Dacia anul XII, nr. festiv, decembrie 1957

| 


Aa 
Decembrie 1957 


Tribuna de luptă româneaţeă 





30 


de ani de la intemelerea 
Miscării — Legionare 
1921 — 195] 





Anul XII 
Număr feativ Rio de Janeiro 
Decembrie 1937 


DiciA 


Țribună de luptă româneaţeă 


INCHINARE: 


—  Comemorărei a 30 ani de la infiintarea 
Miscârii Legionare. 
1927 - 1957 


_— Comemorărei a 12 ani de la aparitia 
«Daciei» 
1945 - 1957 


Corespondenta: 
Caixa Postal 236, Niteroi, Brasil 








Cuprinsul : 


HORIA SIM ) 

GRIGORE MANOILESCU 
MARCEL PREDI 
OVIDIU GAINA 
FILON VERCA 
NIC. LANOU 





GENDRAL PLATON CHIRNOAGA 


DR. CONSTANTIN SASSU 
1. P. OANĂ 


NICOLA GHUHORGIIIU 
N. PEBAN 

SANDU MARIN 
MARIN BĂRBULESCU 
UHIRILĂ OIUNDU 
DIONISIE GHERMANI 
ING, DUMIDRU MINAESO 
DUMITRU LEONTILS 
ING. NICOLAE ROSCA 
1. G. DIMITRIU 
OVIDIU TARLEA 

1, G. DIMITRIU 
GRIGORE ARBORE 





| 


Noam si Legiune 

Gânduri pentru legionarii de mâine 
Prahova, un simbol legionar 
Legiunea între legendă si realitate 
Un drum sure casă 


Mărturii - suvra evenimentelor din Lanuarie 
1941 


Legionarii si războiul national contra Uniunii 
Sovietice 
Valoarea enocală a fenomeu ului legionar 


Rarăul, o concentie din spiritualitatea le- 
pionară 


că TPânase 
La 6 Septembrie 1940 


Lagărul din Vaslui la 21-22 





embrie 1939 


Momente dintr'o prigoană 

în propagandă prin Bucovina 
F. D. 0. Bucuresti. Vara 1940 
Frânturi dn lupta legionară 
Legionarul Aurelian Mândrilă 
inchisoar: Suceava 

Prof, Mihail Paso 

3 Septembrie 1940 

Prof. Ion Copuzeanu 


Comemorarea «Daciei» 








ASA SE NASC LEGENDELE... 





nostru și depăseste toată 
al lumii.» 





CRUCEA DE LA MAJADAHONDA 


“Drapelul sus si rândurile strânse!” 





dineordarea de viată la care s'au ridicat ei — di 
storia românească — ap 





(Victor Puiu Găreineanu — 





ne depâseste pe noi, vorba noastră, gândul 
depăseste prin acelasi salt tot sufletul de azi 


Răscumpărarea — 1937) 





NEAM SI 








STI 

SU UMAI legiona ari au trăit vremurile de 
intiripare ale Legiun umai cei cari, în tot acest 
răstimp, dela întemeiere si pâna astăzi, nu s'au clin- 
depe pozitia adevărului, pot cuprinde cu ochii 
mintii măreția destinului legionar. Cei străini de 
miscare sau cei instrăinati de u vor vedea în 
istoria Legiunii decât un sir de izbueniri si comvul- 
siuni, urmate de lungi ani de suterintă. “Tabloul 
succeselor politice obtinute de aceste energii în mars 
nu e recontortant: o victorie electorală în 1937, 
anulată după câteva zile; o semi-guvernare în 1940; 
un guvern în exil în 1944-1945, Lumea care sa 
alăturat nouă pentrucă considera iminentă o lungă 
perioadă de. guvernare legionară, a suferit deceptii 
izare ale miscârii au 








E 














crude. Perspectivele de res 
fost sdrobite cu regularitate sub rotile unei noi pri- 
goane. 

Judecat strict rational, acest gen de luptă care 
depe culmile triumfului apropiat te coboară în abi- 
i lipsit de sens, 





suri de suferintă, pare aventuri 
oamenii care se orientează 





Spiritele realiste, a 


în funetic de conjunctura în care trăiesc, 





exelu 
au dreptul să fie alarmati si să protesteze. Ei 
teptau la biruinta legionară, biruintă de atâte 
promisă si oridecâteori se înăltă la orizont acest me- 
saj imbucurător, deatâăteaori peisagiul se schimba 
bruse, făcând loc unui nou capitol de sbucium si 
tristeti. Indoielile băteau la poarta sufletului. Do- 
zonă de primejdii per- 


e Us- 
a ori 











rinta de a evada din ac 
manente în care naviga miscarea este umană. 
act singuratec, e o manifestare 
roismul 








Eroismul, luat c 
destul de răspândită » spiritului omenese 
de durată, consecventa în urmărirea unui ideal, se 
întâlmeste mai rar. Această specie de eroism e re- 
zultatul unei intense explorări lăuntrice, Numai le- 











gionarii care au ajuns la un anumit grad do ilumi- 





nare interioară îsi pot da seama că 
că intrinsecă a evenimentelor, o istorie mai reală 
decât aceea care se desfăs în văzul tuturor, si 
care, prin natura ei, reclamă perpetuarea spivitului 








de sacrificiu 

Pentru a interpreta just istoria celor treizeci 
de ani de viată legiona trebuie să-i descoperim 
impulsul fundamental, Ce-u determinat dela nas- 
Dece legionarii numai 








tere cursul ei accidentat? 


LEGIUNE. 





ARHANGHELUL MIHAIL 
Patronul si veratitarul Legiunii 


arareori au avut parte de bucurii si au purtat pe 
frunte aproape fără întrerupere cununa martiriu- 
lui? 

Miscarea legionară a luat nastere din frămân- 

tările generatiei care a pătruns în universităti după 
întâiul război mondial. Dar, spre deosebire de alte 
organizații politice, miscarea legionară a depasit 
tendintele efemere ale unei epoci, clădindu-si exis- 
tenta în permanentele neamului, Corneliu Zelea 
Codreanu, întemeietorul miscârii, a pornit lu mo- 
bilizarea tineretului în numele unei conceptii d» 
viată, destinate să transforme individul care ajun- 
gea în posesiunea ei într'o energie natională. Indi- 
vidul era initiat în arhitectura launtrică a neamului 
mostru, pentru a câstiga stabilitate internă si pentru 
a da un sens constructiv puterilor lui de creatie, 
Adeziunea individului la miscare se opera din in- 
terior, după ce si-a însusit datele fundamentale ale 
sufletului si istoriei românesti. Legiunea avea o în- 
doită viată: o activitate politică propriu zisă, în 
care sr recunosteau semnele distinctive ale unui 
partid, si o preocupare  educativ-spirituală, care 
servea de suport celei dintâi. Cuibul, unitatea de 
bază a organizatiei, în care isi făcea legionarul edu- 
catia, era icoana în mic a patriei. Rezultatul trecerii 
individului prin această scoală trebuia să fiv câsti- 
parea deprinderii de a cerceta fiinta neamului si de 
a intra în dialog cu el, pentru a-i întelege si urma 
aspiratiile. 

Conceptia de viată legionară stabilea perspec- 
tiva justă de realizare a individului, succesiunea de 
planuri în care avea să se deslăsoare viata lui peu- 
iru a atinge plenitudinea de manitestare, «Indivi- 
dul in cadrul neamului; Neamul în cadrul si in sluj- 
ha legilor Dumnezeirii», iată formula la care sa 
vprit Căpitanul, pentru a defini esenta filosofiei le- 
gionare, Formula epuizează toate aspectele existen- 
tei si se aplică cu egal succes în societate si în viata 
sufletului omenesc. In istoria omenirii, turburările 
provin din faptul că unul sau altul din termenii re- 
tatici individ — neam — Dumnezeu nu e pus în va- 

loare sau chiar oprimat, împiedecat să se afirme, 
iar în viata lăuntrică a individului subplantarea per- 
sonalitătii de diverse complexe sufletesti se da- 
toreste acelorasi cauze, Un individ care nu respectă 
această ierarhie de valori, care se pune pe sine în 
centrul existentei, sau care crede că se ponte dis- 
pensa de unul din termenii superiori, Dumnezeu sau 
Neamul, se auto-mutilează, îsi amputează propria 
lui ființă de o serie de posibilități creatoare. Ar- 
monia originară a sufletului omenesc e sfâsiată si 








me cei 


efectele nefericite ale acestei desordini interne se 
pot urmări si în viata popoarelor. 

Când se vorbeste de «destinul national», «dos- 
tinul unui popor», expresiile nu sunt lipsite de sens, 
Neamurile ca si indivizii nu personalitatea lor. Au 
caractere specifice, după care se disting unul de al- 
tul: în istorie, în cultură, ele se vor afirma con- 
form acestor predispozitii. Neamurile se nasc cu o 
zestre spirituală. «Destinul unui popor» este troce- 
rea din stadiul potential în stadiul de manifestare n 
originalității lui creatoare. Destinul national nu 
trebuie confundat cu un ideal oarecare si cu atât 
mai putin cu un obiectiv politie de mni putină îm- 
portanță, Un ideal, când este bine ales, reprezintă 
o functiune tranzitorie a destinului, za moment de 
încorporare al lui. Destinul este proicetia inaltera- 
bilului national în istorie; este specificul reactiunii 
lui fată de eveniment; e modul său de comportare 
în istorie si în cultură. EI reprezintă constanta isto- 
rică si culturală a unui popor si îl insoteste dela 
nastere până la disparitie, 

Destinul unui neam decurge asadar din perso- 
nalitatea lui. Dar nu trebuie să-i coruvem întele- 
sul confundându-l cu notiunile de fatalitate sau pre- 
destinare. E e creatie liberă, Singura «predestina- 
re» a unui neam este să se realizeze conform ge- 
niului său particular, aducând o contributie proprie 
la cultura omenirii. Aici intervine munca îndivi 
lui. Responsabilitătile lui depăsesc sfera restrânsă a 
vietii lui personale si se extind asupra colectivitătii 
din care face parte, idul este chemat să des- 
telenească ogorul spiritual al unei natiuni. Mărirea 

sau pieirea popoarelor atârnă îu primul rând de 
vrednicia lui: 




















Generatia de tineri care si-a strâns mai târziu 
rândurile în cadrul miscării legionare venca cu o 
notă distinctivă fată de celelalte partide. Tinerii 
acestia se atasaseră de fiinta interioară a neamu- 
lui, îi simteau bătăile de inimă, îi recunostenu ca- 
denta istorică si voiau s peze ceva din tal- 
nele si frumusetile lui, atie era pusă În 
alternativa să se piardă în meandrele politicianis- 
mului san să-si creeze un instrument propriu de 
afirmare în politica tării, care să corespundă con- 
ceptivi ei de viată, In aceste momente de cumpănă, 
când nu se stia cari tendinte vor iesi biruitoare, 4 
apărut Corneliu Codreanu. La semnalul lui sau ri 
sipit toate nehotăririle si noua generatie a optat 
pentru politica destinului national, 

După războiu se punea problema unei noi 
orientări în toate domeniile. Rupându-se de destinul 
neamului, vechea generatie wa fost în stare să dea 
un nou impuls energiilor nationale, să elaboreze un 














nou ideal pe măsura necesitătilor schimbate ule vre- 
mil, Odată cu realizarea României Mari, părea că 
s'a oprit în loc istoria. Pregătirea zilei de mâine nu 
turbura constiinta oamenilor politici. «Să păstrăm 
ce avem», eru tot ce se putea aflu ca intelepciune 
politică del» vechea clasă conducătoare. Tinerilor li 
se recomanda să se bucure de roadele victorici, Ată- 
tea posibilități li-se deschid. Fiecare să-si vadă de 
rosturile lui, pentrucă a trecut vremea ideulurilor, 
Jar dacă îl atrage politicu, să se aciueze pe lângă cei 
ce detin puterea, In definitiv, nu-i mai aproape de 
trup cămasa decât haina? 

Miscarea legionară s'a ridicat contra acestel 
mentalităti statice în viata publică, contra imobili- 
zării clanurilor creatoare ale natiunii. Imobilismul 
în politică e tot ce poate fi mai funest pentru viito- 
rul unei natiuni. Odată cu întregirea României, nu 
Sau realizat toate aspiratiile poporului nostru. A 
cere unei natiuni să trăiască fără ideal, e o ubsur- 
ditate. Idealurile nu tin o vesnicie — e drept — dar 
functiunea idealului rămâne permanentă. S'a impli- 
nit un ideal, idealul unitătii nationale; acum altul 
trebuie să-i ia locul. Constiinta natională nu poate 
fi suspendat vid, nu poate fi impiedecată să gân- 
dească asupra viitorului: A transforma o generatie 
într'o organizatie de acaparatori ai bunului public, 
nu e un ideal. E o lichidare a patrimoniului national. 

Noul ideal nu putea fi scos din cărti sau împru- 
mutat de peste hotare. El trebuia să se contureze 
din consultarea liniilor de fortă ale neamului, Desti- 
nul national trebuia solicitat să-si găsească o nouă 
aplicatie, o nouă întruchipare istorică, potrivită cu 
împrejurările schimbate în care ajunsese poporul 
român. Cecncr cerea după râsboiu, era ca na- 
tionalismul extensiv, realizat în mare mâsură, să fie 
urmat de un nationalism intensiv, După satisfacerea 
revendicărilor teritoriale ale poporului nostru, tre= 
buia să se pună aceentul pr consolidarea internă a 
o umplere a acestui spatiu, o descătusare a 
energiilor nationale, împiedecate până acum să se 
afirme din cauza vicisitudinilor istorice. O creatie 
imbelsugată în tonte domeniil»; economic, social, 
cultural. Massele populare trebulau seoase din iner- 
tie, bucurându-se de o largă solicitudine din partea 
carea nivelului de traiu al po- 
i o chestiune de dreptate sacia- 

mm pre curentele socialiste. Abia după 
„timile sunt salvate din mizerie si nestilată, ge- 
niul unui neam se poate manifesta în toată pleni- 
tudinea. Buza de selectie a talentelor se amplifică. 
Iu loc de a reprezenta o pătură restrânsă din popu- 
jatie, se lărgeste până la marginile unei natiuni, 

Aceasta era directia ce voia să o împrime. mnis- 




































puvernantilor, h 
pulutiei nu-i mu 














carea legionară statului. Chiar păstrarea hotarelor. 
nu era posibilă fâră de o profundă înnoire a viotii 
publice. Numai un popor maturizat politicesta si de 
înalt nivel creator e respectat în viata internafiona- 
15. Vidul politie dintr'o o tară atâtă polta de euoeri- 
re a altor popoare. O Românie Mare ceu picioarele 
de lut» nici nu se putea cel putin apăra. 

Politica externă în măsura mai mare chiar de- 
cât politica internă trebuia supravegheută de spiri- 
tul natiunii, In acest domeniu greselile sunt si mai 
putin îngăduite, pentrucă pot duce la pierderea în- 
dependentei nationale, Fără îndoială, politica ex- 
ternă evoluiază cu lumea care se schimbă imprejur: 
Dar efortul de adaptare trebuie să se miste totusi 
pe o anumită constantă si anume, să nu piardă din 
vedere linia destinului national. Orice schimbare de 
politică externă trebuie să se facă cu garantiile me- 
cesare că acest destin nu va avea de suferit. In del 
nitiv, rostul politicii externe este să ferească natiu- 
nea de alterarea eului său istorie. O politică exter- 
nă nu se face pe bază de expedient. Ea este bună 
numai atunci când urmâreste să creeze natiunii 
conditiuni optime de desvoltare a puterilor ei crea 
toare. 

Procesul de degenerescentă al vechii clase con- 
ducătoare era atât de înaintat încât nu a renetionat 
nici chiar atunci când a pierdut controlul puterii si 
o curtezană de origină străină ajunsese să împartă 
demnitătile statului si să hotărască de viata si de 
moartea natiunii noastre, 

Miscarea legionară s'a luptat să ridice nivelul 
politic al tării. Problemele ce le aducea în dosbate= 
rea opiniei publice Intemeletorul Legiunii, prime- 
neau atmosfera imbăcsită a vietii publica. Munies- 
tele lui, discursurile lui, limbajul ce-l tinea înoriee 
prilej, vibrau de iubire de neum. Interese individu- 
le, partide, stut, putere, politică externă — toute 
aceste notiuni incâlcite de politicieni — erau revuli- 
rizate de pe piedestalul natiunii eterne. Legiunea 

cerea ca politica tării să se pună de acord cu per- 
manentele neamului, 

Acest fel de a concepe responsabilități muver- 
nâsii isbea în comoditătile de gândire si de tralu ale 
vechii clase conducătoare. Cum doctrina legionară 
exercita e mar> atractie asupra tineretului, vechile 
partide se vedeau subpleitate în existenta lor. Va- 
jul de popularitate stâruit de propaganda legionară 

ameninta să-i înlăture dela conducere,  Conilietul 
cxe inevitabil. EI nu putea [i evitat decăt în două 
moduri: sau ea vechea clsă conducătoare, în tate 
arăsmeritei» tinpretului să facă un efort de poe 





et n a 


ie epetee Za ea 


dela toate amnistiile, reducerile de pedepse si eli- 
berările efectuate de actualul regim. 

Valul de persecutii prin care n trecut miscarea 
si teribilele ei pierderi de vieti omenesti se datoreste 
onoarei de a reprezenta cu consecventă destinul na- 
tional, A fost o luptă inegală, deoarece fortele des- 
truetive interne, oridecâteori au pornit la atac con- 
tra noastră, si-au asigurat concursul unei forte ex- 
terme, 


minare a propriilor ei concepte politice sau cu noua 
generatie să renunte la cucerirea ei spirituală. 
Făcând această comruntare de pozitii, pentru 
a stabili originile conflictului între noi si lumea ve- 
che, nu vrem să afirmâm că, miscarea legionară ar 
detine un fel de monopol al patriotismului pur, De- 
parte de moi aceste gânduri, Noi ne socotim conti- 
nuatori ai tuturor acelor eroi si martiri ai neamului 
românesc care s'au identificat cu destinul lui. Ne 
simtim solidari cu marile fapte de urme din tre- 
vutul nostru, cu marii domnitori, cu marii revolu- 
tionari si oameni politici, cu vizionarii scrisului si 
gândirii românesti, cu generatia care ne-a dat Uuni- 
rea, eu generatia care si-a vărsat sângele în războiul 
de întregire. Poate aceste pulsatii ale trecutului le- 
am absorbit în fiinta noastră, le-am cultivat si am 
voit să le perpetuim. Noi nu ne-am rupt din fâgu- 
sul neamului. Hiatus-ui vietii nationale sa produs 
ia conducătorii de după răsboiu, Cu exceptii onora- 
bile, si lăsând deoparte pe oamenii de treabă, mem- 
bri ui vechilor partide, care însă mau jucat un rol 
decisiv în viata publică, profesionistii politicii ro- 
mânesti s'au instrainat de Eminescu si de sângele 
curs în transee, 

Noi reluam prin propriul nostru efort vechile 
traditii, în timp ce conducerea politică impingea pe 
nesimtite tara în sfera unor interese străine de 
neam, uitându-si de cele mai elementare vbligatii 
tată de el. 

Cioenirea era inevitabilă. Stat si Natiune deve- 
niseră două entităti ostile, Statul fusese acaparat 
— în special dela venirea Regelui Carol al II pe 
tron — de o minoritate antinatională, care se to- 
lusea de forta lui de represiune pentru a înnăbusi 
clanurile natiunii, Soarta legionarilor ar fi fost cu 
totul alta ducă Sar fi arătat ceva mai nepăsători cu 
soarta neamului, Dacă Corneliu Codreanu ar fi 
acceptat să intre sub tutela carlistă în 1988, dacă în 

1940 am fi fost de acord să astrigăm :Trăiască Ue- 
piunea si Generalul», în loc de «Prâiască Legiunea 
si Căpitanul», sau dacă în timpul refugiului în Ger- 
mania man îi văzut nici-o dificultate să ne nun 
«miscare national socialistă» în loc de miscare le- 


ionară, desigur că legionarii nu ar fi fost purtati 
ani după ani din inchisoare în inchisoare si dela loc 
de executie lu loc de executie; dacă oportunismul 
ne-ar Îi călăuzit activitatea noastră politică, mu 
me-aun Îi angajat în intreprinderea plină de primej- 
dii si târa perspeetivă a puvernului dela Viena; iar, 
mai recent, dacă legionarii S'ur fi arătat mai per 
nicabili propagandei comuniste, mar îi tost exclusi 
—————————— 


e A a 


Dacă miscarea legionară nu ar fi avut un subs- 
trat sulletesc, de multă vreme ar fi închinat steagul, 
Dar ca instrument al destinului national, trebuia să 
această pozitie. Capitularea  miscârii nu 
privea numai propria ei existentă, ci ar fi avut re- 
pereursiuni asupra totalitătii nationale. Odată cu 
disparitia Legiunii, s'ar fi întrerupt firul imanente= 
lor istorice ale neamului nostru, Noi am fi tost bu- 
curosi ca această sarcină uriasă să o împârtăsim cu 
celelalte partide, dar cum ele întors fata dela 
natiune, au rămas singuri legionarii să străbată 
acest drum anevoios si să primească toate loviturile, 

In politică, într'o campanie militară, numai 
succesul hotâărăste de valoarea unei actiuni. O actiu- 
ne impecabil concepută, daca pe teren esuiază, nu 
poate fi bună, Mai trebuie să ne lămurim însă des- 
pre ce fel de succes este vorba. Succesul unui indi- 
vid, succesul unei conspirații, sau al unui partid? 

Dacă succesul se răstrânge numai asupra acesto- 

ra, actiunile de mai sus nu pot fi clasificate între 
actiunile politice, Politica are un singur inteles: 
ansamblul de mijloace cari promovează realizarea 
istorică si culturală a unei colectivități etnice: Poli- 
lica se face de indivizi, de grupe, dar cn pârti înte- 
srante ale natiuaii, Un succes politie presupune asa 
dar că natiunea a avut ceva de câstigat de pe urma 
lui, în Februarie 1938, biruinta clicii de conspirato- 
ri din jurul Regelui Carol a însemnat o gravă 
Yrânzere pentru natiune, Dacă plecăm dele această 
semnificatie, succesele politice se judecă după un 
ult criteriu: după gradul de reprezentare al destinu- 
lui national, după aportul lor lu înăltarea unui mean 
în istorie, Dar se mal poate întâmpla si ulteeva: mu 
un succes, nu o mare biruintă, ci o lovitură primită, 
o mare durere a natiunii să indeplinească ucerasi 
tunetiune, "Prugerea lui Horia pe roută sau ucide- 
reu lui 'Pudor Vladimirescu, au actualizat «destinul 
neamului în constiinta poporului român cu » înten- 
situte incomparabil superioară unei victorii, Tor 
mai prin aceste pilde intricosetoare de statorniele 
în slujba neamului — aceste înfrângeri aparente — 
destinul national s'a propagat în massa românească 
cu un dinamism nemai întâlnit până atunci, 





onoreze 





























ete rm 


ii arie re pecetea 
dacă destinul aha I, eu n OR le 
sfat politice român ion rr II 

p esti, surghiunit din stat, nu si-a 
mai găsit alt mijloc de expresie decât mueenicia 
noastră; pentru a ne usura soarta ar fi trebuit en 
noi Insine să dezertăm din frontul natiunii si să fa- 
com cauză comună cu prigonitorii ei. 

Politica oportunistă, idolul vechii clase condu- 
cătoare, ma mai functionat lu 28 August 1944, Si 
ce mau făcut autorii actului ca să funetioneze! Un 
aliat trădat, o tară asvârlită dementei sovietice, sa- 
tele golite de tineret, ca după o instructie sumară, 
să moară cdi zecile de mii în muntii Tatrei, Si tot 
acest tribut sângeros impus din nou natiei, numai 
pentru a se putea continua o existentă politică pa- 
razitară. Pentru a ispăsi «crima» aliantei cu Ger- 
mania, au găsit tapi ispăsitori tot pe legionarii care 
zăceau în fundul ocnelor sau erau trimesi pe ro 
cu ordine de lichidare. N'au crutat nici pe Mare- 
salul Antonescu, acela care le făcuse la 21 Ianuarie 
neasteptatul si nemeritatul serviciu să-i readucă la 
putere, 

După atâtea dovezi de lealitate fată de comu- 
nism, formatiile politicianiste ale tării au crezut că 
au câstigat bunavointa noilor stăpâni si că lurtuna 
din Râsârit va trece din nou peste capul lor, usa 
cum s'a petrecut si pe timpul când Nemtii dominau 
Europa. Deastădată însă tocmai acest joc usuratee 
al oportunismelor, pe care l-au practicat toată viata 
lor în detrimentul tării, le-a fost fatal. Ei n'an putut 
să vadă că la 23 August nu s'a operat o simplă 
schimbare de front, ca atunci când si-au cântat sal- 
varea la Berlin, ci au împins tara în aria de bătaie 
n unei revolutii. Dacă ar fi fost oameni politici au- 
tentici, meseria lor, formatia lor intelectuală, i-ar fi 
impiedecat să facă această gresală grosolană. Cum 
ci nu erau oameni politici, nu puteau citi pe hartă 
avertismentele destinului national, In zilele când sa 
revărsat puhoiul sovietie în România, tăranii an dat 
dovadă de mai mult simt politie decăt ei, SI un alt 
destiu, destinul implacabil al unei revolutii, i-a luat 
în primire, transformându-i în martiri Fără vale, 

Ce moment de neuitat, când puscăriasii perpetui 
ni statului român, legionarii, au primit în celulele 
lor transfigurate de suferintă, pe prisonitorii lor dle 
ieri: Prigonitori de toate categoriile politice: prize 
nitori din vechi partide, carlisti, antoneseleni. An 
împârtit cu ei patul, hainele, mâncarea, suferinta- 
le si sperantele, Abia când au poposit îndărătul 
weatiilor, au înteles ce-i tine pe ucesti oameni, ce 
forta uriasă de rezistentă se degajează din com 
uniunea spirituală cu Nesanul si cu Dumnezeu. Sub 








actiunea instrumentelor de 
me, suferind de frig si umezeală, umiliti să batio 

riti, au făcut amara experiență că mu se: poate clăai 
fericirea personală pe nefericirea neamului, După Ş 
ce comunistii i-au despuiat de averi si onoruri, după 
ce le-au răpit libertatea si i-au supus ln ese grețe, 
au descoperit înstârsit că închisorile nu erau popu- 
late cu întractorii statului să că în întunereeul lore 
zăcea pus sub zâvor însusi sufletul neamului, 

Fi insisi au fost siliti acum de ventmente să 
lupte în primele linii ale destinului national. După 
ce au căzut în mâinile comunistilor, nu lea mai ră- 
mas ult titlu de afirmare în fata asupritorilor denât 
alipirea de neam si credinta în Acela care vuver- 
nează toate popoarele. Suferinta le era usurată, 
sândindu-se că chinurile lor nu suni zadarnice, că 
prin celule si prin propriul lor suflet trece fron- 
tul natiunii, angajate intro luptă pe viată si pn 
moarte cu cutropitorii. Destinul unui popor, care, 
în vremuri de pace, părea o nebuloasă a gândirii, 
reală doar în mintea câtorva exaltati, acuru, când 
toate valorile nationale erau supuse unui proces 
sistematic de falsificare, pentru intăia vară sa re- 
velat acestor constiinte cu o intensitate durerousă, 

Astăzi miscarea legionară nu mai e singnră în 
reprezentarea destinului national. Funetiunea ei ia 
cadrul neamului nostru Sa generalizat. imprejur» 
rile năprasnice prin care trece poporul român sul 
ceupatia sovietică a oblizat imensa lui majoritate 
să se alipească strâns de fiinta lui, pentru a-i apăra 
integritatea spirituală, 

Troeedin de astăzi a poporului român nu va În 
zadarnică, dacă unitatea de destin, plâmâdită sub 
regimul tiraniei comuniste din sacrificii fără numar, 
ve deveni, după eliberarea României, o achiziție du 
rabilă a elasei conducătoare. Partidele de mâine 
trebuie să învete ceva din teribila lectie a istoriei: 
din programele lor de guvernare să nu lipsească pa- 
litica destinului national. 














Ghigone anoiteicu 


Gânduri pentru lepionarii de mâine. 






Poate 





A i AND va fi acel mâine nu stim. 
ea intro hmă, poate într'un an, poate peste 
eee. Dar va veni odată acel mâine in care Românii 
vor putea sâ-si hotărască singuri soarta; poate pen- 
tru întâia dată în istorie, int” adevăr liberi, 

Prefacerile în fata cărora vom sta în toate do: 
meniile vietii nationale vor fi atât de mari, atăt de 
adânci, atât de hotăritoare pentru rosturile neamu- 
Jui nostru într'un lung râstimp, încât suntem indrep- 
tătiti să privim epoca ce va urma eliberării ca o 
nouă intemeiere a tării, ca o nouă rânduire a vietii 
neamului, o nouă «descălecare». 

Dacă materialul din care se vă vidica zidirea 
noii Românii va fi în mod necesar acela — bun 
sau rău — pe care ni i-a pregau! uoinnui police 
Jox dintre cele două răsboale si anii de robie comu- 
nistă, spiritul în care se va zidi România de mâine 
webuie să fie cu totul nou. Un duh tânăr, creator, 
indrăznet in cele bine chibzuite>, trebuie să stăpă- 
pească viata natională de mâine. 

Nu reîntoarcere nostalgică la vre un trecut po- 
jitie — oricare ar fi el — ci pzegătirea voinica a 
viitorului neumului românesc în veacul care vine. 

Nu reforme timide ale institutiilor de Stat de 
ieri sau de azi, ci instituii noi pe măsura nevoilor 
naționale de mâine. 

Nu refacerea economică bazată pe compromi- 
suni si cârpeli, ci creare metodică a bazelor de des- 
voltare ale unei economii nationale care să poată 
vietui si prospera in cadrul noilor conditii economi- 
ce aie lumii, 

Nu izolare externă, ci insotire cu toate popoa- 
vele din spatiul dunârean în spirit de confraternita- 
e si respect reciproc, 

In toate ramurile vietii nationale nu reintoarce- 
ve, veforme, refacere, reluare, restructurare, reor- 
ganizare, ci zidire nouă si temeinică pentru ziua de 
mâine. i 

















kk 


Intr'un asemenea climat de innoire din temelii, 
care poate fi contributia legionarilor, care poate n 
aportul spiritului Jegionar la zidirea României de 
mâine? 

Lepgionarii au visat totdeauna o Românie nouă, 
turătită de pacatele trecutului, inviorată de un suflu 
timâr, creator. În inceputurile ei Legiunea a 1051 si- 
jă însă să ducă o luptă cu teluri negative: să lupte 
impotriva comunismului, împotri politicienilor 
comupti cari stăpâneau tara, impotriva străinilor 
cari dominau viata economică. Dar chiar în acele 
timpuri strâbătea ca o prefigurare a zilelor de mâl 
ne, gândul constructiv manifestat în taberile de 
muncă, în comertul legionar, în studiile gânditorilo» 

politiei si mai ales în grija pregătirii omului nou, 








capabil să facă fată nevoilor de mâine ale neamu- 


lui. 








Dacă a reusit în ceva, a fost tocmui in Dreg 
rea omului nou. Nu a omului nou considerat indiv 
dual — legionarii având si ei păcate, ca toti păman» 
tenii — ci a omului încadrat în viata i eamului, In 
vremurile de luptă, legionarii au făcut dovada acelui 
spirit de sacrificiu constient, rar întâlnit în istorie, 
Au murit cu sutele, cu miile, în prigoana lui Carol 
II si a oamenilor lui, în răsboiu si în robia comu- 












nistă. 


Indrăznind să infrunte teroarea rosie în fel si 
chip, fătis sau în taină, ei au contribuit hotăzi- 
tor la formarea spiritului national, de răzvrătire 


CORNELIU ZELEA CODREANU 
Intemeietorul si Căpitanul in veei al Legiunii 





dispretuitoare contra «fortei» stăpânitorilor d i 
răzvrătire măruntă, de fiecare zi, la Sasar o 
care caracterizează starea de spirit din tară atât 

? Desigur acei care azi în România se soegt s: 
legionari sunt mult deosebiti de acei de acum prea 
ci de ani. Legionarii din prima generatie, cei eri 
drati in Legiune inainte de 1937, au murit mai toti 
în lupta legionară, în râzboiu, în prigoana cent, 
tă, Nu stim câti mai trăim dintr'acei vreo două su- 
te, cari în fata sicriilor celor căzuti in Sparia, ari 
depus «jurământul Mota-Marin». Dintre putinii ca- 
re am supravietuit, unii au murit sufleteste — mai 
ales a ci in refugiu — isi reneagă trecutul, se Furdde 
nează câ au fost legionari sau se pretind a [i legio- 
nari, atunci când nu mai sunt demult in suflet. Tori 
am imbătrânit, 





kiki 
i Ce n'a murit, ce n'a îmbătrânit, e spiritul le- 
gionar. El nu trâăeste azi numai intr'acei ce se re- 
cunosc legionari, ci în intreaga generatie menită sa 
zideascâă România de mâine. 
ză Formele in care acest spirit se va manifesta 
mâine, după eliberarea tării, vor fi desigur total 
deosebite de cele ale inceputurilor; ca si în tracut 
ele vor fi impuse de nevoile Tării si Neamului in & 
timp. Cum aceste nevoi vor fi cele de creahe 
rodnică in toate domeniile vietii nationale, efortul 
legionar în viitor va trebui să fie in 
constructiv. 























mul rând 





Ce pot aduce legionarii mai mult decât ceilalti 


Români în acest domeniu, 4 
na) de sacrificiu, desprinderea Suie pi să ARE 
ANic De Se, de pa sau de partid, pentru a-si fo- 
a puterea i î 
d Se Iu le muncă numai si numai în fola- 

Aceasta depăsire a egoii ii 
a dus pe legionarii de i pir ii cas 
a mortii, trebue să se manifeste la legionarii e 
ne intr'o formă de eroism poate si mai greu de fă 4 
tuit, eroismul de durată al servirii exclusive a -5 
FEAA si a tării în viata de toate zilele. sd 

Generatia legionară care va iva i 
tul liberării tării, trebuie să ae 
la orice ambitie de moment, nu numai pentru ea dar 
chiar pentru întregul neam, să se jertfească pentru 
a pregăti o temelie trainică României de mâine. Răs- 
punderea ei in fata generatiilor de mâine e uriasă 
N iodatâ o generatie nu va putea să facă atâta, bi 
ne sau utâta râu, ca acea care va conduce Romi» 
nia după eliberare. De vrednicia ei atârnă dacă 
neamul românesc isi va cuceri un loc de frunte în 
credintă, in stiință, în artă si chiar in conducerea 
politică a omenirii de mâine sau va Îi pentru ea doar 
o sarcină, o natiune «nedesvoltată» cersind ajutoa: 
re ca să poală trăi. 

Răspunderea e uriasă, dar ce minunată e mi- 
siunea istorică a legionarilor de mâine, acea de a du 
ce la indeplinire indemnul profetie al lui Mota: 

Să faci, Căpitane, o tară ca soarele sfânt de 
pe cer!» 





















Grupul văcârestenilor 











Mancet Pheatescu 


m 


PRANOVA, UN SIMBOL LEGIONAR. 





Fa RAHOVA, mai mult de cât un nume, este 
NASA un simbol care exprimă o bucată din pă- 
mântul romanesc, cu munti, cu ape si cu oameni la 
un loc, cu lacrimi si zâmbete, cu flori si sânge, cu 
sufletele mortilor nostri locul de odihnă al visurilor 
noastre. fată i 

In Prahova, istoricul de mâine va găsi, cu mai 
mare usurintă poate de cât în alte părti, evidenta 
caracterului românesc, care a permis continuitatea, 
peste secole intunecate, Neamului nostru. a 

Trecutul, cu toată plenitudinea manifestărilo» 
sale, ne indreptăteste să tragem această concluzie. 
Si incerce să evaluez aceste manifestări, prin ceva 
care subordonează existenta noastră unor necesi- 
tăți interioare si cari, la rândul lor, sunt produ- 
sul unei conceptii de viată. 

Acest mod de a considera viata si lumea, care 
fac parte integrantă din însăsi structura Românu- 
lui, isi evidentiază cu claritate profundul sâ': sens 
în Prahova. 

Ori ce socoteli s'ar face, ele sunt dintru inceput 
gresite, dacă nu se tine scamă de acel coeficient, pe 
care-l reprezintă sufletul românesc 

Si aceasta este speranta noastră. Căci ori cât 
de diaboliei si bine pregătiti vor fi dusmanii nostri, 
nu ne vor întelege si deaceea nu ne vor putea dis- 
1muge, 

Privind în urmă, vedem în Prahova un tip de 
Român, în care sunt armonizate cu măestrie în jurul 
unui puternice sentiment de libertate, notele predo- 
minante ale provinciilor din Nordul, Sudul, Estul si 
Vestul 'Tării. = 

Prahoveanul e vesel, comunicativ, sprinten la 
minte, are o bogată imaginatie si e inzestrat cu spi- 
vit comercial. E dârz, perseverent, e larg la suflet, 

fără a fi pitor si are un puternice sentiment Ae 
dreptate, Născut la poalele muntilor, înăltimile nu-l 
sfiesc, e îndrăznet, iar odată cu câmpia care se în- 
tinde până pe malurile Dunării, orizontul ine larg, 
incurajăndu-i dorinta de libertate care se manifestă 
puternic pe toate planurile vietii sale. 

Până la catropirea Tării de câtre comunisti, 
prahoveanul, fie că tăia piatra sau lemnul, fie că lu- 
cva pământul, era foavte rar simbri Producea si 
îsi comercializa produsele singur, de cele mai multe 
ori limitat la bratele familiei sale. 
industrie, care l-a atras, cum era si nor- 
mal, nu l-a desrădâcinat, nu l-a proletarizat. Fabri- 
ca ma reusit să-l scoată complet de la Ogor, vie, po- 
mar, ori micul sâu atelier, nu numai sufleteste, dar 
și de fapt, în cea mai mare parte a anului. 

Nici armata si nici slujbele publice nu aveau 
mari atractii pentru prahoveni. Marea majoritate 

















































a celor ce puteau studia alegeau profesiunii libe- 
re, implinindu-si serviciul militar la regimente, ală- 
turi cu prieteni din sat. 

In politică, era mereu în opozitie, chiar dacă 
partidul său era la putere si ploiestenii se scuzau 
de proastele administrații municipale, invocâud fap- 
tul că, în majoritatea cazurilor, nici primarii, nici 
consilierii si nici functionarii superiori nu ernu pra- 
hoveni. 

Prahovenii n'aveau timp de pierdut 

Viata se desfâsura multumitor si numai când 
presiunea camarilei si a regelui Carol II, incepuse a 
se face simt prahovenii la inceput mai mult din 
spirit de frondă de cât din convinzere, si-au dat saa- 
ma că si ei aveau ceva de spus 

Aceasta era atmosfera la inceputul campaniei 
electorale din 1937. 

Dacă până atunci au râmas departe de fră- 


























HORIA SIMA 
Sejul Miscării Legionare 


iei ni ii 


mântările politice, abuzurile si făradelegea guver- 
nelor le-au dat de gândit. 

La inceputul campaniei, Organizația Legiona- 
de Prahova era slabâ. 

In afara Grupului Studentese si Grupului Fac, 
putine erau elementele de valoare ale organizatiei 
judetene 

Partidele politice, cari nu voiau de cât votul 
prahoveanului, lăsându-l in voia Domnului restul 
timpului, îi erau mai dragi i voia Domnului era 
mare pentru Prahova. Când însă voia Domnului a 
fost inlocuită cu voia lui Carol II, Organizatia Le- 
gionară din slabă a devenit foarte puternică, iar -a 
alegeri judetul, care în mod practic fusese până 
atun impârtit intre liberali si tărânisti, acordă 
Miscării Legionare majoritatea voturilor. 

Prigoana care a urmat, a scos in evidentă, mai 
mult de cât o stare de spirit, o conturare a praho- 
veanului asa cum până atunci nu avus 
a se manifesta, 
seama câ regele nu glumeste, praho- 
venii l-au luat în serios. 

Cu cât atacul era mai puternice, cu atât Orga- 
nizatia se intărea mai mult, Opinia publică era de 
partea noastră, apâreau noi elemente si din ce in 
ce mai bune, iar, după condamnarea Căpitanulu, 
marea majoritate a prahovenilor asteptau zi de zi 
inceputul unei revolutii pentru dărâmarea guver- 
nului. Nimeni nu-si mai făcea nici o iluzie. 

Cred câ niciodată în trecut, prahovenii n'au 
adunat atâtea arme si explozibile ca in acea epocă. 
Dinamită, grenade, arme de toate felurile, — unele 
bune de muzeu, — ne soseau fără să facem nici un 
efort. Nu exista organizatie care s nu-si aibă depo- 
zitul bine ing! „ ascuns in vreo pivnită, in casa sau 
fabrica vreunei persoane, pe care politia n'o putea 
bânui. 

Cu tot aparatul statului politist a lui Carol II, 
cu jandarmi sutele de agenti cari forfoteau pro 
tutindeni, organizatia noastră nu a avut nimic de 
suferit până în toamna anului 1939. 

Ori considerând mijloacele de cari politia d 
punea si inversu a cu care se ducea prizoana, 
putem trage concluzia că ar fi fost imposibilă nu 
mentinerea unei organizatii de rezistentă cu 
capacitatea de luptă anizatiei prahovene, dar 
ar fi fost imposibi i supravietuirea Organi- 
zatiei prijinul efectiv al prahovenilor indife- 
vent de credintele politice anterioare. 

Gh. Teodorescu, Miti Dumitrescu, Lucian Ca- 
vamilâu si Mihail Tase oameni exceptionali si ade- 
varate câlânze ale spiritului prahovean, îm- 
preună cu Cezar, 'Traian si Gabriel Popescu, Nelu 
Moldoveanu, Gigl Para: chivescu, Ovidiu Isaia, Jean 
Ionescu, Marin Stânciuleseu, Ion Vasiliu, Nicu Cu- 
ânescu, Gogu Stefânescu, Alecu Cojocaru, Dumi- 
ru Filip, Zosim Danielescu, Const. Stegărescu, Ca- 
rol Căzânescu, Badea Popescu, Ion Ciupală, Gh, 
iumaru, Victor Enăchescu, Măntălută, Ion Sa- 
moilă, si multi altii, mau format, asa cum udver- 
sarii socoteau, un grup de «zâltati», formând grup», 
























































































numai după moarte. Ei veneau din 
sociale, cu formatii profesionale si a ae 
TEtii bine st Pentru viată, dar dominati toti 

e o unică idee, acea a dreptă bertătii 
demnitătii nationale, cata de A 

Era problema care li se punea lor, problema 
care ni-se punea nouă tuturor â 
SR Tor (problemă care incă 

Epoca frondei, epoca 
nul mers al treburilor Târii trecuse, Treciuse si epa- 
ca credintei in cinstea regală, 

Nemultumirile se transformau în revoltă, care 
se accentua în măsura în care prahovenii îsi dădeau 
seama, că metoda de guvernare a regelui nu era o 
simplă metodă de autoritate, cât o reinviere a celor 
mai abjecte metode levantine, unde coruptia, ne- 
potismul, bunul plac, îsi dădeau mâna, aruncând pe 
umerii Tarii un sirag de crime si silnicii, 

___ Lege a incepuse să dispară încă de pe timpul 
când jandarmul o făcea si 0 executa din motive po- 
litice si la ordinul politicienlor, Dar acum nu mai 
exista nici lege, nici justitie. Regele si oligarhia 


călcând cu brutalitate legea, in momentul când 
aceasta nu le mai servea, trecând prin foc si sabie 
0 generatie întreagă, au provocat revolta care era 


i, atât mai adâncă, cu cât fără de legile se acumu- 
au, 


Dacă până la uciderea Căpitanului, prahovenii 
tinuti în frâu datorită temei posibilelor ra- 
impotriva celor din inchisori, din acel ma- 
â, revolta s'a transformat intro nestrămu- 
tată hotărire de dârămare a Guvernului. Miti Du- 
mitreseu a plecat în Germania, intorcându-se da 
acolo cu certitudinea mortii Căpitanului si socota- 
lile personale incheiate. Drumul pe care îl avea de 
urmat era violent. Dar nu avea altul, EI stia că 
«violenta nu schimbă nimic în sine. Ea insă redes- 
teaptă si readuce aminte». Actul lui Miti Dumi- 
trescu si al echipei lui, n'a fost un act determinat 
nici de exaltare, nici de ură. A fost, după însăsi cu- 
vintele lor, “expresia unei dureroase necesități», 

*Atăta dor am, să stiti voi si Neamul că am pe- 
cetluit cu sângele si sufletul nostru o credintă, Is- 
toria va judeca dacă am gresit sau nu, insă nu va 
putea uita «pretul» acestei greseli, de va fi gresa- 
lă» 









Atunci, Prahova rupt cătusele aurite. 

Demnitarii Târii, cărora nu le lipseau alte ca- 
lităti pentru a fi întradevăr buni conducători, în 

ară de cinste, de onoare, de caractere, au fost 
avertizati, Nici furia sângeroasă cu care s'au asvâr- 
lit asupra Târii intregi în noapte de 22 Septembrie 
1939 si după aceea, n'a potolit neintricata hotărire 
a prahovenilor de a merge mai departe pe drumul 
care nu mai avea întoarcere, 

Tineretul prahovean, în acele timpuri, nu-si 
punea problema unei simple supravietui, ci supra» 
vietuirii unor principii cari ii erau mai scumpe de 
cât propria-i viată, 









—9— 











_ «Din dragoste adâncă fată de acest pâ- 
mânt, frământat de sângele atâtor martiri, din dra- 
goste pentru Neamul acesta, vom încerca să rupem 
o frântură din trupul urias al viermelui conducator 
ce roade fiinta Neamului» 


Nu era vorba de un fanatism orb, impletit cu 
iluzia unei morti eroice, ci moarte, era Pi vită ca o 
consecintă a luptei, care trebuia dusă ch cu acest 
pret, dacă era nevoe. 
Pretul fixat de repe cra mare, Dar rezultatul 
la stărsitul socotelilor compensa. Si prahovenii nu 
s'au sfiit să-l plătească. 
Cu acest sentiment au intrat în luptă 
în 1937 si au continuat lupta în 1938 si 1939, până 
pe străzile Brasovului si Bucurestiului în 1940, si 
după aceia până astăzi. Esenta luptei nu s'a schim- 
bat, chiar dacă intretimp a câpatat culori diverse 
Si tat asa nici esenta spiritului prahovean nu sa pu- 
tut schimba. 
Când în 1953 la procesul lui Ică Tânase, jude- 
cătorul comunist îl intrebă pe Ion Samoilă, veteran 
al luptelor prahovene, ce voia să facă cu armele pe 
cari Militia le gâsi se asupra lui, acesta îi răspunse 
surprins: 
«Ce puteam sa fac cu ele? La icoană, nu voiam 
să le pun!» 
Era exprimarea aceleiasi nestrămutate hotâriri de 
a lupta, de a continua lupta până în ultima clipă. 
Era rândul său să cadă. EI o stia. Dar tot atât de bi- 
ne stia, că altul îi prinde steagul si merge mai de- 
parte, jalonând un drum spre invierea neamului ro- 
mânesc, 
E un exemplu, dintre mii, de sublimă perseve 
rentă care merge până la jertfa supremă, dar nu 
poate ceda. 
Această intransigentă nu are nimic de a face 
cu notiunile de perceptie ori întelegere, ci cu acele 
exigente interioare cari de undeva din fundul pă- 
mântului merg prin om până la Dumnezeu 
„Priviti cu încredore viitorul. Nu ultati 
că Neamul românesc are o misiune sâdită în el de 
Dumnezeu si câ există o linie de onoare a Neamu- 
lui»... 
iluzia unei morti eroice, ci moartea, era privită ca o 
cari Militia le găsise asupra lui, acesta îi răspunse 
Au fost ultimele cuvinte ale lui Miti Dumi- 
trescu, adresate Prahovei. 
Din acel moment el s'a di 
omeneste îl putea lega de pămât. 

A mers senin, intru întâmpinarea 
constiinta impăcată, privind viitorul, 

Pentru el si pentru sutele si miile de pruhoveni 
cari au câzut în lupte, în închisori sau prin funduri- 
je Siberiei, «linia de onoare a Neamului» representa 
insăsi viata Neamului în istorie, lar acesata se mâă- 
soară cu puterea de sacrificiu, Natiunile cari si-au 
câstigat un loc de cinste în lume, l-au câstigat nu- 
mai prin idealismul, indrăsneala, hotârirea si pule- 
rea de sacrificiu a fiilor lor, 

Dumnezeu a vrut ca Intemeietorul Miscării Ie- 
gionare să împlinească, întrun anumit moment al 


















artit de tot ceace 





mortii, cu 





istoriei noastre, rolul de catalizator al virtutilor su: 
fletului românesc. 

Am dovedi putină intelegere, di 
că numai ideia Miscării Legionare r 
tesenta virtutilor românesti. 

Dar tot atât de putină intelegere am dovedi 
dacă n'am recunoaste, că in fond, Miscarea Legio- 
wa fost de cât o transpunere in fapt a acestor 
i, cu ajutorul «materialului» de care Tara 
noastră dispunea la acea epocă. 

Nu ceva «mai nou», ci ceva «mai bun» căutau 
prahovenii si cu ei toată Tara. Dar acel ceva «mai 
bun», nu Pau găsit în altă parte. Nu era în altă 
parte. 






am afirma 
presintă chin- 











kk 


De aici de departe, fiilor Prahovei de totdeau- 
na, cu umilintă inchin aceste rânduri, cari nu vor 
să fie de cât o pioasă aducere aminte. 





13 FEBRUARIE 1931 
Eroii din Spania condusi spre Casa Verde 


Ouidiu Sâină 





A treizeci de ani dela infiintarea Ligiunii 
. Arhanghelului Mihail» se impune o revi- 
zuire a itinerariului parcurs. Orice itinerariu pretin- 
de o revedere a peisagiului, Chiar dacă vorba de 
0 revedere imaginară si simbolica, legionurul de azi, 
legionarul din surghiun, din munti, din temnită sau 
din Siberia retraeste maretiile momentelor trecute 
si se intreabă: INCOTRO? 

De sigur, cititorii acestor linii legionari in- 
cercati in lupte si amarul exilului — se vor intreba 
Oare mai este necesară 0 revizuire a itinerariulu 
parcurs devreme ce tot ce sa făcut a fost desavăr- 
sit sub semnul inexorabilelor prevederi si profetii 















MOTA SI MARIN 
Mărturisitorii credintei legionare 


Legiunea intre legendă 


si realitate. 


ale celor doi culmi spirituale, Căpitanul si Mota? 
Nu incape nici o îndoială că chestiunea nu trebue 
pusa în felul acesta, Ar fi o gresală dacă am con- 
icdere lungul sirag de sângerări si pierderi drept a 
logică si normală consecintă a unor preziceri, No 
Românii nu avem un destin apart arta noastră 
est strâns legată de istoria culturii crestine, iar des 
tinul legionar este unit si impletit cu ivemediabilut 
destin al neamului nostru, 

Dumnezeu ne-u pus strajă la gurile Dunării si 
ia malul Nistrului nu pentru a juca un simplu rol 
de gintă Jertfită pentru apărarea culturii crestina 
sau, cel putin, nu numai ) ci, în primul rând, 
pentru desăvârsirea noastră ca neam demn de a 
primi credentialale necesare măntuirii. Căci, în de- 
finitiv, la ce ne-ar ajuta o tară bogată, bine organi- 
zată, cu o industrie înfloritoare, un comert strălu- 
citor, o cultură autentică si originală, dacă, in fond, 
ne-ar lipsi conditiile elementare pentru obtinerea 
mantuirii? Ţrebue să revizulm putiii LEzauvul năata a 
piritual. 'Trebue să eliminăm tot ce strălucește si 
ne intunecă privirea obrigându-ne a intoarce ochii 

e tinte lipsite de valoare intrinseca. CU arie CU e lu 

„ trebue să avem curajul de a rupe cu valorile im- 

portate si lipsite de continut. Trebue să na intoar- 

em la vatră. La comorile sufletesti izvorite din ele- 
mentele nostre ancestrale. 


























Oridecâteori se intămplă un act de jerttă legio- 
ară constiinta noasteă se cutremură. Cu o insisten- 
tă din ce în ce mal actuală apar rândurile lui Mota 
si se transformă, parcă in legi inevitabile, Cei mai 
buni, cei mai puri, cei mai pregătiti pentru a fi pri- 
miti la sânul Mântuitorului ne părăsesc. Sunt injun- 
ghiati pe acelas altar pe care — ani de-arândul — 
a curs sangele unui neintrerupt sirag de sacrificați 

'Tenacitatea cu care se produe jertfele legionare 
si plăcerea pe care o simt adversarii de a le provo- 
ca (unindu-se si pactând fariseie numai când e vor 
ba de a lovi in Legiune) a dovedit că atăt legionarii 
cât si adversarii lor se află în mijlocul unui cere de 
tragică fatalitate. E de necrezut, dar asa este, Timp 
de treizeci de ani legionarii au fost injunghiati de 
către aceiasi adversari (nuantările subliniază iden- 
titatea). Timp de treizeci de ani Legiunea a consti 
tuit un motiv de sângeroase loviri din partea unor 
adversari care luptau pentru intronarea unor valo» 
ri ce aparent reprezentau legalitatea, dar care, în 
fond, nu erau altceva decât niste vesminte aumâgi- 
toare ce invăleau niste simple concepte poale, 

Revizulvea drumului parcurs ne umple de o tă- 
cută si adâncă bucurie. Multumirea ce 0 simtim si 
care ne învălue intreaga flinta este datorită con 
vingerii formate că Miscarea legionară reprezintă 
o pâmântească unealtă a dumnezeestilor măni. 

In general se spune că legenda si mitul nu sunt 
altceva decăt o proiectie a unor tapte istorice per 

















dute în întunerecul timpurilor si învăluite în poetica 
tunică a imaginatiei. In România se întâmplă în- 
vers. S'a nâscut legenda întâiu. întâiu a luat nastere 
mitul. Iar după secole de plăcută rumegare a unei 
Miorite plină de poezie incepe să se realizeze legenda. 
Legenda Mioritei se vealizează prin Legiune. 
Ciobanul moldovean, proprietarul fericit a unui 
imens patrimoniu, constient de avantajul obtinut în 
comparatie cu tovarăsii de păstorie, se trezeste deo- 
dată în fata unui fapt uluitor, Isi dă seama câ po» 
sesiunea nepretuitelor valori sunt motiv de invidi» 
si pizmă, In mod miselnic alti păstori vor sâni ra- 
tot ce are. Dar cum nepretuitele comori pe 
cane le stăpâneste nu-i pot fi răpite decât odată cn 
răpirea vietii (patrimoniul spiritual cucerit în tim- 
pul vietii) se hotărâse să-l despoaie de tot ce are. 
Moldovanul află de groaznica hotărire. Ar fugi. Si- 
ar putea salva parte din avut. Si-ar putea salva mă- 
car viata. Dar acceptă destinul. Senin, linistit, îsi 
ascultă sentinta si primeste sâ se facă pârtas al sor- 
tii. Acceptă sacrificiul pentru consfintirea binelui. 

Sacrificiul este mare. Dacă ciobanul moldovean 
ar fi aflat de sentintă intro alta situație, dacă 

ar fi fost un om sărac, lipsit de orice mijloc, ijertli 
sa ar fi avut semnificatia gestului unui om desna- 
dajduit care alege drumul cel mai scurt pentru ter- 
minarea unei existente lipsită de sens, si de miez. 
Cine renuntă la ceva lipsit de valoare, în realitate 
nu renuntă. Nu jertfeste. Nu simte durerea ruperii 
Dar Moldoveanu) este bogat. Are tot, Posedă tot. 
Patrimoniul pastorului moldovean nu poate fi com- 
parat cu acela al rivalilor, Afară de aceasta mai po- 
sedă ceva nepretuit: tineretea. 

Renuntă la tot, La tot ce ar putea visa un pă- 
mântean. La tot ce aspiră muritorul. Si nu se plân- 
ge. Nu urlă. Nu se văicâreste. Stie câ rivalii se vor 
face stăpânii bunurilor nemeritate. Stie câ nu se 
va mai putea desfăta privindu-si averile si trăind 
din ele. Dar asta nu-l interesează. Se simte fericit 
deoarece va putea lua contact cu puterile care i-au 
prilejuit stăpânirea bunurilor. 

Dar nu blestemâ. Nu urâste. Nu atrage mânia 
proniei ceresti. Atitudinea sa este aceia a omului 
care nu poate uri. Nici măcar mâna care îi pregă- 
teste lovitura de gratie nu o urâste, Nu vrea sâ-s 
pâteze jertfa cu selipirea sângeroasă a unei priviri 
pline de ură. Dimpotrivă. Se pregăteste parcă să 
poată muri cu ochii la cer. Spre Cel de Sus. Im- 
păcat cu el, cu ucigasii si cu El. Senin, calm; iertă- 
tor, păseste spre viata de apoi. 

Legionarii au realizat Miorita. Legionarii con- 
tinuă să realizeze legenda cutremurâtoare care 

constituit axa existentii noastre bimilenare, 

Au fost cei mai idealisti. Sunt cei mai idealisti 
Si-au irosit tineretele in tabere de muncă voluntară, 
Tsi trăiau vacantele (pe care altii le foloseau cu 
scopul evident de a se bucura de avantagele tinere- 
tii) lucrând si zidind, Tot ce nu lucrau altii făceau 
el. Asa se ridicau scolile, podurile, casele pentru sâ- 


a 


ES za 





vaci, mânăstirile si bisericile, (Mânăstirea inăltată 
la Buga a fost prima mânăstire zidită după cincize- 
ci de ani! De atunci nu s'a mai zidit niciuna!). 

Dar zidirea bisericilor la sate si orase era in- 
sotită si de o zidire interioară. Patrimoniul mate- 
rial era acompaniat de o uluitoare crestere si imbo- 
gătire a patrimoniului spiritului, Era o intrecere re- 
ciprocă. Pe măsură ce cresteau zidurile de piatră si 
ciment, se înaltau si cele sufletesti, 

Spectaculara cheltuire de forte sufletesti si fi- 
zice a contribuit la formarea unui nou tip de român: 
Cel care jertfeste fârâ să ceară răsplată. Cel care 
dă tot fără să cearâ nimic. Acesta a fost legionarul. 

Intregul proces de deslântuire a energiilor spi- 
vitului legionar a provocat «sfatul» rivalilor. Sfatul 
si hotărirea decapitârii. Cel care avea tot trebuia să 
dea tot. Iar injunghierile au tinut lant, In mod spo- 
radic se auzeau strigăte de furie sau gesturi de re- 
voltă armată. Dar în comparatie cu enorma canti- 
tate de morminte tâcute, sicriile ce refuzau să se in- 
chidă senin au fost putine. Strigătul lor s'a innecat 
sub uriasa lespede a jertfei consimtite.  Moldovea 
nul din legendă a găsit imitator perfect in cel real, 
Miorita mitică s'a identificat in mod desavârsit cu 
Legiunea reală. 

Aceasta este Legiunea noastră. Marea si uriasa 
noastră Legiune. Mândra Gardă de Fier a Căpitanu- 
lui care a repus o legendă pe fâgasul realitâtii, Ca- 
ve a transformat un mit în realitate si istorie. 

Dar procesul continuă. Acceptarea senină a 
jertfei — în vederea supremului bun: mântuirea — 
continuă să gâsească adepti, cu toată vitregiă des- 
tinului. Rândurile Legiunii se râresc. Anii trec. Fe- 
tii-Frumosi de odinoară se transformă, treptat, 
treptat, in bărbați maturi cu tâmple argintii. si 
totusi ridică senini fruntea si i duc tragicul jug cu 
demnitatea contemplativului. Câci esentele pe care 
le doresc ei nu au izul pământestilor dorinti. Parfu- 
mul jertfei voluntare il poate res pira si pretui nu- 
mai cine caută mântuirea. Numai fiinta care incear- 
că să se ridice pe deasupra contingentului zilnic, 
Numai cei ce cved intr'o viată vesnică a cărei at- 
mosferă este pătrunsă de blândul glas Celui care 
a adus alinare cu duhul depe Muntele Mâslinilor, 











i 


SATA N 





Diton Venea 





Um drum 


« | S$ pleca cu voi, locul meu este acolo, 

] alături de cei ce suferă și mor, N'o pot 
face, Mă tin pe loc alte indatoriri, dar sufletul meu 
insoteste pe fiecare, Să trăiti sin să ne intâlnim aco- 
lo, Să refaceti organizatia», ne adresează Coman- 
dantul ultimele cuvinte, pornite din marea grijă 
pentru cei ce pleacă la luptă pentru o cauză sfântă 
tuturor, Ne-a strâns mâna pe rând, patruns de emo- 
tie. E) gândea mai mult, decât ne putea spune — 
iiciteam în ochi si in suflet. Parcă vroia să ne stri- 
pe: «strângeti tot poporul în jurul credintei noastre, 
Nu-l lăsati să piară în disperare. Totul incă nu e 
pierdut. Voi fiti ostasii ce salvează steagul, în jurul 
căruia toată suflarea românească si crestină să se 
regăsească în momente de grea cumpână. Mentine- 
ti scânteia rezistentii în sufletele lor. Impârtăsiti 
soarta cu ei, ca dusmanul să nu va sparfă si să nu 
vă imprăstie». 

Ce puteam noi, o mână de oameni, în fata co- 
losului ce se prăvale peste lume, în proportii apoca- 
liptice? Să intretinem vie flacâra românismului, să 
formâm o avangardă de lumină în intunerecul ce-a 
cuprins tara. Ne coplesea menirea. Eram atât de 
putini si de slabi, că multi ne-au petrecut cu îngă- 
duintă si un zâmbet retinut de ironie. 

Domnul Iasinschi si Corneliu Georgescu isi iau 
râmas bun dela noi în sala bârăcii Breiten- 
furth. Pentru Bădia Corneliu Georgescu, despârti- 
vea e o incercare prea grea. Bătrânul luptător, care 
a trăit inceputurile miscării, ne privea ca pe niste 
copii ai lui, O parte din e] se smulge si se intoarce 
in Poiana Sibiului, de unde chemarea Căpitanului, 
le ani, l-a răscolit. Cuvântul lui sfârseste 
stâsiat de emotie. Un alt inceput, pentru 
intoarcere, îi mângâie amintirile. Vremi- 
letul 












multi fă 
le sunt mai aspre acum si el le simte. Din 
lui ne desprindem. Durerea lui e durere de pă 
ce-si trimite copiii la luptă. Mi-a facut vău despârti- 
vea de el. Am plâns cu el. Ce oare? Dorul de viată? 
In fiecare din noi tineretea îsi cerea dreptul, niciu- 
nul n'a renuntat la ea. Dar, pentru a o mentine asa 
cum merita, ne înclestam cu moartea, că să i-o 
smulgem. EI o simtea mai mult ca noi Viata lui a 
fost o vesnică inclestare. Nu ne descuraja atitudi- 
nea lui; trecutul lui era prea viu. A pus în noi nă- 
dejde, dre „ Amintirile toate le resă- 
sca in hotărirea no; 

Decembrie isi incepe drumul lung de iarnă, Că- 
teva zile doar, un camion opreste în curtea lasăru- 
lui si prima echipă, a mea, se pregăteste să urce 
pentru plecare. Strânzem mâini, ne imbrătisam, ce 
vemonial prea trist pentru unli si altii. 

— Dumnezeu să wajute!, ne urează cei râmasi. 
In El era toata nădejdea, singura noastra nădejde. 



















SIE Gasă. 


Ne străngem tăcuti unii intr” 

mentului ne luase graiul, E Aaa Ma 

sârit niciodată cu parasuta, imaginatia eu 

febril tot felul de gânduri. S'o deschide? Nu n'o des- 

chide? Dacă nu, când voiu inceta să mal simt 

va? Cum o sfârsitul? SE 
jungem la Wiener Neustadt, 

plecarea. Peste putin, cu parasuta % e e 

incinsi, urcăm treptele ce ne despart de pământ 

străin si avionul ia drumul spre casă. 

Eram de mai bine de o oră in aer, când se 
anuntă că ne apropiem de front. Parasutele erau 
agătate de coarda orizontală din interiorul avionu- 
lui, iar noi gata la orice surpriză. Priveam pe tereas- 
tră focuri de artificii schimbate de beligeranti. Deo- 
dată o ploaie de lumini urcă spre cer în directia 
noastră, nu prea departe, Trag capul inapoi si astept 
cu inima ghem desfăsurarea. Avionul ia inăltime in 
salturi verticale, aducându-mi stomacul la gură. 
Proiectile luminoase se spărgeau aproape, căutând 
tinta reperată. Numai fuga ne scapa. 

Salturi, zig-zaguri continui, Asteptam ordinul 
de lansare. Din moment în moment un proiectii pu- 
tea atinge motorul, pilotul si apoi doar săritura ne 
va mai scăpa întregi. Am scăpat ieftin si acum sbu- 
ram lin, ca pe unde. 

La două ore dela plecare, iată-ne deasupra lo- 
cului de lansare, Teregova-Banat, asa cum l-am in- 
dicat. Ofiterul german imi comunică pregătirea, pe 
care o transmit băietilor si toti intro suflare astep- 
tam momentul. O comandă puternică, Toti ne scu- 
Jăm în picioare, gata de salt, Nicu, primul, Ion după 
el, la mijloc eu, si încă trei în spate. Motorul îsi 
imoaie szomotul si primul dispare, inghitit de pră- 
pastie. La intervale scurte, golul ne inghite pe toti. 

Nu stiu cât să fi durat până ce o smucitură mă 
trezeste atârnat. Pluteam lin, balansat ca într-un 
hamac. Mă uit la ceas: 7,10. Sub mine, pete albe pe 
mare suprafată, semânate aproape. Sunt nouri, îmi 
zic, până la pământ mal am mult. Dar un murmur 
de apă trece pe sub mine. Fără să mai am timp sâ- 
mi dau seama, un soc puternic imi loveste câlcăiele 
sin clipa următoare mă intinde la pâmant, cât sunt 
de lung. 

Aveam gânduri ploase de implinit odată ajuns 
pe pământul părăsit acum trei ani, — ani lungi de 
dor si incercari — să-l sărut si să mă inchin. Pă= 
mântul era acum sub mine, da ceremonialul se 
transtonmă în ridicol si putin a lipsit să nu se în 
cheie cu o dramă. Prea aspră a fost primirea: Nu 
mă mai asteptă, poate. Parasuta se umflă din nou 
odată ajuns la pamant si cu fortă mă tărâste inain- 
te. Prind cu mâinile pământul sa mă proptese in el, 
10 imi alunecă, Deodată mâna stângă mi se afundă 
Și un fior de înghet imi prinde tot corpul: Am ni 

merit părăul ce susura acum câteva clipe. Dreaptă 








se infumdă si ea si mă trezesc proptit cu creștetul 
de malul opus. Trag piciorul stâng sub mine în spri- 
jin si-l alunec încet în apă, celălalt Ia fel si ating 
fundul albiei. Nu era mai adâne de 70-80 de centi- 
metri si lat tot pe aât. Bine infipt în canal, cu piep- 
tul proptit de mal, rezist parasutei umflate. 
aduc aminte că trebuie să mă desfac de ea, dar gân- 
dul că, scăpată de greutatea corpului, ar um 
vântul s'o poarte la întâmplare, mă face să mă înfiz 
mai tare în mal, lăsând doar capul afară pentru ae. 
Astfel fixat, prind corzile si le trag cu toată puteraa 
spre mine. După câteva minute, cu opriri si reluări, 
eusese s'o apropiu de mine. Era mare cât un aco- 
peris de casă si cu greu isbutesc so pui sub pici 
re, Ja fundul apei. Sigur acum că nu-mi va mai sc 
pa, o desleg de mine, Asez pe mal partea ce era le- 
gată de mine si scotând-o câte putin o fac grâma- 
dă, după aproape o jumătate de ceas dela câdere. 
In febra emotiilor nu mi-am dat seama ca apa 
m'a patruns pânâ la oase, Era Decembrie petele al- 
be ce le văzusem erau nămetii ce alimentau p: âul 
cu apă. Insemn locul de cădere, — loc de adunare 
pentru toti ceilalti — si ascund la marginea pădurii 
_— ca nu era decât la zece metri de mine, — para- 
suta transformată intrun mic pachet. Nu m'am 
gândit apoi că cineva ar îi putut in acest timp să se 
apropie de mine si să mă someze. Revenit în fire, 
caut ceva ce mi-ar fi putut fi de folos în caz de ne- 
voie, pistol „grenadă. Un pistol rusesc era asezat in 
diagonală, asa am sârit cu e], Dl desfac si-l iau ir. 
mâini. Scot magazia, încerc câteva manevrâri si, 
multumit, îi lipesc din nou toba, gata de tras, 





















Astept acum să vină ceilalti, as& cum sa 
stabilit: adunare spre Vest si Est pe o axă de sbo 
spre centru, până mă intâlmesc pe mine. Să stau p* 
loc, inghet si m'or păsi rece; să misc, pierd locul 
Insemn bine punctul de câdere, scot Iisola, fluerul 
intre dinti si numărând pasii, o iau spre Est Dia 
când în când mă opresc, fluer, ascult, dar nimie 
Picicarele mi-au inghetat în bocanci odată cu apu 
din ei si mentineau temperatura constantă pe lână 
corp, adică în jurul lui zero. Pentru a nu pierde 
directia după acul luminos, orientare sigură în noaj 
te, cobor si urc, strabat stufisuri di 
calea si-mi sgârie obrazul, ă să ocolas 
niciun obstacol, câci cea mai mică deviere, la into- 
arcere, nu mar mai aduce de unde am plecat. Mă 
oprese din când în când, răsuflu, fluer si ascult 
Ceasul arată zece, mârsâluiese deci de mai bine de 
dauă ore. S'a incâlzit tot corpul în mers, până si ap! 
din bocanci si din haine. In schimb, oboseala atar- 
nă grea, ca apu de pe mine. O jumătate de oră încă 
to! înainte. L.a fluerul meu însă nimeni nu răspund 
M'asez putini pe muschiul moale, Ju vâdâcina unui 

























brad, să-mi readun puterile si apoi o iau din nou de 
unde am venit, La întors a fost mai greu, Calea eri 
mai lungă san puterile m'au lăsat, că abia p ln demă 
după miezul noptii regăsesc locul pâr de cu sea- 






ÎN a 


— 4 — 





va. De acum voi râmâne aci, cu fluerul în gură, să 
fluer pânâ m'o prinde somnul. 

Intw'un târziu, un suier anemie, fricos, sună pn 
aproape. Să fie de-ai nostri? Uit fluierul intre dinti 
si mă indrept, câlcând usor, spre locul de unde ve- 
nea sunetul. Acum se aude mai tare, mal aproape, 
imi pare chiar că deslusese o umbră. Cu «mandoli- 
na» pe brate, gata la orice surpriză, micsorez dis- 
tanta ce mâ desparte de e. Când cola ce să vezi? 
Un altul ca mine, cu arma in pozitie de tragere, 
seruta întunerecul. Ii mâsor silueta, Era Nicu. Mă 
pitesc intins pe burtă si suflu din corn conventional. 
Imi răspunde de mai multe ori, sapoi asteaptă. 

_— Mai frate, da frumos mai flueri, pare'ai fi 
la oi. 

— "Tu esti, batâ-te norocul 
bucurie. Ne-am îmbrătisat parc 
după ani de zile. 

_— Unde sunt ceilalti?, îl intreb repede. 

— Păi nu-s cu tine? 

__ Sunt singur ca si tine, după cum vezi 

_— Yon ar trebui sâ fie pe aproape, ela să 
imediat după mine. 

— Ar trebui, precum si tu ar fi trebuit să mă 
pgăsesti de aseară, de când tot v astept 

— Eu nu m'am miscat din locul ăsta. Abia 
am pus materialul la adăpost si m'o sleit. N'am mai 
putut să plec, Asteptam să se facă ziuă, să mă odi- 
apoi să vă caut. 

— Unde-ai căzut tu? 

— Alei. 

— Cum? Chiar p= locul ăsta? 
Pâi da 

Era la cincizeci de metri de mine abia după 
sapte ove ne regăsim. De necrezut, eram doar, 1 
o palmă de Joc unul de altul! Eu n'am flucrat până 
nu m'am despărțit de parasută, iar când am inceput 
eu să fluer, e) nu mai putea să m'audă fiind pe fun- 
dul apei 

— Povestea mea e cam lungă, reia el. Am că 
zut cu materialul, aproape RO de kilograme, dincon- 
ce de părâu. Ca sâ-l ascund, trebui tree părăul 
unde pădurea era mai aproape. Cum aul nu era 












«plodează plin de 
ă ne-am Îi regăsit 
































prea lat, mă gândeam că am să trec sacul dintr'o 
să viu la pârâu 


smucitură, Până 
l-am tâvăt greu, si a 


vreo zece metri 
:olo, în loc să-l trec, l-am scăpat 
să-l scot, a trecut jumătate noaptea Si 
acum cad din picioare de oboseală 

Esti cam stropit pe haine, o leacă de foc n'ar 
strica, Ce zici? 











lucă n? 


— N'ar fi prea râu, răspunde el. Dar 
sân! 


trădează lumina? Nu era vorba de toc, dar 
numai la căldură ne incâlzea parca on le 
mândoi ca după potop, dar acum 
ce-a fost sa due. Nu mai căutam pe nimeni, nu ! 
aveam niciunul si nici altul putere să n> unim, Eh 
cel putin, nu se mai putea tine pe picioare. Aleperă 
un brad să ne ascunde „Do 
câtva timp Nu 
ne A” 














n sub e], unul mai d2 
amestecată cu apă 
i npa în a-si sune 
m să ne odihnim din pico” 











lea o mai 
uteam aseza jo: 
La urmă hotă 








e. Ne 2 ! 
DEEcan ana spaten spate, proptiti de trunchiul 
g lui. Ne lipim unul de altul si curând somnul ne 
uce în marea fâră urme, unde adorm toate: fri i, 
apa, gândurile si poate ultimul frământ mea 
Cândva, intrun târziu, deschid ochil. Deasu- 
pra, o bucată de cer strecura lumină printre stire zi 
Eram singur, întins intr'o parte pe pământ si un di 
îngust de nisip si frunze se formase dealun, 1 ce N 
pului. Nicu nu mai era lângă mine. A plecat? Rotea: 
ocl si-l văd grâmadă, nu departe de mine. Azi 
despărtit în somn, fiecare a căzut într'o parte, și 
asa ne-au prins visurile. si 
Mai RAE Prima teamă, odată revenit din 
mor ncere să misc întâi eu, dar cor] 2 
pământ nu răspunde. Misc mâinile cu greu, rapi 
plumb, numai ochii mi-au râmas intregi. Nicu dor- 
mea cu obrazul jumătate lipit de pâmânt, Un dig de 
frunze cu noroiu se lipise de corp, ca un inceput de 
Eram neputincios, dar groaza-mi rascolea 
ită încă prin vine. Ridic mâna, o indrept 
































La înmormântarea eroilor de la Majudahonda 


spre frunte, o implint în păr si Con- 

tinui miscările si reusesc "A ae Oe 

frictionare, „In câteva minute, seutur tot corpul, 

e .. ramâne tot întins, Strig, dar nu-mi răspun- 
le. Mă duc până la el si-i pun mâna pe obraz, Era 

rece ca de mort. II sgudui, strig. In disperare, 

mai puteam face. te 

Deodată pleoapele i-se deschid. L. 

E x a trezit stri- 
sti meu. O rază a ochilor apare ca de dincolo de 
Dr i Mă privea străin. Nedumerit. 1 

g ai tare, îi strig în i N i 
sia pă g in urechi. Intr'un târziu se 

— Unde-s ceilalti? 

— Care ceilalti? 

— Pal... 

Nu s'au sculat încă... 
pund ca pentru mine, 

Atât de cruntă a lvst intoarcerea acasă si de- 
acuma doar incepe greul, 


Cine stie unde or fi, râs- 











Marturii asupra evenimentelor din lanuarie 1944. 





EZISTENTA opusă de legionari fată de in- 
) cercarea generalului Antonescu de a eli- 
miva cu forta pe reprezentantii Miscârii Legionare 
dela conducerea târii — incercare ce a reusit cu 
concursul dat de armata germană — a fost boteza: 
tă «rebeliune». Sau mai complect: rebeliunea legio- 
navă din 1941, 

Insusi Antonescu a fost acela care i-a dat nume: 
le de rebeliune, iar această denumire tendentioasă a 
fost difuzată prin presă, radio si viu grai cu o per- 

sistentă adevârat diabolică, incât lumea si-a insusit- 
o cu timpul. Dar chiar si unii legionari, când vor- 
bese de evenimentele din Ianuarie 1941, pentru a se 
exprima cât mai scurt si pe intelesul celor cari nu 
le cunosc decât sub denumirea lansată de Anto- 
nescu, recurg la acelas cuvânt de «rebeliun»», fapt 
care a lost interpretat de dusmanii nostri, mereu 
la pândă, ca un fel de recunoastere, de mea culpu. 

Incadrarea actiunii legionare din 1941 in arti- 
colul de cod penal care defineste si pedepseste delic- 
tul de vebeliune este pur si simplu imposibilă, In fa- 
ta aceleiasi imposibilitati juridice ne-am găsi dacă 
am vrea s-o incadrâm în «răzvrătire», infractiune 
mult mai gravă decât rebeliunea, clasificată de co- 
dul penal român drept crimă. 

Ca unul care am trâit in mijlocul acelor eve- 
nimente, ce e drept nu in capitala tării, dar în unul 
din cele mai importante orase din provincie, simt 
nevoia de a impârtăsi atât camarazilor cari nu stiu 
decăt din auzite de asa zisa, rebeliune, căt si celor- 
Jalti români, unilateral si fals informati, o seamă de 
lucruri menite a le spulbera eventuale nedumeriri, 

Orasul Sibiu, unde m'am aflat in timpul destă- 
surării evenimentelor despre care vreau să voi'bese, 
era, după cum bine stim, unul din cele mai puterni- 
ce si importante centre militare din tară, astfel că 
— au declarat-o insăsi dusmanii nostri — numai da- 
torită înaltei tinute de patriotism si intelepeiune a 
legionarilor, s'a evitat bala de sânge ce fară in- 
doială ar fi rezultat in urma ordinelor date de An- 
toneseu. Nu negărn totusi că în mare măsură u fost 
si meritul generalului L,, Comandantul Corpului VI 
Armată, bun român si constiu, în acele clipe critice, 
de marea răspundere ce purta, 

Dar să lăsăm să vorbească faptele, 

Cu căteva zile inainte de data la care urma să se 
producă lovituva de Stat a generalului Antonescu, 
prefectul judetului a fost chemat la Bucuresti, pen- 
tu a lua parte la o conferintă a prefeetilor. Acelas 
truc a fost folosit fată de mine, care indeplineanu 
funetia de chestor al politiei: am primit ordin tele- 
grafie de a mă prezenta la Inspectoratul regional 

din Alba Iulia, pentru a participa la o «consfâtui- 
ex, La fel s'a procedat pe intreaga tară, 





'Tinând seamă de faptul că toti pretectii si ohes. 
torii erau legionari, nu e greu de ghicit rostul aces- 
tei măsuri luate de Conducătorul Statului, în ziua 
loviturii, toate prefecturile de judet si politiile din 
tară, in lipsa titularilor lor, urmau să fie ocupate da 
armată, iar acestia inlocuiti cu ofiteri, oameni de 
incredere ai generalului Antonescu, 

Cam asa s'au petreut lucrurile, 

Pretectii de judet habar naveau ce se pune la 
cale, ce rosturi ascundea în realitate convocarea lor 
la Bucuresti. Ia rândul lov, chestorii si sefii de poli- 
tii stiau, incă de prin luna lui Noemvrie, că Genera- 
lul caută a «scăpa» de legionari, pentru a rămâne 
singur si absolut stăpân pe frânele tării. Totusi, nu 
cred să fi bânuit ca invitatia ce primiseră în 19 
Ianuarie, de a se prezenta la inspectoratele vegiona- 
le respective, a» sta în vreo legătură directă si ime- 
diată cu lovitura ce o pregâtea Antonescu regi 
mului national-legionar. Cu toate acestea, la Sibiu 
zilele de 20-23 Ianuarie s'au succedat sub un aspect 
cu totul diferit de acela din alte orase de provincie, 
datorită deosebitei vigilente legionare, astfel că în 
momentul in care armata a primit ordinul de a 
ocupa principalele institutii: Prefectura, Chestura 
de Politie, Posta, Telefoanele ete,, acestea se paseau 
deja sub puternică pază legionară, La luarea aces- 
tor măsuri de sizurantă preventivă, a participat in- 
săsi Politia de Stat, in urma dispozitiilor ce le-am 
dat în ajunul plecării mele la asa zisa consfatuire 
din Alba Iulia, 

Măsurile de sigurantă ce luasem, in lipsa pre- 
fectului de judet, (care se afla deja la Bucuresti), 
păreau in acele momente, lipsite de orice justificare 
si total exagerate, Totusi, am avut motive pu: 
ternice de a proceda asttel, Discutasem mai inain: 
te cu camavadul Nistor "hioreanu, setul Regiunii Si- 
biu, manifestându-mi ingrijorarea cu privire la ati» 
tudinea curioasă pe care o are de-o vreme incoace 
genevalul Antonescu, A fost de părere că vâd lu- 
evurile prea in negru. Bănuelile ce le nutream incă 
de mai demult, mi-s'au întărit insă in momentul n 
care, două zile după convocarea pretectilor la Bu- 
cuvesti, o identică convocare, adresată de astă dată 
sefilor de politii, a venit să deter mine absenta acas 
tora, pe timp de 48 de ore, dela institutiile po cari le 
conduceau. In afară de aceasta, imi era incă vie în 
memorie «nota informativă» ce mi-o prezentase CU 
o lună inainte gardianul public LR. 

“In scurt timp lucrurile se vor schimba vadi- 
cul... La 24 Ianuarie nu va mai exista nici-o sCă- 
mase verde», Generalul va primi singur delilaraa 
trupelor...» 

Acestea fură cuvintele unui cunoscut Lt. Co» 
lonel din localitate, rostite in timp ce iesia dintru 

















— 156 = i 


mima Dezna vote ntre 


4 
$ 





ISMaiigb, acompaniat de un 
n cauză, care făcea serviciu de noapte la o incru- 
cisare de strazi, lusese, fără să Vrea, martorul dr 
Versatiei dintre cei dol ofiteri. Această informatie 
Cta al AR imediat la cunostinta sub-socpr 
arului de Stat Biris, prin telegrai ) in 1 
Decemyrie 1940," UT ARR 


In timp ce luam masa la un restaurant, im 
preună cu alti chestori si sefi de poliții, — tocmai 
onungit sa) acul) N, dela Făgăras inutilitatea 

sfâtul cate participam — aflarăm printro 
stafetă, că in chiar acel oras, inainte de zece minute, 
chestura a fost ocupată de armată, conducerea ei 
flind luată de un ofiter, 

Fără a mai pierde o singură clipă, am uxcat in 
masina care astepta in fata restaurantului, pornind 
in ce mai mare grabă spre locul unde prezenta mea, 
in astfel de momente, era una din obligatiunile de 
prim ordin, impuse functiei ce detineam, 

Ajuns la Sibiu, am avut satisfactia să constat 
că măsurile ce luasem în ajunul plecării, nu fuseseră 
nicidecum exagerate. 

In oras domnea liniste relativă. Străzile erau, 
int'adevâr, mai putin populate ca de obicei. Lumea 
vorbea de o lovitură comunistă. Nimeni. nu stiu în 
mod precis despre ce este vorba „Versiunea că ofi- 
teri ramasi credinciosi regelui Carol av incerca ras 
turnarea regimului, era considerată ca cea mai ve 
rosimilă. 

Chestura de Politie, păzită de un puternic co 
don de gardieni publici si legionari — acestia din 
urmă sub conducerea insăsi a setului garnizoanei |e- 
gionave, instru. leg. G. B.. — se văseu in aceiasi si 
tuatie in care o lăsasem cu o zi inainte. 

Comandantul militar suprem din localitate, vă- 
zând că o ocupare cu forta a institutiilor intâmpină 
serioase greutăti si alarmat pe deasupra că un ma 
ve număr de ofiteri, subofiteri si trupă reluzaseră 
să lupte impotriva legionarilor, — unii din ei tre- 
cuseră fătis, cu armament cu tot, de partea astora 
— se hotăriră să inceapă tratative cu capii institu- 
tiilor civile si representanti ai Miscarii Legionane, 

Intretimp, din satele din imprejurime si cehia 
din unele mal indepărtate, incepură să curgă inspre 
oras coloane întregi de tărani, demonstrând in cea 
mai perfectă ordine si disciplină, în favoarea regi- 
mului legionar, lar lumea, ce forma “spalir> do-alun 
nul tvotuarelor, Îi primea cu urale si cu flori — 
scump cumpărate la flovării, 

In mijlocul acestei multimi, am vazut un mare 
număr de ofiteri si soldati germani, cari, fără ex- 
veptie, prin strigăte de «Heil der Rise de» 
si «Heil Horia Sima», tineau să-si manitesteze fătis 
simpatia pentru Miscarea Legionară. 

Scurt după ce am sosit la Chestură, a apărut in 



























sabie 





fata portii acesteia, un ofiter in grad 1 
acompaniat de o eseartă ase b. 
sat să Între in localul politiei, e 


L-sa comunicat t se = i ati 
cortă. că poate intra, insă fâră og 


Deasemeni i s'au dat asi i 
va achita de misiunea ce Progiaea cp ra 
tura in orice clipă va dori, fără a fi impiedecat de 
nimeni. După câteva minute mi s'a comunicat că 
maiorul — comandantu) unui regiment de artilerie 
din localitate — s'a hotărit să intre singur. 

Semniticativ a fost faptul că după ce i-am 
vantat cu cuvântul meu de onoare cele i-au 
fost comunicate la poarta chesturii de catre un co» 
misar si de chiar seful garnizoanei lezianari, mi-a 
solicitat «cuvântul de legionar» (1!) — pe pa bi- 
neinteles, i l-am dat, Ş 

Scurt în urmă a fost condus in cabinetul meu, 
care se afla la primul etaj, unde l-am primit cu toa- 
tă atentia cuvenită. Dela primele cuvinte schimba 
te cu maiorul, mi-am dat seama că am de-aface vu 
un om educat, cu un om cult. Conversutia ce a ue 
mat a fost dusă intr'un limbaj foarte ponderat; un 
comisar, ce intrase la un moment dat, pentru a-mi 
prezenta niste hârtii spre semnare, a povestit afu- 
ră, spre mirarea tuturor, că «dl. chestor diseută eu 
dl. maior ca si cum ar fi doi prieteni vechi.» (De 
altfel, in cursul acestei intrevederi, Sau servit si ca: 
felute turcesti.) 

In executarea misiunii primite dela suporiorii 
săi, ofiterul mi-a înmânat apoi o bărtie ce continea 
di câteva rânduri bătute la masir ă, semnată de 
insusi Comandantul Corpului de Armată din loenli 
tate. Textul acestei hărtii era cam uimitor: «DL. 








Maior este delegat de noi cu conducenen Ches 
turii Politiei Sibiu Veti tace imediat predarea, 
ete.» 


Desigur, ca functionar publice, umil si intii 
in functiune de guvernul prezidat de insusi genera: 
bul Antonescu, am rebuzat să dau urmare acestei in 
vitatii (somatie) redactată si semnată de un co 
mandtant militar, lipsit, în ucest caz, de orice calita: 
te legală. 

Discutia ce a urmat — si care a fast aproanu 
in intregime fonogratată — mai tărziu a fost bătu- 
tă la masină in 6 exomplare, din care unul sau poate 
chiar mai multe se mai găsese si astăzi pe uncleva, 

lată ce i-am răspuns —— cu uproximatie — 
maiorului, în timp cei restituiani ordinul sebis priit 
care mi se cerea predarea chesturii: 

«Numirea mea in fruntea institutiei ce conduc 
nu mi-a fost retrasă până în clipa de fată sub niei- 
una din formele prevăzute de lege. Din partea Mi 
nisterului de Interne, vă dau cuvântul domnule 
Maior, n'am primit nici un fel de ordin: bu ani miel 
o cunastintă să fi fost destituit sau suspenulat din 
serviciu, Mă găsesc deci în exercitiul legal al unu 
Wei în care am fost numit, iar datoria mea aste de 
a apăra, in acest oras, ordinea legală imputriva ori- 
căror incereâri de tulburare sau răsturnat ei, di 
orice parte ar veni... Tinând seamă că nu no afiănt 








nici sub stare de asediu, refuz categoric a lua în con- 
siderare un ordin venit dela o persoană sau autori- 
tate lipsită de competenta. -.» 

Maiorul a recunoscut că situatia ce s'a creiat 
este intradevâr confuză, că el insusi nu intelege ni- 
mic din ceeace se petrece; el execută doar un ordin. 

Discutia sa continuat apoi pe un ton mai fa- 
miliar, iar Ja sfârsit am adăugat zâmbind: 

„Ce ati zice dvoastră, domnule Maior, care suni- 
teti comandant de vegiment, “dacă into bună zi 
m'as prezonta la d-voastră cu o hârtie semnată — 
să zicem, de prea sfintia sa Mitropolitul Ardealului 

— cerând să-mi predati comanda regimentuiui. .. ? 
Mi-ati preda-o?> 

Refuzul meu de a mă supune unui ordin prove- 
nind dela o persoană incompetentă, a fost strict le- 
pal. Negalitatea si abuzul de putere s'a dovedit a li 
de partea celor ce porniseră a pune mâna, pe frâne- 
Je tării, intrebuintând in acest scop siretlicul si for- 
ta brută. Dacă m-as fi lăsat induplecat si as fi pre- 
dat serviciul — asa tum mi-se cerea prin acel sfert 
de coală de hârtie — luându-mi apoi pălăria si ple- 
când linistit acasă, iar evenimentele ar fi luat altă 
turnură — si ar fi luat fără indoială, dacă n'ar ti 
sosit acel faimos ordin al lui Hitler, in urma căruia 
avmata germană stationată in tară si-a schimbat 
buuse atitudinea — oare n'as fi fost tras la râspun- 
dere pentru lasitate si pârăsire de serviciu? As fi- 
fost trimis in judecată — si cu drept cuvânt — iar 
invocarea acelui faimos ordin din sursă incompe- 

tentă nu mi-ar fi folosit la nimic. 

Pentru această atitudine a mea, am fost decla- 
rat «rebel» (0) si, potrivit dispozitiilor date de ge- 
neralul Antonescu, trimis în judecata Tribunalului 
Militar, pentru «crimă de râzvrătive», 

Fiind acesta unul din primele procese de «re- 
beliune» ce stau judecat, «instructiunile speciale» 
dela Bucuresti nu sosiseră incă, astfel că Justitia 
si-a făcut datoria, după lege si constiintă; utât eu, 
ca principal acuzat, cât si ceilalti coacuzati, am fost 
achitati. 

Scurt in urmă însă, au inceput presiunile «de 
sus», iar Tribunalele Militare nu au mai pronunta: 
decăt sentinte de condamnare. .. din ordin. 

Pentru cei cari s'ar indoi de veracitatea afir- 
matiei făcute mai sus, voiu reda in cele ce urmează 
un epizod elocvent, menit a le spulbera orice vest de 
indoială si care le va evidentia in acelas timp, ce a 
insemnat «justitia» militară in timpul dictaturii lui 
Antonescu, 

Mai lipseau circa zece zile până la judecarea 
procesului de «rebeliune» al unuia dintre principalii 
sefi legionari din Sibiu: Dr. Nistor Chioreanu. Acu- 
zatul nu se afla sub stare de arest, dar ca legionar, 
nu intelegea să fugă de răspundere. Magistratii mi- 

Jitari stiau prea bine acest lucru, Si mai stiau — 
cred — că acuzatul în chestiune, in ipoteza că ju- 
decătorii ar fi fost liberi a judeca după constiintă, 
trebuia să iese achitat din acest proces. 

Era pela sfârsitul primăverii 1941, intr'u dimi- 
neată cu soare, când, în timp ce treceam grâbit prin 











fata Academiei “Teologice, mă aud chemat pe nuhi€. 
Pe trotuarul opus, lam zărit atunci pe Lt. Colonel 
Magistrat Bălută-Dumitrescu, care imi făcea sem- 
ne ca să trec strada. Am urmat invitatiei, si în timp 
ce traversam strada, mă tot intrebam in gând, ce vu 
fi dorind dela mine? Lt. Colonelul Balută-Dumi- 
trescu fusese presedintele completului care judeca- 
se procesul meu pela inceputul lunei Aprilie, iar de 
atunel — în afară de un scurt salut schimbat când 
ne intâlneam pe stradă nu ne mai vorbisem nicio- 
dată. 

Ajuns pe celalt trotuar, in fata catedralei, n'am 
apucat să spun vre-un cuvânt de salut, căci Lt. Co- 
lonelul B. Dumitrescu, dând semne de mare grabă, 
a si inceput cu voce scăzută: 

«Fii atent la ce-ti spun, — imi dau seama că 
risc mult, dar am incredere in dumneata, stiu că nu 
mă vei nenoroci. Nu vreau decât să vă ajut, mă în- 
telegi? Ati suferit destul, e păcat să mai suferiti de 
geaba... Anuntă-l neintârziat pe colegul dumitale 
Chioreanu, până nu e prea târziu, să fugă, pricepi? 
Am primit ordin să-l condamn. . . Nici cuantumul 
de pedeapsă nu mai depinde de noi! II asteaptă dois- 
prezece ani de recluziune. Pentru el, pentru fami- 
lia lui si pentru constiinta mea, este mai bine ca 
dispară... Hai, să nu ne vadă vre-un nechemat că 
stăm de vorbă impreună!. ..> 

Locotenent-Colonelul Bâlută-Dumitrescu era 
presedinte de Tribunal Militar si prezida, de mai bi- 
ne de două luni, unul din cele două complete cari 
judecau procesele intentate legionarilor. Era magis- 
trat militar de carieră. Nu era legionar ici în li 
tele prietenilor Miscării Legionare n'a figurat vreo- 
data. 

Orice alt comentar ar fi superflu. 








Camaradul Chioreanu a fost anuntat despre 
primejdia ce-l paste. Si a «dispărut», refugiindu-se, 
până la urmă, in Germania. A fost condamnat in lip- 
să la doisprezece ani. 

N'au făcut râu cei ce, incă de prin Ianuarie, 
inainte de a incepe arestările si faimoasele procese 
de «rebeliune», si-au luat calea spre alte tări, punân- 
du-se la adăpost de suferintele si nedreptătile regi- 
mului antonescian. O bună parte dintre acesti legio- 
nari, fără indoială, si- au salvat in felul acesta 
viata. 

In această ordine de idei, mi-aduc aminte că 
imediat după terminarea asa zisei rebeliuni, am fost 
invitat să intru urgent in contact cu locotenentul 
german Von Papen (fiul diplomatului Franz v. Pa- 
pen), care isi avea biroul in hotelul Bulevard. Iată 
ce mi-a spus atunci: 

«Antonescu hat sein Versprechen nicht einge- 
halten. Es war festgelegt, dass nach der Streckuns 
der Waffen, alle Legionaere frei nach Hause ziehen 
duerfen und dass keinem was zu leide geschehen 
werde. Nun sehen wir dass unzaehlige Verhaftiin- 
gen und sogar standesrechtliche Erschiessungen 


ai 


— BB — 


ț 


j vorgenommen werden. Wir bedauern es sehr. Unse- 

ve Lage ist peinlich Ich habe soeben den Befehl 

 erhalten all denen von Ihnen die sich irgendwie be- 
droht fuehlen, ins Ausland fliehen zu helfen. .. > 


3 («Antonescu nu si-a respectat promisiunea 
Fusese stabilit ca după predarea armelor, toti legio. 

„ narii să se poată intoarce liberi la casele lor si ca să 
nu li-se intâmple nici-un rău. Acum totusi vedem 

| că se produc nenumărate arestari si chiar executii 

„pe loc. Regretăm aceasta foarte mult. Situatia noas- 
tră e penibila... Am primit chiar acum ordin ca să 

"ajut tuturor acelora dintre dumneavoastră, care se 
simte in vre-un fel amenintat, pentru a se refugia iu 
străinâtate,>) 





Intr'adevăr, locotenentul Von Papen si-a tinut 
cuvântul, Gratie lui, au reusit să părăsească tara un 
anumit număr de legionari, mai cu seamă dintre 

„aceia cari se refugiaseră din alte orase si judete, 
„cautând azil la Sibiu. 





«Situatia penibilă» la care făcuse aluzie Li Von 
Papen, era o consecintă a faptului că mai i.ainte, 
atât el, cât si alti ofiteri germani, ne asiguraseri 
câ dacă legionarii vor depune armele, nu vor fi pa- 
sibili de nici-o pedeapsă, — aceasta in baza cuvân- 
tului dat de insusi generalul Antonescu. 


Dar să revenim la procesele de «rebeliune», 








Intro zi mă întâlnesc, pe o stradă dosnică, 
foarte putin populată, cu maiorul magistrat D., cu 
care eram in relatii de prietenie, si printre altele, îi 
spun: «Lumea cam bânueste că judecati si condam- 
nati din ordin. E un fapt destul de tris Legio: 
nariii vor face bine să dispară, să nu se mai prezinte 
la procese .Dece să vie ca oile la abator... 7» 

Maiorul D. a incercat să mă întrerupă, — pă 
vea nervos. Mi-a spus că e mai bine să nu vorbim 
despre lucrurile acestea — «situatia e cu adevărat 
exception > — a adăugat, intinzându-mi mâna si 
'dându-mi să inteleg că e foarte grăbit. Dar nu ui 
contrazis cu nici un cuvânt aluzia mea la condani- 
nările «din ordin». 

Intretimp sentintele date de Li. Colonelul Bă- 
Jută-Dumitrescu in procesele contra legionarilor 
erau vâdit mai blânde decât cele aduse de câtre ce- 
Jalt complet de judecată. Faptul nu putea rămân» 
neobservat. Si intradevâr, omul a fost «luat ln 
ochiu» — cum star zice — iar intro bună zi sa vă- 
zut transferat. Unii vorbeau că ar fi fost suspendat, 
Nu stiu care a fost adevărul, Tin doar să previzez 

































că dacă susnumitul judecător militar a pronuntat 
pedepse ai blânde», cum spuneam mă 5, 4 Lăe 
cut aceasta in primul rând fiindcă asa ii dicta cons- 





țlinta. In ce-i priveste pe legionarii cari au beneli: 
clat de această blândete, nu cred să fi resimtit vro 
bucuri bită alegându-se cu pedepse intre > 5 
7 ani temnită grea, in loc de 10 sau 12 ani, Totusi, 
noi nu-l vom uita niciodată pe acest brav magistrat 
militar, a ui constiintă s'a zvâreolit cât a putut 
in favoarea dreptătii si a omeniei. Fără indoială, a 




















riscat. Si-a riscat cariera si în da 23 
cât aceasta. fi + MOVE ga RO 


Să [i trecut un an dela cele relat 
3 U t ate m; îi 
când Intr'o bună zi aflu despre moartea — Tae 
plată in imprejurări destul de nebuloase — a bra- 
vului locotenent-colonel Balută-Dumitrescu. 


Am avut o strângere de inimă. Unii i 

: i camarazi 
cari au observat cât de mult m'a afectat această sti 
re „nu au putut intelege. Ei nu stiau ce stiam eu... 


Iar ziarele au scris: sinucidere (!). 


Dumnezeu in ceruri stie. Noi nu ă 

; putem decât să 
ne rugâm Lui, pentru odihna sufletului aceluia care 
a fost Lt. Colonelul Bâlută-Dumitrescu. 


(5. 24 Iunie 1944), 





La Carmen Sylva 











legionarii si răsboiul national contra Uniunii Sovietice, E: 





. i N istoria popoarelor, după perioade de ma- 
02] ni frământări interne si externe, urmea- 
ză epoci de liniste in cure natiunile se refac mate- 
val si spiritual, printun efovt general indreptat 
către idealuri pornite din adâncurile sulletesti ale 
poporului, Dacă în asttel de epoci natiunile au no» 
rocul să fie conduse de oameni elar-văzători si ca- 
vi, întelegând svâăcnirile si aspiratiile instinetului 
national, se integrează lor, ele se vor putea desvol- 
ta armonic, pe o linie uscensională, câtre culmile 
idealurilor, Dacă însă interesele de partid, de clan 
sau personale sunt prea puternice si nu pot fi lă- 
sute în umbră, ciocnirea dintre aceste interese si 
aspiratiile moamului este inevitabilă si se pot pro- 
duce conflicte foarte grave, care să împiedice orice 
ZI Aceasta a fost situatia în România după pri 
mul războlu mondial. Implinirea idealului national 
prin împingerea frontierelor pe liniile etnice de 
margine ale neamului, a asezat România în frun- 
1ea tuturor statelor din Sud-Estul european. Uni 
1utea de limbă si vointa unanimă de unire usurau 
mult conducerea noului Stat vomânese, nepunan- 
duci probleme interne provocate de desbinări regio- 


nale. 

Acordarea dreptului de vot universal sk in 
proprietărirea taranilor puseseră capăt unor vechi 
teme de agitatie în massele poporului, 

Sar fi putut, asa dar, porni Ja cladirea pe ba- 
ze solide a Statului; dar o umbră nelinistită ince 

sh se întindă dinspre Răsărit. Comunismul, 

de-abia intiripat în Rusin, căuta să-si facă loc si 
in România. Este drept că tăranul si intelectualul 
vomân se dovediseră imuni fată de această ideolo- 
sie, în timpul când trupele rusesti contaminate se 
găseau încă pe teritoriul nostru; dur muncitorii 
din Labrici incepuseră să plece urechea tot mai 
mult ja propaganda comunistă, făcută de agentii 
Rusiei. <“ Munitestatii si miscari de stradă au avut 
loc la usi si Bucuresti. S'au găsit chiar oameni po- 
Vitici cunoscuți cari s'au asezat în fruntea manies 
tantilor cu drapelul rosu, Autoritatea de stat nu 
reactiona nici inti”un tel si lăsa Iertrile să se des- 
tăsoare în voia lor, cu si cum nu sar fi dat sea- 
ma de pericol. 

In aceste imprejurări, studentimea natianalis- 
tă dela lasi sa ridicat cea dintâi si prin exponen- 
tul ei cel mai valabil, Corneliu Codreanu, a inceput 
actiunea anticomunistă. Aici trebuese chutate ori- 
ginile miscârii legionare ale cârei baze au fast pu- 
so la 24 lunie 1927, Răsunetul pe care la uvut în 
vâvdurite poporului român, numai după cativa 
ani de existentă, a fost atăt de larg, pătrunzând 






in toate clasele sociale, incât se poate afirma că 
ideologia miscârii legionare, asa cum era propo.. 
văduită, manifestată si pusă în practică de aderen. | 
tii ei, a raspuns aspirațiilor profunde ale înstine 
tului national. 

Prin realizarea idealului national, poporul ro 
mân s'a simtit chemat la o nouă viată si si-a creat 
o altă viziune a conducerii Statului si a felului în 
care intelegea să-si exprime drepturile politice 
proaspăt castigate, Nu mai era multumit cu ceea. 
ce fusese mal inainte si era in căutarea unei ulte 
orientari. 

Partidul tărânesc, care la inceput u atras p 
mare parte a massei alegătorilor, prin noutatea 
spiritului pe care se presupunea că-l aduce in obi: 
ceiurile noastre politice si prin titulatura pe care 
si-o alesese si care cuprindea intinsa un intreg 
program politic, a deceptionat de ia prima guver: 
nare. Celelalte partide erau bine cunoscute si nu 
aduceau nimic nou, Această stare nu era marcată 
de nemultumiri grave, prevestitoare de revolulii, 
dar mici mu se manilestau entuziasme în massă 
pentru vre-o idee. Cel mult, câte un om politie de | 
mai mare supralată, Maresalul Averescu sau Iuliu 
Manu, reusiau pentru un timp să se ridice la inăl- 
tm de mit, pentruca apoi, după ce si-au dovedit 
putinta sau neputinta la guvernare, să fie readusi 
sa valoarea lor umană reală si să se retragă la Tur 
nu-Soverin sau la Bădăcini, 

Neinultumirile erau provocate mal ales de 
vvidenta slăbiciune a oamenilor politiei, cari nu 
veusiau să iasă din sfera intereselor personale Său 
ue partid. Mâslurea urnelor in favoarea part 
lu dela guvern, declararea de localitati contami: 
nate pe umpul perioadei alegerilor, interventiile 
autorităților si alte metode tot atât de incorecte, 
au arătat că democratia în România avea un SE 
5 0 apicure speelală, cure nu corespundea de 106 
imaginii pe care si-o făcuse natia după primul râz - 
bolu mondial, i 

Cei doi ani de transee, în care tăranul Si [n 
telectualul au luptat cot la cot, au sulerit si sau i 
bucurat impreună, au atacat si uu săngerat ă 
langă altii, au creat o mentalitate nouă, bazată Pe 
incredere reciprocă , Soldatii diselplinati, car Ve 
Jeau in oieri lor comandanti hotariti si capa” 
intorsi acasă si deveniti tărani, vrolau să i 
lu reprezentantii lor politici si la autoritățile stă 
tului aceiași corectitudine si loaialitate, 

„Spectacolul care sta oferit insă a fost 
Vionant si, după câtiva ani, avântul provocat de 
iicsaleul vot universal a scăzut simtitor, răcând 
loc unui dezinteres tot mai larg pentru tel 
publice, In locul entuziasmului general si al ef 
lui comun, care ur fi trebuit să wrmeze după 




















Dlinirea idealului national sa creat o ntmosti 
nemultumiri, un fel de stare de Stofe ae 
bulre in ceată intru descoperirea unui drum spre 


Astfel când Cornel Codreanu 
tivitatea de educare a e a 
de caractere si de buni cetăteni, glasul lui a fost 
ascultat tot mai cu atentie si natura) actiunea le- 
gionară a fost privită cu tot mai mult interes deo 
mare parte a natiunii, 

Inerljorat de această popularitat 
nu numai intre tărani si ti a SIA 
telectunii, Regele de tristă memorie Carol ui IL-los 
folosindu-se de politicieni ahtiati după putere în 
orice. conditii, a început o prizoană fără crutare. 
Mii de tineri, printre cari intelectuali de mare va- 
loare, a căror vină era că se ridicaser în contra 
"ubtei de clasă, în contra comunismului, în contra 
velelor politice si predicau o viată privată si publi- 
că bazată pe principiile crestine, au câzut victimă 
sadismului regal, In repetate rânduri Miscarea le 
vionară a fost dizolvată si legionarii wrmâriti, în- 
chisi si impuscati. In aceste tragice imprejurări in. 
terne sa dovedit lipsa totală de spirit democratie 
a partidelor politice, Nimeni dintre oamenii noliti- 
ci din acea vreme, nici în nume personal, nici ca 
reprezentant al vre-unui partid, nu sa ridicat să 
vesteiească actele sâlbatece prin care se manifes- 
in amtoritatea de stat din vointa Regelui, în contra 
Miscăril legionare, Chiar Iuliu Maniu, care incar 
nn pe democratul autentic, ma găsit cu cale să 
»rotesteze nici atunci când Corneliu Codreanu si 
"eslalti 14 legionari au fost asasinati în pădurea 
Tâncâbesti, 

Situatia internă ajunsese extrem de incorda- 
tă când evenimentele din 1939-40 si nepriceputa 
conducere în politica externă au aruncat România 
în prăpastie, Urmarea a fost isgonirea odiosulu! 
Rege Carol si venirea la conducerea Statului a Ma- 
vesalului Antonescu, sprijinit politie de Micene 
legionară. 

Normal ar fi fost ca acum agitatiile inteme 
să se termine, cu atât mai mult, cu căt era de pre 
văzut că războiul care pustila Europa ne va atra- 
ge si pe noi. Totusi n'a fost asa. Maresalul Am 
tonescu râu sfătuit si cu bună stiință rău informat 
că miscarea legionară ar avea intentia să înlă- 
ture dela conducere, a provocat netiunea dela 21 
lanuarie 1941. După trei zile de tulburări, ordinea 
a fost restabilită,  Misenrea legionară acuzată de 
rebeliune si legionarii, parte veinteati în inehisori, 
iar altii, un grup destul de numeros, ata luat cala 
exilului în Germania, 

Aceasta eru situatia când România a intrat în 
răsboiul pentu eliberarea Basarabiei si Nomiului 
Bucovinei si pentru inlăturanea imensul pericol 
"uso-comunist. Râsboiul a fost acceptat de tată 
suflarea românească ca o necesitate vitală; sta i 
cordarea supremă a neamului pentru a se salva de 
la distrugere. 

Desimur că legionarii nu puteau lipsi dela 
această inclestare si cei cari se găseau în inchiso- 











pusi în atât de umilitoare conditii, logto= 
Darii si-au fieut datoria luptând cu tot elanul pe 
frontul din Răsărit. constienti de responsahilita- 
tea fiecăruia în parte si a tuturor românilor la 
loc, când tara era angujată in râsboiu. 

În acelas timp, elemente apartinânii altar 
partide, rămase semi Ea pe mire 
sau) Antonescu in conducenen hui, 
rau în, contra îi di pregătea văsturneraăe 
mult t atât, sau întâmplat 
uluitoare. Membri ai partidului A dear ae 
(nu stiu despre altii) mi-au mărturisit că fiind pe 
front au primit instructii de a partid să trimită le 
centrală toate informatiile pe care le pruteaut avea 
despre trupele noastre. Centrala fe dădea cula 
zilor, iar acestia le transmitem rusilor. 


ca atitintine a bâtrănului set de partid Petre Carp, 
i pimul războlu mondial! Adversar Da al bu 
Ionel Brătianu, în perioada de a Ro 
mântei (1914-1916) a sustinut cu tărie necesitatea 
intrâni României în răâsboni alături de ptaterile 
centi ale. După 0 însă România sa alăturat Frane 
tei si Anghei, Petre Carp a încetat orice actiune în 
contra guvernului, După ce Ficurestiul 
ocupat de germani, aflându-se in capitidă, a pelue 
at să primească pe maresalul Mackensen, ha 
anuntat că doreste sâi facă a vizită, 
ii dădea seama că în timp de râsboiu toată natia 
tiwtaa să (le suită, chiar dacă părerile politice se 
deosebesc. 

Rezultatul manevrelor opozitiei a font 23 As 
mist. Antantarea preciptată a ai armistitiu came 
nu exista, arestarea maresaluiui Antonescu chiar 
in interiorul palatului begal, transferarea în pri 
zonicri a uni număr de peste 100,000 de ostasi 
români, capabili încă să lupte să trecea cu are 
v"> aMhuri de cei cari mesa dhismânit iată 
ina. ccemstiteale bisect apte cor aa a 
prăimsirea noastră. 4 

ticticându-se în contra situntioi create în, Joe 
mia, imucmbrti Miseării legionare afiati în Gt 



















mania, impreună €u alti patrioti români, au cons- 
tituit un guvern la Viena si au organizat o divizie 
de infanterie, din care numai un regiment a intrat 
în foc împotriva rusilor, in regiunea Stetin, pe 
Oder. Această manifestare politică legionară a re- 
prezentat prima rezistentă activă în contra stă- 
pânirii rusesti. Ca fortă militară a însemnat foarte 
putin, dar simbolic ea a exprimat refuzul Români- 
Jov liberi de a accepta situatia din tară. 

Actul de la Viena este un protest si rămâne în 


Dn. Constantin Yamu 





istorie ca un act de inalt patriotism, în care ideea 
de sacrificiu pentru tară a fost voluntar consimti: 
tă de toti Românii — legionari si nelegionari — 
cari au luat parte la realizarea lui. 

Datorită actiunii politico-militare 
legionare dela Viena, drapelul românesc a flutu: 
vat incă până in ultimile ceasuri ale răshoiului pen- 
tu apărarea civilizatiei crestine, în contra inva: 
ziei ostilor lui Antierist. 

A fost careul dela Waterloo, 


Valoarea epocală a fenomenului legionar. 


AU scurs deabia trei decenii dela inte- 
mierea Legiunii în Iasul binecuvântat 
e nobile veminiscente si de jertfe rodnice. Dela 
94 Iunie 1927, decând cea dintâi generatie a Ro- 
mâniei intregite si-a conturat aci, in minunata ce- 
tate spirituală a Natiunii, un profil istorie excep- 
tional, pare ca au trecut veacuri si milenii, nu in- 
tervalul scurt al unui singur sir de oameni, 
Intadevâr, perioada noastră de tranzitie 
spre noui forme de convietuire natională si socială 
» sguduită până in străfunduri de repetate erup- 
tiuni vulcanice si de mari răsturnari de straturi 
pe plan istoric, existential cum s'au produs aproa- 
pe numai in semi-eternitatea erelor geologice, pă- 
nE ce pământul a dobândit consistenta si stabili- 
tatea pe care i-o cunoastem, 
'Traectoria de foc purificator lăsată de trăirea 
natetică, de o intensitate rar intâlnită, a genera- 
tiei legionare, ma corespuns numai ritmului pră- 
păstios a unei epoci revolutionare, a determinat 
participarea activă a neamului românesc, prin sa- 
eriticiul elitelor sale la procesul istoric, — de va- 
loare universală, — de nasterea unei lumi noui, 
Jertfa legionară reflectează asadar intrun fel con- 
centrat, ca o oglindă providentială, toată adânci- 
mea tragică a destinului national, Drumul de cal- 
var pe care a pâsit, în deplină constiintă, genera- 
tia eroică a Legiunii, a ferit toată națiunea de o 
sinucidere rusinoasă prin inec in minciună putre- 
sal si nthilism, asa dupăcum suferintele: neamului 
vomân-=e în decursul timpului au contribuit în 





mod decisiv la apârarea civilizatiei europene În 
clipele de primejdie, 

După primul război mondial, când puterile 
constructive si elanurile idealiste ale ordinei bur- 
gheze de import, de natură materialistă, se consu- 
maseră in actiunea de formare a României moder- 
ne, neamul se afla din nou la un greu impas. Felul 
economie dezastruos de infâptuire a reformei agra- 
re si escamotarea rusinousă prin furturi de urme a 
exprimării votului universal, au dovedit că un ci 
clu istorie se încheiase, câ energiile creatoare ale 
ordinei social-politice Jeiseră, că deosebirea 
“intre tara legală si cea reală luase forme deadrep- 
tul catastrofale; că natiunea era supusă unor regi 
muri de uzurpatiune, ce nu s'au dat îndârât să 
enuleze chiar principlile de bază ale sistemului de- 
jceratic parlamentar, a carei fictiune se complă- 
conu totusi să o afiseze cu o ipocrită ostentatie: 
Prin asemenea nesocotiri cinice ale vointel natio 
nale, guvernele dintre cele două boaie mondla- 
le au săvârsit chiar acte de înaltă trădare, căci au 
vedus autoritatea actelor de autodeterminare, de 
la 24 Ianuarie 1859 pe care se intemela clădire 
României moderne pana la 1 Decembrie 1918. 

SI în alte pârti, însă intro formă atenuată, sa 
evidentiat tristul adevâr că toate  oreatiunile le 
sate de impertectiunea omenească după împlini: 
vea rostului avut, sunt sortite pieirii, Chiar Si in 
Apus, democratia parlamentară trecea in acel 
timp printr'o criză destul de accentuată, cu toate 
ca ucolo ea reprezenta stadiul necesar 
cresteii organice, Debutand cu strălucire pri 

















al unei 
in artă 


3 a me dap 


a Miscănii 


venasterii, civilizatia moderna, nascută din spi 
ritul inventiv, mercantil, speculator, al catia 
comereiale italiene, s'a transformat 
Elada apoi, ca în 
antică, într'o construcție indrăsneată de de: 
ducții rationaliste fascinante, spre a decade, până 
Ja sfârsit, în masinismul rigid al unei conceptii ma- 
terialiste si a se mistui in convulsiuni de autonega- 
tlune spirituală plina de dramatism, In momentul 
netua) partidele comuniste din tările occidentale 
reprezintă forma negativistă cea mai alarmantă a 
deceptlei produsă de faptul că planurile generoase 
nle protazonistilor ideologiei din secolui luminilor 
și cuvintele înaripate ale tribunilor — revolutionari 
burehezi din veacul trecut, nu s'au implinit înte- 
ra). Libertatea si egalitatea de drept n'au putut 
preveni sau impiedeca nici o inegalitate si exploa- 
tare economică provocâtoare, nici asupririle natto- 
nale si nici repetarea catastrofală a unor confla- 
ratii internationale imperialiste, de o violentă si 
amploare necunoscută înainte. In scurt timp, de- 
zamâeirea si-a gâsit o expresie intelectuală de 
nenitnt, nrin intoarcerea romantica spre un tre- 
cut dominat de tendinte transcendente si de obse- 
sia absolutului, printr'o prosternare estetică = vii 
telor în penumbra mistică a catedralelor medieva- 
le, Premisa nemarturisită a pesimismului filosofie 
schonenhaurian, a imprecatiilor anticrestine ale 
lui Nietzsche sau ale concepțiilor lui Spenaler, 
sunt diferite expresil ale repulsiei fată d= 
-minciunile civilizatiei contemporane». Nota indi- 
vidualistă a civilizatiei moderne a fost exagerată 
de Max Stirner, până la lansarea unui exoism 
nbsolut, iar trăsăturile ei laiciste au fost mârite si 
inerosate de critica socialistă până la postularea 
unui. ateism neconditionat.  Simtind totusi setea 
după o nouă ordine existentială, dialectica marxis- 
tă a căutat să o canalizeze în sens partizan, îno- 
enându-i mit proletar, dirijat «stientist», prin teo 
rio materialismului istorie economic si a legilor sa- 
le cvezute incontestabile, după care evolutia ar de- 
cuvze cu precizie si indiferentă mecanică spre o 
fericive deplină pe acest pământ, într'un viitor nu 
prea indepârtat. Singurul său defect era insă că 
ncest Ideal, se indepârta tot mal mult, pe măsură 
cn timpul înainta. Experienta sângeroasă bolsevi- 
că a risipit cu nemaipomenită cruzime toate Huzille 
de acest tel, demonstrând adversitatea de neimba- 
cat Intre asazisa dictatură a proletariatului, titiul 
cufemistic dat celui mai crunt despotism totalitar. 
si cerintele elementare ale unei vieti omenesti 
demne de acest nume. Statul sovietic s'a desvâluit 
ca o formă satanică de asuprire a unul cere nes- 
tvans de profeslonisti ai teroarei, organizati în par- 
tidul comunist, El s'a demascat ca un anacronism 
veandalos, ce incearcă prin fortă brutală sa tie pe 
loc evolutia istorică fimeasea. Comunismul coboară 
fiinta umană la cea mai joasă treapta, o sileste să 
şi venoge propriile resurse de vieată, ca să se re- 
semneze la starea de mizerie în care a fost adusă, 
Deoarece simpla existentă a unor forme Su 
perioare de convietuire colectivă este 0 perma- 
nentă primejdie pentru statele comuniste, ce nu 





poate [i conjurată la infinit nici L-A 
tică de restul lumii, nici prin RU stii î 
la Sau prin conjuratii copios plătite ori actiuni 
subversive montate” cu perfitie, Uniunea Sovieti- 
ca se vede constrânsă să sleinscâ rezursele. ; 
nle Rusiei intr'o industria girantieă da 
pentruca, la momentul oportun, A 
actiuni militare fulcerătoare ee i ia 
libertate relativă din restul lumii. Evident că o 
amenintare de atari proportii, ce stă la pândă fo 
losind orice slâbire a puterii de rezistentă în lu- 
men liberâ. nu poate fi combatută si birultă eu 
miiloace politice sau militare obisnuite. ci ea poa 
t> fi numai distimeă printr'o idee fortă, printrun 
idea! spiritual, în măsură *ă insufle inereder* 
oamenilor, "Toată lumea a simtit instinctiv această 
nevoir, Asa se explică răsunetul pmternie stârnit 
inaintea ultimului rasboiu mondial de cartea ami 
"rantului rus Berdiaev, asuprn unul neu ov medii, 
in care preconiza revenirea În o farma spiritunli- 
zată de viată, cu o disciplină colectiva liber consime 
tită îmon-ă automat de recunoăsterea unanimă n 
unei Ierarhii a valorilor.  Setea mistuitoare dupa 
nnui forme de viată este atât de adâne înrădăci. 
notă că a simravietuit marilor entuclisme prin va- 
re om trecut, cu toate că triumful răului în lume, 
Hţirea extranrdirară n comuntemului ai a materia» 
"omului empirie para a dovedi contrariul, Există 
totusi unele. indicii simotomatice asupra directiei 
pe care desvoltarea istorică n va lua. Ea poate fi 
dedusă atât din opiniile marelui teolog catolic Ro» 
mano Guarini, cu privire la sfarsitul epocii mo= 
derne, cat si, mai ales, din noua conceptie a micro 
fizicii care a inlocuit principiul cauzalitatii moca» 
nice prin cel al finalitatii.. Papa Plus al XIL a po 
marcat si subliniat In diterit> rânduri marea im 
portantă a acestei revohtii spirituale tocmai in 
acel sector stlintifie care sa arătat prin delimiite 
vetractra unei evaluări spiritunle. 

Fermentii dinamismului actual, înninte amine 
Hit. permis din nenorocire instalarea unor dice 
tnturi aventurieve care au trecut cu rinism peste 
tote angajamentele luate, pentru n practica un 
imperlalism  anaeronie, amoral, primitiv,  vevan= 
ard rau grandilocvent, eveziile mau fost 
insă instare să anuleze valoarea religiei crestine, 
int sa piei aceste aberatii falimentare si de rea 
evenintă mu vot sa compromită la infinit dorinta 
legitimă de innoire, a ba Mă 

Pe când în alte părti a 
vietii n'a denăsit până acum sfera diseutiilar tea 
vetice, ja noi ea sa cristalizat în fapta, prin ee 
niul Capitanului. Valoarea istorică a fenomenului 
velonar va fi scoasă tot mai mult în wvidentă, în 
pofida tuturor detractârilor izvorite din vea Cr 
dintă seu din trândâvie de , Când vecinătit> 
tea amenintătoare u colosului, rosu moscovit i 
parte si degenerarea pâna la caricatură a Y 
noastre de stat, în epoca lui. Alecu Constantineatii 
p. a afacerii Skoda si a celor două dretaturi cae 


———— a - 


tastrofale pe dealtăparte, se întreceau diabolic să 
frângă resorturile intime ale existentei noastre et- 
nice, să ne impingă printr'o demoralizare la un 
egoism personal dernădăjduit, ce echivala cu o re- 
nuntare de a trâi ca natiune. în acest moment de- 
cisiv Căpitanul ne-a ridicat prin jertfa sa râscum 
părâtoare si a camarazilor săi de sacrificiu, la 
inaltimi de epopee, redând neamului românesc 
deptul la vieată si increderea în misiunea sa pe 
acest pământ, Asa a făcut Stefan cel Mare când a 
reuturat suzeranitatea Porții, primită în mod rusi- 
nos de predecesorul său pe tronul Moldovei, si Mi- 
hai Viteazul, cand a chemat creditorii la vistierie. 
Pilda celor două mari figuri din trecut ne-a dat 
energiile sufletesti ca să înfruntăm în decurs de se- 
cole toate vicisitudinile istorice, cutoatecă, în de- 
"uisul vietii lor, nu si-au atins decât in mod tre- 
câtor tinta propusă, neatârnarea si unirea. Jert- 
fa Căpitanului si a martirilor legionari a reinoit 
această putere sufletească, ajutand Natiunea să 
nu se lase doborata de jugul crunt al cutropitoru- 
ni si a cozilor de topor din slujba sa si sa creadă 
cu tărie in clipa izbăvirii ce trebuie sa vină. 

Factorii constitutivi ai vietii noastre nationa- 
le reapar asadar dinamizati in creatia Căpitanului, 
altoindu-se pe un străvechi, fond spiritual al subs- 
tratului nostru etic. Nu poate fi lipsit de semni- 
ficatie faptul că Legiunea a luat fiintă la un an 
dupăce a apărut Getica lui Vasile Pârvan. Idealis- 
mul dac, structurat de disciplina romană si trans- 
figurat de credinta crestină, s'a topit in steaua po- 
lară care a luminat drumul lui Mota si Marin dela 
Majadahonda, jertfa Câpitanului si a martirilor 
legionari, în lagăre si inchisori in batalioanele de 
sacrificii din războiul cu Sovietele si în atâtea 
echipe din lupta, de rezistentă, ca a martirului Ică 
Tanase continuă dăruirea pe altarul Patriei 

Acest drum de glorie n'a putut fi parcurs de- 
cât prin credinta fără margini cerută de Căpitan 
in prima sa circulară dela toti cei cari vor să-l ur- 
meze. Ea suportă comparatia cu religiozitatea ne- 
conditionată ce a umplut sufletul si a condus t 
tul lui Stefan Vodă cel Mare si Sfânt, cum s'a 
mărturisit, după lupta dela Vaslui, în memor: bila 
scrisoare circulară trimisă principilor crestini cu 
urmatoarele cuvinte: «Iară noi, din partea noas- 
imă, făgăduim pe credinta noastră crestinească si 
pe jurământul Domniei noastre, că vom sta in pi- 
cioave si ne vom lupta până la moarte pentru le- 
mea crestinească, noi cu capul nostru». 









































Fara indoială că pentru o societate care trăia 
în cultul vietii usoare si se pleca în fata 


i ascen. 
siunilor imorale, asa cum era societatea noastră 
în momentul când lua fiintă Legiunea, proclama. 


vea unor asemenea intentii reprezenta o bravură 
prea minunată ca să poată fi tolerată. 'Tonul co]. 
turos ce exprima deplină sinceritate si hotarire, 
era ceva nou, ce distona cu decorul unei ipocrizii 
colective, dornic să ascundă toate nelegiuirile sub 
haina strălucitoare a unei retori sententioasa, 
Moralei exterioare, conventionale si fariseice, ce 


practica cu pasiune si virtuozitate minciuna, inse. 
lăcunea, denuntul si crima, i se opunea una inte. 
rioră, reprezentată de Căpitan, ce se baza pe res- 
pectul demnitătii omenesti si pe un simt al onoa- 
rei, ce condamnă cu revoltă necinstea sufletească, 
ca o renegare si o insultă a flacării divine ce bre 
buie să pâlpăie in orice făptură. O asemenea tinu- 
tă intransigentă, care nu cade la tranzactie asupra 
valorilor, se numeste caracter. El coincide cu ma- 
turizarea poporului nostru si numai el ii dă putin- 
ta să scuture tutela imorală a  levantinismului 
oportunist si dizolvant, ca pâsească pe propria 
oi răspundere, cu capul ridicat, pe calea destinu- 
ui. 




















Fuziunea originală a elementelor multiple ale 
poporului românesc intr'o sinteză dinamică si 
generatoare de vieată, conferă Legiunii valoarea 
ei epocală. Această valoare nu poate fi redusă, 
dupăcum nici esenta ei dinamică nu poate fi para 
lizată prin inchistarea în forme statice de natură 
conjuncturală si lipsite de orizont. Caracterul spi- 
ritual deosebeste esential Legiunea de toate curan: 





tele totalitare care, in fond, sunt doar rămăsite 
vetrograde ale unui imperialism agr Spiritua» 





litatea Legiunii, cu finalitâti 
t fiimă prin conceptia rbăteas 
fătisează polul, opus ai resemi 
Drinsă in dietonul 


transcendente, se 
ă a onoarei, ce in- 
ării  fataliste, cu- 
“capul plecat sabia nu tale», 
ii dă acea putere tainică 
care o plase in centrul de polarizare al năzuln- 
telor de eliberare a Neamului Fiindcă — națiunea 
cutropită nu nutreste dorinta de a schimza regi 
mul actual de uzurpatiune brutală cu cel ipocrit 
din trecut, ci e setousă de o libertate clădită pe te 
melurile eterne de viată, intr'un stil propriu si po 
trivit cu procesul tragic, in curs de desfâsurare, 
Diin care trece intreaga omenire spre noul forme 
exsietentiale, 








Această spiritualitate 

















a 


9. 2. 0ană 


———— 


Rarăul, o conceptie din 


„«De acolo, pe cărârile înverzite, 
m'am ridicat încet în munte, ducând 
poveri în suflet, durerile umnilintei de 
ieri si chinurile nelămuririi pentru ziua 
de mâine, Pare că nu mai aveam nici 
un prieten în lumea din afară de mun- 
tele acesta: Rarăul, cu schitul de pe el. 
(0, Codreanu, Pentru legionari) 








bosit de frământările marilor hotăriri, urcă 
incet, încet, spre culmile Rarâului, acolo undeva 
întrun schit singuratec, In linistea si taina înălti- 
milor, sufletul chinuit al pitanului aveă să g 
sească o deslegare, O fortă nevăzută 1 mâna aco- 
lo de unde ii putea veni ajutorul, pe un munte, un- 
de aveă să stea de vorba cu mâretia naturii. 








Plecând dela acest moment cu totul e 
ristic din istoria unei mi cu pronunta 
tualitate, vom întelege atât sensul acestei urcări 
spre piscurile unui munte, cât si problema atât de 
subtilă a influentei mediului cosmie asupra spiritu- 
lui omenesc. 








Luând două elemente din cadrul naturii, cu 
totul diferite, muntele si marea, vom constata di- 
ferenta sufletului si fizicului locuitorilor acestor 
spat Stabil, linistit, senin, contemplativ si mis- 
tic, omul dela munte se confundă cu stâncile, cu 
vârfurile ametitoare, cu vultanii văzduhurilor, cu 
orizonturile indepârtărilor nemărzinite, cu lumina 
pătrunzătoare a inâltimilor La mare, pescarul, 
cu pasul rar ca legăr valurilor, cu nostalgia 
nesfâusitelor drumuri fără pulbere, pe care le-a 
cutreierat si spre care tinde mereu, aspru ca fur- 
tunile cari l-au biciuit deatâtea ori 
Din tot cadrul naturii, muntele, mai mult de- 
cât celelalte elemente a format o preocupare de 
prim ordin, jucând un rol transcendental în viata 
omului, Rolul mitologie ce l-a avut în antichitate 
isi are o puternică ratiune, Dar acest rol mistie 
um putea zice, nu l-a avut numai în vechime si 
ci l-a avut intotdauna 

































numai în lumea păgână, 
i cu un caracter preponderant si în religiile spiri 
tualiste si chiar in lumea crestină, Lăcus al zeilor, 


de pe inăltimile Olimpului se coborau nemurito= 
vii ca să uuverneze lumea, spre aceste inaltimi tin 
dea mintea filosofilor, de-aci, conducătorii ostilor 
i al cetăților asteptau ajutorul 

De pe inâltimile Tibetului coboară mereu si- 
vurile de eremiti, ca să mărturisească celor dela 
câmpie conceptia unei vieti superioare, In spatiul 
Incus, pe inaltimile cordiliere ale Anzilor se crează 
toată mitologia si spiritualitatea acestui popor 
transcendental, Această noțiune a inăltimilor a 








spiritualitatea legionară. 


creat o conceptie de viată, o adevărată filosofie 
Incas, care defineste pe acest om de la munte cu o 
notiune caracteristică de «om al inăltimilor», 
Cogeonul, e muntele sacru al Dacilor nemurito» 
ri. Intr'o pesteră din inâltimile lui sălăsluiă Zamol- 
Xa re-si impârtâsea eredinclosii cu sulitila tur. 
nită 





Pe muntele Sinai, Dumnezeu coboară din să 
vile cerurilor si face contactul direct cu pământul, 
inmânând Tablele Legii lui Moise, 

„Mântuitorul nostru pe muntele Mâslinilor se 
wrcă cu ucenicii după EI, ca să le spună cele ce 
sunt scrise să tâmple: sângerarea si avania, 

Pe munte  seamână credinciosilor, cuvântul 
Domnului, în sublimele Fericiri, 


————— iii i, 














Pe muntele "Taborului se face schimbarea la 
fată, se înconjoară de lumina transcendentală a 
Jul Dumnezeu, lar Golgotă vămâne în permanentă 
simbolul ureusului prin suferință si moarte spre 
Juminn Invierii eterne, 

Mal târziu, în desvoltarea crestinismului, pe 
un munte va sa se atingă culmile spiritualității 
crestine, pe muntele Atos, prin scorbiile căvula 
se vor ascunde col co-avenu să vadă numal cu 
vehii sufletului lumina iveală a 'Paborului, 


Tn Spania, Montserrat formează centrul mis- 
ticei lui Raymond de Lulle, chintesenta spiritua- 
Jtâtii ovestine Iberice; Saint Jean de la Crolx în 
«Oouvres spirituelles», în conceptia muntelui Car- 
mel vede vidicarea si purificarea sufletească, vede 
drumul spre inhltimea mântuirii, 

In spiritualitatea  Miscării loglonure vedem 
că această conceptie a ridicării, a înâluimil, a mun» 
telul, o sintetizată în două etape: unn, cea dintâlu, 
uvcarea pe muntele Rarhu întrun moment de dis- 
porave «Sufletul îmi ora străbătut de indoieli, 
vam la răspântie de drumuri», Aceasta deprosiu- 
ne sufletească avon sâ-si pâsenscă o deslogure, 
acest intuneric din suflet avea să se alunge, să so 
răspândească spre orizonturile ce le cuprindea Ra: 
vhul, «Prlvese peste munti, peste dealuvi, la sute de 
chilometui»... Mai târziu Capitanul avea să con- 
eretizeze ucenstă conceptie a ridicării omului spre 
inditimea spirituală, prin greutate, prin sufevintă, 
prin jertfă, prin efovt continuu, analog în lumea 
materială cu utingerea piscurilor muntilor, în 
«Cânticien sefului de culb», in capitolul «Muntele 
suferintei», 

Uveusurile se fac prin caznă, prin persistentă, 
prin oboseală, Cobovisurile sunt usonve, Donceen 
conceptia prezentei spiritunle e înălțimea, lar a 
lipsei spirituale este adâncul, Spiritul bun locuas- 
te în intimi si în lumină, iar cel vu în adâncuri 
si intuneric, 

1 impozimea naturii si mirajul ovizontului usu- 
venză spiritul si-l înaltă, Uvearea Raiului în acel 
moment tocmai acenstă misiune o uveu, Rarăul 
apare în imprejuvtui cu totul tragice, nsemânăton» 








Nicotae Sheonghiu 





ve altor imprejurâri din Istoria noastră sbucluma: 
tă când muntele avea sa fie ocrotitor, 


vintele neamului milenii deavândul, cum ra» se în. 
talneste în Istoria altor popoare, 


tatea poporului român, după timpi intregi de con: 
vletuive pe inâltimile lui senine, linistite si forme. 
câtonve, Acl sau creat obicelunile cele mal [ru 
moase, cusâturile fără seamân de pe Ille si fotele 
femeilor, melodiile avmonloase ale dolnelor si con 
mal mare parte din tezaurul 
Aci, undevă, pe la cotitura Carpatilor, pe plalurile 

vrâneane a luat fiintă balada care caracterizează 
splendoarea sufletului românesc, Mlovita, Exista 
un suflet al muntilor, al câmpiilor, al stepelor, al 
mârilo», al desertului, al pădurii, Ia» intre munti 
se poate distinge un duh al Olimpului, altul al Ti 
betului, al Anzilor, 
ele, Dar există si un duh al Cavpatilov, si acesta 

este sintetizat în Mlovita, j 


Patul 
Daci, 





Muntele a fost un leagân care a ulinat sute 


Pe cvestele Carpatilor s'a format spirituali: 


tolelorulul nostiu, 


al Alpilor, ete, diferite intre 


Conceptia vietii si a mortii alel se altola po su 
dac si se inspira din religia  nemuritorilon 





“Muntele suferintei» aven să se nltolască pa 


acelas suflet, da» în conceptul religlol mântuluii, 


în conceptul evestin, 

Pe Rarău mai târziu această scoală crestină se 
făcea direct de câtre Căpitan, întrun moment de 
luptă, suferintă, purificare. Iar mal târziu coboară 
la celălalt capăt al 'Pâvii, Carmen Sylva, întrun 
a. moment, de cucerire, de expansiune, de vieto: 
vie, 

Intre Rarău si Carmen Sylva se'ntinde un ma: 
ve drum din conceptia de trăire legionară, Mun: 
tele avea să Joace un rol principal în purificare 
si spiritualitatea legionară, 

Muntele face sa veflectezi la marile probleme 
nle lumii, să întelegi mistic câvârile infinitului si 
ale vesnieiel, EI nu te stâpâneste, ei te Luce Shi 
stâpânesti. necunoscutul, 

Muntii nu sunt nici reci,niei muti, E vorbese 
despre splendorile universului, ei ajută pe om 5 
se ridice la Creator, 


că Tinast. 


N unul 1940-41, am cunoscut pe camara- 

xl mel inpginenul leh Tănase,  Clobânieă 
si Sorin la Contul de Instructie-Sivata, Ta 
mase ora la Bat, 991 cu Plut, TR Sorin; cu ovam la 
But, 999, Comp. Arm, Greu, 

Desi departe cantonati, Ioă 'Tânase vonia mal 
lu două seri să vadă pe cunoseuti sau necunosenti, 
să spună o vorbă de Toate, să-i imbârbăteze: «Lâ- 
sati, măi Iatilov, că vor veni si zilele noastre fu 
moase, de glorie mure, vor veni mâcar după 


moarte, Dumnezeu vede tot si va vâsplăti DO flo 
cunor,., 
Am plecat pe front, incotro ne-u impins 144 
te, vam impivtiti pe sectoave, Cam. dol an A 
ne-um mal văzut, dux cel ce-au avut fovlohuoa, li 
anna pe camavadul acesta, nu-l vor uita nl0 
dată, Î 
Tâvziu, ne-am întâlnit din mou. De ustă dată 
eram fenleiti, luptam in Armata National ROI I5ă 
nă, formată din voluntari, Formată la Von d 


să spele rusinea dela 23 August 1044 si să nu lase 
să a râsfrângă desononren pe fruntile noastre ehl- 
pute, dute, Armata National va su 
O pentru istoria da mâlne n României 
liste simbolul sincer ln bine si la greu al ostaaulul 
vomân, care nu n fost trădător niciodată, 
paul Cota si dornlei de a lupta cu 
mereu: «MA Apuliooi d “3 va, SPlinea, "Tanase 

: , era o vorba a lui) tara ara 
nevole de locomotive noi și sânâtonse, Locomo- 
tiva e buza, Vagoanele, vin ele după aceeu! 

SI noi toti, nu-i lesiam din cuvântul lui, pentru 
ch era pentru nol, chiar ca un părinte, Uneori, ne 
aduna la el, tale o tigare în două, o puneă în tin» 
vetul lul de lemn de cires, si cu mâinile în solduri, 
spunea: «Am primit un ordin de zi si trebue să 
VI-I cltese si vouă, mâl cocostârellor! Mâi, coman» 
dantul nostru, nu v'a văzut personul, dar vă stie pe 
toti, Uite, mâl Ghită (asa-ml zicea o] mie) asta 
e pentru tine, Uite, «Băiat muncitor, bun, dar 
"echlRu i S'ar văsbuna pe dată, dar după ala li 
Voce», 

Pe toti îl cerceta, roată, si-i ciuguloa: Am si 
pentru voi, prunellor  — âstia erau coi de 15-17 
ani, ca Stoica, Potrut, si altii. 

Unul sineu» nu gresea de loc, Tânase îl tintea 
si-l arăta cu degetul: «Uite-l, ala de colo! Si-l arăta 
pe "Piu, un flăcâlas dela Buzău. Inalt si slab, pen 
tru ca eva mâncare putină. Dealtfel, noi teâlam 
mal mult din vointa de a trăi, Si, o recunose în fa- 
ta lui Dumnezeu, că um trecut ncele zile de mizeria 
cumplită, multumită lui Ică Tânase, care ne zice 
să avem incredere în Dumnezeu si vointa de a trăi. 

In curând Germania avea să capituleze, de- 
aci incepeau zile grele pentyu noi. Lupâr de con- 
centvava la Americani si Englezi! Situatie de 
neuitat! 

In anul 1945, Mai, în 6, după co trecuserâm 
din nou o perioadă de zile bune si mele încenam 
drumurile amare, morti de foame si amărăciune, 
Vâvă conducători, târă nimeni Doar Dumne- 
vc! Lenm plerdut pe Ică 'Tânase dintre noi, dar ne 
"m vefăcut Învas o mână de frati, cu gândul la 
Dumnezeu si la Tară, Era prof, bucovinean Silvos- 
tru Dumitriu, Alex, Blaga «mândru si necrută- 
ov» si mai erau si unii» oameni-vazoane», cari în 
coveau să se transforme în. locomotive, dar era 
nvou de tot, SI el îl cunoscuseră pe Ică MA gân- 
«lose cu inflovare la epoca de prizonierat la Ameri- 
cuni. Pugeum de urgille rosii, ca să dăm peste cele: 
nlbn, Ce desiluzin! Ne-au bătut, nesau jelnit de tor 
co-um avut bun la nol: ceas, bani, stilou, Si Hindeă 
mul tusesem nvizonier si la Nemti, care-mi luase 
vă dour mamele, am tras concluzie amară de tot 
Vovbe'e lui 'Tânase: 'Preci peste tine insuti, că vel 
invinue! nvau adus la realitatea de a nu fi făcut 
cine stie ce prostie, 

Americanii ne-au transportat până la Hame 
hure, unde ne-au dat pe mâna Enplezilor, cam vio 
2000 de ostnsi, si cu tank inainte si tank din urmă, 
în pas alevgăto», am ajuns la Neuengamme, 
Am fugit fâvă să ne oprim cum 78 km. Pe câti nu 
i-au impuscat Englezii din fugă si nouă ne plânoă 




















ini î . 
n ma văzându-ne fratele de luptă căzând mort, pe 


drum, . 
Cam sase luni am stat aci. Apro a 
ne-au trimis pe o parte dintre noi In. ide 


Noemvrie pana la Februarie, am corturi + 
pânză, aproape inghetat. aa Daia a RIA e 


suferintele indurnte, cânA l-am găsit 

se ncolo, 'Tot iadul par'eă dai) e 
buia nici mâncare, nlel nimic! Ca să ne treacă 
fonmea, ne strângea seara în corturi si ne spunea 
bâtrânaste: «Hai, pruncilor, să mai tragem 0 cân- 
tare de-a noastră... Si ora pata; S'au găsit insă 
si cazi de topar, cari să na reclame că noi Românii 
cântăm cântece legionare în lagar. A doun zi, pe 
"sa Inzârului era lipit un afis: “Toti legionarii din 
Juâr_să se prezinte la bluroul englez», Era acolo 
ap. Cook dela Int. Serv. Canallile credeau en Os 
tasii credinelosi  Târii si Comandantului nostru 
Haorin Simn o» să fie omoriti si dati peste garduri 
ciorilor hoit. S'au înselat amarnic însă « Tânnse 
ne-a Îmbirbâtat inainte cu varbele: Mere, 
pruncilor, unde ne chiamă dreptatea, Asa vom În 
Vinge!» 

SI Dumnezeu si-n nvatat puterea, Tănase aven 
dreptate. Nu ne-a zis nimic, Ba, cap. Cook ne-a 
tinut si-un discurs: «Mergeti mai departe asa, hâle» 
ti, drumul vostru e deschis. Chiar dacă suforiti 
nctum, să stiti, că sunteti respectati. Râsbolul atâr. 
nă numai de-o ată. Sa rupt de parten de unde era- 
ti voi, si gata, dar mai e timp să se rupă si de par= 
tea noastră! 

Prin Martie am fost trimisi în Sormania: a 
rarte in Sehleswig-Holstein, iar altii la Grube. Ne 
arteau cam vreo 40 km unii de altii, Tânase 
"ruse cu cel din Grube, Cu prof. Silvestru Duml- 

“vin nu ajuns la concluzia ca trebue să iesim afară 
rasă muncim la tară, Exa si practic, si sânâtos, 
Noi ne pricepeam_cu totii la agricultură, că dor 
de-acolo veniam. "Toata lumea trebuia să se anga- 
jeze pe In tăranii nemti. si să-al facă un fel de ros 
tisa Dar nu nl s'a implinit visul. Am fost mu- 
tati la Munster-Lacer, Dinauntru, Tânase n reu 
sit, cu toata atentia sentinelelor, să expedieza o 
parte dintre noi, afară. la muncă cinstită, la câmp. 
Numai el era ultimul la orice profit. Cu viseul vie 
tii lui, Pentru el nu era nimie mal sfânt decât să 
muncesti nentru binele Târii. Pantru onoarea Ei 
A colindat toata Germania, că să afle pe ultimul 
Rnmân în suferintă si săl ajute cu ce-o putâa el. 
Mânea, ce gasea dar nceasta nu-l preocupa. deloc. 
Mânea uneori un fel de murături cu sare si apă. 
Pimen dela Americani, de exemplu, Jaruri: 3 că 
mâsi pentru 9000 de Români. Buna socoteală SI 
zicea: «Mă. pruncilor, astea nu sunt ale noastre. 
sunt pantru Dumitru. Râpelue. Loshin, Bilinsehi a 
Poleanechi. astia am fost partizani si au luptat în 
Cavpati. Sunt mai bătrâni, nu mal pot luera. Bio» 
int Dumitru ave Blentul bolnav de oftică, . Cine 
să mai aică ceva? Nimeni, 





că —— iai 2 


In 1948, mă trimite să muncesc în sut ae 
lângă Paris, la o fermă. EI voia să stie de Sa să 
fiecăruia. Să nu ne pierdem, la ora chemării i 
adune la datorie... Astăzi Tănase nu mai aa 
vieată. Este mort trupeste. Dar noi toti, cari îi 

i it, îl simti în momentele 
cunoscut si iubit, îl simtim aproape, în momen e 
moastre erele, din vieata de pribeaz. că pe 
trăeste în inimile noastre, puternic, cală si e 
ne conduce firul vietii, asa cum îi făcut-o E 
deauna. Poate că sunt alti prieteni mai buni, si 


ri pot scrie despre el o carte întreagă; rândurile 
acestea insă scrise de un admirator al lui, pleacă 
din inimă, să meargă la alte inimi cari l-au cunog. 
cut si asa să spunem basmul despre el. Sunt con: 
vins că numai făcându-ne datoria si luptând cins. 
tit pentru binele si liberarea Tării, vom multumi 
marele si curatul suflet al lui Ică Tanase, 

Jertfa lui Ică 'Tânase este o piatră mare, pusă 
Ja baza României de mâine. 

Să ne închinăm jertfei lui sfinte... 














A să auda glasul noului sef al Miscării 
legionure, Horia Sima, au venit o mare 
intreaga de Români. Marea piata din Dealul Mi- 
tropoliei din Bucuresti gemea de lume. Cât vedeai 
cu ochii numai cămâsi verzi, ba si albe. Doamne, 
asa o fi fost si pe câmpia Blajului la 1848? i 

O regulă cum nu se poate decât regula legio- 
nară. O disciplină de necrezut la tinerii veniti din 
toate colturile Tării, clocotind de bucuria biruin- 
tei, cu focul nestins ale dreptătii în vine, cu ochii 
inlăcrimati de suferintele trecute si fericirea câ- 
zută asupra Tării prin mâna vitează a Comandan- 
tului. 

Se proslăvea în ziua minunii sfântului Arhan- 
ghel Mihail, amintirea Câpitanului biruitor de 
dincolo de moarte. .. Biruinta lui... Jertfa lui... 

Dusmanii sârbâtoriseră cu cupe de sampanie 
îngveparea Gărzii de Fier, Credeau câ ucigând 
elita si pe Căpitan, Garda s'a nimicit complet, 
Se'nselaseră insă. 

Căderea tiraniei se vestea prin trumbite de 
aramă, cari sunau peste codri, munti, si câmpii. 
Sufletele nevinovate, arse pe rug, strangulate, in- 
necate în băltoace, veniau să chinuiasca pe asasi- 
nii lor. Nu să-i ucidă, ci să le arate mâretia biruin- 
tei legionare, splendoarea ei sub binecuvântare 
dumnezeiască. Splendoarea pentru care se jert- 
fiseră ei bucuros, 

Ce însemnă acea imensă manifestare romi- 
nească?  Insemnă un cutremur de supunere a în- 
twegii lumi nelegionare dornică să se vadă în câ- 
masă verde, o nestârsită iubire şi o convinzere 
bivuinta  Miscănii este coborită din cer si de 
binecuvântată de Dumnezeu, 

Sufletul legionar era unul 
mândrie si de demnitate, întărit 














sinzur, plin de 
i N tit prin jetta Câpi- 
tanului, Sufletul legionar dealtădată si de totdeau- 


La 6 septembrie 1940. 


na, nealterat si viteaz. Ce mândri eram toti în uni: 


formele verzi si cum priveam în „ă 
lumea care ne admira. Unire, unire, ce suflu sfâni 


Mutură în tine... 


in jurul nostru, la 


Freamat deodată. Un «Drepti» tare, răspicat 


sparge văzduhul. Domnul Radu Mironovici, Co- 
mandant al Bunei Vestiri dă raportul Sefului 
Miscârii. Natura întreagă a încremenit să asculte 
graiul de stâncă al viteazului comandant si ctitor 
de Legiune alături de Căpitan. imi suna si-acum 
în urechi acel freamât. Intr'o clapă din pieptul E 
mii de câmâăsi verzi sbueneste «Sfântă tinerete e 
ionară»... care urcă în slăvi. AI 
Sr Cântam cu lacrămi de bucurie, să amintim A 
mii întregi biruinta Căpitanului, care a invi 
Moartea... 
Bucurestiul cel blestemat care ca un ME 
nu se mai sâturase de jertfă legionară eră în =: 
bătoare. Verdele stejarilor îl coplesise. Sutlă 3 
sub povara biruintei, Acum strâns la int 
toti cei ce supravietuiau marei prigoane a A urme 
ge desereierat si pervers: temnitele la ii tf 
brele mortilor, cei vii din toate colturil 
teau laolaltă, 3 
Steagul tricolor pretutindeni — senfrâtise a 
Steagul verde al Legiunii, Erau ingemânate! 
Muzicile de pretutindeni cântau cânteăii n 
pionare. Lumea se bucura nespus, Balcoane vite 
florite cu covoare frumoase aruncau flori A 
sa caloană ce se pregătea să defileze iNuin 
mandantului. „a 1040, 5 
Asa a fost atunci, la 6 Septemyrie 
dentunei au trecut ani si ani, a 
Mâcar acum si aci, să ne strânge 2 
in noi să ne gândim la momentele de glorie 
Septemvrie 1910 si tot ar fi o mângăleie 
viitor, ,, 























dela 


fermă 


pentr 


p 


E 


Pandu Manin ii | 
Lagărul din Vaslui la 








Y| JUNSESEM în lagărul din Vaslui în dimi- 
EDS neata zilei de 19 Septemvrie 1939, deci 
cu două zile inainte de impuscarea camarazilor 
nostri. După ce ni s'au făcut formalitătile de ri- 
poare, am lost dusi in dormitorul nr. ) dela etaj, 
care dădea cu ferestrele spre comandamentul lă- 
vărului. Aci ne-au fost fixate posturi duble de sen- 
tinele la usă, iar la nevoie, eram condusi de-o sen- 
tinelă ca să nu putem lua contact cu «cei vechi» 
inchisi mai demult decât noi. «Cei vechi» insă au 
aranjat de-asa fel lucrurile, câ s'au stabilit numai- 
decât legăturile intre noi. De pildă, când întâlnea 
pe vreunul «nou» ii da mâna zicându-i «noroc, 
măi» si'n acelas timp ii strecura si-un biletel, pen- 
tru camaradul «X» sau «Y», fixandu-i ora si locul, 
Sin felul acesta simplu, se putură afla vesti reci- 
proce. Asa, am putut vorbi pentru ultima data cu 
camarazii Radu Dobre si Dorin Constantiniu dela 
515, IMpUSCAU a GOUa ZI AMANUOI Ge jur tau 
VOMĂNI,  AICOOLZAU Si CL, aa pe act sasa 
noaplea, cana mă trezesc ca in Qormilurui nOsuu 
apăre un Om in Vărstă, MALUL SI CU Vauuă unda 
neagra. ka cap. Ungureanu din Craiova, care ne 
spune ca-n lagăr se petrece ceva CULIUS, SI răptuu 
m pune in jegătura cu peaepsirea ui Armanu si 
unescu ae-o ecmpa pranoveana. Mau uit, ne ti 
veste un comunicat Gin Ziarul «UIuVersuL> care 
anunta ntamplare.a 

Capitanui Ungureanu ne spune că un srup de 
băleu sunt stransi In curte spre a în Wramusi 
Luc, Se Opisnuia asa ceva in siuinta ueunutiuur:s, 
*Comunicatul> in Ziar insă mi-a aat alt suna prui 
Căp. AL Lăcut UL LUT Ce-ăn pULUL, ca Să COMUN 
Cani VUSICA Lun Zid SI CULUL veci, Că Sa Diutt i u 
Si 4 CVELNLUALE MASU UE Apei, arici gata 
UN TINALOA AL AA SA Aa Ceuta At Aa pa te 
UL, SI UIUTO Cupatăă Sa SUUL AULVEL VU, VAL Cassasta asa 
MaCeUUAtĂN AMAN AU ginut SUMA Au Vatittvsal av 
SCIMOLUL A LOL UPU, soul, et A lesa 
VAL Vata 





vu: 
COS, VU, AULUL Ut Letizia 
uieies Cu mergeau 1 jerua, Di Lp Ca etil ie 
BUU COL LA COL, CU ULBUN WIOS, SI Cu NU-SI Aaaa 
suciun DaAăj CU Usi, 1Ceău Cat Sa oii 
Moartea 10, . AU LUSE ININUU de Un orale ae guuie 
UAI, CA DAU MASINI CA Să-i IANSPOLIE, Si vs 
Merke pe JOS. lar ca Să DU LUA VICUNU, dă ie 
wat pe tou... 

Pentru ultima dată i-am vazut strecurandu-se 
pe sub pomii curtii, cu niste umbre din alta lume 
pOEDINA in CONVOL Mortua Spre... ura Visit 
Dupu 0 clipă dela lesiarea dun curte se-aude o inu: 
sicu militara că intonează cu toată torta un mis, 
sin acelas timp trâsnesc rafale de ZBuri hăuind 
văile dimprejur si acopexind cu totul marsul 
«triumtal>, 


11-12 septembrie 1099 


i Cei a Suli alcoolizat Rd 
ras exact să-i ucidă imediat, ci cu 

că unii au fost vâniti usor, iar unul maiuri 
ce Tudose Toader, ar fi scăpat teatăr, a fugit vreo 
2 km inainte, dar a fost prins de soldatii unei di 
vizii de infanterie care inconjurase de cu seară, pe 
rază oarecare, lagărul, bânuindu-se car putea sa 
se ntâmple ceva... Ceilalti au fost usurati de viea- 
tă de care nu se despârteau cu loante in cap, 

Toate astea din ordinul unui rege nebun si 
ciiminal, condus de o camarilă odioasă. Noi 
toti, cei râmasi, am căzut in genunchi si ne-am ru- 
gat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor trati- 
lor nostri omoriti miseleste, 

Camaradul Petrică Nicolau ne indeamna să 
luăm contact cu ceilalti mai vechi si să vedem ce 
Hebue să lacem dacă se [ace un alt lot pentru 
executare. In scurt tot lagărul a fost US 1 mMis- 
care, dar nimeni n'a reactionat cu nimic, Destinul, 
este mal presus de om, .. O tristete si o jale se as- 
ternuse peste noi toti, vechi si noui, si nimeni nu 
se gândea la moarte, care ar fi tost o izbavire, ,. 

Intr'adevăr atunci am putut să-mi dau seamă 
ce inseamnă iubirea legionară. Să-ti simti mereu 
Ivatele langă tine, desi sulletul lui sburase spe 
aste zări, in eternitate... la sânul lui Dumne- 
ZEU... 

“Toti erau obsedati de neuitata imagine: 25 de 
camarăzi de cita, ucisi bandteste la margine ue 
urum, lasati descoperiti să-l vadă lumea SI Să-i Ju- 
dece dupa niste pancarte puse lânga ei prin care 
edu arălău Ca trădători de tară si că asa vor 
pieri toti, cari Vor tace usa, Metode sugerate ae 
uusmăni Straini de neamul nostru, metoae necu- 
noscute de poporul roman. Ne 'ntrebam mereu unu 
pe alui, ce-or Ii zis ei in uluma chpă, la ce sor tu 
găndut, ce imagini vor îi avut inaintea lor? Xe 
crunuiau intrebari de soiul acesta si ne mai gun 
deam jarăs că nu se poate ga sângele nevinovat 
sa nu ceară razbunare, SI, Doamne, a Venit, asa 
de cruntă si infiorâtoare, ca să fie pildă pentru 








nenumărați ani ce-or trece de-acum incolo... 





i 
: 


E, 





Panin Baânhuleicu 





Momente dintro prigoană. 


MAI 1938 





APITANUL arestat... Tagărele deschise 
cu generozitate pentru legionari... 

O bestie slugarnică a unui rege dement îsi 
ia rolul de câlâu... 

„.Sumbre sunt zilele acestui an, 1938. 

Grupul timisoarean, alături de toti camarazii 
Jor din toate unghiurile tării, aduce prinos de jert= 
fă pe altarul credintei ce-i insuflase, EI, Căpitanul, 
cama tortele intunericului ii pregateav morman- 
tul. 

O după masă de sfârsit de Mai. Nu stiam de 
cât timp ajunsesem în camera lui Fritz. (Petru 
Fleschin). Cu ochii mari, îl văd că se ridică de p2 
văzând, parcă ne chiamă la un chef, can 





— Mâi, sunteti gata de moarte? 

Petrus Stânescu, gures, oltean si incă vâlcean, 
îi răspunde: 

— Gata de moarte? Nu, nu sunt pregătit, 
pentiuca nu o pricep, nu am senzatia ci. Si apoi, 
n'am terminat toate. Avem altceva de lăcui si 
unea mult, foarte mult. 

Eu, la fel îi spun. Moartea poate fi un acci- 
dent, mai devreme, mai târziu. Nu o cuut, insă nu 
mă dau la o parte. In miscare am intrat dupa ce 
am chibzuit bine pasul, pe care-l fac si nu mai am 
intoarcere. . . 

Ne-am despârtit cu aripi la picioare, Fixasem 
ce vom face. Reorganizarea Centrului, apoi a Re- 
giunii, iar de aici vom lua legătura cu celalalte 
centre. Petrus trebuia să râmană la Lugoj, la Ca- 
vansebes, Costică sau Oreste, eu la Resită. Pritz la 
“Vumsoara, pentru coordonare. Micu si Clement, 
la Bucuresti si Cluj. Nu ne indoiam că si în cele- 
Jalte centre se vor gâsi legionari ca să se ocupe de 
organizare. Mai tărziu ordinea de reorganizare 
s'a schimbat in raport cu vederile comandamentu- 
ui dela Bucuresti, Micu, Clement si Ghită trec la 
Bucuresti. Eu, in Oltenia, ca să refac legăturile. 


Cu ocazia drumurilor mele la Bucuresti, am 
marea bucurie să cunose pe Bâdita Iordache Ni- 
coară, apoi pe domnul Comandant Nicolae Pă- 
twascu, Spune Capitanul: intălnesti în drum un ca- 
mavad, inima lui apă vie. Acesta era Bădita lor- 
dache Nicoara, Pâtrascu, rupt din cremene, cum 
ar zice poetul Aron Cotrus. Dela prima intâlnire 
cu dânsul mi-a rămas în minte vehementa cu care 
cerea să fie scos Căpitanul din inchisoare, Pentru- 
că nu se indrăznea să se treacă peste voia Căpita 
nului, Pătrascu riposta: «Vrea sau nu vrea, tre- 
buie să-l scoatem, in sac, legat, oricum. El trebuie 
să stie câ nu mai e al lui. E-al nostru, al tuturor, 
al neamului intreg. Dusmanii ii pregătesc mor- 





mântul. Acesta era de altfel spiritul nostru al tu- 
tuvor, Dumnezeu a vrut alttel.., 


IUNIE 1938. 


Pentru a doua oară, in decurs de trei săptă- 
mani, de când primisem misiunea să refac legă- 
turile organizatiilor oltene, veneam la raport la 
Bucuresti. Întâlnirea cu domnul comandant Horia 
Sima o aveam pe Antim. Era o zi frumoasă de 
sfârsit de Iunie, soare, cald, nu prea multă lume 
pe stradă. Mergeam agale râsfoind înti'o carte. 

Pe dreapta observ că mă depăseste Coman- 
dantul cu Romi 'Tincu, de fel din inima Moldovei, 
desigur si el venit in misiune ca si mine, 


Mă văd luat de brat. Tresar bucuros, căci 
cra Gheo, inginerul Gheorghe Clement, absovent 
al Scoalei Politeehnice din Timisoara, venit din 
Făgâras. Nu ne văzusem de vreo două luni. E) fu- 
sese chemat la Centru, ca si Micu Augustin. Ne 
impârtăsim noutățile ce aveam fiecare, unele mai 
bune, altele mai rele. Subiectul principal era reor- 
ganizarea, lupta ce se simtea acum foarte grea si 
mai ales preocuparea pentru procesul Câpitanului, 
Călăii câstigaseră prima mansă, condamnarea in 
proces. Trebuia să urmeze lichidarea Câpitanului 
si cu el, asta era convingerea lor, a Mi: 

„. „Tinem pasul â ca să nu ne indepârtam 
prea mult de cei din fată. Comandantul si cu Ro- 
mi iau primul colt, noi pe partea noas trecem 
pe lânga un cersetor, mai facem câtiva pasi si Wa 
versâm strada, ca să ne luâm după ei. 

— Gheo, ii zic, ăsta nu-i cersetor, 
agent... 

E] isbucneste în ri 
de târan ardelean. A 

— Mă, provineialul a venit si el in Capitală si 
se si vede inconjurat de agenti... Râdea cu pottă si 
mai să mă molipsesc si eu de râsul lui, Mai facem 
ta pasi si — provincial, neprovincial — îi Su 

lu: 














asta-i 


âsul lui sănătos, moleom, 











— Dar priveste pe stânga, în spate, si 
a apărut alt agent, care, de altfel, se pare ci 
grăbit să ne ia inainte, 

E], in glumă, s: âcut de frica mea de Lo 
vincial, ca să mă li â, se intoarce, Glumă 
ce-o avea pe buze, ii ingheată. 

— Măi, măi, ai dreptate. 3 

— Gheo, nu mai e de stat, Du-te si-l ununtă 
pe Bătrân. 

Cum nu departe era o înevucisare de Să) 
toti trei au dispărut pe strâdutele, se desele 
deau intr'o parte si alta. “Tipul, cu pasi repezi, Wu: 
depaseste. Eu incetinesc pasul deabinelea, preocu 
pat să-mi regăsesc capitolul în cartea ce-o aveani 
cu mine, Dau si eu primul colt la dreapta si la 9 
nouă încvucisare de strâzi, intru intrun debit E 

mt 




















de tigâri, Profit de faptul a 
vese revistele din vitrină. Pe afară 

; 5 nu mai 
nimie suspect. Iau tigările si plec, Dinto pri soă 
intr'alta, ajung jos la Biserica, de unde plecasen 
cu trei sferturi de ceas inainte, pierde 


ă mal era lume si pri- 


Mă trezese cu Gheo, negru, vânăt de furie, 


— Ce dracu faci mă, pe unde umbli? * 
de un sfert de ceas, Esti nebun să stai pe n aa 


Luam un taxi si tăiem Bucurestii rgă 
un alt punct de intâlnire, 1 eee dă 


După ce am coborit din masină, văd ca s - 
tolise, N tare 
— Măi Marine, cum dracu de i-ai ghicit? 
— Observând totul cu grije si atentie. 
— Eh... 
— Ai văzut cersetorul?! 
— Da, 
— Lai văzut că se ulta spre stradă si nu 
spre poartă? 


— Păi cersea la trecători, probabil. 


— Ai văzut că avea ochelari de soare? 

— In momentul cand am trecut pe lângă el, 
l-am vazut că nota ceva pe o hârtiută in podul 
palmei. Asta m'a făcut să trag concluzia că poate 
fi un post fix. Traversând strada, ti-am spus intr'o 
doară câ-i agent si nu cersetor. Tu ai râs de mine. 
Privindu-te cum râzi, am văzut din sus venind un 
tip grăbit si ca să mă răsbun pe bătaia de joc, ti- 
am spus să privesti in spate. Când l-ai văzut că dă 
coltul si incă cu pasi mari, ai luat lucrurile în se- 
vios si ai sters putina, Iar dacă ai fi rămas cu mi- 
ne, ai fi vâzut că, la răscruce, voi ati luat-o la 
dreapta, din stânga a venit un alt tip, cu care ce 
lălalt a schimbat repede câteva vorbe, si au luat-o 
fiecare pe câte o strădută din cele mici, care se 
deschideau imediat dupa colt — probabil sperau 
să vă iasă în cale, 





— Noroc ca ne-am alarmat la timp si nu sia 
transformat intâlnivea in catastrofă 

— De, ce vrei, renghiul provincialului venit in 
Capitală. 

Noembrie 1938 


Ne trezisem dintr'un vis frumos, Nu credeam 
că se va găsi o mână criminală care să se vidice 
contra Lui, 


Eram impletriti, .. Nu ne mai vorbeam, doar 
mâinile se cerispau ca pe mânerul unul pistol. De 
ne trezeam, doi trei la un loc, cine stie după cât 
timp ne desparteam Lără graiu. .. 


Ghita Constantin, baiatul popii «din Brasov, 
era tăcut. Acum numai ochii îi licăreau, LA Pe 
trus Stânescu, vioiu altă dată, în  plerise vorba. 
Gheo (Gheorghe Clement), galben verde negru, 
ca pământul, Fritz, sac de bancuri, chiar si 





tâmpite cum le numea ej, cu chef si che 
furi, acum clocotea ca un torent. Gusti, ta de nl 
Micu), cu zâmbetul lui serafic, radia atâta bunăta- 
te, dragoste si intelegere si în această imprejura- 
re. EI singur reusea să fie calm. 


Cu fiecare zi, cu fiecare ceas, ni se părea că 
trec ani, zeci de ani... iar noi? 


Juraserâm că i ă 
utingă de un fie do ea Careu SUE 

O jurasem în fata lui Mota... 

Si... am fost doar de paradă! 

«Nu mai sunt legionari afară», a strigat Ni 
cki când auzi, din fundul ocnel, că iar a fost ares 
tat Capitanul, 

1939 


Ne-am inclestat in luptă cu forte adunate din 
tot iadul. 
S'au dăruit val dupa val legionarii, 


„_ Sullete de a curatenie de fecioară, de o ere 
dintă nestrămutată,  dârzi ca mosneanul care-si 
upâră mosia, «Moartea numai moartea legiona» 
Ti», 











Petru Fleschin, Petrus Stănescu, Popa lon si 
Ghedeon au fost impuscati in pădurea Huedinului, 
impreună cu profesorul Hodrean, Gruită si locote» 
nentul Borza. Micu Augustin, Ghită Constantin, 
Marius Cioflec, Coriolan Todan, frati de Cruce 
din grupul timisorean, au căzut în lagărul dela 
Miercurea Ciuc, 

Clement, dupa ce l-au purtat pela Cluj, l-au 
adus la inchisoarea din Brasov, Aici m'a găsit pe 
mine, adus dela Craiova pentru rejudecarea proce= 

ului. Clement a fost luat din inchisoarea Brasov, 
la 12 Octombrie 1939 si azentii l-au sugrumat În 
masină, in drum spre crematoriu, unde i-au ars 
trupul, cum facuseră cu o zi inainte cu Gheorghe 
Cureă din Ploesti. 















în toamna anului 1987. Se apropii ale- 
> tu Legiunea șe pregătea să inceapă 
propaganda electorală. Intruna din acele Heulua- 
ţe dimineti de toamnă, când suliti de soare se în 
dreptau incă sfioase asupra Cernăutilor, de Mas 
supra pădurii Tetenea, noi ne găsean în coloonă E i 
mars spre comunele. Mămâăestii Noi si Mâmâestii 
Vechi, din judetul Cernâuti, locuite de asi Zis 
Vevainieni, 13 soli ai neamului, în costume natio- 
nale, pornind spre meleagurile pe unde a pâsit si a 
biruit cu mai bine de 400 de ani inainte, Stefan 
cel Mare cu râzesii lui. Pe aceleasi poteci pleacă 
Ja bătălie si cuibul meu, 
Se vede că am pornit la drum cu piciorul drepi. 
Soarele, ca un bulzâăre mare de aur, se ridică în- 
drăznet spre zenit, gonind ceata si roua de pu 
ogoarele de pe care tăranii culegeau ultimele ră- 
măsite de recoltă. «Stefan Vodă al Moldovei tost-a 
pela noi prin munti, . > se amesteca cu glasul pa- 
săvilor si sopotul apelor. "Pâranii îsi sprijinesc 
mâinile noduroase pe coarnele plugului, pe sape, 
pe greble si privesc spre noi intrebători. Astfel de 
manifestații poate ca mau văzut până acum. Ca 
suntem propagandisti electorali, isi dau seama cu 
tatii si unii dintre dânsii sunt chiar lenionari si ne 
salută cu «Trâiasca Legiunea si Căpitanul!» Căâtiva 
dintre dânsii lasă sapa pe ogor si ne insotesc ca- 
teva sute de metri în cântece, apoi ne urează noroc 
bun si se intore la brazdele lor cu sperantele intă- 
vite în bivuintă. Cu căt ne indepărtâm insa de Cer- 
năuti observâm că tot mai putini cunosc Legiunea, 
semn că incepem să ne indepârtăm de vaza de ac- 
tine permanentă a Centrului Studentesc Legio- 








Primul popas îl petrecem întrun prânz Îru- 
pal si in vevizuirea planului de bătălie. în definitiv, 
nimie complicat. Programul nostru este suiletul 
nostuu: cântec, tabără de muncă, cuib, inchisoare 
ete. Ce putem oteri? Un <om nou», o tară innoită 
din temelii, cu conditia însă ca toata lumea să 
contribuie la realizarea lor. Critica partidelor po- 
Jitice nu ne preocupa. Pentru asta maveni nici timp, 
nici talent, Din punct de vedere tactic avem totu- 
si un plan restrâns: întâi, cutreerarea ambelor co- 
mune în lung sin lat cu mars si cântece, pentru 
că să trezim lumea si intelesul ei; seara, dupa în- 
toarcerea târanilor dela munca câmpului, adunare 
in centrul satului, au cântece, câtevă cuvinte de in- 
troducere, discutii dela om la om si iarăsi cânte- 


ce si cântece, 
Cu cântecul inainte mars): «Sfântă tinerete 
legionară, cu piept câlit de fier si sufletul de 


crin... 

Primele case albe, sfiouse, privese intrebătoa- 
ve de sub acoperisurile innalte de sindrilă, O bar- 
ză ne răspunde de pe căminul unei case mai ară- 
toase, cu aripile deschise si făltâitoare de bun so- 


n propagandă prin Bucovina. 


su. Dela terestre ne privesc copu SI temei, O 4 Vă 


aut Cune-0 11 VAZUL CCNpe (E 16IONăN, dar acas 


Sal Id Di VUZUL de DUNă SCUNNA, UA 6-0 ua 
uuueitegătii MIM St CANECUL COPHASIL Ce 1hcuji ga 
se capia SOS UE NOL INAPUSUNA CAtCVA cuv 
voleu nesul SI ALE CULOVĂ UCLAMENE!  LULELONsa 
Ma cuaut 
Suna ae au Bern CEL Mare, tauverneie ueia su 


pei d LOMăN Ge pe melvagurale a 


de pe columna lui Traian, i 

mânese, cu traditii românesti rap ui mi 
„ nate inclues, ca Stanciue, Gavriliue, Boganiue, aie 
„în «ovici», ca Nestoroviei, Cotorovici ete, se nl 
i nuiese să descifreze cântecele românesta, a tie 

nele dela Bucuresti nu le-au sterg pecetea inunt a, , 
Î narii nici măcar de pe nume, dar mi-te din pieci 
In noaptea descrisă insă cât si in cele ce-au Urmat 
„noi am sădit în sufletul lor intrebarea dacă rar 
„cumva limba ce-o vorbese în casă este măncăuiă, 
„si dacă este, de unde a căzut pe capul lor această 
i minciună. Ne-am despărțit prieteni si camarazi 

dupa ce-um infiintat câte-o garnizoană si mai mul- 





CULOSU IL UU LACUL MINE Penu aceste SUurieie, cu 


Su 16 aprupue e IuMA Cati SI PIunutVarte i tva 
ulii LOMANESC. 

uvecurn paun tata Postului de jandarmi, Ne 
Oprun Wii INOImMEN,  SAMLAM pe SEL 51 pe Cel CU, 
sunau CU pustue la UMar Si 1 Spunem că aauceiii 
ui Să pate, Orne SI SULEL FOMANESC. AI BUMeNIUI 
je pui, CUC WANSI SE Simi Că NISE alui cosititi di 





ssuvea uita AO Mare ae Strainii, Deci VOAL DUR 


pană ML prezent: Ne CONUNUAM ULUMUL NeSUNgUt= 
„a pe Luave Uutele ambelor sate. 

Laue seară ne Inoărcem in prima COMUNĂ, 
Numeri DU citea pe letele noastre ca am SUavalui 
1 MăuS Si pe Culuura zeci de Kilometri ue arun, 
Luăer GULEA UNUL prieten legionar carei 
vUstat LECOMANUAT Qera Centru, Intram 1 CăSă 4 
care ne primeste Cu aceeasi ospitalitate ca 1 10 
e Sătere rumanesu, U iata ue masa Curată ci 
ueaua, O mămăligă cat 0 roată de cai, Dranză 
Cu, japie acru ae 01, Sa-l tai cu cutit, 0 tuica SI 
garăli de Must. Uspauul Dosu se vevmună repede 
Cuci lumea astepta cu nevăbaare să le spune 0 
AVein ae SpUs, 1 JULUL NOSUU Se Sirân cu auutuimull 
Cop Său, 4 Mam in brate, ui aruncam pe mt 
VL Si eră Unu la anul ca pe niste mingi SI 1 all 
apoi cate o ionita qe-a Lapitanuiuu, DUU ma Vie 
ue romăneste decat parinui 107, Cel puii scoală 
151 Lăce GALOLIA CAL poate, Iesind in CUL, ne acel 
aum prin mulume pana la mijlocul ei Săluvan 


voava iunea Si le spunem pe scurt Cine sunvenn îi 


ce vrem, apoi isouenum i «<Uria ausmanu A 0 
vare SI-SI arata n  ranget coltu», MINUNE: vu 
unea Canta ca si cana ar tn toată legionarii, Nu 
ua cuvinteie sunt stalcite, pronunta Săi 
contactul s'a stabiit, atmosrera e Splennal: au 
WU a DIUIT iStrainarea de secole în catevă 
cunde. inca un cantec si inca unul, U “ 
se mau satura de auzit acest program, IN ac 
un astiel de program electora! nau mul vazul, pal 
auzit. Un camarad traduce cateva stnule 1 MI 
mană ar țăranii 
cântec de-al lor, ji schimba putin sensul SI” 
pe melodia lui Stefan Vodă al Moldove cup 
Luna străluceste cu o lampă uriusă RAE 
tea involburată de idealuri si sperante 5, i 
au se gândeste să-si plece capul pe Pe 
uoăpiza aceasta e prea trumoasă, PICA mer 
teama că sa» putea termina in lecare mo) fie 
vevenivea la realitate, incepe să-l doară We si 
Oameni cu ochi vioi, cu plete si barbă că 4 





caci Hume MU 


si mm 


îi mediat, 
a 





“Dionisie Shenmani 





ri Aa 
11) Vf 
cae L9.0) 








te cuiburi în fiecare sat 

Sionar în sulletele uneia A 3 
au urinat am câstigat 9) de voturi, în 
panue, din iarna anului 1938, ne-ar vesăsit pe 
scurta vreme cu acelasi elan, pe care numai 
uoana carlistă ni l-a sfărâmat, nr 
mehisori, Consecintele cele mau grele le-a 





sasi intr'-o noapte frumoasă de 


sil poartă cu sigurantă si ustăzi in suite imn pren- 
nă cu dna dal prin cine stie freredetel -a 
pe unde i-au dus masii i 
rai vele colonizări fortate sute 
















F. 0. 6. Bucuresti. 


Vara 


RA câtre sfârsitul lunii August 1940, Ter- 
minusem în primăvară clasa u saptea a 


is 


“liceului «Sfântul Sava» din Bucuresti si incepeam 


„acum, aproape 


de incheerea vacantei, să urzese 
„planuri pentru ultimul an până la bacalaureat, Va- 
“va o petrecusem toată în Capitală, in asteptarea au 
„ceva nedefinit dar perceptibil, ce intărziase totus 
“să se producă, Plutea în atmosteră un balast pre- 
“vestitor de scadente, 

In una din după amiezele calde de sfârsit de 
vară, a venit la mine un bun prieten si camarad, 
elev la liceul «Lazăr». Ne cunosteam de câtiva ani 
din epoca incadrârii mele în Frâtie. Venea acum 
“la mine în calitate de curier al Grupului F. D.C, 
“de care depindeau unitătile noastre, Mi-aduc amin 
“te, că tot el venise, cu aproape doi ani În urmă, 
“Imediat ce sa aflat de omorirea Căpitanului, să 
mă prevină să-mi adun unitatea, să fac rost de ar 
me si să asteptâm eventuale ordine due notiune ca 
ve nu au mai venit niciodată. De data asta eram 
“putin surprins de vizita lui, si, fireste, ingrijort, 





Je cantă mediat, apoi 5 “iindeă pâstrasem conținuu contactul cu comanda 


mupului — pe seful erupului îl văzusem în ajun 
— si legătura intre mine si esaloanele superioare 
fiind normal asigurată de altii. 

Mi-a explicat lapidar că se'ntâlnise putin ina- 


Mn» cu cineva din comandamentul regional FD, 
scumpă 


in Bucuresti si primise dispozitie să ularmeze 


fâvă să nai apeleze la reteaua rutină 


Nr 


1940 


vă de contacte si curieri, o serie de sefi de unitate, 
Avea la el o listă de nume si adrese. Mi-a trans 
mis apot ordinul să adun în cel mai scurt timp ni 
tatea de sub comanda mea, 


Această alarmă era ultima dintro seria ine 
treagă, începută cândva în luna Mai. In primâva= 
ră fusese organizată de câtre comandamentul re 
zional F.D.C. o scoală de cadre, în una din pâdu- 
rile dela marginea Bucurestilor, la care au lost 
convocati câțe 2-3 însi din toate unitătile din Ca- 
pitală. Rostul ei era să se creoze din resturile exis 
tente un cadru de conducere si actiune viabil, pe 
noui buze de organizare si cu o nouă distributie 
funetională, Prigoana lăsase unu adâpei si dune 
voase si în rândurile noustre. Legăturile întru di- 
feritele unităţi sau subtiat si, in special, acelea 
intre grupuri. Cel mai multi pierdusem orice ve 
dere de ansamblu asupra potentialului nostru 
global si ignoram soarta majoritătii  celovluite 
unităti. Imi amintesc că eu înstuni, ca singur om 
al unitătii mele si numai dat fiind functiunea ce a 
indeplineam, mai întretinusena, în ultimele 6-8 lu 
ni, contact permanent cu seful srupului si urna 
in mod sporadic cu ceilalti sefi de unitate dim 

saup, De destinul celorlalte trei grupiari i DUctuns- 
tene nu mai stiam nimic, Ceilalti frati de cruce, 
vu toarte putine exceptii, nu mal intretinuseră. le- 
gături decât exclusiv în cadrul unitățile esp 
tive. Se intelege atunci că am imbrătisat cu bcu 
wie acest prilej de reintălnire nestingherită în 


E 
acesti urmasi instrăinati ai Dacilor, cari si-au re 


toamnă near 














= 


atmostera luminoasă a sedintelor noastre, cu prie- 
ter dragi, Eram phni ae inllacărare cand, 10 ui 


nele celor câteva ze de trătietate absolută, cu de- 
corul natural al pădurii care ne-a adăposut de In- 
cuseretiile regimului, ne-am despărtit cu sullete- 
je încărcate de clanuri, putin prea sigun de lovtele 
noastre cei aproximativ 6U de elevi Jegionari ai tu- 
tuvor liceelor din Bucuresti. în zilele acelea se co- 
bavise peste noi ceva din spiritul si esenta must 
că a <Dobrinei>, a acelui spirit care ignovează 
ecuatia  mereantilă a civilizatiei contemporane, 
Multi dintre cei ce l-au trâit atunci, sau vmpărtă- 
sit din el până la ultima suiare, Din cel ce l-au 
sumtit cândva si mai sunt astăzi, câti pot si vor să-l 
mai mărturisească? 


în vara care a urmat nu a părâsit aproape ni- 
veni iueurestii. Ni se recomandase luturor si 
smvangem legăturile între noi, să purcedem acce- 
levat la reorganizarea unităților din subordine să 
mentinem contact permanent cu esaloanele supe- 
rioare, să ne consideiim, în tine, în stare continua 
de alarmă. In mai multe rânauri sau făcut exer- 
cutii de mobilziare grabnicâ. Ajunsesem după pu- 
tină vreme să stăpanim o techmcă aproape desa- 
vărsită, care ne permitea ca în mai putin de două 
ore dela darea ordinului să ne adunam cu Lotul, in 
jurul a o sută de insi, în punctul! indicat (deov.eti 
o biserică sau o institutie publică, ca să nu atra- 
gem atentia). Eram cu toti animati de o treneti- 
ca dorintă de actiune. Elanul care ne stimula, pu- 
terea pe care o resimteam veneau din constiinta 
an vesnicia  Miscării si din ferma convingere ca 
vom fi si noi, copii Miscării, angrenat in lupta 
Neamului. . . 


Si ordinul asteptat întârzia mereu... L-am 
primit a treia sau a pata zi... "Pot tunpul fău- 
xeam planuri, brodam actiuni, discutam cu ceilalti 
frătiori cari mă vizitau, Doream anticipurea luptei, 


dar eram constienti si de râspunderea ei! Curios 


si inetabil amestec de copilărie si... maturitate, 


Si iarăs am râmas... sapte! 
isi plătise tributul de sângerari 
Din cei vechi eram numai... oi. 
veniseră in vârtejui persecutiei, 





în prigoană., 


calvarului, spre drumul de onoare al Neamului! 


O concentrare a noastră în apropierea Gării 
de Nord! Stafete, legături, dispozitiv ac tuptă guta 
de actiune, plantoanele Centrului, ete, Eram cu- 
prinsi de-o explicabilă iritare, Sigur iară o alar- 





ma... oarbă. 
Si iarăs am fost trimisi acasă. 


pări nu ne mai ingâduiam. 


Destâsurarea unei lupte se presimtea, Auto- 
Populatia ex- 


vitătile polilienesti erau nervoase, 


Frâtia noastră 





anca Dias 
mânati de ins- 
tinetul inimii lor calde, Si astăzi nu mai sunt. Zes- 
wea inimilor curate i-a impins usor spre drumul 


Trei zile de- 
arândul ne-au chinuit nelinisti launtrice. In coltul 
gurilor incoltea surăsul indoielii, Descurajare va- 
gă plutea nestingherită peste tot. Evenimentele 
evau nebuloase, da noi mai puteam să le urmă 
rim. Ancoraserăm in ierarhie si nici măcar între- 


ploda uneori pe stradă în invective. Un murmur» 
surd parcă vuiă de sub pâmânt, . Am asistat la 
o scenă infiorătoare aproape: un functionar înm= 
brăcat in haina Frontului Renasterii era să fie lin- 
sat de multime, fiindcă pălmuise pe-un vânzător 
ambulant, poate insolent cu el, dar acea multime 
ani de zile tolerase fără să zică o vorbă mâcar, 
țoate abuzurile nemaipomenite ale regimului, 


Ordin de concentrarea noastră pentru 1 Sep- 
temvrie, în grădina Cismigiu.  Aci ne-a ajuns si 
istorica zi de 3 Septemvrie. Dar ce deziluzie! Cum 
asteptam noi, cu arma în mână să gonim satanele 
care inveninaseră neamul, care uciseseră elita 
noastră românească, care ne luseră pe Căpitan, 
visul nostru, .. 


Dar porunca se execută, Frătiile de cruce 
aveau misiunea să intârâte multimea, să îintretină 
focul acesta al revoltei. Echipele noastre stră- 
băteau străzile cântând cântece  legio alte 
echipe impârteau manifeste pa strâzi, manileste 
pe care le inghiteau oamenii de bucurie, în emotia 
lor de a asista la prăbusirea tiraniei liste... 











Niciun incident. Vreo câtiva au intrat în con- 
fict cu politia, altii au fost arestati, dar li sa 
dat drumul de câtre agentii, cari erau avizi dupa 
aceste importante foi volante. La fel majoritatea 
militarilor, acceptau cu bucurie munifestele. .. 
Publicul admonesta pe politisti, ca să evite arestă- 
rile noastre, Atătea declaratii de smipatie, asigu- 
vâvi de solidaritate, laude peste laude la adresa 
Miscării salvatoare, etc., au fost peste asteptările 
noastre. 


La fel am procedat si in ziua următoare. 


Ziua de 5 Septemvrie a fost fatală pentru ti- 
rani, Miscarea generală a luat proportii. în ziua 
umătoare am avut biruinta de scurtă durată, 
Pvecara  biruintă asupra unui dusman, care nu 
consimtise decât lu o repliere tactică, spre a îsbi, 
cu prima ocazie, cu aceiasi violentă si cruzime că 
si în trecut... 











Dela 2A Ianuarie 1941, deci peste câteva luni, 
intram cu totii din nou în prigoană, 


Peste trei ani si jumutăte intra Tara si Nea» 
mul întreg! 








9ng, Dumihu Mihăescu, 


AA, i SER AR) 1958, "Pava trosnea sub 
3 ă piumb a delaturei lui Ca- 
sul, Lanul acestui nelerieit rege = da e 
ve a Miscarii Legionare Pra ae cupa su; 
Mai toate PĂDeTetUIA, lesil6 at plină cestâsurare. 
le egionare erau intemnitate. 
INSUSI Căpitanul se topea i umezeala ucigătoare 
eu sue dea pina, Amara ra ema 
ati. de părea că lipsea doar o seantee, 
part ze ră de atăt de dorită de pu- 
pe i a ucestula acoperirea tormala in 
CX a Căpitanului si evident si a Miscarii, 

Dar provocarea legionară intărzin. Atunci, 
acel sisu personagiu al dramei romunesti, Ar 
mand Câunescu, a conceput imsceni 
ue tictiuni si turburări universitare, care să-i ser- 
vească drept pretext, 

Sunt aestul de cunoscute intâmplările studen- 
sti dela Cluj, cu fostul rector Stelănescu Goan- 
gă. Cazul fals prezentat de guvern, a lost difuzat 
„4 Speciuat de ucesta m mod criminal. Ca urmare, 
un nou val de prigoană s'a deslântuit asupra Mis- 
cării Legionare, inchisorile si lagarele primeau o 
nouă recoltă de legionari. Dintre acei cari în pri- 
mele zile reusiseră să scape nearestati, multi si-au 
schimbat domicili Era unica soluiie pentru a 
insela urmării gurantei. Pleca umul la voia 
intamplârei; părăsea casă, Lamilie, profesie, situa- 
tie, nume uneori, si pleca in necunoscut 

Viată de câine! Logionarul nu a avut parte 
de altă viată. Aceasta a lost si este soarta lui, Din 
1924, au lovit si continuă să loveaseă toti în el, atât 
«democratii» căt si comunistii, atăt «românii căt 
si neromânii, 

Dacă neamul românesc poartă azi o cruce —— 
pe care un guvern de simbrasi si neajutorati i-a 
asezat-a pe umeri acum treisprezece ani — logio- 
narul poartă aceeasi cruce, dur nu de 13 ani, ei de 
30 de ani, 

Asa că, in aceea vitregă vară din 1988, după 
intâmplările dela Cluj, multi legionari onuti ue 
biciul prigoanei, ajunseseră tocmai pe valea Subuar, 
unde se construia pe atunei linia Lerată Bumbesti= 
Livezeni, destinată să facă legătura directă a ba 
zinulul carbonifer Lupeni-Petrosani, cu artera 
principală “Pimisoara- Bucuresti, Soseau sărmanii 
leglonari stârsiti de oboseată, de foame si de o ne 
prăită teisteto iar in ochii lor se citea starea unu: 
vânat abia scăpat din bătala vânătorului. Uni 
erau cu hărții sin regulă», adică cu documente 
emise de Siguranta Generală, altii fără nico 
«hârtie». Intrucăt dintre inginerii de acolo, unii 
eruu legionari iar altii simpatizant, tou noii veniti 
erau primiti in serviciu fără cercetare specială 

Incât, calculul Sigurantei de a dispersa lor” 
tele legionare, cu scopul de a le intimida si dezur* 
ganiza, s'a dovedit gresit iur rezultatui diametral 
opus. Intr'adevâr, a trimete elemente legioare cu 








































Frânturi din lupta legionară, 


lose din toată tara lângă 
legionari cari de Tant dune TE 
imens cu aproape zece mii de lucrători, cu 
ingineri să sub-ingineri si cu sute de sefi de echipe, 
legionară 1 în oma ee ae Ce Aa 
legionar in arii | 
Ga ice caz, colosal de favorabilă tac 

in mai putin de două luni, aproape toate ale- 
mentele legionare de pe intrezul postei ae 
tificate si regrupate in cuiburi, Cadrul natural de 
munti si păduri in care se aflau, precum si enov 
mele lucrări in executie, ofereau frumoase posibi- 
ltăti de activitate subterană. 

La Sectia dela Lunea Mare se stai 
grupului legionar, Sedintel» diferitelor ea) 
tineau ori în pădurile invecinate, ori prin tunelu- 
rile Râduiea, Carlizul Caprei si Alunis, ori sub po- 
dul dela Pietrele Albe. Odată sa tinut o sedintă 
simbolică de un minut, în conditiuni inti'adevâr 
exceptionale: la o adâncime de 14 metri sub albia 
Jiului si la o presiune de 4 atmostere, in interio- 
rul unui clopot imens de biton, în cure lucra o 
echipă la construirea piciorului viitorului pod de 
lângă Livezeni. Spatiul liind limitat si luerându-se 
sub presiune — pentru a nu intra apa ce infiltra 
tie sub clopot = echipa era formată numai din 
zece oameni cave se schimbau le fiecare 2 are. Asa 
că sa putut aranja, ca una din cceste echipe să le 
formată la un moment dat, mtumal din logicii si 
ca atare să aibe Joe numita sedinta, 

In astfel de conditii sa realizat pe valea Iu 
lui în 1988-1939, mu numai o rerioasă begâsine si 
regrupare legionară, dar Suu obtinut si format 
unele elemente noui si chinr un mumă destul de 
important de simpatizanți, dintre cari unii de cur 
nascută răspundere in conducerea Câilor Perate, 





xi 

Prin Iulie 1988, printre noli veniti pe valea 
Jiului a apărut si un tânar student dela Acadernla 
Comercială, Panu Mussuri, de sigur urmărit de 
Sigurantă, Era din Bucuresti, de origină mncexlo» 
vean. Rar un ins căruia cuvântul «faine să se 
potrivească atât de bine ca acestui vlăstar din 
Pind. Voinic si tare chipes era Panu. Inalt, spătas, 
dacă se poate spune, stețarie; ochi nesri, sprânee= 
ne intr'uripate, frunte de Mota. Zămbet de copil, 
inimă blândă, fie deschisă, increzătoare, dotat cu 
un mare spirit de snerificiu, Apoi eva Panu Mus- 
suri si vrednice, La serviciu, eră clementul de bază 
al sectiei contabile, jar după serviciu ara elemene 
tul de încredere si de executie al treburilor lego 
nare. Era un excelent om de legătură. 

Când la 30 Noembrie 1988, s'a tiansniis la 
vadio vestea asasinării  Capit anului, sa produs 
parcă o prăbusire în toti cei de pe valea Jiului: 
legionari, simpatizanti si chiar nelegispari. 
uruozitatea era atât de imensă, că paraliza orice 


intelegere sau analiza logică. Cei mai multi, desi 
sumueau O piăta de moura pe inimă, nu credeau, 
„au Wlussuri era in aceea apăsătoare zi, ca sIa- 
„amăt. voată laptura lui se retrăsese sI concen- 
wase parea in aosui acelei îrunti inalte, Hăâmusese 
un el doar irantea de Mota, A tăcut ca pamantul 
„vata ziua. Noaptea a disparut fără urmă, Nimeni 
nu Sua nimic acspre el. este o saptamună i ia” 
paruL ODOSIT, Slabit SI LOL atat de pamanuu ca li 
plecare, Si-a reluat serviciul tacut si Wist, Cateva 
saptamâni nu sa putut alla ce-a tost cu plecarea 
ju. Apoi S'a marturisit la câtiva, 

viecase de unui la Bucuresti, Era hotărit să 
văzbune pe Capitan el singur. in prima ZI, in Bu 
CUresu, 151 procurase un pistol; apoi a inceput să 
vevceteze cum S'a petrecul crima Si unde. Ciumina- 
jul, după aprecierea lui, nu putea n altul aecat 
Aimanu Calinescu. Intrebânu incoace si 1NCOl0, 
ajunsese insă la concluzia — cum de altfel n si 
cunveneu sa creada — că totusi Capitanul traăeste, 
Mau mult, se parea chiar ca ar Îi reusit sa lugă Ii 
strainătate; ca anuntul la radio, cu asasinarea lui, 
a 1 LOST Humai O manevra a guverniuui, pentru 
a slabi si dezorienta Miscarea. in latu aceste! In- 
ceruvudini, lanu renuntase la ideia răzbunării si 
„eVenuse la serviciul său, ceva mal usurat, totusi 
incă trist si abâtut. 

Intre timp, aproape de peste tot soseau stiri, 
că avizul dela radio ar Îi tos întradevăr o mane- 
vră a guvernului, pentru a-si camulla esecul cu 
iuga Capitanului, Asa incât dela o vreme, nu nu- 
mai legionarii de pe valea Jiului, dar si o bună 
parte din legionari liberi din restul tarii, erau 
intro duveroasă conluzie asupra soartei Capita- 
nului. 

— sA fost Capitanul ucis sau a fugit?» Aceas- 
ta cra intrebarea care circula peste tul, 

“recuse primăvara si acum se intra in vara 
anului 1959, Directia Lucrărilor Noui CER des- 
cludea un nou santier; incepuse construirea soselei 
moderne Bucuresti- Alexanaria, Noua Sectie de lu- 
crări urma să aibe sediul in Alexandria; persona- 
jul necesar era detasat de pe valea Jiuiui, dela 
Sectia Lunca Mare, Soarta răcuse ca o parte cin 
personalul detasat, inclusiv conducerea, să tie le- 
wonari. Printre acesua era si Panu Mussuri, 

Noul santier Bucuresti-Alexandria, intins pe 
100lm, si tind în aurectă legătură cu Capitaia, 
unde functiona subteran un comandament legio- 
nar, prezenta un interes special pentru activitatea 
Jegiona Asa că alland de noutatea mutării, Panu 
si-a recăpătat seninătatea si voiosia de altăda 
se incepea acum o nouă activitate, 

După organizarea noului santier, sa trecut la 
organizarea legionară a lantului de sate insirate 
dealungul acelei sosele, Operatia de tatonare si 
dentihcare a elementelor legionare locale se făcea 
insă cu greu, deoarece jandarmii urmâreau orice 
miscare, Totusi echipa de sub conducerea lui Pa- 
nu, pe două motociclete, reusea să se strecoare 
prin acele sate în toate duminecile si sârbâtorile 
ar uneori si în zilele de lucru, seara, 






































PN 


— 56 — 


Era prin Septembrie, in 20 ale lunei; o zi cu 
soare, calda. Era pare-se Joi. Pe santicrul de lân- 
gă satul Buda, se afla tocmai in inspectie un ui 
guner din Directie, când apare cu mare viteză mu- 
tocicleta cu Panu Mussuni, Tâsneste din motoei- 
cletă ca o săgeată, spunând tare: 

— «Chiorul a cazut!» 

Apoi a dispârut in aceeasi motocicletă, Toti 
cei de fată au rămas ca inlemniti, tără respiratie, 
ngineyul din Divectie a plecat imediat spre Bucu- 
resti. 

XXX 

In următoarele doua zile tara a fost scăldată 
in sânge; cu o bestialitate apocanptica, unica in 15 
toria neamului nostru, Carol sa năpustit asupra 
Miscăru Legionare pentru a o externuna, Lagure- 
le si inchisorile din intreaga tară au 10s1 secerale, 
“ămnicul Sărat, Vasiui si Miercurea Ciucului, sunt 
cimitire de imensă aurere legionară. in toate ora- 
sele, orăselele si satele mai importante din tara, 
au rost asasinati Si expusi in stradă timp de cateva 
zile, mult legionari Sau presupusi lezionari, Ua- 
meni tară nici o legătură cu Miscarea, au L0St UCi- 
si ca niste câini. Sau intrânt in acele zile de urgie 
cele mai elementare reguli de omenie. 

se spune ca la 'Largu-Ju, un preot ar fi fost 
ucis în odăjdii, chiar în usa bisericii. In maăcelui 
gin aceea iantasuca noapte ae ZI-zz Sepiembue 
1939, 3 tunen: legionarui Ilie Minca, an lagarul 
dela Miercurea Ciucului; comandantul legionar 
"Vudose 'l'oader, din lagărul dela Vaslui; si cuman- 
uantul legionar lon Herghelegiu, cun spitalul dela 
brasov, cari prinu'o minune a lui Dumnezeu sca- 
paseră toti tuei din acel măcel râniti, dar cu viată 
— desi tuseseră legati cu tranghii in fata acelora- 
si mitraliere cu ceilalti camarazi executati — nu 
au fost iertati, ci au fost urmăriti timp de căteva 
ore, până au tost gasiti si ucisi chiar pe locul unde 
luseseră descoperiu; cu toate că ori unde în lume 
este cunoscuta si respectată ca sfânta, legea după 
care un condamnat pe care mâna lui Dumnezeu 
Va ocrotit in momentul executiei, este iertat si lă- 
sat cu viată. 

in noaptea de 21-22 Septembrie 1939, Mis- 
carea Legiona i cu ea tara insă au pierdut 
numeroase si strâlucite valori intelectuale si mo” 
vale, forte de neinlocuit. Profile spirituale de inăl- 
timea unui Iordache Nicoară, Puiu Gărcineanu, 
Valeriu Cârdu, lon Belgea, Alexandru Cantacuzi- 
no, Ing. Gh. Clime, Gh. Furdui, Gh. Istrate Gri- 
gore Pihu,,. si atâtia altii, apar foarte rar în 5 
toria unui popor, 


























kk 

„Activitatea legionară întreruptă pentu câtva 
timp de aceste tragice evenimente, a lost reluată 
incetul cu incetul; ceia ce este surprinzător, de da- 
ta aceasta chiar cu mai multă energie. Se pi cu 
că elementele scăpate de mâcelul din Septembrie, 
preluaseră dela cei plecati o parte din forta si din 
răspunderea lor, 

Panu Mussuri eu echipa sa era în plină actiu- 
ne, Funetionau cuiburi în Mihăilesti, Buda, Asană” 
ga, Drâgânesti, Câlugâru, Vitânesti, precum si În 
alte sate din judetele Vlasca si Teleorman. 














n 


i rea 1939 si intram î 
nimentele pe plan extem, ca sii 4 
ti pe „RAE Al bila ab A 
eput în Septembrei 1939, era aci i ină 
desfăsurare. Europa se clâtina, Corali DE 
cei românesti concepută de Carol — cu fenciat în 
interior si "ameleonism în exterior — intra Intro 
fază falimentară; la orizontul politie al tării româă- 
nesti se ingrămâdeau semnele unei îngrozitoare 
furtuni, In scurtă vreme, dictatul dela Viena ve- 
nea să lovească neamul românesc în inimă, De- 
zorientarea, teama si haosul, puneau stăpânire e 
tară. Situatia devenise extrem de gravă. . 


n Vara lui 1940, Eve- 


lansează un m â ă 
a uta e fulminant câtre tară, cerând 
Acesta refuză însă abdica â 

nevră prin Generalul AEG CI i ase 
ci ca simpatizant legionar; il numeste in grabă 
prim-ministru. La gestul regelui, Horia Sima răs- 
punde cu o serie de mari manifestații legionare, 
atât în Capitală, pe calea Victoriei si in fata pa- 
latului regal, cât si în câteva din centrele mai im- 
portante din tară. Generalul Antonescu face un 
apel disperat la concursul Miscării Legionare, 


Aceasta îl promite, dar cu o â iti i 
t E singură conditie; j- 
carea imediată a lul Carol. aie 








MAJADAHONDA 
Omagiu adus primilor eroi români căzut, in lupta contra comunismului international 
Miscarea Legionară, desi sfăsiată de hienele Carol înspăimântat, caută atunci printre pe 
unul vege posedat, reprezenta totusi la aceea oră, nerali un alt prim-ministru, cure să execute o re 





pentru spatiul românesc, singurul orzănism poli: 
tie cu autoritatea corespunzătoare pentru & stăpă- 
ni efectiv noua situatie creată; cu atât mai mult, 
cu cât si conjunctura internatională evolua în mod 
evident în favoarea ei. Regele însă, os de o ură 
bolnavă si de pasiunea oarbă a puterii personale, 
Jegionară lu conducerea 








vofuza orice participare 
tării, 

Fiind în joc îns alvarea tării, Miscarea 
Legionară nu putea să mai astepte; trebuia să în- 
tervină urgent. Incât, în noaptea de 3-4 Septem- 
brie 1940, Miscarea Legionară condusă de Horia 
Sima, intreprinde o actiune de soc operată simul- 
țan în Bucuresti, Brasov si Constanta; totodată 








presiune În massa legionară pe toată tara; toti ge 
neralii îl refuză. 

De data acesta călăul era incoltit, 

Toate incercârile generalului Antonescu de a 
evita abdicarea au câzut. In zhele de + 5 Sep 
tembrie, prin intermediul Generalului Băguloseu, 
Antonescu a tăcut nenumărate eforturi in sensul 
amintit; inflexibilitatea lui Horia Sima a rămas 
însă inalterată. In cele din urmă Carol văzându-se 
detestat si respins de toată tara, a trebuit să se re 
semneze; în noaptea de 5-6 Septembrie „1940, Sein 
na actul de abdicare, obtinând în schimb 7 em! 
a lua cu el tot «fructul» celor 10 ani de 











slunea de 


e a 











p In casa Generalului Băgulescu, câtiva legiona- 
vi asteptau înfrigurati în aceea noapte, rezultatul 
uă dela palat; între ei era si Panu Mussuri, care încă 
din ziua de 3 Septembrie era în Bucuresti cu mo- 
tocicleta, participând direct la toate actiunile con- 
duse de Miscare. Când în zorii zile de 6 Septem- 
brie, dela palatul regal chiar, generalul Antonescu 
a comunicat la telefon Generalului Băgulescu 
semnarea abdicărei, a izbucnit printre cei prezenti 
o explozie de entuziazm. Se manifesta în toti, în 
acel moment, simtimântul unei veritabile eliberă- 
vi nationale. Se prăbusise blestemata tiranie. Panu 
Mussuri, ametit de fericire, s'a urcat pe motoci- 
cletă si a plecat iar; privindu-l, pârea numai ari- 
pi.. 


In urma intelegerii dintre Miscarea Legiona- 
vă si Generalul Antonescu, a luat fiintă Statul 
National-Legionar. Grupul legionar din Alexan- 
dria, Sa mutat la Bucuresti. Panu Mussuri a fost 
repartizat pentru organizarea legionarilor dela 
Directia Generală PTT. Devenise de o eficacitate 
si initiativa surprinzătoare, Până la +fârsitul anu- 
lui 1940, reusise să organizeze multumitor cele 
aproape 400 elemente legionare din cadrul Postei. 

De altfel in tot corpul postal atât din Bucures- 
ti cât si din tară, începuse să se resimiă si impună 
duhul legionar. Prima măsură a fost o sporire 
dreaptă de salarii, sporul fiind invers proportional 
cu salariul existent. In plus s'a introdus sporul 
familiar, care a permis ajutorarea familiilor mai 
numeroase. Afară de acestea, în scurtul timp de 
câteva luni, din initiativa si cu concursul legionar, 
sau înregistrat la Posta din Bucuresti câteva rea- 
lizări notabile: un magazin de stofe cu preturi de 
fabrică si în rate; o croitorie, cu lucrul gratuit, 
eroitorii fiind recrutati dintre functionarii PTT; o 
cizmârie, cu lucrul la fel ematuit; o bâcânie, cu 
preturi de engros; o măcelărie, cu preturi destul 
de ieftine, carnea aducându-se cu vagoanele PTT 
din interiorul tânii; o cofetărie, care servea la pre- 
turi de cost; o frizerie, cu preturi foarte reduse; 
un grup de bâi, cu serviciul gratuit; două restau- 
vante, unul de 500 de locuri cu o singură mânca- 
ve si pâine la diseretie, pentru 5 lei si altul de 209 
de locuri, cu 3 feluri de mâncare, pentru 20 de lei; 
o casă de economie, pentru imprumuturi urgente 
sau caz de boală. 

Dar măsura cea mai «revolutionarâ» pentru 
vechile obiceiuri ale Directiei Generale PTT, s'a 
petrecut când cu două săptămâni inainte de sfâr- 
situl anului, s'a pus problema distribuirii unui ex- 
cedent bugetar de 20 milioane lei, Până atunci, 
astfel de excedente se repartizau în raport direct 
proportional cu ierarhia, adică Directorul Gene- 

al lua cea mai mare parte, iar până la funetiona- 
vul mărunt nu mai rămânea nimic. De data aceas- 
ta, Legiunea a înteles ca distribuirea excedentului 
în cauză să se facă invers proportional cu ierarhia 
si direct proportional cu greutatea familiară a 
functionarului. In acest mod, au fost postasi sim- 
pli si mici functionari, cari au primit de Anul Nou 


88 — 





echivalentul a doua-trei salarii, pe cand lunctiile 
dela Subdirector în sus nau mai primit nimic, 

Totusi, desi Miscarea Legionară se străduia 
din râsputeri cu realizări în toate domenile, în Bu- 
curesti se simtea de câtva timp o deficientă în at- 
mosfera de colaborare dintre Leziune si Generalul 
Antonescu. Mai ales după Anul Nou, tensiunea era 
într'o crestere alarmantă, 

Soseau informatii câ Generalul pregăteste 
ceuparea militară a institutiilor mai importante 
din Bucuresti si eliminarea regimului  lezionar, 
Tntr'una din acele zile, 19 Ianuarie 1941, Panu 
Mussuri apare la raport agitat; spunea că circulă 
zvonuri arave si că el este pregătit pentru orice 
eventualitate si cu el intregul grup PTT. O zi după 
aceea, Luni 20 Ianuarie, svonurile se confirmă, 
Generalul Antonescu treca )a atac direct. Unități 
militare echipate de râsboiu — Aeri pregătite din 
timp — încep să ocupe diferitele institutii. In ce- 
le mai multe locuri legionarii nu se opun, întele- 
gând să se mentină în cadrul ordinelor anterioa- 
re. de a evita cu orice chip conflicte cu armata. La 
unele institutii însă si mai ales la sediile legiona- 
re. legini i au inteles totusi să se anere cu hn- 
tărire, fără insă să atace, Dacă ar fi primit ordin 
să atace, să fim convinsi cu totii, că situatia ar fi 
fost cu mult diferită. 


Dar Generalul Antonescu, sizur pe tinuta le- 
gionarâ, a abuzat de comportamentul cavaleresc 
nl Miscârii si a atacat inarmat de râsboiu pe ca- 
maradul său lepionar, dezarmat si în apărare. 


Nu a sosit incă timpul ca istoria să pună la 
punct momentul Ianuarie 1941, In 22 Ianuarie, 
Capitala ardea. Trupele  Generalilui Antonescu 
trăgeau cu tunul si cu mitralierele în plin oras, în 
blocurile si casele din care legionarii râspundeau 
doar cu pistolul. O parte din instituții fuseseră 
ocupate de armată. Iunta cea mai dârză părea a 
se desfăsura în piata Teatrului National, pentru 
stăpânirea Palatului 'Telefoanelor. i în ultl- 
mul moment un detasament milita» reu 
infiltreze, 

In toate aceste zile, Panu Mussuri 
gul grup postal, era în actiune d 
când la sediul muncitoresc, 
Prefectura Politiei, când săluind pe Calea Vic- 
toriei. In aceea dimineată de 22 Ianuarie 1941, Pa- 
nu a plecat pentru ultima oară dela Postă. Micio- 
dată nu apăruse ca acum, atât de înflăcărat si lu- 
minos, Era grăbit să nu lipsească de pe terenul de 
luptă. Auzise că armata era pe punctul de a ocupă 
Palatul 'Telefoanelor si mersese cu prupul lui ec 
lo, ca să întăreascâ rezistenta. 

In plata Teatrului n afint că un detasament 
militar a si reusit să pâtrundă in interiorul Pala- 
tului si era pe punctul de a-l ocupa complect. Din 
exterior totusi nu se vedea nici un semn de pre” 
zentă militară. Panu, a hotârit atunci să atace Pa 
latul cu întreaga lui fortă; să incerce aceasta 
tăierea grupului militar din interior, mic la număr, 
de fortele militare din afară, care erau numeroă 
se. A atacat în formatie de cui cu el în vânt ȘI 
frontal, Detasamentul militar din interior, SA 
























cu între- 
Apârea 
ând la Postă, când la 


























mentinut însă în complectă liniat 

Je + lăsând grupul 
legionar să se apropie pă d ! 
va zeci de metri, când a da, 0 distantă le vă 


întâiu, o mitralieră a incepu ul ie a etajului 


Primul căzut a fost Pa 
dulescu Petre si numerosi ext, MIA, ISA A 
s'a imprâstiat. A doua zi, 23 Ianuarie, tai 
primeau dispozitia să inceteze lupta, | dy 

Generalul Antonescu era “invingător» 

In 23 Ianuarie, Legionarul Panu Mussuri nu 





te; 


glontul ; 
Glont, care îi desemnase 
mijlocul acelei mari si pei 
pia aa în titei a Ai ARII E 
Tae pe truinba, cu erolsmului. 
ionarul Panu Mussuri, cuibul 
familia Axa, nu E uitat, a Pag, 


i 
i 
TE 


TI 
em a I 


Dumibhu Peontiey 





Legionarul Hurelian Mândrilă. 


FE RA în toamna anului 1937, când te-am 
: văzut intâias dată, Imi cereni manifeste 
legionare. Erai elev la liceul «Dragos Vodâ» din 
Câmpulungul Moldovenesc. Te-ai prezentat legio- 
năreste si mi-ai spus cai fi fericit săfii frâtior de 
cruce, 

De-atunci ai purces pe greul drum al suferin- 
tei spre biruintă, dealungul atâtor morminte legio- 
nare, ca într'o zi s -] găsesti si pe-al tău... 

Spirit de jertfă si desinteres, pretutindeni erai 
la o datorie sfântă neimpusă. 

La finele lui 1939 erai bacalaureat. Deja iti 
asumasesi o grea răspundere prin educarea fratio- 
vilor liceului. Când? Când umbra mortii incepuse 
să ne invâlui „Fără paradă, fărâ onoruri. In- 














cet igur. Erai stâlp de foe în mijlocul copilasi- 
lor « 

'Te văd si-acum. .. înalt, bătut de soare, brad 
de pe R 1, cu ochi de otel, nas de vultur, bărbie 






buze supte, un tânâr maturizat de un 
crez sfânt, Atât. Mi-ai dat raportul grupului FDC 
Câmpulung, Aveai 40 de feciori gata de examen 
Niciunul nu cunostea bucuriile vietii, păcatele e... 
Hotăriti, să lupte, să moară, vină oricum 
Sapte dintre ei, cu tine, îndeplineau conditiile de 
depunerea jurământului de fvate de ertiee: Lam 
hotărit pentru 13 Februarie 1940, pe culmea mun- 
telui Runcu, în fata Rarăulul, 

Mi-ai mârturisit atunci, că a fost cea mai [ru 
moasă zi din vieata ta. Am urcat prin ceata deasă 
leptis muntele, ca din vâvtul lui să vedem deschi 
să spre lume panorama de vis românes MU 
intotdeauna ne-au deschis sânul spre a ne gest 
In vremuri grele, deacea trebue sări iubim. A da! 
vaportul pentru cei sapte frătlori TARr0lRARE % 
stanele de piatră, nepâsători la gerul si VE 2 
ne bielula chipurile Pawcă erati din pe 2 
mortilor lui Mota, morti fâră hodină până 
ruinta definitivă a Legiunii, a Neamului ADI 5 
Ce mândri erati cu bratele intinse AXR cul EA 
Rarăului, rostind formula de jurământ. 2 ei ar 
turcană adapostea o lumânare, pie Art Ati 
pentru întunericul nostru în care ne 1 


volitiona 


























primit ca talisman ramura de pelin în tricolor na- 
tional. Vi se reamintea câ desăvârsirea lecionară 
este amară si dureroasă, Voi stiati, sau mai binozis 
simteati mai bine, în acel moment. 

Si viscolul se înâsprea tot mai mult, Aurellan 


a! 

Sub zodia lui ai depus jurământul . Rarăul 
se arâta cu Pietrele Doamnei, leagân fe conceptie 
lezionarâ. Umbra Căpitanului se prafila peste su» 
fletele noastre ca o uriasă cruce de stâncă. Si cum 
voiam noi să-i impărtâsim jertfa lui cea mai mare. 
Dar ce pret aveau jertfele noastre fată de a Lui? 

Peste alte piscuri se vedeau crucile de pe 
Pietrosul, trei eruci, cea din mijloc a lui Sterie 
Ciumetti, urcată până în vârf de Căpitan. Nu stiu 
cum, dar n'am mai simtit gerul amortitor, ci pre- 
simtirea că în curând va veni biruinta si noi vom 
contribui la ea. Entusiasmati am dat numele frâ- 
tiei «Biruinta», jar poenii, «Polana Biruintel». 

Ne legaserâm să înâltăm pe acel loc o cruce 
rmintitoare. Dar tu, Aureliene, ai întruchipat un 
tragic destin. Ai luptat cu frătiorii tăi până la bi 
ruintă, si-al pierit inghitit de valurile năprasniee 
cari au inghitit si aceca biruintă 

Ne-am despărtit iarâs. Prin Aprilie 1940, unii 
ieseau din închisori, voi intrati in ele, Iar ne-am 
întâlnit. Nu te pot uita cum te ruzai tu, ce sneran. 
te aveal în ochii tăi. Bun ca un inger, si aspru si 
necrutâtor cu nedreptatea. Asa erai tu. Căutal 
să indrepti fratii tăi spre actiune, spre fapte, spre 
jertle. . . î = 
Dupa amnistia din Aprilie ai colindat Câmp 
lungul PI june sin Int, fiind tu curierul organiza- 
tici judetene 

De neuitat acele tabere de educatie prin mun 
ți. oreanizate de mintea ta aprigă, în Bucovina si 
MoldOVa: 4 trebulai sa conduci un grup, de ca- 

muntii si pe căldura cola 
marazi cari mu cunosteau n 
mare, tu nu veni de loc sârti lapezi areal 
ploaie. Diseret, arătai doar o bucătică dintro on: 


în 
rabină, cu care le intovărăseai tu 
cântând, să cu flori 
rin munti. O pormeni inainte 
ln pălăria neagră, dese! drumuri de sperante 
















„de mal bine, Totusi uneori tâceai mâle. "Toti te 
i a mu-ti furau tăcerea ta, Doar mergeai 
eu lumea ta de gânduri pe cărările lumii. Te vâd 
si-acum cu pălăria ta impodobită cu crenzute de 
fagi si flori de pădure... 
și Tmi aduc aminte ca acum de tabăra dela 
Ș «Moara Dracului», umde erai cu Batariuc, priote- 
A nul tâu bun, si de ploaia aceia prozavă. cu păraie- 
Ie umflate, cu bolovani rostogoliti, de seara nceia, 
când uzi până la piele. ne-am uscat câmesila In un 
foc haiducesc. Po vremea ceia urită. în trâznstele 
carabinei tale mi-ai speriat frâtionii de cnuce, p” 
care-i trecusem pâraiele în spinare... (unde-or fi 
acuma. bitii de ei! Volnm sa atinvem Pariul 
cu 15 frătiori si câtiva absolventi, Te vâd cu ochii 
tintină jeratacul, în vrema ce unii povesteam une- 
Je întâmnlări în levâtură cu Neamul sau lesiu- 
mea... Ce-oi fi văzut tu acolo, nu stiu. nici acu- 
ma... 'Te sculai câtendată si respirând adânc îm- 
hrătisai cu trup si enflet tara întreavă cu ochii tâi 
de neuitat. . Cenmâni, regele muntilor nostri. de 
unde vedeai mite. mite ce-au rămas în sufletu- 
ti dus undeva departe de noi, . Si ochii tâi de otel 
sau umezit atunci în seara aceia. cand de pe 
Ceahlau ne cohoram denlungul Bistritei, ca să no 
ducem pe Rarău, 

Cum urla Birtrita cupîrată, si um cântai tu 
ea so astupi... Dar ln stâna lui Ulian, haiduci 
si prietenul nostrw hun. cn dulâii lui ce erau cât 
pata să ne sfâsie. Doar ne tine te cunnstonn chinii 
reia fiorosi, câ ti ro emânrau înainte. Mă gândese 
Ja tine, mereu... Tu erai un om al nădnrilor. prie- 
ten bun en fiarele codrilor. cu stâncile_ru wltanii 
ine când chiuini. se prelunven chiatul tău peste vâi, 
topindu-se în tăcerea sinvurătătilor, .. 

Si vremea se scurgea. . Ai trecut 3 Septem- 
Die 1940, cu hârhătie.. Te-ai inscris la Faculta- 
ea de drent din Iasi, Ai luat comande camarazi- 
lor de-acolo. . . 


9nq. Nicolae. Rosca 





y 


ECE neam oprit aici?» Nimeni nu stia. 

Din indiseretia gardianului sef al du- 

bei, aflusem câ eram trasi pe o linie moartă a sta- 

ției Chitila. De câteva ore pâstram acea stranie 

imobilitate, în ujun, de dimineată, logati de picio- 

are câte doi întrun lant, treceam prin Aiud pen- 

tu a ne imbarea în acel neincâpâtor vagon. Eram 
ingrămăditi în el 42 de legionari. Toată averea 

noastră, ta eu boarfe. Era singurul bagaj 

îngăduit detinut, singura expresio de proprie- 

tate personală ce ne mul rămânea. Mâncarea ni 

„se propartionase pi Aiund, constând ratia de 
drum a fiecărula din 2 Kg. de cartoti fierti si 
VA Kg, ceapă crudă. "Trebuia să ne însele foamea 





Inchisoarea Suceava. 









Ai venit pe urmă chemat la Bucuresti pentr 
„Garzile Incazarmate». "Te simteai in elementu 
“îu, Pârăsisosi cartea, erai în linia întâta de lupti 
te găteai de nunta ta... In acest corp ai fost m, 
del de disciplină si camaraderie, desinteres si spi 
vit de jertfă, .. 

La 22 Ianuarie 1941 ai plecat, cu camioneta, 
spre Palatul 'Telefoanelor, unde camarazii nostri 
cădeau ucisi de mitraerele fratilor nostri ostaris, 
N'ai vrut să mori, dar nu puteai să nu înfrunti ra 
falele de foc cari incingeau cu braul mortii pe ca 
marazii crescuti de tine... Ai căzut cu arma în 
mână, Ai murit incet, cu sângele cald picurând din 
vânile făcute de armele autoimnate E 

Ai murit incet, ea să costi din plin paharul du- 
verii până la sfârsit. Ai murit incet, totus strigând; 
'Prâiareă Lagiunea si Cânitanul! Trăiască Coman: 
dantul! $ 

Nu te-am îngropat noi, în cântece, la locul 
nostru de onoare, în salve de pistoale, N'am mal 
putut. Ne-au inghitit inchisoarile negre si surghiu- 
nul nesfârsit de dureros. Tu esti meren în sufletul 
nostru, ca o pildă de iubire nestrâmutată de Legiu- 
ne! Esti prezent în vesnicie! 

Patru ani după aceia bătrânul tâu tată te-a 
căutat mereu pe toate meleagurile, fără să te gă- 
soască... Ce pildă de neuitat Când a auzit de-. 
la mine totul, n'a mai zis nimic. sa intors de unde 
a venit. cu umerii mai pârboviti, cu rărul mai al- 
bit... Pierduse tot ce puiuse să piardă mai scump. 
Mai mult ce se mai putea? Mut, s'a dus spre Tară,,. 
Ce să mai piardă timpul acolo. Singurul lui copil, 
mândria si nădejdea bâtrânetelor lui zăcea întrun 
mormânt comun din Bucuresti, nestiut de nimeni, — 
fără flori la câpătâiu poate fâră cruce...  Râs- 
plata câ-si iubise Tara ca putini din lumea asta... 
Râsplata pentru o dragoste nemârginită de Neam 
si Legiune. ț 











până la Suceava, noua resedintă gratuită pe care 
ne-o punea la dispozitie guvernul romiin lar 
acum, după aproape 30 de ore de drum, ne pă 
seum stationnti pe o linie moartă, în apropierea 
Bucurestilor, Cartofii si ceapu, dispăruseră de 
mult, Ce însemnau 2 Ke. de cartofi fierti pentru 
foamea noastră permanentă de luni de zile? în 
stomacurile umflate ca un cimpolu se sbengguunu. 

3 


pre pi ea pi ma 


simptomele dureroase ale excelentelor bucate 
mâncate cu o zi mai inainte, Ceapă si cartofi [ler 
ți, tot ceence poate fi mai dezastruos pentru me 
te stomacuri slăbite si lihnite de foume. Fiecure, i 
luate separat nu ne-ar fi făcut poate râu. Maui mâne 
cusem cartofi, ceapă deasemeni. Ideia luminoasă 
a administratiei Aiud de a le uni întrun singur i 





ment, fu insă deadreptul 
mul nostru se tanar îi 


dru- 
ve care înceitneala cu care se misca duba : 
aceva 


îl prelungea inutil. svârcoi 

vuntaielor noastre se CAIN, = fi a E 
fiecăruia, Pentru cel ce nu au Da IS 
duba pe căile ferate române. vom it, a, a 
rea ucestei puscării ambulante. Imazinati E 
gen ceva mai lung Wecât unul de marfă ia 
mai scurt de cât unul de pasagedi norma), ADI 
tit transversal în trej compartimnete, “ : 
mentul din mijloc, care 


nat sefului dubei si lelalte 
comoartimonte ariile dr ia oa 
pormanentă inchisă cu acel n) 

meniile exclusive ale pre Lit a 
zestrat cu trei rânduri de bânci si eu două fe 
rostro zăbrelite de asn formă, încât Dessila 
numul o relativă aerisire si tot o relativă ortenta- 
ve n noastră în tim. În fiecare din aceste încăpe- 
ri rezervate celor neagrenti de justitia română — 
si pe vremea aceea eran foarte mulți. cări prizoa- 
nn era în toiul ei — încăpeau între 15 si 20 da per. 
soane. Ducă acestia își presau nutin ciolanele. în- 
râneau poate până la 25 sau 30. De data aceasta 
călătoream 42. Celălalt compartiment era com 
met neocupat.  Încercaserâm să atravem atentia 
sefuli cardian asupra acestui fapt absurd. Din 
”nurele lui reiesea însă că trebuia să mai imbarre 
in drum niste femei tot detinute. pentru mu stiu 
ce închisoare din Bucovina. Fiind vorba de femai 
'm accentat fără nici un fel de protest văditele 
incemoditâti ale călătoriei. Fapt curios însă: până 
In Suceava nu a apărut nici o femele, asa că în 
co! rtimentul nostru stăteam claie pesta ară 
mndă. ve când celălalt era comniet col. Curinsi- 
tâti administrative, ar gândi cititorii nostri. Or- 
dine stricte de a ne înereuia sub toate aspectele 
inta, de a ne umili sub povara unei arbitrariată- 
ti insalente, gândim noi. 

Cine eram noi? O ceata de oameni slabiti de 
necazuri. cu sufletele înecurate de nedreptăti 
fieenre cu multi ani da condamnare în snate. eâe* 
iustitia română — si în «necial cea militară, care 
dădea sentintele din ordine, În modă pe vremea 
aceea — era foarte darnică sub acest asnect. Mo- 
tivele? Ce imnortau pe atuneli mativele? Unul Sau 
nltul se găseau. Cu logică san fără looieă, sem 
tin! era condamnarea, Era sineurul criteriu fu 
ride i pricoana se deslântuise din nau eu to 
a. intro dementă svârenlir de ură. Pe 
sse o stunidă cârtulie oficială, pomnos 
Pe maroinea prăpastiei». Pentru a jus 
paritia acestei cârti. sa eandamna ei sute” 
i» tineretul român. de amândană sexele si din ton 
în canăitiile sociale, încă odată nalitica 
reneta. cu aceeas bestialitate caracte- 
mului carlist 
"m tntust o vină. Po aceea mu voia More 
îi desehie afieialitatea noastră si Încermt 


ala 3 „ intortoehintn si 
ilin pe alte cât lăturannice, în ă în viata mons 
prin toate im 















băt 
til, Vina aceasta era Dermanenii 
tră. O purtam cu noi de multi ani, 


iai 


nici de 


E 
3 


îi 


i 
3 





ii 
iz: 
i 








si 
i 


i 
, 
i 






Imi aduc aminte de inceputul 
rusii. Primii care au fost arestati 
pati în lagăre de concentrare au 
cei pe care nici justitia, cu toată 





i 





Zaza 
iii! 


i 





i 
i 
| 





i 
i 
i 






| 
| 


rii 
sili 
Ei 
| i 


i 
| 
i 


fost noi, stizmatizati de publicistica română, atât 
cca oficială căt si cea oficioasă. înainte de război, 
pe vremea politicei benesiene a lui Titulescu, ci: m 
feroci nazisti. în timpul războiului, când tot e. 
telul politicei pro-aliate căzu la pâmânt, eram 
comunisti periculosi. După război si numai pentru- 
că marele învingător fu comunismul international, 
am revenit, atât în tară cât si în exil, la nazism, 
Coincidenta face însă că. în lovita de stat dela 
21 Ianuarie 1941, nazistii să ajute banau lor, iar 
putinii camarazi ce au fugit în Germania Nazistă 
pentru a scăpa persecutiei românesti, să fie bâga- 
ti în lagăre acolo. Straniu fapt, nu? Decenta nu 
în niciodată partea tare a politicei noastre mo- 
SEE en era marele delict al Leziunii! Delietul 
de iubire de tară! Delictul de a fi intuit, cu intui 
tia marilor profetii, pericolul ce ameninta fiintn 
neamului nostru. Delictul de a fi incercat nebu- 
meste, cu forte plâpânde încă, să impiedecâm de 
tmâmarea României. Nu am nutut-o realiza îns 
Coalitia urei fu mai puternică. Istoria insă ne d 
du dreptate si din nenorocire, cu cât trece timpul 
ne-o întâreste si mal mult. Suntem si astăzi prin i 
care să plângem proportiile colosale ale acestei 
dreptăti ce o simteam în noi. E prea târziu însă 
pentru deschideri de procese. Ele se vor deschide 
in tară, de către cei mintiti si inselati. Istori 
va scrie odată în toată obiectivitatea ei, iar 
tatea legionară va râmâne vie, ca o flacără puter: 
nică în această istorie românească. 

Din această cauză călâtoream noi cu duba 
spre temnita din Suceava, frânti de oboseală si cn 
membrele  întepenite de nemiseare,  Râzbiti d» 
somn, dormeam în picioare, rezimati de un pere- 
te sau de alt camarad, ce rezista până la armorti- 
ren completă, pentru a ocroti somnul de câteva 
minute ale prietenului lui. 'Timul ne trovea tot 
mai erei si acea blestemată dibă incromenise aco- 
lo pe o linie moartă a statiei Chitila. 

Spre seară se puse din nou în miscare si agă- 
tată unui tren oarecare, îsi luă drumul spre ph- 
mântrurile Moldovei. Nu se vedeu pe unde tre- 
ceni, însă bânuiam importanta ilor prin seo- 
motul caracteristic ce se desprindea din ele. As- 
cultam eu nostalgie, intr'o relizioasă tăcere, for- 
foteala verelă a călătorilor, strigătele vânzători- 
lor ambulanți rau câte un râs cristalin de fată 
Dincolo de vagonul nostru, viata isi mu cursul 
normal. Ce putin ne despârtea de ea si ce depar- 
te totusi ne simteam! Eram setosi de viată, căci 
din cupa ci nu avuseserâm încă timp să sorbim, 
Unora de abia le mijea mustata, Ce crime grozu- 
ve puteau săvârsi oare acesti copii, pentru a-si jus- 
tifiea locul pe care-l ceupau in duba aceea? Altii 
se arâtau în floarea vârstei si erau destui si din 
neeia, pe tâmplele cărora se zârea drumul parcurs 
până atunci. In fiecare se închidea un univers in- 
treg. Iluzii, aspiratii, Tesponsabilităti, universuri 
întregi sufocate fâră milă de peretii  vazonului 
nostru, După iesirea din aceste statii păstram 

mult timp o duloasă tăcere, Fiecare, retras în el, 


4 
















































pleca într'o lungă incursiune, liber acum, spre lu. 
mea amintirilor lui: spre casa lui, spre părintii 
lui, sârmani bătrâni cu sufletele impâienjenite de 
teamă si lacrâmile dorului în ochi; spre fata bă- 
laie de care se despârtise, parcă era cri, la col 
tul de lângă grădina publică; spre sotiile si copiii 
vâmasi singuri în căsuta din târgul cu tei pe stra. 
dă. Ce-or fi făcând ei? Cum vor fi trăind? Desi. 
zur suferă cu gândurile indreptate spre cei dragi, 
pe care destinul i-a smuls crud, purtându:i prin. 
lumi de idealuri neimplinite. 

încet, încet, se revenea În la reulitatea (ris 
tă a vagonului celular, Părea că si durerile ne mai 
slăbiseră, Doar foamea începea si arate coltii, 
dar aceasta era prietena noastră, fidela noastră. 
prietenă, din ziua când fuseserâm arestati... 
Frânturi de discutii incepeau să se inchege, tema 
principală fiind inchisoarea din Suceava si direc- 
torul ei Mânaru. Un nume cunoscut în istoria 
ferintelor tineretului român. Acest om se di 
sese în prigoana trecută, faimoasa prigoană din. 
1938, prin cruzimea cu care trata detinutii politis 
ci. Era pe vremea aceea directorul inchisorii din. 
Chisinău. Celor ce au trecut ne acolo la rămăsese 
adânc gravat în carne bestialitatea acestui om, 
Schingiuirile la care fuseseră supusi legionarii în. 
Chisinân, erau deadrptul inspăimântătoare. Per: 
versitatea cu care lucra, rafinamentul diabo-. 
Ve eu care isi pregătea marile inchizitii, defi- 
nea nerfect tristul personaj. îmi povestise un prie-. 
ten de suferintă multe scene ce păreau ireale prin. 
brutalitatea lor. Asa de exemplu unui camarad 
legat de mâini si de picioare. i se introduce cu for-. 
ta var nestins în cisme si după aceea apă. Când. 
se trezeste din lesin si se descaltă, fâsii de carne. 
vâmân lipite de incâltăminte. Câte alte cruzimi ca 
aceasta! în timpul rnârii legionare, fusese 
arestat impreună cu va dintre marii nostrii 
căl la Prefectura Politiei din Bucuresti 
are o atitudine desgustătoure. 'Târân: î 
du-se in genunchi în fata fiecăruia, plânge cerând 
repugnant iertare. Vinn nu era a lui, ci a lui Ga 
vrilă Marinescu, care dădea ordinele. Scârbiti da 
atâta lasitate, camarazii nostrii, printe care orau 
si câtiva ce trecus prin abatorul din Chișinău, 









































































îl pun să spele dusemelele Prefecturii si-l elibe- 
rează. Acum. odată cu reincenerea prizi anei, Mă- 
naru revine la forma-i nbicinuită. Iertarea ne-0 





plăteste acum cu vârf si indesat, Suceava, cu Mâ- 
naru în fruntea c 


se transformase în paroxis 
mul snferintelor lecionari i 

Desipur, ordinele erau severe în tonte În: 
chisorile din România, Provocările, umilintele, 
maltratările erau comune tuturor, Cecace se ur. 
mârea cra distrugerea noastră sub orice formâi 

Petrescu, faimosul colonel Perie scu, astăzi 






















peneralul Petrescu si presedintele de tribunal 
militar în tinte procesele din tară — si acel 
2! Maresalului — era marele dirijor în functia de 


Diroetor General nl 


acestei. sinis” 
tre orehastre, Da o; 


Inchisorilor, al 
A âte ori nu l-am nuzit pe acest 
poreonarin în discursurile ne care ni le tinen, când 
venen inspecții pe la diferitele inchisori m» une 


fle mă aflam, aeuzându-ne de comunism! El nu 








meau aceasta reeducare. Reeduce 

4 &, area lor! pri 
fază era constrângerea pentru a pe ps Alu 
de Conducerea Miscârii; a doua, distrugere ariza 
si simplu. Nu au realizat nici Una, nici alia E 
odată puterea noastr + Incă 


ă de Yezistentă. Je- 
i ? le-a : 
planurile, Spuneam mai sus e obiectiv, Iu 


era distrugerea noa »Pentruca cei putini 
am cunoscut num 20 si acestia legionari ; 
dubiosi —  incercaseră prima faz “Blonari mai 
vor Îi pusi în lib 
contră, li se in 
numai decât sep 






















Si 
(să mult stiuatia, 
ti de grupul legionar si pi 
tecați cu detinutii de drept orga DA IA em 
mizeră a acestora. Contactul cu noj le P = 
plet interzis, pentru a nu-i trage cumva inapoi 
Cu sufletele  prăbusite, fără iluziile unor e 
chemâri, acesti prieteni nu mai stiau dece id 
Viata de inchisoare, Multi dintre noi am plecat pa 
Ivont, într'o altă formulă de reeducare, ca se A 
mea acum, batalioanele del Sărata, Î ei 
sârmani cama 
sote, Opera Guvernului nu se terminnse, 

Viata în închisorile din România ni era deloe 
usoară, Suceava însă le bâtea pe toate. Suceava 
era un caz special. Un caz patologic. Cazul Mâ- 
naru, 


Noi alergam acum prin noapt 

Martie spre domeniile acestei st 
XA 

De abia a treia zi sea 

tră, ajungem la Suceav 

Pe fetele fiecăruia 











[usesea come 











i au rămas mal departe în inchi 














uroasă de 
arpituri umane. 





dela imbarcarea no, 
+ Călătoria s'a terminat 
> , fie se citea epuizarea completă, 
Singura iluzie ce-o mai purtam în noi era un pat 
in care să ne întindem oasele chinuite, 

Vagonul celular fu tras pe o linie moartă si, 
in lumină de reflectoare, se incepu  debar 
carea, Intw'un careu format împrejurul vagonului, 
asteptau gardienii cu armele incăreate si cu dege 
tele pe trăgaci. Cine oare s'ar fi gândit la fusă in 
momentele acelea? Mai bine spus, chiar dacă sar 
fi gândit, cine ar fi putut-o realiza în conditiile de 
oxtenuare completă în care ne găseam? Operatia 
debar nu era usoară nici ea. 'Tras pe linie 
moartă, distanta între singura treaptă a dubei si 
pamânt era destul de mare. Inlântuiti câte doi 
cum eram si trebuind să coborim unu! câte unul, 
Usa celularului nepermitând iesirea decât sub for- 
ma aceasta, debarcarea noastră devenea o pro 
b'emă. Prima tveaptă se cobora cu bine, Când 
cra însă să se sarâ pe pământ inevitabil cel ce te 
ma, inlântult si sleit de forte, se prâbusea, Tin 
minte că unul dintre noi si-a spart capul acolo, 
into piatră colturoasă de pe marginea liniei fe 
tate. Cei ce rimâseseră mai în urmă, pentru a 
, Hceste căderi, coborau eu mai multă pruden- 
„Se v însă că pe gardieni îi distra specta 
colul ce le oferea oboseala noastră, căci primei 
perechi care făcu o miscare mai lentă, pentru a 
avadului lui să-si armonizeze miscă- 
de jos: a 
| "= Coboar, bă mai repede, ce, vrei să stâm 
aici toată noapte: 
— Dumneata nu vezi că nu se poate altfel? 
ercă să justifice cel interpelat, 






















































Îne 





— Cine te-a 
Domn gardian? ş, 
discută, Las'că te j 

Ne-am 


invătat, bă, să n 

0 execută ce spune el unui 

nvât eu diseipi SF AP 
ce 







Am cutreeraţ 
Cunoscut multi g, 
rile. Am întâlnit si oameni admira 
re intelegeau nedreptatea ce i 
ni ce nu incercau să in ; 
Viata — si asa destul 


multe inchisori din 4 


ardieni; specimene da ară si am 


te toate saru- 
"bili, oameni ca- 
se Lâcea, oma. 
ps prin atitudinea lor 
a i a e grea a detinuti! d 
te e a UR cum puteau, pe ascuns ri dă 
vărită prin vizeța usii, fie cu i 
i i i o stire imbucu- 
rătoare sau cu o vorbă hună ii în 
min i nă în momente P 
[ladă fle numai cu o privire umai ee d 
e egătoare, expresie a unui suflet in care, cu 'toa- 
„d Meseria ingrată pe care 0 aveau, sălăsluiau 
incă sentimente nobile. “Toată multumirea si re- 
a pentru aceste suflete întregi, 














cunostiinta noastr 





ULTIMA FOTOGRAFIE A CAPITANULUI 
Era in primăvara anului 1938 


9 


re 


suflete neindobitocite de viata unui penitenciar. 
Am întâlnit desigur si specimene abrutizate, oa- 
meni din care, dacă au existat cândva, sburase 
orice sentiment uman, orice nuantă de compasiu- 
ne în fata suferintelor. Acesti oameni erau plaga 
închisorilor. Aveau ordine drastice si le executau 
întocmai, după măsura sufletului lor închireit. 

Vosnuc însa îi întrecea pe toti. Vosnuc era 
canalia personificată. Era o bestie cu chip de om, 
pe care suferinta altora îl amuza. Împreună cu 
Mânaru formau o pereche ideală. Acesta îi dădu- 
se mână liberă în tratarea detinutilor. Vosnuc se 
întrecea pe el în fiecare zi. 

Fusese si el în Chisinâu. Biet gardian pe vre- 
mea aceea, făcuse din plin scoala lui Mânaru. 
Acesta, descoperindu-i calitătile îl ia pe langă el. 
Va trece cu Mănaru prin toate închisorile în care 
acesta va functiona ca director. Ii face referate 
bune si, cu câteva luni înainte de sosirea noastră 
în Suceava, obtine avansarea lui la rangul de prim 
wardian. Suceava are alt stăpân. Mânaru poate sta 
linistit. Opera lui, marea lui operă, va fi conti- 
muată. 

Prin inchisoare umbla ca un cocos, Gardienli 

'se temeau de el pentrucă îl stiau protejatul direc- 
torului. Se intreceau în a ne face viata imposibi- 
Ja. pentru a place acestui om. Cei ce schitau o ati- 
tudine umană în contactul cu noi, legionarii, erau 
destinati posturilor de importantă secundară 
Pentru celulari numise numai oameni duri ca sefi 
de sectie. Asa de exemplu, în sectia in care se gă- 
sea celula mea, domnea Pintiuc, o numilă de om 
cu fruntea de două degete si falca inferioară iesită 
în afară. Cu ochii tulburi, mereu încruntat, avea 
un aspect sinistru. O singură dată lam văzut râ- 
zând, când un camarad, pentru a se distra, îi spu- 
se că e un bârbat bine. Când se decreta operatia 
«Cazinca» — pe care cititorii o vor cunoaste în 
curând — acest gardian impreună cu Martiniue 
seful de sectie dela etajul întâiu, erau însârcinati 
cu executarea ei. O executau sâracii după toate 
regulile artel. 

“Tuti acestia se învârteau ca niste titirezi în 
jurul lui Vosnuc, De multe ori ne amuzam — era 
singura distractie pe care o aveam — privindu-l 
ne «Prim» printre gardienii lui. Pârea un stat ma- 
jor în toata regula, pătruns de o transcendentală 
responsabilitate. Se jucau asa de frumos de-a oa- 
menii mari, încât ne veseleau si pe noi sârmanii. 

Cu acesti oameni trebuia să convictuim si nu 
era de loc usor. Vosnuc îi incuraja în actele lor ar- 
bitrare. EI insusi isi petrecea toată ziua pe culuoa- 
vele celularului, instigându-i să ne provoace, prin 
voxbe, prin gesturi, prin prostia lor de multe ori. 
Chiar si Vosnue întrebuinta sistemul, căci orice 

weacliune din purtea noastră, îi dădea motivul 
dorit pentru a suprima corespondentu, pachetele 
vizitele, plimbarea ipeleimentară, ete. “ 

Acesta era omul. Nu suferoam numai noi de 
pe uuma. închircirii lui sufletesti. Sterea ne fie 
miliile noastre, când, foarte răr ce n drept, puteau 
sti ne viziteze. Nu stiu ce prostii le putea spune 


4 — cati 


































acest om, insă, după fetele preocupate pe care la 
aveau, după sfaturile prudente ce incercau să ms 
dea, deduceam că Vosnuc avusese discutii serioase 
cu ele, Vosnuc le insinuase că suntem expusi unor 
pericole iminente, dacă suntem refractari, «reedu. 
carii» lor, ete. Omul se amuza probabii, scorma- 
nind în suferinta acelor fiinte, ce nu aveau altă vi- 
nă decât aceea de a apartine familiilor noastre 
Cu toate încercările noastre de a-i linisti, plecau 
intordeauna cu teama strecurată în suflet. Lun: 
gile perioade de corespondență nepermisă ce ur 
mau, le adânceau suferinta. 

Voiu povesti un fapt dintre cele ce s'au pa 
trecut la Suceava, pentru a ilustra figura acestul 
ucenic al lui Mânaru: 

Unui camarad al nostru îi muri, pe vremei 
când se găsea in Suceava, tatăl. O telegramă d» 
ncasă încearcă să-i anunte tristul eveniment, 
Vosnue însă nu i-o dă, căci prietenul era pedepsit, 
lucru foarte curent în inchisoarea din Suceava 
Mama lui, neprimind niciun răspuns, pleacă să va 
dă ce sa intâmplat. Prevăzătoare, trece prin Bu 
curesti, obtine, cu chiu cu vai autorizatie de vi: 
»ită si, sosind la Suceava, solicită  intrevederea, 
Vosnue o pune si pe ea la curent cu stirea dn per 
manentă rebeliune a detinutului respectiv si gre 
vele pericole prin care trece viata lui. Biata fel 
meie plânge în tăcere. O nouă teamă se strecoari] 
in ea, Groaza muntii ce-o incercas di 
năpâdeste din nou. Vosnuc, impasibil — si cânt 
vedeai fata aceea aproape inocentă nu puteai bă: 
nui Jtrfidia personajului — isi seamână veninul 
Îl roade însă această intrevedere. Autorizatia era 
în regulă. El insă îsi are socotelile lui cu acest de 
tinut. Acum îi va arâta el cine-i primul gardian 
Vesnue! Prepară diabolic următoarea fa Ad 

ministratia închisorii si închiosoarea propriu zisă 
se găseau în aceeasi clădire. Se pâtrundea din un! 
în alta printr'un culoar întrerupt de o usă. Vo» 
nuc o lăsă pe Doamna respectivă în spatele aces 
tei usi si chiamă pe camaradul nostru în fata el 
de partea inchisorii. Toată convorbirea fu ascul 
tată perfect de mama lui. 

— Ce, bă, ai de gând să te faci om de treabă! 

__ Cum stia câ slăbiciunea lui Vosnue 
că discursuri proaste, prletenul nostru pă 
cere, 

— Ce, nu vrei să râspunzi? Ce, te crezi des 
tept? Un zâmbet crud ii trecu pe fată. 

N Aa Uite ce, Domnule Prim, muzica asta 
cunostem de mult. Dacă numai pentru asta m 
chemat, pierzi vremea degeaba. 


„= Vezi? Eu iti vreau numai binele. îmi pa 
rău de tine, că tu nu esti ca ceilalti (trucul aces 
tn ul intrebuinta cu fiecare), Stii că + y 
drastice pentru voi, De tine-mi pare 1 
su irtu, dar eu execut ordinele ce-mi vin, Nu VĂ 
ri SID Ge v'asteantă. Nu vâ e milă de famil? 
patat eu o Sineură iscâlitură poti fi pus în Îi 
par e 4, eu voiu pune un referat bun pe a 
de condi a Vorba de formularul de desnlidarizăt 
î conducerea legionară, ce se găsea tipărit si Fi 
pândit prin toate inchisorile) , 






























— E tot ceeace voiai sa-mi spui”? pu ă ni 

— Stai putin. pui” ot să plec? 

Acuin incepea marele joc, 

— Dacă u-as spune ca ai o vizită? 
zici? Dacă u-as spune că ua venit mama la vor 
bitor, tot asa mi-ai raspunde! lu pot să-u dau vi- 
ata Sau nu, Uite, dacă-mi promiu ca te taci om 
ae treabă... 

Dece umbli cu fleacuri, domnule? Ce 
dracu, doar ne cunoastem, raspunse camaradul 
vă Mezâri un simplu santaj in toata discutia Pri- 
muiui. Păi nu mama, Dumnezeu din cer sa Vină si 
uumneata nu Vei purea tace armonică din mine, 

Nu vezi că e prostie goală ceeace incerci dum- 
neata? 

— Ce bă, mă faci tu pe mine prost? Eu Stiti 
primul gardian aici. Eu pot să lac si să dreg, ete, 

— Uite ce e(camaradul nostru incepu să se 
enerveze), dumneata poti multe MT Si PO su 
Spui Si mal multe decat pou să taci, aan Viata nu 
se Vă Oil aici, in porcaria voastra de inchisoare, 
Mâine voiu putea iuce si eu câte ceva si te asigur 
ca nu e lamaronada goală ca a dumitale, 

„An momentul acela poarta se ueschise im- 
pinsa de un gardian ce intra. Lovitură de teatru! 
un moment, un Singur moment prietenul nostru 
ISI Zali mama indouăta,, vida, cu rata scaldata in 
Jacrumi. 

— Ce bă, mă ameninti tu pe mine? iti voiu 
face proces! '1e voiu condamna! Duceti-l de aici! 
La celula! Tenvăt eu minte! Asasinilor! Hanau 
Wor... urla primul gardian, in timp ce camara- 
dul incadrat ae aouă namile, incovoiut de indoie- 
U 5i cu sulletul ca o rană deschis: se indrepta 
naue Spre celula singurătatii lui... Mama in uo- 
lu? De ce? Doamne ce s'a intâmplat atară? Cine a 
murit? Sora lui? Nu se poate. ka tânără, era mai 
mică decât el. Nu poate îi sora. Tatalt Era cam 
voinay cand lusese arestat, dar doctori asigura- 
seră că nu era nimic grav. INu, desigur nu poare lu 
DO el. In nici un caz nu poate îi el, căci cu cine 
aaa „mama Cineva din tamilie! tine? Daca 
ai Mii proclrea sa intâmplat in casă! Doamne, 
dai e, E aperi de loviturile pe la spate? Nu-si 
căi Ss AIA că era in celulă aecât în momentul 
“ud poarta se inchise cu sgomot in spatele lui. 
ale) OC ayea: acum motiv pentru anularea vi- 
pend eNintarea  superiorului, art, x din codul 


Hm, ca 




















Mama camaradului 
Muma aradului 
din Suceava, 
tru a-si Vede 
Umârul lui, 


nostru pleacă distrusă 
Venise din altă margine & tării, pen- 
a singurul fiu. Venise să-si plângă pe 
Văduvia prea timpurie. infruntase în- 
le unei călătorii lungi cu trenul, în timp 
rată, ou A se intorcea mai tristă, mai induie- 
Bucuresti Chinuită incă decât. când venise, La 
dăduse ale Rl plâns la Directia „Generală care-i 
Plat nimi orizatia. Lui Vosnuc insă nu i sa intati- 
Cameni, Ti Suvernul _avea nevoie de asttel de 
mute, i rebui A jucăm pe sârmă ca niste maăl- 

Du â cum voiau ei, € 
Tectia unul timp, ând Mânaru plecă dela Di- 
a norma nisorii Suceava si se reluă coresponden- 

ală cu casa, află si camaradul nostru ade- 





















Vărata A ză d 
svarcoise dp a, doliu mamel sa 
"9 a eat în 


era Vosnuc, 
Vagonului, tantog i 
pote fi capabil ag berbec, 


„_ Debareare 

rii. Fortele si 
un ritm mai 
Uri. “tot drumul 
le primului Vos 
tică, 


Eram în Suceava, . 

re, cuib de măretie . capiala lu Stefan cel Ma- 

bateam acum, in noaptea. frij Eau, DA 

monoton al lanturilor noastre 

străzile  desfundate, Visasem reînvierea 
Sucevei eterne, iar acum ne intorceam 

sati de picioare ca borfasii de rând ga E 

spate de armele incârcate ale E la 
„_ ANCNISOareA, asezata la mu E 
avea o Iaima neagra in iumea casrataisi 
Wep Comun 0 Poecleau «mormantul rata cret 

Aa uvăte temnutele, — eallicu ce nu exceleaza prin 

i umMusetea lor — inchisoarea din Suceava se ri 

că Vista SI solitara in mijlocul unei CUL imprtege 

uite Cu ziduri inaite de piatra. Ciadita, că o cute 
CU Iorme rigide si rara muci-0 preocupate este, d, 
ichusoărea din Suceava avea un aspect posmu- 
var. Zidurile inegrite de vremuri și ruase ae suni, 
«du Strapunse uin 10€ in 10c ae 1eresirele zăuru= 
ue, păraud niste ochi lugubri ce proieciau in ata 
va Wistetea Vieul de puscarias, U apariue arama 
Uca, lără sens real, acolo pe dealurue senine du 
ceye. intre Zidurile acestea apasatoare, o lume 
aparte, o lume desprinsa de lume, lăncezea incet; 
suanu lunte cu obraji oliuti, cu mersuri Lazu 
năte, cu Siabe păipaui de viata in ocru intuneta- 
u. interiorul eră si mai deprimant, Intortoenuu= ş 
vele culoare inguste si intunecoase, IUmurii sI el, 

caci varul nu trecea prin Inchisoarea Suceava, 

esau complet izolate unele de aitele. Lespezi git 

ie ae plătuă, inegrite in tocare zi CU Dăcura, us a 
zau sub pasi ecuuri strănii, Spurte de MAta 20 
sa. Câteva usi de tier semnalău incăpesile detin» 
vor. in contrast cu alte InChIsori, ti PO BIE 
erau despărute prin plase de sarmă, aand as 
celularului oarecare atm 
platrorme rule, A ASR 

: sivă in Si E 
tu PAI oa uceasta izolarea eră 
singurătatea lua forme dureroase: 
torma o unitate separată, 
exusta. posibilitate, practică 


Le ue 


lait si de multe ori erau 
rute, depi l 
gardienilor sefi de sectie. 
în subsolul mucegăi E 
Jo era instalată bucătăria 






culoare, 
serpulau de 


 Sioeă au sobolanii.“ întiun colt complet 
Se în care abund Ă ia: 
ca A > era un tul de cuscă în perete, mai 
„decât inâltimea unui om, ia lătimea nu 
ceu pe cea a unei persoane, 
o dospârtea de culoar. Aici cva locul de 
e al închisorii din Suceava, Cred că fourte 
onari au scăpat fără să fi cunoscut tris- 
5. Multi au trecut de nenumări+:e ori 
“prin ta, căci Vosnue o întrebuinta cu vegularitate 
Pa Motive găsea el destule, 
deliberate ale acestei bestii, era impo- 
-ti pierzi controlul nervilor, Scandalul 
era gata, «Cazinca» îsi inghitea prada, 

Pedepsitul era incuiat înăuntru, Acolo nu se 
„putea sta nici asezat. Cu corpul în formă greu de 
i genunchii  înfipti în usă si spinarea 
zidul «Cazincei», orice misesre era im- 
„posibilă. in putine ore amortirea era completă, 
derea celularului, urma invaria: 
căci individul complet amor- 
sta în nici un fel, Nici glas 
. Prin usa deschisă a «Cazim- 
curgeau din belsug în pântecele 
De cap nu se atingeau 
âmâne urme vizibile si 


O usă de lier 








Seara după 

bil ceasul de bă 

tit nu mai putea rij 

să strige nu mai aveu 

cel>, pumnii erei 

si pieptul celui 
tă, Acolo puteau vi 


de cazuri era si eu 
ămâligă si o cana 
incă», o zi, două, 


în 
sau fular al multe, depinzând de bunul plac ai 


de transpo 
Trei zile si trei nopti 


invonsi 
intro altă celulă i 
apâru din nou 


ace. Când 





aflavâm adevărul, Si cât il invidiasen, 
din Suceava lui Mânaru! în zilele urme ADs 
mul gardian îl evita în mod Prudenț AR 
sCazinca» a avut intluiente 
multi din camarazii nostri, Acolo intre ză Pentru 
ci pereti si-au lăsat fasii din sânătatea a dă 
Ureând atunci în noapte, pe di 
vii, ienoram complet atâtea detalii 
cunoscut di plin cu timpul. 
xi 
Coloana noastră pătrunde înstârsit pe p 
ce Se desclusese lenes, Suntem înăuntru, . 
pensionarii Sucevei. Alineati pe un culoay 
luninat de niste opaituri tumegânde, ce desi 
nuu pe pereti stranii umbre jucătoare, asteptam 
extenuati momentul inceperii formalitătilor d 
încarcerare. Ni se scot lanturile, Ce usurare! Ma 
joiitatea dintre noi aveam glezna roasă până la | 
sânge de veriga ce-o târâiam da trei zile după noj 
Dar bucuria e de scurtă durată, căci pretextând. 
ora târzie — era mult după miezul noptii — per: 
chezitia nu se mai poate face, sDomnii gardieni; 
— lormula ce si-o dădeau ci — erau obositi, A | 
trebuit deci să ne desb; âm, rămânând numai in | 
indispensabili si cămase. Ni se tintuivse din nou 
havele la picioare — nu stiu dece, căci eram între | 
zidurile închisorii — si suntem condusi desbrăca- | 
ti înti'o cameră comună. în forma aceasta, Vos: | 
nuc îsi pune în practică amenintările de pe drun, fi 
Nici unul dintre noi nu mai poate reactiona, | 
Suntem prea obositi pentru a schita cel mai 
gest de protest, Camera noastră un pat mare 
Comun, rezemat de perete; pat de scânduri acope 
vit cu niste rogojini. Drept învelitoare, numai aco- 
Perisul, căci eram la ultimul etaj. Ptinem Togo); 
nile pe jos si ne ghemuim cum putem în pat, pe 
scândurile goale său pe rogojinile inghetate de ră: 
ceala pietrei. Frigul era groazn Prin numărul 
Hostru, căutam să-i domolim furia. A doua zi ne 
am sculat mai obositi decât în ajun. Toate oas | 
le ne dureau că rupte în mii de bucăti, ia rănile | 
de la glesna piciorului ne frizeau pe fierul În | 
Shetat. Frigul ne Sgâltăiu cu furie, Nu puteam 
Vorbi, căci strângeam fălcile pentru a impiedecă 
dansul nebun al dintilor, Drept mâncare, nl să 
adus la prânz un terciu de mâlai, Nu ne puteab 
oferi altceva pentrucă sosind iziu în Suceăvi, 
Nu erum băgati în portie până in ziua urmâtoan 
„in bunăvointa d-lui director insă, — asa ne anune 
tă Vosnue — ni se preparase special acest sucu- 
Terciul era ni t si cu pa 
» Dar era ceva ce, in stomac. De 
A Edi lucrurilor si na stării noastre 
ppeulenclar, nici vorbă, Nu aveau ordin sa 
oa ta, ni se vâspundea invariabil, TIE Iu 
re si clei a acensta. Desbrăcati, le zati, de Fă 
acensla i Atale Erâmadă in camera aceea, inten- 
tiona. cura E oa opera de veeducare ce AR t per: 
chezitia pi dar când insfârsit ni s'a fâcul FT 
tinele iapa Dămas cu aproape nimic din ai ca 
n dungi te aveam in ranita noa ca con" 
fiscaţă, UR RI veprezenta garda de fier si e! albas- 
tră reprez, Pulover de culoare Verzule sau fiscal: 
nta verdele legionar si era con! 












































O haină ruptă, în car 
nul fatidie pentru ei, jap b; 
marginală forma câte 0 cr 
lucru interzis, Majoritatea 
gate ale detinutilor, L 


pictată Pe ea sem- 


atistele a câron mai usoare — iar cei maj 





Posedam. hainele văr- 


făcea recunoasterea cor] 
noastre, cum se explică e 


ăci. purtau niste dun, 
pronuntate decât cămăsile noastre, 


aceste haine, e 





mentul închisorii», fu singurul răspuns pe manentul strizăt de 
mânturile noastre, 
cutremurati în fata 
tot deaceea poate, si 
mijlocul unei lumi linistite si 
isprezece ani sunt trei, 
noase pe fata acestei lumi ci 


au a pot 
jale, ce se inaltă 







în sfârsit, ne-au scos del 
făcut fisele de încarcerare, 
ale fiecăruia, si am fost n 
culoare, Unii au fost băgati 


finitiy fiarele, ne-au 
cu amprentele digitale 
partizati pe diferitele 
în camere comune — 


ei tărilor noastre si 
igoii sbuciumati in 


sprezece palme rusi- 








I, $. Dimibhiu 


—— 


Prolesorul Mihail Tase. 


este decât rezultatul mi 


uncii fiecăruia în do 
meniul vietii sociale, 


Munca nefiind alteeva 

forta de expresie a personalității se 

poate deci afirma: atâta personalitate are un 

om cât se vede, Este o lege aspră a vietii in 

comunitate, dar este legea insâsi a omului în 

Din ciclul acesta: individ — om — 
muncă — creatie — personalitate nu poate lo 
si nimeni. Căci nimeni încă nu s'a realizat fă- 
ră muncă. Produsele muncii unul om consti 
tue ceeace numim personalitate», 
troducere» la lucrarea «Contributii Ja o nouă 
sociologie si etică românească»). 

Preocupările lui Mihail Tase pentru probleme- 
le de vieată socială românească l-au impins spre 
Miscarea legionară, unde isi găsise el rostul ultim 
Vieata tărânească si vieata orăsâneas 
că, cu chinuitoarele probleme ce apăsau sulletele 
ce-or mai buni fii ai Tării, il obsedau si pe el. Nu- 
mai că el trecuse în: ia GRRONIIi imediat cos: 
formulase, practic, planul de lucru. 

Sociolouti Dim, Gusti si Tr. Brâileanu, cu 
nătoasele lor teorii rurale, fiecare cu punctul său 
de vedere si cu realizările, mal mult sau mo ţa 
tin acceptabile, au răspuns vremii, Gândurile 
M. Tase priveau un Viitor mare, care se 
fermecător înpinită unit: Sie 
Problema — sat oras — 
da seama mai mult decât mi 
acestor asezăminte sociale în constiuei 

arii de viitor. 
TAI Vom spiculi fidel si cu vene! 
M. 'Tase conceptii despre vieata 
dea el. Să nu uităm să s 


ales cumarud si coleg, 
Tase, să fie una din fiintele 
a legionară, pe care 
Era o imbinare foarte 
n'o puteai s'o descifrezi cu usurin= 
A nu erai oarecum un cunos 
i si unele păreri neserio; 
1 caracterizeze diferiții insi 
aur din tainitele sutietului lui. 
filosofică, cu o logică innăseu- 
una colorat, cu idei 
cului (de-atătea ori 





cele mai comple 
am cunoscut-o după 1938 


Xe din lume: 








râini cu totul 





Cu o cultură aleasă 
tă, un spirit discursiv intotdeai 
aprioristice, cari te tintuiau lo 
ăzut victorios în discutii cu teoreticieni su: 
perticiali) cu o asprime bonomă, cu o bunătate de 
copil, te uluia dela inceput, dacă nu te obisnuia 
cu felul lui de a fi, 


Vesnic ar fi muncit pentru binele Neamului 
am putut să-l văd cum în time 
pul războiului, pan'că se transformase in masină 
Spre u da maximum de randament de muncă. Dar 
lutul vremelnic, care te larâmitează cu incetul, 
dispune de om mereu. : 
Omenescul din el il aducea în planul de vieată 
al celorlalti camarazi 
peste frunte il mângâiau eternitătile, tăia 
vatul filosot traiul lui de singuratic, Nu vreau să 
Spun că nu-i conveneau multimele, sau că se sim- 
tea incomod între ele. Nu, Dar multimea nu-l stia, 
asa cum este el in singurătate, si voia 
Pie de ea, cu calitatile si detectele el, Iata cum ve 
de Mihail 'Tase pe om: As 
“Atâta valoare rămâne din tine, câtă con- 
ai reusit să dai personali- 
Aceasta concretizare materială nu 








(cum spunea el) si 


de luptă, dar 


= 


românesti 
el era obsesie. [i 
mu alt destul 


ratie din notele lui, 


cretizare materis 








“eotiale — Comunitate si societate, in spetă Sat si 
197. vîncere să dau problemei un cadru socio- 
in cadrul stuntitie si anume, nu oipenu pn 
ORAL ea pa are a e iezau de 
anumiti tărani sau oraseni, nu de oameni les E 
“timp si loc, ci de problema în sine, valubila pre! y 
tinaenu, Si în stabilirea cadrelor în care mi pol 
muscă, mă servesc de sociologia lui G. von Simmel, 
de problema formei si vieata sociula stabilită de 
G, von Simmel. = i 

Acest sociolog german reprezintă pentru cul 
tura germană Bergsonismul — iar ca sociolog in 
tnoduce si aplică conceptia lui Bergson în acest 
domeniu relauv nou din punct de vedere stiinti- 
tie, i E 

Cave este problema pusă de acest sociolog? 

Orice fenomen social este, ca orice fenomen 
de vieată, unposibil de tratat stiintiticeste câtă 
wieme il mentinem la concret. Vieata străpunge 
1ormele, sparge orice tipare intelectuale si depa- 
seste orice incercare de reducere la un sablon co- 
mun. Orice torme se'nvechesc cu timpul pentru că 
vieata trece dincolo de acestea. Hamanănd la Lor 
me, Sar desminti pur si simplu ca tenomen de 
vieată. Tot ceeace se lasă redus la forme este mu- 
terie moartă, materie inertă, Vieata oprită la anu- 
mite torme se numeste moarte (individuală, spiri- 
mituală, ori socială), - A 

Aceasta lind situatia, fiindu-ne imposibil u 
prinde vieata socială in scheme, cum mai putem 
vorbi despre sociologie! Căci stiinta lucrează cu 
notiuni. Scheme rauonale comune, omogene si 
manevrabile in rationamente, Ori vieata nepermi- 
tând asttel de scheme, suntem în situatia: ori a 1a- 
ce o stiință necorespunzătoare cu realitățile, ori 
venuntă pur Si simpiu la sociologie ca stintă, deci 
a renunta la orice enuntări pretenuonse si a le 
mentine numai pentru o anumită Hteratura nos 
talgica, ori pentu romantism sentimental specie 
sec. 15, al carui părinte si reprezentant este J, d, 
Rousseau, 

G, von Simmel ajunge lu stabilirea unei meto- 
de speciale, metoda cu care trebue tratata orice 
probiemă socială, târă de care aceazia nu poate 
avea pretentie suintilică — adică nu sc poate bu 
cura nici de obiectivitate — cinste intelectuală — 
mei de trăinicie, nici de influentă practică, de ac. 
uune ructuoasă, prezentă ori viitoare...» 

Se intreabă M, “Vase care este metoda lui G, 
von Simmel? 

«Din capul locului trebue să elimini di 
problema de studiat, timpul si locul, coneretul, in 
clinațiile personale, subiective, intentiile cu carae- 
ter restrâns si să rămânem cu tenomenul vedus la 
velatii schematice, la relatii matematice de forme. 
Căci dacă formele se schimbă odată cu continutul. 
velatiile rămân inti'o constantă de raporturi, cons. 
tantă care permite egalităti proportional; deci 
principiul logic A=A vămâne ca bază a premizelor 
si cu garantie stiintitică a concluziilor 


Urmărind acest proces de eliminare a conere- 


—— FE 
— 4185 — 





tului, a locului, G, von Simmei ajunge la stabilirea 
a doua elemente constante de cari nu VOM Ocupă 
1 aceasi lucrare: numarul si Omugeneitatea, Nu- 
Wăvui amane, indilerent de materialul ce-i vel 
zinta, lav omogeneitatea elementelor nu poate tvoa 
ca Opus decai eterogeneitatea Si uceste Gouu ee 
micile ANA indepenuente de procesul Vital ing 
vaman ca elemente permanente in orice toma; 
socială, 
„coste duuă elemente pot fi urmărite in toate 
[ormauule sociale, pornind uela cele mai Simple vo. 
muntăti pana la State, ca cele mai comylexe lup 
me ale viei sociale», 
Acum sa vedem convingerile lui M. Tase în 
cadrul prolemei care constituia lucrarea pomenită 
mal sus: 
«Noi punem problema în cadrul restrâns aj 
săsului Si orasului, sociologic vorbind, si ne vom 
opiu Si la indivizi, Ia lormauă individuală a perso- 
nalitătii, care este tot o tormatie socială si inainte 
ue i bete ii pirvitea aspectelor pe care le 18 acuas 
vu probiema, sa lămurim ce intelegem prin sat si 
Ovâs, târăn SI orâsean, 
Satul este o realitate socială, strâns determi: 
nată ae conditii geogratice si de elementele direcț 
necesare vieti, apă, climă si tertintatea solului, 
Dealungul vânor si dealungul apelor, satele se'nsi- 
vă ca muste margele. Aici 1si gaseste omul elemen- 
tele prime necesare vieti ă 
Orasul este o formă socială cu totul de altă 
natură decat satul. Orasul nu este un conglomerat 
de sate; sau un sat mai mare (cu case suprapuse), 
ci este locul de intretâiere a intereselor aurerite ui= 
tre regiuni, intre munte si câmpie, ntre câmpie şi 
mare, intre tări diferite (N'avem decăt să remal- 
cam asezarea oraselor noastre). Fiind o incruci: 
sare de interese, orasul este si o incrucisare de aru- 
muri. EI este centrul unor linii de forte coneuren- 
te si totodată din el pornesc alte linii, fie pe alte 
directii, te ce aceleasi divectii: reversibilitatea re 
latiilor, 
Aceste linii de interese ce stau la originea oră 
selor, le intretin si le fac să inflorească pe măsură 
ce se mentin, pe mâsură ce capâtă importantă, In 
Vers, orasele aecad, vieata lor lâncezeste; pe măsu 
vă ce liniile de interese se indreaptă câtre alte di 
tectii, orasele dispar, asa cum dispar satele dacă 
Seăca văul sau lacul ce le garanta vieata, a 
Orasele veprezintă asadar vieata unei societă- 
t, fonta ci de creatie, pentru câ cu cât o societate 
este mai puternică, cu utât liniile de interese se 
incrucisează si se intrupează mai temeinic si mal 
multilateral, 
Cât de vie este diferentierea sat-oras, ne Du: 
SI da seama privind satele ce parcă ineremenese 
fi mp — sate în care timpul n'are nielo impor 
E) ntă (le găsesti azi la fel ca pe vremea Dacilor) 

„aaa Cari se schimbă asa de mult si asa de e 
pă înot nu i mal poti recunoaste, dacă le vezi 

AOribean po e 9 Chiva e, Moat, cu a 

7 este omul ce trăoste în 
pina de lat, Omul a cărui personalitate este 
omul a când casi interese ce formează oras 

Mui personalitate poartă'n sine ca niste 


















Jinil de forte magnetice, interesele ce-au Creat ora- 
sul; interese economice, culturale, stiintifice, anis 
tico», 

„Orăsean este omul pe care ori unde l-ai du- 
perialist prin natur ă imperialist prin faptul că 
imaginea orasului ce o poartă în suflet, o imprimă 
ce, poartă cu sine complexul unei vieti sociale di- 
torentiate, evoluate si o imprimă oamenilor CU cae 
vo vine in contacte. 

„Orăsean este omul a cărui constiintă sa 
jdentilicat cu constiinta de expansiune a grupului, 
cu ritm de vieată oriunde s'ar duce». 
cu tendinta imperialistă a lui, Orăseanul este im 

„Orasul are exclusii sâi intro măsură mult 
mai mare ca satul. Complicatia vietii sociale, des. 
făsurarea trepidantă a vietii cere zilnie energie de 
o supletă specială, o atitudine cu totul 
inertiel, o extensiune nemăsurată, exten- 
siune si profunzime totodată, note ce formează 
ceeace numim personalitatea individului», 

„Satul formează o familie, o comunitate. 
Vieata in sat se de: oară după o traditie lăsată 
din tată în fiu, după obiceiuri. Numărul restrâns; 
si omogeneitatea indivizilor fac posibil ca vieata să 
se manifeste ca în sânul unei famil 

«In sat morala inlocueste justitia, oprobiul pu 
blic inlocueste dreptul penal, respeetul si venera- 
tia inlocuesc peestigiul si eticheta, Tăranul ca re 
prezentant al acestei vieti de familie, î le pro- 
fund orice fenomen social in sânul comunității res- 
peetive, nicidecum cu indiferenta cu care orassa- 
nul citeste in ziar spre ex.: un accident de muncă 
de circulatie, ori o crim etc. Legătura intr'o 
comunitate este o legatură de sentiment, nicide- 
cum 0 legătură ratională, de interese generale si 
abstracte; ia» reglementarea acestei victi o cons 
tituie «bătrânul» comunitătii. — Vieata patriarha- 
lă caracterizeaza satele». 













































“Tâvanul vede lumea dintr'o bucată, asa cum 

este personalitatea sa, EL este revolutionar în sen= 
sul restrâns al cuvântului, revolutionar-conserva- 
tor. Oricât de ciuda părea imbinarea acestor 
două cuvinte, ele constituese totusi o realitate: re» 
Volutia tărânească» 
Tăranul nu iubeste inovatia, mo iubeste pen 
trucă nu vi ci nu vrea pentrucă nu poate si nu 
Poate pentru că sufletul lui este plasat pe diveeti- 
Ve ce au legături milenave cu trecutul, carei apare 
ca 0 mare inghetată, cu valuri monotone, inereme 
nită into pozitie fi ă, odată pentru totde- 
una», 

































î, mai departe, cu ce putere de sinteză zu- 
te M. 'Tase pe târanul român, fapt ce denotă 
9 perlectă cunoastere u psihologiei poporului ro 
mân: E. 
“Tâvanul este expr unei vieti de familie, 
"estrânsă la anumite conditii si coplesită de o tra 
ditie milenară, ia 
Vicata satului, simplă, monotonă, cu relatii 
teduse, face din târan un om matur inainte de vre 
me. Ajuns la o anumită formă, tăranul se opreste: 
Cresterea lui în inâltime spirituală se termină oda- 
A cu cvesterea biologică. Avântul lui nu se intim 








de peste zările 

ae it 
Ti osii : 

Abilitatea Să, EL nu 


rationament fe 

re că are de-a face cu 
imagine vine destul 
Dracul este cel stie 

în schimb sufletul, 






Orăseanul se plasează dincolo 27 00 
legi. EI se strecoau d în 
nu cata: pala, MA printre acestea i ca 


mustrările de constiintă, pentrucă INI E 
frângă pe sine insusi în Vederea realizări scopului. 

EI se subordonează unui superior A 
mai usor decât tăranul, Va sute 
volului, asa cum face Fi a, 





'aust pen 
pentru a găsi un sens vietii! DE EA 


Este superior tărani orăseanului, 
Care este mai bun? Ra intrebare rr pini 





lui!... Tăran si orăsean sunt două realități dece 
bite, cu sensuri precise, Cu o vieată inchisă si 
calități respective scopului vital respectiv, Nu 
nici unul mai presus decât altul», 


Pe scurt, putem să ne facem o idee rau despre 








veci indeobste, si le prezintă senin, limpede, fără “i 
calcule» (vorba lui!) si mai ales preocuparea lui z 
pentru viitorul unei societăți românesti, sânătoa: 
să, bazată pe glia străbună. 

Cei ce l-au cunoscut i-au aj nu numai 
sufletul lui, ce l-a jertfit cu sa 
la morate niste copilasi ce-ar îi putut " primedjul> 
ti de grenada ce i s'a spart in pieptul lui generos) 
dar stiinta si metoda lui, pe care un destin im 
placabil si inexorabil le-a sfărâmat dimpreună cu 
trupul ce se odihneste undeva în câmpia ungară. 

Scoala a pierdut un ales profesor, Tara a plot - 
dut un temeinic educator iar Legiunea un arian: 
zator si un element de elită. 


3 
ș 

















| PUTERNICA emotie imi domină fiinta 
ÎS ZA acum, când după 17 ani, incerc să evoc 
“acest mare moment din viata Neamului și a Le- 
giunii. La această emotie contribueste si coinci- 
denta calendaristică a aceluiasi Marti, 3 Septem- 
brie, Timpul seurs de atunci, cu evenimentele ce 
au avult loc, mi-au intârit mai mult convingerea 
un dreptatea luptei noastre si in dreptul la viată 
al poporului românesc, 

i Actiunea de la 3 Septembrie 1940, a fost o 
interventie curajoasă de a pune stărsit unei politi- 
ci dezastruoase, de trădare, coruptie, Ja! si crime, 
prin înlăturarea Regelui Carol 11 si a camarilei 
sale, de la conducerea tării. 

___ După cedarea Basarabiei la 26 Junie 1940, se 
simtea că va avea loc o schimbare decisiva in 
viata politică a poporului românesc. Era un teno- 
men natural, inut de intreg neamul si asteptat 
să se producă de pe o zi pe alta. 

Această interventie a Legiunii, de a salva 
neace se mai putea salva, a fost sprijinită de mas- 
să poporului, de toti aceia care nu trădaseră in- 
piată Anul si care vedeau în Miscare, uni- 

Cc necom) i ici! zi 

poliuca Palatului bip a UVmAriizipare a 
mai teribilă prigoană organizată 

Legiunii (1836-1940) "Sp tinupe uzată, contra 

omorat miseleste Capitanul, impreună cu Nicado- 

vii si Decemvirii, când sute de camarazi au fost 

lagărele de tristă memorie de la Vas- 

„Miercurea Ciucului si Râmnicul Sărat ca si 

pe tot cuprinsul tării, expunându li-se cor i. 

ie pentru a fi batjocorite pe străzi sau m Pur 

santuri — isi incepuse declinul cu E e 

Călinescu. 


mană căderea lui Ar- 
In ciuda acestor cutremurătoare si i 
jertie, spiritul are si ireparabile 
ga A pla au scuse în rândurile 
cea mai mare discretie, 


judet. Primesc propunerea 
Voiu fi anuntat printr'un, iu 


3 Septembrie 1940. 


In memoria celor căzi 
zi petru biruinta Legiunii 
ti de viziunea Romă ie cgunntiua, 
«o tară ca soarele sfânt de lui 
pentru constiintele curate, în A mi 
ritul eroismului de durată u râmaa îi 
alterat în serviciul neamului, peste ii 
spatiu si împrejurări, au), 


uti în această 








i judet, unde A când să plesc si eu. Până atune 
vebuia să-mi procur bani si un pistol. Mă roaeă 
ca, la intoarcerea mea în judet, să-i vizitez pân 
tii, care-l credeau mort incă din 1938, si să le isi 
o scrisoare din partea lui. 

A fost indescriptibilă explozia de bucurie a 
familiei lui, când le-am dat vesti de existenta fiu: 
lui lor. Imi dau 5.000 lei ca să-i predau la intâl: 
nirea mea cu el, si să revină cât mai curând acasă 

Incep să caut elemente pentru actiunea nogs- 
tră. Mă aflu insă în neplăcuta situatie de a vedea 
că elementele capabile pentru actiune, erau în to- 
talitatea lor concentrate la unitâti militare în ala 
ra judetului, 

In ziua de 29 August, sunt vizitat de Ionel 
Tanolide, care mă anuntă să plec cât mai curând 
la Brasov, unde voiu fi eptat de Nicu Cracea, 
Imi atrage atentia să-mi iau haine groase pentru 
clima de-acolo, căci eram la sfârsitul verii. Imi 
anunt familia că plec la Bucuresti pentru a-mi Vi: 
zita fratele cel mai mare. De la convorbirea mea 
cu Nicu Crăcea am căutat să-mi procur un pistol, 
insă toate eforturile mele au râmas zadarnice, Nu 
era asa de usor, dat fiind măsurile de precautie, 
spre a nu trezi nici-o bânuială in aceste momente, 
când toată lumea era în asteptarea unui even: 
ment câruia nu-i prevedeau consecintele, Speram 
ca în Bucuresti să rezolv problema pistolului, însă 
nici aici nu am avut noroc, deoarece putinele 
arme ce se găseau, fuseseră expediate în diverse 
puncte de destinatie. 

Vineri seara, în jurul orei 11, plecam cu tre 
nul spre Brasov, In curând se pune în miscare, 
ducându-ne spre meleagurile unei provincii pe că 
ve nu o cunoscusem până atunci. încet, incet, linis 
tea pune stăpânire pe compartimentul in care câ 
lătoream. Cum nu puteam dormi, gândurile mă 
năpădesc si fără să-mi dau seama, timpul trece 
acum mai repede, Sunt fericit câ mi-a fost ÎNcre 
dintată și mie o pârticică din această actiune î 
Gărzii de Fier. Nu stiu din ce va consta această, 
insă aveam sizuranta că este indreptată în contră 
Yegelui Carol II si că va fi decisivă. Eram presă” 
SI SISU varice indeplinire a datoriei fată de 

une si Căpitan. 

Pe Comandant, ca si pe Căpitan, nu-l vâzu” 
nu-l cunoscusem; din ceace întreprindea ÎN5% 
am că actiunea pe care o conduce acum, DU” 
































sem, 
intui, 


| 


iii 


va mai lăsa altă iesire regelui Carol, decât pleca- 
tron. 

a Pr unul pâtrundea din ce in ce mai mult pe 
' alea Jinistită a Prahovei, Intunericul noptii mă 
impiedica să admir frumusetile fără pereche pe un 
de treceam. Spre zi ind trenul se puse din nou 
în miscare dintr'o atie căreia nu-mi amintese 
numele, câteva persoane care urcaseră, începură 
să comenteze cu Voci sugrumate de durere ceda- 
vea Transilvaniei. Carol chemase la Palat pe re- 
prezentantii tuturor partidelor. politice, spre a-si 
da asentimentul si a-i face pârtasi la acest act, 
Adăogând celelalte cesiuni, Basarabia, Bucovina și 
sudul Dobrogei, România apârea oribil mutilată, 
umplând toate sufletele românesti de o legitimă 
indignare si de dorinta de a indepârta pe autorul 
ncestei tragedii nationale. 

La 7 dimineata, sosim în gara Brasov, Pe pe- 
ron si la iesire se pot d stinge figuri de care nu na 
indoim câ sunt camarazii nostri, veniti cu aceiasi 
misiune. Fetele lor palide si triste trâdau imaginea 
lagărelor si închisorilor recent părăsite, Luâm un 
autobuz care ne lasă în Piata Transilvaniei. Ploua 
mârunt si fricul începea să ne intre în oase. La un 
colt de stradă, apare Nicu Crăcea, Ne anuntă că 
intre timp a sosit si Jean Jurubită, pe care putu- 
som să-l vizitez si îmi promisese că în functie de 
vre-un permis-căci si el era concentrat-se va de- 
plasa la Brasov. El însă plecase bolnav de acasă, 
Schineiuirile suferite in 1938, bătăile repetate la 
tâlpi ii sdruncinaserâ sânătatea. Sosit aici, a tre- 
buit să stea tot timpul în pat. 

Nicu Crăcea cu mine. plecâm să ne gâsim o 
pazdă. Cu cedarea 'Transilvaniei, toate hotelurile 
erau ocupate de lumea care se refugiase, In sfâr- 
sit, după multă câutare, reusim să găsim o came- 
"ă, pe care o inchiriem imediat, fără a ne tocmi 
mea mult. Gazda era o evreică ce se pregătea să 
Nârăsească Barsovul, spre a trece în teritoriul ce- 
„Ne cere pe loc să complectăm clasica fisă de 
imobil, introdusă cu atâta strictetă de regimul 
Dolitienese al lui Armand nescu, Ii câstizăm 
vepede increderea si o convingem că noi vom pre 
stă fisă la comisariatul respectiv. Bine în 
această onoare am amânat-o, până nu a 
mai fost nevoie de ea. Orasul era plin de azenti 
deplasati dela Bucuresti în vederea  eventualei 
panticipâri a regelui Carol la concursul automobi- 
listic ce trebuia să aibă loc la Brasov de 1 Sept: 
Tribuna ofici e construise deja, asteptând pe 
Cinicul oaspe regal. In acele momente era din 

a lui o mare imprudentă să mai upară în pu 













































blic, 


„Cum nu-mi procurasem încă nici o armă, mă 
4 tid să-mi cumvâr un ciocan. Poate va fi folosi: 
tor în timpul actiunei. Având ceva cunostinte, să 
nitare, cu ocazia cursurilor de infirmier ce făcu 
a în vederea studiului medicinei, cumpăr 0 HU” 
A complectă _pentuu orimul aiutor, spre a face 
Întă, ariei eventualităti: vată, aleool, iod. bAn 
i D0ă oxlvenntă ete. Diwâ amiază. plimbândiie 
MĂ ci Nic Crăcen ne lângă Biserica Neagră 
gli prezintă pe Dr. Victor Anostoleseu. Silueta 
"4 Usor de identificat, cu inâltimea sa de aproape 


























ajuns burghezi Ta 
situl verii la munte, în 
rilâ>. E nu întrebi 
mele faimosului crii 


it propune 

ui Andrei Muresanu. P; 
sovul râsuna de miza 
Române» şi «Stefan Vodă», 


Incidentele. dintre populatia ungară 
vomână, se succed întrun ritm dn În Di 
accelerat, temându-se că vor degenera intro În 
căerare generală. Comandantul pietii Brasov pune 
in stare de alarmă toate unitățile militare de care 
dispune, la care se adaugă si cele retrase din te- 
ritoriul cedat. Patrulele circulă din 50 în 30 de m. 
Situatia devine explosivă. Alături de Te 
trase, incep să sosească grupuri de civili, . 
vea contra lui Carol] era acum generală, însă lp- 
sea o initiativă civilă sau militară, menită sâ-) în 

trădut să rii 
care ldenti- 





lăture în numele Neamului umilit, 

Lipsea călăuzirea revoltei poporului, 

ficase in această oră, în mod definitiv, pe marele 
vinovat. 


Actiunea noastră ce trebuia să albe loc pe da 


cu aceleasi caracteristice: încăerâri pe străzi, haos, 

durere, revoltă, Noi suntem in asteptare, Tensiu- 

nea nervoasă creste cu fiecare orâ ce trece, Nu 

cred că va mai întârzia mult ora actiunel, În aces 

tă zi mă dedic să-l caut la toate regimentele din pi 

Parznv pe Nicu Marinescu, ce se afle concentrat 

aici, fără a putea da de turma lul, Ne-ar fi fost de 

rave folos, căci ar fi putut participa si el cu un 

mup de soldati, inarmati cu sali Și 

Mai târziu am aflat că regimentul Ai 

antineriană era stabilit ln Codlea, în afara 
că 


ului, 
P “arti, Ja 12, Nicu Crăcea imi spune 
ziua actiunei, Nici acum nu-i 


stunea noaştră. Este de za 
zl mai bine. Terminăm masa si ne NA gIaI tra 
iosim inainte de orele 130. LU spune, ga 
nea noastră este destul de pe pub Sa 
să câdem amândoi. 'Teebule tă ocuPân Menu 
“Telefoanelor, la oră 9 aste, putini. 
vom impârti in două grupe e e fa MOBI 
Există două intrări. ea ji 
jar cealaltă secundară, ciot 1 ST 3 
trebuie să fim în fata Să ră aurcpiug 
doi câte doi fără a rez nl iba N î ș 
teală 





două intrări: Ajunsi la A 


si le fa: 

uteală sentinelele și A Ai 

mâm eu cea mai mart 4 tot personal cd 
pam nrizonleri. îmorati ș "Tolefoanelor: pe care i 
din camerile 





si administra 
tinem într-una 











si stingem luminile, spre a nu O oferi tintă 
ce ne-ar ataca mai tarziu, Reusita depinde de 
decizia si elementul  SHrprizel. Nu 
uita să iei trusa cu medicamente si bandaje. Pre- 
pară-ti ciocanul pentru orice eventualitate. Dum- 
nezeu să ne ajute si nouă după meleagurile 'Teleor- 
manului, să fim demni de această bătălie a Nea- 
“mului si a Legiunii. «Ne imbrâtisem si ne facem 
semnul crucii. Mai sunt 20 minute până la ora de- 
cisivă. La ova 8.45 ne aflam în parcul situat în fa- 
ta Palatului 'Telefoanelor. Din echipa noastră sub 
conducerea lui Nicolae Popa, nu lipsea decât 
Ghita Brahonschi, pe care] vedem apropiindu-se 
de noi. Toti muschii mi se încordează. Respiratia 
se accelerează. Minutele par o eternitate. Prin îi 
ta noastră trec grăbiti perechi, perechi, functio 
nari, murjitori si patrulele militare. Strada unde 
ne aflam rămâne aproape pustie. Orasul pare câ 
si-ar fi vecâstigat calmul. Calmul acesta era însă 
prevestitor al furtunei care se va destântui peste 
câteva minute. La 9 fără trei minute, din mai 
multe puncte al orasului se aud impuscâturi, rafa- 
Je de mitraliere, voci sugrumate de durere, de re- 
voltă. In acelas moment auzim din ce în ce mai pu- 
tarnie «Stefan Vodă», intonat de sute de camara- 
zi, ce străbăteau străzile Brasovului în coloană de 
mars.  Desorientarea autoritătilor, a politiei si a 
patrulelor militare, atinge punctul culminant. Nu 
„stiu cum să intervină si contra cui. Echipele noas- 
re, deplasate aici pentru alte obiective, atacaseră 
anticipat, Chestura Politiei, Regimentul 41, etc. 
Sunt orele 9. Pornim spre intrările stabilite pen- 
“tm fiecare grup. Garda Telefoanelor era buimă- 
cită de refalele mitralierelor Ajuns cu Nicu Cră- 
cea, lângă sentinela dela poarta dosnică a clâdirei, 
îl somează cu pistolul în piept să se predea. Sen- 
tinela se retrage o jumâtate de metru încercând 
să facă uz de pusca sa. Sunt in acest moment la 
dreapta sentinelei. Fără a mai sta la indoială. mă 
veped la el si în busculadă îl rânesc. Il iau în brate. 
Predă arma. Il pun pe patul corpului de gardă ce 
se afla into încăpere in partea dreaptă a intrării. 
In acest timp, ceilalti camarazi reusiseră să de- 
zurmeze fără incidente toate sentinelele si corpul 
de gardă. Se incepe cu cea mai mare iuteală inchi- 
derea intrărilor si baricadarea, Fâră să vrem timp 
de câteva minute, tinem incă lumina aprinsă. 
Apnoprierea patrulelor ne obrigă să i 
Prinzonierii, 8 soldati, 9 telefoniste si. din: 
ce se aflau în acel moment in interiorul 'Telefoa- 
nelor, sunt condusi la ultimul etaj, sub E, 
ghierea unui camarad. Scaunele, birourile 
le si casa de bani, ajută să terminăm Pa 
= E area 
complectă a intrârilor, Toată actiunea de păiru 
dere si ocupare nu a durat mai mult de un mi a 
Transpiratia ne apare pe frunti, Prima put 
misiunei noastre este atinsă. Ne râs; AA 
lea erat a. ipândim pe la 
ferestrele edificiului, pentru a-l apăra în 3 
vom fi atacati. N. Pop reuioste să vorburiaa În 
telefon cu orasul Ploesti, anuntând rei SACA, Ja 
ni noastre, Cântăm «Stea Vogi și cu 
Aerilare, La4ztlE me suplu arhi. Sunt cântecele 
52 — DE 




























atat de dragi noua. Dela celalat capat al tel, 
lui auzim; «Sfântă Tinerete Legionară». Pe, 
teva minute vorbeste si cu Capitala, si a 
curia este de nedescris. Populatia, 
ziasm delirant, se alâturase în masă 
tia legionară contra regelui. Suntem înconj F 

câteva sute de soldati ce instaleaza eul: ti dă 
clădirile vecine. Minutele trec greu. Nu stg A 
ce s'a întâmplat în restul tării, Nu se între AI 
contra noastră nicio actiune de a ne constrâhge 


ste ca. 
întrun entu- 


părăsim Telefoanele. însfârsit., avem ocazia de a “ 


ne cunoaste intre noi, componentii «chipei ce 
avut misiunea de a ocupa acest obiectiv. E o câtă 
pa simbolica: suntem 11 din 7 judete: Tibi Novai e 
Nicolae Popa, Ion Puscariu, Ferestrău, Nicu Ci 
cea, Eugen Ratiu, Sogoreanu, Jurcă, Ghită Ta. 
honschi, Gornic si eu. Jean Jurubită, împiedieat 
de boală, nu a putut participa la actiunea noas- 
tră. 





La 12 fară un sfert, colonelul ce comanda uni- 
tatea ce ne încercuise, ne dă ultimatum: în 7 mi- 
nute ni se cerea să părăsim edificiul. In caz con- 
trar vn deschide focul. Nu trec nici două minute 
si N. Popa îi răspunde câ nu avem nimic de pre- 
dat, Se adresează apoi ofiterilor si soldatilor, 

— «După ce regele Carol II a adus tara la 
mină, a cedat vecinilor atâtea provincii, cu atâtea 
milioane de frati, după ce armata a fost de atâtea 
ari umilită, acum i se cere se păteze cu sânee 
Ja celor care vor să se opună continuării operii de 
distrungere totală a poporului românesc. Nu ne 
vom preda. Vom rezista până la ultimul. Nu va fi 
o glorie să ocupati acest edificu, să ne omorăti, 
dar cu atât mai putin poate fi o glorie, pentru ar- 
mata română, a urma ordinele unui rege dement. 
De partea noastră stă poporul, justitia lui. Noi 
nu-l putem trâda. Acesta este ultimul nostru cu 
vant>. Printre soldati incep comentarii, Ofiterii nu 
rămân indiferenti la elocventa cuvintelor lui N, 
Popa. Se aud voci: «nu vom trage, nu vom ataca; 
«untem alături de voi». Noaptea trece fâră alte 
incidente, Nu putem închide ochii. A doua zi ni 
mul procuror ne somează și abandonăm Te- 
lefoanele. asigurându-ne câ în acest caz vor fi 
foarte indulgenti cu noi, «Tentativa Gărzii de Fier 
de a lua conducerea tării. a esuat complect», 1 se 
răspunde că nu suntem obisnuiti a ne supune jus 
titiei lui Carol II si camarilei sale si cu atăt mal 
putin, să facem tranzactii cu idealul si lupta nOas 
tră. Ni se aruncă ziarul «Ardealul», care sustinea 
aceiasi informatie: «elemente necunoscute au ocu: 
pat în câteva centre anumite edificii publice. Î să 
autoritățile au reusit să Je reorupr restabilin)» 
se imediat ordinea». Dacă totul este asemânâtor 
cu ceea ce se întâmpla în Brasov. no dam SeAmA 
de contrarul acestei stiri. In aceiasi zi, la amiază 
se anunță la Radio că Generalul Ion Antonescu 
pste însărcinat să formeze un nou muvern. ÎN dt 
N ADlza zilei de 5 Septembrie, Dl. Nicolae Pr 
razi. sia Amuulea SUS, coloane de peste 400 GARI 
Mei aaa A 4 mars strâzile orasului în cân! a 

posi vuntea acestei coloane mergeau VE 
of. Tonică, fostul nrimar al Brasov, 
DI. Nicolae Pâtrascu, Mii si mii de cetăteni 


























zi 


lefonu. 
colo hu: 


la manifesta. 










al orasului, cu un entuziasm  indi i 
mează cu lacrimi în ochi si cu E INI 
Ajunsi în fata 'Telefoanelor, DI, Pâtrascu ordonă 
oprirea si apoi «pentru onor». Momentul este în: 
fiorător de emotionant. O liniste absolută, Inimile 
românesti bat la acelas unison, Lacrimile se pre- 
ling din cehii tuturor, Coloana, în pozitie de drep- 
ti, cântă «Stefan Vodă», DI, Pâtrascu spune: 
„acestei brave echipe toată onoarea si dragostea 
noastră camaraderească. Trăiască Leziunea si Că- 
pitanul!> Ii răspundem cu «Suntem echipa Mor: 
tii», Coloana se pune apoi în miscare să răspân- 
dească dragostea si bucuria biruintei în întregul 
oras, 


In dimineata zilei de 6, Vineri, la orele 8 sun- 
tem chemati de câtre DI]. Prof. Ionică la telefon 
si ne anuntă că va lăsa receptorul său conectat la 
aparatul de radio, ca să putem asculta la orele 9 
un comunicat de extraordinară importantă pentru 
tară. Lipsesc câteva minute până la ora 9 si eral- 
n:cul dela Radio atrage atentia ascultătorilor au- 
pra importantei comunicatului, Insfârsit cu voce 
sugrumată de emotie, anunta: «M. S. Regele se va 
adresa tarii». în adevâr, dupa cateva secunde au- 
zim: «Români, fată de circumstantele actuale, am 
decis sa abdic in favoarea fiului meu Mihai». Cu 
fetele crispate de efectul acestei vesti, din pieptu- 
rile noastre scoatem un urlet de: «Ura». Entuzias- 
mul nu are margini. Un camarad spune: «azi es 
te Minunea Arhanghelului, Mihail. Garda de Fier 
a invins. Berilă a abdicat». 


Dupa 10 ani pierduti în mod criminal pentru 
tară aplicând «divide et impera» între partidele si 
oamenii politici români, prizonier ul camarilei, 
instrument perfid al tuturor nelegiuirilor sale, Ca- 
vol este constrâns sa abdice. Comandantul, prin 
manifestul răspândit în seara zilei de 3 Sept., îl s% 
abdice cât mai curând, avertizându-l că nu 
ă altă iesire, că tara nu-l mai poate suporta 
Garda de Fier este decisă să ducă la bun 

înlăturarea sa dela conducerea 'Tării, Ora 
ii sosise. Totusi Carol nu a vrut să cedeze 
decât când a văzut că armata nul mai urmează, 
asa cum a demosntrat-o splendida atitudine de 
vomân a generalului Coroamă, care a refuzat să 
schidă focul cor populatiei Capitalei, care 
cerea abdicarea lui. Garda de Fier câstiza una din 
cele mai mari bătălii în slujba Neamului, contra 
unui rege criminal. Gândurile ni se. întorceau ploa- 
se spre marile jertte, pentru pregătirea sufleteas- 
că a Neamului, a biruintei lui: Căpitanul, Nicado- 
vii, Mota, Marin, Stere Ciumetti, cei executati în 
lagăre, exchipa Miti Dumitrescu si toti cei cazu 
ti «pentru Legiune sau morti în credinta legiona- 
vă imbata dimineata, Dr, Apostolescu, Care 
i cu 60 camarazi Prefectura Poli- 
tiei, ne comunica prin telefon, că a abali oul 
din partea Comandantului de a părăsi AP 
ciu, do oarece misiunea noastră a fost dusă A 
spunde că ar fi bine să mai AS 
să vedem cum evoluează situatia. 

































tâm putin, 


aproape trei zile ! inu 
ti de zahâr si to A trei 
catie cu exteriorul. Pela orek 
sescu, trimis de Con 
Il VIRIA Palatul “Te! 
ne încercuise dela 3 Sept, Dr. 

pregăteste echipa spre a veni să se 
mostră, pentru a străbate străzile 

coloană de mars, cântând cântacele biruintei 


nare. Comandantul dispui i 
se intoarcă la ga ME i a 


în ordine instructiunile. sal 


auzim cântecele legionare al 

Apostolescu, care se apropia e 
lor, si in curând îi avem în fata noastră, Pier 
obosite radiau fericire fără margini. O multime 
imensă acompania echipa Drului e 
Când coborâm in stradă — el ne întreabă de ce nu 
ies si ceilalti. — «Nu am fost decat Il». Rămâne 
uimit, căci era convins că numărul nostru trebuie 
să fi fost mult mai mare. «Vol veti merge în frun- 


tea coloanei. Meritati din plin această onoare». 
Mai bine de două ore, alături de intreaga popula 
tie a acestui oras, îl străbatem străzile în cântece 
legionare. Din balcoane intesate de lume, ni se 
aruncă flori si auzim strigându-se:  «Traiască 
Garda de Fier». Ne oprim în fata Prefecturii Po- 
litiei, spre a da onorul camarazilor căzuti la Bra 
sov: Sultan Donat, Lucian  Caramlău si Grizo» 
vescu. Cântâm «Imuni Legtonarilor căzuți» si cu 
«Fruntea sus». Multimea este electrizată de dure: 
rea ce ne crispeaza fetele.,, «Cel ce-au căzut 
ucisi de gloantele dusmane, pâsesc În rând cu cel 
ca au rămas.» Populatia românească a Brasovu 
lui se desparte cu greu de noi, Este un moment 
cutremurător de comuniune a sufletului românesc. 
Lacrimile brăzdează fetele celor care asistă la 
cceastă reurtă ceremonie in onoarea fratilor câ- 
muti. Ajunsi în punctul de plecare, ne imb 
invocând ajutorul lui Dumnezeu si multumindu-t 
pentru biruinta la care am contribuit fiecare cu 
credinta si cu fapta. 

Linistea pune stăpânire pe străzile Brasovu 
lui. ai eeini aetiunei revolutionare legionare 
avrinsese în sufletele roi speranta întrun 
viitor mai bun. 





















ANA în 1932, profesorul Ion Copuzeani! 
fusoze membia maicant în partidul na- 
tional-demoerat prezidat de Nicolae Iorga, mento- 
rul tineretului universitar pe vremuri. In acest an 
“profesorul Iorga este premier si ministru al scoale- 
lor. Toti membrii partidului cuibăriti în posturi pra- 
se, Fiecare voia să roadă la ciolanul slab si fără 
carne al bueetului Târii. Ministrul finantelor era 
Argetoianu, intelizent, cult, însă fârâ scrupule si 
de-un cinism revoltător. Impreună cu Armand Că- 
linescu, au fost satanele cari l-au îndemnat »e lipsi- 
tul de experientă politică practică profeso- 
mul de istorie universală Iorga la multe rele, p2 cari 
Je vedea mai târziu, atunci când era cu neputintă 
să mai remedieze răul săvârsit, Mereu boicotat din 
ordinul Palatului si al ocultei din jurul criminalului 
Carol II, era pus adesea în situatii pe care nu putea 
să le domine. Spiritualul profesor de altă dată râs- 
pundea cu jocuri de cuvinte sau glume rămase cel-- 
bre, dar cari nu mai multumeau pe oamenii din ra 
în ce mai nemultumiti de haosul ce s'ntindea peste 
Tară, amenintată. 

Odată profesorul Iorga, desnădăjduit de con- 
trolul si boicotul care-l micsora în fata partizanilor 
iu a al sami întregi, a strigat în gura mare in Pay- 
lament «Domnilor, e i i cereti 
Aaa u nu sunt eu! Nu mai cereti 

Profesorul Ion Copuzeanu. care vedea în Mis- 
carea Legionară rostul vietii lui, si care simpatiza 
cu sensul istoric al acestei tinere mari revolutii a 
sufletelor, a simtit el însus rusine, în fata celor spu- 
se public d+ câtre bătrânul istorie. devenit ridicul. 
ici „Prima sedintă a Ligii Culturale din Bucu- 
ii iritat ca nimeni nu întreabă pe profesorul 

a, mobilul revoltei si exprimarea asa de tragi- 
vomică în fata Parlamentului. se scoala si foarte re- 
Vetentios il moagă să explice dacă int'adevă 
spus aceste cui SEL A 
tion vinte «Eu nu sunt eu» ca să dea oea- 
făra aullet. unor politicieni de duzină, fără cap si 





cioare, palid la chip, cu glas tremurat si â 
1! i : -l anuntă 

Tine li i si din Liga Culturală. Disperat 
o mă aj mare, Iorga îl intreabă de ce 
o u. tocmai când sunt Ja puterea Târii 
pregâtea să-i dea o demnitate, Profesori! 


bune, E aula fiuroea Pentru vândurile 
din partidul Dvs, fiindcă eu arid iata ee 





083 


Profesorul lon Gopuzeanu. 


Asa a intrat în Legiune. Ca a 
căriile si lagărele de concentrare 
minti târia sufletului si credint. 
casca pentru care a murit. 

i Era asa de pretuit de Căpitan ca aproupa 
iecare zi trebuia să se ducă pe la sediul din 
Gutenberg, unde era intrebat în diferite ci esa 
Când odata l-a intrebat Câpitanul ce-ar vrea sia 
intr'o biruintă legionară viitoare, el a răspuns e 5 
sinceritate de copil, car vrea să fie judecător. ai 
fostilor pei politici cari au jefuit Tara si cai 
nu i-au jertfit nici un fel de ca cinstită mă 

In fiecare Vineri făcea is n urlă 

In acea post negru si impreuna 
cu Căpitanul se duceau la baie la «Centrala», după 
care se ospătau amândoi cu ciorbă de fasole si cea- 
pă. Pe urmă sedeau la vorbă despre felurite treburi 
Căpitanului plăcându-i nu numai intelepciunea lui 
rativă, ci si felul lui de a judeca lucrurile asa da 
bătrâneste. 

Când în 1938 a fost informat prin telefon de 
câtre un prieten bun, legionar sincer si politist di- 
baciu, câ in noaptea Floriilor vor fi arestați Căpi- 
tanul si fruntasii Miscarii Legionare, el a strigat 
tare, că-i imposibil, întrucât este... ilegal, ce se 
săvârseste. Asa de mult credea el in tăria legilor si 
în crima de a le călca constient. In lagâre a păstrat 
o tinută demnă de vieata lui curată si cinstită. 

N'a avut nici o functie publică în scurta gu- 
vernare dela 1940-41, dar atitudinea lui dârză și ca- 
rectitudinea lui proverbi i-a atras mânia stâpă 
niri pâtimase, care a spus arestarea lui, si pe 
ui ma înscenarea unui proces, cu sfâvsit tragic: exe- 
cutarea. 

A murit insă neprihânit, însusindu-si cal mii 
mare si puternie exemplu pe care putea să-l aibă 
veldeiea Câpitanului, cara l-a sguduit profund, 

Profesorul Copuzeanu este pentru noi toti o pil- 
dă de cum trebue să fie cineva, care se hotârâste să 
se sacrifice pentru ideia ce-a îmbrătisat-o, nu pe 
tiu invinuiri imaginare, 

Ca alte multe sute de martiri, stiuti si nestiuti, 
Prefesorul Ion Copuzeanu a murit nevinovat sa 
păstrat tăcere semnificativă în juvul mortii lui 
eroice, 

_ In orice caz, moartea i-a fost adevărata nuntă, 
căci nu s'a sfiit niciodată de ca si murind pent 
Căpitan, a murit fericit, 


„Spre a nu-si deş. 
a în Căpitan si Mis. 























poi să colinde Dus 





Gnigone Ahhohe 


o — 


acesta, odată cu comemorarea a 
decenii de existentă legionară, mo- 
desta noastră publicatie sărbâtoreste si propria ci 
aniversare, 

In Decembrie 1957, «DACIA» implineste 12 

ani de existentă; 12 ani de eforturi si sacrificii, în- 
chinate luptei de eliberare a tării, de sub neagra 
robie comunistă, 
Primul număr din «DACIA» a apărut la Pa- 
in Decembrie 1945. La acea dată nu exista 
nici-o altă publicatie românească anticomunistă; 
nici în tară, nici peste hotare. «DACIA» este si ră- 
mâne primul ziar românesc anticomunist, apărut 
după ocuparea tării de armatele sovietice, 

Limbajul presei internationale era pe atunci 
deosebit de retinut si ceremonios cu Moscova. Ca 
atare, aparitia unei publicatii ca «DACIA», cu un 
continut atât de ofensiv la adresa comunismului, 
era considerată la acea dată, cel putin ca o indră 
neală destul de riscantă, dacă nu o nebunie, Si to- 
tusi «DACIA» a apârut, apare si cu ajutorul lui 
Dumnezeu va continua să-si facă datoria. 

Desigur, a înregistrat si intreruperi; acestea 
insă sunt inerente tuturor publicatiilor din exil 
nesubventionate cu fonduri speciale. Dar ceace 
merită a fi subliniat, este faptul că în cei 12 ani 
de existentă, «DACIA» nu a schimbat nici de po- 
zitie, nicide obiectiv; azi are aceasi orientare si 
in 1945, Forta motrice a «DA- 
CIEI» păstrează aceleasi caracteristice: E 

— Mare credintă în Dumnezeu si ajutorul 













Lui. 

— Convingere nestrămutată in valoarea lup- 
tei pentru eliberarea tă 

— Certitudinea realizărei acestei eliberări, 

— Sustinerea ideii de unire a elementelor 
active din exil. 

— Evitarea de polemici si frictiuni între ro- 
mânii din exil. Acestea sunt gândurile de eri si de 
azi ale «DACIEI»; sunt mărtusiri care se intălnese 
chiar din primul numâr al ziârului, Asilel Ion To 
lescu, sub pseudonimul Zamfir 'Tulniceru, intăti- 
sa în prima «DACIE» ideulul românesc, intro su- 
blimă apoteoză de duh crestin: 

— «intotdeauna Neamul românese a fost 
aruncat în prăpastia întunerecului, dar el nicioda- 
tă nu ăsat înfrânt. Din abisuri s'a ridicat după 
fiecare îngenunchere câtre minunea ce ardea în 
cer pentru el. Suisuri istovitoare l-ati insângerat 
a si prăbusirile,  Veacuri de beznă sau 
nâpus asupra lui, dar mau reusit să-l sugrume; 
A strâns acolo în umbră din ce în ce mai multă 
dârzenie, în aripile care vor căuta deapururi lu 
mina. In & le care astăzi năzuese incă. ii 

Aparitii istorice de fulgere scurte au aprin; 
din veac în veac făclia care mereu se stingea ma 
viforul unei ursite fără de seamân. Cel din urni 
































fulger insă a increm Pi 
lui mal tânt inenermenit în lumină. în lu 
vituri grele au trebuit infruntate. D 
mai crâncenă dintre ele este robia anale: 
dul temnitelor bolseviee, tara ne ch 
Români, nimica să nu ne clatine; di 
nu ne doboare. Singura si cea mai putern 
e în mâinile noastre; Credinta, 
nezeu. Că din această inclestare 
mai La iesi-va biruitor», Fa 
ot astfel Dr, Faust Brădescu, 

mul Dr. Radu Buzdugan, în pri cea să 
sommes», prezenta atunci linia de orientare a 
«DACIEI», care e in functie si azi, 
— «Suntem aceia care credem ferm că inu- 
micul cel mai redutabil al poporului român este 
Rusia Sovietică, care amenintă nu numai inde- 
pendenta tării noaste, ci insăsi existenta noastră, 
Suntem aceia care am jurat să luptăm fără eru- 
tare impotriva acestui inamic, indiferent de sa- 
crificiul cerut. Suntem aceia care nu vrem să 
trădam suferintele, sacrificiile si incorcările lup- 
tătorilor din tară cari, din intunerecul carcerilor, 
din lagăre si câmpuri de concentrare, din mine si- 
beriene, din munti si bălti unde luptă, asteaptă cu 
infrigurare ziua eliberărei. Suntem acela pentru 
cari religia nu este un mijloc de a orbi pe cei sim- 
pli, ci suprema fortă morală, creatoare de civiliza” 
tie, izvor de viată vesnică si de fericire, 

Noi vrem să arătăm occidentului dreptatea 
cauzei românesti si importanta eliberărei Romă- 
niei pentru  insăsi viitorul intregei Europe. Noi 
vrem să arătăm lumii intregi, drepturile Romă- 
niei asupra Basarabiei si Bucovinei de Nord, vechi 
provincii românesti, răpite de rusi. Noi vrem să ex- 
plicăm românilor din exil, nevoia unirii tuturor 
in jurul ideii de luptă impotriva dusmanului din 
tară. Nol vrem să devenim un instrument de do- 
cumentare Ri niză obiectivă si nici de cum 
in organ de polemi 
A SD na. noastră va fi totdeauna semnă, 
stilul cât mai sobru, Vom evita orice fel de ame” 
nintări si insulte, indiferent de persoana în cauză, 
Nu vom ezita insă să denuntăm fără milă minciu- 
nile, lasitătile si trădările acelora care conduce ia 
«politica» poporului român si ale acelora Sh, ii 
exil, lucrează contra intereselor neamului si fac 
jocul puterii ocupante»>. 
iza Pta devine acum tot mai reia Tu A 
ocupă noul pai, ra Bi a GA ne 
in spatiul national ci 
Mind noi nu avem dreptul „nic la disperare, nl 
in renuntare: EX re ec oa Si true să 
mă în puziie de atat: Vie. Până la urmă, 

inue si mai aprigă, si mal vie. P 
en va invinge. «DACIA» Suc în luptă, 
pe aceiasi baricadă, ridicată în 
Eontinuată azi în Rio de Janeiro: - 










































IN 


na 








iron . EXiEBAI ALNONI 
dztzaa sa câ: EAMTIR TANIELLU 


Spheres of influentes 
or international 
cooperation! 


by Grigore ARBORE 


Mara chapter pas — at fus ihez- 
etc — elosă 

"Tie world În mauline na for peace 
ori Setter stii Îne seria le lasting 
ne lor pasca 

“lesatazera. comina rez Ter 
an” are irareilag tareriy (roma cun 
Mate Eountiy BA Iran, caz te Gt 
ana freza tos to ten. TE lo Pod 
mt ah puve „pala Brarer 














Esec a în Baităinga 

ee agimeing Ouai the ast ar 
mraccă 1 cansarmatiea pi cae al 
ni vezi trageri ei human) 

Dat, n e analgze te erente that 
mascat casti Ser în 4 brealnieaa 
Fadeney, va ine Invereatieaal polite 
hesutcară. e tea iat Ana Trălivanien 
(Toast meani anotbe: tTagtăy, Multe 
a impresar 

No, doubi iat ine preblemi ot ine 








tie robie a Ana ear iii 
A ceapa e propaga, ecocoai: 
al, social ard i ii “zen 
Sornibe monultanasaiy, bul In Gulle- 
Meat direetiaaa oa diilereai 
mauaa servea, maltugie lana. sare 
îltpealuiea Vo the rarolioved probe, 
But rue te razieaa inpedipa lor: 
fra. ins dominant earseleriuie 
Bta ia tă raisăian Ol peace n em 
Pireu Ind « eabateă ul tarivence > 
Hara nat Baă bea prăgpostd. aaztainră 
“ună acceprea at inc Bla Pomere Lalta 








7 aeling Vhis Mea. Aha mall and 
mitue ed resunuriea moălă Dave la 
Plang do ina Fubure, 40 ana o Bate 
î spălere ol innutate 3. Aceorălaa te 
int atint:mantieneă “prorinr race 
Eaa Ia Apat Aha. cenzirueliza ol 
Peste 4 martin Iroma A. rorcuanucai 
Wimpâizatia ot ine rond. în tree 
voie 9 ao-calieă Indivente 

Tau meani ta 











mau or 





Gali + întimentea by pac si te ae 
catina lee 


ace xorina 
1 retapiera 
Oertatnly (ha ua + ratonalisătize + 




















micălatalină Bistra F 








organe du meuvemenk patriotiguc roumain 


PR 








SP moneriae Vaca tt Polsdam eaatra, munti din tulaiea atrămaneaa 


a 
mitălu-alsă Male Decoră Auomaţi. | 10. ce ruen m Gun plm 





Or. exprevată in tennieal mordu. ha: | Sfat din latu Barriret 
maniiy NU e rvducea la an, electro | insetati să 

Omanle îmăde ol Uhfee + conâuetara ».| Veta cur m 

da n trăia mamar ci | Oi cea da Pata 

Part că apart 8 văltom e 

Ca n volt de sale rusia 








iluna) oerriaoiiy ot ine ial and | î să reerie Dureneara 


BECUMIAL 1945 


vru 








Duriiă stmizirară Pai VARA COX 





par la puissance de Dieu, 
par les armes oftensives et 
detensives de la justice... 
au milieu de la mauvaise 
et de la bonne reputation; 
&tant regardes comme imposteurs 
quoique veridiques ; 
comme inconnus, quoique 
bien connus ; 
comme mourants, et voici 
nous vivons... 
notre bouche s'est ouverte 





Tara noastră se oflă astăzi în lanturi 





Români, 


Vina apune că Ramânie « liberă. 
Aasiti învă strigătul de ajuter ai Pretulee meri 
Auziti planul plaiurile românesti prute care virălucse baionetele 


moughi Beaee În mare Auldeuli an] potsaei 


care Sovieticii le vân: 





“Adevărul. libertatea, dreptatea i emania, 
măln lume, În tara measiră mun + mineicnă, slni 





împilare ci crimă. 





Români, 
Am inăltat anindard de luptă în centre ler 
In contra heardel 

mim bima 





ea ati 






1n clipa când sa deslăveară plenul de 





chemare La luptă. 





Români, 
strlgeti către toate mările lumii 
Libertate au marie, 
MISCAREA PATRIOTICA ROMANA. 





ae 














ot ne norbi mere Ier ta. 
eat în n mană oi dea FE erge Mă da punu 
i să 
ăi ne mura | SECTA tote: ce pelcea 
a tener ma ca Că uer apeta or Că un vaca de tema 
Sopiatla "ai vacnaniea primara | (rea rata de În epr E S'naă in 
Erei una muti st uta ae | 5 ar sân: cărrl E Bt ae 
na ai liutnsae mea arzi tr | Sub riebicdăr ler! Vale vatra sa 
Rest penarator ci fulare combata mea organ de patră Dia ca vita de canăi € 
"The tente eta deapiuri stra Când să veti uni 
iile ci ue apte ar]. Su Papnjeare aere zi ndntul mir 
ana. In apirii acd in destar.| Cu ermeheterile Can ptpe mumă me + toat 
„n area ci ie prinripie ei] $ de-o (i cu veacul meu Ca o tară sata e 








me În ANA te E rapiainea? E a tinea qi Eine tu oare 
Îi era eee MI Ca ne sera 









isocianv Pai 
Boteni Palma în RADU BUZEUCAL SARPE 


Ta ara Ca pan a 






PRD 
PATRIA 


SENPER 


NOus sommes 
por D' RADU BUZDUGAN 


Dans an monde Doalrrerse, jusgue 
dana Șu protepărirs Dar UE. de3 Blua 





la italice. en Beat arriver A una lei 
Eonaiaion mate en, Tali. bea Ertne- 
sat pri une Lourmare gal 
Sie une ere danctoabiaa soaliraecea 
Bg În Roumanie e la Ienace daca 











FS3 călzieee mima GEtal ioăepea: 
Esi 


Un sbeminabia et soaroela travali 
















tut ine Oaacei ol pesea î Bidraă pastei e carta de pa 
Moe er pour vous. PRE “tratati” ear eat Tea 
rea Ie eaiaa iu n Baa paza mie Sine) isaac aaa Car, 
că [one appibea la Teheria. Vata SAINT-PAUL iza sera cal le tat căt de Tea 
E at piara Mm ea II Carinthiens, 6 Estera au oil ae 

în poate NT2a” 13 rare Gerd 

Pitt, careu eta Joe 

a Beata Sl Be put da the tea] Români 








arie. "arolta. Jesice nexisitat qi 
Pose în pelemea Ge tralirea qui — 
Tiniant lea aerifieea millenatrea de 
er propia —- se săi vendus corpa ei 
ime u% Întârita alune e. 
ete 

Liarre: de meri de pate pati 
zază ate  asuentimeat 
35 fasicaramal. anna 


















ide eaztive, lea testarea pai 
poala SER de Branăaa tacea 
Toaca dana în păretă Mammacalte de 
fe natiza, Dias Jes Fpisona et Ia 
teniaieat cat protest 













breises, data lea latu 
linrea asa ferita «lie 
fa Le artele + Pobo 
e poarsuit teal 
zii ca în: 
veraezeot roumale, dana guyn 
Saitua de cra 






















piete par Ia 
ana sa uta epanua vera la cooasăt 


Boaai 










aa tul cot upepalat ieut 
cete satuatiea. ue fasii 
Sena dan în pari, 
Te piua ate dy 
in rrriceă 

= 

litaa 1 Gea Ripodilavea seve laue 

















n vezaraan a 
Are patrie ei | 

sul tăi atatiue sur nolre: pri 

e! ti tăia Aa desi peafiolllta 
4 wie T'humbleatent 1 situa 

tza, mâsa eat masă Bar 

iu tou 12 Gsp Buntată at. dana ce aa 








Pi et e 








Casa Verde