Constantin Papanace — Martiri legionari — ed. Armatolii 1952

BIBLIOTECA VEBBE 


Nr. 8 

CONSTANTIN PAPANACE 


MARTIRI LEGIONARI 

< 


EDITURA' '‘ARMATOLII,, 
CETATEA ETERNA 
1952 









Constantin Tapanace 


martiri LEGIONARI 


( evoc ări ) 

H Şi jertfa noastră va creşte 
până la cer, iar Dumnezeu , 
supremul judecător, ne va 
auzi şi pe noi"! 

(Din însemnările Căpitanului 
la Jilava 1938). 


EDITURA „ARMATORII" 
CETATEA ETERNA 
1952 







:r 




ÎL 


4 



- 1 - 


CUVĂNT ÎNAINTE 


In acest volum se reproduc mai multe cuvântări şi comemorări f cute în 
diferite ocazii , după moartea Căpitanului .Am găsit- de cuviinţa ca, în acest an, 
când se împlinesc trei decenii dela isbucnirea ^Hi^.că.ri__i_ Şţudenţ 
pătrar de veac dela înfiinţarea «Legiunii ^rhanghelul J-JJaailj’.j. şed eam publi¬ 
cităţii , înmănunchiate într’un’ volum comemoraţiv,toate aceste evocări ale cama' 
razilor*noştri «căzuţi pentru Legiune sau morţi în credinţa legionari". 


Prin aceasta,am vrut să marcăm în mod deosebit cele două mari popasuri 
comemorative ale anului,care se va încheia în curând.Dar în acelaş timp am n.- 
zuit să aducem şi o modestă contribuţie de material pentru jŞarea carte PLJ_prţ- 
fed legionare" L martirologia credinţei noastre,care întro zi,ce nu trebue să 
fi e prea~îndepărtată, va trebui scrisă prin colaborarea tuturor legionarilor. . 
Căci sguduitor de tragic a fost destinul tineretului românesc în ultimele trei 

dcceniil . 


Străbătând cu sensibili ta tea-i ascuţită dincolo de euforia , care a urmat 
răsboiul întregirii naţional e, acest tineret a intuit primejdia de- moarte cc 
venea dinspre răsări t. El - a identificat cu precizie infiltraţiile st- i*.-Cc.i e 
aduceau molima comuni stă. Şi a dat alarma: "Studenţi creştini din România Marc, 
so îmbracă în doliu neamul românesc..." Acest strigăt disperat , dacă a găsit, 
ecou profund în- inima sănătoasă a poporului s’a înăbuşit , fără răsunet , îa^ inima 
putredă a clasei conducătoare.Şi do aici a rezultat o tragedie fără seamăn. 


Demenţa carii stă şi ambiţia estropiaţilor fizici şi morali din viaţa noas¬ 
tră publică, asmuţi te do duşmanii de moarte ai neamului românesc, şi-au deslăn- 
iuit uraganul urci pustiitoare. După ce ani dearândul acest tineret a fost P r î~ 
gonit, schingiuit, masacrat , a fost aruncat apoi în tragica jonglerie a răsboj.u- 
lui ,desfăşurată întro malurile 'olgei şi podişul Bo emi ei • Dar aces’tc jonglerii 
nătânge ale unei claseconducătoare putrede şi desorientatc s’ au iacut cu pre¬ 
ţul celui mai generos sânge românesc... Şi a r mas aceasta generaţi e, lupă a- 
tâtea vifore pornite diy Iad,ca un copac sfârtecat de trosnete.Tragedie, ei con¬ 
tinuă în-ţara subjugată,dc data aceasta contopită cu tragedia întregului neam 
românesc. 


Este în firea lucrurilor că tot cc sc naşte trebue să moară.Sub semnul 
acestei legi eterne stau şi generaţii le. Când li sc împlineşte leatul,după ce 
au înflorit, fecundat şi dat rodul , membrii lor se desprind în ultima fază a 
vieţii, unul câte unul,ca frunzele care cad odată cu înaintarea toamnei .Acest 
fenomen crepuscular îşi arc poezia şi filosofia lui adânca, E duioşia trist., şi 
înfiorată a stingerii pe îndelete, în misterul nepătruns al morţii, care cuprinde 
tot mai mult cu umbrele sale întreaga generaţi e* Armonizarea cu marele ritm al 
cosmosului , cu acel 
smuri1e rup crii să 


"panta rei", care formează însăşi esenţa vieţii, face ca spa- 
fi e mai domoalc şi mai calme. 


Generaţia dela 1922 n'a avut parte de o-viată tihnită.Existenţa ei i-a 
fost turmentată de timpuriu. Crivăţul urii a bântui t-o în plina floare. Destinul 
i-a impus dogma j e-rtf ei , singura care putea, în condiţiile vitrige date, evite, 
înfrângerea şi asigura premizele unei victorii durabile. "Cantitatea a o jertfă 
^ket orală victori a. Gloria noastră este gloria j e-rtf ei^, pe care 


o faceiu”(C.Ş.C.) • 






-2- 


Şi prigoanele sângeroase au rărit an de an rândurile luptători lor. Cu fie¬ 
care camarad căzut, se stingea o lume de gânduri nari şi visuri <ţc înălţare per, 
tru neam.Pentru luptătorii rămaşi,caro nu s’au împotmolit îr* compromisuri şi 
au dovedit eroismul de durată,acest e morţi timpurii însemnau tot atâtea sfâşi¬ 
eri ale propriei lor fiinţe.Prea intim le-a fost împletită viţa cu aceea a ca¬ 
marazilor căzuţi , pentru ca rănile să nu fie adânci. Tot mai simţit se face golu 
cu trecerea timpului , când lanţul prigoanelor brăzdează frunţile şi trooniroa 
anilor încărunţeşte tâmplele şi gârboveşte umerii, 

"Bate vântul peste ape, 

Trece timpul greu.... 

Noi mereu te plângem, frate, 

Iar tu dormi mereu....? 

Dar sfânta tinereţe a sufletului legionar nu se lasă copleşită de durere. 
Acceptă destinul excepţional al j ertf ei , fiindcă ştie.că numai poate consti¬ 
tui bază solidă pentru ur. r.ou salt în istoric. Cum a spus Mântuitorul: bobul 
ie grâu,până când nu putrezeşte, nu rodeşte. Prin jertfe, se va purifica neamul 
io păcate şi va birui generaţia,care acum trei decenii,prin imnul ei, a dat a- 
larma că "se îmbracă în doliu neamul românesc", trăind şi înălţă toarsa perspec- 
t i vă a bi rui nţ ei : 

"Ne-aşteptă Neamul s* aducem isbândn, 
îl e vor surâde laurii pe frunţi, 

Vor plânge văile de bucurie, 

He-or săruta îmbătrâniţii munţi..." 

Noi jertfe se vor face necesare. Nu toţi cei de astăzi vor vedea ziua 
birui-nţii. Dar toţi o vor simţi. Şi vor plânge de bucurie cu întreg cosmosul 
românesc,când ea va veni. 

C. P. 

I n exi1 , 10 Dc combrio 1952. 


/ 


i 


% 




-3- 


I) PENTRU CE A FOST ASASINAT CĂPITA NUL ? 

.. Capit ane, Căp it ane, 

Ne anul plânge cu amar 
Capi"' ane , Cap it ane, 

Ţara ni Te cheamă iar.' 

Lragi Camarazi şi dragi Prieteni, 

Se împlinesc astăzi 10 ani de la asasinarea Căpitanului, a Nicadorilor şi 
a Decemvirilor. Ani grei, plini de cumplite prigoane, de temniţe întunecate şi 
de amare exiluri, ani însângeraţi ca şi aceia care au chinuit ^întreaga viaţă 
pământească a Căpitanului şi a celorlalţi martiri legionari. In aceste ^zile 
sfâşietoare durere, când neamul românesc ,: din Pind şi până dincolo de listru" 
care luptă cu moartea, plânge şi-L chiamă pe Căpitan, ne întrebăm şi întrebăm 
pe prigonitorii noştri de ieri: pen tr u ce a fost asasinat Căpitanul— ?J_ 

1. _ El a fost acela care a desfăşurat de la început, în plin haos social, 
steagul rezistenţei antibolşevice "ridicând o barieră de conştiinţe care nu va 
permite ca acest virus al negaţiei să se încuibeze în sufletul romanesc căci 
bolşevismul lucrează din ură împotriva celor care au, şi nu din dragoste pentiu 
cei ce n 1 au"(Circ. ,p. 62 ) . 

2. - A afirmat cu tărie credinţa în Dumnezeu şi'în primatul spiritului asu¬ 
pra materiei, într'un moment când egocentrismul cel mai feroce, ateismul cel 
nai destrăbălat şi materialismul cel mai grosolan, pustiau straturile noastre 
conducătoare, cerând intrarea în ordinea naturală: "individul în cadrul şi ser¬ 
viciul naţiunii, naţiunea în cadrul şi serviciul Iul Dumnezeu şi al legilor 
Sale"(P.L. ,p.326). 

3. - A propăvăduit ca forţă propulsoare a societăţii, principiul dragostei 
creştine căci "în afară de dragoste pe care Dumnezeu a sămănat-o în sufletele 
oamenilor ca o sinteză a tuturor calităţilor umane prin însăşi Mântuitorul 
Isus Cristos pe care a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu există nimic care 
să ne poată da linişte şi pace"(P.L. ,p.246, 2d.lt. ). 

4. - A preconizat toleranta cea mai desăvârşită faţă de credinţa altora , 
îndemnând pe legionari numai să-şi mărturisească credinţa proprie fără să atace 
pe nimeni şi fără măcar să încerce "a sdruncina în credinţa lor pe cei înfipţi 
în credinţă cu toată curăţenia inimei"(Circ. ,p.246), El aşteptând biruinţa "de 
la desăvârşirea în sufletul naţiunii a unui proces de perfecţiune omenească"( 
Circ.,p.27l). 

5. - A cerut de la adepţii săi "viaţă aspră, severă, austeră pentrucă aces¬ 
ta este drumul înălţării,comodităţile,îmbuibarea,luxurile, trivialitatea indică 
drumul decăderii naţiunilor"(Circ. ,p. 166),condiţionând ideia de elită "de ideia 
de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă a vieţii"(Circ. ,p,125). 

6. - "In Ţara fugerii, de răspundere, sufocată de atâţia pişicheri şi păr㬠
siţi sociali, a făcut şcoala omului de caracter, omului de onoare, omului care 
nu minte niciodată, omului demn, corect, drept, voios, muncitor şi cu curajul 
răspunderii, intronând principiul că "nici o muncă nu e ruşinoasă" (Circ. ,p. 58), 
ni înlăturând de la. recrutare cu desăvârşire în. organizaţie: "pe omul haimana , 
^ără căpătâiu, pe omul secătură, fără sănătate interioară, pe omul lăudăros, pe 
emul vorbăreţ, pe cel cu scăderi în materis de corectitudine bănească, pe cel 
care n'ar putea trăi în armonie deplină" ( Circ. ,p e 120). 









-4- 


7.- A luptat pentru "înfrăţirea între toţi fiii neamului, a^tuturor clase¬ 
lor sociale / cerând pentru lumea muncitoare care are foame_de pane._ gi _ş|ţe_de 
dreptate "dreptul de a se simţi stăpână peste ţară, deopotrivă cu ceilalţi ro- 
nani"(Circ.,p.l85), repudiind instalarea unei clase "oligarhice şi tiranice 
pf spatele iLoitohlor de toate categoriile pentru a-i oupur literalmente de 
piele, fluturând continuu în aer: Patria pe care nu o iubesc, Duonezeu in care 
nu cred, Biserica în care nu intră niciodată şi Armata P e caie o nmi 
boiu cu manile goale"(P.L. ). 


8. -A indicat linia loialităţii desăvârşite ca principiu de luptă de a mer¬ 
ge numai pe căile onoarei, de a lupta, de a nu fi niciodată mişel, de a lăsa . 
altora căile infamiei căci "decât să învingi printr'o infamie mai hme să cazi 
pe drumul onoarei"(C. Ş. C.) . 

9. -A crezut cu tărie în neegalata armă a jertfei, singura care poate rupe 
cercul vicios al vendetei şi în "superioritatea neperitoare a principiului Bi- 
sericei creştine că biruinţa veşnică şi adevărată este biruinţa născută din 
martiriu"(Circ.,p.110). 


10.-A năzuit să scoată din şcoala legionară "omul nou care va şti să lupte 
şi să învingă duşmanii Patriei" adică "tot ce mintea noastră poate imagina mai 
frumos, spiritual vorbind, tot ce rasa noastră poate să dea mai mândru, mai 
înalt, mai drept, mai înţelept, mai curat, mai eroic, iată ceeace trebuie să 
creeze şcoala legionară"(P.l.,p.233,Bd,It. 


Asemenea gânduri şi sentimente înalte a propăvăduit Căpitanul.^ Şi lumea 
românească însetată de adevăr şi dreptate, a alergat cu entuziasm fără seamăn, 
spre a^c^şte isvoare de viaţă nouă. Şi forţele întunericului s' au alarmat! 

Toţi cei fără Bumnezeu şi fără Patrie, fiii Sataniei, cei mici la sufl-t şi 
slabi la gândire, paraziţii, veneticii, lumea interlopă a cafenelelor, cu un 
cuvânt toate "căzăturile morale" care vedeau în însănătoşirea morală a bieţii 
oublice româneşti o primejdie pentru existenţa lor parazitară, s'au strâns şi 
i-au uneltit moartea. S'a foimat "coaliţia oamenilor cu păcate faţă de Neam 
pentru isbirea celor fără de păcate "(Circ. ,p. 130 ). Acesta a fost sensul adev㬠
rat al•convulsiunilor interne din ultimele decenii, in Homania: lupta intre 
moralitate şi imorali tate , înt re lumină şi între în tuneric , int?®.. Cristos^ şi ^ 
Satana . încercarea acestei lumi conrupte de a se prezenta drept apărătoare ai 
principiilor democratice este falsă pentrucă în Bomania, cu furturile de urne, 
cu schingiuirile şi omorurile electorale, n'a existat nici un moment viaţă de¬ 
mocratică; iar dictatura carlistă la care a participat întreaga clasă conduc㬠
toare conruptă, a fost gata să pactizeze cu dictatura nazistă pentru a-şi con¬ 
tinua stăpânirea tiranică asupra poporului român. Singurul mare democrat din 
ultimele decenii, Iuliu îlaniu, mare prin ţinuta lui morală şi legalismul său 
desăvârşit, cu toată imensa lui popularitate, a fost ţinut de aceleaşi clici 
conrupte decenii dearândul în opoziţie şi a primit "suliţile aceloraşi unelti- 
tori". 'Teste alte deosebiri -scria Căpitanul- noi credem că dl Maniu este un 
cm corect şi de ţinută morală, într'o ţară care moare în fiecare zi din lipsă 
ae ţinută morală şi de corectitudine interioară.» Că peniiu această ţinută m 
contra sa se unelteşte, după cum se unelteşte ceas, cu ceas şi în contra tine¬ 
retului" (Circ. ,p. 133)* 

Şi lupta împotriva acestor doi promotori sz moi alei creştine m viaţa pu¬ 
blică românească, a continuat abuziv, fără scrupule şi fără nici un fel de pre^ 
ocupare de primejdiile care pândeau Ţara la Raniţe. Numai marele sentiment de 
răspundere al Căpitanului, a evitat convulsiuni interne care puteau fi fatale 










-5- 

pentru însăşi existenţa Statului atunci. "Puterilor vrăjmaşe -scria Căpitanul 
din afara hotarelor sau din lăuntru, care-şi închipue că legionarii le pot ia- 
ce jocul printr ! un început de resmeriţă, le răspund că se înşeală 11 (Circ. din 
8 Fehr.1938). "... Tineretul de astăzi, are prea adanc înfiptă conştiinţa mi¬ 
siunii sale istorice şi a răspunderii sale, pentru a face acte necugetate,ca¬ 
re să transforme România într'o Spanie sângerândă' 1 (Circi din 21 Fetr.1938 >P • -■ 

Şi pentru salvarea Ţării s'a pus pe linia martiriului. "Vom dovedi acum-scria 
El la 26 Martie 1938- că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările 
voastre. Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci să 
ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pie¬ 
tre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să le bateţi în cuie, să ne su¬ 
puneţi la cele mai mari umilinţi. Nu veţi întâmpina... toţi cei care v'âţi 
asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o vio¬ 
lenţă, ci nici măcar o opunere"(Circ.,p.284). 

Dar conştiinţa călăilor n'a tresărit nici la această totală abnegaţie 
pentru liniştea unei Ţări ameninţate. Rupă ce i-au montat monstruase procese 
i-au chinuit prin beciurile Jilavei, Roftanei şi al altor închisori,a fost 
ştrangulat pe când era transportat de la închisoarea Râmnicu Sărat la Portul 
Jilava, acum zece ani împreună cu "Nicadorii": Nichi Constant ine seu, Iancu 
Csranica, şi Roru Belimace, Comandanţi ai Bunei Vestiri şi cu "Decemviri" : 

Ion Caratanase, Iosif Bozântan,Stcfcn Curcă, Jean Atanasiu, Fani Georgescu , 

Ion Pele, Ion State Grigore, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad şi Ion Trandafir,Coman¬ 
danţi legionari. 

Şi astfel prin martiriul său şi al celorlalţi legionari de elită, Căpita¬ 
nul nu numai că a depăşit forţele răului coalizate, dar a imprimat legionaris- 
mului invincibilitatea şi nimbul de esenţă creştină, care vor înfrunta vitre¬ 
gia vfte morilor şi a oamenilor "căci biruinţa veşniO'ă şi adevărată este biruin¬ 
ţa născută din martiriu"(Circ. ,p.llO). 

In politica externă Căpitanul, animat de sentimente creştine, a avut pre¬ 
viziuni liniare, clare şi precise, care nu vor întârzia să se verifice inte¬ 
gral. " Apro pie rea de Rusia" El o considera o mare greşală. "Este un gest de 
trădare -scria El la 10 Maiu 1936- pe care poporul român îl face faţă de Dum¬ 
nezeu şi faţă de ordinea morală a acestei lumj şi faţă de popoarele care stau 
în slujba acestei ordini, în răsboiul cu puterile nimicitoare ale răului.... 
"Dacă vor intra t rupe le rus eşti pe la noi jd yor_oşi_ în vingătoar e t în numele 
Diavolului, cine poate să creadă, unde este minţea care să susţină, că ele vo r 
ple ca de la noi , înai nte de a ne sa tani za, adică bolş evi za ? Dacă însă vor eşi 
biruitoare- armatele creştine, rezultatul va fi împărţirea noastră, desfiinţa¬ 
rea Statului român, ca plată pentru trădarea noastră. .." (Circ. ,p.79) . "Faţă în 
faţă stau numai două lumi. Sub presiunea lor, în clipa răsboiului, toate com¬ 
binaţiile diplomatice se vor nărui ca nişte castele de carton. Aceste două lu¬ 
mi sunt: statele revol uţiil or naţionale care luptă pentru apărarea Crucii şi a 
unei civilizaţii milenare şi Bolşe vismul cu anexele sale,''care luptă pentru 
nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea civilizaţiei creştine. Acestea din 
urmă bolşevismul şi anexele sale, vor fi nimiciţi de armatele C ruc ii şi ale 
ordinei naturale a lumii" ('Circ. ,p. 102). 

Dar - Statele revoluţiilor naţionale nu şi-au înţeles misiunea aşa cum o 
vedea Căpitanul şi cum era în firea lucrurilor. Prin pactul de neagresiune în¬ 
cheiat cu Sovietele la 1939 ele chiar au renegat-o. Aceasta a adus la prăbuşi¬ 
rea baze i lo r mo ral e care le-a atras mai târziu şi prăbuşirea materială fiindc! 
s'a pierdut orice încredere în sinceritatea principiilor etalate. 













-6- 


Aceiaşi eroare a apropierii de Rusia Bolşevici, au făcut-o şi Puteiile Occi¬ 
dentale. Astăzi toată lumea şi ele înşile ispăşesc această eroare/dacă nu se 
va repara — aşa cum se recunoaşte in Anglia* * America»Franţa? It olia,e 'v a do v u 

ni catastrofală pentru civilizaţia creştină. 

Bar pe lângă aceasta, previziunea largă a Căpitanului corespundea şi cu 
interesul specific românesc care cerea existenţa unei rezerve politice pentru 
politica externă. Cu spiritul de lealitate şi obiectivitate care îl caracteri¬ 
zează, Iuliu Maniu a relevat că "orientarea în politica externă a Mişcării le¬ 
gionare s'a făcut de către Corneliu Codreanu din necesitate de a c.onstitui o 
re zervă pentru Ţar ă în eventualitatea că Puterile Axei ar eşi biruitoare^'(Vezi 

ziarul Alba Iulia,Sept . 1944) . 

Tragica situaţie a Poloniei, împărţită între nazişti şi bolşevici la 1939 
şi acuma ocupată de Ruşi justifică această prevedere. Oricum, cât timp a trăit 
Căpitanul politica internă şi externă a Mişcării s'a orientat numai,după , . 

ie sul românesc . Acest lucru îl recunoaşte cu toată lealitatea i.iniscrul Angliei 
la Bucureşti în acea perioadă, când declară: "Je dirais seulement qu'â cette 
date (non pas en 1939)—adică după asasinarea Căpitanului,Nicadorilor şi Boccm— 
virilor)- la Garde de Fer n'etait pas derigee par' l'Almagne et elle demeurait 
une formation pre-nazie. .. " • 

Aşa dar, ne întrebăm şi întrebăm pe asupritorii noştri de eri: pentru ce 
a fost asasinat Căpitanul ? Această întrebare o va repeta mereu istoria noas- 
:ră naţională căci^ asasinarea Căpitanului a fost una din cele mai oribile cri¬ 
me săvârşite împotriva viitorului neamului nostru. Ea nu va putea fi niciodată 
uitată şi Făptuitorii acestei crime vor rămâne pentru totdeauna stigmatizaţi 
ctata timp cât va subzista simţul moral în lume. 

• • • 

Bragi Camarazi, 

Am amintit aceste lucruri nu pentru a ne întuneca sufletele, în aceste 
zile întunecate când se cere unirea tuturor pentru biruirea răului care ne co- 
leşeşte Ţara. Le-am amintit pentru a sublinia că principiile morale fixate de 
Căpitan sunt mai mult ca oricâ nd necesa re. Ele n'au fost deci de conjunctură. 
Căci omul corect, omul drept, omul loial şi de onoare, omul cinstit şi munci¬ 
tor este necesar în toate regimurile. 

Tenebrele satanice nu pot fi biruite decât de luminile veşnice ale Moralei 
Creştine. Cu aceste torţe ale adevărului moral în mână, vor păşi "armatele Cru¬ 
cii" pe care le-a prezis Căpitanul -pentru nimicirea tiraniei roşii. Numai cu 
ele se poate eşi cu adevărat biruitori. Şi numai dacă aceste torţe vor fi pur¬ 
tate de mâni curate, lumea setoasă de libertate şi de o viaţă demnă şi înobi- 
lată de morala creştină, va alerga spre ele. Căci dacă ar fi să revină iar ace¬ 
leaşi clici tiranice de paraziţi sociali, de afacerişti, fără Bumnezeu şi fără 
scrupule morale, adică aceiaşi tagmă de jefuitori ai banului public care au hu¬ 
zurit pe spinarea oamenilor muncitori de toate categoriile şi care au chinuit 
pe Căpitan, pe Iuliu Maniu şi pe toţi aceia care au vrut ridicarea morală şi 
materială a poporului român, la ce folos ar fi jertfele ce s'ar face pentru 
alungarea actualilor tirani ? Ce speranţe s'ar deschide pentru obiditul nostru 
neam ? 

Beaceea, dragi Camarazi, pentru viitorul neamului românesc, mai mult ca 
oricând se impune în aceste clipe, când pomenim 10 ani de la marea jertfă a 
Căpitanului şi a celorlalţi martiri legionari să ne amintim jurământul legionar 
Moţa-Marin: 

' • ' " Să trăim în sărăcie,ucigând în noi poftele de îmbogăţire materială. 








-7- 


2 . - "Să trăim o viaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi a îmbuibărilor 

3 . - "Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de către om 

4. - "Să jertfim permanent pentru Ţară 

5. - "Să apărăm Mişcarea Legionară} cu toată puterea noastră împotriva a tct 

"ce ar putea să o ducă pe căi de compromisuri sau compromit ere 5 sau împo¬ 
triva a tot ce ar putea să-i scadă măcar înalta linie morală". 

In aceste momente grele când neamul nostru de pretutindeni luptă cu moar 
tea să evităm zarva unde clocotesc patimele, se ţes intrigile şi se destramă 
caracterele într'un spectacol dezolant. Să ne reculegem în noi şi să ne pre¬ 
gătim sufleteşte pentru ora decisivă care ne va scoate neamul din robie. 

Camarade, din fundul temniţelor, din desişul codrilor, din îndepărtate 
exiluri unde te-au aruncat asupritorii de eri şi de astăzi, adu-ţi aminte că 
pentru asemenea momente de cumplite prigoane, Căpitanul recomanda postul şi 
rugăciunea căci "nu este vrăjmaş care să lupte şi să biruiască în contra pos¬ 
tului şi rugăciunei"(Circ.,p.267) . 

" Chiamă morţii să se roage totdeauna alături de tine".Chiamă-L pe 
" Căpitan. In singurătatea Ta roagă-te lui Dumnezeu, în numele morţilor 
" noştri, pentru ca să ne ajute, să suferim toate loviturile, până la 
" capătul suferinţilor şi până la marea înviere şi biruinţă(Circ. ,p.50) 

" a neamului nostru. 

" Din înălţimea cerului Sfântul Arhanghel Mihail ne ocroteşte ne conduce 
" şi ne face învingători(Circ. ,p,13). Din înălţimea cerului Căpitanul no 
" îndeamnă la luptă. El este şi va fi veşnic cu noi!. 


In exil, 30 Noembrie 194-8. 




- 8 - 


II) . PRIMII C RUCIAŢI MODERNI : M O Ţ_A - MARIN 

" Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"- 
e sentinţa neclintită a lui Isus. 

Deci la, El, la Dumnezeu, am aler¬ 
gat, pentru a primi scânteia vieţii, 
pe care s'o redăm neamului nostru 
condamnat".(Ion I.Moţa,Cr.d.Lemn,p.20) 

Se împlinesc astăzi 12 ani de la moartea lui Ionel Moţa şi a lui Vasile 
Latin. Nicicând semnificaţia jertfei lor nu a apărut mai plină de înţeles ca 
în aoaste zile de grea cumpără pentru întreaga lume creştină. 

înt r’un moment când în Spania cuprinsă de flăcările răsboiului civil "se 
trăgea cu mitraliera în obrazul lui Isus", au pornit voluntari aceşti Comandan¬ 
ţi legionari de elită, să "moară pentru apărarea Bisericii catolice-ortodoxe, 
la 5.000 de Km, de Patria lor"(Circ. ,p.237). Au străbătut mări şi ţări, şi nu 
s'au împiedecat aceşti" ostaşi ai lui Isus nici de rigidele bariere dogmatice 
ele exegeţilor, ridicate între diferitele confesiuni creştine, dar lipsite de 
orice sens, atunci, când îns&si substanţa creştină este grav primejduită.Unirea 
tyturor creştinilor în faţa oştilor Satanei a fost lozinca lor, consfinţită cu 
moartea de martiri, cu care i-a învrednicit Dumnezeu la Majadahonda din preaj¬ 
ma Madridului. 

De această lozincă trebue să ne amintim mai ales astăzi, când oştile Sata¬ 
nei n&au cotropit Ţara, iar intrigile stăpânilor lor încearcă să asmuţe pe "or- 
todoxi", "protestanţi" sau "c-atoloci" unii contra altora, pentru ca la sfârşit 
să triumfe tot fiii Satanei. Să ne pătrundem de spiritul care i-a animat pe 
Io. 1 el Moţa şi pe Vasile Marin, şi oriunde ne-a aruncat destinul, prin lagăre, 

-ac hi sori sau exiluri, să fim noi legionarii -aşa cum ne-au indicat martirii* 
io.ftri- promotorii concordiei creştine şi avangarda "oştilor Crucii", amarei 
regiuni Creştine, care va trebui să biruiască tagma celor răi. 

Dragi Camarazi, 

Căpitanul a pus "inima, fruntea şi trupul lui Moţa şi ale camaradului său 
^.arin, temelie naţiunii române, fundament peste veacuri pentru viitoarele mă- 
iii._ romaneşti"(sire. ,p. sl5 ). Evenimentele care s'au succedat în cei 12 ani de 
ia moartea lor şi greaua răspântie la cere se găseşte omenirea astăzi arată că 
jfrtfa lor constituie şi o piatră de temelie la concordia creştină, singura 
esrm poate aduce biruinţa şi adevărata pace între oameni şi popoare. Intr'o lu-: 
mo pătrunsă de morala creştină, şi Ţara noastră va prospera şi "străluci ca 
:-oorele sfânt de pe cer", aşa cum a lăsat cu limbă de moarte Ionel Moţa. 

Să rostim, deci, dragi camarazi, "jurământul Moţa-Marin", formulat de Că- 
; acum v 12 şi să ne rugăm, invocând ajutorul spiritului lor, pentru a ne 1 
~ suportăm toate loviturile pentru nimicirea vrăjmaşilor Ţării noas- 

c ~‘ e Şi ai întregii lumi creştine. 

pxilj_ 13 Ianuar ie, 1949 . 



-9- 

III). CR EDINC IOS P ÂNX_ LA MOARTE : ST ERIE C I PMEÎ T I 

Trecut-au anii "sfintei noastre tinereţi legionare" ca norii lungi pe 
şesuri". Nori negri încercaţi de prigoane, pătrunşi numai de razele credinţei 

şi speranţei. 

Iată, se împlinesc în luna aceasta 19 ani de când poliţia carlistă a asa¬ 
sinat mişeleşte, pe camaradul nostru Sterie Ciumetti. Nu intenţionez acum să 
evoc viaţa plină de sbucium şi de luptă a acestui luptător de rasă. 0 vom fa¬ 
ce cu alt prilej. Mă voi mărgini numai să amintesc loialitatea şi credinţa 
până la moarte arătată faţă de Căpitan. "Dumnezeu l-a ales -scrie Căpitanul- 
pentru sufletul său bun şi curat ca rouă să fie, prin tragisa sa moarte şi cili 
nuire, cel mai mare martir al mişcării legionare, al României legionare"(P.L. 
p.362). La 29 Decmbrie 1933» Sterie Ciumetti a fost pus în libertate de la în¬ 
chisoarea Jilava unde împreună cu Ion Moţa, Vasile Marin şi alţi camarazi a 
fost închis cu ocazia disolvării Mişcării de la 10 Decembrie. După ce a văzut 
pe Căpitan, căruia i-a referit asupra celor îndurate împreună cu camarazii la 
închisoare, s'a dus acasă la fratele său. Era tare obosit după nopţile fără 
somn petrecute pe scândura goală în subteranele friguroase şi mucigăite de u~ 
mezeală ale Jilavei. Abia adormise când, din nou, casa a fost invadată de po¬ 
liţie. Fu ridicat în cămaşe de noapte şi dus. Nici lui şi nici familiei con¬ 
sternate, care cu câteva ceasuri înainte îi sărbătorise eliberarea, nu s'a 
spus motivul arestări. Nimeni nu ştia de tragedia întâmplată în acea seară pe 
peronul gării de la Sinaia. 

De aci începe calvarul lui Ciumetti. I se cerea să spue unde se adăposte¬ 
şte Căpitanul. El nu ştia ce se întâmplase afară. Dar din insistenţele depuse 
de poliţişti a dedus că n'au gânduri curate. Şi s'a zăvorit în tăcere absolută, 
loată noaptea a fost schingiuit cu cele mai infernale unelte de tortură,pentru 
a-i smulge o vorbă asupra locului unde se găseşte Căpitanul.. A gemut, dar n'a 
scos acea vorbă. Atunci a fost pus să aleagă între moartea pentru credinţă şi 
V1£ ?S creâin t&* Ciumetti a ales "moartea legionară" ca "cea mai sfântă 

mintă intre nunţi". S'a cununat cu ea, dar nu pe vârf de munte, într'un cadru 
mioritic "cu soarele şi luna, ca să-i ţină cununa". Ci pe marginea unor smâr¬ 
curi îngheţate de la periferia Capitalei, la sfârşitul unei nopţi întunecate 
cu promoroacă, când pâcla se aşterne ca un giulgiu peste natura moartă. 

Mi-1 închipui pe fratele Sterie în acea teribilă noapte. 0 maşină neagră 
îl duce la locul de supliciu. Este coborît. Comisarul Panova îi spune pentru 
ultima dată că viaţa stă în mâinile lui. Dacă spune, se salvează. Ce gânduri 
au trecut prin cepul lui Sterie? Ce sentimente i-au inundat inima, lui mare şi 
generoasă? Toată vi aţa i -a rulai; vertiginos, în acele clipe înfri coşit o ere, şi 
apoi s'a oprit la refrenul unui. cântec haiducesc cântat prin munţii săi dragi 
pe care nu-i va mai vedea : "Fiecare om s'a născut pentru a muri odată,onoa¬ 
rea şi ruşinea se perpetuiază până în eternitate". Furat de vraja acestui cân¬ 
tec, Sterie n'a mai auzit nici somaţiile poliţistului hain şi nici detunături¬ 
le gloanţelor, care i-au ciuruit spatele. Corpul lui s'a prăbuşit pe brânci 
pe smârcurile îngheţate ale lacului de la Fundeni, pe cârd "sufletul său bun 
şi curat ca rouă" a sburat în sferele senine ale eroilor martiri. 

Credi nci os pâ nă 1a moarte, aceasta simbolizează jertfa lui Sterie Ciumctt: 
pe care noi o comemorăm astăzi după aproape două decenii de la săvârşirea ei. 

In exi l. De cembrie 1992. 





-10- 


Iv ). 0 MA RE MU CENICA L EGION ARA : N ICOLETA _N. _I COL ES CD 

Se împlinesc 13 ani de când comondanta legionari Nicoleta Nicoloscu a fost 
;:„r& de vie ca şi Victor Dragomirescu în crematoriul de pe Şerban Vodă, după ce 
■ lai întâi a fost schingiuită îngrozitor prin beciurile poliţiei Capitalei.Viaţa 
lină de virtute şi credinţă a acestei martire legionare va trebui cândva reda¬ 
tă pe larg, spre a servi de model şi îndreptar femeii române. 

In această evocare, mă voi mărgini să redau câteva crâmpeie de amintiri în 
legătură cu o discuţie avută cu ea în faţa Căpitanului, referitor la problema 
încadrării femei romane în Legiune; problemă atât de dragă inimii sale. Poate 
acest fapt ar bucura-o în mod deosebit fiindcă s'ar difuza şi cu acest prilej 
un^le preocupări oarecum negiijate. 

Pe Nicolcta am cunoscut-o pentru prima dată în ierna lui 1932-1933 la se¬ 
diul central legionar, care pe acea vreme era pe strada Aurel Vlaicu(Bucureşti). 
După incidentie cu poliţia care .vuseseră loc cu ocazia încercării de a pune o 
cruce la mormântul "Eroului necunoscut" din Parcul Carol, s'a făcut o broşură 
intitulată "Mormântul fără Cruce". Pentru expediţia ci venise Nicoleta cu un 
iic grup de studente legionare. Nu ştiu cum, întreaga ci ţinută m'a făcut să mă 
gândesc la Ecaterina Teodoroiu, eroina dc la Jiu, cere a căzut în Răsboiul în¬ 
tregirii în fruntea plutonului său, pe când îl conducea la asalt. Pe când eram 
elev, citisem o carte despre această eroină şi imaginea ei mi-a rămas viu înti¬ 
părită în minte. Acum această imagine se asocia şi chiar sc suprapunea cu .aceea 
a Nicoletei. 

Comportarea acestor legionare studente m'a impresionat. Rupând cu mentali¬ 
tatea curentă -de a dispreţui munca manuală- ele făceau curăţenia sediului cu 
atâta dragoste, încât răspândeau numea voie bună. Iii se părea însă ceva depla¬ 
sat, nefiresc când le vedeam aliniindu-se în front în comenzi ostăşeşti.Poate 
tradiţia mediului în care cm crescut determina această rezervă. 0 păstrem însă, 
în mine fără a fc.ce caz. Era încă în faza experiment cJLă a începutului. 

Câţiva ani mai târziu, o Împrejurare a făcut să lămuresc această problemă 
celor cu Nicoleta, în prezenţa Căpitanului. Venisem din provincie, unde am fost | 
; utat eu serviciul după închisoarea de câteva luni făcută în 1934 la Jilava . 
i'am dus la sediu. Când m'a văzut Căpitanul mi-a zis: "Bine că că venit.Vroiam 
să discut şi cu tine o problemă, care mă preocupă de câtva timp". Apoi a spus 
unui legionar să cheme pe Nicoleta. Aceasta a venit împreună cu Vasile Cristes¬ 
eu, cu care se găse în conversaţie în Salonul de intrarea în Biroul Căpitanului, 
"Ia să vedem -spune Căpitanul- cam care ar fi după părerea ta funcţiunea ce ar 
trebui 3ă îndeplinească femeia română în cadrul Mişcării şi al Neamului". Din 
câteva aluzii pline de spirit făcute de Vasile Cristcscu în legătură cu această 
problemă, cm dedus că discuţia în jurul ei era în toiu. După câteva momente de 
reflectare am răspuns în esenţă. Problema este vastă şi cu aspecte multiple;iar 
eu n'am reflectat în mod special asupra ci spre a putea da un răspuns mai temei¬ 
nic. Totuşi, dacă ar trebui să dc.u un răspuns sintetic, aş repeta cuvintele lui! 
icolae Iorga care a spus că o "Româncă râmâne în debit faţă de neamul său,dacă 
nu face cel puţin patru copii sănătoşi". Problema iecundităţii mi sc pare esen¬ 
ţă.lă pentru neamul românesc aruncat de destin în "ccJLca tuturor răutăţilor", 
g'uţiul între Nistru şi Tisa trebue bine îndesat cu Români dacă nu vrem să pier¬ 
eai răsboiul biologic care este cu atât mai pericolos, cu cât se duce mai mult 
îi surdină. Şi cţat fiind că popoarele care ne înconjoară (slave şi germane )sunt 
popoare prolifice, noi Românii trebue să dublâm cant it ci ca pe care ne-o îngăduie 
spaţiul naţional cu calitat e a. Dar ambele aceste rezultate depind în primul rând 
dc femeia română. Pentru acest motiv consider mentalitatea "sufragetclor" ca şi 




-11 


orice altă tendinţă do masculinizare drept o derutare a acestei funcţiuni firoş 
ti, şi deci o mare primejdie pentru neom. Am convingerea că diferitele crize ca 
re bântue societatea noastră (pe plan material sau spiritual) sunt, în ultima 
analiză, un reflex al crizei familiei. Celula familiei, această piatră unghiula 
rd a societăţii creştine, se şubrezeşte pe zi ce trece fiindcă este cariată de 
logodiaria "sufragetelor". Nu ştiu dacă încărcarea femei cu prea multe centure 
şi diagonale nu ar produce acelaş rău. Iui se pare că alternativa care se pune 
societăţii noastre contimporane este: sau menţine celula familiei sănătoasă,aşa 
cum o cer legile firii, sa.u se distruge complect. In acest din urmă caz, ar tre 
bui imaginată o altă bază (piatra unghiulară) la temelia societăţii; aşa cum a 
făcut, de pildă Platon. Tendinţa actuală Spre cat mai multă promiscuitate este 
cea mai dăunătoare. De acest lucru profită cei care urmăresc năruirea societăţi 
creştine. Trebuo să recunoaştem că pe acest pian doctrina comunistă, care vizec 
ză totala abolire a familiei, este mai consecventă. Vom rămâne totdeauna pe o 
poziţie inferioară dacă acestei consecvenţe nu-i vom opune consecvenţa noastră. 

In consecinţă, eu sunt pentru o familie sănătoasă. Caracteristicele unei 
familii sănătoase n 1 aş avea nevoie să le imaginez. Mă gândesc la femeia Aromân* 
caro în condiţiile cele mai vitrige ne-a păstrat neamul cu tradiţiile lui săn㬠
toase, neprihănit. Ea este în acclaş timp vestală şi matroană. Consideră căoinu 
ca un altar şi detestă frivolitatea. Admite primatul bărbatului în femilie ca u 
lucru orânduit de Dumnezeu. Numai aşa celula familiară devine un mediu propice 
pentru fecundare, bună creştere, ordine şi prosperitate. Dar şi bărbatul o con¬ 
sideră prima lui colaboratoare iubită şi venerată de toţi ai săi. Când împreju¬ 
rările vieţii cer ca, bărbatul să ia drumul străinătăţii şi copiii sunt minori, 
ea preia comanda familiei. Ţinuta ei demnă, care comprimă orice tendinţă excen¬ 
trică sau de frivolitate feminină, o face impunătoare ca o martiră a vieţii co¬ 
tidiene. Toate renunţările ei se fac pe altarul familiei. Frumuseţea morală est 
apreciată mai mult. Ea are dominant sentimentul că destinul femeii este un 
uestin de jertfă permanentă. Bucuria o găseşte în creşterea unor copii sănătoşi 
din toate punctele de vedero şi în prosperitatea şi faima familiei. In comunele 
noastre de la munte se găsesc multe mame ca aceea a Grafiilor... Această viaţă cu 
moravuri de familie sănătoase ar putea consitui în multe privinţe, (bine înţeles 
ţinând seamă şi de mediul de aici creiat de evoluţia societăţii modeme) o sur¬ 
să de inspiraţie, când se va fixa rolul pe care ar trebui să-l joace femeia le¬ 
gionară în cadrul Legiunii şi a nemului românesc. Dintr'o concepţie sănătoasă 
s'.or putea infuza şi actualei societăţi un spirit care să pună accentul pe fru¬ 
museţea morală. 

Când am terminat această succintă expunere, Nicoleta a intervenit şi a spu 
în esenţă:-" Nu cred că s'a referit şi la legionare camaradul P. atunci când a 
vorbit cu atâta severitatede mentalitatea "sufragetelor" cu tendinţe de masculi 
zare...Eu sunt încântată de cele ce a spus dânsul. In acest sens am văzut şi no 
rostul femeii legionare. Mă bucură faptul-că la surorile noastre din Pind am pu 
tea găsi atâtea exemple vii de virtute Subscriu total. Vr au însă să lămuresc 
că "centura şi diagonala" nu va şubrezi celula familiei. Dimpotrivă, cred că o 
va întări, fiindcă ca va infuza în femeia română simţul unei vieţi mai discipli 
•mate , mai voluntare, care la noi lipseşte. Dar mai presus de aceasta, este o 
problemă de onoare pentru femeia română ca astăzi, când neamul este angajat în- 
tr'o luptă pe viaţă şi pe moarte, să-şi aducă şi ea contribuţia ei de sânge.De 
co să i se nege aceiat drept ? Şi dacă nu i se neagă, dece să nu i se permită să 
do svolt e cap ac itat e a de lupt ă?. . . 

-Desigur replic eu -nimeni' n'ar putea nega dreptul de .a te jertfi pentru 
neam. Dar mă gândesc: ce jertfă mai maro ar putea fi concepută pentru o femeie 


•12- 


legionară- ca şi pentru orice mamă dacă In familie ea va creşte copii,care şi- 
ar da bucuros viaţa pentru Legiune şi Ţară? 0 asemenea jertfă-chiar după legi¬ 
le naturii- o marnă o simte mai profund decât jertfa propriei sale vieţi.Să poa¬ 
tă domina acest puternic instinct matern, subordonându-1 unor idealuri mai ma¬ 
ri,-iată în ce sens s'ar putea face educaţia jertfei la femeia legionară.Nimic 
n'ar putea ridica mai mult combativitatea şi spiritul eroic la un popor decât 
acest, spirit de jertfă al femeeii. Un exemplu viu îl avem în Doamna 01tea,mama 
lui Ştefan cel Mare(+). 

Sunt şi împrejurări când femeia trebue să participe direct la luptă.Dar 
numai în cazuri excepţionale, ccnd căminul şi onoarea lor sunt în joc.In tre¬ 
cutul sbuciumat al Aromânilor se găsesc episoade impresionante în această pri¬ 
vinţă. Au fost femei care, cârd au văzut că sunt ameninţate să cadă vii în ma¬ 
nele Turcilor au încins hora morţii şi cântând s 1 au aruncat cu pruncii în bra¬ 
ţe în genuna prăpastiei. Altele au luptat cu înverşunare, şi când au văzut că 
au fost încercuite şi risca să cadă prizoniere la Turci şi apoi să fie duse prin 
scraiuri şi haremuri, au dat foc lăzilor cu praf de puşcă, sărind în aer.O ba¬ 
ladă populară Armâne as că ("Şona. şi arderea Gramostei") arată că frumoasa Şana 
fecioara marelui celnic Hagi-Storiu pentru a cărei răpire Satrapul Aii Paşe 
atacase Gramostea, a căzut cu arma în mână spunând: 

" Luaţ-ni nârşea (cadavrul) voi pângâni 
Nu s'dau vii feati di Armeni!" 

După cum vezi,camanadă Nicoleta, se poate lupta direct şi fără centură 
şi diagonală... Căpitanul care urmărise cu interes acest dialog, a intervenit 
spunând că "Tataia (este vorba dc Prof.Ion Codrcenu), care se ocupase şi cu tre¬ 
cutul Aromânilor, vorbea cu multă admiraţie du aceste întâmplări eroi ce. Sănăta¬ 
tea morală a unui popor.se măsoară în primul rând după concepţia pe care o ere 
despre onoare... Problema este interesantă. Mai reflectează asupra ei şi când 
vii nai stăm de vorbă. Ai putea, pune pe hârtie părerile tale în această privin¬ 
ţă. şi să mi le trimiţi în eventualitatea că n'ai putea veni. Evenimentele care 
au urmat, însă, an eclipsat asemenea preocupări. Mai târziu întâlnind-o pe Ni- 
col^ta., mi-a spus surâ.zând: "Aş fi putut susţine punctul meu de vedere cu "cen¬ 
tura şi diagonala", dar am renunţat p-antrucă n 1 am vrut să nă credeţi că sunt 
încăpăţânată -cum a.i spune Mata- ca. o "sufragetă"!.. 

• • • 

A venit prigoana cea nare, asasinarea Căpitanului şi apoi exilul.De câte j 
dureri n'a fost sângerată marea inimă a Nicoletei? Dcr nici licărea o speranţă: 
poate Căpitanul a. reuşit să scape, aşa cum circulau din ce în ce mai insistent 
svonurile. Pentru lămurire , a trimis pe Miti Dunitrescu în Germania.Dar cred 
n’a apucat să afle răspunsul, căci la 10 linie 1939 a. căzut în nânile poliţiei. 
Chinurile la care a fost supusă au fost îngrozitoare. Poliţia ştia. că ea eră 


una din elementele Cele nai do încredere ale Căpitanului, A vrut să afle totul* 
Dar ea a îndurat cu stoicism aceste chinuri şi ca Sterie Ciuuotti a preferat 
să-şi dea sufletul decât să spună lucruri care ar fi atras prigoana asupra at⬠
tor oameni acoperiţi. Când îndura aceste chinuri, s'o fi gândit oare ea la ace¬ 
le surori din Pind", a. căror comportare demnă în faţa morţii o admira atât dc 
mult ? 


Când a fost adusă la crematoriu, în corpul său desfigurat de schingiuiri 
pcJ.pitr, încă viaţa. Dar sbiriî regelui dosereorat şi a p rin—mini st r ului estro¬ 
piat vroiau să şteargă cât rai repede orice urmă. Şi aşa vie ( ca şi cu Victor 


(+) Scriitorul nostru Constantin Gane a descris în cuvinte mişcătoare ţi¬ 
nuta impunătoare a mamei lui Cezar şi Traicn Popescu, ambii căzuţi jertfă în 
echipa lui Miti Dunitrescu. Nicoleta n'a trăit să vadă cu ce putere de sacrifi¬ 
ciu şi-a comprimat durerea această mamă legionară. 




-13- 

Dragoner oscu,mei târziu) au aruncat-o în cuptorul incinerării. S'a întâmplat în¬ 
că ca un servant de acolo să. fie im simpatizant legionar. Acosta (ca în vremuri¬ 
le primilor creştini prigoniţi) a strâns cu pictate cenuşa, ei şi a pus-o într'o 
una, pe care a ţinut-o ascunsă până ce a trecut cumplita prigoană a "apărători¬ 
lor Doi io cr a.ţ i e i ". 

Ni colet a--a fost arsă de vie aşa cum a fost arsă pe rug Ioana. D' Arc, Focioa.- 
iv. din Orleans, pe care Biserica catolică a ‘beatificat-o şi naţiunea franceză 
a proclaaat-o eroină .naţională. Călăii au prcfăcut-o în conuşe. Dar ca şi pasă- 
rjG Phenix, Ni colet a va renaşte din propria ei ccnuşc înmii şi zeci de nii de 
"xjicolete", care vor face din femeia românii elementul de bc.ză al virtuţilor, pe 
care se va sprijini marea renaştere a poporului român. 

In exil, 10 Iuni e 1952 ♦ 


V). J ERTFA UNUI SELECT UAL Dn RASiC : 

N A EI O N E S C U (+) 


Notă : Am publicat în acest Buletin gândurile Profesorului Nae Ioncscu pri¬ 


vitor la multe probleme cari sc pun Mişcării Legionare.Moartea, lui prematură 
survenită în condiţii nelămurite a secat a.cest isvor de adâncă gândire legio¬ 
nară. Dai' totodată această moarte le-a sfinţit şi le-a dat toata tăria pentru 
lumea legionară du acum şi du nai târziu. Mişcarea Legionară nu va. uita. nici¬ 
odată semnificaţia, jertfei Profesorului Nae Ionu.scu. 

Reproducem cuvint .lu comemorativu rostite cu oca.zia morţii lui şi 
la. o grea cotitură pentru Mişcarea legionară. 


No-rm strâns laolaltă să ne reculegem câ.tuva clipe pentru sufletul Profeso- 
rului Nae Ioncscu. 

Profesorul Nae Ioncscu a căzut în luptă pO reduta onoarci legionare .Pierdere 
lui este imensă pentru întregul neam românesc. Cu el s'a. dus o lume dc gânduri 
cum rar se sălăşlueştc într'uri cap omenesc a.tât de formidabil organizat. Buzele 
lui raci au zăvorît pentru totdeauna un- verb încărcat de vrajă.Plcoapele, lui 
s'au lăsat grele peste acele priviri pătrunzătoare care au scrutat adânc pămân¬ 
tul şi cerul românesc. S'a stins un mare focar de atracţie, şi educaţie socratic 
a! culturii româneşti. Dar din jertfa, lui a ţâ.şnit o imensă flacără caro lumi¬ 
nează calea destinului acestui neam în zilele tenebroase cc le străbatem când 
infame urzeli pornesc din toate ungherele. 

E plină du adânc înţeles jertfa Profesorului Na.o Ionescu ! El n'a fost din 
generaţia Căpitanului. Era nai vrâstnic. N'a trecut prin şcoala frăţiilor do Cr 
ce. Nu şi-a. făcut educaţia în cuib. N'a deţinut vre un grad legionar. Nu se lo- 
prin jurăminte sfinte şi nu purtase săcuşorul. S'a apropiat circonspect dc 
--işenre. nrumul lui n'a. iost un drun obişnuit. N'a venit în Legiune din elan ti- 
-mi-usc fiindcă era în plină maturitate atunci când a apărut Legiunea. Nu la fu¬ 
ri vre un val efemer al popularităţii fiindcă prin structura, lui, ora. tăios de 
lucid. Nu l-a mânat op ort unic, iul politic pe c r totdu,.una. 1-c. detestat şi nici 
viu un gând de a-şi "face situaţii"> el, eexe de atâtor, ori a refuzat să le pri- 
. Gaşcă în special după restauraţie. 

( + ) A 'fost publicată în "BULEI IN INFORMATIV" ir. 6 care apărea la. Berlin, 1$4( 










- 14 - 


După experienţe, cu ţărănismul românesc care a eşuat atât de lamentabil,Pro¬ 
fesorul N g g Ionescu a încercat o nare deziluzie. Dar acest lucru nuul<^>4aBCuraji 
Dimpotrivă a continuei să adâncească mai mult explorările lui făcute ani dearân- 

dul pe tărâmul material şi spiritual al obiditului nean românesc. Atunci a văzut 
el cum toate isvoarele de viaţă ale acestui neam pornite din adâncurile pământu¬ 
lui şi istoriei româneşti formează marele fluviu al spiritualităţii şi energiei 
legionare care curge când naestos, când învolburat în matca adâncită printr'o 
viaţă de trudă şi jertfă a Căpitanului. Cu aceasta Profesorul Na.e Ionescu şi-a 
găsit sensul existenţii sale pe care atât amar de vreme l-a căutat prin toate 
părţile mintea lui cuprinzătoare. 

Dc acum încolo, unicul lui gând va fi să propovăduiască adevărul cu deplina 
mulţumire că a cunoscut şi a înţeles pe Căpitan. 

De matca acestui torent de nouă viaţă românească nu s'a îndepărtat nici o 
clipă. I-a urmat pretutindeni, prin beciurile poliţiei, în lagăre, în închisori, 
prin infirmerii murdare şi cu cât a suferit nai mult cu atât s'a îndrăgit de el. 

Când însă a văzut că la cotitura zilelor de astăzi se sapă diabolic aceastg 
natcă şi se încearcă deturnarea curentului de nouă viaţă spre mocirla pestilen¬ 
ţială a lunci vechi plină de bube fizice şi morale pe care el le-a identificat 
atât de bine, s'a opus cu toată rezistenţa fiinţei sale. La temelia acestei re¬ 
zistenţe a căzut corpul său ca 3inbol de jertfă pentru a se putea dura digul 
salvator. 

In faţa jertfei lui se apleacă smeriţi legionarii să-şi ia noi puteri de 
luptă. Ce vor fi înţeles din această impresionantă jertfă unii bieţi intelectu¬ 
ali pretenţioşi şi înfumuraţi cere cu greu pot gângăvi un silogism de al maestru 
lui, puţin interesează. Adevărata intelectualitate românească vede prin jertfa 
bolui nai de rasă intelectual român, definitiva ei încadrare în spiritualitatea 
legionară. Prin moartea lui Nae Ionescu, Mişcarea Legionară face un nare pas 
spre învierea Neamului românesc Care, peste toate uneltirile şi nişeliile întu¬ 
nericul vii, va învinge. 

In c xil j B erl in- Anali c nho f , 

24 Martie 1940. 


-15- 


VI). CRIME ÎMPOTRIVA ŢMANIT.SIII 21 SEPT.. 1 ?39 

A fost scris în cartea Destinului ca să nu fie zi de la Dumnezeu caro sa 
nu aminte ase & o rană încrustată pe corpul Legiunii.Prigoanele sângeroase cc.re 
Ie două decenii şi rnai Dine se "ţin lanţ, au făcut ca martirologia legiontră 
întocmai ca şi cea creştină»să umple aproape toate zilele din^Călendar. 

Iată, astăzi 21 Septembrie 194 S se împlinesc 10 ani de când sute de legio¬ 
nari nevinovaţi, floarea tineretului tomân, bătrâni înţelepţi şi curaţi sufle¬ 
teşte în frunte cu Inginerul Ghoorghe Cline, croi şi mari mutilaţi din Răsbo-- 
iul întregirii, au fost masacraţi din ordinul lui Carol al II-lea» în închiso¬ 
rile şi lagărilo dela Râmnicu-Sărat, Miercurea Ciucului, Vaslui şi pe întreg 
cuprinsul Ţării. Corpurile lor sfinţite de suferinţe şi mutilate de călăi au 
fost apoi expuse prin pieţele publice şi p^ la răspântii de drumuri pentru a 
fi profanate de venetici şi mâncate de câini. 

Intr'un moment când se fa. ce atâta caz de crimele "Împotriva umanităţii" 
se încearcă a se lăsa pe acest oribil spectacol dat de o conducere scelerată, 
lespedea grea a complicităţii tăcerii. Atmosfera este încărcată de norii negri 
ai ipocriziei şi soarele dreptăţii nu poate încă lumina pentru toţi. Dar- acest 
lucru nu trebuc să ne clatine încrederea în biruinţa adevărului. Există o jus¬ 
tiţie imanentă care se manifestă implacabil. Ea va veni şi pentru camarazii 
noştri nevinovaţi răpuşi mişeleşte. 

In aceste zile de grea încercare la care este supus neamul nostru poate şi 
ca o ispăşire pentru vina de a fi lăsat să-i se ucidă cei mai curaţi dintre 
fiii săi care au denunţat şi luptat împotriva primejdiei comuniste, să găsim 
nutcri de rezistenţă şi elanuri de luptă în spiritul de jertfă al camarazilor 
noştri martirizaţi. 

Să ne pătrundem de adevărul profund că nici o jertfă nu este zadarnică şi 
că "biruinţa veşnică şi adevărată este' biruinţa născută din mart ir iu" (Circ. 110) 

Acesta este drumul care va duce la învierea neamului nostru. 

In exil, 21 Septembrie 1949 

• • • 

Pentru reamintirea acestor crime "împotriva umanităţii" făptuita de "ap㬠
rătorii democraţiei româneşti" redăm mai jos câteva "însemnări din prigoană" 
a răposatului Preot Ştefan Palaghiţă,publicate fără semnătură în vara anului 
1940 în "Buletinul Informativ" al legionarilor refugiaţi, care apărea în primul 
exil,la Berlin. 

a). CUM AU FOST MARTIRIZAŢI IEGIpRARII. DEDA RAŢ^ICU^SXRi^P ( + ) 

In după masa zilei de 21 Septembrie 1939 , un plutonier de jandarmi cerc co~ 
îanda gărzile dela închisoarea R. -Sărat, le şopteşte odor închişi despre omorî 
rea lui Armând Călin^scu. Erau siguri că desnodământul fatal se apropie. Li se 
r.pusese de multe ori că cea mai mică agitaţie în afară îi va costa viaţa. Vor fi 
Imuşcaţi.Sima Simula seu vede pentiu ultima dată colţul din spatele închisorii, 

• nde el de mult prezicea că vor fi împuşcaţi şi în care scop aranjase brazda d.o 
flori în formă de mormânt .Noaptea începe extrem de agitată. Chiar în scara ace¬ 
lei zile se dublează gărzile şi mai ales cu soldaţi ne cunoscuţi. Ba mai mult, to¬ 
ţi duvin extrem de gravi şi chiar şi plutonierii cari mai înainte schimbau cât.. 

■ vorbă cu ci. Celulele aş.-zatc pc culoare înguste şi igrasioase se pregătesc de 
ceva groaznic. N* a dormit nimeni toată noaptea. Col nai mic sgomot îi făcea să 
'-ros ară. Abia înspre ziuă când aţipise câte unul st aud ropote de bocanci 5 

.O A apărut în "Buletin Informativ",Nr.3-Borlin-l940. 







: 16 - 


zurnuit de chei şi apoi se opresc la celula Ing. Clime. Un sergent descuie 
•sgomotos celula şi un sublocotenent nou venit citeşte de pe sală : "Inginerul 
jhoorghe Cline să iasă afară!". In timp ce Inginerul Clime, cu privirea lui 
semeaţă şi ochii de vultur încadraţi de sprâncenile-i stufoase îşi ducea cu 
demnitate trupul îmbrăcat în haine vărgate, sublocotenentul îi aruncă o privi¬ 
re de fiară nerailoasă. Toţi se frământau neliniştiţi de ce-i vor face.la vreo 
jumătate de oră s' au auzit vaete înfundate. Era glasul lui Cline desfigurat de 
chinuia, că abia mai puteai să-l recunoşti, lupă altă jumătate de oră, care a 
trecut greu ca un an, în care timp vaetele străbăteau tot mai stinse, s'a au¬ 
zit o rafală de mitralieră şi apoi la câteva minute două gloanţe înăbuşite ca¬ 
ri au încheiat calvarul.Toate aceste Împuşcături fiind trase în spatele închi¬ 
sorii, în care colţul prevăzut do Sima Simulescu, au răsunet aşa de tare în ce¬ 
lulele celorlalţi şi pe culoare încât unii au căzut pe paturi. La vreo săpt㬠
mână a explicat un plutonier că pe Clime l-au chinuit groaznic, i-au străpuns 
mâinile cu baioneta, au tăiat din el bucăţi do came şi i-au sfărâmat apoi 
capul cu patul armei ca să declare că el a pus la cale onorîrea lui Armând Că- 
linescu. A suferit ca un mucenic fără să protesteze. Din când în când câte un 
vaet îi scăpa fără voia lui,dar se reculegea imediat. Văzând că nu-i pot smul¬ 
ge nici prin chinuri o infamie, l-au scos afară. Aici Cline, în luptă cu moar¬ 
tea s'a sprijinit de sârmele ghimpate, să nu se prăbuşească jos. A ridicat oclm 
în sus la Dumnezeu şi a strigat; "Doamne, Doamne, facă-se voia Ta". In acest 
timp, sublocotenentul care manevra mitraliera, congestionat la faţă, a început 
să tragă. Când Clime s'a prăbuşit la pământ, a răsuflat şi bestia: "Na, să-ţi 
arăt eu ţie să mai strigi, Doamne, Doamne.". 

Acest nartiragiu a impresionat atât do mult pe plutonier încât povestea 
cele de mai sus cu un fel de fior sfânt. 

Din nou s'au auzit paşi po scări, din nou chei şi s'au oprit apoi la Băni¬ 
că Dobre şi iar vocea sublocotenentului. : "Să iasă individul Bănică Dobro". 
cceace s'a şi executat. Omul cât bradul, caro în hainele vărgate părea şi nai 
lung, eroul din Spania şi-a urmat călăul fără murmur. De data aceasta mitralie¬ 
ra şi cole două gloanţe înăbuşite cu qhjco so asigurau călăii de distrugerea 
celui proscris a urmat nai repede. Rând pe rând au fost scoşi : Ing.Aurel Sera¬ 
fim, Nicolae Totu, Gheorghe Istrete, Alexandru Cantacuzino, Sima Simulescu, av. 
Cristian Teii, Gheorghe Eurdui, av.Mihail Polihroniado , dr.Paul Craja -şi Gh. 
Anost ole seu. 

o 


b). MUCENICIA , LEG IONARILOR _ DI N S PIT ALTJL BRAŞOV. (+ ) 

In marginea oraşului Braşov,la podele nuntdui Tâmpa,se alţă trist şi 
monoton,cuptord suferinţelor -spitalul- o clădire înaltă dispusă în sistem 
vagon oare răspândeşte în jurul ei un miros greu de acid fenic.La etajul întâi, 
într'o odae sărăcăcioasă în capătul clădirii dinspre fabrica de postav Scherg, 
se topesc în grele suferinţe legionarii bolnavi din închisoarea dela Râmnicu- 
Sărat şi din lagărele Vaslui şi Ciuc. Chipuri palide,îngălbenite şi supte de 
boală*Intr' un colţ tuşeşte sec şi îşi aiuncă plămânii roşi întenniţă,Siancu. 

la ora a şi jumătate au fost inspectaţi de maiorul de jandarmi din Bi‘a - 
şov.Ef a congestionat 1: faţă.A triplat gărzile.Dela un soldat s'a aflat şi ca¬ 
uza acestor chinuit ore surprize :AiTiand Căline seu, cod nai nare călău al neamu¬ 
lui romanesc fusese pedepsit de legionari. Beţele lor ofilite au devenit roşii 
iar trupurile lor înviate din boală.Ştiau sigur că desnodănântul fatal se apro¬ 
pie.... Spre ziuă o larmă ciudată: şi -au făcut apariţia în salon un colonel* un,* 
maior şi un căpitan,însoţiţi do câţiva plutonieri.Colonelul după o clipă de 
ezitare a rostit brutal umăto. r^a poruncă din înalt ordin: "Vă îmbrăcaţi ipie- 

«vludi|ldu *i r footor\iiooŞS“^.’ £fcx£ dC i9miu “ Sln '' r Virsil IonLSO,, > 

£ ap'ărivt în ••Buletin Ibroiiiativ’^î-îr. 5-Borlin-1940. 




-17- 


Âvo catul Cotigă a cernit colonelului să-i spună destinaţia unde vor fi transporta¬ 
ţi. Colonelul a început să bâlbâie un refuz plin de înţeles.Cotigă înţelegând de¬ 
plin mucenicia lor a explodat cu ultima energie: "N'aş fi crezut , domnule colonel 
că ar fi posibil vreodată ca un militar român să tragă în fraţi români de acelaş 
sânge şi mai ales în cei mai sinceri şi mai curaţi luptători ai neamului. Vă va 
condamna naţia fiindcă fvs. o sfârtecaţi şi o ucideţi. Această mişelie îngroapă 
neamul într'o nouă robie.Ne dăm bucuroşi cenuşa noastră şi nu pentru noi avem du¬ 
rere ci pentru faptul că Dvs. sfâşiaţi însăşi harta României Mari". Pe faţa colo¬ 
nelului se putea citi neîncrederea totală în profeţia lui Cotigă,pornirea pătima¬ 
şe şiipocrizia ce-1 determină la următoarea milogeală: "Ce să vă fac Domnilor,am 
şi eu ordin, nu sunt vinovat cu nimic. . 1' însoţită de o strâmbare a feţii şi. o ri¬ 
dicare din umeri. 

După o ultimă îmbrăţişare n'au mai răma3 în salon decât cei trei şi Punda 
care plânge cu hohote înăbuşite în pernă şi căruia nu-i răspunde acustica salonu¬ 
lui ce pare acum pustiu.Piindcă mai nici unul din cei ridicaţi nu puteau mergepe 
picioarele ior au fost. .duşi de jandarmi.Tabloul era în adevăr groasnic,să vezi 
nişte trupuri topite , coborîte pe scări şi apoi urcate între zeci de baionete, în¬ 
tr'o maşină jandarmerească,plină de noroi ce avea să facă lugubrul transp ort. Dac* 
este cea mai mare nedreptate şi unică în istorie,să împuşti oameni fără'nici o 
condamnare,apoi este cea mai mare neomenie să împuşti bolnavi din spitale. 

După ce,cu greu,a putut fi aşezat Pihu pe o bancă,un pluton de jandarmi con¬ 
dus de un ofiţer au înlănţuit pe cei din maşină. Sdruncinăturile maşinei condusă 
sălbatec pe drumuri proste de ţară provocau gemete şi vaete în maşină. Aproape de 
Râşnov inginerul Ionică n'a mai putut răbda: "Unde ne mai duceţi domnilor,termina¬ 
ţi odată cu noi,nu ne mai chinuiţi atât". Ofiţerul dădu o poruncă scurtă şi maşi¬ 
na se opri în mijlocul unui câmp,la o margine de pădure.Cerul senin ca sticla'adi 
sese martori toate stelele ce priveau lăcrămând la oribilul spectacol.Răcoarea t 
dimineţii pătrundea nemiloasă trupurile slăbite ale băeţilor care dârdiau de fiii 
Căpitanul Şiancu abia îşi mai trăgea sufletul în spasmele tusei.încercuiţi de jai 
oszmi au iost duşi apoi pe câmp,legaţi de mâini unul de altul şi plutonierul care 
se şi aşezase în poziţie de tragere,la o distanţă anumită,aştepta doar ordinul. 
Cele câteva clipe care mai uimară au fost groasnice. Călăii îşi adulmecau neputin¬ 
cioasa pradă ce abia se mai putea ţine pe picioare. 

- Armă la ochi", şi "trageţi" au răscolit puternic văile adoimite printr'o sal 
vă de trosnituri înspăimântătoare,însoţită de focul ce se vărsa pe ţevi.Toate a- 
cestea au fost prea puternice pentru trupurile lor slăbite, care s’au prăvălit li¬ 
niştite şi mulţumite că au scăpat de calvar. 

Nimeni n'a putut observa în semi-întunericul nopţii şi în larma aceasta că 
Herghelegiu,împins de dorinţa de a-şi păstra viaţa pentru neam şi de durerea cele 
şase copii care rămâneau orfani a reuşit să se deslege din grup,să fugă din faţa 
mitralierei şi să se refugieze în pădurea de alături. Abia după vreo jumătate de 
.ară când jandaimii au vroit să încarce trupurile celor morţi în maşină şi să-i di: 
că în Braşov spre a-i expune publicului ş- au dat seama că unul lipseşte.I-a cupri 
groaza şi au început să se învinuiască unii pe alţii,pornind imediat poteri prin 
pădure.S' a dat alarma în tcată ţara.Herghelegiu era căutat cu o vigilenţă extraoi 
cinară ca şi cum tot răul ţării ar fi stat în faptul că el mai trăeşte încă.Seare 
a fost dat şi la radio un anunţ cu rugămintea insistentă ca ori cine ştie de el, 
să-l denunţe imediat poliţiei, asigurându-se denunţătorul că va avea pe lângă răs¬ 
plata naţiei şi o frumoasă recompensă. încolţit de jandarmi,Herghelegiu nu putuse 
•si se salveze ci doar se urcă intr'u - copac. Când a fost observat nici nu 1— au mai 
coihorît de sus,ci l-au împuşcat de jos ca pe orice vânat şi astfel s'a prăbuşit c 
un pachet infoim de carne şi oase.Tot în ziua aceea a fost şi el dus lângă camara 

lui erau expuşi în centml oraşului Braşov sub aceeaşi firmă osânditoare, 
N re "bucuria jidanilor şi a tuturor duşmanilor ţării în timp ce vântul fluera sin 
c ru prevestirea nenorocirii neamului. 




-18- 

c). TRANSPORTUL F ANTOMĂ. ( + ) 

(Masacre le din l agă rul Vaslui). 

Vaslui,£l_Sept embrie 1939; 

Dimineaţa înainte de apel.Prin cele două curţi ale lagărului, încătuşate de I 
cate 8 rânduri de sârmă ghimpată şi puternică pasă jondarmerească, cea dinspre 
şcşeaua ce duce la Iaşi care nu cuprinde decât aleea din faţă lată de 4 meni şi] 
cea din spate puţin mai mare,dar accidentată şi improprie pentru plimbat,băeţii 
îmbrăcaţi srăcăcios sorb cu nesaţ aerul răcoros al dimineţii bucurându-ru de soa 
rele care reuşise să ce ridice deasupra unei trâmbe de nori negri ce obloneau 
răsăritul.Mulţi cu galetiţi de lemn în picioare,băşci pe cap şi feţele înrămate 
în bărbi mari discutau în grupuri, spunând glume sau tălmăcind vise. 

La ora 9 se dă stingerea. Lumina electrică, primitiv instalată, se închide dej 
la contor,îngropând întreg lagărul într'un întuneric de mormânt.încet, încet,cei 
închişi adorm.Mulţi visează.Visele sunt singura lor evadare şi‘singurul lor con¬ 
tact cu lumea celor liberi'. Deaceea unii zâmbesc fericiţi prin somn,alţii întind 
mâna să prindă chipuri dragi,alţii rostesc fraze neînţelese... Câţiva sunt neli¬ 
niştiţi, au coşmaruri.Piri mai sensibile,sunt munciţi de dihănii monstruoase ce 
umplu văzduhul şi se coboară asupra lagărului cu ghiare înspăimântătoare .In dor 
mitorul 15 Valeriu Cârdu se trezeşte la ora trei noaptea tot numai apă şi gâfâira 
din greu. A avut un vis teribil.Simte nevoia ca să vorbească cu cineva spre a-şi 
linişti spaima.Constată că nu e singurul care s'a trezit în dormitor.încă tremu¬ 
rând, anunţă pe ceilalţi că se va întâmpla o mare nenorocire,fiindcă a avut un 
vis groaznic.Liniştit de camarazii lui şi obosit de şarpele colos care voia să-l 
înghită, aţipeşte din nou. 

Afară luna strălucea puternic pe bolta înstelată. Cu tot farmecul şi căldura 
plăcută a nopţii,ceva prevestitor de rele devenea tot mai apăsător.Se aud tropăi 
turi de paşi grei, zăngănit de arme,iar din când în când comenzi scurte- care deşi 
trebuiau să fie tainice,ise aud totuşi destul de bine prin tonul apăsat şi răsti 
cu care sunt pronunţate: "Plutonul I, înconjoară aripa stângă a clădirii. Plutonul 
II conţină învăluirea şi ţine contactul strâns cu întâiul. Compania a treia învă- 
lue aripa dreaptă. Compania a patra pe frontul din faţă". Comandantul,probabil cg 
orândueşte acum trupa în spate,căci comenzile şe aud tot mai încet dar prin acea 
ta tot mai fioroase.La câţiva metri de sârma ghimpată soldaţii sunt îngrămădiţi <• 
imul lângă altul având aspectul unor îngrădiri vii.Pe sub copaci se văd clar mi¬ 
tralierele instalate iar pe deal dinspre apus două sau trei tunuri.0 agitaţie es 
traordinară.Spre ziuă clădirea eră luminată din toate părţile cu reflectoare pu¬ 
ternice,la lumina cărora se vedeau mii de baionete,una lângă alta,dispuse împre¬ 
jurul lagărului.In jurul mitralierelor soldaţii se aşezaseră în poziţie de tra-j 
gere.După ce ochii au început să se obişnuiască cu lumina sălbatică a reflectoa¬ 
relor,puteai remarca căştile de oţel,hainele şi feţele soldaţilor din regimentul 
de infanterie Vaslui. 

Stănilă care dormea în odăiţa din capătul dormitorului 16,este cel dintâi I 
trezit de nişte sgomote suspecte.Se ridică şi priveşte pe geam.Pste cea mai apre 
iată fereastră de comandamentul militar.Vede lumină în toate încăperile comanda¬ 
mentului şi o mare animaţie.Dinspre -gardul de la drum poate prinde şi el catevaj 
comenzi scurte: "Grupă întâia treci lângă gard. Grupa a doua, ascultă comanda la j 
mine".Alarmat de toate aceste pregătiri suspecte,Stănilă deschide uşa dela odaie 
lui,ce serveşte de frizerie şi unde doarme singur şi ese pe scena din capătul 
dormitorului 16. Jos în dormit or, de asemeni un sgomot suspect şi la lumina ce sel 
reflecta de afară pe pereţi ,putu să vadă in militar care căuta pe peretele de 
lângă uşă întrerupătorul electric. 

(+) A apărut în "Buletin Informativ", iii.4 • Jerlin-1940. 






- 19 - 


- „Ce,nu se aprinde”? răspunse sublocotenentul. 

- „Nu,replică Stănilă,fiindcă e întrerupt curentul dela contor". 

- M Unde doarme inginerul Mircea Teohari"? întrebă din nou sublocotenentul. 

- „Aici lângă scenă,răspunse Stănilă şi îi arătă în jos,la picioarele lui, 
patul lui Mircea Teohari.Sublocotenentul îl scutură cu mâna de piept şi îi zise 
foarte turburat* "Sculaţi-vă şi vă faceţi repede bagajul,că mergeţi la Ciuc". 

Vestea păru suspectă.E pentru prima dată când jandarmii sptin. unde te duc, 
Grăbit apoi,trecu la alte dormitoare şi din fiecare sculă,după lista pe care o 
avea în mână,pe doi,trei,spunându-le acelaş lucru.Era ora trei şi jumătate când 
veni rândul să-l scoale pe Valeriu Cârdu.Peste aproape o oră toţi erau gata de 
plecare şi aşteptau la poarta strâmtă de ieşire prin sârme.Erau următorii 32 : ■ 


1. Victor Puiu Gârniceanu -Avocat 


7. 

8 . 

9, 


14. 

15. 

16 . 


2. Ion Belgea 
3* Teodor Tudose 

4. Valeriu Cârdu 

5. Teodor Stahu 

6 . Ion Antoniu 
Iordache Spânu 
Traian Clime 
Spiru Bujgoli 

10 . Nicolicescu Gheorghe 

11 . Morariu Alex. 

12 . Dobre Radu 

13. Petre Rioşanu 
Constantin Dorin 
Daniele seu Zosin 
Şola Stavre 

17. Busuioc Constantin 

1 8 . Maricariu Nicolae 

19. Popescu Vasile 

20 . Borzea Virgiliu 

21. Boboc Constantin 
Comănescu Nicolae 
Şupila Polisperhon 
Goga Mircea 
Carataşu Chiriac 
Calapăr Mihail 
Gogu Re eman 
Tucan Boris 

29. Teohari Mircea 

30. Motoc Mircea 

31. Popescu Spiru 

32. Volocariu Gheorghe 


-Bucureşti 


-Lic.Filosofie 


-Avocat 

-Publicist 

-Avocat 

-Avocat 

-Lic. Ac. com. 

-Student 


-Iaşi 
-Banat 
-Fălticeni 
-Bârlad 
-Brăila 
-Bucureşti 
-Stuu. ,Maced. -Rom. -Silistra 
-Ingine r -Bucure şt i 

-St udent -Bucure şt i 

-Funcţ . S . T . B . -Bucure şt i 
-Ing.Maior rez.-Bucureşti 
-Sud. Drept -Bucureşti 
-Lic.Ac.Com. -Bucureşti 


-Inst. leg.; 
-Comandant leg.; 
-Comandant leg.; 
-Legionar; 
-Comandant ajutor; 
^Comandant leg.; 
-Comandant ajutor; 
-Comandant ajutor; 
-Comandant ajutor; 
-Insţr.leg.; 
-Instr.leg. ; 
-Legionar. 
-Legionar. 
-Legionar 1 . 
-Legionar. 


-S t ud. Hac e d. -Rom. -Bucure şt i -Le gi onar. 


22 . 

23. 

24. 

25. 

26. 

27. 

28 . 


-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar. 


-Ing. agronom -Bucureşti 
-Locot. Geniu -Bucureşti 
-Lic.Teolog. -Bucureşti 
-St ud ent -Bucure şti 
-Student Chimie -Bucureşti 
-St ud.Drept -Bucureşti 
-Stud.Maced. -Rom. -Bucureşti -Legionar. 
-Stud.Maced. -Rom. -Bucureşti -Legionar. 
-Stud.Maced. -Rom. -Bucureşti 
-Lic.Teol. —Neamţ 
-Inginer -Bucureşti 
-Elev de liceu-Tighina 
-Stud.Medicină-Bucure şti 
-Stud.Politeh. -Bucureşti 


-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar.- 

-Legionar. 

-Legionar. 

-Legionar. 


-Stud.Maced.-Rom.-Bucureşti -Comandant ajutor. 


-Legionar. 


-Funcţ.C.F.R. -Vaslui 
Toţi aceştia erau cele mai preţioase flori ale lagărului.Nici unul dintre 
îoi care-i cunoşteam,nu am fi putut alege mai bine.înainte de plecare,fiecare îş 
făcuse în genunchi rugăciunea sa către Dumnezeu şi acum erau senini la faţă şi 
veseli.Unii dintre cei rămaşi au vrut să-i încurajeze că nu poate să fie n imi c 
rău şi că într*adevăr vor fi duşi la Ciuc,aşa cum a anunţat sublocotenentul.Cârdu 
• r aleriu însă, afăcut un semn cu mâna şi capul ca şi cum totul s'a sfârşit, zicând: 

" Acesta e transportul fantomă". 




-20- 


In acest timp au fost ridicate şi sentinelele dela dormitorul nr.l şi ast¬ 
fel băeţii au putut să ia contact cu căpitanul în rezervă Ungur eanu, care era izo' 
lat cu alţi l8 băeţi aduşi de două zile din Bucureşti şi care adusese vestea pe¬ 
depsirii lui Armând Căline seu. Spre întărirea celor spuse le arătă şi o Bucată de 
ziar pe care cu mare greutate a reuşit să o strecoare în lagăr. Bujin Nicolae a 
mai avut vreme ca să strige de pe geam, în dialectul mace do-român, celor cari ple¬ 
cau această veste. Plecarea lor nu mai era o enigmă.Se aşteptau că va urma ceva 
groasnic şi discutau cu înfrigurare prin dormit oare, ascunzând scrisorile pe care 
cei plecaţi le-au lăsat pentru părinţii, soţiile şi copii lor. I-a trezit din a- 
ceastă frământare muzica militară din Vaslui care a început să cânte puternic un 
marş cu bătae de tobă la fiecare tact. La scurt timp o rafală de mitralieră care 
a durat vreo zece minute,a răsunat puternic dealungul văilor,îngrozind pe cei 
dinăuntru.Mai apoi câte două împuşcături scurte au urmat , perechi,perechi,de 32 
de ori. Simţeau cum glonţul se înăbuşea aproape şi intra în plin. 

„S*au săvârşit mucenicii noştri», a adăogat într'un târziu,căpitanul în re¬ 
zervă Ungureanu, ca trezit din altă lume, în timp ce toţi ceilalţi căzuseră în 
genunchi lângă paturile lor, înăbuşindu-şi suspine , plângând cu hohote sau ros¬ 
tind rugăciuni. A durat situaţia aceasta ceasuri întregi. In zilele următoare 
nici nu se simţea că mai este cineva în lagăr. Toţi erau nişte umbre. 

Chir a Aurel, care se urcase în pod, ca să poată urmări evenimentele istori¬ 
seşte cutremurat , cum a văzut că i~a legat pe toţi mul de altul (pe cei ucişi) 
şi i-a scos fără. bagaje,în margenea râpei din dreapta lagărului şi acolo sublo¬ 
cotenentul Cinghiţă, care i-a şi sculat din somn, a dat drumul mitralierei insta¬ 
lată dinainte acolo şi aşa s'au prăbuşit mul câte mul. 

In cursul zilei, se vedeau din podul lagărului cârduri de copii, st răjeri 
şi jidani ce veneau să vadă pe cei ucişi. Mulţi copilaşi au plâns şi au leşinat 
m faţa acestui spectacol barbar' şi înspăimântător. Nu ştiu ce cap de pedagog 
scelerat s'a gândit să facă educaţie, în aburii calzi de sânge, tinerelor vlăsta- ; 
re.' Intre mulţimea care se înghesuia tot mai numeroasă în spatele cordonului de 
jandarmi ,aceleaşi rânjete demonice ca şi la moartea Mântuitorului, se bucurau de 
sângele mucenicilor lui.nrâu jidanii ce abundă în Vaslui ca şi în toate oraşele 
moldovene. Legionarii împuşcaţi erau umflaţi la faţă, plini de sânge închegat la 
un loc cu ţărâna în care căzuseră, mii cu ochii scoşi, alţii cu gura sfărâmată 
sau iaţa sdrenţuită, aruncaţi în dezordine, mii la picioarele altora. După două 
zile au fost aruncaţi într'o groapă comună în cimitirul de animale din Vaslui. 


• • • O • • • 

însemnări din prigoană, 
d). C ABLAJUL DELA CIUC. ( + ) 

21 Septembrie 1939. 

Noaptea aceasta fusese extrem de sbuciumată.Mai toţi avuseseră visuri în¬ 
grozitoare. ci c o ară Iordache, cu ochipul lui bm şi vorba blajină şi plină de 
modestie,linişti pe cei din dormitorul său cu o glumă şi închee cu obişnuita sa 

^? UraJare s * De la ora 2 1/2 mul din curte strigă: 0 maşină 

aţiva de prin dormitoarele dela etaj o urmăresc pe şoseaua dintre Ciuc şi Odor- 

vedea J ' os ^ v&le, dacă apucă spre lagăr sau o ţine înainte spre 0 ~ 

\ "» /ine ’ vine la lagăr. ..», vestiră observatorii de sus. Câteva grupuri de 

«sari* * «n Jurul bazinului * apă,a»ezat pe a treia 
‘ă 1S \ aVT TÎ s P re . cor P ul de Sardă, sau populează aleea din faţa opusă a la! 

d “® f ■ dr wnul dcla corpul de sardă la comandamentul Militar , 

__ plan taţie de brazi,pe coasta de dincolo de sârmele ghimpate. 

(-0 A apărut în "Buletin Informativ" ,Nr.6-Berlin-1940.- 






-21- 


A fost maiorul dela Legiunea de jandarmi din Ciuc însoţit de un alt ofiţer 
de jandarmi ce au trecut foarte turburaţi aruncând priviri duşmănoase băeţilor. 
La vre o jumătate de oră a fost chemat la comandament av.Pavelescu Gh. In acest 
timp un plutonier a şoptit muia dintre băeţi,vestea pedepsirii lui Armând Căli- 
nescu,care s'a răspândit apoi ca fulgerul prin tot lagărul.Bănuiala pe care de 
mult o aveau că vor fi împuşcaţi,începuse să devină o siguranţă. Lui Pavelescu 

i se pusese în vedere să se pregătească, căci în seara aceea, trebuia să meargă la 
Bucureşti, însă el crezând că aceasta este numai un-pretext şi că în realitate va 

ii scos pentruca să fie împuşcat,de îndată ce s'a văzut înapoi între sârme,a re¬ 
fuzat să mai iasă,dorind să împărtăşească aceeaşi soartă cu camarazii săi.îndată 
apoi li s'au dublat gărzile şi ofiţerul în mod grav,a făcut inspecţie pe la toa¬ 
te gărzile,dând personal anumite ordine şi consemne sentinelelor. 

La ora 2 noapta,când unii abia aţipiseră,se aud desfăcându-se zăvoarele de¬ 
la uşa principală delă fa^brarea de jos, zornăit de chei,paşi grei tropăind pe co¬ 
ridoare,bătăi puternice prin uşile dormitoarelor, însoţite de următoarea poruncă: 

-"Sculaţi Domnilor c'au intrat Ungurii în Ardeal şi trebue imediat să evacua¬ 
ţi lagărul acesta şi să mergeţi o parte la lagărul din Vaslui şi altă parte la 
lagărul din Bacău...." 

Această cobit o are poruncă a fost apoi brutal şi rapid servită şi la etaje. 
La a căzut ca trăsnetul.Nimeni însă n’a crezut în această înscenare stupidă, ci 
dimpotrivă toţi şi-au întărit şi mai mult convingerea ce o aveau mai dinainte şi 
;nume că ceasul suprem s'a apropiat,La lumina lămpilor cu petrol,pe cari le-au 
aprins în grabă,au putut identifica figura unui sublocotenent nou venit,aşezat 
în fruntea unui grup de plutonieri, sergenţi şi soldaţi.Lupă ce fiecare şi-a făcu 
câte o rugăciune,au coborît în grabă cu bagajele în curte.După sârme,de jur împr 
jurul lagărului, sclipeau baionetele soldaţilor, ca o limbă de pădure metalică şi- 
v:.e ,ce făceau şi mai fioros cleştele sârmelor ghimpate. 

v După ce s'au cobcrît toţi m curte,sublocotenentul a repetat pentru ultima 
oara, ceeace spusese la fiecare dormitor,adăugând ca încheere: 


yţi care mergeţi ia Vaslui.veţi pleca imediat acum cu mine,iar ceilalţi, ce 
mergeţi la Bacău vă veţi.urca înapoi în dormitoare şi veţi aştepta până mai târ¬ 
ziu, când pleacă şi lotul Dvs.... ", după aceea tremurând de turburare a citit urmă 
toarea listă de 44 de băeţi în frunte cu Stegărescu, ce urma să facă parte din 


primul lot : 

1 . Stegărescu Constantin 

2 . Nicoară lordache 
3* Gârcineanu Florin 

4. T Jrsu Ioan 

5. Cioflec Marius 

6 . Coman Constantin 

7. Corbeanu Vasile 

8 . Ducaru. Dumitru 

9. Mi cu August in 

10 . Grama Iosif 

11 . Tiponuţ Gh. 

12. Susai Vasile 

13. Benec Constantin 

14. Borzea Titus 

15. Prcca Titus 

16 . Popa Tiberiu 

17. Biriş Ovidiu 

18. Theodorescu Gh. 

19. Vasiliu Gh. 


- licenţiat; 

- asistent uriiversitar 

- locotenent 

- student 

- student 

- student 

- student 

- funcţionar 

- inginer,asist.univ. 

- student 

- elev 

-al solv. Pac. 

- elev 

- student şi pilot 

- funcţionar 

- student 

- avocat 

- sculptor 

- locotenent 


-Bucureşti; 

-Iaşi; 

-T ut ova; 

-Timişoara; 

-Constanţa; 

-Constanţa;* 

-Râşnov; 

-Someş; 

-Pecinişca; 

-Oradea; 

-Poiana de jos; 

-Caransebeş; 

-Braşov; 

-Bacău; 

-Viişoara-Cţa; 

-Târnava; 

-Ploeşti; 

-Iaşi; 


• 20 . 
21 . 
22. 
23. 


24. 

2b. 

•26. 

27. 

28 . 

29. 

30. 


31. 


32. 

33. 

34. 

35. 

36. 


37. 

38 . 

39. 

40. 

41. 

42. 

43. 

44. 


St anate Eugen 
Chiţea Constantin 
Strugaru Ficolae 
Mităr Io an 
Vilmaş Adam 
Ioni Barbu 
Koaghea Virgil 
Pilipov V. 

Nuţiu Aurel 
Ungureanu Corneliu 
Todan Coriolan 
Buhai Vasile 
Pope seu Marin 
Enescu Ioan 
Prodea Ficolae 
P avele seu G-h. 

Dorea Alilon 
Pelecan Vasile 
Dobrin liviu 
Macpyeşchi Ion 
Zanehi Petru 
Hâdul useu -Virgil 
Constantinescn Nicolae 
Mincă Ilie 
Hai ca Constantin 


student 
student . 
avocat, 
student 


bucătar' 

funcţionar 

student 

funcţionai’ 

student 

învăţător 

'student 

student 

student 

funcţionar-stud, 

lăcătuş 

avocat 

licenţiat Teol. 

meseriaş 

medic 

desenator 

ziarist 

ziarist 

doctor 

elev-şc.milit . 
st udent 


JL clŞ-t- y » 

Braşov; 

Iaşi 

Caransebeş; 

Iaşi, 

Băile Herculane; 
Caransebeş; 

Siiet; 
iăgăraş, 


Timiş; 

Put na; 
Curapăna-Cţa; 
Bucure şti; 


Bucureşti 

Severin; 


Iaşi; 
Iaşi; 


Iaşi 


r . Sut o foarte puternică pază jsndarmerească,au scos astfel dintre sârme,tot 
'•-a avut lagărul mai bun,cele iui alese virtuţi româneşti,ne cari ţara poate 
..u le va mâi avea multă vreme. 

* . r ^ ft nşi,au fost urcaţi înapoi în dormitoare şi uşile ferecate din nou 

’ a pd ° ^ 0/1 ^^rmi.Totuşi au: putut vedea dela ferestre,cum toţi’ cei scoşi a-j 
;fy en lost 111 fa * a c omand amentiilui şi legaţi câte doi,unul de altul. 

upa aceea a iost mcins toc grupul cu nişte funii lungi.Când totul a fost gata. 
-;°f cobdriyi i:;tr° jandaimi, P e drumul în spirală ce se lasă prin tufiş sure' 
'"‘"X* u ' , *- ua vl ' f;C cut & cincizeci de metri,pe nesimţite jandarmii au 
i/ n şi ■ când au ieşit înti 'un luminiş,din dosul -anei tufe din dreap 

allt;rS Q :U1C ^ pUt Sh veroe fo ° Zrti'o rafală înspăimântătoare, căreia îi 

^ spl au . ocouri P rcl tmgi de ioc toate văile,trezind câinii de prin satele voci ■ 
l0 mic' : rr r ^ d F nsările adormite arin copaci.Câteva vaete înăbuşite şi grupul 

±J" năr^nt * Uni1 în lu P ts c ' moartea, sbătgndu-se se ridicau' 

+ -/X ~ P&un ,u«r iai- n culca mitraliera ucigătoare.Se înălţau apoi alţii ,-1 

"ri'îo t a S T ° int0 ÎT alfe mitraliera o'a oprit şi ia răşi a început de vreo 10 I 

ov’“it S uLs Tr-° "ti îngrozitorul masacru.^ „lutonlar I 

colt!!rt ***» s-ava s'a ridicat împreuna cu 

• ' e.L u. so-Lutat. moartea c cuvintele » "Tr^-iac-pv? , . . 

•^.îpnarăj trăiască victoria l lcnară'" i '• ■-nu • m v,_ ' * -. aiasp^ . Homania 

vin ce căci o r'l'Vă' '.rirVov •' 7 d ' ' ** ~ pUl ' at Line să termine ultimile ev-- 

.. 1 1'" , -J: laaScA x "' a si răpuns inima, omorînd u -l fulger ăi ox- . Blu u>t 


ru.n 1 n' a mai ră. . 


virile au fost atâ: ie puternice ±£U xaCure * in la S gr ^etund 

a.,Io cui a două ca®ajc: -anul s ‘e cts^aacti 1 a f ,n °‘. )srm 


Oi. ului supliciu. Pe st c două zile 1 lorm-î'-i Z Z contaţi la locul îngrozi 
ţoapă comună în cimitirul un--: ~ ^;-P u ?caţi mi lost aruncaţi într'o 

lu altul şi 4 dca^ f s r 11 ^propr. re. nu; it Topliţa,20 la un cap,20 

ic “ ,Cd ’ a legionari împuşc iţi în tot cuprinsul ţârii 




VII). PERSON ALITATEA LUI I ON _6jS_ I, G SA (+) 


I.- Stru ctura 


Personalitatea lui Ion Belgea s'a prooctat pe o traectorie cu mult deose¬ 
bită de cea presupusă de opinia curentă la un legionar.Acest lucru ar păţea 
foarte neobişnuit pentru cei care îşi inchipue că Mişcarea Legionară produce 
tipul de om nou » standardizat şi în serii.Adevărul este insă} că nicăieii peroO— 
nulitatea omului nu este mai respectată ca în Mişcarea Legionară.Şi este firesc 
să fie aşa.Spiritualitatea legionară este gâlgâit de viaţă.Şi viaţa înmugureşte 
sub diferite forme.Esenţialul este ca suflul animator să fie acelaş.Rl este 
factorul comun. . .Altoiul legionar poate prinde şi da roade pe orice structură 
viguroasă. 

Credinţa Căpitanului,isbucnită din nepătrunse adâncuri şi proectată pe 
înălţimi nebănuite,a avut şi va avea multiple aderenţe cu sufletul omenesfc. 

Cei orga ni c însetaţi de credinţă au pornit pe aripile crezului legionar spre a 
evada din raţionalismul uscat al epocoi în care simţeau că se înăbuşe. Aş vedea 
ca tip reprezentativ al acestei categorii -ca să vorbim de cei pe cari i-am po¬ 
menit în şedinţele noastre- pe Iordache Nicoară. 

Cei aflaţi "pe culmile disperării. 11 ,unde au ajuns după ce avizi de a găsi 
un sens acestei vieţi,au frământat toate problemele existenţei,pe care le putea 
răscoli raţiunea lor. Aceştia s'au avântat temerar, săiind peste prăpăstiile de 
îndoeli caro îi obsedau până atunci, 3pre piscul luminos al credinţei legionare. 
Poposind aici,au găsit sensul căutat al existenţei.Convertirea lui Puiu Gârci- 
noanu şi aşcensiunea lui vertiginoasă spre absolutul legionar,ar fi caracteris ¬ 
tică pentru această categorie de aderenţi ai Mişcării. 


Ce i c are simţeau în toate fibrele fiinţei lor energia clocotindă,îşi g㬠
seau numai în^toiuî primejdiilor si luptelor eroice, cea mai sublimă desfătare 
pe cere o poate aa această viaţa.victor Silaghi,luptător ao rasa,respira auanc 

această concepţie.Au fost desigur şi mulţi cari au mers pe drumul legionar din, 
uşurinţă, snobi3in sau din calcule. Aceştia însă n' au putut rezista încercărilor 
şi,după un mic efort,au recăzut în smârcurile cotidianului unde atâţia duc o 
existenţă minoră. 

Drumul lui Belgea a fost cu-totul deosebit(de cule arătate),fiindcă şi 
structura lui sufletească era deosebită,compluxă şi chiar sguduită de tendinţe 
contradictorii.Şi Belgea trăia adânc problemele existenţii.Trăirea lui însă era 
de un dramatism aproape organic.Luciditatea lui pătrunzătoare îl ducea spre o 
analiză minuţioasă şi adâncită,dându-i voluptatea explicărilor raţionale,în vre¬ 
me ce°forţă, chiar pentru el inexplicabilă, îl atrăgea spre înălţimile iraţionala 
alt credinţei.Evident,aceste antinomii se găsesc sădite de Creator,în embrion, 
în fiecare om.Când sunt cultivate şi adâncate însă,ele se limpuzesc,prin predo¬ 
minarea unuia dintre ele.Ruperea echilibrului dă un sens de mişcare.Fiecare îşi 
deschide drum prin du-sişul problemelor,mergând pe unul din aceste sensuri. 


Acest lucru însă nu -1 putea face Ion Belgea.El nu putea merge până la ulti¬ 
ma consecinţă pe schela abstractă de construcţii dialectice şi raţionaliste pen¬ 
tru ca să urce,fio pe "culmile disperării" sau să coboare în mlaştina scepticis¬ 
mului, fiindcă seva du viaţă proaspătă pe care o vehicula sângele său sănătos d^ 
la ţară, îl îmboldea spre înălţimile credinţei .Bor nici nu putua să-şi ia avoJ 
tul pe aripile credinţui, fiindcă inteligenţa sa pătrunzăt ocru şi rafinată mereu 
îi iscodea probleme nerozolvate,care deveneau un balast prin îndoolile cere lu 
stârno*au. Şi cooace era mai impresionant,nici nu cădea istovit sub acest sbucium 
contradictoriu,atât do prelungit. Drama sufletească a lui Ion Belgea -oricât ar 
sărea de paradoxal- aş spune că a fost o dramă cşită din durabilitatea excepţio¬ 
nală a unui impresionant echilibru între tendinţele divergente ale raţionalului 
şi iraţionalului. 


(+) Buchenwold (Welar r),23 ianuarie 1943 . 








24 - 


Din aceste frământări isvora peni;ru ul o foarte tocată trăire interioară 

care pendula alternativ pe ambele planuri. 

Pe dimensiuni poate, cu mult mai vaste,un asemenea proces sguduitor cred 
că l-a încercat o viaţă întreagă Profesorul Nae Ionescu. 

Era de esenţa structurii sale sufleteşti. 

Când imediat după înfiinţarea Legiunii,Ion Belgea s'a apropiat de Copita.:, 
cred că n-a dobândit dinţi ' odată -aşa cum s'a întâmplat de pildă cu Puiu Gar- 
cineonu- întreaga credinţă legionară.Asta,vreau să spun -în sensul du a-şi fi 
lămurit toate problemele care îl frământau până atunci.Aş putea spune că^el , 
care se găsea în toiul frământărilor,mai mult a optat -sau mai bine zis încli¬ 
nat- pentru drumul legionar,spre a işi din răspântia în^csre^se găsea.Impuisu-j 
rile instinctului său sănătos au fost mai puternice decât frâna raţiunii. S'a 
hotărît deci să urce masiv ul credinţei legionare,dar fără să facă o ruptură şl j 
să renunţe definitiv la frământările salo de pană atunci.De ele nu se va putual 
despărţi decât dacă vor fi rezolvate sau când se va convinge de inutilitatea 
lor.Du aceea drumul îi va fi anevoios căci grea este povara acestor problume 
nerezolvate ce duce cu ol.Şi ori câtă discreţie ar depune, efortul făcut ponorul 
ele se va simţi.Paţa îi este încordată.Catuodată cliiar crispată.oub silitul 
său calm şi prelungita-i tăcere,simţi permanentul său efort de a-şi comprima 
divergenţele sale interioare.De multe ori când vorbeşti cu el parcă evită să 
te privească în faţă.Poate că nu vrea ca în ochii săi ce lucesc după ochelari, 
du unde se proectoază multe convingeri tari pentru credinţa legionară, să vezi 
cum pâlpâe şi atâtea îndoeli caro,după părerea curentă,-pe care mulţi o simu- 
luază-ar trebui presupusă definitiv soluţionate pentru legionari. 

Departe de el gândul do a voi să pară desăvâr şit .Doreşte să cruţe pe alţii 
camarazi cari au dobândit ‘seninăt atea credinţei şi au sufletul liniştit .Bar ini 
tervinc în discuţii ocazionale.J)ar când intervine,îşi desfăşoară plin de ardeal 
rc argumentele cu o dialectică şi logică impecabilă.Şi când a terminat,în loc 
ca să-şi savureze efectul mai totdeauna impresionant,se retrage în tăcere,par j 
că mâhnit de ce a făcut caz de atâta raţiune în emplicrţia unei probleme, mai I 
ales dacă este de esenţă legionară. 

Un popas întremător îl găseşte în cântec.Cântă cu ardoare cântece legio-- I 
nare,aşa cum un drumeţ s'ar răcori,după peregrinări,prin locuri aride,la un 
isvor limpede şi re cu.Pentru un moment se înseninează. Dar nu trece mult şi iar 
stoluri de gânduri îi încreţesc fruntea.Acest lucru însă nu-1 opreşte din drenaj 
Murge înainte şi urcă mereu. 

Adesea ori în această ascensiune l-am asemănat pe Ion Belgea cu un alpi- I 
nist temerar.lată-1 acum ajuns în faţa masivului de credinţă legionară. Are în 
faţă panta cea mai abruptă.Se încumetă totuşi să urce fără să renunţe la nimici 
din frământările sale.Şi începe urcuşul.Bato cu ciocanul dialecticul salo vâr-| 
toase un piron de certitudine în st ancă. Se înfăşoară în frânghia credinţei îni-j 
plotită de ol însuşi pe îndelete,dar cu atâta grijă în singurătăţile lui sbucij 
mato.Asvârle apoi un laţ spre un colţ ieşit de stâncă.Se prinde.Se smunccşte 
încercându-şi toate forţele.Mai bate un piron şi iar se înalţă.Acum se simte 
obosit . Şiroaie de sudoare îi curg. Suspendat priveşte; sus azurul cerului. Est ol 
aşa du frumos ! Jos tenebrele abisului.Cât de înfiorătoare sunt! Iar departe sol 
deschid minunate privelişti.Nu le-a văzut niciodată până acum.In aceste porsped 
tive multe îndoeli se destramă.Scapă de povara lor.Dar încă mai surit multe!Urca 
mai departe şi iar oboseşte.Sub el,prăpastia se cască şi mai înfiorătoaro.Pova-j 
ra îndoelilor,ce lo poartă în suflat,îi porc raci grea.Acum atârnă apăsător o 
nouă îndoială.Oaju va rezista firul credinţei sale să meargă mai sus? Simte că! 
ameţeşte.încearcă poate acest sentiment sti niu şi critic dintre credinţă şi 
necredinţă despre care se spune că Blaise Pascal l-a. avut pe podul, du la. Neuilll 




„ 25 - 

cmoscut de atunci pentru frământările intelectuale fără doslegcre,sub numele 
de "l'Abime de Pascal". Hăul deasupra căruia stă suspendat îi pare poate o Nir- 

vană salvatoare.Să se prăvalo în nefiinţă?..... . 

credinţei sale însă îl ţine strâns iar piroanele certitudinii înfip¬ 
te în stâncă au rezistat mai mult decât îi închipuise dânsul.încrederea îi în¬ 
viorează forţele şi frumuseţea cerului albastru,care stăpâneşte deasupra,îi dă 
imbolduri noi.Şi ascensiunea grea continuă- 

In ce punct l-au ciuruit gloanţele asasine ale regelui dement? Nu s'ar pu¬ 
tea spune.E greu de marcat un proces sufletesc atât de frământat .Poate l-au ni¬ 
merit în momentul când de pe piscul credinţei legionare,rotind ochii spre zări¬ 
le nemărginitului,contempla nebănuitele frumuseţi.In orice caz,sigur este că 
l-au surprins în plină şi grea ascensiune spre totala credinţă. 

Puţini în Mişcarea legionară a.u bătătorit asemenea suişuri cu noianuri de 
îndoeli în spate.Pe aici cred că a urcat profesorul Nae Ionescu -fără scop pre¬ 
cis,mai mult ca amator- şi a nimerit pe piscul credinţei legionare,de unde nu 
s'amai îndurat să plece,el,neastâmpăratul pelerin.Este singurul drum spre ca¬ 
re îi mâna structura lor sufletească pentru a se apropia de credinţa legionară. 
Par câţi pot avea tăria să--l ducă până la capăt? 

Spiritualitatea legionară este respirată în totalitatea ei armonioasă nu¬ 
mai de făptura Căpitanului.El o .întruchipează veşnic.El este întregul.Ceilalţi, 
oricât de desăvârşiţi ar fi ei,reprezintă numai părţi din acest întreg.Persona- 
litatea lor se desăvârşeşte în dimensiunile ei organice.Pare că drumul care i-a 
apropiat de credinţa legionară le redă mai bine amprenta,indicând trăsăturile 
ceracteriiice ale structurii lor sufleteşti.Pe culmile credinţei legionare fie¬ 
care este împlinit în sensul lui,dar încadrat în sublimă armonie legionară. Şi 
dacă ar fi să mă gândesc la camarazii pomeniţi,.i-aş vedea ca o întruchipare a 
înseşi virtuţilor lor caracteristice. Ar fi desăvârşite modele de artă. 

In Iordache Nicoară aş vedea. întruchipate; bunătatea,pietatea şi o candoa¬ 
re în plină dăruire care n'a cunoscut turbuxarea niciodată. 

Puiu Gârcineanu l-aş vedea în înfăţişarea unui profet , împăcat acum,dar cu 
priviri care tot adulmecă depărtările şi înălţimile salturilor temerare. 

Pe faţa îmbujorată a lui Victor Silaghi aş vedea aşternută seninătatea 
dar muşchii oţeliţi ai corpului său vor rămâne mai departe încordaţi ca şi cum 
ar fi gata să pornească la noi salturi eroice pentru noi biruinţi. 

Şi Ion Belgea va fi senin.Muşchii feţei sale mereu încordaţi,ani dearân-- 
dul,se vor destinde acum.Privirile i se vor umezi de dragoste .Ridurile frunţii 
însă,oricât ar fi de netezite de seninătatea dobândită, se vor cunoaşte. Vor fi 
trăsăturile lui caracteristice,Ele vor arăta şi sbuciumul trecut şi etapele 
parcurse.Bar liniştea sufletească de acum tot ele îi vor da înfăţişarea de în¬ 
ţelept. Sub cupola frunţii sale se va fi împăcat acum într'o minunată sinteză, 
raţionalul şi iraţionalul, şi totul va fi supus şi coordonat cu eternele legi 
divine. 

Bacă i-am întreba ce este credinţa legionară absolută,dintre toţi cred că 
helgea ne-ar putea explica pe înţeles omenesc. Pentrucă el a cucerit-o pas cu 
pas,hărţuit de toate îndoielile omeneşti.In anevoiosul său drum,el a gândit lu¬ 
cidei de zi şi a trăit desăvârşirea legionară pe toate gamele ei. Ca să spuneri 
în termeni mai pretenţioşi; el ar fi putut e xpli ca fenomenul legionar,adică să 
iacă doctrină legionară. 


II.- Be_ ce n' a scris Ion . Belgea 


Adesea ori,ca şi alţii, mi-tun pus întrebarea; Be ce totuşi n'a scris Ion 
drnplă coincidenţă d c£ înta tiare ae pipe şi , 

.iţi Nae Ionescu. Aceasta rată încă odată afinitatea lor de structură.Unii au 





- 26 - 


văzut în acest fapt exces de modestie.Alţii,sete de perfecţiune şi unii chiar 
sterilitate determinată de o exagerată autocritică.Faptul pare cu atât mai ine:, 
p li călii cu cât el milita într'o mişcare politică în plină lupt ă. Chestiunea nu 
se poate lămuri decât dacă ne gândim la evoluţia vieţii sale interioare. Belgea 
nu putea scrie fiindcă era în drum.Se găsea -cum am spus- în plin sbucium inte-i 
rior avântat de credinţă şi muşcat de îndoieli.Iubea cu pasiune sinceritatea 
şi era îndrăgit de formele perfecţiunii.Ii venea greu să scrie despre lucruri 
pe care el nu şi lc lămurise într'un sistem întreg. Detest a speţa aceia de aşa 
zişi intelectuali cari cu o desinvoltură uluitoare scriu de circumstanţă, despre 
lucruri în care nu cred.De multe ori chiar la comandă. 

Ştia dela Căpitan că principala calitate a scrisului legionar este since ■ 
ritatea.Numai prin căldura sincerităţii -cure în ultima analiză isvorăşte din 
dragoste şi lumină -scrisul poate încălzi,înălţa şi cuceri.El nu putea scrie 
deci decât sincer şi vedea lucid că spovedania lui cu frământările în care se 
găsea nu putea folosi lupt ei, Mişcării, în acele momente . Aceste frământări poe.te ] 
şi le-a însemnat pentru sine,în notele sale zilnice.Ar fi un nepreţuit itine¬ 
rar iu sufletesc al unui legionar în devenire. 

Poate Căpitanul a intuit acest lucru când l-a ales pe Ion Belgea să citea¬ 
scă la catafalcul lui Ion Moţa în Biserica Gorgani şi în faţa gradelor legiona¬ 
re,nişte însemnări tot aşa de discrete şi inedite ale lui Ionel Moţa. 

Cred că atunci când Belgea; ar fi simţit întreaga căldură a credinţei le¬ 
gionare de care cu eforturi continui s'a apropiat atât de mult,atunci ar fi 
cat lucruri care ar fi rămas în literatura legionară. 

Dai- şi această mare posibilitate ca şi atâtea altele a fost nimicită Miş¬ 
cării, de ura duşmanilor noştri de moarte. 


III. - Din activitatea lui 


±ug 


Desigur,în cadrul restrâns al acestei şedinţe,nu s'ar putea schiţa decât 
- r activitatea legionară de un deceniu şi mai bine a lui Ion Belgea. 
Caracteristic pentru personalitatea lui este faptul că tot sbuciumul sul 
Iuţesc şi trăirea interioară despre cere am amintit,nu l-a împiedecat să acţio¬ 
neze. Ion Belgea n'a fost un intelectual chinuit de problematici în bibliotecă 
sau retras în singurătate naintr > tomuri prăfuite de cărţi, a şi-a purtat sbu¬ 
ciumul pe teren,unde a activat.Mai mult: el a activat cu fermitate şi cu un pă 
jrunzător simţ al realităţilor. A fost unul dintre puţinele elemente cari l-au 
urmat dintr'un început pe Căpitan. Modest ia lui, oroarea ce o avea faţă de atitu- 
uiniie jjoale de conţinut şi spectaculoase şi mai ales faţă de caboninianul po¬ 
litic, îl făcea să se retragă şi mai mult în chiurasa tăcerii sale. Poate cin 
cauza- acestei gri,ii,de multe ori exagerată,cl n'c devenit -ca să întisbuinţăa 
ii termen frivol - Y ^deţăgppl it lcă , şi mult timp n'a fost cunoscut nici de lu- 
i.ea legionară.Coi însă care l-au cunoscut sau au trăit în apropierea CăpiMnu- 
!ci , au apreciat calităţile' sale precum şi poziţie mo cere c ocupa în Mişcare, 

• fu pe Ion Belgea l-am cunoscut pentru prima dată în toamna anului 1930, 
imediat după eliberarea dela Văcăreşti unde am stat închis cu Căpiv nul. Impr 
ună cu Ai: di ei Ionescu,Bănică Anastasescu,Virgil ixădulescu, e-t c., foi •..au elemente 
le de încredere pe ceri se baza Căpitanul. în acţiunea politică caia o început 
atunci în Capitală prii. înfiinţarea "Gărzii de Fier". Dar pe lângă crezul le¬ 
gionar ne-a apropiat pe noi macedonenii de el faptul că era român de- peste im-* 


urc. Era originar din Penatul sârb esc. Ia congresele studenţeşti trebui, sus¬ 
ţinută cauza acestor Pomeni. n .gli jaţi de guvernele înstrăinate din Bucureşti 
şi asupriţi do statele străin~.*.ra peste măsură de revoltat pentru lipsa de de: 
ni :.te pe care o arăta of ici. litatea românească. In vreme ce sârbii din curmul 
românesc aveau toate 1 drepturile ,homânilor din Banatul jugoslc v li se refuzau 
aceste drepturi,iar celor din Macedonia li se interzicea chiar dreptul de a 






vorbi româneşte. Aceste preocupări comune a ne-au apropiat. Cu toate acestea n'aş 
putea spune că de atunci i—am putut aprecia şi toate calităţile cu care eia în¬ 
zestrat . 

Prin modestia şi discreţia lui naturală , Ioh Belgea face parte din acea 
categorie de oameni care îţi creiază bucuria mereu descoperindu-i în adâncurile 
lor suflet eşti. Era diametral opus acelei speţe de om care având toată arta si¬ 
mulării de cabotin,îţi surprinde încrederea şi chiar admiraţia la început,dar 
cu timpul încerci mereu decepţii. 

Primele aprecieri asupra adevăratei sale valori le-am auzit dela Căpitan. 

Pe multe ori când în discuţiile noastre venea o problemă mai importantă spunea 
Căpitanul: "Să discutăm cazul şi cu Belgea.Belgea este un cap". 

Când în 1932 sub conducerea lui Ion Moţa şi sub supravegherea Căpitanului 
s'a înfiinţat cuibul "Axa" care prin competenţa lui avea caracterul unui cerc 
de studii,am avut prilejul să-l cunosc şi mai bine pe Ion 3elgea. 

0 cultură temeinică şi mari posibilităţi de gândire.Mai mult asculta şi 
nu angaja discuţii cu uşurinţă. Când intervenea în discuţii însă era ascultat cu 
deosebit interes căci totdeauna spusele lui erau substanţiale şi bine gândite. 

0 logică strânsă şi multă sobrietate în expunere dădeau o greutate şi mai mare 
cuvântului său. 

Pentru toate aceste calităţi cred că i-a încredinţat Căpitanul,conducerea 
grupului "Răsleţi" din Capitală care în fapt însemna aproape organizaţia Capita¬ 
lei, Misiunea nu era uşoară-In general elementele răsleţe ale Capitalei, sunt 
cât se poate mai puţin omogene,atât ca provenienţă cât şi ca structură.In majo¬ 
ritate sunt intelectuali poposiţi în Capitală cu visuri si iluzii pe care însă 
această metropolă cosmopolită le-a spulberat fără cruţare.Aceşti decepţionaţi 
răsleţi caută în Mişcare salvarea Ici sufletească şi mulţi din ei vin cu planu¬ 
ri şi iniţiative îndr&sneţe,revoluţionare.Mai sunt şi alte categorii: cei care 
au răsbit în viaţă. Au sentimentul încrederii, greutatea poziţiilor ocupate în 
societate şi ce:r noi posiblităţi de afirmare în cadrul Mişcării.Este atât de 
diversă lumea râsleţ: lor.Conducerea şi organizarea ei este o operă grea. Căpiţa 
nul a găsit pentru această misiune ca cel mai indicat pe Ion Belgea.Şi într'a-- 
devăr,prin cultura lui, seriozitatea şi tactul cunoscut,precum şi prin structu¬ 
ra lui sufletească,Ion Belgoa putea face faţă mai bine.Caracteristic pentru mo¬ 
destia şi discreţia cu care Ion Belgea a ştiut să-şi îndeplinească această misi¬ 
une este faptul că deşi conducea cea mai diversă unitate legionară totuşi n'a 
devenit un nume prea cunoscut. 

Poate datorită acestui fapt Belgea a reuşit să scape la cercetările făcute 
la începutul celei de a doua prigoane. 

Când Radu Mironovici, de semnat de Căpitan cu conducerea Comano-amencului Miş¬ 
cării a fost arestat;Căpitanul a însărcinat cu această grea misiune pe Ion Bel¬ 
gea. Calităţile iui trebuiau şi în aceste Împrejurări nespus de grele folosite. 

Seriozitatea,temperamentul său ponderat,simţul politic şi vederile largi, 
sentimentul de răspundere de care era în permanenţă animat,precum şi o experien¬ 
ţă dobândită în tot timpul, cât a stat aproape de Căpitan,erau garanţii că-şi va 
îndeplini bine misiunea. Şi Ion Be.-.gea şi—a îndeplinit—o. /oi arăta poate cu alt 
prilej pe larg aceste împrejurări.Acum mă mărginesc să spun că Ion Belgea a se- 
zizat bine linia tactică pe oare se fixase Căpitanul şi a înţeles toate manevre¬ 
le spre care tindeau duşmanii noştri de moarte.De aceia activi taiea lui s'a des¬ 
făşurat plină de tact şi înţelepciune,aşa cum cereau. împrejurările de atunci. 

La o şedinţă de reorganizare a Comandamentului la care au participat pe lâr 
Ion Belgea şi Iordachc Nicoară,Horia Suna, Ghecrghe Dragomir,Ion Antoniu şi 
subsemnatul,s’a făcut ur. plan de luptă şi s’au dat atribuţiuni fiecăruia.De a- 
tunci ne-am întâlnit regulat .Ultima consfătuire am avut-o în casa unui macedo¬ 
nean care mă găzduia pe mine şi pe Ghcorghe Dragomir,Acolo au venit pe rând:Ko*- 
ria Sima,Ion Antoniu şi Ion Beigea.Ne--n povestit atunci l'on Belgea cum, venind 





- 28 - 

î.u tramvai -mi se pare pe strada Isvor-a zărit pe un Marinescu,pe care--l cunos¬ 
cuse la tabăra dela Carmen~Sylva.Se ştia că este agent la siguranţă,doi era con 
- siderat ca un bun simpatizant al Lişcării.S'a dat jos din tramvai şi s'a întâij 
nit cu el.Ace*sta s'a grăbit să-i spună ca să nu aibă nici o grije de poliţie 
fiindcă nu figurează pe lista celor urmăriţi. I-a promis că-i "dă informaţii mai 
precise în acest sens şi şi-au fixat un loc de întâlnire pentru a doua zi. 
L-am sfătuit insistent să nu meargă spunându-i că poliţistul rămâne tot poliţii 
•mai ales în vremurile când pentru Mişcare se arătau perspective sumbre.S'ar pu-l 
tea chiar ca el,vrând să se reabiliteze pentru legăturile din trecut,să facă 
acum exces do zel* Belgea a rămas neînduplecat„Nu pot crede -spunea el- că mă I 
va trada, când eu i-am arătat atâta încredere,fiindcă singur m'am dus la dânsul] 
Şi apoi trebuie să merg.la întâlnire fiindcă mi-am dat cuvântul că merg!" 

Mi s'a părut simptomatică această evoluţie sufletească a lui Ion Belgea. 
Bl, omul circumspect , al analizelor şi presupunerilor subtile, re spira aciua din 
întreaga sa fiinţă cu toată candoarea cea mai desăvârşită bună credinţă le,; ionJ 
ră. A doua zi s'a dus la locul fixat (mi so pare în apropierea terenului do 
sport "Venus" ). Mai mulţi agenţi care pândeau acolo l-au arestat împreună cu a- 
rinescu.Bacă l-a trădat acesta sau l-a denunţat la cineva pe altă pistă,nu s'a 
putut stabili precis. Candoarea lui de a nu putea concepe răul precum şi marea] 
grije pe care o avea a—şi ţine cuvântul dat chiar faţă de iun agent despre caroj 
i se spunea că ii întinde cursa arestării,m' a impresionat profund,Şi asta cu 
atat mai mult cu cât îl ştiam -după cum am spus- structural înclinat spre ana- ■ j 
liză şi calcul rece din care in mod natural eşea prudenţa şi îndoiala şi nu ccnj 
doare şi perfectă bună credinţă. In acest fapt am văzut încă odată marea puteri 
d^ transformare a şcoalei Căpitanului . Armonia virtuţilor legionare încununau 
adevăratele personalităţi legionare indiferent ce structură a stat iniţial 1, .1 
baza desyolţării lui. v A 

şi legionarul desăvârşit devenea o minunată operă de artă realizată în :u4 

hui Căpitanului. 


Arestarea lui Ion Belg.a,atât prin personalitatea lui,dar mai „Ies prin 
funcţiunea pe caro o îndeplinea într'un moment critic centru Mişcarea Legionari 
o. avut i opercursiuni pe Care noi încă nu lo putem măsura în toate consecinţ le] 
lor.Bacă Ion Belgea n'ar fi fost arestat poate altfel s'ar fi desfăşurat eveni¬ 
mentele noastre inteme.Prin temperamentia şi echilibrul său suf lot esc, prin cal J 
şi ponderea sa -care înlălura orice pripeală şi mai ales prin marele său 
sentiment de răspundere şi puterea sa de judecată,poate or fi crciat-cu toată j 
udo voisaiilor noştri—condiţii do luptă,mai potrivite împrejurărilor de atunci. 

Destinul însă a vrut altfel! 

IV . - Cum a mu rit 

^ ,am întrebat de nialte ori dacă moartea este întâmpinată la fel de către 1 

-f' 0 ? 1 | 1 y S î°?^ 1 V COmUn . pGntru to ^ i crod cS teGtc sentimentul împăcării cu moartei 
im Cu. oţ... legionarii desăvarşiţi(&dovăraţi)consideră moartea legionară ca 1 
tima etapă a împlinirii lor. Din acest sentiment de împăcare cu moarte; al la 
gionsrilor rezultă nemurirea Legi unii. Polul întâmpinării însă se leagă de Ţ ,er-I 
sonali.atoa iiccăruiaifiindcă în confruntare cu moartea omul este mai sincer o J 
•alexie. Daca mi-aşi închipui moartea aşa cum o radă imaginea populară, normând! 
la fiecare cintre cei patru camarazi pomeniţi mai sus,aş vedea patru atitudini ] 
diionte dar fiecare măreaţă în stilul ei. 

?Pih^gn_iii 5 : 0 c.aă .ar- îmbrăţişa moartea cu aceiaşi dragoste cu care cineva şi-ar 
nabrăţisa o mamă iubită şi de mult nevăzută şi ar pleca cu ea ţinându-se du ba 
tul scheletic şi uitându-se galeş în orbitele oi scofâlcite. 

• icxor silaghi ai- merge tot aşa de voios şi sprinten,radiind entuziasm din to 
tă făptura ca şi cum ar merge la un asalt legionar. 

Ion B el 1 ”" — 1 - —«— 

font 








- 29 - 


VIII). DIN VIAŢA SBUCIUMA TX A IUI 
GRIGORE PI H U ( + ) 


1 , _ CRÂMPEIE DIN VIATX. Viata sbuciunată a lui Grigore Pihu a fost ca 
un toresnt de munte care se rostogoleşte tumultuos, spre destinul său,isbindu 
se de adversităţii® d e stânci dar rămâne mereu pur şi cristalin.Este greu ca 
o asemenea viată să o poţi prinde în vadul unor caractorizări după cum greu 
este să poţi capta năvalnicele şuvoaie venite dinspre munte.Acest lucru se va 
putea încerca în alte împrejurări,atunci când materialul necesar va sta la în¬ 
demână* In situaţia de astăzi nu putem urmări decât sinoptic,traoctoria vieţii 
de luptă şi sbucium a acestui luptător de rasă şi nu putem da decât palide 
crâmpeie. 


Oricine l'a cunoscut prima dată pe Grigore Pihu,cred că s'a întrebat : 

De unde descinde acest haiduc,cu fruntea lată ca un plai însorit pe care ade¬ 
sea se plimbă nori grei de gânduri,cu priviri de jar ţâşnite de sub sprîncene 
stufoase care adulmecă depărtările şi scapără la orice nedreptate? Ce tragedie 
se sbate mută şi fără tânguiri în pieptul acestui tânăr cere de mult şi-a pier¬ 
dut râsul? Ce lume dusă poartă în suflatul său şi ce gânduri îl frământă? De 
unde descinde acest haiduc furtunatic? 


2.- CRESC UT PE RUI NE. Grigore Pihu s'a născut în anul 1903 în comuna ro¬ 
mânească SipşcaTdin Albania de Sud. Această comună aflată la câtva chilonetri 
depărtare de vestita Moscopole metropola românismului de la sud şi foca de 
cultură şi civilizaţie pentru întreaga peninsulă Balcanică a avut în veacurile 
trecute o nare dcsvoltare culturală, şi economică.Traditia din bătrâni spune că 
avea peste 10.000 de case şi împreună cu Nicea,Nicoliţa,Linotopea, Grabova etc., 
formau o diademă de stele pentru regina lor caro era mândra Moscopole,. Ele 
constituiau "hansa" noastră care lega Occidentul cu Orientul apropiat şi vehi¬ 
cula cultură şi civilizaţie. Aceste aşezări româneşti erau în mijlocul albane¬ 
zilor -scrie la 1814 savantul francez Pouque viile-, consulul general al lui Na¬ 
poleon la curtea lui Aii Paşa din Ianina- "ca nişte stupuri de albine munci¬ 
toare care se aşează câteodată printre crăpături de stânci în jurul cărora mu¬ 
gesc şuvoaiele. Păstori vigilenţi,meseriaşi sobri,aceşti Români care se consi¬ 
deră descendenţii Romanilor stabiliţi în Candavia de către Ouintus Kaximus au 
durat în secolul al XI pe ruinele oraşului antic al Mosches pe acel al Mosco- 
polei şi dintr'un simplu câmp de păstori, această colonie devenise metropola 
comercială a Ep irului. Pe la sfârşitul veacului trecut număra aproape 40.000 
de suflete şi în 1788 populaţia sa crescu cu încă un sfert şi promitea destine 
m&reţe creştinilor din aceste părţi uitate ale Greciei. Şcolile din Voscopoli 
înfloreau, civilizaţia se anunţa sub auspiciile religiei şi a prelaţilor săi 5 
dar geniul despotismului,duşman a oricărei prosperităţi putea oare să sufere 
ca un oraş liber să se ridice în sânul imperiului său ? Hoardele Mahomedane 
ale Daglilor şi a Culoniaţilor au dat primii semnalul nenorocirilor începând 
să jefuiască, (Detrousser) şi să asasineze caravanele care frecventau pieţele 
Voscopolei. Pe de altă parte Beii turci din Kuzachea sub pretext de a proteja 
pe supuşii suit anului (Grand-S ei gneur) au introdus garnizoane în oraş şi după 
ani de devastări, jafuri şi crâncene răsboae,Voscopolea dispăru depe faţa Alba¬ 
niei. Două sute de cabane locuite de păstori sărmani este tot ce a rămas din 
acest oraş pe care mizeria nu va întârzia oă-i îngroape vastele sale ruine ca¬ 
re încă îi mărturiseşte splendoarea apusă. 

(+) A fost editată în voium. de cuibul "Grigore Pihu",Rostock,21 Sept5l942. 










- 30 - 

Râul Ap sus care străbate valea Mosches în mijlocul unei mulţimi de sate 
incendiate pe un parcurs de 12 ore pană la Berat,nu mai udă acum decât câmpii 
tăcute şi morminte triste,monumente ale anarhiei devorante(hărpăreţe)'.'(Pouque- 
viile în Voyage de la Grece,pag.45-46,Voi.III,ed.II). 

mcoul acestor lupte crâncene şi întreaga melancolie a ruinelor respiră 
adânc încă din anii copilăriei, încărca sufletul sbuciumat al lui Pihu. Balade¬ 
le eroice populare în care se cînta vitejia Moscopolenilor,Nicolcenilor şi a ; 
celorlalţi tomani cari au murit lupând contra unor hoarde de zeci de ori mai i 
numeroase,îi învolburau energia,pe când ruinele întinse îi dădeau tristeţi a- 
dânci şi tăcute. Adeseaori părea un Şipşcan cu toate energiile răscolite de 
aprige lupte care încă mai supravieţueşte pe aceste ruine,cu spada în mână. 
Revolta clocoteşte în el,muşchii îi sunt încordaţi,ochii aruncă văpăi, dar în 
adâncuri sufletul lui plânge ruinele şi fraţii lui de sânge căzuţi. Se simte I 
singuratic,un luptător din altă lume care pare că trăeşte pentru răzbunarea 
năprasnică a nelegiuirilor dar care poartă în inima lui mare şi frământată în¬ 
treaga melancolie a cuvintelor care se pot spune şi pentru Moscopolea şi Şip- 
şea lui dragă: "Nu învie morţii, în zadar copile"! Această revoltă şi această 
melancolie a ruinelor din ţinuturile natale, o va purta în sufletul său prin 
lume şi bietul Pihu nu va putea râde, fiindcă i se va părea o profanare "ca 
râsul la mormânt". 


3* ~ LUPlX Pe Pihu l-am cunoscut pentru prima dată la 

şcoaia din Salonic. Era în primăvara anului 1920. După trei ani şi mai bine de 
m.trerupere clin cauza răsboiului,Şcoala superioară de comerţ a României din 
Salonic îşi redeschidea cur- şurile. Era singura şecală românească de grad secun 
aar- din Balcani după desfiinţarea Liceului român din Bitolia de către Sârbi, 
nm roate ţinuturile locuite de Români(Macedonia,Pind,Epir,Albania,Tessalia) 
Puneau acum elevi.Mai mult decât setea de instrucţie şi cultură simţeam că ne 
^ână la această şcoală instinctul naţional.Elementul nostru răsleţit în encla 
ve pe întreaga întindere a Peninsulei Balcanice şi împărţit prin tratatul del; 
Bucure şt i( 1913 ) sub stăpânirea atâtor state şovine,care duceau o sălbatică po¬ 
litică de desnaţionalizare,se regăsea prin tineretul său la această şcoală. 
Aci se colectau toate suferinţele şi năzuinţele de acasă şi printr'o mare spo- 
vedanie se învolburau în lozinci de luptă dârză.Eram prima serie de după răs- 
boiu şi generaţiei noastre revenea sarcina să reînnoade firul tradiţiei de lup. 
tă pe care a avut-o înainte de răsboiu şcoala din Salonic şi Liceul din Bito¬ 
lia (iiOnast ir). Simţeam depe atunci că după stilul şi ritmul de viaţă pe care îl 
va imprima seria noastră se vor orienta şi celelalte serii care ne vor urma £U 
de an. Şi acest sentiment de răspundere pe lângă marea dragoste ce ne unea, în- 
mănunchea şi mai vârtos micul nostru grup care nu se va despărţi cu toate gre¬ 
lele încercări pe care le va străbate. 


Acesta a îost —aş putea spune- primul nostru cuib de educaţie şi luptă. 
Din el făceau parte dintr'un început lancu Caranica,Sterie Ciumetti,Grigore 
Pihu,Zdrula Vj_ad,Ghiţea,Sterie i'icăta,Mamali,Sterie Luliu,Ionel Nacu,Rizea An- 
clreiVIoan Badralexi,Papuşanu,G.Piseu,Petre Caranica,G a ribaldi,Pariza, Isaia Isa 
ia s şi mulţi alţii cari au urmat. Eram din toate ţinuturile. Seara după rug㬠
ciunea colectivă de înainte de culcare, ne strângeam pe furiş în vreun colţ din 
curt ea^int e mat ului. Acolo povesteam fiecare de acasă. Aproape fiecare din noi 
avea cai.e o jertfă căzută pentru credinţa şi limba sa românească, victima terca 
rei greceşti, începută în 1905 şi continuată ani dearânaul.Frageda noastră co¬ 
pilărie fusese din belşug scăldată în sânge nevinovat .Evocarea martirilor noş¬ 
tri era un prilej de nare şi adâncă reculegere ,iar faptele pedepsitoare ale 
"comiţilor"-haiducii noştri- cari au îmbrăţişat arma şi calea codrului pentru 
ca să apere "limba şi Fara"(Neamul), ne dădeau un irezistibil avânt de luptă. 









- 31 - 


Mulţi din ei ca Gheorghe Mucitani,supranumit Casapu,Cola Nicea,Mihali Handuri, 
Teguiani etc..,au părăsit lăncile şcoalei şi încă elevi fiind,au apucat drumul 
haiduciei ca să răspundă cu vârf şi îndesat, grecilor. In această atmosferă , 
shurdălnicia tinereţii capătă de timpuriu forme aspre şi grave. Beatitudinea 
şi viaţa uşuratică a elevului ştrengar şi spilcuit care se gândeşte şi la ca¬ 
riera lui viitoare, noi nu am cunoscut— o. Respiraţia noastră a fost lupta.Aci 
ne-am călit sufletele. Mi-1 amintesc şi azi pe Pihu în mijlocul acestui mănun¬ 
chi, masiv şi grav. Povestea transfigurat şi patetic episoade din luptele Mos- 
copolenilor,Nicolcenilor sau a Şipşcanilor,transmise prin balade sau graiul 
bătrânilor. Păreau melodii profunde de crgă sau sbucium de muzică wagneriană 
din crepusculul zeilor. 

+++ 

Căliţi sufleteşte,când veneau vacanţele şi în special vacanţa de vară,ro~ 
iam prin comunele noastre de munte. Aci începeam lupta. Cântece naţionale,şez㬠
tori,turnee de teatru,i’ăsboae cu pietrele cu elevii greci, cu toate inerentele 
conflicte cu autorităţile respective care mai aduceau şi câte un beci de poli¬ 
ţie, erau singurile noastre distracţii şi odihnă de vacanţă. 

Reîntorşi la şcoală povesteam întâmplările şi cântăream rezultatele obţi¬ 
nute din aceste mici bătălii. 

Despre evenimentele din Ţară nu ştiam mare lucru,fiindcă rar se întâmpla 
să punem mâna pe vreo gazetă la care erau abonaţi profesorii noştri.Din marile 
manifestaţii publice antiromâneşti făcute de Jidanii din Salonic şi din atacu¬ 
rile furioase ale presei lor care apărea în limba franceză,am aflat despre stu¬ 
denţii "huligani" români şi despre "criminalul Codreanu". Prin inimosul român 
Caramuzi,meseriaş din Salonic care intrase în corespondenţă cu profesorul A.C. 
Cuza, am aflat lucruri mai precise despre mişcarea naţionalistă isbucnită la 
1922. Instinctiv simţeam necesitatea de a participa la această luptă,mai ales 
că demonstraţiile Jidoveşti care se ţineau lanţ ne terfeleau neamul şi ţara. 
Viaţa severă de internat însă nu ne îngăduia acest lucru.. . 

In ultimii ani din cursul superior preocupările noastre au început să des¬ 
prindă din ce în ce mai clar conturul realităţilor în care era problema noas¬ 
tră naţională.Următoarele trei probleme ne frământau mai mult şi anume : 

a) . Dacă statul român are posibilitatea să protejeze elementul românesc 
aflat risipit în diferite state asupritoare pe întreaga Peninsulă Balcanică, 

b) .Dece tineretul nostru plecat să-şi desăvârşească studiile în ţară, se 
stabileşte acolo şi uită de cei de acasă, şi ce posibilităţi de remediare ar 
exista pentru înlăturarea acestui proces dăunător. 

c) . Problema salvării elementului românesc prin repatrierea lui în ţară. 
Această din urmă problemă care pentru prima dată s'a pus neamului nostru din 
Macedonia era cea mai presantă,mai grea şi mai dramatică. Schimbul de popula¬ 
ţie intervenit între Turcia şi Grecia,după nimicirea armatelor greceşti în 
Asia Mică, a adus peste un milion-şi Jumătate de refugiaţi greci în schimbul 
celor 500.000 de turci cari trebuiau să părăsească Grecia. Acest surplus de 
peste un milion de refugiaţi guvernul grec l-a folosit ca armă pentru a colo¬ 
niza în special ţinuturile din Macedonia cu populaţie alogenă românească şi 
bulgărească. Islazurile şi proprietăţile agricole care formau baza creşterii 
vitelor, ocupaţia de căpetenie a românilor de acolo, au fost expropiate şi îm¬ 
părţite la refugiaţi.!opulaţia noastră exclusă dela împropietărire rămânea mu-- 

, ritoare de foame. Dcasemenea meseriaşii şi negustorii dela oraşe erau puşi la 
index, şicanaţi de autorităţi şi înlocuiţi cu refugiaţi greoi. Nu erau cruţaţi 
decât dacă şi-ar renega limba şi neamul. Această situaţie făcea ca repatrierea 
în ţară să fie cerută de însăşi populaţia de acolo ameninţată. Vorbea instin¬ 
ctul de conservare, "Dacă Ţara Mumă -spuneau oamenii simpli din popor- nu ne 
poate apăra aci,atunci să ne ia acolo —fiindcă noi vrem să rămânem români". 




- 32 - 


' 4 . -DEZILUZII^. . .. , 

In două' congrese care au avut loc la Verria,unde au partecipat delegaţi din uo- 

ate regiunile ameninţate s'a hotărît emigrarea în Ţară. A foste tragedia cea 
mq i mare a generaţiei noastre. Asistam la un exod al mult sbuci matului nost iu 
neam. Simţeam cum trosnesc rupându-se lăcrămând, rădăcinile care de veacuri ne 
leagă de locurile noastre de naştere.Multe din frumoasele noastre comuni din 
munte se vor despopula pe rând şi vor că,dea în ruină. tragedia i oscopolei, Gra- 
mo stei şi a celorlalte comune româneşti se va repeta sub ochii generaţiei noas< 
tre. Sensibilitatea noastră va fi brăzdată de sfâşietorul scrâşnet al de srădă- 
cinării. Acum, înţelegeam mai bine drama Iui Pihu. Viziunea exodului şi a ruine 
lor lăsate în urmă ne turbura profund. Dar oare, ne gândeam la acest proces ? 
Nu puteam crede. Era aşa de frumoasă Remania văzută ce departe! foţi o iubeam 
cu pasiune. Pihu mai mult ca toţi. Era întreaga noastră^ speranţă. 

- La 1925 am terminat şcoala. Pihu a plecat imediat în ţară. lancu Caranica, 
şi Gheorghe Ghiţea plecaseră mai înainte. In toamna aceluiaş an am plecat şi 
eu cu primul vapor de colonişti. Şi rând pe rând ne—am reîntâlnit cu toţi la 
bucureşti. Devenisem studenţi şi o nouă viaţă se deschidea în faţa noastră în 
acest oraş al veseliei şi al petrecerilor. Dai* în primul moment cm simţit că 
sufletul nostru nu poate avea niciun fel de aderenţă cu astfel de viaţă.Mediul^ 
trepident şi frivol cu spuma lui cosmopolită de esenţă iudeo-levantmă, cu pe- 
trecerile şi viaţa uşoară ne repugna. Această uiţbe împestriţată ca un maidan 
în care s'au strâns atâtea gunoae aduse din cele patru vânturi era inima caro 
să pulseze sentimentele, idealurile şi energia ereeatoare a României Mari?! 
Prin această inimă descompusă trebuia să bată năzuinţele şi durerii^ no^stru 
iar pişicheri monoclaţi şi pomădaţi ce bat trotuarele Clăi Victoriei -- eutu- 
plebe ăst gunoi" cum spune Eminescu să ni le tămăduiască? ! 

Era îngrozitor pentru noi. Poate mediul auster în care trăiseră pană atu» 
ci ne făcea să simţim mai isbitor duhnoaroa acestei lumi în plină descompunere 
Pără îndoială, ne gândeam noi, există mulţi români adevăraţi de baştină şi in¬ 
telectuali de rasă, care în acest mediu frivol, retraşi în sânul iomiliilor 
lor duc o viaţă demnă şi cinstită. Laz- aceştia n'au niciun cuvânt în treburii 
publice şi sunt aruncaţi la periferia vieţii politice. 

Pihu suferi a mai mult ca toţi. £1 care organic repudia uşurinţa şi nese¬ 
riozitatea era înţr'un permanent clocot şj scârbit peste măsură. 

Instinctiv grupu3. nostru s'a strâns mai mult,Simţeam primejdia ,..c^suui no 
diu nesănătos. Duhoarea lui se insinuiază pe îndelete şi ofileşte orice senti¬ 
ment viril şi orice năzuinţă înaltă* Vede cm ravagiile făcute printre mulţi 
ut 3 X*j_ de ai noştri plecaţi puri şi sănătoşi de acasă pe care acum insă ii găscG 
de nerecunoscut . Şi acest proces era general. Câţi tineri curaţi veniţi sin luiioj 
sănătoasă a satelor să soarbă lumină, nu se sufocă sufleteşte aci pentru ca a- 
poi cu instinctul de conservare atrofiat să devină agenţii de descompunere mo* 
rală şi naţională! In scurt timp om desprins din această situaţie răspunsul 1< 
întrebările ce ne frământau pe când eram elevi la Salonic. 

0 Românie oricât de nare ar fi ca în situaţia această morală a păturii co 
ducătoare , nu poa'e fi o Românie puternică şi respectată, ca să-şi apere fiii 
săi de peste hotare. 

Atâta timp cât tineretul nostru va veni să-şi desăvârşească studiile în 
acest mediu,nu numai că va uita de cei de acasă,dar va deveni singur 1 ciment d 
descompunere . Ne-am pus în gardă de acest mediu Bucureştean şi ne-am hotărît : 
facem din viaţa sănătoasă a grupului nostru, \*n punct de sprijin pentru cei co 
vor veni an după an în urma, noastră. Şi Pihu Crigoro, prin austeritatea şi so«j 
veritatea lui era un stâlp al icestei oaze do viaţă curată în trepidaţia şi 
frivolitatea bucure şt e ană. 






-33- 

5 .- LUPTA STUDENŢE ASCA . Depe această bază de plecare am intrat în luptă. 
Manifestaţiile studenţeşti erau în toi şi grevele se ţineau lanţ. Am partici¬ 
pat şi noi activ pentru reuşita mai multor greve.Şimţeam însă cum elanul coral)a 
tiv al studenţimii începea să fie manevrat de o sepeţă de studenţi sforari,3in- 
tuţi şi panglicari, care făceau şi diplomaţie întreţinând legături ascunse cu 
Ministerul de interne şi Siguranţa.Erau suflete diformate şi ofilite de Calea 
Victoriei.Putregaiul însă începea să roadă mai adanc. Următoarea împrejurare 
ni l-a desvăluit în toată gravitatea lui. In timpul unei greve din primăvara 
anului 1926 pe când făceam de pază la intrarea unui gang dela Academia Comer¬ 
cială,pe atunci în Piaţa Palatului,spre a opri pătrunderea la cursuri a stu¬ 
denţilor jidani şi a românilor slabi,am avut prilejul să vedem un student na¬ 
ţionalist cu svastici pe piept şi baston în mână.Dădea gălăgios ordine şi in¬ 
specta gangurile şi scările. Mi se pare că îl chema Mareş.După încetarea gre¬ 
vei, s'a descoperit că acest student de naţionalism gălăgios, avea grije ca o- 
dată cu inspecţiile sale să semneze şi în condica de prezenţă dela cursuri, 
pentru a nu suferi consecinţe din partea Rectoratului. 

Eram uluiţi.Această mişelie ne-a sguduit profund fiindcă o vedeam camuf¬ 
lată în tricolor.Este drept că odată demascat acest student n'a mai îndrăznit 
să vie la cursuri.Şi am fi uitat poate de această urâtă întâmplare dacă într'o 
zi nu l-am fi văzut într'o postură şi mai alarmantă. 

Mai mulţi dintre noi ne-am hotărît să ne înscriem în Ligă (L. A.N.C.) şi 
nc-am dus la birourile din fosta clădire a Băncii Naţi^i^U^din faţa Palatului, 
3 ă facem formalităţile. An rămas uluiţi când am văzut că acest "cuzist" se mi¬ 
şca prin birourile Ligci ca la el acasă. Se vede că avea vreo însărcinare.Ne- 
a înecat scârba şi nici n'am protestat. Am considerat că este inutil şi am co¬ 
borât scările profund desamăgit. Ne-am dat conploot de bine seama că este ceva 
putred şi în această organizaţie.Rupturile şi dizidenţele care au urmat în 
scurt timp după aceia au verificat convingerea noastră. Şi acest lucru ne-a 
rdeterminat să nc limităn lupta la problemele noastre specifice.In special pro¬ 
blema coloniştilor era dc nare actualitate .Eram cu sufletele troenite de nari 
I decepţii care însă nu erau ultimile. Nu găseam sprijin moral decât în Emineccu 
pe care Pihu adesea îl citea şi recitea cu pasiune. 

6*- DE PIE PT CU P OLITICIE N I I. In Cadrilater situaţia coloniştilor se agra- 
| va din ce în ce nai nult.Dintr'un început au fost întâmpinaţi cu ostilitate 
din partea celor interesaţi şi anume: a) Iridenta bulgară; b) Politicienii cu 
interesele electorale şi pământuri de ale statului acaparate; c) Aparatul de 
stat conrupt începând dela ultimul agent agricol,fiscal, sanitar sau poliţienesc 
şi până la grangurii din ministere. 

Ca în toate problemele mari ale neamului nu exista nici în problema colo¬ 
nizărilor o politică do stat.Interesele lăturalnice huzureau.Acum torte aceste 
interese potrivnice se coalizau şi cu asistenţa presei jidoveşti din Sărindar, 
încercau să zădărnicească orice aşezare românească în Cadrilat,er şi să compro- 
i nită însăşi ideea de colonizare. 

Dintr'un început grupul nostru a încercat prin zeci de memorii şi audien¬ 
ţe la oamenii politici să pună şi să lămurească problema românilor din Penin- 
' sula Balcanică ameninţaţi cu desnaţionalizarea şi corolarul acestei probleme 
care era repatrierea în Ţară.Totul părea însă în zadar. Politicianismul român 
nu vedea decât interesele sale meschine. Fără ca să se ia vreo măsură de ocro¬ 
tire pentru Românii de peste hotare, s'a interzis intrarea în Ţară a oricărui 
ronân.Jidanii,Grecii,Armenii şi orice levantin puteau veni în România nestin- 
ieriţi. Numai Românii nu aveau cest drept.Mai mult: se urmărea trimiterea pe¬ 
ste graniţă a celor care a'au colonizat în C .drilater. Pe de altă parte,bande 
Ido c cănit agii bulgari răspândeau teroarea, ca să facă viaţa imposibilă şi să-i 
Idetermine să plece.Bieţii colonişti în mijlocul acestei coaliţii de adversităţi. 









-34 


erau singuri.An sărit cu hotărîre în ajutorul lor.An dat alama în Capitală şi 

prin înţelegere* lui Gh,S orbule seu cai* pe atunci ora. preşedintele .centrului 
Studenţesc cin Bucure şt 1 , am. mobilizat întreaga stuaenţime in această lupta. 1 

organizat în vacanţa Poştei. ui din 1927 o excursie documentară prin toate sate-j 
le de colonişti încupând dela l'urtucaia şi până la Şabla şi Caverna. La ace ost (! 
excursie a participat şi Tudose Popescu.Era prinul care l~an cunoscut dintre 
Văcărăşteni.Moralul coloniştilor era întărit. Nu se simţeau singuri.Şi ir eden- 
tiştii bulgari au început să-şi dea seama că de data aceasta acţiunea lor te¬ 
roristă de intimidare nu are şanse de reuşită. Din potrivă ar putea să atragă 
roacţiuni violente. 

întorşi la Bucureşti, ara organizat nanii o st aţii grandioa.se pentru cauza co-j 
Ioniştilor,cerând înlăturarea prefectului averescan din Durostor, Ghibănoscu 
care agitase chestiunea evacuării coloniştilor din Cadrilater.Intr ' o manifes¬ 
taţie violentă în piaţa Teatrului Naţionali-.când au avut loc ciocniri cu cordo¬ 
ane du jandarmi şi gardieni cari,pentru intimidare au tras focuri do armă, cm] 
fost arestaţi 14 inşi pi intre care se găsea. Tudose Pope seu şi Gh.Sârbulescu. 
Era prima noastră închisoare în ţară şi poate prima dată când fortul Jilava , 
primea în zidurile sale studenţi naţionalişti.Acest lucru a făcut pe profeso¬ 
rul hae Ionescu să atace în "Cuvântul" pe Oct avion Goga, Ministru de interne ±aoj 
guvernul de atunci,arătând că "Jilava" este cetatea universitară pe care o dă 
el studenţimoi naţionaliste. Afară agitaţiile creşteau.Se cerea înlăturarea 
Directorului Prefecturii Capitalei,Săulescu,care brutalizase pe studenţi în bc 
ciurile pcliţiei şi ameninţase cu palme pe Tudose Popescu. 

După o deţinere de două săptămâni la Jilava,an fost puşi în libertate fărî 
ca comisarii regali cari ne-cu instruit să ne facă acte de dare în judecată. 

In scurt timp după aceea, a căzut şi guvernul Avere seu. A urmat guvernul de di¬ 
versiune liberală Ştirboy,care a pregătit venirea liberalilor la putere.Toate 
adeste combinaţii de culise n'au putut opri venirea la putere a Naţional -ţ’ără- 
•iştilor. Multe speranţe îşi lega neamul românesc do a.cost partid. Şi pentru 
ponainii dc peste hotare prezenţa ardelenilor Mohiu,Vaida,etc. . , în posturile I 
principale de conducere,constituia o chezăşie că durerile noastre vor fi nai 
oine înţelese. "Nu se poa.te —nespuneam noi— cr. aceşti oameni cari au suferiţi 
sub stăpâniri străine şi au trecut prin aceleaşi situaţii să nu simtă durerile] 
noastre", le-am pus întreaga speranţă. In curând von avea însă mari decepţii, 
in scurtul interval dela Unire politicianismul de esenţă iudeo—fanariotă care| 
bântui a în vechiul regat,le alterase toată atmosfera idealistă a luptelor pur* 
^c.te în Ard eţ j şi le diformase vederile prin prisma lui meschină.Interesele o 
lectorale primau iar vătaful acestor interese în Cadrilater era Costică Anghe 


lescu,un politician dc origine dubioasă.El avea mână liberă să facă ce vroia 
în această provincie.Şi el nu făcea decât ce îi cerea vocea sângelui;alungarea! 


coloniştilor din Cadrilat er. 


Această utituba.no o afirma iără reticenţe,sfidător. Acun pregătea, legi doi 
ot,,t să o pună in aplicare. In special legea Dobrogei Noi pe baza căreia coloJI 


iiştii au obţinut loturi de colonizare,trebuia abrogată iar loturile destinatei 
bulgarilor. C crâncenă luptă se deschidea în faţa noastră. Episoadele ..cestui I 
lupte cu hidosul politicianism vor trebui cândva relevate pe larg. Fiindcă mul] 
-oflut au dăruit şi imensă energie au risipit lancu Car anica,Grigore Pihu,Ste~ 
-re Ciumetti,Doru Belimace şi ceilaJ.ţi carc.raai.hle ne-au adus meri suferinţi i 
şi ne-au încărcat sufl. t-a de decepţii. In gândul nostru însă am identificat 
j^eci.. racilile de care sui eră statul rom Ar. şi împiedică învierea poporului rol 
an. Aceste gânduri se cristalizaseră în următoarele trei puncte relevate atr] 
u documentat de Eninescu în scrierile sale politice: 

.. Politicianismul care rod.. puterile nea ului şi îi deformează sufl .tul; 
Iudaismul care manevrează din culise opera de disoluţ.ie a politicianismul 


* 


^ onor iot isi .ul-f orna.t de rărăşiţile a c..lor două veacuri de umilire şi iitniJ 
aru- care mai camuflat oferea baza de desvoltare a iudaismului în mediul rc>1 








-35- 

Această hidră cu trei capete sufoacă sufletul românesc şi posibilităţile lui 
de murire.Gemea de durere bietul Plhu şi parcă îl aud şi astăzi spunând: Cum 

nu vii tu Ţepeş Doamne!... 

7.- ARHA NGHELUL . In primăvara anului 1930 lupta pentru romanizarea Cadri- 
1-tarului a atins punctul culminant. Cost i că An ghe le seu, căruia opinia publică, 
îi mai spunea şi Angheloff,a depus proectul pentru modificarea legii Dobrogrr 
Noi şi abrogarea dreptului Statului la "treime” în favoarea bulgarilor.Aceasta 
abrogare s'a făcut la Cameră aproape în med clandestin, într' o şedinţă tojozie . 
de sfârşit de seziune. Au fost prezenţi un număr restrâns de ^deputaţi în majori 
tate minorit ari, iar pe banca ministerială acelaş Anghelescu întărit de daţa a- 
ceasta prin prezenţa ostentativă a domnului Mihalache.In zadar doi deputaţi, 
Nicolae Iorga şi Pamfil Şoicaru,au încercat prin discursuri lungi s. zedărni 

ceaşcă votarea legii. Proectul a trecut. . 

In lumina mohorîtă a şedinţei simţeam cum se consumă trădarea celor mai 
vitale interese naţionale în Cadrilat er.Toate aşezările de coltnişti făcute de 
cinci ani,urmau să fie răvăşite,iar bieţii oameni trebuiau să pornească din 
nou pribegi pe drumuri.Pe nimeni din guvernul de atunci nu-1 interesa soarta 
acestor colonişti, din moment ce interesele lor electorale erau asigurate. 

Atmosfera era încărcată.Ea s'a declanşat printr'un n^isbutit gest al lui 
Gheorghe Boza.Dar nu s'a oprit aici.Printr'un manifest extrem de vehement ne¬ 
am solidarizat toţi studenţii macedo-r emani, împotriva acelora cari trădaseră 
interesele ţării. Acest manifest l-am semnat împreună cu Iancu Caranica,Grigo- 
re Pihu, Stere Ficăta, Gheorghe Ghiţea,Mamali şi Ciumetti, La spatele nostru vuia 
uraganul de revoltă.Tot aparatul siguranţei a fost pus în mişoare.S'a ordonat 
încarcerarea noastră. 

Iată— ne aruncaţi grămadă în beciul comun dela "Justiţie" ,laolaltă cu pun¬ 
gaşii de buzunare şi criminalii de rând. Smulgerea cravatei şi a cingătrrilor, 
dădea un aspect dezolant . Simţeam voluptatea Celor care ne arestaseră de a ne 
umili cât mai mult.In decursul celor patru ani de luptă studenţească am avut 
de multe ori prilejul să fim arestaţi. La 1927, împreună cu răposatul Tudose P*- 
pescu,Gheorghe Sârbulescu şi alţi fruntaşi ai studenţimii,am fost închişi la 
Jilava.Dc nenumărate ori,am fost deţinuţi din cauza manifestaţiilor studenţeşti, 
în beciurile poliţiei.Unii din noi au cunoscut şi beciurile poliţiei greceşti. 
Tar nicicând n'am văzut o pornire mai mare de a ne umili. Nu ştiam cum să ne ex¬ 
plicăm faptul.Simţeam însă zidul de ură şi de mişelie care ne împresoară să ne 
înăbuşe. 

Cu mână jandarmului înfiptă în ceafa fiecăruia dintre noi,am urcat c scară 
în spirală, întunecoasă.Ne-am dus în sala de "antrrpometrie".Trebuia să ne m㬠
soare şi să ne ia amprentele făcând "fişă aşa cum se procedează cu toţi crimi¬ 
nalii de rând. Simţeam că suntem împinşi pe calea unui destin care trebuia să fie 
întunecat şi neobişnuit .Toţi uram turburaţi şi încruntaţi.Ni se părea că aceas¬ 
tă umilire ni se face pentrucă suntem macedoneni.Şi în piepturile noastre clo¬ 
cotea revolta.Nu ştiu dacă ne-am fi putut abţine mai mult ^fără ca. să sărim în 
capul acelora cari ne luau degetele pe tuş,dacă nu se întâmpla o minune. 
Arhanghelul Mihail părea că coborîse intie noi. Era înalt şi frumos ca un c:.ipa— 
ros, cu ochii verzi , îmbrăcat în costum naţional şi cu jandarm cu baionetă la 
spate. I se lua şi lui amprente le. Dar El era liniştit. Şi liniştea Lui ne-a 
cup 1 :ins şi pe noi. Nu eram singurii Cineva Venea să împărtăşească din umilinţa 
la care eram supuşi.Şi simţeam că acest cineva,necunoscut de noi pană atunci, 
era mult. Era totul. Era trimis de Providenţă. Nu ne mai simţeam alungaţi şi 
duşmăniţi de comunitatea românească.Acest lucru n<_ risipea gândurile negre pe 
care le depărasem în toată această zi de mari umiliri. Am fost ccborîţi pe ace¬ 
iaşi scară în spirală cu aceiaşi jandarmi la spate. 








Arhanghelul a rămas în sală. să i se îndeplinească t.oate formali t-ă^ila lu 
"antropomet rie ". Spre seară,ne-a urcat în. dubă să ne trimită spre Văcăreşti.! j 
cum uraganul revoltei-noastre se măi potolise.Ştiam pe ce poziţie se pune ad- 
versaul nostru. Eram hotărîţi de' luptă.Am dat tonul la un cântec macedonean,ca¬ 
re aducea rezonanţa luatelor de acolo: «Dure şi-a noastră răbdare" . L-am contat 
din tot pieptul.Ceilalţi deţinuţi din duba fără lumină,au încetat conversaţii-: 
le şi ne—au ascultat cu respect. Când am terminat.,o voce hotărită ne—a spus . 

_ BineÎ-Foarte bine - ,aţi cântat din suflet măi voinici! Şi la lumina unei 
brichete clandestine am văzut cum ni se întinde a, pentru ca să ne ielicite, o 
mană viguroasă dar înegrită.pe palme şi pe degete.Era mana Arhanghelului din 
sala de anţropometrie.S'a recomandat. "COltNEllU CODEEAIU". Era CAPIx Anii. Şi 
mâinile noastre- încgrite de acelaşi .tuş infamant ,s'au încleştat cu vârtoşenia 
unor fraţi regăsiţi, cari nu se vor mai' despărţi nici pc pământ şi nici în mor¬ 
mânt. Amprentele noastre s ! au. imprimat reciproc şi pentru totdeauna,pe mâinile 
inimile şi sufletele noastre. întâlnirea din dubă mi s'a părut cea mai simbol i 
că întâmplare pentru viaţa noastră şi a ramurii româneşti din care făceam part 
, • •++•+• 

Prima noapte la Văcăreşti am petrecut-o împreună cu Căpitanul într'un 
dormitor al spit aiului, caro a fost în pripă evacuat,până la aranjarea celule- • 
lor. A fost o no, ap te pe cârc nu o vom putea uita niciodată.-Am regăsit însăşi 
naţia românească cu întreg trecutul ei s’ouciumat şi cu. toate năzuinţele de vii 
tor. Am întâlnit pe cel mai perfect exemplar al său: CĂPITANUL . 

Până atunci nu cunoscusem pe Căpitan. Mai toţi cei închişi veniserăm în 
ţară în toamna anului 1925,cu primele vapoare de colonişti. Şi din prima clipi 
am intrat în luptă pentru, cauza lor. Am auzit despre Căpitan că este. un om n㬠
prasnic şi hetărît să apere drepturile neamului său cu înverşunare. Şi adesea 
l-a numeroasele piedici ce întâmpinam în calea pentru drept a cauză a colonişti¬ 
lor sau la toate deziluziile ce încercam în această ţară batjecorită de toate . 
scursorile iudeo-levantine,ne gândeam la E?L.Dar niciodată n'am bănuit imensele 
Lui resurse -de omenie şi dragoste. Acum această dragoste ne îmbia pe toţi.Eram 
fericiţi şi gata de orice. 

Am stat în conversaţii şoptite până noaptea, târziu.Printre gratii se z㬠
reau .strălucind luminile Capitalei.. Oraşul cosmopolit al contrastelor,pe noi 
cei veniţi din lumea sobră şi austeră,niciodată nu ne atrăgea. 

. r 'aţă de puritatea întruchipată de Căpitan,prigonită cu atâta mişelie de 
lumea care acum la această .oră târzie petrece în orgii prin baruri,am încercat 
un sentiment de revoltă şi scârbă şi mai mare faţă de această Capitală. 

A doua zi am fost ^repartizaţi la celulele dela etaj. în celula, nr. 13 a 
stat Căpitanul cu Pj.hu, în celula nr.14 Gheorghe Ghiţea cu i amali,în celula nr. 
3.5 lancu• Caranica şi G.pap-Jiace, în celula nr,l6 Sterie Picăta şi Anton Ciumett 
Aci în int imit au-e cu Căpitanul şi-a spovedit Pihu Durerile sale zile de- 
a-rândul.închiderea în celule se făcea reglementar la orele 7 d.m. Nu făceau 
excepţie decât câţiva excroci jidani,bancrutară frauduloşi cari aveau dreptul 
să se plimbe şi să petreacă până când doreau. * Şi zilele erau ?ungi.Pe când soa 
rele de vară încingea tablele ruginite ale fostelor chilii iar celula devenea ! 
adevărat cuptor, Pihu evoca trebuii; 1 sbuciumai* al ramorei' noastre.Era un bun' 
povestitor. Şi aşa afundaţi în trecut,se scurgea oră după oră până noaptea târ¬ 
ziu. Schimbarea lui Pihu era isbitoare.Din chipul lui sever au început să radi©' 
ze greum razele speranţei. Gingăşia sufletului iui ascunsă după chiurasa severi ¬ 
tăţii se deschidea în faţa Căpitanului ca o floare în faţa soarelui, 

foţi ne simţeam fericiţi. Alături de Căpitan puteai trăi o veşnicie,fiin 
dcă în El însuşi se' contopea o lume pentiu veşnicie. 

Cele 40 de zile petrecute la Văcăreşti împreună au fost o adevărată săr¬ 
bătoare. Am discutat,am ţinut conferinţe,am. făcut încercări de ziaristică,ne-ai 
spovedit durerile, am glumit., am râs, om cântat .Parcă ne cunoşteam de când lumea. 





- 37 - 


Comportaxea noastră demnă atât la proces cât şi în închisoare, îl umplea dc 
bucur ie, mai ales că era naturală şi făcută din proprie iniţiativă. 

Intr'o zi,după ce până atunci ne observase şi cântărise în toate felurile 
dar cu cea mai mare discreţie,ne-a răsplătit cu cea mai aleasă apreciere pentru 
ramura noastră. Ne-a mărturisit: "sănătatea voastră morală este dela sursă. In 
munţi voi aţi păstrat toate comorile rasei voastre.Aşa a fost neamul nostru al¬ 
tă dată. Acum este în multe părţi alterat.Ce n'aş da eu să-l însănătoşesc şi să 
dea legionari ca voi"! 

8.- sub steagul legiunii. 


După închisoare legăturile cu Căpitanul deveni¬ 


seră din ce în ce mai strânse. Garda de Fier înfiinţată de curând trebuia extin¬ 
să în toată ţara. Capitala trebuia cucerită. Când Căpitanul s'a stabilit în Bu¬ 
cureştii ostili şi plini de frivolitate, grupul macedonenilor a fost o oază de 
popas. Aci se simţea hi bine şi aci împreună cu nedespărţiţii să colaboratori: 
Ioan Belgea, Andrei Ionescu, Fănică Anastasescu,et c. a pornit lupta. 

La 8 Loembrie 1930 se inaugurează pe Calea Victoriei primul sediu legionar 
din Capi bală. Era plină de adanc înţeles înfingerea steagului verde tocmai aci 
unde mişuna lumea de pişicheri,chiulangii şi învârtiţi care trebueşte învinsă. 
Primul obiectiv de luptă a fost studenţimea din Bucure şti. Prea era invadată a- 
cum de atâtea elemente neserioase şi incorecte care-şi mai ziceau "cuzişti". 

Pe ae altă parte o serie întreagă de "diverse tinereturi" ale partidelor poli¬ 
tice începeau să scoată capul chiar în adunările studenţeşti.întreaga tradiţie 
ae luptă a studenţimii era ameninţată. Ofensiva de re însănătoşire trebuia dată 

^IÎ S ? are * StUdenţ ^ mea,aCeastă ener S ie a neamului românesc trebuia captată în 
1 l e S lo narismului pentru a se putea dinamiza şi însănătoşi întreg organis- 

fi "&bîS5‘S&at iTf'T T cea mai 1 ţ dioata sa fie purtătoarea noii credinţe- 
! it “ Nj• ^ Sâ e ermlneze învierea neamului.Toate buruienile otrB- 

i oare un corpul său trebuiau smulse. Şi la această luptă a particinat activ 

jKeîTf f UpU ^ t nOS î rU!GrlSore Pihu.Iar.cu C&ranica, Gh. Gftiţea.Sterie 

di’lescu,Puiu Troian, etc. ,au fSout br e „e adânci pentri bir^Lt- leSor^fr 
TT a ? B * i d ° năprasnice ale lui Pi^“uGoLa î^fde 

“f' VK0 r? tUr * -°“ Srmea el - ****•» «8 încarce dr^Sile Tare 

fi tranşanta. Dar paralel cu aceasta aTuvitat e^i t^C-^sS nt^cu £' ^ 
problemele ce se puneau în mod deosebit ramurei P ?” ° 

era grea atât în Cadrilater cât si în Pir cl «i k ^ ^uaţia lor 

lupta era necesară. * PlnC1 f “‘«aonia „i prezenţa noastrg în 

In anul 1931,unii din noi ne-am dus să facem serviciul militar. Grigore Pi- 
hu,ales preşedinte al soc. studenţilor macedo-români trebuia să ducă lupta pe 
aceste două fronturi.Procesul cu atentatul lui Beza asupra lui Anghelescu,amânat 
dt- nai multe ori venea acum spre Judecare la Juraţi. Angiielescu devenise guver¬ 
nator al Băncii Naţionale şi voia să folosească această poziţie ca să obţie con¬ 
damnarea lui Beza. La spate avea întreaga forţă d^ influenţă şi presiune a par¬ 
tidului naţional-ţărănesc aflat la putere.Trebuia să opunem întreaga noastră 
forţă a "solidarităţii macedonene». Acum însă nu eram singuri. In lupta împotri¬ 
va politici ani smului , simţeam şi solidaritatea legionară. încurajarea Căpitanului 
ne mărea puterile de luptă. Cu tot bănetul cheltuit şi cu toate personalităţile 
politice proeminente din partidul naţional-ţărănesc, în frunte cu venerabilul 
Giceo Pop care au venit să pledeze la proces, cu toată atmosfera presei Jidăne£i 
Poza a fost achitat. Această victorie se datoreşte în mare carte lui Pihu. 






Dar şi politicianismul s'a ră3bun£t împotriva celor cari au dus lupt a. Mul 
ţi tineri de ai noştri au fost alungaţi din serviciu iar studenţilor car^ era- 
nai dar ji li s'a tăiat bursa.însuşi Pihu care era funcţionar la Banca Naţiona¬ 
lă. a avut multe şicane de suferit. Dacă n'a iost dat alură <^.ces3ta se datore ş* 
te faptului că temperamentul său violent , intimida intenţiile laşe ale acelora 
cari vroiau să-l prigonească. 

faptul însă că orice luptător poate fi isbit în existenţa sa şi oricând 
aruncat pe drumuri —aşa cum s'a întâmplat m această luptă ne—a pus problema 
unui cămin propriu. Şi pentru realizarea acestui gând Grigore Pihu a adus o 
largă contribuţie de muncă şi energie. Căminul studenţilor macedoneni din str, 
Iorceanu devenise în curând un bastion de luptă legionară în Capitală. c ar 'i 
viaţa şi existenţa grupului nostru iniţial» 1*.. care rând pc rând se vor adăuga 
noi scrii de luptători mai tineri se va împleti şi contopi cu însăşi viaţa şi 
evoluţia Legiunii. Casa Verde , pedepsire,., lui Duca, tabere de muncă şi alte b㬠
tălii legionare vor fi prilej de dăruire pentru acest grup iar credinţa şi e~ 
nergia lui Pihu va fi mereu prezentă. 

9.- LUPTA îliT'HE COR P ŞI SUPLE T. Viaţa sbuciumată,energia risipită în în¬ 
cordările de fiecare zi,nedreptăţile şi mişoliile care le observa la tot pasu^ 
îl consumau, şubrezindu-i sănătatea. Lipsa de odihnă şi imposibilitatea de a 
ţine dietă, îi agravează boala de rinichi şi ulcerul duodonal de care suferea 
de mult timp. Put urca lui de voinţă îl îmboldea mereu la activitate, S ' a inter 
nat de câteva ori în spital dar nu putea sta acolo. Suferea mult. Plămânii lui 
cereau să i’espire libertate. Nici cura de odihnă şi alimentaţie prescrisă de 
medici nu o putea urma. Cum putea sta el tihnit, acum când întreg tineretul ţ㬠
rii se punea în mişcare pentru România Legionară? Şi-a continuat mai departe 
activitatea. Marşuri de noepte legionare , şedinţe de familie,inspecţii în jude* 
ţ'ul Dur ost or unde ora şef,torte acestea îi răpeau orice posibilitate de odihne 
Lângă Căpitan se simţea ol bine.In vara anului 1936 ne-an făcut împreună con¬ 
cediul la Văcăreşti unde aveam de executat o pedeapsă veche. Atunci am avut 
prilejul să cunoaştem bine pe toţi "Decemvirii" cari au pedepsit trădarea.Cele 
15 ^zile petrecute împreună au fost o mare confort are sufletească. De acolo ne¬ 
am dus la Carmen-Sylva unde se afla Căpitanul spre a arăta situaţia Decemviri¬ 


lor. Pihu a rămas în tabără pentru a pune anumite chestiuni în legătură cu in¬ 


tenţiile politicienilor iar eu am plecat imediat în Cudrilater tot în acest 
scop. 

Această neostenită, activitate însă îl slăbea acum văzând cu ochii.Lupta 
între corp şi suflet lua aspecte dramatice.Dar voinţa se ţinea mereu învolbu¬ 
rată şi ea ducea cu sirio slăbitul său corp. Când Căpitanul a dat semnalul pen¬ 
tru ofensiva comerţului legionar, Pihu a fost- printre primii ce s'a avânt, t în 
această bătălie. Datorită, în mare parte leii şi ajutat fiind de Petraşincu Van 
ghele + ! jBujgoli Spiru,Popescu Spiru,romu Nisa,Manganiţa Costa,Nastu Cola, Ora j 
Paul, Şoim Stavre,Frâncu Ioan, Cejronica Petre ,Poposcu Chita,Isaia Isaia,Aiges 
drei,Drgoveanu Mihail,Teodoreseu Aurel,avocat Alexandreseu,Nicolae Chiacu,Stil 
Ştefan, Ciufe cu Al. , fraţii Coli mitra, Ad amu Daibunar, Apostol Gheorghe ,Dimcea rtv, 
dai'ir,nnache Praporger cu, fraţii Pocu,Puiu flore seu, Stavre Cuţumina şi Dodii I 
o an precum şi alţi cmarazi, a înfiinţat a treia cooperativă legionară în ţ\r 
la Sili st r a. Un bastion co.nrcial românesc se dura şi în această provincie în 
străinată. La inaugurarea cooperativei a venit şi Căpitanul 1^ Sili st ra. Era pe: 
tru prima dată când păşea pc pământul sbuciumat al Cadrilat e rului • S ărbăt o ar e £ 
s- fost înălţătoare.Mii de colonişti îmbrăcaţi în costumele lor naţionale,au ve 
nit să-şi salute pe Căpitanul lor.Alto sute de călăreţi s'au dus în afară de o 
raş să-l aştepte şi să formeze garda de onoare .Piaţa oraşului unde era siturtă 
cooperativa era neîncăpătoare şi incendescentă de entuziasm.Credinţa şi dr ;os 
Ir a legionară dogoree.u, 

{+) r: enit în rebeliunoţ dela 21 J , 194-2 î \prc nă cu rtcuc Lega şi Peppa Cornb 



- 39 - 


A sosit Căpitanul. A coborît din maşină. "Pihu cu vocea lui de tunet a co¬ 
mandat "onorul". Miile de oameni au încremenit în poziţia de drepţi dar inimi¬ 
le svâcneau în mii de piepturi şi din ochi începeau să se prelingă lacri m i. 

Era unul din acele momente mari "când mulţimile plâng".Pihu era transfigurat 
şi cu fruntea luminată iar cuvintele lui care revarsă durerea şi năzuinţele 
acestor români vitregiţi care-şi caută Căpitanul,aveau rezonanţe de imn şi ru¬ 
găciune. 

Căpitanul a fost adânc mişcat. Se simţea fericit de această dragoste cu- 
: rată care-1 îmhia.A rostit cu acest pirilej cuvinte epocale: "Sunt 2000 de ani 
' de când legionarii romani au pus piciorul pe acest pământ .Pentru încă 2000 de 
ani legionarul român pune piciorul pe urmele strămoşilor săi..." Aceste clipe 
au fost cele mai fericite din sbuciumata viaţă a lui Pihu. 

A urmat bătălia electorală din 1937 în care Pihu s'a aruncat cu toată ar- 
I doarea şi rezultatul obţinut în acest judeţ înstrăinat a fost frumos. , 

.Toate, aceste eforturi extraordinare însă,dacă nu i-au putut încovoia vo- 
i inţa lui de oţel i-au doborît corpul. A trebuit să intre în spital. Aici,ţintuit 
[ .patului de suferinţe,a tresărit el îngrijorat pentru toate mişeliile cari au 
început să se urzească împotriva Căpitanului. S'au făcut arestările din 16 Apri 
lie 1938 şi i s'au postat şi lui lângă patul de suferinţă agenţi de poljţie. 

Şi într'o seară l-au ridicat în cămaşa şi halatul spitalului şi l-au pornit 
spre lagăr. 

Se poate că în lupta dramatică între corp si suflet destinul voia să in- 
I tervină.Dar aceasta .nu se putea face decât prin împlinirea totală- a lui Pihu 
pe calea marelui destin legionar. 


10.- MAiîPIRAJTJL. In zilele grele de lagăr cari au urmat Pihu a fost o ma¬ 
rne torţă de credinţă care se va consuma luminând drumul onosrei şi al mântui- 
| rei legionare. Cu cât necruţătoare a boală îl va roade mai mult cu atât biruinţe 
spirituală se va săvârşi în el.Devenise unul din legionarii de mari înălţimi 
al acestor zile grele şi întunecate.Şi aci in suferinţa lagărului,sufletul 
pornit tumultos şi cristalin ca torentul dela munte .după ce s'a isbit de stân- 
I cile de adversităţi,se revarsă acum liniştit în narea fără de sfârşit a beati- 
I tudinei ereşxine. 

ţinuta lui măreaţă a impresionat şi sguduit profund.Iată ce scrie preotul 
Ştefan Palaghiţă,duhovnicul lui Pihu despre această desăvârşire spirituală: 

"Pihu hrigore îmi face marea cinste să mă aleagă duhovnicul lui.Este grav 
bolnav în camera nr. 6 de piatră la ficat şi ulceraţie la rinichi. A fost ares¬ 
tat de altfel în spitalul filantropia seara când lipseau doctorii şi dus ce 
.Calea Victoriei în văzul tuturor numai în halatul de spital.Urma să i se facă 
l-operaţia dar "executanţii" nevinovaţi l-au adus să moară aici.Pihu care are 
I de fier şi-a impus un post negru.Azi e în a 22-a zi de când n' a mâncat 

amic decât apa şi sa. c teva zrls puţin ceai fără zahăr. Când a venit în" lagăr 
mia era fcarto categoric.mm un hai duc, un viteaz care numai pentru a lupta 
trîaa.Inain. e de a fi închis cu Căpitanul la Văcăreşti nici nu avea el prea 
maro credinţă.Era o fiore năbădăioasă.Nu voia să audă de linia blândă a creş- 
.inismului.Voia aearoJirea a dreptatea noamului şi aste sumai ou saMa. Copita- 
f 1 ad “ r " 91 ° pt-auit mult pe Pihu dai i-a dat şi credinţa.Numai de atuno 
r. lCOaCe I inU nc . SC0C:u0 un cr -- llIiC1 os cSci până aici era mai curând un revoltat 
.mooiri'v a preoţilor decât un adept . Cu o vorbă sau o încruntare din sprâncene 
pine c. xmediat ia punct pe oricine ar fi susţinut alt fel. Macedonenii însăşi se 
aemoau do ol. După ce s'a împăcat şi s'a sărutat cu cei de-faţă am rămas sin- 
teur cu PihUdI— am găsit foarte slăbit.Era pe drept cuvât un schelet însă foarte 
pala,duios,iubitor şi blând,aşa cum nici nu mi-aş fi închipuit că poate fi. 
iofuu.L operase în sufletul lui o serie de procese care mi le-a istorisit astfel 







In prima zi de post negru, pe la ora 12 am simţit o foame grozavă.Era o fo4 
cme falsă care a trecut şi am fost cuprins de adevărata foame abia la ora treil 
p.m. care mi-a produs o nelinişte în tot corpul,dureri în stomac,ameţeli şi îm- 
păinj'enirea ochilor. Aceasta n'a mai cedat .Noaptea n'am putut dormi.Mi-am adus 
aminte de vorba ţiganului: adormiţi ochilor or şi vouă vi-i foame. A doua zi ' 
slăbirea,ameţeala şi durerile s'au înteţit şi mai mult. A treia zi am ajuns la 
maximum.Simţeam în mine ceva care moare. Spre seară m'am liniştit . Corpul fusese 
răpus dar mintea îmi devenise în schimb ertrem de lucidă. Judecam cu o claritate 
ne--mai -pomenită. îmi dădeam seama de multe probleme pe cari nu le înţelesesem 
niciodată.Am luat Noul Testament şi l-am citit precum şi viaţa lui Isus de Ce¬ 
zar Maurillac şi Giovani Papini.Nu puteam pricepe cum de an fost aşa de întunel 
cat şi n'am înţeles anumite chestiuni care erau aşa de elementare.Pe la a şup- 
+--a zi am simţit o mare credinţă în Dumnezeu.Sufletul meu se iluminase.începu¬ 
sem să-mi dau şi mai bine seama de Căpitanul nostru.De multe ori îmi vorbea Elf 
despre aceste lucruri, dar mărturisesc că abia atunci îl pricepeam.Fiecare zi 
mă adânciam tot mai mult în descoperirile divine.De pe la a 15-a zi credinţa ] 
s'a lăsat în jos din sfera mintală şi mi-a cuprins inima cu o iubire şi o bun&l 
tate cum n'am avut niciodată.Sufletul meu parcă era secătuit de aceste virtuţi| 
0 căldură ca de primăvară mi-a schimbat complet sufletul.Bunătatea iertătoare 
total dăruită în slujba.aproapelui îmi este singurul scop al vieţii mele de 
acum înainte". Zicând acestea Pihu radia de pe faţa lui atâta lumină de ziceai! 
că-1 luminează ceva din interior.Şi-a spovedit apoi păcatele cu lacrimi ascul¬ 
tând transfigurat de sub epitrafir rugăciunile de iertare.In urmă l-am ridicat 
pe pernă, după ce mai întâi am oficiat molifta de împărtăşanie şi l-am pregătit 
pentru acest mare moment .Mărturisesc sincer însă că mai curând m'a pregătit el 
pe .mine decât eu pe el. A citit plângând rugăciunea: "Cred Doamne şi mărturisesc 
că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu", şi simt sigur că n'am împărtăşit ni¬ 
ciodată un creştin mal sincer şi mai puternic mişcat de prezenţa sfintelor tai¬ 
ne ca Pihu. Părinte, îmi zice el la urmă, "sunt fericit că am căpătat credinţa 
Căpitanului ca să pot fi şi pe cealaltă lume alături de El". Şi s'a aşezat apoi 
pe .pernă ca un copil care acum surâde pentru prima dată în lume. 

11.- UITIMILE CLIPE. Intr'o situaţie foarte gravă a fost transportat la 
spitalul din Braşov,Aci mai erau internaţi şi alţi legionari bolnavi:căpitanul! 
Şiancu,Ing.Ionică,Traian Cotigă,Herghelegiu,Funda,Şuşman,Ing.Virgil Ionescu , j 
Şerban Milcoveanu şi Radu Budişteanu. 

Tot ia acest spital a mai stat profesorul Nae Ionescu,Ion Bonea,Mihail Pc- 
lihroniade , etc . Aci a aflat Pihu vestea despre moartea Căpitanului .Din ziua a- 
ceea viaţa lui care se sbătea într'un corp scheletic a fost un clocot du gemetq 
şi blestem. Ţintuit patului de suferinţă se răsuceşte Pihu când vede gestul del 
renegare faţă de Căpitan.Suferă îngrozitor.Şi totuşi ce-1 făcea ca suflatul săt 
chinuit să mai sălăşluiască în grămada aceea de oase învelite,care era corpul! 
său? Aştepta sabia răsbunătoare a Arhanghelului să cadă asupra călăilor pentru 
ca să poată muri liniştit .Iată cum redă părintele Palaghiţă aceste sguduitoaro 
clipe ale martirajului său: 

"Spre ziuă o larmă ciudată; tropăit uri pe cări, porunci scurte şi răstite 
.au răsunat în salon, iar după cât ova minute uşa a fost isbită în lături şi ast¬ 
fel şi-a făcut apariţia un colonel,un maior şi un căpitan, însoţiţi de câţiva 
plutonieri.Toţi erau jandarmi.In timp oe ochii tuturora s'au oprit asupra colol 
nelului,care era în frunte, ace st a, după o clipă de ezitare a rostit brutal urm㬠
toarea poruncă din înalt ordin: "Vă îmbrăcaţi imediat toţi, că mergeţi în alt sp: 
tal,afară de domnii Virgil Ionescu,avocat Budişteanu şi doctor Milcoveanu. In 
timp ce băeţii făceau sforţări să se ridice din paturi,colonelul s'a aplecat 
deasupra lui Virgil Ionescu şi i-a şoptit ceva la ureche care,s'a putut totuşi 
auzi de vecini şi anume,că M&jestat ea Sa Regale s'a interesat de el la telefon 











- 41 - 

! la inspectoratul jandarmeriei.Cei trei de mai sus făcuseră cu câteva zile mai 
înainte câte o petiţie prin care cereau să fie înrolaţi în armata română pen¬ 
tru apărarea fruntariilor ţării. Probabil că aceste petiţii au atârnat în cumpă- 
[ na vieţii lor şi i—a salvat «Avocatul Cotigă a cerut colonelului să—i spună dos— 

1 tinaţia unde vor fi transportaţi.Colonelul a început să bâlbâie un refuz plin 
| de înţeles. Cotigă înţelegând deplin mucenicia lor a explodat cu ultima-energie: 
"N'aş fi crezut,domnule colonel,c'ar fi posibil vre-odată ca un militar roman 
să tragă în fraţi români de acelaş sânge şi mai ales m cei mai sinceri şi mai 
(curaţi luptători ai neamului. Vă va condamna naţia fiindcă dumneavoastră o sfâr¬ 
tecaţi şi o ucideţi. Această mişelie îngroapă neamul mtr'o nouă robie. Ne dăm 
bucuroşi cenuşia noastră şi nu pentru noi avem durere ci pentru faptul că dum- 
; neavoastră sfâşiaţi însăşi harta României Mari". Pe faţa colonelului se putea 
| ceti neîncrederea totală în profeţia lui Cotigă,pornirea pătimaşă şi ipocrizia 
ce-1 determină la următoarea milogeală: "Ce să vă fac domnilor,azm şi eu un or¬ 
din, nu sunt vinovat cu nimic..." însoţită de o stiambătură a feţii şi o ridica— 
i re din umeri. Inginerul Ionică, de şi tare ca o stâncă, a avut totuşi o singură 
propoziţie pe care a pronunţat— o încet ca pentru sine şi fără să privească la 
nimeni:"Soţia şi copilaşul meu rămân ai nimănui". Şiancu,mai bărbat ca oricând, 
i întinde obrazul lui Funda ce—1 ajuta să se'mbracejCa să-l sărute şi-i zise:"Cu 
| Dumnezeu înaint e,Funda. Aşa a spus Mântuit orul, că bobul de grâu pană nu putreze¬ 
şte nu rodeşte. Jertfele noastre vor rodi fericirea ţării". Funda care se preg㬠
tise şi el de plecare căci la început toţi âu fost anunţaţi că pleacă,a scăpat 
I de moarte numai datorită faptului că dactilografa dela inspectoratul jandarme- 
| riei îi scrisese greşit numelesBurda în loc du Funda.Cu mare greutate a obţi¬ 
nut apoi dela colonel permisiunea să îmbrăţişeze pe Pihu înainte de plecare, 
care l-a primit cu următoarele cuvinte: "Măi Funda,ne ucid călăii. Nu-i nimic, măi. 
Dc când aşteptam eu moartea, să mă odihnesc în împărăţia lui Dumnezeu alături 
I de Căpitan".In ultimile zile crizele de rinichi care nu mai conteneau îl înco- 
voieseră de tot încât abia l-a mai putut îmbrăca Funda.La un moment 'dat, însă, 
ca întărit de o forţă nevăzută şi-a luat crucea de lemn de pe masă,pe care i-o 
î făcuseră băeţii din lagărul dela Ciuc şi prinţr'o sforţare supraomenească s*a 
îndreptat de şale şi-a pornit cu paşi hotărîţi spre- ieşire. 

-"Dar ce faci cu crucea asta", îl' întrebă încurcat colonelul care tocmai venea 
! spre camera lui să-l zorească. 

-"Aşa mor legionarii,domnule colonel,creştineşte şi aşa vreau să mă împuşc aţi 
şi pe mine cu crucea în mână.Nu-mi puteţi lua acest drept. 

-"Nu sunt eu vinovat de împuşcarea dumneavoastră, reluă din no.u colonelul. Ai 
văzut ce bine m'am purtat cu dumneatale timp de 10 luni cât ai stat aici". 

-"Nu te-ai purtat niciodată bine" , răspunse din nou Pihu. Dar eu te-am iertat şi 
vă iert pe toţi pentru uciderea mea.Nu am să vă iert , însă,nici din mormânt pen¬ 
tru nenorocirea pe care o aduceţi pe capul neamului".(Buletinul Informativ , 
i’Berlin 1940 ,nr. âpaginile 15-16.). 

li . - MO AHT 5 DE LEGIO NAR--A RMAI OL . Pihu a murit cu crucea în m5nâ!Parcă-l 
văd ac ve a, viu «cu faţa suptă de suferinţă dar luminoasă, cu zâmbetul înflorit ca¬ 
ri.: se strecura discret prin trăsăturile aspro şi adâncite de lupte şi încordări 
şi gândul mă duce la statuia lui Bayard-"Chcvalier sens peur ot sans reprochc"- 
pc care a contemplat-o sufletul Căpitanului pe înălţimile dela Grenoble. 

"Un mare viteaz de epopee din seoblul al XV-lea pe care după o viaţă în¬ 
treagă de bătălii, bătrân «murea rănit în luptă, ţinându- şi în mână sabia al cărui 
mâner se transformase în cruce şi dela care primea bătrânul viteaz,acum în cea¬ 
sul morţii, cea. din urmă bine cuvânt cere''. (Pentru Legj.onari,pag. 249). 

Şi. apoi gândul meu mă duce spre lumea aprigilor noştri munteni de pe cres- 
| tele Pindului de unde Pihu ca un vultur şi-a luat sborul în lume.Fulgere de vi¬ 
tejie şi ruguri de jertfă strălucesc în mult sbuciuma.tul nostru trecut .Drepţi 
şi senini în faţa morţii au stat Armatolii -şi Căpitanii de Armat oii . Din această 
lume a descins Pihu,a.cest haiduc furtunatic. 







- 42 - 

Iată., cum descrie învăţatul francez Pouquoville —martor ocular-- moartea 
căpitanului de Armatoli Blchava şi a credinciosului aromân Domotrius,care a 
avu.t loc la începutul secolului trecut. "La Ionina,legat de un stâlp în curtea 
seraiului 1—am văzut ne Eftimio Blahavs pe cere altă dată 1—am mt -Inii 1— 
Milia în Pind cu Armat olii săi. Razele unui soare arzător i şleau capul său bron¬ 
zat caro sfida moartea şi o sudoare abundentă se scurgea din barba sa deasă. J 
îşi cunoştea soarta şi mai liniştit dec ei tiranul cere savura ide ea de a-i văr. 
3 a sângele jridică spre mine ochii lui plini de seninătate ce. şi cum m'er lua 
de martor în ceasul lui suprem. L' a văzut apropiindu-se ceasul înspăimântător 
pentru păcătos,cu liniştea, celui drept.A primit fără tresărire şi fără tângui¬ 
re loviturile călăilor şi mădularele sale tarate pe străzile I ninei crătu.u 
grecilor îngroziţi, rămăşiţele celui din urnă dintre căpitanii Thosalie-i. 

0! dar pentru cc un sfârşit e.tăt de glorios era pătat de o greşec-lă care 
a dus atâţia nevinovaţi în mormânt .Bar supliciul şi revolta lui Eftimie pregă- 
t-ea triumful unui biet muritor care nu avea drept :rmo decât bunătatea, şi ni* 
găciunoa.Ele vor mărturisi gloria unui duhovnic de-ai lui Isus Cristos,menit 
să susţină pe cei slabi în furtună,al cărui sânge amestecat cu cel a.l răsboi-î 
cului reabilită prin martirajul său,credinţa pe care religia o cere dela creş¬ 
tini. 

Bemetrius,f iul al coloniei române din San—ilarina, dm Pind,credincios al 
ordinului Sfântului Vasile,transfigurat de aceea milostenie evmgh-lică care 
a foet totdeauna caracteristică apostolatului în vremuri de prigoane parcurse¬ 
se în acele zile furtunoase cant ocnele Thesaliei pentru a-i calma pe creştini 
şi a-i aduce la supunere. Benunyat ca răsvrătitor şi însoţit de Eftimie, el a 1 
apărut ferecat în lanţuri grele în faţa satrapului din lanina.Se încerca a-i 
găsi complici pentru a-i implica într'o falsă conspiraţie pe prelaţii ortocşi| 
cari ocupau scaunele bisericeşti ale Thesaliei . Bai’ un suflet de o credinţă 
arzătoare, el mărturisise adevărul al Bumnezeului viu şi răspunsurile sale'au j 
aprins mânia vizirului care s'a -exprimat într'un dialog demn de a fi transmis] 
creştinătăţii ca unul din acele exemplare menite să ilustreze martirologia bise¬ 
ricii militante. 

-"Tu ai enunţat ,îi zise Aii,domnie, lui Isus Cristos şi în consecinţă prăbuşi-, 
rea altarelor noastre şi a părinţilor noştri. 

-"Bemetrius; Dumnezeul meu stăpâneşte din vecii vecilor şi pentru Vecinicio şi 
eu respect pe stăpânii cere ni-a dat. 

A. Ce porţi tu la pieptul tău? 

B. Icoana Sfintei Fecioare. 

A. Vreau s'o văd. 

B. Ea nu poate fi profanată,daţi ordin să mi se deslege una din mâini şi vil 
o voi prezenta. 

A. Aşa rătăceşti tu spiritile, noi suntem profanatori.Recunosc (văd) în acea 
te vorbe pe agentul Episcopilor care chiomă pe Ruşi ca să ne subjuge . Arătaţi 
complicii. 

B. Complicii mei sunt conştiinţa şi datoria mea c re mă obligă de a mângâia: 
pe creştini pentru a-i face supuşi legilor voastre. 

A. Spune creştinilor tăi, câini de creştini. B. Acest nume este gloria mea! 

A. Tu porţi o icoană a Fecioarei caro -ţi spune că ai prestigiu. 

B. Spuneţi,minuni.Mama Mântuitorului meu este mijlocitoarea pe lângă acest 
Fiu nemuritor şi Dumnezeu. Minunile Sale pentru noi sunt de toate zilele şi pe 
vru toate zilele le invoc. 

A. Să. vedem dacă e!.e te vqr apăra; călăi, să i se aplice tortura. 

La aceste cuvinte rostite cu accentul furiei, curtenii satrapului au dispărut 
in vreme ce execut or ii, luând pe credincios, l-au răsturnat la picioarele tirani) 
iui caro-1 scuipă pe obraz. 


-43- 

I au smulge Sfânta icoană şi-i vâr îl pe îndelete trestii ascuţite sub un- 
piiilo dcla mâini şi dela picioare; îi străpung braţele şi în culmea durerii nu 
so ud decât aceste cuvinte de dragoste: "Doamne aibi milă de servitorul vos- 
[ tru;stăpân al corurilor, rugaţi-vă pentru noi. Odată terminate chinurile, cu 
' trestiile i se pune în jurul frunţii venerabile a duhovnicului lui* Isus, un 
lanţa (de tortură V care i se strânge cu tărie strigându-i-se să-şi recunoască 
vinovăţia şi să indice pe complicii săi; dar el se rupse fără să-i smulgă ni- 
! cio tânguire. Pe martir nu-1 dor decât nelegiuitele insulte contra Celui etern 
I Călăii obosiţi au cerut ca torturile să fie suspendate până a doua zi iar vic- 
[ tina a fost aruncată într'un bociu umed. 

Satrapul n'a mai asistat la încercările cari au reînceput la ordinul .său 
\ âuspundând pe Domotrius cu capul în jos deasupra unui foc de lemne, răşinoase 
1 cu care i-au ars pielea craniului. 

Se tom -din nenorocire- de a-1 lăsa să moară şi-l scot de pe jeratec pen- 
: tru a-1 acoperi cu tablă peste care se urcă şi dansează amicii tiranului pen-, 

I tru ca în ofârşit să-i sfărâme oasele. 

Biruitor şi din această ultimă tort ură, Demetrius încercat prin trestii, - 
prin .foc şi schingiuiri este zidit lăsându-i numai capul afară de pereţi şi i 
s'a dat hrană pentru a-i prelungi durerile iar el nu şi-a dat Duhul decât în 
ziua a 10-a invocând numele Celui ciot Puternic. Ultimile sale cuvinte au fost 
acelea alo Sfântului Babilos,Episcopul Antiohiei care a murit' ca şi el în mâi¬ 
nile duşmanilor crucii: "Intoarco~te sufletul meu în sânul odihnei,Domnul ţi-a 
dat încercarea luptei". ( Pouqueville, Histoir de la Regeneration de la Grkco, 

,pag.338-341,Voi.I. ). 


Sufletul acestor strămoşi, eroi şi martiri, s’a sbătut în pieptul lui 
Pihu. Mâna lui, destinată să poarte spadă de Arhanghel în luptă, strângea acum 
crucea şi murea senin ca uri Căpitan de Armat oii. 


o 






- 44 - 


IX). PRI jA 1) OHI SO ARE CC /' VAOAkA:. TLa. " TVDO SE POPLoCU 


: 


Astăzi , când comemorăm 30 de *ani dela izoucnirea w £*iS.c :, i^j_"I 

din 10 D e c em br ie 1 922 , ara crezut ca este de datoria noastră a ne aminti şi Uel 
Tudose Popescu, "Văcărăşteanul ' 1 care ele două decenii "eoarme - curo scrie că^i-^ 
tanul - într'un ciroitir sărac, sub o biată cruce uitată". 

iie personal această evocare îmi trezeşte o emoţie deosebită, mi-a fost. 
dat să fac cu acest luptător de rasă, acum un sfert de veac, în primăvara lui! 
1927, la Jilava, prima mea închisoare. Poate pentru un nelogionar asemenea 
amintiri din viaţă că fie neplăcute. Pentru legionari, însă, ele constituc 
trepte în urcarea anevoiosului lor druin. Curo scrie Ion Moţa, zodia legionaru-j) 


lui n'a fost croită pentru o viaţă tihnită. Si astfel, când oamenii "aşezaţi"! 


IUI n'a 10 SI eroii"'. pem,ru u vur uiiuu ua# kja c*oua^a ; —- - | 

îşi serbătoresc "nunţile de argint" sau "dc aur", legionarii, care au avut noj 
rocul să sup ra v et ui as că prin furtuna prigoanelor, îşi sărbătoresc închisorile! 

In cele ce urmţază, voiu aminti ceva din împrejurările, care au dus la I 
arestarea lui Tudose Popescu, a roca şi a altor camarazi. Poate datorita aces-< 
tei întăplări , Tudose Popescu, n'a putut fi prezent la Iaşi la 24 Iunie 
când Căpi tanul a înfiinţat Legiunea. Este singurul dintre "Văcară.,>toni , 
a lipsit dela acest eveniment. 


1927, 
care 1 


• • • 

Când în toamna anului 1925 , aro venit la Universitate, la hacureşti, 
Tudose Popescu avea multă, faima în lupta studenţească. Devenise unul din fiuiJ 
taşii caracteristici ai acestei mişcări. Verbul înflăcărat şi întreaga lui a 
nută făceau din cl un ‘animator de primul rang. Partccipasc la toate o tapele \J 
mai importante ale îiişcării Studenţeşti. Căpitanul relevă acest 'lucru în aroi^ 


A Ai.' A WjL,Xi W ^ ^ -i- ^ ■> «*■ ~ ~ ^ --~ 3- - l ■ 

tirile" sale# Cum scrie în "Pentru Legionari", a cunoscut pe Tudose Popescu înp 


unit; saxe# ouu* xh xcuoiu aj ^a ^ u. , ^ ~ ~ ^ . 

prinftvara anu?.ui 1922, cu ocazia unei vizite pc care studenţii- 1 05 oni , dela ■ 
Societatea Studenţilor în Drept, au făcut-o colegilor dela Cernăuţi spre a 11 
înp&rtftşi n cr edi nt a cca noua, care înfieri pasc în sufletul nos truţţ^P • Jx?.£ 

’î n scurt timp s’a făcut între noi o strănsă legătură sufletească, bazata pc I 
dorul şi visul comun de a ne vedea odată neamul trezit la conştiinţa demni tăi 
ţii puterii şi drepturilor lui de stăpân pe soarta şi pe ţara sa. Această le* 
gătură s'a întărit •voi prin vizita pc care nc-au întors-o Ccrnăuţcnii o lurăj 
mai târziu. Acum l-am cunoscut în tăi pe Tudose Popescu - acea iigură f rurooosB 
df tănăr luptător, cu chip dc pandur, care a fost mai t rziu unul di -tre con^t 
ducătorii mişcării studenţeşti şi care astăzi doarme într’un ciroitir sărac, I 

sub o biată cruce ui tată" (P.L.p. 50 ). 

De atunci , au fost di(, reu alături în lupţi. î Ic, congiesul conducătorilor^ 
mişcării studenţeşti din August 1923, unde Tudose Popescu şi Cârsteanu au rol 
prezentat Cernăuţii; la congresul dela Cărnpul Lung, dclr 1 1 Scpt..m ri e 1993, I 
care a ales pe Căpitan şi Tudose Popescu să însoţească delegaţia ţăranilor I 
Bucovinioni la Primul Ministru Ionel Brătianu, unde s-au plâns pentru distru 
gerca pădurilor; şi însfârşit,la complotul studenţesc din Octombrie a acelui# 


şi an, cu întreaga serie de închisori, oare au urmat. 


Drept consecinţă a disensiunilor ce s'au vrodus în primăvara anului vă 
în "Liga Apărării Pat io ral o Creştine", prezidată dc Prof. A.C. Cuza, i'iişcarc?< 
Studenţească a încăput să-şi piardă elanul, j uite elemente neserioase şi 1 
legături suspecte • u început să se infliti'ezo le. conducerea stud-.nţimii . 3i 1 
lupta stagna sau sc manifesta în mod incoherent. Deacooa, când noi, studenţi* 
maiccdo-români am început să no agităm pentru problema colonizării Cadrilate- j 
rului , luând apărar a coloniştilor, marc parte din studenţimea luptătoare, ci 
deosebire din Cănit ala, a adorat la această lupt., care ■/ en ca s . umoic ui* 

In primăvara anului 1927, în vacanţa Pag t clor, am ho târî t să facem o c* 
curşi e în CadriInter. Vroiam să arătăm primilor colonişti aduşi în această I 
provincie, car,. înfruntau atacurile teroriste ale corni togii lor bulgari şi^ sul 
minările politicienilor interesaţi ,- că nu sunt singuri. Studenţimea româiiă, I 
floarea neamului, era alături dic ci. îndeplineam pc atunci functiunou. de Vil 
Preşedinte al societăţii studenţilor macedo-români , iar Iancu Caranica (dica-c 

^ _ \ - w _ n tv. Avv 4-n^A-î f n TPn rl T >9 P.D H TI ”1 H t.fl 


dorul)pc aceea dc secretar general. Dată fiind situaţia turbure din cadrilaţi 





- 45 - 


această excursie părea mai mult expediţie decăt o excursie de plăcere. Tudosc 
Popescu, auzind de proiectul nostru, şi-a manifestat şi el dorinţa să participe 
Atunci am cunoscut de aproape pe acest vajnic luptător. Parcă-1 văd: un cap 
bine proporţionat, cu pieţe bogate de plăeş, faţa ovală, fruntea bombată şi 
nişte ochi umeziţi de duioşie. Peste buzele de căpşune, se revărsa o mustaţă 
"pc oală". Figura lui aducea foarte mult cu a lui Emincscu,aşa cum este redată 
antonul din portretele sale. Această apropriere se făcea şi mai evidentă când 
Tudose, care era un mare admirator a lui Bminoscuţ reproducea din memorie în¬ 
tregi pasagii din scrierile politice ale acestuia. Portul ţărănesc, cu caracte 
/ristica lui zeghe bucovineană însă, îi dădea aliura unui plă'eş, care supravie¬ 
ţuieşte în zilele noastre şi după ce "a umplut omida cornii' 1 , mare ne-a fost 
mirarea când am aflat că Tudose este din Dâroboviţa, fiul unui bătrăn preot din 
[Măreeşti. Dar şi mai mare admiraţia. Vedeam în acest fapt cât de fierbinte era 
jdorinţa de contopire sufletească a tineretului, într’un moment când încă, din 
calcule:mărunte poli ti ceani st e, mulţi cătrăni întreţineau sentimentele regio¬ 
naliste. Prin idealismul lui impetuos şi plin de romantism, Tudose Popescu 
desminţ ea legenda cu aşa zişii "Iii ti ci", din prea mult nedreptăţitul "Vcchiu 
.Regat" căruia noi ceilalţi români (macedoneni, Ardeleni, Bucovineni, Basarabeni) 
îi datorăm atât de mult. Am văzut mai mult "secăturile'", care se găsesc pretu¬ 
tindeni, şi n'am apreciat acea lume de preoţi învăţători şi intelectuali ieşi¬ 
ţi din lunea sănătoasă a sr.tt.lor, care a palpitat şi luptat cu mari jertfe pen 
tru interesele Românilor de pretutindeni. 

• • • 

Excursia noastră a durat vreo zece zile. In dimineaţa primei zile de 
Paşti, am ajuns la Bazargic. 0 mare mulţime do Români ne-a venit în întăpina- 
rt la gară. Primirea a fost entuziastă. Apoi, după ce am vizitat oraşul, am 
îfost co duşi la o luncă din apropriere, numită "Gazi-Baba". Aici, atmosfera era 
cu adevărat haiducească. Vreo zece miei graşi erau puşi la frigare haiduceşte. 

Din Bazargic şi satele de colonişti apropriate soseau păIcuri, pălcuri db Ro¬ 
mâni. Când se apropriau, îşi anunţau sosirea, descărcând în aer mai multe fo¬ 
curi de afină, la care cei dela locul ospăţului răspundeau în acelaş mod. Si 
Tudose, eare totdeauna purta revolverul cu el, era printre primii care dădea 
|semnalul. Cât de transportat era în această atmosferă! Parcă şirul dc strămoşi, 
haiduci ai Carpaţilor, veniseră odată cu cl să petreacă împreună cu haiducii 
■Pinaului! 3* au căntat şi dansat sprintene horo româneşti şi solemne "Ciancuri" 
arroatoleşti. Apoi s'a întins mar ea "horă a Unirii". Toată această petrecere hai¬ 
ducească cu miei la frigare şi continue pârăituri de armă, lo-a părut bulgari¬ 
lor din Bazargic, unde principalul centru iredentist, ca o demonstraţie cu 
tăie. Seara, am dat la cercul militar din Bazargic o şezătoare, la care a con¬ 
ferenţiat Prof. Gheorghc Mur nu, iar a doua zi am pornit spre Balei c şi Cavarna. 

Te aci am început rând pe rând, vizitarea aşezărilor de colonişti până la celă- 
lat capăt al CadriInterului, Atmageaua-tătărască şi Turtucaia. 

Ar trebui o carte întreagă ca să descriem toate impresiile, şi scenele c- 
jmotionartc ale acestui prim contact cu coloniştii, aduşi aci din Vechiul Regat 

I Banat şi Macedonia, in cele c urmează mă voiu mărgini să redau cătcva crămppe 
din amintiri spre c. vedea în ce atmosferă s’a desfăşurat această excursie şi 
cât de reconfortant a fost efectul ^i. 

Aceşti pionieri, care luptau cu atâtea adversităţi, noi, studenţii, lo 
aduceam o rază de speranţă. Le întăream sentimentul că nu sunt uitaţi şi sin- ... 
guri în lupta lor grea. In^prezenţa lui Tudose Popescu, ei sinţeau parteciparea 
I întreg ei studenţi mi române. înfăţişarea lui de plăeş, vorba înflăcărată, con¬ 
cepţia eroică pe care o uianifesta-atât de contrastantă cu mentalitatea agenţi¬ 
lor electorali şi a funcţionarilor corupţi- fascinau şi îmbărbătau. Dar şi ţi- 
imuta coloniştilor l-a impresio at profund pe Tudose. Entuziasmul cu care por¬ 
neau să-şi facă noile gospodării, curajul cu care înfruntau terorismul cornita- 
jgiilor, optimismul cu care priveau viitorul ora contagios.-"Oameni de aceştia- 
j spun ea Tudose - trebuie să ducem în Maramureş, Bucovina şi Basarabia, unde Ro- 
lânimea este invadat' 1 , în lupte, din greu "cu neagra străinătate". S’ar completa 
Ide minune cu ţăranii noştri. Ei gr defrişa terenul de mărăcini şi ai noştri, 





- 46 - 


cu acea forţă ieşită din răbdare îl vor ntozi şi potrivi‘1 Poate Tudose spunea 
acest lucru fiindcă colonizările încercate până la venirea coloniştilor mace¬ 
doneni,cu clemente diu Vechiul Regat, eşuaseră. In faţa terorismului bulgar şi 
a sabotajului birocrat (mulţi funcţionari locali,în complicitate cu cei dola 
centru, exploatau ei pământurile Statului destinate colonizării ,unii colonişti 
se întorceau înapoi ,în satele de unde au venit,alţii se resemnau sa rămână ui¬ 
taţi,ani dea rândul, prin bordeie improvizate, căutând să-şi agonisească existenţe 
ca argaţi pe lângă "ciorbagii"(chiaburi)bulgari. Situaţia se schimba cu coloni- 
ş-tii aduşi din Macedonia. Ei nu se puteau întoarce în ţările de unde plecaseră. 
Drumul retragerii le era tăiat. Dar nici nu admiteau, tocmai în ţara lor,situ¬ 
aţii umilitoare,pe caro nu le admiseeeră sub stăpâniri străine. Luptau deci cu 
disperare. Iniţiativa unui prefect averescan (Ghibănescu) din Durostor care pol 
tru a-şi apropria electorii bulgari, iniţiase o acţiune pentru retrimiterea co¬ 
loniştilor macedo-români în ţările de unde au venit, ca şi aceia a fruntaşului 
national-ţărănist C.Anghelescu (de origine bulgară), de mai tărziu, vor provo¬ 
ca reacţiuni vehemente. 

Cu cât-sc lămurea pe teren aceste situaţii, cu atât Tudose se pasiona de 
problema colonizării. Devenise-un aprins susţinător al înfrăţirii coloniştilor 
din Regat cu cei din Macedonia. Din contopirea lor Vedea ieşirea unei calităţi 
do români de tip superior, multiplele şi variatele calităţi care s’ar fi îmbi¬ 
nat la moştenitori ar fi asigurat acest lucru. Deceea n’a fos^xşvat de colonişti 
regăţeni, inclusiv acelea militare ale Gen. Rasoviceanu, în careX;orbul lui îne 
ripat să nu exalte avantajele acestei înfrăţiri. Faptul că el era originar din 
Vechiul Regat înlătura orice suspiciune. Putea astfel risipi toată intriga f㬠
cută sub inspiraţie bulgărească, de elementele incorecte care prin semănarea 
discordiei între coloniştii din Regat şi cei din macedonia, sperau să-şi facă 
□ai bine interesele lor particulare. 

•Excursia noastră s’a încheiat cu o şezătoare dată la Silistra, unde a 
fost adus să conferenţieze Prof. Coşar Papacostea. Tot atuncea a vorbit şi Tu¬ 
dose. Popescu, preconizând cu înflăcărare continuarea operei dc românizare a a- 
cestui vechiu pământ strămoşesc. A înfierat cu vehementă pe toţo aceia care, 
pentru interese meschine, încearcă a zădărnici opera do colonizare. După şez㬠
toare noaptea tărziu, am deroostrat pe străzi împotriva prefeotului Ghibănescu, 
care, cum am spus, făcea formele pentru a trimite pe colonişti înapoi. Spirite* 
le erau foarte agitate. Acesta însă a avut prudenţa să evite orice măsură, ca¬ 
re ar fi provocat incidente grave. 

Cu multe amintiri plăcu ce s'a întors Tudose din excursia făcută în Cadri- 
laţpr! De una însă vorbea mereu. Intr'un sat din Durostor - mi se pare Atmagea* 
ua-Ţătărească - după masa luată pe câmp verde, haiduceşte, cu miei la frigare,! 
se făceau exerciţii de tragere la ţintă. Tudose era un bun ţintaş. Dar nici co* 
lonişti nu sc-lasu mai prejos. Un colonist mai bătrăn se uita surâzând la ace- j 
sţe întreceri. La un moment dat îi spune lui îudos^ să-şi asvărlo bastonul în 
aer, cât mai sus. Tudose a făcut cum i-a spus. Atunci bătrânul colonist scoate 
revolverul şi trage. L-a nimerit în plin, spre uimirea noastră a tuturor. Tudo. 
se purta acest baston cu mai multă, plăcere şi îl arăta ori decâ'teori venea 
vorba ie excursia din Cadrilater, 

• • • 

Cutreerând în lung- şi în lat Dobrogea de Sud, pământul strămoşilor noştr 
Geţi, mereu îmi venea în gând o caracterizare dată Do’orogei de un arheolog ro¬ 
mân: " Bu lebard şi cimitir de popoare". Pe acest teritoriu sg încrucişee.u tendii 
ţa longitudinală a populaţiilor barbare eurasiatice, care năzuiau spre bobăţi- 
iie şi sdtndorile Byzanţului, şi tendinţa transversală, a spaţiului Dacic de re? 
spiral*e prin Marea. Această din urmă tendinţă este organică şi permanentă. Pe î 
ea se mişca şi opera de colonizare fapt car^ dădea un sentiment reconfortant. 

Si totuşi amintirea vechilor oraşe depe litoral, âyzono, Kalates etc. ale c㬠
ror urme respiră ceva din "zădărnicia zădărniciilor", dealurile uşor ondulate . 
sub un climat arid de stepă, pădurea deasă a ‘Teleormanului” din Durostor, văi 
le întortocheate şi seci, toate dădeau impresia unei lumi stinse, încremenite 1 
.şi uitate de vremi. Cătunele şi satele turco-tătăreşti sau bulgăreşti cu izbe¬ 
le lor făcute de chirpiciu degajau o atmosferă opacă, do fatalism oriental, 











- 47 - 


care •'.curo era oătrunsă. de fiorii eoniitagisinului bulgar,i.ulte adversităţi st㬠
teau în fata coloniştilor noştri,Cea mai mare o constituia climatul de stepă. 
Vor putea oare aceşti munteni de totdeauna să se adapteze, fără a-şi destr㬠
ma vigoarea lor congenitală? Sau vor sfârşi, roşi de tuberculoză, să se în¬ 
mormânteze în izbele mohorîte, pe care le vedeam presărate dealungul acestui 
"bulevard şi cimitir de popoare"? îndoiala încerca să se caţere ca o iederă 
pe inima mea. Dar era respinsă de alte gânduri: "n 1 au fost aceşti oameni care 
au făcut să răsară pe munţii arizi şi prăpăstioşi, ca oazele în desert, cele 
mai înfloritoare sate şi oraşe din Peninsula Balcanică"? Dece n’ar putea ml㬠
dia ariditatea şi rigiditatea stepei? 

Pe drumurile desfundate şi prăfuite ale Cadrilaterului , paroă auzeam, 
în scârţăitul ritmic al camionului care ne transporta, refrenul: "bulevard şi 
cimitir de popoarel..." Dar acest refren sinistru era înăbuşit în gâlgâitul 
de viată al coloniştilor-, care începuse să se reverse în această provincie pă- 
răginită, înviorând-o în toate domeniile de activitate. Contaminaţi .de optimi¬ 
smul irezistibil al coloniştilor, ne-am întors la Bucureşti. Eram hotărâţi să 
luptăm cu toată ardoarea pentru cauza lor (l). 

• • o 

Ajunşi la Bucureşti, primul nostru gând a fost să punem cu toată vigoa¬ 
rea problema coloniştilor in faţa opiniei publice. Cu datele strănse pe teren 
am făcut memorii pentru diferitele depărtăm erite(agri cui tură, interne, etc.) • Ne 
dădeam, însă scamă, că şi aceste memorii, ca şi alte^ de mai înainte, riscă 
să fie clasate la dosar, fără rezultat - dacă în acelaş timp, nu so creează o 
presiune prin agitarea opiniei publice. 

Jără a zăbovi mult deci, am luat iniţiativa unei mari întruniri studen¬ 
ţeşti. Tudose Popescu se gândea la un plan pentru a mobiliza, în a doua fază, 
studenţimea dela toate universităţile. Preşedintele cercului studenţesc. Cică 
Sârbulescu, un clement de faptă, dârz şi tenace, a convocat o adunate la fai¬ 
moasa cantină "Gutcmberg". Au vorbit frumos mai mulţi oratori. Niciunul atât 
de convingător şi viforos ca îudose. Filipica lui înpotriva politicienilor, 
des presărată cu citate din Eminescu, pe care le reproducea din memorie, a 
pus întreaga masă de ascultători în mişcare. Am pornit pe Bulevardul Elisabe- 
ta cu intenţia d_ a ajunge în Piaţa Palatului Regal. 

Pe vremea aceea, nu ora greu să improvizezi o manifestaţie studenţească. 
Era deajuns ca un nucleu de studenţi să ia iniţiativa, să intoneze imnul "stu¬ 
denţi creştini din România dare", să ridice pe cineva dintre ei pe umeri spre 
a rosti un discurs, pontruca peste puţin să devină un grup impunător. Erau 
atât de mari predispoziţia şi entuziasmul pentru luptă al studenţimii! De mul¬ 
te ori, şi până atunci, noi folosisem această predispoziţie şi pentru manifes¬ 
taţii în favoarea coloniştilor. Dar aceste manifestaţii rămâneau un amestec 
dc preocupări, serioase şi exuberanţa gălăgioasă de tinereţe care îşi căuta o 
răbufnire. In general accast'-' exuberanţă nu era disciplinată şi nici căptuşi¬ 
tă cu Seriozitate spre a o face impunătoare. Deaccea pentru lumea care asista 
părea un divertisment. In viţa trepidantă a. unei capitale orbită de lux şi 
avidă decât rai multe plăceri cunoşterea realităţilor crunte din provinciile 
perif crice(i.aramureş , Basarabia, Cadrilatei', etc.), unde români mea lupta din 
greu pentru apăstra caracterul românesc al acestor regiuni înstrăinate, p㬠
trund a nevoie. Asta se întâpla şi cu coi mai bine intenţionaţi dintre* Români, 
(l) Notă. Rezultatele obţinute de coloniştii na cedo-Români în Cadrilater au 
fost uimitoare. încă odată acest element a făcut dovadă că "omul sfinţeşte 
locul". Sate frumoase au răsărit prin toate părţile. Viaţa gâlgâia pe toate 
drumurile. Creşterea oilor a properat în st'rănsă combinaţie cu o cultură inten 
sivă a pământului. Produsele lor agricole erau cotate ca cele mai bune pe la 
oboarele de cereale. Nefiind prizonierii vre unei rutini ei au adoptat metode 
noi de cultură. Au introdus şi extins cultura bumbacului, sfeclei de zahăr, 
soiei etc. caro renta nai mult decât celelalte culturi. In 194o când din cauza 
unei politici neghioabe, a fost evacuată această provincie ei îşi cracaseră 
gospodării cart stârneau admiraţie. In relaţia făcută Generalului Antonescu 
în legătură cu situaţia materială, a populaţiilor evacuate, L-ii nistrul Agricul¬ 
turii de atunci, Inginer :ar.,ş, se arătă uimit de frumoasele gospodării alo 
colo ni şti lo r na codo- Români . 





- 48 - 


Vcniţi .proaspăt din Cadrilater,noi eram sub impulsul puternic al luptei 
pentru existenţa naţională,care se desfăşura acolo.Acest spirit s'a propagat 
bine în adunarea dola cantina "Gutonberg” .Deaceea această manifestaţie a fost 
predominată de un spirit pe cât de grav, pe atât de impetuos. Primul cordon de 
gardieni , ereiat în faţa cercului iii tar pentru a împiedeca ajungerea la Palat 
a fost dat peste cap.Atunci al doilea cordon,care era masat în faţa cinemato¬ 
grafului Prascatti , pentru a ne intimida,a descărcat o salvă de revolvere în 
aer.Efectul.însă a fost contrariul.Impetuozitatea a crescut şi mai mult şi am 
rupt Şi acest cordon.Când am ajuns în Piaţa Teatrului Naţional, am fost împre¬ 
suraţi de puternice cordoane de jandarmi . T umai o parte din manifestanţi au re¬ 
uşit să rupă cordonul, spre aâmpjUeanu, Toată această învălmăşeală a atras a- 
tâta lume, încât Piaţa Teatrului Naţional, Calea Victoriei, Bulevardul Elisa- 
bata şi Piaţa Uni verşi tăf ii deveniseră o marc de capete, A fost prima manifes¬ 
taţi o studenţească, unde s'au tras focuri de armă.Si dat fiind că această ma¬ 
nifestaţie s* a făcut din iniţiativa studenţilor ... ac odo- Români , s'a răspândit 
svonul că, s’au tras focuri de armă din ambele părţi, căzând mai mulţi morţi 
şi răniţi.S’au operat mai multe arestări. Printre cei arestaţi au fost şi 
Tudose Pop eseu şi Gică Sârbulcscu preşedintele cercului student esc.La Prefec¬ 
tura de Poliţie a început trierea arestaţilor. Se vede că era stare de asediu 
findcă .cei care veniseră să ne cerceteze erau doi comisari regali: LIaiorul Ho- 
tiifcanu şi un Capitan,înainte însă do venirea acestora, a fost un incident cu j 
Secretarul General al Prefecturii, un anume Săulescu. Acesta, venind în came¬ 
ra unde eram deţinuţi, s'a îndreptat spre Tudose vociferând şi ameninţând. 
Tudose i-a răspuns dârz, invitându-1 să-şi respecte demnitatea funcţiunii pe 
care o îndeplineşte, la care Săulescu a schiţat un gest de lovire,fără însă a 
lovi. Afară", se răspândise svonul că Tudose Popescu şi ceilalţi an fi fost 
bătuţi, fapt cart a «citat ş-i mai mult studenţimea. S’au făcut noi deao st ra¬ 
ţii şi s*’au răspândit manifeste incendiare, prin caro se cerea Înlăturarea 
lui .Săulescu,cane a apucat pe drumul lu Manciu ...Noaptea tărziu, am fost 
luaţi În cercetare de comisarii regali. La mulţi s'a dat drumul. Era obiceiul 
pe atunci (obicei u corectat mai tărziu de educaţia legi o nară) de a recurge la oi 
anumită abilitate când cineva era arestat. Se lua în braţe pe "nu ştiu,n'ar. 
văzut,nici pe acolo n'am trecut"! Huiţi din lotul cu care au fost duşi la cer- I 
cetări recurgeau la această abilitate. Pe mine faptul mă indigna. 0 manifes¬ 
taţi e pentru care nu eşti dispus să tragi toate consecinţele, afirnându-i 
'scopul ci îşi pierde cu mult sensul. Deaceea, când mi-a venit rândul, am de-,. I 
clarat, poate mai categoric decât era necesar, că am partecipat la dani fes- 'yj 
taţi e şi că aşi fi considerat ca o dezertare faptul de a nu partecipa la o V. 
demonstraţie, care are ca scop apărarea intereselor naşionale. Maiorul Hoti- 
’r.eanu s’a uitat la mine oarecum plăcut impresionat, şi mi-a spus: "foarte fru¬ 
mos din partea Matale,dar vezi că este stare de asediu". Apoi a făcut o de¬ 
claraţie, pe care ar. semnat-o. 

După triere, am fost reţinuţi numai 14 inşi. Dintre aceştia era Tudose 
Popescu , Gi că - Sârbul eseu şi, dacă nu mă înşel, şi Eusebiu Vicol, care a murit 
aici , în exil. Spre -di mi ni aţă .ne-au pus într’o dubă.Credeam că ne vor duce la 
•"Văcăreşti". Ne-an pomenit însă într’o curte înconjurată cu cazemate. Er 
Fortul 13, Jilava. Ne-a fost dat nouă să inaugurăm această blestemată închi¬ 
soare, căci până atunci u fuseseră aduşi studenţi aici. Faptul trebuie să 
fi impresionat şi afară. Na o lonescu a scrin ui semnificativ -articol în "Cu^ 
vântul", intitulat " Cet atea Universitară Jilava". Articolul a avut ecou în jl 
opinia publică şi a sfredelit profund inima sensibilă a lui Oc tăvi an Goga, 
poetul "pătimirii”, pe atunci ministru de Interne. De multe ori Oc ta vi an 
Goga a preconizat creorea un ei "cetăţi uni verşi tare” pentru student ime. Luat j 
de vârtejul politicei şi încurcat în calcula electoralo, mult trâmbiţata şi l 
visata cetate universitară devenea acum o realitate cam jilavă.... 

An fost repartizaţi într’o încăpere dela extremitatea aripei drepte a 
cazematei. Din cauza căldurii primăverii, pământul caro acoperea cazemata se 
dcegheţase şi-şi prelingea umezeala prin pereţii înverziţi de mucigaiu. Un 
miroş greu de aer stătut şi umezeală îngreuna respiraţia.Deaceea, când nu 
ploua, stăteam tot ti; oul afară în curte. Paturile pe care ni lo-âu dat, pentru 





- 49 - 


dornit, dii.iniaţa deveniseră gi*ele ca plumbul dir. cauza u mezel ci, pe care o 
absorbiseră,. Tot în aceiaşi aripă, a cazematei erau repartizaţi şi câţiva co- 
LUiiişti, printre care şi cunoscutul agitator bulgar Boris Stefanov. 

Dupăc&tcva zile, s’a anunţat vizita lui Ronulus Voi nes cu, directorul ge- 
2 erai al Siguranţei Statului, un triuis de al lui Goga, ci se par o şef de cabi¬ 
net, şi alţi câţiva funcţionari superiori,din poliţi c. Au exprimat din parte 
lui Goga regretul că. s f au luat asemenea rasuri. Apoi, după ce ne-au comunicat 
[că naiorul de jandarmi din Durostor a tras în prefectul Ghibăneseu,rănindu-1 , 
au vrut să vază dacă faptul este în legătură cu acţiunea noastră. 

Tudose le-a răspuns, în esenţă, că,dacă un maior român rupe disciplina 
şi trage împotriva aceluia de care depinde, asta înseamnă că persoana respec¬ 
tivă a comis fagjtc grave. Si noi ne-ac manifestat indignarea atât la Silistra 
cât şi în demonstraţia pentru care ne-aţi arestat, inpotriva unui prefect, ce 
punea la cale evacuarea elementului românesc din Cadrilater. Oaspeţii n’ au 
prea plecat lămuriţi. Totuşi, nc-au promis că în curând vom fi eliberaţi, dacă 
nu vor fi alte complicaţii. Probabil, ei credeau că se vor produce r ©acţiuni 
şi în altă parte. După câteva zile, a venit un comisar regal pentru a face o 
formă dc instrucţie necesară în vederea eliberării. 

La Jilava am stat aproape două săptămâni. Era, după câte îmi amintesc, 
în preajma examenelor (la sfârşitul lui Lâaiu şi îccputul lui Iunie 1927). Ie¬ 
şiţi afară, ar.: găsit studenţimea în fierbere se cerea demiterea lui Săulcscu, 
care între timp arestase şi maltratase ali^i studenţi. După câtva timp, căzuse 
guvernul Av crescu. In noul cabinet făcea parte, ca Ministru al Justiţiei, Ste- 
lian Popescu. Manifestaţiile înpotriva lui Săulescu au continuat. La una din 
acestea, făcută în faţa Prefecturii, Stelian Popcscu a anunţat personal de pe 
balcon că, "noul guvern a suspendat pe Directorul Prefecturii Capi tal ei , Săule¬ 
scu, spre a cerceta cazul", fapt care a potolit spiritele agitate. Scopul ur- 
[nărit fusese atins în parte. întreg acest Lanţ de manifestaţii, făcute timp 
de tr^i săptămâni, a pus problema coloniştilor în faţa opiniei publice. Noi 
[greutăţi, însă, vor răsări în cale. Si ele vor ccrc noi eforturi spre a fi în- 
|lătur; te. 

Poate, cui: am spus, prins în văl toarcă luptelor din această perioadă la 
[Bucureşti, Tudose Popescu să nu fi fost prezent la Iaşi, când sau pus bazele, 
[legiunii. Relaţiile lui cu cercul studenţilor acedo-Români au devenit din ce 
[în ce mai strânse . Dar, dela o vreme, n'a mai fost văzut prin Bucureşti. Cro- 
•. deam că s'a dus în Bucovi a. ai tărziu am aflat că era bolnav, în casa parin- 
[toască. Când, după trei ani, în vara lui 1930, aceiaşi luptă pentru cauza co¬ 
loniştilor a făcut să ne cunoaştem cu Căpitanul în îuchisoarea dela Văcăreşti. 
El nb-a vorbit frumos de camaradul său de închisori Tudose Popescu. Târziu,în 
toamna lui 1931, pe când făceam serviciul i iii tar, an aflat trista veste a Dor¬ 
iţii lui Tudose Popescu. S’a stins ros de ftizie, pe care i-au dăruit-o închiso¬ 
rile jilave din România Ilare, drept răsplată pentru dragostea lui forbinte pen¬ 
tru neamul românesc. A murit tănăr în floarea vârstei. A murit sărac, ducând 
| cu el-în mormânt o inimă bogată în dragoste şi visuri de înălţare a ţării lui 
' dragi. Dar dacă nccruţătoaroa boală s’ar fi îndurat totuşi de tinereţea aces¬ 
tui chipeş luptător, cu înfăţişare de plâeş, nu s’ar fi îndurat mai tărziu Re¬ 
gele asasin şi estropiaţii săi politiccni. Ar fi fost strangulat în dubă de 
închisoare ca tovarăşul său de luptă, Căpitanul, sau răpit de pc patul de spi- 
| tal şi secerat de gloanţe pe vreun maidan dela periferie, aşa cum s’a făcut cu 
iSiancu, Cotigă, Pihu,Herghelegiu, şi alţi atăţia camarazi. Sau ar fi rătăoit 
[şi el în lumea largă, mistuit dc dorul de Tară... 

Au trecut 30 ani dela isbucnirea "Mişcării Studenţeşti", în care Tu¬ 
dose Popescu a depus, atâta suflet; 25 de ani de când am făcut prima î-'.chisoare 
[cu el; şi două decenii de când el "doarme într’un cimitir sărac, sub o biată 
cruce uitată". Amintirile r.c copleşesc. Parcă îl văd în acel amurg din prii ă- 
[ vara lui 1927, pe ţărmurile înalte dda Cavarna. La stânga noastră, Capul Ca- 
iiacra intra ca o săgeată pe "întinsele ape" vinete ale Pontului Euxin, pe 
[când la dreapta, pe versantul "Ciaracmanului ", albeau urme din ruiiicle vechii 
[cetăţi Byzone. Tudose era transfigurat de frumuseţea acestui tablou» Cu vocea 
[lui sonoră a început să cânte ca o rugăciune "Mai_ ai.: u n s ingur do r". Cântecul 






- 50 - 


accsta de cea nai profundă, inspiraţie eminesciană,, ne-a contopit sufleteşte. 

... Cum n'oi mai fi pribeag 
De atunci înainte, 

M'or troeni cu drag 
Aduceri aminte. ..... 

Moi, pe care soarta ne-a făcut pribegi, amintind, în această zi de comemorare 
a "Mişcării Studenţeşti”, figura acestui luptător de rasă, îi troienim mormân¬ 
tul din cimitirul sărac, din ţara cotropită, cu "dragi aduceri aminte" şi-i 
simţim sufletul prezent. 

In exil, 10 Decembrie 1952, 


X). _CU I ANCU QARANI CA-MI CADORUL PE LA 


OAMENII POLITICI. 


Iată, la această a XIII-a aniversare a asasinării Căpi tariului ,1 icadori- 
lor şi Decemvirilor, m ' am gândi t să evoc câteva epizoade în leg'.tură, cu acti¬ 
vitatea din viaţa studenţească a unuia dintre Nicadori. 

Ianeu Caranica, ca şi Sterie Ciumetti , mi-era rudă şi compatriot.Eram I 
cam de aceeaşi vârstă. Le-am născut şi copilărit la Verria, acel oraş străve 
chiu trac din inima acedoniei, în anii dela începutul acestu veac, când bân 
tuia cu mai multă furi ^ teroarea "antarţilor" (cornitagii) greci. Am studiat la 
aceleaşi şcoli şi ne-an împărtăşit dola aceleaşi idealuri. 

 fost atât de împletită viaţa noastră încât numai o redare pe larg a < 
acestei vieţi de "luptă şi prigoană."(+) , ar putea da o imagine a sbuciumului, 
gândurilor şi sentimentelor, ca.ro nc-au frământat. Acum, mă voiu margini sa 
i’odau câteva amintiri, în legătură, cu audienţele avute pentru problema colo¬ 


niştilor din Cadrilater, ca reprezentanţi ai studenţii.,ii macodo-române, pe 


unii. fruntaşi ai vieţii publice româneşti. 


a) LA ,I.q. DUCA., . 

. Prima audinoţă mai importantă am avut-o la. 1.1.Duca, pe când acesta era 
Ministru de Internc(+). Ca subsecretari de stat la acclaş mini stor, erau pe a- 
tunci Guţă Tătăroscu şi Richard Franasovici. Obiectul audienţei, anunţată prii 
şeful său de cabinet, îl'forma cererea ca Lini storul de Interne să dea aviz 
favorabil pentru intrarea în Ţară, a vreo două sute dc familii aromâneşti, care 
de mai multe săptămâni aşteptau pe cheiurile portului Salonic autorizaţia deI 
îmbarcare. Telegrame disperate se primeau zilnic dola .aceşti oameni.Dacă miza 
ria în care zi de zi se afundau tot mai mult ar fi putut-o îndura, nu puteau 
suporta,în schimb,privirile batjocuritoare ale Grecilor,caro începuseră să fa 
că şi aluzii răutăcioase la "solicitudinea ţării-mume".Această ruşine no ar¬ 
dea obrazul tuturor, faptul ncautorizării intră.rii în ţară ni se părea cu atdtj 
mai inexplicabil,cu cât cele 1500 de loturi de colonizare în Cadrilatur,apro«l 
bato cu câţiva ani în urnă,la insistentele lui Alecu Constantinoscu,pe atunci 
ministru al agriculturii ,nu erau încă completate. 


(+) Acesta vc fi titlul unei cărţi, care va apărea când împrejurările vor per¬ 
mite.Pentru moment , ar putea servi ca un cadru schematic amintirile redate 
la pag. a acestui volui în legătură cu ;i viaţa sbuciumată a lui G.Pihu”. 


(+ ) Din cauză că n’ am la îndemâna însemnările i ele şi nici alte date ajuta,toa 
re, nu pot preciza data exactă a evenimentelor la care mă 'refer în aceste 
amintiri. 









- 51 - 


Aşteptan să ne vină. rândul la audi cnţă.Timpul însă. trecea şi speranţele 
noastre* se subţiau în aceeaşi măsură, în care noi veniţi -probabil partizani 
sau oameni cu influenţă- erau introduşi la domnul 1 ini stru. Desigur, si tuaţia nu 
era deloc plăcută.Dar ne găseam consolarea -se înţelege,nu prea reconfortantă- 
în faptul că şi alţi necăjiţi aşteptau ca noi. 

Era aproape de orele 13, când la uşe a apărut I.G.Duca. A venit în mijlo¬ 
cul soli ci tanti lo r , aco rdând astfel un fel d^ audienţă colectivă, roata lumea 
s'a ridicat în picioare şi Duca,vioiu ca un fluture, se oprea foarte afabil pe 
[la fiecare să-i afle păsurile.Ţinuta lui era familiară.Avea obiceiul să pună 
^nâna pe umărul solieitantului , chiar dacă nu-1 cunoştea.Atunci am avut pentru 
prima dată ocazia să-l văd de aproape pe I.G.Duca. Un om de statură mijlocie, 
cu mişcări elegant e,accelerate de oarecare nervozi ta t e , cu faţa albă şi fina, 
care se înroşea la fiecare contact(dovada unei neobişnuite emotivităţi ), cu mu¬ 
stăcioara "pe oală" , priviri inteligente,resfrânte de sticla ochelarilor, cu fzun 
tea nare,dar neobişnuit de teşită,al cărei contur se pierdea într’o chelie 
timpuri e,adumbrită doar de câteva şuviţe mătăsoase.La prima, vedere,părea un om 
sî tip a ţi c. 

Când ajunse în faţa noastră , şeful de cabinet îi spuse: "aceştia sunt de¬ 
legaţii studenţilor macedoneni". Duca deveni mai roşu ca de obicei u, deveni pur¬ 
puriu.. Poate-şi aminti.dG un memoriu pe carc-1 primise cu câţiva ani înainte 
pe când era ministru de externe,din partea Societăţii Studenţilor ■ acedo- români 
în legătură cu arestarea unor fruntaşi aromâni în Grecia.In acel memoriu se re¬ 
leva contrastul ce exista între politică vigilentă şi plină do solicitudine 
;.dusă de predecesorul său Tache Ionescu pentru apărarea Românilor do peste ho¬ 
tare şi actuala politică. I .G,Duca,fire foarte sensibilă, simţise unele aluzii 
în legătură cu, originea lui,şi se plânsese profesorului luliu Valaori pentru 
"insolenta memoriului". Dar poate a mai fost şi altceva: Duca ştia că s’a af¬ 
lat în cecurile macedonene de opoziţia,pe care a făcut-o,în Consiliul de Mi — 
; niştri,când Alecu Constantinescu a propus să fie colonizate în Cadrilater şi 
[dintre acei Români din Macedonia,a căror situaţie a devenit extrem de precară 
în urma venirii refugiaţilor greci din Asia Mică. lotuşi , revenit după prima 
impresi e,Duca se. arătă amabil. Ne puse şi nouă mâna pe umeri şi ne întrebă ce 
dorim. Am arătat situaţia famililor de pe cheiurile Saloni cului , car t de săpt㬠
mâni aşteptau autorizaţia să intre în Ţară şi l-am rugat să dispună, de urgenţă 
măsurile cuvenite. ^'Dragii mei -ne-a spus Duca- am mai auzit de această ches¬ 
tiune. Vă rog să vă adresaţi Dlui ..inistru Eranaso viei , care are însărcinarea 
să se ocupe de problemă colonizărilor". Am încercat noi să mai spunem ceva, dar 
dl ini stru se şi îndreptase grăbit spre alţi soli ci tanţi . Am rămas cam plouaţi. 
Cc facem ?,nc-am întrebat cu Iancu. După câte ştiam noi ,Franasovici nu era os- 
til aducerii dc colonişti macedoneni în Cadrilater.Era şeful organizaţiei li¬ 
beralo din Durostor şi stătea în raporturi de prietenie cu mulţi aromâni. 

Totuşi,după insuccesul,pe care l-am avut la Duca,numele lui cu rezonantă slavă 
nune-a inspirat încredere. Duca putea rezolva pe loc chestiunea. Dacă n'a f㬠
cut-o , înseamnă că n: ci Franasovi ci , subalternul său,nu o va putea rezolva.Dealt¬ 
fel, cred ca Franasovici 'fusese solicitat şi de alţii în această chestiune. I-am 
spus lui Iancu: "In loc să mergem la subalternul lui Duca,mai bine am face da¬ 
că am merge la şeful lui: să ne adresăm direct lui Ionel Brătianu" ,-"să nu pier 
dom vremea-spline Iancu-chiar acum! Şi am plecat grăbiţi spre locuinţa primului 
ministru,care pe atunci era în aproprierea Bionicei Amzei. 

b). LA .. 10NEL_ BRATIAKU. 

Po o stradă puţin frecventatcă,ca o oază de linişte în viaţa trepidantă a 
Capi tal ei , era casa lui Ionel Brătianu făcută într’un stil românesc, care aducea 
a mănăstire şi conac dc moşie. La intrarea în curte stătea un sergent.I-am spus 
că suntem o delegaţie de studenţi macedoneni şi că dorim să vorbim cu Domnul 
Prim Ministru pentru o chestiune foarte urgent. "Nu se poate,domnilor studenţi, 
-nc-a răspuns sergontul-Dl Prim Ministru nu primeşte aici , acasă,şi mai ales la 
această oră". Intr*adevăr , trecuse dt. ora două.Din răspunsul sergentului însă, 
am dedus că Ionel Brătianu est., acasă.Acum gândul nostru a fost să facem în aşa 





- 52 - 


f cj_ încât să atragem atenţia celor din casă. "Chestiunea -i-a spus Iancu-este 
atât'de urgentă,încât noi s ntem siliţi să mergem la secretarul dlui Prim-Mi - 
nistru şi fără voia ta,iar tu poţi să faci ce crezi",..Şi Iancu a intrat în 
curte îndreptându-se spre intrarea casei.Bietul sergent era încurcat.Wu ştia 
ce să. facă.Se vede că pentru prima dată a avut de-a face cu asemenea musafiri 
nenoftiti... Şi nu avea consemne cum să procedeze în asemnea cazuri.S'a luat 
după Iancu şi-a spus cuiva de acolo să anunţe pe dl Fotino, "Am pus-o de^mămă- 
ligă'' 1 mi-am zis în gând,şi aici ne împiedecăm tot de ei! II credeam pe Fotino 
că este grec.E adevărat că la aromâni se găseşte frecvent numele de Foţi,Ulti¬ 
ma silabă însă îi dădea o rezonanţă grecească... 

Se vede că ciorovăiala avută cu sergentul a dat alarma pe care o urmăream. 
Căci n's trecut mult şi dl Fotino,care pe atunci mi se pare îndeplinea funcţi¬ 
unea de secretar oaPticular al lui Ionel Brătianu,a venit în întâmpinarea Ini 
Xjfncu să afle ce dorim,M’am dus şi eu Într'acolo .Părea puţin alarmat. Totuşi, 
'iadresat cu ton poli ti cos: n domnilor, doresc să ştiu ce problemă atât de urgen¬ 
tă aveţi pentru a insista să veniţi la o oră atât de nepotrivi tă".I-aro expus 
cazul cu familULe ; care de săptămâni de zile aşteaptă, autorizaţia sa intxe în j 
fără şi am subliniat cât de mult suferă prestigiul României cu acest spectacol 
dat în fa+a străinilor.Am adăugat apoi■că venim dela audienţa dlui ministru^ 
Duca,unde n'am obţinut niciun rezultat. Domnia-sa n e-.fi» îndreptat să ne adresăm 
dlui Franasovi ci.Noi am avut impresia că problema autorizării coloniştilor ma¬ 
cedoneni este considerată ca o problemă gingaşe şi ocolită ca atare de către j 
a 6 ei a, ca re nu vor să—şi ia răspunderea.Deaceea,aro crezut necesar să ne adresăm 
direct dlui Prim Ministru spre a-i solicita o intervenţie urgentă pentru a pu¬ 
ne capăt urâtului spectacol dela Salonic. 

Domnul Fotino şi-a luat netă şi ne-a promis că,dacă va fi cu putinţa, va 
sesiza -chiar acum pe cl Prim Ministru.La sfârşit a adăugat,surâzând,să avem 
toat? încrederea, ca şi bunicii lui sunt de origine aromânească,fiind veniţi-mi 
se parc-din Vlaiio-Clisura sau Neveasta.Ne-a rugat să aşteptăm ca să ne comunici 
rezulta tul. După un timp nu prea lung, a venit,şi ne-a comunicat că problema a 
fost- soluţionată.Domnul Priru Ministru personal a dat dispoziţile necesare.Un 
vapor-mi se pare "Iaşi"- care se află într'unul din porturile Levantului îşi 
ra schimba ruta şi va trece pe la Salonic să îmbarce pe colonişti. 

Pe când Fotino ne comunica acest rezultat,am văzut apărând la o uşă de j 
mai la fund impunătoarea figuîră a lui Ionel Brătianu.Părul cenuşiu,mustaţa sbui 
tă, ciocul şi trăsăturile sale autoritare aminteau ceva a un portret a lui 
Ri cheli eu. L-ăm salutat respectos şi el ne-a răspuns dând din cap. Apoi s'a în¬ 
dreptat spre fundul cori dorului. Am mulţumit dlui Fotino şi-am plecat satisfăcu 
ti de rezultat. "Bate şi ţi se va deschide-!", spunea satisfăcut Iancu.Ne-a im¬ 
presionat promptitudinea cu care Ionel Brătianu a sesizat şi soluţionat problo 
ma» Atribuiam acest lucru avantajului eredităţii în politica mi li tantă, care fa¬ 
ce ca problemele să fie privite prir.tr'o prismă naţională superioară,poste cojp 
tigentele mărunte,în care se pierd de obiceiu cei fără- tradiţie.Ii admiram ţi¬ 
nuta impunătoare. Dar faptul că a fost atât de distant ne caro irita sensibili ta- 
-iea noastră,prin tradiţie democraţi că. Dar în cele din urmă rezultatul conta. 

Ce am câştigat noi dacă Duca a fost afabil şi ne-a pus familiar mâna pe umăr, 
'dar s'a ţinut distant de durerile,care ne duseseră la el? In aceste două atitu¬ 
dini opuse,ca doi poli.nu vedeam numai o chestie de temperament ci şi sensul d 
superfîcializare,pe care îl lua viaţa noastră publică invauată de ariviştii de 
'după • răsboiu, 

c) La__AL1KANDRU VAI EA. 

Venirea Naţional-Ţărănişţilor la putere a trezit mari speranţe şi la Român 
de peste hotare.Credeam că vom găsi o mai mare înţelegere la fruntaşii politic- 
ardeleni. Suferind ele lor,îndurate sub stăpâniri străini, erau încă vii.Şi apoi, 
gândeam noi, ei vor avea prilejul să-şi arate în mod particular recunoştinţa fa4 
pă de- ramura românească ce io-a dat pe Şaguna, Mocioneştix, Gojdu şa alţi alţii 
tâţia binefăcători, ir.tr* ur moment când această ramură se găseşte la greu. 




-5V 


i' *1 _• : -j f f au întârziat s& vi e#Resorturil6 vieţii publice româ 

Desiluziilc * n8 J.“ noi In idealismul nostru tineresc,le pre- 

neşti erau altele cecât cele pe > eclioseze totul. Şi nici cei mai 

dâ'rirîuotîtoîi^ardeîeni^'au ‘putut s& se menţină totdeauna deasupra acestor 
fesohi^oreocupftSi'a fost tocmai Octaviar loga.poetul -patim ni noastre , 

SSSwms STjK s samst? 

uza dr ! 8î> *! f “^““laauri'ne-am prezentat într'o zi la Alexandru Vaida.pe 

TV™e tăcând eraf cle^x înTaoedonia.Xi cunoşteam figura din almanahu- 
rilfeare ne' veneau oe acolo. Declaraţia lui făcută în pariam entul maghiar a 
sUriîţ mult* admiraţie. şi entuziasm ^ 

sAu“o caScVre. pi Ituncî °era Vzl & uanu,zis,p„ drept cuvântai "AW'. 

Ian ° U Obieotul^audiontei era determinat de o situaţie tot atât de paradoxala 
ca aceea care n'e făcuse st cerem audienţa la Luoa.Vreo două^sutc de familii e 
colonişti fuseseră debarcate la Constanţa.Dar de data ac®s.a ^ 

v^oane la disnozifie spre a fi transportate la destinaţi e,în Caanlater. ue 
multe zile* stăteau sgridulite pc cheiurile portului Constanta, pe W ti mp 
friguros dc toamnă târzie,sub privirile batjocoritoare ale oy 1 & un _' 

tari din’ ace-t oraş. T«.zl?.uanu ne-a asigurat ca va face .ot posi oilul o-a aj 

•îem la Vaida'si oare cH în adins a llisat audienţa R e la sfârşit.Intre timp,nu 
ştim ce a f^cut tl hia+ă" c«. ne-am pomenit cu Eduard îiirto -mi se paie oU se- 
? creL? de stafia acel ’irâ ster- , care se interesa de problema colonizam. 

Deşi ne-a Irecizat dela început c- ol n’are competinţa de a se ocupa do a ceas- 

w'probleml,totuşi şi-a manifestat do rin» a »■> afle cum o '' ed “ "^în^am do- 

O fixountrc scneifiaticâ.Din fntrctK'.rile insinuante,pc caic 1 <. facoa,însa,am ac 
dus k nu prea ora aşa do bun prieten cu «Iubitul şi Mimatul sdu coleg 

An tVicO foni Ti făcea o "lucrătură’'indirectă cu multa d.rta 91 line o ^jDcDU, 
cu fntSîca ne°” monta'* înainte de a fi intrat în audienţă la Vai da. Am în¬ 
cercat un sentiment confuz: de plăcere că adversarul nostru are asţjn^nea pm- 
• toni 11 în oropriul său partid şi de repulsie faţă de aceste moravuri de agen¬ 
ţi că marcă bizantină, chiar dacă persoana lui I.irto cu surâsul, iui bonom de Do* 
Păcăli ci, sub care îşi strecura insinuările şi subtilele ironii, pâroa simpatică. 

Se făcuse aproape ora ur.u-şi credeam că 
va-avea loc, va <fi foarte scurtă. Deaceea,ne-am 
tru "vajnicul luptător al Ardealului *', cai e r 
n mvo pn (ov «i p Tutentionam să cerem cu energi e — A * 

ti lor". Dai socoteala nu s’a potrivit. Introduşi în cabinetul său Vai da ne-a 
foarte afectuos. A dat mâna cu noi şi ne-a poftit să luam loc ţn m 9 e 
fotolii cu adevărat mini steri ale. Apoi a început cu accentul lui ard elene? c,tă- 
s" ne întrebe clin ce regiuni sunt era şi sA se intre-seze de /ia u ^ - 

; eoirde'o-oioeiari şi datini ,1-. naştere,nunţi etc...Citise in general multe lu- 
' cruri despre Aromâni ni reţinuse în mod deosebit aspectul rşoantic.După aceea 
a iiicepu^sâ nc oovcsteascâ despre viaţa lui^de utudenţ.luptele globale,ac- 
t. iun ea desfăşurată la conferinţa păcii dela iaris şi aiwe clipe ^ ir ■ 

carc -prin evocare,părea că^^etrăieşte. Atmosfera aevenise foaite intimă. ne- 
cuse de’îiouă.Poate din condescendentă , subsecretarii de stat loaniţeseu şi Mi 
n'au plecat şi au venit şi şi în cabinetul lui Vai da, participând la aceastâ 


-^ — - - f * 

audienţa noastră la Vaida, dacă 
formulat în gând un protest pen- 
fie sentimental şi în acelaş 
"să pună capt calvarului coloniş- 




- 54 - 


discuţie aş spune familiară.Şi vorba s'ar fi lungit încă mult,pe aceleaşi 
teme,dacă nu venea cineva să-i amintească lui Vaida că este aşteptat la masă 
la Domnul prim-ministru. 

Atmosfera caldă s'a răcit însă brusc când am arătat obiectul audienţii 
noastre şi am vorbit de vitregia,cu care sunt tratati coloniştii în Cadrilater. 
Atunci,înfătişearea blajină a lui Vaida s'a schimbat.S'a uitat la noi prin 
vârful ochelarilor , s'a congestionat la fată şi,scuturând capul(cu adevărat ca 
un leu) ne-a spus pe un ton cam ridicat: "Apăi , f etilor , eu nu înţeleg coloniza¬ 
re pe capul băştinaşilor şi să trăiască în promiscuitate cu ei,provocând con¬ 
flicte./. Domnii liberali ar face bine să nu mai aţâţe focul dela spate.Si 
apoi,pentru Cadrilater,avem atâtia îndreptăţiţi din. Vechiul Regat , oameni care 
au luptat pentru acest pământ".A continuat în acest sens.Erau lucruri puse în 
circulaţie de cei care nu aveau interes să se facă colonizarea.!e-am dat seamă 
că Vaida se găseşte total sub influenţa lui Costică Anghelescu.Şi cu riscul 
de a părea chiar impertinenţi ,am ţinut să precizăm anumite lucruri. 

In substanţă,i-am spus(+): Esenţialul în chestiunea Cadrilaterului este 
să se facă românizarea acestui pământ strămoş esc.Conducătorii Statului, care 
trebue să aibă o viziune integrală a naţiei,au datoria să aleagă elementul , 
care ar fi cel mai apt pentru a duce la bun sfârşit această operă.In alegerea 
lor,n’ar trebui să fie derutaţi de preocupări regionali ste« Sau să dozeze în 
aşa fel elementele din fiecare provincie încât să rezulte o combinaţie,care, 
prin completare reciprocă,să mărească puterea de luptă şi rezistentă în aceas¬ 
tă provincie înstrăinată.Şi noi suntem de părere că cei mai îndreptăţiţi la 
colonizare arfl"fratii răgăteni" . Am spus ultimele cuvinte cu o intonaţie spe¬ 
cială) .Macedonenii , Ardelenii ,3ucovinenii ,3asarabenii şi toţi Românii de peste 
hotare le datorează mult lor,deşi adesea ori,din mărunte sentimente sectare, 

"le atribue mai multe păcate de câte au. 

Cât priveşte provincia Cadrilat erului, problema prezintă şi alte aspecte. 
Dumneavoastră ştiţi mai bine decât noi că prin tratatul dela Bucureşti (1913) , 
Când oamenii politici români erau încântaţi de prestigiul dobândit de România 
în Balcani,s'a dat lovitura de moarte elementului nostru cin Liacedo ni a, împăr¬ 
ţit la patru State şoviniste.România a renunţat la politica ei de până atunci. 
Ca o compensaţie pentru această renunţare,a luat Cadrilaterul spre a servi 
eventual ca loc de re±ugiu pentru elementele care n'ar putea trăi sub noile 
regimuri , Exodul populaţiei noastre din Macedonia este urmarea acestui fapt, 
agravat de presiunea exercitată de refugiaţii Greci din Asia Mică,care au ve¬ 
nit peste ei.Aşa că nu poate exista nici un fel de r.aţiune(din punct de vedere 
al utilităţii: politică sau morală) de a împiedeca acest element să vie în ţara 
sa,,forţându-l sa ia drumul spre alte ţări,unde cu timpul s'ar pierde.In ceeace 
priveşte lupta - pentru această pro vinci e, trebue să vă spunem că întâmplarea fa¬ 
ce că părinţii noştri,care se aflau ca refugiaţi politici în ţară,în acea vre¬ 
me,au ‘participat ca voluntari în campania din Bulgaria,formând cu alţi compa¬ 
trioţi un batalion(batalionul 7 vânători). 

In legătură cu Bulgarii , trebue să vă spunem că este impropriu numele de 
băştinaş, care li se dă cu atâta gen ero zi tate. Adevărul este că Bulgarii sunt A 
veniţi recent în Cadrilater.Mijloacele,pe care le-au folosit pentru a dlslOc^Pî 
popula'ţ’ia turco-tătară,au fost din cele mai neomenoase.Adevăraţii băştinaşi 
suntem noi Românii .Acest ţinut era locuit,înainte de venirea Turcilor,de aşa 
numiţii "Vlahi Ponţi ci ", care au fost aproape nimiciţi de Murad al II-lea,după 
bătălia ,dela ~Varna.In locul lor a fost colonizată actuala populaţie turco-tă- 
tără.Acum a venit vremea să se repare o nedreptate istorică. 

Cât pri veşte pe "Domnii liberali " ,ne-ar veni greu sa credem că ei s'ar 
preta să speculeze pentru mărunte scopuri politice tragedia unor oameni, care 
au venit cu iluzii în patria mumă şi acum îşi văd copiii îngheţând sub bătaia 
"crivă.ţului pe cheiurile-Constanţ ei . Dar dacă se bănueşte că sunt ei cei care 
aţâţă şi sabotează pc la spate,atunci ar fi cu atât mai necesar a se da ordine 
telegrafic’, spre a se pune la dispoziţia refugiaţilor dela Constanţa vagoanele 
de transport.In acelaşi timp,să se ordone o anchetă pentru a scoate la iveală 
pe sabo tori ^ sjţr e a f i Înfieraţi de opinia publică... 

(+) Este un rezumat al replicilor,pe care le-am dat alternativ cu Iancu. 




- 55 - 


Vaida a înţeles cam unde vizam noi.Cu câteva îatreruperi ,ne-a ascultat 
până la sfârşit.Fata i se mai înseninase.Devenise iar afectuos.Era târziu,Ne- 
a dat mâna spunându-ne că-i place dârzenia cu care ne apărăm cauza. 

Am plecat cu un sentiment confuz. Pe deoparte eram mulţumiţi că am avut 
| prilejul să ne descărcăm sufletele, spunând atâtea lucururi , care ne apăsau.Pe 
•de altă parte, eram îndureraţi că elemente luptătoare din Ardeal,ca Vaida, în 
care se puneau atâtea speranţ e,puteau fi atât de uşor derutate de politicia¬ 
nismul veneticilor din Vechiul Regat. 

d) LA IU LIU _ MANIU. 

Iniţiativa pentru această audienţă n’a pornit dela noi .Din cauza că multe 
lucruri scârţâiau în problema colonizării , fruntaşii coloniştilor din Cadrila- 
ter au hotărît ca,împreună cu cei dela Bucureşti, să formeze o delegaţie impu¬ 
nătoare şi să ceară audienţă la primul ministru Iuliu lianiu spre a-i supune 
întreaga problemă, a colonizării. 

Au venit din judeţul Caliacra Colonelul Georgescu, mutilat de răsboiu şi 
cavaler al ordinului "Mihai Viteazul” ca din cartea coloniştilor regăţeni ;Cola 
Ciumetti şi Gh. Celea din partea celor macedoneni; Gh.Barba din partea coloniş¬ 
tilor din Durostor.Din partea societăţii de cultură au fost Prof.Constantin 
■ Io e şi St.Hagigogu,iar din partea societăţii studenţilor lancu şi cu mine.La 
•această delegaţie s'au mai adăugat şi doi bătrâni !, celnici" grămusteni veniţi 
din Macedonia sârbească spre a cere autorizare pentru a se coloniza cu "fălcă- 
rile" lor în Cadrilater. 

Iuliu Laniu ne-a primit în cabinetul lui de la Preşedinţia Consiliului de 
Lîiniştri , care pe atunci era instalată în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victo¬ 
riei.A fost elegant şi cumpătat^A dat mâna cu toţi,Când a auzit că domnul Colo¬ 
anei Georgescu este mutilat de răsboiu şi cavaler al ordinului "Mihai Viteazul" 
i-a făcut cu mâinile împreunate o închinăciune reverenţioasă pentru sacrificiul 
lui.A dat o atenţie deosebită bătrânilor delegaţi în costum naţional veniţi cfin 
liacedonia.Fi ecare dintre delegaţi a prezentat câte un aspect al problemei co- 
llonizării într’un mod destul de documentat. 

Când a venit vorba de deschiderea graniţelor şi de aducerea de noi colo¬ 
nişti,! s’au amintit spusele lui,prin care preconiza, ca politică de Stat, strân¬ 
gerea tuturor Românilor răslefi , ameninţaţi cu dispariţia,în hotarele Ţări" Mume 
Iuliu Laniu a ascultat cu o curtenitoare atenţie cele spuse de delegaţi . Apoi a 
[•luat cuvântul şi a spus în esenţă că el înţelege tragedia Românilor de peste 
•hotare şi că Tara . urnă nu trebue să lase pe nimeni să se piardă, printre străini 
fiindcă noi românii suntem putini în raport cu popoarele mari,care ne înconjoa¬ 
ră.Că el are acest, program de repatriere şi că-î va pune în aplicare,când'si¬ 
tuaţia politică şi financiară a Statului o va permite. El ştie din proprie. ex¬ 
perienţă cu câte speranţe vine un român de peste hotare la sânul ţării mume şi 
ct de mult suferă când încearcă desiluzii.Deaceea, el vrea să cruţe Românilor 
de peste hotare aceste desiluzii .Colonizarea el o concepe ca o operă sistema¬ 
tică. CoIoni stul t când vine, trebue să-şi găsească toată go spodăria" gata pusă la 
punct,pentru a nu fi nevoit să vină în conflict cu "băştinaşii". Roi,ca popor 
civilizat,tre.bue să Ic respectăm drepturile. Aici a făcut apoi o sugestivă di¬ 
sertaţie asupra îndatoririlor civice. 

Discuţia a fost frumoasă,dar era evident că s’a dus pe două planuri deose¬ 
bite: unul prea real , al delegaţilor,care cereau lucruri concrete şi imediate ţ 
şi unul , ideal, al lui iuliu .aniu,care deschidea frumoase perspective,dar pen- 
i tru viitor. Din cauza aceasta discuţia părea că a ajuns la un punct mort, no- 
concludent.Simţeam jena delegaţilor mai bătrâni de a forţa ieşirea din acest 
impas. Deaceea eu cu lancu.,care până atunci nu interveniserăm, din condiscenden- 
m faţă de cei mai bătrâni, sub nici o formă în discuţie,am luat acum cuvântul 
şi am spus în substanţă că noi tineretul adorăm cu entuziasm la idealurile în¬ 
făţişate de Domnul prin. ministru pentru viitor. Aceste idealuri dc bună convie¬ 
ţuire între popoare s’ar fi putut pune uşor în aplicare dacă guvernele balca¬ 
nice n’ar fi silit prin fel de fel de persecuţii clementul nostru să emigreze. 



- 56 - 


Deaseoenea.m Cadrilater, s'ar fl evitat acea regretabilii tensiune^lacit 

31 a =/r ăele^fei 

sunt culte din chestiunile ridicate în =»rsul audient ei f t ’cu 

:::: 4 rssan^ciss :? — - «• - 

51 C9 Ev°eninenîelfcâre a au S ur C at îns&.duj* aşa tisa -restauraţie" doln 8 Iunie 
1930 r * au Permis acestui Rare Român să-şi pue în aplicare -aşa sistematic cum 
preconiza el- planul în legătură cu repatrierea Pacâniior r'isieţi.hogele pa^a- 
noic şi imoral asmuţit de camarila lui corupta a pus la index P . +âta 

r/n^a-l ostraciz din viaţa public,;-f uSu^lc^^r 


°” CU Toate 1 aceste contactau personalităţi politice de P*ma ^ ca cele. 

arătate mai sus, sau cu alţi demnitari mai mărunţi ,într o problema pn cx 

1 crd^ naţională,ne-au permis să vedem de timpuriu neajunsurile şi racilele 
1 criţă Ucauuaia, - inten+ii ale unor bărbaţi de Stat 

S-Haîitluf I orti°Br*'tianu seu luî u “rlu se înfundau de cele. cai culte ori 
în destina oorupăeî birocratice sau în păi enj onişul intereselor doctorale. 
•;S ăjunsta convingerea cS firft o înviorare de ordin coral nu se poate face 


cărei3a chiar că se periclitează şi cecace s'a făcut de ge- 




? 5 ,K , jaS 3 ». ui i..« n “'""vTSi"';.’’" 

Vi rea hoii credinţe găsite,nesecata lui energie s'a risipit f.,r„. cruţare In 
5 if Si te'activităţi din Cadrilatei' şi Maracureş. Congrese studenţeşti .contacte 
?u munci to are, zi ari sti cîi.prica editare îu fascicole a «r 8«f«l» 

dc Cuib, etc. pretutindeni se baga unde era treabă de făcut. A fost printre pu 
ţi,nii , care au ajutat efectiv dintru început pe-Căpi tan,la ftceperea lucră i 
c! el a ‘Casa Verde". A fost desemnat primul casier al acestei te.bere.oi dc.tor 8 

lui s' au asigurat primele contribuţii în bani şi alimente.obţinute deladife- 

•* ^ ' — j —- -uv — ~ * 9 cs.ro 3 .U pornii s - 


^ ___ 

riti negustori macedoneni din Capitală(brutari , băcani , etc) , - . 

ruirea •• reutătilor încooutului»Ar trebui o carte întreaga spre a dese ie ^ 
digioasa lui activi ta te‘ făcută totuşi cu o discreţie cu adevărat legionara. 


Ultima dată l-am văsuţ pe Iancu,mi se pare,de Paşte,în primăvara anului 
1936 IX dusesem împreună cu b^.trâna lui mamă şi alte neamuri ai familiei.a ca- 
ror vizită era^permi să de regulamentul închisorii .Întâlni rea cu lancu a fo 
oLioţionantâ.Do când îl .outa.eW dela Jilava,nu ,c mi *-“««• Jţ» 

Asanai regim celular,caro li se aplica acolo lisase urme aa,. .ci . - 

bffrin'e- iui rari şi boltită,pe faţa cu trăsături volitive.se aşternuse 
k C boare do melancolie.Oum putea un ou ntasţampări.t.cuE era el veşnicJn 
care' ca argintul viu,să tdnjească forţat,într'o cc.uh .1 ca o cu s c6. 


Impulsurile do energie,care gâlgâiau comprimate în el,cum de nu explodau,pul- 


Impulsurile de energie,cui e ~ , ... 4 ;. 

verizându-i fiinţa? Dramatic trebuc să-i fi fost sbuciumul.- *na 
ra singurătate a celulei- sale,a venit blândul isus.col dare s a lasat ^Şti- 

W^îKS.’SSn: SS 5 “». 

tunecate şi nici z vorî io,c^*tcl6 ^relc 0 



- 57 - 


Du^i. ce no-am interesat de sănătatea lui şi a camarazilor de suferinţa., 
îliki şi^Doru', după ce el şi-a mângâiat cu multă duioşie bătrâna maitfa , care,deşi 
suferindă,făcuse drum lung pentru a-1 vedea după ce şi-a îmbărbătat surorile 
îngrijorate că l-au găsit slăbit,Iancu s’a apropiat de mine şi mi-a spus prin¬ 
tre altele: "Cocio dragă,cât aş fi vrut să stăm de vorbă pe larg,să rcînnodam 
discuţiile noastre interminabile,care ne pasionau altădată.In singui xtăţile 
mele din celule am meditat atâta.Aci am găsit isvorul vieţii veşnice din Evan¬ 
ghelia Mântui torului. Sufăr, ispăşesc, dar sper...Câte aş avea de spus 1 . . .Prea am 
fost noi de timpuriu în vâltoarea luptei, şi n’am avut răgaz S'\ meditam asupia 
un,or-probleme esenţiale în legătrură cu existenţa noastră efemeră pe acest p㬠
mânt? . . 

-" Soer -i-am spus cu- că va veni în curând ziua eliberării şi a libertăţii. 

"^elul cum evoluiază situaţia politică îndreptăţeşte această speranţă” . ^ Iancu 
a surâs.Dar ochii lui mari parcă se umeziseră de o. tristeţe discreta. 5ă-i fi^ 
rut cuvintele mele spuse de complezenţa , pentru încurajare? Sau presimţea ca 
nu vom mai avea prilejul să ne împărtăşim gândurile? Dar această umbră de me¬ 
lancolie trecu repede şi împreună cu ceilalţi am căutat să ne bucurăm de cli¬ 


pele prea fugare ale acestei întâlniri. 

î'emâng-iati am rămas , fiindcă n'am putut sta de vorbă cu Niki şi Doru.I-am 
văzut în curte,la ora scoaterii afară din celulă.Se plimbau distanţaţi unul de 
altul şi păziţi de gardian. I. e-am salutat dela fereastră când au trecut mai a- 
proape de biroul,unde avea loc convorbirea noastră. 

Cele câteva ore, care ne fuseseră concese să stăm împreună,au trecut ca 
clipele.Am vorbit despre toate.Dar erau atâtea de spus! Despărţirea a fost şi 
mai emoţionantă . Iancu m'a îmbrăţişat cu lacrifci în ocni._.l era,u3.. iiie^un ra¬ 
re sentimental . Dar trebue să fi presimţit că ne veoem pentru ultima oaia. 

0 prietenie,o adevărată frăţie înflorită de trei decenii şi mai bine,sub raze¬ 
le aceloraşi credinţe şi. bântuită de aceleaşi prigoane,put ea să nu sgudue în 
asemenea clipe de despărţire,în preajma marei călătorii? 

Am plecat cu sufletul încărcat de emoţii.Era o zi frumoasă cu soare. De 
afară,închisoarea mi se părea ca un imens cavou. Trei elemente de elită,ale 
generaţiei noastre, iei vieţi în floare ale unor dragi camarazi,se ofilesc 
ispăşind în celule reci. şi întunecoase. Şi-am blestemat ceasul rău când s’au 
comis nelegiuirile,care au făcut ca aceşti tineri neprihăniţi şi cura'.i ca la¬ 
crima,să aluni ce de pe culmile disperării în abisul păcatului . Şi aceştia va 
trebui să răspundă în faţa lui Dumnezeu. 


In exil; 30 Moembrie ÎS52. 


XI) JERTEA TRATIIDR DE CRUCE j. 

ApA.IOU, GEAGEA^ ANAGt:pS.T]L*. 

Dragii mei, 

Astăzi când ne reculegem în faţa Ilarei jertfe a lui ho ţa-Marin şi dela 
săvârşirea cărei se împlinesc 11 anijvă aduc la cunoştinţă o veste tristă din 
Grecia.Ea sjune: "Durerea pe care am încercat-o în ultimele săptămâni este de 
nedescris.ru ne putem închipui că cruzimea poate să ajungă până acolo ca după 
doi ani şi rcai bine de moarte înceată glonţul aşa zisului naţionalist de pe 
aici să pătrund" inima naţionalismului creeator.Cei orei au fost împuşcaţi. 
Iancu a fost împuşcat pe data de 21-XI-1947 adică cu 9 zile înainte de împuş¬ 
carea Căpitanului ,1 icadori lor şi Decemviri lor, acum 9 ani de zile. lancuîfcsă n'c 
murit şi întotdeauna va fi o flacăre aprinsă în jurul căreia se vor aduna cei 
fără prihană,luptând pentru îndeplinirea credinţei şi idealului care îl anima 
pe el". 





- 53 - 


Aşa dar, dragii roci, Iancu Adamicu C+ Student şi şef do grup în "Frăţiile 
de Cruce" , originar din Verria( Macedonia Grecească), Gh. Geagea, elev de liceu 
şi Armato 1 originar din acelaş oraş de martiri şi l'icolae Anagnostu, elev de 
liceu şi Armatol din 3reaza falnicului Pind,au fost executaţi într'o încmsoa- 

0 00 00, S • 

Duoă doi ani şi mai bine de sadica chinuire în celulele morţii , "n ‘,iona- 
listi greci" au crezut că într’un moment când ţara lor este sgduită şi profund, 
răvăşită de anarhia panslavo-comuni stă ,n' au altceva de făcut decât să omoare 
pe tinerii naţionalişti Aromâni care r. vendicau dr ptul legitim de a se ruga 
şi instrui în limba i- aternă. Li* ar pute- repeta cuvintele Capi tenului spuse. în 
toiul prigoanei din 1-38, cum zec< ani: «Bine frat. naţionali st, tocmai pe mine 

te-ai găsit sa mă omori! 11 . . . 

Această nedreaptă şi oribilă faptă pornită din mentali ta tea unui şovinism 

întunecat şi dintr’o miopie politică fără seamăn, tinde să zădărnicească orice 
înc.ercaro de apropiere cu poporul nostru , într 1 ui câna aceasta apropiere 

orş, mai mult ca oricând necesară. Parcă a fost făcută înadins ca sr, dea legiti¬ 
mitate agitaţiilor care frământă,în numele idealului de libertate,această ne¬ 
fericită ţară.Ura grecească a sufocat orice raţiune.Ea a consternat întreaga 
populaţie românească din 3alc.ani . Ecoul durerilor de acolo străpunge şi sânge¬ 
rează inimile noastre. 

La miile de martiri care i-a dat această oropsită de soartă dar darză spi- 
+ « românească pentru păstrarea fiinţei salo etnice,se adaugă alto trei noi vl㬠
stare, .mândri feciori " C e la munte,adăpaţi şi crescuţi în credinţa fără de pri¬ 
hană a Căpitanului. 


Singura 


mângăiere 


pe care o aven în această imensă durere,este ţinuta le¬ 
gionară senin" şi de. n" pe care au avut-o camarazii noştri,în tot timpul aces¬ 
tor doi ani şi nai *i n«., c? id condamnaţi lc. pedeapsa capi te la, aii pi le ieci ■. Ic 
morţii au fălfăit neîncetat deasupra capetelor lor de arhangheli. 

Mei ui.: conpromi s,nici o tranzacţi e dc conştiinţă,nici o reneg-.re dc. cre¬ 
dinţă. Si-au apărat convingerile şi luându-şi toate răspunderile au privit cu 
seninătate pc" călăi drept în o cai, aşa cum au ştiut să facă totdeauna «adevi ra¬ 
ţii" legionari. Au preferat o moarte de martiri car<: înseamnă viaţă veşnică 
decâţ o' existenţă târîtă mizerabil prin compromisuri care înseamnă moarte mo¬ 
rală veşnică. 

Impresionantul lor dispreţ de moarte aminteşte pe strămoşii "nemuritori 
Traci,pe vitejii Armato li şi Căpitani de Armato li, care acun u.. veac şi ceva au 
dat libertatea Greciei cart astăzi lc asasinează nepoţii-,pe Căpitan şi întrea¬ 
ga Legiune de martiri. 

Jertfa lor să no lumineze drumul şi să nc oţelească voinţa pentru biruin¬ 
ţa binelui şi adevărului creştin aşa cum l*a consfinţit jertfa lui liota şi a 
fratelui său Ha rin, a cum 11 ani pe câmpiile Spaniei, când "se trăgea cu mitra¬ 
li 0 ra în obrazul lui Isus", Ir orc-le noastre dc rugăciune şi reculegere când. 
ne rugăm lui Dumnezeu şi invocăm sufletul Căpitanului şi a celorlalţi martiri 
lc-gionari să chemăm şi sufletele acestor tineri martiri căci au fost mari,vite¬ 
ze şi fără de prihană. 

Dea Domnul ca jertfa lor să nu fie ză da mi că» 


In oxil, 13 Ianuarie 1 )4 o 


Trăiască Legiunea şi Căpitanul 


(+)“ 


In răn&uri 1 o scrise înainte d.c executare Iancu Aclami cu a 
lui dorinţă de <. fi înmormântat în pământul său natal şi 
mint ele lui să fie aduse- în ţară şi înmormântate alături 
narazi morţi - pentru credinţa legionară. 


învins fierbintea 
a cerut ca ose- 
de ceilalţi ca- 


o 





- 59 - 


XII) JERTFE DE ISPĂŞIRE. 

"Cine ştie dacă spiritele vor putea suporta darea 
în întreprindere a unei ţări întregi pe mâna u- 
noi companii de exploatare? Cine garanteaza ca 
meri tul" nedreptăţii, că ş ti i nţ a înlăturată , că ca¬ 
racterul energic înl turat, r.u vor devia pe căi . 
peri coloase, cu atât mai peri colos cu cât vor fi 
sfinţite cu fanatismul naţional? Dacă pentru o- 
iiiul ce voieşte îndreptarea stărilor de lucruri 
din patria sa pe cale legală,liniştită,nu va mai 
rămâne mijloc de a face,nu va pune oare binele, 
fie chiar rău înţeles,al ţării,mai presus do le¬ 
gi,de instituţii de Stat?" (Vol.il , pag.360 ). 

”0 crimă poli ti că, corni să de un om privat,încetea¬ 
ză do a fi o crimă,când. e purtată de vederi mai 
înalte şi dictată de cugetul curat fie chiar 
greşit,de a mântui Statul”(Voi.II , pag.456) 

(Mihai 1 Emir eseu: Seri cri Politicc,Ed.Crcţu) . 


Atât prin concepţia sa profund creştină,cât şi prin sistemul său educativ, 
cerc tinde să facă oameni corecţi , dezinteresaţi , constructivi şi de caractci , 
.işcarea Legionară nu putea constitui nimic "subversiv" pentru Statul şi po¬ 
porul român. Dimpo tri vă , aduc ea contribuţia cca mai substan+ială la însănătoşi¬ 
rea şi întărirea lui,Dar tocmai acest lucru nu convenea coruptei clase condu¬ 
cătoare , în frunte cu regele Ca rol al II-lca şi camarila lui , obişnuită să tr㬠
iască parazitar din jefui rea, sub toate formele a avutului public. 

Pentru înăbuşirea curentului do înoire morală şi spirituală,po care îl 
reprezenta işcarea Legionară,şi înlăturarea unui temut concurent la conduce¬ 
rea Statului,s'a recurs mereu la sistemul ilegal şi abuziv al dizolvărilor , şi 
întreg cortegiul de schingiuiri şi întemniţări .De multe ori Capi tanul , sub di¬ 
ferite pretexte sau înscenări de ale siguranţel ,a fost arestat şi dat în jude¬ 
cată.Dar atâta timp cât puterea judecătorească îşi păstra independenta şi pu¬ 
tea judeca potrivit legilor în vigoare,cu imparţialitate, el a fost totdeauna 
achitat. 

Prima dizolvare a "Gărzii de 7ier"s’a făcut la 11 Ianuarie 1931 de câtre 
Partidul l aţional Ţărănesc, în' timpul când, în urma intrigilor lui Carol al 
II-lea Iuliu aniu era înlăturat de la conducerea acestui partid.întrucât însă 
la aLcgerilccare au urmat în . arti e 1932, .işcarea s'a prezentat reconstituită 
sub numele "Gruparea Corntliu Codroanu", a fost dezolvată din nou do guvernul 
lorga-Argetoianu, chiar îr preajma alegerilor. A treic dizolvare s'a făcut la 
10 Decembrie 1933 de câtre guvernul Duca,adus 1. guvern cu mandat .de c exter¬ 
mina Mişcarea Legiohară.Arestările şi schingiuirile au atins proporţii necuno¬ 
scute până atunci. "A fost -seric Căpitanul- col mai greu an,pc c rc l-am în¬ 
tâlnit noi în lu t? noastră*,cel mai greu pe car< poate clu cutt de uni l-a în¬ 
tâlnit tineretul ronâros'c# Ei lanţul: 18. ooo dc ar^st .ri ,cu 18.000 dt case căl¬ 
cate dc barbari şi umplute dc sânge nevinovat; JjO de bolnavi în închisori,16 
[morţi şi trei înmormântat! d vii ,/sub pământ" (Ci r.pag. 29) . 

La 20 'arti e 1935, işcarea Legionară s'a reconstituit >do data aceasta în 
forma democratică a Partidului To tul jpentru_ Tare. , pus sub preşedenţia ucnera- 
hului Gh.Cantacuzino-Grănj corul , muţi lat şi erou lin răsboiul întregirii Laţio- 
nale(l9l6). In această j erioadă a încheiat cunoscutul pact pentru garantarea 

. . 1 1 t • _ n mv ^ nnL m r *1 îmi T 11 1 


libertăţii în .alegeri 


cu Partidul Pational- Ţărănesc de sub conducerea lui Iuliu 
Pariu şi col Liberal dc sub conducerea lui Ghcorghe Brâtianu, caro a avut ca re¬ 
zultat răsturnarea guvernului personal al lui Carol al II-lca. 

Reactiunoa acestuia a fost -după scurta diversiune făcută cu Partidul Ka- 
tional-Crcştin al lui loga-Cuza- lovitura de stat din 11 Februarie 1938, care ^ 

• suspendat Constituţia, a dizolvat partidele şi a instalat dictatura personala. 







- 60 - 


In această 
special al 
limitat al 


acţiune,care în fond se îndrepta împotriva lui luliu Haniu şi în 
lui Corneliu Codreanu şi a mişcării Legionare,a avut concursul ne- 
1V .„ ^ întregii clase conducătoare corupte, indiferent dacă făcea parte din 
aşa nişele partide de "dreapta'* sau de "stânga".In realitate, era dictatura des- 
frâului şi a imoralităţii contra năzuinţei de înnoire morală a poporului român, 
ai cărei exponenţi erau-Iuliu I.aniu şi Corneliu Codreanu. 

încercarea făcută de unii de a justifica această dictatură,pe care Carol 
o clocise timp de aproape zece ani , pulverizând partidele şi destrămând carac¬ 
terele.ca o necesitate de a "salava instituţiile domo eraţi ce" , apare ca o.tmt.;- 
tivă pe cât de cinică pe atât de neserioasă. Dealtf el , simplul fapt al înfiinţ㬠
rii de către Carol a Partidului unic 2?rontul Renaşterii Naţionale" , care a avut 
loc duoă lovitura de stat.arată cât de absurde sunt aceste aserţiuni. 

Este demn de relevat,pentru a se cunoaşte cât de bizantinizate erau mora- 
v rile politicienilor români,că,pe lângă măsurile ilegale luate împotriva miş¬ 
cării,s* au pus -la cale o scrie întreagă de atentate împotriva Şefului ( i,Cor¬ 
neli u * Codreanu, Spaţiul nu îngăduie să insistăm asupra tuturor.Este suficient 
să amintim complotul lui St el eseu, organizat -cum s’a dovedit- de oamenii o.in 
camarila lui Carol,precum şi atentatele puse la calo pentru ‘‘înalte raţiuni dej 
stat" de Istrate Micescu,fost inistru de Externe,şi do Armând Călinescu,fost 
Mnistru de Interne,Şi denunţate de Avocatul Emilian şi Generalul Sichitiu,fost I 
Sef al marelui Stat Hajor(Cir.pag. 267) . 

Pentru exterminarea Mişcării Legionare nu s'a cruţat, deci ,ni ci un mijloc, 


oricât de ilegal,nedemn şi sângeros ar fi fost el. 


• • • 

Pată de toate aceste prigoane, pe cât de nedrepte, pe atât de sângeroase, 
care violau nu numai legile în vigoare,dar cele mai elementare drepturi umane, 
•nu totdeauna legionarii au reuşit să-şi stăpânească revoltele acumulate rând 
pe rând în anii grei de prigoană «Din tensiunea unor mari exasperări ale unor 
oameni supuşi tuturor umilinţelor şi ‘schingiuiţi cu multă cruzime, s'au declan¬ 
şat. unele atentate de răsbunare.Ele au fost , deci , acte sporadice,individuale, i 
şi n* au constituit niciodată o dogmă de luptă a Mişcării .Dimpotrivă , conştiinţa! 
păcatului ,din punct de vedere creştin, era atât de vie la legionari , care s'au 
găsit în această dureroasă situaţie de a face o "iertă _de ispăşire'ţ,încât,ma¬ 
nifestau o adevărată vol upt ate a JL spăşirii .Nimeni nu a încercat să se sustragă! 
judecăţii .Toţi s* au preda c,au luat răspunderea faptelor lor,şi-au mărturisit 
frământările şi au c.crut pedeapsa ce li se cuv: ie.Asemenea atitudini cavalereş¬ 
ti,cu frământări de conş iinţă,nu au membrii organizaţiilor călăuzite de dogma I 
terorismului în lupta po li ti că, ca. anarhismul, bolşevismul, etc. Aici se face 
şcoala cinismului,a economiei forţelor prin sustragerea dela răspund ere, pentru 
ca indivizii respectivi să fie folosiţi la cât mai multe acţiuni teroriste. 
Apare deci clar că dogma terorismului ’ est e repudiată de fundamentul creştin al, 
spiritualitătii legionare. Adevărata expresie a acestui.fond este non viole nţa 
creştină , adică tocmai atitudinea, pe care a adoptat-o Căpitanul pentru a ieşi] 
din cercul vicios al v ondetol « Pe această poziţie de non viole nţa , care cores- I 
pundea şi unor necesităţi ale Statului, s'a pus Căpitanul în marea prigoană clin] 
1938 - cu toate că organizaţia pe care o conducea era în plinătatea fort, ei comba- 

ti vo. ' ăj 

Paţă do această concepţie creştina., jertfa "Licadorilor' 1 ,Dccemvirilor"şi 1 
a “Răzbunătorilor" apare mult mai sguduitoare,fiindcă aceşti camarazi şi-au j 
luat asupra lor un greu păcat. Ispăşirea lor se va prelungi şi în lumea colaltj 
până când bunul Dumnezeu,cunoscând curăţenia lor sufletească , se va îndura de ci 
De. aceea, pe camarazii care au făcut jertfa de ispăşire nu numai că trebue să-i 
evocăm, 'dar trebue să ne rugăm cu mai multă fervoare pentru ei, să ne rugăm ca; 
Dumnezeu să le ierte păcatul "dictat -cum spune Eminescu- de cugetul curat,fio 
chiar greşit.de a mântui Statul" sau interesele rfonului 

Pentru a ilustra cât de neprihăniţi sufleteşte au fost aceşti camarazi, voi 
reproduce unele însemnări ale Comandantului -ajutor Laurian yCălnaru,care a foşti 
martor la : 




- 61 - 


ULTI LELE O RE ALE KI PA LOR I LOR S I D LCIL .VI FILO R 

"Stând aşa atent spre poarta interioară, a închisorii şi spre coridorul de 
jos,din faţa nea dela parter,comandantul închisorii însoţit de un ofiţer de 
jandarmi necunoscut până acum trec dela cancelare prin coridor spre celula din 
fund.In urma lor la câţiva paşi,doi soldaţi fără arne se ţin de ei. Pentru pri- 
na dată în această închisoare se petrec astfel de lucruri, apropiate prin mişc㬠
rile ce se fac cu plecările din Jilava a seriilor de camarazi spre închisorile 
di.i Ardeal sau spre C’nişinău. 

Din sufletul meu nai mult o simţire decât o pricepere a lucrurilor mă Pa¬ 
cea să-mi pun prin fel şi fel de întrebări , cărora le--evitam răspunsul , datori tă 
neobişnuitei întristări sub influenţa căreia îmi apărea nai pronunţat "neg-rul" 
înaintea ochilor.Dcaceea mă şi trudeam să fiu cât mai cu băgare de'seaoă“la ~ 
toate mişcările jandarmilor. 

In acest scop adun puterile şi-mi strâng mâinile de gratii , apăs oieptul 
pe zidul rece, ca să pot sta neclintit cu faţa între fiare. Sgo mo tul din lăuntrul 
sălii deşi creşte mereu nu mă tulbură şi nici nu mă atrage.Rămân concentrat 
cu toată fiinţa din mine revărsată prin lumina ochilor peste acest ounct unde 

S l ._ 3 . par .dygă<o -IhK’ătaXe escortând Căpitanul. 

Lă uit la El bine....... '' — - 

II v i cui merge cu pasul său mare,legionar. .Trece plin de viată,par’că 
tfjv.Mt po coridor privind drept înainte.Căpitanul. 

tn ^qS .singură, dată. mi s'a părut atât de mare în viata mea ca acum,atunci când 

la PJ° c '' sul . dela Consiliul de război apare în mijlocul legionarilor 

ici iar lei-' în h«Tn Ş î Cf \ atu ? ci fă ? tura lui era îmbrăcată cu costumul natio- 
.lai acum în na^nele varga te peste care luase cojocul alb adus de soţia sa 

o phturT a ;o|iSLă Ofii a r- eaS ? tugu * ată C£ întotdeauna.Pe mâna dreaptă'avea 
, P .tură ro v i etica.Ofiţerii abia se ţineau de el.La 3 sau 4 n. soldaţii duceau 

îr^cunasH; VT+* 8 * s P ălat bin ® P® faţă far haina mi se 

r r- VaVt zsgvzsjste 

un T;r ? Ţpr«ştî}^ 5i,netuiui ^ 

0 slăbiciune fizică- îmi copleşeşte trupul,Mâinile sorbite.de ou teri le 
n J ^ ^ he pe zăbrele şi rămân mmai cu fruntea fi orw -ît V- ' L ’ e 
ştiam ce oH rac.Px-ivoor» în io* nai mi + -r,n ^ ea fierbinte pe fierul rece. Nu 

rile.Un grup d e jandarr.i cu' noul sister dehiSfo-lT fit' 1 d J f, °? ide toate slcţu- 
pede spre fundul coridorului do „„de ~ 


Nriul din¬ 


ei mai la urmă ducea ccvn v ~ * g~* ~- ** JVlJ -v A »>e . 

ce anune.iiai târziu ni-acr dat seara ca erj^rtnghil™'** “ ? UtUt dlstln S e 


O tăcere coboriw. în uree lor închide J^ngnii. 

plutonierii. Au rănas undeva ascunşi monente «opal.Ku se nai in- 

Tlnr ti ol-. • , - 7 

e în uşă. şl 


torg ^«wuiein.Au rimas undeva ascunşi. 

Dar dela fereastră în mijlocul celui ai na + 

SUb ^ eSiU ? ea , Unei forX ' e nebănuite strig fără să-mi dau peana; ^ 


-"Domnule 


Inginer, 


Domnule Inginer". 


Z S %TZ^ “fntr^ţMerafSaf pus- 

:unt nunele-tunului d iae . ^ 


îiuni nunele Do Linului C!linie« 

^- 00lt,Ul :,or<3telul ' îi «P«n <ie plecarea lăpitenului , încât 'diTcuâ 

r ’t'- r ttnT * 

U° e duce dortm- r nS m *rl ^ “ lucr “* Jandar ' a l <i« data ista un suflet " 
.duce dorinţa nea. ]>lui Gheoghe Apostol eseu, închis în priua celula de sul spre 


:e nu s 1 au auzit de jos vocea Dlui 


ieapta.De strigat însă nu o'ac oprit până 
•'lime tăind gălăgia ca o sabi e: 

-"Ce s’a întâmplat,măi băeţi?! 

-"L-au dus pe Căpitanul!" îi răspund eu, 

oc face linişte.Câteva clipe nu mişca nimeni.Apoi clănţănitul zăvoarelor 
.neepe s sune.Din eflteva sărituri pe soiri în sus, Niki ajSfe S fel^i el. 












- 62 - 


-0 secundă mai târziu,vine şi domnul Ing.Clime.Amândoi , pe nerăsuflate,mă. întrea* 
.bă energic: 

- De unde ştii? 

- Am văzut eu! 

- Pe unde? 

- Pe fereastra celui ei, l-au dus câteva minute înainte,^e cori dor,la cancela¬ 
ri e. 

- Sigur,măi? întrebă îiiki răstit. 

- Da! Era c’o pătura roşie pe mână.... 

- A! Este al patrusprezecelea, care pleacă- ; rosteşte domnul Inginer. 

Doru venise ceva mai târziu. A înţeles repede de ce este vorba.Când tustrei j 
pe gânduri,fără să se mişte din faţa celulei mele.Ii deranjez eu cu întrebarea; 

- Credeţi că va fi mai rău,dacă pleacă şi Căpitanul? 

- Vor redeschide procesele Duca. .. .Stelescu,implicând şi pe Capitanul , explici 
Do ru. 

- Du, va fi mai rău,mult mai răuîAştia vor să termine peste noapte cu noi,răs¬ 
punde I'iki mai nervos.... 

Au plecat... Se aud paşi coborînd pe scări.In sala mare,cei liberi se strâng 
în jurul lor.Doreau să afle cât mai multe amănunte. . .Ideea morţii se cobora în 
mintea fiecăruia şi,mai ales,în ochii tuturor plutea îngrijorarea: II OliDARĂ 
PE CAPITARUL ! 

Presimţirea s’a transmis fulgerător dela ora la ora.Dumnezeu a voit ca să fiu 
printre puţinii legionari în viată,cu sfântul noroc de a fi trăit cu ei,înain¬ 
te de plecarea pe drumul etern şi luminat,de dincolo de pământ. 

0! Cât de nari au fost în fata morţii şi câtă dragoste şi încredere au trimij 

prin mine camarazilor rămaşi în viată,în momentul suprem,când Nearaul a cerut 
to tala lo r j ertfă L,. 

Afecultâm atent cu urechea la uşă gălăgia de pe sală.liu desprindeam nimic clar 
Aud nişte paşi pe săliţa din fund.Mă uit: Doru se apropie de vizetă.Pixându-şi 
ochii în ai mei,rosteşte cu vocea lui de bariton: 

•• Ce rău îmi pare că n’am stat cu Dta mai mult de vorbă! 

- Ce facem noi,acum ! întreb eu. 

“^ Voi să mergeţi înainte,pe. drumul legionar! Să nu-ţi pară atât de greu mo¬ 
mentul acesta... Pii tare!... Numai-aşa va învinge Legiunea.A cunoscut nearaul 
nostru clipe mai grele în istorie.... Să ai credinţă în Dumnezeu! 

^ace un pas înapoi,ia poziţia de drepţi,duce mâna dreaptă la inimă,o ridică] 
sus şi salută corect: 

- Te las cu bine! Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 


Ceeace-mi spusese el era atât de natural şi simplu,încât ara crezut în veni¬ 
rea nonoro cirii .Deaceea strângerile de mâni ,îmbr .ţiş orile camaradereşti şi ul- 
tiraile dorinţi ale celor ce pleacă dau timpului scurt un preţ necaipomenit.Se .] 
petrec trăiri ce nu credeam, trăiri ce nu le aşteptam, sau nici măcar nu le visa- 
setase nasc trăirile dc ultimul adio!... 


, .-âllLA^pLŞŞCU... Când a văzut că este vorba de plecare la moarte,primul 

între Decenyj ri , cure urca scările la mine,a fost Pani Georgescu.Suferise mult 
^ncât nici nu-1 mai recunoşteai ie slab.Din Jilava,trupul său a strâns frigul 
în oase, reumatismul. Ai udul cu mâncarea insufici entă şi de tot prea proastă ia 
lat un început de cancer la stomac. Râmnicul Sărat îi căptuşise muşchii cu o 
furunculoză dureroasă şi nici cu plămânii nu stătea prea bine.Totuşi ,printr'o 
voinţă de otel, se trudea să-şi alunge durerile fi zi ce, cântând cu vocea lui fru- 
foaS’.^ de tenor,din fundul celulei,de câte ori enervarea croia unora viaţa insu- 
pc r ţa bilă. In chestiunile mari ce se iviră îşi dovedise modestia,înclinând să 
accepte părerile lui Caratanase.Era autorul salutului "Trăiască Via' a",opus ce¬ 
luilalt: "Trăiască Moartea”! 


Acum, rezemat do uşă , îraj s^une: 

- Plec la moarte,să mă vezi şi tu! 

dea înapoi . Prin lupt o să ducă stagul 
sora mea. Ajutaţi-le voi, cu*, ştiţi, 


Comunică "Pod eraţi eicând poţi, ca să 


nu 


L egiunii 


până 


camaradoreş t o. 


la victorie! Ara pe mama şi p< 




- 63 - 


Nepuţând saluta din cauza mânii umflate de reumatism,rai-a atins palma spu¬ 
nând: "Trăiască Legiunea şi Căpitanul"! A dorit să-rai îmbrăţişeze trupul,dar în¬ 
cheieturile anchilozate nu l-au ajutat. După ce i-ara atins obrajii de ai mei, 
s’a dus încet spre Livezcanu,la celula vecină. Ac rămas cu ochii după dânsul 
cu ochii prin vizetă,nuneindu-rai mintea: când şi cum voiu avea posibilitatea'să 
transmit studenţilor legionari cohstănt eni "federaţiei" testamentul camaradului 
lor (îeorgescu,lăsat în clipa plecării la moarte.Avea toată încrederea în soli¬ 


dari ecatea lor. 

pjirajoica. Când r ă frământam cu gândurile trezi te de Pani , zâmbetul se¬ 
nin al i icado rului Ca răni ca radiază în fata uşii. Se uită pe vizetă,îmi prinde 
amândouă mâinile în ale lui şi zice: 

- "Nu-ţi pot lăsa,dragul meu,decât îndemn la luptă! Dar fii atent,să nu te 
rătăceşti .Viaţa este plină do ispite.Iţi spun din experienţa nea. Ani după ani 
ar rătăcit prin sfei^le multor teorii false.fu mai credeam în Dumnezeu.Ara pier¬ 
dut timpul ca să ajung tot la Evangheli e.. .De plecarea noastră nu tc întrista. 
De cinci ani o aştept. Sunt sigur că nu est*, zădarnicăjva da roade bogate nea¬ 
mului românesc.. • ount mulţumit că au rămas afară mulţi legionari , cui. mi—aţi 
spus voi. Biruinţă se apropie! . •« . Veţi fi puşi la mari încercări până atunci. Ca 
să le treci cu uşurinţă,roagă-te lui Dumnezeu! Este singurul isvor dadător de 
putere. ..Să trai eşti , camarade, Domnul să-ţi ajute î n ceasurile grele!" 

Când vorbea, privi rea rai-o plimbam când pe faţa lui luminată, când pe rana 
dosului palmei stângi,născută c'o zi înainte în argumentarea convingerilor sale 
faţă dc Io tu «Di f . cuvintele, rostite reeşia marea gri j o ce-mi poartă ,nepăsându-i 
de ceeace-1 aştepta.Aşa era alcătuită structura sufletului; spre un altruism în 
toate manifestările vieţii.Chiar cu jandarmii , care mereu aveau,ieşiri brutale, 
tl se purta fin,încât până la urmă, i-a topit cu puterea mare de dragoste şi de 
generozi tate.In anii lungi de închisoare îşi câştigase o vastă cui tură. Ni meni 
din grup nu-1 eclipsa.Scrisese volume întregi , tratând probleme din domeniul Mo¬ 
ralei , referi ndu-se 3a cauzele intrării sale în Puşcărie. 


Aţanaşiu^ Peste îmbărbătările lăsate de Caranica,Atanasiu îmi aduce 
starea de veselie în care se afla.Ga întotdeauna,zyflemisind orice, intră grăbit 
în celula,având la vestonul vărgat ,de-asupra inimii,o batistă albă , prinsă în 
buzunaraşul improvizat nu de mult. Râzând,îşi trece mâna dreapta piste batista 
mult ieşita afara şi-mi spune: 


-"A venit şi timpul ca să facem nunta! Tu mai rămâi... Amână-ţi. nuntal Ce cre¬ 
zi,îmi stă. bine? Vesteşte părinţilor mei,cât de frumos am plecat! 

Hi-a strâns frăţeşte mâna,m’a salutat legionăreşte şi s'a dus cu graba cu 
care venise,acest suflet vesel şi deschi s,născut pe malul Oltului .începe apoi 
să cânte,-trecând sore celula lui Livezeanu- din Sfânta Tineret, e Legionară:, 

'•Moartea,numai moartea legionară 
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunţi! 

Pentru Sfânta Cruce,pentru Ţară, 

Infrângem codri şi supunem munţi..." 

Sub influenţa cântecului auzit,mi-au sburat şi mie gândurile spre casa 
bătrânului învăţă.tor Atanasiu din judeţul Olt,unde văzusem sbuciumul mamei sale, 
care-şi frângea inima de dorul singurului copil dăruit de Dumnezeu. 


Lu i gtefan Curcă îi dădusem bocancii mei,când am aflat de lista celor 
care pleacă.Avea doar nişte sandale uşoare.Auzind despre moarte,a venit să-mi 
înapoieze bocancii «Nu i-am primit. 

-•'Bine! Trebue să meargă "frontul" uniform echipat şi la moarte,spune el. 

!'n camarad din cuibul "Trăiască Moartea" te salută cu: 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!" 

J-P-Şi.Ţ Bozân tan îmi acorda multă, atenţie camaraderească , de când ne-am 
cunoscut în 1934.Spunea adeseori: Suntem legionari ardeleni şi avem aceiaşi re- 
ligiune greco-catolică!De câte ori avea prilejul,mă ispitea până peste răbdări 
despre iu tele legionare avute după arestarea sa.Nu era exclusivist în păreri. 





~Cu sufletul să,u mare,însă,acorda uşor oamenilor bună-credinţă,.Interpreta feno¬ 
menul legionar,ţinând scamă şi de evenimentele politice ale zilei. 

-înaintea tuturora este Ţara! repeta el mereu în discuţiile avute. 

Când a intrat în celulă,părea bine dispus.In fond,o preocupare internă i 
se exterioriza prin trăsăturile feţii.După ce lăsă tuturor camarazilor liberi 
•salutul său,mult transfigurat, încheie: 

-Fiţi tari şi credincioşi Legiunii! Ţara se află în mare pericol.Nu lăsaţi 
Ardealul în robia Ungurilo rt... Simt că această problemă va avea o'deslegare 
tragi că. Depuneţi toate sforţările,de va fi aşa,ca să-l aduceţi, voi legionarii, : 
Ardealul înapoi !.. .Parcă văd umbra mamei alungată dcla mormântul meu.Ku lăsaţi 
în sufletul ei această durere...Ea este bătrână,dă-i mângâierea necesară.Expli- 
că-i rostul jertfei mele,pentru binele Patri ei! .. .Iţi las chipul Sfântului An toi 
făcătorul de minuni! Roagă-te lui! 

Mă salută şi pleacă.După ce iese din celulă , revine la vizetă şi-şi mai ex¬ 
primă odată arzătoarea dorinţă: 

-Luptaţi din toate puterile,să nu cadă Ardealul în mâinile Ungurilor. 

Cu această preocupare a plecat un suflet bihorean la moarte. 

Păstrez şi astăzi iconiţa Sfântului Anton.De câte ori mă uit la ea,am înfă-j 
ţişarea lui Bozântan prezentă; dorinţa lui îmi bate la inimă: "Nu lăsaţi Ardealul 

Ion Caratanase. Am primit apoi vizita lui Ion Caratanase,omul pe care j 
l-am cunoscut mai bine în Mişcare.Dela cărămidăria din Ciuleşti ,i-am luat pur¬ 
tarea ca exemplu.De aici şi până la intrarea lui în puşcări e,n'am lipsit dela 
bătăliile pe care le-a condus.Prin toate trăsăturile fiinţei sale era un model 
de comandant legionar.Modest,harnic,calm,viteaz şi înţelept, era dotat cu cel 
mai pronunţat simţ, al măsurii .Vorbea puţin şi întotdeauna arăta problemele în 
esenţa lor.Nepripit în momentele critice,după o matură chibzuinţă găsea soluţii- 
le de minune. Bun camarad;nu 1-arn auzit în viata mea bârfind.Ir. măsura posibili¬ 
tăţilor melc de apreciere,pot spune: "Nea Gogu" era un tot armonic,păstrând nota 
cumpătată în orice societate se afla. Când a intrat în £ ciulă , parcă* mi-au sburat 
toate grijile.Cu calmul său recunoscut , îmi spune: 

-3ă-roi iau şi dela tine adio! Cum te simţi? şi-şi duce mâna dreaptă după g⬠
tul meu ca un părinte. 

Intr* adevăr Caratanase a fost educatorul meu legionar.Gândind adânc la cele! 
cc urmează, coi tir.uă: 

- Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! Păcat! El trebuia să trăiască! Vor ] 
fi frământări mari oe afară!...In Mişcare tot aşa,în care te sfătuesc să nu te 
prea amesteci . Să-ţi vezi de drumul tău , drept , cum ai învăţat şi lasă, se vor lim- 
. pezi apele!... Mama este destul de tare! Totuşi ,încurajaţi-o ca pe orice mamă! ] 
Transmite Constănt enilor că vreau să fie tari.,Ştiu că sunt aproape toţi pe afa-, 
ră.Să nu se lase prinşi,ca să-şi poată face datoria.Am încredere îr. ei. Sui.t 
"leii" necesari momentului l Vor face ispravă bună! Ai nevoie de ceva lucruri? 
îmi pune întrebarea. 

Ii răspund că nu. 

-Eratele meu, Va si li că., să poarte şi pe viitor rija famili ei. Sora mea,Lenuţa 
să-şi termine cu bine şcoala!...Să nu uiţi nimic din ce ţi-am spus",au fost ul- 
, timele lui cuvinte,după care mă îmbrăţişează şi pleacă. 

Şi-a luat drumul în jos, tăcut, sşjre celelalte celule. 

Radu _Vlad. După aerul de îngrijorare lăsat de Caratanase,trece pe la 
mine Radu Vlad,un fiu al Buzăului,do tat c'o sănătate excepţională.El se număra 
printre puţinii care nu vedea schimbarea climatului "josnic" şi "imoral" din 
jurul regeiui Carol II prin tărăgăneli sau târgucli slugarnice.In locul tatonă-| 
rilor prudente pentru combaterea microbului periculos din Palat , susţinea nota 
tare.Deaceea era cel mai entuziasmat de cele ce comiteau camarazii pe afară. 

In celulă a stat puţin şi mi-a vorbit scurt şi hotărît: 

-Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să ne- răsbunaţi! Fiţi necruţători cu 
"bestiile" şi "camarila" , cari terfelesc onoarea Ţării! Terminaţi cu ei! Trăiască 
Legiunea şi Căpitanul! 

Lli-a dat mâna şi s f a dus rece. Intre Dec cm vi ri , dacă nu mă înşel, era cel 
mai tânăir.Intrase în Mişcare prin anul 1935. 




I 

-65- 

I on State Grigo_re. Era munci tor, născut în Vălenii de Munte, j ud. Prahova. 
Ke-am cunoscut Te" Giuleşti în 1934 ,apoi , vara întreagă din acel an frământam a- 
jmândoi.pământul pentru cărămidărie...Mai târziu,în vara lui 1935,arestaţi împre- 
i ună dela cărămidari e -în comuna Regele Ferdinand, j ud. Râmnicul Sărat,făceam c㬠
rămi dări e pentru o biserică- suntem purtaţi trei săptămâni din post în post,pe 
: jos,legaţi" în lanţuri de mâini şi de picioare.. .Din aceste toate încercări co¬ 
mune, pătrunde profund sfânta camaraderie în sufletele noastre.. .Acum,în seara, 
asta,intră luminat de mulţumire în celulă,că poate să-şi destainuiască sufletul* 
-In fine,pentru ultima oară ne vedem pe pământ,măi Ţelinarulş!. 

îmi spunea aşa, imitând pe Dinu, copilul său. 

-Te-ai ţinut mereu pe urma mea, din Giuleşti pe la Jilava, de aici la Râmni- 
j cui Sărat,Buzău,Ploeşti,Carroen-Sylva,ca să ne vedem după atâţia ani,tot la Râm¬ 
nicul Sărat.Acum ne despărţim.Dacă în Iulie 1936 nu erai în manevra dela Lipova 
| mergeam astă seară amândoi. Gara tana se s’a trudit să te aducă,dar n’a reuşit la 
timp. De altfel este şi mai bine ca tu să trăeşti.Cine şti e, însă, până la urmă, 
[curo sfârşeşti şi tu... To tuşi , te rog un lucru: să-i spui lui Anton că numele cui¬ 
bului "Iaacu J ianu " să rămână aşa cum l-am numit eu! Ce rătăcire l-a făcut să 
schimbe numele... în Ion State Grigore! Ce sunt eu? Ce-am jertfit pentru iară?, 
ca să-mi poarte în cuib numele?., mai bine şi-ar vedea $e datorie,ca să ajungă 
[cuibul "Iancu Jianu ;l exemplu de credinţă şi disciplină în corpul Muncitoresc 
I Legionar.. .Mai emoţionat îmi dă din şufleţ ultima lui taină: 

-Pentru soţia mea,repet ce ţi-aro spus şi altădată: i-aro fost toată viaţa 
credincios! Să ştie şi ea asta,am conştiinţa împăcată. Avem un copil,pe Dinu; 

I tu îl ştii! Creşte-1 aşa cum am vrut eu... Să-i dai viaţa legionară!... Ştii tu, 
în casa mea,deasupra la icoană,am aşejat baioneta fratelui meu, mai mare, căzut 
I pe front ca voluntar. Ia-o şi-l învaţă cum s’o mânuiască! Strânge-i bine mfina pe 
[ea, ca să crească numai în iubire de NEAM.Copilul meu să fie legionar! Atât te 
rog! 

îmi sărută obrajii şi fruntea,mă scutură bine de umeri şi dispăru îmbrăcat 
j în hainele vărgate,având pe cap basca mică de ocnaş.Nu l-am mai văzut,pe acest 
[camarad şofer , ridicat ca o furtună din lumea prea despreţ,uită a muncitorilor. 

Pornise de unul singur în 1934,iar după doi ani de muncă,aduse în Legiune sute 
[de şoferi , transformându-i completamente. 

*r 

Pe cât de mişcaţi sau obsedaţi de o ideie sau alta erau unii , pe atât de 
[indiferent şi sustras dela toate mi s'a părut 

Ion j^rajţdafir . Ny-1 interesa ce se petrece în jurul său.A venit la vi- 
i zetă ,m'a'salutat în mod obişnuit,legionăreşte,şi-a plecat calm,parcă pentru o 
[despărţire tempo rară. Dealtf el, prezenţa lui în închisoare nici nu se simţ, ea. La 
discuţii hu-1 puteai antrena uşor,decât în chestiuni alese din domeniul ştiin- 
[ t ci pozitive sau tohnicc.Când întâmplător îi. revenea curtea vestică pentru plim- 
I bare, se urca pe " etuvă" , doar , doar vine un accelerat cu noul model de locomotivă 
["Malaxa". î uroai spre acest câmp dovedea interes şi pasiune. 

Clipa părăsirii acestei vieţi, a primit-o ca un fapt di vers. Li ci un semn de 
regret,nicio adiere de dor,de ură sau de răsbunare! Absolut indiferent. 

îndată după despărţirea lui Trandafir , aud glasul plutonierului Eftiroi’e; 

Ii-a chemat pe toţi la celule.Folosind puţinele clipe rămase libere,trec ultimii 
[pe la mine: Pele şi Bogdan. înainte de ora unsprăzece,promiseseră că-mi vor fa-- 
[ce vizită mai târziu. 

Intre timp âe naşte presimţirea morţii .Din acest moment am stat de’vorbă 
numai cu Dl Banca şi Dl căpitan Şiancu;în special cu primul.Aşa se explică de 
[ ce,după anunţul-plutonierul,abfa reuşesc să-mi strângă mâna.In.afară de salut, 
n'au lăsat ni ciun cuvânt prin mine* 

N-a mai rămas nimeni liber.Toţi aşteptam intrarea şefului închiso rii ,Plu- 
[ toni erul a trecut pe sus şi mi-a închis celula cu lacăt. 

Cam în, jurul orei două,şeful închisorii însoţit de căpitanul Roşianu şi un 
ofiţer necunoscut,au venit în sala mare.Căpitanul Iii eseu comunică ordinul: 

-Cei ce pleacă îşi vor lăsa bagajele în celulele respecţi ve. Nu se poate lua 
din îmbrăcămintea particulară nimic,afară de palton şi căciulă.Peste cinci minu • 
[te,plecare! Aşezaţi-vă lucrurile conform ordinului! 








-bb- 


De jos, vocea lui ii Ici se aude punând tăios întrebarea: 

-Era borba să ne luăm bagajele cu noi? 

-Mâine seară veţi avea bagajele în Jilava! 

-Precis? întrebă Niki neîncrezător, 

-Ce Dumnezeu, a veţi toată încrederea confirmă ofiţerul de jandarmi. 

Cele cinci minute s'au scurs repede ca şi cum n’ar fi fost. .. Acelaş ofiţer 
anunţa ca cei strigaţi să vină la uşa dela intrarea principală,în ordinea che¬ 
mă ri i: 

-NICOLAE CONSTA!TIFESCU! 

-Prezent! 

-IANCU CARAN1CA! 

-Prezent! 

-DUMITRU BELI MAC E! 

-Prezent! 

STEPAU GEORGESCU! 

Prezent! 

RADU VLAD! 

Prez ent! 


S’a făcut linişte! Emoţiile îmi clătinau corpul de nu-mi aflam locul... 
Auzisem totul,făr* să văd nimic*.. 

După ce s’a făcut apelul,o voce ne mai auzită până acum le-a ordonat: 

-Ieşiţi afară! 

• Trec , apoi , repede la fereastra mea,ca să-i mai văd odată în curtea mică, din 

faţă... 

Când au ajuns toţi în coridorul mic,din faţa cancelari ei , plutoni orii as¬ 
cunşi în fundul gangului dinspre celula CĂPITANULUI i-au încadrat cu mai multe 
Cordoane.Vedeam bine mutrele acestor monştri cum stăteau fără nicio vorbă cu 1 
pistoalele automate aşejate cu cureaua pe mână!...Unul dintre ei , cu braţul în- j 
cărcat do frânghii a3.be, trece în primul rând al cordonului , în partea stângă. 
Frânghiile erau-lungi cam de dui metri şi de grosimea celor obişnuite pentru 
uscatul rufelor. 

Intre camarazi Observ o mică nelinişte.Dintr* odată se despart cordoanele 
în două. Bozântan trece repede printre ei, fuge până înlăuritrul închisorii şi 
strigă cât poate: 

-Domnule Inginer,aşa este,pleacă şi CAPITALUL! L-am văzut,stă singur! 

N'a putut termina toată fraza,căci doi plutonieri,îmbrâncindu-l pe uşă a- 
fară,au umplut sala cu înjurături de toate cele sfinte... 

înainte de plecarea lor,Domnul Clime vrea să ia contact cu CAPITALUL. N’a 
reuşi t. Atunci s’a înţeles cu Bozântan, ca să-şi facă uitat paltonul.Ni ci această 
încercare n’a reuşit. 

Intrat , Bozântan,iarăşi în grup, cordoanele din spate şi-au luat forma ini¬ 
ţială. 

•Mai departe,observasem toate mişcările prin fereastră; vorbe, însă,n’ am putu 1 , 
prinde cu urechi a ni ci una. Cu uşurinţă putui să urmăresc, cum din grupul camara¬ 
zilor unul câte'unul era dus. 

Primul a fost luat lini. In urma lui plecară'doi gradaţi din cordon,după cc j 
primeau câte două frânghii din legătura aflată în braţele subofiţerului. 


-CARATAKASS ION! 
-Prezent! 

-BOZANTAN 10 SIE! 
-Prezent! 

-ŞTEFAN CURCA! 
-Prezent! 

-ION ATALAS1U! 
-prezent! 

-PELE ION! 

-prezent! 

-BOGDAN 

-Prezent! 

-ION STATE GRI GO RE! 
-Prez ent! 

-TRANDAFIR ION! 
-Prezent! 





- 67 - 


la un^icTintervaî'de timp îl iau pe Careţii ca, apoi pe loru...Şi aşa,fie¬ 
care camarad părăseşte grupul,urrrftrit fiind de subofiţerii respectivi ,cari se 

aîr0 Ti S°Srla trei «*L un sfert a durat 
râriresf* şirurilor Sin cordon. Atunci a fost legat cu frânghii Trandafir, ultimul 

rH n UPONTUT. de onoare al căpitanului.... t _ n . 

‘ “^De vorbit nu vorbea nimeni în sală. Din când în când,numai Domnul Clime 

repeta întrebarea: 

-N'au. plecat încă, rs&i băeţi? 

-Nu. Domnule Inginer! răspundeam sau eu sau Livezeanu. . 

Dela postul meu de observaţie nu mă mişcăm însă.Pereastra mea avea cel 
mai deschis orizont.Deaceea nu trebuia să-mi scape niruic. < . 

Deodată bâzâitul motoarelor străpunge liniştea până la mme.Apoi , din ce 
în ce mai mare,acceleraţia creşte,se aude mai bine spre colţul corpului ce *, - 

dă Mi-am îndreptat privirea spre porţiunea străzii , in dnecţia Oxaşuţui,ca sa 
cuprind sub ochi şi faza finală.Apare prima duba,arată greu împovărată,de se 
legăna în hopuril! mari,pline cu apă de ploaie.La cel mult 30 de metri apare 
a doua.Se clătina şi ea pe strada hopuroasă,împroşcând apa murdara peste sârma 
ghimpată . . .Mai la urmă o maşină mi că,de lux, se ţinea de ele,dar nu le-am mai 
vSzut... dispăru» prin neîntrerupta ploaie ...Strada a rămas din nou pustie. 
Ponuia+ia oraşului dormea nestingheritâ,în toiul nopţii,iar înrai ,11 câ i a 
curţilorLecine şi-au amuţit lătîatul enervat de altădată. .. Radi erea reflectoa 
relor aprinse în curte şi pe ziduri se osteneau cu alungarea întunencului g eu, 
îmbibat cu duhul necurat ai urzi toarelor,pro tejate de orele mici în care se miş.- 

Noapte frig,ploaie şi un vânt subţire dela nord aulCpri eteni t plecarea 
Căpi tenului^Iicad.orXlo.r ^i.. De^emvirilo.r spre drumul fără de întoarcere. .. Dar 
din vârfurile celor cinci turle sbierau feciorii de români din adâncul pieptu- 
| rilor,mai aprins ca orişicând: 

-Postul... numărul unu... Biiineee! 

-Postul numărul doi... Biiineee! 


• ••ea 


« c o e o a 


o o o e o 


o o o c o O e 


-Postul. . .numărul cinci... şi mai ... Biiineee! ! ! 

Mă dau jos dela fereastră şi trecând la uşă anunţ tuturora: 

-Au plecat cu două dube pe drumul către oraş! 

-Bine,DUMNEZEU să le aj.ute! răspunde Domnul Comandant al Bunei Vestiri 
Gheorghe CLIMEI 

• • • 

Pentru completarea celor relatate mai sus, redăm unele din fapte, stabili te 
ulterior de ancheta asupra crimei făcute în noaptea Sântului Andrei de Regele 

Carol al II-lea şi clica lui de pbliticieni: Q 

Comandamentul Corpului II Armată a dat,în ziua de 1 Decembrie 193<3,urm㬠
torul co mură cat oficial: " în noaptea de 29 spre 30 No embri ort. un grup de 
prizonieri politici urma să fie transportat dela Jilava la Vălmişelu.In timpul 
călători ei, convoiul a trebui să se oprească în mijlocul unei păduri,la circa^ 

30 de Km. dela Jilava, din cauza unui c ef ect.Prizoni erii au profitat de această 
ocazie pentru a încerca să se salveze în pădure.Jandarmii s’au văzut constânşi 
să deschidă focul.Au fost ucişi: Corneliu Zelea Codreanu,Constantinescu,Caranice 
Belimace şi alţi zece ^:i r. eri , foşti membri ai Gărzii de Pi er.O comisie militară, 
care a descins la faţa locului,a constatat că versiunea dată de Jandarmerie co¬ 
respunde adevărului , dând în consecinţă autorizarea pentru înmormântarea cada¬ 
vrelor". . , ^ _ . 

In afară de acest comunicat s’a mai publicat şi un altul,în care se spu¬ 
nea că convoiul a fost asaltat de un grup de necunoscuţi şi că,în învălmăşeală, 
Codreanu împreună cu 13 legionari au folosit ocazia pentru încercarea tragica 

a fugii. 



- 68 - 


Nirneni n’a crezut versiunea ofi cială , căci ea nu corespondea liniei pe ca¬ 
re s’a pus Căpitanul.Consternarea a fost aproape generală cu excepţia clicilor 
corupte de politicieni şi a populaţiei Evreeşti , care jubilau ostentativ. 

Adevărul,însă, nu putea fi pentru multă vreme ascuns.iiărturisirile făcu¬ 
te mai târziu de maiorul Dinulescu , cel care "a comandat asasinatul" au aruncat 
deplina lumină asupra acestei oribile crime. 

"Intr'o zi -declară,el- am. fost chemat de către fostul Preşedinte de Con¬ 
siliu Călinescu.In cabinetul lui de lucru se găsea şi Generalul Bengliu , coman¬ 
dantul Jandarmeri ei.Călinescu mi-a declarat atunci ,că,pentru motive politice, 
.Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi: aceasta ar fi fost şi do¬ 
rinţa Regelui. In ziua de 29 Noembrie 1938,1a orele 10 seara,Codreanu şi cama¬ 
razii lui au fost scoşi din închisoarea unde erau închişi şi au fost puşi în- 
tr'un camion. Legi o narii au fost puşi în aşa fel ca să poată vedea numai înain¬ 
te,fiind în acelaş timp legaţi cu braţele la spat.e.Ei nu puteau face nici cea 
mai mică mişcare; erau chiar constrânşi să stea continuu cu capul în. sus.înapoia 
fiecăruia din ei stătea un jandarm.Eu m'am‘aşezat lângă şofer.Se călătorea pe 
strada dintre Ploeşti şi Bucureşti , când,în zorii zilei de 30 I o embri e,după ce 
am dat semnalul fixat,cu lanterna,jamdarmii au scos din buzunare o'sfoară(frân¬ 
ghie), pe care au strâns-o în jurul gâtului legionarului ce stătea în fata fie¬ 
căruia dintre ei.In felul acesta,Codreanu şi cei 13 camarazi ai lui au fost 
sugrumaţi în timp ce maşina continua în plină viteză.Puţin după aceia,am ajuns 
la Bucureşti,de unde ne-am îndreptat către fortul dela Jilava,în interiorul c㬠
ruia era săpată,deja de teri zile,o groapă mare.După ce camionul a intrat în 
Port,asupra cadavrelor strangulaţilor s’a tras şi câte un foc de revolver sau 
de puşcă , apoi ,medicui militar constata moartea tuturor legionarilor,cadavrele 
'au fost aruncate în groapă. Eu imediat am declarat celor 14 jandarmi că ceoace 
făcuseră fusese dispus de către Curtea Marţială şi că a fost o datorie patrio¬ 
tic?. importantă. S’a aruncat pământ în groapă,însă a doua zi cadavrele au fost 
desgropate şi purtate îr.tr’o altă groapă.Asupra lor s'au vărsat multe sticle 
de acid sulfuric,apoi s'a pus deasupra un strat de ciment , peste care în sfârşit 
s’a aruncat pământ.Jandarmii ,deşi involuntar,au trebuit sa iscălească actele 
de deces,în care se spunea ca ccd 14 legionari au fost împuşcaţi în urma unei 
încercări de fugă.Fiecare jandarm a fost răsplătit Cu 20 dc mii de lei. 


Aşa au fost răpuşi NICADORII şi DECEMVIRII. 

Aşa s’a >us capăt vieţii pământeşti a CĂPITANULUI, la vârsta de 39 de ani, 
când geniul său creiator păşea în plină fază de maturitate. Personalitatea lui 
era fascinantă: " N’an întâlnit -spune scriitorul francez Bertrand de Juvenel- 
nicio personalitate care să-mi fi produs,cu o atât de puţină punere în scenă, 
o impresie mai vie. închipuiţi-vă un om foarte înalt,foarte subţire,a cărui faţă 
ar fi un model de frumuseţe clasică,dacă n’ai fi adâncimea orbetelor,în fundul 
cărora scânteiază ochi sfredelători"(Gringoire,1933). 

Călăii Căpitanului şi fort ele oculte,care i-au pus în mişcare,au crezut că 
prin moartea Lui va dispărea şi credinţa legionara,.Ei nu puteau înţelege că sis 
ternul moral şi politic creiat de căpitanul este croit astfel încât îşi trage 
principala sursă de forţă tocmai din jertfa supremă. 

întreaga Lui viată a fost dominată de ceeace LI numea: a trăi cu gând ul 
morţ ii. " Spiritul de jertfă este esenţialul. I.ici Mântuitorul n’a putut birui 
fără suferinţă şi jertfă "(Moţa). ” Cine renunţă la mormânt renunţă la înviere". 
"Cred -spune Căpitanul- în superioritatea nepieritoare a principiului Bi seri cei 
Creştine: bi ruinţa..veşni. că n şi adevărată ..este .biruinţa .născută din mar tir iu"• 

Cu această credinţă, Căpitanul şi-a transformat însăşi moartea sa în biru¬ 
inţă,căci a dat legionarismului nimbul martirajului creştin: singurul care poa-. 
te să înfrunte vitregia oameni lor şi a împrejurărilor. 







-69- 


Pără îndoială,pe planul acţiunii imediate golul lăsat de personalitatea 
Căpitanului s'a simţit adânc nu numai în România,dar şi în celelalte ţări din 
sud-estul- european.In anumite conjuncturi politice f avo rabile,Mişcarea nu şi-a 
putut valorifica întreg elanul său combativ.Şi nu este o exagerare dacă s’ar 
spune că popoarele din aceste părţi, care suferă sub jugul comuni st, ispăşesc 
poate crima de a fi lăsat să fie asasinat cel mai neprihănit luptă tor, adevărat 
"Atlet al lui Cristos" împotriva Anticristului Bolşevic. In aceste momente gre¬ 
le, ele îşi găsesc putere de rezistenţă în credinţa dată de Căpitanul , singura 
care,prin fundamentul ei profund creştin şi prin tradiţia şi tehnica de luptă, 
poate înfrunta valurile copleşitoare ale noiilor hoarde barbare. Spiritul Căpi¬ 
tanului însufleţeşte lupta şi nu-şi va găsi odihna până când “oştile Crucii" 
nu vor sdrobi definitiv "oştile Satanei", pentru ca toate popoarele să se poată 
desvolta în pace şi armonie,după eternele principii creştine. Martirii legio¬ 
nari sunt primii cruciaţi ai Lumii moderne. 

In exil, 13 Septembrie 1949. 


o 


- 70 - 


XIII). PENTRU CE S ' AU JERTPIT ? 
(Cuvânt _de închei ere) 


Din paginile precedente,care reflectează numai o mică pai te din imensa 
fr'esc” a Sirologlei legloiare,.'. putut vedea cât de «^«uratoar^es^ 

ÎS^tSr.TSSiftr.rîrtSrtee^ auto^oYe ale J. 

r°mân . , .. + «âin Pind şi până dincolo de Nistru",cum scrie Căpitanul, 

a înfruntat cu hotârîre toate prigoanele şi şi-a luat asupra. sa J°?* e 6 

neamului nostru.Un duh de epopee creştina ma învolburat .t letul.şi^ 6 - 
său generos s'a vărsat scriind această epopee pe toate meridianele şi parale 
1 e l ei dela Majadahonda până pe malurile Volgei şi înălţimile Caucazului, ca 
închisorile greceşti până. în lagărele de concentrare naziste. 

Care este sensul adânc al acestor jertfe? De unde porneşte acel nesecat 
elan de dăruire? Pentru ce s'au jertfit camarazii noştri? Desigur nu şi-au p㬠
ruit viaţa, pentru ca mormintele lor să devină platformă pentru nedemne exhi i- 
tii politice. Nu s’au mişcat munţii de credinţă legionara, spre a da naş ® ® . . 
vreunui pehlivănel de politician care,în momentele cele. mai tragice ale acestui 
neam,să se delecteze în giumbuşlucuri , cu furarea proprii sale căc!uli.Nu s a 
v« rs it cel mai gereros sânge românesc pentru a adapa şi fertiliza cine ştie ce 
aSpionajului irternatîonal. Ar fl absurd. 
rrlf jertfelor măreţe si scopul de politicianism meschin,ar iriza ridicolul. 

Ar fi * inutil pentrucă viata publică românească este plină de ^ seffi ® nca 

ne, "căzături morale", cum le spune Căpitanul,ca sa mai fi.e nevoie de noi seni. 

Pentru ce s'au jertfit MARTIRII noştri? Ne-o spune limpede Jurământul 
MO ŢA- MARIN.Să luăm aminte, camarazi! 

"Ori de câte ori am fost în faţa unei jertfe legionare mi-am spus: Ce în¬ 
grozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor noştri,sa se insti tu¬ 
ia scă o castă biruitoare,căreia să i se deschidă porţile către viaţa afaceri¬ 
lor .a lovi turiloe fantastice,a îmbuibări lor, a exploatării altora* 

Deci,au murit unii pentrucă să slujească poftele de îmbogăţire,de 

co mo dă şi’dc desfânare a altora. . ..... 

Iată , acum,ne-a adus Dumnezeu ai ci,în faţa celei mai mari jertfe,pe care 

putea s'o dea Mişcarea Legionară. . . x „ 

Să punem inima,fruntea şi trupul lui Moţa şi a camaradului său Marin,teme¬ 
lie Naţiunii Române.fundament peste veacuri pentru viitoarele măriri româneşti. 

Să punem deci pe liota şi pe Marin baza viitoarei elite româneşti , care va 
fi chemată să facă ,din neamul acesta,ceeace abea întrezăreşte mintea^noastr • 

Voi care reorezentaţi primele începuturi ale acestei elite,să vă legaţi 
prin jurământ că vă veţi comporta în aşa fel încât să fiţi cu adevărat început I 
sănătos,de mare viitor al elitei române,că veţi apăra întreaga Mişcare Legiona¬ 
ră ca ea să nu alunece pe căi de afaceri,de lux,de trai bun,de imoralitate, 
de satisfacţie a ambiţiilor personale sau a poftelor de mărire omeneasca. 

Veţi iura că aţi înţeles, că nu mai există nici un dubiu în conştiinţa Dv., 
că Ion Moţa şi Vasile Marin n'au făcut uriaşa lor jertfă pentrucă noi caţiva de 
azi, sau de mâine să ne îmbuibăm de bunătăţi şi să benchetuim pe mormântul lor. 
Ei n'au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori , pentru a ne 
aşeza noi în spatele acestei caste,continuând exploatarea ţării şi a muncii al¬ 
tora, continuând viaţa ie afaceri,de lux,de destrăbălare. 

In cazul acesta,biata mulţime a Românilor prin biruinţa noastre.,ar schimba 
numai firma exploatatorilor,iar ţara stoarsă şi-ar încorda istovitele puneri ca 
să su-oorte o nouă CATEGORIE DE VAMPIRI care să-i sugă sângele,adică noi. 





- 71 - 


0! Moţa tu n'ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam. 

De aceea veţi jura că aţi înţeles, că a fi elită legi o nară. în limbajul 
nostru nu înseamnă a lupta şi a învinge, ci înseamnă: permanenta jertfire de 
sine în slujba neamului că ideea de elită este legată de ideia de jertfă, de 
sărăcie,de trăire aspră şi severă a-vieţii,că unde încetează jertfirea de si¬ 
ne, acolo încetează elita legionară. 

Vom jura deci că vom lăsa prin legământ urmaşilor să vină să jure la mor¬ 
mântul lui Moţa şi Marin pe următoarele condiţii esenţiale ale elitei pe care 
noi înşine jurăm: 

lc Să trăim în sărăci e, ucigând în noi poftele de îmbogăţire materială. 

2. Să trăim c /iaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi îmbuibării. 

3, Să înlăturăm 6rioe încercare de Exploatare, a ,omului de către om. 

r» Să jertfim permanent pentru ţară* 

5» Să apărăm Mişcarea Legionară cu toată puterea noastră ^potriva a tot 
ce.ar putea s 7 o ducă pe căi de compromisuri sau compromitere sau împo¬ 
triva a tot ce ar putea să-i scadă măcar,înalta lini e morală. " 


Apare,deci ,foarte clar,sensul jertfelor făcute.Acest jurământ constitue 
însăşi chintesenţa o rodin-' ei legionare,aşa cum " Predica de pe munte" formează 
sâmburele credinţei noastre creştine» Oricine dintre legionari, care ar călca 
acest jurământ, devine spre jur şi alunecă în erezie. Căpitanul cu întreg şirul 
de martiri , “inima* jjţ fruntea generaţi e l'• no agtre. au fost; pu se „temelie Naţiunii 
Române' , fu ndament joeste vqe.cur_ pentru toarele măriri^ româneşti*. 

întocmai ca în legenda- Meşetrului Menole, Destinul a vrut să se cimenteze 
această temelie a "viitoarelor măriri româneşti" cu lacrimi le ferbinţi şi sân¬ 
gele generos cărţiit de toate ramurile româneşti. Groapă comună dela Jilava, 
nude ţărână Căpitanului s‘a amestecat cu ţărâna legionarilor săi,proveniţi din 
toate ţinuturile lecuite de Români, a constituit simbolul unităţii româneşti 
indistruct: bile. Pe acest fundam eh t de mari dimensiuni va trebui 3 ă construia¬ 
scă generaţiile caro vor veni. Dar nu h&o tic. după capriciu* - Şi - nici cu materi¬ 
ei şubred. C-randiosul plan conceput de Căpitanul va trebui respectat cu sfin¬ 
ţenie; Materialul foJcsrt va trebui selecţionat şi bine călit în focul credin¬ 
ţei -egionare» Numai aşa se vor putea asigura echilibrul , frumuşei ea şi întrea¬ 
ga rezist er-ă a'măreţului edificiu poli ti c-rnore._ durat. Numai aşa acest edifi¬ 
ciu va înfrunta 'vremurire» Tot ce este grandios, în toate domeniile de activi¬ 
tate omenească, se datorează eforturi Ier continui a mai multor generaţii însuf¬ 
leţite de aqălas spirit de jertfă. De acest adevăr ar trebui să ne pătrundem 
cu toţii: tineri şi bătrâni. . 

Dar s'.ir putea ca, în această- succesiune de generaţii, să se ivească şi 
câte o "generaţi e debilă şi laşă" -cum spune Căpi tanul-,care să lase din mâini¬ 
le sale.sub proci unea ameninţ Inilor jlirfia destinului românesc.şi să părăsească • 
misiunea rcasmră ca neam î: lume". S’ar putea s'i fie sedusă de frivolitatea 
unei vieţi uşoare, sau să fie derutată de elemente rău intenţionate. In acest 
caz, sc va aştepta c alta, generaţie mai vrednică. Peste golul creiat, se vor 
întinde mâi. nit le celor bătrâni şi ale celei- prea tineri, spre a putea duce îm¬ 
preună, o sarcină, care în mod normal rfar fi fost a lor. In nici un caz însă, 
nu se va face cale vntoafsă sau apuca pe cărări lăturalnice şi întortochiate. 

3e va păşi pe drumul drept, mereu înainte. Vor rămâne în urmă cei care vor fi 
obosit. Se vor desprinde cei derutaţi, care şi-au pierdut credinţa. Adevăraţii 
legionari însă -mulţi sau puţini câţi vor fi- vor trebui să meargă hotărîţi îna¬ 
inte, pe linia destinului legionar. 0 imperioasă necesitate istorică nu admite 
nici un fel de ezitare sau compromis. 

Aşezat de Dumnezeu, curo spune Cronicarul , "în calea tuturor răutăţilor" şi 
înghesu. t de popoare mari şi apăsătoare prii: masele lor gregare,poporul român 
este ameninţat în însăşi existenta sa, dacă nu va sup lini lipsa sa de cantit ate , 
pri r. calit a te. De la această r ea litate esenţială pe care congenital nu o pot 




-72- 


sesiza fluşturaticii noştri "realişti", s’a inspirat acţiunea Căpitanului, 
întreg sistemul său educativ şi politic converge spre a face din neamul ro¬ 
mânesc, un neam de elită. In cadrul geo poli tic, în care se găseşte, spaţiul 
vital al poporului român nu se va revărsa pe o dimensiune orizontală .în ex¬ 
pansiuni teritoriale şi năzuinţi materialiste. El se proectează pe o linie 
verticală , care porneşte, din străfundurile "pământului strămoşesc" şi p㬠
trunde adânc în senină tăţile " Ce rului crşşţin". De aceste două mari şi per¬ 
manente realităţi -cum dovedeşte întreaga noastră istorie- este organic an¬ 
corat sufletul românesc. Ele constitue polii pentru axa existenţei noastre 
individuale şi colective, prezente şi viitoare. 

Aşa dar, nu este vorba de un idealism romantic sau de un misticism ie¬ 
şit din sfera realităţilor politice. Dimpotrivă: este aprecierea cea mai te¬ 
meinică şi mai realistă. Cuirasarea morală a poporului român cu toate virtu¬ 
ţile creştine şi ostăş eşti , care să facă din el un adevărat paladin al lui 
Cristos pe "muchea de lume, la acest vad de popoare", unde l-a plasat des¬ 
tinul , constitue cea mai înţeleaptă prevedere ce s’a formulat vreodată în 
politica românească. Tragicele evenimente de astăzi, din România şi de aiu¬ 
rea^ confirmă. 

Pehtru a creia ''primele începuturi ale acestei elite" de cruciaţi în 
slujba neamului şi a lui Dumnezeu, s’au jertfit martirii noştri.Numai cu a- 
semenea elite,pătrunse de spiritul creştin, elite de arhangheli, se pot bi¬ 
rui în mod definitiv "oştile satanei". Sub acest aspect, martirii noştri 
sunt adevăraţii vestitori ai lumii noi, care va răsări după cumplitele fur¬ 
tuni din zilele noastre. 

Sărbătorind a.stăzi , în exil, trei decenii dela isbucnirea generoasei 
"Mişcări studenţeşti", să ne aducem aminte de toţi camarazii care au crezut, 
care au suferit şi care şi-au dăruit tinereţea lor pentru înălţarea neamu¬ 
lui românesc. Spiritul lor de jertfă să ne călăuzească în aceste timpuri în¬ 
tunecate, când ispitele pândesc şi rânjesc pe la toate răspântiile. "Zidul de 
ură şi de mişeii e care ne împresoară" este aminănţător. Dar Arhanghelul Mi- 
hail , patronul Legiunii, îl va nărui, dacă noi ne vom păstra credinţa. 

"Rămânem deci,-cum a scris Căpitanul în momentele grele- legaţi în du¬ 
hul lui Moţa-Marin,şi al celorlalţi morţi ai noştri, care se roagă pentru 
noi lui Dumnezeu. Credeţi, camarazi din sate, din oraşe, din munţi şi din 
câmpii, în viiorul legionar al României, pe care nici ura nici uneltirea 
vicl-eană şi nici moartea r.u-1 pot împedica" ( Circ. ,pag. 273) . 

Credinţa ne va mântui ! 


In exil,' 10 Decembrie 1952. 


Constantin Papanace 



I.- 

II.- 

III.- 

IV.- 

V.- 

VI.- 


VII.- 

VIII.- 


IX. 

X. 

XI. 
XII . 

XIII. 


- 73 - 


CUPRINSUL 


CUVÂNT ÎNAINTE . .. 

Pentru ce a fost asasinat CĂPITANUL ?».... 

Primii Cruciaţi moderni: MO ŢA- MARIN . 

Credincios până, la moarte: STERI E CIUmEJi.1 . . 

0 mare mucenică, legionară.: NICOLETA NICOLESCU . 
Jertfa unui intelectual de rasă: NAE IONESCU 

Crime împotriva umanităţii: 21 SEtTS.;BRI E 1939 

a) Cum au fost asasinaţi legionarii 

dola Râmnicui-Sărat . 

b) Mucenicia legionarilor din soi talul Braşov 

c) Transportul fantomă. . 

d) Carnajul dela Ciuc ... 


Personalitatea lui ION BELGEA: 

a) Structura 

b) Dece n'a scris Ion Belgea 

c) Din activitatea lui 

d) Cum a murit 


pag. 

1 

3 

8 

9 

10 

13 

15 

i; 

16 
18 
20 

23 

25 

26 

28 


Din viata sbuciumată a lui GIUGORE t'IRL .. 29 


Crâmpeie din viaţă 
Crescut pe ruine 


o o o 


0 O 0 


O O O 0 0 0 


29 

29 

30 


Primul curo de lupta ..... ...... . 0 iu 

DeuiiUzii, , t . . 32 

Du iti; studenţeasca . 


O 0 O 


De piept cu politicieni 
Arhanghelul 
Sub coagul Legiunii . . 

Lupta între eorp şi suflet 
Martirajul . . . 

Uit iniile clipe • • 

■ iOarte de legionar-armatol 


o e o 


o o o o 


0 0 0 0 


0 0 0 0 


33 

35 

37 

38 

39 

40 

41 


In închisoare cu Vă că r eş t eanul" JTJDO SE POPESCU . 


44 


Cu IAN CU CARAÎ I CA-i ‘ICADO RUL pe la oamenii politici . 

a) La i . G«Du ca .............. 

b) La Ionel Brătianu . 

c) La aida oivod 

d) L? Iuliu Maniu ... 

Jerta fraţilor de cruce: ADAI.il CU ( GEAGEA ,ANAGNGSTU . . 

JERTFE DE ISPĂŞIRE (ultimele ore ale 

Nicadorilor şi Decemvirilor) . . . 


50 

50 

51 

.52 

• 55 


.57 


59 


PENTRU CE S’ AU JERTFIT ?(Cuvânt de încheiere) .... 70 

CUPRINSUL . . 73 


o 






























AU APARUŢ IN COLECŢIA "BIBLIOTECA VERDE „ 

VERIANUS: 

Nr. 1 

“Concepţia de viaţi ai stilul de lupţi legionar,, 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr. 2 

* Pro - Balcania 

Consid£ration sur l’union balcanique et la solution 
des probl£mes litigieux de ce secteur £urop6en. 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr. 3 

La pers£cution des' Minorites Aromounes (Valaques) 
dans Ies Pays Balcaniques. 

Le Probleme Macedonien. 

CONSTANTIN PAPANACE; 

Nr. 4 

Mihai Eminetcu 

un mare precursor al Legionarismului românesc. 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr. 5 

Destinul unei Generaţii 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr. 6 

Orientări pentru Legionari 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr._7 _ 

justice pour Ies Aromounes (Valaques) 

CONSTANTIN PAPANACE: 

Nr. 8 

MAKT1KI LKGIONAK1 

VA APARE IN CURÂND: 


Problema adaptării MISCÂHII LEGIONARE in nona 
conjunctură politică 



















I* 





f 









t