M. Vasiliu, E. Enăchescu — Cartea Căpitanului. Ed. Politică, 2008

CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


VouMuUL 


Însemnări de a Jilava Ş Pentru legionari Ş Scrisori 

studențești din închisoare & Despre problema 

burselor acordare de statul Francez studenților 

români & Programul și caracterul general e 

Cărticica șefului de cuib e Ultimul proces al lui 
Corneliu Zelea Codreanu 


Ediţie alcătuită 
şi îngrijită de 
Mugur Vasiliu 
şi 
Eleodorus Enăchescu 


Cu un studiu introductiv de Ernest Bernea 











ADEVĂRULUI 


„sell db E 
e e ar 
” 9 mă E 
is să a 
= a pă 
= = Ş 9 
O 9 i) Ş 
“ a 
Că Fe 
“% „O 
E OA 


O Vasiliu Mugurel Vasile 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 


Cartea căpitanului / îngrijitori de ed.: Mugur Vasiliu și 
Eleodorus Enăchescu. - Bucureşti : Editura Politică a 
Mişcării Conservatoare, 2008- 

2 vol. 
ISBN 978-973-88954.0-9 
Vol. 1. - 2008. - ISBN 978-973-88954-1-6 


1. Vasiliu, Mugur (ed.) 
II. Enăchescu, Eleodorus (ed.) 


329(498) Legionar 





Gruparea Editurii politice a Mișcării Conservatoare: 
Dragoş loan Nicu, Dan Ichimescu, Alice Mihaela Cincu, Florin Stuparu, 
Gabriel Silviu Aoșan, Mugur Vasiliu, Eleodorus Enăchescu 














MAI VINO LA NOI, CĂPITANE! 


Aveţi în față o carte deosbir de incomodă pentru liniștea dumnavostră și, în același timp, 
incredibilă, adică foarte greu de crezut, Aceasta este urmarea a opt decenii de minciună propa- 
gandistică a tuturor conducătorilor României. 

Nici un cuvânt din această carte nu se află în afara adevărului. 


Nu știm ce cuvinte, ce argumente ar mai putea fi aduse pentru a face clară această pagină 
din istoria neamului românesc, Au fost spuse toate — rând pe rând, în decursul vremii. De la măr- 
turisirea personală a celor care au plătit preț mare de sânge pentru mântuirea neamului nostru, 
până la arătarea documentelor ce au ieșit la lumină în timp. De la analiza unui eveniment a cărui 
imagine a ajuns a noi cu totul denaturat — a multor astfel de evenimente — și până la evidenţa 
că cei mai străluciți oameni de cultură din Europa au aparținut trup şi suflet Mișcării Legionare, 
l-au urmat pe căpitan cu încredere. 


Dar cine sunt legionarii? Cine sunt cei care ne sunt prezentați de către toate conducerile 
statului român de la Carol al doilea și până astăzi ca fiind cei mai odioși criminali? 

Şi care este crima lor? Sau care sunt crimele lor? 

Mişcarea legionară a fost creată de cinci absolvenți și studenți ai universităților din Iași, 
Cluj şi București, în anul 1927 ca reacție față de degenerarea clasei politice românești, degene- 
rare care însemna implicit căderea sau dispariția poporului român. Este vorba despre condu- 
cătorii mișcării naționale studențești din anii de după primul război mondial: Corneliu Zelea 
Codreanu, Radu Mironovici, Tudose Popescu, Ion. I Moţa și Corneliu Georgescu. Elementul 
străin captase toate energiile naţionale și pregătea — după cum s-a văzut — instaurarea comunis- 
mului în România. De altfel Corneliu Codreanu a prevăzut și a formulat cu mare claritate ceea 
ce avea să urmeze — și a și urmat — dacă vor veni comuniștii. 

Bazaţi pe principiile elementar ale viețuirii în dragoste de Hristos, de neam și de țară , 
cei cinci au ajuns în doar 10 ani să crească la un milion. Cum au făcut? Sau ce au făcut? Nimic 
mai mult decât să pornească ei înșiși să trăiască românește, să opună putrefacției clasei politice 
românești — sună foarte cunoscut și actual — curăția și vitejia unui grup de tineri. Au organizat 
tabere de muncă la care participau studenții, muncitorii, o mare parte din intelecrualitate. Adică, 
în loc să meargă la plajă la mare, studenții se adunau într-un sat — mulți studenți în multe sate — 
şi construiau fie o biserică — dacă sătenii nu putuseră să o facă — fie troițe, fie cămin cultural, fie 
fântâni, fe sistematizau și îndiguiau — ca la Carmen Sylva, actualmente Eforie Sud, Au fost sute 
de tabere de muncă — nu muncă silnică ci muncă cu tot dragul, cu toată dragostea față de români 
şi ţară, muncă care nu avea o altă răsplată decât aceea de a fi participat la ridicarea României cu 
o cât de mică părticică, Au pornit, în urma sfatului primit de la Nicolae Iorga, să dezvolte ceea ce 
s-a numit comerţul legionar. Adică au construit sau luat în chirie spații unde vindeau —magazi- 
nele — la prețuri reale alimente; au deschis restaurante unde se mânca la preţuri foarte mici — şi 
cu toate acestea rămâneau și bani de întreținere. La restaurante sau la magazinele, sau La atelierele 
de croitorie lucrau de cele mai multe ori voluntari a căror plată era aceea pe care am numit-o mai 
sus: mulțumirea că a participat fiecare cât de puţin la reînvierea României. Au fost siliți să se or- 
ganizeze în partid. Au participat în campanii electorale unde au fost put și simplu măcelăriți fizic 
de cele mai multe ori. Mulţi studenți şi tineri legionari au fost pur și simplu asasinați pe stradă 
sau când lipeau afișe electorale — tot ceea ce a făcut Mişcarea Legionară și Corneliu Codreanu a 

















fost marcat de legalitate; deși, în mod incorect, lipsa legalității i-a fost imputată de fiecare dată. 
Corneliu Codreanu, parlamentar, absolvent al Facultății de Drept din Iași, doctor în drept la 
Grenoble, a fost recunoscut imediat de popor ca fiind Căpitan. Aceasta a făcut ca în doar 10 ani 
să depășească un milion de voturi — nu a mituit pe nimeni niciodată, nici un electorat, iar de 
forțat nici nu ar fi avut cum. Mai mult, nu s-a grăbit să ia puterea — poate și acest lucru i-a fost 
fatal, 

În cartea de faţă veți întâlni toate acestea și încă mult mai multe. Pe 6 decembrie 1935 
Corneliu Codreanu își încheie primul volum din cartea sa „Pentru legionari”, cartea a cărei acțiu- 
ne se încheie la mijlocul anului 1933. Din păcate Căpitanul nu a mai avut vreme să scrie şi volu- 
mul al doilea al cărții „Pentru legionari”, care urma să acopere perioada 1933 — a doua jumătate a 
anului — până în 1938. Este știut că intenţiona să lucreze la acest al doilea volum în Icalia, după 
ce Carol al II-lea instituise regimul de dictatură la 12 februarie 1938. 

Alături de Căpitan, în lupta pentru noua Românie s-au adunat întreaga elită a poporului 
românesc din acel moment. Propaganda comunistă a încercat să şteargă urmele ctimelor — mii 
de crime — săvârșite şi de cei pe care comuniștii i-au înlocuit la putere, tocmai pentru a nu ne lăsa 
să ştim povestea. "Tocmai pentru ca noi astăzi să nu putem şti că se poate ca trăind românește 
să trezeşti energiile românismului și să le îndrepți spre ridicarea unei Țări a românilor, ceea ce 
ar însemna implicit, să le îndrepți împotriva mizeriei morale, a hoției generalizate, a desființării 
poporului român. Ca urmare, e necesar să cunoaștem povestea, istoria lot, fiindcă aceasta este is- 
toria noastră — indiferent de cât de mare este puterea zilei a celor care ne-o ascund — fie ei Carol, 
Antonescu, comuniştii sau neocomunișştii din zilele noastre, 

Adevărul trebuie spus tare: da, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Alexandru 
Cantacuzino, Dan Botta, Constantin Noica, Eugen Ionescu, D. Amzăr, O. Onicescu, George 
Uscătescu, Alexandru Ciorănescu, Radu Gyr și mulți, mulți alșii, ale căror nume ne-au fost ascun- 
se sau pe care nu am ajuns să-i cunoaştem fiindcă au fost uciși înainte de a-și spune cuvântul,au 
fost cu toții legionari. Da, cei mai importanți oameni din istoria culturii românești și europene 
au făcut parte din Legiune. Da, întreaga elită a culturii și spiritualității româneşti în perioada 
interbelică a făcut parte din Mișcarea Legionară. Da, pușcăriile au fost pline de tineri, studenți, 
de multe ori şi elevi, de intelectuali de primă mână, de țărani și muncitori cate au avut curajul de 
a fi și de suporta toate consecințele acestei zbuciumate fiiri pentru români în istorie, de a exista 
româneşte, Da, Valeriu Gafencu - sfântul închisorilor - precum și nenumăraţii nebuni pentru 
credință și neam, închiși la Aiud și în toate închisorile din țară, au fost în număr covârșitor le- 
gionari. Biserica noastră se sfieşte să recunoscă și să canonizeze.pe cei care au primit cununa de 
martiri în închisoare; au murit pantru Hristos și pentru neam, dar asta nu este suficient, fiindcă 
cu toții au fost... legionari. Este realitatea. În consecință, în mod firesc, dacă ei au făcut parte din 
Mişcarea Legionară, cum poate cinva susține că aceasta a fost o organizaţie de criminali? 


Astăzi ne este cu mult mai ușor să observăm manipularea prin dezinformare și intoxicare, 
precum și scopul în care a fost făcută, în perioada dintre cele două războaie. E mai simplu, fiindcă 
întreg desfășurătorul manipulării, precum și scopul crimei și al minciunii, acum ne par stângaci 
măsluite, dacă nu grosolan. Cine cunoaşte povestea mișcării legionare și apoi citeşte procesul din 
1938, (în care fără nici o dovadă și în ciuda tuturor mărturiilor — tuturor mărturiilor care aparțin 
celor mai importanți oameni din acea perioadă istorică — Căpitanul este acuzat de trădare și con- 
damnat la 10 ani de închisoare, pentru ca mai apoi să fie ucis, după doar câteva luni, împreună cu 














încă treisprezece legionari — în noaptea de 29 noiembrie 1938 — acum șaptezeci de ani) nu mai 
are nici cea mai mică îndoială în ceea ce privește manipularea. 

Textul acestei cărți trebuie citit fără părtinire. 

Indiferent de care parte ești până la urmă, pentru a putea hotări trebuie să cunoști istoria 
așa cum a fost și nu cum își este băgată cu de-a sila în minte și în suflet, printr-o continuă pro- 
pagandă manipulatoare. Toată lumea vorbește de mișcare. Toată lumea nu-i de-acord cu... sau 
e de părere că...Statul român — din perioada interbelică și până astăzi - interzice prin lege orice 
organizare fascistă, nazistă sau de tip legionar”. Lumea, fără a cunoaște povestea, acceptă și chiar 
găsește firesc ca această lege să funcționeze. Este o enormă aberaţie să pui la un loc fascismul, 
nazismul și legionarismul. Desigur că acesta este un act de manipulare care continuă din chiar 
timpul Mişcării Legionare. Dacă nu este pur și simplu neștiință este o ticăloșie fără margini, fi- 
indcă nimeni nu are dreptul să „schimbe” istoria - indiferent care ar fi scopul sau natura acestei 
„schimbări”, Nu este de crezut că ar fi neştiință. 

De drept, atât fascismul cât și nazismul au fost condamnate la Nuremberg, pentru crima 
de genocid. Sunt scoase în afara legii în urma acestei condamnări. Dar Mișcarea Legionară nu 
a fost condamnată și s-a considerat că nici nu e nevoie să fie judecată, fiindcă tribunalul de la 
Nurenberg nu a avut de unde să ia probe pentru un lucru care nu a existat nici o dată, Mişcarea 
legionară nu a putut fi și nu a fost condamnată de nici un tribunal, A fost scoasă în afara legii de 
mai multe ori, chiar în vremea în care abia se forma. Şi aceasta pentru că incomoda procesul de 
jaf şi distrugere a țării de care beneficiau mare parte din conducătorii și oameni politici ai vremii. 
Nu vi se pare cunoscut? Fără nici un motiv, sau acuzaţie de drept. Într-un mod ilegal — lucru 
pe care îl poate certifica orice jurist, după ce cercetează faptele, după ce cunoaște istoria. Deci 
în baza cărei legi, a cărei judecăți este scoasă în afara legii Mișcarea? În baza cărui drept? Tot 
de drept, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu nu se face vinovat de nici o crimă sau delict, în 
fața nici unui stat, Deşi întreaga viaţă i-a fost hărțuită de procese, de fiecare dată a fost achitat, 
mai puțin în ultimul proces din mai 1938, proces de o deosebită importanţă care este reprodus 
integral în volumul de față. Dar după ce a fost condamnat în acest proces, a fost achitat într-un 
proces de reabilitare după doar doi ani. Și chiar dacă n-ar fi fost reabilitat, chiar dacă ar fi fost 
condamnat pe drept cu pedeapsa de 10 ani, nu se explică și nu se justifică asasinarea civilă, po- 
ziţia de ură continuă și perpetuă a politicienilor faţă de el. Adevărul — care poate fi verificat de 
oricine - este că Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat în 1938 și achitat, post mortem, doi 
ani mai târziu, Ultima decizie a tribunalului este valabilă — și asta în orice drept, din orice țară, 
în orice timp. Atunci în baza a ce este blamat și considerat criminal iar numele lui, doar rostirea 
numelui lui, considerată a fi un grav delict penal ? 


De ce ar putea să-i deranjeze pe conducătorii statului român — pe toți conducătorii, fără 
excepție - atât de mult încât să recurgă la crimă, faptul că tineretul cutreieră țara în lung și în lat 
construind biserici, troițe, fântâni, ajutând oamenii satelor la munci? De ce ar putea să-i detanje- 
ze pe oamenii politici — pe toți oamenii politici fără excepție, de la Carol al doilea și până astăzi 
— că tineretul luptă pentru un comerț autohton bazat pe cinste și nu pe jăcmăneală — cum este 
şi a fost comerțul românesc? De ce i-a supărat pe mai marii zilei — fără întrerupere până astăzi 
— că tinerii se adună în jurul Bisericii şi în jurul neamului românesc? Acestea sunt câteva dintre 
întrebările la care dă cartea de fașă răspunsuri. 

















Ce anume l-a deranjat pe regele Carol al doilea încâr să scoată în afara legii coate partidele 
politice să dizolve parlamentul și să instaureze dictatură regală, doar cu scopul de a bara mult 
dorita de către popor venite la putere a Mișcării Legionare în 1938? Rezultatele alegerilor din 
1937 sunt elocvente și |-au făcut pe același rege să anuleze întreg scrutinul electoral, ca urmare 
a reușitei Mișcării Legionare. Scopul regelui și a camarilei regale - ai cărei reprezentanți au fost 
în egală măsură Nicolae Iorga şi Armand Călinescu - ascuns ieri, astăzi este foarte clar: de a-i 
împiedica pe români să-și susțină conducătorul recunoscut și dorit de ei, într-un proces care ar 
trebui studiat la toate facultățile de drept, pentru nedreptarea neputincioasă dar criminală a te- 
gelui și celor din jurul său. Dictatura regală impunea starea de necesitate sau starea de asediu, în 
timpul căreia restricțiile impuse nu permiteau populației să se adune într-un loc, decât în grupuri 
de doi etc, astfel poporul neputând să protesteze faţă de ricăloșia oficială. Procesul Căpitanului 
poate fi asemănat cu procesul lui Socrate — învinuit, la fel, pentru lucrurile pe care nu le-a făcut 
niciodată și împotriva tuturor evidențelor, primind cu demnitate și credință nedreapta condam- 
narea la moarte din partea conducătorilor ticăloșiți a căror voință este îndreptată împotriva vo- 
inţei poporului. 


Şi, cine sunt cei care luptă împotriva istoriei românilor, măsluind-o și denaturând-o de 
cele mai multe ori până la absurd? 


Într-o ţară condusă de nedrepți, cei drepți sunt cu siguranță cei mai odioși criminali. Cine 
își imaginează că martirii și sfinți au fost iubiți de conducătorii vremurilor în care au trăit se în- 
șeală. Martirii, roți martirii au fost condamnați sau uciși fără nici măcar să fie condamnați pentru 
același delict, sau mai precis pentru aceiași crimă: crima de a nu respecta legea făcută de oameni 
împotriva lui Hristos și de a muri întru Legea și credința pentru Hristos. Dacă vreți, toți marti- 
rii... au fost infractori și ctiminali pentru ordinea statelor în care au trăit. Şi aceasta pentru că 
legile şi conducătorii acelor state erau îndreptate împotriva lui Hristos, împotriva lui Dumnezeu, 
Într-un stat în care conducătorii fac legi împotriva lui Hristos, ai de ales: ori respecţi legile acelui 
stat și atunci lupţi implicit împotriva lui Dumnezeu; ori mergi în Legea lui Dumnezeu, îngrijin- 
du-te de mântuirea ta, și atunci devii infractor de drept, în ordinea acelui stat... 

Manipularea prin minciună este evidentă. 

Dar această luptă împotriva Crucii și a poporului român drept credincios nu este nouă, În 
paginile acestei cărți veţi putea descoperi acte și situații incredibil de odioase — toate îndreptate 
împotriva Crucii și a poporului român a căror reprezentanți au fost legionarii. Veţi vedea cum 
un Om și o generație suportă lovituri și acceptă moartea pentru credința lor în mântuire, pentru 
ca chiar de-atunci şi până astăzi să fie blamari de cei pentru care au luptat. 

Şi, cum ar putea cei care ne manevrează minţile și sufletele — cei de azi la fel cu cei de ieri 
— să înțeleagă desfășurarea sufletului românesc, când ei nici nu cred că există suflet — darmite 
Dumnezeu — şi când ei nici nu sunt români? 

Cum ar putea oare - prin ce mecanism care nu poate fi nici măcar imaginat — revoluționa- 
rii, modern-ateii să priceapă o cât de mică fărâmă din noi, când drumul nostru ca neam și al fie- 
căruia în parte este drumul mântuirii? Ei nu pot nici măcar pricepe cuvântul „mântuire” — atunci 
cum să înţeleagă sufletul românesc cu necazurile şi bucuriile lui? 




















Dar, problema mântuirii poporului și a misiunii neamului nostru nu sunt problemele lor. 

Credinţa noastră nu este credința lor. Ei nu au nici o credință — ci doar au transformat 
binele personal sau binele unei „omeniri” fără credință într-un fel de falsă religie: religia banului, 
credința vânzării, 

"Toate aceste probleme nu sunt ale lor: ei sunt fie proști, fie ticăloși. S-ar putea spune că își 
fac treaba pentru care sunt și au fost angajați de cei care ne vor sfârșitul. 

Problema este a noastră. Noi suntem răspunzători pentru batjocorirea istoriei noastre; noi 
suntem răspunzători pentru faptul că în faţa noastră sunt scuipate icoanele; noi suntem răspun- 
zători că tot ce avem mai scump şi de preț este înjosit în fiecare clipă, iar noi luăm toată mizeria 
ce ni se dă ca fiind valoare. 

Noi nu facem ceea ce suntem datori să facem. 

Răspunderea pentru toate acestea apasă umerii noștri. Chiar dacă nu ne convine acest 
lucru. 


Şi dacă ar fi ca astăzi să vină la noi, în lume, Căpitanul. Ce i-ar spune lumea? Ce i-am spune 
noi, cei de astăzi? Ce nevoie mai avem noi de eroi? La ce să ne folosească lupta pentru Cruce și 
pentru neam? I-am spune să plece. Nu te vrem căpitane — noi nu mai credem în Dumnezeu, cât 
despre neam: e o prostie. Doar știm cu toții că oamenii sunt la fel și că nu există neamuri cum nu 
există viață de apoi. Ce i-ar spune conducătorii României? Pleacă, noi nu credem lucrurile astea. 
De alefel se ştie foarte bine, lumea întreagă știe că religia o folosim noi conducărorii pentru a sub- 
juga popoarele. Cei mulți și proști cred în Dumnezeu, atunci noi folosim lucrul acesta pentru a-i 
putea mai ușor îngenunchea. Nu trebuie să crezi ceea ce spunem noi, fiindcă noi știm foarte bine 
că religia este opiu popoarelor, este un drog care amețește popoarele, că nu există dumnezeu și că 
fericirea este aici, în viața de pe pământ, Cine are bani e fericit. Cine vinde are bani. Nu ne trebuie 
să vii — nu ne pasă de nici un inchizitor şi de nici un dumnezeu, şi nici celor care spun că tu exişti 
aievea nu le pasă; în fața unui blid de mâncare renunță oricine la tine. Ne-ai adus doar suferință, 
doar durere. În numele a ceva ce nu există. Noi suntem oameni moderni — de când te-am omorât 
am fost pe lună; unde e Dumnezeul tău și al românilor? Nu te mai vrem, deși noi, conducătorii 
nu te-am vrut niciodată. Nouă nu ne trebuie biserici, troițe, şi mai ales avem un crez diferit. Nouă 
ne trebuie linişte. Religia noastră este liniștea și confortul. Acesta este idealul nostru. De ce să su- 
ferim, când putem fi fericiși aici? Așa că pleacă, nu mai vrem să construieşti biserici, să încerci tu 
să ridici prin educaţie morală poporul, Du-te înapoi. Noi suntem stăpânii lumii, așa ni s-a spus 
dintr-un început. Noi suntem cei care hotărăsc câtă mâncare să dăm sau să nu dăm gloatelor — și 
facem asta într-un mod cu totul științific. În afară de gloate nu există nimic. Ne-am muncit să 
construim astfel lumea. Acum vrei să vii tu și s-o dărâmi, pentru a pune în locul ei ce? Un mit, o 
poveste siropoasă cu Hristos? Sau o altă poveste legată tot de Nazarinean, cu misiunea neamului 
românesc de a se mântui? Ai mai încercat asta. Iu nu vezi că românii tăi sunt atât de creştini, 
încât lor nici nu le pasă dacă ÎI batjocorim zilnic chiar pe Hristos? Tu nu vezi că n-are cine să te 
apere, deși nu ai nici o vină? Tu nu vezi că poporul nu mai vrea să audă de tine? De voi. Şi dacă 
le-ar păsa preferă să he complicii noștri, pentru că noi le dăm să mănânce. Nu vezi cât de lași sunt 
românii tăi cei viteji şi cât de credincioși? Iu nu ești pregătit — n-ai fost niciodată să te lupţi cu 
noi, Doar, tu ştii cine suntem noi, cine ne este tată. Atunci de ce ai mai veni? 

Şi dacă totuși te vei întoarce, vei păți exact același lucru: te vom ucide încă o dară. 

































Căpitanul și întreagă generația interbelică care l-a urmat au scris cea mai frumoasă poveste 
de iubire și credință întru Hristos a neamului românesc. 


Lucrarea de faţă nu este un act de reparație față de mișcarea legionară care a fost și este 
nedreprățită într-un mod strigător la cer. Nu în primul rând. Noi nu avem cum să împărțim 
dreptatea; iar dreptatea pe care au făcut-o şi o fac strâmbii se numeşte strâmbătate și ne priveşte 
la fel cât ne și interesează: deloc, 

Cartea pe care o aveţi în mână este mai presus de toate un act de recunoștință pentru toți 
acei care au înțeles să trăiască, să se jertfească, să moară din iubire pentru Hristos și pentru nea- 
mul din care s-au ivit. Pentru noi, 

Numai puterea iubirii mântuitoare poate da atâta forță de îndurare, și atâta bucurie de 

sacrificiu, Nu doar unui om ci unei întregi generații, 


Noi ne rugăm la Domnul nostru lisus Hristos să ne mai arate încă odată mare mila Lui 
şi să ne mai trimită un Căpitan, nouă, românilor. Poate ne învrednicim și povestea va fi alta 
decât cele de până acum: povestea Căpitanului Horia, povestea Căpitanului Tudor, povestea 
Căpitanului Avram și povestea Căpitanului Corneliu. 

[ar pe tine te rugăm să ne ierți, pentru toate suferinţele și nedreptățile, pentru toare acri- 
mile pe care le-au vărsat mamele, nevestele şi copii familiilor îndoliate, pentru toată hula care v-a 
însoțit și încă vă urmărește din partea celor pentru care v-aţi jertfit. Să ne ierți că am ajuns unde 
suntem astăzi — în starea de decădere totală. 

Și te mai rugăm ceva: mai vino Îa noi, Căpitane! 


Mugur Vasiliu 
Predeal, 12 octombrie 2008 


ASUPRA EDIŢIEI 


Cartea de faţă este compusă din texte scrise de către Corneliu Zelea Codreanu, numit 
de către popor „Căpitanul”. Materialele sunt așezate pe baza criteriului cronologic — mai puțin 
partea de începur care este prima parte a „Însemnărilor de la Jilava”, Am ales această modalitate 
de a începe primul volum din „Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu” din motive edi- 
toriale. Textele cuprinse în acest volum sunt îndeobşte cunoscute destul de vag. Le-am pus îm- 
preună pentru mai multă claritate în ceea ce priveşte cutsul activității și vieţii lui Corneliu Zelea 
Codreanu. Acest volum cuprinde:,Însemnări de a Jilava',„Pentru legionari”,„Scrisori studențești 
din închisoare” „Asupra chestiunii burselor oferite de către statul francez studenților români”, 
„Programul politic general al partidului Totul pentru Țară - pentru alegerile din 1931",„Cărticica 
șefului de cuib” și „Procesul din mai 1938 — ultimul proces al Căpitanului”. Se încheie cu decla- 
raţia unuia dintre asasinii celor paisprezece — Căpitanul, Nicadorii și Decemvirii — în noaptea de 
29 spre 30 noiembrie 1938. 

În volumul de faţă nu am prezentat asasinatul lui I. Gh. Duca și nici al comandantului 
legionar care a trădat, Mihai Stelescu, rămânând să facem acest lucru separat și nu în cartea care 
se numește „Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu”. 





Pentru perioada 1933, de la mijlocul anului, până la data începerii scrierii „Însemnărilor 
de la Jilava” — 1938, aprilie, — perioadă care urma să facă obiectul celui de-al doilea volum din 
„Pentru Legionari” anunțat de Căpitan, dar care nu a mai apărut niciodată — textele sunc de două 
feluri. Fie circulări şi manifeste; fie interviuri și luări de poziţie. În volumul de faţă am încercat 
să desprindem din presa vremii — în care s-a publicat oficial — Iuările de poziție ale Căpitanului, 
câteva circulări, declaraţii care ni s-au părut importante în economia volumului întâi. Circulările, 
manifestele, interviurile şi declaraţiile vor face obiectul celui de-al doilea volum din „Cartea 
Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu”. 

Pentru această perioadă ne-am sprijinit pe articolele publicate în presa Mişcării Legionare 
(Pământul strămoșesc, Buna vestire, Cuvântul studențesc, Axa, Braţul de fier, Cuvântul Argeșului, 
Iconar, Garda Bucovinei). La fel am folosit şi volumul lui Mihail Sturza „România și sfârșitul 
Europei”. 


Numele „Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu” ne-a fost inspirat de cartea lui 
Ernest Bernea, „Cartea Căpitanilor, Căpitanii în destinul românesc” — scrisă în 1937 și publica- 
tă în 1940 —, pe care am reprodus-o integral ca prefață, schimbându-i numele în „Căpitanii în 
destinul neamului românesc”. Horia Nicola Ursu, Tudor Vladimirescu şi Avram Iancu au fost 
numiți de către contemporanii lor cu numele de „Căpitan. Acesta este un lucru puțin cunoscut, 
dar deosebit de important — Nicolae Densusianu dezvoltă această temă într-un studiu referitor 
la Horia. Toţi au rămas în conştiinţa poporului cu acest nume. Acelaşi lucru s-a petrecut și se 
petrece și cu Corneliu Zelea Codreanu. Acesta este motivul pentru care lucrarea de faţă poartă 
numele „Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Adică nu cartea Căpitanului Horia, nu a 
Căpitanului Tudor, nu a Căpitanului Avram. Ci a Căpitanului Corneliu. Prin „căpitan” poporul 
nu înțelege un grad. militar ci pur și simplu îşi recunoaște și își afirmă conducătorul. Se poate 
spune că, într-un fel, Căpitan este sinonim cu Voievod, 


Am cules și îndreptat ortografic textul de față, Trebuie făcute însă câteva precizări. Studiul 
care prefațează volumul — „Căpitanii în destinul neamului românesc” de Ernest Bernea — l-am 
lăsat cu ortografia vremii, În plus pe tot parcursul cărții am modificat tot ce era de modificat. Mai 
trebuie spus că folosirea cuvântului ,jidan” nu avea în vremea aceea sensul peiorativ pe care îl are 
acum. Am oscilat dacă să îl schimbăm cu cel de evreu. În cele din urmă am lăsat textul așa cum a 
fost scris, Așa că îl rugăm pe cititor să nu se împiedice în acest cuvânt, 


Am ilustrat, pe cât a fost cu putință, textul cu scopul de a întregi textul sau pe alocuri 
de a aduce ceva din atmosfera vremii. Am folosit fotografii din albumele „Legiunea în imagini”, 
„Taberele de muncă” și din presa vremii. 


Volumul doi al lucrării de față va cuprinde toate circulările, manifesrele, interviurile 
Căpitanului, împreună cu o cronologie amănunțită a vieții și activității acestuia. Cu alte cuvinte 
volumul doi al „Cărții Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu” va întregi perspectiva asupra su- 
biectului lucrării. 


Editorii 





Ei 


Căpitanii în destinul neamului românesc (1937) 
ERNEST BERNEA 


Neamul românesc a cunoscut toate durerile în decursul veacurilor, încercări grele sau 
ivit în răscrucile istoriei sale. Nedreptatea, lipsa, munca fără rod, iau apăsat umerii şi sufletul. 
Trecutul său este o istorie de apăsări nemeritate. Neamul nostru ține mult la trecutul său, la tre- 
cutul-tradiție, cugetul și fapta strămoșilor; dar nu despre aceasta este vorba aci, ci de o istorie a 
suferințelor nemeritate pe care lea purtat cu resemnare și credință. 

La început, condițiile istorice ale neamului românesc au fost cu totul neprielnice unei creş- 
ceri organice, firești. Plămada originară sa păstrat, dar istoria neamului sa oprit în loc, Atunci sa 
închis în sine și a grăit numai cu Dumnezeu. A venit apoi o nouă epocă, epoca eroică, aceea a ma- 
rilot voievozi creștini. Soarta sa arătat mai blândă cu prețul unor mari jertfe însă. De la Mircea 
până la Ștefan și Mihai, românii au încercat să deschidă noi porți istoriei. Neamul românesc a 
încercat în acea vreme să devină un neam creator de istorie. A pornit la faptă ca fruntea luminată 
de credință și bogată în gânduri îndrăznețe, Un neam de mari și destoinici conducători domnești, 
un popor tânăr şi bărbat, au străbătut vremea cu tăria faptei și credinţei lor. 

Frumuseţea gândului și faptei românești, după Mihai - arhanghelul fulgerător al istoriei 
noastre, a mai scânteiat de câteva ori mai târziu într'un Matei Basarab sau Brâncoveanu, pentru 
a se stinge odată cu acest neam de ctitori ai Basarabilor. Cea mai urmat, se ştie. După stingerea 
neamului domnesc, atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, a venit rândul boierilor, rândul 
celor ce trebuia să sea cap poporului, să povăţuiască și să | îndrume pe calea biruinţei. Vreme 
de două veacuri, boierii sau înstrăinat de țară și de neam, sau alungat, sau omorât între ei până ce 
aproape li sa stins sămânța. În lupta aceasta dintre ei a lucrat mâna vrăjmașă a străinilor, pentru 
împlinirea poftelor lor. Și așa duşmanul din afară al neamului la adus La viață pe cel dinlăuntru, 
duşmanul de neam străin la crescut pe acela de un sânge și de o credință pentru ca să se împli- 
nească sfârşitul românilor, după dorinţa şi nevoile celor din afară. 

Două veacuri de înstrăinare, de durere închisă, fără nici o rază de lumină dătătoare de nă- 
dejde. Se înstrăinase mintea și portul, se înstrăinase bogăția, se pierduseră bunele deprinderi și 
obiceiuri ale neamului. Poporul nu mai avea de mult un domn al său, din sângele și sufletul său, 
care să sufere cu el laolaltă și să ridice spada pentru dreptatea lui. Neamul nu mai avea măcar nici 
conducători boiereşti de suflet tare și încercată omenie, Nu mai era nimeni în țară care să înțe- 
leagă și săl îndrumeze. Românii rămaseră singuri, fără domn și fără boieri înţelepţi și iubitori, 
rămaseră părăsiți și uitaţi în propria lor casă. 

Această viață dureroasă ia făcut să se închidă în ei înșişi, să părăsească cele lumești, tre- 
cătoare, să se plece cu gândul mai mult către lumea valorilor eterne, către lumina întăritoare a 
credinţei. Prin această renunțare totală, a putut românul să dăinuie ca neam în fața tuturor sufe- 
rințelor şi nedreptăților venite din partea vrăjmașilor din afară şi mișeilor din lăuntru. Prin tăria 
și curăţenia credinței și'a păstrat grăuntele de aur al inimei dornică de viață nouă și tot prin ea a 
biruit mai târziu. 

Se spune: când un neam nu mai are conducători, dispare. În adevăr, istoria nea dat mul- 
ze exemple de acest fel. Când românii șiau pierdut domnii și când sa risipit sau înstrăinat clasa 
conducătoare, încercările grele ale istoriei nu ia pierdut în negură. Rămași singuri la răspântii 
sa ridicat din ei unul. Sa ridicat de jos din mulțime, sa ales din popor câte un om, câte un țăran 





II 


DSANVIANON INTOWVAN TANTI.SAC NT FINVI.TAVT 





a 


DESTINUL NEAMULUI ROMÂNESC 


ĂPITANII ÎN 


C 


12 





simplu, curat, întreg. A crescut stâncos, sa înălțat cu toată puterea omeniei lui până la locul de 
conducător și comandant al norodului. Așa au apărut căpitanii în istoria noastră națională. Așa 
au apărut Horia, Tudor și Iancu. Toţi trei au fost oameni din popor, cu carte sau fără carte, dar 
oameni din popor, țărani. Toţi trei sau ridicat aprigi, iluminați şi mari, în momentele de deznă- 
dejde ale neamului românesc, pentru a tăia drum nou în istorie și a împlini porunci de mai sus 
decât acelea ale unor oameni sau așezăminte. : 

Ce îi unește și ce'i așează laolaltă pe acești trei mari Căpitani ai istoriei românilor? Desigur 
ei au avut trăsături comune, atât ca însușiri sufleteşti cât și ca stare socială, uneori chiar și ca tem- 
perament. Dar nu atât ceea ce au avut asemănător din firea lor, ca indivizi, îi apropie şi ne face săi 
privim laolaltă. Îi înțelegem mai bine dacă îi privim în legătură cu colectivitatea din care făceau 
parte și vremurile în care ei au apărut, ceea ce înseamnă, în legătură cu destinul istoriei și neamu- 
lui. Norodul pe care lau condus îi definea; de aci șiau tras înțelesul și făptura. Momentul istoric 
și fapta pe care au fost sortiți să o împlinească, ni'i arată în adevăratele lor chipuri. 

"Toţi trei au fost de jos, din poporul pe care lau condus. Ei au crescut tari din viața și truda 
pământului românesc. Au apărut ca niște forțe dense, strânse prin vreme, Cei trei căpitani sau 
ridicat din popor și prin el, lau condus, și sau lăsat conduși de credințele și nădejdile lui, toți 
trei au simțit că au datoria în fața lui Dumnezeu şi a neamului să lupte pentru deschiderea unui 
drum nou de viaţă. 

Căpitanii au luptat, au suferit și au jertfit totul, pentru același gând și în același fel. Apariţia 
lor în istoria românilor și rostul lor în destinul acestui neam, alcătuiesc un capitol de viață aparte, 
Este o lume deosebită a lor. 

Aceşti oameni aleși, sau ridicat împotriva dușmanilor din țară și din afară, sau ridicat 
„pentru întocmirea patriei” și pentru „câştigarea dreptăților”. Da, sau ridicat să facă dreptate sin- 
guri dacă altcum nu le venise; dreptate pentru țărani și pentru neam. Pentru aceasta au luptat și 
Sau jertfit cei trei mari căpitani ai neamului nostru. Ei nu au luptat pentru „egalitate” ci pentru 
dreptate. Cât de epic și legendar a fost momentul când țăranii panduri, dornici de o nouă viață, 
au jurat în fața lui Dumnezeu și a lui Tudor, în Poiana Podeţului, că sunt gata să moară pentru 
dobândirea dreptăților, ridicarea neamului din obidă. 

"Toţi trei au înțeles până la sfârșit, cu toate ostenelile lor, că dreptatea nu le poate veni de 
[a oameni. Numai Dumnezeu este drept. Ştiindu'se curaţi în îndemnările lor și buni apărători ai 
neamului, ei au pornit lupta de îndreptare, încredințați de nevoia acestei lupte şi de scopul ei în- 
alt, deoarece prin ea și jertfele pe care le cerea, se împlineau legi cu mult mai grele decât o simplă 
vrere omenească, Fi au îndrăznit cu cugetul și cu fapta pentru că simțeau că în tot ceea ce porni- 
seră, se împlineau porunci de Sus. 

Căpitanii au fost oameni bogați la suflet, cu multe însușiri și cu multe rosturi în viață, 
Acești oameni temători de Dumnezeu și cu voinţa de granit, păsttători ai bunelor rânduieli, nau 
cunoscut decât dragostea și munca pentru cele obşteşti. 

Ei au fost căpitani în înțelesul de căpetenii!, adică îndrumători și conducători ai poporului 
în toate împrejurările vieții, nu numai în luptele cu armele, Aceasta neo arată înseși faptele isto- 
rice și chipul în care se oglindesc ei în mintea ţăranului nostru. 

Horia, Tudor, Iancu, au fost mari căpitani de arme, cunoscători ai luptelor, viteji, netemă- 
tori de moarte, Ei au trăit viața aspră de înaltă viziune a comandantului adevărat. Dar această în- 
sușire se împletea şi se completa cu altele nu mai puţin însemnate. Ei ai fost conducători politici, 





1 C£ NAE IONESCU: Puşină filologie, Vestitorii No. 2 








inspiratori de credinţă, administratori de bunuri obşteşti și ceea ce le dădea mare preț în vreme 
de pace, împărțitori de dreptate. 

Căpitanii nu erau neam în aceste locuri, nu îndeplineau funcţiile întăriți de cineva, ci de 
prestigiul lor în fața poporului, care venea Ia ei în orice împrejurare, încrezători și mulțumiți de 
judecata și de fapta lor. Dacă poate fi vorba de o întărire, apoi aceasta nu venea decât de la neamul 
întreg, ale cărui dureri și năzuințe căpitanii leau întrupat întotdeauna deplin. 

Marii căpitani ai românilor au fost înainte mergători ai istoriei acestui neam. Ei au purces 
la faptă cu credință și cuget dornic de întocmire nouă a țării. Ei au fost mari întemeietori. 

Cei mișei iau urât, iar cei cu mintea scurtă nu iau înțeles, Iau nedreptăţit, iau supus chi- 
nurilor şi iau osândit, gândind că în acest fel se vor închide zările noi, că lucrurile vor merge mai 
departe după trebuinţele lor nedemne și urâte. 

Sau înșelat. Căpitanii sunt oameni împotriva cărora nu se poate lupta pentru că ei sunt 
înfăptuitorii unui destin istoric, Ei înving și dincolo de moarte. Cei ce iau chinuit au cunoscut 
întunericul des al condamnării eterne. 


HORIA 


I. Neamul românesc a avut un destin dureros. Suferința nu la ocolit, ci dimpotrivă, la 
plămădit și la crescut. Cei care neau apăsat și nedreptăţit au crezut că ne poartă în acest fel pe 
drumul pieirii. Suferința nu nea fost însă leagăn de moarte, ci nea întărit și îndemnat către mai 
bine. Cu cât neam adâncit în umbrele durerii și ale tăcerii, cu atât am crescut mai plini în como- 
rile mari ale istoriei naționale. 

Românii de peste munți sau arătat nezdruncinați în gândul de a merge pe această cale. 
Răbdarea tăcută și lupta necurmată leau fost chipurile vieţii, pe cate o simțeau în crezul lor, în- 
vingând veacurile. O taină istorică îi înconjoară pe aceşti oameni, ca pe întreg neamul românesc 
de altfel, când privim trecutul atât de greu și nedrept. Un suflet mare, o credință de nestrămutat, 
trebuie să fi stat la temelia vieții lor pentru ca să îi putut străbare până la lumina vremurilor de 
astăzi. Începuturile liniștite ale românilor pe aceste locuri, au fost urmate de aproape o mie de 
ani de stăpânite străină și deci de luptă continuă. Ei au trăit o vreme de libertate, cu voievozii și 
cnezii lor, cu pământul și așezămintele lor naţionale. În a doua jumătate a veacului al XIV-lea, 
românii de peste munți au avut de suferit o seamă de schimbări, dăunătoare atât din punct de 
vedere social cât şi național. O politică maghiară interesată a destrămat în bună parte organizați- 
ile noastre politice naturale de pe acele locuri, și anume: regii Ungariei făceau nenumărate daruri 
conducătorilor voievodatelor. Pe această cale ei năzuiau către o deznaționalizare a păturei de sus, 
românești, ceea ce sa și întâmplat până la sfârşitul veacului al XIV-lea, fiindcă noile posesiuni și 
privilegii au adus în viața acestora și o nouă faţă religioasă, catolicismul. Contopiţi în masa nobi- 
lilor maghiari, voievozii și conducătorii românilor au pierdut încetul cu încetul și legăturile fireşti 
cu poporul, cu țăranii neamului lor. 

Cât este de adevărată această asimilare neo dovedește faptul că în repetate rânduri găsim 
în istoria Ungariei și Transilvaniei, nobili şi conducători din neamul românesc așa cum au fost: 
loan Corvin, Regele Matia Corvin, Niculae Olahul, Bartolomei Dragfi, Ştefan Mailatu și mulţi 





I3 














CĂDPITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMÂNESC 


14 





alții mai puțin însemnaţi?. O soartă asemănătoare au avut cnezit (chenezii) care au luat și ei dru- 
mul părăsirii părinților și vieţii naționale, pentru a se pierde în apele străinismului. Dar nu toți, 
numai o parte, Mulşi dintre ei au rămas la locurile lor în orânduielile țăranilor români, unde însă 
nu au putut săși păstreze starea lor de conducători și nici măcar de oameni liberi, ci laolaltă cu 
țăranii au căzut în starea de iobăgie, 

Acolo unde însă aceste schimbări istorice au adus dureri crâncene a fost în pătura ţără- 
nească, În adevăr, cei plecaţi în ceea ce îi privește, nu au avut de suferit. 

Cei rămași au trebuit îndelung să lupte şi să sufere, cauza lor devenind o cauză națională. 
În vechile lor organizații, țăranii erau luptători și muncitori liberi, dar odată cu înstrăinarea pă- 
turei conducătoare, satele și moșiile lor au fost trecute nobililor unguri și bisericilor catolice care 
aveau nevoie de noi averi. În acest fel țăranii, care singuri reprezentau elementul românesc, din 
militari și oameni liberi au ajuns iobagi, fără avere personală, fără drepturi și fără considerație 
din partea celorlalte neamuri transilvane. Noile orânduieli erau străine, noile legi apăsătoare — 
şi ceea ce le făcea mai grele — cei ce le aplicau nu mai erau români. Cât de neomenoasă devenise 
starea țăranilor noștri din Ardeal neo arată Nicolae Densușianu în neîntrecuta sa operă asupra 
revoluției lui Horia : 

"Țăranul nu era decât un sclav, fără drepturi politice și civile, condamnat chiar prin lege 
ca el niciodată să nu mai poată scutura jugul iobăgiei, declarat incapabil de a putea câștiga avere, 
lipsir de libertate personală și lipsit chiar de dreptul de a se putea apăra în contra dușmanului 
său, pe care nu putea să! cheme în judecată”, 

Starea de iobagi le aducea o îndoită robie fară de nobilii maghiari. Pe deoparte o robie 
economică, trebuind să întrețină garnizoanele de graniţă, pe toți dregătorii statului care nu aveau 
leafă hotărâtă şi pe stăpânii teritorial pe moșia cărora locuiau, iar pe de alta o robie juridică, de- 
oarece erau judecaţi după voie și interes și deseori condamnați la moarte de către boier, fără altă 
putere judecătorească legală. Dar suferințele ce le îndurau românii în Ardeal nu veneau atât de 
mult din faptul că erau iobagi, fiindcă însuși această stare socială decurgea din alta și anume aceea 
de român. Ungurii aveau dispreț pentru religia și limba românească. Prigoanele impotriva preo- 
ţilor și a luptătorilor pentru credința strămoşilor, prădarea bisericilor, nu au încetinit veacuri dea 
rândul. Între naţiile Ardealului, românii erau considerați ca oameni fără patrie, oameni fără con- 
ştiinţă națională, românii erau un neam de oameni sortiți să trăiască treptele de jos ale vieții. 

Desigur, această stare nu a putut rămâne fără consecințe; începând din veacul al XIV-lea 
până în al XVIII-lea Transilvania a fost locul a nenumărate revoluții, la început cu un caracter 
mai mult social, iar către sfârșit cu un caracter tot mai pronunţat naţional. Astfel în anii 1437 și 
1514 au fost numai răscoale ţărăneşti, ale iobagilor împotriva domnilor fără deosebire de neam. 
Aceste mișcări au avut deci mai mult un caracter social. La 1599 și 1784 lucrurile sunt mult 
schimbate. Caracterul național al acestor revoluții este de netăgăduit. Lupta românilor pentru li- 
bertate și bună stare este în aceste dăți o luptă naţională. Cuprinderea Ardealului de către Mihai 
Viteazul a însemnat pentru românii de pe aceste locuri o izbăndă a neamului, căci ei simțeau 
legătura de sânge și credință cu voievodul și poporul din principate. În ceea ce privește mișcarea 





2 NICOLAE DENSUȘIANU: Revoluția lui Horia în Transilvania și Ungaria, Bucureşti, Carol Gobl, 1884. 
pag. 58-59. 

3 NICOLAE DENSUȘIANU : Op, cit pag. 63. A se vedea în această privinţă și descrierea lui GEORGE 
BARIȚIU: Părţi alese din istoria Transilvaniei, vol. |, pag. 475. 





























lui Horia, poate fi socotită ca prima încercare de reacţie locală cu consecințe naționale. Moţii au 
fost aceia care au întrupat peste munți energia noastră națională. 

Românii din Munţii Apuseni au fost cei din urmă între fraţii lor de neam, care șiau pier- 
dut drepturile și libertatea. Jobăgia lor era de dată recentă. „Ei fuseseră pururi țărani ai coroanei 
îndatorați numai cu dări ușoare, în natură'”. Cu timpul însă și cu deosebire în veacul „luminilor” 
sub domnia „dreaptă” a Mariei 'Tereza și aceea „liberală” a fiului său Iosif al II-lea, românii din 
Munţii Apuseni au mers tot mai adânc pe drumul şerbiei, împinși de puterea nedreptăţită a feu- 
dalirății maghiare. Iată cuvintele unui cercetător al istoriei Ardealului: 

„Locuitorii din Munţii Apuseni șiau păstrat până în secolul al XVIII-lea calitatea de 
țărani liberi, scutiți de îndatoririle iobagilor. Dreptul de folosință a pădurilor și pășunilor lea dat 
putinţa unui trai mai bun decât al iobagilor. Relativa lor bună stare începuse de la o vreme a fi 
ca un ghimpe în ochii dregătorilor străini, care cu ajutorul stăpânirii austriece izbutiră a face să 
fie declarat domeniu al statului întreg teritoriul Munţilor Apuseni (domeniul Zlatnei). Starea 
țăranilor din munți fu redusă cu timpul aproape la aceiași treaptă cu a iobagilor, devenind tot 
mai anevoie de suportat din cauza nesfârșitelor asupriri ce îngrămădeau asupra lor, dregătorii 
domeniului”. Întăriți tot mai mult în părerea că numai lor li se cuvin drepturi şi privilegii în or- 
ganizația statului, nobilii unguri au căutat să piardă orice urmă de libertate și bunăstare la aceia 
care erau oameni ai pământului și se hrăneau cu el. Aceşti domni” nu își urmăreau decât intere- 
sele lor fără nici o umbră de grijă, fără nici o milă pentru viața acelora prin care trăiaut, Şi această 
poftă de oprimare creştea cu atât mai mult cu cât creștea dorința ungurilor de a fi singuri stăpâni 
pe aceste locuri pe care simțeau că nu le aparțin. Românii, neamul originar, cu rădăcini puternice 
în pământul Ardealului trebuiau cu orice preț desființați. 

Vremea judecății nu a întârziat să vină. Sufletul neamului era prea însetat, Da, către sfârși- 
tul acelui veac de suferințe nedreptățite sa desprins cel dintâi drum către lumină și mângâiere. Sa 
deschis drum nou, tot din acele locuri în care umbla încă duhul unor timpuri de tărie, din acele 
locuri unde trăiau românii cu conștiință de stăpâni. În Munţii Apuseni, din neamul moților, sa 
tidicat cel dintâi braț pentru dreptate, cea dintâi frunte către lumină. Şi acesta a fost Horia, 

II. Horia: un om de stâncă și un nume de legendă. Cine era şi de unde venea acest om? 
Pe numele său adevărat se chema Vasile Nicola Ursu și era din satul Albac, Ursu era un nume 
adăugat de părinţi după obiceiul locului, pentru că le murise cel dintâi copil. Se dă acest nume la 
cel de al doilea să nu mai moată, să crească puternic şi sănătos ca ursul. Horia, numele istoric de 
mai târziu, este de origină populară. | lau dat moții săi pentru priceperea și dragostea ce o avea să 
„horească” adică să cânte; la românii de pe Crişuri, „horă înseamnă o melodie duioasă, o doină”, 

După părinți, acest mare căpitan a fost un om sărac, și fără avere a rămas întreaga sa viaţă. 
Nu pentru că ar fi fost un om lipsit de râvnă și de pricepere, ci pentru că sufletul său năzuia în 
altă parte, către viața aceia care la dăruit istoriei neamului. Deși sărac, Horia era sufletește bine 
dotat. lată cum îl descrie Nicolae Densușianu în clasica sa operă: 





* A.D. XENOPOL : Istoria Românilor vol.X, pg.248 

5 ION LUPAȘ: Răscoala țăranilor din Transilvania la anul 1784, Astra Cluj 1934, pg.60-61. Despre decaden- 
ţa socială și economică a moţilor vezi și ION [. IONICĂ: Horia,„Rânduiala” vol.I, pg. 285-89. 

$ Despre drepturile luate şi noile obligații ale românilor din Munţii Apuseni din acea vreme a se vedea: NIC, 
DENSUȘIANU: op.citată pag, 86 — 87. 

7 NIC. DENSUŞIANU op, cit. pag. 138. 


17 


D 


+ 


ISINYHAOU INTOWVAN 1ONILSGGO NI IINVLIaYy 





APITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMANESC 


a 


C 


„Cu o inteligență frumoasă, elocventă, vie, înfățișare simpatică, constant şi resolut cu 
inamicii țăranilor, înavuțit totodată cu multe cunoștințe practice câștigate în viața sa agitată și 
în călătoriile sale la Viena, Horia stăpânea pe iobagii din comunele Râu Mare, Vira, Câmpeni și 
Bistra, și că popularitatea lui încă de pe la 1782 părea periculoasă funcționarilor domeniului'». 

Grijile țăranilor nevoiaşi deveniră ale sale. Trăia mai mult nevoile altora decât pe ale lui 
personale, Țăranii avuseseră adesea prilejul să! cunoască şi de aceea îl căutau săi apere când era 
în împrejurări grele. Se spune chiar că Horia devenise înainte de revoluție, un apărător nelipsit în 
judecătoriile comunelor din Munţii Abrudului. i 

În acest fel el devenise un om bine cunoscut pe întreg ținutul. Țăranii îl ascultau căci îl 
ştiau drept și cu judecată. Darurile de judecat și vorbire nu numai că lau făcut plăcut poporului 
dar pe această cale el a izbutit să facă să nască la țăranii iobagi simțământul dreptății și al dem- 
nității. Ani dea rândul el a lucrat în acest sens, desigur fără „program” ci dând oamenii mai slabi 
și nepricepuți după firea sa tare şi înțeleaptă. În fața ungurilor asupritori el sa ridicat și a luptat. 
Ceilalți nau făcut decât să urmeze exemplul vieții sale, întrucât sau regăsit în el, care întrupa de- 
plin Rința şi nevoile neamului. 

Faţă de ceilalți doi fruntași ai răscoalei, Cloșca și Crișan, Horia aducea însuşiri deosebite 
de conducător. În afară de faptul că înainte de a porni mișcarea, el fusese acela care luptase atât pe 
terenul politic câ și educativ, așa cum am arătat mai sus, în vremea răscoalei, în momentele cele 
mai încurcate, tot e] era acela care purta sarcina grea a conducerii întregii mișcări. Ochii tuturor, 
chiar a lui Cloșca erau continuu îndreprățiți către acest om „născut pentru domnie”. De aceia lau 
numit Căpitanul cel Mare sau Crăișorul. 

Cloșca era un om plin de credinţă, fanatic. Vioi, îndrăzneț și cu încredere multă în viitor, 
După felul cum este descris de cercetători, după faptele sale, Cloşca era unul din țăranii noștri 
luminați, cu un suflet de aleasă omenie și frumoasă ținută. Firea lui ni se înfăţişează întro puter- 
nică contradicție cu apriga moarte ce a suferito. Cloşcuț, cum îi spunea Horia, era un bun frate 
de cruce, Pe lângă sentimentul dreptății, comun tuturor căpitanilor, sentimentul dragostei se 
pare că stăpânea în mare măsură. 

Crişan era un om mai tăcut și mai aspru, dornic de luptă și de izbândă, Uneori asprimea sa 
devenea adevărată cruzime, asemănându'se prin aceasta mai mult cu Tudor decât cu Horia. Avea 
educație militară şi mai mult chiar: temperament de militar, ceeace îl făcea să se deosebească 
mult de Cloșca. Era pe deasupra şi o fire independentă. Deși a lucrat în bună înţelegere cu Horia, 
ascultând de sfaturile și comanda acestuia, Crișan șia dus lupta în bună parte independent. El 
pornea să înfăptuiască fără multă zăbavă pătrunzător și însetat de lucru iute isprăvit, fără să 
însemne lipsă de adâncime ci dimpotrivă, Crișan era un revoluționar cu adevărat. Nu ocolea ni- 
ciodată primejdia și nici lupta pentru scopul urmărit. Mai puţin legat de Horia decât Cloşca în 
viață, în același fel sa arătat și la moarte. Destinul său a fost deosebit: și la împlinit el însuși. În 
timp ce ceilalți doi au fost omorâți, el sa spânzurat în închisoare. Și făcut singur judecata. 

Între aceşti doi căpitani, Horia a fost „Crăișorul” „Căpitanul cel Mare” Revoluţia a rămas 
legată în primul rând de numele său. EI este acela care a întrupat mai deplin momentul istoric, 
gândul și fapra neamului său. Acesta, credem, este secretul legendei. Dacă Cloșca era un frate 
de cruce și un bun sfătuitor și dacă Crișan era un deosebit căpitan de arme, Horia era un mare 
căpitan în înțelesul de conducător, de îndrumător în toate împrejurările vieții și în timp de pace 
şi în timp de luptă. Mai bănuitor decât Cloşca și mai cumpănitor decât Crișan, Horia este între 





& NIC. DENSUȘIANU op. cit. pag. 97 

















ei țăranul cu judecată puternică, cu încredere fară de ceea ce putea pătrunde mintea dar și ceea 
ce putea ridica mâna sa. Faţă de ceilalți doi camarazi de luptă, Horia era prin însăși firea lui un 
om sortit să fie Căpitan, să conducă, să poarte destinul neamului său. El nu putea face altceva. 
Cloşca, minunatul țăran și om de omenie, putea fi și un îngrijit gospodar dar el nu; nimic altceva 
decât ceea ce a și fost: om de răscruce istorică. 

III, După nedreprățile făcute prin necontenita creștere a dărilor și pierderea drepturilor 
moștenite din bătrâni, românii din Munţii Apuseni au făcut o seamă de plângeri la Viena. În 
crei rânduri sa dus Horia la,„înălțatul împărat” care în vremea aceea era Iosif al II-lea, fiul Mariei 
Tereza”. Acest monarh iubitor de popor îi asculta cu răbdare și le promitea sprijinul său. Petiţiile 
însă le trimetea spre cercetare guvernului Ardelean. Dar conducătorii de aci nesocoteau nu nu- 
mai cererile românilor ci și pe acelea ale împăratului, care pe cât se pare, dorea sincer o încetare 
a nedreptăților. Lucrurile rămâneau însă mai departe tot așa precum erau. Nu rareori situaţia se 
înrăucățea, 

Cu toate că împăratul era un om „Înaintat” în ideile sale politice, încercând să se conducă 
după principiul că „nu poporul este pentru monarh ci monarhul pentru popor”! și cu toate că el, 
după călătoriile cunoscute, în Ardeal între anii 1773-83, a dat ordine severe împotriva tuturor 
fără de legilor fașă de țărani şi exploatării poporului, situația nu sa schimbat. S'a dus Horia din 
nou la Viena, pentru a patra oară în anul 1784 și a vorbit cu împăratul din nou. Lucruri sigure 
nu se ştiu despre această din urmă audienţă. Un lucru sa limpezit însă: legăturile dintre iobagi și 
domni ceea ce însemna între români și unguri. Cei dintâi au ridicat dârji capul pentru dreptate, 
iar cei de al doilea sau înrăit și mai tare simțind pământul nesigur, sub picioare. De la această 
dată Horia începe adevărata luptă revoluționară și izbăvitoare. Cu o îndelungată răbdare el oco- 
lise orice mijloc nepermis de lege. A cerut mereu să se facă dreptate, a umblat neobosit în patru 
rânduri la împăratul, a făcut tot ce ia stat în putere să aducă binele pe cale pașnică. Atunci însă, 
când a văzut zădărnicia mijloacelor sale, când a simţit că răul e prea adânc în oameni, a înțeles că 
trebuie să aleagă una din aceste două căi: renunțarea sau lupta cu lancea. Și a aleso pe cea de a 
doua, Din acest moment Horia șia dat seama că „dreptatea se cucerește, nu se cere”, 

În adevăr, revoluția nu mai putea fi oprită fiindcă o cereau inevitabil înseși împrejurările 
sociale și politice din acel moment. Revolta de la Câmpeni a fost primul semn că mișcarea nu mai 
putea fi oprită. Adunarea din sacul Mesteacănul, comitetul Zarandului urmată de aceea din satul 
Curechi a dezlănțuit revoluția. Motivul direct era o nouă nedreptate pornită de nobilii unguri 
cari nu voiau cu nici un preţ săi lase pe țăranii români să se înscrie în regimentele grănicereşti 
prin care scăpau de iobăgie și căpătau o seamă de drepturi, după cum dăduse ordin împăratul 
pentru toate naţiunile Ardealului, deoarece aceasta însemna o adevărată reformă în folosul ță- 
ranilor români care porniseră în număr foarte mare. Pe unguri îi păştea o mare teamă naţională 
prin această schimbare, 

La Curechi, Crișan a vorbit despre Horia și împărat, îndemnând la omor şi jaf împotriva 
nobililor unguri, adică împotriva acelora care erau tiranii de veacuri ai țăranilor. De aci mişcarea 
se întinse în întreg comitatul Zarandului!! care în câteva zile a fost în întregime în stăpânirea lui 
Horia și Crișan. Revoluţia sa întins cu repeziciune în Abrud și de aci mai departe în Hunedoara, 
în comitatele Clujului şi Sibiului. A trecut mai târziu și în ţinutul Aradului. 





” Despre Horia şi losif II-lea, vezi Oct. Bea: Revista Fundațiilor Regale. Mai 1935. 
NIC. DENSUȘIANU: op. cit. pag. 97. 


Mai sângeroasă a fost în comunele Ctriscior, Bradu, Baia de Criș și alte mărginașe. 


19 


D 


4 IINVLIdYy 


ii 


DSaNYWOU IN1AW VAN MINILSIC N 




































a 


a 


APITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMANESC 


y 


C 





Revoluţia lui Horia a fost revoluția țăranilor iobagi din Munţii Apuseni. Ei sau ridicat 
pentru dreptate și au cerut să fie oameni liberi, cu aceleași drepturi și datorii faţă de împărăție ca 
şi nobilii, să aibă pământ și libertatea să meargă în armată. Acestea au constituit punctele și con- 
diţiile de încetare a revoluţiei pe care lea scris Horia în acel ultimatum trimis nobililor la Deva. 

De aci sa crezut că această ridicare la luptă a românilor din Munţii Apuseni a avut „un 
caracter social”, că oamenii aceștia îi duşmăneau și'i voiau deposedați pe cei avuți, că sentimentul 
profund care ia mânat către fapta cea mare a fost un „sentiment de clasă” şi deloc unul de neam. 

Se știu însă lucruri care ne arată că faptele sau petrecut cu totul altfel. Deși avea această faţă 
socială, mișcarea era cu adevărat naţională; era atât în conștiința căpitanilor cât și în conștiința 
ţăranilor, În satul Mogoş, Cloșca și Crișan, au spus țăranilor răsculați că „după ce vor stinge pe 
toți ungurii, întreg Ardealul are să fie administrat numai de funcționari de naționalitate română 
pe care îi vor numi Horia și Cloşca"? Când Crișan formulează cereri pentru dreptatea a lor săi, 
spune:„Românii să nu mai fie iobagi și nici un ungur să nu mai domnească în Transilvania”P. În 
toate împrejurările în care este pus să se exprime, Horia cerea libertatea ca în trecut. Condiţia ne- 
strămutată pe care o punea conducătorilor din comitatul Hunedoarei, pentru a înceta lupta, era 
ca toți nobilii unguri să-i depună jurământ de credință şi să asculte de conducerea românilor. 

Se ştie iarăși că Horia şi ceilalți comandanți voiau să întindă revoluția peste întreg Ardealul 
și să isprăvească cu toți nobilii unguri pe care îi omorau sau le cerea să se boteze din nou în re- 
ligia ortodoxă română pe care cale, credeau ei, puteau fi asimilați. Horia voia să treacă țara sub 
conducerea românilor, rămânând desigur mai departe în legăturile normale cu tronul împărăției 
austriece!“, 

Caracterul național al mișcării din anul 1784 nu poate fi tăgăduit. Împrejurările obiective 
istorice, sentimentele colective care îi stăteau la temelie îi dădeau acest caracter național. lată ce 
spune un cercetător mai recent, al revoluției lui Horia: 

Revoluţia din toamna anului 1784 a fost ridicarea „românilor asupriți, împotriva ungurilor 
asupritori. A fost întâia răscoală națională românească, îndreptată direct şi exclusiv împotriva ele- 
mentului maghiar stăpânitor și împilator... Stăteau faţă în faţă, urmărindu'se și exterminându'se 
nu două clase ci două rase. Conștiinţa că revoluția cu toate actele ei tragice este îndreptată împo- 
triva lor ca națiune și nu clasă socială, o aveau și ungurii" 

Cu toate că lucrurile sau petrecut în acest fel, sa ajuns totuși la părerea că mișcarea a avut 
un caracter mai mult social, sau chiar numai social. Greșeala e mare și decurge dintro neînțe- 
legere a momentului istoric, mai precis dintro judecare a revoluţiei prin prisma și ideile care au 
preţ în judecarea stărilor de astăzi. Ideile noastre sociale și politice au şi ele o istorie, cu caractere 
deosebite pe epoci. Dacă judecăm mișcarea moților de acum un veac și jumătate prin ideile de- 
moctratice abstracte, sau prin cele saturate de marxism, desigur că ajungem la această concluzie. 
Numai că timpul şi locul în care sa petrecut revoluția aceasta ne arată că nici nu poate fi vorba de 
aceste idei ci de motive mai adânci, mai concrete și mai vii, legate de împrejurări de viață trăită, 
nu trecută prin sita abstracțiunilor, Horia gândea din viață și a pornit lupta tot din ea. El nu a 
avut doctrină politică, el a văzut adânc, în lucruri, a judecat pe ele şi a încercat să le schimbe spre 
mai mult bine pentru neamul său. Oamenii se simțeau tot mai mult nedreptățiți, deposedați de 





12 NIC. DENSUȘIANU: op. cit.149-50. 
13 NIC. DENSUȘIANU: op. cit.149-50, 
1 NIC. DENSUȘIANU: op. cit.149-50. 
'5 ZENOVIE PÂCLIŞANU: Revoluţia lui Horia. R. E. R. Oct, 1934, pag, 4 şi 6. 

















pășuni, de păduri și de munți, Ei cereau să se împartă pământurile nobililor și să se desființeze 
iobăgia, nu pornind de la principiile libertății și egalității, ci de la un principiu mai simplu: că 
țara este a lor și pădurile sunt ale lor și că așa leau moștenit din bătrâni. Luarea averilor de către 
boierii maghiari a fost o nedreptate de neiertat, căci ei se simțeau cu toată ființa lor, stăpâni în- 
datinaţi pe acele locuri. 

lată deci, numai cum, revoluția aceasta poate căpăta un înțeles. Faptele oamenilor își au 
legea lor, o lege desprinsă din viața şi adâncimile locului în care sau împlinit. 

IV. Răscoala a crescut și pe unde a ajuns a făcut judecată aspră. Nemeșii plini de teamă, o 
mare teamă din presimțirea unor vremuri de care nu au scăpat, au făcut tot ce lea stat în putință 
și au ridicat armata imperială împotriva românilor. Țăranii înarmaţi mai mult cu suflet decât cu 
oţel au luptat o vreme și au câștigat izbânzi cu preț mare. Când Horia a presimțit căderea sa și a 
mişcării nu a dat înapoi. Dacă la începutul luptei era uneori mai șovăielnic necunoscând limpede 
destinul, cărre sfârșit era de o încăpățânată rezistență. Întoarcerea nu putea încăpea în sufletul 
său tare. El privea cu seninătare orice rău ce sar fi putut abate asupra capului său, dar se întrista 
amarnic atunci când își da seama că ridicarea sa ar fi putut să nu dea roadele așteptate pentru 
poporul nevoiaș. El nu se ridicase pentru sine, de aceea a respins propunerile fostului său secretar 
de latineşte, Al. Chendi, prin care i se garantau iertarea și libertatea dacă încetează mișcarea și 
linişteşte țara. Deși în acel moment știa sigur cel aștepta, nu a renunțat, ci a mers până la capăt. 
„Nu'mi trebuie mila nimănui, a răspuns Horia lui Chendi, până ce nu vor ieși din temniele de la 
Galda și de la Zlatna oameni închiși nevinovaţi de ani de zile și până ce nu vom dobândi măcar 
ușurări de biruri pentru norodul nevoiaş”$. 

Şi așa a făcut, A mers mai departe, fără urmă de șovăire. Şia împlinit soarta cu sufletul îm- 
păcat că șia făcut datoria. A rămas singur până la sfârșit, mulțumit că, deşi nu a izbutit, el nu șia 
părăsit credinţa. A fugit în munți cu Cloşca pentru a aștepta zile mai bune. A fost trădat pentru 
300 de galbeni, de oameni din neamul său. A fost tras pe roată ca jertfă de renaştere a neamu- 
lui românesc, care trebuia să crească din sângele și din sufletul său nepieritor. A fost pedepsit în 
chipul cel mai aspru pentru „crimele și greșelile” sale. Greşeala sa cea mare a fost că a năzuit mai 
mult bine pentru neamul său, că el iobagul simplu și necunoscut sa ridicat până la cele mai mari 
înălțimi ale sufletului omenesc: eroism și jertfă. 

Horia a fost un om simplu, dar un mare înțelept, a fost un om neînsemnat, dar neasemuit 
de puternic, un om tate și întreg, un țăran al omeniei noastre românești. Cu un simțământ adânc 
al legii drepte ce trebuie împlinită, cu o încredere nestrămutată în izbânda binelui, el a primit să 
împlinească, fără să mai dea înapoi, o faptă care îl depășea, căci era a unui neam întreg, dar care 
prin el a putut să se arate în istorie. 

Numele său se cere să fie slujit. 


TUDOR 


[. Anul 1821 este o răscruce istorică în viața noastră națională. Faprele politice petrecute în 
acest an au avut însemnate urmări în dezvoltarea noastră de mai târziu, atât de însemnate încât 
putem spune că acesta este momentul istoric care a făcut începutul României moderne și con- 





'* LIVIU REBREANU: Crăișorul; Cartea Românească 1929, pag. 243. 





DSSNYWNON IN1OWVAN TIANILSHG N] IINVLIdVD 

















a 


APITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMANESC 


a 


C 


22 


temporane. Veacul al XIX-lea, atât de bogat în lupte şi realizări naționale, începe cu această dată 
pentru a se încheia la 1918, când se sfârșește un mare gând românesc prin înfăptuirea lui. 

Revoluţia munteană de la 1821 nu a fost ceva neașteptat, ceva care ar fi răsărit deodată, 
fără legătură cu alte fapte. Această mișcare a avut rădăcini adânci. După epoca eroică a lui Mircea 
și Ştefan şi după încercarea de mare mândrie și renaștere a virtuţilor noastre de luptă a lui Mihai, 
Principatele române au mers tot mai adânc pe calea decadenței. Neamul întreg ajunsese să lupte 
şi să muncească numai pentru „căpătuirea legiunilor de Domni”, cum spunea Xenopol, ce tre- 
ceau prin tronurile românești. Domnia turcescă aducea cele mai variate forme de asuprire. Cea 
din urmă înfățișare a influenței turceşti la noi a fost grecismul. Dacă până în veacul al XVII-lea, 
grecii au avut un rost mai întâi religios, apoi cultural, de la aceasta dată pe calea Fanarului și a 
puterii pe care o aveau la Constantinopol, ei au coborât către însăși temelia vieții noastre de stat 
prin acapararea economiei și politicii naționale. Dacă turcii exercitau o influență din afară până 
la această epocă, de aci înainte, prin greci, străinismul se înfige în însăși inima țării. Deși uneori 
sub aspectul artistic și cultural Principarele păreau într'un moment înfloritor, în adâncimile vieții 
naționale atât economia cât și situația politică şi morală se găseau în una din cele mai dureroase 
stări, 

Înstrăinarea clasei conducătoare, în frunte cu Domnul Ţării, crease an de an o stare socială 
rea, de continuă și aprigă asuprite a populației băștinașe, cu deosebire țăranilor. 

Dar, jugul apăsător al domniilor străine și al boierilor pământeni înstrăinați, îl simţiseră 
românii înainte de 1821. Dovadă sunt repetatele revolte înainte și după 1800 până la 1821, când 
se mișcau mereu satele în județele Gorj, Vâlcea și Romanați, pentru căpătarea dreptății”. 

Că aceste nemulțumiri izvorâte din nedreptate și suferință îndelungă au putut să strângă 
inimile românești laolaltă şi să le pornească spre înfăptuirea unui gând comun nu este de mirare. 
Dar pe lângă toate împrejurările din lăuntru și din afară, trebuie să legăm direct, această mișcare 
de prezența conducătorului ei, Tudor Vladimirescu, țăranul sortit să aducă lumină prin jertfa 
vieții sale, 

ÎI. La începurul veacului al XIX-lea românesc, vreme de renaștere nașională, stă deci 
Tudor Vladimirescu. Acest deschizător de drumuri, puternic și simplu, fiu de moşnean din păr- 
ţile Mehedinților, sa arătat a Ai deosebit în toate faptele vieţii sale. Încă din copilărie, apărea tutu- 
ror un om cu totul neobișnuit, Aşa ne mărturisesc documentele privitoare la timpul pe care el l'a 
petrecut la moșia Glogovenilor, unde a căpătat cele dintâi cunoștințe de carte și unde sa deprins 
a cunoaște și umbla cu oamenii. 

Tudor a fost un adevărat luptător. În război sau în vreme de linişte, el sia ridicat prin cu- 
raj şi destoinicie. La Rahova și Fetislam împotriva 'Turcilor, sau ca vătaf în Muntele de Sus al 
Mehedinţilor, comis sau sluger, apărea același om întreg, încât atrăgea pe deoparte dragostea ace- 
lora pe care îi slujea, pe de alta dușmănia celor amenințați. Boierii de la București, pe care adesea 
îi vedea cu ocazia treburilor ce le avea pentru țăranii săi şi care îl chemau mai întotdeauna pentru 
înțelegeri şi orânduieli obşteşti, îi purtau mare interes spre a'l folosi la nevoie, dar îl și urau căci le 
era teamă de dârzenia și cinstea lui, ce le venea ca o necontenită ocară şi amenințare. 

Dar Tudor nu era numai un bun militar și un bun conducător în treburile obștești. În 
vremea când era la curtea boierului Nicolae Glogoveanu, cu care copilărise și învățase carte, el sa 





7 Cu deosebite în anul 1819 în Muntenia erau dese semnele unei revoluții. Sau răsvrâtir satele: Larga, Stâneşti 
şi Aninişul din jud. Gorj. La fel sa întâmplat cu: Islazul, Racoviă, Racovicioara, Moldovenii și Verdea din jud. 
Romanați. 





























CĂPITANUL LUDOR VLADIMIRESCU 














arătat că e și un priceput neguțător și bun gospodar. În vremea aceea, Oltenia fiind un pământ de 
mare legătură comercială între Banat, Ardeal și Țara Românească, Tudor a făcut negoț pe o scară 
întinsă, În acest fel, deși pornit în viață sărac, deși prădat și ars în repetate rânduri de turci, care 
treceau mereu Dunărea pentru a jefui, Tudor era unul din fruntașii gospodari ai ținutului. 

Neastâmpărul său de om harnic și îndrăzneț, dragostea sa pentru popor și legătura strân- 
să, directă cu nevoile lui, prietenia cu boierul Glogoveanu și episcopul Ilarion al Argeșului, îl fă- 
ceau să fie pretutindeni prezent: la Bucureşti, la Craiova, la Jiu şi Mehedinţi, ca și peste graniță în 
Ardeal până la Budapesta și Viena. Dar mai ales Oltenia era ca o țesătută a drumurilor pe care el 
le făcea zilnic. Dacă chipul său aspru și adânc nu era în tot locul cunoscut, numele său era însă pe 
buzele tuturor, mari şi mici, boieri și țărani, prieteni şi duşmani. Astfel creştea tot mai puternic, 
mai iubit și mai temut în sufletele contemporanilor săi, prin deosebitele însușiri ce le avea ca om 
sortit să pornească odată la ridicarea și îndreptarea unei nații. 

"Tudor era setos de dreptate și de bună rânduială, lucru pe care ni] dovedesc nu numai cele 
rămase scrise de la el, dar însăşi revoluția purtată de braţul său pentru a aduce puțină lumină în 
bordeiele sărace şi triste ale țăranilor, deschizând sufletele cârmuitorilor către o mai apropiată 
dragoste de neam. Tudor era demn şi mândru. El tindea către mai bine nu cerşind milă și nici 
plecând capul, ci luptând dârz, căpătând binele pe calea dreptăţii. Faţă de boierii înstrăinați el 
suferea de mândria omului întreg ce ştie prețui metalul bun și care ocolește minciuna în toate 
chipurile ei. Odată aflându'se în casa unui prieten al său, Ordăreanu, se preumbla fără astâmpăr. 
La întrebarea acestuia că de ce nu se așază pe scaun, el îi răspunde că sar putea să intre în casă 
„vreun ticălos de ciocoi” și nu vrea să se scoale în picioare în faţa lui. 

Agerimea de minte, cinstea desăvârșită și mândria lui Tudor erau însă complectate și de 
alte însușiri, din care unele iau fost dea dreptul dăunătoare. Era iute, era cutezător, dar era și 
foarte crud în setea lui de dreptate și de luptă fățișă. Episcopul Ilarion, prietenul și sfăruitorul 
său, îl certa adesea căși lasă inima purtată către cruzimi, ceea ce numai bine nu'i putea aduce. 
Dovadă stau pedepsele cu moartea date acelora care nu se supuneau cuvântului său, sau erau 
prinşi lucrând necinstit. Odată prinzând 14 sârbi spionând, pe șapte din ei ia omorât singur, iar 
ceilalți au scăpat mulțumită boierului Columbeanu asupra căruia era să se verse intreaga mânie, 
așa după cum însuși Tudor io mărturisește mai târziu. 

Născut și trăit printre țăranii plaiurilor oltene, el a încercat toate durerile neamului acesta 
sărac și răbdător, a îndurat nedreptățile, şia închis revoltele zilnice în suflet laolaltă cu țăranii 
săi simpli și buni. Tudor nu sa lăsat purtat de mândrie deșartă și la orice chemare sau cinste 
boierească ce i se arăta, sa păstrat mereu curat și dârz pe drumul lui, folosind aceste situații și 
legăturile alese, pentru împlinirea gândului său care creştea tot mai mult, odată cu ura împotriva 
acelora care iau chinuit părinții şi fraţii de neam. Suferința încercată și aceea pe care a văzuto 
împrejurul său, a făcut să crească în sufletul acestui țăran și om întreg, nevoia de a se ridica pen- 
tru a face dreptate poporului și înălța patria pe calea răscoalei, împlinind astfel o mare îndatorire 
față de nație. 

Tudor credea într'o voinţă de dincolo de gândul și făptura lui, care îi dădea această sarcină 
de a îndrepta țara și a aduce binele obștesc. Astfel mărturiseşte el în scrisoarea de aspră mustrare 
trimeasă clucerului C-tin Ralet sau în aceea de patriotică învățătură făcută către vornicui Nicolae 
Văcărescu. La fel mărturisește Tudor către marii boieri ai divanului care îl învinuiau că el supără 
odihna locuitorilor țării și'i îndeamnă la ridicarea împotriva legilor. Neamul ia dat lui această 
putere şi sarcină, de a o conduce la isbăvire: 


25 


2 


bd 


Li 


DSINYWOU IN1NWVAN 1ONI.LSAQ NI IINVLIdY 











a 


APITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMANESC 


Cc 


„Și ştiindu'mă norodul pe mine din alte vremi, că sunt un adevărat fiu al patriei mele, cu 
silnicie mau luat de a le fi și la această vreme, chivernisitor pentru binele și folosul tuturor”!£. 

III. Care era gândul călăuziror al lui Tudor și cum a lucrat el în această împrejurare istorică 
atât de prielnică unei revoluţii şi totuşi atât de grea pentru îndeplinirea unei adevărate renaşteri 
naţionale? 

În cele trei proclamaţii către popor, în arzurile către Poartă și scrisorile cărre boieri, în deo- 
sebi în cele de la început, Tudor înfăţişează starea rea economică în care se zbat țăranii și suferin- 
ţele pe care le îndură românii în popria lor casă. Vina acestei stări o poartă numai conducătorii, 
adică domnul şi boierii. Domnul fiind străin și deci fără vreo legătură de sânge sau de spirit cu 
aceia pe care e pus săi conducă, îi asupreşte direct sau inditect prin dregătorii săi, străini şi ei în 
cea mai mare parte, Boierii români care „de la o vreme din pricina unirii lor cu cei după vremi 
trimişi Domni”"?, nu erau mai buni. Înstrăinați prin legăturile noi pe care le făceau și alunecaţi 
pe calea plăcerilor și dorinței de bogăţie căpătată în orice chip, boierii nuşi îndeplineau datoria 
de părintești îndrumători ai poporului, din munca şi agoniseala cărora trăiau. Gândul lui Tudor 
era, prin urmare, ridicarea poporului asuptit și înlăturarea străinilor în frunte cu domnitorul, 
care erau stăpânii de fapt ai țării. Aceştia erau vrăjmaşii adevărați ai nației împreună cu boierii 
pământeni plecați lor, aceştia erau și vrăjmașii săi, care era Căpitan şi conducător al luptei pentru 
câştigarea dreptăților și întocmirea cea nouă a patriei. 

Așa a pornit Tudor să cheme poporul alături de el, ca împreună să poată alege pe adevă- 
rații conducători și părinţi ai nației, pentcu îndreptarea relelor și buna așezare a țării româneşti: 
„Veniţi dar, fraților, cu toții, ca cu răul să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine şi să se aleagă 
din căpeteniile voastre care pot să fie buni: aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vor lucra bi- 
nele, ca să le fie și lor bine, precum ne sunt făgăduiți!.., să veniţi unde veţi afla că se află Adunarea 
cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara; şi ceea ce vă vor povățui mai marii adunării 
aceea să urmați; și unde vă vor chema ei acolo să mergeţi, că ne ajunge fraţilor, atâta vreme de 
când lacrimile noastre nu sau mai uscat”, 

Gândul adânc frământat și cuvântul mereu repetat al Domnului Tudor, sa răspândit de a 
cuprins întregul neam românesc ca ceva poruncit din adâncurile istoriei noastre naţionale. 

De la început 'Tudor a înțeles însă care este drumul bun pentru izbăvirea nației şi a lucrat 
după nevoia împlinirii acestui gând până la sacrificiul vieţii sale. De la început el a înţeles că miş- 
carea lui nu are nimic comun cu aceea a grecilor, deși aceasta nu era pe deplin mărturisită. Mai 
târziu, într'o scrisoare, spune că prin el„ţara îşi caută dreptățile cele robite de fanarioţi”?!. Plini de 
încredere față de ceea ce reprezintă el, sa împotrivit eteriștilor care, sosiți la Bucureşti, căutau să 
atragă țara de partea lor, pentru a le ajuta împotriva turcilor. Cu acest prilej, în glasul lui Tudor 
vorbeşte întreaga mândrie și conștiință naţională. El nu voia să mai lase ţara pentru folosul stră- 
inilor așa cum fusese multă vreme în urmă: 

„Eu sunt mai bucuros să pier cu cinste în casa mea, decât să umblu prin păduri după poh- 
tele și planurile fanarioților”?. 





1 C.D. ARICESCU: Acte justificative la istoria revoluţiei române de Ia 1821 pag. 52. 
1 C.D, ARICESCU: Acre justificative, pag. 122 - Proclamaţia ]]. 16 Martie 1821), 
% D. ARICESCU : Acte jusficative, pag. 28. — Din proclamația I (22 Ianuarie 1821), 
EMIL VÂRTOSU: Tudor Vladimirescu, pag. 102, Glose. Fapte și Documente noi 1927. Scrisoare către 
AL. Filipescu, 
2 EMIL VÂRTOSU: Tudor Vladimirescu, pag. 102, Scrisoare către Al. Filipescu. 


is: a iii 
































O atitudine dârză și făișă, continuă Tudor să păstreze și în convorbirea pe care a avutro cu 
Ipsilanti la Colentina, de unde conducătorul eteriei îi urmărea toate mișcările. El îi arătă câr de 
deosebite, ba chiar potrivnice, le sunt scopurile deoarece el sa sculat să scape țara de străini, și că 
în această împrejurare îl povățuieşte să treacă Dunărea cât mai repede, pentru a se măsura acolo 
cu turcii şi câştiga libertatea grecilor: 

„în Grecia este locul grecilor și în Ţara Românească este locul românilor. Două săbii nu 
încap întro teacă; cărbunarul nu poate sta la un loc cu înălbitorul. Nu putem porunci amândoi 
în același loc”?. | 

Aşa a vorbit cugetul curat românesc al lui Tudor în fața unor semne făşarnice pe care po- 
porul nu putea să le înțeleagă. Așa a repetat el de la începutul mişcării pe care o conducea, ca să 
audă toate zările românești și să întărească inimile ţăranilor săi pentru lupta naională pe care o 
aveau de dus laolaltă, 

Tudor, omul dreptății și al bunei rânduieli, nu voia să treacă drept un stricător de oameni 
și de legi. Gândul lui se sprijinea pe legile veșnice ale lumii; fapta lui se îndrepta spre așezarea 
firească a Țării. El nu era omul răzvrătirii neîntemeiate, ci al ridicării împotriva râului care numai 
scârpit poate face loc binelui. Binele și răul nu pot sălășlui laolaltă; lumina și întunericul nu pot 
stăpâni împreună. De aceea spunea el către popor: 

„Până nu vine iarna, primăvară nu se face. A vrut Dumnezeu să facă lumină; aceea sa făcut 
după ce a lipsit întunerecul"2%, 

Dacă ceea ce face este rău şi nu este primit de Stăpânul și Judecătorul nostru al tuturor, 
arunci spune el: „stricătorii și făcătorii de rău, bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu? Că bun este 
Dumnezeu și ca să ne asemănăm poruncilor Lui trebuie să facem bine; iar aceasta nu se face până 
nu va trece răul'*5, 

Cât de curat îi este gândul ce îl poartă și cât de dreaptă fapta pe care o împlinește în fața 
istoriei, numai judecății celei mari și adevărate le poate supune: «ci de va fi Dumnezeu viu va 
vedea și va judeca», 

Aşa era și cugetul lui Tudor când sa ridicat pentru țară şi dreptate. Dar nu numai atât. 
Fapra lui, pe care o știa pornită numai pentru a aduce puțin bine neamului și țării sale, Tudor 
şio îndreptățea și după dreptele orândueli omenești. El spune de la început: «Nici o pravilă nu 
oprește de a întâmpina răul cu rău»?. 

Pentru a face ca ridicarea lui să pricinuiască și să fie o adevărată ridicare a nației, în cea 
din urmă proclamaţie dată către locuitorii din Bucureşti, Tudor îi iartă pe toţi acei care au greșit 
dar care voiesc de aci înainte să lucreze pentru binele obştesc și îi cheamă să lucreze laolaltă. De 
aceea spune el : ,...cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi, ca din partea norodului, uitare de 
istov celor mai înainte lucrate și să vă chem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucraţi cu toții 
dimpreună obştească fericire, făr'de care norocire în parte nu poate fi'%, 


% GC. D. ARICESCU: Istoria revoluției române de la 1821, pag. 204—205. (După mărturisirile 
contemporanilor). 

2 C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag, 28. — Din proclamația ] (22 Ianuarie 1821). 

% C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag, 27. Din proclamația |. 

% C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag. 54. Tudor cărre Divan. 

” C.D. ARICESCU: Acte justificative...pag. 27. Din proclamația |. 

% C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag. 128-9. Din proclamația III. 


27 


CĂPpITANII ÎN DESTINUL NBAMULUI ROMÂNESC 





Această înclinare a lui Tudor de a intra cu fapta sa, cât mai mult sub ascultarea legii, la 
făcut ca — deși era atât de pornit împotriva boierilor pământeni care nau păstrat curat rostul 
lor de conducători ai norodului — să facă legământul cu boierii și să recunoască „vremelnica 
stăpânire a țării'%, 

Pentru ca prin ea să lucreze pentru binele obștesc, după cum arată dreptele pravile. Pentru 
aceasta se leagă prin jurământ: 

m„«unindu'vă cu toții cei înfrățiți la bunele cugetări ce între toți se vor chibzui spre binele, 
folosul, nebântuirea pașnicei și liniștitei petreceri a patriei, voi A silitor și săvârșitor din parte'mi 
spre orice bună pornire”, 

La fel se poartă Tudor și cu boierii refugiați la Brașov. După ce le întărește din nou că nu 
va părăsi lupta decât o dată cu căpătarea drepturilor şi ridicarea patriei, îi roagă să lucreze cu el 
împreună pentru binele național”!. 

Părerea că revoluția lui Tudor a fost la început socială și apoi națională, pe care a rostito 
un mare istoric și filosof român”, ni se pare lipsit de temei și mai ales părerea sa că Tudor nu ar 
fi avut o bună înţelegere a evenimentelor lăsându'se purtat oarecum de ele?. 

Revoluţia lui Tudor a fost de la început cu amândouă aceste caractere: socială și națională 
totdeodată. Suferința și nedreptatea ce venea din partea boierilor, pe care a văzuto şi trăito de 
copil, nu se putea ca Tudor să nu fi văzuto că era legată de «rumânie», că boierii cei mari erau 
Înstrăinați și străini pe deantregul. Chiar dacă la început revoluția ar fi avut mai mult un caracter 
social, acest caracter era mai mult tactic, în felul exterior cum se arăta, lucru care este de altfel 
ușor de înțeles, când privim situația externă pe care Tudor o cumpănea cu mare băgare de seamă. 
Ideea națională nu ia lipsit acestei mişcări niciodată. 

Că la început nu a fost fățiș împotriva grecilor și că înainte de a se ridica lear fi dat cuvânt 
de legământ prin căpitanul Iordache (ceea ce nu se știe sigur), aceasta se înțelege prin încrederea 
pe care o avea Tudor în ruși, susținătorii „cu cuvântul” ai eteriştilor. 

Se poate ca mintea ageră a ţăranului „domn” să fi încolșit și alte gânduri mai îndrăznețe, 
să fi fost și o altă socoteală decâr aceea pe care a arătato şi anume: cu ajutorul ruşilor pe cate îi 
vedea mai puternici decât pe turci, să scape țara și de greci și de turci. Ruşii însă erau legați prin 
tratate internaționale; ei nu puteau să dea fățiș ajutor eteriștilor, ci îi încurajau numai în ascuns 
și aceasta nu de dragul lor, ci pentru a le pune piedici în cale turcilor. 

Încă de la începutul mișcării, din momentul celei dintâi proclamații dată către popor, 
Tudor a înțeles că ajutorul rușilor nu va veni și că această veste nu este decât o laudă deșartă a 
lui Ipsilanti. Acest lucru La știut sigur, mai târziu, de la consulul rusesc Pini, prin Al. Filipescu- 
Vulpe. Din această proclamație şi din cele următoare, adâncind cuvintele putem înțelege împo- 
triva cui era el şi cât de hotărât pornea, să taie drumul drept și să curețe răul din rădăcinile lui, 
adică domniile fanariote, cu toți boierii înstrăinați care au jefuit țăranii „lăsându'i mai goi decât 
morții din mormânturi"*. Împotriva acestora sa ridicat Tudor. Boierilor iubitor de țară și de 
neam nu are a le face rău cu nimic și nici nu e împottiva turcilor față de care se recunoaște legat 





* EMIL VÂRTOSU: op. cit pag. 81. 

% EMIL VÂRTOSU: op. cit, pag. 82. 

* EMIL VÂRTOSU: op. cit. pag. 9. 

* A.D. XENOPOL: Istoria Românilor: voi. X pag. 68. 

% A.D, XENOPOL: Istoria partidelor politice, pag. 53. 

1 C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag. 48. Tudor către clucerul C-tin Ralet, 









































și supus. O dovadă obiectivă că Tudor a fost împotriva grecilor de la începutul mișcării, este că 
odată cu cuvântul trimis țării el a trimis act și către Poartă să nu i se ia în nume de rău ridicarea, 
pentru că este îndreptată numai împotriva boierilor înstrăinați și a domnilor greci care au jefuit 
țara de veacuri. 

În ceea ce priveşte înțelegerea politică a lui Tudor, nu numai că a ştiut ce vrea în toare noile 
împrejurări ale vremii și că a avut un simţ politic deosebit, dar sa ridicat cu gândul și cu fapta 
deasupra tuturor contemporanilor săi, care nu lau înțeles, devenind astfel un îndrumător și un 
simbol al românismului. În el trăia adânc conștiința unui întreg neam, conștiința limpede a faptei 
izbăvitoare a neamului pe care era dator să! slujească. Vornicul Nic, Văcărescu pe care [a aflat 
potnit împotriva sa pentru al da pieirii și a opri ridicarea norodului, el îi vorbeşte astfel: 

„Prea bine ştiu că D-ta ești foarte înțelept și născut din neam slăvit şi iubitor de patrie și 
părinţii D-tale niciodată nu sau ridicat cu arme de moarte împotriva patriei'%5, 

Perspectiva istorică, înțelegerea evenimentelor în această perspectivă nu iau lipsit, Aceasta 
neo dovedește felul cum a voit el să desfășoare faptele și să orienteze întreaga revoluție; de aci a 
decurs şi tactica pe care a întrebuințato, Ceea ce a dat însă o nouă lumină gândului și faptei poli- 
tice a lui Tudor și la arătat un adevărat înaintaș, a fost conștiința unității românismului în forma 
ei superioară, El a voit ca mișcarea sa să nu fie ceva regional, care să intereseze numai o parte a 
acestui neam, ci a voito ca o trezire pentru toți aceia care au o limbă și sunt de același neam și care 
sunt supuși acelorași dureri, Tudor sa ridicat până la conştiinţa românismului întreg. El a văzut 
Moldova ducând aceiaşi soartă cu a Munteniei și a voito alături de el, nădăjduind în acest fel 
întro izbândă deplină a românismului. Astfel ajunge să ceară boierilor prin mitropolitul Dionisie 
și vistiernicul AL. Filipescu, să prindă legături cu boierii moldoveni și să le ceară să lucreze împre- 
ună: „..cu dinadins trebuință urmează să aveţi corespondențe cu Dumnealor boieri moldoveni, 
ca unii ce suntem de un neam, de o lege şi sub aceeaşi stăpânire și ocrotiți de aceiaşi putere” %. 

În adevăr dintre celelalte provincii româneşti, Moldova lupta în sensui vederilor și intere- 
sului său, deoarece suferea şi ea de pe urma domniilor fanariote și a tuturor străinilor balcanici 
şi asiatici, 

Ea cerea la fel„domn oblăduitor pământului din însuşi neamul moldovenesc". 

IV. Şi Tudor a luptat, a stăpânit și a căzut așa după cum simţea el și mărturisea mai înain- 
te:,de când mam născut în cămașa morții mam îmbrăcat”. 

Lupta fășișă și nevoia de a străbate dârz drumul sortit până la capăt, lau răpus. Între duș- 
mănia lui Ipsilanti, invidia boierilor și neîncrederea turcilor, fapta şi viața lui Tudor nu puteau să 
aibă ale sfârșit decâc acela pe care lau avut, 

Ipsilanti, căpetenia eteriștilor, din momentul când a văzut că Tudor nu merge laolaltă cu el 
şi nici nu se lasă să fe o unealtă în mâinile lui pentru ca Ţara să meargă cu el, a luptat dosnic cât a 
putut pentru fărâmițarea mișcării româneşti și aceasta pe două căi: în primul rând dezbinându'l 
de boierii care se legaseră prin jurământ față de Tudor căl vor ajuta la ridicarea patriei, şi în al 
doilea rând, cunoscută fiind cinstea și cruzimea lui Tudor, îndemnând tot mai mult la jafuri pe 
panduri pentru ca să dea prilej Căpitanului lor să'i omoare și astfel să dea naștere la nemulțumiri 
chiar în rândurile propriilor săi ostași. 





%5 C.D. ARICESCU: Acte justificative... pag. 75. 
* EMIL VÂRTOSU: op. cit, pag. 103. 
* VA, URECHE: Istoria Românilor XIII, pag. 102, 


29 














STINUL NEAMULUI ROMANESC 


APITANII IN DE 


CU 


30 


Boierii nu iau fost niciodată pe deantregul credincioși, deși mulți doreau înlăturarea regi- 
mului fanariot şi se chemau naționaliști. Aceşti boieri care la sosirea lui Tudor la București scri- 
seseră turcilor că „pornirea Dumnealui Sluger Tudor nu este rea și vătămătoare, la 1 aprilie scriu 
tot către Poartă că ei nu sunt alături de Tudor și că toate cele spuse în urmă nu sunt adevărate, 
că au semnat siliți. Era, după cât se pare, teama și invidia că întro zi Tudor va fi domn al țării, 
ceeace nu putea suferi „bărbile'*, mai ales că la mulți dintre ei le surâdea o eventuală domnie, În 
acest fel, cu toată sforțarea depusă pentru ași câştiga încrederea turcilor prin legăturile pe care 
le păstra cu Pașii de pe Dunăre, încredere de care avea atâta nevoie pentru a izbândi şi pe care 
numai boierii puteau să io capete, Tudor nu a izbutit şi a fost socotit de către turci, un răzvtătitor 
de felul lui Ipsilanti. 

Ce putea face în această împrejurare atât de grea, fără nici un adevărat prieten și sfătuitor, 
înconjurat numai de dușmani și de trădători? A mers până la capăr, adică până acolo unde era 
ferit de a se închina altuia decât neamului și patriei sale, Așa a căzut omul cu tărie de piatră, ță- 
ranul tăcut şi crunt, care a voit mai mult binele neamului său părăsit, EI a luptat cu toate puterile 
să învingă greutățile până la sfârșit. „Și deşi un îndrăzneț, el na fost un nerăbdător, un pripit, ci 
până la capăt a judecat toate cu multă cumințenie rece, cu multă înțelepciune de om matur, de- 
prins cu binele și cu răul în viată, A chibzuit, a socotit, a pottivit — nu fără izbândă de multe ori. 
A dovedit că ştie să cântărească oamenii și lucrurile, că prevede primejdia şi se poate feri, că nu 
calcă decât unde e sigur că va întâlni pământ statornic", Contempotanii nu lau înțeles. Boierii 
care puteau să ajute cinstit, cum cerea întreaga lui făptură, nu iau prins adâncul gândurilor sale 
mari și curate, nu au avut nici o vedere largă asupra situației sociale și istorice naţionale, Nu au 
putut ei înțelege ceea ce mintea limpede de țăran iluminat a lui Tudor a descifrat în cartea vremii. 
Nu au putut aduna singuri nimic, în mintea lor, până ce jertfa lui Tudor sa coborât ca o lumină 
nouă peste sufletele acelor care mai păstrau încă în inima lor un grăunte de înțelepciune şi dra- 
goste de țară. 

Dacă Tudor a murit părăsit de toți ai săi, nu a avut o moarte zadarnică. Nu, căci nu sunt 
morți cei care lasă vie în urmă fapta lor, și a căror putere crește și se răspândește peste veacuri. 
Aşa a fost Tudor: ceea ce a început el în viaţă, prin moartea sa sa înfăptuit de la sine, Ridicarea și 
moartea lui au trezit pe cei rătăciţi și pierduţi pentru binele acestei nații. Așa au putut, încă din 
vremea lui, să ajungă cărturarii boieri la gândul ridicării și unirii tuturor românilor“. De aceea 
Tudor a însemnat cu deosebire, momentul istoric al deşteptării conştiinţei naționale. El a ridicat 
elementul românesc pe primul plan și a semănat în sufletul urmașilor săi conștiința şi mândria 
românească, Şi dacă în «Valahia» românismul sa ridicat și sa înfăptuit înaintea celorlalte provin- 
cii pe care și lea apropiat una câte una, nu este o întâmplare fără legătură cu acest răscolitor de 
suflete și îndrumător de neam, 

Noi ne vom lumina mereu la flacăra faptei sale. Căci în Tudor, omul care prin legătura sa 
directă cu pământul și cu viața românească crescută din adâncuri pe aceste locuri, sa manifestat 
voința dârză și limpede a unui neam care cerea intrarea din nou în drepturile lui istorice de ne- 
tăgăduit. Tudor a fost omul care, în vremea lui, a întruchipat conștiința și virtutea românească 
adevărată, rămânând astfel peste veacuti un ctitor și un oblăduitor al sufletului nostru național. 
%3 Boierii divaniţi, 

% N. IORGA: Domnul Tudor din Vladimiri 1906, pag. 101, 
“ EMIL VÂRTOSU; 1821 - Date și fapte noi — 1932. 





IANCU 


|. În cursul istoriei naționale, viața românilor de peste munți a avut un îndoit caracter. 
Unul de îndelungă răbdare și stăruință în a păstra ceea ce le era propriu, iar al doilea de luptă dâr- 
ză și aspră pentru a câştiga trecutul pierdut și a crește mereu reînoită din trunchiul tradiției de pe 
aceste locuri. Şi unul și celălalt fel al vieţii lor a sprijinit viața națională, păstrând sau înaintând, 
după semnul vremurilor, care li sau arătat când mai întunecate, când mai limpezi. 

Până la revoluţia lui Horia, românii ardeleni șiau purtat viața închiși în ei înşişi, tari în su- 
ferință. De la această dată şi prin acest om, lumină de hotar istoric, sa deschis cea de a doua epocă 
a istoriei lor, cea activă, purtătoare de lupte și izbânzi pe drumul câștigării libertății naționale. 
Veacul trecut, cum era și firesc, având exemplul faptei lui Horia în urmă și îndemnul năzuinţelor 
vremii înainte, a fost un veac necontenit frământat. 

Atât rezistența din epocile liniștite cât și lupta în cele de răspântie, au fost fapte ale po- 
porului, ale țăranilor înăspriţi de o viață națională vitregă. Cu multă vreme în urmă, românii de 
peste munți nau mai avut o clasă de conducători din neamul lor, o clasă de vechi boieri cu tradiție 
şi autoritate. Din vremea celor dintâi înjghebări de stat românesc pe aceste locuri, printro inte- 
cesată politică socială și religioasă a maghiarilor, clasa conducătoare a românilor a fost asimilată, 
adică ungurizată. Țăranii, rămași singuri în fața unei puternice nobilimi feudale ungurești, au 
sărăcit și au căzut treptat din drepturile lor istorice. După trecere de vreme, pentru aceşti ne- 
drepţi și hrăpăreți străini conlocuitori, românul șerb ajunsese o stare firească, nu numai de fapt 
dar şi de drept. Cei cari au rezistat mai mult și șiau păstrat starea de țărani liberi au fost românii 
din Munţii Apuseni. În veacul al XVIII-lea însă, au fost mistuiți și ei în cea mai mare parte sub 
apăsarea neîndreptățită a unei politici străine, de desființare, când teritoriul Munţilor Apuseni a 
fost declarat al Statului“!. 

O singură cale le mai rămânea de luat; aceea pe care au și mers: lupta dată cu prețul vieții. 
Rămași singuri, ei au avut tăria săși facă dreptate singuri și să taie drum în istorie pentru întregul 
neam. Țăran între ţărani, Horia și Iancu au purtat cu ei destinul unui neam întreg. Cu toate că în 
veacul trecut se poate vorbi despre marele rol pe care la avut „inteligența” în trezirea conștiinței 
naționale și conducerea în luptă, așa cum ne arată şi d. lorga“?, această nouă categorie de oameni, 
acei preoți, profesori și prefecți care au îndrumat gândul și fapta poporului românesc din Ardeal 
la 1848, au fost toți oameni de la țară, țărani cu știință de carte, dar toți fii direcți, neprefăcuți, ai 
poporului de iobagi. 

După revoluția lui Horia, până la anul 1848, românii din Transilvania, au încercat în repe- 
tate rânduri să se organizeze pentru a câștiga drepturile sociale și naționale de care ceielalte nea- 
muti transilvane se bucurau. Ei rămâneau însă mereu în aceiași stare de iobagi şi ca neam, mereu 
în afara legilor și constituţiei după care se conduceau acest ținut. Românii erau singurul popor 
din Ardeal căruia nu'i era îngăduit săşi spună durerile și cu atât mai puţin, să lucreze în sensul 
unei bune stări, Ei trebuia săși poarte suferința soartei de a forma pe acest pământ un trunchi 
deosebit ca stare socială, ca neam și credinţă. 

Srările nu mai puteau însă dura în acest fel, atunci când peste întreaga Europă se produ- 


ceau frământări care deschideau un nou drum pentru națiunile supuse, deci și pentru românii 
ÎN nn 0 ot 


“ ION LUPAȘ: Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784. Cluj 1931, pag. 60. Vezi și Cap, |. Horia 
din acest volum. 


“ N. IORGA: Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie. Bucarest 1916, t. ÎI, pag. 273, 


31 


D 


[ IINVILIdY 


DSAaNYWAWOU IN1NWVAN 1ANILSad N 



































a 


TINUL NEAMULUI ROMÂNESC 


APITANII IN DES 


C 


32 


din Transilvania. Ungurii își dădeau seama de un lucru: orice reformă liberală și democratică, dat 
fiind numărul lor mic, îi puneau întro situație de minoritate. Dacă această situație numerică nu 
avea însemnătate într'o organizație feudală, într'una liberală era dea dreptul dăunătoare. De aceea 
conducătorii unguri, prevăzători, în cea dintâi jumătate a veacului trecut, începând de pe la 1830, 
sau grăbit să facă o seamă de reforme, ca să mai poată salva ceea ce le mai dădea răgaz vremea. 
Problema era: cum să dea o unitate, cât de aparentă, popoarelor ce locuiau laolaltă în Ardeal. Ei 
se gândeau cu deosebire la români, care erau atât de deosebiți ca făptură morala și fizică și toto- 
dată formau un neam puternic prin numărul lor mare și prin credința lor nestrămutată. 

În anul 1838 cei doi mari oameni politici maghiari, Szechenyi și Kossuth, au lucrat în acest 
sens, adică pentru câștigarea unei aparente unități maghiare pe aceste locuri. Rasa și religia fiind 
prea anevoie de schimbat, sau gândit la limbă, ca un promițător început. Ei au cerut cu acest 
scop desființarea iobăgiei pentru români, cu condiția însă ca aceștia să primească limba maghiară 
pretutindeni: în biserică, în școală, în administrație, Pe deasupra le cereau să fie pentru unirea 
Ardealului cu Ungaria. lată un însemnat punct de program al liberalilor maghiari.* 

Între conducătorii politici despre care am vorbit mai sus, era o identitate de program, dar 
nu era însă una de metodă. Szechenyi era un adept al metodelor încete și prudente, Kossuth 
figură expresivă a temperamentului violent și încrezut al poporului maghiar, era mult mai radi- 
cal încercând să se impună cu forța pentru realizări imediate. Metoda lui Kossuth, răspunzând 
deplin caracterului neamului său, a prins mai mult. Numai că drumul spre izbândă lea fost în 
acest fel mai greu. Cum era și firesc, în atmosfera vremii de înălțare a ideii de libertate și dreptate, 
sa ridicat deodată o puternica reacțiune împotriva tendințelor neîntemeiate și metodelor aspre 
ale maghiarilor. Toate neamurile conviețuitoare au reacționat, dar cu deosebire românii a căror 
soartă era mai mult amenințată. 

În Ardeal contele Wesselenyi a încercat să meargă pe drumul tras de Kossuth, bănuind că 
românii vor ceda ușor unei i deznaţionalizări, prin răsplata ce li se promitea, adică desființarea io- 
băgiei. Socoteala a fost greșită, căci această acțiune a grăbit redeșteptarea națională a românilor, 
care, în loc să se lase purtați de promisiuni deşarte, sau prins mai adânc în trupul părinților lor și 
au năzuit și mai mult către viaţa liberă și demnă. Până în straturile cele mai de jos ale țărănimii, 
neamul sa înfiorat la gândul că şi va pierde credința și limba“, După această înfiorare a unui su- 
fet care se simte în preajma primejdiei si sa născut gândul luptei pentru apărare, Simţământul unei 
suferințe nedrepte în trecut și nevoia de a trăi mai puternic în viitor iau făcut pe acești țărani de 
omenie să pornească la faptă, să asculte îndrumările acelora care erau în fruntea lor și pe care îi 
simțeau cât de mult sunt din trupul și din duhul lor. 

În adevăr, fiii acestor țărani, tineri intelectuali români răspândiți prin oraşele de graniţă ale 
Transilvaniei, care aveau simțământul adânc al datoriei faţă de neam și înțelegerea cuvenită faţă 
de cursul vremurilor, au îndrumat poporul către ținta sa de preţ şi la însuflețit cu duhul încrede- 
rii și al luptei purtătoare de izbândă. Adunarea populară de pe Câmpia Libertăţii a fost semnul 
unui început de înălțare. În această adunare de protest sa manifestat o puternica conștiință și vo- 
ință națională, lucru nebănuit în bună parte de unguri, cate vedeau în români un popor de sclavi, 
întunecați la minte, lipsiţi de darul sfânt al înțelegerii idealurilor de libertate naţională. Adunarea 
de la Blaj a avut o măreție neobișnuită atât prin numărul mare al celor care au luat parte, cât și 





% A, D. XENOPOL: Istoria Românilor în Dacia Traiană. vol. XII. pag. 10-14. 


+ GEORGE BARIȚIU: Părți alese din Istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, vol. . pag 598, 
Sibiu 1850. 



































CĂPITANUL AVRAM lANCU 











prin suflerul de viaţă nouă care o domina.„De când e ţara Ardealului, spune Papiu Ilarian, agi- 
tațiune ca aceasta nu sa făcut, nici mai puternică, nici mai cutezătoare, nici cu mai mult spirit 
de pace și libertate". În fruntea acestei mișcări naţionale stăteau: Șaguna, Bărnuţiu, Cipariu, 
Laurian, Barițiu, luptătorii neobosiţi ai vremii, la care se adăogau moldovenii V. Alecsandri și Al, 
Joan Cuza, viitorul domnitor al Principatelor Unice. Mult a însuflețit adunarea tânărul avocat 
Avram lancu care venise în fruntea unei armate de moţi. Toţi acești conducători au avut rostu- 
rile lor însemnate în adunarea de la Blaj. Acela însă care a ridicat perdelele întunericului și a tras 
înrâia cale Iminoasă a dezrobirii, adică acea a sufletului, a fost Simeon Bărnuţiu. Adunarea de 
la 3 mai 1848 o putem numi momentul Bărnuţiu. În discursul pe care la ținur, venit parcă din 
străfundurile unei vieți naţionale care se voia puternică, Bărnuţiu sa arătat un drept înțelegător 
al istoriei și totodată al nevoilor imediate ale neamului său. Răspunzând unguriior, care le făgă- 
duiau libertatea socială, adică desființarea iobăgiei, fără a le da libertatea naţională, le spunea: 

„Vai de omul pe care îl poartă altul! Vai și de națiunea care nu umblă pe picioarele sale, 
sau nu vede decât cu ochii altei națiuni; niciodată raza de cultură nu va pătrunde până la creierii 
acestei naţiuni, ci va rămâne pururea întunecată, ca orbul și servă națiunilor răpitoare”. 

„Aşa este! Fără de naționalitate nu e libertate, nici lumină nicăieri, ci pretutindeni numai 
lanţuri, întuneric și amorțire. Ce este apa pentru peşti, aerul pentru zburătoare și pentru toate 
vieşuitoarele; ce este lumina pentru vedere, soarele pentru creşterea plantelor, vorba pentru cu- 
getare, aceasta este naționalitatea pentru orice popor... Prin ce vorbim astăzi, cu părinții noştri 
care au trăit înainte de mii de ani; prin ce ne vor cunoaște strănepoții și posteritatea peste mii de 
ani. Naţionalitatea e îndemnul cel mai puternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc... 
Naţionalitatea e libertatea noastră cea din urmă şi limanul scăpării noastre viitoare”*6, 

Cu toate că era jurist și filosof ca spirit, Bărnuţiu sa coborât în acest momen la durerile vii 
şi nădejdile mari care înfloresc în suflete, De aci marele răsunet al cuvântării. Strălucind în logică 
dar și în entuziasm, el a izbutit neîntrecut să toarne în suflete încredere și nădejdea. După această 
cuvântare sau răspândit românii cu sufletul înviorar; dar cel care sa simțit impresionat și a plecat 
cu făptura luminată a fost Avram Iancu. 

Pe Câmpia Libertăţii sa îndeplinit unitatea de simţire a românilor ardeleni. De aci însă 
sau desprins două căi de luptă, două mijloace prin care gândeau căși vor ajunge scopul și care au 
mers laolaltă deşi uneori cu precumpănirea uneia. Era calea condusă de Șaguna, aceea diploma- 
tică și pașnică la care se alipeau cei mai în vârstă și calea deschisă de aprigul căpitan Avram lancu, 
aceea a luptei directe cu armele, calea puterii și vitejiei, așa cum numai munteanui Bălcescu cre- 
dea că se pot câştiga izbânzile sigure. În acest fel, prin Avram lancu sa format o altă mentalitate 
în revoluţia ardeleană de la 1848, aceea a eroismului și biruinţei prin prețul sângelui. 

II. Dar cine era acest tânăr de 24 de ani în care trebuie săși sprijine neamul întreaga sa nă- 
dejde? Iancu era fiul unui țăran fruntaș din Vidra de Sus, era un om al naturii atât prin origină 
cât şi prin educație. Șia început învățătura la Câmpeni“, a continuate la Zlatina și la Cluj unde 
a urmat facultatea de drept. Toată această învățătură nu ia folosit însă decât ca cunoştiințe teh- 
nice, așa cum erau legile ungurești din acea vreme, căci adevărata sa educaţie şi omenie îi veneau 





* PAPIU ILARIAN: Istoria Românilor din Dacia superioară, vol. 1. pag. 201. 

% Din discursul lui Bărnuţiu publicat la sfârșirul lucrării d-lui Pecre Pandrea: Filosofia politico-juridică a lui 
S. B. Buc. 1935. pag 204 și 214 

“7 În ceea ce priveşte felul cum a pornit la învățărură şi cât a învățat a se vedea: "Biografia lui Avram Iancu de 


IOSIF STERCA ȘULUȚIU, extras din „Transilvania” 1897. 


35 


DSaNYWOU LOTAAVaN 1ANILSaG NI IINVLIA 


YD 


* 


i 
4 





a 


TINUL NEAMULUI ROMANESC 


a 


A 
[iii 
A 
Z 
Lead 
ma 
i 
Z 
< 
Ea 
Leni 
a 
<q 


C 


din altă parte. Izvoarele sufletului său le găsim în locurile încărcate de frumusețe umanizată a 
Munţilor Apuseni. Numai integrat acestei vieți naturale și istorice Iancu poate fi înțeles. Deşi ne- 
voit să stea când la Cluj, când la Sibiu sau Orhei, Iancu venea mereu acasă săși petreacă vremea. 
Mai ales atunci când îl frământau gândurile de luptă — căci înainte de a se da în munți, se da în 
sufletul lui — el se abărea pe la casa părinţilor săi ca într'un loc de regăsire. 

Pe deoparte îl ajutau locurile acestea, iar pe de alta oamenii acestor locuri cu datinile și 
tradiţiile lor, Trecutul, cu fapta înaintașului său Horia, îl întărea și îl îndemna. Exemplul vieții 
acestui erou țăran ['a crescut pe Iancu, ca şi izvoarele, brazii și munții în mijlocul cărora se născu- 
se. Prin legătura cu Horia el se prindea și mai adânc în viaţa locală și se întărea și mai mult pentru 
lupra ce trebuia so ducă spre a o libera. Horia a fost un om de stâncă pe care el se sprijinea și din 
plămada căruia se simțea făcut. Vorbind odată cu Vasvari, una din căpeteniile oștilor ungurești 
pe care lea învins, despre unirea Ardealului cu Ungaria, la afirmația acestuia că „ce a greșit dieta 
din Cluj va îndrepta cea din Pesta, dar unirea Ardealului cu ţara ungurească se va face dacă nu 
altcum, prin puterea armelor“, Iancu ia spus răspicat: 

„Să nu vă împingă iadul la acest pas căci atunci va cântat cocoșul. Să ştii că eu sunt ne- 
potul lui Horia care a crescut în casa aceasta unde ne aflăm noi, care a murit ca martir pe toată 
iar trupul i sa aruncat în toate părțile lumii. Sunt gata ai urma lui, dar unirea fără condiţie no 
primesc'P, 

Iancu era fiul lui Horia și cu Horia împreună erau fii neamului de oameni vânjoși ai 
Ardealului, ai moţilor, care prin virtuțile lor neau dat învățătura aleasă, de bărbăție și dragoste 
de neam. Moții au o înfățișare sufletească deosebită, Ei sunt oameni muncitori și tăcuţi; vorbesc 
puțin și lucrează mult; vorbesc atâta și atunci când e nevoie cu adevărat, pentru a înfăptui. Pentru 
moți„distanța dintre vorbă și faptă e minimă; vorba din punct de vedere al acțiuni are Îa ei aproa- 
pe aceeași valoare ca și fapta'*0, Iancu era dintre aceşti țărani, El era un adevărat om al locurilor 
acelea, crescut firesc din pământul și sufletul moților. Adânc prin suferinţă, viu prin legătura sa 
cu viaţa și oamenii, el sa ridicat la luptă dintr'un puternjc instinct și dintro îndreptățită nevoie 
de a trăi a neamului. Nimic artificial, nimic voit din prea multă socoteală, fapta sa a purces tot- 
deauna dintr'un ales simţ al vieții și al istoriei, din ființa comunității căreia aparținea și pe care o 
simțea cuprinsă întreagă în sufletul său. 

Din primi ani ai vieţii sale obşteşti, lancu sa arătat, celor din preajma sa, ca un om dăruit 
cu însușirile unui adevărat conducător. O întâmplare din care se desprinde firea lui Iancu și legă- 
tura strânsă ce o avea cu neamul său, este aceea petrecută în anul 1847, când dieta Transilvaniei 
a votat o nouă lege numită „urbariu', prin care starea românilor se înrăutăţea. Iancu fiind de față 
a această adunare împreună cu prietenul său Şuluţiu, auzind vorbele de ură rostite de conserva- 
torii unguri Împotriva românilor, adânc rănit în suflet ia spus prietenului său: 

„Când acel nobil baron, care a vorbit ca un semizeu a zis: că nici acel pământ de trei coți 
care ne va acoperi trupul după moarte nu este proprietatea noastră, era să mă arunc în galerie 
între ei săi izbesc de părete, Nu cu argumente filosofice și umanitare vei putea convinge pe acei 
titani, ci cu lancea lui Horia'3. 


% IOSIF STERCA ȘULUȚŢIU: op. cit, pag. 11. 

% IOSIF STERCA ȘULUȚIU: op. cit. pag, 11. 

% NICOLAE BOTA: Avram lancu și epoca sa, pag. 28. Cluj, 1924 
51 1OSIF STERCA ŞULUȚIU: op. cit. pag. 6. 














În acelaşi fel se arată lancu în roate împrejurările. În același chip ni'l înfăţişează şi istoricul 
ungur Kovari descriind stările de lucruri din vremea când sa pus problema unirii Ardealului cu 
Ungaria. Într'una din obișnuitele adunări ale tinerilor, lancu, după ce a ascultat temeiurile ru- 
zuror, sa ridicat plin de hotărâre și a spus: „Sau emanciparea pentru totdeauna fără desdăunare, 
sau moarte”? 

În multe alte împrejurări, în care tânărul avocat trăia adânc durerea fraților săi și lumina 
care o simţea că trebuie să vie, el sa arătat același om sortit să îndrepte istoria neamului său pe o 
alcă cale. După o adunare a conducătorilor români ţinută la Sibiu, la care luase parre și fusese în- 
vinuit de cei mai în vârstă că îndeamnă poporul la răscoală, lancu a mers la Bărnuţiu și la Barișiu 
cărora lea spus:„Eu plec în munți, îmi adun oamenii mei bine înarmați şi voi sămi răzbun pentru 
sângele vărsat'*?. 

Era după măcelul de la Mihalţ. Cu greu a putur fi oprit pentru un moment de a porni lupta 
cu armele, 

Toate întâmplările de înaintea revoluției nau făcut decât să adâncească și mai mult însuşi- 
rile sale deosebite. Făptura războinică a căpitanului muntean se forma neîncetat și răspândea tot 
mai multă încredere în puterile sale, Făptura cuprinzătoare a omului ales se desăvârșea deplin în 
destinul său încărcat de lumina nădejdii și întărit prin suferință. 

Se înțelege acum ușor că împrejurul acestui om în vremurile pe care le trăia, a crescut repe- 
de o atmosferă de vrajă și îndemn, Nu el căuta poporul, cum au voit să! înfățișeze istoricii unguri, 
ci acesta venea către el atras de toată făptura lui simbolică. E] vorbea rar şi scurt dar vorba lui era 
inspirată, mergea în inima ascultătorilor pentru că nu era „vorbă', ci omenie. 

„lancu nu a fost oratot, în sensul modern parlamentar, el nu știa ce sunt rafinamentele; vor- 
bea rar către mulțime; însă pare că! vedem acum înaintea ochilor, că de câte ori lua cuvântul, în 
faţa lui jucau razele unei inspirații misterioase, de care nici el nuși putea da seama, prin urmare 
în momentele de acelea era peste putință să nu răpească cu sine pe ascultători”. 

La aceste daruri interioare se adăugau și acelea fizice. Iancu avea o înfăţişare plăcută, atră- 
gătoare, plină de energie tinerească.,„Era, după cum spune Barițiu, unul din junii cei mai frumoși 
ai timpului său'5, 

Dăruit cu aceste însușiri morale și fizice, lancu a crescut ușor în conștiința obştească pe 
care a purtato către datorie și lumină. Om al vremurilor în care a trăit, acest tânăr erou a fost o 
cale prin care neamul sa regăsit pe sine șia întărit puterile şi a înfăptuit după imperativele istoriei 
naționale. Astfel, din fiu al munților, el a devenit „Rege al Munţilor” și mare Căpitan. 

III. Adunarea națională de pe Câmpia Libertății a însemnat o răspântie a istorie românilor 
Ardeleni. La această adunare cu toate că sa jurat credință către tron și împărăție, sa jucrat întrun 
spirit liberal, aşa cum era atmosfera vremii, încât prin cele 16 puncte ale Memorandului sau pro- 
clamat drepturile românilor, adică independența lor naţională și culturală. 

Odată cu acest înălțător prilej, Iancu care crescuse puternic în sine și în fața poporului 
adunat, șia hotărât pentru totdeauna drumul pe care trebuia să meargă. Sufletul său simțea ne- 
asemuit de adânc nevoile vremii pentru neamul său și chipul prin care ele puteau fi ridicate. Cu 
toată tendința de întreagă libertate care se arătase, Adunarea nu făcea altceva decât să continue 





* GEORGE BARIŢIU: op, cit vel. JI, pag. 163. 
* GEORGE BARIȚIU: op. cit. vol. IL, pag 165. 
+ GEORGE BARIȚIU: op, cit. vol. II, pag. 164. 
55 GEORGE BARIȚIU: op. cit. vol. II, pag. 164. 


37 


D 


d 


saa NI IINYLIdaY 


LA 


DSANYANOI IN1OWVIN 1ONIL 

















a 


APITANII IN DESTINUL NEAMULUI ROMANESC 


C 


38 


o metodă veche, aceea a cererilor” pe cale oficială, pe care cu multă vreme în urmă o întrebuința- 
seră conducătorii Românilor și se dovedise fără de folos. Cu toată măreția și puterea sufletească 
născută pe Câmpia Libertăţii, mișcarea românească, părea lui Iancu, fără de izbândă dacă nu va 
metge pe calea jertfelor de sânge, dacă nu va lupta „cu lancea, ca Horia”. De aceea el nu a stat la 
îndoială și a purces la luptă. 

Noua învățătură pe care o dădea lancu neamului său umilit și frânt de nedreptate, lupta 
directă pe calea armelor avea pentru el un îndoit scop şi anume, după cum privea: către Pesta sau 
către Viena. Printre unguri era răspândită credința că românii sunt un popor prost, nepăsător, 
lipsit de eroism și de orice putere de reacțiune. Istoricul Kovari, într'un ziar revoluționar, Fllenor, 
pe care îl scotea la Cluj, spunea că „maghiarii nau a se teme de români în tendinţa lor de doranie, 
precum nu are a se teme cineva de oile lor'*5, Kossurh şia întemeiat planurile pe această părere; 
el a pornit o luptă de intimidare a românilor și a continuat alta de exterminare a lor, fapt din care 
zrufia maghiară a ieșit învinsă. Nu atât incidentele dintre țărani și grofi — așa cum a fost acelea 
de la Mihalţ — au provocat revoluția, ci ordinul maghiar de terorizare și tendința de desființare a 
românilor, într'o vreme când semnele se arătau cu totul altfel*. Împotriva acestui fel de a fi priviţi 
românii sa ridicat Iancu la fapta tare a armelor. Dar pe lângă această îndreptățire mai era o alta și 
anume: credința lui în răsplata împărătească. Austria era în acea vreme, la grea cumpănă istorică; 
ajutorul de arme al românilor ar fi fost dintre cele mai bine venire, așa cum sa și dovedit după 
îndelungile și vitejeşrile fapte ale lui Iancu și prefecților săi, împotriva ungurilor. 

Pentru aceste două motive Lancu nu a mai stat pe gânduri după Adunarea de la Blaj. El a 
pornit pe drum drept, fățiș şi tare așa cum era sufletul său și al moților luptători care doreau atât 
de mult să se aleagă într'un fel. Da, în Munţii lui Horia și a străbunilor săi a găsit lancu ascultare, 
a găsit însuflețire şi puterea de jertfă. Acolo, în Munţii Apuseni, la Abrud, la Zlatna, la Câmpeni, 
în locurile tradiționalelor lupte pentru ridicarea din dutere și umilință a neamului, acolo a găsit 
Iancu răspuns și îndemn pentru ași putea îndeplini gândul său înfierbântat de așteptarea unei 
zile de biruință. La îndemnul lui Iancu și al prefecților Sever, Balint, Buteanu, Dobra, poporul a 
fost organizat în legiuni, care deși atât de improvizate din punct de vedere tehnic și material, erau 
atât de bine alcătuite ca stare sufletească. Preoții, profesorii și studenții deveniseră comandanți 
pricepuți; țăranii - ostași neînfricați. Femeile însele, ca eroica Pelagia Roşu, în vâltoarea simță- 
mintelor naționale şi familiare, au luptat alături de bărbații și copiii lor, ca semn al unor vremuri 
de aleasă și neprefăcută omenie. Așa sa dus lupta grea a renașterii poporului nostru în Ardeal. 

Legați de pământul pe care luptau și de credința strămoșească ei au învins prin tăria cre- 
dinței și a morţii. Gândul de foc al lui lancu le înflorise sufletele. Așa lau învins pe Hatvani, pe 
Kemeny și Vasvari, pe toți tinerii revoluționari maghiari de sub ascultarea dictatorului Kossuth”. 
Armatele lor bine orânduite nau cruțat nimic în drumul lor, nau iertat deloc soarta grea de a fi 
român. Ele au răspândit moartea și pustiul pretutindeni, lancu a răzbunat însă aceste suferințe 
nedrepte ale românilor. 

Lupta purtată cu armele de către lancu, a fost urmarea firească a celeia purtată de oamenii 
gândului, care cu mulți ani înainte de 1848 încercau să cultive o conștiință românească puternică, 





5% GEORGE BARIȚIU: op, cit. voi. II, pag, 158-159. 
57 Despre Kossuth și românii ardeleni a se vedea în E. REGNAULT: Histoire politique et sociale des 
Principautes Dannubiennes. Paris 1855 pag, 159: 


5 Desfășurarea luptelor a fost descrisă amănunțit în rapoartele lui Iancu, Sever și Balint, redactate în limba 
germană de IOAN-MAIORESCU şi revăzute de însăși cei trei prefecți. 























un suflet de mândrie și tărie. Adunarea Naţională de la Blaj a fost o manifestare a acestei acti- 
vităși şi ceva mai mult: cea dintâi mare încercare de unitate sufletească a mădularelor neamului 
Românesc. Dar ea a însemnat după cum am arătat și încheierea activității de renaștere numai pe 
calea gândului și cuvântului. Sa simţit nevoia unei coborâri la faptă unde sufletul nou trebuia să 
fie încercat. lancu a îndeplinit acest mare și greu destin. El a fost acela care a adus mai departe, 
deși nu cu ei laolaltă, lupta în care străluciseră atât de puternic Simion Bărnuţiu și Șaguna, folo- 
sind darurile lor suflerești pe calea ce era sortită unui Căpitan. 

IV. Avram lancu: o pricepere şi o bărbăție izvorâtă din tainele adânci ale vieții și istoriei 
locale, un om şi o viață de pildă. De aceea a purtat atâtea izbânzi. De aceea a căzut cum a căzut, 

Ungurii asupritori au fost învinși; au fost învinși adică dușmanii, Ceea ce nu a purut Iancu 
îndeplini a fost învingerea prietenilor, a austtiecilot, care au folosit o armă pe care el nu o putea 
mânui: minciuna. Aceia împotriva cărora sa ridicat au fost înlăturați, iar aceia pentru care sa ri- 
dica lau înlăturat. 

Abia după izbândă începe drama lui Avram Iancu. 

După încetarea revoluției și liniștirea popoarelor din împărăția austriacă, românii au por- 
nit din nou lupta pe cale diplomatică pentru câștigarea drepturilor. De astă dată nu numai pe 
temeiul unor principii abstracte liberale, ci și ca o cuvenită răsplată pentru ajutorul dat împărăției 
într'o vreme de grea cumpănă. În timp ce Iancu prin faptele sale vitejeşti izbutise să dea români- 
lor un prestigiu și o mândrie națională și să îndatoreze pe altă parte pe împărat, tânărul mitropo- 
lit Şaguna își reînnoia puterile pentru o cât mai deplină izbândă la Viena. Slăbirea Imperiului, pe 
deoparte şi faptele lui Iancu pe de alta, îi făceau pe români să se creadă la capătul sforțărilor, prin 
căpătarea răsplatei ce li se cuvenea. 

Faptele nu sau petrecut însă după credința lor, A fost o reîntoarcere la stările dinainte. 
Nenumăratele petiții vechi au fost reînnoite la începutul anului 1849, dar cu toată stăruința și 
priceperea lor, Șaguna împreună cu ceilalți trimiși ai românilor sau văzut neluați în seamă în 
timp ce saşii fără să fi ajutat împărăția, se bucurau tot de mai multe drepturi. Tot timpul între 
1849 până la 1851 a fost o încercare zadarnică în acest sens. 

După luptele cu ungurii, lancu devenise un adevărat părinte, un îndrumător al poporului 
care vedea în el sprijinul sigur în toate împrejurările grele. Craiul munţilor era acum simbolul 
dreptății şi al binelui în care țăranii credeau atât de mult. Farmecul acestui om, încrederea căpă- 
tată în el la bătălii, ia făcut pe aceștia să creadă că înfățișarea lui la împărat ar aduce îndeplinirea 
neîntârziată a cererilor îndreptățite ce le înnaintaseră, Din acest moment lancu a intrat pe o cale 
care nu era aceea a sufletului său deschis și viteaz. Nu sa împotrivit să se ducă să dea faţă cu îm- 
păcatul, pentru că el era cel dintâi care credea nestrămutat în dreptatea lui, căci nu era un om de 
rând ca să nu înțeleagă sau să fe mișel. Sa dus, căci voia săși vadă cu ochii visul împlinit. 

lancu a plecat la Viena, sa înfățișat împăratului și na izbutit. Purtat prin capitală, de la 
un demnitar la altul, hărțuit și dezorientat de „bunăvoinţele mărimilor”, Iancu a simţit adâncul 
dureros al înșelăciunii. Lipsit de însușirile potrivite acestei vieți pe care nu dorise niciodată să o 
cunoască și în care îl târâseră evenimentele, eroul sa simţit zdruncinat în adâncul sufletului său 
credincios, La câteva zile, în loc de drepturi pentru neamul său, cum îi fusese dat cuvântul, ia 
fost înmânată o decorație pentru „meritele sale și serviciile aduse împărăției”. Iancu a refuzato 
neprefăcut și mândru: 





DSINYWOU INTAWVIN IANII:SaG N IINVLIa YD) 





ĂPITANII ÎN DESTINUL NEAMULUI ROMÂNESC 


C 


40 


„Mam luptat pentru tron şi națiune. Guvernul să mijlocească acordarea drepturilor pro- 
mise neamului românesc. Atunci voi primi decorația, altcum nu”, 

A urmat apoi disgrația: a fost forțat să părăsească Viena neîntârziat; și lancu sa reîntors 
umilit și nedumerit între ai săi, 

Ceea ce cereau românii prin cuvântul trimișilor lor nu putea da împăratul de bună voie, 
niciodată. Promisiunile fuseseră făcute pentru a'i pune în coasta ungurilor. Românii ca națiune 
liberă însemna pierderea Transilvaniei. Numărul lor mare; la care se adăugau dovezile unei con- 
științe naţionale vii date în vremea din urmă, îi făceau pe austrieci să creadă — şi aci se loveau 
la păreri cu ungurii — că ușor se va ridica un imperiu „valah” de la Mare până la Tisa. Ei vedeau 
adesea în Iancu, un nou Decebal al unei reînviate Dacii”, 

Înfrânt în credința sa cărre împărat și de aci neputința de a câștiga drepturile acelora care 
plătiseră cu sânge această credinţă, lancu sa reîntors acasă în munți. Nu mai avea ce căuta spre 
Viena şişi căuta mângâierea între oamenii săi simpli, dar oameni, Se simțea sfârșit de zădărnicia 
vieții pe care trebuia so ducă de aci înainte și frânt de durere la amintirea anilor de jertfă spre bi- 
nele obştesc, bine atât de mult dorit şi meritat, dar răpit. Rănit în credinţa lui nestrămutată întro 
soartă mai blândă, înșelat în simțămintele și gândurile sale curate, de erou, lancu na mai voit să 
se înfățişeze împăratului nici când acesta a trecut prin munţii Apuseni și la chemat$!. —Pentru 
aceasta el, apărătorul Tronului și al împărăției, a fost pălmuit, drept răsplată, în remniţa din Alba 
Iulia, acolo unde fusese închis şi chinuit Horia. 

Nedreptatea făcută neamului său, umilința îndurată pe toare căile, au făcut să crească tor 
mai mult o negură în preajma sa. Încet, încet, sufletul i sa măcinat ca o ruină, viața i sa destrămat, 
încât din lancu, Căpitanul Moților, după anul 1852, na mai rămas decât o umbră tristă şi fără de 
odihnă, aşa cum el însuși se mărturisea când cineva îi pronunţa numele: „Eu nu mai sunt Lancu, 
eu sunt umbra lui”. 

Cu sufletul pios el umbla prin locurile unde luptase, unde se simţise puternic și frumos. Se 
povesteşte că ar fi fost văzut umblând descoperit pe Câmpia Libertății, în semn de închinare pen- 
tru ceea ce fusese pe aceste locuri. Bătrânul său tată dânduși seama cât e de zdruncinat sufletul 
lui Iancu Ia dus în munţi acasă, Aci el, cântând din Auier durerea sa și a neamului, îşi purta ne- 
astâmpărul unei vieți sfâşiate. Douăzeci de ani șia cântat durerea, șia mărturisit golul sufletesc, 
munților şi brazilor. Şi cu cât figura lui devenea mai stranie, cuprinsă de vălul întunericului, cu 
atât mai mul sporea dragostea poporului pentru el, cu atât creștea în juru'i tot mai multă legen- 
dă, Țăranii nu mai vedeau în el un om din ai lor, ci o icoană a suferinţei lor, o ființă a luminii și a 
dreprății, venită din altă lume și reîntoarsă în ea. 

Pentru noi numele lui Avram lancu este întruparea unei răspântii istorice. Pomenindu'l 
alături de Horia și Tudor sporim comoara sufletului nostru cu o nouă învăţătură pentru îndru- 
marea și creşterea energie naționale. 





5 IOSIF STERCA ȘULUȚIU: op. cit. pag. 24. 

6 Vezi [. LUPAȘ: op, cit. pag, 1]. 

S1 În legătura cu această întâmplare un bătrân povesteşte :„cu împăratul o fost așa : lancu sa supărat rău pe el 
și no vrut să dea faţă împreună. Împăratul zice că ar fi zis că Iancu e nebun, d'aia ria venit să dea faţă amândoi. 


Iancu io spus înnapoi: mă, eu nebun, tu mincinos, tăt nu neam fi putut înțălege și dacă neam fi întâlni” T. 
MURARAȘU; Viaţa şi fapiele lui Avram Iancu, Turda 1924, pag, 44. 





| 
| 


ii osii aia out a 


cadita iati 








te vereri 














A 


> 












Dă N > 
FIE: san N 994/ 
== "SS 


L//] 
| 
AIR 

LR 


Voina e 
Ă N N 
N 





CĂPITANUL CORNELIU ZELEA CODREANU 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Marţi, 19 aprilie ] 

E ora 9 seara. Condus de un căpitan de jandarmi și de un plutonier, ! 
cobor scările de la Consiliul de Război. | 

Afară, duba. De câte ori văd acest instrument, mi se înăcreşte sufletul. 

Se deschide ușa și urc. Înăuntru întuneric. Desprind umbrele a patru 
soldaţi. 

— Încărcați armele, aud comanda plutonierului. Plecăm. Trecem prin 
străzi luminate. La un moment dat îmi dau seama că mă aflu pe podul de la 
Izvor, în dreptul casei domnului general, unde, până acum câteva zile, fusese 
sediul nostru. Și va mai fi, cu ajutorul lui Dumnezeu. 

„O apucăm la stânga și apoi de-a lungul, pe Cheiul Dâmboviţei. Mă 
duce la Văcăreşti, îmi zic. Şi trec străzile una după alta. 

La un moment dat simt că am ieşit afară din București. Nu mai aud 
zgomote de trăsuri, mașini și tramvaie și nu mai văd lumini, prin crăpăturile 
de la ferăstruică. 

Mașina fuge pe şosea, în necunoscut. 

Într-un târziu este oprită de un cordon de santinele. 

— Stai! Cine-i? 

- Dă-i drumul, că-i Poliţia. Apoi de un altul. În sfârșit oprim. Cobor 
la Jilava în fața cancelariei. Aici e un fort din linia de centură a Bucureştilor, 
făcut pe vremea regelui Carol I, după războiul de la 1877. Acum e închisoare 
militară. 

Aici s-au chinuit Moţa, Marin, Ciumeti, domnul general și sute dintre 
ai noştri, la 1933-1934. 

Intrăm în cancelarie. Peste câtva timp sosește maiorul comandant al 
închisorii și doi ofițeri din compania de gardă. 

Primesc instrucțiuni la telefon. 

Căpitanul și plutonierul de jandarmi pleacă, luându-și cu părere de rău 
rămas bun de la mine. Două suflete alese, care fac excepție în corpul acesta al 
jandarmilor. 

Maiorul îmi cere cravata. Apoi banii. 1.000 de lei. Mi se face percheziţie 
prin buzunare. Dar așa e regulamentul. Plec cu locotenentul Maslacan, înca- 
drat de patru santinele cu baioneta la armă. 

Sunt obosit. 

Intrăm în fort. Acolo pătrundem pe niște ganguri întortocheate și lun- 
gi pline de întuneric. Mă izbeşte un miros rece şi umed de mucegai. 

Sunt introdus apoi într-un fel de boltă, lungă de vreo 6 metri și lată de 
vreo 4 metri. 

De o parte și de alta niște scânduri, așezate pe capre de lemn, formează 
două paturi mari, comune. O fereastră cu gratii de fier dă într-un perete al 
fortului, așezat la vreo 10 metri. Deasupra acestei bolți sunt vreo 4 metri de 

„pământ, Pereții exteriori au o grosime de 1,50 metri. Jos asfalt. 
| Dacă afară aș vedea un om care numai o jumătate de oră ar dori să doarmă 
|soteco asemenea boltă, l-aș opri şi i-aș spune: „Nu încerca, te nenoroceşti”. 





REGI = VAVII VI HU IN VNINASNI 








































































ui oi 
rr, 
Los 


ÎNSEMNĂRI DE LA ÎI AVA = 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIu ZELEA CODREANU 


Plutonierul mi-aduce o rogojină și două pături groase. Le așează pe 
scânduri. Sub cap, nimic. 

Locotenentul vede că este ceva lipsit de cea mai elementară omenie. Se ! 
simte jenat şi se scuză că așa e regimul. Mă întreabă dacă n-am o bască pentru 
cap, că o să-mi fie frig. De unde să am? | 

Îmi spune câteva vorbe bune și pleacă, încuind ușa cu lacăt. De jos, de 
sus, din pereţii groși, de pretutindeni săgeți reci de umezeală îmi străpung 
trupul. Pare că aceşti pereți străini, în care nu recunoşti nimic de al tău şi nu 
vezi pe nimeni dintre ai tăi, dușmănoși, abia aşteaptă o viață de om, pe care 
s-o mistuie, trimițându-și miile de săgeți, ca niște adevărate raze ale morţii, pe 
trupul bierului condamnat, 

M-am culcat. O noapte lungă. 


Sfintele Paști 1938, 24 aprilie 
Îmi intră umezeala în oase. 
Respir aerul de pivniţă. Îmi simt plămânul străpuns de ace, de gloanţe. 

Mă întind pe patul de scânduri. Mă dor oasele. Stau câte cinci minute 
pe o parte, câte cinci minute pe cealaltă. 

Mâ întorc pe stânga. Aud cum îmi bate inima. Sau picură picături de 
sânge din ea? 

Se scurge viața din istovitul trup. 

O, ţară! Cum își răsplăteşti tu pe fiii tăi! 

Am adormit. Visez pe mamaia și pe Elvira Gârneață. Elvira mi-a dat să 
beau dintr-o cană mare cu apă. Mamaia mi-a spus: 

— Tare greu o ducem. M-am mutat aici. (Era într-un sat de la mahalaua 
Hușului, dinspre Prut). 

Eu i-am spus: 

— Mă duc până sus pe deal, cu Nicoleta și Horodniceanu și, când mă 
voi întoarce, o să-ţi las ceva bani, să nu ai nici o grijă. 

Am plecat. Era noapte. O lună plină, strălucitoare, lumina pământul. 

Mi-e teamă să nu i se întâmple ceva. 

Rămasă iar singură. Un ginere mort în Spania, o fată rămasă cu doi 
copii orfani de tată. Eu, în închisoare. Alşi patru copii, și ei în închisoare sau 
gata de a fi prinși. În urma unuia dintre ei au rămas patru copii fără nici o 
bucată de pâine, 

“Tată-meu, plecat de acasă la București, pentru a-și lua pensia de sărbă- 
tori, nu se mai întoarce. E arestat și dus într-un loc necunoscut, 

Nimeni nu ştie de soarta lui. 

Acasă, de Paşti, ne așteaptă mama pe toți, să facem sărbătorile cu ea. 
Sunt așa de puţine bucuriile unei mame bătrâne, arar numai adunându-și puii 


„la un loc. 


La noi, de Paşti, e pustiu. Nimeni din cei aşteptaţi. Nu-i nici un suflet 
lângă mama. Străinii toți o ocolesc şi de teamă nu-i mai intră în casă, 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CopREANU 


Bare o inimă stingheră și ne caută pe toți prin închisori, aleargă după | 
fiecare prin celulele noastre să ne găsească. Să ne mângâie, să ne sărute amă- | 


râtele trupuri. 

Dar unde, când nimeni nu-ţi spune nimic și nu primeşti nici o veste. 

O, mamă, care plângi singură în colțul tău de acasă și nimeni nu te vede, să știi 
că și noi plângem pentru tine, în această zi de Paşti, fiecare prin celulele noastre. 

Jeri, sâmbătă, am rugat să mi se trimită un bărbier, care să-mi radă bar- 
ba, crescută zburlit de o săptămână, pe obrazul înghețat. A venit frizerul în- 
chisorii, un biet țigan condamnat. M-a ras şi m-am spălat pe ochi pentru pri- 
ma oară în această săptămână. Aştept Invierea Domnului. 

Să cer o lumânare plutonierului. Aici n-are de unde să cumpere, dar 
poate va fi având vreuna în plus acasă la el. 

Cei doi ofiţeri, locotenentul Mastacan și |t... au venit și ei să-și facă ser- 
viciul înainte de închidere. Mai ales că în camera unde sunt adus de ieri nu 
arde becul. 

Ce nenorocire! Îmi trece prin minte că e un semn rău. Pentru prima 
oară în viaţă voi face Învierea fără lumină. Pe întuneric. Singur. 

Dar ofiţerii și plutonierul..., după mai multe încercări au aprins 
lumina. 

Mi-au adus și o mică lumânare de ceară, pe care mi-au dat-o cu deose- 
bită bunăvoință, 

Ei, în puţinele minute de vizită regulamentară, de două sau de trei ori 
pe zi, nu vorbesc nimic. Nici ei n-au ce să-mi spună, nici eu nu-i întreb nimic. 
Singurele lor cuvinte sunt: 

— Aveţi nevoie de ceva? La care eu răspund întotdeauna: 

- Nu. 

Dar simt în ochii lor că ei înţeleg toată tragedia mea sufletească. Își dau 
seama de importanța culpei mele şi de răspunderea conducerii unei mișcări de 
peste un milion de suflete, în care se joacă soarta unei națiuni, ca și de durerile 
care-mi străpung inima pentru cei de acasă și pentru fiecare din sutele şi chiar 
din miile de legionari, care în clipa aceasta primesc aceleaşi aspre chinuri. 

Înţeleg și situația de umilință în care sunt aruncat. Căci, privarea de 
libertate e una, iar ceea ce e cu mine aici e umilire, e degradare până la maxi- 
mum a ființei umane, 

Ceea ce nu înțeleg sunt poate și uneltirile și toate diavoleştile planuri 
care se pun la cale pentru nimicirea mea şi a mișcării mele. 

Se caută cu orice preţ ceva, pentru a se smulge o condamnare mare. Ori 
redeschiderea, în vreo formă a procesului Duca, ori amestecul meu în proce- 
sul Stelescu, ori declararea drept anarhică şi teroristă a mișcării de până acum 
şi încercarea de condamnare pe această temă. O condamnare se obține ușor 
prin ordin. 

Totuşi opinia publică va putea discerne, în conştiinţa ei, nevinovăția 

j noastră, 

ŞI jertfa nostră va crește până la cer, iar Dumnezeu, supremul Judecător, 

ne va auzi şi pe noi. 


45 


REGI = VAVIIȚ NI Ar DUYNINUISN 








1935 


- 
7 
edi 
za 
= 
"<a 
Z, 
Z 
ZA 
Z 





46 


CARTEA CĂPpITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Mi-e sufletul încărcat de nedreprăţi. _] 

M-am întins din nou pe patul acesta de scândură. Aştept ora 11 noap- ! 
tea, când lumea începe să plece la biserici, Mă învelesc cu paltonul. Nu pot să 
stau pe spate, căci mă doare, dar nu știu ce, nu pot desluși: șira spinării sau 
rinichii? 

Prin crăpăturile scândurii, prin rogojină și pătură, vine un curent rece de 
pe cimentul de jos, care trece și prin haine și se opreşte prin coastele slăbite. 

Mă întorc pe dreapta și îmi strâng genunchii la gură. Mă dor șoldurile. 
Îmi face impresia că a copt, că e puroi. Nu pot sta pe o parte decât cinci minu- 
te. Pe cealaltă mă doare la fel. 

Mă gândesc la „fata mamei” (Cătălina), cum doarme ea cu degețelul în 
gură și visează la Moș Crăciun, care-i aduce jucării. 

De sărbătorile Crăciunului dormeam în pat cu ea. Deodată o aud răc- 
nind prin somn. O trezesc: 

— Ce-i mamă, ce s-a întâmplat? 

— Moş Crăciun a căzut de pe casă cu un sac de jucării. 

Un înger nevinovat care nu știe de toate durerile noastre. Împlineşte 
abia 4 ani. 

O fi 11. Mă scol, mă spăl, mă îmbrac cu paltonul. Mă așez pe marginea 
patului și mă uit la pustietatea din jurul meu. 

Sunt singur. 

Mi-aduc aminte: am mai sărbătorit de două ori Paştile în închisoare. În 
1925, la Focşani și în 1928, la Galata. 

Niciodată însă nu am fost așa de trist, cu atâta durere în mine și cople- 
șit de atâtea gânduri. 

Iau cărticica de rugăciuni şi încep a citi. Mă rog lui Dumnezeu pentru 
toți. Pentru soția mea, atât de împovărată și îndurerată, pentru mama mea, pe 
care iar vor fi călcat-o și bruscat-o comisarii din Huși, pentru tatăl meu, care 
cine știe prin ce celulă zace, în această noapte, pentru frații mei de asemenea. 

Apoi pentru ostașii legionari, bătrâni sau tineri, acești eroi și martiri ai 
credinței legionare, ridicați de la casele lor și duși cine ştie prin ce închisori. 

Câră jale și câte lacrimi n-or fi acum în sute de familii românești! 

Mă rog apoi pentru toți cei morți. Bunici și rude, cum și prieteni care 
m-au iubit şi ajutat în viață. 

Îi văd pe rând pe toți. Iată pe domnul Hristache... și la urmă îmi apare 
Ciumaeti, cu grupul de legionari martiri căzuți pe vremea lui. 

În fruntea lor, mare, îi văd chipul ca într-un tablou... bărrân, bătrân de 
o jumătate de mie de ani, cu plete lungi și cu coroana pe cap: Ştefan, domnul 
Moldovei. 

Mă rog pentru el. El mi-a ajutat în atâtea și atâtea lupte. 

Iată-l și pe generalul nostru, eroul acesta legendar, cu seria lui de mar- 

, tiri legionari, cu cei căzuți în utimele lupte. 
a lată-l lângă general, în cămașă verde și încins, pe Marin, eroul de pe 
c 


âmpiile spaniole. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Moţa, frate drag Moţa, mi se rupe inima când te privesc. Am porni | 
amândoi, eram aproape copii, acum 15 ani în această luptă. Te văd ager și nete- | 
mător. Înfruntând adversităţile. Sfredelind cu ochii de oțel inima dușmanilor. 

Te văd mai târziu copleșit de greutăți și sărăcie, într-o ţară în care pen- 
zru lon Moșa nu se găsea pâine. Pentru această sărmană de pâine în România 
nu era de ajuns numai capul tău mare, își mai trebuia și o inimă de trădător. 

Te văd muncind cu disperare. 'Te văd obținând succese strălucitoare la 
examene, în presă, la bară, la catedră. 

Te văd târât în închisoare. Umilit și plin de amărăciune, Îi văd umerii 
încovoiați şi sufletul îndoliar de atâtea atacuri mișelești. Te văd tremurând și 
plângând pentru mine. 

Te văd plecând la moarte. Să faci acestui neam dovada supremă. Să ne 
eliberezi pe noi prin moartea ta. Să ne deschizi cu pieptul tău sfârtecat, cu 
picioarele tale rupte, drumul biruinței unei generații. 

Și uită-te acum la noi, dragă Moţa. Eu stau aruncat ca un câine aici... pe 

i aceste scânduri. Mă dor oasele și îmi tremură genunchii de frig. 

Ai noştri toți, toată Aoarea acestei Românii, zace culcată cine ştie prin 

ce temnițe, 

Doamne, mă rog în noaprea aceasta de Înviere, primește-mi jerfa! 
la-mi viața! Căci ție, o, țară! nu-ţi trebuie puterile noastre, tu vrei moar- 
4 tea noastră. 

O fi trecut de 12, Poate și de 1. 

N-am mai auzit clopotele sunând Învierea. 

Aprind lumânarea şi zic: 

- Hristos a înviat! 

Lumea prin saţe și oraşe se întoarce acasă cu lumânările aprinse. Ai 

noștri toți, familiile noastre plâng în noaptea aceasta... 

| Am desfăcut o cutie de sardele și am mâncat una din ele. 

De luni seara n-am mâncat nimic. Am băut o jumătate de cană de apă. 

Ghemuit deasupra rogojinei, adorm... 


Miercuri, 27 aprilie 

Au trecut și cele trei zile de Paşti. 

La mine n-a venit nimeni dintre cunoscuți, desigur n-au căpătat permi- 
siunea de a mă vizita, sau poate vor fi fiind și ei arestați pe undeva. 

Greu trece timpul când eşti singur. În această boltă nu intră om decât 
de trei ori pe zi, câte un minut: dimineaţa la deschidere, la ora 12, când îmi 
aduce mâncarea de la cazan, și seara. 

Soarele nu pătrunde înăuntru decât câteva minute la ora 5 după masă, 
și atunci numai printr-un colț al ferestrei. 

Timpul mi-l petrec stând ghemuit pe marginea patului și scriind din 
când în când, pe hârtie de împachetat, aceste rânduri. 

Aici nu există nici masă, nici scaun. Un vârf de creionaş, rătăcit prin 
le e pe sfârşire, Abia îl pot ţine între degete. Restul de timp stau întins 
sub pătură. 


47 


7. 
F: 
z 
VA 
e 
72 
3 
> 
» 
sti 
Pa 
! 
ST 
ie 
iei 














1935 


uri 
5 
= 
< 
îi 
= 
pa 
Z 
LA 
Z 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Dar umezeala aceasta trece și prin pătură și prin haine. De o săptămână 
de când stau aici, nu m-am dezbrăcat niciodată și n-am fost scos afară la soare, 
măcar o jumătate de oră, să mă încălzesc, 

Ieri a fost maiorul dr. Holban. Un om amabil. Același care i-a avut în 
grijă pe ai noştri și la 1933. Îi cunoaște pe toţi. 

Deși nu vreau să mă plâng nimănui și nici să fac vreo cerere, i-am spus 
că simt dureri jos, la șira spinării şi în umeri. Mi-a spus râzând prietenește : 

— Aceasta se cheamă închisorită și nu se tratează cu nimic, 

Astă noapte l-am visat pe Moşa, care mi-a spus: 

— Mi-au dat drumul, le-a fost și lor rușine. Acum plec la Craiova. 

A ieşit, s-a suit într-un taxi și a plecat, 

Apoi l-am visat pe domnul general. Era îmbrăcat cu cămașa verde, 
cu care plecase în Spania. Venise la mine cu tată-meu, Cornel Zăvoianu și 
Gârneaţă. Râdea cu hohote că mă găsise dezbrăcat. 

Mă gândesc mereu unde or fi ceilalți? Or fi dat familiile lor de ei? Or fi 
împrăștiați pe la diferitele închisori din țară? Sau concentrați într-un lagăr? 
Pe cine întrebi, nimeni nu-ţi dă nici o informaţie. 

În ziare nici măcar nu s-a publicat arestarea lor, Nimic, Atâta doar se 
ştie că, noaptea în care m-au ridicat pe mine, i-au ridicat şi pe ei de la casele 
lor, i-au dus la Liceul MIHAI VITEAZUL, unde au fost ţinuţi o zi. Apoi 
urcați în automobile și duși în direcție necunoscută. Printre ei se aflau: tatăl 
meu, colonelul Zăvoianu, Polihroniade, Simulescu, Vasile Christescu, Radu 
Budişcenu, Vergatti, Alexandru Cantacuzino, Cotigă și patru preoți: părintele 
profesor universitar Cristescu, părintele profesor Duminică lonescu, părinte- 
le Georgescu-Edineţ și părintele Andrei Mihăilescu, care n-are altă vină decât 
aceea că e parohul bisericii de care aparține sediul nostru. El nu e înrolat în 
mișcarea legionară, după cum nu-i nici părintele Georgescu-Edineţ decât pa- 
rohul bisericii studențești. 

Bănuiesc că numărul lor, al celor luați din București, trece peste 100, 
profesori, avocați, doctori, ingineri: floarea intelectualității românești. 

Nimeni dintre ei nu are nici o vină. Sunt ridicați fără mandate de aresta- 
re, în afară de lege, pe deasupra legii, în contra oricăror principii de omenie. 

Atât de mult au fost călcate bietele case de legionari, încât pentru a re- 
stabili dreptatea în viitoarea Românie legionară, numele de legionar trebuie 
să devină sacru. Nici o forță publică nu-i poate pătrunde în casă. 

În caz de delict, numai şeful său ierarhic va putea să pătrundă în casă 
sau să dispună arestarea lui. 

Este un drept indiscutabil la reparaţie, pe care-l merită purzătorii aces- 
tui nume atât de hulit, încălcat și nedreptăţit astăzi, 


j Vineri, 29 aprilie 
O, Doamne, că lungă-i ziua! 






































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





Duminică, | mai a 

leri, prima dată am fost scos afară din pivnița aceasta. Mi se împleticeau ! 
picioarele. 

Între patru soldați, cu baionetele la arme, am fost dus până sus la can- 
celarie. Acolo mă aștepta căpitanul procuror Atanasiu. 

M-a apucat groaza. Căci nu mai am nici o încredere în justiție. 

Justiţia, care judecă după „ordin” și nu după conştiinţă, nu există. 

Alături se auzeau dintr-o cametă glasuri de copii şi viață de familie. 

Îmi făcea impresia că eu nu o să mai apuc nici o dată aceste zile. Și glasu- 
rile acelea de copii îmi aduceau aminte de Cătălina, „fata mamii”. Păreau că erau 
un fel de adio pe care lumea îl trimitea unuia, care nu se va mai întoarce în ea, 

Şi căpitanul mă întreba mereu. Întrebările sale se refereau la urmă- 
toarele puncte: partidul Totul Pentru Ţară e fosta Gardă de Fier dizolvată? 
Jurămintele legionarilor. Semnificația cuvântului „căpitan”. Judecărorul legio- 
nar nu se suprapune judecătorului statului? 

Ordinele secrete ale ministerului, cu campania electorală sau cu măsu- 
rile contra organizației mele, 

Ce scop avea corpul foștilor militari? Corpul Moţa-Marin? 

Apologia crimei, prin distincţia cu grad și crucea albă a băieților 
închiși. 

Asociaţia secretă. Asociaţia „Prietenii legionarilor”, 

Şi, pe această linie, cazul Duca. Dacă nu cumva am dat ordin pentru 
„asasinarea lui”. Deci, o tendinţă de redeschidere a acestui proces, din care eu 
am ieşit achitat cu unanimitate, ca cea mai bună dovadă a nevinovăției noas- 
tre, a mea, a domnului general și a celorlalți camarazi. 

Senatul Legiunii, regulamentul făcut de domnul general, care ar da or- 
ganizației un caracter paramilitar. 

Dar aici nu e vorba de nici un proces în care să te judece omenește, ci 
de o prigoană lipsiră de dreptate, de legalitate și de omenie, în care numai 
Dumnezeu mai poate interveni cu puterile lui. 

La 2 noaptea mă întorc, între aceleași baionete, la locul meu de 
odihnă. 

Şi o să-mi fie dor de fata mamii. Pe drum, la întoarcere, iat mă gândeam 
că nu voi mai ieși de aici. M-a cuprins un dor de fetiță. Şi mergând printre 
santinele, îngânam mereu: 

— Şi o să-mi fie dor de fata mamii. Şi o să-mi fie dor de fata mamii. 

Mi se strânge inima de durere. 


PA 
7, 
z 
VA 
EAI 
p=i 
3 
> 
aci 
a 
. 
să 
.. 
[zi 





Luni, 2 mai 
Astăzi, luni 2 mai, a venit din nou procurorul și interogarea s-a terminat, 


Joi, 5 mai 
Sunt tot aici, în această tristă celulă, 
Stau singut, ceas după ceas și zi după zi. 
Nu văd chip de om decât atunci când mi se aduce mâncarea. 


a să ini i 7 tat, aa cet n ai Fa ari 


| 
| 
; 
i 
| 


a 


19) 3€ 


Îi Ava - 


Lea 
= 
e 
„e 
Pi 
E 
EC 4 
Z 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De acasă nu a mai venit nimeni, căci nu s-a mai permis. sasi 

Am auzit că într-o altă latură, mai rău decât mine, stă bietul Horia, fra- | 
cele meu. Mâine are procesul. Dumnezeu să-i ajute. Mă rog pentru el. Nu face 
parte din mișcarea noastră și nici nu ştiu din ce motive este arestat. 

Pe la 4, a venit plutonierul cu încarcerarea și m-a trecut în scriptele în- 
chisorii, în calitate de condamnat la 6 luni, anunţându-mă că mă eliberez la 
15 octombrie. 

Ce bine ar fi, dacă n-ar fi uneltirile care ni se pun la cale acum, dar cred 
că Dumnezeu le va împrăștia, cu lumina lui biruitoare, 

Tot astăzi, joi 5 mai, am avut prima bucurie, sau a doua, căci prima a 
fost când mi s-a adus geamantanul în primele zile. 

Mi-a adus de acasă un pachețel de şuncă, pește prăjit, două săculețe cu 
brânză Lica și două pâini albe, proaspete, 

De asemenea căciula, o bundiță cu mâneci, două perechi de ciorapi de 
lână şi niște papuci de casă. M-am bucurat: un semn de la ai mei. 

N-am putut să-i văd, dar semnul îmi încălzește inima. 

Cojocul mă va scăpa și de frig. 

Până acum, de 15 zile, cred că n-am mâncat mai mult decât o pâine în 
tot acest timp, Am dormit îmbrăcat. N-am fost scos afară nici măcar 5 minute 
pe zi. M-au umplut puricii şi păduchii și mă pișcă toată noaptea. 


Duminică, 8 mai 

Ieri seară a venit magistratul instructor, maior Dan Pascu și mi-a adus 
la cunoştinţă că am fost trimis în judecată pentru „trădare”. Am rămas un mo- 
ment uluit. Apoi mi-a explicat că este vorba de deținerea și publicarea de acte 
secrete, care interesează siguranța statului și care se încadrează în articolul 
191 cod penal sub titlul „Irădare” 

Mi-a luat un interogatoriu asupra celor șase ordine, date de prefecți 
sau comandanți de legiune de jandarmi către subalterni, toare referindu-se la 
șicane politice — electorale — îndreptate împotriva organizației mele, Nici un 
ordin din acestea nu interesează siguranța statului român. 

Unul din ordine este al prefectului de Prahova, adresat directorilor de 
fabrici, evrei de pe Valea Prahovei, cerându-li-se să dea afară pe muncitorii 
legionari. Altul, al generalului Bengliu, interesând corpul de jandarmi, pe care 
mi l-a adus cineva din cercurile naţional-țărăniste de la Corso sau Arhence 
Palace. 

M-am întors din nou în celula mea, cu inima străpunsă de săgeți. 

Eu, şeful mișcării naţionaliste-legionare, să fiu judecat pentru trădare, 

N-am mai mâncat nimic, Am dormit târziu de tot, pe patul meu de scân- 
duri și m-am zvârcolit toată noaptea. Dimineața m-am trezit strigând în somn: 

— Auzi, dragă Moţa, voi fi judecat pentru trădare! 

Doamne, Doamne, lungă e ziua! 

Ceasuri întregi și zile întregi nu schimb o vorbă cu nimeni, 

Ce-or fi făcând soția mea și fata? Am auzit că sunt închise și reținute la 
Casa Verde. Nu pot să-mi imaginez de ce. Poate ca să nu vină la mine. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dar biecul tatăl meu în ce lagăr o fi ? Va fi ajuns cineva până la el să-i 
ducă ceva de ale mâncării, de învelit ? Nu ştiu nimic. 


Dar biata mamă, cum o fi ducând și această nouă povară? Căci casa 


noastră liniştită, ascunsă sub caișii înfloriți, de la 1922 încoace e numai câmp 
de percheziții în miez de noapte și de jale. Să alergi de atâtea ori din odaie în 
odaie şi să nu vezi pe nimeni din ai tăi, să nu ştii de soarta lor, să-ți fie viața 
numai un plâns și un ofat. 

O văd cum își pune amândouă mâinile pe faşă și plânge. Şi simt cum 
mi se frânge inima. 

Doamne, Doamne, atâtea dureri în casa noastră! De atâția ani. 


Luni, 9 mai 

Astăzi a venit din nou maiorul Dan Pascu. ar am fost dus între baio- 
nete până sus la cancelarie. 

Când am ieșit afară şi am dat de soare, de aer şi de căldură, am simţit 
o mângâiere. Părea că, printre baionetele care mă duceau, mă binecuvânta 
cerul. 

Maiorul mi-a spus că instrucția s-a terminat. Să-mi aleg apărătorii. 
Cine să mă apere? Când toți avocaţii noștri sunt arestați, știu cine va primi să 
mă apere? A rămas să mă gândesc până joi. Mi-a spus că s-a publicat în ziare 
rechizitoriul căpitanului Atanasiu. Ce vor fi spus băieții, toți ai mei, când vor 
fi citit? Cum trebuie să fi plâns mama și biata soția mea! Trimis în judecată 
pentru trădare... 

M-am întors înapoi, în această boltă plină de răceală și stau pe gânduri. 
N-am cu cine să mă sfătuiesc. 

Nenorocitele de ordine jandarmerești și polițienești cu caracter politic, 
ating ele ideea siguranței statului? Se încadrează în acele articole grozave 190, 
191 cod penal, care pedepsesc de la 5 la 25 de ani de muncă silnică? Stau și 
mă frământ singur, 

Am să cer o hârtie, am să fac o cerere comandantului închisorii spre a 
permite soției mele să vină pentru a-mi putea pregăti apărarea. Dar cum să 
vină, dacă e sechestrată acasă? S-o fi zbărând și ea. S-o fi frământând singură 
cu biata fata mamii. 

De nicăieri nici o speranţă. Un singur sprijin: Dumnezeu şi Maica 
Domnului. 


Marţi, 10 mai 

De când stau aici, în situaţia aceasta grea, n-am supărat pe nimeni cu 
nici un fel de cerere. Astăzi am înaintat următoarea cerere domnului coman- 
dant al închisorii: 


SI 





7 
7 
7 
Z 
e 
i 
Pi 
pa 
25, 
=: 


AR pi A 

















- 
z 
- 
- 
: 
i 
7 
7 
7. 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


„Domnule Comandant, 


Subsemnatul, Corneliu Zelea Codreanu, în calitate de deţinut, 
vă rog respectuos să binevoiţi a înainta cererea mea autorităţilor mili- 
tare în drept, spre a fi rezolvată. 

Terminându-se instrucția şi deschizându-mi-se acţiune publică 
pe baza articolului 191 Cod Penal, cer să se permită soţiei mele a mă 
vizita, fiindu-mi urgent necesar, pentru pregătirea procesului meu, an- 
gajarea avocaţilor etc., proces ce urmează a se judeca după procedura 
rapidă. 

Acţiunea deschisă în contra mea comportă discuţii doctrinare şi 
cercetări de jurisprudenţă, care nu se pot face într-un timp scurt. 

De aceea cer, pentru necesităţile apărării mele, să permiteţi ur- 
gent soției mele să vină la mine. 

Tot deodată vă rog a permite să se expedieze alăturata telegra- 
mă adresată soţiei mele. 


Primiţi vă rog, asigurarea respectului meu. 
Marţi, 10 mai 1938 
Corneliu Zelea Codreanu” 


Vineri, 13 mai 

Ieri a fost din nou maiorul Dan Pascu. Trebuia făcută ultima formali- 
tate pentru terminarea instrucției. 

Dar, spre surprinderea mea, mi s-a deschis acțiune publică pentru două 
delicte: 

|. că am înarmat pe cetățenii țării, căutând să provoc război civil; 

II. că m-am pus în legătură cu un stat străin, pentru a provoca revolu- 

ţia socială în România. 

Bineînţeles că nici una din aceste acuzații nu conţine nici cel mai mic 
adevăr. 

Ce grozav e să te zbaţi sub acuzații nedrepte! 

Dumnezeu le vede pe toate. 

E vorba ca luni să se facă ultima formalitate a instrucției și să mi se fi- 
xeze un termen, 

Aştept acum duminica, Poate o veni cineva din ai mei la mine. 

Am auzit că fratele meu Horia a fost condamnat la o lună închisoare 
şi e ținut tot la secret, într-o situație cu mult mai rea decât a mea. Că e foarte 
slăbit. Mi se rupe inima de durere pentru el. Mă rog lui Dumnezeu să-i ajute 
şi lui. 

Aseară am avut un musafir. Când a venit să-mi aducă mâncarea, s-a 

strecurat printre picioarele plutonierului un câine. După ce m-a închis la loc, 
el a ieșit de sub pat, 

A mâncat cu mine. l-am dat din ce am avut și s-a săturat. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Am mai vorbit cu el și s-a culcat jos pe ciment. M-am întins și eu pe ro- 


gojina mea. l-am făcut semn să se urce sus. S-a urcat și s-a culcat lângă mine, 


după ce m-a lins pe mână. O fi vreun semn de noroc pentru mine. 

A stat cuminte, Simțeam alături răsuflarea unei ființe, 

Pe la miezul nopții a voit să iasă afară. L-am ridicat la geam și, printre 
gratii, a plecat. 


Duminică, 15 mai 

A trecut și duminica și la mine tot n-a venit nimeni. 

La prânz mi-a adus de acasă nişte borş cald de pasăre într-un termos, 
friptură şi pâine albă. Mi le-or fi adus biata mama și soția mea. Ce-o fi pe su- 
flerul și pe capul lor. 

Am gustat câteva linguri din borșul cald, dar slăbiciunea trupului şi du- 
rerile din suflet nu-mi permit să mănânc. Aşa că se usucă ceas cu ceas carnea 
pe mine. Creşte însă în inima mea credința în Dumnezeu. Mă rog în fiecare 
zi Maicii Domnului şi Sfîntului Anton de Padova, prin ale căror minuni am 
scăpat în 1934. 

În aceste vremuri de urgie sunt singura mea mângâiere. 


Luni, 16 mai 

Astăzi dimineaţa a venit maiorul Dan Pascu și, în sfârșit, s-a terminat 
calvarul acestei instrucții. 

În fiecare clipă mă aştept ca cine ştie ce acte false să mi se mai introducă 
şi ce acuzări să mi se mai arunce pe umerii mei slăbiți. 

Mi-a spus că zilele acestea vor da voie mamei și soției mele să vină pen- 
tru a-mi putea pregăti apărarea. 

Mă gândesc; oare ce vor zice când mă vor vedea așa de slab? Cum vor 
plânge? 

Şi vor înțelege chinurile fizice și mai ales morale la care am fost supus? 

Apoi m-au lăsat să stau o oră pe afară... M-am plimbat câteva minute, 
dar soarele mi-a muiat toate mădularele și n-am putut să stau în picioare. 

M-am așezat pe o rogojină și mi-am făcut rugăciunea, după care m-am 
întins și am stat aşa până când ora a trecut. 

Acum sunt din nou înăuntru. Ce frig e aici și câtă umezeală! Tare mă 
simt slăbit. 

Acum e seară. Mult îmi mai pare de azi dimineță. N-am cu cine să 
schimb o vorbă, 

O vrăbioară și-a tăcut cuibul în pervazul ferestrei. Vine și ea să se culce. 
Îi dau totdeauna fărâmituri. 

Aştept să vină cu mâncarea. Dar nici cu ei nu pot vorbi. 

Vin totdeauna locotenentul de serviciu și plutonierul. 

N-au voie să vorbească cu mine. Dar se poartă atât ei, cât și coman- 
dantul închisorii, cu o delicateţe care pentru mine este o mângâiere, Ostașul, 
săracul, această făptură superioară, care-şi face datoria corect, executând cu 


Va 
7. 
7 
VA 
îi 
era 
Pi 
> 
< 
Pi 
+ 

SS 
I92] 
TF 


























- VASS 


ANA 


) 
el | 
A 


1 


ÎNSEMNĂRI DI. 


[i 
: 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEeLiu ZELEA CODREANU 


stricteţe ordinele primite, dar în ochii căruia nu vezi nici o pornire şi nici o | 
răutate. Eleganţă sufletească. Şcoala armatei române. 
Ce frumoasă e! 


. 


Marţi, 17 mai 

Azi, pe la ora 10, a intrat locotenentul și mi-a spus: 

— Mergem sus, ţi-a venit familia. 

M-am încălțat repede și am plecat, de data aceasta numai între două 
santinele, căutând să-mi întăresc mai bine picioarele slăbite şi gândindu-mă 
cum să fac ca să apar mai tare, 

Când am ajuns sus, mi-a ieșit în prag fata mamii. Am luat-o în brațe şi 
am sărutat-o pe față și pe ochi, strângând-o lângă inima mea. 

Înăuntru erau mama și cu soția mea: M-au îmbrățișat amândouă și au 
început să plângă. Mama, săraca, avea mâinile; reci. 

15 minute au trecut ca o secundă. | 

Le-am întrebat de tatăl meu.. | 

E închis în lagărul de la Miercurea Ciucului. N-a putut să-l vadă 
nimeni. 

Ceilalți frați sunt liberi, afară de Horia, condamnat la o lună închisoare. 

„„Awtrecut cele 15 minute: 
“Nici nu ştiu ce am voibit, Mi-a arătat Lizeta Gheorghiu lista de mar- 
tori şi avocaţi. Mi-au spus că mâine mă vor duce la-Consiliu. 

M-am despărțit cu inima sfâșiată. 

Mă doare duțerea lor. 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În acest volum este scrisă povestea tinereţii mele, de la 19 la 34 de ani, 
cu sirnţirile, credința, gândurile, faprele și greșelile ei. 


CORNELIU ZELEA CODREANU 
Carmen Sylva, 6 decembrie 1935, 


LEGIONARI, 


Scriu pentru familia noastră legionară. Pentru toţi legionarii: 
din sat, din fabrică şi din universitate. 

Nu ţin seamă de nici un fel de regulă impusă autorilor de cărţi. 
N-am timp. Scriu în fuga condeiului, de pe câmpul de luptă, din mij- 
locul atacurilor. La ora aceasta suntem înconjurați din toate părţile. 
Dușmanii ne izbesc mişeleşte şi trădarea muşcă din noi. 

De doi ani de zile stăm legaţi cu lanţurile infamei cenzuri. 

De doi ani de zile numele nostru şi acela de legionar nu sunt to- 
lerate în ziare decât pentru a fi insultate. Curge asupra noastră ploaie 
de mişelii, în aplauzele dușmanilor și în speranţele lor că vom pieri. Dar 
aceşti cavaleri ai lașităţii, ca şi stăpânii lor, se vor convinge, de altfel, 
în curând, că toate atacurile în care și-au acumulat nădejdile de nimi- 
cire a mişcării legionare, toate frământările şi toate sforţările dispera- 
te, rămân încercări zadarnice. Legionarii nu mor. Drepţi, nemişcaţi, 
neînvinşi şi nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile 
urii neputincioase. 

Îmi este indiferentă părerea pe care ar putea s-o aibă lumea ne- 
legionară despre rândurile ce urmează şi nu mă interesează efectul pe 
care ele l-ar avea în acea lume. 

Eu vreau ca voi, soldați ai unor alte orizonturi româneşti, ci- 
tind aceste amintiri, să recunoaşteţi în ele propriul vostru trecut şi să 
vă aduceţi aminte de luptele voastre. Să retrăiţi suferinţele îndurate și 
loviturile primite pentru neam. Să vă umpleţi inimile de foc şi de bo- 
tărâre în lupta grea şi dreaptă, în care v-aţi încleştat și din care avem 
cu toţii poruncă de a ieși biruitori sau morţi. La voi mă gândesc când 
scriu, La voi, cei care veţi trebu. să muriţi, primind cu seninătatea 
strămoșilor traci botezul morţii. Și la voi, acei ce veţi trebui să pășiţi 
peste morţi şi mormintele lor, ducând în mânile voastre steagurile tri- 
umfătoare ale românilor. 





LAMIA NL 


PN 
yd 
a 
ei 
































CanrEa CĂPITANULUI 
Conneiu ZELEA CODREANU 


Păşind în viaţă | 


ÎN PĂDUREA DOBRINA 
Martie 1919 


În primăvara anului 1919, iată-ne adunați într-o după amiază în pă- 
durea Dobrina care stă de strajă pe înălțimile din jurul Hușului. Cine? Un 
grup de vreo douăzeci de elevi de liceu din cursul superior. A VI-a, a VII-a, 
a VIII-a. 

Convocasem pe aceşti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o pro- 
blemă gravă, deși viața noastră abia înmugurea. Ce facem dacă vin bolșevicii 
peste noi? Părerea mea, asupra căreia au căzut și ceilalți de acord, era aceasta: 
dacă armata bolșevică va trece Nistrul şi apoi Prutul ajungând să încalce și 
locurile noastre, noi să nu ne supunem, ci să ne retragem cu toţii în pădure 
înarmaţi. Aici să organizăm un centru de acțiune și de rezistență românească 
şi prin lovituri date cu măiestrie să zdruncinăm inamicul, să menţinem o stare 
de spirit de neaplecare şi să întreținem o scânteie de nădejde în mijlocul masei 
românești din sate și orașe. Am depus cu toții jurământ în mijlocul pădurii se- 
culare. Era această pădure un colț al acelui vestit codru al Tigheciului, pe cără- 
rile căruia, în decursul istoriei Moldovei, mulți dușmani își găsiseră moartea. 

Am hotărât să ne procurăm arme şi muniții, să păstrăm un secret desă- 
vârșit, să facem recunoașteri și exerciții de luptă în pădure și să găsim o formă 
care să mascheze intenția noastră. 

Forma am găsit-o ușor și în scurt timp am pus-o în practică: o societate 
cultural-naţională a elevilor liceului din Huşi, căreia i-am dat numele „Mihail 
Kogălniceanu”. Ea a fost aprobată de direcțiunea liceului. Au început șezători 
şi conferinţe în oraș. În public tratam obişnuitele subiecte, dar în pădure fă- 
ceam exerciții de luptă. Arme, pe vremea aceea, erau pe toate drumurile încât 
în vreo două săptămâni ne adunasem tot ce ne trebuia. 

Era în timpul acela o stare de haos în țară, pe care noi, deși copii, abia 
trecuți de 18 ani, o înţelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revo- 
luţiei bolşevice care se desfășura în toiul ei la câțiva paşi de noi. Ţărănimea 
din instinct se opunea acestui val distrugător, dar complet dezorganizată, nu 
prezenta o posibilitate serioasă de rezistență. Muncitorimea însă aluneca ver- 
tiginos spre comunism, întreținută sistematic în cultul acestor idei de presa 
jidănească şi în general de toată jidănimea orașelor, Fiecare jidan, comerciant, 
intelectual sau bancher-capitalist, în raza sa de acțiune, era un agent al acestor 
idei revoluţionare antiromânești, Românii intelectuali erau indeciși, aparatul 
de stat dezorganizat. Din moment în moment, te puteai aștepta, fie la o iz- 

„ bucnire internă a unor elemente organizate și decise, fie la o năvălire de peste 
Nistru. Această acţiune externă coordonată cu acea a bandelor iudeo-comu- 
niste din interior, care, năpustindu-se asupra noastră, distrugând podurile 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi aruncând în aer depozitele de muniții, ar fi hotărât de soarta noastră ca | 


neam. 


libertăţii ării noastre abia unite, în urma unui greu război, a încolit în mintea 
noastră de tineri ideea unei acţiuni care ne-a dus la jurământul din pădurea 
Dobrinei. 

Făcusem cinci ani de liceu militar la Mănăstirea Dealului, la umbra 
capului lui Mihai Viteazul și sub ochiul cercetător al lui Nicolae Filipescu. 
Acolo, sub comanda maiorului și apoi colonelului Marcel Olteanu, coman- 
dantul școlii, a căpitanului Virgil Bădulescu, a locotenentului Emil Pălăngeanu 
şi sub îndrumarea profesorilor, mi-am făcut o severă educație ostăşească și 
mi-am căpătat o sănătoasă încredere în puterile mele. 

De alfel, educația militară de la mănăstire mă va urmări toată viaţa. 
Ordinea, disciplina și ierarhia turnate la o vârstă fragedă în sângele meu, ală- 
turi de sentimentul demnităţii ostășești, vor forma un fir roşu de-a lungul 
întregii mele activități viitoare, | 

Tot aici am fost învățat să vorbesc puțin, fapt care mai târziu mă va 
duce la ura contra vorbăriei și a spiritului retoric. Aici am învățat să-mi placă 
tranşeea și să disprețuiesc salonul. 

Noţiunile de știință militară căpătate acum, mă vor face să judec mai 
târziu totul prin prisma acestei ştiinţe. 

[ar cultul sentimentului demnității de om şi de ostaș, în care m-au cres- 
cut ofițerii, îmi va crea greutăți şi mă va expune la suferinţe, într-o lume lipsiră 
adesea și de onoare și de simțul demnității. 

Vara lui 1916 am petrecut-o acasă, la Huși. 

Tatăl meu era concentrat de doi ani și plecat cu regimentul în Carpaţi. 

Într-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plângând și închi- 
nându-se, mi-a spus: „Scoală, că trag clopotele la toate bisericile”. Era 15 au- 
gust 1916, Sfânta Maria. Am înţeles că s-a decretat mobilizarea și că în acel 
moment armata română a trecut munții, 

Cuprins de emoție, îmi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de aca- 
să după tatăl meu, împins de dorul de a fi și eu printre luprărorii de pe front. 
În sfârşit, după multe peripeții, am ajuns la același regiment în care eta şi tatăl 
meu comandant de companie, Regimentul 25 Infanterie de sub comanda co- 
lonelului V. Piperescu, pe când înainta în Ardeal pe Valea Oituzului. 

Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavând decât 17 ani, coman- 
dantul regimentului a refuzat să mă primească voluntar. Totuși am luat parte 
la înaintarea și retragerea din Ardeal, iar la 20 septembrie când tatăl meu a 
căzut rănit deasupra Sovatei pe Muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, aju- 
tându-l în faţa inamicului care înainta, Deși rănit, a refuzat să se lase evacuat 
conducându-și compania tot timpul retragerii și apoi în grelele lupte care au 

urmat la Oituz. 
| Într-o noapte pe la ora două, regimentul a primit ordin de înaintare. 


Ofițerii își inspectau în tăcere de mormânt trupele masate pe șosea. 


În atari împrejurări, frământaţi de gânduri şi tremurând de grija vieții și 





Grafică 
Alexandru Basarab 
- Nicolae Totu - 





57 


AAN] 


= 
= 
Z 
> 
p=I 





















































po 
basi 
VA 
FE 
9) 
i 


PINTRU 











Strada Alexandru Lăpușneanu 
- laşi - 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiu ZELEA CODREANU 


"Tatăl meu fusese chemat de colonel. Revenind după puţin îmi pune 
„N-ar fi bine să te întorci tu acasă? Noi o să intrăm în lupte și nu e bine să | 
murim amândoi aici, căci mama rămâne acasă cu şase copii mici, fără nici un 
sprijin. Şi colonelul m-a chemat și mi-a spus că nu vrea să-și ia răspunderea 
rămânerii tale pe front”. 

Simţeam că e cu sufletul îndoit: ezita să mă lase în miezul nopții singur, 
în câmp, pe drumuri necunoscute, la 40 de kilometri de linia ferată. 

Observând insistența lui, am predat carabina şi cele două cartuşiere şi 
în timp ce coloanele regimentului pășeau înainte, pierzându- se în liniștea și 
întunericul nopții, eu am rămas singur pe marginea unui șanț, luându-mi apoi 
drumul către vechea frontieră, 

Mai târziu, peste un an, la 1 septembrie, am intrat în Şcoala Militară 
de Infanterie, de la Botoşani, cu același gând de a putea ajunge pe front. Aici 
mi-am completat educația și cunoștințele militare, de la 1 septembrie 1917 la 
17 iulie 1918, în compania activă a Şcolii Militare. Cei patru ofițeri distinși, 
colonelul Slăvescu, căpitanul Ciurea, locotenentul Florin Rădulescu și maiorul 
Șteflea, mi-au îndrumat pașii pe căile luptelor şi ale sacrificiilor pentru țară. 

Şi acum, după un an — 1919 — era pace. lar noi, copiii cei gata de moar- 
te, eram răspândiți pe la casele noastre. 

Tatăl meu, profesor de liceu, a fost o viață întreagă luptător naționalist. 
Bunicul meu a fost pădurar, străbunicul tot pădurar, Neamul meu a fost din în- 
ceputuri, în vremuri de restriște, neamul codrilor și al munților. De aceea educația 
ostășească și sângele din vine imprimau acţiunii de la Dobrina — naivă ca mani- 
festare — o notă de seriozitate, pe cate vârsta noastră fragedă n-ar fi presupus-o. 

În acele momente, noi simțeam în inimi, cu sfatul și experiența lor, pre- 
zenţa șirurilor de strămoși care au luptat pentru Moldova pe aceleași cărări 
nepătrunse de dușmani. 


LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI 


Septembrie 1919 

Vara a trecut, În toamnă mi-am dat bacalaureatul și grupul nostru s-a 
despărțit, îndreptându-ne fiecare spre universități. 

De la Dobrina nu ne-au rămas decât amintirile de a ne apăra ţara în 
contra valurilor de vrăjmășie care se ridicau amenințătoare și dinlăuntru, și 
dinafara hotarelor, 

Plecam din Huși în momentul acestei răspântii pentru fiecare tânăr, în- 
scrierea la Universitate, mult așteptata însctiere la Universitate! Ca pregătire 
aveam bagajul de cunoștințe pe cate mi-l dăduse liceul. Literatura de senzaţie, 
de pervertire sufletească ce astăzi ocupă un loc important în procesul de for- 
maţie al elevului de liceu — spre nenorocirea lui — eu n-am gustat-o. Pe lângă li- 


„ teratura firească a clasicilor români, citisem toate articolele din „Semănătorul” 


şi„ Neamul Românesc” ale lui N. Iorga și A.C. Cuza. Tatăl meu le avea în niște 
lăzi, în podul casei. În ceasurile libere, mă suiam acolo și mă ocupam cu acest 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


soi de literatură. Esenţa acestor articole cuprindea manifestarea într-o formă | 
înaltă, a celor trei idealuri de viață ale poporului român: 

1. Unirea tuturor Românilor; 

2. Ridicarea țărănimii prin împroprietărire și drepturi politice; 

3. Rezolvarea problemei jidăneşti. 

Două maxime însoțeau manșeta tuturor publicațiilor naționaliste din 
acea vreme : 


România românilor, numai a românilor şi a tuturor românilor, 


N. Iorga; 


Naţionalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura 
e puterea creatoare a naţionalității, 


A.C. Cuza. 


Cu mare evlavie mă apropiam de Iaşul pe care nu e român să nu-l iu- 
bească, să nu-l înțeleagă sau măcar să nu dorească a-l vedea. 

Multe oraşe din Moldova au câre o fărâmă de glorie. Nu putem pro- 
nunţa numele Hotin, Bârlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Albă, Soroca, fără ca să 
nu ne simțim sufletul răscolit. 





În Iași au trăit Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai 
Eminescu, lon Creangă, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, 
Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu, Vasile Conta, N. Iorga, lon Găvănescul. 
Aici luminează ca un far, la catedra de economie politică, marea personalitate 
a profesorului Cuza. Universitatea devine o şcoală a naţionalismului, Iașul — 
orașul marilor avânturi românești, al înălțimilor, al idealurilor, al aspirațiilor 
noastre naționale. Mare prin durerile de la 1917, când aici și-a găsit refugiul 
în ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui Ferdinand, mare prin desti- 
nul de a fi la 1918 orașul Unirii tuturor românilor, mare prin trecutul său și 
mare prin tragedia lui prezentă — căci orașul celor patruzeci de biserici moare 
uitat în fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidănească. Iașul zidit pe şapte dea- 
luti, ca Roma, este şi rămâne cetatea eternă a românismului. 

Câte amintiri glorioase! 

Aici s-au auzit pentru prima dată răsunând acele armonioase versuri 
ale lui Alecsandri: 


Deasupra tuturor însă se ridică Suceava și Iașul. î 
Suceava — cetatea lui Ştefan cel Mare, Iaşul — orașul lui Cuza Vodă. fi 
Orașul Unirii de la 1859, care prin înființarea Universităţii, devine ora- iezi d = 

șul tinereții și a celor mai curate aspirații ale ei. ce ca otea la = 
Ș Z 



















Hai să dăm mână cu mână, 
Cei cu inima română, 


4 
Aici, ca nicăieri în altă parte, studentul simte plutind prin văzduh pe 
| d 


easupra Iașului tăcut, cu chemări nepătrunse şi cu îndemnurile lor sfinte, 


59 





60 





Gara 
- Iaşi - 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZBLEA CODREANU 


duhurile marilor înaintaşi. Studentul ieșean, în liniștea nopții târzii, aude 


alergând înnebunit de durere pe străzile întortocheate și străine ale Iașului, 


sufletul lui Mihai Eminescu care cântă ca o nălucă: 
Cine-a îndrăgit străinii, 
Mânca-i-ar inima cânii, 
Mânca-i-ar casa pustia 
Și neamul nemernicia... 


De acest oraș mă apropiam, cu adâncă evlavie, în toamna lui 1919 atras 
de marea lui aureolă, dar și mișcat pentru că mă născusem aici, cu 20 de ani în 
urmă. Şi, ca orice copil, veneam emoționat să revăd și să sărut pământul natal. 

M-am înscris la Facultatea de Drept. 

Facultatatea ieșeană, întreruptă în timpul războiului, se redeschisese 
de un an. Studenţii vechi, întorși acum de pe front, păstrau linia tradiției na- 
ționaliste a vieţii studențești dinainte de război. Erau împărțiți în două tabe- 
re: una sub conducerea lui Lăbușcă de la Litere şi alta sub aceea a lui Nelu 
lonescu, de la Drept. Grupul acestora, redus ca număr, era copleșit de masa 
imensă a studenților jidani veniți din Basarabia, toți agenți şi propagatori ai 
comunismului. 

Profesorii Universităţii, afară de un grup foarte restrâns în frunte cu 
A. C. Cuza, lon Găvănescul și Corneliu Şumuleanu, erau părtaşii aceleași 
idei de stânga. Profesorul Paul Bujor, unul din exponenții majorității, rostise 
chiar lapidar în plin Senat al României: „lumina vine de la Răsărit”, adică de 
peste Nistru. 

Această atitudine a profesorilor care considerau ca „barbarie” orice idee 
şi notă naționalistă, a avut ca efect dezorientarea totală a studenţilor. Unii 
susțineau bolşevismul pe față, alții — cei mai mulți — spuneau: „Orice s-ar 
zice, a trecut timpul naționalismului, omenirea merge spre stânga”. Grupul 
Lăbușcă a alunecat de-a binelea în direcția aceasta. Grupul Nelu Ionescu, 
căruia mă afiliasem şi eu, s-a risipit cu timpul în urma unor alegeri din care 
ieșisem înfrânți. 

Înaintarea acestor idei antiromânești, susținută de o masă compactă 
de profesori şi studenți și încurajată de toți dușmanii României întregite, nu 
mai găsea în lumea studențească nici o rezistență românească. Câțiva care mai 
încercam să rămânem pe poziţie eram învăluiți într-o atmosferă de dispreț și 
dușmănie. Colegii de alte păreri, cei cu „libertatea de conștiintă” și cu princi- 
“piul tuturor libertăților, scuipau în urma noastră, când treceam pe stradă sau 
pe sălile facultăților şi deveniseră agresivi, din ce în ce mai agresivi. Întruniri 
peste întruniri cu mii de studenți, în care se propaga bolșevismul, se atacau 
Armata, Justiţia, Biserica, Coroana. O singură societate își mai păstra un ca- 
racter românesc: „Avram lancu', a bucovinenilor și ardelenilor de sub condu- 


„ cerea studentului Vasile Iasinschi. 


Universitatea cu tradiție de naționalism de la 1860, devenise un focar 
de antiromânism. 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU 'ZELEA CODREANU 


SE PREGĂTEA REVOLUȚIA | | 


Dar nu numai în Universitate era această situație, Masa muncitorească 
ieșeană, cuprinsă aproape în întregimea ei de comunism, stătea gata să izbuc- 
nească în revoluție. În fabrici se lucra foarte puţin. Se țineau ceasuri întregi 
comitete, consilii, adunări. Se făcea mai mult politică. Ne găseam în plină 
sabotare sistematică, făcută cu plan şi din ordin: „Sfărâmați, distrugeţi ma- 
şini, creați starea de mizerie materială generală care duce la izbucnirea revo- 
haţiei”. Și într-adevăr, cu cât ordinul se executa mai bine, cu atât mizeria se 
întindea, foamea se proiecta mai amenințătoare și revolta creștea în sufletul 
mulțimilor. 

La fiecare trei-patru zile, pe străzile Iașului, mari demonstrații comu- 
niste. Cele 10-15.000 de lucrători, flămânziți și manevrați de mâna crimina- 
[ă iudaică de la Moscova, parcurgeau străzile în cântecul Internaționalei, în 
strigăte de: „Jos armata! „Jos Regele!, purtând placarde pe care se putea citi: 
„Trăiască revoluția comunistă!, „Trăiască Rusia Sovierică!”. 

Dacă ar fi învins aceştia? Am fi avut cel puţin o Românie condusă de un 
regim muncitoresc românesc? Ar fi devenit muncitorii români stăpânii țării? 
Nu! Ar fi devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmu- 
dică, jidănească. 

România Mare, după mai puțin de o secundă de viață, s-ar A prăbușit. 

Noi, poporul român, am fi fost exterminați fără milă, uciși sau deportaţi 
pe drumurile Siberiei — țărani, muncitori, intelectuali, cu toții de-a valma. 

Pământul din Maramureș până la Marea Neagră, rupt din mâna ro- 
mânilor, ar fi fost colonizat de mase jidănești. Aici s-ar fi ridicat adevărata 
Palestină. 

Aveam conștiința clară, că în acele ceasuri juca balanța vieții şi a morții 
poporului român. 

Aceeași conștiință o aveau toți jidanii, care împingeau de la spate pe 
muncitorii români la revoluție. N-aveau nimic comun cu îngrijorarea, care 
în acele clipe, șâșnea din ochii şi din inimile noastre. Erau conştienţi. Numai 
intelectualii români erau inconştienți. Intelectualii care au învățat carte și 
care aveau chemarea de a lumina calea poporului în clipe grele — căci pentru 
aceasta erau intelectuali — lipseau de la datoria lor. Acești nevrednici în cea- 
surile acelea hotărâtoare susțineau cu o inconştienţă criminală, că „lumina 
vine de la Răsărit”, Coloanelor revoluționare, care străbăteau amenințătoare 
străzile tuturor orașelor, cine să li se opună? Studenţimea? Nu! Intelectualii? 
„Nu! Poliţia? Siguranța? Aceştia, când auzeau că se apropie coloanele, intrau în 
panică și dispăreau. Nici armata nu le putea sta în cale. Căci nu era vorba de 
1.000 de oameni, ci de 15.000, de 20.000, organizați şi flămânziți. 


Institutul de anatomie 
- lași - 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


GARDA CONŞTIINŢEI NAŢIONALE | 





Într-o seară ploioasă din toamna lui 1919, în sala de mese a Școlii de 
Arte și Meserii, unde eram pedagog, un prieten îmi arată o notiță dintr-un 
ziar: , 


Garda Conştiinţei Naţionale ţine ședință astă-seară, joi, ora 9, 
în strada Alecsandri nr. 3. 


Am plecat imediat în goană cu o mare nerăbdare de-a cunoaște și a mă 
înrola în rândurile acestei organizații ale cărei manifeste de luptă anticomu- 
nistă le citisem cu câteva luni înainte. 

În camera din strada Alecsandri nr. 3, amenajată cu bănci de lemn de 
curând făcute, am găsit un singur om de vreo patruzeci de ani. Srătea la o 
masă, posomorât și aspru, așteptând să se adune lumea pentru consfătuire. Un 
cap mare, nişte brațe puternice, pumni grei, statură mijlocie. Era Constantin 
Pancu, preşedintele Gărzii Conștiinţei Naţionale, | 

M-am prezentat, spunându-i că sunt student și că doresc să fiu primit 
ca soldat în Gardă. M-a primit, Am asistat la consfătuire. Veniseră vreo do- | 
uăzeci de persoane: un tipograf culegător, Voinescu, un student, vreo patru 
mecanici de la RMS, vreo doi de la calea ferată, câțiva meseriași şi muncitori, 
avocatul Victot Climescu, un preot. S-au discutat câteva chestiuni în legătură 
cu dezvoltarea şi avântul luat de mișcarea comunistă în diverse fabrici și car- 
tiere și apoi probleme de organizare a Gărzii. 

Din seara aceea drumul meu se bifurca: jumătate în lupta de la 
Conştiința - organ de propagandă Universitate și jumătate cu Constantin Pancu, în rândurile muncitorimii. Eu 
i al Gărzii Conştiinţei Naţionale M-am legat sufletește de acest om și am rămas cu el, sub conducerea lui, tot 
| luni, 9 februarie 1920 timpul până la desființarea organizaţiei. 

i 





z 
că 
Z 
S 
9; 
RE) 
z 
PA 
Ri 
— 





CONSTANTIN PANCU 


Constantin Pancu, numele acesta care flutura pe acea vreme pe buzele 

cuturor ieşenilor din ambele tabere, rostit cu nădejde de români și cu groază 
| de ceilalți, nu eta un intelectual. | 
| Era meseriaș. Instalator de apă și electricitate, Nu avea mai mult de- | 
| cât patru clase primare. Avea o minte clară, aşezată, pe care și-o îmbogățise | 
singur cu suficiente cunoștințe. 20 de ani se ocupase cu problemele muncito- 
reşti. De mai mulți ani era preşedintele corporației metalurgice, Vorbitor de 
mâna întâi. La tribună, în fața mulțimii, impunea. Un sufler şi o conştiinţă | 

clar româneşti. Îşi iubea țara, armata, Regele. Un bun creștin. O musculatură 

de luptător de circ și o forță într-adevăr herculeană. Ieșenii îl cunoșteau încă 

„ demult. 
Înainte de război venise la Iași un circ cu atleți. Luptau toate națiile: 


| | caci Dacia unguri, turci, români, ruși etc, Într-una din seri, când unul singur bătuse pe 
- lași - zii 





| 62 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


roţi ceilalți luptători, din mijlocul mulțimii spectatorilor se ridică un cetățean, 


care cere să lupte și el cu învingătorul. ] se admite. Se dezbracă și lupta începe. : 


În două minute ungurul a fost trântit la pământ, învins. Românul care biruise 
în mijlocul sentimentelor de admirație ale mulțimii era Constantin Pancu. 

De aceea, când a apărut pentru prima dată pe străzile Iașului chemarea 
la luptă a lui Pancu, lumea, care are cultul forței, a primit-o cu încredere, 

Acţiunea lui a durat un an. S-a mărit în măsura primejdiei bolşevice și 
apoi s-a micșorat în măsura scăderii ei. 

La început consfătuiri, apoi întruniri care ajungeau până la 5-6 și chiar 
10.000 de oameni. Acestea erau, în perioada critică, săptămânale. Aveau loc 
în sala Principele Mircea și uneori chiar în Piaţa Unirii. Printre cei care luau 
cuvântul regulat eram și eu. Aici am învăţat să vorbesc în faţa mulțimii. Este 
incontestabil că Garda Conştiinţei Naţionale a înălțat într-un moment cri- 
tic conștiința naţională a românilor, într-un punct de importanţă ca acela al 
Iașului şi a așezat-o ca o barieră în fața valului comunist. 

Activitatea aceasta nu s-a mărginit numai la lași. Ne-am deplasat şi în 
alte orașe. Apoi foaia „Conştiinţa', care apărea regulat, pătrunsese cu strigătul 
ei de alarmă aproape în toate orașele din Moldova şi Basarabia. 

În domeniul acţiunii, ciocnirile între cele două tabere, ciocniri inerente, 
sângeroase, erau aproape zilnice. 

Din ele noi ieşeam cu mai mulţi răniți. Situaţia aceasta de încordare a 
durat până în primăvară. După două mari victorii ale noastre puterea ofensivă 
a adversarilor a fost cu mult redusă. 


OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE 
CĂTRE GARDA CONȘTIINȚEI NAŢIONALE 


Era pe la 10 sau 11 februarie 1920. De două săptămâni se vorbea de 
greva generală în toată țara. Se apropia bătălia decisivă. Pe la ora 12, se zvo- 
neşte în oraș că la Regie, unde erau circa 1.000 de lucrători, s-a declarat greva, 
a fost arborat drapelul roșu, tablourile Regelui au fost date jos și sfărâma- 
te în picioare, iar în locul lor așezate fotografiile lui Karl Marx, Trotzki și 
Racowski, 

Oamenii noștri au fost bătuţi, mecanicii de la maşini, care erau din Gardă, 
răniți. La ora 1, suntem la sediu adunaţi cam o sută. Ce facem? Pancu prezi- 
dează discuţia. Două păreri. Unii susțineau să trimitem telegramă guvernului, 
cerând intervenţia armatei. Eu eram de părere să mergem toți cei prezenți la 
Regie și cu orice risc să dăm steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am 
luat steagul nostru și la ora 1 am pornit, cu Pancu în frunte, pe Lăpușneanu și 
Păcurari, în marș forțat, cântând Deşteaptă-te, Române!. În apropierea fabricii, 
În stradă, câteva grupuri de comuniști sunt date peste cap. 

Întrăm în curtea fabricii. Pătrundem în clădire. Mă urc cu steagul până 
la acoperiş și îl înfig sus. De acolo încep să vorbesc, Apare armata și ocu- 
pă fabrica. Noi ne retragem cântând. Ne reîntoarcem la sediu. Ne gândim: 


Conştiința - organ de propagandă 
al Gărzii Conştiinței Naţionale 
luni, 8 martie 1920 


MLN 


LUVNOLOII 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


incursiunea noastră rapidă a fost bună. În oraş vestea atitudinii pe ei 
avut-o se răspândește ca fulgerul. Totuși greva continuă. Armata nu poate 
decât să păzească steagul, ea nu poate pune fabrica în mișcare. Ce facem? În 
mintea noasttă încolțeşte o idee. Să căutăm în tot Iașul mână de lucru și să 
deschidem fabrica. În trei zile, 400 de lucrători noi, adunaţi din toate colțu- 
rile Iașului, sunt introduși în fabrică. Aceasta începe să funcționeze. Greva a 
eșuat. Peste două săptămâni, jumătate din greviști cer să fie reprimiţi la lucru. 
Victoria noastră e mare. 

Cel dintâi pas către greva generală este respins. Planurile consorțiului 
iudeo-comunist încep să fie dejucate. Acţiunea aceasta a avut un răsunet pu- 
ternic în rândurile româneşti, ridicându-le moralul. 


STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR 
DE LA NICOLINA 


Cel mai puternic centru comunist îl formau Arelierele CER de la 
Nicolina. Aici erau peste 4.000 de lucrători, aproape toți bolșevizaţi. Cartierele 
din jurul acestor ateliere, Podu Roș, Socola și Nicolina erau cotropite de un 
număr considerabil de jidani. De aceea conducătorul din Iași al mișcării co- 
muniste, doctorul Ghelerter și aghiotantul său, Gheler, își fixaseră aici punc- 
tul de rezistență. 

Nu trecuse o lună de la înfrângerea suferită la Regie și, ca un semnal 
de începere a grevei generale și a luptei decisive, apare steagul roșu flutu- 
rând pe ateliere. Greva este declarată. Miile de lucrători părăsesc atelierele. 
Aucorităţile sunt neputincioase. 

Noi convocăm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toți românii la o în- 
runire în sala Principele Mircea. După discursuri, ieșim cu steagurile afară şi 
pornim întreaga mulțime spre Nicolina. În Piaţa Unirii, autoritățile ne opresc 

E şi ne sfătuiesc să nu mergem, deoarece sunt peste 5.000 de comuniști înarmaţi 
Şcoala normală de fete ga tai ară A 
“Mihail Sturza” care ne așteaptă şi vor fi mari vărsări de sânge. 

Noi apucăm atunci din Piaţa Unirii spre gară. 

Aici arborăm drapele pe depou şi pe clădirea gării. Apoi ocupăm un 
tren care se afla la peron și pornim cu el spre Nicolina. În gara Nicolina cineva 
schimbă macazul și pătrundem cu tren cu tot în ateliere. Coborâm. În ateliere, 
nimeni, Pe una din clădiri, steagul roșu. Eu încep să mă cațăr pe nişte trepte 
de fier prinse în perete luând în gură un steag tricolor, Cu oarecare greuta- 
te, pentru că era o înălțime mare, ajung până la acoperiș. Mă ridic deasupra 
și mă târăsc până la vârf. Smulg steagul roșu în mijlocul uralelor într-ade- 
văr de nedescris, care se prelungesc câteva minute, ridic și leg steagul tricolor. 
De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comuniștii se adună mereu în masă 
| compactă și manifestează ameninţător. O muzică infernală. Înăuntru urale, 
; afară huiduieli și înjurături. Cobor încet până jos. Pancu dă ordin de plecare. 

| La poartă însă comuniștii masaţi barează ieșirea și strigă: „Să vină Pancu și 
Codreanu!" Trecem 30 de metri înaintea mulțimii și pornim spre poartă. La 


= 
ze 
Z. 
= 
e; 
3 
> 





- Iaşi - 


64 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


iiloc, Pancu, în dreapta un meseriaş, Mărgărint, şi în stânga eu. Toți trei 
mijloc, ț 


cu mâinile în buzunare pe revolvere înaintăm fără să vorbim nimic. Cei din | 


poartă ne privesc tăcuți și nemișcați. Iată-ne la câțiva pași. Mă aştept la un ți- 
uit de glonț pe la ureche. Păşim înainte drepți și hotărâți. Totuși un moment 
sufleresc neobișnuit. Suntem la doi pași. Comuniștii se dau într-o parte și alta 
lăsându-ne loc liber. Pe o distanță de aproape 10 metri, trecem într-o tăcere 
mormântală, prin mijlocul lor. Nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga. Nu 
se aude nimic, nici măcar răsuflarea omenească. 

Din urmă vin ai noştri. Trec și ei, dar nu se mai păstrează tăcerea. Încep 
înjurături, amenințări de ambele părți. Nici o încăierare. Ne îndreptăm com- 
pacți pe linia ferată spre gara Iaşi. Pe deasupra atelierelor bate vântul în pânza 
tricolorului biruitor. 

Efectul moral al acestei acțiuni este incomparabil. Iașul huieşte. Pe stra- 
dă nu se vorbește decât de Garda Conştiinţei Naţionale. Un curent de re- 
deşteptare românească plutește prin aer. Trenurile duc mai departe, spre cele 
patru părți ale țării, reînvierea, 

Ne dăm seama că bolşevismul va fi învins, pentru că în faţa lui, la dreap- 
ta, [a stânga s-a ridicat o barieră de conștiință care nu-i va mai permite să se 
extindă, 

Toate drumurile de înaintare îi sunt închise. De acum va trebui să dea 
înapoi. 

Nu mult după aceasta a intervenit și acțiunea întreprinsă de guvernul 
generalului Averescu, care a tăiat orice perspectivă acestei mișcări, 


SOCIALISMUL NAŢIONAL-CREȘTIN. 
SINDICATELE NAŢIONALE 


Garda Conştiinței Naţionale a fost o organizaţie de luptă, de dărâmare 
a adversarului. 

De multe ori vorbeam cu Pancu în serile lui 1919, căci necontenit eram 
împreună și aproape regulat la masa sa. Şi-i spuneam: 

— Nuvi de ajuns să învingem comunismul. Trebuie să și luptăm pen- 
tru dreptatea muncitorilor. Au dreptul la pâine și dreptul la onoare. Trebuie 
să luptăm în contra partidelor oligarhice, creând organizații muncitorești 
naționale care să-și poată câștiga dreptatea în cadrul statului, nu în contra 
Statului, 

Nu admitem nimănui ca să caute şi să ridice pe pământul românesc alt 
steag decât acela al istoriei noastre naționale. Oricâră dreptate ar putea avea 
clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice peste și împotriva hotarelor 
țării, Nu va admite nimeni ca pentru pâinea ta să pustiești și să dai pe mâna 
unei nații străine — de bancheri și cămătari — tot ce a agonisit truda de două 

; ori milenară a unui neam de muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul 
| dreptății neamului, Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sfărâmi în bucăţi 
dreptatea istorică a națiunii căreia aparţii. 





65 


"3, 
VA 
pi 
m 
a 
= 
7, 
> 
pai 








2 
- 
e; 


PENTRU 


Conştiința - organ de propagandă 
al Gărzii Conştiinţei Naţionale 
luni, 9 februarie 1920 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dar nici nu vom admite ca la adăpostul formulelor tricolore, să se insa | 
leze o clasă oligarhică şi tiranică, pe spatele muncitorilor de toate categoriile | 
şi să-i jupoaie literalmente de piele, fluturând prin văzduh necontenit: Patrie 
— pe care n-o iubesc, Dumnezeu — în care nu cred, Biserică — în care nu intră 
niciodată, și Armată — pe care o trimit la război cu braţele goale. 

Acestea sunt realități, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politi- 
că în mâna unot scamatori imorali, 

Am început apoi organizarea muncitorilor în sindicate naţionale şi chiar 
a unui partid politic — Socialismul Naţional-Creştin!. Pancu a scris atunci: 


CREZUL SOCIALISMULUI NAŢIONAL-CREȘTIN 

Cred într-unul şi nedespărţit stat român de la Nistru la Tisa, cu- 
prinzătorul tuturor românilor şi numai al românilor, iubitor de mun- 
că, cinste şi în frica lui Dumnezeu cu durere de ţară și neam. Dătătorul 
de drepturi egale, civile şi politice la bărbaţi şi la femei. Protector al fa- 
miliei, salariind funcţionarii şi muncitorii pe baza numărului de copii 
şi pe baza muncii depuse, înțelegând cantitatea şi calitatea, și într-unul 
stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrângerea numărului de gra- 
de, iar pe deasupra salariului socializând fabricile, proprietatea tutu- 
ror muncitorilor, şi pământul distribuit tuturor plugarilor. 

Repartizarea beneficiilor între patron (stat sau particular) şi 
muncitori. Patronul (particular) pe lângă salarierea muncii sale va 
primi un procent descrescând proporțional cu mărimea capitalului. Şi 
într-unul stat asigurător al muncitorilor prin fondul riscurilor, înteme- 
ietor de depozite de hrană şi îmbrăcăminte pentru muncitori și func- 
ționari, care organizaţi în sindicate naţionale vor avea reprezentanți 
în comitetele administrative de pe lângă diferite instituţii industriale, 
agricole și comerciale. 

Şi într-unul mare şi puternic „părinte al muncitorilor” şi Rege 
al ţăranilor, Ferdinand I, care pentru fericirea României totul a jert- 
fit şi care pentru mântuirea noastră una cu poporul s-a făcut, care în 
fruntea oștilor de la Mărăști şi Mărăşeşti a biruit, şi care din nou cu 
dragoste şi încredere se uită către ostașii ce-i datoresc credință, şi care 
vor găsi în cazărmi o adevărată şcoală a naţiunii, pe care să o treacă 
în termenul de un an. 

Într-un tricolor înconjurat cu razele Socialismului 
Naţional-Creștin, simbol de armonie între fraţii şi surorile României 
Mari. 

Într-una Sfântă Biserică Creştină cu Preoţi trăind din 
Evanghelie şi numai pentru Evanghelie şi care să se jertfească aposto- 
leşte pentru luminarea celor mulţi, 

Mărturisesc alegerea miniştrilor de către Cameră, suprimarea 
Senatului, organizarea Poliţiei Rurale, impozitul progresiv pe venit, 


|! Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler și de Naţional-Socialismul german (n. a.). 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIv ZELEA CODREANU 


şcoli de agricultură şi meserii la sate, „cercușoare” pentru gospodine şi i] 
adulți, azile pentru invalizi și bătrâni, case naţionale, cercetarea pater- 
nității, aducerea legilor efectiv la cunoştinţa tuturor, încurajarea iniţi- 
ativei particulare în interesul neamului şi dezvoltarea industriei cas- 
nice ţărăneşti. 

Aştept învierea conștiinței naționale la cel din urmă păstor şi 
coborârea celor luminaţi în mijlocul celor trudiţi spre a-i întări și ajuta 
în adevărată frăţie, temelia României de mâine. Amin! 

Garda Conştiinţei Naţionale 
(Ziarul „Conştiinţa”, luni, 9 februarie 1920) 


Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor naționale. Iată un pro- 
ces-verbal de constituire a unui sindicat. Îl public pentru a scoate în relief 
conștiința muncitorimii ieșene în acele ceasuri: 


PROCES-VERBAL 

Subsemnaţii meseriași, muncitori şi funcţionari ai Fabricii de 
Tutun RMS, întruniţi astă-seară, luni, 2 februarie 1920, în localul 
Gărzii Conştiinţei Naţionale, strada V. Alecsandri nr. 3, sub preşe- 
dinția domnului C. Pancu, preşedinte activ al Gărzii, faţă cu tendin- 
ţele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decât acelea 
ale neamului lor şi faţă cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi şi 
în bunul mers al acestei instituţii şi în existenţa noastră a acelor care 
muncim de o viaţă întreagă pentru bucăţica de pâine, care e şi singu- 
ra brană a noastră şi a copiilor noştri, noi, muncitorii români cinstiţi 
și legali care înţelegem să mergem sub steagul ţării noastre, şi care în- 
țelegem să mergem pe drumul pe care îl dictează interesele supreme 
ale neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei instituţii, pentru 
a face să se înceteze odată propaganda dușmanului printre rândurile 
noastre, am hotărât să ne constituim într-un sindicat naţional profe- 
sional, pentru care am ales următorul comitet și un delegat al Gărzii 
Conştiinţei Naţionale. Conştiinţa - organ de propagandă 

„Conştiința, luni, 9 februarie 1920,. nr. 17-18) 21 Gărzii Conştiinţei Naţionale 

Urmează 183 de semnături. luni, 9 februarie 1920 


i 


Hi 


ul ij 
E! 
sie 10 
MUIN-ta] 


Hiei 
Fii Poti 
iți 
i e 
i 
[i 

AL 
îi. 
tu 
£; 
Ei 
HTENi 
LUENUOIVII 


li 
: 
i 


| 

NI i 

pita 
i 


șili 
sili 
Lpză: 
[nt 
gi 


ţ 
3 
i 
si 
[i 
i 
E 
E 


£ 
i 

i 
i 
Li: 


4; 
îi 
| 

i; 
ai 
iii 
+ în 
i pă 


ŢI 
i 
i 


i 
5 
li 
ți 
[i 
ii 


ji 
sit 
ii 
ui 


i 
A! 


Rea 
[i 


UN TABLOU FIDEL AL SITUAŢIEI LA 1919 


Încerc să redau momentul de la 1919-20, luând din ziare şi manifeste 
ceea ce cred a fi semnificativ. 

Primul manifest lansat de Constantin Pancu în Iaşi în august 1919, 
| lipic pe toate zidurile Iașului, într-un moment de dezorientare generală, este 
jest de luptă al Iașului muncitoresc românesc: 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZBLEA CODREANU 


APEL CĂTRE MESERIAȘI, MUNCITORI, SOLDAŢI 

ȘI ŢĂRANI ROMÂNI 

Fraţilor, 

După ani de groaznice lupte, lumea sărbătorește pacea între oa- 
meni, conducătorii luminaţi din toate ţările civilizate se silesc să înlă- 
ture războiul prin întemeierea unei legi pentru garantarea unei vieţu- 
iri paşnice în viitor. 

Dar iată că din răsărit se aud glasuri de ură care vădesc năzuin- 
ţa dușmanilor noştri de a ne sfâșia, prin învrăjbire şi neînțelegerile din- 
tre noi. Din Rusia, stăpânită de întunericul învățăturilor greșite, por- 
nesc îndemnuri de luptă la foc şi la uciderea fraţilor de același sânge. 

Din Ungaria, care-și plânge mărirea de altădată, se aud ace- 
leaşi îndemnuri. Duşmanii din răsărit s-au unit cu cei din apus ca să 
tulbure liniştea noastră pentru ca apoi să ne poată cotropi. 

Străinii de peste hotare încearcă să împartă pabarul cu otravă 
între noi, prin înstrăinaţii care trăiesc la sânul ţării noastre. Ei au cu- 
tezanţa să spună că îndemnurile lor le fac în numele păcii, în numele 
dreptăţii şi al libertăţii, în numele muncitorilor. Cuvântul lor e minciu- 
nă, îndemnul lor e venin omorâtor, căci: 

Ei zic că vor pacea, dar ei singuri o nimicesc omorând pe cei 
mai vrednici, 

Cer libertatea, dar cu ameninţări de moarte, silesc lumea să li 
se supună. 

Doresc înfrăţirea, dar ei seamănă ura, nedreptatea și desfrâul 
în mijlocul popoarelor. 

Mai mult încă, ei zic că vor desfiinţarea capitalului câştigat 
prin sudoarea frunţii 

Ne spun că nu vor războiul, dar ei se războiesc. 

Cer desființarea armatei, dar ei se înarmează. Ne îndeamnă să 
aruncăm steagul tricolor, dar vor să ridice în locul lui steagul roșu al 
urii. Să nu daţi crezare manifestelor şi îndemnurilor lor, precum n-aţi 
dat crezare manifestelor dușmane când luptaţi la Oituz, Mărăşti și 
Mărăşeşti. 

Datoria oricărui bun român este de a se îngriji ca și pe viitor 
sămânţa neînţelegerii, pe care o încearcă să o arunce între noi, să nu 
prindă rădăcini. 

Desăvârşiţi lucrul început prin munca şi cinstea voastră, 
Duşmanii voştri sunt lenea, ura şi necinstea care domnesc peste hotare 
| şi care ne ameninţă şi pe noi. 


[ 
ji 
1 


li 


i 


CĂ 


1 
| 


! ji 
d 
[i 


pe, 
- 
7 
> 
> 
e 
d 
= 


js 
[i 
il 





| Și 
IRI 
i 


u; 
i 
ir 


ri 
A 
| 


3; 

i 
| 

3 


ti] 
Li 


- 
| 


Ț 
! 
li 
| 


“i 
ta 
It! 


Li 
+ 
i 

i 


Iu 


i 


i | 
ll 


îi 
i 





Conştiinţa - organ de propagandă Fiţi cu luare-aminte! Păstraţi-vă sufletul curat, nu uitaţi că 
al Gărzii Conştiinţei Naţionale mântuirea noastră este munca, unirea şi cinstea. 
luni, 30 august 1919 Fraţi soldaţi 


Cu credinţă în Dumnezeu aţi înfrânt puterea vrăjmaşului. Cu 
armele voastre aţi tras pentru veșnicie hotarele ţării. 
Cu sângele vostru aţi desăvârşit şi pecetluit jertfele voastre. 


68 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


— 


De aceea nu îngăduiţi ca mâini străine şi nelegiuite să strice 
ceea ce voi aţi săvârșit. Păstraţi mai departe iubirea de ţară şi credința 
către Rege. Aţi jurat că veţi apăra cu ultima picătură de sânge hotarele 
patriei. Păziţi-le în luare aminte, contra relelor porniri ale vrăjmaşilor, 
căci aşa au făcut părinții şi străbunii noştri. 


Fraţi țărani, 

Dumnezeul părinţilor noştri s-a înduioşat de suferinţele noastre 
şi ne-a dat un an îmbelşugat cum rar s-a văzut. Fiţi recunoscători faţă 
de bunul Dumnezeu prin munca şi credinţa voastră. Înnoiţi-vă pute- 
rile de muncă, strângeţi cu sârguinţă roadele pământului. Fiţi liniștiți 
căci pământul dintre Tisa, Dunăre și Marea Neagră, l-aţi câștigat în 
întregime. Păstraţi-l cu sfințenie, apăraţi bogăţia lui prin munca şi iu- 
birea voastră. 


Fraţi români, 

În voi stă nădejdea şi puterea acestei ţări. Voi sunteți şi fericirea 
zilei de mâine. ar voi să nu vă agonisiţi blesteme, ci binecuvântări. 

Duşmanii ne atacă la Nistru şi la Tisa. Ei încearcă să tulbure 
şi pacea înăuntrul ţării. 

Mântuirea noastră e munca, cinstea, iubirea de neam şi credin- 
ţa în Dumnezeu. 

Fiţi cu luare-aminte, chemaţi la calea adevărată și pe cei care 
s-au rătăcit și au trecut în rândurile celor fără neam şi credință. Strânşi 
în jurul tronului și uniţi sub umbra steagului tricolor, vegheaţi la liniş- 
tea ţării. 

Spuneţi străinilor şi înstrăinaţilor care încearcă să ne tulbure, că 
în jurul nostru s-a format o gardă naţională care veghează şi va lupta 
contra celor ce vor să semene neînţelegeri între noi. 

Români de pretutindeni, muncitori, meseriaşi, soldaţi şi țărani, 
fiţi vrednici de strămoșii noştri şi de înălţimea vremurilor pe care le 
trăim. 

(ss) Cercul Român al Meseriaşilor, 
Sindicatul Tracţiunii CFR, 
Sindicatul profesional CFR, 
Societatea invalizilor de război, 
Breasla fierarilor etc. 


(„Conştiința”, anul ],. nr. 1, 30 august 1919) 


CONDUCĂTORII MUNCITORILOR ROMÂNI 


Conducătorii muncitorilor români comuniști, nu erau nici români și 
nici muncitori. 





69 


PA 
= 
Lazi 
= 
= 
e) 
Ve 
> 
pi 











z 
crai 
7 
Z 
atv 
> 
Z 
7. 
„= 













Adavirul =: 


red Tia 


dnnepla baineluloi: 4. de 


Adevărul 
duminică, 28 decembrie 1919 


70 






CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 





La Iași: doctorul Ghelerter — jidan, Gheler — jidan, Spiegler — jidan, | 


Schreiber — jidan etc, 

La București: Ilie Moscovici — jidan, Pauker — jidan etc. 

În jurul lor — o serie de muncitori români rătăciți. 

În caz de reușită a revoluţiei, președinte de republică, ce ar fi uzurpat 
locul măritului Rege Ferdinand, trebuia să fie ilie Moscovici. 

În Parlamentul României Mari la 1919, în timp ce toți deputații și se- 
natorii tuturor ținuturilor româneşti unite, înfiorați de marele act al Unirii, se 
ridicaseră în picioare și aplaudau pe marele Rege întregitor, acest domn Ilie 
Moscovici a refuzat să se ridice, stând jos ostentativ. 


ATITUDINEA PRESEI JIDĂNEȘŞTI 


Este necesar de subliniat atitudinea presei jidăneşti în acele momente 
de mare primejdie pentru neamul românesc, Ori de câte ori nația românească 
a fost amenințată în existența ei, această presă a susținut tezele care conve- 
neau mai bine dușmanilor noștri. 

După cum, urmărind evenimentele, ușor se poate vedea că aceleaşi teze 
au fost combătute cu înverșunare ori de câte ori ele erau în favoarea unei miș- 
cări de renaştere românească, 

Îngrijorările noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noas- 
tre au fost pentru ei zile de doliu. 


LIBERTATEA 


Libertatea așa de mult contestată azi mișcării naționale, era atunci ri- 
dicată la rangul de dogmă, întrucât ea trebuia să servească cauza nimicirii 
noastre. 

lată de pildă ce scria Adevărul din 28 decembrie 1919 sub semnătura 
lui Emil D. Fagure (Honigmann): 


„„Acordându-se dreptul de liberă manifestare Partidului 
Socialist, nu se poate susține că se acordă un privilegiu acestui partid. 
Oricare ar fi partidul care ar vrea să manifesteze, va trebui să se res- 
pecte acest drept... 


URA 


În aceeaşi foaie putem citi: 


Ura trebuie să fie veşnic călăuza contra partidului de ucigași 
care a domnit în cap cu Lon Brătianu. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 








Ura iudaică împotriva românilor e binecuvântată. E susținută; se face | 
apel la ea. Nu e o crimă. Nu e o ruşine medievală. | 

Când e vorba însă ca românii să-şi apere drepturile lor încălcate, acţiu- 
nea lor este etichetată drept ură și ura devine un semn al barbariei, un senti- 
ment înjositor pe care nimic nu se poate clădi, 


ORDINEA LEGALĂ 


(„Adevărul”, 5 octombrie 1919) 

S-a isprăvit! Prin »înaltul” decret-lege, pe timpul perioadei electo- 
rale se instituie un nou regim mult mai aspru ca înainte, al stării de ase- 
diu şi al cenzurii, opoziția şi ţara întreagă este scoasă în afară de lege. 

Este pur şi simplu regimul dictaturii militare în care singură 
Coroana este atotputernică. Coroana şi Partidul Liberal, iar ca execu- 
tor al acestor două voințe este guvernul de generali... astfel decretul-lege 
ne interzice atacurile contra Coroanei. Dacă va fi luat ca atac spunerea 
adevărului că coroana şi-a asumat greaua sarcină de a conduce singură 
și cu Partidul Liberal ţara, acest atac va trebui totuși să-l dăm. 

Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvernă- 
mânt, dacă prin aceasta se înţelege că nu avem dreptul să protestăm cu 
toată vebemenţa contra guvernului actual care este rezultatul voinţei 
neconstituţionale a două persoane, noi vom protesta... 

Dacă altă cale nu este deschisă împotriva acestei stări de lu- 
cruri, dacă am şti că incitarea la revoltă sau contra ordinii așa-zise 
legale, ar avea un efect, ceea ce din nenorocire nu este, n-am ezita un Adevărul 
singur moment să o facem, căci contra unui regim dictatorial şi de te- duminică, 5 octombrie 1919 
roare nu există alt mijloc de luptă. 

„„„Ne socotim în faţa unei bande înarmate care se pune în afară 
de legi şi uzează de forţe brutale. 

Cu toate acestea vom flutura acest steag şi, căzând, vom striga 
totuşi: „Jos tirania! „Trăiască libertatea!” 





7, 
p=i 
A 
pa 
o; 
4 
3) 
= 


Iată presa jidănească de la 1919. 
Deci: incitarea la revoltă contra Coroanei, contra formei de guvernă- 
mânt și ordinii legale. 


INCITAREA LA REVOLTĂ 


(„Adevărul”, 11 octombrie 1919) 

Nebunii! Unde sunt nebunii? 

Cum am zis, avem prea mulți oameni cuminţi şi nici un nebun. 
Or nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au dezrădăcinat 
regimul boieresc de atunci... 










CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un 
păr în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel 
puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, 
de unde vreţi să ştiu eu?... că 

Se cere, dar, un nebun. Să vină, dar, nebunii. 

Până şi socialiștii s-au cuminţit. Ei au realmente un partid în 
dosul lor şi oameni care n-ar trebui să aibă frică de nimeni. Frică văd 
că n-au. Dar sunt şi cuminţi. Ca şi altădată IL. Nădejde, se ţin gră- 
piș de starea legală. Cei de la putere, civili şi militari, vor să-i scoată. 
Inutilă încercare. Tactica lor e starea legală. Chiar când sunt împuş- 
caţi ca la 13 decembrie 1918, când sunt snopiţi în bătăi, când Frimu 
este coborât în mormânt de 2birii săi, socialiștii protestează ce-i drept 
cu multă demnitate, dar nu se abat de la calea legilor. 

În orice caz ne trebuie nebuni. 

Să iasă nebunii care să înceapă acţiunea ilegală sau în contra 
legii, împotriva stării de lucruri de azi. 


















Adevărul 





sâmbătă, 11 octombrie 1919 






COROANA 





Coroana a constituit totdeauna pentru români un patrimoniu scump. Ea 
fiind garanția unității și a rezistenței noastre în fața oricăror primejdii, jidanii n-au 
pregetat de a o ataca, de a o insulta şi de a o compromite prin orice mijloace, 

Iată, de pildă, cum tratează „Dimineaţa” din 16 noiembrie 1919 pe 
Regele Ferdinand. 


2 
< 
Z 
ră 
9 
3 





Prxrau 





Din cauza unei greșeli 

Un animal are nevoie de preocupări mărginite, însă mintea lui 
i ajunge ca să le satisfacă. Rareori, foarte rareori, animalul se înşală. Şi 
| astfel tot inteligenţa lui, oricât de mică, îl împiedică de a cădea în gre- 
| şeli grosolane. 

| Nu tot astfel se întâmplă cu Regele. 

| Vreau să vorbesc de Regele Creaţiei. 
| 

i 











Regele Creaţiei este mult mai inteligent decât un câine, un cal, 
un măgar. E cert. Dar pe când nici unul din aceste trei animale n-ar 
călca pe marginea unei prăpăstii, nu s-ar arunca pe valurile apei spre 
a se îneca ori n-ar încerca o mişcare vătămătoare, Regele Creaţiei să- 
vârșeşte în fiecare zi greşeli de neiertat. 








Înţelepciunea cerea ca Regele să nu se lase prizonier în mâna 
unui singur om și a unui singur partid. 
Cu tot respectul sunt dator să spun Maiestăţii Sale că a greșit. 
Situaţia atât de neclară este opera Maiestăţii Sale. Fiindcă Maiestatea 
| Sa cedând unor obsesii vinovate și interesate, a fugit de soluţiile firești 


pe care le poruncea situaţia internă. 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


3 


Dacă nici astăzi Coroana nu se va botări să intre pe căile fireşti | 


care sunt despărțite de interesele viitoare, natura îşi va lua drepturile 
ei cu încă şi mai mare hotărâre. 
Regele Creaţiei este avizat. 


BISERICA CREŞTINĂ 


(„Opinia”, 10 august 1919) 

Naţionaliştii din laşi încep să se agite: sunt însă prea puţini și 
prea bicisnici; de aceea agitația lor care altădată revolta, astăzi este pur 
şi simplu ridicolă. 

Naţionaliştii au format o Gardă a Conştiinţei Naţionale. S-au 
lansat manifeste. Se ţin întruniri... Au fost chemaţi şi studenţi şovini. 
Au venit şi preoţii de rigoare... Când pretutindeni, din legiuirile cele 
mai despotice se şterg deosebirile dintre naționalități, la noi naționaliş- 
tii vor să accentueze aceste deosebiri... şi mai ales în momentul când 
conferinţa păcii vrea să ne impună în tratat controlul minoritarilor... 

Când pretutindeni Biserica se desparte de stat, rămânând o 
afacere particulară a fiecăruia, la noi naționaliștii fac apel la cler pen- 
tru propaganda religioasă organizată şi cu caracter de principii... 

Atunci intervine preotul: cu dubul blândeţii, el îşi împlântă 
mâna în chica poporului pe care îl bate cu fruntea de lespezile Bisericii 
până când îl ameţeşte. Poporul în Biserică învaţă umilinţa şi resemna- 
rea. Aşa a dat Dumnezeu. 

Minciunile acum nu mai amăgesc pe nimeni. În zadar naţiona- 
liştii îşi anină benzi tricolore la mânecă, în zadar asmut vulgul intelec- 
tual împotriva evreilor, în zadar pun preoţii în Biserici să ne afuriseas- 
că. Nu se mai teme nimeni astăzi de afuriseala dumnealor. 

„„. Propovăduim dragostea între oameni. Și dăm cu piciorul în 
ușa templelor care adăpostesc ura şi răzbunarea”. 


Iscălit: M. Sevastos 


PROCESIUNEA 


(„OPINIA', 26 octombrie 1919) 

La apelul Gărzii Conştiinţei Naţionale, onoratul cler şi-a pus 
la dispoziţia manifestanților bărbile, odăjdiile și prapurii ... 

Luxul însă de a avea la dispoziţie un Dumnezeu cu un întreg 
Stat Major ar trebui plătit. Noi preferăm ca din birul nostru să se toc- 
mească un profesor, nu un preot. Dorim deci separaţia Bisericii de 
stat. Căci nu admitem să se încurajeze — prin contribuţia noastră for- 


73 


TAVNOLOAT MEN] 














































































[e 
cs 
7 
= 
9 
IE 
Ei 
> 
z 
7. 
Da 
__ 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


țată — obscurantismul, renunţarea şi spiritul de resemnare care menţin il 
regimurile polițiste... | 

Îndărăt spre Evul Mediu? Spre Inchiziţie? Suntem exasperați | 
de teroarea în sacou și în tunică, nu mai putem suporta şi teroarea în 
rasă... Cu durere privim manifestaţiile de pe străzi cu sfori și cu epo- 
leţi — și nu vrem să mai asistăm la defilarea mitrelor şi a basmalelor 
roșii... 

De ajuns. 

Bolile Bisericilor apasă pe umeri neamul omenesc, metaniile îl 
atrag la pământ. 

Va fi o procesiune fadă. Vor trece pe străzi odăjdii de muzeu, 
sceptre cu briliante, mitre... Vor trece cruci și patrafire. 

Vor trece bărbi. Oratori cu gesturi crâncene îşi vor desface piep- 
tul arătând mulţimii coasta lor însângerată — vor suge între dinţi bu- 
reți cu oțet... 

Iscălit: M. Sevastos. 


Este clar. De aici și până la atacarea ofițerilor pentru ruperea epoleţilor 
nu mai este decât un pas. Şi tot numai un pas până la dărâmarea bisericilor cu 
târnăcoapele sau până la transformarea lor în grajduri sau localuri de petrecere 
sadică pentru jidănașii de la „Opinia, Adevărul”, „Dimineața” și neamul lor. 

Am văzut în coloanele acestor ziare, într-un ceas de grea cumpănă ro- 
mânească, toată ura și vicleana uneltire a unei nații vrăjmașe, așezată și tole- 
rată aici din mila și numai din mila Românilor. Lipsă de respect pentru gloria 
armatei române și pentru sutele de mii de morți în uniforma ei sfințită; lipsă 
de respect pentru credinţa creștină a unui popor întreg. 

Nu era zi să nu se arunce pe fiecare pagină venin în inimile noastre, 

Din lectura acelor ziare care mi-au ctrispat sufletul, am cunoscut adevă- 
ratele sentimente ale acestor venetici pe care și le-au dezvăluit, fără nici un fel 
de reţinere, în momente în care ne-au crezut doborâţi la pământ. 

Într-un an de zile am învățat atât antisemitism ca să-mi ajungă pe trei 
vieţi de om. Căci nu poti să izbeşti în credințele sfinte ale unui popor, în ceea ce 
inima lui iubeşte și respectă, fără ca să nu rănești în adâncuri și fără ca din rana 
făcută să nu picure sânge. Sunt 17 ani de atunci și rana sângerează mereu. 

Să-mi fie îngăduit încă odată a-mi îndeplini o datorie sacră, amintind 
aici de acest erou, atlet al muncitorimii creștine, meseriașul Constantin Pancu, 
sub a cărui comandă am fost, și alături de care am stat până când „bestia roșie, 
aşa cum îi spunea el, a fost înfrântă. 

Acestui om — curajului și pieptului lui — se datorește salvarea Iașului 
de la nimicire. 

Şapte ani mai târziu, acest uriaș, slăbit de suferință și de sărăcie, umbla 
ca o umbră pe străzile Iașului, cerând ajutor pentru a merge să se caute de o 

|boata de inimă, 






















































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


A murit bolnav și sărac, uitat şi neajutat, în mijlocul unei țări nepă- | 
sătoare și a unui oraș pe care l-a apărat cu pieptul său, în ceasurile cele mai ! 
grele. 


PRIMUL CONGRES STUDENŢESC DUPĂ RĂZBOI 
Cluj, 4-6 septembrie 1920 


Congresul acesta a avut loc în sala Teatrului Naţional din Cluj, într-o 
atmosferă de mare entuziasm, datorită unirii neamului românesc prin forța 
armelor și jertfelor lui. Era cea dintâi întâlnire a tinerilor intelectuali ai unui 
popor răzleșit în cele patru vânturi de soartă și de nenoroc. Două mii de ani 
de nedreptăți și suferinţe se încheiau acum. 

Cât entuziasm, câte emoții sfinte, câte lacrimi n-am vărsat cu toții! 

Dar pe cât era de mare entuziasmul pentru prezentul care ne copleşea 
inimile prin măreţia lui, pe atât era de mare dezorientarea față de linia viito- 
rului. De această dezorientare a căutat să profite puterea iudaică. Ea a sugerat 
şi până la sfârșit a făcut presiuni prin minister, prin masonerie și oamenii po- 
litici, ca la ordinea de zi a congresului să se pună intrarea studenților evrei în 
centrele studențești. 

Cu alte cuvinte se încerca transformarea unor centre românești în cen- 
tre mixte româno-jidănești. Primejdia era mare cu bolşevismul bătând la ușă 
şi cu perspectiva de a fi copleșiți ca număr de elementele iudeo-comuniste în 
propriile noastre centre. Cel puţin în două din ele, Iași şi Cernăuți, situația 
era tragică. 

Cu toate acestea, conducătorii congresului, Lăbușcă, președintele 
Iașului, cu întreg comitetul, Nazarie, preşedintele Bucureştiului, cu întreg co- 
mitetul şi cu toate societăţile, Puşcaru, președintele Clujului erau câștigați 
acestei idei. Tinerii studenți sunt foarte ușor influențabili mai ales când le lip- 
sește o credință. Ei se lasă amăgiți nu atât prin avantajele materiale imediate — 
care li s-ar oferi — cât mai ales prin măgulirile ce li se aduc și prin perspectivele 
de mare viitor ce li se oferă, 

Tânărul însă va trebui să ştie că în orice post va fi, este o santinelă în 
slujba neamului şi că a se lăsa cumpărat, flatat, ademenit, înseamnă o părăsire 
de post, poate însemna o dezertare sau chiar o trădare. 

Micul nostru grup de la Iaşi, invincibil prin hotărârea sa, unit cu grupul 
bucovinenilor, s-a luptat timp de două zile cu îndârjire. Până la sfârşit a învins. 
Congresul a admis moţiunea propusă de mine, prin vot nominal, împotriva 
moțiunii susținute de întreaga conducere studențească. Votul acesta cred că 
nu l-a dat congresul din convingere, ci mai mult impresionat de hotărârea și 
disperarea cu care a fost dusă lupta. 

Studenrimea cernăuțeană, care nu trecea de 60 la număr, s-a purtat 
; admirabil. Micul nostru grup al ieșenilor, care nu trecea de 20, de asemenea. 
Dacă mai adăugăm încă 20, grupul Ciochină, tot de la Iași, lupta de două zile 
a fost de 100 contra 5.000. 








Piața Avram Iancu 
- Cluj - 





75 


NUI NAC] 


ai 
= 
o) 
Z 
pa 
7 


























3 
- 
7. 
9 
3 
> 
3 
PA 
2 
= 


„Redeschiderea universității după 
concepţia cazonă” 
Caricatură din presa vremii 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNBLIU ZELEA CODREANU 


Victoria noastră de atunci a fost hotărâtoare. Centrele studențesti, dacă 
punctul nostru de vedere ar fi căzut, și-ar fi pierdut caracterul lor românesc și, | 
în contact cu jidanii, ar fi apucat pe calea bolșevismului. Studențimea română 
a fost la o mare tăspântie, : 

Iar mai târziu, la 1922, n-am mai fi avut o izbucnire a unei mișcări stu- 
dențești românești, ci poate o izbucnire a revoluției comuniste, 


DESCHIDEREA UNIVERSITĂȚII DIN IAŞI 
ÎN TOAMNA ANULUI 1920 


La celelalte centre universitare, liniște. Noi eram însă condamnați la 
războire. 

Pentru prima oară în istoria Universității ieșene, Senatul Universitar 
anunță deschiderea cursurilor, fără preoți și fără serviciul religios. Pentru a 
înțelege cineva durerea noastră, trebuie să ştie, că această solemnitate era ne- 
întrerupt, de o jumătate de veac, cea mai frumoasă sărbătoare a Universității. 
Veneau tot Senatul Universitar, toți profesorii, toți studenții și cei noi înscriși; 
era prezentă elita intelectuală a Iașului. Mitropolirul Moldovei sau vicarul 
oficia slujba în aulă, binecuvântând începutul muncii pentru cultura popo- 
rului român, Dar acum Universitatea noastră se dezbrăca, printr-un gest al 
Senatului Universitar, de podoaba tradițiilor ei semiseculare. 

Mai grav, Universitatea Iașului creștin, cea mai înaltă școală româneas- 
că, proclama — în ceasurile grele de atunci — lupta contra lui Dumnezeu, alun- 
garea lui Dumnezeu din școală, din instituții, din țară. 

Profesorii Universității din Iași, afară de cei patru-cinci cunoscuți, au 
primit cu mare satisfacţie hotărârea păgână a senatului, acest pas înainte, care 
va scoate „știința românească” din „barbarie” și din „prejudecățile medievale”, 
Studenţii comuniști jubilau, jidănimea triumfa, iar noi, câțiva, ne întrebam 
cu durere: oare cât mai este până când vor fi dărâmate bisericile, iar preoții în 
odăjdii răstigniţi în altare? 

Un număr de vreo opt studenţi naționaliști, care ne aflam în Iaşi, am 
umblat zadarnic pe la ușile multor profesori, încercând să-i convingem a re- 
veni asupra măsurii luate, Repetatele noastre intervenții n-au dus la nici un 
rezultat, 

Și atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forța la 
deschiderea Universităţii. 

Ne-am culcat toți în strada Suhupan nr. 4, sediul acțiunii noastre, pen- 
tru a rămâne grupaţi. La 6 dimineaţa eu am plecat înainte la Universitate cu 
Vladimir Frimu, urmând ca ceilalți să vină după noi. Am închis și baricadat 

„ ușa din dos a Universităţii lăsându-l pe Frimu acolo. 

Eu am făcut un afiș scris cu creionul roșu pe care l-am lipit pe ușa cea 

mare de la intrare: 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA ConDREANU 


Aduc la cunoştinţa domnilor studenţi, precum şi a domnilor | 


profesori, că această Universitate nu se deschide decât în urma slujbei 
religioase tradiţionale. 


Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu. 

De la ora 8 au început să vină studenții. Eu am rezistat singur la ușă 
până la ora 9 și jumătate, când în fața Universității, se adunaseră peste 300 
de studenți. 

În momentul când profesorul Miiller de la Matematici voia să intre cu 
forța, i-am spus: „Când aţi intrat profesor la Universitate, ați jurat pe Cruce. 
Pentru ce vă ridicați acum împotriva Crucii? Sunteţi un sperjur, pentru că ați ju- 
rat într-un lucru în care n-aţi crezut, iar acum vă călcați jurământul. 

Atunci studenții, peste 300, în frunte cu Marin, șeful comuniștilor, cu 
Hriţcu, cu Ionescu de la Botoșani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe 
sus, au deschis ușa de la Universitate, m-au introdus în sala pașilor pierduţi, 
unde m-au purtat ca într-un vârtej, de la un capăt la celălalt al sălii, timp de 
aproape o jumătate de oră, dându-mi cu bastoanele și cu pumnii în cap. Nici 
o apărare și nici o ripostă nu mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc și 
împins din toate părțile primind lovituri de pretutindeni. 

În sfârșit am fost lăsat. Pe când stăteam într-un colț și mă gândeam la 
nenorocul înfrângerii mele, au sosit și cei șase. Biruința adversarilor n-a durat 
însă mult pentru că peste puțin timp secretarul Universității s-a coborât de la 
Rectorat și a afişat următoarele: 


Se aduce la cunoştinţa tuturora că Rectoratul a hotărât ca 
Universitatea să rămână închisă până miercuri, când se va deschide 
cu serviciul religios. 


Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusă. 

Miercuri dimineața, peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg 
oraşul, s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toți. A vorbit neîn- 
trecut de frumos profesorul A.C. Cuza. 

De atunci mi s-a înrădăcinat credința, care nu mă va părăsi, că cel 
care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins 
niciodată, 

În opinia publică a Iașului, aceste lupte, în special cele de la Regie și 
Ateliere şi acum în urmă cea de la Universitate, au avut un puternic răsunet. 
Adversarii au început să-și dea seama că bolșevismul nu poate înainta fără 
obstacole serioase, chiar atunci când de partea lui sunt aproape toți profesorii 
Universităţii, toată presa, toată jidănimea, marea majoritate a muncitorilor, 
iar de cealaltă parte numai un minim grup de tineri care nu opun altceva 
acestor valuri uriașe, decât uriașa lor credință în viitorul țării. Tinerii aceștia 


| Prezentau rezistența unor voințe înfipte în pământ ca nişte stânci peste care 


lumea ușor putea vedea, nu numai că nu se poate păşi fără pericol, dar că nu 
se poate păși niciodată. 


Casa profesorului 
A, C. Cuza din lași 





77 





rata 


Ec 











pe 
< 
7, 
e; 
3 
Z 
7, 


Institutul de anatomie 
- Iaşi i 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIv ZELEA CODREANU 


Adversarilor le era teamă, nu de noi, ci de hotărârea noastră. Lumea 
cealaltă, Iașul creștin și românesc, ne încuraja și ne urmărea cu simpatie. 


ANUL UNIVERSITAR 1920-1921 


Începur în condiţiile arătate mai sus, anul acesta a fost un şir neîntre- 
rupt de lupte și ciocniri. Noi, studenții luptători, ne-am organizat în jurul cer- 
cului studențesc „Ștefan Vodă” al cărui președinte eram. De aici ne-am atacat 
adversarii, biruindu-i rând pe rând, 

Dispreţuitori față de cultura românească, aceștia ne priveau de sus 
Universitatea și tot ce aveam noi în țara aceasta, cu pretenții de savanți şi în- 
drumători, ca niște oameni sosiți dintr-o mare țară pe un păcătos și înapoiat 
pământ românesc. 

Or fi avut ei dreptate în unele privințe, dar în curând vor avea să se iz- 
bească în mica noastră țară, de un mare bun-simț românesc secular, pe care 
acolo, în marea lor împărăție de peste Nistru, s-a dovedit a nu-l fi avut de loc. 

În Universitate, întrunirile deveniseră imposibile. Nici o hotărâre nu 
se mai putea lua. Marea majoritate a studenților era formată din comuniști și 
simpatizanți de-ai lor. Dar nu putea face nici un pas înainte deoarece grupul 
nostru, care nu trecea de 40, era totdeauna prezent. El atacă și nu mai permite 
vânturarea ideilor și practicilor comuniste. 

Greva generală încercată în Universitatea ieșeană, cu ocazia arestării 
studentului comunist Spiegler, eșuează după o zi, deoarece grupul nostru 
ocupă cantina și interzice intrarea la masă a greviștilor, bazându-se pe prin- 
cipiul: „Cine nu muncește, nu mănâncă”. Toate intervențiile rectorului și ale 
profesorilor de a ne convinge ca acești studenți să fie lăsați la masă, rămân 
zadarnice, 

Peste puţin timp, grupul nostru va câștiga o altă victorie — schimbarea 
uniformei. 

Studenţii comuniști purtau șepci ruseşti. Nu pentru că nu aveau alt- 
ceva, ci ostentativ, ca să afirme bolșevismul. Cu ocazia unei încăierări la 
Universitate, aceste șepci au fost luate și arse în Piaţa Unirii. Apoi, în fieca- 
re zi, la Universitate, pe străzi, prin localuri începe vânătoarea. Toate şepcile 
sunt arse, După o săptămână au dispărut complet și pentru totdeauna. 

Grupul nostru trece mai departe. Se ia la luptă cu presa iudeo-comu- 
nistă. El însă n-are presă ca să se lupte pe calea scrisului. În urma unor articole 
necuviincioase la adresa Regelui, Armatei și Bisericii, grupul nostru scos din 
răbdări pătrunde în redacțiile și tipografiile ziarului „Lumea, condus de jida- 
nul Hefter, și „Opinia, şi sfărâmă tiparnițele care împrăștiau otravă și insultă. 

Ptovocam dezordini, fără îndoială, dar acele dezordini vor opri marea 
dezordine, ireparabila dezordine pe care o pregăteau, în țara aceasta, simbri- 

_aşii revoluției comuniste. 
L_ "Toate acestea însă mă vor fixa în obiectivul răzbunărilor. 


Presa jidănească ne atacă. Eu voi riposta violent. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Încâlnind pe stradă pe redactorii „Opiniei”, în urma unui schimb de cu- | 
vinte, după ce le cer socoteală pentru ofensele aduse, ne încăierăm. Adversarii ; 


mei sunt bătuţi bine. 
A doua zi însă toate ziarele din Iași fac front contra mea: „Opinia, 
„Lumea',„Mişcarea'. 


ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN 
UNIVERSITATEA IEŞEANĂ 


Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine Senatul Universitar, se 
întrunește și, fără a mă audia, mă elimină pentru totdeauna din Universitatea 
ieșeană. 

În sfârșit, Universitatea și așul vor scăpa de rurburătorul ordinii publi- 
ce, care timp de doi ani, a stricat pacea iudeo-comuniștilor și s-a opus la toate 
încercările acestora de a dezlănţui revoluția pentru detronarea Regelui, arde- 
rea bisericilor, împușcarea ofițerilor și masacrarea a sute de mii de români. 

Oamenii ordinii și legalității sunt, pentru Senatul Universitar, comu- 
niștii. Eu sunt tulburătorul acestei ordini. 


CONSILIUL FACULTĂŢII DE DREPT 


Dar planurile lor se sfărâmă. Pentru că intervine un fapt într-adevăr unic, 
în manifestările obișnuite ale vieții noastre universitare. Consiliul Facultății 
de Drept se sesizează de eliminarea pronunţată de Senat, şi având în frunte 
pe profesorii Cuza, decan, Matei Cantacuzino și Dimitrie Alexandrescu, se 
opune acestei eliminări. 

Încercările Consiliului de a tempera furia Senatului Universitar, dau 
greş. Senatul nu renunță la pedeapsa dată. 

Atunci Facultatea de Drept își retrage reprezentantul din Senat, nu se 
supune hotărârii acestuia și se declară independentă. 

Pe mine facultatea mă anunţă că mă pot prezența la cursuri, deoarece 
Consiliul Profesoral refuză să recunoască hotărârea Senatului Universitar, 

Am rămas astfel pe mai departe, student la Universitatea din Iași. 

În urma acestui fapt, timp de trei ani, Consiliul Facultăţii de Drept nu 
şi-a mai trimis reprezentantul în senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar 
după plecarea mea din Universitate. 

Mai târziu, când mi-am luat licenţa, rectoratul a refuzat să-mi elibere- 

„Ze diploma. Nu mi-a eliberat-o nici până în ziua de azi. Pentru înscrierea în 
barou şi pentru continuarea cursurilor în străinătate m-am servit numai de 
iile eliberat de facultate. 





Palatul Braunştein 
- laşi - 


"I 
Z 
ei 
ad 
7. 
= 
pi 
9) 
VA 
> 
= 





| 
| 
| 

















CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZBLEA CODREANU 


ANUL UNIVERSITAR 1921-1922 | | 


Noul an universitar s-a deschis în condiții normale. Cu serviciu religi- 
os. Din nou Universitatea și Iașul sunt în sărbătoare. 

În Bucureşti, acest mare eveniment trece aproape neobservat. 

Acolo, la sosirea studenților, masa studențească se pierde în mulțimea su- 
telor de mii de oameni, a zgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc 
brutal. La Iaşi, când pleacă studenții, e melancolie generală, ca la plecarea coco- 
rilor și a păsărilor, toamna când vin studenții, vine tinerețea, vine viaţa. E zi de 
sărbătoare. La Bucureşti, studentul se simte singur în mijlocul unei lumi imense 
care nu-l vede, nu-l apreciază, nu-l mustră, nu se interesează de el, nu-l iubește, 

Educaţia studentului, la Iași, este incomparabilă, pentru că el se dezvol- 
tă, ca şi un copil sub iubirea mamei sale, la adăpostul dragostei românilor, Aici 
neamul își crește studenții. Eu însumi datorez acestui Iaşi o parte însemnată 
de recunoștință pentru tot ce am putut să fac, Am simţit totdeauna grija pe 
care mi-a purtat-o acest suflet al Iaşului, am simțit raza iubirii lui, i-am simţit 
mustrarea, încurajarea, îndemnul, chemarea la luptă. 

Pe noi, studenţii de la Iași, ne urmăresc acestea și acum şi ne vor urmări 
până la sfârșitul vieții, ca amintirea îndemnurilor și dragostei mereu prezente 
a mamei. 

Din toate generaţiile studențești care s-au perindat prin Iași, pe câţi nu 
i-a urmărit toată viața îndemnul, chemarea la luptă a Iașului! Pe câți nu i-a 
urmărit, până în mormânt, pe câți nu-i urmărește și astăzi, mustrarea lui!... 

De la începutul anului se observă că iudeo-comunismul dădea înapoi 
dezorientat și cu moralul aproape pierdut. Nici o încercare de rezistență. 

Noul val de studenți, acum înscriși, auziseră cu toții de luptele noastre 
și de mult aşteptau să vină alături de noi. Ajunşi aici, au intrat în rânduri. 


9 
A 
7. 
= 
e; 
IEI 
> 
PY 
tb 
VA 
Pai 
23) 


PREȘEDINTE 
LA 
SOCIETATEA STUDENȚILOR ÎN DREPT 


În toamna aceea am fost ales președinte al Societăţii Studenţilor în 
Drept, Senatul Universitar n-a voit să mă valideze sub pretext că sunt elimi- 
nat din Universitate. M-am validat singur. 

Societatea Studenților în Drept ca și toate celelalte societăți pe facul- 
tăți, avea ca scop activitatea științifică, de completare și aprofundare a studii- 
lor în domeniul respectiv, 

Aşa bunăoară, sub președinția lui Nelu Ionescu, cu doi ani înainte de 

„mine, Societatea Studenților în Drept ținea ședințe aproape săptămânal. Un 
| student citea o carte de drept sau în legătură cu dreptul, o rezuma în ședință, 


o critica, și apoi urmau discuţii contradictorii. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Eu am păstrat norma generală, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste 
lucrări şi referate nu se puteau face decât având ca obiect problema jidă- 
nească în lumina ştiinţei. 

Se citeau lucrări asupra acestei probleme în România și în străinătate, 
asupra puterii iudaice internaționale, asupra istoricului acestei probleme la 
noi şi aiurea. Studiam mijloacele de luptă întrebuințate contra noastră, spiri- 
tul și mentalitatea iudaică, şi preconizam mijloace de luptă și de apărare. 

Urmau după fiecare expunere, discuţii, completări şi la urmă formu- 
larea adevărului stabilit pentru ca fiecare să poată pleca lămurit. Apoi, în 
continuare, căutam în aceleași ședințe să realizăm: 

a. Identificarea la orice pas a acestui spirit și mentalități iudaice in- 
filtrare pe nesimţite în felul de a cugeta și a simți al unei însemnate 
părți dintre români; 

b. Dezintoxicarea noastră, eliminarea iudaismului introdus în cuge- 
tarea noastră, prin cărţi de școală, de literatură, prin profesori, prin 
conferinţe, prin teatru, prin cinematografice; 

c. Înțelegerea şi demascarea planurilor jidăneşti mascate sub atâ- 
tea forme. Căci avem partide politice, conduse de români, prin care 
vorbește iudaismul; ziare româneşti, scrise de români, prin care 
vorbește jidanul cu interesele lui; conferențiari români, autori ro- 
mâni, gândind, scriind și vorbind jidăneşte în limba română. 

Am început să ne dăm seama, studiind toate acestea, că, pentru prima 
dată în istorie, poporul român a venit în contact cu un neam care întrebuin- 
țează ca arme de luptă și distrugere, ca armă naţională, viclenia și perfidia, 

Românul n-a cunoscut decât lupta dreaptă. În fața noilor mijloace jidă- 
nești, el s-a găsit dezarmat. Ne-am dat seama că totul se reduce la cunoașterea in- 
amicilor şi că în momentul în care noi românii, îi vom cunoaşte, îi vom învinge. 

Şedinţele noastre au urmat regulat timp de un an de zile. Ele atrăgeau 
studenți de la toate facultățile, în număr din ce în ce mai mare, încât Centrul 
Studenţesc își pierduse aproape ființa. Întreaga studențime gravita în jurul 
activității Societății Studenţilor în Drept. 

Amfiteatrul devenise neîncăpător pentru mulțimea de studenți care ţi- 
nea să ia parte la aceste şedinţe. 

În număr din ce în ce mai mare participau studenții basarabeni. O ju- 
mătate de an de activitate ne aduce un adevărat miracol: trei sferturi dintre 
studenții basarabeni creștini se trezesc, se simt chemați la o viață nouă, se 
luminează la faţă. 

În scurt timp, ei vor deveni cei mai credincioși soldaţi ai luptei noastre, 
ajungând prin credință, devotament, curăţenie sufletească și spirit de jertfă în 
fruntea mișcării care începuse a se înfiripa. Momentul acesta de înfrățire între 
noi, în aceeași lumină și de legământ de luptă pentru țara creștină în contra 
hoardelor iudaice înșelătoare, nu-l vom uita niciodată. Cei ce ne războisem 

; până ieri, acum ne îmbrățişam. 

Îndreptarele de orientare la aceste şedinte erau scrierile geniilor noas- 

tre naționale Bogdan Petriceici. Hasdeu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Vasile 











Profesorul A, C. Cuza 


VIN 


= 
5 
Zi 
PI 
= 






































Z 
că 
PA 
e; 
a 
2 
pai 
Z 
ai 





82 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELIU ZELEA CODREANU 


Alecsandri etc. și, mai cu seamă, scrierile și prelegerile profesorului Cuza, scrierile 
profesorului Paulescu, lecţiile de educație națională ale profesorului Găvănescul. | 

“Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o dată citite, ci de trei-patru 
ori citite şi studiate, În special cursurile sale de economie politică ce tratau, de 
a înălțimea catedrei, în chip strălucit, chestiunea jidănească, chemând pe ro- 
mâni la înțelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost călăuză 
de fiecare moment, în sforțările pentru cunoaşterea ei. Cel mai mare noroc al 
nostru și deci al românilor a fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai stră- 
luciţi cunoscători ai problemei jidănești din lume, căruia îi datorăm puterea 
noastră de a ne orienta faţă de toate manoperele jidănești. 

Cursurile lui, de o mare înălțime academică, erau urmărite de toți stu- 
denții cu o nemaiîntâlnită atenție. Amfiteatrul Facultății de Drept era tordeau- 
na neîncăpător. Încă multă vreme de acum încolo, Universitatea ieșeană nu va 
mai avea un profesor ale cărui predici de naționalism să trezească un interes 
asemănător. 

În acest timp, viața multora dintre noi începe să-și găsească un rost 
unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru 
primejduit în existenţa sa. 


VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERNĂUȚI 


La celelalte universități — liniște. La Cernăuţi încă din primăvara anului 
trecut 1921, au început mişcări pe tema românizării teatrului. O luptă aprigă 
de câteva zile s-a sfârșit cu victoria studenților. Acum, în primăvara anului 
1922, am organizat cu Societatea Studenţilor în Drept o vizită a ieșenilor 
la Cernăuţi. Am fost bine primiți de profesori și studenți. Cei peste 100 de 
vizitatori, în timpul celor trei zile, cât am stat acolo, n-am făcut alta, decât să 
împărtășim și colegilor cernăuțeni credința cea nouă, care se înfiripase în 
sufletul nostru. 

N-a fost greu. Pentru că Cernăuţi, ca și lașul şi mai mult încă, gemea, 
cu străzile lui întregi, cu comerțul lui, cu bisericile lui părăginite, cu pămân- 
tul şi cu românii lui, sub cotropirea jidănească. În scurt, s-a făurit între noi o 
strânsă legătură sufletească, bazată pe dorul și visul comun de a ne vedea oda- 
tă neamul trezit la conştiinţa demnității, puterii şi drepturilor lui de stăpân pe 
soarta și pe țara sa. Această legătură s-a întărit apoi prin vizita pe care ne-au 
întors-o cernăuțenii o lună mai târziu, Acum l-am cunoscut întâi pe Tudose 
Popescu, acea figură frumoasă de tânăr luptător, cu chip de pandur, care a fost 
mai târziu unul dintre conducătorii mișcării studențești şi care astăzi doarme 
într-un cimitir sărac, sub o biată cruce uitată. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CoDREANU 


REVISTA „APĂRAREA NAŢIONALĂ” 


La 1 aprilie 1922, apare revista bilunară,, Apăratea Naţională”, sub con- 
ducerea profesorilor A.C. Cuza și N.C. Paulescu. Oricine își poate da seama 
ce a însemnat pentru noi, în mijlocul gândurilor și frământărilor noastre, apa- 
riția acestei reviste. 

În ea găseam tor ce ne trebuia pentru o perfectă lămurire și înarmare 
a noastră. Articolele profesorilor Cuza și Paulescu, erau citite cu religiozitate 
de tot tineretul şi aveau pretutindeni în rândurile studenților şi la București 
și la Cluj, un mare răsunet. 

La 1 şi 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau 
adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările pre- 
sei jidănești. 

Cred nimerit să dau aici câteva articole ale profesorilor Cuza și Paulescu 
apărute în acea vreme. 


Spiritul divin al adevărului va apăra în veci omenirea. 

În rezumat, Talmudul — legislația politico-religioasă a ovreilor 
— în loc să combată, ca Evanghelia, patimile de proprietate şi de do- 
minaţie, el împinge din contră aceste vicii la o culme nemaipomeni- 
tă, pentru ca să realizeze visul lui Iuda de a fi în același timp, și pro- 
prietarul întregului pământ şi stăpânul întregii omeniri. 

Dar — pe când apostolii creştini predicară idealul lor în faţa 
Cerului — Talmudul se ascunde; iar cele două apendice ale sale, 
Cabalul și Francmasoneria, sunt încă şi mai invizibile ca dânsul. 

Tustrei întrebuinţează, pentru a rămâne în întuneric, un mijloc 
scârbos și blestemat, adică minciuna. 

Minciuna este deci baza sistemului jidovesc căruia i se poate 
zice: „vorbeşti, deci minţi”. 

Dar minciuna are un duşman pe care-l urăşte de moarte — anu- 
me adevărul. 

Or, adevărul este trăsătura distinctivă a creştinismului. Hristos 
a zis: „Eu sunt adevărul” şi de aceea doctrina Lui este în execraţie în- 
aintea lui Israel. 

Minciuna, din contră, caracterizează ceea ce se numeşte spiri- 
tul răului sau diavolului. Astfel Iisus, adresându-se ovreilor, le zise: 

„Voi din tatăl vostru diavolul sunteţi şi poftele tatălui vostru 
voiţi să faceţi. Acela ucigător de oameni a fost dintru început şi întru 
adevăr n-a stat, căci nu este adevăr întru dânsul”. 

Când grăieşte minciuna, dintru ale sale grăieşte, căci mincinos 
este şi tatăl ei. 

Părăsind lumea, Hristos a trimis ucenicilor săi o armă invinci- 
bilă, adică Dubul Său. Spiritul divin al Adevărului, care va apăra 
în veci omenirea, în contra spiritului diavolesc al minciunii. 











cm so mase Prea Mae 


APĂRAREA NAȚIONALĂ | 


RR 0 DATA 00 întae 
mr A 1 4 AP cect ue 
. 


... 





Apărarea națională 


1 aprilie 1922 


| 
j 
i 
i 





NUVNOLOI LI NEL NI 


i 
| 
| 
i 
| 
i 
i 
i 
i 





Profesorul 
Nicolae Paulescu 


83 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELBA CODREANU 






Înaintea acestui Spirit al Adevărului mă închin strigând din 
adâncul sufletului: CRED ÎN DUHUL SFÂNT! 

(Prof. dr. N.C. Paulescu, din Fiziologie Filozofică. Talmudul, 

Cabalul, Francmasoneria, vol. II, București, 1913, pp. 300-301) 







Știinta antisemitismului 

Încă o împerechere de vorbe, oribilă: ştiinţa antisemitismului. 
Cum poate fi antisemitismul, ştiinţă? Se vor întreba indignaţi savanții 
cu rocele, savanții cu focele, savanții cu ixele, savanții cu sufixele, sa- 
vanții cu fixele lor pretinse „idei” de cultură? 
| Antisemitismul? Pentru savanții aceştia, e doar numai o sălbă- 
| ticie: manifestare oarbă de instincte brutale, rămășite ale unor timpuri 
preistorice. O ruşine în mijlocul civilizaţiei noastre, pe care o condam- 
nă deopotrivă ştiinţa şi conştiinţa luminată a omului liber de prejude- 
căți şi patimi, 

” Aceasta este „atmosfera” pe care au creat-o, mai cu deosebire ji- 
danii — şi pe care o întrețin jidăniţii — în jurul antisemitismului, pros- 
tind pe naivi sau exploatând naivitatea celor proşti, cu pretenţii: de a 
fi şi ei „la înălțimea civilizaţiei moderne”. Și cine nu vrea să fie ? 

De pildă, e un caz interesant al unui jidănit, de origine el însuşi 
jumătate jidan, vorbind, cu câţiva ani mai înainte, cu aere de straşnic 
savant despre antisemitismul nostru, care era şi pe vremea aceea ceea 
ce este acum, neschimbat. 

Şi iată ce ne spune acest autor, nomen odiosum — trădător 
atunci al gândirii naționale, precum a fost mai pe urmă, trădător al ac- 
țiunii naţionale, în timpul războiului — în revista „Viaţa Românească, 


anul II, nr. 11, din noiembrie 1907 (pp. 186, 204-207 ): 

















îs 
i-a 
Pe 
SI 
> 
> 
PY 
PA 






Vreau să vorbesc despre chestiunea evreiască... cu desăvârșire denatu- 
rată de iudofagia vulgară și feroce a antisemiţilor noștri, care astfel... ne com- 
promit în fața lumii civilizate... 

Cu arme ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medievale, cu pro- 
paganda de ură, cu pătimașa ațâtare la excese, cu răscolirea în masele populare 
a instinctelor bestiale... se poate numai compromite o cauză dreaptă, care nu 
este cauza antisemitismului... 

A da însă acestui conflict... un aer fals de prigonire a unei rase, de pri- 
ÎN gonire religioasă, de antisemitism într-un cuvânt, poate servi numai cauza 

adversarilor, bucuroși să exploateze divagările câtorva maniaci... scandalagii 
antisemiţi, provoacă punerea la ordinea zilei a întregii chestiuni prematur... 
; Nici un popor, cu atât mai puţin al nostru, nu se poate îngrădi până 
E la infinit, fără pedeapsă, împotriva ideilor moderne și nici împotriva acțiunii 
i ; politice din afară... (Puncte. Punctele de la urmă, sunt ale autorului, Așadar, 
nu suspensive, ci amenințătoare, părând a cuprinde o strașnică prevedere po- 
litică — n. red.) 



















































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


„A pune deci chestiunea noastră pe terenul antisemitismului, pe al urii 
de rasă, înseamnă a ne duce la o înfrângere rușinoasă și fatală pentru noi... 


specula asupra patimilor întunecate ... (Puncte. Punctele de la urmă, sunt iar 
ale autorului, cuprinzând aceeași amenințare: pentru asemenea oribile crime, 
ale antisemitismului nostru — n. red.) 


Am reprodus această concepţie tipică — a tuturor jidăniţilor. Și 
se vede la ce se reduce: clișee („lumea civilizată”, „ideile moderne”), dar 
mai cu deosebire, injurii („iudofagia vulgară şi feroce”, „arme ruginite", 
„instincte bestiale”, „divagările câtorva maniaci”, „scandalagii antise- 
miţi”, „porniri asiatice”, „patimi întunecate”)... 

Asemenea „aprecieri', le găsim nu numai la jidăniţii vulgari, ci 
uneori chiar la unii reprezentanţi — de altfel distinși — ai culturii, în 
alte domenii. Astfel, de pildă, eminentul jurisconsult, profesor univer- 
sitar, orator, om politic — fost ministru al instrucției publice, domnul 
C. Arion, mi-a servit din cauza antisemitismului meu, în plină adu- 
nare a deputaţilor, apostrofa — putem zice, celebră, venind de la un 
bărbat ca acesta — numindu-mă „omul cavernelor” 

Cât pentru jidani, explicaţia pe care o dau ei antisemitismului 
este încă și mai caracteristică. Pe lângă obişnuitul clișeu, cu sălbăticie 
şi ură — fireşte, fără motiv, căci nu le convine să discute motivele — an- 
tisemitismul este după dânşii: „o nebunie”, o degenerare intelectuală, 
o boală a spiritului. În modul acesta consideră unul din „intelectualii” 
moderni cei mai distinși ai jidanilor, dr. K. Lippe, de ilustră origine, 
ca strănepot al vestitului comentator al Talmudului, Raşi, din veacul 
de mijloc — cel cu tob sebegoim barog, adică] „pe cel mai bun dintre 
goimi, omoară-l. 

Medicul dr. K. Lippe, pripăşit la noi din Galiţia şi stabilit la 
Iași — unde a fost închis, omorând prin avort o creştină — a publicat 
chiar o scriere specială cu titlul „Simptome ale boalei mintale antisemi- 
te” (Simptome der Antisemnitischen Geistes Krankbeit, lassy, 1887). 
Şi, ca o dovadă că argumentele de care se servesc jidanii para- 
ziți, împotriva antisemitismului, sunt de o extremă sărăcie — ca şi ale 
jidăniţilor şi pururea aceleași — iată ce spune, chiar acum în urmă, 
„Curierul Israelit”, oficialul organ al Uniunii Evreilor pământeni, în ar- 
ticolul de fond al numărului său de vineri, 15 septembrie 1922, sub 
titlul injurios pentru noi, care scriem la „Apărarea Naţională, numin- 
du-ne o „bandă de mişei”: 


„E la antisemiţi o stare de degenerare intelectuală ajunsă la perversita- 
tea simțurilor, un fel de sadism mental, de care cei loviți sunt împinşi la min- 
clună şi calomnie”, 





„Porniri asiatice... demagogie violentă, agitație nesănătoasă... încercare de a 


Semdai t - 
manpâniiii cât mai mut printre vel scoată rovtel. 


sein O mmmateie 


if | 
APĂRAREA NAȚIONALĂ | 


ori 9 MREȚI m sare 
MN mA a Br tm - 
-. 


Apărarea naţională 
15 noiembrie 1922 





85 


bai 
= 
9 
A 
> 
= 




















fi 
ed 
Va 
= 
e; 
e; 
> 
sa 
7 





86 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu Z8LEA CODREANU 


Cum vedeţi, este o explicaţie foarte simplă, dar și extrem de na- 
ivă: tot ce se spune contra jidanilor, este „minciună şi calomnie”, dato- 
rită unei degenerări intelectuale specifice. 

Definiţia antisemitismului — de către jidăniţi și jidani — se re- 
zumă, dar, în aceste două cuvinte: sălbăticie şi nebunie. Se înţelege ale 
antisemiţilor. Cât pentru jidani — ca fenomen social — ei nici nu intră 
în explicaţia aceasta. Ca și cum nu ar fi. 

Sălbăticia şi nebunia au făcut ca toate popoarele, în toate tim- 
purile, egiptenii, perșii, grecii, romanii, arabii precum şi naţiile moder- 
ne până în ultimul timp, să considere pe jidani ca un pericol naţional 
și să ia măsuri împotriva lor. 

Sălbăticia şi nebunia, au întunecat înţelegerea celor mai strălu- 
ciți reprezentanţi ai culturii tuturor naţiunilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, 
Mohamed, Martin Luther, Giordano Bruno, Friederich cel Mare, 
Voltaire, Joseph al II-lea, Napoleon 1, Goethe, Herder, Immanuel Kant, 
Fichte, Schopenhauer, Charles Fournier, Ludwig. Feuerbach, Richard 
Wagner, Bismarck, Rudolf Virchow, Theodor Billrotb, Eugen Dihring şi 
alții nenumărați, în toate domeniile, ca să se pronunţe contra jidanilor. 

Sălbăticia şi nebunia, în sfârșit, explică antisemitismul ce- 
lor mai aleşi reprezentanți ai culturii noastre, ca Simion Bărnuţiu, 
Bogan Petriceicu Hasdeu, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Mihai 
Eminescu. 

Sălbatici şi nebuni: toţi aceştia. Civilizaţi şi cuminţi: jidăni- 
ţii. lar jidanii: inexistenţi. 

Asemenea aberaţii se sfărâmă de sine. Cu toate acestea, pentru 
a confuziona spiritul maselor, ele se produc necontenit. De aceea tocmai 
şi pentru că asemenea „teorie” — vrednică de capul jidanilor şi de imbe- 
cilitatea sau venalitatea jidăniţilor — nu este capabilă să explice antise- 
mitismul, ca fenomen social, noi îi vom spune teoria antisemită. 

După această teorie, a noastră, în alcătuirea antisemitismului, 
trebuie să deosebim trei momente: instinctul, conştiinţa, ştiinţa. 

Instinctul a făcut ca întotdeauna mulțimea, care se preocupă în 
primul rând de interesele sale materiale, imediate, să se împotrivească 
parazitismului jidanilor, prin mişcări populare, adeseori sângeroase şi 
generale, precum a fost între altele multe, pretutindeni, teribila mişcare 
a cazacilor, din Ucraina, conduși de Bogdan Hmelnischy şi în care au 
pierit peste 250.000 de jidani la 1649. 

Conştiinţa pericolului jidănesc se trezeşte treptat, mai întâi în 
clasele culte, și apoi se întinde la tot mai mulţi, care se unesc cu mulți- 
mea, sprijinind revendicările ei, ele însele devenind conştiente. 

Ştiinţa începe cu cercetări parţiale, până când ajunge — abia 
în zilele noastre — la determinarea obiectului ei, cercetând iudaismul 
ca fenomen social, despărțit de mediul în care caută să se confunde, şi, 
constatând că el este o problemă umană, şi cea mai mare, a cărei solu- 
ţie trebuie găsită. 


di 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Cercetările parţiale, prin rezultatele la care ajung, am putut zice că | 
formează antisemitismul ştiinţei. Aceasta este baza, care nu se confun- 
dă însă cu ştiinţa antisemitismului. Ceea ce le deosebeşte, este obiectul lor 
diferit. Şi iată definiţia — prin determinarea obiectului — a acestei ştiinţe, 
care se vede că este o adevărată ştiinţă cu domeniul ei propriu. i 

Ştiinţa antisemitismului are ca obiect iudaismul ca problemă 
socială, fiind astfel, în mod necesar, sinteza tuturor ştiinţelor care | 
pot contribui la soluţia ei. | 

Care sunt aceste ştiinţe, care prin cercetările lor parţiale contri- | 
buie la cunoaşterea iudaismului, am văzut. Și iată în ce fel ştiinţa anti- 
semitismului se foloseşte de rezultatele lor pentru a îndruma soluția ei. 

Istoria constată că, de la început, jidanii sunt un popor rătăci- | 
tor printre celelalte popoare, nomad, fără patrie. Ştiinţa antisemitis- 
mului stabileşte că acest nomadism este contrar existenţei popoarelor 
sedentare, agricole, şi nu poate fi tolerat. i 

Antropologia constată că jidanii sunt un amestec de rase di- 
ferind între dânsele, neînrudite, ca semiţii, arienii, negrii, mongolii. 
Ştiinţa antisemitismului explică sterilitatea naţiunii jidăneşti, în do- 
meniul culturii, ca un efect al acestei corciri şi arată că această corcitu- 
ră nu poate servi cu nimic cultura celorlalte naţiuni, pe care numai o 
falsifică, denaturând caracterele ei. 

Teologia constată că religia jidănească este o religie particularis- 
tă, bazată pe legământul special încheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu 
jidanii, consideraţi ca popor ales ca „popor sfânt” (am codes), despărţit 
de celelalte popoare. Știința antisemitismului deduce cu rigurozitate că 
o asemenea concepţie exclude posibilitatea oricărei conlucrări paşnice 
şi a oricărei asimilări cu jidanii. 

Politica constată că pretutindeni, în mijlocul celorlalte naţiuni, | 
jidanii au organizaţia lor socială deosebită, constituind stat în stat. | 
Știința antisemitismului conchide că jidanii sunt un element anarhic, 
periculos existenţei tuturor statelor. 

Economia politică constată că jidanii au trăit în toate timpuri- 
le, chiar în Palestina, ca popor suprapus celorlalte naţiuni, exploatând | 
munca lor, fără ca ei să fie direct producători. Știința antisemitismului 
zice că orice naţiune are dreptul să-și apere munca sa productivă de | 
exploatarea jidanilor, care nu pot fi toleraţi a trăi ca paraziți, compro- | 
miţând existenţa popoarelor. i 

Filosofia constată că concepția iudaismului despre viaţă este 
„un anacronism contrar propăşirii umane". Ştiinţa antisemitismului 
impune, ca o datorie către civilizație, ca această monstruozitate cultu- 
rală să fie înlăturată prin silinţele unite ale tuturor naţiunilor. 

Pe constatările obiective, ale diferitelor ştiinţe speciale, deosebite i 
de dânsa, ştiinţa antisemitismului îşi bazează concluziile ei, care toate i 
duc, cu necesitate, la aceeaşi soluţie: 





PINA] 


Z 
= 














87 























z 
= 
7. 
3 
A 





88 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnBLiu ZELEA CODREANU 


Eliminarea jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, pmimd | 
capăt existenţei lor nefireşti, parazitare, datorite unei concepţii ana- 
cronice, contrară civilizaţiei şi liniştii tuturor naţiunilor şi pe care 
ele nu o mai pot tolera. 

Această teorie antisemită diferă, cum se vede, de teoria jidă- 
nească şi a jidăniţilor, care reduce explicaţia antisemitismului la cele 
două manifestații sufletești, individuale, şi care de îndată ce se mani- 
fostă în masă, sunt ele însele o problemă socială: sălbăticie şi ură. Și o 
explică şi pe aceasta. 

Instinctul antisemitismului: poate fi însoţit, uneori, de sălbă- 
ticie şi ură. Pentru că instinctul e orb, cum se zice, deşi e așa de sigur 
în apărarea vieții, 

Conştiinta antisemitismului se adaugă, însă, instinctului, în- 
tărind pornirile lui, oricât ar fi de „sălbatice Căci pentru a fi „civili- 
zat” trebuie, mai întâi, să exişti. 

Ştiinta antisemitismului vine, în sfârşit, şi explică fenomenul, 
luminând tot mai mult conştiinţa mulțimii şi dând satisfacţie deplină 
instinctului ei, cu izbucnirile lui violenţe, pe care le legitimează, dezvă- 
luind cauza lor, în parazitismul jidanilor. Astfel, ea ne dă formula so- 
luţiei ştiinţifice, a problemei iudaismului — pe care nu ne mai rămâne 
decât s-o punem în funcţie, pentru a o realiza. 

Antisemitismul modern întrunește dar toate energiile: energia 
instinctului, energia conştiinţei, energia ştiinţei, a adevărului, deplin 
dovedit — formând o formidabilă putere socială, capabilă, desigur, să 
rezolve cea mai mare problemă a civilizaţiei timpului nostru care este: 
problema jidănească. Și cu ce se apără jidanii şi jidăniții împotriva 
acestei puteri uriașe, căutând să prelungească existenţa condamnată a 
parazitismului lor? Am văzut: cu clișee, injurii şi mofturi. 


„Iudofagia vulgară și feroce a antisemiţilor noștri... ne compromit în 
fața lumii civilizate... Arme ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medie- 
vale... Răscolirea în masele populare a instinctelor bestiale... Porniri asiatice... 
Nebunie... Sadism mental... 


Acestea sunt toate argumentele — căci altele nu au — pe care le 
opun antisemitismului nostru, crezând a-l înlătura cu prostii. 

Pe când în sânul tuturor naţiunilor, revoltate împotriva parazi- 
tismului ludei nomade, clocotesc energiile răzbunătoare.., 

(A.C. Cuza, „Apărarea Naţională”, nr. 16, 15 noi. 1922, anul 1.) 


ÎNFIINȚAREA ASOCIAȚIEI STUDENȚILOR CREȘTINI 


La 20 mai 1922, într-o adunare restrânsă am declarat desființat Centrul 
Studenţesc Iași, care se afla încă în mâinile unei rămășite de adversari susținuți 









































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 





| 

i 

de rectorat, și am înființat Asociaţia Studenţilor Creștini, care trăieşte și as- | ; 
tăzi. Pornisem un grup restrâns, înființasem un cerc studențesc, trecusem la ! | 
| 

i 

i 





Societatea Studenţilor în Drept, iar spre sfârșit, se năştea din truda noas- 
cră adevăratul Centru Studenţesc sub denumirea de Asociaţia Studenților 
Creștini către care băteau acum toate inimile studențimii ieșene. Alta însă 
decât cea de la 1919. 

De acum mă apropiam, nu cu puțină melancolie în suflet, după trei ani 
de lupte şi de scumpe legături călite în focul atâtor încercări, de ziua despăr- 
ţirii mele de Universitate, de viaţa de student, de camarazii mei de luptă. Mai 
aveam o lună până la examenul de licenţă și nu mă puteam deprinde cu ideea 
că va trebui să plec, că noi, seria de la 1919, așa strâns închegați sufletește, vom 
pleca şi ne vom răspândi fiecare, cine ştie în ce colț de țară. 

De aceea, după ce am aranjat succesori în locul meu la Drept pe Sava 
Mărgineanu, iar la Asociaţia Studenţilor Creștini pe Ilie Gârneaţă, am făcut un 
jurământ cu 26 de camarazi, care ne simțeam mai legați, în scopul de a lupta pe 
oriunde vom fi pentru crezul ce ne-a legat pe băncile Universităţii. Legământul 
acesta l-am iscălit cu toții, l-am pus într-o sticlă și l-am îngropat în pământ. 

După ce mi-am trecut examenele de licenţă, am făcut un alt legămânr 
cu un al doilea grup mai nou în luptă, în număr de 46. 

Aceştia au fost invitaţii mei la Huși, unde timp de patru zile am ținut 
ședințe, lămurindu-ne în cele mai mici amănunte asupra activității noastre 
viitoare, Aici tatăl meu a vorbit camarazilor în mai multe rânduri, îndemnân- 
du-i la luptă. 

După acestea ne-am despărțit purtând fiecare în suflet dorul unor zile 
mai bune şi mai drepte pentru neamul nostru. 








NULNI 


7. 
= 





ANGAJAMENI DE ONOARE 


Subsemnaţii studenţi ai Universităţii din aşi, văzând situația 
grea în care se găseşte poporul român, amenințat în existenţa sa de că- 
tre un neam străin, care ne-a acaparat moşia şi tinde să pună mâna pe 
conducerea ţării, pentru ca urmaşii noştri să nu pribegească prin țări 
străine, alungaţi de sărăcie şi mizerie din ţara lor, şi pentru ca neamul 
nostru să nu sângereze sub tirania unui neam străin, ne ridicăm botă- 
râţi împrejurul unui nou şi sfânt ideal, acela al apărării patriei noastre 
în contra cotropirii jidoveşti. 

În jurul acestui ideal am format Asociaţia Studenţilor Români 
Creștini de la Universitatea din laşi. 

Cu acest ideal plecăm în suflet cei care părăsim astăzi băncile 
şcolii. 

A lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastră, pentru 
viaţa ameninţată a neamului, socotim a fi cea dintâi a noastră dato- 
rie de onoare. 














Z 
» 
7. 
= 
= 
- 
PA 





90 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


De aceea întruniţi azi, sâmbătă, 27 mai 1922, ne luăm un an- | 
gajament comun ca, împrăştiindu-ne în toate colţurile țării, să ducem 

cu noi pretutindeni din focul care ne-a însufleţit în vremurile tinere- 

ţii şi să aprindem în sufletele necăjite:făclia adevărului, a dreptului de 

viaţă liberă a neamului nostru pe aceste meleaguri. 

Vom păstra cea mai strânsă legătură cu Asociaţia pe care azi o 
părăsim şi în care rămânem ca membri sprijinitori, ea fiind punctul 
central care ne va uni mereu în lupta noastră unitară. Ne vom întâlni 
peste 8 ani, adică în anul 1930, 1/14 mai la Universitatea din laşi. 
Comitetul Asociaţiei va avea grijă să anunţe pe toţi membrii cu două 
luni înainte de această zi şi să pregătească primirea lor. 

Lăsăm cuvântul nostru tuturor generaţiilor de studenţi care vor 
trece prin această asociație şi care vor înţelege să-și închine munca lor 
pe altarul patriei să se întrunească în același an şi în aceeași zi cu noi 
la Universitatea din laşi. 


27 mai 1922 

Corneliu Zelea Codreanu — Huşi 

N. Nădejde, strada Universităţii 21 — Iaşi 

Grig. Ghica, strada Carol 23 — Iaşi 

I. Sârbu, Oficiul Attachi, comuna Rudi, judeţul Soroca 

Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rusă, judeţul Cetatea 
Albă, comuna Caragaiani 

Ilie Gârneaţă, strada Muzelor 40 — Iaşi 

Alexandru P. Hagiu, Chetreşti — Vaslui 

Ioan Blănaru, strada Tăbăcari 35 — Huşi 

Constantin C. Zotta, strada Maior Teleman 13 — Huşi 

A. Ibrăileanu, strada Ghica Vodă 3 — Galaţi 

M. Berthet, comuna Purcare, judeţul Cetatea Albă 

Iacob I. Filipescu, Târgu Fălciu, judeţul Fălciu 

Leonid Bondac, strada |. Heliade-Rădulescu 5 — Soroca 

C. Mădărjac, strada Apostol 71 — Galaţi 

I. Miclescu, strada Portului 165 — Galaţi 

Ionel I. Teodorescu, strada Muzelor — Galaţi 

Lascu Nicolae,strada Șinadino 22 — Chişinău 

Bobov Mihail, strada Podolskaia 85 — Chişinău 

Mihail V. Sârbul, comuna Măscăuţi, judeţul Orhei 

Nicolae B. Ionescu, strada Constantin Brâncoveanu 59 — 


Râmnicu Sărat 


Pavel Epure, Catedrală — Cetatea Albă 

Gb. Boca, Bălăceana, judeţul Suceava — Bucovina 

Vasile Nicolau, strada Lascăr Catargiu 61 — Huşi 
Andronic Zaharia, Parteştii de sus p.u. Cacica — Bucovina 
Vasile N. Popa, comuna Păunești — Putna 

Vasile Corniciuc, Putrăuţi, Suceava — Bucovina 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Nicolae N. Aurite, Tereblecea, Sireţel — Bucovina | 


Gr. Mihuţă, Scheia, Suceava — Bucovina 

Ciobanu Ştefan, strada Sturza, Suceava — Bucovina 

Eugeniu Cârdeiu, comuna. Bilca, judeţul Rădăuți — Bucovina 
Eug. N. Manoilescu, Epureni, Fălciu 

Vladimir Frimu, comuna Călmățui, judeţul Cahul 

Gh. Zarojeanu, strada Muzelor 40 — Iași 

Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, judeţul Rădăuţi 
Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, judeţul Rădăuţi 
Constantin Darie, Horodnicul de Sus, judeţul Rădăuţi 
Pascaru loan a Ștefan, Tereblecea, judeţul Siret 

Mihail |. Babor, Bălăceana, Suceava — Bucovina 

Sava Mărgineanu, Stroeşti, Suceava — Bucovina 

Ţăranu Traian, Stroeşti, Suceava — Bucovina 

AL. Pistuga, comuna. Tărnauca, judeţul Dorohoi 

Dragomir Lăzărescu, Tărnauca, judeţul Doroboi 

Constantin C. Câmpeanu, Scheia, județul Suceava — Bucovina 
D. Porosnicu, Gurmezoaia, Fălciu 

N. Gb. Ursu, Măluşteni, judeţul Covurlui 

C. Ghica, strada Carol 23 — Iaşi 


LA SFÂRŞITUL STUDIILOR UNIVERSITARE 


Rămas acasă, îmi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecuți în 
Universitate și mă întrebam: cum am putut noi răzbi peste atâtea obstacole, 
cum am putut înfrânge mentalitatea, voința a mii de oameni, cum am învins 
senate universitare și cum am muliat cutezanța unei întregi prese vrăjmașe? 
Am avut noi bani să plătim mercenari, să ne scoatem foi, să facem deplasări, 
să întreținem acest adevărat război? N-am avut nimic. 

Când m-am aruncat în cea dintâi luptă, n-am făcut-o în urma vreunui 
îndemn din partea cuiva. Nici în urma vreunei consfătuiri, a vreunei hotărâri 
prealabile cu executarea căreia aș fi fost eu însărcinat. Nici măcar sub impul- 
sul unei mari şi îndelungate frământări interioare sau cugetări adânci, în care 
să-mi fi pus această problemă. 

Nimic din toate acestea, N-aş putea să definesc cum am intrat în luptă. 
Poate ca un om care, mergând pe stradă cu grijile, nevoile și gândurile lui, sur- 
prins de focul care mistuieşte o casă, își aruncă haina și sare în ajutorul celor 
cuprinși de flăcări, 

Eu, cu mintea unui tânăr de 19-20 de ani, am înțeles numai atât din 

; toate cele ce vedeam: că ne pierdem ţara, că n-o să mai avem ţară; că, prin con- 
| cursul inconştient al bieţilor muncitori români sărăciți și exploataţi, va veni 
(sia noi stăpânitoare și pustiitoare hoarda jidănească, 


9I 


ai 
Va 
= 
ei 
= 
7 
> 
= 











| 
| 
j 
| 
! 


DRE ta 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELBA CODREANU 


Am pornit din porunca inimii, dintr-un instinct de apărare pe care îl 
are cel din urmă vierme târâtor, nu din instinctul de conservare personală, ci 
din acela de apărare a neamului din care făceam parte. | 

De aceea, tot timpul, aveam senzația că în spatele nostru stă neamul 
tot, cu viii, cu alaiul de morți pentru ţară, cu tot viitorul lui. Că neamul lup- 
tă şi vorbește prin noi, că mulțimea vrăjmașă, oricât de mare, în fața acestei 
entități istorice, nu-i decât un pumn de fărâmituri omenești pe care le vom 
împrăștia şi le vom învinge. 

Pentru aceasta au căzut cu toții, în frunte cu necugetatele senate uni- 
versitare, care crezând că luptă cu noi, o mână de tineri nebuni, luptau în rea- 
litate și loveau în propriul lor neam. 

! Există o lege a firii, care așază pe fiecare la locul său; răzvrătiții în contra 
| firii, de la Lucifer și până azi, toți răzvrătiţii aceștia, de multe ori foarte inteli- 
genţi, dar totdeauna lipsiți de înțelepciune, au căzut străfulgerați. 
În cadrul acestei legi a firii, acestei înțelepte așezări, oricine poate lup- 
i ca, are dreptul, are datoria să lupte pentru mai bine. În afară, în contra, peste 
această așezare, nimeni nu poate activa nepedepsit și neînfrânt. 

Globula de sânge trebuie să rămână în cadrul și în slujba organismului 
omenesc, 

O răzvrătire ar fi nu când s-at ridica în contra organismului, ci mai pu- 
ţin: când ar sta în propria ei slujbă, când nu s-ar satisface decât pe ea însăși, 
când n-ar avea altă menire și alt ideal, în afară de ea, când ar deveni propriul 
ei Dumnezeu. 

Individul în cadrul și în slujba neamului său. 

Neamul în cadrul și în slujba lui Dumnezeu și a legilor dumnezeirii. 

Cine va înțelege aceste lucruri, va învinge, chiar de va fi și singur, Cine 
i nu va înțelege, va cădea învins. Sub imperiul acestor gânduri îmi terminam cel 
ji de al treilea an universitar, 

i Din punctul de vedere al organizării ne statornicisem pe ideea de şef și 
de disciplină. Democraţia era înlăturată, nu din calcule, și nici din convingere 
născută pe cale de teorie. 

Antidemocraţia noi o ttăisem din primul moment. Eu am condus me- 
reu. O singură dată în trei ani am fost ales președinte la Societatea Studenţilor 
în Drept. Tot restul timpului nu m-au ales pe mine șef luptătorii, ci eu mi 
i-am ales. 

Niciodată n-am avut comitete și n-am pus la vot propuneri. Totdeauna 
însă, când am simțit nevoia, m-am sfătuit cu toți, dar pe a mea răspundere am 
luat singur hotărârea. De aceea, grupul nostru mic era totdeauna o unitate ne- 
zdruncinată. Tabere cu păreri împărtițe, majorități și minotități, ciocnindu-se 
între ele pe chestiuni de acţiune sau de teorie, n-au existat. 

La toți ceilalți era exact contrar. De aceea au şi căzut învinși. 

O mare credinţă, ca o flacără care ardea necontenit în inimile noastre, lu- 

„ minându-ne calea, o mare şi neuitată iubire între noi, o mare disciplină, o decizie 
în timpul luptei și o cumpănită pregătire a planului de luptă — acestea, binecu- 
vântarea patriei şi a lui Dumnezeu — ne-au asigurat biruinţele în cei trei ani. 


a 
ca 
Pa 
= 
e) 
3 
- 
z 
VA 








92 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


VARA ANULUI 1922 


Vara anului 1922 n-a trecut în liniște, Pe scena teatrelor naționale româ- 


nești sau comunale din oraşele moldovene încep să se joace în idiș, piese jidănești 
de către trupa Kanapof. Tineretul nostru a considerat aceasta ca o primejdie, 
pentru că a văzut un început de înstrăinare a acestei instituții menite să facă edu- 
cație naţională și morală poporului român. Expropriați în comerț, expropriați 
în industrie, expropriați în bogățiile solului și subsolului românesc, expropriați 
în presă, ne vom vedea într-o bună zi expropriați și de pe scenele teatrelor naţi- 
onale. Teatrul, alături de şcoală și de Biserică, poate înălța o naţiune decăzută, 
la conștiința drepturilor şi misiunii ei istorice. El poate pregăti și înălșa la luptă 
dezrobitoare o națiune, De acum ni se va lua și această redută. Teatrele noastre 
ridicate din truda și banul românului vor sluji jidănimii pentru pregătirea și în- 
tărirea forțelor ei în lupta contra noastră. Iar, pe de altă parte, de pe aceste scene 
românești, ne vor servi ca hrană sufletească nouă, românilor, tot ce va contribui la 
demoralizarea, la decăderea și la nimicirea noastră națională și morală. 

Era de datoria altora, a guvernului, a oricărei autorități, a profesorilor, 
să ia atitudine în fața acestui nou atac antiromânesc, Absenţă totală. Numai 
tineretul riscând lovituri, acoperindu-se de nenumărate insulte şi negăsind 
nicăieri nici un sprijin, a reacţionat aşa cum a putut. 

Această luptă a fost continuată în toate orașele: la Huși, Vaslui, Bârlad, 
Botoşani, Paşcani etc., de grupul studenților ieşeni ajutați pretutindeni de ele- 
vii de liceu. Ei pătrundeau în sălile pline de jidani, aruncând peste artiștii sata- 
nei cu tot ce le cădea în mână și alungându-i astfel de pe scena românească. 

„Poate necivilizat, vor zice unii. „Poate', zic şi eu. Dar întrucât este ci- 
vilizat ca o naţiune străină să mă deposedeze rând pe rând de toate bunurile 
ţării mele? Întrucât este civilizat ca aceeași națiune să-mi otrăvească cultura și 
să mi-o servească apoi pe scenă pentru a mă ucide? 

Întrucât au fost civilizate mijloacele întrebuințate în Rusia de jidănime? 
Întrucât e civilizat să căsăpești milioane de oameni fără judecată? Întrucât e 
civilizat să dai foc bisericilor sau să le transformi în cabarete? 

Eu, în sărăcia și după slabele mele puteri, mă apăr în contra atacului, 
cum pot. Cu presa, dacă am. Cu autorirăile, dacă mai sunt românești. Cu 
cuvântul, dacă mă ascultă cineva. Cu forța, dacă nu mai am cu ce și dacă toți 
tac. E laș şi nedemn acela care din vânzare sau lașitate nu-şi apără țara sa. Şi 
nu reacționează în nici un fel. 

Oricum, era un protest această luptă, era singurul protest în mijlocul 
unei lașe, și îngrozitoare tăceri. A doua zi se întorceau camarazii plini de lovi- 
turi și de răni, căci nu era puțin lucru, ca un grup de 15 tineri să intre într-un 
teatru cu 3,000-4.000 de jidani. Şi mai ales se întorceau plini de ocară și de 
batjocură din partea românilor noștri. 

De multe ori mă întreb: ce ne-a menţinut pe noi un grup așa de mic, 
| În fața atâtor lovituri, a atâtor ocări venite de pretutindeni din jurul nostru? 
N-am găsit nici un sprijin nicăieri. În această luptă cu toată lumea, singurul 
sprijin l-am găsit în noi. În credința noastră că suntem pe marea linie a istoriei 









“Teatrul național 
- laşi - 





93 


VA 
= 
fa 
= 
ei 
9 
VA 
> 
= 





















PINTRU LEGLUNARI 


























noastre naţionale, alături de toți cei ce au luptat, suferit şi murit ca ma 


pentru pământul și neamul nostru. 


În toamna anului 1922 m-am întors la Iași. Acolo am împărtășit cama- 
razilor un vechi gând al meu, de a mă duce în Germania, pentru a-mi continua 
studiile de economie politică și, în același timp, a încerca să realizez cât de puţin 
gândul de a duce ideile și credințele noastre peste hotare, Noi ne dădeam bine 
seama, din studiile pe care le făcusem, că problema jidovească are un caracter 
internațional și că reacţiunea nu poate fi decât tot pe plan internaţional; că o 
rezolvare totală a acestei probleme nu se poate obține decât printr-o acțiune a 


ÎN GERMANIA 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNBELIU ZBLEA CODREANU 


tuturor neamurilor creștine trezite la conștiința primejdiei jidăneşti. 


Nu aveam însă nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine 

_și au împrumutat suma de 8.000 de lei de la inginerul Grigore Bejan, pe care 
urmau s-o plătească lunar, contribuind fiecare după puteri. Cu această sumă 
am plecat la Berlin, condus la gară de toți acei de care mă despărțeam și care 


rămâneau să lupte mai departe acasă. 


Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studenți şi ei, 


Bălan şi C. Zotta. M-am înscris la Universitate. 


În ziua înscrierii m-am îmbtăcat în costum național și m-am prezentat 
la acea frumoasă solemnitate, când rectorul după un străvechi obicei, strânge 
mâna fiecărui nou înscris. Pe sălile Universității am fost obiectul curiozității 


generale, din cauza costumului meu românesc. 


Pe cititorul acestor rânduri, l-ar interesa cu deosebire două chestiuni 
din Germania de la 1922. O privire asupra situației generale şi stadiul mișcă- 


rilor antisemite, 


Rănile lăsace de războiul care se terminase de curând şi de înfrânge- 
re sângerau. Mizeria materială se întindea peste Berlin și peste restul țării, 
deopotrivă. În ultimul timp fusese ocupată și Valea Ruhrului, un însemnat 
centru de bogătie. Asistam la prăbușirea vertiginoasă și catastrofală a mărcii. 
Lipsă de pâine, lipsă de alimente, lipsă de lucru, prin cartierele muncitorești. 
Sute de copii acostau lumea pe stradă, cerând ajutor. Căderea mărcii aruncă 
în aceeași mizerie și aristocrația germană. Oameni care avuseseră bani, în câ- 
teva zile nu mai aveau nimic, Cei cu pământuri și imobile, care și le vindeau 
atraşi de mirajul unui mare preţ, numai în câteva săptămâni rămâneau săraci. 
Capitalurile jidănești din ţară și străinătate făceau afaceri colosale. Cu câteva 
sute de dolari, deținătorii de valută forte, deveneau proprietari ai unor imobi- 
le uriașe de câte 50 de apartamente. Samsarii mişunau pe toate străzile, dând 
lovitiiri formidabile. 

Părtaşi ai acestei mari mizerii erau și câțiva străini, printre care mă nu- 

; măram şi eu, fiindcă n-aveam nici un ban. Cei 8.000 de lei ai mei cu care 
venisem îi terminasem. Atunci a începur foamea. Dar, în mijlocul unei su- 
ferinţe generale, suferința ta e mai ușoară, Fiind o fire care nu mă încovoi în 


rtiri, | 


aaa oa pc cd > lait E emit a tza Noe ca îi ali o leit catia aaa 2 o di 




































































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


fața greutăților, nu m-am supus mizeriei, ci am încercat să mă lupt cu a. An 
studiat toate posibilitățile şi m-am hotărît să mă apuc de comerț. Îmi trebuia | 
un capital foarte mic, pentru ca să procur produse alimentare din provincie, 
pe care apoi să le aduc și să le revând în Berlin la restaurante. Acest fapt m-a 
determinat să mă mut în ajunul sărbătorilor la Jena, unde viața era mai ieftină, 
M-a impresionat acolo, în mijlocul acestei mizerii în care se zbătea poporul 
german, spiritul de disciplină, puterea lui de muncă, simţul datoriei, corec- 
titudinea, puterea de rezistență și credința în zile mai bune. Era un popor 
sănătos și vedeam că nu se va lăsa doborât la pământ și că va învia cu puteri 
nebănuite de sub piatra tuturor greutăților care-l apăsau. 

Mişcarea antisemită. Existau în Germania mai multe organizaţii po- 
litice şi doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate 
însă șubrede. Scudențimea de la Berlin și cea de la Jena era împărțită în sute 
de societăţi şi număra foarte puţini antisemiți. Masa studențească cunoștea 
vag problema. De o acțiune studențească antisemită sau măcar de o orientare 
doctrinară similară celei de la Iași, nu putea fi vorba. Am avut multe discu- 
ţii cu studenţii de la Berlin, la 1922, care, desigur, astăzi sunt hitleriști și mă 
mândresc a le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din ade- 
vărurile învăţate la Iași. 

De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii oc- 
tombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica 
zvastici și cu care legasem bune relații. Numele său era Strumpf şi locuia în 
Saltzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: „Se aude de o mişcare antisemită 
pornită la Miinchen de un tânăr pictor de 36 ani, Hitler. Mi se pare că acesta 
este acela pe care îl așteptăm noi, germanii”. Viziunea acestui muncitor s-a 
împlinit. Eu am rămas cu admirație pentru puterea lui de intuiție datorită 
căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni și fără 
să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui la 1932, unind sub o 
singură mare comandă întreg poporul german. 

Tot acolo, la Berlin, și cam în același timp, am auzit vestea uriașei izbuc- 
niri fasciste: marșul asupra Romei și victoria lui Mussolini. M-am bucurat ca 
de victoria țării mele. Există o legătură de simpatie între toţi cei care în diferie 
părți ale pământului, își servesc neamul, după cum există o legătură de simpa- 
tie între toți cei care lucrează la nimicirea neamurilor. 

Mussolini, viteazul care călca balaurul în picioare, era din lumea noas- 
tră, de aceea toate capetele de balaur se năpusteau asupra lui jurându-i moar- 
te, Pentru noi ceilalți el va fi un luceafăr luminos care ne va da speranțe; ne va 
A dovadă vie că hidra poate fi învinsă. O dovadă a posibilivăţilor noastre de 
bituință. 

„Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba vă bucurați”, șoptea presa jido- 
vească la urechile noastre. 

Nu e vorba de ce ne bucurăm noi; e vorba de ce vă supăraţi dumnea- 
Voastră de victoria lui, dacă nu e antisemit. Care e rațiunea atacurilor mondi- 
ale ale presei jidănești în contra lui? 


95 


"3 
Z 
i 
2: 
St 
= 
e) 
Z 
> 
= 
































PINTRU TEGIONARI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIV ZBLEA CODREANU 


În Italia sunt atâți jidani, câți ceangăi în România pe Valea Siretului. O 
mişcare antisemită în Italia ar fi ca și cum noi, românii, am porni o mișcare 
contra ceangăilor. Dar dacă Mussolini ar fi trăit în România, n-ar fi putut îi ! 
decât antisemit, pentru că fascism înseamnă, în primul rând, apărarea națiunii 
tale împotriva primejdiilor care o pândesc. Înseamnă desființarea acestor pri- 
mejdii și deschidere de drum liber către viață și mărire pentru națiunea ta. 

În România, fascismul nu putea să însemne decât înlăturarea primej- 
diilor care amenință poporul român, adică înlăturarea primejdiei jidăneşti și 
deschidere de drum liber cărre viața și mărirea la care au dreptul să aspire 
românii. 

ludaismul a ajuns la stăpânire în lume prin masonerie şi în Rusia prin 
comunism. Mussolini a distrus la el acasă ăceste două capete iudaice care 
amenințau Italia cu moartea: comunismil și 'masonetia. Acolo, iudaismul a 
fost desființat prin ce a avut el. La noi, va trebui desființat prin ce are: jidanii, 
comuniștii și masonii. Aceste gânduri le opuneam noi, tinerii români, în gene- 
ral, încercărilor iudăice de a ne despărți de bucuria biruinţei lui Mussolini. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ | 


10 DECEMBRIE 1922 


Eram încă la Jena, când, într-o bună zi, am fost surprins de vestea, 
că întreaga studențime română de la toate universitățile s-a ridicat la luptă. 
Această nebănuită de nimeni manifestare colectivă a tinereții românești a fost 
o izbucnire vulcanică pornită din adâncurile națiunii. Ea s-a manifestat mai 
întâi la Cluj, în inima acelui Ardeal care a lua poziție ori de câte ori neamul 
s-a găsit în impas, pentru ca aproape concomitent să irumpă violent în toate 
celelalte centre universitare. 

Într-adevăr, la 3-4 decembrie, la București, laşi, Cernăuți, sunt mari 
manifestații de stradă. Întreaga srudențime română este în picioare, ca într-un 
ceas de mare răspântie. Pentru a mia oară rasa aceasta, a pământului, amenin- 
ţată de atâtea ori în decursul veacurilor, îşi arunca tineretul în faţa primejdiei 
spre a-şi salva ființa. Un mare moment de electrizare colectivă, fără pregătire 
prealabilă, fără discuții pro și contra, fără decizii luate în comitete, fără ca 
cel puţin cei din Cluj să se cunoască cu cei din Iaşi, Cernăuți, Bucureşti. Un 
mare moment de iluminaţie colectivă ca lumina unui fulger în mijlocul unei 
nopți întunecoase, în care o tinerime întreagă își vedea linia de viață a ei şi a 
neamului. 

Această linie trece luminoasă de-a lungul întregii noastre istorii nați- 
onale și continuă virtual de-a lungul întregului nostru viitor românesc, indi- 
când calea de viață şi de onoare pe care va trebui să mergem și noi și strănepo- 
ţii noştri, dacă vrem viaţă şi onoare pentru neamul nostru. 

Generaţiile se pot așeza pe această linie, se pot apropia sau îndepărta de 
ea. Având putinţa deci de a da pentru neam de la maximum de viață şi onoare, 
până la maximum de dezonoare și rușine. 

Câte odată pe această linie se ridică numai indivizi izolați părăsiți de 
generaţiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. 
Cu ei sunt toate milioanele de morți și de martiri ai trecutului și viața de mâi- 
ne a neamului. 

Aici nu interesează majoritatea, fie ea de 99 %, cu părerile ei. 

Nu părerile majorității determină această linie de viață a neamului. Ele, 
majoritățile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de con- 
ştiinţă şi virtute sau de inconștientă și decădere. 

Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în 
jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, 
prin toţi haiducii, care în fața jugului străin nu s-au supus, ci și-au pus flinta 
în spate și s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia 
libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritățile” lașe 
şi„cuminți”. Ei înving sau mor, indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul 
trăieşte întreg din moartea lor și se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în 


97 


9) 
VA 
iz] 
pe 
= 
e) 
PA 
> 
= 






























































pi 
Z 
E, 
= 
PA 





98 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIu ZELEA CODREANU 


istorie ca nişte chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de 
lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și cât | 
de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții. Aparține istoriei nați- 
onale nu acela care va trăi sau va învinge — cu sacrificarea liniei vieții neamului, 
ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie. 

Ea este predeterminată de înțelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost vă-” 
zută, în ziua de 10 decembrie, de studenţii români. Şi în aceasta stă valoarea 
zilei: o întreagă tinerime românească a văzut lumina. 

La 10 decembrie, delegați din toare centrele, se adună la București, își 
fixează în zece puncte ceea ce au crezut că formează esența mișcării lor și se 
declară greva generală pentru toate universităţile, cerându-se realizarea aces- 
cor puncte, Nu este 10 decembrie mare prin valoarea formulării care s-a făcur 
atunci, după cât au putut delegaţii formula din esența adevărului care fră- 
mânta sufletul întreg al studențimii române, Este mare prin miracolul trezirii 
acestei tinerimi la lumina pe care a văzut-o sufletul ei. Este însemnată ca zi a 
hotărârii. A hotărârii la acțiune, a declarării războiului sfânt, care va cere aces- 
tei tinerimi române atâta tărie de suflet, atât eroism, atâta maturitate, atâtea 
jertfe cunoscute şi necunoscute, atâtea morminte! 10 decembrie 1922 cheamă 
tineretul pământului acestuia la un mare examen. 

Nici cei din București şi nici eu, care eram departe, și nici alţii, care poa- 
e erau copii prin liceu, dar care astăzi lâncezesc în adânci închisori sau dorm 
sub pământ, n-am crezut că ziua aceasta ne va purta prin atâtea primejdii şi ne 
va aduce atâtea lovituri și atâtea răni în lupte pentru apărarea țării noastre. 

La Bucureşti, Cluj, Iași şi Cernăuţi, izbucniri formidabile ale maselor 
studențești care, conduse de puterea lor de intuiție — accentuez: nu de condu- 
cători — se îndreaptă spre dușman. Ele vizează în primul rând presa jidăneas- 
că: „Adevărul', „Dimineaţa', „Mântuirea', „Opinia”, „Lumea”, focare de infecție 
morală, de otrăvire şi zăpăcire a românilor, 

Se îndreaptă pentru a le distruge, dar și pentru a arăta poporului român 
primejdia primei linii inamice, faţă de care el va trebui să fie în gardă. Manifestaţia 
contra presei înseamnă: declararea ei de dușmană a intereselor naționale și prin 
aceasta atragerea luării-aminte a românilor, de a nu se lăsa induşi în eroare, or- 
biți sau conduși de presa scrisă de jidani sau de românii jidăniți. 

Presa aceasta atacă ideea religioasă la români, slăbindu-le astfel rezis- 
tența morală și rupându-le contactul cu Dumnezeu. 

Presa aceasta împrăștie teorii antinaționale, slăbindu-le credința în na- 
țiune și rupându-i de pământul țării, de dragostea pentru el, pământ care în 
toate timpurile a fost îndemn la luptă și sacrificiu. 

Presa aceasta prezintă fals interesele noastre românești, dezorientând 


_şi îndreptând pe români pe linii opuse intereselor naționale. 


„.. Presa aceasta înalță mediocrităţile și oamenii capabili de corupție, pen- 
tru ca străinul să-și poată satisface interesele lui, și coboară valorile morale 


+ care nu se vor preta a face servicii iudaismului și intereselor acestuia. 


Presa aceasta otrăvește sufletul neamului, dând zilnic și sistematic pu- 
blicitate crimelor senzaţionale, legăturilor imorale, avorturilor, aventurilor. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Presa aceasta omoară adevărul și slujește minciuna cu perseverență dia] 
bolică, întrebuințează calomnia ca armă de distrugere a luptătorilor români. _! 

De aceea un român trebuie să fie atent când citeşte o foaie jidănească, 
stând în gardă față de fiecare cuvânt care nu e la întâmplare aruncat și că- 
utând a descifra planul iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor chesti- 
uni vrea mișcarea studențească să atragă luarea-aminte a tuturor românilor, 
atunci când ea se îndreaptă către redacțiile jidănești, declarându-le vrăjmașe 
ale poporului român. 

Am accentuat că izbucnirile formidabile ale maselor studențești erau 
conduse de puterea lor de intuiţie și nu de conducători. Pentru că e ușor ca 
cineva să îndrepte câţiva indivizi către casa cuiva, pentru a-i face manifestaţie 
ostilă. Când însă marile mulțimi se îndreaptă cu ostilitate, din porunca in- 
stinctului lor, către cineva, acela este condamnat fără apel ca vrăjmaș național. 


NUMERUS CLAUSUS 


În timpul luprelor studenţeşti trece din gură în gură formula numerus 
clausus. Dar nu ca o formulă salvatoare, căci masele nu dau formule, ci indică 
primejdii. 

DNumerus clausus înseamnă că marea primejdie jidănească stă în număr, 
mai cu seamă în număr, pe care nu-l mai putem suporta nici în școli, nici în 
comerț, nici în industrie, nici în profesiile libere. „Atenţie la număr”, vrea să 
spună numerus clausus, căci el trece peste puterile noastre de rezistență națio- 
nală și, dacă nu luăm măsuri, murim ca neam. 

Atâta valoare are această formulă. Sau, dacă vreţi, ca măsură salvatoa- 
re, are valoarea unei formule de urgență, de primă îngrijire necesară, dar cu 
totul insuficientă pentru vindecarea bolii. Numerus clausus în sine, însemnă 
limitarea numărului jidanilor în școli, profesiuni libere, etc. Până la ce număr, 
limitare? Până la proporţia dintre numărul tuturor jidanilor, față de acela al 
românilor în cuprinsul României. Adică, dacă în România sunt 15 milioane 
de români şi 3 milioane de jidani, proporția este de 20 %. După formula nu- 
merus clausus jidanii urmează să fie admiși în școli, medicină, barou etc., în 
proporție de 20 %. 

Numerus clausus înseamnă limitarea numărului jidanilor până la pro- 
porția dintre numărul lor și numărul total al românilor. 

DNumerus clausus este numai o formulă de repartiție a jidanilor în sânul 
națiunilor, dar nu o formulă de rezolvare a problemei. Această formulă nu re- 
zolvă aproape nimic, căci ea se ocupă de respectarea proporțiilor, dar nu atacă 
proporția în sine. Dacă jidanii sunt 3 milioane, îi lasă 3 milioane. Mai ales, nu 

„se ocupă de cauza acestei proporții şi nu arată mijloacele prin care s-ar putea 
micşora această proporţie, adică nu cuprinde în sine mijloacele de rezolvare a 
problemei jidănești. 


ASCIUu 


Ed arii 


ia pomira ae si si tea pemrtnteai De] 

= Di si să shoitegee dljadă, eni mmtui patru 

temerea s-a”, | 
FI E Era Peg EI 


Numerus clausus 
Presa vremii 





99 






































= 
- 
4 
i 
NI) 
z 
La 
Za 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


PROBLEMA JIDĂNEASCĂ 


NUMĂRUL JIDANILOR 


Numărul mare al jidanilor ridică o serie de probleme: 

1. Problema pământului românesc; 

2, Problema oraşelor; 

3, Problema şcolii românești şi a clasei conducătoare; 

4. Problema culturii naționale. 

“Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A.C. Cuza în scri- 
erile sale: Populaţia, Naţionalitatea în Artă, Articole, Discursuri parlamentare, 
Curs de economie politică. Cele ce susțin mai jos aparțin în esență gândirii pro- 
fesorului Cuza. 

Numărul jidanilor din România nu se cunoaște exact, Pentru că statisti- 
cile încercate au fost făcute cu cea mai mare lipsă de interes de către politicienii 
români, pentru a-și ascunde opera de trădare națională și pentru că jidanii de 
pretutindeni fug de adevărul statisticii. Un proverb spune:, Jidanul trăieşte din 
minciună şi moare în contact cu adevărul”. De altfel, multă vreme, directorul 
Statisticii Statului din Ministerul de Finanţe era Leon Colescu (Leon Coler). 

Şi au dreptate din punctul lor de vedere, pentru că românii puși în faţa 
numărului exact al populației jidănești, şi-ar da seama că se află în fața unei 
adevărate primejdii naţionale și s-ar ridica pentru a-și apăra patria. Deci, în 
fața adevărului statisticii, puterea iudaică se stinge, moare. Ea nu poate trăi 
decât din ascunderea adevărului, din falsificarea lui, din minciună. 

Noi credem că sunt în România între 2-2,5 milioane de jidani. Dar, 
chiar dacă ar fi numai 1 milion — așa cum susțin ei, poporul român s-ar găsi 
în fața unui pericol de moarte. Pentru că nu interesează numai numărul în 
sine, cantitatea, ci și calitatea celor care îl reprezintă și, mai ales, interesează 
poziţiile pe care le ocupă jidanii în structura funcțională a unui stat și în viaţa, 
sub toate formele, a unei națiuni. 

Pământul nostru a fost pământul năvălirilor. El însă n-a cunoscut ni- 
ciodată în decursul istoriei ca vreo armată să fi ajuns la formidabilul număr 
al jidanilor de azi. Năvălirile treceau peste noi mai departe; năvălitorii de azi 
nu mai pleacă. Se stabilesc aici pe pământul nostru într-un număr neîntâlnit 
până astăzi şi se prind ca râia în trupul pământului şi al naţiunii. 

Când începe năvălirea jidanilor? În jurul anului 1800 găsim un număr 
de abia câteva mii de jidani în toată Moldova. La 1821, în Bucureşti, se aflau 
120 de familii. 

Această târzie așezare pe pământul nostru se datorește faptului că jida- 
nii s-au ocupat totdeauna cu comerțul. Or comerțul, pentru a se putea dez- 


_volea, cere libertate și siguranță în exercitarea lui. 


Pe pământul românesc, aceste două condiții lipseau; lipsea libertatea 
de exploatare a solului românesc, deci perspectivele unui comerț mai mare și 








| 






































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


lipsea mai cu seamă siguranța. Pământul românesc a fost cel mai nesigur pă- 


mânt din lume, N-avea țăranul român siguranța casei lui, a vitelor, a muncii, | 


a recoltei sale de un an. Loc de năvălire și de lupte, teatru de război de secole 
nesfârșite, iar după ele de multe ori dominație străină cu biruri sângeroase. 

Ce era să caute jidănimea pe acest pământ? Să se bată cu hunii, cu tă- 
tarii, cu turcii? 

Năvala jidănească începe abia acum 100 de ani. În urma păcii de la 
Adrianopol (1829), se capătă libertatea de comerț şi în același timp încep să 
se arate zările unei vieți mai liniştite. 

De acum începe năvala care va crește an cu an peste capul nostru, al 
românilor, şi în special al moldovenilor, secătuindu-ne de averi, nimicindu-ne 
moraliceşte şi amenințându-ne cu pieirea. 

La 1848, comercianții și industriașii moldoveni încep să se plângă dom- 
nului Mihail Sturza, cerând măsuri împotriva comercianților jidani și a con- 
curenței neloiale practicate de ei, 

De atunci năvala crește mereu. Poate nu e bine zis năvală, căci aceasta 
presupune ideea de violenţă, de curaj moral și fizic. Infiltrația iudaică este 


„termenul cel mai potrivit, pentru că cuprinde mai mult ideea de strecurare 


pe nesimţite, strecurarea lașă şi perfidă. Căci nu e puţin lucru ca să răpești 
pământul și avuţiile unui neam, fără ca măcar să-ți fi justificat prin luptă, prin 
înfruntarea riscului, printr-o mare jertfă, cucerirea făcută. 

Ei au acaparat încetul cu încetul comerțul mic și industria mică româ- 
nească, apoi au atacat, prin aceleaşi manopere frauduloase, comerțul și indus- 
tria mare şi astfel au pus stăpânire pe orașele din jumătatea de nord a țării. 

Atacul asupra clasei de mijloc româneşti a fost dat cu precizia pe care o 
întâlnim numai la unele insecte de pradă care, pentru a-și paraliza adversarul, 
îl împung cu acul în șira spinării. 

Nu se putea un loc de atac mai bine ales. 

Clasa de mijloc atacată cu succes, însemnă spargerea în două a neamu- 
lui românesc. 

E singura clasă care are un dublu contact: în jos cu cea țărănească pe 
care stă suprapusă, exercitând asupra ei o putere de autoritate și prin starea 
economică mai bună, și prin aceea de cultură; în sus, cu cea conducătoare, pe 
care O susține pe umerii ei. 

Atacul reuşit asupra clasei de mijloc, adică nimicirea ei, atrage după 
sine, ca o consecință fatală, fără efort din partea atacatorului: 

a. Năruirea clasei conducătoare (această clasă conducătoare va țer- 

mina prin a se prăbuși); 

b. Imposibilitatea refacerii ei; 

c. Zăpăcirea şi îndobitocirea, înfrângerea și robirea clasei 

țărănești. 

În ultimă analiză, atacul iudaic asupra clasei de mijloc româneşti aici 
tinde: moartea, pieirea poporului român nu înseamnă moartea celui din urmă 
român, după cum își imaginează unii. Moartea aceasta înseamnă viață în scla- 


ici 


e na n pa 


= 
e; 
Z 
> 
= 
































PENTRU ITEGLIONARI 





102 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


vie, Reducerea la starea de viaţă de rob a câtorva milioane de țărani români | 
care să muncească pentru jidănime. | 

lată constatările profesorului Nicolae Iorga cu privire la numărul jida- 
nilor şi la data așezării lor la noi. Profesorul Iorga în „Istoria evreilor în țările 
noastre”, comunicare făcută la Academia Română în ședința de la 13 septem- 
brie 1913, expunând această chestiune, printre altele precizează : 


La Neamţ, câțiva evrei se așază unul lângă altul pe pământu- 
rile Mănăstirii între 1764-1766 (p. 18). | 

La Botoşani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pome- 
neşte pe evrei între ceilalți locuitori ai orașului (p. 17). 

Câte un evreu apare la Suceava ca orândar pe locul Mitropoliei 
şi alţii ca mici negustori, la Ocna, la Hârlău, la Siret, la Galaţi, la 
Bârlad (era vreme când despre bârlădenii creştini se putea scrie că se 
îndeletnicesc cu negoţul mai mult decât cu orice altă muncă) (p. 10), 
apoi la Roman, unde la 1741 nu se ştia decât de moldoveni şi armeni, 
la Târgu Frumos, unde în 1755 se pomenesc „două cârciumi" şi „orân- 
da jidovească ce sunt acolo în târg” (pp. 17-18). 


În Bucovina în jurul anexării de la 1775: 


În aceste ţinuturi ale Cernăuţiului și Câmpulungului la care se 
adăugaseră părţi din ale Hotinului şi Sucevei (în toate aceste ţinuturi), 
nu erau decât 206 familii jidoveşti înaintea stăpânirii împărăteşti. 

La 1775, ajunseseră a fi, prin scurgere din Galiţia, 780-800 
de familii. 

Cel dintâi guvernator al ţării, generalul Enzenberg, constată că 
ei se îndeletnicesc în rândul întâi cu cârciumăritul, cu vin, bolercă (ra- 
chiu) și bere... 


„Sunt, spune generalul, neamul cel mai de-a dreptul stricat, dedat 
trândăviei, se hrăneşte fără a fi prea mult supărat, din sudoarea creștinilor 
muncitori”, 

O comisie care funcționa la 1781 arată că: 


Aici în ţară, evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte pu- 
iul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic 
şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la să- 

" răcie, așa încât ţăranii împovăraţi astfel de datorii şi pentru viitor nu 
află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară. 

Vedem pe divanul acestei ţări (Moldova) apoi pe domni, mai 

ales pe Constantin Moruzi apărându-se cu disperare împotriva lor. 
| „.«Cum i se oferise lui Enzenberg de cabaluri, în scris, 5.000 
[e de galbeni pe an pentru a tolera vechea stare de lucruri, se încearcă 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


şi coruperea Domnului, dar acesta respinse BANII mai bine decât 
să expună ţara pieirii totale (p. 20). 


Şi mai târziu, pe la 1840-48, iată ce constată profesorul Iorga: 


Cu zecile se numără aceste așezări de exploatare și depravare, 
cârciumă lângă cârciumă, cu sticle de rachiu de cartofi şi alte otră- 
vuri, în tot cuprinsul Moldovei, istovind o rasă pentru brănirea vi- 
ciilor civilizate ale clasei dominante. (p. 34). 


Şi scrie mai departe profesorul lorga: 


Totuși intervenţiile străine brănite de elementele evreieşti 
din ţară, nu se opriră. În 1878, ele puseră condiţii recunoaşterii 
Independenţei, câștigate cu jertfe de sânge a ţării și grămădiră umi- 
linţe asupra României independente, care nu se putea sinucide dând 
politiceşte jumătate din ea în puterea evreilor moldoveni. ... Și precum 
Kogălniceanu apărase satele de alcoolul şi camăta evreiască, domnul 
Maiorescu apără demnitatea României de insulta primirii străinilor, 
prin voinţa străinilor... (p. 39), 


Am dat acestea aici, pentru ca să stabilesc după o mare, recunoscută și 
necontestată autoritate științifică, începuturile așezării jidanilor pe pământul 
românesc. 


PROBLEMA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 


Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de sălba- 
tici, să nu-și pună cu durere sfâșietoare problema pământului său, în faţa unei 
năvăliri străine. Toate neamurile din lume, de la începutul istoriei până astăzi, 
și-au apărat pământul patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca şi istoria noastră 
românească, e plină de lupte pentru apărarea pământului. Să fie oare o ano- 
malie, o stare bolnăvicioasă, a noastră, a tineretului românesc, faptul de a ne 
ridica să ne apărăm pământul amenințat? Sau anomalie, a nu ni-l apăra atunci 
când ni-l vedem primejduit? Anomalie este a nu ne apăra, adică a nu face ceea 
ce toate neamurile au făcut și fac. Anomalie şi stare bolnăvicioasă este a ne 
pune în contradicție cu toată lumea și cu întreaga noastră istorie. 

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se luptă și se vor lupta neconte- 
nit pentru apărarea pământului lor ? 

Pământul este baza de existenţă a naţiunii. Națiunea stă, ca un pom, cu 
rădăcinile ei înfipte în pământul țării, de unde își trage hrana și viaţa. Nu există 

| neam, care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom catre să trăiască 
atârnat în aer. O naţiune care nu are pământul său nu poate trăi, decât dacă se 
aşază sau pe pământul altei națiuni, sau pe trupul acesteia, sugându-i vlaga. 


103 


MINA] 


z 
să 
E 
VA 
> 
FE 





















































PENIRU LEGIONARI 





104 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiv ZELEA CODREANU 


Sunt legi făcute de Dumnezeu, care orânduiesc viața popoarelor. Su) 
din aceste legi este legea teritoriului. Dumnezeu a lăsat un teritoriu deter- 
minat fiecărui popor pentru ca să trăiască, să crească, să se dezvolte și să-și 
creeze pe el cultura sa proprie. 

Problema jidănească în România, ca și aiurea, constă în încălcarea de 
către jidani a acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au încălcat teritoriul 
nostru, Ei sunt infractorii, și nu eu, popor român, sunt chemat să suport con- 
secințele infracțiunii lor. Logica elementară ne spune: infractorul trebuie să 
suporte consecințele infracțiunii săvârşite. Va suferi? N-are decâr să sufere. 
“Toţi infractorii suferă. Nici o logică din lume nu-mi va spune să mor eu pen- 
tru infracțiunea săvârșită de alții. 

Deci problema jidănească nu (se) naște din „ură de rasă”. Ea [se] naște 
dintr-un delict săvârșit de jidani faţă de legile și ordinea naturală în care tră- 
iesc toate popoarele lumii. 

Rezolvarea problemei jidănești? 

Iat-o: reintrarea delicvenților în această ordine naturală universală și 
respectarea legalității naturale. 

Dar și legile țării opresc invazia jidănească. Articolul 3 din Constituție 
spune: Teritoriul României nu se poate coloniza cu populație de gintă străină. 

Ce înseamnă, dacă nu colonizare, faptul instalării a 2 milioane de ji- 
dani pe teritoriul românesc? 

Dar acest teritoriu este proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a 
poporului român. Şi după cum scria cineva, poporul român, nu după 50, nu 
după 100 de ani, ci chiar și după mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra 
acestui pământ, după cum ne-am recucerit pământul Ardealului, după 1.000 
de ani de stăpânire maghiară. 


NOI ȘI PĂMÂNTUL NOSTRU 


"Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva și s-au așezat pe 
pământul pe care trăiesc. Istoria ne dă date precise despre venirea bulgarilor, 
turcilor, maghiarilor etc. Un singur neam n-a venit de nicăieri. Acela suntem 
noi. Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ, odată cu stejarii și cu 
brazii. De el suntem legaţi, nu numai prin pâinea și existența pe care ne-o dă 
muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele strămoșilor care dorm în țărâna 
lui. Toţi părinții noștri sunt aici. Toate amintirile noastre, toată gloria noastră 

„războinică, întreaga noastră istorie aici, în acest pământ stă îngropată. 

Aici e Sarmisegetuza cu țărâna regelui Decebal, cel nemuritor, pentru 
că cine ştie să moară ca Decebal, nu moare niciodată. Aici odihnesc Muşatinii 
şi Basarabii, aici la Podu Înalt, la Războieni, la Suceava, la Baia, la Hotin, la 
Soroca, la Tighina, la Cetatea Albă, la Chilia, dorm românii, căzuţi în lupte, 

„ boieri şi țărani, mulți ca frunza și ca iarba. 
PE La Posada, la Călugăreni, pe Ole, pe Jiu, pe Cerna, la Turda. În munţii 
n 


efericişilor și uitaţilor moți din Vidra, până în Huedin şi până la Alba-lulia, 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


locul de tortură a lui Horia şi fraților lui de arme, sunt numai urme de lupte] 
și morminte de viteji. | 

În Carpaţii toți, din munții oltenești la Dragoslave și la Predeal, de la 
Oituz la Vatra Dornei, pe vârfuri și în fund de văi, pretutindeni a curs sângele 
românesc în valuri. 

În miezuri de noapte, în ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul 

ământului românesc, care ne îndeamnă la lupte. Întreb și aştept răspuns: pe 
ce drept vor jidanii să ne ia acest pământ? 

Pe ce urmă istorică își întemeiază pretențiile și mai ales îndrăzneala cu 
care ne înfruntă pe noi, pe români, aici, acasă la noi? Suntem legaţi de acest pă- 
mânt prin milioane de morminte și prin milioane de fire nevăzute pe care nu- 
mai sufletul nostru le simte și rău de acei ce vor încerca să ne smulgă de pe el. 


PROBLEMA ORAȘELOR 


În cadrul acestui pământ românesc jidanii însă nu s-au așezat oriunde, 
la întâmplare. Ei s-au plasat în orașe, formând în ele adevărate insule de po- 
pulație jidănească compactă. 

La început au fost invadate și cucerite orașele și târgurile din nordul 
Moldovei: Cernăuţi, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Soroca, Burdujeni, 
Iţcani, Briceni, Secureni etc, 

În fața lor au dispărut negustorul și meseriașul român. Azi o stradă, 
mâine alta, poimâine un cartier, în mai puţin de 100 de ani, centre românești 
de un vechi renume și-au pierdut cu totul caracterul lor românesc, luând înfă- 
țișare de adevărate cetăţi jidănești. Repede au căzut și celelalte orașe moldove- 
nești: Roman, Piatra[-Neamţ], Fălticeni, Bacău, Vaslui, Bârlad, Huși, Tecuci, 
Galaţi și lași, a doua capitală a Moldovei, după ce prima și străvechea noastră 
Suceavă a fost transformată pur și simplu într-un murdar cuib jidănesc, care 
înconjoară bietele ruine glorioase ale cetății lui Ștefan cel Mare. 

La Iași, parcurgi străzi și cartiere întregi și nu mai întâlnești nici un ro- 
mân, nici o casă românească, nici un magazin românesc. Trece lume pe lângă 
mari biserici în ruină și sărăcie: Biserica Tălpălari, făcută de breasla tălpălari- 
lor români, Biserica Curelari, făcută de aceea a curelarilor români. Tot se dă- 
râmă, Nu mai este în lașul acela mare nici un talpalar român, nici un curelar 
tomân, Biserica Sfântul Nicolae cel Sărac, a vechii boierimi moldoveneşti, s-a 
dărâmat până la temelie; iar peste mormintele din jurul ei, bodegile jidăneşti 
aruncă și astăzi lăturile, gunoaiele și murdăriile, 

Biserica din Piaţa Mare, unde este cea mai mare aglomerație de oameni, 
închisă din lipsă de enoriași. Aglomerația de oameni o constituie numai po- 
Pulaţia jidănească, 

Pe strada Lăpușneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza 
Vodă, transformat în bancă jidănească. În fosta lui grădină se ridică teatrul ji- 
dănesc în stil palestinian. Străinul ne calcă în picioare tot ce avem mai sfânt. 





Strada Alexandru Lăpuşneanu 
- laşi - 


105 


NUL NA] 


d 
p3 
PA 
ka 
pi 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Geme inima în noi de durere. Ne întrebăm noi, copiii, sfâşiați sufletește, 
cum de s-au găsit români care să se poarte cu atâta vrăjmășie față de neamul ! 
lor? Cum de s-au găsit așa de mulți trădători? Cum de n-au fost puși la zid 
cu toții sau arși de vii în clipa trădării lor? Cum de stă toată lumea? Cum de 
stăm noi? Sunt probleme de conștiință care ne apasă, care neliniştesc sufletul 
nostru, care ne tulbură viața. Știm că în nici un fel nu ne vom putea găsi liniş- 
tea, decât în lupte, în suferință sau în morminte, Tăcerea noastră ne acoperă 
de lașitate și orice minut de întârziere pare că ne omoară. 

Nu mai vorbim de orașele și târgurile Basarabiei, care stau ca niște plăgi 
deschise pe trupul istovit și stors al țării. 

Nu mai vorbim de Maramureș, unde românii, ajunși în stare de ro- 
bie, mor în fiecare zi. Nu sunt cuvinte care să poată descrie marea tragedie a 
Maramureșului. | 

Dar boala s-a întins ca un cancer; ea a atins Râmnicu Sărat, a atins 
Buzăul, a atins Ploieştii și a pătruns în capitala țării. În 15 ani de zile au căzut 
Văcăreştii, vechi cartier românesc, au căzut în întregime Dudeştii, au căzut 
negustorii români de pe calea Griviței. Mor, înlocuiți de jidani, vestiţii comer- 
cianți din Obor, a căzut Calea Victoriei. Ea nu mai este astăzi decât o adevă- 
rată cale a „înfrângerii” românești; căci trei sferturi din proprietăţile de pe 
Calea Victoriei sunt proprietăti jidănești. De 10 ani, au pătruns în Oltenia și 
au intrat în Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat în Râmnicu-Vâlcea, au intrat 
în Severin, sub protecția politicienilor români, care, bine plătiți, pretind că nu 
există problemă jidănească. Acestor politicieni, a căror trădare faţă de neam 
este așa de îngrozitoare, dacă sunt vii, neamul va trebui să le scoată ochii; dacă 
sunt motți, va trebui să-i scoată din morminte şi să le dea foc ciolanelor, în 
piețele publice. Pe copiii și nepoții lor, neamul va trebui să-i urmărească în 
averi, confiscându-le și să-i stigmatizeze cu epitetul de „copii de trădători” 

Pierderea orașelor noastre româneşti are consecinţe nimicitoare pentru 
noi, căci orașele sunt centrele economice ale unei naţiuni. În ele se acumulea- 
ză toată bogăția națiunii. Încât, cine este stăpân pe orașe, acela este stăpân pe 
mijloacele de subzistență, pe bogăția națiunii. 

Să ne fie nouă, românilot, oare indiferent cine sunt stăpânii bogăției 
naționale? Noi sau jidanii? Nici unui neam din lume nu-i poate fi indiferent 
acest lucru. Pentru că o populaţie se înmulțeste și se dezvoltă în limita mij- 
loacelor de subzistență de care dispune. Cu cât aceste mijloace sunt mai pu- 
ţine, cu atât mai puține vor fi posibilitățile de creștere și de dezvoltare ale po- 
pulației respective și invers. (Aceste adevăruri asupra legii populației au fost 

cercetate de toți economiștii și formulate inegalabil de profesorul Cuza). 
“Trecerea bogățiilor din mâinile românilor în mâinile jidanilor nu în- 
seamnă numai aservirea economică a românilor și numai aservirea politică 
— pentru că cine nu are libertate economică, nu are libertate politică —, ci în- 
seamnă mai mult: o primejdie naţională, care macină însăși puterea noastră 
_ca număr. În măsura în care ne dispar mijloacele de subzistență, în aceeași 
| măsură, noi, românii, ne vom stinge de pe pământul nostru, lăsând locurile 
| noastre în mâinile populației jidănești, al cărei număr crește pe zi ce merge și 





PENTRU LEGIONĂ RI 





106 

































































CARTEA CĂPITANULUI 
ConaneLiu ZELEA CODREANU 


din cauza năvălirii din afară şi din aceea a acaparării mijloacelor noastre de | 
subzistență, a bogățiilor noastre. 

Orașele sunt, în al doilea rând, centrele culturale ale unei naţiuni.? 
Aici, în orașe, sunt plasate școlile, bibliotecile, teatrele, sălile de conferințe, 
coate la îndemâna orășenilor. O familie jidănească îşi poate uşor întreține toți 
cinci-şase copii la carte. O familie a unui ţăran român, din cine știe ce fundă- 
tură de sat, departe de oraș, rar îşi poate întreține un singur copil la școli până 
Ja sfârșit. Şi în acest caz este complet sleit de puteri și avere, încât periclitează 
existenţa celorlalți patru-cinci copii rămași acasă. Deci, cine stăpâneşte orașe- 
le, stăpâneşte posibilitățile de a se adăpa la cultură. 

Dar nu numai atât, în oraşe și în şcoli, o naţiune își împlinește misiunea 
ei culturală în lume. Cum este posibil ca românii să-şi poată împlini misiunea 
lor culturală prin glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minți jidăneşti? 

În sfârşit, oraşele sunt centrele politice ale unei națiuni. Din oraşe se 
conduc naţiunile. Cine stăpânește orașele, are direct sau indirect conducerea 
politică a țării. 

Ce mai rămâne din ţară, în afară de oraşe? O gloată de câteva milioane 
de țărani, fără mijloace de existență omenească, supți și sărăciți; fără cultură, 
otrăviți de băutură şi conduși de jidanii îmbogățiți, deveniți stăpânii orașelor 
româneşti, sau de românii (prefecţi, primari, polițai, jandarmi, miniştri), care 
numai de formă conduc, pentru că nu sunt altceva decât executori umili ai 
planurilor jidănești. Pe aceștia, puterea economică iudaică îi susține, îi lingu- 
şeşte, le face cadouri, îi cooptează în consilii de administraţie, îi plătește cu 
luna (lui Iuda i s-a plătit o singură dată; aici se plăteşte lunar), le excită poftele 
de bani, îndemnându-i spre lux și viciu, iar când nu se supun directivelor și 
vederilor jidănești, sunt dați pur și simplu afară, chiar dacă sunt miniștri, li se 
taie subvențiile și plățile, li se dau pe faţă hoțiile și afacerile necorecte făcute 
cu ei împreună, pentru a-i compromite. lată ce a mai rămas din această patrie 
românească, în momentul în care ne-am pierdut orașele: o clasă conducătoa- 
re — fără onoare, un popor de țărani — fără libertate și toţi copiii de români 
— fără ţară și fără viitor, 


PROBLEMA ȘCOLII ROMÂNEȘTI 


Cine stăpânește orașele, stăpânește școlile şi cine stăpânește azi școlile, 
mâine stăpânește țara. 


Iată câteva statistici din anul 1920: 
sn ea pe, 


î Vezi A.C. Cuza, Apărarea Naţională” nr. 3, 1 mai 1922. (n.a.). 


ra avute sc 


APĂRAREA mona 


tati 34 IBT 80 cin? 


ezeeta 
NOTTĂ REGAL Camera 


sanse 
LES “e ANUAL 


Apărarea naţională 


1 mai 1922 





107 


PAY NOLOI MULS 





























PENTRU LEGLONARI 





108 


Situaţia la Universitatea din Cernăuţi 


Facultatea de Filosofie: 
Semestrul de vară, 
Români: 174 
Evrei: 574 


La Drept în acelaşi oraş: 
Semestrul de vară, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZBLEA CODREANU 


După religie: 

Ortodocși: 237 (români şi ruteni) 
Catolici: 98 

Luterani: 26 

Alte religii: 31 

Mozaici: 506 


(Din Situaţia demografică a României de Em. Vasiliu-Cluj, p. 84). 


În Basarabia 


Învăţământul primar rural: 


români străini creştini evrei 
Băieți: 72889 1974 1281 
Fete: 27555 1302 2147 
Învăţământul primar urban: 

români străini din care evrei 
Băieți: 6385 2435 1351 
Fete: 5501 2435 2492 
Şcoli secundare şi profesionale: 
Ortodocși: 1535 
Mozaici: 6302 
Şcoli secundare mixte: 
Ortodocși: 690 
Mozaici: 1341 

(Op, cit. pp. 84-85). 
În Vechiul Regat 
Români Evrei 

Liceul din Bacău 363 198 
Liceul din Botoșani 229 127 
Liceul de fete, Botoşani 155 173 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Români Evrei | 
Liceul din Dorohoi 177 167 
Liceul din Fălticeni 152 100 
Liceul Naţional, laşi 292 201 
Gimnaziul ALEXANDRU CEL BUN, laşi 
93 315 
Gimnaziul ȘTEFAN CEL MARE, laşi 
94 120 
Liceul din Roman 256 157 
Liceul din Piatra-Neamţ 347 179 
Şcoli particulare 
Români Evrei 
Bucureşti 441 781 
laşi 37 108 
Galaţi 190 | 199 


(Op. cit. pp. 85-87). 


Situaţia la Universitatea din laşi 


Români Evrei 
Fac. de Medicină 546 831 
Fac. de Farmacie 97 299 
Fac. de Litere 351 100 
Fac. de Ştiinte 722 321 
Fac. de Drept 1743 370 


(Op. cit. pp. 87-88). 


Şcoala românească, distrusă în modul acesta, prin numărul mare al ji- 
danilor, naște două probleme grave: 

I. Problema păturii conducătoare româneşti, pentru că școala creea- 
ză pe conducătorii de mâine ai neamului, nu numai pe conducătorii 
politici, ci pe toţi conducătorii din toate domeniile de activitate, 

II. Problema culturii naționale, pentru că școala este laboratorul în 
care se pregăteşte cultura unui popor. 

Pentru a sublinia tragedia acestei școli românești, copleșite de jidani, 
găsesc că e deosebit de important să citez mai jos dureroasele constatări făcu- 
te de unul dintre cei mai străluciți pedagogi ai națiunii noastre, profesorul Ion 
Găvănescul de la Universitatea din Iași: 


din laşi, unde majoritatea zdrobitoare a elevilor o alcătuieşte elemen- 
_tul evreiesc. Puţinii elevi de români se simt străini; în pauzele din- 


L Nu vrem să mai vedem spectacolul ce-l oferă Liceul Naţional 


109 


PUENOIOIVI UI NA 







































































4 
< 
7. 
= 
2); 
2 
> 
2 
7. 
Ra 








Profesorul lon Găvănescul 


110 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIu ZELEA CODREANU 


tre ore stau retraşi, stingheriţi și jenaţi prin colțuri. Sunt minoritatea 
tolerată. 

Majoritarii trăiesc aparte, vorbesc între ei de preocupările lor, 
de jocurile lor, de societățile lor, Macaby, Hacoab, Macoah etc., de şe- 
zătorile şi conferințele lor, de sporturile lor, de planurile lor de lucru şi 
petrecere. Şi când vor să se ferească de indiscreţia românilor, minorita- 
rii-majoritari, şuşotesc între ei, ori o dau de-a dreptul prin idiș ... 

Bieţii profesori români, în faţa unor astfel de suflete de elevi! Te 
gândeşti involuntar la găina care a clocit ouă de rață. Uite-o cum stă 
cloncănind, speriată pe marginea lacului, cum îşi cheamă cu disperare 
bobocii, puii ei de altă speţă, care au sărit în apă și alunecă zburdând 
să treacă pe ţărmul celălalt, unde ea nu-i poate urmări. 

Ce școală de naționalism să faci cu astfel de auditori? Poţi să 
vorbeşti, dacă simţi în tine flacăra patriotismului, de aspiraţiile şi ide- 
alul românesc? Poti măcar să deschizi gura? i se încleştează fălcile, îţi 
îngheaţă cuvintele pe buze. 

Marele Kogălniceanu, în faţa unor astfel de bănci cu şcolari 
străini... ar fi putut pronunţa el celebrul discurs de introducere la isto- 
ria românilor pe care l-a rostit tocmai pe acele locuri unde azi Liceul 
Naţional românesc a devenit un Liceul Naţional evreiesc? 

L-ar fi pierit inspiraţia care-și trage puterea din simpatia ochilor 
sclipitori de înţelegere şi credință. 

(1. Găvănescul, Imperativul momentului istoric, pp. 67) 


Și mai departe: 


Unde s-a văzut vreodată în Anglia, în Franţa, în Italia, vreo 
şcoală de orice grad, ca să ne mărginim la o singură latură a vieţii na- 
ionale, în care numărul preponderent al şcolarilor să aparțină altui 
neam decât neamului ce alcătuieşte populația de baştină a țării şi care 
a întemeiat statul naţional respectiv? 

Se poate închipui bunăoară, că la o facultate de drept a vreu- 
nei universităţi din Anglia să fie 547 evrei şi 234 englezi, proporția 
dintre evrei și români de la Facultatea de Drept din Cernăuţi, în anul 
1920? 

Sau la o facultate de filosofie din Italia, să fie 574 evrei şi 174 
italieni, proporţia dintre evrei şi români la aceiaşi Universitate din 
Cernăuţi? 

Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozităţi de bio- 
logie etnică, inadmisibil, inconceptibile? Nu sunt un semn de incon- 
ştienţă criminală pentru pătura conducătoare responsabilă a neamu- 
lui românesc?” 

(1. Găvănescul, op. cit.) 


Si 














Seri dar Se 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PROBLEMA PĂTURII CONDUCĂTOARE ROMÂNEȘTI | 


Dar cine sunt elevii și studenții de astăzi? Elevii şi studenții de azi sunt 
profesorii de mâine, medicii de mâine, inginerii de mâine, magistrații de mâi- 
ne, avocaţii de mâine, prefecții de mâine, deputații de mâine, miniștrii de mâi- 
ne, cu un cuvânt, conducătorii de mâine ai neamului în toare domeniile de 
activitate. 

Dacă elevii de astăzi sunt 50 %, 60 %, 70 % jidani, mâine în mod logic 
vom avea 50 %, 60 %,'70 % conducători jidani ai acestui neam românesc. 

Se mai poate pune problema dacă un neam are dreptul să-și limiteze 
numărul străinilor în universitățile sale? 

lată ce răspunde acestei întrebări, în „Buletinul Universităţii din 
Harvard”, citat de profesorul Cuza în „Numerus clausus”, p. 11, Morris Gray, 
fost student al acestei universități (promoţia 1906), studiind problema jidă- 
nească de acolo. 

Morris Gray începe prin a formula problema în principiu, întrebân- 
du-se: 


Mai întâi, care este funcţia unei universităţi? Care sunt datoriile ei? 

Dacă datoria ei este o datorie către individ, admiterea trebuie 
să fie bazată în mod franc şi manifest, pe principiul democratic: ori- 
ce candidat trebuie să fie admis cu condiţia să-şi treacă examenele de 
intrare şi de a plăti primul termen al redevenţelor şcolare. Și aceasta 
fără anchetă serioasă asupra personalităţii candidatului, nici asupra 
posibilităţilor latente de progres, de eminenţă, de folos pentru el însuşi 
sau pentru ceilalți. 

Dacă însă, datoria universităţii e datorie către naţiune, atitu- 
dinea ei în ce priveşte admiterea studenţilor trebuie să fie bazată în 
chip firesc pe un principiu deosebit. 

După părerea mea, datoria unei universităţi este de a forma 
oameni în diferite domenii ale gândirii, în așa fel încât o parte dintre 
ei, cel puţin, să poată deveni şefi în domeniile lor respective şi să facă 
servicii naţiunii. 


Va să zică, iată un principiu bine stabilit, adaugă profesorul Cuza. 


Datoria universităţilor este către națiunea lor, pentru care 
trebuie să pregătească conducători în toate domeniile şi care nu pot 
fi decât naţionali. 

z , 3 _ . 

Căci doar nu se va admite ca o naţiune să-și formeze conducă- 
tori străini în universitățile sale. 


i Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problemă a clasei con- 
ducătoare româneşti de mâine. 
Rămâne un adevăr bine stabili: România trebuie să fie condusă de români. 


III 


MAINI 


= 
Si 
FA 
> 
= 


























CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEeLiIu ZELEA CODREANU 


Este cineva care susține că România trebuie să fie condusă de ioni | 

Dacă nu, atunci trebuie să admită că'studențimea română are drepta- | 
ze, şi că toate campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate ațârările, toate. 
uneltirile, toare nedreptățile — care se aruncă și se vor arunca asupra acestui 
tineret românesc — își găsesc justificarea în războiul pe care jidănimea îl duce 
pentru exterminarea românilor și a celor mai buni luptători ai lor. 


PROBLEMA CULTURII NAȚIONALE 


Un neam, punându-și această problemă, cea mai gravă dintre toate, este 
ca şi cum un pom şi-ar pune problema fructelor sale. Când s-ar vedea că, din 
cauza copleșirii omizilor, el nu-și mai poate împlini rostul său pe lume, nu 
mai poate rodi, atunci și-ar pune cea mai tristă problemă, mai mare decât 
problema însăşi a vieții, pentru că, văzându-și desființat scopul vieții, ar fi mai 
dureros pentru el decât dacă i s-ar desființa viaţa însăși. Cele mai mari dureri 
sunt ale sforțărilor inutile, fiindcă sunt durerile care rezultă din conștiința în- 
grozitoare a inutilității vieții. 

E îngrozitor! Noi, poporul român, să nu mai putem da roadele noastre? 
Să nu avem o cultură românească, a noastră, a neamului, a sângelui nostru, care 
să strălucească în lume alături de roadele altor neamuri? Să fim noi condam- 
naţi astăzi de a ne prezenta în faţa lumii cu produse de esență jidănească? 

Astăzi, în ultimul moment, când lumea asteaptă ca poporul român să 
apară cu rodul sângelui și geniului său național, noi să ne prezentăm cu o in- 
fecție de caricatură culturală iudaică? 

Cu inima strânsă de durere, privim această problemă și nu va fi român 
care, văzându-și periclitată o întreagă istorie, să nu pună mâna pe armele sale, 
pentru a se apăra. 

Extrag din Imperativul momentului istoric, al profesorului Ion 
Găvănescul, aceste nemuritoare rânduri: 








PENTRU LEGIONARI 








Grija de căpetenie a neamului românesc, tot aşa de botărâtoa- 
re pentru fiinţa lui ca şi conservarea fizică, este afirmarea lui în sfera 
vieţii ideale a omenirii. 

Crearea unei culturi cu caracter propriu românesc. 

Nu se poate ca o cultură românească să crească dintr-o şcoală, 
organizaţie politică sau economică de caracter străin. 

O instituţie ca funcţie a vieţii naţionale poartă caracter romă- 
nesc atunci când factorul uman ce-i dă fiinţă este românesc. 

































































| În faţa situației nenorocite, în faţa numărului invadatorilor care ne co- 
pleșesc, profesorul Găvănescul se întreabă plin de îngrijorare, punând proble- 
ma şcolii și a culturii naționale: 














II2 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Unde să se refugieze sufletele româneşti? Unde să scape de peni- 
bila impresie obsedantă a stării de exil în propria lor patrie? 

Afară de biserică, unde intră să se reculeagă, în tibnă, sub ocro- 
tirea crucii mântuitoare, singurul lor azil rămâne școala. 

Școala este cuibul ideal în care geniul național îşi adună proge- 
nitura, ca să o hrănească, să o crească, să o înveţe a zbura, să-i arate 
drumurile înălțimilor pe care numai el le cunoaşte, ca să ajungă acolo 
unde numai lui îi este dat să ajungă. 

Școala este locul de refugiu, unde se acordă, se pregătesc strunele 
şi organele sufleteşti ale neamului, ca să intoneze o nouă simfonie, ne- 
maiauzită în lume, prima simfonie a darurilor lui naturale, prescrise 
fiinţei lui şi numai fiinţei lui. 

Şcoala este sanctuarul unde se săvârşeşte marea taină a vieţii 
unui popor, unde sufletul etnic îşi distilează, în picături de lumină, 
esenţa lui nemuritoare, ca să fie turnată în forma ideală predestinată 
lui şi numai lui, de gândul creator al lumilor. 

Nu pot instrumentele melodice ale altor suflete etnice ca să 
participe armonic, la simfonia culturii noastre. Ele nu cunosc decât 
felul construcţiei lor şi nu ştiu să sune decât nota neamului lor. 

Ce simfonie românească vei scoate din ele? 

Nu poate esenţa geniului naţional al altor suflete etnice să cris- 
talizeze în altă formă decât cea hotărâtă lor de zămislitoarea popoa- 
relor. Să scoateţi chip de neam românesc din esenţa naţională ebraică, 
maghiară, germană? 


(Ion Găvănescul, Imperativul momentului istoric, pp. 64-68) 


Dar nu numai că nu vor putea să creeze cultură românească, ci jidanii 
vor falsifica-o şi pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otrăvită. 

Şcoala românească fiind masacrată în modul acesta, noi suntem puși în 
situația de a renunța la misiunea noastră de neam, de a renunța la crearea unei 
culturi româneşti și de a pieri otrăviți. 


REÎNTOARCEREA ÎN ȚARĂ 


Acestea toate, noi, studenții ieșeni, spre deosebire de colegii noştri de 
la celelalte universități, le cunoşteam, înainte de începerea mișcării studen- 
ţești, de la catedra profesorului Cuza, din scrierile profesorilor Paulescu și 
Găvănescul, din studiile și cercetările făcute de noi la Societatea Studenţilor 
în Drept și din ceea ce văzuserăm cu proprii noștri ochi și simţiserăm cu su- 
fletul nostru. 

Era o problemă de mare conștiință care ni se punea. Fiecare zi ne adu- 
cea câte o dovadă în plus; vedeam perfidia presei jidăneşti, vedeam reaua ei 
credinţă în coate împrejurările, vedeam ațâțările ei în tot ce era antiromânesc, 


113 


MAI NA 


= 
= 
FA 
> 
a 























zar 




















































































































P; 
pd 
> 
IS 


PN 





II4 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


vedeam opera de lingușire și de ridicare a oamenilor politici, a ineţionari-| 
lor, a autorităţilor, a scriitorilor, a preoților creştini, care se pretau a face jo- | 
cul intereselor jidănești; vedeam batjocura 'de care se învredniceau toți cei ce 
aveau o atitudine românească, corectă, demnă, sau care îndrăzneau să demaș- 
te primejdia jidănească; vedeam necuviința cu care eram tratați noi, în propria 
noastră casă, ca și cum ei ar fi fost aici stăpâni de mii de ani; vedeam cu indig- 
nare crescândă amestecul îndrăzneş al acestor musafiri nepoftiţi în cele mai 
intime probleme de viață românească: religie, cultură, artă, politică, căutând 
ei a trasa liniile pe care să se miște destinul neamului nostru. 

Pe mine, cu mintea mea de tânăr, aproape copil, multă vreme m-au chi- 
nuit aceste gânduri, în căutarea unor soluții. 

Elementele care m-au impresionat mai mult, care m-au determinat 
apoi la luptă şi care m-au mângâiat și întărit în ceasuri de suferință au fost: 

1. conștiința primejdiei de moarte în care se află neamul nostru și 
viitorul lui; 

2. dragostea pentru pământ și mila pentru orice loc glorios și sfânt, 
batjocorit și pângărit astăzi de jidani; 

3. mila de oasele celor care au murit pentru țară; 

4. sentimentul de revoltă faţă de ofensele, de batjocura și de călcarea 
în picioare, de către străinul dușman, a demnității noastre de oa- 
meni și de români. 

De aceea când, în decembrie 1922, am auzit vestea cea mare — vulcani- 
ca izbucnire a mişcării studenţeşti, m-am hotărât să mă întorc în țară, pentru 
ca să lupt și eu alături de camarazii mei. 

Peste puțin timp, trenul mă ducea spre casă. De la Cracovia, am dat o 
telegramă studenților din Cernăuţi, care m-au așteptat la gară. Aici am stat 
două zile. Universitatea era închisă. Studenţii care o străjuiau păreau niște 
soldați în slujba țării lor, cu sufletul luminat de Dumnezeu. Nici un pic de 
interes personal nu adumbrea frumoasa și sfânta lor acţiune, Cauza, pentru 
care se înfrățiseră şi luptau într-un singur suflet, era cu mult deasupra lor, cu 
mult deasupra nesfârșitelor lor lipsuri şi nevoi. 

Fruntașii luptători de la Cernăuţi erau: Tudose Popescu, fiul bătrânu- 
lui preot din Mărcești, Dâmboviţa, student în al III-lea an la Teologie, apoi 
Dănileanu, Pavelescu, Cârsteanu etc. 

M-am informat asupra planului de luptă. Era greva generală până la 
victorie, adică până la rezolvarea de către guvern a punctelor din moţiunea de 
la 10 decembrie în frunte cu numerus clausus. 

Nu mi s-a părut bun. 

În capul meu a încolțit planul următor: 

a. mişcarea universitară trebuie să se extindă asupra întregu- 
lui popor român. Mișcarea studențească mărginită în cadrul 
Universităţii să se transforme în mișcare națională a românilor 
pentru că, pe de o parte, problema jidănească nu este o proble- 
mă numai a universității, ci a națiunii româneşti și, pe de altă 
parte, Universitatea singură nu o poate rezolva; 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


b. această mișcare națională trebuie încadrată într-o organizație 
sub o singură comandă; 


c, scopul acestei organizaţii trebuie să fie lupta pentru aducerea ' 


la guvernare a mișcării naționale, care va rezolva și numerus cla- 
usus și toate celelalte probleme, deoarece nici un guvern al par- 
tidelor politice din afara acestei mişcări nu va rezolva problema 
națională; 

d. în vederea acestora, studențimea să pregătească o mare adu- 
nare națională a românilor din toate straturile sociale, care să 
însemne și începutul noii organizații; 

e. pentru executarea adunării, fiecare universitate să facă atâtea 
steaguri câre județe are provincia respectivă. Pânza acestor 
steaguri să fie dusă și predată — de către o delegație de stu- 
denți — unui cunoscut naționalist, pe care delegația îl va socoti 
ca cel mai apt pentru acest lucru. Acesta își va aduna în jurul 
lui un grup de fruntași din oraș și întreg județul și, la primirea 
telegramei, care urma să anunțe cu o săptămână înainte data și 
locul adunării, să pornească cu pânza steagului și cu toți oame- 
nii săi spre locul indicat; 

f. pentru ca adunarea să nu fie împiedicată de guvern, toate pregă- 
tirile se vor face în tăcere, păstrându-se discreția asupra datei. 

Într-o sală a căminului, am expus acest plan în fața unui număr de 50 
de luptători. 

Ei l-au găsit bun. Atunci s-au strâns bani de la toți, s-a cumpărat pânza 
necesară și pe loc, în acea sală, studentele au făcut steaguri pentru județele 
Bucovinei. 


LA IAȘI 


La Iași m-am întâlnit cu toți foștii mei camarazi. 

Le-am expus și lor planul. S-au făcut şi aici steagurile, în prima zi, de 
către studente, pentru toate orașele din Moldova și Basarabia. 

Pe profesorul Cuza nu l-am găsit. Era plecat la București, cu profesorul 
Șumuleanu și cu tatăl meu, în vederea unei adunări în capitală, 


LA BUCUREŞTI 


A doua zi am plecat la București. Aici m-am prezentat profesorului 
Cuza, profesorului Șumuleanu și tatălui meu, care de peste un sfert de veac 
luptau împreună în contra primejdiei jidănești, fiind copleșiti de batjocuri, de 
lovituri şi chiar de răni, și care astăzi trăiau marea satisfacție de a vedea tot 
tineretul cult al țării, în număr de peste 30.000, înălțând steaguri de luptă 
Pentru credința pe care ei o viață întreagă o slujiseră. 


I15 


1! 
ci 


LUENOIODII MAINI 
































































































































PINTRU LEGIONARI 





II6 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


La Bucureşti însă, gândurile mele n-au fost primite cu același entuziasm. 
Încâi, pentru că am găsit oarecare rezistenţă la profesorul Cuza. Expunându-i 
planul, după care urma să creem o mişcare naţională și să-l proclamăm șef al ' 
acestei mișcări, în adunarea ce urma să se țină, profesorul Cuza a găsit că pla- 
nul nu e bun, deoarece, spunea el:„Noi n-avem nevoie de organizare, mișcarea 
noastră se bazează pe un formidabil curent de mase”, 

Eu am insistat, comparând o mișcare de mase cu un puț de petrol, care, 
nefiind captat într-un sistem organizat, chiar dacă izbucnește, nu e de nici un 
folos, deoarece petrolul se va împrăștia în toate părțile. Am plecat însă fără 
rezultat. A doua zi, profesorul Şumuleanu şi cu tatăl meu l-au convins. 

Dar mă izbesc de o greutate la care nu mă aşteptam. Era pe la începutul 
lunii februarie. Masa mare a studenților se găsea în plină vigoare sufletească. 
Deşi i se închiseseră toate cantinele, deși i se închiseseră porțile tuturor cămi- 
nelor, studențimea rămânând pe drumuri fără masă și casă în miezul iernii, 
totuși se afla în plin avânt sub protecția admirabilă a românilor din capitală, 
care, de a doua zi, și-au deschis larg porțile caselor, găzduind și dând masă 
la peste 8.000 de studenți luptători. Era în aceasta o aprobare, un îndemn la 
luptă, o solidarizare, o mângâiere pentru cei ce primeau răni. 

Eu însă nu aveam nici o legătură cu această masă. Nu cunoșteam pe 
nimeni. Prin studentul Fănică Anastasescu, care era administratorul revis- 
tei „ Apărarea Naţională”, am început a cunoaşte pe câte cineva. Conducătorii 
mișcării studenţeşti din Bucureşti, aveam impresia că nu erau suficient de ori- 
entaţi, pentru că, deși elemente de elită, cu distinse calități intelectuale, fapt 
verificat prin locurile pe care le-au ocupat mai târziu în societate, s-au găsit 
pe neaşteptate în fruntea unei mișcări, [a care nu se gândiseră până atunci. De 
altfel, fiind mulți, fiecare avea câte o părere deosebită. Printre elementele va- 
loroase de la conducere figurau în prima linie: Creţu, Dănulescu, Simionescu, 
Râpeanu, Rovența și alții. Masa era războinică, o parte din conducători însă 
credeau că-i mai cuminte să potolească spiritele. 

Pe de altă parte, și lipsa lor de pregătire în această direcţie, şi contactul 
nepotrivit cu oamenii politici îi făcuseră să. încerce într-o oarecare măsură, cel 
puțin pe unii dintre ei, transpunerea mișcării pe plan material, lucru neadmisi- 
bil, după părerea mea. Căci aceasta ar fi fost ca şi cum cineva ar spune: 

.. luptăm pentru a cuceri ţara din mâinile jidanilor; 
„. luptăm pentru ca să ni se dea câte o pâine albă la masă; 
luptăm pentru două feluri de mâncare; 
luptăm pentru un pat bun; 
luptăm pentru aparate de laboratoare, pentru instrumente de di- 
secții etc.; 
6. luptăm pentru cămine; 
pentru ca la urmă să se spună, cu voce tare, de către autorități: „Cererile 
: studenților au fost satisfăcute, guvernul a recunoscut starea de plâns a stu- 
dențimii şi marea ei mizerie etc”. Din cele șase puncte cerute de studenți, cinci 
au fost admise și anume: apatate pentru disecții, aparate pentru laboratoare, 


- 


PAIE e 0 II ei 


D 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CopREANU 


câre două pâini albe pe fiecare zi, câte două feluri de mâncare, trei cămine stu- 
denşești cu paturi bune etc. 

Iar despre punctul întâi: salvarea țării din mâinile jidănimii, să nu se 
spună nimic, motivându-se, că au fost admise de guvern cinci puncte din șase. 

De la începutul mişcării studențești, întreaga presă jidănească a cău- 
cat să transpună mișcarea pe acest plan material. Obiectivul mişcării să fie o 
pâine. 

Pentru ca adevăratul obiectiv — jidanul — să scape neobservat. De altfel, 
cine va reciti foile, va putea observa că și politicienii români puneau problema 
la fel: trebuie să li se dea studenților cămine, hrană etc. 

După cum am mai spus, o parte din conducerea de la Bucureşti înclina 
pe această pantă, pe care, dacă ar fi apucat studențimea, s-ar fi abătut de la 
adevărata ei misiune. 

Părerea mea a fost totdeauna contrară acestui punct de vedere. Contrară 
oricărui amestec de ordin material în doleanţele formulate de studențime. 

Pentru că, ziceam eu, şi zic și astăzi, nu nevoile, nu lipsurile îi împinse- 
seră la marea mișcare pe studenți, ci dimpotrivă, părăsirea grijii oricăror ne- 
voi şi oricăror lipsuri, oricăror interese, oricăror suferințe personale sau chiar 
familiare, uitarea acestora de către studenții români și integrarea lor cu toată 
ființa în grijile, nevoile și aspirațiile neamului lor. Aceasta și numai aceasta 
le dădea lumina sfântă din ochi. 

Mişcarea studențească n-a fost o mișcare de revendicări materiale. Ea 
se ridica dincolo de nevoile unei generaţii, împletindu-se cu liniile mari ale 
neamului. 

Pe de altă parte, aici, la Bucureşti, predomina ideea: mișcarea studen- 
țească trebuie să se menţină în cadrul Universitășii, să rămână o mișcare aca- 
demică, să nu se transforme într-o mișcare cu caracter politic. Această opinie 
însă era complet greșită, căci coincidea cu interesele jidanilor și ale partidelor 
care aveau tot interesul să localizeze chestiunea numai la Universitate și acolo, 
printr-un mijloc oarecare, s-o stingă. 

Părerea noastră era că noi nu facem mișcare pentru mișcare, ci mișcare 
pentru victorie. Or forțele studenţeşti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne 
trebuie forţele studenţilor unite cu ale celorlalți români. 

Conducătorii bucureșteni mai erau împotriva proclamării profesorului 
Cuza ca președinte al unei eventuale organizații. Ei susțineau că nu e profeso- 
rul Cuza bun pentru o asemenea acțiune. Eu susțineam că trebuie să-l ajutăm, 
așa cum este, 

În sfârșit, cei de la Bucureşti aveau o foarte mare rezervă faţă de mine. 
Mă durea, căci eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat și mai sfânt 
în inima lui, cu dorinţa vie de a conlucra pe calea cea mai bună, pentru țară. 
Poate că necunoscându-mă, erau îndreptățiți să fie rezervaţi. 

Pentru aceste motive, la Bucureşti, am întâmpinat rezistență. De ace- 
ca am început să lucrez în afara comitetului, și nu am făcut decât trei-patru 
Steaguri, 





117 


MINI 


si 
PN 
e 
Z 
PI 
zi 















































































































































LEGIONARII 


pda 


is 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


LA CLUJ ] 


La Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul din cei trei copii ai doam- 
nei Constanţa Ghica din Iaşi, strănepoți de domnitor şi care, în tot timpul 
mișcării studențești, s-au purtat impecabil, 

La preşedinţia centrului studențesc era Alexa, un element cumpătat şi 
bun. M-a întâmpinat cu aceleași argumentări și în privința orientării studen- 
țimii şi cu privire la proclamarea profesorului Cuza ca președinte al noii miș- 
cări. Masa studențească era dârză și plină de avânt. Atunci l-am cunoscut pe 
Moţa: un tânăr ager și de talent. Avea aceleași păreri ca Alexa. Am încercat 
să-l conving pe el, dar fără rezultat. Îmi era tare greu. 

Nu cunoșteam pe nimeni. Totuși am găsit câțiva studenți: Corneliu 
Georgescu, student în Farmacie, Isac Mocanu de la Litere, Crâşmaru de la 
Medicină, Justin Ilieșu etc. Am făcut un steag, şi în casă la căpitanul Şiancu, 
care din primul moment s-a alăturat cu dragoste acţiunii noastre, am jurat cu 
toții pe acest steag. 


ADUNAREA DE LA IAȘI DIN 4 MARTIE 1923 
ÎNFIINŢAREA LIGII APĂRĂRII NAŢIONALE CREȘTINE 


Reîntors la Iași, aveam în față două drumuri pe care trebuia să activez 
paralel: 
I. pregătirea adunării pentru care se făcuseră steagurile la toate 
universitățile; 
II. continuarea mișcării studenţeşti, menţinerea grevei generale. 
La L-ul punct, cea mai mare dificultate nu era nici lipsa de oameni, 
nici lipsa de organizare, nici măsurile guvernului. Cea mai mare dificultate o 
aveam, de data aceasta, nu în dezaprobarea acestui plan, ci în lipsa de entuzi- 
asm pentru el a profesorului Cuza. 
Profesorul Cuza nu era suficient convins de necesitatea organizării, iar, pe 
de altă parte, nu credea în posibilitatea reușitei adunării care urma să aibă loc. 
La punctul al II-lea, aveam dificultăți serioase în conducerea centrelor 
din Bucureşti și Cluj, care dificultăți împiedicau existența unui punct de vede- 
re unitar, ca plan de luptă, în jurul căruia să se poată realiza o unitate perfectă 
a acestei lumi noi, ridicată cu toate puterile ei ca să înfrunte și vrăjmașul și 
toate păcatele noastre trecute. 
„Nici conducătorii și nici masa acestor centre: 
a. nu cunoşteau problema jidănească și, mai ales, nu cunoșteau 
pe jidan. Nu cunoșteau puterea iudaică, modul ei de a gân- 
di și de a acţiona. Porniserăm la război și nu ne cunoşteam 
adversarul; 
credeau că guvernul de atunci, liberal, sau eventual un altul, 
care ar veni după el și căruia noi i-am promite sprijinul nostru, 
ne-ar satisface doleanțele cerute. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De aceea, ei se așezau mai mult pe terenul diplomației. Credeau că până 


la sfârşit vor putea convinge pe oamenii politici de dreptatea cauzei studen- | 


țeşti. Cred că nimic nu e mai penibil decât să discuţi o problemă cu oameni 

care nu cunosc nici cele mai elementare linii ale ei. Faţă de această situație de 

la punctul al II-lea, am luat următoarele măsuri : 

1. câșiva delegați buni ai centrului Iași să ia parte regulat la ședințele 
comitetului central de la București. (Şedinţele acestui comitet se 
ţineau regulat de două și de trei ori pe săptămână. Începeau pe la 9 
seara şi continuau până la 3 noaptea, 4, 5 și chiar 7 dimineața, dis- 
cutându-se în contradictoriu. Pentru mulți dintre participanții de 
atunci, singurele amintiri despre mișcarea studenţească au rămas 
aceste ședințe și lupte retorice din sânul comitetului); 

2. crearea, la Bucureşti și Cluj, a câte unui grup din cei mai buni lup- 
tători din masa studențească, care să lucreze în afară de directivele 
centrului respectiv. 

La Cluj şi la Bucureşti, aceste grupuri s-au constituit foarte repede. La 
Bucureşti existau chiar în comitet, unde conducerea se izbea în fiecare ședință 
de o fermă opoziţie. La București, Ibrăileanu, delegatul Iașului, a fost de un 
real folos. De asemenea, atitudinea dârză a lui Simionescu, conducătorul me- 
diciniștilor, a menţinut studenţimea în spiritul cel adevărat. 

În chestiunea pregătirii adunării, situația era aceasta, după veștile pri- 
mite de la Iași: în două săptămâni se împărțiseră peste 40 de steaguri în 40 
de județe, la oameni de încredere. Era și natural ca după două luni de mişcare 
studențească, de grevă generală la toare universitățile, sufletul românilor să 
clocotească și ei să se ridice de pretutindeni, așteptând un cuvânt de ordine. 
Steagurile și vestea adunării sosiseră la timp. 

Profesorul Cuza voia să fixeze data adunării prin luna mai, ca fiind pri- 
măvară să vină lume mai multă. Părerea mea însă era ca adunarea să se facă 
cât mai repede pentru următoarele rațiuni: 

1. toată lumea, ridicată în jurul mișcării studențești, aștepta un sem- 
nal de comandă de undeva pentru a se putea închega, a se lămuri și 
pentru a putea acționa după un plan stabilit; 

2. îmi era teamă că jidănimea și masoneria, dându-și seamă de situa- 
ție, să nu pornească iniţiativa unei organizaţii pseudonaţionaliste, 
pentru a capta elementele și a îndruma astfel mișcarea pe o linie 
moartă. În orice caz, aceasta ar fi născut o confuzie în mințile ro- 
mânilot, fapt care nu era deloc de dorit; 

3. era necesară însăși menținerea frontului mișcării studențești, pen- 
tru că războiul nu e uşor de purtat: lovituri din partea guvernului, 
lovituri din partea autorităților, lovituri din partea părinţilor, lovi- 
turi din partea profesorilor, sărăcie, foame, frig. O ridicare de mase 
românești care să ia apărarea cauzei lot, care să le trimită un cuvânt 
de bine, de îndemn, de îmbărbătare, ar fi înviorat întreg frontul 
acestei mișcări; 


119 





i] 


MUIN 


LUENOIDIUI 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


4. în sfârșit, pentru că mii de studenți stăteau și nu știau ce să facă; | 
făcuseră o manifestaţie, două, trei; o întrunire, două, trei... Dar | 
sunt două luni. Lumea aceasta trebuie să aibă ceva de făcut. Odară 
născută noua organizaţie, pentru toată această mulțime, ajunsă la 
epuizarea mijloacelor ei de acţiune, se va deschide un larg câmp de 
activitate. 

Ea va avea, de a doua zi, de lucru, îndreprându-se asupra satelor spre a 

le organiza și spre a le insufla credința cea nouă. 





4 MARTIE 1923 


Profesorul Cuza fixează ziua de duminică, 4 martie, Locul adunării, la 





Iași. 






































Fusesem invitat la masă de profesor. Acolo s-a pus problema nume- 
lui organizației care trebuia să ia ființă. Căpitanul Lefter spune: „Partidul 
Apărării Naţionale ca în Franţa”. Mie mi s-a părut frumos. Profesorul Cuza a 
adăugat: „Nu partid, ligă: Liga Apărării Naţionale Creştine”. Așa a rămas. 

Eu am dat atunci telegrame la Cernăuţi, București și Cluj, cu următorul 
conţinut: Nunta la Iași, 4 martie. 

Apoi, m-am ocupat până în cele mai mici amănunte cu pregătirea adu- 
nării. Planul a fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul Șumuleanu 
și tatăl meu: la Mitropolie — rugăciune, la Universitate — omagiu pentru 
Simion Bărnuţiu şi Gh. Mârzescu, în sala Bejan — întrunire publică. 

S-au făcut afișe anuntându-se marea adunare națională. Vestea unei 
mari adunări româneşti la Iași, în scopul înființării unei organizații de luptă, 
a mers ca fulgerul printre studenții celor patru universități și de acolo în mij- 
locul românilor. 

Încă din seara de 3 martie au început să sosească vagoane întregi cu 
grupuri având în frunte pe conducătorii care aduceau pânza steagurilor. 

Până dimineaţa, sosiseră 42 grupuri, cu 42 de steaguri. Pânza acestor 
steaguri era neagră, în semn de doliu; la mijloc — o pată albă rotundă, sem- 
nificând nădejdile noastre încercuite de întunericul pe care ele vor trebui să-l 
învingă; în mijlocul albului — o zvastică, semnul luptei antisemite din întreaga 
lume, iar de jur-împrejurul steagului — tricolorul românesc. Profesorul Cuza 
aprobase la Bucureşti și forma acestor steaguri. Acum le-am prins de prăjini, 
le-am învelit în jurnale și am plecat cu toții la Mitropolie, unde s-a oficiat ser- 
viciul teligios, în faţa a peste 10.000 de oameni. 

În momentul în care urma să fie sfințite, s-au desfășurat cele 42 de stea- 
guri negre în fala altarului. Odată sfințite, ele vor pleca pe tot întinsul țării, 
în jurul fiecărui steag ridicându-se o adevărată cetate de suflete românești. 
Aceste steaguri, aruncate în fiecare județ, vor fi cheaguri care vor aduna laolal- 

„tă pe toți cei de un gând și de o simțire. Cu sfințirea lor sărbătorească, înfăți- 
șarea lor impresionantă și cu fixarea lor în fiecare județ, o mare problemă de 
organizare și de orientare populară se rezolva. 


LEGIONARII 


PETRU 



























































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De la Mitropolie, mii de oameni în cortegii cu steagurile desfășura- 
te s-au îndreptat prin Piaţa Unirii, Lăpușneanu și Carol, spre Universitate. 
Aici s-au pus coroane de omagiu și de venerație pentru Mihail Kogălniceanu, 
Simion Bărnuţiu şi Gheorghe Mârzescu, acesta din urmă apărător al articolul 
7 din Constituţie la 1879, tatăl ministrului liberal George Mârzescu, apărător 
al jidanilor. 

Aici, în aula Universității, s-a iscălit actul de înființare a Ligii Apărării 
Naţionale Creştine. 

După masă a avut loc întrunirea în sala Bejan, prezidată de generalul 
Ion Tarnoschi. Multă lume, care nu avusese loc în sală, aștepta în stradă. Cu 
mare însuflețire, profesorul Cuza a fost proclamat președinte al Ligii Apărării 
Naţionale Creștine. Au vorbit: profesorul Cuza, profesorul Șumuleanu, gene- 
ralul Tarnoschi, tatăl meu, reprezentanţii tuturor judeţelor și centrelor studen- 
țeşti: Tudose Popescu, Prelipceanu, Alex Ventonic, Donca Manea, Novitchi, 
Şofron Robotă. Printre aceştia şi eu. La urmă, după citirea moțiunii, profeso- 
rul Cuza, drept încheiere, mi-a încredințat o misiune, spunând: Însărcinez cu 
organizarea L,A.N.C., pe întreaga țară, sub directa mea conducere, pe tânărul 
avocat Corneliu Zelea Codreanu'. Apoi a fixat pe şefii de județe. Adunarea s-a 
terminat într-o ordine desăvârșită și într-un mare entuziasm. 


+] 


ALTE ORGANIZAȚII ANTISEMITE SAU NAȚIONALISTE 


Mici organizații antisemite cu caracter politic și economic au mai fost 
şi înainte de 1900 și după. Erau slabe încercări de ale oamenilor cu prevedere 
şi iubire de țară, de a se opune năvălirii iudaice, mereu crescânde. Cea mai 
serioasă organizație antisemită a fost însă Partidul Naţionalist-Democrat, în- 
ființat la 23 aprilie 1910, sub conducerea profesorilor N. Iorga şi A.C. Cuza. 
Acest partid avea un întreg program de guvernământ. În articolul 45 se dădea 
soluția problemei jidănești: 


Soluţia problemei jidăneşti prin eliminarea jidanilor, dezvol- 
tând puterile productive ale românilor și proteguind întreprinderile 
lor. 


La urma acestor puncte de program era următoarea declarație solemnă: 


Acest program îl vom păstra, răspândi şi apăra cu toată pute- 
rea şi statornicia noastră, privind aceasta ca întâia noastră datorie de 
cinste, 


A. C. Cuza N. lorga 


Această organizație adunase în ea pe toți luptătorii care se formaseră în 
decursul timpului de la 1900 și apoi pe cei pe care i-a creat de la 1910 încoace. 
Printre fruntași se numărau: profesorul universitar Şumuleanu, profesorul 


Nicolae lorga 


121 


DUVNOIDIA LUNI 






























































LEGIONARII 


Pixrav 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnsLiu ZELEA CODREANU 


lon Zelea Codreanu, Butureanu la Dorohoi, Ţoni la Galaţi, C. N. fim și] 
apoi mai târziu Ştefan Petrovici, C.C. Coroiu ș. a. i 

Aceștia toți la 1914 se aflau în fruntea mișcării care cerea intrarea ro- 
mânilor în războiul pentru cucerirea și dezrobirea Ardealului, iar la 1916 ma- 
joritatea au fost pe linia întâi a frontului, făcându-și datoria în chip strălucit. 

Încă de la 1910-11, Dorohoiul — sub conducerea avocatului Butureanu, 
Iașii — sub aceea a profesorului Cuza și Suceava — sub conducerea tatălui meu 
deveniseră cetăți de renaştere românească. 

La 1912, curentul era așa de puternic în aceste județe, încât în alegeri, 
regimul nu s-a putut feri de o mare înfrângere decât întrebuințând teroarea. 
Cu această împrejurare tatăl meu a fost grav rănit. 

Imediat după război, când țărănimea se întorcea de pe front, cu dor și 
hotărâre de viață nouă, în primele alegeri au intrat în Parlament profesorul 
Cuza la laşi şi tatăl meu la Suceava. Aici au dat o aprigă luptă parlamentară, în 
aplauzele țării întregi. Lupta se dădea în special împotriva păcii care încerca să 
ni se impună de către germani, ale căror armate dușmane ne încălcaseră țara, 

Răsunetul acestor lupte, într-adevăr frumoase, au strâns în jurul 
Partidului Naţionalist-Democrat nădejdile țării, încât la alegerile care au ur- 
mat s-au putut vedea biruinţe într-adevăr formidabile. La Suceava biruința a 
fost fără seamăn. Din şapte deputați, guvernul a luat unul, celelalte grupări ni- 
mic, iar lista tatălui meu șase, La Dorohoi, la Iași, aproape în aceeași măsură. 
Trenurile duceau spre Bucureşti un număr de 34 de deputați naționaliști. 

Dar spre nenorocul neamului românesc, întreagă această oaste, care se 
ridica din toate părțile țării, sfârșește printr-o mare înfrângere. Aceasta cade ca 
un trăznet peste capetele românilor. Forţele iudeo-masonice reusesc să despartă 
pe cei doi şefi ai partidului, pe profesorul Nicolae Iorga de A.C. Cuza. Nicolae 
lorga nu combate tratatul care ne impunea clauza minorităţilor și se declară 
pentru iscălirea lui. Profesorul Cuza, pe baricada cealaltă, arată că această infa- 
mă clauză a minorităților, este o sfidare pentru tot sângele vărsat de români, un 
amestec nepermis în treburile noastre interne și un început de nenorocire pen- 
tru noi. Ni se impunea acordarea drepturilor politice în masă jidanilor. 


„_ De câtva timp N. lorga nu mai este antisemit. Se înțelege, ruptura s-a 
făcut ireparabilă. 


Și amărâtul acesta de neam și-a frânt din nou în inimi nădejdile lui 
de mântuire. Majoritatea membrilor și parlamentarilor au plecat cu profeso- 
rul Nicolae Iorga, crezând că atitudinea profesorului Cuza îi depărtează de 

| perspectivele puterii. Cu profesorul Cuza n-au mai rămas decât profesorul 


Șumuleanu și tatăl meu. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


FASCIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ Si 
ȘI ACȚIUNEA ROMÂNEASCĂ 


La 1923, în timpul mișcării studențești, sub impulsul curentului nați- 
onalist, apar la București, „Fascia Naţională Română, sub conducerea dom- 
nilor Vifor, Lungulescu, Băgulescu, iar la Cluj „Acţiunea Românească, cu 
profesorii universitari: Cătuneanu, Ciortea, Iuliu Haţiegan, avocatul Em. 
Vasiliu-Cluj şi un grup de studenți în frunte cu Ion Moţa. 

Cei dintâi scot foaia săptămânală „Fascismul', bine scrisă, cu suflet. 
Sunt însă necunoscători ai problemei jidănești. Cei din rândul al doilea scot 
revista bilunară „Acţiunea Românească” și apoi „Înfrățirea Românească”, de 
asemenea foarte bine scrisă, dar se mărginesc numai la atât, Nu pot determi- 
na o acţiune și nu pot creea o organizaţie temeinică. 

În acest timp,studentul Ion Moșa traduce din limba franceză Protocoalele 
[Sionului] care sunt comentate de profesorul Cătuneanu și Em. Vasiliu-Cluj și 
publicate în volum. Tot în acea vreme, Em. Vasiliu-Cluj își publică lucrarea sa 
Situaţia demografică a României, în care arată cu date statistice starea îngrozi- 
toare a orașelor românești. 

Aceste două organizații n-au nici puterea de acțiune, nici cea de orga- 
nizare și nici cea de doctrină a Ligii Apărării Naţionale și vor sfârşi, la 1925, 
în a se contopi cu aceasta, 

După înființarea Ligii Apărării Naţionale Creştine, activitatea mea avea 
să meargă pe două linii: pe aceea a mișcării studențești, care rămânea o uni- 
tate aparte, cu organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele şi 
luptele proprii în care era angajată de trei luni; și pe aceea a L.A.N.C., în care 
căpătasem funcția de organizator sub conducerea profesorului Cuza. 

Pe latura studențească aveam a lupta pentru: 

1. menţinerea poziției pe linia grevei generale, în care studențimea ro- 
mână era angajată cu onoarea ei, lucrul destul de greu în faţa atacu- 
rilor, loviturilor, presiunilor, ademenirilot, care curgeau peste capul 
studenților de pretutindeni. Pe deasupra, mai erau şi grupuri de 
studenți deferiști, partizani ai credinţei în înfrângere, care trebuiau 
ţinuţi în respect; 

2.  Întrebuințarea sistematică a elementelor studențești disponibile 
pentru lărgirea mișcării în toate masele româneşti şi organizarea ei 
înce-o singură armată: L.A.N.C.. 

Pe latura L.A.N.C. aveam șef și steaguri în circa 40 județe. Ne trebuiau: 

1. completarea lor în restul județelor; 

2. o cât mai strânsă legătură cu șefii respectivi; 

3, crearea neîntârziată a unor norme precise de orientare în materie 
de organizare, care nu existau și pe care toţi şefii judeţeni le cereau, 
neștiind cum să lucreze, 

În rezumat: defensivă pe linia studențească, ofensivă pe linia 


LA.NC. 





123 








i 
| 
| 

Ni 
i 

| 





















































DIN TRU LEGIONARI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Marea masă studențească mergea călăuzită de instinctul sănătos al ra- | 
sei și de umbrele morților. Mergea pe linia ei glorioasă înfrângând nenumă- | 
ratele greutăți. i 

Cu Liga problemele se puneau ceva mai greu. 

Şefii de judeţe cereau lămuriri și norme de organizare. Oamenii ridicați 
de curent trebuiau întăriți în credința lor, îndoctrinați, lămuriți deplin asupra 
organizării şi obiectivelor pe care aveau să le atingă în lupta lor. Trebuia să li 
se facă şcoala disciplinei și a încrederii în șef. 

Noi nu dădeam naştere acum unei mișcări, ci aveam gata o mișcare pe care 
trebuia s-o încadrăm, s-o disciplinăm, s-o îndoctrinăm și s-o conducem în luptă. 

Când mă duceam la profesorul Cuza cu scrisorile și cererile sosite, el se 
găsea dezarmat în faţa acestor cereri, care-l introduceau într-o lume străină 
lui. Scrălucitor ca un soare și de necombătut pe înălțimile din lumea teoriei, 
coborât pe teren, pe câmpul de luptă, devenea neputincios : 

— N-avem nevoie de nici un regulament. Să se organizeze singuri. 

Sau: 

— N-avem nevoie de disciplină, căci nu suntem la cazarmă, ne spunea 
adeseori. 

Atunci m-am apucat și am făcut singur un regulament până în cele mai 
mici amănunțimi. Dându-mi seama însă că pentru vârsta mea era o problemă 
grea, m-am dus cu el la tatăl meu și în câteva zile de lucru i-am adus modifi- 
cările de formă şi fond necesare, 

Sistemul de organizare era simplu, dar deosebit de al partidelor politice 
de până acum. Deosebirea consta în aceea că, în afară de organizarea politică 
propriu-zisă bazată pe comitete județene, comunale și membri, formasem un 
corp al tineretului aparte organizat în decurii și centurii. Acesta nu existase 
până acum în organizațiile noastre politice. Mai târziu și l-au însușit şi ele sub 
forma de tineret liberal, țărănist etc, 

Când l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de 
adevărat război. El nici n-a vrut să audă de așa ceva. Atunci s-a încins o discuție 
de câteva ore, penibilă, între profesorului Cuza și tatăl meu, discuţie care m-a 
înlemnit și, bănuind că va duce iar la cine ştie ce nenorocit de conflict, regretam 
că am provocat aceasta discuţie. Tatăl meu, un om violent şi aspru, a luat regula- 
mentul și a plecat la tipografie să-l tipărească fără aprobarea profesorului Cuza. 

Acesta însă, cu mai mult tact, mai calm şi pe cât de îndărătnic în unele 
privințe, pe atât de maleabil în cazuri de acestea, a știut să împace lucrurile, 


L-a chemat înapoi spunându-i: 


_— Ei, să-l tipărim, dar să-l cercetez și eu. 

L-a corectat, i-a refăcut forma, i-a adăugat partea doctrinară, chemări, 
manifeste și l-a dat la tipar. Acesta a constituit Călăuza Bunului Român şi apoi 
a L.A.N.C., cartea de bază a Ligii tot timpul până la 1935. 

Eu am rămas mulțumit, că s-a putut face într-adevăr ceva bun și absolut 


; necesar pentru organizație, dar în sufletul meu îmi spuneam: greu vor merge 


lucrurile dacă pentru asemenea chestiuni elementare trebuie atâta discuție. 
Într-o organizație nu sunt bune nici nelămuririle șefului, nici discuţiile. 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConRNELIU ZELEA CODREANU 


MODIFICAREA ARTICOLULUI 7 DIN CONSTITUŢIE | 
MARTIE 1923 
ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILOR 


De multă vreme se zvonea că parlamentul liberal, care era Adunare 
Constituantă, având deci misiunea de a modifica Constituţia, are intenția să 
modifice articolul 7 din Constituţie, în sensul de a acorda cetățenia și drepturi 
politice tuturor jidanilor afători în România. 

Până acum, acest articol din vechea Constituţie, oprea încetățenirea stră- 
inilor și constituia astfel o adevărată pavăză de ocrotire a ţării împotriva năvăli- 
rii şi amestecului jidanilor în conducerea propriilor noastre destine românești. 
Acordarea acestui drept de amestec în treburile publice ale României unui nu- 
măr de 2 milioane de jidani, acordarea unui drept de egalitate a jidanului pripă- 
şit la noi de curând, cu românul înfipt de milenii în acest pământ, era totodată o 
nedreptate strigătoare la cer și o mare primejdie naţională, care nu putea să nu 
îngrijoreze și să nu cutremure pe orice român cu iubire pentru țara lui. 

Profesorul Cuza, în fața acestei situații, a scris o serie de articole ne- 
muritoare, arătând primejdia care ameninţă viitorul acestej nații, iar Liga a 
răspândit în toată țara liste pentru a fi iscălite de români, prin care se cerea 
menţinerea articolului 7 din Constituţie. Listele au fost acoperite de sute de 
mii de iscălituri şi au fost înaintate Adunării Constituante, 

Eu am cugetat că noi, studenții, în timpul dezbaterilor acestei grave 
chestiuni, să plecăm din toate centrele la Bucureşti și acolo, împreună cu stu- 
dențimea bucureșteană și cu populaţia, să manifestăm și să oprim actul care 
avea să ne robească viitorul nostru. Am plecat la Cernăuţi, Cluj și București. 

Studenții au primit propunerea și au început organizarea în vederea ple- 
cării. Pentru momentul acesta trebuia să trimit o telegramă convențională. 

Planul însă a căzut. Pentru că noi ne așteptam ca dezbaterile în jurul 
acestei chestiuni să dureze cel puțin trei zile, în care timp ne-am fi putut de- 
plasa la Bucureşti. 

Or, la 26 martie, dezbaterile n-au durat nici o jumătate de oră. Guvernul 
liberal ca și Adunarea, pare că, conştienţi de actul de mare ruşine pe care-l fă- 
ceau, au căutat să-l ascundă, trecându-l cât mai neobservat. 

A doua zi, după acest mare act de trădare naţională, presa așa-zis româ- 
nească ca și cea jidănească, trecea sub tăcere actul infam. „Dimineaţa” „Lupta, 
„Adevărul', publicau în fiecare zi pagini întregi cu litere groase, conflictul dintre 
proprietari și chiriași la Bucureşti și, într-un colț câteva vorbe prin care anunțau 
simplu și perfid: Articolul 7 din vechea Constituţie a fost înlocuit prin articolul 133, 

Partidul Liberal și ticăloasa Adunare de la 1923 au pus şi pecetluit, ast- 

el, piatra de mormânt peste viitorul acestui neam. 
„Nici un blestem al copiilor, al mamelor, al bătrânilor, al tuturor româ- 
nilor în suferință pe acest pământ, acum şi în veacul veacului, nu va fi suficient 
| Pentru a răsplăti pe aceşti trădători de neam. 

Astfel, în tăcere și într-o atmosferă de laşitate generală, se consuma ma- 

rele act de trădare naţională. 


125 


AAN 


m 
7 
PA 
» 
= 
































CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuu ZBLEA CODREANU 


Numai glasul profesorului Cuza, personalitatea care predomina acum | 
peste toată națiunea românească, se auzea: | 


e 


Români, 

Constituţia de la 28 martie 1923 trebuie desființată imediat. 
Protestaţi în contra votului ei. Cereţi alegeri libere. Organizaţi-vă pentru 
a vă asigura biruinţa. O nouă Constituţie trebuie să garanteze drepturile 
de întâietate ale naţiunii româneşti, ca naţiune dominantă în stat. 


Când am auzit la lași, m-a podidit plânsul. Şi mi-am zis: nu se poate! 
Cel puţin trebuie să se știe că am protestat. Căci neamul căruia i se pune ase- 
menea jug pe grumaji şi nici măcar nu protestează este un neam de imbecili. 

Am făcut atunci un manifest către ieșeni, chemând pe toți românii la o 
adunare de protest în Universitate. Vestea acordării drepturilor la jidani s-a 
împrăștiat în toate casele ca fulgerul. Orașul clocotea. 

Autorităţile din ordinul guvernului au scos armata, jandarmii, poliția; 
au început provocările și interdicţia de circulație. Atunci planul s-a schimbat. 
Adunarea nu s-a mai făcut la Universitate, ci în 14 puncte ale orașului. Aici au 
început manifestațiile și ciocnirile care au durat toată noaptea. 

Autoritățile, armata și forțele polițienești au fost complet derutate prin 
schimbarea bruscă a planului de luptă, al locului de adunare și prin purtarea 
lor în fugă de la un capăt al orașului la celălalt, după cum erau anunțați de 
agenți despre apariţia manifestanților, care apăreau din jumătate în jumătate 
de oră, la puncte contrarii. 

Grupul de sub comanda mea s-a întrunit la punctul greu, Podu Roșu 
(Socola) și Tirgu Cucului; acolo unde obrăznicia jidănească susținea că nicio- 
dată nu va putea intra vreun manifestant antisemit nepedepsit cu moartea, 

Pe acolo nu locuieşte nici un român. Mii de jidani s-au trezit și forfo- 
teau ca un cuib de viermi. Când am fost primiţi cu focuri de armă, am răspuns 
cu focuri de armă. 

Noi ne-am făcut datoria dând peste cap tot ce ne stătea în cale și ară- 
tând jidănimii că Iașul, străvechea capitală a Moldovei, este încă românească 
şi că acolo e barajul nostru care stăpânește, care poate îngădui sau nu, care 
deține pacea sau războiul, care pedepseşte sau iartă. 

A doua zi a sosit la Iași în ajutorul celor două regimente, a poliţiei, jan- 
darmeriei și jidănimei, cavaleria din Bârlad, iar foile din capitală au apărut în 
ediție specială: „laşul a trăit o noapte și o zi de revoluţie”. 

Arât am putut face noi, niște copii; atât ne-am priceput în momentul 
în care ni s-a pus jugul pe umeri. Nu l-am primit cu seninătate, cu resemnare 
de iobag, cu lașitate. Atât și jurământul sacru pentru toată viața de a sfărâma 
acest jug, oricâte lupre și jertfe ni s-ar cere. 

A doua zi m-am dus la prefectura de poliție să duc mâncare la cei arestați. 

; Acolo tocmai era interogat și reținut Iulian Sârbu, pentru motivul de a fi fost au- 
torul manifestului. Văzând aceasta, m-am prezentat anchetatorului și i-am spus: 
| — Nu e Sârbu autorul manifestului. Eu sunt. 














1 EGIONARI 


PEN eERU 























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CoDREANU 


PRIMA MEA ARESTARE | 


La poliție mi s-a spus: 

- Domnule Codreanu, trebuie să mergi până la tribunal cu agentul. 

— De ce cu agentul? am ripostat. Merg singur. Era prima dată când mi 
se punea cuvântul la îndoială. Mă simțeam ofensat. 

- Nu, eu cu agentul nu merg. N-are decât să meargă la 20 de metri în 
urma mea, Eu mă duc singur. Cuvântul meu face mai mult decât 20 de agenți 
de poliție. Am plecat cu agentul la 20 de paşi după mine. 

Ajung la tribunal. Agentul intră și mă introduce și pe mine în față dom- 
nului judecător de instrucție Catichi. Domnul judecător îmi spune: 

— Eşti arestat și trebuie să te trimit la penitenciar, 

Când am auzit, mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Pe acea vreme, 
„arestat” era ceva infamant. Nimeni dintre ieşeni nu mai fusese arestat şi nu 
se auzise ca un student naţionalist să fie arestat. Dar eu, cu trecutul meu de 
luptător? 

M-am apropiat de masa judecătorului de instrucție și i-am spus: 

— Domnule judecător, eu nu primesc să fiu arestat și nimeni nu va putea 
să mă ridice pentru a mă duce la penitenciar. Bietul om, pentru a nu mai pro- 
voca discuţie, a dat ordin agentului să mă ducă la penitenciar și m-a sfătuit să 
nu mă opun. Apoi a plecat. Agentul a încercat să mă ducă. I-am spus: 

— Du-te acasă, omule, și lasă-mă în plata Domnului, că nu mă poți 
dumneata duce de aici. Au venit și alții. Eu am rămas acolo de la ora 11 ziua 
până seara la ora 8, Toate intervențiile de a mă scoate au fost zadarnice. 

Eu mă gândeam: nu sunt vinovat cu nimic, Mi-am făcut datoria către 
neamul meu. Dacă e cineva vinovat care trebuie arestat, sunt cei care au făcut 
rău neamului lor: parlamentul care a acordat drepturi politice jidanilor. 

În sfârşit, au plecat toți funcţionarii de la tribunal, rând pe rând, până 
la uşieri. Eu am rămas cu agenții lângă mine. 

Pe la ora 8 sosesc trei ofiţeri. 

— Domnule Codreanu, avem ordin să evacuăm acest tribunal. 

— Bine, domnilor ofiţeri, voi ieşi afară. 

Am coborât scările și am ieșit. Spre surprinderea mea, acolo văd o com- 
panie de jandarmi în semicerc, procurori, judecători și poliţie. 

Atunci, eu merg drept înainte şi mă așez jos în mijlocul curții. Vin au- 
toritățile și-mi spun : 

— Trebuie să mergi la penitenciar. 

— Nu merg, 

M-au ridicat pe sus, m-au pus într-o trăsură și m-au dus la peniten- 
Ciar, la pas, cu compania de jandarmi după mine. În ultimul moment când 
| intram pe poartă, băieții s-au repezit să mă scoată, dar revolverele agenților 
i-au oprit, 

„Era un protest contra legilor? Nu. Era contra jugului nedreptăților, 


127 


«dl 


NA 


1 


NU 


LUVNOIODILI 


















































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Pare că aceast protest al meu de a intra pe linia arestărilor era un pre- 
sentiment că multă suferință va trebui să îndur, odată intrat pe această cale, | 
între zidurile reci ale închisorilor. ! | 

Am rămas o săptămână acolo până în ajunul Paştilor. Primele mele zile 
de închisoare! Le-am suportat foarte greu moraliceşte, pentru că nu puteam 
înțelege ca cineva să fie arestat atunci când luptă pentru neamul său și din or- 
dinul acelora care luptă contra neamului. 

La ieșire am plecat acasă. Mulși români mi-au ieşit înainte prin gări, 
făcându-mi manifestaţie de simpatie și îndemnându-mă să duc lupta mai de- 
parte, căci este a neamului şi neamul până la sfârşit va învinge. 

Neamul întreg, în tot ce avea el mai bun, de la țăran și până a intelec- 
tual, a primit cu nespusă durere trista veste.a modificării articolului 7, dar nu 
putea face nimic, căci s-a trezit vândut și trădat de conducătorii lui. Oare ce 
blestem pe capul nostru și ce păcate ne-au condamnat pe noi, românii, ca să 
avem parte de asemenea canalii de conducători? 

Iată faţă în faţă două momente istorice, în două Românii deosebite, cu 
două rânduri de oameni și cu aceeași problemă. 

Constituanta de la 1879, din România mică, mică de tot, care avea cu- 
rajul să suporte presiunea Europei și Constituanta de la 1923, din România 
Mare, înălțată din jertfa sângelui nostru, care din slugărnicie interesată, sub 
presiunea aceleași Europe, nu pregetă să umilească și să pună în pericol viața 
unei națiuni întregi. 


VASILE CONTA, VASILE ALECSANDRI, 
MIHAIL KOGĂLNICEANU, MIHAI EMINESCU, 
ION HELIADE-RĂDULESCU, BOGDAN PETRICEICU HAŞDEU, 
COSTACHE NEGRI, A. D. XENOPOL 


În paginile care urmează, cetitorii acestei cărți vot întâlni cu oarecare 
surprindere, o serie de extrase din opera câtorva din culmile de gândire, de 
simţire şi de caracter ale neamului nostru, care la 1879 au luptat cu îndârjire 
pentru drepturile la viață ale poporului român, înfruntând cu bărbăție fulge- 
rele amenințătoare ale unei întregi Europe. 

Deși intercalarea acestor fragmente îngreuiază și complică planul de 
dezvoltare normală al volumului de față, călcând regulile impuse în această 
materie, am redat aceste extrase, nu atât din dorința de a le întrebuința ca 
argumente istorice, ci mai ales pentru considerentul de a scoate din nou la 
lumină aceste perle de cugetare și de exprimare ale acelor străluciți înaintași 
pe care conspirația ocultei iudeo-masonice i-a prigonit închizându-i cu peceți 
grele sub lespezi de uitare tocmai pentru că au scris, au cugetat și au luptat ca 

| nişte adevărați uriași ai românismului, 

Generaţia noastră, sărind peste 50 de ani de abdicare practicată de po- 

| li 


ticieni în faţa primejdiei jidăneșşti, se regăsește pe aceeași linie de credință, de 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConRneLiu ZELEA CODREANU 


simţire și de caracter, cu cei de la 1879 și în momentul acestei sfinte întâlniri, | 
Li 


se închină cu recunoștintă și evlavie în fața marilor lor umbre. 


VASILE CONTA 


Iată atitudinea pe care a avut-o în Camera de la 1879 marele Vasile 
Conta. 

Cu 50 de ani înainte, filosoful român demonstra cu argumente știin- 
ţifice de nezdruncinat, încadrate într-un sistem de logică, impecabil, temei- 
nicia adevărurilor rasei care trebuie să stea la baza statului național. Teorie 
adoptată după 50 de ani, de acelaşi Berlin care la 1879 ne impunea acordarea 
drepturilor la jidani. 

De aici se poate vedea şubrezenia argumentelor acelora care atacă miş- 
carea națională ca fiind inspirată de noua ideologie germană, când în realitate, 
după atâţia zeci de ani, Berlinul este acela care intră pe linia lui Vasile Conta, 
Mihai Eminescu şi ceilalți, 


Noi, dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pie- 
ri ca naţiune. 

Este recunoscut, de către chiar cei care ne atacă azi, că cea din- 
tâi condiţie pentru ca un stat să poată exista și prospera este ca cetăţenii 
acelui stat să fie din aceeași rasă, din același sânge, şi aceasta este uşor de 
înţeles. Mai întâi indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc obișnuit numai 
între dânşii; căci numai prin căsătorie între dânșii se menţine unitatea 
de rasă pentru toţi acei indivizi; apoi căsătoria dă naştere la sentimen- 
tele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice şi cele mai durabile 
din câte leagă vreodată pe indivizi între dânşii; şi când ţinem seama că 
aceste legături de familie se întind de la individ la individ până când cu- 
prind întregul popor al unui stat, vedem că toţi cetăţenii care constituie 
statul, sunt atraşi unul către altul printr-un sentiment general de iubire, 
prin aceea ce se numeşte simpatia de rasă. Mai mult decât atât. Dacă 
ținem seamă că acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui po- 
por, înţelegem că toţi aceşti membri vor avea, prin efectul eredității, cam 
aceleași sentimente, cam aceleaşi tendinţe și chiar cam aceleaşi idei; aşa 
încât la vreme de nevoie, la ocazii mari, inima tuturor va bate în acelaşi 
fel, mintea tuturor va adopta aceeaşi opinie, acţiunea tuturor va urmări 
același scop; cu alte cuvinte, națiunea care va fi de o singură rasă va avea 
un singur centru de gravitație, şi statul care va fi format dintr-o astfel de 
naţiune, acela și numai acela va fi în cele mai bune condiţii de tărie, de 
trăinicie şi de progres. Prin urmare, după cerinţele chiar ale fiinţei, cea 
dintâi condiţie pentru existența unui stat, este ca poporul să fie din ace- 
eași rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul 
naționalităților, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. Acest 

„principiu al naționalităților, se înţelege că nu se raportează decât la rasă, 





Vasile Conta 





129 


NAIN 


TUVNOIOD-AIL 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


şi nici de cum la ceea ce se numeşte supușii aceluiaşi stat, fără deosebi- 
re de rasă, căci atunci principiul n-ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, 
acest principiu este atât de adânc înrădăcinat astăzi în conştiinţa tuturor 
oamenilor, fie oameni de stat, fie simpli cetăţeni, încât astăzi toate con- 
stituirile şi toate reconstituirile de state nu se mai fac în lumea civilizată 
decât după principiul naționalităților. Apoi să nu se mai zică atunci de 
către publiciştii evrei sau evreofili că baza statului ar fi numai simplu in- 
teres material comun al cetăţenilor, fiindcă vedem, din contră, că tocmai 
veacul nostru este acel care a dat naştere principiului naționalităților, 
tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în ce mai mult... 

Este adevărat că aceasta nu împiedică admiterea străinilor la 
cetăţenia unui stat, dar cu o condiţie: ca acei străini să se contopească 
în națiunea dominantă; cu alte cuvinte, să se amestece cu totul așa în- 
cât, la urma urmei, să rămână în stat tot unul şi acelaşi sânge. 

Acestea sunt singurele principii ştiinţifice ale naturalizării. 
Așadar, pentru ca naturalizarea să fie folositoare, raţională şi conformă 
cu ştiinţa, ea nu trebuie acordată decât acelor străini care se contopesc 
sau se dispun a se contopi, prin căsătorie cu indigeni. Altminteri, înţe- 
legeţi bine că dacă s-ar acorda cetăţenia la indivizi care nu au aplicarea 
şi nici nu o pot avea, de a se contopi în sângele rasei dominante, atunci 
ar fi a expune acea ţară la o luptă perpetuă între tendinţe contrare. 

Nu zic că nu se poate ca diferitele rase ce ar exista într-o ţară să 
aibă câteodată un interes comun, ca tendinţele ereditare ale uneia să fie 
deopotrivă favorizate, ca şi tendinţele ereditare ale alteia de aceleaşi îm- 
prejurări. Cât timp această stare de lucruri ar dura, împământeniţi și 
pământeni ar trăi negreşit în pace. Dar împrejurările se schimbă şi cu 
ele se poate schimba și interesul diferitelor rase; şi dacă nu astăzi, mâi- 
ne; dacă nu mâine, poimâine, tendinţele împămânţeniţilor se vor găsi 
în conflict cu tendinţele pământenilor; şi atunci interesul unora nu se va 
mai împăca cu interesul celorlalți; şi atunci interesele unora nu vor putea 
i satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalți; şi atunci va fi lupta de 
existenţă între o rasă şi alta, vor fi lupte înverşunate, care nu vor putea 
fi terminate decât sau prin dizolvarea completă a statului, sau când una 
din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăşi o singură rasă 
dominantă în stat... Ei bine, istoria noastră națională şi experienţele de 
toată ziua ne-au dovedit şi ne dovedesc că dintre toţi străinii care vin la 
noi, turcii și mai cu seamă jidanii sunt aceia care nu se amestecă nicio- 
dată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalți străini: ruși, greci, italieni, ger- 
mani, se amestecă cu noi prin căsătorie și se contopesc cu noi, dacă nu la 

* întâia generaţie, la a doua sau la a treia, dar în fine vine un timp când 
nu mai este nici o deosebire între acești străini și noi, nici în privinţa sân- 
gelui, nici în privinţa iubirii de patrie. Nu tot așa este şi cu jidanii... 

„„ Oricum s-ar pune chestiunea, oricum s-ar interpreta, noi dacă 
nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca naţiune. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELBA CODREANU 


(Din discursul contra revizuirii articolului 7 din Constituţie, inue în] 
Camera Deputaţilor, sesiunea extraordinară, ședința de la 4 septembrie 1879 | 
și publicat în „Monitorul Oficial”, nr. 201, de miercuri, 5-17 septembrie 1879, 
pp. 5755-5756). 


VASILE ALECSANDRI 


În timp ce în Cameră, Vasile Conta ţinea discursul de mai sus, la Senat, 
poetul Unirii, Vasile Alecsandri, exprima sentimentul românilor în felul 
următor: 


Astăzi România se prezintă nouă cu istoria sa în mână pentru 
ca noi să înscriem pe paginile sale sau umilirea şi pierderea neamului 
nostru sau demnitatea şi salvarea lui. 

În prezenţa acestei situaţii, fără seamăn în analele istorice ale 
lumii, trebuie să ştim a ne ridica cu inima şi cu cugetul la înălțimea 
datoriei noastre, fără patimi, fără violenţă, dar cu spirit liniştit, cu pa- 
triotism luminat şi cu nobilul curaj ce se cere de la oamenii chemaţi a 
decide de soarta ţării lor... 

Ce este această nouă cumpănă? Ce este această nouă năvălire? 
Cine sunt năvălitorii, de unde vin, ce vor? Și cine este noul Moise, ca- 
re-i conduce la noul pământ al făgăduinţei, așezat de astă dată pe ma- 
lurile Dunării ? 

Ce sunt năvălitorii? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit în- 
tru îndeplinirea misiunii sale; sunt adepții celui mai orb fanatism reli- 
gios; cei mai exclusivişti din toți locuitorii pământului, cei mai neasi- 
milabili cu celelalte popoare ale lumii... 

Ce vor ei de la noi? 

Să devină proprietari ai pământului acestui popor, iar din ve- 
chii stăpâni ai ţării să facă nişte iloți, precum sunt astăzi țăranii din 
Galiţia şi dintr-o parte a Bucovinei. 

Țara e frumoasă, îmbelşugată; ea are oraşe mari, drumuri de 
fier, instituţii dezvoltate şi un popor cam neprevăzător, ca toate popoa- 
rele de viţă latină... Ce este mai uşor, decât a se substitui locuitorilor 
acestei țări şi de a face din ţara întreagă o proprietate israelită? 

Dacă este acesta planul năvălitorilor de astăzi, precum totul ne 
induce a o crede, el probează încă odată spiritul întreprinzător al nea- 
mului israelit, şi, departe de a merita un blam, el e de natură a-i atrage 
lauda şi admiraţia oamenilor practici. 

Blamul s-ar cuveni nouă, românilor, dacă prin nepăsarea noastră 
sau prin aplicarea unor fatale şi absurde teorii umanitare, am da înşine 
o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan. Blamul ar cădea pe capul 
nostru, dacă, înşelaţi de aceleaşi teorii, înţelese pe dos, sau dominați de o 

„Spaimă imaginară sub influenţa unor ameninţări imaginate, am uita 


Vasile Alecsandri 





I3I 


NUEN II] 


= 
pai 
VA 
în 
p=i 












































132 





Mihail Kogălniceanu 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


că patria românească este un depozit sacru încredinţat nouă de părinţii 
noştri, pentru ca să-l transmitem întreg și nepătat copiilor noştri... 

Ce ar zice, dar, ţara întreagă, dăcă i-am crea o asemenea situa- 
ţie în istorie? Ce ar zice românul care s-a luptat voios pentru indepen- 
denţa moşiei strămoşeşti? 

Țara şi-ar întoarce ochii cu durere de la noi. 

Românul ar zice: „Nu-mi mai cereţi de astăzi înainte sângele 
meu, dacă acel sânge vărsat nu slujeşte decât la trunchierea ţării și la 
înjosirea demnităţii naţionale”. 

Pentru aceste considerente, când astăzi România vine cu îs- 
toria sa în mână pentru ca noi să înscriem pe paginile sale al nostru 
veto, eu unul rup pagina destinată pentru înscrierea umilirii ţării, 
iar pe cealaltă pagină scriu cu înima mea: demnitatea şi salvarea ei! 


(Din discursul contra revizuirii articolului 7 din Constituţie, rostit în Senatul 
României, sesiunea extraordinară, ședința de la 10 octombrie 1879 şi publicat în 


„Monitorul Oficial” nr. 230 de joi, 11/23 octombrie 1879, pp. 6552-6558). 


MIHAIL KOGĂLNICEANU 


lată poziţia de mândră ținută națională pe care înțelegea să se așeze, în 
raport cu problema jidănească și cu presiunile exercitate din afară, ministrul 
de interne Mihail Kogălniceanu, titular al aceluiași departament care astăzi 
a devenit locul de unde pornesc ordinele de tottură împotriva celor care mai 
luptăm ca să ne apărăm neamul: 


Toţi cei ce poartă un interes viu pentru ţara lor s-au preocupat 
a opri exploatarea poporului prin jidovi. 

În România, chestiunea jidovilor nu este o chestiune religioasă; 
ea este o chestiune naţională şi totodată o chestiune economică. 

În România, jidovii nu constituie numai o comunitate religioa- 
să deosebită; ei constituie în toată puterea cuvântului o naţionalitate, 
străină de români prin origine, prin limbă, prin port, prin moravuri, 
şi chiar prin sentimente, 

Nu este, prin urmare, la mijloc persecuție religioasă; căci, de ar 
fi aşa, israeliţii ar întâmpina interdicția sau restricţia în exerciţiul cul- 
tului lor, ceea ce nu este. Sinagogile lor nu s-ar ridica libere alături cu 
bisericile creştine. Învătământul lor religios, publicarea lor de cult, ase- 
menea nu ar fi învoite. 

Toţi cei care au vizitat Principatele, şi îndeosebi Moldova, s-au 
înspăimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfățișea- 
ză israeliţii polonezi care populează oraşele noastre. Când ei au cerce- 
tat mai în fond comerţul, industria şi mediile de convieţuire ale acestei 
mulţimi, aceşti călători s-au înspăimântat şi mai mult, căci au văzut 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


că jidovii sunt consumatori fără a fi producători. Și că marea, şi pot 
zice, singura şi principala lor industrie, este debitul băuturilor... 

«+Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul său pe simplul 
cuvânt că, după toate legile țării, israeliţii din România nu au drept de 
domiciliu la sate, precum acesta este cazul și în Serbia. 

„Eu am mărginit închirierea pe viitor de cârciumi și accisuri 
la israeliți, şi mai în special, la cei ce se numesc galiţieni şi podoli- 
eni. Măsura aceasta este întemeiată pe Regulamentul Organic şi pe 
legea votată de Adunarea Generală şi sancționată de domnul Mihail 
Sturza şi pe care nici o lege posterioară n-a desfiinţat-o până astăzi, 
ba chiar toţi miniştrii de Interne, şi înainte şi în urma Convenţiei, au 
ordonat și menţinut aplicarea ei. Dovadă sunt ordinele predecesorilor 
mei şi anume din 17 şi 28 lunie 1861, din timpul ministrului Costa 
Foru, din 5 februarie 1866, subscris de generalul Florescu, din 11 
martie şi 11 aprilie 1866, către Prefectura de Râmnicu Sărat, subscris 
de principele Dimitrie Ghica etc. etc. 

În această situaţie nu un ministru, ci zece miniştrii, succedân- 
du-se la putere, unul după altul, n-ar putea face altfel decât ceea ce am 
făcut eu şi predecesorii mei. 

Miniştri ai României, ai unei ţări cu un regim constituţional, 
noi nu putem guverna decât conform cu voinţa națiunii. 

Suntem datori a ţine seamă de trebuinţele, de păsurile, și până 
la un oarecare punct şi chiar şi de prejudiciile ei... 

„„„Aceasta dovedește marea iritare din partea populațiilor româ- 
ne, provenită din grele suferinţe şi dintr-o legitimă îngrijire, căci este 
vocea unei naţiuni ce se simte ameninţată în naționalitatea sa şi în 
interesele sale economice. Această voce străinii o pot înăbuși, dar nu 
este permis nici unui ministru român, de orice partid ar fi, de a nu 
o asculta. 

De aceea, nu de astăzi, ci de-a pururea, în tot timpul şi sub toa- 
te regimurile, toţi domnii, toţi bărbaţii de stat ai României, toţi acei 
ce poartă un interes viu pentru ţara lor, s-au preocupat de necesita- 
tea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor străin 
lui, prin jidovi. 


(Din comunicarea Ministrului de Interne, Mihail Kogălniceanu către 

Ministerul de Externe, în iunie 1869, privitor la chestiunea jidovească, Publicată 

| în Colecţia de legiuirile României vechi şi noi câte s-au promulgat până la finele anului 

1870, de Ioan M. Bujoteanu, București, 1873, Noua Tipografie a Laboratorilor 
Români, Partea F, titlul: „Dispoziţii şi circulare” capitolul X, pp. 813-816). 


133 


NU INI] 


= 
pă 
A 
» 
i) 























PE CPS ap INNER E E NI SS OEM ei SE A Sa 
































PENTRU LEGIONAR 








Mihai Eminescu 





Yon Heliade Rădulescu 


134 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


MIHAI EMINESCU 


Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile şi nici 
pe cele politice, au pus mâna pe tot negoţul şi pe toată industria mică 
din Moldova, dacă astăzi se lăfăiesc înspăimântător asupra şesului ro- 
mânesc, dacă astăzi se încuibă în vatra barnicilor olteni, ce va fi oare 
mâine, când vor avea drepturi egale, când vor avea putinţa de a-şi zice 
români, când vor avea înscris în legi dreptul formal că patria aceasta 
este a lor tot deopotrivă cu noi! 


(Opere complete. Chestiunea israelită, Iaşi, Librăria Românească 
Ionescu-Georgescu, 1914. Citat de Alexandru Naum). 


Prin ce muncă sau sacrificii şi-au câştigat dreptul de a aspira la 
egalitate cu cetățenii români! Ei au luptat cu turcii, tătarii, polonii şi 
ungurii? Lor le-au pus turcii, când au înfrânt tratatele vechi, capul în 
poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-a dezgropat din 
învăluirile trecutului această limbă? Printr-unul dintre ei şi-a câştigat 
neamul românesc dreptul la soare? 


(Op. cit. p.481). 


ION HELIADE-RĂDULESCU 


Nu vedeţi dumneavoastră că târtanii din Anglia și Franţa nu 
cer drepturi de cetăţeni în România, ci privilegii, supremaţia; [că] vor 
a fonda o aristocrație a banilor, a viţelului de aur? 

Cer aceea ce noi nu putem da până la ultimul român. 

Cred oare, târtanii din Anglia şi din Franţa, credeţi oare şi 
dumneavoastră dimpreună cu dânşii, că românii se vor uita cu sânge 
rece la a se stabili între dânșii cea mai sordidă şi imundă, cea mai bă- 
dărană dintre aristocrații, dominaţia de marțafoi, de jidani, de rusieni 
ai lui Mamona? 

Pe ce cuvânt însă, şi pe ce drept se va putea stabili o asemenea 
abominabilă dominație înaintea atriului, înaintea porţilor secolului 
XX, unde umanitatea întreagă, afară de fiii pieirii, se va prezenta ca 
o mireasă înaintea divinului său Mire? 

Vin târtanii din Anglia şi Franţa cu dreptul omului bazat pe 
egalitate să pretindă numai ei privilegii și supremație? 

Și fiindcă nu pot invoca dreptul acesta, cutează, după cum le-a 
plesnit în cap paradoxul de român de ritul israelit, să-și împingă cu- 
tezanța și mai jidănească de a ne ameninţa cu numele suveranilor 
Europeil... 

Cu ce oare ne vor cuceri jidanii? Cu cantitatea? Cu numărul? 


Cu forţa? 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConNELIU ZELEA CODREANU 


Pentru binele ce le dorim şi le-am dorit, în numele regneriri | 
popoarelor şi însuşi a evreilor pe pământul Palestinei, îi plângem de | 
pietate şi le dăm tot sfatul ce le poate da un creştin — gelos de mântu- 

irea umanității întregi, prin rănile lui Christ, ce din înălțimea Crucii 

ierta pe înşişi călăii Săi — să nu cumva să încerce la una ca aceasta şi 

nici să cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva în această epocă de 
agitaţie provocată de îngerii satanei ce i-a indus în tentaţie, să nu în- 

cerce la una ca aceasta, că Dumnezeu ştie unde vor ajunge românii în 
legitima lor şi cea mai sacră din toate urgiile, apărându-și drepturile 

lor ca orice națiune ce îşi are instinctul de conservare! 


(Din Echilibrul între antiteze sau spiritul şi materia, de I. 
Heliade-Rădulescu, București, publicat de la 1859 până la 1869. Partea a 
III-a, titlul „Israeliţii și Jidanii”, capitolul X, pp. 380-383). 


BOGDAN PETRICEICU HASDEU 


Așadar, Talmudul prevede pentru jidani două căi de purtare în 
privinţa noastră: 

Dacă sunteţi mai puternici decât creştinii, exterminaţi-i. 

Dacă sunteți mai slabi decât creştinii, lingușiţi-i... Însă un om 
mai slab decât mine, pentru ca să poată ajunge odată a fi mai tare de- 
cât mine, trebuie mai întâi să treacă printr-o treaptă de mijloc, în care 
să fie egal cu mine. 

Acum înţelegeți oare ce va să zică a acorda jidanilor drepturile 
așa-numite politice? 


(Din Studii asupra ludaismului. Talmudul ca profesiune de credinţă a po- 
porului israelit, de B. P. Hasdeu, Directorul Arhivei Istorice a României, pre- 
şedintele Secţiunii ştiinţelor morale și politice a Ateneului Român, București, 


Tipografia Theodor Vaidescu, Casa Bossel, nr. 34, 1866; pp. 30-31) 


COSTACHE NEGRI 


Jidovimea, adică 1/7 parte din populația noastră totală, este 
cea mai tristă lepră cu care ne-au osândit slăbiciunea, neprevederea şi 
venalitatea noastră. 
(Din Scrisoarea către Lupaşcu trimisă din Ocna, cu data de 12 ianuarie 
869 și publicată în volumul C. Negri. Versuri, proză, scrisori, cu un studiu asu- 


si vieţii şi scrierilor sale de Emil Gârleanu, Editura Minerva, 1909, Bucureşti, 
p. 116). 


i 


Bogdan Petriceicu Hasdeu 


135 


pei 
(pi 
= 
PI 
9 
Ze 
iz 
p=i 























% 
< 
7 
9 
iv) 
> 
sad 
Zi 
= 








A. D, Xenopol 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLIu ZBLEA CODREANU 


A.D. XENOPOL 


Ne permitem a introduce în aceeaşi culegere de citate, părerea aceluia * 
care a fost marele istoric A. D, Xenopol, profesor la Universitatea din ași, 
aceasta, având în vedere necontestata autoritate ştiinţifică a savantului care a 
trăit şi a văzut cu proprii săi ochi dureroasele realități pe care le constată. 

Dacă un român s-ar botări să deschidă o prăvălie, nici un jidan 

nu-i va trece pragul, fiind astfel ocolit de o clientelă numeroasă, în timp 

ce românii nu se opresc deloc de a cumpăra de la jidani. Se înţelege, 

dar, că chiar fără cartelarea prețurilor, rezistența negustorului şi mese- 

 riașului român poate fi înfrântă. 
Niciodată un jidan nu va primi în întreprinderea sa un român, 
dacă acesta din urmă ar putea să înveţe de la el câte ceva; căci românii 

nu sunt primiţi în casele jidoveşti decât ca slugi sau bamali. Acest sis- 

tem de exclusivism persistă cu toată puterea. Nu se află, în nenumă- 

ratele ateliere sau prăvălii ale jidanilor, care au înţesat Moldova de la 

un capăt la altul, nici un singur creştin sau român ca ucenic, lucrător, 

contramaistru, contabil, casier, vânzător. 

Jidanii practică deci faţă de români exclusivismul economic cel 
mai riguros şi nu pot renunța la el căci le este prescris de însăşi reli- 
gia lor. 


(Din La question israelite en Roumanie par A. D, Xenopol, studiu apă- 
rut în La renaissance latine, 25, Rue Boissy-d'Anglas, Paris, 1902, p. 17). 


GREVA GENERALĂ A STUDENȚIMII CONTINUĂ 


După Paști lupta reîncepe. 

Pe frontul L.A.N.C,, profesorul Cuza continuă acțiunea prin presă, iar 
noi ceilalți ne ocupăm de organizare. Începe seria întrunirilor prin orașe și 
sate, 

Pe frontul studențesc, modificarea articolului 7 din Constituţie aduce 
schimbări. Conducătorii de la București și Cluj, care crezuseră că până la ca- 
păt o mișcare studențească va putea convinge guvernul să recunoască cererile 
drepte ale studențimii, văzând că acesta nu numai că nu recunoaște nimic, dar 
că acordă drepturi politice jidanilor, se descurajează amărâți, și încep să flutu- 
re tot mai mult ideea capitulării. 

“ La Cluj, chiar preşedintele convoacă o adunare unde susţine teza in- 
trării la cursuri. Masa studențească respinge propunerea și declară că ea luptă 
pentru onoare şi că lupta va trebui dusă până la limita cea de pe urmă a re- 
zistenţei. Susţinătorii acestei teze sunt lon Moţa, Corneliu Georgescu, Isac : 


„ Mocanu împreună cu tot grupul nostru. 


Alexa își dă demisia și este ales în locul lui, președinte al centrului stu- 
dențesc „Petru Maior”, lon Moţa cu un comitet nou. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Asaltul guvernului pentru a determina pe studenți să intre la cursuri cade | 
și de astă dată, dar cu sacrificarea conducătorilor. on Moţa și încă şase sunt |! 
eliminaţi pentru totdeauna din toate universitățile pentru tinuta lor dârză. 

La București, un grup în frunte cu Simionescu și Dănulescu începe să 
ia locul conducerii din ce în ce mai nehotărâte şi mai slabe. Nici aici guvernul 
nu reuşeşte să deschidă cursurile după Paști. 


IUNIE 1923 


Au trecut încă două luni de rezistență eroică, de mizerie, de presiuni. 
Studenţimea era epuizată. La Bucureşti se fixează deschiderea Universității 
în vederea examenelor, fie chiar numai pentru studenții jidani şi pentru rene- 
gaţi. În ziua deschiderii, în Universitate se introduce armata. Slabele ciocniri 
din faţa Universităţii nu mai pot determina închiderea acesteia, 

Planul guvernului era să le deschidă pe rând, lăsând Iașul la urmă și pu- 
nându-l în faţa a trei universități deschise. Peste o săptămână, la Cluj, şi încă 
peste câteva zile la Cernăuţi, universitățile se deschid cu armata, în aceleași con- 
diţii ca la București. Peste o altă săprămână venea și ceasul greu al Iașului care, 
izolat prin măsurile guvernului, rămăsese singur cu puterile mult scăzute. 

În ajunul deschiderii, știind că a doua zi dimineața armata va intra în 
Universitate, am făcut planul de a o ocupa noi, în timpul nopții. 

De cu ziuă, am trimis un student de încredere care a intrat în sala pași- 
lor pierduţi şi a desfăcut zăvoarele la două geamuri mari, fără ca să se observe, 
în așa fel încât numai împinse din stradă ele să se deschidă. Fără a comuni- 
ca planul, am convocat, la ora 9, o sută de studenți, în sala Bejan. La ora 10, 
Universitatea a fost ocupată de noi. Pe frontispiciul ei se arborase drapelul cu 
zvastică. 

Peste puțin a sosit și rectorul Universităţii, profesorul Simionescu, că- 
ruia i-am deschis. El ne-a vorbit, îndemnându-ne să părăsim Universitatea. 
Noi i-am răspuns, explicându-i cauza noastră. Peste câteva ore, a plecat. 
Ne-am organizat pentru pază și am rămas toată noaptea de veghe acolo, 

_ A doua zi dimineața, studenții au sosit la Universitate în număr mare. 
Inviorați, au hotărât în unanimitate continuarea luptei. 

Ziarele jidănești ne atacau furibund. 

Peste două zile, Clujul, într-o luptă, încearcă reluarea Universității din 
mâinile jandarmilor. Peste alte două zile, Bucureştii și Cernăuţii. Aceste lupte 
duc la ridicarea din nou a studențimii și la închiderea din nou a tuturor uni- 
Vezsităților. Anul şcolar se terminase. Tineretul românesc dăduse un examen 
unic de rezistență, de caracter și de solidaritate. 

Onoare studențimii, care pentru credința ei, înfruntând atâtea lovituri, 
a dat un exemplu de voinţă colectivă nemaiîntâlnit în istoria universităților 

i din întreaga lume. În nici o ţară nu s-a văzut, ca studențimea, unită înte-un 
Singur suflet, asumându-și toate responsabilitățile și toate riscurile, să poată 
menţine greva generală, timp de un an de zile, pentru a-și impune credințele, 


137 


AMULN cj 


PI 
pă 
Z 
> 
pă 























PENTRU LEGIONARI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNBLIU ZELEA CODREANU 


urmărind, prin demonstraţia ei, trezirea la conştiinţă a națiunii întregi, faţă de 
cea mai grea problemă a existenței sale. 

Este o pagină frumoasă, o pagină eroică scrisă cu suferința acestei tine- ' 
rimi în cartea neamului românesc. 


PLANURILE IUDAISMULUI 
PLANURILE FAŢĂ DE PĂMÂNTUL 
ŞI NEAMUL ROMÂNESC 
— PLANURILE FAŢĂ DE MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ - 


Cine își închipuie că jidanii sunt nişte bieţi nenorociți, veniți aici la în- 
tâmplare, aduşi de vânt, mânați de soartă etc., se înșală. Toţi jidanii de pe 
faţa pământului formează o mare colectivitate legată prin sânge și prin reli- 
gia talmudică. Ei sunt încadrați într-un adevărat stat foarte sever, având legi, 
planuri și conducători care formulează aceste planuri şi-i conduc. La bază, au 
Cahalul. Așa că noi nu ne găsim în fața unor jidani izolați, ci în fața unei pu- 
teri constituite, comunitatea jidănească, 

În fiecare oraș sau târg, unde se strânge un număr de jidani, se formează 
imediat Cahalul sau comunitatea jidănească. Acest Cahal își are conducărorii 
lui, justiție separată, impozite etc,, şi șine strâns unită în jurul lui întreaga po- 
pulație jidănească din localitate. 

Aici, în acest Cahal mărunt, de târg sau de oraș, se fac toate planurile: 
cum să capteze pe oamenii politici locali; cum să capteze autoritățile; cum să 
se strecoare în diverse cercuri, unde ar fi interesați ca, de pildă, printre magis- 
traţi, ofițeri, funcționari superiori; ce planuri să întrebuințeze pentru a cuceri 
cutare ramură a comerțului din mâinile unui român; cum ar putea răpune pe 
un antisemit local; cum ar putea distruge pe un reprezentant corect al unei 
autorități care s-ar opune intereselor iudaice; ce planuri să aplice când, stoar- 
să, populaţia se revoltă și izbucnește în mișcări antisemite. 

Nu vom aprofunda aici aceste planuri. În general se întrebuințează ur- 
mătoarele sisteme: 

I. Pentru captarea oamenilor politici locali: 

1. cadouri; 

2, servicii personale; 

3, finanțarea organizației politice pentru propagandă, tipărire de 
manifeste, deplasări cu automobile etc, 

Dacă în localitate sunt mai mulți bancheri sau bogătași jidani, ei se îm- 
part [a toate partidele politice. 

II. Pentru captarea autorităților: 

1, corupția, mituirea. Un polițai din cel mai mic oraș din Moldova, 
în afară de leafa lui de la stat, mai primește lunar încă o leafă 
sau două. Odată ce a primit mita, devine robul jidanilor, pen- 
tru că altfel se întrebuințează a doua armă; 

2. şantajul: dacă nu se supune, îi dă pe faţă mituirea; 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


3. a treia armă este distrugerea. Dacă văd că nu te pot induple- 
ca și supune, atunci vor încerca să te distrugă. Cercerându-și | 
bine slăbiciunile; dacă bei, vor căuta prilejul să te compromită 
prin aceasta; dacă ești afemeiat, își vor trimite o femeie care te 
va compromite sau te va lovi în inimă, distrugându-ți familia; 
dacă ești violent, îţi vor trimite în cale pe un alt violent, care te 
va omori sau îl vei omori și vei intra ]a închisoare; 

4. dacă nu vei avea aceste defecte, atunci vor întrebuința: minciu- 
na, calomnia la ureche sau prin presă, pâra față de șefi. 

În târgurile și orașele invadate de jidani, nu există autoritate decât în 
stare de mituire, în stare de șantaj sau în stare de distrugere. 

III. Pentru a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni 

de frunte folosesc: 

1. slugărnicia; 

2, consilii de administraţie; 

3. servicii personale josnice; 

4. linguşiri. 

Astfel, toţi oamenii politici au secretari jidani, pentru că aduc din piață, 
fac ghetele, leagănă copiii, țin geanta etc., lingușesc, se insinuează. 

Românul nu va fi așa bun, pentru că este mai puțin rafinat, nu e perfid, 
e venit de la plug și mai ales pentru că vrea să fie un soldat credincios, bucu- 
rându-se de onoare, dar nu slugă. 

IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant român. 

1. flancarea românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui 
între doi comercianți jidani; 

2. vânzarea mărfurilor sub prețul de cost, pierderea acoperin- 
du-se cu sume speciale date de Cahal. 

Aşa au căzut răpuși comercianții români, unul după altul. Dacă la aces- 
tea mai adăugăm: 

a. superioritatea comercială a jidanului, rezultând dintr-o practică 

comercială cu mult mai îndelungată decât aceea a românului; 

b. superioritatea jidanului luptând sub protecția Cahalului. Românul 
neavând nici o protecție din partea statului românesc, ci numai mi- 
zerii din partea autorităților corupte de jidani. Românul nu luptă 
cu jidanul de alături, ci cu Cahalul și de aceea se înțelege că indivi- 
dul va fi răpus în luptă cu coaliția. Românul n-are pe nimeni, n-are 
un stat părinte, care să-l crească, să-l îndrumeze, să-l ajute. E] este 
lăsat singur, în voia sorții, în fața coaliției jidănești. 

E ușor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria domnului 
Mihalache: „Românul să se facă comerciant” Să ne arate însă acești oameni 
Politici români, un singur comerciant român, ajutat de statul român, o singu- 
tă şcoală făcută de el care să creeze cu adevărat comercianți, iar nu funcționari 
de bancă sau de birouri, Să ni se arate o singură instituţie făcută de ei care să 

ajutat cu un mic capital și să fi îndrumat pe tânărul absolvent de şcoală co- 
mercială pe calea comerțului. 


139 





NUAINIJ 


TUVNOIDAI 




















140 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


Nu românul a dezertat de pe linia comerțului, ci acești oameni politici 
au dezertat de la datoria lor de conducători și îndrumători ai națiunii. 

Românul, părăsit de conducătorii lui, a rămas singur în fața coaliției or- 
ganizate jidăneşti, a manoperelor frauduloase și a concurenței neloiale și a căzut 
înfrânt. Va veni însă un ceas în care aceşti conducători vor trebui să răspundă. 


PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI 
FAŢĂ DE PĂMÂNTUL ŞI NEAMUL ROMÂNESC 


Deci, încă o dată: nu ne aflăm în fața unor bieţi indivizi veniţi la întâm- 
plare, de capul lor, după adăpost aici la noi. 

Ne aflăm în fața unui stat iudaic, a unei armate care vine la noi cu pla- 
nuri de cucerite. Mişcările de populaţie, jidăneşti sunt împinse spre România 
după un plan stabilit. Probabil, marele sfat iudaic urmărește crearea unei noi 
Palestine, pe o porțiune de pământ care pleacă de la Marea Baltică, cuprinde 
o parte din Polonia și din Cehoslovacia, jumătate din România până la Marea 
Neagră, de unde ușor ar putea avea legătură pe apă cu cealaltă Palestină. Cine 
este naivul care să creadă că mișcările de populație ale maselor jidăneşti se fac 
a voia întâmplării? 

Ei vin cu plan, dar nu au curajul armelor, al înfruntării riscului, al sân- 
gelui vărsat, ca măcar acestea să le creeze o bază de drept pe acest pământ. 

De unde cunoaştem aceste planuri? Le cunoaștem sigur, trăgând con- 
cluzii din mișcările adversarului. Orice comandant de trupă, urmărind cu 
atenție acţiunea adversarului, îşi dă seama de planurile pe care acestea le ur- 
măreşte, Este un lucru elementar. În toate războaiele lumii a fost vreun con- 
ducător care a cunoscut planurile adversarului pentru că ar fi asistat la facerea 
lor? Nu! Le-a cunoscut perfect din mișcările adversarului său, 

Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, jidanii 
vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic, 

1. Vor căuta să rupă legăturile sufletești ale neamului cu Cerul şi cu 

pământul. 

Pentru ruperea legăturilor cu Cerul, vor întrebuința împrăștierea, pe 
scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar 
numai din conducătorii lui, un popor despărție de Dumnezeu; despărțit de 
Dumnezeu și de morţii lui, pentru a-l omori, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăci- 
nile de viașă spirituală. 

Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existență 
al unui neam, vor ataca naționalismul ca o idee învechită, și tot ce se leagă de 
ideea de patrie și pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care unește poporul 
român de brazda lui. 

2, Pentru ca acestea să reușească, vor căuta să pună mâna pe presă. 

3, Vor întrebuința orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român 

să fie dezbinare, neînţelegeri, ceartă, și dacă e posibil, chiar îl vor 
împărți în mai multe tabere, care să se lupte între ele, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


4. Vor căuta să acapareze cât mai mult mijloacele de existență ale 
românilor. 


5, Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia 


şi puterea morală. 

6. ivor otrăvi şi ameţi cu tot felul de băuturi și otrăvuri. 

Oricine va voi să omoare și să cucerească un neam va putea să o facă 
întrebuințând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu Cerul şi cu pământul, 
introducerea certurilor și luptelor fratricide, introducerea imoralității și a des- 
frâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de 
subzistență, otrăvirea fizică, beţia. Toate acestea nimicesc o naţiune mai rău 
decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane. 

Să privească puțin în urmă românii și să vadă dacă în contra lor nu s-a 
întrebuințat cu precizie și cu tenacitate acest sistem, într-adevăr ucigător. 

Să deschidă românii ochii și să citească presa de 40 de ani încoace; de 
când stă sub conducerea jidănească. Să recitească: „Adevărul', „Dimineaţa, 
„Lupta, „Opinia! „Lumea” etc. și să vadă, dacă din fiecare pagină, nu tâșnește 
fără întrerupere acest plan. 

Să deschidă românii ochii și să şi-i arunce asupra vieții publice româ- 
nești dezbinate, să-i deschidă și să vadă bine. 

Aceste planuri sunt însă ca și gazele de război. Să le întrebuințezi pen- 
tru adversar, dar.să nu te atingă pe tine. Propovăduiesc ateismul pentru ro- 
mâni, dar ei nu sunt atei, ci țin cu habornicie la respectarea celor mai mici 
precepte religioase. Vor să dezlege pe români de dragostea pământului lor, 
dar ei acaparează pământuri. Se ridică împotriva ideii naționale, dar ei rămân 
naționaliști șovini, 


PLANURILE IUDAISMULUI 
FAȚĂ DE MIȘCAREA STUDENŢEASCĂ 


Cine crede că forțele puterii iudaice au rămas fără plan în fața mișcării 
studențești, se înșală. 

Pentru un moment, jidănimea, lovită în directivele ei de până acum, ră- 
mâne dezorientată, Încearcă să opună studenților pe muncitorii din mișcarea 
comunistă, adică tot pe români, dar fără rezultat, căci, pe de o parte, muncito- 
rii erau sleiți de puteri, iar pe de alta, începuseră și ei să vadă că noi luptăm și 
suferim pentru drepturile lor şi ale neamului. Mulţi dintre dânșii erau alături 
de noi cu sufletul. 

Văzând, că nu pot reuși să ne pună în față pe muncitori, ridică în faţa 
studențimii guvernul și întregul politicianism. 

Prin ce mijloace? 

Partidele au nevoie de bani, de împrumuturi în străinătate, când sunt la 
| guvern, de voturi și de presă bună, în opoziţie. Jidanii vor amenința cu tăierea 
subvenţiilor necesare propagandei electorale a partidului respectiv, Vor ame- 
Dința cu finanța internațională — jidănească — nemaiacordând împrumuturi. 





141 


AS] 


= 
9; 
7. 
> 
pi 





























ÎN aaa 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnegLiu ZELEA CODREANU 


Vor specula cu jocul unei mari mase de voturi prin care pot determina vic. | 
ria sau înfrângerea, în sistemul democratic, având acum drepturi politice. Vor ! 
amenința cu presa pe care o stăpânesc aproape în întregime și fără de care un 
partid sau un guvern poate cădea înfrânt, 

Banii, presa și voturile hotărăsc viața sau moartea, în democrație. 
Jidanii le au pe toate și, prin acestea, partidele politice româneşti devin simple 
unelte în mâinile puterii iudaice. 

Încât noi, care începuserăm lupta împotriva jidanilor, ne vedem la un 
moment dat luptându-ne cu guvernul, partidele, autorităţile, armata, iar jida- 
nii stând liniștiți de o parte, 


ARGUMENTE ŞI ATITUDINI JIDĂNEŞTI 


Ce va zice străinătatea de mișcarea antisemită din România care s-a în- 
tors la barbarie? Ce vor zice oamenii de ştiinţă, ce va zice civilizația? 

Oamenii noştri politici ne vor repeta nouă la fiecare pas argumentul ji- 
dănesc, tipărit în toate foile şi în fiecare zi. Când în sfârșit, după opt ani de zile, 
Germania, cu toată civilizația și cultura ei, se ridică împotriva jidănimii și bi- 
ruie hidra prin Adolf Hicler, argumentul cade. Atunci apare un altul:„Sunteți 
în slujba Germaniei, plătiți de germani ca să faceşi antisemitism"; „De unde 
aveţi fonduri?. 

Şi iarăşi politicienii români fără suflet, fără caracter și fără onoare, repe- 
tă după presa jidănească: „De unde bani? Sunteţi în solda Germaniei”. 

La 1919,'20,'21, întreaga presă jidănească dădea asalt statului român, 
dezlănțuind pretutindeni dezordinea și îndemnând la violenţă în contra regi- 
mului, a formei de guvernământ, a bisericii, a ordinii românești, a ideii națio- 
nale, a patriotismului. 


Z 
ELA 
Z, 
2 
ZI 
2 
z 
7 
= 





Acum, ca prin farmec, aceeaşi presă, condusă exact de aceiași oameni, 
s-a transformat în apărătoarea ordinii de stat, a legilor; se declară în contra 
violenței, iat noi am devenit,dușmanii țării”, „extremiști de dreapta, în solda 
şi serviciul duşmanilor românismului” etc. Şi până la sfârșit vom auzi-o şi pe 
aceasta: suntem subvenționaţi chiar de jidani. 
Oare când va veni ziua aceea în care tot românul să înțeleagă argumen- 
„tările mincinoase și perfide ale jidanilor și să le respingă ca pe ceva de origină 
satanică? Oare când va veni momentul ca să înțeleagă murdara construcție 
sufletească a acestei națiuni? 
lată acum un exemplu de modul în care erau trataţi trei profesori uni- 
versitari români: A.C, Cuza, Paulescu şi Şumuleanu. 
+52 „Curierul Israelit”, organ al Uniunii Evreilor Pământeni, din 23 aprilie 
l 


922, publică în articolul de fond sub titlul „Strigoii, următoarele: 


142 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


O tagmă de măscărici şi de insultători publici s-au strâns să for- 
meze o bandă de Jăcători de rele. 

Şi spre ruşinea ţării în această tagmă se află trei profesori de la 
universitățile noastre. 

Şi aceşti ipochimeni, aceşti strigoi întârziați, vor să reînvie an- 
tisemitismul... şi au să reuşească să o facă nişte caraghioşi întârziaţi, 
acum când antisemitismul oficial dispare şi când votul universal va 
aduce fatal după sine şi democratizarea vieţii noastre publice şi socia- 
le. Nu! E muncă zadarnică, strigoii nu vor opri omenirea în mersul ei 
înainte, nici nu va fi nevoie să le bată câte un par în piept, îi va sfârși 
definitiv ridicolul ticăloşiei lor... 

Ne-am ocupat de acţiunea sălbatică pornită de așa-zisa Uniune 
Naţională Creştină, compusă din vreo cinci caraghioși și jumătate pen- 
tru ca să-i fixăm odată în infama lor postură şi pentru a atrage aten- 
ţia evreilor că mai sunt făcători de rele împotriva cărora vor trebui să 
se apere. 


Aşadar: „tagmă de măscărici”, „insultători publici”, „bandă de făcă- 
tori de rele”, „ipochimeni”, „strigoi întârziați, „ticăloșie”, „acțiune sălbatică, 
„infamă postură”; iată ce sunt profesorii românismului, Cuza, Paulescu și 
Șumuleanu, și iată ce este acțiunea lor mântuitoare de neam, 

Primim peste obraz și peste sufletele noastre românești batjocură-peste 
batjocură, palme peste palme, până la aceea de a ne vedea cu adevărat în gro- 
zava situație: jidanii apărătorii românismului, la adăpost de orice neajuns, 
trăind în liniște şi belșug, iar noi, dușmanii românismului, cu libertatea și via- 
ţa în pericol, urmăriți , ca niște câini turbaţi, de toate autoritățile românești. 

Eu am văzut cu ochii și am trăit aceste ceasuri, amărât până în adâncul 
sufletului. Să pornești la luptă pentru țara ta, curat la suflet ca lacrima ochi- 
lor, și să lupţi ani de-a rândul într-o sărăcie și foame ascunsă, dar sfâșietoare, 
pentru ca să te vezi [a un moment dat declarat în rândurile dușmanilor țării, 
urmărit de români și spunându-ți-se că lupţi pentru că eşti plătit de străini, 
iar alături, să vezi întreaga jidănime stăpână pe țara ta, erijată în apărătoare 
şi purtătoare de grijă a românismului şi a statului român amenințat de tine, 
tineret al țării, este ceva îngrozitor. 

Nopți de-a rândul ne munceau aceste gânduri și în unele ceasuri, în 
Care eram scârbiţi și ruşinați peste măsură, ne cuprindea jalea şi ne gândeam 

, dacă nu ar fi mai bine să plecăm în lume, sau dacă nu ar fi mai nimerit să pro- 
vocăm o răzbunare în care să ne găsim cu toții moartea, și noi, şi românii cei 
ticăloşi și caperele hidrei iudaice. 


143 


AM UNU] 


= 
= 
7 
> 
pai 


























| 
i 
ui 
i 
i 
[; 





E 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


CONGRESUL CONDUCĂTORILOR MIŞCĂRII STUDENŢEŞTI 
IAŞI, 22-25 AUGUST 1923 


Într-un comitet restrâns la București, se fixează ținerea celui dintâi con- 
gres al conducătorilor și delegaților mişcării studenţeşti după un an de luptă. 

Acest congres urma să aibă loc la Cluj, în zilele de 22, 23, 24 şi 25 au- 
gust 1923. Moa, președintele centrului „Petru Maior”, ne comunică printr-o 
adresă că autorităţile i-au pus în vedere ordinul de interzicere al acestui con- 
gres. Noi, Iașul, am răspuns Clujului, precum și celorlalte centre, că ne luăm 
răspunderea ca acest congres să se țină la Iași, chiar dacă guvernul va voi să-l 
interzică, Centrele au aprobat, iar noi ne-am făcut datoria de a îngriji de în- 
cartiruirea celor 40 de delegați anunțați. 

În dimineața zilei de 22, am primit la gară pe rând delegaţia Clujului, în 
frunte cu lon Moţa, a Cernăuţilor, în frunte cu Tudose Popescu și Cârsteanu, 
a Bucureștilor, în frunte cu Napoleon Creţu, Simionescu și Râpeanu. 

La ora 10, am plecat in corpore la Mitropolie pentru a face o rugăciune 
şi un parastas în aminţirea studenților căzuți în război, printre care era și că- 
pitanul Ștefan Petrovici, fost președinte al Centrului Studenţesc ași. 

Spre marea noastră mâhnire, am găsit însă porțile Mitropoliei legate cu 
lanţuri și păzite de jandarmi. 

ntre timp sosește și bătrânul profesor Găvănescul. Atunci ne aşezăm 
cu toții în genunchi și, descoperiți, ne facem rugăciunea în mijlocul străzii, în 
faţa bisericii, pe care nici turcii n-au închis-o celor ce voiau să se roage, Sosind 
din întâmplare preotul Știrbei și văzându-ne îngenuncheați, a venit şi ne-a 
citit rugăciuni. 

Apoi, descoperiți, tăcuți și plini de durere, am parcurs prin mijlocul 
Cuvântul Studenţesc străzii drumul până la Universitate, sub privirile jidănimii, care ni se păreau 
marți, 14 august 1923 nişte săgeți aruncate din ușile și ferestrele prăvăliilor. 

Pe scările Universităţii se aflau autoritățile, flancate de numeroase forțe 
polițienești, care ne-au anunţat că Ministerul de Interne a interzis congresul. 
Pocurorul ne-a oprit, somându-ne să ne împrăștiem. Enervat am răspuns: 

— Domnule procuror, eu ştiu că suntem într-o țară condusă de legi. 
Constituţia ne garantează drepturile de întrunire și dumneavoastră știți mai 
bine decât mine că un ministru nu poate abroga drepturile garantate nouă de 
către Constituţie, De aceea în numele legii pe care nu noi, ci dumneavoastră o 
călcați, vă somăm să vă daţi la o parte, 

Îndârjiți de sacrilegiul care fusese comis, cu o oră înainte, când ni se 
închisese cu lanţuri ușile bisericii, răpindu-ni-se dreptul de a ne închina, vă- 
zându-ne acum în fața unei a doua încercări nedrepte, provocatoare și umi- 
litoare, aceea de a ni se fereca intrarea în propria noastră casă, Universitatea, 

„şi dându-ne seama că aceste măsuri constituiau o sfruntată călcare a legii, am 
răsturnat tot ce ni se opunea în cale și, în urma unei lupte, am ocupat prin 
forță Universitatea, 


zi 
ai 
ZI] 
Zi 
[se] 
o 
Și 
(8 
jE 
IZ 
s 
Lp 
= 
aa 
(&) 
[A 
„Ia 


A 
d 
Z 
[= 
& 
[rei 
= 
=> 
Z 
IT] 
a 
> 
3 
pr] 
-] 
ş 
[=3 
o 


az 
e 





= 
Pi 










144 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Regimentul 13, apărutun moment mai târziu, înconjoară Universitatea. 


Noi ne baricadaserăm apărând intrările. În dreptul fiecărui geam sunt postați | 


cârre trei soldați cu baionetele la arme. 

În această situație, într-o atmosferă apăsătoare, adunarea se deschide în 
amfiteatrul Faculătii de Drept, la ora 12. Congresiştii, palizi de enervare şi 
muţi de durerea celor petrecute la Mitropolie și aici, răspândesc în jurul săli- 
lor pustii un aer de adâncă tristețe. Domnește în toți îngrijorarea atacului ar- 
matei, a intrării ei în Universitate, peste noi și a consecințelor care vor urma. 

Nu ținem discursuri, dar congresul înțelege tragedia situației și presim- 
ze că se vor întâmpla lucruri grave. 

Pentru prima zi sunt ales președinte eu. Se începe cu înfierarea celor 
petrecute. Câţiva cer cuvântul și protestează. Apoi se încep discuțiile asupra 
mişcării. 

Ce atitudine adoptăm la începutul anului care se deschide? Capitulăm? 
Greu! Un an de luptă fără nici un rezultat. Din contră, rușinați, umiliți, bă- 
zuţi. Mergem înainte? Iarăşi greu! Studenţii sunt sleiți de puteri; ei nu mai pot 
începe un al doilea an de luptă. 

Totuși Moţa, Tudose Popescu, Simionescu și eu, susţinem teza luptei 
mai departe. Pentru jertfă. Din capitularea noastră nu va ieși nimic decât ru- 
șine și umilință. Din jertfa noastră nu se poate să nu rodească ceva mai bun 
pentru neamul acesta, 

Pe la ora 8 se înserase. Auzim larmă și zgomot în stradă. Constantin 
Pancu, vechiul luptător de la 1919, înconjurat de studenții rămași afară, de 
un mate număr de cetățeni, se adunaseră la Tufi, cu făclii aprinse în mâini și 
încercau să înainteze în sus spre Universitate, pentru a ne aduce câțiva saci cu 
pâine. 

Noi sărim cu toții la geamuri și privim. Manifestanții rup cordonul de 
la Tufli și urcă în pas alergător la deal. Al doilea cordon din dreprul străzii 
Coroiu, este rupt într-o luptă grea. Auzim izbucniri de urale. Al treilea cor- 
don este de asemenea rupt. Noi ne pregătim să asaltăm dinăuntru, să ieşim, 
dar la al patrulea cordon ai noștri nu mai pot răzbi. Se aude glasul lui Pancu 
care stă cu sacul de pâine la picioare: 

— Sunt copiii noștri. 

Nouă ne curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta luptăm noi și 
el nu ne lasă. 

La ora 9, încep tratativele între noi și autorități, prin Napoleon 
Creţu. Acestea promit imediata eliberare a tuturor studenților încercuiți în 
Universitate, cu condiția ca ei să mă predea, pe mine. Studenţii refuză. Pe la 
ora 1], ne trimit vorbă că se admite eliberarea în grupuri de câte trei. Desigur 
cu intenția de a mă prinde pe mine la ieşire. Noi primim. 

Din cinci în cinci minute, ies grupuri de câte trei. La ușă sunt observați 
cu atenție de patru comisari și agenţi. Eu mă dezbrac la repezeală de hainele 

mele naționale, le dau unui camarad și mă îmbtac cu ale lui. les cu Simionescu 
ȘI cu un altul. La deschiderea ușii, scap din buzunar câțiva lei. La zgomotul lor 
toți comisarii se uită în jos și întreabă: 


e ra i 
acemalui outepturi cu Jafripurare măzi Seafâțoare saopii 
domn axipta căi pline de spini ce mt așteupl3. ere telerte ul 

sfoducitreeă. Şi ara (riredetoN) di aceleaji eneegui ind ntite: 


Programul Congresului 


Pentru € Pcali4 toăte ateziea, ve cictlalse enhoul progrea | 
se se împartă în țediate 


rtiee «a na pi 

[rare fAtajarttatea che laritaj). mccapia are Vela pind ace 
i Lc. 2 Prese di 

i Câtucenau : Presa da Românu. răatt în heiai 


Cuvântul Studenșesc 
marți, 14 august 1923 


145 


LAYVNOLOT IL ANINA 















































a 
5 
E 
o 
E: 
tă 
i 
9 
” 
= 
S 
"9 
3 
Dn „mud 
4 


pe 


Dă 


terii E mr her tn 


prin opri:ea marelui 
aa 
prin slugile sale din guvernul ; 


în picioa 


drepial nostru la o viaţă liberă, demna şi_jertfită 
re 
to manites 


şi călcate din nou 


te 


eamului, ni-aa fost rdpl 


că Congresul ar îi f 
prea fructuba 


pentr 
Ş 
are. Cahalul Naţiona! jidovesc, 


următoarele 


. 
. 


ță, 


Pe răbojui care va trebui citit înainte de începerea anului şcolar, 


Libertatea cuvântulai, 


crestăm, astăzi, 
ostru Congres 
prea mărea 


Cuvântul Studenţesc 
marți, 14 august 1923 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


— Ce ași pierdut, domnilor? Noi toți cu capetele aplecate, căutând îm- 
preună cu ei, răspundem: 
— Nişte bani. 

Simionescu mai rămâne de vorbă cu ei, căutând și aprinzând chibrituri, 
iar eu scap. 

În cel mai mare secret fixăm continuarea congresului a doua zi, afară 
din oraș, la Mănăstirea Cetățuia. 

Mă strecor până acolo îmbrăcat în hainele unui fochist și am norocul să 
nu mă cunoască nici congresiștii. Prezidează lon Moţa. Cu observatori plasați 
în locuri bune, lucrăm în liniște, pentru că din deal orice apropiere de om se 
observă de la 2 kilometri. Stăm acolo până seara târziu. Se fac propuneri și se 
iau hotărâri. 

“Tot în această şedinţă se proclamă ziua de 10 decembrie ca sărbătoare 
națională a studențimii române. 

A treia zi, congresul continuă într-o pădurice din Dealul Galatei. În 
majoritate, se decide continuarea luptei. Se alege un comitet de acțiune de 
cinci care să dea directive de acţiune întregii mișcări studențești de la toate 
universitățile, Comitetul e compus din Ion Moţa — Cluj, Tudose Popescu — 
Cernăuți, Ilie Gârneaţă — Iași, Simionescu — București și eu. 

Prin înființarea acestui comitet, vechea conducere studențească de la 
Bucureşti, insuficient lămurită și decisă, cade pentru totdeauna. Rămâne ca 
formă, dar nu mai conduce, 

Acum se hotărăște oficial,.pentru prima dată, o nouă orientare: lup- 
ta împotriva partidelor politice, socotite ca înstrăinate de neam, și credință 
într-o nouă mișcare românească pe care studențimea trebuie s-o ajute oficial 
pentru a birui: Liga Apărării Naţionale Creștine. 

A patra zi, congresul își încheie lucrările în casele doamnei Ghica din 
strada Carol. 

Seara, studenţii pleacă fiecare pe la centrele lor, iar eu plec la Câmpulung 
pentru a organiza congresul L.A.N.C. din Bucovina, la care va lua parte pro- 
fesorul Cuza cu toţi fruntașii mișcării, Mă strecor cu greu, deoarece mi se 
lansase mandat de arestare. 

Pe drum, mă bucuram de toate hotărârile acestui congres care era în 
spiritul vederilor noastre, dar mai ales pentru că în grupul nostru câștigasem 
un om: pe lon Moţa, președintele Centrului „Petru Maior” din Cluj. 


e 


CONGRESUL DE LA CÂMPULUNG AL L.A.N.C. 


Congresul de la Câmpulung a avut loc în ziua de luni, 17 septembrie 
1923. 


S-a putut ține numai după o luptă grea, deoarece guvernul l-a interzis 


| și a trimis pentru împiedicare trupe din Cernăuţi sub comanda unui colonel. 


La toate intrările au fost postate puternice cordoane. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Noi am concentrat toate forțele noastre la bariera dinspre apus a ora- 
şului Sadova, Pojorâta. Acolo am rupt cordoanele datorită arcaşilor din Vatra ! 
Dornei şi Cândreni, asigurând timp de o oră, trecerea întregului convoi, com- 
pus din mai multe sute de căruțe. 

Congresul s-a ținut în curtea bisericii din oraș. Au vorbit: profesorul 
Cuza, tatăl meu, dr. Cătălin — președintele Bucovinei, Iudose Popescu, frații 
Octav și Valerian Dănieleanu, care cu suflet plin de credinţă au organizat, ală- 
zuri de dr. Cătălin, acest impunător congres. 

"Țăranii aceia mândri din munte, cu plete mari, îmbrăcați în cămăși albe 
și sumane, s-au adunat la sunetele buciumului din munți, în orașul lor, mulți 
la număr și vijelioşi ca niciodată. 

Credeau că a sosit ceasul, de veacuri așteptat, ca românul să calce în 
picioare hidra care-l suge și să se înalțe în drepturile de stăpân al țării, al mun- 
ţilor, al apelor, al orașelor sale. 

Războiul l-au purtat din greu. Jertfa lor de sânge de pe toate fronturile 
a creat România Mare. Dar spre marea lor durere și dezamăgire, România 
Mare nu le-a adus tot ceea ce așteptau. Pentru că România Mare a refuzat să 
le rupă lanţurile robiei jidănești, care-i chinuise atâta amar de vreme. 

România Mare i-a dat pe mai departe în exploatare la jidani şi le-a 
adus pe cap politicianismul, care-i va bate cu biciul și-i va trimite în temniţe; 
când vor încerca să-și reclame istoricele drepturi furate. 

Toare pădurile din Bucovina, toți munții aceia încărcați de brazi, apar- 
ţinând Bisericii Ortodoxe, politicianizată și înstrăinată și ea, sunt daţi în ex- 
ploatare jidanului Anhauh cu prețul nemaipomenit de 10 lei metrul cub, în 
timp ce țăranul român îl plătea cu 350 de lei. 

Cad pădurile de pe munți sub nemiloasa secure jidănească. Se întinde 
sărăcia și jalea peste satele românești, rămân munţii numai stâncă goală, și 
cară mereu, cară fără odihnă geamantane pline cu aur peste hotare, Anhauh 
şi cu toate neamurile lui. 

Şi din acest fabulos câștig se înfrupră politicianul român, tovarăș cu 
jidovul în exploatarea mizeriei miilor de țărani. 

Adunarea deleagă un număr de 30 de țărani fruntași care să meargă la 
Bucureşti sub conducerea de. Cătălin și Valer Dănieleanu, pentru a se prezen- 
ta primului-ministru, spre a-l ruga să ia măsuri în contra pustiirii munților, 
teziliind contractul Anhauh - Fondul Bisericesc, iar pe de altă parte, spre a-i 
cere numerus clausus în şcoli, pentru ca în modul acesta să-și arate dragostea 
și recunoștinta faţă de tineretul care i-a trezit la luptă. 

Adunarea ne-a ales şi pe noi, pe Tudose Popescu şi pe mine, să mergem 
la Bucureşti alături de ceilalți 30 de țărani, ca reprezentanți ai lor. 

Eu am plecat mai înainte, pentru a face ca acești țărani, care veneau 

„ Pentru prima oară în capitala țării lor, cu atâta curăție în suflete, cu atâta du- 
tere și cu atâtea nădejdi, care veneau și pentru noi, studenții, făcând cheltuieli 
uriaşe față de punga lor săracă, să fie bine primiți de studențimea română. 


Fruntaşii noștri 


2 


Generntui Dr. L MACRIDESCU 
Provetintoin Begianaiei Posse 





147 


Es 
fs: 
7: 
VA 
Fi 
[e 
n) 
= 
2, 
PA 
> 
] 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În ziua sosirii, pe peronul gării din București, studențimea i-a primit 
regeşte — pe aceşti regi din toate timpurile ai pământului românesc, iar ei co- 
borau din vagoane cu ochii plini de lacrimi în sfânta lor capitală. 

În dosul gării aşteptau procurorul Rășcanu, comisari de poliție și cor- 
doane de jandarmi, care opreau trecerea. Se dă ordin jandarmilor şi comisa- 
rilor să lovească. Paturi de armă și cauciucuri se aștern unul după altul peste 
pletele albe ale țăranilor și peste feţele lor blajine. Noi, studențimea, băgăm la 
mijloc pe bătrâni și rupem primul cordon. La Politehnică sfărâmăm pe al doi- 
lea, apoi pe aL treilea și scăpăm în piața Matache Măcelaru. Țăranii plâng. Unul 
cuprins de o indignare, pe care nu și-o poate stăpâni, își rupe cămașa de pe el. 

A doua zi, ne ducem cu toții să ne primească primul-ministru la con- 
siliul de miniştri, din strada Gogu Cantacuzino. Ne amână pe a doua zi; în 
sfârşit, suntem anunțați că vom A primiţi a treia zi. Venim. 

Intrăm într-o sală și aşteptăm. Aşteptăm vreo oră, tăcuţi, vorbind în 
şoapte și umblând în vârful degetelor. Apare șeful de cabinet: 

— Domnilor, plecați, că domnul prim-ministru nu vă poate primi. Întră 
acum în consiliul de miniștri. 

— Dar suntem de departe, încercăm noi să spunem. Ni se închide ușa. 
Mă gândesc: fiecare om a cheltuit câte 1.000 de lei numai pentru tren. Să ne 
întoarcem înapoi fără rezultat? Ei nu mai pot sta. 

Apuc uşa cu amândouă mâinile și încep să o zgâlțâi din toate puterile 
şi strig cât pot de tare: 

— Daţi drumul că sparg ușa şi intru cu forța. Izbesc cu piciorul în ușă. 
"Țăranii încep să vocifereze şi pun umărul la ușă. 

Se deschide ușa și apar vreo zece inși speriați cu părul vâlvoi și galbeni 
la față. Cred că erau ziariști. 

— Ce vreți, domnilor? întreabă ei. 

— Spuneți primului-ministru că dacă nu ne dă drumul înăuntru, spar- 
gem tot de aici și intrăm cu forța. 

Peste câteva minute ni se deschid ușile larg şi intrăm. Ne suim pe o 
scată, ajungem sus. Acolo, într-o sală, în picioare, înalt și drept ca o linie, 
Ion Brătianu; în spatele lui: ministrul Angelescu, Florescu, Constantinescu, 
Vintilă Brătianu şi alții. 

— Ce vreţi, oameni buni? întreabă el. 

Noi eram încă stăpâniţi de revoltă și am fi voit să apărem mai dârii, 
dând nota reală a stării de spirit, dar țăranii, păşind cu opincile pe scările de 
marmură și covoarele fine, se muiaseră. 

- Măria Voastră, domnule prim-ministru, vă sărutăm mâinile și stăm 
plecați la picioarele Măriei Voastre; ce să vrem? Vrem dreptate, că ne-au nă- 
pădit jidanii, Ei cară lemnele cu sutele de vagoane, iar pe noi ne plouă în case, 
căci nu avem nici măcar draniţă cu ce să le acoperim. 

— Nu mai putem să ne ținem copiii la școli. Ei ne-au umplut și școlile, 

i iar copiii noștri vor ajunge slugi la ei. Au mai vorbit apoi şi alți țărani. 

Ionel Brătianu a ascultat, n-a făcut nici o aluzie la răzmeriţa noastră 

anterioară audienței și la urmă, după ce țăranii au adăugat: 





22 
2 
Zi 
e, 
E 


PUNIRU 


148 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


- Cerem și pentru studenți, copiii noştri, să li se facă așa cum au cerut 
ei: numerus clausus, lonel Brătianu, a răspuns: 

- Duceţi-vă acasă și aveți răbdare, căci am să pun să se cerceteze chesti- 
unea pădurilor; cât priveşte numerus clausus, nu se poate. Arătaţi-mi un singur 
stat din Europa care a introdus măsura aceasta și o voi introduce și eu. 

Dar Europa se va trezi abia peste 10 ani și va introduce numerus clausus, 
dând dreptate credinței noastre, însă lonel Brătianu nu va mai fi, ca să se poa- 
tă ţine de cuvânt, iar urmaşii lui se vor fi transformat în niște slugi ordinare 
ale iudaismului, care-și vor ridica pumnul să ne lovească şi ne vor omori din 
ordinul stăpânilor străini. 

Am plecat cu toții fără nici o nădejde. Nu se va face nimic. 

Ca rezultat imediat al audienței, peste câteva ore, au fost arestați dr, 
Cătălin, șeful delegaţiei, și Valer Dănieleanu. 

Un grup de studenți am făcut seara o manifestaţie ostilă în fața casei 
ministrului de interne. 

A fost prins studentul Vladimir Frimu și încarcerat la Văcărești. 

Am plecat apoi la Câmpulung. 


COMPLOTUL STUDENȚESC DIN OCTOMBRIE 1923 
O ÎNCERCARE DE RĂZBUNARE CARE SĂ SERVEASCĂ 
DREPT PILDĂ VEACURILOR VIITOARE 


La Câmpulung a venit și Moșa ca să mergem la Schitul de pe Rarău 
al lui Petru Rareș, muntele pe care îl iubesc eu cu deosebire. Urcând Rarăul, 
Moţa începe să-mi spună frământările lui sufletești: 

— Studenţii nu mai pot rezista în toamnă și decât o capitulare rușinoasă 
a noastră a tuturora,.după un an de luptă, mai bine să-i îndemnăm să intre 
la cursuri, iar noi, care i-am condus, să terminăm frumos mişcarea sacrificân- 
du-ne, dar făcând să cadă alături de noi, toți acei pe care îi vom găsi mai vino- 
vați de trădarea intereselor româneşti. Să ne procurăm revolvere și să tragem 
în ei, dând un exemplu groaznic care să rămână de-a lungul istoriei noastre 
românești, Ce se va alege după aceasta de noi, vom muri sau vom rămâne toa- 
tă viaţa în închisoare, nu mai interesează. 

Eu am fost de acord că actul final al luptei noastre să fie, cu însuși prețul 
prăbușirii noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertând de la pos- 
turile de mare răspundere pe care le deţineau, au umilit și au expus tuturor 
primejdiilor națiunea română. 

Şi am simțit în momentul acela clocotind în noi sângele care cerea 
răzbunarea nedreptăţilor și a lungului lanţ de umiliri suportate de neamul 
nostru, 

| În scurt timp după aceea, ne găseam adunaţi la Iași, în casele domnului 
Butnaru din strada Săvescu 12, următorii: Jon Moţa, Corneliu Georgescu și 
Vernichescu de la Cluj, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bandac și cu 
mine de la Iași, Tudose Popescu de la Cernăuţi. 


Ea aud 


: 
= 


ş 
pa 
pe 
[i 
> 


fun qa3s 


INYWOU-I3H 


3 


Cuvântul studenţesc 


30 octombrie 1923 


2INVANJ 


„amet 07 
Pi 


mi 


i? 


108804 


149 


NAIN LI! 


TUVNOIDAL 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Cea dintâi problemă care ni se punea era aceasta: cine trebuie să is. | 
pundă mai întâi? Cine sunt mai vinovaţi pentru starea de nenorocire în care | 
se zbate țara: românii sau jidanii? Am căzut unanim de acord, că cei dintâi și 
mai mari vinovaţi sunt românii ticăloși, care pentru arginţii ludei și-au trădat 
neamul. Jidanii ne sunt duşmani și în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne 
extermină. Conducătorii români care se așază pe aceeași linie cu ei, sunt mai 
mult decât duşmani, sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se 
cuvine în primul rând trădătorului şi în al doilea rând duşmanului. 

Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, 
glonţul |-aș trimite în trădător, 

Ne-am pus de acord asupra câtorva elemente aflate pe linia trădării și 
am ales șase miniştri în frunte cu George Mârzescu, În sfârșit, venea și acel 
ceas în care, cei cu atitudini de canalie, care niciodată nu și-au imaginat că vor 
răspunde pentru faptele lor, într-o țară în care se considerau stăpâni absoluți, 
peste un popor incapabil de orice reacţie, aveau să răspundă cu viața lor. 

De data aceasta națiunea își trimitea, prin firele nevăzute ale sufletului, 
răzbunătorii. 

Am trecut apoi la a doua categorie: jidanii. Pe care să-i luăm din cele 2 
milioane? 

Am stat, ne-am gândit, am discutat şi la sfârșit am găsit că adevărații co- 
mandanţi ai atacului iudaic asupra României, sunt rabinii, toți rabinii din toate 
târgurile și orașele. Ei conduc masa jidănească la atac și oriunde cade un român, 
n-a căzut la întâmplare. E] cade ochit de rabinul respectiv. În dosul fiecărui om 
politic cumpărat, există un cap de rabin care a studiat și a ordonat Cahalului sau 
bancherului jidan respectiv, să plătească. În dosul fiecărui ziar jidănesc și a fiecă- 
rei metode: calomnia, minciuna, aţâţarea, există planul unui rabin. 

Noi eram însă puțini și i-am luat numai pe cei mari din București. Dacă 
am fi avut însă posibilitatea numerică, i-am fi luat absolut pe toți. 

Apoi, am luat bancherii: Aristide şi Mauriţiu Blank, care au corupt toa- 
te partidele și toți oamenii politici români, punându-i membri în consiliile 
de administraţie și copleșindu-i cu bani; Bercovici, care finanţează Partidul 
Liberal. (Blank luase asupra sa cu deosebire pe naţional-țărăniști, dar se sim- 
ea în stare să cumpere şi pe liberali). 

Apoi, pe jidanii din presă. Pe cei mai obraznici. Pe otrăvitorii de suflete: 
Rosenthal, Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: „Dimineaţa, 
„Adevărul, „Lupta”, toți aceşti dușmani ai românismului. 

Am plecat în grupuri spre București, luându-ne rămas bun pentru tot- 
deauna de la Iași. Eu am lăsat o scrisoare studenţilor prin care le explicam 
gestul nostru, îmi luam rămas bun de la ei și-i îndemnam să intre la cursuri, 
dar să păstreze credinţa intactă până a victoria finală. Fiecare am lăsat scri- 
sori către părinți și către camarazii de luptă. 

La București ne-am întâlnit din nou. Ne-am dus la Dănulescu pe care-l 
_cunoşteam de câtăva vreme și care ne făcuse o impresie bună. El nu intra în 
| această echipă, dar l-am rugat să ne adăpostească, lucru pe care l-a făcut cu 
rasi bunăvoință. 


Corneliu Zelea Codreanu, unul 
dintre „complotiștii” Văcăreşteni 


PENTRU LEGIONARII 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De la Dănulescu am plecat, pe la ora 8 seara, acasă la Dragoș, în strada 
13 Septembrie nr. 41, unde urma să precizăm unele lucruri rămase nelămuri- ! 
ce și să discutăm asupra stabilirii datei la care urma să pornim acțiunea. 

Abia ne adunasem, când Dragoș intră palid pe uşă spunând: 

— Fraţilor, poliția a înconjurat casa. 

Era în seara zilei de 8 octombrie 1923, pe la orele 9. 

O secundă de nelămurire, în care n-am mai avut timp nici măcar să vor- 
bim. Ne-am încrucișat privirile, uitându-ne fiecare în ochii celorlalți. 

În a doua secundă, eu am ieșit în sală și prin geamul uşii am văzut figura 
generalului Nicoleanu și a comisarilor care forțau ușa. În a treia secundă, ușile 
s-au deschis și casa s-a umplut de comisari. Generalul Nicoleanu strigă: 

— Mâinile sus! 

Dar n-am mai avut vreme, pentru că am şi fost prinşi fiecare de câte 
doi comisari și aşezaţi în linie: la flancul drept eram eu, apoi Moţa, Corneliu 
Georgescu, Tudose Popescu, Radu Mironovici, Vernichescu, Dragoș. 

— Scoateți revolverele! 

— Nu avem, am răspuns noi. Aveau numai Moţa — un Browning 6,35 
— şi Vernichescu. 

Apoi ne-au scos pe rând din casă, ţinuţi de braţ de câre 2 comisari și am 
fost puşi fiecare în câte o mașină care aștepta în stradă. 

Din casă se auzea cum plânge bătrâna mamă a lui Dragoș. 

Maşinile pornesc. Oare unde ne duc? Nu vorbim nici un cuvânt, nu în- 
trebăm nimic pe cei cărora le suntem prizonieri. Nici ei nu ne întreabă. După 
ce străbatem mai multe străzi, intrăm la Prefectura Poliţiei. Suntem coborâți, 
apoi introduși într-o cameră. Acolo suntem căutați prin buzunare. Ni se ia tot 
ce aveam asupra noastră, plus guler și cravată. Această căutare prin buzunare, 
această despuiere de gulere, acest tratament de pungași de buzunare ne umi- 
leşte până la ulrima expresie. Dar suntem abia la începutul acestui drum al 
umilinței. Puși apoi, în picioare cu fața la perete, fără a avea dreptul să întoar- 
cem capul și ținuți mai multă vreme în situația aceasta, ne gândeam: oameni de 
acum câteva ceasuri, liberi, mândri și hotărâți de a sfărâma lanţurile neamului 
nostru, iată ce am ajuns: niște bieți neputincioși, stând cu fețele la perete ne- 
mişcați, la porunca unor nenorociți de agenți de poliție, căutați prin buzunare 
ca pungașii, despuiați de gulere, cravate, batiste, inele. 

De acum va veni marea noastră suferinţă, care încetul cu încetul ne va 
sfâşia inima. Ea începea prin umilirea noastră. 

Cred că nu există suferință mai mare pentru un luptător, care trăiește 
din mândrie şi din onoare, decât dezarmarea și apoi umilirea lui. Totdeauna, 
moartea e mult mai dulce decât aceasta. 

Suntem introduși apoi într-o cameră cu bănci și așezați la câte 5 metri 
cu agenții lângă noi, fără voie de a ne uita unul la altul. Așa am stat ore întregi 

| Pânăa început să ne cheme la interogatoriu. Părtași ai acestor ore lungi, apăsă- 
toare, eram: Moţa, Tudose Popescu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, 
Vernichescu, Dragoș și cu mine. 











PE a Iaca See ca să area pont Tin 
încet de mpa ja, e poeti 


atre maalue 

















Cuvântul Studenţesc, 


25 martie 1924 


I5I 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


După un timp am fost chemați câte unul la interogatoriu, Acesta se fă- 
cea într-o cameră mare în prezența procurorului, judecătorului de instrucție, 
a generalului Nicoleanu și a unor reprezentanți ai miniştrilor, Mie mi-a venit. 
rândul spre dimineață. Acolo, mi s-au pus în față nişte scrisori de ale mele și 
două coșuri în care erau toate revolverele noastre pe care le ascunsesem în- 
tr-un loc bun. Și nu ştiam cum de ajunseră acolo. Înțelegeam: pe noi ne-au 
prins, dar cine a spus unde sunt revolverele? 

Începe interogaroriul meu. Eu nu știam ce au declarat ceilalți şi nici nu 
avusesem vreo înțelegere anterioară între noi, ce să declarăm, deoarece nu ne-am 
imaginat că am putea ajunge într-o asemenea situație, De aceea am judecat sin- 
gur situaţia și am luat hotărârea pe care am crezut-o eu cea mai bună. 

Un minut de răspântie. 





Studenţii arestați pentru Când mi s-a pus prima întrebare, deși trecuseră peste trei minute de la 
„complot”: intrarea mea în sală, încă nu parvenisem să judec situaţia în care mă aflam și să 
Corneliu Georgescu, pot lua vreo horărâre. Eram copleșit de oboseală și zbuciumat sufletește, 
Corneliu Zelea Codreanu, De aceea când mi s-a cerut să răspund, am zis: 
Ionel Moţa, — Domnilor! Vă rog daţi-mi un minur de gândire înainte de a 
Radu Mironovici, răspun de. 
iiose i Gpeaci, Se punea problema: a nega, sau a nu nega. În acele minut mi-am încor- 
[lie Gârneaţă : MAE, j zi că ” > A 
-Văcăreştenii - dat toate puterile minţii și ale sufletului și am ajuns la hotărârea de a nu nega. 


De a arma adevărul. Şi nu cu timiditate și cu regrete, ci de a șarja cu el, 

— Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut să împușcăm pe mi- 
niștri, pe rabini și pe marii bancheri jidani. 

M-au întrebat numele acestora, 

Când am început să le spun numele, începând eu Alex Constantinescu 
și terminând cu jidanii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toți cei de 
faţă își holbau ochii din ce în ce mai mari, îngroziţi. De aici am bănuit, că cei- 
lalți camarazi, ascultați până la mine, negaseră. 

— Dar pentru ce, domnule, să-i omorâţi? 

— Pe cei dintâi pentru că şi-au vândut țara. Pe cei de ai doilea ca duș- 
mani și corupători. 

— ŞI nu regretați? 

— Nu regtetăm... Dacă am căzut noi, nu e nimic; în urma noastră mai 
sunt zeci de mii care gândesc ca noi! 

Spunând acestea, parcă mă eliberam de sub pietroiul umilirii, sub care 
atitudinea de negare m-ar fi cufundar mai mult. Acum stăteam pe credința 
mea, care mă adusese aici şi înfruntam cu mândrie și soarta grea care mă aș- 
tepta și pe cei care păreau stăpânii mei pe viaţă şi pe moarte. 

Pe tema negării trebuia să stau în defensivă, să mă apăr de acuzaţiile 
cate mi le aduceau, să cer indulgență, să captez bunăvoința lor. La procesul 
care ar fi urmat, pe baza probelor scrise pe care ei le posedau, ar fi trebuit să 

_trecem printr-o dureroasă şi rușinoasă situație, negându-ne propriul nostru 
| scris și propria noastră credinţă, negând adevărul. Ceea ce era în contra con- 


ştiinţei noastre și în contra onoatei întregii noastre mișcări. Reprezentanţi 


























= 
7. 





152 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CoDREANU 


ai unei mari mişcări studențești, să nu avem curajul răspunderii apelor și 
credințelor noastre? i 

[ar pe deasupra, ai noştri și țara nu ne-ar fi ştiut gândurile, ori singurul 
rod al suferinței noastre, oricât de lungă ar fi fost, acesta era: o țară nelămurită 
să-şi cunoască măcar bine dușmanii ei. 

Pe urmă am fost pus să scriu aceste declarații cu mâna mea. Le-am scris. 

La sfârșit însă am adăugat: „ermenul nu era fixat” Pe noi ne-a prins în i 
discuţie, eu susțineam fixarea datei peste o săptămână sau două, atunci an- 
chetarorii s-au oprit, insistând din ce în ce mai mult ca să mă facă să renunţ | 
la această precizare, | 

Mai târziu mi-am dat seama de ce insistau. Pentru că această ultiniă 
frază desființa valoarea juridică a întregii acuzații și forma punctul nostru de | 
apărare, deoarece un complot cere patru lucruri: | 

1. o asociere în acest scop; 

2, fixarea persoanelor; 

3. adunarea armelor; i 

4. fixarea datei acţiunii. A 

Noi nu aveam data fixată și ne aflam în faza discuţiei. 

Termenul era de o importanţă capitală, căci în două săptămâni se purea 
întâmpla: ori să ne îmbolnăvim noi, ori să moară persoanele fixate de noi, ori 
să cadă guvernul, ori să cedeze etc, 

Întreaga noastră apărare juridică se va baza pe acest punct, 

După această declarație am fost condus de agenți într-un beci, băgat 
acolo într-o celulă singur și închis cu lacăt pe dinafară. În celulele vecine am 
înțeles că sunt camarazii mei. Am bătut cu pumnul în perete și am întrebat 
cine mai este, am auzit prin zid răspunzând: „Moţa'. M-am așezat pe scânduri 
să adorm, fiindcă eram distrus de oboseală, dar, neavând palton, m-a apu- 
cat frigul şi am început să tremur. Apoi au început să mă mănânce păduchii. 

işunau cu zecile. Am întors scândurile pe partea cealaltă; ei se ridicau dea- 
supra. Am făcut de mai multe ori această operație până ce am înțeles că s-a 
făcut ziuă, 

Am auzit zgomot la ușă. S-a deschis și am fost scoși toți afară, apoi 
conduși separat şi asezați în câte o maşină, însoţiţi fiecare de câte doi jan- 
darmi și doi comisari. Maşinile au potnit una după alta. Şi aceeași întrebare: 
Oare unde mergem? 

__ Am străbătut mai multe străzi necunoscute, cu oameni curioși care se 
uitau după noi. eşim afară din capitală și mașinile se opresc în fața unor porți 
Mari, deasupra cărora era scris: Închisoarea Văcăreşti. 

Suntem daţi jos şi puşi între baionete, la distanță de 10 metri unul de 
altul, Se aude un uruit de lacăte și de lanţuri şi porțile mari se deschid. Unul 
câte unul ne facem cruce şi pășim înăuntru. Conduși sus la direcție, ni se dau 
mandatele de arestare. Ne dim seama că suntem arestați pentru complot con- 

| “3 siguranţei statului, cu pedeapsă prevăzută: muncă silnică. 
ENI da fost introduși într-o altă curte, în mijlocul căreia stăpâneşte o bi- d peaa lia - 
â înaltă. De jur-împrejur sunt ziduri și pe lângă ele celule și încăperi. Am Biserica închisorii Văcăreşti i 








> 
> 
VA 
ii 
z 
= 
ra 
= 
ps 
3 
> 
= 





153 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


fost băgat într-o celulă din fund, lată de 1 metru și lungă de 2 metri şi inchis 
pe dinafară cu lacăte. Înăuntru este nufnai un pat de scânduri, lângă ușă, o 
mică ferestruică cu gratii de fier. Mă întreb unde or fi ceilalți. Mă culc apoi cu 
capul pe scânduri şi adorm. După vreo două ore mă trezesc tremurând. Era 
frig şi în celulă nu intra nici o rază de soare. Privesc buimăcit în jurul meu și 
nu-mi vine să cred unde sunt. Mă uit bine și văd mizeria de lângă mine. Îmi 
zic: în grea situație am ajuns. Un val de durere mi se coboată în inimă. Dar mă 
mângâi singur: e pentru neamul nostru. 

Apoi încep să fac mișcări de gimnastică cu brațele, pentru a mă încălzi. 

Pe la ora 11, aud pași. Un gardian îmi deschide ușa. Mă uit la el. Poare 

să-l fi cunoscut vreodată în viață. E un om străin și ursuz. Se uită la mine cu 
ochi tăi. Îmi dă o pâine neagră și o strachină cu borş. Îl întreb: 

— Domnule gardian, nu cumva ai să-mi dai o țigară? 

— N-am! 

Mă închide din nou cu lacătul și pleacă. Eu rup din pâinea neagră și 
sorb câteva linguri din strachina de borş. Le așez apoi jos pe cimentul din ce- 
lulă şi încep să-mi adun gândurile. Nu puteam să mă lămuresc cum de ne-a 
prins poliția. A spus vreunul dintre noi din greșală cuiva? Ne-a trădat cineva? 
Cum de au găsit revolverele? 

Iar aud pași. Mă uit pe ferestruică. Un preot și mai mulți domni se 
apropie de ușa mea și încep să-mi spună: 

— Bine, domnilor, se poate, dumneavoastră, tineri culți, să faceți una ca 
aceasta? 

— Dacă se poate ca acest popor român să piară invadat de jidănime și 
copleșit de vânzarea, desfrâul şi batjocura conducătorilor lui, se poate şi ceea 
ce am făcut noi. 

Studentul Ionel I. Moţa — Dar aveţi atâtea căi legale! 
unul dintre „complotiştii” — Am bătut noi toate căile legale până când am ajuns aici. Şi dacă ni se 
Varătegteni deschidea vreuna, poate nu ajungeam nici noi în aceste celule. 

— Şi acum e bine? Va trebui să suferiți pentru ceea ce ați făcut! 

— Poate din suferința noastră va ieşi ceva mai bun pentru neamul acesta. 

Au plecat. 

Pe la ora 4, a venit un gardian și mi-a adus o pătură roasă de vremi și un 
sac mare plin cu paie în loc de saltea. Mi le-am așezat cât am putut mai bine. 
Am mai mâncat puţină pâine şi m-am culcat. 

Mă gândeam la discuţia cu preotul și-mi spuneam: din petrecerile și 
din traiul tihnit al fiilor lui, un neam nu a câştigat niciodată nimic. Din sufe- 
rință totdeauna a ieșit ceva mai bun pentru el. 

Izbutisem să găsesc un rost al suferinței noastre şi în același timp un 
suport moral pentru aceste ceasuri triste, 

M-am sculat atunci, m-am pus în genunchi și m-am rugat: „Doamne! 
Ne luăm asupra noastră toate păcatele neamului acestuia. Primeşte-ne suferin- 

; ţa de acum. Fă ca din această suferință să rodească o zi mai bună pentru el”. 
| M-am gândit apoi la mama mea și la cei de acasă, care poate vor fi auzit 
starea mea și se gândesc la mine, m-am rugat pentru ei și m-am culcat. 





23 
< 
Z. 
= 
> 
3 
> 
z 
76 























154 































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIV ZELEA CoDREANU 








Deşi m-am culcat îmbrăcat și m-am învelit cu pătura, mi-a fos fig] 
şi am dormit rău din cauza saltelei de paie. M-am trezit la ora opt când îmi 
deschidea un gardian ușa, întrebându-mă dacă nu vreau să ies câteva minute 
afară. Am ieșit și am început să fac gimnastică pentru a mă încălzi. 
Rândul meu de celule era mai ridicat și vedeam toată curtea. La un 
moment dat văd pe cineva îmbrăcat în costum național plimbându-se printre | 
hoți. Era tatăl meu. Dar nu-mi venea să cred, Ce să caute el aici? L-or fi arestat 
şi pe el? Fac câteva semne și mă vede. Gardianul mă oprește: i 
- Domnule, nu ai voie să faci nici un semn! 
— E tatăl meu, îi răspund eu. 
— Poate să fie, dar nu ai voie să faci semne. 
Mă uit la el și-i spun: | 
- Camarade, lasă-ne în plata lui Dumnezeu cu suferința pe care ne-a 
dat-o El; nu mai pune și tu deasupra. 
Şi am intrat în celulă. 
După masă m-au scos din nou. M-au luat între baionete și m-au con- '] 
dus afară din închisoare. Acolo, în drum, erau asezați toți în flanc câte unul, la 
câte 10 metri distanţă, fiecare între două baionete. În cap era tatăl meu, între 
doi soldați cu baioneta la armă. Mai veniseră câțiva noi: Traian Breazu de la 
Cluj, Leonida Bandac de la Iași, Dănulescu. N-aveam voie să ne întoarcem 
capul sau să ne facem semne unul altuia. O secundă doar am putut să prind 
cu privirea feţele slăbite ale bieților mei camarazi de suferință. 
Ceea ce îmi rodea inima, era situația nedreaptă în care era pus tatăl 
meu, ÎNu era vinovat cu nimic, Luptător de o viață pentru neamul acesta, pro- 
fesor de liceu, maior, fost comandant de batalion pe linia I a frontului tot 
timpul războiului, de mai multe ori parlamentar, şi nu dintre cei obscuri, era 
Purtat acum între baionete pe străzile capitalei. 
Am plecat astfel încolonați spre tribunal. Românii se uitau la noi ne- 
„Păsărori. Când am ajuns însă în cartierul jidănesc, jidanii au ieșit cu toții la 
"uși și la geamuri, Unii ne aruncau priviri batjocoritoare şi râdeau; alții făceau | 
comentarii în gura mare, alții scuipau. i 
, Noi am plecat capul în pământ și am mers aşa tot timpul cu inima în- 
cârcată de durere. | 
Tribunalul ne-a confirmat mandatele. Am fost apărați de domnul avo- 
cat Paul Iliescu, care s-a oferit cel dintâi să pledeze pentru noi. | 
Am fost trimiși înapoi în aceeași formație şi pe același drum. Pe la j 
Oşcuri vedeam anunţurile ziarului „Dimineața” şi a celorlalte foi jidăneşti [| 
“rise cu literă mare: „Complotul studențesc. Arestarea complotiştilor”, i. 

| ȘI iarăşi am ajuns în celula mea. Timp de două săptămâni am stat acolo [i 
În frig, fără ca să mai ştiu nimic de ceilalți și fără ca să am vreo veste de afară. 
După două săptămâni, lungi ca două veacuri, am fost scoși din celulă și 
St puşi în camere cu sobe, câte trei în fiecare, Ni s-a îngăduit să ne facem 
e mâncare în comun și să luăm masa împreună. 

_ Când ne-am revăzut a fost o adevărată sărbătoare. E 





Z 
i 
Z 
Z 
> 
pei 











Chioșc 


am fo 








155 














Corneliu Georgescu, 
Corneliu Zelea Codreanu, 
Ionel Moţa, 

Radu Mironovici, 
“Tudose Popescu, 

Ilie Gârneașă 
- Văcăreştenii - 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Eu am fost pus în aceeași cameră cu Dragoș și Dănulescu. Între timp 
se predase și Gârneață, preşedintele Asociaţei Studenţilor Creștini din Iași, | 
aşa încât numărul nostru crescuse la 13. Tatăl meu — fără nici o vină, Moța, 
Gârneaţă, Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida 
Bandac, Vernichescu, Traian Breazu și cu mine — acuzați de complot, Dragoș 
şi Dănulescu — reținuți pentru că fuseserăm în casă la ei. În afară de aceștia 
mai era și Vladimir Frimu, pe care l-am găsit aici, arestat cu prilejul manifes- 
taşiei de la casa ministrului de interne. Am obținut un primus și, cu alimen- 
ze pe care începuseră a ni le trimite rudele şi cunoscuții de afară, ne făceam 
singuri mâncarea. Masa care se dădea deținuților era într-adevăr ceva înspăi- 
mântător, iar mizeria în care trăiau era de nedescris. 

Tatăl meu obținuse de la direcție permisiunea ca în fiecare dimineață, 
la ora 7, să ne ducem la biserica din curtea închisorii, pentru a ne închina. 
Ne aşezam cu toții în genunchi în fața altarului și spuneam Tatăl nostru, iar 
Tudose Popescu cânta Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. 

Acolo găseam mângâiere pentru viața noastră tristă din închisoare și 
nădejde pentru ziua de mâine. 

Ne făcusem apoi fiecare program de muncă. Moţa se ocupa de proces, 
Dănulescu îşi pregătea examenele de la medicină. Eu lucram la un plan de 
organizare al tineretului în vederea luptei naționale — organizarea centrelor 
studențești, a flăcăilor de la sate și elevilor de liceu. La el am lucrat până la 
Crăciun şi-l pusesem la punct până în cele mai mici amănunte, urmând ca 
atunci când vom ieşi din închisoare, să-l punem în practică; dacă nu, să găsim 
pe cineva din afară pentru a începe organizarea. Aceasta trebuia să se facă în 
cadrul Ligii; Liga să fie organizația politică, iar alcătuirea noastră — organiza- 
ție de educaţie și de luptă a tineretului. 

În ziua de 8 noiembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril, discutam ce 
nume să dăm acestei organizaţii tinerești. Eu am spus: 

— Arhanghelul Mihail. 

Tatăl meu spune: 

— Este în biserică o icoană a Sfântului Mihail, pe ușa din stânga altarului, 

— Să mergem s-o vedem! M-am dus cu Moșa, Gârneaţă, Corneliu 
Georgescu, Radu Mironovici și Tudose. 

Ne uităm și într-adevăr rămânem uimiţi. Icoana ni s-a arătat de o fru- 
museţe neasemuită. Eu niciodată nu fusesem atras de frumusețea vreunei 
icoane, Acum însă mă simţeam legat de aceasta cu tot sufletul și îmi făcea im- 
presia că Sfântul Arhanghel e viu. De atunci am început să iubesc icoana. 

De câre ori găseam biserica deschisă intram și ne închinam la icoană. 
Ni se umplea sufletul de liniște și de bucurie. 

Începe chinul drumurilor la tribunal. Pe jos, între baionete, prin noroi, 
cu ghetele rupte și uzi la picioare. 

| Nişte samsari jidani, care furaseră statul cu câteva sute de milioane, 
| erau duși cu maşinile, iar noi pe jos. De multe ori, deplasările erau făcute de- 


geaba, numai ca să fim chinuiți. Pe mine, judecătorul de instrucție m-a che- 


















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CoDREANU 


mat de 25 de ori, pentru a mă interoga numai de două ori. Din declarațiile 
noastre de la început, n-am schimbat nimic. 

Un gând ne frământa necontenit: cine ne-a trădat? Stam nopți întregi și 
căutam să dezlegăm această enigmă. Ajunseserăm să ne bănuim unii pe alții. 

Într-o dimineață m-am dus în biserică și m-am rugat la icoană, să ne 
descopere pe acel care ne-a trădat. În seara aceleiași zile, aşezându-ne cu toții 
[a masă, m-am adresat camarazilor: 

— Sunt nevoit să vă aduc o veste tristă. Irădătorul a fost descoperit. El 

se află în mijlocul nostru și stă la masă cu noi. 

"Toţi se uitau unul la celălalt. Eu cu Moţa urmăream figurile fiecăruia, 

căutând să surprindem vreun gest care at fi putut să ne dea o cât de slabă in- 
dicație. Am dus mâna la buzunarul de la piept şi-am spus: 

i — Acum să vă arăt şi actele. 

În acest moment, Vernichescu s-a ridicat drept în picioare, a stat o clipă 

nelămurit, apoi a dat cheia de la lada cu alimente lui Bandac și a zis: 

— Eu plec. 

Nouă ni s-a părut curioasă plecarea lui Vernichescu, dar ne-am continu- 

.. at discuțiile pe tema actelor pe care refuzam să le arăt, deoarece nu le aveam. 

Când am plecat de la masă, l-am găsit pe Vernichescu singur. Ni s-a 

adresat: 

- Codreanu mă bănuiește pe mine. 

I-am spus că eu nu bănuiesc pe nimeni și ne-am împăcat. 

Trecuseră săptămâni peste săptămâni și viața noastră se scurgea cu 
greu în închisoare. Pe peretele din dreptul patului însemnam fiecare zi care 

trecea prin câte o liniuță făcută cu creionul. Viaţa din închisoare e grea, isto- 

vitoare pentru omul care s-a născut liber şi care a trăit mândru. E îngrozitor 

să te simți înlănțuit, între ziduri înalte și dușmănoase departe de ai tăi despre 

care nu mai știi nimic. Și nici măcar aici între aceste ziduri nu eşti liber: trei 

, Sferturi din timp stai sub lacăt, în celulă sau în cameră. În fiecare seară zgomo- 

tul sinistru al zăvoarelor care se închid la ușa ta, te aruncă într-o atmosferă de 

tristețe, Afară, duşmanii acestui neam stau liberi, se bucură de onoare, de toa- 
E bunătățile, iar noi, pe deasupra mizeriilor morale, de multe ori ne culcăm 

 Mămânzi și tremurăm toată noaptea de frig pe paturile de scânduri și pe paie. 

Dar iată, ne vin şi zile de bucurie. După două luni de închisoare ne vine 
Vestea că a sosit ordinul ca tatăl meu și Dănulescu să fie eliberați. 
| O mare bucurie pentru noi. Le ajutăm să-și facă pachetele și în scurt 
Sp sunt duși din mijlocul nostru. Îi privim cum pleacă, urmându-i cu ochii 
„Până ce ies pe prima poartă. Am rugat pe tatăl meu să-i spună mamei şi celor 

e acasă să nu aibă nici o grijă. 

Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce rămân. Toţi 
se bucură. Probabil că prin eliberarea unuia, fiecare se întărește în speranța 
Propriei sale eliberări. 

După puțin timp au plecat Dragoș, Bandac, Breazu și Vernichescu, fi- 
ȘI ei ca și tatăl meu și Dănulescu, scoşi din proces. Am rămas numai șase, 
ŞI în judecată pentu „complot contra siguranței statului”, 


5] 


ind și 























dar noi, cari avem doar un Stat|intinde de pe acum chiar asupral 

d aparenţă, să salvâin aparența! 
Cei, „Intr adevăr: atata tim cai 
pITETREL AT ăi a 


cara ră decăței 
fușinea cu altă robă — cu una ce- a c'scipiinei noastre sociale ! Când 
Cotă s4 ne punem cenușălultima ilcârire se va fi! stins, ro- 
a cap li mfa. g n 








157 


Cuvântul studenţesc 
luni, 10 decembrie 1923 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEiu ZELEA CODREANU 


Dragoș, după câteva zile, ne-a trimis vestea că Vernichescu este cea | 
care ne-a denunțat. El a copiat şi declaraţiile acestuia care se aflau la dosar. | 
Am primit această veste cu sufletul plin de amărăciune. Neamul nostru me- 
reu a avut parte de trădători. 


[i 


AFARĂ 


La toate universitățile studenții au reinttat la cursuri. Se pare că ne gă- 
sim în faţa unui moment de dezorientare. De două luni ei trăiesc sub teroarea 
presei jidănești. Aceasta exagerează necontenit gravitatea încercării noastre 
răzbunătoare și consecinţele „dezastruoase” pentru țară. Ea strigă, că ne-am 
pierdut orice încredere în fața „lumii civilizate”, că suntem un stat balcanic. 
Neâncetat se întreabă: ce va spune Berlinul, ce va spune Viena, ce va spune 
Parisul. Şi astfel, transformați în apărătorii „intereselor permanente ale statu- 
lui”, jidanii îndeamnă în fiecare zi pe conducători la măsuri radicale în contra 
mişcării naționale care trebuie reprimată cu „ultima violență. 

Cu un an în urmă, pe când Max Goldstein punea bomba la senat și po- 
liţia aresta pe jidanii comunişti, aceeași presă striga: 


uce viile ei 


mulțumiri Uniunei Intelectua- 


Un stat nu se poate menţine prin violență împotriva voinţei po- 
pulare. Unde este Constituţia? Unde sunt legile? Unde sunt libertăţile 
garantate de Constituţie? Ce va zice străinătatea în faţa unui stat care 
ia asemenea măsuri restrictive? Nu se poate menţine un stat prin ares- 
tări, închisori, baionete, teroare. Pentru că, la violenţa statului, mulţi- 
mea sau indivizii izolaţi vor răspunde cu violență. La forţă — cu forța. 
La teroare — cu teroare. Și nu vor fi vinovaţi ei, ci vinovat va fi statul 
care i-a provocat. 


20 se 
% (oo 
a 

Z [A- 
= [+5] 
i [E 


Iar acum, cu o nerușinare pe care numai cei legați la ochi nu o văd, tot 
această presă scrie: 


ate 
= 
Y 
K= 
3 
În mud 
4) 


lilor Români, care a intervenit 
în favoarea colegilor dela 


Văcăreşti. 


Nu-i de ajuns că au fost arestaţi aceşti teroriști. Ei trebuie con- 
damnaţi în aşa fel, încât să se dea un exemplu. Şi nici atât nu-i de 
ajuns: trebuie arestați toţi cei care vântură asemenea idei antisemite 
care aduc atât rău ţării noastre. Această buruiană antisemită trebuie 
smulsă din rădăcini. Şi trebuie procedat fără cruțare şi fără milă. 


Acestui puhoi de vrăjmăşșie, presa națională îi opune o dârză rezisten- 
ţă. În afară de ziarul „Universul”, care a avut totdeauna o atitudine corectă 
faţă de manifestările conștiinței naționale, mișcarea naționalistă avea atunci 

„următoarele foi: 
E 1. „Cuvântul Studenţesc”, foaie îngrijiră de studențimea bucureș- 


teană, care intrase abia acum sub conducerea neobosiților noș- 















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


tri camarazi de afară: Simionescu, Râpeanu, Fănică Anaseaseseu | 
Dinulescu și alții, ale căror nume îmi scapă; 

2. „Dacia Nouă”, organ al studenților din Cluj, cu Şuiaga, Mocanu, 
poetul Iustin ]lieșu, autorul Imnului studenţesc etc; 

3. „Cuvântul Iașului”, organ al studențimii ieșene; 

4. „Deşteaptă-te Române”, organ al studențimii din Cernăuţi, 
mutat de curând la Câmpulung, sub conducerea dr. Cătălin și 
Dănieleanu; 

5, „Apărarea Naţională, organ al L.A.N.C., București, cu articolele 
sfinte ale profesorului Paulescu, din care desprindem următoarele 
rânduri: 


„.. s-a aplicat constrângerea prin frig, foame şi teroare întrebuin- 
ţate cu succes de jidanii bolşevici. Cine a putut să-și închipuie vreodată 
că va veni o vreme când copiii noștri, floarea naţiunii româneşti, vor 
fi siliți să sărbătorească închiși în beciurile unei temnițe, sau alungaţi 
în viscol fără adăpost şi fără brană, sărbătoarea Unirii tuturor româ- 
nilor. 

E probabil că nu v-aţi dat seama că vă războiţi împotriva între- 
gii nații românești; 


6. „Unirea, organ al L.A.N.C., Iași, sub conducerea profesorului 
Cuza, cu articole de logică nemuritoare; 

7. „Naţionalistul', organ popular al Ligii-Iași; 

8. „Libertatea, foaie populară din Orăştie, a părintelui Moţa, care 
arată gestul nostru în adevărata lumină, despicând primul, fără nici 
o ezitare, valul de tăcere care ne înconjura în cele dintâi momente. 

Studențimea înţelege jertfa noastră. De aceea mișcarea studențească se 
va strânge tot mai mult în jurul acestor ziduri ale închisorii Văcărești, unde 
fiecare centru studențesc își are pe ai săi. 

Țăranii încep să ne poarte de grijă. Ei ne trimit bani și fac slujbe prin 
biserici pentru noi, îndeosebi în munții Bucovinei și în Ardeal, unde străbătea 
„Libertatea”. 

Iată un mic exemplu: 


OBOLUL MOȚILOR | 
PENTRU STUDENŢII DE LA VĂCĂREȘTI 


Printre darurile de bani pe care le-au primit studenţii închiși la 
Văcăreşti, de la ţăranii multor sate din cuprinsul ţării, se găseşte unul 
mai strălucitor și mai de presus decât toate. E darul trimis de moţii 
din Munţii Apuseni. Câte doi, câte trei, câte cinci lei şi-au scormonit 
şi ei dintr-un colţ de şerpar ori de năframă, şi i-au îndreptat la vale, 
pe potecile bătute de Iancu, i-au trimis, împreună cu sufletul lor, băt 
„acolo, departe, la Văcăreştii de peste munte, unde au auzit ei că stau 














Țoa ei 
j 


“oa 


3 
VA 
i 
i 
[a 
E 
pai 
9 
A 
> 
pi 











== 
ş 
% 
ete 
|] 
= 5 
:] 
= 
[i 
-_] 
la | 
[. 
* 
| aa] 
- 
[1] 
Ă ui 
a, 
i.) 
= 


[31L110d US 


2] 
9 
ba. | 
% 
7] 
A 
8 
[ci 
L-] 
| al 
2 
% 
= 
| 2 
[2] 
te 
aie 
9 
Pa 
Lai 
= 
e 
U—] 























CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZELEA CODREANU 


întemnițați fiii lor, care au vrut să-i scape de nevoi și de nedreptate, | 
de sărăcie şi obidă. Din cel mai sărac colț de ţară, despre care cântecul 
spune, cu atâta amar şi jale... 


Munţii noștri aur poartă 
Noi cerșim din poartă-n poartă. 


Li s-a trimis studenţilor de la Văcăreşti cel mai scump dar: o 
mână de bănuţi și o frântură de suflet de cerșetor „flămând și gol, fără 
adăpost, suflet care ascunde sub o zdreanţă comoara cea mai de preţ: 
sănătatea, izvorul nesecat de tărie, din care porneşte la vreme de cum- 
pănă mântuirea neamului! | 

Moţii se gândesc la studenţi! Sufletul lor începe a înţelege, a 
mişca, a-şi făuri un nou ideal. 

E semnul cel mai bun şi mai mult grăitor! 

Ascultaţi şi câteva din numele lor: 

Din Rişca, de lângă Baia de Criş, au trimis: Nicolae Oprea, 
2 lei; Nicolae Florea, 3 lei; N. Hărăguș, Aron Grecu, Ţigan Adam, 
A. Henţiu, N. Bulg Ion Aşileu, Al. Vlad, N. Borza, N. Leucian, 
Antonie Florea, A. Leucian, toți câte 5 lei; N. Cişcuţ, A. Rișcuţă, Ion 
Ancu, Saliu Faur, câte 10 lei; N. Florea, preot şi N. Rusu, câte 15 lei; 
N. Baia, notar şi Duţu Rişcuţă, câte 20 de lei. Total 210 lei. 

(„Cuvântul Studenţesc” nr. 7, anul II, 4 martie 1924) 


la ziarului nostru, 


Țăranii, vor înțelege în curând, se vor lega de noi cu sufletul lor tare și 
îndelung răbdător, în aşteptarea unui ceas de dreptare. 


Z 
că 
7. 
2, 
i 
2 
z 
Zi 


tru a uzură suferințele colegi- 
r noştri arestați, pe nedrept 


p”. 


GÂNDURI DE VIAŢĂ NOUĂ 


nii de bine să le trimită alimente 


sau bani, fie direct îa închisoare, 


la Văcăreşti, rugăm pe toţi oame- 


Vin și sărbătorile Crăciunului. Noi rămași acolo singuri, ne gândeam la 
cei de acasă și în nopțile lungi, în care nu puteam dormi, ne frământau mereu 
gândurile. Oare când vor învinge ai noștri? Când vom ieși de aici? Dacă vom 
fi condamnați la 10-15 ani, vom putea rezista până la sfârșit sau suferința și 
grijile ne vor măcina sănătatea zi cu zi și vom muri în închisoare? 

Pluteam în necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. 
Am fi dorit să se fixeze odată termenul procesului pentru a ști ce e cu noi și 
ce soartă ne așteaptă, 

Suferința și soarta comună care ne așteptau, ne legau unul de altul din 
ce în ce mai mule, iar discuţiile asupra nenumăratelor probleme, pe care ni le 
puneam, ne duceau la aceeaşi concluzie, ne formau încetul cu încetul același 
mod de a gândi. Cele mai mici chestiuni interesând mișcarea națională ne 

; frământau ore și zile întregi. Acolo ne-am învăţat a gândi adânc și a urmări 
o problemă până în cele mai mici amănunte. Am reluat cercetarea problemei 
jidăneşti, a cauzelor ei, a posibilităților de rezolvare. Am stabilit planuri de 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZeeA CODREANU 


organizare și acțiune. După un timp terminaserăm cu discuţiile. Ajunseserăm | 
Ja legi, la adevăruri indiscutabile, la axiome. 

Priveam la dibuirile celor ce încercau să se ocupe cu problema naționa- 
lă, dând naştere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizaţie, la concluziile 
false la care ajungeau pe linia doctrinară, la incertitudinile în materie de orga- 
nizare, la lipsa de concepție în materie de acțiune. 

Ne dădeam seama acum și mai mult în urma unei cugetări mai adânci că: 

1, Problema jidănească nu este o utopie, ci o gravă problemă de viață 

şi de moarte pentru poporul român; conducătorii țării grupaţi în 
partide politice, devin din ce în ce mai mult o jucărie în mâna pu- 
terii iudaice; 

Politicianismul acesta, prin concepția lui de viață, prin morala lui, 
prin sistemul democratic din care-și trage ființa, constituie un ade- 
vărat blestem căzut peste capul țării; 

Poporul român nu va putea rezolva problema jidănească mai înain- 
te de a-și fi rezolvat problema politicianismului său. 

Prima ţintă de atins a poporului român, în drumul său de năruire a 
puterii iudaice care-l apasă și sugrumă, va trebui să fie năruirea acestui poli- 
ticianism. O ţară își are și jidanii și conducătorii pe care îi merită. După cum 
țânţarii nu se pot așeza şi nu pot trăi decât în mlaștini, tot așa și aceştia nu 
pot trăi decât înfipți pe mlaștina păcatelor noastre românești. Deci, pentru a-i 
birui, va trebui să ne stârpim întâi propriile noastre păcate. Problema este mai 
adâncă chiar decât ne-a arătat-o profesorul Cuza. Misiunea acestei lupte este 
încredințată tineretului românesc, care, dacă vrea să răspundă acestei misiuni 
istorice, dacă vrea să mai trăiască, dacă vrea să mai aibă țară, trebuie să se 
pregătească și să-şi adune toate puterile pentru a duce lupta și a birui. Ne-am 
hotărâr ca atunci când vom ieși de aici, dacă ne va ajuta Dumnezeu să nu ne 
mai despărțim, să rămânem uniți și să ne închinăm viața acestui scop. 

Dar, până să ne ocupăm de defectele neamului, am început să ne ocupăm 
de propriile noastre păcate, Ţineam ședințe de ore întregi și fiecare spunea ce- 
luilalt defectele pe care le-a observat. Și căutam să facem sforțări pentru a ni le 
îndrepta. Era o problemă delicată, deoarece așa e făcut omul: nu-și ascultă cu ini- 
mă ușoară critica propriilor defecte. Fiecare crede sau vrea să se arate că e perfect. 
Dar noi spuneam: întâi să ne cunoaștem și să ne îndreptăm păcatele noastre și pe 
urmă vom vedea dacă avem dreptul sau nu de a ne ocupa și de ale altora, 

Așa ne-au trecut sărbătorile şi după sărbători și iarna. A venit primăva- 
ta. Despre soarta noastră viitoare, încă nu știam nimic. Atât doar, că afară se 
determinase un mare curent popular pentru noi și pentru cauza noastră, cu 
toate încercările disperate ale presei jidănești de a-i pune stavilă. Acest curent 
creștea mereu printre studenți, orășeni și țărani, deopotrivă de puternic în 
Ardeal, în Basarabia, în Bucovina și în Vechiul Regat. Acum, de pretutindeni 

primeam scrisori de încurajare și de îndemn. 

Primăvara ne aduce în sfârşit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 
29 martie, la Curtea cu Juraţi de Ilfov. Începem să ne pregătim. Dar ce pregătire 
să facem? Noi am declarat totul. Am spus tot ce am avut de spus. Se înscriu 


A olopea 


sam 
uleapeupy A 2000 e 


sure 18 Paienuv 
Deta prea) 


(N 1S1ANYV9IO 


3NYWNOă-I3NI INI 


YIYL VOYaulNI NIG 





199180) e tjeanp N2 jan) ui Ui 01940 GE BI0P 0sedeuj n? eepn] ga es 
ILSIIVIVA VI |LVLSAUV UOTIÎLNaONLS 1NSad0Id 


Cuvântul Studenţesc, 
25 martie 1924 


MLN 


TUVNOIDII 










































































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


avocaţi care ne vizitează. Ne atrag atenţia că situaţia noastră e grea, din cauza] 
declaraţiilor făcute și că ar fi bine să renunțăm la ele și la atitudinea noastră de 
până acum. Că ar fi mai prudent a ne pune pe tema negării. Noi refuzăm cate- 
goric şi rugăm, dacă pot să ne apere în cadrul declarațiilor făcute de noi, pe care 
nu înțelegem să le schimbăm întru nimic, oricare ar fi rezultatul procesului. 

Dacă printr-o întâmplare ne achită, cum ne despărțim de icoana noas- 
cră la care ne-am rugat în fiecare dimineață? 

Am căutat printre toți arestaţii și am găsit un pictot. Am vorbit cu el 
și, în timp de trei săptămâni, ne-a făcut o icoană mare de peste 2 metri lungi- 
me, copiată exact după aceea din biserică, una mică pe care s-o port cu mine 
și alta mijlocie pe care s-o dau mamei mele. Moţa își face și el una pe cate s-o 
dea părinţilor. 

Apoi ne facem socoteala că, față de declarațiile noastre, cel puţin cinci 
ani, e mai mult ca sigur că vom primi. Și atunci ne rugăm în fața icoanei: 
„Doamne! Noi tot îi socotim pierduţi acești cinci ani. Dacă vom scăpa ne le- 
găm ca acest timp să-l întrebuințăm în luptă”. 

Şi ne-am hotărât ca, în caz de vom fi achitaţi, să ne murăm la lași cu 
toţii, Acolo să ne facem centrul nostru de acțiune. De acolo să începem, după 
planurile care erau gata, organizarea întregului tineret al țării cu elevii şi ele- 
vele cursului superior de liceu și chiar cu cei din cursul inferior, cu şcolile 
normale, cu şcolile de meserii, cu seminarele, cu școlile comerciale și cu flăcăii 
de la țară. În sfârșit, urma reorganizarea centrelor studențești. Toţi aceștia 





Icoana Sfântului Arhanghel 


sa 
a 
Z 
9 
> 
isi 
i, 
a 
VA 
gi 
(a) 


Mihail de la biserica închisorii trebuiau să crească în spiritul credinței care ne însuflețea pe noi, pentru ca, 
Văcăreşti până la majorat, să apară pe câmpul politic, unde se va decide soarta luptei 
noastre, serii după serii, ca nişte valuri de asalt care vin din urmă și nu se mai 

sfârșesc, 





IZOLAREA POLITICIANISMULUI 


Politicianismul infectează viața noastră națională. Organizarea acestui 
tineret, în afară de necesitatea autoeducării, mai este necesară și spre a-l feri 
și izola de politicianism și de infecția lui. Coborârea infecţiei spre tineretul 
românesc înseamnă nimicirea noastră și victoria deplină a lui Israel. 

Mai mulr! Această organizare a tineretului va rezolva însăși proble- 
ma politicianismului care, nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la 
moarte prin inaniție, prin lipsă de alimentare. Lozinca întregii generaţii ti- 
nere trebuie să fie: nici un tânăr nu va mai intra pe poarta vreunui partid 
politic. Acela ce se va duce, este un trădător al generaţiei sale și al neamului. 
Pentru că el, prin prezența lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca 
lui contribuie la înălțarea puterii politicianiste. Trădător este acel tânăr, după 
cum trădător este acela care pleacă de pe frontul fraţilor săi și trece pe poziția 

; inamicului. Deși poate nu va trage cu propria sa armă, dar — chiar dacă va 
aduce numai apă pentru a răcori pe cei ce trag — el este părtaș la uciderea ace- 
lora care cad din rândurile camarazilor săi și deci trădător al cauzei. 


162 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Teoria care ne îndeamnă să intrăm toți în partide, pentru a le face bune | 
dacă zicem că sunt rele, e falsă și perfidă. După cum de la începutul lumii cur- | 
ge, zi şi noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii numai apă dulce în | 
Marea Neagră și nu reușește să-i îndulcească apa, ci din contră se face sărată 
și cea dulce, tot așa și noi în cloaca partidelor politice, nu numai că nu le vom 
îndrepta, dar ne vom strica şi pe noi. 

Cu aceste gânduri și hotărâri, plecam în cazul că am fi fost achitați. 
Sistemul de organizare era gata. Planul nostru de acţiune era stabilit până în 
cele mai mici amănunte. Rostul fiecăruia era fixat. Foaia, ce trebuia să apară, i 
avea să poarte numele „Generaţia Nouă, iar întreaga noastră organizare tre- Corneliu Georgescu, 
buia să se cheme „Arhanghelul Mihail”. Toate steagurile trebuiau să poarte pe Zr Se Bupeactie 

A . , ARIPI N de SR , onel Mota, 
ele chipul Sfântului Arhanghel Mihail din biserica de la Văcărești. Sud Mio sud 

Această organizare, aşa cum o vedeam noi, a unei întregi generații ti- Corneliu Zelea Co ez, 
nere românești, urma să fie secția tinerească a organizaţiei politice L.A.N.C., lie Gârnetă 
cu scop de educaţie. Văcăreştenii - 

Pentru noi, această concepție zămisliră între zidurile închisorii Văcăreşti, 
era un început de viață, Era ceva nou, ceva complet nou şi ca gândire și ca or- 
ganizare şi ca plan de acțiune, deosebit de tot ce gândiserăm mai înainte. Era 
un început de lume. O temelie pe care vom clădi de acum ani de-a rândul. 

La ieşire, urma să mergem pe la toate centrele universitare și să împăr- 
tășim studenților hotărârile noastre, arătându-le că manifestațiile de stradă, 
ciocnirile, nu-și mai au nici o rațiune în fața noului plan. Ne însușim manifes- 
tațiile din trecut, nu negăm a fi fost ale noastre, nu ne este rușine de ele, dar 
timpul lor a trecut. Va trebui să pornim cu toții la o mare organizare care va 
aduce biruința. 

















PEDEPSIREA TRĂDĂRII ȘI PROCESUL 


Pe Moţa îl vedeam îngândurat. El mereu ne spunea că, de vom ieşi de aici, 
nu vom putea face nici un pas înainte fără pedepsirea trădătorului. Trădarea ne-a 
măcinat puterile neamului. Noi, românii, nu ne-am așezat niciodată cu arma în 
mână în faţa ei; de aceea a prins rădăcini, de aceea trădătorii s-au înmulțit pe toa- 
te cărările, de aceea toată viața noastră de stat nu e decât o trădare permanentă de 
neam. Dacă nu rezolvăm problema trădării, opera noastră va fi compromisă. 

Mâine dimineaţă e procesul. ÎL așteptăm cu emoție. În sfârșit acum se 
va hotări cu noi. 

Suntem la cancelarie unde așteptăm să ne vadă familiile, erau părinții 
lui Corneliu Georgescu, veniți din Poiana Sibiului. La un moment dat intră și 
Vernichescu. Moţa îl apucă de braţ ca și cum ar vrea să-i spună ceva şi pleacă 
cu el în camera vecină, în birourile funcţionarilor. 

Peste câteva minute auzim șapte detunături de revolver și strigăte. leșim 

„Pe sală. Moţa trăsese în Vernichescu pentru ca să pedepsească trădarea. 
ÎN Eu mă reped lângă el să-l apăr, căci era înconjurat de gardieni și funcţio- 
nari care îl amenințau. Lumea enervată se potolește. Noi suntem luaţi imediat 


163 


























2 
ca 
Z 
3 
= 
fad 
7 


Grafică 
Alexandru Basarab 
- Văcăreștenii - 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELIv ZELEA CODREANU 


şi încarcerați, fiecare într-o celulă. Pe ferestruică observăm cum Vizuala escu 
este scos din infirmerie şi dus la spital pe targă. Începem să fluierăm cu toții 
din celule imnul nostru de luptă, Studenţi creștini din România Mare, și-l pe- 
trecem cu acest cântec până iese pe poata închisorii. 

Peste două ore a sosit judecătorul de instrucție, Papadopol. Ne cheamă 
pe rând sus. Noi toți ne solidarizăm cu Moţa. 

A doua zi, după o noapte dormită pe ciment, am fost duși la tribunal. 
Situaţia noastră era acum foarte grea. Noi însă, în arestul din subsolul tribu- 
nalului, am cântat tot timpul cântecele noastre de lupră, 

Procesul începe la ora unu. Încă de la ora zece, mii de studenți și cetă- 
ţeni au început să se adune în jurul tribunalului. Pe la ora 12, au fost scoase 
toate regimentele din capitală pentru a putea ține piept mulțimii. 

La ora unu, am fost introduși în sala curții cu juraţi. Președinţele curții 
era domnul Davidoglu, iar procuror — domnul Racoviceanu. Pe banca apărării 
se aflau: profesorul Paulescu, Paul Iliescu, Nelu Ionescu, Teodorescu, Donca 
Manea, Tache Policrat, Naum etc. Se trag jurații la sorți. Ni se citește ordonan- 
ţa definitivă într-o mare tăcere. Noi ascultăm. Ne dăm seama că se joacă soarta 
noastră. Ne vine rândul să vorbim. Începe interogatoriul. Noi recunoaștem 
cotul, afară de faptul de a fi luat o hotărâre finală. Nu hotărâsem data, dar am 
arătat motivele care ne-au împins pe acest făgaş. Am atătat pericolul problemei 
jidăneşti și am acuzat pe politicieni de trădare de neam şi de corupție. 

Cu toate întreruperile preşedintelui, noi am continuat până la capăt 
mărturisirile. 

Urmează un aspru și — în multe locuri — nedrept și insinuant rechizito- 
riu al procurorului. Simţim că balanța a trecut de partea sa. Succesul acuzării 
nu ține mult, căci profesorul Paulescu își citește declarația într-o atmosferă de 
biserică, pe care o creea marele său prestigiu și figura sa de sfânt. Declarația 
a fost scurtă, dar a desființat rechizitorul procurorului care se retrăgea jenat, 
parcă mai în fundul scaunului. 

S-a făcut o pauză; era acum ora 8 seara, Afară mulțimea aștepta în 
număr şi mai mare, Au vorbit strălucit: Nelu Ionescu, Tache Policrat etc. şi 
la urmă Paul Iliescu. Era acum 5 dimineața. Procurorul, printr-un nou rechi- 
zitoriu, încearcă să-și refacă poziția și să-și recâștige curtea, ] se răspunde, La 
ora 6 avem ultimul cuvânt, Suntem scoși afară. Juraţii inttă în deliberare. Noi 
aşteptăm, peste o jumătate de oră, care ni se pare lungă ca o jumătate de an. 
Peste puţin auzim urale. Un ofițer ne aduce vestea: 

— Sunteţi achitați. 

Imediat apoi, am fost introduşi în sală, unde ni se citeşte verdictul de 
achitare. Lumea încă mai aștepta afară. La auzul achitării a izbucnit în urale 
și cântece. 

Suntem puși într-un automobil și conduși pe nişte străzi necunoscute 


la Văcăreşti, pentru îndeplinirea formalităţilor de eliberare. 


Ne luăm bagajele şi icoanele pregătindu-ne să ieșim din mormântul ace- 
la cu lungile lui nopți de frământare, cu suferințele lui. Însă bietul Moţa rămâ- 
ne și mai departe, cine ştie până când, să se chinuiască de acum înainte singur. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Ţrebuie să ne luăm rămas bun de la el. Îl îmbrășișăm cu lacrimi în ochi 


şi ne despărțim cu adâncă durere. Noi plecam afară, iar el intra din nou în | 
celulă, la secret. Și câte săptămâni de acum va mai trebui să stea acolo singur, ' 


pe cimentul acela! 

Ne-am dus la Dănulescu și la Dragoș, să cerem iertare familiilor pentru 
supărarea pe care le-am pricinuit-o și să le mulțumim pentru grija pe care au 
avut-o tot timpul cât am stat închiși. 

Apoi am plecat acasă, unde pe fiecare, mamele noastre cu întreaga fa- 
milie ne-au primit cu lacrimi de bucurie în ochi. 


LA IAȘI 


La Iași, nerăbdători, mă așteptau camarazii cei mai tineri. Dintre co- 
legii mei de an, nu mai găseam pe nimeni. De astă toamnă până acuma, se 
răspândiseră toți prin orașele lor. 

Am dus icoana la Biserica Sfântul Spiridon şi am așezat-o în altar. 

Rând pe rând, m-am întâlnit cu toată lumea și cu studenții, bucurân- 
du-ne. Dar bucuria noastră n-a durat mult, căci plimbându-mă pe strada 
Lăpușneanu cu cele două surori ale mele şi cu vreo zece studenți, a sărit poli- 
ţia, fără nici un motiv, asupra noastră și au început să ne bază cu cauciucurile 
în cap şi cu paturile de armă. 

Provocaţi în modul acesta și loviți fără nici o vină, în Jașul în care am 
dat atâtea lupte? În Iaşul în care am învins iudeo-comunismul în Universitate 
la 1919, 1920 și 19222 În Iașul în care am pus la respect și am ținut la distanță 
ani de-a rândul jidănimea copleșitoare şi presa ei? Lovit în casă la mine? 

Atunci m-am întors să ripostez. Indignarea pare că îmi dăduse o putere 
de leu și aș fi fost în stare să mă lupt cu toată poliția. Dar studenţii și studen- 
tele cu care eram, m-au prins unii de mâini, iar alții mi-au apucat picioarele 
în brațe. Ţinut așa, am mai căpătat câteva lovituri cu paturile de armă. Lumea 
care era pe trotuare a început să huiduiască poliția și să strige. Eu am plecat 
acasă amărât şi supărat pe cei ce m-au ținut. Ei însă îmi spuneau: 

— Au ordin să te provoace și dacă ripostezi, să tragă ca să scape de tine. 

După masă, m-am dus împreună cu Gârneaţă și Radu Mironovici la 
un cămin, unde, într-o cameră mare, s-au adunat fruntașii studențimii. Ei au 
început să ne povestească cum au luptat și ce au avut de îndurat timp de o ju- 
mătate de an, de când nu ne mai văzusem. Cum au intrat la cursuri și cum au 
procedat ca să nu fie umiliți. Cum la 1 noiembrie, în ziua deschiderii, s-a adu- 
nat În aulă întreaga studențime împreună cu toți profesorii, s-a făcut serviciul 
religios, şi ce a spus studentul Lăzăreanu cu acel prilej: 

— Noi vom intra la cursuri, dar nu acum. Întâi facem un memoriu pro- 
fesorilor noştri, Senatului Universitar și așteptăm un răspuns binevoitor. 

__ Ne-a povestit apoi, cum s-a înaintat memoriul și cum profesorii univer- 
Sitari, în frunte cu prorectorul Bacaloglu, au înțeles să țină în seamă cea mai 
mare parte din punctele memoriului. La 6 noiembrie, studențimea a intrat la 








Biserica închisorii Văcăreşti 


165 


ANU 


= 
2) 
Z 
Eh 
iri 





















































= 
< 
7. 
e 
di 








Prornu 























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


cursuri. Profesorii au ştiut să ocolească o umilire nedreaptă a studențimii care | 
luptase un an întreg pentru credința ei. | 

Ne-au spus mai departe, cum ministrul Mârzescu a adus un om de al 
său ca prefect de poliție, cu misiunea de a strivi mişcarea studențească și miș- 
carea națională din lași. Cum acesta cu întreaga poliție s-a pus în urmărirea 
mișcării. 

Însă, deoarece studenţii intraseră la cursuri şi se făcuse linişte și nești- 
ind în ce mod ar putea să-și culeagă laurii și să capete bani, prefectul a început 
să provoace. 

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mer- 
geau spre Mitropolie au fost întâmpinare de poliţişti îmbătați, lovire cu cau- 
ciucurile, apucate de păr în văzul profesorilor universitari, târâte prin noroiul 
străzii. Cum, rând pe rând, studenții au fost bătuți. Cum, la 10 decembrie, 
studentul Gheorghe Manoliu, conducătorul corului, a fost lovit cu bețele pes- 
te fluierele picioarelor și apoi arestat; cum acesta, ținut la poliție într-o stare 
de mare mizerie, s-a îmbolnăvit de gălbinare şi a murit în spital. 

Studenţii de la Iași trecuseră prin mari greutăți timp de o jumătate de an. 

Noi, la rândul nostru, le-am povestit cele ce înduraserăm. Le-am adus 
aminte că avem o datorie: să-l scoatem pe Moţa din închisoare, 

La urmă, le-am făcut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum 
va trebui să organizăm întreaga noastră generație, s-o creștem și s-o educăm 
într-un spirit eroic. Cum va trebui să izolăm politicianismul, pentru ca nici 
un tânăr să nu mai pătrundă în rândurile lui. Cum acesta va fi învins și atunci 
va ajunge la guvern L.A.N.C., cu profesorul Cuza. Cum, numai printr-un 
guvern naţionalist, expresie a conştiinţei, a forței şi a sănătății noastre ro- 
mâneşti, se va putea rezolva problema jidănească, luându-se măsuri legale 
de proteguire a elementului românesc şi de înfrânare a acțiunii de cotropire 
a jidanilor; cum în crearea acestei conștiințe, acestei forţe și acestei sănătăți, 
generaţia noastră are o mare și sfântă misiune. Că noi, „văcăreştenii”, ne-am 
hotărât să venim toți la Iaşi, pentru a stabili aici centrul acestei acțiuni, pe care 
s-o aşezăm sub protecția Sfântului Arhanghel Mihail. 

Camarazii noştri au ascultat și au primit cu mare bucurie planurile 
noastre de viitor. 

Pe urmă am vizitat pe profesorii Cuza, Găvănescul, Șumuleanu etc., 
împărtășindu-le şi lor aceste gânduri. 





































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Un an de mari încercări ai: 
mai 1924 - mai 1925 


CĂMINUL CULTURAL CREŞTIN 


Şedinţele noastre, în vederea planului ce urmăream, se făceau foar- 
te anevoios, din cauza lipsei de local. Fiind toţi săraci, nu ne dădea mâna să 
închiriem două camere cel puțin, pentru începerea organizării tineretului. 
Şedinţele le țineam într-o baracă de scânduri care se afla din timpul războ- 
iului în curtea doamnei Ghica. Într-o zi ne-am hotărât să ne facem singuri o 
casă de câteva camere. Cum? 

Am adunat la 6 mai 1924 vreo 60 de tineri, studenți și elevi de liceu (mem- 
brii primei Frăţii de Cruce care luase ființă la Iaşi). ară cum le-am vorbit: 

— Dragi camarazi, cât timp o să ne mai chinuim, ținând şedinţele noas- 
tre în aceste barăci? Până acum, studențimea română avea dreptul să se întru- 
nească în universitatea sa. Noi am fost izgoniți din ea. Până ieri aveam dreptul 
să ne întrunim în cămine, Am fost alungați. Astăzi am ajuns în nişte barăci de 
lemn, dărăpănate, în care ne plouă. În toate oraşele studențimea este ajutată 
în scopurile ei nobile. Aici n-are cine să ne ajute, Pentru că lumea din jur este 
compusă din populație jidănească vrăjmașă și din politicieni sterpi la suflet. 
Românii noștri sunt împinși la periferia oraşelor trăind într-o neagră mizerie. 
Suntem singuri, Puterea de a ne croi o altă soartă, și acum ca şi mâine, nu vom 
găsi-o decât în noi. Trebuie să ne învăţăm cu această idee, că de la Dumnezeu 
și până la noi nu mai este nimeni care să ne ajute, 

De aceea nu există altă dezlegare decât de a ne face singuri, cu brațele 
noastre, casa de care avem nevoie. Desigur, nici unul dintre noi n-am zidit 
case și nici n-am făcut cărămizi. Înșeleg că ne trebuie în primul rând curajul 
de a sfărma mentalitatea în care creştem noi, mentalitatea care face pe tânărul 
intelectual să-i fe rușine, de a doua zi, după ce a devenit student, să mai ducă 
un pachet în mână pe stradă, Ne trebuie curajul și voința de a porni de la ni- 
mic, Voina de a răsturna obstacolele și înfrânge greutățile. 

Olimpiu Lascăr, un mic antreprenor cu suflet mare, care avea casă la 
Ungheni, m-a întărit în ideea mea, spunându-ne: 

— Domnilor, eu vă propun să mergeţi şi să faceţi cărămizile la Ungheni, 
Pe malul Prutului. Am un loc și vi-l cedez dumneavoastră. Vă pun casa mea 
la dispoziție. 

Am primit propunerea. Dar n-aveam bani de drum până la Ungheni. 


Ne trebuiau 300 de [ei pentru vreo 20 de persoane. Aceşti bani ni i-a dat tot 
limpiu Lascăr. 





Cărămidăria 


de la Ungheni 


E: 
5 
YA 
HE, 
pui 
SI 
pe 
= 
ZA 
> 
a 




















= 
< 
Z 
e; 
ie 


Pixi RU 


Cărămidăria 
de la Ungheni 


În grădina doamnei Ghica 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiU ZELEA CODREANU 


PRIMA TABĂRĂ DE MUNCĂ | | 
8 MAI 1924 | 


În ziua de 8 mai am plecat, unii cu trenul, alţii pe jos. Total 26. 

N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealtă, nici bani, nici mâncare. 
Am tras la Lascăr, care ne aștepta bucuros. 

— Bine aţi venit, domnilor, căci târgul Ungheni e plin ca un stup de 
jidani. Poate, văzându-vă, își vor mai tăia din obrăznicie. Noi, o mână de creș- 
tini, suntem terorizați de ei. 

În sfârșit, s-au format mai multe delegații care să meargă pe la casele 
creștinilor să ceară cu împrumut sape, hârlețe și alte unelte trebuitoare. A 
doua zi ne-am dus la locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a făcur 
o rugăciune. Mai mult de o săptămână am muncit cu toții, să ajungem la pă- 
mânt sănătos, căci spre nenorocul nostru pe locul acela, timp de 50 ani, tot 
târgul aruncase gunoi care ajunsese în unele locuri până la 2 metri grosime. 
Ajutaţi de câțiva cărămidari de meserie, dintre care mi-aduc cu drag aminte 
de moş Chiroșca, am început să frământăm lutul și să facem cărămizi. Eram 
împărțiți în echipe de câte 5, şi fiecare făceam câte 600 cărămizi, în total 3.000 
cărămizi pe zi. Mai târziu, când numărul nostru a crescut, făceam și mai mul- 
te, muncind de la 4 dimineaţa până seara. Problema cea mare era masa. La 
început ne-au ajutat oamenii din Ungheni, mai târziu ne-au venit alimente şi 
de la Iași. Bătrânii, atât profesorul Cuza cât şi profesorul Șumuleanu, priveau 
cu oarecare neîncredere încercarea noastră. Găseau că e ceva copilăresc, că nu 
vom putea ajunge la nici un rezultat. După un timp însă au început să apreci- 
eze ceea ce făceam și să ne ajute. 

Când a venit Corneliu Georgescu a Iași, retrăgându-se de la 
Universitatea din Cluj, unde făcuse un an la Farmacie, de comun acord cu 
ceilalți, am dat la cărămidărie cei 17.000 de lei pe care îi strânsesem noi din 
donaţii, cât timp am stat la Văcăreşti. 

Totuşi problema hranei fiind grea, am luat în lași o grădină de un hec- 
tar, de la doamna Ghica, spre a semăna, cu alte echipe de studenți, zarzavaturi 
și cele necesare hranei la Ungheni, așa încât munca noastră era acum împăr- 
șită în două. O parte din studenți lucrau la Ungheni, o alta la Iași la grădină, 
Studenţii făceau cu schimbul; fiecare câte trei-patru zile, 

Prima noastră tabără de muncă a avut efectul unui început de revoluție 
în mentalitatea curentă. Toată lumea din jur — țărani, muncitori, și nu mai pu- 
țin, intelectuali — se aduna plină de curiozitate să ne privească. Această lume 
era învățată să-i vadă pe studenți plimbându-se, eleganți, pe Lăpușneanu sau 
cântând cântece de veselie în jurul meselor din berării, în ceasurile lor libere. 
Acum îi privea cum frământă lutul cu picioarele, plini de noroi până la brâu, 
cum cară apă din Prut cu căldările, cum stau aplecați pe sapă, sub arşita soa- 


_relui. Lumea asista la sfărâmarea unei mentalități stăpânitoare până atunci: 


e ruşine pentru un intelectual să muncească cu brațele, mai ales în muncile 
greoaie, rezervate în trecut robilor sau claselor dispreţuite, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Cei dintâi care au înțeles valoarea din acest punct de vedere, a taberei, 
au fost tocmai cei din clasele disprețuite. 

Țăranii și muncitorii, despărțiți sufletește de celelalte categorii și sfioși, 
pentru că munca lor nu era prețuită, s-au luminat la față, văzând în aceasta, 
din primul moment, un semn al prețuirii muncii istovitoare şi a preţuirii lor. 

Ei s-au simţit onoraţi și poate au întrezărit în viitor zile mai bune pen- 
tru ei și pentru copiii lor. 

De aceea, din puţinul pe care-l aveau ne aduceau zilnic, cu drag, hrană. 

Viaţa studenţească curgea liniștită, manifestații şi incidente nu mai 
erau. Munceam plini de voie bună, de nădejdi, cu gândul că în curând vom 
avea casa noastră, 


O NOUĂ LOVITURĂ 


Într-o zi a venit tatăl meu la Iași și m-am dus să-l văd. 

Pe la 10 seara, mă întorceam acasă. La un restaurant din Piaţa Unirii aud 
scandal. Mă opresc să văd ce este. Doi studenți, frații Tutoveanu din Bârlad, 
avuseseră un conflict cu profesorul Constantinescu-lași. Sosise prefectul de 
poliţie la fața locului, le pusese cătușe la mâini și-i ducea spre poliție, lovin- 
du-i. Eu, fără să spun ceva, mă uitam la acest tablou, cuprins de durere. 

Observ că vine spre mine comisarul Clos, însoțit de trei-patru polițiști. 
Apropiindu-se la doi pași, îmi strigă: 

— Ce cauţi pe stradă la ora asta, derbedeule? 

Stau și mă uit la el nedumerit. Pentru că el mă cunoștea de atâția ani, 
nici nu mi-am închipuit că ar putea vreodată să mi se adreseze astfel. Am cre- 
zut că mă confundă cu cineva. Dar mă văd apucat de gât și îmbrâncit înapoi. 
ŞI iarăși: 

— Te mai uiţi încă la mine, haimana? ...escrocule! ... 

Eu nu am spus nimic, dar am rămas pe loc, uitându-mă la el. Atunci, din 
lovitură în lovitură, urmat de cei patru polițiști, m-au dus peste 30 de metri, până 
în colț la Smirnov. Aici mi-am scos pălăria din cap, i-am salutat și le-am spus: 

— Vă mulțumesc, domnilor. 

Rănit în suflet, înecat de durere și rușinat, m-am dus acasă unde m-am 
chinuit toată noaptea. Pentru a doua oară în viață eram lovit, în interval de o lună. 
M-am stăpânit. Dar voi, asupritori, din toată lumea, nu contați pe puterea de stă- 
Pânire a omului, pentru că cel ce se stăpâneşte, la urmă răbufneşre îngrozitor. 

A doua zi am povestit tatălui meu ceea ce pățisem. 

— Lasă-l în pace, mi-a zis. Să nu faci nimic. A trage două palme unui 
asemenea individ este a-ţi murdări palmele. Va sosi și timpul judecății lui. 
Probabil că sunt puși să vă provoace. Dar tu trebuie să-și păstrezi calmul și să 
te fereşti de a mai umbla singur. 

l-am primit sfatul. Dar un om lovit pare că nu mai este om. Se simte 
rușinat, dezonorat. Purtam această ofensă ca un pietroi pe inimă. 

„Dar, peste câteva zile, avea să vină şi mai rău. 





Stmndentiu_îe lucru, 





Cărămidăria 


de la Ungheni 











| 
i 
| 





MLN 


pai 
7, 
Pi 
= 














169 





Z 
< 
A: 
= 
; 
3 
z 
e) 
3 
4 
3) 
Rs 
= 








În grădina doamnei Ghica 


170 


3 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


COPLEȘIT DE LOVITURI LA GRĂDINĂ | 


Terminasem de săpat grădina. Venisem de la Ungheni să punem roșii. ' 
În dimineața de 31 mai, la orele 5 erau în front, gata să înceapă lucrul, 50 
de studenți. Făcusem apelul. Nu terminasem bine, când observ câțiva soldați 
prin dosul grădinii. Apoi, în număr de peste 200, năvălesc în curte încărcând 
armele. Ne înconjoară. Eu spun băieților: 

— "Toată lumea stă pe loc şi nu face nimic. 

În același minut văd dinspre poartă ca un nour negru, vreo 40 de per- 
soane venind în pas alergător, cu revolvere în mână, scoțând strigăte și înju- 
rând. Era prefectul Manciu cu poliția. În scurt timp au fost lângă noi. Doi co- 
misari şi directorul de poliție îmi pun trei revolvere în frunte. Se uită la mine 
cu ochii injectaţi și mă înjură. Manciu strigă: 

— Legaţi-l cu mâinile la spate! 

Mă loveşte. Alţi doi se reped la mine, îmi scot brâul cu forța, mă leagă cu 
mânile la spate, câ de strâns pot. Apoi simt o lovitură trasă pe la spate, cu pumnul 
în maxilarul drept. Un altul, Vasiliu Voinea, se apropie și-mi sopteşte la ureche: 

— Până diseară te omorâm. Nu mai ajungi tu să dai jidanii afară! 

Mă înjură şi-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste față, 
după care unii m-au scuipat în obraz. Tot frontul nostru, fixat și el între arme 
şi revolvere, stătea nemişcat și-se uita la mine, fără să-mi poată veni în ajutor. 
De sus coborâse doamna Ghica, întrebând: 

— Ce-i asta, domnule prefect? 

Acesta i-a răspuns: 

— 'Te arestez şi pe dumneata! 

Mai la o parte, am zărit și pe procurorul Buzea, asistând la cele ce se 
petreceau. 

Apoi, cu revolverele în mână, au percheziționat pe rând pe cei din front, 
Cine se mișca era lovit şi trântit la pământ. 

După aceasta, pe mine m-au pus la 10 metri înainte, încadrat de 8 
jandarmi cu baionetele la armă; pe ceilalți i-au încadrat la fel între 200 de 
jandarmi. Şi ne-au pornit. Eu mergeam înainte, legat cu mâinile la spate și 
scuipat pe obraz; iar ceilalți în urma mea. Am fost purtaţi așa pe toată stra- 
da Carol, prin faţa Universității, pe strada Lăpuşneanu, Piaţa Unirii și Cuza 
Vodă, până la prefectura de poliție. 

Prefectul și cu poliţiştii mergeau pe trotuar frecându-și mâinile, Jidanii 
ieșeau plini de mulțumire în ușile prăvăliilor și-i salutau respectuos. Eu, de 
supărare, aproape nu mai vedeam înaintea ochilor. Simțeam că de acum s-a 
sfârşit totul. Câţiva elevi de liceu, din cursul superior, trecând pe lângă mine, 
s-au oprit și m-au salutat. Au fost imediat prinşi, loviți și introduși între 
cordoane. 

După ce am fost purtați aproape 2 kilometri prin mijlocul orașului şi 
prin fața populaţiei jidăneşti, în această stare de umilire îngrozitoare, am fost 
băgați la prefectura de poliție. Pe mine m-au aruncat așa legat într-o încăpere 
infectă, iar ceilalți au fost ținuți în curte. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


SUS, ÎN CABINETUL PREFECTULUI 


Acolo sus, în cabinetul prefectului, tinerii prizonieri din curte erau che- 
mați la interogatoriu câte unul. Prefectul stărea la birou, iar ceilalți, peste 30 la 
număr, pe scaune în jurul său. 

— Ce v-a spus Codreanu? 

- Nu ne-a spus nimic, domnule prefect, răspundea tânărul student sau 
elev. 

— Ai să declari acum tot ce v-a spus ! 

Cel interogat era descălțat de ghete și legat cu lanțuri la picioare. 1 se 
introducea între picioare o armă și apoi era ridicat cu tălpile în sus, arma fiind 
ţinută pe umeri de doi soldați. Manciu dezbrăcat de haină începea să bată la 
tălpi cu o râncă de bou. Sărmanii copii, spânzurați cu capul în jos şi loviți pes- 
re tălpile picioarelor, nemaiputând suporta durerile, începeau să răcnească. 

Văzându-se în fața călăilor de comisari, rânjind cu poftă la înfiorărorul ta- 
blou — în care copiii neamului românesc erau torturați de niște canalii plătite de 
dușmani — departe de orice inimă care să plângă şi să intervină pentru ei, strigau: 

— Ajutor! 

Atunci comisarul Vasiliu îi băga cu capul într-o căldare cu apă pentru 
ca să nu se audă afară strigătele de durere și disperare. 

Când, în sfârșit, durerile ajungeau la culme și când simțeau că trupul 
lor nu mai putea suporta loviturile, atunci strigau că declară totul. 

Prefectul trecea a masă în aşteptarea destăinuirilor, iar ei, dezlegaţi de 
lanţuri, priveau amețiți în jur. Apoi izbucneau în plâns și cădeau în genunchi 
în fața prefectului: 

— Iartă-ne, domnule, căci nu ştim ce să declarăm. 

— Nu? Nu știi? Mai ridicaţi-l odată, striga comisarilor și jandarmilor. 

Și bietul copil, cu inima îngheţată, privea cum i se fac din nou prepara- 
tivele supliciului, 

Din nou ridicaţi pe armă și spânzurați cu capul în jos și cu picioarele în 
sus. Din nou lovituri peste picioare. Din nou simțeau cum cad peste tălpile lor 
una câte una râncile prefectului nemilos. Tălpile deveneau negre de sânge ca 
abanosul și picioarele umflate, încât tinerii nu se mai puteau încălța. Printre 
cei schingiuiți astfel au fost copilul actualului procuror de Ilfov, Dimitriu, bă- 
iatul maiorului Ambrozie, căruia i s-a spart timpanul și care a ajuns și el co- 
misar la aceeași prefectură de poliție şi alții. 

j Bătuţi în modul acesta, erau duși pe braţe într-o cameră separată, secre- 
tă. Pe la ora 9, m-au chemat pe mine. Cu mâinile legate și amorțite, m-au dus 
sus într-o cameră, doi jandarmi. Acolo, la birou stărea prefectul, iar în jurul 
lui, pe scaune, peste 30 de persoane, comisari, subcomisari și agenți. 
„M-am uitat în ochii lor. Poate din toși voi găsi pe vreunul cu durere. 

Nimic! O satisfacție generală. Surâdeau: șeful Siguranţei — Botez, Dimitriu 
| > directorul Prefecturii, comisarul Vasiliu, Clos și ceilalți. 

Prefectul ia o coală de hârtie. Îmi scrie numele. Apoi: 
__— Cum te cheamă exact ? 


7 
x 
ce, 
z 
e 
: 
pa 
> 
zi 























pd 
cs 
7. 
= 
e; 
I 
3 
7. 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


— Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic și avocat în 
același barou cu dumneavoastră. 

— Puneţi-l jos. 

Trei, cu inima de slugă, se reped și mă trântesc jos, în faţa biroului. 

— Descălțaţi-l de ghece! 

Doi mă descalță, unul de o gheată și altul de alta. 

— Puneţi-i lanţuri! 

Îmi leagă picioarele în lanţuri. 

Le spun: 

- Domnule prefect, acum eşti dumneata mai puternic, stăpân pe viață 
şi pe moarte, dar mâine când voi ieși de aici, mă voi răzbuna și pe dumneata, 
și pe dumnealui care m-a înjurat, 

În acest moment aud zgomot și glasuri în sală. 

Veniseră profesorul Cuza, profesorul Șumuleanu și părinți de-ai copi- 
ilor: colonelul Nădejde, maiorul Dumitriu, Butnariu, maiorul Ambrozie și 
alții, cu procurorul şi cu medicul legist, profesorul universitar Bogdan. 

Prefectul și cu ceilalți sar de pe scaune și ies pe sală. Aud pe prefect: 

— Ce căutați aici? Vă poftesc să ieșiti afară! 

Apoi, glasul profesorului Cuza: 

— Pe cine dai dumneata afară? Am venit în vizită la dumneata ca să ne 
dai afară? Noi am venit cu procurorul ca reclamanți în contra dumitale. 

— Jandarmi, daţi-i afară! 

Profesorul Şumuleanu se postează la uşa camerei în care erau închiși 
cei bătuți și spune: 

- Domnule procuror, nu plecăm de aici până nu ni se deschide această 
cameră! 

Mai mulți comisari: 

- Nu e nimeni în camera asta. E goală, 

Profesorul Şumuleanu: 

— Să se deschidă acum această cameră! 

Cu intervenţia procurorului, se deschide camera și șase tineti sunt scoși 
aproape pe braţe de părinții lor și introduși în cabinetul prefectului. Medicul 
legist, profesorul Bogdan, cercetează pe toți și eliberează certificare medicale. 
Peste câteva ore sunt eliberați toți ceilalți din curte. Eu sunt însă reținut două 
zile, după care sunt trimis la judecătorul de instrucție. 

Îmi dă drumul. Îi spun: 

- Domnule judecător de instrucție, dacă nu mi se va face dreptate, am 
să mi-o fac eu singur. 

M-am dus acasă. Acolo a venit profesorul Cuza cu Liviu Sadoveanu: 

— Am auzit că ai spus că vrei să-ți faci singur dreptate. Să nu faci una 
ca asta. O să raportăm la minister şi o să cerem anchetă, Nu se poate să nu ni 
se dea satisfacție, 

Eu eram zdrobit sufletește, Mi s-au năruit toate planurile. Am lăsat în 
voia sorții și cărămidăria și grădina şi am plecat cu primul tren în Bucovina 
la Câmpulung. De acolo, pe cărările înverzite, m-am ridicat încet în munte, 


e 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


ducând poveri în suflet, durerile umilinței de ieri și chinurile nelămuririi pen- 
tru ziua de mâine. 


Pare că nu mai aveam nici un prieten în lume în afară de muntele aces- 


ta, Racăul,.cu schitul de pe el. Sus, m-am oprit, la aproape 1 500 de metri 
înălțime. Privesc peste munți și peste dealuri la sute de kilometri, dar nici o 
privelişte nu-mi putea alunga dinaintea ochilor priveliștea infamiei și umilirii 
la care am fost expus, alături de tinerii mei camarazi. Plânsul lor îl auzeam și 
acum și mă durea. 

Se înserează! 

Nici o ţipenie de om. Numai copaci și vulturi care ţipă la stânci, 

Cu mine nu am decât sumanul și o pâine. Mănânc puţină pâine și beau 
apă dintr-un izvor care şerpuieste printre pietre. 

Îmi adun lemn cu lemn şi-mi fac un adăpost. O colibă, Aici în această 
locuință am rămas o lună și jumătate, Puţina hrană, de care aveam nevoie, 
mi-o aduceau ciobanii de la stâna lui moș Piticaru. 

Stăteam pe gânduri şi-mi era rușine să mă dau jos printre oameni. Oare 
ce păcate voi fi făcut, de mi-a trimis Dumnezeu această nenorocire pe cap, 
tocmai acum când voiam să încep un plan așa de mare și de frumos? 

Îi scriu lui Moţa: Nu știu ce am; parcă nu mai sunt eu! M-a părăsit noro- 
cul. Mă urmăreşte pas cu pas nenorocul de o bucată de vreme; de orice mă apuc, 
îmi merge rău. Şi când în luptă nu te mai slujeşte norocul, încep să te părăsească 
toți cei din jur. Cu 30 de victorii îi aduni, e suficient o singură înfrângere ca să te 
părăsească. 

Sufletul îmi era străbătuc de îndoieli. Eram la răspântie de drumuri. 
Luptam pentru ţară și eram tratați ca inamici ai neamului. Eram loviți fără 
milă de guvern, de poliţie, de jandarmi, de armată. 

Să întrebuințăm şi noi forța? Ei sunt statul: cu zeci de mii, cu sute de 
mii. Noi, o mână de tineri, cu trup istovit de greutăți, de foame, de frig, de 
închisoare, Ce forță suntem noi ca să putem avea măcar o mică şansă de vic- 
torie? Dacă încercăm vom cădea striviți. Şi la urmă, țara, zăpăcită de presa 
jidănească, va zice că am fost nişte nebuni. 

Să nu întrebuințăm violența și forța, cum o întrebuințează ei? Te pro- 
voacă, își schingiuiesc oamenii, ţi-i împrăștie și te omoară. 

Să ne lăsăm omorâți? Dar până la vârsta noastră, noi n-am apucat să 
scriem nimic și lumea nici măcar nu va ști pentru ce ne-au omorât, 

Mai bine să plecăm cu toții din țară. Să plecăm și să blestemăm; să 
Pribegim prin lumea largă. Mai bine să cerșim din țară în ţară, decât să fim 
umiliți aici pe pământul nostru, până la ultima expresie a umilirii. 

Sau să cobor de aici cu arma în mână și să fac dreptate. 

Să înlătur fiara care s-a pus de-a curmezișul drumului şi a vieții unui 
neam, Dar ce mai facem cu planurile noastre după aceea? Voi muri, atunci pe 

| loc, ori voi muri în închisoare; căci eu nu mai pot rezista regimului de temniță. 
ie-mi place libertatea. Dacă nu o am, mor. Dar cu Moţa ce fac? Căci o astfel 
£ încercare înseamnă și sacrificarea mea și sacrificarea lui Moța, ai cărui sorţi 





173 


7 
za 
= 
EI 
7, 
> 
i 




















4 
| 
IN 
4 +] 








z 
< 
Z. 
s: 
5 
II) 
= 
7. 
25 


CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneriv ZELEA CODREANU 


de achitare vor scădea complet. Tot grupul nostru va fi sfărâmat. Degeaba toa- 
te gândurile noastre, toate planurile de organizare; totul se sfârșește aici. 

O lună jumătate, stând acolo în vârful muntelui, m-au chinuit aceste 
gânduri fără să le pot da o dezlegare. De griji, de chinuri, începuse să mă doară 
pieptul şi simțeam cum mi se sleiesc puterile, 

Eu fusesem un om aprig, căruia nimeni nu-i stătea înainte. Aveam sigu- 
ranţă şi încredere în puterile mele. Oriunde mă duceam, învingeam. Acum mă 
încovoiaseră greutăţile vremii! 

Mă cobor. Las totul în voia sorții; eu nu pot să dau nici o dezlegare. De 
acum însă umblu cu revolverul la mine. Şi la cea dintâi, cea mai mică provoca- 
re, trag; de la această hotărâre nu mă va mai clinti nimeni. 

Plec la cărămidărie. Acolo, Grigore Ghica, rămas șef, și-a făcut datoria 
în mod exemplar. Numărul cărămizilor se înmulțiseră în mod simţitor. Se 
făcuseră două cuptoare de câte 40.000 de cărămizi. Era pe la 15 iulie. Băieții 
m-au primit cu duioșie. Pe șantier nu se întâmplase nimic deosebit. 

La laşi am găsit schimbări. Comisarii, care nu aveau ghete în picioare, 
acum erau înnoiţi din tălpi până în creştet. Îmbrăcați de jidănime, Prefectura 
de poliţie avea automobil pus la dispoziţie de jidani. Aceştia se simțeau stă- 
pâni absoluți. Erau de o obrăznicie pe care nu o mai întâlnisem de la 1919, 
din timpul mișcărilor comuniste, când se credeau în ajunul revoluţiei şi fiecare 
jidănaș, de peste Prut sau din Iaşi, își lua aere de comisar al poporului. 


ÎNCERCAREA DE SFĂRÂMARE 
A BLOCULUI NOSTRU 


Puterea iudeo-liberală a auzit de blocul nostru, de legământul făcur la 
Văcărești, Ea își dădea seama că, în jurul acestui bloc, studențimea se va ridi- 
ca unitară. Nimic nu înspăimântă mai mult pe jidani decât unitatea perfec- 
tă: blocul sufletesc al unei mișcări, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit 
pentru „democrație, care are un singur avantaj și acela pentru inamicul nați- 
unii. Pentru că democraţia va sparge unitatea și blocul sufletesc al unui neam 
și în fața unității şi solidarității perfecte a iudaismului din ţară și din întreaga 
lume, nația, divizată în partidele democraţiei, se va prezenta dezbinată şi va fi 
înfrântă. 

Tot astfel și în mişcarea studențească; până acuma, nefiind o unitate 
perfectă, jidanii găseau fracțiuni sau conducători pe care îi convingeau ma- 
sonic, adică le sugerau anumite idei, care nu aveau alt rost decât acela de a 
dezbina. 

Or, grupul nostru se prezenta într-o unitate nezdruncinată și cu posi- 
bilităţi de a strânge în jurul său întreaga mișcare studențească. 

Şi atunci, ne pomenim cu o nesfârșită serie de minciuni, de intrigi țesu- 


_te cu grijă, în scopul de a-l rupe pe Moţa de mine şi pe ceilalți unul de altul. 


Jidanii găseau în mijlocul studenților elemente slabe pe care le întrebu- 
ințau — fără ca ele să-și dea seama — ca unelte. Făcându-se că li se încredințează 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


mari secrete, lansau intrigi. Acestea ajunseră să prindă până și la părinți care 
deveniseră, unii dintre ei, cei mai îndârjiți adepți ai ruperii legăturilor fiilor 
lor de acest grup. 

Cum am putut rezista? Numai datorită prevederilor noastre de la 
Văcărești. Noi ne-am dat seama, din primul moment, că vom primi şi acest 
atac clasic întrebuințat de masonerie și iudaism. Ne-am pus în gardă, așa în 
cât, în momentul în care el s-a afirmat, noi am rezistat chiar în contra celor 
mai apropiate rude. Imediat când se semnala o intrigă, ne adunam și o comu- 
nicam grupului întreg. 

Dau cu această ocazie un sfat tuturor organizațiilor, atrăgându-le 
atenţia asupra acestui sistem care se întrebuințează frecvent și pretutindeni. 
Pentru pararea atacului: 

a. a nu se da niciodată crezare ori de unde ar veni informaţia; 

b. asecomunica imediat încercarea de intrigă grupului respectiv, per- 

soanelor vizate şi șefilor. În modul acesta atacul va fi respins. 


4] 


LOGODNA 


La cărămidăria de la Ungheni, la 10 august 1924, în mijlocul camarazi- 
lor și al părinților, am făcut logodna cu domnișoara Elena Ilinoiu, fica dom- 
nului Constantin Ilinoiu, controlor la calea ferată. Un om de o mare bunătate 
și de o mare delicateţe sufletească. În casa lor m-am mutat după aceea și m-au 
primit cu brațele deschise, pe lângă cei cinci copii pe care îi mai aveau. Familia 
aceasta mi-a fost un sprijin permanent în lupta pe care o duceam, prin îngri- 
jirea şi întreținerea ce mi-a asigurat-o tot timpul. 

La 13 septembrie, m-am dus acasă, la Huși și mi-am sărbătorit, în casa 
părintească, ziua numelui şi a naşterii. 

Împlineam 25 de ani. 


PROCESUL MOȚŢA-VLAD 


La 26 septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Moţa și al 
studentului Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase şi el 
după câteva zile şi rămăsese arestat tot timpul cu Moţa. 
| Am plecat la București. Acolo au început dezbaterile în fața curții cu 
Jurați. Moţa și-a susținut cu tărie tema, că trădarea trebuie pedepsită. Opinia 
Publică, sătulă de trădători, urmărea cu viu interes şi cu entuziasm desfăşura- 
rea procesului. Ea vedea, în gestul lui Moţa, un început de acțiune în contra 
trădătorilor și o dovadă de sănătate morală. Gestul lui apărea ca o lumină în 
mijlocul vieții româneşti, în care, veac de veac, luptătorii pentru neam au fost 
doborâți prin trădare. 

Intreaga studențime de la toate universitățile a făcut mari manifestații 
Pentru achitarea lui. La Bucureşti, în jurul tribunalului, erau masați din nou 


175 


pis 
PA 
=) 
(7 
Zi 
pă 
e) 
PA 
> 
= 























Z 
= 
x 
PA 





176 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


mii de oameni, care doreau o viață nouă penttu țara lor și cereau eliberarea | 
lui Moţa. A 

7 inte dia fo sd atu - 3 Ă sad a cl 

În zorii zilei, justiția populară a adus un verdict de achitare, primit în 
întreaga țară, cu un mare entuziasm. 

Moţa, după ce-şi vede părinţii, părăsește Clujul și se stabilește a Iaşi, 
conform legământului nostru, 


ÎN JURUL CELOR PETRECUTE LA GRĂDINĂ 


Nelegiuirile de la 31 mai ne-au strivit sufletește prin loviturile, umilința 
şi dezonoarea la care am fost expuși. O rană deschisă, care se adâncea tot mai 
mult, ne consuma viața și parcă ne atrăgea spre mormânt. 

Umilirea pe care o simți când ai fost dezonorat, tu şi toți ai tăi, își dă un 
sentiment de profundă durere, care te face să ocoleşti lumea din cauza rușinii 
de a te mai întâlni cu ea. Pare că simți că această lume te disprețuiește, râzân- 
du-ți în fașă, că n-ai fost capabil să-și aperi onoarea; că primejduiești însăși 
societatea, lăsând să se creadă, prin laşitatea ta, că un zbir are puţinta, nepe- 
depsit, să o dezonoreze și să o lovească după bunul său plac. 

Aceste dureri creșteau în măsura în care încercările noastre de a căpăta 
o satisfacție legală erau respinse cu un cinism care ducea la disperare. La pro- 
cesele pe care cei lezaţi le intentaseră, aceștia riscau să fie bătuți din nou de 
poliție, de astă dată în chiar pretoriul justiţiei şi chiar în fața judecătorilor. lar 
la urmă, ieșeau condamnați, reclamanții. 

Faptul petrecut la 31 mai n-a rămas fără răsunet. Extrag din ziare, mai 
jos, ecoul acestor fapte în lumea românească și, în același timp, încercările ei 
de a căpăta o satisfacție. 

„Universul” din 8 iunie 1924, publică sub titlul: 


POLIŢIA DIN IAȘI 
STUDENŢII AU FOST BĂTUȚI DE ÎNSUȘI 
PREFECTUL DE POLIȚIE! 


Ni-l închipuim pe domnul Manciu, prefectul Poliţiei din Iaşi, 
ca pe unul din cei mai străluciți poliţişti ai veacului trecut, ilustrat prin 
violență şi brutalitate. 

Domnul prefect Manciu, deşi poliţist din 1924 şi într-un oraș 
de cărturari ca Laşii, şi-a inaugurat sistemul de anacronice violenţe po- 

- liţienești anul trecut, la congresul profesorilor universitari. Domnia-sa 
a fost în stare să ţie în loc un congres de dascăli universitari, fiindcă 
aşa-i dictau impulsurile polițiste. 

Degeaba s-a protestat apoi, căci domnul prefect al Poliţiei Iaşi 
își avea temeiuri sprijinitoare politice, împotriva jicnirii aduse celei 
mai alese categorii de intelectuali. 

Și, de atunci, domnul Manciu şi-a continuat cu osârdie procede- 
ele polițienești, pe care le-a ilustrat mai ales zilele trecute, când a bătut, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU Z.ELEA CODREANU 


a bătut cu sete, a lovit cu stăruinţă, a însângerat cu răutate pe studenţi | 
şi a ordonat apoi subalternilor domnie-sale să imite cu aceeaşi râvnă 
de brutalitate. 

Orice ar fi făcut studenţii de la Iași, dacă ar fi fost asasini chiar, 
nu trebuia să fie bătuţi. | 

Întâi, să se fi făcut anchetă, să se fi sesizat Parchetul, să fi fost | 
arestați, legaţi în fiare dar nu snopiţi în bătaie. | 

Domnul prefect Manciu e desigur obligat în însărcinările sale să 
aplice şi anume ordonanţe în ce priveşte protecția animalelor. Credem | 
chiar că le aplică. 

Prin urmare domnia-sa păzeşte să nu fie bătuţi caii, să nu fie i 
torturați porcii. | 

Şi totuși domnul Manciu, care va fi făcut ca student, studii de | 
drept penal şi va fi citit ceva din literatura penală, pe care poate că îi 
vă fi recomandat-o chiar distinsul penalist, domnul lulian 'Leodorescu, 
care propovăduieşte spulberarea sancţiunilor brutale şi din puşcării, a 
bătut personal pe studenți, i-a schingiuit, i-a umplut de sânge. 

Dar dacă studenţii bătuţi nu vor fi vinovaţi de nici una din ab- 
surdităţile ce li se aruncă în spate? 

Atunci? Bătaia se întoarce? 

E desigur nevoie de o anchetă judecătorească. Dar mai e nevoie 
de o sancțiune care să pună pe domnul Manciu în imposibilitatea de 
a-şi mai fortifica muşchii pe capetele studenților. 


B. Cecropide 


VA 
= 
pas 
pă 
[sp 
9; 
FA 
> 
pai 





„Universul” din 9 iunie 1924, continuă, sub titlul: 


STUDENŢII DE LA IAȘI AU FOST BĂTUȚI 

Ei au fost provocaţi de poliţie, schingiuiţi fără nici o vină. Un 
prefect de poliţie bătăuş. Manciu trebuie destituit. 

Am scris într-un număr precedent asupra banditismelor săvârşi- | 
te de domnul Manciu, prefectul poliţiei din lași, împotriva studenților. | 

Pentru azi vom reproduce câteva pasagii din Memoriul studen- 
ților, înaintat Ministerului de Interne. 

Studenţii zidari, 





În memoriu se spune: | 
„Studenţimea creștină de la Universitatea din Iaşi a luat botă- Hi 
rârea, încă de acum o lună, să clădească prin muncă proprie, un că- i 
min cultural... 


Provocarea prefectului de poliţie 
Abia întruniţi, ne-am şi văzut înconjurați de o companie de |. 
_jandarmi şi întreg aparatul polițienesc, în frunte cu prefectul Manciu. ; 





177 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiIu ZELEA CODREANU 


În vreme ce noi stăteam cu toţii foarte liniştiţi, ei cu armele m] 
tinse s-au repezit asupra noastră începând a ne înjura şi a ne lovi în 
modul cel mai barbar posibil. Crezând că vor găsi arme la noi ne-au 
percheziţionat pe toţi fără însă a găsi ceva la vreunul. În timpul per- 
cheziţiei, au încercat să introducă colegului Corneliu Zelea Codreanu 
un revolver şi nişte bârtii, contra cărui fapt el a protestat. Pentru aceas- 
ta a fost bătut de către poliţaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul 
Vasiliu şi împreună cu toţi ceilalți agenţi şi jandarmi l-au legat ca pe 
cel din urmă borfaş. La fel ni s-a întâmplat şi la o bună parte din cei 
ce eram acolo. Am fost declaraţi arestaţi și împrejmuiţi de cordoane de 
armată, duși la Prefectura de Poliţie. 

Şi copiii de pe drum au fost bătuţi. 

Pe drum au fost întâlniți mai mulți elevi de la diferite licee din lo- 
calitate, care mergeau la parcul sportiv pentru a exercita jocul oina, convo- 
caţi fiind de domnii directori ai liceelor respective, Toţi aceştia au fost ares- 
taţi şi duși împreună cu noi, studenții, la Poliţie, după ce bineînţeles au 
fost bătuţi în văzul tuturora, de însuşi poliţaiul Manciu și ceilalți poliţişti. 
La Poliţie au fost ţinuţi toată ziua. Pe o parte dintre noi ne-a bătut până 
la leşin şi ne-a eliberat; o parte am dat declaraţii scoase prin ameninţare, 
iar altă parte am fost eliberaţi fără să ni se mai ia vreo declaraţie. 


Și ca încheiere „Universul” adaugă: 


>: 
< 
Va 
= 
9 
i) 
> 
fo 
Z 
= 


Faptele de mai sus nu pot rămâne nepedepsite. Prefectul de 
Poliţie Manciu, dovedit agent producător și vinovat de torturarea stu- 
denţilor şi elevilor de liceu din Iaşi, trebuie să-și primească pedeapsa 
ărădelegilor sale. 


Între altele Universul”, din 10 Iunie 1924, publică sub titlul: 


IAȘII SUB TEROAREA PREFECTULUI DE POLIŢIE 

„„.Transportaţi în beciurile Poliţiei, aceşti studenți au fost supuși 
la cele mai groaznice chinuri. 

Unii dintre ei au fost spânzurați cu capul în jos, loviți peste tăl- 
pile picioarelor cu vâna de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost 
legat, apoi pălmuit și torturat de însuşi prefectul de Poliţie. Sănătatea 
lui e zdruncinată. 

Ceilalţi studenţi arestaţi prezintă grave leziuni corporale. 

300 de studenţi au reclamat faptele de mai sus procurorului ge- 
neral, cerând ca medicul legist să examineze starea colegilor torturați. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU | 





CUVÂNTUL DOMNULUI PROFESOR A.C. CUZA 


În ediția specială a ziarului „Unirea” din 1 iunie 1924, domnul profesor * 
A.C. Cuza publică un judicios articol din care extrag: : | 
| 


Dar în faţa acestor necontenite brutalităţi şi samavolnicii nenu- i| 
mărate, fără motiv — făcute anume ca prin teroare să îngrijoreze stu- | | 
dențimea creștină — două întrebări se pun hotărâtoare: M 

Ce vrea guvernul, care susţine un asemenea polițai în fruntea | 
unui oraş ca laşul? | 

Ce vrea poliţaiul el însuşi? 

Vor ei înșiși ca din mijlocul acestei continui enervări să se pro- € 
ducă reacțiuni necugetate, la care ea este pare că anume provocată, pe !] 
fiecare zi? 

Această provocare este cu atât mai nedemnă şi mai iritantă, cu cât 
în același timp polițaiul Manciu se duce la întrunirile societăţii jidănești 
„Macabi” şi se pune în fruntea acestor macabei sportivi cu care pleacă os- 
tentativ în excursie, având în frunte steagul bicolor alb-albastru. 

Iar zilnic îl vezi tolănit în automobil, nu în acel cu care a călăto- 
rit deunăzi la Ciurea, ci în acel nou care se pare că i-a fost bărăzit prin 
subscripţie publică de comunitatea israelită din Iași, încurajându-l şi prin 
ziare, la orice ocazie, pentru atitudinea sa în contra studenţimii creştine. 

Protestând cu toată indignarea contra acestei acţiuni de provo- 
care continuă, cerem ca autorităţile superioare să intervină pentru ca 
să pună capăt unei situaţii nedemne şi primejdioase, pe care Iașul şi 
studenţimea lui creștină nu o mai pot tolera. 


—_ 
jo; 
VA 
i 
[ar 
Pai 
pi 
ei 
VA 
> 
pri 





A.C. Cuza 


ÎNTRUNIRILE DE PROTEST CONTRA LUI MANCIU Li 
DIN 3 ȘI 5 IUNIE | 











S-au expediat următoarele telegrame: Ş 


MAIESTĂŢII SALE, REGELUI 
Faţă de ilegalităţile poliţaiului Manciu împotriva studenților şi 
copiilor noştri loviți şi insultați zilnic, vrând a ne întruni, am fost îm- 
piedicaţi de Poliţie şi jandarmi cu toate că procurorul a aprobat întru- 
nirea. 
i Supunem respectuos Maiestăţii Voastre plângerea noastră şi 


rugăm a fi ocrotiţi. 
i (Urmează 1200 semnături.) 





179 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


MINISTERULUI DE INTERNE 
Copiii noştri luaţi de pe stradă şi sălbatic maltrataţi de prefec- 
tul de Poliţie Manciu, cerem anchetă imediată, urmată de sancționări 
severe. 
_ Loviţi în sentimentele noastre părintești și pierzând orice răb- 
dare, aşteptăm neîntârziat dreptate. 
Ss. maior |. Dumitriu, maior Ambrozie, D. Butnaru, 
Elena Olănescu, căpitan Oarză, Gheorghiu, etc, 


„ACŢIUNEA ROMÂNEASCĂ” 


sub semnătura cunoscutului publicist de. Ion Iscrate, scrie: 


În ziua de 8 iunie 1924 s-a ţinut în sala Bejan o grandioasă 
manifestaţie publică de protest sub preşedinţia de onoare a domnului 
general Tarnovschi. Au înfierat procedeurile lui Manciu domnii: pro- 

fesorul universitar A.C. Cuza, studentul Grigorescu în numele studen- 

ţilor creştini, meseriașul Artur Rus, metalurgistul C. Pancu, profesorul 
universitar C. Șumuleanu de la Facultatea de Medicină, care a făcut 
un tablou impresionant de ceea ce a văzut la poliţie: timpane sparte, 
urechi umflate, ochi însângeraţi, mâini rupte şi picioare vinete de lovi- 
turile râncilor sălbaticilor lui Manciu. 

Declară că, de ar fi avut un copil care să fi fost schilodit de barba- 
rul din capul poliției, n-ar fi ezitat o clipă să-i zboare creierii canaliei. 
Vorbeşte apoi domnul maior 1. Dumitriu care încheie: „am încredere 
că justiția ţării ne va face dreptate. Altfel jur aici în faţa dumneavoas- 
tră, şi voi şti să-mi respect jurământul, că-mi voi face singur dreptate”. 

Mai vorbeşte avocatul Bacaloglu, meseriașul Cristea, avocatul 
Nelu Ionescu şi Profesorul lon Zelea Codreanu. La urmă s-a votat o 
moţiune de protest prin care se cerea justiției satisfacţie şi guvernului 
destituirea lui Manciu. 


ed 
< 
Zi 
= 
e) 
3 
- 
eri 


(Anul ], nr. 2, 15 noiembrie 1924) 


UN AVERTISMENT ZADARNIC 


În „Ţara Noastră” nr. 24 din 15 iunie 1924, cunoscutul scriitor ALO. 
“Teodoreanu publică un articol din care reproducem ultimele pasaje: 


Justiţia chemată să-şi spună cuvântul îi declară pe toţi „studenții arestaţi” 
nevinovaţi şi dispune să fie puși imediat în libertate, 
Studentul Zelea Codreanu e menținut totuși arestat, trimis judecății de că- 
: tre poliţaiul Manciu care e și avocat, pentru complot. 
(ele mai elementare manuale de drept şi cel mai bun simţ ne spun că în că- 
sătorie, duel sau complot nu poate figura o singură persoană. 


180 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNBLIU ZELEA CODREANU 


“Pentru a da o calificare ca cea de mai sus, cel de la care emană e ll 
găsească într-o particulară stare de ebrietate, care să-i permită viziunea cel puțin 
dublă. 

Prin urmare cu el nu putem vorbi. 

£ loc însă în numele întregii suflări româneşti ultragiate, din care scoatem, 
bucuroși și fără pagubă pentru nimeni, pe timizii ei reprezentanți din Parlament 
și presă, să întrebăm guvernul, dacă socoate util să lase sancţiunea (inevitabilă) în 
sarcina celor lezaţi și dacă nu găsește oportun s-o prevină. 

Întăriţi de cuvântul hotărâtor al justiției, nu ezităm a taxa „complotul” de 
la laşi ca o ticăloasă înscenare... 


AL. O. Teodoreanu 


SE ORDONĂ ANCHETĂ ADMINISTRATIVĂ 
MEMORIUL DOMNULUI MAIOR AMBROZIE 


În urma celor întâmplate a venit în anchetă inspectorul administrativ 
Văraru, Îată memoriul înaintat de domnul maior Ambrozie, inspectorului 
Văraru: 


Domnule Inspector, 

Hotărât lucru că domnul ministru de Interne, dorind să ştie 
adevărul adevărat asupra celor raportate de noi telegrafic cu schingiui- 
rea fiilor noştri, v-a trimis pe dumneavoastră şi, cum credem că doriţi a 

face completă lumină, am făcut acest memoriu cu naraţiunea faptelor. 

Faptul s-a petrecut după cum urmează: 

Era lucru ştiut în Iași de către directorii de școli şi de părinții 
elevilor, că aceştia fabrică cărămidă la Ungheni, pentru a construi o 
casă proprie în laşi şi că lucrează la o grădină de zarzavat, pusă la 
dispoziţia lor de doamna Ghica, în strada Carol. O parte din studenţi 
și elevi se întrunea o dată pe săptămână, sub conducerea studentului 
Zelea Codreanu, când se făcea repartiţia la muncă, adică 40 de stu- 
denţi erau trimişi la Ungheni la facerea de cărămizi, iar 20-25 de elevi 
erau repartizaţi pentru a uda grădina de zarzavat. 

Despre cele arătate mai sus a aflat şi prefectul de Poliţie; pentru 
ce oare nu ar inventa ceva de senzaţie la Iaşi, de exemplu „complot”, 
mai ales că jurnalele din Iaşi sunt socotite ca o proprietate a domni- 
ei sale şi-i vor bate în strună şi atunci: zis şi făcut. În ziua de 31 mai 
1924, ora 4.30-5 dimineaţa, când ştia că în curtea doamnei Ghica 
erau adunaţi vreo 65 de studenţi și elevi, a dat năvală peste ei cu în- 
tregul aparat de Poliţie şi cu multă armată, după gravitatea faptului 
închipuit. 

Mintea omenească refuză să priceapă ce s-a petrecut atunci 

_Când studenţii şi elevii au fost înconjurați ca cei mai ordinari crimi- 


ISI 


= 
I 
7 
=] 
(a 
Zi 
pa 
API 
VA 
> 
= 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


nali şi chiar pe loc loviți barbar de agenţi, armată şi chiar de poliţaiul sa) 
Manciu. 

După o jumătate de oră, cu, toţii, în cap cu studentul Zelea 
Codreanu, bine încadrați şi în convoi, mergeau la vale pe strada mare 
către Poliţie; în drum au întâlnit un alt grup de elevi de liceu, care, din 
ordinul profesorilor, mergeau la joc de oină la Copou. Aceştia, fiindcă 
şi-au permis luxul să salute pe cei aflaţi în fiare, imediat au fost ares- 
taţi, bătuţi şi duși la Poliţie, ca complici cu cei dintâi. 

Ajunși la Poliţie, prefectul, fără să anunţe parchetul, după gra- 
vitatea faptului, a început singur interogarea. Deci şi bătaia, maltra- 
tarea și schingiuirea studenţilor și elevilor, pentru a declara că au luat 
parte la complot şi să spună ce ştiu. Dar ce era să spună aceştia, când 
nu ştiau nimic? Aproape toți studenţii şi elevii au fost bătuţi. Mai grav 
însă au fost: 

1. Fiul meu, Cezar Ambrozie, elev în clasa a VIII-a la semi- 
narul pedagogic, căruia prefectul, personal, i-a aplicat lo- 
vituri peste cap cu rânca de bou, iar la urmă, fiindcă nu 
a răspuns cum voia el, i-a aplicat un pumn puternic peste 
urechea stângă, spărgându-i timpanul; 

Elevul Dumitriu Spinti, fiul maiorului Dumitriu; acesta a 
fost legat cu lanţuri de ambele picioare şi întors cu capul în 
jos; după ce i-a băgat o armă printre picioare (ținută de ser- 
gentul Cojocaru şi caporalul Teodoroiu), a fost bătut la tălpi 
cu rânca, personal, de prefect, până când a leșinat; 

Elevul de şcoală Gurguţă Gheorghe a fost legat de mâini și 
picioare şi pus cu faţa în jos pe podea apoi bătut cu. rânca, 
iar pentru a nu se auzi țipetele sale, i s-a pus în dreptul gu- 
rii un lighean cu apă şi un agent avea grijă să-l apese cu ca- 
pul în apă când striga mai tare. 

La toate schingiurile acestea, au fost de faţă și doi ofiţeri de jan- 
darmi: căpitanul Velciu şi locotenentul Tomida, pe care, nu cred că 
demnitatea de ostaş să-i lase a nu spune adevărul, deşi nu era de dem- 
nitatea lor de a sta acolo, întrebuințând oameni de trupă la schingiu- 
iri şi întrebuinţând şi o armă militară ca unealtă de tortură, când este 
ştiut ce menire are aceasta. 

După spusele studenților şi ale elevilor, în timpul când poliţis- 
tul Manciu se îndeletnicea cu asemenea operaţii, au trecut în cabinetul 
său domnii procurori Culianu şi Buzea. Cred că dumnelor vor arăta 
adevărul. 

Toate bătăile și schingiuirile nu au încetat decât mai târziu, 
când domnul prim-procuror Catichi a venit la Poliţie, fiind cerut de 

o comisie compusă din domnii: profesor Cuza, Șumuleanu, avocat 
| Bacaloglu, colonel Nădejde şi medicul legist Bogdan, care a constatat 


cele arătate în copie după actul alăturat şi chiar în localul Prefecturii. 


i 


2 
< 
Z 
= 
e) 
I 
> 
Z 
Va 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


După cum vedeți, Domnule Inspector, noi până astăzi am pro- | 


cedat legal, adică: 

1. Am chemat pe domnul prim-procuror şi pe medicul legist 
chiar la Prefectură, unde am constatat bătaia studenţilor şi 
elevilor; 

2. Am dat în judecată pe schingiuitori la Judecătoria Ocolului II; 

3. Am sesizat Parchetul, unde s-a trimis şi actul medico-le- 
gal, afacerea fiind repartizată domnului judecător instruc- 
tor leșanu. 

4. Ca oameni de onoare şi ofiţeri am fi putut cere domnu- 
lui Manciu satisfacţie pe calea armelor, dar domnia-sa este 
descalificat de când a refuzat să se bată în duel cu căpita- 
nul Ciulei. 

În mod cinstit, acesta este adevărul. 

Vă rog a cunoaşte, că între toţi părinţii ofensați, suntem doi ofi- 
ţeri superiori, care până în prezent, fiindcă am procedat legal, suntem 
descoperiţi, deoarece nu ni s-a dat nici o satisfacţie până astăzi de că- 
tre nimeni. Credinţa noastră este că domnul minstru de Interne ne va 
da satisfacţie completă, dând în judecată pe prefectul Manciu pentru 
faptele arătate şi va interveni la Ministerul de Război, căci prefectul 
Manciu, find ofiţer inferior de rezervă) cu bună ştiinţă a schingiuit 
pe copiii camaradului superior faţă de gradul său. 

Maior (5s.) Ambrozie 


Rezultatul anchetei este următorul: 

1. Prefectul Manciu a fost decorat cu Steaua României în gradul de 
comandor; 

2. “Toţi comisarii care ne-au schingiuit au fost avansați; 

3. Încurajaţi de aceste măsuri, ei dezlănțuie o nouă prigoană în contra 
noastră; de astă dată extinsă în întreaga Moldovă. Orice comisar, 
pentru a-şi face o sursă de venituri de la jidani sau pentru o avansa- 
re, punea mâna în piept unui student, îl bătea până la sânge în stra- 
dă sau la poliție, fără a fi obligat să răspundă pentru faptele sale. 


ZIUA FATALĂ, 25 OCTOMBRIE 1924 


În atari condiţii sufletești și de fapt m-am prezentat la judecătoria oco- 
ului II Iași, sâmbără dimineața, ca avocat alături de colegul Dumbravă, în 
„ Procesul studentului Comârzan, schingiuit de Manciu. 


3 
Sublocotenentul de rezervă Manciu face parte din Regimentul 10 Vânători, iar pentru 
mobilizare este la adăpost la atelierul de reparaţie al corpului III armată-(n. a.). 


: 


183 


MII NA 


= 
PN 
e; 
4 
Pai 
= 
































27 
Pra 
7. 
3 


PENTRU 





184 






CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Prefectul s-a prezentat cu întreaga poliţie și în plină ședință, în faţa 
avocaţilor şi a judecătorului Spiridoneanu, care prezida, s-a năpustit asupra | 
noastră, | 

În aceste împrejurări, cu riscul de a mă pierde, strivit de cei 20 de poli- 
ţişti înarmați, am scos revolverul și am tras. 

Am țintit în cine se apropia de mine. 

Primul a căzut Manciu. Al doilea a căzut inspectorul Clos, al treilea un 
om cu mult mai puțin vinovat, comisarul Hușanu. 

Ceilalţi au dispărut. 

Peste câteva minute, în faţa Judecătoriei, se găseau câteva mii de jidani, 
care — cu mâinile ridicare în sus și cu degetele crispate de ură — așteptau să ies 
pentru a mă sfâşia. 

Eu am luat în mâna dreaptă pistolul, în care mai aveam cinci cartuşe și 
cu stânga am apucat de braț pe domnul Victor Climescu, avocat din Iași, ru- 
gându-l să mă însoțească până la tribunal. 

Am ieşit, şi astfel am străbătur printre jidănimea care urla, dar care a 
avut totuşi bunul simţ, ca, în fața revolverului, să-mi facă loc. 

Pe drum m-au prins jandarmii, m-au despărțit de domnul Climescu și 
m-au introdus în curtea prefecturii de poliție. Aici comisarii au sărit pe mine 
să-mi ia revolverul. Era singurul prieten pe care-l aveam în mijlocul acestei 
nenorociri. Mi-am adunat toate puterile opunând, cinci minute, rezistență ca 
să nu-l scap din mână. Dar până la sfârșit am cedat, Mi s-au legat mâinile la 
spate cu lanțuri și am fost așezat între patru soldați cu baioneta la armă. 

Peste puţin, m-au scos din biroul în care eram și m-au dus în fundul 
curții, aşezându-mă lângă un gard înalt. Jandarmii s-au retras și m-au lăsat 
singur acolo. Am bănuit că vor să mă împuște, Am stat așa mai multe ore până 
seara târziu, așteprând să fiu împușcat. Această așteptare nu mi-a provocat 
nici un sentiment, 

Vestea tragicei răzbunări s-a răspândit cu o viteză într-adevăr fulgeră- 
toare. La cămine, când s-a aflat, a fost o adevărată explozie. De la toate canti- 
nele și căminele, studenți şi studente s-au ridicat și au pornit în fugă pe străzi, 
coborând spre Piaţa Unirii. Aici au manifestat îndelung cântând, apoi au în- 
cercat să se îndrepte spre prefectura de poliție. Dar armata, care sosise între 
timp, i-a oprit cu mare greutate, Am auzit cântecul studenților și, deși eram 
în lanţuri, mă bucuram că ei au fost eliberați. 

Târziu am fost chemat sus, în același cabinet al supliciilot, unde acum 
la masă era instalat judecăcorul de instrucţie leșanu, acela căruia mă plânse- 
sem acum patru luni în urmă, cerându-i să mi se facă dreptate. M-a interogat 
sumar după care mi-a lansat mandat de arestare. 

Am fost urcat în dubă și dus la Galata, sus pe deal, deasupra Iașului, în 
jurul mănăstirii zidită de Perre Șchiopul, domnul Moldovei. 

Am fost introdus într-o cameră în care mai erau zece arestaţi. Acolo mi 


: s-au luat lanţurile. Cei din cameră mi-au dat un ceai, după care m-am culcat. 


A doua zi, am fost pus la secret. Singur, într-o cameră cu ciment pe jos, cu un 
pat de scânduri, fără pătură, fără pernă și închis cu lacăt. Camera avea două 








































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CoDREANU 





geamuri vopsite cu var pe dinafară. Nu vedeam nimic. Un perete era aşa de 
umed încât curgea apa pe el. În prima zi, un gardian — moș Marei — mi-a adus | | 
o pâine neagră. A deschis ușa şi mi-a întins-o, căci nici el nu avea voie să intre ! 
înăuntru. Nu-mi era foame de loc. Noaptea m-am culcat pe scânduri şi m-am 

învelit cu sumanul. Sub cap n-am putut să-mi pun nimic. Mi-a fost frig. _ i 
Dimineața, am fost scos afară două minute, apoi din nou închis, În | 
cursul zilei, scudentul Miluţă Popovici, care era arestat, s-a putut apropia de |] 
fereastră, a sters geamul cât un vârf de deget, prin care puteam să văd afară. | 
Apoi s-a dus la o distanță de 20 de metri și, cu mare atenţie, îmi făcea semne 
cu degerele. Am înțeles că-mi făcea semnalizare prin alfabetul Morse. Astfel, 
am putut afla că fuseseră arestați din nou toți văcăreștenii: Moţa, Gârneaţă, | 
Tudose Popescu, Radu Mironovici, afară de Corneliu Georgescu pe care nu-l 
prinseseră. Ei fuseseră aduși în aceeași închisoare şi puși roți într-o cameră. 
Am aflat că fusese adus și tatăl meu. A doua noapte am dus-o mai rău. Mi-a 
fost foarte frig și nu am putut ațipi deloc. Aproape toată noaptea m-am plim- 
bat prin cameră. 

Dimineaţa iar m-au scos afară două minute și iar m-au închis; Moș 
Matei mi-a dat o pâine. La ora 12 mi s-au pus cătușele cu lacăt la mâni. Am 
fost urcat în dubă și dus la tribunal pentru confirmarea mandatului. După 
confirmare, readus la Galata, m-am văzut din nou în aceeaşi cameră întune- 
coasă. Afară începuse vreme rea. Lipsit de foc, m-a cuprins frigul. Am încercat 
să adorm pe scânduri. Am aţipit vreo jumătate de oră, dar mă dureau oasele. 
Din cauza frigului ce venea de la cimentul de jos, începusem să am dureri la 
rinichi. Văzând că-mi pierd puterile, am făcut apel la voinţă și la gimnastică. 
Toată noaptea, din oră în oră, mă sculam, făceam câte 10 minute gimnastică 
şi căutam cu îndârjire să mă mențin în puteri. 

Ziua următoare nu mă simţeam bine. Îmi scădeau puterile, văzând cu 
ochii, cu toată lupta pe care o duceam cu ajutorul voinței și încăpățânării. 
Noaptea care a urmat, frigul a fost mai mare și voința n-a mai funcţionat; am 
fost doborât, Mi s-a întunecat înaintea ochilor şi am căzut. Cât mă ținuse vo- 
inţa, nu aveam nici o grijă. Îmi dădeam seama că de acum e rău. Îmi tremura [: 
tot corpul și nu mă puteam opri. Cât de grele erau nopțile acelea care păreau 
Ca nu se mai sfârșesc! 

A doua zi a venit procurorul şi a intrat în celulă la mine. Am căutat să 
ascund starea în care mă aflam. . 
— Cum stai aici? 
— Foarte bine!... domnule procuror. 
— Nu ai nimic de raportat? | 
= Nu am nimic! 
Am rămas așa timp de 13 zile; apoi mi s-a făcut puţin foc. Mi s-au dat 
ae şi rogojini care au fost puse pe perete. O oră pe zi, mi se îngăduise 
afară, Într-una din zile i-am zărit pe Moţa şi pe Tudose, departe, în 
ms, . şi le-am făcut semn. “Tot atunci am aflat că tatăl meu fusese eli- 
fetu fue e asemenea, domnul Liviu Sadoveanu, lon Sava și încă un student 
usesetă şi ei arestați. 


PA 
= 
Cc 
= 
9) 
PA 
> 
p=) 





185 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiuv ZELEA CODREANU 


DOUĂ ARTICOLE ÎN JURUL CAZULUI MANCIU | | 


Afară, a doua zi după întâmplarea din Târgu Cucului, a apărut în 
„Cuvântul Iaşului” din 27 octombrie 1924, un articol al lui Nelu Ionescu, 
avocat, fost președinte al Societăţii Studenţilor în Drept, din care extrag: 


Comentariile făcute de presa liberală jidănească, în jurul morţii 
lui C. Manciu, sunt de rea credinţă şi interesate; ele pornesc de la fal- 
sificările grosolane de fapte, pentru a face cu orice preţ un erou din acel 
ce nu a fost decât un instrument, şi a da pe seama unor pretinse com- 
ploturi fascisto-antisemite, ceea ce nu a fost decât consecinţa inevitabi- 
lă a unui regim de inegalităţi şi abuzuri. 

Studenţii au fost împiedicaţi cu forţa să intre să se închine în 
Mitropolie, au fost împiedicaţi să ia masa în comun la restaurant, 
au fost bruscaţi și împiedicaţi să circule pe stradă, împiedicaţi să se 
întrunească în Universitate, împiedicaţi să se întrunească la sediul 
societăţii lor, împiedicaţi să-și lucreze grădina pentru propriul lor 
cămin, bătuţi pe stradă, în beciurile Poliţiei şi în pieţele publice de 
la cel din urmă zbir, până la acela care mai deunăzi fusese prefectul 
de Poliţie al acestui oraș. 

Studenţii cu o stăpânire de sine demnă de admirat, şi o în- 
credere în justiţie, care le face cinste, au deschis o serie de procese în 
contra prefectului Manciu și a subalternilor lui, pentru lovituri gra- 
ve, abuzuri de putere şi atentate la libertatea individuală, cu credinţa 
în botărârea justiţiei. 

Acest gest al studenţimii nu a fost înţeles. Și cu regret spunem 
că justiţia nu a răspuns speranţelor, pe care o tinerime întreagă însufle- 
țită de cel mai cald sentiment de legalitate şi ordine şi-a pus-o în ea. 

Studenta Silvia Teodorescu, lovită de către Manciu în pli- 
nă stradă cu piciorul în spate, în strada Carol, în ziua de 11 decem- 
brie 1923, în dreptul casei colonelului Velsa — fapt afirmat şi depus 
prin prestare de jurământ de numeroşi martori, nu numai că nu reu- 
şeşte să-l condamne pe Manciu în fața Judecătoriei de Ocol 1 Urban, 
dar reclamanta rămâne condamnată pentru ultraj, întrucât judeca- 
ta constată că în timpul loviturilor ar fi adresat lui Manciu cuvintele: 
„aceasta este o sălbătăcie'. 

În seara de 14 decembrie 1923, studentul de la drept Lefter, 
Galaţi, în momentul în care intra la Hotelul Bejan, unde locuia, fără 
nici un motiv a fost înconjurat de o bandă de poliţişti şi jandarmi, 
care împreună cu Manciu şi din ordinul lui, l-au lovit cu tesace, 

bastoane, paturi de armă, picioare şi pumni, până ce a căzut jos în 
| nesimţire, după care, târât de toţi aceştia a fost zvârlit fără de nici un 


ajutor pe o stradă laterală. 


Z 
< 
4 
per 
I 
> 
au 
Z. 


186 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Studentul Lefter a făcut proces lui Manciu şi Manciu. a fost | 
achitat fără să aibă nevoie să depună măcar un singur martor în con- 
tra dovadă. 

Dar barbaria şi sălbătăcia de astă-vară, cu studenţii care lucrau 
la grădina imobilului Ghica! 

25 de studenţi bătuţi boţeşte la tălpi timp de o zi întreagă, fapt 
constatat de primul-procuror și medicul legist al tribunalului pentru 
fapte închipuite care măcar n-au fost de natură să motiveze o in- 
strucţie în privinţa lor. 

Dar nu numai atât, studenţii au cerut şi o anchetă administra- 
tivă. Aceasta a avut loc astă-vară şi s-a efectuat de domnul Văraru, i 
care a rămas profund indignat de abuzurile constatate, dar asupra - 
cărui raport, ministerul de resort a pus ordinul de decorare al lui j 
Manciu, cu Coroana României. | 

Iată omul care a murit; de morţi nu se spune decât bine, dar 
aceasta nu ne împiedică să spunem adevărul. 

Manciu suprimă întruniri, Manciu te împiedică să intri la 
Mitropolie. Manciu bătea în stradă, la Poliţie şi în pieţe, insulta 
pe cei care reclamau, ameninţa pe apărătorii lor. Manciu lovea cu 
o bestialitate de posedat la adăpostul cordoanelor de sergenți şi jan- 
darmi, atunci când studenţii legaţi de mâini şi de picioare nu puteau 
zvârli prin ploaia de scuipat şi lovituri a subalternilor lui inconşti- 
enţi, decât priviri de dispreţ şi momentană resemnare. 

Iată omul datoriei şi iată ce fel de ordine făcea acest om! 

Opinia publică este alături de Corneliu Codreanu. Ei îi plac 
gesturile hotărâte şi, apreciind mobilul superior al acestui gest, care 
avertizează un regim şi servește o idee, îl dezlănțuie de considerentele 
obişnuite de incriminate unor atari fapte, îl justifică în totul şi-l apro- | 
bă în special, 

Personal salut gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu, care 
rămâne și de această dată intransigent pe chestiuni de onoare şi botă- 
rât când este vorba de demnitate. 


i 
4 
| 





pă 
= 
fe 
z 
= 
VA 
> 
p=) 





Peste câreva zile, în ziarul „Unirea', din octombrie 1924, apare articolul 
profesorului Cuza: 


MOARTEA PREFECTULUI MANCIU, Ş 
SISTEMUL FATAL ŞI URMĂRILE LUI 
Poliţia din laşi — de un an încheiat — trăiește o adevărată trage- 
die cu ultimul act pe care îl ştim, datorită înlănţuirii fatale a faptelor, i 
i ale căror victime au căzut: prefectul Manciu, inspectorul Clos, sub- 
comisarul Huşanu şi, nu mai puţin, studentul doctorand Corneliu | 
„Zelea Codreanu. 


187 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Prefectul Manciu a murit; subcomisarul Huşanu se luptă cu 
moartea; inspectorul Clos are o rană adâncă; Corneliu Zelea Codreanu 
zace în închisoare. 

Ce este această tragedie care face atâtea victime? În ce fel putem 
vorbi de înlănţuirea fatală a faptelor? Cine sunt vinovaţii? 

Manciu a fost prefectul de poliție al domnului G. G. 
Mârzescu. 

Numai în calitatea aceasta a fost adus și menţinut până la urmă 
— cu toate excesele de care s-a făcut vinovat la Prefectura Poliţiei. Ceea 
ce o dovedeşte cu prisosinţă, că a fost aprobat, că a lucrat după un plan 
stabilit, din inspiraţia directă a domnului G. G. Mârzescu, care-l sus- 
ţinea, sunt distincţiile ce i s-au acordat, „meritele” lui în serviciu și în- 
aintările personalului său. 

Sistemul fatal inspirat lui Manciu a fost terorizarea studenți- 
mii creştine: ca să dea satisfacţie jidanilor şi să facă dovadă că „or- 
dinea” se poate menţine „prin mijloace energice”. 

Sistemul fatal, nefericitul Manciu, lipsit de orice însuşiri spe- 
ciale, l-a pus în aplicare, cu o deosebită brutalitate faţă chiar de pro- 
fesorii universitari, debutând în carieră cu prilejul adunării genera- 
le a Asociaţiei Profesorilor Universitari din România, care s-a ținut 
la Iaşi, sub preşedinţia eminentului nostru coleg, domnul profesor L. 
Găvănescul, în zilele de 23, 24 şi 25 septembrie 1923. 

Prefectul Manciu a insultat universităţile şi a brutalizat şi 
arestat pe studenţi fără nici o vină, ceea ce a provocat protestul pro- 
fesorilor lor, cerând satisfacţie. 

Comisia celor patru universităţi — compusă din domnii profe- 
sori: dr. Hurmuzescu — Bucureşti, dr. Șumuleanu — Iași, M. Ştefănescu 
- Cluj şi Hacman — Cernăuţi — a redactat apoi, imediat în şedinţă 
chiar, următoarea telegramă cu trei adrese: 

1. Domnului președinte al Consiliului de Miniştri; 

2. Domnului ministru de Interne; 

3. Domnului ministru al Instrucţiei Publice, semnată de dom- 

nul I. Găvănescul: 

Asociaţia Generală a Profesorilor Universitari din România, în 
şedinţa sa de deschidere, blamează intervenţia jignitoare a Poliţiei lași 
şi, strâns unite în jurul preşedintelui, cere autorităţilor superioare cer- 
cetările cuvenite şi să i se dea deplină satisfacţie. 


4 
cd 
Vă 
2; 
3 


PENTRU 


Preşedinţele Asociaţiei (ss.) I. Găvănescul. 
„.. Aceeași comisie redactează şi trimite domnului primar al Iaşului urmă- 
toarea adresă: 


Domnule Primar, 

Asociaţia Generală a Profesorilor Universitari, în şedinţa de 
deschidere, văzând măsurile jignitoare ale domnlui prefect de Poliţie, 
faţă de congresul ei, regretă că, în starea sufletească în care a fost pusă, 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIU ZELEA CODREANU 


nu poate lua parte la banchetul oferit de Primăria oraşului, mulţumin- 


du-vă pentru bunele dumneavoastră intenţii. 
Preşedinţele Asociaţiei (ss) I. Găvănescul 


Susţinut cu mandat imperativ, ca să terorizeze studențimea, 
Manciu a lucrat în conformitate cu scopurile urmărite și după planul 
stabilit: mergând pe căile fatalităţii. Vom enumera pe scurt fapte pe- 
trecute, numerotându-le. 


1. 


Introducerea Poliţiei şi Armatei în Universitate la 10 de- 
cembrie 1923. 


Cu prilejul manifestaţiilor studenţeşti care au urmat, printre al- 
ţii a fost bătut aşa de grav de Poliţie studentul G. Manoliu, încât îm- 
bolnăvindu-se de icter a murit peste câteva zile; 


2. 


Brutalizările de la gară. Cu prilejul sosirii profesorului Ion 
Zelea Codreanu la Iaşi, după eliberarea sa din închisoare, 
prefectul Manciu s-a aruncat încă odată fără nici un motiv 
cu Poliţia şi Armata asupra cetăţenilor şi studenţilor care 
veniseră la gară să-l primească, brutalizându-i şi gonindu-i 
pe străzi ca pe nişte răufăcători; 

Vizita Prințului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu 
a înscenat alte scandaluri, care au făcut pe studenţi să se 
plângă Alteţei Sale Regale; 

Scandalul de la Teatrul Sidoli. Artiştii români retraşi de 
la Operă, venind la laşi, studenţii le-au făcut o manifesta- 
ție de simpatie. Această manifestaţie absolut paşnică, a dat 
prilej prefectului Manciu să însceneze încă un scandal îm- 
potriva studenților, care au fost bătuţi şi împrăștiați cu bru- 
talizări odioase; 

Complotul din strada Carol. Prin buna voinţă a doamnei 
Constanţa Ghica, în grădina domniei-sale din strada Carol, 
studenţii au plantat o bucată de teren cu zarzavaturi, pentru 
întreținerea lor. În ziua de 31 mai, în anul acesta, pe când 
studenţii se adunaseră la lucru, a apărut prefectul Manciu, 
cu toată Poliţia şi jandarmii având baioneta la arme şi au 
arestat pe studenți. Corneliu Zelea Codreanu a fost descins 
şi legat cu brâul său, cu mâinile la spate şi condus astfel pe 
străzi împreună cu alţi 25 de studenţi și elevi la Poliţie, unde 
au fost crunt bătuţi, 


Corneliu Zelea Codreanu, ofiţer de rezervă, doctorand în 
drept, a fost lovit peste faţă şi insultat în mod trivial cu cele mai de- 
gradante injurii. 

Elevul Ambrozie, fiu al maiorului veteran Ambrozie, a fost bă- 
tut cu palmele peste obraz, până ce i s-a spart timpanul, fapt constatat 

„Cu certificatul medicului legist profesorul dr. Gheorghe Bogdan. 


189 


Ra 
Z 
a 
= 
z 
je) 
Z 
Pa 
pi 











is 
< 
9 
> 
- 
= 
7 
Pi 
— 





190 


CARTEA CĂPITANULUI 
Coanerru ZELEA CODREANU 


Ceilalți studenţi şi elevi au fost bătuţi la tălpi cu râncele de bou, =) 
spânzurându-i de picioare și vârându-i capul în căldări cu apă ca să | 
nu poată striga. « 

Părinţii copiilor bătuţi: domnul maior Ambrozie, Dumitriu, 
Butnaru au reclamat pe prefectul Manciu ministerului şi l-au dat apoi 
în judecată, înaintea căreia Manciu a avut atitudini revoltătoare. 

Nu numai că prefectul Manciu a fost menţinut, dar a fost răs- 
plătit pentru atitudinea lui şi încurajat ca să-și aplice sistemul fatal, 
mai departe. 

Presa jidănească îi aduce zilnic cele mai mari laude, slăvindu-l 
ca pe un salvator al ordinii şi ca pe un om superior, 

Guvernul, având ca reprezentant la laşi pe G. G. Mârzescu, 
în loc să dea curs celor stabilite de inspectorul Văraru, a decorat pe 
Manciu cu Coroana României şi a înaintat personalul de care s-a ser- 
vit pentru săvârşirea nelegiuirilor lui. Astfel, comisarul Clos, unul din- 
tre cei mai vinovaţi, a fost înaintat ca inspector, 

Justiţia, având ca ministru pe același G. G. Mârzescu, susțină- 
torul lui Manciu, în loc să intervină energic și repede împotriva abu- 
zurilor săvârșite, a condamnat pe victimele lui. 

Jidănimea din Iaşi satisfăcută a dăruit Prefecturii un automobil 
pe care Manciu l-a primit în scandalul tuturor românilor, provocând ast- 
fel şi mai mult resentimentul studenţilor cu deosebire, văzând pe Manciu 
că-i sfidează din automobilul jidanilor cu care se plimba falnic pe străzi. 

Menţinut, susținut şi încurajat în modul acesta, prefectul 
Manciu, prin temperament impulsiv, lipsit de orice rezervă lăuntrică, 
şi-a închipuit că a atins culmea gloriei prin aplicarea sistemului său. 

Înlănţuirea fatală a faptelor l-a dus pe prefectul Manciu la ul- 
timul act al tragediei. 

Corneliu Zelea Codreanu a fost în legitimă apărare. 

Răspunderea morţii prefectului Manciu o are acela, în primul 
rând, care l-a pus și l-a susținut în fruntea Poliţiei: Ministrul Justiţiei 
G. G. Mârzescu. 

Răspunderea o are presa jidănească şi toţi cei care l-au îndem- 
nat şi L-au încurajat, felicitându-l să-şi aplice sistemul fatal. 


GREVA FOAMEI 


Cu vreo 10 zile înainte de Crăciun, Moţa, Gârneaţă, Tudose și Radu 
Mironovici au declarat greva foamei și a setei, fiind arestați de 60 de zile, fără 
să aibă nici o vină. Ri spuneau „ori eliberarea, ori moartea”. 

Încercarea diferitelor autorități de a vorbi cu ei dădea greș, deoarece se 
baricadaseră în camera lor, nemailăsând pe nimeni să intre. 

Tinerii aceştia deveniseră încă de mult o icoană a întregii studențimi 
române. Un simbol, Când s-a auzit afară de greva lor, studenţii și lumea au în- 
ţeles gravitaea faptului, cunoscându-le puzerea de hotărâre. Să moară acești 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIV ZELEA CODREANU 


tineri, între zidurile Galatei? Spiritele erau atât de agitate la Iaşi şi la Cluj, în- | 
cât ar fi urmat o răzbunare în masă asupra acelora pe care mulțimea i-ar fi cre- | | 
zut vinovaţi. Nu numai studenţii, dar oameni bătrâni și cu situație în societate 
strigau în gura mare. Dacă aceşti copii mor acolo cu toţii, tragem cu revolverele. 
Guvernul a început să simtă că se află în fața unei hotărâri și a unei încordări 
generale; că nația aceasta a început să aibă voința şi demnitatea ei. 

Tatăl meu a lansat arunci în ași un manifest din care extrag: 


aa pia aaa aa RI La pa 


CHEMARE 

Fraţi Români, 

Studenţii Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Tudose Popescu şi Radu 
Mironovici, menţinuţi de două luni în închisoarea Galata, au declarat 
marți, la ora 1 p.m. greva foamei şi a setei. 

Au luat aceasta grea hotărâre fiindcă sunt cu totul nevinovaţi, 
fiindcă tot nevinovaţi au stat în temniţa de la Văcăreşti și fiindcă au 
văzut că anumiţi oameni politici vor prin temniţă nedreaptă să le rui- 
neze pe încetul sănătatea şi viaţa. | 

Pe aceşti tineri eroi, floarea cea mai aleasă a viitorului țării, 
Dumnezeu i-a înzestrat între altele cu o voinţă de oțel. Deci botărârea 
lor de a muri prin foame şi sete — spre a protesta contra nedreptăţii ce 
[i se face şi contra robiei neamului nostru de către jidani prin mijlocirea 
anumitor politicieni — nu este o glumă, ci o gravă botărâre. 


ORI ELIBERARE ORI MOARTE! 


zZ 
i 
pai 
se 
= 
le) 
Z 
3 

> 
= 





Fraţi Români, 

Vom aştepta oare să vedem peste două trei-zile trecând în patru 
sicrie trupurile acestor eroi? 

Bătrâni şi tineri, gândiţi-vă: în cele patru coşciuguri nu ar fi 
trupurile celor patru studenți, ci în ele ar fi trupurile propriilor voş- 
tri copii, 

Datoria noastră, a tuturora, este să luăm grabnice măsuri de 
protest contra acestui guvern şi prin protest legal şi paşnic, dar ener- 
gic şi neînfrânt, să oprim nelegiuirea, să oprim asasinarea copiilor 
noştri, 

În sărbătorile Crăciunului, după unsprezece zile de grevă a foamei și a | 
setei, ei au fost eliberați. Erau însă așa de slăbiți, încât au fost scoși din închi- 
Soare pe targă și duși la spital, Unii ieșiseră dintr-o grea închisoare, de abia de 
Câteva luni, iar Moţa numai de o lună, după un an de închisoare neîntreruptă, 

| aşa încât puterile lor erau sleite. 

Urmările acestei greve le mai suportă unii dintre ei și astăzi, după zece 
ni, iar bietul Tudose le-a dus cu el în mormânt. 


I9I 








2 
< 
Z 
= 
8) 
e: 


PN nau 





Monumentul eroilor (Galata) 
- laşi - 


192 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


SINGUR LA GALATA 


În aceeași celulă umedă și întunecoasă, stând pe marginea tare a patu- | 
lui cu braţele la piept şi cu capul aplecat de greutatea gândurilor, trece timpul 
minut după minut. 

E grozavă singurătatea! 

Cu părere de rău mă gândesc la acele vremuri: 


Gaudeamus igitur, 
Juvenes dum sumus. 


Să ne bucurăm așadar, cât suntem tineri! Versuri care au încălzit, au 
bucurat, au încununat cu cununa veseliei tinerețea tuturor generațiilor de stu- 
denți. Este un drept al tinereții de a se veseli, de a petrece, mai înainte de a fi 
sosit vârsta care începe să apese sub greutăți și griji, tot mai multe și tot mai 
mari, viața omului. 

Mie nu mi s-a acordat acest drept; n-am avut timp când să petrec. Viaţa 
universitară, în timpul căreia toți petrec şi cântă, am terminat-o. Nici nu știu 
când a trecut, Peste tinerețea mea au năvălit, mai înainte de vreme, grijile, 
greutăţile şi loviturile şi mi-au sfârtecat-o, Ce mi-a mai rămas din ea, mi-o 
macină aceşti patru pereți posomorâți și reci. Acum mi-a fost luat și soarele, 
Sunt atâtea săptămâni de când stau în întunericul acesta şi nu mă pot bucura 
de soare decât o oră pe zi. 

Genunchii îmi sunt înghețaţi tot timpul. Simt cum urcă răceala din ci- 
mentul de jos, în sus, prin oase. 

Ceasurile trec greu. Greu de tot. La 12 şi seara iau câteva îmbucături. 
Nu pot mai mult. Noaptea începe adevăratul chin: nu pot adormi decât pe 
la orele 2-3. Afară viscoleşte. Aici, pe vârful dealului, viscolul e mai puternic. 
Prin crăpăturile uşii, vântul împinge zăpada, care devine tot mai groasă, ocu- 
pându-mi un sfert din suprafața celulei. Spre dimineață găsesc tordeauna un 
sttat destul de gros, "Tăcerea apăsătoare a nopții nu este întretăiată decât de 
cântecul cucuvaielor, care locuiesc prin turnurile bisericii și din timp în timp, 
de glasul santinelelor care ne păzesc, strigând cât pot: 

- Numărul unu! 

— Bine! 

— Numărul doi! 

- Bine! 

Stau așa, mă întreb; mă frământ și nu pot dezlega: o lună? două? un an, 
doi? Cât? O viață? "Toată viața cât o mai am? 

Da. Mandatul de arestare îmi prevestește muncă silnică pe toată viața. 
Se va judeca procesul? Desigut, dar e un proces greu. În contra mea sunt coa- 


; lizate trei forțe. 


Guvernul care va căuta să dea un exemplu prin pedepsirea mea, mai 
ales că e primul caz în România, când cineva se așează cu revolverul în mână 








[3 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoaNBLIU ZELEA CODREANU 


în faţa zbirului ce vine să-i calce în picioare demnitatea, să-i jignească onoarea 
şi să-i sfâșie, în numele principiului autorităţii de stat, carnea de pe el. 


din mâini. 

Puterea jidănească din străinătate, cu banii, cu împrumuturile, cu pre- 
siunile ei. 

"Toate aceste trei forțe sunt interesate în a mă face să nu mai ies de aici. 
În contra lor se ridică studenţimea şi mişcarea naţională românească. Cine 
va învinge? Îmi dau seama că procesul meu este mai mult un proces de forțe. 
Oricâră dreptate aș avea, dacă forțele adverse vor fi numai cu un dram mai 
puternice decât ale noastre, nu vor pregeta nici un moment de a mă nimici. 
Sunt atâția ani de când mă aşteaptă să mă prindă, pentru că le-am stat de-a 
curmezișul în toate planurile lor. Îşi vor pune toate puterile ca să nu le scap. 

Acasă, mama mea, an după an, la auzul atâtor îngrozitoare veşti pentru 
ea, cu casa călcată noaptea de procurori și perchiziționată de comisari brutali, 
primea în inimă lovitură după lovitură, 

Cu gândul la soarta așa de tristă a vieții mele, mi-a trimis Acatistul 
Maicii Domnului, cu îndemnul ca să-l citesc la ora 12 noaptea, timp de 42 de 
nopți în șir. L-am citit regulat și în măsură ce numărul nopților se mărea, par- 
că ai noştri creșteau în puteri, adversarii se retrăgeau și primejdiile dispăreau. 


MUTAREA PROCESULUI LA FOCŞANI 


În ianuarie, mi s-a adus la cunoștintă că procesul a fost strămutat din 
oficiu la Focșani. 

Focșanii erau cea mai puternică citadelă liberală din țară. Din acel 
oraș erau trei miniștri în guvern: generalul Văitoianu, N. N. Săveanu și 
Chirculescu. Era singurul loc din țară unde mișcarea națională nu prinsese, 

ncercările noastre de a face ceva dăduseră greș. Acolo nu aveam pe nimeni. 
Era doar doamna Tita Pavelescu, o veche naționalistă, cu foaia „Santinela”, 
Care semăna în pustiu. Studenţii de la Iași auzind despre această mutare, au 
rămas foarte îngrijoraţi. 

___ Echipe nenumărate, la plecarea fiecărui tren, aşteptau în gările de pe 
lângă Iași ca să mă însoțească până la Focșani, deoarece se zvonise că paznicii 
mei ar căuta să mă împuște cu ocazia acestei mutări, sub pretextul de a fi vrut 
să fug de sub escortă, 

După aproape două săptămâni de așteptare, într-o seară, a venit Botez, 
şeful siguranței, cu câțiva agenți și m-au ridicat. Am plecat într-o mașină escorta- 
tă de o alta. Am fost scos din [ași pe la bariera Păcurari și dus în gara Cucuteni. 

„Acolo, am găsit o echipă de studenți, iar cu trenul care sosea a mai 
venit încă una. N-am putut să vorbesc cu nici unul dintre ei. În timp ce po- 
ţia mă urca în vagonul dubă, ei mi-au făcut o manifestaţie de simpatie. Am 


m 3 ș ă i : 
î ie trenul aproape toată noaptea. Mă apropiam de Focşani cu siguranța 
Sândirii 


Puterea jidănească din ţară care va face tot posibilul să nu mă scape 


193 





] 
i 
| 
| 

| 



















= 
- 
A 
a 
9 
I 


ENIRU 








194 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRneLIu ZELEA CODREANU 


În gară mă aștepta poliția și directorul închisorii care m-au dus şi m-au 
încarcerat, e 

La început am avut un regim mai sever decât la Iași. Prefectul de județ 
Gavrilescu, care părea un om rău la suflet, fără nici un drept — căci un prefect 
nu are dreptul să se amestece în regimul închisorii — vrea să-mi impună un 
regim aspru. El a fost şi în celula mea, unde am avut împreună o discuție nu 
tocmai plăcută. 

Minunea, la care nu mă aşteptam nici eu și mai ales la care nu se aș- 
teptau cei ce mă aduseseră acolo, a fost că a:treia zi după ce sosisem, întreaga 
populație, fără deosebire de pattid politic și cu toate încercările autorităților 
de a mi-o face ostilă, trecuse spontan de. partea mea, 

Pe oamenii politici liberali nu-i părăgiseră numai partizanii, ci şi membrii 
familiei. Aşa de exemplu, domnișoarele Chitculescu, eleve în cursul superior al 
liceului, mi-au trimis mâncare și mi-au cusut, împreună cu alte fete, o cămașă na- 
țională. Am auzit chiar că refuzau să stea ci tată] lor la masă. 

Atunci l-am sunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabilă 
figură a Focșanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un 
om de o mare autoșitate morală, în-fața căruia se descapereau şi dușmanii, pe 
domnii Georgică Nicialescu, colonel Blezu cate prin fetiţa lui, Fluturaș, îmi 
“trimiţea de. mâncare, Vasijache, Ştefan şi Nicușor Graur; familiile Oltean, 
Ciudin, Montanu, Son, mător Cristopol, Caraș, Gurică Șrefâniu, Nicolau, 
„(ndoroncescu etc, e. Loţi acetuia și alţii m-au . tai, mult decât ploaia 
şi genunchii. 

Procesul a fost.fixat pentru, ziua de 14 martie 1925. 

În vederea lui, [A toate: centrele universitare şi chiar în celelalee orașe, au 
început să se tipărească mii de manifeste::La Cluj, căpitanul Beleuţă a tipărit 
şi răspândit prin țară'zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschisă zi şi noapte 
luptătorilor naţionăkişti, se transformase într-un gilevăpat cartier general. La 
Orăştie, la părintele; Moţa,se tipăriseță zeri de mii de broşuri 'cu poezii popu- 
lare și sute de niii,de manifeste. (Tot;ăici, amatazii mi-au tipărit niște, scrisori 
pe care eu le făcuseta în închisoarea Văcărești. Ele au apărut în broșură sub 
titlul Scrisori studenţeşti din: închisoare. 





















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CoDREANU 


SCRISORI STUDENŢEŞTI DIN ÎNCHISOARE 


ROMÂNIA VISURILOR NOASTRE... 
(Domnișoarei E...) 
Văcăreşti, 2 ianuarie 1924 


Preaonorată domnişoară F.., 

Am primit acele rânduri cu atâta adevăr și cu atâta suflet românesc în ele, le-am 
citit la gura sobei într-o noapte de închisoare şi am înțeles atunci mai bine ceea ce de mult 
simţeam, „nevoia unei Românii noi. 

Strălucirea civilizației României de azi, nouă nu ne-a luat ochii. ...Palate orbitor lu- 
minate, muzici intonând imnuri de slavă, tineri plimbându-și prin faţa vitrinelor boiaua 
de pe buze și pieptănătura savantă, milioane rulând în fiecare noapte pe la cluburi... toate 
la suprafață. 

Cine însă se trudeşte să pătrundă mai adânc, în fiecare bordei sărăcăcios al românu- 
lui va vedea copii flămânzi așteptând o rază de lumină și o coajă de pâine, va vedea o ar- 
mată în zdrenţe, purtând în ochi cea mai cumplită umilință, va constata cea mai putredă 
corupţie plecând de la vatmanul tramvaiului, atingând pe miniştrii ţării și chiar justiţia. 

Desfrâu, destrăbălare, decadenţă morală, cu aparenţa chiar de strălucire... în marș 
triumfal. 

Strălucirea aceasta nu ne-a putut orbi. Căci noi știam că „şi putregaiul străluceşte! 
Și soarele înainte de asfinţit încă străluceşte! .... 

Dar totodată am înţeles că toate cele de mai sus n-au fost nicicând și nu sunt în fi- 
rea românului; că este un microb al străinilor, care după ce ne-au furat oraşele, ne-au furat 
bogățiile, ne-au înlocuit în şcoli, vor să omoare acum și sufletul românesc... Iată pentru ce 
în problema jidovească noi nu vedem numai o simplă cucerire a comerţului nostru, ci și un 
atentat împotriva sufletului românesc care trăieşte de veacuri cinstit pe aceste meieaguri. Și 
iată pentru ce am dat semnalul şi am strigat alarma disperaţi. 

Împotriva acestui marş al neamului nostru pe drumul morţii, noi, „complotiştii de 
la Văcărești”, am complotat. 

Înapoi, către strămoşeasca vitejie și către strămoşeasca cinste românească! 

Pentru noi care am plecat de la păscutul oilor din creștetul munţilor, ca să ajungem 
aici unde suntem, nădejde de mântuire a neamului nostru nu poate să ne vie nici de la bu- 
zele cele roşii şi nici de la marii vinovaţi ai nenorocirilor noastre. 

„De aceea, în tăcerea nopţilor de închisoare, visând la România pe care ne-au cân- 
tat-o mamele la căpătâi și de care ne-am legat atâtea nădejdi și atâtea doruri sfinte, adesea 
ne întoarcem cu fața îndărăt spre codrii pe care i-am părăsit, spre ţara strămoșilor. Acolo 
dorm toate amintirile noastre, acolo doarme toată slava noastră, de acolo aşteptăm să ne 
vină şi mântuirea. 

Și acum, mulțumindu-vă pentru grija părintească pe care ne-o păstraţi, ne ridicăm 
ochii și gândul către Dumnezeu, rugându-L să vă dea sănătate și viaţă, pentru a trăi în 
acea Românie nouă... România visurilor noastrel... 


A VOSIIONI NIC LISA ÎNACALS MOSIUDŞ 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZBLBA CODREANU 


MOLDOVENII... 
"(studenților din Piatra-Neamţ) 
Văcăreşti, 17 ianuarie 1924 


Dragi prieteni, 

Am primit astăzi cele 2.000 de lei pe care ni i-aţi trimis. Vă mulțumim din suflet! 
Noi știm că ei înseamnă muncă, trudă şi frunte plină de sudoare... Și mai ales când vin de 
la moldoveni, noi ştim ce înseamnă o coajă de pâine ruptă de la gură. Pentru că noi, mol- 
dovenii am rămas cei mai săraci şi mai bătuţi de soartă dintre toți românii... Și munţii 
noştrii poartă aur! Şi codrii noştri-s mai frumoşi ca nicăierea, şi noi avem bolde mândre 
de grâu... dar ce folos? 

Săraci, flămânzi și goi. Căci „munţii noştri” nu mai sunt ai noştri, „codrii noștri” 
păstraţi de veacuri îşi pleacă fruntea în faţa securii jidoveşti, iar „boldele noastre” de aur 
nu mai sunt ale noastre. 

La noi au dispărut cântecele de veselie; şi mândrul, albul nostru port a dispărut. 
Bătută voinicească flăcăii noştri nu mai ştiu să joace, doar cântec prelung de doină răsună 
de pe dealuri în nopțile cu lună. Atât ne-a mai rămas nouă, moldovenilor... 

Țăranii noştri îmbătrâniţi înainte de vreme, brăniţi cu mămăligă mucedă, arşi de 
băutură otrăvită, uscați şi storși de vlagă, îngenunchează încet, încet și se vor stinge. 

(revista „Zorile”; Gheorghe Toma: „De la noi”) 

Aşa s-au stins din lume în concurenţa nedreaptă şi inegală cu străinii, acele superi- 
oare suflete bune şi blânde ale pieilor roșii, aşa se sting în munţii lor din sudul Africii burii, 
în fața năvălirii străinilor. 

Cine a văzut o căprioară rănită cum plânge, curgându-i lacrimile din ochii rugători, 
şi cine a putut înţelege de aici sentimentul de ireparabilă durere al rasei care piere, fără spe- 
rană, acela va putea citi, în ochii calzi şi umezi ai moldovenilor de astăzi, melancolia şi 
durerea nemărginită a unui neam care se stinge pe propriul lui pământ. 

„Și poate vom fi însemnat şi noi ceva în istoria, dacă nu a lumii, cel puţin a româ- 
nilor! 

Dar cine să se gândească la acestea. Inconştienţa, nepăsarea, corupția, destrăbăla- 
rea fără margini, ne învăluie tot mai mult în vălul cernit, de nu ne mai simţim amarul și 
moartea şi nici speranţa unor zile cu soare. 


2 
- 
PA 
Z 
e 
pe 
Z 
ip: 
z 
az 
fe 
Wa) 


Iubiţi camarazi, 

Generaţia noastră a ajuns la o grea răspântie. Ori o apucăm la deal, ori o apucăm 
la vale. La deal, pe calea energiei, a bărbăţiei, a cinstei și a credinţei neţărmurite într-un 
ideal şi într-un Dumnezeu, către un soare de aur al românilor; la vale, pe calea moliciu- 
nii, a decăderii morale şi a pierzării noastre ca neam. Ori clădim o Românie nouă, ori ne 
prăbușim. 

Moldoveni, de oriunde trăiţi pe glia românească, uniţi-vă! Veniţi să ne înfrăţim lao- 
laltă toți iubitorii ţărânii noastre sfinte! Veniţi să învăţăm a strânge spada-n mână. Veniţi 
să pornim încrezători înainte, către acel soare care a mai lucit odată pe cerul nostru! 


196 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


UNUI COPILAȘ DIN VASLUI 
Văcăreşti, 18 ianuarie 1924 


Drag copilaş și dragi copii, 

Noi am primit scrisoarea ta... să zic a voastră a tuturor, pentru că într-însa este su- 
fu dumnezeiesc şi sfânt al unei întregi generații. 

Această generaţie se ridică astăzi de lângă malurile Ceremuşului şi până la Dunăre, 
de la Nistru şi până la Tisa, având în mii de piepturi un singur suflet, în ochi o singură 
scânteie, în mii de braţe un singur fel de spadă, în lume o singură menire: a mântui nea- 
mul acesta de români şi a păstra pământul în care se odihnesc şi se vor odihni liniștiți pă- 
rinții, moşii şi strămoşii voştri. 

Şi dacă vreţi să ştiţi datoria voastră cea dintâi, am să v-o spun. Este să iubiţi cu foc, 
copii, pământul acesta. Într-însul dorm şi vor dormi mereu toate amintirile voastre; să să- 
rutați cu drag ţărâna lui; călcaţi încet — încetişor pe dânsa. Dedesubt sunt oase scumpe şi 
sânge mult. Fiecare os, fiecare picătură de sânge vor spune inimii voastre povestea de dure- 
re şi de vitejie, povestea neamului vostru; povestea unui neam de eroi. 

Şi tot acolo veți înţelege că pământul acesta a fost al vostru; că vouă vi se cuvine, că 
trebuie ori să vi-l luaţi, ori să muriţi până la cel din urmă. 

Aceasta este cea dintâi datorie a voastră, copii! Pe celelalte o să vi le scriem ia vre- 
mea lor. Până atunci studenții români închişi la Văcăreşti te sărută pe tine şi pe voi toți, 
care sunteţi nădejdea noastră de mâine. 


ELEVILOR CLASEI a VII-a 
A LICEULUI MIHAIL KOGĂLNICEANU, VASLUI 
Văcăreşti, 18 ianuarie 1924 


Iubiţi camarazi, 

Aici în temniţă, unde suntem aşa departe de lumea libertăţii... cu mult mai depar- 
te decât s-ar părea cuiva, orice veste venită dintr-acolo ne aduce bucurie şi ne aminteşte de 
acele zile trecute, în care şi noi puteam străpunge văzdubul. 

Dar când vestea ne vine dintr-acele regiuni de viaţă tânără, curată şi piină de ener- 
gie, care aşteaptă nerăbdătoare să îmbrace haină de ostaş şi să prindă spadă în mână, 
atunci sufletul nostru este cuprins de un adânc, de un sfânt fior. Pentru că veştile aces- 
tea sunt solii bătăliilor ce vor să vie, şi care vor decide ale cui trebuie să rămână aceste 
scumpe brazde. Ale noastre? Ale voastre copii? Ale românilor trăitori de veacuri pe ele, 
sau ale cotropitorilor străini? 

Aceste lucruri trebuie să le înţelegeţi voi bine, dragi camarazi. Şi să vă pregătiţi, să 
vă pregătiţi temeinic, nu atât mintea, cât sufletul: pentru că filosofi avem destui, dar ce fo- 
los că toţi sunt laşi, fără caracter, fără suflet, sau mai bine zis cu sufletele pierdute. 

Să iubiţi fierbinte țărâna în care ne dorm strămoşii şi în care mereu vor dormi toți 
cei trecuţi în lumea umbrelor. 

Să fiţi viteji! Să fiţi credincioși până la cea din urmă suflare, iată ce vă urăm de 
Anul Nou. 

Fiţi gata! Mai curând decât credeţi, patria voastră va cere de la voi puterile voastre. 


197 


HU VOSIHONI NIU IUSLĂ NAC IS LHOSIADŞ 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELtU ZELEA CODREANU 


PĂTRUNDE LUNA PRINTRE GRATII... 
* Văcărești, 25 ianuarie 1924 


Stimate domnule maior, 

E seară! Pătrunde luna printre gratii, cu rece, dulce farmec... 

Ne zboară gândul înapoi, pe cunoscute, scumpe drumuri... şi dragi prieteni ne apar 
în minte. Răscolite amintiri ne fac să retrăim în noi un scump, un dispărut trecut. 

Totuşi nu ne pare rău că suntem aici. Dacă e vorba ca această ţară să nu mai fie a 
românilor, noi nu mai avem ce căuta într-însa. Dacă e vorba ca pe sfânta ţărână în care 
ne dorm părinţii, să fim noi robii şi alţii stăpânii, atunci mai bine aici cu mâinile legate, 
decât afară cu fruntea pătată. 

Iar dacă uneori ne fulgeră prin ochi scânteia libertăţii, nu-i decât pentru a strânge 
în mână oţelul unei spade şi a porni să repunem în drepturile lui un neam oropsit. 

Nouă, moldovenilor, nu ne-a mai rămas decât să alegem: ori spada, ori mormântul. 
Mormântul pentru mişei şi pentru laşi, iar spada pentru viteji. 

Nu suntem un neam de mişei, deci spada este de partea noastră. 


DOMNIŞOAREI AURELIA DOBRESCU 
(elevă, clasa a VII-a la Şcoala Normală, Lugoj) 
Văcăreşti, 28 ianuarie 1924 


Preastimată domnişoară, 

Acum două zile am primit 60 de lei însoţiţi de rândurile acelea, care desigur ca şi 
banii au plecat din adâncul curat şi sfânt al unui suflet românesc, să încălzească inimile 
noastre și să le dea tăria şi credinţa veșnică în biruinţa zilelor de mâine. Am fost adânc 
mişcaţi când am primit obolul sfânt. El venea de pe meleaguri pe care piciorul nostru încă 
n-a călcat, pe care ochii noştri nu le-au văzut decât în visul care de veacuri a încălzit sufle- 
tele părinților noştri şi de la un suflet necunoscut de noi. 

Când în mijlocul unui dispreţ aproape general pentru tot ce poate interesa viaţa li- 
beră a unui neam, când în întunericul acestei nopţi negre scânteiază lumina unui suflet 
ales, noi, aceşti „complotişti” împotriva dezastrului către care ni se îndreaptă neamul, prin- 
dem puteri nebănuite. Pentru că am înţeles că oricât de rare vor apărea, atâta vreme însă 
cât vor apărea pe glia românească asemenea suflete, nu vom pieri. Dar cum putem oare 
mulțumi prietenei noastre necunoscute? Știm că un suflet ales nu are nevoie de răsplată 
atunci când face un bine. Totuşi pe noi nimic nu ne opreşte să arătăm un semn al bucuri- 
ei noastre. Câteva rânduri care vor putea vorbi ceva despre viaţa de aici, este tot ce vă pu- 
tem noi dărui. 

„La vreo câţiva kilometri de Bucureşti, de zgomotul, larma, petrecerile şi desfă- 
tările cele mai deşănţate, împrejurul unei vechi, tăcute mănăstiri, e locuinţa noastră. Se 
zice, împreună cu tot ce are societatea mai rău, dar noi nu credem. Rămași în timpul din 
urmă şase, ne continuăm totuşi în fiecare zi vechiul program. Dimineaţa după ce ne scu- 
lăm, intrăm în mănăstirea noastră şi ne rugăm lui Dumnezeu. Apoi vine timpul cititului, 
al scrisului şi al vizitelor unora la alţii, deoarece locuim în două camere, câte trei în fieca- 


= 
< 
S 
ie) 
7 
9 
VA 
7. 
z 
fe 
VA 
pă 
> 
7, 
= 
= 
o; 
“fi 
fe 
IS) 
Va) 


198 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIU ZELEA CODREANU 


re din ele. Fiind înconjurați de ziduri înalte, lumea din afară n-o vedem și n-am văzut-o 
de mult. 

Poate am şi fi uitat-o dacă, în zilele senine, ochii noștri n-ar fi atraşi de albastra li- 
bertate a cerului şi dacă în nopţile liniștite luna blândă, bătând cu raze de argint în gea- 
murile cu gratii, n-ar trezi în noi frumoase, scumpe amintiri. Totuşi pare că ne-am deprins 
aici. Și dacă n-am vedea la fiecare pas şapca roşie a păzitorilor noştri, dacă seara n-am 
auzi sunetul metalic al zăvoarelor care ne înțepenesc uşile şi zgomotul ciocanului care ne 
încearcă gratiile de la geamuri, de nu cumva sunt rupte, am crede că suntem nişte retrași 
de lume în jurul liniştitei sfinte mănăstiri. 

Dar toate dimprejur ne spun că noi suntem aici prizonieri, că locul noscru nu-i la 
mănăstire, cât timp ne fulgeră prin ochi scântei și mâna noastră încă poate o spadă să mai 
strângă. În vârtejul luptelor, acolo ne trage sufletul, al luptelor care vor decide dacă vom 
mai rămâne, ca până acuma, noi, stăpânii acestor brazde. De aceea, de câte ori zgomotul 
frământărilor din afară pătrunde până la noi, timpul îl cântărim cu secunda și suferinţa 
ne este mare. 

Acasă, de pe unde am plecat, avem şi noi părinţi şi fraţi, surori şi prieteni. Şi-apoi 
locurile dragi, munții cu cărărui umbrite de brazi bătrâni, cu stânci uriaşe, pe care numai 
noaptea în vis le mai vedem, ne strigă mereu înapoi în fiecare zi, în fiecare noapte, prin 
glasul vântului care niciodată n-a şuierat mai dulce ferestrelor noastre. 

Acestea toate însă ar trece. Şi dorul de părinţi şi dorul de prieteni şi dor de codru 
înverzit, dacă jalea nu ne-ar cuprinde tot mai mult sufletele pentru sărmana noastră ţară, 
atât de greu încercată de-a lungul veacurilor şi atât de greu ameninţată astăzi. 

Spre deosebire de toate năvălirile repezi și trecătoare, această din urmă năvălire 
este înceată, dar definitivă. Aşa bătrânul Iaşi şi aproape toate oraşele noastre moldovene, 
în care negustor român nu se mai poate ridica, în care industrie românească nu mai este, 
în care boierii moldoveni, au dispărut, în care românii nu mai sunt decât funcţionari să- 
raci, muncind din greu pentru a duce o coajă de pâine copiilor care mor de foame acasă, 
sau mătutători de stradă şi cerşetori, purtând adesea în nume şi pe frunte noblețea veche 
a unui neam ce piere. 

Aceasta este o cucerire înceată, care de jumătate de veac se săvârşeşte, dar după cum 
se vede, definitiv. Nenorocirea se întinde încet-încet şi mai la vale de Moldova, ajungând 
și prin Ardeal și prin Oltenia, iar de după război românii sunt ameninţaţi să dispară din 
însăși capitala ţării lor. 

Aşa, în anul 1820 aveam în București 150 de familii jidoveşti, iar după statistica 
din 1920, adică după 100 de ani, aveam 150.000 de jidani, care desigur că în urma ulti- 
melor năvăliri din Rusia, Polonia, Ungaria, Bavaria, au ajuns la 300.000. 

Iată cum se întinde răul tot mai mult și iată cum noi românii, în măsura întinde- 
rii răului, dispărem treptat, fără nădejde şi fără nici o putinţă de-a ne întoarce îndărăt în 
locurile noastre furate. lar acum situaţia se agravează mai mult, ameninţaţi definitiv de o 
stăpânire jidovească, întărită prin lege. 

Universitățile noastre au, la unele facultăţi, aproape 80 % dintre studenți, jidovi. 
Cine sunt studenţii de azi? Studenţii de azi sunt profesorii de mâine. Cu un cuvânt, stu- 
denţii de azi sunt conducătorii de mâine ai poporului român, ai Țării Româneşti. Ce ur- 
mează? Urmează că 80 % din conducătorii acestei ţări să fie mâine jidani, străini de tot 
trecutul nostru, străini de sufletul nostru, străini de aspiraţiile noastre naţionale. Urmează 


199 





d 
| 





CanTEA CĂPITANULUI 
ConangLiu ZELEA CODREANU 


ca 3 milioane de jidovi să stăpânească 11 milioane de ţărani români, buni numai să poar- 
te jugul, muncind pământul pentru ca să desfăteze pe fiii lui Israel şi ocupând — din milă 
— cele mai multe slujbe. 

Ne așteaptă robia! 

Iată pentru ce s-au ridicat 30.000 de studenți, ca, un vârtej, şi iată pentru ce noi 
ne găsim azi aici între zidurile acestei închisori. Şi iată pentru ce, până când nu se va face 
dreptate pe glia românească, nici aici, nici nicăieri, nici în mormintele noastre, noi nu vom 
avea linişte. 

Şi acum aşteptăm să pornim din nou la luptă, din care nu putem ieşi decăt sau mor- 
ţi sau biruitori. La lupta aceasta chemăm tot ce este suflet de român în ţară, copii, femei, 
bătrâni, pentru ca în rânduri unite, ca în străvechile noastre clipe de glorie, să cucerim ave- 
rea, onoarea şi țara noastră, din mâini dușmane. 

Aşadar, la luptă, români! 

Toţi care mai simţiţi în inimile voastre nădejdea unor zile mai bune. 


„FETELE DE LA SIBII-... 
(Elevelor Şcolii Normale, Sibiu) 
Temniţa Văcăreşti, 30 ianuarie 1924 


Preaonorate „fete din Sibii', 

Nu-i mult de atunci... Părinţii noştri erau studenţi, cum suntem noi astăzi; iar 
mamele dumneavoastră erau fete, precum sunteţi dumneavoastră. 35 de ani au trecut. 
Carpaţii ne erau hotar pe vremea aceea şi ne tăiau în două neamul. Acolo în Ardealul 
suferinței, românii nu erau stăpâni pe brazda lor, flăcăii erau duşi să moară pentru alţii, 
temniţele gemeau pline de cei ce îndrăzneau să-şi ceară un drept mai omenesc de la viaţă. 
Jandarmul ungur smulgea tricolorul din părul fetelor de la horă, iar bătrânii se îndreptau 
deznădăjduiţi cu faţa către soare-răsare, îşi puneau mâna prevaz deasupra ochilor și pri- 
veau lăcrimând în zări îndepărtate, acolo unde fâlfâia liber un steag românesc, acolo unde 
se afla o oaste românească. 

Dar visurile care munceau de veacuri sufletele chinuite ale românilor, mureau odată 
cu bătrânii şi năşteau deodată cu feciorii şi fetele. Nădejdea că visul să se prefacă aevea, era 
slabă, că mulţi se născuseră cu dânsul şi mulți muriseră cu dânsul, cu faţa către munţi... 

„„Aşa erau timpurile când fetele de la Sibii, cuprinse de un adânc, dumnezeiesc fior, 
au cusut împreună, stropind cu calde lacrimi, în taina nopţilor, cel dintâi steag românesc, 
unind culorile lui sfinte, în Ardealul robit. 

L-au desfăcut apoi în fâşii, au ascuns albastrul şi roșul în sân şi într-o noapte au 
trecut munţii în ţara liberă. Albastrul l-au dus la Bucureşti, predându-l studențimii de 
acolo, roșul l-au dăruit studenţilor moldoveni de la Iași, iar galbenul l-au oprit acasă, în 
Ardeal. 

La umbra acestui steag tăiat în trei, au crescut apoi, rând pe rând, toţi cei care mai 
târziu au umplut cu trupurile lor văile şi munţii — şi astăzi dorm tăcuţi în umbra cetinilor 
de brad — pentru ca din trei să facă un singur steag, al unei singure ţări, care să unească 
pe toţi românii la un loc. 


= 
- 
2 
7. 
VA 
i/ 
= 
PR 
PA 
= 
= 
7. 
2 
= 
7 
z 
ze 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Eram copii, când pentru prima dată am văzut acel steag roşu, purtat de studenţii 
ieşeni! 

Am întrebat miraţi ce e cu el? Ni s-a răspuns: e steagul fetelor de la Sibii!... Pentru 
noi acest nume, fetele de la Sibii, este un nume sfânt, iar pentru dumneavoastră un nume 
de glorie. Aşa l-am apucat de la părinții noștri, de demult, aşa l-am spus şi noi altora, aşa 
vi-l scriem şi dumneavoastră acuma, numindu-vă fetele de la Sibii... 

Și de aceea, când am primit acum câteva zile, aici în închisoare, răvaşul fetelor de la 
Sibii, noi, studenţii români de astăzi, cutremuraţi ne-am întrebat: 

Doamne, oare n-o fi acest răvaş povestea soliei mântuitoare şi sfinte a fâșiei roșii şi 
albastre din trecut? Oare n-o fi prevestirea tainică și sfântă a norocului acestui neam în 
lupta grea de astăzi? 

Pe cerul ţării noastre, abia limpezit o clipă, nori negri, mai grei şi mai amenințători, 
se adună. Alţi dușmani, mai răi şi mai periculoi, vin să ne fure pământul. Strigătul de 
alarmă a răsunat de mult şi mai răsună și astăzi încă, duios, în inimile noastre, în suflete 
pustii... pe câmpul pierdutei bătălii... 


„Studenţi creştini din România Mare 
Se-mbracă-n doliu neamul românesc, 
Jidanii ne sugrumă națiunea 
Şi-avutul ţării noastre jefuiescl... 


Ei! Şi de câte ori în serile acestea de inchisoare, când gândul ne zboară înapoi, când 
ochii noştri se închid, când capul ne cade greu între pumni, nu ne înnecăm jalea în oftaturi 
adânci! Atunci ne apar, ca umbre pe dinaintea ochilor, cu feţele săpate în bronz, defilând 
eroic, rămășițele armatelor noastre zdrobite... Și când pe dinainte ne trec, rupte, închina- 
tele steaguri, când nădejdile noastre sunt pierdute, dreptatea noastră înfrântă, iar noi cu 
mâinile legate, atunci ne este mare durerea şi pumnului nostru zadarnică truda de a smul- 
ge de la coapsă o spadă răzbunătoare... 

„„„Dar o lumină se aprinde tot mai mult în sufletele noastre... Pe brazda neagră, pe 
câmpiile înverzite, în fundul codrilor, mai sunt români! Ei nu cunosc durerea noastră, ei 
strigătul nostru disperat încă nu l-au auzit. Ei nu ştiu că duşmanii vor să ne omoare nea- 
mul, ei nu ştiu că străinii ne fură oraşele... munţii... aurul... codrii, ne otrăvesc şi sufletul, 
ne alungă din ţara noastră în lumea largă! Eu nu ştiu că din şcoli noi dispărem mereu, în 
timp ce jidanii ne iau locul, ei nu ştiu că și noi studenții suntem ca ei, săraci lipiţi pămân- 
tului, ei nu ştiu că mâine vom trebui să pribegim prin lume, cerşind o bucăţică de mălai 
pe la străini. Ei nu ştiu că în ţara noastră noi drept să ne închinăm lui Dumnezeu nu mai 
avem, ei nu ştiu că bisericile noastre ne-au fost zăvorăte, şi legate cu lanţuri porțile lor. 

Dar într-o bună dimineaţă când vor şti acestea toate, când soarele va răsări de după 
deal, de după zeci de mii de dealuri vor apărea capetele lor... răzbunătoare! Să-şi apere 
țara, să-şi apere neamul! 

Acest răsărit îl aşteptăm noi. Până atunci însă avem datoria să-i strigăm mereu, 
să-i strigăm din toate puterile noastre, să-i strigăm până nu vom mai avea glas și până 
când nu vom mai avea suflet în noi. 

Ei vor auzi, ei vor veni, ei vor birui! Căci fetele de la Sibii ne-au proorocit aceasta... 


201 


, 


DI VOSEEHIODNI NIC LISULNACOALS NLOSIUDŞ 
































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIu ZELEA CODREANU 


CĂTRE STUDENŢI! 
(domnului C..., student, Cluj) 
Văcărești, 31 ianuarie 1924 


Frate, 

Au trecut una câte una 115 zile de când ne ducem viaţa între zidurile înalte ale 
acestei închisori. 

Când am venit întâi aici, era toamnă, era cald afară, soarele lucea încă puternic pe 
boltă, copacii erau îmbrăcaţi în baină verde, era viaţă... Acum e iarnă, e frig afară, soarele 
nostru — dus, cu steagurile în ţărână, înfrânte — oștile noastre, cu zdrenţuite, prăfuite bai- 
ne, cu feţele bronzate, păstrând uşor pe buze şi pe frunte un visător, un dulce zâmbet. 


Aşteaptă neamul s-aducem izbânda 
Ne vor surâde laurii pe frunţi.. 


Târziu, în liniştit, tăcutul miez de noapte, la uşă cu zăvoare, la geamuri cu zăbrele, 
numai noi nu dormim. Sftoasă, cu faţa-i de Giocondă, pătrunde tremurând cu razele-i de 
gheaţă printre gratii, fecioară blândă, luna. 

Tăcuţi suntem ca neagra noapte, tăcuţi ca sfânta lună şi ne gândim: 


1 DIN INCHISOARE 


Pierduţi sunteţi pe Cris și Mureş? 
E moarte, e leşin, e somn: 


În tabăra duşmană sărbătoresc demonic, sorbind cu aurite cupe și ultima picătură 
de sânge, din istovit, uscatul, românescul nostru trup: triumfătorii! Sunt vipere cu cap de 
jidov, cu feţele însângerate şi pocite, rânjind ca lupii bămesiţi, cu dinţi de fară, în ochii râ- 
zători purtând o diavolească perfidie. În palate strălucite, clădite cărămidă cu cărămidă 
din sudoare românească, păşind pe covoare de mătase, îmbrăcaţi în haine scumpe, sărbă- 
toresc triumful, ridică osanale... E atâta lumină, atâta bucurie, atâta avuţie, atâta desfă- 
tare acolo... 

Iar pentru tine, sărman român, care stai în stradă, flămând şi tremurând, şi pri- 
veşti nedumerit, pentru tine nu este loc în ţara aceasta. 

Da! Da! Ridică osanale... 


SCRISORI STUL 


„Adevărul” de vineri, 1 februarie 1924. Moţiune: 


Se apropie în curând lichidarea completă a comitetului care a condus acțiunea aju- 
torării refugiaților de la 1919-1924 și recapitulând rezultatele, acest comitet constată că 
în nici o ţară unde evreii refugiaţi s-au adăpostit, ei n-au întâlnit din partea guvernelor 
centrale un astfel de tratament uman şi o astfel de răbdare şi ospitalitate ca din partea gu- 
vernului central al României Mari. 

Și iată de ce Comitetul central ucrainian din Basarabia socotește ca o plăcută da- 
torie de-a exprima, în numele nenorociţilor refugiați, Guvernului Central adânca lor mul- 





| 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA ConpREANU 


țumire, care va rămâne pentru vecie în inima poporului evreu, faţă de un astfei de ajutor 
dat în momente aşa de critice ale istoriei sale. 


Pentru conformitate: ! 
Dr, |. Bernstem-Cogan i 
Secretar, I. Sanielevici 


lar dacă te vei trezi din somn, române care dormi şi vei cumpăra de la chioșcar zi- ! 
arul „Universul” cu data de 1 februarie 1924, vei putea citi: 


La redacţia noastră s-a prezentat un student român, T. Silion, pentru a da o notiţă 
prin care caută un loc de chelner. i 


Silion este un nume vechi şi cunoscut din fosta boierime moldovenească de pe vre- 
muri. 

Prin urmare, după un an de luptă, care ne este rezultatul, colegi studenţi? Jidovimea 
cântând osanale Guvernului Central, şi mulțumindu-i pentru un astfel de tratament şi 
pentru o astfel de ospitalitate pe care evreii n-au întâlnit-o în nici o ţară, aşadar mulţu- 
mind Guvernului Central al României Mari pentru sprijinul pe care acesta l-a dat jido- 
vimii în lupta de cucerire a pământului românesc, în lupta pentru dezmoştenirea noastră, 
începută la 1919 și terminată la 1924 cu anunţarea apropiatei biruinţe desăvârșite. 

Pe de altă parte, tu, student român, urmaș al vechii, vitezei noastre boierimi, după 
un an de luptă îndârjită, în care ţi-ai pierdut și ce brumă mai aveai în ţara aceasta, tu ca- 
ută-ţi loc de chelner pe undeva ca să nu mori de foame, tu cerşeşte milă la străini, să te pri- 
mească slugă la ei, în ţara tal... 

Dureroase sunt nopţile acestea lungi, când gândurile ne împresoară! Zdrobite sunt 
puterile noastre. Ziduri ne înconjoară! Dar sufletul nostru veghează... Noi spadă n-am 
încins de mult, dar braţul nostru cere... Noapte bună, noapte bună, dragi armare stu- 
denţești... Sufletul nostru veghează! Noi așteptăm oştire nouă, mai mândră, mai vitează, | 
să îmbrace ostăşească haină, s-apuce în mâna de oţel o spadă albă. 

Noi îi vedem în gândul nostru, cu cuşma pe-o ureche, purtând pe ei cămaşa albă şi | 
coborând în cete, furtunatic, din creştet de munte, din mijloc de codru dezmoșteniţii!... i 

Ei poartă în piept străbuna vitejie, în ochi priviri de vultur, pe feţele pâmântii o 
rază de lumină. 

Pământul scump şi drag va fi din nou al nostru! Oraşele furate vor fi din nou ale i 
noastre! Copiii noştri vor avea de acuma şi pâine și onoare și dreptate în ţara lor! | 

Pe dânşii îi aşteptăm. Cu dânşii vom porni, răzbunători, înainte! Atunci veţi auzi 
în noapte glasul sufletului nostru strigând alarma: 





fi 
îs 
i 
y. 
Z 
2) 
p=] 
VA 
- 
ŞI 
VĂ 
iu 
7, 
I 
Pe 
VA 
ai 
7 
= 
e, 
pă 
= 








Sculaţi, să nu muriţi ca mâni! 
La arme, la arme, 
La arme, fraţi români! 


203 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


LATINITATEA DE LA DUNĂRE ESTE ÎN PERICOL DE MOARIE! 
(Doamnei Ch...) 
Văcăreşti, 4 februarie 1924 


e 


Preaonorată doamnă Ch. .... 

Un ziar francez, „Le Casque', al foștilor luptători alsacieni, scria în unul din nume- 
rele sale apărute în mai 1923, despre mişcarea naţională a studenţilor români, cam aşa: 

Mişcarea studenţimii române, unică în felul ei pe globul pământesc, face onoare ra- 
sei latine şi în special poporului românesc. 


În ţara noastră însă, unde „presa” aproape în întregimea ei este străină și tot așa de 
departe de adevăr precum este de sufletul românesc, de durerile și de aspiraţiile noastre, 
mişcarea studenţimii, în care se împleteau nădejdile unui neam întreg, era zugrăvită ca o 
acțiune nefastă, pornită din cele mai josnice sentimente, condusă de nişte aţâţători ai in- 
stinctelor bestiale cărora nu de puţine ori li s-au adresat și cuvinte grosolane, care însă nu 
merită a fi trecute aici. 

„Dar această studenţime română de barbari, luptând cu arme ruginite scoase din 
arsenalul medieval... în bună parte formată din foşti luptători ai fronturilor, unii cu mâi- 
nile şi cu picioarele rupte, cu piepturile sfărmate, cu amintirea încă proaspătă a camara- 
zilor căzuţi în războiul sfânt pentru zile mai fericite, cerea cu îndârjire dreptate pentru 
toată suflarea românească trăitoare din vremuri imemoriale pe aceste brazde. Dreptate? 
Dar ce dreptate? 


E 
ic 
= 
Ş 
fe 
> 
PA 
= 


«Munţii noştri aur poartă 
Noi cerșim din poartă-n poartă!... 


Dacă cineva ar apuca-o bunăoară din nordul Moldovei și ar vedea că la Cernăuţi 
slovă românească nu se mai găseşte decât pe pietrele mormintelor, dacă ar călători mai de- 
parte şi ar vedea cum în munte stejarii şi brazii noştri se aştern cu jalnic muget la pământ, 
sub lovitura nemiloasă a străinului, atunci ar înţelege durerea noastră. 

Dacă s-ar opri la Mănăstirea Putnei, unde-și doarme somnul cel mai mare voievod 
al Românilor, Ştefan cel Mare şi Sfânt, ar putea vedea pe urmaşii luptătorilor de pe vre- 
muri, ai arcaşilor şi plăieşilor moldoveni, săraci lipiţi pământului, muncind muncă de rob 
la cele două fabrici jidovești. Unde? Acolo unde nicicând n-a călcat picior de străin, în cre- 
ierii munţilor, acolo unde este cel mai sfânt loc al românilor, 

Dacă se va cobori apoi spre şes și va lua pe rând oraşele Moldovei, va vedea că via- 
fa românească s-a stins, că românii, în faţa năvălirii străinilor, s-au retras, lăsând locurile 
lor în mâini dușmane. 

S-au retras din comerţ, s-au retras din industrie, s-au retras din proprietăţi, s-au 
retras din şcoli. 

Şi acestea nu numai în Moldova. Este de ajuns să amintim că în Maramureş, de 
acolo de unde a plecat Dragoș Vodă pentru a descăleca la noi, sunt, după o statistică veche, 
47.000 de jidani la 60.000 de români. 

„Și dacă toate neamurile lumii, din cele mai vechi timpuri, au avut dreptul să se 
apere împotriva parazitismului jidovesc, pentru a-și păstra ființa lor naţională, de ce oare 


SCRISORI STU 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


numai noi, românii, să nu avem acest drept? De ce să fim barbari atunci când, tremurând 
şi ultima fărâmă a sufletului nostru, încercăm să ne asigurăm şi noi un loc sub soare?... 

Oare de ce, cu două mii de ani înaintea lui Christ, egiptenii i-au alungat pe aceşti 
jidani din mijlocul lor? Oare pentru ce mai târziu, Tacit, marele istoric al romanilor, îi nu- 
mea deterrima gens? Oare de ce Mommsen, cunoscutul istoric, susține că de asemenea și 
jidanii au fost un element de descompunere a Imperiului Roman? 

Pe la 1295, Anglia, care era pe atunci la începutul dezvoltării sale, a izgonit pe ji- 
dani, socotindu-i periculoși acestei dezvoltări, şi nu i-a primit decât după aproape 500 de 
ani, pe la 1750, Iar Chamberlain, cunoscutul scriitor englez, într-o scrisoare adresată ro- 
mânilor şi publicată pe la 1900, declară că cu toată această măsură preventivă, concurenţa 
jidanilor astăzi a ajuns așa de mare, încât ameninţă însăşi stăpânirea engleză. 

La 1 martie 1492, Ferdinand al Spaniei a dat acel faimos decret, prin care ordo- 
na jidanilor părăsirea ţării în timp de trei luni. Argumentul jidovesc, că din această ca- 
uză Spania a decăzut, este fals. La 1 august 1492 jidanii au părăsit Spania. În octom- 
brie 1492, adică după câteva luni, Columb a descoperit America. lar marea dezvoltare a 
Spaniei a urmat după descoperirea Americii. Şi abia în urma acesteia a urmat decăderea. 
Prin urmare, putem zice că imediat după alungarea jidanilor a urmat nu decăderea, ci 
mărirea Spaniei. 

Dar cine nu cunoaşte măsurile pe care Franţa le-a luat împotriva jidanilor la 1680, 
și cine nu cunoaşte mai ales măsurile de restricţiune luate de Napoleon la 1806? 

Şi să ne fie permis a face comparaţia, din acest punct de vedere, a Franţei de la 
1806, cu a României de la 1924. Avuţiile Franţei nu intraseră în mâinile jidanilor, oraşele 
Franţei nu erau copleşite de ei, clasa de mijloc a Franţei nu era distrusă, clasa ei conducă- 
toare nu era ameninţată cu dispariţia, precum acestea sunt în România de astăzi. Franţa 
era stat închegat de opt veacuri, pe când România de azi e abia la începutul închegării sale, 
ca stat unitar al tuturor românilor. Mai mult, Franţa de la 1806 nu avea aproape 80 % 
analfabeți, precum are România de la 1924. Şi dacă cu toate acestea Franţa a avut drep- 
tul să se apere, pentru ce să treacă drept „barbarie” în faţa lumii, apărarea vieţii noastre 
naționale și a pământului nostru scump? Franţa de astăzi având 80.000 de jidani la 40 
de milioane de francezi se apără împotrivă-le prin cunoscuta mişcare a lui Leon Daudet. 
Noi, românii, n-avem dreptul să ne apărăm, atunci când la 11 milioane de români, avem 
3 milioane de jidani. 

„„« Toate neamurile care au venit în contact cu acest popor distrugător au luat măsuri 
de autoapărare şi l-au îndepărtat. Cu toate acestea, se zice că lumea civilizată ar fi împotri- 
va românilor, când încearcă și ei să se apere. Englezii loveau până deunăzi pe irlandezi, în 
țara lor... şi nu era civilizat. lar americanii îşi menţin şi astăzi legile de apărare împotriva 
invaziei japonezilor. Şi nimeni nu le vede, nici le discută și nici le condamnă. 


Preaonorată doamnă, 

Primind astăzi prin doamna G... cărțile pe care aţi binevoit a ni le trimite, îndrăz- 
nim a vă scrie aceste rânduri, pentru a evidenția dreptul de apărare al naţiunii româneşti, 
și pentru a face ca el să răsune în lume, dincolo de hotarele noastre, în Franţa, unăe gra- 
ție acelorași jidani, dreptatea noastră nu e cunoscută. Lipsa legăturilor cu străinătatea am 
simţit-o adânc. Noi strigăm în lumea largă, dar glasul nostru nu se aude. Domnia-voastră, 





205 


Y. 
= 
poi 
y. 
Lao) 
ră 
if; 
=: 
= 
Z 
27, 
7 
7 
i 
y. 
A 
s 
> 
psi 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





prin legăturile pe care le aveţi cu Franţa, veţi face un imens serviciu Românilor, dacă în 
numele nostru veţi spune francezilor, cu glas tare: 
Latinitatea de la Dunăre este în pericol de moarte! 





SE STINGE ȘI BOIERIMEA NOASTRĂ DE PE VREMURI... 
(Doamnei G....) 
Văcărești, 6 februarie 1924 


Preaonorată doamnă G. .... 

Ieri am avut fericirea de a primi aici, la închisoarea Văcăreşti, vizita domniei-voas- 
tre, urmaşă a uneia dintre cele mai vechi familii a boierimii noastre româneşti, şi, desigur, 
a unui nume adânc legat de pământul acesta. Este numele de Câmpineanu, în faţa căru- 
ia noi, trăitorii de astăzi, cunoscători ai trecutului, ne descoperim cu venerație, cu adâncă 
pietate capetele. 

„Şi după ce aţi plecat de la noi în ziua aceea cu soare, cu un vânt prevestitor de pri- 
măvară, după ce porțile cele mari de fier s-au închis din nou cu zgomot surd în urma voas- 
tră, am căzut pe gânduri tăcuţi şi ne gândeam... că pentru noi nu vine primăvara... 


Se stinge și boierimea noastră de pe vremuri... Și ne întrebăm: oare cine rămâ- 
ne în urma Gbhiculeştilor şi cu ce avere? Cine în urma Cuzeştilor şi cu ce avere? Cine în 
urma Câmpinenilor, Rosnovenilor și cu ce avere? Oare cine rămâne în urma boierimii care 
şi-a săpat numele în marmura bisericilor? Oare cine rămâne în urma boierimii care a năs- 
cut din sânul său pe cel mai mare apărător al ţărănimii româneşti, Alexandru loan Cuza 
Vodă? Oare cine rămâne în urma boierimii care a născut din sânul său şi a întreţinut la 
studii în străinătate pe marele român care a fost Mihalache Kogălniceanu? 

Dar oare pentru ce, la sate și la orașe, biserici nu se mai fac, iar cele care sunt se dă- 
răpănează? 

Pentru ce în satele noastre cumetrii ca pe vremuri nu se mai fac, la care boierii bo- 
tezau celui mai vrednic gospodar, şi nici nunți cu alaiuri la care boierii cununau pe fata şi 
feciorul cel mai mândru? 

O, Doamne! E dureros răspunsul. Priviţi numai puțin în jur şi întrebaţi-vă cine vă 
înlocuieşte?... Și recunoaşteţi-vă păcatele!... 

Boierii cei noi nu se cheamă nici Ghica, nici Kogălniceanu, nici Negri, nici Greceanu, 
nici Câmpineanu. Numele lor sună Bercovici, Blank, Filderman, Rosenthal, Schuller, 
Stern, Calmanovici, Fischer... și aşa mai departe. 

Când la Paris, Berlin şi în alte părţi din străinătate, pe la 1840, erau plecaţi la 
învățătură feciorii boierilor români, ştiam că ne aşteaptă dezrobirea de la '48, Unirea 
Principatelor de la '59, ştiam că ne aşteaptă secularizarea averilor mănăstirești şi împro- 
prietărirea ţăranilor de la '64. 

Dar, astăzi oare ce ne aşteaptă, când străinătatea este plină de feciorii jidanilor, în timp 
ce aici, în ţară la noi, studentul român își caută loc de chelner ca să nu moară de foame? 

Am spus-o şi o mai spunem: ne aşteaptă biciul jidanului, ne aşteaptă jugul! 

Şi oare mai avem ceva de făcut? Ne-a mai rămas ceva?... 


i 


ISORI STUDENVERTI DIN ÎNCHISOARE 


NN 
AN 


Sci 





206 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Da! Lupta pe viaţă și pe moarte! 

Fără prea multă filosofie, fără rezerve și fără mănuși în mâini. 

În această luptă datoria ne este să facem scut în jurul boierimii noastre de sânge. lar 
datoria ei e să-și înțeleagă rostul. Această boierime a sângelui nostru, înţelegătoare a ros- 
turilor ei, ne trebuie şi nu vrem s-o înlocuim cu jidanii! 

Importanţa aristocrației în toate timpurile a fost mare, la toate popoarele şi în toa- 
te direcțiile. 

În Italia, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo, n-ar fi creat opere de artă stră- 
bătătoare a veacurilor, dacă n-ar fi existat în aristocrația Italiei din secolul al XV-lea fa- 
miliile de Medicis, Sforza etc. | 

Poate marea dezvoltare literară şi artistică a Franţei lui Ludovic al XIV-lea n-ar fi 
existat, dacă acea aristocrație bogată n-ar fi pus la dispoziţia acestei dezvoltări toată ave- 
rea şi tot concursul ei moral. 

La noi, dacă n-ar fi existat o familie de boieri, care să întreţină la studii pe Mihail 
Kogălniceanu, el însuşi de viţă boierească, şi apoi mai pe toţi oamenii mari ai generaţiei 
trecute, Dumnezeu ştie ce am fi astăzi. 

Dar, oare nu tot această boierime ne-a dat nouă pe ancu Jianu, baiducui din mun- 
ţii Olteniei? 

În timpurile de astăzi, în Italia, Mussolini nu şi-ar fi putut salva ţara, dacă aristo- 
craţia băștinașă a Italiei nu i-ar fi pus la dispoziţie totul, pentru ca bătrâna civilizaţie la- 
tină să nu se prefacă în ruine, 

(Dar să nu uităm că pe cât bine poate face o boierime, tot pe atâta rău poate face. 
Priviţi numai Rusia, unde aristocrația rusească își scaldă în sânge mulţimea păcatelor ei!) 

Iată pentru ce noi avem datoria să apărăm această a noastră boierime şi iată marea 
datorie care se desprinde pentru dânsa în lupta grea, pe care naţia românească o duce astăzi. 
Iată pentru ce avem datoria să o creăm, dacă nu mai există. O boierime a băștinașilor, care 
să aibă ca normă de selecţie iubirea nestinsă pentru ţară, străvechea vitejie, înţelepciunea și 
simţul măsurii. O boierime care să se formeze având ca normă libera selecţie a valorilor 
în toate direcțiile. Aşa precum s-a creat în Franţa acea „nobilime de spadă, şi precum era 
pe vremea lui Napoleon, când fiecare soldat purta în ranița sa bastonul de mareşal. Așa 
precum s-a creat vechea noastră boierime ai cărei urmaşi sunteţi şi domnia-voastră. 

Ce erau boierii lui Ștefan Vodă, dacă nu acei ţărani, care, purtându-se vitejeşte în 
războaie, primeau ca răsplată pentru eroismul lor moşii şi ranguri? 

Oare familia boierească a Movileştilor moldoveni nu se trage din acel aprod Putrice 
pe care Ștefan l-a făcut boier pentru vitejia lui, schimbându-i numele în Movilă? 

Patru veacuri s-au scurs de-atunci... 1475. Pe valea cea albă a Războienilor 10.000 
de boieri ai lui Ştefan Vodă, cădeau până la cel din urmă, înălbind văile cu oasele lor, îz- 
tru apărarea patriei... 

Aşa a înţeles boierimea moldoveană să scrie cea mai strălucită pagină de glorie a 
Moldovei, cu însuşi sângele ei. 

Această boierime ne trebuie! Ea va trebui să-şi păstreze tradiţia şi urmând exemplul 
eroic al înaintaşilor de la 1475, va trebui să ne ajute pe noi, va trebui să intre cu noi alături 
şi pe faţă, reînviind străvechea vitejie, în lupta sfântă de apărare a pământului românesc! 

„..Veniţi la noi urmaşi ai vechii, vitezei noastre boierimi! Veniţi... Căci duşmanii 
sunt mulţi, puterile noastre sleite, iar ţara trage să moarăl... 




















Ve 
= 
iei 
a 
Y. 
E 
7 

















NICU LIS 























TU VOSII LDA 
































207 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODRBANU 


GENERAŢIA VECHE - GENERAŢIA NOUĂ 
(Domnului căpitan B...) 
Văcăreşti, 12 februarie 1924 


Preastimate domnule căpitan, Ă 

Primind astăzi scrisoarea dumneavoastră, ne grăbim a vă răspunde. 

Da, la acei copii de 12-15 ani ne oprim. 

Impresionaţi îi privim. Ei vin după noi în valuri-valuri, ridicându-se ameninţă- 
tori ca valurile mării cuprinse de furtună. Convingerea noastră este că ei sunt cei me- 
niți de Sus spre a făuri acea Românie liberă, fericită și românească. Nu invechiții în 
rele, cei mâncaţi de patimi, şi nici cei orbiţi de strălucirea aurului jidovesc vor putea mân- 
tui această Românie. Nu! Pentru că Dumnezeu niciodată n-a încredinţat o menite sfântă 
unor oameni care nu au avut nimic sfânt. Armatele lui Dumnezeu, mergând pentru EI şi 
în numele Lui, nu pot fi formate din acei câştigaţi de satana. 

Nici nu mă gândesc să vorbesc despre reprezentanţii nenorociţi ai celei mai degra- 
datoare vieţi politice din lume, coalizaţi în diferite partide politice, care se mănâncă unii 
pe alții, averescanii pe ţărănişti, țărăniştii pe liberali, liberalii pe „naţionaliştii” din Ardeal 
şi toți împreună ne mănâncă pe noi, ducându-ne ţara de râpă. Acești politicieni sunt în 
slujba jidanilor, deci cu desăvârşire pierduţi pentru România... „cetate de vânzare, iţi mai 
lipseşte doar cumpărătorul, ai exclama, văzând viaţa politicienilor noștri, un al doilea 
Iugurtha... De la aceştia este exclus să ne vină mântuirea. Mă gândeam însă la acei câţi- 
va, puțini, care văd nenorocirea și dezastrul nostru naţional, dar care sunt robii patimilor 
celor mai josnice. Mă îndrept cu gândul spre acei domni de la... care cuprinși în mrejele 
celei mai josnice ambiţii, conduşi de prezumții, invocând argumente de ocazie, nu vor să 
înțeleagă că singura noastră mântuire în aceste clipe grele nu este decât unirea tuturor oa- 
menilor de bine din întreaga ţară, pentru înfăptuirea eliminării jidanilor. 

Și oare pentru ce acestea toate, când raţionamentul le spune tuturor că pe această 
cale, a şovăirii şi a dezbinării, pierim? Pentru că nu au în ei acel suflu sfânt, pe care 
Dumnezeu nu li l-a dat, pentru că nu l-au meritat, care singur poate să unească, tre- 
când pe deasupra tuturor ambițiilor, pe cei care cred şi luptă la fel, care singur poate duce 
pe cineva până la completa sacrificare de sine, până a sacrificiul sublim al vieții pentru o 
cauză sfântă! 

Iată pentru ce am spus că oamenii aceştia nu sunt meniţi să mântuiască ţara, nu au 
chemarea sfântă de Sus, iar dacă ar crede aceasta, apoi se înşală amarnic. 

Noi îi lăsăm să trăiască sau să doarmă liniştii şi să viseze la orice vor. 

Vor putea da această ţară pradă ambițiilor şi intrigilor, dar totodată vor trebui să 
înţeleagă că dânşii sunt cu persoanele dumnealor, iar nu cu ţara; că cine nu este cu 
țara, este împotriva țării. Și să-i ferească Dumnezeu să ajungă să-i judece națiunea ro- 
mânească, aceea care acuma creşte prin codri, pe dealuri, prin munţi, pe câmpii, căci creşte 
răzbunătoare, având în mână sabia de arhanghel! 

Noi suntem tineri, desigur că nu cunoaştem tot răui, el este prea adânc, dar cunoaştem 
aşa de mult dintr-însul, încât simţim pieirea noastră, precum presimte câinele nenorocirea. 
Noi mergem pe o pojghiţă subţire, care abia se mai ţine, simţim că se rupe sub noi, simţim că 
ne prăbușim, dar nu cunoaştem nici adâncul păcatelor şi răului nostru şi nici adâncul neno- 
rocirii care ne așteaptă. 


= 
iesi 
= 
7, 
7, 
2 
= 
Z 
VA 
> 
7 
2 
= 
6. 
ci 
25 
ID) 
je 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConansLiu ZELEA CODREANU 





S-au culcat pe lauri conducătorii României, îmbătându-se cu discursuri mincinoa- 
se, în care preamăresc vitejia acelui tăcut soldat român, adormit în tranșee de neiertat, de 
putregaiul pe care războiul trecut l-a scos la suprafaţă, şi care — dacă n-ar fi fost mâna lui 
Dumnezeu înduplecată de lacrimile, suferinţa şi rugile milioanelor de nevinovaţi — ne-ar fi 
aruncat neamul în prăpastia morţii. Oare ce mai aşteaptă aceştia? Oare nu văd de jur-im- 
prejurul României duşmani neîmpăcaţi, așteptând ceasul revanşei? Cunoaştem corupția 
care a pătruns până în justiţia şi armata ţării, putând să afirmăm că numai de când sun- 
tem aici în închisoare, au scăpat, după câteva zile de prevenţie, jidanii cu paşapoartele false 
de la Brăila, jidanii falsificatori de diplome, jidanii cu furtul lămuritor de la Calea Ferată 
în valoare de 1 miliard de lei. (Vezi „România” din 10 februarie 1924 şi „Monitorul 
Oficial” din 13 februarie 1924). 

Cunoaştem sistemul bacşişurilor, care ajung câteodată şi la milioane, dar îi ştim şi 
pe otrăvitorii vieţii noastre morale: jidanii. Cât timp acest microb, aceşti corupători de con- 
ştiinţă şi otrăvitori de suflete vor exista, vom fi un corp bolnav, în care o viaţă sânătoasă și 
morală nu se va putea dezvolta. 

Și acum iată pentru ce, ajunşi în faţa acestei nenorociri de moarte, din care, cum 
am spus, nu ne mai poate salva nimeni, cei cu sufletele curate fiind foarte puţini, datoria 
noastră neîntârziată, imediată, este de a ne îndrepta toate puterile noastre, toată mintea 
noastră, întregul nostru suflet, către generaţia nouă. Generaţia nouă va aduce cu ea o 
direcție nouă, o viață nouă, o Românie nouă! Bătrânul profesor de la Iași, pe care 30 
de ani românii nu l-au înţeles și care spunea de pe catedră studenţilor români comuniști: 
„Veţi veni la mormântul meu să plângeţi”, va fi icoana noastră cea mai sfântă. Lumina lui 
ne va îndrepta mereu pașii în această luptă, iar noi îl vomi apăra cu drag, oriunde, cu orice 
sacrificii și împotriva oricui. 

Și acum aflați că ne-a croit Dumnezeu mai mult oameni ai faptei decât ai vorbei. 
Noi vom merge mai departe pe calea chemării noastre, până la capăt! 

Iar clevetitorii, bârfitorii, trădători intereselor româneşti, să se ferească din calea 
noastră! De nu, noi multe nu ştim! Vom trage săbiile din teacă și vom trece peste dânșii, 
înainte! 

Mulţumindu-vă şi pentru celelalte informaţii, vă rugăm să primiţi salutările noastre. 






































ai 
pri 
7. 
le; 
= 
7, 
- 
9; 
7 
sr 
_ 
PA 
Z 
0 
Y. 
= 
9) 
3 
pi 





ACASĂ 
Văcăreşti, 15 februarie 1924 


Dragă mamaie, 

Acum câteva zile a fost pe la noi N... Cred că a venit şi pe la Huși, să vă spună cum 
o mai ducem. 

Noi suntem toţi bine, sănătoși, voioşi, şi ne-am deprins cu puşcăria ca ţiganul cu 
scânteile... Parcă suntem de aici, nu altceval... 

Mâncare avem, casă avem, căldură avem, ghete nu rupem. 

De citit, citim, de scris, scriem, gimnastică facem şi la biserică ne ducem în fiecare 
dimineaţă. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


Nemaifiind nevoie de bilet de la judecătorul de instrucţie, din când în când mai vine 
cineva pe la noi. 

Acum câteva zile au venit pe la noi şi ne-au adus cărţi și lucruri de mâncare, mai 
multe doamne, printre care doamna G. ... şi domnişoara E. ... 

Am primit şi bani din multe părţi, de la doctorul C. ..., de la arcaşii din Vatra 
Dornei, de la Lugoj, de la Orăştie, de Ia Vaslui, Dorohoi, Piatra-Neamţ, Huşi, laşi și încă 
din multe locuri. Noi ne-ar sfătuit însă ca banii să nu-i cheltuim deloc, ci, dacă națiunea 
ni i-a dat, naţiunii să-i dăm. De la pământ ne-au venit, pământului îi vom da! Îi vom în- 
trebuinţa pentru mişcare, îndată ce vom ieși de aici. 

Procesul nu ştim când se va judeca. Nici nu ne prea interesează, căci nu ne-ar con- 
veni să plecăm de aici, tocmai în toiul iernii!... 

Tare mă tem c-o să fie neînțelegere când or vrea să ne dea afară, că noi n-o să ne 
dăm dușil... 

Dar la noi pe-acasă ce mai este? De câte ori mă întorceam de pe la şcoli, găseam ace- 
eași casă, în stil românesc, ascunsă după cei doi caişi, şi aceeaşi înfăţişare mereu neschim- 
bată îmi închipui că o are şi acum casa părintească pe care n-am văzut-o, azi sunt cam 
150 de zile. Pe voi doar, dragi părinţi, vă voi găsi bătrâni, când am să ies de aici și o să vin 
acasă. Seara de multe ori ne cuprinde dorul şi atunci cântăm: 


De ce m-aţi dus de lângă voi 
De ce m-aţi dus de-acasă, 
Să fi rămas fecior la plug 

Să fi rămas la coasă... 


= 
ici 
2 
7. 
= 
7 
Z 


bă 


Acum vă sărut mâna, 
Corneliu 


ARCAȘILOR 
Văcăreşti, 13 februarie 1924 


SCRISORI STUDENŢI 


Fraţi români, 

O putem spune pe faţă atunci când stăm de vorbă cu arcaşii din munţii Bucovinei: 
pe aici prin părțile locului, trebuie să fim cu mare-luare aminte când spunem cuvântul 
de „români, căci Honigman pe aici e Fagure, Schwartz e Negreanu, Schonfeld e Săteanu, 
Braunstein e Ţăranu, ba pe unii din aceştia îi mai cheamă şi Brătianu, Kogălniceanu, 
Eminescu. Mâine o să apară vreunul și Ștefan cel Mare. 

De altfel să nu vă mire, căci prin aceste părţi de ţară este un fel de cumetrie cu jida- 
nii. Nu s-a împlinit nici un an de când generalul Văitoianu, pe atunci ministru de Interne, 
şi-a măritat fata după un jidan. 

Aa fiind lucrurile, nu trebuie să vă minuneze deloc întâmplarea că aici la temniţă 
este un român, pe care-l cheamă Ilie Stan Mărineaţă, şi care stă de doi ani la osândă pen- 
tru că a furat două găini, iar jidanii care au făcut marele furt de alămuri, în valoare de 1 
miliard de lei, au scăpat numai după o săptămână de închisoare, precum a scăpat cămila 
prin urechile acului, cum zice Sfânta Scriptură. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA ConREANU 








Suman, iţari, ca pe la noi, pe aicea nici pomeneală. Mă rog, chiar pentru asta ne-a 
închis și ne ţin în temniţă de 128 de zile. Li s-au părut ciudate hainele albe românești, mai 
ciudat sufletul românesc de sub ele!... Aşa păţești când umbli prin ţări străine; dar cine să 
bănuiască ca aici nu-i ţară românească! Au pus mâna pe noi şi sub cuvânt că am făcut un 
„complot', ne-au închis. Complot??! Doamne fereşte, de unde s-o mai pomenit una ca asta 
pe acolo, prin fundul munţilor Dornei sau Câmpulungului? 

Ba mai scosese că avem şi „lăzi cu dinamită”. Să nu vă fie cu bănat, domnilor mi- 
niştri, dar, vorba scriitorului, care zice undeva: „Pe la noi prin creierii munților n-au ajuns 
nici măcar chibriturile, că oamenii aprind focul cu cremenea”. De unde să avem noi lăzi 
cu dinamită?! 

Am răcnit cât am răcnit pe acolo pe la noi, după cum bine ştiţi cu toţii, pentru 
dreptatea noastră și când am văzut că nu ne-o dă nimeni, atunci ce dinamită?! Ne-am luat 
topoarele, căci așa am apucat de la strămoși, ne-am pus sumanul pe umeri, ne-am îndesat 
căciula pe urechi, şi-am venit să ne-o luăm noi singuri. Dumnealor ne-au spus că asta în- 
seamnă complot. Dumnezeu să-i mai înţeleagă, că pe la noi nu s-a mai auzit de o aseme- 
nea parascovenie. Și de atunci ne ţin închiși aici! Și ne-or mai ţine încă, băt şi bine, până 
când or înmuguri copacii și o înverzi frunzuliţa, când tot românul o cam apucă pe calea co- 
drului. Atunci om veni şi noi să ne mai vedem codrii noştri şi munţii cu muşchiul verde... 




















„„„De-ar veni luna lui mai 
Să-mi aud cerul tunând 
Caii-n câmpuri nechezând 
Și voinici pe plai suind 
Către codru tot mergând!... 





ÎNHUN LS DUOSIUDŞ 


s, 


UVOSIEONI NICO LLS 








Primăvara, mama noastră, 
Suflă bruma din fereastră 
Și zăpada de pe coastă... 
Să văd înverzind în cale 

Să mă las iar în cea vale 
Cu vreo șapte-opt pistoale... 























Aflaţi că aici între străini și între zidurile înalte și negre, dorul de locuriie noastre 
frumoase ne omoară mai mult ca orice. Pe aici nu ne bate vântul printre plete şi pe frun- 
te, cântec dulce de izvor nu mai auzim şi nici soare mândru, răsărind de după munte, nu 
mai vedem. Aici nu-i chip să te sui pe vârfuri şi să priveşti de acolo, departe-departe, pe 
deasupra codrilor și să te minunezi de frumuseţea pământului pe care Dumnezeu l-a dat 
românilor. Ochii noştri în zadar încearcă șă se îndrepte într-acolo, căci privirea se opreşte 
pe gratii de fier şi pe ziduri de piatră. 

Oricât am vrea să alungăm gândurile cele negre, iacă așa ne apucă câteodată jalea şi 
se usucă sufletul din noi de dorul plaiurilor noastre. Atunci tânjim întocmai ca și vulturul 
băgat în colivie, care mereu priveşte în sus, cu ochii printre zăbreluțe, până când moare de 
dorul albastrei libertăţi, patria lui, fără de care nu-și mai are nici un rost pe lume. 

Tot aşa, mi-aduc aminte că se spune că nişte olandezi, umblând prin părțile pli- 
ne de gheaţă dinspre miazănoapte, au prins doi eschimoşi, dintre locuitorii ținutului, i-au 














z 
< 
= 
Și 
7. 
ivi 
Z 
7 
= 
e 
A 
pa 
o 
[85 
7 
E 
= 
e; 
7, 
= 
= 
a) 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


dus în Olanda şi le-au dat tot ce le-a trebuit — masă regească şi palate de locuit. Cu toate 
acestea ei s-au uscat încet-încet și au murit, nu de foame, ci de dorul ţării lor. Noi credem 
că n-o să murim aici, dar dorul de munți şi dorul de codri ne răpește sănătatea şi ne scur- 
tează viaţa. Munţii şi codrii poate că-i vom găsi cândva la fel, dar noi cum am fost — n-o 
să mai fim niciodată, i 

Când vom ieşi de aicea, piepturile noastre vor fi uscate, frunţile noastre — încrețite 
de durere şi faţa noastră — îmbătrânită. 

Şi vor mai veni după noi mulți la suferinţă, atâta vreme cât stăpâni în această ţară 
vor fi jidanii, iar nu noi. Căci: 


Din Boian la Vatra-Dornii 
A umplut omida cornii 


De la Turnu-n Dorohoi 
Curg dușmanii în puboi 
Şi se-așază pe la noi, 

Şi cum vin cu drum de fier 
Toate cântecele pier... 

Își dezbracă ţara sânul... 
Codrul, frate cu Românul, 
De secure se tot pleacă 

Şi izvoarele îi seacă... 
Sărac, în ţară săracă... 


Arcașii, care de 400 de ani străjuiesc mormântul sfânt al voievodului de la Putna, 
vor trebui să hotărască mâine cine rămân stăpâni în ţara aceasta. Românii sau jidanii? 


ROMÂNILOR VASLUIENI 
(Domnului U...) 
Văcărești, 17 februarie 1924 


Preastimate domnule U..., 

Ieri am primit scrisoarea dumneavoastră. Colegii mei și cu mine ne-am bucurat 
mult, căci aici în închisoare unde suntem departe de lumea dumneavoastră, a celor liberi, 
scrisorile de la cei de afară sunt poate singurele noastre bucurii. 

Azi am sărbătorit, visând la o Românie nouă, 131 de zile de închisoare. 

Îi e greu leului în cușcă şi vulturului în colivie. Acum suntem la cheremul ticăloşilor, 
care n-au nici lege, nici conştiinţă şi de la care nu mai putem aştepta nimic decât moartea. 

Pregătiţi copiii, pregătiţi viitorul, pentru că altfel vom pieri! Acesta este strigătul 
nostru, al celor de aici, care în liniştea nopților lungi ne gândim mereu la România noas- 
tră, pe care ne-au cântat-o mamele la căpătâi şi pe care noi am visat-o mare și mândră, 
împletind atâtea doruri, din frageda pruncie. 

















CARTEA CĂPITANULUI | 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Mulţumindu-vă din suflet pentru părinteasca dragoste şi pentru româneasca simţi- 
re, vă rugăm să fiţi interpretul nostru pe lângă toți acei români din Vaslui, care s-au gân- 
dit la noi, şi să le spuneți că studenţii români închişi la Văcăreşti, purtând în ochi oţelul | 
vremilor ce vor să vie, sunt gata de luptă şi de sacrificii şi mai mari! i 

Trăiască România! 


Vei 
= 
A 
pă 
= 
7. 
4 

BTA 
3 
Z, 
Z 
= 
Si 
Rei 
7 
2 
& 
> 
= 








213 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELru ZELEA CODREANU 


Guvernul a tipărit manifeste contrarii și broșuri, răspândindu-le din 
abundență. Ele însă n-au avut nici un efect, deoarece valul mişcării naționale | 
se ridica impunător și irezistibil. Cu două zile înainte de data procesului, în- 
cep să sosească sute de oameni din toată țara și studenți de la toare universită- 
ţile. Numai de la Iași au venit peste trei sute, ocupând un tren întreg. 

Pe mine m-au luat autoritățile cu o trăsură și m-au dus la Leatrul 
Naţional, unde urma să se judece procesul. Din ordin însă acesta s-a amânat, 
după ce jurații fuseseră trași la sorți. Am fost condus din nou la închisoare, 
Afară însă amânarea nejustificată a procesului a produs o indignare generală, 
care s-a transformat într-o enormă manifestaţie de stradă. Ea a durat toată 
amiaza până noaptea târziu, 

Încercările armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice, Manifestația 
a fost îndreptată împotriva jidanilor și a guvernului. Jidanii și-au dat atunci 
seama că toare presiunile lor în acest proces se întorc și se vor întoarce asupra 
lor, Această manifestaţie a fost de o importanţă covârșitoare pentru soarta 
procesului. Ea a scos jidănimea din luptă. Aceasta, dându-şi seama că o con- 
damnare ar putea avea urmări dezastruoase pentru ea, dacă nu s-a retras întru 
totul, în orice caz a exercitat o presiune mai slabă asupra autorităților. 

Între timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere în libertate şi 
asigurări că voi fi eliberat. Am refuzat. 

Au venit sărbătorile Paştilor. Eu am sărbătorit Învierea singur, în celula 
mea şi, când clopotele au început să sune la toate bisericile, m-am așezat în 
genunchi și m-am rugat pentru mine și pentru logodnica mea, pentru mama 
mea și pentru cei de acasă, pentru sufletele celor morți şi pentru cei ce lupră 
afară — ca Dumnezeu să-i binecuvânteze, să le dea tărie și să-i poarte biruitori 
pe deasupra vrăjmaşilor. 


LA TURNU SEVERIN 


Într-o noapte, pe la ora două, m-am trezit pe când cineva umbla să deschidă 
lacătul. Veniseră autoritățile să mă ia, căci, pe neașteptate, procesul meu se mutase, 
prin intervenţia guvernului, la Turnu Severin, în cealaltă extremă a României. 

Mi-am strâns în grabă puţinele lucruri pe care le aveam și apoi, înconju- 
tat de o gardă, am fost pus într-o trăsură și dus la marginea orașului Focșani, 
lângă o linie de cale ferată. După puţin timp, în faţa noastră s-a oprit un tren 
şi am fost urcat în vagonul-dubă, 

Astfel am părăsit acest oraș, care la un moment dat şi-a ridicat vijeli- 
os fruntea în fața presiunilor uriașe ce se făceau și ai cărui oameni și-au rupt 
toate legăturile fie cu partidele, fie chiar cu familiile, pentru a apărea într-o 
superbă și nezdruncinată unanimitate de simțire. 

Pe drum mă gândeam: oare ce lume va fi la Turnu Severin? Nu fusesem 
; niciodată în acest oraş. Nu cunoşteam pe nimeni. 

Prin gări, auzeam lume vorbind, râzând, scoborând sau urcând, dar nu 
puteam vedea nimic, căci vagonul meu nu avea geamuri. Doi centimetri de 












































CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiu ZELEA CODREANU 


perete mă despărțeau de tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei ce se 


plimbau prin aceste gări vor fi și mulți cunoscuți sau prieteni de ai mei. Dar | 


ei nu ştiu că eu sunt aici. 

Fiecare merge undeva. Numai eu nu știu unde. Toţi umblă ușor şi sprin- 
cen, dar eu duc în suflet, mai grea decât un pietroi de moară, povara grijilor 
acestui imens necunoscut care îmi stă în față. Voi fi condamnat pe viață? Pe 
mai puțin? Voi mai ieși dintre zidurile urâte și negre ale închisorii, sau soarta 
îmi va fi să mor aici? Îmi dau seama bine că procesul nu mai e problemă de 
dreptate; este o problemă de forță: care dintre aceste două forțe va fi mai tare, 
aceea va avea dreptate. Va fi mai tare curentul nostru, sau presiunea iudeo-gu- 
vernamentală? Dar nu se poate. Cine va avea dreptate, acela va fi mai tare și va 
putea deci câștiga şi dreptatea sa prin forță. 

Și cu cât trenul mergea, simțeam dureri în suflet. Sufletul pare că-mi 
era legat de fiecare piatră din Moldova şi, cu cât mă depărtam de ea, simțeam 
că se rupea ceva din el. 

Am mers așa toată ziua singur, închis într-un vagon întreg. Spre seară 
am ajuns într-o stație, mi se pare, Balota. Un ofițer de jandarmi a intrat înă- 
untru însoțit de agenți şi m-a invitat să mă dau jos. 

M-au dus apoi în dosul gării, m-au urcat într-o maşină și au pornit cu 
mine. Mi s-au părut oameni foarte de treabă. Încercau să prindă o discuție cu 
mine, să glumească, dar, dus de alte gânduri şi nevoi, nu-mi venea să vorbesc, 
Le răspundeam cu bunăvoință, dar scurt. 

Am intrat în Turnu Severin. Am trecut pe câteva străzi și am simțit O 
adevărată bucurie pentru suflet și desfătare pentru ochi, văzând oamenii cum 
se plimbă pe stradă. 

Ne-am oprit la poarta închisorii. Nu știu pentru a câta oară s-au des- 
chis iar porţile cu lacăte, ca să se închidă din nou după mine. 

Directorul și funcționarii m-au primit ca pe un oaspete ales și mi-au dat 
o cameră bună, care nu mai era ca Până acum cu ciment pe jos, ci cu podea de 
scânduri, Și aici, arestaţii, ca şi în celelalte închisori, s-au apropiat de mine cu dra- 
goste; iar eu i-am ajutat mai târziu în nesfârșita lor mizerie materială și morală. 

A doua zi, am ieşit în curte. Era un loc de unde se vedea în stradă. Pe 
la ora 12, am văzut masați în faţa închisorii, peste 200 de copii mici, între 6-7 
ani care, când m-au zărit trecând, au început să facă semne din mânuțele lor, 
unii cu batiste iar alții cu șepci. Erau copii din școlile primare, care auziseră că 
am venit la Turnu Severin şi că mă aflam în închisoare. Acești copii vor fi de 
acum, în fiecare zi, nelipsiţi din fața închisorii. Mă vor aștepta să trec ca să-şi 
ridice micuțele lor mâini, pentru a-şi manifesta simpatia faţă de mine. 

Am fost dus la tribunal, unde președintele Varlam, un om de o mare 
bunătate, s-a purtat foarte frumos cu mine. Mai puţin frumos, procurorul 
Constantinescu, despre care lumea spunea că şi-ar fi luat împreună cu pre- 
fectul Marius Vorvoreanu angajamentul condamnării. Eu însă nu credeam. 


| La început au fost mai severi. În dosul acestei severități vedeam și ceva ră- 


utate, Dar au fost, încetul cu încetul, înmuiaţi de valul de opinie publică, de 
entuziasmul care se ridica de la copiii și până la bătrânii orașului. Acum toți 


ivi 
PA 
p= 
FE 
fa 
Z 
st) 
PA 
> 
poi 














2 
re 
7 
= 
3 
> 
[4 
7. 
— 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


simțeau românește și vedeau în lupta noastră o luptă sfântă pentru viitorul 
ţării acesteia. Cunoşteau nenorocirile mele şi vedeau în gestul meu un gest 
de răzvrătire a sentimentului de demnitate omenească, gest pe care orice om 
liber l-ar fi făcut. 

Oamenii din țara lui Iancu Jianu și a domnului Tudor, ale căror pistoa- 
le răsunară pentru neam și pentru demnitate, în contra umilirii seculare, au 
înțeles ușor ceea ce fusese la Iaşi. 

Nici o argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. În zadar strigau 
procurorii și prefecţii. În închisoare am fost înconjurat de dragostea și grija 
tuturor familiilor din oraș, chiar și ale acelora care aveau un rol oficial, cum era 
aceea a primarului Corneliu Rădulescu, pentru care am rămas cu multă admi- 
rație; dar mai ales înconjurat, ca nicăieri în altă parte, de dragostea copiilor și 
de înțelegerea lor pentru suferințele mele. Ei făcuseră prima manifestaţie pen- 
tru mine la Turnu Severin. Îmi amintesc cu duioșie cum copiii mici din maha- 
la, care abia umblau în picioare, văzând pe cei mai mărișori că se adunau regu- 
at, în număr mare, în faţa închisorii și dădeau din mâini, au început să vină și 
ei în fiecare zi. La oră fixă, îi vedeam cum încep să se adune din toate părțile, ca 
la un program pe care îl aveau de executat. Toţi erau tăcuți şi cuminţi. Nu se 
jucau, nu cântau, Se uitau numai, așteptând să mă vadă trecând prin dreptul 
unei deschizături, pentru a-mi face semne din mâini şi pe urmă plecau acasă. 
Înșelegeau ei că e ceva trist în această închisoare și bunul lor simț le spunea că 
nu e loc pentru râs aici. Într-o zi, au început să-i alunge jandarmii. A doua zi, 
nu i-am mai văzut. Se puseseră santinele care i-au oprit de a mai veni. 


PROCESUL 


Procesul a fost fixat la 20 mai. 

Preşedinţele tribunalului a primit 19 300 de înscrieri de apărători din toată 
țara. Cu două zile înainte, au început să sosească trenuri întregi cu studenți. leșenii 
au venit și aici în număr de 300. De asemenea, în număr mare, au venit și bucu- 
teștenii, clujenii, cernăuțenii, Printre sosiți era și o delegație a Focşanilor, în frunte 
cu fostul prim-jurat de la 14 martie, Mihail Caraș, care acum se înscrisese ca apă- 
rător în numele juraților focșăneni. Sosiseră și martorii acuzării: polițiștii din lași. 
Dezbaterile procesului s-au deschis în sala Teatrului Naţional, președinte fiind 
domnul consilier Varlam. Pe banca acuzării, alături de mine, erau: Moţa, Tudose 
Popescu, Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca apărării: 
profesorul Cuza, profesorul Găvănescul, Paul Iliescu, profesorul Șumuleanu, Em. 
Vasiliu-Cluj, Nicușor Graur, întreg baroul din Turnu Severin etc, 

Sala era arhiplină, iar afară, în jur teatrului, așteptau peste 10.000 de 
oameni. 

S-au tras la sorți juraţii. Au ieşit următorii: N. Palea, G.N. Grigorescu, 


: ]. Caluda, I. Preoteasa, G.N. Grecescu, D.I. Bora, V.B. Jujescu, C. Vărgatu, C. 


Surdulescu, Adolf Petayn, PI. Zaharia, G.N. Boiangiu, |. Munteanu și G.N. 
Ispas. Au depus jurământul şi s-au așezat grav pe locurile lor. S-a citit actul 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile aşa cum au în] 
câmplat. Ceilalţi cinci au răspuns și ei la interogatoriul ce Îi s-a făcut, spunând | 
adevărul: că nu au fost amestecați în nici un fel în faptele care se judecă. | 

Martori ai acuzării erau un jidan și poliţiştii de la Iași. În ședință au 
negat totul. Nu era nimic adevărat. Toate bătăile, toare schingiuirile erau pură 
invenție. Negau chiar și certificatele medicale eliberare de profesorul Bogdan, 
medicul legist. 

Atitudinea aceasta, după ce juraseră pe Cruce că vor spune adevărul și 
numai adevărul, a provocat indignarea întregii săli. Pe unul din martori, comi- 
sarul Vasiliu Spanchiu, pe care-l vedeam transformat acum în cea mai blândă 
fiinţă — nu văzuse și nu făcuse nimic — ridicându-mă, cu voia președintelui, 
l-am întrebat tare și plin de indignare: 

— Nu ești dumneata acela care m-a lovit cu pumnul peste faţă în grădi- 
nă la doamna Ghica? 

— Nu sunt. 

— Nu ești dumneata acela care băgai pe studenți cu capul în căldarea cu 
apă, atunci când, spânzurați cu picioarele în sus, erau bătuți la tălpi? 

— Nici nu am fost pe acolo; eram în oraș pe atunci. 

Pe fața lui, din gesturile lui, din atitudinea lui întreagă, se vedea că 
minte, că jură pe Cruce şi minte. Mulțimea din sală clocotea de indignare. 
Deodată, ca o expresie a acestei indignări colective, un domn sare din mijlocul 
mulțimii, îl apucă pe comisar în braţe şi-l scoate pe sus afară din sală. 

Era domnul Tilică Ioanid. Îl auzim îmbrâncind pe comisar pe scările 
din dos: 

— Canalie, să pleci de aici că nu-ţi garantăm viața! Apoi adresându-se 
tuturor comisarilor din lași: 

— Aţi schingiuit în mod barbar, cu mâinile voastre pe aceşti copii. Dacă aţi 
fi făcut așa ceva la Turnu Severin, aţi fi fost măcelăriți pe stradă de lume. Prezența 
voastră aici murdărește acest oraș; plecați cu primul tren, altfel va fi rău de voi. 

Acest gest a fost de altfel bine venit, căci lumea era cu sufletele încărca- 
te. El a produs o uşurare în întreaga sală. 

Călăii erau umiliţi și umblau salutând până la pământ şi cerșind o cât 
de mică atenție de la cel mai umil purtător de fundă tricoloră. 

— Parcă noi nu suntem buni români! Dar ce să facem? Am avut ordin. 

— Nu! Canalii! N-aţi avut suflet de părinte și de român. Ne-aţi avut 
onoare de oameni. N-aţi avut respect pentru lege. Ați avut ordin? Nu! Aţi 
avut suflete de trădători. Aşa le spunea lumea pe străzi. 

Urmează apoi, timp de vreo două zile, audierea martorilor apărării, 
Printre care bătrânul profesor lon Găvănescul, de la Universitatea din laşi, el 
însuși bruscat de prefectul Manciu cu ocazia congresului profesorilor univer- 
sitari, al cărui preşedinte era; ofiţerii — foşti comandanți şi profesori ai mei la 

| Liceul Militar şi Şcoala de Infanterie. 

Vin pe rând copiii schingiuiți și părinţii lor să refacă în fața judecători- 
lor, aproape plângând, scenele de durere și umilire la care au fost părtași. 


217 


a>) 
Z 
= 
= 
2, 
5 
7, 
> 
= 














| 
| 
| 
j 
| 





4 
< 
7 
2; 
Iei 
=> 
= 
PA 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Partea civilă a fost reprezentată de domnul Costa-Foru, șeful unei loji 
masonice din capitală. 

Apărătorii au vorbit în ordinea următoare: domnii Paul Iliescu, Tache 
Policrat, Valer Roman, Valer Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Cananău, 
Donca Manea, Mitulescu, Virgil Nera, Neagu Negrilești, Henrietta Gavrilescu, 
profesorul dr, Șumuleanu, profesorul Ion Găvănescul, profesorul A.C. Cuza. 

Urmează o serie de declaraţii scurte, făcute de domnii: Mihail Caraș, 
colonel Vasilescu Lascăr, bătrânul preot Dumitrescu din Bucureşti, colonel 
Cătuneanu, studentul Ion Sava în numele studenţilor din Iași, dr. Istrate în 
numele studenților din Cluj, studentul I. Rob pentru studenții din Cernăuți, 
Dragoș în numele studențimii din capitală, studentul Cameniţă pentru 
Turnu Severin, Ion Blănaru pentru studenții fâlcieni, comandor Manolescu, 
Alexandru Ventonic pentru negustorii creștini din Iași, Costică Ungureanu, 
Petru Vasiliu, Grecea, căpitan invalid Peteu-Ploeşti, M. Negru-Chișinău. 

Ultimul cuvânt l-am avut eu. Eu am spus: 

- Domnilor juraţi, noi am luptat și tot ce am făcut, am făcut numai din 
credință și dragoste pentru ţară. Ne luăm angajamentul de a lupra până la ca- 
păt. Acesta este ultimul meu cuvânt. 

Era în după-amiaza zilei a şasea a procesului, 26 mai 1925. 

Am fost introduși toți şase într-o cameră, Așteptam rezultatul. Cu 
mai puțină emoție, dar totuși cu emoție. Peste câteva minute, auzim în sala 
cea mare tunete de aplauze, strigăte, urale. N-am avut vreme să judecăm mai 
mule, pentru că uşile s-au deschis și mulțimea ne-a luat, ducându-ne în sala 
de ședințe. Lumea, când am apărut purtați pe umeri, s-a ridicat în picioare, 
strigând și fluturând batistele. 

Preşedintele Varlam era cuprins și el în valul de entuziasm căruia nu 
i-a putut rezista, Juraţii erau fiecare la locurile lor, la piept purtând toți câte o 
fundă tricoloră cu zvastică, 

Mi s-a citit verdictul de achitare, după care am fost luat pe sus și dus 
afară, unde se aflau peste 10.000 de oameni. Cu toții au format un cortegiu și 
ne-au dus pe brațe, pe străzi, în timp ce lumea de pe trotuare arunca flori. Am 
fost condus în balconul domnului Tilică Ioanid, de unde, în câteva cuvinte, 
am mulțumit tuturor românilor din Turnu Severin, pentru marea dragoste 
pe care mi-au arătat-o cu prilejul acestui proces. 


SPRE IAȘI 


După ce am mulțumit, prin câteva vizite făcute severinenilor, pentru mo- 
dul cum s-au purtat cu mine, am plecat a doua zi spre Iași cu un tren special. 
În gară erau mii de oameni cu flori, care veniseră să ne petreacă și să ne 


_ împodobească vagoanele. Trenul special nu era pentru mine; el era al celor 


peste 300 de ieşeni care veniseră la proces, la care se mai adăugaseră vagoanele 
focșănenilor, bârlădenilor și vasluienilor. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Am plecat. În urmă, a rămas mulțimea futurând din batiste și manifes-| 
cându-și dragostea şi dorința ei de luptă, prin urale care făceau să clocotească | 
văzduhul. Stând la geam, mă uitam înapoi spre mulțimea aceea mare de oa- 
meni, din care nu cunoscusem mai înainte pe nimeni și care acum se despăr- 
țeau de noi cu lacrimi în ochi, ca și cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. În 
gând mi-am făcut o rugăciune, mulțumind lui Dumnezeu pentru biruința pe 
care ne-o dăduse, | 

Abia acum, trecând din vagon în vagon, am putut să-mi revăd camara- 
zii de la Iași, vorbind cu fiecare în parte și bucurându-ne toți că Dumnezeu 
ne-a făcut biruitori şi ne-a scăpat din această primejdie, din care toți dușmanii 
noştri credeau că nu voi mai putea scăpa. 

Într-un compartiment erau profesorul Cuza și profesorul Şumuleanu 
cu doamna. Mergeau satisfăcuți, înconjurați de dragostea noastră. 

"Toate compartimentele erau, care de care, mai frumos împodobite cu 
Aori şi cu verdeață. Mai ales că la staţia următoare Turnului-Severin, un nou 
val de flori ni-l aduseseră, fără să ne fi așteptat, țăranii cu preoții lor, cu învăță- 
zorii și cu copiii de școală, cu toții îmbrăcați în costume naţionale. 

În toare gările, lume multă aștepta sosirea trenului. Nu era o primire din 
acelea oficiale şi reci. Nu-i aduseseră pe oameni nici datoria, nici teama, nici 
interesul. Pe la marginea mulțimii am văzut bătrâni care plângeau, Oare de ce? 
Ei nu cunoşteau pe nimeni din cei care eram în tren. Pare că cineva necunos- 
cut îi împingea, șoptindu-le tainic: „Veniţi la gară, pentru că din toate trenurile 
care trec, este unul care merge astăzi pe linia destinului românesc. Toate merg 
pentru interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pentru neam. 
Maulţimile au câte odată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. 
Mulţimile văd nearmnul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mă- 
rire, ca și acelea ale înfrângerii. Simt cum clocotește viitorul. Contactul acesta cu 
neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulțimile plâng. 

Aceasta va fi fiind mistica națională pe care unii o critică, pentru că nu 
știu ce este şi pe care alții nu o pot defini, pentru că nu o pot trăi. 

Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu 
Dumnezeu, printr-un salt din natura umană în natura divină (N. Crainic), 
mistica națională nu este altceva decât contactul omului sau al mulțimilor 
cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac, din lumea preo- 
cupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o 
face orice istoric, ci trăind, cu sufletul lor. 

Când trenul, împodobit cu drapele și verdeață, a intrat în Craiova, pe- 
ronul gării era plin de peste zece mii de oameni, care ne-au ridicat pe sus și 
ne-au dus în dosul gării, unde cineva ne-a urat bun venit și biruință. A vorbit 
profesorul Cuza şi am vorbit și eu, câteva cuvinte. 

La fel am fost primiţi în toate gările mari și mici, dar cu deosebire la 
Piatra-Olt, Slatina și Piteşti. În cele mai multe dintre aceste localități, așezate 
de-a lungul liniei ferate, nu erau organizații naționaliste, nu făcuse nimeni ma- 


nifeste, ca să-i cheme pe oameni la gară și totuși peroanele erau pline cu mii de 
Oameni. 


219 


_ 
2 
VA 
= 
i 
fai 
As 
Isi 
PI 
e) 
VA 
53 
pzi 














i 
i 
i 








s4 
bca 
7. 
N 
e; 
3 
5) 
= 
VA 
pi 
a%) 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


La București am sosit pe la orele 8 seara. Am fost luat în brațe de pe 
peron și scos în dosul gării. Acolo pe întreg pătratul acela era o mare de capete | 
ce se prelungea pe Calea Griviței până dincolo de Școala Politehnică. Cred. 
că erau peste 50.000 oameni, cuprinși de un entuziasm căruia nu-i putea sta 
nimic în cale. A vorbit profesorul Cuza. Am, vorbit și eu. 

De alfel în toată ţara era un curent naționalist așa de puternic, încât ar 
fi putut conduce [.. A.N.C. la guvernarea țării. Ireceau nefolosite, în acele zile, 
cele mai mari momente tactice politice ale acestei mișcări, cu care ea nu se va 
mai întâlni niciodată. 

Profesorul Cuza n-a știut să valorifice un mare moment tactic cu care 
atât de rar se întâlnesc mișcările politice. 

Pentru orice observator obiectiv, cunoscător al luptelor politice, soarta 
L.A.N.C. a fost pecetluită din acel moment. 

Am plecat. Toată noaptea ne-au ieșit oameni înainte prin gări. La 
Focşani erau în gară peste o mie. Era ora 3 noaptea. Ei aşteptau aici de cu sea- 
ră, de la ora 4. Voiau să ne oprim măcar o zi la ei. Dar am plecat înainte. 

În tren s-a suit o delegație cu Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu, 
Georgică Niculescu și alții, 

Mi-au spus: 

— Dacă nu am avut bucuria să avem procesul la noi, trebuie să faci nun- 
za, La 14 iunie dimineața, trebuie să soseşti la Focșani. Vei găsi totul aranjat. 

Delegaţia s-a dat jos la Mărăşeşti, după ce am promis că la 14 iunie voi 
fi la Focşani. 

Dimineaţa, peste măsură de obosit, am ajuns la lași. Studenţimea și 
lumea din oraș erau în gară. Ne-au luat pe sus și ne-au dus prin oraș până la 
universitate. Acolo erau cordoane de jandarmi. Mulțimea a rupt cordoanele și 
a pătruns înăuntru ducându-ne pe sus în aulă. Aici a vorbit profesorul Cuza. 
După aceea lumea s-a împrăștiat în ordine. Ne-am dus fiecare pe la casele 
noastre. Eu am revăzut cu drag căsuţa din strada Florilor, de care mă des- 
părțisem cu opt luni în urmă. A doua zi, am plecat la Huși, unde mama mă 
aștepta, plângând, în pragul casei. 

Câteva zile în urmă, am făcut cununia civilă la primăria din acest oraș. 











se a Ata poeti orteta e acte E E ca zii pita m gg o i ae pere, A 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


IUNIE 1925 - IUNIE 1927 | 


NUNTA 


La 13 iunie, am plecat la Focşani cu mama mea, tatăl meu, frații, surori- 
le, mireasa și socrii. Ajunşi acolo, am fost găzduiți de Generalul Macridescu. 

Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunții și ne-a spus că 
cotul este aranjat și că, din celelalte orașe, sosiseră peste 30.000 oameni, care 
fuseseră încartiruiţi cu toții și că vor mai sosi în timpul nopții. Că toată lumea 
din Focşani primește cu plăcere să găzduiască pe oaspeți. 

A doua zi dimineața, mi s-a adus un cal — așa era programul — și, după 
ce am trecut călare pe a casa miresei, am pornit în capul unei coloane afară 
din oraș, la crâng. Pe marginile șoselei, de o parte și de alta era lume, prin 
copaci erau copii, iar pe șosea veneau în urma mea naşii, în trăsuri ornate, 
în frunte cu profesorul Cuza și generalul Macridescu, Hristache Solomon, 
colonelul Blezu, colonelul Cambureanu, Tudoroncescu, Georgică Niculescu, 
maiorul Băgulescu și alții. Venea apoi carul miresei cu şase boi, împodobit cu 
flori. Apoi alte care ale nuntașilor. În total 2 300 de care, trăsuri și automobile, 
toate încărcate cu flori și lume îmbrăcată în costume naționale. Eu ajunsesem 
la 7 kilometri de oraș, în crâng și coada coloanei încă nu ieșise din Focșani. 

În crâng s-a oficiat nunta pe o estradă de scânduri, pregătită anume. 
Erau de față între 80-100.000 de oameni. După oficierea slujbei religioase au 
început hora, jocurile și petrecerea. Apoi a urmat masa întinsă pe iarbă verde. 
Fiecare își adusese de mâncare, iar focșănenii avuseseră grijă și pentru lumea 
venită din ale părți. 

"Toată această desfășurare de costume naționale, de care româneşti, de 
viață şi de entuziasm a fost filmată. 

Peste câteva săptămâni s-a reprezentat la București. Dar numai de două 
ori, căci ministrul de interne a confiscat și filmul și copia lui și le-a dat foc. 

Spre seară, nunta s-a terminat într-o înfrățire şi însufleire generală. Eu 
am plecat în aceeași noapte cu soția și câțiva camarazi la Băile Herculane, unde 
am rămas două săptămâni la o veche familie de cunoscuți, Ștefan Martalog. 

Moţa s-a dus la Iași, unde a început săparea cemeliei Căminului Culrural 
Creştin, pe locul donat de inginerul Grigore Bejan. 


BOTEZUL DE LA CIORĂȘTI 


La 10 august, am botezat la Ciorăşti, lângă Focşani, 100 de copii care se 
născuseră în vremea aceea în județul Putna și împrejurimi. 

Botezul trebuia să aibă loc în Focșani. Guvernul însă, pentru a-l împie- 
dica, a decretat starea de asediu în acest oraș. Ne-am retras atunci la Ciorăști 
și, prin foarte multe greutăți, am reuşit până la sfârșit să botezăm, sub baio- 
nete, copiii. 





223 


e, 
PA 
pa 
= 
= 
2 
A 
5 
= 




















ed 
ice 
4; 
= 
9 
S 
= 
bv: 
Z. 
= 
— 


Caminul în cun:reucte 


Căminul cultural creștin în 
construcție 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNBLiu ZELEA CODREANU 


DUPĂ UN AN REÎNCEPE MUNCA 


M-am reîntors apoi la Iași, ca să lucrez alături de ceilalți camarazi, la 
ridicarea căminului. Ne urmăream vechiul plan al clădirii, precum şi cel al or- 
ganizării tineretului, planuri întrerupte de soartă aproape un an de zile. 

Au început să ne vină donații. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat 
100.000 de lei, generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment, românii 
din America, prin foaia „Libertatea, au donat peste 400.000 de lei. Țăranii 
din cele mai îndepărtate sate ale Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribu- 
iau din puţinul lor pentru „Casa de la Iași. 

“Toate donațiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum 
mișcarea, în toate straturile sociale. Mai cu seamă, stârniseră un adevărat en- 
tuziasm fotografiile care arătau cum studenții și studentele îşi construiau sin- 
guri casa. Era ceva cu totul nou, neîntâlnit încă nici la noi, nici în străinătate, 
Creiase faptul acesta, atâta simpatie în Iași, încât funcţionarii când ieșeau de 
a birou, veneau acolo, își aruncau hainele şi puneau mâna pe lopată, pe târnă- 
cop sau pe targa cu beton. La această muncă s-au întâlnit studenţii de la Cluj, 
din Basarabia, din Bucovina și din Bucureşti, Frății de cruce se făcuseră acum 
în multe oraşe sub conducerea lui Moţa, așa că din toate părțile veneau tinerii 
elevi şi lucrau, plecând apoi educați și organizați. 

Doi ani de luptă studențească, de frământări și suferințe comune ale în- 
tregului tineret al țării, realizează o mare minune: restabilirea blocului unitar 
sufletesc al neamului, amenințat de incapacitatea de solidarizare și contopire 
a bătrânilor în marea comunitate națională. 

Acum tineretul, adunat din toate părțile, consolida și sfințea această 
unitate sufletească, prin sforțările lui comune, în şcoala muncii pentru țară. 


PRIMEJDII CARE PÂNDESC O MIŞCARE POLITICĂ 


Curentul din ţară era formidabil. Nu cred să fi fost de multe ori pe pă- 
mântul românesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mer- 
gea bine. Lipsă de organizare, lipsă de plan de acțiune. La acestea se mai adă- 
ugase în urma marelui curent, pericolul amestecului în cadrul mișcării a unor 
elemente compromițătoare și primejdioase. O mişcare niciodată nu moare 
din cauza duşmanilor dinafară. Ea moare din cauza dușmanilor dinlăuntru. 
Ca orice organism omenesc. Nu moare omul decât unul la un milion din cau- 
ze exterioare (călcat de tren, de mașină, împușcat, înnecat). Omul moare din 
cauza toxinelor interne. Moare intoxicat. 

Ori, în urma proceselor de la Văcăreşti, Focşani şi Severin, a venit în 
mişcare oricine a vrut, Unii au venit să facă escrocherii: încasări de abona- 
mente, vânzări de broșuri, împrumuturi etc., care, oriunde apăreau, compro- 

_miteau mișcarea; alții veniseră să-şi creeze situaţii politice și începuseră să se 
lupte între ei, să se pârască, să se submineze unul pe altul pentru șefie, locuri 
| de deputați etc, Alții erau de bună credință, însă nu aveau educaţia disciplinei, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA ConREANU 


neînțelegând să se supună șefilor și directivelor date, ci înțelegând să discure 
Ul 


Ja infinit orice dispoziție și să lucreze fiecare după capul lui. Alții, de asemenea | 


de bună credinţă, dar incapabili de a se încadra. 

Sunt elemente foarte bune, care au structura sufletească în așa fel al- 
cătuită, încât nu se pot încadra, iar dacă se încadrează distrug totul. O parte 
sunt intriganți din naștere. Oriunde intră, prin sistemul de a vorbi despre al- 
cul Ja ureche, strică întreaga armonie a organizației și o desființează, 

O altă categorie o constituie cei care au câte o idee fixă: cred sincer că 
au găsit cheia tuturor soluțiilor, căutând să te convingă de valoarea lor. Alții 
suferă de boala ziaristicii. Vor cu orice preţ să fie directori de ziare sau cel puțin 
să-şi vadă numele iscălit la sfârșitul unui articol. Alţii au o purtare în societate 
de așa natură, încât, oriunde apar, compromit întreaga luptă și macină încrede- 
rea de care se bucură organizația. În sfârşit, alții sunt plătiți anume ca să bage 
intrigi, să spioneze și să compromită orice încercare nobilă a mișcării. 

Câtă grijă, câtă atenţie, prin urmare, trebuie să aibă un șef de mișcare 
faţă de elementele ce vor să vină sub conducerea lui. Câră educație trebuie să 
le facă și câtă neobosită supraveghere trebuie să exercite asupra lor. Fără aces- 
tea, mișcarea se compromite iremediabil. Or, profesorul Cuza era cu totul 
străin de aceste lucruri. Lozinca lui, „În Ligă intră cine vrea şi rămâne cine 
poate”, va aduce un adevărat dezastru. 

Într-o organizație nu intră „cine vrea”, ci intră cine trebuie și rămâne 
cine e, şi atâta vreme cât e om corect, muncitor, disciplinat, credincios, 

N-au trecut câteva luni și biata Ligă devenise un cazan de intrigi, un 
adevărat iad. 

Credința mea de atunci, pe care mi-o păstrez și astăzi, este: dacă într-o 
organizație apar aceste începuturi de cangrenă, ele trebuie imediat localizate 
și apoi extirpate cu cea mai mare energie, Dacă nu se pot localiza și se întind 
ca un cancer în întregul organism al mișcării, cauza este pierdută. Viitorul și 
misiunea organizației sunt compromise. Ea va muri sau îşi va târî zilele între 
viață şi moarte, fără ca să poată realiza ceva. 

Încercările noastre pe lângă profesorul Cuza, de a-l determina să în- 
drepteze situația, au dat greș, deoarece pe de o parte el era cu totul străin de 
aceste principii elementare în conducerea unei mișcări, iar pe de altă parte 
intrigile ne izolaseră şi pe noi și începuseră să paralizeze și puterea noastră de 
Intervenţie. 

Noi, grupul de la Văcărești, văzând acestea și văzând și asalturile dis- 
perate, valurile de intrigă care se izbeau în noi, şi între noi și profesorul Cuza, 
ne-am dus acasă la el, jurându-i din nou credință şi rugându-l să aibă încrede- 
te în noi, căci vom face ce este cu puțință pentru a îndrepta mișcarea. 

Încercarea a rămas zadarnică, deoarece el observa că noi vedeam lucru- 
rile cu totul alfel, şi ca organizare și ca acțiune și chiar ca fundament doc- 
trinar al mişcării. Noi plecăm de la ideea de om ca valoare morală, iar nu ca 
valoare numerică, electorală, democratică. 


j El credea însă, că noi susţinem acestea pentru că suntem victimele unor 
intrigi. 


225 


7 
(i 
7 
si 








| 
i 
i 
i 


Dati Zi iei tie ai 














z 
Ed 
7 
Z 
=; 
3 
= 
Rd 
Z 
E 
e 





226 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


CRITICA CONDUCĂTORULUI 


Cine este vinovat de această stare de lucruri: 

Cauza acestor stări de nenorocire este conducătorul. 

O asemenea mișcare avea nevoie de un mare conducător, iar nu de un 
mare doctrinar, peste capul căruia să treacă valul mișcării; el trebuie să domi- 
ne mișcarea și s-o stăpânească. 

Nu oricine poate să îndeplinească această funcție. Trebuie un om de 
meserie, un om cu calităţi înnăscute, cunoscător al legilor de organizare, de 
dezvoltare și de luptă ale unei mişcări populare. Nu e suficient să fii profesor 
universitar, pentru a putea lua comanda unei astfel de mișcări. 

Aici avem nevoie de barcagii sau de comandanți de vapor, care să ne 
conducă pe valuri, care să cunoască legile și să fie deprinşi cu secretul acestei 
conduceri, care să cunoască vânturile, care să cunoască adâncimea mării, care 
să cunoască locurile primejdioase cu stânci, care, în sfârșit, să fie stăpâni pe 
braţele lor. 

Nu e suficient ca cineva să demonstreze că Ardealul este al românilor, 
pentru ca să ia și comanda trupelor spre a merge să dezrobească Ardealul, 
După cum nu e suficient ca cineva să demonstreze teoretic existența primej- 
diei jidănești, pentru ca să poată lua comanda unei mișcări politice populare 
de rezolvare a acestei probleme. 

Ne găsim pe două planuri de activitate cu totul deosebite, planuri care 
cer persoanelor aptitudini și înşușiri cu totul deosebite. 

Primul plan ni-l putem închipui la 1.000 de metri înălțime. Lumea te- 
oriei. Câmpul abstract al legilor. Acolo omul cu anumite însușiri se ocupă cu 
cercetarea adevărului și formularea lui teoretică. Pleacă de jos, de la realități 
concrete, de pe pământ, și urcă în sus până la legi. Acolo, în acest plan, este 
locul lui de creație, 

Celălalt plan se află pe pământ. Aici omul cu anumite însuşiri se ocupă 
cu arta impunerii adevărului prin jocul forțelor, El se înalță în sus pentru a 
se pune de acord cu legile, dar locul lui de creație este aici jos, pe câmpul de 
luptă, în câmpul strategic și tactic. 

Cei dintâi conturează obiective, creează idealuri, cei de al doilea le ating, 
le împlinesc, 

Din cauza principiului natural al diviziunii muncii sunt extrem de rare 
excepţiile care ar putea întruni la un loc, într-un singur om, însușirile celor 
două feluri de îndeletniciri. 

Profesorul Cuza se află pe planul întâi. Aici el străluceşte ca soarele. 
Opera profesorului Cuza este aceasta: 

a. Cercetarea și formularea adevărului legii naționalități; 

b. Descoperirea și identificarea perfectă a inamicului naționalități 

- jidanul; 

c.  Postularea soluțiilor problemei jidănești. Atât ! Dar e colosal. Pentru 

că, deși toată știința e cu el, toți oamenii de știință sunt contra lui. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


ÎI lovesc din toate părțile și încearcă să-i răstoarne adevărurile. EL 

rezistă, 

Acest prim plan nu cere întrebuințare de oameni, de forțe omenești. 
Dimpotrivă, omul planului întâi fuge de oameni. 

Planul al doilea cere în primul rând: oameni. Dar, simpli oameni? Nu! 
Ci oameni transformați în forțe omenești. 

Aceasta înseamnă: 

1. Organizare (cu toate legile ei); 

2. Educaţie tehnică și eroică pentru mărirea puterii, adică pentru 

transformarea omului în putere omenească; 

3. (Conducerea acestor forțe, organizate şi educate, pe câmpul strate- 

gic şi tactic, în luptă cu alte forțe omenești sau cu natura. 

Dacă doctrinarului i se cere să stăpânească știința cercetării şi formu- 
lării adevărului, conducătorului unei mișcări i se cere să stăpânească ştiinţa 
şi arta organizării, știința și arta educației, ştiinţa și arta conducerii. 

Profesorul Cuza, strălucitor și neînvins în planul întâi, coborât în planul 
al doilea, devine necunoscător, neîndemânatic, naiv ca un copil, incapabil de or- 
ganizare, incapabil de educație tehnică şi eroică, incapabil de a conduce forțe, 

Pe planul al doilea, învingătorul din planul întâi nu va putea repurta 
absolut nici o victorie. El va fi un învins sau, în cel mai bun caz, se va mulțumi 
cu micile succese pe care i le vor procura cei din jur. 

Care sunt liniile spirituale ale unui conducător de mișcare politică? 
După părerea mea următoarele: 

A. O putere lăuntrică de atracție. În lume nu există oameni liberi 

(independenţi). După cum în sistemul solar, fiecare stea se află în- 
tr-o orbită în cadrul căreia se mișcă în jurul unei puteri de atracție 
mai mari, tot așa şi oamenii, cu deosebire în domeniul acţiunii po- 
litice, gravitează în jurul unor puteri de atracție. La fel şi în lumea 
cugetării. Rămân, bineînțeles, în afară acei ce nu vor nici să se miș- 
te, nici să cugete. 
Un șef trebuie să aibă o asemenea putere de atracție. Unii au pen- 
tru Zece oameni, numai pentru atâția putând [2] şefi; alții pentru 
un sat întreg, alții pentru un județ, alșii pentru o provincie, alții 
pentru o ţară, alții depăşesc hotarele unei țări. Şefa unui condu- 
cător e limitată de marginile puterii lui lăuntrice de atracție. E un 
fel de putere magnetică, pe care, dacă cineva nu o are, nu poate fi 
conducător; 

B. Capacitate de dragoste. Un șef trebuie să iubească pe toți cama- 
razii lui de luptă. Fluidul dragostei lui trebuie să străbată până la 
marginea comunității unei mișcări; 

C, Ştiinţă şi simţ al organizării. Lumea atrasă unei mișcări, trebuie 
să fie organizată; 

D. Cunoaştere a oamenilor. În organizare trebuie să se țină seamă de 
principiul diviziunii muncii, întrebuințând pe fiecare la locul său; 





227 


Ac, 
VA 
— 
oi 
(i 
A 
p3 
[e] 
7 
> 
pei 








| 











z 
- 
7. 
= 
= 
IE: 


Pexrau 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELIU ZELEA CODREANU 


după aptitudinile pe care le are și neprimind pe cei care nu le au 
deloc; 
Putere de educaţie și de insuflare a eroismului; 
Stăpânirea legilor conducerii. Un șef având o trupă organizată și 
educată, trebuie să știe a o conduce pe câmpul de luptă politic în 
concurenţă cu celelalte forțe; 
Simţul bătăliei. Un șef trebuie să aibă un simţ special care-i arată 
când trebuie să dea bătălia. E ceva lăuntric care spune: acum! în 
minutul acesta, nici mai târziu, nici mai devreme; 
Curajul. Un șef, când aude această poruncă lăuntrică, trebuie să 
aibă curajul de a trage sabia; 
I,  Conştiinţa obiectivelor drepte şi morale şi a mijloacelor loiale. 
Nu există biruință care să dăinuiască în afară de aceste îndreptare. 
În sfârşit, un conducător trebuie să aibă toate virtuțile unui luptător: 
jertfă, rezistență, devotament etc. 


UN PROCES DE CONŞTIINŢĂ 


Nu era vinovat profesorul Cuza de starea în care se afla Liga. Cred că 
profesorul Cuza, atunci când se opunea organizării, avea conştiinţa clară a 
planului pe care lucra el şi a lipsei lui de putere în planul al doilea. Noi suntem 
vinovați și în special eu, pentru că toți l-am forțat, în contra voinţei lui, să por- 
nească pe o cale pe care nu se simțea puternic. De altfel, în toate evenimentele 
importante din timpul celor doi ani de lupte, el fusese absent. Toate luptele 
cate au cutremurat țara şi au înăltat masele româneşti s-au dat fără contribu- 
ţia inițială a profesorului Cuza. EI a fost la toate de mare folos, dar totdeauna 
în urmă: inițiativa nu i-a aparţinut, 

Am greșit; şi, cum nu este greșeală care să nu se întoarcă în contra celor 
ce au săvârșit-o, și această greșeală se va întoarce curând în contra noastră. 
Dar se va întoarce și în contra mișcării. Şi aceasta va începe din momen- 
tul ce profesorul Cuza, neputându-ne înţelege, va lucra singur fără sprijinul 
nostru. 

Anul acesta fusese un an greu și pentru el. 

După 30 ani de apostolat la Universitatea din Iași, guvernul făcuse ne- 
maipomenita nelegiuire de a-l scoate de la catedra sa. 

La ancheta sumară făcută, acuzat fiind că instigă spiritele, profesorul 
Cuza a răspuns: 

- Sunt un instigator al energiei naționale. 

“O viaţă de lupră și de cursuri strălucite în slujba națiunii româneşti se 
termina cu această recompensă din partea neamului condus de iudeo-politi- 
cianismul român. 

La această lovitură s-a mai adăugat și faptul că, fiind singur pe stradă, 
a fost provocat și lovit de un jidan cu pumnul peste faţă. Când s-a auzit de 
această infamă îndrăzneală, studenții au pătruns în toate localurile, lovind la 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


fel în faţă pe fiecare jidan pe care-l întâlneau. Cu prilejul manifestației, au fost 
arestați zece studenți, în frunte cu Moţa, Iulian Sârbu etc. și condamnați la o 
lună închisoare, pe care au și executat-o la Galata. Studentul Uniceanu a tras 
mai multe focuri de revolver, dar fără rezultat, asupra aceluia care era bănuit 
ca autor moral al agresiunii săvârșite, 


ii 


ÎN FRANȚA, LA CARTE 


După ce, la 13 seprembrie 1925, am pus împreună piatra fundamen- 
tală la cămin și după ce zidurile se ridicaseră la 1 metru, iar mișcării îi dădu- 
sem tot ce putusem la vârsta mea, m-am gândit că ar fi nimerit să mă reîn- 
torc în străinătate, pentru a-mi desăvârși studiile. Mai ales că nici sănătatea 
nu-mi era într-o stare prea fericită, în urma grelelor încercări prin care tre- 
cusem. M-a împins la această hotărâre și faprul că, în părerile mele asupra 
organizării și luptei, mă simţeam cam izolat. Îmi spuneam: e posibil ca să fiu 
greșit și e mult mai bine, să nu împiedic o linie care se poate dovedi totuși 
bună. Mai cu seamă că, în ultimul timp, Liga căpătase forțe noi prin unirea 
cu Acţiunea Românească, de sub conducerea profesorului Cătuneanu, în care 
era un frumos număr de intelectuali de valoare din Ardeal, în frunte cu Valer 
Pop și preotul Titus Mălai și prin unirea cu Fascia Naţională, o mişcare mai 
mică dar sănătoasă. Scăderile nevinovate ale conducerii, poate se vor remedia 
acum prin prezenţa atâtor oameni de elită, printre care erau avocatul nos- 
tru, Paul Iliescu din Bucureşti, cu un însemnat grup de intelectuali, generalul 
Macridescu cu alt grup de elită din Focșani și distinsul profesor de sociologie, 
Traian Brăileanu de la Universitatea din Cernăuţi, vechi naționalist, precum 
şi ilustrul profesor pedagog, lon Găvănescul de la Universitatea din Iaşi, care 
nu se înregimentase până acum în mișcare, deși propovăduise o viață întreagă 
şi el, de la catedra de pedagogie, ideea națională. 

Nu mai vorbesc că la Bucureşti strălucea și lumina mișcarea naţiona- 
lă savantul profesor de fiziologie, Nicolae Paulescu, cunoscător neîntrecut al 
manoperelor iudeo-masoneriei. 

La aceste figuri, care înnobilau mișcarea și-i dădeau un prestigiu neîn- 
trecut, se mai adăuga și sprijinul prețios al „Libertății, cea mai răspândită și 
mai bine apreciată foaie populară din România, redactată de părintele Moţa. 

Moţa, care fusese eliminat de la Universitatea din Cluj și care abia era 
în anul II, s-a hotărât să meargă și el pentru a-şi termina studiile. 

Ne-am înţeles să mergem amândoi în Franţa, într-un oraș mai mic. 
Am ales Grenoble. Eu aveam din cadourile de nuntă şi din vânzarea broşurii 
Scrisori studenţeşti din închisoare, 60.000 de lei; Moța avea ajutor de acasă, lu- 

| ar. După ce am fost pe acasă pe la părinți, ne-am luat rămas bun de la profe- 
sorul Cuza și de la camarazi. Ne-am dus la schit, la Rarău, să ne închinăm și 
am plecat. Întâi eu cu soția şi după două săptămâni, Moţa. 


229 


MINA] 


A 
Z 
9) 
4 
> 
Fa 








| 
| 
| 
| 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


LA GRENOBLE | | 


După o călătorie lungă prin Cehoslovacia și Germania, după o între- 
rupere de câteva zile la Berlin şi la Jena, am intrat în Franța și am poposit la 
Strasbourg. Ceea ce m-a impresionat peste măsură a fost faptul de a vedea 
acest oraș, în contra tuturor așteptărilor mele, transformat într-un adevărat 
cuibar de infecţie jidănească, Coborându-mă din tren, aşteptam să-mi apară în 
faţă tipul rasei galice, care a luminat cu vitejia ei neegalată veacurile istoriei. 

Mi-a apărut însă, tipul coroiat și ahtiat după câştig al jidanului, care mă 
trăgea de mânecă să intru, fie în prăvălie la el, fie în restaurant. Majoritatea 
restaurantelor de pe strada gării erau jidănești. În Franţa jidanilor asimilați, 
coate erau cuşer. Am intrat din restaurant în restaurant, pentru ca să găsesc 
unul creştin. În fiecare însă, găseam tăbliță scrisă în idiş: „Restaurant cușer” 
Cu mate greutate în sfârșit am găsit unul francez, unde am luat masa. 

Între jidanii din Târgu Cucului şi cei din Strassbourg n-am găsit nici o 
deosebire: aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiaşi ochi satanici 
în care citeai și descopereai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui. După 
încă o noapte de drum am sosit dimineața, în Grenoble, Ce minune mi s-a des- 
chis înaintea ochilor! Ce privelişte! Un oraș așezat din negura vremii la poalele 
Alpilor. O stâncă uriașă înaintată spre mijlocul orașului ca și cum ar fi voit să-l 
taie în două, Sură, aspră și cutezătoare, se înălța deasupra caselor, care, deși cu 
etaje multe, rămâneau pe lângă ea niște biese cămăruțe de furnici. 

Mai departe, dar tot lângă oraș, un alt munte plin de vechi întărituri și 
tranșee, de parapete, era transformat într-un imens fort. În fund de tor, peste 
toate acestea, alb ca onoarea, străluceşte de zăpadă, iarna şi vara, masivul im- 
punător al Alpilor. 

Minunat de cele ce vedeam și mergând ca într-o cetate fermecată din 
poveşti, îmi spuneam: acesta este orașul vitejiei. 

Înaintând mai departe, m-am încredințat că nu mă înșelasem, pentru 
că, optindu-mă în fața unei statui, am citit: „Bayard, chevalier sans peur et 
sans reproche'. 

Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care, după o viaţă în- 
treagă de bătălii, bătrân, murea rănit în luptă, ținându-și în mână sabia al cărei 
mâner se transformase în cruce și de la care primea bătrânul viteaz, acum în 
ceasul morții, cea din urmă binecuvântare. 

Ne-am luat o cameră cu chirie în Grenoble vechi. Există și Grenoble 
nou, modern. Mi-a plăcut mai mult cel vechi, 

În curând a sosit și Moţa. Ne-am înscris la Universitate. E] la licenţă, eu 
la doctoratul economic. Am început audierea cursurilor din anul | şi anul II, 
Dar nu înțelegeam absolut nimic. Erau primele lecţii. Nu puteam desprinde 
decât cuvinte izolate. Continuând audierea cu stăruinșă, aproape de Crăciun, 
am început să înțeleg binișor prelegerile. La doctorat nu eram decât 8 stu- 

_denți. De aceea cursurile aveau un caracter familiar, de strânsă legătură între 
| student și profesor. Profesorii, foarte buni, ei făceau numai profesorar, nu şi 
| depui 


230 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Masa o pregărea soţia mea pentru mine și pentru Moșa. 


Am început să fac, în zilele de sărbătoare, mici excursii în jurul orașului. | 


Mă impresionau ruinele castelelor și turnurilor vechi. Oare cine vor fi locuit aici 
pe vremuri? Vor fi fiind uitaţi de toată lumea. Să mă duc să le fac vizită. Intram pe 
sub ruine și stăteam acolo câtre o oră, în linişte netulburată, de vorbă cu morții, 

Într-o margine a orașului am vizitat o bisericuță străveche din secolul 
al IV-lea, Sfântul Laurenţiu, și, spre marea mea uimire, am găsit pe plafonul 
acesteia, de culoare albastră, peste 50 de zvastici aurite. 

În oraş, pe prefectură, palatul de justiție și alte instituţii era steaua ma- 
sonică. Simbol al stăpânirii absolute a acestei hidre jidăneşti peste Franța. De 
aceea mă retrăsesem în vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile și crucile 
Jor, înnegrite de vremuri și uitare. Refuzam cinematografele moderne, tearele 
și cafenelele, găsindu-mi loc de petrecere pe sub rămășitele de ziduri, pe unde 
bănuiam că a trăit Bayard. Mă afundam în trecut și acolo, spre marea mea 
mulțumire sufletească, trăiam în Franţa istorică, în Franța creștină, în Franţa 
naționalistă. Nu în Franţa iudeo-masonică, atee și cosmopolită. În Franța lui 
Bayard! Nu în Franţa lui Leon Blum! 

Piaţa, Marche des puces, cum îi spuneau francezii, era plină de jidani, de 
unde își trăgea și numele. 

De alefel însăși Universitatea era copleșită de ei. Numai din România 
îşi făceau studiile aici 60 de studenți jidani, pe lângă cei 5 studenți români, 

Am vizitat și vechea mânăstire, Grande Chartreuse, din care, cei 1.000 
de călugări fuseseră alungați de statul ateu, Pe diferitele icoane am văzut ur- 
mele pietrelor cu care mulțimea, în timpul revoluției, bătuse pe Dumnezeu. 

De la un timp, au început să vină peste noi grijile materiale. Banii mei 
se cam apropiau de sfârșit. Din țară nu mai speram să mai vină, iar cât primea 
Moţa nu putea să ne ajungă pentru toți trei, cu toată economia severă pe care 
o făceam, Am stat multă vreme și ne-am gândit în ce mod am putea să ne câş- 
tigăm un ban, fără a ne periclita frecventarea regulată a cursurilor. 

Dându-ne seama că în Franţa sunt apreciate și bine plătite cusăturile 
de mână, ne-am hotărât să învăţăm de la soția mea a lucra cusături naționale 
românești, pe care apoi să încercăm a le vinde. 

În câteva săptămâni meseria a fost învățată. În timpul liber luctam la 
cusături, pe care apoi le expuneam în vitrina unui magazin. Se vindeau şi, 
cu puținul ce câștigam, adăugam la ce primea Moţa și ne întrețineam o viață 
foarte modestă. 


ALEGERI GENERALE ÎN ŢARĂ 
Mai 1926 


În preajma Paştilor, ziarele din țară, pe care le primeam regulat, și scri- 
sorile mi-au adus vestea căderii liberalilor și venirii la guvern a generalului 
Averescu, Noile alegeri generale urmau să aibă loc pe la jumătatea lunii mai. 


231 


ar 
7 
ai 
2 
GI 
7 
3 
= 











| 
| 
| 
i 
4 
i 





= 
= 
Z 
s 
= 
= 
= 
fad 
PA 
îs 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZBLBA CODREANU 


Liga intra pentru prima dată într-o mare luptă. Mi-am zis: trebuie să 
plec în ţară, să iau parte la luptă și apoi să mă reintorc la studii. 

Am scris profesorului Cuza, rugându-l să-mi trimită bani de drum. 
Neprimind nici un răspuns, am scris la Focșani domnului Hristache Solomon; 
care mi-a trimis 10.000 de lei, din care, o parte am lăsat soției mele, iar cu alta 
am plecat spre ţară. 

Am ajuns la Bucureşti pe la începutul lui mai şi în plină luptă electora- 
lă. M-am prezentat profesorului Cuza, care nu s-a bucurat prea tare de pre- 
zenţa mea, spunându-mi că nu era nevoie să mă deplasez, căci mișcarea poate 
merge bine și fără mine. M-a durut puţin, dar nu m-am supărat. 

Într-o organizaţie nu încape supărarea la o observație a șefului. Ea poa- 
te fi dreaptă, ea poare fi nedreaptă, dar supărarea nu încape; acesta e principiul 
care trebuie să călăuzească pe un om într-o organizație. 

Am plecat în judeţul Dorohoi, ca să dau concurs profesorului 
Şumuleanu. De acolo am trecut și în alte județe. La Câmpulung, la Iași, la 
Brăila etc, 

Între timp, în urma unei scrisori a profesorului Paulescu și a intervenți- 
ei generalului Macridescu, m-am hotărât să candidez la Focşani. lată-mă deci 
în cea mai dezgustătoare și mai nedorită de mine situație: mergând să cerșesc 
voturi pentru mine. Unde? În mijlocul mulțimii, care, tocmai în momentul în 
care ar fi trebuit să fie stăpânită de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de 
țară şi de viitorul ei, e buimăcită de băutura oferită din belşug de către agenţii 
electorali și stăpânită de patimile dezlănțuite de duhul rău al politicienilor. Se 
coboară, în aceste momente, peste viața liniştită și curată a satelor, valurile pli- 
ne de infecție ale politicianismului. În țara întreagă se întinde iadul. Din âcest 
iad iese conducerea pentru un an, doi, trei sau patru a unei țări. 

Din ce noian de păcate scoate democrația, „sfânta” democraţie, condu- 
cerea unei ţări! 

Am ajuns la Focşani. Acolo era încă stare de asediu din timpul botezu- 
lui de la Ciorăşti. Pentru ca să poți pleca în propagandă electorală îţi trebuia 
bilet de liberă petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezen- 
tat şi l-am luat. Pe la ora 10 dimineața, însoțit de domnul Hristache Solomon 
şi alții, am plecat în două automobile. Dar la 500 de metri de marginea orașu- 
lui am găsit drumul oprit de două căruțe puse de-a curmezișul soselei. Lângă 
ele — câțiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii s-au apropiat și ne-au spus că nu 
avem voie să trecem. Eu le-am scos ordinul generalului și li l-am arătat. Ei l-au 
citit și apoi ne-au spus: 

— "Totuşi nu aveţi voie. 

Am dat ordin celor ce mă însoțeau să dea căruțele la o parte. După 
o mică busculadă, drumul s-a eliberat. Mașinile au pornit încet înainte. 
Jandarmii, retrași câțiva metri de sosea, s-au așezat în trăgători şi au început 
să tragă focuri. Eu am spus: 

— Mergeţi înainte, căci trag în vânt. 

Un glonţ a izbit în aripa mașinii. Un altul lângă noi. Ne-am continu- 
at drumul. Două gloanțe însă ne-au oprit în loc. Unul a spart rezervorul de 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


benzină şi altul un cauciuc. De mers înainte, cu nepuțință. Am coborie din | 
mașină și ne-am întors înapoi pe jos. 

Ne-am dus la generalul care ne dăduse biletul de liberă circulație. I-am 
povestit cele întâmplare, de față fiind și generalul Macridescu. Ne-a răspuns: 

— Sunteţi liberi să mergeţi. Eu nu am dat ordin să vă oprească. Poate 
autoritățile administrative. 

Am plecat la prefectură cu generalul Macridescu. Prefect era Niţulescu, 
un om ursuz și brutal. Foarte liniștiti, am intrat în cabinetul lui. Generalul 
Macridescu a povestit cele întâmplate. Prefectul însă, chiar din primele mo- 
mente, ne-a tratat în mod necivilizat. A început să ne țină de la înălțime un 
discurs interminabil: 

- Domnilor, interesele superioare ale statului cer... 

— Sunt legi; noi suntem în cadrul legilor. Avem dreptul, încearcă să ex- 
plice generalul Macridescu. Dar prefectul continuă: 

— "Țara cere în aceste momente grele... 

Din nou încearcă generalul Macridescu să explice. Prefectul autoritar: 

-— Voința țării este... 

— Ascultă, domnule prefect, văd că dumneata nu vrei să înţelegi de vorbă 
bună, îi spun eu enervat, Plec mâine dimineaţă în propagandă şi, dacă jandar- 
mii vor trage din nou în mine, vin aici în cabinet și trag și eu în dumneata. 

Fără să mai aştept vreun răspuns, întorc spatele și plec, lăsându-i pe 
ceilalți acolo. După câteva ore, sunt invitat la Consiliul de Război. Mă duc. 
Un comisar regal îmi ia interogatoriul. Declar în scris exact ce a fost. Sunt 
arestat. Spun: 

— Bine, domnilor, celui care trage în mine nu-i faceți nimic, iar pe mine, 
care numai spun că trag, mă arestați! 

lată-mă din nou, într-o cameră de închisoare, în cazarma unui 
regiment, 

După trei zile, sunt chemat la general. Un ofițer mă conduce în cabinet: 

— Domnule Codreanu, dumneata trebuie să părăsești orașul Focșani. 

— Domnule general, sunt candidat aici. Şi ceea ce îmi cereți dumnea- 
voastră e contra legii. Desigur că nu mă voi opune măsurii, căci nu pot, dar vă 
rog să-mi daţi ordinul dumneavoastră în scris. 

— Nu pot da în scris. 

— Atunci voi pleca la București, pentru ca să mă plâng împotriva 
dumneavoastră. 

Generalul mă eliberează, cerându-mi cuvântul de onoare că voi pleca 
cu primul tren. 

Cu primul tren am și plecat la Bucureşti. A doua zi, m-am prezentat 
ministrului de interne, domnul Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am 
Povestit cele ce am pătit și am cerut să mi se facă dreptate. 

Mi-a spus că va trimite un inspector administrativ să cerceteze cazul, 
dar să vin a doua zi. 

Am venit a doua zi. M-a amânat pe a treia. Zilele treceau și mai rămă- 
sese puțin până a alegeri, În sfârşit, a patra zi am plecat. 





i 
| 
) 
| 


RI tul, 200 BIR 


= 
I 
7d 
=) 
= 
= 
A. 
e) 
PA 
> 
= 





233 











Z 
Z 
e, 
ii 
= 
fe 
VA 
= 
Za 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZBLEA CODREANU 


Iar am luat bilet de la general și iar am pornit cu maşinile. 

Nu mai erau decât două zile până la alegeri. 

Am ajuns în primul sat, Erau câțiva oameni adunaţi, cum stau de obicei 
în preajma alegerilor, însă speriați de teroarea care se exercita. Vin jandarmii: 

— Aveţi voie să vorbiți cu oamenii, dar numai un minut. Așa am primit 
ordin! | 

Vorbim un minut și plecăm mai departe. La fel în toate satele, câte un 
minut, Vai de dreptatea și legalitatea din țara aceasta! Îmi dai drept de vor, mă 
chemi la vot, dacă nu vin, mă condamni la amendă, iar dacă vin, mă snopești 
în bătăi. Politicienii români, indiferent dacă sunt liberali, averescani, sau na- 
ţional-țărăniști, nu sunt decâr o ceată de tirani, care la adăpostul: „legalității”, 
„libertăţii”, „drepturilor omului”, calcă fără ruşine şi fără teamă, în picioarele 
lor, o ţară, cu toate legile, cu toate libertățile şi cu toate drepturile ei. Oare pe 
viitor ce cale ne va rămâne de apucat? 

În ziua de alegeri, delegații noştri au fost bătuți, umpluti de sânge 
și opriţi de a ajunge la sălile de votare: sate întregi nu s-au putut prezenta. 
Rezultatul: am căzut. Deşi în oraș bătusem toate partidele, 

— Nu-i nimic, mi-am zis. O reușită mi-ar fi stricat planurile de a-mi 
continua studiile. 

Peste două zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe întreaga țară. 
Liga avusese 120.000 de voturi și intrase în Parlament cu 10 deputați: pro- 
fesorul Cuza la Iași, profesorul Găvănescul la Iași, profesorul Şumuleanu la 
Dorohoi, tatăl meu la Rădăuți, Paul Iliescu la Câmpulung, profesorul Cârlan 
la Suceava, dr. Haralamb Vasiliu la Botoşani, Valer Pop la Sacu Mare, ingine- 
rul Mişu Florescu la Piatra-Neamț, luniu Lecca la Bacău. 

Se alesese, într-adevăr, un buchet de oameni de elită care făceau cinste 
mişcării naționale și către care lumea se uita cu o nețărmurită dragoste și cu 
vii nădejdi. Cele 120.000 de voturi reprezentau tot ce era mai bun și mai cu- 
rat în poporul român. Alegătorii străbătuseră prin toate amenințările, prin 
toate ademenirile, peste toate obstacolele până la secţiile de votare. Dar mulți 
au fost cei care n-au putut străbate, Mai mulți decât cei care au străbătut. Cel 
puţin încă 120.000 de voturi au fost fie oprite, fie furate din urne. 

Am plecat înapoi în Franța, mulțumit de rezultat, dar urmărit mereu 
de o întrebare: cum se va putea învinge, dacă toate guvernele vor face alegeri la 
fel, întrebuinţând corupția, furtul și forța statului în contra voinței populare? 


ÎN MUNŢII ALPI 


Ajuns în Franţa, nu m-am mai putut prezenţa la examene, în sesiunea 
de iunie. O problemă grea mi se punea acum în faţă. Moţa trebuia să plece în 
țară. Din toamnă urma să-şi facă serviciul militar. Cum voi putea trăi acolo, 

„căci din cusături ieşea insuficient pentru a putea trăi un singur om, necum 
două suflete?... Am încercat să găsesc ceva de lucru în oraș: orice. Imposibil. 
M-am gândit că poate la țară, prin împrejurimile oraşului, voi găsi ceva. Am 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoanNsLiu ZELEA CODREANU 


plecat împreună cu Moa să caut de lucru în mai multe părți; dar ne-am încors| 
seara fără rezultat. 

Într-o zi am plecat cu tramvaiul, ne-am coborât la vreo 10 kilometri de 
Grenoble, la Uriages-les-Bains. (Acolo tramvaiele nu circulă numai în oraș, ci 
până la 20 de kilometri în toate direcțiile, fiind din abundență energie electri- 
că, captată din căderile de apă de pe munți.) 

Ne-am îndreptat apoi pe nişte cărărui, în sus spre munte. După vreo 
jumătate de oră, am ajuns la Saint-Martin, o comună destul de mare, cu un 
drum bine pavat prin mijlocul ei, cu case îngrijite, făcute din piatră, cu câteva 
prăvălii şi cu o biserică înaltă, frumoasă. Am trecut mai departe. După o altă 
oră de mers, urcând mereu pe o căldură care ne topea, am ajuns într-un mic 
cătun, Pinet d'Uriage, 

Era la o înălțime de circa 800-900 de metri. În sus se deschidea o admi- 
rabilă perspectivă a Alpilor, acoperiți de zăpadă. Începuturile zăpezii păreau 
a fi la câțiva kilometri de noi. În stânga se deschidea o vale minunată în spre 
Château de Vizille, iar în dreapta, alta, spre Grenoble. Pe firul văii șerpuia 
şoseaua betonată, lucitoare ca apa unui pârâu bătut de soare. 

Oamenii erau pe câmp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o coastă de 
munte, la câțiva kilometri de zăpezi, care nu se topesc niciodată, creşte grâ- 
ul înalt până la umărul omului, ovăz şi orz, precum și tot felul de legume. 
Probabil, din cauza climei mai dulci și a pământului care nu-i stâncos. Nu era 
nici de calitate prea bună, era chiar sărac; dar oamenii îl îngrășau mereu cu 
gunoi sau cu îngrășăminte chimice. 

Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeași problemă ca și în 
celelalre sate: cum să intrăm în vorbă cu oamenii și cum să le spunem că am 
vrea că găsim ceva de muncă. Trecem pe lângă ei și nu îndrăznim să le vorbim. 
Mai sus, sunt încă vreo cinci-șase case, Mergem acolo. Ajungem la ultima 
casă. Dincolo nu mai era nimic. Era ultima locuință omenească spre masi- 
vul Beldona, afară de cabanele pentru turişti. În apropiere cosea un bătrân. 
Trebuie să vorbim cu el. Îi dăm bună ziua și intrăm în vorbă. Ne vede că 
suntem străini și ne întreabă ce suntem. Îi spunem că suntem români, că ne 
place mult aici și că am vrea să căutăm o cameră și să stăm câteva luni la aer. 
Moșneagul e sfăros. Şi probabil, gândindu-se că a găsit pe cineva de la care ar 
putea să afle multe lucruri, ne cheamă la o masă așezată afară, aduce o sticlă 
de vin negru astringent, şi trei pahare ca să ne cinstească şi apoi începe să ne 
întrebe, urmărind cu mare curiozitate răspunsurile noastre : 

— Va să zică, sunteți români. 

— Da, români, români din România. 

— E departe de aici, România? 

— Vreo 3,000 de kilometri. 

— Sunt și pe la dumneavoastră țărani așa ca pe la noi? 

— Sunt mulți, pre Truk, căci așa îl chema. 

— Crește și pe acolo fân? Dar boi sunt? Vaci? Cai? În fine, îi răspundem 
la toate şi ne împrietenim repede. 


235 


BRE, 
e 
Z 
ari 
i 
(a 
= 
= 
= 
i 
FA 
2 
i 











e 
ică 
2 
3 





236 





Căpitanul 
la Pinet d" Uriage 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIu ZELEA CODREANU 


Nu-i spunem însă nimic din ceea ce ne durea pe noi, căci moșneagul 
a văzut că noi suntem nişte oameni învățați, „domni” și şi-ar fi pierdut toate 
iluziile, aflând că noi căutăm de lucru la el. i 

ÎI întrebăm numai dacă nu ştie vreo cameră de închiriat la cineva. Ne-a 
dat o adresă sigură și ne-a repetat să spunem că ne-a trimis el, ptre Truk. 

Despărţindu-ne, îi mulțumim și-i promitem că o să venim să-i ajutăm 
la coasă. Câteva case mai la vale, găsim adresa dacă de el. 

Chenevas Paul, pensionar. Un alt bătrân de vreo 70 de ani, îmbrăcat 
bine, fost plutonier și acum pensionar (se mândrește că e singurul pensionar 
din tot satul). Era proprietar a două case, una lângă alta, în care locuia numai 
el singur, căci nu mai avea pe nimeni. Toți ai lui muriseră. Ne închiriază toată 
casa cea mică, compusă, jos, dintr-o cameră şi o cămăruţă, iar, sus, la etaj, din 
altă cameră. (Acolo toate casele au câte un etaj.) În camera de jos — o plită de 
gătit. În cea de sus — un pat cu un așternut simplu. Are un aspect de pustiu. Se 
vede că de multă vreme nu mai intrase nimeni în ea. Ne împăcăm cu 400 de 
franci până la Crăciun (pe şase luni). La oraș plăteam 150 de franci pe lună. 
Am plătit pe trei luni înainte, urmând ca peste câteva zile să ne aducem ba- 
gajele și să ne mutăm în noua locuinţă. Ne-am reîntors bucuroși la Grenoble, 
Mă gândeam că, având frecvența pentru amândoi anii de doctorat, îmi voi 
prepara examenele aici și mă voi cobori numai pentru ca să mă prezint la ele. 

Peste câteva zile urcam pe aceleaşi cărări, cu bagajele în spate — eu, soția 
mea și Moţa, spre noua noastră locuinţă. În sfârșit, iată-ne instalați. Moţa și-a 
luat rămas bun de la noi și a plecat spre țară. Noi am rămas cu ultimii bani: 
vreo câţiva franci. Grea situație! Ce o să mâncăm? 

A doua zi dimineaţa, îngândurat, plec la păre Truk, îi ajut până seara 
la coasă şi la încărcatul fânului. La amiază m-a invitat la masă şi am mâncat 
cu el. Seara, de asemenea. Dacă aș fi putut să-i duc ceva şi soției mele, ar fi 
fost perfect, dar m-am întors fără nimic, Dimineaţa următoare, mă duc din 
nou. Moşneagul mai avea încă un om la lucru. Mic de statură, cu părul roșcat, 
neîngrijit, cu niște ochi sclipitori, care-i alergau în orbite, în lumina cărora 
nu puteam prinde o rază de bunătate. Părea a fi un om răutăcios. Se numea 
Corbelă. Probabil, în limba literară și oficială, Corbelle. Dar țăranii din regi- 
une vorbesc toți patois, adică un dialect țărănesc care se deosebește mult de 
limba oficială, atât prin pronunție cât și prin structura cuvintelor. Diferența 
este așa de mare, încât un francez de la oraș nu poate înțelege pe un francez de 
la sat care vorbeşte în patois. Aceştia din urmă cunosc însă și limba oficială. 

La prânz am fost toţi trei chemați la masă de o gospodină, femeia moş- 
neagului, o bătrână ca bătrânele de pe la noi. Acolo țăranii nu mănâncă la 12 
ceapă cu mămăligă ca la noi. Masa lor obișnuită cuprinde întâi o mâncare de 
legume, apoi o mâncare cu carne, iar la urmă brânză. Şi totdeauna un pabar 
cu vin. Eu m-am apropiat, le-am mulțumit, dar le-am spus că nu mănânc. Ei 
au crezut că mă jenez și au insistat. Atunci le-am spus că e vineri şi că postesc. 

„Nu mănânc nimic până seara. Era un vechi obicei, pe care de trei ani, din tim- 
aie închisori de la Văcăreşti, îl ținusem regulat. 


Corbelă, când a auzit că postesc m-a întrebat răstit: 














CARTEA CĂPITANULUI | 
CoanNELiu ZELEA CODREANU 


— Dar de ce postești ? ii | 

— Pentru că eu cred în Dumnezeu. i | 

- De unde ştii că există Dumnezeu? L-ai văzut dumneata pe lisus | 
Hristos? continuă mai departe Corbelă. bi 

- Nu L-am văzut, dar așa sunt eu: nu te cred pe dumneata care-mi 
spui că nu există, ci cred șirurile de martiri, care atunci când erau răstigniți | 
pe cruce și li se băteau piroanele în mâini, spuneau: „Puteţi să ne omorâţi, dar | 
L-am văzut. 

- A! Preoții! Șarlatanii! Eu îi strivesc sub călcâi, apăsând și rotind căl- 
câiul în pământ, ca și cum ar strivi un gândac, 

Văzându-l așa pornit, am rupt discuția. 

Seara am plecat acasă, de astădată cu un coș de cartofi şi cu o bucată 
de slănină pe care mi le-a dat bătrânul. Sâmbără am lucrat la fel. Duminică 
m-am dus la biserică. Era lume adunată din tot satul. Într-o strană, în apro- 
pierea altarului, solemn ca un sfânt, stătea un om care părea că seamănă cu i 
Corbelă. Mă uit mai bine. Urmărea cu mare atenție pe preot. La un moment | 
dat se apropie de preot şi, foarte smerit, îi ajută. El e, Corbelă! Dascăl, ajutorul zi 
preotului și clopotar la biserică. | 

Mai târziu, când m-am împrietenit cu oamenii, le-am povestit întâm- | 
plarea mea cu Corbelă, făcând cu toții mare haz. | 

— Sunt și pe la noi nebuni de aceștia, îmi spuneau ei. S-au învățat de | 
la cei mari care sunt contra Bisericii. Dar noi, țăranii francezi, credem în 
Dumnezeu, așa cum am apucat de la părinţii noştri. 

Preotul, un om de o vastă cultură, doctor în filosofie şi teologie, trăia 
într-o mare mizerie, fără leafă de la statul ateu, care prigonea pe preoţii ca pe 
niște dușmani. Ei trăiesc numai din ajutorul puţinilor oameni ai satului, 

Săptămâna următoare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici 
am căpătat o cantitate mai mare de cartofi, baza noastră de existență pentru 
mai multă vreme. Apoi am trecut la altul; la legatul snopilor de grâu. Pe urmă 
la treierat. Acolo, în toate satele, obştea satului are maşini de treierat. Ea trece 
din casă în casă, treierând la fiecare. Recolta este bogată și frumoasă ca aurul. 

Nu este țăran care să nu fie abonat la câte o revistă săptămânală agri- 
colă, plină de sfaturi bune pentru agricultură, grădinărit, creşterea vitelor şi 
îngrijirea lor, stupărie etc. Ei citesc aceste reviste cu multă atenție, din scoarță 
în scoarță, căutând, într-o mare întrecere, ca fiecare să aplice cât mai bine ace- 2 | Ș i 
le sfaturi şi să folosească cât mai mult din ele, Grajdurile lor sunt tot aşa de Că) MONI lipită că aia Aa a | 
m d ziua ă Ș Ă RE ANI 3 Pinet d'Uriage 
ingrijite ca și casele, Vitele sunt bine păzite şi de frig, și de foame. 'Ţesălate în | 

ecare zi. De aceea ele sunt frumoase, muncesc mult și produc mult. 

În grajdurile lor am găsit adesea scris de țărani pe câte o bucată de car- „| 
ton:,lubiţi animalele, prietenii noștri de muncă!” | 

După vreo lună, satul s-a învăţat cu mine. Eram cunoscut sub numele | 
de Le Roumain (românul). Auziseră că sunt student la doctorat și seara stă- 
team de vorbă cu ei. Îi interesau problemele de filosofie, chestiuni politice, 
Situația internațională, iar din economia politică, cu deosebire, problema pre- 
țurilor, legea cererii și ofertei și altele, care stabilesc preţul; cauzele scăderii sau 


2 
PA 
7 

aa 
iesi 
2) 
VA 
> 
za 








237 











= 
< 
z 
5 
ad 
= 
2 
fa 
Z 
a 
38 








Casa de la Pinet d'Uriage 


238 


CARTEA CĂPLTANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


urcării prețurilor și timpul potrivit pentru vinderea produselor lor. Țăranii 
între 25-40 de ani, se orientau foarte bine în toate aceste chestiuni și puteai 
discuta cu ei probleme oricât de înalte. Le înțelegeau. 

De la un timp am început să-mi prepar examenele. Moţa își dăduse 
examenele în iunie, înainte de plecare, cu mare succes. 

Ziua munceam, iar seara și noaptea cât puteam sta, citeam. Pentru 
anul I: aveam patru obiecte: economia politică, istoria docrrinelor economice, 
legislația industrială și legislația financiară. După două luni însă au început 
să-mi slăbească puterile. Alimentaţia nu era suficientă. În ultimele zile mân- 
cam numai cartofi fierți. La două trei zile — câte un kilogram de lapte, iar car- 
ne — o dată pe săptămână. Uneori brânză. Atât puteam eu câștiga cu munca 
mea. Mai rău decât mine era însă soția mea care se anemiase mult. 

În octombrie m-am prezentat la examen. 

Am căzut, deşi la obiectul principal, economia politică, luasem cea mai 
mare notă și la celelalte obiecte note de trecere, la legislația financiară obținând 
numai nouă, limita pentru doctorat fiind zece. Pentru moment am rămas dezo- 
rientat. Nu fusesem un element strălucit la carte niciodată, dar nu căzusem ni- 
ciodată până acum la vreun examen, fiind cotat printre elementele bunișoare. 

În greaua situație materială în care mă aflam, era o lovitură. Greutatea 
stătea în aceea că nu mă mai puteam prezenta decât peste trei luni şi din nou 
la toate materiile, M-am încăpățânat și m-am hotărât să reiau munca de la ca- 
păt. Lucrul la țară se terminase, Căzuse zăpadă. Numai la tăiatul lemnelor în 
pădure puteam să mă mai duc. În schimbul ajutorului pe care-l dădeam, am 
căpătat și eu un car cu lemne. 

Au început însă să-mi vină ajutoare din țară. De acasă și de la părintele 
Moţa, dintr-un împrumut pe care-l făcuse în numele meu, la o bancă. 

Am petrecut iarna și sărbătorile Crăciunului în mijlocul țăranilor și cu 
deosebire în mijlocul familiei Belmain-David. 

În sesiunea de februarie m-am prezentat din nou şi mi-am luat exame- 
nele anului I de doctorat. 

Imediat m-am apucat de prepararea celui de al doilea an: drept admi- 
nistrativ, filosofia dreptului, istoria dreptului francez și dreptul internaţional 
public. În primăvară mi-am luat și eu o grădină, pe care am început s-o lucrez 
pe cont propriu. 

Dar în luna mai 1927, primesc o scrisoare disperată de la Moţa şi apoi 
altele de la Focșani și de la studenți, prin care eram chemat de urgență în țară, 
deoarece Liga se rupsese în două. De la Moţa și Hristache Solomon primesc 
și bani de drum, Până la examene însă, mai aveam o lună de zile. Mă prezint 
decanului facultății și, spunându-i că trebuie să plec de urgență în țară, îi cer 
să-mi îngăduie a mă prezenta mai înainte pentru a-mi da examenele. Cererea 
mi-a fost aprobată. La 16 mai, am dat examenele şi le-am luat. La 18 mai, am 


E] 


_ pornit spre țara, luându-mi rămas bun de la locuitorii din Pinet, în mijlocul 
| cărora trăisem aproape un an de zile. Unii dintre ei, cei mai bătrâni, când am 


plecat, plângeau. Alții m-au condus până la gara din Grenoble. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Venisem în Franţa cu îngrijorarea că voi întâlni un popor imoral pu- | 
tred și decăzut, așa cum se flutura de multă vreme prin lume. M-am convins 
că poporul francez, țăranul şi orăşanul, este un popor de o moralitate severă. 
Imoralităţile aparțin străinilor stricaţi, bogașilor tuturor neamurilor, atrași de 
Paris și de alte oraşe mari. 

Clasa conducătoare, după părerea mea, însă este iremediabil compro- 
misă, gândind, trăind și acționând sub influența şi numai sub influența iu- 
deo-masoneriei și a bancherilor ei. ludeo-masoneria și-a făcut din Paris sediu 
pentru întreaga lume (Londra cu ritul scoțian este numai o filială). Această 
clasă conducătoare este ruptă de întreaga istorie a Franţei și de națiunea fran- 
ceză. De aceea plecând din Franța, făceam o mare deosebire între poporul 
francez și între statul masonic francez, 

Am rămas nu numai cu dragoste pentru poporul francez, dar și cu cre- 
dinţa, care nu mi se va clătina niciodată, în învierea şi biruința acestui neam în 
contra hidrei care s-a aşezat peste el, întunecându-i gândirea, sugându-i vlaga 
şi compromițându-i și onoarea și viitorul. 





ps) 


R ROMÂNI - 19 


ă 


pe 
Z 
i 
z: 
7 
N 
Ie; 
7. 
< 
E 
E) 
- 
Ia 
3 
= 
= 
e 


DESPRE PROBLEMA BURSEI OR ACOI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnBLIU ZBLEA CODREANU 


DISCUȚII PE MARGINEA CHESTIUNII BURSELOR ACORDATE DE STATUL 
FRANCEZ STUDENȚILOR ROMÂNI 


De mult timp se răspândește în lume și îndeosebi în Franța o propagandă defăimătoare la 
adresa unei părți a omenirii, pe care Providența a semănat-o din vechime la gurile Dunării și în 
pădurile Carpaţilot şi care se numește poporul român. : 

Poporul român, născut din amestecul dacilor războinici cu romanii, a primit drept moşte- 
nire de la aceştia din urmă — în afara sângelui — limba, civilizația şi o mulțime de cutume; de la 
primii a primit, între altele, dreptul de proprietate asupra pământului, 

În cântecele sale, poporul a păstrat până astăzi amintirea originii sale romane, în versuri 
pe care copiii le cântă în fiecare an; aceste versuri, cântate în ajunul Anului Nou sub ferestrele 
românilor, încep totdeauna cu acest conținut: „Împăratul Traian a venit la noi călare pe un cal 
năzdrăvan, cu şaua de aur, frâu de mătase, etc” 

Acest popor se trage cu adevărat din stirpea latină; este fratele cel mai mic între toate ce- 
lelalte popoare latine. 

Din vremuri străvechi, acest popor — santinelă a latinității în Răsăritul Europei — a pă- 
timit toate durerile unui destin vitreg. Peste el au trecut toate valurile barbarilor — goții, hunii, 
avarii etc. 

Asupra lui s-au abătut în mai multe rânduri, strivindu-se, invaziile turcești. Din toate ne- 
norocirile a ieșit sfâșiat în trei părți; frontierele au sfârtecat trupul însângerat al bietului popor. 

Însă toți şi toate au trecut ca spuma mării: românii au rămas. Au rămas liberi pe pămân- 
tul lor iubit care, pe lângă amintirea vie a străbunilor, mai păstrează încă bogății însemnate. Dar 
soarta se arată mereu nemiloasă, întrucât acum începe cea mai ttistă pagină din întreaga noastră 
istorie. Aşa cum privighetoarea, din pricina bogăției cântului său, este închisă și asuprită toată 
viața, tot astfel, noi românii, din cauza marilor bogății naturale ale țării, suntem invadați de către 
străini, sărăciți prin înșelăciune, prin fraudă și prin toate mijloacele necinstie de toate avuţiile, şi 
azvârliți într-o neagră și dureroasă sclavie. 

Dureroasă, întrucât după ultimele noastre jertfe pe câmpurile de bătălie, în momentul în 
care ne bucurăm de integritatea poporului noastru, la care visaseră de mai bine de douăzeci de 
veacuri părinții şi străbunii, ne vedem sărăciți, furați și loviți în însuși suflerul nostru. 

95% din pădurile noastre seculare, unde ne dorm toată fala și toate amintirile noastre, sunt 
doborâte fără milă și fără nici o regulă, sunt distruse, în mare parte la prețul de 3 lei metru cub, 
adică 0,3 franci francezi. 

Este bine să citim aici câteva pasaje dintr-un articol publicat de domnul P. Florescu, ingi- 
ner inspector al apelor şi pădurilor, în ziarul, Apărarea Naţională” din 31 ianuarie 1926. 

„Este extrem de dureros să vezi că pădurile proprietarilor de pe Valea Mureşului sunt atât de 
iute înbucătățite de Societatea jidănească Foresta, cu preţul de 3 lei (0,3 franci) metrul cub. 

La fel se întâmplă și cu păduri aparținătoare de biserica creştină din Bucovina, care sunt dis- 
truse la un preţ derizoriu de către faimosul Anbaub, 

În sfârşit, majoritatea frumoaselor noastre păduri care aparţin statului încă mai sunt doborăte 
la preţul de 1 leu metru cub (0,10 franci). Gândiţi-vă bine, 0,10 franci metru cub” 

Pentru a scoate în evidență lucrarea cu care se îndeplineşte această lucrare, e bine să amin- 
tim faptul că într-o singură stație de export, Galaţi, se exportă în fiecare zi în jur de 300 de 
vagoane. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoanELiu ZELEA CODREANU 


[storia petrolului nostru este la fel de aiuritoare: în fiecare zi mii de vagoane se îndreaptă spre 
frontiere, și în casa românului nu mai rămâne decât pâinea, adesea foarte uscată şi împărțită cu zgâr- 
cenie, pentru a potoli foamea copiilor, 

La fel stau lucrurile și cu grâul și cu celelalte cereale, Dintre cei mai mari 50 de producători 
de cereale, doar 2 sunt români... și pe toate aceste câmpii bogate mii de țărani au un singur rol 
profund disprețuit: rolul vitelor de povară. 

Regiuni întregi de podgorii, cu origine străveche, sunt astăzi aproape toate în mâinile spo- 
liatorilor noștri. 

Şcolile sunt pline de ei. Luând locul românilor sărăciți, amenință astfel să ne reducă to- 
tal la sclavie, să ne devină stăpânii și tiranii spiritului, gândirii şi ai sufletului, după cum au pus 
stăpânire pe pământurile noastre. Adică suntem ameniţaţi să fim înlocuiți și izgoniți din casa 
noastră, să nu mai controlăm conducerea și viitorul țării noastre. 

De ce ați îngăduit dar, aţi putea zice, ca această situație să ia amploare? 

Aceşti străini s-au infiltrat printre noi aproape fără să simțim. Au cerut ajutor în numele 
omenirii. Au profitat de omenia noastră, de mărimea şi bunătatea inimii noastre, i-au înşelat pe 
cei mici şi i-au plătit cu bani pe cei mari. Amestecaţi în politica țării, au introdus corupția, dis- 
cordia, lupta fratricidă și dezastrul. 

În materie de finanțe s-au străduit să micșoreze moneda românească până la limita cea mai de 
jos, şi să ne acapareze apoi toate bogățiile cu dolari americani. 

lată acum câteva date în sprijinul afirmațiilor noastre. 

După MI (Vifor, Doctor . Fas. Românesc, p.16) au intrat pe la toate punctele de frontieră 
românești(1): 





















ANACALS ZIONVAŢ LAIVI SU A LVONODV NOTASU NE VINA TUONd HUSA CŢ 


Anul Numărul străinilor 
1918 116.600 
1919 290.000 
1920 390,330 
1921 665.060 E. 
1922 418.750 : 
1923 (în primele 6 luni) 210.130 4 
Total 2.090.870 - 
e 


Din acest număr, 400.000 s-au stabilit la București, unde ocupă 80.000 de apartamente. 
Majoritatera străinilor se îndeletnicesc cu comerţul, 
„_ (1) Statistica de mai jos nu se referă numai la jidani, dar numărul celorlalte ernzi este infi- 
Tut mai mic decât al lor. 
„ Darcine sunt aceşti străini? Cine sunt acești oameni care şi-au părăsit patria iubită, plaiu- 
rile dulci ale copilăriei, amintirile dragi? 
Să tragem cortina, 


97 





. 


DESPRE PROBLEMA BURSELOR ACORDAT 


TUI. FRANCEZ STUDENȚILOR ROMÂNI - 1926 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELiv ZELEA CODREANU 


Aceștia sunt jidanii. Pentru ei nu există patrie. Veniţi din Polonia, Ungaria, Austria și 
Rusia s-au instalat la noi. 

Ca o haită de lupi, după ce au devastat un loc, după ce au făcut ravagii, caută mai apoi un 
altul. După ei nu mai rămân decât durerea, sărăcia, decadența morală și moartea. 

La o populație de 40 de milioane de locuitori, Franța are 80.000 de jidani, care dețin o 
bună parte din comerț, industrie, proprietate urbană, chiar rurală și firianţe. 

Gândiţi-vă că au avut de luptat cu o cultură veche și cu o admirabilă educație civică. Ce ar 
trebui să spunem noi cei 12-13 milioane de români care, fără cultură și fără educație economică, 
găzduim peste două milioane de jidani (400.000-500.000 înainte de război)? Luaţi notă de fap- 
tul că în anul 1700, în toată Moldova nu erau decât 12.000 de jidani. 

Ce ar face francezii la un moment dat, dacă at vedea 10 milioane de chinezi (de pildă) care 
ar invada Franţa, ar cumpăra cu dolari bunurile franțuzești, ar pune mâna pe finanțe și ar ame- 
ninţa să-i înlocuiască pe cei aflați la putere și care, într-un cuvânt, ar deveni stăpânii țării lor? 

În ceea ce-i privește pe comercianți, în lipsa unei statistici recente, vă prezint una de la | 
aprilie 1905, care se află în cursul de economie politică a domnului profesor A.C.Cuza, p.118 


Județe Total Români Serăini Jidani 
Botoșani 3264 734 171 2359 
Dorohoi 3010 691 92 2227 
Suceava 1909 539 101 1269 

Total general 8183 1954 364 5855 


Avem astfel, numai în trei județe, 1954 de comercianți români la 6209 de comercianți 
străini, 

Chioşcurile de răcoritoare 

În toată România există 168.000 de chioșcuri de răcoritoare. 32.000 sunt deţinute de 
creştini ( români, nemți, ruși, unguri, polonezi și greci); 136.000 — de jidani. 

Presa, 

care trebuie să fie vocea poporului, se află aproape în întregime în mâinile lor. Cu nume 
de camuflaj, aceştia vorbesc, scriu în numele românilor. În această situație se află nu numai presa 
așa-zis independentă, ci şi cea a partidelor politice. Să luăm partidul care at trebui să fie cel mai 
românesc, Partidul Agrar. 

lată ce sunt redactorii „Aurorei”, ziarul oficial al Partidului Agrar Român: 

Dr. GHELERTER (jidan), zis „Păcuraru”; 

TŢIC WEIS (jidan), zis„ Albu”; 

BURAH ROSEMBERG (jidan), zis „Râpeanu”; 

AVRUM MENDEL (jidan), zis „Mircea”; 

SMELCHE MARCUS (jidan), zis„Muntenescu”; 

ŞLOIM GHELIBTER (jidan), zis„Dragu'; 

ȘLOIM KRONBERG (jidan), zis „Rodan”; 

HAIM FISHMANN (jidan), zis „Gaad”. 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConnsLiv ZELEA CODREANU 





Toţi aceştia vorbesc în numele țăranilor români. 
Şcolile românești 
Să luăm câteva exemple, după domnul Emil Vasiliu, avocat și publicist (Situaţia demogra- 


fică a României, 1923). 


UNIVERSITATEA DIN CERNĂUȚI (1920) 


Români Jidani 
Facultacea de Drept 237 547 
Facultatea de Filosofie 174 574 


UNIVERSITATEA DIN IAȘI (1920) 


Români Jidani 
Facultatea de Medicină 546 831 
Facultatea de Farmacie 97 299 


LICEELE DIN BASARABIA (1920) 
Români şi ruși Jidani 


1,514 6.302 


ŞCOLILE MIXTE DIN BASARABIA 
Români şi ruși Jidani 


696 1351 


— 
zi 
Y. 
a 
= 
IC) 
= 
pas 
i 
= 
ez) 
z 
3 
- 
> 
cl 
Ci 
> 
ii 
în 
le) 
= 
> 
9) 
zi 
io) 
Bă 
a, 
ce 
3 
v. 
i 
> 
ui 
- 
sa 
T 
i 
> 
Z 
gr 
N 
ui 
= 
7 
a 
e) 
4 
i 


Concluzia logică pe care o trage domnul A.C.Cuza, profesor de economie politică la 


Universitatea din Iași, este următoarea: „Clasa diriguitoare a naţiunii române va f mâine alcătu- 
ită din jidani”, 


Fără îndoială; concluzie echivalentă cu moartea unei națiuni. 


GI - INYVINOU HOTII 


97 


Ei colportează calomniile împotriva noastră în toare țările, deoarece noi, „barbarii” și „săl- 
aticii” de români, sărăciți, furaţi şi izgoniți, nu vrem să îngăduim să ne fie ucise şi sufletele, 
Însă nu pentru a răspunde insultelor am arătat în câteva pagini trista situație a țării noas- 
tre. Am făcut-o pentru ca francezii, în mijlocul furtunii de insulte, să poată auzi și înțelege stri- 
Zătul disperat al românilor: „Latinitatea din Carpaţi se află în pericol de moarte!” 


243 





LA BURSELOR ACORDALE 


DESPRE PROBLI 


Lei 
ca 
22) 
= 

+ 
PA 

a 
2 
ps 
io) 
f=4 
[=d 
9 
pe 
Z 
Ps 
i; 
e; 
Bai 
5: 
7, 
ică 
Ea 

ȘI 

i, 
= 
- 

R 
pi 


CanrEa CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


CHESTIUNEA BURSELOR 


Statul francez a acordat cu o mare generozitat burse studenților români. Acestea se ridică 
la o valoare de 700.000 de franci. Prin acest gest frumos, Franța s-a gândit, cu siguranță, la co- 
piii sărmani de țărani, fără prea multă lumină, care, întrebaţi ce cred despre ea, răspund: "Franţa 
este sora noastră mai mare”; s-a gândit, cu siguranţă, la copiii acestui popor latin care și-a vărsat 
sângele cu multă credință alături de Franţa, în fundul tranșeelor. 

lată cum sunt repartizate aceste buzse: 

Totalul burselor 221 

Români 66 

Jidani 155 

Mai mult de trei sferturi sunt acordate jidanilor, adică nici celor săraci, nici celor de rasă 
latină, nici celor care au fost uniți cu Franța pe câmpurile de luptă, nici chiar muncitorilor. 

Acest fapt a provocat o mișcare în rândurile studenților din toate universitățile românești 
și ale profesorilor universitari...poate şi în sufletul cinstit, ascultător și amărât al bietului țăran. 

Iată câteva proteste ale profesorilor univezsitari, după ziua de 10 decembrie în care stu- 
denții au votat o moțiune privitoare la aceasta. 

Domnul A.C.Cuza, profesor la Universitatea din Iași, ziarul, Apărarea națională” nr.3, din 
3 ianuarie 1926: 

„Bursierii jidani din Paris, a căror listă a fost publicată, au venit să demonstreze întreaga 
monstruozitate a jidăniților noștri, care uneltesc pe ascuns la înlocuirea românilor cu jidanii în 
funcțiile diriguitoare ale națiunii române” 

Protestul profesorilor de la Universitatea din Cluj 

„Noi, subsemnații profesori ai Universităţii din Cluj, înțelegem să protestăm contra siste- 
mului antinațional conform căruia au fost distribuite bursele acordate de guvernul francez stu- 
denților români de origine latină, în vederea studiilor de perfecționare 

ss Cătuneanu, Negrea, Maniu, Gtriulea” 

Domnul G.Marinescu, profesor la Universitatea din Bucureşti (scrisoare adresată dom- 
nului P.Şeicaru, redactor al ziarului „Cuvântul”): 

„Studentul Alfred Abasson, care figurează pe lista Facultăţii de științe, este un trădător de 
război, condamnat de curtea marțială”. 

Articolul domnului profesor Nicolae Paulescu (București): 

„Revista „Țara Noastră”, redactată de domnul Octavian Goga, ne prezintă incredibila știre 
că cei 700.000 de franci pe care guvernul francez îi acordă anual, în favoare studenților români 
care se află în toate universităţile Franței, sunt repartizați aproape numai jidanilor. Această re- 
vistă dă o listă a celor care profită de banii francezi şi, făcând socoteala, află 221 de studenți cu- 
prinşi, din care 155 de jidani și 66 de români. 

Franţa, a cărei generozitate este uimitoare, a luat din bugetul său — care abia poate fi echi- 
librat — o sumă considerabilă pe care a acordat-o uneia dintre surorile sale, adică României, pen- 
tru a-i îngădui să-și trimită fiii de rasă latină să se instruiască în universitățile franțuzești, în care 
spiritul latin domnește în toată integritatea sa. 

Bi bine! Jidanii, nu numai că nu le ajunge asemenea unor căpușe să sugă sângele bieţilor 
români în țara lor, ci mai și profită din plin de avantajele acordate studenților români pe care i-au 
sărăcit, răpindu-le posibilitatea de a studia. 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnsLIu ZELEA CopREANU 


Într-adevăr, Franţa a făcut acest gest doar pentru studenții de origine latină. 

Ea nu s-a gândit nici măcar o clipă că sacrificiile pe care le impune ar fi pentru jidani, 
vrăjmași ai latinității, deoarece în acest caz ar fi putut să se adreseze direct „ghetto”-urilor din 
Galiţia. 

De asemenea, Franța are și ea nenumărați apattizi care, prin comunism, încearcă să nimi- 
cească pretutindeni vechea civilizație latină şi creştină. 

Însă pentru a putea săvârși aceste acte criminale, jidanii trebuie să fie ajutaşi de unul sau 
mai mulți trădători, și ar fi bine să cunoaştem numele acestor canalii. 

Se spune că în această clică se zbate un oarecare Marius Rocques care a fost odinioară 
la Bucureşti și astăzi, nu se-ştie prin ce mijloace, a reușit să se naturalizeze francez, şi ține la 
Sorbona un curs de limbi orientale și de limbă română (2). Acest individ are o origine îndoielni- 
că, Nu este nici francez, nici român, ci internaţional sau cosmopolit și cu siguranţă jidan — sau 
plăric de jidani. 

Se pare că el a întocmit lista burselor. 

Cine a dat autorizația acestui aventurier să dispună astfel de donația franceză și să o îm- 
partă între jidani, care fără îndoială i-au dar mită? 

Repet cu insistență întrebarea: cine a fost infamul care a trădat interesele poporului în 
folosul său? 

În rest, un tânăr român — fiul unui profesor universitar — sărac ca mai toți colegii săi, s-a 
dus să ceară un ajutor din fondurile puse la dispoziția studenților români de statul francez. A 
fost condus de Marius Rocque sub pretextul că va obţine de [a statul român valoarea schimbului. 
Acest schimb, în realitate, este insuficient faţă de nevoile de hrană, cazare și cărți. În consecință 
jidanii sunt mai favorizați decât cei mai recomandabili români. 

Dar lista românilor trebuie să fie întocmită în țară, la ministerul instrucției publice. În 
plus, ministerul de externe și legația română de la Paris aveau obligația să ia cunoștință de listă 
din primul moment. 

Dacă s-a stabilit acest lucru, cum se face că nici ministerele, nici legația nu au dat alarma 
în cazul abuzului care a avut loc și care continuă în detrimentul celor două naţiuni surori — na- 
țiunca franceză și națiunea română? 

Guvernul român avea datoria să se intereseze mai îndeaproape de acest dar binefăcător 
care onorează Franța și care ar fi trebuie să fie în folosul poporului român. Acesta este singurul 
vinovat și singurul responsabil, întrucât a lăsat în mâinile jidanilor o comoară care trebuia să 
folosească la perfecționarea educaţiei științifice a sute şi mii de copii români. Trebuia să dea un 
răspuns clar și precis tuturor acestor întrebări acuzatoare pentru a linişti publicul român pro- 
fund revoltat de această infamie. 

În orice caz, în numele acestui popor român, îl rog pe bunul patriot domnul ministru 


Dr. Anghelescu — fără să se adreseze străinilor — să ia măsuri severe împotriva acestor bande 
semitice; 


Să izgonească această adunătură de nepoftiți; 

Să avertizeze autorităţile franceze de marea escrocherie căreia i-a căzut victimă statul 
tomân; 

Să depună o plângere la parchetul din Paris împotriva faimosului Marius şi a complicilor săi; 

Să alcătuiască aici, în România, o nouă listă a studenților români-latini, selecționați 


Prin concurs, care să poată beneficia de generozitatea Franţei latine, căreia îi vor fi întotdeauna 
tecunoscători, 





245 


— 
Ss 
iei 
= 
pi 
C 
Z 
2 
2 
= 
= 
y. 
= 
9) 
= 
> 
n 
p=i 
I 
> 
3 
7, 
Y. 
Pa 
5) 
= 
> 
PA 
A 
usi 
N 
z. 
i 
9) 
EA 


TG1 - INYVAWOU UOTI 


9 











je 








î ROMÂNI - 1926 


"RANCEZ STUD 


- 


PROBLEMA BURSELOR ACORDATE 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU Z.ELEA CODREANU 


Iată ce spune o telegramă de la Paris („Universul” din 25 decembrie 1925): 

„La sala Wagram, pe 11 decembrie, s-au întrunit toți jidanii români din Paris pentru a 
protesta contra antisemitismului din România. Adunarea a fost ținută sub patronajul comuniș- 
tilor internaționali. Jidanii au ținut discursuri în germană și în jargonul lor”. 

Este semnificativ că toți jidanii din România, care locuiesc la Paris, au asistat la adunare, 
au fraternizat cu comuniștii și au aplaudat când Regele, Țara și Armata au fost insultate. 

Şi aceşti studenți jidani fac parte din nefericita Asociaţie a Studenților Români din Franța. 
Ei beneficiază de asemenea de facilităţile acordate de guvernul francez. 

Este o durere profundă pentru noi să ne gândim că nenumărați studenți români, eminenți 
din toate punctele de vedere, dar lipsiţi de mijloace materiale, aspiră din adâncul sufletului să 
beneficieze de o asemenea bursă care este acorată, fără nici un sctupul, celor mai mari vrăjmași - 
ai poporului român. 

Profesor doctor Paulescu - Universitatea din București” 

Relatând toate acestea îi lăsăm fiecăruia libertatea să tragă concluzii. 

Ne-am îndeplinit o datorie: faţă de sufletul nostru, faţă de patria română, față de Franța 
generoasă. : 

În ceea ce privește guvernul francez, nu credem că a avut intenția să facă o asemenea re- 
partiție. Îl rugăm să nu strecoare în sufletele celor mai credincioși și sinceri prieteni ai Franței, 
îndoiala profuiid îndurerată, ridicată de întrebarea: Acest ajutor ne-a fost destinat nouă ori vrăj- 
mașilor noștri? 

Încă-un cuvânt. 

În ceea ce ne priveşte, LUPTA PENTRU ELIBERAREA POPORULUI ROMÂN A 
ÎNCEPUT. 


CORNELIU ZELEA CODREANU 
Licenţiat în Drept 

Doctorand, Grenoble 

Grenoble, 13 februarie 1926 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoaneLiu ZELEA CODREANU 


LA BUCUREŞTI, LIGA APĂRĂRII NAŢIONALE CREŞTINE | 
S-A RUPT ÎN DOUĂ | 


Am sosit în București. Era un dezastru. Liga Apărării Naţionale 
Creştine se rupsese în două. Speranţele națiunii acesteia se prăbușeau. Un 
neam care-și încordase puterile sleite, într-un greu moment al istoriei sale, în 
luptă cu cea mai mare primejdie care i-a amenințat vreodată viața, cădea acum 
la pământ cu toate speranțele lui nimicite. Acest naufragiu în inimile viteze 
ale miilor de luptători, văzându-și cu toții, într-o clipă, năruite jertfele făcute 
în trecut și toate speranţele, inspira un sentiment de durere chiar și acelora 
care stăruseră departe de mişcare. O mai mare durere colectivă nu mi se în- 
tâmplase să văd până atunci. Toate valurile acelea de entuziasm de la Severin 
la Focşani, de la Câmpulung la Cluj, se transformaseră în valuri de durere și 
deznădejde. 

M-am dus la Parlament și m-am prezentat profesorului Cuza. Spre 
marea mea surprindere, am găsit pe un singur om vesel în mijlocul durerii 
generale. Acesta era profesorul Cuza. Redau textual și cu cea mai mare con- 
știinciozitate convorbirea avută: 

- Bine ai venit, Cornelie dragă, apropiindu-se de mine şi întinzân- 
du-mi mâna. Tu eşti un băiat bun. Să-ţi cauţi ca și până acum de treabă și va 
fi foarte bine. 

— Domnule profesor, sunt amărât până în adâncul inimii mele de neno- 
tociea care s-a abătut asupra noastră. 

— Dar nu s-a întâmplat nici o nenorocire. Liga este mai puternică decât 
oricând, lată, am venit de la Brăila ieri. Acolo a fost ceva nemaipomenit, M-a 
primit poporul cu muzici, cu tobe, cu urale nesfârşite. Ai să vezi ce e în țară, 
Tu nu ştii ce e. Toată țara e cu noi. 

Încă vreo câteva vorbe și am plecat. Mă întrebam apoi năucit...: un şef, 
văzându-și trupa lui sfâșiată de dureri, ruptă în două și cuprinsă de deznădej- 
de, să se afle în cea mai perfectă voie bună și veselie? Să nu-și dea seama de 
dezastrul care fierbe sub el? Sau îşi dă seama, și atunci cum este cu putință 
să-i pară bine? 


CE SE ÎNTÂMPLASE 


Cei zece parlamentari ai Ligii au lăsat de dorit, după părerea mea, în 
toată activitatea parlamentară și extraparlamentară din timpul anului ce tre- 
cuse, Erau elemente slabe? Hotărât, nu. Erau de rea-credința? Hotărât, nu. 
Erau de absolută bună-credinţă, dar cu mici insuficiențe, fie de pregătire în 
materie de cunoaştere a problemei jidănești — cei mai recenți, fie mai greoi 
în deplasări şi acțiune — cei mai bătrâni. Dar acestea sunt inerente oricăror 
“ameni adunaţi într-o organizație și trebuie modelate şi complinite de con- 

Ucere și corectate cu multă dragoste. Atunci, care au fost cauzele adevărate 
€ acestei situaţii? 





= 
ae 
2 
Z 
Z 
> 
pi: 








































E 
ca 
7 
& 
S 
3 


PUNTRU 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


După părerea mea: 

1. lipsa de coordonare a acțiunii lor parlamentare şi extraparla- 

mentare; 

2. lipsa de unitate sufletească, absolut necesară unei asemenea orga- 

nizații, înconjurate din toate părțile de ochi inamici care încearcă să 
profite de otice neînțelegere internă. « 

Aceste două însă, au la bază o altă cauză și anume: 

Lipsurile conducătorului, greșelile lui. Un conducător trebuie să facă 
necontenit şcoală, în sensul vederilor lui, cu toți luptătorii din jur, pentru ca 
să asigure unitatea de gândire a blocului respectiv. Să elaboreze un plan de 
luptă. Să dea directive în materie de acțiune. Să fie un permanent slujitor al 
unității mișcării, încercând cu dragostea lui, cu chemările lui, cu observaţiile, 
cu pedepsele, să netezească neînțelegerile şi nepotrivirile inerente oricărei or- 
ganizaţii, Să fie un neîncetat îndemn către toți la îndeplinirea datoriei lor. Să 
procedeze cu dreptate, respectând normele de conducere pe care şi le-a impus 
şi în baza cărora şi-a adunat oamenii. 

Din toate acestea, profesorul Cuza n-a făcut nimic. N-a făcut școală cu 
oamenii săi și nici măcar consfătuiri. 

— Să facem o consfătuire, domnule Cuza, îi spuneau unii dintre ei, ca să 
ştim și noi ce atitudine să luăm și cum să ne prezentăm în parlament. 

— N-avem nevoie de nici o consfătuire, pentru că noi nu suntem partid 
politic. 

N-a dat niciodată nici o directivă nimănui. Veţi găsi volume de valoare, 
zeci de broşuri scrise de profesorul Cuza, veţi găsi sute de articole, dar desfid 
pe oricine s-ar încumeta să-mi aducă zece circulare sau ordine de organizare 
sau de acțiune date celei mai zbuciumate organizaţii politice, de la 4 martie 
1923, data înființării ei, şi până la 20 mai 1927, momentul desființării ei. 

Nu veți găsi, nu zece, Nici Cinci, nici trei. 

Profesorul Cuza a îndemnat, dar el n-a fost un animator. Profesorul 
Cuza a pedepsit, dar atunci când a pedepsit, a provocat un adevărat dezastru, 
fiindcă a procedat fără înțelepciune. 

Între timp, din cauza situației înfăţişate mai sus, se înțelege că o parte 
dintre parlamentari, văzând și simțind că lucrurile nu merg cum trebuie, își 
manifestau nemulțumirile lor. Ei vedeau că, încetul cu încetul, mișcarea mer- 
ge spre ruină, mai ales că, pe lângă lipsa unor directive, mai interveneau, din 
timp în timp, şi unele ieșiri ale profesorul Cuza la tribuna parlamentului, care 
aveau într-adevăr un efect uluitor și descurajator pentru mișcarea întreagă. 
Aşa bunăoară, când imediat după deschiderea parlamentului, unul din depu- 
taţii Ligii protesta împotriva stării de asediu și a samavolniciilor nemaipome- 
nite întâmplate la Focșani, profesorul Cuza s-a ridicat şi a spus că bine a făcut 
guvernul că a instituit starea de asediu și că și el ar fi făcut la fel, spiritele fiind 


i agitate din cauza jidanilor. 


Altădată, vorbind la mesaj, spunea, combătând pe ţărănişti (care de al- 
tfel erau în opoziţie), că Partidul Poporului ar putea deveni un factor de gu- 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIV ZELEA CODREANU 


vernământ prin sistemul rotativei cu Partidul Liberal, dacă generalul Averescu 
şi-ar însuşi doctrina Ligii Apărării Naţionale Creştine. 

Aceste lucruri aruncate de la tribună, tocmai în momentul în care mii 
de oameni loviți, schingiuiți și nedreptățiţi, aşteptau cu înfrigurare, ca o slabă 
mângâiere pentru suferinţele lor, măcar un cuvânt de înfierare a guvernului 
ale cărui victime erau, împrăştiau o atmosferă de descurajare pretutindeni. 

În cele ce urmează, redau, după „Monitorul Oficial”, un pasaj din dis- 
cursul amintit: 


Rămân, dar, actualmente în slujba statului două partide matu- 
re, partide de ordine, ale ordinii actuale, partide de guvernământ, care 
se completează și care asigură jocul normal al mecanismului constitu- 
țional: Partidul Poporului şi Partidul Liberal. 

Ele sunt așezate pe baze solide, rezemându-se pe interese de pro- 
ducţie, deși diferite, totuşi ambele generale, reale şi permanente, care le 
asigură dăinuirea şi eficacitatea acţiunii lor. Noua operă de organizare 
constituțională și politică a ţării este opera la care au lucrat împreu- 
nă aceste partide, fiecare în măsura răspunderii şi rolului pe care l-au 
avut: de guvern şi opoziție. Partidul Poporului va continua opera în- 
cepută, căreia îi va aduce toate ameliorările pe care practica sinceră şi 
de bună credinţă le va învedera ca necesare pentru mai departea con- 
solidare a statului şi unificare desăvârşită a ţării... 

Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei româ- 
neşti, al intereselor financiare, comerciale şi industriale legitime și in- 
dispensabile bunului mers al ţării. 

Partidul Poporului chemat să desăvârșească organizaţia econo- 
mică a statului, aşezând-o pe temelii reale, preocupat de nevoile tutu- 
ror în cadrul intereselor superioare ale ţării, se reazemă în special pe 
interesele generale, reale şi permanente ale producţiei agricole, factor 
precumpănitor al vieţii noastre economice. 

Partidul Poporului care are rădăcinile cele mai adânci şi cele 
mai întinse pe tot cuprinsul țării, în cadrul armoniei sociale... vrea să 
dea plugarilor stăpânitori de pământ rolul ce li se cuvine în economia 
statului, potrivit muncii şi numărului lor. 

(„Monitorul Oficial”, 30 iulie 1926, p. 395.) 


| Această atitudine din partea unui conducător de mișcare națională este 
incalificabilă. A face apologia partidelor pe care mișcarea națională le denun- 
ță ca pe o nenorocire abătută deasupra României și în contra cărora ea luptă 
Cu sacrificii dureroase, pentru a creea o nouă soartă acestei țări, alta decâr cea 
hărăzită de politicienii partidelor, este tot una cu a-ți condamna la moarte 
Propria mișcare, 

__Aridica în slavă siscemul rotativei reprezentat prin Partidul Liberal 
ȘI averescan, denunțate de tine însuți, timp de o viaţă întreagă, ca dușma- 
ne ale neamului, înseamnă a înlătura orice perspectivă de biruință a mișcării 






































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


naționale pe care o conduci dovedind, totodată, prin acest fapt, că tu însuți 
nu crezi în ea. 

Ce ar zice lumea de un comandant de trupe eroice, care se luptă, fac 
jertfe supreme, cred în biruința lor, trăiesc și sunt gata să moară cu gândul 
la ea, comandant care, într-un discurs în timpul luptei și în faţa miilor de ră- 
niți căzuți, le-ar vorbi ridicând în slavă trupele inamice și prevestind victoria 
acestora. 

Ce s-ar întâmpla cu biata trupă care în loc de a auzi un cuvânt de înălța- 
re a nădejdilor ei în biruinţă, ar auzi pe însuși comandantul ei vorbind despre 
frumoasele perspective de victorie ale trupelor inamice? 

Ce s-ar întâmpla? Trupa aceea s-ar împrăștia demoralizată. 

Aşa s-a întâmplat. Mulși luptători pe frontul mișcării naționale s-au 
împrăștiat deznădăjduiți. 

Datorită acestei atitudini ciudate, deputații Ligii au început să-şi ma- 
nifeste nemulțumirea. Ei au greşit, după părerea mea. Nu aveau dreptul să-și 
manifeste aceste nemulțumiri decât numai față de președinte și în cadrul re- 
strâns al conducerii, Ei însă au depășit acest cadru. În condițiile acestea, fie- 
care vorbă aruncată înseamnă o nenorocire în plus, peste aceea provocată de 
însuși președintele mișcării. 

Încerul cu încetul, greșelile unora şi ale altora au dus la răcirea relațiilor 
dintre ei. Până când, într-o zi, deputatul Paul Iliescu, fără un motiv binecu- 
vântat și fără o judecată prealabilă, deci fără respectarea normelor și legilor 
organizației, este eliminat din Liga Apărării Naţionale Creştine. Nu numai 
atât, dar fără ca președintele să spună măcar vreunuia din parlamentari ceva, 
ci pur și simplu, anunțând de la tribună, că a eliminat pe Paul Iliescu din 
L.A.N.C. şi cerând în același timp ca să fie dat afară din Parlament, iar locul 
de la Câmpulung să fie declarat vacant. 

Aceasta a căzut ca un trăznet pe capul bieților deputați ai Ligii. Peste 
două zile, profesorul Șumuleanu, care între timp venise de la Iaşi, a făcut o co- 
municare Camerei, iscăliră şi de ceilalți deputaţi: Ion Zelea Codreanu, Valer 
Popp, dr. Haralamb Vasiliu, profesorul Cârlan, prin care afirmau că declara- 
ţia profesorul Cuza, în orice caz, e prematură, deoarece statutele prevăd că 
excluderile se pronunță de comitet. În cazul de față comitetul habar nu avea 
de această chestiune. El nu cunoştea nici o vină acestui om, dar nu cerea să nu 
fie eliminat. Comitetul cerea ca omul să fie întâi judecat, ca să se poată apăra. 
Cereau, prin urmare, să se respecte statutul, să se respecte legea pe care au 
jurat toți. 

În acelaşi timp s-au făcut intervenții în acest sens la profesorul Cuza. 

Rezultatul acestor intervenții: toți semnatarii sunt eliminaţi din Liga 
Apărării Naţionale Creştine, în frunte cu profesorul universitar Șumuleanu 
și cu tatăl meu, unii dintre aceștia având merite de muncă și de jertfă la forma- 

„rea acestei ligi mai mari decât însuși profesorul Cuza, Profesorul Șumuleanu 
era însuși vicepreședintele Ligii. Şi aceștia dați afară tot fără nici o judecată; 
fără a li se spune ceva, fără a fi fost întrebaţi. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


După părerea mea, procedura profesorului Cuza, în calitate de președin- | 
ze al organizației, căruia îi incumba datoria de a avea cea mai mare grijă pentru |! 
viața organizației, şi cea mai mare atenție ]a orice măsură în stare să-i pericliteze 
existența, a fost fundamental greșită. În fond, nedreaptă şi cu totul nelalocul ei, 
mai ales având în vedere persoanele în joc. Era însuși comitecul de conducere al 
Ligii. Erau creatorii acestei organizaţii. Măsura era nejudecată, fiindcă profeso- 
rul Cuza n-a prevăzut consecinţele care decurgeau din ea, pentru mișcare. 

Imediat după această eliminare, se scoate „Apărarea Naţională”, prin 
care se afirmă că aceşti oameni în frunte cu profesorul Șumuleanu și lon 
“Zelea Codreanu s-au vândut jidanilor, răspândindu-se în toată masa români- 
lor această insinuare. 

Profesorul Șumuleanu, prieten nedespărţit de un sfert de veac, om de 
o corectitudine exemplară, a fost oribil și incalificabil atacat în „Apărarea 
Naţională” de sub direcția şi îndrumarea domnului Cuza. Umbla pe stradă 
copleșit de durere, sub acuzaţia de trădare. Atunci profesorul Şumuleanu a 
scos, drept răspuns, o broșură intitulată Mişelia unor prieteni, 

De data aceasta, profesorul Cuza, după părerea mea, nu numai că a fost 
nedrept, a fost mai mult decât nedrept. 

Eliminaţii, la rândul lor, au greșit scotând manifeste cu atacuri deopo- 
trivă de nedrepte, dar greșeala acestora, era consecința greşelii profesorului 
Cuza. 

"Toate acestea se petreceau în durerea sfâșietoare a tuturor luptătorilor 
şi în marea satisfacție și bătaie de joc a jidănimii. 

Eu am sosit în acest moment. În Parlament se judeca chestiunea dacă 
deputații dați afară din Ligă își pierd mandarele de parlamentari. 

Mă întreb și acum: oare profesorul Cuza, când a luat aceste măsuri, 
a fost victima unor sugestii sau a unor intrigi, sau așa a judecat singur, că e 
bine? 

Peste câteva zile, intervenind și ceilalți din afară, înmărmuriți de măsu- 
rile profesorului Cuza și cerând să se împace lucrurile, prin revenirea asupra 
eliminărilor făcute şi prin respectarea dispozițiilor statutare, ne pomenim cu 
oa treia măsură prin care sunt considerați eliminați și aceștia. Printre ei erau: 
generalul Macridescu, profesorul Traian Brăileanu, Hristache Solomon, pro- 
fesorul Cătuneanu etc. 

Prin lume se împrăștia sistematic zvonul, că toți cei eliminaţi s-au vân- 
dut jidanilor. Printre agenții activi în împrăștierea acestor zvonuri erau colo- 
nelul Neculcea și Liviu Sadoveanu, unul mâna dreaptă și altul cea stângă a 
profesorului Cuza, 

Eliminații s-au constituit atunci în Liga Apărării Naţionale 
Creştine-Statutare, voind să spună prin această denumire că ei se păstrează 
în cadrul statutului. În acest timp profesorul Cuza convoacă la Iași, în sala 
Bejan, o mare adunare națională, la care iau parte vreo mie de oameni și care 

| ratifică eliminările pe baza că s-au vândut jidanilor, 

Mă opresc aici și nu trec la observaţii asupra celor ce se scriau, fie de 
9 tabără, fie de alta, considerând, atât cât am consemnat, ca fiind suficient 
































Z 
- 
7. 
= 
e) 
3 


PENTRU 








252 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConaneLiu ZELEA CODREANU 


pentru înțelegerea situației mișcării în acea vreme. Atât doar aș vrea să adaug: 
că timpul (au trecut nouă ani) a dovedit că profesorul Cuza a greșit; pentru 
că nici profesorul Şumuleanu, așa de crunt lovit în onoarea lui, nu s-a vân- 
dut jidanilor, nici tatăl meu care a primit lovituri aproape mortale din partea 
puterii iudaice (de care profesorul Cuza nu s-a învrednicit), nici generalul 
Macridescu; nici profesorul Găvănescul, nici profesorul Traian Brăileanu, 
nici profesorul Cătuneanu, nici de. Vasiliu, nici profesorul Cârlan, nici pre- 
otul Moţa etc, 

Ani după aceea, după ce dezastrul s-a întins ca un pustiu peste Ligă, a 
venit profesorul Cuza la vechiul său prieten, profesorul Șumuleanu, pe care îl 
lovise așa de crud, şi i-a spus: 

- Dragă Şumulene, n-am nimic cu tine. Hai să ne împăcăm! 

Profesorul Şumuleanu însă, s-a întors și plecând i-a zis: 

— E prea târziu, 

Nu pentru că profesorul Șumuleanu n-a vrut să ierte o lovitură crudă, 
pe care o primise, ci pentru că jos, era cenușa unei mișcări și a unor speranțe 
românești. 


CUM AM PROCEDAT ÎN FAŢA ACESTEI SITUAŢII 


Am sosit din Franța, în mijlocul acestui dezastru care se abătuse peste 
mișcarea națională, cu intenția de a se salva ceea ce se mai putea salva. Am 
convocat la Iași, în cea mai mare grabă, grupul „Văcărești, şi o parte din con- 
ducătorii tineretului universitar din cele patru centre, 

Intenția mea a fost să localizez dezbinarea produsă, realizând un bloc 
al tineretului. Să fac imposibilă coborârea înspre tineret a atmosferei de vrăj- 
măşie care măcina rândurile bătrânilor. După cum era și natural, acest bloc 
voiam să-l bazez, în primul rând, pe conștiința că dezunirea și ura dintre noi 
înseamnă moarte pentru mișcarea națională. 

Odată acest bloc înfăptuit, voiam ca să ne îndreptăm spre liniile care 
ardeau ale bătrânilor și prin intervenții, făcând cele mai hotărâte presiuni pen- 
tru restabilirea unitătii, să putem salva situația. 

Planul meu însă a căzut. Tineretul era deja cuprins de flăcările mistui- 
toare ale învrăjbirii, încât la Iași, propunerea mea, cu toate legăturile care exis- 
tau între mine și acest tineret, n-a găsit nici un tăsunet în inimi, Și aceasta cu 
atât mai mult cu cât la conducerea studențimii din Iași, care ar fi putut da în 
aceste ceasuri semnalul unei direcții salvatoare, se ridicase o serie de elemente 
slabe, cu porniri sufletești spre rău. 

Din tot tineretul n-a rămas în picioare, în jurul acestei propuneri, de- 
cât vechiul grup de la Văcăreşti. Şi pe lângă el câţiva tineri studenți ieșeni, în 
număr de 10-12, printre care din cei mai vechi: Ion Blănaru, Ion Sava, lon 

„ Bordeianu, Victor Silaghi, iar din cei mai noi, un grup de ardeleni în frunte 
cu Jon Banea, Emil Eremeiu, Mișu Crişan. Din tot tineretul, atât rămăsese în 
| jurul nostru. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Mi-am continuat planul. 
Am plecat la București cu întregul grup, ca să mă prezint celor 


factiuni. Ne-am prezentat întâi „statutarilor”, cerându-le să facă orice sacrificii 
f 


pentru a putea restabili unitatea mișcării. După câteva ore, ei au consimțit 
la reunire, fiind gata a face și sacrificii, dar cerând ca pe viitor să se respecte 
statutul. 

După aceasta ne-am prezentat profesorului Cuza. El însă, în urma ru- 
găminţilor și argumentărilor noastre, a refuzat. Discuţia avută cu acest prilej 
e bine să n-o mai redau. 

Am plecat. În sufletele noastre se coborâse pustiul. Tot ce se ridicase, 
toată strălucirea de ieri a acestei mișcări nu venise ca un dar al norocului. 
Totul crescuse din luptă purtată, pas cu pas și metru cu metru. Îngrămădisem 
hotărâri grele peste hotărâri, înfruntasem primejdii peste primejdii, riscuri 
peste riscuri, dureri fizice şi morale, care de care mai sfredelitoare, sănătate 
din sănătatea noastră, sânge din sângele nostru, luptă și jertfă cu fiecare zi. 

Acum totul se prefăcea în scrum. 


LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 


În fața situației de mai sus, m-am hotărât să nu merg nici cu o tabără, nici 
cu cealaltă. Nici să mă resemnez, ci să încep organizarea tineretului pe răspun- 
derea mea, după sufletul și capul meu și să continui lupta, iar nu să capitulez. 


În mijlocul acestor frământări și ceasuri de răscruce ne-am adus aminte 
de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Văcăreşti. Ne-am hotărât să strân- 
gem rândurile şi să continuăm lupta sub protecția aceleiași Sfinte Icoane. 
În acest scop, ea a fost adusă la căminul nostru din Iași, din altarul Bisericii 
Sfântul Spiridon, unde o lăsasem cu trei ani în urmă. 

La aceste gânduri, grupul „Văcăreşti s-a alăturat imediat. Peste câteva 
zile am convocat la Iași pentru vineri, 24 iunie 1927, ora 10 seara, în camera 
mea din strada Florilor nr. 20, pe văcăreșteni și pe puţinii studenți care mai 
rămăseseră legați de noi. 

Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de 
zi, numerotat cu nr, |: 


Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sfântul on Botezătorul), ora 10 
seara, se înfiinţează: LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL, 
sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. 
Să rămână în afară cel ce are îndoieli. 
Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici. 
Corneliu Z. Codreanu 
Această primă ședință a durat un minut, adică atât cât am citit ordinul 
de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând ca să cugete dacă se 
simt destul de hocărâți și tari sufletește, pentru a păși într-o asemenea organi- 


E) 
"Nm m mem. e mam 
aaea te seara în. m ruta 
emntra, politia Nm vie 


Fondatorii Legiunii 
„Arhanghelul Mihail”: 
Corneliu Georgescu 
Corneliu Zelea Codreanu 
Ion I. Moţa 
Radu Mironovici 
Ilie Gârneaţă 





















































CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZELEA CODREANU 


zaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viața mea de upre| 
de până atunci și a camarazilor mei de închisoare. | 
Chiar şi pentru cei din grupul Văcărești”, am lăsat timp de gândire și de 
cercetare a conștiinței lor, pentru a vedea dacă nu au vreo îndoială sau rezer- 
vă, deoarece păşind aici vor trebui toată viața lor să meargă înainte fără nici o 
"şovăire, ă 
Intima noastră stare sufletească din care s-a născut Legiunea a fost aceas- 
ta: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânți, sau dacă vom muri. 
j Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniți. Mergând împreună, uniți, cu 
Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăru- 
ită, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul 
nostru, Sunt înfrângeri și sunt morți care trezesc un neam la viață, după cum. 
sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată. 

În aceeași noapte și în aceeași condică, am redactat o scrisoare către 
; profesorul Cuza și alta către profesorul Şumuleanu. A doua zi, la 10 diminea- 

i ţa, ne-am adunat toți văcăreștenii, și am plecat la profesorul Cuza, acasă, în 
strada Codrescu nr. 3. 

După atâţia ani de lupte și grele încercări, mergeam acum să ne luăm 
rămas bun de la profesorul Cuza și să-i cerem să ne dezlege de jurămintele pe 
care le-am depus, 

Profesorul Cuza ne-a primit în aceeași cameră în care mă botezase pe 
mine cu 28 de ani în urmă. 

Aici, el, stând în picioare de o parte a biroului, iar noi de altă parte, i-am 
citit următoarea scrisoare: 


E 
p: 
Pa 
> 


ENIRU 





Domnule profesor, 

Am venit acum pentru cea din urmă dată la dumneavoastră, 
ca să ne luăm rămas bun şi să vă rugăm să ne dezlegaţi de toate jură- 
mintele depuse. 

Pe calea care mergeţi acum, noi nu vă mai putem urma, deoare- 
ce nu mai credem într-însa. A merge fără credinţă nu putem, deoarece, 
nouă, credința ne-a dat tot avântul în luptă. 

Rugându-vă să ne dezlegați de jurăminte, noi rămânem să lup- 
tăm singuri, după cum ne va conduce mintea şi inima noastră. 


Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi în felul următor: 

— Dragii mei, vă dezleg de jurămintele pe care le-aţi depus și vă sfăru- 
iesc ca mergând în viață, de acum înainte singuri, să nu cumva să faceți greșeli. 
Pentru că, mai ales în politică, greșelile se plătesc scump. Iată, aveți în faţă 
greșelile pe care le-a făcut în politică Petre Carp şi care i-au fost fatale. Eu, din 
partea mea, vă doresc tot binele în viața aceasta. Ne-a întins mâna fiecăruia 

; şi am plecat. 

Așa am crezut noi că este corect să procedăm și că aceasta este calea de 

| onoare, pe care ne obliga să mergem numele nostru de luptători. 





254 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De acolo am trecut la profesorul Şumuleanu, în strada Săulescu și ram 
citit şi lui o altă scrisoare, cam în aceiași termeni, prin care anunțam pe „sta- | 
tutari”, că nu-i putem nici pe ei urma și înţelegem să ne croim de-acuma calea 
noastră. 

Plecând şi de la el, am simțit în inimi singurătatea pe lume, 

Acum eram singuri ca într-un pustiu şi va trebui să ne tăiem, prin pro- 
priile noastre puteri, drum în viață. 

Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei. Și cu cât greutățile ne vor 
asalta și loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai 
mul sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail și la umbra sabiei lui. El nu mai 
era pentru noi o fotografie pe o icoană, ci îl simțeam viu. Acolo [a icoană, fă- 
ceam de gardă cu schimbul, zi şi noapte, cu candela aprinsă. 


MATERIA 


Când ne-am adunat în camera de la cămin cu toții, noi cinci și încă vreo 
zece studenți din anul 1 și ÎI şi când am voit să scriem câteva scrisori, vestind 
hotărârea noastră domnului Hristache Solomon şi altora, abia atunci ne-am 
dat seama cât suntem de săraci, pentru că toți la un loc nu aveam bani nici 
măcar cât ne trebuiau pentru plicuri și mărci, Până atunci ne duceam, de câte 
ori aveam nevoie, la bătrâni şi ceream. De acum înainte nu mai avem de unde 
cere. Să porneşti la o organizaţie politică fără nici un ban. Era şi o greutate, 
și o cutezanță. În acest secol, în care materia este atotstăpânitoare, în care ni- 
meni nu pornește la ceva cât de mic fără să se întrebe mai întâi „câţi bani are”, 
Dumnezeu a vrut să arate că, în lupta și biruința legionară, materia n-a jucat 
nici un rol. 

Prin gestul nostru cutezător, ne desolidarizăm de o mentalitate atot- 
stăpânitoare peste veac și peste lume, Ucidem în noi o lume, pentru a înălța o 
alta, înaltă până la cer. Domnia absolută a materiei era răsturnată, pentru a fi 
înlocuită cu domnia spiritului, a valorilor morale. 

Nu negam și nu vom nega existența, rostul, şi necesitatea materiei 
în lume, dar negam şi vom nega de-a pururi dreptul stăpânirii ei absolute. 
Izbeam, aşadar, într-o mentalitate în care vițelul de aur era socotit ca centru 
şi înțeles al vieţii. Ne-am dar seama că pe calea aceasta, a raporturilor răstur- 
nate dintre spirit și materie, am fi secătuit în noi orice curaj, orice putere, ori- 
ce credinţă și orice nădejde. Singura forță morală în începuturile noastre nu 
am găsit-o decât numai în credința nestrămutată, că plasându-ne în armonia 

originară a vieții — subordonarea materiei spiritului — vom putea înfrânge ad- 
versităţile și vom putea birui în contra puterilor satanice, coalizate în scopul 


de a ne nimici. 


LUENOLDOEEI EL NU] 






































ez 
cei 
7. 
pm 
si 
> 
4 
A 





256 





CanrEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


RAŢIUNEA 


O altă caracteristică a începutului nostru, în afară de lipsa de bani, a ! 


fost lipsa de program, 

Noi nu am avut nici un program. Şi acest fapt va naște desigur un mare 
semn de întrebare. Organizaţie politică fără nici un prpgram izvorât din raţi- 
une, din capul unui om sau al mai multora? 

Dar nu ne-am legat împreună cei ce cugetam la fel, ci acei ce simțeam la 
fel. Nu cei ce aveam același fel de a gândi, ci acei ce aveam aceeași construcție 
sufletească, 

Era un semnal că statuia unei alte zeițe — Rațiunea — va fi sfărâmată. 
Pe aceea pe care o ridicase lumea în contra lui Dumnezeu, noi, fără a o arun- 
ca și disprețui, vom pune-o acolo unde e locul ei, în slujba lui Dumnezeu și a 
rosturilor vieții, 

Dacă nu aveam, așadar, nici bani, nici programe, aveam în schimb pe 
Dumnezeu în suflete şi el ne insufla puterea nebiruită a credinței. 


ÎN CONTRA MIȘELIEI 


Apariţia noastră a fost salutată cu un uragan de ură și de ironii. Cele 
două tabere ale Ligii au rupt raporturile cu noi. Studenţii de la Iași ne-au pă- 
căsit toţi, iar atacurile „cuziştilor”, date până acum împotriva „statutarilor”, se 
vor îndrepta de acum și se vor înfige ca nişte săgeți în inimile noastre. 

Nu ne vor dutea rănile săgeților, ci vom rămâne ceea ce vom descoperi 
în oameni. 

În scurt, vom fi răsplătiți şi onorați pentru tot ce făcusem noi până 
acum, cu cele mai grele ofense și vom primi peste obraz lovitură după lovitu- 
ră. Nu vom simți numai ura, dar vom vedea în toată goliciunea lor, lipsa de 
caracter și incorectitudinea sufletească, 

În curând vom deveni „exploatatori ai ideii naționale”, în interesul per- 
soanelor noastre. Nu credeam că acei ce se băreau acum un an cu pumnii în 
piept, cerând. răsplată pentru pretinsele lor suferințe, vor avea acum și acest 
curaj de a ne arunca în faţă ofensa de mai sus. În curând se va afla că ne-am... 
„vândut jidanilor” şi chiar se vor scrie articole pline de insulte și vor fi țărani 
care vor crede şi oameni care ne vor întoarce spatele. Pe nedrept. Insulte pe 
care n-au îndrăznit niciodată să ni le adreseze dușmanii, din teamă, ni le arun- 
cau acum prietenii, fără teamă și fără să le fie rușine. 

Dacă este adevărat că noi, care am trecut pe unde am trecut și ale căror 
trupuri au suferit ce au suferit, am fi în stare de asemenea infamie, de a ne 


; vinde în grup la inamic, atunci nu rămâne decât să se pună dinamită acestui 


neam și să fie aruncat în aer. Nu merită să mai trăiască un neam care a născut 
și a crescut la sânul său asemenea copii. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dar dacă nu-i adevărat, cei ce le inventează și le colportează sunt niş- 


te mişei, care seacă încrederea națiunii în propriul ei viitor și destin. Pentru 


aceştia nici o pedeapsă din partea țării nu este prea mare. 
Ce încredere să mai aibă neamul acesta în biruința și viitorul lui, dacă 
- în toiul luptei grele pe care o duce aude că noi, copiii, pe care el ne-a ridicat în 
brațele lui, punându-și în noi nădejdile cele mai sfinte, l-am vândut. 

Las acele zile numai în amintirea acelor ce le-au trăit. Lor, camarazilor 
mei de atunci, martori ai acelor ceasuri, le-am spus : 

— Să n-aveţi teamă de aceşti pigmei, căci cine are asemenea suflet, nu 
poate niciodată birui. Pe aceștia îi veți vedea odată căzând în genunchi la pi- 
cioarele voastre, Să nu-i iertaţi. Pentru că nu vor face-o din conştiinţa păcatu- 
lui săvârşit, ci dintr-o mișelie. Iar acum de s-ar cobori peste noi iadul cu toate 
duhurile lui necurate, neclintiți pe poziție, îl vom învinge. 

Până la acea dată văzusem fiara din om. Acum am văzut mișelul din 
om, Păziţi-vă pe voi și copiii de azi şi de mâine ai neamului românesc și ai ori- 
cărui neam din lume, de această racilă îngrozitoare: mișelia. 

"Toată inteligența, toată învățătura, toate talentele, educația nu ne vor 
servi la nimic, dacă vom fi mişei. 

Învăţați pe copiii vostri să nu întrebuințeze mişelia nici în contra pri- 
etenului, și nici în contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, 
ci vor fi mai mult decât învinşi, vor fi striviți. Nici în contra mişelului şi a ar- 
melor lui mișeleşti să nu întrebuințeze mișelia, pentru că de vor învinge, nu 
va fi decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne neschimbară. Mișelia 
învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului. În esență, aceeaşi mișelie 
va stăpâni peste lume. Întunericul mișeliei din lame nu poate fi alungat prin 
alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de 
caracter și de onoare. 

Și totuși, prin acest baraj de ură și de mișelie, au venit la noi, din prima 
zi, ca la un liman dătător de nădejde Hristache Solomon, omul acela de mare 
cuvânt și de mare onoare, inginerul Clime, inginerul Blănaru, avocatul Mille 
Lefter, Andrei C. Ionescu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Costăchescu, 
Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie Antohie etc. 

Toţi, distinși și vechi luptători în Ligă, îmi făceau acum impresia unor 
naufragiați, al căror vapor se scufundase în largul mării, iar ei soseau obosiţi 
şi tulburaţi pe mica noastră insulă, unde vor găsi și liniște sufletească și încre- 
dere în ziua de mâine. 

Generalul Macridescu ne-a spus: 

— Deşi bătrân, voi merge cu voi şi vă voi ajuta, cu o singură condiţie: 
Să nu mai întindeși mâna acestor oameni, lipsiţi de onoare, pentru că aceasta 

| m-ar dezgusta peste măsură și mi-aş pierde toate iluziile. 


Profesorul lon Găvănescul a început să se intereseze de noi şi de ceea 
ce făceam. 





257 


7 
iai 
pă 
Pa 
3 
Z 
> 
ei 























= 
= 
7 
9 


PERU 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PRIMELE ÎNCEPUTURI DE VIAŢĂ LEGIONARĂ 


Patru linii brăzdează mica noastră viață inițială: 

1. Credinţa în Dumnezeu. Toţi credeam în Dumnezeu. Nu era nici 

un ateu printre noi. Cu cât eram mai încercuiți și mai singuri, cu atât 
preocupările noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu și spre 
contactul cu morții noştri şi ai neamului. Aceasta ne dădea o tărie 
invincibilă și o seninătate luminoasă în faţa tuturor loviturilor; 
Încrederea în misiunea noastră. Nimănui nu i se putea servi nici 
cel mai mic argument despre posibilitatea victoriei. Eram așa de 
puţini, așa de tineri, așa de săraci, așa de urâţi și urmăriți de toa- 
tă lumea, încât toate argumentele scoase din starea de fapt pledau 
contra unor perspective de biruinţă. Totuşi mergeam înainte, dato- 
rită numai încrederii în rosturile noastre, o încredere nelimitată în 
steaua noastră și a neamului; 
Dragostea dintre noi. Unii ne cunoșteam mai dinainte, având mari 
legături sufleteşti, alții însă erau copii, studenți în primul sau al doi- 
lea an, pe care nu-i cunoscusem niciodată. Din cele dintâi zile s-a 
stabilit între noi toți o legătură de dragoste ca și cum am fi fost din 
aceeași familie și ne-am fi cunoscut de mici copii. 

Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea di- 
năuntru trebuia să fie de aceeași intensitate și forță, cu presiunea noianului de 
ură din afară. Viaţa noastră în acest cuib nu era o viață oficială şi rece, cu dis- 
tanţă între şef și soldat, cu teatru, cu declarații retorice și ifose de șefie. Cuibul 
nostru era cald. Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra 
aici ca într-o cazarmă rece, ci ca în casa lui, ca în fantilia lui. Aici nu venea numai 
pentru a primi ordine. Aici găsea o rază de dragoste, un ceas de liniște sufleteas- 
că, un cuvânt de încurajare, o mângăiere, un aţutor la nenorocire sau la nevoie, 

Din partea legionarului nu se cerea atât disciplină, în sens de cazarmă, 
cât bună cuviință, credință, devotament și zel la lucru; 

4. Cântecul. Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuire de 
programe, discuții contradictorii, argumentări filosofice, conferin- 
ţe, singura posibilitate de manifestare a stării noastre lăuntrice era 
cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își gă- 
seau mulțumire. 

“Pe o stâncă neagră, cântecul lui Ştefan cel Mare, a cărui melodie, se 
spune că s-a păstrat din timpul lui, din generație în generație. Se spune că în 
sunetul acestei melodii intra Ștefan triumfător în cetatea sa de la Suceava, 
acum 500 de ani. Când îl cântam, simțeam trăind acele vremuri de mărire şi 
de glorie românească, ne afundam în 500 de ani de istorie și trăiam câteva cli- 
pe acolo în contact cu vechii soldați și arcași ai lui Ştefan și însuși cu el. 

(a un glob de aur — cântecul lui Mihai Viteazul, cântecul lui Avram 


i Iancu — Să sune iarăși goarna, cântecul Şcolii Militare de Infanterie de la 1917 


— Sculaţi, Români!, compus de Justin [lieșu și de Istrati, pe care noi l-am pro- 
clamat imn al Legiunii erc, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Pentru a putea să cânți, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O ar- 
monie în sufletul rău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. 
Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi 
și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet e sterp de 
credință. | 

De aceea, voi, legionari de azi sau de mâine, de câte ori veţi avea nevoie de 
a vă orienta în spiritul legionar, să vă reintoarceți la aceste patru linii de început, 
cate stau la baza vieţii noastre, Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veți pu- 
cea cânta, să știți că este o boală care vă roade în adâncul ființei voastre sufleteşti 
sau Că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea 
vindeca, să vă dați de o parte şi să lăsaţi locul vostru, celor ce vor putea cânta. 

Ducându-ne viața pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am înce- 
put să acționăm. Am fixat șefi, care primeau și dădeau ordine. 

N-am pornit prin cine ştie ce mari acțiuni. În măsura în care ni se pu- 
neau problemele în fază, noi le rezolvam. 

Cea dintâi acțiune a fost aranjarea camerei din cămin, în care era icoa- 
na Sfântului Arhanghel Mihail. Ne-am văruit-o singuri, am spălat pe jos. 
Legionarele au început să coasă perdeluțe. Apoi legionarii au scris mai multe 
maxime strânse de mine. Acestea erau luate fie din Sfânta Scriptură, fie din 
alte scrieri. Cu ele am împodobit pereții. 

Iată o parte din ele: 


Dumnezeu care ne poartă cu carul lui de biruință. 

Cel ce va birui... Eu voi fi Dumnezeul lui. 

Cel ce n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere. 
Luptaţi cu vitejie pentru credinţă. 

Feriţi-vă de poftele cărnii, care omoară sufletul. 

Fiţi treji. 

Nu alunga eroul din tine. 

Frați la bine... şi la rău, 

Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată. 

Aştept învierea patriei mele şi nimicirea cetelor de vânzători 


etc, 

În timp de o săptămână sediul nostru era aranjat. 

O a doua măsură a fost de altă natură: atitudinea noastră faţă de ata- 
curile din afară. 

Nu răspundeam. Era ceva greu pentru toți. Ni se sfâșia ființa noastră 
morală, Era însă timpul eroismului răbdării. 

O altă măsură: nimeni nu va căuta să convingă pe cineva pentru a-l de- 
termina să se facă legionar. Obișnuita tragere de mânecă și pescuire de mem- 
bri, nu mi-au plăcut niciodată. Sistemul este şi a rămas contrar, până în ziua 
de astăzi, spiritului legionar. Noi ne vom fixa punctul de vedere și atât. Cine 
Ya voi, va veni. Şi va intra, dacă va fi primit. 


DAUNE 


LUENOILO-AI 




















: 
e 
2 
= 
E 
7 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELv ZBLEA CODREANU 


Dar cine venea? Veneau oameni de aceeași esență sufletească cu noi. 
Mulţi? Foarte puţini. La Iași, după un an, eram cu doi sau trei mai mulţi decât 
în prima zi. Din ţară însă, erau mai mulți și se înscriau în măsura în care se ' 
afla de existența noastră. 

"Toţi cei care veneau la noi aveau două linii distincte pe care le puteai 
vedea clar: i 

1, O mare corectitudine sufletească; 

2. Lipsa de interes personal. La noi nu se putea câștiga nimic, Nici o 
perspectivă surâzătoare nu se deschidea. Aici toți nu aveau decât de 
dat: suflet, avere, viață, capacitate de dragoste şi încredere, 

Chiar dacă se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea 

rămâne printre noi. Nu-și găsea mediul prielnic aici. leșea automat, Peste o 
lună, un an, doi sau trei, retrăgându-se, dezertând sau trădând. 


PROGRAMUL NOSTRU 


Cuibul acesta de tineri era primul început de viață legionară. Era prima 
piatră din temelie. Trebuia pusă pe pământ sănătos. 

De aceea nu am spus: „Să mergem să cucerim România! Plecaţi prin 
sate și strigați: s-a făcut o nouă organizație politică, înscrieți-vă cu toții 
într-însa'. 

N-am făcut un nou program politic, pe lângă celelalte zece existente în 
România, toate „perfecte în conștiința autorilor și partizanilor lor, și nu am 
trimis pe legionari cu el să-l fluture prin sate, chemând oamenii să se alăture 
acestuia pentru a salva țara. 

Și din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate ce- 
lelalte organizații politice, plus cuzismul. Toţi cred că țara moare din lipsă de 
programe bune. Şi de aceea își alcătuiesc câte un program perfect închegat și 
pleacă cu el să adune oameni. De aceea toată lumea întreabă: 

— Ce program ai? 

"Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. 
Aceasta este părerea noastră. Că, deci, nu programe trebuie să creăm, ci oa- 
meni, oameni noi, Pentru că așa cum sunt astăzi oamenii crescuți de politi- 
cianism și infectați de influența iudaică, vor compromite cele mai strălucite 
programe. 

Acest fel de om, care trăiește astăzi în politica românească l-am mai 
întâlnit în istorie. Sub domnia lui au murit națiuni și s-au dărâmat state, 

Cel mai mare rău pe care ni l-au făcut jidanii și politicianismul, cea mai 
mare ptimejdie națională la care ne-au expus aceştia, nu stă nici în acapararea 
bogățiilor solului și subsolului românesc, nici chiar în tragica desființare a cla- 
sei de mijloc românești, nici în numărul mare al lor în școli, profesiuni libere 


„etc. și nici chiar în influenţa pe care o exercită asupra vieții noastre politice, 


deși fiecare în parte sunt primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare pri- 
mejdie națională stă în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat structura 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA ConREANU 


noastră rasială daco-romană, dând naștere acestui tip de om, creând această 
căzătură, această stârpitură morală: politicianul care nu mai are nimic cu | 
noblețea rasei noastre; care ne dezonorează și ne omoară. | 

Dacă acest tip de om va continua să mai conducă această țară, neamul 
românesc va închide ochii pentru totdeauna și România se va prăbuși, cu toa- 
e strălucitele programe cu care „șmecheria” degeneratului va ști să ungă ochii 
mulțimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidă- 
pească, acesta este cel mai îngrozitor! 

"Toate popoarele cu care am venit în contact și ne-am luptat noi, românii, 
de la năvălirea barbatilor și până astăzi, ne-au atacat pe linie materială, fizică 
şi policică, lăsându-ne intactă fiinţa morală din care, mai devreme sau mai 
târziu, a izbucnit biruința noastră, sfărâmarea jugului străin. Chiar dacă s-au 
aşezat în număr mare peste noi, chiar dacă ne-au luat toate bogățiile, chiar 
dacă ne-au stăpânit politicește. 

Este pentru prima dată în istoria noastră, și de aceea ne simțim 
dezarmaţi și cădem învinși, când românii se întâlnesc cu un neam, care nu-i 
atacă cu sabia, ci cu armele proprii rasei iudaice cu care izbesc și paralizează 
mai întâi instinctul moral al neamurilor, împrăştiind în mod sistematic toate 
bolile morale și distrugând astfel orice posibilitate de reacțiune. 

De aceea piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul; nu 
programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. Legiu- 
nea Arhanghelul Mihail va fi, prin urmare, mai mult o şcoală și o oaste decât 
un partid politic. 

Poporul român în aceste zile ale lui, nu are nevoie de-un mare om poli- 
tic, aşa cum greşit se crede, ci de un mare educator și conducător, care să 
biruie puterile răului și să zdrobească tagma celor răi. Pentru aceasta însă el 
va trebui să biruie mai întâi răul din el și din ai lui. 

Din această școală legionară va trebui să iasă un om nou, un om cu 
calități de erou. Un uriaș în mijlocul istoriei noastre, care să lupte și să biruie 
împotriva tuturor dușmanilor patriei, lupta sa și biruința sa trebuind să se 
prelungească și dincolo, asupra inamicilor nevăzuți, asupra puterilor răului. 
Tot ce-și poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi 
rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai 
curat, mai muncitor și mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea școala legionară! Un 
om în care să fie dezvoltate, până la maximum, toate posibilicăţile de mărire 
omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru. 

Acest erou ieșit din școala legionară va ști să facă și programe, va şti să 
rezolve și problema jidănească, va şti să dea și o bună organizare statului, va 
şti să convingă și pe ceilalți români; iar dacă nu, va şti să învingă, căci pentru 
aceasta este erou. 

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptății, cu puterile 

„lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile măririi lui, 

| Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate să dea decât cel mult 
un nou guvern şi o nouă guvernare; o școală legionară însă, poate să dea ţării 
acesteia un mare tip de român. Poate să iasă din ea ceva mare, cum n-a mai 




















262 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CoDREANU 


fost, care să frângă în două întreaga noastră istorie și să pună temeliile înce- 
putului unei alte istorii românești, la care acest popor are dreptul, datorită su- 
ferințelor și răbdării lui milenare, precum şi curăției și nobleței sale sufleteşti, 
căci este, poate, singurul popor din lume, care, în toată istoria sa, n-a cunoscut 
păcatul robirii, încălcării, sau nedreptățirii altor popoare. 

Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral în care să se nască și din 
care să se hrănească și să crească omul erou. Mediul acesta trebuie izolat de 
restul lumii prin întărituri sufletești cât mai înalte. Trebuie apărat de toate 
vânturile primejdioase ale lașitătii, corupției, desfrâului și tuturor patimilor, 
care înmormântează națiunile și ucid indivizii. 

După ce legionarul se va fi dezvoltat într-un astfel de mediu, în cuib, 
în tabăra de muncă, în însăși organizația și în familia legionară, va fi trimis 
în mijlocul lumii: să trăiască, pentru a învăța să fie corect; să lupte, pentru a 
se învăța viteaz şi tare; să muncească, pentru a se învăța muncitor, iubitor de 
toți cei ce muncesc; să sufere, pentru a se oțeli; să se jertfească, pentru a se 
deprinde cu depășirea propriei lui persoane, slujindu-și neamul. 

Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeași natură. Va fi un 
exemplu. Va face alți legionari. Şi lumea, în căutarea unor zile mai bune, îl va 
urma, 

Cei noi veniţi vor trebui să trăiască în respectul aceloraşi norme de via- 
ță legionară. 

“Toţi la un loc, în aceeași oaste, vor fi o forţă, care va lupta şi va birui. 

Aceasta va fi Legiunea Arhanghelul Mihail. 


PRIVELIŞTI DIN VIAŢA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ 


În cele ce urmează, înfățișez în câteva linii aspectul general al vieţii noas- 
tre publice în mijlocul și în contra căreia se înfiripa organizaţia Arhanghelul 
Mihail. 

Guvernul Averescu căzuse de vreo lună. La 7 iulie 1927 au venit li- 
beralii. Au făcut alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totuși 
el avea de înfrânt, prin orice mijloace, marele curent popular născut în jurul 
Paridului Naţional- Țărănesc. Biata masă a poporului român alerga de la par- 
tid la partid, de la promisiune la promisiune, legându-şi de fiecare, cu credința 
ei seculară, cele mai curate nădejdi, dar întorcându-se înșelată și amărâtă, cu 
toate speranțele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când 
va înțelege odată că a intrat în mâna unor cete puse pe câștig și pe pradă. 

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan și național-țărănesc. Pe 
lângă ele și altele mai mici. 

În fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai formele şi interese- 
le personale le deosebeau. Același lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar 


: justificarea unor păreri deosebite. 


Singurul lor mobil sufletesc adevărat era: religia interesului personal, 
pe deasupra oricăror dureri ale țării și ale oricăror interese ale neamului. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnBLiu ZELEA CODREANU 


De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, | 
după situații personale, după avere și plăceri, după pradă, dădea un aspect de | 
dușmănie neasemuită acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete orga- 
nizate care se învrăjbeau, se mâncau și se luptau unele cu altele pentru pradă. 

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depăşește inte- 
resul, egoismul și poftele personale, esre blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără 
dezlănțuire oarbă de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă şi 
josnică. 

Aspectul de vrăjmăşie și de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadă 
suficientă că ele nu se dădeau în lumea unui ideal înalt și sfânt și nici în ace- 
ea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai nerușinate interese 
personale. 

Lumea politicienilor trăieşte în lux și în petreceri scandaloase, în imo- 
ralitatea cea mai dezgustătoare, pe spinarea unei ţări din ce în ce mai demora- 
lizate. Cine să se mai ocupe de nevoile ei? 

Politicienii aceștia, cu familiile și cu agenții lor, au nevoie de bani. Bani 
pentru petrecere, bani pentru a-și întreţine clientela politică, bani pentru vo- 
turi, bani pentru cumpărarea de conştiinţe omenești. Rând pe rând, cetele lor 
se vor năpusti și vor spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guver- 
natea ei, opera de guvernare. Vor secătui bugerele statului, ale prefecturilor, 
primăriilor. 

Se vor înfinge ca niște căpușşe în consiliile de administraţie ale tuturor 
întreprinderilot, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără nici o 
muncă, din sudoarea și din sângele muncitorului istovit. 

Vor fi încadrați în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoa- 
ne, de alte milioane și zeci de milioane, ca preț al vânzării lor de neam. 

Vor da naştere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupţia 
se va întinde în viața publică a țării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaș și până 
la miniștri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe 
aceşti monștri și prin ei țara întreagă. 

De aceea, când țara stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda 
consorțiilor de bancheri străini, rând pe rând, bogățiile pământului şi cu ele și 
independenţa noastră națională. 

O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste 
toată România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor 
suge vlaga ării. 

Acesta este politicianismul. 

Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea și deznădejdea. Vor muri copi- 
ii cu zecile de mii, seceraţi de boli și de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de re- 
zistenţă a neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidănesc 
organizat și susținut de politicianismul înstrăinat și de tot aparatul de stat. 

| Cei câțiva oameni politici cinstiți, câteva zeci, poate chiar conducători 
de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în mâna 
presei jidănești, a bancherilor jidani sau străini și a propriilor lor politicieni. 


263 


Z 
pi 
Azi 
i 
7 
PA 
> 
îi 












































LEGIONARII 


PINIRU 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Această batjocură, această demoralizare, această infecţie, va fi susjinu 
tă, pas cu pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, | 
pentru a ne lua locul în această țară și a ne fura bogățiile. Prin presa ei, carea 
uzurpat rolul presei românești, prin sute de fițuici imunde, printr-o literatu- 
ră atee şi imorală, prin cinematografe și teatre provocatoare la desfrâu, prin 
bănci, jidanii au devenit stăpâni în țara noastră. , 

Cine să se opună? Astăzi, când ei sunt pregătitorii dezastrului și apati- 
ţia lor e semnalul morții noastre naționale, cine să le apară în față? 

Mișcarea națională zăcea acum la pământ. 

În alegerile acestea, Liga scăzuse cu 70.000 de voturi, neîntrunind de- 
cât 50.000, sub 2 % pe șară. Din 10 parlamentari, câti avea ieri, azi nu mai 
avea nici unul. 

Va trebui să vină o zi, când legionarul va şti să stea față cu acest mon- 
stru și să se încingă cu el la luptă pe viață și pe moarte. Singur, el. 


GÂNDURI ÎN FAŢA ACESTEI LUMI 


Numărul nostru mic, față de forța uriașă a acestor puteri atotstăpâ- 
nitoare, ne făcea să ne punem adeseori întrebări ca acestea: dar dacă vom fi 
scoși în afară de lege? Dacă aceste hidre își vor da seama de ceea ce pregătim 
noi, ele ne vor ridica în cale toate obstacolele și vor încerca să ne strivească. 

Ochii lor stau ațintiți asupra noastră. Ei pot să ne provoace. Am mai 
pornit odată tăcuți și liniștiți la Ungheni și am fost provocaţi și duși apoi până 
în marginea prăpastiei cu toate planurile noastre. 

Ce vom face dacă ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele şi vom 
trage, pentru ca să ne putrezească oasele în închisori și planurile noastre să se 
sfărâme? În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolțit în min- 
te gândul retragerii în munți. Acolo unde românul a primit lupta cu toare 
puhoaiele dușmane. Muntele e demult legar de noi, de viața noastră. El ne 
cunoaşte. Decât să ni se usuce trupurile și să ne sece sângele din vine, în închi- 
sorile urâte și triste, mai bine să ne terminăm viața murind cu toții în munți, 
pentru credința noastră, 

Respingeam, așadar, umilința de a ne vedea din nou în lanţuri. 

Vom ataca de acolo, coborând în toate viesparele jidănești. Sus, vom 
apăra viața copacilor și munții de pustiire. Jos, vom împrăștia moarte și milă. 

Vor trimite să ne prindă și să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; 
vom lupta; iar la urmă, vom fi, desigur, răpuși. Căci noi vom fi puțini, urmăriți 
de batalioane și de regimente românești. Atunci vom primi moartea. Sângele 
nostru, al tuturor va curge. 

Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului 
românesc și cel din urmă. 

Am chemat pe Mora, Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, 


| și le-am împărtășit aceste gânduri. Trebuia să ne gândim și la zile bune, și la zile 


rele. Trebuia să avem soluții și să fim pregătiți pentru toate, Nimic nu trebuia să 
ne surprindă. Vom merge pe linia legilor țării, neprovocând, ocolind orice provo- 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


care, nerăspunzând la nici o provocare. Când însă nu vom mai putea suferi sau | 
când piedici de netrecut ni se vor pune în cale, drumul nostru va trebui să fie spre 
munte. 

Nu e bine să încercăm răscoale de mase, căci astăzi ar fi măcinate cu 
tunul și ar fi să împrăştiem numai nenorocire şi jale. Trebuie, din contră, să 
lucrăm singuri, în număr restrâns și numai pe a noastră întreagă răspundere, 

“Toţi au căzut de acord. 

— Nu se poate, spuneau ei, ca sângele nostru, a 20 de tineri, să nu răs- 
cumpere păcatele neamului acestuia. Nu se poate ca această jertfă a noastră să 
nu fie înțeleasă de români, să nu le cutremure sufletul și conștiințele și să nu 
fie un punct de pornire, un punct de înviere a lumii românești. 

Moartea noasttă, în modul acesta, ar putea aduce acestui neam mai 
mult bine decât toate sforțările zădărnicite ale vieții noastre întregi. Dar nici 
politicienii, care ne vor omori, nu vor rămâne nepedepsiți. 

Mai sunt alții din rândurile noastre care ne vor răzbuna. Neputând în- 
vinge în viață fiind, vom învinge murind. 

Am trăit, aşadar, cu gândul și cu hotărârea morții. Aveam soluţia sigu- 
ră a biruinţei pentru orice împrejurări. Ea ne dădea liniște, ea ne dădea tărie. 
Ea ne va face să zâmbim în fața oricărui vrăjmaș şi a oricăror încercări de 
distrugere. 


ETAPELE DE DEZVOLIARE ALE LEGIUNII 


La 24 iunie, ne născusem. Câteva zile mai târziu, ne-am făcut sediu. 
Acum simțeam nevoia unei foi. Pentru a ne lărgi mediul de influență, pentru 
a ne formula în ea noimele de viaţă și pentru a ne dirija acțiunile. 

Ce nume să-i dăm?: „Generaţia nouă”, Nu mi-a plăcut. E o definiţie. Ne 
definește pe noi faţă de altă generație. Dar nu-i suficient. 

„Pământul Strămoșesc”. Acesta să fie. 

El ne înfige în pământul țării. În pământul în care ne dorm strămo- 
şii. Pământul care trebuie apărat. Acest titlu ne coboară în adânc, în lumi 
nedefinite. EI va fi mai mult decât o definiție, va fi o chemare permanentă. 
Chemarea la luptă. Apelul la vitejie. Răscolirea calităților războinice ale 
rasei noastre. 

Pe lângă cele arătate cu câteva pagini în urmă, titlul acesta brăzdează 
încă o linie în structura sufletească a legionarului: vitejia. Fără aceasta, un om 
este incomplet. Pentru că, dacă ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, 
muncitor și nu ar avea calități vitejești, cu ajutorul cărora să se lupte împotriva 
vrăjmașilor nedrepți, necredincioși, neiubitori și incorecți, ar muri înghițit de 
aceştia. 
lată-ne acum şi cu granițele mișcării noastre fixate. Cu un capăt în- 
fipt în pământul țării și cu celălalt în cer: Arhanghelul Mihail și „Pământul 
alia . 


265 


TI 
PA 
pei 
Cc 
= 
pă 
e) 
Z 
Fă 
psi 











i 
i 
| 
i 























Fe 
cs 
VA 
2) 
3 
> 
fs 
A 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIu ZELEA CODREANU 


Dar o foaie costă bani și noi nu aveam. Ce facem? Să scriem părintelui 
. . [a ..» P . 
Moţa, să ne-o scoată pe credit în vechea tipografie a „Libertăţii” de la Orăștie. 


Răspunsul ne-a sosit afirmativ. Părintele ne va scoate foaia, iar noi urmând 


s-o plătim din abonamente și vânzare. 

La 1 august 1927, a apărut nr. 1 din „Pământul Strămoșesc”, În format 
de revistă, cu apariţie bilunară, având pe copertă, la.mijloc, icoana Sfântului 
Arhanghel Mihail. În parrea stânga a icoanei erau scrise următoarele cuvinte 
ce se află pe icoana Sfântului Arhanghel Mihail din Biserica Încoronării de la 


Alba Iulia: 


Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui 
Dumnezeu, fără milă întind sabia mea. 


Iar partea dreaptă, o strofă din poezia lui Coșbuc: Decebal către Popor: 


Din Zei de-am fi scoborâtori, 
C-o moarte tot suntem datori, 
Tot una e dac-ai murit 
Flăcău sau moş îngârbovit. 
Dar nu-i tot una Leu să mori 
Ori câne înlănţuit! 


Dedesubt, harta pământului românesc în care se arată, prin puncte în- 
negrite, măsura invaziei jidănești. 


CONŢINUTUL PRIMULUI NUMĂR 


Cel dintâi articol, intitulat „Pământul Strămoșesc”, se ocupă de situația 
mișcării naționale după conflictul din Ligă și caută să justifice linia noastră. Else 
termină cu îndemnul: „Faţa la dușman”. E iscălit de Corneliu Zelea Codreanu, 
on Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu și Radu Mironovici. 

Al doilea articol e iscălit de mine. Are titlul: „E ceasul vostru, veniți. E 
o continuare a gândurilor din primul articol. Al treilea e iscălit de Ion Sava, un 


tânăr luptător de talent, fost în multe lupte din mișcarea studențească, alătu- 
rat grupului nostru fără a fi devenit legionar. Titlul: „Rezultatul alegerilor”. 
Urmează apoi câteva cuvinte pline de durere pentru regele Ferdinand 
care se stinsese în acele zile. Deasupra fotografiei cernite e titlul, A murit re- 
gele nostru”. 
Urmează articolul lui Moța: 


LA ICOANĂ 

De la Icoană şi Altar am pornit, apoi am rătăcit o bucată de 
vreme purtaţi de valurile omeneşti şi n-am ajuns la nici un mal, cu 
toată curăţia impulsurilor noastre. Acum cu sufletul greu, răzleţiţi, 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


tarea credinţei în biruință. 


sfârtecaţi, ne strângem la adăpost, la singura căldură şi alinare, tă- | 
rie şi reconfortare a noastră, readucătoare de puteri, la picioarele lui 

Iisus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului, la Icoană. Noi nu facem 

şi n-am făcut politică, o singură zi în viaţa noastră. Noi avem o reli- 

gie, noi suntem robii unei credinţe. În focul ei ne consumăm și, în în- 
tregime stăpâniţi de ea, o slujim până la ultima putere. Pentru noi nu 

există înfrângere şi dezarmare, căci forța ale cărei unelte vrem noi să 

fim e etern invincibilă. 

Nu putem discuta deocamdată în amănunte cauzele prăbuşirii 
sistemului de până acum. Să fie spus doar atât, în aceste clipe de ză- 
mislire nouă, să fie clar și botărât, spre a imprima caracterele noului 
sistem născând: 

Lumină din ÎNV ină cuăeae smoala aatase ones 


Articolul urmează vorbind de organizarea nouă și termină cu manifes- 


Dintr-un articol al lui Corneliu Georgescu, din nr. 2: 


? 
i 


Ii 
[i 


APRINDEȚI FĂCLIA CREDINȚEI! 

Se spune în istoriile vechi că odinioară Zeii au lovit cu o grea în- 
cercare antica Eladă, pentru păcatele ei. Dinspre pustiurile Asiei oști 
grele, însutit de tari, s-au năpustit ca vijelia pe plaiurile ţării, pustiin- 
du-i câmpiile, dărâmându-i oraşele, stricându-i altarele şi fărâmân- 
du-i oştirile viteze, dar prea mici la număr pentru ca să se poată opu- 
ne cu succes. Nemaiavând nici o împotrivire, învingătorii mezi, au 
pătruns până în inima Greciei, la Delfi, acolo unde era templul cel 
mai vestit al lui Apolon. Tremurau preoţii templului de teamă că în 
curând dușmanii vor ajunge să pângărească altarul sfânt. Singur pre- 
otul cel mare nu se temea şi plin de încredere în puterea divină a spus 
către tovarășii săi: „Nu aveţi teamă, zeul nu are nevoie de oști, ne apă- 
ră singur!” 

Şi s-a pornit preotul cel mare împreună cu toţi ceilalţi preoți 
pe rugă, şi ruga lor a săvârșit minuni. Decum s-au apropiat încreză- 
toarele oști ale perșilor, de o azvârlitură de piatră de templu, muntele 
Parnasului s-a cutremurat şi şi-a rostogolit cu tunet grozav stâncile-i 
uruitoare spre duşmani, strivindu-i. Trăznetele căzute din senin au 
venit să împlinească ruina şi, din falnica oaste de adineauri, abia au 
mai rămas câţiva vestitori ai minunii cereşti. 


E 


i 


ți 


Luptători! Aprindeţi din nou în suflete făclia credinţei că biru- 
inţa și izbânda va fi a noastră. 
Apoi o scrisoare a lui Radu Mironovici, către un frate de la sar, pe care 


văzându-l descurajat îi spune: 


acela 


— Să fim amărâți, îndurerați, avem dreptul, dar un singur drept n-avem, 
de a pierde curajul și de a lăsa arma jos. 





ie 


E 





Î 


i 
teii 
i Uli ra 


INVNOILOAI MUN] 
























































PUNTRU LIUGIONARI 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Apoi îi explică dezbinarea din Ligă și înființarea Legiunii, astfel: 

— Casa noastră, pe care am zidit-o toți cu trudă şi care ne era adăpost, a 
ars... Astăzi au mai rămas niște ziduri negre şi afumate, ca o dureroasă amin- ! 
tire a căsuței bătrânești. Ce vrei tu să facem acum? Să ne răsculăm împottiva 
lui Dumnezeu? Asta nu se poate, căci Domnul ne-a dat, Domnul ne-a luat, fie 
numele Domnului binecuvântat. 

Să stăm cu mâinile în sân ca să pierim în mizerie, în frig, în ploi și vânt? 
Nu! Ci cu credință în Dumnezeu să pornim la lucru și încetul cu încetul, să 
ne clădim o nouă casă, care să fie de două ori mai frumoasă. Iată Legiunea la 
care am pus o întâie piatră de temelie. 

Urmează articolul lui Gârneaţă: 


NEÎNŢELEGEREA DINTRE FRAŢI — 

BUCURIA DUȘMANULUI 

Cu inima plină de durere pun mâna pe condei, să împărtăşesc 
cu alţii chinul gândurilor de nelinişte ce ne-a cuprins în faţa frământă- 
rilor din ultimul timp... 


e Poiret 
arat came de ue 


amper Dare sa Cearta între fraţi, neînţelegerea între conducători, este astăzi 


ţi 
iu 


| 


s: 
[i 


i 


apă 


stepe 
LA 
i 





268 


catenei ntpuase țar 


într-o stare destul de accentuată ca s-o mai putem ascunde. Urmările 
ei vor fi de natură să descurajeze pe mulți, iar descurajarea celor ce-şi 
puseseră, cu o fărâmă de suflet, atâtea nădejdi în această organizaţie 
este, desigur, un pas înapoi, un pas spre înfrângere. 

Aceasta este aşa de evident, deoarece nicăieri în istorie nu s-a vă- 
zut ca dezbinările să ducă la altceva decât la nenorocire, la dezastru. 


i eh 
i pelrtiii i 


Pe drumul pe care ni l-am ales de acum șapte ani vom şti să 
mergem tot aşa de hotărâți. Ciolanele, deprinse cu asprimea zilelor de 
închisoare şi de mizerie, se vor simți foarte bine în tranșeele de luptă, 
pe poziţie, contra dușmanului. 

Deci jidanii care se bucură azi, crezând că a sosit ceasul stăpâ- 
nirii lor, să afle că în ţara aceasta există un colţ, unde, la orice ceas din 
zi şi din noapte, o gardă veghează cu faţa la duşman. 


s 
Pi 
“re 
4 


Numărul se termină cu câteva informații și cu articolul inginerului 
Gheorghe Clime, fostul vice-președinte al L.A.N.C. din Moldova:„VISURI, 
NĂDEJDI, REALITATE, din care extrag partea finală: 


Ce ne trebuie spre ajungerea acestui ţel? 

Armată luptătoare, condusă de comandant priceput, înconju- 
rat de ajutoare devotate. În această chestiune, în ce mă priveşte, deși cu 
mult mai în vârstă, urmez grupul de acţiune al tânărului Corneliu Z. 
Codreanu, Ion IL. Moţa... 


Desigur, trebuie contribuţia multora, a tuturor ce astăzi stau 
răzleţiţi în tabere demoralizate. 


i 











































































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În această privință, dacă există cineva, în vreun colt al României, | 
care să fi început înscrierea în vreo listă de subscripţie, autorizată sau 
nu, să mă înscrie şi pe mine cu ceea ce pot da: viaţa. 


„PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC” NR. 2 


A apărut la 15 august. În primul articol, intitulat, Legiunea Arhanghelul 
Mihail”, încerc eu să formulez, prin câteva cuvinte, cele dintâi norme etice de 
viaţă legionară, pe care noi să le respectăm cu severitate, să le afirmăm și în 
jurul cărora să se adune toți cei ce le preţuiesc. Oricine va veni şi oricine va 
creşte în mijlocul nostru va trebui să ctească în respectarea lor. 

Desprind din acest articol-statut ideile în ordinea în care le-am scris 
atunci, 

Prima idee: Curăţia sufletească. 

A doua: Dezinteresarea în luptă. 

A treia: Avântul. 

A patra (într-o singură frază): Credinţă, muncă, ordine, ierarhie, 
disciplină. 

În fraza următoare, a cincea idee: Legiunea va stimula energia și forța 
morală a neamului fără de care nu poate exista niciodată biruință. 

A șasea: Dreptate (Legiunea, şcoală a dreptății și a energiei care s-o 
întroneze). 

A şaptea: Faptă, nu vorbă. — Fă! Nu vorbi! 

A opta: La capătul acestei şcoli stă o Românie nouă și învierea mult 
așteptată a acestui neam românesc, scopul tuturor sforțărilor, durerilor şi jert- 
felor pe care le facem. 

Vreau să mă opresc asupra unora dintre ele. 


DEZINTERESAREA ÎN LUPTĂ 


Înfrângerea interesului personal. Aceasta este o altă virtute fundamen- 
tală a legionarului. Ea stă în opunere completă cu linia politicianului, al cărui 
singur motor de acțiune și luptă este numai: interesul personal, cu toate de- 
rivatele lui degenerate (pofte de îmbogățire, lux, desfrâu sau trufie). 

De aceea, iubiți camarazi, de acum și până când va mai fi viață legio- 
nară, să ştiţi că unde veţi vedea apărând, fie în sufletul vreunui luptător, fie 
în propriul vostru suflet, rânjetul acestui interes personal, acolo a încetat de 
a mai exista Legiunea. Acolo se termină legionarul și începe să-și arate colții 
Politicianul, 

Priviţi în ochi pe cel ce vine și, dacă în ochii lui veți simţi că scânteiază 
Vreun mic interes personal (fie material, fe ambiţie, fie patimă, trufie), să ştiţi 
Că acela nu poate deveni legionar. 


Legiunea „Arhanghelul Mihail” 


 tegiaare „arterial MM" se Asemen de end ave fapta, ei 
ue e suparata open mihnea mare Mă fan. me 19 tm, 6 


- reia mepanmie, MEZă ru 


ajonta st nana, averi o ovarovetr- ! pe strtaa și Inlţrei ante, e II) 
ea dn daptă. rute remarci de îneră tren metlar 4 dp 4 


mo tremazy Legea An râre te peste „uageiao, cari ni să venăt, pu o 


ae ui mape ee, cti Buţa 70 ve atimeatein. wamet femerti ai 
Oavaaau 


(nt cere re cirese 






ma 
7, 
= 
(= 
= 
Z 
> 
= 





















VEGIONARI 


= 
pu 
7 
ja) 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Nici îmbrăcarea cămășii verzi și, nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva 
să devină legionar. Nici chiar înțelegerea „rațională” a mișcării legionare. Ci 
numai conformarea vieţii cu normele de viaţă legionară. Pentru că Legiunea ! 
nu este numai un sistem logic, o înlănțuire de argumente, ci o „trăire. După 
cum cineva nu este creștin dacă „cunoaște” și „înțelege” Evanghelia, ci numai 
dacă se conformează normelor de viață afirmate de ea, dacă o „trăieşte. 


DISCIPLINA ȘI DRAGOSTEA 


Toată istoria socială a omenirii e plină de lupte, având la bază cele două 
mari principii care caută să-și facă loc unul, în paguba celuilalt: principiul au- 
torității și principiul libertății. 

Autoritatea a căutat să se extindă în dauna libertății. lar aceasta, la rân- 
dul său, a căutat să limiteze cât mai mult puterea autorității. Aceste două, față 
în faţă, nu pot însemna decât conflict, 

A orienta o mişcare după unul sau celălalt din aceste două principii, 
înseamnă a continua linia istorică de turburări și războire socială, Înseamnă 
a continua pe de o parte, linia de tiranie, împilări și nedreptate, iar pe de alta, 
linia de răzvrătire sângeroasă și de permanent conflict. 

De aceea doresc ca să atrag atenţia tuturor legionarilor şi în special ce- 
lor mai noi, pentru ca ei, dintr-o neînțelegere, să nu devieze de la linia mișcă- 
rii. Am observat în multe cazuri că imediat ce un legionar a căpătat un grad, 
se pironește cu toată fiinţa lui în „autoritate, rupându-se de tot ceea ce îl lega 
de camarazi până atunci și, simțindu-se obligat să se „impună”, făcând uz de 
autoritarism. 

Mişcarea legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul autori- 
tății și nici pe acela al libertății. Ea își are temeliile înfipte în principiul dra- 
gostei, În el își au rădăcinile atât aucoritatea, cât și libertatea, 

Dragostea e împăcarea între cele două principii: autoritate şi libertate, 
Dragostea se află la mijloc, între ele şi deasupra lor, cuprinzându-le pe amân- 
două în tot ce au ele mai bun și înlăturând conflictele dintre ele. 

Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici împilare, nici nedreptate, 
nici răzvrătire sângeroasă, nici războire socială. Ea nu poate însemna nicioda- 
tă conflict. Există și o concepţie ipocrită a principiului dragostei practicată de 
tirani și de jidani care, necontenit și sistematic, fac apel la sentimentul dragos- 
tei altora, pentru ca la adăpostul acestuia să poată uri și împila nestingheriți. 

Dragostea aplicată înseamnă pace în suflere, în societate şi în lume. 

Pacea nu mai apare ca o biată expresie a unui echilibru mecanic și rece 
între cele două principii; autoritate şi libertate, condamnate la veşnică războ- 
ire, adică la imposibilitate de echilibru. 

Pacea nu ne va da-o justiția, ci numai bunătatea și dragostea, pentru că 
„justiţia e foarte greu să se realizeze integral şi, chiar dacă s-ar găsi un aparat 
| de realizare perfectă a acesteia, este imperfect omul, care, neputând-o sesiza 
[i anrecta va fi un veșnic nemulțumit. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dragostea este cheia păcii pe care Mântuitorul a aruncat-o tuturor nea- | 
murilor din lume. Până la sfârșit, ele se vor convinge, după ce vor fi rătăcit, cer- |! 
cetat şi încercat totul, că — în afară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o - 
în sufletele oamenilor, ca o sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti și trimițân- 
du-ne-o prin însuși Mântuitorul lisus Hristos, Care a pus-o deasupra tuturor 
virtuților — nu există nimic care să ne poată da linişte și pace. 

Toate celelalte își au rădăcina în dragoste: și credinţa, şi munca, și or- 
dinea și disciplina. 

Ce minunat și ce înțelept vorbeşte Apostolul Pavel: 


Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngerești şi dragoste 
nu am, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar 
dacă aş avea darul prorocirei şi aș cunoaşte toate tainele şi toată ştiin- 
ţa, chiar dacă aş avea toată credința așa încât să mut şi munţii, dacă 
dragoste nu am, nimica nu sunt. 

Şi chiar de aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar 
daca mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte 
la nimic. 

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dra- 
gostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. 

Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, 
nu se gândeşte la rău. 

Nu se bucură de nelegiuiri, ci se bucură de adevăr. 

Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. 

Dragostea nu va pieri niciodată. 

Proorociile se vor sfârşi, limbile vor înceta, cunoştinta va avea 
sfârşit. 

(Corinteni I, 13, 1-8.) 


De aici pornește mișcarea noastră. Nu ştiu cum să vă îndemn mai mult 
ca să cultivați dragostea şi cei ce comandați, şi cei ce staţi sub comandă. Ea vă 
va da posibilități nebănuite și nesfârșite de rezolvare a tuturor problemelor 
grele care vi se vor ivi. Acolo unde nu este dragoste, nu este viață legionară. 
Priviţi un moment această viață legionară și înțelegeți ce ne leagă pe noi, pe 
toţi, unul de altul, pe cei mari și pe cei mici, pe cei săraci și pe cei bogați, pe cei 
bărrâni şi pe cei tineri, 

Dragostea nu desființează însă obligația de a fi disciplinat, după cum 
nu desființează obligația de a munci sau pe aceea de a fi ordonat. 

Disciplina este o îngrădire a noastră, fie pentru a ne conforma unor 
norme etice de viaţă, fie pentru a ne conforma voinței unui șef. 

În cazul întâi o practicăm pentru a ne urca pe înălțimile vieții, în cazul 
al doilea — pentru a obține succesul în luptă: cu natura sau dușmanii. 

Pot fi o sută de oameni care se iubesc între ei ca fraţii. Dar în fața unei 
acțiuni, e posibil ca fiecare să aibă câte o părere. O sută de păreri nu vor bi- 
rui niciodată, Dragostea singură nu-i va putea face biuitori. Este nevoie de 


271 


o 
Z 
= 
Pi 
= 
9) 
PA 
> 
pi 














2 
< 
Z 
e, 
Z 
> 
% 
z 

je: 


Munca Legiunii pe |ară. 


impliniți până ta data de 15 
Oct. 1927, cei 3000 de abonați ne- 
cesari susținerii revistei. 

În țara,în care 15 milioane de 
Români îşi așteaptă mâatuirea, se 
vor găsi 3000. 

ȘI vor îi, dacă fiecare va găsi 
numai 5. 

Priadeţivă în luptă toți traii 
şi prietenii noştri. Luaţi parte la 
cea dintâi bătălie a Legiaali. La 
15 Oct, împlântați pe creastă cel 

tâi şteag. 
ar ni) ca să crape în donă 
inima dagmaunului. 

Carsalia 2ulea-Codratau. 

(la ouzmărul viitor vom publica pe cel 
dia] i Le creastă), 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


disciplină. Pentru a birui trebuie să-și însușească toți o singură părere, aceea a 
celui mai experimentat dintre ei, a şefului. 

Disciplina este chezășia biruinței, pentru că ea asigură unitatea 
efortului. 

Sunt greutăți pe care numai un neam întreg unit, ascultând de o singură 
comandă, le poate birui. Cine este imbecilul, care într-un asemenea caz, să re- 
fuze de a se grupa cu toți ai lui la un loc, ascultând de aceeași comandă, pentru 
motivul că disciplina i-ar știrbi din personalitate? 

În asemenea cazuri când neamul îţi este amenințat și când firea lucruri- 
lor te îndeamnă să-ți schilodești trupul, să-și pierzi viața, să-ţi sfărâmi familia, 
să periclitezi viitorul copiilor, să renunți la tot ce ai pe acest pământ, pentru a 
ţi-l salva, este cel puțin ridicol să vorbeşti despre „ştirbirea personalității”, 

Disciplina nu înjosește peritru că te face biruitor. Și dacă biruințele nu 
se pot câştiga decât cu jertfă, disciplina este cea mai mică dintre toate jertfele 
pe care un om poate să le facă pentru victoria neamului său. 

Dacă disciplina este o renunțare, o jertfă, ea nu înjoseşte pe nimeni. 
Pentru că orice jertfă înalță nu coboară. Neamul acesta al nostru având în 
calea sa uriașe greutăţi de trecut, fiecare român trebuie să primească educația 
disciplinei cu dragă inimă și cu conștiința că astfel contribuie la biruința de 
mâine. 

Nu există biruință fără unitate. Şi nu există unitate fără disciplină. De 
aceea neamul nostru va trebui să condamne și să considere ca acțiune vrăjma- 
şă orice abatere de la şcoala disciplinei, ca pe ceva care-i periclitează biruin- 
țele şi viața. 


LUPTA PENTRU MENȚINEREA REVISTEI 


Lupta pentru asigurarea revistei este o a doua etapă în dezvoltarea 
mișcării legionare. Neavând bani, sforțările noastre au luat aspectul unei ade- 
vărate bătălii. „Bărălie” chiar i-am spus din primul moment. 

Am întrebuințat două sisteme: 

1. Concentrarea tuturor sforțărilor aceluiași obiectiv; 

2. Stimularea luptătorilor în timpul bătăliei, prin citarea lor și prin 

distincţii acordate. 

Acest sistem îl veţi întâlni de-a lungul întregii vieți legionare. 

El întrunește următoarele avantaje: 

Realizarea rapidă a scopului urmărit; 

Educarea acțiunii unitare și a efortului disciplinat al tuturor 
luptătorilor, 

Trezirea conștiinței puterilor proprii. Încrederea în sine, încrede- 
rea în puterile sale. Amintirea înfrângerilor economice, în special a 
încercărilor nereușite, a aruncat poporul român în resemnare, lip- 
să de cutaj, neîncredere. Va trebui să-i trezim încrederea în sine, 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


prin înlocuirea amintirilor dureroase, cu o tradiție de biruință în 
încercările sale. 


Şi, în sfârşit, prin stimularea luptătorilor, vom putea obține o selecţie a * 


celor cu tragere de inimă, cu dor de muncă, o elită a luptătorilor. 

Am făcut prin revistă apel la toţi prietenii noștri, ca, în timpul de la 1 
septembrie la 15 octombrie, să pornească la ofensivă, pentru a face toți împre- 
ună un cât mai mare număr de abonamente. 

În urma apelului lansat, a început o adevărată muncă de furnici. La ea 
au luat parte, deopotrivă, tineri, bătrâni, țărani şi intelectuali. Unii au ajuns a 
face până la 45 de abonamente (Constantin Îlinoiu). 

În numărul de la 1 noiembrie 1927 s-a dat rezultatul acestei prime bă- 
călii. lată ce scriam atunci: 


La 15 octombrie, ora 6 seara, numărul celor abonaţi a ajuns la 
2 586. Legiunea mulțumește tuturor celor care s-au ostenit, lucrând 
pentru cea dintâi biruinţă a ei. 


În revistă au fost trecuţi toți cei care au luat parte la această luptă, În 
primul rând s-au adus mulțumiri părintelui Moţa, care ne-a făcut o frumoasă 
propagandă prin „Libertatea! 

Dau și aici numele tuturor așa cum au fost publicate în „Pământul 
Strămoșesc”. Unii dintre ei n-au devenit legionari, iar alții nu mai sunt acum 
printre noi, murind în credința legionară. 

Le dau aici numele pentru că ei sunt credincioșii din primul moment. 
Sun trecuți în ordinea în care s-au distins: 

Maica Pamfilia Ciolac (Văratec), Octav Neguţ (Focșani), arhiman- 
drit Atanasie Popescu (Bălți), ieromonah Isihie Antohi (Neamţ), Mihail 
Tănăsache, Victor Silaghi, Ion Bordeianu, Radu Mironovici, căpitan V. 
Țuchel (Ivești), Constantin Ilinoiu (Iași), N. Grosu (Botoșani), lon Minodora 
(Huși), Grigorie Balaci (Movilița- Putna), Andrei C. Ionescu (Bârlad), Spiru 
Peceli (Galaţi), inginer Mihai Itu (Bucureşti), inginer Gh. Clime (Iaşi), Ion 
T. Banea (Sibiu), [lie Gârneaţă (Iași), Totu Nicolae (Iași), Coman Alexandru 
(Găuri-Putna), Decebal Codreanu (Huși), Mihail Marinescu (Galaţi), 
Traian Lelescu (Piatra-Neamţ), Sebastian Erhan (Câmpulung-Bucovina), 
N. Tecău (America), Elena Petcu (Vaslui), dr. Socrate Divitari (Tecuci), lon 
Pleşea (Orhei), P.I. Morariu (Suraia-Putna), Nanu Gavril Răileanu (Orhei), 
Cotigă Traian (Focșani), Maria Mitea (Severin), I. Ciobăniţă (Belceşti), 
Cărăușu (Voinești), Tiniştei Neaga (Orhei), Zosim Bardas (Târnava Mare), 
Ion Blănaru (Focșani), Iuliu Stănescu (Mârșani-Dolj), Corneliu Georgescu 
(Poiana-Sibiului), Fănică Anastasescu (București), D. Ifrim (Iaşi), L. Durac 
(Piatra-Neamţ), Păcuraru Gh. (București), profesorul Isac Mocanu (Turda), 
Marius Popp (Cluj), N. Voinea (Panciu), N. B. Munceleanu (Roman), 
Grigorie Berciu (Varna), Corneliu Cristescu Basa (Comănești), Angela 
Pleşoianu (Severin), Emil Eremeiu (Năsăud), 





Mulţumiri: 


țemim Diui Teodorescu Emil pen 


tra ajutorul de 60 lei dat Legiunii. — MaMu- 
mim Diwi Bacuă Boghiceanu (Hoşi) pentr 
130 lei sjutoe reviatei, — Multumim Dior Bă- 


lan (Seweje 
pr a 


Cl rea 


7, 
pei 


MUENOIDII 




















CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEBA CODREANU 


Din cincizeci și nouă care au luat parte la prima bătălie legionată, cu 
opt ani, constatăm următoarele: | 

Patru ne-au părăsit, neputând să ne înţeleagă; ne-au și atacat, Opt, ! 
după un an sau doi, n-au mai dat nici un semn de viață. 

Douăzeci și doi au căpătat cele mai înalte grade, devenind comandanți 
legionari, comandanți ajutori sau senatori. e 

Şapte au devenit legionari și oameni de credinţă, înfruntând toate 
prigoanele. 

Optsprezece ne-au rămas prieteni, ajutându-ne până astăzi. 

În urma acestei bătălii, „Pământul Strămoșesc” a fost asigurat pentru 
un an de zile. 


ALTE NUME CARE SE DESPRIND, CITIND PRIMELE 
NUMERE ALE REVISTEI 


Vasile State, comerciant și C. Vasiliu, pensionar (Adjud), Gh. Oprea 
Celor ce pe trimit drtteale. 


a să mpi rile e ca bea tea (Sânicolau Mare), Ion Şchiopu (Prundu Bârgăului), avocat Budescu P, 
Vei ste do aci reia și li de pete (Banat), Adolf Greiter, Mişu Ştefănescu, Iosif Dumitru (cel dintâi abonat al 
e i toţi so tem me [| „Pământului Strămoșesc”), [lie Berlinschi (Igeşti-Bucovina), dr. Elena Bratu, 
Mille Letter (Galaţi), lon Demian (Turda), dr. Popescu (Vaslui), Teodorescu 

Crăciun, Augustin Igna, Ivanovici, Adam Brânzei, Şofron Robotă (Dorna), 

Băcuţă Boghiceanu (Huși), frații Bălan (Soveja), C. Gheorghiu Contar, că- 


LEGIONARE 


pitan Şiancu, Gheorghe Postolache, Gheorghe Despa (Dorna), Luchian 
Cozan (Dorna), dr. Crişan, inginer Camil Grossu, Chirulescu Victor, 
Iordache Nicoară, Ion și Alexandru Butnaru, Adriana și Teodora leșeanu, 
Vasile Stan, profesor Răzmeriţă, Crăciunescu (Focșani), Ion Belgea, Guriţă 
Ştefâniu, Ghiţă Antonescu, Pantelimon Statache, Octav Pavelescu (Focșani), 
Gheorghe Potolea (Bereşti), I.Gh. Teodosiu, Margareta Marcu, Gheorghe 
Marcu (Galaţi), Dan 'Iarnovschi, Simion Tonea, inginer Stoicoiu, colo- 
nel Paul Cambureânu, Amos Horaţiu Pop (Luduș), Ştefan Nicolau, Ileana 
Constantinescu, Elvira Ionescu, Marioara Cidimdeleon, Gheorghe Amancei, 
Coca Tiron, lulius Igna, Aristotel Gheorghiu (Râmnicu Sărat), D. Bunduc, 
Valer Dănieleanu, Constantin Ursescu, Vasile 'Ţâmpău, C. Mierlă, Octav 
Dănieleanu, Ștefan Mânzat, colonel Blezu, Eufrosina Ciudin, cuvioşia sa, 
maica Zenaida Rachiș, Gheorghe Ligă, Ana Drăgoi (Galaţi), profesor Matei 
Coriolan. 

Am dat aceste nume întâlnite mai des, nu pentru a satisface curiozita- 
tea cititorilor, ci pentru că oamenii care ne-au făcut bine și cu deosebire cei 
din ceasul întâi nu trebuie uitaţi niciodată. 

Dintre aceștia, unii au dispărut, iar alții s-au ridicat luptători, înfrun- 

i tând toate prigoanele până în ziua de astăzi. 

Despre unii dintre ei poate nu voi avea ocazia să vorbesc în cursul cărții 

şi de aceea m-am grăbit să-i trec acum. 


Piuxrau 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


CUM ERA PRIMITĂ ACŢIUNEA NOASTRĂ 


Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonică-politicianistă. ! 
Dar erau și oameni care ne primeau în casa lor ca pe o rază de nădejde. 
lată câteva scrisori de la cititori, publicate în primele numere Pământul 
Strămoşesc”: 


Nu voi căuta să-mi arăt în rânduri interminabile bucuria de apa- 
riția revistei. O întâmpin însă cu vorba din bătrâni: „Doamne, ajută-le” 
Nici nu voi releva în aceste rânduri faptele din urmă, ci zic: la drum îna- 
inte, tot înainte, oamenii cei noi. Trăiască ceata Arhanghelului Mihail. 
Ceata celor răi prăbușească-se în întunericul lui Belzebut. 

Arhanghelul Mihail va trebui să lovească fără șovăire şi fără 
cruţare. Iată principiul acţiunii anunţate prin revista „Pământul 
Strămoşesc”. 

La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici satana și nici slu- 
jitorii ei. Dar nici să îşi închipuie că pot înşela prin aparenţă. Pentru 
trădători mai mare pedeapsă decât pentru dușmani. 

Nici o îngăduință, căci nimănui nu-i lipsește maturitatea de a 
judeca ceasul hotărâtor. 

Închei rândurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai de- 
vreme izbânda. Izbânda cea mare. 

Colonel Blezu 

Soarele strălucitor al zvasticii n-a întârziat nici de această dată 
să ne scoată din haos. Din lumina lui binefăcătoare ne-a dat spre mân- 
tuire Legiunea Arhanghelului Mihail. De acum sufletul românesc e 
încălzit iarăşi de credinţa că mişcarea aceasta sfântă nu va pieri. 

Ideea naţională ne va chema la datorie. 

Cei ce nu vor înţelege, vor cădea. Sunt alături de voi. 

M. . Lefter, avocat, 
Președinţele L.A.N.C. din Galaţi 

Sunteţi speranţa zilelor noastre de mâine. Viitorul nostru şi al 
copiilor noștri îl punem la picioarele dumneavoastră. 

Toţi aşteaptă cu nerăbdare o organizaţie puternică, toţi suntem 
dornici de luptă. 

Și când vă spun aceasta, nu vă spun numai ceea ce simt eu, dar 
ceea ce văd la alţii destul de numeroși. 

C. N. Păduraru, contabil la sat 
Ruptura, Roman 

Văd şi simt cum încep să renască din nou inimile româneşti. 
Izbânda acum, nu am speranţă ci cred că va fi a noastră. 

Ion Banea,student 
Vurpăr Sibiu 



























Legământai primilor Leglonari. 


mal celor dintâi Veegloaari cati 

le luptă, s'a ua iei 
sange bn avemenca eranii. Nu se 

reg tanti este cani să rămbie vorbe 

poale, ne cântat mmuzice, să se adune curioţii, 
o'su lost +! 15 mutle şi nici banchet seara. 

Că ca târenul por cuminte şi ctedia 
eds care nu incepe nimic fără „Doarme ajută 
am porvil și aci, facepând cu parastasul făcut 
în memoria ipturce Domaitorilor şi sohilaţilor 
cari stau jesilii pratre apărarea pământului stră- 
moșese, solemnitate calc sintetizcoră cel mai 
de seamă principiu de bată al Legiunii — cre: 
dințe — ai Mirgind cu amestecarea pămiatului 
Qin toate locurile de gtorie ale țării, = amiatind 
vitejia strâmozească — totul petrecându-te În: 
tr'o aimoaferă de seninătate şi frăţie. 

Asi nu mai suntem despârtiii şi pierdeti 
în mijlocul unei mase fără nici o int, fârd 
miei un scop și fârd nici un fosil, decât acela 
de a petrece —- ci Jormim un mănunehiu ecai 
tare ca lerul, avantgerda“ Legiunii, care în 
ziva de 8 Noemwrie a ficat primul pas de îm 
oajetare, Din mertul ei nu se va abate aici o- 
dată în lături aicl ae va da ioapoi, 

Deviza ci este: înalate! Scopul: „be vom 
scoate neamul din robie sau vom muri cu 
giorie 'a războiul” tone! T. Banca 





Legimii 
sau logat feoli d 








sc RISO RI 
Cater cini copii ai Meamului Românesc. 


Scumpi şi dragi copii ai Neamului noalru! 

Deşi ca cmerg spre apusul vieței, fiind 
de 52 ani, toiuşi î îi răsare în sullet o rază 
nouă de nădejde şi relaviere a scumpei noastre 
țări, văzind mişcarea siiată şi curată a Diră 
ce Legivaea Mareivi Voevod ceres: Arb. Mi 
hai. Mă întrivtez loarțe, gândindu-mă că nu 
voi tea să văd iolloriad Neamul nostru şi câ 
gost şi eu roadele trudnice, udate cu sadori 
seci şi sânge poate al celor sortiţi de D-zeu 
martiri, care sust şi vor Dai Îi, încă, pentru 
'implinirea marelui plan ce se plâmădeyte cu atâtea 
amărăciuni, E destul de târziu: molima ve Îl 
țeşte, mormântul ni se sapă, cioclii sunt gata 
să ae astupe pe vecie; iar aoi Românii, eaari 
şi mici, me codim, ne toemia şi ae slidia, 
peatre ambiţii, măriri goale şi averi trecătoare. 
Ex tac căci sunt prost. Tu taci că eşti pirat, 
e) tace că e înhămat în partid politie, Ei tac 
că sunt la cârmă, și aşs mareu ticem cu toţii, 
țotuneracul pieszării ne cuprinde clipă ce clipă 
și fâclia Naamului nostra ae stinge. Sunt ub 
biet țăran ptugar, der mânuese condelul ca şi 
sapa ori coasa, voi da ajutorul meu, cu banul, 





275 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELiu ZELEA CODREANU 








= 
- 
z 


Pina 








Munca Legiunii pe fară. 


1 Dec. — 10 fanuarie. 

În cutând irebue să înceapă în toată 
fara orpanizarea Legiuali, punându-se 
preiulindeni bază solidă celor 4 secții 
şi celor două subseciii, 

Aceaslă organizare nu se poale lace 
numai prin ajutorul revistei ci trebuegte 
făcută legătura diteci cu fiecare co. 
mună. 

În acest scop Legionarii foţi vor 
contibul pentru ca Legiunea să-și poată 
asigura un mijloc de transpori care să 
răspundă unei întreite economii: eco- 
morte de bani, economie de limp, eco- 
nomie de energie. 

Deci fiecare Legionar în oraş sau 
în sat la el va organiză cu ocazia săr- 
bătorilor şezători, conferințe, coruri de 
Crăciun, plugușoare sau baluri pentru 
ca de anul nau 1928 să aducă Legiunii 
darul său, 

La această muncă suni obiigați 
să ia parle (oți cel cari doresc a se 
înrola în Legiune cu seriile de 10De 
cembrie și 1 Marile, 

Legionari, încleztali-vă ca totii la a 
doua bătălie a Legiunii: „bătaia pen- 
tru viteză”, 
































De prin țară. 
Maramur teii 


Stimate d.le Codreanu, 

De aici din Maramureş, leagânul copilă- 
riei lui Dragoș-Vodă, pămâat atlet pentru aci 
Rominli, — azi cutropi de cal mai periculos 
strela: jidauul — vă serie un favăţălor, ve 
eit dia Oltenia să-şi facă apostolatul pe aceste 
taeleagari. 


dovimea e a tot puternică, rineiad de a (ibă- 
lat și chiar omorât atunci când iodrăraeşii 


276 


Ţin de a mea datorie de student creştin să vă aduc salutul meu | 


și al prietenilor mei din Câmpia Jiului, pentru hotărârea şi energia ce 
dovediţi în lupta începută. 
Iuliu Gheorghe Stănescu, student 

Noi, românii din comuna Vulcani, care suntem muncitori la 
Societatea Petroşani, purtăm şi astăzi jugul în România Mare din 
partea funcţionarilor societății, pentru că toţi sunt străini. 

Eu, cu numele Augustin Igna, sufăr de tuberculoză, boală de 
plămâni, şi meserie am avut de miner, dar acum cu boala nu mai pot 
ca să mai lucru sub pământ, că nu-mi suferă aerul greu din mine. 

Am făcut o cerere iscălită de medic ca să-mi dea ceva de lucru 
mai ușor, afară, nu în mină, căci înăuntru mă prăpădesc în câteva 
săptămâni. Nu mi-au primit-o. Mă plâng dumneavoastră, căci nu 
mai am cui. 

Igna Augustin 

Opriţi-mi revista de sub adresa: Axente Poenaru, miner, 
Cârteju de Sus. 

Fiindcă nu mai am atâţia bani s-o abonez pe cel puţin trei luni, 
iar ca s-o trimit îndărăt îmi pare rău. 

Acum să vă explic puţin de ce nu am bani. E toamnă aici. Toată 
lumea se bucură de ea, fiindcă vin produsele şi recolta întregului an, 
dar noi, amărâţii de mineri, nu ne bucurăm, că vine iarna şi ne lip- 
sesc îmbrăcămintele și încălțămintele; ne lipsesc și la bieţii copilași care 
trebuie mânaţi la şcoală. Ce mai cruţăm de la amara pâine, trebuie să 
dăm pentru acestea. 

Axente Poenar, miner 

SCUMPI ŞI DRAGI COPII Al NEAMULUI NOSTRU, 

Deşi eu merg spre apusul vieţii, totuși îmi răsare în suflet o rază 
nouă de nădejde şi reînviere a scumpei noastre ţări, văzând mişcarea 
sfântă şi curată a dumneavoastră cu Legiunea marelui voievod ceresc 
Arhanghelul Mihail. Mă întristez foarte că nu voi trăi să văd înflo- 
rind neamul nostru și să gust şi eu roadele trudnice, udate cu sudori 
reci și sânge poate, al celor sortiți de Dumnezeu martiri, care sunt şi 
vor mai fi încă pentru împlinirea marelui plan ce se plămădeşte cu atâ- 
tea amărăciuni. E destul de târziu — molima se lăţeşte, mormântul ni 
se sapă, cioclii sunt gata să ne astupe pe vecie; iar noi, românii mari şi 
mici, ne codim, ne tocmim şi ne sfădim pentru ambiţii, măriri goale și 
averi trecătoare. 

Eu tac că sunt prost. Tu taci că ești șiret. El tace că e înbămat 
în partid politic. Ei tac că sunt la cârmă şi aşa mereu tăcem cu toții; 
întunericul pierzării ne cuprinde clipă cu clipă şi făclia neamului nos- 
tru se stinge. 


! Dar noi nu i-am oprit-o (n.a.). 


| 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Sunt un biet ţăran plugar, dar mânuiesc condeiul ca şi sapa ori 
coasa, voi da ajutorul meu cu banul, cu condeiul, cu vorba și fapta, ru- 
gându-vă a-mi da un locuşor în revista noastră „Pământul Strămoșesc”. 
Voi scrie sub titlu: „Noi, românii, suntem pe pragul pieirii, sau nu? Şi 
pentru ce?” 

Și cine sunt vinovaţi? 

Care e cauza cauzelor? 

Ce se face şi ce trebuie făcut? 

Ce trebuie să ştie şi să facă tot Românul? 

V, IL. Onofrei, plugar 


comuna Tungujei, Vaslui 


DINCOLO DE FORME 


De altfel, toată revista „Pământul Strămoşesc” e plină de astfel de scri- 
sori: contribuţie a românilor la crearea Legiunii, care este mai mult decât o 
organizație cu membri, registre şi șefi. Este o stare de spirit. O unitate de 
simţire şi trăire la care contribuim toți. Membri, şefi, număr, uniforme, pro- 
gram etc., constituie Legiunea care se vede. Cealaltă însă, cea mai importantă, 
este Legiunea care nu se vede. Legiunea care se vede, lipsiră de Legiunea care 
nu se vede, adică de acea stare de spirit, de viaţă, nu înseamnă nimic. Sunt 
forme goale fără conţinut. 

Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedră, înălțând ba- 
rieră între noi, „şefii”, „învățătorii”, care scriam la gazetă învățături și norme, și 
mulțimea care nu are altceva de făcut decât să înveţe învățăturile noastre și să 
se conformeze lor. De o parte, noi, de altă parte, ea. Nu. 

A face Legiunea nu înseamnă a-i face uniformă, nasturi etc. Nu în- 
seamnă a-i elabora sistemul de organizare. Nu înseamnă nici măcar a-i for- 
mula legislația, normele de conducere, înșirând logic textele pe hârtie. După 
cum a creea un om, nu înseamnă a-i face hainele, nici a-i fixa principiile de 
conduită și nici a-i stabili programul de acțiune. 

O mișcare nu înseamnă nici statut, nici program, nici doctrină, Acestea 
pot fi legislația mișcării, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloace- 
le de acţiune etc., dar nu însăși mişcarea. 

Acestea sunt adevăruri pe care oamenii, chiar cei de știință, le 
confundă. 

A creea numai „statut',„program” etc. și a crede că ai făcut „mișcare , este 
ca și cum, vrând să faci un om, i-ai face numai hainele. 

A crea o mișcare înseamnă în primul rând a creea, a da naştere unei 
Stări de spirit, care nu-și are sediul în rațiune, ci în sufletul mulțimii. 

Aceasta constituie esențialul în mișcarea legionară. 

Această stare de spirit nu am creeat-o eu. Ea s-a născut din întâlni- 
rea aportului nostru de simţite cu al celorlalți români. Revista „Pământul 
Strămoșesc” a fost locul de întâlnire, de înfrățire a simţirilor și, mai târziu, 





Săculajul ca pămâni ce sa nt pi se va da 


ANI NI] 


LUVNOIDII 










































































CARTEA CĂPITANULUI 
4 Conneuiu ZELEA CODREANU 


a gândurilor noastre, cu simțirile și cu gândurile acelor români care simțeau 
a fel ca noi și judecau la fel. j 





Din Maramureşul robii. Așadar, Legiunea în adâncul ei, în acea stare de spirit, nevăzută, dar 3 
Se năruie ultimele simțită de noi, n-am creat-o eu, 4 
cetăli ale românismului. Ea este rezultatul unei conlucrări. i 
CEI IP PI ENE A h £ ă | i. 
cal Ea s-a născut din contopirea următoarelor elemente: 4 
b'apteacă adânc ue spele -u i E A 
a seprului cu muchea, : 1. Aportul nostru de simțire; 
a mal rămas nenosociț! le cr e Ă . l Li 
ureș: țepina şi to sul, Ci ca să-şi Ani. 
tatea siana în oi Caan pent: 2. Aportul de simţire al altor români; 
: e 53: yohpene, sau vă- a o. - E 
eee e tn pt Sumare lor și 3. Prezența în conștiința tuturor a morţilor neamului; 
reduși la 1olul de xcla: ac propiile lui cnușii . A . FII 
Tinioară, De pe pr Rl clesielur elegant, 3 4. Îndemnul pământului patriei și 
Freie Lou pori me 5, Binecuvântarea lui Dumnezeu. 


N-aş vrea să se interpreteze vreodată greșit, spunându-se: „Eu nu sunt 
legionar de aceștia în uniformă, eu sunt legionar în spirit”. 

Aceasta nu se poate. 

Pe acest fundament sufletesc se creează doctrină, program, statut, uni- 
formă, acțiune, toate deopotrivă, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care 
fixează conținutul spiritual al mișcării, dându-i o formă unitară, îl menţin în 
conștiința oamenilor şi îl poartă spre înfăptuire şi biruință. 

Mişcarea legionară înseamnă toate la un loc. 

Uniformele apărute în toate mișcările contemporane: fascism (cămașa 
neagră), național-socialism (cămașa brună) etc. nu s-au născut din imaginaţia 
șefilor. Ele s-au născut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stări de spirit. 
Expresia unității de simțire, Ele sunt fața văzută a unei realități nevăzute, 


ILGIONARI 


VENIRU 


MIȘCĂRILE NAŢIONALE ŞI DICTATURA 





De câte ori se vorbește despre o mișcare națională, sistematic i se pune 
în sarcină faptul conducerii spre un regim de dictatură. 

Nu vreau să fac în acest capitol, critica dictaturii, ci vreau să arăt că miș- 
cările din Europa, fascismul, naţional-socialismul şi mișcarea legionară etc. — 
nu sunt nici dictaturi, după cum nu sunt nici democrații. 

Cei care ne combat, strigând: „Jos dictatura fascistă! „Luptaţi împotri- 
va dictaturii! Feriţi-vă de dictatură!” nu lovesc în noi. Împușcă alături, sau cel 
mult pot lovi în faimoasa „dictatură a proletariatului”. 

Dictatura presupune: voința unui singur om, impusă cu forța voinței 
celorlalți oameni dintr-un stat. Deci două voințe: a dictatorului sau a unui 
grup, deoparte și a poporului, de alta. 

Când această voinţă se impune prin silnicie şi cruzime, atunci dictatura 
este tiranie. Când însă o națiune în entuziasm indescriptibil şi în majoritate 
de 98 %, naţiune de 60 de milioane sau de 40 de milioane de suflere, aprobă, 
aplaudă în delir măsurile șefului, înseamnă că între voința șefului și voința 
poporului este un desăvârșit acord. Mai mult, ele se suprapun așa de perfect, 
încât nici nu mai există două. Există una singură: a națiunii, a cărei expresie 
este şeful. 









278 





































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Între voinţa națiunii și voinţa şefului nu există decât un singur raport, 
raportul de exprimare. | 

A susține că unanimitatea obținută sub regimurile mișcărilor națio- ' 
nale se datorește „terorii” și „sistemelor inchiziroriale” este cu totul neserios. 
Pentru că popoarele în mijlocul cărora s-au ridicat asemenea mișcări sunt de 
o înaltă conștiință cetățenească. Ele s-au luptat, au sângerat, au lăsat mii de 
morţi pentru libertate. Niciodată însă nu s-au plecat nici în faţa dușmanului 
dinafară şi nici în fața tiranului dinăuntru. 

Pentru ce nu s-ar lupta și n-ar sângera și azi în fața terorii de acum? Și 
apoi cu forța, cu silnicia, cu teroarea, poți să scoţi voturi și chiar majorități; vei 
scoate plânsete, vei scoate suspine, dar nu s-a pomenit şi nici nu se va pomeni 
să poţi scoate entuziasm și delir, Nici la națiunea cea mai imbecilă din lume. 

Mişcarea naţională, neavând deci caracterul regimurilor dictatoriale, ne 
întrebăm: ce este atunci? 

Este democrație? Nu este nici democraţie, Pentru că șeful nu este ales 
de mulțime. Democraţia are la bază sistemul eligibilităii. Aici nici un șef nu 
este ales prin vot, Şeful este consimţit. 

Dacă nu-i dictatură și nici democraţie, atunci ce este? 

Este o formă nouă de conducere a statelor. Neîntâlnită până acum. 
Nu știu ce denumire va căpăta, dar este o formă nouă. 

Cred că are la bază acea stare de spirit, acea stare de înaltă conştiinţă 
națională, care, mai devreme sau mai târziu, se întinde până la periferiile or- 
ganismului național. 

Este o stare de lumină interioară. Aceea ce odinioară era zăcământ 
instinctiv al neamului, în aceste momente se reflectă în conștiințe, creând o 
stare de unanimă iluminaţie, întâlnită numai în marile experiențe religioase. 
Această stare pe drept s-ar putea numi: o stare de ecumenicitate națională. 

Un popor în întregimea lui ajunge la conștiința de sine, la conștiința 
rostului său și a destinului său în lume. În istorie n-am întâlnit la popoare de- 
cât sclipiri de o secundă. Din acest punct de vedere, azi ne găsim în fața unor i: 
fenomene naționale permanente. E 

În acest caz, șeful nu mai este un „stăpân”, un „dictator” care face „ce 
vrea”, care conduce după„bunul plac”. 

EI este expresia acestei stări de spirit nevăzute. Simbolul acestei stări de 
conștiință. El nu mai face „ce vrea. EI face „ce trebuie”. Şi este condus: nu de inte- 
resele individuale, nici de cele colective, ci de interesele naţiunii eterne, la a căror 
conștiință au ajuns popoarele. În cadrul acestor interese și numai în cadrul lor îşi 
află maximum de satisfacție normală şi interesele personale și cele colective. i, 











MUN] 


PS 
5 
= 








PRIMELE ÎNCEPUTURI DE ORGANIZARE 







O nouă etapă în dezvoltarea mişcării legionare o constituie organizarea. 
Orice mişcare, dacă vrem să nu rămână un haos, trebuie turnată în forme 
de organizare. Întreg sistemul de organizare legionar se bazează pe ideea de,cuib'. 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Adică un grup, variind între 3-13 oameni, sub comanda unui șef. La noi nu exis- 
tă „membri, indivizi separați. Există numai cuib, Individul este încadrat în cuib, 
Organizaţia legionară nu este formată dintr-un număr de membri, ci dintr-un 
număr de cuiburi. Sistemul n-a variat prea mult, în esenţa lui, de la început și până 
astăzi. Totuși a avut și completări necesare, pentru că o organizație trebuie să țină 
seamă de realități. Ea este ca un copil care se dezvoltă necontenit. Şi trebuie ne- 
contenit să i se ajusteze haina, în măsura dezvoltării. 

Greşit procedează cei care, imaginându- și:cum va trebui să fie organi- 
zaţia în faza ei ultimă de dezvoltare, îi croiesc de la început o haină, pe care 
ea nu o va putea bine întrebuința-decâț într-un anumit stadiu de dezvoltare. 
După cum greșit procedează cei care fa o biaină mică la î început și, nemaiți- 
nând seamă de dezvoltarea mişcării, o forșează să se chinuiască în forme care 
nu-i mai corespund. 

Nu voi insista prea mult aici asupra € cuibului, deoatece am tratat pe larg 
problema în Cărticica șefului de cuib. i 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină. 

Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de neam 
şi pară. 

Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale neamului. 

Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme. 

Legiunea îngenunchează înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor neamului. 

Legiunea stă scut neclintit în jurul tronului din care voievozi și regi s-au jerfit pentru apă- 
rarea și înălțarea patriei. 

Legiunea vrea să clădească din suflete tari și braţe vânjoase o ţară puternică, o Românie 
nouă. 


PARTEA I 


Şedinţa cuibului. Legile. Micul drapel. Iniţiativa. Executarea ordinelor 

Camarazi, 

La apelul făcut de a ne reorganiza cu toții în cuib ați răspuns într-un număr covârșitor. 
„Pământul Strămoșesc” va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le aprobarea cuvenită. 
Sunteţi din toată țara şi din toate păturile sociale. În majoritate țărani și muncitori. 


PUNCTUL 1. Acum ştiţi cu toţii ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui 
singur om. 

Cuibul nu are comitet. El are numai un șef care comandă, un corespondent care poartă 
corespondenţa, un casier care strânge cotizațiile şi un curier care face legătura cu alte cuiburi sau 
cu șeful județului. Toţi aceștia, ca niște frați adevărați, ascultă de camaradul lor, care indeplineşte 
funcţia de şef de cuib (vezi Pentru legionari, partea „Legiunea Arhanghelului Mihail”, capitolul 
„Primele începuturi de organizare”). 


PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului și casierului cuibului. 

Corespondentul ține corespondența cuibului la ordinele şefului de cuib. EI scrie și expe- 
diază scrisorile. Cutierul face legătura între membrii cuibului, sau între două cuiburi, sau între 
cuib și diferiți şefi ierarhici. El aduce pachetele cu broșuri, reviste, manifeste, ziare etc. de la gară 
sau de la poștă și le împarte membrilor. Stă la ordinele șefului de cuib. 

Casierul are grijă să se încaseze o sumă cât de mică (cel puțin un leu pe lună), de la fiecare 
membru. Sau alte ajutoare, E] de asemenea stă la ordinele șefului de cuib. 


PUNCTUL 3. Cele șase legi fundamentale ale cuibului. 
Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desfiinţate totai prin apariția 
broșurii de faţă). 

Le enumerăm aici. 

1, Legea disciplinei: fii disciplinar legionar, căci numai așa vei învinge, Urmează-ți șeful 
și la bine și la greu. 

2. Legea muncii: muncește, Munceşte în fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii 
să-ți fie nu câștigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii și la în- 
forirea României. 


Pi 
e 
pi 
pă 
> 

“7 
Pa 


























(SUD 


DI 


> 
> 
Bai 
ică 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


Legea tăcerii: vorbește puţin. Vorbește ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta 
este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alții să vorbească. 

Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată școala. Cunoaște 
bine Legiunea. 

Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa. 

Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mișel. 
Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi 
luptând pe drumul onoarei. 


PUNCTUL 4. Micul drapel al cuibului. 

Fiecare cuib îşi are un mic drapel tricolor. Pânză de mătase. Mărimea pânzei 40 cm x 40 
cm. Lungimea prăjinei Im şi 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânză va sta scris: 

Cuibul ... 

Garnizoana ... 

Judeţul ... 

Acest mic drapel nu este scos niciodată afară; el rămâne în casă, la sediul cuibului. Pe pân- 
za lui se pun stele, una, două, trei,... până la șapte stele. 

Drapelul cu șapre stele este un drapel încărcat cu toată gloria. Stelele le acordă numai șeful 
Legiunii, după propunerile șefilor judeţeni, sau din proprie convingere. 

O stea pe drapel înseamnă o mare luptă la care a luat parte un cuib, luptă în care cuibul 
s-a distins, s-a purtat cu vrednicie. 

Pentru ca drapelele să fie toate la fel și făcute din aceeași pânză, e bine ca şefii de cuib să le 
comande de la șeful județului, iar acesta să le comande de la centru în București. 


Când își face un cuib drapel? 
Unui cuib nu i se poate încredința drapel decâr după șase luni de activitate regulată. 
De aceea un cuib nu-și poate face drapelul fără aprobarea șefului de județ. 


PUNCIUL 5. Despre rapoarte, 
A. Şeful de cuib trebuie să facă un raport săptămânal după fiecare ședință de cuib. 
Acest raport se va face după modelul ce se va da de șefii de județe. 
Raportul trebuie să cuprindă următoarele date: 
1. Numele cuibului și data ședinței; 
2. Prezența și absența de la ședință; 
3. Cotizaţiile membrilor; 
4.  Îniţiativele și realizările cuibului în curs de o săptămână și anume: 
a. Diferite contribuții bănești în folosul Legiunii; 
b. Abonamente la diferite foi legionare și mai ales la „Libertatea'. Cumpărături de 
foi, broşuri și cărți legionare; 
c. Vânzarea pe bani a tipăriturilor legionare; 
d. Zile de muncă în șantierele și taberele legionare; 
e. Formarea de cuiburi noi; 
f.  Marșuri, ședințe la câmip, vizitarea altor cuiburi. 
Raportul se face de șeful de cuib și se predă în timp de 24 de ore șefului de garnizoană 
împreună cu cotizaţia, 








CARTEA CĂPITANULUI | 
CORNELIU ZELEA CODREANU | 


În localitatea în care se găsește sediul Organizației Judeţene, rapoartele se pot preda direct 
secretarului Organizației. | 


B. Şefii de garnizoană înaintează șefului de sector, între 1 și 4 ale fiecărei luni, rapoar- | 
cele primite în timp de o lună de la șefii de cuiburi din garnizoană, împreună cu i 
cotizațiile. 


C. Şefii de sector înaintează şefului de judeţ între 4 şi 7 ale fiecărei luni, rapoartele șefilor 
de cuib din sectorul lor, primite de la șefii de garnizoană, împreună cu cotizațiile, 


D. Şeful de județ întocmește, pe baza rapoartelor șefilor de cuiburi din judeţ, situația 
generală a județului pe timp de o lună. 


În același timp face o clasificare generală a cuiburilor pe județ, clasificare a cuiburilor pe 
sectoare și clasificarea sectoarelor. 
Şeful de județ face un raport lunar pe care îl înaintează în dublu exemplar, între 7 și 13 a 
fiecărei luni, şefului de regiune. 
Raportul șefului de județ trebuie să cuprindă: 
1. Numărul de cuiburi; 
2. Cuiburi noi înființate; 
3, Numărul de membri; 
4, Creşterea față de luna precedentă; 
5. Numărul de şedinţe de cuib; 
6 
7 
8 





„ Numărul de prezenţi; 
„ Numărul de absenţi; 
„ Cotizaţii; 
9. Contribuţii diverse; 
10. 'Tipărituri și abonamente; 
a. Valoarea celor intrate; 
b. Valoarea celor răspândite pe bani; 
Cc. Valoarea celor răspândite gratuit; 
d. Suma achitată; 
e. Suma rămasă de plată; 
11. Şantiere: 
a. Zile de lucru; 
b. Evaluarea lucrării în bani; 
12. 'Iabere: 
a. Zile de lucru; 
b. Evaluarea lucrării în bani; 
13. Marșuri: în kilometri-om (se înmulțește numărul de kilometri efectuai cu numărul 
membrilor participanți); 
14. Iniţiative; | 
15. Delegații; d 
16. Dificultăţi interne ale organizaţiei: certuri, neînțelegeri, diferite abateri ale legionarilor; : 
17. Măsuri luate pentru înlăturarea dificultăților ivite; 


ca) 
3 
= 
= 
ps 
pa 
“7. 
zi 
p=: 
a 
i 
o 


i 26 





283 





„uituna bona 


- 
fe 
< 
3 
= 
_ 
sri 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNBLIU ZBLEA CODREANU 


18. Curente de simpatie, dușmănie sau indiferență; 

19. Punctele slabe ale organizației şi măsurile luate pentru întărirea ei în acele puncte; 

20. 'Ţinuca, atitudinea morală în societate a legionarilor; 

21. Atacuri de vrăjmășie — calomnii, agresiuni, abuzuri ale autorităților — înregistrate. 
Numele persoanelor ce atacă și adresele lor. 


E. Şeful de regiune întocmește, pe baza rapoartelor județene primite, o clasificare a jude- 
țelor din regiune și o situație generală a regiunii. 


Şeful de regiune înaintează centrului, pentru serviciul personalului, între 13 și 17 a fiecă- 
rei luni, un raport cu situația generală a regiunii, cuprinzând exact aceleași puncte din raportul 
şefului de județ. 

În același timp, șeful de regiune înaintează câte un exemplar din rapoartele şefilor de 
judeţ. 


PUNCTUL 6. Când se adună cuibul. 

“Toate cuiburile de legionari din toată țara se adună în fiecare sâmbătă seara; a doua zi e du- 
minică, așa că fiecare poate să întârzie puțin la sfat. Dat, dacă e nevoie, el se poate aduna oricând 
îl cheamă şeful, în orice zi din săptămână. 


PUNCTUL 7. Viaţa cuibului. 

Cuibul adunat este o biserică. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mărunte 
şi închini o oră gândurile tale curate patriei. Ceasul de ședință al cuibului este ceasul patriei. 
Armonia deplină trebuie să rezulte nu numai din prietenia celor adunați, dar mai ales din co- 
munitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înălța rugăciuni lui Dumnezeu pentru biruința 
Legiunii, se vor câfita cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morți: martiri, eroi că- 
zuți pentru Legiune și camarazii morți în credința legionară, prieteni, părinți, bunici și strămoși, 
rechemându-se duhurile lor. 

În linii generale, în cuib nu se va da loc la discuții înfocate, violente, contradictorii, Cât 
mai puţină vorbă, cât mai multă meditație, nimic să nu tulbure maiestatea tăcerii și a bunei 
înţelegeri. 

Se vor face exerciții de tăcere completă. 


PUNCTUL 8. Prima grijă: PUNCTUALITATEA. 

Dacă șeful cuibului fixează ședința la ora 9, apoi toți trebuie să-și chibzuiască treburile în 
aşa fel, ca să nu vină nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni să nu facă pe altul să aștepte. 
Legionarul trebuie să fie om de cuvânt. Când a spus o vorbă să se țină întocmai de dânsa. Ţara e 
plină de aceia care spun multe vorbe, dar nu se țin niciodată de ele. Când promiţi ceva, gândeşte 
te bine. Dacă tu crezi că nu poți, spune verde, căci e mai frumos. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 9. A doua grijă: INIMA BUNĂ. 

Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfa- 
dă, de răutatre, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, 
să se bage între dușmani. 

Lucrurile mari şi bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, 


iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea, unde este inima rea, nici un lucru n-are 


spor. Toate merg pe dos. Despre omul care prăşeşte cu inimă rea, se zice că nici păpușoii nu-i 


ctesc pe Ogot, 


PUNCTUL 10. Începerea şedinţei. 

La ora hotărâtă, după ce membrii cuibului s-au adunat, șeful cuibului se ridică și strigă cu 
voce ostăşească: „Camarazi!” 

La auzul acestui semnal toți sar în picioare. Se îndreaptă cu fața către răsărit şi salută cu 
brațul întins: salutul cerului, adică al înălțimilor și al soarelui, adică simbolul biruinței luminii și 
al binelui. 

Şeful cuibului spune cu glas rar și după el repetă toți ceilalți: 

1. „Sănerugăm lui Dumnezeu. 

2. Să ne gândim la Căpitanul nostru. 

3. Săneridicăm cu gândul la sufletele martirilor: Moţa, Marin, Sterie Ciumetti și ale tu- 

curor camarazilor noștri căzuți pentru Legiune sau morţi în credința legionară. 

4. Să credem în învierea României legionare şi în sfărâmarea zidului de ură şi de mișelie 

care o împresoară. 


5. Jurcă nu voi trăda niciodată Legiunea. 


PUNCTUL 11. Cu ce începe ședința șeful cuibului? 
1. Cu partea informativă. Noutăţi: 
Ce veşti a primit de la centru sau de a județ etc.; 
Ce s-a mai întâmplat prin ţară; 
Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oraș, fabrică, facultate; 
Cum stau diferitele forțe politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi; 
Cum merge Legiunea noastră în țară. 
Aici la noutăți, fiecare membru din cuib mai aduce și el noutățile pe care le ştie. 


2. Ordine sosite: 
Ce ordine s-au mai dat; 
Cu ce se ocupă ceilalți legionari din ară; 


Cum merge lupta legionară. 


= PU] run SIA) AU DVI NAS VDLDLLNA 49) 


Z€6l 




















LOT) 





ULUI Di. CUIR 





286 


3, 


4, 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Citirea „Pământului Strămoşesc” și a celorlalte foi legionare: 

„Pământul Strămoșesc” trebuie citit în întregime. În el se află adevăratul duh 
legionar; 

Toate ordinele date de centru, precum și cele mai bune informații cu privire la Mișcarea 
din întreaga țară. De asemenea se vor citi foile legionare locale. 

Educaţia membrilor: 

Legionarul va trebui să ştie că: Legiunea va învinge până la sfârșit toate partidele, ori- 
câte piedici i se vor pune în cale; 

Că toți legionarii sunt gata să facă orice jertfă cu bucurie, Că fiecare jertfă înseamnă 
un pas înainte către victorie; 

Că legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit; 

Că prin realizarea acestui program țara se va reface; 

Că legionarii vor face din această Românie o țară frumoasă şi bogată; 

Că legionarii sunt chemaţi de Dumnezeu, ca după veacuri de întuneric şi asuprire, să 
sune trâmbișa învierii neamului românesc. 


Şeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului cre- 
dința în Dumnezeu, în patrie și în misiunea neamului nostru. 


PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi. 
În cuiburi, când este vreme, se mai discută şi ale probleme. 
Iată câteva titluri de discuţii sătești. 


. 


bă 


h - 


[ASA E E e A ai 


» 
. 


„Cum s-ar putea obține o recoltă mai bună (grâu, porumb, vie etc.) 
„Care sunt rezultatele dacă îngrășăm pământul? 

„Este bine să semănăm mereu același fel de cereale pe pământ?” 
„S-ar putea ca satul să-și cumpere o mașină de treierat?” 

„Cum s-ar putea obține un preț mai bun pe produsele țărănești? 
„Cum trebuie să îngrijim vitele, tovarășii noştri de muncă pentru ca să nu mai 
sufere?” 

„Crescutul păsărilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hrană mai 
bună? 

„Cum s-at putea înfrumuseța satul? Îmbunărăți drumurile, podurile? Îngrijirea biseri- 
cii şi a cimitirelor, a școlii?” 


lată câteva titluri de discuţii pentru cuiburile de fete sau doamne (cetățui), 


Dă 
- 
- 
. 


bă 


l 
2 
3 
4 
5 
6 
7 
8 
9 


* 


„Rolul femeii legionare în România nouă”. 

„Drepturile şi datoriile femeii legionare”. 

„Sora legionară ca mamă”. 

„Sora legionară ca soție” 

„Sora legionară ca luptătoare. 

„Sora legionară și disciplina”. 

„Femeia legionară și femeia modernă. 

„Cum s-ar putea da o masă mai hrănitoare familiei”. 

„Cât mai multă și variată iniţiere în arta gătitului, așa de puțin cunoscută în lumea 
satelor”. 









































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





10. „Curățenia casei și îngrijirea copiilor”, 

11. „Cum s-ar putea ca îmbrăcămintea întreagă să se facă în casă”. 

12. „Creşterea copiilor. La biserică. Spovedania şi Sfânta Împărtăşire. Iubirea de carte şi de 
lumină, de muncă, de ţară”, 





Cuiburi intelectuale. 

lată titlurile conferințelor ținute de cuibul AXA din Bucureşti. 

1. „Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari și cuziști” (Ion I. 
Moţa). 

„Problema minorităţilor în statul român”. 

„Învățământul în statul legionar”. 

„Problema morală în viața publică a României. Scrierile imorale”. 
„Educaţia morală a legionarului”. 

„Caracter de legionar”. 

„Politica agrară. Reforma financiară”. 

„Problema muncitorească în statul legionar”. 

„Capitalul și munca românească”, 

„Industrie și agricultură”. 

„Biserica în statul legionar. Preotul”. 

„Politica externă a României”. 

„Legiunea și marxismul”. 

„Armata. 


* 


* - . 


ROONUNNDILWN 


Di 


== mm 
PwPIeR 


Cuiburile studențești și Frățiile de Cruce. 

1. „Deosebirea între politica partidelor şi politica Legiunii”. 

2. „Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice și sistemul Legiunii”. 
3. „Afinitatea între fascism şi Mișcarea Legionară!. 

4. „Puncte comune între hitlerism şi Mișcarea Legionară”. 

5, 

6. 

7. 


px 
Sa 
pe 
= 
ps 
= 
A 
-U. 
pi 
23 
I 
SS: 





= PULLUO LUI n 


„Formează jidanii un pericol fără leac?” 

„Foloasele spiritului de disciplină?” 

„De ce Mișcarea Legionară poate salva țara și de ce celelalte mișcări politice nu o pot 
salva?” 

„De ce cuzismul nu poate învinge?” 

„Țăranul în statul legionar”. 

„Muncitorul în statul legionar”. 

„Cine este Benito Mussolini”. 

„Cine este Adolf Hitler”. 


229229292992020922229 


e Gl 


„Cine a fost Lenin. 

„Educaţia fizică, factor principal în educaţia legionară”. 
„Fascismul înainte și după 1922. 

„Ce este Balilla? Organizarea ei”. 

„Cântecul legionar”. 

„Franţa naționalistă și Franța socialistă”. 

„Cum se pot combate tendințele Ungariei asupra Transilvaniei? 








rd 


ae ian iaz na 


oma 





CARTICICA ȘEEUIUI DE CUIB 





288 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


. 


21. „Cum se poate anihila încercarea de influență a Rusiei asupra Basarabiei?” 
22. „Cum se pot întări frontierele dinspre Bulgaria?” 

23. „Cum se poate salva Maramureșul? 

24. „Poate exista o artă legionară?” 

25, „Statul legionar şi românii de peste hotare”. 


Coruri. 
Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învăța marșurile legionare şi vor cânta în 


şedinţă. 


PUNCTUL 13, Hotărâri. 

La sfârşitul ședinței se iau hotărâri. Orice ședință trebuie să se termine prin hotărâri preci- 
se, adică să se arate ce are de făcut fiecare legionar până la ședința viitoare. Cuibul lucrează: 

a. după ordinele care le primeşte de la comandanți și 

b. din proprie iniţiativă (hotărârea pe cate şi-o ia singur). Şeful de cuib poate lua iniția- 

tiva în mai multe direcţii: 

1. Mărirea organizației, adică facerea de cuiburi noi; 

2. Strângerea de fonduri prin serbări, vânzări de broșuri etc. (afară de colectarea de bani, 

care nu este permisă decât printre membrii organizaţiilor noastre); 

3. Împărțirea în lumea nelegionară, după un plan bine stabilit, a literaturii legionare. 

Fiecare cuib are un număr de oameni cunoscuți în faţa sa. 

Ei pot fi prieteni, indiferenți sau vrăjmași. Cuibul îşi face o listă cu numele și adresa lor, 
apoi îşi propune ca, încetul cu încetul, să-i convingă și să-i crească în credință legionară. 

Atunci trimite fiecăruia hrană sufletească: cărți, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine 
studiate, după sufletul și mintea omului care le va citi. Pe un om poate să-l influențeze o anumită 
carte, un anumit articol, o anumită foaie, revistă. Pe altul, altele, De aceea cuibul trebuie să studi- 
eze ca să nu arunce nimic în vânt. 

Vrăjmașului trebuie să-i dea cărți? Da. Pentru că după ce va citi azi, mâine, poimâine, va 
începe să se clatine. Şi, vrăjmașul care se clatină, va fi învins. 

Această hrană sufletească nu se trimite numai o dată. Cuibul are grijă de pui până fac 
aripi. 

Când sufletul lor a crescut în credinţă, atunci plini de recunoștiinţă vor veni, te vor căuta 
şi te vor întreba: „ Ce să fac acum?” 

Îi vei răspunde: „Fă și tu ce am făcut eu. Hrăneşte și tu pe alții, după cum te-am hrănit și 
eu pe tine” 

Materialul (broșuri, cărți etc.) uneori se vinde, de cele mai multe ori însă omul le va găsi 
acasă gratuit, date de cuib din sărăcia lui și fără ca să ştie cine i le-a trimis. Căci cuibul dă, urmă- 
reşte efectul și nu spune cine trimite. Abia la sfârşit se vor cunoaște. Mare bucurie va simţi un 
cuib, pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrăjmășiei și-l va aduce în lumea credinței 
legionare, 

Ciez cuibul Avangarda 13, nr. 3, care în timp de o lună și jumătate a împărțit 37 de volu- 
me Pentru legionari și 15 Cranii de lemn. 

Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogați sau săraci, fiecare după puteri, pot face 
această operă dând rezulare extraordinare pentru Legiune. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


4. Cuibul mai poate lua inițiativa unui șantier. Adică să dreagă un pod stricat, un şanţ, 
un drum, un gard, să ajute un copil bolnav, să repare casa unui bătrân sau a unei vădu- 
ve. Să îngrijească de mormintele părăsite. 

Aşa că, în fiecare ședință, șeful cuibului va pune această imperioasă întrebare: „Ce să mai 

facem ca să ne mărim organizația? Cu ce putem noi să ajutăm Legiunea?” 

Fiecare membru al cuibului se gândește și unul spune: „Să mai facem cuiburi în sat la noi, 
sau în facultate”, dacă e student etc. 

Alcul spune: „În satul vecin nu există nici un cuib, să mergem acolo să facem”. 

Altul spune: „Să ajutăm bănește Legiunea. Căci având bani, legionarii își vor înzestra or- 
ganizaţia cu tot ce-i trebuie pentru luptă și să anunțăm șeful Legiunii pentru a vedea unde ne 
repartizează” (la susținerea unei foi, la cumpărarea unei camionete, la broşuri etc.). 

Munca fiecărui cuib este de o mare importanță. 

Nu se poate ca un cuib să se constituie și apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea 
nici un semn de viață. Cuibul care nu munceşte, care nu se mişcă și nu dă semne de viață este 
trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de „Cuiburi moarte”. 


PUNCTUL 14. Despre iniţiativa șefului de cuib. 

Inițiativa este cea mai frumoasă floare pe care un comandant o poate purta. 

Şeful care îşi ia răspunderea inițiativei trebuie să ştie că ea poate aduce mărirea organizaţi- 

ei, dar poate aduce și foarte mare rău, după cum un șef o întrebuințează în bine sau în rău. 

Nu are voie în special: 

a. a tipări ceva în numele organizaţiei fără aprobarea Biroului Central al Presei 
Legionare; 

b. a scrie ordine sau scrisori cu conținut nechibzuit, care să fie rău interpretate de cărre 
cei cărora se adresează, sau de către adversari; 

c. Nu are voie de a-și băga unitatea în acțiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scan- 
daluri etc.; 

d. Nu are voie a trata şi nici a încheia vreo combinaţie politică cu oamenii altei grupări, 
fără aprobarea directă a şefului Legiunii; 

e. În general, un șef, ca și un legionar, trebuie să fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu 
se introduce în vreo acțiune care at putea periclita, strica sau dezonora Legiunea. 


Când se ia inițiativa? 

a. Iniţiativa se ia când nu există vreun ordin precis, dat de către șefii ierarhici. Dacă este 
un ordin, se execută ordinul; 

b. Dacă între timp situația s-a schimbat, șeful de cuib, ca orice comandant, pe răspun- 
derea lui, va lua măsuri din inițiativă proprie, judecând însă cu pătrundere, pentru ca 
organizaţia să iasă cât mai bine; 

c, Dacă din întâmplare există un șef legionar pe loc mai mare ca șeful de cuib, şeful de 
cuib nu mai are inițiativa. Comanda, inițiativa și răspunderea o ia legionarul mai mare 
în grad. 

În afară de aceste cazuri prevăzute, şeful de cuib are o largă inițiativă. 

EI va lua hotărâri cu de la sine putere, în bună înțelegere cu toți membrii cuibului, în sco- 

pul de a servi cauza legionară. Imediat ce a luat o inițiativă, o raportează șefului garnizoanei. 


289 


C 
păi 
ai 
— 
= 
> 
ZA 
e 
o 
+ 
dia 
(5 
Z 
53 
is] 
































CAÂRIICICA 


jo 


ULUI DE CUIB 





290 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


După ce a executat-o, raportează din nou: „Vă aduc la cunoștință că hotărârea luată de noi de a 
executa ..., am adus-o astăzi la îndeplinire, bucurându-ne că am adus-o astăzi la bun sfârșit”. 

Şeful Legiunii cântărește, e un șef legionar, după puterea lui de inițiativă. Cei mai buni șefi 
şi cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune inițiative și le duc la îndeplinire. 


PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor. 

Când un legionar sau un cuib primește un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, 
trecând prin foc și prin apă, dacă este nevoie. 

După aceasta se măsoară vrednicia legionară. 

Când șeful Legiunii dă semnalul unei bătălii legionare (cum a fost de exemplu: cumpă- 
rarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpărarea unei tipografii), cuiburile ca niște albine, 
întrecându-se în hărnicie și în viteză unele pe altele, trebuie să vină fiecare cu ceea ce poate da, 

Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie să concureze într-o adevărată întrecere nebună 
înspre victoria legionară toate cuiburile. 

Cum ar fi cu putință ca un cuib să fi rămas în afara luptei, să nu fi adus și el un cât de mic 
ajutor, cât de mică jerfă? 

Din aceste lupte se poate vedea cine merită să se înalțe, în noua lume legionară, și cine tre- 
buie să rămână unde este, 


PUNCTUL 16. Închiderea ședinței. 

Membrii cuibului se scoală în picioare cu fața spre răsărit. Salută cu brațul întins spre cer, 
Toţi repetă după șeful cuibului: „Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea”. 

După aceea legionarii se despart în voie bună cu gândul la hotărârile pe care trebuie să le 
execute. În prima ședință viitoare se va vedea cât s-a executat din hotărârea luată. 


PUNCTUL 16 BIS. Marşul legionar. 

Duminica și în zilele de sărbătoare cuiburile de toate categoriile: frății, cetățui etc, trebuie 
să se obişnuiască a pleca în marș. Noi nu ne cunoaștem țara. Unii nu-și cunosc nici satul vecin. 

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieşim afară în mijlo- 
cul naturii. Pământul românesc să devină un furnicar în care să se întâlnească pe toate drumurile 
mii de cuiburi alergând în toate direcțiile. 

În timpul slujbei să se oprească la biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele 
vecine, 

Marşul este sănătos. Marșul repauzează şi reface nervul și sufletul omenesc. Dar mai pre- 
sus de toate, marșul este simbolul acțiunii, al explorării, al cuceririi legionare. 

Marșul se face în ordine: pasul bărbătesc. 


PARTEA A II-A 


Despre organizare 

Câte feluri de cuiburi sunt. Încadrarea lor 

PUNCTUL 17. Cuibul superior și Familia de cuiburi, 

Fiecare membru al cuibului, după ce a stat într-un cuib mai multă vreme, făcându-și edu- 
caţia legionară, poate să se desprindă din acel cuib și să-și formeze un alt cuib în care el va fi şef. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 








Dacă dintr-un cuib se desprind cel puţin trei membri și-și face fiecare câte un cuib, cuibul 
vechi va deveni cuib superior. 

Un cuib superior se poate întinde și în zece sate dacă poate face în fiecare dintre ele câte un 
cuib nou. Fiecare este liber să se întindă după puterea pe care o are, astfel că dintr-un cuib făcân- 
du-se mai multe cuiburi, coate acestea formează un fel de familie. Adică cuibul care s-a format 
întâi și cu toate celelalte, care s-au născut din el, formează o familie. Fiecare cuib din familie îşi 
are un şef, dar mai mare peste toţi este șeful primului cuib. 


PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate. 

Cuiburile dintr-un sat, comună, oraș, fabrică, facultate etc. trebuie să aibă legături între 
ele. De ce? Pentru ca să nu se ciocnească între ele în anumite chestiuni (unii să aibă o părere, alții 
altă părere). Toţi legionarii vor avea o singură părere, un singur gând și un singur suflet. De aceea 
crebuie să aibă toți un singur șef. 


Cine este șeful dintr-un sat. 

Dacă într-un sat este o singură familie de cuiburi, șeful legionarilor din sat este șeful pri- 
mului cuib, 

Dacă sunt două familii de cuiburi, șeful satului sau șeful garnizoanei legionare va face cu 
schimbul câte o lună. 

O lună va fi șef al garnizoanei legionare șeful unei familii, o lună şeful celeilalte familii de 
cuiburi. 

Dacă vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lună cu schimbul. 

Şefii de garnizoană când se schimbă, fac un proces verbal de predarea şi primirea comenzii, 
pe care îl trimit șefului județean ca să ştie cine are comanda luna aceea. 

Mai târziu, când cuiburile se înmulțesc, se fac și șefi de sectoare, care să facă legătura și 
să aibă grijă de toare cuiburile din regiune. Şeful de sector este numit de conducerea centrală a 
Legiunii în urma propunerii șefului județean. 

EI se va recruta dintre cei mai destoinici șefi de garnizoană. 

În cazul victoriei legionare, primat într-o comună nu va fi şeful de sector sau șeful vreunei 
familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comu- 
nă. EL va fi însă sub controlul șefului legionar din acea comună. 











i 
i 
a 
m 
=) 














PUNCTUL 19. Chemarea șefilor de cuiburi. Școala de cadre. 

Şeful garnizoanei legionare sau șeful unui cuib superior cheamă la consfătuire din când în 
când pe șefii cuiburilor în subordine, ca să se informeze cum mai merge activitatea, să le comu- 
nice ordinele sosite sau să ia vreo hotărâre. Cu această ocazie se face cu șefii de cuiburi şcoala de 
cadre, adică școala care să înveţe pe şeful de cuib: organizarea, duhul legionar, ce vrea și ce va face 
Legiunea, datoriile unui șef legionar, toate învătate după broșura de faţă. 

Şeful poliric județean își cheamă cel puţin o dată la două săptămâni subalternii (şefii de 
unități, FDC, cetățui, sectoare, Statul-Major etc.). 

Orice şef când îşi cheamă oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face școala 
legionară, nu-i cheamă în vizită şi nu le serveşte câte un pahar de vin ca în lumea democraţiei. 

Asemănător unui comandant de regiment, care își cheamă ofițerii subalterni înainte de 
luptă pentru ca să le dea ordine,așa se prezintă şeful legionar. 


291 








Na 
cz 
257) 

7. 
< 
- 
5 
EA 
E 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Va sta în picioare în poziție de drepți. Va fi încins: simbolul puterii. Ceilalți, în semicerc 
în poziție corectă, atenți, serioşi, conștienți că în clipa aceea fac o slujbă neamului lor, ca aceea pe 
care o face preotul la altar. 

Vor fi şi ei încinși. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmează aceeaşi forma- 
litate la deschidere și la închidere ca și la ședința cuibului. 


Formaţii pentru corpul legionar. 
Când sosește un șef, corpul legionarilor va fi aranjat în careu sau în linii de plutoane prin 
flanc. 


PUNCTUL 20. Un rol important al șefilor de garnizoană legionară. 

Șefii de garnizoană legionară dintr-o comună mai-au o importanță mare în materie de 
organizare sătească și anume: după ce cuiburile de legionari s-au înmulțit, șefii de garnizoană se 
adună împreună și în cea mai bună înțelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 până 
la 27 sau chiar 30 de ani. 

Aceste cuiburi tinereşti, toate la un loc, se vor numi „Grupul legionarilor din comuna X". 

În fruntea acestor cuiburi, şefii de garnizoană legionară vor pune pe cel mai bun dintre șefii 
de cuiburi (având în vedere cine a făcut cele mai multe cuiburi și cine are mai multe calități de 
şef) şi vor cere apoi confirmarea din partea șefului Legiunii. 

În caz că sunt doi buni, vor face și aceşti șefi de grupuri legionare, cu schimbul câte o lună. 
Ei ascultă de ordinele șefului de garnizoană legionară. 


PUNCTUL 21. Un alt rol al șefilor de garnizoană. 

Este acela de a veghea ca să nu se întâmple nici o neînțelegere între legionari. Nici o am- 
biţie decât aceea de a ieși învingător, El va căuta să împace cu foarte multă înțelepciune orice ne- 
înțelegere. În fața șefului Legiunii este mai mare nu încăpățânatul, ci acela care ştie să se supună 
intereselor sacte legionare, să jertfească din convingerile lui, din mândria lui, în scopul victoriei. 


PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune. 
1. Cuiburi numite ,„frății de cruce”, Aici intră numai tineri de la 14 la 20 de ani din dife- 
rite şcoli. FDC sunt numai la orașe. 
Rolul acestor cuiburi este de a face educația tinerimii române și anume: 
a. Educaţia creștină: ei trebuie să recunoască, să iubească pe Dumnezeu și să se 
poarte după învățăturile creștine. 
Este foarte multă literatură imorală care ucide sufletul copilului. El trebuie să fie ferit de a 
sorbi această otravă; 
b. Educaţia națională: tânărul român trebuie să-și iubească patria, pământul și 
Regele. Fără patrie este ca un pui fără cuib. 
EI trebuie ferit de literatura comunistă care se ridică în contra lui Dumnezeu, în contra 
familiei, în contra proprietăţii, în contra armatei; 
c. Educaţia socială: în sufletul tineretului nostru trebuie cultivate și întreținute sen- 
timentele creștine de dreptate și echitate socială și setea de muncă creatoare; 
d. Educaţia fizică: copilul trebuie să fie voinic și sănătos la trup, pentru că el va fi os- 
tașul de mâine care va apăra acest pământ (Legiunea Sportivă); 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoaNELIU ZELEA CODREANU 


e. Educaţia sanitară: el trebuie păzit de nenumăratele boli , în special de cele veneri- 
ce care secătuiesc toată vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie să ne îngrijim de 
românul zilei de mâine, care va purta pe umerii săi marea răspundere a existenţei 
patriei. 


PUNCTUL 23. 

2. Cuiburile de fete (doamne), denumite și „cetățui” când ele sunt formate din eleve de la șco- 
lile superioare. or cu același scop de educaţie. Ele mâine vor fi mame şi copilul va fi după 
cum îl creşte mama lui, Ele ajută Legiunea cu munca lor și cu propagarea ideilor legionare. 


PUNCTUL 24. 
3. Corpul Legionarilor: de la 21 la 28 de ani. Toate cuiburile cu membri în această cate- 
gorie de vârstă formează Corpul Legionarilor. 

Se admite excepţional și sub această vârstă pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu 
există frății de cruce. 

Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii. 

Pe lângă educaţie, ei aleargă și împrăștie credinţele noastre. Ei împrăștie cel mai mult su- 
Aer, căci au de unde. 

Ei fac politică și politica este o luptă din care învinge cel cu suflet mai bine câlit, cel mai 
hotărât, cel mai răbdător, cel mai disciplinat, cel mai activ. 

Educaţia faptei creatoare. EI, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clădi 
România cea nouă, nu pentru a câștiga ceva, ci numai din dorința de a o vedea ţară puternică. 


Lui trebuie să i se facă educația jertfei, nu a câştigului, căci numai jertfind cu toţii, vom 
putea avea o țară frumoasă și bogată. 

Lui trebuie să i se facă educația disciplinei severe, pentru că numai sforțările unite, disci- 
plinate, ale tuturor pot avea efectele dorite. 


PUNCTUL 25. 

4. Studenții legionari de la o universitate se organizează în modul următor: toate cuibu- 
rile studențești dintr-un județ formează Grupul Legionar Studenţesc, purtând denu- 
mitea județului respectiv și stând sub conducerea celui mai vrednic legionar. 

“Toate grupurile studențești județene de pelângă o universitate, formează Centrul Studenţesc 
Legionar, sub comanda unui şef legionar, ajutat de către toți șefii grupurilor legionare. 

Șefii de grupuri și de centre studențești legionare sunt numiţi în fiecare an de către Marele 
Consiliu Universitar Legionar, care lucrează sub președinția Șefului Legiunii. Acest consiliu este 
format din preşedintele centrelor universitare legionare și din câte cinci şef de grupuri legionare, 
Studenţii de la fiecare universitate [sunt] aleși automat în ordine alfabetică județeană, în fiecare 
an. În cazuri de festivitate deosebită, la acest consiliu pot lua parte toți şefii de unităţi legionare 
studențești (cuiburi, grupuri şi centre). 

Un șef legionar de orice unitate nu poate ocupa în acelaşi timp o funcție în vreunul din 
comitetele organizațiilor studențești generale ca: cercuri, societăși de facultăţi, centre etc. Pentru 
aceste funcții va delega legionari de sub comanda sa, sau, de va fi nevoie să intre personal, va pre- 
da altuia comanda legionară. 


ICE EVIL VOLI NN) 


VL t. 


Saci) 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 26. 
5. Organizația politică propriu-zisă: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstă, care și ei vor face 
educaţia în sens legionar, vor acționa politiceşte, vor proteja și îndruma pe cei mai tineri, 
Conducerea o are șeful politic județean, care în același timp supraveghează și îndrumă ac- 
tivitatea celorlalte unități legionare. 


PUNCTUL 27. 

"Toate aceste județe au în fiecare judeţ și la centru comandamentele lor aparte: 

Astfel, în Recare județ există: 

— Şeful Frăției de Cruce (EDC); 

— Şefa Cetăţuilor de fere sau doamne; 

— Şeful Corpului Legionarilor; 

- Şeful Corpului Muncitorilor; 

— Şeful Organizaţiei Politice. 

"Toţi aceştia fac parte de drept din Statul-Major Judeţean, respectând şi ascultând pe șeful 
Organizaţiei Politice Judeţene. 

La centru există: 

- Comandamentul FDC; 

— Comandamentul Cetăţuilor de fete; 

- Comandamentul Corpurilor Legionare; 

- Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar; 

— Comandamentul Corpului Studenţesc Legionar; 

— Şefia Organizaţiei Politice, 

“Toși aceştia sunt sub conducerea șefului Legiunii. 


U 


= 
> 


PUNCTUL 28 

În regulă generală, toți aceşti șefi se schimbă cu anul. Șefii Organizaţiei Politice pot sta câte 
doi ani sau mai mult cu aprobarea șefului Legiunii. 

Fiecare şef are griță din vreme să-și formeze înlocuitorul. 

Foştii șefi trec într-o situaţie superioară și au totdeauna grijă de îndrumarea și sfătuirea 
şefilor actuali și de supravegherea bunului mers al întregii organizații. Ei asistă la orice ședință 
şi-şi dau întotdeauna părerile lor, 

Ei îndeplinesc în special rolul de judecărori pentru orice neînțelegeri sau conflicte ivite 
între legionari, căutând cu înțelepciunea și experiența lor să împace lucrurile și să păzească orga- 
nizaţia de cea mai mare greșeală: neînțelegerea, dezbinarea. 


CĂRIICICA SEL 


PARTEA A III-A 


Sfaturi pentru șefii de cuib, ca unitatea de sub comanda lor să poată merge bine, 


PUNCTUL 29, : 

1. Cum trebuie să fie și să se poarte un șef. 

Un șef trebuie să fie înțelept, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pentru ca ea 
să fie bună. Hotărârea trebuie luată repede și dusă până la capăt. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


'Trebuie să fie blând și să-și iubească oamenii de sub comanda lui. 

Trebuie să fie voios; așa trebuie să apară înaintea celor pe care îi comandă, nu amărât, în- 
cunecat, nervos. 

Trebuie să fie drept cu legionarii și cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face ne- 
dreprate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptății, ale moralei; nu prin laşitate sau 
minciună. 

Trebuie să fie curajos și hotărât în ceasuri de primejdie: așa bunăoară, dacă va vedea un om 
în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sări pentru a-l salva, înfruntând primej- 
dia. Exemplu: foc, înec etc. 

Trebuie să împartă bucuriile şi durerile cu toți camarazii lui. În orice ocazie în lume, nu 
numai în lumea legionară, el trebuie să-și aleagă locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuie 
ca să apuce cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat la culcare, 

Trebuie să fie dibaci, adică orice ordin să-l ducă la bun sfârșit, întrebuințând căile cele mai 
inteligente. 

Trebuie să comande clar și să-și ducă oamenii la biruinţă. 

Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre 
alții. 

Să ştie să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanță capitală. 
Un șef de at avea toate calitățile din lume și dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbina- 
re, neînțelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii șefi care îndată ce iau comanda unei unități, 
unitatea începe a se destrăma, 

Să fie foarte cuviincios cu toată lumea. Să nu bruscheze lumea, pentru ca în loc de a o atra- 
ge s-o îndepărteze. 

Trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un șef și nici un 
legionar beat, Legionarul poate petrece, dat nu se îmbată. 

Să fie om de cuvânt. 

Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur. 

Într-un cuvânt, să se poarte în așa fel încât toată lumea să poată spune: „Într-un legionar te 
poți încrede, căci, un lucru luat de un legionar pe seama lui, îl duce la bun sfârșit”, 

Şeful legionarilor este un om năzdrăvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, 
iese deasupra. El trebuie să fie învingător. De va cădea, el se va ridica din nou și va învinge. 

Numai înzestrat cu astfel de calități, un șef legionar va putea — prin şcoala cuibului și prin 
puterea exemplului — transforma pe fiecare român creând un suflet nou, un adevărat caracter, 
care va ști să învingă în toate împrejurările și cu care ţara se va putea mândri. 


PUNCTUL 30, 
2, Dece trebuie să se păzească un șef legionar. 
a. Să nu se lase ademenit. Adversarii au două căi de luptă. Prima cale, atacul fățis 
pentru a ne strivi. Dacă văd că noi am rezistat și n-am fost striviţi, atunci încearcă 
a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastră. 
Un exemplu: procesul de la Văcăreşti din 28 martie 1924. Procesul acesta a urmărit strivi- 
tea noastră. Noi însă am rezistat, am ieșit învingători, adică am fost achitați. 
Diferite persoane sus-puse se arătau prietene cu noi (după proces), ne chemau la masă, ne 
lăudau; că suntem buni, suntem talentați, vom ajunge departe etc. 
În acelaşi timp încercau dezbinarea noastră, vorbind rău pe ceilalți camarazi. 


Pa 
Pia 
pei 
= 
pai 
=7. 
să 
5 


MAT PU it 


o ai dă | 























195 


> 
3 
= 
fr 


ANVICICA 


C 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Noi am prins această notă de atac şi ce auzeam, veneam și ne spuneam unul altuia. Și ata- 
cul a căzut, lar noi, după zece ani, ne găsim tot așa de uniți ca și în ceasul întâi. 

Acum, împotriva Mişcării Legionare, se întrebuințează primul mijloc — încercarea adver- 
sarilor de a ne strivi. Când vor vedea însă că nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc — dezbi- 
narea noastră prin ademenire. 

"Nu vedeţi cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în 
două, averescanii în două, iar acum, în urmă, și național-țărăniștii stau gata să fie învinși și rupți 
în două? Vor încerca și cu noi. Dar noi vom fi pregătiți şi vom învinge. 


PUNCTUL 31. Ce trebuie să facă un şef legionar, când simte atacul ademenirii. 
Imediat trebuie să raporteze șefului său și Șefului Legiunii, și să spună deschis cuibului 
din care face parte. Adică să dea pe față uneltirile vrăjmașe. 


PUNCTUL 32, 

b, Nu există în Legiune: „M-am supărat și plec”. 

Dacă se ceartă cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie să se împace, În orice caz, nu 
poate pleca din Legiune pe acest motiv, căci nu se poate supăra pe Legiune, adică pe lupta de 
mântuire a țării sale. ar dacă pleacă, greşeala lui este foarte mare față de toți legionarii, față de 
drapelul Legiunii și fașă de neamul său. 

Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supără. 


PUNCTUL 33. 

c. Lupta cu alți şefi legionari. 

Este o mare greșeală ca un șef legionar, din invidie, să înceapă a vorbi de rău în faţa oame- 
nilor din cuib sau din sat, pe un camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a legionarilor, 
la lupta dintre dânșii, la victoria inamicului. 

Este așa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o trădare. 
Cum? Pentru ambițiile tale să distrugi Legiunea? 

Chiar dacă sunt duşmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai 
vorbesc de rău, luptă fiecare în funcţia pe cate o are și slujește cu credinţă cauza legionară şi vic- 
roria de mâine. 


PUNCTUL 34. 

d. Spiritul negativ. 

O altă boală de care trebuie să se ferească un șef legionar şi să-și păzească toți oamenii din 
organizație, boală care este foarte periculoasă, pentru că aduce neînțelegeri în sânul organizaţi- 
ei și mai ales pentru că taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formă de veșnică 
nemulțumire, 

Sunt anumiţi oameni, care, orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemulțu- 
mii şi au întotdeauna ceva de zis. Aceştia țin pe loc orice încercare de creație, taie avântul oame- 
nilor de faptă. 

Organizaţia noastră nu este o organizație de critică, de negație, ci este o organizație cu 
spirit de afirmaţie, de combativitate, de ofensivă. 

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi acum să cucerim și să înfăptuim cât mai mult și cât 
mai bine. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 35. 

e. "Toţi șefii legionari și toți legionarii dintr-o comună, fabrică etc., trebuie să fie de 
acord în toate chestiunile care interesează organizaţia noastră. 

Exemplu: la Facultatea de Litere din Bucureşti s-au făcut alegeri pentru președinte și pen- 
tru comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listă, iar ait legionar cu 
ale grup de legionari a candidat pe altă listă. Legionarii s-au rupt în două şi la vot au căzut. 

Legionarii nu vor mai face asemenea greșeli grave. Ei vor merge uniţi chiar pe un drum rău 
(greșit). 

Pentru că drumul cel mai rău este dezunirea. 

Pe când altfel și în iad dacă ar merge trupa legionară, de va fi unită, va învinge tot iadul și 
se va întoarce pe urmă înapoi învingătoare. Exemplu: la alegerea unui primar din comună, dacă 
şefii legionari hotărăsc a vota pe un anumit om, nu trebuie să existe legionar care să voteze pe un 
altul sau să înceapă cu critica. 

"Toţi într-un gând şi într-un suflet, 

Şi adversarii vor spune:„Să ne punem bine cu legionarii, că sunt toți oameni dintr-o buca- 
tă, hotărâți și uniți. Cu cine vor vota ei, acela iese primat, căci metg toți într-o parte” 


PARTEA A IV-A 


Recrutarea membrilor 

PUNCIUL 36. 

Şeful de cuib când își recrutează membrii, trebuie să aibă grijă de a căuta elementele cele 
mai destoinice și cu sentimentul demnității dezvoltat. Necinstiţii, harțăgoșii, oamenii de scandal, 
trufaşii, lăudăroșii, cei plini de ei, fricoșii, Iașii, trebuie lăsați înafara organizației. 

Și pentru ca să fie sigur că nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în 
organizație, numărul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumătate din numă- 
rul oamenilor din sat. Odată numărul legionarilor împlinit, nu se mai poate primi în organizație 
nimeni, rămânând a se primi numai în măsura în care se fac locuri libere. 

În orice caz, trebuie păzită organizația de oamenii care nu pot să trăiască fără să se certe. 

Imediat, ce un membru din cuib nu se poate înţelege cu ceilalți membri, el va trebui să pă- 
răsească organizația, înaintându-și demisia. 

Mai bine mai puţini, trăind în frăție deplină, într-o unitate perfectă, decât mai mulți cer- 
tându-se între dânșii. 

Şeful de cuib va căuta să păzească organizația de agenți provocatori sau spioni trimiși de 
politicieni sau escroci de meserie. 


PARTEA A V-A 


Uniforma legionară 

PUNCTUL 37. 

În toată Europa, este un curent pentru introducerea virtuților ostăseşti în viața publică a 
țărilor. 


În locul vorbăriei şi a discursurilor lungi, lumea vrea frază scurtă, clară şi precisă, ca aceea 
a ostașului. 





m 
i 
=) 
pi 
> 

7, 
SS 
(E 
5 
rz 


- Lu toj run 


cena 
Lehi 








C- 


- 
xp, 
- 
f. 
„ 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELIU ZELEA CODREANU 


În locul lipsei de curaj și a îndoielii de astăzi, lumea vrea hotărârea repede. 

În locul comitetelor democratice, care discută, se ceartă și nu iau hotărâri, lumea vrea şef 
şi disciplina tuturora. (Se înțelege, ajutat de comitete prevăzute.) 

A locul descurajării, lumea vrea încredere, voie bună, mândrie ostăşească. 

În locul lenii, lumea vrea muncă de dimineața până seara, a tuturor, nu trei părți numai la 
muncă și o parte numai la petrecere. 

În locul poftei de câştig, a dorinţei de a trage un beneficiu din politică, lumea vrea jertfa 
pentru ţară, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bătaie. El nu caută să câștige nimic, el dă totul, 
muncă, suflet, viață pentru țara lui. Aceasta ne trebuie. Dacă ar da toți oamenii care fac politică: 
muncă, suflet, viață pentru ţară, ce bine ar fi de țara românească! Iată ce va face școala legionară. 

În locul dezbinării și a certurilor, noi punem camaraderia frumoasă a ostașului și unitatea 
perfectă ca a unei trupe, a națiunii întregi. Toţi au un singur gând — patria, un singur drapel, un 
singur șef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singură voință: aceea de a le sluji cu credință 
până la moarte. Legionarul şi-a făcut uniformă pentru că în dosul ei el vede toate aceste mari cali- 
tăți ostășești, care ridică neamurile și le fac învingătoare, împotriva tuturor greutăților. Uniforma 
este cămașa verde, centură cu diagonală. 


PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor 

Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odată legea votată, trebuie să ne supu- 
nem. Legionarii nu vor mai ieși în public îmbrăcați în uniformă. 

Dat noi nu renunțăm la dânsa. Ne vom face uniforme şi le vom îmbrăca numai în zilele de 
sărbătoare şi numai în casele noastre, unde suntem stăpâni și liberi să ne îmbrăcăm cum dorim. 

Le vom îmbrăca cu drag, așteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge că aceste unifor- 
me frumoase nu sunt un pericol pentru țară, ci, din contră, sunt un bine. 

Ar trebui să nu existe legionar care în casa lui să nu-și aibă uniforma, să n-o îmbrace în 
zilele de sărbătoare, când va trebui să facă cinste unui musafir, oaspete, îmbrăcându-se în cămașa 
verde. 

Va fi o sărbătoare în casa unui legionar când el și familia lui se vor îmbrăca în frumoasa 
cămașă verde, simbolul primăverii neamului românesc. 


PUNCTUL 39. Grade și funcții. 

Grade: 

Noul venit în Legiune, se cheamă membru. 

După trei ani, el poate fi avansat la gradul de legionar. 
Urmează: 

— Instructor legionar; 

— Comandant ajutor; 

— Comandant legionar; 

— Comandant Buna Vestire; 

— Senator legionar, cu caracter onorific. 


Funcţii: 
— Şef de cuib; 
— Şef de garnizoană; 


— Şef de plasă; 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


— Şef de echipă, tabără, șantier, șef de corp legionar; 
— Şef de județ; 
— Şef de regiune. 


Nu este obligatoriu ca funcția să fie ocupată de un grad. Funcţia dă onorul gradului. 


PARTEA A VI-A 


PUNCTUL 40. Camaraderia, disciplina şi încrederea în șefi. 

"O organizație nu poate niciodată obține victoria fără unitate. Organizațiile cu unitate 
subredă, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în două (adică le rupe inami- 
cul prin intrigile lui) şi se iau la luptă între ele. În acel moment totul este pierdut. Un singur lucru 
rămâne: victoria inamicului. 

De aceea orice organizaţie trebuie să-și asigure unitatea, Ea se asigură prin două mijloace: 

1. prin camaraderie, acea forță a sufletului, care uneşte într-o sfântă frăție pe toți 
luptătorii; 

2, prin disciplină, acea forță exterioară care armonizează toate voințele în vederea reali- 
zării aceluiaşi scop. 

Un șef legionar deci trebuie să fie disciplinat, să aibă încredere în șefii săi. 

Camaraderia, încrederea în șefi și disciplina se completează prin aceea că cele două dintâi 
vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, așa că unitatea este asigurată, chiar 
atunci când elementele de jos ar putea să aibă și alte păreri sau chiar păreri contrare. De aceea 


educaţia disciplinei rămâne ca o mare supapă de siguranță pentru asigurarea unității și deci a 
victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat. 

Şeful de cuib va trebui să caute în toate împrejurările să dezvolte acest simţ de disciplină 
în orice legionar și mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el. 

Să nu se uite că disciplina voluntară este de esență superioară, deoarece ea presupune o 
renunțare a personalităţii și orice renunțare în vederea unui scop măreț este de esență spirituală 
superioară. 


PUNCTUL 41. Despre pedepse. 

Nu insistăm aici asupra pedepselor în lumea legionară, pentru că socotim că nu va fi ne- 
voie de ele. În orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. 
Eliminarea din luptă pe o lună, eliminarea pe două luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 
şase luni și ajungând până la eliminarea pentru totdeauna din organizaţie. De asemenea, ridicări 
de comandă pentru timp limitat sau nelimitat. 

Şefii judeţeni şi comandanții de corpuri legionare, pot da pedepse până la eliminarea din 
luptă pe două luni. Peste aceasta numai șeful Legiunii poate decide. 

Mai important însă este modul frumos, demn, înţelegător în care un legionar îşi primeşte 
şi execută pedeapsa. Recunoaşte greșeala, nici nu se supără, nici nu se răzvtăteşte, o execută și se 
hotărăște ca prin atitudinea demnă să-și recucerească poziţia. 

În orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greșeli posibile, 
când ea este făcută intenționat și, dacă se repetă, legionarul va trebui să părăsească organizația. 











uliu formă - 


> 
Pi 


CĂ ȘLEUILUI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


PARTEA A VII-A 


Şeful de cuib în timpul campaniei electorale 

După cum s-a văzut până acum, scopul legionarului nu este campania electorală, dar cam- 
pania electorală este de o importanţă foarte mare, pentru că este singura cale pe care ne-o o pune 
legea la dispoziție pentru a face orice schimbare dorim în țară. £ 

Soarta țării pentru trei sau patru ani, uneori şi pentru mai mult, se pecetluieşte în ziua de 
alegeri. În ceasul acela, alegătorul este stăpânul țării. Ce va hotări el prin votul lui, aceea va fi. Dar 
tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblă cumpărătorii de suflete ai partidelor politice 
cu arginți, cu băutură, cu mâncare, pentru a cumpăra voturi. În fața dezmățului politicianist, noi 
să opunem credinţa în zilele mai bune pentru neamul românesc și vom învinge, după cum am 
învins la Tutova, Neamţ etc. 

Iată pentru ce șeful de cuib va trebui să dea o mare importanţă campaniei electorale. 


PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face. 

“Toţi oamenii politici, în ajunul campaniei electorale, încep cu promisiunile. 

Un şef legionar nu va promite decât ceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu 
promitem rachiu, nu facem funcţii. Noi nu cumpărăm cu bani sufletele omenești. Cei ce vin în 
numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpără sufletele cu 
arginţi. 

Un şef legionar va spune: „Nu promitem bani, ci promitem dreptate. Nu promitem să-ți 
facem ție ceva, ci promitem să muncim, să luptăm pentru țara noastră”. 

Cine vrea să lupte pentru dreptate și pentru cinste în țată, cine vrea să muncească pentru 
patria ui, cine vrea să facă jertfă alături de noi, să vină cu noi. 

Va fi bine așa? Da, Pentru că lucrurile merg într-o țară ca la o gospodărie. Dacă la o gos- 
podărie este pământ bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuie unei gospodării, iar gospodarul nu-i 
vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartă toată ziua, gospodăria se va ruina, iar copiii o vor duce 
foarte prost, Vor fi şi ei amărâți și flămânzi. 

Dar dacă se schimbă gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodăria va înflo- 
ri în scurt timp și toți copiii vor înflori și ei ca niște bujori. 

"Țara noastră nu-i și ea o gospodărie, cu pământ bun și bogat? Cu tot ce-i trebuie? Noi, 
românii, nu suntem copiii din gospodărie? Şi nu suntem amărâţi și flămânzi? 

Când vom schimba însă gospodăria, atunci nu vom mai fi așa. Aceasta o va face Legiunea. 
Va schimba gospodăria, adică guvernele partidelor și va face un guvern legionar. 

Aceasta este singura promisiune pe care o face legionarul în ajun de alegeri și 
întotdeauna. 


PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie să ajungem? 

Şeful de cuib trebuie să facă școală tuturor legionarilor şi să le spună că scopul nostru nu 
este de a alege un număr de 5, 10, 20 de deputați. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt și 
cu mult mai greu. 

Noi trebuie să facem ca toată România să devină legionară. 

Duhul nou legionar trebuie să guverneze. Ţara trebuie să fie condusă după voința 
legionarilor. 


































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


De aceea un deputat legionar care a ieșit într-un judeţ, trebuie să alerge în 5-6 județe ca să 
propovăduiască credința cea nouă şi să cheme la viață toți românii pregătind ceasul victoriei. 

Unii zic: „Apoi a venit odată pe la noi, dar de acum s-a terminat, l-am ales și nu mai vine”. 

Răspuns: „Cum să vină, dacă sunt 71 de județe cu 71 de orașe și cu 10.000 de comune pe 
unde are ordin de la șeful Legiunii să alerge pentru a face noi cuiburi, a organiza şi a pregăti vic- 
toria cea mare? Şi dacă ne-am duce în fiecare comună, înseamnă 10.000 de zile şi 10.000 de zile 
înseamnă câte 365 zile într-un an, aproape 30 de ani. Vedeți cât de greu este ca în fiecare comună 
să venim 0 dată, dar ca să venim de două-trei ori? Nu ne-ar ajunge o viață întreagă”. Legionarii 
trebuie să înțeleagă și să explice tuturor oamenilor lucrul acesta. Ei trebuie să se bucure când văd 
că acum doi ani nu aveam organizații decât în judeţele Cahul, Covurlui și Neamț și încă trei-pa- 
cru, iar acum avem în 50 de județe. 

Alţii zic: „Lacă, i-am ales și pe ăştia din Legiune. Nici ei n-au făcut nimic! 

Legionarii vor răspunde: „Deputaţii legionari, chiar dacă ar fi 30-40, n-au să poată face 
mult. Aşteptaţi să învingă legionarii în țară, să se întindă de la un capăt la celălalt și atunci să ve- 
deţi reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregătit legionarii sunt legi de 
mari dreptăți, pe care poporul le aşteaptă de multă vreme”. 

Cine crede în victoria finală, cine știe să lupte până la capăt, numai aceia este legionar. 
Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevărat în ceasul biruinșei, atunci când 
națiunea română își va fi tras prin voinţa ei proprie drum nou, drum mare, drum de biruință. 


PUNCTUL 44. Cereri. 

Deputaţii legionari, imediat după alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, 
alții cer să li se dea serviciu, alții cer lemne gratis, alții cer pământ. 

Un legionar nu cere. 

El spune: „Nu ne trebuie bani sau servicii. Daţi-ne legi drepte în țară, căci cu legi drepte ne 
vom câștiga bani și traiul prin munca noastră”. 

Deputaţii legionari nu pot să alerge cu 2 000 de cereri pe la ministere pentru 2 000 de oa- 
meni, pe care să-i servească, iar 14 milioane de țărani, muncitori, funcționari, să aștepte şi iar să 
aștepte ziua dreptății lor. 

Deputaţii legionari nu-și vor căpărui cinci-șase partizani dintr-un sat, cum fac partidele 
politice, iar biata mulțime săracă și amărâtă să tragă toată viața la jug. 

Și apoi, dacă un deputat legionar se roagă de un ministru să-i facă un serviciu pentru unu, 
doi, trei oameni, a doua zi îl roagă și ministrul ca să închidă ochii la legile pe care le face el, să nu 
le mai combată. 

De aceea şefii legionari vor trebui să explice aceste lucruri tuturor oamenilor și să le facă 
şcoala legionară adevărată. 

Ei trebuie să le spună la toți:„Noi, dacă am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci 
dăm. Dăm suflet, dăm muncă, dăm suferință, dăm tot ce avem pentru ziua cea sfântă a biruinței 
neamului românesc”. 


PUNCTUL 45. Ce trebuie să facă și de ce anume trebuie să se păzească șetul de cuib în 
perioada campaniei electorale. 

Imediat după căderea guvernului, șefii de cuiburi vor ţine ședințe cu cuiburile lor o dată 
la două zile. De asemenea, ei se vor aduna în ședință aparte cu toți ceilalți şefi de cuiburi din sat 
sau comună, pentru a studia situația și a lua toate măsurile pe care le cred ei de cuviință pentru 


2) 


> 
zi 
> 
Y. 
= 
i 
= 
pie 


io rumni 


vu 


ULEOl 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 






ca Legiunea să iasă cât mai bine. De asemenea, vor lua măsuri pentru a executa ordinele sosite, 
dacă le-au venit asemenea ordine, de la șefii judeșeni. 






PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri. 

a. Şcoala semnului nostru electoral cu toți oamenii din sat, 

Semnul trebuie făcur pe hârtie, mic, în aşa fel încât şi copiii din sat să-l cunoască la perfec- 
ţie. Se vot interesa la şeful județean pe ce pagină a buletinului de vot este semnul nostru și vor 
explica oamenilor din timp dacă este pe pagina 1, 2, sau 3. 

b. Vor căuta ca semnul să fie făcut cu cretă, cu var sau cu smoală, atât în interiorul satu- 

lui, cât și pe şosea, înafară de sat. 

c. Fiecărui om din cuib i se vor încredința cel puţin cinci gospodari din sat, pe care să 
caute să-i convingă să voteze cu Legiunea. 

d. Nu va crede niciodată și nu va lăsa pe ceilalți oameni să creadă minciunile pe care le 
vor răspândi adversarii despre noi: că lista s-a retras, că semnul nostru nu se află pe 
buletinul de vot, că ne-au desființat prin lege organizaţia, că nimeni nu mai are voie să 
voteze cu Legiunea, că cine va mai spune ceva despre Legiune va fi pedepsit, că am fost 
arestați, bătuți, omorâți, împuşcaţi etc, Toate aceste minciuni le spun adversarii despre 
noi în timpul campaniei electorale pentru a deruta pe alegători să nu mai voteze cu 
noi. Alţii încearcă să momească lumea susținând că și noi am fi cuziști. Legionarii vor 
răspunde: „Nu suntem și nici nu vom fi cuziști!” 

e. Este foarte probabil ca să nu ajungă până în satul respectiv nici un manifest de-al nos- 
tru, fie din lipsă de fonduri, fie pentru că au fost oprite la poştă. Şefii de cuiburi din 
comuna tespectivă vor face ei ce vor putea: mici manifeste scrise de mână și vor lupta 
făcând propagandă din om în om. 

f.. “Este posibil de asemenea ca nici un candidat de-al nostru să nu poată pătrunde până 
în satul acela. Şefii de cuiburi, la fel, vor pregăti din timp lumea pentru un asemenea 
caz, ca să nu rămână descurajată. 

g. Vorcăuta să ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca să audă cele ce 
se vorbesc acolo, iar după plecarea lor din sat să poată lămuri oamenii. 

























iai 





o 
a 
iri 
y 
A 
= 





PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri. 

a. "Toţi șefii de cuiburi dintr-un sat, împreună cu toți oamenii lor, tineri și bătrâni, se 
adună la un loc şi pleacă în bloc spre secția de votare cu drapelul și cu semnul făcut 
din scândură și vopsit în negru. 

b, Ei vorcăuta să-și aibă mai dinainte o tactică de luptă bine fixată, în așa fel încât oricine 
ar voi să-i împiedice de la vot, să fie respins și forțat de a se linişti. 

c. Încazcă nu vor fi suficient de numeroși, în acea comună se vor strecura izolați printre 
ceilalți oameni până la secția de votare. lar dacă vor observa că prigoana este grozavă, 
atunci își vor pune cu toţii semnul guvernului în piept și vor spune că au trecut cu 
guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretă, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota 
cu Legiunea. 

În timpul acestei lupte, șefii de cuiburi vor fi în cea mai deplină armonie și disciplină po- 

sibilă, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la județ, fie de la garnizoana legionară sau de la 
cuiburile superioare. 
















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Înainte de plecarea la vot, în ultima ședință a cuibului, toți șefii de cuiburi împreună cu 
legionarii, vor face rugăciuni ca înainte de orice bătălie, 


PARTEA A VIII-A 


În ce direcţie spirituală trebuie să facă un șef de cuib educația oamenilor săi 

PUNCTUL 48. Cum se prezintă un legionar. 

Când un legionar se prezintă unui şef superior sau șefului Legiunii, se oprește la o distanță 
de trei pași în poziția de drepți, salută ducând mâna dreaptă la inimă apoi ridicând-o spre cer și 
spune: „Sunt legionarul ..., din cuibul... 


PUNCTUL 49. Cum trebuie să fie în vorbă și în scris un legionar. 

Legionarul și în scris și în vorbă trebuie să fie scurt, clar și precis. Vorbăria iungă și încur- 
cată este vorbăria democrației. 

PUNCTUL 50. Îmbrăcămintea legionarului. 

Legionarul va fi modest îmbrăcat. El nu va pune preţ pe hainele luxoase și scrălucitoare ale 
nimănui. El va disprețui luxul pe care îl va considera ca având la bază o înclinație sufletească spre 
frivolitate, spre lichelism, spre secăturism. 

Astăzi omul luxos, dacă nu este un hoț aparținând uneia din multiplele forme ale hoției, în 
orice caz este un nesimțţitor care pălmuiește mizeria nesfârșită a țării, 

Legionarul nu va cântări un om după haină și nu va mai face deosebire între omul sărac, cu 
haine rele şi cel cu haine bune. Legionarul va cântări pe om după ceea ce va avea sub haină, adică 
după sufletul lui. 

Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimă! 


PUNCTUL 51. Legionarul și mânuirea banilor publici. 

Legionarul care-şi va însuși bani care nu-i aparțin, care va mânui în mod necinstit banii 
Legiunii sau ai oricărui om, acela care nu va putea da socoteală, conform promisiunii, de banii 
încasați din vânzarea broșurilor, gazetelot, insignelor etc., va fi eliminat pentru totdeauna din 
Legiune de la primul caz, orice situație ar ocupa în ea. 

În organizația aceasta nu pot să crească decât numai oameni cinstiți. 

O mică hoție nu poate să te lase indiferent pentru că în definitiv aceasta nu este decât să- 
mânța marilor hoţii, sămânță care dezvoltându-se din cauza toleranței noastre, ar purea răstigni 
din nou prin jefuire poporul român şi această ţară. 


PUNCTUL 52. Sentimentul demnității. 

Ne-am săturat de lipsa de demnitate omenească. Dacă nu dai bacșis, dacă nu-l plăceşti, nu 
ţi se înscrie în partid. Dacă nu plătești, nu dă drumul hârtiilor de la primărie. Dacă nu dai bac- 
şis, nu poți să-ți capeți dreptul, Bacșisul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii 
române, 


Legionarul va căuta să desființeze aceste apucături și să reînvie sentimentul demnității 
omenești. El nu va da nimănui nimic, nu va promite nimănui nimic, iar când va face cuiva un ser- 
Viciu, nu se va înjosi ca să primească bacșis sau mită, ci va pune mâna în gât mituitorului. 


RIND EC VIA IS POLON) 


Vi hop retin 


sl 
















































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 








PUNCTUL 53. Şcoala faptei creatoare. A 
Legionarul trebuie să fie un om de faptă. Prin fapta ui, prin munca lui, el va clădi din te- j 
melii România cea nouă. 





PUNCTUL 54. Rugăciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strămoşi. 

Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagă pentru biruința Legiunii. ' 

f Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici, pe acest pământ prin voia lui Dumnezeu 
și binecuvântarea Bisericii Creştine. În jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunată de mii de ori 
în vremuri de bejenie şi restriște, întreaga suflare românească de pe acest pământ, cu femei, copii 
şi bătrâni, cu conșiința perfectă a ultimului refugiu posibil. Şi astăzi scăm gata să ne adunăm, 
poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca, îngenuncheați, să 
căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Războaiele se câştigă de aceia care au știut să atragă din văzduh, din ceruri, forţele miste- 
rioase ale lumii nevăzute și să-şi asigure concursul acestor forțe. Forţele acestea misterioase sunt 
sufletele morților, sufletele strămoșilor noştri, care au fost și ei odată legaţi de glia, de brazdele 
noastre, care au murit pentru apărarea acestui pământ și care sunt şi azi legate de el prin amin- 
tirea traiului lor de aici și prin noi, copiii, nepoții și strănepoții lot. Dar mai presus de sufletele 
morților stă Dumnezeu. 

Odată aceste forțe atrase, ele vin în balanța ta, te apără, îţi dau curaj, voință și toate elemen- 
tele necesare victoriei şi te fac să învingi. Introduc panică şi groază în dușmani, le paralizează ac- 
tivitatea. În ultima analiză, biruințele nu depind de pregătirea materială, de forțele materiale ale 
beligeranților, ci de puterea lor de a asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explică, din 
istoria noastră, biruințele miraculoase ale unor puteri materialiceşte cu desăvârșite inferioare. 

Cum se poate asigura concursul acestor forțe? 

1. Prin dreptatea și moralitatea acțiunii tale; 

2. Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamă-le, atrage-le cu puterea sufletului tău și 

ele vor veni. 

Puterea de atracție este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugăciunea, se face în comun de cât 





PI Ri 


„uluma torină 


5 
IS; 
= 
= 
ră 
tă 
E, 


ȘI 
is 


i 


mai mulți. 
De aceea în ședințele cuibului, care se țin în toată țara sâmbătă seara, se vor face rugăciuni 
și se vor îndemna toți legionarii ca a doua zi, duminica, să meargă la biserică, 
Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuie să o avem în casele noas- 
tre și în vremuri grele să cerem ajutorul lui și El nu ne va lăsa niciodată. 









PUNCTUL 55. Şcoala suferinței. 
Cel ce intră în această luptă, trebuie să știe de mai înainte că va avea de suferit. După sufe- 
rință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge, 

De aceea noi, legionarii vom primi suferințele cu drag, Fiecare suferință este un pas înainte 
către mântuire, către victorie. 

O suferință nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oșeli, îi va căli sufletul. Cei ce-au suferit și 
vor mai suferi încă, vor fi adevăraţi eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea patriei se va întinde 
asupra lor și asupra familiilor lor. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


PARTEA A IX-A 


Ce drum are de străbătut un legionar în viața sa legionară 

Viaţa legionară este frumoasă. Dat nu este frumoasă prin bogăție, prin viață de petreceri 
şi lux, ci este frumoasă prin mulțimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin 
nobila camaraderie care leagă pe toți legionarii din întreaga ţară într-o sfântă frăție de luptă; înăl- 
șător de frumoasă prin bărbăteasca atitudine în fața suferinței. 

Atunci când cineva intră în organizația legionară, trebuie să cunoască mai dinainte viața 
care-l așteaptă, drumul pe care-l va străbate. 

Drumul acesta va trece prin muntele suferinței, apoi prin pădurea cu fiare sălbatice și prin 
mlaștina deznădejdii. 


PUNCTUL 56. Muntele suferinţei. 

După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l așteaptă masa 
întinsă, ci el trebuie să primească pe umerii săi jugul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Luaţi 
jugul Meu asupra voastră. 

Şi cărarea legionară începe să urce un munte pe care lumea l-a numit „muntele suferinței”. 

La început pare ușor de urcat. Ceva mai târziu, urcușul devine mai greu, suferința mai 
mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure de pe fruntea legionarilor. 

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă pentru prima dată 
întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? Cărarea legionară pe care am apucat 
începe să fie grea şi muntele e lung şi înalt de nu-i mai vedem sfârșitul”. Dar legionarul nu ascultă, 
merge înainte și urcă cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârșit, începe să obo- 
sească, pare că puterile încep să-l părăsească. 

Norocul lui că întâlnește un izvot, limpede ca inima unui prieten. Se răcoreşte, se spală pe 
ochi şi apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinței. 

Trece de jumătate și de acolo începe muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai din 
piatră şi din stâncă. 

Şi legionarul când vede, zice:„ Mult m-am mai chinuit până aici, ajută-mi Doamne să ajung 
până sus”, 

Dar duhul cel rău îi zvârle întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să te întorci? Lasă-ţi încolo 
dorul tău de patrie. Nu vezi ce trebuie să tragi dacă-ți iubeşti patria și Regele, neamul și pămân- 
tul? Și apoi, ce câştigi de aici? Nu-i mai bine să stai liniștit acasă?” 

Pe stânca goală, el se urcă mereu cu nesfârșiră credință. Acum e obosit. Cade. Își juleşte 
mâinile și din genunchii lui pentru prima dată vede sângele curgând, Se înalță ca un viteaz și 
porneşte din nou. Mai are puţin. Dar stânca a devenit dreaptă și colțuroasă, îi curge sânge din 
piept și se prelinge pe stânca neîndurătoare. „Oare n-ar fi mai bine să te întorci?” se aude din nou 
glasul necurat. Pare că rămâne pe gânduri. Dar deodată aude un glas strigând din adâncul miilor 
de veacuri: „Înainte copii! Nu vă lăsaţi!” 

Un ultim efort și fruntea de viteaz ajunge sus, la creasta învingătoare, pe vârful muntelui 
suferinței, cu sufletul creștin şi românesc, plin de fericire şi bucurie, 

Fericiţi veţi fi când vă vor goni pe voi și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. 

Tar ei plecau bucurându-se că s-au învrednicit de a fi bătuţi pentru numele lui Iisus. 

Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferinței. Ar trebui o carte întreagă ca să 
se scrie suferința lor. 


305 


i 
Fi 
iei 
3 
> 
TA 
e 
= 
3 
p 
mi 
5 
= 


(Cl 











, 


193 


ez) 
> 
> 
[ani 
> 
> 
e 
i 
să 
E; 
> 
2 
i 
i 
RA 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiv ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 57. Pădurea cu fiare sălbatice. 

Să nu-și închipuie însă cel ce doreşte să devină legionar, că încercările s-au sfârșit aici, în 
vârful muntelui suferinței, şi este bine ca fiecare să ştie de la început ce-l așteaptă, să cunoască 
drumul pe care-l apucă. 

A doua încercare: nu trece mult și cărarea legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis 
„pădurea cu fiare sălbatice”. 

De la marginea pădurii se aud urletele acestor fiare sălbatice care de-abia așteaptă să intre 
cineva acolo pentru a-l sfâșia. 

După muntele suferinţei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie să treacă legiona- 
rii. Cine este fricos rămâne acolo, la marginea pădurii. Cine are inimă de viteaz, intră înăuntru, 
se luptă cu vitejie și înfruntă mii de primejdii despre care s-ar putea scrie și se va scrie mai târziu 
o carte întreagă. În această luptă, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde după copaci. Din 
contră, el apare acolo unde primejdia este mai mare. După ce a străbătut pădurea și au ieşit cu 
bine, o nouă încercare îi așteaptă. 


PUNCTUL 58. Mlaştina deznădejdii. 

Cărarea se pierde şi ei trebuie să treacă printr-o mlaștină. Aceasta se cheamă „mlaștina 
deznădejdii”, pentru că pe acel ce intră într-însa, pentru ca să ajungă la capătul celălalt, îl apucă 
deznădejdea. Unii nu mai au curajul să intre, încep să se îndoiască de victorie, că este prea depar- 
te, că nu vor mai ajunge până la biruinţă, așa că mulți dintre cei care au străbătut prin pădurea cu 
fiare și au urcat muntele suferinţei se înneacă în această mlaștină a deznădejdii. Alţii intră și se 
întorc, iat alţii se înneacă acolo. Dar legionarii adevăraţi nu pierd nădejdea, ei străbat și această 
ultimă încercare și ajung la mal acoperiți de glorie. 


PUNCTUL 59. 
Acolo, la sfârșitul drumului greu al celor trei încercări, începe apoi munca cea dulce, munca 
cea binecuvântată pentru înălțarea din temelie a României celei noi. 


PUNCTUL 60. 

Numai acela care a trecut cele trei examene, adică peste muntele suferinţei, prin pădurea cu 
fiare sălbatice, şi prin mlaștina deznădejdii și a reușit, este legionar adevărat. 

Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, deși este înscris în organiza” 
ție, are insignă și plătește cotizaţia. Cine a avut abilitatea ca să le ocolească totdeauna și, în trei- 
patru ani de viață legionară, n-a cunoscut și n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbă- 
ţiei şi nici examenul credinţei, poate fi un om abil, dar nu poate fi un legionar. 

Şeful Legiunii, când apreciază persoana unui legionar, nu se ia nici după vârstă, nici 
după popularitate, adică după câţi oameni are în jurul lui, nici după abilitate, ci după aceste trei 
examene: 


PUNCTUL 61. 

1. Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frământă să obțină victorii fără riscuri 
şi fără jertfă — pencru că aceştia sunt oameni mici, iar victoriile eventuale sunt trecă- 
toare ca spuma mării: unde nu-i risc, nu-i glorie. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 62. 
2. Legiunea este în contra acelora care după victorii, caută să se urce cât mai sus pe riscu- 
rile și pe jertfele altora. 


PUNCTUL 63. 
3. Legiunea este şi în contra acelora care, deşi luptă, sunt mânați de un mobil sufletesc 
inferior: pofta de câștig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situații. 
Aceştia, câștigând victoria, încep să o mănânce. Sufletul superior își găseşte marile satisfac- 
ţii în plăcerile luptei și ale sacrificiului. “B 


PARTEA A X-A E: 
PUNCTUL 64. Legionarul și politicianul. 


Legionarul și politicianul — omul partidelor — stau față în față. 

Omul partidelor desființează România. Înaintea lui s-a așezat cu pieptul său, legionarul. 

Când omul partidelor, politicianul, țăran sau orășean, a intrat în partid, prima întrebare 
care și-a pus-o, a fost:„Ce voi câştiga de aici? Ce beneficiu voi trage?” De aceea câştigă politicienii, 
iar țara se dărâmă. 

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: „Pentru mine, nu vreau nimic, ci s-a întrebat: 
„Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru țara mea?” 

Legionarul spune:„O mie de ani au pătimit strămoşii şi au murit cu gândul la această ţară. 
O mie de ani am aşteptat-o și am visat-o. Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc să 
cădem în genunchi în fașa ei şi să ne închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim2” 

În faţa ei, legionarul se prezintă nu cu drepturi cetăteneșşti, ci cu sacre datorii. 

Țelul politicianului este de a-și construi o avere; al nostru este de a ne construi o patrie în- 
forită și puternică. Pentru ea vom munci și vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român 
un erou, gata de luptă, gata de jertfă, gata de moarte (vezi Pentru legionari). 





N 
p5I) 
= 
ba 
> 
-y 
= 
2 
ra 


= PULLOŢ CU NI 


AQ 


Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata 
casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea — Sfântul Arhanghel Mihail 





A Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată. — Seneca 


PUNCTUL 65. Legionarul și comunistul, 

Legionarul este împotriva comunistului, și va lupta din toate puterile, pentru ca, oriunde 
se va afla încuibar acest comunist, să fie demascat și răpus. 

Triumful mişcării comuniste în România, ar însemna: desfințarea monarhiei, desființarea 
bisericii, desființarea familiei, desființarea proprietății individuale şi desființarea libertăţii. 

Înseamnă, într-un cuvânt, deposedarea noastră de ceea ce formează patrimoniul moral al 
omenirii şi, în același timp, deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din 
umbră ai comunismului, care sunt jidanii. 

În această mişcare comunistă se află adunaţi toți inamicii noștri, care n-au văzut şi nu văd 
cu ochi buni România Mare (vezi Pentru legionari). 





307 



























CanrEA CĂPITANULUI ş 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU p 


PUNCTUL 66. Legionarul și jidanul. 

Problema jidănească, vizibilă numai în jumătatea de nord a României, invizibilă, dar exis- A 
tentă și în cealalră jumătate, constituie pentru națiunea română cea mai mare primejdie pe care a Î 
cunoscut-o de la începutul istoriei și până astăzi, ! 

Legionarul este singurul în stare a rezolva această problemă, pe care o priveşte cu curaj și 
cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odată cu soluționarea și a celorlalte probleme de stat, 
care se pun şi astăzi cu aceeași necesitate (vezi Pentru legionari). 





PARTEA A XI-A 


Ce crede un legionar 

PUNCIUL 67. 

Că statul bazat pe ideologia veche a revoluției franceze se ruinează. În lume se pune pro- 
blema unui stat nou, E] poate fi foarte bun și foarte rău. Cum va fi? După cum ni-l vom face, 


RE 


en 
ZA 


PUNCTUL 68. 
Statul nou însă nu se poate baza numai pe concepții teoretice de drept constituțional. 
Statul nou presupune, în primul rând şi ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un 





E: stat nou, cu oameni cu păcate vechi, nu se poate concepe. 

Si Statul este o simplă haină care îmbracă trupul națiunii. Putem să facem o haină nouă, 
= luxoasă, scumpă, dar nu va fi de nici un folos, dacă ea va îmbrăca un trup istovit, distrus de can- 
e grene morale şi fizice. 

= PUNCTUL 69. 

2 Omul nou, sau națiunea înnoită, presupune o mare înnoire sufletească, o mare revoluție 
La sufletească a poporului întreg, adică o împotrivire direcției spirituale de astăzi și o ofensivă cate- 
Ş gorică în contra acestei direcții. 

E PUNCTUL 70. 

d În acest om nou, vor trebui să învie toate virtuțile sufletului omenesc, Toate calitățile rasei 

noastre. 


În acest om nou, vor trebui ucise toate defectele şi toate pornirile spre rău. 

În acest tip de erou — erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-și impună 
puterea; erou în sens social — incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii 
— uriașul creator prin muncă al țării sale — trebuie să fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun 
în timpul miilor de ani poporul român. 

Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş. 

Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine. 

Mișcarea Legionatră, înainte de a fi o mișcare politică, teoretică, financiară, economică etc. 
de formule, este o școală spirituală în care dacă va intra un om, la celălalt capăr va trebui să iasă 
un erou. 









PUNCIUL 71. 


Această mare înnoire a națiunii române este posibil să vină? 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Urmează. O simţim cu toţii. După lunga noapte de veacuri, azi între aceleași granițe, po- 
porul român, așteaptă răsăritul soarelui, așteaptă ceasul învierii lui ca neam. 

Este posibil oare ca frământările milenare să se oprească la o simplă chestiune de formă: 
unirea într-un stat a tuturor românilor? 

Nu simșii din adâncuri cum clocotește marea renaștere a poporului român? 


PUNCTUL 72. 

În această înviere va avea un rol covârșitor tinerimea, Pe dânsa o cheamă destinul să joace 
pe scena istoriei. Nu ne înțeleg oamenii vechi? Nu ne înţeleg penrru că apelul sacru al destinului 
numai noi îl putem auzi, numai noi îl înțelegem, pentru că numai nouă ni se adresează, 


PUNCIUL 73. 


Legi, stări de asediu, baionete, care să oprească destinul unei națiuni, n-au existat, nu exis- 
tă și nu Vot exista, 


PUNCTUL 74. 

Această mare înviere, de la sine, va creea o nouă ofensivă a poporului în toate domeniile. 
Această ofensivă ajutată și susținută de legi, va repune pe român în drepturile :ui de care a fost 
deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate şi silnicie. 


PUNCTUL 74 bis. Primirea șefului Legiunii. 

În orice localitate, șeful Legiunii va fi primit şi însoțit tot timpul de către legionarii răniți 
în linia I, legionarii care au suferit persecuții în linia a II-a, luprătorii legionari în linia a III-a, 
PRIETENII LEGIUNII în linia a IV-a. 


Diferiți comandanți legionari vor aranja întotdeauna lumea legionară în ordinea de mai sus. 


PARTEA A XII-A 


Circulara 

PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari. 

Adunarea Senatului și a șefilor de unități legionare politice, a fixat în ziua de 5 ianuarie 
1933 la Focşani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta și I-a aplicat şeful Legiunii, în 
Primul său parlament și a fost aplicat și celor patru parlamentari. 


Diurna 

Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datorită sforțărilor și sacrificiilor materiale 

și morale ale tuturor legionarilor din țară. 

Diurna parlamentară nu le aparține. Ea aparţine Legiunii, ea va acorda fiecărui parla- 

mentat strictul necesar pentru o existență modestă. 

Pentru că nu este drept ca parlamentarul să-și creeze o situație materială mai bună, în timp 

Ce toți camarazii lui duc o viață din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil a fi, dacă unii 
dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunătăți, de haine și de ghete, sau ne-am purta soția în 
lux, iar alții dintre noi, răniți în urma luptelor, ar trăi o viață de sfâşietoare mizerie. 


= CULIO rupa SIA AU IOD IVUIS VOIDI Luv) 


ALe6l 




















195 


„uluma bonă 


= 
= 
> 
pe 
1 
> 
Z 
- 
Der 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


3. Cheluielile băneşti făcute nu se mai întorc, după cum nu se întoarce nici sănătatea 
celui care a suferit pentru Legiune, nici viața celui care a murit pentru dânsa. Acestea 
sunt jertfe şi jertfa nu se cere înapoi. 

Dogma legionară ne spune: cantitatea de jertfă făcură determină victoria. Gloria noastră 

este gloria jertfei pe care o facem. 

4. Nu este un scop, un ţel, acela de a fi parlamentar — noi trebuie să mergem înainte către 
biruință. Ca parlamentari, nu putem decât să pregătim victoria. De aceea fondurile 
provenite Legiunii din diurne vor înzestra organizația cu tot ce-i trebuie pentru luptă: 
ziare, broşuri, automobile etc. 

În anul 1933, parlamentarii au avut 10.000 lei lunar primele două luni, 8 000 lei pe 

urmă. 

5. Concepţia legionară a conducerii statului. Acesta care nu va putea trăi cu această sumă, 
singur, poate trăi în comun cu ceilalți parlamentari, la cazarma legionară. Așa va fi vii- 
torul parlament legionar. Conducătorii țării trebuie să fie în frunte în zile de mizerie. 

Nu se poate pălmui cu o leafă de lux de 30.000 lei lunar, mizeria nesfârșită a țării. 
În atitudinea de astăzi a parlamentarilor legionari se pregătește ziua de mâine și se dove- 
deşte că ea poate fi așa cum o cerem noi. 


II. Parlamentul legionar nu-şi mai aparține lui. 

EI va sta la orice oră din zi și din noapte la dispoziţia Legiunii. Nu este posibil ca să se alea- 
gă parlamentar și apoi să plece să-şi caute de afaceri, sau să fie ocupat mai totdeauna cu diferite 
alte chestiuni. 

Cât timp mi s-a dat în mână arma parlamentară, trebuie să trag cu dânsa. Dacă nu pot tra- 
ge, n-o iau, iar dacă am luat-o și n-o pot întrebuința cu cel mai mare folos pentru Legiune, atunci 
o dau imediat altuia care o poate întrebuința mai bine. 

Un parlamentar trebuie: 

1. să poată vorbi în Parlament; 

2. să se poată mişca pentru conferințe, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere 

șeful Legiunii. 

Cine iubește Legiunea, să se gândească bine la acest punct, atunci când cere în mână arma 
funcției de parlamentar și onoarea de a o întrebuința pentru victoria Legiunii. 


Dublarea candidaţilor nr. 1 
Adunarea a fixat de asemenea, în urma propunerii Șefului Legiunii, dublarea candidaților, 
adică: în caz de reușită a unei liste, vor intra în parlament capii de listă pentru trei luni, după care 
își vor da demisia şi vor intra în loc nr. 2 de pe listă. Nr. 2 va fi fixat de la centru și ales dintre cate- 
goriile intelectuale ale organizației noastre. Fac excepție de la această lege județele care întrunesc 
majoritatea absolută. Dacă într-un județ se ia majoritatea absolută, parlamentarii reușiți rămân 
tot timpul, nu se schimbă. 
Avantajele sistemului: 
a. O satisfacție și o încurajare pentru legionarul şef de județ, care munceşte; 
b. Necesitatea imperioasă a organizației de a se trimite în parlament cele mai apte ele- 
mente pentru lupta parlamentară; 
Crearea şi pregătirea unui număr mai mare de cadre legionare; 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


d. Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtă, dar intensă, să-și închine în- 

treaga muncă Legiunii, fără a-şi periclita situația îndeletnicirilor lui familiare. 

Şefii judeţeni, mânați numai de dorul biruinţei totale a Legiunii, vor explica această lege 
candidaților și le vor lua o declarație scrisă, în sensul că au luat cunoştinţă de Circulara P și în- 
ţeleg a se supune dispozițiilor ei. 

Parlamentarii legionari stau la București, Str. Imprimeriei nr. 3. 

Şeful Legiunii, 
Corneliu Zelea Codreanu 


PUNCTUL 76. Ce este comitetul de 1000. 

S-a înființat un Comitet de 1 000. Fiecare membru este obligat a da câte 25 lei lunar, sau 
după a sa voie, 50 lei, timp de un an. Suma se întrebuințează pentru achitarea ratelor la tipografie 
și pentru înzestrarea organizației cu ceea ce-i trebuie. Astăzi acest comitet este desființat. Rolul 
Jui îl joacă Asociaţia PRIETENII LEGIONARILOR, având următorul comiret: 

Dr. Corneliu Şumuleanu, prof. univ. Iaşi, Str. Săulescu; 

Prof. preot Duminică lonescu București, Str. Leon Vodă nr. 4; 

Doamna Zoe Sturza, Bucureşti, Str. Creţulescu nr. 8; 

Doamna Maria Beiu Palade București, Set. Av. Muntenescu nr.11, tel. 4.33.26; 

Dr. Eugen Chirnoagă, prof. Şcoala Politehnică Bucureşti, Aleea Arh. Ştetan Burcuș nr. 12 
(șosea); 

Dr. ing. Eugen Ionică, Bucureşti, Str. Francmasonă nr.7, tel. 4.77.52; 

Grigore 'Î. Coandă, București, Str. Bolintineanu nt. 5, tel. 4.33.03. 

Oricine simpatizează Mişcarea Legionară și dorește să o ajute, poate deveni membru al 
asociaţiei, cerând informaţii de la adresele de mai sus. 


PUNCTUL 77. 
Casieria Centrală a organizației legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 
nr. 3, București. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe această adresă. 


PUNCTUL 78. 

„Libertatea', foaie populară. Director sufletesc Ion I. Moţa. Foaia aparține familiei moşte- 
nitoare a lui Ion I. Moţa. Abonament anual — lei 120, jumătate — lei 60, un sfert — lei 30. Adresa 
administrației (pentru abonamente, reclamaţii): Bucureşti, Calea Victoriei nr. 63. Adresa redac- 
ţiei (pentru articole): Preot Ion Moţa, Orâştie, Jud. Hunedoara. 


PUNCTUL 79, Agenţi provocatori 

Trec pe la organizații diferiți spioni. Unii, agenți de la poliție, Chemaţi-i înăuntru pentru 
a le arăta că nu aveţi nimic secret. 

Dacă însă printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani şi va deveni trădă- 
tor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi. 

__ Cea mai mare dezonoare a organizației noastre este aceea de a găsi din mijlocul nostru 

Spioni, 

Sunt alții care se dau drept legionari și umblă pe la diferite organizaţii pentru a fura, a 
Cere, sau a colecta bani. Unii din ei reușesc a avea la mână o scrisoare sau un carnet de membru, 
Cercetaţi-l bine. Daţi-i pe mâna poliției. 


311 


PE 
pi 
= 
> 

“f 


d 


IO viu 











= 
ZI 
[Sa] 
a 
> 
> 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNBLIU ZELEA CODREANU 


În ultimul moment aflu că un agent de poliție neștiind ce informații să mai dea despre 
Legiune, a informat siguranța că legionarii vor să împuște mai mulți prefecți. 

Altul a ticluit un cifru secret, în care erau trecute instituții din Capitală. 

Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o invenție infamă. Să poftească toată poliția. Ce 
avem de spus, spunem în față, spunem tare. 

Dacă veți auzi asemenea infamii sau le veți citi scrise prin foile jidănești (cum au fost acum 
doi ani publicate în, Adevărul”,„ Dimineața” și Lupta”), să ştiţi din primul ceas că toate sunt unel- 
tiri viclene pentru care ne vom adresa Justiţiei. 


PUNCTUL 80. 
Proces-verbal (acest proces verbal nu se mai întrebuințează astăzi), model de constituire 
a unui cuib, 


LEGIUNEA 

Judeţul... 

Cuibul cneeeenaeeee 

Subsemnaţii, domiciliaţi în comuna ....-....+, județul ........... convinși de pericolul care ame- 
nință existența patriei, ne legăm împreună prin jurământ să luptăm pentru triumful Legiunii. 


Ne-am constituit într-un cuib de legionari căruia i-am dat numele de Cuibul ..... 


Numărul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13) 
Șefal cuibului: „neeeecaune oarecare 

Corespondentul: ..meoaeeeoernneoecaeeeee 

(CASIER le a seceta pătat 

(Curierul: satelit tota 


Ne legăm în fața lui Dumnezeu şi a oamenilor de a ne ţine strâns uniți în jurul șefilor 
noștri, a asculta și executa întocmai ordinele primite, a face să pătrundă cât mai adânc în popor 
duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei și al dreptății, într-un cuvânt ne propunem de a-i face 
legionari pe cei cu care vom veni în contact. 

Credem în Dumnezeu și în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouă pe care vrem 
s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos și a naționalismului integral activând în cadrul legilor 
gării. 


„Am început activitatea. 

Vom ţine ședințe în fiecare săptămână. 
Ne vom abona la revista „Pământul Strămoșesc”, pe care vom citi-o la ședințele 
cuibului. 

Ne vom întări în credința noastră legionară. 

Ne vom uni ca fraţii și nu vom permite nici o dezbinare între noi. 

Vom porni imediat la facerea de noi cuiburi în comuna noastră și în cele vecine. 
“Toate acestea în credința sfântă că, ori prin câte greutăți și suferințe vom trece, vom 
învinge, 

România în întregimea ei va deveni legionară. 


ara 


poa sa ied orar 


șe 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 
























Trăiască Legiunea! 
Trăiască Căpitanul! 


MOTIO 


Geme inima în noi 

De necazuri și nevoi 

Ochii plânşi privesc în zare 
Și așteaptă îndurare, 
Munţii noștrii aur poartă, 








Noi cerșim din poartă-n poartă 


Holda noastră-i aurie 

Noi pierim în datorie, 

Vai de noi şi iar de noi 
Dim ca racul înapoi, 
Sărăcia ne-urmăreşte, 

Şi de zile ne găteşte. 

Că noi toți avem un nume, 
Toţi avem o soattă-n lume. 
Pentru țară şi dreptate, 

În noi toți un suflet bare. 
Hai români să ne trezim 
Şi să nu mai suferim. 

Că cei ce ne urgisesc 

Nu au suflet omenesc. 

Hai să coborâm în vale 

Să oprim dușmanu-n cale. 
De la pâne, de la sare 

Şi să-l dăm peste hotare. 
Hai să punem santinele 

Şi sub soare şi sub stele 
Şi-n ascunsuri și apoi 
Hoţii-n beci, prada-napoi. 
Hai pe cei ce fac trădare, 
Jafuri în adminiserare 

Şi hoţii la drumul mare 
Să-i dăm la spânzurătoare. 
Unde-i unul nu-i putere 
La nevoi şi la durere 
Unde-s mulți puterea crește 
Şi dușmanul o pățeşte. 


) 








îi 
zi 
o 
-y. 
2. 


Pui ru aut 


| 
i 











Valeriu Dugan, 
ţăran din Bucovina 
Urmează iscălitura membrilor (maximum 13). 


sa bora 193 


ul 


- 
= 
pu 


CĂRIICICA ȘEE 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


LEGIONAR, 

— Niciodată să nu faci o faptă de care ți-ar fi rușine a doua zi, iar când ai făcut ceva, asumă- 
i răspunderea întreagă. 

— Când ți se pune în faţă un obstacol, tu să-l sari, să nu te lași. Să nu te lași învins. Nu te 
descuraja. Încearcă a doua oară, a treia oară, mereu. Nu există „nu pot”, Legionarul poate. 

— Dacă pentru politician politica înseamnă o afacere, pentru. legionar politica înseamnă 
religie. 

— Nu spune: „Nu vreau să servesc Legiunea, din cauză că cutare şef nu-mi place, nu este 
bun”, În Legiune nimeni nu este șef pe viață. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacă prin 
munca și credința ta neclintită și prin capacitatea ta vei merita să fii, iar într-o bună zi se va putea 
găsi cel mai bun. 

— Nu uita că ceea ce poate să ne piardă pe noi legionarii, este neînţelegerea şi dezbinarea 
din fiecare cuib sau dintre diferite cuiburi. 

— Nu uita că în clipa în care un legionar îmbracă haina de şef legionar, toți ceilalți trebuie 
să-l asculte. 

Sunt în diferite sate elemente care au făcut mult pentru Legiune prin munca, sacrificiul și 
abnegaţia lor, suflete de elită, care au ieșit cu mult în evidență în lupta legionară, dând dovadă de 
abnegație, curaj, devotament, disciplină și de neclintită credință. Aceştia pot ieși din organizaţiile 
sătești, urmând a fi denumiți „consilierii şefului Legiunii”. În acest scop, în ziua biruinței legiona- 
re, ei vor fi mutaţi în Capitala țării, cu familiile lor cu tot. 

Din această mare luptă legionară va ieşi o nouă aristocrație românească. În cariera ei nu 
se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calitățile suflecești, pe virtute; va fi 
o aristocrație a virtuții. 

Aristocrația ieșită din afaceri, din fraudă sau din vânzare de țară va cădea. Dacă aurul 
se lămurește în foc, în focul luptelor legionare se va lămuri adevărata elită morală a naţiunii 
românești. 

— Dacă eşti om cu păcate și te cheamă sufletul spre îndreptare, botează-te acum, îndreap- 
tă-te. Ai însă bună cuviință și păstrează-te pe linia a doua, 

Mișcarea noastră va învinge. Nu te gândi cumva că sub regimul legionar vei putea trăi din 
afaceri, mită, intervenţii, 


O RUGĂMINTE 

Camarade, 

1. Când pleci la drum, toarnă-mi apă, ulei, cercetează benzina și șuruburile. 

2. Nu mă goni prea tare că mă vei omori prea repede și nu voi mai putea servi 

Legiunea. 

3. Pe drum, din când în când, mai opreşte și mai cercetează-mi roțile, direcția, motorul. 

4. Dupăun drum, îngrijeşte-mă şi pe mine, spală-mă totdeauna, unge-mă. 

5, Camarazi, nu mă încărcați peste puteri, umblați cu milă, că eu vă port spre biruinţă. 
Camioneta voastră 


PUNCIUL 81. 


Această cărticică se află de vânzare la șefii organizațiilor judeţene sau la centru. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


9 PORUNCI LEGIONARE 


Legionarul nu intră în polemică cu nimeni. 
Legionarul disprețuiește lumea politică şi nu stă de vorbă cu ea. 
Legionarul seamănă sămânță bună în sufletele curate ale poporului. 
Legionarul se întreabă în fiece clipă: „Ce am făcut bun pentru România legionară?” 
Legionarul înseamnă în răbojul lui pe păcătoși pentru ziua de mâine. 
Legionarul începe orice muncă cu gândul la Dumnezeu și-i mulțumește la ajungerea 
scopului urmărit. 
Legionarul este disciplinat prin conștiința și voinţa lui proprie. 
Legionarul n-are teamă decât de Dumnezeu, de păcat și de clipa în care purerile fizice 
ori sufleteşti îl vor scoate din luptă. 
Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului 
României legionare. 

(Din ziarul „Garda de Fier a Basarabiei”) 


PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGĂMINTE ALE UNUI LEGIONAR 

Legionarul nu face jurământ. EI face trei legăminte. 

Primul legământ, în fața șefului de cuib și a camarazilor. Este o manifestare a dorinței de 
a deveni legionar. 

Al doilea legământ se face după doi-trei ani de luptă, în fața șefului politic județean şi a 
întregii conduceri, în grup de cel puţin 50, cu solemnitate deosebită. 

Al treilea legământ, se face în fața şefului Legiunii după patru-cinci ani de luptă. Vechiul 
legământ al săcuşorului cu țărână, publicat în corpul broşurii, 


ÎNTÂIUL LEGĂMÂNT 


În mijlocul cuibului, cu brațul drept întins şi ținând strâns în mână pânza micului drapel. 


Camarazi, 


1. 


2, 


În faţa șefului de cuib și a voastră, cu mâna pe acest drapel, declar că doresc să devin 
legionar. 

Cunosc cele trei examene pe care trebuie să le dau: al suferinței, al primejdiei și al 
credinței. 

Voi fi alături de voi și în ceasuri bune şi în ceasuri grele. Puteţi conta deci pe inima și 
pe brațul meu. 

Voi A disciplinat de buna mea voie, convins că disciplina este legea fundamentală a 
oricărei organizări. 

Mă voi feri de a vorbi pe Îa spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele și dispozi- 
țiile primite, acestea ducând la neînțelegere, viață grea, dezbinare. 

Din primul moment ţin să declar: nu vreau nimic pentru mine, nu urmăresc și nu voi 
urmări să fac afaceri pe spinarea Mișcării sau să-mi creez situații. Stau la postul ce mi 
se va încredința atâta vreme cât şeful meu va crede că pot fi de folos. 

Nu voi face nici un fapt care să mă dezonoreze pe mine sau Mișcarea. 

Voi fi totdeauna corect şi mă voi purta cu multă bunăvoință faţă de toți. 

Voi fi însă mândru în vremuri aspre, în fața vrăjmașului. 


LAOUNS VE DDILA E) 


LUGLEp Puau 


atol 





pp 


1%) 


For = 


Lp | 


> 
> 
= 
= 
5, 
/ 
< 
= 
TD 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA ConReANy 


10. Dacă voi greşi, voi primi pedeapsa cu seninătate. Ştiu că legionarul când greșește plă- 
teşte — răspunde, nu fuge de răspundere. 
Acesta este legământul meu în faţa voastră și în fața acestui mic drapel al cuibului nostru, 


AL DOILEA LEGĂMÂNT i 


Se face în fața șefului politic județean, cu deosebită solemnitate. 


Camarazi, 

Am străbătut un drum lung în viața legionară. Cunosc deci toate îndatoririle, roate 
greutăţile, 

De acum mă simt în stare să devin legionar, 

Mă leg în faţa șefului nostru și a voastră, de a lupta pentru vriumful României Legionare, 
în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Lui. 

Se repetă de toți cu glas tare, după șeful județean. 


AL TREILEA LEGĂMÂNT 


Rămâne vechiul legământ cu săcuşșorul în faţa șefului Legiunii. 


PARTEA A XIII-A 


PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar. 

La 24 iunie 1927, vineri, naşterea Sfântului loan Botezătorul, a luat ființă din inițiativa 
lui Corneliu Zelea Codreanu, lonel I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, (camarazi în toate 
închisorile), Legiunea Arhanghelul Mihail, denumită astfel după icoana Sfântului Arhanghel 
Mihail afătoare pe ușa din stânga a bisericii din închisoarea Văcărești, icoană pe care am avut- 
o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferință. 

Eram așa de puţini și așa de săraci, încât nu numai că am fost ținta săgeților ironiei altora, 
dar ne-a îngrozit noi înșine de sărăcia noastră, Credinţa însă nu ne-am pierdut-o nici o clipă. 

N-am avut nici o secundă de îndoială. Pare că Dumnezeu înadins ne-a adunat așa de să- 
raci pentru ca să arate că în victoria legionară materia n-a avut nici un rol. Din primul moment 
am avut viziunea clară a victoriei finale şi mi-am asumat întreaga răspundere a conducerii. De 
atunci am trecut prin greutăți, primejdii şi riscuri nenumărare, dar această viziune a victoriei nu 
m-a părăsit nici o secundă. 

Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeaşi credință puterni- 
că): Hristache Solomon, Alexandru Ventonic, Niculai "Totu, lon Banea, inginer Clime, inginer 
Blănaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei lonescu, Mile Lefter, Spiru 
Peceli, Gheorghe Potolea etc. și cel dintâi patronaj, general dr. Macridescu. 

La 1 august 1927 apare „Pământul Strămoșesc”, în tipografia „Libertăţii, la Orăştie, cu 
marele ajutor al părintelui lon Moţa, după care urmează tinerii din FDC FOCŞANI, cu Traian 
Cotigă și V. Chirulescu și FDC DUNĂREA cu Jocu, apoi maica Pamifilia Ciolac, părintele Isihie 
Antohi, Sebastian Erhan, Dănileanu, 

La 8 noiembrie (Sfântul Arhanghel Mihail, primul legământ). Depun legământul ur» 
mătorii: Corneliu Zelea Codreanu, loan 1. Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu 
Mironovici, inginer Clime, Hristache Solomon, Mile Lefter, loan Banea, Victor Silaghi, Niculai 











CARTEA CăPpITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantilimon Srarache, Ghișă Antonescu, Guriţă 
Şrefăniu» Emil Eremeiu, Jean Bordeianu, Mihai Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa 
Butnaru, Budeiu, Tănăsachi, Ștefan Budeci, Paul Mihăilescu (dezertor). 

La 19 februarie 1928, după sforțări de două luni, cumpărăm camioneta botezată Căprioara 
Legiunii” (234.000 de lei). În vară, pentru întreținerea Mişcării și pentru plata ratelor camione- 
cei, muncim la cărămidărie (120.000 de cărămizi) și la grădinărie (un hectar), în batjocura de 
fiecare zi a cuziştilor. Apoi facem comerț ducând zarzavaturi de la grădina noastră cu camioneta 
și le vindem la mănăstiri — Agapia, Văratec. Continuăm, tăcuți, Mişcarea. 

La 15 decembrie 1929, prima întâlnire politică legionară, în Târgul Berești și apoi pe 
Valea Horincei, județul Covurlui. Apar luptători noi: Tănase Antohi, Dumitru Cristian, V. și N, 
Bogatu, Chiculiță, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Folteşti, familia Pralea. 

La 25 decembrie 1929 — Turda-Luduș, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian 
etc, Amancei Bănică. 

La 27 ianuarie şi 3 februarie 1930 — mari adunări la Cahul. Intervine şi domnul loan Zelea 
Codreanu, Ştefan Moraru, moș Cosa (Mos/moş Cosa/Coşa/Coasă?), Gârnet (Gârneaţă?), 
Trifan Vlahu (mort) etc. 

Vara 1930. Interzicerea marșului din Basarabia. Arestarea. Achitarea. 

8 noiembrie 1930. Constituirea Senatului Legiunii.Domnii 

Prof. univ, Traian Brăileanu — Cernăuţi; 

General dr. |. Macridescu; 

Profesor lon Zelea Codreanu; 

Preot Partenie Matei — paroh, Bucureşti; 

Hristache Solomon — mare proprietar Focşani; 

Col. inv. (colonel invalid?) Paul Cambureanu; 

Ion Ciocârlan — scriitor; 

Alexandru Zissu — mare proprietar, București; 

Spiru Peceli — com, invalid (colonel invalid?), Galați; 

loan Butnaru, proprietar laşi; 

Guriţă Şrefaniu, proprietar. Urmează a se completa până la numărul de 100. 

Î ianuarie 1931]. Arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitaţi 
după 77 de zile de arest de către Tribunal, Curtea de Apel, Casaţie. 

l iunie 1931. Participăm pentru prima dată la alegeri în 17 judeţe. Obţinem 34 000 de 
voturi. Cădem. 

La 31 august, alegere parțială la Neamţ. Ajută Nuţu Eşanu. Legionarii înving toate parti- 
dele din România cu 11 000 de voturi. 

La 27 aprilie 1932, alegere parţială la Tutova. Pentru a doua oară, după lupte grele, dar 
glorioase, legionarii înving toate partidele din România. 

La 17 iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptă în 36 de județe, obținând 79 000 de 
Voturi, 4 mandate. 

Deputaţii legionari în Parlament, atitudine tăcută, măsurată. Luptă pentru întinderea or- 
Banizației în ţară. 
în. Curentul legionar creşte. Posedăm 17 foi cu tiraj de 35 000, o tipografie, două automobile. 

N ajun de a cumpăra încă trei. 
Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, către destinul luminos al patriei noas- 


t sata Ș A : 
re, descoperiți în fața tuturor jertfelor pe care le-au făcut peste o mie de legionari. 


317 


= PULA PUIU LIN 0 LAS ve DOULUY) 


SD 
a 
SR) 














| ea 





ultimi doriă - 


= 
i 
Pas 
pir 
ea 
IS 
> 
- 
Lcd 
SS 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 83. LEGĂMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARI. 

În dimineața zilei de 8 noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toți legionarii din 
lași şi câțiva care s-au ostenit a veni din alte părți. 

Nu mulți la număr, dar puternici prin credința noastră neclintită în Dumnezeu şi în spri- 
jinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiţi în mijlocul oricărei 
vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă 
prin dorinţa, plăcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc 
şi cauza Crucii. 

Aceasta este nota celor care aşteptau cu nerăbdare ceasul legământului, pentru ca să for- 
meze voioși cel dinrâi val de asalt al Legiunii. Şi oricine își poate imagina că nu poate fi o altă 
notă, atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcaţi în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră 
uniți, Ion [. Moţa, Ilie Gârneară, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, cei care străbătând 
seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de cinci ani încoace. 


Rugăciunea 

La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu svastică mare în dreptul ini- 
mii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sfântul Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru 
pomenirea sufletelor [adormiţilor] Ştefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea 
lon Vodă, Horia, Cloşca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand și „pentru 
pomenirea tuturor voievozilor şi ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea 
pământului românesc în contra năvălirilor vrăjmașe”. 


Solemnitatea depunerii legământului 
În marș, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solem- 
nitate a legământului celor dintâi legionari. 


„Pământul Strămoșesc': 

„Această solemnitate a început prin amestecarea țărânii aduse de pe mormântul lui Mihai 
Viteazul de la 'Turda, cu țărâna din Moldova, de la Războieni, unde Ştefan cel Mare a avut cea 
mai grea bătălie a sa și din toate locurile unde sângele strămoșilor s-a amestecat în crunte bătălii 
cu țărâna sfințind-o. Când se desfăcea pachetul cu țărâna, înainte de a se turna pe masă, se citea 
scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o. 


ȚĂRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare) 

Fraţilor! Am expediat țărâna ce mi-aţi cerut. Asupra provenienţei, vă asigur, în- 
trucât am ridicat-o eu personal de pe mormântul lui Mihai Viteazul, eu am adus-o și îm- 
pachetat-o. 

Isac Mocanu, 
profesor la Liceul din Turda 
Turda, la 18 septembrie 1927 
ȚĂRÂNA DE LA RĂZBOIENI. (Scrisoare) 
Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Războieni (judeţul 


Neamţ) şi am luat pământ de lângă monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacri- 
ficat 10.000 de oșteni de ai lui Ştefan cel Mare. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoaNBLIU ZELEA CODREANU 


Corneliu Georgescu 
7 noiembrie 1927 | 


Ce spune istoria despre lupta de la Războieni (1476): pe locul luptei a ridicat Ștefan | 
g biserică a cărei inscripţie spune: În anul 684 ridicatu-s-a puternicul Mabomed, împă- 
rat turcesc cu toată puterea sa şi Basarab Voievod, cu toată Ţara Basarabească şi au ajuns 
până aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am și făcut mare război cu dânşii în luna lui 
iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creștinii de către păgâni și au căzut acolo 
mulțime mare dintre ostașii Moldovei. (Istoria Românilor de Floru, pp. 184-185) 

















i S-a adus și s-a turnat apoi ŢĂRÂNA DE LA SARMISEGETUZA. (Scrisoare) 

| Declaraţie 

| Subsemnaţii atestăm că în ziua de 17 octombrie 1927, am vizitat săpăturile fortu- 

; lui de la Costești, al cetăţii Sarmisegetuza, și am luat pământul de aici din diferitele părţi 

| ale cetății și mai ales dintr-una din camerele dezgropate şi care a ars în timpul asediului, 
pentru care motiv bulgării de pământ sunt roşii, simbolizând sângele vărsat acolo din bel- 
şug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal şi căderea lui în mâinile romanilor 
a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv.; morală, inega- 
litatea de tratament răneşte mai mult.(citatul este de la pct.86.6 /ce lipseşte?) 





Ton Î. Moţa 
Corneliu Georgescu 


Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pp. 38-39): Disperarea 
și furia, ura şi cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apără pământul patriei şi nu-l lasă cuceri- 
torului decât grămadă de cenuşă şi de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc 
prizonieri romani. Pe unii îi ţin legaţi de mâini şi de picioare, goi, şi-i ard cu facle aprinse. 

"Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultă că norocul războiului a șovăit 
între daci şi romani, până ce arta, ştiinţa și numărul au biruit. 

“Regele (Decebal) s-a furişat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite şi a urma 
lupta până la sfârşit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat să moară în Capitala 
care nu mai era a lor. Strânşi împrejurul unui vas mare de otravă, au ales moartea în iocul vieţii fără 
libertate. 

Tar el încercă din nou norocul armatelor, până când, fiind înconjurat din toate părţile şi gata să cadă 
cu doi fii ai săi în mâlinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru... 


TU Op Pe gap Ia LII IS VOLOLLA YI) 


Isa 
- 
ta £ 


ŢĂRÂNA DE LA CĂLUGĂRENI. S-a turnat apoi deasupra țărâna de la Călugăreni, 
unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși, călare pe un cal alb în mijlocul turcilor, cu barda în 
mână, zdrobindu-le oastea şi punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruinţă 
a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoare) 

M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu şi de acolo cu o căruță vreo 15 km prin 

păduri, am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurenţiu de la Călugăreni, care m-a 

condus până la locul luptei, la „Dâmb', cum se zice. De acolo am luat țărâna. 
. Ștefan Anastasescu, 

Ş București, Str. Şerban Vodă nr. 43 
Ş 8 Octombrie 1927 





319 








37) 


19 


va bormă - 


IS; 
It] 
a 
in 
2) 
- 
e 
9; 
= 
: 
ES, 





320 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU Z.ELEA CODREANV 


ȚĂRÂNA DE LA PODUL ÎNALI. (Scrisoare) 
Am luat această țărână de lângă comuna Căutălurești, (Podul Înalt), judeţul Vaslui, 
locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii. 


Plutonier Rotaru, 
“Regimentul 25 Infanterie 


Ce scrie istoria: ...Ştefan avea o armată mare, cum nu s-a mai strâns sub steag românesc, 
până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească era de 120.000. 
Locul luptei a fost județul Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 ianuarie 1475, 
Ştefan nu o precizează, ci o scrie „lângă Bobotează”. Aici a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan 
cel Mare. Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câştigată fără pierderi mari, căci turcii s-au în- 
tors contra lui Ştefan care a pierdut mulți moldoveni... Ba, într-un moment, lupta părea pierdută, fără 
intervenirea lui Ștefan, care a sărit însuşi în mijlocul turcilor şi le-a sfărâmat aripile prin minunata 
putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie scrie Ştefan tuturor prinților, că a fost atacat de 
120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează I-am biruit și i-am călcat în picioare şi pe 
toţi i-am trecut prin ascuţisul sabiei mele. Ştefan a fost fără milă, ca destinul, a tăiat, a tras în țeapă, 
a respins răscumpărarea oricât de mare: „Ce au căutat în țara mea săracă, dacă sunt atât de bo- 
gaţi?...Ca să mulțumească lui Dumnezeu, Ștefan cu toți oștenii biruitori postiră trei zile cu pâine 


şi cu apă,așa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie. (Istoria Românilor 
de Floru, pp. 181-182) 


ȚĂRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA. 
S-a adus apoi țărâna de la aceste cetăți și puncte de glorie ale Românilor şi s-a vărsat pe fața 
albă a mesei, deasupra țărânii celeilalte. După ce s-a citit și aici scrisoarea din partea legionarului 


Budei care a adus țărâna cu propria mână, 


ȚĂRÂNA DE PE LOCUL UNDE HORIA A FOST TRAS PE ROATĂ. S-a desfă- 
cut apoi pachetul cu țărâna de la Alba-lulia, trimis de către domnul învătător Iordache Popa, cu 
următoarele rânduri: 

Acest pământ este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul aşa-zis „Curci, 
unde se desparte drumul Alba Iulia-Pâclisa, de pe şoseaua Cetate-Gară. Aici a fost tras pe 
roată de către unguri, Horia. 

Iordache Popa, învăţător, 
Com. Drâmbar, p.u. Alba-lulia 
Alba-Iulia, 29 octombrie 1927 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


ȚĂRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfăcur pachetul tri- 
mis de Petru Popa, învățător, com. Ribicioara, p.u. Baia de Criş, conținând 1 kg de pământ de pe 
mormântul eroului Iancu. 

S-a desfăcut un al doilea pachet adus de pe același mormânt de către domnul lon I. Moța 
şi s-a vărsat deasupra celeilalte țărâni. 


ȚĂRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROȘCANI, unde a pierit de sete oascea lui loan 
Vodă cel Cumplit, adusă de domnişoara Constantinescu Ileana, studentă. 

S-a adus apoi țărână de pe câmpurile de onoare ale ultimului război: ţărâna de la Jiu, unde 
au fost lupte cumplite. (Scrisoare) 

Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului până la Filiași, de acolo, după toate informa- 
ţiile ce le posedam şi cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km până la 
locurile unde au fost luptele de la Peşteana și Ţânţăreni. De acolo, din colțul județului meu, de unde se 
împreună Doljul, Gorjul și Mehedinţiul, am luat țărână atât din malul Jiului, cât și din pădure și alte 
locuri, pentru a fi mai sigur că voi avea în săculeţul meu şi ţărână adăpată cu sânge. 

Iuliu Stănescu, student, 
com. Mărăşan, (Jud. Dolj) 

ȚĂRÂNA DE LA MĂRĂȘEȘTI ȘI MĂRĂȘTI. (Scrisoare) 

Trimit în coş două săculeţe de pânză albă cu pământ de la Răzoare, unde au fost luptele de la 
6 august 1917. Apoi un sac de pământ de la Mărăşti din două puncte, unde s-au decimat regimentele 
2 Vânători şi 30 Infanterie Muscel. 

Hristache Solomon, 
Focșani (B-dul Lascăr Catargiu nr. 22) 


ȚĂRÂNA DE LA OITUZ, ŞI CAŞIN. 
“Declaraţie 
Subsemnaţii mai jos notaţi, declarăm că pământul luat de domnul Butnaru, juncţionar Iaşi, 
este luat din localităţile următoare: Valea Manciugului, Grozeşti-Sticlărie, Măgura Cașinului, sticlă- 
rie proprie şi Cimitirul Eroilor de la Cașin, locul unde au avut loc cele mai crâncene iupte în război 
între germani, unguri şi români. 
I. Butnaru, P. Plopeanu, Oneşti 
T. Mocanu, Răjula 
I. Gb. Buzatu, D.R., Caşin 
Osudveanu, Grozeşti 


ȚĂRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita șarjă a cavaleriei române, pierind 
cu toții până la unul. (Scrisoare) 
Pământul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă. 
Preot Theodor N. Iancu, 
Prunaru, Jud. Vlașca 


ȚĂRÂNA DE LA TURTUCAIA, unde au căzut mai multe mii de români, înroșind 
țărâna cu sângele lor. (Scrisoare) 
Am plecat imediat la Turtucaia şi m-am dus la vest de oraș, de unde am luat pă- 
mântul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută 


321 


) 
e 
i 
Li 
pi 
a! 
C 
> 
= 
[că 
lazi 
iei 
= 
Pa 
(2) 
[2 
Ri 
[52] 
2: 
z, 
EzI) 
— 
N 
Si 
SI 
= 




















me, 
[ză 
= 
3 
ți 
< 
> 
_ 
> 
155) 
IPA 
Ea 
= 
> 
= 
k 
EA 
iza 
bd 





322 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


este astăzi pustie şi pământul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat 

rămăşiţele mai multor soldați şi unde și azi sunt oase. Primiţi pământul udat cu mult sân- 
ge de neamul nostru. : 

Sandu Snagoveanu, 

com. Uzumgeorman” 


S-a mai adăugat și ţărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia. 


Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în faţa țărânii strămoșilor și părinților 
noştri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână şi fața la dușman, de la soldaţii lui Decebal 
căzuţi pe ruinele Sarmisegetuzei şi până la cei de ieri sfărâmaţi de obuzele de la Mărășești şi 
Turtucaia. 

Când doi legionari s-au apropiat apoi şi au început să amestece cu sfințenie această țărână 
în timp ce ceilalți, salurând tot timpul cu brațul întins, cântau din toace puterile inimii imnul 
Legiunii: 

Sculaţi români la luptă, bate ora 
Din urmă pentru neamul românesc etc. 

Momentul a fost atâr de înălțător și atât de mișcător, încât nimeni dintre noi n-a putut 
să-și stăpânească o lacrimă în colțul ochiului: era în cântecul acesta însuși strigătul durerilor 
noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2 000 de ani au 
trăit pe aceste locuri. Era însuși apelul la virejie. 


SĂCUŞORUL CU ŢĂRÂNĂ - TALISMANUL LEGIONARULUI 

Cu țărâna astfel amestecată s-au umplut mai multe săculețe mici, dându-se fiecăruia, după 
facerea legământului, pentru a-l purta la gât. 

Jon Moţa a luat legământul lui Corneliu Codreanu, după care i-a încredințat acestuia să- 
cuşorul cu țărână. După aceea Corneliu Codreanu a luat legământul lui Ion Moţa și celorlalți. 

Acest legămân a constat din 5 întrebări și răspunsuri, anume: 

1. (Înrrebare:] Te legi ca pentru dreptatea patriei primejduite să înfrângi toate dorințele 
și interesele tale personale? Răspuns: Da! 

2. (Întrebare:] Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea su- 
fletească și națională, te legi frate cu noi să lupți pentru apărarea, curățirea și dezrobi- 
rea pământului strămoșesc? Răspuns: Da! 

3. (Întrebare:] În această lupră te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail? Răspuns: 
Da! 

4. ÎÎntrebare:] Vei purta această țărână cu evlavie la pieprul rău? Răspuns: Da! 

5. (Întrebare:] Şi nu vei pleca dintre noi? Răspuns: Nu voi pleca! 

După ce fiecare, individual trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele 

legar cu șnur de mătase. 

Solemnitatea a început la ota 1.30. După-masă la ora 3 a început consfătuirea. Ea a fost 
prezidată de către cel mai bărrân dintre legionarii prezenți, domnul Hristache Solomon de la 
Focșani, 

Consfăruirea a ţinut până la ora 6.30 după care s-a dat citire următorului comunicat: 

1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă patria cu nevoile ei. 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIU ZELEA CODREANU 


2. În slujba acestei patrii încălcate de străini toți copiii pământului românesc trebuie să 
alerge cu sufletul și cu brațul lor, 
3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat, chemându-. sub drapelul ei 
întru apărarea pământului strămoșesc. 
4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului și moarte 
crădătorului. 
“Trăiască în noi inima de soldat! 
“Trăiască, înflorească România Nouă! 
Astfel s-a încheiat ziua de Shnţii Arhangheli Mihail și Gavril. Fie ca, purtând fiecare la ini- 
ma noastră ca talisman sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele vitejesc 
și să-l turnăm în vinele noastre”, 


Mică literatură programatică 
Rezumatul de program legionar se află publicat în altă broșură, dăm aici câteva linii 
generale. 


PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar. 

Dacă vă întrebă cineva să-i spuneţi că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE. 

A doua zi după victoria legionară se va constitui TRIBUNALUL EXCEPŢIONAL, care 
va chema în fața lui și va judeca pentru trădare de Patrie: 

a. Pe toţi jefuitorii banului public; 

b, Pe taţi cei ce au primit mită înlesnind afaceri; 

c. Pe toți cei ce călcând legile fundamentale ale țării au persecutat, au închis, au lovit în 

legionari sau în familiile lor. Orice funcție at deține — de la jandarm până la ministru 
— nimeni nu va scăpa acestei judecăți. 

Prea şi-au imaginat acești domni că Țara Românească este moşia lor, că legile s-au făcut 
pentru ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moșie, pe care să ne bată 
la spate cu biciul. 

Națiunea română, conștientă de drepturile ei, va începe viaţa cea nouă prin OPERA DE 
PEDEPSIRE LEGALĂ. 

Acest ceas îl aşteptăm și răbdăm. 

Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII nu este posibilă nici o refacere în această țară. 

Şefii de cuiburi vor face rapoarte amănunțite și foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor 
comise, înaintându-le șefului Legiunii. 


PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ ținut de șeful Legiunii în Parlamentul țării. 
După „Monitorul Oficial” din 3 decembrie 1931. 


»Domnul deputat Corneliu Zelea Codreanu are cuvântul: 

“Domnule președinte, domnulor deputaţi, eu sunt cel mai tânăr dintre dumneavoastră şi re- 
prezint o mişcare tinerească. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fără ajutorul şi sprijinul 
nimănui. Cred că actualii conducători ai României Mari se vor obosi să mă asculte şi pe mine, ca unul 
care sunt exponent al generaţiei tinere, generaţie zbuciumată, generaţie despre care s-a vorbit atâta, 
generaţie martirizată, aş putea spune răstignită. Cred că este bine ca onorata Cameră să aibă puţină 
bunăvoință a ne asculta şi pe noi, deoarece socotesc că este bine ca astăzi conducătorii să ştie care este 


323 


= FULLO, PUȚ) FIND IC IL) INLES VOILDILU YD) 


IC) 
II 
pa) 














> 
> 
ia 
= 
= 
153) 
hr 
Ze 
basi 
5 
> 
[4 
a 
SS, 





324 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


zbuciumul, care sunt părerile, care este orientarea politică a generaţiei care, cu voia sau fără voia dum- 
neavoastră, trebuie să vă urmeze mâine pe aceste bănci. 

În orice caz, ţin să afirm de la început că noi nu suntem o generaţie așa cum ne cunoaşteţi 
dumneavoastră dintr-o anumită presă. Noi nu urmărim decât să ne apărăm patria sacră, patria ame- 
ninţată de viscolul furtunii, patria părinţilor noştri şi cuibul cald al acelora care vin după noi. Și ca 
să fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generaţie imorală, nu este nici una fără 
Dumnezeu, nici una republicană sau antiregalistă. Fixez aceste puncte în Dumnezeu, patrie, Rege, 
familie, proprietate şi armată, care să garanteze existența Statului Român. 

“Domnul V, G. Ispir: Pentru aceasta puteţi fi alături de noi. 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Domnilor deputaţi, generaţia aceasta a noastră trece 
ca o generaţie antisemită. Aş dori să ştiţi că nu am venit să strig: „Jos jidanii, după cum cred că n-a 
făcut nimeni. Am observat însă un singur lucru, că de câte ori s-a pus aici problema naţionalismului 
românesc, dumneavoastră aţi primit-o cu ilaritate şi aţi transformat-o dintr-o problemă care este de un 
tragic fără pereche, într-o chestiune comică. 

“Domnul V. G, Ispir: Cel puţin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact. 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Eu, domnilor, am să pun această problemă în câteva li- 
nii, pentru că sunt şeful unei mici grupări și trebuie să-mi dezvolt punctele mele de vedere. 

Am fost în Maramureş, în Maramureșul care este leagănul descălecătorilor noştri, al moldo- 
venilor — maramureşenii sunt străbunii lui Ștefan cel Mare şi Sfânt, domnul Moldovei. Și acolo, cu 
ocazia unui proces pe care l-am avut la Satul Mare şi la care a asistat domnul profesor Cătuneanu, 
a venit un om bătrân cu plete albe și a făcut mărturie în faţa instanţelor judecătoreşti, de cele ce spun 
eu acum: „Noi, maramureșenii, suntem de viță boierească şi am avut moşiile noastre şi munții noștri. 
Până în 1847, eram stăpâni. La 1848, când eram copil, au venit cei dintâi jidani la noi în comună”. 

Şi aici fac o paranteză. Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le 
spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei și de altfel — mi se pare curios — este singura naţiune 
care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are. 

“Pentru mine, această populaţie, pe pământul țării mele — şi rog să mă creadă toată lumea — 
atunci când eu am conştiinţa fermă că o atacă şi că îşi caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru 
mine, vă rog să mă credeţi, s-a deschis o luptă pe viaţă și pe moarte și nu-mi arde să fac glume sau să 
insult pe cineva. Pentru mine este clar și precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau nepara- 
zitară, morală sau imorală, această populaţie este populație dușmană aici pe pământul ţării. Și eu în- 
ţeleg să lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziţie mintea, legea și dreptul 
meu românesc. 

£i bine, domnilor, şi-mi spunea bătrânul acela: „La noi, la 1848, au venit cei dintâi jidani, 
pe care părinţii noștri, văzându-i rupţi şi flămânzi, de milă i-au lăsat să stea la marginea moșiilor 
noastre. Astăzi, la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 de munţi. Noi, românii, mai avem numai doi 
munţi, iar restul de 60 de munţi sunt în stăpânirea jidanilor. Astăzi, noi ne-am retras și stăm sărmani 
şi fără pâine la marginea moșiilor lor” 

£i bine, această situație din Maramureş se întinde şi în Bucovina; această situaţie se întinde şi 
în Moldova noastră unde bisericile se închid, unde altarele se dărâmă. Și eu vă întreb pe dumneavoas- 
tră, pe toți: ce se alege de o naţiune căreia i se dărâmă altarele? 

(Comerţul nostru a îngenuncheat. La noi, în Bârladul străvechi, în Bârladul care exporta mărfuri 
în Polonia sub Ștefan cel Mare — şi exporta din Cetatea Albă până la Constantinopole și Alexandria 
— la noi a mai rămas un singur comerciant român de manufactură. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


£i bine, domnilor, nu se poate neglija această problemă și nu se poate spune de nimeni că ea nu 
este problema dominantă a politicii României moderne. Cu noi se săvârşeşte exact acelaşi lucru care 
s-a săvârșit cu Pieile Roșii din America de Nord. Ne găsim în faţa unei invazii străine şi avem tot 
dreptul şi avem şi datoria să ne apărăm patria. Pe mine nu mă interesează cine vine și este — mi se 
pare Îucru curios, că atunci când veneau duşmanii cu arma să ne fure pământul nostru, noi încreme- 
neam cu toţii în tranşee, cu arma în mână, iar astăzi când arma s-a schimbat în bani şi când aceştia 
sunt în stare cu banii lor să ne cumpere ţara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze? 

Tată, domnilor, cum se pune această problemă. 

“Dumneavoastră ştiţi foarte bine că Pieile Roșii din America de Nord au dispărut încetul cu 
încetul în faţa năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa îi deplânge și îi regretă pentru că au fost 
oameni de treabă, dar se zice: „Ce să facem, au fost alţii mai tari!” 

“Domnilor, mă gândesc cu groază că la un moment dat, Europa va avea să ne plângă şi pe noi 
și pe urmaşii noştrii. 

Tar în ce privește tinerimea noastră zbuciumată, care după cum v-am spus a fost răstignită 
pentru această idee, căci eu vin aici după doi ani de închisoare nedreaptă, ei bine, vă spun domnilor, ce 
doriţi dumneavoastră să facă aceşti tineri, care au fost loviți de toți conducătorii de până acum? Doriţi 
să ne luăm într-o bună zi traista în băț şi să plecăm în altă ţară, pe alte meleaguri, ca să ne câştigăm 
pâinea și să găsim un refugiu de viaţă naţională liberă? Noi nu vă cerem prea mult. Nu vă cerem decât 
un singur lucru: să ne lăsaţi aici, pe acest pământ, sub binecuvântarea ciolanelor părinților noștri. 

“Domnilor, îmi pare rău că în acest răspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici 
măcar o licărire de speranță și nici o preocupare din partea conducătorilor acestei ţări asupra proble- 
mei expuse mai sus. 

“Domnilor, voi trece de la această problemă și voi reveni la o altă problemă de mare importanţă: 
problema mizeriei. Am adus în această cutie câteva bucățele de pâine care sunt din Maramureş și din 
munţii judeţului Neamţ, pentru ca să vedeţi ce pâine mănâncă românul maramureșan şi munteanul 
Î nostru. Astăzi, când lumea se plânge de supraproducție de grâu, toți atribuie criza faptului că grâul se 
vinde cu 1 leu kg iată ce pâine mănâncă oamenii aceştia! 

(Domnul deputat Corneliu Zelea Codreanu prezintă Adunării o bucată de pâine 
neagră.) 

“Trebuie să ni se strângă inima de durere şi cred că orice popor din Europa, văzând această ima- 
gine a mizeriei în care trăieşte neamul românesc, ar plânge de mila noastră. Am adus aceste bucăţi de 
pâine, învelite şi puse în această cutie, înadins, ca să vedeţi în câtă artificialitate şi în câtă poleială de 
civilizaţie se îmbracă această mizerie românească. Eu o depun cu părere de rău pe banca ministerială 
şi aş ruga şi pe onoratul guvern să o aibă la dispoziţie pentru ca oricui îi arde să facă glume pe spatele 
neamului românesc, mai întâi de toate să vadă ce mănâncă el. 

“Domnilor, în faţa acestei mizerii, care cuprinde întrega ţară, am să întreb: care este sistemul de 
apărare a guvernului contra acestui marș al mizeriei mereu crescânde? 

“Domnilor deputaţi, pentru mine este clar, guvernul vine cu două teorii: 

1. “Teoria sentimentală a sacrificiului şi 

2. "Teoria economică a conversiei. 

În ce priveşte teoria sacrificiului, şi eu sunt unul dintre cei care o admit, însă voi afirma aici un 
Principiu imutabil: nici dumneavoastră şi nici nimeni altul nu are dreptul să facă apel la banul cinstiz 
al omului sărac până când nu va fi adus înapoi în visteria statului cel din urmă ban furat de tâlbarii 
care au jecmănit această ţară. 














325 











x) 


+ 
> 
a: 
2. 
> 

“7. 
Că 
Pi 
>) 
m 
ai 
- 
lo» 


- EULIOȘ Pttuaji 


(Le6] 


Fi 

















Liri 
Z 
Z 
= 
=, 
> 
[ăi] 
3 
5 
= 
ar 
Bă 
< 
9) 
E 
= 
z 
.< 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA ConREANU 


În ce priveşte cealaltă teorie, teoria conversiei, sunt pentru ea. Aceasta însă nu e un medica- 
ment. Medicamentul este acela care omoară cauza bolii, adică microbul. Conversia este un balon de 
oxigen pe care onoratul guvern îl administrează economiei naţionăle muribunde. 

Sunt pentru proiectul conversiei și-l voi vota, însă vă spun: aştept să văd şi alte soluții și mai ales 
soluțiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astăzi. 

“Domnilor deputaţi, al treilea punct, în privinţa căruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea 
partidelor şi chestiunea democraţiei. 

“Domnilor deputaţi, aproape întreg obiectul principal în discuţiile la acest răspuns al Mesajului 
a fost: suntem contra desființării partidelor sau pentru desfiinţarea partidelor? 

În această privinţă, eu vă spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie să hotărască 
desfiinţarea sau nedesfiinţarea partidelor? Puteţi dumneavoastră să le desfiinţaţi sau să le înfiinţaţi? 
Nu! Cel care trebuie să hotărască e poporul, e țara flămândă şi goală. În momentul acela, când va 
trebui să se hotărască, poporul va vedea dacă trebuie să se desființeze sau nu. În orice caz, vă spun 
că poporul nu iubeşte partidele politice. Acesta este un lucru precis şi dumneavoastră, într-un regim 
democratic, nu vă puteţi menţine la conducerea statului în contra voinţei poporului. Acesta este iarăși 
precis. 

Mai este încă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizație, ele 
sunt rezultatul unei evoluţii. Da, şi eu sunt pentru această teorie, și eu aplic partidelor legea evoluţiei. 

Partidele ca şi toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltă şi mor. Cred că partidele 
nu sunt forma superioară a perfecţiei, care să fi câştigat dreptul la nemurire. 

Mai este o chestiune, de ordin extern. Dumneavoastră vedeţi foarte bine că întreaga opinie 
publică din Europa se îndreaptă către extremele acestea ca două pietre de moară, [care] vor măcina 
încetul cu încetul toate partidele. 

“Domnilor deputaţi, priviţi în Europa. Sunt două extreme puternice: extrema dreaptă şi extre- 
ma stângă, care se întăresc; la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vă întreb pe dum- 
neavoastră — mai ales pe dumneavoastră care tot timpul v-aţi plecat în faţa Europei şi ați tremurat, la 
cea dintâi adiere de vânt: într-o Europă în care învinge una din extreme, dumneavoastră veţi putea să 
rezistați curentului acestei Europe? 

În ce priveşte orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem între aceste două extreme, sun- 
tem din cei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma. Noi credem că părinţii noștri, stră- 
bunii noştri, care ne-au adus pe pământul acesta, oasele lor, cel puţin din mie în mie de ani, ne trimit 
câte un sfat bun, câte o idee bună, în ceasurile noastre grele şi dureroase. 

În fapt, domnilor, asupra partidelor, generaţia noastră — privind din afară — constată: 

1. Căun partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal; 

2. Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal în același 

mod; 

3. Că neglijează interesele poporului și ale patriei, satisfăcând numai interesele particu- 
lare ale partizanilor; că democrația este iresponsabilă, îi lipseşte puterea sancțiunii, că 
toare partidele fac fărădelegi, se dau pe față unele pe altele, nimeni nu aplică sancţiuni 
contra alor săi, fiindcă îi pierde, nici în contra adversarilor, Rindcă ei dețin la rândul 
lor fărădelegile lor. 

Şi în această chestiune, daţi-mi voie să vă atrag atenţia numai asupra fraudelor care s-au făcut 
de la război încoace şi care toate au rămas fără sancțiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde, 
fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 de milioane, peştele sovietic, galoşii sovietici, pădurile 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIV ZELEA CODREANU 


din județul Neamţ, pădurile din Bucovina etc., şi după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au 
săvârșit pe teritoriul acestei ţări, de la război încoace, atinge cifra de 50 miliarde de lei. 

“Democraţia văzută din afară, ne dă impresia unei vaste complicităţi în fărădelege 

(oncluzia: democraţia este incapabilă de autoritate. Și încă ceva — am să vă servesc o chestiune 
care poate multora n-are să vă placă — vă rog, domnilor, să ne toleraţi ca să fim severi, intransigenţi în 

"tot ceca ce interesează, fie națiunea românească, fie cinstea. Declar aici că democraţia e pusă în slujba 
marii finanţe naţionale sau internaţionale jidăânești. (Întreruperi, zgomot) 

“Domnilor, dovada. Am venit aici cu o listă care are să vă supere, însă vă spun să nu-mi luaţi 
în nume de rău fiindcă nu pot să tac în această chestiune, este vorba de ceea ce se numește portofoliul 
de la Banca Blank. 

“Daţi-mi voie să vă citesc, fiindcă fiecare vă regăsiţi aici. Lista am căpătat-o, poate nu 
întreagă: 

Domnul Brandsch, subsecretar de stat - 111 000; 

Domnul Carol Davila — 4 677 000; 

Domnul Eugen Goga, creanţă ipotecară agricolă — lei 6 200.000. 

“Domnul Al. Oteteleșanu: Este o ipotecă pe moşia doamnei Eugen Goga. 

“Domnul N. Labovary: Nu datorează domnul Davila, datorează Banca Țărănească. Nu este 
la fel, vă rog să rectificaţi. (Întreruperi, zgomot) 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Bine, domnilor, nu zic că nu este putred, o să se plăteas- 
că, dar sunt bani împrumutaţi. (Întreruperi) 

“Domnilor, s-or plăti sau nu, nu ştiu, dar vă spun un singur lucru: există obligaţia pe care o 
are cineva care împrumută bani de la o asemenea finanţă, de a o satisface când este la guvern, de a o 
sprijini în opoziţie şi în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe 
bănci) 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Mai departe: 

“Domnul lunian — 407.000; 

“Domnul Madgearu — 401.000; 

“Domnul Filipescu — 1.265.000; 

“Domnul Mihail Popovici — 1.519.000; 

“Domnul Răducanu — 3.450.000 (exclamaţii pe băncile majorităţii); 

“Banca Răducanu din Tecuci — 10.000.000; 

“Domnul Pangal — 3.800.000; 

“Domnul Titulescu — 19.000.000 şi se aude, n-am putut şti precis, că 

“Domnul Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000. 

“Uoci de pe băncile majorităţii: Se aude! 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla. (Întreruperi, zgomot) 
Mai sunt și alţii. 

“Domnilor, eu nu acuz că banii aceştia au fost bacșișuri date, nu! Sub o formă s-au iuat de acolo 
aceşti bani şi acum este vorba să se vadă ce s-a făcut acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia mă- 
Suri categorice împotriva acestei bănci. 

“Domnilor deputaţi, dacă se cer sacrificii ca să asanăm această țară, nu putem noi să consim- 
țim la sacrificiul care ar fi: să se facă asanarea Băncii Blank, pentru nunta pe care a făcut-o domnia” 
sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 de milioane de lei, ca și pentru alte lucruri. (Exclamaţii, 
întreruperi) 

“Domnilor, în consecinţă, noi venim cu câteva soluţii practice care poartă nota tinereţii: 


327 


- tu op rtunțu! a1ND UC LO LNAHS VOLDILI YI) 


iei 
i 


Fi 


( 

















— 
> 
co 
DN 
= 

. 
zi 
iz 
Z 
E 
=: 
=, 
2 
> 
5 
ui 
[2; 
.. 
fas, 
3 
a 
[53 
mr 
< 
> 
9 
[3 
[=4 
< 
9) 





328 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloşi ai banului 
public. (Aplauze pe mai multe bănci) ă 

“Domnul V. G. Ispir: Domnule Codreanu, dumneata te intitulezi creştin şi purtător al ideii 
creștine. Îţi aduc aminte — eu sunt profesor de teologie — că susţinerea acestei idei este anticreştină. 
(Aplauze) 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule profesor, daţi-mi voie să vă spun: când este 
chestiunea să aleg între moartea, dispariţia ţării mele, şi aceea a tâlbarului, sunt mai bun creştin, 
dacă nu permit tâlbarului să-mi nenorocească ţara și să mi-o ducă la pieire. (Aplauze pe mai multe 
bănci) 

CEREM revizuirea și confiscarea averilor celor care și-au furat ţara săracă. (Strigăte de 
„Bravo!”) 

CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lu- 
crat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci) 

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra 
ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci) 

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de admi- 
nistraţie al diferitelor bănci şi întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bânci) 

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi care au venit pe pământul acesta să exploa- 
teze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre. 

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a nea- 
mului românesc. 

O voce de pe băncile Partidului Naţional Ţărănesc: Este. 

“Domnul Corneliu Zelea Codreanu: A neamului românesc nu-i. 

CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenților electorali şi stabilirea unui comandament unic, 
căruia să i se supună într-un singur gând şi într-un singur suflet toată suflarea românească. 

“Dacă în momentul de faţă conducătorii ţării sunt împiedicaţi să ia măsuri întregi din cauza 
Constituţiei sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, 
să se facă apel și să se cheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va 
fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bănci)” 


PUNCTUL 86. DECLARAŢIA LA MESAJ ținută de șeful Legiunii în Parlamentul 
țării, 
După „Monitorul Oficial” din noiembrie 1933, 


„De aceea noi așteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce, pe acesta îl vor 

prăbuși greutatea şi mulțimea păcatelor lui. 

E] trebuie să corespundă următoarelor cerinţe, în ordinea urgenței: 

1. Să desființeze aceste discuţii sterile și scump plărite ale parlamentarismului demo- 
cratic, din care n-a ieșit niciodată lumină și din care mai ales, nu poate ieși hotărârea 
eroică de a face față primejdiei în ceasurile grele de acum; 

2. Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchi toate energi- 
ile dispatate ale neamului, încleștare astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le 
refacă moralul pierdut, să le insufle credința în destinului neamului nostru românesc 
și să le conducă pe căile acestui destin; 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


3. Să declare război mizeriei și sărăciei generale, îndemnând la muncă și cumpătare pe 
cei buni, trimițând cu forța la muncă toate elementele parazitare, care joacă în srar 
rolul trântorilor din stup, pe roți leneșii, care păzesc mesele cafenelelor de dimineața 
până seara, pe toți plictisiţii care se plimbă pe străzi, pe toți agenţii electorali de la 
primării, prefecturi, ministere, în fine ideologii democrați doritori de a ţine discursuri 
ieftine; 

4. Să desființeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al ăriii, să răscolească, să organi- 
zeze şi să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului; 

5. Să stârpească necinstea și confiscând averile celor vinovați, să aducă înapoi până la 
ultima centimă, în visteria statului, banii furați; 

6. Să treacă în fruntea marei gloate sărace și la bine și la tău, să mănânce aceeași pâine 
neagră şi aceeași masă săracă pe care o mănâncă muncitorul sărac. Căci în aceste tim- 
puri grele, mizeria morală, inegalitatea de tratament răneşte mai mult decât mizeria 
materială. (vezi ŢĂRÂNA DE LA SARMI...) Unii trăiesc în lux, cu șampanie și icre 
negre și alții n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democraţiei celei iubitoare de 
popor; 

7. Să facă dreptate românului în propria sa țară, 

Să-i vindece rănile adânci, Să îndrepte nedreptășile seculare pe care el le-a suferit în cimpul 

lungilor stăpâniri străine; 

8. Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia mereu crescândă a 
jidanilor; 

9. Să pună punct existenţei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia pe- 
fimată a revoluției franceze; 

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complet și definitiv sistemul 

de false abstracții al filozofiei politice a acestei revoluții. 

O mare epocă istorică apune şi în locul ei e ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O 
epocă de întoarcere la realitățile naționale, dând națiunii înțelesul ei real de societate naturală, 
a unor indivizi de aceeași rasă, iar nu în sensul naționalității juridice a cetățeanului, care permi- 
te transformarea automată în români a maselor de străini năvăliți la noi pentru a ne cuceri şi 
oprima; 

10. Să înalțe din temelii statul nou etnic național, întemeiat pe primatul culturii naţiona- 

le, pe primatul familiei şi pe primatul corporațiilor muncitoare”. 


PUNCTUL 87. Programul și sufletul. 

M-am ferit să desfășor un program complet. Liniile mari sunt trasate și cunoscute (natural 
cu riscul de-a le vedea furate). 

Programele se bazează pe realitățile naționale şi dacă sunt realități care rămân, sunt foarte 
multe acelea care se schimbă de la o zi la alta. 

Un program nu poate fi o combinaţie de teorii adunate de prin nori. El trebuie să se ba- 
zeze pe realitățile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rănile lui care trebuie vindecate. 
Căutaţi programe? 

Ele se află pe toate buzele mulțimii. Mai bine ați căuta oameni. Căci într-o noapte orici- 
ne poate face un program, și nu de ele se simte nevoie în țară. Ci de oameni și de voințe care să 
le îndeplinească. Sunt mişcări care nu au nici un program; ele trăiesc din specularea diferitelor 


329 


UL OD AQ LAT ANAS VOLI 


- ttusoş tut) 


col 


2 


i 

















5 


RTICICA SEFULUI DE CLIB 


CA 


CARTEA CĂPITANULUI 
Connetiu ZELEA CODREANU 


probleme care apar în viață. De exemplu: camăta. O devorează pe aceasta și apoi mor. Dacă nu 
le apare înainte o altă pradă. 

Sun alrele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doc- 
crină, au o religie. Este ceva de ordin superior sufleresc, care adună în chip misterios miile de 
oameni hotărâți să-și creeze o altă soartă. Dacă omul de program sau de doctrină își slujeşte cu 
oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mati credințe pentru care oricând stau 
gata să se jertfească. 

Pe această credinţă ei vor sluji până la capăt. 

Oricât de frumos și de complet ar părea programul lupiştilor, țărăniştilor, liberalilor, pu- 
ceți fi asiguraţi că nici un lupist nu este gata să moară pentru programul lupist, nici un georgist 
pentru al lor și aşa mai departe. 

De aceea eu pun mai puţin temei pe oamenii adunaţi la baza marilor credințe care nu te 
vor lăsa până la moarte, 

Mişcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei mari școli spirituale. 

Ea tinde să aprindă credințe nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluționeze sufletul 
românesc, 

Strigaţi în toate părțile că răul, mizeria, ruina, ne vin de la sufler. 

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. 
Sufletul individului și sufletul mulțimii. 

O minciună sunt toate programele noi şi sistemele sociale fastuos etalare poporului dacă 
în umbra lor râneşte același suflet de tâlhari, aceeași lipsă de conşiință întru îndeplinirea datoriei, 
același duh de trădare faţă de tot ce-i românesc, același desfrâu, aceași faptă de risipă şi de lux. 

Chemaţi sufletul neamului la o viață nouă. Nu căutați succesele electorale dacă ele nu în- 
seamnă în acelaşi timp biruința forțelor organizate ale suflerului înnoit. 

Programele, cum adică? Credeţi că noi nu putem seca mlaștini? Nu putem capta energiile 
din munţi și electrifica țara? Nu putem înălta orașe românești? Nu putem face ca lanurile noastre 
să producă împătrit? Nu putem pe pământul nostru bogat asigura pâinea fiecărui român? Nu 
putem face legi care să asigure o bună funcționare a unui mecanism de stat apropiat timpului și 
specificului nostru național? Nu putem face planuri cincinale? Noi nu vom putea ridica aici în 
creștetul Carpaţilor o patrie care să strălucească ca un far în mijlocul Europei? Și care să fie ex- 
presia geniului nostru românesc? Putem. 


Dar marea greşeală a multor oameni politici a fost aceea de a-și fi etalat programele în 
amănunte, mai înainte de a fi puși în situatia de a le realiza. 


Avem şi noi programe în buzunar. Ele se studiază necontenit, dar se păstrează pentru tim- 
pul lor. Vă întreabă lumea ce veți face? Spuneţi-i că oamenii năzdrăvani pot să facă multe. 

Deocamdată programul nostru este: 

1. Să realizăm forță; 

2. Să manevrăm acea forță astfel ca să învingă toate forțele adverse și 

3. apoi să aplicăm măsurile programatice propriu-zise, 

Căile ne sunt legale. În orice caz, amănuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din 
secretul de operațiuni al forțelor de luptă. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU | 


PUNCTUL 88. Din manifestul „O ruină”. 

„Ruina 

Nu este om care să aibă ochi şi care să nu vadă că țara aceasta bogată a ajuns o ruină. Ruină 
A gospodăria ţăranului, ruină — satul (o mână de oameni necăjiţi care se vaită), ruină — comuna, 
ruină județul, ruină — munții văduviţi, ruină — câmpurile părăginite care nu mai aduc nimic 
bietului plugat, ruină — bugetul statului, ruină — ţara. 

Și pe deasupra acestor ruine întinse cât ţine pământul românesc, o ceată de mișei, o ceată 
de imbecili, o ceară de tâlhari fără rușine și-au ridicat palate în sfidarea țării, care geme de durere 
şi spre pălmuirea suferinței tale, ţăran român. 

Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros și mai obraznic. 

Pe deasupra milioanelor de gospodării care se distrug, deasupra milioanelor de suflete să- 

| race care plâng, se înalță barjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de țară. 

i Cine este acesta? 

Căuraţi-l prin orașele înstrăinate și-l veți găsi. Esre fostul ambuscat de la 1916. Este eroul 
de la 100 de km din dosul frontului sau trădărorul de frați și de țară; este îmbogățitui de război, 
omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui pe care tu l-ai vărsat, picătură cu picătură din 
rănile tale adânci, 

Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui văzându-l gras, frumos îmbrăcat, iar tu în niște 
zdrențe; de atunci el te-a luat în arendă, iar tu ai căzut în stăpânirea lui cu ţara, pe care tu ai cre- 
at-o pe câmpurile de bărălie. 

Cum veți fi vrut să ajungă biata țară când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltă tră- 
dare şi apoi iertat, este șef de partid în România, când un Socor, condamnat și degradat pentru 
trădare, esre parlamentar şi director de ziar şi conduc politica românească? Când atâția ambus- 
cați stau în fruntea treburilor țării? 

Am înălțat un steag, 

În contra lor, în contra celor care au ruinat țara, în contra cetelor de străini şi înstrăinați 
care ne-au supt și măduva din oase, am înălțat un steag. 

Când am plecat sub umbra lui, am cerut binecuvântarea ostașilor care au căzut pe câmpul de 
luptă pentru România Mare și am făcut apel la toți cei care au rămas în viață în urma gravelor lupte. 

Steagul acesta răzbunător a învins la Neamţ cetele curezătoare ale politicienilor. Steagul 
acesta le-a zdrobit la Tutova. 

Steagul acesta sfințit în două bătălii îl purtăm de la un capăt la altul al țării. 

El îmbărbărează pe ai noștri şi bagă groază în adversari. 

Ne-am numit legionari. 

Noi, slujitorii acestui steag, nu ne-am legat împreună ca să furăm țara, nu ne-am legat îm- 
preună ca să ne căpătăm partizani și să le dăm ca să roadă oase din oasele șării. 

Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci şi acei ce sun- 
tem bogați, dar ne-am legat să biruim. Să învingem și să răzbunăm. 

Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu toții. 

Aceștia suntem noi, legionarii. 

Zadarnic și greșit ne-au confundat unii săteni și orășeni, crezând că noi luprăm ca să-i că- 
Pătuim pe dânșii și să le facem poftele, să le dăm țara ca s-o mănânce. 

Ei bine, nu! 


pruni) SID AQ LVLNARS VOIDLLEVO) 


ie) 
3 
> 


(2461 





Corneliu Zelea Codreanu 


331 











-D37 


numa torni 


CăĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB 








332 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 89. Către purtătorii duhului nou. 

Legionari, 

Cuvântătorii partidelor vechi, cutreieră din nou sarele cerându-vă ajutor pentru ca să se 
poată reface. Sub domnia lor, românismul de pretutindeni a sărăcit și a îngenuncheat în fața stră- 
inului pripășit de curând. Rosturile mari ale patriei sunt părăsite. Lumea noastră politicianizată 
nu mai vede în faţă decât inceresul partidului, pentru a cărui biruință sacrifică în fecare zi şi în 
fiecare ceas, însuși viitorul nostru ca neam. 

Se prăbuşesc pădurile din munții încăpuți pe mâna veneticilor. 

Geme inima în moţii şi în maramureșenii uitaţi de toată lumea. 

Muncitorii români părăsiţi îngroaşă rândurile comuniștilor jidani. 

Comerţul românesc lipsit de protecție, îngenunchează în lupte neegale cu străinul. 

În cadrele armatei noastre glorioase, pătrunde tot mai adânc și tot mai sus, germenul di- 
zolvant şi corupător de conșiințe. 

Şi ceasuri grele se prevăd în viitor, De vom fi chemați cândva la marele examen internaţio- 
na], cine va mai apăra pământul țării și gloria drapelului nostru? 

Țăranul român își vinde produsul sub prețul de cost. Misiţii s-au înmulțit şi ne inun- 
dă. Cafenelele sunt pline de cămătari și samsari. Ei se înmulțesc în dauna celor care muncesc. 
Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan. 

"Țara împărțită în partide, care se sfâșie unele pe altele, se dărâmă sub ochii noştri. 

Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mână tare şi nu are nici un pic de di- 
recție naționalistă, de oblăduire și încurajare a elementului românesc, care ţine de mulce secole 
pe umerii săi viața țării, 

Legionari, 

În faţa acestei situații, și mai înainte ca politicianismul condamnat să se poată reface, am 
tras spada și am înălțat steagul cel nou al vremii. 

Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viață politică morală. 

Despoliticianizarea țării este o poruncă a vremii. 

În locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. În locul partidelor mereu aplecate 
străinilor, politica de neatârnare şi încurajare a românismului susținător de țară. 

Spuneți celor ce.vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor s-a terminat. „Pot pieri toți 
cuvântătorii aceștia” 

De acum încolo, de un singur glas va trebui să ascultati, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu: 
chemarea patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneți într-un singur 
sufler. 

Români, 

Arunci când glasul şi dorința voastră vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. 
Vor înflori în ea ca bujorii copiii voştri. Străinul o va respecta. Duşmanul se va teme. 

Soldaţi ai Legiunii Sfântului Mihail! 

Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriţi această Românie nouă, când de la 
Nistru până la Tisa, neamul vă așteaptă să vă primească în nesfârşite aplauze pe scena istoriei, 
izbucnească din pieptutile voastre de oțel strigătul nostru de luptă și de victorie: 

Trăiască România românească! 

Trăiască Legiunea! 

Corneliu Zelea Codreanu 
Șeful Legiunii 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


PUNCTUL 90. Manifestul profesorului Cristescu (model de manifest). 

Români din județul Vlașca! 

O mișcare nouă și hotărâră, îndrumată de crezul unei acțiuni de faptă românească, de jert- 
fă şi cinste în conducerea statului, și-a înțeles chemarea din strigătul de durere și revoltă al unui 
neam Întreg, 

Pentru această țară amăgită de o bandă de politicieni profitori și prădalnici, amenințată și 
umilită în rosturile ei de roți străinii și înstrăinații, Legiunea vine astăzi ca o mişcare de avânt și 
tinereţe, de entuziasm și disciplină ostăsească. Sub scutul religiei noastre strămoșești, cheamă la 
lupră pentru întronarea unei vieți noi de cinste şi dreptate. 

În fruntea ei stă ful Moldovei, Corneliu Zelea Codreanu, care înfruntând prigoană şi păti- 
mind suferință, luptă neîncetat pentru mântuirea neamului nostru și pentru triumtul dreptății. 

Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest județ, să-mi fac sfânta datorie de 
român să chem în această organizație pe cei cărora le-a rămas scumpă vatra strămoșească și 
care sunt hotărâți să lupte în spiritul de jertfă alături de noi, pentru biruinţa românismului și a 
dreprăţii. 

Români vlăsceni! 

Intelectuali, negustori, plugari şi muncitori, înțelegeți porunca vremii şi înrolați-vă în 
Legiune. 

Profesor Vasile Cristescu 


PUNCIUL 91. Cuziștii 

Camarazi, 

Nu vei uita niciodată că acești oameni denumiți cuziști, și-au bătut joc zece ani, neconte- 
nit de toate suferințele noastre. 

Pe spatele nostru — copiii de altădată ai tuturor închisorilor şi ai tuturor ceasurilor grele — 
s-au, ridicat pentru ca a doua zi să ne scuipe în obrazul de atâtea ori lovit de dușmani. 


PUNCTUL 92. Articolele din legile țării asupra cărora trebuie făcuţi atenți agenții forgei 
publice (primari, jandarmi, politişti etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de forță: 

DESPRE INFRACȚIUNI 

Art, 187 din Codul penal: NU se socotește ca infracțiune: faptul impus sau autorizat de 
lege, dacă este executat în condiţiile ei; faptul care a fost săvârșit de organul competent în virtutea 
unui ordin de serviciu, dacă acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentă şi 
dacă nu are un caracter vădit ilegal. 

Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infracțiune, șeful sau superiorul 


care a dat ordinul se pedepsește ca autor al acelei infracțiuni, împreună cu acela care a executat 
ordinul. 


ARESTĂRILE 

Art. 11 din Constituție: Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deținut 
sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să fe comunicat în 
momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după reținere sau arestare. 

Art. 254 din Codul penal: Mandatul trebuie să fie emis de judecătorul de instrucție, de 
ministerul public sau de instanțele judecătoreşti în cazul în care legea le dă acest drept, afară de 


dreptul de reținere pentru cerecetări acordat ofițerilor de poliție judiciară în interesul primelor 
cercetări, 


333 


UI n) AND A Ii 


"EQ [- PULio 


7 
i 
ASE 


























«ul. 


ma 
> 
a 
= 
= 
= 
7: 
< 
3 
k 
22 
au 
tă 





334 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEtru ZELEA CODREANU 


Art. 207 din Codul penal: Reţinerea pentru cercetări nu poate dura mai mult de 24 de ore, 
când cineva a fost reținut pentru cercetări mai mult de 24 de ore, ofițerul de poliție judiciară care 
l-a reținut se pedepseşte cu închisoare corecțională de la 1 la 3 ani, interdicție corecțională de la 
1 la 3 ani, 

Art. 272 combinat cu 245 din Codul penal: Funcţionarul public care, uzurpând o atribu- 
ție, sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele competenţei sale, ori nesocotind sau 
violând formalirăţile prescrise de lege, ori abătându-se în orice ale mod de la îndatoririle inerente 
funcţiei sale, arestează, deține ori reține pe cineva sau ordonă să se facă aceasta, comite delictul 
de arestare ilegală şi se pedeseşte cu închisoare corecțională de la 1 la 3 ani și interdicție corecți- 
onală de la 1 la 3 ani. 

PERCHEZIŢII 

Art. 11 din Constituţie: Nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile şi formele 
prevăzute de legi. 

Art. 13 din Constituţie: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciului nu se poate 
face decâr de autoritățile competente în cazurile anume prevăzute de lege și potrivit formelor de 
ea prescrise, 

Art, 242 din procedura penală: Dacă inculpatul este deținut, orice percheziţie la locuința 
sa se face în prezența sa sau a unui împuternicit al său, sau, dacă nu este posibil, în prezența unui 
membru al familiei lui. Când percheziţia se face de un ofiţer de poliţie judiciară, care nu este ma- 
gistrat, asistenţa a doi martori este obligatorie. Dacă inculpatul este liber, el este chemat să asiste 
la percheziție, fără încunoștiințare prealabilă. 

Art. 249 din procedura penală: în afară de crimă sau delict, nici o percheziție nu se poate 
face de la ora 20 până la ora 6, în interiorul unei case, contra voinței celui care locuiește, decât de 
judecătorul de instrucție în persoană. 

Art. 499 din Codul penal: Funcţionarul public care depășind limitele competenţei sale, 
sau abuzând de puterea sa, ori fără respectarea formalităţilor impuse de lege, se introduce sau 
rămâne în locuința unei persoane, sau în localul său de afaceri, în dependințele acestora, sau într- 
un loc împrejmuit în contra voinței aceluia care locuieşte acolo, sau care are dreptul de a dispune 
de ele, comice delictul de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. 
Dacă cu această ocazie se face și percheziție domiciliară sau alt act arbitrar, pedeapsa este închi- 
soare corecțională de la 1 la 3 ani şi amendă de la 2 000 la 5 000 de lei. Tentativa se pedepseşte. 

Art. 40 din Legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge 
liberratea individuală nu pot fi executate decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de 
[a care emană. 

Art, 39 din Legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea părții vătămate, jandar- 
mul este obligat a elibeara pe loc copie certificată de pe ordinul primit. 

ELECTORALE 

Art. 12 din Legea electorală: Cetăţenii români îşi vor executa dreptul de vot pe baza cărți- 
lor de alegător ce li se vor elibera conform listelor electorale. 

Art. 24 din Legea electorală: Orice cetățean poate reclama președintelui biroului electoral 
județean împotriva acelora care sunt îndatorați a-i elibera cartea de alegător și care în mod inten- 
ţionat refuză a i-o da. Preşedintele, primind plângerea, va ordona eliberarea cărții și cei îndatorați 
a o face sunt datori a se conforma. 









CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiU ZELEA CODREANU 


Art. 115 din Legea electorală: Acei care, prin lovituri sau violențe vor fi influențat votul 
unui alegător sau îl vor fi pus în poziţia de a se abţine de la vor, se vor pedepsi cu închisoarea de 
la o jună până la 3 luni și cu amendă de la 500 la 2 000 de lei. 

Art. 120 din Legea electorală: Manifestele şi publicaţiile electorale care nu conțin instigări 
contra ordinii și siguranţei statului sau calomnii, nu se pot împiedica de a se afișa pe străzi şi în 
pieţele publice. Cei care intenționat le vor distruge, se vor pedepsi cu amendă de la 500 la 2 000 
de lei. 

Art. 122 din Legea electorală: În caz când ministerul public n-ar lua inițiativa, 20 alegători 
au dreptul de a intenta și susține actiunea publică pentru pedepsirea delictelor comise în timpul 
alegerilor. 

Arc, 232 din Codul penal: Acela care prin violență sau amenințare împiedică pe un cetă- 
țean să-şi exercite drepturile sale politice sau cerărenești, se pedepsește cu derenție simplă de la 3 
luni la 1 an și interdicție corecțională de la 1 la 2 ani. 

Art. 235 din Codul penal: Acela care prin orice mijloace împiedică exercițiul liber al drep- 
tului electoral, sau care falsifică în mod esențial lucrările sau actele de preparare ori executare ale 
operațiunilor electorale sau de constarare a rezultatului acestuia, comite delictui de fraudă elec- 
torală și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1 la 3 luni. Dacă faptul e comis de o per- 
soană însărcinată de a conduce, supraveghea sau asista la operaţiunea electorală, pedeapsa este 
închisoarea corecțională de la 6 luni la 2 ani şi interdicție corecțională de la 1 la 3 ani. Acţiunea 
i penală, dacă nu a fost pusă în mişcare de partea vărămată sau de ministerul public, va putea fi 
4 pusă în mișcare şi susținută de un număr de 20 de alegători. 

REFUZ DE SERVICIU 

Art. 243 din Codul penal: Funcţionarul public care, pe nedrept, refuză, omire sau întârzie 
în îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea funcţiilor sale sau serviciului său, comite 
delictul de refuz de serviciu datorat legalmente şi se pedepsește cu închisoare corecțională de la 
6 luni la 1 an și o amendă de la 2 000 la 5 000 de lei. 

ABUZ DE PUTERE 
E Art. 245 din Codul penal: Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţie, sau abuzând de 
3 puterea sa legală, sau depășind limitele competenţei sale, ori nesocotind sau violând formalitățile 
prescrise de lege, ori abărându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcţiei sale, săvâr- 
șește un act pe care legea nu-l consideră infracțiune, în scopul de a-i procura cuiva pe nedrept, 
vreun folos, sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de purere și se pedep- 
sește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi interdicție corecțională de la 1 la 3 ani. Aceeaşi pedeapsă 
se aplică și atunci când faptul se săvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană să 
facă, să omită, sau să sufere ceva. Tentativa se pedepseşte. 

ABUZ DE AUTORITATE 

Art. 246 din Codul penal: Funcţionarul public care fără just motiv, face uz de forță arma- 
tă, întrucât acest fapt nu ar constitui o infracțiune mai gravă sau în urma lui nu s-ar Îi produs o 
infracțiune mai gravă, comite delictul de abuz de autoritate şi se pedepseşte cu închisoare corec- 
ţională de la 1 la 3 ani și interdicție corecțională de la 1 la 3 ani. 

PURTARE ABUZIVĂ 

Arc. 248 din Codul penal: Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiei sale, adresează 
persoanei injurii sau întrebuințează față de ea violența, întrucât faptul nu ar constitui o infrac- 
ţiune mai gravă, comite deliccul de purtare abuzivă și se pedepseşte cu închisoarea corecțională 


de la 1 la 3 luni. 





Land Ia LYLAAIS VDLDILI VI) 





(61 








335 








CăRTICICA ŞEECLUI DE CUIB ultima 





336 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


VIOLARE DE SECRETE 

Art 502 din Codul penal: Acela care sustrage sau suprimă o corespondență închisă sau 
deschisă sau orice alt înscris, care nu sunt adresare lui, comite delictul de sustragere a corespon- 
denței şi se pedepsește cu închisoare corecțională de la | lună la 1 an, iar când divulgă conținutul 
spre a-și procura un folos material sau cauzându-i altuia un prejudiciu material sau moral, pe- 
deapsa este închisoarea corecțională de la 1 la 3 ani și amendă de la 2 000 la 3 000 de lei. 

Art. 503 din Codul penal: Acela care în mod fraudulos obține sau întrebuințează o comu- 
nicare telegrafică sau convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă a comu- 
nicării telegrafice sau telefonice și se pedepseşte cu închisoare corecțională de la 1 la 5 luni. 

Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau telefonică spre a-și procura un folos 
material sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corec- 
ţională de la 6 luni la 2 ani. 

Art. 504 din Codul penal: Când delicrul de mai sus se comite de funcționarii publici, pe- 
deapsa este sporită cu un plus până la 2 ani. 

Deci funcţionarul public face sau ceea ce îi ordonă legea, sau ceea ce îi ordonă superiorul său. 
Când el execută un ordin pe care i-l dă legea, acel ordin trebuie să fie executat în condițiile legii, cu 
formalitășile pe care ea le cere, iar când el execută ordin de serviciu dat de un superior al său, acel ordin 
trebuie să fi fost dat în formele pe care le prevede legea, să fi fost dat de un superior care avea dreptul 
să-l dea și să nu fie contrar legii; iar cel ce primește acest ordin, trebuie să aibă dreptul de a-l executa. 

Dacă, în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimă sau un delict, se pedepsește 
atât el cât și superiorul care a dat acel ordin. 

Libertatea individuală este garantată prin Constituţie. Orice act care atinge această liber- 
tate nu poate fi executat decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea care dă acest ordin. 
Când un jandarm execută un ordin care privește libertatea unui om (arestare, percheziție do- 
miciliară), dacă acel om cere, jandarmul este obligat să-i elibereze pe loc copie certificată de pe 
ordinul ce execută. 

Constituţia ţării prevede ca nimeni să nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecăto- 
resc, iar acest mandat trebuie să fie arătat celui arestat, chiar în momentul arestării sau cel mai 
târziu în 24 de ore după arestare (conform art. 11 din Constituţie). 

Codul penal cere ca mandatul de arestare să fie dat de judecătorul de instrucție, sau de 
procuror, sau de o instanță judecătorească. 

Legea dă dreptul ofițerilor de poliție judiciară (procuror, judecător de instrucție, judecător 
de ocol rural, comisar, şef de post) de a reține pentru cercetări pe cel învinuit, dar această reține- 
re nu trebuie să treacă peste 24 de ore, ofiţerul de poliție judiciară care l-a reținut, va fi pedepsit 
conform art. 207 din Codul penal. 

Când un funcţionar public arestează sau ordonă să fie arestat cineva, fără ca legea să-i fi dat 
dreptul de a face sau ordona el arestări sau chiar când are acest drept, dacă arestează pe cineva 
după bunul său plac, fără a ţine seamă de formalitățile pe care le cere legea, va fi pedepsit conform 
art, 272 din Codul penal, pentru arestare ilegală. 

Deci, când un agent al forței publice vine să te aresteze, întreabă-l în ce calitate o face și 
cere-i să-ţi arate ordinul scris. 

Constituţia spune că nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile pe care le prevede 
legea și numai pe formele pe care le arată (art. 11 din Constituţie). 

Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autori- 
tăţile în drept, numai în cazurile arătate de lege și numai cu formalitățile pe care le cere legea. 



























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Autoritățile care au acest drept sunt ofițerii de poliţie judiciară (judecătorii de instrucție, procu- 
rot, judecători de ocol rural, comisar, șef de post) şi nu pot să facă percheziţie domiciliară decât 
cu autorizația scrisă a judecătorului de instrucție. Dacă cel căruia i se face percheziție la domiciliu 
este arestat, percheziția la locuința sa nu se poate face decât fiind de faţă cu el, sau un om împu- 
ternicit de el, sau cel puțin un membru din familia sa, Când percheziţia o face un comisar sau un 
șef de post, trebuie să fie de față și doi martori. Dacă inculpatul este în libertate, trebuie chemat 
să asiste la percheziţie (art. 208 din procedura penală, art. 247, 249 pr. Gen), 

Percheziţiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara și 6 dimineața, decât în caz de 
crimă sau delict. Judecătorul de instrucție o poate face oricând (art. 249 din procedura penală). 

Când un funcționar public se introduce în locuinţa sau în curtea unei persoane, fără voia 
celui care locuieşte acolo, abuzând de puterea sa și neavând nici o autorizație, va Î pedepsit con- 
form art. 499 din codul penal, pentru violarea domiciliului. Iar dacă cu această ocazie a făcut şi 
percheziție domiciliară, sau a insultat, ori a lovit pe cel ce locuieşte acolo, va fi pedepsit și mai grav 
(art. 499 din codul penal). 

"Toţi cetățenii români, înscriși în listele electorale au dreptul să voteze. Orice legionar, care 
a împlinit 21 de ani, e dator să se înscrie în listele electorale. 

Dacă nu ţi se dă cartea de alegăror, reclamă imediat președintelui Biroului Electoral 
Judeţean. 

Manifestele electorale pot fi afișate pe străzi și în pieţele publice oricând, nu numai în tim- 
pul alegerilor. 

Ordonanţele prin care prefecții de județe interzic aceasta trebuie să se ştie de toți legionarii 
că sunt ilegale. 

Cine distruge afişele electorale, va fi pedepsit conform art. 120 din Legea electorală. 

Cine împiedică pe un cetățean să voteze, va fi pedepsit conform art. 232 din Codul penal. 

Nimeni nu are voie să voteze de mai multe ori va fi pedepsit conform art. 235 din Codul 
penal. 20 de alegători vor putea reclama la Parchet. 

Dacă un legionar introduce o petiție la o autoritate și cere facerea unei cercetări și cei 
datori să rezolve petiția nu vor, sau interzic rezolvarea, spre a-și arăta astfel ura contra noastră, 
legionarul trebuie să ştie că acel funcţionar public de va fi reclamat, va fi pedepsit după art. 243 
din Codul penal. 

Autorităţile comit deseori abuzuri de putere mai ales față de legionari, fapre neîndreprățite 
de lege și fără ca autorităţile ce le săvârșesc să aibă în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un 
folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubă unui legionar. 

Aceste abuzuri se pedepsesc conform art, 245 din Codul penal. 

Legionarii nu trebuie să se lase călcaţi în picioare. 

Dacă un funcționar public, o autoritate (de exemplu prefectul de județ sau altul), face uz 
de forța armată, fără motiv temeinic se pedepsește conform art. 246 din codul penal. 

Funcţionarul public trebuie să se poarte frumos cu cei pe care e dator să-i servească, 

Dacă, hind în exercițiul funcţiei sale, insultă sau lovește pe cei pe care trebuie să-i serveas- 
Că, va fi pedepsit după art. 248 din Codul penal. 

Secretul scrisorilor este garantat de Constituţie. 

Nimeni nu are voie să deschidă scrisorile închise ale altuia și nici să le citească pe cele des- 
chise, căci va fi pedepsit conform art. 502 din Codul penal. 

Se întâmplă ca secături guvernamentale, sau autorități, să deschidă scrisorile, chiar reco- 
mandate, adresate legionarilor, invocând pentru aceasta cenzura sau starea de asediu. 





















































[3 
ei 
e] 
e, 
tr, 
e 
ii 











337 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





Legionarii trebuie să știe că acestea sunt curate abuzuri și că nici o lege din lume nu dă 
dreptul unui oarecare să deschidă scrisorile altuia sau să oprească ziarele și publicațiile ce vin le- 
gionarilor cu poşta, sau să asculte pe furiș și să vândă convorbirile telefonice ale legionarilor. 

Contenciosul Legionar Central 


PUNCTUL 93. Poezia Șefului de cuib. 
VOM BIRUI ! 

Ascultă-n munte: sună glas de bucium, 
Şi-n jur de tine toate adânc se zbucium! 
Înalţă-ţi fruntea şi te scoală 

Tu cel crescut în vechea şcoală, 

Și intră botărât în oaste 

Căci ţara cei ce vor s-o piardă 

S-au pripăşit în stoluri de lăcuste 

Şi-ţi fac hotarele tot mai înguste. 

“De eşti pe vreo răstoacă de la munte, 
“Pe plai, pe dealuri sau pe văi afunde, 
La câmp ce se întinde cât e zarea, 

Nu pregeta s-asculţi chemarea. 

În Legiune suntem mii de mii 
“Bărbaţi, feciori voinici, chiar şi copii, 
În pieptul nostru al tuturor 

De clocoteşte același dor: 


a 
PI) 


1%) 


Pământul strămoșesc încins de Nistru, 
“De Tisa şi de bătrânul Istru 

Cu toate nesfârșitele comori 

Să fie numa-l nostru-n viitor... 
Ascultă, eşti tu oare mulțumit 

Că toată jertfa celor ce-au murit 

“Pe front ca fumu-n vânt s-a irosit? 

“Te rabdă inima pe tine oare, 

Să vezi cum neamul tău în sărăcie moare 
“Pe când străini — aduşi de vânt — 
Stăpâni pe tot ce-aduce aur și argint 
Se lăfăiesc sătui de bine până-n gât 

În târguri cu palate 

Obraznic luminate? 

“Te scoală chiar acum, române, 

Şi-n rând cu noi pășeşte-n Legiune 

Și vei simţi fiorul botărârii sfinte 

Şi binecuvântarea celor din morminte! 


„2 
ci 
zi 

2 
pi 
Lai 
= 
ip 
Iu 
2 
3 
— 
> 
3 
< 
I3) 
9 
e 
4 

< 

= 





Petre C. Ştefan, țăran 
Şeful grupului Bălceşti- Argeș 
5 Martie 1933 


338 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA COpREANU 


Această broșură este legea fundamentală a Legiunii, singura care angajează oficial orga- 
nizaţia. ot ce a apărut mai înainte rămâne desființat. 


Camarazi, 
Am scris această cărticică pe înțelesul vostru al tuturora. De acum la treabă. 


ȘEFUL LEGIUNII 





148 VIIDLLUYI) 











1) and ic 











led 
< 
Z 
e 
= 
= 
[I5 
— 
E 
x 
= 
z 
s3 





340 





CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneciu ZELEA CODREANU 


Ce m-a condus însă să aleg acest sistem? ] 

În primul rând, nevoia. ' 

E o mare deosebire între momentul înființării Ligii, când am întrebu- 
ințat un sistem, și între acela al înființării Legiunii, când am întrebuințat alr 
sistem, | 

În momentul înființării Ligii exista un curent popular. El trebuia să fie 
de urgenţă captat. În momentul înființării Legiunii, nu exista nici un curent 
popular pentru noi. Ci numai oameni răzleți, izolați, răspândiți prin sate şi 
oraşe. 

Eu nu puteam să încep cu înființare de comitete județene. Pentru că 
n-aveam oameni, Nici nu puteam lua un om să-l pun șeful unui județ. Dacă 
el nu are decât puterea de a fi şeful numai al unui sărișor, va fi incapabil să 
organizeze un județ. 

Șeful unei mişcări trebuie să țină seama, cu cea mai mate stricteţe, de 
realitate. Or, singura mea realitate era „omul singur”. Un biet țăran sărac care 
plânge într-un sat, un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual dezrădăcinat. 

Şi atunci, fiecăruia dintre aceştia, i-am dar posibilitatea de a aduna în 
jurul lui un grup, după puteri, al cărui şef devenea. Cuibul cu șeful lui. 

Nu-l numeam eu șef de cuib, Puterile lui îl numeau, îl ridicau; nu deve- 
nea șef, dacă „voiam” eu, ci dacă el putea aduna, convinge și conduce un grup. 
Cu timpul am ajuns, spre deosebire de toare celelalre organizații, (unde ade- 
sea se fac șefi pe baza cadourilor), să am un șir de mici comandanți, nu „fă- 
cuți”, ci „născuți”, zăcând în ei calități de conducător. De aceea un șef de cuib 
legionar este o realitate pe care te poți sprijini. Reţeaua acestor șefi de cuib 
formează scheletul întregii mişcări legionare. Srâlpul organizației legionare 
este șeful de cuib. Când se înmulțesc, aceste cuiburi, se grupează sub coman- 
dă: pe comune, plase, judeţe, provincii. 

Cum mi-am făcut pe ceilalți șefi? Nu am numit: șeful satului, plasei, 
judeţului. Le-am spus: 

— Cuceriţi, organizați. Şi cât veţi putea organiza, peste atât se va întinde 
şefia voastră. 

Eu îi consfințeam în situaţiile în care puterea, calitățile și aptitudinile 
lor îi ridicau. 

Am pornit de la șeful de cuib şi încet am ajuns la șeful de sat, plasă, 
oraș, județ și abia la 1934, adică după 7 ani, la șeful de regiune. 

Sistemul cuibului mai prezintă următoarele avantaje: 

a. Face să activeze, pune în funcție întreg organismul unei mișcări, 

La celelalte organizaţii, unde există comitete și membri, pe comune 
sau judeţe, lucrează numai câțiva din comitet. Restul: 1 000, 2 000, 
10.000 stau. 

În sistemul cuibului, prin marea inițiativă pe care o au șefii de cuiburi, 

în cadrul normelor prescrise, și prin obligația fiecărui cuib de a-și înscrie în 
| trecutul său o câr mai glorioasă pagină, și cum nu există nimeni în afară de 
cuib, toată lumea, absolut toată lumea, munceşte; 


CARTEA CĂPITANULUI 
CaRnELIU ZELEA CODREANU 


ZE] 
b. Rezolvă toate problemele. Sunt o serie nesfârșită de lucruri pe ! 


care un om e prea puțin a le putea face, iar o întreagă organizaţie e 
prea mare pentru a se putea ocupa de ele. Exemplul: facerea unei 
mici fântâni într-un sat, repararea unui podeş etc. Un om nu poa- 
te singur; o organizație nu se poate ocupa de ele; cuibul însă, din 
şase-opt sau zece oameni, este unitatea cea mai potrivită pentru a 
le executa; 

c. Este ușor transformabil. Dintr-o unitate de luptă într-o unitate 
de muncă, sau dintr-una de muncă într-una de luptă; 

d. Creează un mare număr de cadre. Oameni specializați în arta 
conducerii; 

e. Localizează efectul unei defecţiuni sau trădări; 

£.. În sfârșit, este cel mai bun loc unde se poate face educaţia. Pen- 
tru că în cuib sunt oameni de aceeași vârstă, de același sex, de ace- 
eași putere de înțelegere, de aceeași constituție sufletească. Aici 
sunt toți prieteni. Omul care n-ar putea să-și destăinuie necazu- 
rile, sufletul, în fața unui copil (fe din jenă, fe pentru a nu-l face 
părtaș prea de timpuriu al greutăților şi grijilor vieții) aici în cuib, 
între prieteni, poare. După cum poate primi o observație sau chiar 
o pedeapsă. 

Cuibul este o mică familie legionară având la bază dragostea. În Cărticica 
şefului de cuib i-am fixat acestei familii şase legi după care trebuie să se con- 
ducă (p. 4, punctul 3 — nu se conduce deci după voinţa, bunul plac al șefului, 
aceasta ar fi dictatură, ci după legi): 

1. Legea disciplinei: Fii disciplinat, legionar, căci numai așa vei învin- 

ge. Urmează-i şeful și la bine și la greu; 

2. Legea muncii: Munceşte, muncește în fiecare zi. Munceşte cu drag. 
Răsplata muncii să-ți fie nu câştigul, ci mulțumirea că ai pus o că- 
rămidă la înălțarea Legiunii și la înflorirea României; 

3, Legea tăcerii: Vorbeşte puțin. Vorbește ce trebuie. Vorbește când 
trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă-i pe alții 
să vorbească; 

4. Legea educaţiei: Trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată 
şcoala. Cunoaște bine Legiunea; 

5. Legea ajutorului reciproc: Ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. 
Nu-l lăsa; 

6, Legea onoarei: Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă 

4 și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât 
E. să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul 
j onoarei. 
Dar accentuez încă o dată, iubiți legionari, și vă atrag Iuarea-aminte 
ş asupra unui lucru esențial: ședința unui cuib este incompletă dacă veţi pro- 
3 ceda rece: „Ce ași mai executar?,,„/Ce mai avem de executat?”,„Să facem cutare 
: lucru”, „La revedere”. 








7 
= 
sai 
= 
e) 
pa 
> 
= 





























341 





= 
7 
= 
E 
= 
A 





342 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELIu ZELEA CODREANU 


Lăsaţi loc liber sufletului. Lăsaţi-i un loc în cadrul şedinţei. Procedați 
cu căldură. Daşi posibilitacea să-și descarce fiecare sufletul, greutățile, supără- | 
rile, necazurile pe care viața i le-a pus în spate. Să-și împărtășească bucuriile, 
Să fie cuibul vostru un loc de mângâiere şi de împărtășire de bucurii. O șe- 
dință atunci a fost bună când omul se întoarce descărcat de poverile sufletului 
și încărcat de credință în neamul său. Dacă în Cărticica Șefului de Cuib n-am 
atras suficient atenţia asupra acestui lucru, completez acum. 

“Tot în legătură cu activitatea de educaţie din cadrul cuibului, extrag din 
Cărticica Șefului de Cuib, punctul 53: Rugăciunea ca element decisiv al victoriei, 
Apelul la strămoși: 


Legionarul crede în Dumnezeu și se roagă pentru biruinţa 
Legiunii. 

Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici pe acest pământ 
prin voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea Bisericii Creştine. În jurul 
altarelor bisericilor s-a aflat adunată de mii de ori, în vremuri de bă- 
jenie şi restriște, întreaga suflare românească de pe acest pământ, cu 
femei, copii și bătrâni, cu conştiinţa limpede a ultimului refugiu posi- 
bil. Şi astăzi stăm gata să ne adunăm — poporul român — în jurul al- 
tarelor ca în vremurile de mari primejdii, pentru ca îngenuncheaţi să 
căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Războaiele se câștigă de cei care au ştiut să atragă din văz- 
dub, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute şi să-și asigure 
concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele mor- 
ților, sufletele strămoșilor noştri, care au fost şi ei odată legaţi de glia, 
de brazdele noastre, care au murit pentru apărarea acestui pământ şi 
care sunt și azi legaţi de el prin amintirea traiului lor de aici și prin 
noi, copiii, nepoţii şi strănepoții lor. Dar mai presus de sufletul morţi- 
lor stă Dumnezeu. 

Odată aceste forţe atrase, ele vin în balanţa ta, te apără, îţi dau 
curaj, voinţă și toate elementele necesare victoriei şi te fac să învingi. 
Introduc panică şi groază în duşmani, le paralizează activitatea. În ul- 
tima analiză, biruinţele nu depind de pregătirea materială, de forţele 
materiale ale beligeranţilor, ci de puterea lor de a-și asigura concursul 
puterilor spirituale. Astfel se explică — din istoria noastră — biruinţele 
miraculoase ale unor puteri materialiceşte cu desăvârşire inferioare. 

Cum se poate asigura concursul acestor forţe? 

Prin dreptatea şi moralitatea acțiunii tale, şi 

Prin apelul fervent, insistent la ele. Cheamă-le, atrage-le cu pu- 
terea sufletului tău şi ele vor veni. Puterea de atracţie este cu atât mai 
mare, cu cât apelul, rugăciunea se face în comun de cât mai mulţi. 

De aceea în şedinţele cuibului, care se ţin în toată ţara sâmbătă 
| seara, se vor face rugăciuni și se vor îndemna toți legionarii, ca a doua 
| zi, duminică, să meargă la biserică, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui tre- 
buie s-o avem în casele noastre şi în vremuri grele să cerem ajutorul lui 
şi el nu ne va lăsa niciodată. 


Aceste cuiburi sunt grupate apoi în unități, fie după criteriul vârstei şi 
sexului (Frăii de Cruce — tineri până la 19 ani și Frățiori de Cruce — până 
la 14 ani, cetățui, fete şi doamne, viitori legionari, legionari), fie după criterii 
administrative (sat, oraș, județ) cu şefii respectivi care îndrumă activitatea, 
asigurându-i unitatea. Toate acestea sunt tratate în Cărticica Șefului de Cuib. 

Acest sistem de cuib ar putea avea un dezavantaj. S-ar părea că sfărâmă, 
macină unitatea, Aceasta se înlătură însă, prin dragoste și prin doza de mare 
disciplină care se toarnă în educația legionară. 








| LEGĂMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARII 


Se apropia ziua de 8 noiembrie 1927, Sfinţii Arhangheli Mihail și 
Gavril. Acum urma să depunem primul legământ. Am căutat și am găsit o 
formă care să poată fi expresia fidelă a caracterului mișcării noastre, a legă- 
turii noastre cu pământul, cu cerul şi cu morții. Am adunat câte o cantitate 
mică de țărână din toate locurile glorioase, începând de acum 2.000 de ani, 
j ale pământului românesc, am amestecat-o şi am umplut apoi cu ea niște mici 
pungulițe făcute din piele şi legate cu şnur, pe care legionarii le vor primi cu 
4 ocazia legământului și le vor purta la piept. 
Iară descrierea acestei solemnități, extrasă din numărul 8, noiembrie 
1927 al revistei „Pământul Strămoşesc”: 


ini re 





GIUNII LA 1AŞI 
me ee seca au 


ZIUA LE! 
n eemea _ 





NAIN] 





= 
PN 
ie) 
Z 
Ş 

> 
= 





În dimineaţa zilei de 8 noiembrie 1927, ne-am adunat la se- 
diul nostru toţi legionarii din Laşi și câţiva care s-au ostenit a veni din 
alte părţi. 

Nu mulţi la număr, dar puternici prin credința 

„noastră neclintită în Dumnezeu şi în sprijinul Său, puter- 
nici prin hotărârea şi încăpăţânarea noastră de a sta neclintiţi în 
mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă 
de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorinţa, plăcerea 
de a rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului ro- 
mânesc şi cauza Crucii. 

Aceasta era starea sufletească a celor care aşteptau cu nerăbdare 
ceasul legământului; pentru ca să formeze voioși cel dintâi val de asalt 
al Legiunii şi oricine îşi poate închipui că nu putea fi altă stare, atunci 
când în mijlocul nostru, îmbrăcaţiîn haine albe ca în ceasurile de urgie, 
se adunaseră uniţi Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici şi 
Corneliy Georgescu. Cei care, străbătând seria închisorilor, au purtat 
pe umerii lor toată greutatea mişcării naţionale de cinci în încoace. 














PENTRU LEGIONARI 








344 


CARTEA CAPITANULUI 
ConnELIU ZELEA CODREANU 


Rugăciunea 

- Laora 10 am plecat toţi în costum naţional, cu căciulă, cu zvas- 
tică mare în dreptul inimii, în coloană de marş, în direcția Bisericii 
Sfântul Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufle- 
telor lui Ștefan Voievod, domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea, 
Ion Vodă, Horia, Cloșca şi Crișan, Avram Iancu, domnul Tudor, 
Regele Ferdinand şi pentru pomenirea tuturor voievozilor şi ostașilor 
care au căzut pe câpul bătăliei contra năvălirilor vrăjmaşe. 


Solemnitatea depunerii legământului 
În marș, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo 
a avut loc pioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari. 


Pământul Strămoşesc 

Această solemnitate a început prin amestecul ţărânii aduse de pe 
mormântul lui Mibai Viteazul de la Turda, cu ţărâna din Moldova, 
de la Războieni, unde Ştefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a 
sa și din toate locurile unde sângele strămoşilor s-a amestecat în crun- 
te bătălii cu ţărâna, sfinţind-o. Când se desfăcea pachetul cu ţărână, 
înainte de a se turna pe masă, se citea scrisoarea din partea celui care 
a adus-o sau a trimis-o, 


Au depus legământul următorii : 

Corneliu Zelea Codreanu, Ion I. Moa, Ilie Gârneaţă, Corneliu 
Georgescu, Radu Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat această so- 
lemnitate, G. Clime, Mille Lefter, lon Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, 
Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantelimon Starache, Ghiţă Antonescu, 
Emil Eremeiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa, 
Butnaru, Budeiu, ]. 'Tănăsache, Ștefan Budeci, Traian Cotigă și Mihail 
Stelescu, elev de liceu. 


O NOUĂ BĂTĂLIE 


În numărul de la 1 decembrie 1927, am deschis o nouă luptă pentru a 
ne cumpăra o camionetă cu care să ne putem deplasa. Am întrebuințat același 
sistem al încordării generale. Legionarii au început a face serbări, a organiza 
conferinţe, coruri de Crăciun, a contribui cu puținul lor. 

S-a distins Frăția de Cruce Vrancea din Focșani care a adunat cu oca- 
zia unei serbări date sub patronatul domnului general Macridescu suma de 
50.000 de lei. Atunci i-am schimbat numele din Vrancea în Victoria, așa cum 

_se numește și azi. 
| La 19 februarie 1928, adică în două luni şi jumătate, bătălia a fost câști- 
EX Am cumpărat din București o camionetă nouă cu suma de lei 240.000, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





din care am achitat 100.000 de lei, iar rescul de 140.000 de lei urmând a-l | 
achita în 12 rate lunare. 

Am plecat cu „Căprioara”, cum o botezaseră băieții, din Bucureşti spre 
Iași, cu Ştefan Nicolau, care o conducea, Banea, Bordeianu și Mironovici. La 
lași a fost o adevărată bucurie. Legionarii și prietenii ne-au așteptat la intrarea 
în oraș. 

Pentru achitarea ratelor am format un comitet de 100, ai cărui mem- 
bri să contribuie cu câte 100 de lei lunar, timp de un an. În timp de două luni 
acest comitet a ajuns până la 50 de membri solvabili, majoritatea oameni să- 
raci, mici funcționari, muncitori, sau ţărani, care rupând din punga lor, lunar, 
100 de lei, făceau un adevărat sacrificiu. 

Ferele din Cetățuia de la Iași și cu deosebire Cetăţuia Iulia Hasdeu din 
Galaţi încep să lucreze lucruri de mână și să le vândă pentru a strânge bani. 





PROBLEME DE ORDIN MATERIAL 


Mişcarea, pentru micile ei nevoi, mergea bine din punct de vedere ma- 
terial, Din munca și contribuția oamenilor săraci se strângea aproape cât tre- 
buia ca să putem trăi și acționa. 

Absolut toate sumele încasate sunt trecute în revista „Pământul 
Strămoșesc', 

Revista e plină de cei ce dădeau câte 10 lei, 5 lei. Sunt rari cei care dă- 
deau câte 50-60 de lei. Iar bancherii noștri erau cei care puteau contribui cu 
câte 100 de lei lunar, membrii comitetului de 100. 

Iată, să luăm la întâmplare din acest comitet: 

Nr, 16. Nicolae Voinea din Panciu. (O familie de cinci copii, care se 
hrănesc dintr-un hectar de vie.) 

Ne. 17. D. Popescu (Sublocotenent pensionar). 

Nr. 18. lon Blănaru (fost student până ieri, acum inginer cu 4 000 de 
lei lunar). 

Nr. 19. on Butnaru (funcționar CFR). 

Ne. 20. Nistor M. Tilinca (vânzător la o cooperativă), 

Î Nr. 21. Corneliu Georgescu (ajutor de la părinți). 
Nr. 22. Radu Mironovici (ajutor de la părinți). 
i Nr. 23. Ionescu M. Traian (inginer silvic), 
Din îngrădirile pe care și le puneau în cheltuielile pentru masă și haine, 
E se strângea atât cât organizaţia, întrebuințând cu chibzuinţă, să poată trăi și 
să se dezvolte normal. 

Presa jidănească însă striga: din ce bani își cumpără acești domni cami- 
nete? (jidanul, totdeauna de rea credinţă, făcuse dintr-una mai multe). Cine 
4 | inanţează această mişcare? O, domnilor! N-a finanţat-o nimeni. Ci numai 
j casa fără margini a românilor, în majoritate săraci lipiți pământului. 




















LUYVNOILOAI NU 



































345 











Ecd 
Z 
= 
Ş, 
i 
> 
= 
ZA 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELiu ZELEA CODREANU 


Nu numai că nu eram finanțați de capitaliști, dar sfătuiesc pe oricine 
conduce o mișcare bazată pe sănătate să refuze orice tentativă de finanțare, | 
dacă voiește să nu-şi omoare mișcarea. 

Pentru că o mişcare este astfel constituită în cât poate să producă sin- 
gură din credința şi jertfa membrilor ei, exact atât cât îi trebuie pentru ca să 
poată trăi și dezvolta. i 

Pentru o normală și sănătoasă dezvoltare, o mişcare nu are drept să 
consume decât atât cât poate produce ea și nu poate produce decât în măsura 
capacităţii de credinţă și deci de jertfă a membrilor ei. Nu produce suficient? 
Nu vă stă deschisă calea finanțării, ci aceea a intensificării credinței. E. chiar 
un indiciu a nu produce suficient, este o dovadă a puținătății credinței. Nu 
produce nimic? Organizaţia e moartă sau se va prăbuși în curând. Lipsită de 
credinţă, ea va fi învinsă de cei ce o au. 

Un șef care admite finanțarea mișcării sale din afara organizației este ca 
și omul care-și învață organismul să trăiască din medicamente. În măsura în 
care administrezi unui organism medicamente, în aceeași măsură îl condamni 
să nu mai reacționeze singur. 

Şi mai mult, în momentul în care i-ai ridicat medicamentele, moare. 
E la discreția farmacistului! Tot astfel o mişcare este la discreţia celor care o 
finanţează, Aceştia ar putea, la un moment dat să înceteze finanțarea și miş- 
carea, neînvățată a trăi prin sine, moare. 

O mișcare ca și un om, de altfel, poate avea nevoie, uneori, de o cantitate 
mai mare de bani, Se poate împrumuta, pentru ca să plătească cu timpul. 

Deci, domnilor șefi de mișcări (vorbesc pentru cei ce vor veni după noi), 
să respingeţi pe binevoitorii care se vor oferi să vă finanțeze mișcarea, bineîn- 
ţeles, dacă vor mai fi în viitor de aceștia. În România cred că nu. Nici astăzi 
aproape nu mai sunt. Toţi acei ce au posibilități de finanțare și finanţează sunt 
bancherii jidani, marii bogătași jidani, marii cerealiști jidani, marii industriași 
jidani, marii comercianți jidani. Ei finanţează partidele politice pentru a ex- 
termina pe români în ţara lor, 

Să finanţeze (acest cuvânt sună a bancher, a pradă, a nedreptate, a necu- 
viință) nu va mai fi nimeni. Nici românii, și cu atât mai puţin, jidanii. Pentru 
că această castă a bancherilor și a oamenilor de afaceri, a îmbogățiților din lo- 
vituti, aceste păsări de pradă, care pândesc deasupra societăţii omeneşti, vor fi 
nimicite. Oameni cu dare de mână, oameni bogaţi, până la limita bunei-cuvi- 
ințe, vor fi. Ei nu vor avea posibilităși de finanțare, ci vor putea numai să ajute, 
din prisosul lor, o mișcare, Această obligație de a ajuta, de a-și ajuta neamul în 
grele momente, o au toţi românii și vor avea-o în veacul veacurilor. Ajutorul 
lor este și va fi bine primit totdeauna, 

Sicuația mea, însă, materială și a camarazilor mei, era din ce în ce mai 
grea, mai apăsătoare. 

Eu căzusem pe capul bietului meu socru, care şi așa, abia putea întreține, 
| din mica sa leafă, pe cei cinci copii ai lui. Locuiam într-o cametă, iat în celelalte 
esa — șapte suflete. Înţelegând însă situația în care mă găseam, datorită marii 























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


[ui iubiri pentru mine și pentru cauza românească, nu mi-a spus niciodată nimic, 
deşi vedeam că, pe zi ce merge, se încovoia tot mai mult sub povara greutăților. 

Atunci ne-am sfătuit ca eu să rămân a mă ocupa de mișcare, iar Moţa și 
ceilalți trei camarazi, văcăreșteni, să facă avocatură, pentru a se putea întreține 
pe ei şi a mă ajuta şi pe mine. 

În scurt timp vor începe, dar se vor izbi de greutăți imense. Priveam în 
urmă. Intraţi acum zece ani la universitate, luptasem rând, pe rând, alături de 
coate seriile de studenți. Și rând, pe rând, toți se aranjaseră, își creaseră câte 
o mică situație din care puteau trăi, numai noi rămăseserăm singuri, ca niște 
nebuni rătăciți în mijlocul valurilor lumii. 

Deşi elemente de valoare, ei abia își vor câștiga o biată pâine. Avocaţi la 
Calea Ferată, la primărie sau stat, ei nu vor putea intra, Acolo sunt locuri nu- 
mai pentru cei ce îşi părăsesc linia de luptă și trec în linia partidelor politice. 
Încurajare pentru lipsa de caracter. De la jidani, procese nu vor lua, pentru că 
așa le va dicta onoarea lor. Românii îi vor ocoli. Nu vor intra în birourile lor 
decât cei săraci. 

Era greu drumul. Ostracizaţi în ţara noastră și puși aproape în imposi- 
bilitate de a trăi. 


VARA LUI 1928 


Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi. În primăvară 
am început iar cărămidăria, de la Ungheni și grădinăria de la doamna Ghica. 
În aceste două locuri munceam, făcând cărămizi sau grădinărit, Voiam să ne 
facem un alt cămin, pentru că în acesta nu eram siguri că vom mai putea ră- 
mâne, deoarece se intentase proces contra noastră, ca să fim dați afară. 

În această muncă grea ne înfrățeam tot mai mult, ne simțeam mai 
aproape de toți cei ce muncesc, din ce în ce mai departe de toți cei care trăiesc 
din munca altora. 

Munca ne completa educația noastră mai mult decât prelegerile unui 
profesor universitar. Acolo ne învățam să învingem greutățile. Ne oțeleam 
voința. Ne întăream trupurile și ne deprindeam cu viața aspră și severă, în 
care nici o plăcere nu-și nai avea loc, în afară de aceea a mulțumiri sufle- 
tești, Acolo a venit Frăția de Cruce de la Galaţi cu Țocu, Savin, Costea și 
celelalre frății. 

Radu Mironovici a învățat să conducă bine camioneta și, ajutat de 
Eremeiu, făcea curse ducând pasageri de la Iași la Mănăstirea Văratec, Agapia 
și Neamţ. Totuși, din cauza verii, care totdeauna e mai săracă, am fost nevoit 
să mă împrumut de la Banca Albina din Huşi, ipotecând casa tatălui meu, cu 
suma de lei 110.000, pe care am împărțit-o, o parte la cărămidărie, o parte la 
plata ratelor camionetei și o parte la publicaţii legionare. Neputând-o achita 

; Nici până astăzi, ea s-a ridicat la suma de 300.000 de lei. 

“Tot în acea vară, ne-am apucat și de comerț, ca să putem câștiga un ban 

| peaeru Legiune. 





347 


iai 
I 
7 
psi 
da 
= 
i 
= 
9 
PA 
E 
pei 
































CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiv ZELEA CODREANU 


Jidanii deţin comerțul cu zarzavaturi aproape pe toare piețele târgurilor 
din Moldova. | 

Trei echipe de legionari (studenți) au fost însărcinate cu comerțul 
de zarzavat. Aceste echipe cumpărau marfă de pe Piaţa Iașului, încărcând 
300-400 de kilograme în camionetă și cădeau ca o pacoste asupra jidanilor, 
scăzând prețurile la jumătate. i 

La 1 august 1928 se împlinea un an de la apariția revistei noastre, Lară 
ce scriam atunci pe pagina întâi: 


La 1 august „Pământul Strămoșesc” împlineşte un an de apa- 
riție regulată. 

Nu-i mult. Câteva zile în urmă, între 13-30 iulie, orașul 
Carcassonne (cetate) din Franţa şi-a sărbătorit 2.000 de ani de exis- 
tenţă. Vom fi având şi noi vreo 2.000 de ani în faţă! Dar timpul cel 
mai greu este anul I, atunci când trebuie să desţelenești, să tragi întâia 
brazdă. În aceste zile de început, multe greutăţi au venit peste noi, dar 
revista noastră — uneori mai bogată, alteori mai săracă, — totdeauna 
însă mare — a rezistat pe poziții, învingându-le. 

Când, acum un an, plecând fără nici un ban, în cel mai cri- 
tic moment al mişcării naţionale, am pus pe copertă icoana Sfântului 
Arhanghel Mihail, am ştiut că revista noastră va birui. 


ÎN LUPTĂ CU MIZERIA 


EA 
< 
PA 
= 
e) 
S 
S 
- 
se 
PA 
i 
N 
[89 


Spre toamnă, greutățile materiale personale au început să mă încovoaie, 
Nu mai aveam ghete, nu aveam haine, nici eu nici soția mea, care le purta pe 
cele de la 1924. De la tatăl meu nu mai puteam aștepta nimic, deoarece mai 
avea în afară de mine încă șase copii, toţi în școli, iar luptele pe care le dusese 
îl lăsaseră încărcat de datorii. Din leafa sa nu-i mai rămâneau decât câteva mii 
de lei, din care cu greu își putea duce o familie numeroasă. 

Atunci mi-am încordat puterile și m-am hotărât să mă apuc și eu de 
avocatură, cu gândul de a mă ocupa totodată și de mişcare. Mi-am deschis 
birou de avocatură la Ungheni, unde am lucrat cu secretarul meu, Ernest 
Comănescu, De acolo am parvenit să-mi realizez un mic, un foarte mic câştig, 
cu care să-mi pot acoperi lipsurile și puţinele pretenţii ale vieții mele și ale 
soției, Ttrecuseră acum 6 ani de când îmi limitasem viața la un strict necesar 
pentru existență. 

De 6 ani nu mai intrasem la teatru, la cinematografe, la betrării, la ba- 
luri, la petreceri. Iar acum, când scriu, sunt 14 ani de când nu am mai fost la 
vreuna din ele. Nu-mi pare rău. Dar îmi pare rău că, după o asemenea viață 
de restricţii, s-au găsit suflete care să mă atace pe temeiul că aș fi dus și duc 

, încă o viață largă. 
| În această sărăcie de ani de zile, ca şi în grelele încercări prin care m-a 
| us soarta, am avut un sprijin permanent în soția mea, care m-a îngrijit cu 


348 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA COpREANU 


credință, s-a împărtășit cu suferințe nenumărate, a dus lipsuri și a îndurat 
uneori chiar foamea pentru a mă ajuta să lupr mai departe. Îi voi purta tot- ! 
deauna recunoștință. 


PROFESORUL GĂVĂNESCUL PRIMEȘTE 
SĂCUŞORUL CU ȚĂRÂNĂ 


Este un suflet care ne urmărește de aproape. Pas cu pas. Se interesează 
de noi, Poate ne studiază. Este vorba de impunătoarea figură, a bătrânului 
profesor de pedagogie de la Universitatea din lași — lon Găvănescul. Profesor 
universitar din anul 1880. Odată ne-a spus: 

— “Tare aş dori să am şi eu un săcuşor cu țărână! 

La 10 decembrie 1928, l-am invitat acasă la noi și acolo, în mijlocul gru- 
pului de legionari, i-am predat săcușorul cu țărână ca dar din partea noastră. 

Bătrânul cu părul și sprâncenele albe a făcut ochii mari ca într-un mo- 
ment de mare gravitate. 

Şi după o clipă de tăcere: 

- Domnilor, nu sunt vrednic să primesc acest sfânt talisman decât în 
genunchi. 

Îl ia. Se așază încet în genunchi și se roagă. După el îngenunchem și noi 
în jurul lui, 

În această toamnă a anului 1928, după asalturile îndârjire ale naţio- 
nal-țărăniștilor, care amenintau cu „violență” și „revoluție, Partidul Liberal 
s-a prăbușit. 

Naţional-șărăniştii, după opt ani de lupte, învingeau. Dar în curând vor 
fi o decepţie pentru toată țara. Vor începe să fure, la fel ca şi liberalii. Vor în- 
cepe să facă „afaceri scandaloase", la fei ca și liberalii. Vor începe a „teroriza” cu 
jandarmii şi chiar împuşca pe adversari, sau pe cei ce-și vor manifesta nemul- 
țumirile, la fel ca și liberalii; îşi vor crea bancherii lor, la fel ca şi liberalii. 

Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenită a finanţei internaționale 
căreia vor începe să-i cedeze, rând, pe rând, contra unor împrumuturi, pe ani, 
pe zeci de ani, bogăție după bogăție românească. 


3-4 IANUARIE 1929 


Pentru aceste zile convocasem la Iași o adunare. Prima adunare a șefilor 
de cuib. Au venit între 40-50. Şedinșele s-au ţinut în casele generalului Ion 
Tarnoschi, care, acum, într-o emoţionantă ședință, plângând, a primit săcuşo- 

tul cu țărână în care era și sângele soldaților și ofițerilor săi. 

— Tare aş vrea să-mi dea Dumnezeu zile ca să văd şi eu ceasul mântuirii 
românești. Dar nu cred să pot ajunge până atunci, ne spunea el. 





a 
I 
VA 
— 
= 
LA 
fani 
ps 
e) 
74 
pă 
z 


















































E 
< 
Va 
= 
2; 
zi 
> 
[4 
= 
Z 
Du 
Ia) 





e E 


350 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Au mai depus, cu acest prilej, legământul o serie de legionari, în frun- 
te cu Spiru Peceli, invalid de război, Gheorghe Potolea, invalid în şarja de la | 
Prunaru, Nicolae Voinea şi alții. 

Din discuţiile pe care le-am avut și din rapoartele pe care le făcea fie- 
care din cei prezenți, reprezentând toate ținuturile, ne-am putut convinge că 
sistemul cuibului, neîntrebuințat la noi până atunci, poate prinde foarte bine. 
Desigur că sunt greutăți și neîndemânări inerente oricărui început. Dar mi-a 
fost suficient să aflu că într-un an, fără altă școală, ci numai prin îndemnurile 
și lămuririle date prin revistă, în toate regiunile ca și în toate straturile sociale, 
s-au înființat cuiburi răzlețe care funcționează. Mi-am zis: sistemul a reușit la 
examen. El este rodnic. 

Pentru mine, ședința de la 3-4 ianuarie a fost o verificare a propriilor 
mele măsuri de organizare. Nu ne rămânea decât să mergem cu statornicie pe 
această cale. 

Am constatat cu acel prilej că mişcarea prinde cu deosebire în rându- 
rile tineretului, Că sistemul de educaţie dinamic, educație odată cu acțiunea, 
este mult superior celui static. 

Vom continua deci, ca și până acum, acest sistem, încă un an, fără a în- 
cerca să luăm contact cu masele. Fără a ne gândi la vreo acțiune electorală. 

Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii. Un for compus din bătrâni 
de peste 50 de ani, intelectuali, țărani sau muncitori, care au trăit o viață de 
mare corectitudine, au dat dovadă de credinţă în viitorul legionar și de înţe- 
lepciune. Ei vor fi convocați în momente grele, ori de câte ori se va simți ne- 
voie de sfatul lor. Nu sunt aleși. Sunt indicaţi de șeful Legiunii și cooptați de 
Senat. Este cea mai înaltă treaptă de onoare la care poate aspira un legionar. 

Au format Senatul: Hristache Solomon, generalul dr. Macridescu, ge- 
neralul Ion Tarnoschi, Spiru Peceli, colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru. 
Tot aici în acest Senat își va avea locul său, peste câteva luni, ilustrul profesor 
universitar Traian Brăileanu, acela care mai târziu, peste cinci ani, în revista 
sa „Însemnări Sociologice”, va explica în cea mai înaltă formă științifică feno- 
menul legionar. 


SPRE MASELE POPULARE 
LA MOŢI 


Moţii trăiesc încă în munţii din mijlocul Ardealului. Vechi ca și munții, 
ei îşi duc viaţa de-a lungul secolelor, având întreaga lor istorie străbătută de 
două fire de foc: sărăcia — sunt singurii români și poate singurii oameni de pe 
pământ care n-au cunoscut, în toată istoria lor, o zi de bine și de belşug — și 
lupta pentru libertate. Toată viaţa lot a fost o luptă pentru libertate. Ei ne-au 
dat pe Horia, Cloşca și Crișan și au susținut revoluţia de la 1784; ei ne-au dat 


; pe Avram Iancu și au luptat la 1848. În munții lor, istoria cunoaște peste 40 


de răscoale contra stăpânirii ungurești; toate înnecate până la sfârșit în sânge- 
le lor. Dar dârzenia nu le-a fost înduplecată niciodată. 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În ultimul timp, glasul de tribun al lui Amos Frâncu și cela al | 
Căpitanului Emil Şiancu — ei înşişi moţi- răsună în pustiu ca un strigăt de | 
alarmă. 

În munți sunt mine de aur. Rând, pe rând, s-au îmbogățit și se îmbogă- 
ţesc exploatatorii, dar ei au rămas mereu fără haine și fără pâine: 


Munţii noştri aur poartă, 
Noi cerşim din poartă-n poartă. 


Srânca sură e goală. Pe ea nu crește nimic. Nici grâu, nici porumb. 
Singura avuţie e aurul din mâna exploatatorilor și singura posibilitate de trai 
stă în lemnul din pădure. 

O mie de ani a ținut calvarul stăpânirii străine. O mie de ani de răbdare, 
cu gândul că va veni odată România Mare, care-i va scăpa, care se va ocupa, 
în sfârșit, de soarta lor și de soarta copiilor lor. Care va repara lunga și omorâ- 
toarea nedreptate, care va veni să le răsplătească răbdarea milenară și suferința 
şi luptele. 

Numai cei ce n-au mamă nu știu ce-i mângâierea. Numai cei ce n-au 
patrie nu cunosc nici mângâierea, nici răsplata. Patria răsplăteşte rotdeauna 
pe copiii ei, pe cei ce au așteptat dreptatea ei și au crezut în ea, pe cei ce au 
luptat și suferit pentru dânsa. Cum nu-i va răsplăti și pe moți pentru nemăsu- 
rata lor răbdare, suferință şi vitejie? 

Dar după război, fiecare om şi mai ales fiecare om politic s-a ocupat de 
„el, de persoana lui. De situaţia lui materială, electorală, politică. Așa că pe 
moți i-a uitat. Cine se ocupă numai de „el, nu se mai poate ocupa de alții”. Și 
pe cine îl împresoară grijile prezentului, nu se mai poate situa cu gândul și sim- 
ţirea în istorie, pentru ca, lucrând în numele patriei, să aibă grijă de a înfăptui 
marile reparații și răsplăți istorice pe care aceasta le datorează vitejilor ei. 

Şi nu numai că au fost uitaţi, dar au fost lăsați pradă tuturor samsari- 
lor jidani care, în fugă după câştig, s-au infiltra în munții lor, unde niciodată 
piciorul străinului n-a putut să-i încalce, și le-au luat singura lor posibilitate 
de viață. Şi-au ridicat fierăstraiele până în creierii munților, doborându-le pă- 
durea şi lăsând numai stânca goală. 


O, Iancule, de ce nu-nvii 
Să-ţi vezi tu munţii tăi pustii! 


Îl cheamă în cântecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, să-şi vadă munții 
goi și „codrii rași” de cetele de „jidănași”. Sub stăpânirea României Mari, în 
zilele mult așteptatei izbânzi a neamului. 

Într-adevăr, ce tragedie înfiorătoare să reziști zece veacuri contra tutu- 
tot împilărilor şi să mori de foame și de mizerie în România Mare, pe care tu 
ai aşteptat-o timp de un mileniu! 

Pe ea ai așteptat-o. Ea ţi-a fost singurul sprijin moral ce te-a menți- 
Nut, Acum cade și această speranţă. N-a avut pâine, dar a trăit în nădejde. 





— 
9) 
/ 
psi 
m 
= 
a 
9; 
7 
pă 
pi 























= 
< 
Va 
= 
2; 
= 
2 
sd 
= 
4 
e 
= 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiv ZELEA CODREANU 


România Mare, pentru această populație, nu a fost o înviorare și un unt, 
o încoronare, după o mie de ani de suferință, cu mari răsplăți din partea nea- ! 
mului întreg. Pentru aceasta era nevoie de sufletul lui Ștefan cel Mare, nu de 
sufletul de pigmeu al politicianului român. Pentru ei, România Mare a fost o 
prăbușire în deznădejdea morții. 

Aceşti politicieni părează obrazul națiunii noastre. Căci un neam, pe 
deasupra oricăror interese, îşi are obligaţii morale de îndeplinit. Dacă nu şi le 
îndeplineşte, rămâne pătat. 

Înduioșat de scrisoarea unui învățător din Bistra, de lângă Câmpeni, 
m-am suit în tren să merg la faţa locului, Să văd și eu ce e acolo. 

Purtar de un tren mic, urcam cu inima strânsă pe văile glorioase ale 
Munţilor Apuseni, pe unde jucase moartea în zeci de lupte și pe unde umblă 
duhurile lui Horia și a lui Iancu, 

Într-o gară mă apropii de un ţăran. Un mo. Pe hainele lui erau cel pu- 
şin 20 de petice cusute. Expresie a unei sărăcii neasemuite, Avea de vânzare 
cercuri de lemn pentru vase, făcute de el. Le vindea pentru un preț de nimic. 
Cu ochii afundați în cap şi cu obrajii supți. O figură blajină. Privirea îi era 
sfioasă şi nefixată în vreun gând. Pentru cine cunoaşte, citeşte în aceşti ochi 
durerea și descoperă pe omul fămând. Omul chinuit de foame. 

În aceşti ochi blânzi, care inspirau milă, nu era nici o preocupare. Nici 
un interes pentru viaţă, 

— Cum o duceți pe aici? îl întreb eu. 

- Bine! Bine, mulțumesc. 

— Dar se face porumb, cartofi? 

— Da, se face. 

— Aveţi de toate, hrană... ? 

— Da, avem. avem... 

— Va să zică, n-o duceți rău? 

— Nu! Nut... 

M-a măsurat de câteva ori cu ochii, s-a arătat foarte puţin dispus la vor- 
bă, căci cine știe pe ce meleaguri de deznădejde îi zbura mintea și, în noblețea 
moştenită a rasei, nu voia să se plângă în fața unui om străin. 

În sfârșit, am ajuns Ja Bistra, M-am dus la învățătorul din sat, care-mi 
scrisese. Am stat o zi. Am intrat prin casele sărace ale moților. O spuză de 
copii așteptau zgribuliți câre două-trei săptămâni, câte o lună și mai bine, pe 
părinții lor plecaţi cu calul și căruța să le aducă câte un sac de mălai, în schim- 
bul cercurilor de lemn și ciuberelor pe care le lucrează și pe care apoi le vând 
Ja sute de kilometri, în regiunile unde Dumnezeu a fost mai darnic. 

Într-un an, moţul, câteva luni stă acasă și restul timpului după mălai 
pentru copiii săi. 

Îmi spune învățătorul: 

- Nici în timpul stăpânirii ungurești nu s-au putut așeza sttăini aici. 

| Acum însă, iată, s-a stabilit o cherestea a unei societăți jidăneşti din Oradea, 

| carea pus mâna pe păduri și le taie. Toată viața săracă și-o întrețineau moții, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 








din munca lemnului, făcând cercuri și ciubere. De acum, nici de acestea si vo 
mai avea parte. Sunt condamnați la moarte. 

De foame și de nevoi se duc şi muncesc la jidani, tăindu-și ei singur 
copacii din pădure, pentru 20 de lei pe zi. Atât îi rămâne moțului din toată 
bogăția care se scurge la vale în trenuri lungi. Și când se va termina lemnul din i 
pădure, se termină şi cu noi. Dar este ceva şi mai trist. Noi am trăit sute de p 
ani viață de virtute. Jidanii ne-au adus cu ei păcatele desfrâului. Sunt peste 30 
de jidani la această fabrică. Şi sâmbătă seara, când fac plățile, opresc pe fetele 
şi femeile moților, îşi bat joc de ele și fac orgii până dimineata. Boli morale și 
fizice ne macină satele alături de sărăcie şi mizerie. 

Şi nu poți zice nimic. Nu poți încerca nici o acțiune, deoarece acești jidani i 
sunt în raporturi de așa strânsă prietenie cu toți politicianii, încât sunt stăpâni 
E atotputernici. Autoritățile sunt la discreția lor, de la jandarmi și până sus. 

lar dacă încerci să spui ceva, eşti acuzat imediat „că îndemni la ură” pe o 
parte din cetățeni, în contra celorlalți cetăreni, „că tulburi armonia socială” și 
„buna înfrăşire” în care totdeauna au trăit românii cu „populația pașnică evre- 
iască. Că nu suntem „creştini', căci lisus Hristos a zis: Să iubeşti pe aproapele 
tău şi chiar pe cel care face rău, etc, 

O vorbă dacă spui, ești arestat ca „dușman al siguranței statului” şi ca 

ațățător la „război civil”. Eşti insultat și chiar bătut. Sunt stăpâni pe autorități 
şi crebuie să taci şi să priveşti la tot dezastrul neamului tău. Mai bine ne-ar 
lua Dumnezeu vederile, ca să nu mai vedem cu ochii noştri și să nu mai ştim 
j nimic. 
i Mie mi se urca sângele în cap și iar îmi trecea prin minte să pun mâna 
| pe armă, să mă ridic în munți şi să trag cu nemiluita în cetele de duşmani și 
de vânduți, dacă autorități româneşti și legi în România Mare, pot patrona 
asemenea crime în contta națiunii române, a onoarei şi a viitorului ei şi dacă 
aceste legi și autorități vândute i-au închis orice speranță de dreptate şi de 
mântuire românească. 

M-am întors la lași cu sufletul chinuit, încărcat de povara pe care tot 
neamul acesta o poartă asupra lui. 

Ce grozavă este înstrăinarea clasei conducătoare de popor, a clasei lui 
politice şi culcurale, 

Lireraţii și scriitorii își găsesc subiect de tratat în toate nimicurile. Cărţi 
peste cărți apar, Sunt pline vitrinele librăriilor de ele. Ce va zice viitorul despre 
aceștia, dacă pentru o tragedie istorică ca aceea a moților, petrecută sub ochii 
lor, ei n-au găsit nici un singur cuvânt care să fie în același timp şi un semnal 
de alarmă, pentru poporul ameţit de toată literatura scandaloasă care-l adoar- 
me și-i întunecă drumul viitorului și al vieții? 

Cum va trebui să privească neamul pe aceşti scriitori şi literați, a că- 
4 Tor misiune, cea mai sfântă, este tocmai aceea de a-i denunța primejdiile 
j Care-i amenință ființa fizică sau morală şi de a-i lumina căile viitorului? Și i 
|. Cumva trebui să fie privită această clasă conducătoare politică de „oratori” în : 
| Parlament și pe la toate răspântiile drumurilor, dezertoare de la obligaţiile ei 

d Eta de-a veghea asupra vieţii și onoarei neamului? 

































































CARTEA CĂPITANULUI 
Conanetiu ZELEA CODREANU 


Coborând cu micul tren de la Bistra spre Turda, în aceeași încăpere a 
vagonului s-a urcat şi directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care de 
abia îl mai țineau hainele și care dădea impresia unei vieți trăite în abundență. 
Nu cred că unul ca acesta, măcar o singură dată în viaţa lui, să A cunoscut ce 
este foamea. 

În stația următoare s-a mai urcat un tânăr cam de seama mea. Din pri- 
mele momente am înţeles că sunt cunoscuți și prieteni și se află în foarte bune 
raporturi şi că acest tânăr e român. 

Jidanul și-a curnat cafea cu lapte dintr-un termos și a scos niște bucăți 
de cozonac dintr-un pachet. A început să mănânce. Observam la el o poftă 
de lup. S-a repezit la mâncare înainte de a-l invita pe cunoscutul său. Imediat 
însă l-a invitat. Acesta a primit o felie de cozonac şi o ceașcă de lapte și a în- 
ceput a mânca puțin cam sfios, atătându- -se recunoscător și respectuos faţă de 
bogătașul jidan pentru „atenţia” pe care i-o arătase. 

Era pe la 5 dimineaţa. Însă nu se luminase bine. Vineri înainte de Paști: 
Vinerea Patimilor. Mă întrebam îndurerat: oare cine va fi fiind canalia aceasta 
de tânăr român, care în această zi, când toată lumea creştină ține post negru, 
mănâncă alături de jidan, alături de călăul românilor, cozonac? 

Din discuțiile între ei aflu că acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o 
poftă de vorbă nemăsurară. Tot timpul vorbea şi glumea. 

La un moment dat, scoare un patefon, aşezând rând, pe rând, plăcile 
şi-l pune să cânte. Tot ce-şi poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau 
într-un colț de vagon. Ascult fără a spune un cuvânt. Mă uit pe geam, Începe 
să se lumineze. Pe şoseaua de alături coboară, tăcuți și trişti, moții, mergând 
fiecare pe lângă capul calului său. Se duc la târg, la Turda, cu câte un sac de 
manga! în căruță, la 60 de kilometri să-l vândă şi să cumpere, nu haine noi, 
nu jucării, ci câteva kilograme de mălai, pentru ca să ducă de Paşti copiilor. 
Aceasta e toată bucuria pe care le-o pot face. 

Geme inima în mine de durere și de îngrijorare. Nu e de-ajuns că acești 
jefuitori le iau pâinea. Le pângăresc, le pălmuiesc, în această Vineri a Patimilor, 
sărăcia și credința. Trec cântând și batjocorind pe drumurile acestea de păti- 
mire milenară, pe care din respect pentru suferinţă și durere omenească, nici 
un om din lume nu poate păși decât în cea mai adâncă tăcere și bună cuviință, 
descoperit în fața poporului fămând şi rupt, care pășește rar, sub condamna- 
rea sorții nemiloase, 

Când s-a luminat de ziuă, patru ochi şi-au întâlnit privirile. Ai mei şi ai 
tânărului. Am înţeles că mă cunoscuse. Încurcat, nu-și mai găsea cumpătul. ÎL 
recunoscusem și eu. Fusese student naţionalist creștin pe la 1923. ÎI văzusem 
în primele rânduri ale unui grup studenţesc, manifestând şi cântând: 


5] 


2 
< 
7 
a 
S 
= 
i 
= 
e 
d 
z 
5) 
E 
la] 


Şi vom strivi jidanii sub călcâi 
Sau vom muri cu glorie etc. 


Mi-am zis, plin de amărăciune: dacă toți tinerii care luptă, vor ajunge 
| mâine așa, atunci neamul acesta al nostru, trebuie să piară — prin cucerire 


354 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


jidăncască, prin potop, prin cutremur, sau prin dinamită — nu interesează, dar 


crebuie să piară. 


VARA LUI-1929 


Am petrecut-o în două marșuri. Cu tinerii din Frățiile de Cruce din 
Galaţi şi Focșani și cu legionarii. 

Voiam să-i duc pe drumurile de atâtea ori bărătorite de mine, să tră- 
iesc cât mai mult cu ei, să-i observ, să-i srudiez, să vadă şi ei frumusetile ării 
acesteia. 

De data aceasta, ca şi în toate marșurile pe catre le voi face, voi căuta să 
dezvolt în tinerii legionari, în primul rând, voinţa. Prin marșuri lungi, încăr- 
cați de poveri, executate prin ploaie, vânt, căldură tropicală sau noroaie și în 
cadență și aliniere, cu ore întregi de interdicţie a vorbirii. Prin viață aspră, 
dormind în pădure și mâncând simplu. Prin obligaţia de a fi severi cu ei în- 
șiși, în toate privințele, începând de la ținută și gesturi. Prin crearea de obsta- 
cole pe care ei erau obligaţi a le învinge, escaladând stânci, trecând ape. 

Urmăream să fac dintre ei oameni de voință, care să privească drept 
şi să se comporte cu bărbăție față de orice greutate. De aceea nu permiteam 
niciodată ocolirea unui obstacol, ci numai depăşirea lui. 

În locul omului slab și învins — care se apleacă mereu la toate bărăile de 
vânt, om care covârșește, ca număr, în politică, ca și în celelalte ocupații — tre- 
buie să creăm neamului acesta un învingător. Neaplecat şi neînduplecat. 

Prin instrucția întrunită, voi căuta, în al doilea rând, să dezvolt conşti- 
inţa de corp, de unitate. Un duh al unității. Am observat că instrucția întru- 
nită are o mare influență asupra intelectului și psihicului unui om, punându-i 
în ordine şi în cadență mintea dezordonată și simţirea anarhică. 

Prin aplicarea de pedepse, voi căuta să dezvolt, în sfârşit, simţul respon- 
sabilicății. Curajul de a-și asuma fiecare răspunderea faptelor sale. Pentru că 
nimic nu e mai dezgustător decâr omul care minte și fuge de răspundere. 

Am pedepsit regulat fără exceptie, pentru orice abatere. La Vatra Dornei 
am pedepsit pe un tânăr, pentru că a provocat un conflict în parc. 

La Dorna-Cozăneşti s-a întâmplat ceva mai grav, nu ca efect, ci ca dezvă- 
luire de construcție sufletească. Patru tineri s-au dus la o cârciumă jidănească, 
au cerut sardele, pâine, vin și, după ce au mâncat bine, s-au sculat și, în loc de 
plată, unul dintre ei a scos revolverul, eroic, şi a amenințat pe jidan că îl împuşcă 
dacă spune ceva, sub cuvânt că este din grupul lui Corneliu Codreanu. 

L-am pedepsit. Tânărul, dacă-l voi lăsa așa, se va nenoroci el, nu jidanul 
căruia i-a furat o cutie de sardele. De altfel, în lumea legionară pedeapsa nu 
poate da naştere la supărare. Pentru că toți suntem supuși greșeli. Pedeapsa 

„ Înseamnă, în concepţia noastră, obligația pe care o are omul de onoare de a 
tepara greşeala sa. Odacă aceasta ispășită, omul este liber de povara ei ca și 
Cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 


IUVNOIDAT ANANAĂ 




















CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEuiu ZELEA CODREANU 


Această pedeapsă, în cele mai multe cazuri, este o muncă. Nu petru 
că munca ar avea un caracter de osândă, ci pentru că dă o posibilitate de a ! 
repara, printr-un bine, răul pe care l-ai făcut. 

De aceea, totdeauna legionarul va primi și va executa cu seninătate o 


pedeapsă. 


HOTĂRÂREA DE A PĂȘI ÎN MASSE 
8 NOIEMBRIE 1929 


Trecuseră mai bine de doi ani de când Legiunea luase hinţă. Cuiburile 
se înmulțiseră pe toată întinderea țării. Se simţea acum nevoia de a accen- 
tua, prin întrebuințarea și stimularea acestor mici forțe, mișcarea începută. 
Singura cale legală care putea să ne ducă la măsuri de stat pentru rezolvarea 
problemei jidănești, era calea politică. Ea presupune contactul cu masele po- 
pulare. Bun sau rău, acesta era drumul pe care legea ni-l punea la dispoziție și 
pe care, mai de vreme sau mai târziu, trebuia să pășim. Cu Lefter și cu Potolea 
am fixat prima întrunire publică legionară, în Târgu Berești din Nordul jude- 
țului Covurlui, pentru data de 15 decembrie. Hotărârea am luat-o încă de la 8 
noiembrie, când o nouă serie de legionari, veniţi din diferite părți ale țării cu, 
ocazia sărbătoririi patronului Legiunii, își depuneau legământul. 

În același timp l-am trimis pe Totu în județul Turda, pentru ca, îm- 
preună cu Amos Horaţiu Pop, să intensifice şi acolo propaganda legionară, 
pregătind şi o întrunire. 


a 
< 
VA 
2, 
te) 
3 
x 
z 
[ui 
S 
Pa 


15 DECEMBRIE 1929 


La 14 decembrie, seara, eram în Bereşti. La gară m-au așteptat Lefter, 
Potolea, Tănase Antohi și alșii. Târgul e un adevărat viespar de jidănime — 
casă îngrămădită lângă casă, dugheană lângă dugheană. Singura stradă trece 
prin mijlocul târgușorului. Noroiul până la glezne. Pe margini, niște trotuare 
de scândură. Am fost găzduiți la Potolea. 

A doua zi dimineața, mă întâmpină la ușă maiorul de jandarmi și 
procurorul, veniți de la Galaţi, să-mi pună în vedere că nu am voie să ţin 
întrunirea, 

Le-am spus: 

— Ceea ce pretindeți dumneavoastră nu e nici drept și nici legal. În țara 
aceasta toată lumea are dreptul să țină întruniri: nemți, unguri, turci, tătari, 
bulgari, jidani. Numai eu să nu am acest drept? Măsura dumneavoastră este 
samavolnică, Este înafara legii și nu mă voi supune. Voi ține întrunirea cu 
orice preț, 

În sfârşit, după mai multă discuţie, mi s-a aprobat să țin întrunirea, dar 


| să nu fac dezordini. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Ce era să fac? Ce dezordine? Să sparg casele la oameni? Era prima ine | 
întrunire publică. Nu aveam tot interesul ca ea să decurgă în cea mai perfectă 
ordine, pentru a nu-mi pierde dreptul de a ține pe celelalte? 

La ora fixată pentru întrunire s-a adunat un număr foarte mic de oa- 
meni. Abia vreo sută. De la ei am aflat că lumea ar Îi voit să vină multă, dar a 
fost oprită de jandarmi prin sate. 

Toată întrunirea a durat cinci minute, Un minut a vorbit Lefter, unul 
Potolea și restul eu. Am spus: 

— Am venit să ţin o întrunire. Dar autorităţile îmi opresc oamenii cu 
forța. În contra tuturor ordinelor voi ţine zece întruniri! Să mi se aducă un cal 
şi voi merge călare din sat în sat, prin toată plasa Horincei! 

Calul era de alrfel singura posibilitate de locomoție prin noroaiele ace- 
lea. Peste două ore mi s-a adus un cal și am plecat. După mine, pe jos, venea 
Lefter cu încă vreo patru legionari. Am ajuns în primul sat, la Meria. Acolo, în 
curtea bisericii, în câteva minute, lumea s-a adunat toată: bărbați, femei și co- 
pii. Le-am vorbit puține cuvinte și nu am desfăşurat nici un program politic: 

- Să ne unim cu toţii, bărbaţi şi femei, să ne croim nouă și neamului 
nostru altă soartă. Se apropie ceasul de înviere și mântuire românească. Cel 
ce va crede, cel ce va lupta și suferi, va fi răsplătit şi binecuvântat de neamul 
acesta. Vremuri noi bat la porţile noastre! O lume, cu sufletul sterp și uscat, 
moare, și alta se naște: a acelora cu sufletul plin de credință. În lumea aceas- 
ta, nouă, fiecare își va avea locul său, nu după şcoala, nu după inteligența, nu 
după știința, ci în primul rând după credința sa și după caracterul său. 

Am plecat mai departe. După vreo 4 kilometri, am ajuns în sat, la Slivna. 
Se înserase. Oamenii m-au așteptat însă în drum cu lumânările aprinse. În ca- 
pul satului mi-a ieșit înainte un cuib de legionari în frunte cu Teodosiu. Am 
vorbit şi aici. Pe urmă am plecat mai departe, spre satul Comănești, condus de 
cuibul de legionari din Slivna. Pe drumuri pe care nu mai fusesem niciodată. 

ȘI aici, de asemenea, oamenii m-au așteptat cu felinare şi lumânări, iar 
flăcăii — cântând. 

Oamenii mă primeau cu bucurie, fără deosebire de partide politice. Nu 
ne cunoscusem, dar parcă eram prieteni de când lumea. Dușmăniile se topi- 
seră. Eram o singură apă, un singur suflet, un singur neam. 

A doua zi dimineața, am plecat mai departe. De astă dată, nu mai eram 
singur. Trei călăreţi mă întrebaseră dacă mă pot însoți și am pornit împreună, 
În marginea satului vecin, Gănești, ne-am oprit la Dumitru Cristian. Om de 
vreo 40 de ani, cu o figură de haiduc uitătura pe sub sprâncene. Naționalist şi 
luptător din timpul mișcărilor studențești, el şi-a deshămat caii de la căruţă, 
şi-a pus șaua pe unul şi a pornit cu noi. În curând numărul nostru s-a mai 
mărit cu Dumitru și Vasile Popa, cu Hasan și Chiculișă. 

Tot mergând din sat în sat, numărul călăreților a ajuns la 20. Eram toți 
tineri între 25 și 30 de ani. Numai câțiva aveau între 35 și 40 de ani, iar cel 
mai bătrân era moș Chiculiţă din Cavadineşti, de vreo 45 de ani. Când ne-am 
făcut mai mulți, am simțit nevoia de un semn distinctiv, o uniformă. Dar pen- 
tru că nu aveam posibilități, ne-am pus cu toții, la căciuli, pene de curcan. Şi 





357 


ma 
Să 
Z 
— 
pi 
Cc 
m 
isi 
9 
Z 
> 
ei 















































CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZRLEA CODREANU 


așa intram prin sate cântând, Trecând în cântec și la trapul cailor, pe coamele 
dealurilor de lângă Prut, pe unde de atârea ori trecuseră și luptaseră strămoșii | 
noştri, se părea că eram umbrele acelora care apăraseră pe vremuri pământul 
Moldovei. Viii de acum și morţii de atunci eram același suflet, aceeaşi mare 
unitate, purtată de vânturi pe crestele de dealuri ale românismului. Vestea că 
sosesc s-a întins din om în om, prin toate satele. Lumea ne aștepta pretutin- 
deni, Pe cine întâlneam pe drum, ne întâmpina cu întrebarea: 

- Domnișorule, când veniți și pe la noi prin sat? Leri v-a așteptat lumea 
până noaptea târziu. 

În sate, când cântam sau vorbeam oamenilor, simțeam că pătrund în 
acele adâncuri sufleeşti nedefinite, acolo unde politicienii, cu programele lor 
de împrumut, nu putuseră să pogoare. Aici, în aceste adâncuri, am înfipt rădă- 
cinile mişcării legionare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni. 

Joi era zi de târg la Berești. La 10 dimineața am apărut pe creasta de 
deasupra târgului, 50 de călăreți. De acolo, în coloană de marș, cântând, am 
coborât în târg. 

Lumea ne-a primit cu mare însuflețire. Din casele creștinilor ieșeau ro- 
mânii şi ne turnau căldări cu apă în cale, după vechiul obicei, ca să ne meargă 
în plin pe drumul nostru. Ne-am dus din nou în curtea lui Nicu Bălan, unde 
ar fi trebuit să aibă loc prima întrunire. Acum eram peste 3 000 de oameni. 
N-am ţinut întrunire. Am dat călăreţilor, unora dintre ei, câte o amintire de 
la mine. 

Lui Nicu Bogatu i-am dat tabacherea mea, făcută în închisoarea de la 
Văcăreşti; lui moş Chiculișă i-am dat o zvastică. Pe Lefter și Potolea i-am 
numit în Consiliul Suprem al Legiunii, iar pe Nicu Bălan, în Statul-Major al 
Covurluiului. Pe Dumitru Cristian — șeful legionarilor de pe valea Horincei. 

Valea aceasta a Horincei, cu locurile și cu oamenii ei, mi-a rămas dragă. 
După Focşani, aici va fi al doilea stâlp al mişcări legionare. 


z 
< 
Z 
S 
3 
ta 
9) 
20 
z 
FR 


ÎN ARDEAL, LA LUDUȘUL DE MUREȘ 


Vineri, înainte de Crăciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre 
Luduş. Eram patru: Radu Mironovici, care conducea, Emil Eremeiu, un alt 
cunoscut și eu. Un ger grozav oprise trenurile pe drum, În noaptea aceea am 
îndurat un frig îngrozitor. Deși umpluserăm camioneta cu paie și intraserăm 
până la brâu în ele. Am făcut drumul Iași-Piatra-Neamţ- Valea Bistriţei. La 
ora 4 dimineaţa, eram pe crestele Munţilor Carpați. 

La 11 seara, în ajunul Crăciunului, după mai mult de 24 ore de mers, 
am ajuns la Ludușul de Mureș. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua 
zi ne-am: dus la biserică, apoi am vizitat orășelul. E mai mare decât Târgu 
Bereşti și situat la vreo 40 kilometri nord de Turda, capitala județului. Şi aces- 

E. de jidănime, fără însă a ajunge procentul de la Berești. Și aici Iuda, 


aşezat la târg, și-a întins pânza ca un păianjen peste întreg ținutul românesc. 


358 






















CaRTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 











În această plasă vor & prinși bieţii ţărani, vor fi învârtiți și ametiți și apoi supți 
de tat avutul lor. i 

În dimineața zilei a doua de Crăciun, am pornit. Întâi camioneta cu 10 
legionari, iar după ea, eu cu vreo 20 de călăreți: Amos, Nichita, Colceriu, pro- 
fesorul Matei și alții, toți cu pene de curcan la căciuli. 

Pe şosea ne întâlnea lumea și, neștiind despre ce este vorba, ne privea 
cu nedumerire. Dar noi mergeam parcă investiţi cu cea mai puternică autori- 
tate, căci simţeam că venim în numele neamului românesc, din porunca lui și 

entru dânsul. 

În Gheta, Gligoreşti, în Gura Arieșului, oamenii s-au adunat tot așa de 
mulți ca şi pe Valea Horincei. Nici lor nu le-am dus nici un program politic. 
Le-am spus numai că venim din Moldova ca să chemăm la înviere sufletul 
necăjit al românilor, căci o mie de ani de robie, de nedreptate și de mormânt 
ne-au fost de ajuns. România Mare s-a făcut cu multă jertfă, dar parcă stăpâ- 
nirea străină şi vechea nedreptate se prelungesc încă și dincoace de înfăptuirea 
acestei Românii. Zece ani de guvernări românești n-au reuşit să ne vindece 
rănile care ne dor și nici n-au reparat nedreptăţile seculare. Ele ne-au dat o 
unicate de formă, dar sufletul românesc ni l-au frânt în atâtea bucăți câte par- 
tide sunt. 

Învierea neamului acestuia clocoreşte sub pământ şi va izbucni în cu- 
rând, luminând cu lumina ei întreg viitorul și întreg trecutul nostru întunecat. 
Cel ce va crede, va fi biruitor! 

Din nou simțeam cum mă cobor în adâncuri. 

Deși la sure de kilometri distanță, deși în regiuni despărțite de seco- 
le prin granițe, și acolo am găsit același suflec, exact același, ca și pe Valea 
Horincei, de lângă Prut. Acelaşi suflet al neamului, peste care am înțeles că 
n-a putut fi trasă niciodară vreun fel de frontieră. EI a curs de la un capăt la 
altul al neamului, de la Nistru până la Tisa, fără ca să-i pese de frontierele așe- 
zate de mâna omenească, ca şi apa care în adâncuri curge pe sub pământ, fără 
ca să țină seama de gardurile pe care oamenii le-au făcut la suprafață. Acolo, 
în adânc, nu am găsit partide, nici vrajbă, nici ciocniri de interese, nici „oarba 
neunire, nici luprele între frați, ci unitate şi armonie, 

A treia zi de Crăciun, am plecat din nou. Ne-am oprit la o biserică și 
am făcut o rugăciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia și ai lui şi pentru 
Iancu, ca să știe și ei că noi pășim astăzi pe pământul pe care trupurile lor au 
fost chinuite și sfârtecate pentru neam. Era ziua Sfântului Ştefan. Am aprins 
O lumânare pentru sufletul lui Ştefan cel Mare, prin care neamul nostru s-a 
ridicat la cea mai mare înălțime a lui și pe care eu îl socor la înălțimea lui 
Napoleon, a lui Cezar şi Alexandru Macedon. Pe oriunde vor merge pașii 

„Tei, prin orice lupte voi intra, dacă deasupra mea voi simți umbra Sfântului 
Arhanghel Mihail şi dedesubt umbrele celor 20 de morți dragi ai familiei și 
mișcării legionare, în dreapta simt sufletul lui Ştefan cel Mare și spada sa. 


_ 
I 
m 
7 
- 
re) 
fe 
tm 
icţi 
3 
3 
z 
> 
x 
a 









































































































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


ÎN BASARABIA | 


La 20 ianuarie am trimis pe Totu, Crânganu, Eremeiu, însoțiți de o 
echipă cu camioneta, în judeţul Tecuci, iar eu, la 25 ianuarie 1930, eram din 
nou pe Valea Horincei, în mijlocul călăreților. La 26 seara, după ce am trecut 
prin Rogojeni, intrăm în Oancea. În ambele sate, suntem primiţi cu dragoste 
şi cu nădejdi, de mulțimea adunată. Suntem găzduiți în Oancea, la familia 
Antachi. A doua zi, luni — târg la Cahul. 

Să trecem în Basarabia. Aici jidanii sunt mulți și mai provocatori. Aici, 
ca şi în celelalte târguri basarabene, jidănimea e comunistă, dar nu pentru 
„iubirea de oameni”, ci numai din ură pentru statul român, pe care numai 
prin triumful comunismului, l-ar putea vedea doborât la pământ și pus sub 
călcâiul totalei stăpâniri jidănești. Triumful comunismului coincide cu visul 
iudaismului de a stăpâni și exploata popoarele creștine în virtutea teoriei „po- 
porului ales”, care stă la baza religiei jidănești. 

Seara, am făcut nişte cruci albe din pânză, de 20 de centimetri, pe care 
le-am pus pe pieptul călăreților. Mi s-a dat o cruce de lemn pe care o voi purta 
în mână. 

A doua zi, la ora 10 dimineaţa, în fruntea a 30 de călăreți, trec Prutul, 
mergând cu crucea în mână în contra puterii păgâne care sugrumă Basarabia 
creștină. După 4 kilometri intrăm în oraș. Creștinii ies din case şi vin după 
noi. Nu ne cunosc, dar ne văd cu cruci albe pe piept și cu pene la căciulă. 
“Trecem pe străzi cântând Scoală, scoală, măi române. 

Ne oprim în piață. Într-o clipă se adună în jurul nostru peste 7 000 de 
țărani. Nimeni dintre ei nu știe cine suntem şi ce vrem. Dar toți presimt că 
venim spre mântuirea lor. 

Încep să le vorbesc în aceeași limbă, ca pe Valea Horincei și în Turda. 
Dar după două minute poliţaiul Popov şi autorirășile străbat până la mine și 
mă opresc: 

— N-ai voie să ţii întrunire în piață publică... 

- Poporul român are voie oriunde în casa lui. Autoritățile strigau să nu 
vorbesc, oamenii — să vorbesc, 

— Oameni buni, le spun eu, așa este: legile ne opresc să ținem adunări în 
Piaţa publică. Să mergem la marginea oraşului sau într-o curte a cuiva. 

Fac semn călăreților şi pornim spre marginea orașului. Un cordon de 
sergenți opreşte mulțimea. Peste câteva minute îmi apare în față un detașa- 
ment de soldați cu baioneta la armă. În frunte un colonel, colonelul Cornea 
scoate revolverul şi mi-l pune în faţă: 

— Stai, că te-mpuşc. 

Mă opresc. 

— Domnule colonel, de ce să mă împușşti, căci nu am făcut nici un rău. 
Am și eu revolver, dar n-am venit să mă bat cu nimeni și mai cu seamă cu 
armata română. Toate argumentările mele au fost zadarnice. Am stat acolo 

, timp de aproape o oră, suportând toate insulele şi batjocurile posibile, Aș fi 
putut să răspund la fel și să mă lupr. Mi-a trebuit însă o răbdare de fier, ca să 


Ei 
Ș 
Vă 
4 
5 
= 
ă 
— 
3 
z 
= 
Z 
2 
a 





360 























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


nu cad întt-o situație și mai tristă, aceea de a mă lupta eu, naționalist român, | 


cu armata țării mele, în fața jidanilor comuniști. 

Colonelul a început să tragă cu sabia în noi și în cai, iar soldații să ne 
împungă cu baionetele. A venit prefectul. Am descălecat şi am plecat cu el la 
Prefectură. A fost un om civilizat. A venit şi colonelul. 

L-am spus: 

— Eu am respect pentru gradul dumneavoastră, de aceea nu v-am răs- 
puns. Dar nu-i nimic. Lunea viitoare ne întâlnim din nou în același loc, 

Am plecat. Un sergent mi-a dat calul, Cristian și Chiculiă mă aștep- 
tau, fără cai, la poartă. Şi-au adus și ei caii, am încălecat și am pornit înapoi pe 
unde venisem, alungați din urmă de polițiști întovărășiși de privirile batjocori- 
toare ale jidanilor. La marginea orașului, am găsit şi pe ceilalți călăreți amărâți 
și deprimați de înfrângerea avută. Mai departe, câțiva țărani s-au furișat din 
otaș, să ne întrebe, cine suntem. 

- Mergeţi și spuneți oamenilor că lunea viiroare venim din nou. Toată 
creştinăratea din judeţ să vină la Cahul. 

Suferisem o înfrângere. Acum nu mai puteam cânta, ne întorceam fără 
să mai vorbim unul cu altul. Ajunși la Oancea, am făcut zece afișe de mână 
prin care anunțăm, că luni, 10 februarie, vom veni din nou la Cahul. Acestea 
le-am trimis prin călăreţi în mai multe puncte ale judeţului. Ne-am întors la 
Gănești, acasă la Cristian, unde am ajuns pe la ora 12 noaptea, după un drum 
greu, prin întuneric de nu vedeam la doi pași înainte, bătuți în faţă de lapoviţă, 
iar în spate de amintirea înfrângerii, Am dormit la Cristian, A doua zi dimi- 
neața, am plecat la Bereşti. Acolo am scris un ordin către legionarii din Valea 
Hotincei, Galaţi, Iași, Bucureşti, Focșani și Turda, prin care le spuneam că am 
fost înfrânți la Cahul și că este, pentru noi toţi, o problemă de onoare de a ne 
reîntoarce acolo şi de a învinge. Că sunt chemați în număr cât mai mare. Locul 
de adunare — la Oancea, unde trebuie să fie prezenți cel târziu duminică seara, 
2 februarie. În acelaşi timp, am anunțat şi echipa Totu, Crânganu, Eremeiu, 
care se afla în județul Tecuci. Am scris de asemenea o scrisoare tatălui meu 
prin care-l rugam să vină să ne ajute. Legionarii mi-au strâns şi bani şi am 
plecat la Bucureşti. Acolo m-am prezentat domnului Toaniţescu, subsecretar 
de stat la Interne, 

I-am povestit cele întâmplare la Cahul și i-am cerut permisiunea de a 
ţine o nouă întrunire — cerere legală — luându-mi angajamentul desfășurării 
în cea mai perfectă ordine a acestei întruniri. Cu condiția de a nu fi provocat 
de autorități. După mai multe lămuriri pe care mi le-a cetut, ni s-a aprobat 
întrunirea, Nu aveam nevoie de aprobare. Nu cere legea acest lucru. Dar eu 
am vrut să mă pun la adăpost de orice interpretare tendențioasă. 

Duminică dimineaţa, am fost din nou la Oancea. Lefter s-a dus la 
Cahul, pentu a fixa cu autoritățile locul de adunare. 

În oraș era o mare fierbere. Autorităţile primeau vești ca țăranii se în- 


| cu miile din toate părțile județului, pentru a veni la adunarea din 
Cahul. 














DIVNOIDII AULNA] 


„Ea zi, 








-_ 
LA 
< 
PA 
m; 
”, 
5 
9 
:3 
—_ 
8) 
[4 
Z 

= 

= 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneELiu ZELEA CODREANU 


În cursul zilei, au sosit două camioane din Focșani, cu Hristache 
Solomon și Blănaru. Au sosit de la Turda Moga și Nichita, de la Iaşi — gru- ! 
pul de legionari cu Banea, Ifrim și părintele Isihie, din Galaţi — Srelescu cu 
frăția, un delegat al studenţilor legionari din Bucureşti și Pralea cu cuiburile 
din Folteşti. Apoi pe jos, cu căruțe și călări, bereștenii și legionarii din Valea 
Horincei, i 

A sosit și tatăl meu, Seara eram peste 300 de legionari care au fost în- 
cartiruiţi în Oancea, Şi încă mai soseau. 

Fiindu-mi teamă ca nu cumva să ni se desfacă podul de pontoane de 
peste Prut, făcându-ne astfel imposibilă trecerea, am dispus ca, în timpul nop- 
ţii, un grup de 30 de legionari să ocupe ambele capete ale podului. 

Luni dimineața, la ora 8, am trimis înainte un grup de 50 de legionari 
sub comanda lui Potolea, ca să intre în oraș pentru a face poliția adunării, 
Încre timp s-au făcut intervenţii pentru a ne opri întrunirea. Era o imposibili- 
tate. La ora 10 ne-am încolonat și am pornit, 

În linia I, călăreții în număr de 100, cu drapel, toți cu pene la căciulă. 
Muli în cămăși verzi. Fiecare avea pe piept o cruce albă făcură din pânză. 
Aveam înfătișarea unor cruciați, care mergeau în numele Crucii, în contra 
unei puteri păgâne, să scape pe români. 

În linia a II-a, veneau pedeștrii în coloană de marș, cu drapelul lor, 
peste 100 la număr. 

În linia a III-a, urmau vreo 80 de căruțe, încărcate cu câte 4-5 și 6 oa- 
meni, în majoritate locuitori din Oancea, de asemenea cu drapelul lot. 

Totul avea aspect de început de bărălie. 

Când am ajuns în marginea orașului, o mate de capete descoperite ne-au 
primit fără urale şi fără muzici, într-o impresionantă tăcere de biserică. 

Am trecut călări prin mijlocul acestei țărănimi. O parte plângea. 

'Țărănimea aceasta din întreaga Basarabie, nici ea nu a simţit nimic în 
bine după Unire. Căci ieşind de sub stăpânirea rusească, a intrat sub stăpâni- 
rea jidanilor. A fost lăsată pur și simplu pradă jidanilor. 

De 12 ani este exploatată și suptă de către comuniştii jidani, cum 
nici cel mai tiranic regim cunoscut în istorie, n-a exploatat vreo societate 
omenească, 

Orașele și târgurile sunt adevărate colonii de lipitori înfipte în trupul 
istovit al țărănimii. 

Şi, culme a nerușinării, tocmai aceste lipitori s-au transformat în lup- 
tători împotriva exploatării poporului, în contra terorii care apasă poporul. 
Aceştia sunt comuniștii din Basarabia şi din România. 

Şi mai mult: aceste lipitori pline de sângele supt al românilor, întrețin, 
în presa lor în frunte cu, Adevărul” și „Dimineaţa', următorul limbaj: 

„Noi am trăit şi trăim (lipitorile!) în cea mai bună frăție şi armonie cu 
poporul român"; 
| „Numai niște dușmani ai poporului, dușmani ai țării, nişte extremiști 
| de areapra, vot să strice această armonie”, 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConngLiU ZELEA CODREANU 


Erau pe locul întrunirii peste 20.000 de ţărani. Desigur, cea mai mare 
adunare de oameni pe care o văzuse de la începutul ființei sale acest oraș. Fără 
manifeste, fără ziare şi fără propagandă. Întrunirea s-a ţinut într-o mare so- 
lemnitate. De o parte, erau așezați, în linie, călăreții, de altă parte — coloana 
legionarilor pedeștri. 

Țărănimea a ascultat, descoperită. Nici un cuvânt, nici un gest n-a tul- 
burat această solemnitate, De astă dată colonelul Cornea n-a mai apărut la 
întâlnirea dată. YA 

Am spus acestei țărănimi basarabene, pe care o vedeam că așteaptă un 
cuvânt de mângâiere și pe care n-o adusesem eu aici, în numărul acesta co- 
vârșitor, ci marile ei dureri, că noi nu vom lăsa-o uitată în robia jidănească, în 
care zace astăzi. Că ea va deveni liberă, stăpână pe rodul muncii ei, stăpână pe 
pământul ei, stăpână pe țara ei. Că zorile zilei celei noi a neamului se arată. Că 
în lupta începută, ea să dea numai credință — credință până la moarte — și va 
primi, în schimb dreptate și mărire. 

Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Banea, Ifrim, preotul Isihie, Victor „i 
4 Moga, Târziu, Hristache Solomon. La urmă a vorbit timp de două ore, tatăl E 
; meu, desăvârşit ca limbă populară, stil şi adâncime. 
| Apoi am sfătuit țărănimea să se împrăștie prin sate, în cea mai perfectă 
linişte şi ordine, atrăgând atenţia că noi am face cel mai mare serviciu jidani- 
lor, dacă această impunătoare adunare s-ar sfârşi prin o cât de mică dezordine. 
Lumea voia să ne ducă cu ea. Din toate colţurile ni se striga: 

— Dumnezeu să vă ajute! 

Urmăriţi de dragostea acelor ţărani, am plecat la Oancea, de unde 
ne-am despărţit, Din acest moment al adunării de la Cahul, tatăl meu a in- 
trat în mișcarea legionară. Lumea s-a împrăștiat în perfectă ordine. Triumful 
nostru era mare, mai ales prin liniştea și ordinea în care se desfășurase şi se ij 
terminase totul. Jidanii din Cahul aveau însă nevoie cu orice preţ de scandal, J 
de tulburare, de dezordine. Pentru ca să compromită acțiunea și să poată de- | 
termina măsuri în contra ei din partea guvernului. | 

Văzând însă că oamenii se îndreaptă liniștiți către casă, doi jidani, de- | 
sigur puşi de rabin, au spart geamurile unui magazin, propriul lor magazin. | 
Ar fi ieșit de aici, în presa din Sărindar, „Dimineaţa” şi „ Adevărul”; „Mari de- 
vastări la Cahul”, „Câr pierde ţara în fața străinărății etc., dacă autoritățile și 
p Oamenii noștri nu i-ar fi surprins asupra faptului și n-ar fi fost duşi la Poliție. 

Am dat acest caz de mică importantă, în sine, dar de o imensă impor- | 
tanță pentru cei care vor să înțeleagă și să cunoască sistemele de luptă diavo- i 

| 








sv; 
Vă 
Lei 
pei 
e 
5 
pia 
bă 
= 
i 
Z 
> 
r=i 














leşti ale jidanilor. Ei sunt în stare să dea foc la un oraș întreg, pentru ca, arun- 
ă când propria lor faptă în spatele adversarului, să compromită o acţiune, care 
i altfel ar duce la rezolvarea completă a problemei jidăneșşti. i 

Arrag deci atenţia legionarilor, ca să nu se lase provocați, căci noi, nu- 
mai prin cea mai perfectă ordine, vom triumfa. Dezordinea nu înseamnă con- 
Ă | Hictul nostru cu jidanii, ci însemnă conflictul nostru cu statul. Or jidanii aici 
i vor ne împingă, în permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai | 


363 


































z 
a 
VA 
lo) 
ii 
ia 
> 
[4 
2, 






























CARTEA CĂPITANULUI 
ConanELiu ZELEA CODREANU 


puternic, noi, atrași sau împinși în luptă cu statul, vom fi măcinați, iar i ver] 
rămâne mai departe ca niște privitori imparțiali. 

La lași, mă aștepta în poartă câinele meu Fragu, pe care-l aveam de 
la 1924, martor la toate încercările și luptele prin care trecusem de atunci 
încoace, 

Aici mi-am rezolvat chestiunile curente de organizare, corespondență 
cu cuiburile, pe care mi le prezența în regulă, Banea, șeful corespondenței le- 
gionare. Banea începuse a prinde bine felul meu de a vedea, în timp de doi ani 
de corespondenţă, încât putea rezolva foarte multe chestiuni singur, în această 
perioadă în care veneam rar la Iași. 


DIN NOU ÎN BASARABIA 





N-am putut rămâne acasă decât o săptămână, deoarece țăranii din 
Basarabia au trimis delegaţi, scrisori și telegrame după mine, Ei s-au legat cu 
atâta nădejde de mișcarea aceasta, cu atâta sfințenie, cum nu-și poate cineva 
imagina. 

În două săptămâni, de la prima intrare în Cahul, vestea despre legionari 
s-a dus ca fulgerul prin toată masa creștină a Basarabiei de jos. Din sat în sat, 
până la malul Nistrului. Vestea unui început de mântuire din sclavia jidăneas- 
că a aprins inimile bieșilor țărani. 

Îşi legaseră până arunci nădejdea de Partidul "Țărănesc, crezând că ei, 
țăranii, când va veni la putere acest partid al lor, vor căpăta dreptate. Dar după 
8 ani de chinuri, de lupte, de nădejdi în acest partid, au descoperit ceva îngro- 
zitor pentru sufletul lor: că ei au fost trădaţi, înșelați, că în dosul numelui de 
partid țărănesc se ascund interesele jidănimii. Partidul „La țăranul român cu 
perciunii de jupân,, așa îl botezase profesorul Cuza. 

Te cuprindea jalea să fi văzut această strivire de credinţă în inimile ță- 
rănimii, în momentul în care, după 8 ani, a înțeles că buna ei credinţă fusese 
înșelată, 

Iată-ne deci din nou la Bereşti și apoi cu mașina pe malul Prucului, la 
Rogojeni, unde mă așteptau peste 200 de călăreți, sub conducerea lui Ștefan 
Moraru și a lui moș Coșa. Adunați de prin toate satele din jur. 

— Să mergem până la Nistru, spune unul. 

- Da! Vom merge, îi răspund. 

Acum îmi încolțește pentru prima oară gândul să fac o expediţie în stil 
mare, cuprinzând toată Basarabia de Sud, de la Tighina la Cetatea Albă. 

Întors la laşi, mă muncește mereu acest gând: cum aș putea face să stră- 
bat Basarabia până la Nistru? 

O singură problemă e grea: cum aș putea proceda ca să nu se opună 
autoritățile, să nu ne batem cu statul, cu armata? 

Atunci mă gândesc să lansez o nouă organizație națională, pentru 

| combaterea comunismului jidănesc, în care să intre și Legiunea Arhanghelul 























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Mihail şi oricare alte organizaţii de tineri, peste deosebirile de partide. În mo- 
dul acesta socoteam că ne vom putea strecura în Basarabia. 

Ce nume să-i dăm noii organizații? Discut cu legionarii în sala căminu- 
lui. Unii spun: „Falanga Anticomunistă”, alții, alte denumiri. Crânganu spune: 
„Garda de Fier”. 

— Acesta să fie ! 

Acum pregăteam această acțiune anticomunistă, nu antimuncitoreas- 
că. Pentru că eu, când zic comunişti, înțeleg jidani. 

Pentru a obține autorizarea intrării în Basarabia, înlăturând astfel con- 
Aictele cu autoritățile, peste câteva zile, m-am prezentat în audienţă la dom- 
nul Vaida-Voievod, pe atunci ministru de Interne. De la lonel Brătianu, era al 
doilea om politic de talie mare pe care-l vedeam. 

M-a reţinut trei ore. Am înțeles ca era greșit informat și asupra noastră, 
şi asupra problemei jidăneşti, pe care nu o cunoștea în adevărata ei lumină. 

Pe noi ne credea niște tineri zvăpăiaţi, care vrem să rezolvăm problema 
jidănească prin spargeri de geamuri. l-am explicat atunci cum vedem noi pro- 
blema jidănească. Cum ea este o problemă de viață și de moarte pentru ro- 
mâni. Cum numărul lor e copleşitor şi inadmisibil, cum au desfiinţat clasa de 
mijloc, oraşele româneşti. I-am spus proporția dintre creştini şi jidani la Bălți, 
Chişinău, Cernăuți, laşi, pericolul pe care-l reprezintă în școli, amenințând cu 
înstrăinarea clasei conducătoare româneşti și cu falsificarea culturii noastre. 

I-am explicat și modul cum vedem noi rezolvarea. A înțeles din primul 
moment despre ce este vorba. Dat, deși unui om de valoarea sa nu-i trebuie 
mult ca să înțeleagă esența lucrurilor, totuși eu cred că el nu ne va putea înțe- 
lege niciodată complet, pentru că așa e în fitea lucrurilor: ochii de la 1890 nu 
mai văd la fel cu cei de la 1930. Sunt chemări, sunt îndemnuri, sunt porunci 
mute, pe care numai tineretul le aude și le înțelege pentru că numai lui i se 
adresează. Fiecare generaţie cu misiunea ei în lume. De aceea, poate, nu avea 
suficientă încredere în noi. 

Am obținut aprobarea marșului în Basarabia, după ce, bineînțeles, 
mi-am luat angajamentul că se va păstra cea mai perfectă ordine. 

Peste câteva zile am făcut un manifest către tot tineretul țării. 


FRĂMÂNTĂRI ÎN MARAMUREȘ 


Între timp încep mari frământări în Maramureș. 

Un alt colț de țară românească, peste care moartea își întinsese aripa. 
Acolo, jidănimea a cuprins satele. A pus stăpânire pe pământuri, pe munți, pe 
stânele din munți. Românii, ajunşi în stare de sclavie, se retrag tot mai mult în 
fața năvălirii iudaice şi se sting încet — încet, lăsând moșiile lor, moștenite de 
la Dragoş Vodă, în mâinile năvălitorilor. Nici un guvern nu se mai interesează 
de ei, nici o lege nu-i mai apără. 

La începutul lui iunie 1930, la poarta casei mele de la Iași, se opreşte o 
căruță cu doi cai. Din ea se coboară doi preoți, un țăran și un tânăr. 


a: 
PA 
=] 
lei 
id 
pi 
ii 
= 
jo) 
Zi: 
> 
=. 






































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Îi primesc înăuntru. Se recomandă, preot ortodox lon Dumitrescu, | 
preot unit Andrei Berinde şi țăranul Nicoară. 





— Venim cu căruța din Maramureș. De două săptămâni suntem pe drum; 
suntem amândoi preoți în Borșa, unul unit și altul ortodox. Nu mai purem de 
mila nenorociților de români din Maramureş. Am făcut memorii peste memorii. 





- Le-am adresat pe unde ne-a tăiat capul: Parlament, guvern, miniştri, regență. 
De nicăieri, nici un răspuns. Nu știm ce să mai facem. Am venit cu 
căruța până aici, la laşi, să rugăm studențimea română să nu ne lase. Vorbim 
în numele a mii de țărani din Maramureș, care au ajuns la disperare. Suntem 
preoții lor. Nu putem închide ochii la ceea ce vedem. Ne moare neamul. Și ni 
se frânge inima de milă. 





I-am găzduit câteva zile și le-am spus: 

— Singura soluție pe care o văd este să-i organizăm și să încercăm a le 
ridica moralul. Ei să ştie că nu duc singuri lupta; că noi îi sprijinim; că luptăm 
pentru ei și că soarta lor depinde de biruința noastră. 

În urmă le-am trimis pentru organizare pe Totu şi Eremeiu. lar mai 
târziu, pe Savin şi Dumitrescu-Zăpadă. Mii de țărani din Borșa și din toate 
văile se înrolau în organizație. 

Jidanii şi-au dat seama de primejdia unei renaşteri româneşti şi au înce- 
put a provoca. Văzând că sistemul nu le reuşeşte, atunci au recurs la un mijloc 
infernal. Au dat foc Borşei, aruncând vina asupra românilor, Ziarele jidănești 
au început, imediat să ţipe. Să ceară măsuri energice contra românilor, care 
vor să facă progromuri. 


L4 
» 
< 
Z 
9 
hai 
3 
2) 
jad 
Z 
i 
at) 





Preoții amândoi au fost atacați de jidani, batjocoriți, loviți și apoi alun- 
gași mai mulți kilometri și bătuți cu pietre. La urmă au fost arestați ca agitatori 
| şi închişi amândoi în temniţa din Sighetul Marmaţiei. De asemenea, au fost 
arestați Savin și Dumitrescu-Zăpadă și câteva zeci de țărani fruntaşi. Lotu şi 
Eremeiu au fost și ei arestați la Dorna și închişi în arestul de la Câmpulung. 
„Adevărul” şi „Dimineaţa” încep o adevărată canonadă de minciuni şi de infa- 
mii puse în sarcina preoților şi a arestaților. 

“Toate protestele noastre — telegramele, memoriile etc. — n-au nici un 
rezultat din cauza țipetelor, larmei și presiunilor jidăneşti. 


i MARȘUL ÎN BASARABIA 
20 IULIE 1930 


În vederea marșului pe care urma să-l facem, dau un „ordin de marș” pe 
| care-l public în „Pământul Strămoșesc”. 
Extrag din el: 


366 | 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConNELIU ZELEA CODREANU 


CAMARAZI, “] 


1. Mergem să trecem Prutul în sunetul vechiului imn al uni- 
rii românești: Hai să dăm mână cu mână, cei cu inimă ro- 
mână. 

Mergem să facem o vizită satelor între Prut şi Nistru, să le du- 

cem cântecele noastre şi să legăm frăţie de legionari cu urmașii 

lui Ștefan cel Mare şi Sfânt; 

2. Durata marșului, o lună; 

3. Formaţie pe 7 coloane puternice, la interval de 20 de kilo- 
metri; 

4. Trecerea Prutului prin 7 puncte. Coloana din dreapta cu 
direcția și obiectivul de atins: Cetatea Albă, coloana din 
stânga, direcţia și obiectivul: Tighina; 

5. Modul de înaintare, marșul pe jos de la Prut până la 
Nistru; 

6. Data plecării, 20 iulie, dimineaţa. Trecerea Prutului, la 
ora ce se va anunţa. 


În momentul în care jidănimea a luat cunoştintă de faptul că noi vrem 
să intrăm în Basarabia pentru a trezi conștiința românilor, presa jidănească 
a pornit în contra noastră un uragan de atacuri. Calomnii, minciuni, ațâțări 
s-au abătut fără încetare timp de o lună peste noi. 

Aceste atacuri s-au îndreptat deopotrivă şi în contra domnului Vaida. 
Jidanii cereau ca domnul Vaida să fie imediat debarcat de la ministerul de 
Interne, mai mult „dat peste bord”, pentru îndrăzneala de a fi aprobat ca noi, 
tinerii români, să intrăm în Basarabia pentru a duce un cuvânt românesc de 
bine, de mângâiere, de nădejde, părinților și fraşilor noștri de peste Prut. 

Basarabia e dată economicește și politiceşte în stăpânirea absolută a 
jidanilor. Orice încercare de dezrobire românească, orice atingere a acestei 
negre stăpâniri este considerată ca o crimă. Sub presiunea atacurilor și unelti- 
rilor presei jidăneşti, marșul în Basarabia a fost interzis, tocmai în ziua în care 
legionarii porniseră din toate părțile spre Prut. 

Am făcut atunci următorul protest pe care l-am lansat în capitală: 


LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 
GARDA DE FIER 


UN APEL ȘI UN AVERTISMENT 
ROMÂNI DIN CAPITALĂ, 
| Marşul Gărzii de Fier, care trebuia să aibă loc în Basarabia, a fost 
oprit. Inamicii unei Românii sănătoase şi puternice a triumfat. Jidănaşii 
din Sărindar, de la „Lupta”, „Adevărul, „Dimineaţa”, aceşti otrăvitori 





au; 
7 
= 
ei 
[i 
S) 
Zi 
> 
= 
































_ 
“4 
< 
VA 
s 
9 
e) 
[să] 
> 
2 
2 
7, 
N 
= 


i 


CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZELEA CODREANU 


ai sufletului românesc, de o lună de zile ameninţă, de o lună de zile in- 
sultă, de o lună de zile ne pălmuiesc sufletele, aici la noi acasă. 

Din căpușe înfipte în sânul acestei naţii, s-au transformat în 
monopolizatorii înţelegerii intereselor superioare ale patriei şi cenzu- 
ratorii nepoftiţi ai tuturor actelor de guvernământ. 

La Turda, au cerut guvernului să ne oprească demonstrația, 
sub motiv că se aprinde Ardealul; la Cabul, că se începe revoluţia în 
Basarabia; la Galaţi, că se vor naşte măceluri şi pogromuri. 

Pretutindeni au rămas nişte provocatori ordinari, Legiunea 
păstrând o ordine şi o disciplină desăvârşită. 

Astăzi ne îndreptam spre Nistru, pentru ca să întoarcem 
Basarabia cu faţa spre Bucureşti, 

Dar acestor mercenari ai comunismului nu le convine aceasta. 
Basarabia trebuie să rămână pradă bolsevișmului și să privească spre 
Moscova, pentru ca ei să continue a teroriza cu provincia dintre Prut 
şi Nistru întreaga politică a României. 


ROMÂNI, 

Politicianismul venal şi pervers, acest putregai care ne infectea- 
ză viața, îi secondează, din calcul meschin de interes electoral și din- 
tr-un înjositor spirit de servilism, în opera lor, de dezmembrare a țării 
și înstrăinare a pământului nostru strămoșesc. Spirit şi calcul care au 
dat România, de 60 de ani încoace, pe mâna veneticilor de peste bo- 
tare. 

Priviţi! se mişcă astăzi mucenicii din Maramureş şi 
Bucovina! Îşi plâng pe drumuri amarul de robire în care i-a aruncat 
ticăloşia tuturor conducătorilor de ţară; nu pentru că i-ar fi uitat, ci 
pentru că i-au vândut. 

Nu vi se pare cel puţin straniu că nu s-a găsit un singur glas 
în această ţară, care să vină cu un cuvânt de mângâiere pentru ei? 
Şi nu vi se pare cei puțin o neruşinare, a reduce toată chestiunea din 
Maramureş la „instigatorii” Nicolae Totu şi Eremeiu? Ei sunt vino- 
vaţii? Dar politicianismul care a înşelat în fiecare zi de 12 ani nu este 
vinovat? Dar sute de mii de venetici, Jidani, care au venit peste capul 
lor ca lăcustele, să le ia pământul rămas de la strămoşi şi să-i robeas- 
că, aceştia nu sunt instigatori şi provocatori? Dar domnii din Sărindar 
care necinstesc mândria noastră de stăpânitor în ţara aceasta, aceştia 
nu sunt provocatori? 


ROMÂNI, 

lată un exemplu tipic din care se poate vedea, adevărata cauză 
a „dezordinilor” din Bucovina şi Maramureș. 

„Universul” din 17 iulie 1930 publică următoarea statistică: la 
Cernăuţi: copii în vârstă de școală, curs primar: 12 277 din care ro- 


| mâni (băieţi şi fete) 3 378, iar restul de 8 825 străini. Ce dovadă de 


] 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZBLEA CODREANU 


copleșire a elementului românesc din nordul ţării mai doriţi? Unde vo- să] 
iţi să fugă din fața acestei năvale uriaşe şi ucigătoare, sufletul neamului 
românesc? Îl bârfiți şi îl loviți şi-l ofensaţi că s-ar ridica pentru pâine şi 
„situaţie economică proastă, când în realitate el se înalţă cutezător, să 

apere ființa românismului la graniţa de Nord. Pentru ce nu s-a găsit 

nici un bărbat politic să-i spună Maiestăţii Sale adevărul: 


„MĂRIA TA, 

Nenorociţii aceștia nu cer pâine. Cer dreptate! Cer eliberarea 
sufletului românesc care trage să moară, înăbuşit în Maramureş şi 
Bucovina. Cer măsuri în contra sutelor de mii de jidani, ghiftuiţi, 
rotunzi și albi ca viermii, care-i sfidează în fiecare zi în sărăcia lor, 
sub protecția tuturor autorităților româneşti”, 


Desigur, ştiu ei bine, domnilor ziarişti, că nu prin manifestări 
violente vor putea rezolva o asemenea problemă; dar, ajunși la limi- 
ta de pe urmă a răbdării, ei vor să impună o conducere românească 
României, să forțeze legiferarea românească: legi de protecţie a ele- 
mentului românesc în România. 


DOMNILOR DIN SĂRINDAR, 

Poate vreţi ca prin insultele neîncetate cu care răniţi sufletele 
românești, să mă vedeţi într-o bună zi în fruntea sfinților răsculați 
din Maramureș? Să ştiţi că clipa aceea v-a sunat ceasul şi v-a sunat şi 
scândura! 

În orice caz, dacă legile vi se par insuficiente, ca să vă poată do- 
moli, eu vă declar că am destulă putere pentru ca să vă pun la locul 
vostru şi să vă fac să înţelegeți în ce ţară trăiţi. 

Dacă nu vă liniştiţi, voi chema în contra voastră tot ce este viu 
în țara asta, botărât să lupt prin toate armele pe care mi le va pune la 
dispoziție mintea. 


ROMÂNI, 

O Românie nouă nu poate ieși din culisele partidelor, după 
cum România Mare n-a ieşit din calculele politicienilor, ci de pe câm- 
piile de la Mărăşeşti şi din fundul văilor bătute de grindina de oţel. 

O Românie nouă nu poate ieși decât din luptă. Din jertfa fii- 
lor săi. 

De aceea, nu politicianismului mă adresez astăzi. Ci ție, 
Soldat. Înalţă-te! Istoria te cheamă din nou! Aşa cum eşti. Cu mâna 
ruptă. Cu piciorul frânt. Cu pieptul ciuruit. Lăsaţi-i pe nepuţincioși 


şi pe imbecili să tremure. 
| Voi, daţi lupta cu bărbăţie. 


369 


"7 
= 
- 
p=i 
zi 
G 
C 
VA 
3 
zi 


























CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


În curând, Garda de Fier, vă va chema la o mare întrunire în "7 
Bucureşti întru apărarea maramureşenilor, copiii lui Dragoș Vodă şi 
a bucovinenilor, fiii lui Ștefan cel Mare și Sfânt. 

Scrieţi pe steagurile voastre: „Străinii ne-au copleșit. Presa în- 
străinată ne otrăveşte. Politicianismul ne omoară”, 

Sunaţi din trâmbiţe alarma. Sunaţi dih toate puterile. 

În clipa când duşmanii ne copleşesc şi politicienii ne vând, ro- 
mâni, strigaţi cu înfrigurare ca pe potecile munţilor în ceasurile de 
furtună: 


PATRIA! PATRIA! PATRIA! 
Corneliu Zelea Codreanu 


Șeful Legiunii 


ATENTATUL CONTRA MINISTRULUI ANGHELESCU 
IULIE 1930 


În seara zilei în care afişasem manifestul, mă găseam la Centrul studen- 
ţesc. Stăteam de vorbă cu câțiva studenți. Își face apariţia și tânărul Beza, La 
un moment dat, își scoate insigna organizaţiei „Vlad Țepeș și o aruncă: 

— De astăzi înainte, nu mai am nimic cu „Vlad Țepeș, îmi dau demisia. 

Pe mine, gestul nu m-a impresionat. Întâi, pentru că Liga „Vlad Țepeș” 
mi s-a părut ceva neserios și cu atât mai mult tineretul „Vlad Ţepeş”, despre a 
cărui existență m-am îndoit chiar din primul moment. O demisie din acest 
tineret mă lăsa complet rece. 

După mai multe minute, tânărul intervine din nou în discuţie, spunând 
că ar voi să devină legionar, dacă eu n-aș avea vreo obiecție. I-am dat un răs- 
puns vag, care să ocolească un refuz. Dogma legionară îmi impune rezervă la 
orice nouă cerere de intrare în Legiune și cu atât mai mult în cazul de față. 

Cu câteva săprămâni înainte, îl mai văzusem pe Beza la un mic restau- 
rant, unde mă întreba dacă n-ar fi bine să-l împuște pe Stere. Nu l-am luat în 
serios nici atunci, 

La plecare m-a invitat să dorm la el. Am refuzat. M-am culcat la me- 
diciniști. A doua zi pe la 12, aud strigând pe vânzătorii de gazete: „Atentatul 
contra Ministrului Anghelescu”. Cine? Beza. Cum? A tras câteva focuri fără 
să-şi atingă victima decât superficial. 

De ce? Nu ştiam. Mă interesez. Aud: conflict între macedoneni şi 
Anghelescu pe rema Legii Dobrogei noi, prin cae se calcă interesele Românilor 
din Dobrogea. Pe Anghelescu nu l-am cunoscut niciodată, după cum nu-l cu- 
nosc și nu l-am văzut nici până în ziua de astăzi. Peste două zile sunt chemat 
a instrucție. În buzunarul lui Beza s-au găsit manifeste ale Gărzii de Fier. 
Explic judecătorului de instrucţie și dau o declarație. Nu am nici o cunoștin- 

ă şi nici o legătură. Nu cunosc nici măcar mobilul care l-a îndemnat. Mi se 


ță 
| dă drumul. Mă gândesc: cum poate cădea năpasta pe om. Dacă aș fi primit 


E 
< 
2 
si 
S 
> 
% 
z 
LL 
[= 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


invitaţia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autorul moral. Orice i iiiieae 
expus de mine întru apărare ar fi fost de necrezut, Mai ales că faptul coincidea 
cu oprirea marşului în Basarabia. 

A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc în „Dimineaţa” cu titlul 
pe jumătate de pagină: „Corneliu Codreanu înfierează fapta lui Beza”. Rămân 
uluit. Mă duc la judecătorul de instrucție şi-i spun: 

- Domnule judecător, sunt foarte mirat că a putut ieși, de aici, de la 
dumneavoastră, dintr-o instrucție secretă, o informaţie inexactă. Eu nu am 
înfierat fapta lui Beza. Nu am eu chemarea de a înfiera fapta lui Beza! 

— N-am dat nici o informaţie. Sunt invenții de ale presei. Dar por să 
fiu eu călcat în picioare de presa jidănească? Chiar dacă am cunoscut pe ci- 
neva numai câteva minute, chiar dacă nu am avut nici un fel de legătură cu 
el, nimeni nu mă poate forţa ca să mă reped ca o canalie asupra lui, într-un 
asemenea caz şi să-l înfierez. Nu vreau. Poate s-o facă toată lumea, afară de 
mine, pentru că nici nu știu despre ce este vorba şi pentru că trecutul meu, în 
care am fost pus în aceeași situație de a trage, mi-a luat dreptul de a înfiera pe 
alții. Voi face un nou avertisment. 

În aceeași zi am tipărit un manifest pe care l-am împrăștiat în capitală: 


AL DOILEA AVERTISMENT 

Deoarece presa a îndrăznit din nou să mistifice adevărul, sus- 
ţinând că eu aş fi „înfierat” gestul lui Beza, ţin să dau următoarele lă- 
muriri: 

Dacă domnul ministru Anghelescu o fi având motive de a fi 
apărat, cred că cel puţin tot atâtea motive are şi tânărul Beza, atât în 
fața justiţiei, cât şi în fața sufletului românesc. 

Declar că nu înţeleg să iau apărarea celui dintâi, înfierând pe 
cel de-al doilea, ci că voi apăra pe tânărul Beza şi cauza lui cu toată 
căldura sufletului meu şi cu toată puterea. 

Iar voi, din Sărindar, înscrieţi pe răbojul răfuielilor apropiate al 
doilea avertisment. 

Corneliu Zelea Codreanu 


În urma acestor două avertismente raporturile mele cu domnul Vaida 
s-au rupt. Domnul Vaida s-a supărat pe mine. Eu nu puteam însă proceda 
decât așa cum îmi dicta conștiința, 

Chemat din nou la instrucție, am fost arestat. ată-mă, așadar, din nou 
în dubă spre Văcăreşti. În aceeași dubă mai erau încă șapte tineri cu care fac 
cunoștintă: Papanace, Caranica, Pihu, Mamali, Anton Ciumeti, Ficata și 
Ghetea. Făcuseră un manifest de solidarizare cu Beza. Am pășit din nou pe 
sub aceleași porți, ca şi acum 7 ani în urmă, cu ceilalți camarazi şi printr-o în- 
tâmplare am fost dus în aceeași celulă în care stătusem atunci. A doua zi, am 

Bin în biserică și am vizitat icoana Sfântului Arhanghel Mihail, de la care 


am pornit acum 7 ani, când eram copii. 








TUYVNOIDAT NI. LNId 




















a 
i 
< 
Va 
Ş 
e) 
RA 
3 
În 
3 
zi 
ÎI 
a 

(83) 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoanELiu ZELEA CODREANU 


Aici, în închisoare, am cunoscut bine pe acești tineri aromâni, plecaţi 
din munții Pindului. Cultură aleasă, o înaltă sănătate morală, buni patrioți. | 
Construcţie de luptători şi de viteji. Oameni de jertfă. 

Aici am cunoscut în de aproape marea tragedie a macedo-românilor, 
această ramură românească, ce de mii de ani, singură, izolată în munții ei, își 
apără, cu arma în mână, limba, naționalitatea şi libertatea. 

Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumeti, pe care Dumnezeu l-a ales, 
pentru sufletul său bun şi curat ca roua, să fie, prin tragica sa moarte și chinu- 
ire, cel mai mare martir al mişcării legionare, al României legionare. 

Acolo gândurile și inimile noastre s-au înfrățit pentru totdeauna. Vom 
lupta împreună pentru neamul nostru întreg din Pind şi până dincolo de 
Nistru. Nici plângeri, nici petiţii, nici intervenții pe la toare guvernele, surde 
pentru Românii de peste hotare sau de aici, ci numai o națiune românească 
puternică și stăpână va putea rezolva toate problemele româneşti de pretu- 
zindeni. Arunci, acești români, răzleţi în lumea largă, vor fi aduşi în ţară. Căci 
este nevoie de sângele lor, al tuturor, aici, unde românimea se luptă cu moar- 
zea. Şi e bine să se ştie că, în această luptă, au putut exista guverne care au 
deschis porțile țării pentru miile de jidani și care în același timp, au interzis 
intrarea în țară a românilor de peste hotare. 

“Toate forțele oculte erau în joc, pentru ca, ptesând asupra Justiţiei, să 
obțină condamnarea mea. 

Noua mea arestare și încarcerare la Văcărești a creat o stare de mare 
satisfacție în rândurile jidănimii. Sunt atacat şi insultat în toate foile de orice 
jidănaș obraznic. Mă atacă și foile românești din slujba partidelor, pentru ca 
să complacă jidanilor. 

Mi se fixează termenul de judecată. Încep aceleași pregătiri. Aştept ca 
Nelu Jonescu, care mă apără în toate procesele, începând de la 1920, să vină 
de la ași. La rugăminţile studenților s-a mai înscris în apărarea mea și dom- 
nul Mihail Mora. 

Procesul meu este, ca totdeauna, un asalt iudaic pentru a se obține o 
condamnare. O cât de mică condamnare, cer jidanii de la „Adevărul. Numai 
ca să poată spune că mișcarea condusă de mine este anarhică, uzând de mij- 
Joace ilegale de acțiune. 

Mişună jidanii pe sălile Ministerului de Justiţie cu tot felul de inter- 
venții. În fața lor magistratura română stă dreaptă și neînduplecată. Sunt 
achitat. 

Procurorul face însă apel, Sunt reținut mai departe la Văcăreşti. 

Presiunile şi intervenţiile puterii iudaice se măresc. Sunt dus din nou 
la judecată. Procurorul Praporgescu, la judecarea apelului, pentru a face pe 
placul acestei puteri, m-a așezat în boxă cu escrocii, hoţii de cai şi pungașii de 
buzunare, Trei ore i-a judecat pe aceştia, în care timp am fost obiectul privi- 
rilor ironice și sfidătoare a zeci de jidani. La urmă abia s-a luat procesul men. 
Am fost din nou apărat de domnii Mihail Mora şi Nelu Ionescu. Procesul s-a 


| terminat cu o nouă achitare. După aproape o lună și jumătate de închisoare, 


am fost eliberat. Am plecat acasă, 





CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


După acestea, cu Nelu Ionescu, Gârneaţă, Moţa și Ibrăileanu, am por. | 

pit cu camioneta la Sighetul Marmaţiei, să ne interesăm de soarta celor doi : 

reoţi care se aflau închişi într-o mizerie înspăimântăroare. Nu venea nimeni 
să-i vadă, să le aducă de mâncare. Preotul Dumitrescu avea soția bolnavă şi doi 
copii mici. O casă, fără pâine, fără bani, fără medicamente, din mila oamenilor. 
Soartă de preoți creştini, ridicați întru apărarea crucii, a bisericii și a neamului 
loc! La fel de tristă era și soarta celorlalți 10 ărani fruntași, arestați. 

Afară, jidănimea triumfa. Se strângeau bani în ţară și străinătate, 
Guvernul dădea bani pentru „nenorociții de jidani”, de la Borşa, pentru ca 
să-și facă case noi din piatră, cu etaj, în timp ce bieţii țărani români mănâncă 
pâine din făină de lemn amestecată cu rumegătură de ovăz. 

Eu, care am văzut atunci acest Maramureș românesc, gemând și zbă- 
cându-se în ghearele morţii, nu pot decât să îndemn pe toți oamenii poli- 
tici, pe toți membri învățământului, pe toți preoții, pe studenți, ca și pe elevii 
de şcoală, ca și pe toți procurorii umanităţii, care vin să ne cenzureze viața 
politică: 

— Mergeţi cu toții și vizitaţi Maramureșul. Puneţi arbitru pe orice om 
din lumea întreagă, să răspundă dacă e admisibil ca, în Țara Românească, să 
se petreacă cu românii ceea ce se petrece în Maramureș. 

După patru luni de zile, preoții au fost transportaţi în închisoarea din 
Satu Mare. Acolo s-a judecat procesul lor, în care mai erau implicați 50 de 
țărani şi țărănci cu copii în brațe şi 20 de de jidani. 

Au pledat în procesul acestora profesorul Cătuneanu, Ion Moţa, un 
avocat din localitate și eu, pentru români, și patru avocați jidani pentru cei 20 
de acuzaţi ai lor. După opt zile, cu toții au fost achitați, deoarece tot ce li se 
pusese în sarcină nu era adevărat. 


DIZOLVAREA LEGIUNII ARHANGHELULUI 
MIHAIL ȘI A GĂRZII DE FIER 
11 IANUARIE 1931 


Între timp, domnul Vaida, sub presiunea atacurilor jidăneşti, a fost scos 
de la Ministerul de Interne şi, tot prin aceeași presiune, înlocuit cu domnul 
Mihalache, care prin manifestările din ultimul timp lăsa să se întrevadă că nu 


se va sfii să întrebuințeze, față de noi, metode de „mână tare”. Acest moment 
sosise, 


Tânărul Dumitrescu-Zăpadă, care fusese arestat la Sighet, exasperat 
de minciunile, atacurile, injuriile, presei jidănești, fără să întrebe pe nimeni, 
fără să spună un singur cuvânt cuiva, ia un revolver pe care-l găsește la întâm- 
plare, pleacă la Bucureşti, intră în cabinet la Socor şi trage un foc de revolver 
in acesta, Revolverul însă era stricat. La al doilea glonț s-a defectat. 

Era în timpul sărbătorilor Crăciunului, după un an de zile, în care timp, 
NU Stătusem acasă nici o lună. Voiam să fac sărbătorile în familie. Eram la 


IUVNOIDII DAILNA 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Focșani, pregătindu-mă să plec spre casă, când citesc în ziare cele întâmplare | 
la Bucureşti. Am fost imediat chemat la judecărorul de instrucție, Papadopol. ! 
S-a dovedit că nu aveam nici un amestec în cele întâmplate, Mi s-a dat dru- 
mul. Am plecat din nou la Focșani, unde din ordinul domnului Mihalache și 
fără nici un motiv, am fost înconjurat de poliţie, în casă la Hristache Solomon 
și timp de opt zile n-am putut ieși afară. i 

Domnul Mihalache dizolvase Garda de Fier și Legiunea, printr-un jur- 
nal al Consiliului de Miniștri. S-au făcut percheziţii la toare organizaţiile, 
s-au ridicat toate scriprele, s-au sigilat sediile. Acasă la Iași, precum și la Huși, 
mi s-au răscolit până și pernele și salrelele. Pentru a cincea oră mi se răvășea 
casa, luându-mi-se tot ce era în legătură cu mişcarea, până la cele mai mici 
însemnări pe care le aveam, Saci întregi, plini de acte, scrisori, hârtii, au fost 
ridicate din casele noastre și duse la Bucureşti. Dar ce puteau să găsească la 
noi ilegal sau compromițător ? Noi lucram la lumina zilei şi tot ce aveam de 
spus, spuneam în gura mare. Credinţa noastră ne-o mărturiseam tare în faţa 
lumii întregi. 

De la Focșani, la 9 ianuarie, am fost dus de agenți la Bucureşti, şi acolo, 
după un interogatoriu de 12 ore, arestat şi trimis iar la Văcăreşti. Au mai fost 
aduși a doua zi legionarii din județele în care lucrasem mai mult: Lefter — de 
la Cahul, Banea — de la ași, Srelescu — de la Galaţi, Amos Pop — din Turda, 
“Totu şi Dănilă. 

O nouă lovitură aspră dată în moalele capului, unei organizații româ- 
nești, care nu făcuse nimic ilegal, ci numai încercase să-și ridice fruntea în 
contra hidrei iudaice. O nouă încercare a neamului acestuia de a se ridica, prin 
tineretul său, din robie, se prăbuşea sub loviturile unui român, ministru de 
Interne, în aplauzele unanime ale jidănimii din țară şi din străinătate. 

Şi de această dată, furia pentru nimicirea noastră s-a pornit necruță- 
toare. Nici un mijloc n-a fost cruțat pentru a ne distruge. Nici o infamie. Şi nu 
eram vinovați cu nimic. Pătrundeau până la noi foile jidănești care ne atacau 
cu violență, bătându-și joc de noi și de adevăr; iar noi nu puteam face nimic, 
Nu puteam răspunde nimic. 

Cu brașele încrucișate între patru pereți de închisoare, priveam cum 
merg asupra noastră insulte și acuzații peste acuzații, care de care mai 
grozave. 

Pentru a arăta măsura infamiei presei jidoveşti din acea vreme, este su- 
fcient ca, din multiplele încercări făcute cu intenția de a ridica în contra-ne 
opinia publică și de a forța condamnarea noastră, să redau următotul fals or- 
dinar săvârșit de ziarul „Dimineaţa” şi apoi reprodus și comentat de celelalte. 

Atrag atenția că niciodată n-am conceput, scris şi iscălit un asemenea 
ordin. Nu-mi aparține nici un cuvânt. El este pe de-a întregul născocit de 
jidănime. 

ÎI reproduc în întregime astfel cum a apărut cu comentariile ziarului 


| „Dimineaţa”: 


E 
= 
z 
9 
3 
LI 
2 
£ 
| mal 
e 
e. 












CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZBLEA CODREANU 


UN DOCUMENT EDIFICATOR 

În legătură cu scopurile şi mijloacele uzitate de organizaţia 
Arbangbelul Mihail, suntem în măsură să publicăm un document 
senzațional emanat de la Legiunea din Iași. 

Este vorba de o circulară trimisă la Câmpulung și Luduşul 
Mare de către legiunea Arhanghelul Mihail din capitala Moldovei: 


„Legiunea Arhanghelul Mihail 
Sediul laşi (Râpa Galbenă) 
Căminul Cultural Creştin 
245/930 ad circulandum 
Copie 
Pentru răspunsuri adresaţi 
Corneliu Zelea Codreanu 
Strada Florilor 20, laşi 
— prin cifru către — 
Batalionul II Câmpulung 
Batalionul 111 Luduşul de Mureş 


Avem onoare a vă aduce la cunoştintă următoarele: 

Luând în considerare că autoritățile civile cât şi cele militare au 
slăbit în vigilenţa lor prin faptul că noi am intervenit pe lângă unele 
personagii sus-puse — atât din Ministerul Internelor, cât şi din (e vor- 
ba de o altă autoritate înaltă n. red.) — trebuie ca să dublăm forţe mari 
de propagandă şi instigații abuzând de această ocazie, care nu suntem 
siguri că într-o bună zi din nou nu se va întoarce contra noastră. Prin 
urmare fără nici o ezitare şi pierdere de timp, veţi face următoarele: 

1. Veţi întocmi tablouri de companii și plutoane de toți legio- 
narii care au depus jurământul. Aceste tablouri le veţi îna- 
inta Legiunii până la 1 noiembrie celor care se vor centra- 
liza apoi pe regiuni; 

2. Batalionul II va convoca la Câmpulung pe principalii con- 
ducători: Robota, Popescu, Șerban, Despa, iar absolut în 
secret pe comisarul Nubert, Vatra Dornei și pe șeful postu- 
lui Poiana Stampei, Păduraru Gheorghe. Le veți comunica 
că Legiunea a luat dispoziţii în schimbarea planului de lu- 
cru. De acum se va lucra prin conspirații absolut în secret, 
nu veţi mai ţine întruniri publice și nici propagandă, veți 
lua contact mutual cu toţi legionarii şef; de cuiburi, punân- 
du-le în vedere să menţină aceeași stare de revoltă între ţă- 
rănime. 

Lovitura decisivă se va da în toamna aceasta cu ocazia schim- 


bării guvernului Mironescu; 
L_ 3. Batalionul III, veți convoca pe domnul profesor Matei, 
Moga Victor, Moga Tănase și comandantul plutonului 


375 


”I 
ic) 
VA 
— 
= 
(os) 
A 
boi 
e 
ke) 
Id 
> 
ai 








e 
id 
< 
pă 
£ 
ei 
IE: 
=) 
fn 
Pa 
= 
tă 
ati 


CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneuiu ZBLEA CODREANU 


din Grindeni; din Urca, veţi chema doar pe comerciantul dei 
Moldovan. În secret se va chema sergentul instructor jan- 
darm Constantin, de la postul Luduş, comunicându-le (ca 
la Batalionul 11); 
De două ori pe săptămână veţi scoate tineretul legionar la 
exerciţii pe teren (islaz) sau alte locuri, pregătindu-l şi ex- 
plicându-i măreţul nostru scop, îmbărbătându-l; 
Şeful Marelui Stat-Major pe lângă Batalionul III va ter- 
mina cât mai repede posibil cu lucrările ce a fost însărcinat 
verbal şi cu ordinul secret nr. 7/1930. În cazul că ecrazitul 
nu a fost îndeajuns, veţi cere din nou persoanei cunoscute; 
Prin corespondenţă veţi încunoştiinţa şi pe domnul dr. Iosif 
Ghizdaru de la Sighişoara, despre cele de mai sus, trimi- 
țându-i şi un raport detailat asupra activităţii din Luduş 
— la Sighişoara va lua fiinţă Batalionul IV, sub conducerea 
domnului dr. Ghizdaru. 

Acest ordin îl veţi arde imediat după primire. 

Fiţi prudenţi, o armată de spioni jidani s-au pus în urmărirea 
acţiunii noastre — nu staţi de vorbă şi nu primiţi pe nimeni care nu 
are semnătura mea. 

Sus inimile, trăiască Legiunea și cu Dumnezeu înainte! 


Iaşi, 7 octombrie 1930, 
Comandandantul Legiunii, 
(s5s.) Corneliu Zelea Codreanu 
Șeful Statului- Major și secretar, 
(ss.) Gârneaţă” 

Reiese clar din această circulară că Legiunea Arhanghelul 
Mibail a pregătit acțiuni criminale apropiindu-şi pentru aceasta pe 
unii dintre funcţionarii publici. 

Deşi tardiv, autorităţile sunt deci datoare să identifice pe ab- 
solut toți funcţionarii publici care s-au pus în serviciul criminalei ac- 
țiuni a Legiunii Arhanghelul Mihail şi să aplice sancţiunile cele mai 
severe. 

Îmi dădeam seama că situația era grea. Organizaţia dizolvată, sediile 
sigilate, percheziţii prin toate părțile. 

Opinia publică, zăpăcită complet în fața țipetelor jidanilor și înmărmu- 
rită de acuzațiile pe care aceștia ni le azvârleau, înclina să creadă de adevărate 
toate aceste odioase înscenări. 

Pe deasupra, în închisoare, mizerie, frig, umezeală, lipsă de aer și de 
lumină, lipsă de aşternut. Trebuia o mare intervenţie ca să putem căpăta nişte 
paie pentru a pune în saltele și niște rogojini pentru a acoperi igrasia de pe 
pereți. 

1931 începuse în închisoare sub ploaie de minciuni, de insulte şi de 


| lovituri ale jidanilor. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


l-am dus, şi de rândul acesta, pe noii camarazi care mă întovărășeau în 
noua mea încercare, să vadă icoana și toate locurile pline de amintiri pentru 
mine. 

Era greu, desigur, și pentru ei. Dar răspunderea lor nu era decât pentru 
ei şi cu mult mai mică. Ținta care trebuia sfărâmată și nimicită eram eu. 

Simţeam cum din nou se adună nori negri deasupra noastră, cum din 
nou și cu mai multă îndârjire se prăvăleşte asupra noastră o lume dușmană, 
care vrea să ne piardă. 

Singurul sprijin, în mijlocul acestor infernale uneltiri și uriașe asalturi, 
Lam găsit numai în Dumnezeu. Începem să postim post negru, toate vinerile. 
Jar în Recare noapte la ora 12, să citim Acatistul Maicii Domnului. 

Afară, legionarii din capitală în frunte cu Andrei lonescu, Jon Belgea, 
Iordache, Doru Belimace, Victor Chiruleseu, Corigă, Horia Sima, Nicolae 
Petrașcu, lancu Caranica, Virgil Rădulescu, Sandu Valeriu, fac sforțări uriașe 
pentru a lumina opinia publică derutată de presa Sărindarului. 

Și în același timp devotatul și neclintitul Fănică Anastasescu — nelipsit 
de la toate încercările prin care am trecut — caută să ne îmbunătățească starea 
materială din închisoare. 

Îată vina ce mi se punea în sarcină, prin: 


MANDATUL DE ARESTARE NR. 194 


Având în vedere actele de procedură penală adresate contra lui 
Corneliu Zelea Codreanu, avocat din Iaşi, în etate de 31 de ani, pre- 
venit că a comis faptul că a încercat a întreprinde o acţiune împotri- 
va formei de guvernământ statornicită prin Constituţie şi a încercat a 
face agitațiuni din care putea rezulta un pericol pentru siguranţa pu- 
blică prin organizarea unei asociaţii Legiunea Arhanghelul Mihail 
— Garda de Fier, având ca scop întronarea unui regim dictatorial, ce 
urma să fie impus la un moment voit de el, prin mijloace violente, în 
care sens partizanii erau pregătiţi și îndemnați, prin instrucţie cvasi- 
militară, ordine, directive şi cuvântări, precum și prin publicații, afișe, 
embleme, discursuri în întrunirile organizate sau întrunirile publice. 

Având în vedere că acest fapt e prevăzut de articolul 11, alini- 
atul II, din Legea pentru reprimarea unor noi infracţiuni în contra li- 
niştii publice, cu închisoare de la 6 luni până la 5 ani și cu amendă de 
la 10.000 la 100.000 de lei și cu interdicţia corecțională. 

Considerând că din cercetările făcute rezultă sarcini şi indicii 
grave de culpabilitate contra lui Corneliu Zelea Codreanu și că pentru 
a împiedica pe numitul să nu comunice cu informatorii şi martorii ce 
urmează a fi audiaţi cum şi cum şi în interesul siguranţei publice, este 
În interesul instrucției ca numitul inculpat, până la noi dispoziţii să fie 
deţinut în casa de opreală. 

Ascultând şi concluziile domnului procuror Al. Procop. 
Dumitrescu şi dispoziţiile articolului 93 procedura penală, 











_ 
e: 
Z 
= 
eu 
azi 
PN 
e; 
PA 
> 
i 











377 





z 
« 
Z 
= 
si 
9 
ri 
> 
se 
Z 
a 
să 


CARTEA CĂPITANULUI 
Conneiru ZELEA CovREANV 


Pentru aceste motive: ] 
Mandăm tuturor agenţilor forţei publice ca, conformându-se le- 
gii, să aresteze și să conducă la casa de arest de la Văcăreşti, pe Corneliu 
Zelea Codreanu... 
Dată în cabinetul nostru astăzi, 30 ianuarie 1931. 
Judecător de instrucţie, 
Ștefan Mihăescu 
(Dosar nr. 10/1931) 


PROCESUL 
VINERI, 27 FEBRUARIE 1931 


Ploaia aceasta de acuzaţii a durat neîncetat 57 de zile, răspândindu-se 
zilnic, în milioane de foi, în sate și orașe. Nici o posibilitate de răspuns, De ni- 
căieri, nici o rază de nădejde. Nimeni n-are putință să ne ia apărarea și să de- 
nunțe complotul jidănesc pentru condamnarea şi îngroparea noastră și a miș- 
cării. Privim cum autoritățile, procurorii, siguranța și acest domn Mihalache, 
ministru de Interne, care, deşi cu toții știau — din cercetările pe care le făcu- 
seră — că nu suntem vinovați cu nimic, că nu s-a găsit nici un depozit de mu- 
niții, arme, dinamite etc., cu toate acestea se complăceau în această situație de 
infamie, lăsând pradă insulei și batjocoririi jidăneşti niște oameni arestați, 
care nu se puteau apăra. 

Fiind în joc siguranța statului, ar fi avut elementara datorie să linişreas- 
că opinia publică, dând un comunicat, prin care să fi spus că nu este adevărat 
că siguranța statului ar fi descoperit depozite de muniții etc. și că țara ar fi fost 
în ajunul unui război civil. 

În mijlocul acestei situații, ni se fixează procesul pentru vineri, 27 
februarie. 

O parte din avocați sunt de părere să se amâne procesul, din cauza at- 
mosferei încărcate și să punem martori cel puţin din lumea organelor de sigu- 
ranță, care să fie forțate, sub jurământ, să declare adevărul. 

Refuzăm propunerea. Ne judecăm fără nici un martor. Prezidează 
domnul Consilier Buicliu, ajutat de domnii judecători G. Solomonescu și |. 
Costin, procuror, domnul Procop Dumitrescu. 

Ne apără profesorul Nolică Antonescu, domnii Mihai Mora, Nelu 
Ionescu, Vasiliu-Cluj, Moţa, Gârneașă, Corneliu Georgescu, Ibrăileanu. 

Lumea și magistrații aşteaptă să vadă apărând dovezile în contra noas- 
tră, bombele și depozitele de muniții, dinamite, ecrazite și arme. Nimic, ab- 
solut nimic, Într-o jumătate de oră după interogatorul nostru, toată această 
farsă infamă s-a prăbuşit. În sfârşit, am putut să vorbim, înnecaţi de indignare, 
care 2 luni, ceas cu ceas, se concentrase în noi. Tot barajul acela de minciuni 
se frângea în fața adevărului. Toate lanțurile cu care ne legaseră, cădeau. Am 
fost apăraţi în mod strălucit de avocații noştri. Procesul a continuat și a doua 
zi. Pronunțarea s-a amânat câteva zile. 




















CaRTEA CĂPITANULUI 
ConNEIIU ZELEA ConREANU 


La termenul fixat, am fost duși din nou la Tribunal, unde ni s-a cizi 
sentinţa de achitare cu unanimitate (sentința penală nr. 800). | 

lată în ce termeni a caracterizat sentința de acuzare acțiunea pentru 
care Legiunea Arhanghelul Mihail fusese tradusă în fața judecății, după ce 
mai înainte fusese dizolvată: 


Având în vedere că din cele arătate de domnul prim-procuror 
se constată în fapt din dosar că într-adevăr se recrutau aderenţi numai 
dintre oameni hotărâți, bărbaţi, femei și copii, printre plugari, elevi; 
că se vorbeşte de cuiburi de legionari sau „vulturi albi” de pildă; că e 
vorba de un stagiu, jurământ sau legământ, de cinci legi fundamenta- 
le, dintre care una a secretului; că legiunea este organizată milităreşte 
cu o uniformă, cu un centiron, cu o eșarfă, cu programe de educație fi- 
zică şi instrucție militară, exerciţii de semnalizare şi cunoaştere a al- 
fabetului Morse etc. 

Nu se constată însă că cei ce recrutau și cei recrutaţi au între- 
prins vreo acţiune împotriva actualei forme de guvernământ statorni- 
cită prin Constituţie și nici nu au întreprins vreo acţiune din care să 
rezulte vreun pericol pentru siguranța statului. Că simplul fapt al con- 
stituirii într-o asemenea organizaţie nu poate constitui o infracţiune, 
chiar dacă în concepția unora ea ar prezenţa un pericol, când, atâta 
vreme cât organizarea n-a fost ocultă, autoritatea administrativă ar fi 
putut interveni, fie, oprind-o, fie, dizolvând-o. Că chiar în ipoteza în 
care s-ar stabili că organizația a copiat modelul fascist ca formă de al- 
cătuire, încă prin asta membrii ei nu pot fi consideraţi pasibili de pe- 
deapsa pe care o prevede textul pentru care sunt trimiși în judecată, 
fiindcă, în starea statică, o organizaţie, oricare ar fi forma ei, nu pre- 
zintă nici un pericol pentru Siguranţa Statului, ea putând face obiec- 
tul preocupărilor unor măsuri preventive a autorităţilor administrati- 
ve, nu însă a unor măsuri represive care au a interveni numai atunci 
când se trece la acţiune (afară de cazul când legea nu probibă direct 
forma de organizare). 

Or nu se poate spune că, din împrejurarea că câţiva legionari 
au mers prin comune pentru a căpăta aderenți, îndrumând poporul să 
se organizeze, să aibă încredere în mișcarea Legiunii etc. se poate scoa- 
te un indiciu că ei intenționau să pericliteze siguranța statului, pro- 
paganda fiind un mijloc de formarea şi împrospătarea cadrelor unei 
organizații politice cum era aceasta și nici că înjghebarea de așa-zise 
cuiburi, de către elevi de liceu — formaţiuni care nu făceau parte din 
organizaţia propriu-zisă — nu dă nota pericolului pentru siguranţa 
statului dacă se are în vedere că în programul organizaţiei era trezirea 
conştiinţei naţionale cu precepte de educaţie fizică și morală care ca- 
drează cu un program şcolar, atât timp cât lipsesc agitaţiile. 

Considerând că nu se poate imputa inculpaților că urmăreau 
prin acţiunea lor schimbarea actualei forme de guvernământ, pentru 

















NUYNOIDIT NU LNIJ 





379 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


că din dosar şi e netăgăduit şi de reprezentantul Ministerului Public, ] 
că atât inculpatul Corneliu Z. Codreanu cât şi ceilalți, precum şi toţi 
componenţii organizaţiei propovăduiau un braţ tare, în locul partide- 
lor parazite, dar recunoșteau autoritatea Regelui, de care se vorbeşte 
cu tot respectul cuvenit şi ai căror colaboratori, spun foarte des în ma- 
nifestările lor, voiau să ajungă. i 

Or, atâta vreme cât e vorba de o colaborare cu capul statului, nu 
putea fi vorba de o răsturnare a formei de guvernământ la care suve- 
ranul n-ar fi consimţit. 


Având în vedere că pentru aceste consideraţii acțiunea subver- 
sivă (care de altfel nu se dovedește de nicăieri a fi o acţiune subversi- 
vă) de care sunt acuzaţi inculpaţii nu poate fi încadrată în dispoziţia 
articolului 11. 


onneeeseteneeeaeeototosoeneceeeenee ..... 


Considerând c că matgul î în , Basarabia pus la cale de organizație 
n-a avut loc, că nici n-ar fi avut loc, dacă autoritățile n-ar fi consimţit; 
consimţământ pe care, de altfel, inculpaţii pretind ca l-au avut, dar că 
le-a fost retras mai târziu. 

Că în asemenea împrejurări e de prisos să se mai reţină susţi- 
nerile inculpaţilor că ei aveau de scop, în primul rând o punere la în- 
cercare a rezistenţei legionarilor și în al doilea rând trezirea conştiinţei 
naţionale la populaţia impregnată de elemente străine. 

Având în vedere că s-a mai susţinut că toate actele inculpaților 
au a fi privite la lumina antecedentelor lor. 





z 
< 
Pa 
Ey 
) 
3 
> 
[= 
PA 
i 
A 
— 


Având în vedere că nici ca date pentru dozarea punibilită- 

ţii unor infractori nu pot fi citate, actele inculpaţilor Corneliu Zelea 

Codreanu, Dănilă etc., cât timp nu se stabilește existența faptului pen- 

tru care sunt dați în judecată, fiindcă antecedentele interesează pentru 

proporţionarea pedepsei, nu pentru intervenirea ei. 

Că astfel fiind, inculpaţii nu sunt vinovaţi de faptele ce Li se im- 
pută şi la urmare urmează a fi achitați. 

Ne reîntoarcem, iezi la inchisoaze; Acela! ne Eco bagajele și aș- 
teprăm să plecăm. Să ne vină ordinul de punere în libertate. Aşteptăm 8 seara, 
9, 10, 11, tresărim a fiecare pas care se aude prin curte. Adormim cu bagajele 
făcute. 

A doua zi așteptăm iar, Abia a treia zi auzim că procurorul a făcut apel 
şi că, până la noua judecată, vom tămâne arestați. 

În sfârşit, iar încep să treacă zilele greu. 

Pentru vineri, 27 martie 193], ni se fixează noul termen la Curtea de 

„Apel. Zilele trec din ce în ce mai greu. În sfârșit, iată-ne din nou în dubă 
| spre Palatul de Justiţie. Ne judecăm. Suntem la Curtea de Apel, Secţia a II-a. 


Prezidează domnul Ernest Ceaur Aslan. Aceiași apărători îşi fac datoria, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


combătând cu același succes teza procurorului Gică Ionescu, care depăeşte | 
rechizicoriul său, prin ieșiri insultăroare și pline de ură. 

Pronunțarea se amână câteva zile. Înapoi, la Văcărești. Așreprăm. 
Rechemaţi, ni se comunică o nouă achitare, cu unanimitate. Suntem eliberați 
după 87 de zile de închisoare, Suntem găsiți nevinovaţi. Oare cine va pedepsi 
pe insultătorii noştri? Oare cine ne va răzbuna toate nedreptățile, loviturile și 
toate suferințele îndurate? 

Dar procurorul face recurs. Mai târziu se judecă și acesta la Casaţie. 
Suntem din nou achitați, cu unanimitate, 

Iată-ne cu două hotărâri: una a domnului Mihalache, prin care Legiunea 
Arhanghelul Mihail și Garda de Fier sunt dizolvare ca organizații subversive 
şi periculoase pentru existența statului român, alta a întregii justiții româ- 
nești: Tribunal, Curte de Apel şi Casaţie, în unanimitate, după care, tinerii 
aceștia n-au nici o vină. Legiunea și Garda nu sunt periculoase întru nimic, 
nici ordinii publice, nici siguranței statului. Cu toate acestea, sediile noastre 
rămân sigilate pe mai departe. 

Jidănimea, care a fost din nou înfrântă, tace și pregătește din umbră alte 
minciuni, alte atacuri, alre infamii. 

Doamne! Doamne! Cum nu vede neamul acesta că noi, copiii lui, sun- 
tem lăsați pradă loviturilor dușmane care curg asupra noastră, una după 
alta! 














Doamne! Doamne! Oare când se va trezi el și va înțelege toată urgisirea 
și cabala îndreptată contra lui, cu vrăjmășie, pentru a-l adormi și răpune? 


I 
T 
> 
[oi 
EI 
= 
VA 
» 
[=] 

















381 








ENERAI.- L93L 


i 


Ai 
> 
i 
y 
< 
za 
= 
5 
Za 
= 
Z 
< 
a 
3 
9 
& 
P 
La) 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiu ZELEA CODREANU 


PRINCIPII CĂLĂUZITOARE 


Legiunea „Arhanghelul MIHAIL, având ca secție de politică militantă „Garda de 
Fier”, este o organizație națională monarhică, în conformitate cu întreaga tradiție a 
poporului român. 

II. Ea va lupta pentru păstrarea neștirbită a situației câștigată de România în marele 
război. 


III. Ea afirmă dreptul întâietății și supremaţiei elementului românesc în țara și pe 
pământul nostru; și principiul că poporul român este singur chemat să-și conducă 
Destinul și Patria, fiind singur răspunzător în fața Istoriei. 


CAPITOLUL I 


Problema datoriilor morale ale nației. 

I. Problema Moților. 

Neamul Românesc nu mai poate suporta rușinea și dezonoarea ca populația Moților, care 
a dat din sânul ei pe Horia și pe Avram lancu, populaţie care a însemnat cea mai dârză rezistență 
a românismului în decursul istoriei, să piară de foame, despoiată de toate averile ei, în România 
Mare, după ce na pierit în zece veacuri lungi de stăpânire străină. 

Să se alunge samsarii cu biciul de foc al legii din munţii lui Avram lancu și să se dea 
Moților în stăpânire de veci, lor şi copiiilor lor, toate pădurile și toți munții, ca recompensă din 
partea întregului neam românesc, pentru luptele pe care le-au dus necontenit întru apărarea 
românismului. 


II. Problema Maramureșenilor. 

Să se dea înapoi acestei nobile populaţii munţii și pădutile pe care le-a moştenit dela 
Dragoş și de care a fost deposedată prin manopera frauduloasă. Tragedia despărțirii de pămân- 
tul patriei în cari au trăit dela începutul istoriei și până astăzi, exodul în țări străine a acestei 
populaţii românești, de dragul unor străini usurpatori, trebuie să înceteze. Să urmeze o justă 
despăgubire a fel cu acelea pe care au căpătat-o şi proprietarii români cu drepturi istorice asupra 
proprietăţilor lor expropriate. 


III. Problema Aromânilor, 

Să se aducă în țară această populaţie pentru a fi salvată dela moarte și pentru ca să se colo- 
nizeze cu ea, părțile unde elementul românesc este slăbit. 

Să se ridice toare piedicile care se opun acestei colonizări. 


IV, Problema invalizilor, văduvelor și orfanilor. 

Nerezolvarea acestei probleme până astăzi constituie o dezonoare pentru toată nația ro- 
mânească. Suntem singura țară din lume în care vitejii au fost lăsați să piară de foame cu femeile 
și copiii lor. 





CaRTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


V. Problema românilor de peste hotare. 
Pe toți Românii aflaţi dincolo de horarele actuale ale țării noastre să-i ajutăm și să-i iubim 
ca pe nişte frați nefericiţi. 


CAPITOLUL II. 


Probleme urgente care ating în mod grav economia și morala ţării. 

A, Problema datoriilor și a cametei. 

1. Să se șteargă cu desăvârșire toate datoriile făcute de cămătari și bănci cămătăreşti, care 

au aplicat dobânzi mai mari, decât permitea legea și morala, întrucât cameteie plătite 
au acoperit capitalul împrumutat şi întrucât tot ce este îmbogățire în atară de lege și 
morală constitue un furt. Urmează ca justiția să aprecieze și să decidă pentru fiecare 
caz în parte, 
Să se restitue foștilor proprietari în întregime toate averile care au fost acaparate de 
către cămătarii din categoria de mai sus. Justiţia va hotări pentru fiecare caz în parte. 
Cei care au plătit o dobândă legală sau omenească, urmează a-și achita datoriile, acor- 
dându-li-se prin lege un termen de trei ani pentru refacerea gospodăriilor și a capaci- 
tății de plată, după care termen va începe plata datoriilor în mod normal. 

În acest interval de vrei ani, ei nu vor fi siliți la plata nici unei datorii, iar penru capitalul 
împrumutat vor plăti o dobândă de 5% pe an, deoarece poporul român nu cere azi nici milă, nici 
o îmbogăţire nedreaptă pe spinarea altora, ci cere apărare legală în contra cămătanilor și jefuito- 
rilor avutului lor. 

Această problemă nu mai are astăzi un caracter particular, ci a devenit o problemă de mare 
interes național, întrucât duce cu pași repezi la înstrăinarea totală a avuţiei naţionale românești și 
la distrugerea acelei categorii sociale, pe care se bazează întreaga existență a Neamului și a Ţării: 


Plugarul. 


B. Jefuitorii banului public. 

Această chestiune nu mai poate înainta nici un pas. 

Până astăzi nu sa găsit nimeni care să fie capabil a desființa hoția și jaful banului public în 
Ţară, 

„Garda de fier” își ia angajamentul solemn de a stârpi hoția și a introduce cinste și respect 
în averea ării şi a oricărui particular. În România, să se știe, nu mai este loc pentru tâlhari. 


C. Sinecuriştii, 

Să se desființeze imediat toate sinecurele și diurnele agenților electorali, paraziți pe lângă 
partidele politice care formează o adevărată plagă în toate bugetele ministerelor, prefecturilor și 
primăriilor, 

Să se deshinţeze toate posturile politice, din instituțiile care sunt creații ale partidelor 
pentru satisfacerea clientelei lor, secătuind bugetul ţării și lovind în existența funcţionarilor de 
Carieră. Toţi aceşti sinecuriști să fie trimiși la muncă cinstită în fabrici sau la plug, în România ne 
mai fiind loc decât pentru oameni care vor să muncească. 


« 


DIS 1NAVUDOUI 


GI - 1VUANID 1NYaLDVUV 


83 














RAI. - 193! 


PROGRAM 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIu ZELEA CODREANU 


D. Desfrâul. 

Să se închidă toate localurile de noapte în care se speculează patimile omeneşti. 

Să se lase liber şi să se ajute numai comerţul cinstit bazat pe morală. Celălalt distruge eco- 
nomiile, sănăratea morală şi fizică a națiunei, familia, și ofensează sărăcia generală a ţării. 


E. Politicianismul. | : 

Situaţia lamentabilă și degradantă a ţării de după război, trebuie să înceteze prin desfiin- 
ţarea definiivă a mentalități politicianismului corupt și incapabil. Această mentalitate bazată pe 
satisfacerea intereselor personale a dus la exploatarea poporului român şi la politica de veșnică 
capitulare a intereselor noastre naționale în fața străinilor. 

Duhul nou trebuie să se înstăpânească pretutindeni: el cere politică de mândrie și demni- 
zate românească; el cere voluntara și nobila renunțare a fiecăruia în fața intereselor patriei care 
sângerează. 


F. Viaţa nouă. | 

Viaţa nouă trebuie să se bazeze pe muncă şi pe răsplata dreaptă a muncii. Tot ce este făp- 
tură validă în această ţară trebuie să se îndrepte în mod obligatoriu în direcția muncii productive. 
România nu mai are nevoie nici de misiți şi nici de agenţi electorali. Ea are nevoie de plugari la 
pluguri, de muncitori în fabrici și de energii morale, capabile, în toate funcțiunile și domeniile de 
muncă. 


CAPITOLUL III 


Problema apărării naţionale. 

Astăzi, când în mijlocul imnului de slavă înălțat păcii, popoarele Europei se înarmează, 

poporul român înţelege că este bună pacea, dar că e mai bună viața. 

El iubeşte pacea..., o dorește, dar la nevoie, e bine să se ştie, iubește şi războiul. 

Noi, care am gustat 1.000 de ani amarul robiilor, nu voim să ne mai întoarcem astăzi în 

robia nimănui. 

Armata romană trebuie ridicată technic, material și moral la înălțimea celor mai bune ar- 

mate din Europa. 

A. Înfăpruirea armatei combatante naționale româneşti este o necesitate absolută. 

B. Crearea armatei economice formată din cei loviți de debilitare fizică sau morală, in- 
capabili de a lupta cu arma, este o necesitate de justiție și o necesitate de refacere 
economică, Această armată va face același stagiu, va avea același regim ca și armata 
combatantă, dar va fi întrebuințată sub conducerea ofițerilor și inginerilor la executa- 
rea marilor lucrări publice de refacere a statului: amenajarea șoselelor, dublarea căilor 
ferate, captarea tuturor căderilor de apă, electrificarea căilor ferate, secarea terenurilor 
mlăștinoase, împădurirea munților, etc. 

Crearea industriei proprii a apărării naționale... 
Pregătirea preregimentară. 
Măsuri moderne de apărare a populației civile în contra unui eventual război, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


CAPITOLUL IV. 


Problema educaţiei și culturii naționale 

b. Biserica. 

a. Şcoala. 

Aceste instituţii sunt mintea și sufletul poporului român. 

Înălţarea morală și intelectuală a țării, care stă la baza refacerii noastre generale, depinde 
în cea mai mare măsură de învierea credinței în Dumnezeu și de ridicarea celor două instituţii la 
marea importanţă a menirii lor, 


CAPITOLUL V. 


Problema jidovească. 

Să nu vadă nimeni în noi niște asupritori ai altor neamuri sau nişte mâncători de jidani, 
din ură religioasă. 

Nu. Astăzi când toate popoarele Europei se liberează, „când de pretutindeni răsună tri- 
umfărorul imn al libertăţii”, Europa trebuie să înțeleagă că poporul român nu poate renunța la 
libertatea lui: nu poate admire robia economică și politică în propria sa țară abia eliberată după 
1000 de ani de lupte și de suferinţe, robie venind dela o populaţie de circa 3 milioane de jidani, 
sosiți în mare măsură de peste hotare, şi care ocupă orașele, comerțul, industria şi cele mai im- 
portante centre vitale ale românismului, cu tendința de a ocupa domeniul politic și a pune mâna 
pe conducerea și destinele noastre. 


Europa trebuie să înțeleagă că poporul român — care, „gelos de libertatea lui a abolit până 
şi privilegiile propriei boerimi naționale, nu poate privi cu sânge rece a se stabili în mijlocul sau 
deasupra sa dominaţia unei populaţii străine”. 

În România pot trăi străinii veniți de peste hotare, dar numai cu drepturile și datoriile de 
oaspeţi. 

Ei pot trăi înteatâta întru cât nu împiedică dezvoltarea poporului român și menirea lui pe 
lume. 


În cadrul acestor principii înțelegem să luăm următoarele măsuri necesare: 

A. Ridicarea drepturilor politice tuturor jidanilor, cu înlăturarea categorică a amestecului 
lor în conducerea destinelor poporului român. 
Expulzarea celor intrați după 1914. 
Aplicarea lui „numerus clausus” în școli și în profesiuni libere, 
Crearea clasei mijlocii a comercianților și industriașilor prin ajutorul legal al Statului 
şi încurajarea energiilor româneşti capabile. 

E. Stabilirea raporturilor internaționale necesare în vederea rezolvării juste şi echitabile 

a problemei jidoveşti, în virtutea lozincei: fiecare nație pe pământul er. 

Problema celorlalte minorități. 

Criteriul, în virtutea căruia un Stat poate lua măsuri restrictive în contra unei minorități 
nu poate fi nici aversiunea de rasă, nici ura religioasă. Principiul călăuzitor trebuie să fie: perico- 
lul pe care o minoritate îl poate prezenta pentru viaţa și libera dezvoltare a națiunii dominante. 

Dintre minoritățile care locuiesc în România, numai minoritatea jidovească prezintă acest 
pericol, 


TEGI - IVUINAD 10BALOVUVD 15 NA VUDOUJ 











































































Fri 
9) 
- 
4 
ic 
z 
i 
PA 
i 
2 
[ed 
IS) 
< 
E: 
ici 
IS 
“i 
5 
2, 
« 
z 
ie) 
le) 
?, 
4 
= 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiv ZELEA CODREANU 


a. Prin marele ei număr, 

b. Prin massarea ei compactă în orașe unde ocupă numai pătura imijlocie, comerțul și 
industria, având o tendință fermă de a pune stăpânire pe funcțiunile de conducere ale 
Statului Român. 

c. Prin imposibilitatea asimilării, adică a contopirii de sânge în masa românilor, 

d. Prin exploatarea nemiloasă a populaţiei românești băștinașe, nimicită pretutindeni pe 

unde nenorocul a condamnat-o să vină în atingere cu populația jidovească. 

e. Prin spiritul de corupție care infectează viața morală a țării. 

f. Prin tendinţa crescândă de imigrare şi cucerire, 

Aceste considerente au dictat măsurile dela capitolul precedent. Celelalte minorități nu 
prezintă un pericol pentru libera dezvoltare a poporului român. Ele pot prezenta o incomoda- 
re, care nu este însă suficientă pentru a determina în contra lor măsuri de apărare; cel mult ar 
putea prezenta un pericol pentru stat în cazul unui război cu națiunea lor de baștină. Ele se pot 
asimila. 

Ele sunt dispersate în toate clasele sociale, deci și printre plugari, neconstituind o singură 
clasă cu tendința de dominare și subjugare a majorității. 

Ele nu trăiesc din exploatarea populaţiei româneşti. Ele nu au o tendinţă de imigrare, ci de 
emigrare către statul liber al națiunii lor. 

Acest criteriu este în concordanţă cu spiritul tratatelor de pace, care au luat din in- 
teres de umanitate și din interes general al civilizației apărarea minorităților și care din 
aceleași sentimente şi interese nu pot neglija cu atât mai mult, drepturile la viață ale unei 
majorităţi. 

Liga Naţiunilor, care apără minoritățile, nu poate să nu apere și majoritățile, atunci când 
ele sunt periclitate în existența lor. 

Minoritate însemnează prin însăși construcția cuvântului că trebuie să fie subordonată 
majorității. Drepturile minorității nu pot însemna în nici un caz subjugarea majorității de către 
minoritate, 

În virtutea acestor principii și în cadrul lor, celelalte minorități conlocuitoare în România, 
urmează să se bucure de toate drepturile, în măsura loialității de care vor da dovadă faţă de statul 
român, 

Simpatia naturală către națiunea lor de baştină nu poate fi socotită nici ca o lipsă de lo- 
ialitate şi nici ca un pericol pentru statul român. Ele trebuie să se bucure aici de aceleași drep- 
turi şi de același tratament pe care și noi dorim să-l aibă Românii aftărori în statele națiunilor 
respective. 


CAPITOLUL VI. 


Problema economică, 

A. Afirmarea unei ferme politici agrare ca bază a întregii economii naționale. 

B. Crearea proprietății mijlocii românești. Învierea vechilor răzeși şi moșneni. 

C. Dezvoltarea economiei creșterii vitelor și încurajarea exportului acestora, pentru ne- 
întârziara ocupare a pieţii Europene. 

D, Valorificarea bogățiilor naturale ale ării: păduri, petrol, pește, prin crearea de indus- 
trii locale, acolo unde munca și bogăţia nu se pot altfel valorifica. 






























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


E; 


E 


G, 
H. 


Măsuri de ordin vamal care să asigure pe piețele străine valorificarea bogățiilor solului 

şi subsolului românesc. 

Măsuri de înlăturare a intermediarilor dintre producători și consumatori, care trăiesc 

în acelaș timp în dauna producătorului, a consumatorului și a comerciantului cinstit. 

Încurajarea și susținerea mișcării cooperatiste şi a băncilor populare, 

Arragerea capitalului străin nu prin sistemul concesiunilor oneroase care duc la în- 

străinarea avuţiei naționale și la robia poporului român, ci prin: 

a.  Restabilirea creditului (forțarea comercianților la plătirea datoriilor faţă de piața 
străină, comercianți în mare majoritate străini, care prin falimente frauduloase și 
raporturi necorecte au desființat creditul țării). 

Atragerea capitalului sub formă de mărfuri. 
Conlucrarea cinstită a capitalului străin în operele de producţie. 


CAPITOLUL VII. 


Problema financiară, 


a. 


Situația actuală financiară nu se poate remedia decât printr-o devalorizare într-o mă- 
sură voită, care va avea de consecință desțelenirea întregului organism economic an- 
chilozat și care singură va putea face față plăţilor urgente pe care statul trebuie să le 
efectueze. Ea cere însă măsuri de apărare a avuţiei naționale în contra străinilor cu 
valută forte, măsuri de preîntâmpinare a suferinţilor acelor caregor-i sociale lovite în 
caz de devalorizare și măsuri de prevedere pentru ca pierderile în materie de schimb 
cu străinătatea să fie cât mai mici. 

Ca normă generală: echilibrarea bugetului statului, economii în toare direcțiile, şi o 
cinstită administrare a veniturilor. Nu este o problemă prea grea într-o Românie în 
care nu s-ar risipi şi nu s-ar fura. 


CAPITOLUL VIII. 


Problema administrativă, 


a. 


Abrogarea actualei legi administrative, ca fiind costisitoare pentru bugetul statului și 
ducând la înlăturarea conducerii românești în localitățile unde predomină elementul 
străin. 

Reforma parlamentară: constituirea parlamentului corporativ, format din oameni 
bine căliţi în specialitarea lor. 

Reforma legii electorale pe baza punctului de mai sus, 

Introducerea votului familial care va strânge şi întări celula de aţă a națiunii: 
FAMILIA. Capul unei familii să aibă dreptul la mai multe voturi decât acela care nu 
are familie; iar cine are familie mai grea să aibă mai mare drept la vot, față de cel ce are 
o familie mai uşoară. 


pa 
i 
pl 
= 
e; 
îi 
ri 
35: 
EA 
cai 
Iei 
ie: 
pă 
i 
> 
C 
=] 
i 
Cc 
i 
VA 
azi 
= 
> 
DN 

INI 
e) 
495] 



































_ 
laai 
Da 

y 
< 
4 
Z 
[853 
3 
ja 
z 
k 
iz 
8) 
< 
bed 
< 
9) 
i 
5 
2 
< 
[4 
i) 
3 
9 
[4 

A 

Da 


CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZELEA CODREANU 


CAPITOLUL IX. 


Problema muncitorească. 
Să se asigure existența muncitorului român şi a familiei lui, 
Să se facă legea de proteguire a braţelor de muncă românești. Muncitorul român tre- 
buie să găsească de muncă în România. Dacă este ciheva de plecat, să plece străinii. 
Să se taie toate tantiemele oamenilor politici și a altor personagii din consiliile de 
administrație ale diferitelor întreprinderi industriale, ca fiind câștiguri imorale şi îm- 
bogățiri fără cauză. 
Să se legifereze participarea la beneficii care va avea ca efect mărirea producției prin 
stimularea muncii, pe lângă justa remunerație a muncitorului. 
Să se dea o bază de justă asigurare în caz de accident de muncă sau de boală, munci- 
torului căzut ca un adevărat ostaş la postul său. 
Protecția legală a femeilor și copiiilor muncitori în fabrici şi ateliere. 
Înfăptuirea operei naționale de petrecere şi distracţie a muncitorimii, după orele de 
muncă. 
Crearea unui regim special muncitorilor care se martirizează muncind sub pământ, în 
mine, condamnaţi la întuneric şi la moarte. 


CAPITOLUL X 


România nouă vrem s-o cucerim. 

Dacă această Românie Nouă, pe care o voim, ni s-ar da gratuit, ni s-ar face cadou, am re- 
fuza-o. Nu alergăm după victorii uşoare şi ieftine. Ele sunt trecătoare. Sănăratea noastră morală 
ne spune că lucrul care ne este scump trebuie să-l plătim bine: 

Voim cu zbucium, cu luptă, cu jertfă să ne simţim cuceritori: să fim geloşi de cucerirea 
noastră, să o menţinem, să o apărăm. 


A doua zi după victorie. 

Va trebui să înțelegem că aurul nostru stă ascuns în lanurile noastre de grâu. 

Că va trebui să împingem până la maximum producția noasttă de cereale. 

O palmă de pământ să nu răimâie nelucrată între Nistru și Tisa. Primăvara, cu preoții 
în frunte, cu ofițerii, cu profesorii universitari, cu copii din școli și bătrâni să ieșim cu elan, noi 
popor de plugari la muncă, pe câmpiile de unde poate să iasă salvarea patriei noastre, mărirea și 
gloria ei. 

Grâul nostru va trebui impus pe pieţele străine prin superioritatea calităţii lui. 

Nu uitaţi că în Europa se va pune mâine problema pâinei. 

Pentru cei ce se tem de concurența Americii le spunem: De ce nu s-ar teme America de 
concurența noastră? 

Atunci când se mănâncă o bucată de pâine în Germania, să se întrebe câte mii de kilometri 
a voiajat această pâine ca să ajungă acolo? 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Producţia și sufletul poporului. 

Economiștii s-au oprit la formula rece: Producţie = Pământ + Muncă + Capital + Direcţia 
tehnică. 

Au uitat însă să adauge că mai este un factor hotăritor capabil să dubleze și să tripleze pro- 
ducţia unei națiuni: Elanul sufletesc. 

Elanul sufletesc al cuceritorului: al omului liber, nu al învinsului și nu al celui trăit în robia 
nedreprăţii. 

Marile elanuri, elanurile ceasurilor grele, sunt apanajul tinereţii. Inrervenţia tinereții cu 
un ceas mai de vreme pe piața politică a României, este o necesitate absolută a vremii. Tinereţea 
singură va putea aduce suflul înoirii, ritmul nou al vieții. 


România economă. 

Sufletul nostru trebuie schimbat. După România Muncii trebuie să vie România 
Economiei, România cumpătată, România serioasă, gravă, tăcută. 

Ce poate zice de noi străinătatea, căreia îi cerem credit când importăm în fiecare ajun de 
sărbători jucării de zeci de milioane? 

Mai puține jucării, mai puține mâncări ieșite din comun, mai puţine vinuri, mai puţin 
lux. 


Problema unității de acțiune a poporului român. 

Poporul român în întregimea lui trebuie să devie un popor de legionari. România trebuie 
să devină și va deveni legionară. 

Numai astfel ne vom mișca cu toții cu un singur gând, într-o ordine deplină și către un 
singur țel: Patria noastră nemuritoare. 

Atunci poporul român va fi în lume o forţă, pe care n-a cunoscut-o niciodată de la începu- 
tul istoriei lui și până astăzi. 


(ss.) CORNELIU ZELEA-CODREANU. 


În acest program sunt concretizate aspiraţiile legitime și sfinte ale poporului român. 

Cu nețărmurită încredere în M. S. Regele Carol II, urmaș a doi glorioşi regi care au călă- 
uzit pe căile marilor lui aspirații, poporul român, înțelegem a lucra din toate puterile noastre la 
înfăptuirea acestui program, acționând pe cale politică și educativă-morală în cadrul legilor exis- 
tente și libertăților pe care ni le acordă Constituţia. 

În contra dezordinilor şi mişcărilor de masse pe care numai inamicii acestei Patrii le pre- 
gătesc și le doresc, mișcarea noastră nu este una de deznădejde și revoltă, ci este un imn cântat 
încrederii în puterile noastre și în vitalitatea neamului nostru, este marșul disciplinat înainte al 
unei organizații sănătoase și stăpână pe sine. 

În baza acestor puncte de program și principii — pentru susținerea și înfăptuirea lor — 
„Garda de Fier” va lua parte la lupta electorală prezentându-se în alegeri în întreaga țară. După ce 
conducătorii ei au fost prigoniţi și întemnițați în repeţite rânduri pentru aceste idei, se prezintă 


în fața poporului pentru ca poporul român să spună odată pentru totdeauna dacă acest program 


este sau nu este liber a se propaga, și înfăptui în România. 


=) 
le) 
[si 
îi 
» 
E 
fa 
EYE 
Pa 
3 
i 
> 
C 
ai 
i-a 
ice 
Pa 
C 
ri 
Z 
ri 
= 
> 
, 
SD 
AY 
= 




















re 
e 
Ay 
<a 
bd 
Z 
i) 
> 
[=4 
I 
ad 
[=4 
cd 
9 
— 
Dă 
5 
Desi 
Dă 
-< 
[4 
ie) 
9 
4 
Pas 





390 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Câteva îndrumări cu privire la organizare. 

Conducerea centrală: 1. Şeful legiunii. 2. Senatul legiunii. 3. Consiliul suprem. 4. 
Comitetul financiar central. 5. Zece inspectori financiari regionali. 6. Zece inspectori regionali 
ai poliţiei proprii. 

Conducera județeană: 1. Comitetul județean politic (cu președintele său, șeful întregii 
organizații). 2. Comitetul judeţean financiar (se ocupă în special cu finanțele legiunii (înca- 
sarea şi mânuirea cotizațiilor) şi în general cu studiul chestiunilor economice şi financiare). 3, 
Comitetul cultural (aranjarea serbărilor româneşti-creştine, a conferințelor, etc. cu scop de edu- 
cație și pregătire morală a românilor. 

Conducerea comunală: 1. Comitetul politic comunal. 2. Comitetul financiar comunal. 
3. Șeful poliţiei legionare, (având în vedere desele procese în care au fost implicați conducătorii 
legiunii; având în vedere că sunt elemente provocatoare care nrmăresc înadins dezordinea, legiu- 
nea pentru a apăra otice încercări de natura acestora în viitor își creiază o poliţie proprie, care va 
fi chezășia celei mai desăvârșite ordini). 

Despre membri: 1. Membri activi sau legionarii: cotizație lunară 10 lei pentru orașe şi 5 
lei pentru sate. 2. Membrii sprijinitori ai legiunei: 100 lei lunar. 3. Membrii de onoare: mini- 
mum 10.000 lei odată sau în două rate. 

Din datoriile membrilor: a) Să se pătrundă în întreaga lor făptură de Duhul cel nou și să 
devie fanatici legionari cu trup și suflet. b) Să recruteze un nou membru de aceiași categorie ca 
el. c) Să-şi achite cu sfințenie cotizaţia lunară. 

Din drepturile membrilor: a) Dreptul de a purta insigna şi carnetul. b) Dreptul de a lua 
parte la şedinţe. c) Dreptul de avansare în ierarhia legionară. d) Dreptul de a face parte din 
consiliile speciale de studii (comisii formate din senatori şi tineri legionari care studiază toate 
problemele anuale: economice, financiare .şi adiministtative). e) Dreptul de a face propuneri în 
materie programică. £) Dreptul de a-și croi o mică organizație sub denumirea de cuib. 


Organizarea capitalei. 

Comitetul politic: cu secretariatul general. 

Comitetul financiar: 

Comitetul cultural: 

Comitetul poliției legionare: 

Grupul legionar studențesc — cu poliţie proprie. 

Grupul legionar muncitoresc — cu poliție proprie. Pe aceste baze românii doritori pot 
începe organizarea în toate județele ţării. Locul unde se poate adresa pentru cererea de aprobate: 
CORNELIU ZELEA-CODREANU, str. Folrilor 20 Iaşi. 

Activitatea: Pregătirea campaniei electorale, Înființarea sau completarea comitetelor în ju- 
deșele şi localitățile unde acestea lipsesc. Începerea propagandei în întreaga țară cu disciplină, cu 
hotărâre fermă, cu avânt de legionari neînvinşi, cu credință în Dumnezeu care ne-a protejat 20 
de veacuri şi în protectorul nostru: Sf. Arhanghel Mihail. 

Senatul legiunii: Compus din persoane trecute de 50 de ani. Cei dintâi membri: Prof. univ. 
Traian Brăileanu, Cernăuţi: Gen. Dr. |. Macridescu; Prof. lon Zelea-Codreanu: Preot Partenie 
Matei, paroh Tg. Mureș: Preot Geor-gescu, paroh București: Hristache Solomon, mare propt. 
Focşani: Col. inv. Paul Cambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor: Al. Zissu, mare propr. Bucureşti: 























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZEL.EA CODREANU 


Spiru Peceli, com. inv. Galaţi: lon Butnaru, proprietar Iași; Guriţă Şrefăniu, propr. Urmează a se 
completa până la numărul de 100. 

Consiliul suprem: Ion ]. Moşa, avocat; Preot Andrei Berinde; Preot |. Dumitrescu; Ilie 
Gârneaţă, avocat; Corneliu Georgescu av; Radu Mironovici; M. I. Lefter, av.; Gh. Potolca; com. 
inv.; Al. Ventoniuc, fost președ, al asoc. com. creştini Iași: Ing. lon Blănariu; Ing. Mihail Stoicoiu; 
Ing. Gh. Clime: Amos Horaţiu Pop; lon Banea; Prof. Coriolan Mateiu; Gh. Galan, licenţiat în 
farm.; Prof. Horia Sima; Aurel Ibrăileanu, av.; Gh. Girea, Mamali Stamuli, Pihu Grigore, licen- 
ţiaţi Acad. Com.; Tacke Zarma, av, etc. 


391 


rea 
R) 
=) 
E a 
e) 
p- 
= 
> 
EA 
pi 
-p, 
e 
> 
i 
> 
[mi 
0) 
ui 
sep 
PA 
ză 
> 
Y 
Acei 
kY5) 
Ne: 


























392 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


MIȘCAREA LEGIONARĂ ÎN PRIMELE ALEGERI i 
IUNIE 1931 


În aprilie cade guvernul naţional-țărănesc. Vine guvernul 
lorga-Argetoianu. 

Legiunea fiind dizolvată, îmi înscriu mișcărea, la Comisia Electorală 
Centrală, sub o nouă denumire: Gruparea „Corneliu Zelea Codreanu”, ale- 
gându-mi semn electoral: 


Noua denumire, se înțelege, nu prinde în mase. Popor, presă, dușmani, 
guvern, tot Garda de Fier continuă a-i zice. Să luăm parte la alegeri. Să nu ni 
se mai spună că de ce nu ne punem în rând cu lumea, de ce nu uzăm de căile 
legale. 

La 1 iunie sunt alegerile. Cu mari sforțări materiale, cu împrumuturi, 
reușim să ne punem candidaturi în județe. 

Începe propaganda. Cea mai legală și cea mai delicată. În județele în 
care candidează ministrul de război și primul-ministru al țării, noi nu candi- 
dăm. Pentru acest motiv, din puţinul cât avem, rupem Focșanii și Rădăuții. 

În schimb, asupra noastră se reped: guvern, autorități, bărăuşi. Ni se 
opreşte propaganda. La urmă ni se mai fură și din voturi. Totuși obținem, 
după o luptă grea, 34 000 de voturi. Se prezintă pe linia întâi Cahulul cu 
aproape 5 000 de voturi, Turda cu 4 000, Covurluiul — cu cele trei secții: 
Bereşti, Găneşti, Oancea — cu aproape 4 000, Ismail cu 6 000 etc. 

De la 15 decembrie 1929, de când am plecat la prima întrunire la Bereşti 
și până acum, în iunie 1931, am dus-o înte-o luptă şi închisoare continuă. Pe 
acasă nu știu dacă, adunând zi cu zi, am stat două luni. 


LUPTA DE LA NEAMŢ 
31 AUGUST 1931 


După 20 de zile, aflu că s-a declarat vacant un loc de parlamentar în 
județul Neamţ şi că în curând vor fi alegeri. 
Studiez situația și iau hotărârea de a inzra în luptă. 
za Avusesem în acest județ, la alegerile trecute, 1.200 de voturi. Acum se pre- 
z 


entau în alegeri liberalii, național-țărăniștii în cartel cu averescanii, georgiștii etc, 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiV ZELEA CODREANU 


Presa voia să dea o semnificaţie deosebită acestor alegeri, pentru că lup. 
ca va fi încordată și rezultarul ei va indica succesiunea la guvern. 

Se observă concentrări de forţe. |.umea începe a face chiar pronosticuri. 
Unii dau vicroria liberalilor, alții național-țărăniștilor. În toiul luptei, unii vor 
face pariuri, Se înțelege de la sine că de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru 
nu se gândea nimeni să pună pariuri. 

La 25 iulie, dau şi eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleiți. Nu 
avem nici cu ce plări lista, Ne ajută familia Eşanu pentru plata lisrei și tipăririi 
de manifeste. 

Pe la 30 iulie, sunt în Piatra-Neamţ și aştept sosirea echipelor. Vine 
fiecare cum poate. Pe jos, cu trenul, cu căruța. Acum încep să intre mai serios 
în luptă elementele crescute în frății, care formează echipe sub comanda legi- 
onarilor mai vechi. 

După hartă, dau fiecărei echipe câre un sector. Numărul luptărori- 
lor noştri se ridică la un total de 100. Ei pleacă pe jos, cu o credință nesfâr- 
șită, deşi nu cunosc pe nimeni și nu știu nici ce vor mânca, nici unde vor 
dormi. Dumnezeu le va purta de grijă, iar nevoia îi va învăţa. La Broșteni 
pleacă echipa Bănică, profesor Matei, Cosma, la care se vor adăuga câmpu- 
lungenii; la Răpciuni — echipa Ţocu; la Bicaz — echipa Crânganu; la Târgu 
Neamţ - Victor Silaghi, Jorjoaia, Srelescu; la Bălăteşti — Banea, Ventonic, 
Ifrim, Mihail David; la Roznov — Popovici; la Buhuși, Păduraru cu romaşca- 
nii, Hristache Solomon și inginerul Blănaru; la Crăcăoani — Doru Belimace 
şi Răloiu; la Războieni — Valeriu Ștefănescu, familia Mihai Crăciun și Stelian 
Teodorescu. Alături de aceștia, profesorul lon Zelea Codreanu ţinea întruniri 
în diverse puncte ale județului. 

Pe alocuri erau și cuiburi de legionari sub conducerea următori- 
lor: Herghelegiu, Tărâţă, Platon, Loghin, David, Nuță, Mihai Bicleanu, 
Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, Macovei etc. 

Echipele au început să muncească pe la oameni cu ziua pentru a căpăta 
de mâncare. În scurt timp ele au început să fie iubite de țărani. 

Naţional-țărăniştii au venit cu mașini multe, Numai din partea lor so- 
sesc în județ şi pleacă în propagandă șapte foşti miniștri. De asemenea, de la 
liberali. 

Din toate categoriile sociale, preoții se poartă cel mai slab. În județele 
unde se strâmbă crucile de pe biserici, în fața stăpânirii politicianiste, atee și 
jidănite, într-o luptă în care eram singurii care veneam în numele Crucii, cu 
pieptul deschis în fața monstrului păgân, preoții din judeş, cu o excepție de 
vreo 3-4, au fost în contra noastră, 

În ultima săptămână, trebuia să-mi organizez forțele în vederea bătăliei 
Anale. Avem acum 6 secții puternice și 10 slabe. 

În discuția pe care am avut-o cu șefii de echipe, aceștia susțineau că 
odată ce avem 6 secţii puternice, putem să ne ridicăm echipele de acolo şi să 


le întărim pe cele slabe. Era o părere greşită care ne putea duce la pierderea 
bătăliei 
| i 


VĂ PORUNCESC 
NA CAROR 


393 


TIVNOIDIT DNLNId 













































ze 
Er 
7 
= 
e) 
9 
RI) 
2 
= 
Vo 
pe 
23 


















































CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIu ZELEA CODREANU 


Am procedat exact contrar, concentrând forțe în punctele mele puterni- 
ce, iar la celelalte lăsând numai mici echipe de hărțuială. Adversarii, toți s-au 
grupat greșit. Ei s-au concentrat în punctele tari ale mele. Încât noi am dat 
bătălia în puncrele noastre cele mai tari, iar ei în punctele lor cele mai slabe. 

Au fost nimiciţi. Eu am luat în aceste 6 puncte, câte 1 000 de voturi de 
secție, iar ei câte 200, maximum 300. În același“timp, secţiile lor tari, rămâ- 
nând fără bună apărare, au fost înjumărățite de echipele noastre. 

În ziua de votare, începând de dimineaţă, am străbătut cu o mașină 
puternică, însoțit de Totu, 15 secţii de votare din 16. Noaptea, la ora 12, s-a 
aflat rezultatul, într-un mare entuziasm al maselor țărănești și al echipelor 
de legionari şi într-o nemaipomenită deprimare a politicienilor și jidanilor. 
Garda — 11 300 de voturi, liberalii — 7 000, național-țărăniștii cu averescanii 
— 6 000, ceilalți, mult mai puţin. 

Și astfel, în prima luptă, la câmp deschis cu forțele coalizate ale poli- 
ticienilor, legionarii, deși într-un număr redus și dispunând de mijloace in- 
comparabil mai mici, izbutesc să câștige victoria, împrăștiind panică în toți 
adversarii. 


DEMOCRAŢIA ÎMPOTRIVA NEAMULUI 
ÎN PARLAMENT 


În urma acestei alegeri, am intrat în Parlament. Singur, în mijlocul unei 
lumi dușmane. Fără experiența acestei vieți parlamentare, fără talentul ora- 
coriei democratice, care cuprinde multă frază goală, dar pompoasă, strălu- 
citoare, gesturi pregătite în oglindă și o bună doză de obrăznicie. Însușiri cu 
care poţi străbate, te poţi ridica, dar pe care Dumnezeu n-a vrut să mi le dea 
și mie. Probabil, pentru a-mi tăia orice tentație care m-ar fi îndemnat să mă 
înalţ prin ele. 

Nu am depășit niciodată, tot timpul cât am stat în Parlament, legile 
bunei-cuviinţe și a respectului pentru cei mai bătrâni, fie chiar cei mai mari 
adversari ai mei. N-am batjocorit, n-am luat parte la înjurături, n-am râs de 
nimeni și n-am ofensat pe cineva. Așa că nu m-am putut integra vieții de 
acolo. Am rămas un izolat, nu numai datorită faptului că eram singur față de 
ceilalți, ci un izolat fașă de viața aceea. 

Într-o seară târziu, când ședința era pe sfârșite și băncile erau aproape 
goale, mi s-a dat cuvântul. 

Am căutat să arăt că țara aceasta este cotropită de jidănime. Că acolo 
unde este cotropirea cea mai mare, acolo este cea mai înspăimântătoare mize- 
rie omenească: Maramureșul. Că începutul existenţei jidanilor pe pământul 
nostru coincide cu începutul morţii românilor. Că în măsura în care numărul 
lor va creşte, noi vom muri. Că, în sfârșic, conducătorii naţiunii românești, 
oamenii veacului democraţiei și ai partidelor, în această luptă, și-au trădat 

| neamul lor, punându-se în slujba marii finanțe naționale sau internaționale 
piei 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZIELEA CODREANU 


Arăr că în portofoliul Băncii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de 

uneltire şi de corupere, sunt trecuţi o bună parte din oamenii politici, oameni | 

e care această bancă îi „imprumutase” cu bani: domnul Brandsch, subsecre- 
tar de stat — 111.000 de lei, Banca Țărănească a domnului Davila — 4.677.000 
de lei, domnul Iunian — 407.000 de lei, domnul Madgearu — 401.000 de lei, 
domnul Filipescu — 1.265.000 de lei, domnul Răducanu 3.450.000 de lei, 
Banca Răducanu — 10.000.000 de lei, domnul Pangal (șeful masoneriei de rit 
scoţian) — 3.800.000 de lei, domnul Titulescu 19.000.000 de lei. Toţi fruntași 
ai vieții publice românești. 

În afară de aceştia mai sunt și alții. Sunt mulți. Sunt toți, dar n-am pu- 
cut pune mâna pe listă, 

Fiind intrerupt de unul dintre ei: „Sunt bani împrumutați. O să 
plătească”. 

Răspund: or plăi sau nu, nu știu, dat eu vă spun un singur lucru: există 
obligația pe care o are cineva când împrumută bani de la o asemenea finanță, 
de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziţie și, în orice caz, 
de a nu lovi în ea, când trebuie să fie lovită. 

Citesc apoi o listă din care arăt, fără posibilitate de replică, cum de la 
război şi până acum statul român a fost defraudat cu circa 50 de miliarde de 
lei, sub conducerea democrației, a preacinstitei și preaperfectei forme de gu- 
vernare a „poporului” prin el însuși. Conducerea „democrației” având la bază 
ideea „controlului” permanent al poporului, în care poporul, marele contro- 
lor, este prădat, în timp de 15 ani de guvernare, cu fabuloasa sumă de 50 de 
miliarde lei. 

Fac apoi observaţii critice asupra democrației. 

La urmă formulez 7 cereri: 

1, Cerem introducerea pedepsei cu moartea pentru manipulatorii 
frauduloși ai banului public; 

Mă întrerupe domnul Ispir, profesor la Facultatea de Teologie: 

— Domnule Codreanu, dumneata te intitulezi creștin şi purtător al ide- 

ii creștine. Îți aduc aminte că susținerea acestei idei este anticreștină. 

Răspund: 

— Domnule profesor, când este chestiunea să aleg între moartea ţării 
mele și aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului. Cred că sunt mai bun 
creştin dacă nu voi permite tâlharului să-mi ducă țara la pieire. 

2, Cerem tevizuirea și confiscarea averilor celor care şi-au furat 

ţara; 

3, Cerem tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor poli- 
tici care se vor dovedi că au lucrat în contra țării, fie sprijinind 
afaceri incorecte, fie în alt mod; 

4, Cerem împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face 
parte din consiliile de administrație ale diferitelor bănci sau 
întreprinderi; 

















_ 
Si 
iezi 
Z 
= 
pai 














iz 


























= 
E: 
z 
9 
9 
= 
> 
a 
= 
Vă 
[3%] 
a, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIu ZELEA CODREANU 


5, Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemiloși care au venit] 
pe pământul acesta să exploateze bogățiile solului şi munca bra- ! 
țelor noastre. 

6. Cerem declararea teritoriului României ca proprietate inaliena- 
bilă şi imprescriptibilă a neamului românesc; | 

7. Cerem trimiterea la muncă a tuturor agenților electorali și sta- 
bilirea unui comandament unic, căruia să i se supună, într-un 
singur gând, toată suflarea românească, 

Acestea sunt cele dintâi încercări de formulare publică a câtorva măsuri 

politice pe care le socoream mai urgente. 

Ele nu sunt rodul unei cugetări îndelungate, a unei frământări ideolo- 
gice, ci rezultatul unei gândiri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul 
românesc, acum, imediat. 

Peste şase luni au apărut câteva mișcări destul de populare, având în 
program numai cele trei puncte inițiale: 

1. pedeapsa cu moartea; 

2. revizuirea averilor; 

3, oprirea oamenilor politici de a intra în consilii, ceea ce înseamnă că 
le-au mai observat și alții ca necesare. 


CÂTEVA OBSERVAŢII ASUPRA DEMOCRAŢIEI 


Vreau ca în paginile ce urmează să fac câteva însemnări trase din ex- 
periența zilnică, în așa fel încât să poată fi înțelese de orice legionar tânăr sau 
muncitor, 

Trăim în hainele, în formele democraţiei. Sunt oare bune? Încă nu ştim. 
Un lucru însă îl vedem. ÎI ştim precis. Că o parte din națiunile cele mai mari și 
mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine şi s-au îmbrăcat în altele noi. 
Oare să le fi aruncat de bune? Alte națiuni fac toate sforțările să le arunce și 
să le schimbe și ele. De ce? Să fi înnebunit oare toate națiunile? Şi să fi rămas 
numai politicienii români cei mai înțelepti oameni din lume? Pare că nu-mi 
vine să cred. 

Cei ce le-au schimbat, sau cei ce vor să le schimbe, desigur că vor fi 
având fiecare motivele lor, 

Dar de ce să ne ocupăm noi de motivele altora? Să ne ocupăm mai bine 
de motivele care ne-ar face pe noi, românii, să ne schimbăm aceste haine ale 
democrației. 

Dacă nu avem motive, dacă pentru noi sunt bune, atunci noi le păstrăm, 
chiar dacă toată Europa le-ar arunca. 

lată însă că nici pentru noi nu sunt bune, pentru că: 

1. Democraţia sfărâmă unitatea neamului românesc, împărțindu-l în 
partide, învrăjbindu-l și expunându-l dezbinat în fața blocului unit 
L_ al puterii iudaice, într-un greu moment al istoriei sale, 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU i! 


Numai acest argument este atât de grav pentru existența noasttă, căt 
ar fi un suficient motiv ca această democraţie să fie schimbată, cu orice ne-ar ! 
putea garanta unitatea: deci viața. Căci dezunirea noasttă înseamnă moartea; 

2, Democraţia transformă milioanele de jidani în cetăţeni români. 

Făcându-i egali cu românii. Dându-le aceleași drepturi în stat. Egalitate? | 
Pe ce bază? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul și cu arma. Cu munca și cu AN] p 
sângele nostru. De unde egalitate cu cei de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? 
Privind trecutul: noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi, românii, avem 
căspunderea istorică întreagă a existenței României Mari. Ei n-au nici una. Ce ii 
răspundere pot avea jidanii în fața istoriei pentru dispariția statului român? 

Prin urmare, nici egalitate în muncă, jertfă și luptă la crearea statului și 
nici egalitate de răspundere pentru viitorul lui. Egalitate? După o veche ma- 
ximă: egalitate înseamnă a trata inegal, lucrurile inegale. Pe ce bază cer jidanii 
tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?; 

3, Democraţia este incapabilă de continuitate în efort. Pentru că 
împărțită în partide care guvernează, câte un an, doi sau trei, este i 
incapabilă de a concepe și a realiza un plan de lungă durată. Un 
partid anulează planurile şi eforturile celuilale. Ce s-a conceput și 
construit de unul astăzi, se dărâmă în ziua următoare de altul. 

Într-o țară, în care este nevoie de construcție, al cărei moment istoric 
este însăși construcția, acest dezavantaj al democrației este o primejdie. Ca 
într-o gospodărie în cate s-ar schimba în fiecare an stăpânii, venind fiecare cu 
alte planuri, stricând ce au făcut unii și apucându-se de alte lucruri care şi ele 
să fie stricate de cei ce vor veni mâine; 

4. Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-și face 

datoria către neam. 

Omul politic de cea mai mare bunăvoință devine în democrație, sclavul par- 
tizanilor săi, întrucât ori le satisface poftele personale, ori aceştia îi distrug gruparea. 
Omul politic trăiește sub tirania și permanenta ameninţare a agentului electoral. 

El e pus în situația de a alege ori desființarea muncii sale de o viață, ori 
satisfacerea partizanilor. Și atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din ăi 
buzunarul său, ci din buzunarul țării. Creează posturi, funcţii, misiuni, comi- 
sii, sinecure, toate puse în sarcina bugetului țării, care apasă tot mai mult pe l] 
Spinarea din ce în ce mai istovită a poporului; | 

5. Democraţia este incapabilă de autoritate. Pentru că lipseşte pu- 
terea sancțiunii. Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor lui, 
trăind din afaceri scandaloase de milioane, din hoţie și pradă, de 

















35) 
S 
bea] 
Z 
pe 
ca 
sa] 
i 
= 





frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să & 
nu-i demaște propriile afaceri și incorectitudini. 

. 4 * .. . . . Ri: i 

6. Democraţia este în slujba marii finanțe. Din cauza sistemului sud 


costisitor și a concurenței dintre diferitele grupări, democraţia cere 

să fie alimentată cu bani mulți. Ca o consecință firească ajunge slu- 

Ş __ ga marii finanțe internaționale jidănești care o subjugă, plătind-o. 

Ş na În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de 
a! 





ncheri, i 





397 



































= 
ice 
Z 
= 
e) 
3 
> 
Z 
VA 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


ELECȚIE, SELECŢIE ȘI EREDITATE | 


Poporul nu se conduce după voinţa lui, democrația. Nici după voința | 
unei persoane, dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. 

Sunt norme — legi naturale de viață — și norme — legi naturale de moar- 
te, Legile vieţii şi legile morții. O națiune merge la viaţă sau la moarte după 
cum respectă pe unele sau pe altele din aceste legi. 

Rămâne un lucru de stabilit: cine, din mijlocul unei națiuni, poate înțe- 
lege sau intui aceste norme? Poporul? Mulțimea? Cred că i se cere prea mult. 
Mulțimea nu înțelege nici alte legi mai mărunte. Nu numai că nu le poate 
prinde ca din văzduh, dar trebuie să i se explice multă vreme, să i se repete în 
mod insistent, să fie chiar pedepsită pentru a le putea înțelege. 

lată câteva legi imediat necesare vieții ei, pe care le înţelege cu greu: că 
în caz de boală infecțioasă, trebuie izolarea bolnavului și dezinfecție generală; 
că în casă e nevoie să intre soarele, deci trebuie ferestre mari; că vitele, dacă 
sunt îngrijite şi hrănite mai bine, dau mai mult, pentru hrana omului etc. 

Dacă mulțimea nu poate înțelege sau înţelege cu greu câteva legi imedi- 
at necesare vieţii ei, cum își poate cineva imagina că mulțimea, care în demo- 
craţie trebuie să se conducă pe ea, va putea înţelege cele mai dificile legi na- 
curale, va putea intui cele mai fine și mai imperceptibile norme de conducere 
omenească, norme care o depășesc pe ea, viața ei, necesitățile vieții ei, care nu 
i se aplică direct ei, ci care se aplică unei entități superioare ei: națiunea? 

Dacă pentru a face cineva pâine trebuie să fie cineva specializat, dacă 
pentru a face ghete, pluguri, pentru a face agricultură, pentru a conduce un 
tramvai, trebuie specializare, pentru cea mai grea conducere, aceea a unei na- 
ţiuni, nu trebuie specializare? Nu trebuie anumite însuşiri? 

Concluzia: un popor nu se conduce prin el însuşi, ci prin elita lui. Adică 
prin acea categorie de oameni născuţi din sânul său cu anumite aptitudini şi 
specialități. 

După cum albinele își cresc regina, tor astfel un popor trebuie să-și 
crească elita lui, 

La fel mulțimea, în nevoile ei, apelează la elira ei, la întelepții statului, 

Cine alege această elită? Mulțimea? 

Pentru orice „idei” sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta 
oameni. Se pot câștiga voturi, Dar aceasta, nu depinde de înțelegerea de către 
popor a acelor idei”, legi” sau oameni, ci cu totul de altceva: de măiestria oa- 
menilor în a capta bunăvoința mulțimii. 

Mulțimea e cea mai capricioasă şi cea mai nestabilă în păreri. De la răz- 
boi încoace aceeași mulțime a fost pe rând: averescană, liberală, naționalistă, 
naţional-ărănistă, iorghistă etc. Ridicând în slavă pe fiecare, ca după un an 
să-l scuipe, recunoscându-și prin aceasta propria greşeală, rătăcire şi incapaci- 
tate. Criteriul ei de alegere este: „Să mai încercăm şi pe alții”. Deci alegerea se 


face, nu după studiere şi cunoaștere, ci la noroc şi la întâmplare. 


Două idei contrarii. Una cuprinde adevărul și cealaltă minciuna. Se ca- 
ută adevărul. Adevărul nu poate fi decât unul. Se pune la vot. Una întrunește 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoaRnELiU ZELEA CODREANU 


10.000 de voturi, alra 10.050. Este oare posibil ca 50 voturi în plus au în | 
minus, să determine adevărul sau să-l nege ? Adevărul nu depinde nici de ma- 
joritate, nici de minoritate, el îşi are legile sale și triumfă, după cum s-a văzut, 
împotriva tuturor majotităților, chiar zdrobitoare. 

Găsirea adevărului nu poate fi încredințată majorităților, după cum în 
geometrie teoria lui Picagora nu are a fi pusă la votul mulțimii, pentru ca aceas- 
ca să-i hotărască adevărul sau să i-l nege. Și după cum chimistul, care vrea să 
obțină amoniac, nu are a se adresa mulțimii pentru a decide prin votul ei canti- 
căţile necesare de azot și de hidrogen, și după cum un agronom, care a studiat 
ani de zile agricultura și legile ei, nu are a se prezenta după aceea la vot în faţa 
unei mulțimi spre a se convinge, prin rezultatul votului, de valoarea lor. 

Poare poporul să-și aleagă elita? 

De ce nu-și aleg atunci soldaţii pe cel mai bun general? Pentru ca să 
poată alege, acest juriu colectiv, ar trebui să cunoască bine: 

a. Legile strategiei, tacticii, organizării etc; | 

b. Întrucât persoana X se conformează prin aptitudini și ştiinţă aces- 

tor legi. 

Fără aceste cunoștinte nu poate nimeni să aleagă. Mulțimea, dacă voieș- 
te să-și aleagă elita, este neapărat necesar să cunoască legile de conducere ale 
organismului național și întrucât candidații se conformează prin aptitudini şi 
ştiinţă acestor legi. 

Mulțimea însă, nu poate cunoaște nici aceste legi și nici oamenii. lată 
de ce credem că o elită nu poate fi aleasă de mulțime. 

A încerca alegerea acestei elite, este ca și cum am avea pretenția de a de- 
termina, prin vot și majorități, poeții din sânul unei naţii, scriitorii, mecanicii, 
aviarorii sau atleţii. 

Democraţia, aşadar, bazară pe principiul elecției, alegându-și ea elita, 
săvârşeşte o fundamentală eroare din care decurge întreaga stare de nenoro- 
cire, tulburare și mizerie a statelor. Ne găsim la un punct capital. Deoarece 
de la această eroare de concepție democratică pleacă, am putea spune, toate 
celelalte erori. 

Mulţimile fiind chemate să-şi aleagă elita, acestea nu numai că nu sunt 
în stare să-şi descopere și să-şi aleagă elita, dar mai mult, aleg, afară de mici 
excepții, tot ce este mai rău în sânul unei națiuni. 

Deci nu numai că democrația înlătură elita naţională, dar o înlocuiește 
cu ce este mai rău în mijlocul națiunii. Democrația va alege pe oamenii fără 
nici un fel de scrupul, deci fără morală. Pe cei care vor plăti mai bine, deci pe 
cei cu mai multă putere de corupție. Pe scamatori, șarlatani, demagogi, care 
vor ieși mai bine la concursul de scamatorie, șarlatanie, demagogie din timpul 
perioadei electorale. Printre ei se vor strecura și câțiva oameni de treabă, oa- 
meni politici chiar, de bună-credință. Vor fi sclavii celor dintâi. 

Adevărata elită a unei națiuni va fi înfrântă, înlăturată, pentru că ea va 
| refuza să concureze pe aceste creme. Ea se va retrage și va sta ascunsă. 
i De-aici — consecinţe funeste pentru stat. 

















39 j 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnEuiu ZELEA CODREANU 


Când un stat este condus de o așa-zisă „elită”, formată din tot ce ae | 
mai rău, mai nesănătos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva să se mai ! 
întrebe de ce statul se ruinează? Iată cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, 
corupţie, desfrâu în toată țara, jaf și pradă în averea statului, exploatare până 
la sânge a poporului, sărăcie și mizerie în casele acestuia, lipsa simțului de îm- 
plinire a datoriilor în toate funcțiile, dezordine şi 'dezorganizare în stat, năvala 
străinilor cu bani din toate părțile, ca la magazinele căzute în faliment, care-și 
desfac mărfurile pe nimic. "Ţara se vinde la licitaţie: „Care dă mai mult?” Până 
în cele din urmă, aici ne va duce democrația. 

În România, de la război încoace în special, democraţia ne-a creat, prin 
acest sistem de alegeri, o „elită națională” de româno-jidani, având la bază nu 
vitejie, nici iubire de țară, nici jertfă, ci vânzarea de ţară, satisfacerea intere- 
sului personal, mita, traficul de influență, îmbogățirea prin exploatare și furt, 
hoţia, lașitatea, adică doborârea adversarului prin intrigă, 

Această „elită națională”, dacă va continua să ne conducă, va duce la 
desființare statul român. 

Deci, în ultimă analiză, problema care se pune azi poporului român și 
de care depind toate celelalte, este înlocuirea acestei elite cu o elită națională, 
având la bază virtutea, iubirea și jertfa pentru țară, dreptatea şi dragostea pen- 
tru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale şi onoarea. 

Cine să facă această înlocuire? Cine să fixeze noua elită la locul ei, 
Răspund: oricine în afară de mulțime. Admit oricare alt sistem înafara „de- 
mocraţiei”, care văd că mă omoară sigur pe mine, poporul român. 

Noua eliră românească și orice elită din lume trebuie să aibă la bază 
principiul selecției sociale. Adică în mod natural, se selecționează din corpul 
națiunii, adică din marea masă sănătoasă a țărănimii și muncitorimii, perma- 
nent legată de pământ și de țară, o categorie de oameni cu anumite însuşiri, 
pe care apoi i le cultivă. Ea devine elita națională. Aceasta trebuie să conducă 
o naţiune. 

Când poate fi sau când trebuie consultată o mulțime? În fața marilor 
hotărâri care o angajează. Pentru a-și spune cuvântul, dacă poate, dacă nu 
poate, dacă e pregătită sufletește sau nu. ] se arată cărarea și i se cere să răs- 
pundă dacă se simte în stare să meargă pe ea. Este consultată asupra soartei 
sale. Aceasta înseamnă consultarea poporului. Nu înseamnă alegerea elitei de 
către popor. 

Dar repet întrebarea: cine fixează pe fiecare la locul său, în cadrul elitei 
şi cine cântărește pe fiecare? Cine constată selecția și dă consacrare membri- 
lor elitei noi? Răspund: elita precedentă. 

Aceasta nu alege, nu numește, ci consacră pe fiecare [a locul pe care s-a 
ridicat singur, prin capacitatea și valoarea lui morală. Consacrarea o face șeful 
elitei, consultându-și elita. 

Deci o elită națională trebuie să aibă grija de a-şi lăsa o elită moșteni- 
toare. O elită înlocuitoare. Dar nu bazată pe principiul eredității, ci numai pe 

| principiul selecției sociale aplicat cu cea mai mare strictețe. 

Principiul eredității nu este suficient în sine. 





PENTRU LIGIONARI 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





După principiul selecției sociale, primenite necontenit cu elementele | 
din adâncurile naţiunii, o elită se păstrează totdeauna. 

Greşeala istorică a fost în aceea că, acolo unde s-a creat o elită bazară 
pe principiul selecțiunii, aceasta a părăsit de a doua zi principiul care i-a dat [. 4 
naştere, înlocuindu-l cu principiul eredității și consacrând sistemul nedrept INA | 
şi condamnat al privilegiilor din naştere. i P 

Ca un protest împotriva acestei greșeli, pentru înlărurarea unei elite de- 
generate şi penrru abolirea privilegiilor din naştere, s-a născut democraţia. 

Părăsirea principiului selecției a dus la o elită falsă şi degenerată și 0 
aceasta a dus la rătăcirea democraţiei. | 

Principiul selecției inlătură deopotrivă și principiul elecției, și princi- | 
piul eredității. Ele nu pot sta împreună. Între ele este un conflict, pentru că | 
din două una: ori există un anumit principiu al selecției și atunci nu are ce il | 
căuta părerea și votul mulțimii, ori alegem noi oamenii și atunci nu mai func- | 
ționează selecția. 

De asemenea, dacă ne servim de selecția socială, nu are ce căuta eredi- 
catea. Aceste două principii nu pot merge împreună decât dacă moștenitorul 
corespunde legilor selecției. 

Dar dacă o națiune nu are o adevărată elită, prima care s-o poată fixa 
pe a doua? Răspund printr-o singură frază care cuprinde un adevăr indiscu- 
tabil: în cazul acesta elita se naște din război cu elita degenerată și falsă. Tot 
pe principiul selecției. 

Așadar, în rezumat, rolul unei elite este: 

a. Dea conduce o națiune după legile vieții unui neam; 

b. De a-şi lăsa o elită moștenitoare bazată nu pe principiul eredității, 
ci pe acela al selecției, căci ea cunoaște legile vieții şi poare judeca 
întrucât persoanele se conformează prin aptitudini şi ştiinţă aces- 
tor legi. 

Ca și un grădinar care îşi va conduce grădina sa și va avea grijă ca înain- 
te de a muri să-și lase moștenitor, înlocuitor. Căci el este singurul care poate 
să spună cine dintre toți cei care a lucrat este mai bun pentru a-i lua locul şi 
continua opera sa. 

Pe ce trebuie să se întemeieze o elită: 

a.  Curăţia sufletească; 

b. Capacitarea de muncă și de creaţie; 








ro. 
joi 
*rt 
PA 
m 
[ei 
a 
le 
= 
m 
cz) 
= 
ps 
i 
Z 
> 
pi 
= 











c. Vitejia; 
d. Viaţă aspră și războire permanentă cu greutăţile așezate în calea 
neamului; i. neg 





e. Sărăcie, adică renunţarea voluntară da a acumula averi; 
f. Credinţa în Dumnezeu; 
g. Dragostea. 
SE Am fost întrebat dacă activitatea noastră de până acum se află pe linia 
Bisericii Creştine. Răspund: facem o mare deosebire între linia pe care mer- 
sem noi și linia Bisericii Creştine. Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra şi 





401 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConRneLiu ZELEA CODREANU 


noastră. Ea atinge perfecția și sublimul. Nu putem cobori această linie pence 
a explica faptele noastre. | 

Noi, prin acțiunea noastră, prin toate faptele şi gândurile noastre, tin- 
dem către această linie, ne ridicăm spre ea, atât câr ne permite greutatea pă- 
catelor cărnii și condamnarea la care am fost sortiți prin păcatul originar. 
Rămâne de văzut cât am putut, prin sforțările noastre pământești, a ne înălța 
către această linie. 


INDIVID, COLECTIVITATE NAȚIONALĂ, NAȚIUNE 


Drepturile omului nu sunt mărginite numai de drepturile altui om, ci 
şi de alte drepturi. Pentru că există trei entități distincte: 

1. Individul; 

2, Colectivitatea naţională actuală, adică totalitatea indivizilor din 

aceeaşi națiune, trăind într-un stat, la un moment dat; 

3. Națiunea, acea entitate istorică trăind peste veacuri cu rădăcinile 

înfipte în negura vremii şi cu un viitor infinit. 

O nouă mare eroare a democraţiei bazată pe drepturile omului este 
aceea de a nu recunoaşte și a nu se interesa decâi de una din aceste trei en- 
citări: individul. Pe a doua o neglijează sau își bate joc de ea, iar pe a treia o 
neagă. 

Toate trei îşi au drepturile și datoriile lor. Dreptul de a rrâi. Și datoria 
de a nu periclita dreptul la viașă al celorlalte două. 

Democraţia nu se ocupă decât de asigurarea dreptului individului. De 
aceea asistăm în democraţie la o răsturnare formidabilă. Individul crede că 
poate să împieteze cu drepturile sale nelimitate, asupra drepturilor colectivi- 
tății întregi, pe care poate să o încalce și să o jupoaie. De aceea asistăm în de- 
mocraţie la acest tablou sfâşietor, la această anarhie, în care individul nu vrea 
să recunoască nimic deasupra interesului său personal. 

La rândul ei, colectiviratea naţională are o tendință permanentă de a 
sacrifica viitorul — drepturile națiunii — pentru interesele ei prezente. 

De aceea asistăm la nemiloasa exploatare sau chiar înstrăinare a pădu- 
rilor, a minelor, a petrolului, uitând că în urma noastră sunt sute de generații 
românești, copiii copiilor noştri, care aşteaptă să trăiască și ei, ducând mai 
departe viața neamului. 

Această răsturnare, această rupere de raporturi, căreia democraţia i-a 
dat naştere, constituie o adevărată anarhie, o desființare a ordinii naturale și 
este una din cauzele principale a stării de tulburare a societății de astăzi. 

Armonia nu se poate restabili, decât prin reîntronarea ordinii naturale. 
Individul trebuie subordonat entității superioare, colectivitatea națională, iar 
aceasta trebuie subordonată națiunii, Drepturile omului nu mai sunt nemăr- 

pn ele sunt mărginite de drepturile colectivităţi naționale, iar drepturile 


E 
< 
PA 
ps 
le) 
3 
> 
EA 
Z 
zi 
s 
[asi 





























acesteia sunt mărginite de drepturile națiunii. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


În sfârşit, s-ar părea că în democraţie cel puţin individul, încărca de 
arâtea drepturi, trăiește minunat. În realitate însă — și aici stă tragedia finală ! 
a democraţiei — individul n-are nici un drept, căci ne întrebăm: unde este li- 
pertatea întrunirilor, unde este libertatea scrisului, unde este libertatea con- 
ştiinţei? EL trăieşte sub teroare, stare de asediu, cenzură, cu mii de arestați și 
cu oameni ucişi pentru credinţa lor, ca pe vremea celor mai tirani conducători 
de popoare. 

Unde este „dreptul mulțimii suverane” de a decide de soarta sa, când 
întrunirile sunt interzise, iar de la vot, zeci de mii de oameni sunt opriţi, mal- 
qratați, amenințați cu moartea, omorâți. 

Veţi zice: „Da, dar aceştia vor să schimbe constituția, să restrângă liber- 
cățile, să întroneze altă formă de star!” 

Întreb: poate susține democrația că un popor nu e liber și nu-și poate 
decide singur de soarta sa, de a-și schimba constituția, de a-și schimba forma 
statului, cum vrea el, de a trăi în libertățile mari sau mici, pe care le vrea el? 

Aici e tragedia finală. 

În realitate, în democraţie omul nu are nici un drept. El însă nu și le-a 
pierdut nici în folosul colectivitătii naționale, nici în acela al națiunii, ci în fo- 
losul unei caste politico-financiare de bancheri şi agenţi electorali. 

În sfârşit, ultima binefacere pentru individ, democrația masonică prin- 
tr-o perfidie neasemuită se transformă în apostol al păcii pe pământ. Dar în 
același timp proclamă războiul dintre oameni și Dumnezeu. 

„Pace între oameni” și războire contra lui Dumnezeu. 

Perfidia stă în aceea că întrebuințează cuvintele Mântuitorului: Pace 
intre oameni, transformându-se în apostol al„păcii”, iar pe El condamnându-L 
și arătându-L ca vrăjmaș al omenirii. Și, în fine, perfidia stă în aceea că, pre- 
făcându-se a vrea să apere viața oamenilor, în realitate nu-i duc decât la pier- 
derea vieții. Prefăcându-se că vor să-i apere de moartea prin război, nu fac 
altceva decât ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte veșnică. 


NEAMUL 


Când zicem neamul românesc, înțelegem nu numai pe toţi românii tră- 
ind pe același teritoriu, având același trecut și același viitor, același port, ace- 
eaşi limbă, aceleaşi interese prezente. 

Când zicem neamul românesc, înțelegem roți românii vii şi morți, care 
au trăit de la începutul istoriei pe acest pământ și care vor mai trăi şi în viitor, 

Neamul cuprinde: 

1. “Toţi românii aflători, în prezent, în viață; 

2. "Toate sufletele morților și mormintele strămoșilor; 

3. “Toţi cei ce se vor naște români. 

Un popot ajunge la conștiința de sine, când ajunge la conştiinţa acestui 


intreg, nu numai la aceea a intereselor sale. 


Neamul are: 


IAVNOIDAT NB.INId 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea și sângele; ] 
2. Un patrimoniu material: pământul țării şi bogățiile; i 
3. Un patrimoniu spiritual care cuprinde: 

a. Concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi viață. Această 
concepție formează un domeniu, o proprietate spirituală. 
Frontierele acestui domeniu sunt fixate de marginile strălucirii 
concepției lui. Există o șară a spiritului naţional. Țara viziuni- 
lor lui, obținute prin revelație și prin proprie sforţare; 

Onoarea ui ce strălucește în măsura în care neamul s-a putut 
conforma, în existenţa sa istorică, normelor izvorite din con- 
cepția lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă; 

Cultura lui: rodul vieții lui, născut din propriile sforțări în do- 
meniul gândirii şi artei. Această cultură nu este internațională. 
Ea este expresia geniului național, a sângelui. Cultura este in- 
ternațională ca strălucire, dar națională ca origine. Făcea cineva 
o frumoasă comparație: și pâinea, şi grâul pot fi internaţionale 
ca articole de consum, dar vor purta pretutindeni pecetea pă- 
mântului în care s-au născut, 

Toate aceste trei patrimonii îşi au importanța lor. Pe toare un neam 
trebuie să şi le apere. Dar cea mai mare însemnătate o are patrimoniul său 
spiritual, pentru că numai el poartă pecetea eternității, numai el străbate peste 
toate veacurile. 

Grecii antici nu trăiesc prin fizicul lor, oricât de atletic — din el n-a mai 
rămas decât cenușă — și nici prin bogăţiile materiale, dacă le-ar fi avut, ci prin 
cultura lor. 

Un neam trăiește în veșnicie prin conceptia, onoarea și cultura lui. De 
aceea conducătorii națiilor trebuie să judece și să acționeze nu numai după 
interesele fizice sau materiale, ale neamului, ci ținând seamă de linia lui de 
onoare istorică, de interesele eterne. Prin urmare, nu pâine cu orice preţ, ci 
onoare cu orice preţ, 


z 
< 
Z 
2 
si 
[=4 
Z 
as 





ȚELUL FINAL AL NEAMULUI 


Este viaţa? 

Dacă este viața, atunci nu interesează mijloacele pe care neamurile le 
întrebuinţează spre a i-o asigura. Toate sunt bune, chiar și cele mai rele. 

Se pune deci problema: după ce se conduc naţiunile în raport cu alte 
națiuni? După animalul din ele? După tigrul din ele? După legea peștilor din 
mare sau a fiarelor din pădure? 

Țelul final nu este viața. Ci Învierea, Învierea neamurilor în numele 
Mântuitorului lisus Hristos. Creația, cultura nu-i decât un mijloc, nu un 
scop, cum s-a crezut pentru a obține această înviere. Este rodul talentului, pe 

, care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va 
|veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toți morții și cu 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


coți regii şi împărații lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui 


Dumnezeu. Acest moment final, învierea din morți, este telul cel mai înale și 


mai sublim către care se poate înălța un neam. 
Neamul este deci o entirate care își prelungește viaţa și dincolo de pământ. 
Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta. 
Sfântul loan, povestind ceea ce vede dincolo de pământuri, spune: 
Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumine- 
ze căci o luminează slava lui Dumnezeu și luminătorul îi este Mielul. 
Neamurile vor umbla în lumina ei și împărații pământului îşi 
vor aduce slava și cinstea lor în ea (Apocalipsă 21, 23-24). 


Şi în alră parte: 

Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi numele Tău? 
Căci numai Tu eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina în- 
aintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătat (Apocalipsă 15, 4). 


Nouă, românilor, neamului nostru, ca oricărui neam din lume, 
Dumnezeu ne-a sădit o misiune, Dumnezeu ne-a hotărât un destin istoric. 

Cea dintâi lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este aceea de a mer- 
ge pe linia acestui destin, împlinindu-și misiunea încredințată. 

Neamul nostru n-a dezarmat şi n-a dezertat de la misiune, oricât de 
grea și de lungă i-a fost calea Golgotei lui. 

Şi acum, ni se ridică în faţă obstacole înalte ca munții. 

Fi-vom noi, oare, generația debilă și lașă, care să lăsăm din mâinile 
noastre, sub presiunea amenințărilor, linia destinului românesc și să părăsim 
misiunea noastră ca neam în lume ? 


MONARHIA ŞI LEGEA MONARHIEI 


În fruntea neamurilor, deasupra elitei, se află monarhia. Resping 
republica. | 

În istorie s-au văzut monarhi buni, foarte buni, slabi sau răi. Unii s-au bu- 
curat de onoruri și dragostea popoarelor până la sfârșitul vieții, altora li s-a tăiat 
capul. N-au fost deci toți monarhii buni. Monarhia însă a fost totdeauna bună. 
Nu trebuie să se confunde omul cu instituția, trăgându-se concluzii false. 

Pot fi preoți răi, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia că trebuie 
să desființăm Biserica și să ucidem pe Dumnezeu cu pietre. 

Sunt, desigur, și monarhi slabi sau răi, dar nu putem renunța la 
monarhie. 

În agricultură, avem un an bun și un an rău, sau unul bun și doi ani răi; 
Cu toate acestea, lumii nu i-a trecut încă prin gând să se lase de agricultură. 

Un monarh face ce vrea? Atunci, când e mare şi când e mic? Când e bun 
icând e rău? 


iv: 
A 
Pi 
CZ 
e 
VA 
> 
i 






































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic atunci când face ce ea] 
şi e mare atunci când face ce trebuie. 

Există o linie a vieții neamului. Un monarh e mare și bun, atunci când 
se menţine pe această linie. E mic sau rău, în măsura în care se îndepărtează 
de această linie a vieții neamului sau i se opune. lată legea monarhiei. Sunt și 
alte linii care por ispiti un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor 
unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor străine (dinăuntrul sau 
dinafara hotarelor). 

EI trebuie să le înlăture pe toate și să urmeze linia neamului. 

Ştefan cel Mare, de o jumătate de mie de ani, străluceşte în istorie şi 
românul nu-l mai uită, pentru că s-a confundat perfect cu linia de viață a 
neamului. 

Regele Ferdinand, împotriva oricăror legături şi interese, s-a plasat pe 
linia neamului, a îndurat cu el, a făcut jertfă alături de el, a izbândit cu el. Prin 
aceasta el este mare și nemuritor. 


i 


LUPTA DE LA TUTOVA 
17 APRILIE 1932 


După alegerile de la Neamţ, nu trecuseră decât patru luni și tânăra 
oaste legionară a intrat într-o nouă luptă. La începutul lui ianuarie 1932, 
s-a declarat vacant un loc de deputat la Tutova. Am studiat situația. Aici, 
la alegerile generale, avusesem numai 50 de voturi. Judeţul era slab, dar era 
bine încadrat de Covurlui, Cahul şi Tecuci, încât puteam să fac ușor depla- 
sări de legionari. 

Mi s-a părut că am putea obține victoria. M-am gândit la importanța și 
răsunetul pe care le-ar avea o nouă biruință. Două victorii consecutive a celei 
mai tinere organizații împotriva tuturor partidelor politice i-ar fi mărit con- 
siderabil prestigiul în ochii țării. Am luat hotărârea să candideze tatăl meu, 
fiindu-mi cel mai necesar în mișcare, atât în Parlament, cât și în afară, pentru 
otganizare și propagandă. Alegerile s-au fixat pentru 17 martie. 

La 9 ianuarie am lansat un manifest în întreg judeţul. La 10 ianuarie 
a sosit tatăl meu cu o primă echipă. Au venit apoi echipele din Iași, Tecuci, 
Bereşti și Cahul. 

În primele trei săptămâni, rapiditatea și eroismul micilor forțe legio- 
nare au determinat un curent de simpatie pentru noi în întreg judeţul. Pe o 
iarnă grea cu zăpezi mari, cu ger, partidele nu se puteau deplasa. Ele așteptau 
o vreme mai bună. În acest timp însă, peste dealuri, prin zăpadă până la brâu, 
prin viscol, legionarii străbăteau din sat în sat. 

Pe la începutul lui februarie, lupta a început să devină grea. În faţa 
noastră se ridica coaliția liberală-țărănistă-lupistă-cuzistă cu o înverșunare 
| pe care noi nu o mai cunoscusem până atunci. Guvernul a trecut la măsuri de 
| sdevărază teroare, Presa jidovească ne atacă cu vehemență. 


PENTRU LEGIONARI 
















































































406 























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Simţeam nevoia de a mai întări forțele. Am trimis ultimele rezerve de la 


. Â i F i 
lași sub comanda lui Totu. Altele nu mai aveam decât la Bucureşti. Cu aces- 


tea însă se punea o grea problemă pentru noi, aceea a transportului. N-aveam 
bani. Am chemat atunci legionarii și le-am propus o măsură eroică: să por- 
nească pe jos, de la București la Birlad, o distanţă de aproape 300 de kilome- 
eri, explicându-le că acest marş va însemna pentru victorie mai mult decât 
100.000 de manifeste. EI va constitui, singur, un mare discurs eroic, adresat 
de legionari românilor din Tutova. 

Legionarii au primit propunerea cu entuziasm. Peste o săprămână o 
echipă de circa 25, sub comanda lui Stelescu, ajutat de Cararănase și Doru 
Belimace, a plecat pe jos, de la Bucureşti la Tutova. După un marș greu de 10 
zile, prin viscol, au ajuns la Bârlad, primiţi cu însuflețire de întreaga popula- 
ţie. Dar prigoana s-a întețit până la ultima încordare posibilă. A fost adus în 
judeș colonelul de jandarmi Ignat, cu forțe mari, având ordinul, din partea 
ministrului de interne, domnul Argetoianu, ca legionarii să fie scoși pe targă 
din întreg judeţul. Micii echipe îi era imposibil să mai poată înainta. Am făcut 
atunci două echipe puternice, sub comanda lui Victor Silaghi și Stelescu, care, 
susținându-se una pe alta, să poată înainta pe linia Puiești- Dragomirești, în- 
soșind pe tarăl meu. O altă echipă mai mică am trimis-o în direcția Băcani. 
Aceste două direcţii mai rămăseseră nebătute. Ele constituiau jumătatea de 
nord-est a judeţului. Sudul, cealalră jumărare, fusese bine lucrată de tatăl 
meu, de domnul D. Popescu, șeful județean, de Victor Silaghi, de Teodor 
Țilea și Ion Antoniu, cu primele echipe. 

Cele două echipe din nord au înaintat, luptând pe un mare viscol, peste 
40 de kilometri, având și câţiva răniţi, pe Ţocu și alţii. În nordul județului ele 
au fost întâmpinare de mari forțe de jandarmi. Echipele s-au baricadat atunci 
în podul unei case pustii, unde au rezistat fără foc, hrană și apă, timp de 48 
de ore. În cele din urmă s-au putut retrage, după un marș greu, de o noapte, 
pe care l-au executat în condiții cu adevărat eroice și numai datorită încăpă- 
ţânării lui Victor Silaghi, care a îmbărbărat legionarii zdrobiți de oboseală, de 
frig şi de foame, îndemnându-i să meargă până la ultima rezistenră posibilă, 
Acest copil orfan, fiul preotului român Silaghi din Careii Mari, ucis de unguri 
la 1918, în condiții tragice, a luptat cu adevărată vitejie. 

La sfârşit, echipele acestea au fost înconjurate de forțe mari aduse în 
Bârlad, Tatăl meu a fost arestat și închis în arestul unui regiment. 

Echipa a treia a fost decimată complet în lupta de la Băcani. Aici, îna- 
inte de a intra în sat, într-o vale, pe înserate, a fost atacată de un mare număr 
de jandarmi. Şeful echipei, legionarul Popescu Lascăr, lovit în cap cu arma, 
a căzut primul în nesimţire într-un lac de sânge. Ceilalți legionari au refuzat 
să se retragă. Au atacat cu piepturile goale, fără nimic în mână, încercând să 
intre în sat. Rând pe rând, au căzut toți în nesimţire, Ultimul a atacat singur. 
A căzut în genunchi sub lovituri, s-a înălțat, a atacat din nou. S-a prăbușit 
alături de camarazii lui. Întreaga echipă a căzut în nesimţire într-un lac de 

esa De acolo au fost târâți prin zăpadă de jandarmi, distanţă de 2 kilo- 


metri, până la postul din sat. La ora 1 noaptea, un călăreț a adus vestea în 





TUVNOIOII ANI N 




















CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneuiu ZELEA CODREANU 


Bârlad, a celor întâmplate seara la Băcani. Echipa de ieşeni sub conducerea li 
Totu, care sosise la 12 noaprea la Bârlad, a pornit imediat, pe jos, în ajutorul ! 
camarazilor răniți. După o luptă, de la ora 3 jumătate la 5 dimineața, în care 
timp jandarmii au tras toate cartușele pe care le aveau, legionarii au ocupat 
postul de jandarmi, găsind înăuntru încă în nesimţire, trântiți la pâmânt, pe 
legionarii căzuți în lupta de la Băcani. Ei i-au ridicat şi transportat la spitalul 
din Bârlad. 

Lucrurile n-au rămas însă aici. Jidănimea a pornit o uriașă campanie de 
presă, atăcându-ne cu un cinism și o nedreptate revoltătoare. Un val de min- 
ciuni, insulte, calomnii s-a abătut asupra noastră. Toate grupările politice se 
coalizaseră spre a ne scoate din luptă. 


A DOUA DIZOLVARE A GĂRZII 
MARTIE 1932 


Izbiși de jandarmi, atacați de presa jidovească, peste capul nostru cade o 
nouă dizolvare a Gărzii, hotărâre dată printr-o simplă decizie ministerială. 

Deși ne găseam în cadrul celei mai perfecte legalități, guvernul 
lorga-Argetoianu, călcând Constituţia și legile, ne dizolvă în mod arbitrar. 
Sediile din nou au fost ocupate și sigilate. Tipografia de la Iași închisă. Atacați 
de presă, suntem puși în imposibilitatea de a ne apăra, toate publicațiile noas- 
re fiind suspendate. În Parlamenr încerc să vorbesc, dar sunt împiedicat de 
zgomotele majorității, care nu-mi permite să mă apăr. 

Candidatura totuși n-au putut-o opri. 

Echipa de la Bucureşti a fost evacuată. Rând pe rând, și celelalte. Echipa 
ieșenilor, în număr de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dusă în gară pentru 
aceeași operaţie de evacuare, rupe cordoanele și ocupă sala de aşteptare, unde 
se baricadează și rezistă 24 de ore, până când este atacată cu gaze. Până la 
sfârșit însă este suită în tren și evacuată, 

În oraș nu mai rămân decât Ibrăileanu, Nuţu Eşanu și tatăl meu, ares- 
tat, Prigoana începe asupra satelor. Țărani, învățători şi preoți, sunt arestați şi 
bătuți, casele lor călcare. Alegerile se amână cu o lună, pentru 17 aprilie. 

Tatăl meu este eliberat. Intervin în luptă, prezentându-se în oraş, bărrâ- 
nii, în frunte cu Hristache Solomon, colonel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, 
preotul Isihie, Peceli, Potolea erc.; îi împart pe la diferite secțiuni. Se strecoa- 
ră, noaptea, fiecare la postul său. Echipele din judeţele vecine pătrund din 
nou în “Tutova prin diferite puncte. Echipa Gheorghe Costea trece Bârladul, 
prin apă până la gât, toate intrările fiind păzite. Ea se prezintă udă la secția 
de votare. 

În dimineaţa de 17 aprilie începe votarea. Continuă ziua și noaptea. 
La 18 aprilie, ora 5 dimineața, se anunță victoria legionară — 5 600 de voturi, 

i liberalii — 5 200, țărăniştii — 4 000, celelalte grupări — sub 2 000, cuziştii — 
500 de voturi. 


E 
< 
VA 
ii 
9 
= 
3 
m 
— 
> 
[4 
i 
VA 
i 
A 
e 









































408 








CARTEA CĂPITANULUI | 
CoRNELtU ZELEA CODREANU 5 


Această a doua biruinţă legionară, în contra coaliției tuturor politicie- | 
nilor români, obţinute prin îndârjirea și voința de fier a legionarilor, prin ero- * îl 
ismul și sângele lor, înfruntând obstacole, insulte, lovituri și prigoniri, a stârnit 


un entuziasm de nedescris în toată ţara. 





NOI ALEGERI GENERALE SA 
IULIE 1932 0 


Tatăl meu a fost validat în ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna 
noastră n-a durat decât o săprămână, deoarece guvernul Iorga a căzut. S-a 
constituit un guvern național-țărănist în frunte cu domnul Vaida. 

Intrăm într-o nouă luptă, sleiți de puteri și fizicește și matetialiceșre. 
Suntem în iunie 1932, De la 15 decembrie 1929 suntem într-o luptă perma- 
nentă: decembrie 1929-aprilie 1930 — — campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, 
Tecuci. Vara lui 1930 — pregătirea şi interzicerea marșului în Basarabia. Sunt 
închis până toamna. În octombrie și noiembrie suntem în Maramureş. larna 
lui 1931 ne găsește în închisoare. Primăvara lui 1931 — luptă în alegerile ge- 
nerale. Vara lui 1931 — alegerile de la Neamţ. Iarna lui 1932 — alegerile de la 
“Tutova, [ar acum intrăm din nou în alegeri generale. 

Cu toare aceste lupte, am continuat organizarea și în restul țării. Anul 
trecut avusesem liste în 17 județe, acum aveam în 36. 

Toate partidele încep aceleași certuri pline de incrigi pentru fixarea can- 
didaturilor, Ele au ținut o săptămână. Eu fixez, singur, într-o singură noapte, 
toate candidaturile în 36 de județe. Între legionari, nimeni nu se bate pe lo- 
curi, Ei cer să fie puşi ultimii pe listă. 

Problema grea însă este problema materială. O mare parte din județe 
își susțin singure chelcuielile, din contribuția legionarilor. Alrele însă nu pot. 
Îmi trebuie 50.000 de lei numai pentru taxe. Umblu năucit până în ultima zi. 
Încerc la unul, la altul, nimic. 

Mă duc la domnul Nichifor Crainic, directorul „Calendarului”, crezând 
că poate are el. Nici el nu avea. Cu foaia sa, apărută de cinci luni, ne susține 
lupta, urmărind, pas cu pas, vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu 
ne poate da. În sfârşit, mă împrumut prin Pihu și Caranica, care, alergând pe jet] 
la toți macedonenii, găsesc suma necesară. Câteva judeţe le susțin Focșanii cu is 
Hristache Solomon. i 

Campania începe. O nouă prigoană se abate asupra noastră. Răspândiți 
pe un ftont mare, suntem puțini și atacați pretutindeni cu violență. La Tighina 
sunt răniți legionarii Savin și Popescu. La Bârlad, zeci de învățători și de pre- 
Oți sunt târâți în beciuri şi maltratați din ordinul domnului Georgescu-Bârlad. 
4 iza Vaslui, micile echipe sunt rănite. La Podu Iloaiei și în întreg județul Iași, e 
ş la fel. 

i iz La Focşani, bătrânul Hristache Solomon, cu inginerul Blănaru și alți 
îi 


ece sunt atacați din ordinul avocatului Neagu, de bandele înarmate ale 








sc ză 





= 
I 
lar] 
PA 
[=] 
(ca 
= 
Z 
(9) 
Z 
> 
= 














409 



























































= 
< 
PA 
9) 
3 


PENTRU 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


național-țărăniștilor, în comuna Vulturul, Cad legionarii la pămâne, răniți 
de ciomege și de cuțite. Rămâne în picioare singur, ca un munte, Hristache ! 
Solomon, de obrazul căruia nu se atinsese nimeni până atunci. Se apără cu în- 
dârjire, dar până la urmă, cade în mijlocul drumului, răpus de lovituri. Acolo 
jos, este bătut cu ciomegele în cap de fiarele acestea care făceau necontenit caz, 
pe atunci ca și acuma, de legalitate, mijloace civilizate, libertate etc. 

Garda obține 70.000 de voturi, dublându-și numărul față de anul tre- 
cut. Se prezintă cele mai bine județele Cahul şi Neamș, Covurlui și Tutova 
unde candidase tatăl meu. Apoi vin Câmpulung cu Moţa, Turda, Focşani, 
Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci locuri. Urmează optările. Eu rămân la 
Cahul, pentru a intra, în Parlament, Nuţu Eșanu. Hotărăsc ca tatăl meu să ră- 
mână la Bârlad, pentru a lăsa să intre în Parlament pe Stelescu, care are numai 
25 de ani și e student. Voiam să dau tineretului o încurajare şi un imbold. 

Încrederea și dragostea pe care i le-am arătat nu mi-au fost însă 
răsplătite, 


PENTRU A DOUA OARĂ ÎN PARLAMENT 


Tot timpul, în Parlament, am luptat contra guvernului și a măsurilor 
sale pe care eu le-am socotit contrare intereselor neamului românesc, cum 
am luptat de altfel și împotriva celorlalte guverne, care s-au perindat la cârma 
statului. De la toate aceste guverne, țara aceasta nu avea nimic de așteptat, ni- 
mic din viitorul sănătos al acestui neam nu se făurea acolo. Toate măsurile și 
legile nu erau decât nişte paleative, care să lungească de azi pe mâine existența 
amară şi tristă a țării, 

Când la Griviţa au fost împușcați muncitorii români, din ordinul 
Ministerului de Interne, scârbit până în adâncul inimii de atitudinea comu- 
nizanţilor din Partidul Naţional- Țărănesc, care aplaudau măsura guvernului, 
m-am ridicat la tribună și am simțit de a mea datorie să vorbesc după cum 
urmează: 


E rău că nenorociţii de muncitori au ieșit în stradă, dar e mai 
rău şi de ei şi de neamul nostru, dacă în faţa nedreptăţii strigătoare la 
cer, n-ar ieşi, ci şi-ar pleca capul resemnaţi în jug, lăsând ţara pe mâna 
unor politicieni exploatatori. 


Domnul Corneliu ]. Zelea Codreanu: Domnule președinte, 
domnilor deputaţi, în numele grupării din care fac parte cer ca, ală- 
turi de ancheta pe care este normal să o facă autoritățile în drept, 
să se facă și o anchetă parlamentară, compusă din reprezentanți ai 
diferitelor grupări politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pen- 
tru că mă îndoiesc de exactitatea afirmaţiunilor făcute de domnul mi- 
nistru de Interne; mă îndoiesc pentru un motiv bine determinat. La 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


24 ianuarie, atunci când studenţimea română, naționalistă şi creștină Sa] 
inergea să depună o cruce la mormântul eroului necunoscut, Siguranţa 
Statului a dat informaţia, într-o foaie din Capitală, că acea acţiune a 
fost pusă la cale şi subvenționată de Moscova. 

Dacă tot aşa de verosimilă este şi informaţia pe care dumnea- 
voastră o aveţi și în afacerea de la Griviţa, atunci înţeleg foarte bine 
câtă dreptate aveţi ca să luaţi măsuri de asemenea natură, ca cele pe 
care le-aţi luat ieri și azi. (Aplauze pe bâncile Gărzii de Fier și ale 
Partidului Țărănesc-dr. Lupu). 

În al doilea rând, ţin să afirm că mie, ca şi tuturor oamenilor 
de bun simţ din această ţară, nu ne este frică de comunism sau de bol- 
șevism, nouă ne este frică de altceva, de faptul că oamenii de la acele 
ateliere nu au ce mânca; le este foame. (Aplauze pe băncile Gărzii de 
Fier şi ale Partidului Ţărănesc-dr. Lupu). 

Unii dintre acei inuncitori au 1 100 de lei pe lună şi au 5, 6, 7 copii. 

Domnul dr. N. Lupu: Aşa este. 

Domnul Corneliu 1. Zelea Codreanu: Având 5, 6, 7 copii, acea 
leafă nu le ajunge nici măcar pentru pâinea de toate zilele. 

Mie, în al doilea rând, mi-e frică şi de altceva: de setea de dreptate. 

Domnul dr. N. Lupu: Foarte bine. 

Domnul Corneliu 1. Zelea Codreanu: Atunci, dumneavoas- 
tră veți trebui să satisfaceţi aceste două: foamea și setea de drepta- 
te. (Aplauze pe băncile Gărzii de Fier și ale Partidului Ţărănesc-dr. 
Lupu), şi va fi ordine deplină în această ţară. 

(Ședinta de joi, 16 februarie 1933, „Monitorul Oficial, nr. 41, 
23 februarie 1933). 
Una din greutățile care apasă activitatea parlamentarului este aceea a mii- 
Ș lor de cereri de intervenție pe la ministere. Era o adevărată condamnare a noastră 
de către mulțimea alegătorilor. Pentru că, pe de o parte, ne pierdeam întregul 
nostru timp, umblând toată ziua pentru rezolvarea acestor petiţii. Este periculos 
pentru viața unei organizații acest sistem, pentru că îi paralizează întreaga activi- 
tate. Pierzi lupta întreagă, trebuie să renunți la soarta unei naţiuni pentru ca să-i 
serveşti partizanii. De la un timp, am observat că printre cei ce veneau cu astfel 
de cereri nu era însă nici un legionar, Toţi erau fie milogi de meserie, fie adversari 
trimiși anume pentru a ne paraliza. Pe de altă parte, acest sistem ne punea în 
A situația penibilă de a merge și a ne ruga la oamenii în contra cărora luptam. De 
| aceea, personal am refuzat să fac acest serviciu de intervenţie. Tot timpul cât am 

stat în Parlament, n-am cerut nici unui ministru nimic. 

O altă categorie o formau cei care veneau să ne ceară bani. Din sutele, 
care se perindau, în fiecare zi, nici unul nu era legionar. Unii erau într-adevăr 
bolnavi sau căzuți în vreo nenorocire, alții însă își făcuseră din acest sistem o 
adevărată meserie. 

În sfârşit, gruparea noasiră era o mică organizație în devenite, în marș, 

i în luptă permanentă. Aceasta ne cerea, în special mie, necontenită atenţie asu- 
pra tuturor mişcărilor adversare; pretindea descoperirea și pararea planurilor 








pad 
a 
legi 
PA 
_ 
=: 
Lai 
£ 
je; 
VA 
> 
pi 























i 411 





CaRTEA CĂPITANULUI 
Conntr1U ZELEA CODREANU 


dușmane, cucerirea și organizarea de noi poziţii, cu alre cuvinte, o sapraveghe- 
re permanentă, de zi și noapte, a câmpului de luptă din întreaga țară. Înainte ! 
de toate venea însă supravegherea educației legionare pentru a nu ne vedea 
transformați pe nesimţite într-o categorie politică de infecție morală, din care 
să nu mai putem ieși și în care spiritul legionar să moară. 

Parlamentul îmi răpea timpul necesar conducerii. 


CUM SE PREZENTA ORGANIZAŢIA LEGIONARĂ 
ÎN 1932-1933 


În toamna lui 1932 şi iarna lui 1933, legionarii au fost lăsaţi în refa- 
cere. Trei ani şi jumătate de lupte trecuseră. Acești tineri își meritau acum 
odihna. 

De aproape doi ani mă stabilisem la București. La lași rămăsese, în 
locul meu, Banea, ajutat de Totu, Crânganu, Tască, Stelian Teodorescu, pen- 
tru chestiunile studențești, tipografie, cămin etc. Grupul studenţesc legionar 
se mărise. Cuprindea acum mai mult de jumătate din numărul studenților 
luptători, La Cluj, era un început sănătos de organizare cu Bănică Dobre, 
la Cernăuţi de asemenea, cu Lauric, se dezvolta bine un început de viaţă le- 
gionară, sub îndrumarea spirituală a profesorului Traian Brăileanu, în jurul 
căruia se strâng profesorul Toppa și alții. În î întreaga Bucovină, curentul și 
organizaţia legionară creșteau sub buna și priceputa comandă a vechiului 
și distinsului naționalist Vasile Iașinschi. La Chişinău, lucrau Tudorache și 
Serghie Florescu, la Oradea Mare - Iosif Bozântan. 

Tinerii crescuți în Frăţiile de Cruce se ridicau la Universitate, gata 
formați. 

La Bucureşti, apăruse un ziar naționalist de mare curaj şi de linie supe- 
rioară,,„Calendarul”, sub direcţia domnului Nichifor Crainic şi cu colaborarea 
unui mănunchi de intelectuali, în frunte cu profesorul Dragoş Protopopescu. 
Această foaie tăia, cu bărbăţie, drum nou și larg în lumea intelectualității ro- 
mânești, pe linia creştină și naționalistă, În special articolele domnului Crainic 
erau adevărate lovituri de tun care făceau ravagii în lumea antiromânească. 

În mișcarea studențească a capitalei, legionarii aveau primul loc. La 
președinția centrului era Traian Cotigă cu un comitet legionar. 

În mijlocul tinerilor intelectuali din capitală se simte un reviriment. În 
conștiința lor încep să se pună marile probleme de viață ale acestui neam. 
Un grup talentat, strâns în jurul tinerei revisze „Axa', având în frunte pe 
Polihroniade, Vojen, Constant, intră în rândurile legionare. Şi alți tineri 
eminenţi ca profesorul Vasile Cristescu, Vasile Marin, profesorul Vladimir 
Dumitrescu, inginer Virgil Ionescu, profesorul Radu Gyr, avocatul Popov, 
pictorii Basarab și Zlotescu, toți de mare talent și plini de suflet, lucrează pe 
linia ideologică legionară. 

j Macedonenii se aproprie tot mai mult de noi printr-un tineret sănătos, 
cura ca lacrima și viteaz. Ne gândim totuși că nu e bine ca masa macedonenilor 


PENTRU LEGIONARI 































































































































































































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


din Cadrilater să fie încadrată în Gardă, deoarece, abia venită de peste hotare, 
am expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar însă se înrolează în 
întregime. 

În fruntea tineretului macedonean se găseau trei elemente de o aleasă 
cultură: Papanace, Caranica şi Scerie Ciumeti. 

Cu cei doi dintâi mă sfăruiam deseori, având amândoi o admirabilă ju- 
decată, pusă în valoare de o curăție şi sinceritate ireproşabilă, de o mare dra- 
goste și de vitejie. 

Nu cred că, de la 1931, să fi fost o singură zi în care să nu mă (i întâlnit 
cu ei. În acest timp de prigonire, ceasuri întregi discutam împreună: lovitură 
după lovitură, nedreptate după nedreptate, mișelie după mișelie. Fiecare veste 
despre o nouă schingiuire legionară era un cuțit împlântat în inimile noastre, 
Durerea pentru toți legionarii maltrataţi ne chinuia sufletele şi mai ales, im- 
posibilitatea de a întrezări un mijloc de a căpăta dreprare. 

Sterie Ciumeti trăiește zi și noapte cu mine, E un tânăr de mare corecti- 
tudine și de o credinţă de câine. El devine casierul central al Gărzii. Toate zilele 
— câte le va mai avea — nu se va gândi decât la Gardă, nu se va frământa și nu va 
acţiona decât pentru Gardă, nu va trăi viața lui decât pentru ea. 

În diferite puncre ale țării apar elemente de valoare: dr. Pantelimon, părin- 
tele Ionescu Duminică, dr. Augustin Bidian la Sibiu, preotul Georgescu-Edineți, 
duhovnicul studențimii, vechi luptător, căpitanul Ciulei la Bacău, Aristotel 
Gheorghiu de asemenea vechi, cu comanda la Râmnicu Sărat, la Brăila — Ion 
Iliescu, Şeitan la Constanţa; preotul Doară și Victor Bărbulescu la Vâlcea, 
profesorii Vintan, Ghenadie şi Duna la Timișoara. Şi vechii legionari: profeso- 
rii Nicolae Petrașcu, Horia Sima, avocatul Iosif Costea, Colhon și alții, care au 
acum posturi de comandă în diferite părți ale țării. 

Bucureştii se împart în sectoare şi începe organizarea. La [sectoarele 
de] Verde și Albastru sunt două elemente de valoare: Nicolae Constantinescu 
și Doru Belimace. Două caractere tari, două minţi. Doru Belimace, unul din- 
tre cei mai distinși studenți ai Facultătii de Litere. Nicolae Constantinescu cu 
o aleasă cultură economică, student al Academiei Comerciale. Ambii în cu- 
rând se vor dovedi a avea impunătoare calități de credinţă și vitejie legionară. 


Tor acum se înființează cel dintâi grad legionar, prin următorul ordin 
de zi din 10 decembrie 1932: 


A) Se înfiinţează cel dintâi grad superior în ierarhia legionară 
purtând denumirea de comandant legionar. 

Având în vedere jertfa, munca, eroismul, credința, capacitatea şi 
vechimea se înaintează în grad următorii legionari în ordinea alfabetului. 

Banea Ion, doctorand în medicină; 

Belgea Ion; 

Blănaru Ion, inginer; 

Dumitrescu Ion, preot; 

Ionescu Andrei; 
Silaghi Victor, avocat; 
































ai 
> 
A 
p=) 
(i 
3 
Z 
> 
W=j 






















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Stelescu Mihail, deputat; | 
Totu Nicolae, student; 


Traian Cotigă, student; 

Tănase Antohi, meseriaş. 

B) Toţi legionarii, seria 1927 şi 1928, cu legământul depus, ră- 
maşi în cadrele active ale Legiunii, se înaintează în gradul de coman- 
dant legionar ajutor. 

Semnat: Corneliu Zelea Codreanu. 
Ceilalși mai în vârstă au fost înaintați în Senatul Legiunii și în Consiliul 
Superior Legionar. 


OFENSIVA CALOMNIILOR 
„MIŞCARE ANARHICĂ ȘI TERORISTĂ” 


Mişcarea legionară creşte văzând cu ochii, în special în rândul tinere- 
tului din şcoli și universități și în rândurile țăranilor din toate provinciile ro- 
mânești. Se dezvoltă mai greu la orașe, unde elementul românesc este sau 
funcționar la stat, în imposibilitate de a se manifesta, sau robit economiceşte 
de jidani. 

Aceeaşi prigoană surdă, pe care am cunoscut-o de când am deschis lup- 
ta în 1922, ne urmărește crescând, pe noi, toți luptătorii și familiite noastre. 
Dacă eşti tânăr cu studii, nu vei căpăta niciodată funcție la stat decât cu prețul 
vânzării conştiinţei şi credinței tale. Sute de tineri caută să fie ademeniţi cu 
bani, promisiuni, onoruri, funcţii. Statul a ajuns o școală a trădării, sunt uciși 
oamenii de caractet, iar trădarea este răsplătită din belşug. Dacă eşti comerci- 
ant român, singur în mijlocul jidovimii și crezi în Legiune, începând de la ser- 
gentul de stradă şi până la primar și prefect, roți îţi sunt dușmani. Te urmăresc 
zi şi noapte. Îşi pun impozite mai mari ca jidovilor; contravențiile vor curge 
una după alta, lovitură după lovitură, până te vor nimici. 

Dacă eşti țăran, te vor duce, cu mâinile legate, din post în post, pe jos, 
zeci de kilometri, bătându-te în fiecare zi, la fiecare secție de jandarmi. Te vor 
ţine nemâncat câte patru-cinci zile, se vor uita pretutindeni ca niște fiare la 
tine și fiecare îţi va trage peste obraji câte o palmă. Dacă ești muncitor, te vor 
da afară ca pe o cârpă, din orice fabrică, din orice întreprindere. 

Pentru că, în țara aceasta, un om cu credințele noastre, trebuie să moară 
de foame, el şi toți copiii lui. Suntem cu toții considerați ca niște dușmani ai 
neamului și ai ţării, 

Noi ne-am încadrat însă în cea mai perfectă ordine și legalitate. Pentru 
ca să nu ni se poată spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca 
guvernelor va fi: „Nu vă putem distruge pentru că ați călcat legile ? Nu-i ni- 
mic, le călcăm noi şi vă distrugem”. Nu vreți să fiți„ilegali”, suntem noi .ilegali”. 

„ Încât în modul acesta, am intrat într-un sistem cu adevărat talmudic: pe de o 


| parte, acuzaţi prin presă și prin toate oficinele politice, de „ilegalitate”, iar pe 


= 
< 
Z 
9 
2 
2 
î 
ră 

















de altă parte, stând în cadrul perfect al legii, suntem măcinați prin cele mai 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELiV ZELEA CODREANU 


odioase şi ilegale sisteme, de către toți reprezentanţii guvernelor și ai tarului, 
aflaţi în cea mai flagrantă ilegalitate. 

“Târâi în fașa tribunalelor, hotărâri după hotărâri judecărorești în toată țara 
confirmă linia de legalitate şi ordine a mișcării. Nici o hotărâre în contra noastră. 
Totuși argumentul lor de bază, al politicienilor și al presei jidoveşti, rămâne inva- 
riabil: „mişcare de dezordine, de „anarhie', de „încălcare a legilor”,„teroristă”. 

Presa jidovească ațâță mereu pe politicieni în contra noastră, pentru ca 
aceştia să se repeadă să ne sfârtece, să ne desființeze. 


ÎN SLUJBA STRĂINILOR 


De un timp, nemaiștiind ce să ne pună în sarcină, presa jidănească ne 
acuză că luăm bani de la Mussolini. Că facem pe naționaliștii, dar că în reali- 
tate scopul nostru este de a stoarce de bani pe oricine întâlnim în cale. Acum 
l-am găsit pe Mussolini să îl stoarcem pe el. 

Rând pe rând, aflăm, uimiți, că: 

Suntem în slujba „ungurilor care se deşteaptă”...; 

Suntem în slujba Moscovei...; 

Primim bani de la jidani.... 

Până și această acuză ridicolă nu ne-a fost cruțată. lată din ziarul ji- 
dănesc „Politica”, din 10 august 1934, un pasaj semnificativ dintr-un articol 
încitular: „Max Auschnit și Garda de Fier”: 


Şi la noi deci fenomenul s-a verificat întocmai şi este lucru ştiut 
de toată lumea că cea mai însemnată mişcare a fascismului românesc, 
Garda de Fier, a fost creată și susținută de marii capitaliști. Și aici vine 
senzaţia deloc senzaţională: jidanul Max Auschnit a sprijinit şi finan- 
ţat direct Garda de Fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi oameni destul 
de serioşi şi cu răspundere, domnul ministru Victor Iamandi şi cunos- 
cutul publicist Scarlat Calimachi. 

După explicaţiile de mai sus, faptul apare ca foarte normal. 

Cine nu ştie că şi Hitler a fost finanţat de marii capitalişti evrei 
din Germania? 


„SUNTEM ÎN SOLDA HITLERIŞTILOR” 


În ultima vreme, în Germania, a învins Adolf Hitler, în luptă cu hidra 
iudeo-masonică din toată lumea. Poporul german, cu o extraordinară hotărâ- 
re și unitate, se luptă și pune la pământ puterea iudaică. 

Minciună după minciună, întrebuințează jidovii în presa lor, căutând să 
zăpăcească minţile oamenilor. 

L_ 1, Adolf Hitler e un zugrav, un prost, un incapabil. Cine se ia după el 


într-o ţară civilizată ca Germania!? 


415 


DIVNOIOAT MELNA 



















































































z 
za 
Va 
= 
9; 
0) 
e, 
= 
ed 
— 
Z. 
Pai 
— 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Dar Adolf Hitler pășeşte înainte. 

2, Adolf Hitler nu va învinge pentru că se vor opune comuniștii | 
germani. 

Dar Adolf Hitler se apropie de putere. 

3. Hitlerismul s-a rupt în două, în trei. Mari nemulțumiri în rândul 
partidului etc. | « 

Dar lui Adolf Hitler nu-i pasă. 

4. Adolf Hitler a înnebunit. A plecari în munţi etc, 

Dar Adolf Hitler e sănătos și se apropie tot mai mult de biruină. 

5. Dacăva învinge, de a doua zi e revoluție în Germania. Comunismul 
va izbucni în revoltă generală și Hitler va cădea. 

Dar Hirler vine la putere și revoluția visată de jidani nu are loc. El mer- 

ge din majorități în unanimități neîntâlnite în istorie. 

6. "Toate țările vor boicota economicește Germania și hitlerismul va 
cădea, 

Dar Adolf Hitler păşește biruitor înainte. 

7, „Dictatură,, „teroare hitleristă” în toată Germania. Votul e smuls 
prin teroare. 

Dar poporul german merge din entuziasm în entuziasm. 

8. Hirler vrea să ne ia Ardealul. lar noi, toți naționaliștii români, care 
vtem să scăpăm de pacostea jidănească, suntem, nici mai mult nici 
mai puţin, „hicleriști”, adică vrem să dăm Ardealul nemților. 

Noi însă răspundem: presupunem că Hitler vrea să ne facă război și să 
ne ia Ardealul. Noi, românii, tocmai pentru ca să ne putem apăra Ardealul 
contra nemților, trebuie să ne scăpăm de jidani. Să rezolvăm și noi problema 
jidovească, Să ne întărim poziția neamului nostru stors de jidovime, supt de 
vlagă şi pus în imposibilirare de a se apăra. Cu jidovimea care ne ottăveşte su- 
fetele și ne suge sângele, nu vom avea nici arme, nici suflet, nici carne pe noi. 

9. În sfârşit, noi„primim bani”, suntem stipendiaţi, suntem „în solda” 
hitleriştilor. 

Răspundem: A.C. Cuza luptă împotriva jidanilor de la 1890 iar noi de la 

1919, 1920, 1921, 1922 când nici nu auzisem de Adolf Hitler, Șerpi veninoși! 


FABRICA DE BANCNOTE FALSE DE LA RĂȘINARI 


N-a trecut mult și o nouă campanie jidano-politicianistă, se pornește 
împotriva noastră. 

Nevoindu-ne mulțumiți cu banii de la Mussolini şi Hitler, de la Moscova 
şi de la Max Auschnit, adversarii noștri, ne-au găsit o nouă sursă financiară în 
fabrica de bancnote false de la Rășinari. Senzaţionala descoperite a umplut 
coloanele ziarelor politicianiste și jidănești. 

Dăm mai jos, din presa vremii, câteva pasagii menite să ilustreze siste- 
mul de perfidii prin care se încerca anularea noastră din conştiinţa naţiunii. 

Ziarul „Patria” din 22 iulie publică: 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU Z/ELEA CODREANU 


GARDA DE FIER ȘI FABRICA DE FALSIFICAT |] 
BANI DE LA RĂŞINARI 
— SURSA FONDURILOR DE PROPAGANDĂ -— A! 
Cluj, 21. — La Răşinari, comună situată în apropierea Sibiului 
s-a făcut o senzaţională descoperire, de natură a prezenta o întreagă 
organizaţie politică în cea mai urâtă lumină împotriva căreia, guver- N - 
nul, care are acum în mână cele mai zdrobitoare dovezi, va trebui să 
procedeze cu toată străşnicia. 


O fabrică de bani falși a Gărzii de Fier i 
Anume în comuna Răşinari s-a descoperit una din multele fa- Ș. 
brici de FALSIFICAT monede. Din cercetările întreprinse s-a consta- | 
tat însă, spre stupoarea tuturor, că de astădată nu e vorba de o simplă 
bandă de ţigani sau de descreeraţi, care înfruntă rigorile legii în nădej- 
dea unei grabnice îmbogăţiri, ci de însăşi Garda de Fier, organizaţia 
"politică a domnului Zelea Codreanu care, în ultimul timp, s-a dedat la 
cea mai deşănţată campanie impotriva guvernului și în general a tutu- 
ror partidelor politice din România. 








Garda de Fier şi propaganda la sate 

Pentru cei care cunosc însă activitatea mai de aproape a Gărzii 
de Fier, cu cetele de gardişti care cutreierau ţara de la un capăt la al- 
tul, lucrul pare foarte natural. Căci în asemenea împrejurări trebuie în 
primul rând bani. Or, se ştie că propagandiştii Gărzii de Fier dispu- 
neau în ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau depla- 
sarea lor la sate precum şi scoaterea de ziare şi înarmarea membrilor 
devotați cu toate cele necesare pentru copierea sistemului ă la Hitler. 





PA 
= 
sI 
= 
(5) 
9) 
DA 
> 
z 





Ş Cum s-a descoperit falsificarea (N 
Ş Ministrul de Interne era de mult informat că unii din fruntașii (N 
j ardeleni al Gărzii de Fier şi în special cei din Braşov şi Sibiu, dispun I- 
de mari fonduri pe care le repartizau apoi organizaţiilor din întreaga | 
țară. Exista la început bănuiala că banii sunt furnizaţi de cine ştie ce | 
organizaţii similare din străinătate, însă în urma supravegherilor s-a | 
constatat că aceasta e o bănuială neîntemeiată. Descoperirea fabricii MR 
de bani la Răşinari a pus însă organele polițienești pe o nouă cale, iar 
rezultatul cercetărilor a fost dintre cele mai surprinzătoare. i 





Sibiul subvenţionează întreaga organizaţie 
Imediat autorităţile din capitală au delegat pe domnul judecă- 
tor de instrucție I. Stănescu din capitală să facă cuvenitele cercetări. | 
Domnia-sa însoțit de domnul prim-procuror Radu Pascu şi procuror 
| Mardarie au plecat la Sibiu, făcând o primă descindere la locuinţa 
L_ domnului avocat Bidianu, şeful organizaţiei gardiste, unde au desco- 


perit un senzaţional material compromiţător din care reiese că fabrica 





417 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIU ZELEA CODREANU 


de fabricat bani de la Rășinari servea exclusiv scopurile politice şi sub- 
versive ale Gărzii de Fier. Printre corespondenţa confiscată s-au desco- 
perit scrisori ale diferitelor organizaţii şi în special ale organizaţiei de 
la Iaşi, în care domnul Banea cerea o sumă mai mare de bani, pentru 
a cumpăra o camionetă şi a intensifica propaganda în Moldova. 

Organele polițienești au operat o serie de drestări şi au ridicat 
întreg materialul compromiţător dimpreună cu aparatele care serveau 
la falsificarea banilor. 

Cercetările continuă cu multă asiduitate şi se caută a se stabili 
ce legătură era între fabrică şi organizațiile gardiste şi mai ales cantita- 
tea de fonduri repartizată acestora. 


Valoarea morală a Gărzii de Fier 

Faptul, că organizaţia Gărzii de Fier care reuşise să-şi creeze 
nuclee în întreaga ţară a fost atât de ruşinos prinsă cu mâţa în sac a 
făcut o impresie profundă în întreaga țară și o adevărată consternare 
în faţa partizanilor politici. Se ştie că agitația la ţară se făcea în nu- 
mele dreptăţii, a cinstei, a omeniei, [al] respectul[ui] faţă de legile țării 
etc., tot atâtea lucruri care se dovedesc că la Garda de Fier erau numai 
vorbe goale şi că de fapt ea urmărea doar puterea fără să fie cu nici un 
scrupul faţă de mijloacele întrebuințate în luptă. 

Faţă de aceste descoperiri guvernul pare dispus să procedeze cu 
toată strășnicia. Astfel domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a decla- 
rat, într-un cerc intim, că faţă de gravitatea faptelor comise de unii 
membrii, Gărzile de Fier va trebui să fie neapărat desfiinţate, 











z 
cei 
Z 
5 


Prxruu 


În „Chemarea Românilor” din 6 august 1933: 


DRAGOSTEA DE BANI ȘI FALSIFICAREA DE BANI 

Gazetele au vestit în zilele trecute cum că trepăduşi ai Gărzii 

de Fier au fost prinşi de autorităţi falsificând bani. Știm că acest soi 

de oameni au început în vremea din urmă să umble prin toate sate- 

le noastre făgăduind tot felul de lucruri poporului și cerând pedeap- 

sa cu moartea pentru răufăcători. Suntem tineri care am aşteptat o 

bună bucată de vreme să ne putem lămuri asupra rosturilor și sco- 

purilor pe care le urmăresc. Propovăduind cu aprindere dragoste de 

țară, bună orânduire a ei şi stârpire a străinilor, am crezut un timp 

că ei sunt de bună credinţă. Când auzim din gazete că s-au apucat să 

lucreze în paguba ţării, falsificând bani, nu putem să vedem decât că 

ne-am înşelat și am ajuns să-i cunoaştem. Ei fac parte din ceata jefu- 

itorilor de meserie a ţării şi pentru greaua încălcare a legii care au fă- 

cut-o, noi n-am sfătui guvernul decât să-i judece după felul cum cer 

j ei judecarea unor astfel de fapte: pedepsirea cu moartea. La furci cu 
L_ FALSIFICATORII de bani! 

































































418 
































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


În „Dreprarea” din 22 iulie 1933, oficiosul Partidului Nașional | 


Țărănesc: 


GARDA DE FALSIFICATORI 

Dacă trebuua o probă definitivă pentru clasarea indivizilor care 
alcătuiesc așa-zisă aripă naționalistă de dreapta a politicii noastre, 
iată o avem în răsunătorul caz al FALSIFICATORILOR de bani 
de la Răşinari. 

În tot locul şi totdeauna partidele extremei drepte, extremă 
dreaptă care în Jond sc compune din bande de huligani şi bătăuşi, au 
uzat de cele mai abominabile, mai înjositoare, mai incalificabile proce- 
dee în opera propugandistică a mulțimilor naive. Pentru că în concep- 
ţia (sic) şi „doctrina” (sic) dreptei, scopul, care se reduce la înșfăcarea 
puterii, scuză murdăria mijloacelor. 

Nu poate exista nobleţe în procedee, în tactică, în metodă şi în 
comportament, acolo unde nu există nobleţe în ideal, în scop, în obiec- 
tivele urmărite. Cine-ar putea afirma că ascunde o fărâmă de nobleţe 
în, bai să zicem, idealul extremismului de dreapta? Cultul forţei bru- 
tale — în disprețul birjăresc al elementarelor drepturi — nu va constitui 
niciodată un ideal și o superioritate! Altul este idealul ale cărui raze 
: încălzesc sufletul omenirii: un ideal de justiţie, de pace şi muncă con- 
4 structivă, pentru ridicarea tot mai sus pe scara intelectuală a colectivi- 
ş tăților naţionale, şi prin acestea a omenirii întregi. 

Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, îmbrătişat de 
cele mai inferioare exemplare omeneşti cu înfumurate gânduri de pu- 
teri dictatoriale. Extremismul de dreapta înlocuiește inteligenţa cu for- 

ţa pumnului (care nu distinge pe un intelectual de-un borfaş de rând), 
j dreptatea cu arbitrarul, nobilul ideal al păcii și conlucrării dintre state 
și popoare cu dogma obtuză a urii dintre naţiuni. 

Extremismnul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual. 

Dacă a reușit să prindă câţiva oameni, apoi aceasta a făcut-o în 
numele unei credinţe odios exploatate: credința naționalistă. 

Aşa a procedat asociaţia de conspiratori zisă Garda de Fier. Ea 
pretinde că activează în numele naţionalismului. 

În numele naţionalismului? Această ipocrizie trebuie demasca- 
tă în faţa opiniei publice. Naționalismul pentru a fi servit n-are nevoie 
de organizaţii oculte, de asociaţii secrete, şi mai ales n-ar nevoie de me- 
tode ca cele practicate de Garda de Fier. Naționalismul este o credinţă 
care se apără la lumina zilei, deschis, cinstit, sincer. 

În nici un caz nu serveşti naționalismul prin ordine secrete către 
.. „cuiburi” (21), către „batalioane invizibile şi „celule” oculte. Și mai 
ales prin falsificarea de bani, ca nişte infractori de rând. 

Garda de Fier nu este decât o mână de aventurieri, grupați 
4 clandestin pentru cucerirea violență a puterii de stat prin cea mai de- 
L_ şănțată și mincinoasă demagogie. Asta, în numele ideii naţionaliste. 


























NUVNOIDII NULNAC 


"ă 
Ă 


















































































































































x 
es 
= 
9) 
e; 
= 
>) 
4 





se 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


În numele ideii naţionaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor 
acestui pământ nu admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda 
de Fier. Nu admite falsificarea de bani. 

Descoperirea bandei de la Răşinari pune în adevărata ei lumi- 
na Garda de Fier. 

Lumea se întreba: de unde au oamenii aceştia bani? Atâţia bani 
pentru propagandă? Pentru organizare şi pentru cumpărarea de con- 
ştiinţe? Pentru călătorii, pentru întreţinere, pentru maşini? De unde? 

Descoperirea de la Rășinari indică sursa: falsificarea de bani. 

Aşa lucrează Garda de Fier. Pionierii Gărzii de Fier sunt indi- 
vizi care cad sub legile Codului Penal. Vor să facă partid politic prin 
falsificare de bani. 

Ce autoritate morală mai au pentru a cere aprobarea maselor? 
Și încă în numele ideii naţionaliste! 

Garda de Fier este o gardă de FALSIFICATORI. Și o gardă 
de FALSIFICATORI nu poate vorbi în numele naţionalismului! 


] 


Şi, în sfârșit, pentru a nu prelungi peste măsură citarea, dăm din„Patria', 
sâmbătă, 22 iulie 1933; 


GARDIȘTII ŞI FALSIFICATORII 

Descoperirile de la Rășinari au avut o latură cu adevărat sen- 
zaţională. Ea trece peste faptul divers, bagatelizat şi cotidian, punând 
într-o amploare şi o cruditate sângeroasă toată descompunerea, disolu- 
ţia și elasticitatea morală a celor care pretind să regenereze masele prea 
credule, în căutare de un nou crez. Și spunem: cu adevărat senzaţiona- 
lă, pentru că dacă ziarele ne-au obişnuit, [în] ultimul timp, să aflăm că 
în diversele colţuri ale țării apar mici monetării clandestine, niciodată 
patronii ingenioşi şi puţin cavaleri ai acestei instituţii inflaţioniste cer- 
tate cu codul nu s-au dovedit a fi încadraţi într-o mai răsărită situaţie 
socială. La Rășinari, eroii nu mai sunt ţigani în goană după coțcărie, 
nici simpli certați ai justiţiei porniţi după ușoară şi meschină lovitură, 
nici unul din acei eroi care înţeleg estetic gustul unei aventuri fructuoa- 
se în riscuri grele. Ci este vorba de şeful — notaţi bine — şeful Gărzii 
de Fier din Sibiu. Cităm după un ziar obiectiv şi care nu de puţine ori 
a luat sub dezinteresata-i protecţie mișcarea prozeliţilor codrenişti: 

„Autorităţile din Sibiu, percheziţionând casa domnului avocat 
Bidian, șeful organizaţiei Gărzii de Fier din oraş, au descoperit un 


material senzaţional din care reiese că fabrica de monede false de la 
Răşinari era creată pentru a susţine Gărzile de Fier. Între alte docu- 
mente s-a găsit și o scrisoare a președințelui organizaţiei din Sibiu, 
domnul Banea, care, de la laşi, cerea bani pentru o camionetă şi pen- 
tru a intensifica propaganda pentru Gărzile de Fier” 

Este clar, nu? O monetărie pentru susținerea unui par- 
tid ce se proclamă regenerator al politicii şi al moravurilor! După 























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


cunoscutele ipostaze de agitatori fără scrupule, de scandalagii şi bătă- da 
uși, încă una tot atât de puţin onorabilă, dar poate şi mai culpabilă: 
de FALSIFICATORI. Cineva ar putea pretinde că este aici un semn 
curios şi grav al vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar găsi 
că pentru un gardist — fie el chiar şi de fier — este exagerat să se facă 
FALSIFICATOR. Oricum ar fi cazul de la Răşinari, este extrem de 
grav. El aruncă și o vie lumină asupra resurselor cu care aceşti aven- 
turieri se pozează când în bătăuşi, când în martiri, își întreţin o agi- 
tată şi ambulatorie existență. Chiar în aceste coloane, întrebam uimiţi 
şi curioși: de unde au domnii aceştia bani? Să o mărturisi sincer, nu 
aşteptam ca răspunsul să ne vie atât de prompt, atât de înfiorător, şi 
tocmai de la... Răşinari! 
Dr. 


Trei săprămâni a durat această odioasă campanie. 

În zadar au umblat disperaţi pe la ziare, ca să obțină vreo dezmințire, 
cei trei legionari de elită: Caranica, Serie Ciumeti și Papanace, care de la 
1931, datorită calităților lor de clară judecată și de mare sinceritate, trăiau zil- 
nic cu mine, împărtășindu-se de aceleași chinuitoare griji şi ajutându-mi, pas 
cu pas, la greaua sarcină a conducerii unei organizații, pe câmpul de luptă. 

Zadarnice sforțări, pentru că toate aceste infamii care aruncau contra 
noastră erau comandate. Ele nu vor avea decât un singur efect: de a acumula 
în suflete nedreptare peste nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitură peste 
lovitură, durere peste durere. 

Tineretul acesta le-a răbdat toate, a înăbuşit toate în sufletul său. Acum 
însă după atâţia ani, dacă aș voi să dau un sfat lumii, aș striga: feriți-vă de cei 
ce rabdă! 


ECHIPA MORŢII 


Dar în fața obstacolelor loviturilor, insulelor, uneltirilor, prigoanelor, 
care ne asaltau de pretutindeni, noi, având sentimentul acesta grozav al singu- 
rărății, al nici unui ajutor la care să putem alerga, opuneam hotărârea morţii. 

„Echipa morții” este expresia acestor stări de suflet ale tineretului le- 
gionar din întreaga țară. Ea înseamnă hotărârea acestui tineret de a primi 
moartea. Hotărârea lui de a merge înainte, trecând prin moarte. 

La începutul lui mai 1933, se formează o echipă din preotul Ion 
Dumitrescu, Nicolae Constantinescu, Sterie Ciumeti, Petru “Ţocu, Constantin 
Savin, Bulha, Constantin Popescu, Rusu Cristofor, Adochiţei, Iovin, Traian 
Clime, Iosif Bozântan, Gogu Serafim, Isac Mihai, profesor Papuc, Rădoiu... 

Înainte de a pleca să străbată o jumătate din țară, ei îşi dau denumirea 
de echipa morţii. De la Iași, a sosit Căprioara. Vor merge cu ea. Au de parcurs: 

Bucur Przti Ram Valea ara Jiu-Turnu Severin-Oraviţa-Reșiţa. 





421 


2) 
Z 
r 
= 
= 
pi 
) 
PA 
> 
i 








































































































Z 
< 
Z 
= 
ie; 
3 
Di) 
= 
3 
fed 
2 
Z. 
E) 
A 
a) 


CARTEA CĂPITANULUI 
Coanetiu ZELEA CODREANU 


Până aici vor fi însoțiți și de preotul Duminică lonescu. Apoi 
Timişoara- Arad și înapoi la Bucureşti. În fara lor stă cea mai mare expediţie ! 
legionară. Pleacă cu 3 000 de lei în buzunar, pentru benzină şi încolo cu ce 
le va mai da Dumnezeu și oamenii din cale. Merg cu legile țării în mână. Vor 
păstra legalitatea, dar se vor apăra în contra măsurilor ilegale. 

La Târgu Jiu, la Turnu Severin, la Bazovici sunt urmăriți și atacați de 
poliție și jandarmi. Ei se așază în genunchi în fața revolverelor, cu piepturile 
deschise, acoperind roțile mașinii. 

La Oraviţa sunt aștepraţi cu mitraliere la marginea orașului și arestaţi. 
După o zi, procurorul Popovici le dă drumul, negăsindu-le nici o vină. Pentru 
că ei, nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu ţin întruniri. Merg și cântă. Atât. 

Lumea însă înțelege. Îi primeşte cu flori. Le dă mâncare și benzină pen- 
tru mașină. Pe unde trec ei, rămâne o dâră de entuziasm. 

La Reșița le ies eu înainte. 

Aici trebuia să ţinem întrunire publică. Eram în drepturile noastre. 
Parlamentar, care avusesem listă în județul Caraş, unde obținusem 2 000 de 
voturi, veneam şi luam contact cu alegătorii noştri, pentru a le face dare de 
seamă asupra activităţii noastre în Parlament. E legal. E perfect legal. Dar față 
de noi, legile nu mai există. 

Nici în vreme de război Reșița n-a văzut atâta armată. Ea este adusă 
din orașele vecine, ocupă orășelul şi-l înconjoară de jur-împrejur. 

Îmi dau seama că guvernul îmi întindea o cursă. 

El ar fi voit ca eu să încerc o ieşire necugetată, să-mi pierd calmul pentru 
a prilejui un motiv de reprimare: „lată pentru ce oprim pe acești domni. lată 
pentru ce trebuie desfiinţati. Pe unde trec, răscoală populaţia în contra măsuri- 
lor noastre de ordine, în contra armatei, a autorităților. Vor să facă revoluție”. 

O asemenea greșeală din partea noastră ar fi fost exploatată și de gu- 
vern și de presa jidănească. De aceea nu le-am dat acest prilej. Şi înecând în 
mine toată revolta, am ocolit orice ciocnire. Izbânda lor ar fi fost rocmai în 
această ciocnire. Am preferat să renunţ la întrunire. 

Echipa a plecat mai departe, a trecut prin Timiș- Torontal şi a intrat în 
județul Arad. Aici, în satul Chier, jandarmii împreună cu jidanii au răsculat 
pe țărani strigând c-au trecut bandele roșii din Ungaria. 

"Țăranii înarmaţi cu furci, cu topoare şi ciomege s-au năpustit asupra 
legionarilor. Aceştia n-au mai avut timp să explice cine sunt. Loviturile i-au 
umplut de sânge. Lui Ciumeti i s-a rupt mâna dreaptă, căzând în marginea 
drumului în nesimţire. Alăruri de el zăcea Adochiţei. Toţi au fost răniți. Apoi 
au fost arestați, transportaţi la Arad și introduși, în celule separate, în arestul 
din acest oraş. 

Daţi în judecată pentru rebeliune, procesul a avut loc peste zile. 

Au pledat avocaţii din Arad, Moţa, Vasile Marin, eu. Au fost achiraţi 
cu toții. 

Populaţia românească a Aradului le-a făcut o caldă manifestaţie de 


| simpatie. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În urma acestui fapt, am luat hotărârea să-i însoțesc. O parte au plecat 
cu maşina, iar eu, însoțit de patru dintre ei și de țăranul Frăţilă, am plecat pe 
jos, străbătând toare satele până în munți, la mormântul lui Avram Iancu, o 
distanţă de 140 de kilometri. Țăranii m-au primit pretutindeni cu bucurie. 

De la Ţebea, ne-am despărțit. Ei și-au continuat Hunedoara, iar eu am 
plecat la Teiuş. 


LA TEIUȘ 


Aici tatăl meu urma să ţină o conferință. 

Am ajuns seara și l-am găsit plin de sânge în casa unui țăran. Un mare 
număr de jandarmi se introdusese în sală, lovind lumea cu paturile de armă. 
Pe tatăl meu l-au lovit în cap. 

Legalitate! O, legalitate! 

Un parlamentar român, cu imunităţi și drepturi garantate, merge să țină 
o conferinţă și reprezentanţii forței publice pătrund în sală și-i sfărâmă capul cu 
paturile de armă. Ţărani, învățători și preoți sunt cu toții indignați. Am hotărât 
atunci ca în același loc, peste două săptămâni, să ținem o adunare de protest. 

Aici au sosit în ajunul întrunirii echipa morții cu camioneta, legionari 
din Cluj şi din Bucureşti, dar întrunirea nu s-a putut ţine. 

Un regiment de infanterie şi un batalion de janadarmi au înconjurat 
Teiușul, oprind intrarea țăranilor. 

Același lucru ca și la Reșița. Am căutat să ocolesc conflictul, dispunând 
ca tatăl meu și legionarii prezenți să părăsească localitatea, unde am rămas 
singur. Căci prezența unui număr oricât de mic putea da naștere la conflict, 
pe când prezența unui singur om, în fața atâtor forțe, nu putea fi un prilej de 
răscoală. Şi nici o glorie pentru cei mulți, dacă s-ar fi năpustit asupra lui. 

Totuși țăranii din Mihalr și din jur au încercat să treacă cu forța podul 
ocupat de armată, 

— Podul acesta, noi, țăranii din Mihalț l-am cucerit în lupte grele, din 
mâna ungurilor care-l ocupaseră. Astăzi nu admitem ca jandarmii români 
să ne oprească trecerea pe el, spuneau aceşti viteji şi îndărătnici țărani din 
Mihalţ 

S-a încins o luptă care a durat peste două ore. S-au tras salve de focuri. 
Un ţăran a fost ucis, iar din echipa morţii, Ţocu, Constantinescu şi Adochiţei 
au fost pentru a doua oară grav răniți. 

În cursul zilei au fost aduși, în Teiuş, întreaga echipă a morții şi alti stu- 
denți, într-un număr total de 50. Li s-a spus că vor fi evacuaţi, dar că, neavând 
bilete de tren, trebuie să meargă la Alba Iulia pentru a le lua de acolo. 

Aici însă, în loc de bilete, s-au trezit cu toții, fără mandate de arestare, 
introduși în vestita temniță a lui Horia şi încarcerați. 

"Toate protestele lor au fost inutile. În zadar au demonstrat că deținerea 
| lor este în afară de orice lege; că nici un deținut nu poate fi introdus în închi- 
Ra fără mandat de arestare; că autoritatea cate i-a introdus acolo calcă legile 





TI 
Z 
= 
Lori 
* 
se] 
PA 
= 
ei 
pă 
pei 














CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZELEA CODREANU 


în picioare, La ora 2 noaptea, au spart poarta închisorii, s-au încolonat și au 
plecat toţi acasă la procuror. I-au raportat cele petrecute. Acolo au rămas | 
până dimineaţa, când, împreună cu procurorul, s-au reîntors la arest. De astă 
dată li s-au lansat mandate de arestare, „pentru că au forțat poarta închisorii”, 

A urmat procesul în care au fost achitați, deoarece, fără mandat de ares- 
tare ei se aflau deținuți prin călcarea legii. + 

Ei s-au conformat dispoziţiilor legale anunțând procurorul. 

Încă o dată s-a dovedit în fața justiției că provocatorii la dezordine nu 
sunt legionarii, ci înseși autoritățile, care, în loc să apere legile, le calcă cu un 
suveran dispreţ. 

Echipa morţii, după două luni de zile, s-a reîntors la Bucureşti. Luptele 
ei, suferința la care a fost supusă, nedreptățile, procesele, rănile ei, au răscolit 
sufletul întregului Ardeal. 

Acum, În acest moment, putem spune că mișcarea legionară s-a întins 
în toată țara, cu toată opunerea autorităților, cu toată prigonirea. 

De acum ne vom opri. Vom începe să adâncim educația legionară, prin 
viaţa în rabere de muncă. Pe cine va putea supăra această tăcută activitate, mai 
ales că ea depășea cadrul politic? 


DIGUL DE LA VIŞANI 
10 IULIE 1933 


LEGIONARI 


Încă din timpul iernii, farmacistul Aristotel Gheorghiu, șeful legionar 
al Râmnicului Sărat, mi-a înaintat un raport prin care îmi descria situaţia din 
satul Vișani, unde Buzăul se revarsă în fiecare an, nimicind ogoarele bieţilor 
oameni pe o întindere de câteva mii de hectare. Și îmi spunea că ei se roagă, 
satul întreg, să-i ajutăm. Să ridicăm un dig de apărare. Am aprobat. Am luat 
toate măsurile necesare. Am trimis ingineri specialiști. Ne-am făcut planuri. 
Am dat ordin ca legionarii din întreaga regiune să se prezinte pe ziua de 10 
iulie 1933 la Vişani, când urma sa se deschidă tabăra de muncă. Iată ordinul 
pe care l-am dat cu acea ocazie: 











ENTRU 


CĂTRE TOȚI ȘEFII DE CUIBURI 

ȘI DE UNITĂŢI LEGIONARE DIN ȚARĂ 

CAMARAZI, 

Niciodată nu s-a pus problema luminii mai mult decât în clipa 
în care omul şi-a pierdut vederea. 

Tot astfel în lume problema construcţiei se pune mai puternic în 
clipa în care omenirea are conştiinţa clară că totul în jurul ei se ruinează. 

Când toate se îndreaptă încet către paragină, sufletul omenesc 
se îndreaptă în sens contrar, porneşte la contraatac, care, se manifestă 


i prin setea formidabilă de a clădi din temelie, de a înălța prin mun- 



























































că, de a construi. 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


În Europa nu s-a pus niciodată această problemă a construcți- x 
ei ca astăzi, când epoca războiului ne-a lăsat o ruină şi când epoca de 
după război ne lasă mai multe ruine, în fiecare zi câte o ruină. 

La noi în ţară, după 15 ani de discursuri pe la răspântii, dis- 
cursuri umflate, dar sterile, de pe urma cărora n-au rămas decât ruine, 
sufletul nostru fuge de vorbe și caută direcţia faptei. 

Vrem şi noi să construim — de la un pod rupt, până la o şosea şi 
până la captarea unei căderi de apă şi transformarea ei în forţă motri- 
ce, de la construcţia unei gospodării tărănești noi până la aceea a unui | 
sat românesc nou, a unui oraș, a unui stat românesc nou, LĂ 

Aceasta este chemarea istorică a generaţiei noastre: pe ruinele ja 
de astăzi să clădim o ţară novă, o ţară mândră. | 

În ţara de astăzi, poporul român nu-și poate împlini misiu- 
nea lui în lume: creator de cultură şi civilizatie proprie în răsăritul 


Europei. 





LEGIONARI, 

Aceste adevăruri m-au îndemnat să vă chem în mijlocul ţării, 
pe malul Buzăului, pentru a înălța cu propriile voastre braţe, acel dig 
uriaş care să vă poarte urmele de-a lungul deceniilor. V-am chemat 
pentru ca să spuneți românilor că voi sunteţi aceia care veţi înălța 
România cea nouă. 

România cea nouă nu poate ieşi: nici de la jocul cărţilor din clu- 
buri, nici din cafenele, nici din cabareturi și nici din călcâiele roase pe 
străzile orașelor în plimbări şi desfătări ale diverșilor Don Juani. 

Ea va ieşi din eroismul muncii voastre. 





E; 
itzi 
PA 
pi 
Li 
= 
= 
9 
PA 
> 
p=i 





. LĂMURIRI ȘI INDICAȚII: 

Ș 1. Digul se va înălța în apropierea satului Vişani (sudul jude- 
Ș țului Râmnicu Sărat), la 6 kilometri nord de staţia Făurei, 
linia Buzău-Brăila; | 
ş 2. Locul întâlnirii: satul Vișani. Toate echipele se opresc în A 
acest sat, unde vor intra sub comandă locală; SI] 

Ş 3, Data sosirii în satul Vișani: 8 și 9 iulie 1933; 

4. Lucrarea se va face în două etape de câte 30 de zile. 
Ă Prima etapă: 

4 10 iulie-10 august 1933. 

A doua etapă: 

A 10 august-10 septembrie 1933. 

$ Ambele echipe vor avea efectivul de câte 500. N 
Comanda generală o va avea Comandantul legionar din jude- i 
ij țul Râmnicu Sărat, Aristotel Gheorghiu, care se va ocupa cu: 

Ş — aprovizionarea; 


— încartiruirea; ] 
— uneltele de lucru şi; să 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


— cu toate chestiunile care privesc lucrarea în mare. ] 

Sub comanda lui vor fi: 

1. Şeful şantierului, legionar pe care-l voi fixa personal la în- 

ceperea lucrului; 

2, Șeful încartiruirii şi aprovizionării şi 

3. Comandantul legionar al echipei. 

Împreună vor stabili toate serviciile (aprovizionare etc.) de care 
se va simţi nevoie. 

Prima echipă va fi formată din: Brăila, Buzău, Râmnicu 
Sărat, Focșani, Tecuc,. Capitală, Ploieşti, Ialomiţa, Dâmboviţa, 
Muscel, Argeş, Vlașca, Oltenia. 

Basarabia se va prezenta în ziua de 15 iulie, adică cu $ zile întâr- 
ziere. Basarabenii vor pleca pe jos din Chişinău, străbătând Grădişte, 
Comrat, Congaz, Cahul, Colibaşi, Reni, Galaţi. La acest grup se vor 
afilia legionarii din Cahul, Tighina, Ismail şi Cetatea Albă. 

Frăţiile de Cruce din toată ţara vor sosi cu prima echipă. 

A doua echipă: restul ţării, 

Legionarii vor căuta să aibă asupra lor haine de lucru, schim- 
buri de rezervă, un bârleţ, o pătură. 

Marşul celorlalte echipe se va face pe jos sau cu trenul, benefici- 
ind de 75 % reducere, ca excursionişti în grup. 

Cinci legionari brăileni de ispravă vor sosi cu 5 zile înainte, adi- 
că în ziua de 5 iulie, pentru aranjarea situaţiei şi a primirii legionari- 
lor. Ei vor fi numiţi de către comandantul legionar brăilean, Ion Iliescu 
și vor lua contact imediat cu comandantul legionar din Râmnicu Sărat, 
Aristotel Gheorghiu. 

Cartierul General unde urmează a se anunţa plecările şi sosiri- 
le: Aristotel Gheorghiu, farmacist, Rămnicu Sărat. 














z 
< 
7. 
= 
3 
_ 
> 
= 
Z 
= 
Za 


RECOMAND: 

a. Ordine deplină pe tot parcursul drumului. Dacă veţi fi pro- 
vocaţi, vă este interzis a răspunde. Trebuie scopul atins — 
ajungerea la destinaţie. 

Doresc ca toate localităţile prin care veţi trece, sate sau orașe, să 
rămână impresionate de disciplina, corectitudinea, atitudinea plină 
de demnitate şi bună-cuviinţă, în toate ocaziile, a legionarilor. 

Comandanții echipelor au întreaga răspundere; 

b. În satul Vişani şi în jur, vă atrag atenţia că va trebui să 
aveţi o purtare exemplară din toate punctele de vedere: pri- 
etenoasă cu oamenii și mai ales eroică în direcția răbdării 
şi a muncii; 

În cazul când elemente dubioase se vor strecura printre legi- 
onari, la prima încercare de a ieși din făgașul cel drept, vor 


| fi trimişi acasă şi mi se va raporta mie personal. 


De altfel, fiecare șef este răspunzător de oamenii lui; 



































































































































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


d. Eu voi sosi după întrunirea de la Suceava, luni dimineaţa, | 


în ziua de 10 iulie. 
În zorii zilei, înainte de începerea lucrului, veţi face slujba reli- 
gioasă cu toţi preoții din jur. 


CAMARAZI, 

Sunteţi în ajun de a înscrie o nouă pagină în istoria bătăliilor 
legionare. 

Țara vă va privi din nou ca pe niște eroi, aşa cum v-a mai pri- 
vit de atâtea ori. 

Îndreptați-vă deci cu inima plină de avânt spre câmpul unde vă 
aşteaptă o muncă grea, dar prin care voi veţi face o nouă jertfă, deci un 
nou pas către victoria noastră, către România legionară, 

Vă aştept deci pe toți pe noul nostru câmp de luptă. 

București, 23. iunie 1933 

Corneliu Zelea Codreanu 


Șeful Legiunii 


La 10 iulie, peste 200 de tineri legionari s-au adunat la Vişani, venind 
pe jos de la Galaţi, Focşani, Bucureşti, Buzău, ecuci, laşi, Brăila, sub coman- 
da lui Stelian Teodorescu, Nicolae Constantinescu, Păvăluță, Doru Belimace, 
Stoenescu și Brumă. 

Dar — în loc de a fi primiţi cu bucurie, în loc de a li se da ceva de mân- 
care şi un loc de odihnă, așa obosiţi și flămânzi cum au sosit — au fost încon- 
jurați de mai multe companii de jandarmi, atacați cu o brutalitate de fiară 
sălbatică și culcaţi la pământ sub lovituri. 

Jandarmii erau în așa fel instruiți de ofiţeri, din ordinul Ministerului de 
Interne, unde domnul Armand Călinescu, după propriile sale declarații, avea 
un rol precumpănitor în măsurile de oprimare şi de schingiuire a noastră, în- 
cât loveau în acești copii cu ura cu care ar fi lovit în cei mai mari dușmani ai 
neamului românesc. 

Printre cei răniți și umiliți până la ultima limită de umilire au fost le- 
gionarii: Stelian Teodorescu, Brumă, Doru Belimace, preot lon Dumitrescu, 
Stoenescu, Păvăluță, iar Nicolae Constantinescu a fost pentru a patra oară 
grav rănit în interval de două luni. 

Vestea acestei nemaipomenite cruzimi împotriva unor tineri care mer- 
geau să facă un bine și a tuturor ofenselor la care fuseseră expuşi s-a întins ca 
un giulgiu negru peste inimile strivite și pline de îngrijorare ale tineretului 
întreg, care, pentru credința și dragostea lui de neam, se simţea vândut străi- 
nului duşman de către politicienii țării sale. Am înțeles atunci că toate căile ne 
sunt închise și că de acum trebuie să ne pregătim de moarte. 

O stare de apăsare generală în care simțeam cum se rup toate resor- 
turile răbdării şi stăpânirii de sine. Mi-am dat seama că totul crapă în jurul 

meu Şi că dacă, pe deasupra acestora, ar mai veni o singură palmă, ea ar duce 





i 


EV NOLOIEI MANIA 























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIu ZELEA CODREANU 


la nenorociri ireparabile Îmi venea să strig din adâncul sufletului: „Nu mai] 
putem răbda!” 

În această atmosferă apăsătoare m-am adresat primului-ministru cu 
următoarea scrisoare, publicată în ziarul „Calendarul” din 20 iulie 1933: 





e 


PRIGOANA ÎMPOTRIVA GĂRZII DE FIER 
SCRISOAREA DOMNULUI DEPUTAT 
| CORNELIU Z. CODREANU 
CĂTRE DOMNUL PRIM-MINISTRU ALEXANDRU VAIDA 


D. Corneliu Zelea Codreanu a trimis domnului Alexandru Vaida, ur- 
mătoarea scrisoare: 


„Domnule Prim-Ministru, 

În urma incidentelor de la Vișani, de o gravitate morală care-mi 
sângerează inima, m-am hotărât să vă scriu rândurile ce urmează. 

Nu mă determină la aceasta nici impulsivitatea momentană şi 
nici dorința de a-mi vedea publicată scrisoarea prin ziare, pentru ca 
să aplaude prietenii sau pentru ca să-mi îndeplinesc uşor, după cum se 
obișnuiește, obligaţiunea formală de „protest” împotriva infamiei pe- 
trecute la Râmnicu Sărat. 

Mă îndeamnă, să vă adresez scrisoarea, conştiinţa frământa- 
tă, că această cale pe care ne-aţi introdus cu atâta ușurință, pentru 
orice om de onoare, este calea nenorocirilor fatale, nenorociri care nu 
mai pot fi evitate astăzi. 


> 
< 
P 
= 
= 
= 





|! Domnule Prim-Ministru, 

“ Martirajul nostru de 10 ani trecuţi, în propria noastră ţară, 
pentru credinţele noastre româneşti şi creştine, nu vi-l voi putea descrie 
aici în câteva rânduri. 

i: Vă voi spune numai că, de zece ani, au obosit guvernele României 

i Mari, lovindu-ne. A fost guvernarea liberală și ne-a strivit sub lovi- 
turi. A venit domnul Goga și ne-a strivit și el la 1926. A venit dom- 
nul Mihalache şi şi-a făcut şi el o glorie, pe lângă stăpânii străini, de a 

i ne lovi barbar, de a ne extermina. A venit guvernul Iorga- Argetoianu 

i care din nou a lovit în noi până când a obosit. În sfârșit, aţi venit dum- 

neavoastră, continuând cu loviturile. 

Dintre toţi aceştia, nimeni nus-a întrebat, Domnule Prim-Ministru, 
| dacă mai putem suporta nesfârșitele chinuri fizice şi morale care de multe 
i: ori tindeau să depăşească puterile noastre de rezistenţă. 
| În tot acest, timp le-am suportat pe toate cu multă tărie. Suntem 


| plini de răni, dar niciodată nu ne-am plecat capul. 


















































428 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Le-am suportat, pentru că oricât de grele ne-ar fi fost chinurile, il 
ni se respecta sentimentul demnităţii omeneşti din noi şi onoarea noas- 
tră. În ultimul timp însă, sub guvernarea dumneavoastră, persecuțiile 
şi chinurile noastre am intrat în faza cea mai grea. 

Cele ce s-au întâmplat la Teiuş, când tatăl meu a fost lovit şi 
umplut de sânge, și cele ce s-au întâmplat mai ales la Vişani sunt in- 
comparabil mai grave decât toate suferinţele noastre de până azi. Ele 
atacă însăși onoarea noastră. 

Nu vă voi face un expozeu prea larg. 

Domnia-voastră vă reamintiţi, desigur, că, acum două luni, 
când am venit să vă întreb cu ce am greșit noi, pentru ca să merităm 
prigoana care abia începea, mi-aţi spus: 

— Pentru ce nu începeţi ceva constructiv? 

— Domnule Prim-Ministru — v-am răspuns — am luat botărâ- 
rea ca să fac un dig pe malul Buzăului. Aveţi ceva de obiectat? 

— Nu. Foarte bine. Foarte frumos. 

Am introdus petiție cu o lună de zile înainte la Ministerul 
Lucrărilor Publice; am vorbit cu cei mai distinși ingineri cunoscători 
în materie şi la 10 iulie trebuia să înceapă lucrul. 

Nu era numai 0 recreaţie tinerească, era chemarea tinereții 

noastre în slujba marilor nevoi de faptă sănătoasă. Era o educaţie a 1 
000 de tineri în direcţia constructivă. 
i Era un îndemn pentru alte zeci de mii de tineri. Era o şcoală 
| pentru marile mase populare care stau ani întregi cu podurile rupte, cu 
drumurile stricate, așteptând să vină statul ca să le facă, atunci când 
numai într-o singură zi munca lor comună le-ar putea repara. 

Era un îndemn pentru toată ţara şi un îndreptar pentru cei care 
îşi pot imagina că o Românie puternică ar putea ieşi din mila altora, şi 
nu din munca noastră a tuturora, 

În vederea lucrului am trimis, înainte cu câteva zile, trei tineri 
distinși, la Vişani, ca să se ocupe de încartiruire și aprovizionare, Dar 
ei au fost ridicați în ziua de 8 iulie, transportați la Râmnicu Sărat, iar 
apoi legaţi cu lanţuri de mâini, unul de altul, şi trimişi acasă ca cei din 
i urmă borfaşi, în această situaţie de batjocorire provocatoare a demni- 
j tății lor de oameni. 

Ă Alţi doi tineri studenţi de la Universitatea din Bucureşti, găsiţi în 
oraşul Râmnicu Sărat, unde veniseră cu atâta dor de muncă, au fost prinși, 
duși la Poliţie, insultaţi în mod trivial, pălmuiţi de poliţaiul orașului și de 
j doi comisari — fraţii Ionescu — apoi legaţi cu mâinile la spate şi conduși în 
această situaţie la gară, în mijlocul oraşului şi apoi, cu trenul, acasă. 
În sfârşit, în ziua de luni, 10 iulie, au sosit la Vişani 200 de ti- 
neri — studenţi în majoritate. 
Acolo, în loc de braţele deschise pentru bunele lor intenții, s-au 
L_ pomenit cu prefectul judeţului, procurorul, colonelul de jandarmi Ignat, 


generalul Cepleanu, locotenentul de jandarmi Fotea, mai multe sute de 








PA 
= 
= 
= 
> 
9 
PA 
> 
pi 























429 










































































































































































2 
zei 
7 
ei 
i 
=> 
pd 
z 
i 
h, 


iz 


CARTEA CĂPLTANULUI 
Conneutu ZELEA CODREANU 


jandarmi cu armele întinse, o companie de infanterie cu mitralierele 
aranjate pentru tragere și cu somaţia de a părăsi imediat localitatea, pe 
un ton de insultătoare agresivitate, cu nimic justificată. 

În fața acestei situaţii şi a tuturor amenințărilor, cei 200 de ti- 
neri s-au culcat la pământ, în noroiul care era de două palme, în cea 
mai umilă poziţie şi au început să cânte Cu noi este Dumnezeu. 

La un moment dat, jandarmii au primit ordin să sară asupra 
lor. Au sărit mai multe sute şi i-au călcat în picioare, strivindu-le piep- 
turile şi capetele cu bocancii, tinerii îndurând, într-o tăcere de martiri, 
tot acest calvar, fără nici o împotrivire. 

În fruntea celor care loveau erau procurorul Rachieru, colonelul 
Ignat, care, cu mâna lui, a smuls părul din capul studentului Brumă 
şi locotenentul Fotea care a lovit cu pumnii în obrajii nevinovaţi ai bie- 
ților copii. 

La urmă, s-au adus frânghii şi toţi cei 200 au fost legați cu mâi- 
nile la spate în mod barbar și ţinuţi în această situaţie, în ploaie, o ju- 
mătate de zi. 

Între timp a sosit preotul Dumitrescu pe care procurorul l-a în- 
tâmpinat cu vorbele: 

— Ce-i cu tine, mă? 

— Sunt preot. Am venit să fac slujbă de începerea lucrului. 

— Nu eşti preot, eşti măgar, îi răspunde procurorul. Legaţi-i 
imediat cu mâinile la spate. 

Preotul a fost şi el legat cu mâinile la spate şi apoi, împreună 
cu toţi ceilalți, în această situaţie de umilinţă, au fost transportaţi la 
Râmnicu Sărat și închişi la Legiunea de Jandarmi, unde au fost din 
nou insultaţi și chinuiţi oribil de procuror, jandarmi şi poliţişti. 

Unii au fost scoși leşinaţi din carnerele acelea de chin sau din 
pivnițele în care erau aruncaţi şi apoi bătuţi cu râncile. 

După patru zile de chinuri au fost puși în libertate, negăsin- 
du-li-se nici o vină. 

Alții, prinși pe drum înspre Vișani, au fost închişi la Buzău şi 
Brăila, de unde au fost trimişi de asemenea cu mâinile legate, acasă. 
Mai sunt 15 care până astăzi, sâmbătă, n-au sosit încă. Vin pe jos de 
la Buzău la Bucureşti, din post în post, de patru zile, nemâncați, in- 
sultați și pălmuiți. 


Domnule Prim-Ministru, 

Aceasta nu este o întâmplare izolată, ci ordinul guvernului s-a 
întins în toate părțile. 

De două săptămâni, fără nici o vină — şi dovadă neclintită 
de aceasta sunt toate hotărârile Justiţiei — suntem loviți și insultați 
la fiecare pas: la Bucureşti, la Arad, la Teiuș, la Piatra-Neamţ şi la 
Suceava. 


JI 























CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELIU ZELEA CODREANU 


Domnule Prim-Ministru, | 
V-atrag atenția, în modul cel mai cuviincios, că noi, care cu- 


noaștem istoria şi care ştim jertfele făcute de fiecare popor atunci când 
dorea să-și răscumpere o soartă mai bună, noi, tineretul de azi al 
României, nu refuzăm această jertfă. 

Nu suntem lașii care să fugim de jertfa cuvenită unei alte 
Românii. 

Dar iarăşi vă atrag atenția că eu am făcut acestor tineri şcoala 
sentimentului demnităţii omeneşti, şcoala onoarei. 

Noi ştim să murim, după cum vă vom dovedi. Putem fi închiși. 
Ne pot putrezi oasele în fundul închisorilor. Putem fi împuşcati, dar 
nu putem fi pălmuiţi, nu putem fi înjuraţi şi nu putem fi legaţi cu mâi- 
nile la spate. 

Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru — în trista, dar 
mândra noastră istorie românească — să fi primit vreodată a fi dezo- 
norat. 

Sunt pline câmpurile noastre de morti, dar nu de laşi. 

Azi suntem oameni liberi, cu conştiinţa clară a drepturilor 
noastre. Sclavi nu suntem şi nici n-am fost. 

Moartea o primim, dar umilinţa nu. 

Fiti sigur, Domnule Prim-Ministru, că aceste zile pline de umi- 
linţă şi de nedemnitate nu le putem trăi. 

După zece ani de chinuri, fiţi, vă rog, încredinţat că avem sufi- 
cientă forţă morală, să găsim o ieşire onorabilă din viaţa pe care nu o 
putem suporta fără onoare și fără demnitate. 

Primii, vă rog, sentimentele mele. 

Corneliu Zelea Codreanu” 


Totuşi chinurile acestui tineret nu se vor sfârşi. Ni se întunecă zările 
înaintea ochilor. Ale chinuri, mai mari, ni se pregătesc. Încă nu se termina- 
se bine schingiuirea de la Vișani, când am auzit că I.G. Duca, șeful Parridul 
Liberal, a plecat la Paris. Cizim cutremurați în ziarele pariziene declarațiile 
făcute de acesta: Garda de Fier este în solda hitleriștilor, guvernul Vaida e 
slab pentru că nu ne distruge, și el, I.G. Duca și cu partidul său își iau angaja- 
mentul de a ne pregări moartea, de a ne extermina. În țară, „Viitorul”, oficiosul 
partidului, se va năpusti asupra noastră pe baza acelorași argumente: „miș- 
care anarhică”, „mișcare subversivă”, „mişcare în solda hitleriştilor” şi în con- 
tra guvernului Vaida, pe care îl va acuza de „slăbiciune”, de „toleranță” față de 
mișcarea noastră, de „cochetărie” cu mișcarea noastră: „anarhică” și „vândută 
biclerişrilor” 

Zilele acestea vom cobori ca neam pe scara celei mai mari umiliti ro- 

_mâneşti. Doi bărbați de stat români, I.G. Duca și N. Titulescu, vor aranja cu 
fața politică a trustului bancherilor jidani de la Paris, interesați pe de o parte 
de exploatarea nemiloasă a bogățiilor țării și pe de altă parte, în a asigura o 





î= 
Z 
— 
= 
Z 
= 
C 
(8) 
VA 
> 
zi 
















































































































































































































































ia 
7. 
= 
e; 
3 
18) 
3 
7. 
= 
pat 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


cât mai fericită situație coreligionarilor lor din România, venirea la puterea] 
Partidului Liberal. 

Aceasta cu condiția formală, cu angajamentul de exterminare, prin ori- 
ce mijloace, a mișcării legionare, Bancherilor străini nu le convine o națiune 
românească legionară, tânără, puternică, mândră și care să-i scuipe afară din 
țară, cu toate capitalurile lor de pradă. * 

Şi astfel, ca o împlinire a suferințelor de peste zece ani, se pregătește, 
fără a fi cu nimic vinovați, cununa morții. 

Să-mi fie permis, ca la capătul acestui șir de lupte, să-mi îndrept gândul 
către mama mea, al cărei suflet m-a urmărit an cu an și ceas cu ceas, tremu- 
rând la fiecare lovitură pe care o primeam și tresărind la fiecare primejdie în 
Care soartă mă arunca. 

Percheziții peste percheziții, cu procurori și comisari brutali şi necuvi- 
incioși, i-au tulburat în fiecare an liniştea casei, de pe deasupra căreia a dispă- 
rut demult orice rază de bucurie și de liniște. Răsplată din partea unui neam, 
înjosit de politicienii săi, pentru o mamă care, în cea mai amară privațiune, 
și-a crescut șapte copii în dragostea de țară, 

Fie aceste câteva cuvinte un omagiu pentru toate mamele ai căror copii 
au luptat, au suferit, sau au căzut pentru neamul românesc, 


Carmen Sylva, 5 aprilie 1936 


CAMARAZI, 

Cu aceste ultime povestiri, care încheie volumul de faţă, tinere- 
țea mea și a multora dintre voi s-a terminat. Pe cărările ei, de acum, 
nu vom mui trece niciodată. 

Dacă aceşti 14 ani ai tinereţii noastre n-au fost prea plini de pe- 
treceri şi bucurii, o mare mulțumire îmi luminează acum conştiinţa: 
o Românie legionară și-a înfipt ca un pom rădăcinile în carnea inimii 
noastre. Ea creşte din dureri şi din jertfă, ochii noştri plini de nesaţ o 
privesc înflorind, luminând zările şi veacurile cu strălucirea şi măre- 
ţia ei. Această măreție răsplăteşte din belşug, nu numai micile noastre 
jertfe, dar orice chin omenesc fie el, cât de îngrozitor. 


DRAGI CAMARAZI, 
Vouă celor ce-aţi fost loviți, buliţi sau martirizaţi, va pot aduce 
vestea, care doresc să treacă dincolo de valoarea șubredă a unei fraze 
oratorice ocazionale: în curând vom birui. 

În faţa coloanelor voastre vor cădea toţi asupritorii noştri. Să 
iertați pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinu- 
it pentru credinţa voastră în neamul românesc, nu-i veţi ierta. Să nu 
confundați dreptul şi datoria creştină de a ierta pe cei ce v-au făcut 
vouă rău, cu dreptul şi datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au 
trădat şi pe cei ce şi-au asumat răspunderea de a i se împotrivi. Să nu 
uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului. În numele lui 



















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


le purtați. În numele lui deci veţi pedepsi cu ele: neiertătători şi necru- | 
țători. 

Astfel şi numai astfel veţi pregăti un viitor sănătos acestei na- 
țiuni. 


I 
lazi 
Z 
x 
la: 
O 
VA 
> 
si 


433 































































































































































































ANUL 1933 


CARTEA CĂPITANULUI 


Coaneriu ZeLta CobRtanu 


PĂMÂNTUL. STRĂMOȘESC 3 


ORDIN DE LUPTĂ 


, 


- Cu data de 1 IANUARIE 1933 
CĂTRE TOATE CUIBURILE CONSTITUITE DIN OLTENIA, 


BUCOVINA ŞI DUNĂREA DE JOS 


Leponari din Oltenia, 


L.emponari chin întrrcuja liurotina, 
Lerpionerri «ra Dunărea le he, 


In hecare an am inzestrat cu câte 
ceva organizaţia noastră 

In primul an i-am dat „Pământul 
Strămoșesc«, 

In al 2-lea Camioneta: Căprioara 
cum au botezat-o Legionarii. 

m al treilea, reparația și consoli- 
darea Căminului din Iaşi. 

ÎN AL 4 lea TIPOGRAFIA. 

Acum stăm gata ca să ne inzes- 
trăm organizaţia cu 3 camionete de 
luptă pentru trei regiuni, cari vor 
trebui să cadă sub stâpâmre Legio- 
ară. Și vor cădea: Oltenia, Buco- 
vina și intreaga regiune a Dunării 
de jos! 

Pe voi cari vă numiţi Legionari 


' din toate aceste regiuni voeşte ţara 


să vă vadă luptând și învingând. Le- 
gionarii toţi din toată ţara au ochii 


| 


i 


| 


ațintiți asupra voastiă. Bi vă vur 
ajuta Legiunea este lazaiă pe jertia. 
Piţi mari nu prin bugâus, ci mari 
prin jeriîa pe care puteţi s'o faceţi. 
Când vom învinge vom putea spune 
cu toţii: n'am făcut-o din surplusul 
nostru, ci din jertia noastră. 

Dacă în aceste regiuni lot ce este 
Legionar se va mișca şi va aduce 
mica sa je-tfă, în mai puţin de 2 
luni de zile aceste 3 camionste de 
luptă vor fi in posesia noastră. 

Casieri și dirigaitori ai luptei: 
Oltenia : lui Stainrsru, Mursena Dol. 
Bucovina: Vasile lusinschi farmacist, 
Rădsuţi. /Jundrra de Jos : G. Iliescu, 
comerciant Brăiia. 


CORNELIU Z. CODREANU 


CORPUL LEGIONARILOR 
ORDIN DE ZI No41B. 
din 10 Decembrie 1932 


Se înființează cel dintâi grad supe- 
rior în erarhia legionară purtând du- 
numirea de comandant legimur. 

Având în vedere jertfa, munca, cro- 
ismul, credința, capacitatea și vechime: 
se înaintează in acest grad următorii 
legionari în ordinca alfabetului: 

Banea lon, D-raud medicivă, licen- 


Hat în Drept. 


Blanaru lon, inginer 
Dumitrescu Îon, preot 

Silaghi Victor, avocat 

Stelescu Mihail, deputat. 


| 
| 


Totu Nicoku, student, 
“ "Traian Gotigă, student, 

'Vanuse Antohi, meserias. 

(rudul ; 1 cm. tresă aur vertiral de 
supra inimei ca simbol că atm pretuit 
calitățile sufleteşti. 

h) “Toţi legionarii seria 927 și 8, 
cu legământul depus, rămaşi în cilvele 
active ale legii si Give nt Oculii! 
ste funcțiuni se tainlează în graulul 
de comandant legionar — ajutor. 

Semnat: C. Z. Codreanu j 
Seful Legiune 4 





CARTEA CĂPITANULUI 


pia Sa i 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


PAMÂNTUL STRĂMOȘESC 7 


m PIMĂRTUL STRĂ 
LEGILE DUPĂ_CARI SE CONDUCE CUIBUL 


Caibai are cinti legi fandamentale. 
Legea secretuizi, a adacăliei. a mincii, a 
disciplinei și leg=a ajutoraiai reciproc. 

1) Legea secretului 

i Momeni aa trebuie să cunoască existenta 
.. caibalui. Măsura aceasta secretă nu se reteră 
ja sigoranța statului nostru, ci este o nată 
în plus de siguranță față de cuiburile secrete 
i. ale comaniștilor şi pentra jidaai. 

0 armată care se apropie de inamic trebuie 
74 fie cât mai acoperită si mai ascansă. Altiel 
- e] va lua toate mâsurtle. ca so eprească din 
i: drum şi să o sdrobeascâ inaiate de atac. 

.. Deasemenea, adversarul ştiindu-te desca- 
. perit. va căuta prin tot felul de intrigi și ca- 
 Immnii, să-i paraiizeze întreaga acţian2. 


Ea iza 


= 


2) Legea educaţiei 


i. “ Fiecare din cuib trebuie să tie na îanatic, 
i'pentrucă numai aceştia san! în stare să a- 
ducă jerttă pe aitarul Patriei. A spera elibe- 
area pământului strămoșesc şi inâ!țarea lui. 
fără jerttă, este o utopie. De aceia toţi mem- 
brii caibului iși vor cultiva mintea și brațul 
şi mai ales sutiețul, aşa încât în orice im- 
brejurare să jie mai tare decât un ne-legio- 
Rar, pe care va trebui să-l convingă şi mai 
tare decât un dușman pe care va trebui să-l 
vingă. 

i atei „Esenţial al acestei legi este: 
je ţa fierbinte în sfințenia cauzei 
; astre, voința de a învinge, şi credința 
i utată în Victoria finală a Legi- 

ta! a Neamului Românesc. 
2 verlerea acestora, fiecare va citi, cărți, 
rob i zei pentru Cnnoașterea aprofundată 
„Cuibului na va liosi: zuzica- 
„rugăciane și cântece de vitejie. 
terial 8? va trimite dela Legi- 
„UD, peatra ca hrănindu-ne cu 
r, să cântăm la îel, să ja- 

Să simțim la fel 

Neamului Românesc ar fi să 
efagieza copleșit din fața 
i poziţii, dacă ar a 


Aa poixa! în aamâiru! trecut cam 
se aa cab Acum pebiiciue 
in contsanare legile tuntamentala tie 
caisa:ai 


ți să ingenunchiere. acesta coibari să fie des- 
tal de patara:ce. pentraca să respingă atacul 
vrâjmaș. să contra-atace și să inriagă. 


i Legea muncii 


Au se poat >oncepe 'egionar. care sâ 
an muinssască pzni:ra LeJinne. să nu 
lapte pentra dânsa. 

Fiecare cuib are un coozemn general și 
anu! parteaiar, 

a). Consemn jeneral. 

| Ciihuri mi tmeiat c= sa tormat us 
cuib. za câaia si (ormaze czibari la tel, ori 
und> ase mn:iitavaa. 

HU. Coatrisriii denzvale. Fiecare cuib va 
min? căuind 3: răstișe cava pentr: a ajuta 
La! unz3a. iz serbări maacă ia î:brici și 
ateli-re, la câm> 2t2. Doamaele și d-șoarele 
cusâturi. broderii. 

Fiscare za ia a $)-a parte din minca zil- 
nică Logaai. 

b). Consemn partinular. 

Dilarite cuiburi po! primi însărcinarea de a 
Studia o chsstinae. d> a urmări un îadt, a 
se introuluce intro afacere şi aşa mai 
departe. 


-. 


4) Legea disciplinei 

Atât legionaral cât şi caibul. datorase sa- 
punere necondiționată Laginaii, execatarea 
întreagă a însărsinărilor pe case cubul le 
primașta. 

Aczastă discipină nu exod: îasă iniția- 
tira fiacăruia şi iidariatea de acţiune a le- 
gionârulai în anumite maomzatz, natural in 
cadrul interesului şi scopului Legianii. 

Pa d= altă parte această discipiină adace 
cu sine întreaga răsnundere a șetalui care a 
condus astiunea 

Onoarea cuibul ui constă în indeplinirea per- 
fectă a insărcinărilor primite. 


5) Legea ajatocalui raziprac 


- Cet din cub trebuie să se ajute la navaie 
„unut pe altal şi alte cuiburi pot sări în aju- 

arul unui cuib, când o nenorocire a lovit pe | 
membru. al său. Să tie traţi ta bine și la . 


3 d 


fEGr1nnNy | 




































































































































































ANUL 1933 


CARTEA CĂPITANULyj 
CoRNELIU ZELEA CopntAny 


PAM ANTUL $ AMOȘESC 


n —— , 
| - ADRESA: 


Redamo: Resporisazi! săi a au Ti | PĂMÂNTUL STRĂMoşESc 


ION BANEA | ANAL RL i NI te tele 
APARE |. ip 


| CUMiRESUL MELA FULSANI 


& IANUARIE 1933 
DISCUȚIUNILE Ș SI HOT ĂRĂRILE 








DARE DE. SEAMA. A 


D= la 1930. 2i Dec. ziua ce 
lcptel: neincetaia n an pr î 
cea mai înaltă autriiaie mrra 
Daşă doi ani impliniţi se i 
câront ca să păzească calea cea 
pastea legionară. 
Suut convocați de asemeni, consiliul suverior 
Ş din intreaga țară. 
Şedinţa se deschide în ziua de +. ia ara !0, in casele Domnului Hristache Salomon. cu 
ragăciune rostită de câtre preotul Ion Dammitrescu, luptătorul mucenic al Msramureşului. 
Dezbaterile au dura! două zil2. 
Sau Inat o serie de hotărâri în materie de organizare, acţiune, program. tari se vor ce 
Imunica prin adresă la timp celor în drept. 
: la propuneri şi diversele discuțiunai au luat parte toți ce prezenţi. 


“REDĂM UN REZUMAT DIN EXPUNEREA ȘEFULUI LEGIUNII 


ca: bacarie camaraderească setul Legiunii tace o lsrgă dare de seamă care durează - 
şi apoi in continuare de la 3la 5. 
ne-am despărţit acum doi ani la 1930 eram puţini la număr, 3 șefi de organizații, 
începute si o singură foaie. Astăzi când ne reintoarcem de pe câmpurile de luptă 
zile „de închisoare de la începutu! lni 1931 şi până în primăvară, cu sentința de 
te a celor 3 instanţe ale justiției românești. 


aducem : Lupta de la î Iunie 4931. 
Victoria ce ia Neamţu. 


Victoria de la Tutova. 
„Lupta de la 11 Iulie 1932. 
Ca mai multe sute de răniţi în aceste lupte 
legionari și 45 de șefi de organizații judeţene, 
000; Adăugăm. la averea noastră o serioasă inukună- 





- RTEA CĂPITANULUI 


CA 'ZuEa CODREANU 
C „a NELIU VAII 
Le 


a Căminului din lași un nou automobil, şi o tipografie, complectă, inzestrată cu tot ce-i 
te, in stare de pertectă funcţiune. eu N TI i: i 
Cand am plecat câtiva tineri săraci dar neclintiti în hotârările noastre, acum câtiva ani 
E ajuns să realizâm ce-am realizat şi să invingem toate fortele politice enalizate de 
li când âm and, intelegem prea bine și invidia justificată a amicilor și groaza inamicilor. 
două ori la și întelegem că avem un viitor plin de greutâţi pe cari stâm gata să ie învingem 
Aa A caze niaeni nu-l are, un viitor în care vom dovedi că spiritul legionar. va scaimba 
ii România cea părăginită, spiritul politicianismului înstrăinat, risipitor si incapabil. 


O PRĂPASTIE 
LEGIONARUL ȘI POLITICIANUL 


Mişcarea noastră are un profund caracter spiritual. Ea incearcă o schimdare auilateaacă a 


stire 
reh u e3 


uin teme 


amului. Ă d-ta Ș XD 
Dacă vom cerceta motorul suiletesc care animă intreaga noastră viată publică *:om vedea 


] ezte de esență cu fotul inferioară. | 
E De la cel din urmă țăran şi pănă la înalții Demnitari ai statului, când se decida intra 
i viața politică se întreahă : «Ce voi câștiya de aici, ce reneficii pot trage?» Fiecare este 
nat de pofta de câștig, si vânătoarea de situaţii. 
Acesta este spiritul care aservind interesele patriei, intereseior individuale şi poiteior de 
vogăţire au făcut din România, o ruină. 
ÎMPOTRIVA ACESTUI SPIRIT se ridică suilatul nostru legionar. Pe noi ne mână do- 
ţa de jertfă, care dă satisiaciie suiletelor, care se ridică în sfere superioare. satis- 
pe care no gâsim in lumea poitelor de câştig. 
Cel ce vine la noi, nu se întreabă: «ce pot câștiga, ce beneticii pot trage» ci se in- 
ieabă : ce poate da, ce jertfă poate face? 
Pecunoaştem deasupra noastră un Dumnezeu și o Patrie care ne depăşeşte existența cu 
ţa ei înlinită în trecutul milenar și cu un viitor în care incă sute de generaţii de Români 
ptă să trăvască. 
la faţa ei trebueşte să ne închinăm şi să facem jertiă. 
In fața ci ne prez-atăm nu cu drepturi cetățenești ci cu sacre datorii: 
„ Telul nostru nu este acla al politicianului de a ne construi o avere, ci acela de a ne 
iDastrui o patrie inîlorită şi puternică. 
„Pentru sa vom munci și vom construi. Pentru ea vom tace din fiecare român un erou 
"de luptă, gata de jertfă, gata de moarte. 


UNITATEA LEGIONARILO? 


Politinianii sunt desbinați! Pe dânșii îi unește numai pofta de pradă. Dar îi dezbină dorința 
1 sluji fiecare poftele lui. A 

Pe noi nare ce să ne dezbine. Ne unâşte o Patrie pe care o slujim cu credință. , 
De aceia noi, Legionar)i suntem o unitate perfectă, vom merge impreună și pe drumuri 
ȘI pe grele, pănă la marginea mormântului. 


SISTEMUL DE ORGANIZARE LEGIONARA 


gistemul de organizare Legionar se dovedeşte a fi mai bun decât al celorlalte organizații. 

zări di Cu satisfacție că unele organizaţii la început cu totul reiractare unei astfel de or- 

adă 1 (Stăzi şi-au părăsit sistemul încercând adoptarea sistemului nostru. Este cea mai bună 
Superiorități lui. 


Da €e. 


PROGRAMUL ȘI SUFLETUL 


m | FA R 
i au Să desfăzor un program complect, 
Ar! “UDL frasale și cunoscute (natural cu riscul d a le vedea furate). 


'Protran 
ș rau 3, e iii pi îi: . . pace Ş P 
le se bazează pe realităţile naţionale și dacă. sunt realităţi care rămân sunt E. multe 
Un poa & schimbă dela o zi la alta, 
iii 06ram nu poate fi o combinaţie de teorii adunale de prin nori. El trebuie să se bazeze 


n IȚ] la 
- Cate "ala “4 - - - i 
ţi progeaag șî: ale neamului nostru românesc. Sunt rănile lui care trebuese vindecate, 


EEGI1ANV . 





CanrEa CĂPITANULUI 
ConnEuiv ZELEA CopREANu 


buzele mulţimii. Mai bine aţi căota oameni, Căci într'o noapte ori cine 
Po apei nu de ele A simte nevoie ia țari. Ci de oameni şi de voințe care să ie 
fudeplinească. unt mișcări cari mu au nici un program i Ele trăesc din specularea diferitelor 
leme care apar în viață. De exempiu: Camăta. 0 devorează pe aceasta și apoi mor. Dacă nu le apare 
isaiaie 9 at prede au un program. Sunt altele care au mai mult de cât un program, au o doctrină 
; sunt dintr'acele care au mai mult de cât o doctrină, au o religie. Este ceva de ordin superior 
i fletesc care adună in chip misterios miile de oameni, hotărâți sâși creeze o altă soartă. Dacă omul 
de program sau de doctrină Îşi slujeşte cu nareşcare interes progcamul, legionarii sunt oameni unei 
mari credințe pentru care ori când stau gata să se jertfească. 
“Pe această credință ei vor sluji până la capăt „ ana , : 

Ori cât de frumos şi de complect ar părea programul l.upiştilor, Țărăniștilor, Liberalilor, 
puteţi fi asiguraţi că nici un .upist, nu este gata să moară pentru programul Lupist, nici un 
(inorgist pentru al lor și așa mai departe. a pi uda FIRE 

De aceia eu pun mai Il temeiu pe oameni adunaţi ia baza programelor care te vor lăsa 
în drum în cazurile grele, de cât aceia recrutați pe baza marilor credinţi care nu te vor lâsa până 
4 lirei noastră legionară are mai mult caracterul unei mari școli spirituale, 

fa tinde să aprindă credințe nelămurite, ea tinde să transforme, să revoluționeze sufletul românese, 

Steigaţi în toate părţile că răul, mizeria, ruina ne vine dela soflet, 

Sufletul este piinctu cardinal asupra cărnia trebue să se Increze în momentul de faţă. Sufletui 
individului şi sufletul mulțimii. 
căi a ae sunt zip programele noi și sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă in 
nmbra lor rânjește acelaș suflet de tâlhari, aceiași lipsă de conștiință întru indeplinirea datoriei, acela; 
duh de trădare faţă de tut cei românesc, acelaș desfrâu, aceiași faptă de risipă şi de lux, 

(hemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu câutaţi succesele electorale dacă ele nu înseamnă 
în acelaș timp biruinţa forţelor organizate ele sufletului incit, 

Programe ? adică cum ? Credeţi câ noi nu putem seca mlaștini ? Nu putem capăla energiile din 
munţi și electifica țara ? Nu pulem inâlla orașe voinâneşt ? Nu putem face ca fanurile noastre să 
producă impătrit ? Nu putem pe pământul nostru hugat asigura pâne fiecărui român? Nu putem - 
face leg: care tă asigure o bună funcţianare a unui mecanism de stat apropiat timpului și specificu- | 
lui nostru naţional ? quinqvenale ? Noi nu vom putea ridica aici în creștetul carpaţilor o Patrie care . 
să strălucească ca un far în mijlocul Puropei ? Și cari să fie expresia geniului nostru românesc? i 
Putem. i 
Dar marea grezală a multor oameni politici a fost acea de ași fi etalat programele în amă. !| 
punte mai Înainte de a fi fost puși în situaţia de a le realiza. A f. 

Avem și noi program» în huzunar Ele se studiaă necoateni! dar se păstrează pentru limpul lor, i 
Vă întreabă lumea ce veţi face? Spuneţi-i că oamenii nâzdrăvani pot să facă multe. 4 

Deocamdată programul nostru este: 

1) Sâ realizăm forță, 

2) Să manevrăm acea forță astfel ca să învingă toate forțele adverse. 

i apoi, să âplicăm măsurile programatice propriu zise, sa 

ile ne sunt legale. În orice caz amănuntele fie tactice, fie programatice fac parte din secre. 
tul de operaţiuui al forțelor în luptă, : 


SITUAȚIA MATERIALĂ 


Organizaţia noastră irăește din mioile sacrificii bănești făcute de fiecare dintre nai, Uoii as i 
făcut şi saepifiesi mari, Citez pe D-nii Hrist, Solomon, $, Peveli,, Gh. Potolea, Nuţu Fsanu, Amos Popp, i 























ANUL 1933 Pa 



















































































Victor Moga ete. 
egiunea posedă 5 caserii : | 
1) Caseria (mit. de 1000. 
) Caseria pipopeafis. 
%) Caseria Pamântul Strâmoşese 
4) Caseria Diverse Publicaţii, 

î artă = Fond i arenlati: 
„âmerb! cenira! solector este DI. lon Butnaru, din lași sir, Săvescu 12, care 
dar ordine desăvârșită, Nici o cheltuială nu ne face şi nici o din nu se varsă fără ordinul meu. 
AA asieria Comitetului de 1000 merge bine. Dacă cei rămaşi În urmă se vor pune la cu 
N <D puțică sforțare, sitaţia financiară a acestui comitel va fi Infloritoara. Am certitudinea că 


până la 1: Fekr. toţi imernbmi acratui comitet vor fi la regulă, 


Casteria tipoyratiei, de vnde | 2 i 
inceput să sealizeze Stari. datorită roi razi i iar a 


















































Dă 














cepul era deficitară, din cauza plăți oameniler, astăzi a 
i A ri zilor din afară, care se execută în cele mai bune condi 
Puzu tipografice, în urma instalaţiei făcute Intra 4 Nov, şi 10 Decembrie, 




































































„ upgA CĂPITANULUI 
Cat o ZEiEA CODREANU 


Cu această ocazie că aduc la cunoitință că în acest interval. tipografia a fost iozestrată 
"am, aşa că se mişcă cu ajutorul electricităţii. ş 
Lu A mai fost înzesteală cu RIO kg. literă, cu ? regale. 20 de case şi cu o mașină de cnsat. 
Casieria «Pământul Strâmoșesc». Revista apare în 12.000 exemplare. Ea își scoale cu 
10 Na are defici!. In urma măsurilor pe care le-am luat sper câ în prima-vară vom aveau 
Toi de 20.000 de exemplare care va aduce legiuni: an beneficiu frumos, 
Ma) m să vă iaforme: ca toţi cari Increază dela lucratorii din tipografie și până la conducez 


î ş sont animati de un admirabil spirit de jertfă. 

4 toti * Caseria «Diverse Publicaţii» a scos până acum „Calendarul de Peretea şi Broşura c 

E marșuri legionare, Fără îndoială că această câsierie se va prerenta bine având în redere pubkcaţ 
cari vor apârea in tvrând în nymâr mare, 


Cât încasează un parlamentar legionar 


Casieria «Fondul Parlamentar». Această casierie se prezintă mai bine ca toate. Fa adw 
înnii in lunile de şedinţă circa 80000 lei lunar. Parlamentarii legionari nu pot face şi nu ș, 
jce lux în aceste rremuri de cruntă mizerie. Cât va trăi această organizaţie nici un parlameat: 
legionar nu-și sa putea clâdi casă, în timp ce casele camarazilor lui se dărâmâ, nu-și va putea fa 
[paine scumpe, în timp ce camarazii lui umblă în sdrențe, bătuţi de vânturi pe cărările loptai | 
| gionare. Nu-şi va face ghete srumpe atâta vreme cât camarazii lui pășesc cu talpa ruptă pe zâpad 
Aceste pofte frivole, chiar dacă se vor ivi, vor fi invinse. Numai falșa și infama demoezaţ 
te face lux atunci când iot poporal geme de durere. 
;:  Begimul pa'lamentarnivi legionar este aresta: Diurna nu-i aparține și deci n'o incacează e 
jiurna aparține leziunii. Casierul o iacasează. Parlamentarului i se dă strictul ne'esar pentru într 
iinere și posibilitatea inieplnirii foncţiunii sale. 
Arest strici necesar ese măzurat după traiul şefului legiunii. 
(ine nu poale, nu are ce câuta parlamentar la Garda de Fer, 
Acuma este timpul nu a acelora deprinși să trăiască în desfălare, şi bine. ci acelora cari p 
înfrunțe mizeria la cot cu toţi sâracii. 
in primele două luni leafa unui partamentar a fost fisată la 10.000 lunar. în ultimile 2 la 
a a stăzul la 8.000 Acesta fiind strictul necesar pentru a putea trâi în capitală. Casa, încăleiu 
lumina, spiiatui '9000 lunar. Masa 10) lei pe zi, lunar. 1000 «deplasărite la parlament 10% . 
lunar pentru baire și direrse. 
E. Intimpceun parlamentar liberal, țărânist, georgist, socialist, cnzist încasează 320.000 1. 
lunar adică 1000 lei pe zi, un partamenlar legionar au incasează decât 4000 lei lunar adi 26 
lei pe zi. o -. | Ei 
AT AU ÎNCASAT PARLAMENTARII ÎN PARLAMENTUL I0RGA-ARGETOIANU 


„Să câutăm de exemplu rubrica D-lui Cârlan, de la Suceava, san a D-lui Roznovanu, ap 
ul muncitorilor săraci, sau a D-lai Nichifor Robu de la Rădăuţi. 
sa cât a încasat fierare din acești domni ? 
210.000 _'lei (două sute zece mii iei de fiecare, sumă rotandă). 
Este un scandal pe care noi legionarii nu-l vom tolera. 
BR. judecaţi: când el a dormit pe cuptor şi a mâncat ceapă cu mămăligă. iar acum ridicat ) 
ai rr fără seamân a hieţilor ţărapi români, încasează fabuloasa sumă de 240-000 lei. 
nui gospodar de frunte, nu asa târăe brâu, ji trebue cel puţin 10 ani ca să câștige sun 


CÂT AU ÎNCASAT DE LA ÎNCEPUTUL ACESTUI PARLAMENT 


Fiecare din aceşti domni îi : ii i sep 
gap Şii domni pe care îi vedeţi umblând ahtiați pe la țară, pentru mângâierea p 
ui a iucasat dela 10 August, fa 45 Ianuarie câte 120.000 iei faţă de 36.000 ei incas 


te un imens scandal fără pereche, o adevărată batjocură. 


CEGI 1ANV Î 


«.%e 


îRica,pupă această expunere făcută de Căpitan, s'au luat în discuțiune diterite alte prncte. pri 
A VTENS e nal a fost următorul : 
ins pe cai! ICAREA PROPAGANDEI pentru ca în primăvară Organizaţia noastră să f 
n Veacei Putin 60 județe ale țării. | 
a ke da fapt a şi dat însărcinarea la trei regiuni: Bacovina, Dunărea de Jos 
'0 atmayţunăi Scurt timp -posibil să-şi aibă fiecare camioneta proprie, gata pentru ata & 
es urgeoiieTă de caldă prietenie şi frățească întrevedere s'au aranjat mai multe chestiw 


Urgent, asupra cărora vom reveni mai pe larg în numărul viitor, 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiv ZELEA CODREANU 


“Şeful Legiunii, Dl. Corneliu Zelea-Codrenu a dat ordin tuturor organiza- 
țiilor legionare din întreaga ţară, de-a opri prin forță orice incercare de congres 
a populaţiei jidânești cu intenţii de a decreta. boicotarea mărfurilor germane. 
Se pregăteşte o mişcare de „contra boicot« a tuturor comercianților şi a 
mărfurilor jdăneşti. Nici un creștin nu va mai cumpăra din prăvăliile jidănești. 
Loznica Gărzii de fer în această luptă; 


Depe ochii voştri rupeți 
Pânza "atinsă de duşmani 
Voi cu nina creştină 
Nici un ac dela jidani 





i | Cum s'au petrecut. faptele 


Pentru ca toată lumea legionară să ia cunostință de iucidenlele petrecute la laşi relatărn pe ] 
scurt (laptele: | | 
a „ Asociaţia Studenhilor Creștini cu sub titlul Central studenţesc, care cuprinde întreaga studenţi- 
_ _me_naţionalistă a Universităţii din laşi, a ținut o _adunare în Cantina Păcurari în seara zilei te 
29 Marie c. lt i a A că co 
“La această adunare Comitetul Asoc. Stud. Creştini uema să-și facă descărcarea, să se aleagă o 
comisie interimară și să se facă apoi noi alegeri. 


ANUL 1933 PR 


O dare de seamă suspectă 


'Casierul Comitetului A. S. C. face raportul asupra casieriei, însă aşa de sumar şi fără uici un 
fel de dovezi încât începe să atragă înarea aminte a studenților legionari, care după cum se ştie au 
a boală: doresc stârpirea prin pedeapsa cu moarlea u munipulutorilor jrauduloş ai banului public, 









































Ce reiese din raportul casierului 
LA 


Vin raportul casierului reiese că s'a încasat în decursul anului 1992-9995 suma de lei 67.959 
“Sau făcut cheltusli de 69.461 lei (fără ca să se prezinte adunării actele justiticative cum este nut- 
mal să se facă). In orice caz rămâne în casă un sold da 4838 lei. Acesta este raportul casierului. 
in acelaș timp casierul se prinde singur în laţ dând și numărul membriluc înscriși: 4421, 























Intervenţia studenţilor legionari 
imediat, cer cuvântul studenţii tegionari fon Dobrin, Tr. Ioniţă, Ion 'Tașcă lon Atanasiu cari, în 
uimirea, intsegii adunări întreabă : Cum susțineţi Dvs, că aţi încasat în decursul anului numai 67.259. 
lei când 1) 4421 de înscrieri câte 35 lei înscrierea face 49.135 lei, 
























































































































































































































































“ORE 









- ARTBA CĂPITANULUI 


„au ZELEA CODREANU 





ocaeca 


Redactor ' Responsabil 
ION BANEA 


emma 








| DESFIINŢAREA ORGANIZAȚIEI LEGIONARE 








“Ă 


[GARDA DE FER este o organi- A 
; zaţie întemeiată pu or- f 


dine şi disciplină. 


E ARDA DE FER e cslăuzită de | 
dă un naționalism curat, îs- | 
vorât din nemărginita : 


dragoste de Neam şi Țară. 


GARDA DE FER vrea să trezea- f 
h scă la luptă toate ener- f 
RUE e creatoare ale Nea- | 


i 


CARDA DE PER apără altarele | 
4 Bisericii pe care dusma- H 


nii vor să ni le dărâme 


GARDA DE FER îngenunche îna- f 
d intea crucilor vitejilor şi i 


mucenicilor Neamului. 


Cinoa DE FER stă scut neclin- Ș 
tit în jurul Tronului, din Ș 
care. Voevozi şi Regi sau Y 
jertiit pentru apărarea p 


şi înălțarea Patriei, 


RDA DE FER, vrea să clă-“f 
dească din suflete tari şi H 
braţe  vânjoase o Țară | 

o Românie Ș 





puternică, 
Nouă. 





Vom 
a Vrem 


Ehele ruşinea. 





“FOAIE DE EDUCAȚIE LECIONARĂ, ORGANIZARE ŞI INFORMAȚII 


$ Pe 





ABONAMENTUL: 

















Cine “siag aici trebue 
ge, ci stă gata să supoarte 
orice caz se luptă, se 
înconjura de acum acast pământ al laşităţi atâ- 
e cât nu se vor naşte din el viteji cari să-i 




























ADRESA: 
PĂMÂNTUL STRĂMOȘESC 
Str. Florilor No, 26 





ANUAL 60 LEI 
APARE LA 1 şi 15 

















Din ordinui şetului legiunii în- 
treaga organizaţie legionară de 
Mehedinj! este desființată pe data 
de 28 ii 933 fără termen 


In consecinţă toate cuiburile existente în 
acest judeţ rămân desființate Numele lor vor îi 
şterse din condica centrală. 

Toţi abonatii la diversele foi legionare vor 
îi şterşi trimeţindu-li-se banii inapoi. 

Nici o întrunire, constătuire, sau conferință 
legionară nu mai poate avea loc în acest județ. 

ACESTA. este răspunsul şefului legiunii 
la raportul şeiului org. iarmacistul Torjescu, 
care:se plânge că din cauza prigoanei deslăn- 
uită de către Pretectul Donciu și maiorul de 
jandarmi l-au părăsit toți intelectuali, că oamenii 
lui înfricoşaţi cer să se retragă, că unii s'au 
retras și că se retrag mereu. 


Garda de Fer nu-l! făcută pentru 
muleti bocitoare, ci pentru viteţi. 








cebrsany 97 





n St pi oa 


să aibă o credinţă, și cine are o credință nu 
martirațul, priveşte moartea în faţă. 
apără cu demnitate, nu plânge. 


RI. De 


















ANUL 1933 











































































































DAL APRar e 


pd 























/ 






































Băversarii noștri de toate categoriile 
ne-au găsit, in sfârşit punctul vulne- 
rabil: nu avem program politic! 

Pe această temă suntem atacali şi 
prezentați ca o organizaţie de tineri, 
lipsiţi de experienţă şi seriozitate. 

Cunoaștem reava credință din care 
pornesc aceste atacuri și am putea să 
ne vedem de drum, fără a ne lăsa 
impresionați de lătratul javrelor nepu- 
tincioase. Ne ispiteşte insă demascarea 
acestor excroci pohtici cari turmen- 
tează minţile oamenilor cu fel de fel 
de programe demagogice şi făgăduel. 
irealizabila. 

Cercetaţi programul oricărui partid 

poiitic care a trecut pe la cârma ţării, 
“omparaţi-l cu realizările fâcute și vă! 


veţi convinge de excrocheria ce există 
la mijloc. 





3 de pildă, progrăniul părti 
lela putere. Dela un capăt la celalt 


u se vorbeşte decât despre „situația 
lalnică a ţărănimei«. Cu acest program 
Luvernează de 4 ani. Ei bine! Desfi- 
Hlem pe; oricine ar vroi să ne facă do- 
pada „ca măcar un singur punct din 
acest program a fost aplicat in tavoa- 
roarea pătutei noastre țărănești. Din 
bontră, toate măsurile luate au tost 
rotivnice intereselor acestei clase pro- 
ucătoare. 





tru circutația bunurilor rurate., care 
poartă semnătura ministrului țărănist 
şi cu cămaşa pe dinalarii, $ 

Excrocberiă politică evidentă: pro- 
kp'aimele partidelor sunt un nujloc, pe 
cât de ingenios pe atât dle imoral, pentru 
atingerea scopului final, pulerea. = 

Hecunoaștem că un asemenea pro- 
: iti | e. Nu pentrucă 
am putea avea ȘI NOI Unul, Ci p 
trucă nu-i simţim necositatea, 

Avem totuşi un program. Dar acesta 
aparţine țării și nu vedem motivele 
e. ne-ar determina să-l trâmbiţâm 
inainte de a fi puși în situaţia de a-l 
putea aplica. Mai întăi că țara nar 
olosi cu nimic; iar nvuă nu near pu 
sa fi de TIC VII ajui ăia 
rept pe care am pornit pentru tre 
birea și cucerirea conștiinţelor româ 
ești. Să-l afişăm iarâș, aşa, numa 
pentru a închide gura javrelor, nu face 
Mai ales când te poţi aștepta la cina 
ştie ce excrocherie din partea lor! 


LN ATLAS 














Canrea Că 
CORNELIU ZELI 





PITANULUI CARTEA CĂPITANULUI 
A CopREanu CoRNELIU ŢELEA CODREANU 











| Ultima zi de bucurie în 1933. . 
Storio Clumetti şi (xx) t lon' Moţa cu un grup de legionari la Casa Verde. 
ÎN A PI 



















































































































































































































































































ORGANIZA 


zi 





Organizaţia de Sibiu este greu încercată 
anul acesta. S'a abătut prigoana asupra et. 
De 'pe vremea Ungutilor Sibiul n'a mai văzut 
deslănțuindu-se pe deasupra sufletelor româ- 
neşti o prigoană mai sălbatecă, mai disperată. 

Pierde politicianul tuturor partidelor, teren 
în fiecare zi în fața curentului legionar şi în 
disșuirarea morții deslănțue uraganul de usă. 


Onoare Legionarilor din Sibiu 


In mijlocul acestei furtuni, Legionarii din 
sate şi oraş stau drepţi ca lumânarea, neclinţiţi 
în credinţa lor legionară, neclintiţi pe poziţiile 
cucente Nici o umbră de descurajire pe faţa 
Jor as,.râ, românească, bâtută uvuâ mii de ani 
de nevoi. 

Nici unul ma dat înapoi. 

Prigoana este în toi. Toţi legionarii vor 
sta cu ochii aţintiţi şi vor privi lupta eroică 
de ia Sibiu, unde tot aparatul de stat este 
pus în mişcare şi în special Maiorul de jan- 
darmi Buzescu, care, se laudă pe toate drumu- 
riie că va desfiinţa sămânţa de legionar. Vom 
vedea noi pănă la sfârşit, cine va rămâne des. 
fiinţa. ă 

Doamne, dă-ne vicioria şi dacă va rămâne 
vre'o unul din acestia nepedepsiţi, atunci cu 
toţii să fim trăsniţi de fulgerile cerului. 


Șeiul legiunii a hotărât să tacă un 
dar legionarilor din tot ținutul 
Sibiului 


Șeful legiunii văzând hotărârea dârză şi 
neclintirea din faţa primejdiei a legionarilor 
din Sibiu, i-a găsit vrednici de a avea un 
Drapel, 

Drapelul nu poate [i dat decât acelora cari 
ştiu. să-l apere, să sufere pentru dânsul, să 
moară. 

Acest Drapel a dat ordin să se lucreze 
şi va îi predat cu mare solemnitate într'o 
adunare care se va îace la Sibiu şi la care 
va lua parte tot ce este suflare vie românească 
în întreg ținutul, copii, femei şi bătrâni. 


Stau in închisoare de o lună de zile 


Sunt arestaţi în temnița de la Sibiu, tânărul 
D-tru. BANEA. şi ţăranii "români ISAJIIA 
POPA şi FRAȚII IVÂNUŞ, 


ŢIA LEGIONARA DIN JUD. SIBIU 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANV 


Se redeschid din nou vechile temnițe ungu. 
reşti pentru sufletul chinuit al românului, 

Primim : dar nu uitaţi ce vă spunem: 

Avem atâta credință încât vom rabda toate 
chinurile strigând mereu: VREM DREPTA- 
TE PENTRU POPORUL ROMÂN, VREM 
CINSTE, VREM MILĂ DE TARĂ, VREM 
RĂSPLATĂ DREAPTĂ PENTRU MUNCA 
NOASTRA, VREM PANE PENTRU CO- 
PII NOȘTRI: 

Şi vom învinge. Vom învinge. 


























Citim în „Garda Sibiului“ 


A venit acum rândul Ja suferință pentru! 
legionarii dm Sibiu. Patru fraţi de al noşirii, 
Stau în închisoare de aproape o lună de zile.. 
Stau ca viteji. 

Voi camarazi legionari, din întreg judelui 
Sibiu, luptaţi înainte fără îrică, căci isbânda. 
este a noastră i 

Chemăm astăzi la luptă şi în rândurile: 
noastre, pe taţi iubitorii de adevăr şi de drep - 
tate. î 

Precum ştiţi deviza noastră este: Hristos: 
Regele, şi Națiunea. 


In ultimul moment. 


Inainte de a scoate de sub tipar acest număr : 
aflăm câ Tribunalul dia Sibiu a pus în liberta * 
te, alât pe cei patru arestaţi, cât și pe legiona 
rul, şef al județului, Ion Banea. carea fost are 
tat şi dus dela Iași la Sibiu. 4 

Deplini încrezători în justiţia românească i îi 
hotărărilu ei, salutăm actul acesta. al distinşilor; 
mâgistraţi de acolo. 






Poarta aim arei OI ? 
ÎN cn re e pepe et o aaa eri mearteeî 


sei ce iei DE 2 e 


Lupta celor trei regiuni, 


Bucovina, Oltenia şi Dunărea de Jos,j 
sunt în luptă' pentru cumpărarea camionetelor “i 
reg!'onale. 

Care va eşi întâi din această luptă legiona-. 
ră? Care regiune își va încununa fruntea 
cu laurii biruinței ? ; 

Legionarii din toate părţile să sprijinească! 
această luptă, care va însemna pentru Legiune 
un pas hotărâtor înainte. 


Sinoie 


eri rii 


DI ea SEE 


RTEA CĂPITANULUI 
ELI BELEA CoDREANU 


(DMANDAMENTUL _FRĂȚIILOR DE CRUCE ȘI, CETĂȚILOR DIM INTREAGA TARĂ 
ORDIN_CIRCULAR_No. 2 


CÂTRE TOATE FRĂȚIILE DE GRUCE ȘI CETĂȚUILE LEGIONARE DIN ÎNTREAGA ȚARĂ 


; 4) Publicăm numele tuturor Frăţiilor de cruce și cetăţuilor care au răs- 
Eu ps la Ocdinul circular No, 1 și rugăm pe camarazii de la Tecuci și dela Cahul 
| să ne răspundă dacă mai există sau nu. De asemenea Camaradul Colimitra din 
Silistra să ne răspundă dacă are Frăţie, ce nume are şi raportul să fie scurt Şi 


CA 


CoR 


is. 
P*“Cutaţuile din Mizil, Puieşti și din (om Latinu și 1 D. C. Sed. P. Neamţ, şi 
Brăila să ne comunice ce nume șiau ales, in afară de cele existente. Cetăluile 
îsi Frăţiile cărora le-am schimbat numele dela centru vor rămâne cu numele 
date. S î 
2) Toţi fraţii din toate Frăţiile vor trata următorul subiect: Cum trebuie 
fie un frate de cruce, pentru cl, pentru societate şi pentru Patrie. 
Aceste lucrări vor îi selecționate pe Frăţii care vor trimete la centru pe 
mai bună, iar primele 3 clasificate vor fi citale in Pământul Strămoșese și 
blicate în editura Frăţiilor de cruce. lucrările se vor lrimite comandamen- 
ui 3 săptămâni după primirea ordinului. 
3) Frăţiile vor mai trata următoarele subiecte la ele acasă: 
a) Holul spiritului în educaţia fratelui de cruce, | 
b) Natura şi fratele de cruce. 
„_€) Dece fratele de cruce crede in Dumnezeu și este cavaler al crucii. 
d) Deosebirea între fratele de cruce și cercetaş. 
e) lubirea de Patrie. 
pf ce fratele de cruce iubeşte disciplina și are spiritul de sacrificu? 
ceste lucrări vor îi tratate de către cei mai bine pregătiţi dintre fraţi la 
nțe, sub supravegherea conducătorului frăție. Ele vor forma biblioteca ma- 
uscrisă a Frăției. 
4) Toate surorile Legiunii din Cetăţui vor trata următorul subiect, pe care 


| Primele 3 lucruri vor fi citate in Pâmântul Strămoșesc și publicate în edi- 
mura Cetățuilor. 
5) In afară de aceasta, Cetățuile vor trata la ele acasă următoarele subiecte 
tru educația surorilor : 
a) Drepturile şi datoriile femeei legionare. 
b) Sora legionară ca mamă. 
9 Sora legionară ca soție. 
) Sora legionară ca luptătoare. 
:-€) Sora legionară şi disciplina. 
"'g, memeea modernă și femeea legionară. | în 
îi Toate Frăţiile de Cruce şi toate Cetăţuile se vor îngriji ca fiecare mem- 
lor să aibă echipamentul necesar de excursii o sumă mică pasă deoparte 
re-o d făcând astfel și şcoala enonomiei pentru atunri când va [i nevoie de 
dr eplasare în vre-o excursie sau congres, echipamentul să fie gata, banii 
irum de asemenea. : 
A Biecare Frăţie de cruce şi Celăţuie va îngriji să aibă un cort-al ei. 
) De astăzi înainte fiecare răție de cruce și Cetăţuie va înainta la fiecare 


ctbrinnv III 


Au 




































































































































































CARTEA CĂPITANUL, 
CoRnELtU ZELEA Copneasy 


legionarii din faiteag: Bucoviaă vo: săiuta în mijlocul lar! 
fă Abe caer a DON RR E a Da CE e ANI tc cu ame adi: 
Cam:oneta „Bzcovina'” 


Ordinul dat de șelul legiunei acum 2 !/: Juni s'a executat. j 

legionarii și-au dov:dit încă odată voinţa, puterea și superioritatea fa. 
ță de oricare altă organizaţie. i, | 

Tot ce s'au legat legionarii să îacă, au făcut. Ei sunt oamenii faptei. 

Wamioneta »Bucovina« va sosi in Rădăuţi peste : săptămânii 
după ce va străbate toate centrele legionare: Ploeşti, Mizil, Buzăuj 
R. Sărat, Focșani, Mărășești, Adjud, Sascut, Bacău, Galbeni. Roman, Fălticeni] 
Rădăuţi, salutând'o ca pe un produs al laptei legionare, al unirii, al voințeiă 

In dimineaţa acelei zile se va iace slujbă religioasă, cu care ocazie se vaj 
fixa] patronul acestri camionete St. Gheorghe patronul tuturor oștilor molii 
dovenești din vremea ii Şteian. 

" Camionetsi i-se va preda un drapel cu chipul Sfântului Gheorghe, pe c 
re să-l jiuture necontenit cu cinste și cu mândrie pe crestele munților şi 
fundul văilo; bucovinene chemând la luptă, chemând la Inviere poporul român. 

in după amiaza aceleiaşi zile camioneta va face cel dintâi drum la Mâi 
păstirea Putna. pentru ca opera ce va înfăptui'o pe meleagurile Bucovin 
să capete bine cuvân'area Împăratului Ştetan al Moldovii. 

La toată această solemnitate va asista și șetul Legiunii, 

Acei care din puţinul lor au contribuit se vor bucura. 

Cei ce au putut să deie şi nau dat se vor rușina, 


Un îniema: 


A 
A 


"PAMÂNTUL STRAMOȘESC: îndeamnă pe toţi legionarii din Bucovinăj 
să contribue cu puţinul lor. Să nu rămâie unul care să nu fi dat cel puţin 1 leuj 

Numele tuturora se va trece într'o mică condică. Acum se cunoaște omul; 
în ceasul “intăiu, la greu. Mâine în ziua victoriei se vor imbulzi mulţi, dând 
din coate ca să treacă inaintea altora. Dar noile vom spune; «Inapoi, în îru 
te va trece acelea din ceasul intăiu» î Sa a 

INDEMNAM TOATE CUIBURILE din ţară, şi pe taţi prietinii noștri să ir 
mită cel puţin 5 lei, până in ziua de Paşti ;-ca o incurajare pentru Bucovin | 
ni, pe adresa : Vasile Iasinschi, farmacist Rădăuţi. a | 

„Române, să știi câ numai prin faptă nu prin vorbă, 
Ve: înaița acaio unde ta chiamă soarta îa, 


jașeriţi-vă în Comitetul de 100 al (Gărzii de Fer. După plata a 6 rate de câte 25 Iei prim 
un carnet și .0. Cruce verde. 


„Adr Al. Butnaru Str. Sâvescu No. 8 Iaşi. 











5 
i 
= 
z 
< 
= 
E 
25 
a 
9) 
< 
m 
pa 


CAR 


> 
z 
< 
Fii 
E 
a 
9 
9) 
< 
ai 
= 
i 
N 


CoRNELIU 








CARTEA CĂPITANU,,, 
Coaneriv ZeLta Conr, i 
: . AN, 


en 
Da 
[ea] 
= 
Fa] 
9. 
2 
< 


-— 
îr 


(d 


P.3 


Fi 


Biserica e gata. 














pe e mea 





PITANULUI 
CopREANU 


ȚEA CĂ 
„au BELEA 


Ş 
îs] 
3 
eu 
= 
O 
8 
5 
Da - 
a 
3 
de 
e, 
II 
S 
w 
Li 
3 
Ei 
5 
e 
=) 
. 
= 
fa 
o 
"3 
-) 
i=i 
d 
L 
5 
(= 
= 
5 
[= 
-A 
o 
[=0 
v 
= 
E 
> 
Te 
i 
i 
Ş 





2 


CARTEA CĂPITANULu, 
CORNELIU ZELEA Covneay 
Asu 











a înălțării didurilor. Soseşte Căpitanul. 


en 
ca 
G 
îi 
[i 
=) 
z 
< 

















8 Noembrie 1933: Ultima zi de bucurie înainte de începutul prigoanei. 


























EA CĂPITANULUI 
L1U ZELEA CopREANU 


Cum privea „Garda de 
fier” sărăciea şi mizeria 
din ţară. 


Din declaratia la messj a Căpltanuluj 
Ia 3 Noembrie 1933, 


„Să declare războiu mizeriei 
şi sărăciei generale, îndemnând la 
muncă şi Cumpâlare pe cei buni, tri- 
mejâni cu forța la muncă toate ele- 
menteie parazitare, cari joacă In stat 
rolul trântorilor din stup, pe toţi lene- 
şii, cari pâzesc mesele cafaneliior de 
dimineaţă şi până seara, pe toți plic- 
tisiţii, cari se plimbă pe strâzi, pe toţi 
ageaţii electorali de meserie, cunoscuţ, 
sub numele de diurnişti pe la Primârii, 
Prefecturi, Ministere, etc. 

Să disființeze tot ce este pa- 
razitism pe irvpu!l istovit al ţării... 

Să stârpească  necinstea şi 
consfiscând averile celor vino- 
vaţi. Sâ aduca inapoi pâna ia uluma 
c2nimaă, în visteria statului, banii, furaţi, 


3 treacă în iruniea marei gloate. 


sărace şi la bine şi la râu, să mânânce 
iceiaşi pâine meagrâ şi aceiaşi masă 
saraca, pe care o mânâncâ muncitorul 
2rac. 

Caci în aceste timpuri gre!e mizeria 
Tora, nedreptatea de tratament râ- 
“ate mai mult decât mizeria materiala. 

inii trzesc în lux cu sampanie şi 

-7- negre şi alii p'au nici mâcar mâ- 
"î.4, Sub regimil democraţiei celei 

"care de popor“. 


=: altiel în aceasta hotarâre de-a 

1." capât sărâciei şi a face dreptate 

ara, stă c2uza pripoanelor şa di- 
„Garzi de Fier“, | 


Pr. V.B. 


Pi 


TI d ps 


£EGIIONV |! 




































































































































































ANUL 1933 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Desfăşurarea campaniei 
electorale 


Cum se tace distribuirea cărţilor de alegători.—Cărţiie 
nu vor mai avea fotografții 


Hotărîrile Comisiei Centrale electorale 


Comlwin centrulă vloctorală în ga 
dinţa dela 25 Noombrie a ital ur: 
mâloarule hotâriri: 

i — Cominia centrală eleotorală 
Juâud in: discuţie contontaţia d-lui 
Moise Nicoară din Turvu Sovarin 
Smysotriva ordinei oum s'au Înaoriv 
Listelo Jo candidaturi de câtre bu: 
paal electoral Mrhrilinţi a zmopibRe 
en nsfoudata. 

1, — Cu privire la contestatia 
d-lui inginer Qb. Clima, gufal par- 
tiiotui «Totul im:ntru 'Țară», coatra 
[ixării eumarului de ordina al ls 
Ani acelui partid pontra Adunare 
deputaţilor în judaţul Dâmbovita 
Comisiunoa dinpune a sie cora tale- 
grafie procesul vorbal incheiat do 
biroala ruspentiv cu ocaziuara pri- 


Siialiterul de luterao a dal dirpoal: 
Mani în prirlaţa distribuirii cărţilor 
de alegâlor, (a urma deciziunii romi- 
slel ceairale electorale, care a hotârii 
utilizarea unur cârți de alegitor îm 
primate pe canioane fără fotografii, 

Abreoţa fotogruliliiar esto jasiisiea! 
da lipsa timpului materia salică 
pentru coaiecţlonarma lor, 

Carţiie de alegălor vor fi divirilalta 
Ge maglairaţi, procedură peniru care 
mujnisierul de justițin a trimia 6 cir 
cutară la tnmlă ţara 

Miabuleral de interne ni arc alta le 
gâtară wu aceta rârţi de alegâtor, de 
câ! laptul ră suporni chelulala impri 
mâril Ve, 

Fiiberarea cariilor de alegator fârs 
fotograti), faca ca aceaxii tucrare dă 
mu acetiereze asilej, încâi pană și cele 
mai miei comune suraie să primoască 
th Ap, ebriite:dla mâna magiiteajlloe, 


ECIZARILE MINISTE- 
RULUI! DE INTERNE 


D. ladu Portocula,  nubsocrotar 
de sta! la 'alerne, fiind solleltaţ a 
da lamuriri privitoare la prooeda- 
ra thistribmuirii cărillor de alrgâtor 
a jeclarat nrmBtoaraie: 

«Onnisia centrală cleotorală a 
dat o decisiune hotărind, utilizareo 
unor cărit de alegători imprmitate 
pe cartoans fără fotooraţii 

Adaeoţa fotografilior este jnatifi- 
cală de lipaa de timp maiarial su: 


|. leleat 


miri candidaturilor dupa caro wo 
va aoiuţiona acea contestaţia. 

3. — Se atribaie d-lai loan N. La- 
ca din Câmpuluag-Manscol, semnal 
elootora! Nr. 34 (Un triunghiu in 
tr'o olraonterință). 

4. — Se ntribua d-lui N. Nicolora- 
ca Buthiusa din Câmpulung: Mua: 
cel, muninul aleotoral Nr, SS (Liouă 
aroari de elroonferiață taazento co 
deschiderile în ana si în jos). 

6. -— Se atribale dia! Gh. Marinvs- 
cu. din Brâila somnal Nr. 48 (O 1- 
ni orizouta!ă având la fiecare oa: 
pât câto o linie varticali). 


Coaislunoa va ține şodinta viitoa: 
re în ziua do X% Noembrio 1987 arole 
5 şi jumătate, 


Cărţile nu vor mai avea fotografii 


Cartile uo aiowâtor vor fl distrl 
baite de magistrați, procodură pon- 
tra care ministoral de Juntiţie. a 
trlmin chiar sai o clroolară în a: 
coat nans în toată tara. 

Miniatoral de intorne nu are altă 
legătură sa acoete cărţi do alogă: 
tor, decât faptul să suporta chal- 
tusiile imprimârii lor. 


Elibornroa oârților liră fotoura 
Hi [ace ca ncaaată luararo să se aa 
celereza aatloi aa până și 06is mai 
mio; comuna rurale să pritosaagă 
In timy, cărţile din mâna magintea 
talui>. 


CARTEL ELECTORA). : 


INTRE GUVERN ŞI PAR. 
O TIDUL GERMAN tai 


D. Radu Portocală a pri 
mif eri la ministerul do 
interno po reprczentantul| 
rupului qerman, cu caro) 
n discutat în privința i 
chocrii carteluiui eleota-! 
ral cu guvernul, 


le consiliului, a avut ori 
la amiază o lungă introve; 
dore cu d. Al. Voida Vo» 
vod preşedintele «Front 
lu; Românesc», 

S'a pertectat cu această 
ocazie cartelui olvotoral 
ori ţixându-se în mod d 
Tinitiv, candidaturile frun 
taşilor vaidişti po liste 
guvernului, 


Manifestaţia Naţionai Oreștină 
din Circ. 19 


Miamuzi sara n ATOl loa în suit] 
ara. 18, a partiiiuini național sroştia dia 
culoarea de Nogra din eve. Pantelimon 
1% e tokitătoare manifestaţie, 

D, NIO. POPEBOU. presedintele sira, 
19, roooemandă de d, av. Oreste Popem3 
noul comandant al linoleriior din secte 
mal 11 Negra, Neal comaniant veabl lop- 
tâtor a! svaaiicel sate oboiişia disoisul- 
nai și spiritului de amearitioiu care tre 
lua s4 doeuonedi în orwagisația de lup 
ui Naitonală Croţiină. 


oamaal în care să se înoreadă, : 

D, sv, Oreste Poposca, comandantul 
Maalsrijor din sect, II Negrea, intro de 
cumnlală vxpunere ami insemnălaiea 
oramainaţial Ii 4, N. 0, Ue lănolei cute 
un staş derbia) — ca trapal şi mile 
tul — penira 1dsaa mațional.areștiaă, 


montoa 10 organizația în cara şi-an 
toată nâiailsa vi pentru care au Juristi 


Contrela In care a fosti 
ătordată lihortataa | 
întrunirio 


În urma ho 
ilului_de a rurbueziă Pau 











52 
5 & 
Z 4 
< e 
EU 
G 4 
a 5 


Lă 


suv Zi 


CoRNE 


ARTEA C 


(i 











CARTEA CĂPITANUL, 
ConneLru ZELEA C ; 














| Alegerile generale din 1933 


| 
| 


— Cum sau împărţit voturile. Repartiția mandatelor opoziţiei — 


Care va îi structura viitorului Parlament? 


In actuale con/uselurg prulitioă, OUR, De Via UT, DE oz rade, în Boua CATI, 
alegrrite gprnarale prniru Camera Dimahborita fir: 57) Tasaei Paruda: ata: agrar ai d-iei 
Deputaţilor, fixate pmtru 9 Da. UUNY), D. Sevaria U65Ă%. Di Deta. Gran ohi:eai câte ma 
Dembria a. 0, crmatiiua preccupurra Laiozita (127%. aaa! în iai: D Mereş 
dr căpetenie a luluror cercurilor Paruido) Mrânese si druai Lari] 123%, DP Tir aa 18%, DL 
nogatre politice. Se deafăsvară o vie pa a ast câte ca Mandat în armi-| sâni (ULDYW), i: Sata Mare (024%), 
“ activitale ata: in cluburi cât și pe waree judeţe: Cetatea Albi 5) Toinornan (044%. 6 Lao 
i teren. Se fao calcule, se nicituasa 134%). D Fâlsin URI, 8 So-f (LOW), Caras (140%).  Romazaui 
Hote. sa numără parlisanii, se fos me UAI), 4) Târnava Mieăl 15.17%), Be Mehedinţi (1). 
pronusticuri în ceedoe pridrale nu- (10.00%), 5) Tatoo 11L70%), 6; Târ-] Partidului magbisr | sa atribati 
mdrul mundotrlur ce vor receni fie. nare Maze Il1EP%, 7) Botoanaţii che ua mandat 'n j3detelo: 1) Tr 
odrui portid, UL59%), 9 Bas (LD), 3) Conza] Scaune '4854%), 5 five tg 

Lupta elretorală 20 desfayuura in tanta (0.0%), 10) lamai (5.77%), LU | arme (L90%), îi Bâlaj (REX), 
plin. In companie suni angajute Vâlcae (906%). CAortai IDO%, Cr 473%), 9 Ta 
toate paritdele politice, „fdavăratr. Partidai caţional-liberel de sabi a (7.49%), 5; Hragor (ULBY). 
în Porța ment considerate Ins pregifeaţia dili Obourabe Brâtia-| Partida Vrâmmee-reloal al d-lej 
parlidale: majionuleliberal, cartrlat ou a ohținat câte aa matdet inar-| Orignre lubian n gat câte aa mea. 







Înainie e n trage unumile OU 
eluzii dim rituuția prlitică așa cum 
se prezimtă ea În acru! moment, e 
Vine să impruapilăm datvle alege 
rilar din Deeembrie 7939, oare, 0o- 
roborate ow amumiile rodiiăţi das 
prinac din alegerile comunale pi hw 
dela din acea mn, me pai da o 
prozimalioe înjichi arvpra 7 
taarei Fnmore a Drputabilor. 


REPARTIZAREA VOTU. 
RILOR LA ALEGERILE 
DIN 1922 


La alvgerile pentru Camsra De 
patatilor, etectuate la 9 Docem: 
























































eu valdigtis și partizanii d-lui prof. | brie 1953, sitonţia a fost armâtoa- | mătoarele judete: | Covrariuilda! lo jodetele: 
N. orga, național-ldrănist, Totul | reni 02.70%), D Patza (12159), D Neamy] 03.17%), 8 Soroca QUE), P Gorj 
pentru Țară si noțional-creştiu. Totalal alcgâtoritor 1nacrişi po (1%9%), 0 C. Lung Q0LA%), 5) B.| 2%), 0 Cernâaţi (LR, DC 


Rezultatul ucestor ulegeri « grru 
de intrevăzul, Core va fi cump 
nențu viitorului partoment? Juta 
întrebarea pe care Caută s'o clvstene 
Plecare crtălnnn 


Satreazu tară MA. 

Totala! voturile oxprimate 3 mi. 
lioann 97874 ds mil. 

Pe grapari si partidu poiltice s- 
prate voturi “au repnetizat asttali 


Sărat MLUW, O Lai LUX), 7) 
Boeha (9.07%), E) Brăila (497%), îi 
Prahora !437%), 10 Bragar 11.35%). 

liga Aparârii Nationale Crrqt:0e 
a d-lai profnsor A. C. Cara a ot 
Viaat câte an mandat in jadațale: 
1 Balti (23.35%), % Bala (377%), 
N Suooara MU. 0 Raăsaţi 
(RO), 5) Cerutati (15.43%), 6) Ba 
ceha (1443. 7 Storojineţ [14M4%),8 





ANUL 1933 


Tre, Secaane (3AZES,, 
(104%), D Ciao 017%, 0 Suta 
G42%) si 5) Tecacl IT8LY), i 

După ce s'au distribuit 
marâvte, partida! libera) coat 
ra! majoritar, a loa restul man 
telor de X0 












1) Partidul oajlunal-liberai cu 1.3ih64 vot 495% = 39 mandate 
3) Partido! nstlonalcțărânincea 414%55 vot, 15007 = 29 mnodate 
3) Partidai țărăucee Dr. Lupacu 52.167 vot. 551% = Ii mandate 
4) Part naţ.tb. Ob. Brâllann cu 141.665 vot. 54% 19 mandate 
3) L A. N. C. Cora ca 111205 voturi (2% --9 mandate 

4) Part. nat. asr. O. Qona zu 12124 vutari 049% + 9 mandate 
7) Partidal maghiar co 119.561 votari 1.71% m 8 mandate 








Care va ti componenţa viitorului 











9) Part țăr, rad Janiaa co 2310 votari 200% = $ mandate 
$; Unianra ak?, Arariolana co 71285 voturi 2.63% > 5 mandate, 


Partidul  puporului cariclai cu | 8: linte indepindentu cu 13443 co 
partidul conservator, a întrimit| turi (0.69%) neinirunind procentul 
AI teoturi (13573): partidul erre- | legal de voturi, n'au tuat nlei um 
es cu 989-385 votiuri (129%); partidul | mandal, 
social democrat cu 39373 voiurii Totalul voturilor bine exprimate 
(126%); partidul blocului cotăle-| sa ridica deci lo 2.213703 [5992%) 
U mese pontru mâniuiraa țării culla carc wa adăugat buletinele anw 
13.560 voturi (0,44%); pricum și alto late: 39.953 (1.99%), 


Parlament? 


Tioând seama de datele amintite 
tnaț sas, de toin] cum so decarn nle- | ijberaj al cărui auv 
geriie în 1313, de atmoslera la care |zidoază aceste 
van ctectut şi in care a decar in-| cartalnat cu vaidiştii și 107 
treaga campanig electorală. apol.| ghistii, va reuşi să : 
de lortele poțitica care s'au angajat | procentul de 40% 
_2. Când partidul 





î. Când partida! naţ 










în lupta electorală dela, trecotele 


alegeri cenerale, pe deoparte, lar 
pe de altă part, ținând seama de 
















































rezultatul alegerilor jadeteme şi co 
manale efectaaie in decurs) are 
tal a8 în majoritatea județelor din 
ară, precam si de iritanta aimoute- 
ră ia care se dare înpla pentru a 
gerile  acinanle, phiam eonaldere 


Repartiția mandatelor opoziţiei 
pe judeţe 

















Pontru yruwirie politica oavel- 
tare, reporiiţin _mandainlor sa 
om“: ii An i 
centolor da votari, câte un mandat 
do iscate cap de inta. Iată vudu 
vele şi precantui ande partidele de 
clarate minoritare la aiegarilo dlo 
1933 au luat obis an mandat: 
Partidal nationst-țărineso a luat 
cita un mandai în armătoazalo ju- 
dota: Musool (59%), 3) Argog 19470 
In sulă), 3) Alba (84055), 4) Neamt 


aut, 3) Viagaa (39%), 6) FA 
Tă- | parug 473.045), 1) Vâlcea (Z274%), 
DE Er OEM): Rita 


























mat (288%), 10) Nâsăud (755%), 
U) Cotatoa Albă (11.51%), 13) Iamait 
(41.39%), 15) Turda (19.66%), 14) Si. 
bin (19.81%5), 19) Dolj (388130), 16) 
Botoşani (19,39%), 17) Caraş (870 
la pantă), 18) Bihor (17,59%), 19) Con. 
stanța (17.43%), 3) Gorj (18.14%), 
2) O. Lang (16.65%), 22) Teloormaa 
48.53%), 23) Olt 08.49%). A Somag 












































































































































Pentru fondul Comerțalai Legională 
Sătenii din Rădășeni şi Dolhasca 
jud. Baia adună îler vechiu 
















454 








































































































CARTEA CĂPITANULUI 
ELIV ZELEA CODREANV 


CoRN 





Campania electorală 


COE CE aa e ORIRC (RE 


de cpoztie au 

„ crâncenă ca- 

za: sar daciaratiiie 

Oztavian Goga, 3- 

supra cord: sa 

“feri, partinparea îa  nuvern 

i-au Hat dela anoeput fi;ziono- 
mia antinattonată. Acte 

viotență. de <fidâtaare 

a tegiior au input din + 

caa instalâzi iguvermnatui Duza. 

S'a suspendat. in d;spreţui 

Constitutiei și a iegitor. in avap- 

tea de 14—15 Noembrle. ziaru! 


pendată 3 
„Români Noua”. 

Dar violențele faţă de presă 
av fot Jozuri de copit in com- 
paraţie cu tioiențele incercate 
imyoteiva  mistării  iexionare. 
impotriva cârela sa năpustit 
voală furia guvernamentaă. 


„GARDA DE FIER NU IREBUE 
SA DEPUNA LISTE!+ 


Acesta a fost ordinul drastic 
ui guvernului dat tuturor pre- 
Testitor. Nicio iistă a Garzii de 
Fier nu trebue depusă! 

Dar elanu! si dârzenia iegio- 
nariior a lost mai puterniză de- 
cât forţa prefecţilor. 

Din prima zi chiar. listele le- 
gionare au tcet depuse in mai 
bine de zeze judeţe și pânâ în 
clipe când scriem aceste rân- 
duri s'au depus in 57 de judete. 

Uni! prefacţi au hotârit înc 
că trebue să exezute cu orice 
preț ordinele guvernului. 

Astfel la Cetatea-Albă profe- 
sorul Simulescu a fost continuu 
urestat şi trimis sub escortă ja 
Bucureşti pentru a nu depune 
ist, 

La. Dâmboviţa gretierui Tm- 
bunaiuiui a fost sechestrat de 
Poliție în momentul în care 
piopunâtorii liste; legionare se 
aflau in anticamera Preşedin- 
telui Trbunahutut. ” 

Asts) A fost zâdărnicită pen- 
tru moment  depuntrea jistei 
care nu sa putut efectua decât 
paste o s&ptâmâănă. 

* La Hotin Tribunalul e în per- 
manenţâ ozupat de )angatanii 
care împiedică pe legionari sâ 
aepună Jista. 

La Esmail acelasi. situație. 
Cumaradul Neculac Totu n î12- 
butit sâ depună lista numai 
dupb te a cuzzrit ce armele în 

mâini! Tribunalul. 

La Bihor propunâtorii care 
izbutizeră să se strecoare in 
Tribunal au for arestaţi chiar 

lozașul Justiției şi sehin- 

Riu. 

„La Timisoara ptiaă acum lista 

n'a putut fl depusă. Tribunalul 
Ş An permanentă ocupat de jan- 


SCANDALUL DELA VLAŞCA 


Ia Viaşcu. vechea citadeti ]i- 
beraiă şi fieful d-iul Luca, sub- 
secretur do stat ln Interne. lu- 
erurtis au Muat o tumură mat 
EBravă dar si reacţia legionară 
a fost hotârită. 2 

“Fribunalu! cra incontinuu pă- 
zik de jandarm! cu cansaraunal 
Ge u impledica, depunerea listei 
„Gărzii de Flec”' cu ore preț, 

Totusi, unul câto uni, în 
ziua de 21 Noembriu, proponă- 
torii izotetc să ae strecoare 
pânâ in anticamera Primului 
Presedinte. 

Polita prinde do veato și până 
la morircu inaltutui magistrat a- 
Teostează saple dintre propunt- 


înri şi faze împosibia dep - 
săie iitusi p dci uns: 


In zitzie urmâtrare tiate îin- 
rezzârie de a depun> asta se 
izbes= de cordcanele de jan- 
darm:. 

. coiaboratoru! nos 
Vasile _Cuhris 


Roma. 

In ziua q2 22 
fruntea a 2) de p 
a 12 tineri legionari, * pre. 
Zntă în fata Tribunalul, 

Jandarmii ii pun baionetele 
în piept. Profesoru!' Christescu 
vemte atunzi revolverul si îi 
semează să se retragă căci de 
nu trag: 

Jandarmii au un moment de 
ezitare. atunzi. cu revolvero: in 
mânâ. profesorul Chirsteszu şi 
je alenari! se arunză asupra lor, 
i; dau în lâturi şi prepunâtori 
vot treze 

Odată in Tribuna! profesori: 
Christerzu dă ordin : narilee 
sâ no permită ascesu! poliției 
s a) jantiarmeriei. Toate r- 
sările jandarmilor de 2 pă- 
trunde în Tribuna. dau gre. 

Intre timp  sozaste  Primu 
Presedinte cart primeste lista. 

Profesoruj Chriştsecu depune 
arma sa si un ș; e 4 
cu care sperias? nvtoritâtţiie şi 
se iasă arestat 

Autoritățile abuzive sunt! ast- 
îsi acoperite și de ridicol, 

intreaga garnizoană a Giur- 
“iului fusese concentrată împo- 
triva profesorului Vasile Chris- 
teszu şi a doisprezece lezionari 
înarmaţi cu un revoiver şi... o 
ptesnitoare de copii. 

Pentru hotărirea. energia şi 
curajul de care a dat aovadă 
Câpitanul a distins pe profeso- 
rul Christescu cu Crucea Albă. 


ABUZURI ŞI VIOLENȚE 
GUVERNAMENTALE 


Dar guvernul nu sa oprit ta 
atât. Urgia lui sa destânţulit a- 
svpruă” tutiror legionaruor pis- 
cați in propagandă. 

In lalomiţa, unde Garda de 
Fier sub conducerea d-rului 
Pantelimon se bucură de o fdr- 
midabiiA popularitatea, 
cchipele trimise in judeţ 
ciocnit cu ndarmil care in- 
cercau sâ le aresteze. 

La Lehliu a avut ioc o cicz- 
mte mal Rravă. 

La Satu-Nfare legtonarul Jozif 
Bozântanu e arestat pentru 
vina de a fi făcut propagandă 
și Lrimls pt jos. din post in post. 
pe cumplitu!l ger care stăpi- 
meşte. până ia Oradea. 

La Tighina legionarul Cucu- 
veică se npâră impotriva unei 
bande de bâtăuzi. 

in Pâmbovița. 1a  Vitorăta, 
trel studenţi cari se intorceau 
acasă ia părinti sunt impuşcaţi 
de jandarmi! pentru vina de a 
1; jegionati, Toţi trei. grav râ- 
niţi, sunt internaţi la Târgo- 
vişte. 

In Dobrogea, unde luptă do! 
din cei mai bunt comandanţi, 
avasatul Victor Silaghi şi ingi- 
nerul Virgil Ionescu. samavcl- 
nicile ac țin lanț. 

La Eschi-Baba o bandă de 
bâtăuș! atacând echipa  legio- 
rartior aceştia se apârh cu er- 
mele, 

Adusi la Tulcea. atestati. Tri- 
bunalvi ii pune în libertate de- 
Qareve conatati cempiecta lor 
nevinovăție. 


REZISTENŢA DE LA PAŞCANI 


La Baia candidează în frun- 
teo, listat legionare colaborata- 
rul nostru Alexandru Cantaca- 
zino. 

Plecând In fruntea unei c- 
chipe de teglanari în prapa- 
-LandA, Jandarmi! inzearsă să- 
axoateze, phuziv si legal, a- 
proape în flecare zat. La Les- 
pezi are lor o ciocnire aravă. 
totuşi exhipa de legtonari in 
îrumte cu valororul ci coman- 
dant mu poate fi nrostată. 


La Paşcani sont insă inson* 


Daricadează si rezistă  pâză 
când un bombardamca. ia 
toată regula ca faze jaczimo- 
gene îi sios să se predea Bir 
sint fuseseră aduse Asuă 


ES3 


ar> impresie în întreg No 
du: Mo.2dv 
După £ 

censii pol 

câsa: în p pe 

ării Pașzani. Şi Alexandiu C 
ns < 

„Crucea Aba”. 


ASASINATIT, 
DE LA CONSŢANTA 


La Constanta toate 
nu numai a legalităţii. € 
cmeniei. au fost in:resut 
Tânărul !egtonar Virgii Teo- 
dorescu, cel ma! vârstniz din- 
tre copii una! bier tactor poştat 
din Hărşova, este ucis mise 


organizatie; sai 
BAIA DE SANGE DELA LASI 


In sfârşit la fasi autotitârile 
si-au pierdut competi apti 
Studentul legionar ță Con- 


în câminui di 
Înză » viată 
curmată :de 
de urâ şi de frică. 
Faptele de zife) sunt prez 
bine cunoscute. Zeci de stu- 
genţi legionari zac acum ia 
Galata şi în inchisaacea mili- 
tară deta Copou. 
Tată dect cum sa desfăşurat 
până acum campania electorală. 
Un lung şir de abuzuri. se! 


inebuntte 


Guvernul d-lui I. G. Duca 
trebue să-şi execute angajamen- 
tele iuate și să inceree disttu- 
gerea Gărzii de fier. De actea 
prin prefecţii sâj terorizează 
administraţia. jandarmeria. p- 
Mițta si inrearcă să influenţeze 
si magistratura, ca sâ-șt atingă 


spune  <omandanţiicr 
de Jandarmi. polițiștilor. tuns- 
tionatrilor : „Ducă Garda de fier 
depune iistă, te mut dela Giur- 
giu la Hotin. dază Garda de 
fier reuşeşte. te dau afară, ate- 
cete. 

Teroarea exerzitată de se 
tru se transmite astiel până ia 
cea mai îndepărtată periferie 
a țării. 

Aâministratia, „poliţia. Jan- 
darmeria. e sită de conduce 


continuu legile şi astfel să se 
pună in afară de scutal lor. 

Dar faţă de aseastă teroare 
sistematică sa intâmplat uz 
tapt ncintâlnit încă în istoria 
Românie! moderne. 


LEGIONARII REZISTA ARBI- 
TRARIULUI : 


E! işi apără cu indărjire pre+ 
tutindeni drepturile  cetâțe- 
veşti şi demn)tatea de camen:. 

Să născut in ucrastă tară 
obișnuită să sufere pasiv to: 
te samavolniciiie, toate fâră- 
Melegtic. toate batjacurile, ua 
spirit nou, um spirit de rezisten- 
tă activă in cadrul si po to-. 
melu! drepturilor secunoacat 
si ocrotite de legi. EEzz (3 

ŞI eine sunt purtătorii a 
cestui spirit ? 
„Sunt cele Imat conştiente 
meate ale naţipi, tineretul în- 
toloctua) at Ramâniei care vi 
ntaste vremuri de tragică iu 
tă pentru existentă. tie feroce: 
iure imatoriolist își crttte 
anii de studii, porape: 
câştig si viața insă pentru cn 
za Româiulei de mâine. 
Rezultatul tuptei nu poate 
ă in afârşit decât unul: tr:— 
























































































































































RI Ea Ăl 
ANUL 1933 


Primul mort. 


La Constanța, tânărul legionar, studentul Virgil Teodorescu 
a fost omorât, împuşcat pela spate holește, de un sergent poli- 
fienesc pe când lipia munifestele grupării polilice pe care cu tot 
Sufletul o servia. 
Le Aceasta este crima pe care a făcut-o şi pentru care a tre- 
buit să fie pe loc pedepsit cu un glonte de revolver. Evident _ti- 
călos cel ce-a executat un asemenea ordin; dar mai licăloşi cei 
ce dau ordine să fie măcelărit un tinerel, care luptă cu atâta 
/ fă Pentru. cauza natională. Mortul acesta caşi cei ce-au urmai 








d 63 ap ady 
Wo) e!mopeoy. -se 


9tIqur9d3 
jăour. “eeroaa 


. 





CuI0oL iopeoj | 


după aceea, vor apăsa cam greu pe sufletul D-lui Duca şi al 


ciracilor domniei sale. 
Sângele nevinovat vărsat 

liberali şi umbrele acestor morii le vor sia vesnic în cale. 
Răzbunarea scumpilor noştri morți va veni când din cea- 

laltă lume vor privi la România legionară pentru făurirea căreia 


ei au luptat și în care hoardele liberale vor fi puse la respeă. 
Jalea, nădejdea şi tăria în luptă sc întâlnesc la marginea 


proaspetelor morminte și cu ele ne adăpăn. 


i-a patat pentru totdeauna pe 





“SG atarţui 


G 9p PNIz ui zor “rnațoli 


Usue3suo9 EIN 


“ON 8 








Q 
Ş 
z 
Vă 
Ei 
=i 
[ej 
N 
zi 
[i 
m 
> 
le) 
[e) 
=, 
pi 
m 
> 
z 
[= 


ANVAUACD) va1az Ar TANNOD 
IOIANYVILIdY) vaLiv) 


IONANVILIdYD) VALuvD) 





CăĂPITANULUI 
ELEA CODREANU 


VA 


CARTEA 
CORNELIU 


= 3 
a î 
2 a 
z5 
po 
ZE 
idee CI 
UN 
< 


CARTE 
CoRNELIV 












































ile de fete 


In cetațul 


y 


s 


Studente d 































































































ANUL 1934 








CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZELEA CODREANy 














E Ă sa . “lavă 
Nicadorii: Doru Belimace, Nicolae Constantinescu, lon Caranica, la Jila 





A CODREANU 


PRI 


E 
5 
= 
> 
3 
E 
= 
Ri 
< 
9) 
< 
[ăi] 
Ea 
[=4 
si 
O 


CORNELIU ZEL 


























CARTEA CĂPLITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANV 














































































































P £ 


| 
4 


oa, d-l General 


e _ieaionari 


e fier, Ion AM 


unui grup di 


u=] 
R 
[>] 
Ş 
z5 
32 
ş 8 
a 
ră! 
3 3 
9 Ş 

. 
55 
a“ 
28 
Ei 
d 9 
Ii 

Li 
9: 
“mw 
a 3 
EL 
E 5 
9 9 
E £ 
L-A] 
A! 
go 
8 
3) 
a 
=] 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CopREANU 











CARTEA CĂPITANULUI 


CARTEA CĂPITANULUI 
EUIU ZIELEA CODREANU 


CoRNELIU ZELEA CODREANU : 
CORN 


ări 


> 
z 
a 
2 
La) 
wo 
AY) 
> 

























































































Se stinge var. 


La DEALUL-NEGRU din lunie—Octombrie 1934, 
legionarii Clujeni au ridicat o şcoală Moților ,.... ce 
atât amar au suferit 1“ | 

" Prin aceasta legionarii au căutat să aline — în 
marginele slabelor “lor puteri — una din marile du- 
lreri_ ale neamului. 


La cariera de piatră. 





97$:v5:7907$35i 
CoRNELIU ZELEA 


ANULUj 
ODREANy 











CARTEA CĂPITANULUI 


02) 














RNELLU ZE 


EA CODREANU 


După o vară de muncă şcoala e gata. 











CARTEA CăprraNuay, 
ConneLiu ZELEA Coonrayy. 





+ 
ag] 
[si] 
= 
[*! 
5 
Z 
< 
















































EA CĂPITANULUI 
9 
ELIU ZELEA CODREANU 


CAR 


CORN 


Se lucrează la var şi la nisip. 





Tabăra de la Cotiugenii-Mari (Soroca) a 
durat din lulie până în Octombrie 1934. 

86 de legionari au lucrat 97 de zile spre 
a reconstitui biserica ruinată. 


VEGI1ANV | 





A iri 





+ Biserica gata, 























+ 
ca 
a 
pt) 
[e] 
(=) 
FA 

< 


Canrea Căpr TANUy. 
CORNELIU Zig A Cobau Ci 
ANI 


al Poliţiei şi, pentru bani, îşi vând camarazii. 
Opera de trădare şi de vânzare, care a înfiorat în toate timpu 
neamul omenesc! Ceea ce este și mai grav, stă în faptul că ac 


nemaipomenite. 
În toate timpurile vânzătorii, agenţii trădării şi-au dat seam 
situaţia lor infamă şi au stat ascunși. S-au ferit de ochii lumii. 


sălile de cursuri, căminele şi străzile, fără sfială, cu fruntea ; 
afirmându-şi opera de trădători, susținând-o“chiar. Trădăt 


copilărie. 

Studentul Furdui din anul IV, după ce a fost urmărit pe săli 
bibliotecă de un student „român-creştin'“, ieșind pe stradă a fost, BU 
şi simplu, apucat de braţ de colegul său student la drept şi agent, de 
arestat şi condus în modul acesta forțat până la Prefectura Poliţiei 

„ Foştii trădători de la 1916 stăpânesc, direct sau indirect, destii 

poporului românesc. În tendința de a se menţine, ei nu se.pot bf 
decât pe trădători. De aceea caută trădători şi creează trădători. A 

lată în ce constă „opera de educare a tineretului“, „Oper 6: 
redresare morală a ţării“, „opera de întărire a Ai române“. 

Ce tac studenții ceilalți? 

Ar putea să facă multe... Dar pentru moment nu fac nimic. ParSA 
trăiesc sub teroarea acestor agenți. 

Trăim cu toții sub zodia trădătorilor. Zodia lor însă va apune 
face-o noi să apună! | 

Până atunci însă, studenţimea se dezonorează. 

O naţiune nobilă s-ar simți dezonorată dacă un singur momeli 
tolera o situatie asemănătoare. : 








TEA CĂPITANULUI 


CAR 
Cal VA CopREANU 
[a 


cost 
“Mă gândesc: alegerile politice constituie primul pas în opera de 
podărire a țării. Ziua aceasta care ar trebui să înceapă cu rugăciuni 
ÎN „lare, nu este în realitate decât o zi a vânzării - o zi a trădării 
BE ective. În această zi sunt mii de oameni care se vând, îşi vând țara 
BE i mai mult. Unii se vând pentru un singur kilogram de vin! 
Când primul pas în conducerea unui stat începe cu vânzarea de 
upra căreia şi-a retras Dumnezeu Binecuvântarea, ne mai întrebăm: 
ice nu mai creşte iarba pe câmpii, de ce nu creşte grâul, de ce 
i podăriile sunt ruinate şi țara o paragină? 


Sâmbătă, 17 februarie 1934 
eri, vineri 16, Mareșalul Averescu a făcut declaraţii politice cu 
re la dizolvarea Gărzii de Fier, în sala Facultăţii, în fața Comitetului 
dului Poporului. Declaraţiile lui sunt de o importanță capitală, 
ŞDuca nu este o victimă, ci el este răspunzător de faptele lui. 
Publicată în Îndreptarea de azi. Cred că vor avea mare efect. 


iMarţi, 20 februarie 1934 
ă gândesc la un sistem de aprovizionare a lor, a tuturor (celor 
taţi, n. ed.). d 
Șapte săptămâni, o lună şi 20 de zile de când soția mea a fost 
iată şi nu mai știu nimic de ea. Mă gândesc să nu o fi omorât 
da liile ca pe bietul Ciumetti. 
Colonelul (Zăvoianu, n. ed) a venit astăzi foarte îngrijorat. l-a 
is? camaradului Furdui că guvernul n-a renunțat încă la ideea 
ării mele. Că, dacă m-ar prinde, m-ar omor. Că poate ar fi mai 
acă aş pleca în străinătate. 
înclin să cred altă părere: este mult mai bine pentru Mișcare să 
in țară decât să trăiesc în străinătate. 


cred însă acum, curajul de a mă suprima, nu-l mai au. Şi cu cât 
ici(impul, îl vor pierde. 





ieri, 23 februarie 1934 


I de post negru. Posteşte şi camaradul Furdui. De altfel toată 
ai âna aceasta am ținut post. Încolo, nimic deosebit, decât strigătele 


; rilor ziarului Credinţa: prinderea şi asasinarea lui Corneliu 
Sanu, 


La 


Șnit, care întreține această foaie, a vorbit de altfel într- 
> de prieteni, spunându-le că de Paşti 1934, subsemnatul 
Asa asinat. Acest lucru mi l-a adus la cunoştinţă Sergiu Leca 





CARTEA CĂPITANULUI CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CObREANV CORNELIU ZELEA CODREANU 








bE6I 1ANY 


= p) 
en 
a 
Pa 
d 
> 
Z 
< 










































































ÂNUL 1935 


LEGIONARI, 


Imi inchipui ce greu trebuie să fie pentru voi toți de prin tundu! satelor, în lipsa oricăror inlormații, de vești. Ele nu vin din cauza cenru 


rii și a priaoniritor. i i E DI i 
La voi nu sosesc decât vești rele, insulte, caiomnii, minciuni, doar vă. veți îndei și veți părăsi poziția de luptă. Tot ca este sullu dle tră 
dare în țara aceasta aruncă cu noroi şi cu bale de venin peste rănile noastre, căpătate în mijlocul atâtor şi atâtor primeicii, din timpul lup- 


telor trecute. 
Prin întunerecul și necunoscutul acesta, lipsiţi de orice îndrumare și directivă, pășesc zac] cie mii da legionari, conduși numai de Înctine- 


tul jor <ănătos, de onoare și credință neșovăito are în biruinţa steagului legionar. 
Ce tablou impresionant: această trupă le gionară, resfirată. pe tot cuprinsul țării şi lipsită de orice comandă, merae în aceeasi acimira 
+5ă cadentă sufletească pe drumurile victorial: siaură de ea, în contra tuturor uneltirilor. ademenirilar, încercărilor partida. 
Câtă onoare nu se desprinde în momentul acesta pentru numele de legionar! Ea se va înscrie în istorie. 

_Căci ce altă oraaniraţie în lume, nu din România, putea să se menţină în aceleași condiții, cu adevărat înfame? Toată lumea 9 con» 
tra noastră. Nu avem nici un prieten. Nici o mână sinceră. de ajutor, nu se zărește de nicăeri întinsă către noi. Cele pe care lo vedeți aprepi- 
induse binevoitoare, sunt mâini vrășmaşe, care încearcă să ne ademenească şi să ne cumpere. 

In această lume mare, suntem singuri. Ceilalţi toti, vrășmaşi. 
Şi totusi uluiti ne privesc — aşa săraci cum suntem — pășind si dător și stăpâni pe nol, 


| insultelor, a loviturilor. 
Trădarea? Ne măreşte durerea. Dar ne măreşte și gloria. Căcl, hărțuiţi din toate direcțiile, loviți din spate, din faţă, din coasta, de pre-, 


tutindeni și pe deasupra trădați, de frați de-al lor, legionarii luptă, luptă contra tuturara, cu înima sfâșiată de dureri. Dar luptă. Rezistă. 
inving. E mare oloria lor! 1 Martie 1935. CĂPITANUL 


ERE NE RAE NI CI CESE EERO 
De ca at iau ia iii iai aia iai Dj 


po dinaintea bogățiilor lor, a ademeniriler, a 


IOTANVLIAYD) VaLavD 


E 
[ej 
p- 
z 
5) 
lazi 
N 
Ed 
Îi 
feri 
[5 
lei 
[ei 
=) 
pi 
ez 
> 
VA 
[ej 























ANYHIUao-) vara, NrIINIO) 
INTANVLIay) vaLăYv) 


e St6r 1ANYy 





CanrEa Căpri 
ConnNELIU ZELEA 





A 
ca 
[s)) 
H 
[8 
> 
Z 
< 











ANULUI 
LopREANU 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 








= paeeae pete Erei 


SE6I1aNYy 




















CARTEA CĂPITANULy, 


CORNELIU ZELEA CopRia 
Au 


VALEA MARE-BÂLTI 





ANUL 1935 
























































„. Cărdmizile la uscat. 




















EA CĂPITANULUI 


CAR 3 i 
BLIU ZELEA CODREANU 


CORN 


Serbare lepronari, 





> 
Z 
a 
Lai 
Leni 
(=) 
vw 
m 











Legionarii în tabără la 27 August 1935. 






































> CARTEA CĂPITANUL, 


Coanttiu ZaLeA CophE 


9—26 August 1935. 

75 de legionari au lucrat la 
pietruirea curţii bisericii. 

Deasemenea au ajutat la re: 


pararea bisericii şi la împrejmu-. 


Legionarii lucrează la bordura bisericii irea cimitirului, 


Legionarii lucrează 


la bordura bisericii 





ANL 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





În semn de mulțumire lui Due 
mbezeu, penru biruinlele pe cari 
E] leca dăruit şi in amintirea 
| Juptelor cari lezau purtat  legioa 
garii, in lungul şi greul drurm, 
denul Corneliu Zelea Codreanu, 
4 luat inălțătoarea niliativă deasa 
"cpastrui o biserică in Bucureşti. 
 Salutăm, cu deosebilă smeree 
_gie, istorica inițiafivă- a omului 
. providenţial şi socotind că ne 
' facem o sfântă datorie crșlinească, 
+ publicăm apelul, de nai jos, așa 
f'eum a fost salvat „de pe masa 
ide operație a cenzurii“. 


| Cazarazi, Greștini și Români! 


Noi, un grup de tineri luptă” 
tori legionari, am hotărât să n- 
dicăm o Biserică aci in Capitala 
Țării, în semn de mulțuniire lui 
Dumnezeu pentru biruinfele pe 
Cari EI ni lesa dăruit, nouă tie 
Cretului românesc. | 

| Nu există ceva mai frumos şi 
Mai nobil decât inălțarea unui 
(ecaş «de rugăciune în amintirea 
































PENTRU BISERICA 


i Gaacta „România Creştină” Anul 1 Nr. 6 deta Chişinău publică un apel 
Masa! de Dei C. 7. Codreanu în vederea ridicării unei biserici în Bucureşti : 


ss biserică lezionară în 
capitala tarzii 


peaic obţine aprebarcea. 


















morților căzuți şi în semn de 
mulțurnire lui Dumnezeu. 

E plin pământul românesc de 
PBiscricele lui Alexandru cel Bun, 
Ştefan cel lare, Mircea, Wlatei, 
Basarab şi Neagoe Vodă. 

De mult însă tradiția s'a rupt. ; 
Acuin, noi lineretul, legând fi» 
rul de unde s'a rupt, vom păși.» 
pe urmele lor gloricase. 

În vederea ridicării Bisericii » 
avem un feren de 900m.p. dar! 
pentru satisfacerea regulilor edie 
litarc mai este nevoie de incă 
600 m. p. fără de aceştia nu se 









SE 61 10NVy . EDER 







FAC APEL, 
către toţi priclenii noștri să ru 
pem din pufiaul pe care il avem 
să cumpărăm câte un meliru de. 
pământ sau mai mult, după.pu-. 
feri. 

Preţul unui metru patrat este 
200 iei. 


















Corneliu Zelea Codreanu | 






N. B, - Banii se ver lrimile pu adresa: Dal, 
General Canjoouzino+CGirânicerul, București, Str. . 
Împrimerici Nr, 3. 

















TAJ 
Ag) 
(zA) 
i 
= 
2 
ZA 
< 


Tieretul construeli, la muncă |” 


Se ştie că anul lrecul, în lua 


nile de vară, Lirca 60 tineri, pac . 
 ._ +a . . 


fionalişti, crescuți la şcoala 
pitanului, au consfruif o biserică 
în comuna CotiugeniizMari Jud, 
Soroca; în patru luni, biserica a 
fas! consfruită, sfințită şi predată 
Creștinilor, spre a avea unde se 
muga lui Dumnezeu. Lucrul s'a 
efectuat gratuit | 

Anul acesta, vor construi. o a 
d>ua biserică îa comuna Buga 
Jud. Lăpuşaa (73 km. de la 
Chişinău). 


”) „România Creta" Chiziutu eoulî. n: 6 


Soiemiri, 


din diferite scrisori trimise către Preoţi, „-| 


învățători și țăran). 


PIă adresez acelora dintre Dovs, 
Cazi simţiţi chemarea cea muă a 
vremii. celora, Cari auziţi un gea» 
mă! surd venind din adâncul pă» 
mâstului Moldovei 


Nu mai este glas de parid pa. 


Îiiic, care să vă învrăjbească tate 
cu frate și care să vâ promită în 
ajun de alegeri toate bunătăţile 
de .pe lume. Sunt glasurile celor 
căzu pt câmpuriie de bâtae, sunt 
glasuri cari vin din fundul cimitie 
ritor. 

Vorbesc cielanele pziinților şi 
Vilejiior noţiri sirăbuni, 

Ne chiamă la unire întru apărae 
sea cauzei Creştine şi româneșii, 

Pentrucă tara noasiră se află la 
e snare râspântie. li bucata de 


„ Pâine a copiilor noştri în jos, 


Şiiu, o mai spun aceasta și 
diferiții politiciani : ţara. este în 


mare primejdie atunci când ei nu| 
sun! la guvern ci în opoziţie. . 
PRIN , Sa 


ţ, . . . Lă . Lă . . 

Cemi cu ţara asta? Ce are? E 
săracă ? 

N'are câmpuri și dealuri pline 
cu holde de aur? Nu are fer şi 
căroune Şi marmoră in  măruntar 
ele pământului ? Nu pleacă în fiex 
Care zi zeci de mii de vagoane de 
petrol peste hotare ? 

Nu pleacă mii de vagoane în» 
cărcale cu lemnărie peste mări şi 
peste țări ? Nu are oameni, cari 
muncesc dela răsăritul soarelui şi 
până în. noapte târziu ? 

E săracă? Nu! E suptăl vorba 
poelului care se plânge umbrei lui 


ape ha 
ji . 


_Șiefan»Cel„lare : 


„Măria Ta, la aci în zadar ară 
plugul. 

Câci holdelor noastre cu spicul 
de aur Sirelnul le fură belșugul“. 

ALÂI, asupra acestui punct cred 


că neam înţeles. 


Ceai cu oamenii din fara asta 
de se inânâncă între zi ca nişte 
câini? De nusşi tnai dau bunăeziua 
în sa'i? Desşi intorc spatele unul 
altuia chiar şi'n Biserică în faţa 
Sfântului Altar ? 

Clinezs aceştia cari 'raz cu dinţii 
din Țară ca dintr'o bucată de ăia 
nă friptă ? „.. 

Oare nor fi sosit vremurile. din 
Evanghelie, cari spun: 
ridica frate în contra frate 
pi în contra păâtinţilor“ ? 

Şi Mad văzut aceasta fa alegeri 
când frate s'a-bătul cu io gal 
pil cu tatăi său ?,..Se inplinesc Scripe 


ns Vor 
ui şi CO 


CARTEA CĂPITANUL, 
CoRNELIU ZELEA Cobra 


turile... Şi spune în Evangh 
„atunci va fi sfârşitul lumei”.,, 

Si eu zic tălmăcind: „atunci 
fi sfârşitul neamului si al "Țârei 
celeia, în care se vor întâmpla i 
semenca lucruri”, 

Sfârşitul neamului românesc, la 
frarea lui în robia streimului, Îngcă 
nunchiecea lui treptat, teptat își 
slingerea lui. 

De 'aceia: 

Bărbaţi şi Femei, . 

Câţi mai sunteţi în vigoare „9 
mai puteți să vă smulgeţi din îmreă 
jile morţii, ridicati-vă ca un singi 
om... Sirigaţi în toate părțile: - 

—  Sircinii nerau copleșit, 

— Politica ne omoară! 

„Cuvântătorii partidelor polii 
cutreeră din nou .satele cerându, 
ajutor pentru ca să se poală 
|ytaee: Sub domnia lor, Românisă 


mul de pretufindeni a sărăcit 
însenunchiat in faţa reinuliă 
pâşii de curând, 

In locul partidetor deshinate A 
nic în luptă după locuri de fru aie) 
în locul partidelor mereu apti 
străinilor, trebue să vină polii 
de ncatârnase şi încurajare î. 
mânismului susținălor de țară 

Spuneți celor ce vin din 
"Să VĂ apuca mâna, că ces 
Sa fcrminaţ, 

„Pot, pieri foți cuvântătoră 
Ştia“, _ 

De acum încete, de ua 3 
glas va .irebui să ascultați tainiă 
nepăiruns ca Dacw: 
palriei | 

Acest glas săsl audă. Bi 
sufiarea. i 

Lui să vă supuncţi într uBiă 
gur suflei*. + a: 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Onciosul partidului „Lutui pentru Țar 
fer din + OCHaNI, gi Chemarea pe care d, general Cuatacuzi- 
no, seful politic a partidului, o face românitor, O publici şt nt 


TOTUL PENTRU ȚARA 


CHEMARE 


- Şeful incu politic Corneliu Codreanu, mi-a spua : 
| „Domnule (e nara] la zo [Decembrie 134 sa împlinit termenul 
| Yegal, după care aveţi dreptul a cerc un semn electoral şi-a în- 
|. fiinţa un partid politic. Vă rog deci să înfiinţaţi un nou partid pen- 
 truca toţi cei ce cred întro Românie Noua să poată activa po- 
! liticeşte sub o formă legala. 
„Eu rămân pe vechea poziţie (astăzi ilegală) a Garzi de Fier, 


ia a 
4, ziaru!, Braţul de. 


pe care nu o pot părăsi, deoarece pe nedrept şi fârâ nici o jus- 
tificare legală a fost disolvata. 

f Înţeleg să lupt până la capăt pentru dobândirea dreptăţii 
şi legalității Legiunii Arhanghelul Mihail şi Qărzi! de Fier. 

j În acelaș timp vă rog, sâ-mi permiteţi a mă ocupa în noul 
I'partid cu problemele de educaţie legionara“, 


23 


In consecință înfunţez pe data de so Decembrie partidul politic 
„totul pentru Ţară“ şi-i infiinţez cu o sigură condiţie, sa se- 
cunoaştem cu toţii pe Carneliu Zelea Codreanu ca şetul nos- 

tru spiritual. 

i Adepții acestui partid îşi propun şi jură impreunăcu mine să îndeplinească cu 
itenacitatea ceasurilor de trangee, în contra tuturor adversarilor şi adverzitățlor 
următoarele: 

In ordinea spirituală: Inălțarea morală a poporului Ro:nân; Cinste, Damniţale, 
Ordine, Dor de muncă şi credință în Dumnezeu. 

|. in ordinea Naţională: Apărarea legală a homaniei in contra primejdiilor mereu 
escînde cari o pândesc, fie din afară fie dinăuntru. 

In ordinea Sacla'ă: Dreptate şi pâine pentru toţi acei cari mincesc, 

În ordinea Stalald: O organizare monarhică de Stat şi în Stat adecyatâ nwulor 
Iniprejurări de viață remânească, 

În ordinea Internațională: Pace şi bună Învoire cu taţi cei ce vor respecta ho- 

ele României şi toate drepturile noastre de Stat liber. 

Pe baza acestor principii, chem sub steagul nou inăiţal pe toți Românii şi Român- 

e ce doresc din adâncul inimii u altă soartă aceştei ţări. 

Totul pentru Țară, pentru Rege, peniru Cruce; 
GENERAL CANTACUZINO-GRÂNICERUL 
Strada imprimerie Nr. 3 Bucureşti 
E W.8. Cu certificatul Nr. % din 20 Martie 1935, la Slinisterul de justiţ'e— Comi- 
| Siunea Centrală Electorală — s'a îndeplinit toate formele necesare legale acestui partid. 
Ce 


SE 61 1ANV . SEDERE 














in 
ca 
a 
îf) 
[i 
» 
Z 
<< 


CARTEA CĂPITANUL 
CoRNELIU ZELEA Cobaa 


Cerisnarea Domnului Corneliu Zelea Codreanu 


către legionarii d 


Cu adâncă părere de râu res 
bue să constat că nu mă voiu 
putea deplasa pe la toate taberele, 
ca să stau alături de:voi spre a 
ne bucura impreună de munca 
pe care o semânaji așa «e curar 
pe pământul Țărci noastre. 


Deaceia vă împărtăşesc “văleva - 


gânduri ale mele pe această cale 
a scrisului. 


. Tabăra esteaşen | 
oală nouă; a noasrră pro | 


prie măseută din pâe 
mâmmtai şi edia se 
fietul nostru romă» 
MESE, Vu e o imilajie pen» 
fru că la 1924, când am fuceput 
cărămidăria de ia 
Unghamni și Căminul 
da ia laşi, nu era întrebue 
intală nici in Staăta, nici în 
Germania. 

II. În această şegală sun 
palru principii de educatie care 


lucrează asupra celui sasi! aici, 


2) Munca manuală cu 
sapa, cu târnaconpu!, cu 
toporul sau cu brațeia 
goale. 


Aceasta intăreşte, hzic, muscua 
lar, pe legionar şi relace celula 
nervoasă a omului pe can o dise 
Iruge in special munca inlelech= 
ali intensă şi supra încordată. 
Această muncă îi dă sămăe 
tate, 

Această muncă ii crează, intea 
lectualului în special, o structură 


sulletească, a voință de 


fer. . 
zlceastă muncă il scoate din 
lumea Icoriei şi îl punepe teren, 
Jesvollând simţul practic. Unui 
om lipsil de curajul fizic care se 
comperiă cu nalvilale în fala tua 
uror fenomenelor naturei ii dă 
certitudinea posibilităților lui fizice, 
Vi dă curajul fizic. 
ceasfă muncă ne invală pe 
foji să pre/uim şi să  respectâm 
pe cei ce muncesc de inulle ori 
peste puterile lor de rezistență 
pentru ca să intreile fara aceasla 
și pe mulji care nu ar lrebui să 
„mai trăiască În lâna, . : 


"| Aria 3ui Dumnezeu, 


din taberile de muncă 


: 6) Wiaţa aspră cu dise 
„prehiirea tulurar luxurilor care 
până azi nezau MBleşit, 
"MEoau erat NERU= 
tincioşi, imbecili și 
„„B9Debmstăță, ne va smule 
+ din mlaştina acestor păcate şi ne 
"va. crez“uii”bopor de'oameni 'săs 
! nătoşi, cumpănifi şi severi cu noi 
Înşiene. | 
c) Viaţa în comun, 
viața impreună, care ne dă nu 
; numai bucuria cunoașterei şi res 
„ vederei noasire, care nu numai 
i că ne desvollă sim(ul camarade» 
; iei, dar crează o stare de mare 
: comunitate sufle= 
tezasecg care insemnează, 
betomui armat a! or 
ganizaliei noastre și pe care nu: 
va disiruge nici un val, nici o ini. 
a) În sfârși! al patrulea pri»! 
cipiu ese educatia tes. 
retică propriu zisă; aus: 
vărsarea în sufleful tuturora a. 
gândului noshu despre car 
lrebue să fie, un Om în vă: 
aţă, despre modul cum trebue 
să se comporte fală de 
Dumnexeu,. față de via= 
ță. faţă de Tara sa, fată 
de lume, fâță de ai însuşi. 
In taberile noastre desigur că' 
cele lrei principii de la Început 
au aclival asupra noastră şi nu 
mă indoiesc că toți ați observat 
vizibil schimbarea pe care 
Şcoala legionară 
a produs'o în vai. 
Ai patrulea va îi Dăe: 
- fruns poate mal puțin cu 
toate inzuşirile frumoase 
ale celor însărcinaţi cu: 
uceasta, din causa lipsei . 
de legătură intre noi. 
In această ordine de idei şi 
sub acest capilol vă anunţ: că : 
laberile din anul acesta'trebue să 
lie inchinate : omului co 
vect,. 
Nie trebuie să înceapă 
craarea acestui om corect 
(in scrisaarea următoare coriliuiun 
areu), m aa i 
Vă îns acum in volan şi 





CARTEA CĂPITANULUI 


CoR? 


:NELIU ZELEA CODREANU 


ap INTIREA STUDENTULII LEGIONAR 


“VIB IL. TEOD 


NAR 
BUSTENI, 


In ziua de 17 August 1935 Grupul le- 


” gionar din comuna Buşteni a ridicat pe muntele 
-lepi. o cruce în - amintirea primului legionar 
omorât: 


VIRGIL TEODORESCU 


Lucrarea crucei s'a efectuat în 10 zile. 





4 


CĂPITANULUI 


A CĂPITANUL “ RTEA 
pei i CA ZELEA CODREANU 


CoRnELIU ZELEA CObREAxy CORNELIU 


-939 Iulie, 10 Nicoleta Nicolescu, șefa 
ganizaţiei feminine legionare, este arestată 
le poliția lui Călinescu (pretextând o 
onspirație legionară). lânăra Româncă este 


ninuită şi violată în repetate rânduri, după 
are este asasinată prin tăierea sânilor. 


n 
iaay 
[eA] 
pi 
= 
5 
z 
< 


= | A N / N , | N A 3 | ] | ) b | pago 
P Fi [e 


486 





CARTEA CĂPITANULy, 


CoRnNELiU ZIELEA Cobanasy 








— 
— 
SE. 
“> 
[= 
st 
pei 
[e] 
mamei 
> 
Ra 
[O | 
teams 
= 
POR | 
= 
E 
Lt 
Ra 
= 

N -_— 
- 
E | 
= 
pi 
= 

ma ei 
= 


ANUL 1935 











Slujba când s'a aj 
100.000 cărămiz 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Citim în «Glasul Strămoşesc» care apare ia Ciaj, 


Români! 


mult aşteptat, al Invierii Nemului 


Soseşie şi ceasul cel 


românesc. 
| Țara întreagă se cutremură, se pregăteşte de sărbătoare, 


Fiorul credinţei celei noui o răscoleşte delu un capăt la altul 


Do: eroi au pornit la lupiă stână! 
Căpitanul nostru Corneliu Zelea Codreanu, ;; vitcazul 


General al războiului de intregire- Gheorghe Cantacuzino-Gră- 


icerul. 
Ii, şi soldaţii lor dau stotul pentru ţară“) 


vor impârţi L)reptate celor buni şi muarte celor răi, 

vor reînvia pe pământul românesc : cinstea, dreptatea, vitejia, 
vor întroduce pedeapsa en moartea pentru cei cari au furat 
ul ţării, 

vor duce neamul românesc pe calea biruinţei şi a marelui 
stin pe care i-la hărăzit Dumnezeu. 

Fruntea sus, Români! 
Sufletile voastre lăsaţi-le să tresalte din nou, 


dulce a. pământului de veacuri al nostru. 
Păşiţi cu hotărâre, ca'n vremuri deirecută vitejie; alAtLurea 


tincrii soldaţi ai Căpitanului şi Generalului, 
Din piepturile voastre să isbucnească cu tărie de 


la chemarea 


tul, 


Tunca spiritului vremii de azi: 
“Vrem Românie legionară» 
_<Vrem Căpitan-conducător». 


> 
VA 
[aj 
l-a) 
hi 
(=) 
92] 
Rn 


4 





CARTEA CĂPITANULy, 
CORNELIU ZELEA Covneanu 


= 


e; DODI 
SR a 2 RE 
6 


lătre camarazii din tabara „280 


Am pornit astâvară cu gândul de a face o biserică la Mânăstirea 


Izbuc. 

O mare nvinţeleger 
țul Mânăstirei. 

ŞI anume: oamenii (o parte dintre el), 


nâstire. Ă A 
Dela cerere, au ajuns la ameninţări obraznice şi pline de necu- 


viință, pentrucă este cel puţin o obrăznicie ca cine'a să-mi dicteze mie 

ce să fac cu propria mea muncă, cu sudoarea mea, cu sângele meu. 

Dar, au săvârşit şi ce) mai mare păcat atunci, când sau ridicat 

în contra Mânăstirei. Pentrucă s'au ridicat În contra lui Dumnezeu. 
Deaceea şi Dumnezeu Îşi va ridica fața dela el, dela ogoarele lor, din 


casele. lor. 
Faţă de această situaţie ingrozitoare a satului CAlugări, veţi pro- 


ceda în modul următor: 

7, Na se mai face biserica la Izbuc, pentrucă oameni! d'acolo 
nu meri binecuvântarea unei biserici și pentrucă în religia creş:- 
lină se pot apăra tu forţa, cu sabia, bisericile In conira păgâni- 
tor, dar încreşiinarea sau |acerea bisericilor cu forla şi cu sabia 
nu se pol /ace. 

2. Numărul de 32.000 cărămizi, rezullalul muncii vaoslre de o 
vară, îl veți împărți Jiecârula după câ! a da! şt anume: 

a) Satulal Călugări, îi veţi plăti în cărămizi tot ce a[i pri- 
mi! ca donaţie până la cel din urmă fir de păr. 

După condică, satul Călugări a dat; 

25 kgr. cartofi, în bani, a 5 Lei kgr. - 125 Lei 

25 „ fasole „ 1. On n 450 „- 

2, slânină „ „ „60 „ „ 120 „ 

3 gui 3 25 „ buc, . A 175 i 

2 buc. pâini, : „ „ » 30 „60 1 

5 kgr, făină de grâu „7 „ kgr. 35 „ 

5 kgr. făină de păpușoi 6, „ ai ae dea 90 „3 

30 care de lemne O O„30 . „ . . . . 900 „ 

Total în bani . . . . 1495 Lei 


Această sumă. de bani, în cărămizi, a 50 bani bucata (plata este 
aproape %. cât prețul pieţii), numai pentru a nu rămâne acestei comuni 
cu vre o datorie. ş 

Veţi preda satului Călugări 2990 cărămizi, tot ceeace i se cuvine 
dela noi și încă mai mult decât se cuvine. 

5) Mânăstirii Szbuc veți plăti în cărâmizi bani! dăruiț!, al/- 
menite, unelte : 


Bani donați . . . , . . Lei 4000 
Alimente . gi ca neta la at 4000 
Unelte . . ace 3 e n» 500 


Total lei . 5500 în cărămizi. 


c) Oamenilor, cari au adus apă şi nisip, conform înfelegerii,. - 
9000 cărâmizi. 

d) Restul de 9000 cărâmizi le veţi încărca și le veţi duce în 
satul vecin, unde veji căuta pe cel mai sărac şi mol nenoroci! om 
cu copii sau femele cu copii şi le ve]! jace imediat o căsulă din 
aceste cărămizi. 

Pentru căratul acestor cărămizi şi pentru facerea casei, Centrul * 
contribuie cu suma de lei 1500 — din marea lui sărăcie. 


in ordinea organizaţie! noastra: 


2. Se des//ințează peniru tloldeauna orice organizaţie în acest * 
sal. Camarazii aflători în acest momeni, vor lrece la organizajla 
din satele vecine şi sfatul nostru este cae! să se mute cu /amtlta 
şi copii depe aces! loc, peste care va curge blestemul, 

2, Niciun comarad nu mai poate intra vreodată în viaţa lu! în 
acest sal, cl îl va înconjura pe o rază de trei km. E 

3, Acest blestem nu se va ridica decâi înir'un singur caz: a- 
Yunci, când oamenii din el, bâluji! de nevoi, de secete, de boli, de 
sărăcie, se vor aduno și vor face singuri cu mâinile lur biserica . 
dela Izbuc. Amin? : 


e s'a ivit atunci între oamenii din sat şi stare- 


cereau să nu se facă Ma- 



































Corneliu Zelea Codreanu 
1935, Sâmbată 28 Septembrie, Bucureşti 


i E i 














GIURGIU 


ANU 


a 


EA CopR 


ĂPITANULUI 


L 


C 


CARTEA u 


ORNELIU VA 


€ 





CARTEA CĂPITANULUJ 
CoRNELIU ZELEA CovnEAny 


SI erupe ra 


ACILIU - SIBIU 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Sere 6 lume notă 


PITIOPE DE  ICE PARICIE D/CREICE RIC DI 


„Tabăra de muncă estic o şcoală 
nouă; O şucali A noasiă proprie 
nascută din pămâniul şi din suitez 
tul posiru românesc. i 

Nu ce aiinitație pantrucă la 1924, 
când ami ai cărâmăăsa dela 
Ungheni şi Căminul dea Iași, nu 
era inlrebuințată nici în Lalia, nici 
în Germania”. 

Comeliu Zelea Codreanu. 


Arm_stal foarte puin în tabăra, 
dela CarmeneSilva. Vs: regreta că 


m'am putut rămâne să sun! şisă 
urmăresc îndeaproape  înrâuririle 
ce au asupra legionarilor experienţele 
ce se fac în această şcoală. Dar 
în adevăr o tabără cum a fost ae 
ceia dela CarmeneSilva, a fost v 
şcoală care va avea o mare Înrâs 
urire peniru viitor asupra  legionae 
rilor care au becul prin ca. O 
școală în aer liber, pe malul mării, 
Acolo unde atâţia își desfală irupul 
în lenea razelor dogoritorului scare, fie 
netii legionari, sub imediata supraves 
ghere a Căpitanului, făceau exerciţii 
de muncă, de munca încordată, sub 
povara blocurilor de piatră ce le 
scoteau din mare, pentru a le a 
şeza una pesle alta, așa cum altă 
dată liceau strâhunii l:gionaii ai 
Roma şi intăândusle cu lut gale 
ben, ridicau terase, care vor rămâne 
ca o slorțare istorică pentru acei 
Cari vor veni pesie secole după 
generația noastră, 

Ce simbolizează aceste eforturi 
fizice făcute de legionari? Cu ce 
Scop in altă tabără, :gionarii muns 
Cesc din greu pentru tstabihrea 
unw lo-aş de inchinâciune a celor 
dintâi domni at Ţării Româneşti ? 
Cu ce scop se construeşie — fără 
Plală. soseaua ce duce spre mă 
măstirea A rno ta? Iată o 


detie de inticbări la cari nu va 
pula răspunde niă un 


om poluiic, 
Care a tecu! pe lacârma acestei țări 
sau cari mai aspiră să lrcacă ; Îne 
cbări lasă la cari aczi ce au a 


te, 
vut fericizea să asculte g!asul de 
tunet al „OMULUI SOROCIT 
PENTRU JERTFE“, vor răs, 
punde aşa de simplu şi fâră În 
conjur. Cine are pratențiunea să 
conducă acesi neam muncitor, cine 
vrea cu adevărat. să drămuiască 
şi să prețuiască munca de român, 
apoi trebue să cunească mai îns 
fâiu greutățile de neînvins, ce se 
opun fiecărui Român, care îşi câșe 
figă prin trudă, existența mizeră 3 


lui şi a familiei luil.: 


Numai aceia merită să îi se îne 
ctedințeze conducerea destinului 
acesizi naţii, care va şti să prejue 
iască, nu ranguri sociale luale fără 
merite, nu luxul, nu lenea, ci pus 
lerea de jerifă, credinţa in puterea 
de rezistență ISTORICA a na 
ției, munca, care este atât de pus 
țin cinstită azi; când a munci e o 
ruşine și această rușine miroase a 
sărăcie pentu aşa pretinşii con» 
ducălori ai acestui popor, răbdâtor 
şi muncitor. Deci mu pentru 
Cunoașterea nevoilor şi  sfore 
țărilor supra emezeşii ce se fac 
de cei obidiţ, a Organizat 
CORNELIU  ZELEA CO, 
DREANU aceste tabere de 
muncă, cicincă pentru a 
lingerea unui scop, poale prinke 
cele mai frumoase şi -pe care k 
promovează irepla! eforturile legio= 
nare, e iepunerea „WLUNCU” pe 
înălțimea tronului ei, ca astlel ea 
să conducă in foaie preocupările 
ei, această nație, ca ea să fie 
Împârțiforul de bunuri, ca ca să 
fie dreapla măsură a onorurilor. 
Lasă ce insemnatate are pentu aci 
munca din zori cei dintâiu, până a 
târziul asfinţit,. Deci nu un mijloc 
ci un scop şi un simbol peniru 
legionari. „MUNCA” tericirea ce 
lor obijduiţi, acelor cari  pfiă 
mijlocul muncii, își asigură exil 
tența lor, ridică lângă altarul; cre 
aului nostru sforjarea isforkă 4 


Rajiei roatâneşăi. 


SEGI1ANV 


sita 


Cr tg 








CARTEA CĂPITANULV, 
ConneLiv ZELEA CopnrAny 


CARMEN-SYLVA 








N 
cm 
[ej 
Pi 
[e] 
» 
z 
< 








Duminica spre biserică. 

















CARTE CAPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





n 
en 
[SA] 
n 
= 
5 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA Covneany 


Arhanghelul Mihail 


Legionarii din „Totul pentru țară“, prăznuesc în fiecare 
an, ziua rânduită în cinstea Zrhangheliului Mihail, sărbă. 
toare sorocită a îi și a se păstra în a opta zi din Ivna 


Noembrie. 
Mişcarea Legionară este, singura mişcare poliiică din 


iară, ca şi din lumea întreagă, care face o strânsă legătură 


între pământ și cer, singura organizaţie politică, care acti- 
veuză pe linia marilor noştri rsorți. trecuți în lumea spirite. 


lor, singura organizatie politică, care are îndrumător, sfătui. - 


tor, ocrotitor şi sprijinitor pe comandantul tuturor forțelor 
spirituale cereşti, pe Cel care stă, înierarhia sfințeniei, ime- 


diat după Sf. Treime, pe ărhanghelui Mihail. 


Arhanghelul Mihail, zugrăvit pe icoanele bisericeşti, . 
are sub picioare şi'n lanturi pe principiul răului din lume, . 


iar în mâini poartă sabie. 


Şi n'o poartă, ca“ podoabă, fiindcă sabia nu exprimă o i 


podoabă, ci e semn vădit, că săvârşirea actelor de justiţie - 


divină se fac cu asculiş de sabie. 


Vitejia și biruințele Arhanghelului sunt cântate de Bise- 


rica noastră românească cu alese cuvinte şi melodii: 


„Unde umbrează darul tău Arhanghele de acolo i 


se goneşte puterea diavolului. 


Că nu sufere, să rabde luminata, Satana ce a căzut | 


din tes. 


Pentru aceasta ta rugăm, săgeţiie lui cele de foc | 
purtătoare, cele pornite asupra noastră, stingile cu 


mijlocirea ta, apărându-ne pe noi de sminitelele lui, 


vradnicule de laudă Mihaile Arhanghele“. 
(Din Mineiul depe luna Noembrie) 

La fel şi legionarii socotesc toate biruinţele, tot curajul 
şi puterea lor a îi însufleţite şi sprijinite de Arhanghelul 
Mihail. 

„Arhanghelul ne-a ajutat 

„Să pedepsim pe vinovat 

„Nu ne înspăimântă nici un chin 
„Putem să şi murim!“ 





PI N O a Pa ua e 





CopREANU 


5 
= 
5 
Z 
< 
E 
[ati 
< 
9) 


RNELIU ZIELEA 


CARTEA 
Co NELIU 





= 
E e 


PPP Pă da 


pipi 


pe, 


9 
ca 
[zi] 
pi 
E! 
> 
Z 

< 


A/4 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


O nouă bătălie 
— spicuiri dintr'o circulacă — 


„„Camarazi, 


"de Cormelinu 


Un drum nou suntem chemați 
si sirăbatem în curând cu ate- 
lași succes și cu aceiaşi glorie, 
cu care am străbătut pe cele !rei 
de până acum. Am biruit pe dru- 


„mal săbiei şi al luptelor, am bi- 


ruit pe drumul închisorilor, am 
biruit pe drumul muncii în tabere. 

Peniru prima dată legionaris- 
mul păşeşie peste câteva zile pe 
DRUMUL COMERŢULUI. 

Trăim într'o întreagă mentali- 
tate, sub tirania ei: Românul nu 
e bun de comerţ, numai jidanul 
e priceput ia comerţ... etc, 

Voim să răsturnăm, să sibrâ- 
măm această mentalitate şi să 


“arităm că și pe acest drum, le- 


gionarul va învinge. 

In acelaș timp, în zilele de 15 
şi 14 Septembrie, muncit de gân- 
dal că aici la Centru avem ne- 
voie de atâtea guri pe care tre- 
buie să le hrănim, oscilam, pen- 
tru a putea ace. faţă problemei, 
între CERŞETORIE (a merge şi 
a cerși hrană) şi MUNCA (a ni-o 
câştiga singuri prin propriile 
siortări). 


Velea Codreanu 


După puţin, am alea munca şi | 
m'am hotărit si pornesc cu le.: 
gionarii, pentru prima dată, pe! 
sa Vie ie necunoscut de noi; 
și părăsit aproape de români, 
DRUMUL COMERȚULUI. ') 


Sub protecția patronului creș- | 
n al zilei în care am gândit și! 


lie. cu denumirea COOPER 
TIVA LEGIONARA, | 
_b) Am inceput lucrările pentrul 
amentjarea vechiului Corp de 


Gardă în vederea instalării Cooz 
Perativei. 


hajarea Interioară cu raftur 
localalui. | 


d) Am fixat personalul nece 
funcţionării conform cu dispoz 
țiile statutelor, iar acum a sosi 
timpul să mă adresez D-voastră 
şefi de judeţe, în vederea ap 
vizionării necessre», 





ii ANUL 1936 2 Pe a 


[=] 
VA 
< 
[i] 
& 
[=] 
lei 
O 


2 
a: 
2) 
VA 
P. 
E 
a 
< 


CARTEA C 
CoRNELIU VARIA 





CARTEA CĂPITANU 
CoRNELIU ZELEA Covari 


= 
“In loc de discurs) 
1, Am luat hotărirea de a porni pe acest drum părăsit de români 


" — al comerțulti — în zilele de 13—14 Septembrie 1935. 
2. Tot ce se vede aici, în afară de părțile de fier, este lucrat . 


de mul noastre. | 
le, rafturi. vopsitorie, 

pnl pe Asie cale cu 73.000 llei, sumă adunată de 
not în Tabăra Carmen Sylva. 

4. Peste 60.000 lei au intrat în reparaţii. 

5. De aceia astăzi, 14 Noembrie ne prezentăm cu puţine mărfuri, 
Şi acelea. numai pe credit, Coloniale nu avem pentrucă nici un angro: 
sist de coloniale n'a voit să ne acorde credit nici măcar de 500 lei. 
Le vom ridica şi noi creditul Mâine când vor veni să-l ceară dela noi. 

Noi, poporul român am acordat atâta credit tuturor veneticilor 
ca să se umfle ca balenele aici în ţara noastră şi ei n'au nici măcar.” 
inteligența, necum bunul simț, de a se purta cum trebuie. 


6, În general tot ce se va găsi mai bun, mai curat, mai să- 
nătos în țara noastră, vom aduce. i 
Lumea trebuie să știe că aici nu va găsi nici marfă proastă și 
nici cântar strâmb, niciodată. Aici totul este sănătos şi corect ca suf- 
letul legionarului. Ă 
8. Am luat, cu un mic acont şi cu mari avantagii de plată, 
cel mai bun vin care s'a aflat în momentul de faţă la Drăgășani și 
fa Odobeşti. . 
9. Personalul care vinde : 
« Emil Eremeiu, doctor în medicină dela Roma. 
„ Veselovschi losif, doctor în medicină Cluj. 
„ Mariana Kutzi, studentă || Filosofie, 
„ toachim Marin, student Ştiinţe Administrative. 
„ Caratănase Eleftera, studentă, 
. Caratanase E,, elevă. 
„+ Brădeanu, elev, 
_8 Barbu Livezeanu, student Drept |. 
„10. Ei muncesc pentru Legiune şi pentru Țară, 
Prin această operă comercială urmărim : 
PERI e Balul MA renume al comerțului românesc şi creștin, 
iese dp ȘI pe dragoste de oameni, ier nu pe jefuirea lor.: 
fie aivalei a al şi dispărut odată cu bietul comerciant român, în - 
ză . iată pa S sa născut în sfârşit o mână de ti- 
încu E , rescuţi în credinţa legionară, care ne 
metam să ne măsurăm în vrednicie cu oricine şi să repunem pe 
mâni În poziţiile lor economica pierdute, iii aid 
C) Să sfărâmăm în zece bucăți argumentul că românii sunt inca. 


pabili de a face comerţ i 
şi că trebuie deci i 
de robie economică la Care am ajuns. că ÎN zac 


wo 
cn 
[sA) 
lei 
a 
=] 
Z 
< 


- 
Mulţumim tuturo pei 
: 3 DT acelora car - :ei 
ne-au dat concursul tor. are ne-au privit cu simpatie sau care 


1 4 Noembrle 1935 ea reanu. 
. Corneliu Zei Cod 


i - 
) Rânduri afișaie în cooperaliva legionară din Bucureşii 





5 
si 
je) 
VA 
< 
3 
[ati 
<£ 


CARTEA C 


ANU 


[i 
LA 
[=] 
9 
< 
E3i 
= 


CoRNELIU VA: 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA Cobng 


ie] 
cn 
=) 
hi 
= 
ja) 
Z 
< 














CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


Ruina 


Nu este om, care să aibă ochi şi care să nu vadă că Ţara aceasta bogată a ajuns o ruină, 
ină gospodăria ţăranului, ruină satul (0 inână de oameni necăjiţi care se vaită) ruină 
erai ruină județul, ruină munții văduviți, ruină câmpurile părăginite cari nu mai aduc 
. spui bietului plugar, ruină bugetul statului, Fuină țara. SIP A | h 
Si pe deasupra acestor ruine întinse „cât ține pământul românesc, o ceată de 
mişei, o ceată de imbecili, o ceată de îâJhari tără ruşine şi-au ridicat palate în sfidarea ţării care 
e de durere şi spre pălmuirea suferinţei tale, țăran român. 
Nici odată în lume tu sa văzut un tablou mai revoltător, mai dureros şi mai obraznic. 
Pe deasupra milioanelor de gospodării care se distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace 
care plâng, se înalță batjocoritor palatul tâihăresc al jefuitorului de țară. 


Am înă!țat un Steag. 


gem 


Cine este acesta? 
in le îustră- i În contra lor, în contra celor 
Căutaţi-l prin oraşe PNR aie : să, sta Cari au ruinat țara, în contra ce- 
inate șia! veți găsi. ei ali sl ie : telor de străini şi înstrăinaţi cari 
mbuscat dela 1916. Este erou i : : ne-au supt şi măduva din oase, 
ela 100 hm. din dosul frontului ) am Inalțat un steag. 
sau trădătorul de frați şi de ţară; Ş Când am plecat sub umbra 
ste îmbogăţitul de războiu, o- | lui am cerut binecnvântarea os- 
ml de aifaceri, este profitorul - it ă tașilor cari au căzut pe câmpul 
e pe urma sângelui pe care tu CR : de luptă pentru România Mare 
vărsat picătură cu picătură i şi am făcut apel la toţi acei cari 
răuile tale adânci, i 4 au rămas în viaţă în urma gre- 
Când te-ai lutoes la 1918, : £ e leJor iupte. 


; : Steagul acesta .răsbunător a 
te.ai închinat lui văzându-l gras : : A 
i frumos îmbrăcat, iar tu în sista învins la Neamţ cetele cuteză-: 


Arențe; de atunci el te-a Iuatîn ă joace ale Boiicianilor: Steagul 
âtendă, iar tu ai căzut în stâpâ- : ia a s - ile ptr 
direa | 1 ? z . eagu a n 
Ci gli aia pure A 2 | două bătălii 1! purtăm dela un 
eat-o pe câmpurile de bătălie. capăt Iu elcal 01 St, 
„Apel ia și asia Sefi Ei îmbărbătează pe ai noştri 
[ ii Sale a i bagă groaza In adversari. 
damnat la moarte pentru înaltă Și bagă g 


aia e Al apoi iertat este sef de Big e Ne-am numit legionari. 
4 tid în România, câud un Socor î Ă 

€ ep agimat şi degradat pentru £ Noi slujitori acestui steag nu 
are este parlamentar şi di- ză, i ne-am legat împreună ca să fu- 
dit iă de ziare care conduc po- ca R răm țara, nu ne-am legat împre- 
CN românească ? Când atâţia z ună să me căpătuim partizanii, 
iilor ţa stau iu fruntea trebu- şi să le dăm ca să roadă oase 


| CĂPITANUL din oasele țării. 
Se ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci şi acei ce suntem 
, i ne-am legat ca SĂ ÎNVINGEM. Să învingem Şi să răzbunăm. 
AG M GATA DE JERTFĂ, STĂM GATA DE MOARTE CU TOŢII. 
EȘTIA SUNTEM NOI LEGIONARI. 
ri âdarnic și greşit ne-au confundat unii săteni şi orășeni, crezând că noi luptăm ca să-i căpătuim 


"pede 
E m Să le satisfacem poftele, să le dăm țara ca s'o mănânce. 
. BINE, NU 1 i Z. C. 


961 1ANV 





ARTEA CĂPITANy 


LU] 
ConnEuiu ZELEA Copa 


ANV 


Că 
ri 
aa 
et, 
«> 
ret 
Poza 
Pate 
pri 
| 
Pt | 
— 


ANUL 1936 





Duminică 22 Martie 1936. 





CARTEA CAPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 














Di i de ticăloşi î 
istrusă de ticăloşi în noaptea de 24 Martie 





CARTEA CĂPITANULUJ 
CORNELIU ZELEA CODREANU 








10 Decembrie 1933—Martie 1936. Casa Verde 
„corp delict“ păzită de jandarmi. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 











egionare a fost 


gata. 

















Intre 1a-36 Alai, tinerimea unţ“ 
veruitară română creştină a apărut 
din nov pe banca acuzaților în faţa 
unei instante de judecată, ie 

Nu se întâmpla aceasta nici pen- 
«ru întâia şi poate nici pentru ulti- 
ma oară. [Je Jăani dinerelul româ- 
nese impleleşte scoala cărții cu şcoa: 
lu închisorii preventive. Spun şuoa- 
lu inchisori; preventive pentrucă, în 
to! trecutul său «dle procese, unere- 
tul acesta, pentru faptele lat, n'a 
fest încă niciudată cundumnnate 

Achitat peste tot, dela Curtea cu 
Juri a Severinului, care la 1924 îl 
ehberează cu ovaţii pe Corneliu Ze- 
lea (odrearu, conducătorul şi sus. 
Lictul tineretului românesc, trecând, 
priu instanţele tribunalelor și a. 
Curţitor de apel de pe tot iatinsul 
ţării şi până la. suprema judecată, 
oala Curte de Casaţie. Acbitat 
peste tot de justiţia civilă, uchitat 
cu unanimnilale de cea militară, în; 
memorabilul pruses dela Consiliul: 
de ltăzbuiu din Bucureșii, compus 
din 3 bremni generali ai armatei ro=. 
mâne, care la 1934—.Aprilie— prin 
verdictul sâu, dă tineretului româ=. 
nesc, cel mai strilucit și cel mai: 
preţigs certificat de înalta semnilis, 
caţie naţională pe care a avut-o. 
lupta acestuia dela sgz2 până azi, 

La Braşov, în faţa Consiliului de: 
hazbaiu ai Corbului 5 Armată, stai 
dentimea română nu s'a apărat, ci d: 

zal. | ; 

“ineretul acesta m'avea nevoie de 
apărare. Faptele lui îl ridică pe una 
piedestal cu mult prea înalt pentru. 
puţinătasea judecății noastre de loa-. 
te zilele, tineretul românesc se gă-" 
seşte de mult înălţat pe piedesualul 
tariei, pentrucă dela :922 şi până 


azi, munui linerelul. aestu, falung ll 


“idealutui a făurit isterie, A scris-a 
cu suterinţele lui, cu sângele lui, cu 
libertatea lui şi adeseori cu viața 
lui. 

La Braşov tineretul românesc d 
vcuzol. Şi-a făcut-o cu conştiinţa 
clară, că o tară întreagă, faru ceu 
arlenărătă, îi stă reazem şi cetate de 
nebiruit în spate. 

S'a făcut la Braşov procesul unci 
lumi de ticăloşi;, care dacă n'a pu» 
tut'să se ridice până la înălțimea 
morală a acestui tineret, a căutat 
prin toate mijloacele şi în orice chip 
să | umiliască, să-l tortureze şi să-l 
batjacurească, Şi s'a făcut îndeo- 
sebi rechizitnrul acelui neam şi al 
acelei prese cari ne-au dat spionii 
de eri si trădătorii_de_loidernuna, 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnEniu ZELEA CopREANy 


La Braşov n'a fost procesul in- 
cidentelor dela Sinaia. Ci a foat 
procesul pre care treauia să-l] faca 
tineretul românesc lumii de mărun- 
ți politiciani cari în josnică cârda- 
şie cu presa jidovească, au uneltit 
tetmiterea acestui tineret în faţa jus- 
tiţiei, Şi sa dovedit acolo, cu de. 
Poziții, cu acte şi cu pledoarii, «ui 
procesul sa creat în cea mai tnare 
parte sub presiunea atmosferei de 
ură şi di învrăjbire, urmare bluste- 
mată si campaniei de calomnii, în- 
treținută de taatu presa jiduvească 
ia tovărăşie cu toate gerata politi- 
cianilor fâră ideal, târâ suflet, 
Dumnezeu, instrumentele urii in încăje 
nile Iudei. Toţi acei care au jurat 
subjugerea neamului românesc, au 
lost trași la răspundere în timpul 
acesta al Ardealului, care a cunos-: 
cut atăta inartiraj pentru cauza na- 
vională. 

Şi s'a mai dovedit câ, pe banca 
acuzaților, n'au fost duar nouă stu: 
denţi implicaţi prin ordonanța de-. 
liniuivă, ci studențimea naționalistă 
întreagă, una şi indivizibilă, solida: 
ră pe vieaţă şi moarte cu cei cari! 
au fost judecaţi şi condamnaţi în! 
numele ei. Prin sala constiliului d 
războiu dela Braşov, a deblat mân 
dră şi strălucitoare de nobleţe mo: 
rală, întreaga studenţime română; 
de pe tot cuprinsul țării: Odată mai) 
mult s'a demonstrat solidaritateăi 
bfocului de granit pe care îl repre: 
ziată tineretul, stâucâ de care s 
var sparge pe rând, toale valuril 
lumii vechi, sub crice furmâ sa 

rezenta ele: i ă 

"Aw vânitpe rând şi-au. fâcui:cofp 
comun cu stude ţica, Costi” primi 
demnitari ai Coroanei, foşti min E 
tri, profesori universitari şi cărturâş 
ri. T'oală (ara cen udevârată cars 
simte și suferă odată cu tineretul, 4 
"venit să-şi spună cuvântul său greu, 
cât o pagină de istorie, lu Braşov 
Şi dacă fara legală a învins înco; 
dată prin sentinţa care s'a dat, fă 
ţa românismului întreg nu a suferi 
şi nu s'a clătinat. Cu o inajoritelă 
de trei voluri nu se schimbă istorii 


unui ncam întreg şi nu sc mal P 
te întârzia nici cu o clipă, viclotă 
acelei lumi noi ai cărei primi PIOd 
neri sunt cei 9 studenţi şi întregi 
corp din care ei fac parte. 











Vasile Marin 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConNELIU ZELEA CODREANU 











CARTEA CĂPITANULUI 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


CORNELIU ZEELEA CODREANU 


Cu ocazia măsurilor de dizol- 
vare a „Gărzilor înarmate“. 


Guvernul din noua formalie, a luat in discujie și apoi măsuri 
de-a dizolva gărzile inarmate. 

Pe noi nu ne priveşte aceaslă măsură înlru câ! n'avem gărzi, 
și nici all soiu de Jormalii în sânul partidului cum au Naj.- Țără- 
nişii „Cărzile [ărâneşti”, cum au Na[.-Creşlini „Lâncierii“, cum au . 
Liberalii „lineretul liberal“ şi așa mal deparie. D 

Fe noi, dacă ne socoleșie și 'zstăzi în. presă. şi.-in vorbirea zil- CORNELIU ZELEA-CODRE ANI 
nică, ca fiind tot în „Garda de Fier“, şi că partidul „7otul pentru ) ee a J 
Țară“ e tot „Cardc de Fier“ cea dizolvată, apoi lrebue să se şlie Și cu cât greutățile 
că, Garda e Gardă dela o margină până la alla, şi'n acest caz ce VOr asalt .j Fe i Si Ne 
să se dizolve ? Să se dizolve iarăşi „Carda de Fier“ ? mi zi savană due 

Hm] aşa ceva nu mai face nimeni, „cine a văzut cum s'a fript vor Curge mai greie 
unul care a vării mâna în foc, trcbue să fie nebun să-şi mai vâre | peste noi, cu atât YO 
și altul brofele în pârjo!“. sila ma] mult sub 

La incercarea guvernului de a restabili pacea și linişiea inire Siâ tului Scutul 
organizajiile polilice din lară, căpitanul a trimis D-lui General Can- ntului Ar hanghel Mihai] 
lacuzino, urmăloarea scrisoare : şi la umbra Sabici lui. 


Domnule (General, 


„Urmăresc din ziare preocuparea autorităţilor de a resta- 
bili omenia, pacea -și ordinea în raporturile dintre diferitele 
organizaţii politice. Aud vorbindu-se de dezarmări. Desigur 
se face aluzie la singura înarmare reală: înarmarea sutie- 
tească : 

Zece sau douăzeci de revolvere care sar găsi asupra mem- 
brilor unei organizații nu însemnează înarmare. lar dezarma- 
rea nu înseamnă aruncarea sau confiscarea acestor douzeci 
de revolvere. Ea înseamnă restabilirea păcii în suțiete prin 
restabilirea omeniei în raporturile dintre oameni. 

Suntem cei dintâi care la sforţările şi îndemnul autorită- 
ților răspundem: Da, vrem pace. Pentrucă, știm şi noi să 
răspundem la omenie cu omenie. 

Dar cerem ca să se știe că noi n'am provocat pe nimeni 
și n'am dorit răsboi cu nimeni. Nici măcar nu voim să venim. 
la guvern, deci nu concurăm pe nimeni. Dacă s'a ajuns la a- 
ceastă situaţie de încordare este numai pentrucă am fost a- 
tacaţi cu mișelie, atacați pentru simplui motiv de a complace 
puterii iudaice. 

Vrem pace dar cerem să se renunțe cei puţin pe 
viitor ia cuvinte şi atitudini! care cer palme sau pistol. 

in acest sens, domnule general, suntem gata să dezarmăm 
și să aplicăm prin buna înțelegere ori ce măsură, legală și 
omenească, pe care ar crede-o autoritatea statului ca necesară 
pentru restabilirea păcii. Dacă vom vedea că nu se poate şi că 
iar vom fi ținta mişeliilor, atunci cu adâncă părere de rău, 
vom fi siliţi să ne apărăm. i 

De aceea, domnule general, sunt de păreresă aduceţi a- 
ceasta la cunoștința celor în drept şi să luați toate măsurile 
cari ni se vor cere şi ce veţi crede de cuviinţă. 


€ Li i 
Să trăiţi domnule genera CORNELIU Z. CODREANU 


ANUL 1936 























oa 








p, 


“Carmen-Syita, 4 Sept, 19%6. 





9 
La) 
=) 
[7] 

[aj 

[=] 

Z 
< 


2 


PENTRU BISERICA 


azcla „România (.resiin Pui Lai a i ublică un >pel 

Gaza „R Creştină” Anul î Nr. 6 dei Chişinău pub 

asal de DriC.7 c odreanu în vederea ridicării unei biserici în Bucureşti : 
„Z. Cod d, di i 


“0 biserică legionară ;in 


capitala țării 


Ja semn de mulumire ui Due 
oezeu, peajru biruințele pe cari 
EI dera dăruit și ia aminiirea 
duptelor cari lesau purtat legioe 
garii, în lungul şi greul dura, 
denul Corneliu Zelea Codreanu, 


a dual izăltătoarea aițialivă doza : 


coastrui o biserică în Bucureşti, 

Salutăm, cu. deosebilă mere» 
gie, istorica inițiativă a omului 
provideațial şi secolind că ne 
face o sfântă datorie creșlineasci, 
publicăm apelul, de mai jos, aşa 
cum a fost salvat „de pe mass 


de operajic 2 cenzurii”. 


Caegarazi, Creștini și Români! 


Noi, un grup: de tineri luptăe 
feri legionari, am hotărât să ri- 
dicăm e Biscrică aci in Capitale 
Țării, în semn de mulțuniire lui 
Dumnezeu pentru bimințele pe 
cari El ni icea dăruit, nouă fie 
acrclului românesc, |. 

Nu există ceva mai frumos și 
mai nobil decât inălțarea unui 
decaș de rugăciune în amintirea 


morților căzuli şi în semn de 
mulțumire lui Dumnezeu. 

F. plin pământul românesc de 
Biscricele lui Alexandru cel Bun, 
Șicfan cel Mare, Mircea, Matei, 
Basarab şi Ncagoz Vadă, 

De mult insă tradiţia s'a rupi. : 
Acum, noi tineretul, legând fi» 
rul de unde s'a rupi, v'om păși » 

pe urrmacle lor glorioase. 

În vederea ridicării Bisericii + 
avem un teren de 900 m. p. dar: 
pentru salisfacerca regulilor edi» E 
litarc mai cste nevoie de incă 
000 m. p. fără de aceștia nu se 
poate cbjine aprebarea. 

TAC APEL,, 
către topi prietenii noştri să rue 
pem din pufioul pe care il avem 
să cutmpărăm câte un mciru de - 
pământ sau mai mult, după pu 
feri. ua y 
Preţul unui meiru patrat este 
200 lei. Ă 
i CotmeliuZelca+Codreanu , 
N. B. — Banii se vor trimite pe adresa: Dl 
Genaul CanjacuzinoeCirănicerut, Bucureşti, Str. 


Împrimeriei Nr, 3. 


“i spune în Evanghelie ; 
„âtunci va fi «fârgitul lumei“.., 
“Si eu zic tilmăcind : „atunci va 
fi sfârşitul ncamului si al “Țârei ae 
celeia, in care se vor întâmpla a» 
semenea lucruri”, i 

“Sfârşitul neamului românesc, [ne 
Irarea lui în robia sireinului, Ingce 
nunchicrea Ji Ircplal, hep'at şi 
Slingerea lui. 

De aceia: 

Bărbaţi şi Femei, . 

Câţi mai sunteţi in Visoare şi 
mai puteți să vă smulgeji din mmrea 
jile morţii, ridicatizvă ca un Singur 
om... Strigaţi în toate Părțile : 

— Strcinii nezau copleşit. 

— Politica ne omoară! 

„ Cyvântălorii partidelor politice 
Cutreeră din nou .satele Cerânduevă 
ajutor pentru ca să se poată re« 
face. Sub domnia lor,  Românise 


Sfaturi, îndemnuri și Orunei ! 


Nuzi nimeni dinire oameni aşa 
de perfeci, incât să n'aibă nevoe 
în viață de sfatul unui om mai bă 
trân, mai cu pricepere sau mai pă= 
Hmit in multe şi de loate, 

Aşa stând lucrurile, dăm mai 
jos sfaturile, ba chiar un fel de 
porunci, de care lrebue să se fină 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CopneAnuy 


îngenunc hiat in 
Pâsi! de Curâng, 
n locul partide, 4 bin îi 
nic i, ă Say 
i luptă „după locuri Pa 
Partidelar Mereu se 
ez, 


“POTI Io covântitoră ay 


De acum. inc “de ; 
&las va.trebui să ae in „Singur 
NEpătruns ca Dzeu, [tainic şi 
Pă!riei ! * Chemarea i 


Aces gi 
AŞ să, Fi 
suflarea, laudă oaţa 
ui să vă Supune so 
gur sufere, +. Puncţi ial'un sine 


€. 7. €, 


8. Nu.fi vorh; de rău Camarazii, 
— Nuzi pârâ. Nu Şopli la ureche 
ŞI nu primi să fi se Şoplicască, 

9. Nu te speria dac nu pri» 
mești Ordine, Veşti, răspunsuri ja 
Scrisori ; sau dacă ji se pare că 
lupta Stagnează, Nu de alarma 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIU ZELEA CODREANU 


SCRISOARE 


frate române si crestine, 


Stai 


o clipă pe IO şi ascultă chemarea pământului, pe care-i munceşti din zori şi până în miez de noapte. 


Opreşte-te 


citeva minute şi citește această scrisoare, căci îţi faci datoria către copiii tăi şi către acei cărora 
doreşti să le laşi o altă soartă, decit necazurile cu care te iupţi acuma. 

Legionarii din Partidul „Totul pentru Ţară“ 
îți amintesc că țara aceasta, închegată în hotarele ei străvechi prin jertfa a sute de mii de morți, 
sufere de robia netrebnicilor, cari au condus-o ș'o conduc mișelește. 


d. Gegeral Gheorghe Cantacuzino Grăniceral 
Setul Partidului „Totul pentru Ţară* 


Hălăduiesc 


Te-au lăsat 


pe tine şi urmașii tăi pradă samsarilor, 
care continuă să te desposie şi să-ți 
vlăgniască sănătatea, piîuă ce vei cădea 
de.a binelea. Partid după partid s'a pe- 
rindat la putere; fiecare te.a sfătuit să 
ie dai încrederea, ca să-ți aducă o fă- 
râmă de bine. Nu te-ai indoit şi i-ai a- 
jutaţ cu dreptul tâu şi ca banul tău, să-ți 
faca legea suferinţui tale. Aceste partide 
au făcut mii de legi, cheltuind miliarde 
multe şi n'a fost deajuns; au împrumutat 
site zeci de miliarde pe spatele urmaşi- 
lor din urmasii tăi, şi tot nu-i deajuns, 
fiindcă jafurile şi tâlhăriile nu se mai 
sfârșesc. 


Greutățile 
s'au ridicat ca munții, s'au întins ca pe. 
cinginea, s'au ascuțit ca armele de răz- 
boi; te iînțapă mereu din toate părțile 
şi nu-ți dai seama din cotzo să te aperi. 





jidanii şi politiciauii; râd iu hohote 
de durerea și vaetul tău; m'au nici o 
răspundere. Nici o lege nu.i pedepsește 
Peniru tol râul ce s'au priceput să-l 
facă, sărman creştin, care nu-ți 


dai seama cum trăești şi în ciue să 
mai crezi, î 


Da! 
Eşti zăpăcit de toate făgădueliie, in 
În etnie şi suterințele de azi. Min- 
AR este strânsă într'o rețea ghim- 
An „ochii își sant impăienjeniţi şi 
erau iii pe mânerul uneltei 
; „ Eu Care din gren îţi aduni 
iDăluea de toate zilele. Pare că şi pă- 
Mâniui refuză să te hrănească. 
“a 0 sută opt zeci şi cinci miliarde 
ep are această țara, De unde. vei 
de Când Becare ce are legătură cn 
phla este o statie condusă de punte. 
bancherilor ţidani și politicia. 
4maiui krăpăreţ ? 
i, De uade vei scoate aurul k 
„d 0/delor 
We, când sărăcia şi hoţia ra Î 
colțurile ? ăla ca 
Somuui Partidulai 


Unde umbrează, darul tău, Arhaughele, de acolo 


se goneşte puterea diavolnini. Că mu suteră,, 


să zabde lumina în, Satana ce-a căzut din cer. 
Pentru aceasta te rngăm, săgețile lui cele de 
toc purtătoare, cele pornite asupea noastră: 


stinge-le cu mijlocirea ta, apărându-ne pe noi. 
de sminteala lui, vreduicale de isudă Mihedle' 


Achaaghele. 





CĂPITANUL 


Dar nu tremura! 
Lasă la o parte desnădejdea; adu- 
nă-ți mintea în ceasul de pe urmă; 
refâți puterea trupului gândindu.te 
ia Dumnezeu; bea an pahar de apă 
din ulciorul vieţii şi 


Crede 


că suferința ta de azi are un sfârşit, 

Crede fierbinte, crede cu dragoste 
că Parțidul „Totul pentru Ţară“, pa- 
zeşte destinele neamului. Conducătorii 
noştrii: GENERALUL GH. CANTA- 
CUZINO-GRÂNICERUL eare a scris 
istorie cn actele sale de bravură şi 
CORNELIU ZELEA CODREANU care, 
dela 1920, luptă necontenit pentru 
dreptatea Românului în țara lui, ve- 
ghează la viitorul copiilor tăi; iar 


_ Wrhangheiui Mihail, patronul! nostrn 


în inpta noastră hotărâtă, strâjuește 
cu sabie de foc, ca nemernicii să uu 
scape pedepsei ce-i așteaptă. iar 
munca şi străduința ta, jertta fAcută 
şi închisoarea suferită, bătaia şi 
schiugiairea iudurată se vor zidica 
la înălțimea răsplătirilor voevodaie. 
Semnul Partidului - 


Totul pentra Țară, pentru Rege, pentea Cruce. 
















































































9 
en 
[2)) 
br) 
= 
5 
Z 

< 


CARTEA CĂPITANULUI 


i CORNELIU ZELEA CopREAny 


Cum a îost organizată 
expedilia legionara din Spania 


fo caannb. 1 Ga /722 a 


VE amut za mah /lnize alea 


za AR eh ca m faza ce 
Sonuah fumeaza da” PRI APAR 2 
PA 
ua pn fece dona poa Doo cam [ad 
“mem dee nel) at e Bea 


Powrana cane 7 ta Profi ini A 


fir mall foare arme Lee Că 


Za mas fi Ara Pedi 


PI 


«A 


“7 4 W. fe n poate Fm cald 
Vp moade.. hecegfa dia Tames, 


—Z 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU Zeta CODREANU 


dice eat 


a 
S alia Ara eu: î e) 
Au Ga * clian. ada Za. 


urla 


DEGI 10NVy IRI 


Să i ina 
cai —- Lp 





CARTEA CĂPITANULU, 
CoanEriu ZELEA CobREAny 


În rar trata 7 Meeasfe Lee Mee e ă DI) 
[ae - pi 
Pie for Acta. i 
Mantea iaca. Sp ee A 

Ţolea 
lg. ca Ze la Dana. Pa „Bra petre 


7, L Are arda 415 Piiadeda: 


7 gap rana? * 
sr a, Pamant ad S/C Se 
ran Îeru Dat arArua afara: - pace PATE ra 
ra Prmrsut * £- ruda AA Cai ao Ie sporea £, 
PARI ID oa 
PA f păfezia A pal 409 
Pa Acaleo (e Aa af fa pa: 
înefra Za , Dpaeat Pra 


dama cdi a CA SA at Ste pa a 
Vefet rau otel e 44090) d da ae hi 


Lă 


„Pre Cm fior feud Meadii căi 00) Di pi 


Ada js sii Za. jeua. rvolena a pa duca pe IP 4 


fn poata rabla. Penes butea. Marea da | 
În racae mara fan E (iai a! 


IA art ze op ie (Aa 


sad us (anemia Mad e peace al Picasa less - Ja 


rul m ia | 
fina rolei dei CC . 2 fnerci, 


| PR 


Ă ne = 


9 
cn 
[2] 
nt 
fai 
=) 
Z 

< 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CobnEANu 


9E6r TANy | 












CARTEA CĂPITANULUI 
ConNELIU ZELEA CODREANU 


ANUL 1936 








Echipa morţii: generalul Gheorghe Cantacuzino, lon I. Moţa, Gheorghe Clime, 
Alexandru Cantacuzino, părintele Dumitrescu Borșa, Bănică Dobre, Nicolae Totu, Vasile Mar 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZLEA CODREANU 





' 


Vasile Marin pe vaporul „MONTE OLIVIO“ în drum spre Spenia, noiembrie 1936 


o 





CARTEA CĂPITANULUI | 
ConnELiu ZELEA CODREANy 


Atuaci când giasul şi voinţa 
voastră vor proclama victoria, 
România va reinvia. Va întlori. 
Vor înflori îu ea ca bujorii copiii 
voşiri. Steăiuul o va respecta. 
Duşmanul se va „teme. 


ZO MPA e % & y 
Sfântului Mihaiu |! 

Când vouă vă este hărăzit de 
Dumnezeu să fâuriți această Ro- | 
mânie nouă, când de la Nistru | 
până ia Tisa. neamul vă așteaptă 
să vă primească în mesfârşite | 
aplauze pe scena istoriei, izbuc- | 
nească din piepturile voastre de | 
oței, strigătul nostrn de luptă | 
şi de victorie: 


Trăiască România românească, 
Trăiască Legiuuea! | 


Corneliu Zelea Csăizatiu 


ANUL 1936 





A 
5 
3 € 
[23] 
PI 
< 9 
E O 
AS 
= 
ON 
0 
E 
i 
< 
OS 











ANUL 1937 





CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZELEA CopREAnu 


13 IANUARIE 1937 






SEREORA IA DRUIIEA CODREANI 


Toledo, 13 ianuarie 





Ion Moţa şi Vasile Marin au murit pe frontul de la 
Majadabonda. Dispuneţi. Totu 


inul de zi a! Cănitanului 
ar căderii pe îrontul Orucii 
a martirilor Moţa-Marin 


Legionari, SERI 
, i îi re a 
Jon Moţa, întemeietor al mişcării tote , Dre 
dinte de onoare al studenţimii 7.oait rue iti 
di Dr Vasile Marin, comandant legionar, iri a se 
x Z) 3 de chinuri, lo- 
; i, amândoi după 141 uni 
nisaţiei Capitalei, a € ji 
ia şi închisori, îndurate Pentru credinţa Pa alge 
india dă au adormit pentru totdeauna pe fie ip e 
i ? 9) A * / 3 
la Majadahonda, întru apărarea Mântuitorului Lisua 
hristos. zi Pe ze | 
€ Vestea sfâşietoare a căzut ca un st e =. 
Ă ui 7 - 
orice român. Am dat 
Ea va cutremura pe pe * D a 
zeu pe cej mai buni copii ai Neamului acestuia iat 
Generalul Cantacuzino pleacă mâine ca să re 
în ţară trupurile lor. sai gi. fepe 
Fiind nevoie de o sumă mare, fac apel ruptă io 
au ca să contribue telegrafice pentru ca &ceste tra 
A a za Piti i 
sfinte, să fie aduse în fara lor iama 
Duminică, 17 lanuarie 1937, se vor face sluj 
ligioase în biserici. a sc 
i Dumnezeu să primească jertfa lor. 
ii CORNELIU Z. CODREANU. 


pe : 
9 


Bucureşti, 15 lanuarie 1937 . 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


fost un drum ai mărturisirilor și at Învierii. A 
A fos 


posi Mergal aie c, de sus din miezul nopţii 

nIreg gl o ie gale aia ră aie muncele- 
zeita bela s'a mărturisit în fața „Jerttei lor“, ca o 
lot peria ape calde din adânc, peste Ingheţui de 
tel suiletelor de ieri. Cine a avut fericirea să 
moarte = drum, în care moartea a stărâmat iacătele 
Znșă per sufletului românest, a putut cântări în cum- 
ei istoriei preţul „jertiei lor“. Sufletul mare ai nea: 


| mului nostru s'a trezit in toată noblețea şi creztinăta- 


i isiotzra din așezările 

sa. A fosto clăţinare, o dis! 
e cata tmică, irudnică şi iobagă, o regăsire de sine, 
început nou. Căci, după mărturisire, urmează cong- 
tiinţa măsurii sale, iar după această, curajul 'zealizarii 


sale. după măsura proprie. 


Si acum iată. priuse diu fuga condeiului, câteva momente: d 


Găpitane, iţi adue echipa din Spania... 


În puterea nupti orele 4 ţ 
—străzile troenite ale Cerna i 
uțului au prins e mişte: | 
grupuri de legionari coboară : 
spre gară. O noapte liniştită, 
aşa cum vor fi tiind nopțile 
de pase ale Voevodului cel | 
Sân: al Bucotinei, o noapte 
totus de comprimată emoție, 
de mister. lJeparte, îăpe 
AMiaza- Noapie, dincolo de ho- i 


” : Pg 


Supeavieţaitorii echipei române, 
SCRI 2părgătoare de iroatuei 24 
âr, alearga ja noapte trenul 
Care va d 


Dania, 


“pune in țara peca- | 


ir dev ceptezi transfigu- : 


rat totul. Este, lasând la-o 
parte. banalul expresiei, un 
sal în vis, un vis urzit dir, 
istoria gloriei străbune și din 
legenda faptelor prezeate. 
Acelaş uruit mă urmăreşte 
și aci. Dinspre stânga, din Po- 
lonia, percep vibrația fina, răţ- 
colitoare a bolidului noctura. 


din Bandera V4 Tercio, Compania 
„in drum Spre Casa Verde 


i 


e noapte, ; 


» Un uruit surd, spre 
A POI ne grabim acum, 
+ În ara Grigore Ghi- 
: â, o linişte margi 
ava& Singurateca strâjueyte 
pi ANSat in Nord tâcerile cu. 
x[i 


a . 
pa vec n transport 
Plan de ăpusâ este 


ii) 
efectuj împrejurinile Sunt 
atât de Brele de sens istorie 
aceste locur; ! Atât de incar. 
Sate de Tomăuism ca, în- 


i 


refugiul dealungul liniei a doua 
Trenul soseşte Fâră sgomot, ca 
9 pasâre de noapte. E aci 
lângă noi. Toţi am căzut în 
genunchi 

„a Uşa unui vagon de clasa 
[l-a apare trupul mic, ij 
albă a d-lui Gene 


a astră. Cu p 
runți pornește Spre 
Şi deodata; „Und 
nul?“ A fo prim 
În tacerea de basm a 

poi. „Câpitane, iși 





chipa din Spania, formata din: 
doi morţi, doi bolnavi, un ra- 
nit şi doi sănătoşi li Aşa dar 


e adevărat? [doi morți ?... 


de jurământ a braţelor, carii 
fac mai mul de cât un ] 

mânt, imploră, glasul buciumel 
lor bucovinene tremură într, 
Cântec primar, direct, Plânsuj 


Firii. 


Căpitaaul, și Senatai legionar şi Echipa Cruciată în urme siceieior, 
spre Catedrala din Cernăaţi. 


la timp ce atenţia şi privi- 
rile sunt îndreptate în direc. 
ţia aceia, ușor, modest se stra. 
coară silueta Ing. Clime, în 
civil, întinerit par'ua, Ma im- 


„ presionat profund . acest con 


trast între croul de până ieri 
şi călâtorul liniştit, cu mers Jo- 
mol din nvaptea aceasta de la 
marginea ţării, |n urmă, Alecu 
Cantacuzino. A fost pe linia 
spaniolă. Cred că a produs cea 
mai așteptată impresie, în maa- 
taua aceea spaniolă şi cu ca- 
ciula mică pe cap. Â corespuns 
imaginaţiei tutulor, această i. 
maginaţie hrânia din lecturi 
şi dorinţi. 

Cu acteaşi lipsă de impor. 
tanţă ca Ing. Clime, l-am dis- 
tins pc părintele ]. Dumitres- 
cu. N. 'Fotu s'a interesat de 
soție şi, după Prezentare în 
faţa Căpitanului, Prima grije 
a fost s'o revadă, Iar Bănica, 
de o emoţionantă modestie, cu 
braţul stâng prins de gât, s'a 
retras neobservat în dosul 
Frontului, pe peron, unde a aş- 
teptat să tie întâlnit şi descu- 
sut de noi cu întrebări, 


Buciumele se tângue şi 
lacrimi curg în Bucovina 
În gara Dorneşti au venit şi 
Radăuţenii. Sumane multe şi 
cojoace. Bătrâni gravi, adânc 
Pătrunşi de solemnitatea bibli. 
Că a momentului, 
Niciodată, dela Ştefan cel 
are, norodul românesc aua 
petrecut mai indurerat o în- 
mormântare. 
a plecare, buciumele prind 
a se tângui. Peste ritmul rar, 
mecanic al trenului, în liniştea 


Suceava, răscruce de țări su 
rori. Lume multă, variată, Pai. 
vesc, in faţa vagonului moctuar, 
mâinele ridicate pentru jure 
mânat, palme galbene, batători. 
te de muncă. Privirile îmi 
necă-spre-foţe-—ochii. d 
ti, mulți plini de lacrimi. Se 
Plânge din adânc, nu prin imi: 
taţie. Este un plâas cald, liber, 
nereţinut. 

Multă lume a plâns la Sue 

a] 


Și astlel părăsim Bucovina, 
Bucovina aceasta atât de cu. 
rată, sinceră, nobilă, dar şi a 
tât de sângeros umilită. Aci 
lumea a plâns îndurerată, tă” 
cut ca in vremuri de pirohod 
voevodal. Cerul se deschide 
mai juminos, pământul îşi do- 
molește relieful spre Răsărit, 
pe Siret, In dreapta, dunga 
vânătă a pădurilor, odinioară 
codri mândri, cari adăposteau 
locuri de legenda, se subţiază, 
spaţiindu-se tot mai mult, Ne 
apropiem de Moldova... 


Piti pal 
în Moldova 


Roman... Reşedinţă  arhie 
episcopală, centru militar și 
cultural. Gara este. înţesată, 
Ua freamat surd se presimte 
de la depărtări. Incă mult înae 
inte de intrare în gară, grupuri 
prevenite așteaptă, ridică ra- 
țul în salut legionar şi urmă» 
resc imobil, in poziţie dreapts, 
trenul verde. 

La Cazarma Alexandru Cel 
Bun, soldaţii, în repaos, au um 
plut drumul pâna la peron şi 
salută aşa cum inima îi îndeazm- 
na. În marea de capete dia | 
gară impune grupul compact, 
negru şi tânăr al serninarigtia - 

7 ai 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiv ZELEA CODREANy 


CRETA TIPA E ai 
în faţa lui Dumnezei, în fața jertfei voastre sfinte, 

pentru H: Ss şi Leqiune: să rup din mine bucuriile pământeşti, 
să mă sniul'] din dragostea omenească, și pentru Învierea nea- 


mului inci, În orice clipă, sâ stau gata de moarte. JUR! 
A BE SIT 0t 2 SIL EROI aL SĂ 


Li 
ca 
[=] 
îi 
[e] 
[=] 
Z 
< 








ME 2 

i Pentru istoria de mâlue: imagial din „maegul iavleri!: și i .iateârii In veac” 
me ste aa Nohilar spre Biserica Sf liie Ghorgea! 2) lo faţn Bisericii, mulțimea aștenotă imoletrită de durere. 3) Carui cu sfintele 03- 
În) mica rien tras de 78 legionari X) Fiâcsii dia Orâgtie poartă pe umeri aicriele. 6) jură feciorii dia țara fagilor 6) Fnrullie fut Lon M0țsi 
Tag: Ma. a. 7) Flori pentru fierile Legimali 8) Pacaliia lu! Vasile Maria la eşirea dia Bizerică; In saijioc, tatăl sân. 9) La piața GArii 46 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


i LR 
ien pu! Vanonui istorie 
eh ue arie i 


p CADAtAI de ţară 2] In Qâri mulţimea se Prange în genunchi, 3! Au veait de departe, in sbaii aauipe jos, să dagenunche 
i CAD iii 5) Bi au henţul ridieat, lar în ochi le tremură tacricut. 6; An coborit dia muaţi s4-şi tânque Jalea, .bucluczaşii dia Tara Fagiior 
La 79 PR 54 „lee Domaul prin jurt?a bor, Invierea nonutr întru viaţi româneascâ” 7. la diwtasaţa sib$, podoaba tinereții s'a rânduit. pie 
; 7 Cavitaani, 9) Uitima deeciudere, la cetatea Aucaraţiilor, a ini Moţa și Marin, k 














CARTEA CĂPITANULUI 
COoRNELIU Za CODREANU 


5 
ca 
Le) 
s) 
E! 
» 
Z 

< 


























CARTEA CĂPITANULUI 








ELIU ZELEA CODREANU 


ConRN 














ANUL 1937 




















n iza, i 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 
































= 
e: 
Ie) 
Z 
< 
a 
a, 
oa 
O 
< 
ui 
ji 
et, 
p 
O 


ORNELIU ZIELEA CopREANU 


C 











CaRTEA CĂPITANULUI 
ConRNELIu ZELEA CODREANU 


Lo 
ca 
[ej 
pi 
>] 
» 
Z 
< 

















CARTEA CĂPITANULUI 











CORNELIU ZELEA CODREANU 











CARTEA CĂPITANULUj 
ConnEriu ZELEA Cobntany 


Lin 
ca 
(9. 
îi 
[=] 
> 
Z 
< 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 

















Copntany 


ARTEA CĂPITANULU; 


CoRNELIU ZELEA 


9) 





îettied Anur937 


5 
i 
5 
Z 
< 
= 
ja”; 
< 


=) 
VA 
< 
5) 
[-d 
[=] 
lei 
o 
< 
ză 
3 
i 
N 


C 


ARTEA 
CORNELIU 





€ 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Lai 
cn 
(SA) 
bi 
= 
> 
Z 
< 











ARTEA CĂPITANULUI 


C 


ZBLEA CODREANU 


CORNELIU 














APITANULy, 


Canrea C 


AN 


ELEA Cobau 


Conneiiu Z 











LEGI 1ANV 





LO TIN 


“bip 








5 
sa 
> 
PA 
< 
= 
— 
[ei 
2 
O 
< 
să 


CART 


LEA CODREANU 


IS 
> 


ORNELI 


[€ 



































5 
- 
= 
Z 
< 
= 
— 
[asi 
2: 
O 
< 
(32) 
= 
sa 
< 
O 


ConnELiu ZELEA CopREAny 











CARTEA CĂPITANULU, 
CORNELIU ZELEA CopnEAny 





99 
e 
SA) 
Lea] 
= 
[=] 
Z 

< 











TEA CĂPITANULUI 
u ZELEA CODREANU 


CAR 
oa NELĂ 
CoRN 











ANUL 1937 


inune mr 





4. | 3 





CARTEA CĂPITANULU 
Conneniu ZELEA Copnean i 
A NU 

















„ODREANU 


Ei 


2 
tă 
2) 
Z 
= 
la 
_— 
[ad] 
< 


reA C 
ELIU ZELEA [ 


CAR 


CORN 














= 
Ls) 
(ZA) 
i 
E 
Z 
< 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANy 


ao aicea iti az: 


ara alt 
£ RPD e E e mei ua] 
Sa ION ON Ra: i 

















CAR 



















EA CĂPITANULUI 
ANELIU ZELEA CoDpREANU 





DIN TESTAMENTUL LUI ION MOŢA! 


Pasagii bune de așezat in testamentul oricărui legionar 
Sein ca bai a at, du tati ani duel aia ul Aa lee 


„War, Corneliu, cu tot elanul pi loolă [firicarta penb u Chrig= 
lohn gi Iuegiune, Du cer mici rânplati, mica nimic, că acar biru- 
ință. i GA rog bă aurți Înimă pentru copiti mti... 

După nceale lucruri pertonalr, ială, denarice e vorba de 
denpârțire, îți urez acrotirea bi Dumnezeu si biruință cât mai 
Aproptuiă. Sunt fericit gi mor bucuron cu acearplă mullumire, 


că am uvul putinţa de a simti chemarea la, de a le inlelege gi 


de a le aerul. Căci tu eşii Căpltanull Ți-am gi gresil şi ce ştii 
Și ce nu plii, larlă-mhi! N'am greşit însă niciodată, nimic ce- 
lei mai sincere fidelităţi Icgionare şi fidelității faţă de tine, 
Căpitanul, 

WV'am făcut dealul pentru legiune în ultimii ant, dar am 
“rezul gi cred în tine şi [aţă de acraală credință n'am pucă- 
(ui urzodal în cra mat atcunsă culă n eufletului meu. 

Şi să Jai, mâi Corneliu, din țara moasiră o țară /ru- 
moasă ca un Boure, si puternică şi ascullătcar e de Dumneaeu I* 


LEG 10NVy IDEI 








D= 
ca 
(2) 
Dj 
[ea] 
[=] 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANULuI 
CoRNELIU ZELEA Copntanu 





Dragi Camarazi, 
„Um legionar din Tercio, vă îmbrățișează. 
Mereu tare aștepi ora decisivă. Mereu 


legionar strig | 
„Trăiască Legiunea |! Trăiască Căpitanul ! 


VASILE MARIN 


26 Dec. 1938 - (Scrisoare de pe frontul spaniol) 


































CARTEA CăPITANULUI 
ConNELIU ZELEA CODREANU 


Români, 
Urmaţi cu sfinţenie gândurile pe care ni le-a lăsat i 
viteazul comandant legionar, mucenicul Vasile Marin. 
Ţoţi tinerii din ţara aceasta să ştie că urmând calea | 
credinţei martirilor vor birui şi vor învia cu neamul 

lor în contra tuturor asupritorilor, uneltirilor și 
loviturilor. 

Împărtășiți cu sfânta jertfă de sânge a lui Vasile Marin, 
să stăm drepţi şi gata de a ne da sângele nostru în faţa 
asupritorilor care ni-l cer. Credinţa legionară va înflori 


LEGI 1A0NV coif 


mai mândră și mai biruitoare cu fiecare strop de sânge 
mai mult pe care-l vom da senin şi cu sufletul plin 
de bucurie. Până când neamul biruitor prin Legiune 
va învia şi va condamna pentru veşnicie pe toţi călăii 
noștri, 

Aşadar sângele martir împarte o lume în două: cei ce 
vor primi osânda și blestemul veșniciei, şi cei ce mâine 





vor birui în slava si binecuvântarea neamului lor. 
Corneliu Z,. Codreanu 


20 februarie 1937 











SR 
ca 
[e] 
îi 
E 
la] 
Z 
< 





CARTEA CĂPITANULU, 
CoRnNeLiU ZELEA CovRiANy 



























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





A imi, cn ss us dan Pralea ui 
a Ap nu aearii mele prclre de aia Aaa e folia 
sf mei esmanaga fi cobai aip fblsti! (n soia Bebe 
pare 13 auefi Des ae male, Pa fecane ada, Prea 
Cei tusa soferi p Du Peenre temem ee Pa ppt acezter A - 
At? dpi ie 6 omez csleaa, năzbuni Seal mel, SE A 
ia (papii în ae fede și în ph Cu 
mt via . 
cani af sem Numa. În feenne cap lea e Vitan * 
(anunt ai tei ei ma en, imi a a a 
sah osepee ha agate , Dan , nea clapete a ua 
cena. aceea ce msi am mm în con nemi ere îertfruii fn itga 
Dofa so Dn uedfiulă piu IAU i; 








Canrea CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CobREANy 





AS 
cm 
a 
hi 
a 
2) 
Z 

< 











La căpătâiul martirilor 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Se spovedesc cavalerii Crucii 


SLOVA GENERALULUI 


Pe o dâră de lumină pi 


Spusu-am capiilori miei 
Ce-i așteaptă, căci cunosc 
hidra răsboiului ! 

Toţi râdeau şi mă te- 
meam, o mârturisesc azi, 
ca D-z ă 
trea voită în danțul mar- 
ii şi al chinwrilor, 

Superbă conduită, şeap- 
te Români au făcut admi- 
rația unor soldaţi ce au 
uimit omenirea prin cura- 
ul lce sălhatec. ş 

Şapte Români au trecut 
peste gestul simhalic cel 
itmmăceau pentru a face o- 
biectul laudelori în toate 
Colțurile Spaniei şi peste 
hotarele şi în țările unde 
Ctonşcienţa respînge comu» 
*ismuţ : 


Cum să nu fiu plin de 
azi, aşa cuvinte ! 


D. GENERAL CANTACUZINO 


.Tot pe o dâră de lumină 
care a minunat o lume şi 
orgoliul, plin de mândrie 


când copii mă fac să scriu, 
un neam întreg, ne-am în- 
tors cu ionel Moţa şi Vasi- 
le Marin morţi pe câmpul 
de onoare pentru Patria 
creştină, 

Aşi văzut cum au fost pri 
miţi! i 

Un singur cuvânt am de 
spus, față de covârşitorul 
sentiment de pietate creş- 
tină, Nu este vina celor 


loc te două. 
Mă descopăr până la pă- 
ânt în faţa lor şi mâne» 
dria bătrâmeţelor mele va 


General Cantacuzino: 


Grănicerul 


ci Ab i 


LEGI 1ANVy Ș 














ANUL 1937 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


asile Marin 


ROMÂNI, 


Urmaţi cu sfințenie gândurile pe care ni le-a lăsat viteazul cotatie 
dant legionar, mucenicul Vasile Marin. 

Poţi tinerii din țara aceasta să ştie că urmând calea. credinței 
martirilor vor birui, şi vor învia Cu neamul lor în contra tuturor asus 
pririlor, uneltirilor şi loviturilor. , 

Impărtăşiţi cu sfânta jerttă de sânge a lui Vasile Marin. să 'stăra 
drepţi şi gata de a ne da sângele nostru în. faţa asupritorilor: 
ni-l cer. Credinţa legionară va. înflori mai mândră și mai biruitoare 
cu fiecare strop de sânge mai mult pa care-l vom da senin şi cu site 
fletul plin de bucurie. Până când neamul biruitor prin Legiune vs 


„învia şi va condamna pentru veşnicie pe toţi călăii noștri, 


Aşa dar sângele martirilor. împarte o lume în două: cei ce va 
primi 'osândă şi blestemul veşniciei şi cei ce mâine vor birui în slava 
şi binecuvântarea neamului lor. 

CORNELIU ZELEA CODREANU, 
20 Februarie, 1937. pe 





CARTEA CĂPITANULUŢ 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Iură mântui 
jură | 4 elita legbnară, 
| te leglonare:!ior al elitei române, că veţi apăra i jura deciteă Vom usa Sie 
Depus de toate gradele i. coman-l întreaga mișcare legionară ca ea s legământ urmasii să vină să jure 
| comandanţi ai Bunei Vei tonari, | nu alunece pe căi de afaceri, de lux, la“ mormântul lui Maţa şi Marin pei. 
|danţi ajutori și iai eră ju-|de trai bun, de imoralitate, de sa- a ătoarele  coniiții esenţiale aia| 
în seara de 12 Pole e i în bi-,tistacţie a ambițiilor personale sau i pe care nol-jurăm, ! 
mul sicrielor lui Mofa ș a poftelor de mărire omenească. A” 40 să trăia în tărăele, ucigând în 
cer AMARA A m it AA CE altit, armani [ra poale de odaie” ma 
j i unel | există : ială, Ss : 
secol pile Aa în-|Dv., că lon Moja şi Vasile Marini ri Să trăim 0 Viijă aspră și severă 
Jerife legionare e sfânta Jerttă su-|n'au' făcut urlașa lor Jerită pentruca | + alungarea luxul și Imbuibării. 
| grozitor e alo noştri, să se În: [noi câțiva de azi, sau de mâine să 3 Să înlăturăm orice încercare de 
dia a pei birvitoare, căreia ne îmbuibăm de bunătăţi şi să ben- exploatare a Omuu de către om... 
pta ra deschidă porțile către viaţa j chetuim pe mormântul lor. Ei n'au 4. Să jertimparmaneni pentru 
| atacerilor a loviturilor fantastice, 2 murit ca să birulm prin Jertfa lor o jară. i i 
îmbuibărilor, a exploatării altora. Îcastă de expioatatori, pentru a ne| s sg apărăm mițtarea legionară cu, 
Deci, au murit unii pentruca Să| așeza nol în spatele acestei caste, toată puterea noasită împotriva atot 
slujească poftele de îmbogăţire, de | continuând exploatarea ţării și a ce ar putea s'o dută pe că! de com- 
viaţă comodă şi de destrânare a al-| muncii altora, continuând viaţa de promisuri sau comptomitere sau îme 
tora. "afaceri, de lux, de destrăbălare. potriva a tot ce at putea să-l acâdă! 
lată, acum, ne-a adus Dumnezeul 1 cazul acesta, biata mulțime a măcar, înalta linie morală. | 
aici, în Maja celei mai mari jertfe, peer prin biruința noastră, ar - MOŢA ȘI MARIN 
re putea so dea mișcarea le-| pipa numai firma explăatatorilor, plate 
ionară, A - istovi- - ari i 
Să punem inima, fruntea și trupul aia ed Asti ăi AR 12 Februarie 1937. 
lui Mota şi a cemaradului său Ma-[-EGORIE DE VAMPIRI care să-i sugă 
fin, temelie Națiunii Române. Funda- sângele, adică noi 
ment peste veacuri pentru viitoa- pă ata | 
rele măriri românești. O | Moja tu n'a! murit pentru acea- 
Să punem dec! pe Moja și pe Ma-[5t2. Jertfa ta ai făcut:0 pentru Neam. 
rin baza viitoarei elite româneşti,| 'De aceea veţi jura că aţi înţeles, 
care va fi chemată să facă din Nea-|că a fi elită legionară, în Iimbajut 
mul acesta, ceeace abea îintrezăre-| nostru nu înseamnă a lupta şi a în- 
şte mintea noastră. * *.., Vinge, ci înseamnă: permanenta inâniei 
| „Voi, care reprezentaţi "primele în laritita de sine în slujba Neamului 


ceputuri ale acestei elite, să vă ile-(că ideea de elită este legată de îi oa fund, 
gaţi prin .jurământ că vă veţi com- ideia de jeriță, de sărăcie, de irăire scezi oa 
porta în așa fel încât să fiți c ade-laăpră și everă a vieţii, că unde în- 

Vărat început sănăios, ae mare vii- | cețează jerttirea de sine, acolo în- 


serică. 


> 
cn 
[=] 
puf] 
= 
j=) 
Z 
< 








CARTEA CĂăĂPITANULUI 
CORNELIU ZeLtA CODREANU 


Când a venit timpul să ne anga- 
im în armata Spaniolă, ne-am 
aflat la răscrucea a două drumuri. 
i Se deschidea deoparte calea ugoa- 


ră, cu satisfacția vanităţilor oftine: 


tăsboiul cu conforturi şi comodi- 
iţi, în uniforme ofitereşti şi la a- 
dăpost. Să revendicăm gradele noa- 
tre din armata româuă şi să facem 
paradă nationalisiă pela atatele ma- 
Jore sau cartierele generală ale ar- 
Wmatelor spaniole. i i 
Sau să alegem ealea cea mai api- 
ioasă, drumul aspru care suie spre 
Cuimi gterne şi pe care se plimbă 
inoartea, : 
fâceantă direcție am ales-o Impo- 
kiva orieărui raționament cuminte. 
Lara oara mai bine să fim cuminţi? 
BR.) noapte a sosirii noastre în 
A amauca, em avut aceiași came. 
i Ionel Motn și eu.. Generalului + 
(A EDUd că avem posibilitatea de a 
i înrola în Legiunea ntrăină ape- 
olă, unde însă iin puteam fi Dri- 
d aoldaţi şi de toat du- 


E Leiunea Străină Spaniolă este o 


aa a'ă de elită a cărei faimă tn- 
Vimâstă pe inamiat; Trupe aru-o 








—— Dr 


disciplină şi o vitejie cure înmăr- 
muresc. In orele de răgaz și veselie, 
cântecul Legionarilor din «Terclo» 
este: «Sunt amantul Mortii». Nu e 
tost în acest răskoiu în Spania, vio- 
terie naționalistă, care să nu fi fost 
emulsă prin cutezătoarea lor provo- 
care a morții şi cumpărată cu 2Qnde 
te lor. Afirm Jără şovăială: este cea 
mai vitează infanterie din lume. 

Am stat de vorbă cu Ionel Moţa 
târziu în noapțea aceia şi ne-am bo- 
tărît, Nu punem condiţii, nu no târ. 
eulm, nu vom îi cuminti, i 

Ne gândeam: «Lasă, să fie euminţi 
copiii noştri, când vor vea de păs 
trat şi de înarizii o ţară întlorita 
și roditoare şi. încununată cu cinste 
dreptate şi iubire de Dumnezeu. 

Cu atâtea păcate de răscumpărat, 
purțând petele unei societăţi lașe, 
desfrânate şi subiogate tuturor l&- 
«omiilor animalice, noi pu avem 
dreptul să fim cuminti, 

Noi nu 'aveiu' a păstra și a apăra 
'decât, un vie, o vedenle tnsorită. SI 
itngurul fel der păstra un vis, de 
a-l scăpa“ dela pfeire, este si-l dă- 
xuești altora, la cât mai mul, : 

t Nu vom fi deci cuminti niol eco- 





| AMINTIRI DEPE FRONT 


nomi, ci risipitori cu cg avem, viața, 
sufletul și vieările noastre, 

Vroiam să luptăm ca eoldați gi 
pentru a da exemplu. Exemywu de 
contopire sufletească cu soldaţii, ca 
cei mici şi necăjiţi al căror eroism 
rămâne dese ori anonim şi a căror 
iertiă nu este ornată cu lauri, 

. Am alungat goaptele învelătoare 
ale lumii veohi: «grăbiţi-vă la ono- 
zuri şi fugiţi de moarte. 


Noi dimpotrivă am zis; ealergăim 
cu veselie la moarte și respingem 
enorurile deşarte». Vom dobândi, 
dacă le merităm, distinoția şi res- 
peotul cari se cavin vitejiei, 

Numai asa ne vom ridica din rând 
cu alţii. Ne-ar (i fost scârbă de noi, 
să trişăm gi să excrocăm pe eitin 
admirația legionarilor. 

Am vrut'ea muncitorii gi sătenii 


şi copiii din gcoală ai ştie cu nega- 


viitoare eonvingere: comandauții 
legionari nu-şi câştigă gradele şi 
dreptul la comandă pe tamal de pri- 
vilegiu şi de învârteală, ai înqovo- 
indu-se sub lipauri. suterinte gi răni 
şi zâmbind câna guieră moartea, 


Alexandru Onea ina 


a Pi 


LEGI 1ANV 

















CARTEA CĂPITANULV, 
CoRnFuiu ZELEA Cobaeany 


nene) 


D= 
ca 
(e) 
în) 
E! 
» 
Z 
< 


lon Moţa 
Grafică de Alexandru Basarab 












RTEA CĂPITANULUI 
ut ZaLEA CODREANU 





C 


Car 








pi 


LEGL1INNYy 


109 


Vasile Marin 
Grabcă de Alexandru Basarab 








-ODREANu 


ĂPITANUL, 


ELEA C 


CanrEa C 
Conneriu Z, 


onilui” Clime cu legionarii, . duşi 


gini 


inj 


âlnire a 


int 


a 


“ A. 
E 
E 
+ a] 
i 
E! 
=] 
Ș, 
E 


LEGI 1ANy 








CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


LEGI 1ANV OPRI 





Țe ! 
Alexandru Cantacuzino i: 
Grafică de Alexandru Basarab 








CARTEA CĂPITANULU, 


ConRnELiu ZELEA Copntany 


Din lovituri și Pri- 


PS] 


goane se nasc bi- | 
ruinţi legionare 


„către toți legionarii -tin România 


Siau cu su flelul încărcat de 
bucurie citind cele două holă- 
râri ale Sf-lui Sinod din 10 
Martie 1937 şi din 11 Martie 
1937. 

Jost şi nu de muli, ho- 
tărări cari ne-au sbucuumal, 
nu ca legionuri cica [tomâni, 
după cum acestea din urmă 
ne inalţă ca Români, depăşind 
cu null calialea noastră de 
organizaţie legionară, Nu știu 
cine dinire imalții ncşiri Ie- 
rarhi, şi nu ştiu, dacă unul, 
doi sau trei, au determinat 
această istorică atitudine, dar 
ştiu că asemenea holărâri în 
lume au fos! loldeauna urmate 
de coaliții satanice, şi nu uoi 
fi eu, acela care trebue să îni- 
văţ Riserica, ce-trebue să fată 
în faţa unui atac Salanic, dar 
in calitatea. mea de soldat, a- 
celora ce uu pășit astfel nu 
pol să mu le strig: Inainie, 
căci veți birui. Pentrucă nea- 
mul vă susține şi vă urinează, 

Pentru mine nliludinea de 
acum, istorică a Bisericii- Or- 
todoze, este un începul de mă- 
vire, un începul de aliiudine 
de Împăral. Şi cred că este 
bine ca Orlodozia să şiie că 
cineva nu-i împăra!, pentrucă 
împărăţia de alături s'a dărâ- 
mal, ci întru câl are inimă de 
împăral, Simie puleri de Ins 
păral în inima sa şi ia holă- 
râri şi atitudini de Impăral. 

Am credința că în marea 
bhime a Orlodoziei, Biserica 
României, va juca cândva cel 
mai mare rol. În lume suni 
drumuri de saca şi drumuri 
de Împărat. Pe drumul de 
retiod şi fi lb neper= 

Cceplale mu i af 
niciodată. ja acest sau Dima 
cu folii și mai ales cei cew'au 
tăcut cînd Ia a avul alte alis 
ci Bei della primă pa 
de tm părăgieo 20 re pe drumul 

IT Cale cuiburile de legionari 
zi dacă aşi putea aşi indemna 
pe toți Românii din toate ora 
20 malitie politice, să citească 
a, două hotărâri ale Sj, Si 


apitanul. 


*7 


O 
CĂ 
92) 
O 
c 
= 
O) 
OD 
. 
xD 
O 
Y) 
S 
> 
d 
F 


e] 
cS 
Z3 
== 
c> 
= 

= 
= 
Sara 
rea 
> 
= 
= 
5 
d 
=) 
(a. ] : 
= 
>c3. 
% 
(1) 
La ] 
IS 
(1) 
E = 
Lo 


Bucureşti, 134 7 
arie 1287 
CORNELIU ZELEA CODREANU, 





CARTEA CĂPITANUL! 
CORNELIU ZELEA CODRI ANU 


Ce-au 

în afar 
i. dela războiu 
ouă zeci de ani, zboiu 
Este „cumeţara a fost furată şi săi 
a iu inlaunttul hotarelor, tajosită ţi 

Sepconsiderată în afara hotarelor. A 
Socul gol nu stă în picioare“. Be 
facut din România un sac gole se ie 
mai putea sta În picioare În faţa i 5 
mătăţii, care o judeco aşa cum 9 Ie e : 
„goala de avuţie, goală de autoritate, 
«goală de armată, £ 


credere | Ă i 
balisi să-i fie drog și mai cu seamă 


ui să-i tie frică de o asemenea fară ? 
Mişcarea Legionară, care A ata 
aou puls de viață folăuntrul crt că 
a reusit să schimbe părerea despre 
aeomul și țara românească. celor mat 
EA si celor Mai 
mari căpetenii de popoare și <- | 
azari şi mai puternice națiuni din / Spa 
halia, Germain, Portugalia ȘI Spâ- 
mia, ae cunosc dela moartea Îui Moţa 
«i Marin ca pe un popor de mare vi- 
4ejie și de mare conştiinţă naţională. 
Spusele noastre le intărim cu ceia 
ze a seris d-l lon Dragomir gazetar la 
„Liniversul“ la rubrica „Viu din Spania“. 
„Cu toate acestea, înaltul pezsonaj cu 
are stau de vorbă, îmi măr:nriseşte : 
— Dacă aveţi răbdare și mai puteţi 
aștepta câteva zile, sunt încredinţat că 
Selul Statului vă va primi. Dv. aveţi 
aţă de Excelenţa Sa cele mai bune 
gecomandaţii. . 
Sunţ;-cuvinte cărora nu le pricepeam 
taina, De aceea întreb: 
— Recomandaţii ?. Cari anume ? 
— Aţi fost legionar în Maroc și, 
mai ales, sunteţi român. 
— Excelența Sa are simpatii pentru 
somâni ? 
— Simpatii vădite[... Sângele celor 
doi legionari, — Moţa şi Marin, — 
morţi la Majadahonda la 33 lannarie, 
„este cea mai indestructibils pecetie care 
se poate pune pe legământul de Îrăție 
între Spaoia cea Nouă şi România cea 
Mare... Au mai trimis şi alte popoare 
fii buni cari au murit pentru nobila şi 
slânta noastră cauză, Nu știu dece însă 
dic-am deprins a socoti jertia români- 
dor drept cea mai curată şi cea mai 
„Dișcătoare,., Cunoaşteţi, desigur, para- 
Pola cu galbenul bogatului şi cu paraua 
văduvii. Ea ilustrează minunat gândul 
mostru... Dia alte părţi au venit să lupte 
ub steagul nostru mulţi; dela D-stră 
numai o mână de flăcăi, — un punazo 
de jovens. Au fost cei mai pițini şi în 
acelaș timp cei mai buni, In cartea de 
saw a Legiunii Străine, — destul de 
bogată în fapte eroice, — românii Moţa 
3i Maria sunt scriși la loc de seamă. 


oala de cinste, goala 


- "Ei au ştiat să lupte, dar mai ales, au 


Miut să moară,., Azi, când glorioasele 





facut legionarii 
a hotarelor româneşti 7? 


bandere au răgazul tailasului și al râs- 


colirii amintirilor, bătrânii legionari po- 
vestesc. celor mai tineri cu vocea vi- 
brândă intru respect şi admiraţie, cele 
mai frumoase fapte de arme ale cama-. 
sazilor de sltă dată. Și' atunci, nu se 
poate ca vreunul din ei să nu evoce 
pe cei dotromâni: „Era în 13 lanuarte, 
la Majadahonda.„“ 


————————>—— 


Mi-s ochii umezi de emoție și trebue 
să fac o sforțare spre a Ingâna timid +: 

> Va mulțumescl.. Cuvintele pe: 
cari mi le spuneţi atât de lrumos și, 
pe cari dia păcate ci nu voiu şti să 
le redaa tot atât de bine, vor (i ali- 
Bare şi încutrajare pentru tineretul ro- 
mânesc, care se sbuciumă prigonit: de: 
toţi, dar neclintit în convingerile sale; 
spre a sădi și la noi religia cea nout. 
a cinstei, a muncii şi sacxificiului total 
pentru binele obştesc“, ” 


—x— 


PREOŢI, INVĂŢĂTORI ŞI TĂRANI 


In Calendarul Legionarului din 1931 am găsit această scrisoare semnată de Căpt- 
tanui şi care e potrivită şi pentru vremea de acum ş! pe care o dăm mai jos: 


„Mă adresez acelora dintre D-vs, cari 
simţiți chemarea cea nouă a vremei, 
Acelora cari auziţi un geamăt surd ve- 
nind din adâncul pămâoatului Moldovei. 


_Nu mai este glas de partid politic, care 


să vă învrăjbcască frate cu frate şi care 
să vă promită în ajun de alegeri toate 


„bunătăţile de pe lume. 


Suat glasurile celor căzuţi pe câm- 
purile de bătaie, sunt glasuri cari vin 
din fundul cimitirelor. 

Varbesc ciolanele părinţilor şi vite- 
jilor noștri străbuni. Ne cheamă la u- 
nire întru apărarea cauzei creştine şi 
româneşti. 

Pentrucă ţara noastră se ailă la o 
mare răspântie. Îi bucata de pâine a 
copiilor noştri în joc, 

Știu, o mai spun aceasta și diferiți 
politiciani: țara este în mare primejdie 
atunci când ei nu sunt ja guvern ci ia 
opoziţie. Dar să se ştie : nu mă alipesc 
acestei acțiuni, pentrucă eu nu voesc 
să fac jocul nici unui partid polilic. Să 
mă reped contra liberalilor atunci când 
sunt ia guvern pentruca după dărâmare 
să vie țărăniștii, sau să mă reped azi 


„asupre țărăniştilor ca după ei să vină 
“ liberalii, „..lar ţara să rămână pe mai 


departe mulsă, inşelată şi ruinată, 

Politica mea este politică de inalt 
interes al Patriei şi al neamului meu 
românesc, Nu mă interesează cine este 
4 guvern pentrucă toți sunt la fel cu 
privire la idealul pe care îl urmăresc 
şi nu voi ataca niciun guvern oricare 
ar fi el, decât în clipa în care mi se 
va impiedica libera propagare a ideilor 
mele in contormitate cu dreptul pe care 
mi-l acordă Constituţia. 

E . 
s" 

Ce-i cu ara asta ? Ce are? E săracă ? 
N'are câmpuri și dealuri pline cu holde 
de aur? Nu are fier și cărbune şi mar- 
moră in măruntaele pământului? Nu 
pleacă în fiecare zi zeci de mii de va- 
goane de petrol peste hotare? Nu 
pleacă mii de vapoare încărcate cu 
lemnărie peste mări şi peate țări? Nu 
are oameni care muncesc dela răsăritul 
soarelui și până în noapte târziu? 

E săracă ? Nu! E suptă! 

Vorba poetului eare se plânge um- 
brei lui Ştefan-Cel-Mare: 


„Măria-Ta, la noi ta zădar ară plugul, 


- Căci holdelor noastre cu spicul de aur, 


Străinul ie fură belsusul”. 


Atât. Asupra acestui punct cred ex 
ne-am înţeles, 

Ce-i cu oamenii din țara asta de se 
mănâncă între ei ca niște câini? De 
nu-şi mai dau bună-ziua prin sat 7 De-și 
întorc spatele unul altuia chiar şi in 
Biserică în faţa Slântului Altar? Cine-s 
aceştia cari trag cu dinţii din Țară ca 
dintr'o bucată de găină friptă ? Oare 
n'or fi sosit vremurile din Evanghelie, 
cari spun: „se va ridica frate în con- 
fra fratelui şi copil în contra părinţilor"? 
-. Şi n'aţi văzut aceasta la alegeri, când 
rațe s'a bătut cu frate şi copil cu tatăl 
său? ..„Se împlinesc scripturile... Și 
spune în Evanghelie : atunci va fi sfâr- 
şitui lumei... ; 

Şi eu zic tălmăcind: atunci va fi 
sfârşitul neamului şi al Țărei aceleia, în 
care să vor intâmpla asemenea lucruri. 

Sfârşitul neamului românesc. latrarea 
lui în robia străinului. Ingenunchierea 
lui treptat, treptat, Şi stingerea lui, 

Deaceea: i 


Bărbaţi şi Femei, 


Câţi mai sunteţi în vigoare și mai 
puteți. să vă smulgeţi din mrejele morţii, 
ridicaţi-vă ca un singur om,,. Strigaţi 
în toate părțile: 

— Străinii ne-au copleșii. 

— Politica ne omoară. 

. . 
-- Voi Legionari, soldaţii org 
celei noui „Legiunea Arhanghelul Mi- 
hail“ să ştiţi şi să spuneţi tuturora cu 
tărie că misiunea organizaţiei noastre 
este: EA 

1. Să proclame România a Românilor, 

2, Să taie ghiarele jidanilor şi trompa 
cu care ne sug. Ă 

3, Să inhame la jug pe cămătari şi să 
tragă în țapă pe tâlharii banilor ţărei. 

4, Să trimeată la muncă pe toţi le- 
neşii din cafenele şi dia cluburi.” 

5. Să introducă în toate instituţiile 
din România, marile reforme de cinste, 
de ordine, de muncă şi de disciplină 
aşa cum Sa făcut în Italia şi Serbia, 

6. Să îngrijească ţara vindecată de 
Românul care a săngerat pe câmpurile 
de bătae, de orfani, de văduve şi in- 
valizi cari au ajuns străini în ţara lor 
şi fără de, dreptate şi cari nu mai au 
nici cui se plânge, 

7. Să facă dreptate Românului: în 
Țara lui, cum a spus Inaltul Patriarh 
Miroa Cristea”. 


L861 10NV__ NISIP DEE 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZEI.EA CODREANU 


LEGIONARI, | 
din ceruri, din închisori şi vouă celor liberi 
— CHRISIOS A INVIAT — | 
Corneliu Zelea Codreanu 


Când vin și pe ce cale vor veni Legio- 
Ja EC SR E SAE E EEE Ea 


narii la conducerea Țării Românești. 
E CARR RE RT AERIENE, (APERE i NARA SIE PERI, 


„Niciodată mişcarea legionară, pentru a birui nu va re- 
curge la „ideia de compiot“ sau, „Lovitură de stat”. 

Consider aceasta o prostie. Mişcarea legionară. nu poate 
birui decât odată cu rsăârârgiren unui procva intari de. CimRe 
plini a WNaliunei Pomtne. Când ecest proces va cuprinde 
pe majoritatea Românilor, si se va desăvârși, biruința va 
veni atunci automat: fără comploturi și fără lovituri de stat. 

Biruinţa pe care noi o așteptăm în modul acesta, esie 
atât de mare, atât de luminoasă, încât niciodală nu vom ad- 
mite ca să fie Inlocultă cu o biruinţă ieftină și trecăloare, 
născută din complot sau lovitură de stat. 

*; Lun Circ, 5% semnată de Câpitan. 


n pd ERE, 
IN 7 Serie e 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 








zi tinerii din alle partide po- 
litice, din orice partid polilic 
peniru a beneficia de apa 
mârii sau de aerul muntelui, 
dar cu condilia de u se au 
pune almosferii și disciplinei 
miscârii legionare. 

Taherile me deathid la 10 
Iuliu, 

interdicții: Sunt interzise 
compleii : 

1, Cămăgule verzi (Jiecure 
ipi poale Jace cămășialbe sau 
de altă culoare), 

2, Cântecele în trenuri aau 
pe drum. 


Fiţi cu gândul la sfântul mor- 
mânt, care a sfinţit toată generaţia 
noastră de luptători, prin sângele 
lui Moţa şi Marin, cu gândul la cei 
ce mor sub pământ, sub asupriri 
nedrepte. 

Faceţi-vă cu bărbăţie toate so- 
cotelile interioare şi păşiţi cu 
hotărâre în decada decisivă 


a luptei legionare. Aceşti zece ani | 


| ce vin vor mai vedea asupriri şi 
morminte de ale noastre, dar vor 
vedea şi pa toți vrăjmaşii noştri 
| înfrânți şi toata uneitirilor lor, 


sfărâmate. Aceşti zeca ani ce vin 
! vor vedea lupta decisivă, vor 
vedea pe legionari învingând. În- 
vingând şi risipind trufaşele puteri 
întunecate da astăzi. Invingând şi 
punând temelia nouă neamului 


stru. 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Excursii : Indemn restul 
de legionari să organizeze pe 
judele Sau comune, excursii 
in munți sau în alle locuri 
Jrumoase. Aceste excursii în 
grup mare se pol face eflin, 

log ca aceale grupuri să 
fie prelutlindeni exemple de 
ordine, cinsle,. lăcere, bună 
cuviință, armonie, 

Corneliu Z. Codreanu 


„Să faci, Câpitane, 
o ţară ca soarele 
sfânt de pe cer”! 


LEGIONAR, 


Nu vei sărbători această zi da 24 
lunile 1937 nici în cântece, nici cu. 
şampanie, nici cu banchete, nici cu 
serbări — cunoscutale serbări come- 
morative — şi nici cu discursuri mari, 
umtlata şi goale, | 

De vai fi profesor universitar sau - 
muncitor cu braţele, de vai fi preot 

| sau învățător da sat, de vei fi comer- 
ciant sau meserias, de vei fi țăran cu 
plugul în bătătură sau cioban la turma 
de oi, de vei fi tată sau soţ, iar tu 
mamă sau soţie, fă-ţi datoria în 
Ziua acesta către ai tăi şi către neam... 

Fii corect, fii drept, fii curat, fil | 
voios, aşa cum ai dori tu să fie şi 
să-şi facă datoria flecare român ÎN 
patria sa legionară. E 


CORNELIU ZELEA CODREANU. 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConRneuu ZELEA CobREanu 


După 10 ani 


Peste câteva zile, joi 24 Iunie 1937, se împlinesc 10 ani de 
când a luat ființă mişcarea legionară. 

Am plecat alături de Mcţa şi încă de 3. In loial am fost 
cinci. Din primul moment me-au acoperit toate insulteie. am 
primil apoi palme şi loviuri, «-tuiură după iabitură ne-au 0res- 
tat fețele şi framţile, închisorule ne-au supt oasele, am fost con- 
dammaţi la moarte în gândul vrăşmaşilor noşiri ; iar, de câtva 
ani, Suntem obiectul tuturor unellirilor întunecate. hRăzboiu de 
nimicire dus ceas cu ceas. -Pentiu or, nici 0 milă A Fă 
din mila lui Dumnezeu şi din vârful săbiei noastre |. 

Trăim şi azi din ele şi vom trăi deapururi. 

Am răbdat şi am răspuns năprasnic, 

P.9.9.9.9.9.9 

Şi acum, la zece ani, când vom Ji făcut bilanțul acestor u- 
neltiri, acestor chinuri, acestor ummnilințe, acestor încercări de 
nisicire, ne vom întoarce palru din cei cinci dela începul şi 
vom spune vrăjmaşilor noştri : 

In zece ani rezultatul uneltirilor uoastre este acesla: 

Suntem un milion! 

Un milion de suflele de femei, de copii, de bărbaţi şi bătrâni, 
cari au credinţă nouă, cari trăesc, cari luptă. cari jerlfesc sub 
steag legionar, cari așteaptă România legionară şi cred întrânsa, 

Unde vă este biruința ? Şi unde va fi biruința ? Căci dacă 
n'aţi putul nimici cinci, cum veţi mai putea nimici de două 
sute ue mii de ori câle cinci ?. 

XAXĂAXĂ 
PE acum, mă îndrepl către voi, dragi camarazi de eri şi de 

) 

Fiţi cu gândul la efântul mormânt, care a sfinţii toată ge- 
nerația noastră de luptători, prin sângele lui Moţa şi Marin, - 
cu gândul ia cei ce mor sub pământ, sub asupriri nedrepte. 

Zaceţi-vă cu bărbăţie toale socotelile interioare şi păşili cu : 
holărâre în decada decisivă a juplei legionare. Aceşti zece ani 
ac pn at cot vedea asupriri şi morminte de ale oare ati 

ve i pe Ă : is i înți şi a ui 
maliirile 107 prău Că oi vrăjimagii noştri înfrânți şi 

Aceșli zece ani ce vin vor vedea lupia decisivă, vor vede 
pe legionari învingând. Invingânu şi risipind irufaşele pule?t * 


tmMunecale de astăzi. i a şi â temelie nouă nea- 
gi ini 1. Invingânăd și punând temeli | 


Legionar, 

„Nu vei sărbători această zi de 24 lunie 1937 mici în cântece, 
nici cu şampanie, nici cu banchele, nici cu serbări — CUnOB" 
Culele aerbări comemorative — şi nici cu Qiscursuri mari, UM- 
late şi goale. 

„De vei fi profesor univerditar sau muncilor cu brațele, de 
vei Ji preot sau învățător de sat, de vei Ji comercianti sau ME” 
seriagi, de vei fi ţăran eu plugul în bătătură sau cioban 13 
turma de oi, de vei fi tată sau saj, iar lu, mamă aau 8016 
fă-ți datoria în eiua aceasta către ai lăi și către neam. Ă 

Fii corect; Fii drept; Fii curat; Fl votoa, aşa cum ai d07% 
iu să fie şi să-și facă datoria fiecare Somân, în Palria 84 I* 


ră, 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





La 
cn 
a 
pn] 
i 
=) 
Z 
< 


* 

















CONNELIU ZELEA CORMEANU 









ANUL 1937 


570 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





Mișcarea legionară va da muncitorimii mai mult decât 
un program neîmplinit, mai mult decât o pâine maialbă, 
mai mult decât un pat mai bun într'o casă sănătoasă. 


Ea va da muncitorimii dis piu! de a se simţi stăpână 
peste ţară, deopotrivă cu toţi ceilalți Români. 

Ea va putea păși pe Calea Victoriei cu pas de stă- 
pân, iar nu de rob. 

Pentru prima dată muncitorul va simți senzaţia, bu- 
curia, mândria de a fi stăpân, De a fi stăpânulţării lui, 

Faţă de aceste to ate, celelalte chestiuni interesează 
prea puțin. 


_Pentru că muncitorul stăpân își va avea legile, orga- 
nizarea în Stat și soarta, pe care singur şi le va face 
cu mână, cu cap și cu conștiință de stăpân. 


_Corneliu Z. Codreanu 





CARTEA CĂPITANULUI 
Liv ZELEA CODREANU 


CoRNE 




















ĂPITANULU, 


CaRrEa C 


LEA CobnEAny 


LIU ZE 


CoRnNE 


















enţă 


alese 


donv 





APITANULUI 


G 


CARTEA 


ru ZELEA CODREANU 


ORNEL 


C 











4 
ş 


tacuzina ne n 


D. Generali Can 





D= 
[aa] 
a 
[fi 
_ 
» 
Z 
< 


DD iai 


TITI 000 
aia n IP ie 


iti 


CARTEA CĂPITANULUy, 
CORNELIU ZELEA CobaiAny 


D. General Cantacuzino-Grănicerul 
trimite ienionariior un emoţiocant ordin 


de zi depe patul suferințelor 


LEGIONARI, 


Mă lupt cu moartea. Nu 
mă las. Cred că voiu sur- 
monta toate obstacolele 
pentru a învinge, dar am 


i, lnostru. 


(/////Ș// 
pc . 


ta, tas pe Clime, seful mun 
citorilor și Vice-preşedin- 


tele “pastidutui să-mi țină 
locul. Stiu, că e nevoe de 
pregătirea , Cumnaniej e- 


tele ce. vor veni pân 


General CA 


lectorăle, i, de, atâtea for:|. 


Ă 
malități migăloase pe care 
eu nu le pot îndeplini din, 
locul în care sunt, i 

Vă cer credință, unire; 
perseverenţă şi ascultare 
deplină faţă de Căpitanul 


Vă urez biruință în lupta 
electorală si în toate lupi 


SĂ 


biruința cea mare. - 
Trăiască Legiunea. - 

NTACUZINO . 

„Predeal, Duminică. . *" E 

22 August 1997 O e că 





CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


Ap AI e" 


LEGI 1ANV |! 


| 1. Partidul „Totul pentru: Ţară“ va lua 

parte la lupta electorală în viitoarele a- 

egeri. 

| 1. Partidul „Totul pentru Țară“ va în- 

Cerca restabilirea unor raporturi de bună 

Vecinătate şi de pace cu toate gruparile 

politice din România. 

„AI. in consecinţă in toată propaganda 
lectorală partitul „Totul pentru Ţară“ nu 
a aduce nici o insultă şi nici o ofensa 
re-unui adversar sau vre-uncei grupări 
Olitice adverse. 


m 


te patratul cu două puncte în mijloc. 


Semnul cu care i 


"| mergem in alegeri 




















ANUL 1937 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 














LE61 1ANV 

















D= 
cn 
[oa] 
[sf] 
[ce] 
[2] 
Z 
< 


ii 


a 


Ze 


ip 


4) 


JI 


DP 


Sr 


PP e 


CARTEA CĂPITANULUI 


CoRNELIU ZELEA CopREAN 


Spre a nu se mai greşi! 


Căpitanul a hotărăt, ca legionarii să 
meargă la alegerile generale ce vor 
veni, Și penirucă pe ici, pe colo auin- 
cepul măsurile abuzive, iar opoziția, 
care se pregăieşie să vină la putere 
a începu să se uile cam urât la pre- 
găltirile legionarilor, e bine să reamin- 
tim câte ceva din trecul spre a nu se 
mai greşi. 

Și amintim lucruri trecute, fiindcă 
unul dintre şefii unui partid democrat, 
deci partid al tuturor libertăților s'a 
şi plâns M. S. Regelui printr'o tele- 
gramă, că legionarii au mers in marș 
prin satul lui, 


-- --Care-partid-politie ma ținut să de- .. 


fileze prin Bucureşti ? şi nimeni n'a luat 
nici o măsură şi nimeni nu s'a plâns, 
că dece nu s'au lua! măsuri! 

Singur D-l Prof. Iorga a sezizat 
marea contradicție din capul şi inima 
oamenilor politici. 

Cer libertate de acțiune, dar numai 
pentru ei, se supără impotriva măsu- 
rilor excepționale câna li se aplică lor 
şi protestează şi se plâng că nu se pun 
in lanțuri şi nu sunt opriţi legionarii, 
când işi manifestă crezul lor, deşi se 
folosesc de aceleași căi legale, de care 
se folosesc toale organizațiile politice 
din țară. i 

Și doar legionarii au pornit la ale- 
geri cu gând de pace și bună vecină- 
tate, peniru ca să nu se mai întâmple 
ce s'a intâmplat şi să fie bine în țară. 
- „indreptarea“ din 12 D-brie 1933 
scrie : 

„A se închide uşile Parlamen- 
tului formațiunei intitutată „Garda 
de fivr“, este a-i se indica, în mod 
oficial, că singura cale ce-i rămâne 
deschisă pentru a lupta este strada 
și demonstrațiile turbulente.. Din 


1 alegeri! 


lentru Ţară“ va lua 


ală în viitoarele a- 


»entru Țară“ va în- 
»r raporturi de bună 
cu toate grupările 


î toată propagânda 
bitul pentru Ţară” nu 


tă si nici o ofensă 


acest punel de vedere guvernul... face 
o mare și neiertată greşeală, penirucă 
dizolvarea organizaţiei lui Corneliu 
Zelea Codreanu şi arestarea câtorva 
conducători din provincie nu va patea' 
duce la desființarea definitivă a unei 
formațiuni politice care, la ultimile 
alegeri legislalive, a numărat peste 
150000 de voturi, iar acţiunea parla- 
mentară a gardiştilor a fost departe de 
a fi socotită ca tulburătoare a ordinei 
in sal. 4 

În fine măsura luată in loc să-şi 
ajungă scopul, va intări şi mai mult 
curentul acestei grupări, căci elementele 
tinere care. o formează, capabile dej 
sacrificiu, vor şii să o suporie băr- 
băteşte“. 


nUniversul“: „O măsură greşită san 
pripită, căutând să suprime o idee sau 
un curent politic cinstit, nu poate duce 
la un rezultat bun. Mai curând sau 
mai târziu adevărul işi va face loc şi 
dacă la baza org. „Garda de fier“ 
este adevărul naționalist cinstit, cu toate 
măsurile luate contra lui, el nu va in” 
târzia să iriumfe, căci prea a fost 
mult timp şi de oricine pălmnit senti- 
mentul național în fara noastră. Vom 
trăi şi vom vedea“, 


„Cuvântul“: „A lua unor cetățeni 
dreptul de a candida, a-i deposeda ast- 
fel prin simplu ucaz ministerial de drep- 
lurile lor cetăfeneşti elementare, este 
un act de aşa provocatoare siluire a 
dreptului şi a ordinii legale, că ne in- 
doim de posibilitatea aplicării acestor 
fantastice interdicții de câtre organele 
juridice menite să le execute, 


A face dintr'o mişcare vizibilă şi 


controlabilă, cu irezistibile repercusiuni 
în masele populare, o acțiane total clan- 
destină şi conspiraloare, inseamnă cea 
mai criminală semănare oficială de 


“dezordini... 


„+ adevăral' că: Legionariiau făcut 


;uz de arme, când au. fost prouocați şi 


au ieşit din lege atanci când guvernul 
a ieşi! din lege“. 

„Drum nou“. Gr. Forfa scria : 

Mărturisim că, dintre loate .organi- 
zările noasire politice, și mai mari şi 
mai mici şi mai bune şi mai rele, „Garda 
de fier“ cuprindea în unanimitate, nu- 
mai oameni cinstiți și namai ocrheni 
in stare să sufere penira aa: idedlu." 

Așa: scriau ziarele acum câțiva ani 


| şi toata cele scrise -atanci, cu multă 


dreptate, adevăr şi bană jaddacată, şi 
“sar putea acrie' şi alriga::in u- 


„_ reehi celor. cari indapreac lucrurile 


ile și 
ă priceapă că aceleaşi greşeli 
onsicințe, i i 


U 








CARTEA CĂPITANULUI 
"CORNELIU ZELEA CODREANU 


[i 


> 
A 
a 
= 
[37] 
9 
(PY) 
N 


Legionari din toată țara! 


Cu inima încărcată de dureri vă anunţ: 

GENERALUL CANTACUZINO-GRANICERUL, preșe.: 
lintele partidului „Totul pentru țară“ a murit, 

E! s'a stins astăzi, Sâmbătă ora 5 dimineaţa, trimi- 
ându-vă tuturora salutul său plin de iubire şi de în- 
lemnuri în iupte. Facaţi rugăciuni în toate bisericele 
entru odihna sutitetului său de viteaz. 


CORNELIU 1ELEA CODREANU 





DN 
Lai 
[ei] 
pr) 
= 
ja) 
Z 

< 


CARTEA CĂPITANULU; 
CoRnELIU ZELEA CODREANy 


EDIŢIE SPECIALA ucizi 


ZraR LIDEN DE LYPTA Si DOCTIIMA PONAN EAI CA 
ara: 


| i Bu E Bun NA Vsriae: i 


Î Generalul | 


ul ino-Uranicerul 
A MURIT 


Ai dimineață a încetat din viaţă 
ui Generalul Erou CANTACUZINO- 
GRANICERUL. - 


0. Corneliu 1. (odieanu a adresat leaionaritor. 
toarele: 


„Legionari din toată țara! 
„__ Genera.ul Gantacuzino-Grănicerul, preşedintele partidului 
Totul pentru țară“ a murit. 
El sastins astăzi, Sâmbătă ora 5 dimineață, trimițându-vă E 
e batarora salutul său plin de iubire și îndemnuri la iuptă- 


A „Faceţi rugăciuni în toate bisericile pentru adus s 
ui său de viteaz” 
a 5 Oceania” 937 








CARTEA CăPI 


ANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


ANUL _|-, NO. 189 


Olreatoni i 


BUNA 


254 


Redactia 


L7DEN DE 


și Admininteatia: 





8 pagini 5 iei 


VESTIRE 


GYPVA si DOCTIINA DONANEAICA 


Aomiamuația ta 


ABONAMENTE: 


scu 
ORAQ0Ş PAOTOPOPĂ 
70.MA VLADESCU 


auvunașr: 
Mulevartu! Minabala 12, etaj ui. 
ee 


TEcEFOANA | bumeua vedacpe.,,, Uau 


ere 


GENERALUL | lmpărat al Viteiiei 


Pa penerel „N nat 
= alb, deo e 
u tucina strătuitori — înobi 
sib, nai pot prlvli . 


orbitoare cu onoarea ne 


seal noobișnuiţi cu acost 


4 ubueibor “eu sczpacait apă?â- 
tun m Minte (rue, cubaeitor 
prim urtuntari de anage hu Bea” 

1 bmuh ae straveche națutiiae geto 


—Foşu, ca sângelo Care bimbaliacană vitejia, carao- [on ma m Maznratulgr, uriasul 


taristiea de nedemn 


'4rumul do 
|” jatie pânăn clipa morții. 


i a numolul lui 
oa singate pe oare și l-a sevaet Ja apărarea 

i caro ore pala în prioo oi 
Antenei Fe, vitoJia nossemuită și no 


Istorioy roșu 
îrivi, ca 

săi vorso m 
losminţită nloio- 


— Galben ca aerul de proţi palbon ca surul care 
nu so strică și na mrginește, ca etrul chirita ile venea 


fatresgă. 


MXU, Dosevâgti, 


La catafalcul 


Se dau și seu srunp prize, răpet 
își e beata nemiloasă, cate fa chin 
stitmale zece lună ele olaț cale be: 
mamale. — a prieit moartea cu smiat: 
te. cata când La venit execu! a fica 
umnul erucri și e murit ca alde și ca 
ps 

Set prin naştere pi senilaente, ese: 
lui Contanatne e adut înrușirile crle, 
mal aleea : o inteligenţă ole și originală, 
an mllet otiear. e energia nroteriiă, en 
nracter de tmoea 

Un om imireg ca sMânaut, ru maniler 
az? Modente. care imtzătisaar zaruri 
ginere: pi 3 vupariri era mt 
TU lndâmpine malia fraalifi mul ca. 
mamă că nici ma a chalat ca să În o 
cslracă 

In langa lut cara ce râsbuil aproa- 
pat 
vokame,, aesedinad acea independentă 
ars fort atât 


"antacurino 
demascal pe matorut „At | 
atuzgnd de lapiul ea fa: 
prapetiie de consti, IN 
ina, ca totul peirnumice 

datelor ostațerti ateibuinău-ți rolmt 

de intro 

Meând pre: pi 

dimcă na, materii rapilanului 4 ata 

enatne, îcrând mână în mână cu îl 

me am Ji Leni Umpodteaţi bn aețlanvi 


G. CLIME 


unui prieten 


de GENERAL MORUZI 


noastră de fusţe oculte, ştirea română 
ar în la mcatiis fa 1917 de repinea, ce 
un colone? aa dezerieze la inamic 

fa trelerarea râsbotului pneratul 
Cantacurina 78 gâsit tn eiemrial du; 
a îupiai uteganle ce grăniceri înt pa 
aalea tltuial, unde ranit de e 


"ml, Geneta) 
1 Ghesegbe răi 
Iul e furt în toată vinţa lar pă 
| mănwnsca tn uJevărat /mpdrst 
al îmtepei 

lu apatnrra vwvarei 

ăţiv ve zărmbit mori 
cărate dueluri, vaz în războiul 
oatru vel nare a printe de 
piept, qi vu muturetmv cum o'8 
mai fust aculurată revelată! Bi 
aceasta aumai pebirură pricaej” 
duia vrața, viitorul si destinul pa- 
ma runiargti. 


pe neattatul | 


apotaeie Sate aaprctul alu 
10. zenetalui ('antacuzire adr 

oimimă amjitoare. în 4912, luptanerăe 

atătari la nur, adam 

same nat, câtărelt pe ate 


mânia ta Oarpii pi cu tari 

och, Cantamarina arate că a perdu 
3vo0 de oameni, tineti, frumoşi şi dar 
nici de otaşa; era ca atat mai mânu, 
ce cât preodagae neteupta atacului, dar 
nu fuatoe asculti 

Hanaf ototeni, e 

caracteriza 


au pe plec, dat pentru cine îi câ 
titan stima şi prietenia vre sigur ce 


| ataca 


Due ex sine Inwuă, 

noi seria pe 

ră la faimosul procee ai lgtenariler 

cerute ca să [te chemat ca informalor 

în timpel deperiilei male. la a Intre 
or, am dat 

vaspansul că semrrilut Contscustno 6 

ore uemtumentul omaarey deadeitat la 


(Continuarea in pag. L-a) 





0 mare guergie sa stins, dar 
sa nascut 0 pildă mare 


Amintitite mele capre Gene: 
ui ai t vechl 
Ele me leagă do va incident de a- 
caza treizeci și doi de ani, pe 
căad eram doceat la Univezeiiu» 
fre sa 
eva, care mă lin departe, 
(inta o scriscare iafari: 


tzala, | dreptul la 


frica de Dumnezeu dar fir 
frică da moarte, 

ȘI toţ atât de lirese „green 
faaeme pesta! maloralaj Zid 
Cantacuzino, când pritalne ză e 
sate po tă pe catel vedea 
întâia cară în viață, das care, 
volad săi apere onoares, aroa 
torul eavalereae 
si aliui om de onoare, tnt spa 

eat ma ajutorol 
cary Generelaj i 


pe perit 
Ricsbe Li ânt ogionarilar bnaliil 
stemei 


| 


Cina bare ca bătria să şi! 


muii și arme să pă caute, aţa space atatal ranit de 


“3 Iraziea ilor ÎN). |peale veacuri. 
morgeau În moare, 


Mimoren Ingioaară nu la 
chutat, a venit siaguz trimae 
de Duuinezeu 

Ganoralu) Cantacuzino e adaş 
unoe linori singuratiti și iapi. 
lati de o lairează lame. e im. 

tare care nu le renia de 
jnicăiari, 

E) lea dat logtonaziloe a. 
vul semna valida pipe irc 


op. 
Pa General lam văzut cea 
= [uln urmă cară în săptămâna 
morții, În văptămâna ascazalm 
aiş Ioi. 
Ca Tisuflerea AU. ce sobsa 
alăcșită, vorbea dosare Cornelta 


si lui și despre 
[e Wide pasii spte viitor 


Petra zi petrom € 


lui 
Peateu a spâla obrazul jar, La un csureure al lui tratam leg 
[să] fobeanoă pentru fetei 


de ruziuea atobuscării, ÎAţită ca 
sa 
N ce o 

sehigă «le obuz 2 luat uti «chiu 
în acela timp, pentru a pă 
ae pe vacalu Imbogătiri rs 
mn. a arătat vitejia di L(] 


inrhinai averea pe ekacul acra. i 


lar raztonului sfat al Neamului! | 


Mar npă răzbună, văzând +5 
Sete continuă s fi pnincydunuă. 
acela cult al vitejiei 4 arătat 
calea spre Legiunea infrunlătua- 
re a tutotur pritmeydiulur. Spre 
tiueretul hotărtt să deiz piept cu 
mnariea. înira apărarea Neama- 
bas. Aser. În fenote, e br Iueul 
Lai 


Marele bătrân 


Şi mu uita să azalutcaacă ca 
multi bunătate de xtrăduințele 
color ce seria scoată (oala zo- 
Botmit 1 poltae vorta 

ar du ax vori Di 
terile ii MAE a ta P* 

Se lupta să alăbânească ca- 
vântul . 

Să mal proieciata în afară 
ceva — incă cata — din focul 
și dia lumina sullstului lai (a: 
zoultos pe caco trupa istorii na 
mai aa În ațare d) coprindi 
i că-l păstreze 

Aceaztă bătălie a fost singura 
pe caro a pierdute. 


Gonoralai Camtacariao a tn | Ci 


chinat peuira înilia cară atea. 
gal pa care-l ținaze veșnic sas 


Ca aate o asi lnsinta Volvo: 
dul Gerhua-seb sidurite Via 


Vuzzzcu a sulerit zizmbiad e 
i vatepe xetină toat muzena și 
i cbiuunle inchiuni pi ale prize 

netor! . 

Lavoicr fard teamă și lâră 
1 pată al Sfinuei Cruca a imitat dia 
i mala arrasta in slujba Marelui 
; Aehoatratey al Cerunlor, va 
cootiuua cantea și Vânta "lujbi 
In verii vecular. 

Vaz io Bunvânia Laponară din 
generaţie îo generație se ve po- 
| veats drapre marele General Gră- 
Dicer prib ste de ani: 

A Înst orlată un împărat a) 
vitejiei. 


10N ZELEA CODAEANV 





[a pasate A co] 

roaul <a ta ca: 

dropia enaetia zid pat 
în zilele noastra străncpotal 

oa Grăniceral laptător 

pentea graniţi drepte şi 

uatul lupfător pentra aşezările 

drapte ala peamalai, 





fin e viaţă ce mereu si bucuria, = 
j= dl Ci parta (e priveăgtm mase 





iii 


pană în tăclatrie de mtiaţii săi și 
temut de dusmanl ca nimeni alta 


mandani! sr2p troll de ai lor și 
tahiy de dasmaa. — Trecea dela 
prâpsdul luplelor, prin calvarai 
trazveii srozava prin incmelirile 


le potrivă tări tramA. ineruntare si 
vrihasi. 
Ma apropiat apol de al eu evla. farusalul. 


văi sfâtiaimacă — descins și fi 
mdavârot ostaș şi un adevărat bone. 
Genereiul Contacuzino nos mritat cit de 


TRAIAN Pa LEA) 
Totem saivardtar 


Un viteaz 
de GENERAL GR. CONSTANDACHE 


DIA ue anzias i 00% ee tă 43 Daesa, CADĂ boltă pă- 
caruta, faza pridacă. cetricală,! Cuzzata:e qi permaivi. demeta du 
ars | rudei v fleart cxixtra e era 

| Na) aetei m cra 


eh: oc. pentru A 
1. poate sdegura ist cpt 


ii 


i 
seraui HI: 
ni i 
[24] Ai 
Ein 
fetniee? 


i 
ş 





i 
4 
ini 


“fe 
ri 


pă: 

|: 
z 

3 

â 

îs 

4 

Li 


Aşa lam cunoscul... 


de DAN RADULEBCU 
Lam codoicat fa rătat lnăte, Venim ma tina e veaivetață 
| 


Li 


Goi, întrun rea 
Mnlult de 


. 
| 


ş 
i 


tate vreme când, vai, stiți ee.| 


ki: 
pe 
si 
ir 
AI) 


EgEt 
st EE 
- 
î 
ji 


S ale 
visa şi 

“Cutu sa paine desele în Paine ce-| 
minte impreaia mea darahiiă şi ie! 


fioasă? 


ie mare de ridleare torerăsta și mafia | 
Namat la ziua când Destinul ei i, repare nserăntă ei mat [tn 


creşte izbânda eamslai asuprea 


lat însuzi ln foroia de strălacirei pană 


agnmină, nota! atunci e va 
tmțelago ce a însemnat aceai Ace 
antacuzin care a altoit cu alto 
doranase arborele verde 

2% cuprindă toată sarea 

nisaăcă 


MIHAIL MANOILESOU 

















0, şroneral la mase 


(n cure mon apirea!, emotional, e 
eupriie, mi-a fost tromă cd mn col 
putra afta locul precie undr vtr: 
tea și începe «pretul 
După ce am demite 


tel. Sieteta lor talăjigore, în Are 
tt infrâng orice ventimenl, e de 
june ca 06 popoare pante agină| 


"|n eiiva când 1atăi săa, 


pe Susai 
arma să dea Moziaziei pe 
cartare Berhaa-Vod 
Da sal lacolo locepe 
par româor; - ei 
«Bitula ni 
Lai 


dona! 


astă, 

Sorbaa: e dsajane 
tra pambntanira — inta Ser 
ina Veenod. Pra araeșii aomiuis 
în ine direct basbiaaci, — prin 
beorgha, fiat îmi Barban și “aa 
a Craiova, Toma. fiai  acmm'ula, 
Metal. Ghmomeba, oa ai doilea 
Obaorzbe și 


are 

Ar trebuii tou să popuseax 9 PD 
penizo a sroca fica impresi 
aaa a lagiteralui lea Caui 
ziso, tatăl meeralolui și 
meu. Caci dela ei a moțiasit su 
malul Ghzotube Caniacatino deviata 

. ea reni 


deosabiada:i 
Vesrtgti. 

tnsinarul lnen. Cantarailne 42 
paocut To: refSPatTL 100 D818 | 
Ob, Ca 
casta, ardea co Bâsa lei. lo Piata 
Ploentilor. Rezulamenial Oegenia 


| tapt pentra care i sia ficat onoarnă 


sjobre 

ale, fini vostitatai Mibali Baitaoo| 
gta. Aodreale, aste ca) care spriJină, 
ln Poarta, în 150, enoăldatara la 
Mihai Piveazol, EI mata primul Com 
tucatin care vine în Tara llonk 
mască și lot pe el îl oamete Mr 
sa! fn locataaeoța de trei, dopk ca: 


acazinii, de 


Cani - 
sâroi uuohmă diirrale încă în pls 
vtirea Boager sade n feri ucis au: 
valente. și e eleni eâsitoria ee Fie 

dea îni Rola fataa Yepod. 


apei neindeplivita eoodamnsri la 
tsoarta, Atudiind loginoria la Paris 
vero abaulcenta veatita «tote Caa- 
tale, limo Cantacuzino cala Lat 
inţ stela 1877, imginer— 
est ai Primăriei Bucmeegii, Îi 
pate ca ofițer de sote le riboiu 


zăsbol aste prolosor le scoala 90 
Vtebaica. Nmatiatacoi tasă de cea 
Ilearile poribile în cadrul atatalul 
dermistontaza, pe în IMA dla tos 
te fooetiile sale și Lai Înompe 49 
tivilatea de comiroetiual da ea) fe-| 
rată, EX consiruegia saltul linia 
Iagi-Doreke) «! mal alea ilaia câre 
vria indrănocale ei e uimit o. ip: 
ca vre, Calscatueeti— Bo! 
delai, pria datflvei ateopi să Oite: 
1nă. în ecelan tiarp tn cate căata să, 


în miltocul lonle narilor sa 


tiandurite ce urnrază au foii 
storut «Bune Vestire 
+ pe frontul îmi 


Pe o dâră de lumină pt 
acolo unde sânacle crăstin 
tru teoca. 

Spustam copiii 

do vasboinlui | 

beau 

cu D-zeu să nu lo 
tii și a chinurilor, 

Suportră comdul 


+mdo conşciența 
Cum să nu fiu plin 
«ă scriu azi, asa cuvinto! 
“Tot po o dâră de 
şi un neam Întrea: 
Vasilo Marin morti De 
Patria crastină 
Ați vănut cum 
Um singur 
eul sentiment do niotate 
foe cinci întorgi în vint 
sierii în loc de două. 
Mă_descopie 
die 
men) do onoare 
GEN 


ceonteitras 
ml 


satle) la înzesiearca H+ 
tanda ci ipdoaleia romb 
ierea ori: 


până 
bătrânoțelor malo 
si de cu 


vator, 
fazat însă 
elitico «i a ai 

Plai dăuna Baie ai se 
pei NI ii 

sl Georghe Cantcanian [evita oloenirile cu șii Pe piaglita 

oc liei oomomorativo pe Protiloază 
pelma bariă: 4 

Dooă bhtălia dela Sibiu, s0b Pre 
stonea diviziilor geritabe 
nontte, ar Dalia pombng se Potrare 
Luiwastedrond, În 1tăt revine în “fiteal Oitatul, 1 moatotole 
fară ai tat treia lloevă lo aSfinj etilice ju cara teuragirea ameniată 
Oheorgie. Urmeauă apoi Scoala Mi: |*4 deviat desordomată. reeimental 
taca dela Cralova i Geoala prepă-|1 Grhoioari, cete relnas cu îl 
titpare de Olari de Inlanterie. dela 


Nâreut în viva de Crăciun, 23 be- 

, Gheorohi 
Cantonul 4 petrece acolo copl- 
taria, ermând curuurile Horului 


1 Sora — orta Co 
până ta dalileal Oita 
jocateoloalol Dent 


ala 
tei ezreatt mtitvaca 
4 imorederea de cara ee bupara dia 
Muriea seoaralutal-aroa Predette 
Pa eat pase fa ardeal toat bin0 
atarii de urmilorol 
ee 


sectorul, oând ab 
eJiterii uperleri in Brad. 
Data 22.15.16 ora 11.45 


Locul de plecare Brexoiu 
Comand, Corpului | Armată 


publicate de Gen: 
ta omintirza muri 
mtap-rai ai Spaniei. 


jocat-am opt din 
ta 
loci miei coi aștaapti, «el 


si mă tomeam, 
doa otolimea 


vespingo ci 
do mândrie când 


tumină core a 
no.om întors C 
câmnul de 


te 
va fi 


proaspăt | Dealul Plen și 


[e 


cratui Gh. 
ji rmolea o ivi Me fi 


Bucuresti 


esto din belea pen 


» 


[A 
vaită în 


onuntsmul: 
copiii mă tac 


minunbt o iun? 
u tone Mota 
onoare pentru 


ou forst peimiti! 
cuvânt mm do 


eotă de covErțito” 


spus 
5: Na este vina co 


orastină. 
dacă mam oda 


in fata lor și mâne 
că mă afle printre 99 
PA 


ERAL de ee TIGUZINO-GRANICERUL 


ă le Grablegti 
In pedee că lucrările lupă 

cutate sub conducerea Do. di- 

rectă și în 

vistemului 

stă zonă este [ăcul În 

destul de bune de Do, vă 


ta dir 


fnsăr- 
aceatei 


[2 "vor Îi superiori În fi 

lo veli supune măsurile pe care 

tn credeți dv, 3 trebuese luato 

şi lo veți arăta că aveţi ordiant 

do s condace de, direct 

zazoa serviciului, 

puodare. 
Comand. Corp! Armată 
(na), General Praporaeace 


Și 
pe a dv. Tir 


1818 trontel nostra « 
ina pe Carpati 


patat man 
numai graţie tag 
maotalai ini Cantacualao-Orănice- 
“al. A doon bateli: «Corali» 


Rânit pe front 


eptambele 1956, în 
Oh Cantacuzino în brute de 3 ant ej 

rind mubtocooneni în caul IM! 
sata reporitrei la Batolioml 2 VA 
mători, în compania Pelnţului do: 
tenitor Perdinand. Lovolenani după 


XNAME ORDIN DE EL Na 3 
dia 1 Cetsaris 1344 
In_tuptete că Neu dat pe Dea 
muisţii da pe. alânga 


4 
| Oltalui zau diatiaa pein branură 
exvelantă, când, unită- 


si ai E 070 a 
jilor,: meralul * Prai 
Ice, pipa) Peretii na 


Ta sea de M Anat 
PE ah oare răgecă 


da returmgaze și ab-al dacă regiman” 
tat, în Moldova, anda, arsanlsindo- 
1e Drizaa de erăaloari, oi îl ia 00- 


je re frontal Dirzo-Qota 
de sa tatipt În atanilel la 1818 și 
cole a rămas, Până la mmlaliția 
watat sie dl 


torul de epezație, toaacana că Bode: 
va s primeliia Bi atand arânioecit 
eprtaaă eserviL Aza « fot 


tea și e prizelile 
tal, Tateleadlabârnâlo: Sa xionart 
ajoerii, Dar arintcari) enot demente 


Coti au loti exe (8 


tă în toe. la Cario: 


CanRrEA CĂPITANULUI 


CoRNELIU ZELEA Cobatany 


1913, Bun. Generalui 
Powmâais. decorează Po 
aititară a 


tin în camioane 
pios ta Adio. E 
Abia ajace! pe [root grâaleerii (n: 
a 3 tulin, te 
pura balalicona, Grinicerul me bete 


pe mmantelr Chloarile 


0%. Cantncuzina, în părilă d 8 ant. |” 
în Porte 


dela ora 6 diminoața la 103, pierde 
22 de r 


Locale 


«au se tree 
"Trecat, a Onagti petitra.rulacera, 
dana o laptă atât de tos, an (700 
timp goe: 


«agiunos de onoarer, — şi Brigada 
Canineuzleo e chemată tar: lasat 


cul a ocupat Woneli 
Poiana lui 


La c Aagnat intră înr lo î% 
cule dona borăţii= & 


șa recucezeate 


și ta Suctărie |. 


vita bacata A 
cun juacea, ci (i aiuatva-, 
ACU. 


partea e deva n CAB 

fanlel, brigada Camacaaine it 

ebamayă la lasi. aade revelaţia ras 

totat trupele baallit 

îm fata eripritid 

or. bettoviea în sttb 

sturaranta care dorita, ei primele 
ordinul să pasă ta Ceepitt P9 
ŞI. dopa ephioade a0merosie, 

Cautaeralao desarmeari. 

în Noembrie, into onitățile [ud 

vice ei ocupă marele devenit dn e 

Imeata, arzae și masii! dota 3 

col 


Dasă pete dela 
zi Erei Ta Ir 
aă +! 
demsbiliearae irapilee 
Marele atat Mador dă arii 0% 
tițerii român! să-i sala. Piu 
ta, coieealal Cantacezite 


Activitatea politică şi 5! 


si, ca aă vioi mai tata totroage bri- | 


Degatat | 
pita, 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


ghe Cantacuzino 


iele.-Omul. 


4017. — Colonetai Cantacuzino pibiazi de căvitamui 
fronce: Streicher, ctmeat no lângă Brioada l-a Gr 


porasii cale mcurlialea serială pu 

sare a daetâsurato ca Elor al Bor 

taler Civile (UD i AX 
2800 lisâmă îi usolu peeelia rul 

soate a fapialar emplul mau: 

pepe 

Cătleee = cafiatut n + 
se siie ce a arma! dia clipa 


căwuze, uvuetalul +. oitt la ar 
mele iuutilu cate il Iuconzarag și e 
rha. Vâzase i altele. 

A urmat Jilava, procemul și schi: 
tazea, A urmat într: „utarea și șofle 
Parildalal «Totel veatre tarfe. A 
vrinui lozrai, de camarazii 

de mană. A 


ia bas Afate me Mari, și cea de a) 


Cantanunizai în (aut: arostai 
„noaptea mortal la î 0. Doom, bo 
aeelae ocas edod ata amaalnai Sterie 
Cite, 

Ueelăgutarea ui tarțe cure 
isreajere! caza, cata să Uegu 3 
fart tadaralea. Trezit din soma dm 
hiodu-și slagur aşa remi, la 


doilea dreuo in Spania, pealra ft 
dacares ee, mariiutezia | 


treia + 
Av oreat ibala cala -șiiata și set 
ula, despre care +. Lose toate pă”! 
gtnilo aonatea ţi dea: care wmâloa 
ra vorbi latoria 
Bi a armat apul, veaztopială, 09 
tataleaat vi nrdraapii, boala— 


Ultimile clipe 


Durprejul! pe cane pmmeralul Con- loa. Din nou, generalul Uprrapt nu 
tarurino La medi peniru durerva JL „se mal înita alimenia. Cu f00iă 
aice, ba făcut M nu în în scamâlalădiciunea tot mai mort, a contt: 

litula proveatirea 'alci| mun! să se ocupe de lolune, săpt 
dd ee îi putut [i pemnal de alarme. | pumă ordine în hârii ind com 
Au va serial și nu și-a chomal! me |foctul em Câpitanul, să comenteze 
dicul decdi în nlipe când ra produa | lucid evenimentele, tă dro îndru 





e ueictură pilorieă, ce-i fexpirdien 
aia total să ac alimnicie, 
Coarulini Idcui n impus dela te 
priojiei, pe core generalul * pri- 
mi-e cu beceria. Cujilul, do, neta 


mârt, până ln ultimul stop de pw 


Nepwtând conerpe tă boala și 
moartea «d [le mal tare ded! fi 
semeralui și-o incordoi puterile n 


misi drurahat Pe eruui aurepal fe 
earaler:| case devralie an mecter 


al Aumuonsţ caza 
ta ce e nmimeninti 
14 ironie? Hay suflatal, mai alee 
fintul lot. aretârsia da lera. oamăr- 
tn. sie ntâzul at te bun sol inta- 
ţi. sa acbra e sililarulas? 
a. gouctala! Cantacasiaa a silei 
et «irăiască primeldias, 
Bunea pe vremuri. — dar zzal alea 
făcut vimie 


4 a oprraseă to draza A mere 
Dina în rantt, sn darvii total, Dr 
reîn. post azrasta <im(S dee «ma 
de activitate, subirea de Brtreeria 
ate soșia ea. mure Data, sa: 
tru «tomunițon, a aruncat o În:-'na 
Wren, de transtiuurate. Felat cam 
n încrijiLu, lu euboilia bnală de 
nare n soforit ela sa, vorbea ne 
cutenită ue ficare meonta = 





May de nni — pantera a face lol ca 
aadansi tul, trăind 

tubcy cânt sa opreatm on ret trăia 
«. ntdajialad cz, intea Wbatl 
să-i dee reaazenta viată din viața: 


uăralt și ge “Anpsl dv 


ai 

De crea-tă, eoinantel Îl entre «i 

ere tâsta li ehemă ţii Hi 
raşinri 


A posi era (rică da nlemeni! 


1090. Darmerala) Cantacaalna în oat- 
lorma de sabloceteaeat ai Dat. 
1 Vândteri, compaala lut Per- 

dlasei 


i de nitule. Câte doalori a aut ge 
aeraini Cantacazisa! No eta, și 


me e modieină pe cere votetiui său va Actdrit «d lupte. NOdDjduin să-și | azeă că aomenclau: 
e epriela, meieda. preciaă. rural emodulioe farjele ce se ducrau, salotabilil, Îiui 


plece ta Viena inirun sonatoria şi 


lac 
cei din armt To liane! peocesaial 





V, tntYaa deal ce spada Când so 
înirai pe poarid. sveamalai soebea 

"ănitanai ei râdea. t'odeva. lo 
ras. adoemarol îi Dania rece, 
după ua das care dutam ireluaci 
de arcaoda. 

Crrd ca Deneralul a realizat per- 
mot Imensa fortă pn care 1-e dădra 
earazterni sta, 10 rara aroletoul se; 
tiv aj capacitatra de a (răi lubind 
se Staptetaav atât de tatal, Şi arol 
ea tronin sa Igendară pia lcal da 
e41 ndușa în care si-a favplait e 
caste doaă trăsături de cazarier 
dranla 1 Inzâdnin ut ascazd$ ae: 

sa. prea ntor dr spe 

Wu iuvăiola să trape 
roza egirila tnupernzanutatel aâg 2 
mate. dinamle, rea are de dinte 
pliant. Deceia sta presarat toată | 
viata cu un Mazar ce Înca parta vin 
ieerada. î 

Die prima ctrpă e vieţii ui până tn 
ultima a rhaaa terlis grala! amoriit 
sebiocoteacat ln tompaale Priatelal 
Pembinaad. aceata (i carpetade intre 
st. pe aleile palatalel Catroceai. în 
patra labe, iraastormat în cat de mi 

pe Carol. 
el. nemireat, cilicăad doar o 
A 
teyte secioa: câm onoarea si | ca. după taverie, — pe care 
aporiea Alei Yemata că ma evil asia apropiată. — elomacal să-i le 
caci dacă mă rlâle. vântora| men îndata, filadcă î-a tridal și 
merită enevenie mllilere 
e6 uree te aeca 





când slomarul U ee ere ki 
ele generatii 4 lase dariata serleă 


Un legioaar... 


Cai mal biirân și cel mal cate-iloiă ln lumea burgbeză, sa tale! 
slant legloaar, pâveste. în anul aces. [tea molti dialre noi, noblețea În. 
ta de mare darere leclosată, peaxa! | chisarii pentea o erediată și mân 
venalelel, drla acental Jerile. Denerala) Caz. 

Pentru nel, (leoaralal-leglonar a | lecuziao, care râvnia la gradul de 
feat maltă vreme o alamă Din] leglooar, pripiruo salt gisaotla, ei 

i LA, dorm 
on Irzinaae 
7 Datumavearat! waiearam. ecdia | tearie Plitaiter, - 
să ne pna sub comandă 0eze Parti tacă în nrechi si în ve.) 
ale) Cantacuzive.Grăaieerul, fiel, acel cari am uvut fezlalrea de 
sarprioa, elasiit mirteriit, a lu-[a participa la proetal Qânii, e 
erv: dăralrea tolată a acesta! orb [roal acelui «oltim carâsle uâgra» 
unei casa, care ltsamna — age cui | Bic. de impârătească aslarilate, de 
sa căzut mal ada = aa zise Iară | vheJească bolărira, rozlil atoati 

de emenaatale general Cantacaiinoi 

gooerali| «ta praga) acestel se alarmă 

nai legionarvi Alexatdra Doa-|teală ora a! toată uatititeal! Ara 
sant. Ara venit să mă pas ln ordi-| lo rezheaai sentiocia  DrepidlilL- 


zale dv în 

= Bine, copile dragi. la alai ce 
sea, Ascalti, zaâi dragă, olte ce e! 
Cara îţi abeaa jaf, Da. Oemalani. 
Asealta, Conalaot tract: 

Areaata 8 lat presenlartai start, 


Ev ered le iodependenta si nebiale 
balast sollitarsL> 

Am simțil cât de cal conlro» sale 
arest bătrân viforos elemtind poe 
tea Dreptate. ta lei ea sol, între 


tamijtaă, piiaă de ptelateaacă pre 
Mueite și dn ostârmuriii incredere. 

Prlala aluaei e somandt le ler. | mencii au de paradă, ci am esta 
tund. Acra fapt deșdau. târă a ca-l iile laztenarul să a facă și cam în 
vaste prea bibe parnaatele, fâră a [1] felezea generala! că trebaa, 
avat timp eă pătrandi meecanlamul| A oa atita elecaritate în lol see 
ergantaatiai. făzat, atâta tatmă, a cheltall di și, 

i cât de repede via apreplatlalăi de mal pante ceoso) Iaz 
oplil, cât de cnârtt a păirana epiri. | dala vărsta, tocât devenise penire 


Der pe mase de operație camen-| apoi vă-rt reia viața de mcinesială|Qărul, elsava e sui improteoia|4ay Lezinal)) Aceantă inteezara te maiti ua elimat. far pemire nai 


nd fa doedu a ți grea îndalat 


aetieilate 


se să mol poaiq fi opmat. Cu ol atat Câpilenul. me-a orălai cu unjfle axelua dala Jcelez-Club ie 


mâă Aovrd. eMirepul a greciteal 
legiuni send fure soma și în 
tesisa. ore 


gest lero ge toli eei din der și (a 
apus: «Căpitan, acert datina srro 


are onotrea ei reporia 


Poeie ncepte u evul o uponră cri- | mare alo da 23 de ori. Dar afldu: vota, 


(aniroea tajeritate e mem: 


Dar, in fochiacare. gecaralu! a a 
flat in 2 da soi, de când era mam- 
beu în Scekey-Clab, aa cred să îi 


îneri sora, când La ci. [să aconteze elitarul ţi să ceară să lomea noastră a oda! eco da tare jeblar e mezirare 
| matizis militar, da extraztie no] Domnel general. Ua tecienar bl 


Villară si, 02 dmâampra, cu emult to-| trân, ra vilerea, în mijloca 
depărtat Hârala poasiră, ce-ai aasira tânăr. În) lazldui sem, 
orapiot aufietelă de Samptaă bare jel ataszi be amatii ui privirea 
zin, ma respaloriat intzan m. | a.sotat. eă apropii acerta covisie: 
out câsă simțiam mal "mult ne] lneleear și băirta. Parel! acă lo 

E taei sapăriste-ses «Es jnetenar bi 


O ultimă închinare 
| “Șoimului... 


de NICOLAE BOGDAN 


Ion Ca 


în tabără la Carmen-Sylva 
vâna de at ivi, cu peoeila de seria. 
în care trece tanteg. Wui-l Braa ali: 

ri de patei vuleriatet bul doar CA 
inna) ni ca isa, Zis tere da 
axate. ln mijlocai robiei, geuere 
tai se oprite, se «lă ia Caphaz pi 


So stima înca, aţa ce opune ile 
tima itoărire de viată a vnei lumb: 
mări, ce arde cela din urmă picături 
de esară. 4prcope cinci Imi de lup 
tă cu meartea. În icrisvarta adresa- 
44 copiilor ii dragi, le atimariloe din 
toată Țara, o tâsot rurinte din adânr 


291. Capitanot Oh. Cantacariao 


de muia: «MA tupt co moariea și 

vota favinga ]mi trebnegta alsto 

motul multi. Vas pe Clime fa le 

eat mea, SA vă-pregttiii de laptă ăi 
în Căpitas», 


mtacuzino 


EDER 


eOsmarea, «e o vid ca e lamă de 
pedi dreepiă, socati și stra 
tar 

ŞI mi câsdasc cum rtrilacegie 
acea lame vpudei ini pe drameriie 


ceralaL 


A murit Sencralul! 


mia. cale cu acâui ei implinit, 
România Maru, se ambaleasă dia meu 
tn luptă Pentru Bomiala neaă, Be 
mânia cinrtai şi a dreiliri ri moare 
tuptemd, 

Zu om rimtu, aproape tei ai cât 
am iuerat împreuad tu «i arprimee 
tul, end nu am fout corect, tar când 
mtum rreunvirut aretetrle și ama 
daţ grade de indrepiare, om fort co 
leit da o pelârmurkă draporte pă- 
rtnteaacă, drapoaia sore împoună 0 
multe ale lmcruri bune ce em însă 
jet dila el. nu numol od nu vote 
wila nirlodală. dar tor trece ca dă» 
ruri copiilor mei, mezolilor» pre 
acultore semled, 

Moarica ne-a Vaxânperat ru/iriale 
ri nea lderimot ochii La toată afla 
tea tegicmari, Celor mai drog! Poe 
te ii so arâlai in ris momentul când 
euftetul dareâruțai a inorput pă pl 
trasi spre imiliimila cerului, Be 
teen sdzul, iubite ocarrala, fn nat 
tea în care ltai dot alăreitul. Să fi 
tort la aceiaul oră când ruinul ji-a 
sburat lo coruri) Nu știu! Ad me 
mat, cd cartea morții l-ai trimlea 


oară, lată fapte aro mat 
dacă «i on plecat om rrorutul de 











D. Coraeiiu Z. Codreanu 


Un prinţ al morței 


Asa dar se afări și ca sata 
Omaria, elosdănatie en Mostsa 
sprelaretol atesta agroape Dilorese 
va tare Uieaeralel Exeo a lam 
place dlotre nol In care fam vizat 
tatăsaret itima cară va taina 

Geoarala! fihrorghe Canlsctulau- 
Qrkatreral & condascina să nori 

Da, a ea care e vieată Im 
trează «n Jarat — i a fl: 

— n feat Inată lo cele din ră 
sezla, ai LAnată det tară dA rimă 
or) ei. obetese, 
onethemmnneţea e. ta sa avene cind 
ea pare îl i triemtei, tactna! scame 
ui se pare mal mall e atei 
PFiinura tocmai acum mvanralul 
tări mul via În mol restaarati 
mal intruo fel de eteraltate care 
alocuri pini acum îl lipmea 

General Coatacatiae ara să roti- 
dia, gu mare teorani ai silel, 

Ammast ni clipei, elipe în si era 
florei, apiril, ironie, apestretă. 

Du taszriiit claera ma) p 
țin de vmolrie a fost omul acesla 
care etâlma ln teslă lumea mon 
taeata, dar stea! en! mesala alele 
pomastra. 

TI piăcase foarte Manli tn 13 pre 
sentasnmn în Fortul IA Afira în că-l 
păuiia! în) din arsă că de patine 
tverari n îmi aaai iniodru ca de 
talelegurea ra sare ama tceuval să 
sehitea atela tatre mai malta da- 
vali, procaval emaneea diatetnen. 

După ante, de cite eri vea 
ln dtruel, mă ina in. ceafitesti 


GENERALUL 


Dapă diuoloerea parai de ie îa 
Brormorie 1339, Geuralui Contor 
cine comanda reiluriie  Avintemal. 
sate ale osanisiiei. Eram pulial 
Lu] 
se ai mai mulii fi soda $ 


ri 
mabitol 


predând Generalului Can- 
tmouino-Orăeioarul osi mai inalt pinboi si vitollel 
lealonaee «Crucea Albă» 


dintre, pol praerell | aia laiţe nel, 
îm Când crem 
* rima carii Eu tei ounoritem, midi | croma lo amara în fincore el. Alunei 
se mina. rom acul fu m(r0ă7u | (a o coat de 


. adie 9 gări 
, “peteemtăt, am fost] Ortd cam puiut 


| Răâs 


lac 


- | mart; 2 du ea i contele, la ara 


Te et frezat 

Ete adevarat ca, vainzizegta sta 
tut româueae inodere au se | 
fara couestâzăntut și «vtanurarra 
arca e tn 
mec sân ca na 
re sie saeuralie 


jaetarsa wronresi care a loat 0amii 
miar tara meentolia butebraă 19 
a ti nu astea indi 

r martoră în boleri. 

suna aetale de sate chelt, 

— dar numa: damă 


awro: Mlolaeca, de pillă, a paria. 4 
„ra cet mat vreu ei mat atlurive 
unea btereme din tara Româneaa 
+ în acataa ian usul dia 

şa mralaitei Ibatala dela 
nau, fara Tadolala. » 


Im urtee «te Antonie mevecarii 
from 303 în aemlag mp, 
supa haret ea ile 
tectata ta «lusorii 


toerilor dostri în cetulutia bar 
cheza oa « fos bielolată couiplotă 
Vomwertătu fa fiheraliaca ca atitudine 
ela, ei ou ao tebatit ui e jean: 
fie eu aceasta doctrină apă înrât 
SA rowurgă na în monmelatele ei 
tirenti, acewtănd mileă — to altă 
orutiai „woomia banala; și 49 
etâret per a N ransati inspre 
marsnolie vicții aoaatre pohllaa ta: 
1r'e sona sataplei )paltă de stlcati: 
tata Atâta vraze cât. în calitate de 
dwtioaton de pâmânv sa mal arat 
avari ei aolisbutii încă să întreţint 
e anumită ttaţă de saintala care 
dacă va era: botâritaara (n seasat 
exarelta toțug an tal de 

msația) pa care maica și 
burgbeale românească |) 
ea mulerii și vechilor aerari de 
bubă cusiotă ale Măzii, Când Insa, 
dap rhaboia. prin axpropriera ci 


ereaj 
frânt 


luu) făcea mârtuziairi, să Ia 
dezecii 8a meraozie ptoila rreralte 
copilărie! cale paztatena. 

Nara vorhit ai via regulat Mă 
etriug Gataia] pentr e srlala a 
sa romenietă», a viata sa sade! 
vâreti 

Da oma! erm asradlăter ra un! 


sata de a elarolaal. I ee pâna » 
paza. Iul care Dlelrdată oa pezati 4 
PA area poată tul care parta] Aceatea an font Imunirite: card 
în piept înametela ea pe ș hatiatie! Ale, sare definea peresaitintea 
= erentaal plerstelaee ai la naa| omulal, cate a amolut eu viazia Jai, 
prior eroică te tmare capitai 
Şi Tata că etaratiataa a eatt 1 - capii dia tatoria 
Dunare! Zizi Cantanalsa amămiala: eehotea: 
ba mâdae moartea atla sare tel Analia siatază epiriinală a Guam 
valafol ve proleeteată ta o Dare 


e dramă la cea 
Moarina maia, de care șia Dătui| lubmină azapra sperii noastre. e 
semplifieănă, la te aslașe tera 


pur si aarpla ee eta altei sate 
les eredioziează, și în pesasebi (î-| mmocate ne poata ridiea ua om, tare 
tado-ee pinăla ata) Îni de uule-| erege 10 Damosnseu și to na 
oma. 
viată. ta sdae pe e pornită oedatia| «n caen Fă tea eleatit oeamali de 
me aitosiol aureraue tale cayabii 


sailitază a venin 
CA Up ve îi lagtenaslata tn țara 
sa om care a așeuai Imperelivul 
onearei În cealru sileli pervotala 


și eine tnărăzanala ui] 
si virat: HI mzal alea, cdi de 


nui în e staruri al 
£ ansatafe fără 
ulanarieat-Deosral Oksorghe Cam| anii poate alia, în această 
Vaeualao-Drinicaral ve triit. lume, as elle inspirat, perma 
Bot speeori de atemiaa atel Deal de dozma bamiuiti 
torte. flezeralo! Castaaanine a cat, tn: 
as! tnlimplat. te'adevâr, un sm de arodlală, e 
eta cară a out anl se pare ram! care și banâlale axamplară. 
aa esti de ani. teteo lumar bolaară de aceplielaa 
si e deredii, en fapta, că bâznal 
credinte ta Damoeseo și fnuwie- 
rea în dmtinat meamaului tău. rela) 
creatcare ei salvateata, 
ada Vreductibii er 


Dragos Proloponesu 


UL privaina Beta afle, 
dradiţte dota Barbus Caniaenulas! 
Vonvadul. cel re, ră tealle tatzari 
îaa!ale. dârgise ajomni și dakalei 
vamdacee Damnaseatica deitope 
vize a tihiutal Sezipteri, 
Tedependenia morală i smiu) 
anoarei legat prganie de să, ara și 
maomtanlre împărâteaseă din vte 


— ni 


toare prim bănulala De cure & to 
gimeeu. Dază ele Inchldmau și nn 
cetmbure de dragouta. Din so a cre: 

cut 1n urmă e netatburstă pririe- 


di Ducarviti mă du 
csai e? îmi derpăluia 


ieleă a sufletului său. 
să-t coaste bis, 


na sărbert. viată ile telatata n ine | 


Gasură Ineâi chiar Tate facea a 
înbatet aa teripă bropadinta de esa 


„maa Meuntrea titpal Snet apezân 
Eee Brauutiter, 
înmceri, ve at siziit alţii 
au 10ivlre că cat Dolea ca asta să 
fe și i retoca Jar. A lot pu numai ca 
tosta înnata, că n na bolerue, ca 
Isatltabe repreeenLănd ee fasa prin 
amara și va ivtiiauaa. un rleitinat 
tu oreaata atriate ergiaică. Asie! 
Niaaul Lantaruune ea alaturat 
raniaiuiua, Munel când dmepee e 
cmela se pasi pati crtda sa e o li 
carcarn se a Inirlece și a crama 
Maia cahatlii ra a tot = wi Ba o 
biata arepzarr Vemoeral soelaliuas; 
ta care uta vimanie sontruț ie 
greotata si intereaulul eiettaral de 
pe imuueiteri be Varasi, Sai luca 
Cons Arivtotanu a Del rarat 
mana țarânietă ui e infilatai baril 
Wat surer, hu ni pentru 4 initia 
o mar cât innl 
emana în pdl Îi 
ari, 
tiecratut tnizeoitiia supă saci 
pewev ani de rătăcire și csulări, a 
strat în beaiube. reunuecătuj ea 
plicit In Dn alor ÎUL ca mirarea 
egionar) emte masura inițiativă Te 
aro 14 redea acamului nostru tn: 
ebeletazile tal firești, pe cart lea 
cau avut vdtă, stanci cânsi bolert: 
area eausta etastiv ca inalta ca 
vertietu prestat Bațlal, și să-l pună 
Sta tou pe drumul care duce la 
Domacseh = vingura justificare a 
exisieaţai unui arama. Onnaralal 
enata nrastămpanat Gata 2 ae 
piept cu oricine a avi catzh 
şitul civili tu. și aaa pila de favte 
si de ataeia boonria de n roata) 92 
eaas totii, Aeelaţ sân pe care în 
site etuml inu trăit satele de sai 
de Soiorin die al 
4 vot aa îi lazionar, a desigur, 
mal, Asta Insembeasă că al toat pe 
drania! Pamaveuta! ai că Dampmea 


«uri, rând tomoal area sufint, ea.| iz4 


vânt pt Tarta de-un, 

De aceia, njelo latlate vi alele 
tromonsabititata, tran scăpat 
saatțioailce lni Joalala, me reserip 
bile, 

Cavaler, în cel mai nobil toteleai 
ai turânlalui, Qenezatai Canlaeai 
so a font o jeeila vie ile carale 
eta autentic, intra tome pilaa de 
atălia trădători de tati 

Matranatsanța Îui av! Wa pm 
tat accepta alele tarmală de con 
promata, atidea side ar îl veait 

ŞI totosi, Qeneralul a avut 9 în)! 
mi de copii tabilaara, mitoativă, 
farttitoara 

De nesin pi batut labi eu atâta 
âvvatamari ș) Smhiare de sine Le- 
siuaca și Căpitanul, tacăi şi-a di» 
Tall nutiei, avute și sănătate mie 
eâriy oeeotite de «pede Stinlotul 
Axhandrl, 

Peniro lmerttul, care erste ad, 
10 tomina minunii ivzlonare, vteata: 
Osneratulai Camiacania, cate «i 


| I973Bâtsră p) p Pia da tanti pres 


Mala. îi îi fasaţă vi ÎL plidurele 
sam trebuie ai ie și cam redate 
st tezineeă, pene ai heplini, In 
tara, chemarea lut, tanistea oi 
Doman și a betarlel, 
Ne roche mari = si fapte cual. 
Na teorii complicate -— «i visală! 


cumpărare | 


font cer a sila Deo si 
cnsnri La ze sete: 


adnst ateeuir și șa Boiaey dar a azeri 
19 Woe vsdhetdualiintea — rare e de 


Hat cui eri cari | 
can ai t-a teo) 
ta cu ei inass P 
plina de cate În Ifevune i n dau 
atăs de drearânilă cdorala. «ve la 
fietarm clipă e vietarie aauare î0Î; 
că drageatea cătră Capilanal ia) sea 
may ue urabi devrtazrei Abaelat 
ne eul, cătră a vin se cate îi re 
oubogica om gartitor ai dmuaalse 
aAţiri anaatre= că în u VĂTIA În care 
omui iavepe at ae.tarbidb fn ei 10- 
usi batrătol Geaneal tembaia să a8- 

mtaa. lu care toți Une 
eh ingvwnan eomuiiaaă ca în ste 
“aratat tor astora! și dn oaze tut 
in dela aine îndrehiarul patra a 
una == printtun mptu control 
consueat si da Iiorare ehpă a fiveă- 
rus grat să la. 

0 am so căslarn să epua ce & în 
semnat ni în fegtann Peatra cel dle 
mtară. tnaă. pot apune că Gecerala) 
Cantacuzino a fost pri ratata lol 
Se talon totală În acenală mmirtare 
un piântulra, cea mai patetică ex 
WaţA inplonali. Fate utecârai că 
îMaa la sri drama lo wersonală 

masa bitte boentia IAunircă 
Tarsiuoaaă vâf e tranutlgurara Dar 
Seata accente, Mânelmea și siple 


A aprupiat n pe 
arian) m tagul 
aa ta că diva: 


- | aleltatea convingerii ea care si — 


poriirogonatul a sdarat la mima 
cea inj Ceroellv Costeana, răsar 
para toată balerina ramiaească, 
Chiar anca aomaata, dapă treoaraă 
1ai ln cele vecialea se ve tachide 
îmteleenritor marit înt tataarcest, 


Nae lonescu 


Credința, onoarea şi Dunâtaica 
Gencraluiui Cantacuzino 


slopha. Mat arlelad dim 
pi IA entre eevlcele lnitintire 
wi mihinni ale neamttui, din care 
în dare 

Un neam, as mu mâatoleria, prin 
mrcecati, ai pre martiri 

Pra etănta gratollate a jertlat. 

Prlo emtontariatal eatuslest ah 
taptel, de cate stat te stare aamal 
vutlelole trnostigartie d» ş rare! 
erediată fa Dumsana. 

Dragealea  Oenetalulni pantre 
tealuns” și Oipitaa, coărterialtă 
pala atâtea fapie de deretameat 
prie atâtea soblie aacultări, prta 
fmpliolrma, fără prozei e atâtor 
rela inaărajaări, en care ara ae- 
mat in Lagtasa pilinenie le opt 
mum, căi de Ina) ara conrepila 
na deeprp datoria, și câ de rom 
pisi a d a lalarpreiut și 
sroaj dn vonație, sexual vie si dle 
elptinii, perla care, slazară, ve poata 
erea, erma lame end de salvateai 
a! aolcejur valori cara aalreacă 
meamuurije: eredlața, onoarea și 
bunătatea 
»Denoral CastatauinoGzăalteralvt 

— Vremalte 
„Apei Totdsaoaa prezeaii i 

amneaea, ca şi a 
Pon e PPe i 

Daraoezsv să (a aşase ia cortorila 
avepiiiae și sâmi rtaplătezacă safe. 
tal an Lea lobi atăt mmnlt și de 
«ora! 


Criciueoia 
ptoleeer maivarelta+ 


ECHIPA LEGIONARA CARE A LUPTAT PE FRONTUL SPANIOL 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANy 


UNCHIUL MEU 


De Cinaerata? Cantacazino-Drăai- 
seral. udehial mea. 20 ma pre 
Diet până aeuce patra tal, bienală 
Jegâtară eolleireacă diatre rade 

Artă, di» tepilâria ua ssfei re 
voltat mă simteam sirâla ta lamea 
tn care ere ermeat și vesa ca-l 
manti et 

Dragostea pe care i-a diraibe 
Beneralai si luhieea pro cate fi 
respoctaga, sani thurl dle tuaans to: 


DD cosăă. te piată la Talavara dd: 
Velaa, de de lingă Totala, Isiăii 
vâzaae bau dela mol Ara mâl 
mul ai ara exertat te 
n dai e aleea: «Vali 
nn stiți re sate rabelel Avat) :A84 
ut ma! adoceb brie pista si Mii 
deo eelaselea 

DD revâg dota urvesiă sola! def 
Toală, tm muntata te atae și scăj 
Wamteai in camera sa sristeleei 


ai 
Balada Grănicerului, 


feigutată n anului (93 «8, evonândo.ne fe câttta din Îi 

Tre tadit pe Qemerai sâni e îm| rul iei. i 
frânt orice prejeteeăii ai she aeeat A 
ton în ctadarile sase esaztre remi «UBMAȚI-L PE OOENELIUS AR 
Tnționara, eta: comavăa| Aceasta a furt teză în! eee (ÎN) 
Căpitaxalal, vomă, pa când at rtadela să Ap 
tram adi! loră mea mali câmt, 


si de al. mat Mae ala, enta de fată 

Vam văsot mângiiaă apărină «i împărăția morții 

săratină toate marile exsltăzi be-[să 3 torâluia i 

te ale cenoralini moastre tivare. abia, grea de glorie a Qaneratei 
A fost a aclaşă ellaare peolre 5] lei Canlacoalan sa ra zur) 

eratea apriză și răealată a see. | tate pazepiie Ea râmâze în 

10) Nam, uă pile să alâtari de sa ma Căpitaaetal, : 

Oenetatul viat aceleaai vteari qi ara] — Temeti-ră de ea 

eizalt de acsteaai cataa, pebtra sai mârirei 

smeaal birolață testazerată a was! | pzoiriori ceri, 

mâreiii remâweati, înăltată pe ae-i ptediti atălre 


isi, eooata vitalie, arediată “| 
dreptata ALEXANDRU OANTACU 


rii 


cu tulgere pe um 


fabuenit din pialră și Purtină, Aj i 
iforoa i mate grănicer, 
fulgerul îl aduna cure mână 
tnâznelul ti culegea di co. 
G . veneau să-i siuedegită 

iu i, aria viteas 

race pă 70th moartea oxlăpească 
cu hamini de cântec pe odras. 


cer vali 


ah, de-asui 
i punea medalii 


bel, 
Pa A plot 


gevateă n 
a  stădiei zen 
racurile — oltau 


za0ica trecut prin temnile— ama, 
area «lat eu și, iețată n lar îi 
și Te eul eat a 
Gratiile. au piemit a:8 viâstă; 
n ieiaile, cu olecat. de. pri 
Cina - 


cepe 
ra 











CARTEA CăPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


UNA 


6 pagini 3 lei 


Zr4R 4IDER DE 4WPYA 


ba oaactia e: Adminietratia: 


Orrosteri ! sucuneşri 
DRAGOS anororopeei suievarăui aneavsta 13, 
Toma 


ara la catafalcul Generalul 


nai i elnrrai uri 


Aomiapirația nea 4 00 
ranaroana| Durseţua Redacţi 


leam extlt în riste) eutletul 


Mai si te earurt vor E icarat oi aro deseltrat (a tiința | 


u restall, după ș rrej 
melaleă drapăriiro i 
1 DRUM SPRE BISERICA 
ta mtnt: ti eurtrpiul este turmat. 
în ctrare spre bierien Sikat Vodă, 

Țeri eslonne trompete de legile. 

drumnt, Urca e 
din traionuri, 
după rar, 

Inuparte p de alta a corulut mor: 
tar, ceoperit de Mari. Păprst, 30: 
tema, tomondânții legionari. 

unt aierin urmeaizl, În urme 
tearea urbe; Podeni qi mrmbriă 
tamilici  Conlocuzine, d. Corneliu 

Crime 
xoiu, „Azi: statut . pu 
mandaniii Igienari; corpul 
munriterilur legwauri: cunonințe 
de-ale gcaerutului; nuturităti, dete: 
omtul Spaniei anbrunliste, ete. 

1 ultime de tombni n fiul 19 
petmază în fhuvrieă rămăellele pa- 
mâatesti ale necluia ce o fort Gene: 
ratul A. Fantoentint, 

hc margin rorteeime ordonate 
Purmate din fepionari, Îhuermenca 
cunteviul Îmmilere ente înehia de ua 
verde ste fevumari 


GENERALUL PE CATA. | 
FALC 


meabâtut urmiloa-i 
Sir, Maprizoerie 
Schitu Magureanu, Podal lava 
anus. până ln Capelo îi 
wilitere e ordinnioi-eM 


la cual 
militar. Ap 
ionarii dau oporul, salut 
ÎA unim er, 
i iul te mşerat pe catafate, 
Căpitnou) în biserică. de catre comsedan- 
[ii legionați: GE. Cine, tul 


Icoane îiadoliate|:=. 4 


serică Shi rel Polihroniade. 
Să ca otu, N ă 
Yiruri-iruri, tree pelenni cuie! Tusle Criieacu. VI d om Se 
Cre cernici și i aă ae nchine de ete cină cecmeu. Gb. Pibu, ete, 
cerul e! amânteşii zi u- 
Ale de lee aaa piele pământeşti ale Gener OMAGIUL (BUCUREȘTI 
4 ceniral a imbracat zâ| lacrimile cal în sfinjeniare-| Vestaa mortii fienetalulul aie râs. 
ci mezi tic] culegerii. pâmtit. dia prima clipă, ea un (rea. 
â, tolui| Târziu, nuaptea aruncă fal-|maât preloac în inimha focoreste: 
suza liniștii da) duri funsraro peste siroda Îm-[aiim. Mnilă tema 8 lderimat in 
ile dela intraraa coupe! prumeriai. Dia naltul Cerului zel msartea bsiriagiei Fzoe. si mail 
ee legi sirzzaară o ploaie mai, = a unst sii atei ulilnal sa. 
apale în negru. De]: “Mullimaa sa perindă prin [ojeliul, ca ma vmazia blavezilal 
erearta moale ia aediuţui, tm cezeei după amirnel. valori 48 
âvii legionare, ca-i Toţi aim! ch tree peia taina u-Îstâniie de becareetial sau beri 
alduri îndoliate, oma-| Pl ceoa mara și ârev. dat prin fata eataralealui, în biaei 
acţionat. Gândurile toate se roaga. riea MihaLVată. Aa detilat, inte 
fân. acluslulul sei pd erdina, cum Dumei odată aa ial rea 
se afla în D ionari tinere] 
Cel, ea seal pă Imprmloganiă. maatiteri, sorta. 
a nobili aarl. seliitari ete. toate raterorifie| 


Aroetivuă taznut de Inaltă simtire ai 
somânulai «le ariende 


PLovA., 

întrun târziu, 8 Deina sa plouă: 
O stonir entdă. mOngoietuneree 
parcă, 19 plenir pritiemună, pen 
truca nu î-a fugit din cale nimeni, 
mu a Iasi 0 picdreă în drumul mut 
timit. în reovcbi (mprestonont cale 
solatu! digiomarilor, bi simtim din 

mers, îi tdentitea* 
înuiuteuzd cu 
pn ext; se 0 Jo matnțni 
cultul, în pui vatuta rw 

1 


Li 
prea a mortii. primeste tradmintele 
mura 

TARZIU, IN NOAPTE 
Imterwrul lasezicii este au. ca și 
camera Je sutat, în aro Goatrala: 
dul va plăcui să ui 
ani. Afară loud Besfânit, Vi 
torii sa râre one Apo, totul 
râmăue inatewmerii: eei patru cor 
emandanți legionari, cei patru sat: 
dat: de gard câiava parmosuv ji 
farailie. Se a 1 atreaşini 
i lănci, în uonp: 


face veani-|- 


Zn du curat F-) de Sâmbaiă și 
buminerd mumeroaze  perranalităţi 
au mmnat în registrul înfiintat la 
acdiu. Prinite ateta cari au (inul 
să luca matii peonvolului Car 
tarusineGrânicerul. remarcăm pe 
domaii: 

GB, GA. Miromeca, toi mluluie 

Pratevoe Nea Damitresen, prewdla 
tele linerimi Hogăae 


Câpii 
Cumtele și Contesa 


Col Marina 

4, Col, Szent 

14 et, area 

Pelcipele Origene Ghica: 
Ciptus Taharui 

Cal, A, Tarueacee 

Cal Ate, losaecei 
Cotoai Plegotaaat 
Caleeei Bânbteeaui 


jeoiale. tente vratate, toeepia Catonri tagtate Ceas Deir 
mile! ueenle, ahitui diniraa prin Capa Eootdira te, ete 


ee izt a decăt ad 
Mrioitoare, e se scuri 
Lumint-| în seal de me 
onand.| "Cord “gândul comardanțitar 
lui, | tagionari. topteșie în fana mul! 
A 220 pre pri Roca Met Made 
sade, de 


ram ou 


Atălui Marejul dispărut 
aula) șine | da si atatas pe carat mortar 
a fuma: aur i Gomieier Oras A 
setvlal, b, 
to aa, lei | 1e fala nvăjalea lerienar se si 
i de Preoţi (o (rup clasă ua ame aeriain, raliat 
a ala, Sti Ceterer teilpema laeri me. 


ie 


e 
ADs Lu i 


E STIRE 


ŞI DOCTIINA NONANEAICA 


2 = 


ABONAMENTE; 


ia ceR 
comme eu | 4 tei? 2 
9 15 


ui Erou 


Sogionarii purtând sicriul spre biserică, 


Numărul de mbine ai ziarului nostru va ii inchiaai vietii de 
ostas si sa legionar — a generaiuivi erou Gh. Cantacuzino: Grănicorul. 


îsi vor dă eoatributia sufletului. entre 
mulai în fața vieții iustralul disoărui. pa sea 
Vor semna dzliceler Păr. Prof. Ioan Mota, Prof. 

vast, Gen. Cnatândache, Pipef. Sextii Puscariu. 


. Prof. 
rare), Prof, Mihali Wanolloacu, ez. Gh. Cluna (Gene. 


sori universitari. aenceali şi camarazi do transee, doamemeni scriitorii legio- 


urisi inchinarea -- "nise 


Bela Codreăriu, Dei. to. 
Nae Zonescu (Plăscumnă- 


realul), Prof, Dragos Pra- 


tapapenen. Preot prof. Gr. Cristosent, Prof. Dan Măduleaeu, Mircea Eliade (Mb 


tul Goneratutul), :ticz. Cantacuzino (i 
fîyr țBaloda Generalului), Sicolne Iovu lUn erou în 
Cantncuziuo (Vi Gonera Castacuzino-Grăai 


(1317), Proat Dumitroncu- Borga, Hadu Dudigteanu (0 maee 


uf meu), Grigore Mamailesci, Radu 
fruntea mei peneroti 
icarul); Cot, deet, Yicol 


subărare a Gene: 


vaiului), Mihnti Polihroniade (Cu 6. general În Jilava), Victor Pulu Gârct- 


neanu, Elduică Dobre, Alezandru Constant (Un îi 


ar). Traian Cotigă, Ion Vlo- 


tor Vajan, Nicolae Bondnw, fon Băleanu. Gabriel Bâtanescu, Valeriu  Cârdu 
Un serănicer să 


te hotarele i 


EL de 
Ic O a au PRR E, 
Geortertai [|] 
Miehei Dion 


itinerariul. — Cortegiul 


A/âine. Marii 12 Gelombeia, vor fi (TINERARIUL 
inbomate pimăelicle pomânleaii ate - 
veneratulut “erou Cantacuzino-Gra. |, Beria Mihai Vodă — Podal 
rul, lavoar — Balerarda! Scbita.Nă- 
ră jigioară va începe lo ora  Buteaav, Balcvardal Elisabeta, 
peiiglooră ra incepe Ja 0094 nlea Vielotiel, Plaayeni Dâs- 
1 p.m. ta Uhseica Mihai Podă, Pa, avi Sei ha Piaf 8 loa 
fiere de un vobar de preoti în | Volei pt la stie 
truxte cu preotii Or, Ceiatenu, Do-) mie, steeda Caţita) de gis 
mini Joneica: Georgeseu-Edinej «le, | Calea Șerban-Yodă —Cisailiral 
La un 2 după amiast -corieatul | Bela . 
tunerar ca porni spre rimitirul Bela 


be următorul lilavrar: CORTEGIUI 


Cortegiul va i format astlel: ojd 


eompacie de jabdarzal. eracea. pa”! 
serii. colivele, preoții, deoorațiila, 
atetut de tun ce rămășițele pămân: 
teati ate eroalal, familie, otloialilă- 
qtie, Car lerit ardieeiă peri vi: 
teasal, cospal diplomatla, oi . 
Deriori, tavitaţii 4e iparel. cotperi 


Pelerinajul la catafalcul: 


q. trapă din toate armele ca ua e 
Teotir de aa rezicaeoi, tawilla ete» 
mari, Capilanal, d, isa. Gh, Clima 
Comandaaţii Buoci Veatiri, Coma 
danii Lagionati, Alatoril, dator 
maoduați, Instroctorii loglonarisali 
go Jadeie, getii, a secinara Pa drale 
ta și pa slizza 

ră e ctre per Pt za 


ve 00 BEL II 

'Cortegiul funerar va ajtace 

(n cimitirul Bela po in orele 4% 
pă amiază . 

citafție corăcastte logtumiă- 
ține cundisea. 


i de mil de glmeazi le 

glonte, see întona în laţe criz 

- supreba DMagia — 
masi E Bsariloe cărei. 


Generalului 


în curaul după amlerii de iari cat și cai dimiastă, 

s'au porinda? mii de cemeni pe dineiniea catafalomiii. 

Generainlui Gh, Cantaovaine. A 
Ordinea esto păstrată de legionari, Printre: 


dosur, creptini stradali rânduri rânduri, ai 


meralul mostre... 


Din provinole au sorit asi “mizaztă secimentaee 9» 


tcgații sie Ic. 1. Primuă tor 
rica aNihsi i 


La intrarea în biserica :Miba) Vodie, 











CARTEA CĂPITANULUI 
„ConRnNELIU ZELEA CODREANU 


D= 
e 
(2) 
ur] 
=] 
» 
Z 
< 





= 


[=] 
VA 
< 
zi 
[4 
[=] 
Q 
&, 
< 
PI 
= 
za 
N 
> 
Ei 
e! 
a 
z 
a 
je] 
IS) 


CARTEA CĂPITANULU 

















TANULUI 


API 
CoRNELIU ZELEA CopneanNv 


9) 
« 
E: 
3 
o 
< 

9) 


LEGI 1ANV 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 





5 
ca 
=A) 
Leni 
a 
=) 
A 

< 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Testamentul generaluiui 
Cantacuzino-Grănicerul 


“Am sorie la timp că în baza tes 
tamentulai — goria gi datat ia 25 Ia- 
aio 1935 — al genoraluiui Zizi Can: 
taguzino, lichidaroa sacoesiunii ilus- 
trului defunot so va face potrivit 
dispoziţinnilor lui suprome. 

Testamentul s'a depus deunăzi la 
tribanal; a Zoat desohia, cu paza for- 
molor legale în prozenta d-lor Cor- 
goliu Zeloa Codreanu, avocat şi 1. 
L Cantacuzino, unul dintre moșteni- 
torii de sânge ai decodatului, gi a 
dovanit eri publio (la trib. Ilfov s- 
IV). 

Iata toxtul actalai de ultimă voin- 
ță a zonoralulai: 

«Subaomnatul general Gheorghe 
Cantocuzino, las avorea moa după 
cum ormează: 


«Nepotului meu Ion 1, Cantacuzi- 
no: Imobilai meu din Bucuresti, 
str. Gutemborgz 3, cu tot co so află 
în acest imobil, deci şi bijuteriile 
oa ev află în casa do bani şi blănn- 
rile nflătoare. Asomonea toți banii 
gi toate ofeotele ca sa vor găsi după 
moartoa mea. Asomenea locul meu 


legionară 
deţul Braşov 


or deschise de către 
fă“ 


porului mea, airig: „Trăjescă Leglu: 
nea şi Căpitanul?" 

Simpla şi impresionant, Brav şi ne. 
înfricat ca un vileaz, părintele Rusu a 
spus prin această îzbucnire caldă de 
sinceritate mol mult decal ar pi pute 
tat spune în trei conforinte grele şi bine 
progăiiie, 

D. projesor Luca Tcodorit şi dr, 
Trijan ii mulțumesc printro strângere 
de. mână in numele mişcăril dogionare, 

“miiițumase “piliileo” sirângore camu» 

ească da mână și na prin caviritei 
siropoase şi măgulitoare. ȘI purintela a 
înțeles şi lumea a înțeles, căci spontrn 
a isbucnit în arate şi sirigăto de: „Tră» 
dasca”, 

Loglonarii își spun şi oii cavânial; 
„Ca jrantea'n sus. Ca o Jacrimi de 
sânge a căzut, 0 stea. y 

— Nu a căzat nimleli Sant alele 
Sunt prezent! Răspunde Mola în inima 
noastră, 

Marin zâmbea dintr'o țulgalre de nor 
alb şi mătăsoa care se încăpățâna să 
plutească pe aproape, pe lângă no 
împlatinde-na sajiciul ca finite Ca de 
mătase, lar Qeneralal ca bnnătalea tal 
pibintaască parcă ne întreba ingrijorat: 

— Vă este foamet N'aţi mânca 
astăzi! Hrăuiji-vă şi adăpaji-ră cu apa 
i ue veți sal flămânzi 
. fa veţi ma! fi taseloșaţi uiclo- 


Directive 


din moşia Greci jnd. Olt și lotal 
meu din moşia  Tecuoi-Kalindern 
jud Teleorman. 

Asomenea co mi se mai cuvine 
din locul ce-mi aparţine în calea 
Griviței, cu sarcina de a îngriji de 
mormântul fnmiliei  noaatre unde 
este îngropată pcumpa mea sotie 
Principesa Elena (Dadu) Cantacu- 
zino, născută Kalinderu, unde rog 
să fin îngropat lângă dânsa, şi, do 
a îngriji dp imobilul din str. Gu: 
temborg, undo ae află bustul ol. 

«Cumnatelor mele: Doamnele Tin- 
culina Kalindero, Lizota drion și 
Ioana Fălcoianu, !e las lotul meu 
din moşia Ruşanii, Porepa jud. 
Prahova, lot co şi-l vor împărţi în 
trei părți egale, 

«D.lui Corneliu Zelea Codreant, 


59 ha. azabii din lotul man depe ma- 
gia Frătesti, jud, Vlnşca. 

«Surorit mele Elisabeta Manu, su- 
rorii mele Ioana I, Camacusino 
Psatolui meu lon I. Cantacusimo, 
câte 100 ds mli lei de fiecare. 

«Secretarului meu N. Rafailesou 
şi feciarului C. Raicu câte cinoizacă 
de mii lei de fiecare. 

«Făcut azi la Bacnreşti, donăzect 
şi ciuci Iunie anal ana mie non 
sute trel zeci şi șase (08 Iunie 1986) 
şi iscălit oa propria mea mână. 

«Ganeral (a8) G. Cantacuzino» 

Tostatoru! a alăturat în plicul — 
pecetluit — în care a păstrat tosta- 
montul, până in ceasal stingerii lui 
din via. o acrisoare citre SM 
în care le recomandă o seamă 
atitodini de remarcabil intare? 

Iată-la: 


Directive 


«<Aceate directive şi simple dorinți 
nu trebuie să influenţeze imperati- 
vul testamentului sau să schimbe 
ceva din voințele mele testamentara. 

«Rog pe nepotul meu Ion i. Can- 
tacuzino (Nein) ca să facă girel un 
testament pentru ca să Inse, de va 
vol, averea ce a mogtenit-o dela 
mine, unei persoane, nnui copil al 
săv, în fine cuiva do încredere, să 
îngrijească înainte de mormântul 
uude coste îngropată scumpa mea 
soţie și unde rog să flu îngropat 
gi ca lângă ea şi să îngrijească si 
de imobilul din str. Gutemberg unde 
este bastal Domniței mole, 

«Acest imobii rog să file afeotat 
unui partid politie naţional-orestin 
de proterinţă partidulai «Totul pen- 
tra Țară», şi aşa dela unul la altul, 
că dea Domnereu ca această stare 
de lucrari ca fugrijirea mormân. 
tului şi a imobilului să ţie cât de 
mult, dacă sar putea ;n vecii vect- 
lor. 

«Averea moca la data de 25 Janie 
1936, când am tăcnt testamentul ae 


Imobilul din sie, Gutemberg s 


Bucureşti, 

«Lotul de pa moşia Tecuci—Kal. 
14 ha; Bijateelt, Yotul de po moșia 
Greci 12 ha; blănari. 

Lotul ds po moşia Frătogti 109 ba. 
Uteoto cu valoare nominală oirca î 
milion şi co a mai rămas din Jotul 
proprietății din calea Griviţel. 

«Averea sau crâmpoe de avere, 
mobile saw imobile uitate sau ne- 
trecuta în testament, anm ar [i lotut 
Mihai Viteaxa Joia Pranarul jud. 
Vingoa, (dacă na se retrocodeazsă 
Statalal), vor reveni dsasamenea; 
nepotulaj ea Xon Î. Cantacnxino 
(Nein).. 


«Rog pe nepotul men să vândă!. 


bijuteria şi blănurile precum şi da. 
că crede l0enl ce faca colț la grădi-j.. 
na imobilalul din sir. Gutemberg. Va 


vor rezulta din vânzări şi va pntea 
îngriji si mai bine da mormânt şă 
imobil. Rog deci să nu se cheltalu- 
scă banii ee rezaltă din acesta vân 
zări, o să-i considere capital, 

“Pentru Îngrijirea  mormântalai 
nepotul men va afecta între 89.909 
(opt zeci mii) lei şi 100.808 (ana sută 
mii) lei anual, samă ce chejtueze ea 
anual penta flori, canale și între. 
ținerea cavoului. 

<Penira ingrijirea imobilulai din 
Gutemberg, va afecta cal puţiă 109 
mii (ana sntă mil) lei anual, In sab- 
sola! imobilului sunt lnerarile şi ro- 
ehițele Domniței, rog să fie îngrijite 
cu gândul ca maj târalu. anii tre 
când, să fie un mio muzeu retros 
pectiv al toaletei între anii 194 — 
19%. 

«Ceasornical men de buzunar de 
teptător lui Costică Ralen. Briocagriă 
meu (helvoţian) co l-am purtat 29 
de anl, lui N. Ralailesca. Oeasornie 
cul Domniței cu cadrul mare se fa 
păstra în capelă. In fine toate are 
mele de foc, revolvere,' pistoale si 


pusti, e vor da d-na „Corneliu Zelea 


«Din ccte o; maaştai de scris 
ca le am, aa am dărnit-o lut N. 
Rafaiiesou, alta cancelariei. parti- 
dola! “Nota! pentru -'Țatăa, nr mu: 


sina. mea de cusut Margaretaj năs 


cotă Torja. : : 
«(a8) General G, Caniacnsino, 
«N. B, In fiecare na Ia 23 Aprilia, 
rog să se facă un paraataa pentru 
pomenirea domnlţoi», 5 


Delegaţia americană 
la conferința celor... 
:9 puteri - - 


NEW YORE,:30 (balcaa oriente). — 
Se anunță din Washington că Statele -- 


Neo lceemia beneficia de veniturile sumelor te Unite an „acceptat L mod oticiaj: 


ata A sei 


LS61 1ANV 

















Generalul Gheorghe Cantacuzino 
Grafică de Alexandru Basarab 


ĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


CARTEA C 


ULUI 
REANy 


I2300; 
Fed 
<a 
Dă 
Să 
L:riit=) 
[5 Be: 
5 
< 5 
U_ 


mea 
11QUazaud il Vua232 [uz : 
old dă 141N389A Ulid 2130351 oVundsi UA UINI-2(I *3[10]S| Uj SI0ŢUj &, 


uy> 9deoIde 3 P3taA it 
4039U30) 103733 : 82334 Miau 3pundsps A '3tunu (n)sade jnzne ej puț iuazaag — 
[| bă 


: 984395 inwBau 15 3 1OQ2pă 30) I28)5V 
: Oțitu UN | OUIZRIEIUU) [833u20 :k | 19U3Za234 — | 
iati ai incl aul, : Spun un 3ş2 piela O 
i > ppdpad 1$ 304 ap amasao 0501 y:': | 
wpundsga 1$ 1 Oujznatue)) 1849530 : ed)3)s 3S9ugu04 |nuiegu puț) prde AMzea)A he și IS ri eda sii 
-15 22 şânp 
uțiewy 16 elow ueydaite || 3pun 0103 (304035 Uj |OduL] S30MUj 3,5 B3UNISILU FUDIIII I-) Vunidan Li clio 2 
d : jaopuanau 
$ aauouo şt gpaat upad naz3utunq VI vlujpaa3 usd :| dis 
Sta inimi ea aa 0 tt mei eat Sona te 
2334 . SOIAN D934 e 30427 
. Sayeyd 12 "2160153, . Oy Jep nt-3u 2 
Uo 1Ţ> '21j5a20u33 pă5a3u| O 1ș> 2) Z3ULINC 3P Sitoţ3) 350] € 13 9B230uj suo 
e SAeparaiâu peri re omu ea J0ISgIA 3]50 IN2354up1D-Oulznamur) 384020 In1e3au2D 


i IN3ZIUd — ONIZOOVINVO 1yu2N20 


LEGI 1ANV 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANV 


Lină 
ca 
(SA) 
hu) 
- 
» 
Z 
< 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU 'ZELEA CODREANU 































> 


A. 


ici veți , | 
[] ; a pi aa 
cu ea lia si consumului legionar din Bucureşti Griviţa. 











D= 
cm 
[ej 
în) 
3 
> 
VA 

< 


La inspeclia făcută de d-naf 
Popescu- Buzdu în jurul orei 3 
dimineala pe Santierul Sedialai, 


înainle de începerea programu- 


lui zilnic: un Legionar manceo 
singur pe întuneric cârind c6- 
rămidă în braje în interiora) 
ciâdirei. Ceilo!ţi camarazi 

nu sosiseră pe Şanlier. 


Intrebal cine esie a râspans= 
„Sani! legionarol Manzală De- 
milru, şeful cuibului Constante 
Brincoveanu, Comuna Scăeni- 
Prahova. Am venit! să lacrez 
două zile ci! am concedia. Snab. 


CARTEA CĂPITANVLU, 


CoRNELIU ZELEA Covnr Anu 


aici dela ora 4 pentru ca să-si 
Jac dotoria de legionar în sfoata 
congiinja. 


EI na ştia că străinal carei 
pindeşie de o jamătate de ară, 
cum Increază şi care-Alnir 
esle inspector Legionar. 

II citez pe acest Legionar 


exempia şi spun legionarilor Şi 
nelegionarilor: lată pentra ct; 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZiLEA CODREANU 


legionarii se pregătesc să cucerească 
lo nouă poziție pe frontul comerțului 


cunoseată taspania de presă Pe acrasă liaie Lezizzea tlayisă, a- Cei ce se Tor incredizia ineesele 
va dam, și se dace şi msi ac-| măr în umăr, aa iza: de legionari: loe voe area sizarzața că ie-sa da: pe 
Cut în vremea din armă, inapo- | medici, chimin, farmaciyti, fizicieni, | măini cimsize și redaiee 
a dudeiloe Isi Hitler», cam î ca o dragoste de razacă pe care azmaij Deschiziad astăzi bătiia, cerea 
2 ate de imierţie e criea | credința o poate destistai. Di fatal aa 
taptal de a şti că interesele acesta de şcoală va creșie mâine 9 | laborator și Mai Ca seamă celoe mai, 
eiale germane, de ez, sant| armată SP ___ Îi semite caze se vae acăzita astici şi de 
„tate în Bomânia, ea și în] Saatem Liseri Santem corecii Se | datorie de omoare față de ele tarile 
pâri. de jidani, E o mare ne-| mem ptmi de râvnă. Vomm fi deci și să ineredinţeze acestei secţii legionare 
e iscat diziro darerceră| airepaji, Vrem să adanăm cinstit ua | reprezentarea prodaseler loc în Ba. 
been ere ta i Dre pataţ | PIB CA care să ajutăm fa zidirea usei | mânia, 
[să S : . 3 F 

lu ai ejeaseite „piditita | BRE Bacureşii, 15 Noezzbzie 1937 
zrest si de Let, 

maria streisă care întră 

trece priu mâinile jidanilor. 


ii O lămurire 
înc a e cere 28 (i-itli DIa0$ Protopopescu 


Baţii care-i krănese. 
speealează această forțată îm-! D. pro. Drzoş Protogopescu, di-| Buna Vestire, am secetit că e în 
a rezimatui ca că de-! Pectoral ziarului nostru, sosind eri| vre-o chestiune personală a redae- 
şi iueficacitatea imi şi| la Bacareşti, pentru donă zile, pus torului citat, d. lies, şi obesit, 
ai ler capacitate şi fer.| de noi în eanoştinţă de cele petre- m'am culcat pe urechea aceia! 
Saperioritatea ls* şi prostia! cate în legătură ca d. general Ru-' A doua zi am avut curs toată 
5 jinski, ne-a făcut următoarea de-l dimineaţa. (Seminar englez). 
imDania aceasta de vorbe îşi claraţie: Dacă e adevărat că lon Sioeneara 


<Decind eu noua lege uBiversila-: a afirmat domnului general Ba. 


loemind efeetiv la Cernăaţi și s-| iinaki că cmi-a adus la cunoştinţă» 
: Mărăşeşti, No. 13,| ceva, lueral trebue înțeles în sea- 
i voi, Nam avut! sul că no mi Sa adus la cunoştinţă 

tot -ce s'a petre |! nimie, dacă eu nam primit ia Ce 

| nămţi decit vagul balatin teletoaie, 


a — m'am dus ziere de o oră, eum Yam Spot, 
“i probleme strigă»! un prieten din Cernănţi,| Aceasta desigur a vrat să spusă 
? a înființat şi a orga- innt la cină, A.! d. Ion Steeneses. 
Sepee amdață o repre-| bia la îl şi trei sferturi, am venit' La redacţie aseară, mi sa 50% 
era Produse chi. i atasă am găsit, toată lumea! că am fost cântat cm telefon 
aviz te»! Cernăuţi şi Sâmbătă diminesţă 

d. Mies, san nu ştia cind. 

mase la! Declar: că nici un alt aviz tel 

ifonic na mi-a mai parvenit ai 


LEGr1nny MRI 








Lai 
m 
[s.) 
pi 
= 
> 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANUL, 
CoRNELIU ZELEA Copneany 


Un viitor preot din jud. laşi 


trimite :;a aneu; paniru îier vacii 
ineieie de nunia ae iui şi ae sotie: saie| 


D. Corneliu Zelea Codreanu a pri- 
mit din partea d-lui Gh. Dimitria, 
licenţiat în teologie, următoarea 
scrisoare: 

Sineşti 12-X1-1937 
Capitan, 

Sunt patru ani de când mă ali- 
mentez cu ideea că se poate lupta 
pentru Legiune, mai ales ca preot, 
şi fără a fi încadrat formal. După 
atâta experiență, am ajuns la con- 
cluzia contrară, înțelegând mai 
ales, că dltarul nu ta fi uitat nict- 
odată de Legiune, sau pus pe planul 
al! doilea. E încă unul din motivele 
cele mai puternice, care ne-au de- 
terminat, pe mine şi pe soția mea,i 
să-ți cerem, Căpitane, a ne primi 
în seria  c<Generalul (ah. Cantacu- 
zi0>. 

Cole mai mari nădejdi pe care 
mi le pun în Legiune, în ceeace mă 


priveşte ca licentiat în teologie şi| 


ziitor preot, e purificarea Bisericii. 
S'a ajuns aici la atâta desmăț şi 
Cop'omis că. se întrece răutatea 
Sodomei şi Gomorei. Unii oameni 
ai Bisericii de astăzi, promotează 
atâtea fărădelegi şi au cea mai 
mor? jenă când li se prezintă un 
element cu duh de apostol şi spirit 
de jertfă. 

Vreau Căpitane, ca împreună 
cu Soţia mea, să irăesc toată ria- 
ţa biciuit de conşiiinţa ortodoxă- 
legionară. 


lar ca simbol al ataşări: noas- 
tre roiale de Legiune, îţi trimi- 
tem verighetele, pe care le vei 
folosi fie ca două picături la o- 
ceanul materialului penru co- 
merţ, fie altcum vei hotări, deoa- 
rece Căpitanul nu greşeşte nici-|! 
odată. 
Jurăm, că nu vom trăde nici-|: 
odată Legiunea. 
Trăiască Legiunea, să craeşti | 
Căpitane. 
Florica şi Gh. Dimitriu 
Com. Sineşti, jud. laşi 
La această scrisoare d. Corneliu ţi 
Zelea Codreanu a dat următorul | 
răspuns: 


Re : 


Mit 


[st 


Buc. Nov. 18 | 


Re primit scrisoarea şi darul 
a de scump, ceie două inele dei 
i inele de nuntă. A 
Fiţi bine primiţi în ale noastre 
rânduri legionare. Al 
Aţi venit cu sufletul plin, așăl 
să se împlinesacă în lume tot că 
Dumnezeu a hărăzit ca misiund) 
generaţiei. legionare a României; 
Inelele însă, vă rog să-mi PA 
miteți să le păstrez, apre a vi | 
înapoia la prima ocazie, peniri 
a vi le cere mai târziu, când i 
ţia noastră va avea nevoie de elă 


Cu mul draz, 3 
CORNELIU z. CODREAN d 


i 


| 





CoR 














CARTEA CĂPITANULUI 
NELIU ZELEA ConREANU 


lin partea 
pe spre 
e 


Migedri4 legionare 
publicare următorul 


Camarazi şi Prieteni, 


/] Partidul «Totul 


pentru Țară» 





noastre Com- 


Listele sunţ 


| plecte, 
Vineri 26 Nov. ora 12 ultime- 
[n| le iormalități necesare vor îi 
[ indeplinite. | 
ji|- Urmează achitarea taxelor, A. 
[| Cestea nu vor îi plătite de can- 


j| a depus până la această oră lis- 
i te în toate județele. 


didați deoarece ei sunt săraci 
i deoarece dinrnele parlamen- 
are nu le vor aparţine. 

. Taxele vor îi achitate de uoi, 
de organizație. Cine vrea ca să 
ajute ia achițarea taxelor şi su- 
portarea cheltuelilor electorale 
își poate da obolul PANA VI- 
NERI 26 NOEMBRIE ORA s 
SEARA, în Capitală la inginer 
Horodniceanu Sediul legionar, 
Gutemberg 3, iar în județe di- 
rect la şefii judeţeni. 


CORNELIU Z, CODREANU 
Ari 23 Nav. 937 


N rt6r1any PRD a 








Pi 


Lai 
cn 
[2] 
m 
[ea] 
[=] 
Z 
<e 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiv ZELEA CODREANU 


pătalia comerțului legionar 


inchiderea primei otensive în Capitală. Ultimul restau. 
rant din această ofensivă s'a deschis ieri. Dz-acum 
ochii legionarilor se îndreaptă spre Moidova - 


On fapt deosebit de semnifica- 
Ho sa întâmplat ieri în Capite: 
IA. Suntem în plină campanie e» 
lectorală şi toată lumea politică 
aleargă să lucreze, în nume per- 
sonaj şi pentru benefeii indivi- 
duale, pe teren electoral, Migca- 
rea legionară n'a înţeles însă să 
abdice dela obiectivele ei princi- 
pale. Legionarii sunt prezenţi a- 
colo unde atacă duşmanul. Or a- 
cest dușman nu este uicăeri mai 
prezent decât în arterele negoțu- 
lui românesc. 

iată deceieri, în plină campa- 
nie electorală, legionarii au mai 
câștigat o biruință în domeniul 
comerțului. S'a deschis încă un 
restaurant. în Blo. Elisabeta, — 
colț cu Schitu Măgureanu — cel 
din urmă din ofensiva aceasta. 

Locul este, deci, in plin cen- 
tul Capitalei, Localul fiind ve- 
chi, a fost renovat, făcându-se 
împortante lucrări de reparație. 

Datorită poziții sale, chiria 
este simţitor ridicată. Cheltueli- 
le de întreținere, din această cau- 


ză, vor crește şi ele, , 

Preţurile, în mod normal, vor. 
fi mărite în comparația cu cele- 
lalte restaurante legionare. 


CONDUCEREA RESTAU- 
RANTULUI 

a fost încredințată delor Qot, Losit 
şi Vasilian, doi profesori tără post 
Im forma aceasta sa dat atac sime 
bolic in mai malta direcţii: 

1, sa declarat război şomajului în. 
telectnal. Exemplul va fi urmat. 

2. Se scoate negoțul de sub tutela 
unei legende de jenă şi ruşine, dând 
prestigiu si înobilind una dintre 
cele mai vitale ramuri de activitate 
omenească, Ă 

3 Se tace un bas în plus spre ni. 
velarea socială prin îmtrăţivea din. 
tre intelectual şi mancitor sub sem. 
nul şi cu ochii spre religia aceleiaşi 
munci. 

4, Ca o conelazie logică a puncte» 
lor de mai su8, ae dă o uonă lovitură 
comerţului jidovese parazitar, do- 
vedindu-se că și Românul ştie să 
facă nezoț si încă unul cinstit 


Soiemnitatea deschideri nouiu re staurant 


Inaudurarea noului lucal des- 
tinat comerțului legionar a avut 
loc la orele 12. Ca întotdeauna, 
egionarii şi-au început munca 
prin rugăciune: ridicare spre 
Dumnezeu şi întoarcere spre 
mormintele strămoşilor, pentru bi- 
Tuința faptei segionare. Serviciul 
religios a fost oficiat de preoţii: 

ilescu, dela Biserica Sf. 

ie  Gorgani, ieromonahul U, 
dișteanu, subdirector al semina. 
7ului manakel dela Cernica, iero- 
monahul Lucaciu dela Biserica 

ntim şi Drăghicescu. 


ASISTENȚA 
Rina si title inaugurării au 
( ai PA Ze. An afară de d. Cor- 


Piperen fie, 


neață, prof. Cristescu, Sergiul 


„Florescu, l. Diaconescu, ing, Ho» 
rodniceanu, Ciorogaru, d-na Ma- 
Tia Beiu Palade, d-na Claudian, 

nii Paraschio Georgescu, Vio- 


canu, şi d-nii: Prof, 


rel Trifa, preşed. Centrului stud. 
București, Ifrim, Bolintineanu, 
Dima, etc,, etc. 

du participat deasemeni un 
mare număr de legionari, simpa» 
tizanți şi prieteni ai mişcării le- 
gionare. 

Răspunsurile la serviciul reli- 
gios au fost date de corul studen- 
lor bucovineni, care a cântat ad. 
mirabil. 

Un amănunt: studenții aceştia 
sunt în trecere spre Craiova, un- 
de vor fi judecați de către Con- 
siliul de război, pentrucă au sance 


să insulte memoria martirilor 

Moța-Mfarin. în drum spre jude- 

cală, sau opri să ia parte labu- 
2 ara bi 


2 Br 


nare şi arii naționale, 


Cuvântul d-ni Corneliu 2. Codreanu 


„După oticierea serviciului religios 
d. Cornelia Zelea Codreana, rosteş- 
te următoarele : 

LEGIONARII 


Anauwgurăm astăzi in Co- 


Pitală un nou restaurant 


are 


caro prin poziția lui şi os 
pitalul învestit de moi aiol 
va fi de primul rang. 
Restacmrantul va fi con 
ius da 2 profesori de Jiceu 
cari mau posturi, foaif şi 


Acasta este ultinauj .res- 
taurant pe care comerțul 
logionar îl mai desohide în 
Bucureşti în această ofen- 
iri 
actun no îndreptăm 

privirile către păm 
Moldovei, ital 

Aici în Bucureşti am rea 
lizat trei lucruri 


comerțului întrun timp 
excepţional! de scurt, 

2) Ne-am realizat un mio 
capital cu care să putem 
manevra. 

3) Ne-am realizat un cre 
dit pe piaţă, de oarece toa. 

ă lumea care a venit în 
contact cu noi, şi-a făcut 
convingerea, că suntem aa 
tmeni  corecţi, economi, 
muncitori şi capabili, Că 
banul sau marfa oricui, 
pe mâini legionare nu se 
va pierde, 

Când am încenut comera 
ul legionar mom găsit pe 
piața Bucureştiului nici 
măcar un credit de cinci 
mii de lei. Astăzi avem de 
milioane. 

Legionari, cu această 
sumară pregătire, dar să- 
mătoasă şi plină de avânt 
şi în sutiete plini de ohe- 
marea pământului Moldo» 
vei, 

vă anunţ că începem cea 
dintâiu luptă întru desro* 
hisea ei economici 

De acum în 12 zile vor 
îmaugura un Mare  Maga- 
zin de coloniae în oraşul 
Baciu unde, toți comer 
cianții de coloniale sunt 
jidani. 

Nici un romdn Hu mai 
există. d adi 

Cel mai. mare din fe 
mare anurosist, putem su“ 


al Moldovei, 


Lupta desigur va i gre 

Românii vor putea Ye 

stea la Bacău luptându-se | 

faţă în faţă şi corp ia corbr 
u prima oară legi 

cu comerțul jidă 


«| 


bd 


-* Resluurantul deschia ieri în Ca 
pitală cate a 12-a întroprindere &. 
comngrțului. lagionar, alături „da 
celelalte 4 restaurante din Bucu” 
rogti, de cele 5 magazine — 2 per; 
tru desfacerea colonialelar, mo 








5 
= 
» 
Z 
< 
E 
a 
a 
O 
< 
E 
2 
< 
9) 


> 
Z 
< 
zi 
d 
[a] 
(e) 
Ie) 
“ 
i 
N 
2 
ei 
i 
pă 
z 
o 
5: 




















Miycurcu teulunară partidul «[o- 
tul penru Pură. a lunnat urmăloa- 
roa circutarii releritua, * lu ucordul 
încheirt: 


CIACULARA N, li5 


AM ANAT, 

Cupitunul, în calitate de si 
ul Mişcării Lenionare, a înche- 
înt un nacord pentru upărurceu 
libertiţii vi usikurarea corectitu 
dinii alegerilor cu d-nii uliu 
Maniu și Giheorghe Briâtinnu. 

[ele fextul nepatui acord: 

Se încheie între partide- 
te subsemnate o întelegere 
cu sconul de a apăra liber- 
tatea şi a asiqura corecti- 
tudinea alegerilor. 

Aceste partide încheie 
pentru timpul alegerilor 
actuale în vederea scopu- 
lui propus un pact de ne» 
ayresiune. 

Pactul de neagresiune 
inseamnă înconiurarea a6 
telor şi limbajului de vio- 
lanţă şi de denigrare, dar 
nu împiedică afirmarea 
ideologiei proprii şi dis- 
cuţia de bună credinţă. 

Se va aduce un cuvânt 
de chemare şi calorialte 
partide să se alăture ace- 
Stei înțelegeri. - 

O comisiune comună va 
stahili modul de proceda- 
re şi demersurile caze vor 
trebui puse în aplicare în 
cazul infractiunilor ce a» 
fi să se mrortucă, 


IULIU SAAMIU 
Preşedintele 
Part. Naţ, Țâr, 












































ANUL 1937 


Pregevintele 
Part. Naj, Liboral 









CORNELIU Z, CODREANU 
Setul 
Miycării Legionare 













ln şedinţa: solemnă de astăzi, 
neri 26 Noemb. 1937, ora 9 
dhminieaţa, ţinută sub preşiden- 
ţia subsemnatului conducerea, 
partidului <Totul pentru Țară», 
ratifică şi aplaudă acordul în- 
cheiat, “ 
„„Î. Întru executarea pactului 
de neagresiune, dau următoare- 
le ali eposițiti ia 

u —— În ce priveş 0. 
pagana sorisă e să 

fişele sau manifastele 
cari ar putea aduce vre-o 
atingere paoctulii de ne» 
agresiune, sau ar putea a- 
țluce o oM de mină jigni. 
re, vre-uneia din părțile 
contractante, vor fi ime- 
diat distruse de şetii jude» 
feni sau de orioe legionar 


















Acordul Iuliu Maniu-Coraciu 
Z. Codrcanu-6h. Bratianu; 





GHEORGIII 1. C. BRAPIANU | 





















CARTEA CĂPITANULUj 
CORNELIU ZELEA CODREANU 









care le-ar poseta sau le-ar | mixtă di suprascnere şi inuer- | nr 
vedea afişate, venţie. [ 

E. — In propaganda =! felul județean al partidula,,| | 
rată 3 va delcga de argență, in areas 

Se vor înlătura ORICE|ti comiviune, pe cine va crede 
APREGIERI, oare ar pu-|el de cuviință că puute îndepli- 
tea crreu o sture de con-|ni mai bine luncțiunea în spi- 





Plict. ritul circuldrii prezente, 

4[. Intru >ypravegharaa efec 
tuării alegerilor şi pentra de- Setul Partidului 
mersurile ce vor trebui făcute, “Totul pentra Țară» 
în caz de ilegalitate, abuz, ete. | Comandant al Bunti Vestiri 
în fiecare capitală de județ, va ing. Gh, Clime 


lua ființă câte-o  comisiune 





Aite deciarați: făcute 
do di. luliu Mania rasei 


Protestul partidator de opoziţie imotriva 
stărilor excepționale 


D. luliu Muniu, după ce a comu-. turale chiar in cazul dată sar re 
uicat presei cartolal aleotoral în- | pata practica atât de dureronză și 
choiat cu d-nii Gb, Britiana pi U. | raginoasă lovită In iveală cu ocazia 
7. Codreanu, a făcut presei urmă- aţâtor alegeri, conduse de adversa» 
tourelv decluraţii: rii nostri politiei, Am realizat sii 

«-vonsira  cunvagieți  purerile | emnat, chiar azi, o înțelegere elecf; 
mele,  prugramul meu 5, mttoda | torală cn partidul liberal, de sub 
mea de luptă, pe cari jo-am expus | conducerea d-lui Gh. Brătiana și 
vi în discursui ținut în faţa cumi-! partida! «Totul pentru țară» de aub 
tetului execu :v al partidului na-| conducerea d-lui C. 7. Codreanu, hotă 
țiunal-ţărânese, rinidn-ne toți trei să adresăm şi ce- 

Stiti că o ținută mal apropiată a |Borlaite partide o chemare, ca să el. 
activității mele este ovidentierea | ajiture ia această înţelegere. 
cât mai accentuată a necesităţii î- | Dacă eu m'am hotărât să 
nexorabile pentru statul nu-tru, ca 
Bă fie înlăturat reg:znul ivtitorial 
practicat de guvernul actual şi în 
fiturarea imoralității care a cu 
prins viaţa noastră politică, uocială 
şi familiară gi care ameninţă chiar 
distrugerea ce 'istenţei noastre na» 
tonale. 

O năzuință catrem de importantă 
a mea este de a înlătura fără amâ- 
nare pturea de asediu şi cenzura, Şi 
mă Yoloseze de această ocazie, nem 
tru a soma guvernul țării, ca să nu 
nucă rusinea, pe care nu o merită, 
asupra ţării noastre, ca să no pre- 
ainte înuiniea lumii civilizate do 
aşa fe), că uu se pot ține alegori la 
noi, fără starea de asediu şi cen- 
zură, 

0 nomeritată ofensă care vicieză 
dela început legalitatea alegerilor 
cari ao pregătene, 

O ţintă imediată a activităţii mo- 
le, în calitate de prezident, a fost 
realizarea, ufoi înţelegeri cu alte 
partide, pentra asigurarea libertăţii 
si corectitudiuit alegerilor. N'am 
năzuit la un cartel electoral, care 
stânjoneşte în oarecare măsură pro- 
pagarea ideologiei fiecărui partid 
din ințelegerea închelată, Năzainţa 
mea și dorința sinceră a partidului 
nostru a fost încoronată de sacoes, 
care vă muiţumeste şi care îm! dă 
siguranţa că vom putea asigura li- 
bortatea logerilor şi ordinea în de- 
cursul dostăşurării propgandel elac= 































































locul ia care 
am făcut-o pentrucă sunt 
convins că dăinuind stările umili 
toare, ilegale si imorale de azi, na 
țiunea uoasiră fatal trebue să Ie 
distrugă și în satletul ei românese 
si în forma mândră de atat în ca 
vicțueşte azi şi pentrucă gândires 
mea liberă, dar logaliată şi salletul 
meu devotat priucipiilor „mari al0: 
civilizației umane, nu poate tolerâ; 
fără cea mai enârgică reacțiane; 
atmosfera de închisoare, care 
menține în țaru Noastră gurer 
rea, do azi, Nu pot admite ca legi 
cari ating viața, averea şi onoare 
națiuni) şi cari nu pot fi valabil 8 
duse decât numa! în colaborare! 
întrogei națiuni, reprezentată pri 
aleşii săl liber), să fie aduse, Pri 
posibilitate de control, prin decrete 
legi cari nici măcar criticate DU] 
pot îi. 

Şi aici îmi permit a adresa 8% 
sernuai țării o dorință perfect [+ 
gitimă: să na continue a contracta | 
în arciua naţianii obligatiuni, Ul0 
să înstrăineze averi naţionale 
bunuri atestatului, prin desc. 
şi uw apel către particularii cei în 
tenenaţi, să nu admită astfel. d 
transaeţinui, pentrucă ele nn TO ' 
reapăotate şi na vor avea putere 4? 
constrângere față de naţiune. 





























































eF 












CaRTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





D. Corneliu Codreanu a dai in judecată 
pe d-nii Istrate Micescu şi Ille Răduiescu 


Astazi Pau introdus la parchetul iiau acţiunile de dare în judecată 


Astăzi la amiază, d, Cornoliu | d-lui Potro Groza şi cu ji-lcării Lagionare, am onoa-ico! caro a scris-o este un 


7, Codzeanu, şetal Mișcării Le- | danii partidului 
s introdus la parchetul | ovroaso, mirajul frontului! a dispune trimiterea în iu 


gionarc, 


Hlov acţiunile de dare in jude- popular». 


cată impotriva d-lar Istrate MI- 
ersea pi Mic Rădntescu 


DOUNULL 
PRIN PIUCUCRON, 


Subsomnatul, Cornolie 
4. Codreanu, paesonal şi 
în calitate da set al Mişca- 
rii Legionare, am onooroa 
a vă ruga să hinovoiți a 
dispuna trimiteroa în ju- 
gocntă a d-lui ilie D. Ră 
duloscu din Buouroști, bd. 
Fordinond Nr. 176, siroc- 
torui ziarului „Porunca- 
Vremii» pontru faptul do 
colomnie, 

In ziarul «Porunoa-Vro- 
mii, Nr, 933 din 28 Noon» 
brio 1937 d. flio D. Rădu- 
fescu porsonal și sub som- 
nătura ziarului po carei 
contiuco a introbuințat le 
adrese subsommatului şi a 
Mişcării pa care o contua, 
wemătoarato titluri și atir- 
maţiuni po caro ou şi în- 
roaga Mişcoro Loglonară 
(o considerăm catomnii și 
otense: 

«Fronte Popoloro cu î0- 
Bionanii?», «d, Maniu const 
iue Frontut populari, -8. 


D, itie Rădulescu în sprl- 
jinul afirmațiilor sale, a- 
duco ie un facsi- 
mii al ziorului =Dimi- 
noața, 

Nu o corect ca să fiu ota- 
căt In modal ocosta, O 

Esto dezgustător oa 
protins luptător împotriva 
putorii iudaice, chiar cîmd 
este novice în această lvp- 
tă, să uzore de turii 
jidanoști, in contra unui 
român, şi mai ales în con 
ta unui antisomit cu o ve- 
chime do zoto ori mal ma- 
vo în îuptă, 

Nu este simisibil ca un 
ontisomit să uzore de însi- 
nuâri si intorpretări îni- 
mudice, luându.le drept 
dovazi, intro ocțiune do 
doniararo a unui român, 

Un român când puno mâ- 
na pe condoiu trobuo să 
ştio, că pentru onanrea sa, 
n meserioi salo şi o Nea- 
mului său, nu-și poante în. 
suşi ormole da luntă jidăe 
nești, calomnia fi min- 
ciuna, Ri ; 

EI trobuz că sluivoscă cu 
coa. mii mara sficţenie, n- 
dovarutui, 

Pr imiţi, vă rog Dosmiula 


Mania dă satisfacție: bei puma Poecurtite sI Dra ca 


dr, Lupu, admitiad intro- 
foa comuniștiia- și judauti= 
lor în.ruatni de ntagrosiu- 
Re tcgicuuzeo » Greta, 


Ircnie noștuăaerai pă 


ua mai daparter 


dar o alani juodiat ce 
alge de:d. Cornailu 


A ibeenrra: 4 Mania a pore 
Eille riailireze cu soslal. 
cad Hi, ou comimiştii 


Sute. 
| Z, Codrean 


|roxpeniniui mau. 
! tx3) Curuatiu Z, Codreduu 


DOMNULE 
PRIM PROCUROR, 


runatul, Corneliu 
w, personal şi 
în calitate de șc? ai Miş- 


ilroa a vă ruga să 


binevoiţi | cstomniatar, 

Primiţi omule Priai 
decată penală a d-lui N. a a a sti. 
rea Docanui eri mei mele, 

[t:) o”, presa le 

Asociaţiei Avocaţilor Crot-| (Copilu Z. Cor 
tini si peotasor univorsitar Bucureşii . 
din Auouraşt; Str, intrarea ui 
Zoloemnit Nr. 10, pentrucă 
peinti'o scrisoare adresată 


wn|ditui Oetevian Gene și = |(Coastele S 


Vromii» Nr, 936 din 29 No. 
ombrio 1937, colomniază 
şi ofansează qrav, atât po 
mino paesonal cât şi Mig- 
caroa Legionară, gențio D.NB. i Me 

PI . „A. transmit: 

e pi Lu pt acea aie Şeiui marina naționaliste spanioli 
seaai 1 sin căi el rea de |£ declarat, cu incapere de astăzi blo: 
cu ace - d i îsi i cusul absolut penru intreg troticu 
73 sa partie pa 891 | comercial pentru liturelul Spsniei re 

ea . uza 480 | publicăne, inclusiv insula Minorca, 
ciațiilo moastro profesio-| Guvernul naționali a suprima 
nale, munoitonoşti gi d&| zonale neutre ce existau in (aja por! 
mine, câmpul de onoare 2jturilor Valencia şi Barcelona și | 
fost părăsit printro inox |anuntnt că orice vaz care B'ar apro: 
plicabhilă  defecțiune  Imipin de nceste porturi va Îl ataca 
centru, din partea d-lui [de flota nuţionalisiă. 

Vaida, si la oxtrema dreap- | ACTIVITATEA AVIA. 
tă, printr'o dureroasă îre.| ȚIEI NAȚIONALISTE 
cere ln Inamio, din partoa| MADRID, 24 (ftador). — Coresi 
d-lui; Corneliu 2. Codrea- | pondoatul, agenţiei tavan unonţi 
na Acloanele anţionziiate au bom 

Această frază prin care | bardat natul Otana, omorând 18 pe; 
so afirmă că subsemnatul | suaneo. Dowbardamentul de eri al a 
după o luptă de !5 ani ser Chiachov a priciuait moartei 


blocate de fii 


SALAMANCA 29 (Rador), — A: 


făcut un act da trădare, 15 pernoane. 
trecând în rândurile îna-! Se semnsloază că aviația naţic 
mico esto o calomnie, iar aistă a bombardat în cursa 


Catastrofa avionului 
„Lot“ în Bulgaria 
Şase persodne carbonizate. | 


a SUE ta, 29 „(Bador). —, ton, în acosată aroazaleă nonotoai, 


REY | PI SER 


7fÂTINnNNU Ă 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiv ZELEA Covar 








ANUL 


 Gorneliu 7, Codreanu 





iave astazi deciarații pres” 


Anunta sura la ora 6 d, ÎD Crt a  f Uoitracu a iu 
Corneliu Z. Covureanu- ge er a cita tu 
4ul mişcurii Iouionare n ia tit ri Cat ptt dr D 
vitat pe domnii ziarişti dea îti e ro tur buri 
in pazetele romanesti pon- Sate cea geti Aburi tn 











a .. Me fas ta poale Cauta a 
$ tru a le face declarații en , PE căi i 
Ș Cata pa it LC IP PRI uta 

materie de politica pater at a 





sut Patul pentru Paens 





na și interna în legatura! 


cu acortiul cunoscut, itu tor av artepial aa candlăca 


ANUL 1937 





Aa ap 


a. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


__ DECLARATIILE 
lui Corneliu 2. Coureanu 


Domnilor ziarişti, 


Ştiţi câ am încheiat un acord cu d-l Iuliu Maniu şi Gh. Brătianu, 

Acest acord ar ca scop: 

apărarea libertaţii și ducerea unei lupte electorale civilizate din care să lipsească, denigrarea, neloialitatea și reaua credință. 

Acordul prevede câ fiecare din părţile contractante își va afirma ideologia sa pruprie în faţa țării întro formă de bunăcuviinţă 
i eleganţă. 
i ea acordul voeșie să realizeze două lucruri: A 

libertatea de exprimare a iuderăţii ţării și în al doilea rând înlăturarea a tot ce ar putea împiedica o cât mai 
bună judecată a ţării. 

Adică ducerea bătăliei în câmpul ideilor cu înlăturarea desfăşurării de patimi personale, cu înlăturarea relei credinţe, cu înlătu- 
rarea violențelor care toate împiedică totdeauna o bună judecată. - 

M'a mirat profund scrisoarea unui Președinte de partid, în care spune că partidul său nu poate încheia un „Pact de na 
agresiune“ care i se pare straniu și imoral cu un alt partid cu idei diametral opuse. 

„Pact de neagresiune“ .nu în privinţa ideilor “care, „tocmai aceasta_dorim, să..se....lupte.libere, --dormnule- președinte, ci_pact_de. 
neagresiune în privinţa ghioagelor, în privința relei credințe, a atacului nesincer sau plătit. 

Cum adicâ, este imoral ca cineva să invite chiar pe cel mai:mare adversar al său la o luptă dreaptă, corectă, civili 
zată, şi este morali, ca sâ'i ponegreassă pe nedrept, să-l insulte, să-l calomnieze? 

Este mai morali, să-i aștepți de după gard și să-l izbeşti cu ghioaga în ceafăt 


Domnilor ziarişti, | 
Dec, în cadrul acastul pattde neagiesune, care ate ca stop mu părăsraa idellor și rradințelor noastre, ci toma! afimarea 
lor cât mai libere în faţa ţâr:.0, iulu Maniu a 1 uitat pe zariși și le-a fârut declaraţi: fa sensui ideilor sau edititelur sa.e. Mi-as 


germ 5 la cadrul aceluiași pac , că să vă invit și au pentru a-mi spune în faţa țâni ideile și cradințela maie. 


Poiitica extern 

D. Maniu, afir.nâna punctul de vedere ai partidului său în politica externă, a spus în esenţă: „Suntem alături de marile 
democraţii at; Occidentului, suntem alături de Mica inţelegera și de inţelegerea Balcanică“ și-şi arată marale său atașament 
față de „societatea Naţ.uniior“. Ş 

Cu profund respect penru D. Maniu, îm; parmit sa afirm câ părerile mele sunt EXACT CONTRARII, 

Eu sunt contra marelor democraţii ale Occidentului, eu sunt contra Mcei Inţeiegerii eu sunt contra Inţalegerii Balcanice, 
şi mam nici un atașamant pentru Societatea Naţiunilor în cara nu cred. 

sunt pentru vu politică externă a Românie; alăturea de Roma și Berlin. lături de statele revoluțiilor naţionale. în con- 


„fra bo.șevismului. : 
0 spu:e un om care ma câlătorit și n'a cerzit nimic nici ta Roma și nici ia Berlin. 
în 40 de ore după Biruinţa Mi;cârii Legionare, România va avea o alianță cu Roma și Berlinul, intrând asfel în linia misiunii sale istorice în 
lume : spârâtozrea Crucii, a culturii şi a civilizației Creștine, Aceasta nu inse.moă câ uwâm Franţa şi poporul francez, căci el va face tot ca noi, 
reintrând şi e! in aceiaşi misiune istorică În lume, Geaca este azi, este o simptă divagaţie iudeo-masonică, de care poporul francez în ceasul învierii 
ui s2 va scutura cu 0 energie hotâritoare. 
in privinţa revizion.smului afișat şi specuiat de d. Titulescu, Mişcarea Legionară atimă câ mici o revizuire da frontieră nu sa va face în defz- 
voarea Homâniei, , 
Politica internă 
D. Maniu este pentra democrație, Eu sunt de părere EXatt conirată. Sunt contra democraţiei. După cum sunt şi 
contra dictaturii, Sub aurore dimineţii, se naște un alt sistem, nou, neintilnit până ucum. Pentru acela sunt eu 
D.. Maniu spune că partidul siiu vu aduce justiţie şi toleranţă pentru minerităţi. 
Eu sunt. pentru JUSTIȚIE, fârâ TOLERANŢA. Pentrucă am tolerat uşa de multe încât suntem pe patul de moarte 
şeareu legionară va aduce justitie pentru români, Vorbesc de ucen justiţie do secole înfrânti în detavoarea Neamului 
.. Românesc, vorhene de acele drepturi milenure ulo românilor pe care ci îrchue si şi le recucerească, şi po caro dup. cea 
: maj never aplicare a justiţiei, nu anu le împărţi cu nimeni Și mai cu seumă uu oxistă nici o justiție caro să no 0- 
. blige a împărți dropia Mae Edit conducere a ţării, cu jidunii. ; 4 
D. wan:u în „ariaa finalâ/sustint G. e WM-Aesarak de pâ:a arum că țara esta cu parti 
Sirarna_maa af.e alța : Eu (0 (ă ȚARA ESTk ui UUiul e, adica tu Miscarea La inn.ră. a MY. nara în_nam 2-a) 


fi Cu toate aceste diferențe mari de idei şi de păreri, nu înseamnă că nu putem voi împreună alegeri libere tocmai pen- 
Th a pute vedea care este și părarea țării, și în orice caz nu înseamnă că dacă suntem de păreri diferite, să vie un al trei- 
Klea să nu fure voturile și mie, și-lui și ţării. 

Termin cu o declaraţie. Vorbesc despre d. Titulescu: 

A Tinerimea română Legionară căreia i s'a răpit libertatea, care a fost schingiuită la 1933--1934 prin cea mai nemiloasă violență, 
pe orice listă ar fi ca să apară d. Titulescu, peste orice pact îl va combate cu violența cea mai mare. 

inte ata tinerime se va prezenta în județele în care va candida și se va opune din toate puterile [a reintrareu acestui om în politica 

Cu d. Titulescu nu putem încheia decât un pact de agresiune: 


Peste două zile voi da o circulară prin care voiu da lămuriri mai | i ji i şi i 
i . , i muriri mai ample asupra problemei jidovești şi totodată voiu 
tiunea : „Nlişcarea legionară și Monarhia“. f i aa ca: ied ii 
lar peste e săptămână voiu da o altă circulară despre: „Partidul Liberal şi Cuziștii”. 
Rnenreati. 29 Noombrie 19) 87. ora fi 


- ud 
00 


a 
PT, 


LEGI 1nNVy 











D= 
ca 
[2] 
hr) 
= 
[=) 
Z 
e 


Metaein'în: 


" Legionarii “merg” în . alegeri. 
nu fac nici-un.80iu de: noeiaed Miag 
Promisiunea lor. pentru viitor o- 
garantează faptele. în sumele că- 
rora se prezintă în faţa alegătorAor.. 

De zece ani de zile, oamenii 
aceştia muncesc pentru ţară. şi: 
neam, de zeci ani -deuziie sufar 
prigoană și moarte pentru munca 
lor întru ridicarea neamului ro- 
mânesc, 

Digul dela Vigani R.Săral : 
aici îneacă în fiecare an mii de 
hectare de pământ apele BPuzău- 
lui sate întregi stau cu sărăcia și 
groaza în bordei de frica apelor. 

Au pornit să lucreze legionarii, 
au fost stâlciţi în bătae, şi nici 
astăzi nu s'au terminat procesele 
împotriva legionari'or pentru fap- 
tul de-a fi venit să lucreze un 
dig împotriva apelor Buzăului. 

Cărâmidăâria dela Bucureştii» 
Noi: unde s'au făcut peste 200 
de mii de cărămizi, cu care sâse 
înalțe o biserică în Com. Bucu- 
reștii-Noi, cărămidăria s'a închis, 
păzită apoi de jandarmi pânâ s'a 
măcelărit de ploi şi de ninsoare. 

Biserica dela Moviliţa, unde au 
lucrat legionarii sub sfatul şi în- 
demnul neuitatului Hristache So- 
lomon, a ajuns până la tencuială 
nu se poate termina, fiindcă au- 
torităţile au interzis munca de 
folos obștesc. 

Până la măsura acasta, prin care 
eşti condamnat la pușcârie dacă 
"“munceşti pentru ţară şi neam, s'a 

terminat cu mari prigoane şi piedici 
următoarele lucruri bune: 

Biserica dela Cotiugeni-Soroca. 

sI Achiu-Sibiu. 
Marca-Sălaj. 
Buga-Basarabia. 
-Valea' Mare-Bâlţi. 
Gohor-Tecuci. 
"3 “Făinâşeşti-Hunedoara 

Biserica Catedrală dela Draga- 
Şani R.-Vâlcea. . - . 

Căminul Cultural. Creşiin' dela 
Râpa Galbenă lași. pi A 

Şcoala dela „Dealu Negru, 

Şcoala dela Ineu Arad... .* 

Casa Verde dela ie 
Casa tegionarilr răni (i 


a Matiz segăi 


Ta: Ze aia i ml eat. 
tru odihna celor, sfert, Zare îi 
abvâc 'de dei/catat- % 


Dia mr” 


7 Casă atestă. “din te, Abia: 

"dela! “NiCOrEztE-T ecziei. 
Casa "Nâțtoraia defa Roza Cer: 
năugi. 

Casa legionară deta Stori 

Casa parohiată la Soveja urs 

Casă unui om, care li arsdaz 
casa dela Muncejiu Putna. 

Şoseaua dela Mânăstiria Izbuc 
Bihor. - 

"Şosaaua săpată în stâncă dela 
Mânăstirea Arnota. 

Dig care să consolideze mala- 
rile pârâului Mamu ce amenința te- 
melia Mânâstirei Mamu Vâlcea. 

Dig lucrat la Cimișiia- Tighina. 

Pod peste apa Trotușului ia 
Adjud. Putna. 

Fântâni, isvoare captate și aduse 
în şate pe tuburi, Troiţe, sf. Cracă 
Cimitire 1mprejmuite, şosete poduri 
la răspântie de drumuri, atât de 
multe întăptuiri din acestea din 
urmă încât nu ne permite spaţiei 
gazetei să ie redăm. 

Acum în plină fuptă, piept ia 
piept, cu jidovii pe câmpul comer- 
fului românesc intrat pe mâinele 
străinilor. 

Pretutindeni unde stăpâneşte în 
chip absolut jidanul, acolo se des- 
chid prăvâii, restaurante, şi ateliere 
legionare, pentru ca prin muncă 
-cinstită, prin faptă şi fără vorbă, 
să fie alungat streinul ce suge bo- 
găția şi. viaga neamului românesc. 

Pentru toate aceste înfăptuiri 
Mişcarea Legionară are 52 de mor- 
ţi; în frunte cu Sterie Ciumetti îna- 
pușcat cu șapte gloanţe şi aruncat 
în lacul Herastrău, Virgil Teotio- 
rescu, înpuscat pe. la spate, Niţă 
Constantin :i Toader Tora cărora 
li “a sdrobit capul cu patul armei 
şi se continuă până la marele Ge- 
nerai Gh. Cantacuzino, care şi lui 
î s'au scurtat zilele din cauza Su- 
ferinţelor” din subsolurile, „dela 
fava-! : i 
"De adăugat la tdate acestea 
Săngete lui Mofa“ş! Marin v. 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIuU ZELEA CODREANV 


crace, şi pentruca celelalte 
„mearuri SĂ cunoască adevăratul 
cam românesc plin de virtuţi și 
vitejie aflat in construcția sufletea- 


e gionarilor. 
KI n de sângele morţilor 
sunt peste 40 de morți 
de vii În inchisori 
eiaşi luptă și aceiaşi cre- 
pc ii aie rânilor, a a- 
celora ce-și scuipâ plămânii în să- 
zăcie prin sate din cauza bâtâllor 
nchisoriler. 
d pisi pentruca să irită 
gcâ țara de hoţi, de mincinoşi, d 
ieveși, de excroci, de Paler 
de vânzători şi de străini, au fâcut 
acum cu toţii 1851 de ani, 
11 lmi,şi 23, de zile de puşcărie. 
lată aceştia sunt Legionarii, cari 
In aumeie inceputurilor de fzy:e 
bun, pscetluite cu sânge şi morți 
se prezintă în fața țării, în fața 
aeamului românesc, Cu ocazia ale- 
gerilor generale şi așteaptă sâ va- 
da ce are de zis neamul românesc, 
Drm se cunosc şi cum se preţuiesc 
sacrificiile „Mișcării Legionare”. 
O cuie 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Partidul <Total pentru Țară> a 
fixat următoarele idatari 
polei Senai : 


ALBA 
1, Dan Rădulescu, profesor 
universitar 
ARAD 
"4, Ion Mo „otoierea 
1 Mihail fa, Sb ooileaca, 
universitar 
5. Ion Zelea Cudreana, profe- 
sor 
ARGEŞ 
1. Dominic lonewu pregt. 
BACAU 
1, Eugen Chirnoagă, profesor 
aBĂTeLsitur 
2, fosit Frollo, profesor 
BAIA 
1, Jon Butnaru 
BOTOŞANI 
1, Andrei Mibhăilescn, preot 
CAHUL 
1. General Racoviţă Mibaij 
CALIACRA 
1, Colonel Bolintineanu Cons- 
tantia 
CARAŞ 
1 Alexandru Ventonică 
2. Constantin Zoppa, profesor 
CAMPULUNG-Bucovina 
1. Vasile lasinschi 
CERNAUŢI 
- 4. Traian Brăileanu, profesor 
universitar 
2. Constantin Zoppa, profesor 
CLU 
1. Doctor Gerota Dumitru, 
profesor universitar 
CONSTANȚA 
1. Virgil lanescu, inginer 
i DOLJ 
+ 4. Geneza! Ignat Mihai 
| 2. Mihai! Berlescu, fost mi- 
: vistru 
- 3. Traian Brăileanu, profesor 
universitar 
mos lHoraţia Pop 
HUNEDOARA . 
d Corneliu Șumuleanu, pro- 
fesor universitar 
2 Domiuie lonesca preot : 
Rădulesca, profesor 


prof. 


Dea ada 
IALOMIŢA 
1. Lon Țlieseu - . 
IAŞI 
- 1. Amos Horaţiu Pop, Tnzda 
i Partenie. Matei, preoti, Mo- 


Aa 
i 


dle zoirermera 
universitar 
por Ignat Mihai 


4 ji Traian Brăileanu, profesor 


citi iat bai 


Cuci 


NEAM | 
4. Mihail Manoilescu, profe-| 1. Gheoritte Potolea, oliţer 


sor universitare 


Racoviţă MIneil, 
fost Comandant al Jan. 
darmeriei. 

2. Dan  Rădulesen, "profesor 
universitar 
3. Victor Moga 
PUTNA 
1. Mihail Manoilescu, profe- 
sor univezaitar 
RADAUŢI 
1 Colonei Ştefan Zăvouianu 
2, Alexandru Ventonică 
MAMNICU-SARAT 
1. Aristote! Gheorghiu 
ROMAN 
1, losit Frollo, profesor 
SATU-MARE 
1. Horia igiroșanu, sculptor 
SEVERIN 
1. Doctor  Gerota Dumitra, 
"profesor universitar 
2. Cola Ciumeti 


SIBIU 
1. Spiru Pecele, mare mati- 
lat de năzboiu 


SUCEAVA 
1. Vasile lasinschi 


invalid din 
- Prunaru 
TELEORMAN 
1. loan N. Negreţa, inginer 
2. Ion pri ziarist 
TULCE 
1, Virgii tenta inginer 
TURDA 
1. Constantin Popescu, inspec- 
torul comerţului legionar 


VALCEA 
1. Mihail fBerlescu. fost mi- 
nistru. 


varia dela 


VLAŞCA 
1. Maior Tudor Nicolae, 
valid de râzboiu 
2, Gheorghe Frăţilă 
TULTIuVA | 
1, Livia Linţea, decanul Ba- 
roului de Caras 
GHINA 
Paul Cambureana 


in- 


T3 
1. Colonel 


vor listă sa publicat vor 
trimite curier de urgență 
pentru a lua plicuri şi sem 

ne, 
Seful Bir. electoral 
Partidului Totul i ee Țară 
Neculai Totu 


Trupele japoneze 


Chinezii contraatacă 


LONDRA, 2; (Rador). — Qraşal 
Canton a fost bombardat azi dimi- 
neaţă de avioanele japuneze. Au 
fost duuă raidari, primul execatat 
de einci avioane, al doilea de opt 
avioane, 

Agenţia Reuter ananţă că sunt 
sate de morți din populaţia civila, 
Servieile de eruce rogio lucrează 
tebri] să scoată de sub dărâmături 
morţii ni răniții. R 

Btricâciunile sunt sonslderabile, 
Paterea ezxpluziilor a fost atât de 
mare îneât toate imobilele aa fost 
szuduite. 


Avioanele au sbmrat deasupra 


“4 Parlamentalni şi sa aruncat bom-. 
1 be, cazi nu si-au nimerit ţinta. 


O bombă a căzut în apropiere de 
consulatul itaiian. 


"LA MANKING - 
NANIINOG 25 (2tador),. — 
Avlaumele  japonese 
bombardat dimineaţă 
trul orapului Nanking. 
Cu tot focul viu a] artile. 
viei antiaeriene, agresori 
as criusat mari taj 


au 
cen- 


giul în concesiuni internaționale și 
francezi Ya înrăutățit, 

In ultimele nopți au fost găsite 
pe străzile oraşului Shanghai peste 
2/0 de neregane moarte de frig și de 
foame. 

G mare mulțime de refugiați au 
încercat azi dimineață să pătrundă 
cu forța în depozitele de orez din 
concesiunea În 
CHINEZII DESLANŢUIE 

CONTRAOFENSIVA 

SHANGHAI, 25 (Rador), 
Se inte ură aie pene: 
neze si o vwiţgtta: 
no gr avea rbd in 
pleoape timp armata ohi- 

a print numeroase 
ardă 


Ce s'a stabilit î 
derilor lordului ! 


LONDRA 25 (Rador). — Azenţia 
Havas: transmite: - pr 

Dia tntoriațiăbilg; deatiil de pre- 
joine calosa în vercnrile: politice, r- 


Îizaltă că conversaţinnile avute de 


ia fugarilor, eeri--au. căutat refu- 


1 Jordui Halifax cu conducătorii gor- 
„mani: şi 4o :duosăb) -ou-. Cancelarul 





1301.“ țninpțied ujepipueg 


AL 





uas ej „eiej nuuad 


i 


j 


LEGI 1ANV | 








t 
e 
: 


Lia 
en 
[<A 
- 
= 
> 
Z 
< 


aa minta 


Interview cu domn 


despre: atordul tu privire la line 


care de obicei se cararcte- 


In legătură cu uliimele eveni- 
mente, ne-am prezentat la dom- 
nul Corneliu Zelea Codreanu, şe- 
ful mişcării legionare pentru a-i 
cere un inlerDiero. | 

Domnia sa ne-a primit la se- 
Jiul mișcării legionare, în strada 
Gulemberg No. 3, şi ne-a întâm- 
pinul in Țelul următor: Ş 

«Domnilor, cineva de la zia: 
rul D-voustră într'ua reportaj 
publicat zilele trecute, a voit 
să-mi utribue în mod nemeritat 
un rol de arbitru al situației 
politice. Ţin să vă atrag aten- 
țiunea că uceastă postură, pe 
mine nu mă încântă. Mie nu-mi 
pluce să mă impăunez cu glorii 
care anmi aparțin. le ar sufi- 
ciente pe ule mele, 

Fâra să subevaluez lorța 
mişcării legionure, — cure nu 
se huzează atât pe numărul vo- 
țurilor cât pe marca capacitate 
de credinţă, de botărire şi de 
jertfă a tuturor soldaților ei — 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


|| Corneliu Zelea Codreanu 


itatea aiegeriiar 


1j sfătuiesc să mă neuli| lni Titulescu, dapă cum nici ea 


Crează prin insulte, prin | jeze şi să nu-şi permită a| nu i:am cerut, domnului lulia 


caloimn 
re oarbă de pati 
Se poate supăra 


țară care nu doreste libertatea | mândresc că am în 
alegerilor? Este cineva care au | cui răspunde, 
doreşte legalitatea şi corectitu- £ 

dinea alegerilor? Este cineva Ă 
cure să dorească 0 luptă elec-| pe cei 
torulă lipsită de loaiulitate? Ex- | spre « 


eva? | punderea pentru fi ă 
(ntreh: este cineva în această |pas şi fiecare gest, şi 


desfişura-|se amesteca în trebur ie | Maniu ca .să-și schimbe păreri- 


mele, unde eu port măse | le sale asnpra domnului Titale. | 


ecare | scu. : . 
mă! ince priveşte părerile 
tața| mele şi ale intregului îi- 


| meret legionar ai Româ 


posed formule pen- miei ele sunt cunoscute,! 


tru cu să pot pune la punct afişate şi neschimbate», 
ve-pi trec hotarele 
ue umesteca în ape- 


— Acordul cuprinde şi pe dom- 


te cineva cure să dorească v în-|le mele, voind a-mi dicta nul Gheorghe Brătianu? 
e Ă ti e 
vrăjbire crâncenă lipsită de tinic de conduită, 


bună credință şi de omenie? 
Dacă este cineva acela 
va trebui să ştie, câ îmţeie- 


doresc să precizez că este de- 
parte de a mi se cuveni califi- 
carena pe care mi-ați dat-o, şi 
vă rog ca pe viitor să mă pu- 
neți întotdeauna in situaţii mai 





modeste». 


După această mică introducere 
am ajuns și noi să punem înire- 
bările penru care oentsem: 


— Ali putea sa ne spuneți câ- 
teoa impresii dela întâlnirea pe 
care u-ți avut-o cu domnul luliu 
Maniu şi *n primul rând, până la 
a, -ustă întâlnire aţi mai avut .pri- 
lejul să mai staţ: de vorbă cu 
D-sa! . 

— «Nul-uzm cunoscut personal 

ână acum pe vomnul (uliu 

Maniu. Este intâia oară când 
am avut prilejul să-l îfitâlnese 
şi să stau de vorbă. 

Asupra celor discntate u'aş 
putea să spun acum prea maul- 
te. de altfel nici v'ar fi locul». 


„— Atunci mâcur ce impresie 
V'a făcut d. luliu Maniu? 


— «Mi-a făcut impresia unui om 
cu sufletul curat ca a unui tâ- 
niir din generaţia noastră. Vă 
spun lucrul acesta pentrucă en 
apreciez înainto de inteligenţă, 
înainte de talent, înainte de în- 
țelepciune, puritatea sufletească 
a oamenilor, Fără aceasta. toa- 


te celelalte nu mai înseamnă 
nimic» 


„_— Ce puteți să ne spuneţi des- 
pre acordul incheat? 


— sințelezerea noastră nu poa 
te să supere pe nimeni. Ea nu 
are un caracter agresiv. Nu este 
îndreptată împotriva nimănui. 

Ea este o înțelegere de 
pace, 

Urmă.imua libertate - “n 
galitatea şi corectitudinea 
alegerilor. Mai vrmărim: 
întrotucerea unor rzpor- 
turi de omenie, de civili- 
zaţie, de bună viinţă şi 
de bună credinţă între par. 
tide, în această perioadă 


%, Corneliu Z. Codreanu 


gerea noastră de pace poa 
te să fie şi înțelegere de 
război. | 

Nu vreau să dezmint mo- 
destia pe care o afirmam 
la început, dar drept să vă 
spun: 

Nu mar împresiona nici 
odată această ultimă ipo- 
teză. pe care de altfel o 
cred imposibifă», 

— Acest acord este limitat nu- 
mai la perioada electorală? 


—« Da! Se înţelege! Acordul 
actual e încheiat numai până la 
sfârşitul alegerilor.» 


— E multă lume care crede că 
e porba de un cartel electoral cu 
liste comune, 


Această interpretare este ero- 
uotă. Fiecare rămâne cu listele 
sale, îşi duce luptă .pentru cre- 
dinţa snu ideologia sa». 

— Sunt unii nedumeriți care 
spun că nu înțelg această apra- 
piere. 

— «Na-i nimic! Nu-i nici o su- 

ărare. Vor înţelege ia anul! 

n orice caz voesc'să spna că 
W'awm vreme să fac şcoală pentru 
rei.ce înțeleg mai greu. 

. Cât priveşte insă pe ace- 
ia, care întrun moment de 

i arogă drepm 
tul de a mă învăţa pe mine 
naționalism, sau da pe mă 
învăța cum să.mi conduc 
prapria-mi organizaţie, le 
atrag atenţiunea că omul 
care să-mi facă acoastă 
şcoală, încă nu s'a născut, 


— «Da. Domnul Gh. Brătianu 


lar acelora care nu vor| este un om corect şi cu o îru- 
înţelege acest lucru voi şti | moasă ținută morală în viața 
isă te răspund trimițându- | publică a țării. Deaceia sunt 
le o palmă de fier peste |malțumit că ne găsim  îma- 


huza obraznică», 


— Dar se insinuează că vor a- 
dera la acest acord partidele: e- 


oreesc, comunist, maghiar, etc. 
— «Nu e cazul! 


Cei ce insinuiază vor ră 


mâne niste calomniatoriv. 


preună». 

— Vrei să încheiați acest in- 
terviero prin câteva cuvinte adre- 
sate cititorilor noștri? 


— «Mă adresez cititorilor 


— Este adevărat că domnul Ma- | Bunei Vestiri» şi tuturor 


niu v'ar fi cerut o schimbare de 
atitudine față de domnul Nicu- 
lae Titulescu, așa cum au afir- 
mat unele ziare? 

| _— Nu este adevărat că d-nul 
| Maniu mi-ar fi cerut să-mi 


românilor anunțându-le că 
legionarii, agata dea în- 
frunta toate adversităţile, 
păşesc cu pas hotărit şi 
biruitor în lupta oare a în 
ceputb. 


| schimb părerile asupra domnu- REP. 


Continuă provocările . 


Un legionar arau natut 
de primarul unei comune! 


La sediul partidului lotul pentru 
Ţară”, a sosit ieri acest raport: 


Căpitane ! Vă aduc la cu 
noştință următoarele : 

In ziua de 24 Noemhrie 
a. c. pe când legionarul 
Dumitru 1, Bănuţă din co- 
muma Dienci jud, Olt, tă- 
cea cu var d, semnul 
portiduluri Peru a fost 
întâmpinat de primarul 
comunei Dienoi, Vasile 


TOKIO 27 (Rador) —vV 
mare senzație a fost pro- 
dusă de un articol al ziaru 
Zeul «Nishi Nishi», în care, 


Di 


Preşedintele Argentinei 
va ulaita Statele-unita 


WASHINGTON 27 (ador). — In 
cercurile oficiale se exprimă spo- 
ranţa că d. Ortiz va veni în Statelo 


Rădulescu care l-a luat la|: 
bătaie. ț 

In urma bătăii, legiona-|: 
rul se află în stare gravă 
pe moarte. 


Să trăiţi Căpitane! 
instructor legionar 
E, Popescu 

28. Nov, 1937. 


Qu alto c -prorocările contl- 
nuăl Alegerile sunt ilbere? 
D, ministru de interno arc curântalt |... 


& 


pe baza unor fotografii de 
documente militare secre- 
te chineze se arată că tru- 
pele britanice din concesiu 
nea internațională dela 
Shanghai au pus la dispo- 
siția trupelor chineze, că 
base militare, mai multe 
cartiere din această conde- 
slune. 

Wa stabiliz cu precizie, 
scrie ziarul, că ont compa- n 
nii chineze au ocupit posi- | 07! 


7 i i în spatele sectorului bri |? 
Unite înainte de a lua în primire ți es 

funcția de preşedinte al Ncpublicei tanic în curaul ultimelor 
Argentina lupte : 


D. Ortiz şt-ar Ji manifastat în 
mod oficios dorinia de a face o vi- 
zită în Statele Unito şi că vlitoarca 


Dica: PR a 


ua călătorie ar fi fost pusă la punct. | 


















Ca CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 








FR „Si Veţi birui, Pentrucă la uneltirea pigmeului aţi răspuns 
S(-icu îrancheţa eroului. Veţi birui, pentrucă în voi trăeşte 
714900) neamul vostru, Veţi birui, nentrucă neamul nostru, tra- 
/ ' dat de toţi, trăeşte numai în nădejdea de biruinţă a ere- 
Fi... dinței legionare, Tot norocul viitorului acestui neam e an- 
ealati în lupta noastră. În momentul acesta, neamul nostru trâăește cu 
noi, luptă prin noi, birueşte prin noi-sau de vom cădea-moare euroi“, 
CORNELIU ZELEA-CODREANU 


LEGI 1nNy RPR DE 


7 gi ăn, 











ANUL 1937 


Manitest 


Zidurile orapelor și gardurile sâleni- 
jar, sunt acoperite de programele tatu- 
rar partidelor. O adenărată înirecerr 
de culori, de chipurt dar mat ales de 
făgădaeii. 7au înbățal, politicieni po- 


' tarilor cerpile prin aceste «metoile» ide 


pură saență democratică în cursul a- 
idior ant de comică czperiență electe- 
rală, că cetăjenii nu mai cred în «pro- 
şramele de guvermământe, afigaic aifă! 
de abundent în preatua alegerilor, 

Cura să mai creadă, birţii oameni, ta 
aldiea sfruntale minciuni ? Cum să se 
rani luse păcăliji cu frazele de momeală 
ale aculora ce gucerneară după ui sin- 
sur program i acela de săpătuială a 
E 0 DN EARP DE IEEE 
de pere în strânsă colaborare ca cr 
pannle poliuce, 

„Dacă Juifecam probiema mumsi ha 
singurul punct de wadire militar — spu= 


ae gomarmiui Serriguu intrun cumâr 
Arecul dia „Nove des Dă Moara” 


— vețaaua de drumuri a unei țâei fre=. 


îme să fie malcrializarea pe tarm a 
potiticei aale de rishalu”. în prirtața 
aceaste, Roma mm poate oricând aPen 


imrrătâmiale court aa străbătut veacirzie, 


imperiul roman de odinioară construita 
dirutnazi qu fegtunite sate. Deurnuri cari 
brâszeu Europa cunoacalti pe vremra m 
meaa în toate somaturiie şi din care trag= 
nout dastal de însemnate sua păstrat 
Hi astăzi, că e mârturia. Fiindcă mâne 
Srii şi resiistii noştri atrâmozi, aa îm» 
idea dela tuceputul Înfindecii puterii tor, 
A problema alăpâalrii temli, sate semi 
ea o problemă a drumurilor, Numa) 
a puateaa ză xirăbuia legiunile tame 
ie. atuuri, dela ua ceapă! a altul alt. 
Și bată cura, odată mai mult, Mata de 
Ri și de astazi, oo sorrayia pe duazugra 
hoscuriiar, o mare şi mermnnificulivă terţi 
De însa simi poiiiic şi maltițar. de care 
m. ital SĂ [imi neapărat cama 


CARTEA CĂPITANULUJ 
Conneru ZEL.EA CoDREANy 


electoral 


de NICOLAE v. ILIEŞIU 


pariizantior și de ssigurara — prin or 
ce mijloace — a snai periada cil mai 
indelungaie de rămănere ln putere î j 
de d. GA Tătărăscu în fața Subefann- 
ut, dapă dapaonarea jurământului, spa 
neam că scamână u manijrati siectoral, 
Şi na vam lmyclat, 

în nnnalu =moului LaDETA». preveclia 
icle Cansiliului de mintgiri, a semnat, 
„manifesiai gubarnuliai  căire Țară 
Manifestul acesta electoral al paper: 
li sin ccmiimaarez şi ai particulei d-1ai 
Dinu Brătianu, ri e decăt desbollarea 
«cu pâniării-programma Pontită în Pala-. 


tul regal. 


dresază nici nu mai are nedtolte de di 


sinceriialea cu care a fosti aicăluit, 


_ Prencuparta alnătăți rarale ? Dai 
palra ani dr gpubermare Nbrraiăi, ab 
mai puțini stfiliticd, mai painii tubere. 
culoşi aan ab sn procent mai AciăreA, 
a mortațităjii infantila ? 

Saticitudine peootaciilor anitaf [i 
patra ani de guvernare, în afară di 
cele mai depuniaie promisiuni, cn se Ya.; 
îmbunătății soarta Mojiiar, a 
reşenilar și a Clzeniior ! 

"O gmoernare de re 
acriap imp și e 
spune manifesta! 


Vaenleal Bote |f! 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


„Nu insultaţi! 
[nam au AE e i a a puerta o ee i 
Nu atacați! 
Nu criticaţi!“ 


“Cuviulale Lapiinnului sunt iadreplarul legiunatilur în rampaaia 
electorală ce n prinn aa se denlâgoare din ce in ex mal inteba pe î0l ca 
prinsa! LAriL 


Dar ve chnd lama leglucară inţeleue rostul carinieiar Câpilanalal. 
ca) în atacă de ra, chiar când agati de bună credinţă se mlra 

—' Da ce aa zu atucaţi dumieti De ce sa nn criticațit! De cm ei aa 
înfivraţi pe tolt pongumiit! Ce Laciica-l aataT! Nu-i vorba de Lartieă aci 
si nici de faţaruteie, ei de manitestarra unei concepiiani ur baza a mais 
cărti lexicaarn. 

Leziauca nu se preocupa de unetdolitra W'entra ea liniile mari ale 
istoriei trec penle micile patimi, minuscalele ambiţii, siabrle pateri ale 
oamenilor si partidelor lumii vechi. Acesti biaţi armeni şi ncesie diete 
purlido se afâsie, se lnaulta. me ataca desial ințre ej cobozinda-et co 
plesite de ars ne meroi, da Gliapret in groapa laturial. 

Provenol se denuvăârseste nub ochil) noatri. Agonia ra cnal dura aa 


nu, dol. tre) si no va slârsi ra luale agoniiie, prla raoârie. 

La ce bun aliuuei mă Be aczvâriim aaupra unor maribanzit? 

Dar cuvintele Căpitanalal aa lawvorese numai din această inditereată 
?mța de a lume care cuoare mag. mal biue ala, din ecriiiladinea morţii ek 
L.ugiunea e un mare aci do afirmaţie, de cunatrueţie, de inâițare. Negaţia, 


eriiioa, preoruparea de exterior sont atrălne dr fiinta ci 

Noi nu ar ridicam ca să De dintrogem adversarii — cl mor dela sine 
— ef filndea purtam cu noi stindardal «unri »tinte acu ercdinți», flindoă 
axem o meuire, un destin îa Întorte. 

— Wiua, blo ar cum se fi ale cambanle viectozală fâra să spa câ 
liberalii in hoţi, că naţivnatețarânişiii nu Sefalt ca in cordo. ră d. 'Jrigutd 
Fiiponea e caraghios și d. QoţA Tatăreaca an tenor răgait” 

— 51 tatasi me poate] 

— Dar me le vorbiti oamenilor? 

— Na Ie apanem mare lucra. Na pria dimeursari am cucerii oai «i 
Hntul acentel tazi, ri pria muncă perla rulerinţă, grin jerttă, prin moaria 

i Deaccia limbajul pontru. al tataror celor ce cotindâm satele propovă- 

E dum adersăra! leglunar, « slraplu. Spunem târanilor saa tarpovețiloe ce 

[| nu nteâns in Jurui nostru cam următoarele : <Osrmeni buni, pe runoaşteţi. 

| Sas ciue «nufenma. ŞUiți co vrem. Ştiţi ce-am patimi Niiti ce-am ficat 

A „ua aimbiti ai val ia stare =ă la ptaţi şi na satferiţi, atauri dnţi-ne o 
ERĂ do ajutor, dues nu dacă sunteţi-slatil, dacă santeji movolniei, atmauă. 

(| atati de a parte, na no inearoaţi, cări poi tot rom birul» 

Î| — Se poate un exomenea limbaj in campania electorală! Na vă în 
lamea ca pletreţ 

— Na na la. Dimpolirivă. Ne ascultă şi câte odată me urmează Sua 
-vătarat satele de făxlueii. de rachin, și de politiciani. 

| Da, Ivgionurii nu sn nerole da oritică. de fesaltă, de ataa. IN spa 
'donă, tre! muvinia, îsi arată carățenia sufirtenmei intram cante si cn 
Tosa îulma oumeallar cinatiţi. 

Iată dece această rampaule clactorală sax putea deatăgara “Aaa 
die din panet do vedure legionar... 

“Dia nenorocire nu toți adrerxarii nostri întelea siltadinea noastră 
ear utereaacă. Diverai Coaieii, divarpi Sejeni, diverși Armnanzi acel Wa 
|îltente piine de otenas, do provnoări, de calomnii în adresa mizcării to 
„&lonare Ba unsori — în Pruhora de plidă — se trece Ma aa 
: Santera mai tasaltaţi si atacați. 
A E regratubil ii. pe ; 

Lasionarii uu iasul pn atacă lages 
| i Dar să in bine neama toată inmea — dela eee ben oplucă — ştim 
s4 ns im organizația de vrăimizii și anoarea afaensa. 

aia 2 MIHAIL POLIHRONIADE 





LEGI 1aNy PR 


7 0 





CARTEA CĂPITANUL 
CoRnELIU ZELEA Cobai 


Muncitorii şi viaţa legionară 
îi a A e ae i 


Viaţa legionară e aspră și de multe ari grea. Filnd lcaianar ești =ilii 
să reaanii la o serie de comoditâți, de deșârtâciuai burgheze. Sensul ee 
alaienţii Lale nu ce mai rezomă la propriol (ân va, la mieile taie smbilit, 
ia mariiu taie vaajtați, | 

Enii an soldat, derii ua lnpiilor, cet cunatiaui ea nu exisii decât în 
funcţie de tău, si că infringerea îni lasarani almieirea ta. 

Totuşi să una se creadă că viața feglonară e lipaita de farmec. Dimp 
tri+ d! Durerea, sulerioia. lupta aa şi ele o sâroare amară de care, dopă as 
timp, na te mal poți despărţi. 

Cele mal lrumoase, crle mal guterulce. a pulea <pane chiar raje 
maj deagi aminilri ale vieți mele fe am din diinra Se pare că actaala 
campania electorală imi va adâoga și alele pe râbo) 

Am plecati Duminică dimineața, la sari, «pre Fetesti, cu e mehipă de 
n:upeltari legionari. 

Erau vreo douăzeci. Alai loţi Uasri Unii chiar fiarta tineri. Voprat 
după o naptămână de munca grea să dârnlanea lDumlolea. sidzara be 
2! de odibna, lupte) lcalvuare, 

No fâceay din datorir cl dia entusinan. Hacaria le lucea tn ochi. 
Wâreau niste cupii vulnici și frumoși, gata de joacă, 

Po drum nm atat de vurbă. Ala almalt nu aumai caldura snlieialai «i 
şi nurinicneala minții vorbirea aleasă, parlârile cuvilnrloane și eleganta. 
” AA allam în ei cu drag, şisai dădeam penira a mia cară seama de 
fnjsitatea șablonulai marxist pi de puterea selectivă a fenomenntai le 
giunar, 

Așadar, coolorm ilpicolaj marxiat, oamenii aceșila ar robul că se 
urască, să alnstă lu ci clocotiri de [iară la vederea noastră, să ne armă 
vrancă ca prlviei injectate de sânar. ine noi ae lrebai mâl temrm, a-i 
dispreţuim, nă-l apecralăm, nă-i batjocorim. 

Dar ulel una din profeţille marziale na ne reallusu, Şedeama Impreaaă 
ca fraţii, Povoaleam, glumeam, râdeam, infrâţiţi La aceiași lupii, ueb 
con:anda acelajasi Capitan 

Am pornit apoi pe Jos - antrenați ca ilibăcie de Ghiţă Dragomir — 
inte'um mers de 26 de kilomelri. L-am ntrabatat în vase ore, intro 
fumurie do larua, pe ualu) Doreli, intr'an pelsaziu de rin 

Mergenm cântând: un gazetar, ua avocat, un picior, doi lupeţlonari, 
douăzeci de muncitori și treizeci de țâranl, Ţăranii ne intâmpinaseră la 
Fetesti, la girari do câte trei, volnlel, înalţi, cu priviri dârze. 

Ea inirnderăr o etil. Miscarea legionară au polarizenză decât vlk 
tele. Elia intetectoală, elita muncitorească, elita țărăucasă 

Marşul a loai greu. 36 da kilotmnieri, fără mâncare, târă apt. Dar mun. 
eliorii şi ţăranii mergeau ca ia nuntă, plini de role bană leglouară. 

Prin alo cânlecelo noastre alunaa copii și bâirâni, femel și flăcăi, 
Se atrâugesn in jarul noxtru, ue asealtau cusintelo simple, si-i almţeam 
cum pleacă dacând în nullotul lee cimtit lmnaxiora unei alte Românii, 

Am ținuţ sedinte la Pictroiu, la Cocargea și apul ln Fetesil. Ne lânate 


LAN 





ANUL 1937 


i 
h 
h 
! 
| 


“ceam în faţă alte da -eăeii 
lătar! alluetels apere alo ainneltarilar. 

Seara, oboulți, acelaşi vagon de elaas treia nc-a legăuul pe toţi 

Atam uitat la camaraali moşiei maociiori, Avsan un singur regrai: 
acela că făcuseră numai 36 do kilomalri pe timp frumos, pe când ea e 
Duminecă lasinie, In Bilciurești, ta Dâmborita atrăbătaseră ŞA 4 till 
aretri pe ploale, 


— A (cat mai greu Iarulneca tirocută, camarada comandant, dar mai 
logioaar! : 
Dragii mel peleleni. viața legionară v's prina și pe voi, pe reelel 
Curând va caprinde toată silita muncltorimli româneşti, 
Bicainţa lezionară se apropie! 


MIHAIL POLIHRONIAnE 





id ANULI937 


pape e 


LU ZELEA CODREANU 


E 


CARTEA CĂPITANULUI 


CoaN 














ZANU 


TANULUI 


ĂPI 
suru ZELEA Covane 


RTEA C 
RNE 


Ca 
LO 
































CARTEA CĂPITANULU 
CoRNEL.lU ZELEA CobRe SN 
ANU 


Toma, 
cra fe 


a ap E CEL 
22 a TA 




















“ARTEA CĂPITANULUI 
“ORNELIU ZELEA CODREANU 


Prigonitorii 
DIN HUNEDOARA; 
Dumineca 24 Aremirie a 0. gen 
țreoul prim comuna darmisegeiusa, 
unda 0 sosit și foetul depulai libe 
ral IULIU NASTA, candidat şi a- 
ctiea ai doilea pe iiita liberala, Se 
inut întrumrrea în. tâla Primariei, 
unde după ce sa apoleviat portului 
și pe ei perrunal, a vorbii și da mol. 
A apus cd nai aici în fomânia 2 
inm repreantaniii lui Hitler care 
| vrea rame cu marii noşiri aiiați 
| Prania, Statalo-Unile și Anglia 
| Ca auntem nişte «nemarnizi» şi 

nsieprăviți eeriminali ordipari» și 
| piste miei. 

Irapre legicmarii Aoriri a vpruar 
uuai şi aiși in comună dovă culburi 
de năpâre! pa care la vei sdrobi ca 
ouirăla!. 

dm stut ca un necunoscut în pa 
13, şi adrrrânduomi-ae min dacă suni 
eu pereeptorul, ne mai pulându-mi 
stăpâni revsliu, i-am rdapuna s «Zu 
inu zuni perceptorul, eu sunt un :na 
imernie»! 

i — «Cum, cine eștile, 

i — «Sunt un tepionir, pe care dia 
iti socoti nemernic», 

j d strigat să ta afară m in trei 


idea efară. dar nici unul nu fa lg 


"Jam maj apus: «Vei da socoteală 
(n toata calumniile pe căra le debi. 
tai cu atâta lipad de bun simţ. 
Xla strigat: sMigelui 

l-um spua că-l sol da în Judeoată, 

„decat domn sau mal bine zi a 
șeaatA ureâtură sulirtească, terorle 
Cea intrragă Ţara Hațegului și a 
Jarmiseprtuzei. La alearrila judațe- 
* din vara ocrasta a spus: «Cina 
8 Indrâsmi sd meargă cu legioma- 
ii, te na puitresi ciolanele în inchi. 


legionarilor 


sare, săr cofiiiur fără de minta au 
sd le crenecă bârin vibe dn încât 
scri. 

Rajeritor la aceea doma și even 
tual allii care se er cumoota ta 
pvxiul acesta, si rog ami o-mid- 
ca ce mdsuri or fi bine și ce at 
dime si ov. 

VIOREL BOBORODEA 


- POCŞANI 


Echigu de imgiocari de sub + 
mada Camaraduls! Popesca. șeful 
O.MI. metalurgie dela Basnrești, 
Împreună cu alui lifiotari Patnsnj 
sa plecat în zoril cilej de 8 Decui: 
bria a 6 in spre Adiad din Focgani, 

An cauza laarte bize până la Px- 
fosti. Aioi i-aa întâmpinat la mar 
giboa satniui landarmal şi prima- 
rui, care araa o arm da vâni!care 
la el. 

Cum s'a apropiat sahipu da i 
dianari, jandarmi şi primara le-a 
suna risplaat, aă 00 aa rois 44 la. 
tre în sat. Dapă schimburi de ca- 
vinta juadarmal și primarii sua dai 
trei puşi Înapei şi au ?nttan armata 
aâ tragi. 

La rre-o Bo de metri atâtea o gra- 
PA da oameni ga farolL petzonie şi 
ciomaga gata să vină in ajoatarul 
jandarmaului şi primarnla!. deasă 
o'ar putaa să întoarcă cchipa de le 
gionari Inapoi, 

Apoi sau repaţit ca ciomagile a 
supra legionariior și aa foat lori 
tre! răa la cap gi paste brate. 
Logionarii sau Petraa fiind puţini 

Bătănali san ina! după ui și laa 
inconjurat de jur impruiaral om! 


ubde Intrasară. 









































ANUL 1937 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLIU ZELEA CODREANU 


Un alt legionar Împuşcat 


Notă tel-tonică din Tecuci 


Duminică 5 Decombrie 
pe la ora 9 caarn legiona- 
rul Ion A, Gheorghe din 
comuna Tudor Vladimiros- 
cu caro sa găsea în propa- 
gandă cu alţi lopionori, a 
fost împuşcat po fercas- 
tră in casa locuitorului Va 
sila Cioruţă din comuna 
Lieşti do feciorul prima 


rului lihoral Vasile Eno 

ohe din Licşii, cu un glon- 

4a Stoyer tip răshoiu. 
Legionarul so găs în 

staro gravă ln Toauci. 

S'a reclamat parchetu- 

UTE 


Trăiască Legiunea şi Că 


pitanui ! 


Avocat |, Grânygaan 





= 
m 
(sa) 
_ 
= 
=) 
VA 
< 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEriu Zi:LEA CODREANU 


(ampania electorală 
în județul Viaşca 


in zace zile echipela leg'onare au mărșăluit 200 de 
Mlomeotr. — Cazul dala Mârş. — U; primar aușcăriaţ 


Prin dusfundnlaiv gosnlu ale judo: 
ului Vinşea, noua xoto zile au par: 
pit apru uato sohipale legionare auh 
comabda comsndaniatul ajutor inu: 
Davidaauu. 

Iv seo9 zila du mary prin alodul 
până la esrbmbui alsmaul, cehipa în- 
inve Davldoanu a paruars 180 do 
Lilometri, trocând prin tente satele 
lo nordul judetului V!uyca. 

Pieati din Duourogii Vinsri 26 
Noombrie eu direolia Vlasea, pă- 
froad în Judeţ pria punoiul Mihai. 
teşti, și troa prin satele: Garnsal 
ftalpo, Valea, Halbocata, Nebuna 
Vntea, M(jani, Vadul Lat, Duogaai, 
Obadeni, YVezti, Qoloasca. Cuprogea 
AMârta, 

fohipa cate orimită-au multă căl- 
dură do toți săinnii comnnelor prin 
vara au treoot. 

«Via iegionarite, sbonrâ din gură 
în gură sa telugralul voalca Intre 
ante, Mauifoalelo eunt smulae, n: 
proapa din mâinila analor ce lo îm- 
vari. 

LA MARS, UN PRIMAR 
P ARIAŞ 

Dumiaica teeaută, alituri de mul. 
timea franiler venii în Intârapi- 
nuvea sehipal Daviileanv, legionar! 
au aalatal la slojbn religioasă, lar 
doph amiază la oroin 3 aa incepul 
şedinţa de viaaă În cara na gpartioi: 
pnt în ntară do Înutonari peale 00 
10 aâtaul, 

Au vorbit: oomandaviul ajalor 
ing, Davidaanu, Jaulzualar leg. ing 
.B, Ceiintunenou, inateaotor lea, A 
Adamogivant și leg, A Ies, 

"iire ufâryliul medințe!. primarul 
somanai Mârsa, faei alleni să par- 
sbalulul condamuai în î sn şi jumă” 
tate puşoirle pentru delapidare de 
sani phbilei m agentii să poate jo 
dedani să Inearce confiscarea ma: 
nilautelor slaolorăla Anale în sama 


dud letter, d 


He pare 4 intro mâteul și prima 
rul comuni era de muliă rame e 
nocoteală veclia de incheiat, fiindei 
deodată toi natul a lncepul să-l fu 
xăranacă pân ln primărie, unde să 
barloadat 

flevoila țăranilor sra Însă greu 
se potoli şi fără ineterenția ingi- 
neralui Davidoanu, eare l-a seca de 
sub masa primărivi pe funărit ei l-a 
fârut soăpal, blunințelea după o cae 
venită oboervaţio. daslgar, alui 
Mârşa ar fi malul an ali primare, 


LA DRUM DIN NOU 


îdupă sndinţă, cohipo legionară n 
bernii din nau ln Urum lronâad 
prin: Inelu, Binjneii, Qurgnoșii, 
Coatnuşt!, Talpa Poștei, Valna Po. 
Ani, Millplen, Pooni, Drâghiuasti, 
Uratla, Faroaşanea, Vadul S!unobli 
vi Corbi Mari, ta vapitui 1 nord 
a) Judeţului Vlaşca, 

In tonale romuunia amiuliie jeglo: 
anrii au tinui podiuțe, fiind fuurie 
bine griiniţi dn pnpulațina tocată, 


LA DRAQGANEŞTI 


în moalaşi limp sohipele din su: 
dul Judaţulul, au hniărit penteu 


| | Daminlaa iroouiă, o joncțiune ta 


grupul dola Nord, în Drăuiaczi: 
sura mijlocul Judeţulal si o ati 
fatruniza ln Olajaal, 

Tot în acolaşi ni la Corbii Mari a 
avut lao sodinlă de plasă În cari an 
varllaipat posta 800 de sâlani, 

Urupul Drăgănegii a poralt la 
4 diminaala slela Giurgiu enh no. 
tanda: şatului da judnt praf, liurbu, 

Masina lsatonariă, a'a putut pt 


traude din cauza drumului anero-: 


los decât până ia 'Toporu. 

De sal soliipa a porii be Joe pă 
nă În Vooul hotării, n-mare forțat, 
ou performanța du. hilomstel la 


să, : 
Ja ora 2 Jam 


uară a noaii vântăuud ta satul Dra. 
gânoșii, întâmpinată de lagiunarii 
şi ţararii aurit ugteptasi. 

Dupa desohideeoa şedinţei cu 20 
du lugionari ta froai, 4. nrol, iar. 
bu n dat oliiro rapoariolor sn noll- 
vitate pa iuaa Normbrle, laa'atând 
sauuta hAtăltoi tinrului şi a nomne. 
dor clnotoralo. : 

Notul judeţului n dat apot înateue. 
Muai asupra modulul num irehulo 
aa ao facă propiganda nleotorală, a. 
rătând aum me ra proosia În sina 
da atcgort. . 

Comandantul njular Davidoauu n 
vxplicat mulțimii siuante co vaio și 
60 vrea aMisoaroa laglouara», 

inaltata do Inohidarea şediaţai 
nvut loo sotamaitalea împărlirii 
steagurilor și luarea Jurimâniulul 
sefilar dn culhuri, 

După şedinţă unu lmieţii mâte. 
nilor adunaţi, maniloațe etectorale 
şi broşuri, i 

in rovărnat de starii, ou câniacul 
înnlhio marș! 


«Ştefan Voda a Moldovei 
Postea pu la noi prin Mumţie, 


EG E 0 CAE E E E IENEI EREI 
VARBOVIA, ? (ltador), — în uâ: 
mentul plecarii sala lu Cracovia, de 
Doltioa m aromat Poloniui un me 
“asla pria radia, ia 
VARŞOVIA, 7 (ltador). — Corea: 
vondenini Ageniie) Ilavaa fareah 
fronză nveupi Sare oireulă în sr 
surilu antare din Varsavia eu eri: 
vica în irecerea dili (elboa priit 
Doiapssta în dramn! dela Roigrat 
la Prana, | 
Ja: acenie uerouri se apuse si 
deși tranui sa care va călăteri mai: 
i acri atrăina al 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Abuzuri electorale 


Un lucra curios în actunle cam- 
»anic ulectorală, este acalmia din 
agirul gusernamental. Nicăiri 
în țară, picior de guvornamentai 
in propugandă. Nu cumva cred 
i ii că discursul radiodifuzat 


a d-lui Gh: Tătărăscu poate su-| be 


pi sea efortul lor electoral ? Suu 
aimosul manifest lapidar, acele 
zu câm făcute şi Va face.» 
aste deajuns pentru nevoia de 
speciacol şi... rachiu a cetățeanu- 
ini autubţon? 

Explicaţia acalmiei acesteia o 
găsim în altă parte: politiciunii 
au cănălal un incepu: de jenă 
fajă de alegâtor şi.. oarecare 
prudenţă fizică. Trebne să recu- 
honylem că hazardarea în pr 
“incie a unui politician, chiar 
în mayină cu cauciucuri rozia 
tente, caie [oarte ziscaată. 

Țăranii pax putin dispusi nă-l 
mai asculte şi, mai ales, să-l mai 
Buporie. Întă explicată în parte 
iniştea guvernamentală, 

Pe de altă parte însă, relativa 
seninliiate a gurernamenlalitar îşi 
are originen inir'a convingere: 
Mancvearea alegerilor în stil libe- 
ral. Experții votului nnivorsal di- 
Tliat cred că, și de ostădată, vor 
"coate din urac, fără sfori pt în- 
790, procentele necesare, La mi- 
Olaterul de interne sa flxcază, cu 





preciziune, câte locuri să ge... a- 
carde fiecărui partid. Voința na- 
ție: noastre n'a conta! niciodată 
in calculele partizanilar demo: 
ir. ai totului univerua) 

onşeevenţi acestui sistem, li- 
ralii au şi inceput să lucreze. 
lată câteva din inicile opurațiuni 
de dirijnre a votului ohytesc: 

Numeroase yivrgeri din listele 
electorale au fust opurata in Bu- 
cureşti şi celuijie oraşa mari. Peu- 
te 10.000 de vaianți — numărul 
exact îl vom da ulivrior — au 
fost şterşi din listo. Ştergerile au 
vizat în special pe cti ovi in- 
scriși, cari injelegeau să întrchu- 
ințeze canytient totul lor, 

Cine le-a rat? Primăriile 
liberale, Cum? Pe boza anor cer- 
tificate in ah. za 
EA î ai mii 

et bucureşteni ștorşi din liste pen- 
trucă e ha moi Veraui la domiciliul 
unde rcolmania se găsesc şi astăzi, 
feice protest osie inutil: au sc 
mai puuto inscrie. pentru alegurile 
dela 28 Decombrie Astful gorer 
nul îşi ntinge scopul, 

Alte abuzuri: aunt regiuni unde 
oliberarea cărţilor de alogâtor su 
amâni până aproape de ziua al 
orii, pentrueă ministerul pu lo 
trimite: acola nu *or pulea vota 
decât agenţii guvernului şi rarii 


liberali interesaţi materialicoște 
ln gurernaru, 

„npărtirea secţiunilor de vol 
s'0 făcut, în multe județe, trecâa: 
du-se peste orica rațiune, uumai 
spre a screi anumite socoteli gu- 
vernamentala 

Cetim, cu stupoare, circulările 
ministerului de interne, cari re 

rezintă tot atâtea încălcări nle 

anstituției: interzicerea atutlen- 
ților de a face propagandă pali- 
tică; interzicerea funcţionarilor 
de a face politică; interzicerea 
propagandei poza în alte ju- 
ueţe fără lcgitimnţia cu cartea de 

membru al unui partid. Rămâi u- 
uit, în Teja acostor indrăsneja 
inavaţiuai. Şi toltașă, îți dai scama 
onda se tinde: falnificarea radi- 
cală n alegerilor, scoaterea guvar- 
nului. 

“Toate acesie abuzuri, nui lo în- 
registrăm şi altundeva decât nici, 
undo se cere să lim foarte rozor-. 
xuți şi aibilinici: Nu din plăcerea 
colecțianarului, ci cu bhotărirca 
de a le constitui întrun dosar 
voluminis pentru o judecală 
care bu va întârzia, 

Până atunci, domnilor gaverna= 
mentali, continuaţi de vă beti ca- 
feana lniztiţi: alegerile se aran. 
jcază de... guvern, că «d'ain aste 
Ruvern și, mai alea, liberal, 


ALEXANDRU CONSTANT 


619 


Pc AN AN SI 
n Pa 


LEGI 1ANY 1 








EANU 


ORNELIU ZIELEA CObRE 


ĂPITANULUL 


ră 


9 
< 
[33] 
E 
a 
< 

9) 


€ 


LEGI 10NV 





CARTEA CĂPITANULUI 


„EA CODREANU 





WM NOU RASPUNS ATACURILOR DUSMANE 


Legionari, 
Valul de minciună şi de ură se mai 


menține încă. Am trecut îns4 prin atâ- 
tea îvriuni şi atâtea valuri s'au izbit de 


plepturile noastre încât acesta din urmă 
în care 1şi puneu atatea speranțe duş- 
manii şi mai ales prietenii noştri, n'a 
cfintit şi nu va clinti un singur om, un 
singur suflet de pe poziţia credinţei lui 
legionare. 

Un atac ca acesta, al minciunii, are 
partea lui de durere, din scârbă pentru 
minciună. Dar are şi binefacerea lui: 


Noi ne-am cunoscut duşmanii din co- 
pilărie, nu ne-am indoit de ei, şi am 


luptat în contra lor; mulțumim lui Dum- 
nezeu că astăzi ne-au ajutat să ne cu- 
noaştem şi prieienii. 

Aşa bună oară un bun prieten repeia 
sentenţios această întrebare: 

Si raspunda d. Corneliu Codreanu 
dacă pactul pentru asigurarea libertăţii 
alegerilor nu înseamnă apărarea voturi- 
lor jidoveşti! 

Râspund : 

De 17 ani eu și cu camarazii mei 
nam intrat într'o prăvălie jidovească 
deși am trăit în laşi, nu am intrat în- 
tr'o casă jidovească, nu am vorbit cu 
un singur jidan, pentrucă i-am consi- 
derat pe acesţ pâmânt ca vrăşmaşi ai 
naţiei mele, 

Asta era nelâmurirea d-tale? Că eu 
cer libertate la alegeri pentru jidani? 
C'o să-i opreşti d-ta, şieuosă- | apâr? 
Nu, domnule. 

Eu cer libertate la alegeri pentru nea- 
mul meu, pentru tinerimea neamului ineu 
care acum 4 ani, la alegerile din urmă, 
din ordinul puterii iudaice, sub teroarea 
Cea mai nemiloasă o parte apuca dru- 
mul spitalelor, o alta de peste zece mii. 
drumul tuturor îuchisorilor. 

Eu cer llbertate pentru neamul meu 
tocmai pentru ca el să-și poată sfârina 
şi scutura jugul puterii iudaice, care-l 
apasâ în ţara sa, pe pământul său, la 
plugul sâu, la masa sa, în legile sale. 

Misiunea istorică a generaţiei noas- 
tre este rezolvarea problemei jidoveşti. 


Corneliu Z. Codreanu 


Toate luptele noastre de peste 15 
ani, scopul acesta l-au avut, şi toate 
sforțărite vieţii de acur, încolo, scopul 
acesta îl vor avea. 


ŞI tu mă întrebi dacă nu m'am vâa- 
du jidanilor ?. 


Nu te uiţi pe fruntea mea, nu te 
uiţi pe trupul meu cum st4 rană lângă 
rană, câne de prieten. . , . 

în sfârşit am piecat la Bacâu cv ini- 
ma cuprinsă de o stântă emoție. 

Prima campania legionară care se în- 
dreaptă spre pâmântul Moldovei creş- 
tine, purtând cu ea cel dipiâi steag 
desrobitor în lupta econGmică, din care 
neamui bâştinş al lui Ştefan Vodă, a 
ieşit nimicit, iar ţara iul transformată 
în?'o iudee, cu robi taștinaşi şi cu stâ- 
pâoi jidani, 

Nici un magazin românesc. Îl des- 
chidem noi. Lupta va fi grea pentrucă 
în fața noastră se ridică comerţul ji- 
dânesc iar noi suntem săraci lipiţi pâ- 
mântului. Ne prezentăm în iuptă cue 
brumă de economii adunată cu atâta 
grijă şi cu atâta sfințeni:, din cea mai 
aspră muncă şi renunțare, incât orice 
om curat ar plânge, când ar şii, 

Ajunși însă la Bacău comerţul legi- 
onar cel venit întru mântuirea. Moldo- 
vei, întâlneşte două  duşmânii înfrâţite 
în lupta contra noastră : 

jidanii şi cuziştii. 

Aceştia din urină şoştind şi râspân- 
dind pretutindeni svonui „câ noi dese 
chidem magazinul cu ajutorul jidanilor“? 

„Că am luat bani dela Moscova'; 

„Că suntem plâtiţi de jidani“, 

ln faţa acestei situații mă întorc și 
Scriu acum această circulară, nu pen- 
tru a mâ desvinovâţi, câ n'am luat ba- 


ni nici dela Moscova, nici dela jidani, 


şi nici pentrucâ mi-e teamă de aceste 
uneltiri, ci pentru a spune: mi se îg- 
Cieţeşte carnea de pe-mine de atâta 
mişelie. 


Corneliu Z. Codreanu 














D= 
cm 
ISA) 
pi 
[a] 
» 
A 
< 


IPrigonitorii 


LA SUCEAVA 


SUCEAVA, 7. — Am scria da 
mai multe ori îm coloanele acestui 
dar, i în Suceava d. prefect Co- 
jocarlu se poartă ca un liman față 
de populația din judeţul Suceava. 
lată un caz care va revolta pe orice 
bun Român din această țară. 

Am arăta! şi altă dată cum țâ- 
anii tegionari din comuna Danila 
Suceava strângând bani) necesari, 
au inceput clAdirca unul monument 
a] Eroilor. Dar ce credeți că n fâmut 
d. prelect Cojocariu? Dur şi simplu 

m fnterzis lucrarea aceasin lar po 
sce! cari au lucrat i-e dat în ju- 
decotă pe motiv câ au cointravenit 
"aie dispoziţiuni din legea muncii 
pentru Iotos ohşics. Cu toate câ 


e but pe picpt toți politicienii, fâ- 
And promialuni ara. Acolo n's- 
ung decât numai un singur fci de. 
oameni: Oameni, carora nu e pasă ! 
se frig, plane și zăpada. Mesia | 


erat PIE masi! 


acplo au era alicesa decăi o cocă | 

+ care nu ete înterzisă de nic . 
text de lege. Fâctou diferite pre- 
sluni asupra oamenilor și vâzând 
că ci mu se Însă, n începu! sd srunce 
imulle şi calomnii la adecaa dife- 
riților tepioneri până câni in cele 
din urmă a inceput să Insulie şi soc. 
„Cultui Eroiloe“ care le dâduse a 
cestor Oameni permis pentru clădire. 
Deci, ilegalităţi peste itegalități, 
toate pentru a putea odată și odată 
termina cu aceşti "PIERD in 
divizi. 

idată chila d i de Bureare 
va arprimat în faţa eacarealer că cei 
Vele soctelatea „Caltut Eroilor” suni 
Jobiloci, Acecsia cuvinte ali de grele 
au fos! auziie da vmâlm del nameral 
din camana Danila şi aname: Gh. 
Const. Nebalelur e Gh. Tenelne, 

lată da» un pretecţ pocidu, care pta- 
tru a satisface interesele partktutul, 5 
sacrilică lotul, până şi cera ce cate 
mail sramp pentri' vol 

Dia ucenie asellve se întreabă toat 
Îmmsa: până când va continua îl pre 


foci de Suceara, acesl ei de a trais?i 


Nol credem să organele superioare 
au datoria să înțaevină peutra a curtaa 
odată mceata scaniauri şi biciulri ule 
sentirartulul națfaaal. 

Anteptâna sai rkupana, 


CARTEA CĂPITANULU: 
Connetiv ZELEA CopReAny 


i legionarilor! 


DIN IALOMIŢA: 
Astorităţiie din târgoverai Leh- 
"1, jod. inlomiia, ao ridieas bi*- 
xotele câreiamarilur, ameninţăcdu.i 
cu lachiderea localarilor dacă pri: 
meae mă af'eese vreun asalfeat be | 


giooar, 


BIN MOVILIȚA-PUTNA: 

1n seara sjlei de 29 Nvembrie a. 
s primarul com. Moefiiţa, — Cor- 
utantia Cediia, — a bâtut erunt pei 
iagioaarii Cirorgiea Undronie și va: 
situ C, Alisăita, în locsluj pricaăziei . 
pentrn marea că ua că suni leglo-! 
aari, 

la a doua seară, an grup de ablo- 
saşi liberali, în fronie cu acelas 
primar, au latâlalt pe dram p* 
simpalinantuj legionar Ntelanacha 
e po care l-au bătut în mod 

anle. pentru acenay vluă. 

ph seaca zile de 2 Dee o, an at 
wrup de ] berali, aa bombarâni en 
eletro Jocalni Căminului Ovitaral, 
penira molvul că conducătorii e 
minulu. sunt legionari. 

La foi a pâţit și tocnința leg'o-| 
darula! Nicolas Cristian. 

Semnalână cele de mai su 
proteatăm contra auealor abosuri, 
săvârșile in epoca când d. mlalatra 
de luterno, dă comani'cale, maia 
rând ilberlataa alegerilar, 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Scrisoarea d-lui general Dona, 
fost membru al Gonsihului de Război cara a 
judecat în Aprilie 1934 procesul Bărzii de Fier 


Mult stimata Domnule | și dorit să ma asestea în 
Codrommu, viaţa politică, P'rimicao în- 


Am nprociat în mud doo. | Mă bhoareu pr care mi-a 
mobit delicata atențiuna facoţi. Pontrucă ud renuae, 


cemați aut față de min, 


|4i nimeni nu vă pute Oa 


de n-mă nfori mă candidea | Monta, mai bine ca Jude. 


la Sonat po lieteta Wiyoaării 
Laeyionara. 

Am Corut un râgma co 
gâmcliro. 
| Meat featooătorul vaalru 
alături de cul Î ganarali: 


stii ola 


şi Comdmnnau 

„Am părAalt cudroia sr. 
matei fie Altea alle dupa]? 
|? «do ani do noevrvicle, Magi 


ciitorui voatru. W'a hota. 
ri? ja acoanatA uconptnre 
campania 
ură și ponrgrire dusa în 


moiireuptă de 


site timpatriva 


vacantra, I'a hotarit: aufla: 


tanat, Comanidachi, Wilip rise ie Anale 

» 
târia se caractar n şeful 
i apoatoliior adi, 


Ganorai C. Dona 


donnitatca și 


Muncitorii și mişcarea legionară 


Diplianst doreee din lo safistul 
meu carat de munritor, pe rare Miz 
enrea Leglonară a şilai si ml] oje 
lenacă şi să mai:i Întârmaseă penire 


UAI TANEI 


la spelul din T.XEL.937, publicat 
in suna Yrallre: mam botârăţ 
| mână vând coaaui pehira a van iu 
aprijinei «Migeării Legionare», În 
acliiarua isxnloe cu Wepunarta la: 
telar electorata Când aă plee la au 
nenenrnirar mi-a renli în gând să 
eu mu ireal Vbua aobligaituni 'fnla 
Iwpramalo! de Inzzatrare n țării 
(4% 4% dia 1954), an că vă trimit nu 
doxta obligaţiuni penru a plăli ao 
ale o parțe din laxele pantra liatele 
sloalarale, | 
CADlianoi eu ancoi pă mal miile 
faca 3200 Tal (cât e valoarea hi. 
zațluultar) aatăul poniru Leglunr, 
tin mâț nrheâi sa inuli ap căniiza se 
mâine, la ana in irâgeriis ia aorţi| 
ale tmprumnialni de Inxasțrara, 


În vina manei lamwi noni. ca oala. 
semantul areal nl mea, să rouiribae 
9 mira andsură la marsa «rieteria 
Legionari= rare se apropie 48 pasi 
alaanilei, 

Am a slugură rugâmlole, să aa 


me ştia dela cine rele îcesi gesl. râi 
mi măr faca prea mare sinita, 


Trâlaseg Lesluura i 

Hg irălii Căptiane | 
Un Legionar din sorPul 

_ aaaaaltoresa Legionar lia, 
enregl!, Secila i. F.R 


Docureşti I.XII 


LEGr1nNy SRR 








D= 
m 
[2] 
pi 
[e] 
i) 
Z 
< 


de MIRCEA V, PIENESCU 


Reproducem din redista «Lumea Nouă» 


Le ză Seplecabrie 17% lodecătoria 


nealalni 5 Urban Bucareșii 65 "idberă 
fmnejloaara Cooperatirei Legionare ca 
sediul ta air. Colemherg No. 3. 
Cooperativa se infiiațase pa baze s- 
cui atatut (ip impoa do Canteaita G- 
operativă de Indrumare și conteoi, s- 
vând 104 asociați și o părie socială de 
1000 lei, jocercacea de a-ţi crtia 6rep- 


ta! de alegere a celor Cate se faserio, | 


început, de cattce 18 
statato! tip, 
e se poale raspizae cererea de tnserie 
se în cooperativă, a acelora peniro care 
se stabileşte că solicitato- 

1) folositor coeperatirei». 

Dapă e funcţionare de un aa și al 


blog miycarca legionară ircce 1 0 ue 


tasmaă de comerţ, tnllințănd la Carmmase 


berg 3 deschida o sacarsală În carilero 
Obor dia Capitală. 

Parala) cu aceasta se catatline, tot în 
Capitală, o oooparalivă ptairu Loda- 
mira textilă, sab Bumele de «Munca 
Românească», priza de accat [ei în 
Bucurezii, arâad 34 membri și un ca 
pltai: suhecrie de 153000 hi, 

Stntutat caprinăa, te art. 4, dispoai” 

cars sa stabileşte că 


Acestea suni mazilestăriie practice, pe 
totea -ccanomic, a pastidului sTotui 
„le încă au trebuose pri 

jcă cu ochii ecosoraistalai 

(1 alei pălrunie În s 


Gevăratui lor injelca și Biti au vot pi 
tca Î| prezeninte aşa cam trăese ele î+ 
esalitalaa mișcări! legtonare. 
Cooperatira din sir. Gulomberg est 
ştoala în care san lormat primele «te 
menite amane absolut necesare acţiune 
ce ara să faceapă. Roataarantul dela 
Cormen-Sylva n det prilejal să «e ve 
vitice ponibilitățile de lucra, îae noile 
înnezcări cate se fac sant primii pay 





presei. 

Aceste elape sunt stabilite cler le 
aireulsrite de Vmuzire a legionarilor. 
pa care le-a dat d. Corndlia 2. Codres 
«ui în pitima_ vreme. 


10 esenjă, comerțul legionar toscată 
1 lopiă de aajlonalisare a elojai eco 
omise, facepută cu mijioace spsteriale 
iuţina, dar ea o tacredere xsmnărgisttă 
a puterea de irsnsionnare e stărilor 
ciuale, peia tupia omaluL 

Pracilo în cadrul mişcării leglonare 
ta arelat În 13 Septembrie, Batalionu 


Cowmerțului legionar Compus «din ce 
mai de clltă elemente din punciul â 
vedere ai corectitadiaei, capabilităiii ș 
dovotamestului». 

“Tot acel ag cuvine să arointisa ordini 
dat tegioosrilor de a sirânfe fierul 
vechi, Cisculara aceasta Începe pri | 
arăta că lupta a începnt și că în a 
Coastă luptă, «mal mult ca ortonde, fe 
gionaral za ata fată în aţă dlui 
tmăsara patezilo eu forța lodaicăe. 

Și armează indemoul de a:se strâng 
foraj rechi aruncat pria carii, malda 


mari acâst sistem de finanțare, ca talj 
lance atât do simple [i apare ncseriati 
Pcovăzănd acest lucra clrealara capria 
ia râspaaml formulei asitajt 

«Celor ce ror zice: «Cu aceazia vreţi 
soţ să birulil marca capltal Jidanese?s 
la răspusdemi a mai biruit ee. Dația ro 
mânoască aamal ca suficiul din ca și 


Babiraii», 

Am expus câteva elemente cate sasi 
necesare spre a Înţeleg sensul aCeatei 
acţinai pe care o fatreprinde Lagtunca. 
în mod fimec însă fafelegerea acensia 
se ceze oompleciă și anunta 9 cete Li 
[ln precizată nula apecilică „acestei mp 
câri, fară de cate au e poate pitrunde 
malul pe cate îl are şi putetra care o 
va dute la lbiada. 

Am (i înclinați să catalogim cemez- 
țul legivnar loue incertâniie de saţlo- 
aalizare e cumerinlui din ţera avastri.- 
Dacă am face-o act grei, Înteacât desi 
ormârmile acest jel, comerțal legionar 
se alagulerirează faţa de retelei Su: 
verefii similare. 

Dintre Incerefrila  ftcale în acest 
vas cea tai impartaată ale deziga? 
acela a lui Sp. C Haret. Dio tot omeace 
pe-a rămas dela ncosl mate vhrbat, se 
poate afirma aatăzl, fură pusibhstatea 
de dmeminţire că jdeia de bară 8 ueţiu- 
azi haretiata a toni natlonalicarea viei: 


fm Românie au toata aapeatele, Na 
Honalizatea vieţii ecumomice apare mai 
categorică decât toate şi tosupi decia- 


aţille tui Staret o cunfiroă In aeoumă- 
tate zăoiluri. E 
țocă dela 1900 si serla late'ua eludin 
care a furat planul aău de lucru: 255 | 
se Incurajete dar sâltnii a drschide ai 
tnaual prăvâtii în antele lor. Camerlut! 
va fahngâţi pe propriciatul prărălieie. 

Tai în seeing cadin de prrocupate fl 
perconizeoră i asoclatia scriinrt: 

«bi ar pulea mă liriurze ati taţii, ari 
Domeatene, peniru n anumită lucrare, 
sau afacere, ori pe un timp msi lung: 

Aşa se ajuage În arsa Miştair 4 bu 
cilur pupnlnze menită a măi pe St: 
ran de cacitis și care ar Îl putul 1 
Vraasfoime fața rii dacă se pântra 
îndemnurile falțlale şi nu se  îrezea 
(mediat în o paliiică do aterntoare a 
caracterului sonnomie și. de lotărira e 
lor 10 ncest spirit de inireprinilere seo: 
| eczates. 

Sstru Iarei_serla ln 1900: <Teebi 


Aa ccrna pentru a ae îupulina (TTIIDa 
torii, mai toţi strâlei, cazi se floare | 
je cea mol nare parle In peatlusul 
muasii sGtennutui și lu) ani to-ă decit 
ua teuelic la dezizentus 

lor supa 377 cânul ei era acuzat câ 
a prexâit ovntuția. Viniet a 204 IL 
Came: 

«dar îcgea bimirmal n lsinriri cere 
ea ative pane tualale al oinenirel să fie 
plătit cu şirimie de lacrimi sau cu și 
ranla da rânge, 2 nvrem epiui, a- 
ram datoria de a cere ca cel puţin 
şiroaicie dle jacrimi și ste sânge ate îlu- 
mâmiloz vă contacte drepturile Îlumă. 
cllar. Int au ale tiinuilore 

Ceeacr n urma! e îndegatat mizat 
cinapesativhInlțintă se intel vla a 
ces ei nnţlomalisi şi prin urenuta aa 
ibamt doza fisenuaă, siugura zare a uirs 
duce în iabânda. Declinul erupeealiri 
din Roinânia şi ace peima capiicape 
si, 

la anut 1915 9. psulemr A. C, Cusa 
faca o pretalt ta lucrarea eSacialismul 
si Coopezaţia» n în î. N, Angelescu 
Cu acest prilej prolasorul Mi capunr 
părerile asupra eooperailel, «la came oa 

facem plâtarea ceptoducăul -câlova 

pâzii, de vercca găsia fu ele a soali 


aie n elor are se Încrarcă aatâzi şi 
+ luenrajare în crestința unaatră că nu! 
oale (i rara de conperalie dech ta 
tuur (te de seallzarea naţiunailuaului e | 
:cauoante, i 

«d-fctat ovoperației este inlitucarea 
me jatemnediari specolanţi: negustu- 
si vâmbtari, fabricanți, arenilazie, Aşa 
sale d. A. G Cuza, see ataogă imp: 
at: 

«--dnite conprenția dela noi i cca se 
sturea ea denechire profontă. ȘI la soi 
en SalAlură intermediarii, ce și alurra. 
Inaâi alwree. ca cele rhomată să înlă: 
tuee intesturdineul osjlonal, ln nul e 
vorta să scăpăm dle exphuatarea pri- 
mețitonst e ințermediarului străin, 
Aurca, lolermedimrul caro e Înlingă- 
jeule sporeșia eu atâta aanţie naţiana- 
ta. acerea ol ciedulAud între paliana!i 


_ CART 


CĂPLTANULU 
A „UI 
CoRNE 


LEA CobnRuanu 


Cale aporeşia cui afla asuilie nați 
in, msezea lui cieeuliuai Înlre naţiuni 
la ant, întremediarul fanbeM(ul, equuace 
te nuinai avulia strAină, Întrucât |, 
pe cari i-a adunat chiculA auwaj 
iro stedint, pri 'eRadtoiii între «| 
şi la afaceri, dela cate nol atare 
stematie exctuşie. 

î)ae to mlară de aceasi roi pa ca 
ateibue codyrecaliel la noi, d, A 
jum o socoeia de foloa și dia pa 


da vedere ai «educației hoaairu arii 


ice, ta Rinetr, a drstuliării unor 
masti de prenturiie, a orotizdreţ 
merţului, ncr! ntâl sle (neeronat, 
cereale, se plidâa, 

Şi aceste cuvinte, ca și acționea 
Mineri, sdovenlesc că gândul dle oaj 
zace a comerțului wa lipril ta o 
incă, însă dacă nn a njuns la 
tatele dncitr, erplicațin irchug că 
în metbulvle se lucen tate dau ay 
Auh mcent raport comeejal fegioi 
vine pe un drum propria şi nou, 

Sen iarei otemfieea să datr 
prin mtjlocirea preoilue şi a tar 
elloi, ma cueent, care să ankrenei 
sănimra nuaniră luiro arilune. ile 
seaca ei. Pe fărim ecvanrnle 
senină fRran neguietâr sa roaperi 


Ge iuinliteica acţiunii aele și dati 
vea aasucul să trătaacă wni tnuliszaă 
Jongea slesigur la soatizâsi pacii 
acea; sensi Așa cun: dau pritecu lol 
ctarile Ina acest țai ata lovi aia 


sițla străinilor în viaţa etanom! 
(nai etanmoluntă ta tat i 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Zau ape în Cosdițiilor To cate ve dă jupin U€ cu 
gi cerire, pentm Români. a faturar locu-| 
Come Ui eg;ona silar pe carc lr-su deţinni, p5oâ acom 


Bo scrul zi usa bine, ln vista ecoâcrmte 
da MIRCEA V. PIENESCU ct a țării, Bralitatea o aber, și 0 pă 


: i EN 
D, Pont. A. C. Cusa a crezut că deoacere in sau acibaT ȚeruziN UAL vacă poli. ad o critici sau a 


 afusinurea se ta lace lnedlat ce ze gi de-a preputa acținnca legismaca| 200 a 2 băga ln calapoade pregătite 
Siolanipl ereă iunranța mnvelur şi "ă dr al ordin şi de a superioritate de faainte, este o Aaa - CALE sai 
Put cumțeerndiy, prin e) înnaşi, rate Île Ioiauecă frluril» cooperației la fi a el ză alei Aa i 
ras) penteb arrat jel, Ceace cerea [ipeneral. Îmi exprim înnă credința câ sat, citea i . ţi Mt 
«a, ea și În ordinea politică, era A jladoplandi-se farma coaperaliră, evo Bori mlicări Boul, pe 
şeptare a mamelor şi n aterâta a lat Îmeriul I-giunar va realiza după cuce pace! blat : 
fă aia de naţivanlizare, rizea terconlui, o enoperaţie românca. Voneriyi legionar aduce drepi notă 
E Camreţut lrăianar Iniramnă <srintra [ară a câari bare ou vor putea să be sprecitică metoda . de lucru, Batalio- 
| ameat pregbtiţi să lupte pe teren tlecât perle aulenbee, de oarece ele co: | 0vl Comerţului Legiunar cale elita sare 
E uoente, nu pentr & china ri per ]erepuni dorintei de m se agera ţara pe işi propute ca prin luptă. pân la ua: 
Penn) un feeds, fie depre una InMălurd baze se mai multă dicptate şi de o mal eriliciu, să cucerească Viiţa economică 
E: unermediarilor, fie stepa acela n vu |obyicancă  impărtăşire a toturor din [dia mâinile strsimilor. Sa tocercărila de 
mei unui loc cenpst de un etrâin bogaţiiir cu care suntem bârâusţi păâuă acuma s'a crezul patului sern 
i tslionul Comerţului leginaar fajeleăe Organizarea de coeperaiive a airay [llicru prin nirogerea masei fasăşi ln 
i ducă lupta dr Viatrugere « latra. [în România, pe foarte mulţi. În mcelagi]ivpta. Sa răzui că au Gă rceultat, 
nderitor fovirăinate, lAcăod ape! la timp loă ea serveste ca arsi de iun, Caira olcasă de tmușcarea leswand! 
alimentele naționale & celur care for- IA şi acctura care rebra e ara IONIC una magoră ocotru latraga sală 
tari maasa consumatorilor și po Îs în [einţa rconomiră a țătii, Axcm lu Ra.]]ostirzală ca face parte din aceia e» 
rasul economic, Deși nici acest înietr Imanis a conpeealie  errriaacă narte]|a numi! anțiomalinm totalitar, Ca ata. 
[6-4 excine de oarren priairn dreaptă [lescolintă Prin orpannt sân de publi. Piece cozurițul legiovor nu piste taeman 
Brețuite și măsurătoare cei ce cumpără [-iinie eCuriatu? Cosperaliata. care n. | | Noterinliim. rapacitate și spirit de ip. 
ÎYpare la Chhniu în tlimha comină yu] ]eeti cl faneţie paţinnila ln ferran lu 
in rvecește, alium ră suni tocatiisi. la dz matâri nel caracter ele Mai greu 
am în (acă, ta rate 4500 fa sută sin | de tăzat, dar sa apare limprde (n ma- 
pepulaţia evreică fsce parte din so- | [Pentul or sn fi genreal A fi alfel 
speeaţie, ar Însemhu o renvațate la losuşi bazele 
Autorul) articolului prim dis numa. | [PE Care se cazi a se clădi România fe 
prin priza Aectriari conperative tul pe Sipteinbrir 1957, a rexletei pe | Ca Fanrţia oaţivaală a comerţulai 
a vota face ncuma. Coupreatirele [ate aa numiri mai aus, asdausă: [Îi lacredințat4 anei categorii saţio- 
onate vaz trebui să ne dea arra for «Nu se poate cpune lnsă că taţi ci |N sale care -u dedică * acătur feluri d 
dr cxplontare care roniine mal |liuserişi ca asociaţi la cvopezative, vant Pecica Această categorie aaţim 
i (A e atu pebirn cam tuni erpiatr, || ese stari conşileați, Î-rghtura lor cp||Rală ra forma curporația comerţului, 
ură comperativa poată mai mulț un catac ||I0 act mod ac apate ta chip freze 
her As ataceri, dar nicidecum ilele (2h, deumul pr cate Îl ca urma lupia “fe | 
Şi ra să ne dim arama cam Care suat || CUCETIZE a vicii econvmice, Încrpulă 
sfacerilo caze ÎI atrag gâvim la pag e [| POE”! Co o eooperniivă, Pentru re 
atmătaarea recunnaylere; m mai Îndoeţie de acei luceu tereia 
«Diferite bânci cu mai mult diipani. acenstă căpunrre a bca co coriatele 
bit aa ajutat instituţiile surori cu cre I]IPT "e lea adecsai d Cararliu 2 Co. 


dit. Supă recumaadarea Uniualj la ca dreanu, comeeianţilor din Obor. 1 
impuluuţ aclani, de varece realizea- |azila n ncenaze. noa făud va deschis spcunala conic” 

i iepăttiilă nxcedeniuigi în capart cul Apare acc ară kgâtura faci Lepinuare din acel cartier 
zihaila fiecăruia die cei care la; siduil ie ea finanta țări pei legionar, puvind — astăzi 
AA câvaarea du zi n acelaş Uri aa prvul său ln atcăvevbisl Obor romă 

BE: ți modul cum cspilalutile ejung phak ace, salută l 
| fiMeuneniul rel mal potrivit pen ala „ slută cu salut de îrnte pe ar- 
Micenpitalizare 3 pratru leat da la ecle mai tadepârtate parilerii dinti [Il] puntarii români. urmari ai vestiți 
t! ntri uliu 17 HI SRi i - i 
Au poribilitatea de n activa pe 1ereo eco- || Jucgostori de altadais, răpuși arum in 
Gotic taturor eclor cate ao nerule și proprie de 30 la sută de nărala ură: 
Magura. În «tare azi ilicare reprezintă RO—0 la rată din po: lină. Vecbea catale nelavinsi de altă 
k pulația creciască 


doă, cale astăzi aproape jumilale em 
Dio ace [apt se desprizde pentro ceri, 


Goi v uluniă cutacicrizare a acţiunii le. Recacczind-o, cotnerțul legionar va 
giuaare. La este porsită dintr'un sirţi]] [Imizegi înir'un tot organic corporala 


ai _realititilor ei cu ca _aalerr clbtă <otperța Mircsa Pienesca 


w caperativă are, chinr le pret 
un cgrig personal. 
in Jâenuririte pe carr le:nni dat mal 
n putut vedea că intrepriadeeile 
hemira leginnace Vobraci lirma "0. 


pg! Sw militat pentru a cooperaţi 
lies, 


le. 


Msnlu că de comerțul legionar 

se Înre prin inlceprinieri can 
iat farma cuaperatin &, sacalrae si 
A_uni_onri astăzi În această auz 





D= 
en 
(21) 
hu 
= 
[2] 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANULUj 
CoRNELIU ZELEA Cobniany 


Bătălia comerțalai legienar în Dobrogea 


0 tooberativă legionara 


12 Decerubrie «ftoenaârul de mâine», 


Ciinţirea unei troițe în amiutirea 
celor doi martiri: Moţa-Marin 


în stua de Bf, Aicular a arcul loc 
in cumuna fidicesti-„trgeg, tocul de 
mature ai murelul îatoric  Wicalur 
Hălcracu, elintirea unei :Troițee fă» 
culd de irgianarii comunei, în un: 
mintirra <rotiar, cart s'au Jeri[il pe 
pământul Sponte; eresilar:  AMaţa 
şi Narin. 

(i cchipă fie irplonari condluat ud 


[urtu din ilfov 


niida pe legionari şi aimvatizaaii 
legionari din sos mcenţtousiu  to- 
mun. | 

Alragem atenţia forurilor biseri- 
canti aspra A lua măanri contra a: 
ceaiul greci care nu cato La prima 
mbalure dala sondalia me se care 
un) pâaiee dn snilata, 


camaradul friro iinrscu a luat 
parte la ucenata soriiitoare. 

Panu ia ora când cei patru preoți 
mu Început sfântu stuţhi se strâne 
svarră muliime de varmrui din mai 


mulic cumune, femei şi copti 1cniţi 
sdazi pirce Irunlra În fala alrubelue 
îui ruferintii ai oi biruinţii. 

Dupi terminarea sfintei stujbe 
preulul th. Conatantinercu-AMilevis 
«xplicd multimii sensul Cergtin ni 
jeritei celor dul crai. 

Camuradul Petro Dinescu, in Ju. 
ja frontului leglonar,  ulțiemrgte 
prevților pentru imdliătcaren >lui- 
bA squâeşită, și uraiă câ Imarnină. 
iata Jertlei cetar dol «roy mariri 
«sir cu cifi mai amare, cu cdi q fnst 
lăcută pe pâmântul unei alte țări. 
peniru dragoatea de Căristoa. 

Înim'o z0lermnă aimasieră va în: 
iona! apoi sîmnni legionarilor că: 
suţiv. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIE ZEI EA CODREANU 


Deia Biroul eieciorai 
legionar 


20 de judeţe fiind în si-iroul multumeste tituror 
tuoția de a muși putea 2+| acelora cari av contribuit 
ahita taxele sa. făcut opel | şi aduce [ră aunoştință că 

abtre legionari şi prietoni| incepând de ascară nu se 

pantru iron suwmoilmoai primeso donaţii sau 


ez P 
retea fiind acoporită, bi- N. TOTU 


NU se Tor mal putca iura 
legionarilor cărțile dc alcgător 


O circulară a partidului „Total pentra Vară“ 


Petidui igo doc reg == A ii cărțile 
etnie armbearra cieniară teteroe | de 


f 


ritului civic şi le ialătrra> te vizei de 17 Decembrie se 
oveertamă licee 


Sea Iri tare acea | trannie «| 2 ș ederâruti 


lg. GH. CLIME câytile de aicgăter. 


“= Către legionarii 
din propagandă 


ş er o dot se other latra mape gr ga a mi mai crea ce înce e deeptni în 
dreptătiți de a le peiuni, [iai ramâtoarea cizeciazi: CN delia 
Ntozuabrii dului oostra ', NECULA TOIE 
Ă Binapiemnivpgr ulii gi voie derea Şaftai Biroebui Riectarui 


rate 


17 Deces |ardiniin priviseare în abrgeri east 
i toți cetii» | date ta armat amsa. 
| Zotazi e bine să se repeta 


pentra sl 


pal era arata 


linzea Gorezualul ai taterur ax. 











ANUL 1937 


FE aa 


e 

E 
îi 
pai 
* 
pă 


Copiii adună fier peutra Legiune 


La apelul Căpiţanulul cdtra copi 
panirru, atrângaraa, fierului gechiu, 
au rdaprins mulți i E 

diilei intro uă de pi Valea 
Câinăului, rău au. copilul Ş. 


pi Coatal, în pdrsţă Aeunumaj 8 ani, 
“4 “SIP 
ir de fier nach ze care l-a de- 


pus ta ţeful de a 

Am urmării Îi, 4 aproazm pe q- 
dez! copil, care' a Tăsal jocurile lo o 
parta, consaardu dy: gi timpul ilber 
numai și numai, pentru strângerea 
acoalui malai. „dai 0 sapă ruptă, 
mdinu o poteoacă găsită sau o şină. 


ri de si, şi-a adunat grăniada sa del: 


fier, pe cara o aduca ca dar Legi 
Nei, | 

inlercsunt azlo că micul, dar. har. 
uicul Costel a fort păzit stând de 
varbă a cu câțiva pameni, care buerau 


“vrea apă ruptă, vreo ţină do cd", 


teni, dar la ce-ți trobua? 


i apotui lansat do Căpitan, cu privire 





CanrEA CĂPITANULU; 
CoRnNELiv ZELEA Coparany 


la câmp. fre povestea, aşa ciim a ati: 
sit şi a înțeles cl, despre jorifo mar- 
țiritor Alaja și dlarin, cara au mii-. 
rit poniru Crislos, po [roniui spa: 
mloi Oamenii îl asculiau cu -drag. 
La urmă, copilul av adrezodză 0% 

mtiov- Bu boala ee e se 
— dar au cuiva aoe[i pe acasă, 





ruțd ! ! 
— Da, avent... răzpund câțiva să- 





Copilul ia o atitudine de ora mara 
m răspunde mândru: «Nol ti strân- 
pen pentru Logirtnub 

Apol, copilul poveşti sătenilor do: 


la adunarea fierului vechi. ji 

Gostul acestul copil, mia numal de | 
8 ani, să fie o pildă vie poniru toți, 
copti d di întrenga țară, 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


0 nouă realizare a 






arii. 

Cu toată lupta aprigă pe care o 
duc și pe tărâmul electoral, făcând 
să-i vadă şi să-i cunoască ultimul 
sătuc dn Româuia, ei nu aită că 
toată agitația olectorală e  tretu- 
toare, atearpă și fără spor pentru 
neam şi că singurile lucruri care 
rămân sunt cele constructive, 

In inpia constructivă legionară, 
astăzi este în primul plan comerziaul 
legionar, 

Namai în Decembrie s'an deschis 
trei noi mari drumuri de atac eco- 
nomie, La Bacău, la 2. Decembrie, 
s'a deschis g mare băcăuie, singura 
băcănie românească de acolo. La 
Bocureşti, la 9 Decembrie un maga- 
zin de manufactură asezat chiar în 
clădirea neterminată a viitornlni 
sediu legionar şi-a începot aztivi- 


Toată țara e priusă de rigarile 
electorale. Pretutindeni so agită 
prolilorii ultimilor douăzeci de snt 
de politicianism desfrânat încer- 
când uă-gi apere agonisita. Ia sute 
de aduvări electorale, e'au ţinut 
Duminică mii de discorsari, spu- 
ndadu-se zeci de mij de minciuni, 
Na mai rămas bun lăsat de Dom- 
nezen pe pământ, în apă, sao sub 
pământ pe care politicianii să au 
se fi legat că-l vor împărți alegă- 
torilor lor, dacă vor veni la pute: 
re. Na mai rămas adversar nsiîn- 
jarat şi nemurdărit pe drept sau 
pe nedrept. E 

Dea câtova săptămâni nu poți re- 
zo0lva nimic în ministere și mai a- 
lea ia prefecturi: şi primării dacă 
nu e în legălură ou «campania e- 
leotorală>. Nimeni nu-şi mai -caută 











































de treabă. tatea, Ă 
BATALIA COMERŢULUI | In sfârşit, la 12 Decembrie la Si. 
i LEGIONAR listra s'a afințit an mare consum 










Ba tot mai e cineva: suut legto- legionar. 
Voinicii Macedoneni își saiută 


Căpitanui 


Duminică de dimineaţă a plecal, In piața orașului un careu de pes- 
din Bucureşti în o coloană de auw.| te o mie de legionari în front își 
tomobile încărcate de legionari mai | salută Căpitanul, In jur toată popil- 
ales macedoneni. În fruntea eijlația orașului se îngrămădegle a- 
Căpitanul toideauna prezent când | coperind întreaga piață și chiar a- 
« vorba de o realizare a comerțului | coperişurile caselor din jur. 
legionar. Peste ciuci ti de oameni au ţinut 

Când a fost să se lreacă Dunărea | să fie de faţă la această mate săr- 
cu bacul, Căpitanul La găsit preu | bătoare românească. 

Sreoiu şi sărina sprinten într'o bar- 
că sa pus să râslească voinioeşte în 
aueul apei, 

Când coloana de automobile 































Sunt acolo tineri voinici cu ochii 
sa | înflăcărați și cu sufletul gata d 











apropiat de Silistra sa arătaţ de| luptă și de jerttă. Şi sunt bătrâni că. 
tsi un pâlc de călăreți ieşiţi ca liţi în lupte pe care nimic nu: ta 
cercetași, î e = 


oprit ţi Ati va opri în calea lor. 
Minunalele costume de domniță | 
ale neresielor și fetelor cu frunțile 





La intrarea în Silistra trei sule 
de călăreți au strigat întrun glas: 
«Să irăieșii Căpitane? Să trăiască 
legiuneah, 

Vin piepturile voinice ale men. 
/rânțitor fii ai Pindutui salutul le- 
Sionar suna parcă şi mai kotărit 

t altă dată. 

Legionarii macedoneni a căror 
viață a fost o langă luptă cu nae 
Marile vrăjimaţe, stăteau drepţi pe 
tati lor vioi în argile haine albe 
“a miânecile în vânt, 

:0 alee albă de enrățenie solle. 
“feseeă dar si nn aid de trupuri și 
a Reita care știu ce e credința 

a ine 
ape mate Ai ele „de 
ata de luptători care tot- 

au stiut să asculte, îşi sa- 

lata Căpitanul, Ai averea n 


Tă se prefăcea " 
alo ied la ei întraa slear- 
tirmaţie 






705 lucrate dau și mai mare splen- i 
doare sărbătorii. | A 


„DUMNEZEU BINECUVIN.. 
TEAZA LUPTA i 
la lața Consumului legionar | 
preuţii Popescu, Luuric şi Anghel: 
în irunte cu părintele protopop 
Slivineanu fac o frumoasă slujbă 
de steştanie: 
Capetele plecate aumai în fața 
mărirei lui Dumaezeu se roagă 
în tăcere. Și diu laaltui Cerului 
se simte coborând marea Lui bi- 
necuvâniare, 
După ce Căpitanul sărută S-ta 
tuce, părintele Slivineanu ţine 
o scurtă i inimoasă cuvâniare. 
<N'am benit aici numai ca să 
: i pr un rin de muncă ci ca 
Vei te, Ş infesc o idee». 
nvinge Căpitane! “Ce fac legionarii azi trebuia 


Va invinge Legiunea! f ză 
BA vatele de legiomari macedo. pe Piru ra de noi toți cei mai 


ș i sunt i i că 
gen se încalonează disciplinaţi în. ne-am | f em vinovați i 
















































mânt si o nestrămuiată a 
























run măreț alai făcându-si fmtre. ăcut feciorii funcţionari 
în cetatea Dărtesug în loc să-i 








măâm pre Regus- 


Consumul legionar din Silistra 
Cuvântui Căpitanu:ui 


Costumele legionurilor macedoneni | 
fac un zid alb în jurul Căpitanului. I= 


comerțu'ui legionar 


«Să nu că lăsaţi. Oricare ar fi 
greutățile să nu daţi înapoi. Să 
nu se moi poală spune că Romă- 
nul ușur începe dar şi mai ușor 
se lasă de treabă. Aveţi datoria 
să biruiți>. În sfârşit aştepiat cu nerăbda- 

Când preotul termină cuvânta- | re de toţi râsună scurt ca o po- 
rea, legionarii toţi se îndreaptă runcă cuvântul Căpitanului. 


Cuvâniu. Căpit=nului 


într'un gând spre cei căzuţi. m- 
nul legionarilor căzuţi  răsună 
mai cu înțeles în mijlocul priete- 
nilor și tovarășiloriui Sierie Ciu. 
metti, ă 


ani legionarul pune pasul! de întreagă şi de bine închegată 
său pe străvechiui pământ | organizare. i 
al Dobrogei. i Căpitanul dă vânzătorilor, mai! 
In urma lui vor rămâne! toţi tineri legionari armâni, sfa- 
oraşe, biserici, monumen.! turi cum să se poarte cu lumea. 
te, şosele, fabrici şi holde! O poruncă a Căpitanului rupe 
pline de aur. rândurile întrun iureş neînfră- 
Duşmanila» cari ne stau! nai. luţi vreau să fie cât mai a- 
in cale, am datoria, dim-| proupe, să-l vadă, să-l audă. 
tr'o creştinească pornire a| O masă macedonemă ne strânge 
inimii să le spuns ! pe toți în casa unui camarad. 
Nu vă opuneți, căti Dum. | Bătrâna lui mamă, a avut sapte 
nezeu este cu no; şi pasul! feciori. Şase din ei au căzut luptând 
nostru merge pe linia unui | pentru neam în Macedonia sau lup 
mare destin românesc», tâud cu: viaţa, : Hai are un fecior. 
Ă Unul singur: legionar. i 
Şi e fericită să i-l dăruiască şi pe 
acesta Căpilounlui înainte de a-ţi 
încheia viața îxdurerată, 
Îm cetatea Dârstorului 
au intrat din nou legiona, 
rii, 





















E 
Legionarii cântă fmnul Tinere- 
ţii Legionare şi <Părinteasca Di- 
rugă cântec legionar în dia- 
ect. 
Căpitanul inspectează magazi- 
nul legionar mare, bogat, frumos | 


încununate de coroane de aur fru. || " 


OR e e dn RI 7 ION a mă a 





[spăe) 





LEGI 1ANYy 



























D= 
ce 
O 
ed 
i) 
is) 
Z 
< 


Canrea CĂPITANULLU, 
CORNELIU Zeita CODREANU 


Ţoate listele partidu'ui „Totul pentru 
țară“ sunt perfect valabile 


Decizia Comisiunei Centrale electorale de respingere a contestaţiilor 


a Buzău; că, după principiile |N. Jac Constantinescu. 


Anupra şedinţei de Sâmbiită, 
comisin centrală electorali a 
dat pablicităţii următoarea de- 


cizie : - 

« prezenta contestaţie 
făcută de lo Policarp, candi- 
dai În alegerile de deputaţi din 
Buzău, pna care tinde lo ana- 
larca listei partidului «Totul 
i ară>, înscrisă la bizoul 

judejeun Buzău, pe 
considerația tă această listă fi- 
gurrază în alegeri sub semuul 
clectoral atribnit d-lui Gb. Cli- 
me, pregedintele partidalui <Ta 
tuj pentru Țari>, persoană care 
ar LE” pierdut calitatea de cetă- 
jean român, pria aceia că a lup- 
tat ca voluntar în războiul civil 
din Spania, fîră autorizarea 
guvernului român. 

Având în vede.e că lista par- 
tidulaj <Totui pentro Țară» fi- 
gurează în raportul telegrafic 
cerut de azi. 53 din legea elec- 
torală, ca p.imită de preşedin- 
tele biuroulai eleciorai  jude- 


Ma legionara 


+a tămâne decât o singură pu- 
iere: acea a sângelui curat ro- 
mănesc. 

Pein această forță clocolitoa- 
re se va împlini destinul popo- 
raului român de a li cel mai ales 
între popoare, destin hotărâţ de 
Dumnezea, i i i 
Col. RAMBELA GHEORGIIE 

Decembrie 1957 Bucoreşti 


egii electorale se pot face con: 
tesiaţii comira respingerii unei 
liste dar nu şi conira admiterii, 
legea electorală prin art. 54, s0- 
cotind că o listă primită de pre- 

dintele biaroului electoral ju- 
rata este definitiv primită, 

Că, prezidenutul biusoulai jo- 
deţeau cu ocaziunea primirei 
candidaturilor are a cerceta da- 
că condiţiile cerute de art. 4 
din legea electo.ală sunt înde- 
plinite, şi numai pentru aceste 
condițiuni — precum 0 spune 
ritos textul — chestiunile de ia- 
câpacitate nedomnitat= i ine 
compatibilitate ale candidaţilor 
nefiind cuprinse in condiţiile 
cerute de ari. 44 scapă coniro- 
ului său, ele fiind de atributul 
exclusiv al  purlamentului, cu 
ocazia validării alegerilor. 

Că semnul în înţat 
de lista contestată aparţi. 
ne grupărei -Votul pentru 
Țarăo şi nu unei persoane, 

Ca, pierderea calității de 
ramin a preşedintelui gru- 
pării care auloriză în nu- 
mele grupărei intrebuiln- 
țarea nenul de o listă 
de candidaţi, neputând fi 
examinată în conformita. 
te cu principiile arătate 
piai su», Cu ocasluneca pri- 
mirei linte; de către pre- 
yediutele biuroului clecto- 
val Județean, contestaţia 
ente nefondată», : 
„Deciziunca este semaniă de 
d-nii: D. G. Lupu, I. Tonescu- 
Delj. D. Cihodariu, Al. Stircea, 


O DECLARAȚIE A D„ 
MINISTAU SASSy Yi 
Aseară, după terminare 
ferinţei de ordine dela minge, | 
rul de interne, ziarişlii au rugat 
pe d. Sassu, ministrul justiţiei, : 
să le facă o declaraţie in legă. 


tură cn constatarea valabilității - 
unora dintre listele de cală i 
dați ale partidalui «Totul pea. | 
5 Sms a declarat urmăloa. 
rele: ; 

So făcot o singură contesta. : 
ție. A fast contestată lista per. 
tidalni Tcotul pentra Țară» d 
Buzău, care are în frunte pe d, 
ing. Clime, Comina ir e 

tesedinţia 
d-lai Lapu, comuilize Ja. Inalta 
Curte de Casaţie, a respins a 
ceustă contestaţie. Împărtășese 
personal punctul de vedete al 
comisiei centrale electorale, 

Toate listele inregistrate suni. 
perleci valabile, i: 

__ Asemenea  conlestații spo 
dice ce se vor mai infegistra 
viitor, vor primi aceiaș soluți 

Conducerea  partidalui libe 
ral n'a contestat nici unul; 
dintre candidații partidalzi 
«Total pentru Ţară», 

Persoanele candidaților » 
pot Îi discutate decât în Ca 
meră cu prilejnl validărilor, 

Atunci, dacă se va co 
că vreunul a pierdut cetățenia 
română va [i invalidat, iar in | 
cul Îni va fi proclamat ales a 
miătorul de pe listă. 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


„Alegerile libere“ din Pata 


Ca ulâtea alte colluri ple jurii, peletarul bşi afirmau si:nțâminirie de 
jndetal l'ntaa trăiește şi el atmoafe. ; bun legionar — co setunul pari buhul 
ra de toroare guvernamemtală u a: | liberal 


 logerilor— li ber?e. Uzrem minislerului de Inipcoe n lua 
La Odobeşti consilicral comunal | maserrile cele mai severe ca dispozi. [N 
C. Btrocacn mmondaţ de gardienii | julle jegii mă me (i căleate lori del 


E /ă 


publici si de pompierii din coniun | cei cn in proclamă, 
czarcită un rogim de prigoană a: 
prigi a legionarilor. Ei rup aflgelo 


partidului <“Totat putu Țară», bal 
şi arcalează pe ce; ca le lipesc pea 
celuuşi ziduri sau garduri po care 
sm ruslați ordonanțale pralectului 
î Puia privind libertatea aingeri: 
T, 
inta în clipenl mibturai felul cum, 
m Înțelepe n ae lare și propaganda) 
liberută: acelaș cunsilive Siroracu, la 
voupira de 4 Dec. a lipit manileniele 
| MWierate pe pereţii casei romereianiu: 
| bal deştienne imam Cârlig, vepsinda-i fir. 
Male prbvâllei drasupra vârmia re- 


pa LE6110NV PR 
în €6I V - 








TR 
cm 
[2)) 
_ 
[=] 
[=) 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


UN PROTEST PUBLIC 


Duminică sau ţinui în 
jară, în Capitală și ta Radio 
zeci de discursuri toate lo- 
vind în luliu Maniu, în 
timp ce el u fost impedecat, 
cu gaze Încrimogene, de a 
vorbi. 

A ataca din zece părți un 


ILFOV 


Io comuna Domnesti contiaaă e 
teroare asintâlnită împotriva leglo- 
parilor, întrețipală de primarul 
Radu Vitan care a inființat rbipe 
de bătătosi sub comanda notarului 
comun Vasile Alexandrezeu 45 a» 
$vtorulni de primar Ilio Tinase 

Exhipeie de bhătăuzi liberali co- 
|uadă comuna rupâoi afissle cu 
semna) electora) al pariidolal v[o- 
del petre Tori 

Leglonarii sunt chemaţi la pos- 
tul de jandarmi unde suni tlnați 
penira <ancheic», joriţi, ete. 

Leglonarul Pupa Hariton a fost 
astia! lovit puteraie ca an basian, 
în cap, căzând în pesizniira, 

LA ROMAN 

ROMAN. 13... In cul noatra— 
ta in tot cuprinsal jadoțulul prefer- 
tul Hăltipeeseu a deslânțuit prigoz. 
na împotriva legivnarilor. 

Semnul elceloral a) partidalai 


om — orice păruri ur avea 
cl — punându-i in sarcină 
mai mult de cât merită, şi 
în acelaş limp interzicân- 
du-i de a se apăra, este un 
act de laşitate care înalță 
pe cel atacat şi înjoseşie pe 
toți atacatorii Îni. 


“Totui pentru Ţară» este pretaiio- 
deni stera, afinete rupie. 

Legioaarii cari sant găai!i lipsind 
afişele ejectorals sant bătui! până 
la sângo. 

Infamille se ţin lanţ. Abuzurile 
va conleneac, 

Ministrul Manolescu-Strunga sti. 
gă la întranirile liberale că ceelua 
ua votează guvernul na intră la 
vol, 

S'4a Antărit astfel aşa als «one 
de: triere», prin sare nimeni. na va 
piutua trece adecâl după co a tot 
recunoscut drept am al gorerpu- 
ob. 

„Djeasemenea — loglonarii dela sa- 
te cari strâng fier rechin și vor să-] 
iransporis la Roman sunt areaiaji 
Sar fieraj confiscat. i 

Preoţii V, Dimitriu şi Veluxeu Cos 
ten — trannformaţi în agenţi eler- 
torali inteţeze prigoana, înscenând 
fel ds fa de proceza ele. 

Penira ca să se ştia 


Prigoana Împotriva legionarilor 


Pentru ministerul 


RADAUȚI, b, — Liberalii an in: 
ceput reînoirta şi purificarea fa 
toate instituţiile do Stat, 

Sintomol to srcinoiro» (] aplică fn 
toate inatitaţiilo unde sani legia- 
Nari sau bknuiţi. 

D-na Maria Panlemeu covdneă- 
iCarca 4Coalei da copii mie din 
Palna. unde a funcţionat din 1954, 
astăzi ele înlăturată dela postul ei, 
prin ord. ai. A. N, Nr, 160.810'9%7. 

Kaic alwolvontă do Jiceu și a lasi 
Capacitatea n 1332 la sooala nor 
mală de condutăloare Iaşi, Aro și 
câteva merite pernotiais; " seCunos» 
cate otietal, Dna Maria Panlesea — 


Educaţie! Naţionale 


fără să albă aa land sptolal, e în- 
zealrat scoala de Copli mici co ma. 
terial didaatic special. A fatiințat o 
cantină peniru copii] mărmani, 


în anul 1936/1307 a căutat ca pcoa. 
ia mă laucţlonem cum ua priceput 
maj bine. Primăria Poina, a refuzat 
să prevadă vreo samă în buget 
iiindeă d-aa e legionară. A otgani- 
zat dilerite serbări naţlonal-patrio- 
ice cu miădiţele frawede ale ur- 
mașilor tostiloe plăesi din java! 
mormântului stînt dela  Paina. 
D-aa Paaleseu a incraț en aaflat și 
s'a amerilitaţ etolo indo tronează 
Sldanal Flneher, fabricant şi arehl- 


Dacă prin ilegalităţi 
eva mai poate încă bin: 
laşitatea n'a ridicat nici q- 
dată biraitori. . 

1 ce uzează de ea 
condamnaţi la înfrâng 
CORNELIU Z. CODAR 

Bucureşti, 14 Dec. 197. 


onitorii legionarilor 


milionar şi diciator în Puina şi 
Ştefan cal Mare 

Grăd.nila coudasă da d-un Maria 
Pauleiea În care iinerele vlăvlare 
so pultau adăpa în ixroarrie siria: 
ților strămoșesti crealoare de eul 
tură româncască prin dragoelea d% 
țară sădită de timpuriu În sufletele. 
lor, a fost cesitinţaiă, dar foneiiee 
ncază clandestin două grădiniţe 
pentru pali de nâpârtă. 

Decor Posirucă d, Î, noro 
FEYEZQE scolar . de: Eee aBotz, de. 
riee Scolar Seri ai belea iLă 
berale. Sau iaţelea deci şi aa mă 
intai MW. E A. alăţea rapoarte tes 
Jențloase până i s'a dst satisfneție 
jidoralui Kiscber — care la râsPib 
ii în natură — prin proimte de 
sileiărie modernă exira fine, 

Prigoana n'o Inc libereiii, o 46 
stăpânii lor, Ej o urzesa du ambră 
si atug.le o indeplinesc, 

0. ministru al educaliei 
naționale, ilominatul » e 
tru răspândirea luminii 
şcoalei româneşti, mu p0%- 
te dispune să se prchetet? 
acest caz ? 

Părinţii copiilor cer 7% 
înființarea şcoalei şi pa 
ducerea d-nei Paulescu 
conducerea șeonei, |. 

Apoi domnule ministri 
trebue să vă mai gântti 
star asta a rămas cu U5 
capii mic să îndure ni? 
rio chiar delo începatsti 
ema, 

Noi — arătăm cazul, ră 
nu credem în dreptatea 
berală, 


Vasile Nijs 


Prigoana în Rădăuți 





CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


La Siret, un legionar 





Provocări 


împușcat de oamenii 
lui Nichifor Robu 


CERNAUŢI 15. — lori find 
zi de târg în orăşeluj Sirot (jud. 
Rădăuţi), d. Nichifor Robu, fost 
depulat a convocal o intrunire 
politică pe care a incarcat a'o 
țină «al cerul liber, în oborni 
do vite. 

In acest scop, d. Robu a sosit 
dela Rădăuţi cn trei camloana 
de inyi care lormează garda per. 
sonolă n d-sale. - - 

In momcenin) când d. Robu a 
încegiut nă vorbească sălenilor, 
un grup au inceput să-l huidu- 
iască, impiedicânda-l să ţină 
cuvnnlarea, 

in imposibilitate de a 
vorbi d, Rohu n nus mânn 


tului cuzist 
LEI A 

Jiu 

| 1937 

ACELAŞ SAN-GIORGIU DA 


AZI LECŢII DE NAŢIONA. 
L3SM; 


“cot aparțin aceitei miș- 


cări încă te po vremea 
Când desa ny arn decât vn 


Simplu «muşchatne şi nuj 


po o armă de vănătoare 


ce-o avea în maşină lângă 
d-sa, și a tras un foc. Bu» 
buibura armei p prod un 
ofaot contrar, transtfar- 
mâud incidentul într'o tân 
geronasă bătălic, in desfă= 
SŞurarea cărcin o fost omo- 
rit logionarul Mihail Țur. 
can, absolvent al şcoaloi de 
conductor; - tochnici şi 
grav rămiţi,. Ilie Ţurcan 
îratelo victimei și Eugen 
Dancev, toți din gruparea 
lcgionară, Dolan cuzişti au 
suferit răni tprava: d; Ni. 
chifor Robu şi cotățoanul 
Hicolne Moldoveanu şi 


alții, 


Imediat după producerea in- 
căerârii, poliția orăselalu; Siret 
n înștiafat autoritățile din Ră- 
dănţi, a căror reprezeutanli — 
a, prim procuror Disim şi d. ma. 
or Drianlănesen, comandantul 
legiunii de jandarmi au sosi 
in fața oculai. 

Şelul parchetului a dispos 


autopsierea cadavrului lui Țar-] 


can, a «e convinia asopra 
cui cade vinu acestei agresiuni, 
Concomileni, sa făcut apel la 
bntaliana! 3 grăniceri din Siret, 
precum și la compania de jaa- 
darmi pedeyiei, pontru  menţi- 
crea ordinei publice 


i ici i re | 


LEGIL1ANV | 


PO 


me So gi 











D= 
sai 
=) 
Pi 
N 
is) 
Z 
<i 


Agresiunea uuei 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZiLEA CODREANU 


bande de jidani 


“din Căăraşi contra legionarilor 


Mijloacele „civilizate“ și „legale“ întrebuințate de 

Ivan Temoieavici Costin În propaganda electorală. 

Demagogul Dăscălescu și-a organizat echipe da |i- 
dani şi polţişti cu sare terorizează lumea 


CHISINAU. — Ca să veurii, iu- 
biţi colitori, cât de «legale și «ci- 
silizat» se deaf&zoară propagaada &- 
lecturală in judeţul Lăpugna, dintre 
foarte multe cazuri de milbatecă a- 
yresiuuc coulea legionarilor, vă dau 
un caz potrecut în ziua de 12 Dr: 
cemurio u. E 

In rucoru prin Călărani-lărg, 
spre cumunu Nișeani, comandantal 
logioaar Sergiu Fioreea şi legio- 
nurul luau Țaneş au font alucaţi de 
u handă de peuto 20 jidani, în trun- 
te vu vice primarul târgului: Snhar 
Erlihman si Sloimălă Roltman, lo- 
viți mi jefuiţi ele tot ve aveau unu” 
pra lor, 

Do remarcal că bauda — peate 20 
jicovi contra a dol legionari! - o- 
pera sub protecţia comisariior Flef- 
terie, Dami'telu şi Ainteescu, trimisi 
spuciul de către demagogul Dama- 
lescu, yelul npolorulai iiberal, să le: 
rorizeza pe legionari, 

Ca mare greutata — qi Bumai da: 
torită intervenţiei unoz |Sraai — 
tegionarii au scăpat cu vilă, 
tencțiuna din partea laţ:onari- 
lor, ara imposibilă d: rrânie cu se 
aflau într'un lârg aurat jidovese, 


cu jiduvi inarmati și protojul de 
poliţie. 

lată cum ae Înca propaganda si; 
leciarală sub govarnul vrdiailac se 
crete.. i 

Şi. cu lu Căldrantitazg ji Iran. 
Temoteevic! Costin, setal propan: 
gandei liberale dia aczat judoi, a or- 
ganizat bande de agenţi electorii:, 
în majoritate formate din jitavi, 
care, sub directa nupraveghere ni. 
prolecţie a polițiștilor și jandarmi. 
ler, terorizează lumea. 

Hi ue, aceste vsamavolnieți se 
chiamă «lexgalilate», “libertata» şi 
«pedepsirea tataror abusur lor»? | 

Ia. azta incă su e deajann: lib 
ralii aa aranjat și <saveica>. E ror-! 
ba că în ziua de alegeri, spre o cât: 
maj «deplin libertate» şi «legaliia- 
te», să tie arestaţi toli nsisienții și 
delegaţii leglanari — ca să se poală 
invârti ca succes enaveleaa! 

Pentru ionte aceaste lără de legi. 
noi legtonaeii nn ta rom aila re 
pede pe d-la, coana Ivana Temolee 
vie], nici pe secătura nia de Dă 
eălesca şi nici pe ăllalți <apărători 
Al legalităţii». 


CORESP. | 





CARTEA CăĂPITANULUI 
CORNELIU Zii.EA CODREANU 


Suntem provocaţi 


Din purtea d-lui Corneliu Codreanu, primirn : 

De căteva zile provocările la adresa Mişcării legio- 
nure sau înzecit. Eri ne-au murit doi camarazi: unul 
la Siret și altul la Ialomiţa. 

Nu provoacă legionarul şi au va provora, ci se va 
apăra chiar cu prețul vieţii sale. 

Repet dispoziţiile date: umblaţi cu înțelepciune, 
neprovocând pe nimeni şi ocolind tot ce-ar pulea să 
ducă la conflicte sângeroase, 

Apăraţi-vă însă credința, demnitatea voastră de oa- 
meni și viaţa. | | 

Cer şi celor de alte credințe, opoziţie suu guvern, 
să den oamenilor lor aceleași sfaturi de pace. 


CORNELIU 7. CODREANU 


> 
Z 
[ei 
L-ai 
= 
ice] 
Vu 
N 


na 


matii mar că 





Lă 
cm 
a 
hm 
| 
[=] 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANULU, 


CoRNELIU ZELEA Covny ANA 
Anu 


Răspunsul d-lui Mircea Eliade 


ID. Mircea Elade, membru a! 
Societăţii scriitorilor români, a 
| pincooit si ne rispundă urmă- 
Jourele la anchetu ziarului nos 
tru: *tece cred în biruința miş- 
| curii lediunarea, î 
Cred în destinulenenmandui ra- 
imânes -- deaceca cred în bi- 
“ruinţa  avicârii legionare. Un 
veni cate a ulincuii uringe pu- 
teri de ercalie, îu toate aiveluri- 
“Me reulităţii, nu poate naufragia 
“In periteria imtoriei, inte'a demo. 
craţie bakanizală si intro cutus- 
trela cisită, Puţino, neamuri eu- 
ropene au fost înzestrate” du 
Dumnrzeu cu atâtea virtuţi ca 
neamul ramănesc, Uniinicu lin- 
avintică este aproape nn miracol 
(limhin română este singura lime 
li romnnică fără diulecte), lo- 
mânii au fost cei mai buni cren- 
cui de State din Sud-Estul Euro- 
pei Puterea de creație spirituală 
n neumului nostru sti mărturie 
in folklar, ia arta populară, în 
se mibilitatea  religianvă. „Un 
acum hărâzil cu atâtea virtuți — 
biologice, civile, „spirituale, a 
puate el picri fără sâ-yi îi îru- 
plinit marea sa misiunea iatori. 
că? Ponte neamul romiinese săi 
Afărsească viuța în cca mat tristă 
descompunere pe care nr Cunoa- 
şte-o istoria, surpat de „mizerie 
şi sifilis, cotropit de evrei și xfar- 
local de xtecini, demorulizai, iră- 
dat, vândut peniru căleva sute 
de milioune «da Iei Oricât de 
mare ar fi vina părinlilor noxiri, 
pedeapsa ac fi prea neindanle. 
anti, An pol crede că neamul 
românesc n rezisțal o me se ani, 
cu arma În mână, Că să piară ca 
un law, antizi, imbobtat de vorbe 
și aleoat, inhbecilizat de mizerie 
şi paralizal de iriniare. Cine un 
se îndoieşte de destinul neamu: 
lui moxira, na se poate inuloi do 
biraința miscării iegiemuta, 


636 


Cred îu această bituiuţă, pea- 

irucă, inaințe de tonale. cred în 
biruința duhului creştin. O miu- 
care  izvorită gi alimentată de 
spăriiualitatea creşlină, o revalu- 
jie spirituală care luptă in pri- 
mul răad impotriva păcutului și 
uevredaicici — au este o miscare 
politică. Ea enia o revoluţie cre- 
tind. Cuvântul Maninitorului n 
[usi înțeles şi trăit în felurite 
chipuri, de către toate ucamuzile 
creștine, dealungul intorici, Dar 
niciodnții un ncom intreg an 
trăit u cevoluţie creştină cu loa- 
t6 fiinţa sa: niciodată vutrăntul 
Mantuitorului nn [osti îuțeles ca 
o reroluţie a lorțelor sutleteşii 
impotriva păcatelor si «lăbiciuni- 
tor căraii: niciodată un ncaru 
intreg nu gi-a alen cn ideal de 
viață cujugăria, i ca mireasă — 
moartea, 

Astăzi tumea intrcagi stă sub 
semaul revoluției. Dar in tiup 
re alte popoare lrâtexe aceast 
revoluție iu nnutele lugiei de 
clusă şi nl primatului economic 
(comunismul), sau al Satului 
(fascismul), mau al rasei (hitle- 
rinmul) — mişcarea legionară 
“n născut sub acatnul Achanghe- 
lutui Mihail, să va birui prin ha- 
rul dumnezeese, Deaceca in timp 
co tonte rerotuţiile contempura- 
ne sunt poliiite — revaluțla le- 
ginanră ele spirituală şi crestl- 
nă. În fimp ce toate revoluțiile 
conlemporane a Ca stop cure» 
cirea puterii de călro a laiă so 
cînlă san de către un am — re 
voluția legionară are drepi țin- 
ță enpremâ: mintntreu nenraulul, 

„împăcarea neamului  româuese 
cu Dumnezeu, cum n spus Câph- 
tnt, Dearera sensul  migeării 
legionare wa deosibeşie de tai ce 
sa făcut pănă astăzi în istorie, şi 
biruința Îegionară va aduce du- 
pă sina nu numni restuutarea 


virtujilor ncamului nostru, o R 
inânin veednică, demnă și puteiă 
nică — ci va ereia un am a 
torexpunzitor unui nou tip. 
viulu auropeană, 

Oul nou nu s'a născut pi 
odată dintr'o mișcare politică 
ci intotdenuna dintr'o revoluție 
spirituală, dinir'o vastă prelacă 
re lăunțrică, Aşa sa născut vu; 
von al Creștinismului, nl Rei 
glerii, ete. — dinirun dosăvă 
primat al spirituniulu; im 
treia temporalului, 
ruinți a duhului 
cărnii, Omul nou 
printr'o adevărată 
(vuctificare a hberialii, Cred 
biruinţa mişcării Jegionare, pe 
tracă cred în libertate, în. pui 
rea mulletului impotriva deie 
minmului liologic şi vconami 
Cei care vin în Legiune, 
pentrucă se simi liberi, Inatia 
tele lar de conservare, laşităţi 
care zac in sufletul fiecărui 
Îrtea — tonte acestea sunt inlrij 
te. Leginnarul na mai c rali 
determininmului şi al instinctel 
biologice. E îştic că «u'are niciul 
smleresa, că <n'are nimic de € 
tipul, intogrănada-se ln Legiu 
Din potrivă, ştie că va [i lav 
znterasele, lg, că viaţa va 
mu Erea, că pante sa intra 
tcmaițe, sau poata va dn pici 
chiar cu moariea, Toate ciater! 
scles şi innfinetele ncentea, câl€ 
«ntermină» vința fiecârui oHi 
sani înfrinte prin marele zei 
da libartate al nsderării la mişcă 
rea leginnară, Se poale spu 
fără wrmă de purnilox, că sint! 
rii oameni care cunase şi (râiet 
Jibertatea sunt astăzi, în Mom 
nia, legionarii, > 

Cei care nu cunoma Legia 
ca gi cel care luptă Smpatrivă 


(Continuare în pagina 9 





CART EA 


rea C AN 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


îi, continuă să votbească despre 
diclatară>, și se miră ca Unerii 
intelectuali aderă cu atâia spon- 
inseitate În o mișcare «fascistă», 
A nnlitatea> este stri- 

Iu] care <per*b . * 

sta şi liberlatea saprimată. Am 
i vut prilejul să mă ocap altăda- 

- de subita admirație n oameni. 

lor noştri politici pentru +perso- 

: litate>, de teama lor că în Ro- 

aaia au sc vor mai putea ridica 

E ersoanlităjile». Îi intrebam 
Etunei câte «personalităji> a cre- 

+ regimul libertăţii democrati. 
E. Unde sunt? Care sunt? Şi mai 

"trebam, ce aa făcut politicienii 
IPsiri pentra oamenii cu adevă- 
[rată «personalitate», care av ieșit 
Îi (umină prin munca, geniul sau 
Ntâlenta! lor, şi an fost osândiţi 
Îi o viață de mediocritate și 

vită. Ce-ao făcat liticienii 

oştri, din toate partidele, pen- 
Miu an lLacinn Blaga, an A- 
lMroa Cotruș, an Camil Petrescu, 
Mia Perpessiciun şi alții? Cena 
iMlăcut politicienii pentru penera- 
Mitu tânără de cărtarari, artişti, 
irhnicieni și gânditori? Care este 
tanărul cu epersanalitate» pe 
âre l-a descoperit vreun partid 
e, şi l-a pus la locul care-l 
înerită, i-a dat putinţa nă-şi lrac- 
llier inteligenți. sau talenial 
Pentru binele obytesc? Eu ştiu 

A au lasi «descoperiţi» o sumă 

de alacerișii precori, secretari 
ligeaţi» şi lichele domesti- 
u care sau sintiuprit: ca- 
e pariidelar. 

“Apologeții aceştia de uliimi 
ra a; <pervoualității= «unt lot 
atat de ridiculi pe câl sont de 
ipoerrți. Le aminteam cu aii pri- 

că în cele mai disciplinate 

Di severe urdine călugărești 

lice, vau putut înălța totuși 

ale persunulitaj. Uu Tbomas 
ffuino nu seamănă cu un 

Reise din Assisi. un Punaven- 

cu un Franqoiv de Salle. 
tonalitatea creşte și rodeşte 

Atindeni, ș cu cât e mni *e- 

ciplian, cu atât «perso- 
lca> se delineșie ma: pre- 
pliao nu e lot nano cu 


tara», cum les e se'nţele- 


Penegritarii Legiunii. Disei- 


plina crește și promovează per- 
sanalităţile — pentrncă orice aci 
de ascaltare ponte îi un act de 
comandă asupra ta insă-ți nsu- 
pra inetincţelor sau anarhiei tale 
jăuntrice. Actul de ascultare iţi 
dă ţie comanda asupra bestiei 


din tine, asupra vieții biologice | d 


cate incearcă să le mențină în 
evaziv, în comoditate, în căldi- 
cel. Disciplina te întăreşte pe 


tame, îți făareste personalitatea. 


Deacein cavalerii medievali şi 
lendalii au fost atât de. liberi şi 
de dârji; pentracă jarnseră cre. 
dință (lides, Trust, Trevc) oxai 


Cred in biruinţa mişcării legio- 
nare peniracă cred în drugoste, 
Dragostea singură preface he 
stia în om, înlocuind instinctele 

rin libertate, Dilige ct quad vis 
ac, spunea Fericitul Aognstin: 
cinbeşte, şi [ă ce vteila Cel care 


imbeste cu adevărai e liber. Dar 


dragoslea transtigurează pe om, 
şi libertatea pe carc şi-o dobăn- 
deyic insul iabind, nu va stân- 


jeni pe nimeni, au vu face să su- 


fcre pe nimeni. lL.egioaarii nu 
sua numai camarazi, sunt fraţi. 
Şi este atât de paternic' valul de 
ragoste pe care il duc pretu- 
dideni, cu ci legionarii, incât 
dacă n'ar îi decât el singur, şi tat 
ar trebui; să nădăjduira în învie: 
rea nenmului române, adică în 
biruința mișcării legionare. 

Cred în destinal neamului no- 
stru; cred în zevoluțis creștină 
a omului nou; ered în libertate, 
în  porsonalitate și în dragoste. 
Deaceea cred în biruința mişeă- 
șii legionare, într'o Românie 
mândră şi puternică, înir'un stil 
nou de viaţă, care va tranatorma 
în valori spirituale de univerta- 
lă circalaţie bogățiile sufletului 
tomânese, 

Mircea Eliada 


Avertisment la | 


încoaicalbii. una! slinire judeţele 
cari au pscelai prin paroxiunul 
toni govemamroiai. zele județul Pra- 
hora. iceal za sa cxeselimi eacinuir 
impotriva legtoaaritar 

ŞI extr momeulul să e apune: pl: 
ctodala legionarii n'au dasedit mal 
dexăvânuită discițiliza și reovemaare în 
fața abuzurilor şi prorocârilar, Sa 
msera cu ingiduinţa până la reluz, 

Uampanls riceiozata a îzasprii insă 
prigoana. tunoncală lin hcteinţa 
prtierinlul Bodoc și acotițl:or sii, 
mun! sr aepiai abezori făra esal, 

în afară de terorizarea 
legionarilor prin toate mij 
loacoie (concodieri, bătăs, 
inşulte, etc.) se vorbeşte 
acum de a serie de măsuri 
pentru ziua 
cari să zădărnicească tot 
etforiul iogionar: anume, 
sechestrarea delegaților 
fogionari ia urne, Con L 
narea comunelor, arestări 


pentru motive fanteziste. 


alegerilor, | 


In pius se organizează anlluu su- 
velea: s'au lipârii mii de buleiiao de 
voi cu xlampila pe semnul guserua- 
mebio), cari se atelribue săleniioe și 
agcnțilar liberali, cu abligaţiz de n 
1o depune În armă, prratpiânui ban. 
tei de agenți muivernameniali, boietie 
aul sib primii deta judecător. iirtpl 
doreds a rrreutării. 

Atragem serios atenția 
asupra acestor mârșave 
mancrre atât domnilor ju- 
decătari, cari au grava răs 
pundere a prozidării comi- 
siilor, cât şi mai ales, celor 
cari practică sistemul: le» 
gionarii sunt hotăriţi, pe 
căi legale, să demaşte ori. 
ce abuz şi vor cere orga 


= f* 

„Dsce 
Viaeri fi Decembrie cor. va apa. 

ze marea rtvistă săptămânală, «DH 





LEGI 1aNV E i 








ANUL 1937 


lin râspuns 


Conducerea partidului naţionsl-creytin, a ordonat membrilor, 
săi ca să oprească pe jidani dela vot. 

în ziare niște domni naționaliști mă ispitesc cu vechea şi 
cunoscuta viclenie iudaică: 

„Ce va face Corneliu Codreanu? Va da ordin legionarilor 
săi ca să ia apărarea jidanilor, năpustindu-se asupra lăncierilor 


național-ereştini ? Jată întrebarea la care voim să avem un răspuns, 


Vă răspund. domnilor, nu pentrucă mă somaţi d-voastră, ci 
pentruciă nu voesce să rămân niciodată dator cu nimic, nimănui, 

Şi răspuusul meu este acesta : 

Nu ! Legionarii nu vor apăra pe jidani, 

Membrii partidului național-ereştin sunt liberi să-i oprească 
de la vot, 

Observ însâ că pe d-voastră vă preocupă mai 
smult voturile legionarilor, de cât voturile jidanilor. 
Corneiiu 4. Codreanu 


D. Corneliu Z. Codreanu 


va ftăspande d-iui T tulescu 
Si guvernului 


D. Corneliu 2, Codreunu, inaugurarea utlelierului le-! 
metal miwării legionare, u |gionar de eroiturte. 


plecui avari ja lași, unde| Suntem în măsură a a- 
va purticipu la înmormăn- |nunța că melul mişcării le- 
iarea profesorului Corneliu |zionare va răspunde scrino- 


Sumulranu, 
Întor» în Capilală, va da 
ultimele dispozițiuni în ve 


drrea ntepgerilor, 

În ziua de 20 Decembrie, 
ziua alegerilar, d. Corneliu 
7. Cwdlrennn va purticipa În 


rilor d-lui Nirolue Titulescu 
şi intampinării foştilor cota 
boratnri si lui 9, G. Duca, în 
legătură cu dizolvarea Gar- 
zii de Fier, smedint după a- 
legeri 








CARTEA CăPITANULU, 
CORNELIU ZELEA Cobaiang 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA COPREANU 





Pentru toţi candidaţii şi delegații 
legionari din întreaga țară 
CIRCULA RA 


Penlru <a fn ziua alrgerilae la Ca: 
meta Deputaţilor si fie ferit de acu 
marcați, feleleaul <edualui legionar «sn 
Wucuregii, + se aduce lo cunogiiați vă 
facepsad do ziua de 20 Deceeabrio ora 
g dunineala *ch adresa otice comoni- 
care telefonică de orice fel către Biroul 
eleclora legionar îa uuafărul de telefon 
din Bocureii repartizat judeţului «dvs. 


poi laco şi cu elaza intertă», 


asa cum se vede Mei for, Numai la co- 
uri Rrave când ar Îi nctoie să ali 
imeviut tdapuns «u uu urdip deja re- 
diu *ă veţi adresa la ar, 305.79 sau 
205 

La nevoie cererile acestor :nutuene te 
ceeace 
taseamoa că vor Îi plătite la Bucu- 
seu, 


Lista telefoanelor 


Ajba, 4H0.39 Alex. Verzati, Ara, 
44933 Griz. Manoilesra, Ârget, 
50346 Rent. Gatembera,  Bacăn, 
43939 Alex. Vergati, Baia, 4581.39 
Ales. Vergati, BAM, 181.39 Aler. 
Vergati, Bibor S.8L14 Traian toti- 
wă, Bolomani 21334 Seat. Obor, Bra. 
ov 463.16 Tenlsp Cotigă, Braila 
31641 Col. St. Zaăvolaun, Buuio, 
31649 Col, St Zâvolana, Cahul 3.1644 
Col. St. Zărelanu, Calinera SiS 
Col, St. Zăvuiana Caraș Si641 Col. 
St, Zăroinna, C.- Lang - Bucorius 
23945 Nicolae Totu, Cemâaţi 47.3 
Enea lonică, Cetstea Albă 4.752 
Euken louică, Cioc 477.52 Eugen 
Ionică. Cluj 440.58 Gr, Manollesen, 
Constanţa 1606; A Polihroniade, 
Corurlui 26%65 AI. Polihroniade, 
Dâmboviţa 503.5 Rest lez, Berbec, 
Dolj 53967, Rest, leg. Berbec, Do 
robol 19958 Alexandra Tell, Da- 
Ponto 10959 Ale. Tell. Făgă 
ras 1.0358 Alexandra Toti, Fălcin, 
199.55, Alexandra Tell, Gorj LON 
Alexandra Tel), Moiin 3.0958 Alt 
xaniru Tel) Hanedoara 503.66 Rest. 
Gutembeeg, Ialomiţa 262.65, 34. Po- 
Uhrontade, Iasi 1.6318 Traian Catigă, 
Bncureşti 26263 3L Polihroniade, 
fox 21334 Nest, Obor,  fnmall 
581.56, Rest, Gutemberg, Lăpusas, 
"48315 Tralau Cotigă, Maramares 
177.54 Eugen Ionică, Mehedinţi 262.49 


Instrucţiuni 


fi a pulta tentraliza si con. 
tola ca cea mal mare viteză tezul. 
ta sit volurilor pentru Cameră din 
, tea jodetele, veti exeenta urmă- 


L Lodată după darea rezaltatu. 


af Ya tumnnlea rezultaiu] teleto- 
ce a Prin corler sikur şi rapid 
i Wlul de județ. Comanţearea tre 


imi șă,, aorinăt toate: îtatela de 


loscriți Un tele 
; ţ cletorale), 
O YStanti care aa votat 1 toiut). 


: sl ÎA flecare neciie, delegatal 


Ion Vobre, Sureg 253.42 lon Dobre, 
Mascel 21254 Rest. Obor, Năsăud 
212344 Rest. Obor, Neamţ 4.590,38 Gr. 
Manaltesco, Odorhei 2.13.24 Rea, O. 
bar, Olţ 151,29 Alex. Vergati, Orhei 
463.18 Testan Cotigă, rahova 2.1324 
Next, Obor. fatan 44093 Gr. Ma. 
noileseb, Rădăuţi 26265 M. Polihrae 
plac, R. Sărat 5.0366 Rest, Gate. 


barg, Moman 23345 N. Toto, Rama.| lai 


naţi 232.45 N. Totu, Sălaj 23568 MI, 
Eliade, Sata Aare 245,60 AL Eliade, 
Severin 185,60 ML Eliade, Sibiu 
431,19 AL Vergati, Someş 59166 
Rest. Gutemberg, Storolineţ 2.3245 
Nest Galombere, Storvjineţ 2.3243 
N. Totu, Suceava 24134 Meat, Obor, 
T. Mare 25242 Ion Dobre, T. Mică 
28242 Ion Dobra, Tecael 316.54 Co). 
S. Zăvolaoa, Teleorman $,7759 Eag 
Ionică, Tihiua 2.8042 ion Dobre, 
Timiş Toroniaţ 34303 Rest, Rasa 
rab, Trej Scaane 300.43 Heat Basa. 
rab, Tulcea 3.0093 Rest, Basarab, 
Turda 3.00.93 Moat, Basarab, Tutova 
300.01 Rest insarab, Vaslui 300.03 
ftest, Basarab, Vâlcea 2.3245 N, Poiu, 
Viasea 2245 N. Totu. 

N, B. =— Pria «rest. Dhan so laţelr- 
fe «reatansantul tegionar OBO)b ein 
la liceare din aceste telefoane va (i 
prezent tot timpul un legionar care va 
primi comanicitile 


importante 


Voturi anunte (rele, stricate). 
Legionarii (Totul pentru Țară), 
Guvernul (Partidul noțional-libeza!). 
Ţărăniştii (Partidul naț.-ţirnesc), 
Cuziştii (Partidul aAjional-creştin), : - 
Georgistii (Partidul național liberal 
George Brăisnu), i 
Îvnian (Partidul radical-țărăneu:), 
Averescu (Partidul poparulub, . 
Argeloiona (Pariidul agrun 
Datorii. 3 
Saşii. 
“Socialist: 
Evesit. 


-Îcilor rombaești din 
“| Soliduritotea» urmâtantea scrisoare cu 
| rogăminica de n fi publicată: 


Alte țista (camulate cete). "7 


Exemplu: Felegramu sau co- 
municarea telefonică de rezultat 
ga acea deci conținutul urmălor: 

Județul Cluj, Secţiunea Aghi- 
reş, Înserişi:2950. Folanţi: 2623. 
Anulate: 32. Legionarii:1020. Gu. 
vernul: 625. Țărănăztii: 433. Cu- 
ziştii: 222. Goorgiștii: 32. lunian: 
nimic, Aporescu: 32, Argoloionu: 
4. Ungurii: 300, Sazii: 54, Ebre: 
42. Alto linte: 52, 

3, — În acelaş timp Jelegatul de 
in fiecare necţio va da p telegramă 
direct Ja Scula po aureaa; Nicolae! 
Toto, Guiemberg 2, Racuresti con.) 
țibănd toate datole do mal ans. i 

3. — In orase comunicările tele! 
lonice se vor face numai do birvul: 
electoral al Județului caro Ya cen* 
traliza rezoltatele fâră a Je totaliza 
și lo a comunica leletonio Sediu- 
hd i 

4. — In ziua de 21 de îndată ce 
rezultatul totai pa jndoţ va fi ca- 
notcat olleisi, so va Comaniea te- 
lefoale Sediului. 

Pentra a cvita orice fraudă, 
ente foarte Împoriant a comunica 
cât mai rapld, clar şi Dretia, rezal- 
tatele. 

5, — Pentru a usara opera de 
centralizare, veți trimito imedlat 
prin poşta pe adreza: N. Toto, câte 
un czamplar din ordonanțe tipărită 
prin car me fizează scețilie do rw 
tare din oragul si jadetal dv. 

6 — Yrţi organiza totalizarea re- 
guliatelor dela secții, prin mijtonce 
prâpeil şi nu loând Informaţii dela 
prefecturi, 

1, — Comualcările telefonica le 
veţi faco la namărol telefonie Ja- 
dicat in circulară. 

Bucnrosti, 15 Doceinbrio 197, 

Setal Biroolal Electoral 
Legionar 
cât. leg, NECULAI TOTU 


Di 


| din [ 
Aa primit din partea Asociaţiei băn- 
Ardeal şi Banat 


DOANULE DIRECTOR, 
Am cotit în aiaral «Viilorul», 
atifiosul guveruului, textal autan- 


i-ai daninamtitine fuenia ja culrz 





Apor 


ZE61 1ANV | 





A Pal E pini se 


Li 
ca 
O 
bi 
= 
» 
Z 
< 


CARTEA CĂPITANUL, 


CORNELIU ZELEA CobnRg 


Bătălia comerțului legionar 
pe AI E 
Inaugurarea primului atelier legionar 


de croitorie 


jeri in arele 12 s'a inaugaral 
imul atelier legionar de crol- 
vie, instaint ferata ra: 
tul [i ita - 
areas. d invia de Îleei La. 
| E 
Cartea restoaranitalai a da- 
venit ncincăpătoare, Saaţ ați- 
niați membrii batalionalni co- 
merjulai legionar din Capitală. 
În jara! lor lume multă. Mai 
maltă decât la oricare dintre 
sed maj populaie secţii de va- 


inaugararea alclieralni sa 
tăcut prin oficierea unui servi- 
cla roligios, in prozenfa d-lui 


Cornelin 2. Codreanu, şefal | 


Mişcării legionare, a d-lni ing. 


42263 


și doamac dela balet: total: 250 
jdintzo cre copii 87, 


CORECTITUDINEA 
LEGIONARILOR 


Gb, Clime, preşodiatele parti- | 


dului «Total pentru țară> şi a 
ahei numeroase aosistențe lor-, 
maţă din doamacie membre ale 
cetățaelar legionare, simpati- 
zanți şi legionari. 

După olicierea serviciului re- 
ligios, d. ing. Gh. Clime a făcat 
apelul leglanariior căzu(i pen- 
tra Legiune. 


Cuvântul Căpitanului 


CANARAZI, 


Astăzi 20 Dacembrie 
„1997, cu inaugurarea aces 
(ui atelier de oroitoria s'p 
terminat prima ofensivă 
economică a comerțului 
jionar,: vie 

e linia comercinlă am 

voit să arătăm increderea 

neamului nostru în pool. 


priile sale puteri. Am voit! - 
să arătăm că în sângelei. 
există 


nostru  românesa 
calități de biruitor şi pe 
Tobi 


u? - eco ] 
începuse săi facă ideia 
că suntem incapabili. Am 
dovedit ca prisosință, dra- 
gii mei, puterea noastră 
vomânocasecă În comerţ, de 
verece, iată ca am reali- 
ant dela î lulie până astăzi 
20 Dacambrie — 5 luni — 
“fără ca nici unul din noi să 
fi fost comerciant, 


REALIZARI LEGIONARE 
AN S LUNI 


La 4ă funie rentuurautul| 


delia Carmen-Șulua., 

La 2 iulie roataurantul 
din Bucureşti str, Guten- 
-brrg i. 

Ia 1U August, al 2-lea 
restaurant dala Carmen. 

- Alea... cati 

da 3 Octombrie, mare 
smâgaeia coloniale, dei. 
enron Quor, 

-- da 8 Gotombrio, reatau- 
pr 
24 Octombrie, LET 
mea Leglonară Predeal, 
cu mayasin coloniale; 

La 7 Noumbrie, restau.- 
"santul din Basarab, colţ 
“Griviţa, 

„Im 7 Noombrie, vesta 
ant legionar, Mala Gri. 
uija, 

„A A Nosmibrie, meaguai= 

* sani e mere şi fruete (Gu 

*- Member), - ; 


La 14 Noembrie, papo- 
tărie gi fruotărie, atrada 
Romană, 

La 21 Noembrie, restau- 
vant Jegiozu» Liceul La- 
căâr. . 

La 2 Decembrie, nuj 
magazin coloniale Bacău. 

La O Decemurie ntagasi- 
nul do stofe și marfac- 
tera : 


magazin coloniale Silistra, 

La 20 Decembrie, atolle- 
rul de oroitorie. 

En afară du acestea exzia.- 
tau înființate mai înainte: 

Magazinul de...coloniale 
Gutanberg, i = 

Mâgasin de coloniale Bu 
cureşti-Noui, 

Dcbit- Hibrăzie,  Gutou- 
derg. 

Debit-librărie, Buoureg. 
1i-Nouti, . 


ANCASARILE COMER- 
TULUI LEGIONAR 


Reamintesc că majoritatea în- 
trepriăderilor au fost 'înnuguta- 
to în perioada electorală și că 
nici un yel, şi'aici o ptreocapara 
u'a putut stânjeni îndeplinirea 
până la capăl a aceator planuri. 

Pentru a vă da seama do va: 
lonrea realizărilor. onatre, in 
aceste căteva luai de ofensivă, 
vă voia citat 

lacasările Camerţului legio- 
nar, adică a întreprinderilor 
arălate mai sas, acum sunt de 
100.400 po zi. Reaminies că 
am plecat fără nici un capital, 

Un singur rosiuuront fegio-i: 
nar de la 2 lulie, până antăzi 
20 Decembrie a lăcat încasări! 
= samă de 4 milioane 640 

ai.: : 

Personalul care Încrează în a- 

întreprinderi: bacătari, 


-. Dragi cainarazi, 

În viața aceasla aspră pa cure 
o ducați, muncind din zori și 
până în miezul nopții, unii în 
căldura dogoriloara a bucălării- 
tor, alții la servit, alții lo spălat, 
alții ln oânzare în magazine, ori- 
cu sorpiciu veţi anea, chiar şi În- 
fr'un [und de pioniță unde îiupă 
vada uimani, ză aoeţi marea bu- 
curia că munca .ooastră cate o 
îuptă cruică pentru biruința la- 
gionară, că sunteți în trance, la 
pastul oostru, că oriace faceți a- 
cur, acoastă bătălie a Comerju- 


ui legionar, esa un act tstoric in 
sale Neamulgi nostru. API 
Du eşti profesor său aDOC: fă 

i În dizi-o bară și de pe nici 
afoa servi 


aţă “tpirio lana în care 
sar îşi piarduseră toale nb 
dejdile loc, . ... = 

4fă adresez tuturora spunun- 
du-oă că dacă in mulla punzie de 
pedero mai avem a ne per/ecțin- 
no, mire umple intima de mân- 
drie curul mă gândesc la corecti- 
todincu vonstrii, care vu [ace e-! 
pocă în aetaală (ară, ia curățeraa : 
suf[etator „tustre, la dragoulea si 
davalamentul vostru pentru Lo 
giune și pentru nobila meseri> & 
comorțuiui aregtin, 

Vă imbrățigez -pe toți, dragii 
mei şi țara vă va imbrățiga cu 
drugualea -ci- ca pe esi mai bun 
dintru [iii ps care ti are, Voi,deci, 
care credup; că -nu că vada ni- 
mani, nu' uitaţi că țarn nonutră 
pă xărulă pe frunte. 

Ala ra DE RNB VA 

“închiderea primei 
perioade de luptă tegio- 


A doua ofensivă camera 
cială va încape la î Mer 
tie şi va dura 4 luni la a 
cest interval, batalionul 
nostru va înainta în ora 


ca 
vânzători, chelneri, femei de|- 


serviciu, conducători, legionare ; 


ANU 





CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZeBA CODREANU 








> 
Z 
ci 
iai 
Lea] 
9 
LI +] 
a 


8 veliuloasă ia inaugurarea primului atelier legionar de ceroitorie 





D= 
ca 
je.) 
bu) 
KE! 
» 
Z 
< 


Pelmim. 

«Ma adresez celor cu dare de 
mâni. Ştiţi că în comerțul legio- 
par din Cupitală lucrează ş lup- 
a ra o credinis demna de adrni- 
pație perle 200 de nullete, din 
cure bb copii de țărani a căror 
cresirre pentru comerț. ne-am 
lunt-o în sarcină. E 

Biruurile i Cuma- Verde sunt 
pline de I-gianari și 
care muncem cu aceiuși nexiru- 


Candidaţii partidului 


legionare | 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA Copneany 


mutată credință, i 
Ştiu că multă lume îşi cumpăă 
ră acum buine sau ghete noi: 
La aceştia fac apel. Duţi-ni- 
nouă pe cele lea Pentru 
nui le vom repara și vom imbri 
că cu ele pe eri ce lupiă în râd 


duzile nonstre, 


Sunt taţi sărnei, dar au un si 
Het de nur vi dan merev dove 
de muri devolamente». 


CORNELIU 2, CODREANU 


în Capitală 


Biroul electoral legiusar al C i aă3Rță 


deleza iii pi sebaica că dela taie de votare 


L Ion Şir protoierea. 

2. lon Găvănesea, prof. aniv. 

3. Cornelia Şamaleanau, proi. ar: - 
4. Vasile Christesca, prof. anis. 

3. Neagoe Flondor. 

6. Ion Dobre, protesor. 

î. lon Cantacuzino. doctor. 

$. Petre Bolintineanu 

9. Radu Demetresecu-tyr, prof. 


cât şi pe candidații legati 
aşi 


iata pentru Cameră a mazicizi 

ziate, astăseură, La orele 3, la medial conu 
primi instracțiuni și pestra a li se repartisa 
ul tr doză ala 


Flota sovietică 


1U. Traiau Cotiză, avocat. 

11. Gheorghe Apostolescu, comerciant, 
12. lonescu Duminica, preot. 

13. Stefan Zăvoianu, colonel. 


din Baltică ameninţ 


SEELIN [i (Zazeri. — Ce astrt-| Braenmemeitauac> detiară cd | 
re La =mma tectizţă a Servateiar de în în acenelă ralzasiti OY, 
a-si reiraze [o da fise da wa îma_ta în siavăt. A 
aa Balti ziar aeriiaer! masa ua sira ii 








CARTEA CĂPITANULUI 
+ CORNELIU ZELEA CODREANU 


Sfântă tinerețe legionară “ 


20 Decembrie 1937, zi;de bucurie, zi de reculegere, zi de biruinţă legionară. 

- După atâtea umilinţe, amărăciuni, lovituri, ne e hărăzită şi nonă bucuria unei victorii 
lepline. Dar bucuria noastră e gravă şi măsurată, avem în urma noastră atâta suferinţă, 
atitea jertfe, atâtea morminte sfinte, pe cari nu le putem aita, încât sufletul nostra 
primeşte triumful nu ca o recompensă ci ca un imbold pentru lupta şi victoria finală de 
mâine. Da! ne legăm în faţa celor de sub pământ că vom duce mai departe gândul și 
Vrerea lor, că nu ne vom lăsa copleșiți de succesul de astăzi, că nici orgoliul, nici lăcomia 


hu ne vor abate de pe drumul renunţărilor impus de pilda lor şi de Văpitanul nostra. 


ți > 


i La ora când serim aceste rânduri, primele rezultate ne arată că țara a înţeles nă- 
îmința noastră, că sufletul ei a intuit măreţia fenomenulni legionar, că tot ce e bun. şi 
tinstit, şi curat şi nobil şi-a dat seasna că drumul Legiunei e cu adevărat drumul istoriei 


Și al măreției româneşti. Partidul „Totul pentru Țară“ a obținut un procentaj de peste 
20%, din voturi, situându-se pe acelaş plan sau poate chiar înaintea partidului Naţiorial- 
ărănese, : 
Să trecem însă peste satisfacţiile pe cari orice om cinstit le resimte când vede în- 
rântă coaliția invidiei răutăcioase și a neputinței agresive. In clipa aceasta mare, când 
România legionară începe să-și arate chipul, se cuvine să ne îndreptăm gândul către. eal 
te a zămislit'o în minte şi a purtat'o în suflet, către cel ce a îndurat chin şi batjocură 
timp de cincisprezece ani, către Căpitanul nostru. i sl 

El a creat această nobilă mișeare legionară, el ne-a tost în acelaş timp comandant, 
lucator şi camarad, el ne-a dus întotdeauna la victorie, el ne-a îmbărbătat în prigoanăs 
 & încarnat destinul mișeării legionare. ip 

ir recă te, culomnii; peste ziduri.xes 

Sfânta tine : 


d postieza 








e legionari, eucer îi sufletul țării“ strigând: 
ăpi se 


Trăiască Legiunea . şi tanul! 


Mihail Polihroniade 





LEGI 10NVy SPER 


a 
La. 


e RA ZZ să 





reia 








ANUL 1937 


Alegerile 


Totalul voturilor in Capitală 


23.692 
14.013 
1.748 
13.271 


Partidul liberal 


Partidul naţional-țărăne so 
ional-craştin (Cuza-Goga) 


Partidul 


Partidul Totul nentru Ţară 
Partidul raxdical-țărănist 
Partidul! liberni gsorgist 
Partidui social .domocrat 


Partidul german 
Paertichri ovreaso 
Partidul poporului 


Partidul oara (Araatoi 


Dizidenţa Figo 


ast) y 


in fară: - 


TIMIŞ.TORONTAL 


Votanţi 1U800 
Aanhaia 1370 
LEGIONARII 20108 
Oovornul 3138) 


Georuieti: s19 
lucian 1644 
Avoraseu 909 
Argotolauu 134% 
Uugurii 11132 
Sanii î3449 
Muczzlet II 
Wvreii 1814 


“UD, BIHOR 


VEULONALII 124j0 
(iuvornut 31209 
Târânisii 2319 
Cuzisti, 149 
Usoraistui 14 
Yaolau 232 
Avoreaay W39 
Artatolaau. 1506 
Uozurii 7478 
Boninlistii 42 
erei 2208 


JUN. MUSCEL: 


APANONARI 2000 
Onvernul 11,15 
"Tarăaigti 12570 
Caustii 244 
aoriptii 4308 
luniaa l481 
Avoreera ÎI  ... 
Arutteiaun 101 
agati 1 . 


JUD. MARAMUREȘ 
LEGIUNANLL 4958 
Duvornul 10843 
Tărâniştii 5872 
Cusiqtii DP 
Goozaiştii 520 
loniou 847 


» Argotuianu 4! 


Ungurii 8 
Socialieiil BA 
Povrali 143 


JUD. BUZAU 
Volauţi: 43038 
Anaiste: 3 
LEGIONABII ST 
Qovarnul 
Taebnigiii 86% 
Cu > 
Ocorgistii 704 
2anlua 132 
Argoioiana 8 
Ata Vista 47 


JUD, ROMAN 
Votanti 57 
Anulei 
LEGONATLII 600 
Qnvernal 15582 
Tărânietii 1826 
Casiştul: 47? 
tieargieti! 30% 
Tunian 354 
Avarracu 170 
Viereii 154 

Jun. FALCID 
Vatanţi; 18854 
LEGMONABII 300 
Qavornui 3902 
Tăriaiyiii 4115 
Douietu a 
Gmoraisiti e 


JUD. ARAD 


LEGIONARII 3149 
Guceraul 81309 
Ovorgiții 1621 


Ungurii 1099 
Avrmanii 400% 
Evrei 11656 

Socinligtii 81 


JUD CAHUL 


Votanţi 30329 
Anutai 3% 
LEGIONARI 3541 
Guvernul 10040 
Tărooinții 5% 
Cusigtii 1599 
Vicorgişiii 478 
fuatana 450 
Aseroseu 31 
Argetoiuaa 477 
Sasii ie 
Mocialistii 440 
Viercii 24 


JUD. ISMAIL 


Votanţii 35243 
Anuala: 299, 
LEGIONARII 18 
tUuvornul 16513 
Taranigtil 14268 
Cuzişiii 23 
Gcoraiutii 555 
Junlan 187 
Avoreacu 87 
Araotolanu 30 
Rooiatiştit 313 
Evrell 81 


JU0. TULCEA 


Volsnui Tai 
VEULONA RIL 3838 
Guvornnt ate 
Ţiranişti) Sa 
Cuuistii 144 
Neorgișiu EXT 
luntan 914 
Avarenca 35 
Argstoianu 30. 
Hoaialietii Se 
Aile Mata 3 


JUD. TURDA 


Vatanţi 31074 
Anaolat 
LEGIONARII 789 
Cavamni 3% 7 
"Ţărăniştii 3508 
Cuzistii 518 
Qoargiştii 669 
Juniaa %1 
Averescu 135 
Araelalana 733 
Ungurii SAT 


JUD. BACAU 


LEGIONARII 3715 
Gavrraal 3525 
Țarănistii 419 
Onzietii 9% 
Qearziatii 3540 
Taniaa 17 
Avoreacu 4% 
Rocinligiii 12 

alta linte 33 + 7 


JUD. DORONOI 


(13 secţii din 14 
LEGIONARII 
Gnvernal 
Nat -tărAnişi! 
Tiboratli-groralii 
National-ereştial 
Partidol poparniaş 


„Radical-tarănigti 


Partidul agrar 
Partidul ovrreao 


JUD. AȘ 


47 uocţu dia 3% 
LEGIONARII 
Davsrnyw) 
Sate Harăntalii 
libera! gcornistii 


Bacia|-domecraţi 
Partida| orrecao ? 
JUD. SEVERIN 

partial 

LEGIONARII 

Quvaraul 

Nattae. 

tiheratil-grorateiă : 

Naltonat-aragtialt 

Maia e 





CARTEA CĂPITANULU) 
CoRnELIU ZELEA CobREANV 


446 acelii din 38) 
MEOIONARII 
Cararna! 

Liberalii goorgisti 
Natiacal mroştini 
Yatiouaj tărăniști 
Partidul radicali 
Partidul agrae 
Partidul poporatai 
Independenţi i 
Partidul germana 
Social deunoerați 
Rwsecac 


sazeutiatid 


E 


JUD. PRAHOVA 


JUD. NASAUD 


19 sorții din 15] 

LEGIONARU 
Guvern 
National târanisti 
Liberalii-gcoraisi 
Naţional creştini 
Paztidal Poporului 
Radical Mrânişti , 
Partidul agrar 
Maghiarii 
Partidul german 
Pariiv! pro 


| 450. OLT 


seri EEGIONALII 
22731) Sacernul 


Naţ-ţâraniştu 
Liberalii-seorgişti 
Natiooal-crrgiial! 
Madical-târaanetii 
Partidul poparvta! Şi 
Partidol agrar 
JUD. PUTNA 
12 sestti din 17) 
LEOIONAnIt N 
Gavarayi 
Nature, 
“Liberalii: zvorariști 
Naţiuna) creștini 
Partidat paparuluţ 
Partida) agrar 
Partidul ei -erao 


%uo. 
UEGIONALN 
Uuvyorvul 
Neţiona! țărănist 
Libarulii-guoraisti 
National aregtial 
Partidul Paporalej 
Radica! țaraniytl 
Boaia! dsmoorati 
Pariida] gaer sa 
Partidul avpoewe 


: Naț-Țărănişti; 


"1 Votanţi: 
1 Nute, 
: Anulate: 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





Rezultatul definitiv 
ai alegerilor din Capitală 


Totul pontru Țară imediat după guvara 


Am publicat eri rezultatul ale- 
gerilor pentru Adunarea depuţaţilor 
obținut în Capitală fără secţia 18, 
pentru că la această secţie voţarea 
“a terminat abea la ora. 4 dimi- 
neaţa. 
lată rezultatul la secţ. 18: 
Înscrişis 
Votanți: 

Anulate: 

Cartelul guvernamental: 
Totul pentru Țară: 
Liberali-georgişti: 
Naţ.Creştini: 


2050 
1643 
14 
602 
496 
80 
19 
- 322 
Radical:țărănişti:. : ia 
„Partidul agrar: . i 9 e data ad 
Partidul poporului: 34 
Independenţi:. 2 
Partidul german: 
Social-democraţii: 
Partidul evreesc; 
Independenţi II: a 
Astiel, rezultatul general pe ua- 
Pitală este următorul: avi 
Inscrigi: . | 100.703 
64.247 
131 


754 | 


Cartelul yuverna- 
mental: 24.313 

Votul pentru Ţară: 14.40: 

Naţional-ţărănişti: 14.338 

Liberali-georgişti 

Naţional-creştinit 

Radical ţărănişti: 

Partidul agrar: 

_ Partidul poporului: 

Indepeendent (1): 

Partidul german: 

Social-democraţi: 

“Partidul evreese: 

Independenţi (II): 


 Articoi 


ART, 190.— in termen de 24 ore 
dela primirea rezultatelor dela sec- 
ţiunile de votare, biroul central &- 
lectoral va aduce la cunoştinţa 
publică rezultatul general al alege. 
rii din circumscripțiile pentru toate |; 
categoriile de senatori şi Pentru a- | N 


legerile de deputaţi, în cazurile |; 
prevăzute de art, 99, NA = 








pr ABE 
le ANUL 1937 


ST CINCI” 
„SUNTEM UN MILION” 
„VOM FI ȚARA TOATĂ” 


cuib aceste cuvinte mândre care cuprind toată viața de azi şi de mâine a legionarilor. 
d 
îi“ 


„Am fost cinc 
acum zece ani la lupta grea de ridicare a neamului românesc şi de cucerire i pentru 
„Eram așa de putini şi aşa de săraci încât ne-am îngrozit noi înşine de sărăcia noastră. Credinţa iri ne-am Pine gici o clipă“. Această credinţă a birait. 
deasemeni, dar oameni ari în credința lor, gata să moară CU BUCURIE pentru ei n'a avut. 

Au mutat de pe faţa țării româneşti mus- 


Oameni deştepţi a avut mulţi neamul românesc, oameni îndrâzneţi 
cât un grâunte de muştar, aţi putea urni munţii din 1oc*, Şi legionarii au urnit munţii. 
"au ptis în cale. Au urcat s1i5, sti8 de tot pe mantele 


„Dacă aţi avea credinţă doar 
tele lenii şi al trândăviei, muntele nepăsării şi al laşităţii. Au dărâmat munţii de ură şi de mișelie care Îi s 
de sine, al dăruirei pentru țară şi al jertiei. 
Incet, încet de tot, țara a înţeles. În zece ani cei cinci tineri prigoniţi, bătuţi, schingiuiţi, au ajuns uo milion. Când 
zi ţara și lumea toată vede câ a fost un adevăr, 


unii care au zâmbit neîncrezători. Astă 
Suntem ui milion“ 
ameni înconjurați de dragostea întregei ţări care îşi pune în 


> 

Un milion de oameni hotăriţi, disciplinaţi, curajoşi, gata de jertfă, Un milion de o 
ei toată nădejdea. , | a 

Cine e impotriva legionari or? NIMENI. Prizonitorii de eri se ceartă, aruncându-și unul altuia vin: : Â i păca i greşeala. 
dușmanii lași de eri se grăbesc să afirme că ne-au fost prieteni, ba că chiar au fost ete din es io ia sei ii cet ie 

lar ţara, țara adevărată, țara celor mulți și care pot fi buni, dar pe care nimeni nu s'a ostenit săi facă buni, se îndreaptă nâvalnic spre legionari. 

Din ce în ce mai mult cresc valurile celor ce vin în miscarea lesionară, cerându-i să-i schimbe sufletește şi măi prefacă în oameni folositeri 
entra ncamul românese, Lezineele Legianei se schimbă fulgerător în tapte. Comerţul legionar face pe român să se rașineze când cumpără dela străin. 
unca sfinţită în tabere e o mândrie, Jertfa deplină pentru neam e ţinta vieţii a zeci de mii de oameni. 

Prefacereu sulletească a ucau lui românesc, într-un neao, ci TIT i Câte d i i. iuni i. Nimeai 


C ma şă cgionattii = pai 
Vom fi tara toată!“ 


fa poate că sunt chiar de azi. 


mt 


Am auzit fa o şedinţă de 


Cinci tineri au porait 


2 


Căpitanul a spus-o acura câteva Insi, an fest 


ANVSNAEȚ) VATuz, NIIANBOD 
IMANVLIAYD vaLuvD 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


JUD, R. SARAŢ, 
(Corn pleath, 
Votuaţi 34.681 
'Anulale 14 
LEGIONARU 94% 
Quvnenul 16685 
Natinnul-ţicăoişti 4.314 
Qheuruho Brătianu 2085 
Nutinnal-crestia 1-31 
Partiilul poparalai 8 
“păriuint-rnulica) 114 
Partidul ugrur 139 
JUD. SIBIU 
Vutanţi 30.08 
LEGION RIE 661 
Guvernul 19.170 
Nateţur, 458 
Gl, Briitigua 763 
Nainnal-erestia 1688 
Partidul pbpornlai 6 
Țărunint radical 205 
Mukhar L22 
: Sarizl-Dumocrat 230 
German 27% 
Evrenae 247 
JUD. CAMPULUNG 
122 secții diu 161 
ONARIEI 4416 


2 


JUD. ODORHEI 
11) secţii din 34) 
Voianţi: AR 


ş onal-ereştia 510 
Partida! noporulni 89 
ERalical-țărăvizti 390 


titi) 


UD. MARAMUREŞ 
: tComptect) 
il olauți: 26.632 
TAnulate: 327 
DEGIONARII 4508 
Guveruul 10.815 
Nalional-țărăniști 588 
Georze Brătiaan S10 
jEuţionai-ereștin 1937 


Radieal-tărănişti 347 


E ional-țârânigti 3704 
“Orgu Brătiaan sui 
iUional-erostini 10.574 

tidoi 
HI! înilical-țărtniat; tos 


“JUD. ROMANAŢI 
trumnleat) 

4 Pimp 

Fola 4 

1 VEGIONARI (RR 

careaal A2» 

, Rlionul-thefin; ci 14, 

Beorue Beutian ua 
"onal-cregţini 1597 


JUD. OLT 
(14 socţii din 15 
LEALONARII 4.009 
Ouvorna! 14: 
Nat.-ţărănenu 38% 
Ghtorghe Brâtiapu 4% 
Naţinaul-creştin 2472 
Țărinist radical 500 
Partidul agrar 12 
JUD. TUTOVaA 
(Cnmplect) 
Volunţi 13.739 
Anulate 2% 
LEGION ARI 2.399 Li 
Guvernul 10,076 
Nat.-ţirâneue 3.109 
Giworghe Drătinnu 178 
Nuţionnl.eretyini 2.475 
Partitul paporalul 130 
Țârăaist-radieal 
Prantul nuancii 139 
JUD. LAPUŞNA 
125 secții din 34) 
Vutanţi: 23,053, 
LEGION VALI 323 
Guvernul 10.005, 
Nuţivaul-țărăniştii 4629, 
Naţional-ereştin 5911, 


JUD. ROMAN 


(Sccțiuai de votare complet. 


Votanji: 20441, 

Voturi aanlate 4%. 
LEGIONARIL bat. 
Guvamul 16832 î 
Naţinnal-ţăr. 1674, 4 
Naţionaj.Liberal 865. 
Naţional-creştin 438, 
Partidul Puporului 158, 
“Țăeinist-rodical 228. | 
Partide Evrecsc 153, 
ladependenlă 572 
[adepondeată 216, 
Indepideală B8. 


JUD. VASLUI ; 
(Comvloet) 4 

Votaanţi 23.444 
Anulate 243 
LEOIONARII 472 
Guvernul 19.803 
Naţiooal-ţărănigti 3.789 
Ghcorzhe Brătiana 715 
Naţional-aregtini 4482 
Pariidul poporului 168 
Tiârâniat-radical 171 EI 
Grupareu fin. liborg! Pr. 156 
Iodependonţă 13 
Independentă D 

JUD. TIGHINA 

(12 seotii) 

VEGIONARII 981 
Guseroul 3,25 
Naţional-țirănisil 3.287 
Goorgistii 917 
National crestini 3.954 
Partidui popozulai 156 
Ţrănist-radica! 400 
Partidul agrar 444 
Soicai-democrat 140 


Partidal poporniui gorm. 198 


Partida! evreeso 499 


Gruparea fronta) muncii 82% 


JUD. sLrov 

138 meoții din 4) 
Votuuțu 54,464 
Anutate 1.499 
LEGIONARII 7.357 
Guvernui 25.434 
Naţional-ţărăniştii 11.099 
Gtorgeo Brătianu 3.844 
Partidul Poporulai 573 
Radioni-ţărănigtii 64 
Partidul agrar 785 


(i? secţii din 24 
Votaaţi 2.355. 
Voturi anuale 2%, 
LECHONARIL 101, 
Gnennul 7%. 
Nagicnal-ţâr, 173%, 
Naţional-liberal 758. 
Naţinnsl-crestin 4519, 
Puriul poporului 43 
Tiriioist-radical 473. 
Partidul agrar Bi. 
Parti:jul Evrese 47, 
Cirngaraa brontnt Muncii 1432 
JUD, BACAU 

(Secţiuni de voture 22 
Votanţi: 2000, 
LEGIONARII 2543. 
Cuscenn! 13.667, 
Naţional-ţăr, 2523. 
Naţional-libera! 1300, 
Nalional-ereyiin 7358, 
Partidul Pupuculni 22% 
“Părinist-zadical 314 
Social-democrat 120. 
Cruparca Frontul Muncă 6%. 
lnrepeadeniiă 26. 
Indepeudeniă 200. 


JUD. BUZAU 


JUD. ORHEI 


(Secţiuni de valare complex 


Votsoţi: 43.423, 
Voluri anulate 4 
LECIONARII 57%, 
Guvernul 25.632, 
Najioaal-ţâr. 6665. 
Naţional-libera! 792, 
Naţioaal-creștin 2980. 
Țărănist-radical 245. 
Pastidul Agrar 237. 
Ocuparea Frontul Muncii 181, 
ladependeotă 356. 


JUD. CONSTANȚA 


(22 secţii) 
Votauţi 40.32 
LEGIONARII 6-417 
Guvernui 17.485 
Naţional-ţărânisti 10.972 
Georgișiii 1.438 
Naţional-ereștini 2354 
Purtidul poporului 30 
'Țărănist-radical 470 
Partidul agrar 834 
Part. poporului german t4t 
Partidal conservator 182 
Independentă 51 
Independentă 104 

JUD. DUROSTOR 

ICompleed 
YVotanţi 27.915 
Anulate %i 
IEGIONARII 2388 
Governni 119% 
Nattonal-țârănişii 6.580 
Georgiştii 2361 
Naţioual-creştini 2072 
Partidul popornlui 320 
'Țăriniat-radical 763 
Agrar 855 


UD. GOoRJ 

Votanti 38.U0u 
(20 secţiuai) 

LEGIONARII 7,643 
Guvornu! 18.79 “ 
Naţionalii țărăniști 5.974 
Goorgiştii 50 i 
Naţionpal-creştin 2.234 
Partidul Poporalni 32? 
Tărăniat-rndicat 2,540 
Purtidul agrur 378. 

JUD. CERNAUȚI 
LEGIONARII 11.689 
Guvernul 12384 
Naţional-(&rănişti 2.93 
Naţienal-oreztivii 17% 


JUD. IALOMIŢA 
(Complect 

Votaaţi 5225 
Anulate 114 
LEGIONAR 1923 
Guserani D317 
Natimuli-târăninti 9918 
Uoorgiytii Zap 
Natiunalii-creini 4547 
Partidul Papurula; 129% 
Târăni ie canina 13 

JUD. PUTNA 
LEGION RIL ua, 
Gusnr 


Innisa 3% 
Ar u 2%, 
Jidani 27. - 
Camuftote: 122 
JUD. COovuaLu: 
LEGIONARII 116% 
Guvernul 9:76” 
Naţional-ţărănigti 449 
Nationai-creştini 1801 
Georgistii 199% - 
luoian 1739 
Averesca 697 
Jidaui 246 
Socinlişti 242 
Argelviunu 4168 
JUD. CALIACRA 
Isacrigi 22450 
Anutate 197 
LEGIONARII 2218 
Guvernul 16.035 
National-ţărăniztii 2347 
JUD. DAMBOVIȚA 
LEGIONARII 6887 
Guvarua! 24.119 
Naţional-ţărsnişti 15.975 
George Brătianu 1803 
Naţioial-ereșlini 2360 
Partidul poporulai 698 
Radical-tţărănişti 14$ 
Parlidal agrar 583 


inaintarea 
naționaliste 


Comutiiâtii respi 


i 
ROMA 21 (RadimarigersaD, — 
genţia Stefani transmite din Ss 
manca: „tg 


până eri, În orale 207. A 

«Bătălia s'a continuat şi astăzi . 
în jurul Teruel-ului, Atacurile d 
perate ale inamicului conira pozij 
lor noaatre din sudul orasului, . 
fost energia respinza, Inamicul 
avut un mumă; considerabil 
morţi. Lupta foarle violente s'au d 
făsurat de aacmensa şi În secioar 
le Campillo și Concond; inamicul 
lăsat în mâinile noaatre foarte mul 
prizonieri. Cinci dinire carole sa 
de asalt au /oat distruse. Inaintare 
trupelor noastre se continuă, A 
fost doborite ecua avioane inamic 
dintre care cihci au cdsut în lintil 
noastra ii 


9UI8HUl/ 9P |N93Siului sp 
BeDIUNLUOI 9|97e3jnz3 


LEGI 1ANV | 








fu duud s4ptâmâni imiinte de a 
Vgnri, noatizând itunția  pdliiot, 
alura et se sulintii olaparilr pa 
scale din 29 [rcembriz, e 92 DUM 
$n jata n du Iprutrar 

2 tund partidul națiamal liberal 
emcazt se cutuletiu și torphigtii ca 
Pc. sr odțag manu de jeni 
tota wntru a [i drelarat pariid 
voritar, şi 

ema cvetelul  yucvrnameniil 
ma e sezge ui tn un mumr 07 
Store rațe aq se parinte perrntul 
d i cerut de ura rireiinalA gene 
ire veizurareo unri mobil fer 

Luere ature. 

Sevaltatui drlinitiv si aleaeri. 
Va inra aa lit rumunicaţ oli- 
ia! pănă În ra ran serim arat 
Trporlaj, Ministerul de interar 

a dai pul,lieitaţi; duar sezultatul 
da 4 de județe. Ciirele dale 
"4 mininterul de 


latre rele două partide dilereala 
e lea, — ral malt 4—î.50% — 
la Capitală, se şlir, «Toia! pen- 
a fue a renşii «ă se clisee 
imediat după navera, ia ordiac 
urmăad, apoi, muţional-țiir: ir 

Partidele cari obhțiaut des. 
semeara cola misimâ de 2% și 
deri cari îşi vor leimile repre 
atenţi! 3e viitorul Pariamcai, 
usi: periiuul aațional-crentia, 
psrirdul Bajioual-libera! 1Gk. 

rătiaau), partidul maxbiar și 
yrabaliii iduj jărânint-radi- 
ca) (Gr. lunian). 

Na vor intra ia Parlameat re- 
prezeataații partidule; popora- 
lui, partidalui agrar, social-de. 
amoczații, parlidol german si & 
vreii. 


REPARATIŢIA MANDA. 
TELOA 


smtere, 89| 


ant însă cele vluialr, deoarece |, 


Mynai (onuisiunea centrată elez- 
tatală rate in — tasură asa cula 
Vresrdr lepra 
1rlizteie gliriaale 
TOTALIZAAEA vVOTU- 
AiLoRn 


lo e 


Ai le auntmcute 
Potta atat, se seahetată câ garii» 
“area la sc, contrar aytepiâ- 
Pa, a luni anus raid decat la 
*besrule denecale uecgie, ne- 
Vrând atinge cilia da 276.745 
Star, valabil eaprimate ia De 
Tale 13. 

9 ursul nopţii, la mpipintera) 

k igicai wau plm vaturi- 
interuga țnv, obWinÂRdu-se 

p2 tai defs57743 vaturi va 
cxgrimate, 

"8 iale! acesta de 2975429 
aq, suveranul în cartei ca par. 
ci disi Al. Vaida și N, Lore, 
iitinat Wh445 voturi, iar aa 

le = «+ 


A “i o. 
„AR utdinea 


i ră 
proceniului, după 


hi al zeta, mate, e 


ud aa 


a. sumubire re: |, 


În swesul ecua mr sar eunuante 
zezoltatele ficiale, cuunicate 
de Comiiu rantrală electorala, 
care şisa inceput ltu-rbrile În îni- 
nimerul de justiție și mtum se 
va putea late în ind precis 
ralealul de repmeiinie  wanrlate- 
for, 


N! 
ă 
ei) 


La 


REPRELEATAREA 
OPOZIŢIEI 

ela ppertedue sat edu 
var înlre, ptuutre ali, urtaivorii: 
iata dania, dr. Juieta Maryiea. 
Aruintrl talipewu, N. f'rebruearu, 
Î. Horta, A. Urban i Pomm 
vie, Petra Srutmearu, de. N. (tanar 
tprin vplarea digi Mih. Popowih 
tonica Bibor), Qr. Pilipeera (= 
acestor sarmtedat pm lieta ta tieeual 
tărsrittai, îi. Acubel, Virmi Mad- 
xoaru, hu Molâpvau, Termiwe 4. 
farutmaro, de. Urtavian Prie tors 
“iara d ui Mansa peutro Aba), 
Vasile  lawădalu, Uz. (hafsore 
(miar Hpineanu. Viraii  Potâres, 
Mii Itâutu, ing. M. Pribniaaa, dr. 
Aurei fhebezreen. 34. Di Soln tri 


DR 


Jatro anunti ipoteză proba. 
bilă, depulaţii Miycârii lenionare 
var Îi: 

7. MERICEPUUL BUCURIBTI 

1, ton Muta. protoleree, 2, lna 
fiavânraro, rol. opiv.; & Cornea 
Bumuteanu, prat. ua 4 Vasile 
Chiesa, pruf. univ, lauplaani). 

2 ALBA 

3. Jon Vmlea-Coreaoo; 1 Virtur 
P. irclucena; 2. itânică Dobre tea: 
pesti. 

3 ARAD 

1. Alexanru Catarusino, 2. fa. 
do Hudigteano, 1 Victor P. Gar. 
cinaanu; 4 Alezabdru Cunstaoii- 
amseni 4 laaca Mivenreca 'supiraat). 

« ARGEH 

1. Alozabâșu Canlacosino; î Vei: 

ve Papeneo ivpleani), 
4 BACAU 
1. Gheorghe Pardai; î Die Gâr. 


-1 Alazaadra Caniaoeziaa: î 10 
Taresa (sapiaaat? 


ANUL 1937 


marea d-lui 5. Lupu vrutra Ca: 
pital:, V. Arjeaav, Prlinarp Bo 
tac însa apiarra diloi V. Mad- 
scari smatru Caraş), îi. Peteeu, 
tpPire oplarea dlui Mila; furiei 
weutra lisuor), Li blurau-, 65. Zane 
turtit ubtarua d lui Ceatariraca pete 
tra Marco, N, T. Vubmeru Potira 
'urcu mpares d-lui V. Smgeart 
wanteu Caras, Mih. Gbritorgeena. 
frau Baga. Se asr, Vamile Sa 
dulmro-Mrbedititi, lun Wihataeoa, 
3 Mee rea, în 00 simi . 
Ci) „sta 
turn upiazua d-l0i Mihulazie pan 
tea Son, B'afuu Sfitumara, iz 
Viral Sulewuea iprau upiarea di 
Matu jeutia Aida), dr. Tia De 
Milan (pia uptarea bla Sdib. Po 
dvs peutra Bibor;. loan Lugojanu 
formala Siorhiţa, Gb. Pny, de. As: 
guatio Pope, Totia Panait trio ep 
ma dini $, Madgaarv pantre 
Carani, Havar locu, (eorgesea: 


Na. 


După a:egerile de Luni 


Componenţa viitorului Parlament 


Lista deputaţilor legionari - 


Larvijaa, di. Lupa îprid outarea 
do Sara pepiry Alba). ete. ete 
Delia nationaterestinii, ver îl de 
clazraţi sie prmăturii Ircbtas: 0. 
tUimceann, 3. A. Cosa, V, Î. Pre 
tiperaro, ir. Has. Vamlio, A C 
Cusur,, tir. Wireea, Maresi Adam, L 
D. Dasi9. Q. D. Ciolae, dr. 0. îm 
au, A. C Cum C N. Tormnteca, Ti- 
tisă jueni4. izaa Seridan, C Ps 
șaia, Stoc Ghijesca, Ost. Gras, ete 
Daia lilerolii grorpiei: O. Br4- 
Miaaa. C. Toma, Atta Conataatiare 
co, Constantivescn-Bordeni, G. 
Catlacazino, Jiado Lasez, Aare 
Negas. C. Hratracu, sie. ete. 

Dea partidul moghtar: Dr. Pa- 
neta Bra, dr. Boca, Biefao Q. 
firme, de Szase Francisc, dr, WU- 
ler losil, lov lusita, ['.ni Gabor. 
Bela Mwntkerezatr 

Dintre drestabi Doral, 33 apar. 
tim grupării din! Valia, 3 cani 


Talrra. tnnal Pup. frinu Nimian, A).| lerzhisii vi 5 sas, gormaai: 


Deputaţii Mişcării Legionare 


7, BAŢI 
L Dora Hasan 2 Eoiisa Co 
cuietu, prrot tsopaanl), 
a. HU 
L Ubaurgba Ciotogaru, î Corne 
tin 7. Cesdraana tsupleaat. 
3. ISOTONANI 
1. Drago Protopnpeaev: 1. Dumi 
teu Molduveapo preut houleant). 
18. SRABOY 
1 Train (Uniss: 2. Trifan Tralao 
trap!canu). 
1. BIIAXOV 
L Wetau Zăvuians, volomal, 2 
flomitra Gaadara, grol. oohvareitar 
(aupltaab. 
11 DUZAU 
1 Const. Pupeseu; î. fisliaa Teo 
deresea (saplaant). 
U. CARUL 
1.1. Lefter: 1 Chaerahe Pete 


Îna (ranlasati. 
24 CALIACRA 
1. Wapunsae Censtaniia: 8. Coilla 


Cinmeli toupirasti, 


13. CARAB 
L Neiu loneseu; 2 Corprliu 2. Co- 
dreazu leupleanij. 
24. CAMPULUNI.Hucanna 
L Traian firăileana; 2, Neculai 
Ta (enpleanti 
13. CERSACTI 
L Traiao Wraiteanv; 2 ile Ga: 
arati teoolaant). 
m CETATIA ALBA 
1. Egaii Banu câpitas; 3 Balea 
Vasiiarha taupieanti. 
13. CItC 
1 fesit Vormma, pretosor; £ Fara 
tiu Comaniei (supleant). 
=. CĂ 
1 ton Danrs, 2 Corset» Z 
drmnaa (eupieaat). 
Yi CONITAXŢA 
L Virgil Ianenea. iaz 8 Usi 
Polihroniade laspieaai). 
e COVURLUI 
1 1ne Jalea Codriaza, î. Gimer 
ada Clima, ina; î Aurei Ibeiilaaaa 


tsaoleaati, 


A DANEDVISA 
1 L Victor Puya. 2 Ecasnail Pe 
Twa, preei tvipiranii. 
2. LOL 
1 tirugare Crratenca, prolmia ast- 
sersitar, 2 Corseha Z. Codreaaa, 
1 Rada Dezatrmpen-4)77, prolenr, 
Uavleast. 
ZA Ii UHUIC 
i. Corneiia ducaizans, prof. aal- 
ceretar; 2 lie Gărzată, 5 Mika) 
Visa. proi 'a0plazii 
= LTROSTOR 
L loa ot: 2 Venzbele Petrasia- 
cu feapiravi). 
Si. FAGARAS 
1 Obmorzbe Clima, inz.; 
Pâtraru “aupteaati 
a FACIL 
1. loa Biinare 'nzi 2. Vaalte Pr 
verrazi, coinnri "<upicanti, 
a Go 
L Girorehe Euornaara, dicta î 
Qrgnre Mutatnaccra. preot. 1a3phi. 
». HoNs 
1 Miza Wsmâlga, It evlanai;, A 
Const Pepe, oral. :euuteaati. 
3 BUNEDOAEA 
L los Mota. vrotorrea; 1 lea 
Manea; 3 osif Conica .sapimati, 
m IALOMITA 
L. Nraaii Polihroniade. 2 Loca 
Teutorio tepleanu 
a 43 
1 lua Gâvanrecu, prof. var 3 
Cornmliu bumalrace pral. sar. 
lnapleaati, 


Soealai 


a. Lsov 
1. Alezaodra Cooatastinseca ; 
Sima Rimalreca. prof. (anplrand- 
3 EMAIL 
1 Avrel Sbrâllmas: 2 Cenut. Ba. 
tame (sapieaati, 
a. LAPONNA 
1 Vaalle Piparrara. calened; 
Oileaas leon teupleaab, 
n, MARAMURES 
3. mil bianca. câpiian, î La 
Damiirenra. prea 


n XU2E8 
1 ina Gâohoreca, prof!. exit $ 
Corni. Gsorpeneo 'sa7ieast. 
w NTSCEL 
i Bă Doze. £ Pun Gala 
23 'sapimati 
(a. NASAUD 
1 Nela Iezema; 2 to Banas (ce 
pleanti. 
e XEANT 
1 ada Bod-yrmaaa. 2 Mihail Par 
Ubreniade. 1 fa ferzbalanu lame 
paant. 
8 ODORHEIU 
1. Pop. grofeuur. 2 toraţia Ce 
mitici facpiaanv. 


-L Tralas Cotga; i tierra Ta 
Jore-te, prea waplegati, 
si. PLAHOVA 
L Corariio Samuiraua: £ Gheer 
ste Cuma. mart: 1 Alexandre 
Cuns stirea isaakasti 
4. PUTNA 
1 Exopea înca, caca; 2 ne 
Dinara, rexioer wapirasu, 


4. RADACŢI 
L Vana Lusiasii; £ Nela lose 
eo; 3 Mihaii Polhruninde (um 
pleaati. 
a BANNICU AsBat 
L Awibaemu Petr î Artelaiel 
Giorahiu (sapinaat). 
a SONAS 
L Dragon Proiopopreen: îi lee 
lao liurodasenau, las. (sapina, 
A HUMASAŢI 
1. Stelea Asaciamecy> 1 Nesutai 
Tatu. rapita, 
Test mana 
4 Baii pese, 
aa Wimalar. pret. retea zi 
3a BATU MA 
1 dead! Vietar. se 


ANVANAOȚ) VATIZ NTIANIOD 
INTANVILIdYD) vaLUvO) 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIv ZELEA CODREANU 





RD OUR oaia PUR RUIIE It OIe ru Rae = 
3 Ar 
tal "a efectuat in intreaca lar? | Ata? ca IT roua STOROJINEȚ sân iritat 
pe | otrurer pentu Senul. Toto) eolrn tarb i d pici ear 
4 Ja viimterul de interne vuu pre JUD. CAHUL Tarânigi ci pici dă 
nat topoutde dupi ca alegrrile | dbarali, 28 | dia. reratia spete MID. LDA 
'] pentru Senat au seturi În Mn tărbnuree 172| Tmhal weatra fară NV E mai, 
writine vi tibeotate, lat rrotia 119 | Tarsoistrmileal 1Li | Tartine! 
a - JUD, ALBA Totul ppnica ară na JUD. SOMEŞ Cazisti 
de Sibrraiii 3VD0. DOL3â lutoralii 1 | ara 
pa | ttat-utranme TAhaealii ela sa supere DĂ CA | Loncimmari 
Popuraluli : tat trace Tatal mrntra ta Ty 2) ri ZOE. 
PE |'rntal pantera tari parut aa JUD. SEVERIN laibaralii le d catutecal 
Alma. Dr, N. Milea. Narerraur VW | Liberauii jazz Larăaistii : 
JUD. BIHOR Total pentro ţars n | [rtoisti) 170 | ca cistul 
Viborulij Tfâz JUD. FAQARAŞ Tntaj peptra tară 247 Lgizuarii 
Naţ Țârdaletii SA | liierai 5113 | liat-rrentia e 1.4 


*Inţ. rremtiusi S24 | “pacânisu n 2VD. BALAJ ' JUD. TU72VA 
Totul ventra larg Tur | Cnzati 14| Liberalii Porti liga 
JUD. BOTOŞANI Aurar 73 | Tarâatstii 18.095 | Taro! 
liharule ii tai, Tata! peiru Ţară 1462 | Maubiar za Cazisti 
| Lârânleu 245, - JUD, HUNEDOARA Ali: | Pazirunariţ 


das u95i Est Set 


Nnţoeresia 42! Liberal) 1144 | Dr. Todoran Qb. JUD. vaLce 
"Patul pentru tam 3 | Târănigul rAI2| Dr, Jnlio Cirolana. Libera: 
un | Totu! pentrra Țară 4 JUD. SiBiu Ţărânşti 
JUD. 1AŞI Limrahi Tiepra su 
JUD. BAIA sia] daborali i tz 70| Iruionariă ipeionar, 
nu |  Yirnaisu 241 | Ţârâaiatii 
nu su JUD. VLAŞC 
az | Ororuinii 14 | Cuziatii Libezal; i zu 
Nat-rrratin 27 ri JUD. T-uci Târânişu 
SAP A Tatul pratra țară Li dberaiii Cazati 
inune ABE JUD. NASAUD | Carinii Lrenaari 
lo Genrgisui , Liturni, :en i Agrar 
n | Wnţ-erestia -isigitea pri emisari Rezuliatele din celelalte 
!- | Partidal poporvlui sorzimti n vaisiti judeţe se vor comimice 
i Eine 30| Daţreresta sari JUD. TULCEA moinisterud de | re 
am | Totul pentra tar 149) | Libacali 46! cursul zile; de metăzi.! 
"firâniștii CăLLĂ RR JUD. PRAHOVA 
JUD. CAMPULUNG ali a 


IER E PRE E E RE ROEA SII ERE SOME CAREI 
: 277 D a a a 
Li Târniatii 3.34 
Libnrali Are Cuzistii 1.339 upă birui nța legionară 
N 


! | ticoegiaut Îmgiouarii 4 


i] e 
i ga, Dniea Tară biberaju iata oda 428 din alegeri 


| âsorestant pl 1:4| Scrisoarea d-lui General Racoviţă 
litap “un CONSTANŢA Toginaarii 4230) D. Cancraj Racoviţă a trimis â-jni Corusia 2 Cogreana nrmă- 
i JUD, RADAUŢI tonrea sCrisoaro: i 
Liberalii 44 
“Pâzâniziij 1301 CAPITANE, 
Tntul pentru țară Cuzintii 749 feo: alegeri arată, că fdoând prind 
Lesgtianarii sc | Paz. ci pua picio solid in vetate; de acum d 

JUD. COVURLUI JUD. A. SARAT "Mt ș denchie până ja capăt, cz 
Liberalii 7900 or sorna lupiteie 5i lepititori, păsegte va. 
A RE “Pnrăniptii 142| Pinge, ori de unde ti-ar veni. i retea 
ia Georabtii 240|, Meciteste matira lui Eminescu și păzeşte ca Vlad- 
Tata aan Cazistii sii fepep, pentru a faco dreptate tărei, i 
[tpar ana Legleoarii ata 22644 de anuslt aşteptat, | 


reia nai 3. 


casă 


Liberalii 





teease ai cotu 


iimimw și Tara de peste cifre 





CanreA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Către legjonari 


Ppolitică Mau produs schimbări, 


la capăt sfintele 


PA ezistă nici un motiv de 
52-sărbătovește în familia lui până 


său go ri, Fără nici O gri, et 

“ Pe legionar nimiă nu trebue să-l tulbure şi să-l 

scoată din ' ordinul pe care l-am dat la închiderea. 
luptei electorale: PACE şi ODIHNA. 

Urez tuturor luptătorilor un mare an legionar. 


9|xu 


CORNELIU Z. CODREANU 


Cuvâniu. Căpitznului 


CAMARAZII, 

«După două mii de ani Fii 
pentru alte două mii do 
ani legionarul pune pasul 
său po străvechiuil pământ 
al Dobrogei. 

In urma lui vor tămâna: 
araşce, biserici, monumen- 
te, şosele, fabrici şi holde; 
pline de aur. săi 

Dușmanilor cari ne stau 
in cale, am datoria, din- 
tr'a creştinească pornire a 
inimii să le spuns 

Nu vă opuneţi, căci Dum- 
nezeu esto cu U0i şi pasul 
nostru merge po linia ustui 
mare destin românescr, 


3 

Legionarii cântă Imnul Linerr- 
ţii Legionara şi <Părinteasca Di- 
mândare» cântec legioanr ia dia- 
lect. 


Căpitanul iaspecicază raugazi- au întrat din nou 
nul legionar mare, bogat, frumos | mii, 


şi guspodâresc agezai. E o plăce- 
re să vezi cum îucepiluri in ale 
cegustorici na ştiul să dea u altă! 
de întreagă şi de bine inchegati 
orgauizart. 

Capitanul dă vanzitorilur, aai 
topi Uncri legionari urmăni, ala” 
luri cum 6ă se puurie cu lumea, 

O poruacă a Căpiluuului rupe 
răadurile intr'ug iureg neinfru- 
nat. luţi vreau să fit câ! mai a- 
proape, Bă-l vadă, să-l audă: 

G mand macudoneomd nic străini 
pe aţi în casa unui camarridl, 

Bătrâna tul momă, u ovul şapir 
fociori Şase din ci au ctzui inplând 
peniru neam in Haerdoma sau iup: 
(ând cu piaţa,  Algi are un feziar. 
Unul singur: legionar, | 

Şi e fericită să îi dărulască şi pf. 
acesta Căpitountui înainte de afl. 
inedela tiața indurerată. E 

In cotatea Dârstorului 
legion:. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoaNELiv ZELEA CODREANU 


„IN TARĂ NOUA! 


Mişcareu legionară va da 
muncitorimii mai moit decât 
un program, mai mulţ decât 
0 pâine mai albă, mai malt 
decât un pat mai bun. Ea va 
da muncitorimii dreptul dea 
se simţi stăpână peste ţară 
deopotrivă cu 
români. 

Muncitorul va păși cu pas 
de stăpân, nu de rob, pe stră- 
zile pline de lumini şi luxuri, 
pe unde astăzi nu îndrăsneşie 
să își ridice ochii în sus. 

Pentru prima dată el va 
simți bucuria, mândria de a 
fi stăpânul ţării lui: Faţă de 
aceasta, toate celelalte ches- 
tluni interesează pren puţin. 

Pentrucă muncitorul stăpân 
își va avea legile, organiza- 
Tea în stat şi soarta pe care 
Singur gi le va face cu mâna, 
cu cap, şi cu conştiinţa de 


stăpân." 
Cornalia Zaisa Codreaau 








* e] SEMNUL BIRUINŢEI LEGIONARE [ee] 





toţi ceilalţi 


„DRAGI CAMARAZI, 


După 15 ani de lupte, de prigo- 
niri şi de jertfe, tineretui româ- 
nici trebue să ştie că ceasul bi- 
ruinței legionare, nu mai este 
deparie. 

Yoate încercările de vrăşmăşie, 
vor îi strivite, toat« planurile de 
ademenire. toaie încercările de 
cumpărare a sufletelor, toate în- 
cercările de dezbinare şi toate 
irădările, vor cădea lu pământ. 

Priviţi-i drept în ochi pe toţi îi- 


+ ranii voștri, îndurați cu resem- 


nare orice lovitură, suporiaţi o- 
rice chin. căc! jertfa noastră a 
taoturora va îi temelia de fier, de 
trupuri frânte şi de suflete chi- 
nuite, a biruinţi;, 

Acei ce vor cădea dinire noi 
vOr avea nume şi morwminie de 
eroi, jar cei ce ne var ucide, vor 
purta nume de trădători și vorii 
blestemaţi din neam în neam. 

Din adâncuri se înalță biruitor 
legionărul, cu sufletul său de 


 siâncă. Cei ce cred că-l, patla- 


vinge, ca şi cei ce cred, că-lpot 
cumpăra, se var convinge încu- 
rând, dar prea tAzziu că s'au în- 
șelai.“  corneilu Zataa Codreanu 



























ZE6rrany MPR Sa 




















ia eee i E E NR CI N PONI CNE RR CNINRRI 
- = E e SP Sai Pe E 


ANUL 1937 i 


7 VOIP 








CARTEA CĂPITANUL 
ConneLiu aa 


ID. “Vormeliu 7. Codreanu răstunde|! 
E deciaraţiiior d-lui Dinu Brătianu 


Primim s 
D-lui Dinu Brătianu 


preşedintele partidu lui naţional-liberal 


Partidul D-voastră sa pur- 


tat incoreci şi barbar cu toată 
generația noastră. Astăzi când 
ne acordaţi o bază de discuţie 
omenească, noi nu mai putem 
vorbi. 


Corneliu Z. Codreanu 






CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


D. Corneliu Z. Codreanu 
către ziarul „Buna Vestire“ 


Î cor A i Case. PE, = 04| 
m d 32 di a Ă PR 
a. si de AA ge Agia, DO ti 
ZZ € să Îi M, alo.ea În Ca F, | 
uefa. as dA doc. di cana 
(ue The apti Yen, fala Morile 
2 rm. Poe a cold alai 
d/a „jan A tim 
A Au hiv ardsă. phaczaf, 
Fara Vana“ afia. az. <> AP 
ze piu Core mila: fie dart. 


Apă 
S” Ma Gota 'o0- Ac pase a. E 48 


LEG 1nNy NP 


474 
3 e să mr, 
4 
Le 
Z 
Z 
j? ZA 
458: 
AP”, 
/ 
/ 
24] :, 
? 


N 


e 
9 
N 


DI m 93 n Sa 5 OD >= CD 3 


E 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


D= 
Da) 
(zi) 
Dr] 
- 
9 
Z 
< 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 





Declaraţiile d-lui 


Corneliu Z. Codreanuj 


Poanitor ziarigti, 

Vu re aclaerţi la rurnostinia 
rtheal pa caras a Spireacuza pn 
rerile monstri, sarmutiurile: 

Ele cunoscuta 
ucum o luni a partidului națiu» 
nul crestin Înță de mirarea le- 
OT FA, 

Pus rara 
drept cure ne-a durut, nu 
iruvă în bi urul vrenan 


rănile unui atac uc- 
pen- 


atitudinea de ! 


das sa întunice mâcar 
strălucirea  alorie; Sale. 
Deci nu a fost adevărată) 


| mici acuzaţia de mai şus, 


| 
| 


ALTCEVA E ADEVA.- 


IRAŢ IN ACESTA PRIVIN._ 


eleri e-: 


ŢA: PE ACESTA IL VOIU 
LAMURI LA CEASUL PO- 
TRIVIT PRIN NISTE DE-| 
CLARAŢII AŞA DE CLA.-: 
RE INCAT VOR INȚELE.- 


| 





Jeciurul usipra nomiră, ci pen- IGE ŞI CEI CE SE FAC CA 
trucu a fust nedrept şi mai mult! NU INŢELEG DESPRE 


decat nedrept. ICE ESTE VORBA. | 

Plonia care sa abâtui 
noastră prin seris si intruniri 
publire sa lixat in jnrul u două 
ncuzăţii: 

1. Că noi am fi trădat 
cauza naţională trecând 
la inamic şi devenind apă 
'mătocii jidanilor. Acuzaţie 
nedreaptă aruncată pană 
în ultimul sat, meconţie 
imând în Sine nici cea mai 


usupra | 


Al areilea utuc a fost ctunos- 
culta campanie de ațâțare a uu-j 
torităjii împotriva noastră, in 


iscopul de a ne tislui listele din 


mică sămânță de adevar. | 


| 15. Că noi, prin pactul de 
Imeagresiune făcut cu d, 
Maniu am fi incenut a ac- 
țiune  antidinastică, Pot 
'declara că atat d, Maniu 
|eat si suhsemnatul consi- 
| derăm ca o crimă orice ac= 
țiune sau fant care ar pu- 
Ufea, nu să atinuaă Dinastia, 


13 județe. snb pretextul ră tei | 
plecuți în Spania, cei morți şi! 
cei rămași în viață si-au pierdut | 
rulitatea de Român. Invocându- 
se în susținerea tezei, la întru- 
nirea național-erestină din sala 
«Arta», Constituţia țarii, Cons 
tiluţie care 5n ucelas timp acor- 
da calitatea de Român milioa- 
nelor de jidani *venețici. 

Snafinătarul, în vizibila plă-. 
cere şi aprobure a puterii lu- 
daice a acestei uluitoare și ofen- 
sutoare leorii, n devenit mini 
iu de externe în uctualul cabi- 
net uaționul-creştin. 


QEGT1INNVY 








i 
EI 
4 
% 
cf 
[5] 
La] 
= 
|») 
Z 
< 


IT APP L-A cetati 


Dn 


J Padre 


mt 


E 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Atitudimea iată de noul guvern 


Si acu urmează a ne fixa 
atitncliuea Jată de noul guveru. 

Ve atuuri pure pe Panta 
rasina ale ol? 

NUI PENIALCA HOL LL 
BUIE SA FIM CORECȚI CHIAR 
DACĂ ALŢII NAU LrOSY CU 
NOI, ȘI SĂ NU LASAM NICIO 
PAtA PE TRECULUL MIŞ- 
CARIL NOASTRE. 

Noi vom zice: Dricium şi 


pe oriunda aţi venit fiți | 


bine-veniți. 

Sunteţi un squvern ttâ= 
țianalast. 

Eu nu am dreptul nici 
măcar sa vă suspectez bu- 
na-credinţă, chiar atunci 
când uneţeo lucruri rm la în 
țeley, sau mi se pam gre- 
şite. Un am corect nu se 
poate năpusti asupra altui 
om din primul ceas inaine 
1e de a fi lăsat să-şi pună 
în aplicare gândurile sale. 

Cr du. duaţi vudauri cu 


| caracter cuntțineruli, suite. 


prține, vite puteţi, sau roi 


n; cxjiruae bu în situația de a 


ai putea tori. NE VOI A- 


ZONE EU IX POSTURA 
DIA FIUNELEĂ i JIDA- 
XI ol, DU A DEVIN e 
PI NE A LO IN 
CUNTEA Vâri GUVERY 
NAȚIONALISZ. 

(iuvernttrea este o piatră 
de moară aşezată pe u- 
merii câtorva oameni. Au 
mă veți vedea pe mihie 
niciodată mărind  deasu- 
pra acestei pietre pentru 
sin ni mai pă gi Cu ue” 
rii omjuna de încdăreați. 

Daasemeni, înapins de 
vre-o invidie plină de jos 
siicie, nu mă veţi găsi sîrr- 
gând: | 

«lată cceştiă în iau şi 
prcrcută din promt 
juca gi cu ce voi mai 
piute!a. 

Ci zic acum Şi voiu zice 
totdeauna: SA VA AJUTE 
DUMNEZEU SA FACEŢI 
PENTRU NEAMUL ROMA 
NESC TOT CE VREM, TOT 
CE AM VRUT, TOT CEA 
VISAT MINTEA NOAS- 
Ip CA AR PUTEA FA- 





CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Împolriva îrădării 


Cu acest prilej ținem să ară- 
fiim ră întregul carp lcgionur 
crescut în cultul oncurei a ră 
man prulund şi dureros impre. 
stonat de gestul urit al unor ua- 
mem politici care în ultimul 
ceus nu ficut sulturi nepermise 
de morula publică. N'o spunem 
peniru n Îuce critică suu pentra 
a cceia dificultăți, ci pentru a: 
arăta că drumul este gregit, 

Căci a merge în luptă la col: 
cu (ovurănii fai, pâna la 3) 
metri înaintea udversarului, 
dându-le uiar tăi să înțeleagă că 
le eşti credincios, iar acolo a-ţi 
puue căciula în băț şi a trece sn 
rândurile adverse. este u comite 
un act lipsit de cea măi elemen- 
tară onpate şi Piienie, este u 
trădare. 

CE TRIST VUTOR TREBUI 
SA AIBA NEAMUL NOSTRU 
DACA EL ŞI-AR FACE PRO- 
PREIA REVOLUŢIE TAIA 
LA SUB SEMINLI. TRADARIL 

E oribil a pretinde câ 
lupți imnaotriva iudaismu.- 
lui, consacrând in acelaș 
timp principiul satanice al 
lui; luda, adică trâdarea, 

Câci să fim bine inţeleşi, 

|ca nu e vcrha deo rnu- 
“crtire la o credința noua 
„ci de o trădare răsplătită 
„cu inalte funcțiuni in stat. 


a 





tr'un stat se slujesc de 
slăbiciunile şi defectele 
sufieitului omenesc, răs. 
plătindu-le cu onoruri 


fe ceva sacufenc că pen. 
fre morfila nației noastre 
și penmiri şCnula tinerețu. 
lui câre se ridică, za gi 
veru mriţiunălint ce cere 
Rivecureatarea Hăntuita. 
paifazi Pier flainto. Tiez 


RE Ii Si PI-SPIVGi 0> 
ri Ti SATANICA Si SĂ 
EIEFUZaE — CA PRIN 
CEST iL E [ii ZX Țiâna 
VOL — CONSAUCIE ALE-i 
FIE XCIPILLUI ŢR-IDA- 
tei]. 

Nu sunt de părere că e 


lime ca partidul națianal- 


creştin să dizolve  corpu- 


lrile legiuitoare şi să pro- 


cevuezo la noui alegeri, de- 


ge, in nouile alegeri facuta 
acum, nici 30%. Ceeace ar 
însemna un efort inutil 


tul dela care am plecat, a 
dică la un aquvern fără 
deci îără majori 


SIŢI ŞI VOR DA BATĂ.- 
LIA AVAND CA ȚINTA 
DE ATINS: DIBLAREA 
VOTURILOR. 

Zu cazut deschiderii ac- 
fuaţeloyr corpuri lepgiuivii- 
re aniycarena fegionară este 
dispună nd acorde tatul 
său pentru Buget şi pen- 


zuinţa lor încearcă să im- 


il pingă Coroana spee o dit- 


tatură, CA ACEASTA AR 
ECHIVALA CU 0 NENO- 


ŢIUNEA SAU CU DESTI. 
NUL EI, 


CORNELIU Z. CODREANU 
Quicumesti__ 1% fan. 1938 


SE6I 1ANy | 


ari 














< 
4 

) 

! 

i 

! 
- 


[e,<] 
aa) 
(e) 
pal 
[ai 
> 
Z 
<, 


către legionarii d 


Circuiara No.- 


Comisi Contrală Electe- 
vată 51% otărât definitiv! 
țista Legionar oa 
somn Cinco! puncte 

4 Nr. 5 si 50 


buletinul de vot pe 
a Dea Sus în partea 


* 


Adresând această circulară 
: protestul mtui 
î. impotriva $ immbării 
în sine a semnelor electo- 
as uni de zile poporul Y9F- 
buzte în timba lui. Adică îşi ma- 
nilestă voința in Jomeniul «loc- 
toral prin anumite forme de ex: 
| primare cunoscute de el. In ce 
"înteres şi în ce scop, vine 85 
vernul sii schimbe acun! în 
ajun de alegeri limbat Să 3-0 
încâleească, să-l forţeze să în- 
veţe şi să s exprime intr'o altă, 
limbă. Nu întreb dacă e legal, 
ci întreb: de ce? Cu ce Scop 
(n ce interes? 
Intreb aceasta pentru că so 
cotese că ceâ dintai a noastră 


neţirai 
află pe 


pagina 
stângă 


 zevoluţie morală in viața publi- 
că sau privată trebue să fie a- 


| 
| 


ceea de a ne învăța să nu mai 
câştigăm nimic din Îragereaă pe 
sfoară a altui om. 

UI. Ţin să protestez de ase- 
meni impotriva modului în care 
«a săvârşit această schimbare. 

Căci socotesc că era mai 
drept dacă sar fi chemat tofi 
şefii de partide şi li sar fi spus 
deschis: 

«Domnilor, vom schimba sem- 
ela electorale în felul urmă- 
tor. Rog să ni-se permită ca noi 
în calitate de guvern să avem 
Incpl întâiu pe listă, Cejlalţi 
ptezentaţi-vă la Comisia Elec- 
torală şi luaţi-vă locul pe care 
îl puteţi, sau trageţi la sorți» 
Ori Dy, ați tăcut această schim- 
bare clandestin şi ați intrat le 
Comisia Centrală Electorală pe 
aşă odată cu partidul diberal. 
Tae oi ceilalți a trebmit să 
ARS ahia după câteva ore. 

u sunt în dre 
Pelin pt oare să 


naţionaliste 
cel î 


soartei? 

UL. Aduc protestul meu de a- 
semeni în contra următoarei 
fraze care am găsit-o iatr'o 
recentă hotărire a unui consiliu 
de miniştri: | 

“In mumentul iatrebu- 
inţurii lorţei publice i 
după somațiunile legale, 
orsauele de politie și jan- 
darmerie nu vor da ina- 
poi până la iupunerea |i- 
niştei şi a ordinei:. 

Vă întreb: cine amenință 07 
dinea publică? Oare uu € e &- 
juns câ a fost de bătut zi de 
impuşcut neamul ucesta pentru 
ca să-l mai bateţi şi să-l nai îm 
puşcați şi voi? Cu ce amentuţă 
ei? Cu venirea la vot, la care îl 
cheamă legile țăriit În loc să le 
fi spus, D-voastră, primul con- 
siliu de miniştri naţionalist al 
României: că sosit şi pentru vot 


“oeasul libertăţii. De acum ni 


meni m'o să vă mai bată» 
Am terminat cu protestele. 
Legionari, 

După o udâncă chibzuin- 
ță sa hotărit ca partidul 
“Totul pentru Țară» să nu 
inui ia parte la alegerile 
comunale. 

Căoi decât 
mari legiunari $ 
nele prefecţilor şi minişe 
trilor nelegionari, mai LT 
ne să mai aşteptaţi puţin 
pentru ca să fiţi primari 
sub pretecţi şi miniștri le- 
gionari, 

De aceeu luptaţi pretu- 
tindeni acum pentru ale- 
gerile generale. în această 
lupta. purtaţi-vă cu ome- 
nia_şi cu înţelepciune. 0- 
coliți orice confiiot, Nw 
văspundeți la nioi o pProvo- 
care, Nu atacați guvernul 
naţionalist în nici o întru- 
nire. Proceţi cu vederea 
peste greşelile lui căci nu 


le nici o glorie să veri în- 


aând adevărului, în Cercurile ofi 


; clale grecești din Londrw. 





totdeauna greşelile altora. 
Dar apărați-vă drepturile 
garantate de legi, ori de 
câte ori, nu din gregeală, 
ci prin ailnicie cineva în- 
eearcă să vi le răpească, 
Dacă în drumul vostru 
rii întâlni oameni, cu- 
şti,  jărănişti, vaidiştt 
eto., înfinți într'o credință 
cu toată curăţenia inimii, 
sts-i sdruncinaţi în credin. 


128 


ţa lor încercând sd-i câzti. 


i pentru a 
4 veţi pune 


aş sufieteao. 
trum milion de v9- 


turi pe care 
cut le-a avut, 
de mit sunt 
«sestre 
Oameni fără 
dinți. 


Faceţi pe cât mai mulţi 
din aceştia să aibă credin- 
ta voastră. Nine wa fi de 


ajuns 


% 

TŢot prin sceastă cirrulară Dă 
aduc la cunoștință că am luat he 
tărirea ca să se înființeze de ur- 
arnfă urmiitoarele comisiint de 
studiu pe lânză vechile cuibur 


existente. 


Iu Comisiune de studiu pen- 
îru organizarea ministerului de 


Interne. 


i-a Comisiune de slidiu pen 
tru organizarea ministerului de - 


Finaale. 


[H-a  Comisiune de 
pentru organizarea ministerului 


de Comerţ. 


IV-a Cormisiune de studiu pen- 
tru urganizarea ministerului de 


Externe. 


V-a Comisiune de studiu pen 
iru organizarea ministerului de 


Înstrucțiune, 


VI-a Comisiune de studiu per 
tru organizarea 


Culte. 
Vii-a 


de Doment. 


Vili:a Comisiunea de studia ' 


pentru organizarea Pi 


Cooperaţiei. 


[Xa Comisiune de studiu pai 
tru inventarierea avuției romă 
neşti: subsol, sol, producție în; 
dustrială, proprietate, mână. d? 


Iuoru, capital. 


X-a Comisiune de studiu pere 

tru organizarea atii 

pentru şcoala de primari şi pre 

fecţi Comisiung de studiu PE 
a Comisiu studin 

tru ca Cetuția Le 


mâniei. 


Alle comisiun se 007 înființe 
Funcționarea comi i 
nilor va începe între 3 și 10 fe 
ich şi oa continua sim 
egionarii sau iatenii 
narilor cari vor să crasa în aceste 
comisiuni se por adresa ing. Bo 


rodniceanu- , 
ACUM PAŞIȚI CU CREDIN 

ȚĂ ŞI CU INȚELEPCIUNE PE 
AMPUL DE LUPTĂ ŞI 8% 

COLTAŢI VICTORIA - CARE 

VI SE CUVINE. : 

CORNELIU Z, CODREANU 
Vineri, 28 1.1938 


ulterior. 


Bucureşti 


gierernamentală». 


Comisiune de 
pentru orgamzarea mirit 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


voastră. Cdoi 
într'tn greu 


guve: 
cet puţin 700 
aşa numita 


mic4 o Cre- 


studiu 


ministerului 


studiu 
sterului 


nisterulsă 
adminisiri 


gionară a Ro: 


a...“ 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Atribuirea numerelor Și semnc'or'P 
peniru alcgeriic administrative 


Noui hotăriri ale Comisiei centrale electorale n 


Dom star sa Central slasterală la şe. 
Data dia PM lansate cei. la ame 
mhiale ee at Î din fmaretai lape he 
PD pe în pe ati i şi A di» rage 
Somes îmi ateimsa! mt faaț fn câte: 
va Ofata!e Na 3 din |3M tea in 

- iibitare erei ivirea Pa ie e 

Oinra daia de gresiriie plite aterti 
Mita op nirmmqa jar ponira aimgerue 
mâmininirati ve m imp pm nise de Ș 
Pbrearie 1008 e asribezi aomere 4e =: 
fine pe emmes de psnela 

Laiemra mațivratia erseta 
poasză de vub presi4eaţia dia! 0 
iarta toge numiti de vedime 
Pa ue somauni e: pyoeri; 

Parilduiei maţiunal-iiLerai de sut. 
pregilaniia d-lui (i L C. Sirâunnu 
mumărvi dai de ardiee cu semasi 
dona punmtis: 

Partidelai aațlonalțârâpime de 
vb prsnideaţia dle! falie Bisaie 
momsral de erdine trei ce sateni 
boi paneia; 

Prunului Homânme de sub preși. 
deoiia d.lei 41 Valda-V'oorod 2 
mârul de erdime petru, se semeni 
Paire puarie: 

Partidatai +Totul Pooiro Tara. de 
end prenideaţia d-ini ing. GA. Oime 
semârul de ordine rari, en semenul). 
ciari puwwia; 

Pruniwlui Uosâsroe Najlonalini se- 
aviar groerui d. Bi Tiibreoea ss- 
mârui de erdive 6, ce mpi 6 


gar; 

Plariidal maghiar de sed pvesk- 
dem dlui d. Bothieo, nomârul 
d» ordine 5 ce semeni 3 pazale 

Partidolai țârinme de cab pr 
sidenția prmtelsi Y Gh. Aleaa, se- 
mârai 9 de ordine ve mmaai tt; 
Puarie:; | 

Pariidalu) poporuiai german ri | 


fruparile comileleler ceilienesu 
de set proeidesiia disi Dem] 
Dobreme, umărul de srdiso îl, ee 
wwas! ii ponete; 

Partidalel Aurar de mob proce 
deeţia din! UL Arpelaiane anu 
7 de ordime îl ce soma) VP 


.. 


tomârui şe cra î0 ee vesel U 
Preda apartin de sad pres: 
: Pi 


i 


de ordine îi, su mmssi 14 puneiei 

Partial Soeiatiai Tdomrerat vie 
pesteiiata C Ţiiai Potamos, sami 
vai de ordine Ii. re csemaai îi 
paie. 


RESPINGCAI De 
CEACA: 

Uomieianra p tesplas zarsrea da 
eiriimlre da aomir și smn penira 
elogeriie adamleietratise a diat Ţ 
Andreema.-flige ft ui gruparii de 
shdlomţii tiberele din Vapitală. mei. 
vid ci pe daca legii electorala a 
decretrluirteer muiitisalnr și ai re 





palamenialei. aa poi sila acm tri 
ve de ardlaa şi acmae deoâi grepi: Mee 
ile pallilee pe does. [A 
entre maleaţi ramsidersola ai 
tei raepineă să serena die! li 
bati Îmnge în cailiala de mt și; 
pariidalu: manriburline agrieaii dle A 
lina $ ata ! mea 
[tenanaieni armiaiansa e dispre pi 
să se iripesiă talograun taterer + 
himoarilor eleinraie juma fa pi 
tată eu nomariie fe nrdine și mem] aşi 
mele celor 15 partitia, i tea 
Asi dimoaată emisie sa imtrasii îi 
„pr lmanta ea 


In campania electorală 


— Abuzul autorităţilor — | 


“ Budală dapă sărbători, au denebide- i 
alectacale, actapitatia 


„cea abibpasiai : 

lega: e partidului Tele! pretru 
“Ţara do judajsi Ul: a începot e la. 
tenad sctiritate. Dia această cauză as: 
„terităule toaale su dat atâta «de lu: 
"ce legiosaziler div Oi. Rodev (ep. 
„tate îu 90 Sas petrecut pentru a 


.. vedea cine încrgg aliiurta ce api. 


jetul legii și «lao prozoacă, 


+ La î8 laavarie 1999, rela 1930, ul 
iMariseses Hieslen, sesreiarei. petiţieă | 
"ccapula| Sintiaa — gitaai gel al poli: f 
"piei — cum spe d-ta în procesul 


-verdei dresat pe baza. eră esți ? 
' dlai:15L240 a: uonleutaazii: 46.0 
entirvratia Perrihatatei atu în. * 
dmeladeru și pritbraiiie la vadis! le 
gioesr suade ovia ieformaie prolmti) 
de mesţinoaie miere. câ se găsesc 
arme, petarde ș a sila legsvuarilar 
tauaţi în Satiaa în avagica de 11-18 
lansari 193%, giia diverse bariare, 
Realilaea: alien legimar en a ia. 
4rai la oceptes de pomină în Saiica 
spuie demnă biriazes: şi ca armare, 
perchezijin ue n dat resaltatel dorit: 
la medic aezânuuo-ma siciso fal de 


îrine 140 pelaiie, 


| 
"aut dia om, Caruzuara Oli au jizat vi 


pedieţi legionară de. propogandă te 

sei sub cosduzerea lagiesarului Siroe 
| și Aosta din Statiaa, Şelui puetului de 
janderm = Dumitrescu — fâră ai. 
sn motiv, a câviat ah impindece na 

silestația lagiovară și în cete dia er. 
94. posire e asticnida,  sfoaia!i pr 
Vogimeri dia Slatina Sieve și Nienie. 

La protesial lagionerilar și a Intesgii 
pupulajii din sai, drop râmpuva, şelsl 
de poet e aauetal avterităâjsle din Sia. 
Man fa svirton mă În Lurbpuaia sa 
priuules vsraare de shage. câ jasdar. 
mii au (m bătuţi și— ml se pare și 
tompurceţi, cerând ianâriri și chemau 
sutorităţile la fata locului, Aotiei la. 
foriaaţi, cau deplotai le Cuetigoara %, 
 priea “peaaree laii de 08 fade în- 
stractor Vodă, prefectal Vokalaacu. 
0" alipbiau dă Ponăiiat ui aa 4: cale. 


No mică le-a dori aniraree: rii, 


pile cănd su ejune fa pasi piaa.ti 


zu şi Sau codvins că nu de prtrecur 
se: 3reie E] cae 2 iegioesri areslaț de 


Da: lucurile un aav uprii ad, 
Siercun 27 lasoarie ia lecrea. 


Pa 


8£E6I1 10NVy 











a 


«9 
cf 
ISA) 
Lai 
= 
j=) 
Z 

< . 


(e s'a petrecut eri în_judetul_llfov 


D. Cormliu Z Cudreanu telul. 
mimearii jezionare, a daţ aseară ar- 
mitearele cirenlări, dia cari rezul- 
ti imprejorările în cari au fost: 
împesaţi legionarii Mija Dimitriu | 
şi Florian St Popescu. 


CIRCULARA Nr. 136 


u fost îmouscaţi doi lenionari 


tras în plin, in maşină, 


U m -miocrte oameni pentru de. 

Legionarul Mija Diumi- |licte pe care orice judecă. 
tru a tost impuşcat în cap. torie și tribuna] refnsă de 
EI a murit În braţele ca-.a.; condamna la cea mai 
marazilor săi, 


i tmică penalitate, 
In acelaş timp a fost ră.; 


insângeraţi şi inmăem 
inpoi eter dalti i | „Ina emaorati şi înmăemia. | 


primim trupul lipsit 
buc Dumitru, |de viaţă al camaradului 
Maşina s'a reintors in Ca. nostru Mija Dumitru, 

pitală aducând la sediu! Şi nu strigăm altceva, 


trupul celui mort. El a decât: 


„|fost coborit pe brațe de 


mână. f 
onarii mau oprit; 
Măâineasa au fost 


lie mementel intretzina([ IUL și Popescu Florian 


Ei au răspuns; «Suntem 
în cugrul legii. Xu incăl- 
câdm legea cu rr elger atei 
sem la o intrunire e - 

„voastră fncălcați 
D.voaatr: î înteați 
galitate». Legionari 
ri eat în ină şi au 


plecat. Şeful de 
tînt şi sei doi În 


Trăiască biruința iegio- 
camarazi, care îi plâng şi nară! 
a fost aşezat în sala cea! CORNELIU2. CODREANU 
mare, unde: invităm pe! Bucureşti, 6 Feber, (938. 
d-nii Octavian Gaga, Ar. 
mand Câlinescu, generali 
Bangiiu şi general Gabriel 
Marinescu, să-l viziteze, In comuna Maia, jude- 
Ordinul pe care ti.nii as|ful Fifor, at fost împtieşcați 
ceştia l.au dat, sa execu-|de câtre pilutonterui de 
tat întocmai, 


CIRCULARA Nr, (37 


somaţiunile legale, orga- 
mele de poliție şi jantare 
merie nu vor da înapoi 
până la impunerea liniştei| Acum o oră, la li fără? 
şi ordinei,» î minute noaptea, Dumina- 
„Fără ca să specifice dacă | că G Februarie a. oc„ legio- 
«întrebuinţarea forței pu| narul Popescu Florian, 
biice» este legală sau 5ie-| student ai Academiei A- 
gală, gronomice, rănit în comu= 

Im orice caz, dvoastră na Fierbinţi, în chinuri 


CIRCULARA Nr. 138 


Ba-iv'aţi asumat răspunderea| şi dureri şi-a dat sufletul, 
en? grozavă de a condamna la 


de a fi transporiat la poliție: 


CARTEA CĂPITANULUI 
Conanerru ZELEA CODREANy 


chir, legionari; Popescu 
!St. Florian student și Gro- 
aaa Constantin. şeful card: 
bului «Ion Moţa». i 
| Primul ae găseşte în sta: 
re arată având vasul picio: 
„PAdti stând, de desaupra 
gentunchiudui, co m pleci 
sfăvrâmat. A pierdut o m 
re cantitate de sânge. i 

A] doilea: are glonț în“ 

sat în piciorul drept. Fă 

să fi native osul, 

Legionarii din toată tară; 
salută pe cei ce-şi arsă ci) 
bucurie sângele lor pentr! 
sfânta biruință legionar 


CORNELIU Z. CODREANU 
Duminică, 6 Fobr, 193%. 


|eaic, e Coman  Paras-] 


la ora unu şi jumătate zina, CU 

osul de deasupra genunchiului: 

sfărâmat complect, a pierdut € 

cantitate de aproape 3 kg, sâ08t- 
EI a fost adus în Capitală £ 
ază jandarmerească abia la% 
gi jumătate seara, cu oi 





Doctorul Zavergiu, plecat 


Find impuşeat grav în picior, | întâmpinarea sa, cu greu l-a P 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


tut serie dela jandarmi şi dace 
la Spitalul (lentina. 

To timpul I-zicmaral a avut 
moralul ri infrunrâmă cu 
bârbă ţie >uflen nl. 

Dag trrate îngrijirile soupraome- 

= de rorpnl medical Co- 
„scadental legirmar  Flo- 
rian. Papescu şi-a dat sufletul. 

Ultimele lui cuvinte au fost: 
mă doare! — lar când unchiul 
sâu a venit şi plângând i-a spus: 


+ Dumitru Mija 


Tatăl tău a morit la Turtucaia, 
să se armale şi să te vadă acum 
îimpuşeat de jandarmi! 

TI a răspuns: Nu mai plânge 
unchiule căci şi sângele meu bot 
pentru fară se varsă. 

Legionari, stadenţi din toată 
Romania. este al doilea mort ae- 
vinovat a] acestei zile de Duarmi. 
nocâ. 

Descaperiţi-vă pă salataţi, în 
cumplita durere care me cu- 


prins trupul cumaradulai nostra 
căzat pentru credința legionară 

Suwileteie lor sau ridicat lingă 
a Ini "foţa, a Geseralalvi. a lui 
Xiarin, a lui Ciametti. 

De acum noi merea ii rom stri- 
ga iei „Mere vor răspunde : 
rezeat bi 

In faţa marei dureri păstraţi 

la de netavi 
o ueateuțti Daminică 6 Fob. 1938 
Corneliu Z. Codreame 


Jandarmii au vrut să împuște numai caaciucuri 
Raportul legiunii de jandarmi Hiov 


În iimrul prepodindei de aa 9 
Februarie 1939 rau petrecut diferite 
incidente, dintre care cele mai gra- 
te sunt următwarele:; 

1 Un ramina ca curca 4) leafianati 
a fost rirrit de primaral rwmanzi 
Greci pentra ali legitimaţi, Pri 
marul erau inentit de o grupă de le 
cafteri, partizani ai si Coi dio ca- 
tion, 4 se Irgitimeze, al 
zărit asupra primarolai inrrrcând 
*â-l apace şi să-l ridice în masină 
Partizanii primarului au sârit în 
ajntorul sâa si astfel s'a iscat o bus 
culada Im-uj'orii lovind pe  lezlo- 
n&rii din mașină. iar acestia râs 
vonzăvud sn lovitari da cioror:ge si 
țragând focuri de rarorer în mar. 

Fată de această situaţie au inter- 


zenit iandurnnii afla'i in apropiere 
si fâcâni scmaţiile legala: maşina 
poa s'a nprit. ci wa bras în viteză, 
cesare a determinat pe jandarmi sa 
tragă focuri in caaciacari. Cu tina 
te acestea maşina a ressit să dis 
pară. Ajunşi la Fiarbint ap 103? ia- 
tămpinaţi de iardarriii aiai 
imți şi de pretoruli plâzai; aa 
ca sa mvrit a'ord de reparat 
vnc!a acari;j proiuse "ie aloanta 
ta fireci lan ia trei Bloanie ce 
era înfipte în cauciuri. In acecat 
timp caniilusdtorul grapniui  legio- 
nar d Pâunrscu, a convenit cn d. 
senr sb-ă lasa liberi dânda-gi ca 
“intul de onnare că se vor inapnia 
la Bucareati, . 
Fiind crezuţi pe curânt Îi sa aă- 


cola a se iîimbarea și a rieca ia Be 


mzănla-se patri Râiaiesti. jan 
darmii gcestai posi i-au iAtăumpiana 
și la șormaţianile făcate. sa voit ni 
atace pa setal de post: aresta fiind 
in legitimă apărare n tras an foi 
de armă rânind pe anul din agre 
sari în pietor. ; 

In faţa atitadinei botărăte e aa 
darmiler, logianarii s'au retrasa ridt 
când pe rănit şi urcând::-! in magi 
pă, după care «au înapniat la Fier 
binti. 


i 


8E6I 1ANV - 











NU 


TANULUI 


sLru ZELEA CODRE 


CanTEA CĂPI 


Connt 


i: 
E 
3 
& 
$ 
a 
2 
8 


Mama îndurerat 


8E6I1 10NVY 








CARTEA CĂPITANULUI 


CORNELIU ZELEA CODREANU 





2 
L 
E 
k 
= 
=! 
E] 
E: 
i 5 
[a 
Ş 
E: 
Ie 
' 
E 
3 
i 
- 
Ei 
u-| 
E: 
L] 
8 
j 
2 
i 
= 








ANUL 1938 


Organizarea statului pe Paza ca- 
tegoriilor sociale pare că începe să 
| se imună prin natura lueruritor. 
| Astăzi na vedem siliti de realfta- 
| te să coustituim. sau mai tine. zia 
să consfințim existenta unui nou 
corp îu cadrul mişcării legionare: 


CORPUL LEGIONAR AL 
FOSTILOR MILITARI 


goriis 

a) Fosti în războiu, 

b) Proveniţi de după răz. 
boiu, 

Merită o onoare aparte 
şi recunoştinţa generaţii- 
lor ce tin după ei, toţi a- 
cei cărora le-a datț Dum- 


"|teri aceleiaşi 
" | care 


e - - a 
| Corpul legionar al foşti-| de astăzi, întrun 


unea a e iti 
TER ema = 2 


Este vorha de acei ca e e (tutte speră si să 
meni cari au avut ca me.| creea omnia mare, în- 
| serie în viaţă pe aceea a|/7înd în botezul de foc și 
armelor şi cari, părăsindeg ! COnducând națiunea  Ro- 
cu onoare, înțeleg să-şi Pină la luptă si la în- 

închine, în linia de iupiă bladă, 
legionară, şi restul de Bue| Toţi foştii militari dia 
Patii, peltoată România, nflători în 


„au Servit.o cu cre | mtşcarea 


Pi legionară se 
dinţă, g , 


constituesc deci, începând 
e miliiaci 
țiunie 
et ra = Ofiţeri, 
ecția B. Plutonieri, re- 
angajaţi, sub-otiţeri, i 


Corp a- 
are două seca purte, 


Corpul va fi codaus de un 
şef, având doi ajutori: u- 
nul pentru ofițeri, altul! 
pentru reangajeaţi. După 


CaRTEA CĂPITANULUI 
ConnErtu ZELEA CODREANU 


E" înființat „Corpul legionar 
| al foştilor militari” 


CIRCULARA No. 133 


__ Aceste două secțiuni au principiul legionar, con. 
fiecare câte două cate» 


ducerea se va schimba ta 
fiecare an. 

Misiunea acestui corp 
este de a strânge în jurul 
său Şi a organiza pe toţi| 
foşiii ostaşi din Români 
constituind din ei o forță 
în serviciul biruinţei ţărei 
fegionare şi'n acelaş timp 
o forță educativă pentru 
tinesetul ce se ridică, cor: 
pui acesta fiind icoană 
vio a vitejiei, a abnegati 
ei, a devotamentului şi 4 
spiritului de erdine, 

Provizoriu, până la 9 
gânizarea corpului, ia 69 
wmanda domnul co 
Stănescu Constantin. 

Mă închin cu respect 
faţa noului corp. legiona 
Şi-i urez hiruinţă. 


CORNELIU Z, CODREANU 
Bucureşti, 4 Feb, 1938 _ 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Februarie, 6 Incepe noua campanie electorală 
în România: teroare şi asasinate, 


Februarie, 9 Goga, adânc impresionat de 
împrejurările tragice ale campaniei electorale 
sub Călinescu, ajunge la o înțelegere cu 
Codreanu, 


Februarie, 10 Informat de această înțelegere, 


regele Carol îl demite pe Goga. 


Februarie, 12 Lovitura de stat a lui Carol al 
II-lea: suprimarea constituției, suprimarea 
partidelor politice. Patriarhul Miron Cristea 
este numit prim ministru și Armand Călinescu 
ministru de interne. O nouă constituție dă 
toate puterile Regelui Carol, inclusiv puterea 
judiciară, 


arti ri | 8EGI 1ANVy AER - 









































ANUL 1938 


a pr 


ar 


Pa 


ZA Zi 


VI 


= 






(ZA 


pe 


CARTEA CĂPITANULUI 


CoRnELIU ZELEA CODREANU 


incetarea existenţei Partidului «Totul pentru Ţară» 


(9) i:(019)9.9:9. 95 E 


Corneliu Codreanu anunță 





Am convocat încă de acum o săptămână pe ziarişti pentru mâine marţi 22 
februarie a.c. ora 8 seara, în scopul de a încerca să fac unele declaraţii politice pri- 
vind atitudinea noastră ca partid, în faţa noilor împrejurări. 
23 Februarie, este ultimul termen pentru facerea decla- 
raţiilor de către funcţionari şi înaintarea demisiilor din partide, mă văd silit a face 
aceste declaraţii astăzi, pentru ca ele să ajungă în timp util membrilor noștri. 
Iată aceste declaraţii, pe care le fac în numele forului conducător al Mişcării 


Deoarece miercuri, 


Legionare: 
Anunţăm pe membri, c 
2 
partidul «Totul pentru Ţară» nu mai există. 
Întreaga conducere a căzut de acord, că raţiunea de existență a partidului a 


ă începând cu data de astăzi, 21 Februarie 1938, 


încetat. 
Toţi cei legaţi până în prezent juridiceşte de acest partid, funcţionari de stat 
sau nefuncţionari sunt dezlegaţi de toate aceste legături, luându-și completa liber- 
tate de acţiune. Toate funcțiunile, şefi de regiuni, de judeţe, etc, sunt desființate. 
Motivele care ne-au determinat la această botărăre sunt: 
Decretul regal nr. 870 din 17 februarie 1938 cuprinde următoarele dispo- 


N 


ziţu: i 
a) Funcţionarii statului nu pot face politică, nu mai pot face parte din par- 


tide. 
b) Cei ce nu sunt funcţionari, adică restul de cetăţeni, dacă acţionează poli- 


ticeşte sunt sancționați. 
i c) Conducerea este sancţionată, dacă mai dă circulări, ordine, dispoziţii. 
Deci suntem aruncaţi din raportul de drept în raportul de forţă. Pe acesta 
însă, noi nu-l primim. Noi am înțeles să acționăm în cadrul legii, manifestându- 
ne credinţele noastre. 
Dacă aceasta n-o putem face şi dacă orice manifestaţie de credinţă ne este in- 
terzisă, rațiunea de existență a partidului nostru a încetat. 
Noi nu voim să întrebuinţăm forța. 
Ne este suficientă experienţa din trecut, când, fără voia noastră, am fost 
La orice violentare, noi nu mai răspundem în nici TE [i 


atraşi pe calea violenţei. 
reaga națiune este tratată ca o turmă de anima- 


suportăm chiar şi atunci când într 


le inconștiente. 
Lovitură de stat nu voim să dăm. 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





Prin existenţa însăşi a concepției noastre, noi suntem contra acestui sistem. 
Ea înseninează o atitudine de bruscare, de natură exterioară, 
tăm biruinţa noastră de la desăvârşirea în sufletul naţiunii, 
fecționare omenească. 

Nu vom întrebuința aceste mijloace, pentru că tineretul de astăzi are. prea 
adânc înfiptă conştiinţa misiunii sale istorice şi a răspunderii sale, pentru a face 
acte necugetate, care să transforme România într-o Spanie însângerată. 

Generaţia noastră întreagă vede bine mănuşa care i s-a aruncat. 

Mănușa aruncată va rămâne însă Jos. 

Noi refuzam să o ridicăm. 

Ceasul biruinţei noastre încă n-a sunat. E încă ceasul lor. Dacă generaţia bă- 
trânilor noştri crede că e mai bine aşa cum a procedat, noi nu avem să ne ameste- 
căm pentru a le da lecţii. - 

Ei poartă răspunderea în fața lui Dumnezeu şi a istoriei. 

De altfel, părerile mele, simple păreri, asupra ultimelor evenimente, vor fi fi- 
Xate într-o scrisoare-adresată unuia din miniştrii actualului cabinet. 

În acelaşi decret regal se vizează comerțul legionar. Pentru a nu da naștere 
la nici o posibilitate de conflict, cu multă durere, renunțăm şi la activitatea noas- 
tră comercială, întreg comerțul legionar se lichidează. Șefii de întreprinderi vor 
anunţa personalul din timp pentru a se putea plasa în altă parte. Cei 70 de copii 


întreţinuți de noi vor fi trimişi acasă, noi nemaiputând suporta cheltuiala întreţi- 
nerii lor. 


pe când noi aştep- 
a unui proces de per- 


În timpul liber care ni se deschide, îndemn pe toți tinerii să studieze cât mai 
profund în direcţia meseriei lor, 

De altfel şi eu, profitând de acest timp, voi pleca peste o lună la Roma, pentru 
4 mă ocupa de traducerea și tipărirea în limba italiană şi franceză a cărţii mele. 
De asemenea, voi scrie volumul al 2-lea. | 

Și acum, în ceasul dizolvării noastre, noi tineretul României, crescuţi în cre- 
dința legionară, mulțumim generaţiei bătrânilor oameni politici pentru modul 
cum s-au purtat cu noi, pentru modul în care ne-au tratat, pentru exemplele de ca- 
racter, onoare, demnitate şi lealitate pe care ni le-au dat. 

Închizând această tristă pagină, rămânem legaţi în duhul lui Mota, Marin 
şi a celorlalţi morți ai noştri, care se roagă pentru noi lui Dumnezeu, 

Credeţi, camarazi din sate, din munţi şi din câmpii în viitorul legionar al 
României, pe care nici ura, nici uneltirea vicleană şi nici moartea nu-l pot împie- 
dica. 

Bucureşti, 21 februarie 1938 
Corneliu Zelea Codreanu 
















































































ANUL 1938 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


SCRISOAREA LUI CORNELIU CODREANU, ȘEFUL LEGIUN 
CĂTRE ALEXANDRU VAIDA VOIEVOD, FOST PREȘEDINTE DE CONSIL 





Domnule Ministru: î 
isoave dvs. în legătură cu ultimele evenimi 


Îmi permit de a va adresa această scr 

te politice, în care ați jucat un rol aşa de important. 
Sunt simple păreri ale unui om în pragul a 40 de ani, care şi-a purtat tine 

cele mai aspre lupte, în cele mai mari suferințe şi prin cele mai grele primejdii. 
Omul acesta în 16 ani de luptă, şi-a creat o organizaţie politică pe care a trebu 

“ei cae 


să şi-o dizolve din dragoste pentru țară, pentru că nu a voit să răspundă provocări de 


i) 














război care i s-a trimis. > 
Căci lovitura de stat pe care Dvs. reprezentanţii vechii organizaţii, aţi dat-o în. 
noaptea de 10 februarie, este o mare ofensă adusă naţiei noastre şi o provocare de răz-" 
boi adresată fiecărui român. 
Domnule Ministru: 
O nație nu e condamnată să trăiască toată viaţa ei în aceleaşi forme. Constituţia 
cvede orice schimbare posibilă, cu o singură condiţie: respectarea normie- 


acestei țări pr 
a fundamentală a statului. Această formă nouă ridică însă o 


lor legale trasate de lege 
serie de probleme. 

I. Dispreţ pentru poporul român. Caracteristica noilor forme statale din lume 
nu stă atât în forma statului, pe cât stă în contribuţia națiunii la crearea acestor forme 
de stat. Nu are importanţă mecanica statului pe cât are în aceste schimbări voinţa na- 
țiunii, această stare de înaltă conştiinţă, această stare de elan la care se poate ridica un 
neam chemat să-şi botârească propria sa soartă. 

Viitorul sau înălțimea de conştiinţa la care 
muri. Ca român, mă simt ofensat şi mă întreb: 

Ce aţi crezut dvs. despre naţia noastră, desconsiderând-o în modul acesta? La 
acest mare examen, la acest concurs care se dă între naţiile lumii, unde se apreciază nu 
forma şi înfăţişarea noastră a statului, ci capacitatea de conştiinţă şi demnitatea naţi- 
onală. 
Dvs. prin actul dela 10-11 februarie ne-aţi oprit pe noi românii de a lua parte. 
Dându-ne un regim nou şi dictându-ne o constituţie alcătuită în câteva nopţi, punând 
pe întreaga naţiune pecetea de «incapabil şi dobitoc». 

Mă întreb încă odată: să ne fi crezut dus. ca o turmă de animale? În toate aceste * 
«chimbări ale statului, apare alături de ideea unei forme noi, ideea naţiunii biruitoare, 
nu sclavă să poarte un jug ce i se pune. Națiunea care voiește a lua parte la stabilirea 
soartei sale viitoare, dacă voieşte să aibă o soartă şi dacă voieşte să se valideze ca naţiu- 
ne cu drept la respect printre celelalte națiuni ale lumii. 

II. Legalitatea. Dumneavoastră toţi care ne-ai cântat nouă timp de 10 ani pe 
existenţa statului stă în ideea de legalitate; cine atinge acest 
un criminal. Dvs. care ne-aţi aruncai 


în văzul lumii s-au ridicat aceste nea- 


această strună «legalitate», 
principiu al legalităţii, cine calcă legile ţării este 












CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIU, ZEL.EA CODREANU 





Li 


în închisori pentru cele mai mici abateri faţă de codul penal, terminaţi acum, la sfârși. 
tul acestui imn frumos, prin a deveni cei mai mari infractori la legile fundamentale ale 
statului, călcând în picioare constituţia ţării, respectată de toţi de la înființarea stalului 
român și până astăzi. Sunt mărturie dosarele din tribunale şi consiliile de război, din 
închisorile în care am intrat: fiind acuzat, rând pe rând, de Dos. că voiesc: „Să fac lo- 
vitură de stat”. Nu este proces al meu în care această formulă să nu fi apărut în toată 
amploarea şi viclenia ei. 

Pentru ca după 10 ani de chinuri, pe care le-aţi impus Gărzii de Fier şi sufletului 
din mine, să terminaţi prin a da dus. «lovitura de stat». 

Prin a săvârşi dvs. delictul de care ne-aţi acuzat şi pentru care ne-aţi chinuit pe 
nedrept. Toate teoriile care ni S-au făcut nouă, tiner 
dvs, pe tema unică a legalității, ordinii şi r 
oribil exemplu. 


etului, ani dearândul de generaţia 
espectului legalităţii, se termină prin acest 
La > 


Priviţi-ne pe noi în cadrul legalităţii şi uitaţi-vă la dvs., cum termină cei mai 
mari dispreţuitori de lege. 

III. Sperjurei. Dar dumneavoastră ați jurat pe aceste legi. Aţi jurat că vă veţi su- 
pune lor şi le veți aplica. Iar acum ați călcat jurământul depus. 

Asupra întregii dvs. generaţii politice planează sperjurul. Trist exemplu, îngro- 
zitor exemplu pentru Biserica Or 


todoxă care patronează un asemenea act și pentru 
neamul nostru. 


Ce grozăvie cuprind aceste două cuvinte: infractori şi sperjuri, 

IV. Nulitatea operii dvs. Întreaga operă a dvs. de legislaţie este lovită de 
nulitate, “Tot ce este născut din sperjur şi călcare de lege este condamnat pieirii. lar ce- 
lor ce servesc asemenea acte, nu le ajută Dumnezeu nici odată. Un vot luat prin silui- 
cie, sub stare de asediu, cenzură, nesecret şi ve 
acoperă faptele dumneavoastră, pentru care 
nici o valoare, , 

V Noua constituţie şi lupta de eliberare a României din lanţurile puterilor iuda- 
ice, Și aceasta cu atât mai mult cu cât constituţia de astăzi, după cum vom dovedi mai 
târziu, deposedează pe români de drepturile lor istor 
în România. 


rbal, mai rău ca în regimul bolşevic, nu 
rămâneţi răspunzători şi nu dă operei dvs. 


ice şi consacră stăpânirea iudaică 


Întreaga luptă naţională de 20 de ani se termină într-o constituţie care nu numai 
că nu rezolvă nimic din problema vitală a năției noastre, 
totdeauna drepturile şi pozițiile furate de la români de năvălitorii jidani, împotriva că- 
ora noua constituţie nu ne mai deschide nici d posibilitate de apărare. Actuala consti- 
tuție este o piatră de mormânt peste viaţa naţiei româneşti. 

Domnule Ministru: 

V-am scris aceste rânduri nu pentru a le multiplica şi răspândi în public, care ar 

fi o simplă agitaţie sterilă, ci pentru că am socotit că este bine ca dvs. să cunoaşteţi toate 
părerile, şi ale celor ce vă aplaudă şi ale celor ce nu vă aplaudă. 


ci vine să pecetluiască pentru 


22 februarie 1938 
Primiţi salutul meu Corneliu Zelea Codreanu 


































8BE6I1nNy | 


ai 


a Ri 





a 
ca 
(22) 
pei 
= 
» 

"4 

< 


O:dinea: 


_. 3 


Ne vom îngiidui şă fixiium, cu 
"textele in mână. câteva linii 
mari ale ordinei legale. Actuali- 
iatea întreprinderii noastre nu 
poate fi de nimeni contestată. 

Dar ce este ordinea legală? 
Totaliiatea normelor de dişoi- 


plină a visţii colective, norine €: 


dictate de organele reprezenta-" 


tive, sub formă de legi. . 
“Ordinea legală este auto-dia- 
ciplina ce:și impune colectivita- 
tea națională prin rep. zentan- 
ţa sa autorizată, este cunoaşte: 


rea unor limite, tocmai spre a| 


garanta exerciţiul liber al anot 
drepturi necesare. 


Prin Constituţie şi legile sub-| 


tequente şe statornicesc liniile. 
mari ale ordinei legale. 

lată câteva: IE DR 

1 Românii, fără deosebire de 
origină etnică, — de limbă sau 
de religie, au dreptul de a se a- 
duna pașnici și fără arme, con- 
formându-se legilor cari regu- 
lează “exercitarda acestui drepti 
pentru a trata tot felul de. ches- 
liuni; întru aceasta nu est? ire- 
buinţă de autorizaţie prealabilă» 
(art. 28 Constituţie). 

2. «Constituţia garantează tu- 
turor libertatea de a comunica 
şi publica ideile şi opiniunile lor 
prin grai, prin scris şi prin pre.. 
să ete» (art. 23). - :  - 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoaneLiU ZELEA CODREANU 


legală 


3. <Adunarea deputaţilor se 
compune din deputaţi aleşi de 
cetățenii români majori, prin 
voi universal, egal, direct, obli- 
gator și secret pe baza repre- 
zentiirii mihorității» (art. 64), 

n An SAT6GEO AT GASI DU își 
exercita, fără temei legitim, 
dreptul de vot, se vor :pedepai 
cu amendă 'civilă.de 500 lei...» 
(art. 69. din legea electorală): 

5, Lucrările ce se vor efectua 

de Comisiunea Centrală electo- 


rală se împari în trei categorii |. Fig za 
P 5 'eumscripțiune electorală, cu ex. 


principale: aş 
1. Repartizarea mandatelor 
grupărilor politice pe țară; etc. 


“tart. 89 Leg. elect.).. 


În. rezumat deci, textele enu- 
măraie stabilesc următoarele 
vorme: x 

Fiecare cetățean român, din- 


ire acei cari. îndeplinesc condi- |. 


tiunile de vârstă şi capacitate, 
are dreptul să se adune cu alţii 
spre a discuta orice fără nici o 
împiedecare din pariea autori- 
tăţii, 

Fiecare cetățean are dieptul 
de a-şi 
grai, dâci de a se mişca liber 
oriunde în acest scop. 

Fiecare cetățean are un vat 
egal direct, obligator etc., adică. 
faultatea de a-şi exprima voiu- 
ţa; în ordinea publică, întocnta;. 
ca toţi ceilalți. i 

Mai mult, e vorba de obligaţia 
votului, sancţionată prin amen- 
în caz de neexercitare, 


- litice:. extinderea. lor 


comunica: ideile. prin 


Însfârşit, legile recunose exis-| 
tenţa, pe ţară, a partidelor poli- 
țice, organisme destinate a în- 
lesni afirmarea şi difuzarea idei. 
lor politice, precum şi pregătirea 
elementelor de conducere. Astiel 

onturează un.aspect al ordi-. 


. ee az i 
nai legale, "> sa 


Ce se întâmplă însă? Printr'un 
act al.puterii executive se intro! 
duc norme, cari contravin acestei 
ordini legale. Şi anume: se spune, 
că «persoanele străine de o cir- 


cepțiunea candidaţilor, vor fi îm- 
piedecate dea intreprinde orice 
fel de azitațiune cu caracter po- 
tic»; iar în al doilea rând «se in- 
terzice oricărui funcţionar public 
participarea la propaganda sau 
demonştrațiile politice», 

Aşa dar, prin aceste dispoziţii 
se interzice dreptul liberei întru- 
niri și comunicări oriunde a idei 
lor sale politice; se suprimă uB 
element esenţial al-partidelor po- 
e țară, prin 
faptul. fixării unui. domiciliu” e 
lectoral forțat; se știrbeşte drep 
tul de vot, care implică şi drep- 
tul de a îi instruit şi de a instruh 
deci dreptul de propagandă. | 

Cui toloseac aceste reatrioții ai 
unor drepturi câștigate de la 342: 
gurul organ legitim? Nimănui 


|Ele reuşesc in schimb să com" 


pomită ideea ordinei legale... i 


ALEXANDRU CONSTANT 















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Martie, 5 Guvernul carlist ordonă destituirea 
tuturor legionarilor, atât din intreprinderile 
de stat cât şi din cele particulare. oate 
intreprinderile comerciale și industriale ale 
Legiunii, sunt închise. Cea mai mare prigoană 
cunoscută până atunci pe pământul acestei 
țări, este declanșată de un «guvern român» 
contra unei părţi a poporului român. Au loc 


861 1aNV PIPPR ERE 


ii 











mii și mii de arestări samavolnice, 




















































ANUL 1938 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiU ZELEA CODREANU 


SCRISOAREA CĂPITÂNULUL, 
CORNELIU ZELEA CODREANU, 
CĂTRE PROFESORUL NICOLAE 








Pentru profesorul Iorga 

Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr 

Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cel 
Obor şi de la liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi: 

La cel dintâi s-a prezentat comisarul şef Furduce u, de la circ. a 18-a, în- 
soţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarini sub comanda unui ser- 


e două restaurante, de la 


gent. 
E ș - . . . 
La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoțit de doi comisari 


ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să eva- 


cueze și să închidă imediat localul. 
Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cu- 
ceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. orga la 1906), domnii de astăzi ne 


spuneau: 
„Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerț. Faceţi co 


merț ca ci!” 

Iată ne-am apucat, cu sufletul plin de speranțe. Cu dor de muncă. 

Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecți, ca suntem capabili, că 
munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeți acest 
început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, 
veniţi şi» Jără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea spe- 
ranțe. 
Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi. Ne 
acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce 
am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnați ieri să 
facem? 
Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia co- 
merțului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violența noas- 
tră, vine, ne murdăreşte gândurile noăstre curate şi ne răpune el pe noi, pe ro- 
mâni. 

Sub guvernarea fericită şi creştină a L.P.S. Patriarhul Miron, nu mai exis- 
tă în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească. 

Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin otice mijloace. 

Niciodată, nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu res- 
pect şi bună cuviință. 

De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. 


CARTEA CĂPITANULUI 





CORNELIU ZELEA CODREANU 


„Între bliduri (adică la restaurantele noasti 
cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oa” 
cu revolverele în mână şi în buzunare” 

Ei bine, nu mai pot! 

Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am re 

Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufletește. 

Datoria elementară a-unui om corect este să se informeze şi la omul pe care 
îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care 
lansaseră ieri pe piață că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino 
vor să-l omoare pe dsa.), 

Eu nu mă pot bate cu dta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi 
nici situaţia dtale. 

N-am nimic. Dta. ai totul, 

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din 
adâncul gropii, eşti un necinstit sufletește, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufle- 
tele noastre nevinovate. 

Voi care ne acuzaţi de violență, după ce aţi întrebuințat contra noastră cele 
mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva 
v-ar fi dat numai o palmă, ați fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut 
prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufle- 
feşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacționa în nici un fel la toate provocă- 
rile voastre, 

Nu să ne înăbuşiţi comerțul nostru, 
teți la tălpi, să ne trimite 
zuraţi cu tălpile în sus, 
umilinţe. 


e) facem comploturi, punem la 
seni. Suflete de asasini, oameni 


spectat, îţi strig: 


să ne înăbușiţi avântul, ci ca să ne ba- 
ți în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spân- 
și să ni le bateţi în cuie, să ne supuneți la cele mai mari 


Nu veţi întâmpina nici dvs. domnule profesor Iorga şi nici ceilalți toți care 
v-aţi asumai răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o vi- 
olență, ci nici măcar o opunere. 

Dar de acum şi până voi închide ochii 


» domnule Iorga, şi după aceea, te voi 
privi aşa cum meriţi. 


Bucureşti, 26 Martie 1938. 


Corneliu Zelea Codreanu 































CARTEA CĂPITANULVI 
CoRNELIU ZELEA CopneAny 


Aprilie, 7 Codreanu este arestat. Nu va mai fi 


liber niciodată. 


a 


Aprilie, 19 Codreanu condamnat la şase 
luni închisoare pentru că ar fi. «ofensat» pe 
profesorul Nicolae Iorga. 


A - 
ANUL 1938 













23-23 


| 

5) 
FA 
a 
Esi 
e 
a 
C 
s- 
: 
N 
> 
= 
= 
= 
9 
SS 
= 
2 
= 
, 
= 
Ss 
Z 
5ă 
e 
ai 
a) 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Această organizație, potrivit spiritului său de bază conspirativ, a făcut înscrieri de membri 
camuflați sub nume și numere fictive, adunând și fonduri pentru ajutorarea mișcării legionare, 
în același chip. 

Să se vadă mai explicit că organizația legionară, cu conducătorul ei Corneliu Z. Codreanu, 
a înțeles să-și facă normă de conduită din camuflare și conspirațiune; menționăm că nici după 
dizolvarea Gărzii de Fier, din 9 decembrie 1933, aceasta n-a încetat a lucra prin aceleași metode 
care au obligat la dizolvarea amintită; mai mult, conducătorul ei, Corneliu Z. Codreanu, a înțe- 
les în mod ritos a da același caracter de terorism și conspirație noii înjghebări întitulate Totul pen- 
tru Țară, după cum vom dovedi cu acte emanate de însuși învinuitul Corneliu Z. Codreanu. 

Astfel prin ordinul de zi nr. 1 din 25 septembrie 1934, semnat de Corneliu Z, Codreanu 
(dosar nr. 15, ing, Clime, p. 155), circulară recunoscută de inculpat, se comunică hotărârea luată 
de Consiliul de Onoare al Gărzii de Fier prin care este eliminat pe termen nelimitat din Gardă 
Mihail Srelescu, „pentru vina de înaltă trădare”. Prin același ordin de zi, punctul III, inculparul 
Corneliu Z. Codreanu spune: „în virtutea puterii pe care mi-o dă funcţia mea de şef al Gărzii de 
Fier, acord lui Stelescu dreptul, etc. 

De asemenea, Corneliu Z. Codreanu semnează axial de zi nr. 2, cu data de 25 sep- 
tembrie 1934, prin care legionarul Cotea Vasile este eliminat din această organizație (dosar nt. 
15, ing. Clime, p. 200), iar prin ordinul de zi nr. 3, Corneliu Z. Codreanu dă o serie întreagă de 
dispoziţiuni prin care se desființează unele nuclee ale Gărzii de Fier şi se elimină pentru trei ani 
legionarii Tcaciuc, Petrescu, Mazilescu (dosar nr. 15, ing. Clime, p. 201). Aceste ordine au fost 
recunoscute fără nici o rezervă de inculpatul C. Z. Codreanu. 

Dar dovada funcţionării clandestine a organizaţiei dizolvate Garda de Fier este procurată 
şi prin chemarea din anul 1934 a defunctului general Cantacuzino, prin care acesta anunță înfi- 
ințarea la 10 decembrie 1934 a partidului politic Totul pentru Ţară, act care începe astfel: „Șeful 
meu politic Corneliu Z. Codreanu mi-a spus: Domnule general, la 10 decembrie 1934 s-a împlinit 
termenul legal după care aveţi dreptul a cere un semn electoral şi a înființa un partid politic. Vă rog, 
deci, să înfuinţați un nou partid, pentru ca toţi cei ce cred într-o Românie nouă să poată. activa politi- 
ceşte sub o formă legală”. „Eu rămân pe veche poziţie — astăzi ilegală — a Gărzii de Fier, pe care nu o 
pot părăsi, deoarece socotesc că pe nedrept și fără justificare legală a fost dizolvată”. 

În statutul de organizare a partidului Totul pentru Țară (dosat nr. 14, col. rez, Stănescu, p. 
111) se constată o dublă organizare a Mişcării Legionare. O organizație cu caracter politic elec- 
coral, zisă o organizare pe funcțiuni, având ierarhia: șef de cuib, șef de mai multe cuiburi, şef de 
garnizoană, șef de echipă, șef de plasă, șef județean și șef de partid politic, cu diferite alte funcți- 
uni laterale: secretar general, secretar, judecător legionar, casier, arhivar, 

Paralel cu această organizare pe funcțiuni, cu caracter electoral, statutul prevede şi o orga- 
nizare pe grade, care este organizarea camuflată a Gărzii de Fier, confundată în trecut, în organi- 
zația Arhanghelului Mihail. Gradele organizației camuflate a Gărzii de Fier, prevăzute de statut, 
sunt: membru, legionar, instructor legionar, comandant ajutor, comandant legionar, membru în 
senatul legiunii, comandantul legiunii. Șeful partidului politic Totul pentru Ţară a fost numit 
generalul Cantacuzino, iar, mai apoi, inginerul Clime, dar şeful legiunii a rămas tot Corneliu Z. 
Codreanu. 

Dovada subordonării partidului politic electoral şi legal fară de partidul politic real și ile- 
gal, adică a partidului Totul pentru "Țară faţă de Garda de Fier sau, şi mai precis a generalului 
Cantacuzino la început și a ing. Clime mai târziu faţă de Căpitanul Corneliu Z,. Codreanu, re- 
zultă din întreg mecanismul de funcționare a acestor două organisme și din toată arhiva acestor 








CARTEA CăĂPITANULUI 
ConRnELiu ZeLta CODREANU 


organizațiuni. Este suhicient să revelăm că orice ordin, raport, comunicare etc. se termină cu lo- 
zinca: Trăiască Legiunea şi Căpitanul. 

De alefel, însuşi inculpatul recunoaște că era șeful Mişcării Legionare şi că exista o dependen- 
ță a șefilor partiduiui faţă de şef. Este, prin urmare, cert că din moment ce Corneliu Z. Codreanu 
recunoaște că întreaga activitate politică, economică și culturală a partidului Totul pentru Țară îi 
era subordonată, implicit numitul întreținea activitatea Gărzii de Fier în spiritul în care a înțeles 
să-l mențină, „pe vechea poziție — ilegală — u Gărzii de Fier, pe care nu o pot părăsi”. Deci a continu- 
at activitatea clandestină a unei organizații dizolvare, în scop de a primejdui siguranţa starului și 
ordinea internă. Menţionăm, ca ultimă iredutabilă dovadă că inculpatul Corneliu Z. Codreanu 
era conducătorul efectiv al întregii Mişcări Legionare, în toate manifestările acesteia, urmăroarele 
două piese: 

1. Una circulară scrisă și semnată cu mâna sa de către Corneliu Z, Codreanu, la 22 
August 1937, cu menţiunea general Cantacuzino — Predeal, circulară care a fost trans- 
misă și a ziare spre publicare de către Corneliu Z. Codreanu, în numele generalu- 
lui Cantacuzino. Această circulară nu putea să he emanată, prin substituire de către 
Corneliu Z. Codreanu, fără existența unor raporturi de subordonare a generalului 
Cantacuzino față de acesta. Rezultă de aici că întreaga conducere a Mişcării Legionare 
era atât de mult concentrată de C. Z, Codreanu încât și ordinele care plecau semnate 
de generalul Cantacuzino erau scrise și semnate tot de C. Z,. Codreanu însă cu numele 
general Cantacuzino. 

2. A doua presă care evidențiază subordonarea generalului Cantacuzino față de Corneliu 
Z. Codreanu este şi fotografia ce o găsim în dosarul Nr. 19, în care se vede Corneliu 
2. Codreanu decorând pe şeful partidului Totul pentru Țară. Desigur, generalul 
Cantacuzino trebuia să fie un subaltern al celui care-i conferea decorația, act îndepli- 
nic de C. Z. Codreanu prin nesocotirea Constituţiei şi a legilor țării. Drept efect al 
acțiunii conspirative dezlănțuită în mijlocul Mişcării Legionare, exemplihcăm cu ur- 
mătoarea frază aflată într-un raport al șefului de cuib Alcazar din judeţul Romanați 
(dosar nr. 19, p. 328):„în tot cazul, lumea ştie că a ieşit acum un rege nou: Codreanu. 
În urmărirea scopului ultim al organizării și activității legionare: revoluţia legiona- 
ră, inculpatul C. Z. Codreanu nu și-a organizat unități militare atât ca formație cât 
şi ca pregătire și disciplină. Înființarea Corpului legionar Moţa-Marin, în 13 garni- 
zoane ale corpului legionar, în formație și disciplină militară, după cum rezultă clar 
din îndreptarul Corpului legionar Moţa-Marin, cu adnotările lui C. Z. Codreanu; în- 
ființarea Corpului legionar al foștilor militari, cum şi împrejurarea certă că toți șefii de 
cuiburi au făcut pregătirea militară a legionarilor, dovedesc în toată evidenţa că prin 
organizaţiuni paramilitare se tindea ca, la momentul potrivit, să se substituie, prin 
mijloace wolente, autorităților legale. 

3. Pentru a-și completa arsenalul mijloacelor unei lovituri de stat sau revoluțiuni legi- 
onare, inculpatul a utilizat și ultimul procedeu al agenţilor de subminare ai statelor: 
terorismul, care caracterizează răsturnările regimurilor politice în deceniile din urmă. 
Pregătirea teroristă a legionarilor a făcut-o sus-numitul în primul rând din punct 
de vedere material. Pregătirea morală, psihologică a terorismului a realizat-o până în 
prezent prin următoarele acte și fapte: 

1. Avansarea Nicadorilor, asasinii primului ministru |. G. Duca (Constantinescu, 
Belimace, Caranica) la gradul de comandanți ai Legiunii Buna Vestire. Avansarea la 





679 


eul 
oz 
= 
II 
Ed 
Lan) 
ici 
Di 
=) 
ps 
ie) 
ia! 
iezi 
Y, 
> 
e 
le) 
= 
PA 
lazi 
Leni 
E 
N 
pă 
N 
Ip 
9; 
lv 
=) 
se) 
> 
VA 
[2 
| 
> 
(95) 
, 
IX) 
Le) 
Z 
> 
ei 
IN) 
[9,2] 























7 


ger 


ODREANU — 23-26 MAL 1938 


— 
e 
N 
& 
z 
A 
= 
= 
At 
= 
2 
p: 
Kai 


ULTIMUL PROC 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


același grad a lui Caratănase și Bozântan, doi dintre cei zece asasini ai lui Stelescu. 
Fapte recunoscute de inculpat. 
Distincţiuni acordate Nicadorilor (Constantinescu, Belimace, Caranica); fapt, de ase- 
menea, recunoscut de inculpat. 
Recompense materiale pentru aceștia (dosar nr. | și 16, Ogrinja). 
Cântecul Nicadorilor: 

„Toţi trei pornit-am într-un gând 

Și ne-am legat prin jurământ 

Pe camarazi să-i răzbunăm 

Şi ţara s-o salvăm. 

Arhanghelul ne-a ajutat 

Să pedepsim pe vinovat” 

Jurămintele legionare: jurământul legionar Garda de Fier: 
„Jur în faţa lui Dumnezeu că voi urmări, până la sfârşitul zilelor mele, pe acești călăi, pe fa- 
miliile lor, pentru a le da pedeapsa pe care o merită în faţa lui Dumnezeu și în faţa naţiunii 
române” (dosar vol. IX, Casa Verde, p. 806) 
Circulara cu instrucţiuni şi îndemnuri la violenţă. 
O mentalitate specifică a conducătorilor legionari asupra uzului mijloacelor violente, 
trebuia să determine [a toți legionarii aceeași mentalitate specifică, morbidă şi, de ace- 
ea, găsim în toată corespondența dintre șef și subalterni ordine, rapoarte și recoman- 
dațiuni pentru violențe. Dosarele cauzei ne servesc exemple elocvente. Cităm circula- 
rele aflate la dosar nr. 15 p. 61, dosar nr. 15 p. 9, dosar nr. 16 nr. ordine 37. 
Memorii. Printr-un memoriu din 5 noiembrie 1936, semnat de Corneliu Z, 
Codreanu, numitul referindu-se la anumite puteri europene, face următoarea decla- 
rație solemnă: 
„Declarăm pe faţă că vom trage cu toții cu revolvereie în acei ce s-au dus acolo şi pentru că 
nu vom putea dezerta, spre a nu face un act de dezonoare, ne vom sinucide”, 
Listele negre cu proscriși politici ai actualului regim de conducere a statului român. 
Morminte, unităși de măsură ale eroismului legionar. 
Într-o scrisoare adresată de C. Z. Codreanu lui Stelescu primul pune printre alrele: 
„Toată suferinţa la un loc cred că face cât zece morminte... cantitatea jertfei noastre necesară 
biruinţei evaluată la circa 200 de morminte. 
Exerciţii de tir. Pe lângă pregătirea morală, psihologică a terorismului, iată mai sus, s-a 
încercat și o pregătire materială, tehnică a terorismului. Astfel, Alexandru Cantacuzino, 
în exercițiul atribuțiilor conferite lui de C. Z. Codreanu, și-a fixat un punct important 
în programul activității sale de Comandant al Corpului Militar Legionar Moţa-Marin 
din exercițiile de tir. 
Ca o consecință firească a întreținerii acestei atmostere, fiecare legionar a căutat — 
executând fie ordinile primite, fie din impuls propriu — să-şi procure armele nece- 
sare manifestărilor violente. Prin raportul din 21 aprilie 1938 Inspectorul general al 
Jandarmeriei se aduce la cunoștință Ministerului de Interne că la percheziţiile operate 
pe teritoriul rural s-au ridicat urmăroarele arme și materiale: 16 arme militare, 14 ca- 
rabine, 57 arme de vânătoare, 2 arme salon, 16 pistoale automate, 137 revolvere, 1 bas- 
ton tevolvetr cu șiș, o grenadă descărcată, 1] bucăți dinamită, 67,70 metri fitil exploziv, 
237 cattușe, armă militară, 12 cartuşe mitralieră, 57 cartușe armă de vânătoare, 40 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnNELIu ZELEA COVREANU 


cartușe pistol automat, 124 cartușe revolver, 2 încărcătoare armă militară, 20 de tuburi 
cartușe arme mulitare, 28 tuburi cartuşe vânătoare, 8 cutii a 700 gr. pulbere vărsată, 
100 gr. alice, 20 baionete, 6 pumnale, 1 șiș, 2 săbii, 7 boxuri și una bandă mitralieră. 
Dealrtel, pregătirea morală și tehnică pentru violențe, pentru terorism a legionarilor, 
prin metodele arătate mai sus, nu esta decât continuarea procedeelor culminate în cur- 
sul timpului prin: asasinarea lui Vernichescu, student, asasinarea prefectului de poliție 
de la Iași, Manciu, a inspectorului de poliție Clos, tentativa de asasinare a subsecreta- 
rului de stat C. Angelescu, iar, mai recent, asasinarea primului ministru I. G. Duca şi 
a legionarului comandant Stelescu. 

Țara noastră, care foarte rar a cunoscut asasinatul politic, a trebuit să suporte în timpul 
de după război declanșarea unui terorism sfidăror, bazat pe o credulitare de impunitate, care în 
scurtă vreme a câştigat la activul său un număr însemnat de victime, Aceasta se datorește exclusiv 
stării de spirit bolnave creată de propaganda întreținută de Corneliu Z. Codreanu, care, printr- 
un gest personal. nesancționat — asasinarea prefectului de poliție Manciu — a servit la încurajarea 
prozeliților săi. 

Pentru atingerea obiectivelor urmărite, Mişcarea Legionară a înţeles să uzeze și de mijloace 
— foarte reprobate în teorie — bănești, de care a dispus această mișcare într-o măsură uimitoare. 
Rularea milioanelor, evident nu poare avea explicația cotizațiilor membrilor și daniilor colectate 
prin apeluri în presă. Bogăţia neobişnuită a fondurilor și mâna largă cu care se cheltuiau sume 
enorme, nu pot decât să ducă la concluzia că proveniența fondurilor este nu numa dubioasă, dar 
de-a dreptul compromițătoare, căci obligă la prezumția unei surse oculte, care sprijină Mișcarea 
conspirativă şi teroristă în scopul primejduiri fiinţei statului nostru. 

Această provenienţă suspectă a fondurilor puse la dispoziția Mişcări Legionare se vădește 
dealfel din însăși împrejurarea că din ordinul șefului s-a dispus distrugerea arhivei de contabili- 
cate, după cum recunoaște chiar inculpatul care declară că „dacă n-a dat ordin expres de distrugere 
d acestei arhive, dar totuşi a impus măsuri de distrugere a ei, pentru a nu cauza neajunsuri unor 
oameni . Deci, se cunoaște precis de inculpat că, pentru „a nu cauza neajunsuri” unor oameni, 
trebuia distrusă arhiva legionară. Or, dacă subvenția era licită și nu urmărea vreun obiectiv, nu 
putea avea nici un neajuns donatorul — dar tocmai aici este problema, sursa fondurilor trebuia 
ascunsă, căci ea pune într-o lumină compromiţătoare — reală dealtfel — Mişcarea, care a înțeles să 
primească și să uzeze, cu un anumit scop, impus de donator acele fonduri. 

Dar tentacuiele acestei organizații de a pune mâna — la un moment dat — pe întreaga orga- 
nizație de stat, prin mijioace violente, rezultă și din faptul, precis constatat, că Mișcarea Legionară 
întreținea un vast aparat informativ la Marele Stat Major al Armatei, Siguranța generală a statu- 
lui, Prefectura Poliției Capitalei și alte instituții. 

Ordinele circulare, a căror autenticitate a fost recunoscută de către Codreanu aflate în do- 
sarul nr. 2, Casa Verde, dovedesc în toată evidența existența acestui aparat informativ. Cităm: 

„Către legionarii și membrii din Capitală. Toţi informatori de la Poliţia Capital ei aflători în 
cuiburi sunt invitaţi să se prezinte la mine individual, pentru a primi directive între 19 şi 25 unie a. c. 
Informatorii agenți ai Siguranţei sau ai Marelui Stat Major se vor prezenta în zilele de 21 şi 25 Iunie 
1937. Informatorii aitor servicii particulare în ziua de 26 lunie 1937. Cei ce nu se vor prezenta în- 
seamnă că voiesc să înșele mişcarea, să ne vândă și să ne trădeze. Se poate face serviciu şi i fără înşelăciu- 
ne şi fără vânzare de fraţi şi fără trădare şi fără călcare de jurământ, (ss) Corneliu Z.. Codreanu. 

Un lucru este sigur, că astfel de procedee sunt caracteristice numai organizațiilor conspi- 
rative și teroriste, 


681 


Ştâr IVIA Qr-tTz — ANVHUUO) VII / NLIANAOD) LVIV SIDO INNIIT/ 



































% 
er 
PD 
< 
z 

ie 
DE 

D 
re. 
[a] 
| 
2 
PA 
< 
[E 
le: 
[a] 
ie) 
„SS 
A, 
< 
> 
2) 
VA 
ied 
p 
N 
9 
- 
z 
Y, 
33) 
şi 
9; 
[ad 
la) 
2 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Inculpatul Corneliu Z. Codreanu susţine că a convocat intormarorii și agenții Marelui 
Star Major, ai Siguranţei statului şi ai Prefecturii Poliției Capitalei, adică funcționari de ai acestor 
unități „aflați în cuiburi”, în scopul„salvării situației morale a unor uneri” sau pentru,a ie spune că 
pot da orice infomație Siguranței sau Poliţiei, fără însă ca să- și aibă conștiința pătată”, 

În prim rând, este surprinzătoare pretenția că funcționarii de Stat puteau să-și respecte și 
jurământul de credință prestat către Stat, cât și i jurământul prin care erau legaţi de Căpitan și în 
puterea căruia acesta îi convocase pentru a le da directive”, Însă, din cele arătate mai sus s-a putut 
vedea că interesele politice ale organizaţiei conduse de Corneliu Z. Codreanu veneau în conflict 
cu interesele siguranței statului şi atunci aceşti agenți dubli trebuiau să execute sau obligațiunile 
de serviciu către stat sau directivele, tot atât de obligatorii, către Corneliu Z. Codreanu. Dar, din 
felul cum este terminată circulara, reiese, în concepţia lui C. Z, Codreanu, că aceşti funcționari 
trebuiau să fie în primul rând devotați legiunii — altfel supunându-se la pedepse. În adevăr, circu- 
lara publicată în broșura Circularele Căpitanului, la pagina 125, se spune lapidar și categoric: „cei 
ce nu se vor prezenta vor fi pedepsiți”. Că inculpatul a înțeles să urilizeze funcționari de-ai statu- 
lui în scopurile politice ale Mişcării Legionare, se vădește în mod eclatant prin memoriul găsit la 
domiciliul lui C, Z. Codreanu — dosar nr. 9, Casa Verde și din cuprinsul căruia rezultă că este 
întocmit de un funcționar public „informator acoperit” al lui C. Z, Codreanu, 

Ce se urmărea prin acest serviciu de informaţii? Scopui se poate deduce din însăşi compu- 
nerea serviciului, din elementele lui, din instituțiile la care trebuia să opereze. Explicația că ar fi 
fost vorba de interceptarea unor măsuri de persecuție din partea unor adversari politici nu poate 
sta în picioare. Căci, într-adevăr, pentru ce s-au organizat informaţii la societăți particulare? Ce 
raport de natură politică ar fi fost între acestea și Mişcarea lui Codreanu? Nu cumva caracterul 
acestor societăți dă o anumită semnificație operei de spionare? Ce căutau informatori la o soci- 
etate de avioane care lucrează pentru apărarea statului? Ce căutau informatori la Calea Ferată? 
Este evident că nu putea fi vorba despre șicanele politice. 

Dar mai mult decât atât. Cum ar putea susține inculpatul că era vorba de lupre electorale 
când el organizase serviciul de spionaj la Marele Stat Major al Armatei? Ce voia să afle inculpa- 
cul de la această instituție, a cărui menire este asigurarea apărării naționale? În ce scop a urmărit 
procurarea informaţiilor sau documentelor de la aceste organe militare? Şi în folosul cui? lată 
întrebări care constituiesc tot atâtea grave acuzații. 

Acest fapt — a] întreținerii unui aparat informativ la cele mai importante servicii publice — 
explică, în bună parte, deținerea de către C. Z. Codreanu, fără nici o calitate, a unei serii de acte 
interesând siguranța statului, prin care se vădesc, cu excepţională gravitate, primejdiile ce con- 
stituiau pentru siguranţa statului dăinuirea mai departe a acestei Miscări, al cărei şef n-a stat în 
cumpănă de a se preta la o acțiune de trădare a celor mai superioare (sic!) interese ale statului. 

În concret, corpurile delicte descoperite până acum dovedesc în sarcina inculpatului două 
crime încadrate în art, 191 C, P. Regele Carol II, sancționator de trădare, aliniarele 1 și 2 — pen- 
tru care s-a deschis acțiune publică și s-a urmat instrucțiunea. Deţinerea de acte interesând sigu- 
ranța statului se concretizează prin actele găsite la domiciliul inculpatului C. Z. Codreanu, acte 
emanate de la autoritățile superioare ale Jandarmeriei și de ia prefecturile de județ, acte adresate 
unităților ierarhice în subordine, fiind prin forma și conținutul lor ordine de serviciu, secrete sau 
confidențiale, unele dare chiar cifrat, pentru conservarea secretului lor. 

Menţionăm în acest sens următoarele acte: 

1. Ordinul nr. 54 din 30 august 1934 al Legiunii de Jandarmi Argeș, adresat unităților de 

jandarmi rurali în subordine (dosar nr. 3, Casa Verde, p. 516); 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoanELiu ZELEA CODREANU 


2. Ordinui de informaţii nr. 64 din 4 octombrie 1934 al Inspectoratului Jandarmi 
Bucureşti, adresat Legiunii de jandarmi Argeș (dosar nr. 9, Casa Verde, p.79); 

3. Ordinul secret nr. 16 al Inspectoratului de Jandarmi Craiova, expediat telegrafic cifrat 
unităţilor în subordine (dosar nr. 9, Casa Verde, p.79); 

4. Ordinul celegrafic cifrat nt. 586/938 al Inspectoratului general al Jandarmeriei, către 
unitățile în subordine, semnată de D. general Bengliu (dosar nr. 14); 

5. Ordinul strict personal conâdențial, nr. 198, din 11 octombrie 1936, al Prefecturii 
judeţuiui Ilfov, trimis pretorilor, prin care li se înaintează în copie ordinul confidențial 
personal nr. 61096/937 al Ministerului de Interne, Direcțiunea generală a Poliţiei; 

6. Ordinul personal-confidențial nr. 116 din 27 iulie 1937, al Prefecturii județului 
Prahova (dosar nr. 14, col. rez. Stănescu). 

7. Reproducerea în public a actelor secrete interesând siguranța statului, constând în ace- 
ea că inculpatul a reprodus în circulara legionară nr, 131 din februarie 1938, ordinul 
telegrafic cifrat nr. 586/938 al Inspectoratului general al Jandarmeriei și a reprodus în 
circulara nr. 94, ordinul nr, 198/936 al Prefecturii județului Ilfov, indicat la punctul 5 
de mai sus. 

Înculpatul interogar declară că recunoaște că la percheziţia făcură la domiciliul său de la 

Casa Verde s-au găsit documentele citate; de asemenea recunoaște că a publicat parte din actele 
interesând siguranța statului în diferite circulări ce a dat. 

Că, deci, însuşi inculpatul recunoaște materialitatea faptelor, atât în ceea ce privește deți- 
nerea actelor cât și în reproducerea unora în circulările destinate legionarilor. Pretinde numai că 
acele acte n-ar fi de natură a interesa siguranța statului și că nu și le-a procurat personal și că, în 
parte, acele acte ar cuprinde informații eronate. Cu privire la procurarea actelor, revelăm că legea 
pedepseşte actele găsite la domiciliul inculpatului C. Z. Codreanu, acte emanate de la autoriră- 
ţile superioare ale Jandarmeriei și de la prefecturile de județ, acte adresate unităților ierarhice în 
subordine, fiind prin forma și conţinutul lor ordine de serviciu, secrete sau confidenţiale, unele 
date chiar cifrat, pentru conservarea secretului lor. 

Cu privire la procurarea actelor, revelăm că legea pedepseşre și numai deținerea lor, deci 
nu e nevoie ca cel care este sancționat drept deținătorul actelor secrete să și le fi și procurat. Dar 
este greu de admis ca infractorul să aibă în posesia sa atâtea ordine ale autorităților, venite prin 
intermediul unor petsoane necunoscute și nesolicitate în acest sens, Explicația nu poate fi decât 
aceea că tocmai acesta fiind obiectivul principal al întreținerii unui aparat informativ la seviciile 
publice, de a spiona şi a folosi momentul de carență eventuală a autorității de stat, în scop insu- 
recțional, agenţii informatori, funcționari publici, au fost persoanele binevoitoare care au făcut 
posibilă procurarea de către inculpat a actelor privind siguranța statului, 

Nu e posibil ca acele acte să fi ajuns întâmplător în mâinile inculpatului, îndeosebi că a 
înţeles să facă uz public de conţinutul lor, deci a găsit că-i sunt trebuitoare în interesul activității 
ce urma, Deci a existat o acţiune concertată între cei care au făcut posibilă procurarea actelor în 
discuţie şi inculpat, mai ales că funcționarii publici adepţi ai inculpatului erau obligați, prin chiar 
șeful lor politic, a da precădere interesului acestuia faţă de interesul serviciului public. 

În ce priveşte veracitatea actelor găsite la inculpat, ea este de necontestat, căci nu era să facă 
caz inculparul de nişte ordine pe care le știa fictive și pe cate, cotuși, le-a publicat prin circulare ca 
reale și veridice. Referitor la natura actelor, adică dacă ele interesează sau nu siguranța statului, 
ne vom documenta susținerea în sensul că intră sub acest raport în prevederile art. 191, punctul 
1 şi 2, combinat cu art. 190 C.P,cu prilejul considerentelor de drept. 





683 


E 
EA 
q 
Z 
2 
(e) 
i 
> 
Z 
pm 
2 
ia; 
re] 
Z 
[tz] 
Z 
fue 
să, 
i 
a) 
> 
7 
fi 


T-tT — 


gtG11VvAn9 














EA CODREANU — 23-26 MAL 1938 


ULTIMUL PROCES AL. LUI CORN 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Domnul reprezentant al ministerului public, în coniormitate cu prevederile art. 204 
C.M.]., având dosarul cauzei, a constatat din cuprinsul lui că inculpatul C. Z. Codreanu a săvâr- 
şit şi infracțiunile prevăzute de art. 209, punctul 4 și art. 210, aliniatul 1 C. P, după cum rezultă 
din piesa aflată la dosar, vol. 3, fila 520 şi din actele cuprinzăoare a corpurilor delicte aflate asu- 
pra membrilor Mişcării Legionare. 

Unind și părerea noastră la rechizițiunile domnului procuror militar, s-a deschis acțiune 
publică contra inculpatului și pentru infracțiunile mai sus precizate. 

Delictul de uneltire contra ordinii sociale, încadrat în articolul 209, punctul 4, C. P. con- 
stă în aceea că inculpatul, în anul 1935, a intrat în legătură cu o organizație străină, în scopul 
de a primi instrucțiuni și ajutoare de orice fel pentru pregătirea revoluției sociale din România. 
Inculpatul la interogatoriu nu recunoaște faptele, deși nu poate contesta că piesa încriminată s-a 
găsit la domiciliul său. 

Imputațiunea își dovedește concludența prin însuși cuprinsul piesei și, desigur, e firesc ca 
inculpatul să nu-și recunoască vina, căci este extrem de importantă dovadă pentru a fixa caracte- 
rul activităţii inculpatului în sensul de a contraveni Aagrant dispozițiunilor legii represive. 

lată ce spune, prin câteva pasaje concludente, în apelul făcut de inculpatul C. Z. Codreanu 
unei organizații străine, spre a-l ajuta ca în cursul anului următor să fâlfâie și în România 
stindardul: 

„Comitetul central al legionarilor național-socialişti din România, luând în dezbatere problema 
realizării programului nostru pentru campania din 1935, pe care o pregătisem de mult în vederea vi- 
itoarei alianţe economice şi politice cu. 

Prin urmare, această organizație pregătea o campanie pentru a tealiza o alianță politică și 
economică cu o forță străină. Și, firește, această alianță ar fi urmat să se înfăptuiască peste capul 
guvernului legal al țării, deci printr-un act de violență. 

Şi mai departe: „Solidaritatea de interese morale, în primul rând, care ne leagă în mod indes- 
tructibil, ne obligă și ne comandă a vă aduce respectuos la cunoştinţă dorinţa noastră”. „Amânarea 
războiului va face ca în cursul anului următor să fâlfâie și în România stindardul. 

Rezultă din pasajele reproduse că „realizarea programuiui pentru campania din 1935” era 
dependentă și strâns legată de „solidaritatea de interese” ce o avea Mișcarea Legionară cu o orga- 
nizație străină. Apoi, se vede că această legătură indestructibilă legată de amânarea războiului 
— după presupunerile inculpatului — va face ca în cursul anului viitor „să fâlfâie şi în România 
stindardul. . ” 

Așadar, pacea nu interesa decât într-atât încât să dea posibilitatea triumfului lui Codreanu, 
Războiul urma să fie numai „amânat” pentru a înlesni înfăptuirea în România a unui regim nou, 
similar cu un regim străin de [a care își primește inspirațiile, cu care se află în indestructibilă so- 
lidaritate de interese şi căruia îi doreşte consolidare și deplin succes. 

Dealtminteri, intenţiile inculpatului, astfel cum reies din documentul aflat, se văd con- 
firmate și întărite prin o a doua piesă și anume telegrama trimisă la data de... unei forţe străine. 
Existența acestei piese, cum și expediția ei nu este contestată de inculpat. Or, cuprinsul ei și calea 
prin care a fost trimisă, este absolut idenrică cu cea a primei piese. Un pasaj este concludent: „... 
căruia nimeni nu-i va putea rezista. 

Această materialitate a imputaţiunii dovedeşte cu prisosință încadrarea ei în prevederile 
art. 209, punctul 4, Cod Penal Carol al II-lea, care sancţionează taptul de a intra în legătură cu 
vreo persoană sau asociație din străinătate sau din țară, în scopul de a primi instrucțiuni şi aju- 
toare de orice fel pentru pregătirea unei revoluțiuni sociale, 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIL ZELEA CODREANU 


Ultima infracțiune, şi anume ctima de răzvrătire, încadrată în prevederile art. 210 C. P. 
constă în aceea că inculparul Corneliu Z. Codreanu prin înfiinţarea de depozite de arme în dife- 
rite puncte ale țării, prin înarmarea membrilor Mişcării Legionare și prin constituirea de organi- 
zații paramilitare, a voit ca, prin ridicare la popor, să dezlănțuie războiul civil, spre a putea ajunge, 
prin revoluția legionară, la acapararea organizaţiei de Stat. 

Din materialitatea faptelor descrise anterior, într-adevăr se constată că inculvatul, prin act 
personal, a constituit organizaţia Corpul legionar Moţa-Marin, în chip militar, cu o extindere în 
întreaga țară, având un efectiv de 10.000 de oameni. Întreaga structură a acestei organizaţii vă- 
deşte că inculpatul a voit să aibă la dispoziție o puternică organizație cu caracter militar, spre a 
o folosi la realizarea revoiuţiei legionare. Dovada precisă că această organizaţie voia să utilizeze 
forţa înarmată, o avem în împrejurarea că membrii ei aveau fixat în program și „exerciţii de tir” 
după cum se poate vedea din dosarul nr. 12, p. 17 — Cantacuzino. 

Dealfel, chiar inculpatul la interogatoriu spune că aparent această organizaţie ar avea un 
caracter paramilirar; desigur că adevărul întreg îi era greu să-l recunoască. 

Dar aflarea atâtor atme la membrii Mişcării Legionare denotă de asemenea metoda incul- 
patului de înarmare a acestor membri, pentru ca la timpul oportun prin forţă să pună mâna pe 
puterea publică. Exemplul edificator îl avem îi declarația legionarului Ghiocel Dumitru, absol- 
vent al Facultăţii de Litere, fost președinte al Societăţii Studenţilor în Litere și Filosofie, șeful 
cuibului Carsium care spune: 

„Atâr poliția secretă cât şi cea descoperită, adică toți care compuneau această poliție, erau 
înarmaţi cu revolvere sau cuțite, având ca instrucțiuni următoarele: 

Poliţia secretă mergea prin lume și orice ar fi observat de natură a periclita viața Căpicanului 
sau a vreunui comandant legionar, să reacționeze și dacă era cazul să sancționeze pe loc, făcând 
la nevoie uz de armă. 

Poliţia descoperită avea ca misiune ca, în cazul când se aruncau flori sau eventual vreo 
petardă sau bombă, individual s-o prindă, pentru ca riscul de ucidere să fie numai a celuia care 
o prindea; iar în cazul când Căpitanul sau comandantul erau atacați de un grup, intervenea un 
grup mai mare, atât din poliția secretă, cât și din poliția descoperită, care se aflau în imediata 
apropiere a Căpitanului, reprimând imediat, chiar prin foc de armă. 

Fapt concret în dovedirea acestei crime este că din împrejurarea și ocazia descinderilor și 
perchezițiilor făcute recent, în cuprinsul țării la diferiți membri ai Mişcării Legionare, s-au găsit 
depozite importante de arme și materiale, care nu puteau avea alt scop decât punerea la înde- 
mâna răzvtătiților a acestor arme, pentru dezlănțuirea războiului civil, la care tindea mișcarea 
legionară, prin pregătirea revoluției ce urmărea. 

Din toate aceste fapte materiale se concretizează existența neândoielnică şi a crimei de 
răzvrătire, prevăzută şi pedepsită de art, 210, Cod Penal Carol II. 

În drept: 

Văzând că din actele dosarului și instrucția urmată se constată că inculpatul a deținut acte 
și a reprodus în public deși nu avea calitatea de a le poseda și deşi făceau parte din categoria men- 
ţionată în art. 190 C. P. Carol II; 

Având în vedere că pentru existența crimei de trădare, prevăzută de art. 191, punctul 1 
şi 2 C. P, se cer următoarele elemente constitutive; calitatea de cetățean român a infractorului; 
infractorul să-și fi procurat sau să fi deținut acte din categoria celor prevăzute de art. 190 C. P.; 
infractorul să nu aibă calitatea de a lua cunoștință de aceste acte; intenţia criminală. Pentru cri- 
ma cuprinsă în art. 191, punctul 2 se cer elementele: calitatea de cetățean român; faptul material 


685 


S£6r IVIN Oz-tr — ANVHAUCOD VAII Z NIIANNO) INI IV SADOAd INI 




















* 
ra 
Le) 
= 
— 

E: 
i 
3. 
SD 
i 
, 
2 
[9] 
! 
> 
7. 
< 
i 
[a 4 
e 
9 
= 
xi 
A 
N 
3) 
zi 
z 
Y 
pa 
FT 
N, 
= 
ici 
Y, 
5) 
ID) 
5 
= 
z 
C 
3 
e: 
5 
fi 
să 
= 
RD, 


Li 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


al «producerii în public a actelor; actele să facă parte din categoria celor menționate la art. 191; 
intenția criminală, 

Considerând că primul element acela al calității de cetățean român a infractorului, în spe- 
ță, nu comportă nici o discuţie, căci inculpatul are, necontestat, această calitate; 

Considerând că analiza celui de-al doilea element component ne obligă a ne referi la cu- 
prinsul art. 190 C. P, la care trimite art. 191, referitor la caracterul actelor; 

Văzând că art. 190 C. P. cuprinde și se referă în mod expres și ia actele și informaţiile care 
interesează siguranța statului; că, deci, elementul al doilea e pe deplin dovedit dacă amintim că 
actele deținute de inculpat şi reproduse în parte în public interesau siguranța statului; 

Considerând că doctrina face următoarea enumerare a principalelor interese superioare ale 
statului: asigurarea existenței, integrității şi a independenței statului; asigurarea orânduirii soci- 
ale în Stat; asigurarea bunelor raporturi internaționale ale sratului (Dongotoz — partea specială 
Cod Penal, p. 51); că toate infracțiunile contra siguranţei statului au ca obiect juridic „ocrotirea 
intereselor superioare ale statului”. Că, deci, tot ceea ce ar veni în atingere cu „orâduiala politică a 
statului” și cu „ordinea socială în stat” interesează siguranța statului. Considerând că tot doctrina 
arată că „dreptul statului de a crea secretul de stat este nu numai legitim, dar și necesar. Aceste 
secrete interesează însăși siguranța statului” (Dongoroz, partea specială, p. 115). 

Că, mai departe, arată același autor că„statul poate oricând și în oricare alte domenii să creeze 
un secret și să-l ridice la rangul de secret de stat, impunând, deci, celor ce cunosc secretul obligația 
de a nu-l divulga, sub anumite sancțiuni, Voința statului de a impune secretul se poate manifesta pe 
cale de legi, regulamente, decrete sau acte administrative” (Dongoroz, partea specială, p. 115). 

Văzând că actele găsite la domiciliul inculpatului Corneliu Z. Codreanu sunt emanate de 
la autoritățile superioare ale Jandarmeriei și de la Prefecturile de judeţ; că acele acte sunt adresa- 
te unităților ierarhice în subordine, fiind prin forma şi conținutul lor ordine de serviciu, secrete 
sau confidențiale, unele chiar cifrate, pentru conservarea secretului lor; având în vedere că toate 
aceste organe aparțin puterii executive a statului; considerând că cel mai important organ pentru 
exercițiul puterilor, acordat de Constituţie executivului este Ministerul de Interne, că acest de- 
partament are două feluri de atribuții: atribuţii privind administraţia locală și generală a statului 
şi atribuţii privind ordinea publică și siguranța statului — adică atribuții polițienești; având în 
vedere că atribuțiile polițienești sunt divizate, după legea de organizare a poliției generale a sta- 
tului, pe trei ramuri: poliție administrativă, poliție judiciară şi poliție de siguranță de Stat; având 
în vedere că atribuțiile ce intră în compunerea poliției de siguranță de Stat sunt arătate de art. 2, 
licera C din legea pentru organizarea poliției generale a statului și că ele se execută prin organele 
urbane ale poliției generale a statului, prin organele rurale polițienești — adică prin organele de 
jandarmerie — și prin prefecții de judeţe și pretori. Considerând că, din cuprisul actelor deținute 
de inculpat, la domiciliul său, se stabileşte în mod indubitabil că ele privesc atribuţiile poliției de 
siguranță de stat, adică sunt acte ce se referă la siguranța statului, potrivit prevederilor art. 190, 
Cod Penal Carol II, combinat cu art, 2, litera C și art. 12 din legea pentru organizarea poliției 
generale a statului; 

Că statul se compune din trei elemente: suveranitate sau putere publică, populație şi teri- 
toriu; că, prin urmare, măsurile ordonate și executate pentru apărarea oricăruia dintre cele trei 
elemente sunt măsuri referitoare la „siguranța statului”; 

Considerând că suveranitatea statului se apără în interior, în mod obișnuit, prin organele 
polițieneşti, iar în mod excepțional prin intervenția armatei, — şi orice măsuri s-ar lua în vederea 
acestui scop, nu pot fi caracterizate decât măsuri cate privesc siguranța statului; că aceste măsuri 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


pot fi acte de deciziune polițienească sau acte de transmisie și executare a celor dintâi, oricum 
at fi, pentru ca ele să aibă un efect desăvârşit trebuie cunoscute în exclusivitate de către agenții 
desemnați de lege să apere Statul și ordinea sa publică, pentru care motive, oricare ar & forma 
pe care ele o îmbracă, sunt acte secrete, câtă vreme autoritatea respectivă înțelege să le dea acest 
caracter public; 

Având în vedere că tehnica apărării statului impune ca, fie în materie de represiune, fie în 
general, orice măsură ordonată în materie de siguranță de Stat, să fie cunoscută numai de agenții 
care execută sau ordonă aceste măsuri; 

Că a proceda alfel ar însemna ca măsurile ordonate să nu-și poată ajunge scopul, iar sigu- 
ranța statului să fie grav primejdiuită; 

Că, așa fiind, se explică uşor imperativul secretului măsurilor polițienești, în materie de po- 
liţie de siguranță de Stat, care neapărat sunt în mod necesar vizate de prevederile art. 190 C. P.; 

Considerând că tehnica apărării statului trebuie să fie adaptată la fiecare situație nouă, 
folosită de inamicii statului, că ceea ce caracterizează infracțiunile contra siguranței statului, în 
anii de după război, sunt conspirația și teroarea; care implică neapărat din partea organelor de 
apărare a statului luarea de măsuri cu caracter secret, pentru a asigura eficacitatea lor; că, deci, 
nu inculpatul era chemat a aprecia asupra caracterului secret a măsurilor ordonate de organul 
asigurător al ordinei publice, căci exclusiv acest organ era îndreptățit a-i fixa acest caracter; că, de 
asemenea, este inexactă susținerea că în speță măsurile și ordinele ar fi cuprins, poate, informații 
eronare și deci ar fi fictive; că măsurile ordonate de autorirăți, prin actele însușite și deșinute de 
inculpat, nu pot fi considerate, cum pretinde acesta, „simple măsuri polițienești care nu intere- 
sează siguranța statului” deoarece dreptul de calificare și apreciere a unei măsuri, ca fiind secretă 
sau publică, aparține numai organului legal, care a ordonat acea măsută și, în nici un caz, această 
apreciere nu poate h făcută de șeful unei organizații suspectă de acțiuni îndreptate împotriva si- 
guranței statului, îndeosebi că măsurile în discuție priveau pe membrii unei organizații politice 
dizolvare, deci ilegală, Garda de Fier, pe care inculpatul, după însăşi declaraţia sa, nu a înțeles să 
o părăsească, rămânând pe vechea poziție a Gărzii de Fier. 

Că, mai muit, inculparul, prin interceptarea măsurilor ordonare contra unei organizații 
ilegale, relevă interesul de a cunoaşte actele procurate şi deținute în profilul organizației ilegale, 
relevă interesul de a cunoaște actele procurate și deținute în profilul organizaţiei ilegale şi spre 
primejduirea mai departe a siguranței statului; considerând apoi că crima de deținere de acte in- 
teresând siguranța statului, că, în general, infracțiunile contra siguranţei publice sunt o infracțiu- 
ne de peticol, deci nu interesează dacă infractorul a realizat scopul urmărit prin deținerea actelor 
sau dacă a cauzat în mod real o daună statului prin materializarea faptului imputat; că, dar, fiind 
deplin stabilit că actele deținute și în parte publicate de inculpat au caracterul prevăzut de art. 
190 C. P, existenţa celui de-al doilea element component este evidențiată; 

Considerând că al treilea element al crimei prevăzute de art. 191, punctul I C. P,,, este 
acela ca infractorul să nu fi avut calitatea să ia cunoștință de cuprinsul actelor care fac obiectul 
inculpațiunii; 

Considerând în speţă că nu trebuie insistat asupra acestului element, fiindcă este vădit că 
inculpatul nu avea nici o calitate de a deține acte care interesează siguranța statului; 

Considerând că al cincilea element se referă la intenția criminală; 

Că, potrivit doctrinei pentru faptul de natura celui în speță nu se cere decât rolul simplu- 
generic, care rezultă implicit din materialitatea imputațiunii şi existența celorlalte elemente con- 
curente; că, din moment ce infractorul a avut reprezentarea rezultatului ilicit, adică a voit actul a 


687 


gsGI 1VW 97z-tc — ONVIUCO) Vara AUTANUOD) IE IV SADONd LONILI(Ă 





























ULTIMUL PROCES AL LUi CORNEI, 





688 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEeLiu ZELEA CODREANU 


cărui finalitate a conceput-o, intenția există ( Tanoviceanu-Dongoroz, voi. I, p. 588); că, în speță, 
este neîndoios că inculpatul a voit în mod conștient să dețină acte emanând de la autoritățile 
de Stat, acte din cele prevăzute de art. 190 C. P,, adică a voic să ajungă la finalitatea reprimată 
de lege; și, tot în mod conştient și voit, a publicat parte din aceste secrete interesând siguranța 
statului pe care le deținea asupra lui, — rezultând, deci, cu prisosinţă că inculpatul a avut inten- 
ţia criminală de săvârșire a crimelor imputate; că, deci, și acest element fiind dovedit, urmează a 
vedea pentru fapta încadrată în art. 191, C. P, punctul 1, dacă singurul element deosebit de cele 
analizate la infracţiunea încadrată în art, 191 punctul 1, C. P. acela al reproducerii în public de acte 
interesând siguranţa statului, există sau nu în speță. 

Or, însuși inculpatul recunoaşte în mod categoric că a reprodus, în circularele nr. 94 şi 131 
ordinul telegrafic cifrat nr. 586/938 al Inspectoratului general al Jandarmeriei și ordinul strict- 
secret-confidenţial nr. 198 din 13 octombrie 1936 al Prefecturii Judeului Ilfov; că, deci, și asupra 
acestui element, dovada existenţei este deplin făcută; în consecință, și crima încadrată în art. 19], 
punctul 2 C. P. este stabilită în sarcina inculpatului. 

Având în vedere că infracţiunea de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută și pedepsită 
de art. 209, punctul 4 C. P, este o infracțiune de irevențiune, care are ca scop a ocroti și conserva 
ordinea socială existentă în România. 

Că texcul de lege impune ca material, simplul fapt al intrării în legătură cu o persoană sau o 
asociaţie cu caracter internațional din străinătate, care în speţă se dovedește concludent cu piesa 
încriminată, din care rezultă cu toată suficiența această legătură. 

Că textul mai cere ca legătura să aibă drept scop primirea de instrucţiuni cu ajutoare de 
orice fel pentru pregătirea unei revoluţiuni sociale. 

Că termenii legii sunt foarte largi, referindu-se la „orice fel de ajutoare”; or, inculparul arară 
în apelul său făcut unei puteri străine că este vorba de cel puţin o solidaritate morală și de iden- 
titace de interese; deci chiar și numai în cazul sprijinului moral urmărit, cerințele legii sunt satis- 
făcute, întrucât repetăm textul legii se referă „la orice ajutor” 

Că, în speţă, se vede precis din piesa încriminată că apelul la puterea străină era în sensul 
de a ajuta și înlesni ca să „fâlfâie şi în România stindardul. .” 

Că, deci, acest element este întrunit în speţă, deoarece apeiul de ajutorarea Mişcării 
Legionare de către o asociație din străinătate era făcut pentru a schimba ordinea socială existentă 
în România prin instaurarea programului social urmărit de mișcarea legionară. 

Considerând că în privința elementului intențional nu e necesar a insista, îndcă textul de 
lege neprevăzând un rol special pentru existența faptei în discuţie, acest element e bine evidențiat 
și celevat de însăşi materializatea inputaţiunii, 

Având în vedere că referitor la crima de răzvrătire prevăzută de art. 210, aliniatul I, C. P. 
Carol II, textul de lege impune, ca element material, înarmarea locuitorilor. 

Că acest element este evidențiat cu prisosință în speță prin faptul găsirii de depozite de 
arme aparținătoare Mişcării Legionare, prin faptul că membrii acestei mișcări au fost înarmaţi 
prin dispozițiunile inculpatului, după cum se dovedește prin armele găsite asupra unui număr 
însemnat de membri — situație de fapt întărită prin depoziţia legionarului Ghiocel Dumitru, 
precum și prin faptul constituirii de organizații paramilitare a căror tăinuită preocupare era și 
înarmarea; menționăm că doctrina este în sensul că, chiar dacă sunt numai depozitare armele în 
scopul distribuirii, înarmarea e făcură din punct de vedere penal (Cod Penal adnotat Dongoroz, 
vol. II, p. 210). 




















CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiv ZELEA CODREANU 


Că scopul înarmării: de a promova războiul civil este evidențiat prin tendința inculparului 
de a realiza statul legionar prin violenţă şi revoluţie, nealegând mijloacele și susținând mereu ac- 
tele teroriste ale Mişcării Legionare. : 

Că elementul intențional, de asemenea, este întrunit în speță, fiindcă inculpatul a voit, ac- 
ceptat și acționat, ca pe caie de ațâțare de popor, să dezlănțuie revoluția legionară, pentru a ajunge 
Ja instaurarea starului legionar; că dar şi aceste două infracțiuni, de uneltire contra ordinei sociale 
și de răzvrătire, îşi dovedesc existenţa în sarcina inculpatului Corneliu Z. Codreanu, atât în fapt, 
cât și în drept. 

Pentru aceste considerente: în unire cu concluziile rechiziroriului definitiv al domnului 
procuror militar declarăm: 

Că este cazul ca inculpatul Corneliu Z. Codreanu să fe rrimis in judecata Tribunalului 
Militar al Corpului Il Armată pentru crima de trădare, prin deţinere şi reproducere în public de 
acte interesând siguranţa statului, prevăzută și penară de art. 191, punctul 1 și 2 combinat cu art. 
190 Cod Penal Carol II; pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale prevăzut și pedepsit de 
art, 209, punctul 4 Cod Penal Carol II şi pentru crima de răzvrătire prevăzută și penată de art. 
210 cod penal Carol II — și pe baza înaltului decret Nr. 856/938 de înfiinţare a stării de asediu. 

Dispunem: 

dosarele cauzei se vor înainta parchetului general al tribunalului militar al corpului II 
armată, spre cele legale, 

Dată în cabinetul nostru de instrucțiune, astăzi mai 16 [1938], în Bucureşti. 

Judecător de instrucție militar, 

maior magistrat, Dan Pascu. 





689 


(= 
i 
E 
Că 
= 
ie) 
i) 
“i 
v. 
> 
sai 
E 
Pan 


REGI IVW Q7-f7 — NNVANUOI) VIIIZ DIIANIO 











CARTEA CĂPITANULUI 
Conaneciu ZELEA CODREANU 


ZIUA | A PROCESULUI 
Luni, 23 mai 1938 


În fața cribunalului militar al corpului 2 armată, s-a început judecarea procesului lui 
Corneliu Zelea Codreanu. 

Se știa din vreme că sala Tribunalui Militar, de la Malmaison, care a fost renovată şi fru- 
mos amenajată mai ]unile trecute, avea să fie neîncăpătoare pentru, un proces care e privit cu 
deosebit interes. 

De aceea Parchetul Militar a luat încă de acum câteva zile, măsuri spre a nu permite intra- 
rea în sală decât a persoanelor special instruite a asista: reprezentanții presei româneşti și străine, 
avocații și rudele acuzatului. 

Iar de dimineață, încă de la ora șase, aceste măsuri au început a fi aplicate pe teren, sub 
supravegherea primului procuror militar, di. It.-col. Zeciu, ordinea fiind menţinută de nume- 
roși comisari de poliţie, lucrând sub conducerea unui procuror militar, dl. căp. magistrat Ştefan 
Tărtăneanu. 

Intrarea la Tribunalul Militar se face printr-o alee lungă de 50-60 metri şi lată de vreo 6-8 
metri. La porţile de intrare sunt postați comisari și soldați jandarmi. Aici se face verificarea căr- 
ţilor de intrare și a carnetelor de identitate, 

Sala e plină până la ultimul loc. În afară de profesioniști, sunt în sală și câțiva atașați de 
presă ai țărilor străine. 

Într-un colț de bancă, stau mama acuzatului, d-na Eliza Codreanu, iar, alături de dânsa, 
d-na Elena Codreanu, soţia lui Corneliu Codreanu, 

Dintre apărători, notăm câţiva: pe d-ra Lizetta Gheorghiu; d-nii Sebastian Radovici, 
Ranetescu-Călărași, C. Henţescu, Lică Zamfirescu Fuss, Horia Cosmovici, Mihail 
Apostoleanu. Apărător din oficiu e dl. căpitan Teodorescu Gheorghe, din geniu. 

Intră Tribunalul 

Şedinţa se deschide la orele 10, Tribunalul fiind alcăruit din următorul complet: 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin, asistat de d-nii: lt. colonel 
Ionescu Nicolae, maior Grumăzescu Dumitru, căpitan Bărdac Gheorghe, căpitan Dumitrescu 
Nicolae, prim-procurot magistrat Ionescu Radu, grefier Tudor D. Petre. 

După aceea, dl. grefer Tudor dă citire ordinului d-lui general Comandant al Corpului II 
Armată, prin care se desemnează membrii judecători ai Tribunalului. 

Se procedează la interogatoriul acuzatului. La formaiitatea Îuării jurământului d-lor ma- 
gistrați de către dl. preşedinte al Tribunalului pe sfânta cruce şi, astfel, Tribunalul e constituit. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Cum te numești? 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Corneliu Zelea Codreanu. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: De câți ani ești? 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: De 38 ani. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Unde eşti născut? 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: La laşi. 

DI, prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Unde eşti domiciliat? 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: București, Casa Verde. 

Apărarea ridică un incident cerând amânarea 


les) 
m 
Le) 
ea 
ai 
„< 
3 
iei 
SR 
: 
re, 
[3 
| 
Su, 
7 
< 
[53] 
fad 
i 
9 
Ș) 
a 
i 
N 
sa 
EE3) 
2 
= 
e 
u 
sf 
= 
— 
_ 
a: 
“, 
bi 
3 
s) 
d 
E 
pă 


1 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIV ZELEA CODREANU 


Imediat după depunerea jurământului, d-ra avocat Lizetta Gheorghiu, în numele apărării, 
ridică un incident de amânare a procesului, bazat pe faptul că mai multe din dosarele cauzei n-au 
fost înaintate Camerei de acuzare. 

Ordonanţa d-lui jude-instructor e dată la 17 mai, odată cu decizia Camerei de acuzare 
și, deci, era imposibilizae materială ca el să ia cunoștință de ordonanță spre a depune memoriul 
respectiv la care avea dreptul conform codului pen. 

D-sa mai cirează apoi raportul d-lui consilier-raportor, care spune că inculpatul şi-ar fi 
recunoscut fapta. 

Îi răspunde domnul prim procuror maior Radu Ionescu, arătând că incidentele ridicate de 
apărare sunt lipsire de temei. 

Și precizează că își va intemeia susţineriie pe o limitată serie de acte, cum a făcut și Camera 
de acuzare, acte cuprinse în volumul I al dosarului. 

E drept că legile de procedură prevăd anumite termene peste care nu se poate trece. Dar 
au fost respectate. 

DI. avocat Horia Cosmovici începe arătând că, dată fiind importanţa și gravitatea procesu- 
lui, apărarea nu şi-ar fi permis să dezvolte un incident care să nu aibe temei legal. 

Camera de acuzare a suferit de aceeași lipsă de care suferim și noi astăzi: lipsa unora din 
dosare. Camera n-a văzut din 20 de dosare decât 11. 

Decizia Camerei de acuzare trebuie să cuprindă o expunere amănunțită asupra infracțiu- 
nii şi aceasta nu se poate face cu lipsa dosarului. 

Decizia Camerii de acuzare e nulă și, deci, și sesizarea dvs. e nulă. 

Sunt acte și dosare citate în rechizitor, care nu există. 

Dl. prim procuror maior Radu Ionescu, răspunzând, arată că Tribunalul nu poate repudia 
decizia Camerei de acuzare care l-a investit cu judecarea procesului. El trebuie să pășească la 
judecare. 

După o deliberare de zece minute, Tribunalul reinrră, iar dl. prim-președinte colonel magis- 
trat Dumitru Constantindeclară că incidentul a fost respins. 

Al doilea incident, 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu ridică un nou incident; arătând că nu s-au pus la dispoziția 
apărării unele acte și dosare, solicită un nou termen, spre a putea pregăti apărarea, care are drep- 
cul de a lua cunoștință despre ele. 

Dl. prim procuror maior Radu Ionescu menţine concluziile de respingere şi a acestui inci- 
dent şi arată că, în orice caz, apărarea a putut lua cunoștință de dosare. 

DI. avocat Sebastian Radovici, în replică, arată că, într-un proces în care se aduc cele mai 
grave acuzaţii unui om, nimeni nu poate avea interesul de a nu face o instrucție și o apărare 
completă, 

Jar DI. avocat Horia Cosmovici comunică dorinţa inculpatului de a cunoaște actele pe baza 
căruia este acuzat, pentru că numai astfel poate să-și facă apărarea. 

După deliberare, și acest incident este respins, pentru motivele care se vor vedea la redac- 
tarea sentinței. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu ridică un al treilea incident, arătând că dintre martorii acu- 
zării n-a fost legal notificat decât unul, iar alții au fost comunicaţi doar aseară, dar nu notificaţi, 
Și cere amânarea procesuiui, bazându-se pe art. 254 C. P. 


691 


SEG1 IVW 9T-E7 — ANVHUCET) VITEZ NUIANBOI) LN IV SIDOHd NAIL LI 














6 Mar 1938 


Pa! 


ea 

[ati 
] 

2 
VA 
< 
ts4 
ai 
= 
2 
= 
Ea 
TI 
N 
A) 
VA 
ed 
a 
9: 
ri 
= 
> 
< 
< 
T, 
= 
3 
= 
2%. 
Lat 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dl. prim procuror maior Radu Ionescu, bazându-se pe aceiași text de lege, combate inci- 
densul şi declară că, dacă se va socoti că acești martori n-au fost regulat citați, renunţă la ei, ur- 
mând să fie audiaţi ca informatori. 

DI. avocat Horia Cosmovici arată că interesul legii a fost acesta de a da putinţa acuzatului 
să-și propună și el martori în descărcare. Or, aceşti martori n-a avut a-i propune. 

Dl. prim procuror maior Radu lonescu: Dar nu puteţi nega că poate fi chemată în instanţă, 
conf. art. 309 C. P, orice persoană se va socoti necesară. ' 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Dar ne rezervaţi dreptul să vă solicităm a cita, 

în virtutea puterii dvs. discreționare, martori în combaterea lor şi, eventual, a cere să 

se aducă și cazierele judiciare ale martorilor acuzării. 

Tribunalul ia act de renunţarea Parchetului la martorii respectivi şi va aprecia în 
cursul dezbaterilor dacă este nevoie să fie citați ca informatori. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Domnule președinte, subsemnații apărători, care facem 
această cerere, avem onoarea să ridicăm următorul incident de amânare, 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu se poare face 
aceasta decât după apelul martorilor. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le președinte, în conformitate cu art. 336, 
după luarea identității acuzatului, se trece la această amânare. Poate că luarea identi- 

zății martorilor ar fi o formalitate care ar obosi Tribunalul inutil... 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul nu obo- 
seşte niciodată. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: În conformitate cu legea suntem în drept a dez- 
volta incidentul de amânare. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. Procuror are 
ceva de obiectat? 

DI. prim procuror maior Radu Ionescu: Nu am nimic de obiectat. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Ca să bu scurt, am să citesc incidentul, pe care 
îl voi depune în dublu exemplar, în conformitate cu textul legii, pe masa onoratului 
Tribunal. 

Domnule prim preşedinte, 

Subsemnaţii avocați, apărători ai d-lui Corneliu Zelea Codreanu, în virtutea prevederilor 
art, 294 şi 336 al Codului ]. M. avem onoarea a ridica următorul incident de viciată sesizare a 
Tribunalului de judecată și nesocotirea dreptului de apărare. 

În fapt: 

Potrivit rechizitoriului de&nitiv al d-lui procuror militar Gheorghe Athanasiu cu nr. 20 
din 6 mai 1938 precum și potrivit ordonanţei definitive nr. 38547/938, 17 mai, a d-lui judecător 
instructor maior Dan Pascu, ttimiterea în judecată a d-lui Corneliu Zelea Codreanu s-a făcut 
pentru imputațiuni bazate pe acte cuprinse, așa cum arată rechizitoriul și Ordonanța definitivă, 
într-un număr de 20 de dosare, la care se trimite în mod expres, Or, atât potrivit adresei nr. 213 
din 16 mai 1938 a Cabinetului de instrucţie către Parchetul Militar, p. 105, dosar 2785/938, cât 
şi adresei nr. 17130 din 17 mai 1938 a Parchetului Tribunalului Militar către Camera de acu- 
zare, reiese că onoratei Camere de punere sub acuzare nu i-au fost trimise toate dosarele, adică 
toate volumele cauzei, lipsind dosarele nr. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18. 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


În drept: 

În conformitate cu prevederile art. 200 al C. ]. M. în caz de ctime, ministerul public va 
înainta dosarul Camerei de acuzare în termen trei zile de la primirea lui. Or, necontestat, în spe- 
ţă, coate cele 20 de volume formau dosarul cauzei și toate trebuiau puse la dispoziția Camerei 
de acuzare pentru ca aceasta să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. Art. 276 Codul de 
procedura penală, de asemenea, arată că se face convocarea Camerei de acuzare numai după ce 
este în posesiunea tutuzot actelor și pieselor ce constituiesc dosarul cauzei, îndeosebi, în speță, 
prin faptul că piesele aflare în volumele care constituiau dosarul cauzei au constituit indiciile de 
vinovăţie pentru judecătorul de instrucție și procurorul militar, acestea nu puteau lipsi din deli- 
berarea Camerei de acuzare decât prin nesocotirea flagrantă a legii, care duce la nulitatea deciziei 
nr. 17 din 17 mai 1938 a Camerei de acuzare de pe lângă Corpul 1] Armată. Nulitatea acestei 
decizii atrage viciara sesizare a Tribunalului de judecată și solicităm retrimiterea dosarelor la 
Camera de acuzare pentru a se proceda în conformitate cu prevederile legii. Dar mai considerăm 
cu totul viciată sesizarea Tribunalului de judecată și nulă decizia Camerei de acuzare și pentru 
următoarele două considerațiuni, 

În fapt: 

Ordonanța definitivă a d-lui judecător de instrucție poartă data de 17 Mai 1938, cu nr. 
38547, iar decizia Camerei de acuzare este dată în aceiași zi de 17 Mai 1938 cu nr. 17. Este iarăși 
fapt necontestat că ultimul interogatoriu, prevăzut de art. 210 al] C.]. M. s-a luat inculpatului în 
ziua de 16 Mai 1938. Deci, era o imposibilitate materială ca inculpatul să fi putut lua cunoştinţă 
de Ordonanţa definitivă înainte de a se fi pronunțat decizia Camerei de acuzare. 

În drept: 

Ar. 221 din C.). M. arată că procedura Camerei de acuzare de pe lângă corpurile de ar- 
mată, privind rribunalele militare, este aceea prevăzută în Codul de procedură penală. Art. 276 
Codul de procedură penală arată [a alin. 9: „Ministerul public, partea civilă şi inculpatul au dreptul 
de a depune memorii scrise”. Deci, textul de lege spune au dreptul, prin urmare este vorba să repe- 
tăm de un drept al inculpatului. Dar, ce fel de drept era în speţă când Ordonanța definitivă se dă 
in aceeași zi cu decizia Camerei de acuzare şi, bineînțeles, Ordonanța definitivă a trebuit să mai 
treacă și pe la ministerul public, căci acesta din urmă înaintează dosarul cauzei Camerei de acu- 
zare? Ce fel de memorii putea să mai facă inculpatul? El nici nu ştia că s-a dat vreo ordonanță de- 
finitivă, nu putea să-i cunoască cuprinsul, nu i s-a comunicat nimic, nu a fost citat pentru Camera 
de acuzare. S-a nesocotit, așadar, flagrant dreptul acuzatului și decizia Camerei de acuzare, dată 
în astfel de condițiuni, nu poate subsista. Dar mai revelăm, 

În fapt: 

În cauzeie criminale, consilierul taportor al Camerei de acuzare trebuie să menționeze, în 
raportul ce-l face, dovezile strânse, calificarea juridică etc. În speță, se vede, din examinarea ra- 
portului, o afirmație surprinzătoare a d-lui consilier raportor, anume că inculpatul își recunoaș- 
te faptele. Este suficient a se citi interogatoriile inculpatului, spre a se vedea cât de eronată este 
această afirmaţie și cum a putut înfățișa ea Camerei de acuzare o situație cu totul falsă. Desigur, 
nu recunoaşterea că s-au aflat la mine actele dovedește existența crimei, ci recunoaşterea faptu- 
lui delictual în sine înseamnă o recunoaștere a imputațiunii. Dar, probabil plecând de la aceste 
premise cu totul eronate, Camera de acuzare se mulțumește a reitera, rezumativ, cuprinsul or- 
donanței definitive şi a rechizitoriului d-lui procuror, fără însă să se ocupe sub nici o formă de 
apărarea inculpatului. 








8EGI iv Q7-ET = ONVANUOD) VALI NTIANIQI) 101 IV SIDONA TOINILI[ 








693 

















es) 
en 
Le) 
: 
< 
2 
SD 
[ai 
h 
en 
(3) 
] 
- 
Z 
PI 
cd 
z 
ij 
= 
9 
9) 
a 
si 
N 
- 
ZA 
[19] 
PA 
[ad 
ha 
o 
= 
= 
EAI 
9) 
Ie) 
za 
» 
Z 
= 
ba 
II) 
— 





694 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


În drept: 

Art, 281 din Codul de procedură penală aplicabil tribunalelor militare, conf. art, 221 C.]. 
M,, arată categoric că în deciziune Camera este obligată a se pronunţa asupra mijloacelor de apărare 
invocate în cuprinsul instrucției, Aliniatul final al acestui articol arată apoi că toate dispoziţiunile 
acestui articol sunt prescrise sub pedeapsă de nulitate. Este clar, deci, că decizia Camerei de acuzare, 
prin care se înlătură nemotivat susținerile de apărare ale : inculpatului, nu poate avea ființă lega- 
lă. În speță, mai mult, Cameta de acuzare nu a vrut nici mnăcar,să știe sau să discute susținerile 
de apărare ale inculpatului. Or, cu acest procedeu, nu se poate trimite în judecată un om pen- 
tru învinuire de crimă. În consecinţă, decizia Camerei de acuzare, investind Tribunalul Militar 
al Corpului II Armată, prin nesocotirea flagrantă a legii, rugăm a se considera viciată sesizarea 
Tribunalului Militar şi a se trimite afacerea la Camera de acuzare, spre a se da decizia cu păstra- 
rea normelor de lege. Cu stimă, (ss) Lizetta Gheorghiu, avocat. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: În consecinţă, d-le președinte și onorat Tribunal, vă rog să 
luaţi în cunoștință de incidentele ridicate, pe care le depunem în dublu exemplar pe masa ono- 
ratului Consiliu. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. Procuror are cu- 
vântul. Replica Procurorului general. 
Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: D-le preşedinte, onorat 

Consiliu, socot încă de la început că incidentele ridicate de onorata apărare sunt lip- 

site de temeiul legal pentru consideraţiunile următoare: 

Privitor la netrimiterea la Camera de punere sub acuzare a dosarelor care for- 
mează în ansamblu procesul, țin să relev de la început că atât Ordonanţa definitivă 

cât şi noi ne vom întemeia considerentele şi concluziile noastre pe o anumită și limi- 

tată serie de acte, aflate în acele dosare menționate în cererea de incident, acte care se 

găsesc în copii legalizate de judecătorul de instrucţie în vol, |, care a fost supus delibe- 

cării Camerei de acuzare. Cu alte cuvinte, Camera de acuzare, în cazul când nu a avut 

toate dosarele, a avut, totuși, materialul necesar, material pe care Ordonanța definiti- 

vă și rechizitoriul scris își întemeiau concluziile, încâr decizia care s-a pronunțat este 

o decizie pronunțată în conformitate cu dispozițiunile legii. În ceea ce privește celelal- 

te incidente, pentru toate același argument: este drept că legea de procedută, atât cea 

militară cât şi cea de procedură penală comună, la care tace trimitere C. ]. M., prevăd 

anumite termene fixe și obligatorii peste care nu se poate trece. Obligațiunea pentru 

Camera de acuzare nu este să facă aceasta în termen de trei zile obligatorii, adică să 

se lase să se scurgă trei zile și numai după acest termen să se fixeze termen pentru a 

păşi la judecarea cauzei. Nu. Este suficient ca înăuntrul acestor trei zile să se fi respec- 

tat termenul obligat de lege și este procedură îndeplinită. Ca atare, desigur că decizia 

dată de Camera de acuzare are existenţă legală şi, ca arare, şi din acest punct de vedere 

incidentele urmează a fi respinse, 

DI. avocat Horia Cosmovici: Am cere respectuos dreptul la replică. 

Apărarea cere din nou cuvântul 

DL. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Aveţi cuvântul, dar 
vă rugăm să fiţi cât mai scurt. 

Dl. avocat Horia Cosmovici: D-le preşedinte și onorat Tribunal, iau cuvântul 
în special pentru a combate începutul concluziilor puse de dl. procuror general. „Încă 
de la început sunt lipsite de temei” — aşa a început Domnia Sa. Acest „încă de la început” 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU | 


ne jenează, în primul rând, pentru că apărăm aici într-un proces de gravitatea căruia 

suntem conștienți, așa că nu ne-am permite să începem cu un incident care să nu aibă i 

prestigiul legalității și fundamentul lui în lege. lată de ce credem noi esenţial - nu- 

mai o singură parte din petiție vom dezvolta — că dv. astăzi nu sunteți sesizaţi legal. 

Potrivit legii dvs, organice, C. ]. M., în afacerile criminale, Ordonanţa definitivă ur- 

mează să fie comunicată Camerei de punere sub acuzare, iar Camera de punere sub | 

acuzare este aceea care vă sesizează pe dvs. Iată, citesc acest aliniat 220: „Oricare ar 

fi concluziiie ordonanţei definitive în caz de crime, Ministerul public va înainta do- 

satul Camerei de acuzare în termen de trei zile de la primirea lui, iar, în caz de alte | 

infracțiuni, direct instanţei de judecată, împreună cu toate anexele și lista martorilor 

propuşi . Procedura Camerei de acuzare este aceea prevăzută de art. 221 al legii or- 

ganice. lară-l: „Procedura înaintea Camerei de acuzare este aceea prevăzută în cadrul 
Ş de procedură penală pentru Camera de acuzare respectivă, în măsura aplicabilă [a tri- 
bunalele militare și dacă nu contravine dispoziţiilor exprese din codul de faţă”. lat în 
Codul de procedură penală în art. 270 are următorul cuprins: Dacă faptul este califi- 
cat crimă prin lege şi Camera de acuzare constată probe și indicii suficiente contra in- 
culpatului, ordonă trimiterea acestuia înaintea Curţii de juraţi” — adică înaintea dvs,, 
a onoratei Curți, prin substituire și prin trimiterea Codului de justiție militară. Prin 
urmare, dvs, sunteți sesizați de către decizia Camerei de punere sub acuzare, în spe- 
ță prin decizia nr, 17 din 17 mai 1938, Or, ce constatăm noi? Constatăm că onorata 
Cameră de punere sub acuzare a dvs., a Corpului de Armată Î] a suferit din cauza ace- 
leiași lipse, de care am suferit și noi, apărarea, până astăzi, adică dosarele cauzei — sunt 
20 care în înțelesul legii formează un singur dosar — nu i-au fost trimise, Prin urma- 
re, spunem noi, dacă Camera de punere sub acuzare îmi găseşte o învinuire, ei bine, 
sunt în drept să o ştiu: aţi citit toate piesele din dosare, pentru că altfel nu mă puteți 
acuza? Adresa cu care se trimit aceste dosare face mențiune, chiar în dosarul dvs., de 
la instrucție, că s-au trimis numai 11 dosare. Şi atunci spunem: nu poți d-ta, onorată 
Cameră de punere sub acuzare, să mă aduci aici pentru crimă, dacă din 20 de dosa- 
ce n-ai văzut decât 11. Mai este încă o jurnărate din dosarele pe care trebuia să le cer- 
ceteze, lată argumentul nostru, argumentul legii în baza căruia judecaţi dvs. potrivit 
Constituţiei: „în toate cazurile Camera de punere sub acuzare este datoare să stature- 
ze, pentru fiecare din inculpații trimiși înaintea sa, asupra tuturor infracțiunilor care 
rezultă din acrele de instrucție”. Ei bine, unde sunt actele de instrucție dacă nu sunt în 
dosare? onoratul domn procuror a spus: sunt în copii certificate, Voi reveni și asupra 
acestui lucru. În fine, intervine aici nulitatea prevăzută de art. 281, care vi se impune: 
„decizia Camerei de punere sub acuzare trebuie să conţină o expunere amănunțită a 
faptului comis”, Ei bine, când textul legii cere o expunere amănunţită a faptelor comise 
vreau să știu dacă cu 50% din dosare se poate spune că este o expunere amănunțită? 
Copii certificate? Din 10 dosare să fie cât într-un singur dosar? Numai atât şi ar fi su- 
ficient să spun că nu există copii certificate la dosar, căci nu poți pune într-un singur | 
dosar copii certihcate după nouă dosare. Este o imposibilitate materială. Dar, în fine, 
să trecem. Camera de punere sub acuzare este obligată să se pronunțe asupra mijloa- | 
celor esenţiale — și vă voi dovedi că sunt mijloace esențiale și că acestea lipsesc, pentru 
că lipseşte dosarul în care acestea se pot găsi. Mai departe: roate aceste dispoziţii sunt 
prescrise sub pedeapsa de nulitate. Prin urmare noi spunem: dacă decizia Camerei de ! 





Cc, 
Lai 
ri 
z 
azi 
"E 
p>i 
(e) 
C 
eri 
v. 
> 
C, 
G 
9) 
= 
VA 
lei 
GI 
ii 
a 
> 
Ps 


NNVIAUO 


REGI [vi yz-€r — 











695 















CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 











punere sub acuzare este nulă și dacă dvs. sunteți sesizați prin decizia Camerei de pu- 
nere sub acuzare, sesizarea dvs. este ilegal făcută. Ceea ce este nul nu există. Nu pu- 
ceți judeca fiindcă nu aţi fost sesizați de către Camera de acuzare. Și acuma, fiindcă nu 
vreau de la început să pledez lucruri neîntemeiate, ținem să arătăm că Ordonanța își 
însușeşte rechizitoriul definitiv, sunt reținute ca acte esențiale următoarele cu trimite- 
re din rechizitoriul definitiv în dosar. lată dosarul nr, 14, p. 114; vă rog, dosarul nr. 14 
nu există; dosarul 15, p. 254 — nu există, dosarul nr. 17, p. 50 — nu există. Mă opresc 
pentru că m-aţi oprit dvs. Toate sunt la fel, dosarele nu există. Și, atunci, spunem: de 
vreme ce Cametra de punere sub acuzare, ca şi noi până astăzi aici, n-am putut cunoaş- 
ze toate dosarele, Camera de punere sub acuzare porrwit art. 221, 227 din C. P. n-a 
putut să pronunțe decât o decizie nulă, potrivit legii. Pe cale de consecinţă, dvs. nu 
sunteți sesizaţi, fiindcă ceea ce e nul nu există. Nu aveți sesizare. Acesta este inciden- 
rul nostru serios încă de la început. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le prim președinte, nu- 
mai câteva cuvinte: Menţin, în totul, primele mele concluzii, cu adăugirea că onoratul 
Tribunal se găseşte în fața unei decizii a Camerei de punere sub acuzare, decizie care 
investește Tribunalul cu judecarea acestui proces. Că bine a fost decizia dată, sau că 
rău a fost dată, dvs. nu aveţi calitatea a repudia această decizie şi a spune: nu judecăm! 
De aceea, dumneavoastră sunteți obligați, din acest punct de vedere, a trece la judeca- 
rea procesului, deși, încă o dată, repet, concluziile mele sunt pentru respingerea inci- j 
dentului ca nefondat, 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le președinre, concluziile noastre, în acest in- 
cident, sunt acestea: dvs. sunteți investiţi cu putere discreționară; constatând că aceas- 
că decizie a Camerei de punere sub acuzare e nulă, ea trimite înapoi, această decizie, la 
Camera de punere sub acuzare. | 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Suspend ședința pen- | 
tru deliberare. 

Şedinţa se suspendă. La redeschidere. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Pentru motivele 
care se vor vedea, Tribunalul respinge incidentul. Ait incident ridicat de apărare. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le preşedinte, vă rog să-mi îngăduiți a dez- 
volta următorul incident, în conformitate cu art. 294, aliniatul final și art. 336 C. M. 
]. Din cele 13 acte enumerate de rechizitoriul definicv sub titulatura Sustragere şi deți- 
nere de acte interesând siguranţa statului, au fost găsite numai 9 în dosarele care ne-au 
fost puse la dispoziție pentru studierea și organizarea apărării. Două din aceste acte 
nu au putut fi găsite la paginile la care se fac trimiterile; ot, două nu au putut fi găsite, 
deoarece dosarele care le cuprind nu ne-au fost puse la dispoziție, Aceste acte sunt so- 
cotite corp delict şi au servit ca temei acuzațiilor, acât ale d-lui procuror militar cât și 
ale d-lui judecător de instrucție. Cele două acte greșit indicare sunt: 

1, Ordin secret nr. 16 al Inspectoratului de Jandarmerie Craiova (dosar nr. 9, 
Casa Verde, p. 515); 

2. Broşura nr. 8 secretă a Inspectoratului general de Jandarmi (dosarul Lugoj, 
p.1). 


Cele două acte ale căror dosar nu ne-a fost pus la dispoziție sunt: 









“Ă 
A 













sati 





23 






































Z 
is 
z 
5 
S 
9) 
N 
2 
zi 
z 
& 
E 
Ss 
2) 
Nod 
a 
= 
Y, 
vu 
i 
3 
_ 
x 
EI 
z 
= 
—_ 
usi 





















CARTEA CĂPITANULUI 
ConRNELIU ZELEA CODREANU 








1. Ordin telegrafic cifrat nr.586/938 al Inspectoratului general al Jandarmeriei 
(dosar nr. 14 col. Stănescu, p. 87); 

2. Ordinul personal-confidenţial nr. 116 din 27 iunie 1937 al Prefecturii 
Judeţului Prahova (dosar nr. 14, col. Stănescu, p. 100). 

3. D-le preşedinte şi onorat Tribunal, noi apărătorii, până la ora 21, când am 
plecat aseară de aici, nu primisem aceste dosare; în schimb însă am avut 
onoarea să constatăm că aceste dosare au fost cerute cu o adresă a onoratei 
comisii, fiind reclamate de organele de cercetare. Deci, în loc ca aceste do- 
sare să servească pentru pregătitea apărării, probabil că ele au servit astă- 
noapte pentru a se face noi cercetări, care să servească înainte la acuzare, în 
loc să servească dreptul sfânt al apărării. În consecință, pe baza prevederilor 
art, 335 C.]. M,, solicităm un nou termen, pentru ca apărarea și inculpatul, 
în timp util, să-și poată pregăti apărarea, punându-i-se la dispoziţie toate 
actele care formează dosarul cauzei, îndeosebi că este vorba de acte ce au 
hotărât trimiterea în judecată, fiind considerate drept dovezi de culpabili- 
tate, și, deci, nu pot fi excluse de la examenul inculpatului şi apărării. 

Dl, prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: DI. Comisar Regal 

are cuvântul, Comisarul Regal cere respingerea. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Dl. preşedinte, onorat 
Tribunal, aceleași întâmpinări pe care le-am făcut pentru prima respingere le mențin 
drept concluzii de respingere și pentru acest incident. Apărarea nu se poate plânge în 
faţa domniilor voastre că nu a avut cunoştinţă de piesele incriminate, piese care for- 
mează fundamentul întregului act de acuzare în acest proces. Ele au figurat în dosarul 
nr. ] în copie iegalizată de către dl. judecător de instrucţie, încâr nu vă pureţi plânge 
astăzi că nu aţi avut posibilitatea să luaţi cunoștință de ele. Cu toate acestea, după in- 
formaţiile pe care le-am avut, pentru că această chestiune și mai cu seamă cererile pe 
care le-aţi făcut în timpul studiului dosarelor v-au fost aduse la cunoștință. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Când? 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Eu nu pot să știu lucrul aces- 
ta, dar, în orice caz, ştiu că aţi avut posibilitatea să luaţi cunoștință de toate piesele pe 
care și judecătorul de instrucţie și noi ne vom întemeia concluziile noastre. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le președinte, noi nu putem primi această 

ofensă, pentru că noi nu afirmăm niciodată inexactități. 
4 DI, prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: De aceea, D-le președinte și 
! onorat Tribunal, vă rog să binevoiţi a respinge incidentul. 

Apărarea intervine din nou. 

DL. avocat Sebastian Radovici: D-le președinte şi onorat Tribunal, cred că ni- 
meni nu are interes ca un proces în care se aduc cele mai grave acuzații unui om, un 
j proces care interesează atât de viu opinia publică a acestei Ţări, să se judece altfel 
decât cu o instrucție completă și — ţin să subliniez — cu o apărare completă. Or, este 
incontestabil că, din dosarele care trebuiau să mi se pună la dispoziţie, lipsesc câteva, 
piesele acuzatoare care se gâsesc în special în dosarul 14, piesele acuzatoare care se 
pretind a fi cele mai grave, pentru că, pe baza lor, inculpatul Corneliu Zelea Codreanu, 
este trimis în judecata domniilor voastre pentru crimă de trădare. Or, atunci, onorat 
Tribunal, mă întreb cum este posibil ca noi să răspundem la această acuzare, fără să 


REGI IV gT-tz — ANVINUOI) VALI Z NUIANUOL) LVIV SUDOUd TNINILI( 











697 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 





cunoaştem piesele acuzatoare? S-a spus de către d. prim-procuror că aceste piese ar 
exista în dosarul instrucţiunii. Bi bine, refuz să iau cunoștință de copii, atunci când 
este vorba de piese ce constituie însuși corpul delict, când se pretinde că ele constituie 
însăși crima săvârşită, În asemenea împrejurări, acestea nu au valoare dacă nu sunt 
puse la dispoziţie în original. Dealefel, credem că și pentru valoarea juridică și etică a 
sentinţei ce trebuie să pronunțați cererea noastră trebuie să he admisă și ca atare vă 
rugăm să binevoiţi a o admite. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. avocat Cosmovici 
are cuvântul. 

DL. avocat Horia Cosmovici: D-le preşedinte, onorar Tribunal, vă rog să-mi 
permiteți să fac o observaţie din partea inculpatului; nu este a mea, ca avocat, Această 
observaţie este următoarea: dacă lipsesc piese din dosar şi dacă dosarul nu l-a avu la 
dispoziţie, inculpatul a fost privat personal de dreptul de apărare, pentru că, numai 
cunoscând piesele de la dosar și având dosarul, putem şti ce martori să propunem şi 
cu ce dovezi să ne apărăm. Deci, dorința inculpatului esce să se adaoge ca argument 
următorul lucru: nu pot ști cum să mă apăr, dacă nu știu cu ce mă ataci, Însist asupra 
chestiunii originalelor, fiindcă inculpatul vrea să vadă originalele. Ştiţi care a fost pri- 
mul cuvânt cu care am fost întâmpinați noi, apărătorii, în momentul în care inculpa- 
tul a fost adus de la Jilava aici? 

„Arătaţi-mi, vă rog, originalele”. 

Or, aceste originale nu există. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul va deli- 


Q 
35 


bera. 

Ședinţa se suspendă; Tribunalul intră în deliberare. 
La redeschidere: 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Pentru motivele 1 
care se vor vedea, Tribunalul respinge și al doilea incident, în chestia unor martori. - 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le preşedinte, vă rog să-mi daţi voie ca tot pe 
scurt să ridic și un alt incident. 

D-le preşedinte, subsemnaţii apărători ai d-lui Corneliu Zelea Codreanu, avem i 
onoarea a vă ridica următorul incident de amânare, pentru nesocotirea dreptului de 
apărare: în conformitate cu art. 254 C. ]. M,, d-le președinte, cu ocazia îndeplinirii 
formalităţilor prevăzute de acest text, trebuia să notifice inculpatului lista martori- 
lor, informatorilor etc, pe care acuzarea cere a fi chema pentru dezbaterile orale. În 
speță, cu ocazia îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art, 254 C.]. M. fașă de acu- 
zat, i s-a notibcat un singur martor. Ghiocel, propus de acuzare, abia în 22 mai, orele 
18. În ajunul procesului s-a comunicat, de către dl. grefier, deci fără nici o calitate, o 
nouă listă de martori ai acuzării. Este firesc ca apărarea să nu-și mai poată administra 
contraproba și, în orice caz, această notificare este în rotui neregulată și contrară le- 
gii. Vă rugăm, pe baza art. 335, 336 C. M.]. să binevoiţi a amâna procesul, pentru ca 
acuzarea să aibă posibilitatea să-și propună din timp martorii, trebuincioși, din toa- 
te puncrele de vedere, acuzării, Or, d-le președinte, sunt 5-6 martori cate sunt pe o 
listă separată la dosar, Aceşti martori ne-au fost comunicari abia aseară, întâmplător. 
Asupra acestor martori nu ne-am putut face nici un tel de contra probă, nici un fel de 
contra-listă în apărare, 





a 
ii 
5 
Eco 
z 
ss 
[ae] 
N 
er 
ci 
! 
a) 
FA 
< 
z 
7 
[ai 
= 
e: 
E, 
ia 
N 
> 
VA 
a 
= 
e) 
FI 
i, 
< 
T 
9) 
S 
9 
z 
» 
Li 
L-A 
_ 
k- 
=) 
— 











698 








CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneiu ZELEA CODREANU 


Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le președinte şi onorat 
Tribunal, opun ca argument aceiași depoziție din același text de lege invocat de ono- 
rara apărare pentru admiterea celui de-al treilea incident, ridicat acum; și anume, dis- 
poziţiile finale din art. 254 din C. M. ]., în care se arată obligația de a prezenta lista 
martorilor sau informatorilor, cu ocazia îndeplinirii formalităţilor prevăzute în prima 
parte art. 254 din C.]. M. şi, având noi facultatea — înțelegând prin noi atât pe mine | 
cât și apărarea — să propunem martori într-un termen arătat anume, nu se vor cita de- 
cât acele persoane a căror adresă a fost complet arătată, iar lista acestora se va propu- 
ne cel mai târziu în 5 zile după îndeplinirea de către președinte a formalităţilor pre- 
văzute de art. 254. În orice caz, vă fac declarația că acești martori, dacă dvs. veți socoti 
că nu au fost legal notificați, renunţ de a fi audiaţi ca martori şi rog onotatul Tribunal 
ca, în virtutea puterilor discreționale pe care i le acordă legea, să admită a fi audiaţi ca 
informatori. 

DI. avocat Horia Cosmovici: D-le președinte, dați-ne voie să adăugăm urmă- 
toarele: sunt două feluri de probe într-un proces. Este proba care pleacă din inițiativa 
mea, dar mai este o contra-probă sau, cum spune textul pe care a binevoit să-l citească 
dl. Procuror general, informatori, martori experţi în descărcare. Cu alte cuvinte, d-ta, 
cu anumite probe mă încarci, mi le pui în spinare. Ei bine, daţi-mi voie să mă des- 
carc... Acesta este înțelesul alin. 2. Eu nu am de unde să ştiu ceea ce dumneata îmi pui 
în spinare, dă-mi voie, după ce iau cunoştinţă, să propun și eu martori în descărcare. 
Aceasta este utilitatea și redacţiunea textului. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: onorat Consiliu, eu am făcut 
declarația formală că renunţ la aceste persoane, propuse în ultimul timp ca martore, 
să fie audiate. Dar nu se poate contesta existența unui text care-mi dă dreptul și mie, 
și dvs., domnilor apărători, rămânând ca dl. președinte singur să aprecieze, dacă în 
decursul dezbaterilor putem propune să se aducă aici în instanţă orice fel de mijloa- 
ce care ar purea h folositoare pentru aflarea adevărului. Domnilor, am declarat de la 
început că renunţ ca aceste persoane să fe audiate ca martori. Dar cer în schimb apli- 
carea dispozițiilor art. 309, care spune: „președintele din oficiu nu la cererea părților, 
poate să cheme în cursul dezbaterilor să asculte ca informatori orice persoane ar părea 
necesare să be audiate pentru descoperirea adevărului, dând la nevoie contra acestor 
persoane chiar mandat de aducere” De aceea, socot că, în concluzie, am fost în res- 
pectul dispozițiunilor legii. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Ne vom referi și noi la puterile discreționare ale 
onoratului domn președinte, cerându-i să ne acorde asupra acestor martori contra-pro- 
bă şi, în special, să dispună ca de la cazierul judiciar să ni se aducă fișa acestor martori. 
DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Se suspendă ședin- 
j ţa pentru deliberare. 

i La redeschidere. 

| Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul ia act de 
renunțarea :a audierea ca martor a celor propuși cu lista ulterioară, renunțare făcută 
din partea ministrului public și va aprecia în cursul dezbaterilor dacă este cazul să fie 
audiaţi și alți informatori. Resping incidentul. 











861 IVWN Q7-E7 — ANVIUCOT) VITIȚZ NITINAOȚ INT IV SADONd LAAILI[) 








699 























23 






















] 
= 
Pa 
< 
53 
E 
E 
A 
Lat 
= 

i 

) 
< 
u 
_ 
u 

îN 
ai) 

e 
3 

- 

Lai 

< 

Kzi 

i 
9 

a 

3 

Z 

> 

z 

bă 

= 
zi 
35) 















pis A 
20 M 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnEriu ZELEA CODREANU 


Martorii. 
La ora 11 și un sfert începe apelul martorilor, Sunt strigaţi d-nii: Dl Ghiocel, on Ctăcăuanu, 
profesor Ion Zelea Codreanu, avocat Mihail Polihroniade, av Al. Chr. Tell, profesor lon Dobre, col. 
Zăvoianu, Dorin Hasnaș, Traian Cotigă, Gh. Stoenescu, Gh. Ciorogaru, Ilie Negoescu, profesor 
Dragoș Proropopescu, absenți, profesor Nichifor Crainic (prez. ), avocat Crânganu, Arnold Roth, 
Carol Becker, Dem Ghica, profesor Ion Dumitrescu, ing. Voicu Popescu, dr. lon Cantacuzino 
(prez. ), profesor Vasile Cristescu, Nicolae "Totu, Victor Gârniceanu, col. Gh. Polihroniade, 
col. Petre Bolintineanu, Paraschiv Georgescu (prez. ), amiral Teodorescu, g-n dr. Popovici, g- 
ral dr. farm. Grinţescu, g-ral dr. D. Constantinescu (prez. ), profesor Mihail Manoilescu, pro- 
fesor Dan Rădulescu, luliu Maniu (prez. ), profesor lon Găvănescul, lon Mihalache, profesor 
Simion Mehedinţi (prez. ), profesor C. Giurescu, avocat Jean Naum, col. C. Bolintineanu, Ilie 
Gârneaţă, Traian Brăileanu, Nelu lonescu-Jași, Emil Zgoanţă (prez. ), lon Bănea, avocat Petre 
Pogonat, col. Constantin Stănescu, profesor |. Frollo (prez. ), Dl. R. oanițescu, profesor Em. 
Antonescu (prez. ), profesor Gr, Forţu (prez. ), profesor dr. DI. Gerota (prez. ), avocat DI. Popa, 
preot lon Moșa, profesor George Murnu, Dumitru Livezeanu (prez. ), Alex. Hodoș, profesor 
Vintilă Dongoroz, Eugen Petit (prez. ), Gh. Solomonescu, Nic, Georgean, dr. A. Vaida Voievod, 
Gr. unian, col. Const, Malamuceanu, M. Săndulache, g-rai div. lon Antonescu (prez. ), g-ral 
Gh. Moruzi, g-ral C. Comănescu, g-ral Mihail Ignat, g-ral Dona, g-ral Constandache (prez. 
), g-ral Perrovicescu (prez. ), g-ral Racoviţă (prez. ), g-ral N. Rujinschi, profesor Nae Ionescu, 
ing. Clime, Alecu Cantacuzino, preot Gr, Cristescu, col. rez, Cristescu, g-ral Artur Vătoianu, 
Argetoianu, col. Emil Pălăngeanu, g-ral Ilie Şreflea, g-ral Coroamă, g-ral Virgil Bădulescu, maior 
Florin Rădulescu, Dl. Stoicescu, Alex. Vergatti, G. Manoilescu (prez. ), avocat Crânganu, Vasile 
lasinschi, Gh. Furdui, preot Andrei Mihăilescu, profesor Radu Gyr, Sima Simulescu, ing. Eugen 
lonică, Bănică Dobre, col. V. Piperescu, g-ral Gabriel Marinescu, Gr. Coandă, ing. Fotiade, Jon 
Foti, Constantin Iarca, profesor Pantazi (prez. ), profesor Chirnoagă (prez. ), avocat Dl. Gerota, 
dr. Ranețescu-Câmpina (prez. ), dr. V. Trifu, Traian Herseni (prez. ), Ernest Bernea, profesor 
N. Pop, g-ral C. Iacob, col. Const. Luca, ing. lon Gigurtu, Eugen Demetriu, Neagoe Flondor, N. 
Ulrich, de. P. Topa, g-ral Sănătescu, g-ral Ştefan lonescu. 
Din 117 martori ai apărării, sunt prezenţi 27. 
La DI, avocat Emil Zgoanţă se renunţă ca martor, d-sa intrând între apărători. Patru infor- 
matori propuși ulterior sunt absenţi. 
DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: DL. Procuror are 
cuvântul cu privite la martori. 
DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le preşedinte, onorat 
Tribunal, v-aş ruga să dați cuvântul onoratei apărări pentru că eu am un singur mar- 
tor care şi acela e lipsă. Aș vrea să ascult apărarea d-lor în ceea ce privește martorii 
care lipsesc, pentru ca eu să răspund d-lot şi în același timp să fac şi obiecțiunile mele 
în ceea ce priveşte martorul meu. 
Intervenţia apărării. 
Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Apărarea are cuvântul. 
Dl, avocat Horia Cosmovici: D-le preşedinte, onorat Tribunal, cu privire la 
martori trebuie observat de la început că sunt de două categorii — deși toți aceștia, 
când vom judeca incidentul, onorata Curte l-a reținut, vom arăta că, prin faptul că 
n-am avut dosarele, intră într-o singură categorie —, dat, toruși, noi îi considerăm în 
două categorii. Prima categorie o formează martori din afară. În ce sens? Adică cei 












CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA ConRgANU 


cu care, în calitatea mea, pe care o aveam — şi nu o contest și o recunosc —, de șef al 
Mişcării Legionare şi de conducător spiicual al partidului Totul pentru Țară, am venit 
în contact. În acest sens, există o serie de martori, pe care îi pun în categoria celor în 
afară de mine. Dar cea mai importantă categorie o constituie a doua: martorii care nu 
au fost în afară de mine, martorii care au fost lângă mine — fiindcă, vedeţi dvs., nu se 
poate nega că dacă n-am spus adevărul aici, în fața dvs. în virtutea căruia dvs. pretin- 
deţi — şi ese just — că judecaţi, am face rău. Ei bine, acest inculpat de astăzi, Corneliu. 
Zelea Codreanu, dacă ar fi fost singur, nu ar fi ajuns aici. A fost șeful unui partid și 
al unei mișcări. Ei bine, oricum am face, cei care au fost lângă el, cei care l-au ajutat și 
l-au înţeles, cei care au executat ceea ce el a crezut şi a formulat, vrem să fie aici. Este 
legitim. Această a doua categorie de martori se numeşte categoria martorilor de fapt, 
a mattorilor care ştiu lucruri pe care cei din afară nu le pot şti, decât în măsura în care 
contactul cu ei a legitimat să se cunoască amănunțit chestiuni. Prin urmare, asupra 
acestui prim punct conchid în felul următor: mă judecați pentru o activitate politică, 
singur n-am putut-o face. Cum am făcut-o, cum am executat-o, cum am infiltrat-o 
în suflerul celor care m-au aprobat, aceasta trebuie să vă spună ei. Sunt martorii de 
fapt. De aceștia nu mă puteți priva. Şi cred că dvs. veţi înțelege rostul acestei argu- 
mentăti a noastre. Acum, din cauza măsurilor excepționale, suntem într-o situație 
juridică nouă, care nu a mai apărut până astăzi. Sunt aceia care au făcut parte — unii 
da, alții nu; nu se ştie, fiindcă noi nu avem de unde ști și nici nu o pot şti și nici nu am 
avut de unde Ina cunoștință —, sunt acei martori care astăzi au aşa-numitul domiciliul 
forţat, adică sunt oameni care, în virtutea unui Jurnal al Consiliului de Miniștri şi al 
Ministerului de Interne, sunt forţaţi să stea într-un anumit loc: în speță, Miercurea 
Ciucului. Această forțare a fost mai întâi în trei locuri, actualmente este într-unul sin- 
gur: la Miercurea Ciucului. Ei bine, este o problemă nouă de drept, pe care trebuie 
să o judecați dvs. și eu o pun cu atât mai mult cu cât Ordonanța cât și rechizitoriul 
se ocupă și analizează — deși noi nu subsctriem la felul cum analizează — cele trei pu- 
ceri în Stat. Dvs. reprezentați una din aceste trei puteri în Stat, potrivit Constituţiei 
şi legilor țării. Însă, potrivit Constituţiei și legilor țării, și anume potrivit cu noua 
Constituţie Regele Carol I], art. 1, deși divizați sub acest aspect, totuși sunteți unitari, 
pentru că reprezentați Statul, care nu poate fi decât unitar. lată care este importanța 
| acestei acțiuni din art. | din noua Constituţie care spune: „Regatul României este un 
stat unitar și indivizibil”. Este unul. Ei bine, dacă este unul, oricum își manifestă pute- 
rea lui, fie pe cale judecătorească, fie pe cale administrativă, fie pe cale executivă, dar, 
prin faptul că esce unul, dv. faceți parte integrantă aici — cu privire [a aceste măsuri lu- 
| are de Statul Român — din el, sunteți una. Or, iată o măsură: domiciliul forțat. Forţezi 
A un om să stea într-un anumit loc. Dacă este forţat, înseamnă că acela nu este domici- 
| liul lui, Și, dacă puterea executivă îl forțează unde să stea, puterea judecătorească, una 
cu puterea executivă, nu poate să nu recunoască că stă acolo, fiindcă așa vrea Statul. 
Ei bine, noi am indicat adresele la Miercurea Ciucului pentru martorii care sunt aco- 
lo. Citaţiile trebuiau îndeplinite. Nici măcar nu ni s-ar putea imputa o neglijență sau 
o lipsă de zel. Prin urmare suntem în imposibilitatea de a-i aduce pe aceştia. Conchid, 
unind partea a doua cu ceea ce am spus la început: sunt martorii mei de fapr. E foarte 
greu şi mi-e imposibil să mă apăr, Deci, vreau ca pe acești martori, dv, înțelegând ros- 
tul lor, să trimiteţi să-i aducă și, până atunci, dacă ar fi să ne legăm de ce spune textul, 





INV AAUOL) Val IAA NINO) IVI IV SUDOUĂ imi EIB! 














Ca "i, 


REGI 1vA 9 


















i BEE 
23 


| 
P4 
« 
= 
23 
2: 
= 
o 
2 
Pi 
N 
5 
: 
7: 
E 
= 
G) 
4) 
= 
[ij 
p; 
J, 
i 
G 
3 
[a] 


2 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 












şi suntem obligați să o facem, art. 290, fiindcă vrem să rămână constant în acest pro- 
ces, contrar de orice ar crede oricine, că noi vrem să ne judecăm. Şi atunci vă rog să 
aplicaţi art. 290: „Dacă procedura nu este îndeplinită pentru unul din martorii che- 
maţi, aceasta nu va împiedica luarea interogatoriului învinuirului, ascultarea celorlalți 
martori prezenți sau luarea oricărei măsuri, după care instanța va statuta, dacă este 
loc sau nu, să amâne judecarea pricinei”. Deci, facem uz de dreptul pe care ni-l dă art. 
290. Vom proceda la interogatoriu, vom asculta martorii prezenți, vom face totul, însă 
trebuie ca acești martori de fapt să ne fie aduși, fiindcă noi nu avem puterea să-i adu- 
cem. lată pentru ce vă rugăm respectuos a primi conciuziile noastre și dispune amâ- 
narea procesului până ce vor fi aduși acești martori de fapt. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. prim-procuror 
are cuvântul, 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le președinre și d-lor ju- 
decători, sunt de acord cu onorata apărare în ceea ce priveşte concluziile, nu însă și cu 
considerentele. Ar fi inutil să dezvolt în fața dv. argumentele care m-ar împiedica și 
m-au împiedicat chiar să fiu de acord cu justificarea pe care o prezintă apărarea pentru 
a ajunge la concluzia la care s-a oprit; anume să ceară onoratului Tribunal aplicarea 
art, 290 din C. ]. M. întrucât și domniile voastre ca şi noi suntem animați de a proce- 
da la judecarea procesului, bineînțeles cu paza formelor legale, de aceea socot că ar fi 
inutil să răpesc timpul onoratului Tribunal de vreme ce în concluzii sunt de acord cu 
onorata apărare. i 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Se ia act. Suspend i 
şedinţa pentru deliberare. 4 

Şedinţa se suspendă. 

La redeschidere, dl. prim preşedinte col. magistrat Dumitru C-tin: Deliberând asupra ulti- 
mului incident, unește incidentul cu fondul. Martorii absenți vor fi aduși cu mandate telegrafice, 
Martorii se vor prezenta Marţi, 24 mai, a ora 8 şi 30. 

Ordonanța definitivă 

DI. grefier Tudor D. Petre dă apoi citire ordonanţei definitive de trimitere în judecată. 
Lectura ordonanţei durează de [a ora 12 până la ora 1 fără zece minute. Precum se ştie, Ordonanța 
încheie dispunând trimiterea inculpatului în judecată pentru crimă de trădare (art. 191 C. P. ), 
delictul de uneltire contra ordinei sociale (art. 209) şi crima de răzvrătire (art. 210 C. P. ) Se ci- 
tește apoi deciziunea de trimitere în judecată de la Camera de acuzare militară. 

DL. avocat Horia Cosmovici: D-le președinte și onorat Tribunal, vă rugăm în 
mod respectuos să binevoiți a lua act că noi, avocații, pentru nevoia apărării, posedăm 

în gențile noastre material și cărți din acelea pentru care dvs. condamnați zilnic: este 

vorba de literatură legionară vândută în librării până acum câtăva vreme, întrucât 

putem fi călcaţi oricând și de oricine şi supuși percheziției domiciliare, vă rugăm a 

reține declaraţia noastră pentru ca, în ipoteza în care vom apărea în fața onoratului 

Tribunal, în altă calitate decât ca avocaţi, să avem jurisprudența stabilită. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dacă s-ar întâmpla așa 

ceva, vă promitem concursul nostru. i 

DL. avocat Horia Cosmovici: Sperăm că nu ca d-lui Codreanu. ; 

Dl. prim preşedinte ridică şedinţa la ora 1, anunțând şedinţa viitoare pentru după- 
amiază, la ora 4,30. 

























aria 









































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Şedinţa de după-amiază 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Ordonanţa definiti- 
vă şi decizia Camerei de acuzare hind citite, legea vă dă dreptul să propuneţi rot ceea 
ce credeți că este util pentru apărare. 

În acelaşi timp, previn onorata bancă a apărării că, conform art. 291, este datoa- 
re să se exprime cu deferentă față de instanță. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le preşedinte, mai înainte 
ca acuzatul să pășească la dezvoltarea mijloacelor sale de apărare, v-aș ruga să-mi per- 
miteți să aduc la cunoștință și să vă rog, în același timp, să binevoiţi a organiza intero- 
gatoriul ce se ia, întrucât învinuitul, fiind dat în judecată pentru trei fapte distincte, și 
anume: crimă de trădare, delict de uneltire contra ordinei sociale și crimă de răzvrăti- 
re, urmează a se sistematiza expunerea ce se va face şi pe care trebuie să o facă, întru- 
cât, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 209, şi anume delictul de uneltire 
contra ordinei sociale, urmează a se ține şedinţă secretă, potrivit art. 274 din C.]. M. 

Dl. avocat Sebastian Radovici: Asupra cererii di. Prim-procuror, d-le președin- 
te, noi, apărarea, având la dispoziție parte din dosare, le-am studiat împreună cu acu- 
zatul şi am avut grijă, prevenind chiar observația pe care a făcut-o dl. Procuror, să cău- 
tăm să fie sistematizate explicațiile pe care este chemat şi are dreptul să le dea inaintea 
dvs. Așa că inculpatul, având în vedere Ordonanța, având în vedere capetele principa- 
le de învinuire, va răspunde precis la hecare şi nu va căuta să vă răpească decât timpul 
necesar Îa care are dreptul pentru completa sa dezvinovățire. 

În același timp, ținem să vă declarăm că nimic din ceea ce va declara nu va fi de 
natură să provoace ședințe secrete; dimpotrivă, cred că și judecata aceasta care se face 
la lumina zilei, are tot interesul să se cunoască explicațiile pe care le va da inculparul. 

Ordonanţa de trimitere în judecată a fost publicată în toate ziarele, este cunos- 
cută de la un capăt la altul al țării și ar fi curios, bizar chiar, ca atunci când cel dat în 
judecată pe asemenea încriminare gravă să nu poată să se explice decât în ședință se- 
cretă, să știe că dezbaterile nu ajung la opinia publică. Atunci măsura ar fi ilegală și 
nedreaptă. 

Dv.aveţu puteri suverane ca atunci când veţi constata, contrar declarațiilor noas- 

) tre, că prin declaraţiile pe care le face inculpatul se ating chestiuni care privesc ordinea 

| de stat, de așa natură încât ar necesita o dezbatere secretă, la momentul oportun să 

Ă luaţi măsura pe care o credeți. Dar, până atunci, vă rog să ascultați în ședință publică, 
în fața opiniei publice a țării, explicaţiile pe care, pe larg, în mod precis şi cu sufletul 
curat, le va da inculpatul în fața dvs, 

Dl. avocat Horia Cosmovici: D-le președinte, numai două cuvinte. Concluziile 
d-lui Prim-procuror sunt în completă contradicție cu invitația pe care ați binevoit 
s-o faceți inculpatului. l-aţi spus acuzatului Codreanu: cunoaşteţi învinuirile ce vi se 
aduc; aveţi dreptul, conform legii, să vă apărați. 

Or, dl. Prim-procuror ar dori ca această apărare să se facă așa cum crede d-sa. i 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Nu! . 

DI, avocat Horia Cosmovici: Dar atunci, cu privire la sistematizarea materialu- | 
lui, cine spune sistematizarea lui, spune aranjarea lui într-un anumit fel. Dacă dv. ce- 
reți să se sistematizeze materialul, înseamnă că cereţi să se facă pledoaria în locul celui 
care are datoria să o facă. Omul l-aţi putut acuza cum aţi vrut, în ce ordine aţi crezut 








— ANVIIUOD VIA AILINUOD) LI IV SUDOMA TOATI 1) 


dac 











703 








CARTEA CăPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


că este bine și util, dar lăsaţi-l să se apere în ordinea în care crede el că este bine să se 
apere. Interogatoriul, în sensul pledoariei, este ceva strict personal şi el se apără așa 
cum îl îndeamnă conștiința, așa cum îl ajută capul și numai capul său. 

Noi, apărarea, ctedem că nu vom avea mai muit de adăugat după apărarea lui 
Corneliu Zelea Codreanu. Acum, în privința ședinței secrete, ea nu se motivează de- 
cât cu un singur lucru: ceea ce se spune, trebuie să rămână secret, Lăsați mai întâi să 
se spună și după aceea apreciați dacă este nevoie să fie la secret sau public. Noi, care 
am avut marea ușurință de a studia împreună, primii alături de inculpat apărarea și de 
a examina planul său, pe care să-l formăm și noi după pianul lui, noi vă putem spune 
că nimic nu va motiva o şedinţă secretă. Şi, atunci, vă rugăm, în felul în care am lucrat 
și am colaborat, și am fost acceptați de către inculpatul de astăzi să-l apărăm, știm că 
este atâra curăţenie și atâta lucru spus cu rost și cât trebuie, cu orice risc cât trebuie, nu 
mai mult decât trebuie, încâr faptul de a motiva o şedinţă secretă pe un probabil lucru 
care ar stingheri, vă spun cinstit că ne întristează. Nu veți auzi nimic care să motiveze 
o şedinţă secretă. Dacă veți auzi, sunteți suveran să o hotărâți, dar numai ulterior. 

DI, prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Domnule președinte, aș vrea 
să dau numai o explicație. Atunci când v-am făcut dv. acea cerere, nu am înțeles a pro- 
duce oarecare greutate modului de a se apăra și a-și prezenta mijloacele de apărare 
acuzatul. Am fost, poate, înțeles greșit. Eu am vrut doar să atrag atenția onoratului 
Consiliu și să-i atrag atenția ca, atunci când va veni în discuţie infracțiunea prevăzută 
de art, 209, adică delictul contra ordinei sociale, atunci doar să apreciaţi dvs. dacă nu 
este cazul să se facă ședință secretă. Încolo, fără îndoială, ar fi un lucru contrar conști- 
inței mele să impun unui Consiliu, ceea ce nu pot să fac, să impieteze asupra mijloace- 
lor de disculpare a acuzatului. Acestea erau explicațiile pe care voiam să le dau. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le preşedinte, onorat Consiliu, cred că 
Ordonanţa definitivă care a fost publicată și difuzată, cât şi acul de acuzare, nu sunt 
secrete în punctele lor ori tocmai acestea sunt și punctele noastre de apărare. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Consiliul va aprecia 
la timp utilitatea ședinței secrete. Vă rog să vorbiți în ordinea articolelor, aşa încât la 
art. 209 să vorbiți la urmă. Aveţi cuvântul. 

Apărarea acuzatului 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule președinte, onorat Consiliu, 
domnule Procuror general, la percheziţia ce mi s-a făcut în noaptea de 17 aprilie, pe 
biroul meu, pe ultima pagină a blocnotesului, s-a găsit o notiță. Ce conținea acea no- 
tiță? De la | noiembrie 1933 până la 1938, lefuri, chirii, datorii personale de 40 mili- 
oane lei. Dedesupt, Mihail Manoilescu, director 72 mii lei lunar, administratorii de- 
legați: Grigore Manoilescu 52 mii lei lunar și Mircea Manoilescu 42 de mii lei lunar, 
La instrucţiune m-am pomenit la un moment dat cu ea în față și cu întrebarea, unde 
sunt cele 40 milioane pe care le-ai cheltuit d-ta de la data de 1 nov. 1933 şi până în 
prezent. Am rămas uimit, Nu am avut niciodată suma aceasta, nici noi, nici Mişcarea. 
„Nu se poate, este o notiță pe care ţi-o arăt”. Şi mi-a arătat notiţa. Imediat am dat toa- 
ce explicaţiile asupra acestei notițe, deși dl. prim procuror cate mi-a făcut instrucţia a 
avut delicarețea și amabilitatea să nu treacă notița împotriva mea nici în techizitoriu 
şi nici în Ordonanţa definitivă. A fost trecut însă faptul că eu aș fi deținut fonduri, 
că mişcarea ar fi cheltuit fonduri imense și că aceste fonduri nu puteau avea decât o 


is] 
ra 
D 
= 
< 
Z 
ie] 
[at] 
+ 
ce. 
ri 
| 
> 
Z 
cd 
în 
Lei 
le) 
St 
SD, 
< 
_ 
(Ii) 
N 
i 
ab) 
VA 
în 
e; 
73 
= 
> 
< 
7, 
îţi 
I 
X 
9; 
d 
5) 
pă 
zi 
— 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


origine obscură, străină, necorectă şi că urmăream să provoc în România un război ci- 
vil, o revoluție etc, să înarmez populația, să cumpăr și să fac depozite de arme. Deși în 
Ordonanţa definitivă şi în rechizitoriu nu a apărur și nu este vorba de această sumă, 
totuși Ja Radio, în ziare, în România și străinătate a apărut. 

D-le preşedinte și onorat Consiliu, eu nu sunt în judecată pentru acest fapt, 
deci nu mă apăr impotriva acestui lucru pentru a mă descărca de o eventuală pedeap- 
să: nu, Îmi apăr organizația și însăși onoarea și pentru aceasta să-mi permiteți să in- 
sist asupra acestei chestiuni, urmând ca pe urmă să intru în procesul propriu-zis şi în 
ceea ce sunt acuzat. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Fără să înțeleg să li- 
mitez dreptul dv, de apărare, vă rog să ţineţi seama că organizaţia nu este dată în jude- 
cată și că este vorba de fapte limitate. Fără a vă lua ceva din libertatea dvs. de apărare, 
vă rog să ţineţi seama că apărarea dvs. este determinată în cadrul textelor de lege de 
acuzație. Prin -rmare, vă rog să treceţi asupra acestor chestiuni și să revenim la pro- 
cesul în sine. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: D-le preşedinte, eu nu o să abuzez de ches- 
tiune, dar vă rog să-mi permiteți, este onoarea mea în joc și s-a vorbit atât despre aceas- 
tă chestiune. Şi atunci ce s-a întâmplat? Am dat explicații. Cu o săptămână sau cu trei 
zile înainte de această percheziție s-a prezentat la mine o delegație de muncitori de la 
minele Şorecani, proprieratea d-lui Manoilescu. Eu nu i-am cunoscut pe oameni. D-le 
Codreanu, am venit să vă raportăm ceva. Domnul M. Manoilescu face parte din orga- 
nizația dvs?” „Nu face parte, dar îl cunosc”. Vă rog să fiu iertat că folosesc numele unei 
familii pentru a mă dezvinovăți pe mine, dar așa este situația. „Nouă nu ni s-au plătit le- 
furile de dinainte de Crăciun, la nici un muncitor de la fabrică”. Am întrebat de ce? Nu 
merge bine industria? „Merge bine: dar ei au luat atâția bani; nouă nu ne-au dat deloc. 
Ne-am prezentat la Creditul Industrial să ia ei proprietatea acestei mine. Venim și-ţi 
spunem și dumitale. De la 1 nov. 1933 și până astăzi s-ar fi luat suma de 40 de milioane 
pentru lefuri, chirii, datorii personale. Directorii aveau peste 72 de mii de lei pe lună, iar 
administratorii delegați 52 de mii și 42 de mii lei pe lună”. 

Eu nu am crezut, d-lor, şi atunci am spus: „Dragii mei am să iau o notiță și am 
să întreb, pentru că eu nu cred ca cifrele astea să fie exacte”. 

Cum să ia oamenii aceia 40 de milioane? Mi-am făcut notiţa. După aceea am 
auzit că, într-adevăr, Creditul Industrial a luat mina. Iată, d-le preşedinte şi onorat 
Consiliu, pentru ce am fost interogat și de unde se trage această chestiune a celor 40 
de milioane pe care le-aș fi posedat eu. 

Am pus martor pe directorul, pe inginerul fabricii de acolo, ca ei să aducă pe cei 
trei care au fost la mine în delegație și la Creditul Industrial, pe care eu nu-i cunosc, ca 
să se constate dacă au fost la mine şi dacă, într-adevăr, s-au încasat aceste sume, 

lată, am vorbit despre aceasta, dar nu este suficient. onoratul Consiliu trebuie să 
cunoască părerile mele în această chestiune și de aceea am să-mi permit să vi le expun. 

Iată, în cartea mea, Pentru Legionari, unde sunt toate credințele mele scrise în 
mod cinstit și corect — pentru că eu nu le-am scris pentru procesul acesta, eu le-am 
scris pentru istorie şi pentru lume — iată ce spun (citeşte). 

Dar, dl. președinte și onorat Consiliu, acuzația ce mi se aduce astăzi prin or- 
donanță definitivă am mai întâlnit-o și este, pare că, legată întotdeauna de mișcările 


- 


' 
i 


ip 
pi 
£ 
G 
> 
Z 
> 
Sa, 
es 
E] 
1, 
= 
Z, 
fe 
N 
E 
Pas 
= 
Z 
pi 
= 
7 
E 


sara 
bă 


Ţ- 
































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CooREANU 


acestea de renaștere morală și națională asupra cărora se aruncă, de către cei care le 
urăsc, cu toate invectivele, aruncându-le toate acuzațiile din lume. lată ce ni s-a întâm- 
plat nouă acum câțiva ani. lată ce scria despre noi o presă înstrăinată, 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Vă rog să indicaţi pagina 
unde citiți. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Paginile 444-447. 

După ce ne califică: „Mișcare de dezordine, de anarhie, de încălcare a legilor și tero- 
ristă”, după aceea, în articolul, În slujba străinilor”, scrie la pagina 444: „De un timp, ne- 
maiştiind ce să ne pună în sarcină, presa jidănească ne acuză că luăm bani de la Mussolini. 
Că facem pe naționaliștii, dar în realitate scopul nostru este de a stoarce bani de la oricine 
întâlnim în cale. Acum l-am găsit pe Mussolini și îl stoarcem pe el. Rând pe rând aflăm ui- 
miţi că: „suntem în slujba ungurilor care se deşteaptă”; „suntem în slujba Moscovei..."; „pri- 
mim bani de la jidani”. Până şi această acuzare ridicolă nu ne-a fost cruţată. 

Iată din ziarul jidănesc „Politica”, din 10 August 1934, un pasaj semnificativ din- 
tr-un articol intitulat Max Auschnit şi Garda de Fier: „Și la noi, deci, fenomenul s-a ve- 
rificat întocmai şi este lucru știut de toată lumea că, cea mai însemnată mişcare a fascis- 
mului românesc, Garda de Fier, a fost creată şi susținută de marii capitalişti”. Și aici vine 
senzaţia deloc senzaţională: jidanul Max Auscbnit a sprijinit și finanţat direct Garda de 
Fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi oameni destul de serioşi și cu răspundere. Dl. ministru 
Victor Iamandi şi cunoscutul publicist Scarlat Calimachi. După explicaţiile de mai sus, 
faptul apare ca foarte normal. Cine nu ştie că şi Hitler a fost finanţat de marii capitalişti 
evrei din Germania?” 

La p.446: „Hitler vrea să ne ia Ardealul. Iar noi, naționaliștii români, care vrem să 
scăpăm de pacostea jidănească, suntem nici mai mult nici mai puţin „bitlerişti” adică vrem 
să dăm Ardealul nemților. Noi însă răspundem: presupunem că Hitler vrea să ne facă răz- 
boi şi să ne ia Ardealul. Noi, românii, tocmai pentru ca să putem apăra Ardealul contra 
nemților, trebuie să scăpăm de jidani. Să rezolvăm și noi problema jidovească. Să ne întă- 
rim poziţia neamului nostru stors de jidovime, stors de vlagă şi pus în imposibilitatea de 
a se apăra. Cu jidovimea care ne otrăveşte şi ne suge sângele, nu vom avea nici arme, nici 
suflet, nici carne pe noi. În sfârşit, noi „primim bani”, suntem stipendiaţi, suntem „în solda 
bitleriştilor”. Răspundem: A. C. Cuza luptă împotriva jidanilor de la 1890, iar noi de la 
1919, 1920, 1921, 1922, când nici nu auzisem de Adolf Hitler. Șerpi veninoși! 

Dar nu a trecut mult şi o nouă campanie se porneşte împotriva noastră. Adversarii 
noştri ne-au găsit o nouă sursă financiară în fabrica de bancnote false de la Răşinari. 
Senzaţionala descoperire a umplut paginile ziarelor poiiticianiste şi jidăneşti. Dăm mai jos 
câteva ziare, citez numai titlurile: 

„Garda de Fier și fabrica de falsificat bani de la Răşinari”: sursa fondurilor de pro- 
pagandă. „La Rășinari, comună situată în apropierea Sibiului, s-a făcut o senzaţională 
descoperire de natură a prezenta o întreagă organizaţie politică în cea mai urâtă lumină, 
împotriva căreia guvernul, care acum are în mână cele mai zdrobitoare dovezi, va trebui 
să procedeze cu toată strășnicia'. 

„Fabrica de bani falşi ai Gărzii de Fier”: „Din cercetările întreprinse s-a constat 
însă, spre stupoarea tuturor, că de data aceasta nu e vorba de o bandă de ţigani sau de 
descreieraţi care înfruntă legea, ci de însăși Garda de Fier organizaţie politică a domnu- 
lui Codreanu care în ultimul timp s-a dedat la cea mai deşănțată campanie împotriva 


- 23-30 MAL LO3S 


ANU 


= 
- 
D 
PA 
= 
= 
> 
E, 
“ 
“ 
> 
x 
e; 
z 
> 
7 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLtu ZELEA CODREANU 


guvernului și a tuturor partidelor politice din România. Pentru cei care cunosc mai îndea- 
proape activitatea Gărzii, cu cetele care cutrieră țara de la un capăt la altul, lucru care pare 
natural: în asemenea împrejurări trebuiesc în primul rând bani. Or, se ştie că propagandiş- 
tii Gărzii de Fier dispuneau în ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau de- 
plasări a sate, precum şi scoaterea de ziare, înarmarea celor devotați cu toate cele necesare 
cuceririi puterii a la Hitler” 

Se continuă: „Avocatul Liveanu a descoperit un senzaţional material compro- 

miţător, din care reiese că Jabrica de bani de la Rășinari servea exclusiv scopurilor politice 
subversive ule Gărzii de Fier” Printre corespondenţa confiscată s-au descoperit scrisori de 
la diferite organizații, în special de la organizația din aşi, în care DI. G... îmi cerea o sumă 
mare de ban: să cumpere o camionetă. „Organele poliţeneşti au operat o serie de arestări 
şi au ridicat întreg materialul compromiţător, împreună cu aparatele care serveau la falsi- 
ficarea banilor. Cercetările continuă cu multă asiduitate” Un alt articol: „La furci cu fal- 
sificatorii!” Altă foaie! Aşa a procedat asociația de conspiratori, zisă Garda de Fier: „Ea 
pretinde că acţionează în numele naţionalismului. Această ipocrizie trebuie demascată în 
faţa opiniei publice. Naționalismul, pentru a fi servit, nu are nevoie de organizații oculte, 
de asociaţii secrete, mai ales nu are nevoie de metode ca acelea practicate de Garda de Fier. 
Naționalismul este o credinţă care se apără la lumina zilei, deschis, cinstit, sincer, nu o aso- 
ciaţie care serveşte naționalismul prin ordine secrete, cuiburi invizibile, celule oculte și mai 
ales, nu are nevoie de metode ca acelea practicate de Garda de Fier, prin falsificare de bani, 
ca nişte infractori de rând. Garda de Fier nu este decât o mână de aventurieri, grupată 
clandestin, pentru cucerirea violentă a puterii de Stat, prin cea mai deşănțată şi rușinoasă 
demagogie. Aceasta în numele ideii naţionale”. 
; Mi se pare că citesc pasaje din Ordonanţa de trimitere în judecată: „Descoperirea 
j bandei de la Răşinari pune în adevărata ei lumină Garda de Fier. Lumea se întreabă de unde 
. au acești bani, pentru organizare, pentru cumpărare de camioane, pentru călătorii, pentru 
întreţinerea mașinilor? De unde? Fabrica de la Rășinari indică sursa: falsificarea de bani. 
Garda de Fier este o gardă de falsificatori și nu poate vorbi în numele naționalismului”. 

[ată ce ni s-a întâmplat. Am spus numai un episod, ca să vedeţi ce ni s-a întâm- 
plat nouă, în viața noastră, cât s-a aruncat cu noroi asupra sufletelor noastre, pentru 
că nu a fost nimic adevărat din tot ce se scrie aici. Nici măcar nu s-a fâcut o cât de mică 
cercetare, nici măcar nu ne-a chemat la instrucție. Dar nimic, 

lată dar, acum să-mi permiteți să arăt cum am trăit. Este natural ca să se vadă, 
Dar unde se poate vedea? Daţi-mi dosarul I, pag..210. 

lată o circulară a domnului general Cantacuzino. Când rostesc acest nume, 
vreau să vă împărtășesc și dvs. această convingere pe care am avut-o eu trăind alături 
de bătrânul nostru general, convingere pe care cred că o are orișice român de bună cre- 
dință: că generalul Cantacuzino-Grănicerul a fost un om de o corectitudine sufleteas- 
că și în materie bănească, pe care nu cred că s-ar găsi cineva în această țară să-i poată 
arunca o cât de mică acuzaţie. Ei bine, aflați, domnule președinte și onorat Consiliu, 
că dl. general a fost însuşi, până la moartea sa, casierul organizaţiei noastre. A dorit el 
singur să administreze tot... 

El a tost președintele şi casierul acestei organizații. 

lată ce scrie dl. general Cantacuzino într-o circulară către șefii regionali: „Rog 
puneţi-vă la curent cu datoriile din iconiţe, broșuri, cotizaţii etc. și gândiți-vă că, dacă 


2. 


Fi 





AZ DINO) LOL IV SUDOR LINIILE 


m 
PI 
5 
pei 
m 
> 
PA 
(zi 


SEGI IVIN 9r-tI — 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoaneLiu ZELEA CODREANU 


fiecare membru ar plăci 5 lei lunar, egal 60 lei anual, la 50.000 de membri ar face 3 
milioane lei anual, ceea ce ar acoperi toate cheltuieiile noastre deoarece noi nu facem 
nici lux, nici risipă” lată acum şi o circulară a iei Vasile Cristescu către Județul 
Vlașca: „Ştim că Mișcarea noastră este foarte săracă. S-a făcut un nou apel la spiritul 
de sacrificiu al legionarilor, S-a dispus ca fiecare județ să ajute centrul. În nici un caz 
contribuţia nu va fi inferioară de 500 lei lunar. Aceasta se va ridica treptat, pe măsura 
organizației, la 2000 lei lunar. Cred că spiritul de jerctă, pe care în toate ocaziile l-au 
arătat vlăscenii, nu se va dezminți nici de această dată” 

D-le președinte și onorat Tribunal, ceea ce am scris eu este cuprins în această 
carte, şi mai pot fi încă un număr de circulare care nu au fost trecute aici. Fie pentru 
că nu le-au găsit băieţii care au tipărit aceste cărți, sau au fost date ulterior, și mai sunt 
şi interviuri, 

Acestea sunt faptele mele, aceasta e ceea ce am scris eu, și pentru care, bineînţe- 
les că răspund cu toată sinceritatea și cu toată puterea. Eu nu pot să răspund de ceea 
ce îmi scrie altul mie; eu răspund de ceea ce dau eu. Veţi vedea dvs. imediat. 

Iată circulara din 31 mai 1925: „Tot ce se trimite scris de la centru, ordine, circula- 
re, manifeste, broşuri nu se împarte nimănui gratuit. Se va vinde cu un leu foaia” 

onorat Consiliu, nu știu dacă ştiţi că în viața politică se tipăresc foarte multe 
manifeste, broșuri, de către fiecare grupare politică, publicaţiuni care de obicei se îm- 
part gratuit. Așa se obișnuiește. Este pentru prima dată în viața politică a României 
când manifestele pe care le vedeați dvs. lipite pe străzi și care ne aparțin nouă sunt plă- 
tite până la unul. 

Oricare manifest al nostru a fost cumpărat de la sediu sau de la librării - pentru 
că au fost împărțite și pe la anumite chioșcuri. Oricine a vrut să facă un bine — dină- 
untrul Mişcării sau din afara ei — a venit cu 5 lei și i-am dat cinci manifeste, a venit cu 
100 lei și i-am dat o sută de manifeste, fiecare a luat, fiecare a plătit. 

wsse va vinde cu un leu foaia” 

Vedeți câtă grijă, câtă muncă pentru toți! Eu nu le-am făcut toate acestea în ve- 
derea unui proces, 

Mai departe pentru hrana a 15 legionari, nouă ni se punea o mare problemă. 


lată: [a p. 37 din Circulări: 


94) 
ce, 
TD 
- 
a 

Ka) 
(8) 
re, 
ri 

i 
2 
Z. 
< 
- 
ba 
Pi 
3 

ri 

Ei 
EcA 
= 

NS 


/ 


„Luni, 7 Octombrie 1931 

Cantina legionară 

O mare problemă: cum vom putea întreține un număr de 15 legionari funcţionând 
cu diverse însărcinări la Sediul Central. Ei muncesc pentru Mișcare. Le trebuie masă şi 
dormit. Până acum au stat în corpul de gardă şi au luat masa la Centru. În condiţii foar- 
te grele pentru organizaţie. Anul acesta, cu transformarea Corbului de gardă în coopera- 
tivă, am fost obligați să dăm o soluție. Ea este înfiinţarea unei cantine legionare. În vede- 
rea aceasta am găsit casa, de acum o săptămână. Legionarii i-au făcut toate reparaţiile 
necesare, cam multe, căci biata casă e aproape o dărâmătură uitată în centrul Capitalei. 
Legionarii şi legionarele cu mult drag au dres pereţii, au dezinfectat, au dres dușumelele şi 
au văruit cu patru varuri. Avem patru camere: două pentru dormit (pat comun, sistem 
Jilava); două pentru bucătărie şi masă. Plita și unele vase sunt ale soţiei mele, Restul le 
vom procura. Mesele şi tacâmurile, o parte, ne-au fost împrumutate de Stelian Georgescu 


ULTIMUL PROCES AL LUI CORNELIU 





CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZELEA CODREANU 


— Insignă. Masa va fi gătită în fiecare zi de legionarele de serviciu și doamne prietene care 
vor să facă un bine. D-na Vrani va face legătura şi va da directiva acelor legionare care 
nu se pricep sujicient. O masă va costa 6 lei și va fi compusă dintr-un singur fel de mân- 
care bine gătit, curat, gustos și suficient. Cu pâinea necesară. Seara e bine să fie mămăligă 
cu lapte (1/2 kg de om). La acest restaurant se va recomanda cu insistenţă să se consume 
ceapă și usturoi în cantitate mare. Alimentele se vor cumpăra prin cooperativă cu prețul 
en gros. Cooperativa va ajuta cu lemne și plata chiriei. Aici vor putea mânca circa 30-40 
de legionari. Şi anume: 

1. cei cu serviciile la sediu; 

2. cei cu serviciile la cooperativă; 

3. ei care indeplinesc diferite funcțiuni în Mișcare: De ex. — şeful Frăţiilor, al 

Centrului legionar, al Centrului Studenţesc, ai Cetăţuilor; 

4. curierii care sosesc din provincie; » 
cei mai săraci dintre legionarii activi. 

6. Toţi contra plată. Celor de la a, b, c,d li se vor plăti direct de către organizaţii- 

ie respective. Cei de la litera e — vor fi obligați să muncească pentru a-şi câştiga 
12 lei pe zi. 

Cine nu poate câştiga 12 lei pe zi prin propria sa muncă şi preferă să cerșească, să 
stea pe capul altora care muncesc, acela nu este nici om, nici legionar. Nici o muncă nu este 
rușinoasă. Le spunem: mai bine să tăiați lemne şi să cărați apă decât să vă duceți la cer- 
şit. Trebuie să alungăm dintre noi această boală, această mentalitate nenorocită și să fie o 
datorie de onoare pentru noi că, fiind valizi, suntem obligaţi să avem atâta simţământ în 
noi, încât să căutăm să câştigăm prin propriile noastre mijloace brana cea de toate zilele. 
Și aceasta nu într-o ţară săracă, unde, într-adevăr, câștigarea existenţei ar fi eroism, ci în- 
tr-o ţară bogată ca a noastră și binecuvântată de Dumnezeu, unde banul se câştigă atât de 
ușor. Toţi acei care într-o asemenea țară nu pot câştiga 12 lei pe zi sunt nişte imbecili, care 
nu justifică cu nimic dreptul la existenţă”. 


ud 


ELA at LINNOD Di tY SIDO 


DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Vă rog să vă re- 
zumați expunerea, pentru că deja a trecut o oră și încă nu am intrat în chestiune, 
Tribunaiul va avea și el broşura și o va citi. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: De ce insist asupra acestui lucru? Vreau să 
arăt că n-a tost un caz izolat, 


> 
Pi 
PS 
Ie) 
pi 
> 
Z 
| 
i 
o 
' 
lb 
S 
2 
> 
ie) 


€ 











€ 


„Am deschis un comerț. Toată construcţia noastră afară de părțile de fier este lucra- 
tă de mâna noastră: zidărie, lemnărie, tencuiala, vopsitul. Am pornit pe această cale cu 
73.000 lei, sumă adunată de noi la tabăra de la Carmen Sylva. Am cheltuit peste 60.000 
lei cu reparaţiile şi, de aceea, la 16 noiembrie 1936 aveam puţină marţă, — coloniale n- 
aveam pentru că nici un angrosist nu a vrut să ne acorde credit măcar pentru 5.000 lei”. 


Altă circulară: Bucureşti, 12 noiembrie 1936 la schimbarea cadrelor. 


„Către șefii de regiune și de judeţe: 
La 1 ianuarie vechile cadre vor preda comanda noilor cadre. 


709 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Conducerile de judeţe și regiuni vor fi clasificate după capacitatea lor de conducere 
şi după activitatea depusă, după corectitudine în materie de mânuire a banilor. Zilele aces- 
tea am început munca migăloasă a clasificării. Am putut, cu durere, să constat că, cu toată 
școala legionară, cu toate insistenţele noastre de anul trecut, asupra omului corect, suntem 
încă departe de corectitudine. Nici un drept nu putem avea, nici o pretenţie de guvernare, 
nici o critică sau o înfierare a politicianismului nu putem face, dacă nu suntem corecți. 

Acelor care mă întreabă: «când vom începe acțiunea politică pentru guvernare» le 
răspund: «atunci când şefii de judeţe şi de regiuni îmi vor raporta că în organizaţia lor nu 
mai există nici un om incorect». 

Incorect nu înseamnă numaidecit boţ — înseamnă şi insuficientă grijă, ordine, scru- 
pulozitate, severitate în materie de banii care nu-ți aparţin. Sub acest din urmă aspect, 
luând la clasificare, am găsit unele organizaţii care au comandat broşuri, fotografii, calen- 
dare, mărțișoare etc. (de la serviciul propagandei, unele luate acum un an) și pe care nici 
până astăzi nu şi-au achitat obligațiile. Rog gândiţi-vă: nu se cere nici o donaţie. E vorba 
de altceva: ai luat marfă, ai vândut-o, dă banii pe marfă. În totul, organizațiile datorea- 
ză Serviciului de propagandă 200.000 lei, astfel încât el nu se mai poate mișca. E parali- 
zat, nu mai poate face nici o tipăritură. În faţa acestei situaţii m-am văzut silit să suspend 
munca pentru clasificare şi să dau un termen de o lună, adică până la 15 decembrie, ca 
şefii de organizaţii să se pună în ordine. Nu numai pentru chestiunea de ordin material, 
ci şi pentru principiul de onoare şi de aspră corectitudine, cu care trebuie să se mândreas- 
că legionarul”. 


938 


"20 MAI 16 





A 
Lab 
i, 
p 
“ 
E 
3 
G 
> 
iza 


Dr. Vasile Marin, comandant legionar, şeful organizaţiei Capitalei. Amândoi, după 
14 ani de-chinuri, lovituri şi închisori, îndurate pentru credința și neamul românesc, au 
adormit pentru totdeauna pe frontul de la Majadahonda întru apărarea Mântuitorului 
Iisus Christos. Vestea sfâşietoare a căzut ca un trăsne peste noi. Ea va cutremura pe orice 
român. Am dat lui Dumnezeu pe cei mai buni copii ai neamului acestuia. 

generalul Cantacuzino pleacă mâine ca să readucă în ţară trupurile lor. Fiind nevo- 
ie de o sumă mare, fac apel, la cei ce au, ca să contribuie telegrafic pentru ca aceste trupuri 
sfinte să fie aduse în ţara lor. 

Duminică, 17 ianuarie 1937, se vor face slujbe religioase în biserici. 

Dumnezeu să primească jertfa lor! 


N 

z Când au murit băieții în Spania, Moţa și Marin, am dat următorul ordin (citeş- 
= te): La p. 102 din Circulări: 

di „Bucureşti, 15 ianuarie 1937” 

E Legionari! 

E Ion Moţa, întemeietor al Mişcării Legionare, preşedinte de onoare a studenţimii 
y române; 





Corneliu Zelea Codreanu” 


Într-adevăr, oamenii, românii toți, au răspuns și am putut să-i aducem. Am 
ajuns și în perioada electorală, unde se spunea că am făcut atâtea. Iată un apel urgent 
publicat în Buna Vestire: 





710 




























CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnEuiu ZELEA CODREANU 


„Legionari. partidul Totul pentru Țară a pus listele la Cameră în toată ţara și la 
Senat în 47 de judeţe. Au rămas neachitate 19 judeţe la Cameră şi la Senat. Taxele 
acestea se ridică Ia 230.000 lei. Nici judeţele şi nici centrul nu mai au un ban. Mai 
sunt trei zile până la 10 Decembrie, dacă nu putem plări taxele, listele cad. Facem un | 
urgent apel la toți legionarii și prietenii să contribuie telegrafic, după putere, la plata | 
listelor acestor județe sau, cine are, să ne împrumute, cu obligația pentru noi a le re- 
Stitui aceste sume. 

Semnat (ss) N. Totu, şeful biroului electorat”. 


Conducerea Mişcării încearcă să găsească un credit pe o durată mai lungă la 
diverși antreprenori, căci se simțea nevoie urgentă de tâmplărie, de calorifer. Ne-am 
gândit că se poate lansa un nou împrumut, — și mai sunt aici circulări pe care nu le 
mai citesc. 


Dar vreau să vă spun, domnule președinte și onorat Tribunal, am terminat pri- 
mul punct. Voi intra, d-le președinte și onorat Consiliu, în miezul procesului, pen- 
tru că acest proces are trei învelișuri: o parte care se judecă dincolo de aceste ziduri, 
în presă și la Radio — și acolo eu nu pot să fac nimic —, o altă parte o constituie o serie 
întreagă de acuzații, ca cea dinainte, din rechizitoriul d-lui Procuror şi din Ordonanţa 
definitivă, dar pentru care nu sunt dat în judecată, sunt trecute ca acuzații, dar nu sunt 
dat în judecată pentru ele, și, în sfârşit, o altă parte pentru care, într-adevăr, sunt dat 
în judecată. 

Acum vreau să intru în miezul procesului meu. Sunt acuzat de trădare. La baza 
acestui punct, a acestei acuzații, stau: un act fals și o circulară a mea înterpretată cu 
totul greșit. 

Care este actul fals și ce înțeleg eu prin act fals? Înţeleg ca act fals un act care nu- 
mi aparține, pe care nu l-am văzut niciodată în viața mea, care nu s-a găsit nici măcar în 
casă la mine, un act scris de un individ, care nu iscăleşte ca să-l pot găsi și să-l întreb ce 
este cu acesta, Şi găsit unde? La vopsitorul de la Casa Verde. Ce este acest act, găsit la 
vopsitorul Negoescu de la Casa Verde? Este un memoriu informativ. Mi-l aduce dl. că- 
pitan prim-procuror, mi-l pune în față și mă întreabă: „Ce-i cu acesta?” Cum l-am văzut, 
| din primul moment, am spus: „nu l-am văzut niciodată în viața mea. N-am avut nici 
un fel de ezitare ca să spun: „poate l-oi fi văzut sau nu”. Nu. Nu l-am văzut niciodată în 
viața mea, nu s-a găsit la mine. A fost introdus, probabil, la zidar de cineva, care este un 
agent provocator. Şi atunci am început să-l citesc. Ce voia să dovedească acest act? Întâi, 
că eu am activat în timpul de la 1934 primăvara şi până toamna, adică exact în timpul în 
care n-aveam vole să activez, Pentru ce? Pentru că impun cotizaţii. Zice: d-ta mi-ai dat 
ordin mie să fac un istoric al acestei chestiuni. Iată istoricul: se pun cotizații din acest 
timp, numai acelea. La început n-am înțeles, dar pe urmă mi-am dat seama că probabil 
cineva, vreun binevoitor, se gândea că procesul meu ar trebui să fie pus pe această bază; 
adică continuarea organizației clandestine a așa-zisei Gărzi de Fier într-o epocă în care 
n-avea voie şi în iegătură cu partidul Totul pentru Ţară, că adică partidul Totul pentru i 
Țară nu este altceva decât camuflarea Gărzii de Fier. Probabil că binevoitorul care a voit ! 
să-mi facă acest bine s-a gândit la aceasta. | 

Al doilea punct care urmează să fie demonstrat din acel memoriu: cum că este un | 
agent acoperit al meu şi că am agenți acoperiți; de aici chestiunea cu agenții acoperiţi. 





PIE) 
z 
& 
fr 
= 
= 
je) 
Y. 
pă 
c 
Ps 
a 
le) 
Pi 
PA 
pi 
> 
m 
_ 
le) 
> 
VA 
[ai 












































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dar am un noroc. Norocul meu este acela că întrebuințează nume, pentru ca 
să dea verosimilitate; erau 15 pagini care trebuiau umplute și atunci era foarte greu 
să scrie în raport că a activat de la dara cutare la data cutare: trebuia să întrebuințeze 
nume și aici este norocul meu. 

lată acest memoriu (vol. instrucție, dosarul 9, pag. 64, declarație). Domnilor, 
eu nu sunt un expert, dar rog, cu puţină judecată — eventual dvs. puteți să chemaţi pe 
cineva —, să se vadă dacă această hârtie și acest scris este din 1935, dacă nu este scris 
acum de curând. Este aşa proaspătă cerneala, încât nu poate să dateze, cred eu — o 
spun în apărarea mea —, din 31 decembrie 1934. Iată ce spune: „Pentru mine se men- 
ţine ordinul dvs. același, din 1927, rămâi acoperit. Mai departe vorbeşte de încasări 
și face un tablou al acestor încasări — iată, uitați-vă, domnilor, făcute în timpul cât 
strigam, cum arătam, ca să dea fiecare câre 50 de lei... 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Vă adresați numai 
tribunalului. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, domnule președinte. 

lată tabloul pentru 1934 de sumele vărsate de simpatizanţii Gărzii de Fier în 
cursul anului: 

„Nr. 10, 25 mii lei lunar Nr. 24, 3. 500 lei lunar Nr. 13, 12 mii lei lunar Nr. 21, 
18 mii lei lunar Nr. 17, 9 mii lei lunar Nr. 25, 11. 500 lei lunar Nr. 23, 8-9.000 lei ly- 
nar Nr. 14, 9-10.000 lei lunar Nr. 19, circa 9 mii lei lunar şi ultimul, fără număr, 6.000, 
lei lunar” 

De când suntem noi nu a fost cineva care să ne facă o asemenea donaţie: maxi- 
mum 1.000 lei donație lunar. Dar iată ce spune mai departe: „şi este cauza, cu multi- 
plele ei subcauze, care mă determină să vă rog, Căpirane, Îa începutul acestui memo- 
riu, să-mi încuviințați și mai departe acoperirea, tăinuirea'. 

Mă voi opri o secundă asupra acestui punct, fiindcă „tăinuirea” este cuvântul 
penal, este cuvântul peiorativ, este cuvântul cerut de lege, pentru ca eu să fiu în de- 
lict. Deci el nu se mulțumește a spune „acopetire', ci mai spune și „tăinuire”. Nimeni 
nu spune: „aprobă să fiu tăinuit, spune „acoperit” sau cum vreți, sub o formă oareca- 
te, dar nu întrebuințează termenul penal, peiorativ, Aceasta e o indicație și pentru 
mine și pentru dvs. Apoi, împarte Mişcarea în muncitorească, comercială, intelectua- 
lă și autoritată, — împărțire care nu a existat, fiindcă mișcarea muncitorească se poate 
dovedi că la noi a înființat-o dl. general de abia în 1937, la Azuga, prin primul corp 
muncitoresc; mişcarea comercială am făcut-o eu, toamna trecută pentru prima dată, 
prin înființarea comerțului legionar; secția intelectuală nu a existat niciodată şi nici 
secția autoritate, — ce înseamnă această secție autoritate eu nu înţeleg, dar să trecem 
mai departe. Mai spune aici, într-un loc, că am trimis la el pe ing. chimist Crângaru. 
Nu există. Avocatul Crângaru este citat aici ca martor, să spună dacă l-am trimis pe el 
să predea niște lucruri sau așa ceva. În sfârșit, la o pagină spune aici că am dat ordin 
acestui domn ca să-mi facă un istoric al unei convorbiri care a avut loc. Și mai spune 
între altele că am făcut un cifru secret. Pe când eram student la Universitate, poate să 
fi făcut o glumă de aceasta, sau poate când aveam 18 ani, ca să-mi fac un cifru secret. 
Altfel, este ceva care nu intră în modul meu de a vedea. Vă închipuiți că nu puteam eu 
să-mi fac cifru secret ca să discut cu el chestiuni de principiu, fără să-mi dau seama ce 
înseamnă acest lucru? 


ODREANU — 23-26 MA 1938 





> 
Z 
z 
le; 
SS 
= 
< 
Lai 
E 
= 
Z 
3 





712 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


lată, tot la 16 mai 1934, spune:„ Dvs. mi-aţi încuviinţat să transform într-un is- 
toric memorabilele dialoguri avute de dvs. cu conducătorul tineretului celor 250 mi- 
lioane naționaliști, cu dl. profesor Dragoș Protopopescu și cu dl. profesor Crainic, la 
care am avut fericirea să asist, cât și a celorlalți pe care am avut permisiunea să le no- 
rez în fuga momentului, singur în preajmă”. Vasăzică, spune acest domn, că a asistat 
a o discuţie care a avut loc între mine, dl. Crainic, dl. profesor Protopopescu și el, cu 
şeful tineretuiui celor 250 milioane de naționaliști din lume — 250 de milioane scris 
în litere, nu în cifre. De aici s-a tras concluzia şi s-a publicat în ziare că am un agent 
acoperit. 





Domnule președinte, eu nu sunt omul care să nu-mi asum răspunderea actelor 
mele. Aşa am fost toată viața mea, mă cunoaşte o lume întreagă care a venit în contact 
cu mine, toată lumea știe că nu sunt omul care să dau înapoi sau să nu recunosc decât 
jumătate. Educația mea a fost de natura aceasta: pentru fapta mea iau toată răspunderea 
şi merg înainte; dacă este a mea, recunosc; când vă spun că nu este a mea, nu este. 

Și acum interpretarea greșită a unei circulări a mea. 

Domnule președinte şi onorat Tribunal, să vedem ce este cu circulara privitoare 
la informatori. Mâncați în fiecare zi de o serie întreagă de agenți care se băgau în mij- 
locul nost:u, oameni poate cumpăraţi din sânul Mișcării mele, tulburaţi necontenit, 
astăzi așa, mâine așa, şi îndemnat de prieteni care ne arătau că avem în mijlocul nos- 
tru agenți care ne trădează, pun mâna pe condei, fac o circulară către toți legionarii și 
membrii din Capitală și spun: cei care sunt agenți de siguranță, să se prezinte la mine 
în ziua de, individual, cei care sunt agenți la Statul Major să se prezinte în ziua de; 
cei ce sunt la Prefectura de Poliţie să se prezinte în ziua de. Am explicat ce înseamnă 
un serviciu particular; sunt poliţişti pe lângă personalități importante, ca de pildă, pe 
lângă Max Auschnit şi alții, în slujba acestor persoane particulare. În sensul acesta am 
făcut circulara. 

Circulara — spuneam eu — va fi iscălită de absolut toți membrii cuiburilor din 
Capitală pentru luare la cunoștință. 

lată copia exactă a acestei circulare: „Către legionari și membrii din Capitală: 
Toţi informatorii de la Poliţia Capitalei aflați în cuiburi sunt invitaţi să se prezinte la mine 
individual pentru a primi directive între zilele de 19 şi 21 iunie; informatorii agenţi ai 
Siguranţei sau Marelui Stat Major se vor prezenta în zilele de 21 până la 25 iunie 1937, 
informatorii aitor servicii particulare în ziua de 26 iunie 1937. 

Acest ordin se va citi în toate cuiburile de șeful de cuib şi toţi membrii vor semna de 
luare la cunoştinţă”. | 

Deci, acest ordin se adresează către toți legionarii şi membrii din Capitală și 
trebuia să îe citit în toate cuiburile de către şeful de cuib; iar fiecare membru al cui- 
bului trebuia să semneze de luare la cunoștință. Spuneam mai departe: „Ordinul astfel 
semnat mi se va aduce prin şefii de sectoare sau alte unități. Cei ce nu se vor prezenta în- 
seamnă că voiesc să înșele Mişcarea noastră, vor să ne vândă şi să ne trădeze. Se pot face 
servicii și fără înşelăciune, şi fără vânzare, şi fără trădare, şi fără călcare de jurământ. 

Prin urmare, cu acest ordin eu mă adresam către aceștia, crezând, în curăţenia 
mea sufletească, în probitatea mea sufletească, că se vor prezenta la mine unii şi vot 
recunoaşte că sunt agenți în sensul arătat mai sus. 





(si 
au 
3 
E 
= 
își 
lazi 
HA 
Sg 
> 
[ci 
= 
FE 
Ci 
şi 
poi 
Z 
tr 
e 
N 
aa 
5 
Ai 
mei 
sI 
= 
pi 
ie 
e, 
PA 
[ni 

| 
t> 
IIS) 

ă 
bo 
Lei 
z 
5 
E 
Vo 
AI Să 
ca 








CARTEA CĂPITANULUI 
Coaneuru ZiLeA CODREANU 


În ce mă priveşte pe mine, eu preferam să vină să-mi spună în faţă acest lucru, 
decât să mă vândă. De alrfel, eu niciodată nu m-am opus să vină agenții la mine. Dacă 
m-am opus la ceva, m-am opus mişeliei şi n-am înţeles să mă vândă fratele meu, omul 
care stă cu mine la masă, care merge cu mine în mașină, pentru ca apoi să mă vândă, 

lată, d-le preşedinte, care a fost rostul acestei circulări. De altfel, eu voi dovedi 
cu şeful Siguranţei pe care l-am propus ca martor, cu dl. Cernat, lucrul acesta, deoa- 
rece i-am arătat ce pățesc, i-am arătat ce învinuiri mi se aduc și d-sa știe de toate lu- 
crurile acestea. El venea şi-mi spunea, d-le Codreanu, am intomaţiile cutare și cutare, 
Venea la mine în casă oricând, căci casa mea era deschisă pentru toată lumea și eu am 
păstrat permanent legătura cu el, deși sunt acuzat că sunt contra siguranței statului, 
am păstrat permanent legătura cu șeful Siguranței, numai ca să înlătur orice discuții. 

Ei bine, eu am păstrat permanent legătura cu șeful Siguranței statului, care ve- 
nit la Carmen Sylva să se întâlnească cu mine, pentru că eu nu puteam să păzesc lu- 
crul, care a fost în casă la mine, care a fost și la inginerul lonică, unde a avut întâlnire 
cu mine, care m-a văzut în repetate rânduri la Constantin larca, ori de câte ori a avut 
nevoie m-a căutat și m-a găsit. În aceste condiții, nu cred că va pucea spune omul aces- 
ta că nu este adevărat și că eu nu am fost întotdeauna corect cu el, spunându-i sincer: 
aceasta este exact; aceasta nu este exact. 

În acelaşi timp în care eu țineam această legătură, dl. general Cantacuzino a ţi- 
nut permanent legătura cu generalul Marinescu, pe care l-am pus martor tot pentru 
această chestiune, tot din cauză acestor informatori, vânzărori ai noștri, care se băgau 
şi dădeau tot felul de informaţii eronate, 

Atunci le-am trimis această circulară. Nu s-a prezentat nimeni. Peste două săp- 
tămâni am mai făcut una. Nu le găsesc acum în dosar, pentru că n-am avut timp, în 
două zile, să le văd. Mi-aduc aminte că ori una, ori cealaltă le-am publicat în jurna- 
le. Din primul moment am spus la instrucție: sunt două ordin pe care le-am trimis. 
Credeam că în momentul acesta au să vină la mine. Au iscălit toţi personal, șefii de 
cuiburi, de luare la cunoștință. De ce am vrut să iscălească toţi? Urmăream să nu spu- 
nă cineva că n-a ştiut. Ru bănuiam 3 sau 4 inși și voiam să văd dacă aceștia vor iscăli. 
Vă pot dovedi cu martori cum s-a înţeles acest ordin. Adică am dat eu ordin la agen- 
ţii mei pe care i-aș avea eu la Siguranță? onorat Consiliu, să presupunem că aș avea 
agenți. Câţi pot să am? Doi la Siguranţă, doi la Prefectură, doi în altă parte. Nici nu 
vorbesc de Statul Major. Nu este nici o posibilitate. Acolo sunt ofițeri. Cum să intru 
eu în sufletul unui ofițer român? Aceasta este imposibil. Zece în total. Aşa se proce- 
dează logic când vrei să convoci 10 informatori de-ai răi? Se face larmă mare? Se răs- 
colesc cuiburile cu roți membrii lor? Așa se face? Se vorbește de vânzare de frați, de 
trădători, de jurăminte? Aşa se procedează? 

Aș fi spus: „du-te la cutare casă, în strada cutare şi cheamă-l pe cutare ca să-i 
spun ceva” Dar în nici un caz n-aş fi putut da otain a toate cuiburile şi să spun la 
urmă: şi fără vânzare de frați, și fără trădare. 

Ce rost ar avea aceste fraze, dacă ar fi fost vorba să chem numai niște oameni? 
Nici un fel de rost; nu avea rost să iscălească nominal toată lumea. Este cert că putea 
să iscălească numai acela care era vizat, iar nu să iscălească toată lumea din Capitală. 
Dat vedeţi cum au interpretat oamenii noştri această circulară! 


| 
2 
VA 
< 
[sd 
A 
ea: 
9) 
NA 
< 


AL LUI CORNELIU 


“ULTIMUL PROCES 





714 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Sunr niște muncitori; nu sunt licenţiaţi. Sunt nişte oameni simpli. La pag. 34: 
„Cuibul Peneş Curcanul, sectorul I: Dumitru Coforola, Balaş Alexandru Dumitru 
Ioan, Vasilescu. Toţi membrii de mai sus au luat cunoştinţă de ordinul dat de Căpitan 
în ziua de 15 lulie 1937 și ne asumăm răspunderea cu toții”. Prin urmare, ei au înțeles 
cu toții că nici unul din ei nu este agent informator. 

Cuibul Cavalerii Crucii iscălesc nr, 1, 2, 3 și 4. La nr. 5 scrie: „militar reg. tracți- 
une auto București; nu fac parte din nici o organizaţie secretă”. Şi dincolo este dovada 
că făcea serviciul militar, la nr. 6, unde scrie: „Stanciu L. este trecut în concediu, fiind 
militar” 

Este și al doilea ordin pe care l-am dat. N-am putut să-l găsesc în aceste două 
zile, cât am fost liber. Nu știu unde s-ar găsi acest al doilea ordin. Îmi aduc însă per- 
fect aminte — am declarat la instrucție — că ordinul al doilea este și mai clar. În el spun 
precis cuvintele acestea: „Câine, tu stai la masă cu mine şi mă vinzi. Te cunosc”. Va să 
zică ordinul al doilea era și mai categoric decât ordinul dintâi. Se poate întâmpla să se 
găsească ordinul al doilea, dar până acum nu l-am găsit. Îmi aduc aminte că unul din 
ele a fost publicat. În cazul acesta, cred că ar fi dovada supra-suficientă, pentru că nu 
era să mă apuc eu să public la jurnal că chem agenții informatori. 

În orice caz, am discutat cu lumea când am dat aceste ordine. Mă întrebau:„S-a 
prezentat cineva? Am discutat cu Virgil Ionescu, cu Polihroniade, cu Totu, cu băieții 
din birou de la mine. 

Pag. 89 vol. II:, Membrii cuibului Daco-Român: Mihai Moraru, Victor Slăteanu, 
Gheorge Mateescu. Camaradul Gh. Mateescu fiind plecat la Poiana Țapului, răspund 
eu penttu el, precum că nu face parte printre cei vizaţi mai sus” 

Vasăzică oamenii aceştia au înțeles precis că nu sunt agenți și-și asumă răspun- 
derea,. 

Domnule președinte, înainte de a trece mai departe, vă rog să suspendați şedinţa 
pentru câteva minute, 

Şedinţa se suspendă. 

La redeschidere, 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule vreședinte şi onorat Consiliu, 
am mai găsit încă trei ordine iscălite tot așa cu garanția că cel vizat nu este agent in- 
formator. 

Bunăoară, cuibul legionar din sectorul IV Verde semnează că au luat la cunoș- 
tință de ordinul referitor la agenţii informatori: Iancu Drăgănescu, plecat în sezonul 
de băi. În dreptul numărului 3 — sunt 10 care iscălesc — se menţionează: „militar, nu 
este agent informator, garantat de șeful de cuib”. 

Omul era plecat, plecat fiind în armată, își făcea stagiul militar, și şeful cuibu- 
lui face menţiunea de mai sus. Deci, ordinul s-a înțeles precis. Acest act este la pag. 
59, dosarul 2, 

Domnule președinte, aș vrea să faceţi, dacă s-ar putea, să nu vină aici, ca mar- 
tori, cei închişi în lagăr. Ei nu por să ia, cu nimeni, nici un fel de contact. V-aș ruga să 
faceți un fel de comisie rogatorie, ca să se ducă acolo să spună aceia ce au înțeles prin 
ordinele cu informatori. Ei nu pot să ia contact cu absolut nimeni, ca să ştie ce s-a 
discutat aici. Să nu vină ca mattori aici, dar să se ducă cineva să-i întrebe pe ei această 





-tr — ANVAUUOD) VITA NLEINUOLD DVI IV SADOUd NAIL 


9 


EGILIVAO9 


să 




















ULTIMUL PROCES AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 





94) 
er. 
Le) 
_ 
< 
2. 
Le) 
lt) 
er, 
ci 

| 


716 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


chestiune — aş da numele celor care cunosc chestiunea - să fie întrebaţi ce au înțeles 
prin aceste ordine. 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: O să spună exact ceea ce ai 
spus şi d-ta. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Aşa cred, pentru că nu poate să fie alefel, 
deși n-am avut nici un fel de contact cu ei. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Sigur. Încât nu mai este ne- 
voie de o comisie rogatorie. i 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Concluzia în cauză este grozavă. Anume, 
un întreg aparat de informatori la Prefectura Poliţiei, la Siguranța Starului, la Starul 
Major, în fabricile de avioane și într-o serie de instituţii particulare. Ce pot eu să răs- 
pund în fața acestei acuzări? Atâta răspund: s-a interpretat greșit ordinul dat de mine. 
Dar de ce să am acest serviciu de informaţii? De ce? Ca să capăt informații? În țara în 
care cu educația pe care o avem nu este posibil să spui un secret unui om, unui prieten 
de-al tău, ca să nu se cunoască peste două ceasuri sau peste două zile în toată Capitala, 
în tot orașul tău, în țara aceasta nu este nevoie să aibă nimeni nici un fel de agenți in- 
formatori. Eu de unde mi-am luat informațiile mele? Mi le aduceau ziariștii. 

Domnilor, să vă spun o chestiune care este așa oarecum foarte puţin comică. 
Sunz trei locuri aici în Capitală, și anume la Capşa, la Corso, la Athenee Palace, unde 
toate veştile, de orice natură, internă sau externă, acolo sunt, 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În imaginaţia numai a acelo- 
ra care le frecventează. 

Dl. avocat Horia Cosmovici: Avem şi martori. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Acolo nu sunt locuri de rușine, sunt locuri 
unde se adună oameni şi o serie întreagă de ziariști. Aşa, bunăoară, în fiecare zi lon 
Folea venea la general cu hârtiuţe de la Capşa şi, după aceea, la mine, spunând că as- 
căzi s-a întâmplat cutare și cutare, o serie întreagă de informaţii pe care ziariştii le cu- 
nosc. La mine veneau ziariști în fiecare zi, pentru că eram o mişcare politică, cu toa- 
te informațiile, jumătate le triam, pentru că erau fără nici un fel de rost, altele reale, 
dar nu era posibil să treacă o informație fără s-o triez. Așa încât informațiile de care 
aveam nevoie le găseam foarte uşor prin ziarişti şi în ziare. 

Arunci se pune o întrebare: de unde ai d-ta aceste ordine? Şi aici cred că vă pot 
dovedi definitiv că sistemul de serviciu de informații al meu la stat cade definitiv. Să 
privim ordinele în original, o să cer puțină bunăvoință din partea dvs. ca să studiem 
de pildă acest ordin (citeşte). 

Îată originalul unui ordin de acesta. lată conținutul sctis al acestui ordin (vol. 


9,p.79): 


„(Ordin de informaţii al Inspectoratului de Janăarmi Bucureşti adresat Legiunii de 
Jandarmi Argeş) Toate subunitățile, 

Ordin de informaţii nr. 64 din 04. 10. 1934 

Vi se trimite în copie adresa nr. 13243/934 a Inspectoratului Regional de Poliţie 
Bucureşti de care veţi lua cunoştinţă şi urgente măsuri de investigaţiuni intensificând ser- 
viciul de informaţii și a supraveghea îndeaproape pe toţi membrii fostei organizaţii Garda 
de Fier. Veţi raporta, până la 10. 10 a. c, dacă a luat fiinţă noua organizație Fulgerul pe 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIu ZELEA CODREANU 


raza secţiei dus. Nu admit delăsarea și cer multă ambiţie din partea fiecărui rang pentru a 
f la curent cu orice se pune la cale pentru a lua măsuri la timp. | 
Comandantul Regimentului de Jandarmi Argeș, | 
Maior. 
Copie. 

„Suntem informaţi că membrii organizaţiei dizolvate Garda de Fier se organizează într-o 
nouă fornațiune intitulată Fulgerul, purtând ca semn distinctiv un fulger în cadru. Noile norme 
ale organizaţiei prevăd formarea în fiecare comună a unui comitet compus din cinci membri, aleși | 
dintre cei mai bine pregătiți din toate punctele de vedere. Instrucţiunile în această privinţă s-ar 
primi de la Centru prin curier legionar. Aducând la cunoştinţa dvs. cele ce preced, vă rugăm să 
luaţi măsură în circumscripția dvs. pentru verificarea acestei informații, comunicându-ne la timp 
rezulcatul. 


Inspectoratul Regionalei I-a Poliţie 
(ss) Bogdan” 


Dosar nr, 3, p. 515 (ordin expediat telefonic unităţilor în subordine de 
Inspectoratul Jandarmeriei Craiova): 
„După telegrama secretă nr. 16, Inspectoratul Jandarmeriei Craiova este informat 
că membrii jostei organizații Garda de Fier pun la cale o nouă politică: 
1. Să plaseze în orice judeţ câte o sută de studenți în uniformă — cămăși albastre. 
Avocatul Ionescu din Caracal a şi comandat aceste cămăși. 

2. Au intenţia ca înainte de venirea lor la putere să ajute pe generalul Averescu 
să formeze o dictatură şi, după moartea lui, să rămână să-i ia locul Corneliu 
Zelea Codreanu. 

3. Șefii de secţii să ia măsuri pentru descoperirea acestei intenţii a lor” 

Dar ce concluzie tragem de aici? Că întreaga problemă a informatorilor cade. De 
ce? Deoarece se vede că aceste ordine nu sunt trimise de la Inspectoratul Jandarmeriei 
generale la mine, de la Siguranță sau de la Minister, unde sunt acuzat că am agenți, 
ci din fundul unui sat, ceea ce denotă că ele ne-au fost trimise ocazional și întâmplă- 
tor. Şi este și natural. În patru ani s-au găsit la mine două ordine de la Argeș, unul de 
la Craiova, unul de la Prahova și două pe care le-am publicat în circulară, unul de la 
Siguranța generală şi unul al generalului Bengliu. 

Aceasta este dovada hotărâtoare care respinge afirmația cu informatorii. Ordine 
rupte și prăpădite, ţinute în buzunar de cine ştie ce notar sau primar sau aruncate la 
mutarea vreunui post de jandarmi. Nu sunt ordine luate de la Cenzru de mine. Altă 
dovadă: ele sunt iscălite de autoritatea periferică nu de autoritatea centrală. Mi s-au 
trimis, deci, ocazional. Ce vreau să demonstrez cu aceasta? Că odată ce ele îmi sunt 
trimise de la periferie, de la margine, precum se vede, nu pot fi acuzat că le-am luat de | 
la instituşiile la care sunt acuzat că aș avea informatori. | 

Acum să trec la aceste ordine. Da, le recunosc, Recunosc că s-au găsi acasă la 
Ş mine, Recunosc că le-am văzut. Recunosc că o parte din ele, două sau trei, nu le-am 
publicat, iar o parte le-am publicat. Şi acum le voi justifica. Dacă sunt vinovat, îmi 

asum tăspunderea şi trag toată pedeapsa. Eu recunosc: ceea ce este al meu, este al 
meu. Dar nu doresc ca cineva să-mi pună în sarcină ceva ce nu este al meu. ȘI, atunci, 
iată cum justific eu chestiunea cu ordinele. i 


> LAT IV SHDONA NAIL 


4 


DPI VII NUO 





























EGLIVA O7-ET — ANVIHUOT 





8 






































! 


ULTIMUL PROCES AL. LUI CORNELIU ZeLEa CODREANU — 23-26 Mal 1938 


718 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELtU ZELEA CODREANU 


Conţinutul lor. Conţinutul acestor ordine l-aţi văzut. Nici un fel de importan- 
ţă. Să-mi treacă mie prin cap că aceasta ar putea să angajeze vreodată siguranța sta- 
tului Român? Nici nu m-am gândit vreodată în viața mea că aceste ordine ar putea 
să angajeze siguranța statului Român. Unul de la Craiova, altul de la Argeș, locale, nu 
puteau să angajeze în mare siguranța statului, putea angajeze o chestiune din comu- 
nele acelea din Argeş, o chestiune de ordine publică, dar, nici într-un caz, siguranța, în 
mare, a statului Român. Și atunci l-am păstrat, 

Dar iată și conţinutul celuilalr ordin (citeşte): 


[i 


„Prefectura jud. Ilfov Strict-personal, confidenţial 

(Serv. Administrativ) 

Nr. 198 Rezervat 11. 10. 1937 

Domnule... 

Avem onoarea a vă timite mai jos, în copie, ordinul personal confidenţial nr. 
61096/937 al Ministerului de Interne, Circulara Poliţiei relativ la măsurile de ordine dis- 
puse în vederea extinderii propagandei şi organizării legionare în Jud. Ilfov. 

Veţi lua măsuri de a opri orice încercare a acestor legionari de a pătrunde în Judeţ 
și în comune. Cei ce nu voiesc a înţelege de bună voie, vor fi arestaţi și apoi trimiși la do- 
miciliul lor. 

Se va raporta imediat Prefecturii orice încercare de acest fel. Prefect.....” 

Copie 

„Domnule... 

Ca urmare la circulara 956/12 august a. c, am onoarea de a vă aduce la cunoştin- 
ţă următoarele: 

În vederea extinderii propagandei şi organizării legionare în Judeţul Ilfov profesor 
Sima Simulescu, șeful sectorului de Negru din organizaţia Capitalei a partidului Totul 
pentru Țară, a dat delegaţie şefilor de cuiburi din subordine de a se deplasa personal în co- 
munele din Judeţul Ilfov, partea pendinte de Sector Negru, unde, în unire cu şefii organiza- 
țiilor locale, să colaboreze la extinderea propagandei şi organizării în Judeţ. 

Fiecărui şef de cuib i s-a repartizat un lot de comune unde este obligat să se deplase- 
ze în zilele de sărbătoare în acest scop. În afară de aceasta, fiecare cuib va efectua cel puţin 
un marş în suburbiile Sectorului, pe săptămână, iar întreg Sectorul va organiza cel puţin 
patru marșuri de proporții pe lună în judeţ, 

Aducându-vă la cunoştinţă cele ce preced, vă rugăm să binevoiţi a dispune măsuri 
pentru executarea instrucțiunilor din circulara la care ne referim, în scopul de a se opri ase- 
menea marșuri. 

plentru] Ministru (ss) Cernat” 


Un asemenea ordin, se înțelege, eu l-am considerat ca un ordin ilegal, un ordin 
abuziv, de care mă pot servi. În ce sens? Întâi, dând în judecată pe autorul lui, deoare- 
ce prin el se încalcă dreptul, patrimoniul meu legal consfințit prin legile țării. Eu sunt 
partid legal constituit și am dreptul să-mi fac propagandă. Dumneata nu poți decât să 
mă urmărești, dar nu poți să mă împiedici. La un noment dat poți să-mi spui: nu ești 
legal, îţi ridic autorizaţia, dar nu poți deoparte să-mi spui: „iată ești legal, du-te fă pro- 
pagandă,, iar, pe de altă parte, să-mi pui atâtea piedici. Mi-am zis: este o problemă, o 








CARTEA CAPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


șicană de ordin politic, electoral, așa cum se întâmplă permanent, aproape între toare 
partidele. Când este partidul cutare la guvern, pe celelalte partide caută să le împiedi- 
ce. Dar aceasta nu înseamnă că te poți ascunde de răspunderea dumitale asupra ilega- 
litășii pe care o faci, când dai asemenea ordine, să te ascunzi sub strict personal, con- 
fidențial sau chiar limbaj cifrat. Nu! Și, atunci, ce pot face? Eu pot să-l public, pentru 
că mă adresez opiniei publice: „Iată ce nedieptare mi se face”, sau pot să mă duc cu el 
la Parlament. De ce? Pentru ca să arăt nedreptatea care mi s-a făcut. 

Dealrfel, fiecărui om politic care conduce organizaţii îi vin asemenea ordine. 
Tuturor oamenilor politici li se trimit, pentru că avem corespondenţă cu lumea, cu 
oameni de peste tot şi ni se trimit ordine: „iată ce ordin abuziv s-a trimis contra noas- 
tră în cutare și în cutare loc'. Fiecare are. Am chemat aici o serie întreagă de martori, 
oameni politici, aproape toți şefi politici, ca să declare dacă, într-adevăr, au sau nu ase- 
menea ordine. 

Dar, să mergem mai departe. Daţi-mi voie să vă citesc un ordin, pe care nu-l gă- 
sesc acum la dosar, un ordin de la Prahova, din broșura în care l-am publicat la pag. 165. 
Un ordin confidenţial, personal al Prefectului de Prahova. L-am publicat (citește): 





„Un ordin confidenţial al Prefecturii din Prabova. Adresă trimisă următoarelor fa- 
brici: Fabrica de vostav, de bere, sticlărie și ciment din Azuga. 

Prefectura Judeţului Prahova Personal-confidenţial 

Serviciul Ad-ţiei de Stat nr. 116 din 22 Iulie 1937 

Domnule Director, 

Am onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că organele aflate în subordinea noastră au 
constatat că personalul acelei fabrici, al cărei nume este arătat pe verso, se face cunoscut vi- 
novat de agitaţiuni care au tulburat și tulbură ordinea publică. 

Pentru aceste considerațiuni și ca o exemplificare a intoleranței unor asemenea ma- 
nifestări, vă rog să binevoiţi a-i îndepărta din serviciu”. 


C 
i 
- 
sii 
PA 
LA 
ee 
hei 
% 
2 
(9) 
ei 
> 
e 
PE 
( 
Gai 
z 
PA 
r 
> 
A 
a 
N 
I 
pei 
ur 
> 
VA 
fă 


Urmează numele a 36 de muncitori români legionari, cărora e vorba să li se ia 
pâinea pentru credința lor. 
| Iată numele lor: „Fabrica de postav: Braga Ambrozie, Cioc Mircea, Irimia AL., Prian 
V. Cici loan, Irimescu Gh., Nedelcu Anghel, Biţoiu Ştefan, Prian Mihai, Talianu Jon, 
Talianu Mircea, Olteanu C., Piţoiu Gh., Prahoveanu Gh., Ghilberdicu Gh., Pitic Ioan, 
Piric Nicolae, Turea Nicolae, Prian Nicolae; Fabrica de bere: Banu Alexe, Creţu Gh., 
Toma Iosif, Moş Gh., Drăguș Nicolae, Păcuraru Tudor, lordache M., Pavel Șerban, Ancu 
Nicolae, Cojocaru Anton și Duia Ion; Fabrica de sticlărie: Vrabie N., Spiru Panciarele, 
Godea A., Stoian Tudor; Fabrica de ciment: Ciobanu Eliaş, Diaconu Nicolae”, 

Eu să fiu făcut trădător pentru că posed un asemenea ordin, șef de mişcare na- 
ționalistă din România, și orişicare primar, orişice notar, poate să-l ţină în buzunarul 
lui și acasă la el? Eu cred că orișice ordin, pe care poate să-l țină în buzunar domnul 
Armand Călinescu, pe care poate să-l ţină în buzunar dl. Madgearu, pe care poate să-l 
4 ţină domnul șef de post, dl. comisar, dl. pretor, dl. primar, dl. notar, pot să-l ţin și eu 
la mine, fără ca cineva să spună că fac operă de trădare şi că eu periclitez prin aceasta 
siguranța statujui Român. 





























































































































720 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRneLIU ZELEA CODREANU 


DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: D-le președinte, vă rog să bi- 
nevoiți a dispune ca ordinul nr. 55 căruia urmează a i se da citire să fie depus întâi pe 
masa dvs. pentru a preciza dacă este cazul a fi citit în ședință publică sau nu, rămâ- 
nând să se discute numai principial asupra lui. Rog ca onoratul tribunal să ia mai întâi 
cunoştinţă de conţinutul acestui ordin, cel puțin în parea lui Anală. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul apreci- 
ind, declară şedinţă secretă. Publicul este rugat să evacueze sala. Vor rămâne aici nu- 
mai domnii avocaţi înscriși pe lista apărării. i 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: D-le președinte, vă rog să binevoiţi a dispu- 
ne să se insereze în procesul-verbal al ședinței că onoratul Tribunal, la cererea d-lui 
Procuror general, a considerat piesa aceasta secretă și ați dispus ședință secretă. 

DL. avocat Sebastian Radovici: Cer cuvântul. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul s-a pro- 
nunțat. 

DI. avocat Sebastian Radovici: D-le președinte, eu vă rog a binevoi a lua act în 
procesul-verbal că dvs. v-aţi pronunțat fără să dați cuvântul şi apărării. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: De aceasta se ia act 
în oficiu. Suspend ședința până la evacuarea sălii. 

Şedinţa se suspendă. 

Se ține ședință secretă. 

La redeschidere, în ședință secretă, dl. Corneliu Zelea Codreanu a dat explicaţii asupra 
următoarelor: 

1. Ordinul d-lui G-ral Bengliu cu următorul cuprins: „Unităţile Jandarmeriei din ţară au 

primit următoarea telegramă cifrată: 

Nr. 586/938 

Luaţi măsuri de supraveghere și carantină morală asupra oamenilor de trupă și în special 
concentraților dubioși or bănuiţi ca gardiști, comunişti ori sectanți. Supravegheați şi atitudinea 
ofițerilor. General Bengliu” 

Acest ordin a fost reprodus în circulara Nr. 131, cu următorul comentariu: 
„Bine, frate naţionalist, pe de o parte îmi faci teoria frăţiei şi unirii, iar, pe de alta, dai tele- 
grame cifrate ca să mă supravegheze ca pe un pericuios dușman al statului? Mă aşteptam 
să fie supravegheați toți delapidorii banului public, toţi îmbogăţiții prin fraudă, toți jidanii 
conspiratori din armată. Tot pe mine mă supraveghezi? Ce ironie?!" 

Circulara a fost nu numai împrăștiată, dar chiar afișată la sediul din Ser. 
Gutenberg. 

Scrisoare adresată Excelenței Sale Adolf Hitler, aflată în dosarul Nr, 3 la p. 520, cu urmă- 
torul cuprins: 


„Excelenței Sale Adolf Hitler, Comitetul Central al Legionarilor Naţionali Socialişti 
din România, luând în dezbatere problema programului nostru pentru campania din 
1935, pe care o pregătim de mult în vederea viitoare: alianţe economice şi politice cu popo- 
rul german, a hotărât ca, odată cu omagiile şi urările sale de izbândă totală, să vă trimită 
şi ecoul românesc al evenimentelor europene în curs de desfășurare: 

1. Guvernul Excelenței Voastre apare în ochii românilor ca principalul tulburător al 

păcii dintre popoare. Opinia publică, profună influenţată de marea presă din solda 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConneELiu ZELEA CODREANU 


marei finanţe iudaice, se teme de un nou război şi nu mai simpatizează în aceiași 
măsură cu regimul Excelenței Voastre, care e acuzat că îl preconizează. Trebuie 
spulberată legenda că Germania este ţara tebnicei distrugătoare de civilizaţie, 

2.  Plebiscitul din Sarre preocupă toate spiritele. Lumea se aşteaptă la o mare ca- 
tastroță pe ziua de 13 Ianuarie. Hitlerismul este aspru criticat. Presa dușmană 
vă prezintă ca pe incendiatorul Europei. Încrezător în ideologia Naţionalist- 
Socialistă, noi respingem cu hotărâre insulta adusă poporului german de a pre- 
găti războiul. Noi ştim că regimul instaurat de Excelenţa Voastră, din care ne 
inspirăm pentru campania de mâine, comportă alte mijloace mai umane, mai 
eficace, mai permanente de expansiune economică, politică și socială. 

3.  Purtători ai stindardului Naţional-Socialist din România, noi privim cu mare 
interes și deosebită atențiune manevrele iudaico-masonice de răzbunare a re- 
gimului instaurat de Excelenţa Voastră. Solidaritatea de interese morale, în 
primul rând, care ne leagă în mod indestructibil, ne obligă şi ne comandă a 
vă aduce respectuos la cunoştinţă dorinţa noastră de consolidare a Guvernului 
Excelenței Voastre și de pace între popoarele Europei. 

4. Un război, acum, poate însemna pentru noi nimicirea. Dimpotrivă, amânarea 
războiului va face ca în cursul anului viitor să fâlfâie şi în România stindardul 
Naţional- Socialist. 

Graţie unui nou sistem economic de îmbogăţire mutuală, prin ceea ce noi numim 
economia automată, vom putea realiza cele mai legitime deziderate profesionale, naţiona- 
le și internaţionale. 

Înfăpturea acestui salvator plan economic-social (de care vă vom vorbi la timp) re- 
clamă însă o stare de pace între popoarele europene, cel puţin în cursul anului 1935. 

Încrezător în înțelepciunea, capacitatea şi nobilele simţăminte ale guvernu- 
lui Excelenței Voastre, vă trimitem salutul frăţesc şi entuziast al legionarilor Naţional- 
Socialişti din România. 

Căpitan” 


Autorul până în prezent nu e cunoscut. Cu toate acestea, dl, Codreanu îşi păstrează nădej- 
dea că Dumnezeu îl va ajuta în cele din urmă să îl poată găsi. 

Această scrisoare a fost analizată, în primul rând, din punct de vedere tehnic şi s-a arătat 
că, în domeniul economiei politice, expresiunile: „îmbogăţire mutuală”, „economie automată” și 
„solidaritate economică” nu au mai fost întrebuințate și reprezintă caracteristica ideologică pro- 
prie autorului. În aceeaşi ordine de idei, s-a făcut o comparaţie în ceea ce priveşte stilul, dovedin- 
du-se a fi cu tocul străin atât în ceea ce privește felul de a gândi al d-lui Corneliu Zelea Codreanu, 
cât și de felul de a formula. Apoi autorul acestei scrisori este străin de Mişcarea Legionară deoa- 
rece niciodată în această Mișcare nu a existat un cornitet central, după cum niciodată nu și-au 
adăugat titulatura de național-socialiști. Cât priveşte speranța ca într-o zi să fâlfâie și în România 
stindardul național-socialist, ea reprezintă față de concepţia legionară o imposibilitate. Acest de- 
ziderat nu poate reprezenta decât o strigătoare contrazicere pentru oamenii dintre care cei mai 
buni, ca Moţa și Marin, și-au jertfit viața înfășurați în tricolorul românesc. 

5. A primi influențe străine, pentru concepția lui Corneliu Zelea Codreanu, este o im- 

posibilitate. Mai întâi, pentru că sursa mișcării naționale române purcede — după cum 
arată în cartea Pentru Legionari, la p. 132-144 — de la Vasile Conta, Vasile Alecsandri, 


C 
2 
LA 
îi 
z 
> 
ei 
X 
Y. 
3 
- 
PN 
50 
o; 
3 
PA 
Li 
N) 
> 
pă 
_ 
e) 
I 
pi 
> 
Z 
= 
| 
(8) 
sai: 
« 
39) 
= 
a 





REGI IVIN 


721 





CODREANU — 


[5ă| 
SI) 
7 
3 
9 
SS 
= 
p: 
7, 
3 
= 
Ş 
= 
= 
Z. 
—_ 





722 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, lon Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu 
Haşdeu, Costache Negri etc., toți din vremea în cate in Germania nu numai că nu se 
punea problema antisemită, dar chiar plecau și impuneau măsuri de protecție a jida- 
nilor. Astfel, ni se impusese nouă de către Germania semnarea Tratatului de la Berlin. 
În al doilea rând, în cele două manifestațiuni: cu ocazia întâlnirii dintre d-nii Hitler şi 
Mussolini, la Stressa, şi congresul antisemit de la Nurnberg, atitudinea lui Corneliu 
Zelea Codreanu a păstrat o linie de demnitate și mândrie națională încă necunoscută 
în ţara noastră. În acest chip: telegrama a fost dată în limba italiană, germană și ro- 
mână, indicând prin aceasta că înțelege să pună limba română pe picior de egalitate 
cu limba celorlalte două state; invitațiunea primită — contrar d-lor Cuza și Goga, care 
i-au dat urmare — a fost refuzată de către C. Z. Codreanu, care nu înțelegea să apară 
prea mic în faţa celorlalte state și să fie socotit ca reprezentant al mișcării naționaliste 
din România. Din aceste două atitudini se desprinde, clar și vădit, imposibilitatea nu 
numai de a fi autor al scrisorii, dar chiar imposibilitatea de a da girul unei astfel de 
concepții. În fine, semnătura Căpitan denotă iarăși că autorul este străin de Mişcarea 
Legionară, pentru că nu știe că şeful ei nu a semnat niciodată decât cu numele său, 
Căpitan fiind o poreclă pornită de la Nicolae 'Tocu și adoptată în urmă de către toți 
legionarii. Era imposibil ca șeful unei mişcări serioase să semneze cu o poreclă. 
Revoluţia socialistă, așa cum este prezentată de acuzare nu poate avea nici un sens pen- 
tru o Mișcare care, după ce izbutise să obțină 70 de locuri în Cameră, avea perspectiva 
de a le dubla în ultimele alegeri la care lua parte, nu avea nevoie de violență. Conducerea 
îi revenea pe căile normale. Dealrfel, niciodată puterea nu a fost socotită ca obiectiv prin- 
cipal al Mişcării Legionare. Ceea ce a speriat, sau a lăsat să se creadă că a speriat, pe auto- 
rul Ordonanţei definitive, în concepția legionară are cu totul alt sens. Biruinţa, sau cum 
spune Ordonanţa definitivă: revoluţia legionară, nu se realizează prin violență, ci prin 
perfecțiunea interioară a omului. A spus acest lucru, în nenumărate rânduri, Corneliu 
Z,. Codreanu, și tot în acest sens a fost înțeles de către toată lumea. 

Cirește în această privinţă răspunsurile date de diferite personalități ale vieți noastre 
publice la ancheta întreprinsă de ziarul Buna Vestire sub următorul titlu: De ce cred 
în biruința legionară? Răspunsuri de profesori universitari, de generali, de ofițeri de- 
corați cu Mihai Viteazul și aşa mai departe. Insistă, mai ales, asupra răspunsului dat 
de către Mircea Eliade în Buna Vestire cu data de vineri, 17 decembrie 1937, sublini- 
ind mai ales următoarele fraze: „Astăzi lumea întreagă stă sub semnul revoluţiei, dar 
— în timp ce alte popoare trăiesc această revoluție în numele luptei de clasă și al pri- 
matului economic (comunismul) sau al statului (fascismul) sau al rasei (hitlerismul) 
— Mişcarea Legionară s-a născut sub semnul Arhanghelului Mihail, și va birui prin 
harul Dumnezeiesc. De aceea, în timp ce toate revoluțiile contemporane sunt politice, 
revoluția legionară este spirituală și creştină. În timp ce toate revoluțiile contemporane 
au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluția legio- 
nară are drepr țintă supremă: mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu 
Dumnezeu, cum a spus Căpitanul. De aceea, sensul Mişcării Legionare se deosebește 
de tot ce s-a făcut până azi în istorie, și biruința legionară va aduce după sine nu nu- 
mai restaurarea virtuților neamului nostru, o Românie vrednică, demnă și puternică, 
ci va crea un om nou, corespunzător unui nou tip de viață europeană. Omul nou nu 














CanrEa CĂPITANULUI 
ConneELiv ZELEA CODREANU 


s-a născut niciodată dintr-o mișcare politică, ci totdeauna dintr-o revoluție spirituală, 
dintr-o vastă prefacere lăuntrică”, 
În același ordine de idei, dl. Corneliu Zelea Codreanu a dat următoarea imagine: „Fascismul, 
fără a neglija celelalte laturi ale vieţii sociale, este preocupat în mod deosebit de Stat, bitlerismul, fără a 
neglija din procupările sale toate elementele, acordă cu deosebire atențiune rasei. Mişcarea Legionară 
străbate ceva mai adânc, preocupându-se de suflet. Cu alte cuvinte la fascism primează forma exterioa- 
ră care ar corespunde la om cu îmbrăcămintea, la hitlerism primează ceea ce găsim după îmbrăcămin- 
te, şi anume corpul, în timp ce în legionarism preocupările străbat dincolo de baină şi trup ajungând 
până în adâncul sufletului omenesc”. 
Se redeschide ședința publică: 
DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Continuaţi, vă rog. 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule vreședinte şi onorat Tribunal, C. 
P. în partea a doua tratează despre crime și delicte în special. Și acest titlu este împăr- 
ţit în două capitole: crime și delicte contra siguranței exterioare a statului și crime și 
delicte contra siguranței interioare a statului. Or, eu am fost încadrat în art. 190 și 191 
la crimele și delictele contra siguranței exterioare a statului. Eu n-am fost încadrat în 
art, care privesc siguranța interioară a statului, ci în cele care privesc siguranța exteri- 
oară a statului, şi anume trădarea. 
Or, elementul esenţial și definitiv al trădării este acesta: crima de trădare este 
acea infracțiune prin care un naţional uneltește contra siguranței exterioare a statului 
sau în interesul unei puteri străine. De aceea, în tot Codul Penal nu există cuvintele 
cetățean român decât numai aici. De ce? Pentru că, dacă nu ar fi cetățean român, cel 
vinovat ar fi dat în judecată pentru spionaj. De aceea se cere neapărat aici calitatea de 
cetățean. 
Vasăzică este vorba de a transmite anumite ordine, pe care le-aş fi deținut eu, 
unei puteri străine, pentru ca să periclitez siguranța exterioară a statului Român. 
Şedinţa se ridică la orele 0 şi 30, anunțându-se cea următoare, pentru Marţi, 
orele 8 și 30 a. m. 


ZIUA A II-A A PROCESULUI 


Marţi, 24 mai 1938 
Şedinţa se deschide la ora 9 şi 20. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: D-lor judecători, 
aveți vreo întrebare de pus? 

Dl. avocat Sebastian Radovici: D-le președinte, dacă-mi permiteți, înainte de a 
păși la continuarea dezbaterilor, am să vă fac o respectuoasă cerere din partea apărării. 

D-le președinte, onorat Tribunal, dvs. aţi admis pentru judecarea acestui proces 
o largă publicitate, pentru care vă suntem, noi apărarea, adânc recunoscători. În ace- 
lași cimp, mulțumim și presei, care, în marea sa majoritate, a redat obiectiv dezbaterile 
acestui proces. Ţin însă a vă aduce la cunoştinjă un fapt, care pentru noi, din punct de 
vedere profesional și al rolului nostru de auxiliari ai justiției asimilați cu magistrații, 
este de mare însemnătate. Presa, care există la aceste dezbateri, trebuie să fie şi decen- 
că şi obiectivă. Repet, încă odată, cele mai multe ziare cu prestigiu în această Ţară au 








de: 
p 
za 
(3 
5 
pas 
E 
7 
p3 
gi 
Ps 
SI 
E 
pro] 
7. 
zi 
Z 
zi 
> 
(a 
a 
E) 
pi 
PA 
pet 
| 


ete 
Pe sira 


Tia 


ŞEGI IV 9 




















CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


respectat această condiţie. Citesc însă cu surprindere — şi aceasta constituie un adevă- 
rat ultraj adus băncii apărării — într-o gazetă, Capitala”, aceste rânduri: Replicile unei 
apărări slabe, alcătuită, parte din incomperenți, parte din cariere ratate. .., „apărarea, 
nesprijinită de munișia unei culturi juridice suficiente, pledează pentru Codreanu în 
acest proces, prezintă un aspect dezolant de lipsă de sinceritate și de convingere. .'. 

D-le președinte, noi suntem aici să ne îndeplinim un rol, care este bine specifi- 
cat în lege. Noi suntem sub scutul dvs. fiind auxiliarii justiţiei și asimilați magistraţi- 
lor. Persoanele care-și permit asemenea aprecieri, sunt inconștiente, săvârșesc un ade- 
vărat ultraj. Într-adevăr, ultrajul se poate săvârși împotriva unui magistrat. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: DI. Procuror are 
cuvântul. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: A profesat acuzatul meseria 
de avocat? 

Pun această întrebare pentru că în cartea Pentru Legionari, la p. 346, se arată 
lămurit că nu a profesat această meserie, însă defunctul Moţa și alți văcăreșteni pro- 
fesează meseria de avocat și din câștigul pe care-l vor realiza urmând să te întrețină 
și pe d-ta. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am fost în Baroul din Iași, în anul 1922. 
Am profesat avocatura Îa Iași și un an de zile am avut birou de avocatură la Ungheni, 
în anul 1929. Am pledat în mai multe procese de la Ploiești la Putna, la Saru Mare și 
în alte oraşe unde am fost chemat. Nu înseamnă că roată viața m-am ocupat numai 
de avocatură, 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Când a înființat organiza- 
ţia Frăția de Cruce, cu scopul de educare morală și patriotică a tineretului, cum spune 
acuzatul, a avut în vedere lipsa de capacitate profesională a corpului didactic și inefi- 
ciența măsurilor Ministerului Educaţiei Naţionale? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu. Cred în capacitatea profesorilor. Dar, 
pe lângă educaţia pe care poate să o primească un tânăr de la părinții săi, el poate să 
mai capete o educație, în bine sau în rău şi de la alții din afară. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: S-a gândit acuzatul că prin 
aceste organizații trece peste capul Ministerului Educaţiei Naţionale și, mai târziu, al 
Srrăjii Ţării şi prin aceasta comite o faptă ilegală: 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da. În momentul în care am înființat eu 
Frăţiile de Cruce, nici nu era vorba de Straja Țării. 

DL. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: A apărut mai târziu, 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, a apărut mult mai târziu. Da, este ade- 
vărat, dar conştiinţa mea a ales între a săvârși o mică infracțiune și a întrevedea bolșe- 
vizat tot tinetetul liceelor noastre, 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Nu erau capabili profesorii 
şi organele superioare de conducere și control ale Ministerului Educatei Naţionale să 
îndeplinească acest rol? - 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Atâta vreme cât bolşevismul și comunis- 
mul se întindeau în mijlocul acestor elevi și lua proporții, înseamnă că profesorilor și 
autorității le scăpa această posibilitate de luare sub control. 


5) 
Fi 
5. 
a 
IS5i 
4 
= 
5 
9; 
SS 
Ec 
[59] 
ăi 
> 
i 
z 
R 
9 
(E 
= 
5) 
< 
vf 
9 
Ps 
9; 
fă 
> 
bi 
(3) 
— 
Paz 
— 








724 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnEL.iu ZELEA CODREANU 


DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În ce calitate v-aţi erijat dvs. 
în educator moral al tineretului școlar? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: N-am înteles să păstrez nici un fel de clan- 
destinitate și nici nu reiese de undeva acest lucru. Din dosar reiese că există aces- 
te asociații, dar nu reiese că sunt clandestine. Atât din cărțile mele, unde scriu pre- 
cis „Frăţiile de Cruce” cât şi din judecățile în care am fost dat și unde s-a spus precis: 
Frăţiile de Cruce, reiese că aceste organizații există, dar nu reiese că ar fi clandestine. 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: De ce se păstra secretul asu- 
pra activității membrilor organizației Prietenii legionarilor? A se vedea condiţiile de în- 
scriere de la punctul 3: ei nu se cunosc între ei și nu se întâlnesc niciodată. Iar la punc- 
cul 6: posedă un număr de ordine și o parolă. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Întrebarea este: de ce se păstra secretul 
asupra acuvității membrilor acestei organizații? Odată ce acești membri nu se întâl- 
nesc niciodată și nu se cunosc între ei, înseamnă că nu avem nici o activitare și că aceşti 
membri ajucau materialmente o mișcare legală. Oamenilor însă le-am impus noi acest 
lucru, fie din cauza interesului lor de breaslă, fie din cauza delicateții lor — sunt oa- 
meni care vor să ajute, dar vor să nu știe nimeni —, nu doreau să se știe acest lucru, ei 
nu făceau nici un delict, ajutau pe cineva în mod discret. Nu există delictul de a ajuta 
pe cineva în mod discret. Omul are latitudinea să aleagă această discreție, când vrea să 
facă un bine sau să se afișeze. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Cine a impus această discre- 
ție asupra numelui membrilor Prietenii legionarilor? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: După cum veţi vedea de la martori, ea este 
lăsată la aprecierea fiecărui membru. Sunt membri care au spus: „Sunt prieten al legi- 
onarilor şi nu vreau să uzez de nici un fel de distincţie”. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În statutele Corpului legionar 
Moţa-Marin, la art. 1, se arată scopul Corpului, care este acela „de a educa sever și a in- 
spira eroic membrii săi”. Ce fel de nepregătiţi erau aceşti membri care, ca să intre în corp, 
li se cereau 50 de ani și calități spirituale desăvârșite, prin art. 16 şi 17 din statut? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu li se cereau 30 de ani, ci tocmai se spu- 
nea că maximum de vârstă este 30 de ani. Mă veţi întreba de ce? Pentru că ne-am dat 
seama că omul de la 30 de ani în sus, începe să se închircească într-o anumită menta- 
litate și nu mai este aşa de ușor susceptibil primirii noii educații. De la 30 de ani în sus 
omul aproape se anchilozează. El primește foarte greu o nouă educație, pe când până 
la 30 de ani poate să o primească, Iată dovada că ne preocupă problema aceasta. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Dacă Corpul era constituit 
numai în scop de comemorare, de ce, prin jurământul prevăzut în art. 19 din statut, se 
cerea membrilor virtuţi de sacrificiu şi de moarte. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Jurământul de acolo e o frază, după cum 
am spus, dintr-unul din articolele lui Moţa, „În pragul furtunii roșii”, şi au fost puse 
ca amintire a lui Moţa. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În ce scop se făceau exerci- 
ţii de tir pentru membrii corpului legionar destinați pioșeniei și slăvirii morţilor din 
Corpul Moţa- Marin? 


LL Ă 


[a 
Cui 
[i 
= 
zi 
i 
T 
zi 
PI 
Za 
PR 
_ 
= 
PA 


7 


REGI IV 9r- tt — ANVAUAOI) Vi: 











Bi: 
i: 





CanTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: N-am dat dispoziția eu și nicăieri nu se 
vede că aș fi dat vreo dispoziţie pentru a se face exerciții de tir, Dar exercițiile de tir 
fac parte tot dintr-un sistem de educație. Dacă cineva face exerciţii de tir, aceasta nu 
înseamnă că i se poate pune numaidecât în sarcină că vrea să omoare pe cineva. Așa, 
bunăoară, în străinătate sunt societăți intreținute de stat — în Polonia, Germania, 
Franţa, Italia — unde orice cetățean este chemat și, pe un preţ foarte redus, i se pun la 
dispoziţie posibilitățile de a face exerciții de tir; în interesul apărării pării fiecare cetă- 
pean trebuie să ştie să tragă. La noi există o asemenea societate, sub conducerea d-lui 
general Bădulescu. Acesta a spus odată generalului Cantacuzino: „trimite-ți pe băieți 
la noi, fiindcă interesul statului și al Țării este ca tot tineretul să facă exerciţii de tir” 
Eu însumi am fost la dl general și am făcut exerciţii de tir, după cum se duc şi ofițe- 
rii activi şi cei în rezervă ce fac permanent exerciţii de tir. Încât Alex. Cantacuzino, 
care, din iniţiativa lui, a scris pe o simplă notă că se vor face exerciții de tir, va explica 
el această chestiune. Nu este în programul meu, dar pot să justitic, dacă este cazul, în 
sensul acesta. 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Este totuna a se face exerciții 
de tir, în cadrul unic al instituţiei de stat sau a se face exerciții de tir în mod particular 
de membrii unui corp în număr de zece mii? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: V-am attas atenția că acest corp, atunci 
când Al. Cantacuzino a dat ordin să se facă exerciţii de tir putea să aibe, cred, vreo 
zece oameni. Cam atât era efectivul, nu zece mii. Am spus: zece mii, poate peste vreo 
10-15 ani, când acest corp va ajunge la maximum de organizare, dar atunci erau vreo 
zece oameni. Şi, dacă au înțeles ei să facă într-o zi exerciții de tir, nu știu, fiindcă nu 
am vorbit cu Al. Cantacuzino, nu pot să explic această chestiune. El a dat dispoziția 
aceasta, eu n-am dat nici un ordin în acesta direcție. Am căutat numai să justific prin- 
cipial această chestiune, adică nu este un delict ca cineva să facă exerciții de tir, 

DI. prim procuror maior magistrat onescu Radu: De ce a continuat inculparul 
să activeze în Garda de Fier şi după dizolvare? La interogatoriu a declarat că a rămas să 
conducă mai departe latura spirituală a fostei organizații. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am spus la interogatoriu că eu rămân pe 
vechea poziție, astăzi ilegală, deoarece doresc să dobândesc legalitatea Mişcării mele, 
sunt în proces și, fiind în proces, doresc să-mi dobândesc semnul şi numele organiza- 
ției, dar că în noua grupare mă ocup cu problemele de educaţie, iar dl. general, în de- 
licateţea sa, a spus: „Nu, eu fac Partidul cu o singură condiție, ca noi să te numim pe 
d-ta şef spiritual”, Bine, d-le general, dacă aceasta este condiția dvs., o primesc”. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Mai ştie inculpatul vreun caz 
în care numai dezvoltarea unei laturi spirituale se face într-o organizație politică? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Organizaţia noasttă este profund diferi- 
tă de toate organizațiile politice și dvs. vei putea să observați aceasta din circulările 
mele, din ordinele pe care le-am dat. Nici un om politic nu se ocupă de latura mora- 
lă a individului. Îl procupă numărul voturilor, pe mine mă preocupă omul, ca valoare 
morală. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Tot din domeniul moralită- 
ţii şi spiritualităţii fac parte ordinele de zi nr. 1, 2 şi 3 din Septembrie 1934, prin care, 


LA CODREANU = 


ÎN 
EI) 
- 
VA 
= 
pă 
9; 

_ 
“ 
7. 
X 
- 
Z 
> 
Z 
L 

— 


726 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZBLEA CODREANU 


în virtutea pe care o aveai, de fost șef al Gărzii de Fier, ai eliminat din organizaţie pe 
Stelescu, Corea și pe alşii? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, tot în această calitate, fiindcă în acele 
ordine se tratează o problemă de trădare, de încercare de omorâre a mea. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Partidul Totul pentru Țară a 
fost înhințat, mi se pare, in Decembrie 1934, Ordinele de zi Nr. 1, 2, şi 3 au fost date 
în Septembrie 1934. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da. 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Recunoști prin aceasta că ai 
desfășurat o activitate ilegală? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, dar am să o explic. Întâi, eu mă aAam în 
următoarea situație: un act de dizolvare, o achitare în unanimitate pe această chestiu- 
ne, din partea Consiliului celor cinci generali; declaraţiile tuturor oamenilor politici, 
confirmând că organizația mea a fost ilegal dizolvată și un proces pendinte la Curtea 
de Apel, pe această chestiune, Atunci ce am făcut? N-am activat politicește, așa cum 
cerea legea, ci am stat pe loc, așteptând hotărârea justiţiei — după cum au stat pe loc și 
ceilalți oameni ai mei. Între timp se întâmplă acest fapt: o încercare interioară a noas- 
tră, nu o manifestare politică în afară; o încercare interioară de revoltă în organizație. 
Şi, atunci, am tost silit. Dar eu nu sunt dat în judecată pentru această chestiune, pe 
care o lămuresc numai aici. 

DL prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Nu, dar pentru că s-ar fi vor- 
bit în Ordonanșa definitivă şi pentru că d-ta însuți ai găsit necesar să explici această 
chestiune, de aceea pun și eu aceste întrebări. 

Are cunoștință acuzatul că în anul 1934, prin legea apărării ordinii de Stat, s-a 
ratificat Jurnalul Consiliului de Miniștri din Decembrie 1933 prin care Garda de Fier 
fusese dizolvată și că, prin aceasta, ca act de guvernământ, speranţele de a câştiga pro- 
cesul îi erau spulberate? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Speranțele mele de a câștiga procesul nu 
sunt nici astăzi spulberate, pentru că, orice ar fi decretat puterea executivă, ea se gă- 
sea — nu ştiu acum, în noul regim — totdeauna sub puterea de apreciere și de judeca- 
că a Justiţiei. Eu, împotriva unei măsuri a puterii executive, oricând am dreptul să mă 
adresez Justiţiei, dacă mă simt lezat; iar dacă am dreptate, știu sigur că o voi câștiga, 
pentru că Justiţia totdeauna a făcut dreptate. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Recunoaște acuzatul că una 
din metodele uzitate în organizație, pentru a ajunge la un scop, era violența? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu, nu. Când spui: mijloc de a ajunge la un 
scop, însemnează că ai stabilit undeva un principiu iniţial, în care afirmi aceşti lucru, 
lar, dacă s-a întâmplat o violență în viata noastră, aceasta s-a datorat nu principiilor 
pe care eu le-aș fi fixat, ci determinată poate de legitima apărare, poate de situația de 
nenorocire la un moment dat. Dar nu ca principiu. Unui om poate să i se întâmple în 
viață o nenorocire. La un moment de enervare se poate să aibă un gest violent, Se în- 
tâmplă și în familia lui, în casa lui, dar într-o luptă politică? 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În ședința de ieri a spus acu- 
zatul că în cartea sa Pentru legionari stau crezurile sale — și am notat — scrise cin- 
stit şi corect. Ele formează principiile. Ce fel] de credințe şi, mai ales, principii por să 











ANVINUO) VAII Z NVIINHOL) Lt IV SADONd INEL 



































REGI vw port — 











727 





CARTEA CĂPITANULUI 
i Conneriu ZELEA CODREANU 


demonstreze înseși declarațiile acuzatului inserate în această carte, de ex., la p. 95: 
„Acestor politicieni, a căror trădare faţă de neam este așa de îngrozitoare, dacă sunt vii, 
neamul va trebui să le scoată ochii; dacă sunt morţi, neamul va trebui să-i scoată din mor- 
minte și să le dea foc ciolanelor, în pieţele publice. Pe copiii şi nepoții lor, neamul va trebui 
să-i urmărească în averi, confiscându-le, şi să-i stigmatizeze cu epitetul copii de trădători” 
Î Mai departe, la p. 168, când ai pus la cale complotul studențesc din 1923 — punerea 
i la cale a unui complot nu este un act de violență? —, spuneai aici sau , mai bine zis, 
Ș arătai ce spunea Moţa: „Să ne procurăm revolvere şi să tragem în ei, dând un exemplu 
groaznic care să rămână de-a lungul istoriei noastre româneşti. Ce se va alege după aceas- 
ta de noi, vom muri sau vom rămâne toată viaţa în închisoare, nu mai interesează”. lar 
d-ta răspunzi: „Eu am fost de acord, că actul final ai luptei noastre să fie, cu însuşi prețul 
prăbușirii noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dispunând de la posturile de mare 
răspundere pe care le deţin, au umilit şi au expus țara”. lar mai departe, la p. 169, arătai 
d-ra: „Ne-am pus de acord asupra câtorva elemente aflate pe linia trădării şi am ales şase 
miniştri, în frunte cu George Mârzescu. În sfârșit, venea şi acel ceas în care cei cu atitudini 
de canalie, care niciodată nu și-au imaginat că vor răspunde pentru faptele lor, într-o ţară 
în care se considerau stăpâni absoluţi, peste un popor incapabil de orice reacţie, aveau să 
răspundă cu viaţa lor”. La p. 172, d-ta arăţi că la percheziţia care s-a făcut nu s-au gă- 
sit revolvere decât în casa lui Moţa şi a încă unuia. Mai târziu însă, spui d-ta, după ce 
bănuieşti că trădează cineva: „Acolo, mi s-au pus în faţă nişte scrisori de ale mele și două 
coșuri în care erau toate revolverele nostre pe care le ascunsesem într-un loc bun”. lar când 
Moţa a împușcat pe Vernichescu, d-ta te-ai solidarizat cu actul lui. La p. 188 din car- 
tea d-tale, pentru completarea de idei care a format deja obiect de întrebare în ceea ce 
priveşte organizarea Frăției de cruce, arătai d-ta: „De acolo să începem[... ] organizarea 
întregului tineret al ţării cu elevele și elevii cursului superior de liceu şi chiar cu cei din cur- 
sul inferior, cu şcolile normale, cu şcolile de meserii, cu seminarele, cu școlile comerciale şi cu 
flăcăii de la ţară”. La p. 212 d-ta te solidatizezi cu Moţa spunând: „Noi toţi ne solidari- 
zăm cu Moţa” Când studentul Beza a tras asupra subsecretarului de stat, Angelescu, 
d-ta se pare că te-ai fălit prin a te înscrie ca apărător al lui, iar când a apărut notița în- 
tr-un ziar în care se spunea — mi se pare — că d-ta repudiezi actul lui Beza, că vrei mă- 
suri contra acestor asasinate, d-ta ai dat imediat dezminţire în aceiași gazetă în care ai 
spus: nu, eu mă voi înscrie ca apărător al lui Beza, deși mi se pare că chiar din scrisoa- 
rea și declarația de arunci arătai că nu prea îl cunoști pe Beza. Deocamdată, atât. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Este adevărat că eu am povestit în aceas- 
tă carte așa cum am spus: corect și cinstit, viața mea și, într-adevăr, tot ce s-a citi este 
scris de mine, corect şi cinstit. Dacă nu era corect eu nu aș fi spus aceste lucruri și, dacă 
nu eram cinstit, nu spuneam aceste lucruri, aș fi căutat să ocolesc chestiuni care la un 
moment dat ar fi putut să-mi aducă o nemulțumire. Nu, le-am scris așa cum s-au în- 
tâmplat. Dar, toate aceste chestiuni, au fost judecate la vremea lor. 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Desigur, au fost judecate; din 
ele rezultă principiul, pentru că a fost o înlănțuire de asemenea fapte, nu au fost fap- 
ce izolate. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, în 15-20 de ani a fost o înlănţuire, este 
o înlănțuire de câteva fapte. Dar a fost un proces, există autoritatea de lucru jude- 
cat, Ar putea fi invocată această chestiune contra mea de oricine, afară de cineva din 










23-20 MAI 1935 


A CODREANU 


> 
PA 
id 
= 
Si 
Pe 
= 
= 
= 


ULTIMUL PROCE 





728 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


justiție care nu se poate ridica împotriva autorităţii lucrului judecat pentru că s-ar de- 
zice. Și, în al doilea rând, trebuie să ţineţi cont în toate chestiunile acestea și de vâr- 
sta omului. Gândiţi-vă, eram de 20-22 de ani, eram vasăzică copii și, în mentalitatea 
noastră de copii din vremea aceea, aşa am văzut noi lucrurile. Dar de când omul înce- 
pe să trăiască și până când îşi termină viața, trece timp, se adună înțelepciune. La înce- 
put omul judecă într-un fel, i se pare că-i grozavocat Sunt trepte acestea de dezvoltare 
ale minții omenești și acțiuni pe care, după 20 de ani, le vezi altfel. Poate că acum 20 
de ani aș fi făcut un alfabet secret, pentru că este o anumită vârstă care te împinge să 
vezi lucrurile tocmai cum le-am judecat și eu pe vremea aceea. Dar de atunci şi până 
acum este distanță mare în timp. Se vede, din atitudinea mea, care este aproape exact 
contrarie celei inițiale pe care am avut-o cu băieții noștri. Exact contrarie, din cauza 
vârstei, Dar nu poate să he cineva urmărit permanent în viața lui, pentru că în copi- 
lăria lui, când era visător, i se părea că ar putea să se lupte cu toată Europa. Nu cred 
acest lucru. În ceea ce privește chestiunea Beza ea s-a întâmplat în felul următor: la 
un moment dat a apărut un tânăr pe care l-am cunoscut cu două seri înainte de acest 
atentat. Era Beza. Îmi spunea că vrea să facă parte din Liga Vlad Țepeș, dar că vrea să he 
primit în Gardă. l-am spus: dragul meu, mai aşteaptă, pentru că nu-l cunoşteam și vro- 
iam mai întâi să-l cunosc, înainte de a-l primi. A doua seară vine din nou și îmi spune: 
nu merit să te culci la mine? De ce nu, am răspuns — fiindcă nu aveam unde să dorm. 
Pe drum însă cineva îmi spune: culcă-te la mine, de ce să te mai duci la el acasă? Am 
rămas la aceia și a doua zi, pe la 12, citesc în gazete că cineva a tras în subsecretarul de 
stat C. Angelescu. Am auzit pe urmă că era Beza. Am rămas, bineînțeles, trăznit pen- 
tru ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi dus să mă culc la el. Era o nenorocire, pentru că nu 
m-aş fi putut apăra, s-ar fi spus că eu l-am învățat, Am fost chemat la instrucţie și am 
spus: îl cunosc pe acesta din ziua de,.., uite cum s-a întâmplat, n-am nici un fel de le- 
gătură cu el pentru că eu lupt pentru problema jidănească și el pentru chestiunea bul- 
garilor din Cadrilater. Îmi dă drumul. A doua zi apare: Corneliu Codreanu chemat la 
instrucție, pe pagină mare, în „Dimineaţa, înberează fapta lui Beza. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Eu am citat și citit cartea d-tale, 
Tocmai pentru că spuneai d-ta în ședința de ieri că credinţele d-tale, scrise cinstit și co- 
rect, formează principii. Eu sunt primul apărător al principiului autorităţii lucrului ju- 
decat, dar nu am înftânt acest pricipiu, din moment ce am citi numai principiile d-tale. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Îmi permiteţi. O carte conține fapte și 
principii. Nu trebuie confundate faptele cu principiile, pentru că povestirea unor fap- 
te este una și principiile sunt altceva. Încâr să nu se facă această confuzie. Dvs. aţi adus 
în discuție fapte. 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Acum, acuzatul a declarat în 
faţa noastră, în afară de autoritatea lucrului judecat, prin care au fost soluționate fap- 
ele sale, că ele totuşi ar fi datorate atunci și copilăriei şi lipsei de experiență și maturi- 
tate pe care o are astăzi. Cum explică atunci acuzatul că astăzi, când au trecut mai bine 
de 15 ani de atunci, când suntem cu toţii la o vârstă matură, acuzatul continuă totuși 
să recompenseze prin înalte grade, demnități și decorări, pe aceea care s-au distins re- 
cent în odiosul asasinat al primului ministru Duca și asasinatul lui Stelescu? 


SUDONUA Ti VINY 


1YV 

















Sci IM TANUOD IN 


1 





m 
a 
Ps 
La 
C 
3 
x 
let] 
> 
VA 
Z 
| 
[394 
m 
4 
N 
Le) 
s 
> 
= 
ti 
90 
ee 









































CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am explicat ieri această chestiune. Eu i-am 
luat pe ei, nu în ceea ce au făcut, ci în suferința lor, în suferința unor oameni care stau 
la închisoare, care suferă pentru o credinţă. 

DL. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Cum se explică calculul erois- 
mului legionar, prin unitatea de măsură: mormânt, așa după cum a sctis Stelescu? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am explicat ieri. Am spus: prin cantitatea 
de suferinţă. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: E drept. Mai cunoaşte acu- 
zatul o organizație sau un corp constituit în țara noastră, care să aibă decorații și in- 
signe proprii? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da. Toate asociaţiile au insigne și distinc- 
ţii, de diferite feluri. | 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Au avut. Dar decoraţii? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Noi am găsit că pe ale noastre să le numim 
Crucea Albă și Crucea Verde. Crucea Verde era penrru cei care au dat ajutor material. 
Crucea Albă era pentru atitudini interioare, pentru desăvârşirea sufletească lăuntrică. 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Ştie acuzatul ce e acela un in- 
formator? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da. Este un om care informează pe altul. 

DI, prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Cum se explică convocarea 
informatorilor de la Statul Major și Siguranța statului, prin cunoscuta circulară? În ce 
scop, de a le da instucţiuni? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Convocarea nu este adresată informato- 
rilor de la Statul Major sau de la Prefectura Poliției, ci spune: „către toţi legionarii şi 
membrii din Capitală” Ea este adresată, deci, tuturor legionarilor și membrilor din 
Capitală, către ei se adresează. Nu se adresează cărre ceilalți. Vasăzică eu în sensul 
acesta i-am chemat. 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: De unde ştie învinuitul că 
Statul Major se ocupă de activitatea Mişcării Legionare? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: A venit cineva. Să vă spun deschis toată 
problema. A venit cineva la mine. Vă dau și numele. 

DI, prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Desigur, dați numele, 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: A venit cineva ia mine şi mi-a spus că bă- 
nuieşte pe un oarecare student Baca Gheorghe, cum că ar fi agent informator la Statul 
Major și care ne spionează pe noi. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Ce rost are ca Statul Major 
să vă spioneze? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Eu am fost informat. Dacă mă întrebaţi, vă 
răspund. 

DI. prim procuror maior magistrat onescu Radu: Mi se pare paradoxal. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Vă spun ce a fost. Şi, atunci, în momentul 
acela, am făcut, într-adevăt, circularele, să văd dacă omul acela iscălește sau nu... omul 
a iscălit că nu este, Aceasta a fost toată chestiunea. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Ce rost aveau societăţile |. A, 


R., S.'T. B. şi altele și, în special, S. T. B și |. A. R să te spioneze pe d-ta? 


% 
er 
PN 
_ 
- 

[3 
e 
Lo) 
[ai 
D 
re, 
Lai 
! 
> 
Z 
“ 
z 
= 
ps 
O; 
= 


NUI, PROCES AL LUI 


730 





CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZeLEA CODREANU 


Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am uitat ieri să vorbesc despre această 
chestiune, deşi era trecută în planul de apărare. Eu am avut organizații legionare pre- 
tutindeni, ca şi toate celelalte partide politice. Era normal. Așa find, atunci am trimis 
aceste ordine, le-am trimis, bineînţeles, la toată lumea din Capitală, Le-am trimis, 
deci, şi la muncitorii de la CFR şi la Societatea tramvaielor şi la STB și la IAR, pre- 
tutindeni. Era normal. Se dovedeşte prin aceasta, dacă vreţi, existenţa — pe care nu o 
contest — a unui corp al muncitorilor legionari făcut de dl. general Cantacuzino. Dar, 
din aceasta, nu se poate trage concluzia că aveam agenți informatori acolo. De altmi- 
teri, nici nu aveam interes pentru aceasta. Ce-mi trebuiau mie agenţi la Calea Ferară 
sau [a alte societăți? 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Acuzatul pretinde că se re- 
mea de trădare. Acesta era rostul chemării informatorilor prin acele circulare? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu că mă temeam de trădare, dar mă în- 
grozea ideea trădării. Este o deosebire, 

Dl. prim procuror maior magistrat onescu Radu: Întreb: legalmente trădarea 
nu era ma! proprie față de Stat, pentru care depuseseră jurământ acești funcționari, 
decât faţă de organizaţia sa? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Eu nu spuneam: „nu daţi informații”, Eu 
spuneam precis: daţi informaţii, însă dați informaţii corecte, nu ca memoriul care mi 
s-a pus la dosar acum și pe care, probabil, tot unul dintre ai mei l-a făcut, 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Dacă acuzatul pretinde că or- 
ganizația sa era pe linia demnității, a cavalerismului și a patriotismului, să ne spună 
numele câtorva din informatorii citați prin circulara menţionată. Chiar acum ai vrut 
să citeşti dintr-o circulară în care spuneai că ai convocat informatorii. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu. Eu am spus: dacă vine cineva de la 
Poliţie și vrea să se intereseze, chemaţi-l înăuntru şi poftiţi-l la şedinţă. Aceasta am 
spus: oricine vine din partea Siguranței, chemați-l, deschideți-i ușa, 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În ipoteza că nu le știaţi nu- 
mele, atunci de unde puteaţi? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu se deduce de nicăieri. 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Ba se deduce, din moment 
ce-i chemi prin circulară, în circulată spui: toți informatorii de [a Statul Major, Poliţia 
statului, Siguranță etc. vor veni pe rând, la mine — și le-aţi fixat date, 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu căutam să mă bazez pe probitatea su- 
fletească a unor oameni, despre care știam că din toate părțile mă înconjoară și mă spi- 
onează. Le spuneam: veniţi și spuneți-mi pe faţă, net. Sunt agentul cutare, În sensul 
acesta am vorbit eu. 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Aceasta întreb şi eu. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Eu am făcut apel la ei, încercând un sistem 
de acesta, căutând să-i determin să vină. Dacă n-au venit!... 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Recunoaşte inculpatul că 
avea o poliţie secretă și că dăduse ordine de înarmare a membrilor organizaţiei? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Nu, nu este adevărată această chestiune. 
Ce s-a întâmplat? Iarăși o spun deschis. La înmormântarea lui Moţa și Marin — fiind- 
că eu spusesem să nu mă apere nimeni, că n-am nevoie de apărare, pentru că pe mine 


AI TANIOLD LiVt IV SIDOHA IVINIEI;) 





N 
Se 
Z 
: 
7 


























za 


REGE 1vA ge-t 


731 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


mă apără Dumnezeu, și să nu umble nimeni după mine cu mașinile, ca să nu creadă 
coți adversarii mei că mi-e frică şi să fiu pus în situații ridicole —, la înmormântarea lui 
Moșa și Marin, băieții, fără să-mi spună ceva, s-au gândit că am să trec pe lângă dife- 
rite case, pe la atelierele CER unde erau mulți comuniști şi le-a fost frică să nu arunce 
cineva o bombă în mine. Și, atunci, au organizat un serviciu de poliție. Aceasta este 
situația. Dacă ar fi venit cineva și ar fi încercat să mă omoare, desigur că oamenii mei 
ar fi intervenit și n-ar fi făcut caz, de legalitate ca să lase să fiu omorât și pe urmă să-l 
dea în judecată pe asasin. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Să precizeze acuzatul cam ce 
sume se strângeau anual din cotizaţiile și donațiile făcute pentru organizație. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: N-aş putea să fac această precizare, pen- 
tru că mi-e teamă să nu greşesc, dar lucrul acesta se poate constata din diferite zia- 
re, pentru că în presă s-au publicat — și ieri am citit — informaţii sulicience, Diversele 
chestiuni relative la împrumuturi, la cotizații și donațiile acestea au fost publicare. 
Bunăoară, noi am făcut apel pentru 2. 300.000 pentru casă. Am recurs la ideea unui 
împrumut intern, adică fiecare membru din organizație sau prieten dă 1.000 de lei și 
ia un bilet, iar oricând are nevoie vine și spune: n-aţi biletul şi dă-mi mia. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Cât au costat alegerile din 
1937 şi cât ași cheltuit pentru propaganda alegerilor din 19382 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: N-aş putea preciza, dar îmi închipui, cred, 
ştiu eu? Poate, cred că manifeste s-au făcut de vreo 3-400.000 lei. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: În întreaga țară? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Am făcur manifeste noi, lăsând la latitudi- 
nea judeţelor să le facă pe ale lot. Dar am făcut nişte manifeste tip, care mi s-au propus 
şi le-am aprobat, căci nu s-a făcut niciunul fără aprobarea mea, Noi le-am vândur de 
aici organizațiilor judeţene, care au avut latitudinea să facă și ele după același model; 
după cum am vândur şi membrilor din Capitală, cum spuneam, cu un leu bucata, mai 
ales fotografii, căci mai mult fotografii s-au făcut. 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Să ne spui d-ta numele dona- 
torilor şi anume cu ce sume au contribuit, în afară de cei 300 din 15.000 de membri, 
care plăteau cotizații? În afară de aceste cotizaţii se mai colectau sume din partea unor 
donatori? Vrem să știm numele lor şi sumele donate. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Este o mică confuzie. Înainte de dizolvarea 
Gărzii, înainte de 1933, acum cinci ani, m-au întrebat la instrucție şi am spus: cred 
că eram în totul 15.000 de oameni şi că, din aceștia, cotizau, având în vedere calita- 
tea lor, țărani și tineri, cam 300. Asta acum cinci ani. Acum însă situația este cu to- 
tul schimbată: nu este vorba de 15.000. Aşi văzut, dl. general spune că în 1935 erau 
50.000. Eu nu am făcut niciodată o socoteală aritmetică; pentru că nu m-a interesat 
niciodată acest lucru în principiu, dar cred că numărul nostru trebuie să fie de 200 
de mii. Noi am avut la ultimele alegeri 450 de mii de votuti — bineînțeles că jumăta- 
te nu erau oameni înscriși în organizația noastră —, așa că numărul celor înscriși so- 
cotesc că trebuie că trecea de 200 de mii. Ceea ce am spus aici se referă la o chestiune 
de acum şase ani. 

DI. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Într-o declarație dată la in- 
strucţie d-ta declari că, presimțind vremurile grele, ai hotărât desfiinţarea arhivei — și 


. 


CODREANU = 23-26 MAI 1938 


N 
2 
_ 
= 
VA 
z 
le) 
9) 
= 
p: 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


cea contabilicească și cea politică. De ce să distrugi această arhivă, când ea conținea 
lucruri curate şi cinstite? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: În primul rând, să precizez ce am spus: am 
declarat că am dat însărcinare ing. Horodniceanu ca să lichideze sediul și să predea 
casa proprietarului și, în al doilea rând, ceea ce am socotit inutil sau care s-ar putea să 
incomodeze vreodată un om, să fie distrus, iar restul să-l punem bine. Prin urmare, eu 
nu am dat ordin pentru distrugerea arhivei, pentru că era primejdios pentru Stat sau 
penru noi. Eu am spus: distruge ce ar putea să incomodeze pe alt om. Îmi permitei 
ca să iau toate măsurile ca să se prezinte aici, în faţa dvs., aceste condici? Dacă dvs. îmi 
dați posibilitatea, eu voi face toate sforțările prin oamenii mei, în acest sens. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: În orice caz, ar & 
bine, să le predăm d-lui Procuror. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Voi încerca să vi le aduc, întrucât nu cred 
că sunt distruse aceste registre. 

DI. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Vă rog, eu am pus această 
întrebare, d-le președinte, fiindcă, într-adevăr, m-a surprins să se distrugă o arhivă, 
care era alcătuită pe făgaș de cinste și de respect al legilor. Ce interes poate să justi- 
fice, chiar să ascundă asemenea registre — în ipoteza că nu sunt distruse? lată rostul 
întrebării mele. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: În legătură tot cu 
donatorii care au ţinut să rămână anonimi, dvs. ați afirmat că aţi socotit necesar să fa- 
ceți o organizaţie specială, în cadrul partidului, ați spus că este o asociaţie compusă din 
donatorii care rămâneau anonimi. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da. Şi am explicat aici de ce. Fiindcă este 
bine ca omul să cunoască întotdeauna, cu timpul, pe cei care i-au dorit binele și o mişca- 
re ca a noastră voia să cunoască și să aibă mai în apropiere pe cei care i-ai dorit binele. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: În legătură cu ches- 
tiunea actelor găsite la dvs., spuneți că ați socotit că, dacă aceste acte pot să vină de la 
un șef de post sau de la un primar, ele pot să stea și la dvs., ca şef de partid. Eu vă în- 
treb: în sistemul politic al Țării Româneşti, şeful de partid este o autoritate? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Din punct de vedere legal, șeful de partid 
nu este o autoritate; dar este incontestabil că el are un rol în baza căruia el deține în- 
tru ceva din patrimoniul de suveranitate națională. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Suveranitatea nați- 
onală poate să fe deținută de oricine şi poate să fie deținută oricum? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Da, vă vorbesc din punct de vedere al me- 
canismului legilor. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Eu ştiu că ideea de 
autoritate este legată de ideea de putere în stat și că puterile în stat sunt organizate 
prin Constituţie. În timpul cât ați fost deputat făceaţi parte din puterea legiuitoare și, 
în timpul acela, puteți spune că ați fost investit cu o putere de suveranitate. Mă în- 
treb, însă, dacă șeful unui partid politic poate să se considere ca deținând o autorita- 
te în stat? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Incontestabil că autoritate, nu. Dar nu este 
mai puțin adevărat că el are atingere cu această idee de autoritare, 








SEGi 1VIN QT-E7 -- ANVABOOID VIEI NITANUOI) LL IV SIDONA NN 





733 









































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Şedinţa se suspendă pentru zece minute. 
Audierea martorilor 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Începem audierea 
martorilor, 

Martorul acuzării Ghiocel Dumitru nu este prezent. 

DL. avocat Paul lacobescu: D-le președinte, în ceea ce privește martorii noștri, avem 
o respectuoasă rugăminte. Pentru a se face o bună administrare a justiției; și pentru 
a scurta, totodată, timpul în interesul unei expuneri și înlănțuiri logice a faprelor, ru- 
găm să fie chemaţi în sală martorii apărării după lista pe care noi am întocmit-o. 

Dl. prim procutor maior magistrat Ionescu Radu: În ce privește martorii acu- 
zării care lipsesc, vă rog să binevoiţi a încuviința ca, în conformitate cu dispozițiunile 
legii, să fie citați la sfârșit, 

Depoziţia d-lui |. Froilo 
Este chemat martorul Iosif Frollo. 

Dl. avocat Paul lacobescu: DI. martor a candidat pe listele partidului Totul pen- 
tru Ţară în județul Roman și Bacău la ultimele alegeri. Ce l-a indemnat la aceasta? 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dv, ați făcut parte 
din partidul Totul pentru Țară? 

DL. martor Iosif Frollo: Nu. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Aţi fost candidat la 
alegerile ultime din decembrie? 

Dl. martor Iosif Frollo: Da, am fost candidat la Senat în județele Bacău și 
Roman. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nefiind în partidul 
Totul pentru ară, dl. avocat doreşte să ştie — natural că în rezumat — cate a fost con- 
siderentul care v-a îndemnat să candidați pe listele acestui partid din care totuși nu 
făceați parte? 

Dl. martor Iosif Frollo: A fost pentru mine o întreagă problemă, și morală și 
națională; pentru că eu făcusem politică înaintea războiului în Parcidul Conservator, 
alături de Nicolae Filipescu, și la sfârșitul războiului m-am retras din politică, pentru 
că înțelesesem că este imposibil, ca membru al partidului în care eram și al oricărui alt 
partid care exista atunci, să lucrez în vederea unui ideal, cu sufletul neîntinat și știind 
că, într-adevăr, lucrez pentru acest ideal. 

Mi-am zis, până când va veni cineva care să scruteze aceste cauze adiate unei 
nenorociri în vederea înlăturării alteia în viitor, nu voi face politică; e bine să rămân 
strâns la catedră, unde să învăţ pe elevi ca numai prin muncă să ia titlul lor. 

Şi am urmărit mișcarea naționalistă a d-lui Codreanu, încă de când nu era d-sa 
şef. Bineînţeles, am urmărit-o atât cât am putut-o urmări de la distanță, fără să fiu ală- 
turi de niciuna din persoanele care făceau parte din Mișcare. Mişcarea s-a accentuat, 
s-au întâmplat multe evenimente cu mari repercursiuni în public cum a fost primul 
proces al lui Codreanu pentru omorârea lui Manciu în apărare; pe urmă s-a întâm- 
plat evenimentul cel mare, uciderea lui Duca; pe urmă a fost omorârea lui Srelescu. 
Aşa încât era pentru mine un bilanț: de-o parte, idealul cel mare al mişcătii naționa- 
liste, de altă parte, aceste fapte pe care — eu scriu de ani de zile în ziatul meu — le con- 
damnam. 


213-207 


„ODREANU 


ZELEA 


, 
z 
= 
= 
= 
= 
= 
pa 
II 
ia 
e: 
z 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIu ZELEA CODREANU 


Un prieten, îmi scapă și numele, mi-a spus că di. Codreanu mi-ar propune să 
candidez pe listele partidului “Totul pentru Ţară. Atunci, mi-am spus este foarte grav, mai 
ales că ies din limita și calmul carierei mele. Am citit cartea Pentru Legionari și Cărticica 
șefului de cuib, le-am subliniat și mi-am pus toate întrebările relativ la felurile și idealu- 
rile Mişcării. Am fost solicitat să candidez la Senat. Și atunci am avut o lungă convor- 
bire cu dl. Codreanu, în care am pus roate problemele care mă interesau pe mine din 
punct de vedere moral. Am înţeles atunci mai bine și unele lucruri, care pentru mine A 
erau atunci puncte negre și cu totul în afară de Mişcare și de persoana d-lui Codreanu : 
şi de metoda lui de lucru. l-am spus cum să culeg eu roadele muncii tuturor legiona- 
rilor care se sacrihcă? Când mi-am dat însă seama că nu am nici o șansă să fiu ales în 
acele județe m-am împăcat cu ideea şi am acceptat propunerea. Această Mișcare am gă- 
sit-o sfântă, în toare. Am fost în campania electorală și aici am văzut Legiunea în toată 
splendoarea ei. Tot ce scria în cartea Pentru Legionari și în Cărticica șefului de cuib s-a în- 
tâmplat aidoma. M-am lămurit că Mișcarea Legionară nu era un partid politic, ci o or- 
ganizaţie de înaltă moralitate. 

DI. avocat Paul Iacobescu: Dacă participând la campania electorală de anul tre- 
cut dl. martot a văzut, știut şi aflat chipul cum au reacţionat cei din Mișcare la toată 
presiunea guvernamentală care s-a făcut? 

DI. martor Iosif Frollo: Au suportat, n-au reacționat. Mi-am dat seama că se ur- 
măreşte o înaltă concepție etică a vieții sociale, că nu este un partid de extremă dreap- 
că și nici de extremă stângă, ci un partid de extremă cinste care luptă contra extremei 
necinste, 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. martor a răs- 
puns indirect la această chestiune. 

DL. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: DI. martor a afirmat că atunci 
când i s-a oferit candidatura de senator în cele două judeţe a reflecta asupra punctu- 
lui negru care l-ar fi făcut să nu primească aceste oferte şi anume, acele asasinate din 
ultimul timp. Dl. martor ne-a declarat apoi că cele două asasinate, contra cărora lua- 
se atitudine la început, sunt în afara organizației Totul pentru Ţară; a acceptat. Vă în- 
treb: cum apreciaţi d-voastră astăzi gestul învinuitului prin care a acordat distincțiuni 
și gradul cel mai înalt în ierarhia legionară celor care i-au ucis pe Duca și Stelescu? 

Dl. martor Iosif Frollo: Exact zilele acestea la Viena a fost proclamat erou naţi- 
onal acela care l-a ucis pe Dolfuss. Eviden: că eu, personal, nu l-aș fi proclamat erou 
național pentru aceasta, după cum, repet încă odată, am condamnat când am scris 
şi condamn şi acum și voi condamna oricând și omorârea lui Duca și a lui Stelescu. 
A lui Manciu nu, pentru că a fost în legitimă aparare, La întrebare răspund așa: Din 
moment ce aceste fapte sunt în afara Gărzii de Fier, faptul că au fost încoronați cu dis- 
tincții de care nu ştiu decât din ziare — dar să admitem c-ar fi așa —, nu mă îndoiesc 
că după psihologia Gărzii și după modul de al judeca al lui Codreanu nu s-a avut în 
vedere faptul uciderii, ci faprul jertfei celor care au ucis, de a merge toată viața în ocnă 
pentru ceea ce au crezut că e bine. Căci vedeţi, după părerea mea, este cel mai teribil 
rău când se ajunge să se facă să intre în mintea oamenilor că uciderea lui Duca este 
un gest frumos. Această psihologie, greşită pentru unul care judecă obiectiv în cabi- 
net este o psihologie explicabilă, pentru cine merge mai repede și mai nereflectat la 
gesturi. Dacă intră în cineva ideea că justiţia nu se poate face pe calea justiţiei, atunci 












































(3 
Ec 
isi 
=) 
= 
2; 
ps 
Ze 
E 
E 
Ps 
+ 
9) 
= 
VA 
pai 
> 
PN 
_ 
2; 
e, 
9) 
p=i 
> 
PA 
(i 
. 


SEGI Ie Or-tr 




















735 














ă CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


intră în capul lui și ideea că este un eroism să faci un act de asemenea natură. Natural 
că este imoral și nu este admisibil, dar nu-i mai pușin adevărat că în sine conţine un 
anumit curaj. Dar este rău când se ajunge la ideea că curajul trebuie să hotărască, în 
loc ca reflexiunea și mintea să hotărască, 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Încă o întrebare: a răsplăti 
jertfirea pentru un omor, nu credeți d-voastră că înseamnă a răsplăti omorul însuși? 

Dl. martor Iosif Frollo: A răsplăti jertfirea pentru un omor, înseamnă a răsplăti 
omorul însuși? Vedeți, este iarăși ce am spus. Dacă omorul este socotit ca o faptă vite- 
jească, iar nu ca o crimă, a-l răsplăti înseamnă a săvârși o faptă vitejească. 

Dacă omorul se socotește o crimă, atuncea va însemna o proslăvire a crimei. 
De exemplu: când cutare omoară pe altul, îl jefuieşte de bani și pe urmă vine şi-i îm- 
parte; și tu îl lauzi pentru că fură, atunci ai proslăvit omorul. Dacă tu crezi că cutare, 
făcând faptul aceasta, a făcut un fapt de justiție înaltă, arunci înseamnă că lauzi fap- 
tul de justiție, Este o chestiune de mentalitate. V-am spus care este mentalitatea mea. 
Dumneavoastră judecați. 

Dl. prim procuror maior magistrat Jonescu Radu: Dacă omorul este calificat 
crimă, așa spuneți? 

DL. martor Iosif Frollo: Moralmente. 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Acest omor a fost clasificat și 
motalmente și judecătoreşte crimă, printr-o sentință judecătorească rămasă definiti- 
vă. Atunci cum rămâne cu răspunsul dvs? 

DL. martor Iosif Frollo: Atunci, după judecata mea, fireşte că nu este lăudabil, 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Apărarea întrebă ce 
impresie ați avut dvs. în legătură cu cele spuse în cartea Pentru Legionari? 

DI. martor Iosif Frollo: Impresia mea a fost aceasta: că se crează ideea că omo- 
rurile sunt fapte vitejeşti. Aceasta a fost impresia mea. Am văzut, și tocmai acest lucru 
mi-a conciliat persoana lui Codreanu, cum povestește acolo uciderea lui Manciu și, cu 
toate acestea, nu este unul care se bucură de acest gest, Capitolul este chiar intitulat 
Ziua fatală, ca o fatalitate care i-a zmuls actul care s-a întâmplat. 

Di. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: D-nul martor a vor- 
bit adineaori, aşa imi s-a părut mie, de o psihoză a acestor oameni, care se jerttesc, Aţi 
putea dvs. să ne spuneți căror cauze s-a datora o astfel de psihoză? 

DL. martor Josif Frollo: La ceea ce se vede că se întâmplă în roate zilele, la im- 
posibilitatea de a-și face drum drept care pleacă. Și, apoi, bineînțeles, întreaga atmo- 
sferă a timpului. 

DI. avocat Horia Cosmovici: Întebăm dacă martorul ştie că din procesul Duca, 
care s-a judecat, dl. Corneliu Zelea Codreanu a ieșit în afară de lucrurile întâmplare, sub 
egida şi garanţia justiției, că ceea ce s-a spus este adevărat? Dacă ştie acest lucru? 

DL. martor Iosif Frollo: Acest lucru nu-l știam, că nu l-am urmărit. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu ştie, că nu a ur- 
mărit această chestiune, 

Dl. avocat Paul Iacobescu: ÎI credeți capabil de răzvrătire pe acuzatul C. Z. 
Codreanu? 

DI. martor Iosif Frollo: Hotărât nu, absolut nu. 

DI, avocat Paul Iacobescu: Dar de trădare? 


O MAL 1938 


Să) 





ULTIMUL PROCES AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU - 23 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


DI. martor Iosif Frollo: De oricine m-aș îndoi, de dl. C. Z.. Codreanu niciodată. 
Depoziţia d-lui generai dr. Constantinescu 
Este chemat martorul general dr. Constantinescu. 
] se ia legiuitul jurământ, 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dv. personal cu- 
noașteți altceva în afară de activitatea expusă în ceea ce acuzatul a scris? 

Martor di. general Constantinescu: Eu nu sunt înscris în gruparea politică a lui 
Codreanu, pentru că până anul crecut am făcut parte din oştire şi, ca orice militar, nu 
puteam fi înscris într-un partid politic. Dar, chiar dacă aș fi avut toate motivele care 
să mă îndemne să mă înscriu în urmă, nu aș fi făcut-o, ţinând teama de faptul că am 
stat 39 de ani în armată şi nu aș fi vrut ca înscrierea mea într-o grupare politică să fie 
interpretată altfel. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Prin urmare, altă 
activitate politică nu cunoașteți. 

Martor dl. general Constantinescu: Nu cunosc decât cartea Pentru legionari. 
Formele de activitate ale d-lui C. Z. Codreanu n-au fost oculte, tăinuite, pentru că cu 
cea mai mare sinceritate le-a expus în cartea sa. 

Dl. avocat Paul lacobescu: Mijloacele întrebuințare în activare erau conspirative 
și țelurile erau dintre acelea nepermise? 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Dl. martor a declarat că n-a 
făcut parte din Mișcare; nua luat parte la ea sub nici o formă și nu poate ști altceva de- 
cât ceea ce a citit. Altă întrebare mai aveţi? 

Apărarea: Nu. 

Depoziţia d-lui colonel Polihroniade 
Este introdus martorul colonel Polihroniade Gheorghe din Bucureşti, strada Gutenberg no. 3. 

DI. avocat Paul lacobescu: Cunoaște dl. martor Mişcarea și pe conducătorul ei? 
Ştie d-sa că această Mişcare s-a scăldat în opulenţă materială sau s-a zbătur în rele 
lipsuri? 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Ce cunoștință aveți 
despre această Mișcare şi fondurile ei? 

Martor dl. colonel Polihroniade: Cunosc această mișcare ca o mișcare pur nați- 

„onalistă, fără nici o activitate, fără nici o căptușeală subversivă la lumina zilei. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Sunteţi înscris în 
partidul Totui pentru Ţară? 

Martor dl. colonel Polihroniade: Da, de pe vremea când generalul Zizi Cantacuzino 
era șef, și şefia lui Zizi Cantacuzino a fost pentru mine cea mai sublimă chezășie de 
adevăr, de cinste, de franchețe. M-am înscris convins că trebuie să lupt înainte pentru 
poporul român. A 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Întrebarea d-lui 
avocat era dacă aveţi vreo cunoştinţă asupra modului cum această Mișcare își procura 
fondurile, cum e întrebuința, dacă se scălda în bani sau Mişcarea o ducea greu. 

Martor dl. colonel Polihroniade: Răspunsul meu este: sărăcie românească. Atât 
și nimic mai mult. Mijloace materiale se procurau prin cotizații de la oameni săraci, 
care rupeau câte 1, câte 2, câte 5 lei pentru a ajuta această organizaţie, despre care fi- 











Pai 
A 
iei 
= 
A 
9; 
= 
Y 
DR 
Lai 
Pas 
sa 
pei 
PA 
ei 
N 
3 
PN 
_ 
3 
e) 
Şi 
jr 
> 
Z 
m 


SEG IV g9r-tr -- 








737 

































= 
e 
zi 
sp 
= 
SE 
î 
jad 
= 
3 
E: 
J, 
S 
E 
i 
Ss, 
3 
EA 
a, 



















ecare avea cunoştiță că vizează binele suprem pentru patrie și pentru monarhie. Am 
împrumutat și eu Legiunea cu 6.000 de lei și știu că Legiunea are datorii. 

Apărarea: Ştie d-nul martor dacă pentru construirea casei pe care o ridică 

Mişcarea Legionară în Bucureşti... [întreruperi] 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu admit nici un fel 
de manifestare de nici o natură. Se pun întrebări: pentru martori, nu pentru public. 

[Să iasă afară cel care a întrerupt.] 

O voce: Sunt avocat înscris pe lista apărătorilor, 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dacă sunteți avocat, 
nu puteți vorbi din fundul sălii; este o indelicatețe față de instanță. 

Apărarea: În numele apărării, vă rugăm să binevoiţi a dispune ca domnu care a 
întrerupt să se prezinte aici pentru a formula întrebările d-sale, în numele apărării. 

DI. avocat Paul Iacobescu: Pentru o mai bună și o mai rapidă audiere a mar- 
torilor am căzur de acord să organizăm modul de întrebare și întrebările. Ştie d-nul 
martor că, pentru terminarea construcției din Bucureşti, Mişcarea a trebuit să rămână 
deschisă la inginerii care au furnizat materiale pentru clădire? 

Martor dl. colonel Polibroniade: Nu sunt tocmai introdus în această chestiune, 
dar ştiu din conversațiile mele cu unul din arhitecții dirigenți ai lucrării că acesta îmi 
spune„nu mai avem parale, puţinul pe care l-am avut s-a irosit. Poate că vom avea po- 
sibilitatea să procurăm ceva din fierul pe care-l vom vinde. Dacă nu putem vinde fie- 
rul, rămânem în pană. 

DL. avocat Paul Iacobescu: ÎL credeți capabil de trădare pe acuzatul C. Z. 


Codreanu? 
Martor dl. colonel Polihroniade: Niciodată n-ar fi posibil să-şi trădeze șara. 


e 


Depoziţia martorului profesor Eugen Chirnoagă. 


DI. avocat Paul lacobescu: Cunoaște dl. martor Mişcarea Legionară și pe con- 
ducătorul ei? 

Martor dl. profesor Chirnoagă: Da, le cunosc. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: De unde le cunoaş- 
teţi, sunteți membru al partidului? 

Martor dl. profesor Chirnoagă: Da, sunt membru al Partidului. Mişcarea o cu- 
nosc mai bine din 1937, Până în 1934 am fost ostil acestei Mișcări, pentru că am fost 
mută vreme în străinătate, vreo șase ani, la studii, și în timpul acesta am luat cunoș- 
tință de aceste lucruri numai din ziare. De aceea mi-am făcur o idee cu desăvârșire 
falsă, în special în ceea ce priveşte această Mișcare. Am venit în ţară cu ideea că dl. 
Corneliu Codreanu este un criminal ordinar. Ani de zile am crezut acest lucru, până 
când am luat cunoştinţă de realitățile din țară. Am fost profund mișcat în 1937 când 
am luat primul contact cu spiritul legionar la Carmen Sylva, unde munca era ordona- 
tă, Am considerat această Mișcare ca salvatoare a țării noastre şi pot spune că nicioda- 
tă Mişcarea Legionară n-a urmărit să vină la putere printr-o lovitură de stat. Mişcările 
studențești au dovedit o mentalitate dubioasă. Era întrebuințată ca manevră de par- 
tidele politice, De când a păruns în viața studenţească, Mișcarea Legionară, am ob- 
servat, zi de zi, o schimbare de spirit atât în şcoală cât și în afară. Am avut de felici- 
cat pentru această atitudine. Cei mai buni studenți ai mei sunt legionari pentru că dl. 
Codreanu i-a îndemnat să fie primii la carte. 









CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIU ZELEA CODREANU 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


DL. avocat Paul Iacobescu: Dacă-l crede dl. profesor pe acuzatul Corneliu Zelea 
Codreanu capabil de trădare? 

Martor dl. profesor Chirnoagă: Nu, hotărât nu. 

Depoziţia preotului Ion Moţa 
Se procedează la audierea martorului Protopop lon Moţa. 

DL. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Cunoaşteți pe acuzat? 

Martor Preot Ion Moţa: Da. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Sunteţi rudă cu el? 

Martor Preot Ion Moţa: Da. Fiul meu are de soţie pe sora dânsului. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Dl. Procuror se 
opune la audierea d-sale ca martor? 

Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Nu, dar rog să se noteze că 
este rudă cu acuzatul. 

Se procedează la luarea de jurământ a martorului. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Apărarea are vreo 
întrebare de pus? 

DL. avocat Paul Iacobescu: Întrucât s-a afirmat de către răuvoitori că Corneliu 
Codreanu a trimis pe Moţa să moară în Spania intenţionat, ca să scape de el, să ne 
spună martorul ce ştie de plecarea lui lonel Moa în Spania? 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Eu pun întrebarea. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: Renunţăm la întrebare. Atunci, întrucât părintele 
cunoaște Mişcarea Legionară, să ne spună dacă știe că această Mișcare a lucrat ocult, 
subteran, cu țeluri nepermise și tinzând a o lovitură de star? 

4 Martor Preot Ion Moţa: De când cunosc Mișcarea — și Mișcarea nu este așa 
de veche, încât o cunosc de la început, am avut o părere foarte bună despre Mişcarea 
Legionară, căci sprijinea tocmai ceea ce doream eu și ca român și ca preot. Făceau bi- 
serici, cruci, localuri de cultură și mergeau spre trezirea neamului; în ceea ce priveşte 
fondurile, adunau ban cu ban de la nevoiaşi pentru susținerea Mişcării. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Sunteţi întrebat: ce 
părere aţi avut despre Mișcare în sine și despre conducătorul ei?... 

Martor Preot Ion Moţa: Domnule președinte, eu sunt luptător politic de 40 de 
ani și, întotdeauna — și în fosta Ungarie —, am avut ținuta de extremă dreaptă. Acolo 
toți erau extremiști de dreapta și nici nu puteam fi altceva, căci nu puteam să ne păs- 
trăm naționalitatea. 

Depoziţia d-lui Raneţescu-Câmpina. 

DI. avocat Paul Iacobescu: Dacă cunoaşte dl. martor Mişcarea Legionară și pe 
acuzatul Corneliu Zelea Codreanu şi ce părere are d-sa cât și de organizaţia pe care o 
conduce? 

Martor dl. dr. Raneţescu-Câmpina: Mişcarea o cunosc de trei ani, ca simpati- 
zant, din câte am citit, din câte am vorbit cu legionarii, m-am convins că e o Mișcare 
de ordine, neascunsă, şi părerea mea este că dl. Codreanu în nici un caz nu poate fi 
acuzat de trădare. Dl. Codreanu nu are ca ţintă principală puterea. 

Depoziţia d-lui profesor Traian Brăileanu. 
Este introdus Dl. profesor Traian Brăileanu, martorul apărării. 





739 


REGI 1VW QT-tr — AONVITEICLOL) VATA A TAINUIOD LII IV SHDONd TINE 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiu ZELEA CODREANU 


DI. avocat Paul lacobescu: Domnule președinte, vă rog să întrebaţi pe dl. profe- 
sor, care cunoaște Mişcarea Legionară, ce reprezintă după d-sa această Mișcare la noi 
în ţară şi cum se situează ea în raport cu celelalre mișcări din afară, precum și în raport 
cu celelalte partide politice existente? 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Aţi fost înscris în 
Legiune? 

Martor dl. profesor Traian Brăileanu: Am fost senator in Legiune. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: De când sunteți în- 
scris? 

Martor dl. profesor Traian Brăileanu: Începând după Unire, am făcut politică 
ca toți intelectualii din Bucovina şi am crezut că în acțiunea mea politică trebuie să 
dau atenție, în primul rând, așa cum eram deprins și înainte de război, românismu- 
lui, tendinței de a ridica pe românii din Bucovina. În această direcție am făcut poli- 
tică, Aveam prieteni pe dl. Nistor și ali liberali de acolo și m-am apropiat la un mo- 
ment dat de dânșii. Când am văzut însă că lupta lor impotriva elementului străin din 
Bucovina nu se ducea, așa după cum speram, iar politica lor de pârtie displăcându- 
mi, mi-am îndepărtat simpatiile de dânșii şi m-am îndreptat căcre partidul averescan. 
Constatând mai apoi că și aceştia se pretează la compromisuri în privința națională, și 
cum eu nu sunt politician propriu-zis pentru a face politică, ci doar un intelectual care 4 
a vrut să ajute, în primul rând, la promovarea interesului românesc, am părăsit acest j 
partid, chiar în preajma venirii lui la putere, 

În urmă, ca să vă redau toată biografia mea politică, m-am înscris în partidul 
d-lui Iorga, care dobândise o frumoasă primire printre bucovineni. Toată mișcarea 
iorghistă în Bucovina a fost condusă de mine. Dl. lorga avea pe vremea aceea, în ches- 
tiunea națională, un punct de vedere intransigent, aşa că am îmbrățișat-o cu toată căl- 
dura. Dar, în urma fuziunilor care s-au făcut, nu mi-a mai plăcut nici această politi- 
că, pentru că devenise și ea, în mod obișnuit, politică de partid. În sfârșit, s-a înființat 
chiar în timpul acela Liga Apărării Naţionale-Creştine în Bucovina. Eu cunoșteam 
politica d-lui Cuza, încă de pe vremea când eram srudent la Universitate, la Cernăuți. 
D-nii orga și Cuza au fost la Cernăuţi pe atunci şi au ținut conferințe foarte apreci- 
ate. Întervenind însă și în Liga Apărării Naţionale-Creștine mai apoi dezbinări, am 
renunțat să candidez și am rămas afată de orice partid, scriind însă la revista d-lui 
Cătuneanu din Cluj o serie de articole, 

În acest timp am legat relaţii de prietenie cu dl. on Zelea Codreanu, care a con- 
dus întrega propagandă a Ligii Apărării Naţionale Creştine din Bucovina. Am făcur 
cunoştinţă cu dl. on Zelea Codreanu. În urmă am ajuns să cunosc și mișcarea tine- ă 
retului care a luat ființă după dezbinările Ligii. L-am cunoscut, cu această ocazie, și j 
pe di. Corneliu Codreanu. M-am apropiat de această organizație, numită pe atunci 
Garda de Fier. 

În sfârşit, s-a pus problema intrării în alegeri și îmi aduc foarte bine aminte de 
declaraţia precisă a d-lui Codreanu, că pentru a înlătura obiecţia că această organiza- j 
ție este clandestină, că urmărește nu ştiu ce scopuri, ea trebuie să inte în alegeri pen- i 
cru a da și înfățișarea aceasta de acțiune absolut legală, deși nu era ilegală nici înainte, 
S-a căutat, deci, să i se dea și acest aspect de intrare pe cale normală, deși această or- 





a 225 NA 
23-26 











i, 
Z 
< 
z 
a 
3 
o 
ie 
= 
= 
> 
pi 
Z 
z 
= 
S 
IS; 
î 
p: 
7, 
= 
= 
SI 
faci 
[săi 
Z 
Fă 
= 
— 


740 

















CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu Z/ELEA CODREANU 


ganizație nu prezenta încă acea putere necesară față de partidele politice existente, ca 
să dea lupta, Şi, atunci, s-au desfășurat evenimentele pe care le cunoaşteţi cu toții. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: Cunoaşte dl. martor mijloacele bănești ale acestei 
Mişcări? Dispunea de fonduri importante? Şi, dacă da, cum distribuia Mișcarea aces- 
te fonduri? 

Martor dl. profesor Traian Brăileanu: Nu am luat cunoștință detailară, fiindcă 
în organizație cu strângerea de fonduri nu am avut de a face, ştiu însă precis că mem- 
brii erau obligați să cotizeze cu o sumă, fiecare după puterile lui — am contribuit şi 
eu, nu cu mult —, pentru trebuințele Partidului. Explicația că poate am dispus mai 
mulc fașă de celelalte partide este tocmai că fiecare dădea, mai mult sau mai puțin, 
după cum avea. Dar fonduri mari nu am avut, mai ales venite de undeva, fiindcă știu 
că m-am luptat cu greutăți, cu tipografia. Din toate convorbirile pe care le-am avut cu 
dl. C, Z. Codreanu nu mi-a lăsat impresia că se grăbeşte să vie la putere; din toate am 
putut vedea atitudinea absolut legală a Mişcării, 

DI. avocat Paul Iacobescu: Îl crede martorul capabil pe acuzatul Corneliu Zelea 
Codreanu de vreo acțiune care să dăuneze intereselor țării? 

Martor dl. profesor Traian Brăileanu: Sunt convins că atât el cât şi Mișcarea 
Legionară nu pot fi acuzați de vreo acțiune împotriva patriei, împotriva nației. 

Deboziţia d-lui profesor Mihail Manoilescu. 


E audiat d-nul profesor Mihail Manoilescu, 


DI. avocat Paul lacobescu: Cunoaşte dl. martor Mişcarea, pe conducătorul 
Mişcării, concepția și ideologia acestei mișcări? 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: D-le profesor, ce aţi 
putea dvs. să ne lămuriți — natural, în rezomat — asupra Mişcării Legionare, a concep- 
țiilor ei, a tendinţelor şi scopurilor? 

Martor dl. profesor Mihail Manoilescu: onorat Tribunal Militar, cunosc 
Mişcarea Legionară nu numai ca mișcare românească și nu numai judecată ca un fe- 
nomen românesc; dar o cunosc prin prisma studiilor îndelungate pe care le-am fă- 
cut asupra tuturor mișcărilor europene care au o mișcare asemănătoare ideologică cu 
Mişcarea Legionară. Fiindcă, oricât am crede că aceste mișcări ies numai și numai din 
nevoile unei singure națiuni, există un fenomen de ambianţă europeană, de ambian- 
ță mondială, Fiecare epocă are anumite forme de viață politică, anumite instrumente 
politice, anumire idealuri politice, care creează ceea ce noi, cu un termen cam pedant, 
numim un contormism, oarecare identitate, oarecare asemănare a diferitelor mișcări. 

DL, avocat Paul Iacobescu: Știe di. martor ceva despre mijloacele întrebuințate și 
scopurile de atins? Erau oarecare mijloace oculte și, respectiv, subversive? 

Martor dl. profesor Mibail Manoilescu: Vă mărturisesc că, atâta cât cunosc eu, 
ca prieten al Legiunii și ca unul care am avut onoarea să candidez, şi mai ales să fiu ales 
— ceea ce era foarte greu —, cu majoritate absolută în două județe, la alegerile pentru 
Senat, că nu o cunosc în intimitatea completă a Legiunii, însă cunosc spiritul ei. Or, 
din acest spirit și din cele ce cunosc de la Corneliu Codreanu, eu știu că are o meto- 
dă care păcătuieşte poate printr-un exces dezinteresat. Această Mișcare, şi anume ca 
morală a Mişcării, care a regenerat anumite popoare — Italia, Portugalia, Germania —, 
este un fenomen al veacului. Lumea nu mai crede în formulele parlamentare. Mişcarea 
reprezinră năzuința către naționalismul totalitar și constructiv, și se referă mai ales 


E 
E 
ci 
i) 
za 
a 
e) 
ti 
fe 
> 
lei 
ami 
Pr 
e) 
Z 
/ 
Za 
N 
> 
Ps 
_ 
Ii 
ne 
S 
psi 
T 
> 
YA 
Ca 
] 
t 
a 
, 
IN) 
i 
< 
> 
iei 
492] 
% 










































CARTEA CĂPITANULUI 
Conaneriu ZELEA CODREANU 


la om. Corneliu Codreanu a fost de părere că trebuie început cu omul. Într-un viitor 
care într-o i se va împlini, aceste forme: omul şi instituția se vor reuni. Este o profeție 
care se va împlini ca și celelalte profeții ale mele. Mișcarea Legionară împlineşte toate 
condiţiile unei mişcări de purificare. Dl. Corneliu Codreanu cât şi Mişcarea Legionară 
sunt de o probitate sufletească, de o curățenie, de o puritate, jertfă şi un exces de loia- 
litate cum n-am mai întâlnit. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: ÎL crede capabil dl. profesor pe acuzatul C. Z. 
Codreanu de vreo acțiune de trădare? 

Martor dl. profesor Mihail Manoilescu: Numai asocierea acestor noțiuni trăda- 
re şi Codreanu, n-o pot accepta, se exclud. Cunosc spiritui Legiunii şi pe dl. Codreanu 
care păcătuiește printr-un exces de sinceritate, de loialitate. Acestea nu se împacă cu 
clandestinitatea. Dl. Codreanu știu că a socotit şi socotește că ar fi o dezonoare pen- 
tru el dacă ar ajunge la putere printr-o lovitură de stat a unei minorități. Vrea aceasta 
numai prin câștigarea sufletelor maselor. Ar fi putut să o facă, dar n-a vrut. Aș ține să 
adaug un lucru care este interesant. În momentul acesta sosesc cu trenul din străină- 
tate și aduc cu mine impresia înspăimântătoare a unui conflict european care stă să 
izbucnească. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Acest lucru vă rog 
să-l dezvoltați într-o conferinţă publică, 

Martor dl. profesor Mihail Manoilescu: Este foarte interesant pentru a stabili 
o anumită atmosferă. 

DI. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Următorul martor, 

Mărturia d-lui profesor Nichifor Crainic. 

Este introdus martorul profesor Nichifor Crainic. 

DI. avocat Paul lacobescu: Dacă dl. martor cunoaște Mișcarea Legionară şi pe 
conducătorul acestei Mișcări și în ce raporturi s-a găsit d-sa personal cu dl. Codreanu. 
Pun această întrebare în legătură cu un fragment dintr-un act care s-a găsit. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă îm: permite dl. prim preşedinte, voi 
formula eu această întrebare. După cum știți, mi s-a introdus în casă la mine, propriu- 
zis nu în casă, ci la vopsitorul din casa mea, un act pe care eu l-am declarat fals din 
primul moment, am arătat că nu-mi aparține acel act. Am spus: norocul meu că acest 
act conţine nume de persoane [a care se face aluzie și cu care eu aș putea dovedi inexis- 
tența și falsitatea acestui act. Unul din cei vizați în acest act este dl. profesor Nichifor 
Crainic. lată ce se spune textual în acest act: „Lot la 16 mai, dvs. mi-aţi încuviințat să 
transform într-un istoric memorabilele dialoguri avute de dvs. cu conducătorul celor 250 
de milioane de naționaliști cu d-nii profesor Dragoș Protopopescu şi profesor Crainic, la 
care am avut fericirea să asist”. 

Întreb pe dl. profesor Crainic dacă-și amintește — este vorba, într-adevăr de 
dialoguri memorabile — că ar fi existat vreo discuţie între mine, d-sa și profesorul 
Dragoș Protopopescu, conducătorul tineretului celor 250 de milioane de naționaliști, 
și la care discuţie ar fi asistat şi autorul necunoscut al acestui memoriu, în mai 1934 

Dl. profesor Nichifor Crainic: onorat Consiliu, eu cu dl. Codreanu nu mai sunt 
în raporturi de trei ani jumătate. Nici nu vorbim, nici nu ne salutăm. Pe stradă ne-am 
întâlnit foarte rar, fără să ne salutăm. Tot ce se spune însă în acel act este pură fantezie. 


Ş 


= 
3 


a 
< 
pă 
apă 
7 
i 
a; 
ri 
] 
> 
= 
Pe) 
= 
PN 
8 
i 
NS 
- 
Y 
N 
a 
pa 
[A 
3 
RD; 
> 
p: 
7, 
> 
9) 
3 
EI 
Z 
i 
3, 


742 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIv ZELEA CODREANU 


Mai întâi, mi se pare o comicărie: şetul tineretului celor 250 de milioane de naționaliști! 
Nu înţeleg ce bazaconie poate fi aceasta. N-am discutat niciodată asemenea lucruri. 
Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Răspunsul este clar. 
Dl. avocat Paul lacobescu: ÎL credeți capabil de trădare? 
DI. profesor Nichifor Crainic: Nu înţeleg, ce fel de trădare? Trădare de ţară? Eu 
aşteptam să mi se pună întrebări serioase. 
DI, avocat Paul lacobescu: Este în Ordonanta definitivă. 
Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu este în 
Ordonanţa definitivă. 
DI. avocat Lica Zamfirescu: Vă mulţumim. 
Dl. profesor Nichifor Crainic: Adică îl cred incapabil. 
Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Şedinţa se suspen- 
dă până la orele 16,30. 
Şedinţa se ridică la orele 13. 
Şedinţa de după amiază 
Şedinţa se redeschide la ora 5,25. 
Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Să se introducă acu- 
zarul. Continuăm audierea martorilor apărării. 
Dl. avocat Paul lacobescu: Domnule președinre, ar fi bine să se cerceteze mai în- 
râi dacă a venit martorul acuzării Ghiocel Dumitru, penru ca să nu epuizăm noi toți 
martorii noştri, 
Martorul acuzării Ghiocel Dumitru lipseşte. 
L Mărturia domnului general Constantin Petrovicescu. 
Este introdus martorul general Petrovicescu Constantin, de 57 de ani, născut la Târgu-Jiu, 
domiciliat în Craiova. Depune legiuitul jurământ. 
DI. avocat Paul lacobescu: Dl. general Petrovicescu a fost acuzatorul lui Codreanu 
în anul 1934. Întrebăm în ce condiţii l-a cunoscut d-sa pe Corneliu Codreanu? 
DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Domnule general, aţi 
fost reprezentantul Parchetului în procesul care s-a judecat aici în 1934. Întrebarea este: 
în ce împrejurări l-aţi cunoscut pe Corneliu Codreanu, acuzatul de atunci și de astăzi. 
Martor dl. general C. Petrovicescu: L-am cunoscut aici, în sala unde îmi făceam 
lucrările. Eram Comisar Regal special. Cu trei zile înainte de judecarea procesului, 
d-sa s-a prezentat de bună-voie la Consiliu. Până atunci nu-l văzusem niciodată. În 
momentul când s-a prezentat eu îmi terminasem liniile generale ale rechizitoriului 
şi eram pe punctui să-l completăm, bineînțeles odată cu instrucțiunea orală. Aveam, 
totuși, sentimentul să nu fiu nevoit să fac modificări, prea tardive. Atunci am cerut o 
întrevedere cu dl. Codreanu aici, pentru ca să-mi povestească lucrurile care mă inte- 
resau, cu scopul de a-mi controla concluziile la care ajunsesem. | 
Am avut o convorbire de aproape o oră. Mi-am notat tot ce mi-a istorisit și am 
constatat că concluziile la care ajunsesem eu erau absolut identice cu ceea ce-mi po- . 
vestise dumnealui oral. Erau de o identitate perfectă. Am intrat, deci, în şedinţă per- | 
fect orientat. O a doua verificare am avut-o în timpul instrucțiuni, orale, când s-a vă- 
zut că lucrurile s-au petrecut așa cum se stabiliseră din acte fără nici o distonanță. Am MA, 
putut, deci, să-mi îndeplinesc sarcina în perfectă cunoștință de cauză și fără să aduc 
vreo modificare rechizitoriului meu, În timpul judecării procesului l-am văzut aici în | 






































NNVAUCMO) VATA NI IENUOD LOL IV SADOUĂA ESI LA 
































743 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELIU ZELEA CODREANU 


propri 


fiecare zi. Din ziua sentinței și până astăzi — sunt mai bine de patru ani de atunci — nu 
l-am mai văzut niciodată. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: Să ne spună dl. general dacă instrucţiunea acelui 
proces din 1934 a fost extrem de amănunțită, serioasă, laborioasă și de lungă durată. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Orice instrucțiune 
este serioasă, pentru că nu se pot trimite oamenii în judecată fără o instrucțiune se- 
rioasă. i 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Instrucţiunea a fost de lungă 
durată pentru că numărul mare de acuzați o cerea. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Eu pun întrebarea. 
Orice întrebare însă trebuie să ducă la o concluzie și nu aş vrea să punem întrebări 
care nu sunt concludente în cauză. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: Rugăm pe dl. general să ne spună dacă în cursul in- 
strucțiunii de lungă durată, care a fost atunci, a putut să descopere anumite fapte în 
sarcina d-lui Codreanu care să ducă la concluzia că urmărește, prin mijloace oculte şi 
subversive, scopuri împotriva intereselor statului, dacă urmărește să facă revoluţiune 
sau război civil? 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu pun întrebarea, 
dar iată ce se întâmplă: dl. general a fost atunci Comisar Regal, deci reprezentantul 
Parcherului în proces. Concluziile la care a ajuns le-a spus atunci cu glas tare în şe- 4 
dință publică. î 

DI. avocat Paul Iacobescu: Aceste concluzii sunt toarte interesante și să-mi per- j 
miteţi să vă explic pentru ce. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Eu pun întrebarea: la 
ce concluzii aţi ajuns dv domnule general, în urma cercetărilor, făcute atunci în calitatea 
pe care aţi avut-o în acel proces? 

Martor dl. general C. Petrovicescu: Instrucţia a făcut-o generalul instructor 
Bădescu Ilie. Eu am avut rolul de procuror. Tot ceea ce pot să spun este cum s-a dez- 
volta instrucţiunea orală și cum am ajuns la concluziile rechizitoriului. Nu am găsit 
nimic, şi ca probă că nu am găsit nimic sunt concluziile de la sfârşitul rechizitoriului 
prin care am cerut condamnarea celor rrei asasini ai iui Duca, am lăsat la aprecierea 
Consiliului cazul domnilor Codreanu și general Cantacuzino şi am cerut achitarea în 
bloc pentru toți ceilalți. 

DL. prim procuror maior magistrat lonescu Radu: Dacă dl. general Perrovicescu, 
în calitatea d-sale îi procesul din 1934, a cerut achitarea celor 47 de legionari și a lăsat 
la aprecierea Tribunalului în ceea ce privește pe acuzatul Corneliu Zelea Codreanu și 
pe defunctul general Cantacuzino, înseamnă că a făcut o diferență în ceea ce privește 
vinovăția? 

Martor di. general C. Petrovicescu: Interzic astfel de interpretări, domnule 
procuror. Dacă am lăsat la aprecierea Tribunalului pe dl. Corneliu Codreanu am 
făcut-o întrucât d-sa și domnul general Cantacuzino erau conducătorii Mișcării 
Legionare și înţelegeam ca diferență față de instanța care judeca, să-i las latitudinea 
în apreciere. Eu nu am găsit nici o vinovăţie de nici un fel împotriva sa, Aș dori ca şi 
astăzi, ca atunci, să se pronunțe achitarea, ca atunci când am luat eu parte. 


] 
i 
E 
i 











ULTINCL PROCES AL. LUI CORNELIU ZELEA CODREANU = 23-26 MAI LO38 





744 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 








Dl. prim procuror maior magistrat Ionescu Radu: Are cunoştinţă dl. general că, 
după condamnarea asasinilor primului ministru, a căror condamnare d-sa a cerut-o, 
precum și după condamnarea celor zece care au asasinat pe Stelescu, învinuirul a 
dat distincții înaintând în ierarhia legionară la rangul cel mai înalt și acordându-le 
acestora acea decorație legionară Crucea Albă? 

Martor dl. general C. Petrovicescu: Am auzit odată la radio, între o reclamă pen- 
tru ciorapi Adesgo și alta de șampanie Matt, că s-a procedat la decorarea acestora. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule preşedinte, vreau să fie interpre- 
tate corect cuvintele mele. N-am avansat pe cei trei; n-am dat decorații. Am înaintat 
în ziua înmormântării lui Moţa și Marin pe doi din cei zece. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Cum apreciați dvs. 
gestul făcut de șeful Mişcări Legionare printr-o avansare a celor pe care justiția i-a 
condamnat? 

Martor di. general C. Petrovicescu: Nu vreau să am aerul că vreau să fug să dau 
un răspuns. În condiţiile acestea însă nu pot da nici un răspuns, deoarece este o ches- 
tiune de ordin subiectiv. De la terminarea procesului și până astăzi, n-am cunoscut 
altceva decât ceea ce s-a publicat în jurnale. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Ce părere are dl. general de subversivitatea 
Mişcării Legionare? 

Martor dl. general C. Petrovicescu: Din moment ce am avut în mână documen- 
te, cărți etc, ce erau de vânzare în librării, hotărât nu are caracter subversiv, revoluțio- 
nat, de război civil. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Mă crede dl. general capabil de trădare? 

Martor dl. general C. Petrovicescu: Eu cred nu numai că nu ar fi capabil să facă 
o trădare în accepțiunea noastră și a lui, dar, chiar dacă cineva din anturajul său ar fi 
avut această intenție, |-ar fi stâlcit. 

Depoziţia d-lui general Ion Antonescu. 
Este introdus martorul general Ion Antonescu. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: D-le preşedinte, vă rog să-mi permiteți să 
pun eu întrebările în locul domnului apărător. 

DL. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Da 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă dl. general îşi reamintește de o con- 
vorbire avută la domnia sa acasă asupra atitudinii mele față de provocări, în timpul 
când d-sa era ministru de război, și dacă preocuparea mea era ca să nu se întâmple tul- 
burări publice, din cauza situaţiei noastre geografice și ce atitudine am avut eu atunci, 
când a avut loc această convorbire? 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Întrebarea, poa- 
ze sub forma aceasta, Tribunalul n-ar admite-o, fiindcă este vorba de provocări, la 
care partidul dvs. ar fi fost supus. Este o apreciere a Tribunalului, care este suveran. 
Domnule general întrebarea ar fi următoarea: dacă în timpul alegerilor, sau în preaj- 
ma lor, dl. Codreanu, în convorbirea la care face aluzie, v-a mărturisit care ar fi atitu- 
dinea domniei sale, dacă s-ar produce oarecare tulburări, în timpul alegerilor la care 
era și domnia-sa participant. 

Martor dl. general Ion Antonescu: Convorbirea n-a avut loc înaintea alegeri- 
or, ci în timpul alegerilor, și anume când alegerile luaseră forma pe care au luat-o și 











pă 
2 
i9 
e 
Y. 
pzi 
2 
AN 
Ig) 
9) 
pei 
VA 
ici 
>» 
Pas 
Sai 
9) 
lei 
pei 
> 
VA 
Li 
| 


Ci 





T-t 








745 














și 
ÎN 


zac dzata 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


tir rit 





pe care toată lumea o cunoaşte și când aveam teama că mergem spre un război civil. 
Atunci am rugat pe dl. Codreanu — și eram de conveniență cu Goga — să înceteze 
aceste agitații în țară care nu pot duce decât la ruina granițelor noastre. Dl. Codreanu 
a avut o convorbire cu mine, dacă nu mă înşel, într-o vineri și, două zile mai târziu, d. 
Codreanu s-a întâlnit cu Goga la dl. Gigurtu — ceea ce am aflat mai târziu. Şi atunci, 
faţă de mine, di. Codreanu a spus că se retrage din lupta electorală, iar, față de Goga, 
mi se pare că și-a luat angajamentul că se retrage chiar din alegeri, dând dovadă de 
mare patriotism, i 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: A constatat dl. general, din convorbirile pe 
care le-am avut cu d-sa, că mă grăbeam să vin la putere? 

Martor dl. general Ion Antonescu: Din contră, din conversațiile avute am con- 
statat că nu era preocupat de această problemă, ci numai de binele țării. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Mă crede dl. general capabil pe mine de a 
provoca vreo răzvrătire sau vreun război civil? 

Martor di. general Ion Antonescu: Dacă mi-ar h făcut această impresie, nu aș fi 
stat de vorbă cu di. Codreanu. Dl. Codreanu a avut o atitudine foarte frumoasă față 
de interesele țării. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă am întrebat pe dl. general ce să fac cu 
armele pe care eu le căpătasem prin testament de la generalul Cantacuzino? 

Martor dl. general lon Antonescu: Să le predea autorităților militare — dacă nu 
mă înșel, domnule Codreanu, pentru că sunt un om care activează în diferite tărâ- 
muri, și por să uit. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: A fost vorba de 
Muzeul militar, / 

Martor dl. general lon Antonescu: Exact. Muzeul militar. Așa am spus. | 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă armele găsite la percheziţiile făcute 
individual pe întreg teritoriul țării, la diferiți cetățeni, pot inspira cea mai ușoară te- 
mere de o înarmare în scop insurecţional. ; 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Cred că dl. general E 
nu poate răspunde la această întrebare, pentru că nu are materialul necesar. i 

DI. avocat Paul lacobescu: I-] punem noi la dispoziție, dacă îngăduiți. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Nu este o întrebare 
care poate avea legătură cu funcția d-lui general şi cu răspunderile domniei-sale. Nici 
n-a cunoscut această chestiune, pentru că n-a avut materialul necesar, aşa că ar fi să-i 
facem o întrebare la care să nu poată răspunde. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă organizaţia noastră ar putea fi con- 
siderară clandestină, conspirativă și dacă poate să prezinte vreun pericol pentru sigu- 
ranța statului? 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: La care organizaţie 
se referă întrebarea: la Mişcarea Legionară sau la Partidul Totul pentru Ţară? 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: La partid, acesta însemnează elementul 
uman, 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Domnule general, 
cum ați cunoscut această organizație: ca o organizație a unui partid politic, cu o titu- 
latură anumită şi nu ca un ecou al unei organizaţii care să aibă altă activitate, căci nu 








= 
PA 
< 
; 
2 
= 
9; 
9 
< 
PA 
e 
= 
9 
ISA 
= 
basi 
/, 
- 
IS: 
ps 
9; 
pui 
3 
Lai 
lei 


r 
, 


L 





746 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


pot pune întrebări decâr pentru partidul Totul pentru Țară, fiindcă dvs. nu aţi putur 
să-l cunoaşteţi decâr pe acesta, în epoca în care făceați parte din guvern, care este pă- 
rerea care ari avut-o asupra acestui partid? 

Martor dl. general Ion Antonescu: Eu regret că nu pot să răspund la acea întrebare, 
Sunt sub regimul legilor militare și, ca militar, nu pot să judec de pe subalternii mei. 

Cunosc din partidul Totul pentru Țară ceea ce cunoaște toată lumea, și nu por 
spune nici de bine, nici de rău, după cum, ca militar, nu pot spune nici despre un par- 
id politic. 

Dl. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Revenim la chesti- 
unea de adineaori. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Domnule preşedinte, eu sunt dat în jude- 
cată pentru trădare conform art. 190 și 191. 

DL. prim președinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Pentru deţinere de 
acte privind siguranța statului pentru publicarea unora din ele, să fim lămuriți, pentru 
că noțiunea de trădare are diferite accepțiuni. Pentru opinia publică și pentru marele 
public, accepțiunea trădare are cu totul alt caracter. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Mă crede dl. general capabil de trădare? 

Martor dl. general lon Antonescu: Din elementele pe care le-am avut și le am, spun 
că nu poate fi acuzat de trădare. generalul Antonescu nu stă de vorbă cu trădători. 

Depoziţia d-lui profesor Emanoil Antonescu. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: În calitate de profesor de drept, ce interpretare dă 
martorul arc. 190 şi 191 Cod Penal? 

Martor dl. profesor Emanoil Antonescu: Sunt profesor de drept civil, nu de 
drept penal dar am studiat Ordonanţa pentru că mă interesa. Conform Codului nos- 
tru, trebuie să distingem... (Procurorul întrerupe... președintele reia chestiunea dar 
nu mai insistă), 

DI. avocat Paul lacobescu: Dacă actele emanate de la jandarmi care s-au găseau 
dl. Codreanu ating siguranța statului şi, deci, poate fi acuzat de o acţiuni trădare? 

Martor dl. profesor Emanoil Antonescu: Nu, pentru că sunt acte politice; nu, 
desigur căci... (Dl. președinte întrerupe). 

Martor dl. profesor Emanoil Antonescu: Nu l-aş fi apărat dacă l-aș bănui de tră- 
dare. Să fim arenți, să fim patrioți, timpurile... (întrerupe dl. președinte). 

DI. avocat Paul Iacobescu: Îl crede capabil dl. martor, pe dl. Codreanu, de a pro- 
voca răzvrătire sau război civil? 

Martor dl. profesor Emanoil Antonescu: Actele nu spun că făcea război civil, 
căci este vorba de apărare... Dacă m-ar apăra cineva, nu înseamnă că acela vrea război 
civil. Eu l-am apărat de două ori, la secția a 2-a și a 4-a a Tribunalului Ilfov, unde era 
trimis în judecată că vrea să dărâme România. O revoluție se face altfel. De asemenea, 
nu-l cred capabil de trădare şi conștiința mea îmi dictează să văd așa. 

Depoziţia Consilierului la Înalta Curte de Casaţie Eugen Petit. 

Dl. avocat Paul Iacobescu: În ce împrejurări l-a cunoscut di. consilier pe acuza- 
tul Corneliu Codreanu? 

Martor dl. consilier Eugen Petit: Am fost Prefect de poliție cu delegație Ia Iași. 
În 1920, când bolșevismul ase proporţii. Pe atunci eram judecător. Se puseseră 
drapele roşii pe edificii, am cerut agenților mei să zmulgă drapelele, dar aceștia nu 


- 


E 
& 
pa 
pi 
X 
7 
Ja 
> 
ai 
i 
a 
e 
si 
= 
PA 
Bă 
N 
= 
> 
(> 
a 
= 
bă 
a 
= 
PA 
r= 

Î 

to 
.. 

S 
to 
D 
E 
> 

ice) 
I95] 
pe că 








| 
i 


zisa zofio î 


i 


AA 





CARTEA CĂPITANULUI 
Conneniu ZELEA CODREANU 


îndrăzneau pentru că edificiile erau înalte și se temeau ca bolșevicii să nu tragă în ei. 
Când discutam cu subalternii mei, am văzut un tânăr: s-a urcat pe edificiul încon- 
jurat de bolşevici, a zmuls drapelul roșu punând în loc drapelul tricolor al țării. Era 
Corneliu Codreanu. 

DL. av: Iacobescu: ÎL crede dl. Consilier capabil de vreo acțiune de trădare pe 
acuzatul Corneliu Codreanu? 

Martor dl. consilier Eugen Petit: Pe orice om îl consider onest până la dovada 
contrarie, Rindcă sunt magistrat. Pe di. Codreanu îl cunosc din copilărie. “ 

Depoziţia d-lui general Mihail Racoviţă. 

DI. avocat Paul Iacobescu: De când îl cunoaşteţi pe acuzatul Corneliu Zelea 
Codreanu și ce părere aveți despre acțiunea sa? 

Martor dl. general Mihail Racoviţă: ÎL cunosc de la 18 ani, eram la Mehadia, 
când a apărut o pereche de tineri care m-a impresionat plăcut. M-am întrebat cine 
sunt și mi s-a spus că e Corneliu Codreanu cu soția. După 7-8 ani, era la putere guver- 
nul Maniu, noi puseserăm la cale întoarcerea prințului Carol. D-nii Maniu şi Vaida 
nu s-au opus. M-am adresat și tineretului și dl. Tăzlăuanu mi-a spus să vorbesc cu dl. 
Codreanu, care este exponentul tineretului. La Tăzlăuanu acasă, la ora 9, am stat de 
vorbă cu dl. Codreanu, care a fost de acord cu noi. Eu am trecut voiajor ptin două par- 
cide. Apoi m-am lăsat de politică. Cunoșteam pe generalul Cantacuzino-Grănicerul. 
L-am văzut intrat în Mișcarea Legionară. Am căutat să vorbesc cu dl. Codreanu, am 
stat de vorbă cu el două ore, şi am văzut că numai acolo se poate face ceva pentru inte- 
resul țării și atunci m-am alipit de el. Pentru că numai prin el este scăparea țării. 

Dl. avocat Paul lacobescu: ÎL credeţi capabil, domnule general, de vreo acțiune 
de trădare pe acuzatul Corneliu Codreanu? Și dacă ați ajuns la constatarea că acțiu- 
nea sa și a Mişcării Legionare ar putea fi bănuită de tendinţe subversive? 

Martor dl. general Mihail Racoviţă: Am jurat pe conştiinţa mea de om și de 
militar să spun adevărul. Niciodată, nici dl. Codreanu, nici Mişcarea lui nu au avut ca- 
racter subversiv, de primejdie pentru Star. Cred că este o glumă să i se pună în sarcină 
trădarea, şi cred că nici dvs. nu credeți aceasta, dar cei care l-au cunoscut? 

Depoziţia d-lui general Costandache. 
După dl. general Racoviţă este introdus dl. general Constandache, 

Apărarea: De unde cunoaște dl. martor pe acuzarul Corneliu Codreanu și ce ar 
putea să ne spună de acțiunea sa? 

Martor dl. general Constandache: Pe dl. Codreanu îl cunosc de la procesul din 
1934. Am fost judecătorul său. Pot spune că ideologia pe care o are, Patrie, Dumnezeu 
şi Rege, ideologie pe care o cunoaşte toată lumea, nu poate fi decât o ideologie fru- 
moasă. 

Apărarea: Poate fi acuzat inculpatul Codreanu de război civil, de răzvrătire? 

Martor dl. general Constandache: Corneliu Codreanu nu poate fi capabil de 
aceasta; are atâția adepți, încât ar fi părăsit de aceştia. 

Depoziţia d-lui general Dona 

Este introdus dl. general Dona. Depune jurământul. 

Martor dl. general Dona: Cunosc pe dl. Codreanu. L-am judecat în 1934 şi am 

fost în continuu contact cu d-sa. Mi-a făcut cea mai adâncă impresie. Tânăr cu avânt 


ZELEA CODREANU = 23-20 MAL 1938 


[N 


PROCES AL LUI CORNELIU 














CARTEA CĂPITANULUI pi 
ConneLiu ZELEA CODREANU i 


naționalist. N-a avut nici un amestec în asasinarea lui Duca. Am judecat cu conștiința 
împăcată, Este un om corect, 
Depoziţia d-lui general Comăneseu A 
După dl. general Dona, dl. preşedinte cere să fie introdus dl. general Comănescu. să 
Apărarea: Dacă îl cunoaşte dl. general pe inculpatul Codreanu și ce ne poate | 
spune cu privire la activitatea sa? tă 
Martor dl. general Comănescu: Îl cunosc de când comandam divizia de la | 
Birlad. Se petrecuse un incident. I-am scris o scrisoare, dl. Codreanu m-a înțeles, și A 
incidentul s-a închis. L-am judecat în 1934. Am avut contact cu el în chestiuni politi- 
ce ca membru al partidului Naţional- Țărănesc. S-au tranșat chestiuni foarte tari, am 
ieșit de la el lămurit. Am mai avut contact în anul 1936, la Carmen Sylva. O duceau 
greu cu sărăcia. Le-am trimis și eu o putină de brânză și altele; mi-a spus el că caută 
să îndrume rineretui pe linia naționalistă, că nu vizează puterea și că vrea să formeze 
caractere. Nu e capabil să facă acte contta siguranței statului sau război civil. 
Depoziţia d-lui inginer Stelian lonescu. 
Urmează dl. ing. Stelian lonescu. 
Apărarea: Ce știe martorul despre o conversaţie pe care a avut-o cu dl. Corneliu 
Codreanu referitoare la o sumă de 40 de milioane lei? 
Martor dl. ing, Stelian Ionescu: Am fost chiar eu în delegația de la minele 
Şorecani (Regeie Carol [I), împreună cu trei muncitori: cu Morar Sabin, Moldovan 
Ion și Suler Gavrilă, la 4 sau 5 aprilie 1938; delegația nu fusese încă la Creditul 
Industrial. Urma să se ducă apoi. Am comunicat d-lui Codreanu că lucrătorii sunt 
în mizerie și n-au primit salariile pe câteva luni. I-am spus că știu că dl. Manoilescu a 
cheltuit în câțiva ani cam 40.000.000 lei. M-a întrebat pe ce s-au cheltuit şi i-am spus 
că di. Manoilescu are 72 mii lei... [este oprit de președinte) Dl. Codreanu a luat nore. 
Nota ce mi se arată e scrisă după explicațiile mele. 
Depoziţia d-lui Sabin Morar. 
Martor dl. Sabin Morar: În ziua de 5 aprilie am fost în delegația de la minele 
Şorecani, căci n-am primit salariile. Am fost la dl. Manoilescu, am trecut şi pe la Casa 
Verde, cu dl. ing. Ionescu și am vorbit cu dl. Corneliu Codreanu. Dl. Codreanu a luat 
note despre cele spuse de dl. Ionescu, în privința veniturilor, cheltuielilor și alte sume 
mai mari (cazui Manoilescu)... (Este oprit a continua). 
Depoziţia d-lui Alexandru Hodoș. 
Apărarea întreabă dacă îndreptarul Moţa-Marin a fost văzut de d-sa, înainte de publicare, 
în calitare de șef al cenzurii. 
Martor dl. Alexandru Hodoș: Cenzura depindea de Preşedenţia Consiliului 
de Miniştri, eu eram Subsecretar de Stat și, în această calitate, aveam atribuția de a 
exercita un control de cenzură şi știu că am îngăduit publicarea instrucțiunilor preli- 
minare pentru înființarea Corpului Moţa-Marin. Nu au fost socotite că, calcă dispo- 
ziţiunile legilor în vigoare a acea dată. 
j Apărarea: Ce cunoaşteţi dvs. cu privire la întrevederea avută între fostul preșe- 
dinte al Consiliului de Miniștri, Octavian Goga, şi acuzatul? 
Martor dl. Alexandru Hodoș: Este vorba de alegerile din 1938 — primăvara —, 
la care discuţie n-am asistat, dar mi-a spus regretatul Octavian Goga, cu o zi înainte 
de cădera Guvernului; se discutase despre felul în care se făcea campania electorală 














REGI 1IVIA yT-t 7 — ANVANUOD VIII AI IINUO) LOT IV SADOUA TAL I) 











€ 














749 








| 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


și despre victimele căzute; dialogul, așa cum mi-a fost relatat, a avut un caracter dra- 
matic, în sensul că Octavian Goga a pus problema unirii celor două organizațiuni. 
Octavian Goga mi-a relatat ce declarații i-a făcut dl. Codreanu: dacă Octavian Goga 
socoteşte că Partidul Totul pentru Ţară este o piedică pentru propagarea ideii naționa- 
le, dl. Codreanu este gata să se retragă din alegeri. Aceasta știu. Sunt gata să răspund 
şi la alte întrebări. 

Depoziţia d-lui Sextil Puşcariu. 

Apărarea: Cunoașteţi Mişcarea Legionară? 

Martor di. Sextil Puşcariu: Nu sunt membru în Mișcare. Am cunoscut-o de 
mul și cu multă simpatie m-am apropiat de ea. N-am făcut niciodată politică. M-a 
apropiat sufletul cald al acestui tineret, care era necesar acestei țări. Cei mai buni elevi 
ai mei au fost legionari. Mi-a plăcut cartea Pentru Legionari. [Codreanu] este un scri- 
itor de talent. M-a apropiat de el religiozitatea sa adâncă, iubirea față de țară și de- 
votamentul său față de tron. L-am căutat să-l văd și l-am văzut. Am rămas cu aceeași 
impresie. 

Apărarea: Mişcarea poate & primejdioasă siguranței statului? 

„Martor dl. Sextil Pușcariu: Am văzut în această Mișcare ceva îndreptat împo- 
triva abuzului, nicidecum împotriva statului. 

Apărarea: ÎI credeți pe acuzat capabil de trădare? (Nu este lăsat de președinte 
a răspunde, pe motiv că a răspuns). 

Depoziţia d-lui general Constantin Jacob. 

Apărarea: Sunteţi legionar? 

Martor dl, general Constantin Iacob: Eu am cunoscut pe dl. Codreanu în ziua de 
1 februarie 1938. Am cerut să fiu înscris în partid. N-am luat parte la ședința Senatului 
Legionar, deoarece n-am fost chemat. Dar, după ce am luat cunoștință din ziare, am 
aderat în totul. Era un partid naționalist. Dacă aș fi crezut că este subversiv, capabil de 
o lovitură de stat, sau că ar lupta împotriva ordinei în Stat, nu m-aș fi înscris. 

Depoziţia d-lui Gheorghe Pantazi. 

Apărarea: Cum s-au comportat Mişcarea și Codreanu în campania electorală? 
[20 Decembrie 1937] 

Martor dl. Gheorghe Pantazi: Nu aparțin partidului. Am fost invitat să candi- 
dez în Bihor pentru Senat. Am primit și m-am deplasat la Bihor. Înainte m-am dus 
la sediu şi am întrebat: „mergând la Oradea ce trebuie să vorbesc?” Mi s-a spus să nu 
vorbesc de nici o organizație politică și de nici un om politic, ci numai de Legiune și 
de legionari. În alegeri, partidele politice aveau cea mai mare încredere, ştiind că un le- 
gionar se afla în urmă. Legionarii n-au răspuns la provocări şi n-au făcut provocări. La 
vârsta mea pot să spun că nu s-au mai văzut așa alegeri. Patriotismul, corectitudinea și 
loialitatea lor era exemplară. Acestea m-au îndemnat să candidez. 

Depoziţia d-lui Nicolae Pop. 

Apărarea: Cum ați interpretat dvs. circulara a doua — agenții secreți? 

Martorul dl. Nicolae Pop: Am făcut parte din Legiune din 1935 luna ianuarie. 
Am citit circulara afişată la sediu. Mi-am pus întrebarea dacă între noi s-ar găsi ase- 
menea oameni. Membrii cuibului au spus că nu sunt nici unul în această categorie. 

Depoziţia d-lui avocat Dimitrie Popa. 
Apărarea: Ce ştie dl. martor despre circulara a doua? 


e 


CODREANU — 23-26 MAL LO38 


- 
N 
i) 
HI îi 
PA 
2 
= 
= 
it 
SS 
= 
— 
2 
E pi 
3 
9) 
Z 


. 














750 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Martor dl. avocat Dimitrie Popa: Am fost membru al Gărzii de her și al par- 
cidului Totul pentru Țară, din anul 1929. Cunosc circulara. Sunt avocat și am făcur 
parte din contenciosul legionar, D-lui Codreanu — eram acolo — i s-a adus cunoştin- 
șă despre agenții pe care îi are Siguranța la noi. Am citit și eu circulara, am avut un 
exemplar, în calitate de șef de cuib. Era lipit şi la afişier. Eu am condus două luni de 
zile campania electorală în Argeș. Știu că una din informațiile date tendențios acolo 
era că noi organizăm în Argeș o mare manifestațiune. Am găsit acolo 1. 300 jandarmi 
sub conducerea d-lui col. Popea şi maior Cireş. Toate măsurile erau exagerate faţă de 
proiectele noastre mici. N-am indencificat personal pe nici un agent pe care i-am fi 
avut noi la Siguranță sau Poliţie. Circulara se referea la agenții Siguranței și Poliției 
care ar fi pătrunși rândurile noastre. 

Depoziţia d-lui Traian Herseni. 

Apărarea: Ce ştiţi dvs. despre proveniența fondurilor legionare? 

Martor — dl. Traian Herseni: Am făcut parte din Mişcare încă din anul 1936. 
Se dădeau obişnuit cotizații săptămânale, de la unu la cinci lei, cei ce aveau bani mai 
mulți, dădeau până ia 100 lei săptămânal. Strângeam și de la prieteni, până la 100-500 
lei lunar. În cimpul alegerilor, cheltuielile fiind foarte mari, noi am renunţat la vin, ci- 
nematograf și prăjituri, făcând economii de 500 de lei pe care i-am dar Legiunii. Noi 
plăteam afişele. Scoteam broșuri, pe care le dădeam spre vânzare, iar prețul lor îl dă- 
deam Legiunii. Eu însumi am scos două broşuri: Mișcară legionară și țărănimea şi 
Mişcarea Legionară și muncitorimea. 

Şedinţa s-a ridicat la ora 8,30 seara. 




























SEG vw 9r-tr — ANVANHUOD VAII / AFTANROD ID IV SADONA TONILI( 




























































































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


ZIUA A III-A A PROCESULUI 


Miercuri, 25 mai 1938 

Şedinţa se deschide aproape de ora 10 dimineața. 

Înainte de a continua audierea martorilor, dl. avocat Sebastian Radovici reamintește in- 
vitaţia făcută de dl. prim procuror, de a se aduce registrele fostului partid Totul pentru Ţară. Şi 
înfățișează unul din aceste registre, al sectorului de Albastru, care prezintă peste 288.000 lei la 
încasări. | i 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu protestează că a fost arătată de un ziar că ar fi avocată a 
Cominternului și cere d-lui preşedinte să nu îngăduie a se face afirmații dezanorante. 

Dl. avocat Colfescu vorbeşte în același sens. 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Tribunalul va face o 
intervenţie la Ministerul de Interne pentru a lămuri chestiunea depoziției d-lui gene- 
ral Constandache și invită presa să redea corect dezbaterile. 

Apărarea arată că mai stăruie în audierea ca martori a d-lor: profesor Dobre, col. 
Zăvoianu, M. Polihroniade, profesot lon Zelea Codreanu, Dorin Haznaș, Ciorogaru, 
Traian Cotigă, Ilie Negoescu, Dragoş Protopopescu, avocat Ctânganu, Arnold Rorh, 
Carol Becker, Henri Ghica, |. Cantacuzino, V. Cristescu, N. Totu, Victor Gârcineanu, 
G-ral dr. Grinţescu, luliu Maniu, S. Mehedinți, Dl. R. loaniţescu, profesor Dongoroz, 
AL. Vaida-Voievod, Grigore lunian, ing. Clime, Al. Cantacuzino, C. Argetoianu, Gh. 
Furdui, profesor Radu Gyr, ing. Eugen Ionică, G-ral Gabriel Marinescu, Ion Forti, C. 
Iarca, ing. Gigurtu, dr. Topa. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Sunt martori, șefi de partide, şefi de miș- 
cări, miniştri. Şi aş vrea să-i întreb dacă ei au avut în mână acte ca acelea care s-au găsit 
la mine. Şi dacă nu au protestat cu actele în mână, în Parlament sau în presă. A doua 
întrebare ar fi, ce fel de deținere de acte?... Nu e vorba de deținere cu intenție. Trebuie 
să vină martorul să spună că nu au fost ţinute cu intenţie (Dongoroz, sub art, 191, 
prevede trei ipostaze: cetățean român care procură și transmite acte secrete; orice ce- 
tățean care, fără a avea calitatea, a deține acte secrete cu intenţie... și cazul... ) 

Concludenţa acestei întrebări rămâne la aprecierea dvs., după ce veţi consulta 
pe ceilalți membri ai Tribunalului. Referindu-se la art. 300 alin. ultim C.M.].: Mă in- 
teresează intenția, potrivit doctrinei... 

DI. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: la act. Va hotări 
asupra concludenței lor la fiecare întrebare de la caz la caz. 

Depoziţia d-lui luliu Maniu. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: De ce s-a făcut între noi pact de neagresiu- 
ne, când ideologiile noastre sunt atât de diferite? 

Martor dl. Iuliu Maniu: Într-adevăr, ideologia noastră și a d-voastră sunt direct 
opuse și nici nu cred că există în țara aceasta două partide cu o adversitate mai cate- 
gorică decât sunt ale noastre. 

[După ce face apologia democrației, d-sa continuă]: Garda de Fier este torali- 
tară și în contra democraţiei... Partidul d-lui Codreanu este un partid antisemit!... în 
afară de aceasta ne deosebeşte metoda de luptă politică. 

Date fiind aceste deosebiri de ideologie este krească întrebarea: cum de am 
ajuns să încheiem o înțelegere electorală? 





752 





ri 


| 

CARTEA CĂPITANULUI | 
CORNELIU ZELEA CODREANU | 
| 


Motivul este dublu. Întâi, un motiv personal: nu l-am cunoscut pe dl. Codreanu 
până am făcut pactui de neagresiune. Am urmărit însă cu atenţie activitatea și atitu- 
dinile d-sale. Am putut constata, din partea d-sale, sinceritate în acțiune, consecvență 
și tenacitate, calități care se găsesc arât de rar în viața noastră politică şi la conducă- 
torii vieţii politice, Pentru aceste motive, i-am întins mâna cu încredere şi cu plăce- 
re. În afară de acest motiv cu caracter personal, au mai fost și motive de natură poli- 
tică. Dl. Codreanu, ca și mine, crede că, pentru o viaţă politică sănătoasă națională și 
de Srat, este absolut necesar respectarea demnității naționale. Or, prin numirea d-lui 
Tătărescu ca Prim-Ministru s-a atins grav nu numai demnitatea națională, dar şi spi- 
ritul Constituţiei. De aceea a fost cazul să ne dăm mâna, pentru a face ca națiunea să 
respingă această încercare de a izbi în demnitatea națională. Am reușit. Dl. Codreanu 
crede, ca şi mune, că ideea națională este factorul vital în propășirea unei națiuni. D-sa 
crede, ca și mine, că Statul, cu toată puterea sa, trebuie să perfecteze calitățile fără sea- 
măn de frumoase ale poporului român, susținător de Stat, și să-i dea posibilitatea, 
punându-i-se la dispoziţie mijloacele materiale, culturale și sociale, să-și poată împli- 
ni misiunea pe care o are în această parte a lumii. Adevărat că dl. Codreanu, precum 
am arătat, are în concepțiunea sa un element, acel al antisemitismului, pe care eu nu-l 
aprob, dar ideea fundamentală este identică. Afară de acestea, dl. Codreanu este de 
aceeași convingere ca și mine, că, fără a respecta regulile de corectitudine în viața par- 
ciculară și publică și fără a ține seama de morala creştină, nu se poare asigura dăinuirea 
unei națiuni; și că părăsirea acestora ar însemna și pentru poporul nostru ceea ce a 
însemnat și pentru multe popoare din trecut: distrugere și pieire. Pentru aceasta sun- 
tem de acord în tendința de a impune, în viața particulară, socială și publică, corecti- 
tudinea, onoarea şi morala creştină, pe care astăzi — durere — atâția o calcă... 

"Toate aceste au fost îndemnuri hotărâtoare pentru a face înțelegerea cu dl. 
Codreanu şi îmi pare bine că am făcut-o. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă Partidul Liberal, când era la putere, 
n-a folosit poliție, siguranță, jandarmerie și toate autorităţile de stat pentru oprirea 
propagandei electorale a partidelor de opoziție? 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Se opune la aceas- 
tă întrebare, 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă în practica vieţii noastre politice, par- 
tidele de opoziţie n-au protestat public, în presă și parlament, împotriva ingerințelor 
electorale și dacă n-au prezentat copii de pe ordinele date de autorități subalternilor, 
în această privință? 

Martor dl. uliu Maniu: Într-adevăr, în toate alegerile, în afară de cele din 1928 
și 1932, pe care le-a făcut Partidul Naţional-Țărănesc, guvernele au folosit puterea 
executivă, jandarmeria și siguranța pentru scopurile electorale ale partidului de la gu- 
vern și ele nu s-au mărginit numai la activitatea siguranţei de stat. Partidele de opo- 
ziţie totdeauna s-au năzuit să pună mâna pe ordinele secrete, prin care se îndruma 
forța publică de a impiedica opoziţia în acțiunea și mișcările sale politice. Astfel, eu 
însumi, în anul 1927, am avut în mână 18 ordine secrete, confidenţiale, ale puterii pu- | 
blice, prin care puterea executivă era pusă în serviciul partidului de la putere. Aceste $ 
ordine secrete le-am publicat în ziare. Mai mult, m-am dus la președintele consiliului | 
de miniştri, Jonel Brătianu, și i le-am prezentat într-un memotriu, pentru a protesta |] 





E 
E 
[e 
pei 
a 
(2) 
kan 
lu] 
7. 
> 
i se 
_ 
2) 
po) 
VA 
(ai 
bă 
PN 
_ 
9) 
[zi 
ps) 
Z 
(apă 
] 
> 
193 
! 
[EI 
D 
Ba 
> 
_ 
ie) 
LS 
% 

















CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIU ZELEA CODREANU 


în contra acestor ingerințe. Nu mi-au făcut nici primul ministru, nici autoritățile nici 
un cap de acuzare și nici nu puteau face, fiindcă deținerea și câștigarea unor astfel de 
ordine secrete era la toate partidele de opoziție un uz constant. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă știe d. Maniu că vroiam să vin acum la 
putere sau dacă din discuțiile avute cu d-sa mi-am manifestat graba de a veni la putere? 

Martor dl. Iuliu Maniu: Nu. Din contră, din conversațiile pe care le-am avut, 
am stabilit în privința aceasta o deosebire de atitudine între noi: eu insistam ca, drept 
rezultat al alegerilor, partidul nostru să vină imediat la putere, căci era dreptul nostru 
firesc și găseam necesar pentru țară. Pe câră vreme dl. Codreanu accentua în continuu 
că nu este grăbit, că are vreme şi că momentul lui nu a sosit. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă dl. Maniu a văzut în mine și în 
Mişcarea pe care am condus-o, pe un om care să fi urmărit răsturnarea ordinii de stat 
san provocarea unui război civil? 

Martor dl. Iuliu Maniu: Dacă aș fi bănuit sau aş îi văzut aşa ceva nu aş fi dat 
mâna pentru o campanie politică, pentru că am crezut întotdeauna, și cred, că pentru 
națiunea noastră și statul Român cea mai mare nenorocire ar fi o răzvrătire, o dezor- 
dine sau un război civil. : 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă am discutat cu dl. Maniu probleme 
politice de natură externă și dacă în aceste discuții am pus interes personal sau am fost 
condus exclusiv numai de intime convingeri? 

Martor dl. Iuliu Maniu: În conversațiile pe care le-am avut, am discutat în două 
rânduri chestiunea externă. Am constatat că suntem adversari pe această chestiune şi 
m-am silit să-l conving că singura politică externă corespunzătoare intereselor României 
este aceea îndreptată către Franţa, Anglia și marile democrații din Occident. D-sa și-a 
arătat consideraţiunile teoretice în celălalt sens. Eu mi-am expus argumentele și vede- 
rile mele. D-sa a contrazis. Întreaga discuţie a decurs pe tărâmul interesului obștesc și 
național, fără să fi putut observa la dl. Codreanu vreun interes personal. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Dacă ştie dl. Maniu că propaganda Mişcării 
mele ar fi fost conspirativă, ocultă sau clandestină. 

Martor dl. Iuliu Maniu: În campania electorală am dat de organizaţiile Gărzii 
de Fier, care se manifestau pe faţă, cu mare combativitate, făcând manifestații făţişe și 
energice, de multe ori chiar prea energice pentru mine. 

DI, Procuror: Crede dl. Maniu că ar fi fost bine sau rău dacă acuzatul Codreanu 
ar fi pus mâna pe putere? 

Martor di. luliu Maniu: Dl. Codreanu este șeful unui partid, eu sunt preşedin- 
tele altui partid, cu ideologie cu totul opusă. De aici urmează, în mod firesc, că eu nu 
aș fi crezut că e bine să vie la putere partidul d-lui Codreanu. Toare partidele vor bine- 
le țării, însă realizat pe căi proprii. Eu cred că singura cale bună este cea prezentată de 
partidul nostru. Drept care, nu găsesc că venirea la putere a altui partid decât Partidul 
Naţional- Țărănesc ar face bine ţării! 

În definitiv, pentru mine este hotărâtoare voința națiunii și partidele au dreptul 
să năzuiască a câștiga opinia publică, dar nu pot admite ca guvernele să fie impuse ță- 
rii, în contra voinței naționale. Dacă opinia publică va h cu mine, voi veni eu la putere. 
Dacă opinia publică va fi cu dl. Codreanu, va veni d-sa. 


o) 

ri 
D 
er, 
[al] 
| 

3 
7 
a 
z 
= 
9; 

= 
-T, 
= 
7 
9 

= 
= 
< 
7, 
3 
pd 
9; 
pă 
5) 
z 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Depoziţia d-lui Contantin arca. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Este adevărat că, în casa dvs. chiar, m-am 
întâlnit cu dl. Cernat, fostul director general al siguranței statului? 

Martor dl. Constantin arca: Este adevărat că, în casă la mine şi la Carmen 
Sylva, au fost întrevederi între dl. Cernat și dl. Codreanu. 1 se oferea d-lui Codreanu 
guvernul. 

[Este corectat de dl, Codreanu, care îi atrage atenția că nu a fost întrebat asupra 
acestui fapt și că, ascfel spus, s-ar putea interpreta altfel). 

În tot cazul, dl. Cernat a fost la siguranță, a intervenit prin mine în repetate rân- 
duri să aibă întrevederi cu dl. Codreanu şi aceste întrevederi au avut loc. 

Depoziţia d-lui general Virgil Bădulescu. 

Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Este adevărat că mi-aţi fost comandant și 
educator şi dacă mă credeți capabil de acte care să dăuneze statului? 

Martor dl. general Virgil Bădulescu: Am fost Comandantul Liceului Militar 
Mănăstirea Dealului. Mi-a fost elev din cl. IV-VII. Era foarte bun. Am căutat să-i in- 
spir dragoste de țară. A fost un elev foarte bun şi iubit de colegi. 

Apărarea: Îl credeţi capabil pe C. Z. Codreanu de trădare? 

Martor dl. general Virgil Bădulescu: Nu mi-e permis s-o fac în calitate de mi- 
litar, însă, după cât ştiu eu de atunci, nu-l cred capabil de acte dăunătoare statului. 
Situaţia mea nu-mi permite astăzi să fac alte aprecieri. 

Depoziţia d-lui Sever Dan (fost ministru). 

Apărarea: În legărurile cu dl. Codreanu aţi constatat vreo grabă de a veni la pu- 
tere? 

Martor dl. Sever Dan: Cunosc Mişcarea de la început și, în această calitate, mă 
interesau toare mişcările și în special mișcarea naționalistă. În 1923 am cerut să se 
vină în ajutorul studenților. Legăturile cu Mișcarea Legionară s-au stabil abia acum 
câteva luni, sub guvernarea Goga. Dl. Alex. Vaida a ţinut (eu fiind membru în Frontul 
Românesc) să vorbească cu dl. Codreanu. Am intervenit, l-am rugat să-l poftească la 
mine acasă, unde a venit şi dl. Vaida. Convorbire a durat 3 ore. Din aceste convorbiri 
nu au rezultar legături politice între d-sa și dl. Vaida. Căzuse guvernul Goga. A venit 
noul regim, pentru care dl. Vaida luptase de mult să vină. Eram curios să ştim ce ati- 
tudine va lua dl. Codreanu. Pe această chestiune s-a făcut și o scrisoare [o citește]: 


„27 Februarie 1938 

D-le Sever Dan, 

Vă mulțumesc pentru rândurile primite... Nu e cazul ca să se facă dificultăţi noului 
guvern... Să-l lăsăm un an, poate doi, chiar mai mult... Vă rog să fiţi sigur că nici o dificul- 
tate nu va avea acest guvern din partea noastră. Eu socotesc că nu e timpul meu. 

Corneliu Zelea Codreanu” 


Apărarea: Să se pună la dosar. 

Dl. prim preşedinte colonel magistrat Dumitru Constantin: Se depune o copie 
la dosar. 

Apărarea: Dl. martor a avut în mână acte secrete? 





S 
3 
2 
> 
za 
= 
s 
9 
= 
pă 
pă 
m 
Sa 
9) 
p=i 
A 
C 
n. 
AN 
> 
PN 
: 
e; 
i 
pe) 
> 
VA 


SEGL IVI gT-tr — 









































CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Martor dl. Sever Dan: Am făcut-o chiar și cu prietenii mei, de mai multe ori 
sub vechiul regim. Luptele electorale erau adevărate războaie civile. 
Apărarea: Erau acte secrete emanând de la Prefectură, Jandarmerie, Poliţie? + 
Martor dl. Sever Dan: Au existat, Au fost publicate și discutate în Parlament. $ 
Depoziţia d-lui profesor Carol Beker. 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu (întrebă pe martor în legătură cu traducerea în 
nemşeşte a cărții sale Pentru Legionari): Veneaţi dvs. la mine cu dl. Arnold Roth? 
Martor dl. profesor Carol Beker: Eu am fost rugat de un domn, pe care îl cu- 4 
nosc de mult, de dl. ing. lonică, dacă ştiu pe cineva care să corecteze traducerea căr- 
ţii Pentru Legionari și eu am recomandat pe un scriitor german din România, pe dl. 
Arnold Roth. 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Vă aduceţi dvs. aminte de supărarea mea 
pe ziariştii germani? 
Martor dl. profesor Carol Beker: Ştiu că dl. Codreanu, în mai multe ocazii, 
s-a arătat supărat în această chestiune (cu privire la un articol publicat în Volkischer 
Beobachter, inspirat probabil de Istrate Micescu); i se părea că este privit cu oarecare 
adversitate, mai ales că i se refuzase publicarea unei întâmpinări la acest atac, Ziarul 
este oficiosul Partidului Naţional Socialist, sub conducerea d-lui Rosenberg. 
Depoziţia d-lui Henri Ghica. 
Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: Vă aduceți aminte că am fost ofensat într- 
un articol din ziarul Volkischer Beobachrer? 
Martor dl. Henri Ghica: La sfârşitul lunii decembrie trecut este adevărat că dl. 
Codreanu mi-a spus că se publicase un articol scris, mi se pare de dl. Micescu, și mi-a 
adăugat că nu va mai primi nici un ziarist german, deoarece nu i s-a publicat răspun- 
sul său. Mi-a repetat în mai multe rânduri aceste supărări. 
Depoziţia doctorului Î. Cantacuzino. 
Apărarea: Ştiţi dvs. cine lucra circulările generalului Cantacuzino? Le lucra 
personal, adică, sau i le lucrau alte persoane? 
Martor dl. I. Cantacuzino: Ştiu că generalul nu a lăsat niciodată să iasă din 
mâna lui un lucru conceput de alții. Tot ce semna era absolut concepția sa. Știu că dl. 
general, la Predeal, nu putea scrie cu mâna sa, ci i se scria de alții, după concepția sa. 4 
Mi-a declarat Constantin Reich că a fost de față când această scrisoare („Mă lupt cu 4 
moartea...”) a fost dictată de dl. general, d-lui Codreanu. Dl. Constantin Reich a citit 
şi el în jurnal că această scrisoare i se atribuie d-lui Codreanu. 
Dl. avocat H. Cosmovici arată că faptul de trădare de care e învinuit Corneliu 
Codreanu e încadrat în atentate contra siguranţei exterioare. Că sunt martori care au fost 
miniştri sau șefi de partid şi că dorește să-i întrebe dacă, în această calitate, le-au căzut în 
mână acte ca acelea pentru care e judecat Corneliu Codreanu și chiar au protestat contra 
abuzurilor ce se făceau prin ele. 
În al doilea rând, e vorba de deținerea de acte cu intenție. 
Tribunalul ia act şi va hotări în privința fiecărui martor. 
Apărarea renunță la d-nii profesor Gerota, ing. Gigurtu, dr. Topa, C. Argetoianu, A. Roth, 
general dr. Grinţescu, profesor Dongoroz etc, şi arată că stăruie în audierea celorlalți martori, 
dintre care unii ca dl. dr. Vaida-Voevod, dr. Dan Rădulescu. 


— 23-36 MAL 1938 


: ZELEA CODREANU 





VA 
d 
e, 
O, 
> 
< 
7, 
ȘI 
5 
9 
3 
5 
Z 
i) 








756 | 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu: În special țin să fie aduşi martorii de la 
Ciuc. Sunt oamenii cu care am lucrat eu, martori de fapt și stărui să fie aduși. 

Dl. prim procuror maior magistrat lonescu Radu stăruie şi d-sa în audierea câ- 
torva informatori. La martorul Ghiocel Dumitru renunță, urmând a i se citi declaraţia. 
Discuţia se continuă apoi în jurul câtorva informatori propuşi de dl. procuror, dintre care 
unii răspund. 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu arată că aceştia n-au fost citați până acum, astfel că nu se 
explică de ce au venit. După ce ia și părerea d-lui procuror, Tribunalul admite audierea celor pre- 
zenți, ca informatori. 

on Hagiu e întrebat de dl. procuror ce știe despre cicularele adresate către informatori. 
El răspunde că a văzur ordinul pe care l-a dat acuzatul să fie uciși Duca și Stelescu, că Frăţiile de 
Cruce erau organizaţii secrete. Martorul se încurcă în răspunsuri, lăsând impresia că a venit cu 
depoziția învăţară de acasă, încât dl. prim procuror renunță a-i mai pune întrebări. 

Nefiind alți martori prezenți și întrucât apărarea insistă la audierea unora, ședința se ridică 
la ora 12 și un sfert, urmându-se a se continua în următoarea zi, începând cu ora 9. 











ZIUA A IV-A A PROCESULUI 
Joi, 26 mai 1938 


Rechizitoriui 

Şedinţa de dimineață a fost consacrată rechizitoriului d-lui prim procuror militar, maior 
magistrat Radu Ionescu. 

S-a dat cuvântul reprezentantului Parchetului care, timp de o oră și un sfert, a susținut 
temeiurile acuzării. 

Domnule prim preşedinte și onorat Tribunal, socotesc că abia în acest moment intrăm în 
judecata procesului la ordinea zilei. Pentru ce aceasta? Timp de două zile am asistat mai întâi la o 
lungă expunere a acuzatului, în care a vorbit despre foarte multe lucruri în afara obiectului precis 
al Ordonanţei de trimitere în judecată; a vorbit și despre unele învinuiri ce i se aduc, înfățișându- 
le însă astfel cum îi convenea d-sale. După aceea am asistat la defilarea unui lung șir de martori, 
toți propuşi de acuzat, cei mai mulți prietenii, partizanii săi, și care au dat răspunsuri la întrebări 
generale, la chestiuni care nu aveau legături cu capetele de acuzare. 

Așadar, au trecut două zile de lungi discuțiuni alături de obiectul precis al procesului. 

Dar, veţi zice dvs., pentru ce aceasta? Pentru ce s-a îngăduit o discuţie în afară de obiect, 

pentru ce s-a pierdut acest timp prețios? Pentru ce nu am intervenit ca să cer revenirea la chesti- 
une și menţinerea discuţiei numai la obiect? 
Domnule prim preşedinte și onorat Tribunal, am observat această linie pentru un motiv 
3 foarte simplu. Am voit să lăsăm acuzatului cea mai completă libertate, cea mai largă măsură de 
a-și prezenta susținerile sale. Prea mult a invocat în trecut persecuția, prea mult a ascuns în dosul 
acestui pretext toate insulicienţele în susținerea tezei sale. 

Acest joc nu mai e posibil acum. De altmiteri, onorat Tribunal, privind susținerile acu- 
zatului, chiar în afară de obiectul procesului, ce valoare au ele? Nu vorbesc numai de faptul că, 
fireşte, nici un acuzat nu va recunoaște responsabilitatea sa şi, prin urmare, susţinerile sale sunt 
din capul locului parțiale. Dar, în speță, ne găsim în fața unui om care are o concepție cunoscu- 
că, deja mărturisită asupra modului de apărare. Într-adevăr, să-mi dați voie să vă semnalez un 


[să 


[=] 


- LT — ANVHAMOD) VATA DIIINUOL) INI IV SADONd TOIELI N 


GI IYVINO9T 


g€ 




























































































da 
-4 


1UL PROCES AL LU! CORNELIU ZELEA CODREANU — 





CARTEA CĂPIYANULUI 
Conneiu ZELEA CODREANU 


lucru foarte caracteristic în această privință. S-a vorbit aici, de atâtea ori, despre cartea scrisă de 
Codreanu. Şi acuzatul însuși a învocat-o spre a susține concepțiile și sentimentele sale. Evident 
că această carte trebuie luată în întregime și atunci când îi convine și atunci când nu-i convine 
autorului. 

Bi bine, în această carte există un capitol în care se descrie complotul făcut de Codreanu 
și tovarășii săi împotriva unor miniștri în 1923. Se arată condiţiile în care s-a făcut ancheta de 
atunci și felul în care a răspuns Codreanu la întrebările instructorilor, Era vorba despre armele 
găsite și despre persoanele pe care urmau să le asasineze. Ce spunea Codreanu însuși? În primul 
rând, el își punea singur întrebarea: ce să fac? Să mărturisesc sau să nu mărturisesc? Să spun 
adevărul sau să nu-l spun? Ce poate fi mai potrivit pentru interesul meu? Şi, apoi, o serie de 
considerente asupra avantajelor tactice ale unei atitudini sau a ceieilalre. Prin urmare, declarațiile 
sale se fac în funcţie de interesul tactic de moment, nu în funcţie de adevăr. Aceasta este concep- 
ţia, aceasta este linia. De altmiteri, cu același prilej Codreanu arată cu dezamăgire că tovarășii 
lui adoptaseră alte tactici şi se contraziseseră, Iată, așadar, sub ce punct de vedere, mărturisit de 
însuși cel acuzat, se pot privi aserţiunile sale. 

Vin, apoi, martorii, martorii acuzatului; ce valoare au aceste depoziții? Şi, mai întâi, ce 
conțin ele? Au fost aduși aici, pe lângă unii domni generali care sunt în afară de luptele politice, 
partizanii politici și au fost întrebaţi ce părere au despre șeful lor. Dacă îl cred capabil de cuta- 
re fapt sau nu, dacă mişcarea pe care o reprezintă el este subversivă sau nu. Așadar, partizanii 
sunt solicitați să dea testimoniul șefului lor, Oamenii sunt întrebaţi să se rostească între ei înșiși 
asupra caracterului organizației pe care o reprezintă, în care au activat. Și, atunci, ce vreți dvs. să 
spună acești oameni? Fireşte, că au venit cei mai mulți cu o stare de spirit preconcepută. 

Şi ce au spus? Simple păreri subiective, simple aprecieri personale şi interesante. De aceea, 
în asemenea condiții, să-mi daţi voie să afirm că nu pot fi concludente pentru cauza ce dezbatem 
nici declaraţiile acuzatului, nici depozițiile martorilor partizani. 

lată pentru ce spuneam că abia acum putem intra în dezbaterea însăși a procesului. 


O acțiune de tulburare a liniștii țării 

Domnule președinte și onorat Tribunal, ce fel de proces judecăm noi astăzi? Este oare 
vorba de o faptă întâmplătoare, este vorba de o infracțiune obișnuită? Nu, domnilor, este vorba 
de o acțiune criminală pe care un om a iniţiat-o, pe care a pregătit-o, pe care a dezvoltat-o ani 
de zile, Faptele încriminate astăzi nu sunt izolate și nu pot fi cântărite just dacă le examinăm 
separat, dacă nu le încadrăm în ansamblul acțiunii. Ce a fost această acțiune? O tulburare a li- 
niștii acestei țări, o corupere a tineretului, o pervertire a sufletelor, o subminare a așezămintelor 
legale ale țării. Veţi zice cum s-a putut dezvolta nestânjenită? Pentru ce Justiţia nu a sancționat la 
timp? Şi acuzatul însuşi a invocat în favoarea sa carenţa autorităților. Da, este adevărat, A exis- 
tat slăbiciune, a existat toleranță. Dar aceasta nu micșorează culpabilitatea; aceasta nu justifică 
infracțiunea; aceasta nu poate duce la imunitate permanentă. Şi tocmai experiența din trecut și 
consecințele ei, grave, ne impun astăzi o represiune severă. Căci, onorat Tribunal, vă dați seama 
unde ajunsesem? Se întreprinsese cu abilitate și stăruință, recunosc, o acțiune de denigrare a tu- 
turor forțelor vii ale țării. Se calomniau, se înjuriau cu sălbăticie toţi oamenii care au contribuit 
la dezvoltarea acestei țări. Nu a fost cruțat nimeni. A fost înjuriat de atâtea ori un om ca mare- 
șalul Averescu, a fost bârfit un învățat ca profesorul Nicolae Iorga, a fost insultat patriarhul țării. 
Cine a scăpat? Pentru ce erau atacați astfel de oameni care au adus contribuţia lor prețioasă de-a 
lungul vremii la edificarea țării? Şi pentru ce discreditarea valorilor noastre naţionale? Pentru ce 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


această acțiune de răzvrătire a poporului împotriva conducătorilor lui, pentru ce această acțiune 
nefastă de semănare a neîncrederii, a bănuieli? Nu se vedea că prin aceasta acţiune se producea 
o dezagregare morală a naţiunii? În ce scop această acțiune criminală? Cui folosea ea? Desigur, 
nu ţării, ci duşmanilor ei. 


Originea lui Codreanu şi pregătirea lui 

Şi, domnilor, cine era omul care avea pretenţia de a reprezenta naționalismul român, ba 
chiar de a-și rezerva monopolul sentimentului național? 

De unde răsărea el? Ce reprezenta acest om? Ce valoare personală avea? Din vârful că- 
rot merite, din vârful căror calități își îngăduia să înjosească o generație întreagă care, orice s-ar 
spune, a pregătit viitorul strălucit al țării realizând idealul național milenar? O generație care 
a sângerat pe arâtea câmpuri de război? Cine era prezumțiosul acesta? Este interesant, onorat 
Tribunal, să ne oprim o clipă asupra acestui punct. Trebuie să cunoaștem omul! 

Corneliu s-a născut în 1899 din lon Zelinski și Eliza, născută Brauer. Nu voi intra acum în 
dezvoltări asupra genealogiei acestei familii. Nu am să cercetez cine sunt ascendenți lui Zelinski. 
Nu am să vorbesc de familiile Condac și Antec. Nu am să analizez puritatea rasei sau originea lor 
etnică. Dar voi constata doua fapte. Două fapte precise, incontestabile. Mai întâi, la nașterea acu- 
zatului, tatăl său se numea Zelinski. Prin urmare, Corneliu însuși se numea Corneliu Zelinski, 
așa a fost înscris în actele stării civile, Abia doi ani mai târziu, în 1901, Zelinski tatăl face cerere 
de schimbare a numelui în acela de Codreanu — schimbare de nume de care, fireşte, profită și co- 
pilul lui. Iată un punct. Al doilea punct. În momentul nașterii lui Corneliu, tatăl său nu avea ce- 
tățenie română. Prin urmare, la naștere a fost fiul unui străin. Abia patru ani mai târziu, în 1903, 
Zelinski, după ce devenise Codreanu, cere și obține cetățenia română printr-o lege specială din 
24 martie acel an. În ce condiţii s-a obținut această cetăţenie nu știu și nici nu avea să cercetăm 
acum. Desigur, cunoaştem cu toții ușurința cu care se treceau prin parlament aceste legiuiri, care, 
de cele mai multe ori, aveau caracterul unor acte de favoare. Și astăzi avem să ne plângem de ușu- 
rinţa cu care s-a lucrat în acel domeniu. Și astăzi avem la ordinea zilei o revizuire a condițiilor 
în care s-au obținut aceste cetățenii române. Dar nu vom mai discuta acest capitol. Prin urmare, 
Corneliu Codreanu a fost fiul lui Zelinski, cetățean străin în momentul nașterii fiului, 

Domnule prim preşedinte și onorat Tribunal, în legătură cu această chestiune trebuie să 
subliniem un lucru care este, desigur, cel puțin ciuda indiferent de originea lui Codreanu, este 
incontestabil că actele lui, caracterul lui poartă o pecete puţin românească. Misticismul lui, ob- 
scurantismul de care a dat dovadă, actele de cruzime pe cate le-a săvârşic personal sau pe care le-a 
inspirat, formulele acestea de ameninţare cu moartea a adversarilor, a femeilor, a copiilor, toate 
acestea numai manifestări româneşti nu sunt. Românul este o fire deschisă, românul este o fire 
veselă, dornică de viață, românul este bun. Că aceste manifestări sunt ale unui străinism orga- 
nic, congenital sau ale unui străinism împrumutat de aiurea, este evident că fiul lui Zelinski şi al 
Elizei Brauer a introdus în România moravuri și acțiuni străine de sufletul poporului nostru. 

Dat, onorat Tribunal, ce pregătire are tânărul Codreanu, ce învăţătură a primit el? Nimeni 
nu a pretins vreodată că a dat dovadă în școală de aptitudini deosebite sau de înclinații spre în- 
vățătură. Ce a făcut după terminarea studiilor? Ce profesiune a îmbrățișat? Cu ce stăruință a 
exercitat-o? Ce situație socială și-a format după acest raport? Nimic. Absolt nimic! Ai văzut, din 
întrebările pe care i le-am pus aici, că a adus vagi amintiri despre oarecare încercări de avocatură 
pe la nu știu ce judecătorie de acolo, dintr-o provincie îndepărtată. 


759 


(2 
= 
ge 
= 
e) 
= 
E 
> 
i 
N 
E 
e) 
poi 
Z 
za 
ze 
> 
PN 
sa 
e; 
3 
poi 
i și 
> 
PA 
păi 
|] 
5 
IIS 
: 
[354 
2 
z 
> 
e 
i] 
% 















































- 
< 
2 

Ko 
[ati 
D 
ci 
ci 
| 
= 
VA 
< 
< 
z 
i 
9 
< 
sti 
i) 
Z 
d 
(9) 

Lai 

= 
2 
< 
7. 
Le 
e) 
la 
Ed 
iati 
= 
ad) 
bă 
= 
= 
Di 

— 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiU ZELEA CODREANU 


Şi un asemenea om, cu o asemenea pregătire, cu un asemenea stagiu de activitate sau, 
mai exact, fără studii serioase, fără nici o activitate profesională, un asemenea om avea pretenţia 
de a strivi cu suficiența lui o generație de oameni de carte, de muncă stăruitoare, de trudă. Ei, 
domnilor, ar & ridicol dacă nu e prea trist. De altmiteri oricine a putut să facă o constatare foarte 
caracteristică. Codreanu nu a fost niciodată omul manifestărilor oratorice, El nu se prezenta la 
întruniri, el nu vorbea poporului. Cu o precauțiune care izvora dintr-un instinct de conservare și 
dintr-o conștiință a inferiorității, el s-a ferit întotdeauna de a încerca o probă în public. Reputația 
lui Codreanu nu s-a bazat niciodată pe o activitate deschisă, publică, în care inteligența, talentul 
să înfcunte dificultăţile, să înfrunte adversitatea. Nu. El răcea, el se ascundea, el cultiva misterul, 
el Făurea legenda care e mai comodă. 

Manifestările intelectuale ale lui Codreanu sunt foarce reduse, Câteva circulare, câteva 
scrisori. S-a publicat și o carte, este adevărat. Aș fi fost foarte curios să văd manuscrisul ei. Până 
atunci am găsit în aceste dosare câreva reflexii scrise de mâna sa. Se vede că Codreanu era şi filo- 
zof în orele libere. Iată rezultatul acestor profunde meditații concretizate în cinci maxime: 

— Șterge-te bine pe picioare. 

— Deschide și închide uşa încet. 

— Pe săli şi în camere vorbeşte cu glas potrivit. 

— Nu pune mina pe pereţi. 

— Oriunde vezi o hârtie ridico. Ridico, într-un cuvânt, bineînţeles. 

Dar dacă Codreanu nu poate impune prin-cultura sau prin talentul lui, că nu are un capi- 
tal de muncă profesională, cel puțin va fi putut înscrie [a tivui lui alte acte meritorii. [a să vedem 
puţin acest aspect. 

Domnule prim președinte și onorat Tribunal, deschid cartea Pentru Legionari, deschid 
autobiografia lui Codreanu și mă opresc, fireşte, în primul moment ia un capitol:„O incercare de 
răzbunare care să servească drept pildă veacurilor viitoare”, la pagina 163. 

Aşadar, răzbunare, ce semn caracteristic, ce stigmat al sufletului? Răzbunare să știe veacu- 
rile viitoare. Ce cruzime, ce sadism! Sub ce semn începe această carieră! Și ce era această răzbu- 
nare? Un complot cugetat, pregătit, pus îl executare. Împotriva cui? Împotriva unor miniștri. Era 
discuția dacă răzbunarea să se abată asupra jidanilor, dar, în urma unor teorii speciaie ce făceau, 
s-au preferat miniştrii români. Întrunite în casa conspirativă, revolvere, În fine, sunt prinși, măr- 
turisesc; Codreanu mărturisește că voia să ucidă pe miniştri; întrebat „Şi nu regreți?, răspunde: 
„nu regret”. lată cum și-a început acest om cariera. 

Dar, odată cu acest fapt, trebuie să menţionăm imediat un al doilea, consecința celui din- 
câi. Este caracteristic pentru că vom găsi mai întâi o împrejurare analogă. Într-adevăr, Codreanu 
și tovarășii săi au avut impresia că unul dintre ai lor i-a denunțat poliției şi, astfel, au fost prinși. 
Închiși cu toții în închisoarea de la Văcărești, pun la cale asasinarea tovarăşului Vernichescu, cel 
bănuit. Şi Codreanu povestește: „Peste câteva minute auzim şapte detunături de revolver și strigăte. 
Moţa trăsese în Vernichescu” Ce credeţi că face Codreanu după acest asasinat? Sare în ajutorul 
victimei? Blamează crima? Nu. E] singur continuă: „Eu mă reped lângă Moţa să-l apăr, căci era în- 
conjurat de gardieni care îl amenințau” și, mai jos, „pe ferăstruică observai cum Vernichescu este scos. 
Începem să fluierăm cu toţii imnul nostru!” 

Iată, domnilor, sufletul, iată omul. Aşadar, complotul pentru asasinare miniștrilor. Prin- 
derea complicilor. Bănuiala că sunt denunțați. Împușcare tovarăşului bănuit și apoi explozie de 
satisfacție sadică. 

Şi toate acestea, mărturisite, scrise într-o carte publicată sub semnătura sa. 








CARTEA CĂPLTANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Domnilor, numiai faptul că asemenea lucruri odioase au putut fi scrise şi apoi publicate 
dovedește perversitatea și cinismul autorului. 
lată, onorat Tribunal, actul întâi din cariera lui Codreanu în 1923, 


Actul al doilea: asasinarea lui Manciu 

Trecem acum ia actul al doilea, în 1924. După oarecare conflicte cu Poliţia din Iași, 
Codreanu se retrage la Muntele Rarău. Ce este această retragere în munţii pustii? Ce este acest 
misticism? Ce suflet românesc face asemenea lucruri? Ce face el pe munte? 

Iată povestirea sa: „Mai bine să plecăm cu toții din ţară. Să plecăm şi să blestemăm”. Iată pa- 
criotismul, iară noblețea de suflet! Și, mai departe: „să pribegim în lumea întreagă... sau să cobor de 
aici cu arma în mână! Să înlătur kara care s-a pus de-a curmezișul! Mă cobor. Las totul în voia sorții. 
De acum umblu cu revolverul la mine. Și trag. De la această hotărâre nu mă va clinti nimeni” 

Şi, într-adevăr, onorat Tribunal, a tras. Câteva zile mai târziu, Codreanu omoară pe 
Prefectul Poliţiei din Iași, Manciu. Iară actul al doilea al carierei acestui om, 


Asasinarea lui |. G. Duca și a lui Srelescu 

Vine acum actul al treilea. În 1934, Codreanu apare pe banca acuzaților împreună cu alţii, 
îndată după asasinarea primului ministru I. G. Duca. Desigur, onorat Tribunal, omul acesta a 
fost achitat în procesui de asasinat al lui Duca și nu am să examinez acum acel proces. Dar tre- 
buie să semnalez câteva tapte semnificative. 

Asasinii lui Duca sunt membrii Gărzii de Fier; aceasta este necontestat. Au recunoscut-o 
toți. Ei sunt membrii unei organizații unde regula este că nimeni nu face un act fără voia șefu- 
lui, fără porunca lui. Complotul și asasinarea din 1933 prezintă o asemănare cu complotul și 
încercarea de asasinare a miniștrilor din 1923. Asasinii au rămas mai departe înscriși în această 
organizație. Ei au fost glorificați. S-a creat Imnul Nicadorilor. În feunrea organizaţiei, ei figurea- 
ză ca membri de onoare. Au fost obiectul unei discuţii generale. Au fost decoraţi cu decorație 
legionară. Ce voiți mai desăvârșită solidaritate? În preajma crimei, Codreanu a scris tovarășului 
său Srelescu o scrisoare, pe care nu o contestă, în care îi cere părerea asupra situației, vorbește 
în termeni cruzi ce îi sunt obișnuiți, vorbește despre morminte. Nu știu ale cui morminte, Se 
poate interpreta în vreun fel. Dar după complotul de la 1923, după împuşcarea lui Vernichescu, 
după împuşcarea lui Manciu, se poate înțelege și altfel. Vine în curând mormântul lui Duca, 
care întăreşte această interpretare. Și vine, în fine, testamentul lui Srelescu. Srelescu denunță pe 
Codreanu. Oare tot astfel cum Vernichescu denunțase odinioară pe Codreanu? Stelescu este 
asasinat cu o cruzime fără precedent, într-o cameră de spital, pe patul de suferință, zece legionari 
din aceștia trag 40 de focuri. Şi lovesc cu securea pe Stelescu. Vernichescu denunțase pe conspi- 
ratori şi a fost asasinat. Stelescu denunțase și el pe complici și era acum la rându-i asasinat. Prea 
e frapantă asemănarea pentru a nu vădi un sistem. Sistemul Gărzii de Fier. Şi asasinii lui Stelescu 
sunt glorificați. Şi acestora li se intonează imnuri, și acestora li se acordă distincții. 

Iată, onorat Tribunal, actele 3 şi 4: asasinarea lui Duca și asasinarea lui Stelescu. 

În faţa acestor precedente poate exista îndoială asupra manifestărilor din ultimul timp? 
Nu vedeţi dvs. scrisoriie, manifestele, circularele legionare în care se vorbeşte de amenințarea cu 
moartea, de pedepsire care să cutremure generațiile viitoare? 

Iată, onorat Tribunal, școala crimei, iată sângele vărsat, iată actele odioase, iată faptele ace- 
luia care este fiul lui Zelinski şi al Elizei Brauer, 








E 


î 


SEG1 IVA 9T-tT — ONVIUCOD) VAI / OLIINIO) Ii 1 SADONd TAWILI 














38 


a 
îi 
< 
2 
ke 
ci 
D 
er, 
[3] 
] 
E 
i 
< 
z 
= 
9 
PS 
RA 
< 
E) 
YA 
4 
= 
9 
Dirt 
IS, 
i) 
»; 
d 
IEI 
= 
9 
[d 
[a 
RI) 
pă 
— 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Şi aceasta se cheamă mişcare națională? Şi aceasta se cheamă regenerare morală? Și aceasta 
vrea să fie întărirea Patriei? 

Domnilor, trebuie să ne acoperim ochii de ruşine. Este cel mai odios spectacol pe care l-a 
cunoscut istoria acestei țări. Este epoca cea mai dezonorantă din câte a cunoscut nația noastră, 
Este cea mai oribilă decădere în care au putut ajunge unii oameni. 

A sosit ceasul să ne redresăm. A sosit ceasul ca lăsând la o parte tot ce poate fi dușmănie 
personală, rău sfătuitoare, și să îndepărtăm din corpul nației un element periculos, care timp de 
un deceniu și jumătate a săpat necontenit și sistematic aşezarea suletească a poporului nostru. 


Acţiunea prin școlărime 

Domnule președinte și onorat Tribunal, omul crud al cărui portret și a cărui biografie am 
schițat-o, omul care a semănat atâta turbare, omul care a vărsat atâta sânge, omul acesta s-a făcut 
vinovat de un act și mai odios: el a organizat coruperea copiilor, a sustras, pentru scopuri per- 
sonale, toată școlărimea de la rosturile ei firești, a întreprins, asttel, o acțiune de compromitere 
a viitorimei. Un nenorocit care, ptintr-un act necugetat și izolat ademenește un minor, înfundă 
pușcăria. Omul care, în mod deliberat, printr-o acțiune sistematică, a voit să pună stăpânire pe 
sufletul copiilor, al tuturor elevilor de școală, se poate bucura de imunitate? Este inadmisibil 
aceasta. Ce sunt acele frății? Ce este dezordinea semănată în școli? Ce este sustragerea copiilor de 
sub disciplina şcolară și de sub autoritatea părintească? Ce devine, ce poate deveni un copil care 
este îmbiat să participe în taină la reuniuni în care el poartă un simplu număr de ordine și care 
este supus unui adevărat exerciţiu ritual impus de mistica primejdioasă a unui om? Vă întrebaţi 
dvs. ce ar deveni mâine societatea românească cu tineretul sedus în acest chip? Aţi cântărit vreo- 
dată dezolarea semănată în familii? Iată, domnilor, ce am găsit în dosare: două scrisori ale unor 
părinți care protestează împotriva pervertirii copiilor lor de cărre „derbedeii care îi speculează”. 


Dosar 15/8, Gheorghe Clime, fila 87. 
4 „Noiembrie 1935, Bălteni. 


Eugen, 

Când ajunsei acasă, găsii pe mama ta îngrijorată, că te-au căutat nişte jandarmi 
ca să mergi la judecătorul de instrucţie la Slatina pentru cercetări. Eu nu-i întâlnii, așa că 
nu ştiu ce au făcut. Vasăzică, iată unde ai ajuns, fiţi-ar prostiile ale dracului. Pleci cu der- 
bedeii pe drumuri să satisfaci nişte descreierați. Desigur că Prefectul te-a reclamat pe calea 
instrucției şi acum trebuie să te instruiască pentru ameninţări cu moartea, desigur că vor 
trimete aci, la Academie, să te instruiască și să arate ce jel de fapte ai săvârșit, umblând să 
te pui în serviciul — dracul mai ştie al cui — al unor oameni interesaţi care caută să vă spe- 
culeze și să-şi ajungă ei scopurile ce urmăresc. 

Eu sunt decis să nu mai viu la București ca să mai dau ochii cu cei ce ne cunosc, şi 
nici să-ţi mai trimit ceva. Treaba ta, fă ce vrei, eu te-am făcut mare, acum fă-ți de cap şi 
tu cu derbedeii ce te înconjoară. 

Eu am crezut că toate sunt glume copilărești, dar văd că ai luat-o razna să-ți faci de 
cap; încă odată, treaba ta, că eu nu pot să te omor, eu îţi ofer să vii acasă, să vezi de ave- 
re, că ai cu ce trăi bine, părăsindu-ţi derbedeii care caută să te speculeze și să se servească 
de tine. 








CARTEA CĂPITANULUI 
Conneuiu ZELEA CODREANU 


Descurcă-te cu Parchetul şi cu cei de la Academie, când vor afla că, în loc să-ţi vezi 
de carte, umbli în slujba descreieraților. Eu nu răspund de faptele tale şi la rigoare voi co- 
munica la Academie că n-am nici o pretenţie asupra penalității ce-ţi va aplica şi că nu 
răspund. În loc să auzim și noi de fapte bune, de laude, că eşti om de viitor, om de carte și 
celelalte, să auzim că umbli de-acuma cu Parchetul, cu ameninţări cu moartea și cu toate 
năzbătiile ce ţi le-au băgat în cap pescuitorii în ape tulburi. Tu ai să îndrepți țara, ai să în- 
drepți moravurile societăţii de azi și câte altele? 

A rămas acum să pui mâna pe armă și să pleci după Doru și după Belimace, atât 
ţi-a rămas, că are cine să te întreţie la Bălteni. 

Fă-ţi de cap şi pe noi uită-ne, asta e ceea ce-ţi mai putem administra, că de părinții 
tăi nu vrei să asculți, pare că sunt vrăjmașii tăi. 

Părinţii- Radu și Stanca” 

Dosar 15/8, Gheorghe Clime — Fila 86. 
5 Noiembrie 1935, Bălteni. 


„Eugen, 

Ieri am fost la Slatina și mi-a spus judecătorul de instrucţie: să te duci şi să-ţi dai 
declaraţia cum ai făcut cu Prefectul. 

Mi-a spus că te trimite în judecată pentru ultraj, sigur, dacă nu se va complica mai 
mult, după cum vor face declarațiile martorii. Tot oraşul ştie, până și la sat, că tu ai amenin- 
ţat Prefectul și că ești șeful Gărzii de Fier și câte altele... fi-ţi-ar Garda a dracului. După cum 
ţi-am scris ieri, te-ai înbăitat cu derbedeii care te speculează şi te duc la pierzanie. Toţi spu- 
neau că te-au văzut cu Atanasiu, care e o lichea și un derbedeu, aşa îl cunosc toţi şi că păcat 
de situaţia ce aveai, că ai încăput pe mâna unor ticăloşi. Toţi avocaţii care m-au întâlnit mi 
-au spus de aceste fapte și toţi se mirau cum de-ai apucat tu aşa drum greșit, să-ți pierzi tot 
viitorul în mijlocul unei societăţi, care, păcătoasă, așa cum este ea, totuși, nu se poate îndrep- 
ta întrucât oamemi cu răspundere şi cu masele cei ascultă şi tot nu pot îndrepta rău. Toţi, 
dar absolut toţi, rămân consternaţi de drumul ce ai apucat şi de faptele ce faci. Rău, băiete, 
destul de rău că ai apucat așa, eu am socotit nişte glume şi fapte copilărești, prisos de energie 
care caută uzaj, dar la tine s-a schimbat, ai apucat calea greşită şi nenorocită. 

Acum n-ai ce căuta pe aici, că toţi te arată cu degetul, așa e lumea, n-ai decât să te 
duci la judecătorul de instrucție cum oi şti şi tot așa să te întorci iar, unde oi şti. 

Pe la mine să nu mai ireci, că destule amărăciuni am eu în suflet şi destulă nenoro- 
cire am și eu, deși, pe nedrept, dar ce-am să fac? Am să sufăr pentru fapta mea. 

Atât mai trebuie, să te afle şi cei din Academie de faptele, deșănțate să te arunce 
afară și de acolo. 

În tot cazul, pe mine nu ai să mă vezi pe acolo. Când vei isprăvi aici, ci nu mai ai 
cu ce trăi, n-ai decât să vii acasă să-ţi vezi de avere, să-ți administrezi ceea ce-ţi dau și ceea 
ce am agonisit pentru tine. N-ai noroc de viață tibnită trebuie să vii să muncești aici unde 
ne-am pomenit, tu nu vezi că nu ţi-a fost să duci altă viaţă?! 

Dacă crezi altfel că vei putea parveni să trăieşti în societate, luându-te după toată 
lumea, n-ai decât să-i ceri acelei lumi să-ți dea ceea ce-ţi trebuie. 

Noi ne-am zbătut din tinereţe să-ţi asigurăm o viaţă atât de bună şi cât de sus, așa 
cum credeam și noi, dar tu nu ne-ai ascultat şi-ţi faci de cap, aşa cum crezi tu. Aşa că nu 

















(E, 
= 
p=i 
e) 
lei 
m 
i“ 5 
> 
hei 
pă 
S 
pi 
PA 
E 
ÎN 
=: 
ri 
> 
Pi 
TI 
e) 
Ie) 
psi 
TI 
ă 
zZ 
ii 
| 
îs 
o 
i 
LES 
a 
z 
> 
si 
ti 
AISI 
(9.9 




































































CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


e o supărare trecătoare sau o ieşire a noastră de moment, este o hotărâre dureroasă pentru 
noi şi fiind o nenorocire pentru noi toţi. 

Păcat de munca noastră, păcat de iluziile ce mi le făuream. Părinții tăi, amărâţi de 
purtările tale”. 


Ce durere sufletească la acești părinți. Mă întreb ce lipsă de inimă a trebuit să se afle la 
acest corupător de minori pentru ca după primirea unor astfel de plângeri să nu înceteze imediat 
acţiunea nefastă, Și câte numeroase drame familiale de acest gen nu se cunosc?! 

Ei bine, justiția e datoare să apere societatea românească de asemenea acțiuni dăunătoare. 


Vinovăţia lui Codreanu în procesul de față 

Domnule prim președinte și onorat Tribunal. Să-mi dați voie să analizez punctele de acu- 
zare noi ce s-au adus prin ordonanţă în sarcina lui Codreanu. Nu voi relua toate detaliile care 
au fost enumerate în actele de instrucție, care s-au citit în şedinţă în faţa dvs, Voi sublinia numai 
câteva elemente caracteristice, 

Acuz, mai întâi, pe Codreanu pentru faptul de uneltire în contra ordinei sociale, infrac- 
ţiune prevăzută și pedepsită de art. 209 din Codul Penal. Această uneltire constă din intrarea 
în legături cu organizaţii străine în scop de a primi instrucțiuni și ajutoare de orice fel pentru a 
pregăti revoluţia socială în România. 

Pe ce dovezi se întemeiază această acuzație? Pe acte aflate cu priiejul descinderii în casa lui 
Codreanu, acte ce se află la dosar și sunt semnate de sora acuzatului care a stat de față la perche- 
ziție. Unul din acte este recunoscut de acuzat. În ceea ce priveşte un altul nu se contestă aflarea 
lui în arhiva acuzatului, dar tăgăduiește că e scris de el. onorat Tribunal, acest capăt de acuzare se 
defineşte mai bine dacă îl încadrăm în ansamblul acțiunii legionare. Există, mai întâi, o serie de 
fapte prealabile îndeobște cunoscute care nu numai constituiesc prezumţiuni, dar sunt și elemente 
constitutive ale infracţiunii. Într-adevăr, este cineva care să nu ştie că între ideologia pe care o îm- 
brăţişează Garda de Fier nu este de origine românească și este o ideologie străină, împrumutată de 
afară? E cineva care să nu ştie că între concepția doctrinară și programatică a Legiunii şi concepția 
unei organizații străine există o înrudire, o identitate perfectă? A contestat vreodată Codreanu 
aceasta? Şi nu s-a învederat aceasta prin manifestarea de bucurie ori de câte ori ideologia înrudiră 
din afară înregistra un succes? Nu se tinde îndeobşte către o victorie comună? 

Și, în afară de aceasta, nu a declarat oare Codreanu că în 48 de ore după victoria sa va 
schimba politica țării și va afilia-o la o nouă axă politică, adică tocmai de la aceia de la a cărei ide- 
ologie se inspiră? Evident, că da. Dar, veţi zice, aceasta poate fi o atitudine politică pe care o poate 
îmbrățișa orice partid, pe care a putut-o îmbrățișa şi alt partid, Da, dacă s-ar fi mărginit numai la 
această declarație. Da, dacă nu ar exista un act care să dovedească şi mai mult, anume o acțiune, 
o concentrare, o sincronizare a eforturilor! Da, dacă nu ar exista un act din care rezultă că Garda 
de Fier avea un program de acțiune pe un timp determinat și peste capul guvernului legiuit. Da, 
dacă aceast act nu ar cuprinde o cerere adresată organizației străine, o cerere a cărei împlinire 
constituie o necesitate pentru victoria gardistă. Da, dacă acest document nu ar indica ca ideal al 
lui Codreanu implantarea în România a unui steag care nu este steagul românesc. Da, în fine, 
dacă menţiunile despre acest document nu ar indica o anumită cale obișnuită lui, dar culpabilă, 
de comunicare cu străinii, 

Prin urmare, onorat Tribunal, documentul pe care-l găsiți la dosar are un cuprins al cărui 
caracter nu lasă loc [a nici o îndoială. Codreanu recunoaşte că există documentul. Că s-a aflat în 








CARTEA CĂPITANULUI 
ConanELiu ZELEA CODREANU 


arhiva lui. Nu se recunoaște ca autor. De ce? Oare, conform concepției sale, necesitatea tactică a 
apărării îl împiedică să recunoască: firește, că e jenat, e compromițător, e zdrobitor. Dar ce impor- 
tanță are că acuzatul însuși nu recunoaște? Fiindcă, domnilor, în afara faptului că acest document 
este confirmat de faprele și prezummţiile arătate, el este întărit de al doilea document, de faimoasa 
telegramă, pe care Codreanu o recunoaște. 

Într-adevăr, și în cuprinsul telegramei și destinatarul ei şi modul de transmitere este iden- 
tic ca în primul document. Prin urmare, contestarea este inutilă. 

lată, aşadar, că ceea ce toată lumea simţea, iată că ceea ce toată lumea bănuia, iată că ceea 
ce toți înțelegeau şi, anume, că inspiraţia din străinătate trebuia neapărat să fie însoțită de o con- 
lucrare, aceasta se contirmă, acum, prin aflarea unor documente foarte grave, documente care 
dovedesc intenţiile lui Codreanu, uneltirile lui. Şi, onorat Tribunal, să nu se uite un lucru. Ceea 
ce înfățișăm nu este tot ceea ce există în această privire, Ceea ce înfățișăm este o indicație, este 
o exemplificare. Căci, domnilor, a fost un adevărat noroc că am putut intercepta cele câreva do- 
cumente. Nu am aflat încă întreaga arhivă politică a Mișcării Legionare; Codreanu a ascuns-o 
penttu că avea interes să o ascundă, îndată după această primă acuzare, şi anume uneltire contra 
ordinei sociale prin intrarea în legături cu organizații străine, vine o a doua tot atât de gravă. Este 
vorba de deținere de acte secrete din arhiva serviciilor de Stat, acte pe care nu avea dreptul, nu 
avea calitatea să le deţină. 

Așadar, înțelegerea cu organizații străine şi apoi deținerea de acte secree sustrase din arhi- 
va statului. Se va recunoaşte ce semnificaţie specială obțin aceste fapte care par a avea o corelare 
între ele, care par a se completa, a se integra. 


Acuzaţia de trădare 

A doua acuzație, așa cum am formulat-o, e prevăzută și pedepsită de art. 190 şi 191 din 
Codul Penal. 

Pe ce dovezi întemeiem această acuzaţie? Pe acte, pe acte aflate în arhiva lui Codreanu cu 
prilejul descinderii. Acte vizate de sora acuzatului, care a star de față. Acte care sunt recunoscute 
de acuzat. Ce fel de acte? Codreanu, în interogatoriul său, a încercat să comenteze conținutul 
acestor acte, să pretindă că ele nu au împortanță prea mare și aşa mai departe. 

onorat Tribunal. mai întâi o asemenea apărare este inadmisibilă. Nu acuzatul este acela 
care are să cântărească însemnăratea actelor. Nu acuzatul are să aprecieze caracterul lor secret. Şi, 
de altminterea, legea nu distinge, legea nu lasă această posibilitate de apreciere. 

În interesul garantării siguranței statului legea crează o gravă infracțiune pentru cei care, 
fără calități, fără drept, iau cunoștință și dețin documente din arhiva autorităților. Şi asemenea 
acte s-au găsit la Codreanu. Asemenea acte nu au fost contestate în existenta lor. Cum s-au pro- 
curat? Aici acuzatul încearcă o apărare: „Le-am primit. Mi le-a trimis, probabil, un simpatizant”. 

Domnule prim președinte și onorat Tribunal, presupunând pentru moment că aserțiunea 
în ceea ce privește proveniența ar fi adevărată — nu interesează —, legea nu distinge în ce privește 
modul de procurare. Este indiferent. E destul ca actele să fie obținute și deținute. Legea pedep- 
seşte acest singur fapt. Dar oare este adevărată aserțiunea acuzatului asupra provenienţei? Din 
nefericire pentru el, nu. Fiindcă aici intervine un fapt foarte gravocat Într-adevăr, în arhiva lui 
Codreanu s-a găsit un ordin către informatori. lată textul: 


„Către legionarii şi membrii din Capitală: Toţi informatorii de la Poliţia Capitalei, 
aflători în cuiburi, sunt invitaţi să se prezinte la mine individual, pentru a primi directive 





765 





gEGI IVIA 9T-tT — AONVIUTO) VITA Z DI IANUIO) IVI IV SIDOUd LA ILI 





























| 
| 
| 
i 








3-26 MAIL 1938 


INMUL PROCES ALIUI CORN 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


între 19-23 Iunie a. c. Informatorii, agenţi ai Siguranţei sau ai Marelui Stat Major, se vor 
prezenta în zilele de 21 și 25 Iunie 1937. 

Acest ordin se va citi în toate cuiburile de către şeful de cuib şi toți membrii vor sem- 
na de luare la cunoștință. 

Ordinul astfel semnat mi se va aduce mie, prin şefii de sectoare sau alte unități. 

Cei ce nu se vor prezenta însemnează că vor să înșele Mişcarea, să ne vândă şi să 
ne trădeze. Se pot face sevicii şi fără înşelăciune și vânzare de fraţi și fără trădare și fără 
călcare de jurământ. 

(55) Corneliu Zelea Codreanu”. 


Ce înseamnă acest ordin? Ce relevă el? Desigur, este vorba de o organizare, aşa cum, de 
altminteri, erau organizate toate manifestațiile acestei Mişcări. Prin urmare, deliberat. Ce este 
această organizaţie? Un sistem de infomaţii sau în orice caz un contact cu informatori în vederea 
unei acțiuni, 

Ce informatori? Ai cui? Este indiferent dacă informatorii erau ai lui Codreanu sau în nu- 
mele serviciilor de Stat. Un fapt este sigur, și anume: Codreanu avea legături cu acești informa- 
tori, Îi convoca a el. Le dădea instrucţiuni; desigur în vederea unei acțiuni, și anume în vederea 
primirii de informaţii. Prin urmare, un agent de legătură, un serviciu de stat şi transmitere de 
informaţii. lată sistemul. 


De ce avea nevoie de informatori? 

Or, domnilor, pentru ce avea nevoie Codreanu și întreținea această rețea? Căci, într-adevăr, 
acești oameni există. Dosarul cuprinde un număr considerabil de exemplare ale aceslui ordin cir- 
cular. Şi aceste exemplare ale acelui ordin sunt semnate propriu de către slujbași care se vedeau 
organizați în cuiburi. Acuzatul pretinde că a voit să verifice dacă acei oameni îl trădează pe el. 
Cum adică toți oamenii săi sunt informatori statului? Şi pe toți oamenii lui vroia să-i verifice pe 
această cale? Sau este mai plauzibil că partizanii săi funcţionari și muncitori la servicii și între- 
prinderi erau constituiți în informatori, aveau această misiune de îndeplinit pentru Codreanu? 
Căci este clar că acuzatul se adresează informatorilot, și numai informatorilor, şi, în mod firesc, 
aceştia și numai aceștia aveau calitatea să ia cunoștință de ciculara ce [i s-a adresat și să o semneze. 
Şi unde erau acești informatori? La ce servicii de Stat? 

Să admitem un moment ipoteza că pe Codreanu îl preocupă să afle acte privitoare la acţi- 
unea lui politică. Nu era îngăduit. Era condamnabil. Dar să admitem un moment. Ce rost avea 
atunci organizaţia de informatori la Statul Major al Armatei? Căci există această categorie ex- 
ptes menționată în circulări., Informatorii de la Statul Major. .”. Ce căutau informatori la această 
instituţie de apărare națională? Ce voia să afle fiul lui Zelinski și al Elizei Brauer? Ce voia să afle 
omul care ducea o acțiune de înțelegere cu organizațiile scrăine? 


Informații de la Statul Major 

În ce scop îi trebuiau informații de la Statul Major: 

Domnule prim președinte și onorat Tribunal, simplul acest fapt al organizării unui servi- 
ciu de spionare a serviciilor de Sta constituie un act reprobabil. Şi, atunci, faţă de acest sistem 
care există, care se dovedește prin acte, mai poate să fie discuţie asupra modului în care şi-a pro- 
curat Codreanu actele secrete ce deținea fără calitate, fără drept? 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Dar, domnilor, acesta era un sistem, un organism utilizat nu numai pentru Codreanu per- 
sonal, ci şi pentru folosul altor membri ai Gărzii de Fier. Era o practică întinsă. Numai așa se ex- 
plică cum și la perchezițiile operate şi la alți aderenți s-au aflat asemenea acte. Şi s-au găsit la unii 
hărți militare ale regiunilor de manevre militare, s-au găsit studii științifice prezentate serviciilor 
de stat major. Pentru ce şi-au procurat asemenea acte? Pentru ce le dețineau? 


Caracterul secret al actelor 

În fine, cu privire la ultima și cea mai principală obiecțiune a acuzatului, că actele n-ar fi de 
natură să intereseze siguranța statului, opun următoarele: 

— siguranța statuiui se păstrează și apără printr-un complex de măsuri și dispoziții, unele 
permanente, altele temporare ori ocazionale, pe care le ia autoritatea determinantă în stat, și anu- 
me Ministerul de Interne, în primul rând, cu toată aparatura și anexele sale; 

— caracterul secret sau public al unei dispoziţii îl imprimă însăși autoritatea emanatoare, 
iar nicidecum înțelegerea personală a indivizilor, care sunt datori să se supună și nu să dezvăluie 
sau să înfrângă acte de autoritate; 

— actele găsite la inculpat, precum şi cele reproduse în circularele sale aveau incontestabil 
pecetea secretului, pentru că, în afară de titulatura specială majorităţii lor de strict secret, confi- 
dențial personal etc, dar însuși conţinutul lor era conturat în dispoziții speciale cu indicații limi- 
tate și confidenţiale, Că unele din ele se refereau la organizația condusă de acuzat, aceasta nu-i 
înlătură caracterul de act secret și privitor la interesul de a asigura ordinea publică prin măsuri 
preventive ce se indicau; 

Așadar, actul administrativ emanat de la autoritatea în drept, cum a fost în speță organele 
Ministerului de Interne, în scopul de a apăra de un pericol iminent sau de a înlătura pericolul 
deja ivit, cu privire la integritatea teritoriului, suveranitatea publică și populația țării, este act ce 
face parte din actele destinate a ocroti în genere siguranța statului. Piesele găsite la acuzat au in- 
contestabil acest caracter, iar tăgăduirea lui nu poate conta decât ca o slabă încercare de apărare 
de care justiția înțelegătoare nu se lasă impresionată. 


Calificarea faptelor 

În ce priveşte argumentarea acuzatului, prin care caută să înlăture existenţa culpei de tră- 
dare, prin aceea că art. 191 C. P. este așezat sub capitolul crimele contra siguranței exterioare a 
statului și că, deci, în speţă el s-ar fi făcut vinovat de culpa imputată numai dacă s-ar fi dovedit că 
at fi transmis unui stat străin actele secrete procurate, răspundem: 

— calificarea și aplicabilitatea unei infracțiuni nu se ia după titulatura energică din Cod, 
ci după elementele componente determinate de textele respective, care sintetizează intenția 
legiuitorului; 

— articolul 191 este drept că, în aliniatul 1, concretizează o infracţiune privicoare la sigu- 
ranța exterioară a statului, prin aceea că condiționează expres săvârșirea ei de faptul material al 
transmiterii documentelor statului unei puteri străine, dat, dacă trecem la studiul punctelor 1 şi 
2 de sub acest text, vedem, clar şi fără putință de ripostă, că ele formează alte două infracţiuni, de 
sine-stătătoare și care se referă exclusiv la siguranța interioară a statului. 

Punctul 1 cere ca „cetățeanul român să-și fi procurat sau să dețină fără calitate scriptele 
secrete”, Vasăzică o acțiune pur-statică, în cadrul hotarelor țării şi nici deloc cu întindere peste 
acestea, 


767 


i 
ză 
i 
zi 
G, 
ă 
pF 
3 
Ca 
A 
A 
A 
e) 
pi 
PA 
zi 
: 
N 
Să 
SA 
Sp 
a) 
lui 
p>i 
> 
Z 
4 


REGI vin pr-ti — 















































SS, 


A CODREANU — 


N 
a 
VA 
2 
= 

AA 

9, 
- 
= 
7 
LE9] 
E: 
zi 
=: 
=, 
E) 
2 

5 


3-26MA! 1938 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Punctul 2 cere ca „cetățeanul român să reproducă în public scriptele sau documentele”. 
Desigur, nu poate fi vorba decât de publicul românesc, pentru că acolo unde legiutorul a vrut să 
condiționeze existența infracțiunii prin legătura cu un Stat străin, a făcut-o expres, 

Ca ultim argument pentru teza noastră este acela că şi în art. 190 C. P, care este în genere 
cextul tipic al crimei contra siguranței exterioare a statului, găsim o infracțiune în el, de sine- 
stătătoare, referitoare însă la siguranța interioară a statului, și anume atunci când „funcţionarul 
public şi-ar & procurat acte și le-ar fi încredinţat oricărei alte persoane, care persoană poate fi 
perfect de bine un național. 

Asupra acestui cap de acuzare socot, domnilor judecători, că în ce privește starea taptică nu 
mai este nimic de adăugat, iar încadrarea lui în drept este perfect determinată, și anume: 

Trădarea, prevăzută de art. 191, punctele 1 şi-2 C. P., cere ca elemente componente: ca- 
litatea de cetățean român; procurarea, indiferent pe ce caie, de scripte ori documente, secrete 
privitoare la siguranța statului, așa după cum pertinamente s-a dovedit în fapt, atât în ce privește 
procurarea, cât și caracterul actelor; lipsa de calitate penttu a le procura, deține sau reproduce în 
public, pe care nici acuzatul n-a avut pretenția de a o avea. Caracterul lor secret și destinația lor 
precisă înlătură în totul orice posibilirate de discuție asupra lipsei de calitate a acuzatului; deți- 
nerea actelor sau reproducerea lor în public, fapte necontestate și dovedite; intenția delictuoasă 
dedusă din tot complexul manifestărilor faptice care se încadrează în lege. 

În concluzie, socotim fapta de trădare, imputată acuzatului, deplin dovedită și încadrată 
în prevederile art. 191, punctele 1 și 2 C. P, urmând ca dvs. să dați satisfacție legii şi societății 
pentru grava încălcare contra ordinei sociale ce s-a săvârşit, 

Singura opunere pe care acuzatul ar fi putut să o facă cu privire la neîncadrarea faptei sale 
în art, 191 ar fi fost imputarea sa contra leguitorului, care, sub acelaşi capitol, a prevăzut crime 
diferite, fără să se gândească că pot fi și minfi care să le confunde. 

Aşadar, domnule prim președinte și onorat Tribunal, este dovedită prin acte, prin acte 
precise, prin acte care pot fi comentate, care pot fi tălmăcite și răstălmăcite, dar care nu pot fi 
contestate în existența lor, este dovedit că dl. Codreanu s-a tăcut vinovat de faptele prevăzute și 
pedepsite de art. 191 şi 190 C. P. Domnule președinte și onorat Tribunal, voi examina acum al 
zreilea punct de acuzare. 


Inculparea de răzvrătire 

Am văzut faptul de înțelegere cu organizării de peste hotare, am văzut deținerea de docu- 
mente secrete din arhivele autorităților; acum vom vedea inculparea de răzvrătire prevăzută și 
pedepsită de art. 210 din Codul Penal. 

Cu ce se dovedeşte această acțiune? 

Să-mi dați voie să adaug că acest punct este atât de cunoscut, că faptele de răzvrătire pregă- 
tite şi executate de Codreanu prin Garda de Fier sunt așa de numeroase, așa de izbitoare, că aceste 
acte sunt într-atâta identificate cu scopurile, cu mijloacele, cu acțiunile Gărzii de Fier, încât au 
devenit un adevărat lucru comun. Cine nu știe acest lucru? Cine n-a avut prilejul să înregistreze 
aceste fapte? Cine a putut vreodată să se îndoiască de caracterul lor? 

Poate numai frecvența lor, poate numai imunitatea de până acum au putut da cutajul aces- 
tor oameni să treacă cu candoare pe lângă asemenea manifestări. Dar, onorat tribunal, lăsând la o 
parte atmosfera generală, lăsând la o parte multiplicitatea actelor care au umplut cu scandalul lor 
ultimii ani, şi care singure sunt deajuns spre a caracteriza și confirma răzvrătirea Gărzii de Fier, 
voi sublinia câteva fapte concrete care dovedesc organizarea metodică a răzvrătirii. 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Mai întâi, Codreanu întrebuința pentru Mișcarea sa forme paramilitare. Uniforme, înjghe- 
bări soldățești, mișcare în cadența militară și aşa mai departe. Pentru ce o organizaţie politică ar 
avea nevoie de aceste forme? În ce scop se creia acest instrument? La ce avea să fie urilizat? 

În al doilea rând, oamenii lui se înarmau și făceau exerciţii de tir. Acuzatul întreabă: unde 
sunt depozitele cu arme? Și face mare caz de faptul că personal a donat Muzeului Militar niște 
arme vechi moștenite de la generalul Cantacuzino. 


Ce legătură are acest tapt cu înarmarea partizanilor? Sunt circulare date de partizani, de- 


pildă, cei din Bucovina, în care se îndeamnă la înarmare. Şi, apoi, la toate percheziţiile, la absolut 
roți membrii Gărzii de Fier s-au aflat arme fără autorizaţii legale. Câteva sute de indivizi au fost 
deferiţi justiției şi au fost condamnați, pentru că s-au găsit asupra lor arme și material exploziv. 
Ce arme? De cele mai multe ori puşti militare. Prin urmare, există fapte, fapre pozitive, care do- 
vedesc că membrii Gărzii de Fier aveau arme. Pentru ce erau ascunse dacă nu aveau să servească 
la acte de răzvrătire? 


Organizaţie milirărească 

Dar actul cel mai important care învederează răzvrătirea este organizarea Corpului Moţa- 
Marin sub denumirea de Corpul legionar Moţa-Marin, cu organizare cvasimilicată, cu o formulă 
de jurământ specială pentru cei primiţi în corp, precum şi înaintare în grad, avansări şi pedepse. 

Cu alte cuvinte, peste capui autorității constituite şi potrivnic legii penale (art. 326 C. 
P.), acuzatul își organizează militărește și cu discipline proprii un corp închis, limitat ca număr 
(10.000), care prin structura și menirea lui putea aduce, în fecare moment, prilej de tulburare 
a ordinei de Stat, 

Justificarea existenței acestei organizaţii, dată de acuzat prin însuși art. 1 din îndreptarul 
Corpului legionar Moţa-Marin, şi anume că este „un grup de esenţă strict şi sever educativă și de 
inspiraţie eroică. . ., nu poate primi calificativul seriozității, atâta vreme cât, tot acest îndreptar, 
la capitolul condicilor de admitere în corp, art. 15, 16 se cer: vârsta de 30 de ani împliniți, să fie 
destoinic și sănătos la suflet, la minte și la trup etc. 

Or, dacă la 30 ani elementele componente ale Corpului legionar Moţa-Marin, care trebuiesc 
să fie sănătoase și la suflet şi la minte, mai au nevoie de educaţie severă și inspirație eroică, atunci, 
desigur, că acest scop nu mai putea servi ca element de slavă și de pioasă amintire, pentru acei în 
cinstea cărora se pretinde că a fost format. 

Formula jurământului din art. 19, exprimată în parte prin cuvinte magice, este aceea care 
ne indică substratul real pentru care a fost creat, scopul lui fiind de a organiza un corp constituit 
gara de sacrificiu, iar nu de pioșenie. 

Pentru edificarea dvs., vă citez și această formulă a jurământului: „Și n-avem alt ideal decât 
a ne bărăzi Dumnezeu fericirea să murim sfârtecaţi şi chinuiţi pentru scânteia de adevăr ce ştim că o 
avem în noi și pentru a cărei apărare pornim cu încleștare cu stăpânitoarele puteri ale întunericului pe 
viață și pe moarte. Stau gata pentru moarte. Jur” 


Mijloace materiale 

Domnule pr:m președinte, onorat Tribunal, analiza infracțiunilor imputate lui Codreanu 
nu ar fi completă și spiritul în care s-a desfășurat acțiunea acestei organizații nu ar fi în to- 
talitate conturat, dacă nu am adăuga câteva observaţii asupra mijloacelor băneşti ce au fost 
întrebuințate. 


8EGI IvA g7-tr — ANVAINOT) VITA / OI IANUOD IAT 1YV SADONd NAIL!) 























A CODREANU — 23-26 MAL 1938 


EI 
z 
“5 
9) 
Z 


L PROCI 


E 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Într-adevăr, domnilor, este aici un punct de însemnătate deosebită. Căci se știe că o mișcare 
politică, în genere, are nevoie de fonduri considerabile pentru a acţiona, pentru a lucra. Publicații, 
manifeste, transport, cheltuieli electorale, și aceasta într-o epocă în care asemenea manifestații 
au fost destul de frecvente. Dar dacă orice partid are nevoie de mari resurse bănești, acelea ale lui 
Codreanu trebuiau să fie și mai considerabile. Pentru ce, domnilor? Pentru că Garda de Fier, spre 
deosebire de celelalte partide, întrebuința metode speciale care necesitau cheltuieli deosebite. 
Într-adevăr, la acest partid erau, mai întâi, cheltuieli excepționale cu uniformele, cu echipamentul 
oamenilor, ceea ce îl deosebeşte de toate celelalte. Apoi, în acest partid toți membrii primeau și 
indemnizaţii pentru însărcinările ce aveau. De unde aceşti bani? 

La întrebările ce s-au pus asupra acestui punct, acuzatul a răspuns: cotizațiile membrilor! 
Cotizaţiile membrilor? Dat bine, domnilor, au fost în această ţară partide mari, partide de guver- 
nământ, care au numărat în sânul lor mulți oameni cu însemnate situații sociale și materiale. Şi, 
se ştie de toată lumea, că aceste partide n-au putut face faţă cheltuielilor și nu s-au putut acoperi 
chiar pentru cheltuieli mai reduse, cu singure cotizațiile! 

Şi Garda de Fier a avut numai cotizaţii? Câte cotizații? Codreanu, dând explicații incoplete 
şi confuze în această privinţă, a spus că la un moment dat avea trei sute de cotizanți din 15.000 
de membri! Este serios aceasta, domnilor? Poate cineva să-și închipuie că un partid care făcea 
adevărată risipă de fonduri se reducea la aportul celor 300 de cotizanți? 

Dat iată, domnilor, documente revelatoare asupra valorii cotizațiilor; mai întâi într-un ra- 
port se constată lipsurile de organizare și se spune: „cotizație neânţeleasă de țărani. La țară nu se 
poate ajunge la un rezultat apreciabil”. Prin urmare este limpede. Nu se pot strânge bani. 

Dar iată un al doilea document. Un raport în care se arată la cât se ridică cotizaţiile re- 
giunilor: „s-a vărsat casieriei centrale a Partidului Totul pentru Țară suma 15.000 lei, corizația 
regiunii pe lunile noiembrie și decembrie”. Prin urmare, o regiune întreagă pe două luni numai 
15.000 lei. Iată la ce sume neînsemnate se putea ajunge prin cotizații. Dealrfel, se știa că cuan- 
tumul acestei cotizaţii era de 1 leu pe săptămână, Prin urmare, cotizaţia nu poate constitui o 
explicaţie suficientă pentru marile fonduri întrebuințate de Gardă. Au fost alte surse mai mari; 
este evident. Care? 


Unde este arhiva 

Am cerut d-lui Codreanu să prezinte arhiva contabilităţii partidului pentru a dovedi co- 
tizațiile reale. Această arhivă trebuie să existe, S-au găsit în provincie la mici organizații arhive 
complete. Nu poate lipsi la centru. Am găsit însemnări despre persoane care ar fi cotizat cu sume 
mai mari. Aceste persoane sunt însemnate cu numere de ordine. Cine sunt aceste persoane? Care 
este identitatea lor2 Ce interes este să fie menţionate astfel? Acuzatul refuză să dea explicații, şi 
atunci suntem în drept să presupunem că acest sistem constituie camuflarea unor fonduri ino- 
vabile. Nu există altă explicaţie. S-a găsit o menţiune despre întrebuințarea unei sume de 40 de 
milioane lei. Acuzatul dă asupra lor o versiune. Nu știu ce remei se poate pune pe aceste expli- 
caţii. Fireşte că acuzatul nu avea să recunoască că această mențiune îl privea personal. Dar un 
lucru rămâne: acuzatul nu poate arăta sau nu vrea să arate toate sursele de venituri ale partidului. 
Sume mari, sume considerabile s-au cheltuit, aceasta este sigur. Cotizaţiile nu au fost suficiente, 
nu puteau fi suficiente; aceasta este dovedit cu documente. 

Camuflări de fonduri există. Se constată din acte. Acuzatul refuză să dea numele persoa- 
nelor. Acuzatul refuză să producă arhiva contabilirăţii sale, Toate aceste imprejurări aruncă o 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


lumină suspectă asupra acțiunilor unui om care avea legături cu organizațiile străine, care om 
deținea documente secrete de stat și punea la cale acte de răzvrătire, 


Ne trebuie liniște 

Domnule prim președinte și onorat Tribunal, acestea sunt faptele, cu precisele lor dovezi 
și legala lor încadrare. Am conștiința împăcată că, în limita puterilor mele și cu respectul strict 
al legii, mi-am făcur datoria de reprezentant al societății, grav tulburată în normalul ei mers de 
către acuzatul de față. 

Rolul meu s-a terminat, vă rămâne dvs. sarcina de a aplica, cu toată severitatea, represiunea 
meritată acelui pe care l-aţi judecat și care, prin acțiunile sale adânc vătămătoare ordinei statului 
nostru — închegat cu atâtea sacrificii —, a voit să înfrângă normele de linişte și progres ale naţiunii 
noastre. 

Certihcarele de bună purtare, martori — în majoritatea lor foşti membri ai organizației 
ce a condus, nu pot împieta asupra integrității dvs. și nici asupra necesităţii de exemplaritate ce 
trebuie să dați. Limpurile pe care le trăim și circumstanțele internaționale, nu tocmai favorabile 
în care ne aflăm, impun tuturor acelora care simt cu adevărat româneşte să-și unească puterile în 
armonioasă conlucrare, iar nu să tulbure prin acțiuni nefaste şi dorinţi de glorie calea sănătoasă 
în care ne-au așezat conducătorii noştri. 

În concluzie, cer să binevoiţi a aplica dispoziţiile articolelor 191, punctele 1 și 2, 209 punc- 
tul 4 și 210 din Codul Penal. 


(Dl. Procuror și-a terminat rechizitoriul la ora unu fără un sfert). 


Şedinţa de după-amiază 

La ora 5 după-amiază se deschide şedinţa. Se dă cuvântul apărării. 

Cuvântul apărării 

Au vorbit domnii avocați Ranetescu-Călărași, Lizetta Gheorghiu, Horia Cosmovici, Paul 
Iacobescu, Caracas, C. Henţescu, Sebastian Radovici și dl. căpitan Theodorescu, apărător din 
oficiu. 

Din pledoariile apărării: 

Pledoaria d-rei avocar Lizerta Gheorghiu 

D-ra avocat Lizetta Gheorghiu: Domnule președinte, onorată Curte, domnule procuror 
general, aici în proces sunt două lumi: de o parte legea, de alta patima; de o parte adevărul, de alta 
rechizitoriul; de o parte norma de drepr, de alta violența. Și această violență nu vine din opinia 
publică adevărată ca să treacă în ordonanța definitivă, ci începe în presa robită cenzurei sau gu- 
vernului actual, care continuă să difuzeze acuzări și după ce aici în ședință au fost dărâmate până 
la una. Sunt miasme care n-ar trebui să ajungă la sufletul nostru; apărare și judecător. 

Polemizând, vă întrebaţi, domnule Procuror general, din vârful cărei piramide are dreptul 
dl. Codreanu să aspire la conducerea țării. 

Orator nu — spuneți dvs. —, un simplu avocat de judecătorie. Desigur, nu toată lumea poate 
avea talentul oratoric al dvs., chiar atunci când un rechizitoriu se citește, totuși găsesc că nu ora- 
toria e ceea ce lipseşte unei țări ca a noastră, unde toată lumea vorbeşte și nimeni nu realizează 
nimic, Dacă orator înseamnă maestru pedant la tribunele arbitrare contra statului Român sau 
pentru societăți beneficiare contra bugetului acestui neam, atunci aveți toată dreptatea. Dl. C. Z. 
Codreanu nu e orator. Cum spuneți tot dvs. mândria acestui neam nu trebuie să îngăduie ca un 
Zelinschi să ne conducă. De unde scoateţi dvs. că Zelinschi este altul decât Zelea? De când dvs. 








8EGI IvA 97-E7 — ONYUNAC VITA ALIAINNOD) LAT 1V SIDONUd INALT 

















ORNELIU ZiLEa ( 


ASA 
e) 
_ 
= 
T 
RI] 
3 
3 
Ei 
3 
a 
> 
3 
2 
_ 
iri 





ODREANU — 23-26 MAL 1938 


772 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


vă lăsați copleșit de o campanie de presă jidovită şi nu verificaţi? Iată cum a fost Zelea Zelinschi 
și cum fiul său este azi românul de care s-a alăturat țara prin 500.000 voturi liber exprimate în 
decembrie 1937. 

Dat, domnule procuror, vreţi să știți originea acestui nume? 

Prin cele ce vom arăta nu voim să contribuim cu nimic la ofensa care se aduce fără nici un me- 
najament unor personalități din viața publică a României, purtătoare de nume cu sonorități străine, 

Acei care pun în discuţie publică originea etnică a lui Corneliu Zelea Codreanu nu s-au 
gândit ei oare că prin aceasta pun implicit în discuție și originea etnică a unui număr impre- 
sionant de dregători ai Ţării? Ce vor fi zicând, bunăoară, despre această campanie d-nii mi- 
niştri lamandi, Franasovici şi Cancicov? Sau d-nii generali și ofițeri superiori ai armatei române: 
Ilasievici, Gorski, Sidorovici, Macarovici, Cihoski, Iacobici, Dombrovski? Ce vor fi zicând, apoi, 
alții care, deşi poartă nume româneşti, știu că în vinele lor curge destul sânge străin (de exemplu 
cazul d-lui profesor Nicolae Iorga, care, după afirmația sa, este de origine greacă). Noi ne între- 
băm, în orice caz, cum de se trece așa de ușor peste ei? Pentru oamenii de bună credinţă dăm 
aceste explicaţii asupra originii lui C, Z. Codreanu, 

Dinspre tată, Corneliu Zelea Codreanu își trage obârșia dintr-o familie de răzeși moldo- 
veni, din satul răzășesc Igeşti, situat în ținutul Storojinerului din Bucovina. Străbunicul său din- 
spre tată se numea Simion Zelea (de la zale), trăgându-și probabil numele de la îmbrăcămintea 
srămoșilor săi, oșteni moldoveni, care mergeau la război îmbrăcați în zale. În timpul ocupației 
austriece, și anume în epoca posterioară anului 1786, când Bucovina a trecut sub administraţie 
poloneză, devenind, după expresiunea d-lui profesor Nicolae Iorga (Histoire des Roumains de 
Bucovina, p. 61), „un simplu district al Galiției”, numele acesta de Zelea a fost transformat de 
autorități, în şcoală sau în armată, în acela cu rezonanță poloneză de Zelinschi. Operația aceasta 
de polonizare a numelor moldoveneşti era, dealrfel, generală în acea epocă în Bucovina. Sistemul 
făcea parte dintr-un ansamblu mai vast de „persecuțiuni sistematice împotriva oricărui lucru 
care amintea de administrații, în şcoală și chiar în viața socială epocile domnilor moldoveni” (N. 
Iorga, op. cit p. 62). 

Cel mai important obiectiv urmărit de polonezi era de a obține, pe orice căi, părăsirea cre- 
dinței ortodoxe şi convertirea românilor la catolicism. Dl. profesor N. Iorga ne spune că românii 
nu puteau intra în învățământ decât părăsind credința ortodoxă, iar acei care țineau, totuși, să 
îmbrățișeze această profesiune, erau nevoiți să treacă în Moldova. Al doilea obiectiv urmărit de 
polonezi era schingiuirea limbii româneşti pe care o considerau nedemnă de a fi vorbită, ca şi 
limba țigănească. 

Limba românească, ne spune un autor (Constantin Morariu, Istoria Românilor Bucovineni, 
p. 30), nu era suferită nicăieri în Bucovina pe timpul stăpânitii polecilor, iar în școli „era chinuită 
şi barjocorită cu o sălbăticie fără margini”. Păstrarea credinței ortodoxe și a limbii strămoșești era, 
așadar, pentru românii Bucovinei, în acele vremuri de umilire, o problemă de viață și de moarte 
națională. Şi era, bineînțeles, totodată şi semnul după care se deosebea românul bucovinean, or- 
todox, de polonezii și austriecii catolici. Orice om de bună credință care a citit în ziare actul de 
botez al profesorului lon Zelea Codreanu, publicat în facsimile, a fost izbit de patru elemente 
care dovedesc, împotriva titlurilor senzaţionale cu litere de-o şchioapă, calitatea lui de român: 

1. actul este scris în limba românească. Cu siguranţă că unui polonez nu i-ar fi trecut prin 

minte ideia să întrebuințeze, la botezul fiului său, limba noastră „ţigănească”; 

2. numele de botez ale tatălui, bunicului și copilului, sunt pur româneşti: „Neculai, 

Simion, lon”; 





CanRTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


copilu: este botezat în credința ortodoxă; 

actul de botez poartă viza consulatului român din Cernăuți (polonizat Czernowirz). 
Or, la Consulatul român nu aveau dreptul să se adreseze decât cetățenii austrieci, ro- 
mâni de origine etnică. 

Singurul element străin este, deci, terminația poloneză a numelui Zelinschi. lată însă 
ce ne spune autorul nostru în această privință: „dară polacii, nu sugrumau numai limba 
românească, ci și schilodeau pe polonă și numele românești ale oamenilor noștri, fă- 
când din român, Romanovicz, din Pietrar, Cietrarscki, din Andrei, Andriezuc, pentru 
că, vedeți dvs., codițele vicz, ski' și 'uc' sunt codițe de nume rusești și domnii polonezi 
le aninau de numele românilor bucovineni, ca să nu mai fie români în Bucovina și să 
se poată zice: iată că și cei ce vorbesc românește nu-s români, că doar Romanovicz și 
Andriczuc nu sunt nume româneşti”, 

Şi, astfel, se întâmplă că sub administraţia poloneză de pomină, dintre anii 1786 şi 1848, 
aproape trei sferturi din numele româneşti din Bucovina s-au polonizat. Românii au început să 
se numească: Pietrarschi, Samsovici, Scavinchi etc, pe episcopii români îi chemau Andrievici, 
Ciupercovici, Blajevici etc. După cum poetul român care a scris: 


Limba noastră-i limbă sfântă, 
Limba vechilor cazanii 
Care-o plâng şi care-o cântă 
Pe ia vatra lor țăranii. 


purta numele rusificat de Mateevici (în Basarabia), iar scriitorul ardelean Samuel Micu se 
numea cu numele germanizat Samuel Klein. 

Mai ales generația care se ridică azi în Bucovina, din lumea satelor asuprite pe vremuri, 
este caracterizată prin preponderența numelor cu rezonanţă sau terminaţie poloneză. 

Ei bine, dacă teoria celor care susțin că toți purtătorii acestor nume sunt polonezi ar fi 
adevărat, atunci Polonia — dacă şi-ar pune mintea —, pe bună dreptate, ne-ar putea pretinde să se 
anexeze ținutul Bucovinei din moment ce trei sferturi din el este locuit de polonezi! 

Poate că atunci s-ar trezi să protesteze și mulți dintre cărturarii noștri care, deocamdată, 
preferă să rămână farisei, 

Din fericire însă pentru unitatea noastră națională, statul Român a recunoscut din vreme 
situația acestor nume înstrăinare și a acordat mari înlesniri pentru redobândirea vechilor nume 
românești. lată expunerea de morive a legii din 8 aprilie 1936:„în provinciile alipite, românii băş- 
tinași de veacuri au fost siliți, pentru a se putea ajunge la o cât mai rapidă contopire a populaţiei 
împilate cu stăpânitorii, să-și schimbe numele, în nume cu rezonanță străină”. 

Şi acum să reluăm firul povestirii noastre. 

Aşadat, Simion Zelea devine polonez, sub numele Zelinschi. Fiul său, Niculai Zelinschi, 
era de meserie pădurar. Iar satul, a preferat să-i spună în loc de Zelinschi, cum era trecut în 
acte, „Pădurarui” sau, mai bine şi mai frumos, „Codreanul”. L-au spus, deci: Niculai Zelinschi 
Codreanu. Din căsătoria lui Niculai cu românca Măria Anticu rezultă Ion Zelinschi Codreanu, 
care, trecând în Moldova, devine profesor de liceu la Huşi și se căsăroreşte cu Eliza Brauet, ro- 
mâncă ortodoxă (deși cu nume german), iat, în 1902, cere să i se preschimbe numele din Zelinschi 
în Zelea, adică cere să i se înlăture codița poloneză păstrându-și numele strămoșesc de Zelea, 
împreună cu numele neoficial, dar scump, al tatălui său: Codreanu. 


E 
= 
2 
Ca 
i 
Z 
[ei 
gi 
> 
- 
iei 
= 
m 
C 
% 
Z 
ur 
E 
= 
(2, 
N 
ai 
Bă 
i a: 
AJ 
C 
3 
=) 
pi 
> 
Z 
G 
| 
[9 
II) 
y 
9 
e) 
< 
S 
> 
= 
_ 
ice] 
495] 
% 






































4 CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Corneliu Zelea Codreanu este fiul său. Mama sa, Eliza Brauer, este fiica româncei Marița 

| Sârghi și a lui Carol (Costache cum i se spunea) Brauer, ortodox român după mamă, ca fiu al 
româncei Elisabeta Cernea și german numai din partea tatălui său, Adolf Brauer, de origine 
bavareză. 

În concluzie, deci: dinspre tată, Corneliu Zelea Codreanu a moștenit numai sânge tare 

moldovenesc din vița răzeșilor lui Ştefan cel Mare, iar, din partea mamei, o singură picătură de 
sânge german într-un fluviu de sânge moldovenesc curat. 
Ș lată, în sfârșit, și povestea originii lui C. Z. Codreanu. Comparați acum adevărul cu mis- 
| tificarea și veți socoti câtă cantitate de mișelie s-a vărsat și se mai varsă asupra Mişcării Legionare. 
Căci mi se pare a fi o mișelie să lovești pe strănepot cu aceleaşi arme pe care le-au inventat stră- 
inii asupra străbunicului. lar în faptul de a aprecia scoaterea din viața și sufletul românesc a lui 
Corneliu Zelea Codreanu, prin folosirea unor astfel de campanii și argumentări, ni se pare a fi 
o și mare și temerară iluzie, egală cu impietatea acelora care ar încerca, bunăoară, eliminarea lui 
Mihai Eminescu pentru motivul că s-a numit până la sfârșitul vieții Mihail Eminovici. Mai vreți 
să ştiţi ce spunea Glasul Bucovinei, organ de propagandă pentru unirea politică a românilor de 
pretutindeni, din Cernăuți cu dară de 29 a lunii noiembrie 1918, în pagina I-a despre tatăl acu- 
zatului. Dovezi? Iară:, ION ZELEA CODREANU, unui dintre cei mai intransigenți idealiști ai 
neamului nostru, neînduplecat prin nici o întorsătură a vremii și luptând fără răgaz și fără șovăire 
pentru drepturile clasei țărănești şi al cărui port curat ca sufletul țărănimii îl poartă mereu, a sosit 
la Cernăuţi pentru a se bucura de fericirea țărișoarei sale, la a cărei realizare a contribuit o viață 
întregă. Mânat de zborul sufletului său românesc a părăsit la 1898 orașul Suceava, al cărui elev a 
fost și de arunci n-a mai călcat pe pământul Bucovinei până în clipa când glasul puternic al gliei 
bucovinene și-a chemat fii din toate părțile, ca să ia parte ia sărbătoarea izbăvirii sale. on Zelea 
Codreanu a venit ca biruitor. Are mângâierea duioasă a luptătorului dârz care-și vede împlinită 
ideea pentru care a purtat un steag ce nu şi l-a plecat nimănui şi niciodată. Maior român, viceazul 
decorat de atâtea ori în asprimea glorioasă a frontului, țăranui fiu al acestor plaiuri, bine ai venit 
la noi! (ss) D. Marmeliuc — primar liberat al orașului Cernăuţi”. 

Dl. C. Z. Codreanu, cu mână săracă şi suflet creştinesc, a ridicat biserici şi troițe pe care 
astăzi prigoana le dărâmă și necinstește. Eu cred că în acest chip vrăjmășia se seamănă pe întreg 
întinsul țării și mâna care dărâmă poate oricând fi acuzată de necreștinătate, de necredință și 
anarhie. Vinovăţia mare o are pentru că e consecvent tineretului și gândurilor sale, tineret care 
simte puternic prin Aacăra permanentă a vieţii. În tineret a găsit un spirit al său, un mers spre 
mai bine şi patimă nestinsă de adevăr. Acest tineret, ca și ei, va fi întotdeauna hotărâ de a nu face 
tranzacție de conștiință. Oricât va trebui să treacă prin închisori, va fi până la moarte hotărât să 
păstreze o structură națională şi morală, cu sedimentarea și ierarhizarea valorilor în această țară 
după criterii etnice și româneşti. De aceea, în tinerețea lui a hotărât să lege viitorul acestei țări de 
acest tineret, de intransigență morală, care să nu fie capabil organic de a se integra rentabilei cari- 
ere a servilismului. D-sa a căutat o superioritate de viață, care să-și caute adevărata semnificație 
în conformitate cu un ideal moral al acestui neam. 

Are misticisme pe la locul lor, pleacă și se izolează în păduri și în munte, spuneați, d-le 
procuror general? Am impresia că nu cunoașteți nimic din sufletul românului, dacă nu știți că 
întotdeauna el s-a înfrățit cu codrul și că, în izolare, gândul bun și sufletul i se limpezesc sădin- 
du-se în Dumnezeire. 

Aţi mai spus că corupe copiii și îndeamnă la răzvrătire. lată cum îndemna la 3 martie 1937 
pe studenții care plecau acasă: 














j,să 
e 
e) 
- 
- 
< 
bă 
Le) 
la) 
D 
er, 
Pi 
| 
5) 
PA 
< 
z 
ai 
a) 
= 
= 
rS 
A 
< 
zi 
— 
Bi 
N 
= 
FA 
z 
9 
9) 
E 
3 
< 
7, 
9; 
2! 
bă 
_ 
> 





774 











4 CARTEA CĂPITANULUI 
CoanELiu ZELEA CODREANU 


1. Opurtare de mare corectitudine. 
2. O mare propagandă a credinței legionare, dar nu prin scandal, bătaie, discuţie 
contradictorie, ci prin mărturisirea credinţei: | 


Cred în învierea României prin Legiune; 
Primesc orice lovitură; îndur cu bucurie orice chin; 
Dar cred în biruinţa şi mântuirea legionară a Neamului Românesc. 


' 3. Deci nu ceartă, nu războire, nu discuţii contradictorii, ci prin mărturisire: aşa 
cred eu. Dumneata poţi crede cum vrei. 
4. Ca încheiere cred că, cu închiderea Universităţilor, cu scoaterea din cămine, vi 
s-a făcut o mare nedreptate. Suportaţi-o cu iubire. 
5. Va venio zicând cei ce v-au făcut nedreptatea se vor ruşina și se vor simţi umiliţi. 
(ss) Corneliu Zelea Codreanu. 


Şi vreţi să mai știți cum la 26 februarie 1937 îi era gândul la lovitură de stat? lată circulara, 
dacă martori ca domnul general Antonescu, Sever Dan, Hodoș nu fac crezare în fața domniilor 
voastre: 


„Circulara No. 51 

Către șefui de regiuni 

Rog comunicaţi legionarilor: 

În urma înmormântării mucenicilor Moţa şi Marin, autorităţile s-au speriat, dar 
nu din cauza DEZORDINII, ci din cauza ORDINII, în adevăr impresionantă, care a 
dominat tot timpul. 

Imediat la câteva zile, au început declaraţiile ministeriale lipsite de cel mai elemen- 
tar înţeles. «Vrem să introducem ordinea». Vom face totul ca să restabilim ordinea. Nu 
înțelegeam nimic. De ce să apărați o ordine pe care nimeni nu o ameninţă? Acum circulă 
zvonul că autoritățile ar voi să provoace cu orice chip, că se vor face percheziţii și arestări, 
căutându-se cămăși verzi şi arme prin casele legionarilor. Se poate ca acestea să fie numai 

f simple zvonuri de cafenea. Totuşi, eu am obligaţia ca să atrag atenţia legionarilor: 
] 1. Niciodată Mişcarea Legionară pentru a birui nu va recurge la «ideea de com- 
piot» sau lovitură de stat. 

2. Consider aceasta o prostie. Mişcarea Legionară nu poate birui decât odată cu 
desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a Națiunii Române. Când acest 
proces va cuprinde pe majoritatea românilor şi se va desăvârși, biruinţa va veni 
atunci automat, fără comploturi și fără lovituri de stat. 

Biruinţa pe care noi o aşteptăm, în modul acesta, este atât de mare, atât de luminoa- 
să, încât mciodată nu vom admite să fie înlocuită de o biruinţă ieftină şi trecătoare, născută 
din complot sau lovitură de stat. 

În caz de percheziţii, ziua sau noaptea, legionarii vor deschide şi vor primi autorită- 
ţile cu cea mai mare amabilitate. La sedii unde se vor găsi legionari, la apariţia autorităţi- 
lor se va comanda «pentru onor». 

3. Dacă legionarii, familiile şi copiii lor vor fi bruscaţi, maltratați, atunci în cel 

mai mare caim şi seninătate vor zice: „DOAMNE, pentru biruinţa Legiunii, 


SEGI IVIN BT-ET — ANVAUUOI) VALAZ NLVIANUOL) YI SIDOAA TONI 





775 











[o] 
ra 
e) 
= 
< 
z 

ie) 
ci 

4 
en 
[a] 

| 
E 
VA 
<- 
4 
[aj 
9 

Pui 

AA 
a 
[53] 
= 

Ni 

N 
Hi3) 
_ 
— 
Z 
[24 
pa 
N 

rs 

A, 
=: 
— 
< 
J. 
[53| 
9: 
= 
9) 
% 
[edi 
D 
N) 

pe 





776 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


învredniceşte-ne pe noi de orice suferinţă şi de o moarte ca a lui MOȚA şi 
MARIN” 
4. Acest ordin va fi afişat la toate sediile din ţară 
(ss) Corneliu Zelea Codreanu”, 


Vedeți și circulara din 2 martie 1937 care arată linia de cuminţenie ce trebuie să o aibă 
studenții. 

Dat, desigur, pentru ca să fie o acuzare trebuia creată atmosfera și a-l arăta ca element pus 
în conflict cu autoritatea și cu libertatea țării, conflict cu cei care au puterea de a comanda. 

Este important ca noi, românii, să creștem liberi. Trebuie să avem curajul de a trage con- 
secinţele din ceea ce avem sănătos în legile noastre — fundamentul aplicațiunii lor trebuie căutat 
în ordine și echitate. 

Abuzul însă al măsurilor excepționale este întotdeauna de temut și pentru că puterea exe- 
cutivă era uşor pe panta ilegalităţi, guverna cu ajutorul comod al decretelor-lege, își făcea propa- 
ganda cu organele în subordinea Ministerului de Interne, etichetând ordinele abuzive cu strict- 
secret, confidenţial, dar sub această etichetă ducea la autoritatea de la periferia ţării ordine de 
abuz în contra opoziției, de împiedicare a face propaganda electorală. 

Domnul Maniu ne-a spus că avea 16 asemenea ordine pe care le legase în broșură ca să 
arate Parlamentului ce s-a putut face ca abuz în contra partidului de către guvern. Că aceste 
ordine se discutau în Cameră cu toată eticheta de strict-secret, confidențial, vedeți dezbateri- 
le Parlamentului din Monitorul Oficial, No, 4, 22 iunie 1931, când aceasta era practicată la 
noi. Cum se poate vorbi de trădare în ceea ce-l privește pe dl. C. Z.. Codreanu ca șef al Mişcării 
Legionare? Este oare serios? 


CONCLUZII: 

În drept, 

din redactarea atât a ordonanţei definitive cât și a rechizitoriului domnului procuror mili- 
tar, nu mai vorbim de decizia Camerei de punere sub acuzare, care este o foarte palidă reeditare 
a cuprinsului ordonanţei definitive și rechizitoriului, se constată din primul moment că domnii 
magistrați militari au căutat în mod special și cu tot dinadinsul a crea, înainte de a formula im- 
puraţiile aduse învinuitului, o anumită coloratură, o atmosferă procesului. Era, de altfel, metodic 
pregătită de autoritatea de din afara magistraturii militare, această atmosferă prin comunicări 
oficiale, publicări trunchiate și de așa-zise piese inculpatoare, înainte de a se fi pronunţat în vre- 
un fel justiția, comentarii speciale prin radio, utilizându-se întreaga gamă a posibilităţilor oficiale 
pentru a se „pregăti', din punctul de vedere al atmosferei, procesul acuzatului de azi. Era normal 
ca domnii magistrați militari „să prindă” această dorinţă a autorităţilor superioare care s-au pro- 
nunțat mai înainte de proces — și așa se explică că trei sferturi din rechizitoriul domnului procu- 
ror general și din ordonanța definitivă să se ocupe de atmosfera imputaţiilor și numai restul de 
acuzaţiile propriu-zise, 

Se vede, din rechizitoriul domnului procuror general, in extenso în toate ziarele, ordo- 
nanța definitivă nefiind decât doar copia acestui rechizitoriu probabil, că întregi capitole sunt 
consacrate: 

1. Sistemului de organizare tainică — clandestină a Legiunii, având ca bază cuiburile. 

2, Activităţii clandestine conspirative ale Legiunii. 

3. Organizațiilor paramilitare ale Legiunii. 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoanELiu ZELEA CODREANU 


4. Pregătirii teroriste a legionarilor. 

5, Captării tineretului minor, 

Desigur, toate afirmaţiile cuprinse în aceste capitole de „atmosferă, n-au nici o legătură 
cu imputaţiile de rrădare prin deținere de acte, sigurul fapt care i se punea atunci în sarcina 
acuzatului. S-a examinat, cu ocazia concluziilor în fapt, ce reprezintă în realitate aceste capito- 
le de atmosferă; ne reterim la ele în concluziile ce le punem în drept, numai pentru a accentua 
că, fiind străine de infracțiunile supuse judecății, n-au ce căuta în discuţia juridică, îndeosebi că 
dreptul trebuie să be ridicat deasupra calculelor odioase de oportunism, spre a releva dreptatea 
şi echitatea. 

Acuzaţiile aduse inculpatului au fost încadrate în primele două capitole ale codului nou 
penal: primul capitol priveşte crimele și delicrele contra siguranţei exterioare a statului, iar cel de 
al doilea se referă la siguranţa interioară. 

Totuși, Corneliu Zelea Codreanu a fost socotit un delicvent numai în ceea ce privește si- 
guranța exterioară a statului, apoi, după ce își dase rechizitoriul domnul procuror militar și se 
publicase în toate ziarele, constatându-se de către d-sa o singură faptă de deținere de acte secrete, 
mai târziu, tot d-sa, tot dl. procuror, aşa spune ordonanța definitivă, având dosarul, acelaşi dosar, 
a mai constatat două fapte: „răzvrătirea” și uneltirea contra ordinii sociale, pe care, de asemenea, 
le pune în sarcina inculpatului, iar domnul magistrat instructor n-are decât să sc ralieze și d-sa 
acestui „subsidar” de fapte. Dar, este foarte semnificativ, cum e posibil ca domnul procuror militar 
să aibă aceleaşi dosare, aceleași probe — căci domnul magistrat instructor n-a făcut altceva decâr 
a luat interogatoriui inculpatului —, toate piesele aparțineau şi toate dovezile au fost adunate de 
domnul procuror, şi, totuși — deși d-sa a constatat un singur fapt —, mai târziu adaugă încă două 
din inițiativa d-sale, cum spune ordonanța definitivă, pe aceleași, dar absolut pe aceleași elemen- 
te. Se știe că parchetul este unul și indivizibil; deci nu se poate, în același dosar, pe aceleași piese 
să fie dezavuat un domn procuror de altul. 

Pentru Corneiiu Zelea Codreanu s-a întâmplat și acest lucru: îl reperăm căci este deosebit 
de semnificativ în proces: se dă rechizitoriul de trimitere de domnul procuror pentru un fapt, 
pentru ca apoi să se arme, în ordonanța definitivă, că domnul procuror, având din nou aceleași 
dosar, să mai constate două fapte, iar domnul magistrat instructor nu face decât să-și însușească 
această constatare, 

Iată, deci, evident ca lumina zilei și definitiv câștigat pentru cauza acestei dezbateri, că 
faptele din urmă au fost adăugate peste ceea ce cuprinde rechizitoriul domnului procuror pu- 
blicat în toate ziarele ca rezultat al corectărilor făcute împotriva activității Mișcării Legionare și 
constituie geneza procesuiui juridiciar. Nu ne putem închipui că domnul procuror a voit să aco- 
pere aceste fapte, ci este categoric că ele n-au rezultat de nicăieri, iar ordonanța definitivă, fiind 
exclusiv o reproducere a rechizitoriului domnului procuror, pe aceleaşi probe, acre și elemente, 
desigur, nu poate să rețină două fapte în plus, decât prin denaturare de fapte și flagrantă nesoco- 
tire a realității lucrarilor. 

Prin urmare, crimele privind siguranța interioară a statului sunt puse ca un adaus la ace- 
ea privind siguranța exterioară a statului, și aceasta din urmă a primit calificativul de trădare. 
'Trădare înseamnă o acțiune potrivnică intereselor ţării tale în interesul unei țări străine. Nu se 
poate presupune o trădare fără acel „animus hostilis” față de țara ta. Să fii un duşman al țării tale, 
punându-te în serviciul unui stat străin. Trădare fără intenţia de a divulga nimănui nimic, fără 
gând de a utiliza în scop dăunător intereselor țării actele secrete de stat ce le deții, nu e posibil. 





ei 
= 
- 
= 
(co) 
z 
Le 
gi 
ed 
(72) 
pă 
[ai 
(3 
[ei 
p- 
PA 
TI 
e 
N 
eri 
> 
O 
ie; 
9 
p=) 
tri 
> 
VA 
C 


(A Avi 


i 


8t6rLIVA9 














% 
ra 
io) 
= 
< 
Z 

ke) 
La] 

4 
e 
[a] 

| 
> 
Z 
< 

sti 
îi 
Ed 
Pa 
= 
PI 
> 

(as 

IA 
S 

NN 
3 
PA 
3 
9 


ULTIMUL PROCES AL LUI C 





778 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Însuşi art. 191 C. P. spune că trădătorul trebuie să fi săvârşit faptul material spre a procura, 
transmite sau comunica inamicului sau agenților lui, ori unei puteri străine sau agenților acesteia. 

În speţă, nici rechizitoriul, nici ordonanța definitivă nu por constata vreun „animus hos- 
rilis” faă de țară, nu pot preciza și reține că deținerea de acte s-a făcut cu scopul de a prejudicia 
interesele țării. Și, atunci, de ce eticheta de trădare? 

Infracțiunile încadrate în art. 191, aliniatele 1 şi 2, sunt deținere de acte interesând sigu- 
ranţa exterioară statului și reproducerea în parte în public a acestor acte. Facem o mică paranteză 
pentru a arăta că ordinul de urmărire, rechizitoriul și decizia Camerei de acuzare califică fapta 
numai de deținere de acte, nu și de publicare. Care este însă interesul în speță? 

Se vede din actul de acuzare că în sarcina inculpatului se pune deținerea celor 6 acte soco- 
tite de natură a interesa siguranţa statului. 

Domnul Procuror militar găseşte pentru infracțiunea încadrată în art. 191, punctele 1 şi 
2 cod penal, cinci elemente componente: domnul magistrat instructor prin ordonanța definitivă 
numai patru elemente componente, dar discută aparte fiecare aliniat, considerând că aliniatele 
1 şi 2 ale articolului 191 C. P. cuprind două infracțiuni deosebite. Și unul și celălalt din domnii 
magistrați militari au omis însă un element esenţial, anume pe acela al bunei-știinţe că actul este 
din acelea enumerate la art. 190 C. P. De observat că art. 191 nu vorbeşte de act secret sau con- 
fidențial și, deci, nu interesează dacă actul poartă eticheta secretului sau confidențialului. Art. 
191, punctele 1 și 2, spune precis să fie vorba de „planuri, scripte sau documente menţionate în 
art. 190'. Deci trebuie să fie vorba de acte prevăzute de art. 190 C. P,, iar acest articol spune că 
nu orice nu trebuie divulgat, ci numai acte care interesează siguranţa statului, mobilizarea şi con- 
centrarea armatei etc. Prin urmare, nu e suficient ca deținătorul să fi cunoscut eticheta de secret 
sau confidențial a actului încriminat, ci el trebuia să știe că acel act interesa siguranța statului, 
apărarea teritoriului etc. 

În speță, nu numai că nu se afirmă că inculpatul cunoștea că e vorba de acte interesând si- 
guranța statului, dar se vede cât de colo că acele acte se bazează pe invenţiuni, pe nerealități, din 
care cauză chiar existența însăși a actului este îndoielnică. În orice caz, nici rechizitoriul domnu- 
lui procuror, nici ordonanța definitivă, nici decizia Camerei de acuzare nu rețin și nu afirmă că 
inculpatul cunoștea natura actelor încriminate, adică ştia că ele reprezentau siguranța statului. 
Repetăm, nu e suficient să fi văzut și știut eticheta de secret sau conhdențial, căci legea nu se ocu- 
pă numai de actele secrete, ci aceste acte mai trebuie să aibă în cuprinsul lor caracterul de secret, 
interesând siguranța statului. Pe de altă parte, art. 190 și 191 C. P. se integrează capitolului 1 a 
literei i cartea a II-a cod penal, care arată că se referă la „Crime și delictele contra siguranței exte- 
rioare a statului”. Dar, poate se va spune, e o simplă nomenciatură, o etichetă care poate fi greșită. 
Să vedem însă ce spun autorii legii. Autorii legii enumeră ei înșiși infracțiunile care se referă la 
siguranţa exterioară a statului și, printre acestea, sunt cuprinse și cele din art. 190 şi 191 C. P. 
Iar pentru siguranța exterioară, arată aceiaşi autori, că trebuie pusă în pericol existența statului 
cu concursul unor „factori externi”. De nimeni nu s-a afirmat că ar fi avut „factorii externi” vreun 
rol de ținerea actelor secrete și că ar fi putut atinge divulgarea secretelor, însăși existența statului, 
când ele sunt de natură pur electorală și, cel mult, indicau mijloacele de represiune abuzive faţă 
de organizația politică internă, care activa legal. Dacă este exclus ca actele să privească siguranța 
exterioată a statului, ca atare nu îndeplinesc caracterul actelor prevăzute la art. 190 C. P, 

Acte al căror cuprins este fictiv, acte prin care în mod abuziv se dictau măsuri ilegale împo- 
criva unei organizații care ființa legal, acte care prin nimic nu serveau la asigurarea fiinţei statului 
sau la conservarea existenţei lui; nu puteau fi socotite ca unele ce interesează siguranța statului. 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


Dovadă că și alte organizații politice au posedat acte de asemenea natură, și n-au avut nici un 
neajuns din această pricină, este ziarul Dreptatea, ziarul Partidului Naţional-Ţărănesc, care pe 
coloane întregi a publicat ordine secrete ale comandandamentelor superioare ale Jandarmeriei şi 
Ministerului de Interne şi nu s-a luat nici o măsură, căci era evident că aceste ordine nu puteau fi 
socotite ca interesând siguranța statului. 

A da caracterul de trădare și a sancţiona cu muncă silnică deținerea unor acte adminis- 
trative este un fapt ce depășește orice măsură. A încadra, apoi, aceste acte în acelea interesând 
siguranța exterioară a statului este o monstruozitate juridică. Cine ar avea în mână piesa adre- 
sată „Excelenței sale Adolf Hitler” ar rămâne uimit cum a putut această piesă să fie obiect de 
inculpare penală. Totuşi, s-a încadrat în art. 209, punctul 4 C. P. Acest articol vorbeşte despre o 
persoană sau asociație din străinătate cu caracter internațional. Însistăm, nu recunoaștem piesa, 
este inventată și neveridică; mai mult, am cerut să se aducă autorul acestei scrisori, dl. Thamir, 
şi am cetut expertiza grafică, indicând piesele de comparație cu piesa de la p. 520, vol. III. Dar 
chiar așa cum este, nu se poate, sub nici un motiv, integra în art. 209 pr. 4 C. P. sau în vreun alt 
text respectiv, 

Într-adevăr, art. 209, pt. 4, pune drept condiţie juridică ca: legătura să fie cu o persoană sau 
asociaţie cu caracter internaţional, apoi să fie făcută legătură cu scopul de a primi instrucţiuni sau 
ajutoare pentru pregătirea revoluției sociale, 

Care este asociația cu caracter internaționai sau persoana care serveşte o atare asociație cu 
care ar fi intrat în legătură inculparul? Ordonanța definitivă din decizia Camerei de acuzare se 
sfieşte să o numească şi bine face, căci publicându-se pasajul respectiv, s-ar fi ajuns la ridicol. Căci 
piesa inculpatoare vorbeşte de naţional-socialismul german, chiar mai mult: a se vedea că privește 
pe Fuhrer-ul Reichului German, pe di. Hitler. 

Or, a se susţine că un stat rasist — cu o ideologie accentuat naționalistă, ba chiar şovin-na- 
ţionalistă — are caracter internațional este a friza orice bun simţ. Deci, condiţia ca legătura să fie 
cu o asociaţie cu caracter internațional nu există-în speță, astfel că art. 209, pr. 4 C. P, nu poate 
fi pus în sarcina acuzatului. 

Legiuitorul codului penal prin dispozițiile art. 209 s-a gândit 1% comunism, care are ca- 
racter internaționai. Or, a face aplicabil un text, care priveşte exclusiv pe internaționalii comu- 
nişti, naționaliștilor, este mai mult decât imposibil. 

Dar texcul cere instrucţiuni și ajutoare. Or, ce instrucțiuni și ajutoare reies din corpul de- 
lict? Nimic! Deci, chiar așa, piesa, cum este inventată, nu are deloc caracterele unei piese incul- 
patoare și aplicarea art. 209, care se referă la fapta de uneltire contra ordinii-sociale, nu-și poate 
avea rostul. Ultima faptă de răzvrătire, de asemenea, nu are nici o consistenţă în drept pentru 
acuzat. Într-adevăr, textul spune că infractorul „să fie înarmat”. Deci, cere un act pozitiv săvârșit 
prin acțiunea personală a celui învinuit, Or, de nicăieri nu reiese că acuzatul a înarmat sau a dat 
dispoziţii de înarmare. Că s-au găsit la unii legionari arme uzate, explicația ați auzit-o: erau în 
cea mai mare parte foştii militari și, apoi, cum putea fi făcut răspunzător șeful unei mișcări, dacă 
s-au găsit astfel de arme la un locuitor, căci trebuie dovedit altceva, anume că eu am dat arma sau 
i-am înlesnit să și-o procure şi pentru un anumit scop: pentru război civil. 

Dar de unde a reieșit războiul civil? De nicăieri şi nu s-a accentuat cu nimic; pentru că nu 
e suficient să se spună că s-au găsit arme și este ridicol a afirma că, cu cele găsite s-ar fi putut dez- 
lănţui un război civil. Dar trebuie arătat şi dovedit concursul de fapt — înțelegerea pentru un răz- 
boi civil între mine care se presupune că te-am înarmat și între tine care ai primit să fii înarmat în 
vederea războiului civil. Or, de unde a rezultat această înțelegere? De nicăieri și nu s-a accentuat 





i 
d 
(a 
= 
pa 
ei 
ei 
ez] 
v. 
> 
53 
(>, 
(9, 
pei 
YA 
za] 
ai 
7 
> 
AN 
Se 
< 
Isi 
x 
a) 
Să 
Z 
zi 
] 
stă 
AY Să 
' 
89] 
D 
Es 
> 
= 
să 
ae) 
43 
9 


€ 














8 


„ODREANU — 23-20 MAI 193 


O 
« 
5 
N 
> 
PA 
z 
(9) 
9) 
= 
_ 
= 
“ 
[59] 
E 
9 
z 
5 
Z 
ze 
3) 





780 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


cu nimic. ot astfel: nimeni și de nicăieri nu se constată că acuzarul ar fi înființat depozite. Or, 
legea asta cere. Lasă că depozitele numai depozite nu sunt, căci, dacă s-au găsit câteva arme într- 
un anumit punct al țării, e riscant a se spune că aceasta ar constitui un depozit, 

Războiul civil impune o înțelegere de la provocator !a provocat — dar vede trimis singur în 
judecată —, or, este posibil un război civil cu un singur acuzat? [...] 


Pledoaria d-lui C. Hentzescu — avocat 

Domnule președinte, onorat Tribunal! După pledoariile confraților mei latura juridică a 
procesului mi se pare definitiv lămurită. Nu voi mai insista asupra ei. 

Ceea ce socot necesar e de a analiza de aproape latura lui politică. Căci, cu toate că în re- 
chizitoriul onoratului domnul procuror general acest aspect al procesului este crecut complet în 
umbră, totuși sunt convins că numai caracterul politic al speşei de față a fost faptul determinant 
al urmăririi penale. 

Corneliu Zelea Codreanu se prezintă astăzi în fața dvs. pentru cele mai abjecte crime din 
Codul nostru penal: încercare de rebeliune, tentativă de răscoală, revoluție, trădare; iată fapte ului- 
toare la care trebuie să răspundă d-sa astăzi în pretoriul acestei instanțe, iată învinuirile ce i se aduc. 

Să vedem, deci, după analiza juridică a procesului făcut atâr de strălucit de confrații mei, 
dacă acțiunea din ultimul timp a domnului Corneliu Codreanu poate lăsa pentru un om cu bun 
simţ, obiectiv şi cinstit cel puţin impresia că aceste învinuiri ar putea avea un fundament cât de 
șubred. Știrn cu toții că politica Gărzii de Fier și pe urmă a partidului Totul pentru Țară este o 
politică de dreapta având oroarea comunismului și dezmățului social. 

Corneliu Z. Codreanu din fragadă sa copilărie a fost crescut în mediul în care disciplina 
şi simțul ierarhiei stăteau la baza educației cetățenești. Elev la Mănăstirea Dealului, liceul model 
înfiinţat de neînfricatul patriot Nicolae Filipescu, Corneliu Codreanu şi-a format spiritul în at- 
mosfera înălțătoare a exaltării permanente a jertfei de sine. N-a apucat însă să stea multă vreme 
la poalele munților, respirând aerul curat de acolo, căci războiul încă de copil l-a aruncat în vâl- 
coarea vieţii. Depoziţiile martorilor ce s-au perindat prin faţa dvs,, coroborate cu însăși declaraţia 
acuzatului, vi l-au arătat preocupat în acele timpuri tragice numai de soarta țării lui. A întovărăşit 
pe tatăl său pe front ca cercetaș, luând parte la războiul acesta în prima lui fază și nu s-a despărțit 
decât în clipa când tatăl l-a pus în fața răspunderilor sale ca fiul cel mai mare — singurul bărbat 
pe care familia sa îl avea pentru a o sprijini, iată primele trăsături ale caracterului lui Corneliu 
Codreanu. 

Cele ce urmează: lupte, ca student al Universității din Iași, contra propagandei destrămă- 
toare comuniste, predicată în acele timpuri rulburi chiar de pe înălțimea catedrei profesorale, miș- 
cările de stradă pentru a biciui roropeala opiniei publice, înălțarea drapelului tricolor în locul celui 
roşu sunt consecinţele fireşti ale unei convingeri patriotice adânc înfipte în sufletul acestui om. 

Aţi ascultat martori ajunși la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale făcându-vă în mod 
cu totul obiectiv fizionomia morală a acuzatului, în lupta sa dârză pentru a-și realiza convingerile 
pornite dintr-o adâncă credinţă, 

Dar, trecând peste această perioadă, să revenim acum la acţiunea sa politică din ultimul 
timp și să o analizăm trăgând din ea concluziile ce se impun. Cum am mai spus-o, de la început, 
acțiunea tineretului intrat în cadrele Mişcării Legionare e inspirată de doctrina naționalistă, doc- 
trină ce pune accentul mai mult pe sentimentul național, lăsând în umbră preocupările sociale ce 
împing la sfâșieri și lupte intense. N-avem decât să privim spectacolul anarhiei spaniole ca să ne 
dăm perfect seama unde duce intransigența doctrinară, atunci când nu ţine nici o socoteală de a 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


salvgarda unitatea sufletească a unei națiuni. Ei bine, cu toare exemplele, nu numai din Spania, 
dar și din alte țări din Apus, cu o civilizație superioară nouă, unde rivalitatea dintre dreapta și 
stânga a alunecat pe terenul duşmăniei personale, a urii fratricide, Corneliu Codreanu a știut 
să menţină Mişcarea sa de dreapta numai în cadrul unității sufletești a Neamului Românesc. 
EI, deși, sub steagul regenerării naționale, s-a ferit de a porni la luptă în contra propriilor lui 
frați, căci şi-a dat seama prea bine că atât aşteaptă dușmanul din afară și dinăuntru pentru a ne 
da lovitura de moarte. Nu spun eu aceasta, o declară însuşi acuzatul în declarațiile sale publice, 
făcute într-o vreme când nimănui nu-i putea trece prin cap că va avea să apară vreodată în fața 
Tribunalului Militar. 

Dar, ceva mai mult: aduceți-vă aminte în ce condiții s-au făcut alegeri parțiale acum doi 
ani. Cete înarmate curremurau satele, unele susțineau o tabără, altele pe cealaltă. La Mehedinți, 
în special, a fost un fel de repetiție în mic a tacticii războiului civil. Ei bine, la aceste jocuri pre- 
mergătoare anarhiei, Corneliu Codreanu nu a luat parte, lar, atunci când la 20 decembrie parti- 
dul Totul pentru ară a pus şi el liste de candidaţi, cea dintâi grijă a lui Codreanu a fost a împie- 
dica dăstrămarea ţării, încheind cunoscutul pact de neagresiune cu Partidul Naţional-Ţărănesc 
și altele, deși ştia prea bine că va fi expus atacurilor politice. Totuși — din patriotism adevărat —, 
Corneliu Codreanu a ferit România de zguduiri ce-i puteau primejdui unitatea. Dacă acest om ar 
fi urmărit revoluția socială și rebeliunea, nimic nu ar fi mai ușor decât, lăsând ura să clocotească, 
să profite, dând apoi lovitura catilinară. Corneliu Codreanu n-a fost însă un rebel, n-a fost un agi- 
tator urmărind ascensiunea sa politică prin orice mijloace, el a fost călăuzit de interesele supreme 
românești, care reclamau ordine, disciplină şi armonie sufletească. Pactul încheiat la sfârșitul 
anului 1937 dovedește nu numai maturitate politică, curaj civic, dar și un superior sentiment de 
răspundere personală. 

Să trecem mai departe. Domnul Octavian Goga este chemat. Noi alegeri se anun- 
ță. Campania electorală se prezintă de astă-dată sub aspecte și mai întunecate în Moldova, în 
Basarabia, în Bucovina, patimile fierb, un vânt de nebunie pare a se fi abătut asupra țării noastre. 
În județul Ilfov un grup de tineri legionari din Partidul Totul pentru Țară ducându-se cu o camio- 
netă în propagandă se întoarce cu doi morţi. Care este reacţia imediată a lui Corneliu Codreanu? 
Sete de răzbunare? Nu, dar un sentiment de adâncă îngrijorare românescă. Domnul general 
Antonescu, chemat ca martor, v-a expus conversaţia avută cu Corneliu Codreanu imediat după 
înregistrarea faptului. Ce a făcut acuzatul de azi pentru a împinge țara pe povârnişul fatal pe care 
se angajase? Nu numai că n-a făcut nimic pentru a accentua anarhia, dar a avut singurul gest ca- 
pabil de a o infrunta: s-a retras din propaganda electorală. 

Iar, atunci când a luat contact direct cu președintele consiliului de atunci, Octavian Goga, 
după declaraţiile unuia din intimii săi colaboratori, Alexandru Hodoș, fost secretar la preşeden- 
ţie, la obiecțiunile grave ridicate de regretatul patriot, că acțiunea națională poate fi definitiv com- 
promisă în cazul când lupta dintre cele două tabere de dreapta naționalistă ar continua, Corneliu 
Codreanu, într-un gest spontan, a oferit domnului Octavian Goga retragerea sa din alegeri. 

Care e partidul capabil de o asemenea jertfă în interesul liniştii publice și pentru biruința 
credinței lui? : 

Ei bine, am revelat această ultimă atitudine a lui Corneliu Codreanu din ultimul timp pen- 
tru a demonstra că ea este în absolută contradicţie cu rechizitoriul şi cu acuzaţiile ce i se aduc, 
căci e departe de a îi pregătit o atmosferă favorabilă rebeliunii și războiului social, a avut, din 
contră, darul de a liniști spiritele și de a feri România de sfâșieri. 


(ei 
i 
Est 
ie 
ic] 
ra 
le) 
O 
SI 
W 
> 
e 
9) 
C 
=) 
VA 
ler 
e 
IS 
zi 
ie, 
> 
PS 


ON VAUUOT 


T-—i 


[ 


ŞE61 ivA 97-€ 

















ULTIMUL. PROCES AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU — 23-26 MAI L938 


/ 
h 





782 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Și, din acest punct de vedere, pot să o spun cu toată convingerea: Corneliu Codreanu, prin 
atitudinea sa recentă, a binemeritat de la Patrie. 

Dar, domnule președinte și onorat Tribunal, însăși educaţia legionarilor vădea o orientare 
cu totul nouă în viața politică românescă, Ceea ce caracterizează acțiunea tineretului strâns în ju- 
rul lui Corneliu Codreanu e disprețul satisfacerilor materiale. De aceea, nu vedem în propaganda 
electorală ce o întreprindeau nici o răscolire de revendicări, nici o făgăduială mincinoasă, nici o 
ațâțare a sărăciei maselor. De aceea, acuzațiile ce i se aduc lui Corneliu Codreanu, c-ar fi urmărit 
o revoluție socială, o socotim vădit nedreaptă. 

Ceea ce ar fi avut darul să răscolească dușmănii ireductibile acuzatului ce stă în faţa dom- 
niilor voastre e faptul că ceea ce caracteriza viața obișnuită a partidelor îi este cu totul străin. 
Pornind de la ideea că România nu va juca în lume rolul la care aspiră, decât în clipa când vom 
reuși să ne înălțăm la o concepție superioară a vieţii, Mişcarea Legionară a reuşit să smulgă ge- 
neraţia nouă din cloaca materialismului vulgar. Manifestându-se prin opere de interes obştesc, 
ridicători de diguri, constructori de biserici, legionarii au dovedit că au ajuns un alt plan de viaţă, 
străin ariviștilor și sperțarilor ce au invadat politica românescă. lată ceea ce nu se poate ierta acu- 
zatului de astăzi. A forma astfel de oameni e, într-adevăr, o primejdie de răzvrătire! 

„Dar punctul culminant l-a atins prin jertfa eroică a lui Moţa și Marin. Prin disprețul mor- 
ţii, manifestat într-o cauză ce nu atingea direct interesele românești, acești martiri creştini au do- 
vedit lumii întregi că virtuțile românești n-au fost încă înăbușite, Căci, ori din ce punct de vedere 
ar fi privită jertfa lor, ea este un act de eroism care cinstește şi înalță neamul românesc. 

Domnule președinte şi onorat Tribunal, ceremonia ce a marcat funerariile lui Mota şi 
Marin la Bucureşti, dovedește că acțiunea Gărzii de Fier începuse a intra în adâncimea sufletelor. 
Nu sunt decât un observator imparțial. Ceea ce am constatat eu, alții de bună credință sunt con- 
vins că au constatat la rândul lor. Dar actul martirilor de la Majadahonda n-a avut numai reper- 
cursiuni hotărâtoare asupra mentalități publice, el a deschis ochii, fără îndoială, în primul rând 
aceluia ce purta răspunderea directă a politicii Gărzii de Fier, lui Corneliu Codreanu. 

Sunt convins că acțiunea atât de cuminte din ultimele luni, manifestată prin acorduri electo- 
rale şi, mai târziu, prin hotărârea de a se retrage din alegeri, a fost determinată de spectacolul înfio- 
rător al tragediei spaniole, pe care supraviețuitorii români le-au adus și transmis celor de acasă, 

Fără îndoială, că un om care reuşeşte să sădească în suflete a nețărmurită credință și, mai 
ales, puterea de a se jertfi ei, nu poate fi privit cu nepăsare, 

Mişcarea Legionară se poate, cu drept cuvânt, mândri cu aceşti eroi. Îată ceea ce înspăimân- 
tă pe toți profitorii politicii românești, pe toți cei ce se târăsc ca râmele gunoaielor. lată crima 
pentru care Corneliu Codreanu e chemat să răspundă astăzi în faţa domniilor voastre. 

Dacă acest om era împins de o ambiţie nestăpânită, ar îi îmbrățișat intransigența ideologi- 
ilor străine; dacă, ros de setea de putere, at fi dat drumul patimilor politice, dacă, într-un cuvânt, 
ar fi pus foc țării, fără îndoială că acum n-am fi fost astăzi aici. Faptul că n-a servit unor astfel de 
forțe străine vieții românești, în clipa când a socotit că liniștea țării e primejduită, faptul că s-a 
manifestat mai mult pe terenul național, decât pe cel strict politic, i-au cauzat dușmănii înverșu- 
nate ce l-au adus aici, în acest pretoriu. 

Domnule președinte și onorat Tribunal, s-a făcut o largă publicitate răspunsului la inte- 
rogator al lui Corneliu Codreanu, după ce rechizitoriul domnului procuror-general pusese la 
curent opinia publică cu faptele ce i se impută. Acei ce au organizat această publicitate au soco- 
tit-o ca o suprea abilitate. Lovitura însă nu numai că a dat greș, dar a avut cu totul alt efect. Şi 
nu numai juriștii și-au putut da seama din citirea interogatoriuiui acuzatului că nimic din ce i se 


CC 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConRneLiu ZELEA CODREANU 


pune în sarcină nu stă în picioare, dar opinia publică întreagă s-a convins astăzi că acest proces 
nu e decât o odioasă înscenare. 

lată rezultatui la care s-a ajuns. Și, după ce această convingere unanimă aţi format-o tutu- 
Tor, se poate oare să ieşim din aceste tragice dezbateri cu un verdict de condamnare? 

Domnule preşedinte, onorat Tribunal, n-am venit la acest proces să apăr o manifestare 
politică. Nu sunt legionar. Am făcut o altă politică decât aceea a Gărzii de Fier. Dacă sunt, totuşi, 
aici, prezența mea vă rog să o explicați numai prin adânca îngrijorare a unui patriot român despre 
viitorul țării sale. Gândiţi-vă domnilor judecători militari, că acuzatul a jucat un rol determinant 
în ceea ce privește orientarea tineretului român din universități. Într-un timp când în alte țări ela- 
nul generaţiei noi se manitestă mai mult pe tărâmul luptei sociale, când aspiraţiile de egalitate şi 
ura privilegiilor sociale călăuzeau pe studenți, împingându-i pe nesimţite în câmpul teoriilor co- 
muniste, Corneliu Codreanu a fluturat la noi nu numai culorile româneşti. Fiu de profesor exilat 
voluntar din Bucovina, el nu reprezintă decât burghezia de mijloc, rezervorul măririi, al bunului 
simț, al echilibrului social. Că în această încleștare de înălțare a curs sânge, de o parte şi de alta, 
nimeni nu o neagă. Firul călăuzitor al acuzatului de astăzi e însă, neîndoielnic, desprins din cea 
mai curată iubire a neamului și a Țării Româneşti. lată constatarea pe care orice om obiectiv ar 
trebui să o proclame fără reticențe. 

Şi acum, domnule președinte și onorat Tribunal, gândiți-vă ce s-ar putea întâmpla cu aceas- 
tă generaţie nouă, crescută în sentimentul ideii naționale, în cazul în care Corneliu Codreanu ar 
păşi mâine sub bolta rece a ocnei, Căci aţi venit aici să judecați nu atât faptele acuzatului, ci mai 
mult decât acțiunea sa întreprinsă în mijlocul tineretului. Revolta le va răscoli sufletele în fața 
unei ispășiri atât de nedrepte și va determina nu numai un val de deznădejde, dar și de dispreț 
al ordinei instituite, ce va împinge noua generaţie tocmai pe povârnișul de unde sentința con- 
damnatoare pare a vrea s-o zmulgă. Vă vorbesc cinstit, din inimă, ca un om deplin conştient de 
importanța cuvântului rostit în aceste clipe. Nu creaţi, domnilor judecători militari, ireparabilul! 
Daţi-vă seama că, dacă România Mare a fost realizată prin cucerirea granițelor istorice, ea nu e 
încă deplin consolidată! 

Multe dușmănii ne pândesc, nu numai din afară, dar și dinăuntru. Datoria noastră de români 
este de a veghea permanent ca suletul naţiei noastre să nu fie ros de cancerul revoltei sterile. Silința 
domniilor voastre poare sâ determine multe. Reflectaţi, deci, adânc asupra consecințelor ei. 

Trăim în cea mai primejdioasă epocă a istoriei universale. Concepţiile referitoare la viaţa 
statelor la dreptul individual, la libercățile publice se ciocnesc violent în arenă. Prin poziția pe 
care o ocupăm în Europa, noi suntem un fel de piatră de hotar a ideologiilor rivale. Țară de bun 
simț și toleranță, să ne ferim a intra în vâltoarea luptelor interne. Și, mai ales, să nu creem între 
autoritatea de stat și cetăţean numai un raport de forță. 

Domnule președinte şi onorat Tribunal, dar problema ce o pune acest proces conștiințelor 
domniilor voastre prezintă un aspect pe care am datoria să vi-l înfățișez. Mișcarea Gărzii de Fier 
reprezintă, cum v-am spus, o acțiune tânără, o acțiune a cărei judecată obiectivă numai cei ce 
vor veni după noi vor avea s-o pronunțe. Dar încă de azi poate fi considerată ca o reacție firească 
contra străinismului parazitar şi inerției românești. Din acest punct de vedere, ea merită toată 
atenția și tot sprijinul adevăraţilor patrioţi. Nu săpaţi o prăpastie între generațiile ce ne succed. 
România este produsul muncii neîntrerupte și al jertfelor continue ale acelora ce ne-au prece- 
dat. Dacă în decursul istoriei noastre am putut înfrunta primejdiile şi să biruim soarta vitregă, 
aceasta nu se datorește decât solidarității depline a bătrânilor cu tinerii în faţa problemei de viață 


C 
Lor 
— 
E 
< 
e] 
pei 
9 
[ei 
beri 
d pi 
> 
(3 
(e) 
=] 
VA 
zi 
> 
a, 
le) 
lv 
= 
T 
pă 
VA 
i 
| 
ta 
AY 
' 
to 
O 
Z 
> 
e 
A) 
bei 




















ODREANU — 23-26 MAI 1938 


ps 


ULTIMUL PROCES AL. LUI CORNELIU ZELEA ( 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


românismului. Nu rupeți firul tradiției naționale, nu ostracizaţi din arena politică prin sentința 
ce veţi da generaţiei venite imediat după înfăptuirea năzuințelor noastre seculare. 

Corneliu Codreanu nu reprezintă în fața domniilor voastre numai persoana lui, ci aspira- 
ţiile înăbușite ale celor ce vor avea mâine răspunderea destinuiui nostru istoric. Rândurile națio- 
naliştilor se răresc. Gândiţi-vă la ceea ce ne poate rezerva viitorul. 

De aceea, vă cer, în interesul salvării unității sufletești a țării și al apărării viitorului nostru 
ca neam, achitarea în unanimitate a lui Corneliu Codreanu. 


Pledoaria d-lui avocat Horia Cosmovici 

Domnule prim președinte, onorat Tribunal, acuzatul Corneliu Codreanu a fost trimis 
în judecată pentru trădare, revoluție socială și război adică trimis în judecată pe baza articolelor 
190-191, 209, punctul 4, şi 210 penal. 

În măsura în care știința noastră, dreptul, nu este decâr o știință a cuvintelor, pentru ca eu 
să pot vorbi și dvs. să judecați, este absolut necesar să luăm garanţii că ne vom înțelege. Trebuie să 
avem certitudinea că vorbim aceiși limbă, deoarece, ca medicul ce lucrează pe cadavru, noi lucrăm 
cu cuvintele. Zadarnice ar fi orice discuţii atâta vreme cât de una aș vorbi eu și de alte ați judeca 
dvs. Să revenim, deci, la cele trei capete de acuzare și mă voi ocupa de fiecare în parte, 

Trădare! a precizat rechizitoriul definitiv; trădare! a reluat ordonanța definitivă; trădare! a 
menținut decizia Camera de acuzare; trădare! au împrăștiat gazetele dintr-un colț în altul al țării; 
trădare! s-a difuzat prin radio și presă; trădare sunteți întruniși astăzi să judecați. Așa că degeaba 
încearcă astăzi domnul procuror general ca, ocolind, să ne spună că este vorba de altceva. Nu, 
domnilor, este vorba de trădare, adică de cea mai murdară dintre crime, aceea care dovedeşte că 
cel acuzat nu a avut în sufletul său loc, pentru cel mai firesc atașament, pentru cea mai normală 
legătură: aceea cu ţara sa. 

Nu pricepem de ce această întorsătură de ultimă oră din partea onoratei acuzări. Dealrfel, 
încercarea — care denotă lipsa oricărui temei din partea acuzării — mai prezintă încă un aspect 
dureros al sancţiunilor cerute față de ocolul vădit al cuvântului de trădare, după ce asupra acestui 
om s-a aruncat prin toate mijloacele noroiul celei mai odioase crime. 

Într-adevăr, potrivit noului cod penal, care menţine sistemul vechiului cod penal, califica- 
rea infracțiunilor în: crime, delicte și contravenţii se face pe criteriul pedepsei. Este crimă ceea ce 
se pedepseşte cu de [a arâr până la atât așa mai departe, după cum ne indică în mod obligatoriu 
art. 22, 23 şi 24 din C. P. 

Mă întreb cine n-a ştiut în ţara aceasta că pedeapsa promisă lui C. Codreanu era de cinci 
până la 25 ani muncă silnică. Apoi, dacă pedeapsa care mă pândește pentru crimă de trădare nu 
e juridic — cel puțin — ca să nu vorbeşti altceva din cauza jenei de a putea să se încadreze, decât 
de osândă hotărâră. 

Dar să trecem la text. 

Domnilor! Aici iarăşi îmi este foarte greu să urmez metodele onotatei acuzări care nu nu- 
mai că desprinde un text dintr-un cod, dat, mai mult, desface câreva cuvinte din acest text des- 
prins, Aceasta nu înseamnă interpretare, Aceasta înseamnă a chinui textele ca să poți chinui oa- 
menii. Prima regulă de interpretare care se dă unui student din primul an al facultății este aceea 
că un text nu poate fi smuls și izolat. Ca orice lucru în viața asta, care are un început și un sfârșit, 
și textele de lege își au capul și coada lor. Codul nostru penal, în partea a Îl-a, titlul Î, despre crime 
și delicte contra statului, distinge crimele și delictele contra statului, distinge prin aceea că a for- 
mat două capitole separare — crimele și delictele contra siguranței exterioare a statului de crimele 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELiu ZELEA CODREANU 


şi delictele contra siguranței interioare a statului. Prin urmare, o primă distincție se impune, și se 
impune pentru că între teoria ordonanţei definitive și părerea d-lui profesor Dongoroz exprima- 
tă într-o lucrare din anui 1929 și dispozițiile C. P. al M. S. Regele Carol II trebuie — fiindcă nu 
putem altfel — să le urmăm pe acestea din urmă. 

Art, 191, punctele 1 și 2, ca şi art, 190 la care ne trimite, sunt cuprinse sub capitolul crime 
și delicte contra siguranței exterioare a statului; capitolul ]] referitor la crime și delicte contra si- 
guranței interioare a statului începe abia cu art. 201. Aşadar, prin ceea ce mă acuzați că am făcut, 
trebuie să corespundă pentru stat cu o periciitare a siguranței sale exterioare. 

Dacă este așa, avem două rânduri de argumente, rămânând ulterior să privim aceste texte 
și din punctul de vedere al elementului internațional. Dar să revenim: iată cuprinsul, textului — 
art. 191 puncrul 1, pentru punctul 2 raționamentul rămâne valabil: „cetățeanul român care își 
procură sau deține, fără calitatea de a lua la cunoştinţă de ele, planurile, scriptele sau documen- 
cele menționate în art 190”. Ce dă caracterul penal al acestor fapte? DI. procuror general vorbește 
de deținere. Or, nu deținerea este ceea ce aduce nota penalităţii, pot deține multe lucruri și chiar 
fără calitate cum zice textul, şi totuși să nu fie trădare, Por deține, bunăoară, fără calitate, un le- 
gat și nu credem că i-ar trece cuiva prin minte să mă acuze de trădare, Pot deține fără calitate o 
cambie, o scrisoare și așa mai departe. Deci, nu deținerea fără calitate este ceea ce dă caracterul 
de penal. Atunci să vedem ce mai rămâne din text; nimic altceva decât actele menționate în art. 
190. Şi efectiv aici, și numai aici, găsim elementul penalității. 

Domnilor! Privitor la această trimitere trebuie să fim iarăși cu multă băgare de seamă. 
Cuprinsul art. 191, punctul 1 nu se referă la art. 190 decât numai în ceea ce privește enumerarea 
actelor acolo prevăzute. Aceasta este singura tangenţă permisă între art. 191 și art, 190. 

Contrar ușurinţei cu care s-a trecut peste această enumerare, noi va insista, pentru că ne 
găsim nu în faţa câtorva cuvinte înșirate cu sau fără rost, ci în faţa unei enumerări care cuprinde 
180 de cazuri posibile, adică sunt aici în acest text, în această enumerare 180 de acte care ar fi de- 
ţinute fără calirate, să poată motiva munca silnică de la cinci la două zeci și cinci ani. Într-adevăr, 
avem întâi 9 acte, şi anume: planuri, schițe, desene, fotografii, acte scripte, documente diplomati- 
ce secrete, informații, notițe secrete. Mă opresc pentru a observa că nici unul dintre aceste 9 acte 
prin speța care o reprezintă nu poate motiva nici o învinuire. Deţinerea lor fără calitate devine 
infracțiune din clipa în care oricare din ele ar interesa sau ar h privitoare la unul din cele 20 de 
puncte a cărui enumerare o găsim în continuarea textului de lege. Aceste acte trebuie să interese- 
ze, adică să fie referitoare ia: apărarea teritoriului, siguranța statului, mobilizarea şi concentrarea 
armatei, mobilizarea economică a teritoriului național, starea, cantitatea și calitatea materialului 
militar de orice categorie, pieșile interioare, forturile, stabilimentele tehnice, porturile, aeroportu- 
rile, bazele navale, vasele de război, aeronavele, arme, muniții, explozibile, echipamente sau orice 
alte referințe în interesul apărării naționale. În acest fel, avem 180 de posibilități, 180 de neamuri 
de acte și din cele 180 n-aţi izbutit să găsiți la C. Z. Codreanu nici unul. Într-un proces normal, 
dacă aș spune numai atâta, aș socoti că am făcut apărare completă. Dar în acest proces instinctul 
îmi comandă altfel. Ce acte ați găsir care să intereseze teritoriul și siguranța exterioară a statu- 
lui — am explicat de ce nu poate fi vorba de siguranța interioară —, mobilizarea și concentrarea 
armatei, materialul militar și așa mai departe? N-aţi găsit nici unul! Că doar nu puteţi pretinde 
că statul român și-ar avea ființa periclitată prin aceea că nu știu care autoritate a dat ordin ca 
Sima Simulescu să fie impiedicat de a face legal propagandă electorală. Pentru respectul cuvenit 
instanței, ne place să credem că siguranța exterioară a statului este cu totul altceva. 


785 


DOI d 1NAILI() 


Vai 
> 
C 
Ps 
(9 
= 
9; 
pi 
PA 
a 
iei 
N 
N 
m 
(îi 
pa 
e; 
v 
X 
eri 
> 
Z 
(= 
] 
IS) 
AI] 
N 
5) 
Le) 
z 
KA 
pă 
= 
5 
95) 
[9.e] 

















e) 
m 
e) 
«1 
pă 

ZT 
Lat) 

D 
ee, 
[ali 

| 
- 
Z 
« 
z 
A 
R 
9) 

Ii 
cei 
[ii 
3) 
PA 
3% 
PI 
9; 

Pa 
= 
5) 
< 
Y. 
i: 
ps 
9) 
22 
Zi 
7 
9) 


786 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELiu ZELEA CODREANU 


Lucrările pregătitoare ale Consiliului Legislativ care au servit la redactarea Codului Penal, 
în expunerea de motive referitoare la crima de trădare, examinau diferenţa dintre siguranța ex- 
terioară a statului și siguranța interioară a statului nu atât din punct de vedere obiectiv cât şi 
subiectiv, diferență impusă, primită, consacrată de codul penal, precizează că prin crimele si- 
guranţei exterioare statului se tinde la distrugerea independenţei națiunii. Așa că, oricât ne-am 
căzni noi, nu putem pricepe măsura în care acte abuzive ale autorității, ascunse, tocmai din cauza 
abuzului, sub eticheta de confidențial și uneori transmise cifrat și care ar putea fi cel mult socotite 
ca ingerenţe electorale, spun, nu pricepem cum am putea periclita siguranța exterioară a statului, 
ştirbindu-i independența. 

lată însă şi al doilea rând de argumente: că, pentru a fi pedepsit aşa cum se cere, este nevoie 
ca prin fapta mea să fi periclitat siguranța exterioară a statului, adică însăși fiinţa lui. 

Domnilor! Sunt două infracțiuni identice la noi ca și aiurea, Identice până la confuzie și 
care nu se deosebesc decât din punctul de vedere al calității infractorului. Vorbesc de trădare 
și de spionaj. Într-adevăr, pentru a fi cât mai apropiat de Codul nostru penal, citesc din aceaşi 
expunere de motive a Consiliului Legislativ: „În consecință, considerând în totul această nouă 
doctrină ca criteriu de distincţie, textele au fost astfel redactate ca intenția legii să fie evidentă, 
în sensul că faprul de a culege informaţii, spre a fi procurate unei puteri străine, precum și faptul 
predării unor astfel de informații sau planuri, secretul unor negocieri etc. pentru un român con- 
stituie crimă de trădare, pe când pentru un străin crimă sau delictul de spionaj”. 

Aşadar, identitate perfectă ca structură între trădare și spionaj. Atunci când — și cred să 
fiu de acord cu toată lumea — spionajul este făcut cu scopul și având ca rezultat periclitarea sigu- 
ranţei exterioare a statului, într-o logică serioasă, pentru o minte corectă, trădarea nu poate re- 
prezenta altă primejdie. Cu alte cuvinte, pentru statul victimă nici o deosebire, în ceea ce priveşte 
prejudiciul, între trădare și spionaj. Pentru persoana infractorului o singură diferență: calitatea 
de cetățean român sau străin. 

Conchid asupra acestei prime părți, cuprinzătoare a două rânduri de argumente. Cine 
spune trădare, implicit vorbeşte de periclitarea siguranţei exterioare a statului, 

Nu aveți, fiindcă nu există nici un act, nici un ordin de asemenea natură, așa că legitim mă 
întreb: de ce atâta ecou al cuvântului de trădare, când însuşi cuvântul nu ați fost îndreptățiți să-l 
rostiți? 

"Tot în cazul acestui text urmează să atragem în mod respectuos atenţia onoratei judecăți 
asupra încercării — pornite din aceiași înclinare separatistă în acest proces — de a desprinde cu- 
vântul „deține', din textul art. 191, după ce însuși textul articolului a fost zmuls din capitolul ca- 
re-l cuprinde și care prevede crime contra siguranței exterioare a statului. 

Se zice: legea spune „orice deținere. Prin urmare, legea pedepseşte singularul fapt material 
al deținerii, indiferent dacă ai sau nu intenția, alăturând în sprijinul acestei curioase teorii o lucra- 
re a domnului profesor-Dongoroz din anul 1929, citată trunchiat şi nelalocul ei. Sunt trei consi- 
deraţii pentru care noua teorie a Ordonanţei definitive nu poate k primită, și anume: cuprinsul 
art. 126 din C. P, comentariile de sub art. 191 al C. P, adnotat şi de d. profesor Dongoroz, nu- 
mai în anul 1937, şi un argument de text extras din art. 583 C. P. Să le analizăm pe rând. 

Art, 126 din C. P. prevede: „crima se săvârşeşte cu intenție”. Prin urmare, trădarea fiind 
crimă, pentru trădare se cere intenție, În același sens este și nota d-lui Ionescu Dolj de sub art. 
trădării, şi anume: „urmărind sistemul Codului Penal ne-am ocupat special de elementul intenți- 
onal, el fiind presupus că există pentru fiecare infracțiune după distincţiile din art. 126 din partea 














CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


generală”. Așadar, pentru crima de trădare de care este acuzat C. Z,. Codreanu, trebuie să existe 
intenţie, 

Comentariile de sub arr. 191 C. P,, când analizează ipoteza prevăzută de text zice: „cea 
de-a doua ipoteză este aceea a oricărui cetățean care, fără calitate, își procură sau s-ar afla în po- 
sesia unor acte sau documente secrete chiar fără să le fi comunicat”. Deci, când textul legii spune 
„deține” nu înțelege prin acest cuvânt că nu e nevoie de intenție, ci spune cu totul altceva, și anu- 
me: că deși nu le-a comunicat, adică deși nu le-a transmis mai departe ci numai le deține, este, 
totuși, vinovat de trădare. Așadar, pentru crima de trădare de care este acuzat C, Z. Codreanu 
trebuie să existe inrenție. Argumentul extras din art. 583 C. P, punctul 4 este și mai elocvent. 
Iară cuprinsul: „executarea fără permisiunea autorităţilor militare sau maritime și fără intenție 
frauduloasă de fotografii, ridicări de planuri sau lucrări topografice în zona interzisă sau în sta- 
bilimente militare ori maritime se pedepseşte cu închisoare polițienească de la 5 la 20 de zile, și 
amendă de la 100 la 1.000 lei”. Or, dacă, ridicând un plan al unui stabiliment militar sau maritim, 
forografiind un arare stabiliment, este socotit ca o contravenţie și pedepsită cu maximum 20 de 
zile închisoare, atunci când cel care face asemenea lucruri grave n-a avut intenţia frauduloasă, 
cum s-ar putea susține că pentru exact aceleași lucruri enumerate în art. 190 la care ne trimite 
art. 1912 Intenţia nu are a îi cercetată, decât numai poate dintr-o sete de a condamna și o teamă 
ca din toată gravitatea atât de sonoră peste tot să nu rămână, decât cel mult — și nu exagerez 
când zic cel mult — o simplă contravenție. Așadar pentru crima de trădare de care este acuzat 
C. Z. Codreanu trebuie să existe intenție. Dar intenția nu există. Și tocmai fiindcă nu există s-a 
încercat eliminarea ei de către onorata acuzare. Nu există intenția pentru că, mai întîi de toate, 
aceste ordine care se impută au fost divulgate oral în auzul tuturor și al oricăruia vroia să audă. În 
al doilea rând, ele au fost reproduse în circulari și, astfel, divulgate, oferite primei mâini întinse, 
căci aşa se împărțeau circulările la sediul legionar. În al treilea rând, au fost afişate la sediu. În al 
patrulea rând, au fost publicate în gazete și, mai ales, în Buna Vestire. În al cincilea rând, au fost 
strânse și publicate într-un volum. 

Ei bine, domnilor, mă opresc, căci e deajuns. Dovada lipsei de intenție e strigătoare. Afară 
numai dacă n-am admite că, după ce au fost arătate și divulgate prin grai oricui, îngrijat Corneliu 
Codreanu că nu este acuzat de trădare, le-ar fi reprodus și împrăștiat pe cale de circulari și că vă- 
zând, totuși, că nu este arestat, în disperare ar fi dat dispoziţii să se afişeze şi la sediu. Dar ulterior, 
văzând că procesul de trădare întârzie, le-a trimis ziarelor spre publicare şi că, în fine, decepționat 
de lipsa de atenţie din partea autorităților, s-a hotărât, în speranța obținerii unei acuzări, să le pu- 
blice într-un volum, expunându-le în vitrina celei mai mari librării din Bucureşti. E cu neputinţă, 
nu pentru curăţenia lui C. Z. Codreanu, dar pentru cel mai de jos om. Înseamnă să împingem 
perversitatea până la prostie, și asta nu se poate! 

Dar ce cuprindeau aceste ordine pentru care vi se cere pedeapsa muncii silnice? 

Domnilor! E dureros, dar trebuie să o spunem. Cuprindeau toate, la adăpostul califica- 
tivului de confidențial și strict secret, acte abuzive ale autorităţilor, puse în serviciul partidului 
de la guvern împotriva legionarilor în timpul alegerilor. Cuprindeau ceea ce printr-un termen 
consacrat se numeşte ingerințe eiectorale. Pentru actele abuzive de autoritate îmi dă legea voie să 
mă plâng în Justiţie. Am dreptul să o fac. De ce spun că am dreptul? Pentru că e ceea ce caracte- 
rizează un drept, este acțiunea, acțiunea în Justiţie. N-am acțiunea, n-am drept! Pentru abuzu- 
rile autorității am o lege care îmi pune la dispoziţie chiar acțiunea necesară. Odată cu acțiunea, 
în măsura în care pot să o exercit, am și dreptul implicit de a mă plânge de abuzul comis, chiar 
dacă din prudență explicabilă îl găsesc înfășurat în confidențial, personal și secret. Şi, în fine, am 





ei 
= 
iSB: 
ri 
pas 
Ie) 
i 
iezi 
zi 
> 
di 
şi 
(Ci 
ps 
5. 
VA 
pi 
hp 
pă 
m 
Aa 
= 
9) 
isi 
pe) 
> 
A 
(a 
| 


ral ara 











2), 
VA 
ed 
z 
PI 
Lei 
e; 
LO 
= 
< 
[i 
N 
= 
VA 
fad 
Za 
i 


ULTIMUL PROCES AL LUI ( 





788 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


acțiuni puse la dispoziţie și de alte legi speciale. Un alt mijloc era acela pe care l-am întrebuințat 
şi eu, după ce a fost întrebuințat înaintea mea de alții. V-am prezentat Monitoarele Oficiale cu 
dezbaterile parlamentare din care reieșea darea în public, printr-un reprezentant ai partidului le- 
zat, de atare ordine, V-am prezentat ziare ca, de pildă, Dreptatea din anii trecuți, în care victimile 
abuzurilor denunțau opiniei publice prin presă conținutul unor atare ordine secrete şi confiden- 
ţiale. V-am adus martori de valoarea celor ca dl. Iuliu Maniu care v-au declarat, sub prestare de 
jurământ, că le soseau și lor, adeseori de la cunoscuți sau necunoscuți, atare ordine abuzive. Dl. 
Maniu v-a spus: numai în 1927 am avut nu mai puţin de 16 atare ordine confidenţiale și secre- 
ze și nimeni nu s-a gândit să mă acuze fiindcă nu putea să-mi aducă vreo impurare, căci despre 
trădare nu putea fi vorba. Şi, arunci, ne întrebăm ce are a face siguranța exterioară a statului cu 
ordinul nu ştiu cărei autorități care își permite — nesocotind legea — să mă oprească în desfășura- 
rea campaniei mele electorale? Și, chiar dacă n-ar fi un act abuziv, încă ca jurist, ca om de drept, 
mă întreb: tot una este siguranța exterioară a statului, adică însăși existenţa lui ca stat față de alte 
state, cu măsuri de poliție interioară? 

S-a vorbit de hărți! Domnilor, e dureros, fiindcă revoltător nu mai are ce să fie. Luaţi, vă 
rog, dosarul 19 și răsfoiți-l! Cuprinde hărți reprezentând diferite județe, cumpărate de la librării 
și de cate se servesc şcolarii. Acestea au fost găsite la di. ing. Clime și, din ceea ce a fost scris pe 
unele din ele cu creionul roșu sus, se poate constata că au servit în desfăşurarea campaniei elec- 
torale legionare. Vi s-ar părea poate curios acest lucru? Dar pentru cine cunoștea mentalitatea și 
minuţiozitatea legionară lucrul e firesc. Propaganda legionară nu se făcea în capitalele de județ 
sau orașe importante, Nu! Se scotea harta județului și fiecăruia din cei destinați propagandei li 
se dădea o atare hartă. Li se arăta — după ce se diviza harta în sectoare — care este sectorul pe care 
trebuie să-l străbată sat cu sat, cătun cu cătun. Aşa se făcea propaganda legionară. Şi, cu harta 
în mână, plecau legionarii, cântând, voioși, senini, cu gânduri bune, opriți de a aduce vreo ocară 
oricui at fi, spunându-i-se: nu-i nici o laudă să arăţi greșelile și păcatele altora. Arată ce ești tu ca 
legionar. Lauda ta să fie curăţenia faptelor tale. 

E drept că mai sunt două hărți. Puse deasupra. Una poartă titlul „Manevrele din anul 
1929” și o alta o hartă turistică a regiunii Rucărului. 

Dar, domnilor, ing. Clime, pe lângă că a făcut războiul, mai e și ofițer în rezervă. O fi făcut 
omul manevrele în 1929 și are harta cum o am și eu pe acea a manevrelor la care am luat parte. 
Pentru harta turistică a unui munte, măcar din respect față de onorata Instanță, îmi iau libertatea 
de a nu mă ocupa. Iată grava problemă a hărților găsite la ing. Clime, dar enumerate, pasă-mi-te, 
în virtute inerției, tot ca piese esențiale în acuzarea lui C. Z. Codreanu. În fine, mai rămâne încă 
să pomenim de un tot atât de trist capitol — trist pentru acuzare —, informatori. 

Domnilor, mă întreb ce aş mai putea adăuga — fără riscul să stric — la explicaţiile atât de 
clare şi de precise ale lui C. Z. Codreanu? Mai întâi circulara prin care se convocau — contes- 
cându-se probitatea lor — informatorii altora în sânul Mişcării Legionare; a fost și ea publicată 
în circulari, ziare, volum. Dacă acuzați că aș avea un serviciul de spionaj, sunt în drept să afirm 
fiindcă altfel nu se poate: că acuzația este neîntemeiată, când sunt atât de prost, căci prost trebuie 
să fiu, atunci când am de gând să spionez, să aleg maximum de publicitate posibil, adresându-mă 
spionilor mei în văzul și auzul tuturor, Odată cu aceasta, cade însăşi acuzația ca neîntemeiată. 
Dealfel, vi s-a citit din dosar ce a înțeles lumea legionară. Citite aceste circulari în cuiburi, pentru 
cei lipsă, şeful de cuib scria în dreptul lor:„pe garanția mea că nu face parte din cei mai sus vizaţi”. 
Este evident că era vorba de informatorii altora la mine, iar nu de informatori mei la alții. 

















CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


Și acuma ce rămâne din trădare, care vă sunt actele de acuzare prin care aveţi dreptul de a 
mă târi prin noroiul iosnicei acuzări de atâta vreme? Nimic și iar nimic! 

Iată cum a tost clădit acest proces! 

Art. 209 are următorul cuprins: „constituie delict de uneltire contra ordinei sociale”; punc- 
tul 4: „faprul de a intra în legătură cu vreo persoană sau asociaţie de caracter internațional din 
străinătate sau din ţară, în scopul de a primi instrucțiuni sau vali de orice fel pentru pregă- 
tirea unei revoluţii sociale”. 

Domnilor, dacă este ceva dezolant, apoi nu poate fi decât situația de a trebui să pledezi 
evidența. 

Dar să încercâm; într-un proces normal, încercarea ar constitui o imprudenţă din punct 
de vedere profesional. Imprudență pentru că ne-am angaja, fără rost, în combatere atâta vreme 
cât acuzarea nu a adus nici o probă. Textul cuprinde două părți. Prima, referitoare la legătura pe 
care trebuie să o am cu vreo persoană sau asociație de caracter internațional din străinătate sau 
din țară, de la care să primesc instrucțiuni sau ajutoare; partea a doua cere — pentru ca să existe 
ceva culpabil — ca toate cele mai de sus să fie făcute cu scopul pregătirii unei revoluții sociale. 
Care vă sunt actele sau care vă sunt dovezile că am avut sau am încercat să am o astfel de legătură 
care să vă indreprăească a ahirma că am primit instrucțiuni și ajutoare? Întrebarea o formulez și 


'răspunsul nu mi-! puteți da. 


Corneliu Codreanu, păstrând linia de conduită avută în întreg acest proces, care la rândul 
ei corespunde ținute morale a întregii sale vieţi, v-a spus cu simplitatea pe care numai o profun- 
dă corectitudine suHerească o poate ajunge: „Pentru actele mele răspund eu, oricare ar fi ele şi ori- 
cum ar fi înţelese”. „Eu nu pot fugi de răspunderi, însă nu pot cuprinde în sfera răspunderilor mele acte 
aparținând altora, cu arât mai mult cu cât aceştia sunt oameni pe care nu i-am văzut în viața mea, 
oameni pe care nu-i cunosc'. 

Perfect, să răspund -— și e mare lucru în țara aceasta — până a cel mai mărunt fapt, până la 
ultima frântură a gândului meu; dar să răspund de ce au scris alții, de ce au gândit alții, nu pot! 
Nu se poate, domnilor, să condamni pentru fapta altuia, din punct de vedere juridic — şi mă ocup 
numai din punct de vedere juridic —, înseamnă o monstruozitate. Din punct de vedere omenesc 
v-a spus-o C. Z. Codreanu, fără nici o revoltă, poate cu reproș, dacă vreți, din caua simplităţii 
de care vorbeam adineaori; ați auzit-o cu toții: „Nu e bine. Eu nu aş fi făcut așa ceva” Cu toate 
acestea, acuzarea a făcut ceea ce am numit eu din punct de vedere juridic, o mostruozitate și ceea 
ce, din punct de vedere omenesc Corneliu Z, Codreanu a numit un lucru care nu e bine să se 
facă. Aţi reţinut la acuzare o scrisoare, scrisă de mână, adresată Excelenței Sale Adolf Hitler. Din 
primul moment în care a fost văzută la dosar de către C. Z. Codreanu, ne-a declarat: „Eu nu ştiu 
de unde s-a putut găsi la mine o a atare scrisoare. N-am văzut-o în viaţa mea”. În timpul scurt, chiar 
extrem de scurt, pe care l-am avut ca să studiem cele 20 de dosare, teoretic două zile, căci efectiv 
noi nu am avut niciodată la dispoziție toate dosarele din proces, am citit și recitit de atârea ori 
această scrisoare încât astăzi aș putea să o recit pe din afară, dacă nu mi-ar frică să cad în ceea ce 
noi ne temem grozav, fiindcă ne sunt neplăcute tainele adică ședință secretă. Cuprinsul ei, cum 
am observat atunci când am formulat un incident cu privire la această scrisoare, este cu totul de- 
osebit, strigător de deosebit de stilul precis, limpede şi simplu al lui C. Z. Codreanu, însă ceea ce 
frapa sunt două expresii, în știință le spunem concepte, care nu numai că nu au fost întrebuințate 
până astăzi și pe care nu le putem atribui decât unei încercări de inovare din domeniul în care ele 
au fost întrebuințate, adică în economia politică. Puteţi căuta până la ultima filă scrisă în materie, 
și nu le veţi găsi. Este vorba de „îmbogăţire mutuală” şi „economia automată”. Multe s-au făcut 


789 


C 
z 
sari 
i 
= 
le) 
gi 
, 
pă 
pe 
= 
ri 
PA 
Lvi 
pă 
(fi 
pă 
e) 
pi 
m 
p 
Z 
(2 
| 


Ca 4 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


în lumea asta „automate', pistoale, aparate și mai ştiu eu ce; dar economie automată mărturisesc 
că inovaţia mă pune pe gânduri. Pornind de la aceste două caracteristici, precum şi enumerăr: 
puse alături ca și cum ar fi în antiteza „deziderate profesionale, naționale și internaționale”, am 
început cercetarea! Desigur că, atunci când C. Z.. Codreanu v-a spus la interogatoriu: „o să caut 
şi nu se poate ca Dumnezeu să nu ne ajute ca să găsim persoana care a scris această scrisoare”, 
desigur, că mulți poate or fi zâmbit. Minunea însă s-a întâmplat, căci, în mai puţin de două zile, 
i din 20 mii de locuitori a putut fi găsit originalul autor. Original nu numai în domeniul econo- 
miei politice; dar original și în atitudinea pe care a avut-o atunci când i s-a adus la cunoștință 
că, din cauza „economiei sale automate” îl așteaptă pe un om munca silnică, și când revoltat ne-a 
spus:„Domnilor, eu sunt cel care am conceput economia automată și nu înțeleg ca ceea ce repre- 
zintă factorul meditărilor mele să fie atribuit altuia”, Acest om este domnul Rădulescu Thanir, 
colaborator la ziarul Neamul Românesc. V-am adus scrisul lui, scris de om format, v-am adus o 
carte intitulată Neocooperaţia, având pe copertă ca subtitlu: Solidaritatea mutuală și, dedesubt, tot 
pe copertă Economie automată. Autorul este domnul Rădulescu 'Thanir și numele lui este scris 
tot pe copertă. Cartea este tipărită cu mulți ani înainte de proces. Așa că nu a putut fi făcută în 
timpul acestui proces. Dealtfel, deoarece scrisoarea de la dosar este scrisă de mână, posibilitatea 
oricărui dubiu este înlăturată, căci din toți oamenii de pe acest pământ, numai el singur poate 
scrie la fel cum e scrisă scrisoarea de la dosar. 

În termen, v-am depus toate aceste probe și v-am adăugat; este afară la ușă domnul 
Rădulescu Thanir. Daţi ordin să fie introdus și întrebat. În măsura în care credem că menirea 
dvs. este să descoperiţi adevărul, avem dreptul să afirmăm că dovezile au fost suficiente și că au- 
dierea lui nu mai era necesară, după cum nici o expertiză nu și-ar fi avut rostul în concepția dvs. 
de vreme ce și această probă ne-ați refuzat-o. Și, atunci, revin la ceea ce am spus de la început: 
răspund de tot ce este al meu, dar nu pot răspunde de ceea ce este al altora. Cum a ajuns această 
conceptă în dosarul nostru, noi nu înțelegem să aducem nimănui vreo imputare, Pe căi normale 
sau anormale, nu interesează. Ar fi posibil să fi sosit așa cum soseau multe lucruri adresate uneori 
șefului, alteori conducerii partidului Totul pentru Ţară, mai ales când erau de natura scrisorii de 
faţă. Domnilor, nu trebuie uitat un lucru, că în afara faptului calității de șef al unui partid politic 
- adică a unui om care avea oricând posibilitatea rezolvării unei probleme în cadrul organizației 
de stat, C. Z. Codreanu, prin suflul nou și adânca reînoire a vieţii noastre sociale, trecea în ochii 
tuturor ca primul dintre cei ce puteau să înfăptuiască orice ideie nouă, orice formulă originală. 
De aici e foarte posibil ca acest proiect în reformă a vieții „profesionale, naţionale și internaţio- 
nale, prin „solidaritate mutuală” şi „economie automată” să fi căutat autorul ei să-l facă să ajungă, 
dacă s-ar fi putut, chiar în mâna şefului Mişcării Legionare. Că n-a ajuns, e mai mult decât firesc, 
căci e mult prea originală ideea și e de bănuit că până la șef se făcea o anumită triere. Și, dacă ni 
s-ar fi adus citarea martorilor de fapt de la Miercurea Ciucului, e fără discuție că şi acest exces din 
partea apărării în explicarea tuturor amănuntelor ar fi avut deplină reușită. În fine, repet iarăși, 
și, dacă ar fi nevoie aș spune-o de atâtea ori până când fraza ar deveni un strigăt: „nu pot răspunde 
decât pentru faptele mele. Scrisoarea nu e un fapt al meu!”. Nu se poate şi nu aveţi nimic a imputa 
lui C. Z. Codreanu de pe urma ei. Dar dacă sunt faptele mele, care sunt ideile mele în această 
privință, pe care le asum faţă de toată lumea și pentru care înțeleg să răspund nu numai în faţa 
| dvs., ci în fața oricui? 

Domnilor, dacă este ceva care putea jena poate pe unii în viața acestui om; dacă este ceva 
care pentru unii — din cauză că nu le seamănă — ar motiva sancțiuni, este sentimentul demnității 
de om şi român împins până la maximun de exigență. Ați auzit la interogator explicațiile care 


ULTIMUL PROCES AL LUI CORNELIU ZELI:A CODREANU — 23-26 MAL 1938 





799 














mere omnrreper 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


v-au fost date privitor la telegrama de felicitare adresată domnilor Hitler şi Mussolini, cu oca- 
za întrevederilor, de către C. Z. Codreanu. V-a spus atunci: „Am trimis telegrama în trei limbi, 
în limba germană, în limba italiană şi în limba română. Am trimis-o şi în limba română pentru că, 
dintr-un sentiment de mândrie naţională, înţelegeam să pun pe picior de egalitate limba ţării mele cu 
limba statelor socotite ca mari puteri în Europa”. Ei bine, cum e posibil ca unui om de această ținută 
să i se poată spune că ar concepe să primească ajutoare cum zice art. 209, pt. 4, sau cum ar spune 
el, în locul textului, să primească pomană? 

"Tot dvs., aici, vi s-a arătat că, atunci când s-a ţinut congresul internațional antisemit la 
Nurnberg, au fost invitați din țara noastră ca să participe la el următorii: A. C. Cuza, Octavian 
Goga, Corneliu Z.. Codreanu. Dl. Cuza ca și defunctul Octavian Goga au acceptat invitația și 
conform ei au luat parte ia congres. Corneliu Z. Codreanu a refuzat și nu a luat parte la congres, 
spunându vă: „Eu nu înțelegeam să merg acolo unde toţi erau aşa de mari, asumându-mi sarcina de 
a reprezenta România, când știam, din câte cauze, noi eram atât de mici”. Am dreptul să întreb, am 
acest drept în numele justiției, cum e posibil ca nesocotind cu totul, atitudini atât de înalte ca 
acestea, să poți aranca cu noroiul textelor penale, spunând că se primeau instrucţiuni și s-ar fi 
putut primi asemene instrucțiuni ca acelea enumerate în art. 209, pt. 4 de la persoane sau asoci- 
ații cu caracter internaţional? 

Ceva mai mult: nu instrucţiuni, dar nici măcar inspirații nu puteam primi din afară pentru 
că nu aveam de ce să primesc din afară. 

Vi s-a citit cartea Pentru Legionari, pagini întregi scrise şi, iarăși repet (ce vreți, îmi place 
repetiţia în acest proces), e scrisă această carte în 1936, dar nu scrisă în vederea procesului, pagini 
întregi în care se arată ca surse de inspirații pentru naționalismul nostru românesc un Simion 
Bărnuţiu, un Mihai Kogălniceanu, un Mihai Eminescu și atâția alți filosofi, scriitori, poeți, oa- 
meni politici, de ai noștri cu toții, din sângele nostru, luptători aprigi și neobosiți doctrinari ai 
dragostei de Neam și nu avea nevoie de alte surse de inspirații și, în nici un caz, noi nu purem 
primi lecţii din altă parte, când, pe timpul acestor oameni ai noştri, care slujeau aceeași scumpă 
flacără astăzi nouă, statele mari ca Germania ne impuneau Tratatul de la Berlin în care se preve- 
dea — împotriva voinței poporului românesc — dreptul de egalitate pentru evrei. 

Dar nici măcar sursă de inspiraţie în linia de conduită a mândriei nostre nu concepem. 
Cum se poate, domnilor, să ni se aducă usturătoarea acuzaţie că am sta în postură de milogi 
cerșind instrucțiuni de peste hotare. Dar, încă odată, nici o probă nu veţi găsi în toate cele 20 de 
dosare, în care s-a adunat până la ultimul gunoi din casa unui om, ridicat la rangul de pagină de 
dosar cu număr, când el cel mult ar fi putut motiva din partea unui stăpân mai sever concedierea 
personalului de serviciu care și-a negiijat îndatoririle pentru curăţenia în casă. 

Câr priveşte partea a doua a textului, aceea a pregătirii unei revoluții sociale, ea cade pen- 
tru simplul motiv că, dacă nu s-a adus nici o probă — căci de probe ne ocupăm în procese, nu de 
zvonuri și insinuări —, nici o probă din care să reiasă legătura cu vreo persoană sau asociație de 
caracter internațional din străinătate sau din țară, în scopul de a primi instrucțiuni și ajutoare 
de orice fel, n-am cum fi acuzat că, servindu-mă de atare mijloace care n-au fost dovedite, aș fi 
preparat o revoluție socială. Cu toate acestea, problema revoluției sociale o reținem, totuși, și ne 
vom ocupa de ea, odată cu aceea a războiului civil prevăzut de art. 210, 

Să trecem a art. 210,„crima de răzvrătire”. Aici găsim două idei, și anume: înarmarea locu- 
itorilor sau instigarea de a se înarma, o idee; în scopul de a provoca războiul civil, cea de-a doua 
idee. Pentru înarmarea locuitorilor sau instigarea de a se înarma cate vă sunt probele, domnule 
procuror general? Arătați-ne una. Ordonanţa definitivă zice: s-au găsit depozite de arme. Vă 





791 


i 
z 
C 
pui 
le) 
ză 
A 
» 
ui 
îi 
(că 
i 
a 
9) 
= 
PA 
Și 
pă 
> 
(e 
G 
9 
9; 
pui 
ur 
> 
VA 
Cc 
] 
tu 
1 
y 
tu 
Lei 
2 
» 
n 
xD 
va 
ei 














%) 
[aa] 
a 
= 
pa 
< 
z 

ie) 
N 

h 
Lai 
[ai 
| 
a) 
Z 
< 
[4 
ai 
a 
e 
i: 
Ru 
= 
< 
ai 
N 
8) 
i 
PA 
isa 
9 
i 

9, 
— 
ia) 
- 
« 
23 
> 
% 
— 
2) 
pă 
= 

Ra 
— 





792 


CARTEA CĂPITANULUI 
Connetiu ZELEA CODREANU 


rugăm, arătați-ne unul din aceste depozite. Locul unde l-aţi găsit. Persoana care-l păzea. Ordinul 
pe care l-am dat în acest sens. Răspunsul dvs. este o vastă tăcere, Răspunsul din punct de vedere 
al probei, căci răspunsul din punctul de vedere al insinuărilor și al afirmațiilor gratuite, așa cum 
face o anumită presă, acest răspuns n-avem ce face cu el. Nu avem ce combate. 

Pentru a da însă prilejul unei anumite prese, devenită uneori din ordin, astăzi toată presa, 
să poată anunța cu litere groase și mari: însemnate depozite de arme şi muniţie găsite la membrii 
fostei organizații politice Totul pentru Țară. Aţi pornit cu percheziţiile și s-a colindat întreaga 
țară, o precizează însăși Ordonanţa definitivă, când zice: „pe întreg teritoriul rural” Și ce ași găsit? 
ci și colo, la un biet român, o ciozvârtă de puşcă ruginită sau o bucată de pistol fără cocoș sau mai 
ştiu eu ce briceag, nici una din ele nefiind adunată cu alta împreună, ci răspândite pe la fiecare 
om, tămase unele din bărrâni sau altele din război. Acestea sunt armele importante și muniţiile 
cu care să provoc şi să susțin un război civil într-o țară? Şi, mai mult, din ordinul acestui om atât 
de periculos? 

Păi, dacă e periculos, cum îl puteţi acuza că armele i s-ar reduce la toate jucăriile ruginite 
găsite ici şi colo? 

Pericol? Adică cum? Ar veni cam aşa (enumăr, pe răspunderea mea, exact din armele enu- 
merate de Ordonanţa definitivă): C. Z. Codreanu, cu gândul la războiul civil, a chemat şi a zis: 
pentru dvs. luați aceste tuburi de cartușe de vânătoare și veți cuceri Nordul Basarabiei. Pentru 
Sudul Basarabiei luaţi această vargă de armă și două boxuri. Transilvania e ceva mai greu, luați 
această bandă de cartuşe de mitralieră și petarda asta goală. Perfect, mai rămâne Banatul. Aici, în- 
trucât este însăși industria noastră de război, luați această sută de grame de alice de vânătoare. Mă 
opresc, domnilor, căci am fost crescut în respectul justiției. Mi-e greu să continui. Am impresia că 
povestesc unor copii, iat că nu discut în fața dvs., pentru cinstea, onoarea și viața unui om. 

Şi de ce aș fi avut nevoie de război civil sau revoluție socială despre care am promis să ne 
ocupăm împreună? Reprezentam un partid politic de frunte. Reușisem să avem în Cameră peste 
70 de deputați. În capitala țării am fost după guvern, întrucât guvernul nu contează în alegeri la 
luptă egală, el având mijloace confidențiale, secrete şi cifrate, primul partid ca forță electorală. În 
alegerile care se anunțau aveam ca sigură dublarea voturilor. O ştiţi cu toții. Ne aşteaptă întreg 
viitorul şi ne promitea toată înţelegerea celor ce căutau ceva curat în care să creadă. De ce aș fi 
făcut revoluţia socială? La ce mi-ar fi servit războiul civil? 

Zadarnic însă au fost toate acestea, căci pretutindeni, până și în pretoriul acestei instanțe, 
s-a sunat alarma războiului civil, strigătul mijloacelor violente. 

Mijloace violente? Dar ce, nu știe o lume întreagă, că se trăgea în legionari cu pușca ca în 
câini? Și că răspunsul lor era același: „Daţi cît vreți, loviți cât puteţi. Nu vă fie nici o teamă. Noi nu 
vom reacţiona. Nu poate nimeni omori din noi atâţia câți suntem gata să murim pentru credinţa noas- 
tră. Duşmanilor din afară şi dinăuntru hotarelor, care-şi închipuie că legionarii pot face jocul printr-un 
început de răzmeriţă, le răspundem că se înşeală”. Şi au murit atâția pe această linie de conduită, că 
ne cutremurăm la gândul că ni se poate vorbi nouă de revoluții și război civil. 

Nu, domnilor, e rău ce se face. 

Așa ați înţeles și așa ați răstălmăcit viața acestui om și, prin ea, viața Legiunii. 

Fără nici o dovadă pentru dvs. și cu toate probele de partea nostră, aţi urcat până la epui- 
zarea ultimei trepte din scara acuzațiilor neîntemeiate. Mișcare clandestină. Clandestină a spus 
rechizitoriul și ordonanța definitivă și imputarea a fost reluată de dl. procuror general în conclu- 
ziile sale. Spun imputare, pentru că acest fapt ca și toate de cele de care mă voi ocupa nu pot primi 


























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


nici o încadrare penală din punct de vedere juridic şi nu-și au rostul decât în setea de defăimare 
a curățeniei desăvârșite a unui om. 

Ce e, domnilor, clandestin în Mişcarea Legionară? 

Se şopteşte, căci e numai şoaptă, șoapta e sunetul insinuării, se şopteşte, că Legiunea este 
organizată în cuiburi. Ei și? Ce e clandestin? Cuibul? Ei bine, să vorbim despre cuib. 

Ce e, domnilor, cuibul? Dacă v-aș spune-o eu, ați zice că o spun pentru proces. Dar v-o 
spune însuși C. Z. Codreanu, cu mult înainte de proces. Şi o spune nu numai dvs., nu numai 
Ordonanţei definitive, care recunoaşte că i-a spus-o, v-o spune prin ceea ce a numit el Cărticica 
șefului de cuib. O cunoaşteţi, este cărticica aceea pentru care condamnați zilnic de la 6 luni închi- 
soare în sus. 

Să o luăm de la titlu. Cărticica șefului de cuib, adică a șefului primei celule a organizării 
noastre. Cuibul, în organizarea legionară, reprezintă familia de organizare a statului. Dacă zilnic 
condamnaţi pe cei care o posedă, i-ați dat oarecum un caracter oficial. Pe de altă parte, autenti- 
citatea conținutului ei reiese și din aceea că, fiind călăuza celulelor de temelie ale organizaţiilor 
legionare, pentru a nu în avut riscul de a-și vedea organizaţia subminată prin propria sa faptă, C. 
Z. Codreanu a trebuit să cuprindă în ea liniile mari de conduită ale vieții legionare. 

Pe prima pagină, găsim primele elemente: „Legiunea este o organizaţie întemeiată pe ordine 
și disciplină. Legiunea este călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de 
neam şi țară. Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale neamului. Legiunea apă- 
ră altarele bisericii, pe care dușmanii vor să ni le dărâme. Legiunea îngenunchează înaintea crucilor 
vitejilor și mucenicilor neamuiui. Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care Voievozi și 
Regi s-au jertfit pentru apărarea şi înălțarea Patriei. Legiunea vrea să clădească din suflete tari și braţe 
vânjoase o Țară puternică, o Românie Nouă” 

"Toate acestea, Legiunea și le promite, în primul rând, prin păzirea cu sfințenie a celor 6 legi 
fundamentale ale cuibului. Le enumerăm: 

1. „Legea discwplinei: fi disciplinat legionar, căci numai așa vei învinge. Urmează-ți șeful 

și a bine și ia greu. 

2. Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii 
să-ți fie nu câștigul ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii și înHorirea 
României. 

3. Legea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte când trebuie. Oratoria ta 
este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească. 

4. Legea educaţiei: trebuie să devii altul. Un erou. La cuib fă-ți toată școala. Cunoaşte bine 
Legiunea. 

5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa. 

6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. 
Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi lup- 
tând pe drumui onoarei”. 

7. La pagina 9 a acestei cărticele a șefului de cuib, care, putând fi cumpărată de oricine, 
din orice librărie, putea fi cunoscută de toată lumea, se defineşte cuibul: „Cuibul adunat 
este o biserică. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiile mărunte și închini o oră gându- 
rilor tale curate, patriei. Ceasul de şedinţă al cuibului este ceasul Patriei” 

Odată cuibul definit, pentru ca un legionar chiar să poată intra în această biserică, i se 

cere: „Să fie cu inima bună; să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să 


C 
isa 
— 
EA 
Lei 
= 
=] 
z 
le) 
9 
[22] 
v, 
> 
= 
[sal 
CI 
C 
le; 
pi 
Z -| 
Cr 
i 
e 
N 
ia) 
pa 
lex! 
pa 
SR 
(9) 
ii 
x 
m 
pa 
VA 
GG 

| 
8) 
99) 

y 
ISS) 
Lei 
Ed 
> 
= 
te) 
wo 
le) 














[5.9] 
[sai 
e) 
< 
E 
ice) 
[a] 
D 
La aă 
Lai! 
| 
VA 
cs 
z 
PI 
e, 
9 
< 
a 
— 
[59] 
N 
ISI 
Z 
d 
= 
9; 
03; 
bd 
E) 
_ 
Da! 
acd 
ei 
II 
ie) 
A 
la) 
—_ 
> 
2 
E 
— 


794 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLru ZELEA CODREANU 


se certe cu nimeni... Lucrurile mari şi bune se fac cu inima bună pentru că unde e inima bună acolo e 
Dumnezeu” 

Vi s-a vorbit, domnilor, şi veţi găsi aceasta, mai ales, în ordonanța definitivă, despre ju- 
rământul legionar. S-a făcut mult zgomot în jurul acestui legământ. Și, nepricepându-se că un 
legionar îl prestează pentru că este pătruns și crede în Legiune, iar nu pentru că a jurat că ar fi 
legat de sufletul Mişcării, acest jurământ a stârnit invidii și a format prozeliți. Pentru că setea de 
defăimare o cerea și cu privire la acest capitol, răstălmăcirea nu a iipsit. În ordonanța definitivă 
s-a trecut un jurământ a cărui formulă exactă, nu-mi fac o imputare, nu am reținut-o textual. Pe 
cât mă ajută memoria, dv. mă puteți controla, domnul procuror o poate face de îndată, venea cam 
așa: Ju că nu voi urmări pe cutare, toată viața lui, atât pe el cât și toate neamurile lui. Pricepeți 
acum de ce n-am putut-o reține textual. Astfel de formulă o minte normală nu le poate reţine. 
Ne întrebăm însă dacă această descoperire senzațională se datorește tot asiduității instrucției și 
zelului descinderilor făcute? 

Dacă nu ar fi existat Cărticica șefului de cuib, deși n-ar fi fost scuzabil, ar fi fost, totuşi, o 
posibilitate de a da o explicaţie cu privire la alcătuirea jurământului așa cum vi l-am reprodus. 
Dar prezența în orice librărie a cărticelii înlătură orice motivare. Jurământul sună astfel: „Să ne 
rugăm lui Dumnezeu, să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor: Mota, Marin, Sterie Cumetti 
şi ale tuturor camarazilor noştri căzuţi pentru Legiune sau morţi în credinţa legionară. Să credem în 
învierea României Legionare şi în sfărâmarea zidului de ură şi mişelie care o împresoară. Jur că nu 
voi trăda niciodată Legiunea” 

Apropiați formula Ordonanţei definitive de ceea ce v-am dovedit că reprezintă jurământul 
legionar. Faceţi, vă rog, această apropiere şi veți simți şi dvs., ca judecători, de ce, pentru a păstra 
linia de conduită legionară, ne abţinem de la orice comentarii. 

A! dar „marșul” legionar, la ce discuţii, la ce analize, la ce deducţii nu a dat naștere?! Fac 
marșuri, s-a zis, și, trecându-se prin filtrul celor mai subtile analize, s-a conchis sever și categoric: 
„se antrenau să facă marșuri în scopul marșului asupra Bucureștiului!” Ar veni, adică, cam așa: 
să cucerești Bucureștiul dând din picioare. De ce însă, domnilor, nu s-a vrut să se înțeleagă ceea 
ce stă scris în Cărticică la p. 21: „Duminica şi în zilele de sărbătoare, cuiburile de toate categoriile 
[...] trebuie să se obișnuiască a pleca în marş. Noi nu ne cunoaştem țara. Unii nu-și cunosc nici satul 
vecin. În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau-vara, să ieşim afară în mijlocul 
naturii... În timpul slujbei să se oprească la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele ve- 
cine. Marşul este sănătos. Marșul repauzează și reface nervul și sufletul omenesc”. Așadar, marș făcut 
pentru a-ţi cunoaște țara, a-ţi cunoaște satele vecine, a fi în mijlocul naturii și a merge la Biserică; 
iar nu asupra Bucureștiului. Ce vreți, cui să-i spui, pe cine să rogi să pticeapă? 

E, desigur, dureros tot ceea ce se întâmplă, dar toate intră ca mai dinainte socotite în li- 
nia vieții legionare. La p. 53 din Cărticică găsim Ce drum are de străbătut un legionar în viaţa sa 
legionară: „Viaţa legionară este frumoasă. Dar nu este frumoasă prin bogăţie, prin viaţa de petreceri 
și lux, ci este frumoasă prin nobila camaraderie care leagă pe toţi legionarii din întreaga ţară într-o 
sfântă frăție de luptă; înălţător de frumoasă prin neplecata, prin bărbăteasca atitudine din faţa sufe- 
rinţii. Atunci când cineva intră în organizaţia legionară trebuie să cunoască mai dinainte viaţa ce-l 
aşteaptă, drumul pe care-l va străbate. Drumul acesta va trece prin multe suferinţi, apoi prin pădurea 
de fiare sălbatice şi prin mlaştina deznădejdii. Muntele suferinţii. După ce un om s-a înrolat legionar, 
cu dorul de patrie în inima sa, nu-l așteaptă masa întinsă, ci trebuie să primească pe umerii săi jugul 
Mântuitorului nostru Lisus Hristos: «luaţi jugul Meu asupra voastră»... Şi cărarea legionară începe să 
urce un munte pe care lumea l-a numit: muntele suferinţei. La început, pare ușor de urcat. Ceva mai 























CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


târziu, urcușul devine mai greu, suferința mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure 
de pe fruntea legionarilor. Atunci, un dub necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă pen- 
tru prima dată întrebarea: «Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? Cărarea legionară pe care 
am apucat începe să fie grea și muntele e lung şi înalt de nu-i mai vedem sfârșitul». Dar legionarul nu 
ascultă, merge mai inainte şi urcă cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârșit, începe să 
obosească, pare că puterile încep să-l părăsească. Norocul lui că întâlneşte un izvor, limpede ca inima 
unui prieten” 

Domnilor, încercați, vă rog, să vă reamintiți de „îmbogățirea mutuală”, „economia automa- 
tă” și „alianța economică”, ca să simţiţi ce departe sunt aceste lucruri de noi. Dar să continuăm: 
„Se răcorește, se spală pe ochi, răsuflă puţin și apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinţei. Trece de 
jumătate și de acolo începe muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai din piatră şi din stâncă. 
Și legionarul, când vede, zice: mult am mai chinuit până aici, ajută-mi, Doamne, să ajung până sus. 
Dar duhul cel rău ti pune întrebarea: «oare n-ar fi mai bine să te întorci înapoi? Lasă-ţi acolo dorul 
tău de Patrie. Nu vezi ce trebuie să tragi dacă-ţi iubeşti Patria şi Regele? Neamul şi pământul? Și 
apoi: ce câştigi de aici? Nu-i mai bine să stai liniştit acasă?» Pe stânca goală, el se urcă mereu cu ne- 
sfârşită credinţă. Acum e obosit. Cade. Îşi juleşte mâinile şi genunchii, pentru prima dată vede sângele 
curgând. Se înalță ca un viteaz și porneşte din nou. Mai are puţin. Dar stânca a devenit dreaptă şi 
colțuroasă. Îi curge sânge din piept și se prelinge pe stânca neîndurătoare. «Oare n-ar fi mai bine să 
te întorci înapoi?», se aude din nou glasul dubului necurat. Pare că rămâne pe gânduri. Dar, deodată, 
aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: «înainte, copii! Nu vă lăsaţi!» Un ultim efort. Și 
fruntea de viteaz ajunge sus ia creasta învingătoare, pe vârful muntelui suferinţei, cu sufletul creştin şi 
românesc, plin de fericire şi de bucurie: «Fericiţi veţi fi când vă vor goni pe voi şi vor zice tot cuvântul 
rău împotriva voastră». lar ei plecau, bucurându-se că s-au învrednicit de a fi bătuți pentru numele 
lui lisus. Multe pătimesc legionarii, urcând acest munte al suferinței. Ar trebui o carte întreagă ca să 
se scrie suferinţa lor” 

„Pădurea cu hare sălbatice. Să nu-și închipuie însă cel ce dorește să devină legionar că încercările 
s-au sfârşit aici, în vârjul muntelui suferinţei. Și este bine ca fiecare să ştie de la început ce-l așteaptă, 
să cunoască pe drumul ce-l apucă. 

A doua încercare: nu trece mult şi cărarea legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis: 
«pădurea cu fiare sălbatice». 

De la marginea pădurii se aud urletele acestor fiare sălbatice care de-abia aşteaptă să intre ci- 
neva acolo pentru a-i sfâșia. După muntele suferinţei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie 
să treacă legionarii. Cine este fricos rămâne acolo la marginea pădurii. Cine are inimă de viteaz intră 
înăuntru, se luptă cu vitejie și înfruntă mii de primejdii despre care s-ar putea scrie și se va scrie mai 
târziu o carte întreagă. În această luptă, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde după copaci. Din 
contră, el apare acolo unde primejdia este mai mare. După ce a străbătut pădurea şi a ieșit cu bine, o 
nouă încercare îl așteaptă. 

Mlaştina deznădejnii. Cărarea se pierde şi ei trebuie să treacă printr-o malştină. Aceasta se 
cheamă „mlaştina deznădejdii”, pentru că pe acel ce intră într-însa, pentru ca să poată ajunge la capă- 
tul celălalt, îl apucă deznădejdea. Unii nu mai au curajul să mai intre, încep să se îndoiască de victorie, 
că este prea deparie, că nu vor mai ajunge până la biruinţă. Aşa că mulţi din cei care au străbătut prin 
pădurea cu fiare şi au urcat muntele suferinţei se îneacă în această mlaștină a deznădejdii. Alţii intră 
şi se întoarnă înapoi, iar alţii se îneacă acolo. Dar legionarii adevăraţi nu pierd nădejdea, ei străbat și 
această ultimă încercare și ajung la mal, acoperiţi de glorie. 





ei 
= 
EA 
C 
=: 
A 
9) 
cp) 
7 
7, 
> 
E 
AN 
A 
PI 
e) 
pei 
VA 
2 
> 
Pe 
= 
9 
Ii 
pri 
> 
Z 
Lei 











[*4] 
m 
9.) 
< 
Pa 

Lei 
N 

D 
m 
Lai 

| 

= 
VA 
< 
z 
a 
2) 
3 
9 
15 
= 
< 
[533 
Ş 
N 
3) 
VA 
z 
PI 
9 
= 
= 
< 
pi 
Și 
= 
9 
[ed 
[să 
3 
Z 
—_ 
pa 
— 
2 





796 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnNELIU ZELEA CODREANU 


Acolo, la sfârșitul drumului greu al celor trei încercări, incepe apoi munca cea dulce, munca cea 
binecuvântată pentru înălțarea din temelie a României celei noi. Numai acela, care a trecut cele trei 
examene, adică, peste muntele suferinţei, prin pădurea cu fiare sălbatice şi prin mlaștina deznădejdii, 
și a reușit, este legionar adevărat” 

În aceste condiţii, suntem în drept să întrebăm: care organizație politică a procedat în acest 
fel până astăzi. Despre ceea ce se promitea unui legionar, nici nu poate fi vorba c-ar putea fi gă- 
sit în altă parte. Dar întrebăm, în ceea ce priveşte mijlocul de a face cunoscură până în cele mai 
mici amănunte felul în care era organizată Mişcarea Legionară. Nici o obligație a legii în privința 
aceasta, totuși conducătorul ei a înțeles să arate oricui bazele de alcătuire ale Mișcării sale. Şi, cu 
toate acestea, acuzația de clandestinitate nu i-a fost cruțată. 

Dar cu„listele negre” procesul n-a fost identic? Ce a fost înțeles în ordonanța definitivă? Am 
aici ziarul Buna Vestire, cu data de miercuri 26 ianuarie 1938, care, în p. 6, cuprinde circulara par- 
tidului Totul pentru Ţară din 24 ianuarie 1938. lată cuprinsul ei: „Ni se semnalează din unele judeţe 
că s-ar produce silnicii, ilegalităţi, arestări și chiar bătăi împotriva legionarilor. Șefii de regiuni şi de ju- 
deţe vor raporta, după fiecare caz de grabă: 1. Numele şi adresa legionarului prigonit, arestat sau bătut; 
2. Numele şi adresa agentului făptuitor: 3. Fapta descrisă în amănunțime; 4. Martorii, dacă sunt”, 

S-au făcut liste negre — a zis ordonanța definitivă; lista neagră de persoane cărora trebuia 
să li se aplice pedepse, în timp ce orice om văzând cuprinsul circularei poate înțelege, fără nici un 
efort, că se dăduse ordinul cu scopul ca pe căi legale să se înfrângă abuzul. Se cerea numele victi- 
mei, numele infractorului, fapra comisă și martorii, dacă sunt. Cu alte cuvinte, se strângeau toate 
elementele necesare unui proces. Dacă, pentru cei ce-și clădesc existenţa pe ilegalitate, circulara 
putea fi numită ca ordin de formare a unor „liste negre, pentru cei care pretind a fi reprezentanți 
ai justiţiei lucrul nu era de îngăduic. În aceste liste nu văd și nu găsesc colorat în negru decât în- 
runecimea abuzului şi bezna inconştienței acelor pentru care orice faptă le apare justificată, atâta 
vreme cât făgăduielile curg. Și nu numai cu listele negre, dar cu organizațiile paramilitare lucruri- 
le nu s-au petrecut [a fel? S-a răstălmăcit pe de-a rândul. Fiecare vorbă cântărită cu gramul și nici 
o şansă cât de mică de a putea să apese insinuarea nu era pierdură. Se căutau cuvinte, pentru că 
se doreau pedepse, La interogatoriul său, C. Z. Codreanu a explicat și a lămurit, așa cum numai 
el poate să explice şi să lămurească de limpede, orientarea Mişcării sale către corporatism, impusă 
de firea lucrurilor. În acest chip, așa cum avea un corp al muncitorilor, un corp al intelectualilor 
și așa mai departe, avea şi un corp al foștilor militari activi, adăugând că prezența acestui corp în 
cadrul organizaţiei sale ar fi trebuit să înlăture — fără nici o altă apărare din partea sa — acuzările 
ce i se fac că a încercat o răzmeriţă în ţară, că oamenii care şi-au închinat viața, așa cum o fac mi- 
litarii — fără precupețire, apărării patriei lor, oameni al căror sânge a picurat pe tot întinsul ţării, 
nu ar fi putut, la sfârșitul vieţii lor, la încheierea unei cariere atât de glorioase, să provoace sau să 
ia parte în ceea ce ar fi constituit o prăbuşire pentru țara noastră: un război civil, care să o trans- 
forme într-o Spanie însângerată. 

Dar totul a fost zadarnic. Vârtejul acuzărilor continuă, nevrând să cruțe nici cea mai per- 
fectă distilare a sublimului în ceea ce s-a numit Corpul Moţa-Marin. De o parte, ordonanța de- 
Ânitivă și rechizitoriul ministerului public acuzând; de alta, explicaţiile şi dovezile pe care n-au 
putut fi și nu au fost întru nimic combătute de acuzare, pin care scopul acestui Corp a fost precis 
definit ca o atitudine eroică în faţa vieţii și a morții. 

Cum spuneam, însă, s-au desprins cuvinte, pentru a se căuta pedepse. 

Domnilor, vi s-a dovedit că educația lui C. Z. Codreanu a fost făcură la Mănăstirea 
Dealului. Crescut acolo în anii în care urmele educației primite impun linia întregii vieți, în 





























CARTEA CĂPITANULUI 
ConneLiu ZELEA CODREANU 


disciplina ostășească, a păstrat, în felul său de a gindi și realiza, caracteristica militară. Aşa se ex- 
plică, în primul rând, disciplina perfectă — pe care chiar dușmanii o recunosc —, dovedită pentru 
Organizaţie în orice împrejurare. 

Găsiși în Mişcarea Legionară respectul și ascultarea gradului. Executarea ordinului şi în- 
crederea în superior. Ținuta cuviincioasă și chiar luarea poziţiei de drepți atunci când un gradat 
îţi adresează cuvântul. Mersul în coloană obligatorie atunci când sunt mulți. În fine, oriunde și 
despre orice s-ar căuta, Mişcarea Legionară se va găsi o perfectă ordine impusă de o disciplină 
severă. Este, domnilor, realizarea principiilor pe care cea mai bună școală militară a Ţării noastre, 
prin cei mai aleși protesori, le-a făcut să părrundă în inima și în mintea lui C. Z. Codreanu, 

E tragic, poate, ca să-l acuzați și să-l judecați pentru ceea ce dvs. l-ați învărat să facă. 

Şi acum iată dovada: 

Domnilor, pentru toată lumea, comerțul e comerț. Pentru C, Z. Codreanu comerțul e 
„bărălie”. Pentru oricine, cei care au nevoie de colaborarori pentru un comerț se numesc: funcţio- 
nari; pentru C. Z. Codreanu acționarii poartă numirea de „batalion”. Aşa veți găsi în ziarul Buna 
Vestire, cu data de Sâmbătă, 4 decembrie 1937, în p. 6, scris cu litere mari, cu litere mari de tor: 
„Batalionul comerțului legionar începe bătălia, în Moldova cotropită de jidani FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU 
DUȘMANUL. 

Se va zice, poate — căci ce nu s-a zis în acest proces? —, că e vorba de titlul unui articol. 
Ei bine, vă voi ciri un ordin de zi, semnat chiar de C. Z. Codreanu şi inserat pe prima pagină a 
ziarului Buna Vestire, cu data de duminică, 12 septembrie 1937. Eu vă rog ca, atunci când îl voi 
citi, dv., care nu sunteți militari, să mă opriți dacă veți avea impresia că vă citesc un adevărat or- 
din de zi dat pe câmpul de luptă, dat în toiul unei bătălii crâncene. Pare că războiul e în plin. Şi 
totuşi iată titlul: , COMERŢUL LEGIONAR. Să trecem la cuprins: „Dacă cooperativă legionară 
din Bucureşti a avut caracter de şcoală, comerțul din vară de la Carmen Sylva a avut caracterul de 
război, de OFENSIVĂ. Prima ofensivă legionară din domeniul comerțului. Prin terminarea sezo- 
nului și închiderea celor două întreprinderi, această OFENSIVĂ A ÎNCETAT, soldându-se cu UN 
MARE APORT MATERIAL și cu UN MARE APORT MORAL. În amintirea acestei prime 
şi într-adevăr, GLORIOASE OFENSIVE legionare: se înființează o nouă distincție — ordonanța 
definitivă îl acuză că împarte decorații — în cadrul Mişcării noastre, care se va numi: BĂTĂLIA 
COMERȚULUI LEGIONAR. EA SIMBOLIZEAZĂ: 1. corectitudine până la cea mai oarbă 
încredere; 2. bună cuviință şi eleganţă. Acestea — alături de devotament și capacitate. Dragi cama- 
razi!... Pretutindeni, comerțul e comerţ. La noi comerțul este RĂZBOI. RĂZBOIUL unei rase care 
de 100 de ani şi a pierdut toate poziţiile economice în favoarea unei rase străine, NĂVĂLITOARE 
ÎN RĂZBOIUL ACESTA. PAS CU PAS VEI CUCERI, TU, LEGIONAR. 

TOATE POZIȚIILE ROMÂNEȘTI PIERDUTE, DÂND PESTE CAP ORICE 
REZISTENȚĂ. În curând, BĂTĂLII noi vă vor aștepta: ele vor urma una după alta. V-aşteaptă 
BIRUINȚI şi GLORII pe care nu le vor putea întuneca nici o uneltire. La toţi vă strâng mâna cu 
drag, C. Z. Codreanu, Carmen Sylva, 1 septembrie 1937" 

Acestea sunt organizațiile paramilitare. Cu ele se pregătea războiul civil. Nu, domnilor, nu 
s-a înțeles sau n-a vrut să se înțeleagă nimic din viața acestui om. 

Acum, spre sfârșit — deși mi s-a cerut să trec sub tăcere —, cer scuze că nu o fac, dar, ce vreți, 
mă sugrumă revolta și, așteptând mustrarea, vă voi vorbi ca și dv. să simţiți din durerea pe care am 
trăit-o, ca om, despre „morminte” 

A zis ordonanța definitivă mirată: „Eroismul legionar are ca unitate de măsură: 
MORMÂNTUL! Ei, da! întreb ce altă unitate de măsură poate fi mai justificată decât aceasta. 


797 


[] 


E 
3 
< 
C 
m 
psi 
le) 
Ci 
> 
> 
= 
Cc 
C 
Să 
C 
psi 
z 
5 
Lei 
N 
Hr 
ir 
> 
„i 


ÎANVAUCIOI 


REGL IVWo9T-tz -—i 











UL — 23-26 MAI 1938 


Z, 
< 
= 
3 
= 
=) 
e 
< 
[5] 

i 
N 
E 
VA 
z 
= 
Şi 
i E e 
Ai 
2 
< 
7. 
E 
i 
2 
Z 
= 
3 
5) 





798 


CARTEA CăĂPITANULUI 
CoanEriu ZELEA CODREANU 


Și plâng pe cei al căror eroism s-ar prețui altfel. Dar de ce morminte e vorba? Morminte de-ale 
altora? Sau de mormintele noastre? 

Suntem crescuţi în cultul morților noștri pe care-i iubim. E firesc să respectăm și morții 
altora, dacă moartea i-a ajuns în clipe de eroism. Dat eroismul nostru nu poate fi decât emanația 
mormintelor noastre. 

Iată dovada: vă aduceți aminte că în timpul guvernării Goga, din cauza luptelor politice — şi bine 
s-a făcut că s-a desființat politica —, se ajungea la un punct extrem de critic. Sunt împușcați doi legio- 
nati: Mija Dumitru, muncitor, și Popescu Florian, student. Sunt aduși în Capitală de camarazii lor, în 
care continua să se tragă. Capitala era în fierbere. Reacţia legitimă a Mişcării Legionare era așteptată. 

Apare Buna Vestire, cu data de miercuri, 9 februarie 1938, cu următorul articol de fond: „Ultimele 
lor cuvinte': Legionarul Mija Dumitru a fost împușcat în cap, în momentul în care intona imnul,Sfântă 
tinereţe legionară'.„Pentru Sfânta Cruce, pentru Ţară, înfrângem codrii și supunem munţii... — au fost ulti- 
mele lui cuvinte. S-a prăbușit, apoi, în brațele camarazilor săi. În spitalul Colentina, legionarul Florian 
Popescu și-a dat sufletul. Ultimele lui cuvinte au fost:„Mă doare!, iar când unchiul său a venit şi, plân- 
gând, i-a spus: „Tatăl tău a murit la Turtucaia, să se scoale să re vadă acum împușcat de jandarmi!, el a 
răspuns: Nu mai plânge, unchiule, căci și sângele meu tot pentru "Ţară se varsă”. 

A doua zi, după convocarea Senatului Legionar la ora 11 jumătate noaptea, apare o ediţie 
specială a ziarului Buna Vestire, care, deși trasă în 20.000 de numere, se epuizează în jumătate 
de oră, cuprinzând atitudinea Mișcării Legionare. Răspunsul dat acestor două morminte de eroi 
de-ai noștri este următorul: „Nu poate nimeni să omoare atâţia dintre noi câți suntem în stare să 
murim pentru credinţa noastră. Mişcarea Legionară, cu inima însângerată și îndoliată, nu răspunde 
provocărilor nelegiuite la care a fost supusă. Atacaţi cum vreţi, loviți cât puteţi. Noi nu avem nimic de 
răspuns şi nu vă fie teamă de nici o reacţie. Puterilor vrăjmaşe, din afara botarelor sau dinăuntru, ca- 
re-și închipuie că legionarii pot face jocul printr-un început de răzmeriţă, le răspundem că se înșeală”. 

Întreb: acesta nu e eroism? 

Mormintele nu erau ale noastre? 

Am cerut să vină martori cei cu domiciliul forțat în Ciuc. Ni i-ași respins. Dar pe unui din ei 
nu-l puteţi împiedica să depună. Acesta este poetul Radu Gyr. În ziarul Buna Vestire, cu data de vi- 
neri, 21 februarie 1938, vă spune — el — de ce morminte e votba pentru măsura eroismului legionar: 


„Avem atâția morți, atâtea oseminte, 
Că fruntea-i grea de amintirea lor... 
Purtăm în piept solarele morminte 
Și de lumină coastele ne dor. 


Atâţia morți, atâtea legăminte... 
Cu smirna lor pe tâmple ne sfințim 
Și de la noi la gropile lor sfinte 
Ne-ntinde luna aurit chilim. 


Atâţia morţi, atâtea dragi morminte... 
Vezi sufletul lor vine din grădini 

Și ne sărută frunţile, fierbinte, 
Precum un vânt de seară plin de crini. 





























CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Ne pâlpâie pe mâini și în cuvinte 
Ca Soareie ne arde pe obraz. 
Atâţia morți, atâtea oseminte, 
Se-aprind în somn: icoane de topaz. 


Atâţia morţi, atâtea dragi morminte... 
Ca o catapeteasmă cresc în noi 

Cum şi mucenicii noștri, înainte, 

Prin gloanțe, prin furtună şi prin ploil... 


Atâţia morţi ascut în noi oţele!... 

Se sparge Veacu-n ţăndări mari de fier. 
Cu jertfele de ne izbim de stele, 

Cu rănile noi ne-am atins de cer. 


Zidim Destin, parâng de ziduri sfinte. 
Dar nu în var şi piatră ctitorim, 

Ci tencuim cu albe oseminte, 

Din cărămida rănilor zidim... 


Turnaţi în cremene și-n jurăminte, 

Cu ochi de foc aprinşi de-un sfânt mister, 
Privim cum, ziinic, alte noi morminte 
Se-nalţă, pajuri albe, către cer. 

Să pună Ţării temelii de fier!... 

Avem atâția morți, atâtea oseminte... 


S-a făcut şi mai târziu. Veţi spune un „da sau un „nu'. Un cuvânt pentru o viață întregă. 
Dar să ştiţi că, dacă veţi condamna, veți închide, deodată cu Corneliu Zelea Codreanu, sufletul 
unei întregi generații! 

În urma pledoariilor apărării, Tribunalul a dat, la ora 10 și jumătate, ultimul cuvânt acu- 
zatului Corneliu Zelea Codreanu. 


ULTIMUL CUVÂNT AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU: 


Aveţi în mâinile dvs. nu viaţa mea, pe care o dau bucuros. Aveţi în 
mâinile dvs. onoarea întregului tineret al neamului românesc. 
Cred în justiția militară a țării mele. 

Or, am dovedit cu principii, fapte și martori că nici nu ne-a trecut 
prin gând, niciodată, să declanșăm un război civil. 

Dar nu numai atât; nici măcar să facem o tulburare cât de mică, 
primejdia de la Răsărit pândindu-ne fiecare greșeală, fiecare pas. 





(E 
iei 
îi 
PA 
e 
pa 
7 
iz: 
tei 
Y. 
ză 
ei 
fe 
pă 
9) 
= 
Z 
azi 
N 
m 
> 
Pa 
9 
le; 
pi 
7 
pa 
PA 
e 
| 
II) 
9) 
N 
45) 
Le.) 
< 
> 
& 
90) 
9 











-26 MAL 1938 


AR 
[ai 
i 
z 
= 
z 
3 
= 
i 
Aa 
< 
Ha3) 
2 
N 
= 
VA 
[4 
e 
în 


2) 


ULrIMUL PROCES AL. L.Ut ( 





800 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU Z.ELEA CODREANU 


Şedinţa s-a suspendat, pentru a se redeschide, apoi, la 12 fără un sfert, când Tribunalul se 
retrage pentru a delibera asupra unirii incidentelor ridicate de apărare la începutul dezbaterilor, 
privitoare la probatorii, cu fondul procesului. 

După o deliberare de un sfert de oră, Tribunalul respinge incidentul, cu majoritate de 
vocuri, 

La ora 12 noaptea, dezbaterile sunt încheiate. Dl. prim președinte colonel magistrat 
CONSTANTIN DUMITRU dă citire întrebărilor de culpabilitare, după care Tribunalul se 


retrage spre a delibera reîntorcându-se în sala de ședințe la ora 3 dimineaţa. 


VERDICTUL 


La întrebările de culpabilitate Tribunalul a răspuns după cum urmează: 

1. Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu, cetățean român din Bucureștii Noi, str. Niculescu- 
Dorobanţu, nr. 38, a săvârșit crima de deţinere de acte secrete, interesând siguranța 
statului, constând în aceea că, cu bună știință și intențiune culpabilă, a deținut ordinul 
nr. 54 din 30 august 1934 al legiunii de jandarmi Argeș, adresat unităților de jandarmi 
rurali în subordine, ordin ce i-a fost găsit la domiciliul său cu ocazia percheziției făcute 
în noaptea de 17 aprilie 1938, act al cărui carater secret îl cunoștea, fiind de natură a 
interesa siguranța statului şi de care nu avea calitatea să ia cunoștință? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

2. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

3. Acuzatul merită circumstanțe atenuante? 

La aceată întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

4. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

5. Acuzatul de mai sus a săvârșit crima de deţinere de acte secrete interesând siguranța 
statului constând în aceea că, cu bună știință și intențiune culpabilă, a deţinut ordinul 
de informații nr. 64 din 4 octombrie 1934 al inspectoratului de jandarmi București, 
adresat legiunii de jandarmi Argeș, ordin ce a fost găsit la domiciliul său, cu ocazia per- 
cheziţiei făcute în noaptea de 17 aprilie 1938, act al cărui caracter îl cunoștea ca fiind 
de natură a interesa siguranța statului și de care nu avea calitatea să ia cunoștință? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

6. Acuzatul este culpabil de săvârşirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

7.  Acuzatul merită circumstanțe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

8. Faptaa fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

9. Acuzatul de mai sus a săvârșit crima de deținere de acte secrete interesând siguranța 
statului constând în aceea că, cu bună ştiinţă şi intențiune culpabilă, a deținut ordinul 
de secret nr. 16 al inspectoratului de jandarmi Craiova expediat telegrafic cifrat unită- 
ţilor în subordine, ordin ce a fost găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziției făcute 
în noaptea de 17 aprilie 1938, al cărui caracter îl cunoștea ca fiind de natură a interesa 
siguranța statului și de are nu avea calitatea să ia cunoștință? 











CARTEA CĂPLTANULUI 
ConanNELiv ZELEA CODREANU 


La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

10. Acuzatul esre culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

11. Acuzatul merită circumstanțe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

12, Fapta a fost comusă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

13. Acuzatul sus-numit a săvârşit crima de deținere de acte secrete interesând siguranța 
statului constând în aceea că, cu bună știință și intențiune culpabilă, a deținut ordinul 
telegrafic cifrat nr. 586/938 al inspectoratului general al jandarmeriei către unitățile 
în subordine, ordin ce a fost găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziției făcute în 
noaptea de 17 aprilie 1938, act al cărui caracter îl cunoștea ca fiind de natură a interesa 
siguranța statului și de care nu avea calitatea să ia cunoștință? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

14, Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

15. Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU, 

16. Fapta a fost comusă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

17. Acuzatul sus-numit a săvârșit crima de deținere de acte secrete interesând siguranța 
statului constând în aceea că, cu bună ştiinţă și intenţiune culpabilă, a deţinut ordinul 
strict personal confidențial nr. 198 din 11 octombrie 1937 al Prefecturii județului 
Ilfov, trimis prerorilor, prin care li se înaintează în copie ordinul confidenţial personal 
nt.61096/932 al ministerului de interne, direcțiunea generală a poliţiei, ordin ce a fost 
găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziției făcute în noaprea de 17 aprilie 1938, act 
al cărui caracter îl cunoștea ca fiind de natură a interesa siguranţa statului și de care nu 
avea calitarea să ia cunoștință? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

18. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

19. Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

20. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

21. Acuzatul sus-numit a săvârşit crima de deținere de acte secrete interesând siguranța 
statului constând în aceea că, cu bună ştiinţă şi intențiune culpabilă, a deţinut ordinul 
confidențial personal nr. 116 din 27 iulie 1937 al prefecturii județului Prahova, ordin 
ce a fost găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziției făcute în noaptea de 17 aprilie 
1938, act al cărui caracter îl cunoștea ca fiind de natută a interesa siguranța statului și 
de care nu avea calitatea să ia cunoștință? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

22. Acuzatul esce culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

23. Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 


: 





Ga 
zu 
ari 
Es 
& 
i, 
pri 
G 
9 
(a) 
legi 
(23 
pă 
r 
G 
[i 
i 
Cc 
=) 
Z 
m 
e 
N 
TI 
» 
Ps 
La 
a 
9 
9) 
x 
T 
pă 
PA 
G 

| 
[E 
ww 

4 
IN) 
O 
£ 
> 
[Și 
= 
ei 
ww 
ie.e] 


801 














ULTIMUI. PROCES AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU - 





802 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

24. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

25, Acuzatul Corneliu Z. Codreanu, cetățean român din Bucureştii Noi, str. Niculescu- 
Dorobanțu, nr, 38, a săvârșit crima de a reproduce în public de acte secrete intersând 
siguranța statului, constând în aceea că cu bună știință și intenţiune culpabilă, a repro- 
dus în circulara nr, 131 din 4 februarie 1938, semnată personal și adresată membrilor 
Mişcării Legionare, deci destinată publicității, ordinul telegrafic cifrat Nr. 586/938 al 
inspectoratului general al jandarmeriei către unitățile în subordine, care era un act se- 
cret de natură a interesa siguranța statului? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

26. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

27. Acuzatul merită circumstanțe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

28. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

29. Acuzatul sus-numit a săvârșit crima de a reproduce în public a actelor secrete intere- 
sând siguranța statului, constând în aceea că cu bună știință și intențiune culpabilă, 
a reprodus în circulara nr. 94 din 20 octombrie 1937 semnată personal și adresată 
membrilor Mişcării Legionare, deci destinări publicității, ordinul strict personal confi- 
dențial nr. 198 din 11 octombrie 1931 al prefecturii judeţului Ilfov, trimis pretorilor, 
prin care li se înaintează în copii ordinul confidențial personal nr. 610967932 al mi- 
nisterului de interne, direcțiunea generală a poliției, care era un act secret de natură a 
interesa siguranța statului, 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

30. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

31, Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

32. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

33, Acuzatul Corneliu Z. Codreanu din Bucureştii Noi, str. Niculescu Dorobanţu, nr. 
38, a săvârșit delictul de uneltire contra ordinii sociale prin acea că în cursul anului 
1935, cu bună ştiinţă și intențiune culpabilă a intrat în legătură cu o asociație din stră- 
inătate, cu caracter internațional, căreia s-a adresat printr-un apel în scop de a primi 
ajutoare și instrucțiuni pentru a pregăti în România o revoluție socială, realizând pro- 
gramul social al așa-zisei Mișcări Legionare? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

34. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

35. Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

36. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


37. Acuzatul Corneliu Z. Codreanu din Bucureștii Noi, str. Niculescu Dorobanţu, nr. 
38, a săvârșit crima de răzvrătire prin aceea că în cursul anilor 1937-1938, cu intenți- 
une culpabilă a înarmat o parte din membrii Mișcării Legionare al cărui şef era, depo- 
zitând arme în diferite puncte ale țării dispunând să se organizeze camuflat corpuri 
paramilirare înarmate, în scop de provoca un război civil în România? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

38. Acuzatul este culpabil de săvârșirea acestui fapt? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 

39. Acuzatul merită circumstanţe atenuante? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns NU. 

40. Fapta a fost comisă pe un teritoriu pus sub stare de asediu? 

La această întrebare Tribunalul a răspuns DA. 


SENTINŢA 


Tribunalul a răspuns la toate întrebările afirmativ, iar la întrebarea dacă acuzatul merită 
circumstanțe atenuante, negativ. 

Tribunalul militar al corpului II armată găsește vinovat pe acuzatul Corneliu Zelea 
Codreanu, avocat din Bucureştii Noi, Casa Verde, Str. Niculescu- Dorobanţu, nr. 38, pentru fap- 
tele imputate mai sus și îl condamnă la zece ani muncă silnică și șase ani degradare civică, precum 


și la 5.000 lei amendă și 2.000 lei cheltuieli de judecată. 


RECURSUL 
MOTIVELE DE RECURS LA CASAȚIE. 


Motivul |. 

Violarea dreptului la apărare. Denaturare. Exces de putere. Violarea art. 220, 221 
C.]. M., comb. cu art. 276, 279 pr. penală şi art. 305 comb. cu art. 270 pt, 3 al ultim. pr. 
penală şi 275 pt. 4 același cod. Incidentul formulat în fața tribunalului militar. Apărarea 
în fața tribunalului militar a formulat, înglobând în parte în primul incident, următoarea 
obiecțiune: 

1. Dosarele cauzei nu au fost trimise și, deci, au lipsit camerei de acuzare la darea deciziei 
nt. 17 din 17 mai 1938 fapt care constituie o violare flagrantă a dreptului de apărare, 
cu nesocotirea dispoziţiilor categorice ale legii. 

2. Corneliu Z, Codreanu a fost pus în imposibilitatea de a formula memoriul — la care 
avea dreptul — în fața camerei, fapt care, iarăşi, constituie o tot atât de flagrantă vio- 
lare a dreptului de apărare. 

3. Prima obiecțiune 

camera de acuzare nu a avut dosarele cauzei la dispoziţie. Dovada: adresa nr. 213 din 16 

mai 1938 a cabinetului 5 inst. către parchetul trib. militar cât și adresa nr. 17.130 din 17 mai 
1938 a parchetului trib. militar către camera de acuzare din care reiese că s-au trimis mai puțin 


803 





C 
2 
Et 
(gi 
pă 
9 
(6. 
> 
23 
a 
Li 
a 
e; 
pă 
PA 
iad 
= 
tă 
> 
m 
Ca 
5 
9) 
=) 
= 
> 
4 
zi 
| 
N 
495) 

A 
Lis] 
D 
Est 
> 
- 

io 
495) 
00 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


dosarele cu nr. 12, 14, 15 (2), 16, 17, 18, faptul este recunoscut atât de dl. procuror general cât și 
de trib, militar, după cum reiese din însăși sentința atacată. 

Argumentarea noastră: art. 220 C, ]., în ultimul aliniat, spune: „Oricare ar fi conduziile 
ordonanţei definitive, în caz de crime, ministerul public v-a înainta dosarul camerei de acuzare... 
Prin urmare, legea organică a crib. militar impune ministerului public să înainteze dosarul came- 
ei de acuzare, în speță, dosarul se compune din 22 volume numerotate de la 1 la 20, dosarele 15 
i și 19 cuprinzând fiecare două volume, și anume 15 (1 și 2), 19 (1 şi 2). 
| Din aceste dosare au lipsit șase volume, ceea ce face ca „dosarul cauzei" în înțelesul art. 220, 
al, ultim, nu a fost trimis camerei de acuzare, violându-se prin aceasta dispoziţiile categorice ale 
legii. 

Pe de altă parte, argumentam că potrivit art. 276 și 279 pr. penală la care ne trimite art. 
223 C.]. M. reiese aceeași obligațiune a camerei de acuzare de a avea dosarele cauzei. Într-adevăr, 
aliniatul ultim al art. 276 spune: „președinzele, primind dosarul... ; la pt. 3 al aceluiaşi text se vor- 
beşte de camera de acuzare când este chemată să examineze „dosarele în cauze criminale, apoi, 
mai departe, se reia iarăși chestiunea dosarelor în felul următor: „repartiţia dosarelor pentru ra- 
port se face egal între toți membrii camerei. Art, 279, în partea finală, vorbește de obligațiunea 
camerei de acuzare de a statua asupra tuturor infracțiunilor care rezultă,din actele de instrucție”; 
se înțelege, toate actele, iar nu numai o parte din ele este lăsată la libera apreciere a ministerului 
public. Așadar, și din aceste texte, aceiași obligațiune pentru ministerul public de a trimire dosa- 
rele și pentru camera de acuzare de a le avea. Lipsind șase dosare s-au violat şi aceste texte cate- 
gorice în această privinţă. 

În acest fel, prin violarea legii, s-a ajuns la o strigăroare violare a dreptului de apărare, înlă- 
turându-se totodată art. 277 pr. penală şi alin. ultim al art. 270 pr. penală. 

Într-adevăr: pentru ca un tribunal să poată judeca în materie de crimă, este nevoie ca acu- 
zatul să fie trimis în judecată din ordinul — cum zice legea — camerei de acuzare. camera de 
acuzare însă poate declara prin decizia sa, potrivit art. 277 pr. penală, şi că „nu este caz de urmă- 
rire”, dacă constată că nu sunt destule indicii de vinovăție, sau potrivit art. 276 al. ultim, „poate 
ordona de va cere trebuinţă noi informații sau cercetări, delegând pe judecătorul de instrucţie cu 
aducerea lor la îndeplinire sau pe un alt judecător”. Dar cum poate constata că nu sunt destule 
indicii de vinovăţie sau că cercetările trebuiesc continuate (continuate și pe piese care nu au fost 
reținute de acuzare) dacă nu are dosarul respectiv în întregime? Această posibilitate prin lipsa 
dosarului îmi este înlăturată. 

În speţă, violarea dreptului de apărare prin lipsa dosarului, adică a tuturor dosarelor, se 
produce mai ales pe două considerații și anume: 

1. Lipsa pieselor originale. 

2. Lipsa actelor care NU au fost reținute în acuzare. 

3. Lipsa pieselor originale. În penal, actele încriminate sunt corpuri delicte. Copii după 
ele nu se poate, decât dacă originalele s-ar fi pierdut, și chiar atunci reconstituirea se 
face după anumite norme, nu prin certificarea lor. Corpurile delicte trebuiesc aduse și 
prezentate totdeauna în materialitatea lor. Ca o aplicaţiune a acestui principiu sunt și 
dispozițiile cuprinse în art. 305 din pr. penală, precum mai ales acelea ale art. 270 pt. 

| 3 alin. ultim cod pr. penal. 
4, Dar, ceva mai mult: ministerul public nu este instanță de judecată, după cum nici jude- 
| cătorul de instrucție și nici camera de acuzare pentru fond, căci, altfel, nu s-ar explica 
de ce, posterior ordonanţei definitive sau deciziei camerei de acuzare, trebuie să urmeze 





PP 
cm 
e) 
RI) 
_ 
< 
pă 

SS 
Lai 
D 
en 
[ai 
| 
Hi5) 
VA 
- 
= 
d 
a 
9 

O 
< 
hi 

Ei 

N 
3 
2 
FA 
[4 
5 
9) 

(e: 

IN, 
5 
za 
= 
Ti 
9) 
e, 
[ed 


ULTIMU 














CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


o judecată în fața unui tribunal. Ministerul public este parte în proces. Reprezintă so- 
cietatea. Ca parte în proces nu poate avea mai multe drepturi decât cele ale apărării. Și, 
atunci, nu poate certifica copii, pentru că ar fi identic cu aceea când le-ar recita. Nu! În 
penal trebuiesc actele încriminate în original. Cu atât mai mult cu cât pentru deținerea 
originalelor sunt dat în judecată. lată un exemplu în speţă din care rezultă că, dacă ni 
s-ar fi pus la dispoziție o copie și nu originalul unui act, apărarea nu ar fi fost posibilă 
față de acest act. Este vorba de scrisoarea adresată Excelenței Sale Adolf Hitler. În ori- 
ginal, scrisoarea este scrisă de mână. Consecința a fost: mai întâi că s-a dovedit a nu fi 
scrisă de acuzat, apoi, că s-a putut găsi autorul ei și, în fine, că dovada că cel găsit era 
autorul a fost peremptorie, pentru că el putea să scrie la fel cu mâna. Dacă această piesă 
ni s-ar fi prezentat în copie — chiar certificată de acuzare —, toate aceste mijloace de 
apărare ne-ar î fost înlăturate prin însăși lipsa originalului. 
Lipsa pieselor care nu au fost reținute în acuzare. 
5, Pentru apărare în aţa camerei de acuzare, interesul nu poartă asupra pieselor reținu- 
te în acuzare, ci mai mult asupra pieselor ce nu au fost reținute în acuzare. Rațiunea 
e simplă. Piesele reținute în acuzare folosesc acuzării și raționamentelor acuzării, 
În apărare, deci, trebuie să mă servesc de celelalte piese și, din ele, mai ales, să aduc 
dovada nevinovăţiei mele, adică îmi trebuiesc piesele asupra cărora nu poate exista 
nici o posibilitate de discuție. Piese clare, care nu pot fi supuse la dubiul concluziilor 
contradictorii. 
lată un exempiu, în speţă, din care rezultă că, dacă ne-am fi rezumat la piesele acuzării 
numai, cu privire la una din acuzațiile cele mai importante, noi nu ne-am fi putut apăra. E vorba 
de circulara cu „informatorii”. Numai circulara a fost reținută în acuzare. Este drept că apărarea 
se poate face şi explicând conținutul ei; însă sunt în dosar un număr de răspunsuri ale membri- 
lor organizației legionare din care reiese clar, precis și fără posibilitate de discuţie că circulara se 
referea la infomatorii altora în sânul Mişcării Legionare și nu la informatorii Mişcării Legionare 
la alții. Aceste răspunsuri au următorul cuprins: „pe garanția noastră că legionarul lipsă nu face 
parte din cei mai sus vizaţi” etc. 
2. A doua obiecțiune, 
Corneliu Z. Codreanu a fost pus în imposibilitatea de a formula memoriul — la care 
avea dreptul — în fața camerei de acuzare, fapt care iarăşi constituie o tot atât de flagrantă 
violare a dreptului de apărare, Într-adevăr, potrivit art. 276 pr. penală „ministerul public, 
partea civilă şi inculpatul, AU DREPTUL de a depune memorii, scrisori”. Depunerea 
memoriului este, deci, un drept necontestat al inculpatului. Cine are un drept trebuie să i 
se lase posibilitatea de a-l exercita. Dreptul nu poate fi platonic. Or, când ordonanța defi- 
nitivă poartă data de 16 mai 1938, deci în interval de o zi s-a redactat ordonanța definitivă 
(dovada că s-a redactat în cursul zilei de 16 mai este ultimul interogator luat tot la 16 mai, 
când ordonanța nu putea b încă redactată), s-a făcut adresă către parchet, parchetul a fă- 
cut adresă către camera de acuzare, raportorul și-a redactat raportul, camera de acuzare a 
studiat dosarele şi a redactat decizia sa, ne permitem a crede că numai printr-o dureroasă 
ironie s-ar putea pretinde că acuzatul și apărarea ar fi avut posibilitatea materială, efecti- 
vă, în termen util, de a-și'redacta memoriul la care-i dădea dreptul art. 276 din pr. penală. 
Motivarea tribunalului și viciile pentru care se cere. 
Tribunalul, atunci când se ocupă de acest incident și îl ia în consideraţie, printr-un exces 
de putere, denaturează felul în care incidentul a fost susținut, căci nu vorbește nimic de violarea 





C: 
z 
G 
= 
le; 
Ș) 
ep 
îi 
> 
pe 
(pi 
Ps 
C 
F=, 
A 
(Ri 
> 
C, 
= 
e. 
ros 
ie, 
pe 
m 
= 
Z 
(8 
i 
la] 
w- 
O 
[SI 
Le) 
z 
bă 
ui 
_ 
ile) 
AISI 


! 
Ei 








Be) 
[aa] 
a 
= 
“ 
7 
Le) 
la) 

D 
re, 
[a] 

) 
> 
7. 
< 
z 
[ai 
5 
9; 


ORNELIU 


ITIMUL PROCES ALILUI 





806 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


dreptului de apărare, în timp ce incidentul a fost formulat sub acest aspect, sub care a fost pre- 
zentat, şi anume, în taport cu sesizarea sa, și pentru că ne-am plâns în cel de-al doilea motiv de 
casare de violarea art. 103 pr. penală. 

Pe de altă parte, motivând că sunt suficiente copiile legalizate și că dosarele sunt lăsate la 
facultatea cererii camerei de acuzare de a fi sau a nu trimise ei, violează dreptul de apărare, ne- 
socotind dispoziţiile categorice ale art. 220, 221 C.]. M. comb. cu art. 276, 277, 279 pr. penală, 
precum şi art. 305 comb. cu 270 pt. 3 al. ultim și 275 pt. 4 cod pr. penală, din care reiese obliga- 
ţiunea existenței la camera de acuzare a tuturor dosarelor, precum și originalelor încriminate, cu 
posibilitatea ca prin analiza lor să se reformeze ordonanța de trimitere în sensul „că nu este caz 
de urmărire. 


Motivul Il 

Violarea și greșita interpretare a art, 221 C.]. M. combinat cu art. 281, 102, 103, 109, 
275 pt. 4 şi 270 pt. 3 cod pr. penală: violarea art. 103 din constituția de la 1923, azi art. 75 
din constituția Carol II și 228 cod pr, penală. 

Tribunalul militar, simțind slăbiciunea argumentelor cuprinse în considerentele sale, 
atunci când ne combate incidentul de care ne-am ocupat în motivul I de casare, încearcă un refu- 
giu dând o greșită interpretare art. 221 din C.]. M., violând odată cu el şi toate articolele menți- 
onate în titlul prezentului motiv de casare. 

Într-adevăr, trib. militar zice: ultimul aliniat al art. 221 din C. M.]. spune că „camera de 
acuzare pronunţă în ultimă instanţă”. Dacă pronunță în ultimă instanță — continuă raționamen- 
tul trib. militar — înseamnă că oricum ar judeca, cu sau fără forme legale, nimeni nu se poate 
plânge. Dacă nimeni nu se poate plânge, conchide că nimeni nu poate judeca. Și sfârșește cu con- 
statarea că din „nimeni” face parte și el. 

Problema prezintă însă mult mai multă seriozitate decât crede ministerul public, recla- 
mant în această obiecțiune, și tribunalul militar care o primește. 

În primul rând, observăm că incidentul formulat de noi era dedicat greşirei sesizări a trib. 
militar, adică de sesizare viciată. 

Art. 105 din pr. penală prevede că: „dispoziţiile... relative la sesizarea instanţei sunt întot- 
deaua prescrise sub pedeapsă de nulitate”. Și textul mai adaugă: „această nulitate nu poate fi înlă- 
tutată în nici un mod; ea poate fi propusă în orice stare a procesului și trebuie să fie pronunțată 
chiar din oficiu”. Sub acest aspect, trib. militar nu poate refuza cercetarea incidentului formulat 
de noi, pentru că era vorba de sesizarea sa. 

Sesizarea trib. militar nu se poate face decât din ordinul deciziei camerei de acuzare, după 
cum reiese din comb, art. 270 pt. 3, 275 pr. 4 şi 279 pr. penală. 

Or, dacă decizia camerei de acuzare reprezintă sesizarea trib. militar şi dacă potrivit art. 
103 pr. penală privitor la această sesizare se prevede că motivele de nulitate nu pot fi înlăturate 
— şi mai mult —, că pot fi propuse în orice stare a procesului trebuind chiar să fie pronunțate 
din oficiu, trib. militar, numai violând dispoziţiile categorice ale acestor texte, se derobează prin 
greşita interpretare și violare a art. 221 alin. ultim dim C,]. M. 

De ce spunem că trib. militar face o greșită interpretare și comite o violare a at. 221 al. ul- 
tim. C.]. M.? 

Mai întâi, confundă două noțiuni bine distincte: judecăţile definitive cu judecățile irevo- 
cabile. Arc. 221 al C. ]. M. zice: „camera se pronunţă în ultimă instanță”. Numai atâta spune. 
Aceasta nu înseamnă însă că prin ultimă instanță se poate înţelege: nesupusă nici unui control, 











CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


implicit nesupusă nici recursului în casare. Nu se poate acest lucru pentru că s-ar viola dreptul la 
recurs, în virtutea art. 103 din constituția de la 1923, astăzi devenit art. 75 din constituția Carol 
II, este de ordin constituțional. 

Dacă s-ar da o atare interpretare de către înalta curte de casaţie militară, ne rezervăm ex- 
pres dreptul de a ataca în fața secțiilor unite ale înaltei curți de casație și justiție art. 221 al. ultim 
C.]. M., ca neconstituțional, printr-un motiv special potrivit legii, menţionând în acest scop și în 
faţa acestei onorate instanțe, chestiunea neconstituționalității. 

Prin urmare, decizia camerei de acuzare este supusă recursului de casare, ceea ce înseamnă 
a se pune în acord cu ceea ce se poate înțelege din cuprinsul art. 224 al. ultim C.]. M., că decizia 
camerei de acuzare este definitivă; dar nu irevocabilă. 

În acest sens, întrucât art. 282 pr. penală rar contravine întru nimic dispozițiile din C. ]. 
M. el rămâne în vigoare, își are toată puterea. Consecința aplicării lui este că decizia Nr. 17 din 
17 mai 1938 a camerei de acuzare a corpului Il de armată nu putea constitui o regulată sesizare 
a tribunalului militar, pentru că, neîndeplinindu-se formalitățile față de acuzat, a comunicării 
deciziei și a notificării procurorului general, în fața tribunalului militar ca și astăzi, acuzatul este 
în drept de a ataca cu recurs decizia camerei de acuzare; decizia putând fi reformată. 

În orișice caz, dacă s-ar refuza aplicarea art. 282 pr. penală, urmează a se aplica art. 35 din 

legea organică a inaltei curți de casaţie și justiție, având de la comunicare 30 de zile libere, iar nu 
5 zile libere de la comunicare și notificare a procurorului. 

Observăm că arr. 282 nu crează dreptul de recurs. Nu! Din cuprinsul chiar al art. 282 reiese 
că dreptul de recurs există; și nu vorbeşte de acest drept decât că obligă pe procuror de a notifica 
acuzatului că are acest drept, lată textul: „procuratorul notifică acuzatului că are dreptul... Singura 
modificare adusă de text este în ceea ce priveşte termenul, reducându-l de la 30 zile la 5 zile libere. 

În aceste condiţii, întrebăm: poate fi socotită regulat făcută, conform legii, sesizarea trib, 
militar, pe baza unei decizii care nu este irevocabilă? 

Tribunalul militar însă trebuie să constate și să primească nulitatea sesizării sale prin obli- 
gațiile — ia însă şi sub pedeapsă de nulitate, fiind de ordine publică — impuse de art. 103 pr. 
penală, datorită faptului nulitării deciziei camerei de acuzare. 

Că decizia camerei de acuzare este nulă, atunci când este dată așa cum a fost dată în speță, 
adică fără a avea „dosarul” cauzei, spune art. 281 Din pr. penală. Potrivit acestui text, decizia ca- 
merei de acuzare trebuie să conțină o expunere amănunțită. Ce fel de expunere amănunțită poate 
A făcută fără dosar? Mai mult, potrivit aceluiași text: „camera este obligată a se pronunța asupra 
mijloacelor esențiale de apărare, invocate sau în cursul instrucției sau prin memoriu”. Întrebăm: 
cum poate camera să-şi îndeplinească această obligaţie, fără dosar și, mai ales, fără „memoriul, 
aşa cum a făcut-o, acuzatul fiind pus în imposibilitate, cum am arătat în motivul i de recurs, să-și 
formuleze memoriul? "Toate aceste dipoziții sunt prescrise „sub pedeapsă de nulitate”. 

Dar, şi din aplicarea principiilor generale cuprinse sub capitolul nulităților de codul de pr. 
penală, nulitatea deciziei camerei de acuzare și, pe cale de consecinţă, nulitatea sentinței tribuna- 
lului militar se impune, Într-adevăr, art. 102 pr. penală prevede nulitatea actului când un act este 
declarat nul, el atrage și nulitatea actelor anterioare, concomitente sau posterioare, față de care 
această nulitate „se impune prin legătură cauzală”. Așadar, nulă decizia camerei de acuzare, nulă 
și sentința tribunalului militar prin cea mai strânsă legătură cauzală posibilă: decizia camerei de 
acuzare fiind actul de sesizare al trib. militar, fără de care el nu poate judeca, 

Conchidem asupra acestui motiv, că trib. militar era obligat de art. 103 pr. penală să con- 
state nulitatea sesizării sale, prin aceea că, pe de o parte, actul de sesizare, adică decizia nr. 17 





2 
A 
(2 
= 
pas 
2 
> 
Z 
pă 
= 
(= 
zau 
e! 
= 
7 
> 
( 
E 
ie) 
iv) 
pi 
uri 
Z 
= 
| 
[39] 
"i 
N 
It) 
O 
z 
> 
5 
o. 
o) 














Le] 
e 
D 
- 
< 
z 

ie 
[a] 

1 
ra 
[a] 
| 
2 
4 
Se 
i 
[a 
O 
9) 
< 
(39) 
N 
29) 
da 
Z 
[ed 
n 

Ioa 
e) 
< 
7, 
Lu 
9 
je) 
[4 
2 
> 
[e 
E 

[a 
n 





808 


CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


din 17 mai 1938 a camerei de acuzare fiind încă supusă recursului putea fi reformată, nefiind 
încă irevocabilă (nici până azi), iar, pe de altă parte, sesizarea făcută printr-un act nul impunea 
prin cauzalitatea prevăzută de art, 109 pr. penală aceeaşi constatare cu privire la nevalabilitatea 
sesizării sale, repetând totodată că chestiunea sesizării instanţei, impiicit art. 103, sunt de ordine 
publică, putând fi ridicare oriunde, în orice stare a pricinei, şi chiar din oficiu. 


Motivul III 

Violarea dreptului de apărare. Violarea art. 335 C. ]. M. Denaturarea de fapte. 
Nemotivare. 

Apărarea a relevat tribunalului militar un fapt concret, indiscutabil, și anume că i s-a apli- 
cat același tratament ca și camerei de acuzare, în sensul că nu i s-au pus la dispoziţie toate dosa- 
rele, din care cauză a fost pusă în situația de a nu-și putea pregăti apărarea completă. 

Art. 335 C. ]. M. arată precis că, în atare caz, apărarea este îndreptățită a cere amânarea 
procesului pentru un termen cât mai apropiat, 

Tribunalul de fond, însă, contestă evidența și afirmă, denaturând: că apărarea a avut la 
dispoziție dosarele înainte de judecată. Pe lângă faptul de necontestat, că, în mod repetat, prin 
petiţii, s-au cerut dosarele lipsă și prin procese-verbale s-a arătat lipsa anumitor dosare — petiții 
și procese verbale înregistrare la instanța de fond —, dovadă despre această lipsă o mai constituie 
şi adresa nr. 213 din 16 mai 1938 a cabinetului V instrucție către parchetul trib. militat, cât, mai 
ales, adresa nr. 17.130 din 17 mai 1938 a parchetului trib. militar către camera de acuzare din 
care se poate constata că parte din dosare au fost trimise prefecturii poliției capitalei. 

Deci, avem dovada că dosarele au ieşit de a trib. militar și nici o altă dovadă de revenire 
a dosarelor în termen util nu există. Lipsa dosarelor a împiedicat pregătirea apărării, care a fost 
privată atât de originalele actelor încriminate cât și de restul pieselor, în sensul cum foarte pe larg 
s-a arătat în motivul I de casare, 

Afirmația trib. militar că, totuși, apărarea a avut dosareie constituie o flagrantă denaturare 
de fapt și, implicit, o eronată motivare, violând, totodată, prin aceea că înlătură — din cauza de- 
naturării, când afirmă că dosarele n-au lipsit — aplicarea art. 335 din C.]. M., prin care ni s-ar fi 
putut acorda termen. Violarea dreptului de apărare este evident. 


Motivul IV 

Exces de putere. Violarea art. 313 C. ]. M. Chestionar viciat. Întrebări complete şi in- 
complete. Violarea și greşita aplicare și interpretare a art. 191 pt. 1 şi 2, 190 şi 126 cod penal. 
Lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. 

Violarea art. 314 C.]. M. Violarea principiului „Nula pena sine lege” (art. 1 cod penal). 

Greșită calificare (încadrare). Violarea I. D. R. Nr, 856/938 privitor la decretarea stării 
de asediu, comb, cu art, 110 și urm. C.]. M. şi cu art. 393 pr. 2 C.]. M. Incompetenţă. 

Dezvoltarea motivelor: 

A. Întrebările de culpabilitate referitoare la „crima de trădare prin deținerea și publicarea 
de acre secrete interesând siguranța statului” sunt în întregime viciate, neîndeplinind condiţii- 
le substanţiale juridice prevăzute de textele sus zise. Într-adevăr, în primul rând, întrebările de 
culpabilizare trebuie să cuprindă și să menţioneze toate elementele de fapr și roate elementele 
de drept caracteristice imputației pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum 
această inculpare a fost determinată și încadrată prin ordonanța definitivă și decizia camerei de 
acuzare. 


CARTEA CAPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


n speţă, toate aceste elemente trebuiau să reiasă din însăși formularea întrebărilor: 
„Actele secrete erau din acelea prevăzute în articolelor 190 și 191 cod penal?” 
„Aceste acte erau, prin conţinutul lor, secrete?” 
„Se referă aceste acte Îa siguranța exterioară a statului?” 
„Erau de natură ca, cunoscute de alc stat, să aducă atingerea siguranței exterioare a sta- 
tului nostru, a suveranității sau independentei noastre sau raporturilor nostre cu alte 
state? (căci, în caz contrar, „crima de trădare” era imposibilă!) 
„Inculpatul a avut intenţia de a transmite vreunei puteri străine aceste acte cu inten- 
ţia de a avantaja acea putere în dauna Ţării nostre, adică a comite un „act de trădare”? 
(animus hostilis)? 

Nici unul însă dintre aceste elemente indispensabile [nu a operat), ceea ce face ca întregul 
chestionar să fie în întregime viciat. 

Ala ar fi fost, sigur, soluţia instanței, dacă întrebările de culpabilitate ar fi conținut, cum 
cere legea, aceste elemente, fiindcă în acest caz, răspunsurile ar fi putut fi negative — lipsind i in- 
fracțiunii elementeie sale constitutive, căci nu poate exista „crimă de trădare” fără ca „actele” să fie 
din cele prevăzute de lege în art. 190 cod penal şi fără ca aceste acte să fie deținute, cu intenția de 
a fi transmise unei puteri străine, codul nostru penal necunoscând crime fără elementul interna- 
ţional şi crime de trădare fără intenţia de a trăda. 

În al doilea rând, întrebările sunt complexe şi nici nu se precizează îndeajuns sensul cuvân- 
tului „intenții” întrebuintându-se termenul generic în loc de cel specific infracțiunii i imputate. 

În felul acesta, prin exces de putere, tribunalul a violat atât art. 313 C.]. M., cât și disp, art. 
191, pt. 1 şi 2 şi 120 cod penal care s-au aplicat și interpretat cu totul greșit. 

B. Din chipul cum sunt întocmite întrebările de culpabilitare, rezultă că tribunalul a 
schimbat — fără să supună în discuţia părților şi fără să pună dinoficiu, cum cere art. 314 C.]. 
M.„chestiuni subsidiare” — calificarea faptului de „crimă de trădare” prin deținere de acte secrete 
interesând siguranța (exterioară) a statului (pentru care inculpatul fusese trimis în judecată) în 
„crimă de deţinere de acte secrete privind siguranța (interioară) a statului”. 

Procedând astfel, tribunalul, prin exces de putere, violează art. 314 C. ]. M. și, creând un 
fapt penal nou neprevâzut de lege, „crimă de deținere de acte secrete privind siguranța interioară 
a statului”, violează şi principiul, nula pena sine lege” art. 1 cod penal. 

C. Chestionarul de culpabilitare, reținând faptul de deținere şi publicare de acte interesând 
siguranța statului, nu stabileşte elementul că această deținere s-ar fi făcut în scop de trădare, adică 
cu intenția de a deține actele spre a le pune la dispoziția unui guvern străin sau agenților lui. 

Fapta a fost incadrată în prevederile art, 191, pt. 1 și 2 cod penal, care art., împreună cu art. 
190, la care trimite, priveşte trădarea. 

Or, această trădare nu este posibilă, în sens juridic, fără „animus hostilis” față de Ţară, na- 
ționalul infractor, acest element fiind de esența infracțiunii. 

Pentru recurent nettind deloc reținut acest element prin chestionarul de culpabilitare și 
cum nu rezultă, de altfel, nici din întreg cuprinsul dosarului cauzei, încadrarea faptei în prevede- 
rile art. 191, pt. 1 şi 2, comb. cu art. 190 cod penal, este lipsită de orișice consistență. 

Şi cum calificarea faptei este o problemă de drept, care poate fi ridicată şi înaintea instanţei 
de recurs, urmează a se trage consecinţele legale din această lipsă a elementelor constitutive, care 
conduce la calificarea faptei. 

Fapta, în mod legal, scăpând de sub prevederile art. 191, pt. 1 şi 2, comb cu art. 190 cod 
penal, nu-și poate primi o încadrare — dat fiind natura ordinelor ce se afirmă a fi fost deţinute 


REGI iv Dr-EZ — ONVIUUCLOȚI VU Z AVLINUOD IN IY SUDOUdA LOAILI 














810 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


de inculpat, ordine privind cel mult siguranța interioară a statului (find simple măsuri de poliție 
interioară, cu vădită preocupare politică) — decât ca simplă contravenție polițienească, care nu 
justifică, nici sub durata stării de asediu, competenţa tribunalului militar, 

Cum decrerul de extindere a stării de asediu pe întreaga Țară, ca și decretele anterioare, au 
prevăzut judecarea de către trib. militar a delicvenţilor nemilitari care săvârșesc fapte în legătură cu 
ordinea publică și siguranța statului și, cum natura faptei este aceea care fixează jurisdicția excepți- 
onală și nu articolul indicat a încadra o faptă, urmează ca, în speță, fiind vorba de o simplă contra- 
venție polițienească (vezi art. 583 cod penal), tribunalul militar nu era competent a judeca, pentru 
care motive solicităm trimiterea afacerii Judecătoriei fireşti, întracâr nici celelalte două infracțiuni 
reținute în sarcina recurentului, de asemenea prin greşită calificare, nu justifică competența trib. 
militar, pentru că nu întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de textul aplicat. 


Motivul V 

Violarea art. 137 cod pr. penală, a dreptului de apărare a art, 294 şi 309 C.]. M;; nemo- 
tivare;, exces de putere, 

În cursul dezbaterilor orale, apărarea a ridicat un incident pe trei laturi, în legătură cu fap- 
tele încadrate în prevederile art. 209, pt. 4 cod penal şi calificată „aneltiri contra ordinei sociale” 
în următoarele împrejurări: 

Recurentul, Corneliu Z. Codreanu, nu a recunoscut nici un moment, nici la instrucție, 
nici în faţa instanței de fond, că el ar fi autorul scrisorii adresare lui Adolf Hitler, scrisoare care 
formează piesa de acțiune pentru infracțiunea încadrată în art. 209, pt. 4 cod penal. 

A urmat o frământare continuă a recurentului, cât și a apărării, în dorința de a afla cine 
poate fi autorul acestei scrisori. Printr-o împrejurare fericită conduși de repetarea în cuprinsul 
scrisorii a unor expresii specifice ce se regăseau sub aspectul unei adevărate obsesii într-un volum 
Neocoopetaţia, scris de un funcționar superior, Dl. Rădulescu 'Ihanir, apărarea — după ce tot 
printr-o împrejurare fericită a intrat în posesia unui astfel de volum cu dedicația autorului, dedica- 
ţie al cărei scris era identic cu acel al scrisorii în sarcina recurentului — a luat contact cu Dl. Thanir 
care a recunoscut că el autorul scrisorii adresată lui Adolf Hitler și a declarat că se pune la dispoziția 
tribunalului militar pentru a da lămuriri, însoţind în acest scop apărători consiliul de război. 

În faţa acestei situații noi, prin care se putea înlătura comiterea unei grave erori juridice, 
apărarea, în timp util, a cerut audierea ca informator a Dl. Thanir și a persoanei căreia îi dăduse 
volumul cu dedicație, care așteptau la ușa tribunalului, și efectuarea unei expertize grafice care să 
constate că scrisul dedicației de pe volumul Neocooperaţia al Dl. 'Thanir este unul și același cu 
scrisul scrisorii adresată lui Adolf Hitler, pusă în sarcina recurentului. 

Tribunalul militar respinge incidenrul pe considerațiile că pe baza art. C.]. M. Tribunalul 
apreciază că nu este necesară audierea informatorilor propuși şi, tot astfel, nu e necesară nici ex- 
pertiza solicitată de apărare. 

Socotind că tribunalul a adoptat această soluție printr-un Aagrant exces de putere, și pro- 
batorul nostru s-a respins prin totala nesocotire a dreptului de apărare și cu violarea textelor 
arătate mai sus. 

Probatorul propus era de natură a lămuri definitiv judecata că piesa pe care se reazemă 
imputația de uneltire contra ordinei sociale aparține unei alte persoane, străine de proces, după 
cum își arogă însăși acea persoană paternitatea conținutului piesei încriminate. 

Un atare probatoriu nu este acceptabil a fi refuzat. Nu credem să există în analele Justiţiei 
un al doilea precedent ca acel de față, și anume: să fie indicată persoana ca autoare a unei piese 











CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


încriminate care face obiect de judecată penal, persoana însăşi să se pună la dispoziția justiției şi 
justiția să refuze a o audia. | 

Dar însăşi formula respingerii incidentului este complet nejuridic. președintele poate să apre- 
cieze suveran oportunitatea persoanelor chemate în cursul dezbaterilor, dar, în cazul când o cerere 
devine contencioasă întrucât rezolvarea ei și-o asumă întregul complet de judecată, nu mai există 
suveranitate în apreciere. Tribunalul, când ia o hotărâre în complet, trebuie să-și motiveze soluția. 

Or, motivarea impune nu numai simpla declarație că o cerere de probatoriu nu este nece- 
sară, e lipsită de oportunitate, ci trebuie să se arate de ce nu este necesară proba propusă. 

Or, în speță, atât asupra audierii persoanelor propuse, cât și asupra expertizei, Tribunalul 
nu motivează de ce nu este oportună audierea și expertiza, el evocă numai principial că e suveran 
să aprecieze, fără a motiva însă în fapt de ce cererea apărării este neoportună și neconcludentă. 

Arâz prevederile legii cât şi dreptul cel mai elementar de apărare fiind nesocotite, sentința 
pronunțată de atare condişii nu poate să-și păstreze valabilitatea. 


Motivul VI 

Nemotivare; exces de putere; violarea art. 137 cod pr. penală; violarea dreptului de 
apărare, 

Recurentul şi apărătorii lui au cerut insistent aducerea și audierea măcar a o parte a marto- 
rilor de fapt, care erau necesari disculpării. În această categorie a martorilor de fapt se cuprindeau 
mai ales foști colaboratori ai lui Corneliu Z. Codreanu cărora puterea executivă le-a hotărât 
domiciliul forțat. Importanța acestor martori de fapt era capitală, întrucât toți erau în strânsă 
legătură și aveau cunoştinţe despre fapte cu privire la acuzațiile aduse. 

Tribunalul respinge cererea ca „neoportună, în nesocotirea flagrantă a dreptului de 
apărare și cu violarea art. 137 pr. penală, potrivit căruia proba nu putea fi respinsă decât ca 
neconcludentă. 

Tribunalul t-ebuia să motiveze de ce nu este concludentă aducerea și audierea martorilor 
solicitați și care, prin faptul că Tribunalul a admis să fie citați din nou, au fost câștigați dezba- 
terilor și nici lipsa lor nu putea fi motivată decât de vreun eventual caz de forță majoră. Simple 
afirmaţiile nu au constituit niciodată o motivare. 


Motivul VII 

Violarea art. 313 C. ]. M., comb. cu art. 209, pt. 4 cod penal; chestionar incomplet şi 
viciat, 

Chestiunea de culpabilitate trebuie să precizeze faptele concrete material din care rezultă 
elemente juridice, 

Recurentul a fost condamnat pentru fapta de uneltire contra ordinii sociale fără ca între- 
barea de culpabilitare respectivă să cuprindă vreo precizare despre circumstanțe materiale. 

Nu se precizează nimic, astfel că chestiunea de culpabilitate este redactată în abstract, dar 
recurentul este condamnat pentru pretinse acte concrete, pe care nu le vedem. 

Se spune în chestiune pur şi simplu că a intrat în legătură cu asociaţii străinătate cu carac- 
er internațional. Dar care e acea asociaţie și de unde a rezultat caracterul ei internațional? 

E posibil însă a se susține o atare teză că recurentul a intrat în legătură a asociații interna- 
ţionale? Dar unde se vorbeşte în dosar de așa ceva? 

Atunci unde este asociaţia? Nu se spune nimic. Și se poate fi condamni astfel? 


SI1 





= 
EA 
aci 
= 
Z 
e 
i 
m 
Iă 
> 
z 
N 
Cc 
= 
PA 
pa 


T-tr — ANVANAUOD) VATA Z 


9tGIIVAD 














ORNELIU ZELEA CODREANU — 23-26 MAL 1938 


ULTIMUL. PROCES AL LUI [ 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Dar întrebarea mai afirmă că s-au cerut ajutoare și instrucțiuni de oricare fel; care sunt însă 
aceste ajutoare și instrucțiuni? Nu se spune nimic, însă acuzat nu poate h condamnat pe nimic, 

Tot astfel se spune că a voit a se schimba ordinea socială. Cum și prin ce mijloace, nu se 
spune, utilizându-se termeni vagi, copiindu-se pur și simplu litera legii, pentru a fi condamnat 
recurentul fără precizare de fapte materiale. Desigur, un atare chestionar nu poate justifica con- 
damnarea și, pentru motivele de mai sus, urmează a se anula, 


Motivul VIII 

Violarea art. 313 C.]. M., comb. cu art. 210 cod penal; chestionar necomplet și viciat; 
nernotivare, 

Aceași lipsă totală de precizare de fapte materiale se constată şi în întrebările de culpabili- 
tate referitoare la faptul de răzvrătire. 

Textul de lege cere ca înarmarea să se facă prin acțiunea intractorului, da de unde a reieșit 
în speţă acest element care nu avea cum? Și de aceea nu a fost dovedit. 

Apoi, trebuiau precizate persoanele înarmate și a se vedea că înarmarea lor s-ar datora 
faptelor acuzatului. Se vorbește apoi de depozite de arme, fără i se preciza care anume sunt acele 
depozite și cum și de cine au fost constituite? O totală lipsă de precizare de fapte materiale care 
viciază verdictul pronunțat. 


Motivul IX 

Violarea art. 274 C.]. M.; comb. cu art. 328, pt. 7 C.]. M. şi 393, pt.4 C.]. M. Violarea 
art. 311 C.]. M., comb. cu art. 304, pt. 10 cod penal; omisiune esențială; exces de putere; vi- 
olarea dreptului de apărare. 

Publicitatea dezbaterilor este una din regulile principale ale judecății represive. Acest prin- 
cipiu este garantat de C.]. M. prin art. 271 și 328 pt. 14 şi 15. Aceste dispoziții și acest principiu 
garantează controlul cetățenilor asupra legalității judecătoreşti și, de aceea, acuzatul și apărarea 
sunt în special îndreptățiți a cere și impune respectarea publicităţii dezbaterilor, 

Este adevărat că art. 271, al. 2, dă dreptul de a se lua și din oficiu dispoziţia sentinţei secre- 
te. Dar când părțile intervin cu atare cerere, trebuie, pentru garantarea dreptului la apărare, să fie 
ascultată și apărarea acuzatului. 

În speță, din sentință se vede că ministerul public a cerut, EI, ședință secretă, în cursul inte- 
rogatoriului pentru citirea unei piese; iar tribunalul și-a pronunțat hotărârea de a declara ședință 
secretă, fără a asculta asupra acestei chestiuni și apărarea, mai ales că același tribunal hotărâse să 
se declare ședință secretă numai asupra părții de interogatoriu referitoare la delictul de uneltire 
contra ordinei sociale. 

Apărarea a fost nesocotită în drepturile ei prin violarea art. 311 C.] M., comb. cu art. 304 
pt. 10 pr. penală; iar omisiunea esenţială, semnalată în acest motiv, atrage casarea sentinței de 
condamnare, potrivit prevederilor art. 393 pt. 4 C.]. M. 


Motivul X 

Violarea art. 311 și 312 C.]. M., comb. cu art. 393, pr.4 C.]. M. Omisiune esențială. 
Violarea dreptului de apărare, 

Art. 312 C.]. M. arată că„președinrele”, sub pedeapsă de nulitate, întreabă pe acuzat dacă 
mai are ceva de adăugat în apărarea sa, după care va declara dezbaterile închise și nici un act al 
dezbaterilor nu mai poate avea loc. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


În speță, totuși, nu a fost respectate aceste prevederi în mod expres sub sancţiunea nulită- 
ţii, Deci, e clar, îndată ce se ia ultimul cuvânt acuzarului, dezbaterile sunt închise şi nici un act al 
dezbaterilor nu ma: poate avea loc. 

Într-adevăr, s-a luat ultimul cuvânt acuzatului și, totuşi, apoi s-a reluat incidentul cu mar- 
torii; deși acest incident făcea parte din dezbateri, deoarece, dacă acesta ar fi fost admis, dezba- 
terile ar fi continuat. Apoi, nu s-a mai luat ultimul cuvânt al acuzatului. Deci, pe de o parte, deși 
s-au închis dezbaterile, s-a mai rezolvat un incident privind dezbaterile şi pe de altă parte, s-au 
nesocotit și prevederile art. 311 C. ]. M. care spune că: „învinuitul şi apărătorul au cel din urmă 
cuvântul, sub pedeapsa de nulitate". 

Pentru aceste considerații, care relevă violarea unor dispozițiuni prevăzute în mod expres 
sub pedeapsa de nulitate, solicităm casarea sentinţei de condamnare. 


23 Mal ca 


Fi 





Ca 
i 
-— 
Z 
li 
m 
E 
= 
le) 
9) 
ua | 
LV zi 
> 
ei 
(5, 
O 
ză 
PA 
mpi 
m 
imi 
N 
im] 
N 
> 
N 
(Că 
9 
le) 
lui 
p-] 
ei 
pa 
VA 
Cc 
| 
139) 
A Să 
v 
45) 
Lei 
Kd 
> 
e 
te) 
ww 
co 











ie] 
z, 
Da 
E, 
Bi 
3 
E 
a 
< 
3 
Ș 
ic 
z 
z 
pi 
z 
E, 








814 


CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Vineri, 27 mai ] 

Acum o săptămână, dimineaţa la ora 4, am fost sculat şi dus la Consiliul | 
de Război, în vederea studierii dosarelor și a procesului. Acolo am stat mai 
omenește, într-o cameră cu pat, 

Am luat contact cu avocaţii în fiecare zi. 

Vineri, sâmbătă, și duminică a trebuit să cercetăm 20 de dosare; ceva 
nemaipomenit. 

În trei zile să-ți poți căuta contraprobe: cărți, ziare, dezbateri parlamen- 
tare, foi străine. Să-ţi aduni material de al tău, ordine, circulare, acte împrăşti- 
ate, cine știe pe unde. Și aceasta cu atât mai greu cu cât ai tăi, toți care au lucrat 
cu tine sunt arestaţi sau trimiși în lagăre, sau ascunși ca să nu fie prinși. Au 
alergat săracii băieți, tinerii avocați legionari, ca albinele în aceste trei zile. 

Avocaţii mari au refuzat toți să mă apere, Radu Rosetti, Vasiliu-Cluj, 
Paul Iliescu, Mora, până și Nelu lonescu, Petrache Pogonat, lonel Teodoreanu, 
de teamă ca să nu fie duși în lagăre. Teamă și lașitate. 

De aceea toată admiraţia mea pentru avocații Henţescu, Radovici, 
Ranetescu, Paul Iacobescu, Lizeta Gheorghiu, Caracaș, Horia Cosmovici, 
Zamfirescu, Colțescu-Cluj... și pentru tot acest tineret eroic, care a înfruntat 
furtuna, 

Luni dimineața s-a deschis prima ședință. Tribunalul Militar era com- 
pus din președintele Secţiei I, colonelul Dumitru și patru ofițeri de front. 

S-a citit apelul martorilor; lipseau toți cei din lagăre, adică oamenii cu 
care am lucrat eu, martorii de fapt. S-a cerut amânarea și aducerea acestor 
martori. 

Tribunalul a respins cererea apărării. 

S-a citit ordonanța definitivă. 

Plină de patimă, de răutate și neadevăruri. Afirmații gratuite, nedo- 
vedite cu nimic, lipsite de bună credință, de corectitudine și de sentimentul 
onoarei. 

După masă, de la ora 5 pană la ora 12 noaptea, am vorbit eu, timp de 7 
ore în continuu, spulberând una după alta toate acuzațiile ce mi se aduceau. 

A doua zi a apărut în „Universul', cuvânt cu cuvânt, tot ce am spus, în 
afară de şedinţa secretă și de chestiunea cu depozitele de arme, pe care, de 
rușine, cenzura le-a oprit. 

Marţi, mi s-au pus întrebări de către procuror, la care am răspuns punct 
cu punct. În rezumat, am fost dat în judecată pentru trădare, articolele 190, 
191 — deținere şi publicare de acte secrete, interesând siguranța statului, ba- 
zându-se pe 6 ordine polițienești şi jandarmerești, de natură electorală; pen- 
tru articolul 209 — legături cu o putere străină, pentru a primi instrucțiuni și 
ajutoare, în scopul de a declanșa revoluția socială în România (bazându-se pe 
o scrisoare falsă, care nu-mi aparține pe care nu o văzusem niciodată în viață), 
pentru articolul 210 — înarmarea populației, pentru declararea războiului ci- 


; vil, bazându-se pe nimic. 


În ultimul moment, adică cu 10 minute înainte de a da cuvântul pro- 
curorului, printr-o adevărată minune dumnezeiască, se descoperă autorul 




















CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


scrisorii pentru care eram acuzat eu. Un avocat, Marinescu din Râmnicu | 
Vâlcea, citind scrisoarea, vede că este străbătută de două idei: 
1. Ideea de „economie automată, și „îmbogățire mutuală”, cuvinte, de- 
Ainiţii și gânduri care nu mi-au aparținut niciodată; 

2, Ideea unei „alianţe economice”, 

Își reamintește că a citit undeva aceste lucruri. Pleacă la Râmnicu Vâlcea 
și, într-adevăr, găseşte cartea, dată de autor cu dedicație scrisă de mâna sa. Pe 
copertă se găsesc în subtitlu cuvintele economie automată, iar înăuntru, în mai 
multe pagini, explică acest nou sistem economic, 

Cărre sfârșitul cărții, în vreo 20 de pagini, pledează pentru cealaltă idee: 
alianță economică, un „credit internaţional”, un „oficiu internaţional”, etc. şi, ca 
ultim noroc al nostru, scrisul de mână, dedicaţia, este acelaşi scris, exact ca în 
scrisoarea de care sunt acuzat eu. 

Avocaţii freamătă cu toții în fața acestei minuni şi cer președintelui să 
fie chemat autorul ca martor, domnul Rădulescu- Thanir. 

preşedintele respinge cererea. 

O parte din avocaţi se duc la acest domn. El recunoaște că a scris o ase- 
menea scrisoare. Vine până la poarta tribunalului, dar este oprit de a intra. 
Ridic din nou chestiunea: 

- Domnule președinte și onorat tribunal, s-a descoperit definitiv au- 
torul scrisorii de care sunt acuzat eu. E domnul Rădulescu-Thanir, colabo- 
rator la „Neamul Românesc”; nu-l cunosc personal, Nu ştiu misterul prin 
care aceasta scrisoare a ajuns la mine. El recunoaște că e a lui, că a scris-o el. 
Chemaţi-l să dea explicații. Luaţi măsurile pe care le credeți de cuviință. 

președintele respinge cererea. 

În sfârșie pledează cei 7 avocaţi ai mei. Impecabil. E joi noaptea, ora 12, 
când tribunalul se retrage în deliberare. 

Pe mine mă duc în cameră și după vreo jumătate de oră mă suie în dubă 
și mă duc la Jilava. 

Sunt liniștit și cu conștiința împăcată. Știu că nu sunt vinovat cu 
nimic, 

Nici una din acuzaţiile care mi se aduceau n-a rămas în picioare. 

Iată-mă din nou în celula mea. Mă culc, 

Pe la 4 sunt sculat în zgomotul unor pași și de zăvoarele care se trag, 
Mă scol în picioare. Intră procurorul maior Radu Ionescu, grefierul Tudor, 
comandantul închisorii și ceilalți ofițeri de gardă. 

Grefierul cireşte: 

Tribunalul militar a răspuns afirmativ la toate întrebările, Sunteţi 
condamnat la 10 ani muncă silnică. 

Mai rămâne câteva minute și se uită la mine. Maiorul face ochii mari şi 
dă din umeri. Pleacă roți. 

În fața marii nedreprăţi care mă loveşte, sunt liniștit, cu conștiința 
împăcată. 





815 


—: 
FA 
“ 
z 
VA 
pui 
pi 
le 
> 
> 
< 
> 

D 
ice) 

i 
ei 











5 
ca 
A 

, 
< 
> 
< 

E, 
= 
3 
2 
a 
PA 
= 
in 
pi 
4 
— 





CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Deschid din întâmplare cărticica de rugăciuni a Sfîntului Anton. Se des- 
chide la pagina 119. Citesc: Fă ca să primesc cu linişte orice trimite Dumnezeu, 
pricepând că este dorinţa Lui. 


| 


Duminică, 29 mai 

Mi-e dor de Carmen Sylva. De malul mării. Anul trecut, pe vremea 
aceasta, eram acolo și pregăteam cu Totu deschiderea comerțului legionar. 

Acum se adună din nou negustorii și viața începe. În tabăra noastră vor 
creşte bălăriile și spinii și vor acoperi munca noastră, 

Unde anii trecuți era numai freamăt şi viaţă, de sănătate, de bucurie, 
acum se întinde pustiul. Şi totuși cred că imensa lume care vine acolo în feca- 
re vacanţă, își va aduce aminte de mine. 

Când m-am întors de la proces, a doua zi, în cuibul vrabiei de la geam 
s-au născut puişori, Vrăbioara aleargă toară ziua și le aduce mâncare. Mă uit 
la ea. Totdeauna vine cu ciocul plin. E atâta ciripit în micul lor cămin și atâta 
fericite... 

Note de la proces. 

Tot timpul am fost ținut într-o pază extrem de serioasă și cu totul neo- 
bişnuită, La ușă au stat permanent doi jandarmi în post, iar în cameră cu mine 
un plutonier. De asemenea un pluronier a stat tot timpul în preajma mea. 

Discuţiile cu apărătorii, pregătirea apărării, care totdeauna e secretă, 
le-am făcut în fața lor și a doi agenţi de Poliţie. | 

Avocații, ca să poată pătrunde la mine, treceau, începând de la poar- 
tă, prin patru cordoane, făcându-li-se percheziție corporală. Sălile pline de 
agenți, care spionau pe apărători, pe martori și pe ofițeri. 

Nu puteau vorbi doi oameni, că imediat sosea lângă ei un al treilea: 
agentul, spionul... O atmosferă încărcată, înnăbușitoare, plutea între zidurile 
Consiliului și în afara lui. 

Fiecare avocat sau martor se aştepta din moment în moment să fie ridi- 
cat, atestat, dus în lagăr. 

Au fost ridicați de pe banca apărării avocaţi care, în acel moment, erau 
asimilați magistraților. 

Avocaţii: Cornel Rădulescu și Vlasto. 

Au mai fost arestați Corneliu Georgescu, Stănicel și Popescu-Buzău. 

Avocaţilor din provincie, care s-au înscris telegrafic, li s-au făcut noap- 
tea percheziții în casă și li s-a pus în vedere că, dacă vor părăsi orașul, vor fi 
arestați și trimişi în lagăr. 

În fine, cu foarte multă greutate, au putut pătrunde la proces, în mo- 
mentul în care a început apărarea, n-au mai fost admiși. Mesele erau goale de 
astădată, 

În afară de cei șapte avocați hotărâți să vorbească, restul n-a mai putut 
intra, 

ze În timp ce rechizitoriul procurorului, făcut de alții și numai citit de el, a 
fe 


ost tras imediat în ediţii speciale, din ordin, sub ameninţarea suspendării zia- 
? ? P 














CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIu ZELEA CODREANU 


relor și citit la radio în întregime, cuvântul apărării a fost ascultat de Consiliu 
într-o sală goală și nu s-a bucurat în presă decât de trei-patru rânduri. 

Apărarea a fost impecabilă. 

Horia Cosmovici, Henţescu, Radovici, Lizeta Gheorghiu, Iacobescu, 
Ranerescu, Caracaș, toată admirația mea pentru voi, iubiţi prieteni. Şi pentru 
toți ceilalți ce aţi fost nedezlipiți de mine, ce aţi muncit, ați alergat, v-aţi zbă- 
tut și ați tremurat așteptând dreptatea. 

La ultimul cuvânt am spus: 

- onorat tribunal, aveţi în mâinile dumneavoastră nu viața mea pe care 
o dau bucuros, ci onoarea întregii tinerimi a României. Cred în justiția mili- 
tată a ţării mele. 

Tribunalul avea deci să răspundă la trei chestiuni: 

[) Deţinerea şi publicarea de acte secrete, încadrat în articolele 
190-191. 

Or, s-a dovedit până la evidenţă, că ordinele, cele 6, aveau un caracter 
politic. Erau simple ordine de urmărire, polițienești, a membrilor organizației 
mele. Că ele nu atingeau întru nimic siguranța statului, Că asemenea ordine, 
au fost citite în Parlament, au fost publicate în ziare, că oamenii politici aveau 
asemenea ordine. Domnul Maniu, într-un singur an, a declarat, că a avut 16, 
pe care le-a publicat într-un memoriu. 

În sfârșit, că articolele 190-191 se află în capitolul „Crime contra sigu- 
ranţei exterioare a statului” și că cuvântul „siguranța statului” din articolul 
190 se referă la siguranța exterioară, că nu se pot încadra acele ordine în crima 
de „trădare”; 

II) 'Ttibunalul avea să răspundă la o a doua chestiune: Am luat legă- 
tură cu un stat străin, pentru a primi ajutoare și instrucțiuni în scopul de a 
declanșa revoluția socială. Afirmație bazată pe o scrisoare falsă, care nu-mi 
aparține. 

Se descoperea aurorul scrisorii. Sunt acuzații ofensatoare și de rea-cre- 
dință (articolul 209). 

III) În sfârșit, tribunalul avea să răspundă la crima de înarmare a popu- 
laiei, în scopul de a face război civil, lovitură de stat etc. (articolul 210). 

Os, am dovedit cu principii, fapte, acte și martori, că nici nu ne-a tre- 
cut prin gând vreodată să declanșăm un război civil. Dar nu numai atât: nici 
măcar să facem o tulburare cât de mică. Primejdia de la Răsărit pândindu-ne 
fiecare greșeală, fiecare pas. 

Şi totuși tribunalul, fără a avea nici o dovadă, nici cea mai mică dovadă, 
a răspuns afirmativ la toate întrebările, condamnându-mă la 10 ani muncă 
silnică. 

O mare nedreptate! | 

Primească Dumnezeu și suferința mea, spre binele, spre înflorirea nea- 

mului nostru. 
| Durere lângă durere, chin lângă chin, suferință lângă suferință, rană lân- 
gă rană, pe trupuri și în suflet, mormânt lângă mormânt, așa vom ajunge... 





i 





| 


Ze 
2) 
[ez] 
2 
VA 
ze 
E) 
= 
[9 
[i 
> 


DEGI - vavi[ 











NO 
ca, 
le) 

pi 
y 
< 
> 
Ss 
= 


SEMNĂRI DE LA 


În 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


Vineri, 3 iunie | 


Continuarea notelor de la proces — Campania de ură, 

Nu ştiu dacă a existat vreodată, în viaţa publică a României, un om care 
să fi fost atacat cu atâta înverșunare, patimă și rea-credință de întreaga presă și 
de toate cluburile iudeo-politicianiste, așa cum am fost eu de la arestarea mea, 
în tot timpul instrucției, în scopul de a pregăti condamnarea, în faţa opiniei 
publice, 
N-a fost nimeni în tot trecutul politic românesc, asupra nimănui nu s-a 
concentrat atâta ură. Nimeni n-a fost lovit ca mine fără a avea posibilitatea să 
mă apăr, fără ca cineva să mă poată apăra. 

„Buna Vestire” și „Cuvântul” au fost lovite din primul ceas, suspendân- 
du-se apariția lor. 

Nae lonescu e și el în lagăr. 

Celelalte atacă cu înverșunare, unele din tactică, altele din ordin. 

Atacurile erau comunicate oficiale ale Ministerului de Interne. 

Cine ar Îi refuzat să le publice sau ar fi îndrăznit să le discute, necum să 
le contrazică, era suspendat. 

S-au distins în atacurile pline de mișeiie„Curentul',„Neamul Românesc” 
și „Capitala”: Șeicaru, Iorga și Tireanu. 


Condamnarea Bisericii 

Nu știu dacă ar trebui să numesc astfel discursul către tineret al pa- 
criarhului Miron Cristea, în care acesta condamna în cuvinte grele mișcarea 
legionară a tineretului. Biserica Ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii 
românești. 

Îmi trece pe dinaintea ochilor condamnarea pe care Biserica Catolică, 
prin episcopii ei, o arunca asupra mişcării naţionale din Germania, cu unul 
sau doi ani înainte de biruinţa lui Adolf Hitler, 

În orice caz, e dureros, extrem de dureros!.., 

Să lupţi pentru Biserica patriei tale, la marginea lumii creştine. 

Focul care arde bisericile de alături îşi întinde para până la noi. 

Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșneşte sângele din piepturi, să ne apărăm 
bisericile... şi Biserica ne condamnă ca „periculoșii neamului”, ca „rătăciți, ca 
„străini de neam”. 

Ce tragedie în sufletele noastre! 

Un mic exemplu pentru a prinde nuanța acestei tragedii. 

Un copil care nu și-a văzut de mult pe tatăl său, se repede la el să-l îm- 
brățișeze. Când copilul se apropie, tatăl îl privește rece și-l loveşte cu palma 
peste gură, scoțându-i doi dinți. 

Nu vă puteți imagina zbuciumul sufletesc, tragedia din sufletul copilu- 
lui, în faţa acestei neașteptate lovituri. 

Dezamăgirea, rușinea, durerea fizică, răspunsul la cea mai curată dra- 
goste, durerea morală, nu știi care mai muit, dar toate la un loc strivesc o ini- 
mă de copil. 


„Biserica părintească”, „Biserica străbună” ne loveşte. 





| 





CARTEA CĂPITANULUI 
ConnELiu ZELEA CODREANU 


Patriarhul e şi prim-ministru, în numele căruia se fac toare, de la ere) 
vin în fiecare zi atâtea chinuri 

Doamne, Doamne, ce tragedie! Şi la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. 

Ce frământare în Pip așI a zeci de mii de tineri, ţărani, muncitori, 
studenți! 


Sâmbătă, 4 iunie 
Azi m-am uitat în oglindă și am văzut, pentru prima dată, peste zece 


fire de păr alb în barbă, albe ca zăpada. De asemenea în cap. 


Luni, 6 iunie 
Din alre hrube aud în fiecare seară cântând: 





Cu noi este Dumnezeu, 
Înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi. 


Şi apoi pe rând toate cântecele legionare. E plină închisoarea de legio- 
nari. Ei stau împreună, cred, în grupuri de câte 20 în fiecare încăpere. Ziua 
sunt liberi, Eu nu-i pot vedea. 

Am auzit că sunt printre ei: Livezeanu, Ţălnaru, Gheorghiescu. 

Numărul lor trece de o sută. Sunt în proporții egale, studenți, mun- 
citori și țărani. Aceștia din urmă, din județul Ilfov, dar mai ales din județul 
Vlașca, Inginerii de la Brașov. Atâta am putut afla, deoarece din nici o parte 
nimeni nu are voie să-mi comunice ceva sau să vorbească cu mine. 

Acum mă scoate în fiecare dimineaţă și după masă, la început câte o 
oră, acum trece și peste o orâ. M-am refăcut, mă simt mai bine, deși mă supără 
mereu o durere surdă în partea de j jos a șirei spinării. 

În fiecare joi și duminică îmi vin de acasă mama, soția, fata mamii şi 
câteodată și avocaţii. 

De mâncare am suficient şi chiar prea mul. 

Aştept aprobarea pentru o maşină de spirt, ca să-mi încălzesc ceva, 
să-mi fierb ouă, să-mi fac ceaiul. 

"Toată ziua stau singur și vorbesc pe rând cu cei ce au murit dintre noi. 
Îi văd cum erau vii și stau lângă mine. Merg alături prin cameră, stau pe scân- 
durile acestea, 

Cei mai mulți au trecut prin Jilava: Moţa, Marin, Ciumeti, Hristache, 
domnul general, domnul Hristache. 

Totdeauna stau toţi lângă mine; când mă rog, se roagă și ei. 

Acum citesc Evangheliile de la capăt și peste timpul lung, dincolo de 
2.000 de ani, îl văd pe Domnul nostru lisus Hristos, descris în Evanghelie, ca 
şi cum ar fi la zece pași de mine, Îi văd îmbrăcămintea. Îl văd cum păşește rar 
înaintea apostolilor, cum ridică brațul, cum vorbește cu ei, cum binecuvântea- 
ză lumea. Î văd cum a căzut jos și se roagă: Doamne, fă să treacă pabarul acesta 


VA 
A 
z 
Z 
e 
> 
ie; 
> 
» 
< 
pă 
A 
6 
AY) 
O 





de la mine, dacă este cu putinţă... 
| Îl văd cum L-au prins și cum ÎL duc legat spre Ana și Caiafa. 








1936 


= 
2 
bca 
ii 
= 
Zz 
ia 
Zi 
Z 
7 
7. 
i 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELiu ZELEA CODREANU 


Ce trebuie să fi fost în sufletul Lui atunci, în drumul acela? | 

Ce dureri, ce griji, ce ameninţări copleșitoare Îi fugeau pe dinainte! 

Ce uriaș examen trebuia să dea! 

ÎL văd cum ÎI bat, cum ÎI lovesc în față, la interogatoriul luat în noaptea 
aceea de către farisei și cărturari, mai-marii zilelor de atunci. 

Cum caută să-L încurce cu tot felui de întrebări şi El tace și se uită la 
fiecare din jurul lui. Se uită în ochii lor, poate va găsi vreun sprijin la vreunul 
dintre ei. În nenorocirile lui, omul se leagă de doi ochi prietenești. O privire 
caldă, prietenească, înțelegătoare, îi dă sperante, puteri. 

Nimic... pretutindeni ochi de fiară, plini de ură, de viclenie, de pofta de 
a chinui, 

Atunci ÎL văd cum, scârbit, îşi lasă ochii în pământ... 


Marţi, 7 iunie 

Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea (Marcu 14, 64)... După ce 
L-au legat pe lisus, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat (Marcu 15, 1). 

Şi răsună în inima lui aceeași rugăciune din grădina Ghetsimani: 
Doamne, dacă se poate, fă să treacă paharul acesta de la mine. 

O nădejde I se aprinde în suflec: poate Pilar îl va găsi nevinovat... 

Într-adevăr, simte lupta dintre Pilar și farisei. La urmă, fariseii înving. 

Încă o nădejde spulberară. Pe faţa copleșită de durere, de oboseală, 
o nouă rază apare: „Sunt Paștile. E obiceiul să se elibereze condamnatul la 
moarte. Pilat se va adresa poporului. Poporul e desigur cu mine și va cere eli- 
berarea mea. L-am făcut bine. Am vindecat pe atâția... Nu se poate să nu fie, 
afară, în mulțime, măcar câţiva din cei vindecați de mine, căci toți au auzit că 
sunt prins. Desigur au venit. Mulțimea e cu mine”. 

Şi-I trec pe dinaintea ochilor clipele de acum o săptămână, ale intrării 
în lerusalim, Toată mulțimea L-a primit cu crengi înflorite, îngenunchind în- 
aintea Lui. 

Cei mai mulți din norod își așterneau pe cale veșmintele, alții tăiau ra- 
muri din copaci şi le presărau pe cale. 

Iar mulțimile care mergeau înaintea lui lisus şi cele ce veneau în 
urmă strigau: Osana, fiul lui David!” 
Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Osana, 

întru cei de sus. (Matei 21, 8-9) 

Dar cei ce se țineau cu miile după mine, ia predici! Şi ochii 1 se luminau. 
Dacă Pilat se hotărăşte să ceară poporului eliberarea Sa, e salvat! 

Greutatea este să se hotărască Pilat la aceasta. 

În sfârșit Pilar se hotărăște. Iese în balcon şi strigă poporului adunat: Pe 
care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe lisus care se numeşte Hristos? (Matei 
27, 17). 

lisus aude dinăuntru întrebarea și i se pare un veac minutul în care aș- 
teaptă răspunsul. 

Atunci toți au strigat: 

— Nu pe el, ci pe Baraba (loan 18, 40). 


CARTEA CĂPITANULUI 
ConRnELIU ZELEA CODREANU 


— 


Şi Baraba esce un câlhar, | 


— Dar ce să fac cu Iisus, ce se cheamă Hristos, căci nu-i găsesc nici o 


vină? 
— Să se răstignească! strigă mulţimea (Matei 27, 22). 
— Dar ce rău a făcut? 
- Și mai vârtos strigau, zicând: Să se răstignească (Matei 
27,23). | 
Ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și stri- 
gătele lor şi ale preoților celor mai de seamă, au biruit. 
_ lisus aude și [ se întunecă privirea. Nu-l vine să creadă. Pare că şi jude- 
cata Li lipsește. 

E scos afară în brânci... Mulțimea strigă; dar El nu mai vede pe nimeni 
și nu mai aude nimic... Acum El nu mai are puteri. Minuni nu mai face, căci în 
momentul în care a fost prins, Dumnezeu L-a ridicat puterile și L-a lăsat om 
ca mine, ca noi toţi. 

Pentru ca să sutere ca om. Adică suferința lui să fie maximă: numai așa 
va avea puterea răscumpărării, a răscumpărării noianului de păcate de până 
atunci şi de atunci încoace, până la noi şi până la sfârşitul lumii. 

Dacă ar fi rămas Dumnezeu, n-ar fi suferit. Neexistând suferința, cu 
ce s-ar fi răscumpărat păcatele lumii? Căci Mântuitorul pentru aceasta a fost 
trimis. 

Deci El a gândit, a suferit, a sperat până la ultimul moment, ca noi. 

Pe El loviturile L-au durut ca și pe noi oamenii. Oboseala L-a frânt ca 
și pe noi. Toate ofensele, toate injuriile, toate nedreptăile I-au străpuns inima 
ca și nouă. 

De sub ploaia acestor lovituri și ofense, care curgeau asupra capului 
Său, neputincios în fața lor, a oftat omenește, a oftat ca noi. 

Iată cum își urcă crucea, ÎL văd cum cade sub greutatea ei: căci mădu- 
larele noastre omenești sunt slabe și se încovoaie sub greutatea poverilor. Îşi 
șterge fruntea de sudoare. În jurul Lui sunt numai fiare. Nimănui nu-i este 
milă. Nimeni nu plânge pentru El. Toţi râd. lată o mică mângâiere; este cineva 
care Îi crede durerile. Doi ochi L-au înţeles. O inimă care bate la fel ca a Lui, 
în ceasul durerii supreme. 

În urma, după El, veneau două femei şi norod, care plângeau. 

Când au ajuns la locul numit Căpăţâna, L-au răstignit acolo 

şi pe EI şi pe Jăcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. 

(Luca 23, 33-34). 

El n-a fost un atlet ca sa reziste, să se împotrivească, să se lupte 
până la doborâre. 

Îl văd slab, uscat și blajin, își întinde mâna slabă și uscată și sleită de 
puteri pe lemn, şi spune călăilor săi: 

—Băieţi... 

sim Vai! Sunt momente, care fiecare, par un veac, Ei I-o apucă. lată cuiul. 
S 


imte prima atingere pe mâna palidă. Oh ! Prima lovitură. A doua. Își simte 


DEGI - VAVIUL| YI UC II YVNINUSN 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnELIU ZELEA CODREANU 


braţul țintuit pe cruce. Dureri grozave Îi străpung tot trupul. Ar ăcni,dar| 
n-are putere nici pentru aceasta. Geme! 

La fel cu mâna cealaltă. I-o întinde și I-o potriveşte bine, căci El stă 
străpuns de durere și-l tremură și carnea și oasele toate. 

Acum prin fluierile picioarelor: iară cuiul. Se aud loviturile ciocanului, 
una după alta. Fiecare ÎL cutremură. Îi străpung creierii. 

Într-un târziu un glas pierdur: 

— Mi-e sete (loan 19, 28)... Era cam la ceasul al şaselea. Și s-a 
făcut întuneric peste tot. 

Soarele s-a întunecat şi catapeteasma templului s-a rupt în 
două. 

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit? 

(Marei 15, 46.) 

Şi apoi: 

— Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Dubul (Luca 23,46). 

Iar Eu, în genunchi, la picioarele acestei cruci, de pe care, din 
trup de om a plecat la Dumnezeu sufletul Fiului Său, mă închin: 

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfinţească-se numele Tău. 

Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ; 

pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă 

greșalele noastre, precum iertăm şi noi greșiţilor noştri; şi nu ne duce 

pre noi în ispită şi ne mântuieşte de cel rău. Amin. 

Şi către sufletul care s-a ridicat, de asemenea: „Adu-Ți amin- 

te de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i şi odibneşte-i. 

Dă-le putere celor vii şi biruinţă asupra celor potrivnici, spre înflorirea 

României creştine, legionare și apropierea de Tine, Doamne, al nea- 

mului nostru românesc, întru nădejdea învierii lui. Amin. 

Hristos a înviat! 

— A înviat a treia zi din groapă. L-am văzut. 

— Nu cred, a zis Toma. 

— Şi a venit în mijlocul lor Lisus. L-a chemat pe Toma și i-a zis: 

— Adu-ţi degetul încoace și uită-te la mâinile Mele, și adu-ţi 
mâna şi pune-o în coasta Mea (loan 20, 27). 

- Domnul Meu și Dumnezeul Meu (loan 20,28), 

a strigat Toma, după ce a cercetat mâinile Sale, coasta străpunsă și mâi- 
nile Mântuitorului, 

A înviat Hristos, sădind peste toată lumea, până la sfârșitul vremii, spe- 
ranța, nădejdea, că nici o dată nu vor pieri sub piatra nedreptăților, oricât de 
greu at fi așezată peste firavele noastre trupuri. 

Vom învia, vom birui! 

i A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morţi; că viața noastră 
| nu se termină aici, la aceşti așa de trecători 60-70 ani; că se prelungeşte din- 
colo; că ne vom întâlni iar cu cei dragi ai noștri și nu ne vom mai despărți 
niciodată. 








822 











CanrEa CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA ConpREANU 


Că vom învia din morți în numele lui Hristos şi numai prin Hristos, | 


adică în afară de credința în Hristos nimeni nu va învia și nu va fi mântuit, 


Joi, 9 iunie 

În fiecare noapre visam. Niciodată n-am visat așa de mult ca acum. 
Astă-noapte am visat o luptă care se dădea la Predeal în trei sectoare: unul la 
„pompă, altul pe panta orașului care urcă pe Fitifoi, deasupra cazărmii, al trei- 
lea era sub comanda mea, între vila Stelian Popescu și Hotel Palace, până spre 
linia ferată cu direcția gara. Nu se trăgeau focuri de armă. Lupta era corp la 
corp. Sectorul meu a dat inamicul peste cap fulgerător și l-a împins dincolo de 
gară, punându-l în debandadă. Celelalte două sectoare, cu oarecare greutăți 
au răzbit. La „pompă” am intervenit în ultimul moment cu ai mei. Inamicul 
era însă respins când am ajuns, 

Am fost și pe Fitifoi și ocheam cu un tun, care semăna mai mult cu un 
aruncător de bombe Aasen. Dar n-am tras. Dintre cei care erau cu mine, îmi 
reamintesc bine pe Bordeianu și Milușă Popovici; pe ceilalți i-am uitat. 

Am adormit din nou. 

În faţa unei case, la o masă rotundă cu fața de masă albă, am visat că 
eram eu, tatăl meu și încă cineva; pe masă era o singură ceașcă, plină cu cafea 
neagră. În dreapta mea era o vale mare, la câţiva metri de noi, iar în față, dea- 
supra noastră, drept în sus se ridica un deal mare lutos și pietros... 

La un moment dat au început să se supe de sus bucăți mari și să cadă la 
vale, A căzut și un pom verde care era acolo . Apoi au început să cadă pe masa 
noastră. Ne-am ridicat și am fugit spre stânga. 

Tatăl meu mi-a spus: 

— Bea-ţi cafeaua. 

Eu m-am apropiat de masă, dar chiar atunci a căzut în mijlocul me- 
sei, peste cafea, o bucată de pământ care ardea. M-am retras și a început să 
cadă pământ amestecat cu cenuşă și cu răciuni... Femeile din casă au ieșit să-și 
strângă lucrurile, văzându-se în focul acela. 

Eu am văzut geamantanul tatălui meu și m-am repezit deasupra mor- 
manului să-l iau. Când am ajuns acolo, o femeie se aplecase asupra geaman- 
tanului și a acoperit-o așa pământul și cenușa care ardeau, încât i se vedeau 
numai picioarele. Era mama mea. Am scos-o şi am ridicat-o pe umeri, iar cu 
stânga am apucat geamantanul și l-am luat. Și coboram. S-a repezit tatăl meu 
să-mi ajute, strigând: 

— Săraca, săraca! 

M-am trezit. 

Am adormit din nou. Am visat-o dormind în pat, pe soția mea şi pe 
Nicoleta... 

leșind pe stradă, i-am văzut pe Smărăndescu și Horodniceanu și-i 
întrebam: 

— Unde este Nicoleta?, căci se sculase și plecase de la noi și voiam s-o 
văd. Am căutat-o într-un loc, dar nu era. Am căutat-o mult și am găsit-o cu 

| mama ei, într-o casă săracă. Şi s-a făcut ziuă. 


823 


VA 
Y. 
EA 
7 
or 
2 
> 
< 
> 


YEGI 




















SD 
ca 
e) 
est 

A 
la 
pi 
ice 
<a 
PI 
E 

<a 
VA 
2 
7 
VA 
— 


« 











CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


Vineri, 10 iunie i 

Azi dimineață a zburat primul pui de vrăbioară din cuibul de la geamul ! 
meu... Câtă emoție, cât tremur pe el... Primii pași și primul zbor în viață. Câtă 
grijă, câtă bucurie pe mama lui! E plină bolta de chemările ei, de îndemnurile 
ei. Numai ciripit. Mergi cu mine, dragul meu, în sfânta libertate. 

De câteva zile pe aici, prin celulă, umbla o lăcustă verde. Când mă culc, 
se apropie de așternutul meu. Aseară voia să se așeze pe cap. Am încercat s-o 
alung. Ea s-a speriat, a făcut un salt și a dispărut. Azi dimineață am găsit-o 
turtită sub rogojină. Am ridicat-o şi am îngrijit-o timp de o oră. L-am dat apă, 
peste care am pus praf de zahăr. A băut. S-a refăcut și a zburat afară. 

Pe la ora 1 am fost chemat sus la cancelarie. O anchetă. Căpitanul 
“Țărăneanu, de la Consiliul de Război, a venit să cerceteze dacă am trimis eu, 
din închisoare, un manifest prin care îndemnam oamenii mei la „răzbunare”, 

Era „apocrif, bineînţeles. 

Am dat o declaraţie în acest sens. Cum vin pe capul meu tot felul de 
uneltiri? 

Condamnat pentru o scrisoare care nu e a mea. Acum vine alta. 

Cred însă că s-a convins și procurorul că e ceva neserios. 

Astă-noapte, spre dimineață, am visat că eram într-o sală plină de oa- 
meni. Așa de plină că nu mai puteam răsula, S-au deschis geamurile. Începea 
procesul meu în curs... lacobescu spunea că va vorbi două ore. M-am trezit. 

Am adormit din nou. M-am visat călătorind într-un tren cu mama, 
soția, fata și Silvia. Trenul se apleca așa de tare spre prăpastie, încât credeam 
că se va răsturna, Atunci am sărit jos, căci mergea încet și am pus umărul. 
Ceilalți au făcut la fel... A deraiat de pe linie, dar nu s-a dus în prăpastie. 


Luni, 13 iunie 

Toată noaptea n-am dormit. Cred că mă dor plămânii în partea de sus, 
în dreptul omoplaților. Simt în ambele părți o durere slabă și o căldură per- 
manentă. O să chem doctorul. 

Greu o să urc muntele acesta... 

După masă, au fost avocații la mine, căci la 15, miercuri, este recursul 

meu la Casaţia Militară, 

Ei cred ca se va amâna cel puțin 15 zile, pentru că așa e uzul. 

Se depun noi motive de casare și se dă un nou termen. Am studiat cu 

ei motivele; sunt principale: 

1. Nu mi s-au adus martorii de fapt, oamenii de la Ciuc, acei cu care 
lucram eu. Nici unul; 

2, Am fost condamnat pentru o scrisoare care nu-mi aparținea. S-a 
găsit autorul ei, care a dat o altă scrisoare, prin care afirma că e a lui 
şi ca conținut și ca scris. Deci s-a găsit autorul scrisorii; 

3, Încadrarea greşită. Am fost încadrat la crima contra siguranței ex- 
terioare a statului, la trădare, aplicându-mi-se o pedeapsă uriașă. 
Ordinele nu interesează siguranța exterioară a statului, căci nu sunt 
o primejdie venind de la o putere din afară, care să atingă: 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRneLiu ZELEA CODREANU 


Integritatea teritoriului; sa 
Independența; ! 
Suveranitarea: 
Nu exiscă măcar nici o dovadă, de vreun fel, că aș fi vrut să provoc 
război civil, se spune de depozite de muniții, dar nu se arată nici 
unul. Unde e, ce conține, la cine s-a găsit? 

Sunt condamnat pe simple afirmații. 

E ceva unic în analele proceselor, juridic și procedural. 


Marţi, 14 iunie 

Astăzi a tost Lizeta Gheorghiu. Ceilalți studiază. 

Î-am încredințat cu această ocazie un mic testament familiar, pe care 
l-am făcut azi aici, în celulă la mine. 

Pe mâine recursul. 

Astăzi am terminat de citit Epistolele sfântului Apostol Pavel. Am rămas 
profund impresionat. Mărturisesc că până acum citisem numai unele din ele 
şi fără a le aprofunda suficient. Voi scrie mai târziu, căci merită un întreg 
studiu. 

Noaptea aceasta l-am visat pe Gârneaţă. Se plângea că a fost rău în 
tabără la Ciuc. Apoi l-am visat pe Tell. Era escortat. A fugit în casă la Ionică. 
La urmă l-am visat pe Alecu Cantacuzino. Am vorbit cu el într-o casă, dar nu 
ştiu unde. 





Lo AU LUYNINUSN 


Miercuri, 15 iunie 

Când am terminat Evangheliile am înțeles că stau aici în închisoare din 
voia lui Dumnezeu; că, deși n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pe- 
depseşte pentru păcatele mele și-mi pune la încercare credința mea. M-am 
liniștit. A căzut liniştea asupra zbuciumului meu din suflet, cum se lasă sea- 
ca liniștită la rară peste zbuciumul, zvârcolirile și încordările lumii. Oameni, 
păsări, animale, copaci şi ierburi, pământ muncit și tăiat de fiarele plugurilor, 
intră în repaus. 

Căci tare am fost zbuciumat... 

Mult a mai suferit sărmana carne de pe mine. Nu cred să fi îndurat vre- 
odată mai mult ca acum. 

„Credinţa și „dragostea” nu mi le-am pierdut, dar am simţit că la un 
moment dat mi s-a rupt firul nădejdii. 

Chinuit îziceşte ca un câine (sunt pline hainele de suferință, iată sunt 
acuși 60 de zile de când dorm îmbrăcat, pe scândură și pe rogojina aceasta. 60 
de zile și 60 de nopți de când oasele mele sug, ca o sugătoare, umezeala care 
țâșnește din pereți și din pământ). 

De 60 de zile nu schimb nici o vorbă cu nimeni, căci nimeni din cei de 
aici nu are voie să vorbească cu mine. Și atacat în același timp în ființa mea 
morală, acuzat de trădare, declarat străin, ca nefiind român nici după tată, nici 

| după mamă, arătat ca dușman al statului, copleșit de lovituri și legat cu mâini- 
ela spate, adică neavând nici o posibilirate de apărare. 








8. 


e 
re, 
92) 

, 
acei 
2 
= 
- 
= 
z 

a 
P 
pi 

7, 
7 





1, 
2 
3, 


4, 


826 





CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIV ZBLEA CODREANU 


Cu inima strânsă la gândul suferinței, jignirilor, maltratărilor celorlalți 
ai mei, familie și camarazi. Am simțit că mi s-a rupt unul din cele trei fire | 
nevăzute, care leagă pe creștin de Dumnezeu, nădejdea. Mi s-a făcut negru 
înaintea ochilor. Simțeam că mă înnec. 

Dar mi l-am legat la loc, luptând zi de zi. Cum? Citind cele patru 
Evanghelii. Când le-am terminat, am simţit că am din nou cele trei fire și că 
ele sunt bune: credința, nădejdea și dragostea. 

Şi acum terminând de citit scrisorile Sf. Apostol Pavel, am desprins din 
ele, dovezi hotărâtoare despre existența învierii și puterii Mântuitorului lisus 
Hristos. M-au impresionat: 


Sinceritatea şi curăţenia sufletească a Sfântului Apostol; 

Viaţa integral creștină, fără pată; 

Primejdiile şi suferințele prin care a trecut pentru Domnul; 
Seninătatea și chiar bucuria cu care primea aceste suferințe; 

Tăria de a mai încuraja și pe alții, ca să nu se mai clatine în fața su- 
ferințelor şi prigonirilor; 

O dragoste sfântă de o înălțime zguduitoare pentru toți fraţii creş- 
tini sau copiii lui duhovnicești; 

O râvnă neînvinsă și rar cunoscută printre apostolii unei credințe, de 
a propovădui neîncetat pe Mântuitorul lisus, la toate neamurile; 
Marea ştiinţă și înţelepciune. 


În fiecare scrisoare, aproape, începe: 

Eu, întemniţatul care mă găsesc în lanţuri pentru credinţa în Hristos, 
Domnul nostru, 

Apoi scrie lui Timotei: 

Sileşte să vii la mine curând (Timotei, 4, 9). Îi era dor să vadă pe cineva. 

Când oi veni, adu-mi mantaua. Îi eta fig şi lui ca şi mie, 

În sfârşic, cu cât pătrundeam mai mult în citirea scrisorilor, ajungeam 
la concluzia: 


Că nu suntem creștini, că suntem departe de a fi creștini. Cât de 
departe... ; 

Că ne creștinăm în formă, dar că ne descreștinăm în conținut; 

Că omenirea a suferit acest proces de descreștinare de-a lugul vea- 
curilor până la noi, cu mici zvâcniri spre adâncuri... Creștinarea în 
suprafață pare că a preocupat mai mult lumea; 

Caracteristica timpului nostru: 


Ne ocupăm cu lupta dintre noi și alți oameni, nu cu lupta dintre porun- 
cile Duhului Sfânt și poftele firii noastre pământeşti; ne preocupăm și ne plac 
victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva diavolului și păcatului. 

Toţi oamenii mari ai lumii de ieri și de azi, Napoleon, Mussolini, Hicler 
etc, sunt preocupați mai mult de aceste biruințe. 

Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, și de bi- 
ruința creştină în om, în vederea mântuirii lui. 

Insuficient! 
Răspunderea unui conducător este foarte mare. 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRnNELIU ZELEA CODREANU 


El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruințe pământești, 


nepregătindu-le în același timp pentru lupta decisivă, din care sufletul fiecăru- | 


ia se poate încununa cu biruința veșniciei sau cu înfrângerea veșnică; 

5. În sfârșit, lipsa — cel puțin la noi — a unei elite preoțești, care să fi 
păstrat focul sacru ai vechilor creştini. Lipsa unei școli de mare înălțime şi de 
mare moralitate creștină. 


Vineri dimineaţa, 17 iunie 

Miercuri pe la 5 a venit soția mea și cu mama ei. Mi-au spus că procesul 
meu în recurs nu s-a amânat cum era uzul, ci se judecă după-masă la 5, conti- 
nuând în şedinţa de noapte. Soția mea mi-a spus că au chemat-o la Legiunea de 
Jandarmi Băneasa, unde au ținut-o de dimineață până la ora 1 și jumătate, pen- 
tru ca să-i spună că nu mai are voie să intre acasă, la Casa Verde, că vineri să vină 
să-și împacheteze iucrurile, iar duminică, cu căruțele, să le ducă unde va ști. 

Era neagră la față de supărare. Să-și scoţi lucrurile din cuibul tău. Unde 
să le duci? Unde să stai? Eu în închisoare, soția mea fără nici un scut, aruncată 
pe drumuri, cu fata de mână. 

Câtă lipsă de omenie!... Câă lipsă de bună-cuviință! 

Stăm toți trei și ne gândim: unde? unde? 

Dau și eu câreva adrese, de încercare. N-avem atâţia bani ca să putem 
plăti o casă cu chirie... 

l-am spus că, dacă mi se va respinge recursul, voi fi dus de aici la 
Doftana. 

Fa vrea să vină cu fata, să locuiască în satul de lângă închisoare. 

I-am spus că am lăsat la Lizeta Gheorghiu dispoziții testamentare și 
am început să le schițez în câteva cuvinte conținutul. 

Ele plângeau, și soția mea și mama ei; fata are abia 4 ani, nu înțelege 
nimic din toată tragedia acestor momente, când umbrele morții încep să bată 
peste gândurile unei familii. 

După cele 15 minute reglementare, au plecat. 

Acum e vineri dimineața. Încă nu mi-a sosit răspunsul cu recursul. 

Acasă la noi, la ora aceasta, soția mea împachetează și-și plânge toate 
nenorocirile. 

Dar nu se poate. O să ne întoarcem înapoi. 


Vineri seara, 17 iunie 

Acum o jumătate de oră au venit avocaţii la mine și mi-au spus că s-a 
respins recursul meu la Casaţia Militară. 

Erau cu toții trişti şi abătuți. 

Am stat cu ei vreo 15 minute. [-am întrebat cum s-au desfăşurat dezba- 
terile, Mi-au spus în câteva cuvinte; ne-am despărțit. M-am reîntors în celula 
| mea, m-am aşezat pe marginea patului meu de scânduri și m-am rugat lui 
| Dumnezeu, spunând rugăciunea Tatăl nostru, Doamne, fie-n voia Ta. 


NAVY II a ia E NIN ISA] 


PLOI 

















SD 
La) 
e) 

A 
< 
> 
< 
ieri 

i 


NĂRI DEI 


ÎNSEM 








CARTEA CĂPITANULUI 
CoRNELIU ZELEA CODREANU 


Duminică, 19 iunie i _] 

Astă noapte, pe la ora 12 și jumătate, pe când mă munceam să adorm, am ! 
auzit pași apropiindu-se de celula mea. Zgomot de lacăt și ușa s-a deschis. 

Era locotenentul de serviciu și cu primul gardian. Au venit să mă anun- 
şe că trebuie să plec la Doftana. M-am scuiat, m-am îmbrăcat repede, mi-am 
strâns lucrurile în două geamantane și în pătură, mi-am făcut rugăciunea și 
am părăsit, cu gândul aruncat în necunoscut, această locuinţă a suferinței și 
chinurilor mele. 

Rămâneţi cu bine, sute de legionari, dragi camarazi, care îndurați între 
aceste ziduri. 

Înconjurat de patru sentinele, am ajuns ia cancelarie. Aici mi s-a făcut 
o amănunţită percheziție corporală. Am fost căutat prin buzunare, pipăit cu 
atenţie la guler, mâneci, corp, picioare; apoi a trebuit să mă descalț și să fiu 
căutat în ghete, 

Cu aceeași grijă mi s-au cercetat și bagajele. 

Am salutat pe colonelul Brusescu, comandantul închisorii şi pe ofiţeri, 
care, în executarea serviciului lor, s-au purtat cu mine cu multă eleganţă sufle- 
tească: un maior de jandarmi, un căpitan (același care m-a adus de la Predeal 
şi apoi la Consiliul de Război), în ochii căruia am putut citi un sentiment de 
compătimire pentru toate nenorocirile care se abăteau peste mine, un sub- 
locotenent — fosta mea pază de la proces — de asemenea foarte delicat, şi un 
comisar de Poliție m-au luat în primire. 

M-au urcat într-o maşină taxi, având în dreapta mea pe maior, pe scău- 
nelul din față pe căpitan, iar lângă şofer un sergent instructor, 

În fața noastră, la 30 de metri mergea o altă mașină cu poliție, iar în 
urmă un camion cu 30 de jandarmi... 

E ora 2 noaptea. Afară e frumos. Pe cer se proiectează lumina capitalei, 
de care ne apropiem, 

Iată, pe drumul acesta am fost acum doi ani, în sat la profesorul Dobre, 
unul din bunii mei comandanți legionari. Aici am oprit odată mașina și am 
stat la masă. Şi amintirile încep să se depene... 

Intrăm în București. Cu cât ne apropiem de centru, cu atât îmi sunt mai 
cunoscute locurile. 

lată mașina trece pe șoseaua Ştefan cei Mare, la câțiva metri de resta- 
urantul pe care l-am avut la Obor, Mă uit, zăresc clădirea posomorâtă, fără 
frumoasele firme legionare, care o împodobeau cu două luni în urmă. Urmăm 
drumul obişnuit pe care mă întorceam de la Casa Verde. 

Apoi în Piaţa Victoriei, o apucăm la dreapta, pe șoseaua Ploiești. 

Alte amintiri!... . E drumul care mă ducea adesea cu mașina, condusă | 
de credinciosul Ilarie, la Predeal, locul meu de recreație. Eram atunci cu soţia, j 
cu fata, cu legionarii. Acum sunt sub pază și mă duc condamnat 10 ani, spre | 
Doftana. | 

Pe şosea ajungem din urmă un car cu fân, la care erau înjugaţi 6 perechi 


| de boi frumoși. E semn bun. Ne apropiem de Ploieşti. E trecut de 3. Puterea 


828 








CARTEA CĂPITANULUI 
CORNELIU ZELEA CUDREANU 


nopţii începe să scadă și la orizont se arată înaintând cele dintâi patrule ale | 
luminii. 

Din când în când vorbesc cu maiorul şi descoperim că am făcut împre- 
ună școala militară de infanterie, acum 20 de ani la Botoşani, el terminând cu 
vreo 6 luni înaintea mea. Ne reamintim de timpurile acelea, de camarazi, de 
ofiţeri. 

Invrăm în Ploieșci. Străbatem străzile tăcute ale orașului. Lumea doar- 
me. leșim spre Câmpina. De după dealuri năvălește lumina. Căpitanul din faţa 
mea e aţipit, Eu mă gândesc la zile mai bune. Răbdare pe drumul suferinței. 

Merg înainte cu gândul înfipt în nădejde. După o bucată de vreme, 
în stânga se deschide, frumoasă şi luminoasă, Valea Prahovei. Apa curge li- 
niștit, Strecurându-se printre nisipuri. Coborâm pentru a trece podul și a 
urca spre primele case ale Câmpinei. Femei cu coşerci pline merg spre târgul 
Câmpinei. 

Din centrui orașului curat, apucăm la dreapta. După 2 kilometri, în 
stânga și în dreapta noastră, se deschide plină de măreție, Valea Doftanei. 

În faţa noastră, pe un deal înalt, o cetate cu aspect medieval. 

E înconjurată numai de verdeață. Închisoarea Doftana, piatra condam- 
naților la munca silnică, unde mergem. 

E așa de frumos afară. O dimineață din acelea de rară frumuseţe, încăr- 
cată cu binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Răsare soarele printre copacii de pe deal și se revarsă lumina aurie peste 
verdele din jut, peste apa din vale. 

Am ajuns. Ofițerii şi jandarmii s-au dat jos. Au anunțat pe directorul 
închisorii. Eu mai rămân în maşină. Funcţionarii, sculaţi din somn, se adună 
unul câte unul. 

Sunt condus în cancelarie. Director, subdirector, funcţionari, nu cunosc 
pe nimeni. Funcţionarii par oameni cumsecade. Directorul și subdirectorul 
— distinși. 

Aceleași formalități ale unei percheziții minuţioase, de la buzunare și 
până la ghete. Este atâta umilință în aceste percheziţii reglementare. 

O suport cu resemnare. 

Mi se aduce ia cunoştinţă că în închisoare nu este permisă culoarea ver- 
de, Mi se ia flanela verde, pe care o aveam pe mine și mi se permite să îmbrac 
una albă în schimo, Mi se iau de asemenea niște manșete de lână, tot verzi. 

i În sfârșit, sunt condus înăuntrul închisorii, cu înfățișare foarte îngrijită. 
În fund zăresc o bisericuţă. Dumnezeu e nelipsit pretutindeni. 

Pe mâna stângă, pe un coridor, drept înainte, o cameră albă, de curând 
văruită, înaltă cu ferăstruici, sus de tot, de nu poți vedea prin ele. Aceasta este 
noua mea celulă în care va trebui să stau. 

În fund are un pat de fier, cu o saltea de paie, cu pernă, cu pătură. Pe jos 
e ciment şi două rogojini. O măsuţă de lemn și două scăunele. 

Mi se pune în vedere că, fiind condamnat definitiv la 6 luni închisoare 
| corecțională, voi avea vore să ies toată ziua în curtea din fața celulei. După 
cea trece prin Casaţie și condamnarea la 10 ani, mi se va aplica regimul de 





QEGI - VAVIII VI 30 [UVNWaASNŢ 




















Ie) 
ca, 
le.) 

N 
< 
> 
< 
< 
3) 
m 
[a] 
z 

< 
VA 
EX 
ui 
Hp 
VA 
= 








830 


CARTEA CĂPITANULUI 
Conneriu ZELEA CODREANU 


muncă silnică, care începe în primul an, închis toată ziua în celulă, cu o sin] 
gură oră pe zi afară. 

Acum mă poate vizita familia o dată la două luni. Am voie să scriu aca- 
să o dară pe săptămână, acum. Când va veni condamnarea definitivă, o dată 
pe lună. 

Greu!... Greu de tot!... Dar ne vom supune fără murmur, 

M-am întins pe pat. Sunt obosit. Și mi-e frig, Parcă e tot așa de frig ca 
şi la Jilava. Am adormit. 

Mă trezesc într-un zgomot. Mă uit în jur, Un șoarece se suise pe masă și 
începuse să ronțăie dintr-un pachețel de mâncare, L-am alungat. lar am aţipit; 
iar m-a trezit, Am stat așa până la ora 12, zburându-mi gândurile departe. 

Mi s-a adus mâncare, borş cu carne. Am mâncat carnea si câteva linguri 
de borș. 

M-am plimbat prin curte, Am reintrat în celulă și am adormit până la 
5, Am ieşit iar prin curte. Masa de seară a fost bor fără carne. N-am poftă de 
mâncare. 

Pe la 7 a fost inspecția Domnului Gorănescu, subdirector general al 
închisorilor. 

Seara, după închidere, a venit doctorul închisorii și m-a cercetat. O ves- 
te rea. M-a găsit cu plămânii la vârfuri și în partea de jos, la spate și în față, 
prinși. 

Mi-a dat rețetă. Injecții de calciu, o alifie cu care să mă ung și ceva pen- 
tru pofta de mâncare. 

Sărmanii plămâni, nu mai pot de suferință. 

După ce am fost atacat în ființa mea morală, după ce am fost cu bar- 
barie tratat din punct de vedere fizic, acum vine peste mine un al treilea atac: 
mă atacă microbii. 

Dar Dumnezeu vede și va răsplăti! 





MĂRTURIA JANDARMULUI SÂRBU, 
FĂCUTĂ ÎN FAȚA COMISIEI INVESTIGATOARE 
A CURȚII DE CASAȚIE DIN BUCUREȘTI. ÎN NOIEMBRIE 1940 


Am plecat în noaptea aceea din București, cu două mașini-dube, de la prefec- 
tura de poliție. Eram însoțiți de maiorii de jandarmi Dinulescu și Macoveanu. 

Ajunși în Râmnicu-Sărat, am tras la legiunea de jandarmi. Aici, maio- 
rii Dinulescu și Macoveanu au luat contact cu maiorul, de origine evreu, Scarlat 
Roşianu, comandantul legiunii de jandarmi din Râmnicu-Sărat. | 

În lipsa unui ordin precis, jandarmii n-au mai luat pe legionari. Am fost băgați toţi 
jandarmii în maşini. Imediat ne-am întors spre Bucureşti, dar în același timp soseşte din 
urmă maiorul Dinulescu care ne-a dat ordinul răstit: înapoi la Râmnicu-Sărat. 

Ne-am intors, dar ne-am oprit în comuna Bălțați, la câțiva kilometri de 
Râmnicu-Sărat, unde am fost cantonați pe timpul nopții. Aici ni sa dat vin de băut, 
ţigări scumpe și gustări alese. 

În zorii zilei, am pornit spre Râmnicu Sărat. 

Ajunși în închisoare, am fost băgați toți jandarmii într-o celulă, unde maiorii 
Dinulescu și Macoveanu ne-au dat instrucțiuni asupra modului cum aveam să exe- 
cutăm pe legionari. 

Punând în genunchi pe șoferul maşinii, i-au aruncat un ştreang după gât, pe la 
spate, arătând cât de ușor se poate executa astfel. 

Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieșit apoi câte unul afară, în 
curtea închisorii, și fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. 

Mie mi-a dat pe unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era 
Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu. 

I-am dus apoi la mașini. Aici, legionarii erau legaţi cu mâinile de banca din 
spate, iar cu picioarele de partea de jos a băncii din faţă, în așa fel că nu se puteau 
mişca nici într-o parte nici într-alta. Așa au fost legați zece legionari într-o mașină 
şi patru în cealaltă. 

Eu am fost în prima mașină, în cea cu zece legionari, în spatele Căpitanului, și 
fiecare jandarm era așezat în spatele legionarului ce-i fusese încredințat. 

În mâini aveam ştreangurile. | 

Am pornit. În maşina mea era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă, maiorul 
Macoveanu. 

Era o tăcere de mormânt, căci nu aveam voie să vorbim, nici noi între noi, jandar- 
mii, și nici legionarii între ei. Ajunși în dreptul pădurii Tâncăbești, maiorul Dinulescu 
care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un mo- 
ment dat lanterna sa electrică, stingând-o și aprinzând-o iarăși de trei ori. 





Da 


Era momentul execuției, dar nu ştiu de ce n am executat nici unul. Atunci ma- 
iorul Dinulescu a oprit mașina, s-a dat jos, și s-a dus la mașina din spate. 

Acolo, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar; legionarii erau executați, 

Căpitanul și-a întors puţin capul către mine și mi-a șoptit: « Camarade, dă-mi 
voie să le vorbesc camarazilor mei». Dar, în aceeași clipă, mai înainte ca el să fi termi- 
nat această rugăminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara mașinii și păşind 
înăuntru, cu revolverul în mână. a rostit printre dinți:« Executarea!». 

La aceasta, jandarmii au aruncat ștreangurile... 

Cu perdelele trase, mașinile şi-au continuat drumul până la Jilava. 

Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne așteptau: colonelul Zeciu, Dan 
Pascu comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist, locotenent-colo- 
nelul loncscu și alții. 

Groapa era făcută, 

Ttași din mașini, legionarii au fost așezați apoi cu fața în jos și împuşcaţi în 
spate, pentru a se simula astfel împușcarea pe la spate, în timpul evadării de sub 
escortă. 

După aceasta, au fost aruncați în groapa comună, | 

La câteva săptămâni însă, aceiași jandarmi, tot noi, am fost aduși din nou la 
Jilava, şi desfăcând groapa, am aruncat peste ei o soluție dizolvantă şi arzătoare, cin- 
sprezece damigene de vitriol, 

După aceasta, am fost duși să dăm declaraţii, cum că legionarii, fugind de sub 
escortă, au fost împușcați. 

Apoi am fost adunaţi într-o încăpere a închisorii Jilava, unde colonelul ne-a 
ţinut un discurs, spunându-ne: „V-aţi făcut datoria, voi nu sunteți asasini de rând. 

La câteva zile după aceasta, eu am fost chemat în cabinetul colonelului 
Gherovici, care, văzându-mă, mi-a spus: 

«Tu eşti voinic, ai fi putut să omori trei deodată», Mi-a întins apoi o hârtie pe 
care aveam s-o semnez, spunând că am primit suma de 20.000 lei drept ajutor de 
boală. I-am răspuns că «nu sunt bolnav, domnule colonel». Colonelul mi-a răspuns: 
«Mă, Sârbule, nu vezi câr arăţi de rău și să-ți păzești gura, căci, altfel ţi-o astup cu 
pământ», arătându-mi cu mâna un pistol Mauser pe birou. Am fost trimis apoi, ca 
şi ceilalți jandarmi, în concediu.” 





| TALMUDUL BALBI («Sanhedrin» VII, Fol. 52 b, 53 a. Traducerea germa- 
| nă de Lazarus Goldschmidt, p, 225): 

„De câte ori se vorbeşte în Lege de ucidere, vei alege sugrumarea... Aceasta nu 
| fiindcă este mai ușoară, dar fiindcă atunci când Legea zice ucidere, fără altă desluşire, 
se poruncește sugrumarea. 





834 
























INRI 


“Corneliu 7 (odreanu XI 
% Caranica lon 
amd Belimace Doru a? 
(Constantinescu N-lag 
Caratânase lon 
Bozântan losif 
(urcă Stetan 
“Pele lon 
State Gr. loa E Di 
Boats on 
ZA Ogdan Gavrilă . 
Sa rr Si lad Radu *; Ei ai 
Pe George uştefan *. Se E ae al 
pr SR Trandafir lon pese Îi