe care a 
primit-o și a ținut-o ascunsă în camera ei de la hotel, două zile. Şi femeia 
lui Antonescu, din stralucirea din alte vremuri, ajunsese o epavă. 

In anturajul mareșalei, fâră îndoială că au mai fost şi alte femei uşca- 
re, dar ajunge. Și anturajul mareșalei se ocupa de opere de binefacere și 
în această operaţie, se întâlneau cu anturajul lui Mihai Viteză. Fără în- 
doială că femeile din anturajul lui Viteză, fâceau concurență femeilor din 
anturajul mareșalei. Această concurenţă se făcea pe toate planurile. Des- 
pre jandarmul Vergoti se clevetea tot pe față în Bucureşti. Dar e vorba 
de protocol, care de multe ori fiind călcat, supăra pe regina mamă. Din 
aceste certuri femenine, s'a născut o ură de moarte în sufletul reginei, 
ură pe care a transmis-o şi lui Mihai Viteză. Şi aceasta şi-a avut rolul ei în 
trădarea de la 23 August. 

Dar pe Veturia Goga o interesa în primul rând, mareșalul. Căci de la 
el putea obține informaţiile pe care le transmitea unei puteri cu care eram 
în războiu. Au vorbit mulți despre Anglia, dar noi credem că puterea pen- 
tru care făcea Veturia Goga spionaj, era Rusia. Recent ne-au venit nişte 
vești din Ţară. lată-le: după 23 August, Veturia Goga n'a fost arestată 
niciodată, din contra, Veturiei Goga i s'a permis să trăiască în castelană 
în proprietatea de la Ciucea, cu obligaţia pe care și-o luase Veturia să 
doneze castelul Statului la moartea ei. Ori este cunoscută de toţi poves- 
tea spionilor români în slujba Angliei: toți au umplut închisorile. Dacă 
Veturiei Goga i s'a permis să trăiască în castelană la Ciucea, logica ne 
spune că fosta femeie din anturajul mareșalului, a fost agentă a Rusiel. 
Același lucru s'a întâmplat şi amantei regale, Dolly Chrissolegos, care şi 
ea a trăit sub comuniști, în pace și onor. 

lată deci de ce credem că domnul Pantazi nu i-a dat Veturiei Goga, 
importanja cunevită unei spioane sovietice. 


“Antonescu era ipocrit și cinic”, a spus domnul Sima despre mareșal 
şi altele de același stil, şi domnul Pantazi se revoltă. Fără îndoială, acel 
lucru ar fi fost mai bine ca domnul Sima să nu-l facă, dar dacă ne gân- 
din că mareșalul l-a taxat de borfaş în mod public la emisiunile de radio 
când domnul Sima era un fugar care nu avea posibilitatea să răspundă, 
toate aceste cuvinte tari pe care le scrie domnul Sima, sunt justificate. 

“Pe general îl interesa exclusiv puterea şi nu binele și mărirea Nemu- 
lui”, mai scrie domnul Sima în cartea lui care-l supără atât de mult pe 
domnul Pantazi. Noi ne vom da osteneala să dovedim acest lucru, tocmai 
întrun domeniu care este bine cunoscut domnului Pantazi și în care ar 
avea posibilitatea să ne combată dacă vrea. 

Mareșalul a dat celebrul ordin de “Treceţi Prutul” în dimineaza de 
22 lunie 1941. Toata lumea crede ca oștirea româna a executat imediat 
acest ordin. Trebuie accentuat că mareșalul comanda direct armata româna, 
“pentru binele Neamului”, cum e gata să ne-o spună Pantazi. Mareșalul 
era conducătorul Statului și a lăsat această sarcină principală până la 
16 Octombrie-patru luni-, lui Ică Antonescu. Ori toată lumea știe astăzi 
că acest personaj istoric, a meritat această onoare numai faptului că fiind 
avocat, a pledat şi câstigat un proces personal-de divorţ-, al mareșalului. 
In ultimul timp toată lumea râdea de el, inclusiv mareșalul. Putea Ică An- 
tonescu să conducă un Stat, în vremuri atât de grele? Oricine poate să 
răspundă negativ, fără să stea mult la gânduri. Se poate răspunde că ma- 
realul era atât de capabil, încât putea să îndeplinească în același timp 
cele două sarcini, de conducător al Statului și conducător al oștirii pe 
front. In primul războiu mareșalul dăduse dovadă că este un militar eme 
rit, fiind șef de Stat major al celui ce, mai târziu, a devenit mareșal: 
mareșalul Prezan. Dar se schimbaseră atâtea în acest timp! 

Armata română se conducea după doctrina franceză care avusese un 
eșec colosal în acest războiu. Exemplul generalului Gamelin, este în 
minţile tuturor, Prin urmare s'o spunem direct: mareșalul Antonescu nu 
era capabil să conducă o armată în acest războiu. Armata română trebuia 
să fie condusă pe frontul basarabo-transnistrian de un general cu expe 
riența războiului modern. In afară de asta, mareșalul Antonescu avea 
două sarcini: să se ocupe și de afacerile Statului, având în vedere că Ică 


—9 


Antonescu, celebrul avocat al mareșalului, nu era capabil, Ori mareșalul 
Antonescu nu putea să se ocupe de cele două sarcini în același timp, Sa 
ducător al Statului și conducător al oștirii într'un război care nu se m 
asemăna cu cel dus cu 20 de ani înainte. In afară de asta, mareșalul 
Antonescu era de o mândrie incomensurabilă. Hitler nu putea să inter- 
vină cerând să-i dea un ajutor lui Antonescu, ajutor care ar fi di 
adevăratul conducător și nici să-i ceară săl pună sub comanda Ano) 
general german. Mândria mareșalului ar fi respins cu indignare acea 
propunere, răspunzând ca domnitorul Carol în 1877: un domnitor ai 
unul Stat nu poate să intre sub comanda unui general rus, dar mai mu pi 
generali ruşi pot foarte bine să intre sub comanda unui domnitor rom [ 
Nodul gordian S'a transat așa: nici un general german nu va intra ab 
comanda șefului de Stat român, și nici acest şef de Stat, nu va intra su 
comanda unui general german, oricâtă experienţă a războiului ara avut. 
Dar bine înjeles, mândria mareșalului, ar fi considerat o insultă, orice 
intervenire a germanilor pe frontul basarabo-transnistrian, i A 
Si Antonescu a dat ordinul de trecere al Prutului, pe ziua de 2 
lunie dar efectiv această trecere nu s'a făcut pâna în ziua de 7 lulie. 
Deci trupele române au stat cu arma la picior 15 zile fără să atace. Se 
poate specula aceasta pe ipoteza că armata română avea misiunea de 
a sta pe loc și înaintând armatele germane la nord, vor sili pe rușii 
de la Odesa să fugă, de teamă să nu fie prinși de cleștele german care 
înainta de la nord. In acest caz armatei române i se rezerva rolul de 
profitoare, ea avea să înainteze victorioasă spre Odesa, în momentul 
în care rușii îşi vor da seama de pericolul german de la nord. In acest 
caz, armata româna trebuia să profite de elementul surpriză: să treacă 
Prutul și să-și creieze puternice capete de pod. Ori aceasta nu s'a întâm- 
plat. De ce? Mister! In primele zile, românii puteau să-și creieze aceste 
capete de pod, profitând că pe Prut, ruşii nu aveau nici un soldat, în 
afară de grăniceri. In 15 zile în care trupele române, sub comanda ma- 
reșalului Antonescu, au stat nemișcate, rușii au putut să-și aducă întă 
ririle necesare care aveau să producă amare greutăţi atacatorului român. 
Avem un singur caz care ne dovedește că armata română, ar fi putut 
să-și creieze capetele de pod necesare, în cele 15 zile de stat cu arma la 
picior. La podul de la Țuţora era comandant al plotonului de grăniceri, 
locotenentul Bucșa. Pe Bucșa îl întâlnisem în curtea regimentului 13 
Dorobanti, cu un an înainte, cu ocazia cedării rușinoase a Basarabiei. 
Mă îndreptam spre casă când la poarta regimentului, un “soldat”, cu 
capul gol, mă salută: “am onoarea să vă salut domnule locotenent”, 
Am tresărit dar examinându-l mai bine, l'am recunoscut pe locotentul 
Bucșa, pe care îl cunoșteam de la liceul militar lași. *“Ce este cu tine?”, 
am întrebat eu. Drept răspuns, Bucșa dă la o parte poala mantalei şi-mi 
arată că nu avea pantaloni ci numai niște chiloți murdari. “E opera ji- 
danilor, domnule locotenent. M'au desbrăcat, m'au bătut si m'au scuipat. 
Am avut noroc că am scăpat cu a! Ă i 
Locotenentul Bucșa, le purta jidanilor din Basarabia care-l bătuseră 
și îl scuipaseră, o ură de moarte. Peste un an era comandantul plutonului 
de grăniceri de la Ţujora. Ca toate podurile de peste Prut, cel de la Ţujora 
era intact, probabil cu intenţii ofensive din partea ruşilor. La 22 Iunie, 
plotonul lui Bucșa, ocupa un sector pe Prut. Ca toți ceilalți comandanti, 
Bucșa primise ordinul să nu treacă Prutul, în nici un caz. Dar Bucșa 
avea o poliţă de plătit jidanilor de peste Prut. Imediat, prin surprindere, 
a trecut Prutul, a ucis pe grănicerii pe care i-a prins și a ocupat satul cel 
mai apropiat. In sat a găsit un colhoz cu multe lucruri. Cu căruțele lui, 
a cărat la plotonul lui tot ce a putut: cămăsi, ismene, grâu, orz, 
etc. Când au venit întăririle rusești, Bucșa S'a retras, dar cu pi 
traliere ce avea, a rezistat până la capăt și ținut ocupat podul i la Ţu 
jora, până a venit însfârșit, după 15 zile, ordinul de atac: Şi de aici s'a 
născut scandalul Bucșa. De la mareșal a venit ordinul ca să fie dat 
în judecata Curţii marţiale pentru călcarea ordinului de « rece Prutul. 
Dar când s'a văzut ce amare momente ne-a dat trecerea Prutului, tocmai 
din cauză că nu se creiaseră capetele de pod, situația ai schimbat, 
mai ales că auziseră ceva și germanii de acest lucru și daseră, ba mai 
mult, spuseseră că fapta lui Bucșa, merită o înaltă decorație. Şi asa a 
fost. De la mareșal a venit ordinul ca locotenentul Bu să fie decorat 
cu ordinul Mihai Viteazul. Dar lucrurile nu se opresc Locotenentului 
Bucsa îi plăceau cam mult banii nemunciţi. Deaceia s î apucat să vândă 
cămășile şi izmenele luate de la colhozul jidanilor și e pie sticlele 
pentru geamuri care s'au vândut ca pâinea caldă, pentrucă și în Țujora și 
în satele învecinate, fuseseră sparte toate geamurile oamenilor din cauza 
bombardamentelor, Și acest lucru a ajuns și la urechile m lee 
ce să facă? Să-l trimită la Curtea marțială pentru furtul geamurilor și 
izmenelor, nu mergea, după ce locotenentul Bucșa fusese propus pentru 
Mihai Viteazul, Și cazul locotenentului Bucșa s'a terminat fără dare în 
judecată, dar și fără Mihai Viteazul. îş 
Dar acest caz al locotenentului Bucșa, ne arată că trupele române 
puteau cu ușurință, în primele zile, să creieze capete solide de pod, care 
ar fi scutit armata română de pierderile avute cu ocazia trecerii Prutului. 
Mai ales că trecerea Prutului s'a facut-tot mister-—, ziua nămiaza mare. 
S'ar putea spune că acest fapt, a fost necunoscut de mareșal. Şi dovada 
este că mareșalul a știut, şi el este cel care a dat ordinul. In ziua de 15 
Iulie, pe la unsprezece, trupele de pe Prut au primit ordinul să treacă Pru- 
tul. Cum? Cu bărcile necesare trecerii unui râu ca Prutul? Nu. Românii 
trebuiau să treacă Prutul cu piepturile lor de aramă. Colonelul Ion Strătu- 
lat, comandantul regimentului 6 Mihai Viteazul, a refuzat să execute 
acest ordin. “Cum o să dau ordin soldaților mei sa treacă Prutul ziua nă- 
miaza mare și să moară degeaba””, a spus colonelul Strătulat. Și i s'a luat 
comanda imediat, dându-se unui locotenent-colonel care a căzut a doua 


10— 


i i p e, drept în frunte. Şi colonelul Strătulat a fost trimis 
în ti apti rpi RA Ştia fost achitat, Cu tot ordinul mareșalului, Cur 
tea marțială, în faţa argumentelor solide, aduse de colonelul Strătulat, a 
trebuit să se închine și să-l achite. : 

Şi Divizia de gardă, a trebuit să depisteze șase locuri de trecere, unde 
apa era mai mică, E inutil să spun câte pierderi inurile a avut armata ro- 
mână trecând, din ordinul maresalului, Prutul, ziua nămiaza mare!!! 
Trecerea Prutului la Țiganca, este cunoscută şi u lăsat amare amintiri, 

Până la Nistru-aproximativ zece zile-, a mers cum a mers, dar, în 
Transnistria, lucrurile s'au transformat într'un adevarat coșmar, In Trans- 
nistria, care se întărise timp de aproape o lună, până ce au ajuns românii 
acolo, rușii au opus o rezistenţă neașteptată. Terenul se prezenta cu imen- 
se tarlale de păioase și din trei sute în trei sute de metri, erau perdele de 
salcâmi. Aceste perdele de salcâmi, ne-au produs zeci de mii de morţi și 
răniţi. Rușii își făcuseră gropi tătărăști și cu arme automate şi brandturi, 
secerau pe românii care înaintau și nu se retrăgeau de frica politrucilor 
care le spuseseră că românii nu iau prizonieri și omoară pe cei care se pre- 
dau. Aceste linii de salcâmi au fost transformate in adevărate cazemate 
şi românii cădeau ca muștele. In prima lună, pierderile au fost enorme şi 
înaintările, minime. Și germanii înaintau cu zecile de kilometri în sectoa- 
rele lor și armata româna, se făcea de rușine iar mareșalul devenea furios. 
Au fost schimbaţi mai mulți comandanţi-pentru incapacitate., printre ei 
şi un general-generalul Ciupercă-, dar mareșalul nu-și dădea seama că nu de 
incapacitatea ofiţerilor era vorba, ci de altăceva. Soldaţii care primeau 
ordinul să pornească la atac, mergeau la moarte sigură. Vina era alta: lipsa 
de artilerie suficientă și de muniţie. Liniile de salcâmi erau transformate 
în adevărate baricade. Atacurile românești se limitau la o ușoară pregătire 
de artilerie și restul trebuia să-l completeze piepturile soldaţilor. Dalnik 
este un nume care nu se va uita cu ușurință. 

Insfârșit, germanii au făcut pe mareșal să înţeleagă că în acest fel, nu 
se va ajunge la Odesa, niciodată, Și a început să se atace în alt mod, în 
modul german. Se facea o pregătire de artilerie metodică, lungă, care când 
se vedea că nu a dat rezultatul dorit, se repeta până când linia primă de 
salcâmi, era transformată într'o linie informă și numai după aceia infante- 
riştii plecau la atac. Și a doua zi se reincepea de la capăt atacul liniei 
următoare de salcâmi. Și așa s'a ajuns la Odesa cu mândria mareșalului ră- 
nită căci a fost nevoie să accepte sfaturile germanilor. Țara începuse să 
murmure, înspăimântată de enormele pierderi deși nu se cunoșteau deta- 
liile. Pentru românul de la București se punea o întrebare și un răspuns 
simplu: cum se face că armata germană înaintează și ia mii de prizonieri 
iar armata română înaintează cu sutele de metri și prizonierii nu se văd? 

Insfârșit, armata română a intrat în Odesa, la 16 Octombrie. Genera- 
lul care a ocupat Odesa se numește Iacobici, care este un general român 
care provenea din armata austriacă. Oricum, toată România s'a bucurat 
căci intrarea soldatului român în Odesa, a șters ruşinea cedării Basarabiei 
cu un an și jumătate mai înainte. 

Şi generalul Antonescu a devenit mareșal. Trebuie să recunoaștem că 
generalul Antonescu a respectat legea, executând lunile cerute de coman- 
dă pe front a unei armate. Dar aceasta este deajuns? Dar pierderile inutile 
pe care le ceruse mândria lui Antonescu ca să devina mareșal? Și se pune 
intrebarea? Generalul Antonescu era șeful Statului român și avea oare ne- 
voie să devină și mareșal? Avem un exemplu: generalul de Gaulle era șeful 
Statului francez și mândria cunoscută a generalului francez nu a conside- 
rat necesar să-și mai pună și epoletul de mareșal cum a considerat-o Anto- 
escu. Generalul de Gaulle a rămas simplu: general și în schimb a făcut 
i ali: Juin, de Lattre de Tassigny și Leclerc, pe când Antonescu a 
1 mareșal după cum a vrut să fie și singurul salvator al 


-Este dovedit cu clari 
dureros, este datorit mareșalului Antonescu. Dom- 


un eșec. Și acest eșec. te u : 
nul Pantazi, din prudenţă, aruncă un val dens de tăcere asupra acestui 
adevăr, și îşi dă osteneala, în expunerea domnieisale, să dovedească alte 
iși bate joc de domnul Sima pentrucă acesta și-a ex- 
Arhanghelul care l'a scăpat de atâtea ori, în grelele 


noscator al Mij legionare, prin citările ce face din acţiunile lui Cor- 


_neliu Codreanu, ale domnului Papanace, etc. Totul este fals, Dacă ar fi 
cunoscut ceva din doctrina Mișcării legionare, și-ar fi dat seama că șeful 


Mișcării legionare, Corneliu Codreanu, a fost cel mai credincios om și că 
Îi al primul în acel Arhanghel pe care l-a pus catapeteazma Mişcării 
pe care a creiat-o. Toată aprecierea pe care încearcă în articolul domniei- 
sale s'o arate lui Corneliu Codreanu, repetăm că este falsa, ca să-l creadă 
domnii Papanace și Găzdaru. Corneliu Codreanu a fost un om profund 
credincios și domnul Pantazi ar fi trebuit să-l afle lucrul acesta în momen- 
tul când i-a venit în minte să scrie un articol despre domnul Horia Sima 
în care să-l laude pe Căpitan, tocmai să dovedească că este sincer şi nu 
pornit contra domnului Sima. Și dacă îi aproba sentimentul profund 
creștin al Căpitanului, cum se face că îl miră când găsește aceleași senti- 
mente la domnul Sima? Cine l-a cunoscut pe Vasile Iasinschi sau pe poe- 
tul Vasile Posteucă, a știut că cei doi legionari au fost tot atât de profund 
credincioși și au crezut tot așa de puternic în Arhanghel. Cine l-a văzut pe 
domnul Sima de mai multe ori la biserică și l-a privit tot timpul slujbei, a 


constatat că domnul Sima e absent la tot ce se petrece în jurul lui, că plu- 
tește cu adevărat în alte sfere, La sfârșitul sjujbei, domnul Sima apare ca 
un iluminat, Nu, nu e poză, cum ar [Î gata să insinuieze dușmanii lui, în 
speţă domnul Pantazi, Când este în Madrid, domnul Sima nu lipseşte ni- 
clodată de la biserică, Din nefericire, nu pot spune același lucru despre 
persoana mea și despre a celorlalți români creștini din Madrid, 

Dar să admitem că domnul Pantazi nu crede, ca mulţi alţii care se duce 
la biserică numai că să fie văzuți sau la sărbătorile naţionale, în existența 
Arhanghelului. E în dreptul lui. Şi sunt numeroși creștinii care nu cred în 
aceste puteri miraculoase care ne înconjoară și care intervin și ocrotese 
actele noastre. Dar aproape toată lumea crede că fiecare om are norocul 
lui, sau că are sreaua lui. In jurul nostru se văd mulți oameni care au o 
stea care arde puternic, și alții a căror stea se stinge înainte de a lumina, 
Am fost pe front și eu și domnul Pantaxi şi dacă domnul Pantazi a scăpat 
cu viaţă, nu-i voiu aduce insulta să bănuiesc că aceasta se datorește ocroti- 
rii date de departe de tatăl său, generalul Pantazi, şi că a scăpar nu datori- 
ta Arhanghelului, cum ar spune domnul Sima, ci stelei lui, stelei lui lon 
Pantazi. Domnul Pantazi a reușit să scape și din ocnele comuniste, tot da- 
torită stelei lui. S'au cunoscut pe front oameni cu o stea norocoasă, că li 
se dusese vestea, De exemplu, un căpitan, printre altele, s'a sculat de la o 
masă de poker peste care a căzut o bombă, două minute mai târziu și toţi 
din jur au murit groaznic mutilaţi şi a scăpat numai căpitanul cu sreaua 
bună. Cunosc un caz și mai teribil, acela al unui locotenent de cavalerie 
de al cărui noroc se dusese vestea în toată divizia, încât soldaţii lui i-au 
scos renumele că are chele de drac. Pe Emilian l-am cunoscut târziu în 
exil, dar înainte de a-l] cunoaște, i-am citit minunata lui carte de războiu 
şi am crezut tot ce Emilian povestesțe în ea, am crezut în existenţa lo- 
cotenentului cu chele de drac, pentrucă am crezut întotdeauna în exis- 
tenja unor oameni cu stele strălucitoare. Credem că și domnul Pantazi a 
crezut toată povestea omului cu chele de drac, şi în acest caz, domniasa, 
e obligat să creadă și în existența unor oameni cu o stea care strălucește 
tot atât de puternic ca şi a domnului Emilian. In caz contrar, domniasa 
ar dovedi prin aceasta că admite existenta oamenilor cu stele puternice, 
numai printre ofițerii de cavalierie şi refuză să creadă când e vorba de 
civili, şi mai ales când e vorba de caporali cu termen redus, ca domnul 
Horia Sima. 

Cazul povestit în cartea domnului Sima, care s'a întâmplat pe strada 
Pieptănari, poate fi asemuit cu cazul căpitanului-acesta de infanterie-, 
care s'a sculat de la masă de poker, exact cu două minute înaintea căde- 
rii bombei, Această povestire ca şi celelalte întâlnite în cartea domnului 
Sima, sunt crezute de toţi oamenii normali, care cred în existenţa oame- 
nilor cu stele deosebit de strălucitoare. In aceste povestiri nu cred oame- 
ni ca domnul Pantazi sau ca domnul Papanace, care nu a voit să vină de 
la Berlin la București, decât când s'a convins că domnul Sima este minis- 


„tru şi că nu mal este nici un pericol să se întâlnească cu polițiștii lui Carol 


al Il-ea. 

Că steaua domnului Sima, este o stea de o mărime considerabilă, în 
afară de serie, s'a văzut și mai târziu, când s'a terminat războiul. La sfâr- 
șitul acestui războiu au scăpat de Streang numai trei oameni de dreapta, 
Horia Sima, belgianul Degrelle și croatul Ante Pavelici. Dar încă, aceș- 
tia, au scăpat numai datorită faptului că Pavelici s'a refugiat în Argen- 
tina iar Degrelle în Spania, pe când domnul Horia Sima a rămas în mijlo- 
cul pericolului, în Europa. Acolo îl căutau nu numai Americanii, Nemtii 
si Rușii, dar din nefericire și legionariii mexicani care trecuseră în servi- 
ciul Nemților-Americani care-l căutau pe domnul Sima. Şi în acest timp 
de pericole, domnul Horia Sima trimetea oameni în Țară ca să convingă 
pe mulți să fugă din faţa anticristului. Este dovedit că domnul Horia Sima 
a trimis ştafete și lui lului Maniu ca să-l convingă de pericolul ce-l amenin- 
Jă şi el credea în steaua cu cinci colțuri a lui Maniu, adică în steaua ame 
ricană. In acele timpuri turburi, domnul Horia Sima era ca o umbră, pre- 
tutindeni: la Paris, la Miinchen, la Salzburg și la Roma. Pentru domnul 
Sima nu existau frontiere. Natural s'au creiat şi legende, dar legendele se 
jes în jurul oamenilor excepționali. U asemenea legenda a creiat și Martin 
Economu-Finkelstein, care a scris în BIRE, ce pe acele timpuri era sub di- 
recția lui, următoarele: “Domnule Vişoianu nu mai merge. In viitorul 
comitet faceţi-i și lui Horia Sima un loc, căci e mai sigur să-l știi la Paris 
decât să-l ştii că complotează cine ştie ce pe cine știe ce frontieră”. Am 
scris acestea din memorie, dar domnul Ren€ Theo nu poate să mă contra- 
zică căci acesta e purul adevăr. 

In acele timpuri turburi, s'a intâmplat și următorul caz ciudat: Dom- 
nul Horia Sima se găsea în Roma însoţit de Borobaru. Şi la un moment 
dat, încolţiţi, nu gaseau nici o ieșire. Și s'au prezentat la un lagăr, adică 
au intrat în gura lupului. Şi judecata lor, s'a dovenit bună. Agenţii pute- 
rilor care-l căuteau pe domnul Sima peste tot, nu s'au gândit că-l au în 
mâna lor, întrun lagăr. Și acolo, domnul Sima se “travestise” întrun ser- 
vitor bleg. Borobaru era stâpânul și domnul Sima, servitorul de care își 
băteau toţi joc de trăsnăile pe care le făcea. Borobaru îl certa mereu, îl 
trimetea să-i aducă apă chiar când nu avea nervoie, și blegul executa totul. Si 
comedia mergea ca pe roate. Cine avea să bănuiască că blegul e teribil 
de căutatul Horia Sima? Intr'o zi, în lagăr vine un mexican care intrase 
in slujba celor care-l căutau pe Horia Sima. Când l-a văzut Borobaru, a 
înlemnit. Horia Sima venia tocmai cu apa pe care i-o comandase. Când 
l-a văzut și el pe mexican, Horia Sima a scăpat din mână bidonul, ceiace 
i-a făcut să râdă pe toți cei de faţă. Mexicanul, l-a chemat într'un un colț 
pe Borobaru și i-a spus că nu trebuie să se teamă Comandantul, deoarece 
el nu poate fi un delator. Steaua lui Horia Sima, strălucise încăodată 
puternic, ca să dovedească încăodată că legendele se creiează în jurul 


oamenilor excepționali. 


Domnul Pantazi îi găsește o mare vină domnului Horia Sima, că in- 
trând în Țară în 1940 și căzând în mâna poliţiei, şi-a trădat toţi camara- 
zii şi în primul rând pe domnul Papanace. La Berlin, conducerea Legiunii 
din care facea parte şi domnii Sima și Papanace, hotărise că: “vom răz- 
buna fără crujare și (ără milă pe toţi cei care au căzut, pe toţi cei care au 
chinuit, pe toţi cei batjocoriți și întemnijaţi şi vom pedepsi toate uneltele 
dușmane din mijlocul nostru ca să rămână exemplu de strășnicie în isto- 
rie,.. şi... Nici o tranzacţie cu asasinii Căpitanului și ai sutelor de legio- 
nari”. Şi în loc de asta, domnul Horia Sima... devine ministru al lui Carol 
al Ilea. Dar să examinăm puțin situaţia: Această mădare a domnului 
Horia Sima a fost aprobată de toţi legionarii și al acestuia ultim care a 
venit in exil, domnul Radu Budişteanu. Oare n'a fost aprobată şi de dom- 
nul Papanace care a venit-cam târziu-, să facă front și să-i dea raportul 
aceluiași Horia Sima, ponegrit astăzi atât de crunt tocmai de domnul Pa- 
panace” N'a fost aprobată și de domnul Găzdaru care a primit un post la 
Roma și de domnul Vâlimăreanu care a primit unul mai mărunt în Mus- 
cel și de roți ceilalți, care disigur vor aplauda sprijinul neașteptat pe care 
li-l dă domnul Pantazi? 

Domnul Horia Sima n'a pedepsit cu ajutorul justiției imanente, pe toţi 
cei care uciseseră pe căpitan și pe toţi ceilalți legionari? E drept că domnul 
Horia Sima nu se gândise să-i omoare pe cei închiși la Jilava Şi mai ales pe 
Iorga. El se gândise pe primii săi cheme la socoteală în faţa legilor Ţăni 
şi pe al doilea să-l ierte, dar această justiție imanentă, îşi făcuse datoria. 
Fa pedepsit pe toţi vinovaţii, scăpând doar câţiva printre care se citează 
colonelul Dumitru, care îl condamnase pe căpitan. În cazul lui Carol şi al 
Lupeascăi, justiția aceasta imanentă, i-a scăpat doar cu ajutorul mareșalului 
Antonescu. Injelegem să protesteze domnul Pantazi care cunoaște pro- 
blemele legionare ca un cismar, dar nu înjelepem aceste proteste când ele 
vin din partea domnilor Papanace, Găzdaru sau al domnului Vălimăreanu. 

La trecerea frontierei, domnul Horia Sima cade în mâinele oamenilor 
lui Niki Stefanescu. E dus la Siguranţă și legat de mâini şi de picioare. Işi 
aștepta sfârșitul tragic, dar steaua lui norocoasă îi spunea că mai este o 
speranță: evenimentele internaționale făceau să bată vântul în pânzele 
sale. Dealtfel cu această credinţă a trecut frontiera. Şi așa s'a întâmplat. 
Niki Stefânescu i-a propus un târg: să desarmeze pe toți pistolarii săi în 
schimbul unei destinderi între legionari și Regele Carol al Il-lea. Şi din 
acel moment, a început să se joace o partidă de șah între omul în lanțuri 
şi Niki Stefănescu, Moruzuv și Carol al Ilea. In această partidă de sah, 
era nevoie de multă inteligență și de ajutorul Arhanghelului, spune dom- 
nul Sima iar eu, ca să-i fac pe plac domnului Pantazi, admit să-i spun o 
stea norocoasă. In acest joc imens de șah, s'a jucat strâns, fiecare piesă 
mutată era însoțită de tremur și de sudori reci. Intrase în Ţara la 18 Mai 
şi era în mâinile poliţiştilor de la 19 Mai şi pe ziua de 3 lulie, era ministru 
de Culte!!! 

Dar era numai el ministru de Culte? Nu, ci mai erau doi miniștri legio- 
nari, domnii Noveanu și August Bidian. Şi dacă totul s'ar fi redus aici, 
S'ar putea vorbi de trădare dar toţi legionarii erau în libertate și domnul 
Sima urca mereu, strălucirea stelei lui, începuse să dea bătăi de cap și 
lui Niki Ştefănescu și lui Moruzov, iar legionarii prindeau curaj. Starea de 
spirit în toată Țara, se schimbase total. Steaua lui Horia Sima, îi speriase 
pe toţi afară de lorga, care avea încredere în Regele lui, fiind convins că 
acest Rege va face mat și pe Horia Sima şi pe toţi ceilalți. lorga era preo- 
cupat de soarta unei sinecure pe care se temea că va pierde-o, ea depin- 
zând de ministerul de Culte, al cărui titular era tocmai domnul Horia 
Sima. Steaua lui lorga era plecată în concediu și apostolul Neamului nu 
simțea ce îl aștepta. 

Pe ziua de 7 Lulie, când domnul Horia Sima a avut o audienţă la Rege, 
acesta l'a întrebat răstit: “Când îţi faci uniforma”. Era vorba de unifor- 
ma Partidului Natiunii. “Majestate, i-a raspuns domnul Sima, mi-o voiu 
face. N'am avut timp. Sunt abia de trei zile în guvern”. 

Şi de acolo, s'a dus direct la locuința primului ministru, Gigurtu, şi 
i-a lăsat demisia, Și uniforma Partidului Națiunii, n'a îmbrăcat-o domnul 
Sima, ci numai cei doi miniștri “legionari”, domnii Noveanu, Bidian şi 
noul ministru care-i luase locul domnului Sima, adică domnul Radu Bu: 
dişteanu, 


Carol al Ilea, Atacul a început pe ziua de 3 Septembrie. Atacul a înce- 
put pe trei fronturi deodată, Brașov, Constanţa și Bucureşti. La Brașov 
revoluţia a fost învinsă şi Horia Sima a fost pe punctul de a se retrage în 
regiunea secuiască. Dar principala lupta s'a dat la București. Semnalul l'a 
dat Aurel Călin, un student care a asvârlit o grenadă aproape de întrarea 
principală a Palatului, a mai tras câteva focuri de revolver și apoi s'a re 
tras. O echipă de muncitori legionari, a provocat panică la Palatul regal. 
In același timp, în spatele Palatului, alţi legionari au pătruns cu o mașină 
încărcată cu bidoane de benzină. Mașina a fost îndreptată fără ocupanţi 
spre niște schele de lemnărie. Soldaţii au tras în ca, mașina a luat foc și 
de la mașină s'au aprins schelele care au ars complet. S'a încins o vâlvă- 
| taie care a speriat pe locatarii Palatului și pe toţi vecinii, Se dusese vestea 


De aici încolo, începe pregătirea bătăliei adevărate contra sceleratului 


în București că arde Palatul regal. O altă echipă legionară a ocupat postul 
de radio Băneasa și l'a scos din funcțiune pentru câtva timp iar la Palatul 
telefoanelor a pătruns o echipă în interior şi a provocat stricăciuni la 
centrala aparatelor. La o oră după ce s'au auzit împușcăturile de la Palat, 
mulțimea a ieșit în stradă și a început să ceară abdicarea sceleratului. 
S'au adunat vreo 5.000 de oameni care au manifestat până la 4 dimineaţa, 
fără ca forța publică să intervină. Regele a fost cuprins de frică și a con- 
sultat pe Valer Pop care avea mare trecere la Palat şi acesta l'a sfătuit să-i 
dea pt emerit) Antonescu. Regele a chemat la Palat pe genera- 
lul Antonescu și l'a numit Preşedinte de consiliu. Generalul a dat apoi or- 


| 


= 


dinul să fie puși în libertate, legionarii care fuseseră arestați la Brașov și 
Constanţa. 

A doua zi, 4 Septembrie, manifestaţia de pe stradă, 
legionarilor, continuă și mulțimile cresc până la 10.000 m 
îndoială că în scelerat a intrat panica și generalul Antonescu, în faja va- 

| lurilor de manifestanți, care strigau mereu “abdicare, abdicare”, i-a mărit 
ŢI |. pretenţiile și cere puteri depline. Sub presiunea manifestanţilor, în dimi- 
"| neaţa de S$ Septembrie, Regele scelerat acordă depline puteri generalului 
Antonescu. Aceasta pentrucă în noaptea de 4/5 Septembrie, mulțimile 
crescuseră până la 40/50.000 de oameni care defilau pe străzi cântând 

„| cântece legionare. 5 Ă 
A Şi în noaptea de 5/6 Septembrie, numărul manifestanţilor a crecut la 
sute de mii. Bucureștiul ieșise în stradă și Regele era asediat în incinta 

Palatului de masele populare care izbucnea în rafale de strigăte ostile la 

j adresa lui și a Lupeascăi. In seara de 5 Septembrie, pe la orele 9, Regele 
A "convoacă la Palat pe generalul Antonescu şi pe comandantul Diviziei de 


sub conducerea 
de oameni. Fără 


Gardă, generalul Coroamă. Toţi trei priveau de la o fereastră la mulțimea 
din fața Palatului care striga “abdicare, abdicare”. Sceleratului fiindu-i 
frică să nu pătrundă mulțimea înfuriată în Palat, se adresează generalului 
Antonescu, cerându-i să tragă în manifestanți. Antonescu nu -i răspunde 
şi se adreseaza generalului Coroamă și-l întreabă: 

—Dumneata generale, tragi? 

_Eu nu trag, i-a răspuns Coroamă, nu pot să vărs sângele tineretului. 

— Atunci, nici eu nu trag, îi răspunde generalul Antonescu. 

Revoluţia s'a terminat. Insfârșit sceleratul a abdicat. 

L “ Domnul Pantazi afirmă că generalul a câștigat aceasta bătălie, singur, 
fără ajutorul nimănui. In fața acestei afirmatii 
contra lui Carol al I-lea a fost câștigată de generalul Antonescu singur, 
fără ajutorul legionarilor, 


celebrul răspuns; 
—Eu nu trag, nu pot să vărs sângele tineretului. 


Acest răspuns, în gura generalului Coroamă, care era legionar, se tra- 
duce prin: “Eu nu trag, nu pot să vărs sângele legionarilor”. Ştiu că dom- 
nul. Pantazi e gata să -mi răspundă că generalul Coroamă nu a fost legio- 

Fi nar. Şi atunci îl întreb: “De ce atunci Antonescu Va mutat la laşi când 
şi-a dat seama că legionarii nu vor să-i dea șefia Legiunii și de ce i-a luat 
comanda corpului IV lași la 23 Ianuarie 1941? In timpul zisei “rebeliu- 
ni”, generalul Coroamă a căzut la învoială cu prefectul lon Dobre să nu 
faca nimic nici unul, având în vedere că până la frontieră sunt numai 1$ 
kilometri, rușii sunt aproape și atâta aşteaptă. Existenţa acestui “pact” 


a fost deajuns ca să i se ia comanda generalului Coroamă. 


Şi mai este încă ceva. Domnul Pantazi, ca fost ofițer activ, conchide 
că domnul Sima, vrând să părăsească terenul de luptă de la Brașov şi să 
fugă în ținutul secuiesc, este descalificat din punct de vedere militar. 
Chestiunea nu se prezintă tocmai așa. Şcolile militare aveau trei grade: 
1) școala militară, 2) școala de aplicaţie și 3) şcoala de războiu. Școala 
militară îi corespunde liceului, școala de aplicaţie facultăţii și şcoala de 
războiu i-ar corespunde doctoratului. Și domnul Pantazi nu are făcută 
decât școala militară, care corespunde liceului și nu are făcută şcoala de 
aplicație care ar corespunde facultăţii, deci nu a căpătat vederile mai 
largi pe care ți le dă scoala de aplicație. Stim că dacă nu ar fi venit războiul 
și, datorită faptului ca tatăl domnului Pantazi era general, desigur că tot 
și domnul Pantazi. Dar aceasta este situaţia: domnul 
Pantazi nu a făcut scoala de aplicaţie și deci nu a căpătat vederile mai 
largi ce se capătă în această școală. Dacă ar fi fâcut această şcoală de 
aplicație, domniasa ar fi studiat bătăliile lui Napoleon și ar fi aflat că o 
bătălie nu se câștigă și nici nu se pierde decât în ultimul minut. Astfel, 
la Waterloo, Napoleon avea câștigată bătălia și Aliaţii o pierduseră, dacă 
nu venea-în ultimul minut-, generalul acela prusac, care i-a stricat lui 


general ar fi ajuns 


Napoleon, toate socotelile. 
Deci în Septembrie 


pe Ică Antonescu. 
„Deci domnul 


Ja Bucureşti. 
mace, Găzdaru și Vălimâreanu care 


ştelei domnului Sima și din mila domnului Sima. 


“râd şi curcile”, că bătălia 


mai precis fără ajutorul domnului Sima. Fără iţ 
domnul Sima, nu ar fi avut loc răscoalele de la Brașov şi Constanţa și nu 
S'ar fi tras focurile din piaţa Palatului regal. Și fără acestea, seceleratul 
ar fi continuat să “domnească” și generalul Antonescu nu ar fi fost de- 
ranjat, şi invitat să vină la Palat. Fără legionari, seeleratul nu ar fi fost 
nevoit să-i dea puterea generalului la 3 Septembrie fără presiunea cres- 
cânda a străzii, generalul nu și-ar fi urcat pretențiile în ziua de 4 Septem- 
brie și în seara de 5 Septembrie, frica sceleratului, nu ar fi atins acel 
grad de disperare și nu i-ar fi cerut lui Antonescu să tragă în manifestan- 
ţi şi generalul Antonescu nu ar fi recurs la un truc întrebându-l pe gene- 
zalul Coroamă dacă el trage. Și atunci generalul Coroamă, nu i-ar fi dat 


1940, domnul Sima pierduse două bătălii, cea de 
la Brașov și cea de la Constanţa, dar îi rămăsese “încă o bătălie, cea de la 
Bucureşti. Şi pe aceasta domnul Sima a câștigat-o. Așa a considerat cu 
siguranță și generalul Antonescu care drept ștafetă, l-a trimis la Brașov 


Sima, nu este descalificat din punct de vedere militar 
cum socotește domnul Pantazi, căci a câștigat ultima bătălie, pe cea de 
Aa au considerat și dușmanii săi de astăzi, domnii Papa- 
au venit să se gudure pe lângă dom- 
nul Sima ca să capete posturile de care a mai fost vorba: domnul Papa- 
nace de subsecretar de Stat, domnul Găzdaru la școala română de la 
Roma iar domnul Vălimăreanu, care latră mai nu înverșunare dovedindu- 
ne că nu a fost muljumit cu osciorul de ros pe care l'a căpătat mulțumită 


După stabilirea guvernului Antonescu-Mișcarea legionară-, o problemă ] 
urgentă era pedepsirea celor care au luat parte alături de Carol la impuș- 4 
carea atâtor legionari. Domnul Horia Sima de la început a fost cât se poa- | 
te de modest în cererile ce a formulat. Generalul Antonescu s'a arătat 
surprins în fața acestei modestii. El ar fi mers la arestări mult mai nume- | 
roase. Generalul a înființat la 23 Septembrie 1940, o Comisiune Specială 
de Anchetă Criminală, având de președinte pe Eugen Bănescu, Consilier la 
Curtea de Casaţie. Acest Eugen Bănescu, era un antilegionar notoriu, Ge- 
neralul spera că la manifestajia generală din 6 Octombrie, i se va oferi 
conducerea Mișcării legionare și, ne intâmplându-se acest lucru generalul a 
început să lucreze contra legionarilor. Simţind acest lucru, toți antilegio- 
narii din anturajul generalului au început să lucreze pe noua linie. De aici 
șovăielile generalului pe chestia criminalilor carliști, de unde la început 
S'au manifestat timid, prin ordinele ce —desizur- le-a dat, ca să se tărăgă- 
neze ancheta, pe la sfârsitul lui Noembrie, îi declara pe faţă domnului 
Sima, că el este contra vârsării de sânge. EI este pentru pedepsirea cu 
strășnicie a vinovaţilor, dar este contra vărsarii de sânge. In gura câinelui 
roșu, această declarație suna fals. Putem să bănuim că vărsarea sângelui 
jăranilor revoltați cu ocazia revoluției de la 1907, îi aducea amintiri ama- 
re în cerul gurii, dar când ne gândim că același general a ordonat să se 
verse sângele legionarilor arestaţi cu ocazia "rebeliunii" de la 23 Ianuarie, 
printre care a colonelului Zăvoianu, fraza'generalului suna a farsă. | 

“Oroarea de-a vărsa sânge era un Bine nou în viaţa generalului An 

tonescu care nu era un om blând din fire. În revoluția din 1907 a tras fără 
milă în țărani pașnici. In armată i se spunea “câinele roșu” din cauza 
brutalităţii lui. Nici în primul și nici în cursul: ultimului războiu mon- 
dial, nu s'a distins prin grija de a cruja viața oamenilor. Se cunoașta epi- 
sodul tragic de la Odesa, când a sacrificat în mod inutil viaţa a 30.000 
de oameni, numai de setea de glorie. Această bruscă convertire a Gene- 
ralului la umanitate, la cele mai sublime principii creștine, nu putea fi 
expresia mentalității lui. Era suspectă. El fusese prelucrat de cineva în 
acest sens și acuma voia să obțina și consimtământul meu la proectul 
“nesângeros” de pedepsire”. —Cazul lorga- Madgearu, pag. 36. 

Timpul treceea și tărăganarea pedepsei marilor criminali carliști, 
începuse să neliniștească pe legionari. Aceștia simțeau că se petrece 
ceva suspect. Comisiunea lui Eugen Banescu dăduse ordin ca să pună 
în libertate pe sublocotenentul de jandarmi Cinghiţă și pe câţiva co- 
misari de poliție motivând că nu au fost găsiți vinovaţi. Aceasta, pre- 
fectura de poliție a refuzat să execute ordinul Comisiei de Anchetă. 
Eroarea era prea grosolană deoarece sublocotenentul Cinghiţă coman- 
dase platonul de execuţie de la Vaslui. Execuţia se făcuse fără exis- 
tența nici unei judecăți. Atragem atenția domnului Pantazi asupra 
acestui caz. Orice student de la drept îi va explica că executarea 
unui ordin de subordonat —ofiţer sau polițist-, nu poate fi jinut în 
seamă, “dacă acela care a executat ordinul nu are posibilitatea sa apre- 
ciaze legalitatea ordinului”. Ori la noi, ofiţerii de jandarmi, erau obli- 
gaji să-și aiba licenţa în drept. Și lucrul acesta îl știa și Consilierul Ba- 
mescu şi acesta nu şi-ar fi permis să facă ceva, fără un ordin de la 
Antonescu. Că acest ordin exista, se vede mai precis în scena petre- 
cută cu ocazia deshumării Căpitanului, "La deshumare asista şi Comi- 
sia de Anchetă, în frunte cu președintele ei, Eugeniu Bănescu. Lucră- 
rile nu au mers ușor. După ce s'a ridicat stratul de pământ, s'a dat peste o 
enormă placă de beton, socotită a cântări 30.000 de kg. A trebuit să se 
aducă aparate speciale pentru ridicarea ei. La un moment dat, consilierul 
Bănescu a început să vocifereze la echipele care săpau, cerându-le să gră- 
beasca lucrările, ca și cum ar fi existat vreo intenție din partea legionarilor 
să prelungească fără nici o necesitate actul deshumării, Cei aflați mai 
aproape, l-au auzind spunând la sfârșit: “Să se termine odată cu comedia 
aceasta”, Impietatea lui Bănescu a revoltat până în adâncul sufletului pe 
legionarii care lucrau la mormânt crispaţi de durere”. Cazul lorga-Madgea- 
ru, pag. 42. 

Da, aceasta s'a întâmplat la deshumarea Căpitanului și mă mir că nu 
s'a găsit acolo un legionar mai nervos care să-i tragă două perechi de palme, 
consilierului Bănescu. Dar repet, obrăznicia lui Bănescu nu s'ar fi petrucut 
fără existența unui ordin al lui Antonescu. Şi nenorocirea s'a întâmplat. 
Inchișii de la Jilava, au fost uciși fâră judecată, deși domnul Horia Sima 
ceruse tot timpul ca să se judece cât mai repede procesul criminalilor. Cel 
care S'au opus la grăbirea acestei judecăţi, este generalul Antonescu. lată 
o dovadă: Din cauza neliniști care crestea printre legionari, domnul Sima 
i-a cerut o convorbire lui Ică Antonescu, dar acesta i-a răspuns sec dom- 
nului Sima: “Nu se poate facd nimic până ce își încheie dosarul Comisia 
de Anchetă și trebuie să avem. încredere în Generul”, Această încredere 
în general începuse să dispară și tensiunea în rândurile legionarilor creș- 
tea în mod periculos, căci aceștia aveau sentimentul că sunt frustrați de 
acţiunea justiției. 

Criminalii de la Jilava, își meritau soarta. Cu aceasta e de acord si 
domnul Pantazi. Dar generalul Antonescu, care la început era și el de 
acord, şi-a schimbat părerea pe drum pentrucă între timp, legionarii nu 
vroiau să-i acorde conducerea Mişcării legionare. Şi a hotărît să se desco- 
torosească de cei care-l ajutaseră să vină la putere și cum singur nu putea 
să conducă o Țară, și cum Iuliu Maniu era cu Aliaţii firești, s'a hotărît să- 
și caute alți tovarăși, oricine ar fi fost ei. Și au venit mulţi, foarte mulți. A 
venit toată plebea fără de lucru. lată cum s'au hotărit să vină alături de 
general, toţi cei care scăpaseră de spectrul condamnării la moarte ca colo- 
nelul Dumitru și ceilalți, au venit apoi toți oamenii de stânga care vroiau 
să-l tragă pe sfoară, au venit apoi toţi comuniștii gen George Ivașcu, care 
şi-au schimbat părul, etc., etc. 


) 


In orice caz, domnul Pantazi este de acord că criminalii de | Jilava 
A A e soarta, dar că trebuia să se facă formele A ac dă 
cest lucru l-a voit și domnul Si d ă ă | 
schimbându-și ri, pe drum, bg rola ip rr senzual 
şi 3 a produs marea nenorocire. Criminalii și-au Fiad iba 
tr'o formă cu care nu era de acord nici domnul. Sima. Si de da : za 
Pantazi a dat naștere unei adevărate legende: cel care a omori e ela 
nalii de la Jilava, este domnul Sima în persoană, DĂ ka 
După domnul Pantazi, domnul Sima a vrut să-i omoare pe t 
truca să dispară cei doi şefi ai serviciilor secrete, Niki Stefândscu et st 
zov, care trataseră cu domnul Sima. Și motivul pentru care voise i facă 
să dispară, ar fi că domnul Sima, în timpul acestor tratative, îşi trăda: 3 
toți camarazii, trădase Legiunea, rurnase chiar și pe generalul Coroa FI 
Toata lumea, și dușmanii chiar, sunt de acord că în strânsa partidă ape 
pe care o jucaseră, Regele Carol, Niki Stefănescu și Moruzov, câstigase 
omul în lanţuri domnul Horia Sima. Și cei care fuseseră câștizătorii a 
fost toţi legionarii, a fost Legiunea întreagă, a fost și tit al 
Coroamă, datorită felului cum a condus jocul său în partida de = i da- 
torită stelei norocoase a domnului Sima. Și domnul Pantazi vrea ine 
convingă că domnul Sima e vinovat de trădare, că 'a trădat pe domnul 
Papanace, pentrucă a intrat în Țară și n'a vrut să aștepte învierea morţi- 
lor la Berlin, alături de domnul Papanace. Și toți legionarii au fost de 
acord şi | au aprobat pe domnul Sima la 6 Septembrie 1940. Nemulțumi- 
jii Sau ivit după aceia, pentrucă domnului Sima, i s'a dat conducerea 
Mișcarii legionare de cei în drept să i-o dea. 

Deci domnul Sima, în ziua deshumării Căpitanului, n'a participat și 
după domnul Pantazi, în această neparticipare stă tot misterul, stă toată 
cheia. Domnul Horia Sima, în timpul tratativelor, i-a rurnar pe toţi, a 
furnal toată Legiunea, afirmă domnul Pantazi. Domnul Horia Sima se 
întâlnea „mereu cu Niki Stefănescu și Moruzov și le comunica stadiul în 

| care se găseau tratativele, Domnul Pantazi n'a spune direct dar insinuiază 
| că domnul Horia Sima, le făcea rapoarte. Ce fel de rapoarte? Natural, 
scrise, fără rapoarte scrise, nu există probe. Ori domnul Sima povestește 
pe larg, toate tratativele pe care le-a dus cu Niki Stefănescu și Moruzov, 
cu date și detalii, Nu reiese de nicăeri că au fost la mijloc, rapoarte scrise, 
şi dacă nu au existat rapoarte scrise, ce vroia domnul Sima să facă să dis- 
pară, odată cu omoriîrii celor doi? Au existat poate dosare ale acestei 
afaceri, dar nu există nicăieri nici o probă că în această afacere, a existat 
un trădător, că domnul Sima a trădat Legiunea și pe generalul Coroamă. 
Pe acesta din urma, domnul Pantazi îl numește turnat. 7 

Dacă ar fi existat aceste dovezi, le-ar fi scos la iveală generalul Anto- 

nescu în loviturile pe care i le-a dat domnului Sima, dupa 23 Ianuarie. 


) Dacă s'ar fi găsit aceste probe de trădare, le-ar fi scos la iveală, domnul 


“Simion, pe care îl cheamă în ajutor, domnul Pantazi. 


| De drept, domnul Pantazi se fereşte să precizeze de ce fel de probe 


& vorba. S'ar deduce că e vorba de marturia pe care cei doi acuzaţi-Niki 
tefanescu şi Moruzov-, le-ar fi adus în proces și de aceste mărturii s'ar fi 
temut domnul Horia Sima, și deaceia a pus la cale-omorîriu tuturor celor 


tură diabolică. Dar pentru Dumnezeu, de când marturiile a doi acuzaţi 
repet mărturiile verbale, pun în grea situatie pe un ministru, ba chiar i 
vice preşedintele consilului de miniștri? O simplă mărturie e care d : 

nul Sima putea să o nege pur și simplu. pd ca 
„Dar aceasta acuzaţie de trădare a Legiunii, repetăm, nu a îndrăznit să 
i-o aducă nici generalul Antonescu și nici domnul Simion. Și generalul 
Antonescu, în lupta sa cu umbra mereu prezentă a domnului Sima, în 
care a dat loviturile joase, loviturile cele mai nepermise, n'a adus această 


acuzaţie. Această acuzaţie ă iunii, i 
acuzație ție de trădare a Legiunii, a adus-o numai domnul 


| închiși la Jilava. lată cum, pe domnul Sima, ni-l prezintă Pantazi în pos- 


Contra “Stâlpului infamiei” se ridică domnul Pantazi, nescăp: 
za 4 Ronpâranee patra ce a fost și domnul Horia Pe care Stă 

el în car omnieisale (pag. 616). Ar fi fost mai bine ca domnul P: 
tazi să tacă sau să condamne acest “stâlp al infamiei” și când oradea 
a Proglul, aa: al pparezalului, e dacepalul Aoncaeu i câteodată iei 

ta £ ea. In primele luni ale războiului, când 
numărul morţilor era mai ridicat, la urech j " 
Aproape toți preoții luau o taxă fixă la pf nr alta i 
miliile ostașilor căzuți în Basarabia și Transnistria. Mareșalul l'a Charaat 
pe Pamfil Șeicaru și Va rugat să facă o anchetă. Peste trei zile Pamfil Sei: 
caru vine cu răspunsul: informaţia este exactă. Furia maresalului era la 
culme. Se plimba prin cabinet și striga: Am să-i împuşc pe toți! Am să-i 
impușc pe toți! Bine înţeles, fapta preoților, din punct de vedere moral, 
era mult mai gravă decât faptele comise de cei ce fuseseră pedepsiţi la 
Piri ua zi azi perene, condamnată de domnul Pantazi, 
- mareșalul. Au fost, în toată i 

Nu mi le amintesc pe toate, dar mi-l fnirttzia păi ea pdepis, 

Când fusesem ofiţer la Bălți, îl cunoscusem și devenisem prieten cu 
George Stanciu, administratorul financiar din acea localitate. Stanciu 
era un om care se purta bine, cu toată lumea. Peste trei ani, mă găseam 


la lași și am auzit că Stanciu avansase în grad și acuma era admini 
financiar la lasi. L'am întâlnit odată pe radă și m'a oieri 
În casa lui. Şi acea gustare, nu a mai avut loc, Peste câteva zile, treceam 
prin apropierea Palatului de Justiţie, când un camarad mă invită să văd 
ceva frumos. Lumea se ingrămădea ca să vada un spectacol, întradevăr 
rar. Pe sala pașilor pierduţi, la mijloc, se găsea administratorul financiar 
Stanciu, așezat pe un scaun, cu lanţuri la mâini și la picioare. Trei zile a 
durat acest spectacol, cu adevărat rar. Administratorul financiar Stanciu 
fusese prins că făcuse o neregulă: îl scăzuse pe un negustor evreu la plata 
impozitelor și suma incriminată, o împărţise în două, și jumătate și-o 
luase el. Era invitaţia la gustare a lui Stanciu! Am fost profund turburat 
pi am ieșit repede la aer: simţeam că mă înâbuș. 

Cu toatecă eram prieten cu administratorul finaciar Stanciu, i-am dat 
eepinte marepaleim are îl pusese pe netrebnicul meu prieten la “stâlpul 
infamiei”, în lanțuri!!! “Ar i [ 
pn auzi”; 17 a aie e dreptate mareșalul, am zis eu. Avem nevoie 

Cazul “stâlpului infamiei”, l'am aflat numai citind cartea domnului 
Sima. Daca Vași fi cunoscut mai înainte, l'aşi fi aprobat, cum am aprobat 
şi aul prietenului Stanciu, de la lași: Avem nevoie de un nou Vlad Ţe- 
pes. 

Și tot de partea mareșalului am fost și în 
aa ri celor căzuţi în eleron ati Seal 

am aprobat pe mare; i a i câ igat: Î , 
rece maina ur za şi atunci când a strigat: Am să-i împușc pe toți, 

Dar întrebarea este să știm ce gândește domnul. Pantazi! 

„_"Noi putem cita mai multe cazuri când tineri sub 20 de ani, îmbrăcați 
în camașă verde și cu pistolul la șold, s'au prezentat la ofiţerul de serviciu 
i i-au ci ia că it “să i i respectivă 

ri i copnniai acestuia că au venit “să inspecteze unitatea vă”. 

Desigur domnul Pantazi, exa; E i tineri, i 
pistol la șold, erau desigur cca a pei pa PA aa sa ter 
îndoială că-și făcuseră armata și puteau să aibă, 24-25 de ani. Şi ce ct 
în această “inspecţie”? Păi veneau să vadă cum e hrana soldatului, dacă 
întrun Star legionar s'a schimbat ceva în bine, sau dacă şi acum hrana 
soldatului se reduce la eterna ciorbă de fasole. Trebuie să-i spunem dom- 
nului sublocotenent Pantazi, că armata română era o armată de sdren, 

roşi adică era imbracată în zdrenje și bietul soldat român era acte 
burta goală. Admitem că domnul sublocotenent Pantazi era un îsi 
cinstit, dar el nu vedea ce se întâmpla în jur și găsea normal ca soldatul 
să mănânce numai un fel de mâncare, deobiceiu ciorbă de fasole. Din 
nefericire, am cunoscut Legiunea străină franceză. Era în momente e 

în 1945, dar soldatul mânca două feluri de mâncare şi un prere-aree 
renumita brânză franțuzească. Am trăit apoi şi în alte țări despre care se 
alai că sunt sărace-de exemplu Spaniz-, unde soldații au tot îrel feluri 

le mâncare și sunt îmbrăcaţi, atunci cand ies în oraș, în haine elegante. 
Dacă nu le-ai vedea pe mâneci semnele distinctive, ai crede că sunt toţi 
ofijeri. Și bietul nostru soldat avea haine de , n beelecr deea 
cerșetor. Domnul sublocotenent Pantazi a fost ofițer “în București, =: 
dacă a fost în provincie, ca ofițer de cavalerie, n'a văzut modei 
care-l scriu eu aici: soldaţii români, păreau niște cerșetori. E foarte = 
babil că înainte de primul războiu mondial, situația era alta Era altă 
administraţie, administrația lui Carol L. Tatăl meu a fost soldat în 1905 
şi iam văzut mai multe fotografii. Uniforma tatălui meu era o uniformă 
decentă, ba chiar elegantă. Soldatului de pe acele vremuri, îi plăcea să 
vină în concediu și să se ducă la hora satului în uniforma cu care era 
miar Acest lucru nu se mai întâmpla între cele două războaie: sol- 
Sort veneau în concediu, își ascundea uniforma ca să nu i se vadă 

Ca fiu de tăran, vedeam acele lucruri și mă durea inima. Când eram 

ofiter de serviciu, mi-ar fi plăcut să vina niște tineri de aceștia legionari, 
să facă o inspectie!/! Eu mi-ași i fi dat seama de ce fel de inspecţie e vor- 
LA Și iaşi fi plimbat prin toată cazarma, i-ași fi dus si la bucătărie și le-ași 

i arătat eterna ciorbă de fasole. Le-ași fi spus că ar fi bine să facă ra 

te cât mai tari, care să aji la domnul Sima, că Star 
(ego SE schimba pei SA den Plite Au 

lomnul Pantazi era băiat de general, nimic. 
numai faptul că au venit niște mucoși ca să Sa pembezi epiă ră 
Acesta e un adevărat scandal! Şi domniasa putea să-și spuna indignarea 
tatălui său, generalul Pantazi, sau și mai bine, putea să se ducă ca —tânăr 
sublocotenent, în anturajul mareșalei, unde putea să întâlnească 
doaipa Vepăria Cota, care atâta aștepta pentru a-și face raportul. n 
atât. Pe ac: i i 
a ant asta temă ași putea, dacă ma obligă, să-i um- 
Dar îi atrag atenţia că această inspectie la căză: ? 
adevărată revoluție. Ofițerii, care la început e ee Ie 
au văzut apărând la orizont un pericol mai mare: legionarii care era 
sia bage nasul în administraţie căzărmilor!/! 
ura contra câinelui roșu, S'a transformat i 

reșalul Antonescu-câinele roșu-, nu-l iubea nici a pal a pai 


a produs o 


In seara de 23 August, numai un ofiţer a arătat că-l bește pe mareșal 
căpitanul Emilian, dar capitanul Emil era Săptianiă de i ode E 


=13 


INCONSECVENTELE MARESALULUI 


de Traian POPESCU 


treilea om al Axe!” cum Va definit DI. George Barbu in cartea sa 
acelaş nume tiparită la Paris acuri vreo 20 de ani, dovedind-o 
cu” prisosinţă prin tratamentul de favoare aplicat în timpul răs- 
oiului prizonierilor aviatori englezi si americani, care ne zdro- 
beau- Tara si rezistența morală prin bombardamentele —covor-, 


patru zile Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herţa din Mol- 
dova, sub pretextul că aceste teritorii ar fi fost smulse în 1918 
fară drept din teritoriul rusesc la prăbuşirea imperiului țarist. 
Acest ultimatum a fost încurajat și aprobat de Hitler prin acor- 
durile secrete semnate între el și Stalin prin intermediarii lor | 


Ziarul Stindardul nr. 149 din lulie 1983, publică în cca 6 
pagini un articol intitulat: 

“CINE LOVESTE IN MARESALUL ANTONESCU, 
ULTRAGIAZA SENTIMENTUL NATIONAL SI MEMORIA , 
CELOR CARE AU CAZUT PENTRU TARA”. 
semnat de Dl. Ion Pantazi, care ar vrea să înfiereze astfel, afir- 
maţiile făcute de Comandantul Horia Sima în ultimile sale lu- 
crări, “SFARSITUL UNEI DOMNII SANGEROASE” şi “ERA 
LIBERTATII”, cu privire la atitudinile ostile Mişcării Legionare 
ale Generalului Antonescu, în epoca STATULUI NATIONAL 
ROMAN LEGIONAR şi de Conducător al lui. 

Titlu fără rost, căci a mărtirisi după 40 de ani greşelile unora 
şi altora, nu înseamnă a lovi în Mareșalul Antonescu, ci a des- 
crie obiectiv “Statul Naţional Român Legionar”, scos din Istorie 
pe nedrept, cu o tenacitate şi violenţă nepermisă niciunui român 
care a trăit acea epocă, mai ales unuia care a îmbrăcat şi cămașa 
verde, simbol al curăfeniei suflețești legionare și a speranţelor le- 
gate de ea. 

Nestatornicia firii și comportamentul politic al Generalului 
după 23 Ianuarie 194] —“ultragiază sentimentul naţional și me- 
moria celor care au căzut pentru Ţară”—, între ei zeci de mii 
de legionari sacrificați cu bună ştiinţă, prin scoaterea lor din 
unițăţile cărora aparțineau militărește și trimiterea la moarte 
cu “binecuvântarea Mareșalului”, se vor “reabilita post mor- 
tem”, adică după executarea “ad litteram” a sentinţei. 

Istoria revendică imperios adevărul și acesta trebue mărtu- 
risit, mai ales când istoria Neamului nostru e trunchiată azi 
şi adaptată intereselor ruso-comuniste. 

Ne intrebăm ce-ar fi făcut Dl. lon Pantazi dacă ar fi fost 
în cauză, batjocorit, umilit, urmărit ca o fiară sălbatecă, sfi- 
dându-i-se nemărginita dragoste de Neam, ascunzându-se mar- 
tiriul celor stigmatizaţi cu aberatica şi inumana născocire a 
Mareșalului, “reabilitarea post mortem”? Ar fi continuat oare 
să tacă la infinit? 

Astăzi și el şi legionarii “asasinați”, răspund în fața lui 
Dumnezeu de faptele lor. 

Totuși, aici în lumea pământeană, se continuă cu aceaş dia- 
bolică perseverenţă, lichidarea legionarilor supraviețuitori: fie 
prin capitulare, cazul dizidenţilor, fie prin schingiuirea lor mo- 
rală cazul Episcopilor Trifa, Boldeanu și alţii, fie prin asasinare, 
vezi instigaţiile lui Vălimareanu în Vatra privind pe Comandan- 
tul Horia Sima, în acest scop lucrând, mână în mână, forţele 


negative “democratice cu cele comuniste”. 


Publicaţiile din Țară cât și cele din exil, inspirate din acea 
fantezie a lui Ică Antonescu “PE MARGINEA PRAPASTIEI”, 
prelucrată în continuare de Popa Palaghiţă, Sanhedrinul ovreesc, 
comuniștii Fătu și Spălăţelu și legionarii dizidenţi, continuă 
denigrarea Mișcării Legionare și a Comandantului ei, perpetuu- 
ând infamiile născocite de minţile nebuloase ale detractorilor, 


] 


căutând să înfiltreze în sufletele chinuite ale generațiilor tinere | 


crescute sub controlul marxist, ura împotriva predescesorilor pa- | 
trioți legionari ai Arhanghelului Mihail, stigmatizați de acuzaţiile | 
mincinoase ale defăimătorilor. Dovada, atitudinea dușmănoasă a 
tinerilor intelectuali, nu mai vorbim de muncitori fugiţi din “pa- 
radisul bolșevic”, cari deși nu-i cunosc, complotează pentru mar- 
ginarea lor, ei simpli intruși în exilul luptător. 

Va veni o vreme când orice Roman adevărat va pune între- 
barea istoricilor de mâine: dece a măcelărit Antonescu floarea 
tinerutului românesc cu atâta pătimașă ură și răspunsul nu poa- 
te fi obiectiv, dacă nu vor avea la îndemână și cuvântul spus de 
legionari asupra acelui Stat Naţional Român Legonar, construit 
de ei la 6 Septembrie 1940, consfințit de general la 16 Septem- 
brie 1940, abrogat de el pe nedrept și din ambiţii personale la 23 
lantarie 1941, continuat prin guvernul de exil de la Viena dela 
23 August 1944 până la 8 Mai 1945 și după aceia prin cei 39 de 
ani din exil, tot atâția de apărare a drepturilor României și de 
lămurire a Occidentului asupra nedreptăților ce i s'au făcut la 
Yalta, Teheran, Potsdam și Helsinki, când toți ceilalți români 
refugiaţi dormitau, se resemnau sau făceau avere. 

Revenind la articolul amintit, constatăm că printr'o curioasă 
“coincidență” DI. Ion Pantazi îşi însușeşte integral teza politi- 
cienilor improvizaţi de azi, a comuniștilor şi a unor legionari 
dizidenţi, pe: care caută s'o justifice și întărească printr'o ''ex- 


14 


ploatare dialectică” a diverselor expuneri ale Comandantului 
Horia Sima în menţionatele lucrări, dându-le alt sens, când în 
realitate sunt triste adevăruri politico-istorice, pe care cu nedu- 
merire, mâhnire sau revoltă uneori, el le-a evocat pentru cunoș- 
tința legionarilor de mâine, Nu sunt reflecții calomnioase, ci 
mărturii dureroase asupra caracterului schimbăcios al “politi- 
cianului” Antonescu, ridicat, la rangul de Conducător al Statu- 
lui Român, cu piepturile şi avântul lor, în revoluția naţională 
din 3 Septembrie 1940. 

Articolul/surprinde prin conținut și prin patima pe care o 
pune în relatarea punctelor sale de vedere critică, parcă ar fi ră- 
bufnirea unor vechi resentimente ascunse, căci nu o justifică nici 
apartanenţa sa castei militarilor de carieră și nici solidaritatea ca- 
valeriei, care cunoscând firea nestatornică a cavaleristului 
Antonescu îl porecliseră “câinele roșu”. M'ar bucura să cred că 
mai degrabă e vârsta Domniei Sale de atunci, care ne îngăduindu-i 
să fi conoscut —a fond-— evenimentele, le discută prin prizma lec- 
turii lucrărilor adversarilor Mişcării Legionare, având ca bază “Pe 
marginea Prăpastiei”, nascocită de Ică Antonescu și însușită de 
Conducătorul “biruitor” prin protecţia tancurilor germane la 23 
lanuarie 1941. 

Pentruca cineva să poată descifra labirintul sentimentolor ge- 
neralului, trebue-a priori-să dedubleze omul politic, de militar, 
căci oricât ar părea de straniu, personalitatea Generalui Anto- 
nescu avea aceste două aspecte, bine definite, jucând un rol im- 
portant în felul lui de a fi și de a acţiona. 

Ca om politic era nesincer frizând ipocrizia, ne încrezător, 
nestatornic în sentimente, insidios, ambițios stăpânit de setea 
puterii absolute. Se visa “dictator” ca Hitler și Mussolini, dar îi 
lipsea ceva substantial: partidul. 


Deseori, cum amintește Comandantul Horia Sima în “Era Li- i 


bertăţii” pagina 103 şi altele: 

“era obsedat de ideia de a nu fi răsturnat peste noapte şi-mi 

spunea mereu eu nu am oameni, eu nu am partid. Dar Statul 

trebue ocupat cât mai repede de legionari. Vechile forțe nu 
așteaptă decât un moment de slăbiciune pentru a ne dobori. 

Pregăteşte cu cea mai mare grabă listele de prefecţii legionari 

şi alți demnitari ai Statului, pentru a face numirile”, 

Asta nu la împiedecat câteva luni mai tarziu să-i convoace la 
o reuniune de “serviciu” în Bucuresti şi de a-i înlocui în absen- 
ță cu militari de încredere, acest act fiind preludiul rebeliunii lui 
împotriva Mișcării. 

Popularitatea Mișcării Legionare și adeziunea maselor, cu toa- 
tă decimarea sistematica a cadrelor făcută de regimul carlist, îl 
fascina. Strateg, prin profesia militară, el cântărea altfel poten- 
țialul de luptă și de jertfă de care ea dăduse dovada înfruntându- 
se cu dușmănia Regelui, a camarilei regale, a lui Armand Călines- 
cu, a tuturor profitorilor creați de ei, și a milenarei resemnări ro- 


/ mâneşti în faţa tragediilor destinului. 


Deaceia n'a precumpănit o clipă să decreteze la 16 Septem- 
brie 1940 Statul Naţional Român Legionar, aspirând probabil la 
preluarea “Căpităniei” Mișcării prin aclamații. 

Desi îl cunoscuse pe Căpitan, el nu și-a dat seama că apariția 
lui Codreanu pe firmamentul Țării nu era ca om politic, ci ca 
profet și educator al Neamului. El intuise de unde venea răul 
care se abătuse asupra lui, Va trezit din toropeala sloganurilor 
mincinoase și pornise cu el, dârză călăuză, pe calea împlinirii 
marelui destin ce-i hărăzise Dumnezeu la încrucișarea drumuri- 
lor Vestului cu Estul și Nordului cu Sudul Europei. 

Codreanu și Legiunea Arhanghelul Mihail erau implinitorii 
acestei măreţe misiuni. Neamul la înţeles și la urmat fără şo- 
văire. Nu Pau înţeles politicienii fără scrupule ieşiţi din generaţia 


făuritoare a României Mari, cari sub bagheta unui rege criminal 


„împingeau Țara spre prăpastia comunistă. N'a înţeles nici gene- 
ralul că fenomenul primenitor legionar era sprijinit pe virtuțile 
ancestrale ale Neamului Românesc, înăbușite de veneticii impuși 
României de zișii “aliaţi firești”, 

Legionarii deși îl stimau pe Generalul Antonescu și-l respec- 
tau, nu-i puteau decerna titlul de Căpitan, pentrucă pentru ei ti- 
tulatura se împletește cu figura lui Codreanu şi în Legiune Seful 
se impune prin fapte, nu prin îmbrăcarea cămășii verzi. 

Ucenicia politica si-a facut-o sub tutela Regelui Carol al II-lea, 

Trimis atașat militar la Londra acolo si-ar intărit sentimentele 
anglofile, pe care le-a păstrat intacte chiar cand era “cel de al 

F, 


| “a însărcinat la 20 Decembrie 1937 cu formarea guvernului pe 
| 


/ Cristea, în care atât generalul Antonescu cât și Armand Călines- 
| 


“Şi prin abilitatea cu care a dejucat vigilenja germanilor după 
“atrastofa de la Stalingrad, ducând tratative directe sau aliin- 
du-se cu partidele zise istorice cu scopul de a esi den rasboiul de- j 
numit de el “frăția de arme germano-română'”. 

| Pe Carol al II-lea la servit credincios atata timp cât amicitia 

! acestuia ii ingaduia sa urce treptele ambitiei peronale, cand in- 
sa acesta s'a poticnit si Tara nu-l mai vrea, i-a impus milităreşte 
sentința ei —abdicarea- substituindu-i-se abil in frucţia de dic- pi amâărăciuinilor era prea plin Legiunea şi-a mobilizat forţele și a | 


provoca politica de duplicitate în relaţiile exterioare practicată 
de Regele Carol, pedepsirea dușmăniei fățișe a guvernelor 
perindate sub domnia lui și o slăbire voită a forţelor românești 
pe care nu putea conta în planurile lui expansioniste. 

La 30 August 1940 a urmat Diktatul de la Viena care ne 


| 

„Ribbentrop-Molotow și era consecința ne încrederii pe care i-o | 
| 

| 
i 


| Obiiga să rerrocedăm Ungariei Transilvania de” Nord- Paharul 


tator, sprijininduse pe elanul cămașilor verzi, pe care la rândul |/|-început revoluţia națională, pentru isgonirea regelui âsasin-pi-t 


*[trădator al cuvantului dat Țării cu un an imainte, când îintr'un 


lor le-a trădat la 23 Ianuarie 1941. 
dealungul ei lansase sloganul “nici o 


Rechemat de la Londra a trăit în Tară toate frământările pre- | iures, propagandistic 
mergătoare alegerilor din Decembrie 1937, când pactul electoral brazdă nu vom da”. 
Codreanu-Maniu-Gh. Brătianu a doborit în alegeri guvernul Acesta amintindu-și de avertismentul dat de generalul lon “ 
Tătărăscu instalat de Rege, dând partidului legionar “Totul Pen- Antonescu lui Corneliu Zelea Codreanu, l'a scos de la Bistriţa 
tru Țară” o mare victorie electorală, transformându-l în celde și a însărcinat cu formarea noului guvern, pentruca la 4 Sep- 

| al treilea partid de guvernământ. tembrie să-i ceara să scoată armata și să tragă în legionari. Gene- 

| Panica provocată în ândurile partidelor politice de succesul ralul a fost gata so facă și la convocat pe comandantul militar 


A : j 

| Jegionar, cu cele 66 de mandate de deputaţi obținute, a pre- al Capitalei Generalul Coroama care a refuzat pretextan VL 

| cipitat prăbușirea ““parodiilor democratice” ale carlismului Sei Nu pot_utiliză armata pentru vărsari de sânge ale ă- [+27 
Tor CONSECINȚE ru se pot prevedea E, 


de până atunci, deschizând drumul către dictatura personală a nsec E ze - | 
| Regelui. in ——— Tiicurajat de această denegare a generalului Coroamă de | 
Carol al II-lea ca răsbunare, s'a prefăcut că se înclină tendin- a se supune intenţiilor criminale ale regelui şi de septul | 
jei naţionliste a poporului român, manifestată de alegători şi că legionarii ocupaseră Bucureștiul, Antonescu s'a decis | 
să-i ceară abdicarea”. | 


poetul Oetavian Goga, co-preşe-dinte cu Prof. A.C. Cuza al parti-____ usi BE 
' dului naţional-creștin care obţinuse numai 39 de mandate în 
| alegeri și era contra legionarismului codrenist. 
| In acest guvern generalul lon Antonescu apare ca ministru al 


Situaţia Tării era ingrozitor de grea. 

“—Petul-se realizase aidoma Pi or politice cuprinse. în 
Apararii Naţionale, ministru-de interne fiind Armand Călinescu, înemoriul, pe care Corneliu Zelea Codreanu îl trimisese la $ 
călăul tineretului legionar. Noembrie 1936, Regelui și oamenilor politici ai Țării, înfierând 

Datorită grăbitelor măsuri antisemite luate de noul guvern, politica lor externă, total în afara realităților politice europene 
cum amintește generalul Platon Chirnoagă în lucrarea sa “Istoria dintre anii 1933-1938. (Circulări şi Manifeste pag- 97 şi 98 în 

Politică şi Militară a Răsboiului Romaniei contra Rusiei Sovieti-  intorducere, paragraf | și III; cităm: 

ce pag. 84. cităm: “Este cutremurător să ne gândim că noi, tineretul de 
| “Pe baza principiului — România a Românilor acest gu- astăzi ar fi să fim condamnaţi a asista la impărțirea sau 

vern... a luat măsuri antisemite, a interzis apariția unor ciuntirea României Mari, pentru a plăti păcatele unei 
| jurnale evreești Dimineaţa, Adevărul, Lupta—, a suprimat infame politici externe”. 
subvenţiile cultului mozaic, a început verificarea drepturi- “Cerem ca Majestatea Voastră să pretindă tuturor celor 
| lor de cetăţenie ale evreilor și în unele barouri evreii au ce conduc sau manifestă păreri cu privire la politica exter- 
fost excluși...” nă a României, să declare că raspund cu capul pentru di- 
a provocat protestul evreilor din Franța, Anglia și al Rusiei și rectivele pe cari şi le însușesc”. 
sabotaj economic în producţia și comerţul Tarii controlat de ei, “ Aşteptam. deasemenea acelaş gest de mare curaj și de 
ceace a determinat pe Carol al II-lea să-l schimbe la 10 Februorie mare cavalerism și din partea Majestății Voastre... 

1939, înlocuindu-l cu un guvern prezidat de Patriarhul Miron “Nu există: Mică Ințelegere și Ințelegere Balcanică. 

Cine crede în acestea, dovedeşte că n'a înțeles nimic. 
Faţă în faţă stau numai două lumi. Sub presiunea lor, 
în clipa răsboiului, toate combinaţiile diplomatice se 
vor nărui ca nişte castele de carton. Aceste două lumi 
sunt: Statele revoluțiilor naționale cari luptă pentru 
apărarea Crucii și a unei civilizații milenare și Bolșevismul 
şi anex ele sale, care luptă pentru nimicirea neamurilor și 
pentru prăbușirea civilizaţiei creştine”. 

Tăvălugul german făcuse să dispară depe harta Europei —Aus- 
tria, Cehoslovacia, Polonia; Franţa învinsă, era ocupată şi împăr- 
țită în două, Anglia deasemenea izolată în insula ei după ruși- 
noasa retragere de la Dunkerque; Belgia, Holanda, Norvegia, 
Danemarca-ocupate și fără cuvânt; Bulgaria, Yugoslavia și Grecia, 
pe cale de a ti ocupate, iar lurcia neutrală tremurând de frică. 

Cine mai putea întinde o mână de ajutor României? Nimeni! 

Trecuseră doar patru ani și avertismentul Căpitanului se îm- 
plinise. Regele rămăsese surd —chiar mai mult-— ordonase asasi- 
narea lui Codreanu în 1938 şi a elitei legionare în 1939, nes- 
chimbând nimic din linia politicei externe de vrășmășie faţă de 


cu își păstrau posturile cheie ce ocupaseră în cel precedent, 
bucurându-se de increderea totală a Regelui. 

Astfel Generalul Antonescu a patronat militarmente lovitura 
de Stat a Regelui Carol al II-lea și instaurarea dictaturei regale. 

Cu toate că se pretindea prieten al lui Corneliu Zelea Codrea- 
nu i-a declarat categoric, cu prilejul unei partide de sky la Pre- 
deal, că dacă va fi pus in alternativa de a lua poziţie impotriva 
Mişcării Legionare, va trage în membrii ei fără ezitare și nu s'a 
sfiit so facă la 21-23 lanuarie 1941 sub protecţia tancurilor 
germane. . 

In atâtea momente grele ale Tării pe care le-a trăit în anii 1938 
1939, el sa ilustrat printro tăcere absolută, avalând dictatura, 
schimbarea Constituţiei, introducerea pedepsei cu moartea, 
stiind prea bine pe cine viza această măsură, prigonirea sângeroa- 


_să a tineretului legionar, strangularea în pădurea Tâncăbeşti de 
către:bi! ucigaș— Carol IT și în escu, a Căpitan 
lui, a Nicadorilor, a Decemvirilor rămânând impasibil la că 


“sori, ale căror cadavre au zăcut zile întregi aruncate la intrănle 
„principale ale 


——Intret-în panică; Regele Carol a schimbat guvernul Tătărăscu 
| formând sub conducerea lui Gigurtu un guvern de apropiere de 
| Germania, în care au intrat trei legionari, între care Comandan- 
tul Horia Sima. 

Acest —sacrificiu-—, i-a permis Domnului Pantazi să consume 
3 pagini din Stindardul, făcând tot felul de insinuări şi supoziții, 
care mai de care injurioase la adresa Sefului Mişcării Legionare. 
Cui prodest? 


e orașelor Tării. 
Arestarea lui de către Carol al II-lea, pentru patrioticele pro: 
teste împotriva irosirii fondurilor strânse pentru înzestrarea ar- 
matei prin impozite abuzive și danii publice, care-l vizau pe rege 
| ca mare vinovat, a stârnit nemulțumiri în cadrele superioare 
ale armatei, ceace a determinat pe rege să-l scoată din închisoare 
și să-l mazilească la mânăstirea Bistriţa la 9 lulie 1940. a 
Intre timp s'a produs ultimatum-ul rusesc de a ceda rusilor in 


Si — 15 


pe Rp 


Abdul-Hamid-iană a asasinului Carol al II-lea, după pedepsiti 

legionară la 21 Septembrie 1939, a lui Armand Călinescu urma puterile Axei. Polița a venit la s denţă în lunie 1940, ultimatu-—. 

de masacrarea a sute dintre legionarii chinuiţi în lagare i inchi-_ mul ruse! iopârțirea României dE-Nord-și Est Hitler — 
ase executarea. 


—— 


Pentru a lăsa deoparte orice bănuială de părtinire, redăm ce 


„spune Generalul Platon Chirnoagă, care nu era legionar, asupra 
Țauievăratelor cauze a acestei acţiuni: cităm, 


“Deşi Regele era vinovat de asasinarea lui Codreanu 
şeful mişcării legionare și a altor câteva sute de legionari, 
printre cari o bună parte din elita acestora, totuși șefii 
legionari rămași în viaţă, au acceptat colaborarea la 
guvernare, în speranța că vor putea să impună Regelui o 
politică clară, prin care să se salveze frontierele țării. După 
patru zile de la intrarea în guvern, Sima a avut o ultimă 
audienţă la Rege pentru a-l determina să adapteze în mod 
hotărât politica României, evenimentelor euorpene ca să 
pre întâmpine amputarea Transilvaniei. Nereușind şi-a dat 
demisia”. (Răsboiul României contra Rusiei Sovietice 
pag. 93, capitolul Hitler și Guvernul Antonescu-Mișcarea 

Legionară). 
A fost prea târziu. Granițele României Mari fuseseră sfârteca- 
te fără să se tragă nici un cartuș, creând o nouă problemă, pe 
lângă greutăţile existente, acea a zecilor de mii de refugiaţi din 
provinciile pierdute, și tragadia lor. : 

Generalul Antonescu numit de Rege Prim Ministru, a inceput 
la 5 Septembrie 1940 consultări cu sefii fostelor partide politice, 
pentru a încerca formarea unui guvern de coaliție naţională. 
Toţi au refuzat nevoind să-și asume răspunderi. Nu-i mai interesa 


România pe care o sacrificaseră ambițiilor şi intereselor lor per- 


sonale. Numai legionarii au făcut zid în jurul lui. 


Pentru ei salvarea Țării era mai presus decât amintirea sufe- 


rințelor la care fuseseră supuși. Au condiţionat colaborarea 


numai de abdicarea irevocabilă a regelui Carol. O cerea Țara 


mintită şi jefuită, armata umilită si Legiunea pe care o decimase 
cu o bestialitate ne îngăduită unei liinţe umane. 


Dărâmat de fărădelegile comise și de voința Țării a cedat, 


numind pe generalul Antonescu —Conducător al Statului 


dându-i depline puteri, iar succesiunea la tron, fiului lui Mihai, 
Voevod de Alba-lulia, pe care-l detronase la venirea lui în Ro- 
mânia la 30 lunie 1930. A doua zi hulit de toată lumea. a fugit 


spre vestul Europei. 


Guvernul s'a format în ziua de 14 Septembrie, iar Romania, 
cum am mai indicat, s'a transformat în “Stat Naţional Legio- 


nar”, la 16 Septembrie 1940. 

Comandantul Horia Sima devenit Vice-Presedinte al Guvernu- 
lui, a cerut în mai multe rânduri generalului să convoace Jara la 
alegeri, ceace generalul a refuzat deoarece, cum spune generalul 


Platon Chirnoagă în lucrarea amintită pagina 98, paragraful 3, 


cităm: 


*...generalul s'a complăcut în situaţia de dictator, care 
corespundea mai bine firii lui dominatoare și prin imitaţia 
celorlalți dictatori europeni, a decis ca România să fie 


“Stat Legionar“. 
lar la pagina 107 paragraful 2 scrie in continuare, cităm: 


“Antonescu era urmarit de ideia de a fi singur conducă- 
tor. Prezenţa alături de el a lui Horia Sima ca sefal mișcă- 
rii legionare nu-i convenea. Deaceia a căutat să ia şi condu- 


cerea mișcarii și a îmbracat cămașa verde ca sa atragă sim- 
patiile legionarilor, dar cum aceștia rezistau, s'a pregătit și 
pentru cazul când s'ar desface de ei. 

Aşa se explică că în luna Noembrie a avut pe de o parte 
întelegerea cu Hitler, asigurându-se de încrederea şi spriji- 
nul lui dacă se va decide să înlăture mişcarea de la condu- 
cere, iar pe de altă parte profitând de evenimentele tragice 
din noaptea de 26,7 Noembrie (Jilava-deshumarea Căpi- 
tanului), a cerut categoric șefia legiunii”. 

Deci se dovedește odată mai mult inconsecventa sentimente- 
lor lui față de legionari, consecința unor ambiţii iraționale şi a 
intrigilor anturajului politizat anti-legionar, care a ştiut să specu- 
leze la maximum temerile nefundate ale generalului, că legiona- 
rii i-ar fi ostili neadmițându-i şefia. 

Pe acest drum greșit a mers până la 21 Ianuarie 1941, când a 
deslănţuit rebeliunea lui impotriva Legiunii și a Statului Naţio- 
nal Legionar creat de el, prin eliminarea Ministrului de Interne 
generalul Petrovicesu și a tuturor prefecţilor legionari, inlocuin- 
du-i cu militari de carieră, devotați Conducătorului. Prin amicul 
său Fabricius-ministrul german în România, la informat pe 
Hitler de situaţia creată la București de masurile pe care le luase 
si i-a cerut sfatul. Generalul Chirnoagă în lucrarea menţionată 
relatează, după arhivele timpului, răspunsul Fiihrerului, în 
paginile 111/] 14 paragraful 2, si urm cităm: 

“După ce sângele a curs, generalul să ia măsuri energice 
şi să facă masă curată. Apoi să fondeze o nouă legiune sub 

__ conducerea lui”. 


lar comandantului Horia Sima i-a dat un ultimatum de 24 de 
re cerându-i. 


“In noaptea de 22/23 lanuarie prin ministrul Neuba- 
cher, să înceteze orice rezistență contra lui Antonescu 
avertizându-l că armata germană a primit ordin sa intervi. 
nă în conflict în sprijinul Conducătorului Statului. In faţa 
acestei ameninţări, H. Sima în colaborare cu Neubacher-a 
redactat un ordin către legionari prin care le cerea să înce. 
teze imediat rezistența. 

“Odată cu acest ordin, ministrul german a dat garanţii 
că nici un legionar nu va suferi represalii... Aceste garanţii 
au fost comunicate în toate orașele mari ale ţării prin co- 
mandanţii germani. Ele n'au fost luate în considerare de 
Antonescu, care în dimineața de 23 lanuarie 1941, când 


legionarii părăseau clădirele și baricadele pe cari le apăraseră, 
jandarmii din ordinul lui Antonescu - au tras asupra mulțimii 
în piața teatrului național, făcând sute de victime, morţi și 
răniți”. 


După restabilirea ordinei, Antonescu a primit pe Neu- 
bacher și i-a mulțumit în numele naţiunii şi al statului 
pentru acţiunea lui de intermediar. In timpul convorbiri, 
Antonescu a spus că acuma va trebui să spânzure pe toţi 
şefii legionari. Neubacher a protestat cu energie și a de- 
clarat că dacă ar fi cunoscut intenţiile generalului nu sar 
fi dus să convingă pe legionari să renunțe la luptă. 

“Pentru salvarea legionarilor de teroarea lui Antonescu, 
Himmler a aprobat ca aceștia să se refugieze în Germania. 

«.H. Sima și ceilalți şefi legionari au fost invitați în 
Germania ca “oaspeţi”, dar acolo au fost transformați în 
prizonieri politici Astfel un numar de cca 700 de legionari, 
au fost închiși în lagărele de la Dachau, Buchenwald și 
Sachsenhausen. 

“In fară, Antonescu a deschis mari procese și a con- 

amnat la moarte pe toţi legionarii cari au fugit, iar ...cca 
3000 au fost judecaţi și condamnaţi la diferite pedepse cu 
nchisoare. 

„Aşa dar turburările de la 21/23 Ianuarie 1941, cu- 
noscute sub numele de “rebeliunea legionară”, mau fost 
inițiate de legionari, ci aparțin numai voinței generalului 
Antonescu de a se despărţi de acei care i-au deschis dru- 
mul la conducerea statului român şi apoi lau sprijinit cu 
toată puterea ca să exercite această conducere, atunci 
când toate celelalte partide lau lăsat să cadă. 

“Aceasta rupere de legiune a fost una din gravele greșeli 
ale lui Antonescu în politica internă. Mişcarea legionară 
alături de el, făcea legatura lui cu națiunea. Fără legiune a 
rămas singur. 

-..“Cu mișcarea la putere ar fi avut un sprijin puternic 
în interior. Actul nefast al Regelui și al opoziţiei la 23 
August 1944, n'ar mai fi avut loc şi nici el n'ar fi fost pre- 
dat pile: Țara ar fi avut un armistițiu vertabil şi o altă 
soartă”, 


lata ceace spune generalul Platon Chirnoagă în lucrarea 
amintită despre mișcarea legionară: 


“Mişcarea legionară era pornită de jos, din popor și din 
instinctul naţiunii, care căuta o apărare în contra comu- 
nismului. Ea se sprijinea pe principiile fundamentale ale 
neamului: biserică, naţiune, rege, armată. Era creștină, na- 
jionalistă, regalistă și era convinsă de necesitatea unei ar- 
mate puternice pentru apărarea teritoriului naţional. Le- 
gionarii cuprindeau o bună parte din naţiune — în special 
tineretul— și se identiticau cu sutletul neamului. Dacă tor- 
turarea și asasinarea atâtor sute de legionari în inchisori și 
câmpuri de concentrare crease o stare de permanentă în- 
cordare între autoritatea de stat și mișcare, asasinarea lui 
Codreanu a impins pe legionari la exasperare. Atâtea crime 
nejustificate, au creiat o atmosferă de simpatie în toată 
Jara pentru legionari și un val de ură în contra Regelui și 
a oamenilor politici cari l-au servit. Era explicabil că la 
venirea legionarilor la putere, să asistăm la o cercetare a 
răspunderilor, o chemare în fața justiției pentru pedepsi- 
rea celor vinovaţi și chiar la acte de răsbunare sângeroasă, 
aşa cum S'a întâmplat în toate revoluțiile, sau stările re- 
voluţionare. Toate aceste tulburări ar fi putut fi evitate, 
dacă Regele Carol și oamenii politici ar fi lăsat mişcarea 
legionară să se desvolte şi să-și urmeze cursul evolutiv, ca 
ori ce nou partid care se sprijină pe principii sănătoase. 

Din punct de vedere extern, urmările au fost și mai 
dezastroase. Codreanu considera ca Rusia este inamicul 


ericulos al României. In eventualitatea unui con- 


i. Ea A vedea cum Anglia și Franţa atât de îndepăr- 
HI România, ar fi putut să ne ajute în mod electiv in lu 
Cl de altă parte toţi vecinii României, polo-!] 


usiei. Pe d toji f | 
contra R slovaci, bulgari, sârbi — în afară de unguri-— erau 


i, cehi, 3 : Bulz / 
Si și prin afinități de rasă se considerau apăraţi faţă de/ 


Rusia, chiar dacă acolo stăpânea un regim a cărui ide 
oi i era e ionistă, i 
ie comunistă era expansioni i E 
E e adevărul istorie al celor petrecute in epoca Sta pulul 
ăi var”, pe care generalul Antonescu ta is 
s 
tru manevrele lui politice, dar pe care-l pe tir sa 
ile e influențe streine sporeau prin NB pe agită cai Ape 
= lă punand-o în conflict cu fidelitatea ap ale gioga 
10 imemoriel Căpitanului lor pie Can a celei mele 
C buit ca la 23 lanu ș i 
ate acestea au contri : cint 
le ret si amorul pustii a atraroari dft, a e 
a ări upă - 
i de mișcare, urmărind-o cu a € buci 
iza i, a întrecut cu mult isprăvile criminale ale lui Car 
vă, 


x >» . i . - = re- 

: aia a ilustra culmea atinsă de ri edi ca int A 
se și ministru 

li ri tepi alăturat harta Europei cu 


Bucuresti-Fabricius-, repro 


Naţional Legio! 


| a 
5 eee 

DI cp 

7 


rerbeai 
i Mcerdesn 


Ure nf 


Amsta ioan cer oii fruit, > d 
t Pao/o. i > 


Diutscnts 
Rich 


1 indicarea loviturilor încer 


| 1941 îm acest spatiu, p 
timpului ”Volk und Keic 


României apare marcat 
„ insinuând că rebeliunea 


h App văsmeriţă legionară ingemia cin emisiunilor filatelice legio- 
olo- 7 


/ 

E E î 1920 
cate de către comunism între |+-Y- 
ublicată îm revista germană oficială a 
h“ Nr./ din lulie 1941, în care harta 
ă-cu secera și ciocanul —Januar 1941— 
antonesciană contra Legiunii ar fi fost 


Personal l'am cunoscut cu ae 
nare, când ca delegat al Ajutorului Legionar, Rona bien tite Iei 
ria Sima m'a trimis la general pentru a-i APIA d erp. 
ciare și propagandistice ale acestor emisiuni i oja mie asa 
resursele economice ale operei de ajutorare a re age) ogari 
salizând în acelaş timp figurile eroilor legionari, Câp ji 
Moţa și Vasile Marin. : j 

A udat iniţiativa Ajutorului Legionar, spu 

i se lucrează”. ? ă 
spa trio Sâmbătă din ultimile zile ale lui Ceea iar: 
şi cum prima emisiune era programată peatza pusee pet 
ape că prilejul sărtă lori Co otare era redus doar la vreo 19 

brie, timpul de exec 1 
sri ieri să A uni directorului poştelor, iar. aia = 
mmă "primească imediat și să dea ordinele necesare pi 


urgentă. 


nându-mi: “bravo 


ună 1935, 
Da e 


og: 
girat LUN cati, 


19981939 


Santi 


16 — 


A făcut-o surăzător, parcă cu mulțumirea de a fi contribuit 
la realizarea acţiunilor. patritice ce erau legate de apariția și 
răspândirea lor. Chiar mai mult, mi-a pus la dispoziţie un auto- 
mobil al preşidenţiei pentru a mă duce rapid la poștă și la fabrica 
de timbre. 

Semnalez aceste lucruri pentru a dovedi odată mai mult in- 
consecvența sentimentelor lui, căci dela felicitari şi amabilităţi, 
acelaș om, după 23 lanuarie 1941, a decretat retragerea timbre- 
lor legionare din circulaţie, difuzarea lor constituind de la acea 
dată un delict pedepsit cu moartea, considerându-le ca o propa- 
gare a ideilor legionare interzise. 

Această demenţială măsură, pe care au continuat-o făuritorii 
lui 23 August și comuniștii Anei Pauker, constitue caz unic în 
analele filteliei universale. O inofensivă bucăţică de hârtie colo- 
rată putea produce cuiva o moarte violentă, pretextând motive 
politice, când în fond ea făcea parte din istoria ilustrată a lumii 
moderne, 

Dece oare atâta frenezie a urei? 

Dece atâta poftă de a ucide fără milă tineretul, tineretul ro- 
mânesc care-l ajutase să atingă culmea ambiţiilor:să devină Con- 
ducătorul Statului? Dece sinceritătii atașamentelor lui generalul 
i-a răspuns cu machiavelismul politicianului din el? 

Poate numai vanitatea lui de militar, care-i provocase o schi- 
zofrenie a puterii absolute, l'a impins spre rolul de Irod al se- 
colului 20. 

Militarul, ca al doilea aspect al personalităţii lui, avea virtuțile 
şi defectele profesiunii. 

Aspru, pentru a întări disciplina. Dur, pentru a menţine şi 
nedrept când vederile lui erau contrazise de oameni sau eveni- 
mente. Era temut, dar nu iubit de subalterni, care-l porecliseră 
“câinele roșu”, pentrucă urmărea până la nimicire pe cel care se 
împotrivise vederilor lui. 

Ranchunos, devenea rău pana la cruzime, reabilitarea “post 
mortem” a legionarilor trimiși pe front în echipele speciale 
create la Sărata, fiind exemplificarea acestei cruzimi alimentată 
de despotismul lui congenital. 

Obsedat de bastonul de mareșal şi-a sacrificat soldaţii fără 
reticențe umanitare. Pentru atingerea obiectivelor fixate de stra- 
tegul militar, cazul cuceririi Odesei, a transformat o batalie, în 
hecatomba a zeci de mii de soldaţi, pentru satisfacerea orgoliului 
de a fi “cuceritorul” ei. 

Ii plăceau adulaţiile gen “Ave Caesar” și anturajul femenin. 

Aşa şi-a constituit triumviratul dirijat de Veturia Goga, spio- 
ana sovietelor, slabiciune care l'a costat viaţa şi a aruncat neamul 
românesc în cătușele comunismului, la 23 August 1944. 

Cu toate aceste micimi omenești care au provocat ruperea 
echilibrului sufletesc între gunerajia bătrânilor şi generaţiile 
tinere naționaliste contribuitoare la stabilirea lui prin mitificarea 
visului împlinit al României Nari, Mareșalul Antonescu va ră- 
mâne în Istorie; pe de o parte prin demnitatea ostășească cu 
care a primit moartea, iar pe de altă parte prin acea magică 
chemare pentru soldaţii români la 22 lunie 1941 “Vă ordon să 
treceţi Prutul” care a transformat răboiul contra Rusiei Sovieti- 
ce, în epopeia românească a spălării rușinei cedării Basarabiei, 
Bucovinei și Hertei muscalilor, fără a rezista. 

Su reusit-o Vânătorii de Munte Români, împlântând trico- 


lorul nostru pe piscul Elbruz caucasian, mândria rezistenței 
sovietice. 


Traian POPESCU 


Cetatea Alloă clădită pe malurile Nistrului și ol Mării Negre de principii 
Moldovei. 


18 — 


PROBLEMA | PARTIDULUI UNIC 


Rgimul partidului unic pare la prima vedere o excelentă so- 
luţie politică, Graţie lui pot fi impiedecate o seamă de inconve- 
niente ce îngreunează realizarea promptă a multor reforme esen- 
țiale. 

Partidul unic poate concentra cu mai multă ușurință energiile 
creatoare și executive ale naţiunei într'o direcţie determinată, 
fără teamă de a fi contracarat în intenţii și realizări. Câmpul lui 
de activitate în timp și Spațiu se găsește nestingherit. Si e sigur 
că, sub o cârmuire cinstită, clarvăzătoare, dedicată problemelor 
generale, partidul unic poate realiza mai mult şi mai bine decât 
orice alt regim. 

Numai că, foarte rar aceste caracteristici pot fi întâlnite în- 
to organizație politică. In genere, partidul unic tinde spre un 
exclusivism dăunător intereselor generale, chiar dacă intenția 
primordială este înălțătoare. In dorința de a realiza întocmai 
ce și-a propus (nu vorbim de cazul ambițiilor personale ce nu-s 
decât o tiranie camuflată) partidul unic, odată ajuns la putere, 
cade în extrema apăsătoare și inadmisibilă a orgoliului. Se crede 
în afara oricărei greşeli de calcul sau de apreciere, infailibil în 
executarea programului stabilit, arbitru suprem al gusturilor și 
aplecărilor particulare... Orice critică, orice observaţie, orice ne- 
mulțumire. e considerată “atac” contra liniei sale de conduită, 
linie presupusă unică, desăvârșită și eternă... 

Conducătorii unui astfel de organism —oricât de bine inten- 
ționaţi ar fi ei la origine-— își pot pierde cumpătul din cauza ma- 
rei puteri ce deţin, sau se infundă în conjectura unor calcule 
falsificate de optica nouă. Convinși de adevărul pe care-l deţin, 
scapă contactul cu realitatea vie și schimbătoare a mediului ce 
conduc și alunecă spre abuzuri și nedreptăţi. 

Fără să-și dee seama, partidul unic ajuns la putere, se poate 
trnasforma într'o tiranie, cu atât mai crudă şi nemiloasă cu cât 
bazele ii sunt mai morale. Orice neconformare devine “păcat” 
In plus, un astfel de organism cere tuturor ascultare oarbă și 
supunere necondiționată. Nimic mai periculos pentru o naţiune 
decât un astfel de organism ce-și arogă dreptul de a-i conduce 
destinele pe de-asupra propriei voinți. Exemplele abundă în 
istoria lumii. Dar secolul XX ne prezintă cele mai caracteristice 
consecinţe ale regimurilor totalitare și unipartidare. 

E adevărat că rezultatele practice, sau mai bine zis realizările 
tehnice, sunt surprinzătoare sub un astfel de regim. Există o 
concentrare de energii, de mijloace și de voinţă realizatoare ce 
nu poate fi depășită. Dar aceste scopuri, pur materiale, nu satis- 
fac decât momentan și trecător, spiritul uman. 

Omul aspiră continuu la ceva, este în neîncetată mişcare 
interioară. Si din micile sau marile lui nemulțumiri, exprimate 
sub formă de revendicări, ia naștere linia de conduită sau de as- 
piraţii a claselor sociale și-a generaţiilor ce se succed. 

Omul, prin natura lui, este un veșnic nemulțumit, un critic 
acerb, un răsturnător de concepții, un izvor de idei noi. Pentru 
liniștea lui psihică omul are nevoie să se manifesteze, să susțină 
“ceva” sau să respingă cu aceeași tărie “alrceva”. E un vibratil şi 
numai atâta timp cât vibrează, el se simte o creatură liberă. 

Politica, la rândul ei, este și ea un câmp de vibrare excepţio- 
nal, în care mulți indivizi îşi reechilibrează metabolismul psihic. 
Mai ales că, în genere, ei reprezintă “ecoul” revendicărilor, criti- 
celor și aspirațiilor tuturor claselor sociale. Deaceea, opoziția 
— în orice regim politic-— trebue considerată ca o supapă necesa- 
ră,prin intermediul căreia să se realizeze osmoza necesară între 
pătura conducătoare și păturile populare. 

Unde nu-i permisă opoziția activă și legală, ne găsim în regim 
excepțional, cu tendinţă exclusivistă, dacă nu direct dictatorială. 
Si dacă o astfel de situaţie poate fi acceptată momentan, în ca- 
zuri excepționale (război, stare de asediu sau revoluţie), într'un 


„ regim normal devine opresiune și tiranie. 


Deaceea, partidul unic —ca formă politică-— nu-și mai are lo- 
cul în zilele noastre. Astăzi, omul tinde să-și manifeste opiniile 
Şi -aspiraţiile fără nicio constrângere. Obligaţiile lui către societa- 
te nu-i mai pot fi impuse, Le acceptă rațional. Dar, în acelaș 
timp, înţelege să-și valorifice pe deplin și drepturile. Sutele de 
mii de indivizi ce fug cu atâtea riscuri din țările dominate de to- 


Ă 


te 2 SRR 


talitarismul comunist, nu se expun pericolelor atât din cauze ma- 
teriale sau economice (lipsă de alimente, cozi sau filme proas- 
te), cât din cauza imposibilității de a-și valoritica prerogativele 
umane. Nu se pot manifesta ca indivizi liberi şi respectaţi ai regi- 
mului în vigoare. Libertatea — în tot ce are ea mai pur- este un 
articol de credinţă. Azi omul cere ca această credinţă să-i fie res- 
pectată. 

Nu-i suficient să se spună că “acolo unde nu există opiziţie 
nu este democratie”, deoarece opoziţia poate fi impiedecată de 
a se manifesta chiar și într'un regim democratic. Corect se poate 
preciza că “acolo unde nu avem opoziție nu există libertate”. In 
realitate, nu denumirea caracterizează un regim, ci spiritul in ca- 
re e condus. Democraţia regelui Carol II era tot atât de feroce și 
tot atât de puţin liberală pe cât e regimul partidului unic în 
URSS sau în R.S.R. Si invers, multe din așa zisele dictaturi sud- 
americane s'au comportat de-o manieră mai liberală decât multe 
democraţii occidentale din vechiul continent. i 

Pentru noi, ceeace interesează este spiritul în care se manifes- 
tă regimul politic în vigoare. Puțin ne-ar păsa ce denumire ar 
avea, dacă individul s'ar simți într'o atmosferă de libertate Şi şi- 
ar putea valoriza facultăţile şi prerogativele umane. Or, “atmos- 
fera de libertate” se distinge printr'o posibilitate permanentă de 
a opune puterei discreționare a Executivului propriile idei și 
aspirații, fără teamă de a se vedea brutalizat, arestat sau chiar, 
eliminat. i : 

Un organism politic, pentru a se găsi în armonie cu națiunea, 
pentru a fi în serviciul omului și a putea spera la rându-i respec- 
tul şi ajutorul neprecupeţit al acestuia, trebue să întrevadă reali- 
tatea și să reflecteze asupra necesităţii unei contrapondere poli- 
tice. In speță, o opoziție capabilă de a deschide ochii şi a arăta 
noi posibilităţi celor ce conduc efectiv, la un moment dat, na- 
țiunea. 

Ca şi un individ care, angrenat într'o acțiune, nu mai poate 
vedea cu claritate ceeace se petrece la o oarecare distanță, tot 
aşa orice partid ajuns la conducere e adesea pus în imposibili- 
tate de a cuprinde totalitatea problemelor și mai ales evoluția 
constantă a acestora. Cu atât mai dificilă îi devine sarcina când, 
partid unic, poate cădea în greșala de a se considera infailibil 
şi atotștiutor. Cu timpul, o ruptură se produce intre sferele 
înalte ale grupului conducător și păturile populare ale națiunii. 
Astfel, în timp ce regimul de partid unic crede sincer că reali- 
zează opere în conformitate cu dorinţele și aspiraţiile poporu- 
lui, acesta se consideră din ce în ce mai spoliat, mai ne înţeles, 
mai părăsit. Cu timpul se raliază, într'o primă fază, curentelor 
protestatare, apoi celor revoluționare ce urmăresc răsturnarea 
tiraniei partidului unic. E logic și nu există scăpare. 

Deaceea, o organizaţie ca Mișcarea Legionară —vizând buna 
stare și desvoltarea integrală a maselor populare— trebue să 
rămână în contact afectiv cu aceste mase și să le asculte perma- 
nent revendicările și aspiraţiile. Or, contactul direct poate fi în 
mod admirabil secundat de existența unei opoziții organizate. 
Prin forța lucrurilor, această opoziţie poate aprofunda și sonda 
mai ușor subtilele manifestări psihice ale acestor pături sociale. 
In plus, fiind organizată, va avea greutatea necesară de a critica, 
de a susține, de a interveni. 

Mișcarea Legionară nu combate existenţa partidelor politice, 
pentru a instaura un regim de partid unic. Din contră, ca urmare 


"vechile structuri E polii ana a româneşti. 
> Datorită acestui fenomen, care îndepărtează vechi inhibijii, 


de Faust BRADESCU pă du 
dem. XE [4 e 
mincinoasă și calomniatoare. Partidele politice în mentalitatea 
epocei noastre, sunt utile şi trebue să rămână O "alternativă 
viabilă întru ușurarea și, îmbunătățirea raporturilor “ Star-Naţiu- _ 
ne”, prin întrebuințarea criticei constructive. 

Pentru Mişcarea Legionară opoziţia constitue un element de 
colaborare indirectă intru completarea și realizarea optimă a 
unui program ce poate avea defecte iniţiale, excese sau lipsuri. 
Cu ajutorul opoziţiei se speră recondiţionarea părților defec- 
tuoase, incomplete, exagerate sau rău executate. Misiunea 0po- 
ziţiei nu este de a pune permanent beţe'n roate guvernului, de 
a combate cu orice preţ realizările şi proectele echipei guverna- 
mentele, de a constitui o rezistenţă sistematică în intenţia de a 
răsturna și a lua locul celor care conduc. Misiunea ei ar trebui 
să fie aceea de observator vigilent și comentator cinstit al stărilor 
de fapt pentru a pune în gardă Executivul întru armonizarea 


treburilor publice. / 


O opoziţie conștientă şi cinstită constitue cel mai puternic 
stimulent pentru un guvern tot atât de conştient şi cinstit. | 

Aceasta-i condiţia sine-qua-non a coexistenţei forţelor anta- + 
goniste ce formează cele două poluri ale unei vieţi politice. Si 
cine o acceptă nu poate fi bănuit de a voi instaurarea unui partid | 
unic... Consimţirea opoziţiei și a criticei, presupune admiterea | 
partidelor politice şi a duelului electoral. Fapt pe care nicio con- | 
cepţie totalitară nu l-a putut și nu-l va putea admite. Măsurarea 
forţelor prin intermediul urnelor n'a fost niciodată pe placul to- 
talitarilor. Ei preferă candidatul unic, falsificarea rezultatelor 
sau pur şi simplu, teroarea. 

Mişcarea Legionară n'a înţeles niciodată în acest fel activita- 
tea politică. Deja în timpul Căpitanului, declaraţiile lui erau for- 
male: Legiunea va trebui să preia frânele Statului, când majorita- 
tea poporului român — înțelegând valoarea politică şi socială a 
Mişcării— îi va asigura victoria. In orice caz, nu era declarația 
unui totalitar. 

Spiritul ce animă Mişcarea e cu totul diferit de cel ce domină 
grupurile revoluționare de stânga. In Legiune e vorba de o revo- 
luţie în spirit, iar nu materială e vorba de o revoluție dusă împo- 
triva unei mentalități, iar nu împotriva indivizilor, partidelor sau 
claselor. iri 

In Mişcarea Legionară concepția “dialogului” nu-i o armă dia- 
lectică în executarea unei tactici subversive. E o normă de con- 
duită admisă atât între legionar și conducere, cât și între Mișca- 
re şi cei din afara organizaţiei. Ceeace nu se admite e întrebuin- 
țarea metodelor curente de falsificare a adevărului. 

Deasemenea, Legiunea nu declară normele prescrise, progra- 
mul și conducătorii săi infailibili. Criteriile noastre de apreciere 
sunt mult mai simple și modeste. Noi considerăm programul pre- 
văzut şi normele legionare mai juste și mai reale ca ale altora iar 
conducătorii legionari mai justi şi mai conștienți ca alţii. Nimic 
mai mult! Dar ce enormă diferență, ce extraordinară revoluție 
în mijlocul atâtor focare de ură, de intrigi, de perversitate, de 
pretenţii, de egoisme!... 

Neurmărid crearea unui regim totalitar, Mișcarea Legionară 
nu are teamă de opinia publică, de opoziţia politică, de critii 
acerbă, dar cinstită. Din contră, o dorește, o cere. Căci  *mai 
din confruntarea acestor opinii cu propria-i activitate, orgar.zie 
competente vor putea corecta neajunsurile inerente unui v.st 
program de realizări şi transformări structurale, 

Mişcarea Legionară n'a fost şi nu va fi niciodată un partid de 
U UI 

îi asigură o tendin! 
orța ei doctri- 


şi-o desvoltare cu totul proprie și originală. 
ni işcarea Legionară a dep: 


prezentul, plasându-se 
„coordonatele viitorului. lar experieni ri prin care â 


i-au dat o maturitate de viziune so- 


— 


îşi poate permite să afirme cu tărie punctul său de vedere în 
toate problemele actuale care ating refacerea și conducerea Sta- 
tului român în viitor. 


—19 


PPE aa e ca 


1) 


Lai 


A 


| 


Acuzaţia ce ne-a copleșit c'am fi de structură totalitară n'a 
fost decât consecința unei apropieri rău voitoare de regimul 
| nazist. De unde, prin analogie, am fost declaraţi adepţi ai par- 
| tidului unic, Noi NU NE-AM DECLARAT NICIODATA şi sub 
| nicio formă aşa ceva. Din contră, atât comportamentul cât şi 
declaraţiile şefilor legionari au fost totdeauna categorice: Legiu- 
nea nu urmăreşte stabilirea unui sistem politic cu partid unic. 
Desigur, s'a vorbit mult de o asemenea posibilitate şi'n Ro: 
mânia și'n rândurile noastre, Mihail Manoilescu era un adept 
convins al acestui sistem. Corneliu Codreanu, niciodată! Con- 
form normelor legionare nu este posibilă o asemenea concluzie 
pentru o doctrină deschisă dragostei și înţelegerii intre locuito- 
rii unui aceluiaș Stat, pentru o doctrină care propovăduește în- 
frăţirea ca principiu de armonie socială. Nu poţi fi creștin, lup- 
tător pentru libertate şi adept al înfrățirei în spirit şi în acelaș 
timp, TOTALITAR, Trebue înțeles că totalitarismul care duce 
la dominarea individului și la stabilirea unui centralism feroce 
—manifestat prin crearea unui partid unic- nu este de esență 
legionară. 

Deaceea suntem surprinşi când și azi, indivizi cu pretenții 
politice, saturaji de cultură şi cunoscători (probabil) ai ideolo- 
giei legionare, susțin morțiș că legionarismul ar fi INCOMPA- 
TIBIL cu organizarea exilului sub motiv că urmărește (unii 
spun “probabil”, alții spun “cu siguranță”) instaurarea unui 
PARTID UNIC IN ROMANIA DE MAINE... 

Greșită concluzie, complet în contradicție cu ideologia legio- 
nară și intenţiile ei. In obsesia care-i stăpânește, acești insidioși 
repetă în neștire că “partidul unic este rodul totalitarismelor de 
Stânga sau de dreapta”, şi că DECI și Garda de Fier ar fi totalita- 
ră şi adeptă a partidului unic. Insinuare ipocrită, dublată de o 
eroare voită, fiindcă Mişcarea Legionară este, în realitate, ANTI- 
PUT AETARA şi CONTRARA EXISTENTEI UNUI PARTID 

Dar asemenea “erori” voite nu-i impresionează pe necugetaţii 
colportori. Pentru ei faptul nu-i o calomnie sau, cel puţin, răs- 
pândirea unui neadevăr. Este pur şi simplu tactică politică mijloc 
de a încerca eliminarea din circuitul politic a unui adversar posi- 
bil. Dar tocmai în această stratagemă consistă perversiunea: în 
repetarea la infinit a unui neadevăr, din motive minore şi trecă- 
toare. 

Ni se reproșează deasemenea ca un ecou ce-ar dovedi “torali- 
tarismul nostru” că noi vorbim de o “politică totală”, privită 
ca o condamnare necondiționată a partidelor politice și ideie 
premergătoare a “partidului unic”. Nouă interpretare greşită a 

unei concepţii încărcată de răspundere și nu de voinţă totalitară. 
Apropierea celor doi termeni este abuzivă. 

In gândirea legionară, termenul de “total” nu este încărcat 

de rea voinţă faţă de ceilalți, nici de totalitarism. Termenul cons- 
titue, din contră, un “angajament moral” pentru legionari și 
pentru conducerea Mișcării. Sensul ar fi “până la capăt”, “până 
la victorie”. Sensul şi conținutul lui privesc NUMAI pe legiona- 
ri şi acțiunile lor. Intr'o explicaţie plastică am putea spune “le- 
gionarii sunt totalişti”, în niciun caz “rotalitari”. 
__A face parte din aceeași familie de gândire ideologică, nu 
insemnează a fi toți asemănători în cuget, în concepție și'n 
comportament. In acest caz n'ar mai exista “familie ideologi- 
că”: Ar fi o singură realitate. Intre partide de' aceeași nuanță 
pot exista asemănări, niciodată confuzie totală. 

Deaceea putem afirma —pentru a curma odată pentru tot- 
deauna confuzia creată că MISCAREA LEGIONARA NU ESTE 
SI NU VA FI NICIODATA TOTALITARA, că nu urmărește în 
niciun caz constituirea unui Partid Unic și că nu are nici intenţia 
de a susţine vreodată structurarea unui asemenea partid. 

Există O ideosincrasie organică între concepția politică legio- 
ui și concepția totalitară a cărei urmare logică este partidul 
z Rugăm pe cei ce continuă cu asemenea insinuări, să ia notă 
şi pe viitor, să ne acorde încrederea ce le-a lipsit până acuma. 


Faust Brădescu 


Sigiliile Principatelor Moldovei și sicunteniei. (Valachia). 


20 — 


POEME 


DE-A V'ATI ASCUNSELEA 


Ana Maria MARIN 


Ala, bala, portocala... 
Cuget curat, te-am numărat... 
Asta e socoteala! 

“Ai să mijești, ai să te faci” 
Nu te trezești! Ai să taci! 
Zi de vară până'n seară, 
Cale lungă, să-ți ajungă, 

O lună, un an, un veac, 
Ești bogatul, sărac... 

De nu vrei joc, 

Fără soroc, 

Te-adorm pe loc 

Cu leacuri, cu doctorii, 
Ducă-se pe pustii! 


Noi ne ascundem... 

După un deget, 

Fără preget, ne ascundem in poartă, 

După o idee, născută moartă! 
După un dușman, 

Dupa un neam năzdrăvan, 

După o țară, un continent, 

După “Secret”! 

Fugim, clandestin, 

In Occident! 

Ne travestim in călugări, in sfinţi, 
In profeţi, in roboți! 

Invăţaţii savanti, 

Invaţă și ei să mijească... 

Să nu mai gândească! 

Inarmaţi cu alcool și hașiș, 

Pe furiș, dăm lumii ocol. 

Cu o minciună, ascunși după lună, 
Ne jucăm mai ales pe furtună! 
Cel ce va bate de trei ori 

In stejarul cu mii de culori, 
E născut! crește intr'o zi ca'ntro lună 
Fără minciună! E lângă “toaca” 
De la mănăstire. Intreaga fire 
O să-l ajute, să strice joaca... 


Tezaurul de la Pietroasa-Closca cu picii de ant. origine gotică. 


ÎN m O e DON Rimetea pacea e moon a 


PARASUTAREA IN ROMANIA OCUPATA 
DECEMBRIE 1944 


“Nu vă duceți cu ochii dilataţi spre șinele ce va trebui să 
aruncaţi în aer” ne accentuiază Comandantul. “Gândiţi bine 
înainte de a lace ceva, la toate urmările ce ar putea să aibă 
actul vostru Acolo unde ați reușit să înjghebaţi O organizaţie, 
să legați firul întrerupt al vechii organizaţii; nu-i veţi crea 
condiţii imposibile de existență, prin acţiuni necugetate. In 
special nu faceţi nimic, niciun pas, până nu veţi fi luat legătura 
cu şefii de regiuni”. 

Fiecăruia dintre noi i s'a încredințat cuvântul de recunoaște- 
re pentru a putea contacta șeful de regiune. i 

Nemţii vedeau mai altcum rostul nostru. Doi ofiţeri germani 
ce reprezentau biroul tehnic al operaţiei ne dau amănunte asu- 

ra misiunii și raportării ei după execuție. Desigur, intransigența 
lor era categorică, în ceace priveşte distrugerile: tot, absolut tot 
ceea ce ar putea fi folosit de dușmani, pentru a continua răz- 
oiul. 
y Comandantul ne adresează apoi ultimile cuvinte, pornite din 
marea grjă pentru cei ce pleacă la luptă, pentru o cauză sfântă 
tuturor. E 

“Aş pleaca cu voi, locul meu e acolo, alături de cei ce suferă 
şi mor. N'o pot face, mă ţine pe loc altă datorie, dar sufletul 
meu vă însoțește pe fiecare. Să regăsiți și să refaceți organizaţia. 
Prin ea vom trăi”, , 

Juca o mare carte, ultima ce ne-a mai rămas, înainte ca nea- 
mul întreg să sucombe. : 

Ne-a strâns mâna pe rând, simțindu-i emoția. Era acţiunea lui, 
şi de ea depindea unitatea Mișcării, elementul cel mai puternic, 
care poate să mobilizeze cu capacitatea €i de jertfă, de hotărâre 
toată rezistența românească dezorientată. Viitorul îi va aproba 
sau îi va condamna acţiunea. Noi avem datoria să-l urmăn, conș- 
tienţi că uniţi în jurul lui, vom învinge orice vrăjmașie. 

EI gândea mai mult decât ne putea spune. li citeam în ochi, 
în suflet. Parcă voia să strige: “Strângeţi tot poporul în jurul 
unei credinţe și nu-l lăsaţi să piară în disperare, Incă nu e pier- 
dut totul. In faţa lui antichrist, se va ridica o altă lume dacă va 
mai crede în Dumnezeu. Voi fiţi ostașii ce salvează steagul, în 
jurul căruia toată nădejdea românească, creștină, să se regăsească 
în momente de grea cumpănă. Nu-l lăsaţi să cadă în disperare, 
va fi mai rău atunci. Menţineţi scânteia rezistenței în sufletul 
lor! Impărtășiti soarta cu ei, ca dușmanul să nu pătrundă, să nu 
vă împrăștie”. 

Ce puteam face noi, o mână de oameni, în fata colosului ce 
se prăvălea peste lume în proporţii apocaliptice? Să întreținem 
vie flacăra românismului, să formăn un orizont de călăuză în 
întunericul ce va înghiți lumina. De aici va porni poate odată 
răscumpărarea. 

Ne copleșea misiunea. Noi eram atât de puţini, de slabi, că 
mulţi ne-au privit cu iîngăduință și cu un zâmbet reținut de iro- 
nie: “păcat de ei!”. 

Domnul lasinshi și Corneliu Georgescu, în sala de mese a ba- 
răcii din Breitenfurth, își iau rămas bun dela noi. Pentru Bădia 
Corneliu Georgescu, despărțirea e foarte grea. Bătrânul luptător 
care a trăit începuturile Meşcării, ne privea ca pe niște copii ai 
lui, Un fascicol al inimii lui se smulge, se întoarce în Poiana Si- 
biului, de unde chemarea Căpitanului, cu douăzeci de ani în 
urmă; l-a răscolit. Cuvântul lui sfârșește în lacrimi, cuprins de 
emoție. Un alt început, pentru mulți poate, fără întoarcere, îi 
mângăe amintirile. Vremile-s mai dure acum, şi el le simte. Din 
sufletul lui ne descrindem. Durerea lui e durerea de părinte ce-și 
trimite feciorii la luptă... 

M-a impresionat mult despărțirea de el. Am plâns cu el. Ce 
poate fi? Presimţirea unei despărțiri de viaţă”? In fiecare din noi 
tinereţea îşi afirmă dreptul, nici unul n'a renunţat la ea, dar 
pentru a o menţine așa cum merită să fie, ne încleștam cu moar- 
tea ca să i-o smulgem. El simte mai mult ca noi, viaţa lui a fost o 
veșnică încleştare. Nu ne descuraja emoția lui, trecutul îi era 
prea viu. A pus în noi nădejde dragoste și teamă. Grăitul lor i-au 
smuls lacrimi. Amintirile toate, le regăsea în hotărarea noastră. 

Decembrie îşi începe drumul lung de iarnă. La noi o fi zăpa- 
dă, ger? Costumele erau prea subțiri să reziste la munte.: unifor- 
ma militară română, deastădată, mantale adunate din vechituri. 
Fiecare îşi potriveşte pe măsură, din grămadă, tot ceea ce putea 
să îmbrace. 


de Filon VERCA 


După câteva zile doar, un camion oprește în curtea lagărului 
şi prima echipă, a mea, se pregăteşte să plece. Strângem mâini, 
ne îmbrățișăm, ceremonial prea trist pentru unii şi pentru alții. 
“Dumnezeu să vă ajute!” ne urează cei rămași. La EI era toată 
nădejdea noastră. Ne strângem tăcuţi unul într'altrul. Infrigura- 
rea momentului ne luase graiul. 

De-acum, ce-o [i să fie!. pestei pepe toti 

N'am sărit niciodată cu parașuta. Imaginaţia îmi € 
febril tot felul de gânduri. S'o deschide, nu s'o deschide? Dacă 
nu, când oiu înceta să mai simt ceva? Cum o fi sfârșitul? 5 

Camionul rulează de mult și iată-ne ajunși la aerodromul din 
Wiener:Neustadt, unde urletul de motoare ne amplifică emoția. 
Unul din avioane se încălzeşte pentru noi, ne așteaptă, poate. 
Intrăm într'o hală mare și asteptăm echipamentul. Intre timp; 

ofițerul german mă ia de-o parte, pentru a-mi comunica toate 
amănuntele de execuţie a planului de lansare. Vom sbura în 
direcţia W-E. Locul de parașutare îmi va fi dat în avion. Ordinea 
de lansare: Nicu, eu, Carapantea, Tismănaru și ultimul, al cărui 
nume îmi scapă. După ce am ajuns pe pământ eu stau pe loc, 
Nicu înaintează în direcţia West până mă găsesc, pentru a ne 
grupa toţi într'un loc. Semnal de recunosstere: un fluer. Fiecare 
va da semnale scurte şi incete, oprindu-se din când în când să 
asculte răspunsul. Odată ajunși jos, linişte desăvârșită și camufla- 
rea imediată a parașutelor, materialului, înainte de a face cea 
mai mică mișcare, pentru a nu pierde ceva în deplasare și a lăsa 
astfel indicii de operaţie aeriană. Fiecare va primi bani româneş- 
ti, ungurești și rusești, pentruca în caz de aterizare forțată, sau 
obligați să fim lansați pe linia frontului, în caz de atac anti-aerian, 
sau de avioane de vânătoare, să putem ajunge pe jos până în țară. 
La fel şi monede de aur, cocoșei, valută-forte, pentru orice even- 
tualitate. Fiecare va avea banii la el, în caz că se pierde, să se 
poată descurca. : 

Când revin, băieţii încărcau deja parașutele. Mă așez şi eu pe 
cântar, greutatea corpului determinând dimensiunea umbrelii. 
Mi se pune apoi în spate, una grea cât o albie. In timp ce mă 
strângeau în chingi, o căldură îmi cuprinde tot corpul, un tre- 
murat cu transpirație. Ameţesc şi nu-mi pot ţine echilibrul. Mă 
las pe genunchi și aștern pământul sub mine, cât sunt de lung. 
Repede, mi se desfac curelele, şi mă ușurează de sarcină. Eram 
complet sleit de puteri. 

Ofiţerul german se apropie îngrijorat de mine şi mă întreabă 
ce am. Eram galben ca ceara. 

“O simplă ameţeală, poate am strâns prea tare”. 

Imi revin repede, n'a fost decât o alarmă. Mai îngrijorat eram 
însă eu. Mai mult mâhnit, că mă lasă corpul, chiar acum, în mo- 
mentul decisiv. 

Peste o jumătate de oră reîncep operația. De data asta mă 
strâng mai cu milă și rezist probei, ceva mai bine. Aparatul de 
emisie-recepție, ce trebuia să mii atâme în faţă, de curelele 
pieptului, i-l pun lui lon, țăranul șugubăţ. Pe mine mă lasă liber 
de povară. 

Astfel înhămaţi ne îndreptăm spre avion. Un Heinkel bimo- 
tor 111 era deja sub presiune. Ordinea de îmbarcare era inversă 
ordinei de lansare, așa ca primul lansat să rămână lângă deschiză- 
tură, gata de salt. Ultimele dispoziţii terminate, inclusiv modul 
de lansare, în trei termini agățarea cordonului executată de res- 
ponsabilul operaţiei câteva clipe înainte de lansare, apropierea și 
săritura, iată-ne în pragul namilei ce cutremură pământul în ju- 
rul ei, cu sgomot infernal. Eram atât de mărunți lânga avion, că 
ne-ar fi înghițit fără urme. Urcăm apoi treptele, ajutați din spa- 
te, greutatea corpului depășea cu mult forţa de ridicare. Picioă- 
rele nu le puteam apropia, eram ca niște boboci de rață ce se lea- 
gănă încercând să meargă. Două chingi trecute sub partea supe- 
rioară a picioarelor, împreunate cu cele ce legau pieptul, ne în- 
depărtau picioarele, îngreunându-ne mersul. Chinga ce lega piep- 
tul la înălțimea subsuorilor, avea două dispozitive, care serveau 
pentru a se debarasa de parașută, îndată ce vom atinge pămân- 
tul. Operația era simplă, chiar prea simplă și periculoasă. O sim- 
plă apăsare simultană la cele două extremităţi ale dispozitivului, 
legate printr'un resort, şi rămâi complect degajat. Gândul că, în 
aer, fără să-ţi dai seama, te poți pomeni cu mâinile subsuori și 
apăsând pe cele două capete, îmi da fiori, Aş putea să nu mai 
cobor, ci să tot urc, în lumea fără griji. 


—21 


ME aa am 


Sub noi se cască hâd, orificiul servind de uşă, prin care va 


în momentul acesta și abia au trecut câteva jumătăţi de oră de 
când mii de kilometri ne despărțeau. 


nde am venit, de sus, atât eram de frământat de lupta cu 
dex Revenit in fire, caut pistotul, o grenadă, ceva ce mi-ar 


deci trebuia să urc sarcina după ce am trecut apa. Până să ajung 
la pârâu, circa zece metri, l-am târât după mine, cu greu, Pârâul 


trebui să ne asvârlim în gol. Era sub burta avionului, mai spre Ca : Y. artea: , 
coadă. Noroc că operația se face noaptea și nu vedem abisul sub Ofiţerul german imi curmă visul. Ne apropiem. În câteva mi- mo utut fi de folos în aceste momente, g nu era lat, gândeam să-l trec dincolo dintr'o smucitură. Nu mi- 
= nute vom sări la... Tergova, îmi comunică el, 15 Km. de satul Un pistol rusesc cu 72 de cartușe, cu tobă, cum se zice, era am cântărit insă bine puterile, față de cele 80 kg. şi de volumul 


noi. . E 
“Fertig” strigă în limba lui ofițerul și deodată colosul îşi 
scutură corpul, înainte de aşi lua sborul spre înalțime. Privesc 
afară, pe fereastră, viteza îmi strecoară pământul ca prin sită, 


meu, Petroşnita. Regiune bine cunoscută de mine, Pe-aici doară 
mi-am petrecut copilăria. 
Transmit mai departe, celorlalți vestea și asteptăm toți clipa 


ăjat de piept, în diagonală, așa cum am sărit cu el. II desfac, 
ri in mâini şi-l privesc cu jind, De n'o mai merge, am totu- 
U o bâtă la îndemână, să mă apăr de eventuale primejdii. Desfac 


destul de mare, In loc să trec malul, il scap în apă. Ş'apoi ... o 
jumătate de noapte de osteneală, de chin, pană să-l scot dinco- 
lo. Eram sleit complet de puteri”. In adevăr, era slab, livid, doar 


îmi fură vederea. Inchid ochii și aştept să plutim în aer, dar cu încordare. Nu asteptăm mult, când o comandă puternică se magazia, incerc câteva manevrări și satisfăcut, îi lipesc din nou cu voinţa a reușit să înfrângă greutatea sacului. Odată ajuns pe 
greutatea imensă nu reușește să se desprindă de sol. Ajungem la aude și toți ne sculăm in picioare, gata de salt. lon Chirilă era toba, gata de tragere. Aştept, după cum ne-am înţeles, să vie fundul apei, începe tragedia. Voind să scoată, a trebuit să bage 
capătul pistei, facem un ocol şi revenim la punctul de plecare. aproape de usă iar ceilalti în flanc. ceilalţi, unii din stânga, Vest, alții din dreapta, Est, axa de zbor mâinile pană la fund, să-l apuce, 80 de cm. de adâncime. Insă 


Incă o mișcare, dar pasărea nu vrea să-și reea sborul. Insfârșit se 
oprește și coborâm cu toții. 

Ceva la motor? nu mai plecăm? Atâtea întrebări fără răs- 

uns, 
? Ne intoarcem din nou în hala mare şi ne desechipăm. Camio- 
nul nu era departe, ne îmbarcă pe toți și iată-ne din lou la Brei- 
tenfurth, spre bucuria și nedumerirea celor rămaşi pe loc. 

In dimineaţa lui 9 Decembrie 1944, ne îmbarcăm din nou 
pentru plecare. Ajunși la aeroport, altă surpriză. Americanii au 
venit să ne facă o vizită aeropurtătoare de moarte și dispărem 
toți pe unde putem sau mai bine zis într'un bunker al aero- 
portului, construit pentru personalul stabil. Tunete și foc ne 
gonesc din urmă. Pe undeva, nu departe, încep să slobozească 
bombe de toate calibrele. O oră mai târziu, teferi, ieşim din 
adăpost. Ruine si gropi semănate peste tot, marchează urmele 
vizitei. 

Aşteptăm în sala de mese până la orele 4 după amiază, când 
ne servesc masa, ultima între străini. 

Primim pâine, lucru rar, şi o bucată de unt de circa 30 de gra- 


Motorul își moaie sgomotul şi lon dispare, înghițit de pră. 
pastie. Nicu Bălănescu îl urmează la fracțiuni de secundă, și... 
deodată simt in spate o lovitură, înainte de a ajunge in dreptul 
deschizăturii. Imi pierd echilibrul și cad deacurmezișul, deasupra 
uşii. O altă lovitură de picior mă răsuceşte deasupra abisului, 
şapoi... gol, întuneric. Cât o fi durat? O smucitură mă trezeşte 
din adormire. Plutesc agale, balansat ca într'un hamac. Stoma- 
cul îmi urcă spre gură, împins dinspre pămant şi nu mai pot 
reține să elimin tot ce aveam în stomac. Am impresia că mă 
sfârșesc. Nu mai eram în stare de nicio reacție, organismul nu 
mai răspunde la nicium apel. Nu simt nimic, decât o amorţire, 
un somn, sunt poate rănit? Mi s'o fi rupt ceva in cădere? Sunt 
doar o masă amorfă, ce așteaptă să se amestece su pămantul. 

Să fi durat mult? Eram incă sus. 

Sub mine nouri ce urcă sau eu mă apropii de ei. Răcoarea 
produsă de curentul rece in cădere sau ultimul strop de ener- 
gie m-au trezit. 

Am fost azvânlit dela 1.500 m. înălțime, timp suficient 
pentru a-mi reveni, spre norocul nostru. De ne lansau dela 


a avionului x - ; 
O dilemă, totuși! De stau pe loc, îngheţ și mă vor găsi rece. 


Să mişc, pierd locul. Ce să fac? Insemn în minte bine locul, 
scot busola și cu fluerul între dinţi, număr pașii spre Est. Ei erau 
mai mulți, nu se poate să nu-i întâlnesc. 

Din când in când mă opresc, fluer și ascult, 

Nimic! Nu era ușor de mers. pădurea de brad deasă, sau 
mai bine zis, pădure cât prinzi cu gândul. Unde am căzut era o 
mică livadă, de vreo 15 m; încolo, numai codru... 

Picioarele mi-au înghețat in bocancii de munte, cu totul şi 
cu apa din ei. Se menținea o temperatură constantă, nu departe 
de zero. Era o noapte adâncă, chiar luna şi-a pierdut urmele, și 
ca să nu pierd direcția, după acul luminos, singura orientare, 
merg drept. Cobor și urc, străbat tufișuri dese ce-mi tăiau calea. 
Nu ocolesc niciun obstacol, cea mai mică deviere în noaptea 
deasă, nu m'ar fi adus la locul de plecare. Gândul că aș pierde 
axul de sbor, mă ingrozeşte. Risc să nu-i mai găsesc niciodată 
pe ceilalți. Mă opresc din când în când, fluer, ascult, oprind 
respirația. Ceasul arăta zece, mărșăluiesc de mai bine de două 
ore. Am încălzit tot corpul în mers, până şi apa din bocanci, 


curbat cum era şi afundat în apă până la umeri, nu avea putere 
să-l ridice. Opintindu-se oleacă, alunecă și cade pe urma sacului, 
pe fundul apei, ud pană la piele. Pentrucă şi așa s'a audat, 
abandonează poziţia de pe mal, şi se propteşte cu picioarele pe 
fundul apei, ca de acolo, să-l ridice cu mai multă nădejde. Um- 
flat de apă, îl aduce mai ușor la suprafață. De aici insă, pentru 
a-l pune pe mal, era O altă poveste. Cu apa în el, sacul a mai 
adăugat câteva kg. Nu era departe de sută. Forţa lui abia atingea 
jumătate din greutatea sacului. De unde puteri mai multe? 
Sacul însă trebuia ascuns înainte de a se afla ceva. 

Ridică din nou sacul până la suprafaţă, apoi se așează în 
genunchi și-l proptește de piept. După calculul lui trebuia să 
se ridice cu el cu tot. S'a intamplat însă pe dos, cade cu el cu 
tot. El de-alungul albiei, iar sacul rămane tot pe piept. Altă 
belea acum! Să scape dela innec. Cu un ultim efort reușeste 
să iasă deasupra. Sacul însă rămâne tot la fund. 

Din nou, dela capăt, Repetă figura, cu acelaş desnodământ. 
Se hotărăște atunci să schimbe tactica. Se aşează în genunchi, 
mereu în apă. Il ridică, până să ajungă cu umărul sub el şi 
astfel să-l scoată. Era cât pe aci să rămană pentru totdeauna... 


me. După unele opinii nu-i bine să manânci înainte de a sări, du. 300 m. cum se obișnuiește, nu știu ce s'ar fi întâmplat. , şi apa din | ca 
pă altele, din contra, să manânci foarte bine. Eram profani şi Gura îmi era îmbâcsită de râncezeală. Blestemat “Butter” din haine. In schimb oboseala era cumplită. Incă o jumătate iz ingu d sacul pe 1 abur ijegionai, Sil. dai 
unii şi alţii şi fiecare adopta metoda ce o credea mai potrivită. Și Ceasul când l-am înghițit! Capul greu îmi dădea dureri pe- de oră tot înainte, fluerând, dar nimeni nu-mi rspunde. Mă asez A-l lăsa acolo, întrun loc nică retra Li eee 
Imi părea rău să las untul, mai ales, că după atâta timp nu Nibile. Am totuși timp să mă uit la ceas: șapte și zece minute, puțin ji muschiul goale; la Adi Ari, a pe ea armată Rio eE ia le, o escoperit și 
văzusem. II întind tot pe o bucată de pâi ici seara, bine înteles. O veșnicie de când am părăsit ţara “ - puterile, apoi mă intorc de unde am venit. Era mai a Dă , i A 
P pâine, pofticios. La scurt , iliri. cae po tors, calea era mai lungă sau puterile mă lasă? Abia pe la orele Se lupta în el datoria cu ultimele forțe ce mai avea. Le-a 


interval îl însoțesc cu o bucată de şuncă, şi închei ospăţul cu 
bomboane pătrate, albe, făinoase, se zice vitaminoase, Astfel 
pregătit mă echipez din nou și iată-ne gata de decolare. 

Afară ningea cu fulgi mari, petale de sărbători. Sburam cu 
iarna de mână, pe drumul lui Moş Crăcium, ce n'o mai fi depar- 
te. 

Un sgomot infernal ne trezește pe toți. Ce-o frământa fiecare 
în gândul lui?. 

Prevăzand sosirea acasă, gândeam la gura sobei calde, tinând 
Sfat cu mama, după atâţia ani de pribegie, să-i povestesc viața de 
când am parasit-o. 3 

Fiecare aveam atârnat de piept câte un pachet in plus de cel 
legat de parașută, să găsim la cădere. O bombă mare ce conți: 
nea muniții și explozibil va fi aruncată separat. Era legată de 
două parașute enorme. Avionul va face un tur si o va lansa pe 
acelaș loc pe care am căzut noi pentru a putea fi găsită. 

Erau orele cinci când am plecat din Wiener-Neustadt. Sbu- 
ram deja de mai bine de o jumătate de oră, când ni se comuni- 
că apropierea de front, care se găsea pe undeva între frontiere- 
le cu Ungaria si ChecoSlovacia. Parșutele agățate pe coarda in- 
tinsă orizontal deasupra capetelor noastre, ne așteptau, gata la 
Orice mișcare. 

Priveam pe fereastră, focuri de artificii schimbate între be- 
ligeranţi pe întuneric. 

Deodată o ploaie de lumini urcă spre cer, în direcția noastră, 
nu departe de fereastra mea. Trag capul înapoi și aştept cu ini- 
ma ghem desfăşurarea. Avionul ia înalțime, în salturi verticale, 
aducându-mi stomacul la gură. Deacum, proectilele luminoase 
se spărgeau pe aproape, căutand ținta reperată. Numai fuga ne 
scapă acum!. 


Eram aproape de cer. Rugăciunea va ajunge mai repede la Cel 


lor”. Sub mine pete albe, pe mare suprafață, semănate aproa- 
pe. Sunt nouri, îmi zic, mai am până la pământ. Uşor, un mur- 
mur de apă, parcă -l aund aproape. Fără sbnai am timp de nicio 
reacție, un șoc puternic îmi lovește călcaiele și în secunda urmă- 
toare, sunt întins la pământ. 

Aveam gânduri pioase de implinit odată ajuns pe glia română, 
pe care am părăsit-o acum trei ani. S-o sărut cu nesaţ, să mă 
închin. Pămantul acum era tot sub mine și ceremonialul meu se 
transforma într'o parodie. Puțin a lipsit să fie dramă adevărată. 
Prea dur m'a primit. Nu mă mai aştepta poate, sau era deja prea 
târziu ca să mai pot fi de vreun folos pămantului tării mele! 

Parașuta la sol, e umflată de vânt din nou și mă târăşte aiurea. 
Implânt mâinile, genunchii în pămant să mă rețin. Totul alu- 
necă și corpul fără rezistență este târât nebunește. Deodată mâ- 
na stângă se afundă și un fior mă cuprinde. Simt apa pârâului 
ce auzeam șușurand acum câteva clipe, cum se prelinge pe piele. 
Curând, corpul intreg se găsește in albia adâncă, tras înainte de 
parașuta mereu umflată. Mă proptesc pe mal cu mâinile, cu 
capul, să opresc târâșul, dar apa imi trece peste cap, mă inghite. 
Scot capul să respir și începe lupta de supravieţuire. Pârâul nu 
era adanc: 70-80 cm. și tot atât de lat. Infipt solid in canal, 
pieptul proptit de mal, abia acum îmi amintesc cum trebuie să 
procedez pentru a mă debarasa de parașută. Să apăs pe cele două 
extremităţi ale cilindrelor atârnate la piept. 

O altă grijă mă chinue! Dacă o degajez de corp, cu mâinile 
slăbite voiu putea-o ține umflată in vânt să nu sboare peste sate, 
să ne anunţe sosirea? 

Mă înfig mai mult în albie, lăsând doar capul afară, pentru 
aer. Prind corzile în mâini, şi trag din toate forţele spre mine. 
Mă sbat cu ultima energie și reușesc să o imobilizez istovit. 

Parașuta era mare cât un acoperiș de casă. Am reușit totuși 
s-o trag, s-o pun sub picioare, sub apă. Abia acum îndrăznesc 


două după miezul nopții, regăsesc locul părăsit de cu seara. 
De-acum voiu rămane aici, cu fluerul la gură şi voiu sufla pană 
voi adormi. Zis şi făcut. Mă aşez pe marginea apei și încep să 
fluer, ca țăranul, a pagubă, că doar cineva mă va auzi și se va 
îndrepta spre mine, după sunet. 

Nimic! Intr'un târziu, un șuer slab, fricos, se aude pe aproape. 

să fie ai noștri? : 

Prind fluerul între dinți și mandolina în mâini, gata la orice 
şi mă îndrept, călcând ușor, spre locul de unde venea sgomotul. 
Acum revine mai tare, mai aproape. Imi pare chiar că disting o 
umbră. 

Mă apropii mai mult, atent și decis. 

Când colo, ce să vezi! 

Un altul ca mine, cu arma la îndemană, scruta întunericul. 

li măsor siluata, semăna cu Nicu. 

Mă pitesc, întins pe burtă și suflu din corn. Imi răspunde de 
mai multe ori, apoi tăcere. 

— Măi frate, dar frumos mai flueri, parc'ai fi la oi! 

— Tu ești? Bată-te norocul! exploadează el. In clipa urmă- 
toare cădem unul in braţele celuilalt; parcă ne-am regăsit du- 
pă ani de zile. 

— Unde sunt ceilalți? îl intreb eu. 

Păi, nu-scu tine? 

— Sunt singur ca şi tine, după cum vezi. 

— Ion ar trebui să fie pe aproape, el a sărit inaintea mea. 

— Ar trebui, precum şitu ar fi trebuit să mă găsești de asea- 
ră, de când tot vă astept. 

— Eu n'am mişcat de pe loc. Abia am pus materialul la adă- 
post şi m'a sleit, n'am mai avut puteri să plec, să vă caut. Aș- 
teptam să se facă ziuă, să mă odihnesc şi apoi să vă caut, 

— Unde ai căzut tu? 


împăcat pe amandovă. Și-a împlinit datoria, la capătul forţelor. 

A mai căzut de câteva ori, de alte ori l-a pus la mal, săi 
scape iar, dar până la urmă a reușit, strecurându-se sub el, să se 
scoale cu el în spate, şi să-l depue pe mal. L-a ţinut cu pieptul 
lui lat, să mai răsufle o leacă, apoi l-a rostogolit câțiva cm. 

S,a mai odihnit o bucată bună de timp, că era să îngheţe. 
L-a prins apoi de sfori, l-a tras după el, l-a tăvălit să-l urce pe 
coastă până să-l ducă sub un brad mai stufos. l-a săpat cu mâi- 
nile o groapă, adică, i-a sgâriat mai de grabă un loc de groapă, 
pentrucă pământul era înghețat. L-a pus acolo și l-a acoperit 
cu frunze şi crenge. 

“Tocmai am terminat de camuflat totul, când te-am auzit 
fluerând!” 

A durat asta nici mai mult nici mai puţin decât dela orele 7 
şi zece minute până pe la două după miezul nopții. Cât bătălia 
dela Mărășești! Pb. 

Nu i-a mai dat prin gând să fluere, cu atâta treabă, și când 
flueram eu, el era poate pe fundul apei, în luptă cu sacul. 

— Eşti cam stropit pe haine, o iau eu din nou, ar trebui să 
facem o pară de foc, ce zici? 

— Niar fi rău, dar dacă ne dau de urmă? 

Doar gândul la căldura flăcării, ne incălzea puţin oasele. 

— Să-ţi spun drept, nici eu n'am fost mai breaz ca tine. 
Şi-i povestesc, la randul meu, aventura. 

Am râs amandoi cu poftă. De-acum, ce-a fost a trecut. Nu 
mai căutăm pe nimeni, nu mai avem putere să ne urnim. El, cel 
puțin, nu se mai ținea pe picioare. 

Alegem un brad stufos și ne ascundem sub el. De câtva timp, 
o moină amestecată cu apă rece acoperă pământul. Nu ne putem 
aşeza pe jos. Apa căzută începea să sape albie, să curgă pâraie. 
Până la urmă, hotărâm să ne odihnim de-a'npicioarele. 


ce ne-a luat sub protecția Lui. Atât puteam face, şi am simțit-o să apăs pe sistem, ca s'o desleg dela piept, sigur că nu-mi va mai — Aici! 
ca un fior în toată ființa. scăpa. Aşez în față pe mal, Faza sare: eră legată de corp şi = Sr ati pe locul acesta? „Ne eta spate ță e încă, ua E a 
— Păi, da! rii prop . 


Avionul în salturi, zigzaguri, încerca să scape de foc, iar noi 
eram gata de lansare. Din moment în moment un proectil putea 
atinge motorul, pilotul, ş'apoi... doar săritura în vid ne va putea 
scăpa întregi. 

Nu ştiu cât a durat așteptarea, dar mi s'a părut fără sfârșit. 

Acum sburam lin, parcă pluteam pe apă. Încă puţin şi primele 
case luminate, ne anunţă că am ajuns de-asupra țării noastre. 
Văd departe o clădire lungă, cu zeci de ferestre de-o parte și de 
alta, toate luminate. Poate, un spital. Dar cum e posibil să negli- 
jeze elementarul întrun răsboiu ce nu cunoaşte mila? Era înain- 
te de a trece deasupra Timișoarei. Nu eram departe de casa mea 


22- 


scoțând-o câte puțin, reușesc s-o fac grămadă, o jumătate de 
oră dela cădere. Eram in febra emoțiilor şi nu mi-am dat seama 
că apa a pătruns până la piele. Era Decembrie, La munte, petele 
albe văzute de sus, la lumina lunii, nu erau altceva de cat nămeţi 
de zăpadă ce alimentau pârâul. 

Abia am ieșit din apă. Hainele erau lipite de corp,, corpul 
aproape înghețat. Marchez locul de cădere. Era centrul de adu. 
nare pentru toți ceilalți. Pădurea, aproape, la câţiva pași de 
mine, un loc ideal să-mi ascund parașuta, ce devenise povară 
inutilă acum. Nu m'am gândit de loc că cineva ar fi putut, in 
acest moment să se apropie, să mă someze, sau să mă trimită 


Era la cincizeci de metri de locul unde căzusem eu și abia 
după şapte ore ne regăsim. 

— Caraghioși mai suntem! Eu am căzut la o palmă de loc de 
tine, 

N'am fluerat până ce nu m'am debarasat de parașută, El la 
fel. Cand am fluerat eu, el nu putea să mă audă, era pe fundul 
apei. Dar, iată întâmplarea melodramatică: 

— “Eu am căzut cu materialul, circa 80 kg. dinoace de 
pârâu. Ca să-l ascund, trebuia să trec pârâul, unde pădurea era 
mai aproape. Pădurea însă, începea la câțiva metri altitudine, 


corpului era în atingere cu apa. Ne lipim mai mult, spate de 
spate, haină de haină... Curând somnul ne duce, cum duc valurile 
frunzele căzute în mare... adormind totul: frigul, apa, gândurile 
toate și ultimul frământ. 

Cândva, într'un tarziu, deschid ochii... 

Deasupra, o bucăţică de cer, strecoară ziua printre crenge. 
Eram singur, Intins într'o parte, un dig îngust de nisip şi frunze 
se formase de-alungul corpului, devenit stavilă. 

Nicu nu mai era lângă mine. Să fi plecat? 

Rotesc ochii şi văd o grămadă inertă, nu departe de mine. 


—23 


Ne-am despărțit in somn. Fiecare a căzut într! 
: . t 
Ste tel zut într'o parte, Aşa ne-a 
Mai trăeşte?! Era prima teamă, odată revenit din amorţire,.. 
Mae sase dar corpul, de pămant, nu răspunde! 
işc mâinile cu greu, și ele de ii i 
aia greu, şi plumb. Doar ochii au mai 
Nicu dormea cu faţa lipită de pămant. Un di 
i ori j „Un dig de frun: 
2uruio se lipise de corp ca un început de groapă. i, o 
ram neputincios, dar groaza că mă voiu stinge, atât d 
aproape de casă, după ani de pribegi i i : 
mile du pă pribegie, îmi răscolea viața, rătă- 
Ridic mâna cu greu, o îndre! 
i i , pt spre frunte, o implânt în 
i Mat capii cu operate! Continui mișcările cu perdele 
egajez unul, inute 
re oetea i gaj ul. In câteva minute scutur tot corpul 
Strig cât pot la Nicu, dar niciun răs ă 
P a puns. Mă târăsc 
până la el, Şi-i pun mana pe obraz. Era rece ca un mort. i iti 
Donau let acu de durere. Atât mai puteam face 
j pleoapele i se desprind și raza ochii 
dincolo de lume: amară, lină, îpăcată, ee 
Mă privea strein, nedumerit. 
Il acuta mai tare! Tuiegie: 
— Scoală frate! Se răcește cafa! Sbi i 
te e Ş ier cu bucurie amară. 
— Care ceilalti? 
— Păil... 
E Nas aa ba Ş : 7 
ln: u stau sculat încă. Cine știe unde or fi ei săracii în ceasul 
Mă prind cu mâinile de crengi şi 
nd ci y gi şi trag corpul du i 
aia mă ridic în genunchi, apoi, încet, in pei ra iar 
i AineleAcă îmi împânzește ochii. Incă puţin şi mă trântesc 
i SR le m'am sculat. Infing degetele in lemn, încordez închee- 
urile în jurul lui să mă ţin. Incet voalul îmi cade de pe ochi 
da agate GTA insă rămane greu. Incerc câteva mişcări 
e în c ie. i i 
ele pată ti AUDE aţie. Dureri pe tot corpul se preling 
Simt viaţa cum revine, simt senzaţi i î 
Ş , s E ţia omului întors în | 
Mă apropii acum de Nicu şi-i prind mâinile în ale ia 
sgudui cu toată forţa ce mi-a mai rămas. Il trzesc! Trece multă 
vreme până îşi revine. Odată amandoi în picioare, facem “un 
consiliu” de unde să începem mai întaiu? 


Da 


— Cred că ar fi bine să căutăm para 
( A parașutele cu 
azvarlit materialul, îmbrăcămintea. Se pare că ned pus tu) 
cort, saci de dormit? Cu astea vom răzbate iarna fără i dă 
Propun eu ca șef, cu responsabilitate mai mare (sic), al 
— Dacă tu crezi așa, așa să fie, că nu degeaba ești şef! 
- la-o mai încet cu superiorii, nu uita că eşti in uniformă 
In aul nostru, eu eram fruntaș, iar el simplu soldat. i 
— Noroc cu Dl. Fruntaș, că cine știe unde am fi 
: căzut! Dă.j 
inainte să vedem ce-o ieși, Ei 
„Eram doi copii ce fac primii pași cu teamă. Il iau de mână 
i-l indemn după mine, parcă am uitat să ne mai folosim de ni. 
cioare, iza 
— Ştii că tare-aş mânca ceva, înainte de treabă! 
— Numai să găsim ceva! 
Caută în sacul cu merinde, legat di i 
t nde, e gât şi scoate niște 
pesenedi, o bucată de şuncă și ca desert, bucăţi de zahăr Şir 
s, 
ta am mai prins puteri şi parcă ținem mai bine pe picioare. 
junși la locul unde a ascuns sacul, mai punem câteva frunze 
peste el, mai Ştergem urme lăsate de bocancii nostri de munte 
Said schue” cum ar spune neamtul. 
jumătate de oră de mers, găsim un pa 
] nătat ă chet fără paraşută. 
A Ali în pământ făcându-se una cu el. Nimic nu s'a ala. i 
SI - Va trebui să-i căutăm parașuta, că ne vinde! Nu poate fi 
părie, so. fi desprins în cădere. Zadarnică osteneală. Nici 
Et et irigin Calculez poziția mea de cădere cu a lui și 
ui și rămân cam nedumeri îmi 
Note Suli stat Vel cu merit. Busola îmi arată 
— Măi băete! Eu am fost ieri in direcţi 
i ! cţ 3 
în cea opusă ca să-i găsim. Peapezi- gel 
Tot urcand dealul, ne-am mai încălzi i i 
E : . zit, am devenit 
vioi. La amiaz am revenit de unde am plecat. Nici urmă de Firm 
- Sa puțin SE aa fi avut aparatul cu noi! ; 
— Ce prostie că nu mi l-a legat mi 
Pret si gat mie de gât, acum aș fi putut 
Mai gustăm ceva și o luăm din nou la d 
ustăn rum. Deacu - 
avalma, direcția de sbor nu ne mai spune mare lucru. e 


Urmează in n.9 40 


NOTE SI COMENTARII 
“SENZATIONALELE MARTURISIRI” ALE D-LUI MARIUS LIGI 


"MICRO VWAGAZIN” 


de fritusea, Ia 

pa Dai azi data l marne ba pia 

zei Cai 07 aa Ri 

Zoo: Xlopezin ae PE AA A ta 

noa: - ie o digi aaa. Aaa 
Sonia E E e 


Pa DE Zi, E, 
pet EL pi 8 m esa * 
S, (4 Lita e <a As sa 
e ae. ZI 
câuaf penca pa Za aid 


ee dram Sua 
Pe 0 ia ; ci pita a 
7 m Sală a 
EP i PE . ta 2wie — 
se , Denon € ho ui, zei 


24 - 


" MICRO MAGAZIN" 
14 august 
New-York 

D-le Brhdescu, 

Eu vă scriu direotorul marelui ziar rominese 
miicromagazin“ ce-l răspândesc în toată luzea în 
45000 exemplare la fiecare tiraj,Intâmplător mi- 

a picut în mână un răvaș de plăoințănumit "OPINII" 
mm râs cu toată colonia românească și evreiască din 
New-York cum uh senil sclerozat la 80 de ani on să 
nu orăpe de foame scrie ce visează noaptea să oitea- 
sca proștii ce-l cumpără. 

In fine fiecare face ce poate pentru o conje de 
piine „George Balasu în Canada si-a adunat o haită 
de boşorogi în jurul un ziar fantonă,Ghoorghe Costea 
In Maâriă împarte pe la colțuri fițuioa lui pi așa 

mai departe.0a fapt divers cu părere “dn rău vă des- 
thinui un mic seoret,Regele ne-a dat ordin ca vreo 
dată când venim înapoi în ţară să păzin frontierele 
să nu spurce iar pănîntul nostru vre-un asasin din 
fostele hoarde legionaro.Așa cun i-am mâncat beregata 
lui Trifa Valerimn,la 01 veți păși toţi pe rând,pi 
în exil chiar,oăoi de mâna evreiască nici Hitler nici 


Stalin nu nu scăpat dar voi,gunoiul româniei,huiduit 
de toate regimurile,partidele,monarhia,pi de comuniști 


ehiar.Trhi$i-vă ngonia ca niște ofinii alungați de peste 
tot. 


Marius Ligi 


jăturat în facsimil şi culegere tipografică, tex- 
eproducen tă de DI Marius Ligi, directorul marelui ziar 
| scrisorii adres! eazin din New-York”, cum se auto denumeș- 
(0 mânesc Mere: E u directorul buletinului "OPINII? din 
IN Dlui Dr. Faure miseşte un număr al buletinului al cărui cuprins 
Paris în care e, tatea rasială a “marelui gazetar new-york-ez 
i ândărit Na un notanu colaboraţionist cu serviciile de 
Persona! ale regimurilor comuniste în general și deci şi cu 
zi eiul Dâmboviţei, în mod special. da | 
ele depe €) veşte expresiile grosolane utilizate, venind de la 
If Eee Erc fără personalitate, nu pot fi considerate in- 
vovarisul Li fiind că sunt repetarea papagalică a [re tiveISs 
CE 4.0 ei 
sultătoare de maeștrii săi comuniști contra tuturor oameni 
fe] decât vor ei. 
= se 4 
facem “sine ira et studio „numai pentru a da posibilitate 
i: trii să cunoască preocupările marelui ziarist ro- 
românilor 1/0." și să udece singuri, prin prizma mărturisi- 
în din New-York” și să) i, p i pl 
ip făcute, rolul primordial pe care Va jucat în ca e a 
18: n i a și a 
îi ie împotriva Episcopului Orthodox Valerian Trifa 5 


e gândesc alt 


e : : » : “În 
CA ionaliştilor români din exil şi pentrucă desigur Apare 
ere va rămâne în analele presei românești ca exemplu 


cuviinţă, de rea credinţă, de mistificare şi ură 5 edi fa ră 
mului Romanesc, ură pe care vrea so întruchipeze DI Mar 
Ligi, mărturisindo cu cinismul care-l caracterizează. aia 

Nu cunoaştem relaţiile Dlui Ligi cu ex Regele Mihai la i 
mâniei, totuși avem certitudinea că fostul monarh nu e e acord 
cu afirmaţiile interlocutorului din USA, dacă a fost cândva La 
va lămuri opinia publică a exilului și Occidentul asupra i 
ţii confidenţelor făcute de Majestatea Sa gazetarului în chestiu- 
Mica i, divers, cu părere de rău vă destăinui un mic secret. 
Regele ne-a dat ordin ca vreodată când venim înapoi În fară să 
păzim frontierele să nu spurce iar pământul nostru vreun asasin 
din fostele hoarde legionare". E A 

Afirmaţii grave, asupra cărora exilul românesc trebue să re- 
flecteze profund, iar cei vizaţi să le respingă cu indignare, căci 
nu sunt simple obrăznicii de ovrei din Dudești, ci incitare pentru 
a se crea exilaţilor români de azi, un statut de vagabonzi şi de 
proscriși ca palestinienilor din Israel. 

Nu putem crede că aceasta ar putea fi răsplata dictată de vre- 
un comitet național român în exil, preconizat și sprijinit de fos- 
tul Rege, inclusiv dacă ar fi în * întregime ovreesc”, 

Exilul luptător apără cu convingere şi credință de peste 40 de 
ani dreptul României la libertate şi independenţă, vândut in- 
conștient la 23 August 1944 comunismului moscovit. Cine il 
judecă altfel e de rea credinţă sau vândut intereselor Kremlinului; 

Mai departe “generosul sionist” păstrător al virtuţilor ances- 
trale manifestate “după canoane” în perioada 30 Iunie 1930 - 
Januarie 1956, epoca Magdei Lupescu și a Anei Pauker, în care 
România devenise datorită zelului Marius Ligi-lor aproape ce 
pretinde el în belicoasa-i filipică, “pământul nostru”, adică al 
lor, adaugă: 

Citez “Asa cum i-am mâncat beregata lui Valerian Trifa, la fel 
veți păți toți pe rând şi în exil chiar”. 

Ce oroare! Antropofag, declarat sub semnătură în secolul XX 
şi încă în Statele Unite ale Americii, care se sbate pe toate lati- 
tudinile si longitudinele planetei să stăvilească Primitivismul bar- 
bariei comuniste pornită la cucerirea lumii, prin propavăduirea 
coreligionarilor lui Karl Marx și ai lui Marius Ligi. 

Dacă DI. Marius Ligi se declară în scris şi sub semnătură-ma- 
nu pori autorul voluntar al asasinarii morale a Episcopului 
Trifa, autorităţile americane competente trebue să revizuiască 
sentința smulsă prin false mărturii şi să anuleze măsurile de nou 
exil luate împotriva lui. 

E minimum de dreptate și dovadă că principiul drepturilor 
omului e valabil pentru toţi în aplicarea lui, pentru toţi oamenii 
secolului XX, altfel se dă frâu liber “barbariei progresiste comu- 
nistă, care ameninţă deja libertatea şi convieţuirea în pace a 
oamenilor încă liberi, 

Apelul delegatului afgan la cel de al 16-lea Congres Mondial 
Anti-Comunist W.A.C.L. în Luxemburg, în Septembrie 1983, 
este mai mult decât elocvent: citez, 

“pentru a putea dovedi că se poate înfrunta nebunește (agre- 
siunea sovietică, | milion de morți şi 4 milioane de regugiați), 
ajutați-ne, căci va ajutaţi pe voi. Libertatea noastră gătuită astă- 
zi, este a voastră ameninţată mâine”. 


Traian Popescu 


EMIL POPA! PREZENT 


La 27 lunie 1983 la Buenos Aires, Legiunea Arhanghelul Mihail a 
încrustat pe răbojul pierderilor în exil, încă una, acea a unui vajnic luptă- 
tor al ei, atât în Țara cât și în afara ei, a camaradului Emil Popa. 

Rămășițele lui pământești, urmând dorința răposatului au fost aduse 
cu avionul la Madrid, pentru a primi lăcaş de veci alături de camarazii 
cari odihnesc în cimitirul Almudena-Căvil, aproape de Majadahonda, 
împărtășiți cu toţii în jertfa creștină, pentru Altar și Legiune, a martirilor 
ei lon Moja și Vasile Marin. ă SE n 

Emil Popa era un frate din Ardeal în ale cărui vine curgea sânge de 
Tribun. El nu putea rămâne nepăsător la chemarea Căpitanului și efortul 

tineretului câlit în vâltoarea răsboiului i de întregire a Neam ului din 
1916-1918, care lupta să păstreze întact acest sacru patrimoniu lăsat 
nouă de părinți ca să-l armonizăm și să definitivăm unitatea spi 
resimţită de trăirea îndelungată în înstreinare. Ş 

Ucenicia legionară și-a făcut-o sub conducerea altor Tribuni, lon 
Banea și Bânică Dobre, ajungând conducătorul grupului legionar de la 
Cluj în perioada prigoanelor carliste. E 

In 1938 s'a împărtășit din potirul suferințelor legionare, “inchisoa- 
rea”, fiind arbitrar condamnat la câţiva ani, pentru faptul de a fi legionar. 
Eliberat în 1940 a luat asupra lui organizarea revoluției naţionale legiona- 
re contra regelui Carol al Ilea, în Cluj și împrejurimi Nu a putut fi 
pusă în mișcare din cauza iminentei cedări a acestor teritorii Ungariei ca 
urmare a Diktatului Italo-German de la Viena-30 August 1940. Refugiat 
în propria-i Țară, adică de la Cluj la-București, a luptat pentru isgonirea 
regelui asasin și în noul Stat Naţional Român Legionar, i-a fost încredin- 
țat, răsplată a meritelor și pregătirii profesionale, postul de mare răspun- 
dere, de Prefect al Judeţului Ilfov. 7 e 

Cu tact și pricepere a apărat până la 23 lanuarie 1941, interesele insti- 
tuţiei și ale celor care depindeau de ea, dovadă că pe baricada ridicată în 
jurul ei, cu prilejul rebeliunii antonesciene împotriva Statului Naţional 
Legionar, au făcut zid mii de săteni pentru a o apăra. e 

Aparţinând organizaţiei legionare însărcinată cu educarea în crez 
codrenist a maselor săteşti din Ilfov, Tam cunoscut cu acel prilej și cama- 
raderia care ne-a legat de atunci a durat tot șirul anilor vitregei noastre 
soartă de exilați politici. ai [e 

După 24 lanuarie 1941 a plecat cu ceilalți demnitari legionari în 
marele Reich German ca “invitați de onoare ai Fihrerului Hitler”, astep- 
tând acolo limpezirea apelor turburate de ambițiile Generalului Antones- 
cu, conform angajamentelor luate în acest sens de cei doi șefi de state, 
care nu le-au respectat. 

Această “atenţie” specială l'a făcut, ca și pe ceilalți, să guste "ospita- 
litatea” lagărelor Rostock și Buchenwald până la 23 August 1944, cânda 
scăpat ca prin minune din bombardamentul de exterminare legionară 
practicat de anglo-americani la cererea noilor aliaji români ai Uniunei 
Sovietice, Niculescu Buzești şi Regele Mihai L 

Constituit guvernul în exil la Viena, participă ca secretar general al 
Ministerului de Interne și Muncă, cu laborioasă activitate pentru organi- 
zarea Armatei Naţionale care a continuat lupta impotriva invasorului 
sovietic până la capitularea Germaniei. 

Prăbuşirea năzuinjelor de eliberare a României la 8 Mai 1945, nu la 
doborit sufletește. Europa de Est, cu toate tradiţiile ei milenare, dispărea 

în conglomeratul gulagurilor asasine ale comunismului învingător, iar 
cea de West cădea sub tutela materială a democrajiilor eliberatoare. 
Urmează pag. 28. 


— 25 


TRIBUNA LIBERA 


SCRISOARE CATRE DL RATIU (Londra) 


Stimate domn, 


Am primit broșura “Free Romanian Press” din Februarie 1983, pe ca- 


Te aţi găsit de cuviință să mi-o trimiteţi. 


Originar din provincia românească dintre Prut-Nistru-Marea Neagră, 
care în urma Ultimatumului URSS din 26 lunie 1940, a fost rășluită din 
trupul României fără ca “aliaţii firești ai Romdniei” —de care faceţi atâta 
tămbălău-— să fi intervenit, după cum ar fi fost cazul, conform Conven- 
Hiei prin care ne garantaseră integritatea hotarelor. Dar nici n'au catadixit 


să protesteze cel puțin formal. 


Ca pe orice român de naștere mă preocupă toate problemele care 
privesc interesele neamului nostru şi drepturile sale istorice asupra terito- 
riilor răpite și parafate la YALTA în procente de interese de către Wins- 


ton Churchill, șeful guvernului Angliei, care d 
a României”. 


lupă Dta, era “aliata firească 


Mulji din înaintașii mei au plătit, unii cu viaţa, alții cu ani de “pohod 


na Sibir” fără întoarcere, atât sub arii care 


pretindeau că apără ortodo- 


xia contra păgânismului otoman, cât şi sub Țarii roșii ca Stalin, Malenkov, 
Bulganin, Hrusciov, Brejnev și în sfârșit, marele inchizitor al KGB-ului, 


Andropov. Toţi pretindeau și pretind mereu 


apărarea celor mulți contra 


burgheziei mosiereşti și a capitalismului. Motivul acestui terorism politic: 
faptul de a fi protestat contra asupritorilor și a fi afirmat sus şi tare că 
BASARABIA A FOST, ESTE ŞI VA RAMANE, conform drepturilor 


istorice, provincie românească. 
Nu mă îndoiesc că, exceptând pe străini 
fost şi au rămas în slujba bolşevismulu: 


i de neamul nostru care au 


ima i marxist, precum şi pe renegaţii 
Care au servit interesele străinilor, toţi Românii 


indiferent de aparte- 


nenja lor la o organizație politică oarecare — urmăresc acelaş ţel: ELIBE- 


RAREA PROVINCIILOR RAPITE SI A TA 


RII de sub jugul şi influen- 


fa sovietică și traducerea în faţa justiţiei internaţionale şi naţionale a 
tuturor celor cari ne-au terorizat şi ne terorizează neamul. 
In publicația DVoastră, în articolul “Bruxelles, un pas înainte către 


unificarea exilului” semnat de dl. “Leonard 


toarele: “Noi cei din Londra aşteptăm cu nerăbdare desfă 
nei începută pe o bază strict democratică. Unanime au 
au respins orice însușire a doctrinilor extremiste. In tr 


ecut ele nu au 


făcut decât să despartă România de aliații ei fireşti (care împreună cu 


ruşă ne-au DISTRUS Țara), 
în care se află 23 milioane de români...” 
O întrebare, domnule Raţiu: 


Care este procentajul cu care, dumnea 
“românul” Leonard 
milicane de români? 


iar în prezent contribue la starea de robie 


ta și acolitul dumnetale, 


Kirschen, aţi contribuit la sclavizarea celor 23 


Din cele de mai sus înţeleg că “Românul” Leonard Kirschen are 
neobrăzarea de a discrimina tineretul intelectual român al generaţiilor 
dela 1922 şi ulterioare, cari au luptat împotriva pletorei de GALITIENI 
ce acaparaseră bogățiile țării, scopul tineretului fiind ca jara să devină 


o Românie în care Românii să fie stăpâni la ei 


acasă. 


Impertinența “românului Leonard Kinchen”, de a compara tineretul 


naționalist român 


ni poate fi acceptată decât de tipi ejusdem 


broșură ce are pretenție de “presă română liberă”, 


cu bandele comuniste instalate la cârma țării prin 
baionetele moscovite —ajutaţi şi de către “aliaţii firești ai României 


farinae și publicată într'o 


Mi întreb dece, așa pretinsele partide istorice care prin faptul de a fi 
acceptat să colaboreze cu inamicul care ne invadase țara s'au desființat 


dela sine, uzează de vechile metode şi vor să transforme Români 


care sceleratul Churchill a făcut-o cadou lui 
tragă la edecul Angliei? 


ia (pe 
Stalin) în sclavă care să 


In acelaș articol “româul Leonard Kirschen” scrie: *““Dar s'a dovedit 
că încă odată că Românii care în trecut au daj dovadă că pot da la ivea- 
lă elemente de greutate internatională în foruri multinaționale cum era 
Societatea Naţiunilor sau Mica Antantă, mai sînt în stare să producă 


elemente cu o viziune clară a viitorului”. 


Probabil că dl Kirschen îl consideră pe Titulescu, căruia diplomaţii 


străini dela Societatea Naţiunilor îi acordaseră t 
drept om cu greutate pe scena internaţională, 


itlul de “TORTURESCU”, 
. Titulescu n'a fost decât 


nominal reprezentantul României în faţa forurilor politice internaţiona- 
. In realitate el reprezenta și era apărătorul intereselor anglo-franceze la 


București, unde venea doar de vre-o două ori pe 
subsidiilor jefuite din sudoarea neamului românesc, 


an, pentru încasarea 


Mihai Korne eşte și el, după B.L.R.E., reprezentantul poporului, dar 
mai ales prin declaraţia făcută la Bruxelles: “Nu împărtăsesc ideia exclu- 
derii comuniștilor, deoarece cu ani în urmă am fost membru al tineretu- 
lui comunist pe care l-am părăsit la 17 ani, La fel sunt 3 milioane de 


membri de partid și ei nu trebuiesc eliminaţi”. 


Dacă am accepta părerile “TOVARASULUI” Korne atunci nu rămâne 


altă alternativă decât să propuneţi a alege drep 
unificat “a la Raţiu”, pe unul din fii Ceaușului, 


„ parte din organizaţia TINERETULUI COMUNIS 


26 — 


t şefal exilului românesc, 
care fără îndoială a făcut 
T (ca și tovarășul Korne). 


Asta pentru a rezolva problema în mod definitiv şi a împ 
Belker (tot român), Varlam, Vinograschi, Bosnief, Y. Bara Ş 
care și DVoastră ca reprezentant al celor din Anglia... 

Dacă răposatul general Korne (tatăl tov, Korne) sub a cărui comandă 
ca ofițer în Reg. 6 Roșiori și apoi în celebrul “Detaşament Korne”, Ata 
luat parte la lupta împotriva bandelor moscovite dela Ripiceni pe Prut 
și până la Sevastopol - Kerci - Rostov - Temriuc - Kuban - Noworosisk - 
Anapa - Krasnodar - Aksai - Kotelnikov - Tinguta - Tundutovo - Abgane- 
rovo - Dorganov - Elista la sud de Stalingrad, şi care a fost asasinat de 
prietenii “aliaţilor firești ai României, ar resuscita şi si-ar vedea Progeni- 
tura dela Paris și activitatea sa, n'ar fi prea mândru, aşa cum se arată 
"românul Leonard Kirschen”, Si-ar ciomăgi feciorul, cum i-a ciomăgit pe 
unii care făceau propagandă defetistă printre soldaţi unității, recoman- 
pană rolcaţiloa sfaturile pe care D-ta le transmiteai dela Londra pe calea 
undelor. 


Tot “românul Kirschen” precizează “Noi cei dela Londra aşteptăm 
cu nerăbdare desfășurarea acţiunei începute pe o bază strict democra- 
tică”, 

La așteptarea “'celor dela Londra”, o simplă întrebare, 
Raţiu: Cei din Londra, care 


începute, nu sunt cumva de aceeași te 


ăca pe Roşca, 
i alţii, printre 


Si-acum, o altă întrebare mai personală: In timpul Cruciadei noastre 
contra bolșevismului —când câteva sute de mii de soldaţi, subofiţeri şi 
ofijeri români S'au jertfit pe altarul Patriei, pentru izgonirea năvălitorului 
de pe pământul Basarabiei, Bucovinei şi Tinutului Herţa- CARE A FOST 
APORTUL ADUS DE DUMNEATA IN ACEASTA LUPTA? 

Stiu că nu voi avea un răspuns, deoarece D-ta nu te găseai pe aceeași 
baricadă cu cei care au sângerat sau au căzut pe câmpul de onoare pe 
Prut, în Basarabia si Bucovina, pe Nistru, la Odesa, pe Bug şi Nipru, în 
Crimeia la Sevastopol și Kerci, pe Doneţ și Don, în Caucaz, în stepa 
Kalmucă sau în jurul Stalingradului. TE GASEAI PE BARICADA ALIA: 
TILOR FIRESTI Al ROMANIEI, împreună cu trădători de aceeaşi 
speţă ca Vișoianu, Niculescu-Buzeşti, Creţeanu, Brutus Coste şi Veniamin. 

: Pe calea undelor, dela Postul de Radio londonez BBC, pus la dispozi- 

Jia tuturor trădătorilor de neam de către perfidul Albion, PREGATEATI 
TERENUL pentru primirea în capitala țării, a bandelor sovietice, prie- 
tene ale aliaţilor firești ai României după opinia D-tale şi-a “xomânului” 
Kirschen. De acolo RECOMANDATI SOLDATILOR ROMANI SA SE 
ALATURE TRUPELOR SOVIETICE. i: 

Potrivit aplecărilor firei mele, am fost deprins sa las ca marele justi- 
tier —TIMPUL-— să pună pe fiecare la locul ce i se cuvine. Dar ASTAZI, 
văzând că foştii trădători ai neamului românesc, în loc să tacă şi să se 
ascundă în gaură de şarpe, ridică din nou capul și împroaşcă cu veninul 
denigrării pe toţi cei care au luptat întotdeauna contra comunismului şi 
a politicianismului venal și corupt, nu mă mai pot abţine şi-mi iau răs- 
punderea strigătului de revoltă: 

a) In timpul când noi luptam contra invadatorilor celor două provin- 
cii românești și a Tinutului Herţa, “aliaţii firești ai României”, în asenti- 
mentul și cu asentimentul dumneatale, NE BOMBRDAU TARA, omorând 
părinţii, soțiile și copiii celor care ne găseam pe front în luptă pentru 
Salvarea noastră ca naţiune. lar D-ta, domnule Raţiu, la Postul de Radio 
BBC, JUCAI ROLUL BIBLICULUI IUDA, trădând fără scrupule Româ- 
nia răstignită pe seceră şi ciocan şi condamnată la dispariţie, 

b) Priveşte-ți mâinile —pentrucă nu-ţi pot recomanda să-ți priveşti 
caracterul care-ţi lipsește— mâinile stropite de sângele celor căzuţi, da- 
torită trădării dumneatale și dacă mai ai un dram de onoare urmează 
exemplul lui Iuda: re întoarce arginţii primiti Și utilizează funia! 

c) In momentul când câteva sute de mii de Basarabeni și Bucovi- 
neni luau calea fără întoarcere a Siberiei, D-ta, domnule Raţiu, dela Lon- 
dra pe calea undelor ne înjurai neamul, recomandând corpului ofițeresc 
al țării la instigaţie contra Comandamentului Suprem al Armatei și în- 
dem nai trecerea lor de partea cutropitorilor sovietici. 

Rolul pe care dumneata, domnule Raţiu, l-ai jucat în timpul când 
întregul neam românesc era încleştat în lupta pentru existența lui ca 
națiune independentă, SI-L MAI JOCI SI ASTAZI, este acela al unui 
cameleon nestatornic, care își schimbă culoarea, așteptând ca unii lip- 
siți de experienjă să scoată din foc castanele fierbinţi, pentru uzul pes- 
cuitorilor în ape turburi. 

Dacă credeţi că interesele Patriei sclavizate se pot apăra cu oameni 
de talia unora care sărbătoresc ziua de doliu a neamului românesc —23 
August-— drept ziua eliberării şi a reașezării României alături de “aliaţii 
ei Hrești”, atunci mă întreb care este rostul organizării de “'COMITETE” 
si “COMISII” pentru apărarea intereselor neamului? 

Tineţi minte și DVoastră, domnule Raţiu și cei care ar fi capabili 
să vă creadă pe cuvânt: 


CINE A TRADAT ODATA, VA CONTINUA SA TRADEZE! 


Vasile MARTEA 


sase ie | 


III a 


IMPRESIONES SOBRE UN VIAJE 


r el deseo de conocer otro pueblo en el que estuviera 
impulsado POI jdad, decidi visitar Rumania. Una agencia de viales. La 

resente a a punto para salir y ya, desde el mismo aeropuerto de 

Pimbajada- 15 zaron las sorpresas. El avion salid con una hora de retraso, 

parajas, soon registradas al pie del avion antes de embarcarlas en el 

Las maletas „cn era pequeâo y poco confortable... pero Ilegamos despu€s 

mismo: fiat de vuelo al aeropuerto de Bucarest, 

de cuatro îs aterrizar el avion fue rodeado de guardias armados, Uno de 
Nada i intentâ sacar “'fotos” y no se lo permitieron. Tras tres contro- 

lo: Se por fin estabamos en la sala de espera donde nos dividieron 

les der diferentes recorridos que ibamos a hacer, 

serică jimos en autocar hacia la Capital y una guia que hablaba muy bien 
afiol, nos daba detalles sobre lo que ibamos viendo. e tambien con- 

ba a las preguntas que se le iban haciendo a medida que cogiamos 

SI arii. Llegamos al Centro de Bucarest al Hotel que nos habia desig- 
ora Se repartieron las habitaciones y se nos convocâ Baza la cena. En 
ja comedor casi apagado nos fueron sirviendo la cena. tro detalle cho- 
Era no era posible repetir ni pedir mâs cantidad que la que ponian 
en el plato, Nos dijeros que era la ““porția” y no habia mâs. La comida 
era poca y, hecha con poco gusto, A € 
Despues de “'cenar”, salimos a ver un poco la ciudad. Pero a las diez 
de la noche cerraban todos los establecimientos de bebidas y la ciudad 
estaba como muerta. Decidimos volver al Hotel. Alli mâs detalles. Las 
puertas no cerraban bien. El agua caliente no salia y la television funcio- 
naba cuando queria. Por cierto que esta, solo funcionaba dos horas: 
de 8 a 10 de la noche. Y esas dos horas, casi una, era propaganda poli- 
tica. Lo demăs, eran peliculas sobre partisanos contra los alemanes o 
de guerra. Como no entendiamos el rumano, no podiamos profundizar 
sobre lo que decian. Pero bastaban las imâgenes... : 
Al dia siguiente, salimos para un recorridos por el interior del pais. 
La guia —la misma del primer dia- nos iba explicando como era su 
obligaciân y atendia nuestras peticiones muy amablemente. Visitamos 
un Monasterio ortodoxo y comimos en un restaurante que queria se 
tipico. Pero en las mismas condiciones que en el hotel. Y llegamos (la 
ciudad donde habiamos de pernoctar. Este Hotel era mejor sn el de 
la capital. Enfrente teniamos una magnifica Casa de la Cultura, al menos 
exteriormente. Al dia siguiente visitamos la ciudad y su pequefio museo 
pictârico. Tambiân recorrimos el Mercado en el pudimos comprobar 
la pobreza de los alimentos que se exponian a la venta publica. a 

Obligada _visita, ya que estâbamos en Transilvania, al Castillo de 
Dracul. Muchos niăos de colegios en plan de visita cultural. Y algunos 
establecimientos de recuerdos de la region. Por la tarde, llegamos a otra 
ciudad. El hotel tambien era bueno. Visitamos sus monumentos y nos 
dejaron tiempo libre. Pudimos visitar librerias, pero las existencias eran 
obres. Abundancia de libros en hiingaro y en ruso. Nada en espafiol. 
mposible de encontrar una Gramâtica de la Lengua Rumana para uso 
de espaiioles. Solo alguna en frances y en los idiomas antes citados. Misa 
en hungaro con una asistencia bastante numerosa y muy realizada litur- 
gicamente. Charla en frances con el Pârroco para conocer el estado de la 
Iglesia en Rumania. S6lo pudimos sacar que las relaciones de la Iglesia 
con el Estado no eran muy buenas. Pero el Pârroco hablaba poco francs 
y no se expresaba bien. No pudimos profundizar debidamente. : 

De nuevo en la capital, alli permanecimos tres dias en los que tuvi- 
mos total libertad de movimientos, Se nota que Bucarest fue una ciudad 
que tuvo su apogeo por los aiios veinte. Sus ediciones monumentales da- 
tan de esa &poca y su estilo asi lo denuncia. Hay pocos edificios moder- 
nos. Solo destacan la Universidad Comunista construida a semejanza de 
la de Moscu y lleva el nombre de “La Chispa” (al conocer ste, saltaron 
los chistes entre los espafioles) y un Hotel “americano „en forma de ras- 
cacielos en el mismo centro de la ciudad. Grandes avenidas y calles bas- 
tante anchas. 

Salimos de “tiendas” y pudimos comprobar la pobteza de los alma- 
cenes. Mal iluminados y con poca cantidad de generos. Y divididos: 
para hombres, para mujeres y para nifios. No existen los Grandes Alma- 
cenes como en las grandes ciudades de Europa donde se rivaliza en cali- 
dad y en cantidad de generos. Tampoco hay posibilidad de comprar 
dulces. Hay muy pocas pastelerias y las que hay, tienen pocas cosas que 
ofrecer al goloso. Hay —en verano-— establecimientos y bebidas refrescan- 
tes y helados que no sabian a nada. Las tiendas de objetos de regalo casi 
nulas. Casi todas con objetos de la artesania del pais. Las Librerias poco 
surtidas. En una de ellas gracias a las indicaciones de la Guia, pudimos 

encontrar una Historia del Pueblo Rumano en espafiol. Pero solo habia 
dos ejemplares. Por cierto, que esta Historia tiene lagunas muy curiosas. 
Faltan afos enteros de Historia. Por ejemplo, de la caida de la Monar- 
quia, de la toma del poder por los comunistas no hay explicaciones cla- 
ras. Y menos, del Movimiento Legionario. En una libreria de viejo en 
plena avenida central de Bucarest y hablando en frances, la sehora que la 
Tegentaba a nuestra pregunta sobre si tenia libros sobre la “Guardia de 

erro”, solo nos respondid con una sonrisa y negando con la cabeza, 

Es curioso por otra parte, que el domingo todas las Iglesias Catâlicas 
estaban lenas a rebozar. La gente (pocos jovenes) cantaban en Latin y 
seguia atentamente la ceremonia. El comulgatorio se lleno a la hora de 
la Comunion. Asi lo pudimos comprobar en la Misa Mayor de la Catedral 
y tambien en otras Iglesias del mismo Bucarest. Las Iglesias Ortodoxas 
tenian menos asistentes. Esto quiere decir que a pesar, de casi cuarenta 
aîos de comunismo, el espiritu religioso se mantiene incolume. i 
una visita optativa visitamos una ciudad de la vecina Bulgaria. i i 
pudimos comprobar que entrar o salir de los paises comunistas es E 
que cuesta horar lograrlo ya que tanto a la entrada como a la salida, EU 
trâmites eran largisimos y la inspeccion ocular a cada uno de los turis 


dieron mâs y mejor comida y pudimos repetir, cosa imposible en Ruma- 

nia. La Guia nos comentă que Bulgaria tiene un “trato de favor” por 
arte de Rusia lo que justifica la abundancia y la diferencia positiva sobre 
umania. 

Como impresiân general, a parte de lo meramente anecdotico antes 
explicado, podemos Mr ue e] able de Rumania es triste. Se nota 
en las gentes. No sonrien. No hay bullicio en las calles y si mucha miseria. 
Te piden dâlares en plena cale, Te quieren comprar los boligrafos. No 
visten bien. No hay lujos ni joyas. Las mujeres no son elegantes. Y los ni- 
îlos ponen caras de ângeles Cuando se les da una moneda, un caramelo, o 
cualquier cosa. Pudimos comprobarlo en varias ocasiones. 

Y muchos guardias. De todos los colores. Y poco trâfico tanto en la 
Capital como en las ciudades del interior. Y, sin embargo, en la lengua 
estă presente la cultura romana que tanto nos une a pesar que las palabras 
eslavas tambien hagan acto de presencia en el vocabulario. A pesar de la 
cercania cultural e histârica, nuestros dos paises estân muy lejos.... 


NOTA REDACTIEI 


Traian POPESCU 


Am reprudus mai sus textul scrisorii adresată revistei noastre de un 
spaniol, care a vizitat Republica Socialistă România în vara trecută. 

Impresiile culese sunt departe de iluziile pe care le avea asuora acestui 
miracol al latinităţii în extremul estic al Europei și ni le mărturisește cu 
tristeţea decepției provocate, încât ne obligă a întreba pe cei ce conduc 
destinele ei, dece fac atâta propagandă pentruca prietenii streini să ne 
viziteze Ţara, dacă nu pot lua măsurile necesare pentruca ei să se întorcă 
cu amintiri plăcute de acolo? 

România a fost întotdeauna un paradis pentru turism; oameni primi- 
tori vestiți pentru omenia lor; frumuseți naturale ne închipuit de atrăgă- 
toare acompaniate de o politicoasă afabilitate, față de cei care veneau să 
le admire, din partea celor care trebuiau să li le scoată în eviden Ță; un 
belsug și rafinament gastronomic, cu renume mondial. 5 

Cum s'a putut ajunge la nivelul subuman și necivilizat descris de oas- 
petele spaniol, contrazis în convingerile lui asupra virtujilor reccunoscute 
rasei latine și în special poporului român, ca exponent al ei în îndepărta- 
tul Est european? se j 

Menţionam aceste lucruri, nu cu intenţiile de a polemiza cu regimul 
asupra descrierilor puțin măgulitoare făcute de prietenul spaniol desamă- 
git, ci cu speranţa că cineva de acolo va lua act de plângerile lui și va pu- 
tea determina ameliorarea starilor de lucruri amintete, pentruca întun 
viitor apropiat România să nu mai poată fi retrogradată, sub acest aspect, 

între vecinii ei. 


T.P. 


era hecha con toda regularidad. Pero la diferencia de los dos paises es 
abismal. Bulgaria se notă mâs limpia. Mâs ordenada, Mâs abastecida. Mâs 
Y mejor en todo que Rumania. Hasta el restaurante en que comimos, nos 


—2 


EMIL POPA - vine din pagina 25, 


Curajos a luat toiagul pribegiei în cautarea unui loc de unde să poată ceace il determinase să se întoarcă în Europa 


continua: lupta, pe alte căi, pentru lămurirea lumii încă liberă asupra Destinul lui hărăzise însă altfel 
imensei nedreptăți făcută Neamlui Românesc prin abandonarea lui satra- Ca o lacrimă de sânge a căziaţ O stea 
piei comuniste, menţinând în acelaș timp printre compatrioţii și cama- Drum de foc și biruinţă pentru Garda ta 


razii lui ajunși ca el pe pământul ospitalier al Argentinei peroniste, cer- 


titudinea fermă că soarele libertăţii va străluci și pentru neamul nostru, de a suporta lipsa lui pământearră 


REDACTIONALE 


Pi a aa : e Apul * “ i stea 
Ne îngăduim a atrage luarea aminte a cititorilor, că este imperios necesar să ni se comunice imediat orice schimbare de domiciliu, pe deoparte 


pentru a evita distrugerea materialului trimis, care prin două transporturi poștale dus și întors-ne parvine total deteriorat în majoritatea 
cazurilor, iar pe dealtăparte pentru a nu se risca rămânerea fără revistă, care actualmente se imprimă într'un număr redus de exemplare, 
ceace nu permite preschimbarea numărului deteriorat cu altul în bună stare. Din ultimul număr ne-au fost restituite cu mențiunea poștală 
—mutat fără adresă-— câteva zeci de exemplare, în special din Statele Unite, Canada și Germania Federală, ceace constitue un mare preju- 
diciu material pentru noi astăzi când taxele poștale s'au ridicat enorm de mult. 


In noaptea de 11-12 Octombrie a.c, magazinul nostru filatelic care subvenționa apariția revistei, a fost prădat provocându-ne pierderi ma- 
teriale de peste un milion de pesetas. In consecință rugăm stăruitor pe toji cititoni in restanţă cu plata abonamentului —unii pe mai mulji 
ani-— să aibă amabilitatea de a trimite sumele datorate cât mai urgent, pentru a evita noi întârzieri în apariția revistei, în afara celor deja 
existente datorită situației politice locale. 

Deasemeni adresăm un apel sprijinitorilor mărinimoși de totdeauna rugând să nu ne lase singuri în aceste momente grele și să caute a spori 
numărul abonajilor și a solicita ajutorul Românilor, ca în măsura posibilităţii fiecăruia, să comande cât mai multe exemplare din cărțile 
tipărite și anunţate în ultima pagină a revistei. Orice sumă este binevenită și constitue un semn de întelegere românească a luptei culturale 


Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar soției lui Tiana să-i dea tăria 


în exil, dusă cu atâtea greutăţi și abnegaţie de treizeci de ani. Tuturor mulțumiri și imbrătiseri. 


e Numarul 40 al Carpajii-lor este gata de tipărit și-l veți primi în prima jumătate a lunei Ianuarie 1984. 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director-Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 


= 


Redacția și Adminisratia: 


Calle Conde de Pefalver, 82, 4: 
Tel6f. 402 11 01 - MADRIP-6 


Correspondenta: 
Apartado 9.283 - Madrid (Espaiia) 


TRAIAN POPESCU 


CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut. 
>K AMINTIRI DIN COPILARIE de lon Creangă ...... eee: 
SS /IAIDUCUL "de'Biicura Dumbravă 3 e ae 0 e e 
LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume ......... 


ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. Xenopol, vol |, 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărasu. ............-- 
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murărașu .............- 
POVESTIde:lon:Creanpă tin; făscicole 95003 Pa e - 
Z)ACIAR det Văsile Pârvan a aa mu 
> PRECURSORI, de Octavian Goga. ............ em ee en reec-e 
ISTORIA PARTIDELOR, NATIONAL, TARANESC SI NATIONAL 
TARANESC, de Pamfil Seicaru, vol. |, 11.............c 
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu comen- 
fariuideParfil. Seicaru e 0 a a Re ae a eta — Sue aaa seta aa 
STEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof. Alexandru 


ISTORIA DACIEI SI CONTINUITATEA DACOROMANA, de General 
Platon Chirnoapă: = Sugezitesog e Pardo et Pete «ec Aaeate zză 

— LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 
Faust Bradescu . ..... SEA ii Ai € Ca e Ea ate ae ae area noi pe Dă 

—— POVESTI FARA TARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac și N. S. 
(GOVOragsai scai m =! ant i a Ia ra 0 2 al ma a e fe 2 00 a a 
UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
Pamfil Şeicaru::.. . «A ee INI pa a ID Mae e e IE , 
DICTIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. lon Protopopescu, rustică. 


Iepat pânzătăe:. n ao PRE Ra a A E deea caii a Puneti aaa 2 NI 
x CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR- 


TE, de:Gr.ManoilescusiI Popescul ete 5 : 


MOTA SI MARIN, DOUAZECI SI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, de 
Prat y Soutzo, Marqu6s de Nantouillet, Blas Pifiar, Gr. Manoilescu . . . . 
DUMNEZEU S'A NASCUT IN EXIL, de Vintila Horia. ............. 


RELATIILE ROMANO-RUSE, de N.S. Govora, vol. Isill ........... 
+ OSTROVUL LUMINILOR, de O. Vuia ...... NU „e Tiargiaa duet „dec Alt RE 
— + LAGARDE DE FER ET LA TERRORISME, par Faust Bradescu. . ... .. . 
VACANTELE DESTINULUI, de Tiberiu Vuia ................... 
Abonamente : RASCOALA! de Liviu Rebreanu2 vol aa e oa ca 
Anual îi.) 30:30 SIUSA Sub tipar: 


De susţinere ... ... ...... 60 $ US/ 
Expedierea Avion plus. 10 $ USA 


LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxi&me volume. 
ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI CON- 
TRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga, editia Ila reviz- 
uită și complectată 2. Vol. 


S S USA 


5 SUSA - 


15 $ USA 
10 $ USA 
Epuizat 
10 $ USA 
10 $ USA 
„5 $ USA 
3 $ USA 
12 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
S $ USA 
10 $ USA 
3 $ USA 
8 $ USA 
5 $ USA 
5 $ USA 
12 $ USA 
20 $ USA 


5 $ USA 
10 $ USA 


5 $ USA 
12 $ USA