Cuvantul Legionar nr. 83, iunie 2010

Pi 


Dacă var lăcea acajiia, /atebel Car rupa, 
; (SP Braagteds dai Luca 19 4 
A 


"* LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini | 
= în duhul NAŢIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VI, Nr. 83, IUNIE 2010 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: d 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc: tel: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarazelea-codreanu.com: site: www.zelea-codreanu.com 


: CUPRINS: | 
rualetale Apel; Ce-aţi pierdut din vedere Carte Apionară Pe drumul crucilor căzute 
Zip-rag pin Nordul Bucoainei (ID) “Worie Nemuritori, în ciuda trădării (II) 


Marersare Încă o dată despre 24 iunie 1927 A lat O nouă pierdere: Aurel Moraru 


foterviu, De vorbă cu o legendă vie Corespondenţă Înscenările: lrangate-Contras 
„Atudiai Dacă guvernul Boc at face "po" Coral 


"Să vindem tot!” Sua din DZ Zeal 
Soertiualitate Masonizarea Bisericii (X) 


VĂ INVITĂM ÎN TABĂRA LEGIONARĂ 2010 (detalii î 
Editorial: PERFIDA ISTORIE A D-LUI POP 


n pag. 16) 


Cu puțin timp în urmă am cumpărat de) 
la o librărie cartea d-lui Grigore Traian Pop, | 
intitulată „Mişcarea Legionară”. 

Ca de obicei, eram foarte curios să văd un | 
nou fel de abordare a problemei, cu atât mai 
mult cu cât mai citisem nişte aprecieri ale 
domniei sale la adresa unui alt istoric, Dan! 
Zamfirescu; îl „desființa” pe acesta datorită | 
surselor de informație cu care dorea să adresa a tot ce spune, ce face, ce gândeşte 
demonstreze valabilitatea afirmațiilor sale, Corneliu Zelea-Codreanu, pentru un. cititor 
sursele fiind rapoarte ale unor comisari, A . avizat, capabil să sesizeze prezentările voit 
poliţişti, agenți ai siguranței, culese din i Fi PE! 
arhivele statului. 

Văzând eu obiectivitatea şi chiar mai mult, 

” deschiderea d-lui Pop spre corectitudine şi 
adevăr, m-am aplecat cu interes, şi cu calde 
sentimente spre lectura istoriei domniei sale. 

Domnia sa utilizează la adresa d-lui) 
Zamfirescu o expresie de o deosebită | 
plasticitate care mi-a plăcut mult: spunea că 


lucrurile cu suspiciune. şi cu un spirit. critic 
mai puţin alterat de brutalitatea comunistă 
sau de „lipsa de subtilitate” specifică 
abordării iudaice a fenomenului legionar, 
orice abordare istorică a acestuia mă obligă 
să iau poziţie pe cât posibil publică. 

Tonul permanent ironic, cu nuanțe 
peiorative în majoritatea situațiilor, la 


lucrării d-lui Traian Pop un subiectivism 
greu de ascuns, cu toate eforturile domniei 
sale de a fi perceput ca un istoric echidistant 
şi neimplicat emoţional. 

Sistemul este relativ. simplu: vrând să 
demonstreze păstrarea unui echilibru în 
utilizarea surselor, foloseşte. ' împotriva 


i : af A E Mişcării Legionare „documente” total ieşite 
„veştejeşte informația”. Ce se înţelege din | ruga E din uz, cum ar fi abordarea proletcultistului 
această expresie: că o lasă fără viață, fără | că i : evreu Stelian Neagoe - încărcat de ură 
coninut o transformă în ceva mort, lipsit de etnică, convins că poate să scrie orice. într- 
valoare. | i ş un regim comunist de ter; 

Avea dreptate di. Pop, numai că domnia] i conaţional care foloseşte E raci E a 
sa, plin de subtilitate, crede probabil cul i lovite de subiectivism - l-am numit aici 
tărie că istoriile sale sunt ferite de] A ata : 2 Francisco Veiga: E PEOIRREIEET papa) 
pustiitorul „Sirocco” care usucă până la! < SA. P E 
deşertificare nemărginita Sahară — Sau, în |ia e pă Si 


cazul de față, ofileşte imaginea Mişcării | 
Legionare şi a lui Corneliu Zelea-Codreanu. ||. 
Pentru unul ca Subsemnatul, privind! i 


AR IUNIE 2010 — Pasi 


interpretabile nuanțat, atribuie în general . 


îi Zag- 407 prin Vndul Bucouinei 
CERNĂUȚI — HOTIN — STOROJINEȚ - HERȚA (|) 


gotic. Pe o plăcuță din 
bronz de la intrare stă 
scris că acest impunător 
şi original edificiu a fost 
construit de arh. Frich şi 
ing. E. Muller între 1908- 


Când i-am spus unui 
bun prieten, în urmă cu 
două luni, că voi vizita Bă 
pentru a, cincea oară 
Cernăuţiul, “el mi-a 
recomandat să vizitez, 
fiindcă am ocazia, toată 1910 In intef il ag 
Bucovina de Nord. N A Le odinioara DE Să 

iara i a : 1% | ; (19199) N a i 275 întânire al populației de - 
prompt, spunându-i că i | IN eiie germană. NEI 
nu_există Bucovina de [N | setă, de spec co AI 
Nord_şi Bucovina_de paie se a A 
Sud, ci _un_tot întreg, Polona, cer co III 
„dulcea Bucovină” y % 1902-1974, Ce. CER 
cântată de  marelebk DA = . | PA A E ef, aude muzică de pian, 


nostru poet Mihail întrucât acum aici 

Eminescu. funcţionează „Şcoala de. 
Există Coreea, muzică nr. 2". Întro 

despărțită artificial în vitrină, alături de up 

urma conflictului steag îndoliat, se află 

sângeros din anul 1950, portretul fostului 

în Coreea de Nord şi preşedinte Lech 3 


Coreea de Sud, cubi — 3 4 sem “ SIN, Kaczynski, victimă a unui 
regimuri politice Sri sI! accident aviatic petrecut 
diametral opuse; la fel s- nu demult la Smolensk. > 
a întâmplat şi cu : Să menţionez însă că 
Germania, împărțită, în cele două clădii 
după pierderea celui de- arareori mai au loc . 
al doilea război mondial, manifestări culturale în 
în Germania de Est şi de limbile germană şi 
Vest (până la unificarea poloneză, din cauza | 
petrecută în urmă cu 20 Pa urmărilor tragice ale celui $ 
de ani) şi cu YemenulES==3 - - 5i de-al doilea război 
(divizat în Sud şi Nord), astăzi reunit în Republica mondial: deportările şi deznaţionalizările înfăptuite“ 
Yemen. de sovietici. Astăzi populaţia de etnie polonă şi + 
Nu mai insist, se cunoaşte cum nordul germană din Cernăuţi, altădată numeroasă, este de “ 
Bucovinei - care nu a aparținut niciodată doar câteva sute - şi, respectiv, zeci de persoane. 
fostei URSS - ne-a fost ocupat cu forța în Alături de aceste două case, în perioada | 
urma ultimatumului brutal din 28 iunie 1940. interbelică mai existau Casa Română, Casa | 
Au dispărut de pe harta României şi cele două Evreiască şi Casa Rusă, locuri de întâlnire despre | 
j care voi vorbi mai încolo. n 
- 


județe bucovinene: CERNĂUȚI (cu o supraf. de PE 
1771 kmp) şi STOROJINEȚ (cu o supraf. de Să ne continuăm drumul pe fosta stradă langa! | 
Flondor. pe 


2653 kmp), precum şi o parte din jud. 4 
DOROHOI, ținutul HERȚA. Trăiau în aceste Restaurantele au bere „Baltica” şi mai ales 
„Lvov” (actuala denumire a oraşului Lemberg) 


locuri, în afara populaţiei române, majoritare, şi 
germani, evrei, polonezi, : ucraineni, ruşi, mulți marcă veche din 1715, borş ucrainean (ciorbă de | 
sfeclă cu smântână), colțunaşi cu came şi cu. 


dintre aceştia  aducându-şi contribuția la 
prosperitatea economică şi culturală. brânză, serviţi fierbinţi, în oale mici de pământ, dar. 


şi alte mâncăruri. 4 
CERNAUȚI 3 E Muxaa EMI Într-un magazin, alimentar, curat şi bine 
Cernăuţiul mi-a provocat un „şoc” plăcut, „ese Dihei bit & aprovizionat, lume multă; prețurile sunt mai mici câ. 


cele de la noi, dar şi salariile angajaţilor ajung la. 
jumătatea alor noastre. Lângă intrarea în magazin 0. 
femeie bătrână dintr-un sat din apropiere, mă îmbie. 


comparabil însă cu vizitele anterioare (prima, în 
urmă cu cca. 30 de ani, când am stat aici o 
singură noapte, cea de revelion, într-o excursie- 
fulger organizată de fostul ONT, şi ce- 
a de a patra în urmă cu 15 ani, când 
am făcut parte din delegaţia „Pro 
Bucovina" condusă de  destoinicul 


colonel Galan). 


într-o limbă curat românească, pe cale. 
de puţine ori am auzit-o în cele cinci 
zile petrecute la Cernăuţi, să cumpăr . 
un „cucoş tăiat dimineaţă, care face un 


borş bun şi o friptură”. Am intrat ÎN. 


Vestigii româneşti la Cernăuţi: « 
- str. Mihai Eminescu > 
- dalele prestigioasei Universităţi, po-care a rămas inscripționat cuvântul "patria" 


Cernăuţiul este -astăzi un oraş cu bă i în oderaa ? : gt i i] vorbă cu ea. Mi-a spus că este dn î 
posibilități i turistice remarcabile, f e Zi 3 : NE tu comuna Mahala, curat românească, Şi | 
ignorate în mod voit de fosta Pepi a Tă dt sI că traiul este greu, nu sunt bani, Că 


administraţie sovietică. 
Fără excepție, toate casele e F 
impunătoare din zona centrală af 
oraşului, unele chiar palate, au fosti 
restaurate cu  migală, redându-se 
măreția lor de odinioară, la fel ca şi 
bisericile, liceele şi hotelurile; în 
parcuri şi pe străzile principale, unele 
statui care au stat decenii ascunse în 3 În prima vizită făcută în Cernăuţi. 
beciuri întunecoase, au fost repuse la IS! înainte de 1989, am trecut pragul. 
locurile lor. Vizita în Cernăuţi am început-o parcurgând Catedralgi, dar nu se auzea glasul preoților întru 
Nu am văzut nici o construcţie nouă, din beton strada principală'a oraşului, Olga Kobyleanska (se _ âlci:se găsea... „Muzeul ateist'! Frescele de Pe 
sau sticlă, aşa cum se întâmplă pretutindeni la noi, numea în perioada interbelică ”Viconte lancu  Pereţi, ce nu fueseră acoperite, se aflau într-o stare 
care să facă notă discordantă cu clădirile vechi. Flondor”, iar până în nov. 1918, când s-a votat jalnică: toți Sfinţii aveau ochii sfredeliți, erau expus? 
Acele clădiri, puţine la număr, care nu au mai Unirea, "Herrengasse”). Strada, nu mai lungă de !N vitrine, cărți şi afişe cu propai 
putut fi restaurate, au fost demolate, în locul lor 700-800 de metri, este destinată acum numai . 


2%] are un băiat care munceşte în Rusia şi 
5=] altul în Cehia. 

„| Am ajuns şi la Catedrala oraşului 
| cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh» 
| frecventată de către credincioşi, ce ale 4 
3] inscris pe frontispiciu, cu litere de auh 

| anul 1844. Lăcaşul a fost construit ÎN. 
stilul Renaşterii, cu cupole rotunte. 


„crescând iarba”, aşa cum e întâmplă în Istanbul, pietonilor. Bănci pentru odihnă, destul de multe, şi Bf 
Talin sau Toledo, unde oamenii țin ca arhitectura din . terase îngrijite ale micilor restaurante, te îmbie să te ACĂ Seonpeicu 
centrele lor istorice să fie respectată şi casele vechi  aşezi şi să priveşti la acel du-te-vino al trecătorilor, 

„de secole să arate exact ca acum câteva de dimineaţă şi până seara. 

secole, punând în acest fel stop îţi atrag privirea două impunătoare clădiri cu 

speculațiilor imobiliare. fațade renovate. Prima este „Casa germană”, în stil 


Pe9-4. CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


- Pa 


S 'Bed 
jULBpul !S a„euiey) 

'ejuipe1o Iniejje od eiua| 'njnueau eg(nis 
UL gjuloA 'ujeydeip eueduno ui epeds “eeuni627 

, 'eunziny euneapjojul 

Bee ejjiuljleul 19e9 '0-Pugyunişul 'esueow 

aSeinjeudsip es |$ edilo oe9ey ajseinsou 151 ejelA 

opun, Heuljeu sp uejSaloui 15 uinuoje ap ugp1ooul 

n9 “UE) IMau J89 ss apun 'ejey ejSeinioiq IninueA 

eauiidse |$  |nuoloid eieGues |eneld |nsijnose 
spun “nulno ed ese es eoiefiew esave 2q 

"9sauguioi njnuysep ejaieos eds puef.auu 

FI 'ounge.s 

Ș uoinp  |5  uew 

i Jedey ap Inna 

“lup eySeuiod 

“lesuni6o7  'aiioys! 
ap wniq 


je4euo!637 e21e2S1yj 
1 EA PANEUJB)Je P)Se80y 'PAneUJ9)Je O 1je)neo 
es rjeBijqo 4 1jeA 'e1e.9dsip e| pSaueLuo. ujejeldos 
eeieGuldu! |$ eleuoțieu ojjefoq esualjods 


" doos e2 PugAe aje!2184w02 1jeyaroos njduuis 1$ ind 


“ej eueos ap ejej exspundse O 1o!u e.ey 'pueun> 
tetu “15 (TUS) eyemuij aiepundsei no ljeyaloos 
șuns ejuemoy up 9oijod ajjeuuuoj aeoy 
e9 pugjejsuoo 'pugino u! :eoidsei 15 eo weunds 
EA “'Sns Ie ep eeeqauul e| I5nyoy puezundse 
f jIUEUUOI H8un ljjnuu nnued 
)n9soundau 24 gs sas ieu ep |nyeyo eo eu Se-u 
nu yeou! 'eyezijeauef 1$ gyuezad ep yeye ase aljeu 
eo eGnnsip au 29 Jo] ep ejey ejuoaupul ep eaiejs 
'ejey ap |nusuouu uj j,/Ue/ ep meqieq enouepe 
-8u 9/89 Ul '9VU2OUI 8P J89. |NULIOS-UIp, EOSEezaI) i 
BS 8/89 9JUBUu/U8A8 NES UNIoN| 9p ue]s ep euneap]o) 
alonau Jnie e ueuo! |niodod po aed ss 
“NjnuiesN ajioneu no eimefe| o 
I9IU ne Nu 81E9 9S818Jul Sp 9yejo1axa aulaxa aomod 
15 eaiwouoda ajiuniseud ep 'ajenpoe sonjod ajonoe.d 
2p eyemad 2p ee “ej e popIJod ejelA Ul JOIA 8p 
PADads8d O 1$ 7uazeud uj 90| un 8 '910/8 [n]nda 
ep eJeje ul 'e/eu0!Bo] e9/e9SIW e9ep eqeonul au 
'ejuapuods8/09 Nes UIQIOAUOD ul 'ejseou /aljeoijgnd 
JE LIOJȚO leuunu nes rjuezpeduuis 'uo auljnd 2p NN 
"101N9n) e 9/|gAOS ej 
eaunijdo puiuanep iuni6o] ea.injsuoo nueaipog 
adaoul e1e9 no ej8uiAno 'ewadns eyuel yeydeooe 
ne “ejejunueBa| appadsei 15| gs ynqa E pugo iune 
'po ueuoiGa| ep nu ap 9)ns Jelyo “nu ap joaz “tu 
ad 15 nueapoo-eajaz n!jau09 ad asemud |1.29 e929 
ul upanop e-s 'nyjsou jnwesu nmued euouejau uiq 
“epieyomed uljnd 'eonayed eed eljeejoep '9jseou 
JOJ8|IZ 12 HOWe ljjnuu leu 199 nqued 'ejeod 
„ejepo 'e610| |nlosejo/d 
egunds  'uuope  |-a/eo eejade eulp ejulnulq 
!$ uns unda 'ejeA e] wesu un 9seza 8/89 
!jiouu juns !$ ueBueiţul Jung "na]sou |nueau nuad 
8pe0J Ep EA 15 EJEȚUPAN28UIq |] PA e8 'e8JieOUI 
nes ea/o6UPIjul 'PJNIEP || Je-2U PHPOS 99/10 
“0SeuguIoy InjnuiesN eajejdeip no !$ e)uleul 
nezauwng n “țjiun 'euneiduu pueB2W [i 
“iun oyuleuj eBewu e ep :/ne exe 
nasou |ndo>s "1nuq won eoep eseezul | 
au NN, iueudeo ad nou ulp zau 


eJin9S JO) Ul ]Soj e vuno veieyoy 'niqos | 
"9ueQI0A 15 jjnosip ainu pie 'syo21d [i 
“unos",/Jalopul ee 89 Jo ereje eueuue! pă 
PS '7e)uulJau 2pa49 99 [82 iunpue, e7saoe Îi 


/njeu6ueyiy>> eauniGa] 'Ze8julijul 
9s 'e/pos 999z 2/0 “(Inioyezejoa ueo] | 
JS) Z6L IUNI bz H8ulA '!zejsy, :Meunyul | 


ZE6L 2INNI vz 2UdSa YLVO O y9NI 


| A& 


0LOZ aINNI UVNOIDII UNLNVANA 


"eZI8p 91EJ8J0Uj |5 poseajecued EJUIOA 
no lade ed ezeonouoid '/Sej:/$ io&uu ul pulA0T 
“ununy 
EUUJU| U jajdn| eouudse ads puefiau 'epouuioo 1lja!A 
eZNJ8I 9] 'InnieAape Pullnjs 'eunjouluu aSeiN 
3 "15ejn.uy 
15 eu 199 nuuad Joșginioeu 1o!q ese esuni627 
“jjuun |$ junq |99 Niuod ewew ap euiiuj 
“uplepeu Je souiuin| ajaueos e.eoqoo '95e5elou 
jejupndau  eoieleinosep spun 'euq leu ul 
|9pe.dul ele) eonp '9țSejluun eoAau opun 0|00y 
: '91J es a/nqau 92 ea89 jndey 
e op ejueziep Ep 8]sa 99 ea9o no esjeoeduileN 
“eyenesuj eaiA as a1e2 ijezdeup 
e9)8s oseinioiq eyeinpu! naau ajjezdeipeN 


'uejsizei euey ezeoSouenul J0|8juulejns 221211] 
"ueuije ejunnd Ep u musunp eae6elajul 
“ueydepul ejunseuu gyeJe |! injne, e2/8)$eoun9 
“ejujnulg INOe8A nuad 
eueod peun!697 - vea esed gsunu! 9iqes 'MaSeu 
e|eJeojisin ep voios 3soj e upsep Gude un 
"nSoyequeq aydey ul gudse 
|S eIA gOSeoIgAgU gs 'oseJ 189 8S IIjalA 9|91EOAEZZ 
spun 'eununy no eseje.jui es |nuluas apur 0|09e 
'osid op unsiinose omeo eonp suleu ep eniz 
'91|21 9199 '2Q10A Ul epoguuje) 1 eyeod nu 
IN] e2/efe|ațuj 'eBugs ul UlueA guIeoy |nyuezaid 
*9J89Je0)Ul 
Plgj wnip 9p )ndeoui e| noen ads eueod 
ouiue  ajuaonpy 'emuudxe ejupnd esesedep 
jnpued 'eieojezuudnoyoje 1 yod nu aleyulAn9 


- 164 “9419S9A eung,, |nieiz ui şnjede jooiue - 


(eueuo!6a| 19519 |nioeseuu ui şeuisese 'e1ej ad ouguuou uuijuspnjs je Jeuo!6a| J35 |nuuud) 


Y9ILOO NVIVUL JevoAe euo!6aj șuepueuoo 


_VaNNIDIT 


XXX 


e UBS POUOJSI ezeauuin "op leo ep jeydeve 
n19n| 'g.asasndep a| a1eo ad ejulparo ap ajeyulugini 
ap ef6elzep 1 es eGeoi ui 15 'O:N'V'1 IE 1909 
op 199 e| eseve luoyepuoj ap |jndni6 no ap es 
*9)u810yJ9 uijnd ieui !oap 'eyeziA!p Iounye puli ajueynd 
“oyeonpuoo „n6uls inun ejuasixe ep Jeuoijipuoo 
ese leu solpnis |nja/eun ap esnp ojadnj |nsevons 
go ejSeinu! 'esuowese aq 'uapeA ejudord no !$ 
Je) uip eljenjis no uAuJod 1euu |9 e2ooos || a1eo ad 
uinap un ad puluod 'ajeziuefio eludoid goej IS es 
e21e1Joy ei aljenus eyseaoe uj 'eljeziuef.o e auqe|s 
ap snld ui Aouu un eo eeepulos 259090 |nuejdeo 
:nueajnuun$ 'Joud no ayunuj ui 'gjuapisip o 'erepulos 
o 8onpoud es '9:N'v'1u! 'epeouad ISeoaoe Ul 70, 

A “Iqeyseuooul 
pou ui eede seo eAmedsiad I$ unon| ep 
B21E]S 99/J|pouu gs 9129 SANENSIUILUpe |nseu ui nes 
aAelsiGa| oAneljul ul gyoajei as nu eo dun eee 
9yualoynsui-uinep-(alzeoo-eye 92uo-no-nes-gupayeo 
e| ep “uomeţleg ui) injniosejod ee unsinosip 
ajaseouny  'ejeuojeu .19juuy .eoieAjes  nmued 
E9 ;EJUBPIA8 Ul 9Jeoos 99 injnyuawou eayejeo 
i “ales ojiljdeouoo [e „snpoad un, puny 
e9 e9)090s 1! 'Wun9o 'e.eo ad IS ljuepnjs elesesnj 
1 819 ueun 9)Siu e| 2p 'ejioțp eapaA ap aound 
adaoe es | eo eojeyjiqisod neapnjoxe elerwos 
1S eoiujod ejeiA ui ednoo o go yuansuoo ea eeo ad 
elizod |5 ezn9 :9 'y einonq es a1e9 ap |niÂnseid 

"8uia|qoud ea/ep1oqe |eoipei eyequuiuos 
eingau go |jndej ep țjuensuoo uinep einsaoe |nunf 
up eu ap |ndnu6 !S nuesipoy-eajaz nijau09 

“Injnuawouu ae aynoe ajajul29 ep usedep a 
gs 96) | 'oyeziueBo ep Ijeyleo eogels 'gjeiA ap Inins 
“(ue 2p 04) eysaeA 'duu !Sejaoe Uj "1oydn| e gonoed 
eoJeziuef.o e| pueoa.) 'alji2od eyseave |Sedap aeod 
ISI nu 1ep 'oseuguuo. |njnusnwasnue „|nue!on8109), 
eso '10jelo noomulou 'eognd ayejjeuosiad 
aleui 'ejseoy 'ISe| uip ydeiq ap ijeyjnoe. |nioypa 
'ezno '9 'V JejsieAun |niosejoud sd oepuoj 
IS epi| eo puene 'pmed ap jnyejs no '(eupse9 
IEUOIEN IeJedy e611) '9:N'v:7 leljeziue61o |npeo 
Uj gieoSejsep es ueudeo |niojiA ap snpuoo» usun 
ap injndn.6 eeyeyAnoe :yezioeid ep unionj eASeo 
Juns |oly âle eeiejuljul eJepap e ep nuesipoo 
-e9|8Z N||8u109 inj e21g1eyoy guluiuaap 89 puny 


Cc 70 


“uonujod 

e 'esijey uljnd 1eu nes jjnuu ievu 'eaeluip ouuuad 

neond IS! ae» uud 'ejeloos 15 a9iwuouooa 1ojjizod 

e ouejedeoe |$ e9epni leAisuajo eaeinsejsep 

Uj jeweds jnun gyuizeidei nu 'uni6a7 !erjuede 
jnue “76| |nue go '1$no) 'Wueoewe gs einqaiL 

“ejuun$n no eepansd neond 


-9s 9/e2 nes aJe/n]uo9 |uld0oueu 2p [njqwuesue 


707 1$ eolepni eizenul 9/epoA ul puene “Jody 
Sp NIZ Ul eued |iqejeA oueuiei 9/29 n12n| ]S99e 
JPUIULI88p e 2seueuioi Injnuuesu [e aunjernedns 
ap  Inpounsul '90)si |njuomou eo uud 
eSseoladuul EJoA8u 'ea]eJisedau pueeie “uniBa] 
erjuede ajeApou Jezijerousf ue eunesp]ol 
"Ne 
mjnjeuGueuay nuni6s7 exuoo 15 oud ejuoşsi 
pool - eunu !$ şugwguaosip no „puruuful, 
sejejureuiq “10jinzoaj e eeuun eo o-edoosap 
ne-99-ednp a1e2$:W ap yeidoude ne-s aueosiad - 


alnsep go esejejsuoo awunue |I$ 'nionj sade 


oey gs jod 'ep 'ejeoSiw nnuad esofeip %j no 


dESI8Aul 8iznjouod 0 


ile ep a6ey eyeod es 'ezneo sp ejunsounoau e|e0y 
ul juns 'geuo!6a7 ee/eoSW '|euosi8d jeu nes ougqnd 
|EUU “EZEBUILuI9U| 919 1099 esyeyuofeu po 'eseave 
nmuad Sezayo ej eu I$ “15noy “jeoreual uy 
'e8)Sulo n2 Je/y9 nes e8yeAN2aIqo 
no gimeGe| o ou ne nu eeo snow uip 'ejayje 
ed ajaun ezeajnue as ijeuuuoju! 18 jjeoapn[ as1aAp 2 
eejsuoo e nuad 'Injn1oyo a1eseouno 15 eyevapni 
nyuad esndoud 'e9uojs! „ajenayeu, aljuaye no nsauo 
BS Jualoyns ese po o anu ap ejeysuoo LOA 
g “Jeuoi6a| 
innusuouaj e 
'ea/ejSeouna :soloiA Mo unu ap 9189 un epiuoui 
Ss es e9ey eeo IS „ajjosolyj, eyseaoe ui apnioul 
9S 9Je9 juauiaja un gsu! asa Ie 'eqeau pyseeve 
sp ionde 9 “uose 9, eo no 9|8juawnuas 
Sp  Beuluuiaysp ase” eoefaje e npugi &] 
JEp "1118789199 |nyeynzai 'tuaoiz es 'eunuayap 'eued 
o ep ad '9.afaje pyseooe |I$ 8Jeuu10Ju! sp asins ainu 
leu nes enop au! saje ap uiaAy 'e107saoe iarjuede 
Injuatuouu ui eje!A 18 epieos ezeajouyuoo au seo 
9|aHoş ap ejej ețusipaqo “uojunze» eayeșuofevu 
U! 'puepeuș 'eiSnei uljnd jew nes 3jnuu eu 


rata 1189189U| '448389182 ou „oun ajuissidxa 


i „euoi6aj injnusuouaj ea.eo|dxa 
fu jede du sp jemaşui aievea uj 
] 'e8apaA ap oyund 
ae uip ajlunion| wepioge eoep esizenuoo 
4 ejeod eunuodoui aumep  eoejadai 
gO IS wa o es ijeByqo wijuuls su 
eJeo ed eaeyuszald 110 aynui ap 19 ne '18 
jevunu nu 1 “nSou |njn.eiz Io! go e2ap| 
"gonewejeu gleeovos gjdwis o pugoej 
YeJe]Suo9 ap J0Sn 'waojz es 'n19n| un 2so 
| „leuiW InjeuGueuuy, uun!6a7 eaiejunyu, 
e| sp me ep €g osoudui o po 


bu 


'gumoa| uud Joy go sejajulauiq 


Folepniul 


DE VORBĂ CU O LEGENDĂ VIE: 
INSTRUCTOR LEGIONAR VIOREL TĂNASE DIN SIBIU, 102 ANI 


O delegaţie legionară în frunte cu şeful organizației, Nicador Zelea-Codreanu secondat de Nicoleta Codrin, a mers la Sibiu pe 24 
mai, ca în fiecare an, pentru a-l sărbători pe cel mai bătrân legionar din lume. Delegaţia are în componență în fiecare an alți legionari 
decat anul, precedent, pentru a-l cunoaşte cât mai mulți pe contemporanul Căpitanului şi al elitei sale. De aceea discuţia a fost 
animată, sărind de la un subiect Ia altul. Reproducem întocmai convorbirea care arată din plin vioiciunea neobişnuită de spirit a 


unui om aflat la fabuloasa vârstă de 102 ani, în ciuda trecerii prin puşcăriile comuniste. , 


Bădia Tănase ne-a întâmpinat în imensa sufragerie străjuită de fotografii de epocă şi de portretul Căpitanului, jovial ca în urmă cu us 


zece ani, când l-am cunoscut, cu străvechea lui şapcă de student, din vremea Mişcării Studențeşti. 


Tănase: Ce vă pasă vouă, oameni tineri? Aş 
vrea să vă văd când veți fi de vârsta mea. 

Nicador Zelea-Codreanu: Şi noi am vrea! şi 
ne pasă, că de asta am venit să vă vedem. 

Tănase: Ştiu, ştiu, glumeam. = 

Nicoleta. Codrin: Cui lăsaţi. şapca asta 
moştenire? 

Tănase: Nimănui; o pun la mine în sicriu. De 
optzeci de ani o am, de când am fost student la 
Cluj. : 

Nicoleta Codrin: Nu vreţi să o lăsaţi mai 
departe, ca amintire? E e şapcă "istorică", una 
nouă n-are valoare. 

Tănase: Nu. O pun în sicriu, lângă mine. Să-şi 
facă şi ei şapcă, cei care vor. Dar, din păcate, nu 


1 e. 


mai poartă şepci nimeni, nici măcar şepci noi. Pe ÎI La 


vremuri toate centrele studenţeşti aveau şapca lor, 
culoarea lor. Ce studenţime şi ce tineret am avut noi 
în țara asta! Şi ce e acum...?! 

Iulian: Domnu' Viorel, după - Revoluţie de ce 
Mişcarea Legionară nu a înflorit imediat? 

Tănase: Unde-i tineretul din 1930, cu studenţii de 
atunci, unde-i? Sunt foarte supărat: nu mai avem 
tineret naţionalist. Erau centre studenţeşti: Cernăuţi, 
laşi, Bucureşti, Timişoara, Cluj; toate aceste cinci 
centre făceau parte din Uniunea Naţională a 
Studenţilor Creştini Români, cu sediul în Bucureşti. 
Fiecare avea un delegat şi aşa conduceau centrul. 
Studenţii erau uniți. Acum nu mai e nimic. 

Nicoleta .Codrin: Care e cea mai frumoasă 
amintire din viața dvs. de legionar? 

Tănase: E o întrebare cam grea. Am prea multe 
amintiri... Poate cea mai frumoasă a fost atunci când 
l-am cunoscut pe Căpitan, la Gutenberg. 

Sandu: Când se purta uniforma legionară? 
Legionarii din Sibiu umblau în cămăşi verzi? 

Tănase: Nu. La ocazii. La sărbători legionare, la 
şedinţa de cuib. Am luat parte la înmormântarea lui 
Moţa: toți în cămaşă verde. 

Sandu: Când vă duceaţi la Gutenberg ca să 
predaţi banii (n. n.: Viorel Tănase a fost casierul jud. 
Sibiu), vă duceaţi în cămaşă verde? 

Tănase: Nu. 

Marius: Unde eraţi când s-a făcut 23 august? 

Tănase: La Sibiu. După ce s-a spart frontul la 
Cotul Donului, toţi ofiţerii care eram în unităţi ne-am 
retras în țară. Am primit ordinul să ne. prezentăm la 
unităţile din care am făcut parte. Ne-am prezentat la 
unități, nu mai erau unități formate, şi atunci ne-au 
desconcentrat. 

Marius: În plin război? 

Tănase: Sigur că da! Unde să te mai întorci? Eu 
am ajuns în spital în Galaţi şi, când am ieşit, ordinul 
era: toți ofițerii şi trupa care e în țară nu se întoarce 
pe front, că n-are unde; se duc la unitatea de la care 
au plecat, şi aceea hotărăşte cu ei ce face. Şi 
unitatea de bază de unde am plecat ne-a 
desconcentrat. 

Iulian: Cum vedeţi ieşirea României din războiul 
alături de Germania, 23 august? Cum a fost atunci? 

Tănase: Prost. Cum a ieşit România din război la 
23 august, că au căzut prizonieri în Moldova atâția 
soldaţi?! 

Nicoleta Codrin: Cine a fost de vină? 

Nicador Zelea-Codreanu: N-o să spună. E 
cavalerist. Şi cavaleriştii sunt monarhişti. 

Tănase: Regele. Mihai a fost de vină. 

Nicoleta Codrin: E cavalerist, dar e şi legionar, şi 

adevărul primează;! 
Marius: Când au intrat ruşii în România? 


Pag. 6 


Tănase: N-au intrat ruşii, i-au adus ai noştri. 
Pe linia Nămoloasa aveam nişte fortificații 
formidabile. Ar fi rezistat la ruşi, dar a fost 
trădare. 


Marius: Ce înseamnă un bun legionar? 

Tănase: Un bun român. Ce să facă? Tot ce-i 
bun româneşte. Am tot aşteptat să apară în țaţă o 
societate civilă, dar... nu ştiu, n-o prevăd. Nu mai 
avem oameni de caracter, oameni politici. 

Iulian: Astăzi părinţii nu vor să aibă copiii 
legionari, ca să nu sufere. Părinţii dvs. ştiau că 
sunteți legionar? Dac: 

Tănase: Da; cum să nu ştie? 

Iulian: Erau supăraţi de asta? 

Tănase: Nu. Nici mama, nici tata. Pe tatăl meu, 
învățător, o singură dată l-am văzut cu lacrimi: când 
am plecat în 42 pe front cu regimentul 11 călăraşi. 
Tatăl meu a făcut primul război mondial şi ştia ce 
înseamnă război. Când am fost pe front şi când am 
fost închis, mama mea, o femeie foarte credincioasă, 
la toate bisericile a dat pomană, a ţinut toate 
posturile, se ruga la Maica Domnului. Au fost posturi 
când stătea numai cu pâine şi cu apă, pentru mine. 

Nicoleta Codrin: Dar copiii au fost supăraţi pe 
dvs., că aţi fost legionar şi că au fost persecutați din 
cauza dvs.? 

Tănase: Nici ei nu sunt supăraţi pe mine. 
Asemenea lucru nu s-a întâmplat... M-au respectat şi 
m-au iubit, am fost o familie. Asta a fost opţiunea 
mea, legionarismul; ce să-i faci? 

Nicoleta Codrin: Nu vă pare rău că nu aţi plecat 
din țară după venirea comuniştilor? : 

Tănase: Nu. Aveam soție şi doi copii. Nu puteam 
să plec şi să-i las aici. Să mă duc unde, în 
necunoscut? Nu puteam să plec într-o aventură în 
Germania, cum s-au dus Fleşeriu şi Pătraşcu şi Nicu 
lancu şi alţii din Sibiu şi din alte părţi. Nu m-am dus 
nici acolo, nici dincolo, am rămas aici. Eu am fost 
întâi român şi legionar, pe urmă altceva. Asta-i. 

Nicoleta Codrin: Dacă Nicu lancu, de exemplu, ar 
fi rămas în ţară după rebeliunea legionară, n-ar fi fost 
închis de Antonescu? 

Tănase: De ce să fie închis? 

Nicoleta Codrin: Pentru că fusese prefectul 
judeţului, făcuse parte din conducerea legionară şi 
Antonescu i-a închis pe toți. 

Tănase: S-au creat procese pentru acţiunile 
făcute atunci, în ianuarie 1941. Acolo unde au fost 
dovezi, s-au făcut procese, unde n-au fost dovezi nu 
s-au putut face procese. La Sibiu parcă a fost un 
proces, doi-trei inşi numai, fără importanţă. 

Nicoleta Codrin: Deci nu au fost condamnaţi toți 
prefecţii "la grămadă”, numai pentru că fuseseră 
legionari? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


Tănase: Nu, nu, 
acolo unde s-a 
dovedit c-au participat la rebeliune, care aveau 
larme acasă... uite, la Sibiu, noi am ocupat 
Prefectura, legionarii. Şeful garnizoanei era un 
general, eram în legătură cu el, şi ne-am înțeles 
să stăm fiecare pe loc, nu facem nimic: ce se 
întâmplă la Bucureşti, se va întâmpla şi aici. şi 
când la Bucureşti s-a întâmplat ce s-a întâmplat, 
noi am părăsit Prefectura şi comandantul 
garnizoanei nu a făcut nici o acțiune în contra 
legionarilor, ca să-i aresteze. A fost o înțeleggre 
între ei la Sibiu, atunci. 
Tănase: Nicu. lancu, prietenul meu, şi-a lăsat 
soția aici, necăjită, şi a plecat în străinătate. 
Nicoleta Codrin: Dacă rămânea, urma să fie 
SI închis de comunişti. 
Tănase: De ce să fie închis? 
Nicoleta Codrin: Pentru că a fost legionar. 
Tănase: Şi eu am fost închis de comunişti, atâţia 
ani. Şi ce dacă? Nici autobiografia n-am vrut să o 
dau. Când am fost la Aiud, la reeducare, m-a chemat 
col. Ivan, ajutor de comandant, m-a pus într-un birou 
ca să-mi fac autobiografia, la opt dimineața; la cinci 
după masă a venit să ia autobiografia - era hârtia 
albă. "N-ai scris nimic?” "Am fost adus la Aiud să fac 
închisoare, nu să fac declaraţii”. Imediat m-au trimis 
în Balta Brăilei, la Salcia. Aşa am trecut prin toate, 
cu fruntea sus. i 
Sandu: Şi nu vă e urât singur, niciodată? 
Tănase: Nu. că am televizorul, regulat mă uitla 
televizor, la sport, la ştiri; apoi iau revistele 
"Memoria", "Cuvântul Legionar”, "Tribuna 
Sporturilor”, şi citesc. Şi aşa-mi petrec timpul. Am şi 
un nepot care mai vine pe la mine. Mă scol 
dimineața pe la zece, îmi. fac de mâncare, mâne 
dejunul, mă uit la televizor şi citesc. Am trecut prin. 
multe în viață. Dumnezeu m-a ajutat. Eu mă | 
i 
| 


i 
| 
| 
= 
m 


gospodăresc la vârsta, singur, n-am nevoie de 


“nimeni. Şi când stau, mă gândesc prin câte am 


trecut în viață. 

a Am fost la Mausoleul de la Aiud; noi, sibienii, l-am 
făcut. Dacă mai trăiesc, m-aş duce şi în toamna 
asta, la Ziua Crucii. L-aţi văzut? | 

Nicoleta Codrin: Da, chiar ieri l-am revăzut. j 

_Tânase: Ce mai e pe acolo? Au început să facă 

mănăstirea? 

Nicoleta Codrin: Nu. Mai trăieşte cineva dintre cei | 
care au făcut închisoare cu dvs.? | 

Tănase: Ilie Berghezan. Şi mai e unul... Balaban, 
care nu se mai scoală din pat, stă tot în casă -a fost 
cu mine la Balta Brăilei, la Salcia. Restul s-au dus. 

Am mai rămas eu... 

„Nicador Zelea-Codreanu: Păreţi un om fericit, În 
ciuda furtunilor prin care aţi trecut. 

Tănase: Sunt! i 

Nicoleta Codrin: Aţi realizat în viață multe, cam 
tot ce v-aţi dorit: o profesie care v-a plăcut, o casă; 
doi copii reuşiţi, ați fost alături de Căpitan şi de elita 
generaţiei dvs., ați luptat pe front; aţi rămas CU 
fruntea sus, aţi trecut cu bine prin toate, aveţi nepoți 
şi strănepoţi. Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, aţi mai 
intra în Mişcarea Legonară? [ci 


Tănase: Bineînţeles! N-am plecat niciodată! Şi nu. . 


plec din ea! 
Popi realiatii de 


44 Uau 
gi Nieoleta Codin 


- mâna unui partid (fie el PD-L sau 


În a 


RLrudim 


„..ŞI DACĂ GUVERNUL BOC AR FACE "POC”? 


Corabia ia apă într-un ritm alarmant, marinarul 

şei (ca să nu-i spunem "căpitan", Doamne fereşte) 
se ţine încleştat de timonă, iar micul Piranha dă din 
codiță spasmodic, muşcând de pe unde mai simte 
un iz de sânge. 
„Totul este în zadar. Sunt atât de greşite - 
intenționat greşite - practicile cu care politicienii din 
România cârpesc "criza", tot aşa cum au cârpit şi 
“tranziția”, încât totala noastră neîncredere nu mai 
poate fi taxată drept: negativism. Nu o dată ne-am 
pus întrebarea ce ar fi de 
preferat dintre următoarele două 
variante: 

- o putere politică solidă în 


altul) şi a unui preşedinte 
(Băsescu sau altul), care să 
ducă țara de râpă cu multă râvnă 
şi consecvență, slugărnicindu-se 
puterii străine care i-a pus acolo 
sus, sau 

- perpetua instabilitate 

politică, în care orice avorton al ză 
democraţiei să cârâie zece minute, după care să fie 
dat jos cu huo şi pus altul cu aceeaşi soartă, şi tot 
aşa... 
Cu alte cuvinte: dictatură masonică poleită cu 
"libertăți" (statul care merge ca uns, pe calea spre 
tot mai rău) sau anarhie (statul care nu funcţionează 
nicicum)? Pare absurd, dar până nu se va ridica o 
forță autentic naționalistă şi incoruptibilă (adică 
legionară!), acestea sunt alternativele. 
” În concepția legionară, răspunsul ar trebui să fie 
clar: mai bine o hotărâre greşită decât incapacitatea 
de a lua o hotărâre. Numai că în cazul politicienilor 
actuali nu mai vorbim despre o hotărâre pur şi 
simplu greşită a unui om politic, ci de o politică 
sistematic răuvoitoare. Atât de răuvoitoare, încât 
cu greu ne putem imagina o situaţie haotică din care 
să se obțină rezultate şi mai nocive pentru țară. 

În haos se dărâmă arcul şi fiecare oaie o 
porneşte încotro vede cu ochii - poate că unele vor 
supravieţui. În "ordinea" prezentă, țarcul rezistă, însă 
cineva tocmai i-a ordonat ciobanului să taie toată 
turma. Puterea de sinteză a acestei comparații este 
limitată, însă aveţi o idee despre ce ar putea fi mai 
rău decât anarhia... 

Ne-am pus această problemă, în mod insistent, 
cu ocazia turului doi al alegerilor prezidenţiale. 
Desigur, ne aflam între două rele, ambele groteşti - 
nimic nou sub soare! - însă aceste, rele difereau 
esențial: în varianta Băsescu, de care ne "bucurăm" 
astăzi, dezastrul țării a urmat netulburat, ca un tren 
de viteză pe cea mai bună linie ferată. În varianta 
Geoană (care s-a şi crezut câştigător vreo câteva 
ore, poate chiar câştigase la voturi, numai că 
Băsescu s-a arătat mult mai dispus de a face orice 
crimă i se cere de către iudeo-masonerie), ţinta era 
aceeaşi, dar am fi simțit nişte hurducături ameţitoare 
şi ne-ar fi căzut geamantanele în cap. 

Spectacolul "schimbării de gardă" nu s-ar fi soldat 
cu pedepsirea vinovaţilor regimului vechi de către 
“sfinții” regimului nou - iată o slabă consolare care ne 
este mereu refuzată - şi nicidecum cu renunțarea la 
planul dictat "de sus”. Însă înlocuirea unei mafii 
comuniste cu o altă mafie, la fel de comunistă dar pe 
deasupra şi securistă, nu este decât un punct al 
agendei iluminaţilor ce ne-au trasat după 1989 o 


Pe agenda de lucru a actualei puteri politice 
figurează, subliniată apăsat, desființarea oricărei 
pârghii economice deținute de români în propria 
lor țară. 

Ne cerem scuze că am ajuns să o cităm pe Elena 
Udrea, însă dumneaei nu mai vorbeşte în calitate de 
"plonda de la Cotroceni", ci tocmai ca ministru al 
Dezvoltării Regionale şi Turismului. Ea reprezintă un 
departament al Executivului, ştie să scrie şi să 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


permanentă tranziție al cărei punct antefinal este 
haosul, colapsul total, şi al cărei punct final este 
dictatura dimpreună cu cedarea tuturor pârghiilor de 
conducere din toate domeniile, în mâinile străinilor. 
Strângeţi cureaua, fraţi români, că suntem încă în 
tranziție şi chiar merită efortul, că acuş-acuş 


ajungem la destinația dorită, denumită dezastru 
general! Consensul este perfect din punct de 
vedere principial: fiecare politician este de acord 
să se taie tortul, adică gâtul românului de rând. 


Dar vrea să o facă el şi ai lui, şi de aici porneşte 
conflictul dintre foştii tovarăşi de ideologie 
moscovită sau mai noii frați întru adorarea 
Marelui Arhitect. 

Gata cu alegerile, ducă-se de unde au venit! Ne- 
am ales cu verianta 1, a prăbuşirii “stabile”, condusă 
cu fermitate, pe care o urâm, şi am pierdut varianta 
2, adică nu am pierdut nimic. 

Legătura dintre tragi-comedia electorală de atunci 
şi circul planului de "austeritate" de acum este faptul 
că suntem în fața aceleiaşi alternative deprimante: 
sus cu ei, să ne călărească în continuare tot cum ştiu 
ei, sau jos cu ei, să vină alţii, şi alţii, şi alţii care să 
facă acelaşi lucru, dar mai frenetic şi cu întreruperi 
bruşte. 

Aşa cum s-a tot spus, soluţia corectă pentru 
salvarea de colaps a bugetului şi achitarea datoriilor 
externe este foarte simplă: să fie obligaţi toți marii 
evazionişti fiscali să plătească impozitele cuvenite, 
nu să se strângă chingile până la sufocare pe 
românul de rând şi să se recupereze sumele uriaşe 
din impozite restante. Nu ar trebui schimbată nici o 
lege, care apoi să fie acționată şi retroactiv, adică 
neconstituţional: fiecare să plătească impozitul pe 
care nu l-a plătit, atât cât îl prevedea legea de la 
momentul -respectiv. Ca să nu mai vorbim de 
penalizări... La aceasta adăugăm naţionalizarea 
averilor dovedite a fi câştigate fraudulos, în special 
prin cuplarea la conducta publică de bani şi deja 
parcă-parcă începem să respirăm ceva aer curat. 
Apoi desigur arestarea, judecarea şi condamnarea 
vinovaţilor, care nu vor fi pedepsiţi decât cu muncă 
în folosul comunităţii, inclusiv pe viaţă, şi să vedeți 
cum va arăta România: ca un muşuroi plin de 
furnicuțe harnice! 

Dar nu se poate. Oricât am revendica aceste 
soluții, nu vor fi puse în aplicare de politicieni, 
principalele ei victime potenţiale, traşi de mânecă 
înapoi de camarila din jurul lor, care ar putea furniza 
celelalte victime. Nu scriau oare Înțelepții Sionului 
că politicienii creştini trebuie să fie dependenți 
de lux şi şantajabili cu trecutul lor infracțional? 
Aşa şi sunt, pentru că sistemul democratic asta 
selecționează, şi iată-i la lucru! 


kk 


»SĂ VINDEM TOT!” 


citească, poate să meargă şi să respire în acelaşi 
timp, aşadar nu o suspectăm de o asemenea 
incapacitate mentală încât să facă următoarea 
propunere cu bună credință. Suntem convinşi că 
este vorba pur şi simplu de rea voinţă - atenţie: 
"Este momentul să vindem tot ce avem, tot ce 
putem vinde, pentru că se pare că nu avem aşa 
oferte atractive pentru adevărații investitori în turism, 
nu pentru cei care au tot cumpărat ca să facă afaceri 
imobiliare. Cred că este momentul să încercăm să 


Cu ALTFEL de oameni niciodată nu s-ar fi 
putut duce o asemenea politică inumană, oricât 
de incapabili ar fi fost aceia. 

Prin urmare, de aici 25%, de dincolo 15%, acolo 
cu ţârâita şi în partea cealaltă se închide robinetul... 

Pornind de la premiza de toată jalea că unii sunt 
mai presus de lege şi tot aceiaşi modifică legea cum 
vor, pentru a fi apoi mai presus de ea şi în noua 
formă, totul decurge cât se poate de logic. 

"Solidară” cu suferințele poporului sărăcit peste 
noapte, opoziţia încearcă să 
blocheze, chipurile,  scăderile 
dramatice de salătii, pensii etc. 
Prin rândurile acestei opoziții se 
ițesc, pline de neruşinare, şi 
capetele celor. din PNL, care 
lîmpart cu preşedintele Băsescu 
„lImonstruoasa vină de a fi 
contractat împrumuturile de la 
FMI, în timpul mandatului 
Tăriceanu. Astăzi, opoziția cere 
celor de la.putere imposibilul, ca 

Pe să schimbe rolurile (după 20 de 
ani de demagogie putredă, unde este omul întreg la 
minte pe care să-l mai poată păcăli cu bunele lor 
intenţii), după care să folosească puterea la ce? 

1. La aceleaşi abuzuri salariale şi fiscale (sau mai 
mari - oricum, şi cele băsesco-bociene sunt doar la 
început!), sau 

2. La un nou credit la Fondul Monetar 
Internaţional, ceea ce ne temem că ar însemna 
exact ce a spus Băsescu, amanetarea ţării şi a 
fiecărui cetățean. ; 

Despre a treia variantă, cea corectă, a suprimării 
în forță a evaziunii fiscale, nu poate fi vorba: nici unii, 
nici alții, nu o vor lua în calcul. Prin urmare, este doar 
momentul prielnic pentru o luptă murdară pentru 
putere, pe care de fapt nu merită să o câştige nici un 
partid existent. Iarăşi suntem asmuţiţi ca nişte câini 
în luptele pentru pariuri, ademeniţi de inconsistența 
moțiunilor de cenzură şi a planurilor alternative, toate 
proaste, animalic de proaste! 

„„.Şi dacă guvernul Boc face "poc"? 

Am vorbit despre alternativa dintre o putere 
politică stabilă dar malefică, şi anarhie. 

Ei bine, guvernarea din momentul de față nu este 
decât malefică; de unde stabilitate? 

Pe de altă parte, anarhia nu este ceva ce s-ar 
obține dacă l-am da jos pe primul ministru, ci poate 
doar dacă am da jos şapte prim-miniştri pe an. 

Emil Boc nu este de neînlocuit, Băsescu nu este 
nici el de neînlocuit (chiar deloc!), precum nu este 
nici unul dintre politicienii de care aţi auzit de la 
Revoluţie încoace. 

Oricât de multe capete i s-ar tăia, hidra 
democratică ne va zâmbi cu altele, acelaşi 
zâmbet lățindu-se pe alte feţe. Alte mâini se vor 
crispa cu aceeaşi nesimţire pe hăţuri şi ne vor 
mâna tot către o prosperitate de stat african şi o 
suveranitate națională ca a Palestinei. 

Alţi sclavi vor executa ordinele aceloraşi stăpâni, 
pe care ştim cum îi cheamă, dar nu i-am văzut 
vreodată la televizoarele noastre mizerabile. 

Măcar să nu le mai facem jocul! 


44 acu 


dăm toată infrastructura de turism care se află încă 
în proprietatea statului şi este foarte prost 
administrată, a ajuns într-o stare de degradare care 
nu mai poate funcţiona", a declarat d-na Udrea pe 26 
martie, la Costineşti, citată de Mediafax (a se vedea 
şi articolul de pe www.ca ; 


“infrastructura din proprietatea 


PERFIDA ISTORIE A D-LUI POP. [GGatinuara di p 


Voi încheia discuţia despre acest capitol făcând 
iarăşi remarca asupra ultimelor cuvinte cu care se 
încheie: „vorba luj C. Rădulescu-Motru, agitatorul 
politic pretinde altora norme, nu sieşi..." 

„Nuca în perete” - ca-să nu folosim alte „Vorbe” 
mai puțin academice — Căpitanul, „agitator politic”? 
Dar, în contextul celor. de mai sus, ce pretinde 
altora? A existat vreodată un om politic în 
România sau oriunde care să fie un exemplu 
personal mai corect decât Corneliu Zelea- 
Codreanu? 

insistența în această idee dezvăluie intenţiile d-lui 
Pop, dar în acelaşi timp alimentează neincrederea — 
sau, pentru. mulţi - chiar convingerea că o mare 
parte a informaţiilor şi aprecierile domniei vale 
sunt lovite de nulitate! 

Voi continua cu exemplele încercărilor d-lui Pop 
de a-l compromite pe Căpitan, dând diverse citate: 

„la laşi, de pildă, îşi desemnase succesorii (la 
prima plecare la studii în Germania, 1922); n-avea 
incredere în ei? li alesese anume pentru ca aceştia 
să nu fie în stare să declanşeze nimic important 
până la întoarcerea lui?” Domnia sa sugerează 
caracterul machiavellic al Căpitanului; ca să putem 
aprecia afirmaţia trebuia să îi numească pe cei ce îi 
suplineau absenţa. Nu cumva numindu-i constatăm 
că sunt în continuare în fruntea Mişcării şi că domnia 
sa minte prin omisiune? 

Din ce în ce, pe măsură ce avansezi în citirea 
cărţii, apar tot mai multe dovezi că scopul principal al 
acestei istorii este denigrarea lui Corneliu Zelea- 
Codreanu. | 

„de aceea Mişcarea preconizată de el e una 
atotcuprinzătoare... sub o singură comandă, cu 
scopul aducerii la suprafață, poate la guvernare (n. 
n.: 22) a noii organizații”. 

Să presupui că în 1922 Corneliu Zelea- 
Codreanu făcea anumite lucruri „pentru a ajunge 
la guvernare” este o prostie, dar pe linia care 
vrea să confirme că se preconizau acte teroriste 
pentru a accede la putere, atunci neexistând nici 
organizație, nici partid, deci imposibilitatea 
participării la lupta politică legală!!! 

„Chiar şi “Moţa e în tratative cu un grup de 
profesori . (Cluj, 1922) pentru construirea unei 
asociaţii guvernate de următoarele - principii: a) 
colegial, b) dictatorial, c) terorist” şi „acela care 
trădează Mişcarea... să sufere pedepse... care pot 


SĂ VINDEM TOT!” 


să ne oprim un moment: 
conform distinsei doamne, 


statului este foarte prost 
administrată (suntem de acord), | 
dar... de către cine? Nu chiar de | 


ministerul din subordineaj 

dumneaei? [i 
Pentru un ministru, a denunța fă 

proasta întrebuințare a 


patrimoniului propriului 
departament şi a cere lichidarea 
acestuia echivalează cu 
înaintarea oficială a demisiei. 
Pleacă d-na Udrea (cât mai departe, eventual pe 
Marte)? : 

Remarcăm nuanțele subiile ale îndemnului: 
verbul “a vinde", repetat la început, devine "a da”, 
fapt pe care l-am fi considerat, în alte circumstanţe, 
superfluu. Dar nu acum, când cunoaştem şi noi 
"dărnicia” autorităţilor române, precum şi faptul că nu 
numai preşedintele în exerciţiu are la activ vânzări 
către străini la un dolar bucata. Au putut alţii, poate şi 
Elena Udrea. . 

De ce ne sperie atât de mult privatizarea ultimelor 
elemente de infrastructură turistică aflate în posesia 
statului? 

Pentru că nu sunt destinate unor afacerişti români 
— şi, cu puţine excepţii, nedemne de a fi luate în 
calcul, nimic nu le-a fost destinat lor. Doamna 
ministru nu ne lasă nici o îndoială; "Să încercăm să 
privatizăm în mod absolut transparent şi, în general, 
să înceroăm să aducem investitori fie de pe piaţa 

“internă, dar mai. ales dintre investitorii 


Pag. 8 


să ajungă până la distrugerea fizică.” Nu precizează 
de.unde are informația, dar trebuie să fii idiot sa 
accepţi (adică noi, în nici un caz domnia sa) că 
profesorii universitari de la Cluj, acceptau „să 
ducă tratative” cu lonel Moţa, un nimeni atunci, 
cu un asemenea statut! Rămâi pur şi simplu 
uluit! 

Şi iarăşi un atac mârşav la adresa Căpitanului: 
„insinuarea de mai târziu a dizidentului Stelescu, şi el 
trădător în ochii Legiunii, că însuşi Codreanu ar fi 
instigat crima lui Moța (atentatul împotriva lui 
Vernichescu, 1923), nu are decât neînsemnatul 
avantaj de a demonstra, ceva mai devreme, aşa- 
zisul caracter diabolic al viitorului Căpitan”. Fără 
comentarii din partea autorului, fiind ultima frază 
dintr-un capitol, care demonstrează ce gândeşte, 
cum gândeşte di. Pop, şi că nu se poate gândi 
cineva decât că presupusa imparţialitate a 
istoricului nu este în realitate decât o ură prost 
ascunsă. 

Despre procese: tot timpul se chinuie să 
sugereze că procesele împotriva Căpitanului şi a 
altor fruntaşi legionari au avut rezultatele viciate „de 
presiunea “străzii” (n. n.: ??) Dar când au fost 
condamnați legionarii la mii de ani de închisoare, 
atunci unde mai era presiunea străzii?! Şi când au 
judecat tribunale militare? Şi, ca să mai şi glumim, 
nu ne spune despre ce stradă anume este vorba! 

În sprijinul acestei afirmaţii mai exemplifică şi mai 
acuză o dată şi dă frâu liber mâniei (umanitare, 
proletare, etnice?); „legitimă apărare, pe baza căreia 
se decide formal achitarea în procesul de la Turnu 
Severin şi alternativa crimei sanguinare, manifestare 
deopotrivă a: unui temperament nefericit şi a ferocei 
lipse de respect pentru viaţa şi demnitatea umană..."; 
„cei mai mulți autori cred că omorul este executat cu 
sânge rece...” Aceşti autori nu sunt alții decât 
„istoricii” comunişti, evrei (sau: şi comunişti, şi 
evrei), mânaţi de ură sau, cel puţin, cântând în 
struna regimului comunist, atunci - şi acum! - 
acordându-şi instrumentele în  consonanţă cu 
atotputernicele interese iudaice! ă 

lată şi (poate) cea mai mare prostie din toată 
cartea: „în desele achitări ale capilor legionari, 
acuzăţi de excese şi în câteva cazuri chiar de crime, 
cei mai mulţi istorici“ români nu. văd decât 
complicitatea politică a regimurilor interbelice cu cei 
care vremelnic le servesc interesele”. . 


E AVE RILA ea aaa 


de afară, care fac turism de mult timp şi ştiu cum se 
face. Bulgaria a privatizat. inteligent şi uitaţi cum le 
merge turismul de litoral". Dar Bulgaria nu a avut 
indivizi ca tine &co în ministere! 

Mai ales investitori de afară... dar pentru ce vă 
faceţi atâtea griji, când nici cei de pe piața "internă" 
nu mai sunt români! 

Privatizările de după Revoluţie au fost un blestem 
la adresa economiei şi independenţei țării. 

Cât despre apelul' de a se proceda "în mod 
absolut transparent”, acesta este mai Chior decât 
apa de ploaie. 

În fine, Bulgaria... Da, un număr neliniştitor de 
mare de români au optat vara trecută pentru 
serviciile de pe litoralul bulgăresc, iar dacă judecăm 
la rece, au avut şi de ce. Nu erau atât de bogaţi încât 
să-şi permită mârlănia şi bătaia de joc locală, la un 
preț de mare lux. lar anul trecut era în funcţie tot 
Elena Udrea, care ne umilise cu acel clip "publicitar" 
difuzat internaţionăl, în care se făcea reclamă 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


- 


cedentă) 


ag. 2) 


Aici „gluma se îngroaşă”. Ce vrea să 
sugereze dl. Pop: că guvernele interbelice erau 
antisemite, folosind în scopurile lor ca vârf de lance 
Mişcarea Legionară pentru a le servi interesele - . 
ceea ce depăşeşte toate tâmpeniile de până 
acum! Deci îi foloseau şi după aceea îi asasinau? 

Din „acei mai mulți istorici români” de ce nu . 
numeşte unul singur? Este inimaginabil! Aceasta. 
este poate una din marile bombe ale d-lui Pop, a 
cărei explozie nu poate produce decât un zgomot 
surd, urmată de un miros dizgrațios! 

„izbindu-se de perseverența prefectului de poliție 
Manciu de a menţine ordinea cu orice preț, Corneliu 
Codreanu îşi mută centrul de greutate de la oraş în - 
satul Ungheni, pe malul Prutului”. (enţinutul 
rechizitoriului judecătorului Mihail Eşianu) la care di. 
Pop adaugă, fiind mult mai. inteligent şi mai 
perspicace, „sub pretextul” -şi iarăşi dl. judecător: 
„Începe să fabrice cărămidă pentru construirea unui 
cămin studențesc în laşi”. 

O tâmpenie mai.mare este imposibilă: va să 
zică, pentru a complota împotriva regimului 
nestingheriţi de dl. prefect, zeci de studenți şi 
elevi dezbrăcați până la brâu, cu picioarele în 
lutul pe care îl frământă într-un soare arzător, de 
dimineață până seara, fac zilnic mii de cărămizi! 
lată ce făceau tinerii aceia. Ce scenariu perfect 
regizat ca să îl păcălească pe Manciul! 

D-le Grigore Traian Pop, dacă ați ajuns la 
concluzia că puteți scrie orice, înseamnă că într- 
adevăr poporul român a ajuns într-un stadiu de 
decădere nemaiîntâlnită; eu nu am încercat să vă 
contest informaţiile, nu m-a interesat acest lucru, 
căci cititorii noştri nu au cum să verifice. acest lucru. 
Cititorii noştri pot însă constata când lipsa de logică 
şi afirmaţii fără argumente, fără nici o rațiune, 
eliminând. orice idee de bun simț, îşi fac loc în 
„istoriile” dvs. 

Sunteţi pe linia mult citatului Stelian Neagoe şi a 
conaţionalului Francisco Veiga, din motive pe care 
nu le cunoaştem dar le intuim; vă manifestați ca.un 
istoric copleşit de ură şi de idei fixe şi tot ce am 
citat până acum şi în parte am pus în discuţie, 


reprezintă o câtime din hârdăul enorm de informaţii 
“conţinut de lucrarea dvs. Păcat de atâta risipă de 


talent şi de timp! 


prostituţiei şi turismului sexual în * 
România. Măcar de-ar fi fost ea 
protagonista clipului... Oricum, . 
potenţialii clienţi tot în Bulgaria s- 
au dus. Dar dacă ne întrebaţi pe 
noi, nu băgăm mâna în foc că 
turismul bulgăresc "privatizat 
| inteligent" se mai află în mâini 
| bulgăreşti. * Ş 

Se apropie încă o vară. în care 
românii vor pleca să-şi petreacă 
Î| concediile în Bulgaria, Grecia, 
Croaţia sau pe alte litoraluri, în 
7 timp ce turiştii străini vor "da. 
buzna" în România, nu cu mult mai numeroşi decât 
marţienii. Printre altele, şi pentru că Elena Udrea are 
dreptate: a valorificat foarte prost extraordinarul 
potențial turistic românesc. 

Ei bine, dacă nici aşa, prost administrat, nu 
merge, înseamnă "evident" că turismul românesc nu 
se poate administra deloc, deci trebuie să înceteze a 
mai fi românesc! Ni se face părul măciucă la gândul 
ca asemenea monstruozităţi s-ar putea generaliza. 
In extremis, statul român, condus la fel de răuvoitor, 
ar putea ceda teritorii - pentru ca, nemaifiind 
administrate de. români, în sfârşit să poată. biata 
populație să "trăiască bine"! "Este momentul să 
vindem tot ce avem, tot ce putem vinde." Ce anume 
mai avem noi, pe care conducătorii noştri l-ar 
putea "vinde" sau l-ar putea da contra Şpagă, 
cum au mai făcut de atâtea ori? Pământul pe care 
călcăm, cerul de deasupra şi "pe noi înşine, şi 
unii pe alții, şi toată viața noastră..." 


moment în care pe ecranul televizorului se derulau 


„birocratizării şi 


furilualtale 


Fu MASONIZAREA BISERICII 


"AUDIENȚĂ LA UN DEMO 


Anul 2028, Bruxelles 
AUDIENȚA LA UN DEMON MUT 


Şi în acest an Comisarul european pentru Culte a 
adresat tuturor creştinilor cuvântul său de felicitare 
cu ocazia naşterii lui lisus. 

Buletinele de ştiri au renunțat să mai 
transmită adresările publice ale patriarhilor 
ortodocşi, pe motiv că aceste adresări, din 
moment ce sunt mediatizate prin presă, se 
constituie în acte subtile de prozelitism, riscând 
să pună într-o postură de discriminare mulțimea 
cultelor şi confesiunilor creştine. Erau considerate 
incorecte politic şi filmările din cadrul ceremoniilăr 
religioase, indiferent de cult. 

Cuvântul Comisarului european pentru Culte 
era întotdeauna citit de altcineva (n. n.: veţi vedea 
de ce, puţin mai departe: pentru că acest Comisar 
era un bătrân nonagenar, mut şi paralizat; era, de 
fapt, o simplă marionetă în mâinile masoneriei) 


scene cu creştini care ciocnesc pahare, 


cu “cre fac 
cumpărături şi îşi oferă unul 


altuia cadouri. 


Crăciunul devenise mai mult o sărbătoare a 


marilor şi micilor comercianți decât o cinstire a 
naşterii Fiului lui Dumnezeu. 


VICTOR  observase că în toate adresările 


„ Comisarului european pentru Culte nu se pomenea 


niciodată numele Hristos, care înseamnă Mesia- 
Mântuitorul, ci doar lisus, numele pământesc al 
Fiului lui Dumnezeu. 

Naşterea lui. Hristos din Fecioară, 


spre 
mântuirea neamului omenesc, 


a devenit un 


"eveniment la fel ca naşterea lui Mozart sau a lui 


Dante. Orice fior de sfințenie a dispărut din partea 
oficială a sărbătorii Crăciunului, totul transformându- 
se într-o mare de lumini, mirosuri şi zgomote, care 
însoțesc de regulă toate sărbătorile pe care oamenii 
şi le-au inventat pe acest pământ trecător. 

Acest Crăciun era şi. mai apăsător pentru 
VICTOR din cauză că şi Patriarhia Moscovei, din 
care făcea parte, trecuse la calendarul nou, aliniindu- 
se directivelor europene. Comisia Europeana 
devenise măsura tuturor lucrurilor, indicând ce 
este bine să se vândă şi să se cumpere, ce este bine 
să se vorbească sau să nu se vorbească şi chiar 
cum trebuie şi cum nu trebuie să decurgă 
ceremoniile şi întrunirile religioase. Nu doar agenții 
economici şi Justiţia tuturor țărilor erau subordonate 
comisarilor europeni, ci şi Sinoadele. bisericilor. 
Bisericile autocefale nu mai puteau comunica între 
ele decât prin hârtii aprobate la cancelariile 
europene. Această stare de lucruri devenise la fel de 
normală ca şi impozitele plătite la stat. Nici măcar Ta 
nivelul ierarhiei nu au existat proteste împotriva 
subordonării__Bisericii__unor 
indivizi străini_care_nici măcar nu erau obligați 
să-şi declare apartenenţa religioasă. : 

In aeroportul din Chişinău, VICTOR simţea 
aceeaşi stare de incertitudine pe care o trăise cu 
patruzeci de ani în urmă, când trebuise să plece la 
reuniunea de la Kremlin. Pentru el şi alţii ca el, 
Bruxelles-ul, spre care urma să zboare, era acum 
un nou Kremlin, din care lipsea doar cadavrul lui 
Lenin. 

- Nu te simți prea bine? îl întrebă Ştefan, care îl 
conduse la aeroport. 

- Nu am nici o încredere în această întâlnire. Sunt 
sigur, totul este dinainte aranjat... 

Ştefan, care făcuse patruzeci şi cinci de ani cu 
câteva zile în urmă, se simțea copil alături de țatăl 
său. || admira pentru hotărârea sa tinerească şi 
pentru că reuşea să convingă atâta lume de 
dreptatea cauzei sale. De fapt, a cauzei lui Hristos. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2040 292 


SAU 


(X) 


„Cu două săptămâni în urmă VICTOR primise o 
invitație de la secretariatul Comisarului european 
pentru Culte prin care i se aducea la cunoştinţă 
că audiența pe care o cerea Comisarului a fost 
acceptată şi că ziua stabilită pentru audiență este 29 
decembrie, ora 18. Scrisoarea, în stilul propriu 
oricărei scrisori oficiale, menţiona că cheltuielile 
pentru drum şi cazare vor fi suportate de Excelenţa 
Sa comisarul. Acest amănunt îi trezi suspiciuni lui 
VICTOR, deşi el &ra în acord cu politica de 
democratizare - de fațadă - dusă de Uniunea 
Europeană. 

In ultimii ani VICTOR făcuse numeroase 
demersuri prin care protesta împotriva cenzurii 
imnografiei şi, îndeobşte, a moştenirii literare a 
Ortodoxiei, care a fost declarată purtătoare de 
mesaje antisemite şi scoasă în afara legii. Ediţiile 
oficiale ale unor sfinți precum loan Gură de Aur, 
Vasile cel Mare sau Efrem Şirul erau corectate 
politic. 

Specialiştii în greacă veche, limba în care au fost 
scrise cărţile creştinismului timpuriu şi bizantin, au 
ajuns să fie din ce în ce mai puțini, fiind în evidenta 
autorităților, 


alături de 
persoanele care 
dețineau 
secrete de stat. 
Practic, 
devenise 
imposibil să 
demonstrezi 
autenticitatea 
unei traduceri, 


deoarece pentru 


aceasta existau 
experţi numiţi, în 
afara cărora 
nimeni nu se 
putea exprima 
pe această 
temă. 

Mai mulți 


preoți şi credincioşi, în diferite locuri, fuseseră 
trimişi în judecată sub acuzația de antisemitism, 
deoarece au refuzat ediţiile. noi ale cărților de 
cult, continuând să slujească după cele vechi. 

Oficial, Biserica s-a consolat cu cenzura 
cultului, existând chiar numeroase glasuri din rândul 
ierarhiei superioare care salutau reforma Bisericii, 
declarând că - Biserica s-a adaptat întotdeauna 
cadrului socio-cultural din care făcea parte. 

Totuşi, o parte mare de credincioşi, 
reprezentată în special de mireni, lansa proteste 
periodice împotriva cenzurii, susținând că întreaga 
tradiţie liturgică şi apologetică a creştinismului 
răsăritean trebuie privită şi ca o importantă operă 
literară şi filosofică şi, de aceea, scoasă de sub 
incidența acuzațiilor de antisemitism şi. xenofobie, 
care nu se răsfrâng asupra operelor cu caracter 
artistic, ştiinţific sau educaţional. 

Creştinii ortodocşi din lumea întreagă s-au 
constituit într-un forum internaţional care număra 
peste două milioane de membri înregistrați, având, 
cu siguranță, un număr mult mai mare de 
simpatizanți, care însă se temeau să-şi dea pe față 
convingerile. i 

VICTOR Rotaru era unul din liderii de opinie ai 
forumului,  adresând numeroase scrisori către 
guvernele şi preşedinţii celor mai influente state ale 
lumii. Serisoarea către Comisarul european pentru 
Culte a fost ultima din şirul de scrisori. In ea, 
VICTOR cerea o audiență în numele forumului 


N MUT” - SAVATIE BAŞTOVOI 


(continuare din numărul trecut) 


ortodox internaţional, pentru a susţine în termeni 
juridici dreptul la liberă circulație a monumentelor 
literare ale creştinismului timpuriu. (...) 

In aeroportul din Bruxelles VICTOR a fost 
întâmpinat de un tânăr bărbat în costum, care l-a 
salutat în ruseşte: 

Maşina opri lângă clădirea Parlamentului, situat la 
capătul celebrului parc al Bruxelles-ului, a cărui 
schemă arhitecturală reprezintă un  compas 
perfect, unul dintre simbolurile masonice clasice. 
Bărbatul îl conduse pe VICTOR până la intrare, de 
unde fu preluat de un gardian în uniformă, înalt şi 
cărunt. Călăuza lui VICTOR bătu la uşă, iar din 
interior se auzi un bătrân cu voce de bas, care zise: 

- Intraţi! 

In semiîntuneric, VICTOR abia desluşea chipul 
bărbatului din spatele biroului, îşi potrivi ochelarii şi 
păşi înăuntru. 

- Ce întâlnire, scumpul meu prieten! îl întâmpină 
cu familiaritate bărbatul din spatele biroului. 

VICTOR simţi un fior care îl străfulgera prin tot 
trupul. In întâmpinarea lui se ridică un bărbat înalt, 
cu.vârsta în jur de şaptezeci de ani, ca şi el, cu capul 
alb şi ochi albaştri, reci. Mâinile lui mari erau 
îmbrăcate în mănuşi albe, de mătase. 

-  Valdis... murmură VICTOR, necrezându-şi 
ochilor. (n. n.: Valdis era un vechi prieten al lui 
VICTOR) 

- Ce întâlnire neaşteptată, nu-i aşa, moldovene? 
răspunse Valdis, întinzându-i mâna înmănuşată. 

- Nu se poate..., şopti VICTOR, fără a răspunde 
salutului. Şi tu eşti unul dintre ei... 

- Fiecare alege ce vrea să fie în viață, răspunse 
Valdis continuând- să țină mâna întinsă; văzând că 
oaspetele îl ignoră, lăsă mâna în jos, zâmbind 
sarcastic: Păcat! Apoi, întorcându-se la birou, 
continuă: 7 

- Te urmăresc demult... Şi am hotărât să-ţi întind 
o mână de ajutor. șI 

Toate. scrisorile tale, şi cele adresate 
preşedinţilor, şi guvernelor, ajung la mine. Aşa e 
viaţa... A 

Te pricepi la scris. Dar oare nu scrii cam mult? : 

M-am gândit că ţi-ar sta mai bine să ţii locul 
unui ministru... De pildă, al Cultelor, a? Că tot te 
pricepi la religie... 

Văzând că VICTOR nu schiţează nici un gest, 
adăugă; 

- Sau mitropolit! Dacă vrei, te putem face: 
mitropolit! Numai că, înţelegi, desigur... va trebui 
să renunţi la toată această luptă cu morile de 
vânt... Sper că îţi dai seama şi singur că nu ai nici o 
şansă, nu vei ajunge nicăieri... 

Aşadar, Inalt Preasfinţia Voastră, nu vi se pare 
că ați putea face mai multe ca mitropolit? 

- Să mă ferească Dumnezeu de mitropoliţii 
făcuți de voi! răspunse VICTOR sec. 

Nu înțeleg, la ce să devii mitropolit, dacă nu 
poți mărturisi adevărul? i 

- Ha-ha! O, moldovene, tot cu adevărul în cap ai 
rămas! Of; adevărul ăsta! Ce este adevărul, 
VICTORE? 

__- Nu ce", dar „Cine"! Tu ştii răspunsul meu. 
Imi pare rău că adevărul tău e altul. 

- Fiecare alege de partea cui luptă. Păcat. Mi-am 
pus multe speranțe în tine... 

- Sper că ai spus tot ce ai avut de spus. Acum 
du-mă la Comisar. 

- Desigur. Totul pentru vechiul meu prieten. 

Apoi, ridicându-se de la birou, rosti: 

- Să mergem! Comisarul n 


Gat “pina 


"PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XIV) 
- TEXT INEDIT ÎN ROMANIA - | 


Procesul (1938) 

Avenit şi ziua sortită procesului. Am fost introduşi 
în sala goală. Câţiva agenți din poliţie. şi siguranță, 
presăraţi ici-colo pe bănci, căutau să înlocuiască 
publicul din alte rânduri care, de data aceasta, nu 
fusese lăsat să intre. In afară de avocaţii noştri, nici 
o rudă, nici un prieten, nici un curios nu putuse 
pătrunde! 

Soţia mea care, în procesul Duca, nu lipsise nici 
un moment, încurajându-mă cu prezenţa şi calmul ei, 
se afla departe, închisă la Suzana, de unde nu mai 
Ştiam nimic. Mă simţeam părăsit, ca un ciot de țigară 
trivit pe margine de scrumieră, gata de aruncat. 

- Consiliul de judecată fusese alcătuit, conform 
Codului militar, din patru căpitani prezidați de un 
maior, deoarece, dintre noi, cel mai mare în grad, ca 
ofițer de rezervă, era Clime, căpitan. Nu am reținut 
nici un nume şi nici o față din cei ce ne-au judecat. 
De altfel, întrucât m-ar fi putut interesa nişte biete 
unelte lipsite de conştiinţă, culese printre ofițerii 
cu fişele carierei pătate, dornici ca, prin excese 
de zel, cât de josnice, să se poată reabilita. 

S-a făcut apelul inculpaţilor. Lipseau cei doi 
evadați. 

Grefierul militar, un plutonier, cu gândurile cine 
ştie unde, a citit cu glasul stins şi monoton, actul 
acuzării. Întrucât să-l fi interesat cele ce citea? Îşi 
făcea o datorie rutinară; restul, fără importanță! 

Ascultam,  întrebându-mă dacă acel care 
redactase acuzarea putuse crede ceva din cele 
scrise? 

In sfârşit, grefierul a terminat. Atunci s-a ridicat 
preotul Grigore Cristescu (n. n.: atenţie, a nu se 
confunda, prin asemănarea de nume, cu 
comandantul legionar VASILE Cristescu), a scos o 
hârtie din buzunar şi a cerut voie Consiliului sa facă 
o declaraţie. Glasul îi tremura ca şi mâna în care 
ținea hârtia. A citit o renunțare de a mai face parte 
din "banda de criminali” care constituiau 
Mişcarea  Legionară, condusă de Căpitan, 
secondat de cei de față! Ajuns la acest punct, cu 
un gest vag a arătat spre noi, camarazii lui de până 
atunci, care-l respectasem, pe el şi haina lui, deşi îi 
constatasem numai scăderi şi grave greşeli! In 
continuarea declaraţiei, popa a confirmat aidoma 
părţile principale din actul de acuzare, citit de 
grefier. Reieşea cu  prisosință, din această 
similitudine, strânsa colaborare a colonelului Zeciu la 
redactarea ambelor acte. Uluitoarea declarație 
fiind întărirea acuzațiilor împotriva noastră printr- 
un martor copărtaş, până ieri, la acțiunile 
legionare, a fost de mare ajutor acuzării 
procesului care se judeca, altfel, lipsii de dovezi. 

Cristescu a terminat printr-un apel la "înțelegerea 
onoratului Consiliu” rugat să dispună "izolarea" lui de 
orice contact viitor cu noi! 

Aceşti "noi" ne priveam întrebători şi zăpăciţi de 
atâta mişelie la al cărei grad nicicând nu ne putusem 
aştepta! Mi-am încleştat mâinile, să-mi simt unghiile 
pătrunzând în came, pentru ca senzaţia unei dureri 
fizice să înăbuşe pe aceea din suflet. 

Ca mai totdeauna, în momentele critice ale 
vieţii legionare, ca şi în acelea ale Neamului, 
marea ticăloşenie îşi făurise drumul şi de astă 
dată! Cazul Vernichescu în procesul 
Văcăreştenilor, al lui Stelescu după procesul Duca, 
îşi găsea un alt imitator în preotul Cristescu. Şi nu 
va rămâne ultimul! 

Au mai apărut la ocazii şi alții, mai mari sau 
mai mici, din acelaşi aluat împuțit, şi nu se vor 
termina curând în istoria românismului. Dar până 
nu se va fi sfârşit cu asemenea specimene, nu 
vom avea Țară, sau, dacă întâmplător o vom 
avea, mult nu va fi în stare să dureze. 

Bineînţeles, Consiliul a primit cu satisfacţie 
declaraţia lui Cristescu, adăugând-o la dosarul 
procesului. S-a aprobat şi izolarea lui de noi, dându- 
i-se o încăpere cu pat, pregătită din timp. 


Pag. 10 


In urmare, s-a trecut la interogatoriile noastre. 
Interesa, îndeosebi, fostele atribuții în Mişcarea 
Legionară ale fiecăruia, ca şi gradul de relaţii avute 
cu Căpitanul. Sa 

Interogatoriile au durat până seara şi, în 
continuare, a doua zi. 

La ieşirea din sala de judecată, pentru pauza de 
la prânz, nici o palmă nu şi-a odihnit indignarea pe 
fața puhavă de bețiv a lui Cristescu. Totala ignorare 
şi dispreţ i-a fost plata.  * - 

De atunci înainte, păzit special, nu ca să nu fugă, 
ci ca să fie apărat de noi, a rămas izolat. Nu ar fi fost 
nevoie. Ț 

In dormitor ne-am trântit pe rogojini şi duşumea. 
Ruşinea ne tăiase glasurile. Clime ofta ghemuit în 
colțul lui. 

Terminat interogatorul, procurorul militar şi-a 
început rechizitoriul. In căutarea unei argumentări, 
prin care nu putea dovedi nimic, nu-şi da nici măcar 
osteneala să pară sincer. Ceva talent ar fi avut şi ar 
fi putut, poate, să fie convingător, în alte împrejurări, 
în care n-ar fi fost nevoit să îmbine minciuna cu 
fantezia, iar faptele săvârşite s-ar fi încadrat în 
articolele de legi citate, ceea ce nu era cazul, de astă 
dată. Dar ce importanță mai aveau acestea? In acel 
proces minciuna stăpână n-o atingea adevărul şi mai 
puţin o putea pătrunde. Din acest teasc, apăsaţi sub 
minciună, trebuia să ieşim zdrobiţi! 

Audierea de martori pentru apărarea noastră 
n-a fost admisă! La insistențele şi repetatele cereri 
ale apărării, s-a răspuns că procedura fusese 
îndeplinită, citaţiile lansate, dar că cei chemaţi nu se 
prezentau! Pretextul era cusut cu aţă albă, căci unii 
dintre martorii anunţaţi prin curieri legionari veniseră 
şi aşteptau în fața porții de intrare, dar li se refuza 
intrarea! 

Într-una_din. pauzele pentru deliberarea._de 
incidente ridicate de apărare, Totu a reuşit să-şi 
arunce ochii pe  hârțiile rămase pe masa 
procurorului şi a citit condamnările ce ne vor fi 
date. Câte şapte ani, la fiecare! 

Cam în acest fel au trecut orele şi în acest al 
doilea proces, "ruşine" pentru justiția militară, la 
ordinul lui Carol-Ucigaşul. Se îndeplineau perfect 
dispoziţiile de formă, pentru ca sentința să nu poată 
fi casabilă, fondul nu interesa şi nici judecarea lui. 
Totul era să se ajungă cât mai curând la concluzii 
şi la dictarea pedepselor. Nimic mai mult! 

Cred că în a patra zi s-a ajuns la pledoarii. După 
Radu Ghenea, Cosmovici, Lizeta Gheorghiu şi alți 
doi tineri, Radu Budişteanu a cerut cuvântul şi l-a 
obținut. A rugat Consiliul să-i permită ieşirea din 
boxa acuzaților, pentru a vorbi de la bară, ca avocat, 
"pentru ultima dată în viață”, precum a ţinut să 
sublinieze. A vorbit timp de trei ore, magistral, 
spulberând toate insinuările, când impresionant, 
când patetic. Dar complet inutil. Pe fețele 
judecătorilor nu se reflecta decât plictiseala şi dorința 
de a termina cât mai grabnic. 

După "ultimul cuvânt al acuzaților”, în care toţi am 
declarat că nu aveam nimic de adăugat, dezbaterile 
au fost declarate închise şi Consiliul s-a retras pentru 
deliberare. Erau orele două din noapte când am fost 
retransportați la Jilava. 

O jumătate de oră după noi, căci deliberarea nu 
durase mai mult, a sosit un magistrat militar, căpitan, 
care, în prezența comandantului închisorii, ne-a citit 
sentința! Era aceea citită de Totu, câte 7 ani de 
temniță grea, celulară, pentru fiecare, în afară de 
părintele Edineţi, condamnat la un an şi popa 
Grigore Cristescu, bineînțeles achitat! EI nici nu. 
mai fusese adus la Jilava, ci eliberat după 
transportarea noastră. 

Intre timp Clime a primit o veste de la Doftana. 
Nu de la Căpitan, dar despre el. Izolat într-o celulă, 
era păzit cu străşnicie! Nimeni nu avea voie să se 
apropie de el şi să-i vorbească. Era scos câte o 
jumătate de oră zilnic într-o curte închisă din toate 
părţile, în care se plimba trist şi îngândurat. A fost tot 


Fpină meadieatiă Le: 9â/ln Bumesca, Itudenl 
CUVANTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


(continuare din numărul trecut) 


ce s-a putut afla despre el. Principalul pentru noi 
era că se găsea în viață. Cât va trăi, nu ne va 
părăsi o timidă speranţă în zile mai bune. 


Închisoarea Râmnicu Sărat 

Ajunşi la poartă am pătruns în curtea interioară, 
dintre temnița propriu-zisă şi birouri. Poarta grea de 
fier s-a ferecat în dosul nostru. Pentru cei mai mulţi 
dintre noi, pe vecie! x j 

Păduchii de lemn colcăiau, sute, suind şi 
coborând pereţii, în plină zi, îndâriiţi în căutarea unui 
corp omenesc care le lipsea. : Si g 

Celulele erau dreptunghiulare, doi metri lăţime şi 
trei lungime. Patul îl formau doi căpriori şi pe ei trei 
scânduri nedate la rindea. Velinţe, saltea, măcar o 
rogojină care să fi îmblânzit tăria scândurilor 
h'aveam. Scaun, sau vreo măsuţă, nici vorbă. Intr'un 
colț, lângă uşă, o sobă afumată, strâmbă, din 
chirpici, lucrată rudimentar, țigăneşte, văruită. In uşa 
grea de stejar o vizetă acoperită cu o tăbliță, care se 
închidea şi deschidea din exterior şi se fixa printrun 
belciug. 

La etajul de sus erau două rânduri de celule, 
aşezate faţă în faţă, câte opt la rând. Jos la fel, 
perfect simetric. Celulele de sus erau deservite de o 
platformă de metal cu balustradă, care mergea în 
jurul închisoarei. De la vizeta deschisă, puteai vedea 
celulele din față de sus şi de jos. 

Celulele din rând cu a mea au fost ocupate, 
socotind de la intrare, precum urmează: Mişu 
Polihroniade, Radu Budişteanu, Cristian Tell, Gh. 
Furdui, eu, Aurel Serafim, Bănică Dobre şi Gh. 
Clime. In rândul din față şi socotit în aceeaşi ordine: 
Gh. Apostolescu, Simulescu, Cotigă, dr. Craja, 
părintele Edineţi, dr. Şerban Milcoveanu, Neculai 
Totu şi ing. Eugen lonică. Gh, Istrate, nemaiavând 
loc sus, a fost încarcerat jos.. După prinderea lui 
Alecu Cantacuzino şi aducerea la Râmnicu Sărat, a 
ocupat celula lui Clime, iar acesta, mereu bolnav, a 
fost mutat jos. 

Tăcerea era deplină ca într-un cimitir pustiu. Toţi 
îşi strângeau gândurile, în căutarea unui sprijin cu 
ajutorul căruia să reziste timpurilor ce vor veni. 
Excesul natural de sensibilitate, în asemenea 
momente, era una dintre durerile de prisos, căci 
practic nu ducea la nimic, decât poate la disperare, 
Cu singura consecinţă posibilă, nebunia. 

Mi-a apărut în minte Căpitanul, care trebuie să fi 
suferit la fel, poate mai mult încă, căci o făcea nu 
numai pentru el, ci şi pentru noi. 

Dimineaţa ni s-a adus o cană cu o băutură 
turbure, negricioasă, fără zahăr, căreia i se zicea 
ceai. Buruienile uscate, din care era făcută, le puteai 
numi oricum afară de ceai. Gustul era sălciu şi amar 
ca o-doctorie. Tot atunci ni s-a împărțit şi porţia zilei, 
„de mămăligă: un boţ tare, tăiat în formă de cărămidă; 
"Plină de paie, nisip, şi pietricele - spre a nu pomeni şi 
de alte necurăţenii, mult mai dezgustătoare. Puteam 
fi noi cât vroiam de legionari, dar eram şi oameni şi, 
ca atare, supuşi celei mei elementare dintre nevoi, 
hrana! ă 

Intre timp au mai fost aduşi şi încarceraţi dr. 
Banea şi căpitanul Şiancu, amândoi condamnaţi de 
Consiliul de Război din Bucureşti, tot la câte şapte 
ani, pe baza aceluiaşi articol de lege ca şi noi. 

Intr-una din zile Clime a fost: chemat la 
cancelarie. Abia după închiderea de noapte a putut 
să ne comunice prin vizetă: venise avocatul 
Cosmovici, sub pretextul necesităţii de a discuta 
asupra apărării noastre în recursul înaintat Casaţiei. 
Ca ultime veşti: prinderea lui Alecu Cantacuzino; 
după spusele lui Cosmovici părea că în_ tară nu 
domnea liniştea cerută de Căpitan. Legionarii se 
agitau. Ici-colo izbucniri fără consistență şi fără 
rost, SIMA începea să-şi facă de cap. Arestările 
continuau. Găpitanul tot la Doftana, nu se ştia nimic 
precis despre el. (continuare în numărul viitor) 


| 


- NEMURITORI, ÎN CIUDA TRĂDĂRII (III) 


Foiletând O carte de istorie — nu cele serbede 
care se scriu azi, care relatează pur mecanicist date 
şi întâmplări, nici cele "excesiv de savante” care 
amețesc cititorul de nu mai ştie care e subiectul, ci 
una autentică (de pildă, "Istoria Românilor” a lui 
Giurescu) - rămâi uluit să constaţi CE-AM FOST 
(noi, românii), ce trecut glorios avem, şi ÎN CE HAL 
AM AJUNS, cât de mult ne-am degradat. Vlad 
Ţepeş a bătut în cuie turbanele în capetele solilor 
lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizanțului, 
pentru că veniseră să-i ceară tribut şi nu-şi 
descoperiseră capul în fața lui, iar noi ne facem mici 
şi ne ploconim în fața FMI, în fața comisarilor 
europeni, în fața lui Comisiei Ellie Wiesel şi a oricui 
se uită cruciş la noi.., 

O să-mi răspundeţi că sunt alte vremuri? Vă 
contrazic: situaţia este absolut comparabilă! Ce bani 
şi ce oaste avea domnitorul valah, şi ce bani şi ce 
oaste avea sultanul?! Cu toate acestea, armata de 
250.000 de ieniceri a fost pusă pe fugă de armata de 
30.000 de oşteni ai lui Ţepeş Vodă! După ce 50.000 
de turci au fost măcelăriți... Vă las să reflectați, eu 
continui cu istoria trădărilor. g 


Corneliu Zelea-Codreanu (1899 — 1938) 

Să faci o mişcare de elită care să cuprindă 
floarea intelectualității epocii (un Nae Ionescu, un 
Eliade, un Radu Gyr, un Blaga, un Noica, un lon 
Barbu, un Cioran, etc.), apoi s-o extinzi la nivel de 
mase, înglobând de la elevii de liceu şi până la 
veterani de război, pornind, practic, de la zero 
(doar cinci oameni, fără nici un suport material), 
reprezintă, într-adevăr, o performanță unică în 


_ istorie, imposibil de egalat, imposibil de minimalizat. 


În doar zece ani, CORNELIU ZELEA-CODREANU a 


reuşit să adune, să organizeze, să educe şi să 
conducă, în ciuda prigoanelor dezlănţuite de stat, o 
organizaţie cu un milion de membri, renumită 
pentru seriozitatea, disciplina, spiritul de sacrificiu, 


onoarea, incoruptibilitatea, spiritualitatea „şi 
dinamismul ei, care a câştigat locul 2 pe Bucureşti şi 
locul 3 pe ţară la alegerile parlamentare. 
Ascensiunea nu i-a putut fi oprită decât înecată 
în sânge prin asasinate în masă. fe) 
Puţini însă ştiu că acest masacru, înfăptuit de 
autorități, a fost favorizat de TRĂDARE, eterna şi 
urâcioasa trădare care ne macină puterile de 
aproape două mii de ani. A 
Şi dacă în Mişcarea Studenţească de la 1922, din 
România proaspăt reîntregită, când tineretul studios 
cerea drepturi pentru românii copleşiţi de străini în 
propria ţară, trădarea lui Vernichescu a fost 
sancţionată drastic, cu revolverul; dacă, mai târziu, 
în cadrul Mişcării Legionare, trădarea lui Stelescu a 
fost pedepsită de către Decemviri prin împuşcare, 
trădarea lui SIMA, niciodată răscumpărată, 
niciodată pedepsită, ba chiar lăudată (de duşmani şi 
de iresponsabili), după ce a distrus o întreagă 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


o Xlomz 


generaţie, a rămas să-i păteze memoria. 
VERNICHESCU şi-a turnat camarazii la poliţie că 


vor să împuşte bancherii evrei şi românii vânduți . 


care îi favorizau; s-a făcut un proces din care 
studenții "complotişti” au fost achitați, dovedindu-se 
că nu existase nici un complot propriu-zis; totuşi, 
Moţa a sancţionat turnătoria, împuşcând (nu mortal, 
ci doar rănind) pe trădător, atât de gravă i-a părut 
această felonie. Moţa a fost trimis în judecată pentru 
gestul său, dar a fost ACHITAT: într-atât de mare era 
indignarea tuturor românilor de atunci față de 
trădători. (De altfel, legea consideră trădarea o 
INFRACŢIUNE şi o pedepseşte penal.) 

Douăzeci de ani mai târziu Vernichescu avea să 
intre în rândul luptătorilor din rezistența armată 
anticomunistă (deci "lecţia” i-a folosit, l-a readus pe 
drumul demnităţii); de data aceasta a fost însă el 
trădat, prins de autorităţi şi împuşcat (Timişoara, 
Pădurea Verde, 1949). 


Zece ani mai târziu (1934), un comandant 
legionar de mare popularitate, parlamentar, crescut 
în Frăția de Cruce, STELESCU, a încercat să-şi 
asasineze şeful pentru a-i lua locul (întâi prin 
împuşcare, apoi prin otrăvire). 

Căpitanul l-a pedepsit prin darea afară din 
Mişcare, acordându-i chiar dreptul de a se reabilita, 
dar pentru că trădătorul persista în încercarea de 
distrugere (de data aceasta morală, nu şi fizică) a 
fostului şef, dar şi a foştilor camarazi şi a organizației 
din care făcuse parte, după doi ani zece legionari, 
exasperaţi — Decemvirii - şi-au asumat, din proprie 
inițiativă, responsabilitatea de a-l împuşca, apoi s-au 
predat şi au intrat în închisoare, considerând că nu 
era prea mare sacrificiul libertăţii lor pentru a spăla 
onoarea organizaţiei. 


Peste patru ani, un alt comandant legionar, 
HORIA SIMA, mânat de aceleaşi patimi şi ambiţii ca 
şi Stelescu, a reuşit ceea ce celălalt ratase, ba chiar 
mai mult: nu numai Şeful Mişcării a fost asasinat, ci 
şi 90% din elita sa. 

După arestarea Căpitanului şi a unei mari părţi a 
Statului Major Legionar, s-a constituit un 
Comandament Legionar "de prigoană” care avea 
rolul strict de a veghea la respectarea dispoziţiilor 
Căpitanului — adică LINIŞTE, TĂCERE, 
NEPROVOCAREA DUŞMANULUI. 

H. Sima, comandant în Banat, un necunoscut în 
Mişcare, a devenit omul de legătură între legionarii 
din teren rămaşi nearestaţi, şi Comandamentul 
Legionar PROVIZORIU, ai cărui membri, fiind 
cunoscuţi de poliţie şi urmăriți pentru a fi arestați şi 
ei, trebuiau să stea ascunşi. 

Sima, însă, în loc de a transmite ordinul 
Căpitanului (acela de a se păstra liniştea), le-a 
spus legionarilor să producă atentate şi 
dezordini, pretextând că acesta ar fi fost ordinul 
Comandamentului şi că astfel autoritățile s-ar fi 
intimidat şi l-ar fi eliberat pe Căpitan! 

Evident că nu l-au ascultat decât foarte puțini 
legionari, în special cei din provincie, dar a fost 
suficient pentru producerea a 23 de atentate 
stupide şi inutile (incendierea unei fabrici evreieşti 
de cherestea, o bombă plasată la o sinagogă etc.) 
pentru a oferi autorităților pretextul dorit, de a-l 
asasina pe Căpitan (cică pentru a pacifica țara). 

Rămăseseră ceilalți fruntaşi legionari care urmau 
la conducere; aceştia urmau să-l tragă pe Sima la 
răspundere pentru nerespectarea ordinelor, pentru 
trădare. Dar împrejurările nefericite de atunci l-au 
servit din nou pe obscurul şi ambițiosul comandant: 
un proaspăt membru al Mişcării (nelegionar), Miti 
Dumitrescu, un tânăr de 20 de ani, îşi propusese să-l 
împuşte pe Armand Călinescu, ministrul de Interne, 
considerat de el a fi responsabil de întemnițarea şi 
asasinarea lui Corneliu Zelea-Codreanu (pentru 
aceasta, totuşi, el solicita aprobarea 
Comandamentului). Evident că principalul 
responsabil era chiar Carol al II-lea, din ordinul 
căruia avuseseră loc toate acestea; 'Călinescu era 
doar o unealtă, şi nu singura. lar asasinarea unui 
prim. ministru (Călinescu devenise. între timp. prim 
ministru) atunci când elita legionară era ostatică în 


(continuare din numărul trecut) 


lagăre şi închisori, nu însemna decât o nouă 
provocare stupidă a autorităţilor, un pretext pentru 
asasinarea potenţialilor conducători ai Mişcării, cu 
care iudaismul şi masoneria (âl căror exponent era 
Carol al II-lea) vroiau să termine odată pentru a fi 
siguri că nu le vor mai ştingheri planurile. 

Şi primul ministru a fost asasinat. Cu aportul 
lui Sima care, din nou, a minţit, spunându-i lui 
Miti Dumitrescu că aceata era ordinul 
Comandamentului Legionar. A doua zi, Sima nu 
mai avea concurenți serioşi la mult visata şefie... 

Peste doi ani avea să se dovedească trădarea lui 
Sima (care era agent SSI sub acoperire)... 


lon Antonescu (1882 — 1946) 
Cei mai mulți 
oameni — fie ei “simpli 
cetățeni”, fie istorici — 
sunt convinşi că 


"legionarii nu-l 
iubesc pe 
Antonescu”. 

Aşa este. Şi 
motivul. e evident: 


nimeni, în afară de 
comunişti (nici măcar 
criminalul Carol al II- 
lea şi echipa lui de 
călăi), n-au masacrat 
cu atâta spor Mişcarea 
Legionară, aşa cum a făcut Antonescu după ian. 
1941. În ura sa (întemeiată, susţinem noi, dar nu 
avem spațiu pentru a detalia şi nu acesta este 
subiectul) față de şeful de atunci al Mişcării (Sima), 
Antonescu "n-a mai văzut pădurea din cauza 
copacilor”, cum se spune, şi a sărit binişor (extrem 
de mult, de fapt) peste cal. , 

Dar, tocmai pentru că suntem legionari, 
adevărul are prioritate; noi recunoaştem meritele 
adversarului şi nu ne permitem să-l tratăm cu 
mişelie, indiferent cum a procedat el (pentru că asta 
ne-ar descalifica pe noi). 

Trădarea lui lon Antonescu de către generalii 
săi şi de către regele său se confundă cu 
trădarea țării. Actul de la 23 august 1944 n-a fost, 
de fapt, "armistiţiu”, cum mincinos i se tot spune, de 
jumătate de secol, ci o nenorocită CAPITULARE 
NECONDIȚIONATĂ. 


Încă din ian. 1942 gen. losif Iacobici, şeful 
Marelui Stat Major s-a opus intenţiei Mareşalului de 
a trimite cât mai multe divizii pe front; evident, a fost 
demis şi trecut in rezervă. Şi astfel a apărut primul 
trădător; ajutorul gen. Iacobici, gen. ILIE ŞTEFLEA, 
devenit noul comandant al Marelui Stat Major, a 
ales politica de sabotare a dispozițiilor lui 
Antonescu, reducând numărul efectivelor care 
urmau să fie trimise. Cu ajutorul gen. Socrat 
Mardari, Traian Borcescu şi al col. Valerian 
Nestorescu, a oprit toată artileria diviziilor de 
dublură (diviziile 25, 26, 27, 31, 34 şi 45 infanterie), 
jumătate din artileria diviziilor de munte, majoritatea 
artileriei grele şi câte o baterie din fiecare divizie 
plecată pe front; în acest fel, cca. 220 000 de soldați 
care ar fi trebuit să ajungă în Stepa Calmucă, de 
lângă Stalingrad, au rămas în țară. 

Infrângerea iminentă de la Stalingrad l-a 
determinat pe Antonescu să se intereseze de o cale 
pentru ieşirea din conflict. Astfel, din sept. 1942 şi 
până la 23 aug. 1944, în numele guvernului de la 
Bucureşti, al mareşalui Antonescu, diplomații 
români au încercat să încheie o pace separată cu 
Aliaţii, deşi fiascoul debarcării britanice în Grecia 
şi interesul redus al lui Roosevelt în zonă 
aruncaseră în mod tacit România în braţele 
Moscovei încă de la Conferinţa de la Teheran 
(1943). Cele mai importante negocieri s-au purtat la 
Ankara (sept. 1943 - martie 1944) şi Stockholm (nov. 
1943 - iunie 1944), din partea guvernului 
Antonescu, şi la Cairo (martie - iunie 1944), din 
partea opoziţiei. (continuare în numărul viitor) 


Mbit Cada 


Pag. 11 


O NOUĂ PIERDERE: AUREL MORARU. (1922 — 19 iunie 2010) 


inginer, frate de Cruce în timpul Căpitanului, apoi legionar, deținut politic, 


Ss - PIEPT CĂLIT DE FIER ŞI SUFLETUL DE CRIN - 


"Seria neagră” a început toamna trecută, în 
sept. 2009, cu moartea dr. ŞERBAN 
MILCOVEANU, penultimul şef al studențimii române 
interbelice pe țară, unul dintre puținii supraviețuitori 
ai masacrului elitei legionare, membru al Senatului 
Legionar şi autor al numeroase cărți ("Arhiva 
Invierea" — 4 vol., "Războiul dintre Stat şi Naţiune”, 
"Corneliu  Zelea-Codreanu, altceva decât Horia 
Sima”, "Testamente politice”, "Dilema între dictatură 
şi democrație”, “Memorii” şi multe altele). 


Extraordinar de vivace, dar cu mult tact, cu un 
suflet bun ca pâinea caldă, dar şi cu o minte ageră şi 
clară, mereu dornic să afle şi să învețe ceva nou, 
Aurel Moraru era un înțelept şi "un năzdrăvan” în 
acelaşi timp, aşa cum spunea Căpitanul că trebuie 


să fie un legionar. (Primăvara aceasta, la vârsta de. 


88 de ani, absolvise un curs de legislație rutieră 
pentru a circula cu scuterul.) 

Inginer agronom, îndrăgostit de profesia sa, de 
pământ, de plante, de soare şi cerul liber, la 88 de 
ani îşi cultiva grădina proprie de la ţară, îşi îngrijea 
vița de vie şi pomii fructiferi; îl întâlneai periodic la 
Obor, ducând în spate un rucsac de 20 de kg, 
încărcat cu cele trebuincioase pentru casă, pentru 
soția sa şi căţeii din curte, adunaţi de pe stradă, din 
milă, căci nu exista om sau animal în suferință care 
să nu fie alinat de dl. Moraru. 

"Cu piept călit de fier şi sufletul de crin”, aşa 
cum plastic îi caracteriza pe legionari Radu Gyr, 
nealterat de asprimile vieții, devenise, după 1990, un 
pion de bază în Mişcare şi membru al Senatului 
Legionar reînființat în țară de ultimul comandant 
legionar al Căpitanului, dr. lonel Zeană. Era nelipsit 
de la sediul pe care ne ajutase să-l amenajăm, făcea 
donaţii lunare pentru apariţia ziarului, ne însoțea în 
excursii şi pelerinaje, îşi vizita camarazii ţintuiţi la 
pat, citea mult, fiind pasionat de apariţiile de carte, 
de istorie şi memorialistică referitoare la perioada 
interbelică şi la Mişcarea Legionară şi explica tuturor, 
cu lux de amănunte şi cu o răbdare rămasă de 
pomină, despre diferența între Corneliu Zelea- 


Codreanu şi uzurpatorul acestuia la conducerea 


Mişcării, ca şi despre diferența între admiratorii lui 
Sima şi legionari. 

Născut în com. Pantelimon de lângă Bucureşti, 
pe 28 martie 1922 şi format în prestigioasa Frăție 
de Cruce condusă de ilustrul comandant legionar 
Gh. Istrate, încă de la vârsta de 15 ani, din 1937, 
pe vremea când era elev la Liceul "Titu 


IN MEMORIAM NICOLAE ITUL 


După cum observăm cu tristețe, legionarii şi frații 
de cruce de demult n-au descoperit elixirul "tinereții 
fără bătrânețe şi vieţii fără de moarte” din poveştile 
copilăriei... Luptători îmbătrâniţi, care nu au avut un 
numeros tineret căruia să-i' predea ştafeia, 
documente istorice vii pe care nu am mai apucat să 
le consultăm pe îndelete, trec în veşnicie, lăsându- 
ne mai puțini, mai trişti şi mai săraci sufleteşte. 

Cu o jumătate de an în urmă, în vârstă de 87 de 
ani, s-a stins Nicolae ltul din Hunedoara. 
Întreruperea comunicării cu acesta, din cauza bolii 
sale şi a soţiei sale, ne-a împiedicat să ne luăm 
rămas bun la timpul cuvenit, de aceea o facem 
acum: 

S-a născut la 5 dec. 1923 în satul Sălaşul de Sus, 
la poalele munţilor Poiana Ruscă, iar în 1942 a 
intrat în Mişcarea Legionară (în clandestinitate, 
întrucât aceasta fusese interzisă de gen. 
Antonescu); chiar în acelaşi an a fost însă arestat şi 
închis pentru 2 ani la Caransebeş. După eliberare a 
luptat pe frontul de vest pentru recuperarea 
Ardealului, dar a avut zile. A apucat să se înscrie la 
Politehnica din Bucureşti, pentru ca în 
1948 regimul să-şi amintească de existența 


Pag. 12 


o DAIA 


membru al Senatului Legionar 


A continuat, în nov. 2009, cu moartea neaşteptată 
a altui iubit şi prețuit senator legionar, ing. şi colonel 
în retragere NICOLAE BADEA PETRESCU, frate de 
Cruce încă din 1933, apoi legionar, combatant pe 
front pentru reîntregirea țării, secretarul neobosit 
colegiului nostru de redacţie şi casierul organizației... 
Peste patru luni, în martie 2010, camaradul 
senator legionar MIRCEA BULGAREA, de asemeni 
educat în faimoasa Frăţie de Cruce a comandantului 


Maiorescu” din Capitală, dl. Moraru a urmat tradiția 
tatălui său (veteran din primul război mondial, care 
absolvise Şcoala Superioară de Horticultură din 
Paris) şi a “devenit student al Facultăţii de 
Agronomie în timpul celui de-al doilea război 
mondial. 

Arestările masive de legionari din noaptea de 
14/15 mai 1948, ca urmare a faptului că N. Pătraşcu, 
omul lui Sima şi fost secretar al Mişcării în 1940, sub 
motivația reorganizării, ceruse şefilor legionari lista 
cu numele legionarilor şi apoi o . predase 
comuniştilor, nu l-au inclus şi pe Aurel Moraru, 
întrucât şeful lui, Prunescu, refuzase să-i dea lista lui 
Pătraşcu. A fost însă arestat doi ani mai târziu şi 
dus la Canal. După eliberare, urmărit şi persecutat, 
mutat de colo-colo, în Câmpia Bărăganului, în 
Moldova şi în Dobrogea, înfruntând canicula şi gerul 
de pe câmpiile aride, şi-a practicat profesia de 
agronom, fiind totdeauna cel mai bun. 

Promitea să fie la fel de longeviv ca şi cel mai 
bătrân legionar din lume, Viorel Tănase din Sibiu, pe 
care tocmai îl sărbătorisem la împlinirea vârstei de 
102 ani; chiar bădia Moraru îi inversase, râzând, 
ultimele două cifre de pe tori, rezultând 120 în loc de 
102, şi spusese: "Şi eu o să vă urmez exemplul” Dar 
o zi mai târziu un o maşină în viteză i-a acroşat 
bicicleta şi l-a trimis pe un pat de spital, cu fractură 
craniană şi leziuni cerebrale, iar după o lună a plecat 
dintre noi. Şi era atâta viață în el... 

Imediat după accident, când am fost să-l vedem, 
era perfect lucid, preocupat să mergem la un 
camarad aflat de mulţi ani în pat. Timpul a trecut, 
părea să se refacă... Se spovedise, se împărtăşise. 
Tinerii şi vârstnicii camarazi se perindau acum la 
patul de acasă. Ne saluta cu un licăr vesel în ochii lui 
albaştri, făcea proiecte de excursii, vroia să ştie ce 
se întâmplă în lume şi să-l ducem la draga lui căsuță 
de la țară. L-am dus. A fost ultima zi... Noaptea câinii 
au urlat a pustiu, iar dimineața următoare sufletele 


kk 


Nicolae Itul (dreapta) alături de Dumitru Groza, 
şeful Corpului Muncitoresc Legionar — Hunedoara, 1991. |! 


liberă a unui legionar şi a fost "cazat" în aproape 
toate locurile selecte” rezervate “duşmanilor 
poporului" (Jilava, Piteşti, Tg. Ocna, Caransebeş, 
Codlea, Gherla, Aiud şi colonia Periprava). La Tg. 
Ocna a avut privilegiul de a-l cunoaşte şi a-i fi prieten 
"sfântului închisorilor”, Valeriu Gafencu. 

A fost eliberat după 16 ani, tocmai în 1964, 
când Ceauşescu a făcut din această prefăcută 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


legionar Gh. Istrate, şi luptător cu arma în mână în 
cel de-al doilea război mondial, a fost condus pe 
ultimul drum. Şi, din nou, peste alte patru luni, 
chiar cu o săptămână înainte de aniversarea a 83 
de ani de la înființarea Legiunii "Arhanghelul 
Mihail”, alt senator legionar, ing. AUREL MORARU, 
s-a grăbit la întâlnirea din eternitate cu vechii fraţi de 
Cruce şi legionari din vremea Căpitanului. 


noastre erau 
pustii: plecase 
dintre noi, 


prematur, cel rai 
tânăr bătrân (la 
cei aproape 90 
de ani ai săi), cu 


[o) memorie 
intactă, îndrăgit 
de noi toți şi 
temut de 
"sectanții” : 
Legiunii pentru 
felul “aspru” în 
care îi trata. A 


răsunat din. nou 
"Imnul 
legionarilor 
căzuți”... Garda 
de onoare l-a 
vegheat timp de 
trei nopți, apoi 
trupul neînsuflețit, 
purtat pe braţe de 
tineri legionari în 
cămaşă verde, a 
fost înhumat în 
Pantelimon, comuna natală, alături de părinți... 

Cu ochii îndreptaţi spre viitor şi cu gândul la eroii 
şi martirii noştri, păstrăm moştenirea spirituală lăsată 
şi o amplificăm, fiind siguri că locul gol lăsat de 
camaradul Moraru va fi luat de tineri dârji, cu suflete 
curate, cu trupuri oțelite, frumoşi, cu înțelegere şi 
dragoste de acest Neam pe care toți duşmanii şi 
vânduții se străduiesc să îl distrugă. 


Cult Nae Jamaica * 


(1923 — 15 dec. 2009) 


generozitate un mare capital politic internaţional 
şi, mai ales, când elita țării fusese decimată, iar 
puținii supraviețuitori nu mai reprezentau un 
pericol pentru regimul comunist. 

Prea tânăr ca să fi fost alături de Legiune în 


“vremurile bune ale Căpitanului, Nicolae ltul nu a fost 


deloc prea tânăr ca să suporte răzbunarea iudeo- 
comunistă care a încercat să înmormânteze de vie o 
generație întreagă de Români. 

După eliberare, adică internarea în lagărul ceva 
mai larg, numit "Republica Populară România”, ca 
mai toţi deținuții politici, şi-a reînnodat cum a putut 
Viaţa, absolvind Facultatea de Ştiinţe Economice 
din Timişoara, s-a căsătorit cu prof. Dorina Crâng 
care l-a urmat până la sfârşitul zilelor sale, precum şi 
in moarte: Nicolae tul a murit la 2 dec. 2009, iar 
soția sa cinci săptămțni mai târziu, la 11 ian. 2010. 

„Dar cuvintele sunt prea sărace ca să cuprindă o 
Viață de om... Îi adresăm un ultim omagiu, cu 
speranța că într-o bună zi ne vom reîntâlni cu toții, 


alături de Căpitan, şi de atunci înainte vom fi mereu 
împreună. i 


+ ediaația 


d 


ZIG-ZAG PRIN NORDUL BUCOVINEI 


Acum, în urma renovărilor, 
Catedrala arată mai bine 
decât atunci când a fost = 
ctitorită, în 1844, interiorul | 
este impresionant datorită | 


marmurei, vitraliilor, | 
pardoselii ce străluceşte ca oh 
oglindă şi mobilierului Pe 
bisericesc. - Exteriorul este | 


însă simplu, crucile aurite de 
pe cupole nu au semnul slav 


(adică o linie oblică sub 
cruce). . 
Biserica era plină de 


credincioşi, iar preoții, în 
veştminte frumoase, cu voci 
groase de  başi,  eraulă 
acompaniaţi de vocile unui | 
cor feminin aflat la balcon: o 
slujbă măreaţă, .care te 
transpunea. Din păcate, 
acum toate slujbele se ţin 
numai în limba ucraineană şi 
rusă, cea română fiind 
eliminată. Până în urmă cu 
cca. 15 ani, în anumite zile se 
slujea şi în limba română (am 
vorbit cu preotul care discuta 
cu enoriaşii. săi într-un grai 
românesc fără cusur). Alte j8ă 
vremuri şi alți oameni. | 

La intrare, la avizier, era] 
afişat programul săptămânal 
al slujbelor - în limbați 
ucraineană;: nici un rând de | 
informare în română. La fel şi 
la chioşcul alăturat, înțesat cu 
cărți de rugăciuni, icoane, 
ziare religioase, casete audio 
şi C.D.-uri imprimate cu 
slujbe religioase. 

În curtea Catedralei, 
curată şi spațioasă, un 
monument impunător, 
construit nu cu mulți ani în 
urmă, îl reprezintă pe 
episcopul Evgheni Gocman 
ce are în mână crucea slavă. 
Dar cine este acest - 
personaj? În excelenta "Monografie a oraşului 
Cernăuţi”, apărută în 1936, autorul, C. Loghin, 
ne spune că episcopul Eugen Macman (pe 
numele său real, nerusificat) s-a opus din 
răsputeri tot timpul cât a fost în această 
funcţie: (1834-1873), înființării unei mitropolii 
a tuturor românilor ortodocşi din Austro- 
Ungaria (deci unirii bisericeşti a Bucovinei cu 
Ardealul), întrucât aceasta ar fi întărit ha 
considerabil elementul românesc. - 

Să ne reîntoarcem pe artera principală a 


oraşului, lancu Flondor (azi Olga 
Kobyleanska), - străjuită de clădiri 
monumentale, toate cu etaj, de aceeaşi 
înălțime. 


Cele mai multe au ornamentații, în special : 
statui, în nişele exterioare şi chiar pe acoperiş, care 
ies mai bine în relief noaptea, când sunt luminate cu 
becuri puternice, ingenios plasate, ca nişte 
reflectoare. Multe din magazinele de pe această 
arteră vând mărfuri occidentale de toate felurile, 
haine _italieneşti şi franțuzeşti, băuturi scoțiene, 
blănuri, articole sportive. Tot pe această stradă îşi 
dau întâlnire sucursale ale celor mai cunoscute bănci 
internaţionale. O trăsură din fontă, aidoma celor de 
acum de mai bine de un secol, atrage ca un magnet 
pe iubitorii de artă fotografică. Zi 

Intru şi într-o librărie. Sunt expuse aici sute de 
titluri de cărți - dar numai în rusă şi ucrainiană. Nimic 
în română, deşi se ştie că peste 80% din: populația 
zonei Cernăuţi este românească. Şi iar apelez la 
trecutul nu prea îndepărtat: în urmă cu cca. 20 ani, la 
această librărie exista un român care vindea cărţi în 
limba română, precum şi ziare, unele dintre ele 
apărute la noi. 


(EG alei 


E Au Nlaă)e 
A lua” 


O parte din vitrina librăriei expunea un poster cu 
vederi din Cernăuţiul vechi, aşa cum era până în 
preajma primului război mondial: cu case 
maiestuoase în fața cărora sunt domni cu papion şi 
pălării şi doamne cu rochii lungi şi dantelate, ţinând 
în mână umbrele, cu trăsuri, cu terase, cu clădiri 
administrative care sunt adevărate palate, cu hoteluri 
luxoase. Subliniez faptul că, că la scară mult mai 
mare, pe pânze ce acopereau fațada unei clădiri din 
fața hotelului „Arboroasa” am văzut iar crâmpeie din 
Cernăuţiul din preajma celui de-al douăzecelea 
secol: ceea ce era pus la naftalină şi era considerat 
„tabu” de către fostul regim sovietic, s-a scos astăzi 
de sub cenuşa uitării - o acţiune benefică, o mică 
dovadă că istoria nu poate fi ştearsă sau modificată, 
adevărul iese întotdeauna la suprafață. 

Nu puteam să parcurg fosta stradă lancu Flondor 
fără a face o vizită la redacţia ziarului „Concordia”, 
cu 16 ani de apariție, ajuns acum la nr. 745. Sub titlu 
se specifică că ziarul are o apariție săptămânală, 


este “cultural, social-politic 
şi economic în limba 
română”, şi are ca „molto”: 
"omul înțelept face ce 
poate, nu ce vrea”. 

interlocutor mi-a fost d. 
Simion Gociu, redactorul 
şef adjunct, un om care mi-a 
fost de mare ajutor în 
dimineaşa următoare, când 
m-a însoțit în cele mai 
frumoase şi interesante locuri 
ale Cernăuţiului. De la dânsul 
am aflat că actualmente în 
patru raioane din regiunea 
Cernăuţi, cu populaţie 
“l majoritar românească: 
1 Herţa, Hliboca, Noua Suliţă 
"| şi Storojineț, apar ziare 
raionale cu variante în limba 
română. Unicul ziar pur 
românesc, la nivel regional, 
este „Gazeta Herţa”. 


Mai apar la Cernăuţi 
ziarele „Libertatea 
cuvântului”, „Plai 
Românesc”, “Ziarul 
Societății pentu Cultura 

| Românilor” şi „Ziarul 


"| Bucovinei” care recent şi-a 
"| serbat 70 de ani de la apariţia 
|! primului număr. 

ii Totodată, apare, dar nu cu 
| regularitate, şi ziarul 
“„Arcaşul”, al cărui redactor 
şef este poetul Vasile 
Târâțeanu, ziar deseori 
suspendat pentru atitudinea 
sa critică la adresa organelor 
locale întrucă acestea 
falsifică istoria românilor şi se 
implică prea puțin în 
păstrarea etnicităţii lor prin 
limitarea numărului de şcoli şi 
mai ales de tipărirea de cărți. 

Pe aceeaşi linie cu 
„Arcaşul” se situează şi 
„Curierul de Cernăuţi”, care 
: face ca şi acesta să aibă 
P=] acelaşi „tratament”. i 
; Mi s-au oferit ultimele numere ale ziarului 

| „Concordia”, ziar al minorității româneşti 
1] din Ucraina şi am rămas profund dezamăgit 
de. felul cum arată: alb-negru, cu numai 4 
pagini, 
invariabil programele TV ucrainiene şi ale celor 
două posturi româneşti! În rest, scurte ştiri, 
poezii, câteva reclame şi doar două articole ce 
mi-au reţinut atenţia: unul despre Silvestru 
Morariu Andrievici, fost mitropolit al Bucovinei 
între 1880-1895, care a sprijinit „Societatea 
pentru cultură română în Bucovina” şi 
societatea de cântare „Armonia”, iar cel de-al 
doilea articol, cu titlu incendiar, „La stâlpul 
infamiei”, semnat de Tudor Andrieş, care arată 
starea jalnică a bisericii catolice poloneze (în care 
este depozitată arhiva oraşului). În acest articol se 
vorbeşte şi despre Catedrala metropolitană 
„Pogorârea Sf. Duh” despre care am amintit, 
făcându-se precizarea că în timpul lucrărilor de 
renovare a fost scoasă inscripţia in limba română 
„Unul în “trei ipostasuri, Dumnezeu” aflată pe 
frontispiciul de la intrare, invocându-se faptul că 
literele necesitau recondiţionare (dar în urma acestei 
operaţii li s-a pierdut urma definitiv). 

Ziarul  „Concordia”, conform promisiunilor 
Comitetului de Stat al Ucrainei pentru Naţionalităţi şi 
Culte, trebuia să aibă 16 pagini color şi un tiraj de 
13.000 de exemplare. Dar apare în numai 1000 de 
exemplare, nu se poate numi ziar, şi are prețul, aşa 
cum scrie sub titlu, „negociabil” - un fel de cutie a 
milei: dă fiecare câţiva bănuţi (sau, dacă nu are, nu 
este supărare)... i 


- (continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 7% 


din care ultimele două prezintă * 


| 
| 
| 
| 


ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI 
- RELAȚIA "IRANGATE” — »CONTRAS” 


In articolul precedent ("Criza ostaticilor. din Iran”) 
am analizat modul cum echipa republicanilor. din 
SUA a ajuns la putere în 1981 (în detrimentul lui 
Jimmy Carter), folosindu-se de soarta ostaticilor 
americani de la Ambasada din Teheran. 

Cine şi-a închipuit că, odată preluată puterea la 
Casa Albă de către Ronald Reagen şi George Bush 
senior, va fi stopată şi jalnica relație clandestină cu 
islamiştii din Iran, s-a dovedit a fi un naiv. Păstrând 
canalele folosite anterior, serviciile — secrete 
americane au continuat să-i cultive pe iranieni (care 
oficial le erau inamici), pentru scopuri de tot felul. In 
primul rând, aveau nevoie deosebită de banii 
acestora, pentru că plecarea şahului de la 
conducerea Iranului a făcut ca toate averile sale, 
plus rezervele imense de aur şi devize ale acestei 
țări, să treacă în mâna oamenilor lui Khomeini. 
Intrebarea firească pe care şi-ar pune-o orice om 
avizat ar fi legată de modul cum ar putea fi luați 
aceşti bani de la islamişti? Simplu: vânzându-le 
în continuare armament, atât clasic cât şi 
sofisticat. 

Bine, bine, vă veţi întreba, dar de ce avea 
nevoie regimul islamic de la Teheran de cantități 
aşa de mari de armament şi muniţie? Cine îl 
amenința? Iarăşi răspunsul este foarte simplu. 
Irakul. Regimul de la Bagdad, condus de Sadam 
Husein, a cedat cântecului de sirenă american, mai 
precis al lui Donald Rumsfeld (Secretar de Stat 
pentru Apărare) şi, sperând într-o victorie facilă care 
să-i asigure o supremație totală în zona Golfului, a 
atacat Iranul, imediat după venirea la putere a lui 
Reagan. Spre mirarea tuturor, dar mai ales a lui 
Sadam Husein, Iranul fundamentalist s-a apărat cu 
îndârjire şi a echilibrat situaţia militară, războiul 
căpătând treptat un caracter de uzură. 

Livrările americane de arme atât către Iran, cât 
şi către Irak (culmea perversiunii) s-au efectuat, ca 
de obicei, prin Israel, via Cipru, Liban, Libia, 
lordania etc. După 8 ani, adică spre sfârşitul anilor 
'80, ambele țări se prezentau epuizate din cauza 
efortului de război depus. Observatorii occidentali 
erau derutaţi de ceea ce pe hârtie era avantajul clar 
al Irakului, fapt care contrasta evident cu situaţia din 
teren. Pe 19 iulie 1988, când două avioane iraniene 
F14A (livrate de SUA) au fost doborâte deasupra 
Golfului Persic de avioanele de vânătoare irakiene, 
la New-York s-a anunţat că Iranul accepta rezoluția 
ONU nr. 598 care chema cele două țări beligerante 
la încetarea focului. Câteva zile mai târziu se semna 
şi un armistițiu între cei doi inamici vremelnici. 

Asupra modului cum americanii au aprovizionat 
cu armament Iranul în anii '80 s-ar putea scrie 
tomuri întregi. Rezumând la maxim, putem porni de 
la echipe din cadrul CIA (grupate în aşa-numitul “The 
First Team”), care, aproape permanent, se întâlneau 
în Europa (mai ales la Frankfurt şi Hamburg) cu 
reprezentanții Iranului fundamentalist şi puneau -la 


kk 


» AUDIENȚĂ LA UN DEMON MUT” 


VICTOR fu introdus într-o sală lungă, aidoma 
unei uriaşe table de şah, traversată de un covor 
roşu. Din celălalt capăt, alunecând încet de-a lungul 
covorului, venea, împins într-un jilț cu rotile, 
Comisarul. Un bărbat cărunt, îmbrăcat în uniformă, 
împingea jilțul, ținându-l cu mâinile sale îmbrăcate în 
mănuşi albe de mătase. 

Comisarul era un bătrân în jur de nouăzeci de 
ani, cu capul şi fața rasă, privind în gol, în timp 
ce tremura uşor. Era şi el îmbrăcat în uniformă, 
iar pe genunchi îi atârna un şorț albastru cu 
zulufi aurii. Pe degetele înmănuşate avea inele care 
trebuie să fi avut fiecare o poveste a sa. Jilțul cu 
rotile se opri în mijlocul încăperii. 

Bărbatul cu mănuşi, care îl împingea, căzu 
într-un genunchi, sărută inelele comisarului şi se 
retrase. 


Pag. 14 


Covejpondengă 


cale vânzările de arme şi muniții solicitate. Din acest 
motiv scandalul legat de aceste vânzări 
clandestine de arme către lran a primit 
denumirea de IRANGATE (prin comparaţie cu 
precedentul scandal WATERGATE). = 

In ian. 1987, generalul Richard Secord, fruntaş al 
grupului sus numit, ajunge în fața unei Comisii a 
Senatului SUA care ancheta vânzările clandestine 
de armament american către alte ţări. Acest militar 
de elită a avut în trecut, printre alte activităţi, şi pe 
aceea de consilier al şahului Reza Pahlavi. 
Depoziţiile gen. Secord în fața Comisiei au fost 
urmate şi de acelea ale Secretarului de Stat (omul 
nr. 3 al SUA în perioada menţionată), Georg Schultz. 

Au fost astfel dezvăluite canalele de trecere a 
mari cantități de muniţie şi armament spre Iran, 
intermediar principal fiind şi John Kelly, ambasadorul 
american la Beirut, împreună cu un apropiat al gen. 
Secord, col. Oliver North. 

Toate bune şi frumoase, dar tranzacţiile şi livrările 
clandestine de arme şi muniţii.către Iran au adus în 
visteria CIA miliarde şi miliarde de dolari. La ce au 
folosit aceştia? Răspunsul este iarăşi foarte simplu: 
la alimentarea  subversiunii din alte țări 
amenințate de mişcările de stânga, mai ales în 
America Latină. Sub pretextul blocării avansului 
forțelor castriste în America Centrală şi de Sud, 
SUA au cheltuit sume imense pentru sprijinirea 
mişcărilor de partizani “CONTRAS*. 

Acţiunile susținute de CIA pe continentul sud- 
american s-au concretizat prin numeroase expediții, 
dintre care menţionăm pe cele mai importante: 

- Răsturnarea (şi ulterior asasinarea) lui Salvatore 
Allende în Chile şi înlocuirea lui cu un fidel, gen. 
Augusto Pinochet. (Mai târziu CIA îl va abandona şi 
pe acesta.) 

- Inlăturarea unui regim semi-democratic şi 
naționalist din Argentina, de mare popularitate, 
care redresase țara “(al' col. JUAN. DOMINGO 
PERON) şi înlocuirea acestuia cu un regim totalitar, 
condus de un grup de generali. In această perioadă, 
în țara tangoului au dispărut pur şi simplu zeci de mii 
de opozanți (bărbaţi, femei şi copii). 

- O operațiune asemănătoare a fost 
desfăşurată şi în Brazilia, revenirea la o 
conducere democrată având loc doar după anul 
2000 (sub preşedintele Lula da Silva). 

- Sub, pretextul combaterii forțelor castriste şi al 
producătorilor de droguri au fost produse schimbări 
asemănătoare în Columbia (partizanii FARC) în 
Bolivia, Ecuador ş.a. 

În Nicaragua, finanțarea forțelor “Contras“, 
conduse în principal de Alfredo Calero, se făcea cu 
bani proveniţi atât din Iran, cât şi din comerțul ilicit 
intens cu droguri dure. Numeroase firme obediente 
gen. Secord, intermediau, transportau, combinau tot 
ce era necesar pentru ca treburile urmărite de “The 
First Team“ să avanseze. Una din firme, “Udall 


Valdis se apropie şi el, căzu în fața 
Comisarului şi sărută inelele. Apoi, ridicându-se, îi 
făcu semn lui VICTOR să se apropie. 

- Îndrăzneşte. Comisarul a venit aici pentru tine. 

- Daţi-mi voie să nu îndeplinesc procedura de 
salut pe care o obişnuiţi, zise VICTOR, dezorientat 
de felul în care decurgea audiența. 

- Nici nu e nevoie! zâmbi Valdis. 

Comisarul îşi întoarse capul semiparalizat şi îl 
privi pe Valdis, în aşteptarea unei explicaţii. Bătrânul 
îşi ridică mâinile tremurânde şi schiţă nişte semne 
incerte prin aer. Apoi îşi puse mâinile pe şorțul de pe 
genunchi şi îşi lăsă capul neputincios pe spate. 
VICTOR îşi dădu seama că are în față un bătrân 
paralizat şi mut, care semăna mai mult a demon 
decât a om. Pentru o clipă fu lovit de gândul că, 
dacă şi-ar face semnul crucii, comisarul ar dispărea. 
Valdis, văzându-i dezamăgirea, izbucni în râs: 


Research“, de pildă, îşi construise chiar un aeroport 
ilegal în Costa Rica, facilitate pe care altă firmă 
obedientă (Stanford Tehnology Trading Grup 
International — STTGI) o folosea curent pentru 
livrările sale aeriene de arme, bani, alimente şi 
echipamente către forțele “Contras“ din Nicaragua. 
Pentru prima dată s-a vorbit în public de STTGI 
atunci când sandiniştii castrişti aflaţi la putere în 
Nicaragua au doborât un avion.cargo C-130 plin cu 
arme şi pilotat de un echipaj american afiliat la CIA. 
In urma acestui incident a fost adoptat în Congresul 
SUA Amendamentul Bolland, document care 
interzicea orice fel de ajutor american pentru 
forțele “Contras“ (anticastriste) din Nicaragua 
condusă de regimul sandinist (de stânga); 
ulterior însă, livrările către forțele “Contras“ au 
luat, pe ascuns, o asemenea amploare, încât gen. 
Secord şi-a constituit o mică flotă aeriană şi navală 
compusă din cinci avioane cargo tip C- 123 K şi un 
vas cargo numit “Errina“, de 5000 tdw. Cu ajutorul 
acestora au fost livrate către partizanii “Contras* din 
Nicaragua mii de tone de echipamente, hrană, 
muniție şi armament. Printre alte “livrări” au fost 
trimise în Nicaragua, la partizanii “Contras“, şi 650 
tone arme automate tip Kalaşnikov, furate de 
colonelul North din Polonia, cu ajutorul feroviarilor 
polonezi din sindicatul disident “ Solidaritatea“. 
Aceştia au reuşit să deturneze trenuri întregi. cu 
echipamente sovietice aflate în drum spre RDG, 
trenuri pe care le dirijau spre portul Sczeczin, unde 
"materialele" erau îmbarcate pe vasul ”Erirra” care 
lua drumul Caraibelor, după ce, în prealabil, urma un 
traseu întortocheat prin Cherbourg (Franța), Setubal 
(Portugalia) ş.a. Uneori, pe acest traseu, "Erirra” 
descărca tot ce era suspect pe vasul complice 
"Iceland Saga“ care mergea în Honduras, de unde 
echipamentele se transportau dispersat, pe alte căi, 
în Nicaragua. 

La audierile. pe care le-a susţinut în fața Comisiei 
Senatoriale, gen. Secord a recunoscut fără nici o 
ezitare că operaţiunea duplex “/RANGATE“ 
VERSUS “CONTRAS“ s-a bucurat de aprobarea 
totală (dar neoficială) a preşedintelui Reagan şi a 
întregului său grup de consilieri. Susținerea 
forțelor “Contras“ şhfinanțarea livrărilor prin vânzarea 
clandestină de arme către Iran a făcut parte dintr-un 
plan conceput de col. Oliver North, plan care a fost 
denumit codificat “Operaţiunea Democraţia“! 
“Democrația”, “solidaritatea“, libertatea“ sunt 
cuvinte atât de frumoase prin conţinutul şi > 
semnificaţia lor! Din păcate, în cazul relației 
“Irangate*“ versus “Contras“, ele au ajuns pe cele 
-mai murdare mâini. 


= Timpul dvs. a expirat! zise el, apucând jilțul cu 
rotile şi întorcându-l spre apus. Adio! Mi-a părut bine 
să te revăd! strigă Valdis printre hohote, în timp ce 
împingea jilțul în direcţia din care a fost adus. 

VICTOR rămase singur în mijlocul sălii, care încă 
mai păstra rânjetul rece al lui Valdis. 

Undeva, pe unul din coridoare, se auzi zgomotul 
unei uşi. Apoi s-au auzit paşi care se apropiau. 

i VICTOR şi-a făcut cruce şi a rămas în 
picioare. Ar fi vrut să îngenuncheze, dar nu vroia să 
fie găsit aşa. L-ar fi înţeles greşit. Şi nu trebuia. 

In fața lor el a rămas drept, până la urmă. 
De sus, de peste tot, a început să se audă un 


cor nepământesc. VICTOR recunoscu. slujba 
PROHODULUI. 


- sfârşit - 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


: 

) 

' 
mă a e 


Carucuri 
ISTORIA CENZURATĂ 


- premii în cărți - | 


= dă a: A Ea £ se 2 ii ş | 

Condiții de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MAI: "Ce înseamnă a fi corect politic?” 
a fost dat de Anghel Cristea din Bucureşti, 34 de ani, 


care a câştigat cartea "Diavolul este politic corect" scrisă de Savatie Baştovoi. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În limbajul de plastic de azi (Eare l-a înlocuit: pe 
cel "de lemn”), a fi “corect politic” înseamnă să nu 
faci şi să nu spui ceva ce altcineva ar putea 
considera ca fiind ofensator, înseamnă să păstrezi 
tăcerea despre convingerile proprii dacă acestea ar 
putea fi considerate de alţii ca jignitoare. lar această 
"tăcere" e sever îngrădită prin LEGI (în termeni 
juridici aşa-numitul DELICT DE OPINIE). 

Unora poate părea o chestiune umanitară, 
pacifistă, sublimă etc. Dâr, aşa cum observă şi 
Jurgen Habermas, filosof contemporan, „într-o 
comunitate democratică ai cărei cetățeni îşi acordă 
drepturi egale nu este loc pentru o autoritate 
căreia să i se permită să determine unilateral 
limitele a ceea ce e de tolerat. Pe baza drepturilor 
egale ale cetățenilor şi a respectului reciproc, nimeni 
nu are privilegiul de a stabili limitele tolerantei 
din punctul de vedere al preferințelor şi al orientărilor 
axiologice proprii“. 

”CORECTITUDINEA POLITICĂ” a fost definită 
de mai mulți autori ca fiind „miliţie a gândirii” şi 
„terorism_intelectual“ — "miliţie", deoarece acest 
curent îşi are originea în doctrina marxistă. 
Analiştii afirmă că acest curent de gândire al 
corectitudinii politice îşi are originile în Şcoala de 
la Frankfurt, întemeiată pe ideologia marxistă în 
1923. De fapt, la început, numele acestei şcoli, care 
a dat pe câţiva dintre cei mai cunoscuți filosofi ai sec. 
XX, s-a dorit a fi „Institutul pentru Marxism” şi avea 
ca model Institutul Marx-Engels din Moscova. 
Iniţiatorul şi finanțatorul acestui „Institut pentru 
cercetare socială” a fost un marxist de origine 
evreiască, Felix Weil, primii doi directori ai acestui 
institut fiind coreligionarii săi, Carl Grunberg şi Max 
Horkheimer. Din acelaşi mediu mozaic proveneau şi 
majoritatea gânditorilor afliliaţi acestei instituții (Th. 
Adorno, Walter Benjamin, Erich Fromm, Herbert 
Marcuse şi alţii). Această Şcoală, ai cărei membri 
au activat şi în Statele Unite la un moment dat, a 
ajutat la apariția aşa-numitului marxism vestic, 
despre care ştim că este. până în zilele noastre 
apreciat în universităţile occidentale. ă 

Se doreşte, după cum se ştie prea bine, 
impunerea unei noi ordini mondiale, care să nu 
mai fie bazată pe principiile creştine pe care a 
fost clădită întreaga societate europeană timp de 
1000 de ani şi mai bine, iar una dintre modalitățile 
aparent mai neviolente de a distruge această 
veche ordine este corectitudinea politică. Mai 
neviolentă deoarece cealaltă metodă prin care s-a 
încercat distrugerea vechii ordini creştine a fost 


comunismul care prin mijloacele cele mai brutale şi” 


mai directe a încercat distrugerea fizică a 
creştinismului, omorând preoții şi dărâmând bisericile 
şi mănăstirile. A : 
Ambele (şi comunismul, şi "noua p ordine 
mondială”) sunt fețe ale aceleiaşi ideologii şi ale 
aceluiaşi program care doreşte instaurarea une! noi 
înțelegeri a lumii, care să excludă orice mențiune 
despre Dumnezeul cel adevărat, Sf. Treime. 7 
Deci, corectitudinea politică nu este decât 
varianta „democratică”, aproape de 
nerecunoscut a ideologiei comuniste (spre 
deosebire de „franchețea” comuniştilor care 
luptau pe față împotriva Bisericii), variantă ce a 
„virusat” deja lumea occidentală şi spre care se 
doreşte să ne îndreptăm şi noi, românii, ca spre un 


| 


mare izbăvitor la care fugim ca să scăpăm de 
mentalitatea comunistă din care am ieşit. 

Cei care vor fi de altă părere li se va 
spune pe loc că sunt "intoleranți”, "habotnici”, 
"fundamentalişti”, "extremişti”, "ignoranți”, 
“exclusivişti”,  “înguşti la minte”,  "rigizi”, "cu 
prejudecăţi”, "superstiţioşi”, “fanatici”, după cum, pe 
vremea comunismului, erai acuzat de 
"obscurantism” sau "misticism”. Acum s-au găsit 
alte sărmane cuvinte care să fie diabolizate. (Dar 
tradiționalismul este de lăudat, după cum 
spuneau unii dintre intelectualii cei mai profunzi 
ai secolului, Rene Guenon şi Mircea Eliade.) 

Intr-o Directivă din 1943 a Comitetului Central al 
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice se spunea: 
„Membrii de partid şi organizațiile comuniste să-i 
pună în încurcătură, să-i discrediteze şi să-i 
calomnieze continuu pe cei care ne critică. Când 
obstrucţioniştii devin prea  sâcâitori, etichetaţi-i 
drept fascişti, nazişti sau antisemiţi [...] Aceste 
etichete vor deveni, după suficientă repetare, un 
«fapt» in mintea publicului“. 

Aparenta libertate de gândire şi exprimare a 
lumii de azi, despre care ni se vorbeşte atât de mult, 
nu este decât o amăgire. Aşa-zisa "libertate de 
exprimare” este de fapt foarte îngrădită de legi. 
Şi va fi din ce în ce mai îngrădită. - 

"Corectitudinea “ politică” este, de fapt, un 
totalitarism pe planul gândirii: nu ai voie să spui altfel 
decât s-a stabilit de ideologii corectitudinii politice, 
pentru că eşti pasibil chiar de pedeapsa cu 
închisoarea. Ideologii acestui curent lucrează cu 
foarte mare tenacitate, încercând, pe nesimţite, să 
ne schimbe mintea prin schimbarea înțelesurilor 
cuvintelor. Modalitatea specifică de control social 
al gândurilor (prin interzicerea anumitor cuvinte ori 
expresii) pe care o promovează ideologia 
corectitudinii politice, nu. diferă cu nimic de vechiul 
ideal comunist de ideologizare forțată a societăţii. 

Câteva exemple prin care ni se încearcă 
inocularea unui nou fel de a, gândi: nu trebuie să 
vorbim despre avort ca despre ucidere de prunci, ci 


“pur şi simplu despre „drepturile femeii”, despre 


„libertatea de alegere” sau „întrerupere voluntară de 
sarcină”, folosindu-se un limbaj pur tehnic care să 
nu rezoneze în conştiinţa omului şi să nu-l facă 
astfel să se simtă prost când comite o infamie. Aşa 
încât nu va fi vorba de crimă, ci doar de "planificare 
familială” sau "drepturi reproductive”. In loc de 
adulter se spune „relaţie non-monogamă”; în loc de” 
secte sau religii mincinoase se spune „religii non- 
tradiționale” sau „alternative”; de asemenea, despre 
homosexualitate se vorbeşte ca despre "non- 
conformism sexual” sau, pur şi simplu, "diversitate 
sexuală”; Biserica a devenit deja, în limbaj 
"european", "spaţiu de cult“, iar bordelul este casă de 
... toleranţă. Dar cine a fost mai tolerant decât lisus 
Hristos, Care a spus să iertăm la infinit pe cei ce ne 
greşesc (Matei 18, 22), DAR, în acelaşi timp, să nu 
le aprobăm NICIODAȚĂ păcatul din pricina unei 
false iubiri, numită, mai nou, “toleranță”! 

Aşa cum se încearcă rescrierea istoriei pentru 
a sluji intereselor unora şi altora, la fel se 
încearcă şi crearea unei noi limbi în care 
cuvintele vechi să capete noi înțelesuri sau chiar 
să dispară, fiind înlocuite de unele noi care să nu 
aibă in spate o istorie a sensurilor. 


ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: De ce anume trebuie să se păzească un legionar? 
PREMIU: "Jurnalul fericirii” — N. Steinhardt. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


ITITI IT 


ag pisc amper 


Scriitorul G. Orwell vorbea, despre aceasta încă 
din anul 1948, când descria în romanul său, 
„1984”, dezvoltarea Nou-Vorbei: 

"Noi desființăm cuvintele — cu toptanul, cu 
sutele în fiecare zi! 

Tu ştiai că Nou-Vorba este singura limbă. din 
lume al cărei vocabular scade în fiecare an? 

Nu-nţelegi că singurul scop al Nou-Vorbei 
este de a limita aria de gândire?!” 

El nu făcea decât să descrie o realitate a vremii, 
întrucât comuniştii au jonglat totdeauna cu sensul 
cuvintelor; denaturarea semantică se află în însăşi 
esența limbajului comunist, iar tactica actuală de 
redefinire a cuvintelor a fost folosită foarte mult în 
trecut de propaganda comunistă. 

Dintre toate monopolurile de care se bucura 
statul Sovietic, nici unul nu era atât de crucial ca 
monopolul în ce priveşte definirea cuvintelor. 
Dicţionarul era arma supremă a controlului 
politic. Este interesant de notat în acest sens 
activitatea extraordinar de intensă, după 1950, în 
scrierea şi rescrierea de”dicționare în Uniunea 
Sovietică, aşa cum se întâmplă şi azi în "minunata" 
Uniune Europeană masonizată şi iudaizată! 

Această tehnică insidioasă a fost ironizată până 
şi în celebrul roman "Alice în Țara Minunilor”, în care 
Humpty Dumpty spune: „Când folosesc un cuvânt, 
acesta înseamnă exact ceea ce aleg eu să 
însemne — nici mai mult, nici mai puţin”. 

Ideologii corectitudinii politice sunt, din nefericire, 
doar nişte purtători de clişee cu care îi ştampilează 
la tot pasul pe cei care nu sunt de acord cu ei. 
Creştinismul, care schimbă omul pâna în adâncurile 
subconştientului şi îl învață iubirea față de aproapele 
care e chipul lui Dumnezeu, a fost dat la o parte. De 
cine? De cei care vor să legifereze toate aspectele 
vieţii şi gândirii prin încercarea de a învăța pe 
oameni cu sila, prin poliție împotriva „crimă- 
gânditului” care a fost profeţit de G. Orwell încă din 
1948. 

„Uniunea Sovietică a fost un stat condus prin 
ideologie. = 

Ideologia de 
astăzi a Uniunii 
Europene este 
social- 
democratică, 
etatistă, şi o 
mare parte din 
ea ia forma ş 
corectitudinii politice. 

Sunt foarte atent cum corectitudinea politică se 
răspândeşte şi devine o ideologie opresivă.“ 

(cunoscutul disident rus Vladimir Bukovsky). 


„Adeseori toleranța degenerează în tolerantism, 
adică în sincretism şi indiferența față de adevăr, 
bine sau frumos, iar atunci când este impusă de 
stat — ca în cazul laicismului modern — este de fapt 
practicată ca o reprimare a creştinismului în spațiul 
public, invită nu la conviețuire, ci la expulzare, 
ducând la paradoxul unei impuneri sau practici 
intolerante a toleranței”. 

(loan Ica - „Reflecţii filosofice şi teologice asupra 
ideii de toleranță”) 


Pag. 15 


> 


SCRISOARE DIN THAILANDA 


Ne scrie Brăduț. Brăduț Florescu, unul din 
"vechii" publicității româneşti, care şi-a încheiat 
contractul cu Realitatea / Caţavencu, unde 
coordona strategia de comunicare a grupului. 

Pasionat de călătorii, Florescu a plecat în 
Thailanda, de unde nu s-a mai întors, fiind urmat 
* "Cândte desparţi din vina ta, încerci o vreme să 
te lupți cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te 
lamentezi de formă şi renunți. 


Core ppondendiă 


la scurt timp de alți 3000 de români scârbiţi şi 
exasperaţi de târfele politice cocoțate în fruntea 
României. z 

Şi ne trimite un articol care, pus pe raria deschisă 
a fiecărui om cu un dram de conştiinţă, îl face pe 
acesta să urle de durere. Un articol scris cu 


Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o 


perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. lei 


povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să 


pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca 
lucrurile să apuce pe alt drum. 

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de 
țara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi- 


e uşor s-o laşi. Țara şi mama nu i le alegi. Te aşezi 


pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a 
întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o 
părăsesc?. 

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, 


în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cul 


oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, 
muzică, maşini şi țoale fără rost, cu relații şi discuții 


fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duciiă 


nicăieri. 
Există trei mari surse de rost pe lumea astal 
mare: familia, pământul şi credința. : 
Bătrânii 
România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. 


Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi deh 


funcţionari, uitaţi de copii, călcați de maşini pe 
trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, 
momiţi cu un kil de ulei sau de mălai, de care, 
dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite 
slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii 
noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de 
paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt 
nefolosiţi. O fonotecă vie de experiență şi 
înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea 
grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem 
manele peste. 

Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu 
există viitor. 

Pământul 

Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara 
aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din 
el? 

Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un 
program care se intitulează "Sufficiency Economy", 
prin care oamenii sunt încurajați să crească pe 
lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o 


NOTĂ: Rubrica "POŞTA REDACŢIEI” nu există luna aceasta întrucât corespondența 
2010 a ars şi ea în incendiul care ne-a devastat redacția. Rugăm cititorii care ne- 


) 


indignare, cu disperare, cu părerea de rău că eşti 
nevoit să iei drumul pribegiei atunci când nu te mai 
regăseşti în nici un fel în monstruoasa societate 
românească iudeo-capitalistă. 


pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu 
e înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi 


jidă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei 


dimineţi şi fiecărei seri. l-au urât întotdeauna pe cei 
are se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu 
iorba în sufertaş.-Pe toți gângavii şi pe toți puturoşii 
ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, 
şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toți 
ştia, care au neamul îngropat la marginea 
imitirului, de milă, de silă, creştineşte. 

Credința 

O mai poartă doar bătrânii şi țăranii, câți mai sunt, 
ât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un 


istrai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care 


rebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în 
ada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori 


îi ide câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. 


ând or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer 
pe Dumnezeu. 

Avem, în schimb, o. variantă modernă de 
redință, cu fermoar şi arici, prin care ţi se văd şi 
țâțele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunți, 


“Mbotezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundații, 


a sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la 


pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu 


ruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru” spus pe 
jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. „Scuze, 


N” idomnu părinte, e urgent. 


găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se 


întâmplă vreo criză globală de alimente, 
thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la 
țările “prietene”. La noi chestia asta se numeşte 
"agricultură de subzistență” şi lui tanti Europa 
nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-şi 
cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri 
franțuzeşti şi germane, ca da-aia avem UE. 

Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui 
Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele 
furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt 
imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, 
nu le pot înțelege şi, prin urmare, le califică drept 
nişte "arhaisme barbare”. "Să dispară!” 

Din bețivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia 
care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, la nivel naţional. : 
ABONAMENTE PE ADRESA: NICADOR ZELEA-CODREANU, STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 
Prețul unui abonament pe anul 2010: 50 RON pentru ţară (Bucureşti şi provincie); 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


kk 


Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. 

Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile 
de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua 
lor, dacă au mai prins-o. 

Bisericile se înmulțesc, credincioşii se 
împuținează, sfinții de pe pereţi se gândesc serios 
să aplice pentru viza de Canada. 

Fetele noastre se prostituează până găsesc un 
italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii 
noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de 
sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre 
vor bani... Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi 
să-i spele la cur pe vestici. lar noi facem infarct şi 
cancer pentru multinaționalele lor (n. n.: ale iudeo- 
masoneriei), conduse de securiştii noştri. 

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un 
ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi 
pentru morți.” 


primită la sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie 
au scris în această perioadă să retrimită scrisorile. 


: TABĂRĂ LEGIONARĂ IULIE 2010 


În perioada 17 — 31 iulie 2010 se va 
desfăşura tabăra de muncă, educaţie şi 
recreere legionară, având ca obiectiv principal 
contribuția prin muncă la  şantierul de 
construcție a unei mănăstiri din regiunea 


subcarpatică. 


Redactor şef: 
Colegiul de redacție; 


Relaţii 
cu publicul: 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Nicoleta Codrin 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Ionuţ Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


Avem asigurate cazarea şi masa. 

Acceptăm participarea unor persoane care 
nu fac parte din Mişcarea Legionară dar doresc 
să intre în contact cu ea cu această ocazie. 

Amănunte prin telefon sau corespondenţă. 

Ne rezervăm dreptul la selecție. 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarAzelea-codreanu.com 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


Tel.: (021) 2425471 


IUNIE 2010 


Plecarea se va face din Bucureşti, de 
unde suportăm transportul până la obiectiv 
şi înapoi. - 


ISSN 1583-9311 


iii 


| 


II) 


| 


|| 


948485 


AI EPERFIDA ISTORIE A D-LUI POP [e 


„din cealaltă tabără apelează la „Istoria Mişcării 
Legionare” a părintelui Ştefan Palaghiţă care declară 
Chiar din titlul cărţii: „scrisă de un legionar”, atrăgând 
atenția, intenționat sau nu, asupra felului partizan de 
a prezenta lucrurile. 

Ar putea să îmi răspundă cineva că di. Pop 
foloseşte surse multiple şi din ambele tabere, cum ar 
fi „Pentru legionari” de Corneliu Zelea-Codreanu, sau 
memorii ale regelui criminal sau ale unor miniştri, 
călăi executanți ai ordinelor regale, ordine exprimând 
voința sau îngrijorarea cercurilor iudaice. 

Suntem de acord, dar domnia sa ştie să 
folosească cu iscusință citate, urmărind păstrarea 
unei linii doar aparent obiectivă a expunerii. Dl. Pop 
se foloseşte de o tactică crezut inteligentă, 
nealterând faptele, lucru din ce în ce mai greu de 
făcut, dar alunecând elegant cu concluziile „în 
afara trasei”, aproape paralel cu ea, dirijând 
percepția finală spre obsesiile domniei sale. 

După toate aceste aprecieri negative, s- 
ar putea- crede că există o formulă 
consacrată pe care o deţin eu sau noi şi că jsisă 
tot ce nu se încadrează în ea este greşit - cu [3535 
sau fără intenţie; în parte aşa este, dar cu [a 
precizarea că fenomenul legionar este dificil [a 
de „dezlegat” de persoane neimplicate, Pa 
pentru că îţi trebuie un anumit fel de a gândi, |ă 
trebuie să te transpui într-un personaj 
convins de identitatea duşmanilor naţiunii 
române, de motivațiile fiecărui gest făcut de | 
Mişcare având girul legilor ei. Dacă nu poți 
întelege legile onoarei, ale 
responsabilității_pentru_faptele_ tale, ale 
dezinteresului_ personal, ale_sacrificiului | 
pentru_idealurile_ naționale, dacă priveşti |. 
lucrurile prin ochelarii mincinoşi ai iudeo- |. 
democrației, tot_timpul_îţi _vor_scăpa 
sensurile__esenţiale__ale__fenomenului 
legionar. 

Să revenim însă la istoria d-lui Grigore Traian 
Pop. 

Pe prima copertă, alături de portretul 
Căpitanului, portretul lui Horia Sima îţi sugerează 
că Mişcarea Legionară (titlul volumului) ar fi avut 
doi conducători, de aceeaşi „dimensiune”, cu 
merite cel puțin apropiate, conducând o aceeaşi 
Legiune, cu aceleaşi aspirații, cu aceleaşi 
comportamente, respectând aceleaşi legi. 

Dacă i se va părea cuiva că reacția aceasta este 


exagerată şi un pic infantilă, dând mare importanță . 


unui fapt atât de nesemnificativ, nu acelaşi lucru va 
gândi după ce va citi conţinutul cărţii. Autorul „nu dă 
cu ciocanul”; se mulţumeşte cu erodarea sistematică 
gen „picătura chinezească” — picătura fiind, chiar la 
originea ei, de dimensiunea unei portocale - 

Nu voi putea să fac o analiză de mărimea unui 
studiu, fiind obligat să mă rezum la exemple 
încăpând într-un editorial - şi poate nici cele mai 
semnificative, dar unele care mi-au trezit sentimente 
de revoltă, fiind ori invenţii pline de venin, ori 
informații culese din gunoi, ori insinuări perfide. 

Să nu daţi nici o importanță ordinei în care le 
abordez, căci ea nu există, fiind oarecum legată 
de apariția în cuprinsul capitolelor în care este 
cartea împărţită, după o regulă proprie. : 

- „şi pentru că veni vorba, chiar şi. Corneliu 
Codreanu a avut relații privilegiate cu Aristide Blank 
şi Elena Lupescu” Ş , 

DI. Pop lansează bomba ca ultimă frază a unui 
capitol, tactică - crede domnia sa — potrivită: 
dacă mai continua, trebuia să justifice informația 
într-un fel oarecare. Minciună ordinară care nu a 
circulat vreodată nici ca bârfă! 

În realitate, singura apropiere de Elena 
Lupescu a fost următoarea: în iarna. lui 1934, 
căutat cu disperare de poliție pentru a fi asasinat 
după împuşcarea lui |. G. Duca de către Nicadori, 
trei legionari, din proprie. iniţiativă şi fără nici o 
legătură cu un presupus ordin al lui Corneliu Zelea- 
Codreanu care caută, printre multiplele încercări, să 
se adăpostească în casa unui anumit personaj 
căsătorit cu o verişoară a amantei regale, bineînțeles 
neştiind acest amănunt. În lipsa domnului respectiv, 
soţia acestuia, verişoara de care vorbeam, îl 
primeşte în casă şi când Căpitanul se prezintă ca 
fiind Codreanu, doamna îi spune să aştepte venirea 


Pag. 2 


soţului şi se duce în camera alăturată anunțând prin 
telefon poliţia; Căpitanul aude conversaţia telefonică 
şi reuşeşte să fugă înainte de a fi arestat. Altă 
apropiere mai mare de Elena Wolf-Lupescu nu 
există; „relaţiile privilegiate”, dacă erau consemnate 
de un oricare altul, nu puteau să trezească de la 
începutul lucrării suspiciunea şi chiar revolta. 

DI. Pop încearcă să murdărească imaginea lui 
Corneliu Zelea-Codreanu; se presupune - şi chiar 
este - „tobă de carte”, deci nu se poate pune 
problema că „este informat” greşit. Cu astfel de 
insinuări îşi propune să îl prezinte pe Căpitan pe tot 
cuprinsul lucrării, ca pe un politician comun, care una 
vorbeşte şi alta face. 

Cât despre relaţia cu Aristide Blank, exact 
aceeaşi observaţie. . 

Mai departe, di. Pop continuă sarabanda 


diversiunilor şi a minciunilor; citează din „Garda de 
Fier, organizație teroristă de lip fascist, amintind 


— 


2 =] mai puţin exact în cadrul relațiilor între şefi şi. 
î“Isubalterni. 


fără nici un comentariu diverse evenimente, 
încercând şi chiar reuşind să păcălească pe mulţi: 
Pentru domnia sa, în 1924 este ucis „legionarul 
Vernichescu” de către lon Moţa, pentru că trădase 
grupul ajuns în închisoarea Văcăreşti în urma 


acestui fapt. Minciună,. Vernichescu a fost rănit nu _ 


ucis. 

- În 25 oct. 1924 Căpitanul ucide „în instanță” pe 
prefectul Iaşului, C. Manciu - în legitimă apărare, 
consfinţită de o hotărâre judecătorească, luată 
într-un climat de totală ostilitate a autorităților. 

- Mauriciu Fisher, mare proprietar evreu, este. 
ucis de căpitanul Emil Şiancu, Corneliu Zelea- 
Codreanu fiind bănuit a fi fost instigatorul crimei - 
nimic real, nimic dovedit! 

- „Ja 1 nov. 1938, la Oradea este împuşcat 
activistul sindical Boszormeny, crima fiind atribuită 
legionarilor”. De cine atribuită şi când? Nu a auzit 
nimeni de aşa ceva! 

- „în acelaşi an ... este străpuns de gloanțe 
rectorul universității din Cluj, Florin Ştefănescu 
Goangă”. Cât de străpuns a fost? Suspans! 

Oricum, fără legătură cu Mişcarea! 

- „1940: chestorul poliţiei din Timişoara o ucide în 
timpul anchetei pe  activista comunistă  Ocsho 
Tereza”. Nici vorbă de aşa ceva! 

Apoi urmează lista cu legionarii ucişi, bineînțeles 
incompletă, şi declarându-şi sursa, di. Pop evocă 
Istoria părintelui Palaghiţă, "unde evenimentele sunt 
înfăţişate tot într-o perspectivă ideologică, adică 
deformatoare, unilaterală, intens  partizană, cu 
amnezii de felul celor pe care le-am găsit şi la autorii 
celeilalte cărţi dedicate _legionarismului”. Dl. Pop 
adoptă binecunoscuta tactică evreiască, „tu zici”; 
domnia sa nu zice nimic, zic alţii. 

__ În partea a doua, „Tinereţea lui Corneliu Zelea- 
Codreanu”, începe o „definiţie” a filosofului C. 
Rădulescu-Motru: „revoluționarul formulează pentru 
ceilalţi exigențe şi norme morale, pe care niciodată 
nu le aplică sieşi” 

Ce face d. Pop: aplică o ştampilă pe 
comportamentul celui ce urma să devină Căpitanul 
Mişcării Legionare, indiferent dacă, forțat de 
realitate, „încerci” să mai „dregi borşul” pe parcurs; 
făcând această afirmație, în primul rând minţi cu 
neruşinare; să vedem ce scrie Emil Cioran într-un 
celebru articol despre acelaşi personaj pe care 

* di. Pop vrea să-l prezinte ca duplicitar: „istoria nu 


crea 


se 


cunoaşte un vizionar cu spirit mai 
puternic şi atâta pricepere în lume, sprijinită 
un suflet de sfânt”. 

Apoi, în ce sens te poți referi la Căpitan 
eticheta de revoluţionar? În mintea românului încă 
rămas ideea care leagă „revoluţionar” de perioag 
comunistă”- şi astfel se. mai atribuie o Conotaţie 
ambiguă Mişcării Legionare. 

DI. Pop îl citează pe Corneliu Zelea-Codreanu di 
cartea „Pentru Legionar”: „educația militară de | 
mânăstirea Dealu mă va urmări toată viața. Ordinea 
disciplina şi ierarhia turnate la o vârstă fragedă ș 
sângele meu, alături de sentimentul demnită 
ostăşeşti, vor forma un fir roşu de-a lungul înţ; 
mele activități viitoare”. i E: 

lată cum comentează dl. Pop această declarație 
„respectul ierarhiei pentru cineva care toată viața a 
urmărit răsturnarea ordinii sociale . existente. si 
instituirea unei hoi ierarhii a valorilor?” Şi continuă; 
„cel puţin în această afirmaţie logica. ji 
Codreanu este discutabilă, dar, vorba lui G. 
Rădulescu-Motru, agitatorul politic. pretinde . 
îl altora norme, nu sieşi...” d : 
| să analizăm pe rând „aprecierile" d-uj 

Pop faţă de citatul Căpitanului din „Pentru. 
5] Legionari”: respectul ierarhiei se. referă la ş 
33| ierarhia valorilor, reprezentate mai mult sau | 


pe 


Extrapolând, ierarhia valorilor într-o 
zi 155] societate nu se poate referi decât la una 
pe care ţi-o stabileşti tu_ ca ideal, în 
momentul în care îţi dedici viața 
i schimbării unui sistem social care se 
dovedise - şi s-a dovedit - ucigător pentru 

| poporul român. 

i Utilizarea sintagmei „răsturnarea ordinei 

33] sociale” devine în cazul de faţă o încercare a. 
d-lui Pop de a culpabiliza activitatea lui Comeliu | 
Zelea-Codreanu şi a Mişcării Legionare. - 

Veţi remarca fără mari eforturi, apropo de „firul | 
roşu” amintit mai sus, firul d-lui Pop, ideea care. 
străbate istoria aceasta: este încercarea 
perseverentă, permanentă de a denigra — subil, 
crede domnia sa - imaginea Căpitanului. Cum se. 
motivează subordonarea întregii lucrări acestui 
deziderat? 

Simplu: Corneliu Zelea-Codreanu este 
binecunoscut şi acceptat şi de duşmani ca fiind 
fondator şi formator sută la sută a Mişcării 
Legionare; aceasta apare şi îşi desfăşoară viața 
după chipul şi asemănarea „părintelui”; distrugi 
imaginea acestuia, împuşti doi iepuri dintr-un foc: 
distrugând imaginea Căpitanului, ai distrus imaginea 
Mişcării Legionare. 

Politica de distrugere a Legiunii pe aceasta s-a 
bazat: pe acuzaţia „încercările de răsturnarei, 
atribuindu-i o conotaţie teroristă — sau, după alle 
exprimări, anarhistă. Şi dl. Pop vrea să sugereze 
acelaşi lucru atribuind Mişcării intenţia de a schimbă 
sistemul social prin forță._Niciodată nu s-a p 
dovedi acest lucru, legionarii participând la viață 
politică a timpului în conformitate cu legile; ce 
care nu respectă legile, utilizând _abuzurile 


crimele, masacrele, sunt tocmai cei care_s€ 


pretind a respecta şi apăra democratia. 

Pun o întrebare simplă: dacă Corneliu Zelea 
Codreanu dorea să ajungă la putere prin oric 
mijloc, de ce îl refuză pe Carol al-il-lea atunc 
când i-o oferă?! 

Dar să revenim la grija d-lui Pop: „ordine 
socială existentă”. Care este părerea domniei sal 
despre acea ordine socială? Ce promova ea şi € 
distrugea ea? Promova interesele evreimii într- 
expansiune fără precedent în nici una dintre țări 
țintă ale invaziei iudaice, distrugea „în pas alergălo 
proprietatea românească, fiind prezentă şi | 
instituţiile de învățământ ale românilor, distruge 
clasa de mijloc a societăţii româneşti, atenta. 
creştinism, tradiție - într-un cuvânt, la tot € 
reprezenta şi reprezintă esența acestui Near 
Conştientizarea acestei situaţii de către o bună par 
a poporului român, încercarea de a opri aceas 
expansiune, afirmarea dreptului la supraviețui 
este o crimă în ochii d-lui Pop? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


A 


La începutul lunii IUNIE 2010 un 
INCENDIU DEVASTATOR a pustiit 
locul în care se făcea redactarea 
ziarului, distrugând nu numai 
aparatura electronică, mobilierul, cărţi 
de valoare, şi, nu în ultimul rând, puțin 
din sufletul investit. | 


Psihic, am trecut peste şoc;|i 
material, însă, nu vom putea să 
revenim la normal într-un viitor 


previzibil, având în vedere proverbiala 
noastră sărăcie. 

Cititori ai publicaţiei, abonați, 
simpatizanți, AŞTEPTĂM UN SEMN 
CĂ SUNTEŢI ALĂTURI DE NOI, 
începând cu un telefon sau o 


În fiecare an am sărbătorit 24 iunie, ziua 
înființării Legiunii "Arhanghelul Mihail”: de pildă, 
anul trecut am ținut o conferință la sala Brătianu, în 
cadrul căreia am făcut două lansări de carte 
legionară ("Circulări şi manifeste” "> Corneliu Zelea- 
Codreanu şi "Mişcarea Legionară — Exprimări 
necenzurate” — Nicador Zelea-Codreanu), în urmă cu 
doi ani am realizat un compact disc inedit cu 17 


Rurala 
APEL CĂTRE CITITORI 


kk 


COMUNICAT 


cântece legionare, în urmă cu trei ani am tipărit un 
număr suplimentar, festiv, al "Cuvântului Legionar 
ş.a.m.d. 

Anul acesta, având în vedere cele două 
tragice evenimente din cursul lunii IUNIE : a patra 
moarte în rândul senatorilor legionari în mai puțin de 
un an, survenită chiar cu o săptămână înaintea zilei 


kk 


scrisoare şi terminând cu o mică 
donație care să ne ajute să ne 
cumpărăm calculatoarele, imprimanta, 
biblioteca - şi tot inventarul. 

Vă asigurăm că, oricum, nu vom 
“| dezerta de la datoria sfântă pe care o 


îl Adresa şi modul de expediere: 
mandat simplu pe adresa scrisă în ziar 

pentru abonamente. 

Totodată, lansăm şi un "apel la 

îngăduință” care se referă la 

lrespectarea termenului de apariţie şi 

la eventualele greşeli din conţinut. 


de aniversare a Mişcării Legionare, şi incendiul 
care ne-a distrus locul de redactare a ziarului, nu 
vom avea nici o manifestare publică în legătură 
cu aniversarea înființării Mişcării Legionare. 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IUNIE - 


kk 


Luna aceasta, 
pe data de 15, s- 
au împlinit 121 de 
ani de la 
asasinarea lui 
Mihail Eminescu 
(15 ian. 1850, 
Ipoteşti — 15 iunie 
1889, Bucureşti), 
marele nostru 
JURNALIST şi BE - = 
VIZIONAR (nu doar poet, cum ni se tot "cântă”), a 
cărui operă POLITICĂ este veşnic ţinută sub obroc. 

Ceremoniile dedicate comemorării s-au 
concentrat la Ipoteşti, unde câteva zeci de oameni 
au participat la slujba de pomenire. In schimb, 
Eminescu a fost omagiat de... turci! La postul te 
televiziune Ulusal TV, scriitorul Ali Narcyn, care a 
tradus pentru prima oară pe Eminescu în turcă, anul 
trecut, a realizat o emisiune dedicată geniului 
naţional al românilor. 


Ski 


„România Liberă”, „Adevărul” şi „Realitatea 
TV” au publicat ştirea convertirii ostentative la 
catolicism a lui Gh. Ciobotea, fratele Patriarhului 
BOR. Prea supăratul frate al Prea Fericitului şi-a 
motivat actul - sau, deocamdată, intenţia - prin faptul 
că Daniel l-ar fi "lăsat în stradă”. 

În ziua de sâmbătă, 5 iunie a. c., Patriarhul dona 
o cruce de aur (despre care unii martori ai 
evenimentului declară că nu era de aur, ci de argint, 
şi de fapt nici de argint, ci "ferecată în argint” - fie, nu 
are importanță) Colegiului „Coriolan Brediceanu" din 
Lugoj, pe care l-a absolvit acum 40 de ani. 
Concomitent, Gh. Ciobotea se adăpostea la o fermă 
nelocuită din Dobreşti. Aceasta, având în vedere 
învățămintele pe care le-a tras fratele Patriarhului, 
pare să fi fost şi bântuită de câțiva drăcuşori: 

"Sunt sătul de morala ortodoxă făcută de cel care 
mi-a fost frate. Dacă asta e învăţătura ortodoxă, 
atunci eu renunţ la ea. La noi în sat se ridică o 
biserică catolică şi o să mă mut la ei. [...] Daniel nu 
mai este fratele meu. Eram în stare să ucid pentru el, 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2010 


dar acum să nu îl mai văd în faţa ochilor. L-am rugat 
să îşi salveze nepoții de la oierit şi să îi angajeze în 
construcții, la mănăstirea de la noi din sat. Nu a vrut. 
Vă întreb dacă aşa se comportă un frate?”. 

Intenționăm să-i oferim o consolare fratelui 
nedreptăţit, nefiind în măsură să-i oferim şi adăpost. 
Nu vom bate monedă pe zicala destul de şubredă 
"fă ce zice popa, nu ce face”, deoarece suntem 
de acord că un lider ar trebui să fie modelul 
incontestabil pentru toată ierarhia de sub el. 

Dar cum, d-le Ciobotea, sunteți fratele lui Daniel 
şi nu ştiţi, trebuie să vă spunem noi, că acesta este 
mason!? Nu este nici o noutate, ştie oricine - cu atât 
mai grav că nimeni nu face nimic, în sensul de a-l 
des-"prea-ferici” de urgenţă. 

Care "învățătură ortodoxă", că şi dacă vă faceți 
catolic, tot veţi rămâne mult mai ortodox decât fratele 
dvs.! Ortodox este ecumenismul propovăduit în 
atâtea broşurele marca BOR şi pe care preoții - vor- 
nu vor - trebuie să le pună la vânzare în biserici, ca 
să nu rişte pierderea parohiei? Tot ortodox vi se pare 
şi postul TV Trinitas, inaugurat chiar de Excesiv-de- 
Fericitul, pe când era mitropolitul Moldovei? 
Ascultaţi-l mai cu atenţie, până când ne vom apuca 
să-i facem o prezentare mai detaliată, ca să mai 
scoatem din ceață câţiva creştini (şi nu ne referim 
doar la emisiunile în care diverşi preoți se întreţin 
amiabil, ca între prieteni, cu vrăjitoare marca mama 
Omida)... Se vede vreo urmă de ortodoxie în cultul 
satanic al Marelui Arhitect, ritualurile oculte şi 
acțiunile subversive ale masoneriei? Chiar dacă 
insistați în greşeala de a judeca roadele 'unei 
credințe după chipul unui singur om, măcar 
alegeți unul mai acătării, că doar Biserica se 
mândreşte cu destui sfinți şi martiri. Nu se 
găseşte oare nici unul care să vă facă să spuneţi: 
da, vreau şi eu să fiu ortodox? Dacă nu vă place PF 
Daniel, tot ce puteți spune fără a greşi este că nu 
doriţi să ajungeţi ca el, adică mason! Sau nasol! 

“...a ucide pentru el” - Hristos nu i-a permis lui 
Petru să ucidă pentru El, când veniseră soldaţii să-l 
aresteze, pentru judecată şi răstignire! Dacă era 
(sperăm!) doar o “figură de stil“, credem că ar fi bine 
să evitaţi aşa ceva pe viitor, pentru că fratele unui 
personaj atât de notoriu nu-şi poate permite 
declaraţii imprudente în presă. Din principiu. 


Şi apoi, la câte lovituri mişeleşti - adică din 
interior, ca un trădător - a dat domnia / frăţia sa 
Daniel, Bisericii ortodoxe, nu vă puteaţi găsi un motiv 
mai serios pentru a-l repudia? Diluarea şi 
deformarea Ortodoxiei prin aşa-zisul 
"ecumenism”, transformarea mănăstirilor în 
hoteluri,  aservirea preoţilor, manevrele de 
cenzurare a Sfintei Liturghii, pentru a fi mai pe 
placul “Europei”, sunt fapte reale. Cipul, 
inevitabilul, blestematul cip împotriva căruia nu a 
făcut nimic, deşi era primul din toată țara dator 
să se opună, este o problemă gravă. Persecutarea 
preoților care au deschis măcar gura nu a avut loc 
doar în imaginaţia noastră - aproape în nici o 
biserică nu îndrăzneşte nimeni să facă vreo aluzie la 
cip, cu toate că Apocalipsa este un text canonic, iar 
acolo se fac destule "aluzii"! 

Nimic din toate acestea, făcute - respectiv 
nefăcute . - în numele lui Hristos, nu v-au 
zdruncinat credința atât de puternică încât fâlfâie 
jalnic la o neînsemnată adiere de fanariotism? De 
fapt, ce ironie, vă daţi seama că nici angajarea pe un 
şantier, nici atribuirea de locuinţe, nu fac parte dintre 
prerogativele unei înalte feţe bisericeşti. Tocmai 
faptul că Daniel a refuzat să le pună câtorva nepoți o 
pilă să fie oare problema...?! 

D-le Gh. Ciobotea, în principiu apreciem orice 
luare de atitudine în contra actualului Patriarh al 
BOR, pentru că deja a întins prea tare, monstruos, 
coarda. Dar invocarea unor asemenea critici puerile 
i-ar putea fi mai degrabă favorabilă, făcând din el un 
incoruptibil şi imparţial ce nu-şi favorizează nici 
măcar familia. Adevărul este că familia fratelui 
Foarte Fericit este acum masoneria, iar dvs. se 
pare că nu faceți parte din ea. Încă. 

În ceea ce priveşte criticile aduse, fiți mai 
serios. Scotociţi în „cutia cu maimuțe” şi veți 
găsi un milion şi jumătate de alte motive reale, 
strigătoare la cer de reale, de a vă renega fratele. 


Succes! 
eragia de ştiri 
Cada de fr i 


Pag. 3