Puncte cardinale anul I, nr. 12, decembrie 1991 alb

Iar In p»tM locului erou pastori, cori. mîind p« ctiup. ^jwou strajă, nooptoo. p« >*"9“ 

Şi iată că ingarul Domnului o stătut lingă ei >i mărirea Domnului i-o învăluit in lumină, iar ei s-au infrieo?ot eu toc^oreţ 
Dar îngerul le-a ăs: Nu vă temeţi. Căci iotă vo binevosteie vouă bucurie more, core vp fi j^tru tgt 
Că, iri orojul lui DavW, bstăii vouă s-a născut Mintuitor, core este aristos. Domnul. , / 


libertate . 
solidaritate 
dreptate - 



punctE 

A^DilIikLE 


ANUL I. 

A/r. 12 

1991 

decembrie 
12 pagini, 
20 iei 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


METANOIA 

►^1 lona s-a rugat Domnului Dumnezeului, său 
din pîntecele peştelui, şi a zis: Am strigat în strîm- 
toarca mea către Domnul şi el mi-a răspuns; am 
strigat din pîntecele Şeolului şi tu mi-ai auzit 
glasul. lONA 2; 1, j2 


E xistă căi. Unele sînt largi şl comode 
altele strimte şi prăpăstioase. Există 
ciu drepte şi căi întortocheate, căi 
vizibile şi cărări ascunse, există drumuri 
care duc Undeva dar şi altele care nu duc 
nldUerl. Un astfel de drum s-a dovedit a fi 
comunismul. Toţi cei care l-am străbătut, 
toţi cei ce i-am supravieţuit, i-am fost, cu 
voia sau fără voia noastră, tovarăşi dc drum. 
Moartea in timpul trecutului regim a fost un 
privilegiu de care nu nc-am bucurat. Cel ce 
hotărăşte numărul zilelor, pentru fiecare, nu 
nc-a ales. După atita amarnică rătăcire am 
înţeles că viaţa nu-î o suprafaţă de preum¬ 
blare, că datoria morală, acceptată sau nu, 
se plăteşte oricum şi după cc-am străbătut 
flămindele, pufrezitele temniţe am ştiut că 
eliberarea prin moarte nu mai e pentru noi 
o îdcc, ea la romantici, ci un noroc pe care 
nu I-am avut. Dar dacă am rămas în viaţă 
trebuie să ne facem mai departe, pînă la 
sfîrşit, datoria. Forţîndu-ne ochii, pipăind 
ş-amuşinînd, agăţîndu-ne cu dinţii şi cu 
ghearele, sîngerîndu-ne vechile gangrene şi 
căţărîndu-ne ctt disperare, din propriile 
noastre prăpăstii trebuie să aflăm drumul şi 
să-I parcurgem fnapol. împreună cu toţi, 
trebuie să găsim calea de-ntoarcere. Răs¬ 
cumpărarea din comunism se cere plătită. 

Toţi cei în viaţă, fiecafc după etate, am 
străbătut drumul umilinţei. Drept este că 
nu toţi In aceleaşi condiţii: unii şezînd în 
fotolii, alţii călărind costelivele mîrţoage ale 
colectivismului, şl. In sfîrşR, cei ce desculţ» 
zdreliţi de pietrele drumului .şi-au tînt ni¬ 
tuitele lanţuri. Se susţine că diferenţele ar 
fi prea mari şi că n-ar Ii drept să stea unii 
lingă alţib alături. Sînt păreri; nici timpul, 


nici starea lucrurilor nu ne îngăduie să le 
socotim esenţiale. Căci şi cei înveşmîntaţi cu 
protocolară corectitudine şi cei în zdr^ţc 
şi cu plăgi, încă nevindecate, pe trup şi po 
suflet, ne găsim în aceeaşi fundătură, ne a* 
flăm pe aceeaşi corabie eşuată. Nimeni nu 
Se îndoieşte de faptul că e timpul să ne în¬ 
toarcem. Şi nimeni nu mai îndr^neşte să 
mai afirme c-ar şti cum se poate, afară dc 
înşelătorii de totdeauna. N-ar fi nebunia de 
pe urmă dacă am lăsa pe cel cc a înnămolit 
corabia să caute drumul întoarcerii? 

Trebuie să-ncepem a plăti pentru a pluti, 
şi ce greutăţi putem arunca pentru a uşura 
corabia decît balastul păcatelor noastre? 
Metalul preţios, ce ni se cere ca plată, c 
sinceritatea. Conştiiinţa pătată sc curăţă 
doar cu acidul căinţei. Ete aceea deschidem 
în această revistă, larg, poarta mărturisiri¬ 
lor. Sînt chemaţi toţi cei cc pot să-şi calce 
mîndria vinovată căci nu poate fi întoarce¬ 
re Ia cinste fără o recunoaştere cinstită a 
păcatului. Mărturia oricui e bine venită. 
Şefi din fostul partid, sccurişti, delatori dc 
ocazie sau dc profesie, vinovaţi.cu fapta, 
cu scrisul sau cu .şoapta, îi aşteptăm in a- 
ceste p^ini să-şi descarce sufletul căci în¬ 
toarcerea la adevăr începe prin spovedanie. 
In întunericul ce ne inundă şi ne copleşeşte, 
prizonieri ai propriilor dezorientări mt pu¬ 
tem ieşi la liatan fără lumină de sus. 
Să-ngcnunchiem şl să ne mărturisim, să ne 
despovărăm conştiinţele. Atunci totul va li 
mai uşor şi îngerul Domnului va fi cu noi 
să ne lumineze pe mai departe. 


nifl cum ar* ♦ Creştinismul şî politica 
i/lll dlllllCtl , ^ Revoluţia neterminatâ 

4 Ya veni şi aici Crăciunul (Colind la 
Miercurea Ciuc) 4 Ortodoxie şi marxism- 
leninism 4 Români in gulagul sovietic 
4 Saşii în România 4 IJn ochi rîde, altul 
plînge 4 tn munţii Apuseni 4 Un fapt 
greu de înţeles 4 Universul religiilor 



Şi Magii, câsind, s'm tachinat lui (m,i, tih 



Steaua sus răsare 

Ca o taină mare. 

K8 


Steaua străluceşte 

Şi lumii vesteşte, 



Că astăzi curata, 



Prea nevinovata 


83 

Fecioara Maria 

Naşte pe Mesia, 

Ke 
























Pofl 2 • PUNCTE CARDINALE • WO DOMO 


CREŞTINISMUL SI POLITICA 

♦ ♦ 

ALfiXAAiURl} YIKGIL lOAiYlU 


I. IMPLICAREA CREŞTINILOR 
IN POUTICA 

Un pneien, care-mi cunoaştefră- 
mmLanie, ma dojeneşte; «Daca 
vi<;i >ă lii cre>liD, încă adevărat 
—cum spui tu — de ce te intere¬ 
sează atft de muJt evenimentele po¬ 
litice ^1 participi cu tot sufletul la 
deslă>urai’ea ior? Ştiu că oei mai 
devotaţi cre-^lini — mă gîndesc la 
sihaşin sau la monahii din schitu¬ 
rile izolate în creierul munţilor — 
se desprind de deşertăciunile lumii 
şi trăiesc numai pentru unirea spi¬ 
rituală cu Dumnezeu. Dar tu eşti 
vesel o săpiămină cînd afli de o 
nouă infringerc a comunismului, In 
cine ştie ce ţară, şi-ţi vine a plîn- 
ge că numai la noi treburile bat 
pasul pe loc şi nu mai i^im o da¬ 
tă din mlaştina minciunii, înşelăto¬ 
riei şi corupţiei. Dar chiar simplu 
cuget înţelept de-ai avea şi tot s-ar 
cuveni să treci mai netulburat pe 
lingă vremelnicele părelnicii ^e 
lumii. Adu-ţi aminte de ataraxie. 
seninătatea pe care o preţuiau gîn- 
ditorii antici, ca încununare a ridi¬ 
cării deasupra curgerii evenimen¬ 
telor. Şi nu-ţi mai spun nimic ver¬ 
surile din Glosa lui Erainescu: 

JNu spera şi nu ai teamă! 
e val ca valul trece... 

De te-ndeamnâ, de te cheamă. 

Tu rămîi la toate rece!“. 

Sau poţi să nesocoteşti idealul înal¬ 
tei trăiri creştine^ care este isihas- 
mul şi cape tinde spre linişte, spre. 
pacea sufletească? 

Intr-un fel, o fi avind dreptate 
prietenul meu, dar căi Ie. Domn ului 
Sin* felurite. Unora El le dă bine¬ 
facerea liniştii sufleteşti, care se 
d^ăvlrşeşte, ca în titlul cărţii lui 
TbouQ^ Hardy^ Mdeparte.de lumea 
dezlănţiuită**, iar pe al^i 
Q>re binele şi mlntuirea lor tinală 
— li pedepseşte cu rivna ]^tra 
Irămintările de toate zilele ine şe^ 
menilor, pentru soarta neamului 
din care fac parte şi pentru biru¬ 
inţa Bisericii iui Christos împotri¬ 
va asalturilor luciferice ale duş¬ 
manilor ei. 

Aş li mai fericit şi eu Intr-o chi¬ 
lie, In tovărăşia scrierilor sfinţilor 
părin^ a ndnglietoarei Imitatio 
CInisti şi a opurilor teologice şi fi- 
losofioe moderne. Aş medita, m-aş 
ruga şi aş ve^iea la împlinirea mea 
sufletească. Dar nu ar ii aceasta 
tocmEd o nelmplinire, im egoism 
gpiritual? Grija pentru mlntuirea 
mea? Bine. Dar nu am datoria să 
propovăduiesc felul In care socie¬ 
tatea poate fi salvată prin aplica¬ 
rea principiilor creştine? Mă pot 
oare znlntui dacă rămîn nepăsător 
faţă de tragedia celm^alţi oameni? 
lîu pot Înţelege cuvintele din Psal¬ 
mul 50 altfel decît ca îndemn la 
străduinţa pentru aducerea seme¬ 
nilor mai aproape de Dumnezeu; 
„Că iată, adevărul ai iubit; cele 
nearătate şi ascunse ale înţelepciu¬ 
nii Tale mi-ai arătat mie“ ... „în¬ 
văţa-voi pe cei fără de lege căile 
Tale şî cei necredincioşi la Tine se 
vor întoarce^... „Doamne, buzele 
mele vei deschide şi gura mea va 
vesti lauda Ta**. Iată, spicuiesc şi 
dintre faptele îndurării sufleteşti 
rinduite' de BiAerică: „Să înveţi pe 
cel necunoscător“, „Să dai sfat bim 
celui ce are trebuinţă de el“. Nu că 
aş fi mare învăţător, dar dacă am 
găsit tezaurul învăţăturii lui Chris- 
10S, să rămin hepăsutor faţă de el? 

Oare porunca de propovăduite a 
credinţei creştine a adresat-o lisus 
numai apostolilor, sau şi nouă, tu. i 
turor urmaşilor care ne socotim , 
fii ai Bisericii? Trăim un ceas al 
istoriei în care izolarea de lume, 
retragerea in sine, seamănă a de¬ 
zertare, Se cuvine să trecem la sta¬ 
tutul de creştin practicant, să au^ 
răminem la creştinismul formal, să 
nu fim creştini numai cu numele. 

Prietenul llniştU mele sufleteşti 
ar putea obiecta; „Bine, dar asta 
nu înseamnă politică, ci activitate 
religioasă**. Să fie cu iertare, dar 
cînd forţe politice 'ateiste şl imo¬ 
rale se află fn ofensivă pentru cu¬ 
cerirea conştiinţelor umane, aceste 
foi^ nu pot fi combătute ^icient 
dedt pe propriul lor teren, adAcă 
pe cel politic. Spre «cen^lu, împo¬ 
triva comunismului un se poate 
lupta numai de la amVon. cl co- 
borlnd In mijlocul societăţii şl ml- 


litind pentru soluţii economice, so¬ 
ciale, educative etc. in concordan¬ 
ţă cu linia creştină. 

Există două mari erori larg răs- 
plndlte In opinia publică şi, ce-i 
mai regretabil, chiar printre cieri 
cii Şl bunii creştini: 

1. Neparticiparea clerului la des¬ 
făşurarea proceselor politice, de pe 
poziţiile Bisericii; neimprimarea u- 
nui colorit creştin In activităţile 
vieţii publice. In mod greşit, 
s-a considerat şl se mai consideră, 
îndeosebi In Răsărit, că Biserica 
trebuie să sprijine politica oficia¬ 
lă a Statului, să fie subordonată a- 
cestuia, chiar atimci cînd orienta¬ 
rea lui este anticreştină. Se cuvi¬ 
ne însă ca preoţii să facă politica 
lui €hristos. 

2. Neamestecul creştinilor In tre¬ 
burile Bisericii. Pasivitatea faţă de 
cursul imprimat de înalta ierarhie. 
Se spune: nAre cine să se îngri¬ 
jească de bunul mers al Bisericii; 
nu este căderea noastră, a simpli¬ 
lor mireni,' să ne amestecăm. Noi 
cu ale noastre şi conducătorii Bi¬ 
sericii cu ale lor**. 

Dar poate fi viaţa separată in 
felii? In condiţiile creşterii interde¬ 
pendenţei între activităţile sociale, 
este firească abţinerea Bisericii de 
la implicarea în diferitele sectoare 
ale vieţii publice? 

„Dar la început cum a fost?“, ne 
vom întreba. Făceau primii creştini 
politică sau, considcEÎnd că Împ㬠
răţia lui ChristOs nu este dîn lu¬ 
mea aceasta, „dădeau Cezarului ce> 
Ie ale Serului şi lui Dumnezeu 
oele ale lui Durnnezeu**? Aparent 
aşa ar fi. In realitate însă: 

1. Creştinii au făcut politică de 
la început, fără să o numească ast¬ 
fel, şi uneori fără să fie <^hştienţi 
de implicaţiile politice ale uriaşei 
revtrfuţiî spirituale creştine. De 
fapt, Biserica primară a făcut nu 
numai politică ci, mai muH, istorie. 

2. Vocaţia creştinismului, de spi¬ 
ritualizare a întregii umanităţi, im¬ 
punea de la Început un „integra- 
lism creştin**, adică exercitarea tu- 


Neamurilor, ca şi marilor eroi tra¬ 
gicii, le este dat, in ceasul crucial al 
vieţii lor, să cob^re în Iad. Fără a- 
ceastă experienţă esenţială nici o 
capodoperă nu e implinită. Dacă 
n-am bănuit 'Că omul are putinţa co- 
broirii Iul în tenebre, fie şî cele ce 
le poartă cu tine, ca un infemusam- 
bulans, acest „vierme dilatat pe in¬ 
finit* n-ar merita atenţia noastră. Dar 
nc sînt date acest trup, şî această is¬ 
toric — iadurile noastre imediate — 
şi numai din bolgiile lor lumina do 
sus se întrezăreşte adevărată şî pură, 
avind sens în speranţă. 

Cunosc trei reprezentări distincte 
ale infernului: cea din pridvorul bi¬ 
sericilor româneşti, de o atroce na- 
naivltate alegorică, cea a lui Dante, 
geometrică ^ raţională, ilustrare fără 
cusur a imuî cod penal al transcen¬ 
denţei şî cea a unui mistic tenton 
care închipuia iadul ca^ P^e un drum 
pustiu, noroios, fără sfîrşît. mai 
ştiu că fiecare poartă cu sine-iadul 
său, indivizii ca ^ popoarele şi că 
într-o zi coboară acolo, printre te¬ 
rifiante umbre, în foc. In gheaţă sau 
pe nosCrşituI drum noroios. Cobori 
in întuneric ca să-ţi zevezl asec^ 
denţa. ahfe* istoria te osîndeşte w 
episodic. Coborî ca să priveşti In 
demonii ce-ţi surpă neîncetat temeliile 
fiinţei, consecinţă a păcatului adamîc, 
cînd. ne-am asumat. In istoric, mistui¬ 
rea fructului oprit. Cobor! în tenebre .şî 
in grozăvie ca să te lămureşti, în sens 
glchimlc: te depui, precipitat infe¬ 
rior, pe fundul retortei sau ţfşncşti 
ÎQ Spirale solare; cobori, de fapt, ca 
si descoperi, propriile linUte. Cloo 
■-a coborft In Iad n-aro dreptul să 
scrie tratate de teratologici In sfîr- 
fti se poate cobori hrlstîc »cu moar¬ 
te* pre moarte eălcînd**. Dar aceasta 
au n! se cade aoul. 

trafe «r ff ceasul emefat al pata- 
rtrU •eomulut românesc la iad? In- 


turor activităţilor In Duhul lui 
Dumnezeu. Nu erau de conceput 
două norme paralele; una viabilă 
in lăcaşul de închinare, iar cealal¬ 
tă acasă, pe stradă, ori în munca 
pioiesională, sau în activităţile pu¬ 
blice. 

3. Creştinismul fiind In esenţă 
revoluţionar (în lumea veche răs¬ 
turnător al orinduirilor statale pă- 
gîne, iar In cea nouă luptător împo¬ 
triva ateismului de factură moder¬ 
nă), a fost caracterizat la început 
prin activitatea intensă, prin dina- 
raisna. Trasarea unor mari linii tra¬ 
diţionale de către Biserica primară 
nu a însemnat stabilirea unor stra¬ 
tegii sau tactici de luptă creştină 
fixe. Este normal ca atunci cînd se 
schimbă terenul pe care are loc 
înfruntarea, să se schimbe şi mo¬ 
dalităţile de afirmare a Bisericii. 
Intr-o lume în care factorul politic 
decide viitorul, este necesară şi im¬ 
plicarea creştinilor în politică. 

După o lungă perioadă de con¬ 
servatorism şi stagnare, o bună 
parte a creştinătăţii a trecut la 
luptat deschisă în domeniul social 
şi politic, îmbinînd tradiţia cu i- 
novaţia şi promovînd atît libera 
dezvoltare spirituală cit şi progre¬ 
sul material şi dreptatea socială, 
spre binele tuturor oamenilor, fn 
ultimă analiză, o asemenea orien¬ 
tare complexă vizează mlntuirea 
întregii umanităţi, prin înălţarea ei 
în sfera valorilor creştine. Consti¬ 
tuită ca democraţie social-creştină. 
ea depăşeşte atît democraţia con¬ 
venţională de tip capitalist cit şi 
social ism-comunisntul, completihd 
lip.surile acestora şi climinînd nea¬ 
junsurile lor. 

Este democraţia social-creştină. 
Intr-adevăr revoluţionară? Este. 
Fiinţă spre deosebire de celelalte 
orîeiitări politice proeminente (de¬ 
mocraţia capitalistă, socialism, co- 
rminfem, ecologism), ea nu porneşte 

— în rezolvarea problemelor de or¬ 
din economic, social, administrativ 

— de la lucruri, de la materie, ci 
de la cauza care dă naştere felului 


trebarea pare retorică pentru că răs¬ 
punsul îl ştiu şl pruncii: comunismul 
li fost această pogorirc. Şi ar fi fost 
chiar o cădere fără întoarcere dacă 
Dumnezeu ne-ar fi uitat acolo. Dacă 
a fost voită sau nu această coborirc. 
dacă a fost binecuvintare sau bles¬ 
tem, dacă a dat roade sau nu cine 
poate da astăzi răspunsul? Putem 
spune doar că a fost o lucrare a Iui 
Dunmezcu, care ne-a certat pentru 
că ne-a. iubit. „Pe măsură ce vom 
fi mai lămuriţi şi mai informaţi a- 
supra operelor lui Dumnezeu, vom 
fir mai înclinaţi să găsim că ele sint 
excelente şi dau satisfacţie in între¬ 
gime la tqt. ce-am dorit**. (G.W. Lcib- 
niz). 

Bâtrînii noştri, cea mai tinără ge¬ 
neraţie . a României, cei întorşi din 
infern, aflaţi acum in vecinătatea 
ve.şniciei sînt singurii care ar putea 
să ridice piatra pentru a lovi tirfa 
purpurie, dar n-o fac, Camus cre¬ 
dea că d<j acolo te întorci doar pen¬ 
tru a sfida; ei s-au întors ca să iu¬ 
bească. Au învăţat lecţia lul Iov, 
condensată în stupida frază a fe¬ 
meii lui: JSIestemă şi morir. Numai 
că ci, întorşi din împărăţia vicleanu¬ 
lui, ştiu că: „Dacă blestemi. nu-ţi 
mai răminc decît să mori!**. Acolo 
şi-au probat limitele: cele ale fiin¬ 
ţei, ale cunoaşterii, ale rezistenţei la 
Rău. Cinc-1 poate certa pe cei ce au 
capitulat? Şi cino-i poate cinsti, cu 
adevărat, pe cei întorşi neînfrinţi din 
lungul drum prin pustie? Pe trupul 
lot martirizat au ars versurile pe 
care noi le-am achiziţionat cu de¬ 
zinvoltură Uvrescă: „Căci drumuri- 
|e-«i Spirit au suferi întoarceri.. .**. 

Ridicol de puţine, raportate U 1- 
measltate* Jertfei celor »rimaţl sub 
aldwile TroU* sînt cele citeva cărţi 


In care sunt orînduite lucrurile şi 
dcslăşurârile publice, adică de Ja 
sufletul uman. „Manente causa, per¬ 
manent effectus** (dacă rămine cau¬ 
za, lămlne şi efectul) spunea Fran- 
cisc Bacon. Dacă vom lăsa cauza ne¬ 
schimbată. vom obţine aceleaşi e- 
fecte. Numai transformlnd sufletele 
slujitorilor publici din predominant 
păgine — cum au fost de-a lungul 
vremurilor şi mai sunt şi astăzi — 
In predominant creştine, se pot ob¬ 
ţine îmbunătăţiri reale pe plan eco¬ 
nomic. administrativ, social, cultu¬ 
ral, educativ. Imaginea conducători¬ 
lor ca profitori fireşti ai situaţiilor 
înalte pe care le deţin ar trebui 
schimbată. In limba latină, „minis¬ 
ter** Înseamnă servitor. Cuvintele 
Domnului lisus sînt clare? „Cel mai 
mare dintre voi să fie ca cel mai 
mic; şi cel ce cîrmuieşte ca cel ce 
slujeşte** (Luca 22, 26). Elaborarea 
unor splendide programe politice nu 
valorează nimic, dacă cei chemaţi să 
le aplice sunt roşi mai departe de 
ambiţii, trufie, vicii, corupţie şi min¬ 
ciună. Ei îşi vor satisface In conti¬ 
nuare interesele, sacrificîndu-le pe 
cele ale mulţimii. Este nevoie de o 
puternică irumpere a moralităţii în 
viaţa publică. 

Tracii au fost primii, în istorie, 
care au oferit exemplul unei elite as¬ 
cetice de conducători. Mai aproape 
de noi, a fost propus modelul unor 
conducători politici creştini, rare, sa- 
crific'îndu-şj interesele personale şi 
renunţînd la viaţa de huzur, ar ur¬ 
ma: ..Să trăiască în .sărăcie, ucigînd. 
în ci orice pQftă de îmbogăţire per¬ 
sonală. Să ducă O viaţă aspră, seve¬ 
ră, cu alungarea luxului şi îmbui¬ 
bării. Să jertfească permanent pen¬ 
tru ţară**. 

în această per.spectivâ, conduc㬠
torul acceptă o existenţă austeră şi 
modestă: fără căpătuială şi fără m㬠
rire deşartă. Vrea să fie un servi¬ 
tor al naţiunii, jiu uh profitor. Res¬ 
pinge ademenirea bogăţiei şî a put- 
terii personale. Este încredinţat 
prin dăruire, cinste şLstrădaniile lUî,* 
cei mulţi vor avea parte de belşug 
material şi înflorire spirituală. Prea 
frumos ca să fie adevărat? Dar s-a 
încercat oare, în spirit creştin, apli¬ 
carea acestei soluţii, poate salva¬ 
toare? 


din care s-ar patea aTcŞlnî antologia: 
„Pogorirea in lad**,^ suficiente totuşi 
s3 ne indice, îatinderca ^ adîncuhea 
acestei grozăvii qgdjanieţitoare. Ge¬ 
neraţia noastră n», Vt!^ derutată de 
isteria agoniei comuniste, dimensiu¬ 
nile acestei încercări jşi « regretabil 
nu numai că pierdem diii extraordi¬ 
narele dimensiuni _ ale -acestei probe 
de foc 8 isloriai-dar-ne purtăm, con¬ 
tinuăm; să trăim, ca^ şL-cînd ea n-a 
avut loc ba mai rătvxa-şi cînd ar 
fi Vorba de ^ traumă-i'uşinoasă. 

După tipîciTT'fhnWt dc lemn s-au 
pus în circulaţhr cuvinte -şi sintagme 
gata uzate:'„Totaţharism**, „gulag**. 
„univers cqlnceniraţionar*. „torţio¬ 
nari** etc. Nimeni- iţu-şl mal amin¬ 
teşte de cuvîîitul „mucenic** deşi ţa¬ 
ra o plină dc mormintele lor fără 
cruce. Biserica .noastră .şovăie să în¬ 
scrie în calendar o zi a Tuturor 
Sfinţilor muconlciţi în comunism. 

Generaţia noastră nu are scuza ne¬ 
cunoaşterii. Cei CC au scris acele 
cărţi, şi-n fiecare supravieţuitor « o 
carte, sint martori, trăiesc printre 
noi. Si-i ascultăm, pentru conştiinţa 
noastră. 

In insula Patmos, loan i-a dictat 
Apocalipsa lui Probor. Moise nu pu- 
toia vorbi, o făcea fratele său Aron. 
Poate că generaţiilor viitoare nu Io 
vn mai H dat. în afara iadului co¬ 
tidian, un altul in care si coboare. 
Dar dacă nu vor fi Prohor sau Aron 
să consemneze, daci încercarea a- 
ceasta, îngăduită o singură dată fn 
ktorla unul neam. nu-şi va face* lu¬ 
crarea mintuitoare in noi. noiihpli- 
ni|i'vom rămtne in^veac şi IstorU 
na va pierde in abisalele-i smirenri. 

Marius BADITESCD 


POGORIREA LA IAD: 






ACTUALtTATEA POLITICA 


• PUNCTE CARDINALE • 


„Revoluţia neterminată- 

Anneli Ute Gabany-Dic Unvollcndctc Revolutîon Ed. 
Piper — Munchen, Zii^ich — 1990. 


Cartea doamnei Anneli Ute Gabany, 
Revoluţia netcrroinată, apărată la Editu¬ 
ra Piper din MUnchen în iunie 1990, a- 
duce o interesantă contribuţie la contro¬ 
versata «istorie" a evenimentelor petre¬ 
cute in România la sfirşitul lunii decem¬ 
brie 1989 şl care au dus la căderea dicta¬ 
torului Ceauşescu. 

într-un spaţiu de aproximativ 220 de 
pagini autoarea, care este cercetătoare la 
Institutul de studii Sud-Est europene din 
Munchen. şi considerată o expertă in pro¬ 
blemele româneşti, dar şi a spaţiului sud- 
est european şi-a structurat materialul 
faptic şi comentariile in opt capitole. O 
simplă enumerare a lor ne dă o idee des¬ 
pre felul cum şi-a organizat materialul. 
Iată titlurile capitolelor: Căderea lui Cca- 
uşcscu: o tele-revoluţle, O privire retros¬ 
pectivă: originile căderii lui Ceauşescu, 
Noul factor de putere: Frontul Salvării 
Naţionale. Răscoală sau..« Politica ex¬ 
ternă: noi priorităţi, noi probleme, O şan¬ 
să pentru economia do piaţă?, O dată de 
mocraţic — şi înapoi? Revoluţia nemăr¬ 
turisită. 

Cliiar de la început autoarea atacă pro¬ 
blema do fond: revoluţia a fost o schim¬ 
bare dc regim sau doar de ,,clitc“? Exis¬ 
tă date care pledează pentru a doua ipo¬ 
teză şi autoarea Ie pune in lumină; Ion 
lliescu este un produs tipic al nomencla¬ 
turii, Irceut prin toate etapele obligatorii 
propulsării in ierarhia comunistă, disoci¬ 
erea sa dc politica lui Ceauşescu făcindu- 
se abia în 1971, pină nianci fiind un |>o- 
sibil candicLit la funcţia suprt'mă. Necla¬ 
ră rămine perioada dăll—1959 cind a 
studiai la Moscova, fiind conduoritoiul 
grupului dc studenţi români şi prin a- 
ceasta în contact cu autorităţile sovietice, 
lucru CC i-a rămas ca o deprîjidere. Este 
firesc deci să fie primul susţinător al no- 
liticii dc pcreslroika, şi o spune expli¬ 


cit într-un articol publicat in „România 
literară". Autoarea ii prezintă pe Ion lli- 
oscu neutru, fără menajamente si nu se 
sfiăşte să ridiculizeze ticurile lui verba¬ 
le cai ^stimaţi tovarăşi" etc. 

La originile căderii lai Ceauşescu au¬ 
toarea pimc în primul rînd ncpopularitatca 
acestuia datorită unei politici economice 
pe cit de catastrofală pe atit de încăp㬠
ţînată. In al doilea rind pune cultul per¬ 
sonalităţii ajuns la dimensiuni demenţia¬ 
le şi nu in ultimul rînd influenţa soţiei 
sale Elena, mult mai urîtă de populaţie 
dccit însăşi dictatorul. 

Ocupîndu-se dc Frontul Salvării Naţio¬ 
nale, formaţiunea ce a succedat regimu¬ 
lui Ceauşescu, fl prezintă ca pe un par¬ 
tid preocupat numai de acaparea şi men¬ 
ţinerea puterii, legitimitatea fiinda-i şi 
contestabilă şi contestată. Un titlu dc ca¬ 
pitol se şi numeşte: „Lupta pentru pute¬ 
re dintre armată şi F.S.N.*. 

Nu se scapă din vedere nici situarea Ro¬ 
manici în context european, autoarea fă- 
eînd referiri şi observaţii, privind poziţia 
ţării faţă dc vecinii săi. Ungaria, U.R.S.S., 
în noile condiţii, în noul context. 

In final se pune în evidenţă situaţia 
precară a noului regim, confruntat cu 
propriile sale contradicţii, cU propriile 
sale inconsecvenţe: pe dc o parte pro¬ 
misiuni. declaraţii de liberalizare, pe de 
alta măsuri restrictive şi tărăgănarea a- 
plicării promiselor şi chiar legiferatelor 
reforme. Utilizarea, călăuzirea în scop 
propriu a animozităţilor naţionale, mane¬ 
vrarea cu cinism şi asmuţirea unor clase 
sociale, unele împotriva altora, sînt prac¬ 
tici ale noului guvern. Un punct lumi¬ 
nos pe care il sesizează şi îl scont<> în e- 
videnţă autoarea este „Proclamaţia dc Ia 
Timişoara", pe care-o apreciază mai nauH 
pentru valoarea sa etică. 

Dr. Octavian ZAIlARIA 


CARMEN SAECULARE 
FRANaSCO DE QUEVEDO Y VaiEGAS 

SONET 

9*1), ce-ai ajuns ministcAi» te păzeşte, 
neurgisind pe nimeni, mic sau mare: 
poţi sa-1 despoi de toate cîtc arc, 
dar nu-i poţi liu şi braţul ce loveşte. 

O arma împotriva ta gaseşu 
cel împilat, de vrea să te Oboare: 
clnd e sa-şi pîarda lunga lui răbdare, 
nici frica morţii nu-1 mai îmblinzeştc. 

Dc-şî simte omul sigură pierzarea, 
cu ura cată către-a ri pricină 
şi-aceasta, nu aceea-i dă turbarea. 

La goliciune şi obidă-anină 
a deznădejdii armă, răzbunarea 
căzind pe cel ce l-a zvîrlit în tină. 

Tălmăcire din limba ^lanîola de 
Răzvan CODRESCU 



P© ecranele telex izoarelor, aşadar 
fără urmă de sfială, în vă/ul întregii 
ţări şi-a făcnt apariţia spre a-şi ex¬ 
prima satisfacţia pentru mersul neim- 
plcdicat din succes în succes, virful 
vizibjj al OCULTEI care dc doi ani 
rândiice „neclintita* un popor ce 
şi-a dorit, cu preţ dc sinBC,-să-şî rc- 
dobindcască identUahUL. - O . Imagine 
demnă de o ANTOLOGIE A IlU^lNll 
naţionale. o imagine cârc sur¬ 
prinde adevăratele dimensiuni ale dra¬ 
mei pe care o trăieşte România. 

Intr-un cadru indecent de somp|uos 
pentru un preşedinte care respinge 
dlntr-o profundă convingere instituţia 
monarhiei, considerind-o depăşită pen¬ 
tru acesi sfîrşit dc mileniu, dl. Ion 
ilieJicu, fostul prim-sccrelar al Comi¬ 
tetului Centra] al U.T.C., fostul Se¬ 
cretar cu problemele ideologice al Co. 
mitotiilui Jud. Timiş al P.C.R., fostul 
Priro-Secretar al Coroitetfilul Jud. Iaşi 
al P.C.R., fostul membru al Comitetu¬ 
lui Executiv al C.C. al P.C.E,, a. de¬ 
bitat. cu aceeaşi nelipsită respingătoa¬ 
re grimasă care îl schimonoseşte chi¬ 
pul, aprecieri superlative cu privire la 
noua constituţie. 

'La .dreapta şl la stînga preşedinte- 
!hL sacerdoţit' actualei Puteri. Mai in- 
tÎ! cetăţeanul sovietic Alexandru Bîr- 
lădennu. preşedintele Senatului Rom⬠
niei, ale Cărui merite deosebite din 
trecut îl recomandă ca Jiînd cea mai 
potrivită personalitate pentru această 
înaltă demnitate. Ani de-a rîndul 
membru gl Comitetului Executiv al 
Prezidiului Permanent al P.C.R.. arhi¬ 
tectul socializării economici naţionale 
după-modelul sovietic, dîstlnŞ pentru 
zelul depus în făurirea ralului comu¬ 
nist dc tip bolşevic pc plaiurile ro- 
măne.şti cu titlul de Erou al Muncii 
Socialiste, precum şi ou cel de acade¬ 
mician. opera sa fund condensată în¬ 
tr-un raport de cîleva pagini prezen¬ 
tat la un congres at Partidului Coma- 
nist Român. 

Alături de preşedintele Senatului, dl. 
Dan Marţian, preşedintele Adunării 
Deputaţilor. Meritele domniei sale In 
procesul de ediRcare a comunismului 
in România sint departe do a fi negli¬ 
jabile. Ca şi patronul său. preşedintele 
Ion lliescu, dl, Marţian a deţinut înal¬ 
ta demnitate de Prim Secretar al Co¬ 
mitetului Centrul al U.T.C. La expira- 
rarea mandatului s-a dedicat misiunii 
de propagandist al ideologiei marxist- 
leniniste in institutele de invăţămint 
superior, misiune pe care şi-a iodepli- 


Un bilanţ fâră cifre 

Doi ani de aşteptări şi neîmpliniri 


uit-o cu zel şi dăruire, otrăvind sufle¬ 
tele tineretului studenţesc, phiă la 22 
Decembrie '89. 

Şi în sfîrşit, a patra personalitate 
centrală a actualei conduceri a Rom⬠
niei, nouJ prim-ministrii. Provenit din 
acelaşi nomenclator de cadre al Parti-. 
dului Comunist Român, ca .şi 'celelalte 
trei personalităţi menţionate mai sus; 
dl. Stolojan este departe de a fi omul 
providenţial pe care-I aştepta ţara du¬ 
pă dezastruoasa guvernare a d-lui Pe¬ 
tre Ronaan. So parc că principala mi¬ 
siune pc care i-a încredinţat-o patro¬ 
nul său* preşedintele lliescu, este or- 
jîaoizarea alegerilor. Restul probleme¬ 
lor de care vrea să lase impresia - că 
ar fi preocupat sînt acte do neîndemî- 
natică diversiune. In orice caz, dova¬ 
da că se pricepe sa facă faţă misiunii 
încredinţate este organizarea intr-un 
timp record de mimai două săptămînl 
a unui referendum naţional pentru a- 
probarea noii constituţii. O perfor¬ 
manţă unică in Istoria referendumuri- 
iQr! Cum vor arăta celelalte două scru- 
linuri înscrise pe agenda de lucru a 
d-luî Stolojan nu este greu de prev㬠
zut dacă se ia ca unitate de măsură 
referendumul din luna decembrie. îm¬ 
potriva acestui nou act de agresiune 
comunistă la adresa democraţiei şi. vii¬ 
torului ţării, cetăţeanul onest are o .sin¬ 
gură alternativă: să voteze împotriva 
Constituţiei F.S.N. 

O CONSTITUŢIE PENTRU LINIŞ^TEA 
B-XUIILIESCU 

După Un an şi jumătate de muncă 
Intensă, domnii Iorgovan şi Gionea. 
secondaţi de un întreg aparat dc spe¬ 
cialişti în drept constituţional, au pre¬ 
zentat Parlamentului proiectul noii 
constituţii. Parlamentul l-a adoptat cu 
o mare , majoritate şi, pentru ca lu¬ 
crurile si fie in ordine din punct de 
vedere formal, dl. Stolojan va cere şi 
aprobarea ţării In cadrul unui refe¬ 
rendum. 

Despre deficienţele acestei legi fun¬ 
damentale, pe care probabil e cronică 
a Constituţiilor Romăntoi o va con¬ 
semna sub denumirea de „Constituţia! 


fesenistă", s-a vorbit pe larg. Dar nu 
deficienţele _ ei, cele mai multe dintre . 
ele strOCOratc intenţionat în text pen¬ 
tru a deschide poarta abuzurilor şi ar¬ 
bitrarului, ne îngrijorează, ci aplicarea 
ci. România a avut constituţii exem¬ 
plare sub raportul conţinutului, cea din 
1866 şi cea din 1923, dar tot in Rom⬠
nia experienţa populară a sublimat 
prin sugestiva expresie „a apHca cui¬ 
va constituţia", adînca • prăpastie ce 
poate exista intre litera legii şi felul 
in căre legea sc aplică. Şi dacă abu¬ 
zul şi nedreptatea au tronat într-o c- 
pocă din Istoria României, recunoscu, 
tă prin liberalismul ci şi prin străda¬ 
niile sincere de instaurare a unui cli¬ 
mat politic democratic, cum să nu pri¬ 
vim cu suspiciune o constituţie ,cu 
grave deficienţe de conţinut, aplicată 
dc o putere executivă şi de o justiţie 
crescute in- spiritul dispreţului fai^ 
de. lege şi In şcoala obedienţei slu¬ 
garnice faţă de Putere. 

Cuuoscind structura instituţiilor pe 
care se sprijină domnia domnului lli¬ 
escu ne temem „să nu i\i se aplice con¬ 
stituţia**. Nu pe drepturile pe care i Io 
conferă noua constituţie se bazează 
încrederea „despotului luminat** al ac¬ 
tualei Românii în steaua sa norocoasă, 
ci pe Jnstltntlile democraţiei origina-, 
le*, care il sprijini cu devotament, 

parlamentul 

Daci au mai existat oameni care să 
considere deplasată caracterizarea ac¬ 
tualului for legislativ ca „Parlamentul 
ruşinii naţionale**, este cu neputinţă ca 
după degradantnl spectacol al votării 
constituţiei să nu fi fost convinşi ca 
durerosul adevăr conţinut de această 
caracterizare. După eo af ascultat 
cascada de abjecţii agresive, rostit» cu 
infatuare patriotardă de reprezntanţG 
aleşi al naţiunii, ai tot dreptul să te 
ruşinesi că faci parte dintr-o naţiunq 
oirc are astfel de aleşi. Să nădăjduim 
Insă ci actualul Parlament este doar 
un accident trecător In Istoria Roraâ- 
nleL Altfel eşU obligat să da! dreptate 
celor care tşi caută Împlinirea pe alte 
meridiane. 


Faptul că dl. lliescu a asezonat noul 
guvern cu ciţiva miniştri liberali nu 
schimbi fondul fesenisto-comunist al 
puterii executive. Doar un naiv .işi poa¬ 
te Închipui că un noinistru neceraunist 
al justiţiei poate şl insănătoşeăteă'cor¬ 
pul judecătorilor ^ procurorilor alcătu¬ 
it in exclusivitate'din foşti şneatbri 
P.C.E. Cit despre prezenţa In guvern 
a d-lui Ionel Săndulescn !ntr-o fimcţie 
minori de ^ suborddnat al dolofanului 
ministru de externe, dL Adrian Năs- 
tasc, să nu mai vorbim. Este regretabil 
că un fost deţinut politic, in vîrstă de ' 
peste şaptezeci dc ani, a fost jmpins 
dincolo de. pragul ridicolului, de bunul 
său prieten, dţ. Radu Câmi^nu, In 
rest, total aşa cum ^-a dorit dl. Ili- 
escu. . , 

APARATUL DE REPRESIUNE 

In orice regim, de dictatură comunis¬ 
tă, aparatul de repre.siu^ este Centrul 
Vital al Puterii. Un adevăr fundamen¬ 
tal pe care l-au ştiut şi îl ştîu toţi 
conducătorii comunişti. Dl. Râman nu 
' a ţinut scama de acest adevăr şi a pier¬ 
dut disputa cu A. Iliescu.7 Are 'inSă o 
scuză; fostul prethîeir nu ^-a făcut stu¬ 
diile la Moscova. In schimb,, dt lliescu 
ştie că mcinţinerea şa Ia putere depin¬ 
de de devotamentul şl profesionalismul 
aparatului -de represiune. Că urmare a 
protejat fosta Securitate dc orice res¬ 
ponsabilitate pentru fărădelegile săvtr- 
şite, a selecţionat din rindid cadrelor 
ei elementele cele mai capabile, i-a 
schimbat denumirea şi a pus în frun¬ 
tea acestei, aparent «on înfiinţate in¬ 
stituţii pc unnl din cei mai credincioşi 
colaboratori, dl, Virgil Măgureann. 

Dar nu numai atît. Spre deosebire dr 
serviciile d© informaţii din lumea li¬ 
beră, care se fferesc decent de orice a- 
pariţie in public, S-R.l.-uI cuplului 
Iliescu-Măgnreanu este scos ostentativ 
in primul plan. La festivităţi. Ia ani¬ 
versări, la comemorări, SJR.I.-i)! este 
o prezenţă nelipsită. '|>ra treb> it- 
ştie că cxJsti, dar mai ales trebuie 
se teamă! 

Cit priveşte armata, ea a fost si este 
Un însfrument docil în shi^hn Puterii. 
Aşa a fost in Decembrie *89 şl aşa va 
fl şl tn viitor, tn structura comunistă 
a armatei na s-a schimbat nimic. Ca¬ 
drele fidele comunismului sînt menţi¬ 
nute tn funcţii, politrucii au devenit 
dascăli de patriotism, foştii sccurişti din 
unităţile mlflfare an dcyciiit ancheta¬ 
tori penali f?fl. Iar pătrunderea presei 
libere în cazărmi este strict interzisă. 
Faţă do aceste precizări este bine ca 
'Opoziţia să ştie oi armata nu este cu 
hoL 

Gabriri CONSTANtTNESCU 


















Pag. 4 


• PUNCTE CARDINALE • 


DIN TEMNIţELE COMUNISTE 


„Va veni şi aici 
Crăciunul" 

- Coliod la Miercurea Ciuc - 


Stele mari pe cer s-aprincl» 
Prin tristeţi de foc, colind. 

fiadu Gyr 


Miercurea Ciuc: temniţa stil 
Maria Tcreza, cu ziduri groase, 
saturate de mulţi şi grei ani de 
suferinţa, cu bolţi arcuite sub ca¬ 
re se aduna, potenţata, restriştea, 
cu uşi masive peste care cadeau 
zăvoare grele, zornăitoare, simbol 
absolut al tuturor interdicţiilor, 
în aceasta imensa peşteră, de un¬ 
de erau izgonite toate valorile u> 
manitare şi unde surghiunul era 
mai la el acasă ca nici unde în 
alta parte, era un lo« mai mie 
pentru un surghiim mare, 

CB atât mu orud cu cît era trăit 
ez o felie dintr-im întreg; sur¬ 
ghiun din surghiun, precum lu¬ 
mină lumină. 

Situau la parter, pe 0 aripă 
a închieorii, izolate de rest prin- 
tfidta uşa masivă, prin 
care de cîte ori u fi trecut 

îţi aminuai de infemti} dantesc 
,*Lăsaţi prke aperanţă, voi, ca¬ 
ne intraţi*, aflau patru celu¬ 
le, mici, înpruite una lînga alta, 
eu un culoar înguat de trecere in 
faţa lor. Aki, în celula numărul 
4 am fost izolate în momentul 
despre care vreau să votrbcsc, pa¬ 
tru studente, tinere mcă, deşi ou 
destui ani de detenţie la activul 
nostru. Fuseserăm izolate din ce¬ 
lula mare, unde reuşiserăm, toau 
cîte eram acolo să ne simţim 
«împreună*. Era un har nepre¬ 
ţuit să sâ şansa să-ţi petreci se¬ 
cundă cu secundă ispăşirea într-o 
astfel de famHîe spirituală, eu 
nmltă trudă închegata, unde toa¬ 
te cîte se întSmpIau erau trăite 
h ua înalt nîvdl de solidaritate 
afectivă, ca şi cum toate traiiv 
ie noastre ar fl trecut prîntr-o 
ringură mimă. Izolarea noastră 
nu avea nici o raţiune care sa o 
justMice. Probabil că singura ei 
raţiune era aceea de a fractura, 
pentru a cîta oara în anii grei 
de detenţie, înţelegerea ce se sta¬ 
tornicise între noî, kt astfel de 
nivel îneît «c mtîmpla, lucru de 
neimaginat, că miliţiencele ce ne 
păzeau, sa rămîna uitate cu cea¬ 
surile la vizetele prin care de o- 
bkeî ne spionau, atrase, fermeca¬ 
te de felul în care ne organizasem 
supravieţuirea. 

la celula numărul A ne sim¬ 
ţeam ca şi cum am fi fost 'con¬ 
damnate din nou, smulse din 
mijlocul fimţelor dragi, deziă- 
dăcinate dintr-o ambianţă afec¬ 
tivă ^ aruncate din nou pe un 
ţărm dc ura ^ prigoană, căruia 
ircbuk să-i facnn faţă cu puteri 
sufleteşti mişcoraţe de trauma¬ 
tismul acestei izolări. Bineînţe¬ 


les că am luptat din răsputeri să 
nu ne lăsăm doborite din „raiul 
pierdut* şi cu experienţa ce o a- 
veam ne-am reechilibrat viaţa, 
căutînd cu aceeaşi înverşunare cu 
care eram oprimate să ne smul¬ 
gem de sub imperiul terorii şi să 
ne realizam tainicele lioastrc cli¬ 
pe dc bucurie, luminiţe dragi în 
viaţa cea de toate zilele. 

Aveam totuşi momente de a- 
dîncă tristeţe. Cum s-ar fi putut 
să nu le avem! Erau momente în 
care sufletele noastre trebuiau să 
plătească tribut descurajării şi 
suferinţei, inerent condiţiilor în 
care eram osîndite să trăim. 

Se apropia Crăciunul, sărbătoa¬ 
re caldă, prin excelenţă familia¬ 
lă, cînd dond după cîte nu erau, 
dar ar fi putut să fie, nc brăzda 
profund şi nemilos fiinţa şi ne 
cantona într-un vîrtej de jale, ca¬ 
re nc absorbea pînă la anihilare. 
In acea zi era un frig cum numai 
la Miercurea Ciuc putea să fie, 
cunoscut pol al frigului în ţara 
noastră. Un cer de sticlă ne pri¬ 
vea cu doi ochi reci, necruţători, 

f )rm cele două frînturi minuscule 
ăsatc libere de arcul obloanelor 
masive ce nc acopereau fereastra. 
Totul era de ghiaţă în jurul nos¬ 
tru, pînă şi apa din găleată avea 
d crustă dc ghiaţă. înfăşurate în 
zeghiile confecţionate din lînă 
recondiţionată din petece uzate 
pînă la refuz, aşa cum stăteam 
regulamentar pe banca de lemn, 
în faţa paturilor în care nu a- 
veam voie să intrăm dccîl la ora 
zece seara, aveam impresia că zi¬ 
durile groase ale celulei ne absor¬ 
beau cu lăcomie căldura trupuri¬ 
lor firave şi eă ne vor lăsa pus¬ 
tiite de puţinul nostru viu, trans- 
formîndu-ne în nişte bizare sta¬ 
lactite, podoabe barbare ale u- 
nui labirint, €u adevărat fără ie¬ 
şire. 

Se statornicise între noi o t㬠
cere totală, desăvîrşită. Ni se 
sleiseră cuvintele, ne încremeni¬ 
seră pînă şi gîndurTle. Ne înţe¬ 
legeam şi nc respectam dezola¬ 
rea; orice cuvînt n-ar fi făcut dc" 
cit să-i lărgească hotarul 
Brusc, tăcerea a fcwt sfîşiată 
de un puternic şi vibrant dangăt 
de clopot..Era vecernie la bise¬ 
rica vecină cu noî. Sunetul sonor 
ne-a trezit din toropire şi ca 
prin miracol, gînd urile noastre 
au început să retrăiască amintiri¬ 
le dragi ale unor fapte foarte de 
mult petrecute. Să ne ierte Dum¬ 
nezeu lipsa de smerenie, dar cred 
că puţine fiinţe au putut sa re¬ 






fiTT 4 






trăiască ca noi, aevea, drumul 
parcurs de Sfînta Fecioară prin 
Betleemul de atunci. Cu ceea ce 
ştiam noi despre spaime, despre 
frig, despre osteneală, despre ne¬ 
prevăzut, am reconstitui cu o 
acuitate care şi acum mă înfîoa- 
ră, toate vicisitudinile acelei zi¬ 
le, adunate în prea inocenta Ini¬ 
mă, a prea tinerei Sfinte Fecioa¬ 
re, aşa cum străbatea prin iarnă 
uliţile neospitalîere ale unui o- 
raş suprapopulat, covîrşită dc 
grijă pentru Sfînta Povară ajun¬ 
să la termen. în timp ce noi ur¬ 
măream paşii împleticiţi de oste¬ 
neala ale Prea Curatei în căuta- . 
rea unui adăpost a început să 
duduie în godinul din tuci cele 
cîteva lemne şi mîna de cărbuni 
care pentru o frîntură dc ceas ne 
aducea bucuria căldurii în celu¬ 
la. la acel moment am intuit, ca 
nici o dată pînă atunci, ce bucu¬ 
rie a însemnat peştera în care îşi 
găsise în sfîrşit adăpost cea mai 
imaculată fiinţă a acestui pămînt 
şi CC bînecuvîntare a fost valul 
de căldură dat dc răsuflarea blîn- 
delor dobitoace din staul care în 
felul acesta îl recunoşteau pe stă- 
pînul lumii. A fost dureroasă, a- 
proape dc nesuporiat, înţelegerea 
deschisă prin suferinţă a mira¬ 
colului naşterii prin care Răs¬ 
cumpărătorul a făcut să tresal¬ 
te tot universul de bucuria dî 
8-a împlinit făgăduinţa surpării 
celui rău. Veţi înţelege că nu es¬ 
te cuvînt să poată exprima în¬ 
cărcătura de sens şi trăire a unei 
astfel dc Clipe, izvor nesecat al 
unei speranţe mai certă chiar de- 
cît realitatea noastră atît de vi¬ 
tregă. Şi-n tocmai ca păstorii, ca¬ 
re vrăjiţi de strălucirea stelei şi 
de cîntecul de osana înălţat de 
cetele îngereşti, n-au putut să-şi 
exprime uluirea şi extazul decît 
prin fluierele lor păstoreşti, ana 
început să-L colindăm pe Dom¬ 
nul. Era tot ce-I puteam dărui 
noi. Am început întîi încet, în㬠
buşit, să nu ne audă paznicii de 
pe ziduri şi din temniţi, apoi din 
ce in ce mai tare pînă la toată 
puterea vocilor noastre. Aveam 
voci plăcute şi colindele noastre 
se înălţau armonîos din prea^pli- 
nul inimilor noastre. Spaima că 
încălcăm într-un mod atît de 
flagrant regulamentul, într-o pe¬ 
rioadă de mare teroare în încliii- 


sorî (era după 1956) nici nu ne 
trecea măcar prin minte. Am 
cîntai tot ce ştiam în materie de 
colinde, atît tradiţionale, cît şi 
cele ale închisorilor şi nimeni nu 
ne-a turburat. Curios că nouă 


inşme ne parca 


foarte firesc că 


nimeni nu he întrerupe aşa cum 
ar fi fost de aşteptat. 

Abia cînd am încetat, de dn- 
tat, zăvoarele de la uşa s-au des¬ 
chis cu zgomot asurzitor şi o e- 
chipă întreagă a năvălit în celula 
noakră: adjunctul dc comandant 
al închisorii, ofiţerul dc serviciu, 
plutonierul străjii, majora şi ser- 
genta dc serviciu. 

Nc-am aliniat şi am dat^ ra¬ 
portul după regulile temniţei. Ş: 
altceva nu ai nimic de raportat 
m-a întrebat cu severiute ofiţe¬ 
rul de serviciu. Ba da, î-am spus 
calmă. Toate am cîntat colinde. 
Şi ce spune regulamentul, a re¬ 
luat el. Ar fi trebuit să-i repet 
că hi celulă nu se vorbeşte tare, 
nu SC fluieră, nu se cîntă şi aşa 
mai departe. în loc de toate aces¬ 
tea i-am răspuns cu multă linişte 
în glas. Domnule comandant a 
venit şi la noi Crăciunul. Ara 
aşteptat puţin crispată avalanşa 
de injurii ce trebuia să se rosto¬ 
golească peste noi după o astfel 
de îndrăzneală. Ne era groază, 
mai ales, pentru expresiile bîas- 
femice care nc-ar fi spulberat, 
fără îndoială, toată bucuria ce ne 
inundase inimile în !acel ceas de 
har. 

Comandantul secund, al tem¬ 
niţei ne-a măsurat pe fiecare în 
parte, din cap pînă în picioare, 
privindu-ne insistent în ochi. A 
întîlnit priviri senine, iluminate, 
fără urmă dc spaima şî culpabi¬ 
litate. Oare ce resort de suflet 
omenesc l-a făcut să spună scurt, 
să nu se mai întîmple şi a ple¬ 
cat brusc cu toată suita, aşa cum 
a intrat. 

Ne-am bucurat cuminte, înţe* 
lepţeştc, cu sufletele parcă îm- 
bătrînîte. Sfînta Fecioară ne pri¬ 
mise colindul şi ne ocrotise de 
urmări. Din voia Domnului^ co¬ 
lindul nostru a nins cu fulgi ^ 
Crăciun peste temniţă şî ca o 
confirmare a acestui gînd -am 
auzit glasul ostaşului dc pe zidul 
de pază: gata măi ni s-au închis 
difuzoarele. 

Aspazia PETRESCU 







ROMANI IN GULAGUL SOVIETIC 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pogi 5 


ţustiţia Fundamentum Re^norum 


Dup4 doi ant de la instaurarea regimului do 
«densocraţie originala*', p<^rul român ştie pu¬ 
ţin, mult prea puţin despre fărădelegile sâvtr- 
şite dealungul celor 45 de ani de dictatură co¬ 
munistă, Iar atunci clnd totuşi iese cite ceva 
Ia lumină. Puterea are grijă să denatureze ade¬ 
vărul pentru ca adevăraţii făptaşi să fie pro¬ 
tejaţi, arunclndu-se responsabilitatea asupra u- 
nor executanţi mărunţi. AdevăraţU vinovaţi de 
abominabUele crime săvîrşite în România, In zo¬ 
dia s^eni şl ciocanului. şUu prea bine că nici 
imul dm cei care au atîmat în ştreang la NOm- 
Mrg nu a dat nici măcar o palmă vreuneia din 
victimele care au pierit în lagărele de concen¬ 
trare, după cum este cu nepuUnţă să nu fi 
luat act, cu îngrijorare, de îndîrjirea cu care 
guvernul german cere Uniunii Sovietice extr㬠
darea lid Erich Honccker, pe care-1 socoteşte 
principalul vinovat da crimele săvîr^te la Zidul 
Berlinului, deşi el prsonal nu a apăsat nici¬ 
odată pe trăgaciul vreuneia din armele de foc 
care au curmat vieţile celor ce încercau să 
«cape din iadul comunist Cele mal odioase cri¬ 
me, cele eu proporţii de genocid, s-au săvîrşit 
CT t^ful peniţei prin hotărîrî aşternute pe hîr- 
tie. De aceea este bine să nu se cunoască ade¬ 
văruri 

Unul din capitolele cel mai puţin cunoscute 
din lungul şir de crime săvîrşite de comunism 
este capitolul care consemnează condamnarea 
în Uniunea Sovietică a unor prizonieri de răz¬ 
boi români, fie pentru imaginare crime de răz¬ 
boi, fie pentru activitatea pe care au desfăşu- 
J*ât-o în lagăre cu scopul de a-şl lămuri ca¬ 
marazii despre primejdia reprezwitată de pro¬ 
paganda politrucilor care încercau să-l ademe¬ 
nească pe prizonieri să adere la „mişcarea anti¬ 
fascistă*', un eufemism prin care se urmărea 
escamotarea adevăratei intenţii; aderarea la co¬ 
munism. Din această „mişcare" s-au recrutat ce¬ 
le două divizii de voluntari, Tudor Vladimircscu 
şl Horia, Cloşca şi Crişan, primele detaşamente 
comuniste alcătuite din români. 

Pentru ca nu cumva să se aştearnă vălul t㬠
cerii şi al uitării peste drama prizonierilor de 
război români condamnaţi în Uniunea Sovieti¬ 
că, să reamintim faptele. în februarie 1949, Ana 


Pauker semnează în numele guvernului român 
o convenţie cu Uniunea Sovietică prin care Ro- 
mfinia acceptă ca cetăţenii români acuzaţi de 
crime săvîrşite pe teritoriul sovietic In timpul 
războiului să fie judecaţi în Uniunea Sovietică. 
Avînd această acoperire formali autorităţile 
sovietice trec imediat la acţiune. In simulacre 
de procese care constituie cea mai flagrantă 
jignire posibilă adusă ideii de justiţie, toţi in¬ 
culpaţii, fără excepţie, sînt condamnaţi ia pe¬ 
deapsa maximă: 25 de ani de muncă forţată 
După condamnare. Împreună cu camarazi: lor 
germani ^aţi in aceeaşi situaţie, vor fi trans¬ 
portaţi în regiunea Vorkuta, una di.n cele mai 
cumplite insule ale Arhipelagului Guiag. unde 
urmau să execute pedeapsa, muncind In mmelc 
de cărbuni. 

Zona de lagăre de muncă forţată Vorkuta se 
află în nordul Munţilor Urali, la poalele Mun¬ 
ţilor Pai Noi, la 300 de kilometri dincolo de 
Cercul Polar şi la 300 de kilometri de ţurmul 
Mării Barens. Condiţiile climaterice din această 
regiune sînt din cele mai grele. Temperatura 
de —40°C nu este o excepţie. Dar mai ucigătoa¬ 
re decît clima şi munca forţată a fost obligaţia 
deţinătorilor politici de a convieţui in aceleaşi 
formaţiuni de muncă şl în aceleaşi barăci cu 
deţinuţi de drept comun, 

In timp ce guvernul comunist al României 
I-a abandonat total pe cetăţenii săi aflaţi In 
detenţie în Uniunea Sovietică, Konrad Adenauer, 
şeful guvernului german, Întreprinde în zilele 
de 9—13 septembrie 1955 o vizită la Moscova, 
avînd ca unic obiectiv repatrierea celor peste 
zece mii de prizoniedi de război germani con¬ 
damnaţi sub învinuirea de crime de război. In¬ 
sistenţele sale sînt încununate de succes. Obţi¬ 
ne amnistierea lor şi cum amnistia nu putea fi 
parţială, decretul de amnistie Ii va cuprinde şi 
pe prizonierii de război români. La sosirea lor 
ia patrie, prizonierii de război germani vor fi 
primiţi, aşa cum se cuvenea, ca adevăraţi eroi 
Guvernul german le creează toate condiţiile, 
atu materiale, cît şi morale pentru a-şi putea 
reface viaţa. 

Ce se întîmplă insă cu camarazii lor români? 
Pină ia frontiera Republicii Populare Române 


călătoresc c-a oameni liberi, bucurlndu-se că Iji 
vor revedea patria şi familiile. La frontieră, vor 
fi însă preluaţi, In stare de arest, de Securita¬ 
tea română şi vor fi încarceraţi la Jilava. Vor 
fi judecaţi din nou oentru aceleaşi capete de 
acuzaţie pentru care fuseseră condamnaţi şi 
apoi amnistiaţi în Uniunea Sovietică şi vor zace 
in temniţele româneşti pînă In anul 1964 clnd 
Gheorghiu-Dej a golit închisorile printr-un act 
de graţiere. Recunoştinţa patriei comuniste! 

Una din sutele de victime ale acestui strig㬠
tor la cer act de injustiţie săvirşit de judec㬠
torii comunişti a fost Aurelian Gulan, autorul 
unui volum de memorii intitulat „Vae Viefis" 
in paginile căruia relatează odiseea prizonierilor 
^ ribsboi români, condamnaţi in Uniunea So¬ 
vietică. 

Tînăr ofiţer, şeful promoţiei 1942 de ofiţeri 
de infanterie, participă cu o unitate de vtnători 
de munte la campania din răsărit, luptînd în 
’Caucaz şl Crimeea. In mai 1944 este luat prizo- 
niw iqiprcună cu ultimii luptători români şl 
germani care încercau, cu disperare, să apere 
Sevastopolul. în martie 1949 i se suspendă sta¬ 
tutul de prizonier de război, fiind acuzat de 
crimă de război ca unul care luptase împotriva 
partizanilor. Transferat pentru anchetă la în¬ 
chisoarea din Gorki, dedară greva foamei pen¬ 
tru a protesta împotriva acuzaţiilor nefondate 
ce I se aduc. După a clncea zi de greva foamei 
este hrănit forţat. Metoda folosită este de o săl¬ 
băticie inimaginabilă. După ce este imobilizat 
de paznicii inchiscM'ii, celui ce trebuie hrănit 
ciii forţa i se introduce de către un „medic" un 
tub de cauciuc In stomac prin care i se toarnă 
uh lichid hrănitor. Procedeul este practicat de 
trei ori pe zi In speranţa că protestatarul va fi 
determinat să munţe la protestul său. In ca¬ 
zurile în care cel aflat în greva foamei reuşeşte 
să se opună a i se deschide gura cu forţa, se 
recurge la un procedeu şi mai chinuitor. Intro¬ 
ducerea tubului de cauduc In stomac prin nas. 

' Fragmentul din memoriile lui AURELIAN 
GULAN, pe care-1 publicăm mai jos, începe în 
cea de a patruzecişitreia zi de grevă a foamei 
In închisoarea de la Gorki. 


In a patruzecişitreia zi de grevă 
a foamei, dimineaţa la orele şase, 
sînt trezit, mi se pun vestiţii oche¬ 
lari şl mă pomenesc, după par¬ 
curgerea multor coridoare şi uşi de 
gratii» ondeva fn aer liber. N-apuc 
să văd nimic. Mi se scot ochelarii 
şi sînt împins într-o dubă, încăr¬ 
cată pînă Ia refuz. Mă aşez între 
două fete care s-au strîns să-mi fa¬ 
că şi mie loc. Văzînd nedumerirea 
mea mi-au spus că mă aflu în „cer- 
nâi voron", duba neagră, şi că sîn- 
tem duşi la proces. Un vacarm de 
n^escris. Nu se cunoşteau între 
ei dar toată lumea vorbea, toată lu¬ 
mea povestea de ce-| acuzat, cîţi 
ani crede că va primi. Era o adu¬ 
nătură foarte eterogenă de la co¬ 
pii la bătrînl. bărbaţi şi femei, de 
toate naţiunile Uniunii. Una din 
fetrie de lingi mine îmi povestea 
că este colhoznică, că este şoferi- 
ţă, că a fost prinsă furînd lapte şi 
că are noroc că a fost po front şi 
are decoraţii, că speră să primeas¬ 
că numai opt ani. Mă uitam cu 
compătimire la ea şi i-am spus, aşa 
mi-a venit, „tolko tri“, adică numai 
trei. Ascultîndu-i îmi îmbogăţeam 
vocabularul: „ugolovnăi kodox", 
cod penal, „statlia", paragraf sau 
articol. Un gardian deschide pen¬ 
tru o clipă uşa, ne înjură zdravăn, 
să încetăm cu zgomotul. Cealaltă 
femeie de lingă mine e profesoară, 
învinuită de „agitaţie". O întreb 
ce-a făcut concret îmi răspunde 
scurt: „VAT". Mai tîrziu aveam să 
aflu că înseamnă „vosvalenie ame- 
rifcanskoi tehniki", adică lăudarea 
tehnicii americane. Îmi mai spune 
că ea va fi toată viaţa „SOE", adi¬ 
că „soţialnoopasnâi clement”, adică 
elem^i periculos social. Făceam 
primii paşi într-o lume nouă, con¬ 
damnată co să se justifice cxjslen* 
ţa KGB-ului. 

Duba porneşte. După scurt lim|^ 
ajungem undeva într-o curte în¬ 
conjurată de a plasă de sîrmă dea¬ 
să înţesată, pe-o latură a ei de oa¬ 
meni, aşa-zis, liberi. Asist la iui 
spectacol de neimaginat, de necre¬ 
zut. Părinţi, fraţi, surori, soţii, care 
ştiau de ziua procesului, aştepta¬ 
seră o noapte întreagă la gardul de 
sîrmă pentru a-şi vedea, probabil 
pentru ultima oară, copilul, fratele 
sau sora. soţul sau soţia. Plinsete- 
le, ţipetele sfişietoare, amplificate 
de liniştea, solemnitatea dimineţii 
te cutremurau, te zdrobeM. Afita 
jale şl durere nu ml-am închipuit 


că poate încăpea într-un spaţiu atti 
de strimt. Oriunde îmi întorceam 
ochii vedeam scene sfişietoare: îşi 
zmulgeau părpl, se zgiriau pe fa¬ 
ţă, se loveau cu pumnii in cap, ţi¬ 
pau cuvintele de dragoste şi pe cri 
cu care vorbeau U plingeau ca pe 
morţi. Chipurile omeneşti nu mai 
erau decît măşti ale durerii. Toată 
deznădejdea lumii parcă se revăr¬ 
sase în acel ungher de curte des¬ 
părţit do plasă dc sîrmă. Auzeam: 
„aştoaptă-mă, nu pUnge mamă", 
,4ii tare tată", „sînt nevinovat", 
„m au răpus bestiile", „Dumnezeu 
cu line!", .dii supus", „trăieşte-ţi 
v^ţa, nu te omorî". Ce ocean de 
durere! Temnicerii fac semne să 
se termine mai repede această ul¬ 
timă revedere. Peste plasă sînt az- 
virlite pachete cu tutun şi mînca- 
re şl fiecare se arunci să apuce, 
c» un animal de pradă. Enormă şi 
jalnică puşcărie e Uniunea Sovie¬ 
tică! Sintem bruscaţi, împinşi cu 
baionetele într-o cameră cu gratii 
şi bănci. Stăm în aşteptarea proce¬ 
sului. Profesoara se aşază lîngă 
mine. Şi-a dat seama că sînt străin 
poate şi după accent dar mai ales 
că eu singur rămăsesem in mijlo¬ 
cul curţii, ca o stană de piatră, in- 
creiaenit de ce-mi* fusese dat să 
trăiesc. Ea îmi şopteşte un cuvînt: 
„smeiost", curaj. îmi dă un săculeţ 
cu mahorcă şi-mi strînge mina cu 
disperarea şi puterea unui om ce-ş> 
dă sufletul. 

Intrau şl ieşeau pe rînd din s㬠
lile de judecată. Procesele erau 
scurte: judecătorii consfinţeau, prin 
sentinţe, propunerile KGB-ului. e- 
xecutind Zeloşi ordinele partidului. 
Totul era o amestecătură de oa¬ 
meni şi de „orori" săvîrşite. Erau 
de la olemento antisociale pînă la 
KBA, agitaţia contra revoluţionară, 
toţi pedepsiţi pe baztw articolului 
zccc, cod penal, nefUnd exceptaţi 
criminalii ordinari de drept comun, 
şi ncfăcîndu-se mare deosebire în¬ 
tre găin.arii cu mici furtişaguri şi 
cei cu atacuri organizate, cn spar¬ 
geri dc vagoane şi magazii. Judec㬠
torul. un KGB-ist în robă, şi cei 
doi asesori, obligatoriu activişti de 
partid, erau mereu Iş unison. Nu 
existau analize, martori ai apăr㬠
rii. expertize, circumstanţe speciale 
sau atenuante, nu se cercetau cau¬ 
zele infracţiunii ci se aplica auto¬ 
mat şablonul paragrafelor, repede 
pentru mări rit mai mult num㬠
rul zecilor de milioane de 7.K, de 
„zakliucennăe". O imensă lume con- 


concenfraţionară era construită în 
numele „dreptăţii şi demnităţii u- 
raane". 

Mi-a venit şi mic rîndul. O în¬ 
căpere macabră cu bănci goale, e- 
ram scutit de ăsistenţă. O masă un¬ 
de stăteau ce] trei călăi, o măsuţă 
pentru aşa-zisnl procuror şi o alta 
pentru avocat Apare şl Tamara, 
translatoarea, care s-a aşezat Un¬ 
gă mine. Colonelul Lebedev mă 
măsura, nu ştiu ce gîndea privitor 
la candidatul Ia exterminare care 
eram. Judecătorul m-a anunţat că 
am „dreptul" la apărător, numit 
din oficiu, şi la „perevodcik", adi¬ 
că la ti^ucător, după care trece 
direct Ja sfîrşitui procesului, mă 
întreabă dacă recunosc că sînt vi¬ 
novat După ce o rog pe Tamara să 
traducă tot. după ce îmi înving e- 
moţta sau, mai cinstit scîrba ce 
mi-o provocau aceste marionete şi 
simulacrul lor de proces, mă ridic 
şi spun răspicat: Nu recunosc fo¬ 
rul de judecată sovietic. N-am ne¬ 
voie de apărător că n-are ce apăra, 
ce am de spus, am să spun singur. 
N-am recunoscut şi n-am să recu¬ 
nosc nimic din tot ce s-a scris. To¬ 
tul e o înscenare murdară, un act 
samavolnic. Nici in ţara mea. nici 
pe teritoriul sovietic n-am săvîrşit 
vreo infracţiune care să fie pedep¬ 
sită! dc lege. Am cerut să fie aduşi 
martori, români sau sovietici, sol¬ 
daţi sau ofiţeri, ruşi din lalta, ca¬ 
re să confirme faptele ce-mi sînt 
imputate, cu mi-am făcut numai 
datoria de soldat- Mi-am încheiat 
pledoaria spunînd că eu cred în 
justiţie, că şantajul organizat de 
KGB va fi dovedit şi adevăraţii vi¬ 
novaţi vprfi judecaţi la un nou 
Nlirnberg, chiar dacă îşi închipuie 
că sînt apăraţi pentru că au pro¬ 
nunţat sentinţe ce le erau impuse. 
Ultimele cuvinte rai-au fost de tnai 
multe ori întrerupte, dar nu m-am 
lăsat, le-am spus tot ce aveam de 
spus. M-au ascultat perplecşi, c- 
rau înspăimîntaţi de adevărurile ce 
le spusesem tare şi erau speriaţi că 
le-au auzit, că nu-şi astupaseră 
din timp urechile. După co-am 
terminat, judecătorul m-a mai in- 
trebnt o dptă dacă imi recunosc 
vina iar la răspunsul meu răspi¬ 
cat: „nu“ s-a ridicat in picioare, şl 
ceilalţi doi asemeni, şi a. rostit \ 
sentinţa: „Sc condamnă la dou㬠
zeci şi cinci de ani de muncă sil¬ 
nică pentru crime dc război; aveţi 
dreptul ia recurs". Doi gardienii 


care-şi pierduseră răbdarea, m-au 
împins în arestul de aşteptare a 
dubei. Gloata se mărea cu încă o 
victimă şi se impopoţona cu un 
simbol nou „VP% voennâi prestup- 
nîk, criminal de război. 

N-aş putea să spun că nu eram 
ofoctah dar în clipele acelea furia 
înăbuşă oricare alt sentiment Cri- 
mfnUi -pe care-i aveam în faţă, 
îmbrăcaţi în robă sau în haină mi¬ 
litară, erau do cea mai josnică spe¬ 
ţă, depăşind in mîrşăvie pe „călăii 
fascişti" dc trist renume. M-am 
aşezat lingă profesoară. Tăcea. C㬠
pătase chipul« resemnării totale. 
Doar lacrimile i Se scurgeau, rar, 
una cîte una l-am spus că am pri* 
mit douăzeci şi cinci de ani, că 
sînt indignat imi dă o bucată de 
pîine unsă cu untură, pe care o 
refuz. Îmi spune că i-au dat dou㬠
zeci de ani şi că nu face recurs dc 
frică să nu-i dea mai mult, dar eu 
nu am ce pierde, să declar recur¬ 
sul. Se strecoară lîngă mine şoferi* 
ţa şi, discret, îmi pune în braţe un 
pachet, I-am prevestit cu noroc, 
i-au dat trei ani- Iml spune că-i 
sănătoasă şi că va trece prin acest 
impas al vieţii ci. Ste uită la mine 
da la o arătate de pe altă lume, 
după care se retrage discret 
Atmosfera după procese, după 
pronunţarea sentinţelor ora mult 
mai liniştită, mai tăcută. încet s-a 
răspindit svoniU despre cum s-a 
desfăşurat procesul meu. Majorita¬ 
tea mă priveau compătimitor şi 

nu-şi economiseau epitetele cart 
mai toate începeau cu „durak", 
prostul. Unii mi se adresau di¬ 
rect: „copilule, n-al ştiut nimic 
despre comunism, dar ai timp des¬ 
tul să-l cunoşti, vezi tu!" Alţii 

chiar mă-njurau; „ce mă-ta vroi tu 
de unul singur să pui Ordine ia 
noi?" sau „gura mă-tl. aşa-ţi tre¬ 
buie dacă aţi pierdut războiul!" Cu- 
nos că toate complimentările astea 

nu mă supărau, dimpotrivă. înţe- 

legeiun că e o r^lccţie a durerii pe 
caxe dc atitea zeci dc ani o suferă 
aest popor. CC pare a nu mai avea 
nici, o speranţă. Eram întristat şi 
indignat, ignuorat de soarta mea 
dar cînd vedeam în jurul meu a(î- 
ta suferinţă împietream în revoltă. 
Profesoara mi-a prins mitia cu ges¬ 
tul cînv» care so agaţă do ceva ca 
să nu-l ducă apa. Faţa ii era ne¬ 
clintită, ca de piatră. Doar din 
ochi ii cădea, din cînd în cînd, ci¬ 
te o lacrimă. 

Aurelian GULAN 





Pog. 6 


• PUNCTE CARDINALE • 


i 

M 

_ 

religie Şl 



LVmărim dc doi ani, ca inima 
striiisă, starea jenerală a Bise¬ 
ricii Ortodoxe Române ţi starea 
invăţânuntului nostru teologic 
in special- In decembrie 1989 
renăscuse nu numai speranţa, 
dar şi posibilitatea exterioară a 
unei primeniri a vieţii noastre 
bisericeşti. Retragerea tempora¬ 
ră a Patriarhului Teoctist (com¬ 
promis cu a-supra de măsură în 
anii dc agonie ai regimului 
ceauşist, căruia îi fusese cel mai 
umil dintre salahori), constitui¬ 
rea acelui promiţător Grup de 
Reflecţie pentru înnoirea Bise¬ 
ricii. apariţia citorva bone pu¬ 
blicaţii religioase (intre care şi 
suplimentul săptămînal „Lumea 
creştină*' al ziarului «România 
liberă**, ajuns acum doar o biată 
pagini moartă), interesa) ar㬠
tat reintroducerii religiei in 
şcoli, începuturile de populari¬ 
zare a valorilor creştine prin 
mass-media (cu toate stingăcii- 
le lor) — toate acestea păreau 
a constitui semnele unei înde¬ 
lungi aşteptate renaşteri creş¬ 
tina româneşti, al cărei pivot 
trebuia să fie Biserica stiămo- 
şească. 

Ce s-a ales după 24 de luni 
din toate aceste «deschideri** ini¬ 
ţiale? Patriarhul Teoctist a re¬ 
venit in scaun (fiind considerat 
mai puţin răn dccît posibilul 
său succesor. Mitropolitul An¬ 
tonie Plămădeală; sub Ccauşcs- 
ea cei doi işi imprăţisoră «sar¬ 
cinile** astfel: Patriarhal ‘Teoc- 
tist semna pentru dărîmaroa bi¬ 
sericilor, iar Mitropolitul An¬ 
tonie SC ducea in străinătate ^ 
jnra că liu s-a dărîmat nimic!). 
Bineînţeles că avtnd tn fruntea 
ci aceeaşi ierarhie compromisă. 
Biserica Ortodoxă Română a 
intrat intr-o stare de criză ge¬ 
nerală. aşezindu-se in răspărul 
primenirilor post-revoluţioiiare 
şi continuînd vechea tactică a 
subordonării faţă de Puterea po¬ 
litică. Astfel, instituţia milena¬ 
ră, ce ar li treboit să fie in 
fruntea renaşterii româneşti, 
şi-a pierdut creditai in o<Ăii 
multor credkMdofl, devenind 
complice a neooomnnismulni ie- 
senisto-vetrist (Inclusiv *la nivel 
parlamentar) şi acceptind să 
fie folosită in scopuri propagan¬ 
distice şi demagogice, politice şi 
diversioniste (oe unde şl con¬ 
flictul deschis cu Biserica Gre¬ 
ce-Catolică şi cu Papalitatea, 
iar mai recent cu proprii săi 
învăţăcei). 

Grupul do Reflecţie, fie că 
mai există încă, fie că s-a des¬ 
compus do lot, n-a reprezentat, 
s* parc, mai mult decit o scăr* 
piiiătnră cu mina dreaptă la 
urechea stingă. E drept că era 
grt'u ca el să desfăşoare o acti¬ 
vitate eficientă cu atîtea ostili¬ 
tăţi făţişe, coordonate do sus, 
alît dinlăuntru! cit şi din afara 
Bisericii- In cc priveşte foile re¬ 
ligioase. atîtea cîte-au apărut, 
ele n-au găsif calea adecvată 
spre inima invirtoşată a neamu¬ 
lui; unele s-au născut moarte, 
ulleJe au sucombat in noul o- 
fCim pubticislic. Cele co au reu¬ 
şii să supravieţuiască agonizea¬ 
ză din lipsă de duh, aflindu-se 
pe marginea falimentuluL 

(.ărţi religioase s-au scos pU" 
ţine (şi chiar mai nesemnificati¬ 
ve decit pe vremea lui Ceau- 
fcsea), activitatea Editurii Insti¬ 
tutului Biblic şi de Misiune a) 
Bisericii Ortodoxe Române 
fiind atinsă de o avansată pa¬ 
ralizie. Proliferează fn schimb 
pohlieaţiilc sectante, care n-au 
duh, dar au măcar mobilitate. 
Lipsesc în continuare cărţile e- 
leinentare de îndrumare creşti¬ 
nă ortodoxă cerute de noul duh 
al vremii, poporul fiind părăsit 
materialelor propagandistice, 
«minunilor" şi «propovădulrilor** 
unor dubioşi upredicalorl" din 
lumea largă, răsăriţi pe toată 
faţa României, fn anumite car- 
tit'ee din Bucureşti, cum ar fi 
Drumul Taberei (caro are o el- 


ORTODOXIE si... MARXISM LENINISM 


tră a populaţiei apropiată dc 
cea a oraşului Ploieşti), în lipsa 
bisericilor necesare şi a unei 
îndrumări spirituale corespunz㬠
toare, sectanţii şi-au întins cor¬ 
turile lOr imense prin parcuri şi 
pe maidane, căpăinid o audien¬ 
ţă de-a dreptul îngrijorătoare. 
Trebuie adăugat că in astfel dc 
cartiere noi s-ar găsi lesne ci- 
teva mii do oameni dispuşi să 
contribuie la constituirea de 
fonduri publice pentru ridicarea 
unor biserici româneşti, dar ci¬ 
ne să ia iniţiativa?! Biserica 
noastră are alte treburi. mai 
„elevate"; nu se viră in ches¬ 
tiuni atît de «lumeşti" .. - 
Cit despre predarea religiei în 
şcolile româneşti. Dumnezeu să 
ne Ierte dacă vorbim cu păcat, 
ea este sublimă, dar lipseşte a- 
proape co desăvîrşire ... Cadrul 
legal s-a- creat, de bine de rău, 
dar responsabilii laici nu par a 
avea nici un chef de a urni c㬠
ruţa din loc, atîta vreme cât 
Biserica însăşi pare să-şi fi pier¬ 
dut «nervul" misionar, dov^in- 
du-se incapabilă dc a-şi reor¬ 
ganiza pină şi propriul învăţă- 
mînt... Abia în cîteva licee 
şi-au făcut apariţia o mină de 
studenţi-tcologi dezorientaţi, 
trimişi să ţină ore de educaţie 
moral-religioasă fără nici un 
manual şi fără nici o programă, 
sîmbăta dimineaţa, cind se în¬ 
ţelege că elevii nu se vor prea 
înghesui, mai ales fiind vorba 
de un obiect facultativ. 

Şi ca să nc referim şi la mass 
-media, vai de religia încăpută 
pe mîinile redactorilor de la Ra¬ 
dio şi dc la Televiziune! Cind 
duh nu e, nimic nu e. Cu o sin¬ 
gură floare (Părintele Constan¬ 
tin Galeriu, sttpra($o)licitat de 
doi ani încoace, ca o găină care 
face ouă de aur!) creştinismul 
românesc rămînc departe de o 
nouă primăvară. Cei mai mulţi 
dintre ceilalţi invitaţi în sutană 
sau dovedit cultural submedio¬ 
cri şi duhovniceşte sterpi, după 
chipul şi asemănarea instituţiei 
pe care o slujesc. Cit despre 
realizatorii propriu-zişi ai emi¬ 
siunilor, cei mal mulţi i^iarţi- 
nind redacţiei «Viaţa spirituală", 
el au o legătură jde tot vagă co 
cultura şi aproi^ie nici una cu. 
spiritul! Dacă am fi o revistă 
de birfe Ieftine (dintre acelea 
care se vind bine la noi!), am 
avea destule de spus în leg㬠
tură cu mulţi dintre cei ce au 
devenit peste noapte „voci" ale 
vieţii noastre spirituale ... Tr㬠
dat dc slujitorii săi oficiali, creş¬ 
tinismul a încăput Ia noi pe 
mina demagogilor, a semidocţi¬ 
lor. şl a smintiţilor. Aceasta să 
fio oare rezultatul final a două 
mii do ani de ortodoxie rom⬠
nească?! 

Dar aspectul cel mai grav ră- 
mine acela privitor la invăţă- 
mintul teologic ortodox din Ro¬ 
mânia de azi. Seriile actuale de 
studenţi în teologic reprezintă 
viitorul însuşi al Bisericii noas¬ 
tre. Chiar dacă marca nădejde 
ne rămine in ceruri, nădejdile 
pămîntcşti către ei ni se în¬ 
dreaptă, căci aceştia şi nu alţii 
vor fi mijlocitorii noştri de mîi- 
ne in faţa iui Dumnezeu. Ti pu¬ 
tem lăsa do-o parte, cel puţin 
deocamdată, pe carieriştii şi o- 
portuniştii care confundă taina 
preoţiei cu o vacă de muls. Por¬ 
nim dc la presupunerea (pesi¬ 
mistă, dacă privim lucrurile in 
principiu, dar optimistă, dacă le 
privim in fapt) că măcar un 
rt dintre tinerii care studia- 
astăzi In facultăţile rom⬠
neşti do teologie ortodoxă sînt 
însufleţiţi dc dreaptă credinţă 
şi de bune intenţii. Ce li se ofe¬ 
ră acestora din punct de vede¬ 
re civic, cultural şi chiar duliuv- 
nicesc? Păi, in primul rind, o 
hirtie prin care să se angajeze, 
sub semnătură, ci nu vor lua 
parfo la nici un fel de manifes¬ 
tări politico şi ci in general nu 
VOT juca decit cum li se cintă 
de către dascilii Ipr agramaţi 
şi unşi cu toate alifiile! Studen¬ 
ţii in teologie n-au dreptul să 
facă nici un lei dc politică, pro¬ 
babil pentru că asta e treaba 


dascălilor lor! Iar accşii dascăli 
am văzut cam după ce mu/ica 
s-au obişnuit să joace, suilccin- 
du-şi sutanele!. , t iiu* îndrăz¬ 
neşte să susţină păreri politice 
anti-guvcniuniciitale şianti pre¬ 
zidenţiale U'ăci politică feseniv 
lă se poale face fără nici o su- 
părare!), acela devine „bestie" 
şi «terorist* (termenii aparţin u- 
nui rectoi teolog), păscând ik'l 
exmatricularea sau repclenţia, 
după caz. Poate să fie un cit 
de strălucit student, poate să ai¬ 
bă o cit de autentică trăire du¬ 
hovnicească, poate să aibă o cit 
de vie conştiinţă misionară — 
a îndrăznit să uzeze de liber¬ 
tatea pe care î-a dat-o Dumne¬ 
zeu şi să iasă din ţarcul pe ca¬ 
re i l-au pregătit mai-marii săi, 
atunci să ştie că îl aşteaptă, 
vorba comuniştilor, „ura şi dis¬ 
preţul oamenilor muncii" ... 
Condiţia „oamenilor muncii" şi-o 
asumă în acest caz înşişi ierar¬ 
hii şi învăţătorii săi. transfor¬ 
maţi mtr-o Securitate bisericeas¬ 
că. Îngrijorarea .oficială" a 
crescut în vremea din urmă. 
de cind a luat fiinţă ta Bucu¬ 
reşti Asociaţia Studenţilor Teo¬ 
logi Ortodocşi din România 
(ASTOR) şi de cind în fruntea 
Ligii Studenţilor se află un stu¬ 
dent teolog. Să fie acestea nis¬ 
caiva semne apocaliptice, prea¬ 
sfinţiile voastre?! Calul roşu a 
trecut şi nu v-aţi sfiit să 1 hr㬠
niţi cu ovăz sfinţit, să-l ţesă- 
laţi cu sceptrul arhieresc şi să-l 
încălecaţi la nevoie. Vă temeţi 
oare că vine acum calul negru 
şi cel galben-vînut, in pocnete¬ 
le dc bici ale studeuţimii rom⬠
ne? Sigur că grija studenţilor 
trebuie să fie mai înlii pentru 
învăţătură, dar de ce credeţi că 
învăţătura exclude ... viaţ»*? 
Vreţi oare să-i ucideţi şi să-j 
îmbălsămaţi cu «învăţături"? 
Aţi uitat oare că pe lingă lite¬ 
ra Mijoartă mai există şi duhul 
viu? Şi aţi uitat că pe lingă pil¬ 
dele livreşti mai există şi pilda 
personală? C e pildă vie dc mo¬ 
rală le oferiţi acestor tineri? 
Capul plecat cind te simţi slab 
şi pumnul strîns cînd te simţi 
tare?! Noi, nctcologii, biata tur¬ 
mă creştină, n-avem cunoştinţă 
ca llristos să fi propovăduit o 
astfel de „morală**.... 

Marea nenorocire este ci lip¬ 
sa de duh se asociază in învă- 
ţămintul nostru teologic cu 
I „simplitatea'* intelectuală. S-ar 
dori ca studenţii să fie confis¬ 
caţi de învăţătură, dc travaliul 
intelectual, dar ce perspective 
culturale ii se oferă? Cc garan¬ 
ţie intelectuală poate prezenta o 
instituţie de învăţămînt al c㬠
rei rector vorbeşte agramat, ai 
cărei profesori predau după 
cursuri compilate, învechite şi-şi 
promovează studenţii după „ca¬ 
noane" politice sau ... băneşti? 
(Numai respectul faţă de creşti¬ 
nism ne împiedică să dezvăluim 


IVIOTTO- „După căderea 
in păcat, a urmat Comu¬ 
na primitivă ..." (din 
Cursu; ele Omiletică >1 
Gutchclică ai mui teolog 
ortodox români. 

Lum „SC intră" la Teologie tu lu¬ 
mea romanească sau cum .,s« 
iese" cu note mari .dc la anu¬ 
mite examene!). 

O mostră românească de cul¬ 
tură ortodoxă actuală, oferită 
ex calltedru de un „pteui profe¬ 
sor doctor" de ia Sibiu ţiiurnele 
n-arc importanţă, căci iiu vizăm 
aitt persoane, ă ii.mpiumc), ne 
dovedeşte cit de hhic „valorifi¬ 
cată" este jncă «moştcnireaT co¬ 
munistă ib mentalitatea conser¬ 
vatoare a teologilor noştri.. „Du¬ 
pă căderea in păcat — spune 
prtxtiul şi profesorul cu pricina 
— a Urmat Comuna primitivă". 
/Ut, ce grozav se împacă in or¬ 
todoxia noastră actuală creuţiq- 
nismul cu evoluţiotnsmul. dar 
nu pe urmele lui l'lieiliard de 
Cltardin, ci pe acelea ale... 
marxism-leninismului! Preotul- 
profesor le dezvăluie mai depar¬ 
te învăţăceilor săi cum s-au for¬ 
mat „clasele antagoniste" şi cum 
sra născut Statul ca unealtă in 
mina claselor privilegiate (adică 
a cxplotatorilor, ce mai încolo 
şi încoace)! Şi să nu uităm că aces¬ 
te afirmaţii au o greutate . . 
doctorală! (Doctor ingendus*.') Că 
noi de „doctori", slavă domnu¬ 
lui, n-am dus şi nu ducem lip¬ 
să... 

<'cea ce sC constată, cu îngri¬ 
jorată amărăciune, este că in- 
văţămintul teologie ortodox nu 
mai oferă astăzi la noi nici ga¬ 
ranţii morale, nici garanţii inte¬ 
lectuale. Oa mai mult decit atit: 
profesorii, cu încuviinţarea (da¬ 
că nu chiar la „indicaţia") ie¬ 
rarhici noastre biserict^sti, - fac 
eforturi să-î'sluţească pe -ti¬ 
neri, moral şi intelectual, după 
chipul şi asemănarea dumnea¬ 
lor. Aşa s-a ajuns să se glumeas¬ 
că la noi, spunîndu-sc că „la 
Teologic poţi intra curat.' dar 
de ieşit nu poţi ieşi dccît mur^ 
dar"... E poate-o glumă exa¬ 
gerată, dar îndărătul erstau fap¬ 
te ee nu se pot xxnttesta. înd㬠
rătul ei stă 'toată- ruşinea vieţii 
noastre bisericeşti. 

Când actualii ei slujitori ne-au 
furat Biserica şi ne-au batjoco- 
4-it-o, transformind-o în capişte 
a nevredniciei lor, nu ne rămî- 
ne decit creştinismul din sufle¬ 
tul şi din sîngcic românesc; cu 
el vom da -seama înaintea lui 
Dumnezeu. Să ne rugăm ca măcar 
acest „creştinism organic" $ă nu 
SC smintească în noi, ci să spo¬ 
rească, cu ajutorul lui Dumne¬ 
zeu, pînă Ia a ne putea reda 
cîndva Biserica Ortodoxă Rom⬠
nă în toată măreţia şi purita¬ 
tea ci. 

Adolf \ ASfLLSCL 




Colind 

Radu Gyr 

A venit şî-aici Crăciunul 
luminîiidu-nc surghiunul, 
('atic alba nea J 

peste \ iaţ.i mea, ^ 

pt^vte suflet ninge. ^ 

Cade albă nea * 

peste viaţa mea, ^ 

carc-ai' i sc stinge. ‘ 1 


I.umea-ii c.ântec se 
pe Mi'si,! îl aşic iptă. 
Zâmbete cereşti 
intră pC fereşti 
vin in orice casă. 

Şi in orice gând 
arde tremurând 
câte-o stea sfioasă. 

Tremură albastre stele, !*| 
peste lacrimile melc. 
Dumnezeu dc sus | 

in Inimi ne-n pus â 

uumni lacrimi grele. * 
Dumiic/ou de sus 4 

in inimi ne-a pus J 

pâlpâiri dc stele... ^ 

Numai temniţa posacă 3 
a'mpiotrit sub piompn 
Stăm în bezna grea, 
pentru noi nu-i stea, 
eerul nu s’aprindc. 
Pentru osândiţi, 
îngerii grăbiţi 
nu aduc colinde. 

O, lisuse împărate, 

' Iartă lacrimi şi păcjfcA 
Vin’ să’chizi Uşor * 
rănile ce dor, 
visul ni-1 descuie. 

Noi te-om a-ştcj)ta, 
căci pc Crucea Ţa 
stăm bătuţi în cuîc. 

Maica Domnului Curifiă, 
Ad’o veste miiiuiiafă. 

Inforeşte’n prag 
zâmbetul tău drag. 
ca o /i cn soare. 
Zâmbetul tău drag 
H aştcaptă’n prag, 
cei din închisoare. 

Peste fericiri apuse» 

" tinde mila Ta, lisfiso»' 

Cei din închisori 
Te aşteaptă'n zori, 
pieptul lor suspină. 

Cei din închisori 
Te aşteaptă-n zori, 
să le-aduci lamlnă. 

Steaua prinde să It 
peste ieslea’mpărfi 

şl din nou trei 
varsă din desagi 
aur şi tămiic. 
îngerii de sus 
magilor le-au pus 
Cerul sub călcâie* 


O CC veste minunată! 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 7 


UNIVERSUL RELIGIILOR 

Curs elementar de religie 


^ o.ipitnl va avea uimitorul conţinut- 
I i)i\ersilnii‘a nianifesTâi itur rcUeioase; 2. Fon¬ 
dul i’omun al religiilor. ,J> It. velaţi;, naturală şi 
revHaţia divină; 4 . Tipuri de religii; 5. Cele 
Ir,.; monotebme (A. Iudaismul. B. CrcşUnismul 
( Islamismul); 0 . Starea religioasă « lumii 

nroderno. 


I. Diversitatea manifestărilor 
relipioase 


M-mifestările religioase ale omului, de-a lun- 
întregii sale istorii, au cunoscut o mare 
uiVT'rM-.uc. deUM-minată de circumstanţele spe- 
c-dice în caie au ai>Ărut şl s-au desfăşurat (zone 
epoci istorice, particularităţi etnice 
suirie de tevelaţie etc.). Nu există pe lume vreun 
i>opor (şi nici măcar vreo simplă «populaţie") 
cate să nu aibă un anumit orizont religios. A- 
ceasti este cea mai simplă dovadă a faptului 
că religiozitatea reprezintă o dimensiune ine- 
reniă a fiinţei umane. 

Totalitatea urmelor, faptelor, credinţelor şi 
ide lor religioase ajunse pină la noi. peste 
veacuri şi milenii, studiate atit !n ele însel^ 
cit şi în asemănările sau confluenţele lor, faa 
obiectul domeniului vast al istoriei religiilor. 
Mai ales în secolul nostru această disciplină a 
căutat să se emancipeze de sub tutela teologiei 
propriu-zise şi să se individualizeze între cele¬ 
lalte ştiinţe antropologice. Linia aceasta a fost 
urmată şi de savantul român Mircea EMiade 
(1907—1986), unul dintre 6ei mai faimoşi isto¬ 
rici şi teoreticieni contemporani ai religiei. Acti¬ 
vitatea sa de mai multe decenii pe tărimul is¬ 
toriei şi hermeneuticii fenomenelor religioase a 
fost îticununată de o vastă sinteză, apărută ini¬ 
ţial în limba franceză, sub titlul Histoire des 
croyances ef des idocs religietises (Istoria cre¬ 
dinţelor şi ideilor religioase). Aruneînd o pri¬ 
vire asupra sumarului ei, cineva îşi poate face 
o primă idee despre întinderea şi complexitatea 
acestui domeniu. Volumul I (apărut în 1976 —. 
trad. rom. 1981), porneşte de la compoi-tamen- 
tele magico-religioase ale oamenilor din paleo¬ 
litic, mezolitic şi neolitic, urmărind apoi fazele, 
arhaice al religiilor orientale şi euro-meditera- 
neene (Mesopotamia, Egipt, Chta, India, Iran, 
Palestina etc.), evoluţia spre brahmanism a spi¬ 
ritului religios indian, r^orma dualistă irania¬ 
nă a lui Zarathustra, cristalizarea monoteismu¬ 
lui evreiesc şi, în fine, manifestările religioase 
ale geniului grecesc de dinaintea epocii clasice 
(religia arhaică transmisă prin Hesiod şi Ho- 
mer, oracolele, misterele eleusine şi dionysiace). 
V’^olumul II (a^rut In 1978 — trad. rom. 1986) 
începe cu o prezentare a religiilor din China 
antică, apoi consacră mai multe capitole evo¬ 
luţiei credinţelor, ideilor şi tehnicUor ^irituale 
indiene, insisttnd asupra budhismului şi a şcolii 
Yoga; printre religiile Europei vechi sînt tra¬ 
tate Şl credinţele tracilor şi daco^geţilor, al㬠
turi ele cele ale romanilor, celţilor şi germani¬ 
lor: este prezentat orfismul şi apoi declinul trepr . 
tat aJ religiei greceşti de-a lungul epocii ele- 
niisuce; sînt trecute în revistă noile sinteze re¬ 
ligioase iraniene şi invazia cultelor orientale în 
lumea gret^-romană; în fine, se arată cum, pe 
fondul creşterii tensiunii mesianice în sinul iu- 
cl.iismuiui, s-a născut creştinismul, ce avea să 
se ră^lndească rapid în lumea euro-meclitera- 
ncanâ, iriumfînd oficial în sec. IV, în zorii Ehm- 
lui Mediu. Cititorul - trelsaie însă ' avertizat că, 
din punct de vedere teologic, consideraţiile iui 
M Eliade privitoare-la cretinism sînt în cea 
mai mare parte inacceptabile. Volumul III (a- 
păi-ut in 1983 — trad.- rom. 1988) se ocupă în 
primul rînd de OTeşţinismal medieval şl r«i^- 
lentist, ortodox şi cattdic, pînă-ia-marUe miş¬ 
cări reformiste in secolele XV!—XVII; este 
lamărit in paralei şi-iudaismul Ştdmudic. tre- 
cind prin mistica medievală a Kabbalei şi ajun- 
gind pInă la hâsidisnv; tot în acest- volum este 
truiat şt oel de.^ treilea monoteism' — islamis¬ 
mul (apărut în sec. VLd.H.); volumul mai cu¬ 
prinde -referinţe la religii lepăgîne eu ro-asialice 
(turoo-mongolii, fino-ugricii şi balto-slavii), al 
căror primitivism religios a coexistat veacuri 
de-a rîndui cu ci^tinismul şi -islamismul, pre¬ 
cum şi ia religiile sincretice tibetane. culminînd 
cu iamaismul. Un al patrulea volum, |x>stum, 
este hr curs de apariţi®^ După* mărturisiri ie f㬠
cute de autor în Cuvintele înainte ale volumelor 
II şi UI, acest ultim volum ar urma sâ cuprin¬ 
dă manifestările religioase medievale din India 
(consolidarea hinduismului) China şi Japonia, 
leligiUe primitive ale Amerieii, Africii şi Ocea¬ 
niei (supravieţuind In izolarea lor pină In seco- 


nostru), precttm şi «creativitatea religioasă 
societăţilor moderne" (pină la aşa-numitele 
„teologii ateiste" contemporane). 

Am insistat asupra lui M. Eliade nu pentru 
că am împărtăşi punctul său de vedere în abor¬ 
darea religiilor (şi cu atît mâi puţin în abor¬ 
darea religiei creştine), ci pentru că el repre¬ 
zintă un caz de mare notorietate, iar cărţile 
sale sînt mai lesne accesibile cititorului român. 
Altminteri M. Eiiade. ca «om de ştiinţă", păc㬠
tuieşte, din punctul nostru de vedere, în primul 
rînd prin abordarea nodiferenţiată a tuturor 
faptelor religioase. Creştinismul, de pildă. în¬ 
căput pe mina sa, devine „obiect de studiu" 
îhtre altele, fiind pus pe acelaşi plan şi in¬ 
vestigat cu aceleaşi metode ca şi religiile rudi¬ 
mentare ale Africii negre! Pe de altă parte, 
el include şi tratează In sfera religiosului o se¬ 
rie Întreagă de manifestări parareligioase, fără 
nici un fel de discriminare, ce poate duce 
la grave confuzii, extrapolări şi minimalizări 
(echivalente cu „ereziile", în limbajul teologic 
tradiţional). Nu-i mai puţin adevărat că, oricltc 
rezerve am fi îndreptăţiţi să formulăm faţă de 
teoriile şi metodele sale, cărţile lui M. Eliade 
cuprind o bogăţie de informaţie apj'oape unică 
şi remarcabile sugestii interpretative, îndeo¬ 
sebi cu privire la religiile arhaice. 

Mai acceptabil din punct de vedere creştin, 
deşi mult mai lipsit de pretenţii, este utilul ma¬ 
nual de Istoria religiilor alcătuit de preotul 
prof. Emilian Vasilescu (Editura Institutului Bi¬ 
blic .... Bucureşti, 1982), conceput în manieră 
descriptivă şi însoţit de un frumos material 
ilustrativ. O altă lucrare românească (prima de 
acest fel la noi), .semnată de fostul Mitropolit 
Irineu Mihălcescu şi apărută în 1946 la Bucu¬ 
reşti, sub titlul Istoria religiunilor lumii, este 
astăzi parţial depăşită şi, oricum, greu de 
pjxîcurat. 

Varietatea aceasta a manifestărilor r^igioase, 
aşa cum ni se descoperă în astfel de lucrări, nu 
trebuie sâ ne descumpănească. Pentru a înţe¬ 
lege corect istoria religioasă a omenirii şi im¬ 
portanţa componentei religioase în stinictura 
spirituală a fiinţei umane, trebuie să descope¬ 
rim raţiunea şi fondul comun al tuturor aces^ 
tor manifestări, unitatea lor esenţială. Căci a- 
ceastă unitate în diversitate este un aspect de¬ 
finitoriu al vieţii religioase de-a lungul i.storieL 


Z. Fondul comun al religiilor 


Am pus deja în evidenţă dteva aspecte co- 
mTine tuturor religiilor, vizînd mai cu seamă - 
originea, structura şi finalitatea lor. Ideea de 
divinitate, sentimentul sacrului, dorinţa de de¬ 
păşire a wMidiţiei umane, nostalgia „paradisu¬ 
lui" sau a „vîrstei de aur", imperativul credin¬ 
ţei, apelul Ia rugăciune, purificare sau jertfă rî^ 
tuală, importanţa acordată sacerdoţiului în via¬ 
ţa socială (preoţia fiind identificată adeseori cu 
regalitatea), numeroasele mituri echivalente, re¬ 
descoperite uneori la popoare foarte îndepărtate " 
în timp şi spaţiu (MituU Potopului cunoaşte, de 
pUdă, peste trei sute de variante, din Mesopo- 
, tamia pînă în America şi din Australia pînă . 

' în Scandinavia) — iată numai cHeva elem^te 
generale,, comune mai 'tuturor religiilor cunos- . 
cute pînă astăzi, adevărate universalii ale vieţii 
religioase. Lor li se adaugă numeroase simili¬ 
tudini de amănunt, verificabile pe grupuri de 
religii ce altmihteri nu'par'a se fi întîlnit^di- 
rect niciodată, ceea ce a dus, mai ales'^n-ulti- :/ 
mele două veacuri, la o adevărată Eforie' a 
comparatismului religios, finalizată în oele,-maJ 
diferite concluzii şi te(»ii. Unii şi-au explicat 
cest fond comun prihtr-o^ ipotetică .revelaţie — 
primoidială",' alţii prin permanenţa şi univer¬ 
salitatea „structurilor antropologice ale imari- 
narului". Unii au înclinat spre explicaţia misii-, 
că, alţii spre cea pozitivistă. N-a lipsit» îp seoo-- 
Iul nostru, nici „explicaţia" ştiinţifico-făntasti- 
că -a intervenţiei civilizatoare a unor... vizita¬ 
tori de pe alte planete (mod naiv de a muta 
„enignta- de pe Pămţnt în Cosmos!)... 

M. Eliade s-a străduit, inlegrîndu-se într-o 
orientaix> cu baze filosofice, să pună în eviden¬ 
ţa comportamentul „mitioo-magico-rellgios" al 
omului de jjretutindeni şi dintotdeaLina, ca „ex¬ 
presie a unui mod dc a fi in lume", identifica¬ 
bil, sub felurite' „camuflaje" profane, pînă în 
zilele noastre. Uomo rcligiosus se manifesta 
uniuir, «ariîoupal", adesea fără să o vrea şi i^ră 
să o ştie, chiar şj în epocile dominate de idei 
ateiste şi materialiste. 

Dar această e-vistenţă şi es idenţă a nume¬ 
roaselor asemănări esenţiale între r^igii nu 
trebuie să ne ducă în nici Un caz la adoptarea 
unui cclecibm religios, aşa cum s-au crezut în- 


creştină (V) 

dreptâţiţi să procedeze teozofii, antropozofU. 
ocultiştii şi chiar unii cercetători „ştiinţifici" ai 
istorici şi morfologiei religioase. Orice religie 
autentică se cere înţeleasă Ş' trăită In ea în¬ 
săşi, implicînd o adniune totală şi necondiţio¬ 
nată; te confiscă şi te obligă, o dată ce ai optat 
în mod liber pentru ea, la o strictă delimitare 
de celelalte religii. „Donjuanismul" religios, co- 
chetaiea. cu mai multe religii deodată, nu-i ca¬ 
racterizează pe oamenii religioşi, cl doar pe cel 
incapabili de o adevărată creanţă, pe „uşura- 
tecii" spiritului. Adevăratul început al vieţii 
religioase se face abia cu opţiunea categorică 
pentru o religie („Să nu ai alţi Dumnezei în 
afară de Mine!", sună cea dinţii poruncă a De¬ 
calogului biblic). Cineva care se pretinde cre¬ 
dincios, dar „crede" deopotrivă, să zicem, şi-n 
lisus Hristos şi-n Buddha, şi-n învierea creşti¬ 
nă şi-n reincarnarea indian^ acela poâte fi cel 
mult un „om cult", dar un om religios cu sigu¬ 
ranţă nu De fapt, cineva care se arată dispus 
să acorde credit Ta toate, acela nu crede, cu a* 
devărat, în nimic... O astfel de de^hldere" 
spirituală este specifică şi indispensabilă men¬ 
talităţii culturale (care se bazează pe însumare), 
dar nu şi mentalităţii religioase (care se ba¬ 
zează pe opţiune). Din păcate, cot^uzia astăzi 
curentă dintre religie şi cultură se face simţită 
şi> In cazul acesta. 

De aici nu., rezultă cîtuşi de puţin că religia 
âr fi ostilă culturii. Una şi aceeaşi persoană 
poate, oa om de cultură, să-şi propună şi să 
realizeze o cunoaştere eh mai cupririzătoare po¬ 
sibil a istoriei politice, religioasa artistice, filo¬ 
sofice sau ştiinţifice a omenirii, dar ca om re¬ 
ligios işi va asuma prin credinţi va' slt^ ^ va 
practica o anumită religii Cultura ti va ţkitea 
ajuta, între altele, să^i, fonnuleze mai bîne, 
să-şi consolideze şi să-şi" apere propria credin¬ 
ţă, prin raportare la credinţele altora. Să nu 
Uităm că înşişi Sf. Părinţi ai BisericH creştine 
erau oameni foarte culţi, păzindu-se însă de a 
face confuzie între cultural şi religios. De altfel 
şi-n privinţa aceasta învăţătura creştină este 
litnpede, avînd chiar baze smpturistire; .Toate 
îmi sint îngăduite, âar nu toate tini’ sînt de fo¬ 
los (in sens duhovnici — n.h.). Toate Imi sînt 
îngăduite, dar nu toate zidesc <1. CORINTENI, K), 
83). Şi in alta parte: „Cercetaţi toate lucrurile 
şi paraţi ce este bun", p. TESALONICENI, 
5 . 21 ). , ■' 

Cum se va raporta insă credinciosul unei re¬ 
ligii Ia credincioşii altor religii? Ortodoxia ne-a 
dat, timp de două milenii, o mare lecţie de to¬ 
leranţă (deosebindu-se de catolicism şi în pri¬ 
vinţa aceasta). Şi unul şi altul căutăm spre Cer. 
Eu am ales şi cred în calea mea, tu ai ides şi 
crezi în calea la. Amindol stntem Jiberi (dar. şi 
datori!) să rre apărăm credinţa. Pot inoe^ să 
te conving să vii pe^jcalea mea, dar niciodată 
nu voi încerca să te. constrîng, nici nu voi de- 
cădea pînă Ia a te uri Dc altfel, dacă m-ai ur¬ 
ma silit, nu m-ai urma cu adevărat Dacă vrei 
să mi te alături -— eşti binevenit; dacă nu — 
jnămîl Sănătos ou eie te4eLVom H amfaidod jxideoaţ» 
oîodvn ou drepte şi ou inţeiriXâume după cretKn- 
ţa pe care am urmat-o şi după iaptele pe care 
le-am săvtrşit îrv- numele ei Ja se vedea, de pil¬ 
dă, ROMANI, 2,_.U—16). E b^ cel puţin, că 
.nici unul nici celălalt nu înmulţim turma iilor 
fără Dumnezeu. Împotriva ace^ra se cade ne¬ 
greşit să ne dăm" amîndoi mina, spre binele 
acestei lumL 

(va urma) 


Vasilc A. MARIAN 




Pag. 8 


• PUNCTE CARDINALE • 


PERSONALITĂŢI Şl IDEI 


Cred în destinul acestui neam 


Dumiiru Bjicu este autorul vo* 
lumului Piteşti, apărut încă îu 
1%4, la Paris şi Toronto. Car* 
tea, tradusă apoi în engleză, a 
fost editată la Londra, stirnind 
un larg interes. Acun, după a- 
proa 4 ^ 30 de ani, este aşteptată 
să apară şi în România, la o 
editură particulară din Bucu¬ 
reşti- Trebuie precizat că aceas¬ 
tă nmărturisire* a domnului 
Bacu a fost prima dlntr-o cutre¬ 
murătoare serie de evocări ale 
iadului de la Piteşti, cea care 
a stat la baza lucrării de mal 
tirziu, „Fenomenul Piteşti" de 
Virgil Ierunca, deosebit de cu¬ 
noscută in ţară. 

Dl. Bacu a trecut prin mai 
toate JBolgiile Infernului" şi a 
cunoscut direct pe mulţi ppiteş- 
teni", acolo. In focul iadului, pe 
unii şi după ce au scăpat schi¬ 
lodiţi, teferi sau contorsionaţi de 
cele trăite, tntilnindn-1 inaceas* 
tă varii la Evry, unde trăieşte 
«etras, nu mi-aş fi îns^duit să-i 
pun întrebări care să-l răsco¬ 
lească „rănile", dacă acestea n-ar 
fi şi rănile mele. rănile noas¬ 
tre. Redau mal Jos un fragment 
din această convorbire: 


Dumitru ©acu; «.. Piteştiul este 
intersecţia simbolică Intre două 
vreri opuse, ca în povestea lui 
Iov ... Pe de o parte a fost voinţa 
agresivă şl diabolică a celor puşi 
să dovedească, In faţa istoriei, că 
suflotol (rf nwd ales cel creştini 
nrar 'îi dfecîît un «oft. câ mult o 
simplă şl arbitrară însumare de 
fapte, de cealaltă parte a fost vre¬ 
rea. aproape «uoeaioească, a celor 
oe s-au străduit, diH>& puteri, să 
pro^ze contrariul, anume că su¬ 
fletul exisU ca • forţă unitară şl 
suprafactologică, dacă pot spune 
astfel, câ ol poate fi ameninţat cu 
distrugerea, dar în nici un caz nu 
poate fi efectiv distrus. 

Marcel Petrişor; Ţi se puro lim¬ 
pede astăzi sensul acestei confrun- 
lăti? Caro e rezultatul acestei ex¬ 
perienţe? 

O©.; lU-sî fost-limpede din tot¬ 
deauna oi rczoltâtul nu poate fi 
decît unul singur. Sufletul, ca en¬ 
titate divină, este indestructbil. 
Ceea ce a fost tragic, dar şi plin 
de Învăţăminte, a fost încercarea 
disperată de anulare a lui. A fost 
o Încercare- diabolică, dc mare an¬ 
vergură, dar oare s-a desfăşurat 
totuşi, cred eu, ca şi In cazul lui 
Iov sau al Sflniului Antonie cel 
Mare, sub suspicii divine: Dum¬ 
nezeu a îngăduit să fie aşa. RămI-- 
ne de meditat la sensul creştin al 
acestei experienţe-limită a suferin¬ 
ţei. în fond creştinismul nu-1 alt¬ 
ceva decit religia suferinţei valo¬ 
rificate sau, cum spunea Nae lo- 
nescu, „rezolvarea dumnezeiască • 
problemei Iul Iov" SToi ana pu¬ 
tut părea învinşi, dar adevăraţii 
învinşi, pînă la urmă s-a dovedit, 
au fost tot el. Mal exact spus, 
Dumnezeu este cel care a Invinş 
cu toată organizata lor cruzime, cq 
toată nimicnicia noastră. 

Poate că aici, în Răsărit, s-a con¬ 
sumat un fel de Armaghed'on. în¬ 
ceput la Solovkl, unde s-a scris cu 
stnge J’oemul pedagogic" al Iul 
Mncsrenko; a ajuns la noi In for¬ 
ma sa de perfecţiune, de perverst- 
late maximă: Piteştiul... Asta'am 
Încercat să rodau In cartea «nea».,» 

MP.: Şl in ce măsură cr^ 

că bJ reuşit? 

DB.; Asta ar trebui să le întreb 
ou po line, citltorulel Mai ales că 
ol făcut cunoştinţă, pe piele pro¬ 
prie, cu acest fenomen... 

MJP.; Da, tn carto ai reuşit, cit 
era omoneşto cu putinţă, dar..^ 
întotdeauna vm rămine un rest oa¬ 
re ne va scăpa căci fenomenul na 
no-a atln« numai pe noi, indivizii. 


de vorbă cu 
DUMITRU BACU 

cei trecuţi prin diavoicştile vămi, 
cci cc-au străbătut închisorile co¬ 
muniste ci şi întregul popor ro¬ 
mân, rănindu-1 adine, in substanţă. 

D.B,: Crezi asta? 

M-P.; Nu o cred, o constat! Ast¬ 
fel cum să explic spasmele reveni¬ 
rii conştiinţei noastre naţionale? 
Indivizii, unii au cedat, alţii s-au 
strecurat şi alţii au inlruntat răul, 
i-au rezistat Dar sufletul unui po¬ 
por se mişcă mai greu, tulburarea 
lui se face mai In adine, arc o Iner¬ 
ţie mai mare. Dc aceea abia az. la 
oivel colectiv, ne aflăm in plină 
criză, abia azi! Dc aceea nu sîn- 
tem tn măsură să răspundem în¬ 
că la întrebarea, cum a fost cu 
putinţă? Sau de ce tocmai la noi? 

O.B.: Mă gtndesc că unul din 
motive s-ar putea să fi fost anver¬ 
gura naţionalismului creştin în lu¬ 
mea românească antebelică. Noi, ca 
popor, ne-am născut creştini. Toa¬ 
tă devenirea noastră istorică a stat 
sub semnul creştinismului. Nic㬠
ieri în Europa opoziţia anticomu¬ 
nistă n-a fost mai puternică decît 
la noi, propaganda comunistă naai 
lipsită de rezultate. Noi am luptat 
mereu cu crucea împotriva stelelor 
cu cinci şi şase colţuri. Cu dt re¬ 
zistenţa noastră la rău a fost mai 
mare înainte, cu atlt răul şl-a con¬ 
centrat forţele, s-a dezlănţuit mai 
cumplit asupra noastră după au¬ 
gust 1944. Iar Dumnezeu a îng㬠
duit, ca să ne încerce vrednicia. 
„€ine va răbda pînă la capăt, ace¬ 
ia se va mîntui". Gelui oe i-a dat 
mult. Dumnezeu îi va cere mult. 
Eu mă încăpăţînez să cred în des¬ 
tinul acestui neam. Prea ne-am c㬠
lit în multe suferinţe ca să ne mai 
doboare vreuna. 

M.P.; Mă bucur să te aud spu- 
nînd asta. Dar pentru că ai vorbit 
de creştinism spune-mi şi despre 
cazul părintelui Calciu. S-a vorbit 
despre felul cam dur în care este 
prezentat în cartea ta. 

D.B.: O carte pe care. pînă la ur¬ 
mă, a admîs să o prefaţeze. Ga a- 
tare ... Calciu a fost unul din 
miracolele de la Piteşti. E un caz 
foarte complex, a cărui evoluţie eu 
n-o puteam bănui acum treizeci de 
ani, cînd am scris cartea. A avut 
o scurtă perioadă de cădere, de 
orbire groaznică ce-i drept, dar a- 
poi a revenit spectaculos, uimin- 
du-şi şi prietenii şl duşmanii- Nu 
şl-a negat păcatele, ei a căutat să 
şl le răscumpere cu neostoită căin¬ 
ţă. Pentru cîteva luni de orbire a 
pătimit destul, a pKtit cu douăzeci 


şi trei de ani de temniţă şl «u 
imense privaţiuni chiar In liberta¬ 
te. El a refăcut. Intr-un fel, drumul 
lui Pavel, care din prigonitor a a- 
juns întliul dintre apostoli. Faptul 
că a existat cazul Calciu e semnul 
cel mai sigur că Piteştiul nu şi-a 
atins diabolicul scop. 

M.P.: L-ai întîlnit cumva în ul¬ 
timul timp? 

O.B.: Da, chiar foarte recent. Ve¬ 
nise din America şi se plingea de 
multe lucruri, mai ales de faptul 
că românii suferă, şi acolo, de prea 
mult orgoliu, şi uneori de prea 
multă... inteligenţă, de o dezbina¬ 
re riscind să ajungă proverbială. 
Dar Calciu, cum U ştii, are vocaţie 
de luptător şi de apostol. încearcă 
mereu, neobosit, să facă tocmai 
contrariul a ceea ce nu vor să-l 
lase să facă adversarii. 

M.P.: Adică? 

D.B.: In primul rînd refuză să 
tacă. Vorbeşte, strigă, povesteşte, 
mărturiseşte deschis şi pentru asta 
le este multora incomod. 

M.P.: Dar spune-mi. aici în 
Franţa, emigraţia noastră se poar* 
tă Ia fel? 

D.B.: Din păcate, da. fiea de aici 
de la Paris este atît de dezbinată 
Incît îţi vine sâ-i dai şi astăzi drep¬ 
tate Iui Herodot... 

M.P.: Şi fu ce faci în acest vies¬ 
par? 

D.B.; încerc să clarific şi să-rai 
clarific anumite lucruri. Scriu şi 
tare aş vrea să liniştesc spiritele, 
dar... Mă doare să constat că cei 
mai mulţi se preocupă de păcatele 
altora. 

M.P.: Şi situaţia din ţară cum 
e văzută? 

O.B.; Poate cu ceva mai multă 
luciditate. In rest dezbinare. Sînt 
resturi de ţărănişti şi de liberali, 
de legionari (pro sau antisimişti), 
de regalişti şi anti-regalişti care 
sînt liberi ... să se certe. Atunci 
ce să te miri de cei din ţară că 
îndobitociţi de cozi, de lipsuri şi 
de umilinţe îl votează pe Iliescu? 

M-P.; Opoziţia e timidă. Dc în¬ 
cercarea de constituire a unei de¬ 
mocraţii creştine in România s-au 
auzit pe aici? 

D.B.: Da şi nu. Popularitatea de-, 
mocraţlei creştine este mare în Oc¬ 
cident şi mulţi o văd ca pe o orien¬ 
tare do viitor şi în politica rom⬠
nească, numai câ ce s-a înfiripat 
pînă acum e prea modest. Demo¬ 
craţia creştină ar trebui să se dez¬ 
volte pentru ca să echilibreze spa¬ 
ţiul politic românesc astăzi mult 
prea înclinat spre stînga. Revista 
asta, „Puncte cardinale", mi se pa¬ 
re o interesantă şi onestă tribună 
de Idei. Susţîneţi-o ş! întăriţi-o cu 
tineri. Luaţl-l pe lîngă voi! 

A consemnat Marcel PETRIŞOR 


DUMITRU BACU 


De ziua lor, 
de ziua noastră 

(Pomenirea morţilor fără cruci din 
închisoarea Aiud) 

Poarta cenilui a rămas surdă la 
bătae, 

poarta cerului nu S'R deschis... 

Şi lacrimile s-au întors spre pământ 
ploaie -de pietre. 

Hora mormintelor, sub ţirînă, a 
amuţit, 

hora mormintelor nu se aude... 
Şl lacrimile $-au întors din pământ 
ploae de sare, deapururi întunecată 
de rîsul strigoilor. 

Rîsul strigoilor nu vrea să moară! 
Au poposit pe locul unde trebuia 
să fie crucea 
dar pietrele nu s-au schimbat în 
semn. 

Petalele florilor n-au venit să 

umbrească 

aşteptarea. 

Florile so tem de locurile 

blestemate. 

Peste morminte 

g căzut pomenirea ca o piatră de 
moară... 

Alaiul ce s-a pornit spre seară 
era cîntecul neeîntat, 
litania nespusă, 
pomelnicul nepomenit. 

Pentru parastas. 

s-a invitat singur 

corbul singuratea 

Dar n-a putut să cînte aleluia 

pentrucă îngerii au asvîrlit în el 

cn lumină. 

Numai voi aţi putut vedea 

din orbitele goale 

cum noaptea a deschis porţile 

cerului 

cînd au plecat înapoi spre casă 
lacrimile. 

Noi nu murisem încă ... 

Noi eram pe drumul fără sfîrşiL 


1 Noembrie la Gherla 

(Ziua pomenirii morţilor în oraşul 
Gherla) 

Sufletele odihnite în ninsoarea 

anilor 

s-^au aprins în astă seară din nou. 
Nici virstă, nici treaptă, nici neam... 
deavalma 

luminile preamăresc subteranele. 
Doar un gard între cele două 

cimitire. 

Printre chiorchinii de sînnă 

înflorită 

ura a legat rod cu bobul greu, dc 
plumb 

IVIorţii nu pot să se întîlnească 
nici măcar de ziua lor. 

In cimitirul lor, lumină 
i cîntec de lacrimi, osana! 
n cimitirul nostru noapte, 
şi scîncet de foame, blestem. 

De ni s-ar da de pomană 
am fi singurii morii care am 

mînca-o 

pomenindu-ne sufletele... 


Candela 

Cînd am turnat ulei în Candela 

Aşteptării 

prietenii au rîs. 

M-au bănuit nebun! 

Mi-au spus prietenii: 

E mult, o foarto mult uloinl. 

Tu nu auzi Sosirea? 

O şueră vintul în crengile bradului 
cocorii s-au grăbit să vină înalnto 
de vreme- 

Tu nu vezi, nu auzi Sosirea? 

O cîntă picioarele goalo ale 

copiilor în praful străzii 
şi drovele ruginite tremnră-n 

amurg... 

Tu eşti nebun, tn eşti nebun... 

Cit a trecut de atunci? 
şa candela mai arde încă. 

Prietenii an răposat cu zîmbctul 

pe buze 

şl ciT mirarea în ochi. 

Ci Candela miM arde încă»., 

En aştept Mirele cărunt 
MaJ osto încă un muc de fitil in 
Candelă 

dar va ajonife oare pînă atunci 

Uleiul? 



Pleter Bruogei Ispitirea Sfiotolui Antonia 







PROBLEMA MINORITAfILOR 


PUNCTE cardinale 


Pog. f j 


SAŞII IN ROMANIA ţV) 

“SCHIŢĂ ISTORICA- 


VI Partiaparea populaţiei de 
naţionalitate germană la lâurirea 
Româmei Mari 

Adunarea Naţionali u tuturor Românilor din 
Transilvania, Banat. Crlşana ^i Maramureş în¬ 
trunită la Alba-lulia în ziua de 18 Noiembrie 
(1 Decembrie st. n.) 1918 a decretat Unirea aces¬ 
tor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de 
dinşii eu România. După hbtărlrea adoptată la 
27 Martie <9 Aprilie) 1918 de Sfatul Ţării din 
Chlşmău prin care „in puterea dreptulq) istoric 
şi dreptului de neam Basarabia se uneşte pen¬ 
tru totdeauna cu mama sa România” şi după ce 
Congresul general al Bucovinei. întrunit la “ 
15—28 noiembrie 1918 hotărăşte „Unirea necon¬ 
diţionată Şl pentru vecie a Bucovinei în vechile 
ci hotare pină la Ceremuş. Coiaelu ^ Nistru cu 
Regatul României”, actul de la Alba-îulia din 
1 decembrie 1918 consfinţeşte înfăptuirea' idea¬ 
lului de totdeauna al Neamului Românesc de 
o se regăsi Intre hotarele aceleiaşi patrii. Ro- 
mâma îtore. Pentru toţi aceia pentru care ideea 
de România Mare nu este doar un conc^t is- 
torico-politic, ci Însuşi sensul existenţei lor ca 
români, cuvintele biblice ale dreptului Simion 
rotite de bătrtnul Gheorghe Pop de Băseşti în 
vîrstă de 83 de ani. cel oare a prezidat Adu¬ 
narea de la Alba lulia la care s-a înfăptuit Ma¬ 
rca Unire pot avea şi astăzi semnificaţia unui 
suprem crez de viaţă: .Achm slobozoştc, Stăpi- 
ne, pe robul tău în pace, ^ci văzură ochii mei 
mintuirea Neamului Românesc!^ 

Saşii din Transilvania au Înţeles consecinţele 
politice ale hotăiirij de la Alba liilia şi s-au 
străduit să ţină. pasul ou; desfăşurarea fireas¬ 
că- a evenimentelw care au conduş la dezagre- , 
garea Imperiului habsburgic. întruniţi la 8 ia¬ 
nuarie 1919 la Mediaş, r^rezentainţii saşilor au 
recunc^ut unirea TrpnsHvaniei cu Regatul Ro¬ 
mâniei, hotărind că din această- zi înainte „po¬ 
porul săsesc se consideră membru al impe¬ 
riului român, iar fiii şi fiicele sale ca cetăţeni 
ai acestui stat”, j-uglnd pe Dumnezeu „să în¬ 
drepte spre bine pasul acesta plin de răspunderi 
«I să-l insoţeas^ de binecuvîntarea Sa”. 

"Exemplul saşiror din Transilvania va fi ur¬ 
mat foarte curînd de toate grupurile de naţiona¬ 
litate germană din teritoriile alipite. Ele vor 
sublinia prin declaraţii solemne recunoaştreo 
României Mari şi deplina încredere In Rega¬ 
tul Român. Astfel Sfatul Naţional al Germanilor 
din Bucovina se rosteşte. pentru unirea acestei 
provincii cu România în aceeaşi zi In care 
Congresul General al Bucovinei proclamă uni¬ 
rea eu Regatul Român (28 noiembrie 1918). 
La 7 martie 1919 Sfatul Coloniştilor Germani 
din Basarabia se pronunţă pentru alipirea aces¬ 
tei provincii la România. $1 fax sfîîşit, şvabii 
din Banat întruniţi la Timişoara în ziua de 10 
august 1919 au cerut alipirea Banatului întreg 
le România, fiind convinşi că" numai astfel Îşi 
VOT putea dezvolta neîmpiedicaţi caracterul ixa- 
ţtonal şi cultura în ihnba maternă. 

Ca urrnare a acceptării alipirii provinciUor 
fax care vieţuiau şi a recunoaşterii 
staUilui* român ca noua lor patrie, toate grupu¬ 
rile de locuitori de naţionalitâle germană s-au 
ccaxstituit într-o uniune. La această uniune, al 
cărei centru de influenţă l-a reprezentat grupul 
saşilor din Transilvania s-eiu alăturat şvabii din 
Banat, germanii din Bucovina, germanii din 
Vediiul Regat, cei din Dobrogea şi cei din Ba¬ 
sarabia. La începutul celui de al doilea război 
mondial în România trăiau 800 000 de gennani. 

VII. Perioada 1919-1940 

-Aderarea populaţiei de naţionalitate germa¬ 
nă la România Mare nu a primit întotdeauna 
răspunsul dorit la aşteptările şi speranţele j» 
care şi le-au pus în noua lor patrie. România 
Mare a fost în primul rînd o promisiune. O pro¬ 
misiune. pe car însă, spre deosebire de alte state 
apărute pe harta Europei dv^>ă primul război 
mondial, poporul român s-a străduit să o on<^ze 
chiar şi atunci cSnd unii guvernanţi au imprimat 
un curs greşit mersului evenimentelor politice. 

România Mare, ca stat democratic, a fost de¬ 
parte de 8 constitui un model de societate per¬ 
fectă. Dar democraţia, dincolo de multele p&"ţi 
negative care îî întunecă imaginea, are avantajul 
de a constitui un sistem susceptibil de a fi p^ 
manent Îmbunătăţit Faptul că actului de unifi- 
«Eire teritorială nu i-a urmat şi o imediată Tmi- 
ficare politico-adminislrativă, ©oonomică, socială 
şi culturală este uşor de explicat şi tic înţeles. 
Nu tot atlt de uşor de acceptat au fost însă m㬠
surile aplicate pextru înfăptuirea unei unificări 
depline. Or, ki astfel de procese, gi-upurile cele 
mai nemulţumite cu structurile pe care, ubligaio- 
riu, trebuie să le imimnă conducerea unu. s:at 
nou constituit, structuri menite să realizeze un 


echilibru'-social, slnt minorităţile Să privim !a 
dilicuiiăţîle .survenite în procesuî"(re unificare â ■ 
celor două Germanii, de.ş» ih acest CTz'nu este- 
vorba de'grUpur» etnice riifeiite şi vom inXelege^" 
că. cel puţin in pei'ioad.s d< Început a existenţei 
României Mai i.popPlaţiile îm txovinciiîe .ili’iite 
atlt Itimâni cit şi min-irltăţi s-âu simţit >»tlnie- 
lîiie In mişcân'de tipăiele de vra ă ă. eco¬ 

nomică socialâ şi culturală pe caie guverne.e de 
la Bucureşti le-au lmpu« oe tot teritoriul sta- 
tului. ■ ■ 

In anteieţsul proteiârii g upurllor etnice din 
statele constituite după primul război mpndia^ 
puterile, occidentale, au încheiat cu Iugoslavia, 
Austria. România, Polonia. Cehosjovacla şi Un¬ 
garia convenţii - In acest sehs. .Controlul rfespecr 
ţârii prevederilor acestor t'bnvenţii a foşt Incre^ 
dinţat unui comitet.al .Ligii Copfornr 

ţratgtolui de pace şi amintiţelof convenţii, saşilor 
.trebţjm să li se acorde p dolină autonomie cul¬ 
turală. In spiritul acestor . convenţii. România a 
acordat'Bisericii evanghelice autonomfe şcolară, 
dar conducătorii minorităţii săseşti au pretins că 
guvernele române le-au refuzat o deplină auto¬ 
nomie cultui’alâ. după cum recunoaşterea forma¬ 
lă a Uniunii Germanilor din România s-a pro¬ 
dus de abia în anul 1940 ca urmare a presiunilor 
exercitate de Reich-ul german. In perioada dintre 
cele două războaie nxcmdiale conducătorii saşilor 
din Traiisllvania audciîzat guvernele de la Bucu¬ 
reşti că nu au pus'4n practică prevederile De—- 
ciaraţiei de la Alba'lulia cu-privire la regimul 
minorităţilor. Ca urmare .reprezentanţii inlnori- 
tăţilor germane din Parlamentul României au 
refuzat să voteze Constituţia din 1923. 


Unul din principalele mouve ae nemulţunxire 
ale saşUOT a fost scoaterea unui număr ronside- 
rabll de minoritari din funcţiile pe care le deţineau 
1 .Ş 1 înlocuirea lor cu ;,rcgăteni“ (funcţionari aduşi 
din Vpchiul Regat). Emst Wagner în broşura sa 
intitulată „Ge^ichte der Siebenbârger Sachsen* 
— Wort und Welt Verlag — Thaur bei InnSbfuck 
1990; face următoarele afirmaţii:'«Dcyjă un prii- - 
miţător început şi-a făcut apariţia o altă formă 
de şovinism, diferit d« cel din trecut doar prin 
faptul că de data aceasta dispoziţiile nu mai 
veneau de la Budapesta ci de-la^BUcureşti**,' re-' 
cunoseind Insă că spre deosebire de şovinismul 
maghiar,- „şovinismul românesc” nu era dubl« 
şi de o politică de asimilare forţată. 

Ceea ce i-a nemulţumit însă pe conducătorii 
saşilor din Transilvania a fost reforma agrară 
din anul 1921. Consecinţele acestei rdome nu 
au afectat decît foarte puţine persoane pau-ti- 
culare, .deoarece în rîndul populaţiei săseşti nu¬ 
mărul marilor proprietari de pămint era fără 
semnificaţie. In schimb au fost puternic lovita 
instituţiile de bază ale comunităţii. Universita¬ 
tea săsească a pierdut In întregime fondul fo¬ 
restier. Proprietatea parohiilor evanghelice era 
limitată la 18,4 ha. în felul acesta Biserica'e- 
vanghelică pierdea 55V« din terenurile agricole 
pe care le deţinea. Ia satele aşezate pe fostul 
„pămînt crăiesc", pămlntul deţinut de comună 
a fost afectat de reforma agrară. Iar dacă ţi¬ 
nem seamă de faptul că perioada dintre cele 
două războaie mondiale a fost o perioadă de 
instabilitate economică ce a culminat cu marea 
criză din anul 1929 putem Înţelege nemulţumi¬ 
rile saşilor provocate de climatul economic din 
România Mare. Să nu uităm însă că acest cli-* 
BMrt economic nefavorabil a afectat populaţia 
întregii ţări, nu numai populaţia săsească. Dar 
mai ales să nu se uite că în această perioadă 
gospodăriile ţăranilor saşi au fost printre cele 
mai prospere din ţară, Iar industriaşii, comer¬ 
cianţii şi băncile saşilor s-au bucurat de de¬ 
plină libertate. 


Reflexul politic ..al condiţiilor economice ne- 
satisfăoătoare s-a concretizat în înfiinţarea 
„mişcării nemulţumiţilor” (Unziifriedenenbewe^ 
gung). Ea 8-a diluat faxsă la scurt timp de la 
înfiinţare, făcînd loc unei politici de colaborare 
cu partidele de guvemămînt, indiferent de colo- 
ratLU’a lor politică. Pe această cale grupul par¬ 
lamentarilor saşi de sub conducerea lui Uans 
, Otto Roth sconta pe obţinerea unor avantaje 
politice şl economice penUu comunitatea ger-r 
manilor din România. 

Spre mijlocxil anilor douăzeci, Fritz Fabritius 
întemeiază societatea „Selbsthilfe" (Societatea 
de ajutor reciproc) cu scopul de a îmbunătăţi 
situăţia economică a saşilor, dar şi cu anumite 
obiective sociale şi naţionale. Din această socie¬ 
tate se va naţte „Mişcarea de înnoire" (Er- 
neurungsbewegung). Unul dintre fruntaşii aces¬ 
tei mişcări, Dr Alfred Bonfert, reuşeşte să a- 
iragă în jurul său tineretul orăşenesc prin ta¬ 
berele de muncă de vară La cel de al cincilea 
şi ultimul Congres al sasiior din Transilvania 
tinut în 1933 la Sibiu, „Mişcarea de înnoire" ob¬ 
ţine majoritatea ş» se de^^-his pentru 

o apropiere de naţionu 'S'. ' '*'•1 nroa'-'iă’ 

instalat la putere In Genmani^. 


^ îngânai 1936 sţ aiuitge ia o scindaiv , vM>>* 
cărll de înnoire” iuti o a ită iTTO'l<-!aVi cj-nanvl 
Ae Fabritius v ranu^H conduc -ie 

Bonfert, Gust'şl ^liemei, Lin acest mnoent în¬ 
cape*© etapa p-î- uată cw 'arcar>c 
în viaţa politică Tî cornxţpîiătn gernx.xne din Ho-* 
mânia. în ^isputu .lifi're ,^e ctotpijxrlentori m- 
Leryine cai e, etilonâ'.re;acOT ixhiLiţii' 

Asttoi' ie'^a^nge^ţa' slpiătra''nedprîi§“câ_act)yita-' 
iea poillCca a minprlLăţii'germâne ş5.fle"con^u*ă 
tUn„gxieî Ipc; fapi*" pcp^lema loiali¬ 

tăţii acestei jnWrităţi ^făU de statul român. 
Din fericire. între statul Ji.omăn ir^rtţtnpriţatea 
giumină mi s au.ivh eonTicte- ^-această temă. 

VHI - Cel de-ai doilea război 
moncM 

La 1 septembrie .1939 izbucneşte cel de al 
doilea război mondial. In.iunie 1940, ca urmare 
â pactului Ribbentrop-Molotov, România -este 
obligată să, cedeze. Uniunii Sovietice Basarabia, 
Nordul Bucovinei şi Tmutuî Herţei, tn acelaşi 
an, ih septembrie, prin Dictatul de la Vlena, Ro¬ 
mâniei i şe răpeşte Nordul -Ardealului. In urma 
acestei duble tragedii naţionale, regele Carol II 
este. obligat să abdice. Conducerea ţării ; este 
“preluată de generalul Ion Antonescu. Prin le¬ 
gea grupurilor etnice promulgată ia 20 Noiem¬ 
brie 1940 „Grupului etnic german” i se acordă 
statutul unei asociaţii cu drepturi speciale. Con¬ 
ducătorul ;GrupuJui etnic germap", pr. Wolfram 
Bruckner. este înlocuit din dispoziţia Berlinu¬ 
lui prin Andreas Schmidt, iar sediul este str㬠
mutat de la Sibiu la Braşov. Episcopul evan¬ 
ghelic pr. Vlktor Glondis. adversar al schim- 
băpjor hotărite de foruri de decizie din afara 
comunităţii Săsteşti este nevbH să-şt părăsească 
demnitatea* fUnd InloOuit cu Wilhelm Straedel 
provenit din „Mişcarea de înnoire", Încetul cu 
încetul organizarea „Grupului etnic german" se 
modelează sub aspect politic, economic şl cul¬ 
tural după instituţiile similare din Geiinânia. 

In iunie 1941 România intră in război al㬠
turi. de Germania împotriva- Uniunii Sovietice. 
Pentru a nu se slăbi capacitatea de luptă a ot- 
maţei române s-a impus principiul uxterdicţioi 
de a te recruţa tineri de naţionalitate germană 
dâx România pentru Wehrmocht-ul german. în 
anul 194i8 acest principiu a fost însă abandonat 
vintre stetul roinân şi Reich-ul german *e sem¬ 
nează o convenţie prin oare germanii din Ro-l 
mânia pot Să se transfere „voluntar” în arnsata; 
gărmani. Prin această convenţie saşii dln Tran^ 
shvania- sii-fo-jt în vărsaţi trupelor 


lm z 3 august 1944 România declară ieşired 
din războiul împotriva Uniunii Sovietice şi â 
aliaţilor ei, cerînd încheierea imul „armbtiţiN*J 
tn acelaşi timp decilară războâ fostului d 
hat. Germania. Încercarea de rezistenţă a tru¬ 
pelor germane aflate pe teritoriLd Ron^niej este 
Infrîntă în cfteva zile şi ^rmanii luaţi prizo¬ 
nieri sînt predaţi sovieticilor. 

In Afdeaulvd de Nord, aflat sub ocupaţie ma¬ 
ghiară, generalul german Artur PlUeps, prove¬ 
nit din armata română, conştient că nu va 
reuşi si oprească ofensiva sovieto-română, Of^ 
donă evacuarea întregii populaţii germene din 
această zonă. La jiunătatca lui septembrie 1944 
toată populaţia s^ască din TransUvanla de 
Nord se găsea pe drum, într-o nesfirşită co¬ 
loană de căruţe, ^re inima Europei. Mulţi din 
aceşti refugiaţi au fost ajunşi din urnă de ar^ 
mata sovietică şi după crunte suferinţe reu¬ 
şesc să revină acasă. 

După ieşirea Românim din alianţa cu Germa¬ 
nia nazistă, Dr. Hans Otto Roth a adresat un 
apel populaţiei germane din Transilvonia şi 
Banat, slătulnd-o sâ-şi păstreze calmul şi să 
aştepte în linişte evoluţia evenimentelor politice. 
Totodată, prin contacte cu fruntaşii partidelor 
de orientare democratică, a încercat sâ îţnpiedî- 
oe adoptarea unor represalii faidreptate hnpotri- 
va cmxaţionalilor săi. Eforturile sale $-au dovedit 
Insă zadarnice. Cu toate că atitudinea sa anti- 
nazistă era de notorietate publică, el va fi in¬ 
ternat de autorităţile comimiste şi îşi va sfîrşi 
zilele în 1953 în închisoarea Ghancea. încă unul 
din nenumăratele asasinate înfăptuite ^ dic¬ 
tatura comunistă prin ucigătorul regim de de¬ 
tenţie oe s-a aplicat deliberat deţinuţilor poU- 
Uâî 

După ocuparea ţării de pălre trupele sovie¬ 
tice, la început, nu au fost arestaţi decK frun¬ 
taşii „Grupului etnic german". Curînd Insă nu¬ 
mărul internărilor şi aiestărilor va creşte. A- 
paralele de radio şi telefoanele populaţiei de 
origine germană vor fi confiscate. In oraşe mul¬ 
te locuinţe cu jMtiprietail germani vor fi pre¬ 
luate abuziv de autorităţi. Dar aceste măsuri nu 
leprezintă decît preludiul la marea tragedie 
pe care o va trăi populaţia de naţionalitate ger- 
nxană din România sub dictatura comunistă. 

''^ontinuarc în numărul viilor) 


r ^ PUNCTE.CARDINAie •. i 


PAGINI DE ISTORIE CONTEMPORANA 


Un fapt 

Un fâpt prea «e înţeles, tsforta contemporană, 
cea po care o treime din nctuala populaţie a Ro¬ 
mâniei a frălt-o pe vio, pentru caro cercetătorul 
dispune de nenumărate izvoare do informaţii, do¬ 
cumentele ofldale aflate fn arîilve, presa timpu¬ 
lui, memorUlo personalităţilor proeminente, re¬ 
latările contemporanilor etcn ete., etc., este pe¬ 
rioada cca mal controversată din toată istoria 
noastră. 91 fenomenul nu este specific romanesc, 
tn intreapa lume se practică cu bună ştiinţă şi 
fără ruşine denaturară flagrantă a adevărului 
pentru • acredita, cu orice preţ, un anumit punct 
de vedere, sau pentru a discredita un altuL Dar 
ceeaee este cu adevărat regretabil şi întristător 
este faptul că fn această tncrînccnare de interese 
fi pasiuni, «arc distorsionează, întunecă sau as¬ 
cund adevărul, se lasă antrenaţi şi mulţi is¬ 
torici 

Dacă istoria se doreşte a fi a ştiinţă, atunci 
Istoricul ar trebui să dea dovadă de aceeaşi rî- 
guroritate şi probitate în activitatea pa caro e 
desfăşoară ca oricare alt om de ştiinţă. Din 
păcate în domeniul istoriei, eu precădere în do¬ 
meniul istoriei contemporane, lucrurile nu se 


greu de 

prtrcc aşa. Probabil de aceea Academia sue¬ 
deză a instituit premii Nobcl pentru fizică, chi¬ 
mie, medicină şi oconomie, dar s-a ferit să insti¬ 
tuie şi unul pentru istorie. 

Un exemplu tn sprijinul celor afirmate pină 
acum. Arthur R. Ruta, profesor la Northwestern 
University din Evanston, statul Illinois, de ori¬ 
gine german, dar născut în America, allînd la 
sfîrşitul războiului că neamul din care se trage 
a săvirşit crime de o cruzime fără precedent îa 
istorie, ucigînd prin gazare milioane de oameni, 
şi-a propus să studieze problema lagărelor dc 
concentrare germane pentru a şti în ce măsură 
aparţine unui popor dc criminali. După ani 
dc cercetări intense a tuturor arhivelor. armatei 
americane, ca şi a celorlalte surse dc informaţii 
eu privire la problema holocaustului a ajuns la 
concluzia că NU AU EXISTAT CAMERE DE 
GAZARE A EVREILOR. Rezultatele cercetări¬ 
lor sale le-a poblicat In cartea «The Hoax of 
thc Centura” (Inşelădunca secolului), apărută la 
Institutul de revizuirea istoriei. Un act remar¬ 
cabil pus în slujba adevărului istoric, dar este 
greu dc presupus că milioanele de oameni, că- 


înţeles 

rora timp de o jumătate dc secol li s-au inocu¬ 
lat dc cohorte de istorici cu nume prestigioase 
ideca holocaustului, vor putea fi convinşi de 
neadevărul conţinut dc această Idee dc cartea 
Unui savant, chiar dacă adevărul este dc par¬ 
tea sa! 

„Funcţia unui istoric", spune Wlnston Chur- 
chill, „este să afle ce s-a In.împlat şi de ce s-a 
intimplat". Este vorba deci dc două trepte pe 
care trebuie să Io parcurgă activitatea istoricu¬ 
lui. Mai întii trebuie să prezinte faptele întoc¬ 
mai cum s-au petrecut, fără omisiuni şi fără 
adaosuri şi apoi să le explice, descoperind cau¬ 
zele reale care le-au provocat Din păcate, in 
analizele istorice referitoare la evenimentele 
contemporane, mulţi dintre istoricii noştri nu 
reuşesc să urce onest nici măcar prima treaptă 
a s^rii. De aceea nc-am propus ca in rubrica 
intitulată „Pagini de istorie contemporană'* să 
atragem atenţia asupra unor idei t>o care anu¬ 
mite cercuri interesate se străduiesc cu insisten¬ 
ţă şi perseverenţă să le sedimenteze în conştiin¬ 
ţele oamenilor în ciuda neadevărurilor pc care 
le conţin. 


Cazul CODREANU (I) 


Geea ce ştiu generaţiile mai ti¬ 
nere ale României despre Gorneliu 
Eelea Godreanu (1899—1938), supra¬ 
numit «Căpitanul*, întemeietorul şl 
eonducătorul Mişcării Legionare 
plnă In anul 1938 (cînd a fost asa¬ 
sinat, dîn ordinul lui Carol n şl 
prin mijloolrea Iui Armând Căţi- 
nescu, împreună eu alţi treispreze¬ 
ce capi legionari aflaţi în deten¬ 
ţie), se reduce, din păcate, la «Ite- 
va mistificări monocorde, puse tn 
circulaţie de propaganda masonică 
f! reluate mai ttrzla, Intr-o certă 
linie de'continuitate anUromâneas- 
cA şi anticceştină, de către propa¬ 
ganda comunistă. Neocomuuiştil şl 
masonii disputtndu-şi şi nona arenă 
' politică românească xla după 22 de¬ 
cembrie 1989, atitudinea faţă de 
' politica naţională şi creştină a r㬠
mas neschimbată^ iar mistificările 
se peipetuează. Legionarismul con¬ 
stituie plnă astăzi marele coşmar 
al tuturcM: străinilor, trădătorilor şi 
vinzătorilor de ţară. Pentm ca ti¬ 
căloşia ior să lucreze nestingheri¬ 
tă la ruinarea definitivă a Statului 
şi naţiuiUl române, ei şi-au luat 
două principEde m^uri de precau¬ 
ţie: pe de o parte demagogia de¬ 
mocratică şi patriotardă, pe de al¬ 
tă parte menţinerea vechilor misti¬ 
ficări şi a unei atitudini de panică 
permanentă faţă d© orice forme şi 
idei politice de dreapta- De aceea 
actuala Putere, fn frunte cu preşe¬ 
dintei^ nîescu. vede pretutindeni 
numai... „legionari**! 

„Grlminal**, «fascist", „extremist", 
^reacţionar**, „fanbtic**, «şovin*, 
«antisemit** — iată numai clteva 
dintre etichetele denigratoare puse 
cu „generozitate** pe lupta şi Jertfa 
lui Gorneliu Godreanu. Ele au de¬ 
venit curente în conştiinţa multora, 
ca urmare a necunoaşterii sau ne¬ 
înţelegerii realităţilor istorice şi 
spirituale ale României interbcU- 
Ne-a fost impusă cu consecvenţă, 
de 50 de ani fn^race, o adevărată 
dogmă ideologică, fundamentată pe 
Mitul fals al «sălbăticiei** legiona¬ 
re, E povestea cu hoţul care strigă: 
prindeţi hoţul!... Legionarismul a 
devenit astfel imaginea publică a 
tutqror relelor de ieri şi do azi 
(«sperietoarea** fiind* folosită pină 
la saturaţie şi de actuala Putere), 
iar Cometiu Eodreanu, ca şef al 
Wşeăril, a ajuns să fie considerat 
In consecinţa drept „capui răutăţi¬ 
lor**. Atu de mvilt au fost repetate 
aceste lucruri, atita cerneală s-a 
T^rsat şi attta patimă a fost inves¬ 
tită Io această denigrare concerta¬ 
tă. Indt pentru anumite minţi co¬ 
mode problenu nici nu mai merită 
discutată. Clnd se rosteşte numele 
lui Godreanu sau al Mişcării Le¬ 
gionare, multora 1} se pare că ştiu 
totul dinainte... 

Omul acesta, mort la 39 de ani 
4 fost. deopotrivă, personalitatea 
publică cea maî pios a<!orata şi 
rea mai crunt urită a României 
Mari- In orice caz. .o personali¬ 
tate charisraatică**. cum a catadic¬ 
sit s-o recunoască, cu Jumătate de 
gură, Intr-un Interviu televizat, si 
distinsul nostru liberal. d-l Dan  


Lăzărescu. Oin păcate, astăzi ea şi 
Ieri, sînt ascultaţi, aprobaţi şi... 
recompensaţi numai adversarii lui 
Godreanu, neobosiţi colportori de 
minciuni sau dc Jumătăţi de ade¬ 
văruri (fie din ignoranţă, fie din 
interese personale sau de grup, fie 
pur şi simplu din eonformism). 

O parte a opiniei publice rom⬠
neşti, formată la şcoala stlngismu- 
lui francez sau a aşa-nuraitei „pre¬ 
se din Sărindar* (tot „Adevărul^ 
şi „Dimineaţa*!, a fost oonvra- 
să încă din anii 30* eă tinărul lup¬ 
tător naţionalist moldovean era un 
monstru democratofag, iar Mişcarea 
sa un cap de pod al fascismului 
oceidental In România! ţi totuşi, 
pentru cine ar fi fost dispus să se 
informeze corect, la cărţile lui st㬠
tea scris negru pe alb: ,^4oarea 
Legionară nu întemeiază ex¬ 



clusiv nici pe principiul autorităţii 
(ca mişcările politice extremist-to- 
talitariste — n.h.) şi nici pe acela 
al libertăţii/(ca mişcările politice 
anarhic-deraocratice — n.n.). Ea tşl 
are temeliile înfipte în principiul 
iubirii creştine. In el îşi au rădăci¬ 
nile atit autoritatea, cit şl liberta¬ 
tea". Sau, trecind de Ia teorie la 
practică; „Niciodată Mişcarea Le¬ 
gionară. pentru a birui, nu va re¬ 
curge la ideea de complot sau de 
lovitură de stat Consider aceasta 
ca o prostie. Mişcarea Legionară nu 
poate birul decit odată cu desă- 
vlrşirea unui proces interior de 
conştiinţă al Naţiunii Române. Qind 
acest proces va cuprinde pe majo¬ 
ritatea românilor şi se va desâ- 
vîrşi. atunci biruinţa va veni auto¬ 
mat. fără comploturi şi fără lovi¬ 
turi de stat" Dar puţini sint dis¬ 
puşi. In acea-stâ lene şl superficia¬ 
litate balcanică, să se informeze şi 
să gtndească cu propriul cap. Greu 
ajunge românul la „mintea cea de 
pe urmă" .. Poate că şi de aceea 
nouă istoria ne-au cam tllhărit-o 
străinii 

Fără comploturi şi lovituri de 
stat? Dar evenimentele din '40— 
*41 ?! — se vor râţoi îndată cei ce 
ş!-au însuşit istoria României du¬ 
pă prejudecăţile curente sau după 
manualele comuniste Evenimentele 
dr '910. care l-au adus- In fruntea 


Statului Român pc generalul Ion 
Antonescu, col ce va scoate arma¬ 
ta împotriva legioarilor cîteva luni 
mai tirziu, n-au fost rezultatul u- 
nui complot sau al unei lovituri de 
stat legionare. Antonescu a venit 
la putere în urma abdicării Rege¬ 
lui Garol II (şi cu împuternicire 
formală din partea acestuia), ca re¬ 
zultat al unor multiple presiuni 
(evenimentele europene, partideld, 
legionarii, armata,- nemulţumirea 
generală); el i-a chemat pe legio¬ 
nari la guvernare datorită popu¬ 
larităţii şi rectitudinii lor (care-i 
făcuseră să fie şi principalii bene¬ 
ficiari al ultimelor alegeri libere, 
cele din 1937). «ît l»lyeşte eveni¬ 
mentele din ianuarie 1941, cunoscu¬ 
te îndeobşte sub denumirea de „re¬ 
beliune legionară*, ele au consti¬ 
tuit, la o privire atentă, mai de¬ 
grabă o „acţiune antonesciană* îm¬ 
potriva legionarilor (care aveau or¬ 
din să se manifeste non-violent), 
în seama lor fiind puse, prin ma¬ 
şina de zvonuri a presei de senza¬ 
ţie şi a Siguranţei, o serie întreagă 
de intenţu şi fapte imaginare, cu 
scopul de a-i compromite definitiv 
şi a-i scoate de pe scena politică- 
Dar chiar admiţînd că a fost o În¬ 
cercare de lovitură de stat In ade¬ 
văratul înţeles al cuvîntului, răs¬ 
punderea ei n-ar putea cădea în 
nici un fel asupra lui Gorneliu 
Godreanu ş! nici asupra vechii eli¬ 
te legionare. Aceştia fuseseră de¬ 
cimaţi In 1938 şi 1939, într-un ade¬ 
vărat genocid public, totalizînd a- 
proape trei sute de victime identi¬ 
ficate, în frunte cu Căpitanul, cu 
„Nicadorii" şi cu „Devemvirii*. Epi¬ 
gonii lor, noii connducători aleşi In 
viitoarea evenimentelor tragice, 
s-au străduit pe dtt le-a stat In 
putinţă sâ păstreze unitatea, func- 
yonalltatea şi spiritul Mişcării, 
dar au comis şi destule abuzuri şl 
greşeli. Intr-o vreme a tuturor con¬ 
fuziilor (nu numai la noi, cfar şl 
în întreaga Europă). Trebuie trasă 
aici o linie de denrarcaţie In isto¬ 
ria legionară. S-a şi scris o carte 
cu titlul acesta: „Fără Căpitan* . -, 
Intre două războaie mondia¬ 
le, ca şl astăzi de altfel, cea care 
făcea şi desfăcea reputaţi t. răstăl¬ 
măcind totul după propriile inte¬ 
rese, era mass media, mai ales co¬ 
tidienele de mare tiraj, controlate 
aproape tn întregime de cercurile 
oculte iudeo-masonice şl comuni- 
zante (prin „camariHa* regală, prin 
politicienii vlnduţi. prin bancherii 
evrei, prin gazetarii străini sau 
înstrăinaţi de neam — aşa-numită 
«presă de negustori", cum o numi¬ 
se O. Goga). Aşa se face că, spre 
exemplu, un Nicolae Titulescu. pro- 
-motor consecvent, prin politica sa 
pro-sovietică, al intereselor Ocultei 
antinaţionale şi anticreştine, perso¬ 
naj de.spre care un ffiplomat fran¬ 
cez putuse afirma că era atlt de 
corupt Incit „ar fi plătit ca să se 
lase cumpărat*, a fost transformat 
Intr-o glorie a politicii româneşti 
şi europene, trecfnd ca atare plnă 
în ziua de azi. In vreme ce Gome- 
lui Godreanu, martir al cauzei creş¬ 


tine şi naţionale, pe care nimeni nu 
l-a putut ademeni sau cumpăra 
vreodată, a fost stigmatizat ca 
«duşman al umanităţii" şi ca „tr㬠
dător* al propriului său popor! Pro¬ 
cedeul, de altfel, a rămas curent, 
putînd fi lesne recunoscut şi tn lu¬ 
mea românească de azi, in care 
călăii trec drept „salvatori*. iar 
adevăraţii salvatori, reali sau po¬ 
sibili, trec drept.., „destabiliza¬ 
tori* flntre timp s-a mai inventat 
şi televiziunea ca armă oficială de 
manipulare a oţîiniei publice.!...) 

Ticăloşia, orgoliul sau naivitatea 
i-a făcut pe anumiţi români de 
seamă, unii dintre ei intelectuali 
subţiri şi chiar foşti profeţi ai na¬ 
ţionalismului românesc, sâ contri¬ 
buie cu girul personalităţii lor la 
•rearea şi perpetuarea acestei ima¬ 
gini false a luî Gorneliu Ctodreanu, 
aşa cum au făcut-o şi In alt caz 
Ilustru; cel al ţu-ofesorului Nae 
lonescu (simpatizant al legionari¬ 
lor. asasinat şi ei, e drept că în- 
tr-un mod mai „elegant*, tn 1940, 
tot din ordin regal.). Astfel Nico¬ 

lae lorga, cel care propovăduise pe 
vremuri „cruciada românismului" 
şi, în acelaşi spirit cu A.C. Guza. 
susţinuse ofensiva antisemită. în 
paginile „Neamului Românesc*, el, 
„încarnarea monumentală a proo- 
iwului care şi-a mîncat tablele le¬ 
gii*, cum plastic l-a definit undeva 
O. Goga, a ajuns să tune şi să ful¬ 
gere, după ce primise onoruri . e- 
vreieşti la Paris, împotriva foştilor 
săi studenţi şi discipoli naţionalişti, 
a lui Gorneliu Godreanu şi a legio¬ 
narilor în genere (de.şl ştiuse sâ a- 
precizie jertfa lui Moţa şi Marin, 
contribuind din plin. In cirdăşie cu 
re^le-călău Carol II şi cu slugile 
pontice ale acestuia, la „decapita¬ 
rea Mişcării" şi mai ales la groaz¬ 
nicul asasinat din Pădurea Tincă- 
beştilor (cei 14 legionari — Codrea- 
nu, Gonstantinescu, Belimace. Ca- 
ranica. Garatănase, Bozântan, 
Gurcă, Pele, State. Atanasiu Bog¬ 
dan, Vlad, Georgescu, Trandafir — 
au fost ştrangulaţi Intr-o dubă a 
Poliţiei. în drum spre Jilava, unde 
cadavrele au fost puse cu faţa In 
jos şi ciuruite de gloanţe, apoi în¬ 
gropate la opt metri sub pămint 
deaşupra lor turnlndu-se o enor¬ 
mă cantitate de acid sulfuric şi o 
placă grea de ciment, probabil tn 
iluzia că nimeni n-o să Ie mai dea 
de urmă!). ^ 

Pe cînd Nicolae lorga începuse 
să-l ponegrească pe Cftpltan. Lu¬ 
cian Blaga Ii închina acestuia din 
urmă una din piesele sale. Pe cînd 
Petre Pandrea H calomnia fără 
scrupule, prin -46 sau *47 (obser¬ 
vaţi ce franc alesese nromentul!). 
luliu Maniu recunoştea fn închi¬ 
soare geniul vizionar ş! dreptatea 
lui Comellu Godreanu. 

Oameni si vremuri . Cert rărol- 
ne un lucru; forţa unei idei sau 
a unei personalităţi rftmine vie şi 
actuală atîta vreme cit este Tn m㬠
sură să trezească, pe lingă posibile 
adeziuni, atitea $1 atftea teribile 

adversităţi- 

Fenomenul legionar va trebui 
reanalizat moi devreme sau mai 
tî'^iu. cu m'nte linrpcde si cu ;ni- 

(continuare In pag. a !*?-«) 
Răzvan CODRESrU 





rezistenta M HUNTI 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pog. ti 




luda sărută Re lisus 


fi prinzindu-1 pre el, l-au adus 


Miniaturi de PICU PATRUŢ - Sălifte 


pCPT CU clc voira >i neamul sS uu o facîi’' lli- 
dicjrca lupU'ilutilor a fost spoitl.iiiă. 

In planul de rezistenţă urmată, alcătuit dc co¬ 
mandamentul militar al opoziţiei anticomuniste, 
iiici din anul 1947, Munţii Apuseni aveau un 
rol important, de redută. Se preconiza o reedi¬ 
tare a strategiei de luptă a lui Avram lancu, 
din 1848. Astfel toate intrările in munţi trebu¬ 
iau blocate, grupuri de luptători trebuiau să în¬ 
chidă drumul duşmanului. 

In regiunea Calda şi a Cricăului misiunea de 
organizare o aveau maiorul Dabija şi studentul 
Popa Ştefan. Ei pregăteau amplasamentele pen¬ 
tru retragerea luptătorilor in munţi. Dar comu¬ 
niştii Ic-au luat-o inainte. în mai 1948, în urma 
arestărilor masive de studenţi, muncitori şi inte¬ 
lectuali, numai o mică parte din cei angajaţi 
în rezistenţă au reuşit să mai ajungă în munţi. 

liicepînd din toamnă, în mai multe puncte 
din pădurile regiunii s-au dat lupte. Grupuri or¬ 
ganizate de studenţi, ofiţeri din armata română 
şi mulţi ţărani din regiune controlau teritoriul. 
In decursul iernii 1948—1949 au fost mai multe 
ciocniri în păduri, unele dintre ele dc mai 
marc amploare. Ştim puţine amănunte despre 
aceste ciocniri, fiindcă toţi participanţii uu fost, 
fie atunci, fie mai tîrziu. rînd pe rînd ucişi. 
Securitatea, de abia spre primăvara anului ur¬ 
mător, s-a hotărît să acţioneze cu forţe mari. 
Aceste. forţe înconjoară pădurea Gogoloaia, do 
la Cricău, unde se afla întregul grup, pentru 
a-l lichida. Luptătorii reuşesc să-i respingă şi 
să iasă din încercuire fără pierderi. Apoi, schlm- 
bînd tactica, se împart în -grupe miei, adăpos- 
tindu-sc în satele şi pădurile din regiune, aş- 
tcptînd să înfrunzească pădurea. 

Dar ceea ce n-a reuşit să facă Securitatea, în 
luptă deschisă, cu trupele ei, a reuşit cu ajuto¬ 
rul unui trădător, o Iudă. infiltrat în rindurilo 
luptătorilor. Numele Iui blestemat este Emil 
Oniga. fost ofiţer in armata română. Acesta 
transmitea Securităţii locul unde se aflau şi 
punctele spre care se deplasau luptătorii. Te 
p^>ţi lupta cu companii, cu regimente dc duş-, 
mani, dar nu te poţi lupta cu vînzătorul perfid 
dc lingă tine! 

Datorită datelor furnizate dc informator. 
Securitatea ştie unde şi cînd să lovească. Şi rînd 
pe rînd vitejii cad prin trădare: unii mor in 
luptă, alţii, răniţi, sinf prinşi şi schingiuiţi, du¬ 
pă care sint ucişi la Securitate sau în închisori. 

In marginea satului Mesentea, in casa unei fe¬ 
mei neînfricate, erau adăpostiţi doi luptători: 
Mîrza Traian din satul Galtiu şi Gligor Traian 
din satul Livezile, de lingă Aiud, ambii feciori 
de 22 şi 24 de ani. înconjuraţi, se apără o zi în¬ 
treagă împotriva Securităţii, trăgind din casă, 
din pod, din pivniţă. Ultimele două cartuşe Ic- 
au păstrat pentru eL Era in ziua de 9 mar¬ 
tie 1948. 

Studenţii Popa Ştefan, feciorul preotului din 
Dccea, Nicu Moldovaii din Teiuş şi învăţătorul 
Pascu Cornel din Benic, după ce scapă dintr-o 
ipcercuire cad în luptă in 8 martie 1949, in p㬠
durea Cricăului. Maiorul Dabija, rănit foarte 
giav, cade in mina Securităţii Este condamnat 
la moarte şi executat la Sibiu. 


Ţăranii Pascu P«tni şi l’ascu Gh«<orghc dio 
Beiiic sint '-ondamnaţi la mulţi ani dc inchi- 
suarc. Ei vor fi ucişi: primul in temniţa dc la 
Chcrl.i, cel do al doilea la Poarta Albă. 

Bolfea Ion, ţăran din Intregalde are aceeaşi 
soartă. Este condamnat la moarte şi executat îm¬ 
preună cu maiorul Dabija. 

Ţăranii Picos Florian de 45 ani. Olteanu Emil 
de 24 ani şi Dalca Emil de 25 ani, toţi din Galda 
de Jos sint condamnaţi la cite 20 dc ani închi¬ 
soare. Vor fi insă asasinaţi repede în condiţii 

nccuDOScntc. 

Mihâlţan Traian din salul Coşlar, de 23 ani, 
maistru la Cugir, după mai multe p^ipeţii, ajun¬ 
ge şi luptă alături de maioi-ul Dabija Este cap¬ 
turat în condiţii necunoscute, condamnat la 
moarto şi executat 

Cunţan Ieronim, ţăran din Coşlar. se îmboln㬠
veşte grav in munţi Neputîndu-i-sc acorda în¬ 
grijiri medicale este transportat la un frate de 
al său în satul Coşlar. Moare curînd ^ familia 
îl îngroapă pe ascuns în grădina casei 

* 

Mulţi din cel care au participat la reprimarea 
singeroasă a luptătorilor pentru eliberarea nea¬ 
mului şi a ţării de sub jugul comanist,^ din cri: 
care au comb cu mina lor crime odioase, conti¬ 
nuă să trăiască în deplină libertate Ia doi ani 
dc la Revoluţie ce s-a proclamat anticomunistă, 
bucurînda-sc de condiţii de viaţă mult superioa¬ 
re în raport de condiţiile de viaţă ale omului 
cinstit, ca ei vor da socoteală de faptele lor 
înaintea lui Dumnezeu, de la a - cărui dreaptă 
judecată nu se poate sustrage nimeni asta o 
ştim. Unii dintre ei au început de pe acum să 
prezinte semnele decrepitudinii, să poarte vizi¬ 
bil pecetea blestemului, să so îndrepte către 
animalitatea din care au fost scoşi-ea să comită 
crime de care numai ei erau In stare. Sociela*' 
tea nu ar trebui insă să se mulţumească, urmă- 
rindu-le pasivă procesul de descompunere - mo¬ 
rală. Ei ar trebui aduşi în faţa instanţelor dc 
judecată, nu pentru a fi condamnaţi ci pentru 
a mărturisi unele taine pe care avem dreptul 
şi datoria să Io aflăm. Cei ce mai trăiesc din 
torţionari sînt cei care cunosc locurile unde sint 
îngropaţi atîţia dintre eroii neamului ce se o- 
dihnesc în pămînt, fără mormînt şî fără cruce. 

* 

Şi despre maiorul Dabija, ca şi despre - 
mulţi alţii, SC ştie că au fost exeentafi in pădurea 
Dumbrava, la marginea Sibiului. Un minim 
gest dc dreptate cere să se afle locul unde sint 
îngropaţi şi să li se aşeze osemintele in pămînt 
sfinţit. în cinstea şl recunoştinţa urmaşilor. 

* 

Iii ziua de ISnoiembrie 1991, Asociaţia Foşti¬ 
lor Deţinuţi Politici — Filiala Judeţului Alba 
a ridicat o troiţă la Mesentea, pc locul unde 
au căzut în luptă feciorii Mtrza Traian şi Gligor 
Traian. La sfinţirea ei s-a oficiat un ţiarastas 
pentru pomenirea lor şi a tuturor eroilor nea¬ 
mului 

Ion GAVEIlA 


După alegerile dc la sfirşitul anului 1946, a 
fost limpede pentru oricine, că România a tost 
abandonată comunismului. Dar cei ce luptaseră 
pe frontul de răsărit, pină la Stalingrad şi pe 
cel dc apus, pină în Munţii Tatra, cei cc supor¬ 
taseră toate greutăţile şi încleştarea fronturilor, 
nu puteau înţelege să-şi lase ţara in miinile ocu¬ 
pantului şi slugilor Iul fără luptă, oricit de 
inegale erau forţele. După ce. timp dc patru 
ani doprinscscră folosirea armelor, luptind pe 
pâminturi străine, cind venise vremea să-şi a- 


Atunci Iuda, ccl cc I-a vîndut (pc Tisus), 
văzind ca a fost osîndit la moarte, s-a 
căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrî- 
nilor cei treizeci de arginţi. 

Zicind: Greşit-am de am vîndut sînge 
nevinovat. Ei ii răspunseră; Cc ne priveşte 
pe noi? Tu vei vedea. 

Ci el, aruneînd arginţii în templu, a 
plecat. Apoi s-a dus şi s-a spînzurat. 

Matei 27; 3—5 


ÎN MUNŢII APUSENI 















STRIDENTE 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 12 


Chiar dacă se exprimă cam greu. 
d-1 Teodor Stolojan are rcpuUţio 
de bun economist s» ceva mat 

cinstit dccit alţii. N-a lâcul parte 
din vechea nomrnklatură, nu este 
membru al nici unei formaţiuni po¬ 
litico actuale şi so apropie, in felul 
dumnealui, de ceea ce ar trebui să 
fie un „tehnocraC*. Marele cusur al 
d-lni Stolojan este însă acela de a 
nu avea stofă de prim-ministru. Cu 
toate bunele Intenţii de care a reu¬ 
şit să-i convingă pe mulţi, domnia- 
sa nu reprezintă acea .anină forte* 
de care s-ar fi simţit nevoia în ac¬ 
tualul haos economic şi social. Ce 
fel de prim-minUtm poate fi ace¬ 
la care lasă pe alţii să-i alcătuias¬ 
că guvernul şi să-i indice linia stra¬ 
tegică şi care nu este in stare, în 
contextul Jafului organizat împo¬ 
triva rezervelor valutare private, 
să împiedice măcar sforăriile unui 
Petre Roman sau ale unui Ion Ţi- 
riac, oe au reuşit din nou să cadă 
in picioare, siidînd încă o dată o 
ţară întreagă! D-1 Stolojan şi cira¬ 
cii domniei-sale se dovedesc a avea 
prea mulţi „stăptni* pentru a mai 
putea fi ei Hişişi ..stăpîni* pe pro¬ 
pria guvernare! Se vădeşte tot mai 
dar că guvernul Stolojan reprezin¬ 
tă doar o umilă paranteză între do¬ 
uă guvernări Roman şi că nu parc 
a avea altă misiune decît aceea do 
a aplica măsurile ingrate pe care 
d-t Petro Roman le-a tot amînat din 
atotive electorale. Acum ex-premie- 
rul {şi reface popularitatea şi îşi 
drege afacerile, în aşteptarea unei 
noi investituri (după alegerile ge¬ 
nerale din primăvara anului viitor), 
lăsindu-1 pe naivul domn Stolojan 
in postura de..- kamikadze. Iar 
noi, poporul, primim din partea 
guvernanţilor noştri cel msU ustu¬ 
rător „cadou* de Sărbători de vreo 
45 dc ierni IncoacO: „convertibili¬ 
tatea limitată a Icului" Ccare ca A 
ti fost cin$iită şî cu adevărat efi¬ 
cientă, ar li trebuit făcută încă de 
pe la lucepuiul lui 1990) ... Dar 
M iscă întrebarea dacă nl se cu¬ 
venea altceva atîţa vreme dt noro- 
dnl nostru doctoral continuă să 
fneapă de minune in definiţia li¬ 
rică a lui Atfhezi; -iŢata-n. care-f 
bon tutunul f Avea proşti unul şi 
unul* ... 

★ 

Pentru că tot e sfîrşit dc an (deci 
vremea bilanţurilor), să observăm 
că in toaauia care a trecut am 
fost supuşi unui adevărat tir de 
conifuzii prezidenţiale. 

Mai întîi, în vizită în Israel, pre¬ 
şedintele niescu s-a zăpăcit şi i-a 
incurCat pe d-nii tJUy Vălureana 
şi Ion MarcovlcL cu d-nli Ilie Neac- 
şu şi C. V. Tudort Apoi, întors în 
ţară cu răspunderea asumată so¬ 
lemn de a combate „extremismul 
antisemit"; s-a deplasat Ia mormîn- 
tul lui Avram lancu, cu d-1 6. V. 
Tudor do-a dreapta şi cu dl. Petre 
Roman de-a stingă. Se pare că i-a 
încurcat şi pe aceştia, căci ,4rate- 
lui Vădim" nu i-a făcut nici o su¬ 
părare, acţionind însă .ouinereşte" 
împotriva d-lui Roman-Neulân- 
der!... 

Dar şi minorii, odată ajun^ la 
Bucureşti şi nărăviţi la vînătoarea 
de capete politice, au sfîrşit prin 
a ti confundaţi de către preşedinte 
cu , 4 [olanU" şi cu „l^ionaril", apâ- 
rindu-se ca atare împotriva lor din 
bastionul dc la CofrocenL 

D-1 Iliesctt mai confundă şi 
dreapta cu stingă. Are de fapt o 
teorie mai sofisticată: cică -„extre¬ 
mele se ating"! Dacă preşedintele 
ar avea obişnuinţa să gindească 
înainte de a deschide gura. şi-ar 
fi dat seama probabil că, politiceş¬ 
te vorbind, „dreapta" şi „stingă" nu 
se pot .oUlnge* decit cel mult... în 
.a»ntra“! 

tn sfîrşit, d-1 niescu mai confun¬ 
dă fn continuare socialismul cu de¬ 
mocraţia (cum s-a văzut din mai 
multe interviuri acordate tn aceas- 
ti} toamnă şi în ca^e nu s-a putut 
abţine să elogieze pe de o parte 
„drumul ireversibil spre democra¬ 
ţie", iar pe de altă parte „ideile ge¬ 
neroase ale socialismului"!). Dar 
lucrul este oarecum firesc, pentru 
că d-1 niescu, tare la marxism cum 
numai d-nii Măgureanu şi Marţian 
mai sînt. are Ia indemină concep¬ 
te bine însuşite precum „centralism 
democratic", „democraţie socialistă* 


Un ochi rîde. 


fi chiar „largă concentrare demo¬ 
cratică" ... 

Acum preşedintele se află în 
pragul unei noi erori: aceea de a-1 
confunda pe d-1 Stolojan cu un 
prim-ministru şi echipa guverna¬ 
mentală a acestuia cu un guvern 
de coaliţie naţională!... 

★ 

Universităţile particularo au de¬ 
venit una dintre ccle mai grase a- 
iaceri evreieşti din România post¬ 
revoluţionară. Reţeaua mafiotă a 
„drimerilor" a găsit soluţia ideală 
do a scoate maximum dc profituri 
eu minimum de investiţii. Fără lo¬ 
caluri corespunzătoare, cu mijloa¬ 
ce mai degrabă primitive, cu un 
corp profesoral pestriţ şi cointere¬ 
sat numai pe latura materială, a- 
ceste ,4abrici de diplomaţi dc bani* 
gata" reprezintă o profanare naţio¬ 
nală a ideii dc învăţămint supe¬ 
rior. Există, din păcate, un acord 
tacit între „călăi* şi „vietime", adi¬ 
că intre Jefuitori şi jefuiţi: pentru 
a obţine licenţa (cu orice preţ şi 
în orice condiţii), mii de tineri ac¬ 
ceptă să fie storşi de bani mai rău 
ca în vremilc fanariote, unii din¬ 
tre ci riscînd să-şi aducă familiile 
la sapă do lemn. Este curios cum 
nici studenţii şi nici cci care-i fi¬ 
nanţează pe această cale înfundată 
nU'şi dau seama că vor obţine, du¬ 
pă 5—6 ani, o hirtie aproape inuti¬ 
lă în condiţiile în care pregătirea 
este submediocră, pe cind socicta- 
iea se îndreaptă spre concurenţă şi 
competitivitate! Şi ştiţi cit costă a- 
oeastă „aventură" cu atît de vagi 
perspective? Ceva între trei şi pa¬ 
tru milioane de lei pe toată dura¬ 
ta „studiilor" (la Universitatea „Ti- 
tli Maiorescu", de pildă, un student 
plătea pentru un an 44 000 lei. dar 
se aude că in noul context, va a* 
vea de plătit... 77 0001). Şi acesta 
nu este decît costul taxelor pro- 
prlu-zise. Un tinăr din provincie 
(cum sînt cei mal mulţi) mai are 
nevoie în acest răstimp de încă a- 
proximativ un milion pentru a se 
întreţine la noile preţuri (locuinţă, 
masă, transport, cărţi etc.). Să mai 
zieă oarecine că noi nu sîntem, co¬ 
lea, ţară do milionari! 

Nu Se găseşte nimeni in Guver¬ 
nul sau în Parlamentul României 
caro să întreprindă ceva pentru 
curmarea acestei specule intelcc- 
iuale? Nu vi se parc că „drimerii* 
pretind cam mult pentru produc¬ 
ţia lor cinică dc „nulităţi" profesio¬ 
nale? Nu vă sare în ochi că cineva 
Se Joacă cu soarta acestor tineri- şi 
cu credulitatea atîfor familii? Sau 
cumva reţeaua de „jupîni" are a- 
numite ramificaţii prin cercurile 
Puterii? Va veni n^reşit şi vremea 
unei anchete şi- a unei judecăţi pu¬ 
blice (dacă nu o vor face autori¬ 
tăţile, o va face presa, căci poţi 
plăti „tăcerea" unora, dar nu pe 
a tuturora!). 

Pînă una-alta, lucrul cel mai în¬ 
grijorător. ca simptom social, este 
acela ci atîteă mii de oameni se 
lasă astfel Jupuiţi, cu perversă re¬ 
semnare ... 

* . 

Un eveniment editorial la sfirşi- 
tui acestui an îl constituie neîn¬ 
doielnic apariţia primului volum 
din Memoriile lui Nichifor Crainic 
(Zile albe, zile negre. Casa Edito¬ 
rială „Gîndirea", Bucureşti). îngri¬ 
jitorul ediţiei este d-I. Nedic Lem- 
naru. cel ce a îngrijit şi cele două 
volume de poezii ale mentorului 
gîndirist, apărute în 1990: Poezii 
alese (1914—1944) şi Şoim peste 
prăpastie (versuri inedite create în 
temniţele Aiudolui). 

D-1. Nedic Lemnaru păşise cu 
stîngul (editarea poeziei a fost 
marcată dc numeroase lipsuri şi 
stîngăcii. punîndu-I !ntr-o lumină 


proastă nu numai pe editor, dar fi 
pe poet!). Din fericire, proaspătul 
volum de memorii are o bună ţi¬ 
nută editoriali (la care a contri¬ 
buit, se pare, şi d-1 Alexandru Co- 
jan, ginerele lui Nichifor Crainic). 

Faptul cel mai îmbucurător este 
restituirea publică a manuscrisului 
original (cel redactat în timpul pri¬ 
begiei prin Ardeal, între 1944 şi 
1947), iar nu a celui rescris şi au- 
tocenzurat după ieşirea din închi¬ 
soare (1962), în iluzia publicării 
lui sub comunişti. Opţiunea pentru 
această primă versiune ar putea să 
pară dc Ia sine înţeleasă, numai că 
d-1 Nedic Lemnaru, în cazul poe¬ 
ziilor, procedase tocmai pe dos. 
optînd pentru o antologic de cir¬ 
cumstanţă „cîrpită* dc poet în Ul¬ 
timii ani ai vieţii, cu vădite con¬ 
cesii făcute cenzurii comuniste, 
„din naiva credinţă că... volumul 
va putea vedea lumina tiparului*, 
chiar în epoca respectivă. 

Această primă partea memoriilor 
merge pînă Ia 1944. Chiar dacă 
multe ^ntre aprecierile făcute dc 
Nichifor Crainic asupra vieţii po¬ 
litice şi culturale a vremii sînt 
neîngăduit de „subiective*. ieşite 
din creuzetul unui orgoliu cam exa¬ 
cerbat, dar şi dintr-un anume 
complex dc inferioritate socială 
(perpetuat din adolescenţă), cartea 
rămine o utilă mină de iiţlormaţii 
biogi-afice (anulînd multe prejude¬ 
căţi curente privitoare la autor), 'o 
semnificativă confesiune spirituală 
şi. nu în ultimul rînd. o certă iz- 
bindă literară. Ea stăr cu cinste 
alături de monamentole genului 
(„Scrisorile..." lui Ion Ghica. „A- 
mintirilc..." lui Creangă, „O via¬ 
ţă de om.." a Iui lorga, .pironi- 
cttl..." Iui Blaga, „Viaţa ca o pra¬ 
dă" a lui Marin Preda). 

Rămine regretabil că Nichifor 
Crainic, poet, publicist şl teolog de 
seamă, ilustru profesor universitar, 
conducător vreme de aproape două 
decenii al inegalatei „Gîndiri", suc¬ 
cesor al lui O. Goga în Jilţul aca¬ 
demic (consfinţit prin „elogiul" lui 
L. Blaga), este astăzi singurul aca¬ 
demician samavolnic înlătuiat du¬ 
pă’ 28 august 1944 căruia nu î s-a 
făcut cuvenita dreptate de a i se 
reda post-mortem titlul academic. 
Este încă un indiciu sigur al fap- 
îMlui că Academia Română se mai 
află şi-acum pe mîna comuniştilor 
Şl ş, anti-românilor, a impostorilor 
şi călăilor spirituali ai acestui 
neam. Dar poate că. într-un «el. e 
mai bine aşa. Oare ce-ar avea în 
comun un Nichifor Crainic cu 
şleahta „academicienilor" noştri de 
azi, printre care unii se numesc 
Alexandru Birlădeanu sau Ion 
Gheorghe Maurer?!... 


Un alt eveniment editorial, înde- 
*“”e aşteptat, este publicarea pen- 
tril întîift oară în România a volu- 
«ului Piteşti de Dumitru Bacu 
(prima din seria cărţilor ce aveau 
să deschidă ochii întregii lumi asu¬ 
pra celei mai diabolice experienţe 
comuniste din lagărul sud-est eu¬ 
ropean). Cartea se tipăreşte in Ro¬ 
mânia la peste un sfert de veac do 
la lansarea ei în Occident şi vige 
să completeze imaginea pe care 
n^au dat-o despre „iadul* de la 
Piteşti alte două apariţii mai re¬ 
cente; Fenomenul Piteşti de Virgil 
Ierunca şf Patimile după Piteşti de 
Paul Goma. Ne întrebăm dnd se 
va hotări cineva să publice în Ro¬ 
mânia şi zguduitoarea Autodemas- 
care a lui Grigore Dumitrescu, pî¬ 
nă acum singura carte despre , 0 * 0 - 
educarea" de Ia Piteşti scrisă de un 
om care a trecut el însuşi pe a- 
colo? 

Volumul d-Iui D. Bacu vede as¬ 
tăzi lumina tiparului la Editura 


altul plînge 


■ ■■ 


Atlantida, prin strădania d-lor Si- 
mion Ghinea, Uctavian Voinea, 
Mai'cel Petrişor şi Mibai Kădules- 
cu. Ei este fnsojil de un Cuvînt 
înainte ai tl-Iui Marian Munteanu 
(vocea conştiinţei tinere) şi de mai 
vechea prefaţă a părintelui Gltcor- 
ghe Calciu Dumilreasa (vocea tra¬ 
gediei transfigurate). Ni se oferă 
astfel încă o dată prilejul de a 
constata enorma distanţă dintre 
grozăvia celor petrecute la Piteşti 
şi palidele evocări ale Televizionu 
Române... 

In sfîrşit am aflat şi noi. cei mai 
tineri, cine a dus greul în 1945, 
cmd cu manifestările din Piaţa Pa¬ 
latului Regal, făcînd istorie in locul 
poporului român: tineretul liberal, 
ih frunte cu d-1 Radu Cîmpeanu! 
Acum, după cum se observă cu 
uşurinţă, adevărata istorie (toi in 
locul poporului român) o face „bâ- 
trînctul" liberai, în fninte cu ace¬ 
laşi domn Radu Cîmpeanu... Pre¬ 
cum Colosul din vechime, d-1 Ra¬ 
du Cîmpeanu stă crăcănat peste 46 
de ani de istorie românească- Şi 
n-ar fi exclus şă se întindă şi pes¬ 
te istoria viitoare, de undeva din 
mormint, pentru că d-l Radu Cim- 
peanu. dacă e să-l credem pe co- 
vînt, reprezintă o fatalitate a isto¬ 
riei naţionale! Cine ştie dacă nu 
cumva, peste cîteva sute de ani, 
poeţii noştri nu vor scrie: „Radu¬ 
le, Măria-Ta"... şi „Unde eşti tu. 
Radu Doamne?!* ... Şi cînd te 
gîndeşU că noi. ageamiii, dacă nu 
era „Revoluţie* la Bucureşti, habar 
n-am li avut că sîntem contempo¬ 
rani cu Marele Exilat de ia Paris! 
Aciun insă, că avem şi reprezen¬ 
tanţi de-ai domniei-sale in guver¬ 
nul fesenist, ar trebui să ne luăm 
de grija zilei de mîine şi să tra¬ 
gem un chel cîmpenesc, cu chiui¬ 
turi liberale... Dar — vorba lui 
Caragiale — ce, te lasă reacţiona¬ 
rii, dom-le?! V.A-M. 


Cazul CODREANU (1) 

(urmare din pag. 10) 

mă parată, cu documente şi cu 
mărturii, de conştiinţa istorică şi 
de conştiinţa creştină a neamulm 
românesa Iar di viaţa de muceni¬ 
cie a lui Gorneliu Codreanu va tre- 
biu extras, pe cit cu putinţă, tîlcul 
ei ultim, testamentar. Dacă apoi, 
în deplină cunoştinţă de cauză, na¬ 
ţiunea îi va condama, pe el şi pe 
cel care l-au urmat, să nu fie cu 
pana străinilor, nici cu gura vînză- 
torilor de neami Se tot vorbite de 
omenia, de cinstea, de ‘ înţelepciu¬ 
nea româneai. Să nu mai fim 
noi oare în stare, ca neam, nu 
doar in zicală, dar şi în realitate, 
„să ne punem căciula dinainte şi 
să ne judecăm singuri”?! 

Pînă la urmă nu mai este vorba 
de nici un Căpitan şi de nici o Le¬ 
giune, ci pur şi simplu de îndrep¬ 
tăţirea noastră de a mai face um¬ 
bră pămîntului... (Va urma) 


Incepînd cu trimestrul I 1992, 
preţul unui abonament la revista 
„PUNCTE CARDINALE" este de 
60 lei/trimestru. 

Pentru cititorii care doresc să 
primească abonamentul Ia domici¬ 
liu, preţul unul abonament trimes¬ 
trial este de 60 lei, plus cheltuielile 
poştale. 

Rugăm pe cei interesaţi să expe¬ 
dieze pe adresa Revista JPUNCTE 
CARDINALE". Calea Dumbrăvii 
nr. 109, 2400 — Sibiu, talonul de 
abonament 

TALON 

Pentru abonament 

la revista „PUNCTE CARDINALE" j 

Doresc să mă abonez la Revista 1 
„PUNCTE CARDINALE" pe o pe¬ 
rioadă de 3 luni; rog să mi so ex¬ 
pedieze publicaţia dv. pe adresa; 
Numele ...... 

Prenumele . . , . . 

Localitatea • » . . • 

Str. . . , .. . Nr, , . 

Bi. . . Sc. . . Et . . Ap. . . 

Cod poştal ...... 

Menţionez că ara expediat la data 
de ... . suma de. ,, . . , Id, 
pe adresa: 

Revista „PUNCTE CARDINALE" 

2400 Sibiu, Str. Calea Dumbrăvii, 
nr. 109. 


EDITURA 

Colegiul redacţional: Gabriel CONSTANTINESCU, Demostene AN- 

Adresa: 2400 — Sibiu. 

CONSTANT 

DRONESCU. Răzvan CODRESCU. Constantin lORGULESCU. 

Calea Dumbrăvii 109, 

S.ILL. 

TEHNOREDACTARE; loan NfSTOB 

toi. 924/2 25 36 


Preluarea textelor este 
permisă cu menţionarea 
sursei