Ion Banea — Capitanul — ed. 3

SERVICIUL PROPAGANDEI LEGIONARE 


ION BANEA 


CĂPITANUL 

EDIŢIA A lll-a 


TIPOGRAFIA VESTEMEAN / SIBIU 





CĂPITANUL 


l 












CUVÂNT ÎNAINTE 


Lucrarea aceasta cuprinde viaţa, acţiunea şi în¬ 
suşirile de căpetenie ale imui om. 

Ea tinde sâ-l prezinte pe Cornelia Zelea-Codreanu, 

Căpitanul generaţiei legionare. 

Să-l prezinte aşa cum este. nu cum, în mod inte¬ 
resat. l-au prezentat mereu nenumăraţii lui duşmani. 
Căci a avut mulţi, are mulţi şi va avea şi mai mulţi 

Autorul acestei lucrări, încercând să facă altădată 
un portret acestui mare reformator al sufletului rom⬠
nesc, scria atunci: 

CĂPITANUL! 

„Este o piatră de hotar; o graniţă. Sabie întinsă 
între două lumi 

Una veche, pe care o înfruntă cu bărbăţie, distru¬ 
gând-o; alta nouă, pe care o creiază, îi dă viaţă, o 
cheamă la lumină. 

Figura lui în cuprinsul mişcării naţionale, dela 
războia încoace, apare ca o linie de foc, în jurul c㬠
reia se rotesc toate evenimentele mari. El a fost con¬ 
ducătorul şi animatorul. 

Totdeauna pe poziţia cea mai înaintată a fron- 


10 


tutui de luptă, plin de credinţă şi hotărîre, niciodată 
şovăelnic sau fugind de răspundere. 

Viaţa lui se 'mbină cu lupta şi cu mişcarea na¬ 
ţională, până întratăt, încât nu rămâne nimic vieţii, 
tonfundându-se totul intro continuă şi mareVacţitme in 
slujba intereselor naţiei. 

Predestinat la jertfe, a trăit intens şi sbuciumat. 

Existenţa i-a fost plină de fapte şi pândită de pri¬ 
mejdii, A atins culmi, cum rar i-a fost dat cuiva să 
dorească, şi a coborât adâncuri, din cari, numai puterea 
lui Dumnezeu, în care crede aşa de tare, l-a scăpat . 
A cunoscut perspectiva muncii silnice pe viaţă şi măre¬ 
ţia solidarităţii neamului românesc cu faptele Iui, 

l-au ros sănătatea asprele zile de închisoare şi 
i-au dat fiori de viaţă clipele mari, când îl înconjurau 
zeci de mii de oameni. 

A mers de mână cu vremea, primind cu zâmbetul 
pe buze şi batjocurile şi laudele. Iubitor al luptei, vite¬ 
jiei şi-a închinat tot rostul. S'a dat tot mişcării, dar el 
na cerut nimic . 

II doreau duşmanii răpus şi el tot mai tare 
s’a înălţat. 

Căpitanul! Gând, hotărâre, acţiune, vitejie, viaţă" 

Acestea sunt descrise în lucrarea de faţă ... 

Vineri, 13 Martie 1936 . 


ION BANE A 


NAŞTEREA ŞI COPILĂRIA 

Corneliu Zelea-Codreanu s’a născut în 13 Sep¬ 
temvrie 1899, la Iaşi. Este primul copil, din 7, al 
profesorului Ion Zelea-Codreanu şi al d-nei Eliza Z. 
Codreanu. O familie grea, împovărată cu multe suflet*. 
_0 familie în care s’a vorbit şi s’a lucrat numai pent*u 
neam. i 

Ca o mărturie a legăturii sufleteşti cu locul său 
de naştere, este afecţiunea pe care o poartă laşului. 

Mai târziu, în viata lui sbuciumată şi plină de 
acţiuni, pe multe le va porni de aici, iar clipe pl㬠
cute, fie de amintiri, fie de linişte, tot aici va petrece. 

j Ii este drag acest oraş, care se stinge tot mai 
mult pentru românism gi renaşte pentru un neam 
străin. ! 

El oglindeşte întregul destin al neamului nostru. 

De multe ori l-am auzit vorbind, cu accente ie 
mâhnire şi durere fată de situaţia dezastruasă în care 
se află laşul, ale cărui biserici, ridicate din credinţa 
trecutului, se dărâmă, dispărând fără urmă, iar pe 
locul sfintelor altare, ridicându-se cu neruşinare muc- 


12 


manele de murdărie ale veneticitor, tot mai mult stă- 
pânitori. 

De pe colinele din jurul lui, de câte ori n’a spu» 
frumoase gânduri, despre laşul lui Lăpuşneanu } Cante- 
mir, Vasile Lupu, al lui Cuza-Vodă, în palatul căruia 
a petrecut şi Regele Ferdinand cele mai grozave clip© 
din istoria noastră. 

Simţeam atunci ce-a semănat laşul în sufletul lui 
Corneliu Codreanu,. care aici a văzut întâi lumina 
soarelui românesc, la sfârşitul unui an ce încheia un 
veac, purtându-şi aci cei dintâi paşi, până la etatea 
de peste un an de zile. 

In sufletul său simţitor de copil, primele impre- 
siuni înregistrate au fost cele culese aici. Şi au fost 
puternice. 

laşul cu fala lui de altădată, cu viaţa rom⬠
nească ce a stăpânit aci, cu Galata şi Cetăţuia, ce-1 
străjuiesc alăturea de cele 50 de biserici, cu întreg 
gloriosu-i trecut, a vorbit sufletului său, atunci. 

A vorbit copilului ale cărui legături strămoşeşti 
se pierdeau pe acolo, pe unde stau mărturie glorioasă 
a zilelor de eri moaştele lui Ştefan-Voevod. 

In sufletul lui atunci a răsărit, ca o floare, dra¬ 
gostea pentru Iaşi, pentru această însemnată părticică 
din pământul românesc. 

După etatea de un an a fost adus la Huşi. 

Ca amintire plăcută, din timpurile copilăriei, ce-1 
face să tresalte şi să se bucure, este jocul favorit 
„hoţii şi poteraşii“ pe care îl juca sburdalnic cu alţi 
copii de prin vecini. i 


13 


Să fi avut oare, sufletul cu sensibilitatea lui şi 
previziunea lui, în mod vag şi anticipat, presentimentul 
eelor ce vor urma? 

, Să fie întrevăzut oare teribila prigoană, care, la 
un moment Mat, prin întreg aparatul de gtat, era în¬ 
dreptată împotriva lui, ca o adevărată poteră ne¬ 
cunoscută încă? 

Cine ştiel 

Ceeace este sigur, e că acesta îi era jocul cel mai 
plăcut. Copilăria, de altfel, a trecut în mod normal. 
O notă deosebită a acestei perioade este: vitejia. Nu 
se lăsa acest copil niciodată învins. Nu se putea simţi 
înfrânt. 

Şcoala primară a terminat-o la Huşi. Primele 3 
«lase la şcoala No. 2, iar ultima la No. 1. 

In anul 1912 ca elev la Liceul Militar dela M㬠
năstirea Dealului, unde termină cursul inferior şi în 
1916 urma să continue clasa V-a. Dar n’a mai ajuns 
s’o facă. 


Europa, de doi ani de zile, era cuprinsă de vi¬ 
jelia celui mai teribil războiu, cunoscut în istorie. 

Se încăieraseră neamurile pământului cu disperare. 

Unele din ambiţie, mânate spre măcel de incon¬ 
ştienţa unor înalţi slujitori, care urmăreau cine ştie ce 
succese politice, iar altele conduse la luptă de senti¬ 
mentul sfânt al eliberării lor de sub juguri nemeritate 
pe cari trebuiseră să le poarte din forţa vremurilor 
şi a soartei. 


14 


România nu s’a aruncat din primul moment. Pur¬ 
tase cu un an înainte războiul balcanic, din care eşise 
en prestigiul şi teritoriul mărit. Aştepta! Dar războiul, 
Oră să dea până atunci vreo indicaţie, se prelungea. 
Neutralitatea devenea sufocantă. 

Peste munţi, în Ardeal, erau milioane de Români, 
care nu aveau pentru ce lupta. 

Aşteptau să înceapă războiul eliberării, pentru 
realizarea visului milenar, unirea tuturor Ro¬ 
mânilor. 

La 15 August 1916 s’a sunat mobilizarea. 

Se adunau vitejii cu bucuria pe faţă. Veneau plini 
de avânt şi gata de jertfă. Graniţa din vârful Caifpar 
ţilor s’a prăbuşit repede şi războiul românesc a în¬ 
ceput. 

Evenimentele acestea mari, cari răscoleau până 
în adâncuri întreaga fiinţă a neamului, a sguduit şi 
sufletul elevului dela Mănăstirea Dealului. Citise mult 
despre Ardeleni şi ceilalţi fraţi subjugaţi. Cunoştea su¬ 
ferinţele lor şi calvarul lui Hori a revoluţionarul, 
alăturea de ceilalţi: Cloşca, Crişan şi Avram 
lancu. 

Un glas lăuntric îi poruncea cu înfrigurare: la 
datorie! 

Intr’o bună zi a părăsit căsuţa părintească şi fa¬ 
milia şi a plecat oştean vollintar, să mărească 
ţ .armata, cu încă două braţe în stare să poarte o armă. 

S’a, ataşat regimentului tătălui său, 25 Infanterie 
Vaslui, regiment de strămoşească vitejie. S’a ţinut de 


15 


el, deşi, din lipsa vârstei reglementare, n’a fost primit 
voluntar. 

Din acest moment începe sbuciumul, sbuciumul 
vieţii sale. încep zilele acelea despre cari Căpitanul 
spunea, că le-a trăit dublu. 

Tânărul plin de acţiune, după cum s’a arătat a 
fi, de atunci încoace, nu va mai avea un moment de 
linişte. Tot mai mari vor fi primejdiile, tot mai grea 
lupta şi tot mai frământat sufletul 

In simfonia obuzelor, a înaintat alăturea de sol¬ 
daţi, până la Gheorgheni-Uifalău, Sovata, Praid. Era 
în Ardeal! In Ardealul pe care-1 cunoştea numai 
din cărţi. 

Au urmat însă primele înfrângeri şi zilele grele 
ale retragerii. Cădeau soldaţii neobişnuiţi cu războiul 
şi mizeriile lui. 

Tânărul elev purta pe umerii lui câte două, trei 
arme, dela cei rămaşi, ca să nu cadă pradă duş¬ 
manului. 

Deasupra Bicazului Unguresc, se opreşte un mo¬ 
ment armata. Obosit şi istovit de foame, Corneliu Co- 
dreanu se retrage deoparte şi adoarme cu capul pe • 
piatră. Vine ordin scurt de retragere imediată. 

El rămâne acolo. Târziu de tot, un sergent, cu • 
patrulă întârziată, îl descopere şi-l salvează, altfel 
cădea prizonier, sau ar fi fost omorît. Ţara este ocu¬ 
pată tot mai mult de către duşman. Cade şi Capital*. 
Războiul se concentrează în Moldova. In această clipă 
se hotăra soarta neamului. Toţi trebue să se pre¬ 
gătească şi să-şi dea contribuţia. 




16 


La 1 Septemvrie 1917, Comeliu Codreanu intră. 
In Şcoala Militară activă dela Botoşani, după ce între 
timp. dăduse şi clasa V-a. In timp ce se pregătea 
pentru cariera de ofiţer, studiază şi clasa Vl-a, iar 
la 17 Iulie 1918, termină şcoala cu gradul de elev- 
plutonier. 1 ) Restul liceului, cl. Vil-a şi a VUI-a, l-a 
terminat la Huşi şi în anul 1919, toamna, îl găsim 
student la Universitatea din Iaşi. 


i) FOAIA CALIFICATIVA DELA ŞC. MILITARĂ, 

TEMPERAMENT! sangulnlc. 

CONSTITUŢIA: robusti. 

ŢINUTA: mlUtărească. 

CONDUITA: a avut o purtare cârd a servit ca modei. 

MORALITATE: nici o pedeapsă. 

CARACTERUL blând. 

INTELIGENŢA: foarte inteligent. ~ 

APTITUDINI MILITARE: foarte bune, era dat ca exemplu In execu¬ 
tarea exerciţiilor, 

INSTRUCŢIA: Ia câmp foarte violu, desvoltă repede şi ia hotărtrl bune 
fa executarea diferitelor teme. 

AVIZUL E un elev foarte bun, cu voinţă când trebue să facă ceva bun, 
hotftrlt la fapte. Energic şl cu multă prestanţă In faţa frontului. 

Va fi un foarte bun comandant de pluton, 


STUDENT 

ATMOSFERA jGENERALĂ. ANUL 1919 * 

In urma războiului ţara noastră se întregise în 
hotarele ei fireşti. Acum toţi Românii se găseau sub 
sceptrul aceluiaş Rege. 

j Cataclismul mondial însă, a răsturnat vechile prin¬ 
cipii sociale şi morale. 0 lume veche cu eşafodajul 
ei s’a prăbuşit şi una nouă încerca să-şi găsească 
echilibrul. împărăţii mari au căzut, fărămiţându-sie. 
Soldaţii neamurilor, purtaţi din ţară în ţară, au venit 
în contact cu oameni cari aveau alte credinţe, alte 
obiceiuri şi alte gânduri. 

In mijlocul dezastrului, al tunurilor şi al sângelui 
cald omeneac, care a înroşit pământul, inimile oame¬ 
nilor s’au înrăit, nepăsarea a pus stăpânire pe suflete, 
instinctele animalice s’au ridicat, îngropând indica- 
ţiunile morale şi bunul simţ. 

Războiul se încheia nu numai cu schimbări teri¬ 
toriale, ci şi cu o răsturnare totală a unui fel de 
vieţuire. 

Atmosfera aceasta era prielnică veşnicilor spe¬ 
culatori ai nenorocirilor omeneşti: jidanilor. In 


2 




18 


Rusia ţaristă, prin cea mai cumplită teroare care s’a 
cunoscut vTeodată, ei au reuşit să devină stăpâni 
absoluţi. 

Rin acest fort cucerit dădeau asalt lumii întregi, 
urmărind să-şi impună voinţa lor de dominaţie. Prin 
ajutorul celor două mari puteri, banul şi presa, 
completate de corupţie, în mare parte au reuşit 
să adoarmă conştiinţa naţională a neamurilor cu dul¬ 
cegării utopice, servite sub tot felul de etichete. 

Ultima formulă de viată era acum umanitaris¬ 
mul cu drepturile omului, devenit subit un 
subiect universal, care nu trebuia să mai ştie nimic 
din ceeace însemna: Naţiune, Patrie, Dumnezeu.., 

Acestea puteau fi obiecte vechi, bune de aruncat, 
ca nişte haine demodate. A fost atunci un moment 
universal de haos, foarte prielnic scopurilor urmărite 
de către spiritul iudaic. 

, Umbra acestui moment istoric s’a întins şi dea¬ 
supra ţârii noastre. România, încercată greu în de¬ 
cursul anilor de luptă, era ameninţată acum în exi¬ 
stenta ei de stat abia înjghebat. Nici n’a fost timpul 
necesar să facem cunoştinţă unii cu ceilalţi, fraţi cari 
am îndurat secole intregi stăpâniri haine, şi căsuţa 
noastră proprie era năpădită de tot felul de vânturi 
năprasnice. 

Mai ales vântul comunismului bolşevi- 
zant, fără Cruce şi fără Dumnezeu, care sufla din 
răsărit, era primejdios. Cu atât mai mult cu cât la 
sânul nostru şi împotriva celor mai legitime proteste, 
eram nevoiţi să găzduim o imensă mulţime de ele¬ 


19 


mente jidoveşti, microbi cari atacau cu tărie orga¬ 
nismul viu al fiinţei româneşti. > 

Minunea unei mântuiri nu se prea vedea, mai 
ales că la îndrăsneala roşie, care-şi purta internaţio¬ 
nala pe străzile oraşelor mari româneşti, autoritatea 
statului era destul de anemiată. 

i Spiritul naţional nu era destul de treaz şi de 
mândru. Bucuria unirii a micşorat vigilenta. De aceasta 
a profitat duşmanul. Intre el şi noi de-acum trebuia 
dusă lupta. 

O reactiune era absolut necesară. Când vorbim 
de reactiune, nu ne gândim însă la forţa statului care 
prin mijloacele lui ar fi putut să intervină energic din 
primele momente pentru oprirea acestui marş roşu. 
Ne gândim la învolburarea care trebuia să isbuc- 
nească din adâncimile sănătoase ale sufletului ro¬ 
mânesc, purtând nota ideii creştine şi de trăire ro¬ 
mânească, opunând celor fără crace şi graniţe: Crucea 
şi Patria. 

Nu exagerăm nicio iotă când afirmăm că lupta 
a fost pornită la Universitatea din Iaşi şi anume de 
către studentul Corneliu Zelea-Codreanu. Episoadele 
însemnate ale acestei sbuciumări româneşti, România 
întregită le cunoaşte. Sunt însemnate în suflete, ziduri 
de închisori şi morminte, i 

Firul roşu al acestei formidabile răscoliri rom⬠
neşti, care tinde să-şi impună pecetea peste această 
perioadă istorică, este Corneliu Codreanu, Căpitanul 
generaţiei veacului al XX-lea. 


2* 



20 


Toată frământarea acestor ani de luptă este legată 
de el. In fruntea tuturor piscurilor înalte şi a adânci¬ 
milor primejdioase îl găsim totdeauna pe el. Momen¬ 
tele mari de atitudine eroică şi manifestare demnă 
românească ori le-a creiat el, ori le-a determinat el, 
dar totdeauna au fost ale lui. 

UNIVERSITATEA DIN IAŞI 

i Bătrâna Universitate a laşului, ale cărei origini 
de cultură şi glorie îşi găsesc începuturile în şcoala 
dela Trei-Ieraxhi din 1830, căreia i s-au adăugat cur¬ 
suri superioare, pentru ca în 1835 să devină Academie 
Mihăileană, iar la 1860 Universitate, era sguduită 
acum de către un curent străin bolşevic, reprezentat 
sau încurajat chiar de către profesorii înaltei insti¬ 
tuţii, cum erau: Parhon, Paul Bujor, Traian Bratu, 
Miiller, Petru Bogdan şi alţii. 

In rugăciunea inaugurală din anul înfiinţării se 
cerea binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui 
locaş zicându-se: fă-lu pe acesta aşezământ ca să fie 
isvoru de lumină, de dreotate, de adevăru şi de mân¬ 
tuirea poporului tău. 

După cincizeci şi nouă de ani, aşezământul acesta, 
prin conducătorii lui, nu numai că uitase de misiunea 
pentru care şi Dumnezeu îşi dăduse binecuvântarea 
dar pornea pe calea întunecării, nedreptăţii şi distru¬ 
gerii neamului românesc. 

Căci aşa era situaţia. 

Profesori şi studenţi, îmbătaţi de noul mesianism 
leninist, conştienţi şi inconştienţi, încercau să facă 


21 


din Universitate tribună de propagare şi însămânţare a 
bolşevismului. Intelectualii, pe care voia să-i pre¬ 
gătească această înaltă şcoală, numai în spiritul ade¬ 
vărului şi mântuirii de obşte a neamului românesc 
nu se creau. Cu atât mai mult, cu cât în marea lor 
majoritate erau elemente străine. 

MUNCITORIMEA 

, Această agitaţie comunistă, care cuprinsese în 
febra ei elementele universitare, nu a rămas circum¬ 
scrisă aci. Ea a trecut dincolo de zidurile şcoalei 
pentru a se înfrăţi cu aceeaşi agitaţie care răscolea 
rândurile muncitoreşti, roase de mizerie şi nedreptate. 

Prin ajutorul diferitelor greve şi al manifesta- 
ţiunilor de stradă din partea masselor muncitoreşti şi 
prin propagarea ştiinţifică dela catedră, bolşevismul 
ameninţa cu distrugerea statului nostru şi aruncarea 
lui în anarhie şi destrăbălare. 

Atunci s’a produs reacţiunea românească. Este 
drept că nu intr’o măsură care să fi îngrozit pe ad; 
versar, dar destul de accentuată pentru a-1 opri din, 
mersul lui şi a uşura astfel autorităţii de stat, în¬ 
curajată, sarcina de menţinere a echilibrului. 

LUPTA IN UNIVERSITATE 

i La capitolul acesta vom remarca faptul că 3 ani 
de zile, clipă de clipă, Comeliu Codreanu a luptat 
prin toate mijloacele şi pe toate căile posibile pentru 







22 


ca, în fata amalgamului de manifestare universitară, 
să. opună cristalul credinţei româneşti. Nu ne rom 
opri în a descrie toate aceste frământări, foarte in¬ 
teresante şi desigur în măsură să ne dovedească linia 
de gândire şi de suflet a făptuitorului lor, căci ar da 
o prea mare extensiune lucrării de fată şi am fi 
nevoiţi ca, în legătură cu aceste fapte, să facem 
incursiuni şi în alte domenii, care ne-ar îndepărta 
complet de ceeace urmărim noi aici. 1 

Din ansamblul acestora vom alege câteva, mai 
semnificative, pe care le vom prezenta cititorului. 

Fiecare va putea să facă reflexiumle cari se des¬ 
prind singure din aceste fapte. Pentru o cât mai justă 
apreciere a acstora, mai amintim că, în acel timp, 
autorul lor era doar un tânăr de 20 de ani. 

Studenţimea comunizată avea drept unic pro¬ 
gram de moment: 

a) primirea jidanilor în centrele studenţeşti şi 
căminuri, şi 

b) în frământările sociale studenţimea să nu se 
amestece. 

Studentul Corneliu Codreanu vine şi afirmă în 
numele credinţei sale româneşti, care simţea intenţia 
şi perfidia ce se ascunde în dosul acestor postu¬ 
late, că: j 

a) jidanii să nu fie primiţi în centrele studenţeşti, 

b) studenţimea românească este obligată să se 
ocupe de frământările sociale pentru a-i arăta neamului 
ei drumul cel bun şi a-l feri de curentele vătămătoare . 

Aceasta cu atât mai mult, cu cât tineretul a fost 
acela care a determinat totdeauna marile mişcări de 


23 


tot felul ale popoarelor şi că, invitatiunea de a rămâne 
neutri era numai o plasă pe care comuniştii o întin¬ 
deau peste ochii româneşti ca ei să nu vadă activitatea 
lor tocmai în această direcţie. 

i Atitudinea aceasta dârză şi plină de impetuozi¬ 
tate pe care o afişa studentul Corneliu Codreanu, întru 
apărarea patrimoniului moral şi naţional, alungat din 
.Universitate tocmai de către cei chemaţi să-l propo¬ 
văduiască, a mişcat mai multe inimi curate de stu¬ 
denţi, cari s au şi alipit imediat lângă el. In modul 
acesta s’a născut un mic nucleu românesc legat lao¬ 
laltă, pe lângă identitatea simţirii, şi de nevoia orga¬ 
nizării. Intre această forţă organizată şi colectivitatea 
umanitaristo-comunistă s’au purtat dese ciocniri de 
idei, conflicte, bătăi, lupte. 

CONGRESUL DELA CLUJ 

In Septemvrie 1920 se ţine congresul general al 
studenţimii la Cluj. La congres situaţia era aceeaşi. 
Pentru studenţii naţionalişti ieşeni venea ca o rază de 
mângâiere grupul de- vreo 30 studenţi cernăuţeni cu 
aceeaşi credinţă ca ei. 

Trei zile necontenit s’a luptat cu tărie grupul 
celor 50—60 studenţi, conduşi de Corneliu Codreanu, 
împotriva celor şase sute de umanitarişti. 

j - Rezultatul acestei lupte a fost o strălucită bi¬ 
ruinţă pentru naţionalişti, stabilindu-se definitiv că 
centrele universitre nu vor admite în sânul lor jidani. 


24 

r ; SFEŞTANIA LA UNIVERSITATE 4 ; 

In toamna aceluiaş an, 1920, Senatul Universitar 
din Iaşi ia o măsură care dovedea fată de toată lu¬ 
mea, ce fel de sentimente nutrea acest organ profe¬ 
soral. 

Se hotărăşte deschiderea Universităţii, fără cre¬ 
ştineasca sfeştanie. Tendinţei de a pune Uni¬ 
versitatea pe această linie anticreştină îi trebuia un 
răspuns eroic. *■ 

Aceasta cu atât mai mult cu cât problema sfeş¬ 
taniei la Universitate preocupase într’un mod nu toc¬ 
mai creştinesc şi altădată pe unii profesori ieşeni. 
Dr. C. Tiron, profesor la medicină, încă în anul 1909 
spunea că preotul trăeşte ca parazit din „cere¬ 
monialul acestor taine de un ridicol ui¬ 
mitor". 

Mişcarea aceasta antireligioasă a continuat siste¬ 
matic până după războiu, când promotorii ei credeau 
că a sosit timpul cel potrivit pentru a lua măsura 
arătată. 

Cei mai mulţi dintre studenţii naţionalişti nu 
erau prezenţi la Iaşi. i 

1 In fata unei asemenea situaţii Comelih Codreanu 
ia hotărîrea de a se opune singur. 

Iată-ne aşa dar în fata unei situaşi impresionante. 
Un tânăr care se încarcă deodată cu o chestiune foarte 
mare şi încă neîntâmplată. Să oprească singur cursu¬ 
rile unei întregi Universităţi. Să se expună să fie 
bătut, să fie eliminat pentru totdeauna, sau chiar să 
fie omorît de mulţimea adversarilor. , i ! 


25 


Dar nimic nu l-a oprit. Pe deasupra împrejurărilor 
şi a vieţii lui, ţinea să afirme impulsurile sufletului 
său. Mai găseşte un camarad, pe studentul Vladimir 
Frimu. 

Astfel în dimineaţa zilei respective îl aşază pe 
acesta la uşa din dosul Universităţii, el urmând să în¬ 
frunte mulţimea la intrarea principală. Se adunau stu¬ 
denţii şi profesorii. încetul cu încetul tot spaţiul din 
fata Universităţii era o imensă mare de capete. Agi¬ 
taţie multă, bastoane mânuite cu energie, ameninţări, 
insulte. 

In fata acestui puhoi stătea deasupra treptelor, 
în dreptul uşei închise, un om singur. Ameninţător 
ca o furtună, neclintit ca o sentinelă. Nu îngăduia 
nimănuia intrarea în Universitate şi nici apropierea 
de el. Singuru-i tovarăş era un toporaş solid. , 

Câteva ore a durat această situaţie. In cele din 
urmă Comeliu Codreanu, luat cu asalt de mulţime, în 
frunte cu profesorul Muller, a căzut. 

Devenise o biată minge purtată de hoardele co¬ 
muniste în pumni, dintf’o parte în alta, până când a 
fost aruncat afară din Universitatea pe care cu atâta 
vitejie o apărase. 

Biruinţa a fost totuşi a lui. Senatul Universitar 
.văzând la ce conflicte grave duce hotărîrea luată, după 
o închidere de trei zile a Universităţii, se face ser¬ 
viciul religios şi se încep cursurile. A doua mare 
victorie din sânul Universităţii a fost câştigată cu mari 
riscuri personale de către studentul Corneliu Codreanu 
împotriva unei lumi întregi. 



26 


In atitudinea lui dela Cluj găsim victoriaideii 
naţionale, în cea dela Iaşi, biruinţa ideii 
creştine. 1 ' 


ATENTATUL DELA SENAT 

Mişcarea comunistă încerca să-şi impună voinţa 
ei în statul român şi ’n acelaş timp. să dărâme actuala 
lui organizare, prin teroarea care este Indispensabil 
legată de ea, împreună cu maşina infernală, iar un 
mijloc de luptă propriu comunismului. Un atentat de 
acest fel se\ întâmplă în Senatul tării, atentatul ale 
cărui victime au fost români de mare valoare şi al 
cărui autor a fost jidanul Max Goldstein, având leg㬠
turi şi cu studenţii comunişti din Iaşi. 

La arestarea unuia din aceştia se întâmplă un 
fapt caracteristic. Studenţimea ieşană declară grevă 
solidarizându-se cu el şi cerând eliberarea. Chiar unii 
profesori s’au alăturat acestei atitudini lucrând din 
răsputeri prin tot soiul de interventiuni pentru eli¬ 
berarea lui. 

■ întrucât „greviştii” comunişti luau toti masa la 
cantina studenţească, subvenţionată de statul împo¬ 
triva căruia luptau, Comeliu Codreanu cu colegii lui 
s’a hotărît să nu le mai îngăduie intrarea la masă. 

Atunci îl vedem din nou înfruntând gloatele roşii 
flămânde, la cantina studenţească. însuşi Rectorul 
.Universităţii, profesorul N. Leon, a venit la cantină 
pentru a interveni să fie lăsaţi la masă comuniştii. 


27 


„Cine se solidarizează cu acei ce încearcă să 
dărâme statul nostru, nu are dreptul să se bucure de 
hrana poporului românesc* 1 , a fost răspunsul prompt 
al lui Comeliu Codreanu. 

A doua zi greva a încetat. 

GARDA CONŞTIINŢEI NAŢIONALE 

! Mişcarea de reactiune românească nu se ducea 
numai în Universitate. Dimpotrivă, firul ei s’a pornit 
mai curând dintr’o înjghebare cetăţenească ce a luat 
fiinţă în anul 1919, lima Mai, sub numirea de „Garda 
Conştiinţei Naţionale” de sub preşedinţia lui Cons¬ 
tantin Pancu, meseriaş. > 

Această organizaţie ţinea mici întruniri în str. 
Alecsandri No. 3 şi avea un organ propriu de răs- 
dire a năzuinţelor ei, numit „Conştiinţa* 1 . 

, Studentul Comeliu Codreanu, care ducea după 
cum am văzut lupta aproape singur în Universitate, 
s’a înrolat în această gardă, devenind prin puterea lui 
dinamică unul din stâlpii şi conducătorii ei. 

Comunismul luând avânt tot mai puternic în toată 
Moldova şi Bucureşti, cu tendinţa evidentă de a pro¬ 
clama o revoluţie, membrii Gărzii Conştiinţei Naţionale 
conştienţi de răspunderea lor, au început a ieşi pe 
teren. Deasemenea au început a se organiza şi’n alte 
oraşe cum a fost la Huşi şi Chişinău. Intervin ciocniri 
dese între comunişti şi membrii acestei organizaţii 
naţionale. 


28 


GREVA DELA R. M. S. ŞI C. F. R. 

La 11 Februarie 1920 comuniştii dela R. M. S, 
Iaşi declară grevă şi arborează deasupra instituţiei 
steagul roşu. t 

Corneliu Codreanu în fruntea unui grup de lu¬ 
crători români şi membrii ai Gărzii Conştiinţei Naţio¬ 
nale, merge la regie, arborează steagul treicolor gi 
înlocuieşte la lucru pe toti greviştii. Greva a eşuat, 
comuniştii capitulând. 

, Dar aceasta era numai o verigă din lanţul pre¬ 
gătit de către sămănătorii de anarhie roşie. Peste o 
lună de zile se declară o altă grevă la atelierele C. F. R. 
Niculina, unde iarăşi fâlfâie în vânt steagul roşu. 

Demonstraţia românească a fost acum mai pu¬ 
ternică. Peste cinci mii de cetăţeni din Garda Con¬ 
ştiinţei Naţionale au mers la ateliere, unde studentul 
Corneliu Codreanu s’â urcat până în vârful unui bom 
de fabrică pentru a înfige steagul românesc în jurul 
căruia totdeauna Românii vor face zid de foc. 

laşul juca un rol important în desvoltarea acţiunii 

comuniste. 

Primul motiv al acestui rol urît consta în ma¬ 
rele număr de jidani cari locuiesc aici. Este ştiut că 
peste 75o/o din populaţia oraşului e j i d o v e a s c ă. Al 
doilea motiv consta în năvălirea Universităţii de către 
elementele bolşevizate, cari aveau conducători chiar 
pe unii profesori. Cunoscându-se rolul pe care îl au 
şcolile înalte în directivele de orientare ale unui neam, 
gi mai adăugând faptul că tot la Iaşi erau o mulţime 


29 


de ateliere, unde îşi duceau traiul necăjit mulţimi mari 
de muncitori, în mijlocul cărora se sădea mereu ger¬ 
menul instigatiei, speculându-se fireasca sărăcie şi ne¬ 
orânduială lăsată de un războiu greu, ne putem uşor 
închipui ce nod principal prezenta laşul. 

Acest nod a fost izbit în toată tăria de acţiunea 
dusă în mod vijelios de către studentul Corneliu Co¬ 
dreanu, fie în mediul cetăţenesc prin mijlocirea Gărzii 
Conştiinţei Naţionale, fie în Universitate, prin puterea 
proprie. 

• In modul acesta Corneliu Codreanu a contribuit 
unens, ca un simplu student, tânăr şi neîncurajat de 
nimeni, la distrugerea unei mişcări care periclita grav 
însăşi temeliile statului nostru, în ceasurile dintâi 
ale existentei sale. A ajutat guvernul tării, de a putea 
lua unele măsuri energice, bazându-se pe sufletul na¬ 
ţional, pus în gardă fată de primejdia bolşevică. Gu¬ 
vernul Generalului Averescu, bazat pe reactiunea ma¬ 
selor româneşti fată de această ideie de import, luă 
aspre măsuri de înlăturare a acestui pericol. 

ÎNCEPUTURI DE ORGANIZARE 
STUDENŢEASCA 

Energicul început al mişcării naţionaliste călău¬ 
zită de instinctul sănătos de conservare şi existentă, 
după doi ani de lupte şi frământări în haos şi de¬ 
zordine, fără firul călăuzitor al unui plan determinat şi 
trecând peste nenumăratele conflicte provocate de 
obrăznicia fără margini a tutuor înstrăinaţilor, începe 
să se organizeze. 



30 


Studentul Corneliu Codreanu, cunoscând că fără 
o organizare temeinică, strânsă în cercul disciplinei şi 
avântul credinţei nu există forţă, a pornit o activitate 

sistematică în acest sens. 

Prima organizaţie naţionalistă studenţească a fost 
cercul studenţilor din Fălciu, „Ştefan-Vodă . -Odată 
înfiinţat acest cerc, pe lângă activitatea lui de luptă j 
naţionalistă, a încercat o grupare a tuturor forţelor 
în jurul său. In convenirile cari aveau loc în strada 
Suhupan Nr. 4, s’au stabilit legături frumoase cu stu¬ 
denţii olteni şi dorohoieni. j 

Un fapt demn de amintit, tot la capitolul acesta 
al începutului organizării naţionaliste, este strânsa 
legătură pe care conducătorii acţiunii din Iaşi au 
avut-o cu grupul restrâns al studenţilor naţionalişti din 
Cernăuţi. Cele două Universităţi moldoveneşti mergeau 
mână în mână într’un front comun. 

ELIMINAREA LUI C. CODREANU 

In Mai 1921 intervine un fapt mai deosebit în 
viaţa de student a lui Corneliu Codreanu. Senatul Uni¬ 
versitar, găsind în el o piedică contra atmosferii pe 
care o dorea creiată în Universitate şi motivând ho- 
tărîrea lui pe desele conflicte provocate de către 
acest student care tulbura liniştea instituţiei şi mai 
ales pe chestiunea unei corecţiuni aplicată lui C. R. 
Ghiulea, directorul ziarului Opinia — pentru repetate 
atacuri contra mişcării şi contra familiei Codreanu — 
a decis eliminarea lui din Universitate pentru totdeauna. 


31 


Această eliminare fără nici un fel de judecată 
sau cel puţin cercetare, pune în conflict Rectoratul, 
cu Facultatea de Drept. 

. La adresa Rectoratului, No. 776, din 4 Iunie 
1921, prin care se aduce la cunoştinţa Facultăţii ho¬ 
tărârea de eliminare, se întruneşte consiliul Facultăţii 
în ziua de 6 Iunie care, în urma unor serioase motive, 

f 

„consideră ca neavenită hotărîrea Senatului privitoare 
la studentul Cornelia Zelea-Codreanu şi va lua însăşi 
în cercetare conflictul". 

i Printr’un alt proces-verbal din 11 Iunie 1921 
„Consiliul îşi menţine în totul hotărîrea sa din şedinţa 
dela 6 Iunie privitoare la studentul Zelea-Codreanu“ x ) 
şi-l înscrie la examenele de sfârşit de an. 1 

i Problema organizării massei studenţeşti naţio¬ 
naliste rămâne mai departe ca o chestiune axială. 
Facultatea de Drept devine centrul acestui focar. La 
alegerile studenţeşti din acest an dela această Facul¬ 
tate, ajunge în fruntea studenţimii un comitet naţio¬ 
nalist, având ca preşedinte pe Corneliu Codreanu. 

In amfiteatrul Facultăţii se pornesc în toamna 
lui 1921 o serie de discuţiuni cu caracter ştiinţific 
căutând să se arate primejdia jidovească şi bolşevică. 

Efectul acestor conveniri s’a putut verifica mai 
ales prin mulţimea studenţilor basarabeni cari au 
devenit înflăcăraţi soldaţi a ideii naţionale. Era un 
mare salt înainte, şi’n acelaş timp un îndemn de a 
eontinua pe acest teren. 


0 Mişcările studenţeşti şi cauzele lor — de A. C. Cuza. 




32 


i In anul următor, 1922, opera de organizare stu¬ 
denţească se perfecta culminând în „Asociaţia Stu¬ 
denţilor Creştini”, înfiinţată tot de studentul Comeliu 
Codreanu, organizaţie care îngloba în cadrele ei în¬ 
treaga studentime naţionalistă din Iaşi. In timpurile 
cari au urmat, această organizaţie s’a încărcat de 
glorie. 

Pe terenul faptelor constructive pomenim aici C㬠
minul Cultural Creştin, măreaţa clădire care împodo¬ 
beşte Râpa Galbenă. 

După trei ani de frământări continue, străduin- 
du-se să trezească sufletul românesc şi să-l călău¬ 
zească pe drumurile cele bune care să-l scoată din 
anarhia comunistă, organizând, însufleţind şi mun¬ 
cind, Comeliu Codreanu a părăsit Universitatea, li¬ 
cenţiat al facultăţii de Drept, Iunie 1922. 

< In Septemvrie 1922, ajutat din punct de vedere 
material de camarazii săi de luptă, a plecat să-şi de¬ 
săvârşească studiile la Berlin, înscriindu-se la Eco¬ 
nomia Politică. 

Aici nu stă mult şi din cauza greutăţilor finan¬ 
ciare se transferă la lena, unde rămâne până în Fe¬ 
bruarie 1923. 

ÎNTINDEREA MIŞCĂRII 

• Instinctul sănătos şi orientarea precisă luată de 
studentime în mijlocul avalanşei de idei anacronice, 
a trezit un val puternic de simpatie între intelectualii 
români cu suflet curat şi a pătruns cu repeziciune şi 


33 


în massele poporului. Sufletul românesc îşi căuta noul 
echilibru şi’n special un drum sigur de acţiune po¬ 
zitivă. 


10 DECEMBRIE 1922 

Sub pecetea aceasta a unui sentimentalism ge¬ 
neral de trăire românească ar începe anul universitar 
1922. 

In primele zile ale lui Decembrie isbucneşte la 
Cluj o mişcare puternică, aprinsă de scânteia unei 
probleme mici în aparentă: jidanii disecau pe cadavre 
creştine. In 4 şi 5 Decembrie mişcarea ia proporţii la 
Iaşi şi Cernăuţi ca în cele din urmă să între în hora 
aceasta şi Universitatea din Bucureşti. 

| In ziua de 10 Decembrie delegaţii studenţâmii 
dela toate Universităţile, adunaţi la Bucureşti, pre¬ 
gătesc un memoriu cuprinzând mai multe puncte, în 
fruntea cărora figura „Numerus Clausus” adică un 
număr anumit de jidani atât în şcoli cât şi în alte 
instituţii publice. După aceea se cerea scoaterea jida¬ 
nilor din armată şi magistratură. Apoi interzicerea de 
a diseca pe cadavre creştine şi alte chestiuni mai 
mărunte profesionale. 

In preajma evenimentelor cari îşi profilau pe 
orizont aparitiunea lor, Corneliu Codreanu nu mai 
putea rămâne în străinătate. Simţea că locul lui este 
în tară, In fruntea răsmeritei sufleteşti de simţire ro¬ 
mânească, pe care în mare măsură o determinase, 
pentru a o conduce spre ascensiunile ei. Aceasta cu 


3 



34 


atât mai mult cu cât îşi dădea perfect seama că de¬ 
zideratele studenţeşti sunt de natură generală rom⬠
nească, postulate ale vremii, cari nu se pot realiza 
decât, pe cale mai lungă, de o nouă educaţie morală 
şi politică, pătrunsă de nevoile româneşti. 

învolburarea de sentimente, produsă de furtuna 
începutului, trebuia prinsă într’o mare organizaţie 
românească, în măsură să ajungă la conducerea ţârii. 

L. A. N. C. 

Vine în tară prin Cernăuţi unde se opreşte puţi» 
şi unde confecţionează primele steaguri ale „Ligii 
Apărării Naţionale Creştine” care-şi ia fiinţă, după 
o lună, la 4 Martie 1923, la Iaşi. < 

Rolul lui Comeliu Codreanu la înfiinţarea acestei 
organizaţii a fost mare. Atât preparativele în vederea 
naşterii ei cât mai ales după înfiinţare, deplasările în 
vederea organizării temeinice, ne dovedesc cu priso¬ 
sinţă contribuţia avută. 

„Zeci de mii de români cu dragoste de neam 
„de prin toate oraşele şi cătunele tării, au îmbrăţişat 
„cu căldură această organizaţie, arătând prim aceasta 
„că există conştiinţa pericolului şi poporul nostru 
„caută înfrigurat mijloace de apărare”. 

împotriva frumosului curent de trezire rom⬠
nească, ce începea acum să sguduie toate straturile 
societăţii româneşti, împotriva protestelor celer cu un 
cuvânt autorizat în t ara noastră, trecând peste con¬ 
flictele ce se iveau zilnic între autorităţi şi studenţi. 


35 


— ca mijloace de ultimă posibilitate, pentru a se 
auzi voinţa acestui neam, — guvernul liberal de 
atunci, la ordinul străinilor, a modificat articolul 7 
al vechii Constituţii, care nu îngăduia decât 
străinilor de rituri creştine dobândirea 
împământenire i, acordând jidanilor drepturi 
egale. 

VOTAREA CONSTITUŢIEI 

Operaţiunea votării s’a făcut sub paza armatei, 
repede şi destul de discret, tocmai pentru a nu da 
naştere la mişcări de opoziţie. Votată în 26 Martie la 
Cameră, în 27 la Senat, în 28 a fost promulgată, 
opinia publică găsindu-se în fata faptului împlinit. 
In multe părţi ale tării s’au făcut manifestaţii împo¬ 
triva acestei nelegiuiri comise de către cei chemaţi să 
aperej interesele româneşti, dar eea mai energică a fost 
la IaŞi sub directiva generală de conducere a lui 
Comeliu Codreanu. Studenţimea adunată la Univer¬ 
sitate a protestat cu vehementă, declarând fără efect 
această constituţie care impunea poporului român 
sinucidere sigură. 

PRIMA ARESTARE A LUI CORNELIU 
CODREANU 

După manifestaţia care a urmat într’un sentiment 
de unanimă revoltă, se lansează mandat de arestare 
împotriva iniţiatorului, şi după o curioasă serie de 
peripeţii, Comeliu Codreanu este pentru întâia dată 


3* 



36 


arestai în 29 Martie. Este închis la penitenciarul din 
str. Păcurari, numit „Poarta Verde”, unde azi este C㬠
minul şi Cantina Studenţească. A stat numai 7 zile 
după care timp a fost eliberat. Este interesant de re¬ 
levat că a stat în acelaş loc unde stătuse şi fostul 
ministru Constantinescu. t 

In luptă se găseau acum net definite două forţe 
inegale. Aveam deoparte întreaga înstrăinare a politi- 
cianilor conducători, conduşi la rândul lor de străini, 
având sub ordine întreg aparatul de stat, iar în cea¬ 
laltă parte, o curată simţire românească, puţin orga¬ 
nizată, al cărui puternic dinam era studenţimea. In 
fata loviturilor primite, moralul tinerilor luptători sc㬠
dea. Obligaţi să lupte şi cu nevoile vieţii, fiind elimi¬ 
naţi din cămjnuri, şi cu presiunea propriilor lor p㬠
rinţi care nu vreau să înţeleagă cum îşi pot pierde 
copiii lor anii de şcoală, şi cu vexaţiunile autorităţilor 
şcolare şi de stat, cedau încetul cu încetul. In prim㬠
vara lui 1923 Universităţile din Cluj, Bucureşti şi 
Cernăuţi cedează, studenţimea intrând la cursuri sub 
paza baionetelor soldatului român. 

Era un moment greu. Peste sufletele luptătoare 
începea să plutească un nor de neîncredere, rece şi 
pătrunzător. O grevă în descompunere, Universităţi 
sub baionetă şi cursuri tinute sub paza armatei. 

CONGRESUL DELEGAŢILOR 
STUDENŢIMII LA IAŞI 
ŞEDINŢE IN PĂDURI ŞI MĂNĂSTIRI 
! In vederea măsurilor necesare de luat pentru 
toamna viitoare, cât şi pentru o cât mai strânsă coor¬ 


37 


donare a luptei studenţeşti din cele 4 centre universi¬ 
tare şi pentru unele analize sau puneri la punct, se 
hotărăşte tinerea unui congres al delegaţilor studen- 
ţifnii la Iaşi în zilele de 22—26 August. 

Guvernul nu numai că opreşte acest congres, dar 
ia prin organele subalterne cele mai abjecte şi crimi¬ 
nale măsuri cunoscute. împotriva tuturor împreju¬ 
rărilor congresul s’a ţinut, călăuzit fiind, în acţiunea 
lui, de voinţa neclintită a lui Comeliu Codreanu. 

In prima zi a congresului urma să se facă un 
parastas pentru studenţii morţi în războiu, la Mitro¬ 
polie. Congresiştii, având în mijlocul lor pe profesorul 
Ion Găvănescul, s’au îndreptat spre biserică. Aici au 
avat surpriza plină de sacrilegiu de a vedea legate cu 
lanţuri porţile Mitropoliei, în dosul cărora sta poliţia şi 
armata pentru a împiedeca intrarea în biserică. 

Trecând întâmplător pe acolo bătrânul preot 
Ştiubei, studenţimea a îngenunchiat în stradă, sub pri¬ 
virile satisfăcute şi batjocoritoare ale jidovimii şi l-a 
rugat să facă vreo câteva rugăciuni. De aci s a în¬ 
dreptat spre Universitate, unde se hotărîse ţinerea 
şedinţelor. Aici le era rezervată o altă surpriză: cl㬠
direa Universităţii fiind înconjurată de armată, poliţie, 
procuror, etc. Se produce un conflict puternic între 
cele două tabere, al cărui punct culminat a fost încer¬ 
carea din partea lui Comeliu Codreanu de a sparge 
uşa Universităţii cu securea. Ne reuşind acest lucru, 
congresiştii au spart geamurile şi au pătruns înăuntru, 
unde s’a şi ţinut prima şedinţă până la 11 noaptea. 
Studentul Comeliu Codreanu, care trebuia necondi- 





38 


tionat arestat, a ieşit prin cordoanele ce erau afară şi 
aşteptau, schimbându-şi costumul lui naţional cu un 
coleg îmbrăcat civil, care a şi fost oprit. 

A doua zi şedinţele s’au ţinut la 3 kilometri afară 
din Iaşi, la Mănăstirea Cetăţuia în sala Divanului. 
Pentru ajungerea neobservată aici, mai mulţi s’au 
travestit. Corneliu Codreanu trecea printre poliţişti în 
haine de mecanic murdar de funingine şi uleiu, încât 
nici chiar congresiştii nu-1 cunoşteau. Şedinţele zilei 
a treia s’au ţinut într’o pădurice de lângă închisoarea 
Galata, după toate regulile de războiu, cu observatori, 
curieri şi avantposturi. Ziua a patra a primit pe con- 
gresişti în casele doamnei Ghica la câţiva paşi de 
Universitate. Cu toată împotrivirea guvernului şi vigi¬ 
lenţa autorităţilor, congresul s’a ţinut. Chiar dacă şe¬ 
dinţele lui s’au desvoltat în mănăstiri şi păduri. Comi¬ 
tetele studenţeşti hotărăsc la congres următoarele: 

1. Continuarea şi salvarea mişcării naţionale, lupta 
studenţească trebuind să fie dusă înainte cu orice 
jertfe. Continuarea grevei şi o luptă activă. Un comitet 
permanent de delegaţi la Bucureşti. 

2. Reorganizarea centrelor studenţeşti pe baze 
pur naţionale, membrii cărora sub nicio formă nepu¬ 
tând fi jidani. , 

3. Proclamă 10 Decembrie 1922 zi de sărb㬠
toare generală studenţească şi alte chestiuni de ordin 
intern studenţesc. 

Acestui congres studenţesc îi urmează în scurt 
timp un congres de masse al L. A. N. C. la Câmpu- 


39 


lung Bucovina 17 Septembrie 1923. In fruntea organi¬ 
zatorilor se găsea şi Corneliu Codreanu cu un grup 
de studenţi, i 

î Fără energia lui Corneliu Codreanu acest congres 
nu s’ar fi putut ţinea. 





ÎNCHISOAREA yĂCĂREŞTI 

Opaca neînţelegere pe care au întâlnit-o în lo¬ 
curile unde grija pentru neamul românesc trebuia să 
fie singura preocupare, sentimentul unei complete izo¬ 
lări, reaua credinţă, venalitatea şi corupţia a tot stă- 
pânitoare în clasa conducătoare, a produs asupra su¬ 
fletelor tinere o impresie de amărăciune şi de dis¬ 
perare. j 

Toate sforţările celor patru ani de învălmăşală, 
în care eroismul tânăr se lega cu acela din tranşee, 
se vedea o jertfă în pustiu. Glasul conştiinţei înăbu¬ 
şite, care aspira la putină dreptate şi stăpânire rom⬠
nească, părea că se înnoadă într’o resemnare soră cu 
moartea. In zadar a fost lupta, degeaba revărsarea 
bogată a jertfei. Anii de grevă ş’au pierdut în van, 
renunţările materiale aşişderea. Credinţa care a prins 
rădăcini atât de promiţătoare, părea că va fi înfrântă 
de tăişul baionetei şi al ticăloşiei. < 

Ce era de făcut? 

Capitularea şi genunchiul plecat în fata străinilor 
şi înstrăinaţilor plini de trădare, ori jertfă, linie de 
onoare şi atitudine eroică? Cumpăna stătea acum în 
echilibru. Care talger avea să primească greutăţile? 
Momentul era hotărîtor. Nu era glumă. 


41 


i Va pomi mişcarea pe drumul riscurilor şi al 
onoarei, sau pe acela al renunţării şi al compromisu¬ 
rilor? Mare popas şi mare examen. 

Hotărîtor. 

I Şi hotărîrea a venit ca un fulger. 

Şapte oameni s’au ridicat gata de moarte. Por¬ 
neau să nu se mai întoarcă. Le scriem numele: C o r - 
neliu Zelea-Codreanu, Ion Moţa, Ilie Gâmeată, 
Comeliu Georgescu, Radu Mironovici, Tudose Popesca 
şi Vemichescu îşi luau asupra lor o răspundere epo¬ 
cală şi într’un mod indirect răspunderea întregii miş¬ 
cării. Ca ei biruia, sau murea cu ei! 

Actul acesta împodobit cu sacrificiu de viaţă este 
cunoscut sub numele de „Complotul dela Bucureşti". 
Strălucirea lui a fost întunecată de o trădare. Unul 
dintre cei şapte a trădat, Vernichescu. ,In urma trădării 
lui au fost arestaţi, în ziua de 9 Octombrie 1923, cei 
şase complotişti şi studenţii: C. Dănulescu, Dragoş, 
Bandac, Breazu, împreună cu profesorul Ion Zelea- 
Codreanu. Aceşti patru din urmă, fiind eliberaţi după 
două luni de zile. Asupra complotului şi a celor ce au 
urmat lăsăm să vorbească actele, însemnările ziarelor 
şi ale oamenilor cari au tiuut să-şi dea o părere. C<e 
voiau aceşti tineri în fruntea cărora se găsea Comeliu 
Codreanu? Iată ce spune actul lor de acuzare: 

„Sunt acuzaţi... că în anul trecut 1923 prin sfă- 
tuire au luat întreaga hotărîre şi au pus la cale între 
dânşii, a aţâţa războiul civil, ridicând pe locuitorii 
creştini a se înarma contra acelor evrei şi a săvârşi 
omoruri într’unul sau mai multe oraşe, spre pregătirea 





42 


executării cărora, au pregătit acte materiale prin strân¬ 
geri de arme,.-crimă prevăzută şi pedepsită de art. 81 
al. II şi 79 al. I, prima parte din codul penal”. Acu¬ 
zarea era însoţită de această expunere a procurorului 
general: 

„Războiul mondial a sguduit din temelii întreaga 
noastră organizaţie socială şi pe lângă efectele sale 
dezastruoase în toate ramurile noastre de activitate, el 
a produs o profundă perturbare şi în viaţa univer¬ 
sitară; de unde mai ’nainte studenţimea se ocupa nu¬ 
mai de şcoală şi fiecare student urma cursurile regulat, 
căutând a-şi face mai repede o carieră, apoi eşind în 
viată să contribue fiecare după puterile lor Ia întărirea 
patriei şi a neamului fată de atacurile străine; astăzi 
o mentalitate curioasă a cuprins minţile acestei stu- 
dentimi, care va fi conducătoarea de mâine a ţării; 
şcoala a trecut pe planul al doilea şi agitaţiunile sunt 
ocupatiunile ei de predilecţie. : 

„Studenţimea creştină se ridică contra celei evre- 
eşti şi fiindcă se găseşte la unele facultăţi în minori¬ 
tăţi fată de aceasta şi cere introducerea la facultate a 
restrictiunei „Numerus Clausus” pe baza căreia să nu 
se permită tuturor evreilor, cari au terminat cursurile 
secundare, să aspire la o cultură superioară, deşi ei 
au acest drept după legile ţârii şi tratatele încheiate, 
înlăturând pe această cale piezişă pe evrei dela viata 
socială a ţârii. 

„Astfel se manifestă studenţimea în toate coltu¬ 
rile României Mari, încă dela începutul anului 1922, 
ţinând diferite congrese la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi 


43 


Câmpulung-Buoovina, în cari pe lângă revendicările 
culturale adaogă şi altele cu caracter antisemit; aceste 
agitaţiuni simt întreţinute de un mic număr de stu¬ 
denţi care se cred îndrituiţi a interveni în conducerea 
treburilor acestei ţâri, printre cari se găsesc acuzaţii: 
şi în special Corneliu Z. Codreanu şi I. I. Moţa. 

t „Spre fericirea ţării însă studenţimea s’a recules 
repede şi revenindu-şi din rătăcirea ce o cuprinsese, 
ea reintră liniştită la cursuri şi numai dă ascultare 
celor câţiva agitatori, cari nu voiau să se dea bătuţi 
„C. Z. Codreanu şi I. I. Moţa, două firi violentei 
care cu nici un chip nu voiau să capituleze, în această 
stare de revoltă sufletească, văzând că toate mijloacele 
încercate nu le-au reuşit, ei hotărăsc împreună să 
transforme mişcarea studenţească într’una violentă, în 
Oare să intereseze întreaga populaţie pe care să o aţâţe 
şi să ridice pe creştini în contra evreilor. Odată acea¬ 
stă rezoluţiune luată ei încep să-şi caute ajutoare pe 
care să-i asocieze la planurile lor... După meu multe 
discuţiuni se opresc la hotărârea de a omorî mai multe 
personalităţi financiare evreeşti marcante, ca bancherii 
Mauriciu şi Aristide Blank, Eli Berkovici şi alţi evrei 
de vază ca Stern, Filderman, Honigman, Rosenthal 
(director la ziarul Adevărul) cum şi a creştinilor C. 
Miile şi Costaforu pe care ei îi socoteau că sunt cum¬ 
păraţi de jidani şi se găsesc puşi în serviciul lor, nu- 
mindu-i „jidăniti”, apoi mai cuprinde în această hotă- 
rîre a lor de a omorî şi pe mai mulţi membrii din 
guvernul tării ca: dl Alex. Constantinescu, Banu, Gh. 
Mârzescu şi alţii, pe care îi socoteau prin cuvântările 




44 


şti dispoziţiunile luate ca ostili aspiraţiunilor lor; acea¬ 
stă rezoluţie având caracterul unei pedepse şi a unei 
riposte la persecuţiunile ce li le făcea” x ) 

După 6 luni de închisoare, sunt judecaţi de către 
juraţii din Ilfov în 29-30 Martie 1924. Procesul a fost 
o revelaţie. In loc de retractări şi atitudini dubioasei; 
linie de onoare, răspundere şi recunoaştere. Au justifi¬ 
cat aşa cum sufletul de luptători tineri îi îndemna, 
dar n’au retras nimic. ; 

„Introduşi în sală „complotiştii” toţi în costum 
naţional păşesc hotărît, sunt calmi şi senini. Primul 
interogat e Comeliu Codeanu, dela Iaşi. Vorbeşte clar 
hotărît, curgător privind juraţii în faţă cari involuntar 
dădeau când şi când din cap în semn de aprobare. 
Declaraţiile lor cavalereşti au cucerit dela început 
Cele spuse de Codreanu şi Moţa... constitue o lumi¬ 
noasă şi documentată pagină în istoria românismului 
şi a pericolului jidovesc”. 

Apărarea a fost strălucită. Arareori le-a fost dat 
avocaţilor (cari s’au îmbulzit să apere) să vorbească 
cu sufletul mai deschis şi mai fără grije ca de data 
aceasta. Aici se punea problema unei noui credinţe 
care aşteaptă dela neamul românesc, prin juraţi, po¬ 
sibilitatea de a creşte sau de a se ofili în temniţă. 
Legile au rămas deoparte. 

Momentul de adevărat sublim din cursul apărării 
a fost apariţia marelui creştin şi savant prof. Dr. N. 
Paulescu, care a cetit următoarea declaraţie, ascultată 
de inculpaţi şi asistenţi în picioare într’o tăcere reli¬ 
gioasă: 

l ) FublicaU'în ziarul_Unirea, an XilI Nr. 3. 


45 


' „In numele dlui A. C. Cuza, în numele meu. In 
numele tuturor profesorilor dela toate universităţile 
româneşti, cari simt şi gândesc la fel cu noi, viu să vă 
declar că adânca şi hotărîta noastră convingere esle, 
cd procesul acesta nu e al acestor 6 studenţi, azi pe 
banca acuzării, nici al înregei studenţimi româneşti, ci 
e procesul neamului nostru întreg împotriva altui neam 
străin, ce ne-a năpădit tara şi vrea s’o stăpânească l 

„Lupta deslănţuită de studenţii noştri, e ase¬ 
menea luptelor lui Horia şi ale lui Tudor Vladimirescm 
şi una şi alta, ducând jertfa pe altarul neamului, pen¬ 
tru a curăţi de pe gâtul lui neamuri aleane, cari îl 
umileau şi îl jefuiau. Pentru această luptă, mai bine 
zis pentru pregătirea unei astfel de lupte, studenţii au 
fost arestaţi, ţinuţi în închisoare 6 luni de zile şi 
acum sunt aduşi înaintea Dvs., dlor juraţi, ca să-i 
aruncaţi în temniţă pe ani de zile prin votul Dvoastră, 
dacă el ar rosti asupra lor cuvântul: „Vinovaţi”! 
Judecata ce-o veţi aduce asupra acestor tineri, va fi 
scrisă în istoria sbaterilor spre mai bine a neamului 
nostru, cu lacrimi sau cu bucurie. Ea va însemna 
începutul unei renaşteri a neamului nostru în ţara 
lui şi înălţare spre neatârnare adevărată, sau pecetea 
neagră a robiei.,. Să ştiţi din rostul nostru, dlor ju¬ 
raţi, că naţia întreagă aşteaptă dela Dvoastră achi¬ 
tarea acestor tineri” J ) 

înainte de a se pronunţa juraţii, cei 6 studenţi 
mai spun un cuvânt prin graiul lui Comeliu Codreanu. 


») Unirea An. XIII Nr. 7. 






46 


Transcriem aceste declaraţii din care se vede 
atitudinea inculpaţilor, credinţa lor şi personalitatea 
de comandant a şefului lor. 

„Se luminase de mult de ziuă când studentul 
Comeliu Zelea-Codreanu a cerut din nou cuvântul. 
Preşedintele nu prea era dispus să i-1 acorde, în cele 
din urmă a cedat. Şi a vorbit în numele tuturor acu¬ 
zaţilor... privirea îi era cruntă şi glasul îi căpătase 
ceva din timbrul goarnelor care sună alarma. j 

— „Credeam orice când am păşit în această bi¬ 
serică a dreptăţii, noi cari am pus mai presus de 
orice, tara şi neamul. Sacrificiul nostru nu preţuieşte 
prea mult — suntem născuţi într’un bordei şi din 
milioanele de bordeie ale tării s’or mai naşte români 
ca noi. Dar dacă am crezut că vom pleca de aici 
pedepsiţi ca să tăiem sare în besna ocnelor, dacă am 
crezut că ne vom întoarce iarăşi în celulele umede 
ale Văcăreştilor, sau ne-om căpăta libertatea să cu- 
treerăm iarăşi codrii noştri dragi, n’am crezut nicio¬ 
dată că în acest sanctuar al dreptăţi să ne fie batjo¬ 
corit tot ce avem mai bun în noi: sufletul. Pedep- 
si#-ne — aveţi puterea aceasta, — dar nu ne loviţi 
sufletul, pentrucă aceasta nu vom permite-o noi. Şi 
domului procuror, care poate că a visat, căci un om 
conştient nu poate spune că pe noi ne-a apucat de 
ceafă şi ne-a adus aci, îi spun că minte, şi-l vestesc 
că încă nu s’a născut omul care să ne apuce de ceafă“. 

Sala întreagă a izbucnit în furtunoase aplauze; 
juraţii lăcrimau, preşedintele ordonă evacuarea sălii. 


47 


Achitarea a venit stârnind un fior de bucurie în 
întreaga tară. | ; 

* 

. Iată şi câteva gânduri cu privire la acţiunea 
acestor complotişti şi comentarii făcute după proces. 

> „Cei câţiva studenţi, oricât de criticabili în pla¬ 
nurile lor tinereşti, s’au dovedit inspiraţi de o ideo¬ 
logie comună, pentru care erau gata să se jertfească. 
Gestul lor nesocotit şi exaltat avea la bază nu o por¬ 
nire criminală, ci un gând de apărare al neamului. 
Ei puteau fi profund greşi# în măsurile lor, cu toate 
acestea nu reprezentau o psihologie de răufăcători. 
Ce e mai interesant, însă, băetii dela Văcăreşti erau 
într’o strânsă legătură de credinţă cu zeci de mii 
de colegi de ai lor, cari Ia toate universităţile înf㬠
ţişează întreaga noastră pătură intelectuală de mâine, 
cu puternice ramificaţii sufleteşti pe suprafaţa tării. 

; O singură notă caracteristică, remarcată în ati¬ 
tudine tinerilor acuza#: e crezul lor de iluminaţi, 
mărturisit întreg în fata judecătorilor. Ne-a fost dat 
să vedem proiectându-se sentimentul de jertfă în ochii 
limpezi ai unor băetandri, care au preferat să-şi exa¬ 
gerez© greşelile decât să ceară milostenie... însemn 
aici pentru toată lumea această conduită şi-mi zic că 
o mişcare care a putut să deie astfel de momente de 
abnega#e nu e de dispreţuit, fiindcă ne vom mai în¬ 
tâlni cu ea. *) 


*) Mustul care fierbe — O. Goga. 




48 


; Cauza pentru care luptau nu era numai a lor, ci 
„cauza românismului care nu va peri şi nici nu poate 
fi condamnat. *) 

In tot timpul deţinerii celor 6 studenţi, în tară şi 
îndosebi în lumea universitară au fost mari manifes¬ 
taţii de simpatie şi adeziune. 

: Eroismul lor, nota de sacrificiu şi abnegaţie puse 
în slujba credinţei care-i însufleţea a ridicat probleme 
de conştiinţă şi admiraţie neprecupeţită. Se arătau 
semnele naşterii unei noui vieţi, îndreptându-se spre 
ea valuri întregi de încredere, închisoarea Văcăreşti 
devenise leagănul de unde izvora această viată. 

REVENIREA LA IAŞI 
CAZUt MANC1U, CĂMINUL CULTURAL CREŞTIN 

» .După eliberarea din Văcăreşti, Comelin Codreanu 
revine în laşul lui drag de unde plecase cu 6 luni în 
urmă. Primit cu sgomotoase manifestaţii de bucurie 
din partea vechilor camarazi de sbucium, găseşte în 
tabăra duşmanilor mişcării un călău pornit pe distru¬ 
gere totală: C. Manciu, prefectul politiei, omul jida¬ 
nilor, a lui G. G. Mârzescu şi al subsecretarului la 
interne, Franasovici. 

Acoperit de forte atât de puternice, unealta aceasta 
lucrează din răsputeri în atitudini de sbir, pentru 
nimicirea mişcării naţionaliste al cărei cuib viguros 


*) Scrisoare de apărare către juraţi — A. C. Cttza. 


49 


era laşul. In lipsa din oraş a lui Corneliu Codreanu, 
[Manciu s’a pornit cu patimă contra studentimii române. 

„înjurăturile, bătăile şi arestările toate fără de 
niciun motiv erau tratamentul studenţilor creştini, din 
momentul din care Manciu a venit prefect de politie. 

„Studenţii, cu o stăpânire de sine demnă de ad¬ 
mirat şi o încredere în justiţie, care le face cinste, au 
deschis o serie de procese în contra prefectului Manciu, 
şi a subaltenilor lui pentru loviri grave, abuzuri de 
putere şi atentate la libertatea individuală, cu credinţa 
că hotărîrile justiţiei oricât ar fi de indulgente, dat 
fiind moravurile noastre politice, ar constitui totuşi un 
suficient avertisment, de natură să oprească autorit㬠
ţile abuzive de pe panta periculoasă în care s’au 
angajat. Acest gest al studentimii nu a fost înţeles şi 
cu regret spunem că justiţia nu a răspuns speranţelor, 
pe care o tinerime întreagă însufleţită de cel mai cald 
sentiment de legalitate şi ordine şi-a pus-o în ea. 
Cităm două cazuri: studenta Silvia Teodorescu, lovită 
de către Manciu în plină stradă cu piciorul în 
spate, în str. Carol, în ziua de 11 Decembrie 1923, 
în dreptul casei colonelului Veisa — fapt afirmat şi 
depus sub prestare de jurământ de numeroşi martori 
— nu numai că nu reuşeşte să-l condamne pe Manciu 
în fata Judecătoriei de Ocol. I Urban dar recla¬ 
manta rămâne condamnată pentru ultra- 
giu întrucât judecata constată că în timpul lovirilor 
ar fi adresat lui Manciu cuvintele: „aceasta este o 
sălbătăcie“. Dar mai este un caz cu deosebire tipic 
şi interesant, acela al studentului Lefter-Galati. In 


4 




50 


seara de 14 Decembrie 1923 studentul la Drept, Lefter- 
Galati, în momentul în care intra la hotelul Bejan, 
unde locuia, fără niciun motiv a fost înconjurat de o 
bandă de poliţişti şi jandarmi care împreună cu Man- 
ciu şi din ordinul lui l-au lovit cu tesace, bas¬ 
toane, paturi de arme, picioare şi pumni, până ce a 
căzut jos în nesimţire după care târît de toţi 
aceştia a fost svârlit fără niciun ajutor pe o stradă 
laterală pe unde circulaţia era foarte rară. Studentul 
Lefter a făcut proces lui Manciu şi subalternilor săi, 
proces care s’a judecat la judecătoria de Ocol II Urban 
din Iaşi şi când cu toată mărturia a peste 12 martori 
şi cu' trei certificate medicale, ale reclamantului, Man¬ 
ciu a fost achitat, fără să aibă nevoie să-şi depună 
măcar un singur martor de contra dovadă".') 

Lucrarea aceasta nu are rostul de a da la iveală 
toate atrocităţile şi sălbătăciile comise de către Man¬ 
ciu. Ne vom mărgini în a descrie la timp atmosfera 
determinată de faptele prefectului de poliţie şi câteva 
întâmplări caracteristice, care vor pune în lumină 
perfectă pe poliţaiul dela Iaşi. 

;' Corneliu Codreanu în serile lungi de închisoare 
nu a stat degeaba ci s’a gândit mereu şi a meditat 
mult, căutând să găsească pentru mişcarea naţionalistă 
drumul cel mai bun. Pe lângă organizarea, pe care a 
realizat-o după cum am văzut, acum vroia să îndrepte 
mişcarea pe drumul înfăptuirilor. încercarea o făcea cu 
tineretul. 

i) In jurul morţii lui Manciu - de Neliu Ionescu, Cuvântul 
laşului 1924. Oct. 27. 


51 


I La gândul lui Corneliu Codreanu se adăuga îa* 
demnul nevoilor, care învaţă mult pe oamenii pătrun¬ 
zători. Şi un al treilea fapt determinant în pornirea pe 
drumul cel nou, era necesitatea de a da un răspuns 
asupritorilor . La veşnicile eliminări din căminuri şi la 
sigilarea sediilor studenţeşti, Corneliu Codreanu vine 
cu ideea măreaţă de a construi cu studenţimea prin 
braţele şi munca ei proprie un cămin la Iaşi. Acesta 
a fost botezat: Căminul Cultural Creştin. După o lună 
dela părăsirea închisorii, în ziua de 8 Mai 1924, un 
grup de 26 studenţi şi 5 elevi porneau sub conducerea 
lui Corneliu Codreanu la Unghenii Basarabiei să lu¬ 
creze cărămida necesară căminului, pe locul donat de 
către un înţelegător al sufletului tânăr, D. Lascăr. In 
aceeaşi zi, după curăţirea locului, au făcut o sfeştaniei 
şi au semnat următorul act: „Joi 8 Maiu 1924, ora 
11.30, subsemnaţii studenţi creştini ai Universităţii din 
Iaşi, împreună cu gospodarii din Unghenii Basarabiei* 
adunaţi pentru facerea cărămizilor necesare „Casei 
Noastre**, după sfinţirea locului de făcut cărămidă, 
împreună cu Părintele Andrei Tănase, am procedat 
împreună la facerea celei dintâi cărămizi. In amintirea 
acestei clipe semnăm cu toţii acest act“. In fruntea 
semnatarilor este Corneliu Codreanu. * 
i Lucrând, din noapte în noapte toată vara, muncă 
grea şi istovitoare, învăluiţi în razele fierbinţi ale soa¬ 
relui, studenţimea a făcut atunci sute de mii de c㬠
rămizi. Asupra spiritului care domnea la Ungheni şi 
asupra situaţiei lucrătorilor iată cum se exprimă ziarul 


Am 




52 


Unirea 1 ): „am privit nu numai cu admiraţie şi cu în¬ 
credere, dar cutremuraţi de trăinicia generaţiei care 
apare astăzi la orizontul României noastre! Pe căldu¬ 
rile lui Iulie, pe când mulţi bogaţi din tara aceasta se 
duc la mare sau la munte, ... desbrăcati până la brâu, 
cu spinarea arsă de soare, cu broboane de sudoare 
curgând .peste frunţile senine, studenţii români lu¬ 
crează muncă de salahori pentru ca să poată asigura 
neamului lor o soartă mai bună. Dar mâncarea vă este 
suficientă? cu surâsul pe buze mi-au răspuns: câte 
odată avem, câte odată nu avem, au fost zile când am 
mâncat numai pâine cu măsline. In unele din zile însă 
n’am avut nici măcar o fărâmitură de pâine şi nici 
cinci bani, aşa că am răbdat toată ziua de foame. 
N’am mâncat absolut nimic. Onoare ţie, studentime 
românească, batjocorită, scuipată şi bătută de cei răi, 
uitată de cei buni. Onoare ti© generaţie nouă 
care din mijlocul tuturor suferinţelor pe care nimeni 
nu le vede, te ridici cu surâsul pe buze şi cu senin㬠
tate pe frunte“. 

„Aceste idei şi această acţiune dovedesc o prefa¬ 
cere adâncă în sufletul acelora care mâine vor fi con¬ 
ducătorii nafiei româneşti. Dela asemenea conducători 
suntem în drept să aşteptăm o nouă Romănie u , scria 
profesorul A. C. Cuza. 

Repetăm că ideea construirii căminului şi toată 
revărsarea de muncă, ridicată până la gradul unei 
religii şi propovăduită cu fanatism în ciuda atitudinii 
generale îşi avea izvorul în sufletul şi veşnica îm- 


») An. XIII, Nr. 21. 


53 


bărbătare a lui Comeliu Zelea-Codreanu. In toamna 
aceluiaş an, 300.000 cărămizi arse gata, aşteptau să 
se cimenteze în zidurile clădirii. O muncă tot aşa de 
încordată a fost depusă pentru ridicarea tuturor mur¬ 
dăriilor, aruncate de ani de zile pe locul care trebuia 
să se ridice căminul în Iaşi. Cele peste 1500 cară de 
pământ şi murdărie ridicate de acolo sunt dovadă. 

Acolo unde lumea veche cu gospodăria şi spiritul 
ei, nu era în stare să depoziteze decât gunoae, gene¬ 
raţia de muncă a lui Corneliu Codreanu ridica din 
pământ până la acoperiş, palat care să vorbească şi 
celor de acum şi celor ce vor veni. Aceasta este înalta' 
semnificaţie a căminului. Lucrarea aceasta a fost 
piatra de încercare pe calea faptelor pentru gene¬ 
raţia studenţească dela 1922, pornită să-şi croiască 1 
singură drum în viaţă, după zădărnicia tuturor cere¬ 
rilor ei drepte, adresate celor mai mari. Această cl㬠
dire, care se ridică acum impunătoare în laşul înstrăi¬ 
nării noastre, dovedeşte puterea de creaţie a tineretului 
călit în aspra şcoală a naţionalismului şi a disoiplinii 
lui Comeliu Codreanu. Colaborarea neamului românesc 
la acest cămin a fost frumoasă, până şi românii stabi¬ 
liţi în America au contribuit cu sume frumoase la ridi¬ 
carea lui. Sforţarea comună a tuturor românilor era cea 
mai sigură dovadă şi în acelaş timp încurajare pentru 
iniţiator, că se găsea pe drumul cel bun, pe drumul 
cerut de neam pentru a-şi vindeca rănile sufleteşti de 
care suferea. Totuşi Căminul Cultural Creştin rămâne 
opera Căpitanului. Lui i se datoreşte. EI a venit cu 
această soluţie unică prin măreţia şi cutezanţa ei 




54 


atunci în lumea studenţească. Că nu erau unelte, că 
nu erau bani, că nu se cunoşteau imensele greu¬ 
tăţi ce stăteau în cale, că mulţi erau potrivnici, că 
iniţiatorul era socotit nebun, ce contau toate acestea 
în fata eroului cu suflet mare, în socotelile căruia ni¬ 
ciodată im avea ce căuta materia, lucrurile mărunte 
şi judecata celor mulţi. < 

Lucrările căminului au stârnit un nou val de sim¬ 
patie pentru mişcarea naţională. Toată tara privea cu 
dragoste şi încredere spre tinerii dela Ungheni. Evi¬ 
dent că acest lucru nu convenea autorităţilor înstrăi¬ 
nate. In special poliţaiul Manciu spumega furios. Ac¬ 
ţiunea constructivă a lui Comeliu Codreanu îi scăpa 
de sub mână şi se vedea învins. Totuşi nu se da bătut, 
întrucât studenţii lucrători dela Ungheni, aveau nevoie 
de hrană, s’au gândit să-şi cultive tot ei cele necesare. 
Au închiriat astfel o grădină a D-nei Ghica în Iaşi 
str. Carol, pentru zarzavaturile necesare. In modul 
acesta cei care nu puteau merge la Ungheni, sau când 
se găseau în Iaşi, mergeau mai cu seamă dimineaţa 
şi lucrau în grădină. In dimineaţa zilei de 31 Maiu, pe 
când studenţii şi elevii în număr de 63 erau adunaţi 
pentru lucru, apare Manciu cu un pluton de jandarmi 
şi poliţişti, urlând cum îi era obiceiul, insultând şi bru¬ 
talizând. Sub pretextul că făceau un „complot 44 , au fost 
arestaţi toti în frunte cu Corneliu Codreanu care era 
printre ei şi care a fost legat cu mâinile la spate şi 
duşi la chestură spre marea bucurie a jidanilor. Aici 
a început obişnuitul tratament acordat studenţilor na¬ 
ţionalişti. Bătăi la tălpi până la leşin, fălci sdrobite şi 


55 


urechi sparte. Se întreceau poliţiştii în frunte cu 
Manciu la schingiuiri. Ceeace era şi mai grav e faptul 
că luau parte, asistând la aceste brutalităţi, şi ofiţeri 
ai armatei. Din această „luptă 44 a bravului poliţai 
Manciu însemnăm ca victime pe însuşi Corneliu Co¬ 
dreanu, bătut la arestarea lui în grădină şi la politie. 
Apoi elevul de liceu Râpă Ilie, grav lovit în cât certifi¬ 
catul medical al D-nei Dr. Ropală îi arată „incapacitate 
de lucru o săptămână 44 . Cezar Ambrozie, toată partea 
stângă a obrazului tumefiată şi echimozată; poartă o 
leziune a timpanului, trebue văzut de un specialist în 
boli de urechi. Leziunile acestea au fost determinatei 
de loviri cu un corp tare (ss. Prof. Dr. Bogdan). 
Tânărul Spinzi Alexandru, ambele picioare tumefiate 
şi vinete, iar pavilionul urechii stângi este umflat 44 
(acelaş Profesor). Gurgută G. legat cu mâinile la spate 
şi la picioare, pus pe podea cu fata în jos şi bătut până 
la nesimţire. Au mai fost bătuti rău: Teodorescu, 
Olănescu ş. a. 

In urma acestor barbarii s’au pornit o serie nes- 
sfârşită de proteste în contra poliţaiului Manciu. P㬠
rinţii elevilor şi studenţilor bătuti s’au adunat şi au 
cerut Ministerului să le facă dreptate. Studenţimea 
prin asociaţia Studenţilor Creştini a cerut Primului 
Procuror al Tribunalului intervenirea pentru a fi puşi 
în libertate cei arestaţi samavolnic la politie şi pentru 
a nu mai fi maltrataţi. Au trimis telegrame de pro¬ 
test şi memorii detailate Ministerului de Interne, sesi¬ 
zând în acelaş timp celelalte centre universitare de 

*) Vezi colecţia ziarului Unirea şi celelalte ziare ale timpului. 




56 


schingiuirile repetate în Iaşi, cerându-le solidarizarea. 
L. A. N. C. a convocat pentru ziua de 3 Iunie o mare 
întrunire cetăţenească sub preşidentia generalului Tar- 
noski, unde au luat cuvântul D-nii A. C. Cuza, maiorul 
Dimitriu, al cărui fiu a fost bătut şi care a declarat 
că dacă nu-i va face justiţia dreptate şi-o va face 
singur, avocat Bacaloglu, apoi studentul Grigorescu 
în numele studentimii spune: „De se va face dreptate 
în această chestiune, bine; de nu, se va găsi cineva 
în sânul acestei studentimi care să nu o lase să 
poarte pe frunte pecetea laşităţii**- Mai vorbesc me¬ 
seriaşii: Ruşi, Pancu, Cristea, apoi profesorii: Ion 
Zelea-Codreanu, Dr. Corneliu Şumuleanu, avocat Nellu 
Ionescu ş. a. La sfârşit au cerut Ministerului desti¬ 
tuirea lui Manciu, înfierând brutalităţile comise, şi-au 
exprimat simpatie pentru acţiunea studenţească şi 
suferinţele îndurate, iar părinţilor îndureraţi toată 
dragostea adunării. 

I Secţia ofiţerilor în rezervă a trimis Ministerului 
de Războiu o telegramă unde spun: „In numele celor 
100 ofiţeri de rezervă secţia Iaşi, Vă supunem la cu¬ 
noştinţă că prefectul de politie Manciu, a bătut, mal¬ 
tratat şi schingiuit copiii elevi de şcoală ai ofiţerilor 
de rezervă şi pensionari. Vă rugăm să binevoiţi a 
interveni către Ministerul de Interne pentru a se or¬ 
dona anchetă şi sancţiuni'*. Semnat: General Tamoski. 

In afară de aceste înfierări au năvălit pe capul 
Ministerului de Interne protestele tării. 

Cu toate acestea nimic nu se schimba. Niciun semn 
care să dea cât de câtă satisfacţie celor cari aşteptau 


57 


cu înfrigurare şi încredere un început de dreptate 
în tara aceasta. Au urmat alte întruniri de protest 
din partea părinţilor victimelor lui Manciu, dar de 
acum încolo acesta nu mai îngăduia nici întrunirile, 
cu toate că erau aprobate, fapt care a determinat pe 
cei în cauză să se adreseze însuşi M. S. Regelui .ce- 
rându-I ocrotirea. Au început din nou memoriile (cum 
a fost al maiorului Ambrozie şi general dl divizie Ion 
Tamoski, decorat cu Mihai Viteazul) cu noui rug㬠
minţi şi noui aşteptări. Ziare mari cu sentimente ro¬ 
mâneşti, cum era Universul, relatau pe larg toate săl- 
bătăciile pe care le săvârşea acest prefect şi în mai 
multe rânduri a cerut pedepsirea lui. Universul scria 
în unul din numerile sale: ...„reese cu prisosinţă că la 
Iaşi se petrec fapte stranii. Iată un prefect de politie 
care îşi bate joc de legi, care ordonă arestări în massă 
după bunul său plac, care torturează studenţii şi elevii 
de liceu, care împrăştie teroarea într’un oraş întreg şi 
el însuşi e un agent provocator de dezordine! Faptele 
grave săvârşite de prefectul din Iaşi nu pot rămâne ne¬ 
pedepsite". In sfârşit a fost delegat un Inspector admi¬ 
nistrativ să facă o anchetă. El a rămas indignat de. 
faptele comise de către Manciu, însă raportul lui n’a 
fost cunoscut. In schimb li s’a găsit studenţilor vina 1 
de a se fi întrunit la ora 5 dimineaţa şi drept încheere 
a acestui mare episod cu sânge... după două luni de 
aşteptare din partea tuturora, Manciu a fost... decorat 
cu Coroana României în gradul de Comandor. 

Aşa se făcea nedreptatea! 



58 


Zilele treceau şi Manciu devenea tot mai obraz¬ 
nic şi agresiv. Nenumăratele procese cari i s’au in¬ 
tentat se tot amânau sau se terminau cu achitarea lui. 

, „In ziua de 25 Octombrie trebuia să se judece procesul 
studenţilor şi al elevilor maltrataţi de Manciu în îm¬ 
prejurările cunoscute. Manciu prin modul lui de a se 
comporta cu lumea a indignat pe toti cei prezenţi. Pe 
această temă s’a iscat un incident: Dl avocat Dum¬ 
bravă, fiind insultat de către Manciu în instanţă, a 
cerut ca să fie arestat pe baza art. 47 cod. penal. Spi¬ 
ritele erau extrem de agitate, ceeace a provocat .mai 
multe suspendări de şedinţe. Impertinenta celor incul¬ 
paţi a excitat publicul care cunoscând probele evidente 
ale culpabilităţii, în zadar aştepta sentinţa condam - 
natoare. In asemenea împrejurări — pronuntându-se 
amânarea procesului — publicul a început să păr㬠
sească sala de şedinţe. 

„Cele două tabere au rămas bine distincte: la 
dreapta numeroşi agenţi ai forţei poliţieneşti, iar Ja 
stânga avocaţii apărării înconjuraţi de studenţi". , 
i In această atmosferă un incident între Corneliu 
Codreanu şi Constantin Manciu, duce la împuşcarea 
mortală a acestuia din urmă şi la rănirea inspectorului 
Clos şi comisar Huşan care au încercat să tragă asupra 
lui Corneliu Codreanu. , 

Dreptatea era făcută! 

Din prima clipă a pedepsirii lui Manciu opinia 
publică a fost alăturea de Corneliu Codreanu: Studen¬ 
ţimea din Iaşi, prin ziarul ei „Cuvântul laşului", apărut 
a doua zi, scria în manşetă cu litere mari: : 


59 


ROMÂNI! 

„Acela ce de mai bine de un an de zile, pentru 
arginţii lui Iuda, a batjocorit şi lovit tot ce-i românesc 
şi-a primit pedeapsa. Gestul colegului nostru Corneliu 
Zelea-Codreanu, este al nostru al tuturor. Apărându-şi 
onoarea, el a apărat onoarea întregei studenţimi. Stu¬ 
denţimea şi naţia recunoscătoare îi strigă într’un glas: 
Să trăiască Corneliu Zelea-Codreanu /" 
Studenţimea din Cluj trimite în aceiaşi zi urm㬠
toarea telegramă: „Ne unim cu totii la frumoasa faptă 
a Ini Corneliu Zelea-Codreanu aplicată prefectului Man¬ 
ciu. Vom fi gata oricând", (ss) Studenţimea clujeană. 

I Universul a scris: că gestul „poate să fie un act 
de răzbunare a unor serii de umilinti, pe care studen¬ 
ţimea le îndurase... după cum poate să fie o pornire 
dârză şi neaşteptată, într’un moment de rătăcire pro¬ 
vocat probabil şi de incidentele dela Ocolul I... Cor¬ 
neliu Codreanu nu pare să fi concentrat în sufletul 
său decât întreaga durere pe care el credea că o ,va 
putea înăbuşi în sânge". 

Libertatea dela Orăştie a părintelui Moţa scria: 
„Volnicia, abuzul ticălos de putere, lipsa oricărui res¬ 
pect pentru lege şi libertate cetăţenească, ne aduse 
cumplita întâmplare, pe urma căreia suferă din nou 
atâtia tineri, de care erau şi mai sunt legate atâtea 
nădejdi frumoase". ■ 

Ziarul Ţara noastră prin Al. O. Teodoreanu 
spune: „In atmosfera încărcată a unei lungi şedinţe, 
în care nervii s’au întins la extrema limită, Constantin 
Manciu, prefect de poliţie al Iaşilor, cade răpus de 



60 


glontele palidului tânăr Zelea-Codreanu. Nefericitul 
avea să răspundă justiţiei pentru acte pe care acum 
nu ne mai e îngăduit a le pomeni. N’a trecut nici două 
luni, decând comentându-le în paginile acestei reviste 
prevedeam tristul sfârşit, indicând celor în drept mij¬ 
locul de a-l evita". 

In Cuvântul laşului datorit dlui Nellu Io- 
nescu găsim următoarele gânduri: ...„prea a fost 
abuziv, prea s’a încântat de demnitatea de prefect de 
politie, prea îşi închipuia că e eternă, prea nu a trecut 
prin mintea lui poruncile stăpânilor, prea a căzut Vic¬ 
timă uşor, adulatiunilor unei anumite prese ale cărei dn- 
teresse le servea cu un devotament cinic şi fără limită". 

„Politicianismul liberal şi jidanii paraziţi aceştia 
l-au svârlit pe Manciu în groapa unde l-a trimis glontul 
lui Codreanu. Din punct de vedere juridic, fapta lui 
Corneliu Zelea-Codreanu scapă ori şi cărei represiuni, 
căci acel care iese întâiu din legalitate prin faptul că 
provoacă, nu are dreptul a se plânge de ilegalitatea 
faptului acelui care îi răspunde, pentrucă el însuşi re¬ 
nunţând la respectul legii nu are drept de garanţia ei. 
Opinia publică este alăturea de Corneliu Codreanu, ei 
îi plac gesturile hotărîte şi apreciind mobilul superior 
al acestui gest care avertizează un regim şi serveşte o 
idee, îl deslăntuie de considerentele obişnuite de în¬ 
criminare, unor atari fapte, îl justifică în totul şi îl 
aprobă în special". 


61 


PROCESUL LA FOCŞANI 

In urma împuşcării lui Manciu a fost arestat în¬ 
treg grupul de „văcăreşteni", sub învinuirea de a fi 
complotat din nou şi i-au întemniţat la Galata. Aici au 
fost ţinuţi până la 25 Decembrie 1924, când, în urma 
unei greve a foamei, de 11 zile, au fost transportaţi la 
spital şi apoi eliberaţi, rămânând numai Corneliu Co¬ 
dreanu. Procesul a fost sorocit pentru 14 Martie la 
Focşani. Explicaţia acestei mutări a procesului la Foc¬ 
şani, consta în intenţia vădită a guvernului şi a jido- 
arimei de a obţine o condamnare, socotindu-se „că in¬ 
teresele de partid vor înăbuşi glasul conştiinţei naţio¬ 
nale din sufletele juraţilor". 

Numai că socoteala guvernului nu se potrivea ca 
voinţa neamului. Juraţii focşăneni s’au purtat de aşa 
natură, încât au anticipat achitarea inculpatului. Parti¬ 
cipanţii la proces, în număr foarte mare, au făcut mari 
manifestaţii prin oraş, dând o bine meritată lecţie ji¬ 
danilor, pentru întreaga lor atitudine avută în „cazul 
Manciu". Ei trebuiau să înţeleagă că în tara noastră 
noi nu îngăduim nici domnia lor şi nici asuprirea coa- 
delor de topor. 


LA SEVERIN 

Neputându-se judeca procesul acum, se fixează 
după o prealabilă consfătuire la Minister — ca termen 
de judecată 20 Mai 1925 tocmai la Tumu-Severin. Pur¬ 
tat dela un capăt la altul al tării şi din închisoare în 



62 


închisoare, Corneliu Codreanu aştepta liniştit ziua ju¬ 
decăţii sale. Nu tot aşa de liniştit era însă sufletul ro¬ 
mânesc deşteptat la o viată nouă şi conştient de pri¬ 
mejdiile care-1 ameninţau. El se frământa... Tânărul 
care prin puterile şi acţiunea lui a ridicat la potenţial 
nebănuit conştiinţa românească, era zăvorit. In clipa 
judecăţii lui toată această simţire românească ţinea să 
fie prezentă, să-şi dovedească ataşamentul, să-l ajute. 
Astfel ne-a fost dat să vedem la procesul dela Tr. 
Severin, înscriindu-se ca apărători ai lui Corneliu Co¬ 
dreanu aproape 20.000 oameni, din toate straturile so¬ 
ciale. Dela plugari la profesori universitari; meseriaşi, 
intelectuali, studenţi, lucrători, pensionari. Şase zile a 
durat procesul. Niciodată Severinul n’a fost în sărb㬠
toare ca atunci. Fiecare tren aducea oaspeţi noui ve¬ 
niţi din toate unghiurile tării. Studenţimea, în tot ce 
avea mai select şi reprezentativ, se mutase în acest oraş. 
Primirea fruntaşilor naţionalişti era un adevărat delir. 

, Manifestaţiile erau demne, ordonate şi totuşi de un 
entuziasm indescriptibil. Costumul naţional în toată 
frumuseţea şi varietatea lui se găsea pretutindeni. 
Zilele procesului au fost zile mari. La proces aceeaşi 
notă ca şi altădată: demnitate, seriozitate şi răspun¬ 
dere pentru faptele săvârşite. Apăreau în proces toţi cei 
şase „văcăreşteni“. Printre apărători notăm pe prof. 
A. C. Cuza, Paul Iliescu, Vasiliu-Cluj, C. Şumuleanu, 
Tache Policrat, întreg baroul de Severin, baroul de 
Dolj, prin delegaţi, etc- i 


63 


ACHITAREA 

După cetirea actului de acuzare în care se vedeau 
numai comploturi şi după frumoase desbateri şi ple¬ 
doarii, constituind un adevărat catechism de credinţă 
românească, juraţii au adus un verdict de achitare. 
Justiţia poporului, apreciind şi judecând, s’a aşezai din 
nou in unison şi nivel de simţire cu neamul. Ei simţeau 
că dincolo de formele strâmte ale legei se punea un 
proces mai mare. Procesul tendinţelor spre mai bine 
pentru care generaţia ai cărei reprezentanţi, acuzaţii, 
stă gata de jertfă. Ei au mai văzut că Manciu nu era 
un om, ci reprezentantul cel mai odios al duşmanilor 
redeşteptării noastre. i 

Dl Octavian Goga, înŢaraNoastră, făcea aceste 
consideraţii după achitare: „Procesul tânărului student 
în realitate nu e al lui. El nu s’a început acum, şi din 
nenorocire nu se sfârşeşte aici. E un proces colectiv 
cu mii de tentacule morale, înfipte în crezuj mulţimi¬ 
lor. Mişcarea studenţească e o izbucnire de protestare 
a instinctului naţional la noi, un strigăt de afirmare a 
adevărurilor organice ale unui neam, nesocotite de 
inconştienţi sau batjocorite de elemente distructive 
interesatei 

ÎNTOARCEREA SPRE IAŞI 

Guvernul doritor de aspră condamnare s’a văzut 
deodată pus în situaţia destul de caraghioasă pentru 
el, de a fi nevoit să stea la dispoziţia miilor de parii- 



64 


cipanti la proces, fiind obligat a le pune la îndemână 
trenuri speciale pentru înapoiere. Cel pe care-l doreau 
în întunerecul ocnelor, trecea triumfal în flori şi bucurie, 
dela Severin la Iaşi, trecând şi prin Bucureşti. Pretu¬ 
tindeni trenul era întâmpinat de poporul care voia să 
vadă pe tânărul răzbunător. Moşnegi cu plete albe 
coborau din depărtări muntoase să binecuvinteze pe 
acest fecior vrednic. Copii de şcoală cu dascălii lor 
salutau cu înduioşare pe acela în care vedeau pe omul 
zilei de mâine, croitor de o soartă mai bună. Manifes¬ 
taţii entuziaste cu participare de mulţimi mari s’au 
făcut la Severin, Craiova, Slatina, Piteşti, Bucureşti, 
Buzău, Focşani, Iaşi. In capitala tării la sosirea trenu¬ 
lui piaţa din fata gării era o mare de capete. Cei sosiţi 
şi în special fruntaşii în frunte cu Corneliu Codreanu 
erau în pericol de strivire. Toţi voiau să-l vadă pe 
eroul studentimii, să-l atingă, să-i spună o vorbă. 

NUNTA DELA FOCŞANI 

La sosirea trenului în Focşani, o delegaţie mare 
s’a urcat la el şi l-a rugat să-şi facă cununia în oraşul 
lor. întrucât nu au avut posibilitatea să termine pro¬ 
cesul aici, sunt doritori să-l aibă în mijlocul lor la 
nuntă. Aşa se hotăreşte ca la 14 I u n i e 1925 să-şi ser¬ 
beze cununia la Focşani. Logodna o făcuse cu un an 
înainte, la cărămidăria dela Ungheni, în mijlocul cama¬ 
razilor săi. Tovarăşe de viată şi-a ales pe d-ra Elena 
Ilinoiu, studentă, fiica unor modeşti şi cinstiţi funcţio¬ 
nari din Iaşi. Manifestaţia de simpatie, cea mai mare 


65 


pentru Corneliu Codreanu, care dovedeşte în acelaş 
timp şi proporţiile pe care le luase mişcarea naţională, 
a fost nunta dela Focşani A fost într’adevăr o nuntă 
ca n poveşti. Peste 100.000 de oameni au tinut să ia 
parte; delegaţi din toată tara, studenţi, elevi şi oameni 
bătrâni. Sute de trăsuri formau un frumos convoi din 
oraş până la Crâng, o pădurice afară din oraş la câţiva 
kilometri, unde a avut loc petrecerea. Corneliu Co¬ 
dreanu a mers călare pe un cal alb, ca un adevărat 
voinic biruitor asupra balaurilor. 

1 Odată cu marele entuziasm a intrat în mişcarea 
naţionalistă reprezentată prin L’. A. N. C. patima şi 
intriga.') Câţiva oameni mărunţi la suflet şi lipsiţi de 
orice ideal şi-au început opera lor nefastă de calomnie 
şi şoaptă la ureche, împotriva adevăraţilor luptători. 
Aceştia au fost răniţi în sufletele lor, dar nu au dis¬ 
perat nicio clipă. Şi-au îndoit puterile de luptă încer¬ 
când în acelaş timp să arate rolul urît pe care vreau 
să-l joace aceşti duşmani ai mişcării, veniţi aci cu 
scop, poate dinainte determinat. In alte împrejurări şi 
altă lucrare se vor scrie odată toate aceste lucruri în 
mod amănunţit. 

C. CODREANU IN FRANŢA 

Corneliu Codreanu a atras celor în drept aten¬ 
ţiunea asupra situaţiei care se creiază în L i g ă şi după 
aceea s’a dus în Franţa. 

.. Vtjtoatoe. l' te f io f ă * L A - R c - fa tă de Legiune este 
bine arătată de Ion Mo{a în „Cranii de lemn*, în articolul .Le¬ 
giunea şi L. A. N. C.‘ 




66 


i Plecat în Franţa, s’a înscris la Universitatea din 
Grenoble, Facultatea de drept, la doctorat, secţia Eco- 
nomică-politică. 

A stat doi ani, cu o mică întrerupere în preajma 
alegerilor din 1926, când a venit în tară spre a da 
sprijinul lui Ligii. A fost chiar candidat la Focşani, 
peste dorinţele proprii, fără a reuşi. 

După alegeri s’a înapoiat imediat în Franţa de- 
dicându-se studiilor. A terminat cei doi ani de doctorat 
şi se pregătea pentru susţinerea tezei, când desbinarea 
Ligii îl aduce din nou în tară, acum definitivi. 

Asupra traiului dus în Grenoble împreună pu 
sofia lui, vom însemna aici doar faptul, că a fost greu 
şi plin de restrictiuni materiale. 

Lipsit de orice sprijin, bucurându-se doar de aten¬ 
ţiunea câte unui prieten bun, cum a fost regretatul 
Hristache Solomon dela Focşani, a fost nevoit să 
locuiască într’un sat unde lucra cu ţăranii. Mergea la 
lucru, iar doamna Codreanu se îndeletnicea cu cus㬠
turi naţionale, pe care le expunea într’o vitrină spre 
vânzare. 

Mulţumit cu puţin totdeauna, a rezistat. In timpul 
şederii lui acolo a tipărit şi o broşură „ Autour de la 
question des bourses accordees par lElat francais aux 
etudiants roumains 11 m care arata cum cele mai multe 
sunt ocupate de către jidani, cari ne fac o proastă re¬ 
clamă, punând pe scurt şi întreaga problemă semită 
din tară. 


67 


REVENIREA IN ŢARA 

Când a sosit în tară, Liga şi mişcarea erau desbi- 
nate. Opera atâtor ani de lupte şi suferinţe se prăbuşa. 

Cu gândul că în fata dezastrului şi desnădejdii 
masselor se vor trezi la realitate acei în cari mai 
credea cu o îndărătnică încăpătinare, încearcă cu elan 
de zile mari să oprească prăbuşirea, să refacă frontul 
şi să unească pe cei buni. 

UNIRE şi PURIFICARE era cuvântul Iui de 
ordine. 

A încercat totul, dar a fost de prisos. înverşu¬ 
narea şi duşmănia pătrunsese aşa de mult, încât nu 
s’a putut face nimic. 

Văzând că nu mai este nimic de făcut, s’a pre- 
zentat cu tot grupul „Văcăreşti", D-lui A. C. Cuza cât 
şi statutarilor, cerându-le amândurora de a-i elibera de 
unele angajamente, pe cari trecutul lor de luptă le-a 
determinat. 

Autorul acestei lucrări, ca tânăr student şi legi¬ 
onar a fost fafă la această despărţire. Tocmai pentru 
aceasta nu mă pot opri de a nu însemna în acest loc, 
eleganţa şi cavalerismul ce s’a desprins cu prisosinţă 
din această întâmplare. j 

Căpitanul împreună cu cei cari îşi luau libertatea 
de acţiune fuseră jigniţi, atacaţi şi supuşi la grele în¬ 
cercări sufleteşti; au stat cu toată credinţa lor în miş¬ 
care şi, pentru reuşita ei, nu s’au sfiit să stea în ge¬ 
nunchi şi să-şi mărturisească sinceritatea luptei. 


5 * 



68 


Dar fiindcă toate acestea nu au putut evita des¬ 
părţirea, cei cari plecau se arătau tot aşa, cum au 
fost viaţa întreagă. 

îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, toţi în costum* 
naţionale, s’au prezentat întâi la profesorul A. C. Caza, 
căruia i-au arătat că nu-1 mai pot urma şi că pornesc 
pe un drum nou, rugându-1 să binevoiască a le da 
deslegare pentru orice angajamente pe care anii de 
luptă le-ar fi creiat 

Profesorul le-a întins mâna şi astfel în cel mai 
perfect mod de ţinută au plecat 

Despărţirea nu a fost determinată de egoiste mo- 
tive personale sau din vanitate, ci dintr o adâncă inte¬ 
grare a Căpitanului în spiritul vremii şi al credinţei 
generaţiei lui, pe care cei mai vârstnici nu o puteau 
înţelege. 


ÎNFIINŢAREA l. a. m. 


hi ziua de 24 Iunie 1927, Vineri, naşterea Sf. Ioan 
Botezătorul, a luat fiinţă Legiunea „Arhanghelul Mi- 
hail“, denumită astfel după Icoana Sf. Arhanghel Mi- 
hail, aflătoare pe uşa din stânga a bisericii din închi¬ 
soarea Văcăreşti, Icoană pe care am avut-o protectoare 
în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate 
ceasurile noastre de suferinţă. t 

Răspunderea organizaţiei şi conducerea ei o avea 
Corneliu Zelea-Codreanu, CĂPITANUL! 

Cu cine a pornit Căpitanul organizaţia lui? 

Cu grupul ,,Vacăreştenilor“ şi următorii legionari: 
Hristache Solomon, Neculai Totu, Al. Ventonic, Ion 
Banea, I. Bordeianu, Ing. Gh. Clime, Ing. Blănaru, V. 
Silaghi, D. Ifrim, A. Ionescu, E. Eremeiu, M. Lefter, 
Spiru Peceli, Gh. Potolea şi alţii vreo câţiva. 

„Eram aşa de puţini şi aşa de săraci încât nu 
aumai că am fost ţinta săgeţilor ironiilor altora, dar 
ne-am îngrozit noi înşine de sărăcia noastră. Credinţa 
însă nu ne-am pierdut-o nicio clipă. 

N’am avut nicio secundă de îndoială. Pare că 
Dumnezeu ne-a adunat, înadins, aşa de săraci pentru 
ca să arate că în victoria legionară materia n a avut 
niciun rol. Din primul moment am avut viziunea clară 



70 


a victoriei finale şi mi-am asumat întreaga răspundere 
a conducerii. De atunci am trecut prin greutăţi, pri¬ 
mejdii şi riscuri nenumărate, dar această viziune a vic¬ 
toriei nu m’a părăsit nici o secundă**. ■) 
i Tare în credinţa lui s’a ridicat ca un titan şi a 
pornit din nou, dela capăt. 

! Drumul însă era mult mai greu acum pentru mai 
multe motive: 

i a) Peste tot domnea durerea şi desamăgirea. 

I b) Impresia proastă lăsată de comportamentul 
primei mişcări prin oamenii ei, a umbrit timp înde¬ 
lungat şi mişcarea legionară. . 

c) Existenţa unei alte organizaţii părea o simplă 
ambiţie personală. 

Netinând socoteală decât de credinţa şi îndemnul 
sufletului său. Căpitanul a pornit... 


REVISTA PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC 

La 1 August 1927, apare revista „Pământul Stră- 
moşesc**, ca organ al Legiunii „Arhanghelul Mihail**. 

In privinţa adevărului situaţiei mişcărei, iată ce 
scrie Căpitanul în primul număr: 

1. „Ne găsim cu mişcarea naţională în fata unui 
dezastru, pentru mulţi neaşteptat. 

2. Noi am ştiut că acest dezastru va veni, pen- 
trucă am văzut întâmplându-se lucruri prea grave. Am 
intervenit neîntrerupt timp de doi ani, plângând şi 


') Cărticica şefului de cuib. 


71 

uneori preferind să fim taxati de obrazâici, pentru a 
înlătura sfârşitul tragic către care ne apropiam. 

3. Cauzele conflictului sunt cu mult mai profunde, 
decât acelea pe care le cunoaşte, lumea. 

4. In acest conflict, atitudinea noastră iniţială a 
fost: unire şi purificare. 

5. Astăzi împrejurările ne impun, de a păstra o 
independentă absolută fată de ambele tabere. Am a- 
nunţat motivat aceasta D-lor Cuza şi Şumuleanu. 

6. Din această situaţie începem, organizaţi, o ac¬ 
ţiune pentru salvarea mişcării, sprijinindu-ne pe trei 
adevăruri evidente: 

A) Din cauza certurilor dintre noi, frontul spre 
adevăratul duşman a rămas descoperit. Jidanul triumfă. 

B) Stegurile noastre, ale Ligii, pe această cale 
merg la înfrângere sigură. 

C) Viitorul nu ne mai este asigurat de nimeni în 
ţara aceasta. 

Toţi... cşre vor şti să-şi iubească mai mult tara 
şi pe Dumnezeu decât pe părinţii lor, ne vor urma. 
Nu la vorbe, ci la fapte! 

Acesta este punctul nostru de vedere. Aici suntem 
şi aici vom rămâne**. - 

Fată de această atitudine, replica a fost un vârtej 
de insulte şi duşmănie, i 

Legiunea „Arhanghelul Mihail** pornită la luptă a 
mers sistematic. In primul rând a scos revista ca port 
drapel al ei şi purtătoare scrisă a gândurilor noastre. 

*) Pământul Strămoşesc, An. I Nr. 1—1927. 





72 


Asigurarea revistei prin câştigarea unui anumit număr 
de abonaţi a fost prima „bătălie" legionară. După 
aceea a început Căpitanul cu putinii săi legionari 
şcoala de cadre. Trebuia să-i formeze de aşa fel pe 
„soldaţii ceasului dintâi" — cum îi plăcea lui să-i 
numească pe viitorii „spărgători de fronturi" — încât 
orice ar veni peste capetele lor, legionari să trăiască 
fi legionari să moară. 

Această perioadă a şcoalei de cadre a durat până 
în anul 1929. Natural că în acest tâmp cu legionarii 
s’au efectuat mai multe lucrări de pregătire pentru 
ziua de mâine, precum vom vedea. 

Prima serbare a Legiunii „Arhanghelul Mihail" a 
fost în 8 Noembrie 1927, ziua patronului organizaţiei, 
când au depus legământul de legionari 34 de inşi. Tot 
în această zi are loc o consfătuire legionară sub pre¬ 
şedinţia lui Hristache Solomon, dându-se următorul 
comunicat: 

1. „Legiunea afirmă că mai _pre sus de interesele 
personale stă Patria cu nevoile ei. 

2. In slujba acestei patrii încălcate de străini, toti 
copiii pământului românesc trebue să alerge cu su¬ 
fletul şi cu braţul lor. 

3. Legiunea salută pe toti luptătorii cauzelor ro¬ 
mâneşti şi găseşte vinovat pe cel ce loveşte în fratele 
său care luptă pentru tară. 

4. Legiunea se îndreaptă către tot ce se simte 
soldat, chemându-1 sub drapelul ei pentru apărarea 
pământului strămoşesc. 

5. România a Românilor. Pentru jidani Palestina". 


73 


GRĂDINA GHICA 
A II-A TABĂRĂ LA UNGHENI 

In primăvara anului 1928 grădina D-nei Ghica 
este luată din nou în primire de către legionari. In 
timp ce studenţimea cealaltă îşi pierdea timpul în pe¬ 
treceri, legionarii lucrau de zor, cultivând zarzavaturi, 
pe care vara le-au transportat cu „căprioara" 1 ) pe la 
mănăstirile Moldovei şl le-au vândut. In decursul lu¬ 
crului la grădină, din cauza unui conflict cu inginerul 
Bejan, a fost arestat Comeliu Codreanu şi alţi patru 
legionari şi ţinuţi la Galata 17 zile. Acesta este înce¬ 
putul seriei de închisori „ legionare In vara aceluiaş 
an legionarii, în frunte cu Şeful lor, au reluat activi¬ 
tatea de tabără la Ungheni, făcând din nou aproape 
120 de mii cărămizi cu ajutorul cărora vroiau să zi¬ 
dească un cămin mai mic, „Cetatea Sf. Mihai", în cazul 
când s’ar fi putut ajunge până acolo încât să fim arun¬ 
caţi afară, prin forţa legii, din propriul nostru cămin. 

Odată cu scurgerea timpului se mărea şi falanga 
de luptători cari se srângeau în jurul Legiunii. Mulţi 
întrebau pentru ce nu pornim la organizarea masselo. 
Căpitanul a răspuns „că Legiunea recrutează cu mare 
atenţie unul câte unul. Când numărul acestora va fi su¬ 
ficient şi când pregătirea lor sufletească va fi de natură 
a trece peste orice obstacol. Legiunea va porni la or¬ 
ganizarea masselor, şi le va avea". 

PREZENTAREA IN FAŢA NEAMULUI 

Căpitanul a văzut prea bine că nu este suficient 
să faci un program bun şi după aceea să apelezi la 

*) Camioneta Legiunii. 




74 


popor să vie lângă tine pentru realizarea programului. 
Mai pre sus de program stă sufletul. Trebuia creiată o 
nouă spiritualitate. 0 frăţie de suflet. Şi aceasta se ere- 
iază prin trăirea idealului comun pe care urt suflet 
mare îl întipăreşte prin educaţie în sufletele celorlalţi. 
Când trăirea idealului legionar în rândurile celor din¬ 
tâi a ajuns a fi puternică, Căpitanul a pornit să a- 
runce sămânţa lui în ţară. 

Se prezenta înaintea românilor cu: 

1. Ţinuta ostăşească, în gândire şi în fapte. 

2. Linie de onoare românească, în privinţa ma¬ 
rilor probleme interesând pe români. 

3. Promovând din toate puterile fapta, munca. 

4. Propovăduind o credinţă nouă, legată prin 
Treme de sufletul străbun. 

El era sigur că se găsea pe inima timpului. Şi 
dovada i-a dat-o imediat neamul, care, cu instinctul lui 
sănătos, a înţeles că drumul Căpitanului e cel mân¬ 
tuitor şi a început a se încadra în oastea verde. Către 
sfârşitul anului 1929 încep primele întruniri legionare: 
la Covurlui, Târgul Bereşti şi Valea Horincei. In toate 
părţile apar legionari noui, însufleţiţi de frumuseţea 
idealului legionar. Dela Covurlui, Legiunea sare tocmai 
la Turda în Ardeal. Odată pornită pe acest drum, ea 
mergea înainte. Cu entziasmul primelor succese, Căpi¬ 
tanul intră în anul 1930. An ce va fi bogat în fapte 
legionare. Şcoala de cadre, unitatea de gândire, cama¬ 
raderia închegată şi entuziasmul tânăr erau cuceri oare. 
Legiunea îşi desfăşoară activitatea pe mai multe fron¬ 
turi. Cu energie clocotitoare ea urmărea acum refacerea 


75 


încrederii în mişcarea naţionalistă, în viitorul de aur 
al românilor. S’a continuat cu seria de adunări mari, 
pentru lămurirea credinţelor noastre, şi evident pentru 
— organizarea Legiunii. Amintim pe cele dela Cahul 
în 27 Ian. şi 3 Febr. când au luat parte peste 20.000 
oameni. La 4 Maiu a fost sfinţirea steagului batalio¬ 
nului legionar Turda, iar la 18 Maiu la Galaţi cu par¬ 
ticiparea a mii de oameni. Pretutindeni a domnit cea 
mai perfectă disciplină şi ordine. Educaţia Căpitanului 
îşi arată roadele. 

REVIRIMENTUL MIŞCĂRII COMUNISTE 

Lipsa mişcării naţionaliste din arena de luptă a 
României între anii 1927—30 a dat posibilitatea comu¬ 
nismului delă noi să ridice din nou capul. Pe lângă 
mulţimea ziarelor şi revistelor de atitudine de promo¬ 
vare a ideilor roşii, cari dăinuesc şi astăzi din belşug, 
câteva încercări cu bombe pe la podurile căilor ferate, 
dovedeau planurile şi îndrăsneala acestei mişcări. In 
special în Basarabia mişunau agenţii comunişti cari îşi 
găseau înţelegere sufletească la mulţimea consângeni¬ 
lor jidani, cari stăpânesc această provincie, iar ajutor 
material şi de răspândire a gândurilor şi planurilor 
lor funeste tot la aceştia aflau. Coltul acesta de tară 
era seriqs ameninţat. 

înfiinţarea gărzii de fier 

Primejduirea aceasta a Basarabiei pe Căpitanul 
Legiunii nu-1 putea lăsa indiferent. Face un apel către 



76 


•rganizaţiile tinereşti româneşti de toate nuanţele şi 
credinţele, de a lupta împreună pentru combaterea 
comunismuluidinţară. In vederea înţelegerii şi 
elaborării unui plan comun de luptă, convoacă pentru 
Dumineca Floriilor 1930 o şedinţă la Bucureşti. 
Interesele mărunte şi de partid au stăpânit sufletele. 
Mulţi n’au răspuns la invitaţie, iar cei prezenţi se în¬ 
curcau în iţele variatelor ambiţiuni. Văzând aceasta 
Căpitanul înfiinţează împreună cu oamenii săi şi cu cei 
cari aveau să-l urmeze în această cale GARDA DE 
FIER, organizaţie de luptă împotriva comunismului. 
Reproducem chemarea Căpitanului la înfiinţarea acestei 
•rganizaţii: ! 

GARDA DE FIER 

APEL LA UNIRE CĂTRE TINERIMEA ROMÂNĂ DIN TOATE 
SOCIETĂŢILE ŞI DIN TOATE GRUPĂRILE POLITICE 

COPII AI SFINTEI ROMÂNII, 

„Ca o avantgardă a armatelor roşii, înaintează din 
direcţia Nistrului, propaganda plătită a Moscovei. Ea 
proclamă în massele muncitorilor şi ţăranilor români 
necăjiţi: ura contra armatei, dispreţul către Coroană, 
necredinţă în Dumnezeu şi comunizarea averilor. Sunt 
atacate centrele vitale ale existenţei noastre naţionale. 

Aduceţi-vă aminte că în jurul acestora: Dumnezeu, 
Rege, Armată şi Moşie, neamul nostru s’a grupat în 
ceasurile lui tragice, ca în jurul unor sfinte talismane 
mântuitoare în tot decursul istoriei sale; dela Decebal... 
şi mai înainte de Decebal. In faţa acestei primejdii, 
astăzi când prupările politice se sfărâmă între ele pen¬ 
tru chestiuni mărunte, noi copiii acestei ţări, cari mâine 


77 


vom cădea cei dintâi pe câmpurile de bătaie şi cari ne 
vom înfrăţi cu drag la umbra aceleiaşi cruci albe, lângă 
hotarul atacat de duşmani, ACUM, când glasul patriei 
ne cheamă, să ne întindem mâinile frăţeşte unul către 
altul şi în faţa începutului de subminare al ţârii, să 
proclamăm într’un singur suflet: unirea întregii tine- 
rimi române. 

Ne revine nobila sarcină de a paraliza acţiunea 
aventurierilor plătiţi ai bolşevismului. D© a-i soma să 
se oprească şi să se retragă. Poporul român, gelos ii 
libertatea lui, nu mai poate tolera acţiunea criminal* 
de desagregare socială şi dărâmare a Patriei. 

! Tu, tinerime a României Mari, înalţă-te în ceasul 
acesta şi toarnă zid de neînvins în jurul Regelui, în 
jurul Bisericei tale creştine, în jurul Armatei p Moşie* 
străbune. 

Sos inimile şi înainte!" 

Cornelia Zelea-Codreanu 

MARŞUL IN BASARABIA 

> In numele acestei organizaţii, Căpitanul proectas# 
să facă un „marş în Basarabia" în luna Iulie. Prutul 
urma să fie trecut prin 3 locuri, de câte o coloană 
mare de legionari, cari aveau itinerar stabilit, trebuind 
să se întâlnească în Tighina cu toţii. Pretutindeni urma 
să se ţină şezători cu conferinţe^ cântece naţionale şi 
viaţă românească. Basarabia trebuia întoarsă „ca faţa 
spre Bucureşti". Acest lucru nu convenea mercenarilor 
din Sărindar. „Basarabia trebuia să rămână pradă bol- 




78 


şevismului şi să privească spre Moscova, pentru ca eî 
să continue a teroriza cu provincia dintre Prut şi Nistru 
întreaga politică a României". ] ) A început atunci sche* 
lălăiala prin Adevărul, Dimineaţa, Lupta, etc., cerând 
guvernului măsuri, ameninţând şi insultând. Ploşniţele 
jidoveşti prezentau marşul acesta, ca un fel de probă 
pentru marşul pe care Garda de Fier, urma să-l facă 
asupra Bucureştiului. Guvernul, intimidat, interzice 
marşul. Căpitanul scoate atunci un manifest pe care îl 
afişează pe zidurile Capitalei sub titlul „Un apel şi un 
avertisment" în care adresându-se, „D-lor din Sărin¬ 
dar", le spune: „Poate voiţi ca prin insultele neînce¬ 
tate cu care răniţi sufletele româneşti, să mă vedeţi 
ăatr’o bună zi în fruntea sfinţilor răsculaţi din Mara¬ 
mureş? Să ştiti că în clipa aceea v’a sunat ceasul şi v’a 
sunat şi scândura. In orice caz, dacă legile vi se par 
insuficiente* ca să vă poată domoli, eu vă declar că am 
\ destulă putere pentru ca să vă pun la locul vostru şi 
să vă fac să înţelegeţi în ce tară trăiti“. Şi în acela# 
timp apelul lui către tară. „Români! 0 Românie 
nouă nu poate ieşi din culisele partidelor, după cum 
România Mare n’a ieşit din calculele politicianilor, 
ci de pe câmpiile dela Mărăşeşti şi din fundul văilor 
bătute de grindina de otel. 0 Românie nouă nu poate 
ieşi decât din luptă. Din jertfa fiilor săi. De aceea nu 
politicianului mă adresez astăzi. Ci tio soldat. 

Inaltă-te! Istoria te cheamă din nou. Aşa cum eşti. 
Ou mâna ruptă. Cu piciorul frânt. Cu pieptul ciuruit. 
Lăsati-i pe neputincioşi şi pe imbecili să tremure. Scrieţi 

*) Un apel şi un avertisment—manifest al Căpitanului. 


79 


pe steagurile voastre: străinii ne-au copleşit. Presa 
înstrăinată ne otrăveşte. Politicianismul ne omoară. 
Sunaţi din trâmbiţe alarma. Sunaţi din toate puterile. 

In clipa în care duşmanii ne copleşesc şi politi- 
cianii ne vând, Români strigaţi cu înfrigurare ca pe 
potecile munţilor în ceasurile de furtună: PATRIA’, 
PATRIA, PATRIA!". 

i Autorităţile socotind acest manifest ca provocator 
la desordini au arestat pe Corneliu Codreanu şi l-au 
trimis în judecată conf. art. 7, 8, 9, 11 din legea Mâr- 
zescu. După o lună de prevenţie a fost judecat. înainte 
de judecată şi în ziua ei, studenţimea bucureşteană a 
ţinut întruniri,\a manifestat şi a participat în număr 
mare la tribunal, arătând prin aceasta solidaritatea ei 
cu inculpatul, a cărui eventuală condamnare ar so¬ 
coti-o drept provocare. Apărarea a arătat că Corneliu 
Codreanu „reprezintă curentul care trebuia să se for¬ 
meze ca un corectiv în contra curentelor comuniste..., 
fiindcă e imposibil să activeze curentul de distrugere 
fără să se nască curentul de conservare". Tribunalul 
l-a achitat. Parchetul a făcut apel, dar şi Curtea de 
Apel, la rândul ei, l-a achitat. 

Din momentul în care Legiunea (care era repre¬ 
zentarea în mare a Căpitanului) s’a plasat în vâltoarea 
vieţii de toate zilele, a străjuit cu mare atenţiune, din 
colţul ei de observaţie, toate manifestările de orice 
natură ale vieţii româneşti. La 7 Iunie 1930 în Iaşi, 
înaintea tuturora, a făcut o mare manifestaţie pentru 
M. S. Regele, la care a vorbit Căpitanul. Tot la Iaşi 
Legiunea împiedică printr’un scurt şi categoric mani- 



80 


fest, datorit tot Căpitanului, apariţia unui ziar comu¬ 
nist, „Moldova 44 , anunţat cu multa reclamă. La 2 No- 
emvrie s’au tinut la Bucureşti şi Iaşi întruniri de pro¬ 
testare contra menţinerii în arest a preoţilor din Ma¬ 
ramureş, luptători pentru cauza românismului. La 8 
Noemvrie Căpitanul se instala cu organizaţia lui în’ 
Capitala ţârii, inaugurând sediul din Calea Victoriei 40. 
La 21 Decemvrie se constitue Senatul Legiunii, 
compus din persoane de înaltă autoritate morală şi va¬ 
loare intelectuală, în frunte cu prof. universitar Traian 
Brăileanu. 

Tot atunci a schiţat Căpitanul câteva puncte pro* 
gramatice: 

1. „Legiunea „Arhanghelul Mihail 44 , având casecfie 
de politică militantă „Garda de Fier 44 , este o organi¬ 
zaţie natională-monarhică, în conformitate cu întreaga 
tradiţie a poporului român. 

2. Ea va lupta /pentru păstrarea neştirbită a si¬ 
tuaţiei câştigată de România în marele războiu. 

I 3. Ea afirmă dreptul întâietăţii şi supremaţiei 
elementului românesc în tara şi pe pământul nostru; 
şi principiul că poporul român este singur chemat 
să-şi conducă Destinul şi Patria, fiind singurul răs¬ 
punzător în fata istoriei 4 *. 

Plasarea aceasta atât de categorică a Căpitanului 
şi organizaţiei lui în preocupările româneşti, şi mai 
ales perfectarea organizării interne în frunte cu Sena¬ 
tul, perfectare care nu făcea decât să îmbrace în forme 
sufletul legionar creiat, nu convenea multora. In pri¬ 
mul rând jidovimii care vedea în legionarisra forţa 


81 


care îi va nimici tihna şi liniştea ei de atotstăpâni- 
toare pe pământul acesta, şi în al doilea rând tuturor 
partidelor care se vedeau ameninţate în însăşi exis¬ 
tenta lor, tot atât de nenorocită pentru tară ca şi ji¬ 
danii. Au început atacurile. Jidanii prin presa lor pre¬ 
zentând Legiunea ca o mare primejdie pentru Rom⬠
nia, cereau guvernului măsuri radicale. Dimineaţa şi 
Adevărul au întetit campania de ponegrire a Legiunii. 
Pagini întregi din aceste ziare cuprindeau descrieri de¬ 
tailate despre „ecrazita, dinamita şi armele 44 ce s’au 
găsit pe la sediile organizaţiei; ordine apocrife, liste 
negre de persoane cari trebuiau suprimate şi alte ca¬ 
raghioslâcuri. Toate acestea în vederea creerii unei 
anumite atmosfere, necesară pentru a justifica m㬠
surile ce trebuiau luate şi cari n’au întârziat. ] 

PRIMA DISOLVARE 

i In primile zile ale lui Ianuarie 1931 sub guver¬ 
narea national-tărănistă, Ministrul de interne Miha- 
lache a disolvat Legiunea A. M. şi Garda de fier. Şi 
s’a pornit prigoana. Toate ziarele şi publicatiunile le¬ 
gionare au fost oprite, sediile sigilate. Tot ce s’a găsit 
în ele, confiscat. Căminul Cultural Creştin dela Iaşi 
ocupat de armată. Legionarii bătuti pe la posturile de 
jandarmi şi politie, iar Căpitanul cu unii dintre apro¬ 
piaţii lui, arestat şi încarcerat la Văcăreşti sub învi¬ 
nuirea de a fi „încercat a întreprinde o acţiune împo¬ 
triva formii de guvernământ statornicită prin Constituţie 
şi a încercat a face agitaţiuni din care putea rezulta un 
pericol pentru siguranţa publică, prin organizarea Legi- 


6 



82 


unii Arhanghelului Mihail, „Garda de Fier ", având ea 
scop întronarea unui regim dictatorial, ce urma să fie 
impus la un moment voit". 

ÎNCHISOAREA 

La confirmarea mandatelor, Căpitanul a făcut ur¬ 
mătoarele declaraţii • „Organizaţia mea s a înfiinţat, a 
lucrat tot timpul* şi lucrează în cadrul legal şi în spi¬ 
ritul libertăţii constituţionale; ea are un program de 
realizări politice riguros legale, iar caracterul ei naţio¬ 
nalist. S’a închegat tocmai în scop de a mobiliza con¬ 
ştiinţa naţională şi de a organiza solidaritatea cetăţe¬ 
nească în vederea salvgardării intereselor acestei forme 
de guvernământ, cristalizată pentru noi în ideile şi in- 
stituţiunile: Coroană, Patrie şi Creştinătate şi mai cu 
seamă în interesul înfrângerii conspiraţiilor vrăşmă- 
şeşti ce înconjoară statul român, şi cari prind tot mai 
vătămător chiar din cauza lipsei de măsuri împp- 
trivă-le, în care se complac autorităţile. 

Suntem români, legaţi de glia strămoşească. Sun¬ 
tem ţinuţi a ne pregăti să înfruntăm agresiunea vr㺬 
maşilor cari ne ameninţă 44 . 

Apoi stăruie să sublinieze campania de alarmism 
şi calomnie cultivată de presa din Sărindar în această 
afacere. Califică procedeul semănătorilor de vânt dela 
Dimineaţa, Adevărul şi Lupta drept asasinat moral şi 
inchee astfel: „Nu mă desonorează faptul că stau în¬ 
chis pentru o cauză dreaptă şi sfântă a naţiei mele, 
pusă astăzi în prezenţa celui mai duşmănesc pericol 
ce a ameninţat-o vreodată şl la temelia căreia ope¬ 


83 


rează nestingheriţi surpătorii. Nu mă micşorează faptul 
că merg cu camarazii mei de luptă naţională în puş¬ 
cărie, în timp ce vrăşmaşii ţării continuă să minez© 
statul nesupăraţi, nu mă umileşte arestul azi, când 
ambuscaţii şi javrele răsboiului nostru pradă avutul 
statului şi sfidează moralitatea, Dimpotrivă, consider 
aceasta ca o cinste pentru noi, fiindcă suntem distinşi 
de D-Voastră şi feriţi de mocirlă. De aceea, vă rog, să 
confirmaţi mandatul de arestare 44 . 

PROCESUL’ 

Procesul s’a judecat în 27—28 Febr. la secţia a 
IV-a a Tribunalului Ilfov. In timpul acestor două zile, 
completul în format de trei, şi-a făcut convingerea sa 
şi a pronunţat achitarea în unanimitate. Par¬ 
chetul nemulţumit a declarat apel. Acesta s’a judecat în 
27 Martie când Curtea, în complet de 5, a menţinut în 
unanimitate sentinţa Tribunalului. Parchetul ne- 
fiind nici acum mulţumit, a făcut recurs la Casaţie. In 
luna Iulie a fost judecat recursul de către secţia Il-a 
a înaltei Curţi de Casaţie şi iarăşi în unanimitate 
l-a respins. 

* 

Entuziasmul ţării se trezea din nou. Tinerimea 
studioasă, după perioada crizei de orientare în care 
au dus-o conducătorii slabi ai anilor de învrăjbire, se 
grupa din nou cu nădejde în jurul aceluia care o mai 
purtase şi altădată pe cărările mântuirii româneşti. Ea 
răscolea din nou poporul. Trâmbiţa ei suna cu învio¬ 
rare. Glas de nădejde... ; 


6 


84 


Mişcarea condusă de Căpitanul după 3 luni de 
înăbuşire a ei în temniţă, se prezenta din nou în fata 
românilor cu un bun certificat dat de toate instanţele 
de judecată ale ţârii. ; , 

REFACEREA ŞI PREZENTAREA 
IN ALEGERI 

Imediat ce a fost liber Şeful Legiunii a dat ordin 
şi directive de refacerea trupelor sale. 

I La 1 Iulie erau alegeri generale. „Tocmai ca să 
arătăm caracterul nostru de legalitate, am hotărît să 
ne prezentăm în fata poporului“, spunea Căpitanul în 
Circulara trimisă legionarilor. S’au depus candidaturi 
în 16 judeţe unde erau organizaţii legionare. Rezultatul 
a fost 34.183 voturi. Ne putând obţine 2<>/o, cât cerea 
legea electorală, organizaţia n'a intrat în parlament. 
„Alegerile au trecut. Noi am fost copleşiţi de puterea 
adversarilor. Sărăcia noastră a fost copleşită de bo¬ 
găţia lor. Nicio organizaţie politică n’a suferit prigoana 
pe care a suferit-o organizaţia noastră. N’am învins. 
Sunt însă două lucruri care rămân: 

I 1) Ne-am purtat cel mai corect, cel mai legal, cel 
mai elegant din toate grupările. N’am insultat pe ni¬ 
meni, n’am făcut promisiuni deşarte, n’am atâtat pof¬ 
tele nimănui, n’am încălcat legea, nici chiar atunci 
.când autorităţile o călcau cu cinism. 

i 2) In paharul suferinţelor noastre, care au brăzdat 
anii dela 1922 şi până azi, s’a mai turnat o picătură 
de suferinţă şi nedreptate; iar Căpitanul dădea cu¬ 
vântul de ordine: „Toată lumea rămâne pe poziţie cu 
fata la duşman”. 


85 


VICTORIA DELA NEAMŢ 

In aceeaş linie a luptei electorale vom scrie aici 
despre victoria dela Neamţ, 30 August, când Căpitanul 
învinge toate partidele politice, reuşind a fi ales de¬ 
putat de Neamţ- Iată rezultatele: Garda de fier 11.176, 
Liberalii ducişti 7.214, National-Ţărăniştii cu Ave- 
rescanii 6.120, Georgiştii 3.448, Comuniştii 255, Liga 
Vlad Ţepeş 65 voturi. 

Legiunea bine organizată şi bine condusă începea 
să-şi dovedească superioritatea ei de credinţă, suflet 
şi orientare morală, asupra partidelor măcinate de in¬ 
terese, intrigi şi căpătuială. 

Cercurile politice au fost surprinse. Cu urechea 
departe de glasul pământului strămoşesc, ele au rămas 
uluite în fata unei asemenea manifestări de voinţă ro¬ 
mânească. 

„Viitorul” Liberalilor scria: „Din punct de vedere 
politic această alegere n’are însă nicio valoare, ci est* 
o simplă aventură locală”. 

Mai târziu aventura dela Neamţ devenea o aven¬ 
tură a întregii ţări, dar Liberalii nici atunci n’au înţeles 
nimic. Ei ca şi ceilalţi politiciani sunt castraţi din punct 
de vedere al înţelegerii poruncilor de azi ale rom⬠
nismului. 


CĂPITANUL ÎN PARLAMENT 

Ajuns în parlament Căpitanul fixează în discursul 
lui la mesaj, punctele de orientare ale lumii noui, pe 
care o reprezenta, şi criticile lumii vechi împotriva 
căreia lupta. 

» Constată: 

a) „Că un partid politic este o societate anonimă 
de exploatare a votului universal; 

b) „Că toate partidele sunt democratice, deoarece 
utilizează votul universal în acelaş mod; 

c) „Că neglijează interesele poporului şi ale patriei 
satisfăcând numai interesele particulare ale partiza¬ 
nilor; că democraţia este iresponsabilă, îi lipseşte pu¬ 
terea sancţiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se 
dau pe fată unele pe altele, nimeni nu aplică sancţiuni 
contra a lor săi, fiindcă îi pierde, nici în contra adver¬ 
sarilor, fiindcă ei deţin la rândul lor fărădelegile lor. 

„Democraţia văzută din afară ne dă impresiunea 
unei vaste Complicităţi în fărădelege. Concluzia: demo¬ 
craţia este incapabilă de autoritate. Este pusă în slujba 
marei finanţe naţionale sau internaţionale jidoveşti 44 . 

Tot în parlament Căpitanul a venit cu câteva 
soluţii practice, cari poartă nota tinereţii, j 


87 


Iată-le: 

„Cerem introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv 
pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public. 

Cerem revizuirea şi confiscarea averilor celor cari 
şi-au furat ţara săracă. 

Cerem tragerea la răspundere penală a tuturor 
oamenilor politici cari se vor dovedi că au lucrat in 
contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. 

Cerem împiedecarea pe viitor a oamenilor politici 
de a mai face parte din consiliile de administraţie ale 
diferitelor bănci sau întreprinderi. 

Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi 
cari au venit pe pământul acesta să exploateze bog㬠
ţiile solului şi munca braţelor noastre. 

Cerem declararea teritoriului României ca pro¬ 
prietate inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului ro¬ 
mânesc. 

Cerem trimiterea la muncă a tuturor agenţilor 
electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia 
să i se supună, întrun singur gând şi întrun singur 
suflet toată suflarea". 

Iar cu ocazia unei alte declaraţii la mesaj în anul 
următor precizează: \ 

„Noi aşteptăm un alt regim, un alt sistem, care 
va veni după ce pe acesta îl vor prăbuşi greutatea şi 
mulţimea păcatelor lui. El trebue să corespundă urm㬠
toarelor cerinţi în ordinea urgenţii: 

l. Să desfiinţeze aceste discuţii sterile şi scump 
plătite ale parlamentarismului democratic din care na 
ieşit niciodată nimic, şi din cari, mai ales, nu poate 



88 


ieşi hotărirea eroică de a face faţă primejdiei din cea¬ 
surile grele de acum. 

2. Să înlocuiască prin comandă, care să adune 
întrun singur mănunchi toate energiile disparate ale 
neamului, încleştate astăzi în luptă fratricidă, să le dis¬ 
ciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle cre¬ 
dinţa în destinul neamului nostru românesc şi să le 
conducă pe căile acestui destin. 

3. Să declare războiu mizeriei şi sărăciei ge¬ 
nerale, îndemnând la muncă şi cumpătare pe cei buni, 
trimiţând cu forţa la muncă toate elementele parazitare, 
cari joacă în stat rolul trântorilor din stup, pe toţi le¬ 
neşii cari păzesc mesele cafenelelor de dimineaţa până 
seara, pe toţi plictisiţii cari se plimbă pe străzi, pe toţi 
agenţii electorali de meserie, cunoscuţi sub numele de 
diurnişti pe la primării, prefecturi, ministere, în fine pe 
toţi ideologii democraţi, doritori de a ţine discursuri 
ieftine. 

4. Să desfiinţeze tot ce este parazitism pe trupul 
istovit al ţării, să răscolească , să organizeze şi să sti¬ 
muleze toate energiile creatoare ale neamului. 

5. Să stârpească necinstea şi, confiscând ave¬ 
rile celor vinovaţi, să aducă înapoi până la ultimă cen¬ 
timă, în visteria statului, banii furaţi. 

6 . Să treacă în fruntea marii gloate sărace 
şi la bine şi la rău, să mănânce aceeaşi pâine neagră 
şi aceeaşi masă săracă pe care o mănâncă muncitorul 
sărac. Căci în aceste timpuri grele mizeria morală, ine¬ 
galitatea de tratament răneşte mai mult decât mizeria 
materială. Unii trăiesc în lux cu şampanie şi icre negre 


89 


şi alţii nau nici măcar mămăligă, sub regimul demo¬ 
craţiei celei iubitoare de popor. 

1. Să facă dreptate românului în propria sa 
ţară Sâ-i vindece rănile adânci. Să repare nedreptăţile 
seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor st㬠
pâniri străine. 

8. Sâ apere România de pericolul pe care îl 
prezintă invazia mereu crescândă a jidanilor. 

9. Să pună punct existenţii falimentare a sta¬ 
tului democratic, întemeiat pe ideologia perimată a 
revoluţiei franceze. Să producă acel act epocal de curaj 
reformator, care să arunce complet şi definitiv peste 
bord sistemul de false abstracţiuni ale filosofiei politice 
a acestei revoluţii. 

O mare epocă istorică apune şi în locul ei e 
ceasul să punem temeliile unei epoci noui. O epocă de 
intoarcere la realităţile naţionale dând naţiunii înţelesul 
Jei real de societate naturală, a unor indivizi de aceeaşi 
rasă, iar nu în sensul naţionalităţii juridice a cet㬠
ţeanului, care permite transformarea automată în români, 
a masselor de străini năvăliţi la noi spre a ne cuceri 
şi oprima 

10. Să înalţe din temelie statul nou etnic na¬ 
ţional întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe pri¬ 
matul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare 44 . 

; TIPOGRAFIA 

Ne întoarcem puţin înapoi iarăşi la anul 1931, 
căci pe răbojul lui este înscrisă încă una din victo¬ 
riile legionare, pornită din îndemnul şi iniţiativa Căpi¬ 
tanului. 



90 


. Legiunea — acest copil al Căpitanului — se în¬ 
tindea în sfere tot mai largi. Mii de oameni cereau 
ziare, broşuri, manifeste şi tot soiul de publicatiuni. 
Trebuia o tipografie. Căpitanul lansează un apel către 
legionari şi prietenii lor, care se încheia astfel: „Răs¬ 
pundeţi prompt acestui apel. In ciuda sărăciei generale, 
pe care nu poate nimeni s’o învingă, noi să arătăm 
tării că suntem singurii cari ştim s’o învingem 41 . 

In câteva luni tipografia se găsea instalată în 
Căminul Cultural Creştin, gata de a servi cu tot focul, 
lupta Căpitanului. Cea dintâi tipăritură scoasă din ea 
a fost o rugăciune de mulţumire către Dumnezeu. 

Legiunea mergea din luptă în luptă. Protectorul 
ei o purta pe căile biruinţei, j 

ALEGEREA DELA TUTOVA 

i O nouă bătălie stătea în cale. Alegerile dela Tu- 
tova. Acestea puneau iar în fată glumea veche “ a par¬ 
tidelor, casta politicianilor, care a stăpânit şi a distrus 
România prin pofta ei de aur, şi lumea nouă a celor 
hotărîti ca din altarul de jertfă al lor şi al familiilor 
lor să facă temelia nemuritoare a României de mâine 44 . 

ţ 

- Aceasta a fost cea mai grea luptă electorală. Le¬ 
gionarii Gărzii de Fier au fost bătuţi până la sânge 
de către organele jandarmereşti. Simpatizanţii noştri 
terorizaţi şi ameninţaţi sub toate formele. Echipe în¬ 
tregi de propagandişti, cari luptau eroic cu intemperiile 
vremii, zăpada fiind foarte mare şi viscolul arzător, 
au fost arestate şi secvestrate câte 3—4 zile în dife¬ 
rite locuri (într’o casă părăsită, la gară, în sala de 


91 


aşteptare etc.). Iar la urmă nici un legionar n’a mai fost 
admis în judeţ, fiind evacuaţi, conform ordinului ma¬ 
sonului subsecretar de stat Ottescu, „vii sau morţi 44 . 

Câţiva fruntaşi, ca să poată lua contact cu po¬ 
porul, trebuiau să-şi scoată un permis eliberat de 
către un general care supraveghea mersul alegerilor. 
Prefectul a fost înlocuit cu un Inspector Administrativ, 
trimis special pentru perioada electorală. întrunirile 
noastre erau mereu interzise, credinţa cinstită, oprită 
şi însuşi candidatul arestat. 

In timp ce tabloul legionar prezenta aspectul 
acesta şi pământul Tutovei se stropea cu sânge, 
celorlalţi le era îngăduită cea mai deşănţată de¬ 
magogie, pentrucă erau „partide de ordine şi de 
guvernământ? 

In categoria favorizaţilor erau şi cuziştii. 

împotriva sălbătăciilor dela Tutova, unde legio¬ 
narii luptau prin singura manifestare legală, pe care 
le-o punea la îndemână Constituţia, să-şi arate gân¬ 
durile lor, s’au făcut mari manifestaţii la Bucureşti şi 
mai afes la Iaşi. Dela aceste înruniri s’au expediat 
însuşi M. S. Regelui, telegrame rugându-L să oprească 
teroarea. 

Răspunsul masonilor din fruntea ţării, (A^getoianu, 
Ottescu, Pangal) a fost şi aici provocarea şi aţâţarea 
armatei împotriva studenţimii. Căminul dela Iaşi a fost 
în cel mai adecvat înţeles al cuvântului, asediat. S’au 
tras cu armele c’an războiu. Aşa înţelegea Guvernul 
să trateze pe legionari, probabil pentru a nu mai da 
posibilitatea surprizei unei noui „aventuri 44 ca la 
Neamţ. In ziua alegerilor multe comune au fost „con- 



92 


taminate" încât nu puteau părăsi raza teritoriului lor, 
iar unii asistenţi -ai Gărzii de Fier n’au mai ajuns la 
secţiile de votare. împotriva tuturor acestor samavol¬ 
nicii Căpitanul şi organizaţia lui înving pentru a doua 
oară toate partidele politice cu următoarele rezultate: 
Garda de Fier 5626, Liberalii ducişti 5075, Liberalii 
georgişti 2210, National-Ţărăniştii 3049, Liga contra 
cametei 2983, Lupiştii 1351, Cuziştii 552, Blocul mun¬ 
citoresc 136. Aşa se termină lupta dela Tutova în 
17 Aprilie 1932. 

„Spiritul legionar s’â dovedit încă odată că este 
oonstruit ca să învingă. El va merge din sacrificiu în 
sacrificiu şi din biruinţă în biruinţă". < 

ALEGERILE GENERALE 1933 

, N’a fost timp nici de o răsuflare şi întreaga or¬ 
ganizaţie se avânta din nou cu tot focul sufletului ei 
în altă încercare. La 17 Iulie 1932 alegeri generale. 
Legiunea fiind nevoită să stea mult pe front, nu a 
putut întinde organizarea ei prea mult. Totuşi după 3 
.ani dela luarea contactului cu massele poporului, acum 
se prezenta în 36 de judeţe. Alegerile au fost nou 
prilej, folosit de conducători, pentru a prigoni şi per¬ 
secuta pe legionari. Prigoană, bătăi şi sânge, aşa pot 
fi caracterizate alegerile acestea. înfruntând totul, cu 
o vitejie fără seamă, soldaţii Căpitanului au mers 
înainte. 73.135 de români au stat lângă ei. Aceştia 
erau tot atâtea suflete hotărâte. 

Deputaţii legionari în Parlament păstrează o ati¬ 
tudine tăcută şi măsurată. Prea mult nu puteau face 


93 


aici. De aceea, în frunte cu Căpitanul, pornesc la or¬ 
ganizarea şi întinderea Legiunii în tară. Trec ca într’un 
film localităţile străbătute atunci: Vatra-Dornei, Câmpu- 
Lung, Bereşti, Focşani, Ludoş-Turda, Galaţi, Cahul, 
Rădăuţi, Turnu-Severin, Buzău, Cluj, Arad, Brăila, 
Reni, Bârlad, Târgu-Mureş şi altele. Pretutindeni se 
ţineau consfătuiri cu directive de muncă, conferinţe şi 
întruniri. 

i La începutul anului 1933 organizaţia se prezenta 
cu 45 şefi de judeţe, 17 foi în frunte cu revista P㬠
mântul Strămoşesc, având un tiraj de câteva 
zeci de mii exemplare, câteva camionete, cămin, tipo¬ 
grafie, mult suflet legionar răspândit în tară, şi n㬠
dejdile neamului puternic îndreptate înspre ea. 

ACCENTUAREA NOTEI EDUCATIVE 

După cum s’a putut vedea, unmărind înlănţuirea 
faptelor, Legiunea a fost nevoită să rămână şi să ac¬ 
ţioneze mai multă vreme în domeniul politic-electoral. 
Niciodată însă, nu acesta a fost scopul ei principal. Dim¬ 
potrivă, lăsând electoralul pe planul al treilea, tot¬ 
deauna a fost preocupată de educativ. Trebuia o în¬ 
toarcere şi o accentuare a liniei de educaţie legionară 
în vederea sădirii virtuţilor necesare formării omului 
nou, capabil să creeze un stat nou. 

întinderea pe care o lua Legiunea în domeniul 
politic, sub nicio formă nu trebuia să astupe cealaltă 
întindere de cucerire, în duh nou, a României. In 
sfera politică risca să dilueze din acest punct de vedere 
şi ceeace crease până atunci. 



94 


Căpitanul care supraveghea echilibrul şi bunul 
mers al organizaţiei lui, hotărăşte Instruirea legiona¬ 
rilor pe marele drum al muncii. Prima virtute care 
trebuia sădită în sufletul omului nou, era această vir¬ 
tute a muncii. Cu atât mai mult cu cât în tara noastră, 
vorba şi desmătul ei a ajuns să troneze. A şti să vor¬ 
beşti orice, oriunde şi oricum, cât mai bombastic şi 
fără frână, mai mieros şi promiţător, în regimul de¬ 
magogic al democraţiei, este deajuns pentru a legitima 
orice demnitate. In urma acestei molime profund dău¬ 
nătoare, pe lângă totala răsturnare a valorilor, tara 
noastră a căzut pradă anarhiei verbale a unei nimi¬ 
citoare inactivităţi. Impunerea muncii pe planul întâi 
era o necesitate, fără de care nu se putea concepe nicio 
înălţare a României legionare de mâine. . . 

DIGUL DELA VIŞANI 

S’a pornit cu acelaş avânt cuceritor şi pe terenul 
acesta. Prima lucrare mare care trebuia să păstreze 
peste sute de ani faima legionară, era încercarea de a 
construi un dig de 2'/ 2 km., la Yişani în judeţul Râm- 
nicul-Sărat. Aici apele Buzăului, an de an, făceau mari 
stricăciuni oamenilor prin revărsarea lor. Motiv, bun 
pentru politicianism de a specula în timp de alegeri 
bunacredintă a bieţilor ţărani, promitându-le că le 
vor face stăvilă contra apelor. Insă timpul trecea şi 
nu se făcea nimic. 

Căpitanul dă ordin de începere a lucrului. Două 
echipe de câte 300 legionari trebuiau să Iiicreze câte 
o lună de zile, pentru ca digul să fie gata. Veneau le¬ 


95 


gionarii cu voie bună din întreaga tară să răspundă' 
ordinului. Dar autorităţile democratice, până într’atât 
de înrăite, încât nici lucrul benevol pentru tară nu-1 
puteau admite, interzic brutal încercarea de faptă le¬ 
gionară. Primii sosiţi la Vişani au fost arestaţi, legaţi 
cu ştreanguri nou cumpărate, bătuti, fără consideraţie 
că între ei se găseau preoţi şi oameni în vârstă, duşi 
la Râmnicul-Sărat, anchetaţi şi apoi trimişi „la urma 
lor“, ca cei mai ticăloşi vagabonzi. 

Aceasta fost soarta acestei iniţiative frumoase. 

CASA VERDE 

10 piedică însă nu putea să oprească în drujn 
oastea Căpitanului. Nu s’a putut la Vişani, se va putea 
face altă lucrare. Aşa se porneşte la Bucureştii Noi 
ridicarea Căminului legionarilor răniţi-CusciVerde. Sem¬ 
nificaţia mare a acestei lucrări era răspunsul legionar 
la ameninţările şi schingiuirile lumii politicianiste. 

Când lumea cea veche sărea asupra legionarilor, 
bătându-i şi rănindu-i. Căpitanul dădea această ripostă: 
un cămin pentru cei răniţi. El a mers atunci şi mai 
departe şi a spus: dacă ne veţi omorî, vom crea un 
cimitir legionar. El nu fugea de jertfă. Afirma convin¬ 
gerea că, numai punând jertfa la temelie, se va putea 
clădi ceva temeinic. I 

Iniţiativa şi întreg imboldul pentru realizarea Ca¬ 
sei Verzi aparţine şi de data aceasta Căpitanului. 

11 frământa gândul de a acţiona asupra conştiinţei 
Capitalei. Voia să-i imprime o altă viată cu altă mo¬ 
ralitate şi altă simţire. ; 



96 


Voia să-i arate viata nouă a legionarilor. 

Prin mijlocirea Casei Verzi a făcut-o, smul¬ 
gând fără voie întreaga admiraţie a adversarilor în¬ 
mărmuriţi de revoluţia dela Bucureştii Noi. 

Printr’o muncă titanică, sprijinită de elanul 
legionarilor, înflăcăraţi de prezenta între ei cu 
munca a Căpitanului, casa a fost repede adusă în 
situaţia de a fi acoperită. 

Colaborarea ţării nu a întârziat nici acum. A fost 
chiar mai puternică şi mai spontană ca altădată. S’au 
înfrăţit în muncă şi contribuţie elevii cu profesorii* 
studenţii cu profesorii universitari, preoţi, meseriaşi, 
avocaţi. 

0 imagine în mic a orânduirii de mâine şi a frl- 
ţiei legionare, aşa se prezenta casa dela Bucureştii Noi. 

i Deşi se abătuse cursul activităţii legionare de pe 
terenul politic şi Legiunea nu se mai preocupa deloc 
de această sferă, duşmanul nu înceta o clipă de a 
supraveghea această organizaţie şi de a-i da lovitura 
de moarte. 

ÎNSCENAREA FABRICII DE BANI 

j De luptă făţişe şi dreaptă nu va putea fi vorba. 

Legionarii îşi apărau „sărăcia şi nevoile şi nea¬ 
mul" cu atâta îndârjire încât nimic nu le-ar fi putut 
sta în fată. 

Au conceput atunci un plan diabolic. Plan care 
trebuia să aducă discreditul şi dispreţul public, Le¬ 
giunii. Printr’o foarte machiavelică punere în scenă, au 
arătat că Legiunea s’ar ocupa cu falsificarea de 


97 


bani, având în acest scop fabrică la Răşinari—Sibiu. 

i Ziarele, cari şi altădată ne-au umplut de calomnii, 
s’au aruncat şi de data aceasta cu toată puterea gi 
tirajul lor. 

t Şi ca în fata unei minuni, îşi explicau acum, de 
unde avea Legiunea banii pentru propagandă, ziare, 
maşini, etc.... Toate acuzele de altădată, că am primit 
bani, ba dela Hitler, ba dela Mussolini, le retractau cu 
generoasă culpă, găsind isvorul adevărat al „fondu¬ 
rilor gardiste". Evident nu lipseau consideraţiunile ori 
lecţiile morale, pentru legionarii „imorali", cari una 
ziceau şi alta făceau, „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie". 
Cu toate că Justiţia a dovedit înscenarea, şi nu numai 
nevinovăţia, dar şi lipsa de orice amestec al legiona¬ 
rilor, ziarele jidoveşti şi de partid au continuat Cu 
bârfeala împotriva „arhanghelilor subterani". Iar con¬ 
cluzia dorită de ei: desfiinţarea acestei organizaţii, care 
urmăreşte instalarea unui regim dictatorial şi schimbarea 
tradiţionalei noastre politici externe . 

i Partidul liberal, prin şeful Iui, şi-a luat acest an¬ 
gajament în fata duşmanilor neamului românesc, cre¬ 
ditorii jidani şi masoni dela Paris, în cazul că va re*- 
veni la conducerea ţârii. Pe această temă au început 
atunci svonurile cari prindeau tot mai multă consis¬ 
tentă înspre toamna anului 1933. Iniţiaţii culiselor po¬ 
liticei româneşti, cunoşteau cu detalii tot aranjamentul 
făcut şi mai multe încă. Legiunea îşi continua activi¬ 
tatea ei constructivă şi educativă. Svonurilor nu le 
dădea nicio crezare, căci nu putea merge cu gândul 
aşa de departe, că ar exista o formaţiune politică ro- 


7 



98 


mânească, oricâtă adversitate ar ti putut să existe între 
acea formaţie şi Legiune, care să meargă până acolo 
încât să distrugă, pe preţul unei guvernări, tot tineretul 
român, cu credinţa lui cu tot. 

Monstruozitatea aceasta nu putea încape în capul 
unui român. 

La îhceputul lunii Noembrie, cade guvernul Vaida 
şi urmează... Liberalii. Nu vom face aici şi acum 
consideraţii politice. 

Iarăşi se svonea, că primul lor act de răsunet tre¬ 
buia să fie disolvarea Gărzii de Fier. Totuşi n’a 
fost aşa,. Angajamentul trebuia acoperit cu un motiv 
puternic şi evident de natură internă. Compromiterea 
n’a prins. Trebuia altceva. Planul a fost acesta: Le¬ 
giunea va fi PROVOCATA în perioada electorală, la 
depunerea listelor, prin împiedicarea la propagandă, 
manifestări etc., pentru ca să fie pusă în situaţia de a 
reacţiona. LÂ REACŢIUNEA EI SE VA PRODUCE 

DISOLVAREA ca măsură de siguranţă internă şi_ 

desigur foarte justificată. 

■ Căpitanul a cărei putere de prevedere şi tactică, 
nu putea fi adormită şi nici dragostea lui fată de nea¬ 
mul acesta pentru a cărui înălţare lupta, întunecată, 
cu o atitudine de o corectitudine şi cuviinţă neegalată, 
doreşte să ocolească cu orice preţ ciocnirile. Avea la 
îndemână calea perfect legală, acordată de Constituţie, 
pentru năzuinţele lui şi îndeplinirea programului or¬ 
ganizaţiei. 


99 


ÎNCEPUTURILE PROVOCĂRII > 
LIBERALE 

Se începe lupta electorală, şi odată cu ea vin şl 
primele semne ale planului guvernului. 

Pentru depunerea listelor Gărzii de Fier, tre¬ 
buiau adevărate lupte. In multe părţi, tribunalele erau 
înconjurate literalmente de poliţişti şi de jandarmi. 

Candidaţii Gărzii, erau bătuti în chiar palatele 
- de Justiţie (cazul Prof. Ghenadie). 

Alţii erau nevoiţi să-şi facă posibilă întrarea în 
tribunale cu forţa din cauza politici, care nu mai avea 
alt rost decât acela de a opri pe legionari să depunăi 
lista, (cazul profesorului Cristescu, care tot el a fost 
condamnat un an şi şase luni pentru acest fapt). 

In unele părţi cei însărcinaţi să depună listele 
au fost arestaţi şi puşi în lanţuri, purtaţi pe jos din 
post în post, cu actele confiscate, ca să întârzie (cazul 
avocatului I. Bozântan care depunea o listă în frunte 
cu gloriosul General Gh. Cantacuzino Grănicerul). 

La unele tribunale trebuiau să meargă tofi frun¬ 
taşii organizaţiei pentru ca prin marea lor autoritate 
să înfrângă ticăloşia slugilor guvernului. Şi aşa, fiecare 
candidatură judeţeană are odiseea ei. i 

Concomitent cu candidaturile, se rostogoleau pro¬ 
vocările, pe teren, afară în propagandă. 

La Constanta în 23 Noembrie, dimineaţa, stu¬ 
dentul Virgil Teodorescu este împuşcat pe la spate, 
murind pe loc, de către un sergent de oraş. 

Provocarea a fost atât de mare, iar acum spunem 
şi permanentă, pentrucă sergentul n’a fost nici arestat, 


7 * 



100 

nici cercetat, nici judecat, niciodată,. 

La Iaşi, studenţimea face un parastas şi proce¬ 
siune pentru camaradul mort. 

Politia şi armata opresc şi atacă studenţimea, 
care se retrage în Căminul Cultural, unde este ase¬ 
diată şi tinută 3 zile fără apă şi pâine. Un legionar le 
aruncă celor dinăuntru, peste soldaţii cari stăteau în 
jurul căminului, 2—3 pâini. Gestul lui creştinesc l-a 
costat viata. Niţă Constantin este luat la ochi ca o 
vrabie şi împuşcat. Nici astăzi bătrâna lui mamă şi 
camarazii pentru care s’a jertfit nu au barem mângă- 
erea unei cercetări, ca să ştie lumea, cine l-a împuşcat. 

, j Bătăile şi arestările acum deveniseră ceva banal. 
Moartea era la ordinea zilei. 

In aceste zile negre pentru tineretul românesjc, 
adunat în Legiune, Căpitanul decretează o lună de zile 
doliu. Acesta era răspunsul legionar! 

Cu durere în suflet şi suportând cu tăria celor 
dintâi creştini loviturile vijelioase, nedrepte şi provo¬ 
catoare, în mijlocul acestei furtuni deslănţuite, care 
urmărea cu vrăşmăşie distrugerea totală a Legiunii şi 
a Căpitanului, legionarii depun candidaturi în 66 judeţe 
ale ţării. 

i Guvernul văzând că nici prin provocare Legiu¬ 
nea n’a putut fi scoasă din cadrul legilor şi pre¬ 
siunea celor de faţă de care s’a angajat fiind măre, a 
trecut la fapte. In ultima zi a depunerii listelor, după 
încheerea terminalul legal, A DTSOLVAT GARDA DE 
FIER ANULÂND TOATE LISTELE DEPUSE. 

i Nelegiuirea asta săvârşită, lucrurile nu se ter¬ 
minau aici. Imediat s’a început goana de legionari. Toţi 


101 


candidaţii, asistenţii, şefii de organizaţii şi membrii 
mai cunoscuţi au fost arestaţi. Modul arestării: indes¬ 
criptibil. De când există Ţara Românească o asemenea 
faptă nu s’a petrecut. Niciodată! Peste 20.000 mii a 
fost numărul celor cari au umplut puşcăriile. Opriţi 
dela dreptul de-aşi manifesta dorinţa, nimicindu-le bber- 
totea. au fost confiscaţi, în sfidarea oricărui spirit de 
lege şi de dreptate. în închisori. Anulând justiţia şi întreg 
fundamentul de existenţă al unui stat 

INJUSTIŢIA ŞI NELEGIUIREA au fost pro¬ 
clamate singurele dogme de conduită. 

* 

De când îi lumea, lume, nicio nedreptate na 
rămas nerăsbunată. Aceasta este lozinca şi dreptatea fi- 
rescă a naturii. Revolta nedreptăţii acumulate atunci, 
a explodat la Sinaia. 

A urmat iarăşi o perioadă crâncenă, aspră gi 
dură. Alte morminte legionare: Sterie Ciumetti, Toader 

Toma, N. Bălăianu şi alţii. 

Perioada aceasta, soră bună cu cea dintâi, n’a 
putut face pe conducători să priceapă nimic, nici acum, 
din cele petrecute. S’au lămurit mai târziu, la 5 Aprilie 
1934, la Consiliul de Războiu al Corpului II Armată 
când Garda de Fier, prin reprezentanţii ei, a fost 
achitată. 

GROZAVA URMĂRIRE A CĂPITANULUI 

Omul care şi-a închinat cu o măreţie neasemuită 
viaţa lui, de fiecare secundă, luptei pentru înălţarea 
morală şi eroică a neamului românesc, pentru a-1 ri- 



102 


dica pe culmile gloriei şi strălucirei sale, devenea pri¬ 
zonierul ţării lai. România lui dragă, pentru care sta 
gata să moară ori când, devenise o închisoare. 

Căpitanul, un biet urmărit, o pradă pe care hăi- 
taşii o înconjurau ca s’o ducă în fata puştii vânăto¬ 
rului. Uşile i se închideau atunci, iar strada îi putea 
fi oricând mormânt. Cei ce l-ar fi apărat cu viata lor 
erau în temniţe, iar cei răi îl căutau pierzării. Pe capul 
lui a fost pus preţ. Şi nimeni.n’a fost mai urît ca 
el în clipele acelea, de către duşmani. 

A fost căutat pretutindeni. In sate, cătune, măn㬠
stiri, păduri, ascunzişuri discrete. Aparatul de stat se 
transformase într’o mare brigadă de politie mobilă în 
căutarea nebună a unui om. 

Dumnezeu şi patronul Legiunii, Arhanghelul Mi- 
hail, l-au apărat. Căpitanul s’a predat singur, şi de voie 
bună, cu 4 zile înaintea procesului. A venit între ca¬ 
marazii lui să-i conducă în acele zile grele prin care 
treceau toti, şi Legiunea. După un proces care a durat 
3 săptămâni şi care va fi cunoscut Odată în între¬ 
gimea lui, Căpitanul şi organizaţia ieşeau cu o achitare 
aşa de strălucită încât a entuziasmat toată Ţara Ro¬ 
mânească. Şase generali ai armatei noastre glorioase 
au pecetluit prin hotărârea lor — dreptul de existentă 
şi de luptă al organizaţiei legionare, pentru binele ar 
cestui neam. Un fior de bucurie după atâtea luni de 
tragedie. Un fulger de lumină după atâta timp de în¬ 
tuneric. 


103 


INTRIGA ŞI CALOMNIA 

Puterea răului nu-şi găsea odihnă. Duşmănia şi 
gândurile rele în privinţa Căpitanului continuau. Insă 
pe deasupra lui plutea ca apărătoare şi scut sabia de 
foc a protectorului Legiunii, care-1 păzeşte şi-l călău¬ 
zeşte pe drumurile cele bune. 

Imediat după achitarea dela Consiliul de Răsboiu, 

duşmanii au început o. campanie formidabilă de intrigă 
şi calomnie. Sub orice formă unitatea nesdruncinată a 
Gărzii de fier, care a rezistat Jilavei şi morţii, trebuia 
distrusă. Fără unitate perfectă, nu este forţă. Fără în¬ 
credere totală în şef, nu se pot câştiga victorii. Neîn¬ 
crederea odată pătrunsă în suflete şi unitatea ştirbită, 
duşmanii ştiau prea bine că legionarii Gărzii de fier 
deveneau nişte păpuşi pe care nimeni nu le mai lua în 
seamă, iar" organizaţia o epavă. Adversarii reînvierii 
acestui neam atunci s’ar fi putut bucura cu nesaţ. 
Opera lor le-ar fi reuşit. 

La primul examen al încercării de distrugere 
fizică, Legiunea a rezistat eroic. Toată lumea a rămas 
pe poziţie cu faţa la duşman. Nimeni nu s’a clintit. 
Unii au murit, dar neclintiţi în credinţă şi atitudinte. 
Alţii au fost făcuţi prizonieri pe viată, dar mai tari 
în credinţa lor. 

La examenul intrigei Legiunea a stat în aceeaşi 
poziţie. Un singur suflet a căzut. In trădare. Legiunea, 
strâns unită în jurul Căpitanului, a rămas mai departe 
neclintită. 

Şi al doilea examen era trecut bine. 



104 


ÎNCERCAREA de asasinat 

Atunci an pus duşmanii la cale suprimarea Căpi¬ 
tanului. Vom lovi în păstor şi se va risipi turma, îşi 
ziceau ei. Dar trădarea a fost descoperită. Planul dis¬ 
trus, cianura de potasiu şi pistolul nu şi-au putut a- 
junge scopul, iar „interesele superioare ale statului'* 
pentru dispariţia Căpitanului au fost demascate ca 
fiind interesele unor ticăloşi. 

VIITORUL 

Figura Căpitanului încadrată de miile de soldaţi 
ai lui, gata să moară legionari şi să trăiască legionari, 
se înaltă pe orizontul României, asemenea unui titan. 

El este omul zilei de mâine. 

Pe această zi, unii o aşteaptă în post şi rug㬠
ciune ca pe Ziua învierii, iar alţii o văd venind cu 
groază, ca pe ziua judecăţii... 


„ Unde umbrează darul tău, Arhan- 
ghele , de acolo se goneşte puterea Diavo¬ 
lului. Că nu suferă, să rabde lumina ta 
Satana ce a căzut din cer. Pentru aceasta 
te rugăm săgeţile lui cele de foc, purt㬠
toare, cele pornite asupra noastră, stin- 
ge-le cu mijlocirea ta, apărăndu-ne pe 
noi de sminteala lui, vrednicule de laudă, 
Mihaile Arhanghele". 


PARTEA A DOUA 




CAPITOLE SPECIALE 


CĂPITANUL CREATOR 

In capitolele cari urmează, ne vom strădui să 
scoatem în evidentă unele însuşiri esenţiale ale per¬ 
sonalităţii Căpitanului. In această ordine însemnăm pe 
cea mai de seamă şi anume: constructivismul şi pu¬ 
terea lui de erecţie. 

Constructivismul pe terenul material şi creatiunea 
în domeniul spiritual. 

Căpitanul este un mare creator. Este un izvor de 
creaţiune, un veşnic îndemn spre fapte f un animator şi 
mai ales un emulator. Nelucrarea şi negativismul îl 
fac să sufere, îl distrug sufleteşte, îl omoară. E un ac¬ 
tivist în mers. 

Cu toate acestea, acuza cea mare care i s’a adus 
atât Căpitanului, cât şi generaţiei lui, din partea tu¬ 
turora, a constat tocmai în a se spune că este o ge¬ 
neraţie negativă, o generaţie de distrugere, iar el, un 
negativist. Cât de neadevărată este această acuzare o 
vor arăta faptele de azi şi timpul viitor. Din iniţiativa 
şi îndemnul lui s’a creat enorm de mult, în toate do 
meniile. In cel material de exemplu, prin des voi tarea 
deosebită a voluntariatului muncii, prin nenumăratele 
tabere, al căror rezultat stă mărturie în căminele, 






108 


şcoalele, bisericile, spitalele, troiţele, podurile, fânt⬠
nile, şoselele şi alte lucrări realizate, este o adevărată 
revoluţie care s’a făcut. însuşirea caracteristică a str㬠
moşilor noştri romani, construcţia, după o ador¬ 
mire de secole, se trezeşte în noi cu aceeaşi putere 
cu care i-a stăpânit pe ei. 

Sub semnul acestei reînvieri a puterii de muncă 
şi construcţie, noi prevedem viitorul frumos în care 
această minunată tară va fi un vast şantier de lucru 
în care nimic să nu fie neîntrebuinţat 

Iată cum vede Căpitanul problema construcţiei şi 
cum o prezintă: „Niciodată nu s’a pus problema lu¬ 
minii mai mult decât în clipa în care omul şi-a pierdut 
vederea. Tot astfel în lume problema construc¬ 
ţiei se pune mai puternic în clipa în care omenirea 
are conştiinţa clară că totul în jurul ei se ruinează. 
Când toate se îndreaptă încet către paragină, sufletul 
omenesc se îndreaptă în sens contrar, porneşte la 
contra-atac, care se manifestă prin setea formidabilă 
de a clădi din temelie, de a înălţa prin munca, de a 
construi. In Europa nu s’a pus niciodată această pro¬ 
blemă a construcţiei ca astăzi când epoca războiului 
ne-a lăsat o ruină şi când epoca de după războiu jne 
lasă mai multe ruine, în fiecare zi câte o ruină. 

La noi în tară, după 15 ani de discursuri pe la 
răspântii, discursuri umflate dar sterile, de pe urma 
cărora n’au rămas decât ruine, sufletul nostru fuge de 
vorbe şi caută direcţia faptei. Voim şi noi să con¬ 
struim, dela un pod rupt, până la o şosea şi până Ia 
captarea unei căderi de apă şi transformarea ei în forte 
motrice, dela construcţia unei gospodării ţărăneşti noui. 


109 


până la aceea a unui sat românesc nou, a unui oraş, 
a unui stat românesc nou Aceasta este chemarea 
istorică a generaţiei noastre: pe ruinele de astăzi să 
clădim o tară nouă, o tară mândră. România cea nou® 
im poate ieşi, nici din jocul cărţilor din cluburi, nici 
din cafenele, nici din cabareturi şi nici din călcâile 
roase pe străzile oraşelor în plimbări şi desfătări ale 
diferiţilor don-juani. Ea va ieşi din eroismul muncii'* 
j Eroismul acesta revărsat a devenit o lege legio¬ 
nară. Un principiu de cunoaştere pentru un legionar 
„care trebuie să fie un om de fapte în primul rând. 
Prin fapta lui, prin munca lui el va clădi, din temelii, 
România cea nouă“. Tot viitorul de aur al tării. C㬠
pitanul îl vede realizabil numai prin munca tuturor şi 
prin fapte. „O palmă de pământ să nu rămână nehi 
erată între Nistru şi Tisa. Primăvara cu preoţii în 
frunte, cu ofiţeri, cu profesori universitari, cu copii de 
şcoală şi cu bătrâni, să ieşim cu elan noi, popor de plu¬ 
gari, la încurajarea muncii pe câmpiile de unde trebuie 
să iasă salvarea patriei noastre, mărirea şi gloria ei“. 

j Constructivismul legionar, pornit din marile în¬ 
demnuri ale Căpitanului, pune tot mai multă stăpânire 
pe neamul românesc. Sub vraja muncii se încheagă 
tot mai temeinic sufletul naţional. In binefacerile ei se 
scaldă şi intelectualul mânat în a aprecia cum se cu¬ 
vine sforţarea plugarului şi acesta se mângâie cu ca¬ 
maraderia cinstită a omului de carte. Un ideal comun 
se plămădeşte, o înfrăţire se produce. In trecere tre¬ 
ime să amintim, când scriem despre aceasta renaştere 
într’o muncă românească a generaţiei de azi, că nu se 



110 


găseşte în ea nicio umbră de imitaţie, cum în mod 
perfid insinuiază atâtia duşmani cutremuraţi de zorii 
cei noui. 

Virtutea muncii şi revirimentul ei în România, 
pleacă din sufletul sbuciumat, în găsirea unui nou 
drum de viată, al lui Corneliu Codreanu. 

* 

i 

Opera Căpitanului cea mare, creatiunea de căpe¬ 
tenie care va trăi să vorbească viitorului, este Le¬ 
giunea cu noul tipar al sufletuhi legonar , 

Legiunea ca bază de manifestare spirituală, ca 
sistem de gândire şi disciplină. Tot duhul acestei crea- 
tiuni, împreună cu viata şi desvoltarea ei, din sufletul 
lui porneşte, şi tot în el îşi găseşte condiţiile de exis¬ 
tentă. 

Căpitanul este Legiunea! 

'■ Dar ce este Legiunea? Legiunea nu este ceeace 
mulţi, judecând superficial, au putut crede: o mişcare 
politică. Ea este mai presus de orice , o mişcare spiri¬ 
tuală care acţionează asupra sufletului , şi mai ales 
asupra sufletului. 

In situaţia de azi oricine neglijează sufletul, lu¬ 
crează înzadar şi munca lui va fi sterilă. 

Căpitanul a spus: „Mişcarea legionară are ca¬ 
racterul unei mari şcoli spirituale. Ea tinde să aprindă 
credinţe nebănuite, ea tinde să transforme, să revolu¬ 
ţioneze sufletul românesc. Sufletul este punctul cardi¬ 
nal asupra căruia trebue să se lucreze în momentul 
de fată. Sufletul individului şi sufletul mulţimii**. 

Sufletul neamului românesc trebue chemat la o 
viată nouă. Maestrul artist, creator al vieţii celei noui. 


111 


al sufletului nou, a fost şi este el, Căpitanul. Clipă de 
clipă a educat şi a transformat prin toate mijloacele. 
Cu vorba, cu fapta şi prin exemplul vieţii lui, făcând 
din legionari oameni noui, cu alt mod de a vedea, eroi 
ai credinţei lor, apostoli ai acestei noui religii. Toţi 
poartă pecetea personalităţii Căpitanului. El i-a trans¬ 
format. Pe cei slabi i-a făcut curagioşi. Pe cei şovă- 
elnici încrezători. Desorientatilor le-a arătat calea cea 
bună. Pe cei cu visuri deşarte i-a readus la realitatea 
românească. Ambiţioşilor le-a pus frână, iar celor cu 
dorinti de parvenire le-a închis calea. Celor buni le-a^ 
{nărit elanul şi tuturora le-a făcut câte o infuzie de 
viată nouă, legându-i laolaltă prin camaraderia legio¬ 
nară, cimentul prin ajutorul căruia se pregăteşte be¬ 
tonul armat al sufletului biruitor. In direcţiunea edu¬ 
caţiei şi a transformării sufleteşti, atâta cât a înfăp¬ 
tuit Căpitanul până acum, îl situează în rândul marilor 
reformatori. 

* 

Momentul în care apare Legiunea este important. 
In nenorocirea care a urmat lui 8 Maiu 1927 pentru 
mişcarea naţională, din mijlocul ruinelor se ridică sal¬ 
vatoare această organizaţie. Primul strigăt al iniţiato¬ 
rului acestei organizaţii, adresându-se oamenilor cu¬ 
raţi la suflet şi tineri la inimă, a fost acesta: t1 E ceasul 
vostru: Veniţi!" Şi au venit puţin de tot. Vreo 10—12 
copii, reprezentând cea mai fidelă imagine a sărăciei, 
cu vreo trei patru inşi mai bătrâni de ani. Cu ei tre¬ 
buia să înceapă Căpitanul creatiunea lui cea mare. 
Iată în ce cuvinte arătă primele încercări: 



112 


...„Am luat contact cu cei ce înclinau spre a 
deveni legionari. Pe unii din ei i-am pus să execute 
mici însărcinări, în special la văruitul şi aranjatul ca- 
merilor noastre din cămin. Toţi însă erau obligaţi ca 
să facă de gardă, câte 3 ore la Icoana Sf. Arhanghel 
Mihail. Aceasta ca o dovadă a credinţii noastre în 
puterea Infinită a lui Dumnezeu şi a neclintirii noastre 
de lângă Dânsul, în ceasurile cele mai grele prin care 
trecea mişcarea naţională. Am dorit ca Legiunea să 
se formeze pe bază creştină făţişă, pentru a brava ne¬ 
credinţa lumii şi pentru a pregăti pe aceşti tineri la 
rezistenţă în lunile de ură şi de răutate care urmau 
să vină peste dânşii şi peste noi. încât atunci, când 
prin înfiinţarea Legiunii i-am expus la ura lumii, le-am 
dat imediat şi antidotul necesar, credinţa în Dumnezeu. 
Acesta a fost primul caracter al Legiunii, Al doilea a 
fost c a r a c t e r u 1 o s t ă ş e s c, al disciplinii, curajului, 
sacrificiului, încrederii în puterile sale. Era o admira¬ 
bilă împletire: Icoana reprezenta credinţa, şi garda din 
jurul ei care se făcea zi şi noapte, spiritul ostăşesc. 
Din aceste două caractere a isvorît Legiunea' 1 . 

i Pentru lumea pretenţioasă de azi, atâta nu era 
deajuns. Aceste două caractere ale organizaţiei puteau 
fi bune doar pentru copiii naivi, entuziasmaţi de ati¬ 
tudinea unui „nebun". Ca să conduci o ţară însă, îţi 
trebue oameni capacităţi, cu multe titluri universitare, 
tobă de teorii seci, dar savante, apoi programe am㬠
nunţite, editate în broşuri luxoase* doctrine clar expuse 
de doctrinari bătrâni şi încă atâtea altele. Şi Legiunea 
eare nu voia numai să conducă, ci să creeze un suflet 
nou, cu o ţară nouă, se mulţumea cu credinţă şi 


113 


vitejie. Ei da! Mărturisim sus şi tare că Legiunea 
Căpitanului s’a născut fără doctrină, fără oameni maii 
şi fără program. In locul acestora a pus ceva mai bun: 
mult suflet cinstit şi credincios. „0 minciună sunt toate 
programele noui şi sistemele sociale fastuos etalate po¬ 
porului, dacă în umbra lor rânjeşte acelaş suflet de 
tâlhar, aceeaşi lipsă de conştiinţă pentru îndeplinirea 
datoriei, acelaş duh de trădare fată de tot ce-i rom⬠
nesc, acelaş desfrâu, aceeaşi faptă de risipă şi lux . 
Realitatea şi viaţa nu pot fi încadrate în programe. 
Pe urmă programul în sine n’are nicio valoare. Valoare 
are numai credinţa şi trăirea ei, în legătură cu pro¬ 
gramul. „Dacă omul de program sau de doctrină îşi 
slujeşte cu oarecare interes programul, legionarii sunt 
oamenii unei mari credinţe, pentru care oricând sunt 
gata să se jertfească". 

In ce priveşte călăuzirea legionarilor şi atitudinea 
Legiunii în fata diferitelor probleme, cari s’au pus în 
faţă, Căpitanul a prins vremea de mână şi a mers în 
rând cu ea. 

Acestei perfecte înţelegeri a cerinţelor momen¬ 
tului, a descifrării realităţilor şi a spiritului său de p㬠
trundere şi previziune, se datoresc atâtea iniţiative, 
măsuri şi atitudini pe care le-a avut cel dintâi el, 
fiind totdeauna aspru criticat, pentru ca după aceea 
sa fie copiat şi urmat. 

* 

Această mare şcoală spirituală a avut totuşi şi 
are la bază mai multe principii, pe care se desvoltă 
şi s’a desvoltat organic edificiul cel nou. Aceste prm- 


8 



114 


cipii sunt: CREDINŢA, MUNCA, ORDINEA, DISCI¬ 
PLINA ŞI IERARHIA. 

Având ca puncte de bază şi manifestare aceste 
principii, prin infiltrarea şi înţelegerea lor se creia 
lumea cea nouă. Dela individ la colectiv. Căci nu se 
poate purifica sufletul colectiv şi viaţa publică de 
otrăvurile cari o stăpânesc astăzi, cum este demo¬ 
craţia laşă, anonimă şi distrugătoare, precum şi spiritul 
politicianist cu toate derivatele lui, lipsa de răspun¬ 
dere, hoţia, trândăvia, jaful, şi trădarea intereselor 
generale naţionale, în favorul celor personale, de cât 
pornind dela transformarea individului. Cu indivizii al 
căror suflet este curat se poate crea o altă atmosferă 
publică. Şi aceasta nu se poate îndeplini decât prin 
ajutorul principiilor amintite, luate ca bază spirituală 
de plecare. Câteva cuvinte despre ele. 

CREDINŢA ŞI MUNCA 1 ) 

„In locul necredinţei şi ateismului masonic, care 
tinde să înstăpânească domnia judaismului, Legiunea 
vine cu credinţa în Dumnezeu, ca cea dintâi şi cea mai 
puternică idee de bază. ^o 1 ceeace s a clădit durabil, 
numai în puterea credinţei s a făcut. Nimic nu dăinu- 
eşte fără cimentul credinţei, iar celui ce crede toate îi 
sunt cu putinţă. Generaţia noastră ţrebue să se ferească 
de prea mult criticism şi să-şi umple sufletul cu cre¬ 
dinţă căci aceasta o va mântui. 

t Vremurile noastre sunt vremuri de răscruce. Viaţa 
colectivă nu se manifestă normal, continuu şi tenace. 


i) Ion Banea: Rânduri către generaţia noastră. 


115 


ci este sguduită şi plină de frământări în căutarea, 
echilibrului, în găsirea făgaşului potrivit tendinţelor 
şi plenititudinilor pe care timpul le pretinde acestei 
vieţi. Acest desechilibru, pe care îl simţim şi îl trăim 
cu toţii, îşi are originea în îndepărtarea omului dela 
misiunea lui. A omului şi a generaţiilor. Când un neam 
ajunge prin generaţia care îi deţine, în acel moment 
istoric, destinul lui — tradiţia trecutului şi aspiraţiile 
de viitor — să nu mai fie străbătut de fiorul unei 
mari credinţe înviorătoare, care să-şi lase pecetea ei 
distinctă în istorie şi a abdicat dela înţelegerea orga¬ 
nică a muncii şi a creaţiunilor prin muncă, el nu mai 
poate trăi decât în frământare, haos şi desechilibru. 
Acesta este aspectul pe care îl prezintă viaţa rom⬠
nească dela războiu încoace. Tot felul de crize au sgu- 
duit organismul nostru social, mergând din dezastru 
în dezastru, începând cu pustiitoarea criză sufletească, 
generatoare a tuturor celorlalte prăbuşiri cunoscute şi 
trăite. In acest imens haos de multă vreme s’a aprins 
o candelă cu lumină nouă. La început mică şi firavă, 
dar apoi tot mai cuprinzătoare, mai strălucitoare. 
Este lumina credinţei legionare în frunte cu Căpitanul > 
creatorul acestei credinţe. 

In răscrucea vremilor, această credinţă începe a 
fi deschizătoare de drum nou şi în căldura ei linişti¬ 
toare începe să se organizeze o viaţă nouă a cărei 
primă manifestare puternică, este respectul muncii şi 
cultul ei. Oamenii trec repede şi generaţiile la fel. In 
urma lor rămân msa înfăptuirile. Acestea stau mărturie 
în faţa urmaşilor, încradate în patrimoniul naţional, 


s* 



116 


servind în acelaş timp ca exemple şi îndemnuri. Apelul 
pe care istoria, speriată în fata haosului în care se în¬ 
făţişează lumea românească, l-a adresat copiilor celor 
adormiţi în mormântul ei, n’a rămas glas în pustiu. 
L-a înţeles Căpitanul şi generaţia tânără. Peste ruinele 
de astăzi şi la încrucişările drumului, ea s’a ridicat 
mândră cu acest cult al muncii. Pentrucă legionarii 
chemărilor româneşti ştiu prea bine că „România cea 
nouă nu poate ieşi decât din eroismul muncii". 

'ORDINEA 

! Desordinei materiale şi sufleteşti să-i opunem or¬ 
dinea desăvârşită. Ordinea în gând, în fapte, în 
administraţie, în viată. Fără această operă ordonată 
tara noastră se destramă ca o ţesătură proastă. „Munca 
aceasta, mare azi când călim sufletele şi ne întindem 
în largul ţării, apropiind ora victoriei, mare mâine 
când va trebui să clădim şi să refacem ţara aceasta 
a ienii, a politicii şi a ignoranţei, este călăuzită de 
principiul fără care ar da greş: ordinea". 


DISCIPLINA ŞI IERARHIA 

Libertăţilor democratice prost înţelese, absurde şi 
împotriva firii, Legiunea le opune două principii săn㬠
toase: disciplina şi ierarhia. Nu există una fără cea¬ 
laltă. Fără disciplină nu poate exista societate bine 
organizată şi prosperă. Ambiţiunile şi pulsaţiile de na¬ 
tură egoistă ale individului trebue să se plece în faţa 
marelui interes colectiv. Disciplina legionară nu este 


117 


cazonă, prusacă şi aspră, ci educativă şi voluntară. 
Este o disciplină trăită. Ea isvorăşte din sufletul fie¬ 
căruia ca p înaltă înţelegere a vremilor şi a valorii 
principiului în sine. Principiul disciplinei este cel mai 
criticat de lumea democratică, egalitară şi individua¬ 
listă. împotriva acestei atitudini Căpitanul a venit cu 
spiritul creator ai disciplinei. In locul lipsei de auto-. 
ritate se cere disciplină şi comandă. Disciplina cere 
ierarhie, comandă şi şef. Aceasta presupune răs¬ 
pundere şi pedeapsă. Legiunea respinge ca nedemnă şi 
împotriva firii egalitatea trâmbiţată de către demo- 
craţie. Nu există egalitate naturală. Oamenii sunt dife¬ 
riţi. Ierarhia cere selectiune. Selectiune însă bazată pe 
valoare şi pe calităţi. Selecţi unea celor care se impun 
prin forţele şi capacitatea lor. Iată normele vieţii 
celei noui". 

Iată Legiunea. 

In fruntea Legiunii este creatorul ei, Căpitanul. 
El şi-a închinat întreaga viată acestei mari creatiuni. 
Cum îşi îngrijeşte un artist opera să nu o strice cineva, 
aşa este de atent Căpitanul cu Legiunea lui. Trei ani 
a ţinut pe putinii înţelegători ai sufletului său departe 
de lumea cealaltă, pregătindu-i mereu ca să fie destul 
de rezistenţi în lupta ce trebuia s’o poarte. Să nu-i 
copleşească spiritul dela care i-a smuls şi care trebuia 
învins. Iar după aceea, când a ieşit pe baricade, câte 
griji pentru Legiunea lovită cu violentă din toate păr¬ 
ţile, pentru a fi distrusă în faşe. 'In vâltoarea acestor 
primejdii de fiecare moment, cu o veghe de adevărat 
Căpitan, stând la postul de comandă şi cârmă, de 



118 


multe uri a ocolit miliinetric Scylla şi Carybdele care 
stăteau în faţa corăbiei legionare. 

Azi, rând aşternem aceste rânduri, călăuzeşte 
barca sufletului legionar prin cea mai învolburata 
strâmtoare, pe unde încă nimeni dintre oamenii care se 
pretind la noi, conducători, n a trecut vreodată. Acum 
nu se poate naviga cu pavilionul ridicat, ci fără lumină 
şi cu steagul acoperit, făcând diferite manevre, una 
mai dibace ca alta, ferindu-se din calea marilor va 
poare pentru u nu fi nimicit, tinzând să ajungă la 
liman. Trecând peste primejdia apei, a strâmtorilor şi a 
vigilenţei duşmanului, dela frâna de comandă este obli 
gat să supravegheze cu atenţie echipajul, în sânul 
căruia s’au strecurat doi duşmani teribili. Cel mai pri 
mejdios este germenul şoaptei ticăloase pe care agenţii 
străini caută să-l însămânţeze printre soldaţii celui ce 
stă nemişcat ia cârmă, şi al doilea este fructul acestei 
seminţe, dintele trădării, care a încolţit întrun 
suflet mişel şi pliu de ambiţiuni vanitoase. Un moment 
trebue să părăsasc ă cârma. Dar numai o secundă ne¬ 
cesară asvârlirii peste bord a balastului. Totul întră 
iarăşi în supremă atenţiune. Peste toate obstacolele 
şi suferinţele ce pândesc încă corabia aceasta, în 
depărtare se vede o lumină din ce în ce mai str㬠
lucitoare şi plină de nădejdi. E sabia de foc a Ar 
hanghelului Mihail, patronul Legiunii care ne conduce 
în luptă şi ne arată drumul biruinţii. 


CĂPITANUL ŞI FELUL DE ACŢIUNE 


Căpitanul niciodată nu lucrează desordonat. El 
iubeşte ordinea şi situaţia clară. 

I Pătrunde extraordinar de repede miezul oricărei 
probleme şi tot aşa de pătrunzător este în sesizarea 
părţilor slabe, sau bune! Aceste însuşiri organice ale 
Căpitanului, au făcut din el, un mare tactician. 

; Este un judecător desăvârşit al situaţiunilor, în' 
decursul desfăşurării unei acţiuni de orice fel. 

, Acei care au lucrat sub comanda Căpitanului, 
au avut posibilitatea de a pătrunde minunatul său simţ 
tactic, de splendidă orientare şi de conducere. Cu ad¬ 
versarul în faţă aceste calităţi se potenţează. In faţa 
dificultăţilor şi a duşmanului, Căpitanul este mai în 
largul său, decât atunci când este nevoit să acţioneze 
„în timp de pace“. 

i jMilitar în structura şi concepţiile sale, a introdus 
în viaţa politică defectuoasă, falsă şi plină de labirinte 
diplomatice, linia dreaptă de atitudine militară, prin 
ajutorul căreia a tăiat de atâtea ori, până acum, în¬ 
curcatele iţe ale politicii româneşti. 

„In toată Europa este un curent pentru intro¬ 
ducerea virtuţilor ostăşeşti în viaţa publică a ţărilor. 




120 


In locul vorbăriei şi a discursurilor lungi, lumea 
vrea frază scurtă, clară şi precisă, ca aceea a osta¬ 
şului. 

In locul desbinării şi al certurilor, noi puneim 
camaraderia frumoasă a ostaşului şi unitatea perfectă, 
ca a unei trupe, a naţiunii întregi**. 

Este un mare animator . Cu Căpitanul şi lângă el, 
te simţi aşa cum spune poetul „cu şapte vieţi'*, gata 
de a înfrunta orice primejdie, şi mai ales cu nesfâr¬ 
şită încredere în biruinţă. Cel din urmă slăbănog, 
lângă Căpitanul şi prin influenta lui, devine un viteaz. 

Secretul tuturor acţiunilor reuşite ale Căpitanului 
constă tocmai în această putere magică de influenţă 
eroică t asupra soldaţilor săi . 

O chestiune, care intră în preocupările Căpita¬ 
nului, este studiată şi pusă la punct până în cele mai 
mici amănunte. Nimic nu-i scapă, nimic nu neglijează, 
nicio posibilitate nu rămâne necontrolată. Hotărîrea, 
odată luată, cedează locul încrederii. încredere în reu¬ 
şita acelei acţiuni trecând peste toate piedicile ce s’ar 
pune deacurmezişul. Este o încredere pasională, cuce¬ 
ritoare, epidemică. 

* 

Curiozitatea felului de acţionare a Căpitanului, nu 
o formează cele scrise mai sus, ci ACŢIUNEA PRIN 
INTUIŢIE. PRIN INSPIRAŢIE. Marele dar al C㬠
pitanului. 

I Atitudinele din clipele hotărîtoare ale vieţii lui 
şi marile orientări date organizaţiei, nu le-a săvârşit 
în urma unei logice şi meticuloase construcţii mintale, 
pornind dela premise date, ci totdeauna la îndemnul 


121 


instinctului personal, al intuitei, chiar dacă contra¬ 
zicea atunci toate regulele ratiunei şi ale dreptei ju¬ 
decăţi- 

Acest spirit de intuiţie până acum uu a dat greş. 
niciodată. Sediul acestui spirit nu stă în creer, adică 
în raţional, ci în inimă adică în puterea sentimentului. 
Creerul, frânat de judecată, poate greşi, pe când inima, 
care merge pe culmea pasiunilor şi a înălţimilor sen¬ 
timentale, care dau orizont mare şi larg, nu greşeşte. 

„De altfel inspiraţia şi intuiţia genială — amân¬ 
două în afara raţionalului - nu numai în artă, ci 
chiar în ştiinţele exacte — stau la temelia tuturor mar 
rilor propăşiri şi prefaceri. Cu atât mai mult în do 
meniul economic şi social-politic. 

Intelectualitatea, oricât de superioară şi rafinata 
„ «. , Incapabilă ai grasei PRIN RAŢIONAMENT, 
calea cea mai justă spre mai nou şi mai bine. De 
aceea în orice domehiu, drumurile noui le-au găsit şi 
le-au deschis numai marii inspiraţi. Şi nu P e ca ^ e 
raţionament. 

Incontestabil că, de nenumărate ori — post fac- 
tum — inspiratul poate demonstra raţional valabili¬ 
tatea oricărei mari inovaţii create inspirativ. In ştnntă 
în special, marile genii novatoare, din diverse motive 
şi mai ales dintr’un soi de cochetărie intelectuală, au 
căutat să camufleze inspirativul, prezentându-1 ca re¬ 
zultat al raţionamentului logic curent. Dar istoria bine 
documentată şi biografia marilor deschizători, de dru¬ 
muri ne arată caracterul de inspiraţie hiper sau ultra 
raţională dela temelia tuturor realizărilor epocale. 




122 


Istoria pătimirii geniilor şi marilor novatori în 
orice domenii, incapacitatea unor generaţii de a pri¬ 
cepe ceeace apare, azi, evident chiar unui licean mai 
inteligent, stau mărturie pentru generalitatea acestei 
inferiorităţi a gândirii raţionale. Nu odată elita intelec¬ 
tualilor, nu odată docte academii s’au comportat, în 
faţa marilor descoperiri în diferite domenii, ca şi cum 
ar fi fost compuse din cretini. * 

Intelectualitatea noastră — vorbesc de cea care-şi 
merită numele — se găseşte faţă de adevărul nostru 
într’o ppstură de a cărei ciudăţenie ne-am putea mira 
că nu-şi dă searaa v . 

De fiecare dată, la fiecare acţiune sau adevăr! 
exprimat de Căpitanul a reacţionat contestându-i {va¬ 
labilitatea, neînţelegând-o, părându-i absurdă sau ri- 
diculă, sfârşind, în toate cazurile prin a constata cu 
surprindere că evenimentele i-au dat lui dreptatea, şi 
nu raţionamentului lor. Elita intelectualităţii noastre 
calificate a căzut cu brio şi aproape în totalitatea ei 
la acest examen de înţelegere şi pătrundere a reali¬ 
tăţilor social politice 14 . l ) 

Un conducător însă, nu este un om într’adevăr 
excepţional, dacă are numai acest dar al naturii. El 
trebue să recepteze cu sufletul lui, încă ceva: mo¬ 
mentul traducerii în fapte, încadrarea în fapte a in- 
spiratiunilor* avute. Căci altfel, fie că este un grăbit, 
fie că rămâne un întârziat — ceeace din punct de 
vedere al genialităţii personale şi a reuşitei acţiunii 
întreprinse — este acelaş lucru, adică nimic. 

l ) Prof. Dan Râdulescu: Marile revizuiri care se impun. 
Revista mea 1936. 


123 


Există o lege a ni o m e n t e 1 o r. Mai precis: o anu 
mită fixare a lor în timp. Nu poţi face orice, ori¬ 
cum şi oricând, fără ca acţiunea pe care o Încerci 
să nu producă o desarmonie şi să nu cadă în ridicol, 
dacă nu cumva îţi ridică în contra ta, toate adversi 
tăţile mediului, forţat in manifestarea lui. 

După cum într’un cor, dacă nu se ştie intrarea 
sau ieşirea unei voci* totul devine deplasat şi strident 
tot astfel se întâmplă şi în viaţă, care nu-i decât o 
.vastă scenă, pe care, cu toţii jucăm şi cântăm, intrăm 
şi ieşim. 

Unora, le este rezervat câte un rol mare. Tot 
depinde de felul cum înţeleg să se achite de această 
însărcinare. 

Când actorii înţeleg şi pricep indicaţiunea mo¬ 
mentului lor, termină bine devenind eroi, când nu, 
rămân doar biete jucării, sau nebuni. 

In această privinţă, Căpitanul posedă marea în¬ 
suşire, de a simţi când trebue să intre in scena, ce 
mişcări să facă şi când trebue să se retragă. 

Legile naturii îşi găsesc o tălmăcire perfectă m 
sufletul lui. îşi face intrarea în mijlocul mediulm tot 
deauna la timpul cel mai potrivit, încât niciodată nu 

strică armonia şi mersul firesc. 

, Aceasta este calitatea priceperii momentelor. Ea 
nu se câştigă decât printr’un singur fel: înzestrarea 
naturală. Din cărţi nu se poate învăţa şi nici nu este 
legată de vreo calitate omenească, cum ar fi: inteli¬ 
genţa, cultura, sau cuminţenia. 

Ajutat de însuşirile acestea, modul prin care lu¬ 
crează şi influenţează pe semenii săi, a fost şi este: fapta. 





124 


Unii, dintre aleşii neamurilor, s’au impus prin 
puterea captivantă a oratoriei lor. Alţii, şi-au atras 
valuri întregi de simpatii prin întrebuinţarea tacticei 
tăcerii. 

A treia grupă prin strălucirea unor biruinţe de 
arme, iar pe alţii i-a ridicat sus de tot diplomaţia sau 
teroarea. 

Căpitanul s’a impus prin vitejia faptelor şi a ati¬ 
tudinilor sala. 

Cultivă oratoria faptelor. Un discurs oricât ar fî 
el de frumos şi ori câtă lume l-ar asculta, rămâne tot 
vorbă goală, şi nu trăeşte. Pe când fapta este un per¬ 
manent discurs. Ea nu se adresează numai celor cari 
o înfăptuiesc şi celor prezenţi. Străbătând anii şi chiar 
veacurile, în fiecare moment vorbeşte atât celor cari 
sunt, cât şi celor ce vor veni. 

Faraonii Egiptului au amuţit de mii de ani, dar 
faptele lor, câte nu ne vorbesc nouă, despre ei şi 
timpurile lor. 

Mult mai mult, decât ar fi putut vorbi în întreaga 
lor viaţă. 

Când s’a pus problema construirei unui dig pe 
malul Buzăului, la Vişani, ca să fie stavilă împotriva 
apelor. Căpitanul adresându-se legionarilor săi, zicea 
printre altele: „Acest dig va purta peste veacuri faima 
legionară 44 . 

Dacă îl transpunem pe Căpitan în fruntea Le¬ 
giunii ca şef al ei, şi vom căuta cum acţionează în 
această calitate, ceeace frapează din primul moment 
pe un cercetător al evoluţiei acestei înjghebări, sunt 


125 


aşa numitele „bătălii 44 cari atrag în jurul lor forţa 
Legiunii întregi, constituind ceeace Căpitanul a numit 
„munca pe ţară 44 . 

Ce sunt bătăliile? Ce este munca pe ţară? O 
bătălie în sistemul legionar este o sforţare comună fi 
unită a intregei Legiuni, în vederea atingerii unui scop 
precis, pentru a cărui realizare se efectuiază munca 
pe ţară, ca să poată duce la rezultatul dorit. Câteva 
cuvinte despre această muncă pe ţară. 

Iată ce şpune Căpitanul: „Era ceva nou în miş 
care şi răspunderea principiilor de organizare a Le¬ 
giunii. Acest sistem are următoarele avantaje: 

a) „Rezultat material mare, cu foarte puţină 
sforţare. 

b) „Educaţia în spiritul de unire al legionarilor 
îndreptându-se toţi în acelaş timp către atingerea ace- 
luiaş ţel. 

c) „întărirea ordinei şi a disciplinei, fiecare mun¬ 
cind ordonat şi după un plan bine stabilit de mai 
înainte. 

d) „Crearea conducătorilor de mâine ai mişcărei 

Munca pe ţară, în cadrul Legiunii, în ultimul 

timp a luat o formă nouă, a muncii pe (ară, pentru (ară. 

Taberile de muncă, în finala lor năzuinţă, tind să 
aprindă dragostea de muncă a neamului întreg, în 
•vederea creerii instituţiunilor şi operilor de interes 
obştesc, pentru el. Aceasta se face prin voluntariatul 
actual al muncii legionare. 

Taberile de muncă sunt şi ele o bătălie, numai, 
în războiul mare pe care îl duce Legiunea. Prima b㬠
tălie cu care a ieşit pe teren organizaţia legionară a 



126 


constat în asigurarea numărului de abonaţi necesari, 
pentru a putea trăi revista „Pământul Strămoşesc 44 , 
după cum am văzut. 

A doua a fost „bătălia vitezil 44 pentru cumpărarea 
unei camionete, necesară deplasărilor de propagandă. 

Au urmat celelalte bătălii, una după alta: cără- 
midăria dela Ungheni, grădinăria, organizarea, încer¬ 
carea marşului din Basarabia, tipografia, Neamţ, Tu- 
(ova, Casa Verde ş. a., terminându-se cu „bătălia 
prigoanei 44 . 

Cu ocazia primei bătălii. Căpitanul a scris: 

„Fie ca la a 50-a bătălie, neamul acesta să scape 
de stăpânirea inimei negre a iudei şi de nedreptate 

Legionarii de sub comanda Căpitanului, aşteaptă 
această bătălie. 


CUM SCRIE CĂPITANUL 


Căpitanul nu este un obişnuit al scrisului. In viata 
lui plină de luptă a stat mai mult cu mâna pe sabie, 
decât pe condei. A lăsat această îndeletnicire pe seama 
altora. Aceasta nu însemnează că este lipsit de însu¬ 
şirile cari se cer unui bun mânuitor al condeiului. 
Dimpotrivă, articolele pe care le-a scris în timpul vietu 
de student, răspândite prin ziarele naţionaliste ale 
timpului, apoi redactarea revistei ;,Pământul Stră- 
moşesc“, broşurică „Scrisori studenţeşti din închi¬ 
soare", „Cărticica Şefului de Cuib" şi mai ales „Pen¬ 
tru Legionari" ne arată cu prisosinţă aceste calităţi. 

Caracteristica scrisului săa este claritatea. Modul 
de a-şi aşterne gândul pe hârtie este limpede, fără 
ascunzişuri şi fără întortocheli. Fraza lui nu este o 
frază savantă, plină de cuvinte al căror înţeles trebue 
căutat prin dicţionarul cuvintelor radicale. Ea este 
simplă, însă vie şi plină de nerv. Verbul o stăpâneşte. 
Ift afară de aceasta în tot ceeace a scris Căpitanul nu 
găseşti nimic rece datorit combinaţiilor mintale, sofis¬ 
ticăriei. Scrisul lui, e sufletul lui. 

,Când scrie despre Moldova, pe care o iubeşte 
nespus de mult, felul de exprimare devine duios şi 
plin de sentimentalism: ... „pentrucă noi Moldovenii 
am rămas cei mai săraci şi cei mai bătufi de soartă 




128 


dintre toti Românii... La noi au dispărut cântecele de 
veselie şi mândrul, albul nostru port a dispărut. B㬠
tută voinicească flăcăii noştri nu mai ştiu să joace, 
doar cântec prelung de doină răsună de pe dealuri în 
nopţile cu Nmă. Atâta ne-a mai rămas nouă Moldo¬ 
venilor. ') \ 

Din acest scrisse desprinde ca o văpaie dragostea 
pentru pământul nostru în suferinţă. „O pământ al 
strămoşilor! de mila ta noi plângem. Vorbeşte; noi 
te-am mai ascultat odată şi t'-a-m jurat credinţă: ori te 
vom scoate din robie, ori vom muri în luptă* * 1 . 

Adresându-se celor mici, le arată, că, prima şi 
cea mai înaltă datorie a lor „este, să iubiţi cu foc, 
copii, pământul acesta. Intr’ânsul dorm şi vor dormi 
mereu toate amintirile voastre; sărutaţi cu drag ţărâna 
lui, călcaţi încet, încetişor pe dânsa. Dedesubt sunt 
oase scumpe şi sânge mult. Fiecare os, fiecare pic㬠
tură de sânge vor spune inimii voastre povestea unui 
neam de eroi“. 2 ) 

! Şi apoi nădejdile pe care le depozitează în copii 
şi tinerime: „Convingerea noastră este, că ei sunt cei 
menifi de sus, spre a făuri acea Românie, liberă, feri¬ 
cită şi românească. Nu cei învechiţi în rele, cei mân¬ 
caţi de patimi, şi nici cei orbiţi de strălucirea aurului 
jidovesc vor putea mântui această Românie. Nu! pen¬ 
tru că Dumnezeu niciodată n’a încredinţat o menire 
sfântă, unor oameni cari n’au avut nimic sfânt**. 

i) C. Codreaau: Scrisori studenţeşti din închisoare — 
scrise în 1923. 

*) Idem. 


129 


Sufletul Căpitanului este cuprins de trei mari pa¬ 
siuni. întâia şi cea mai puternică este iubirea de Patrie, 
înţelegerea suferinţelor şi a sbuciumului ei precum şi 
chemarea pe care o face pământul în care „dorm toate 
amintirile, toată slava noastră şi dela care aşteptăm 
să ne vină şi mântuirea**. 

i Dragostea de codru este o altă pasiune care r㬠
bufneşte din tot ce a scris Căpitanul. Iubeşte codrul 
într’un mod tainic şi superior. Frăţia proverbială a 
românului cu pădurea, în sufletul lui îşi găseşte multă 
înţelegere... „In tăcerea nopţilor de închisoare, visând 
la România pe care ne-au cântat-o mamele la căpătâiu 
şi de care ne-am legat atâtea nădejdi şi atâtea doruri 
sfinte, adesea ne întoarcem cu faţa îndărăt spre codrii 
pe cari i-am părăsit Spre tara strămoşilor**.') ■ 
i Şi tara strămoşească pentru Căpitan este muntele, 
a treia lui pasiune. Cum iubesc vulturii stâncile, aşa 
iubeşte Căpitanul muntele. Aici îi place să-şi odih¬ 
nească sufletul şi ochii, străpungând cu privirea lui 
depărtările. In înălţime se simte bine, respiră cu ar¬ 
doare aerul rece şi curat al pădurii, care îi dă viaţă 
şi putere. Ii place linia dreaptă a stâncilor, sălbătecia 

locurilor şi desimea brazilor. 

* 

Scrisul Căpitanului se schimbă însă, când e vorba 
de acţiune de luptă. El îmbracă altă haină. Devine 
serios, grav, metalic, ca o goarnă. Totul vibrează 
atunci. Fraza este dinamică şi răscolitoare. Simţi cum 
se îngrămădeşte sub ea furtuna şi este gata să isbuc- 
nească. E partea eroică a sufletului. In aceasta pos- 

i) C. Codreanu — Scrisori studenţeşti din închisoare. 


9 





130 


tură adresându-se camarazilor le arată situaţia în care 
se găsesc. „Generaţia noastră a ajuns la o grea răs¬ 
pundere. Ori o apucăm la deal, ori la vale. La deal, 
pe calea energiei, a bărbăţiei, a cinstei şi a credinţei 
neţărmurită într’un ideal, şi într’un Dumnezeu, către 
un soare de aur al Românilor; la vale, pe calea mo¬ 
liciunii, a decăderii morale şi a pierzării noastre ca 
neam. Ori clădim o Românie Nouă, ori ne prăbuşim". 
Şi natural este pornit pe calea luptei, de unde spune 
celor cari îl urmează: „Nu voi putea crede că ati fost 
înfrânţi, decât în fata mormintelor voastre, sau văzân- 
du-vă în lanţuri în temniţa Galatei". 

Când obrăsnicia duşmanului este prea mare, când 
provocarea lui este prea neînchipuită, când tăcerea ar 
însemna laşitate, atunci scrisul lui prinde nota revoltei 
şi a demnităţii- Aşa îi vedem în împrejurări 
ca acestea: „Cu inima străpunsă de durere şi legitimă 
revoltă, am cetit, pe zidurile Iaşilor nesocotita şi obraz¬ 
nica anunţare: apariţia unui ziar cu numele „Moldova" 
având ca proprietar şi director pe Gh. Spina, adică 
jidănaşul comunist, advocat Schreiber... 

„Ascultă jidane, tu să vorbeşti în numele acestei 
Moldove? nici măcar să îndrăsneşti a pronunţa acest 
nume scump şi sfânt, necum a ti-1 face titlu de gazetă, 
pentru ca să şti, că pe noi Moldovenii, care ti-am 
răbdat ti© şi neamului tău, toate obrăzniciile, ne vei 
găsi de data acesta transformaţi într'o stâncă de fier. 

Fii ai lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, copii ai Mol¬ 
dovei, cuprindă braţul vostru, energie cerească de 
trăsnet, în clipa în care cele dm urmă amintiri ale 


131 


voastre sunt călcate în picioare de venetici şi de 
vampiri". *) 

Iar presei înstrăinate, care înveneinează zi cu zi 
sufletul acestui neam, acelei prese care vorbeşte în 
numele nostru fără să aibă ceva comun cu noi, afară 
de limba pe care ne-a furat-o, îi vorbeşte astfel:„Poate 
voiţi ca prin insultele neîncetate cu care răniţi sufle¬ 
tele româneşti să mă vedeţi într’o bună zi în fruntea 
sfinţilor răsculaţi din Maramureş! să ştiti, că în clipa 
aceea v’a sunat ceasul şi v’a sunat şi scândura". * 2 ) 

Şi chemarea lui către români: „In clipa când 
duşmanii ne copleşesc şi politicienii ne vând. Români, 
strigaţi cu înfrigurare, ca pe potecile munţilor în cea¬ 
surile de furtună: PATRIA, PATRIA, PATRIAl‘ 

* 

Aşa scrie Căpitanul I 

Limpede, curgător şi energic, ca un râu de munte. 

Cu duioşie, fată de amintirile noastre şi înţelegere 
pentru suferinţele pământului strămoşesc. 

Cu seriozitate, despre misiunea generaţiei noastre. 

Sobru şi imperativ, când se adresează luptătorilor . 

Viforos, când apără onoarea Neamului şi a 
Patriei. 


») Manifest, Iaşi 1930. 

2 ) Manifest, Buc. 1930. 


•» 





CĂPITANUL ŞI CÂNTECILE LEGIONARE 

„Aşezările lumii vechi se dărâmă. In locul lor 
apar, singuratice luminişuri în turburări şi prefaceri, 
aşezările lumii noui. Şi fiecare aşteaptă, înfrigurat, să 
se ridice cineva de undeva şi să lămurească profilul 
lumii ce se iveşte. Organismul nostru naţional trece 
prin criza prefacerii pentru lumea nouă, trăind tot¬ 
odată legea împlinirii sale“. x ) 

Lumea aceasta nouă care astăzi se conturează 
tot mai bine şi se profilează în zarea unui viitor 
destul de apropiat, răbufneşte prin mediul lumii vechi, 
în acorduri de cântec. Această „naştere în cântec** a 
lumii noui legionare arată toată frumuseţea şi curăţenia 
ei sufletească, fiind conformă şi cu întreaga fire ro- 
mânească. 

. Pentrucă. românul îşi duco viata „sub semnul 
muzicii**. „Nu este eveniment fără întovărăşire de 
cântec. Peste capetele vieţii pluteşte cântecul de lea¬ 
găn şi de îngropare. Inlăuntru ei se desfăşoară, ca 
într’o privelişte, colinda, cântecul de stea, doina, cân¬ 
tecul de lume, jocul, cântecul bătrân şi alături, ca © 
strajă, muzica bisericii creştine . 

iţ livîu Rusu: Omul rumân tn lumina de cântec. însem¬ 
nări Sociologice. 


133 


In al doilea rând pentrucă muzica permite o 
scrutare a adâncurilor sufletului, o răscolire a senti¬ 
mentelor, o captivare a lor şi o înfrăţire. Sub vraja 
cântecului dispare orice grijă şi legătură pământească; 
sufletele se contopesc într’o trăire divină. 

i Legiunea fiind o mişcare spirituală mare şi răs¬ 
colitoare, cu acţiune directă asupra suletului, era fi¬ 
resc ca cea dintâi manifestare care exterioriza această 
credinţă să-şi găsească glas prin cântec. Cântecul este 
doar vorba sufletului. Prin mijlocirea lui, sufletele se 
îmbrăţişează.* Adresându-se sentimentului şi pornind 
din sentiment, cântecul înaltă, dă avânt şi creiază anu¬ 
mite predispozitiuni. El este firul nevăzut pe care se 
ridică omul dela pământ spre zările înalte ale seni¬ 
nului, ale vieţii sufleteşti, spre Dumnezeu. 

! Mărturisirile de credinţă, oricare a fost esenţa 
originii lor, mai mult decât prin orice alt mijloc sau 
răspândit şi au trăit prin cântec. Acţiunile mari ome¬ 
neşti întotdeauna şi-au găsit eternizarea prin cântec. 
Eroii şi faptele lor tot prin ajutorul cântecelor trăiesc. 
Bucuriile şi durerile tot prin ele le trăim cu toţii * 

* 

Credinţa legionară a dat naştere cântecelor le¬ 
gionare. Lumea nouă pe care o pregătea Căpitanul 
s’a arătat mai întâi sub haina cântecului. 

i „In adevăr din primul minut, în Iunie 1927, pe 
când eram numai câţiva tineri dispreţuiţi de toată 
lumea, am cântat: „Sculaţi Români, la luptă bate ora... 

A fost cel dintâiu cântec în care ne adresam în¬ 
tregului popor român, din mijlocul laşului cotropit, în* 
străinat. 






134 


! jDepunerea primului legământ, la câteva luni mai, 
târziu, l-am făcut în mijlocul sunetului aceluiaş marş. 
Printre cântecile care le iubeam mai mult erau: „Să 
sune iarăşi goama“, „Voinicilor înaintând” ş. a. După 
un an la 1928, când spiritul legionar adunase în jurul lui 
o mulţime de tineri, având os şi sânge de legionar, au 
început să apară cântece noui“. Izvorând din însăşi 
viata legionară, ele purtau pe aripa lor noua credinţă 
în care îşi găseau întreg suportul. „Aceste coruri, mar¬ 
şuri şi poezii sunt frânturi din sufletul nostru legionar 
şi ne aparţin prin urmare nouă şi numai nouă. Ele 
sunt expresia felului nostru de a gândi şi de a simţi, 
şi s’au născut din clocotul sângelui nostru... Ne re¬ 
vendicăm cu încăpăţinare şi ne aşezăm cu hotărîre 
în faţa acelora cari, având o gândire şi simţire con¬ 
trară gândirii şi simţirii legionare, încearcă să ni le 
fure, încearcă să le prezinte publicului ca fiind ale lor, 
încearcă să se împopoţoneze“.ţA,vem de altfel mulţu¬ 
mirea de a vedea că imitaţiunile, neavând nicio bază 
de credinţă, se pierd şi dispar, cum se vestejesc flo¬ 
rile pe care încercăm a le sădi în alt teren decât 
acela care le este propriu. Ele nu rezistă. 

In măsura în care această credinţă legionară se 
cristaliza şi lua o formă mai desăvârşită, în aceeaşi 
măsură şi cântecele au evoluat. Pornind dela încerc㬠
rile timide ale începutului şi până la cântecile cele mai 
noui, adevărate capod’opere de crez legionar, ' de 
esenţă muzicală superioară şi rezistând ori cărei critici 
literare, este un drum destul de lung, ale cărui rezul¬ 
tate se văd în sutele de cântece legionare ce s’au năs- 


135 


, ut pretutindenea. „Fiecare regiune îşi are cântecele 
ei, care se cântă în toată ţara. Şi dacă a ajuns în 
Munţii Apuseni sau în alt colţ de ţară de multe ori nu 
se mai ştie dacă stihuitorul este Radu Gyr sau un 
umilit dascăl din munţii Bucovinei”.') S’au ivit cânt㬠
reţi mulţi, ţărani, studenţi, meseriaşi şi titraţi,, al 
căror suflet a prins esenţialul credinţii celei noui şi 
şi l-au aşternut în cântec. „Astăzi cântecile noastre 
răsună prin toate satele, prevestind parcă apropierea 
învierii ce va să vie“. 

Subiectul acestor cântece este Căpitanul şi opera 
lui: Legiunea. Aproape nu există cântec legionar, care 
să nu preamărească Legiunea şi Căpitanul. Această în¬ 
cadrare în cântec nu are nimic forţat, nimic dictat, 
nimic care să nu fie firesc. Totul reese dintr’o adâncă 
înţelegere a vieţii legionare. Pe cel ce a creiat Legiunea 
şi pe ca însăşi o cântă legionarii. 

Toată istoria închegării noastre se găseşte in 
cântec. Dela sfioşii paşi ai începutului, până la acu¬ 
mularea marilor accente de revoltă ale prigoanei, totul 
este cântat. In hore vesele şi săltăreţe ca şi în duioase. 
cântece de închisoare. In strigătul pământului ţării care 
geme şi’n cântece de Nicadori. Slăvind munca din 
care legionarii şi-au făcut un crez şi vitejia pe care ei 
o iubesc ca pe o mireasă. In chemările pe care le-au 
făcut către românii „din munţi şi văi” şi îndatoririle 
pe cari toţi le avem de a ne apăra munţn noştri cei 
frumoşi. In îndemnurile din faţa primejdiilor, cum e 
aceasta: 


i) Luda Russu: Ce este cântecul legionar. 




136 


„Legionare, nu te teme 
„Că prea tânăr vei pieri, 

„Căci tu mori pentru-a te naşte, 

„Şi te naşti pentru-a muri. 

Şi din atitudinile din fata morţii: 

„Cu zâmbetul pe buze 
„Moartea ’n fată o privim 
„Căci suntem echipa morţii 
„Ori învingem ori murim. 

Pentru cei căzuţi în lupte Legiunea are Imnul ei, 
impresionant până la lacrimi, al cărui final este de o 
duioşie unică: 

„Bate vântul peste ape, 

„Trece timpul greu; 

„Noi mereu te plângem frate, 

„Iar tu dormi mereu“... 

* 

Pe deasupra tuturor stă însă Căpitanul şi Le¬ 
giunea. Omul şi opera. Cântecile legionare în sinteza 
lor se opresc la acel vers minunat dintr’o poezie a 
noastră care se închee aşa: 

„Tu Codrene eşti nădejdea 
„Ce ne-a dat-o Cel din cer. 

„Tu ne spulberi desnădejdea, 

„Tu şi Garda ta de Fier. 

şi apoi... 

„Să trăiască Legiunea 
„Şi al nostru Căpitan! 


137 


Căpitanul şi Legiunea stau mai presus de viata 
comună, sunt inspiratorii, sunt în mod indirect crea¬ 
torii acestor cântece frumoase şi cuceritoare, la căl¬ 
dura cărora se va încălzi odată întregul suflet rom⬠
nesc. 

„Cântecele legionare inaugurează o epocă nouă 
a României, de curaj, de realizare istorică. Ţara în¬ 
treagă începe să răsune de cântece legionare. Vara în 
tabere, în marşuri prin munţi şi sate, călătorul le poate 
înregistra ca un netăgăduit semn de renaştere a nea¬ 
mului, ca o pregătire de luptă. Cântecul legionar ţine 
trează in conştiinţa tineretului acestei ţări imaginea de 
peste timpuri a Căpitanului“. 

„Pentru viitor cântecul legionar va păstra, încrus¬ 
tat în legendă, chipul Căpitanului. *) 

* 

Ca o completare a acestui capitol publicăm două 
poezii, ale lui A. G. Delafântânele şi Viorica Lăzăr 
rescu, amândoi poeţi tineri dela Iaşi, închinate Căpi¬ 
tanului, pentru a arăta cum este văzut de ei. 

HAIDUCESC 

D-LUl CORNELIU CODREANU 

S'a deşteptat în mine dorul iară, 

De-a hoinări ca’n vremuri prin păduri, 

Cu ochii aţintiţi spre munţii suri. 

Cântând din frunză’n fiecare seară. 

Hai, murgule, să ne pornim prin ţară. 
Netemători ca voinicii panduri, 


i) Liviu Russu: Ce este cântecul legionar. 






138 


Ca doi haiduci cu prăzilen coburi. 
Prin luncile pustii cu frunză rară. 


Acelaş dor s’a deşteptat în mine. 

Să rătăcesc pe câmpurile pline 
Cu flori de sânziana şi cicoare. 

Sâ uit amarul vieţii care doare. 

Să chiui şi să strig moldoveneşte. 

Cântând ca’n vremea veche, haiduceşte 1 ) 

A. G. DELAFANTÂNELE 

ÎNCHINARE 

LUI CORNELIU Z. CODREANy 
cu ocazia zilei de 10 Decemvrie 

Un gând umil s’a ridicat spre tine. 

Sfios, ca ciocârliile spre soare. 

Căci ta ne-aduci credinţa în mai bine 
Şi vorba ta-i o sfântă sărbătoare. 

In tine se’ntrupează năzuinţa 
Pe care, toţi eroii o purtată: 

Să cănte’n largul zării, biruinţa 
învingători şi liberi, ori, să moară. 

In tine-şi văd bătrânii tot avântul 
Ce-l trâmbiţau cu drag în larga zare; 

Prin tine se răzbună tot pământul 
Şi înfloreşte Romănia-Mare. 

l ) Pământul Strămoşesc, An. V. Nr. 3, 1 Martie 1933. 

*) Pământul Strămoşesc, An. V. Nr. 1, 1 Ianuarie 1933, p. 5. 


139 


Umilu-mi gând sa ridicat spre tine. 

Să-ţi dea prinosul dragostei de frate. 

Căci tu ne-aduci credinţa în mai bine 
Şi’n tine, ni-s nădejdile ’ntrupate. 

VIORICA LĂZĂRESCU 

0 minunată încadrare a Căpitanului în cânte* * 
face deasemenea şi subtilul poet şi scriitor Radu Gyr. 

In admirabilele lui cântece figura Căpitanului apare 
legată de natură şi de sufletul legionarilor lui, aşa 
precum ne arată şi aceste două strofe pe cari le re¬ 
producem: 

„Ci vin şi la noi. Căpitane, 

Flăcăii ţi~s codrii de brazi. 

Şi-s gata să’nfrunte prigoane 
Şi drag li-e mormântul viteaz. 

Sub flamura verde a Gărzii de Fier 
E-o trudă de mâini şi ciocane 
Şi tot legionarul în visu-i de cer 
Te poartă încrustat. Căpitane 







ÎNCHISORILE CĂPITANULUI 


In cuprinsul lucrării am arătat diferitele închisori 
în care şi-a petrecut timpul Căpitanul, încununându-şi 
acţiunea întreprinsă cu pecetea jertfei personale. 

Le reunim în acest capitol final, ca o încoronare a 
sbuciumului şi a frământărilor, pe care viaţa omului, 
ce am căutat să-l prezentăm, o poartă. 

Zilele acestea trăite după gratii, numai în tov㬠
răşia gândului, sunt garanţia şi cartea de vizită cea 
mai strălucită, pentru încrederea în timpul de mâine. 
A timpului de înfăptuire a celor cugetate şi meditate 
în atâtea nopţi lungi de chinuri şi nesomn, trăind nu¬ 
mai pentru focul idealului contopit cu sufletul lui. 

Căpitanul, spre deosebire de alţi oameni politici, 
nu a trăit în exterior, ci a coborît în interiorul său. 
Trăirea aceasta lăuntrică i-a ajutat în a descoperi de¬ 
fectele fundamentale ale sufletului românesc de azi. 

Opera lui a tins să îndrepte aceste carenţe de 
suflet şi de aceea refacerea sufletului colectiv românesc 
a rămas pârghia principală de preocupare a lui. 

El a întemeiat ocredintănouă. Credinţa trăirii 
în duh românesc. 







142 


Clădirea măreaţă a României legionare stă spri¬ 
jinită pe această credinţă şi pe spiritul legionar, care 
din închisori s’a născut şi în ele s’a întărit. 

Căpitanul la baza operii Iui a pus. piatra jertfei 
şi a credinfei. 

Prima arestare, 29 Martie 1923 până la 6 Aprilie, 
la închisoarea „Poarta Verde” Iaşi. Apoi 9 Oct. 1923— 
30 Martie 1924, Văcăreşti. 25 Oct. 1924 — 25 Maiu 
1925, Galata, Focşani, Severin. Două zile 1926 la Foc¬ 
şani. 17 zile luna Aprilie 1928, Galata. 26 Iulie 1930 
— 30 Aug. 1930, Văcăreşti. 12 Ianuarie —1 Aprilie 
1931, Văcăreşti. In timpul din urmă nevointa de a se 
ascunde din 8 Decemvrie 1933 —14 Martie 1934, când 
s’a predat, stând la Consiliul de Războiu până la 
5 Aprilie acelaş an. 

Poarta Verde, Văcăreşti, Galata, Focşani, Severin. 
Iar Focşani, Galata, Văcăreşti, iar Văcăreşti, şi Con¬ 
siliul de Războiu. 

Tot atâtea distinctiuni pe pieptul Căpitanului. 


CUPRINSUL 

Pag. 

Prefaţă ... • 7 

Cuvânt înainte .9 

Naşterea şi copilăria .. 11 

Student. Atmosfera generală. Anul 1919 . . . 17 

Universitatea din Iaşi. 20 

Muncitorimea . 21 

Lupta în Universitate.22 

Congresul dela Cluj.. . 23 

Sfeştania la Universitate.. . 24 

Atentatul dela Senat. ........ 26 

Garda Conştiinţei Naţionale..27 

Greva dela R. M. S şi C. F, R. . . . . 28 
începuturi de organizare studeţească, . . 29 

Eliminarea lui C. Codreanu.30 

întinderea mişcării ......... 32 

10 Decembrie 1922 ......... 33 

L. A. N. C. . ......... 34 

Votarea Constituţiei ..35 

Prima arestare a lui Corneliu Codreanu . 35 

Congresul delegaţilor studenţimi la Iaşi. Şe¬ 
dinţe în păduri şi mănăstiri.36 

închisoarea Văcăreşti .......... 40 

Revenirea la Iaşi. Cazul Manciu, Căminul 

Cultural Creştin . ..- > > 48 

Procesul la Focşani ... . 61 

La Severin ..61 

Achitarea. 63 

întoarcerea spre Iaşi.63 

Nunta dela Focşani.64 

C. Codreanu în Franţa..65 

Revenirea în ţară..67 




























144 


înfiinţarea L. A. M ... . . 

Revista Pământul Strămoşesc .... 
Grădina Ghica. A Il-a tabără la Ungheni 
Prezentarea în faţa neamului . ... . 

Revirimentul mişcării comuniste. . . . 

înfiinţarea Gărzii de Fier . 

Marşul în Basarabia.* 

Prima disolvare • • - _. 

închisoarea . . . '. 

Procesul ... • 

Refacerea şi prezentarea în alegeri . . 

Victoria dela Neamţ.- 

Căpitanul în parlament .- - * 

Tipografia.. 

Alegerea dela Tutova ....... 

Alegerile generale 1932 . 

Accentuarea notei educative ..... 

Digul dela Vişani.. 

Casa Verde. 

înscenarea fabricei de bani. 

începuturile provocării liberale .... 
Grozava urmărife a Căpitanului . 

Intriga şi calomnia. 

încercarea de asasinat. 

Viitorul. 

partea a;dou;a 


Pag. 

. 69 
. 70 
. 73 
. 73 
. 75 
. 75 
. 77 
. 81 
. 82 
. 83 
. 84 
. 85 
. 86 
. 89 
. 90 
. 92 
. 93 
. 94 
. 95 
. 96 
. 99 
. 101 
. 103 
. 104 
. 104 


Căpitanul creator . 

Credinţa şi munca . . 

Ordinea. 

Disciplina şi ierarhia 
Căpitanul şi felul de acţiune . 
Cum scrie Căpitanul 
Căpitanul şi cântecile legionare 
închisorile Căpitanului . . . 


. 107 
. 114 
. 116 
. 116 
. 119 
. 127 
. 132 
. 141