Puncte Cardinale anul II, nr. 1 (13), ianuarie 1992 alb

„Să nu ridici mărturie mincinoasă - împotriva 
aproapelui tău“ A noua Poruncă din Decalog 


libertate 

solidaritate 

dreptate 


ANUL II, 


pagini, 





■ 


wk Hn. V 


L~ ^ 

VII 

■ ni 


■rj 

~ * M ■ 

U I 1 

.HHfl 

1 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 






15 lANUAttIE 1850 - 15 IUNIE 1889 


Crai-Duh, 
aripă vie, 

L peste glie, 

^ peste cîntec şi văzduh. 


el, singur, 
cu adevărat: 
împărat... 

(Aron Cotruş, Eminescu) 


„Ccstiunea de căpetenie pentru istoria şi 
continuitatea de desvoltare a acestei ţări 
este ca elementul românesc să rămâie cel 
determinant, ca el să dea tiparul acestei 
forme de stat, ca limba lui, înclinările lui 
oneste şi generoase, bunul lui simţ e’un 
cuvânt geniul Iui să rămâie şi pe viitor 
norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă 
pururea această desvoltare", 

EMINESCU, Timpul, 17 Decembrie 1881. 


Ci vă spun vouă, prietenilor mei, nu vă te- | 
meţi de cei ce omoară trupul şi după aceasta 
n-au ce să mai facă. 

Vă voi arata, însă, de cine sa va temeţi: 
Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are | 
putere să arunce în Gheena; da, vă zic, teme- 
ţi-vă de acesta. LUCA )2; 4 _ 5 


R iguros controlaţi, permanent supra¬ 
vegheaţi, urmăriţi, reprimaţi pe 
loc pentru orice abatere reală, dar 
de cele mai multe ori imaginară, confrun¬ 
taţi permanent cu atotputernicia arbitrară 
a Puterii, inoculaţi zi de zi, pînă la obse¬ 
sie. cu ideea că sistemul este de nezdrun¬ 
cinat, că răul, din care îşi trage obirşia, 
va fi biruitor în veac, oamenii au ajuns 
să creadă că orice încercare, oricît de ti¬ 
midă, de afirmare a demnităţii umane es¬ 
te nu numai sortită eşecului, dar chiar 
primejdioasă, datorită brutalităţii cu care 
intervin dc fiecare dată organele de re¬ 
presiune. In acest climat dc teroare gene¬ 
ralizată, frica s-a înstăpînit în sufletele 
oamenilor, devenind trăsătură dc caracter 
pentru o întreagă naţiune. 

Revolta din Decembrie ’89 a fost o 
zvicnire dc curaj izvorită din adîncurilc 
nealtcratc încă de diabolismut celor care 
urmăreau să transforme fiinţele în obiec¬ 
te docile, o încercare disperată a omului 
dc a dovedi că este om. ieşind la lumină 
din imperiul întunecat al fricii. Dar de¬ 
turnarea ci, cu viclenia şi perversitatea 
specifică comunismului, dc către cci care 
au dorit doar o schimbare dc conducător, 
nu desfiinţarea unui sistem, a azvîrlit din 
nou ţara în mocirla neputinţei, în imobi¬ 
lismul fricii şi al supunerii oarbe faţă de 
Putere. 

încrederea în viitor a dispărut. Frica 
dc toţi şi do toate s-a reinstalat în con¬ 
ştiinţele oamenilor. Ea este întreţinută 
sistematic dc cci care s-au insinuat, prin 
fraudă, la cîrma ţării în Decembrie '89 şi 
pe care lipsa dc curaj a unui întreg 
popor, căruia timp de 45 de ani i s-a ino¬ 
culat germenul fricii, i-a confirmat în 
Duminica Orbului. 

De prea multe ori în ţara asta a fost 
condamnată nevinovăţia pentru ca să nu 
se creeze un reflex dc apărare, dc supra¬ 
vieţuire. Oamenii se tem pentru că se în¬ 
doiesc de ei înşişi. Ei văd cum din asu¬ 
prirea celor slabi, din aducerea lor la 
marginea disperării, cîte odată şi dincolo 


Saşii 


România 


■ Deportarea în Uniu¬ 
nea Sovietică 

■ Exproprierea 

■ Sub dictatura comu¬ 
nistă 


de ea, cei răi prosperă, parvin pe scara 
socială, de undo îşi etalează, cu insolen¬ 
ţă, crasa impostură. Pedepsirea, ignorarea 
celor buni şi bravi, răsplătirea repetată a 
mişeilor a zdruncinat încrederea în drep¬ 
tatea însăşi. Cuvîntul onoare a dispărut 
şi din limbaj şi din uz. Intr-o astfel de 
lume teama de ziua de mîine so întinde 
ca o molimă, ca o pecingine. 

Să nu uităm insă că po lingă frica dc 
oameni există frica dc Dumnezeu. Se spu¬ 
ne că frica dc Dumnezeu este începutul 
înţelepciunii Dar acea aplecare către re¬ 
flecţie şi smerenie, către cumpătare şi 
spovedanie nu poate avea nimic în co¬ 
mun cu frica animalică strecurată cu mi¬ 
gală în suflete în lungii ani dc sclavie 
comunistă. Ce poate să aibă In comun 
frica paralizantă, înrobitoare, anihilatoare 
cu fiorul tainic, înălţător, cu sfiala în fa¬ 
ţa măreţiei, cu duioasa teamă de Dumne¬ 
zeu? In aparenţă nimic. Şi totuşi... Fo¬ 
losim acelaşi cuvînt cu toate că foarte rar, 
poate niciodată, nu am simţit fiorul în 
faţa măreţiei, dar de prea multe ori tre- 
murul cărnii, zbaterea ochiului, vibraţia 
nervilor tensionaţi de frica intrată pînă 
în ultima fibră a fiinţei chinuită dc tor¬ 
tură, a sufletului strivit de nedreptate. 
Folosim cuvintele nu numai pentru înţe¬ 
lesul lor, dar şl pentru puterea lor de 
creaţie, de regenerare. Să nu uităm că 
„Dumnezeu era Cuvîntul" şi „toate au fost 
făcute prin El“. 

Cine se teme de Dumnezeu n-arc de ce 
să se teamă dc oameni. Credinţa, puterea 
cu care pot fi mutaţi şi munţii, e singura 
in stare să cureţe inima omenească de 
teama acumulată în anii dc teroare, de a- 
tcism ştiinţific. Cu răni, cu cicatrici, cu 
anchiloze, o vremea ca sufletul neamului 
să vină înaintea Domnului şi să îngenun- 
che. Şi darul Duhului, curăţitor şi înnoi¬ 
tor va fi asupră-i, insuflîndu-i curajul de 
care neamul românesc are atîta nevoie în 
aceste momente de răscruce din existen¬ 
ţa sa. 


Un ochi rîde, 


altul plînge.. 


■ N'uutâ la Jilava 

E Urmaşii lui Arpad in 
genunchi 

■ Un partid pentru Ma¬ 
rian Munteanu 

■ O inimă cit România 

cea ode virată: Mircea 
Druc (In pag. 12) 














































Pog. 2 


• PUNCTE CARDINALE • 


PRO DOMO 


CREŞTINISMUL Şl POLITICA 


II. Revoluţia spirituală 
creştină 

In istoria societăţii omeneşti idealurile morale 
au fost diferite. Moisc, Zahathustra. Uuddha. Con- 
lucius. Pluton, Stoicii au conceput, in lumea veche, 
di.crsc sisteme morale, a căror aplicare in practi¬ 
că a şi fost încercată, cu mai mult sau mai puţin 
succes, lisus Christos ne-a dăruit morala divină a 
hrSi-ii: a-1 iubi pe Dumnezeu fiindcă este creatorul 
existenţei; a-i iubi pe oameni fiindcă sunt fraţii 
noştri intru înfăptuirea Binelui pe pămint; a iubi 
întreg Universul fiindcă este lucrul mîinilor Lui 
Morala aceasta, prea înaltă, prea dumnezeiască, nu 
a putut fi înfăptuită pe scară socială largă, din 
cauza neputinţelor firii omeneşti. Oamenii au luat 
numele de creştini, dar numai putini au fost ade¬ 
văraţi ostaşi ai lui Christos; ceilalţi şi-ou închipuit 
doar că sint, * 

In faţa puternicei ofensive anti-creştinc, conşti¬ 
inţele vremelnic adormite, confruntate cu pericolul 
eşuării in păcatul generalizat şl in marasmul pre¬ 
ocupărilor predominant materiale, par a se trezi. 
Se conturează un reviriment, o renaştere a „revo¬ 
luţiei spirituale creştine - . Se anunţă formarea unei 
mentalităţi evoluate, care se va răsfringe. bine¬ 
făcătoare. asupra realităţilor exterioare din viaţa 
publică. Reapare idealul construirii împărăţiei lui 
Dumnezeu incepind aici. pe pămint, pentru a se 
continua dincolo de hotarele temporale ale lumii, 
într-o biruinţă a vieţii şi fericirii veşnice, hi sfera 
de lumină pură a Absolutului. Biserica luptătoare 
Pregăteşte gloria Bisericii triumfătoare. 

Opera aceasta, care corespunde dorinţei lui Dum¬ 
nezeu de biruinţă a Binelui in lume, se înfăptuieşte 
prin racordarea omului la reţeaua energiilor divi¬ 
ne, prin colaborarea voinţei umane cu harul Duhu¬ 
lui Sfînti. Intr-un fel, este o continuare a creaţiei 
In ord ne spirituală. Dumnezeu creează avînd ca 
executant omul. care poartă „chipul Iui Dumne¬ 
zeu", prin darurile ce i-au fost acordate. Singur 
omul este chemat la asemenea vrednicie, de care 
nu se mai bucură nid o altă vieţuitoare. Numai o- 
mului îi este îngăduit să pătrundă în sfera mis¬ 
terelor divine, de unde aduce cărămzi pentru Clă- 
. di rea templului cosmic al lui Dumnezeu. In conşti¬ 
inţa creştină, imanentul, lumea de aici, este o pre¬ 
figurare necesară a transcendentului, o pregătire 
pentru celălalt plan existenţial. Din perspectiva 
divină însă. imanentul se cuvine să fie, sau să de¬ 
vină, o reflectare o transcendentului, o copie — 
chiar palidă — a lumii cereşti. 

In pr.melc secole după venirea Mintnitorului, 
creştinii nu au avut — cum s-ar putea crede — 
o atitudine de şupunerc plecată faţă de politica 
oficială a Imperiului roman. In numeroase rînduri, 
aa refuzat cu demnitate şi curaj — plătind cu sîn- 
gele lor — porunca imperială de renegare a credin¬ 
ţei. de adorare a zeilor, de aducere a jertfelor c㬠
tre ei. de implicare In persecuţiile contra popoare¬ 
lor subjugate. Mai mult, au luat atitudine de con¬ 
damnare a luxului, viciilor, dcsfrîului şi corupţiei 
de la curte şi din înalta societate, au combătut ca¬ 
mătă. practică larg răspîndită iu societatea roma¬ 
nă, au apărat dreptatea sclavilor şi a naţiunilor 
subjugate. In condiţiile absolutismului Imperial, 
aceasta înseamnă o îndrăzneaţă opoziţie; nu numai 
rel gioasă. ci şi politică. Aici trebuie căutată una 
dintre principalele cauze ale prigoanelor împotri¬ 
va Creştinilor. 

Libertatea oficială acordată Bisericii prin Edic¬ 
tul din Milos (313), al împăratului Constantin, p㬠
rea a pune temei .a unei orinduiri creştine în toate 
sectoarele vieţii publice. După ce creştinismul a 
fost ridicat la rangul de religie oficială de stat. îm¬ 
păraţii e. „u unşi ea „episcopi" pentru treburile din 
a Tară ale Bisericii". Se contura apariţia unei diar- 
hii. în care puterea Bisericii sc situa pe acelaşi 
plan ca puterea Statilui laic. A avui loc insă o re¬ 
venire a mentalităţii păgine, reminiscenţă a atîtor 
veacuri anterioare. De aeeca s-a produs o alune¬ 
care, o deviere In procesul de încreştinarc autenti¬ 
că. Revoluţia creştină nu a ciştigat in profunzime 
sufletele conducătorilor politici. Activităţile publice 
au r&mas dominate de „stăpinitorul lumii aceste ia". 
Cea mai \ eh emerită încercare de transformare a 
societăţii in sens creştin. în Răsărit, a fost făcută 
de Sfîntul loan Gură de Aur, cel pedepsit dc aeeca 
cu perseeuţti şi exil. După moartea Iul, in Răsărit, 
echilibrul sinergie Biserică-Stat s-« rupt definitiv 
in favoarea puterii autocratice a Împăraţilor. Bi¬ 
serica a "ost constrînsă *3 adopte politica oficială 
a Statului, chiar atunci cînd aceasta contravenea 
normelor morale creştine şi obiectivelor Împăr㬠
ţiei Ini Dumnezeu pe pămint Episcopii care nu se 
supuneau erau depuşi din înaltele funcţii biseri¬ 
ceşti. prin decret imperial, şi supuşi persecuţiilor. 
Preoţii şi aaonahii insubordonaţi erau surghiuniţi 


Sfîntul Maxim Mărturisitorul a fost pedepsit cu 
tăierea limbii şi a miinb, ca să nu mai poată vorbi 
sau scrie împotriva învăţăturii monotelite (o singu¬ 
ră voinţă in lisus Christos), sprijinită oficial de 
Stat. Executarea pedepsei a avut loc în prezenţa 
împăratului Astfel, sub presiunea puterii seculare, 
s-a intrat pe lungul făgaş al increştinării in formă 
Şi descreştinării fn continui 

Cînd ţarul Boris al Rusiei a hotărit să-şi încreş- 
tineze poporul, schisma nu era încă declarată în 
mod manifest, dar existau diferenţe apreciabile în- 
treede două ramuri ale creştinătăţii. Cele ce l-au 
determinai pe Boris să încline — după îndelungi 
ezitări — spre cultul de tip bizantin şl nu spre 
cei roman au fost: 

L Măreţia, fastul şi frumuseţea celebrării ritua¬ 
lului creştin în Bizanţ: 2. Posibilitatea ca Biserica, 
organizată — după modelul din Bizanţ — in ca¬ 
drul fiecărui Stal si nu pe deasupra lor (cum era 
în Apus) să fie mai uşor subordonată puterii ţa¬ 
riste. Procesul de încreştinare a ruşilor a fost re¬ 
lativ lung şi s-a încheiat de abia sub ţarul Vladi- 
mir (890), succesorul lui Boris. 

Subordonarea Bisericilor din ţările răsăritene 
faţă dc Stat a făcut ca Biserica romană să con¬ 
sidere că in Orient s-a instaurat un cezarism CU 
atribute eclcsiastice, papale (papo-cezarism), în 


Alexandru Virgil I0ANID 


timp ce ea era» Ia rindul său, învinuită de cezaro- 
paoism de către răsărilcnl 

In Occident s-a urmărit constant realizarea 
ideilor expose de Fericitul Augnsfin, în secolul al 
rV-tca, în opera „Cetatea lui Dumnezeu". 

In concepţia lui Aug*»«tio. rînditorul şi tră ; torul 
care a trasat orientare* ’osofieă a creştinismului 
occidental pentru un mileniu. întreaga istorie uma¬ 
nă este o luptă între două împărăţii* împărăţia lui 
Dumnezeu si cea‘a lumii („Civttas Deî - şi ..Civitas 
terren»*‘). Valorile religioase nu sînt străine de 
viaţa Statului şi de activităţile politice: acestea 
din urmă trebuie să fie impregnate de spirituali¬ 
tatea creştină. Prin puterea sa. Statul trebuie să 
susţină Biserica, astfel incit ea să-şi poată înde¬ 
plini complet misiunea. Politica nu poate fi se¬ 
parată de conştiinţa că scopul ultim al omului nu 
este lumesc. Pe acest drum. Biserica orcidentală, 
avînd propensiunea universală de situare deasu¬ 
pra statelor sau cel puţin paralel cu ele. şi-a păs¬ 
trat în mare măsură independenta fată de puterea 
laică, de-a lungul Evului Mediu şi nl Epocii Mo¬ 
deme. Ea a reuşit să exercite o influentă politică 
apreciabilă asupra domeniului public în atentia 
sa an stat îndeosebi: tnvăîămlnfu! (primele focare 
dc cultură au fost minăstirile. apoi universităţile 
creştine), stahilitatea familiilor (interzicerea divor¬ 
ţului şi a abandonării copiilor), moralitatea masc*or 
(prin lupta împotriva viciilor), operele de binefa¬ 
cere, combaterea superstiţiilor »t a magiei negre; 

Totuşi, spiritul laic şi uneori chiar păgîn din . Ci¬ 
vitas terrena** i pătruns şi în cercurile conduc㬠
toare ale Bisericii apusene. Avînd nevoie de spri¬ 
jinul marilor împăraţi, regi şi principi precum şi 
dc subvenţiile materiale şi de influenta păturilor 
avute. Biserica o făcut unele concesii fată de pu¬ 
ritatea învăţăturii lui Christos. De remarcat mai 
ales neglijarea intereselor legitime ale păturilor 
inferioare: şerbi ţărani, slujitori umili şi — în 
ultimele secole — muncitori industriali, aşa-zişii 
proletari. Era datoria Bisericii să fie alături do 
dezmoşteniţii sonrlei. fn confruntarea lor cu se¬ 
niorii şi apoi cu marea burghezie compradoare. In 
absenţa Ecclcsiei pe terenul dreptăţii sociale, lup¬ 
ta pentru drepturile celor nevoiaşi a fost asumaşi 
de forţ c necreştine, uneori manifest ateiste: forma¬ 
ţiile revoluţionare antimonarhice şi anticlericale, 
asociaţiile oculte ale francmasoneriei, organizaţiile 
socialiste şi sindicaliste şi — in cele din urmă — 
cele extrem ist-comuniste. Astfel — in pofida ca¬ 
racterului său iniţial revoluţionar şi a misiunii do 
a înfăptui dreptatea, — Biserica a ajuns in situa¬ 
ţia paradoxală de a fi o forţă conservatoare, aliată 
cu pătarile profitoare. Trezirea a venit de abia 
In secolul trecut cînd, în urma unor frămîntări în 
interiorul Bisericii catolice. Papa Leon XIII a lan¬ 
sat, in anul 1891. celebra enciclică „Rcrum Nova¬ 
răm “. Ea constituia o condamnare atit a formelor 
grosiere fi extremiste ale socialismului şi comunis¬ 
mului cit şi a economiei capitaliste de exploatare, 
ale cărei victime erau muncitorii agricoli şi cci in¬ 
dustriali Denunţlnd „situaţia dc nef -ivire şi mi¬ 
zerie nemeritată a muncitorilor - , enciclica cerea, 
înainte de orice, să se respecte „demnitatea omului 
care munceşte - . Citea: „Departe de a fi o ruşine, 
munca face onoarea omului... Ceea ce este ruşinos 
şi inuman este să sc dispună de om ca de un In¬ 
strument josnic de lucru, să nu i se acorde stimă 
decit in proporţie cu vigoarea braţelor sale - i,Rc- 


Novarum". § 16.2). Urmările roorlKei au fost 
considerabile; era o renunţare la un mod de gm- 
dirc învechit, o revilalizare a lime» generoase a 
Bisericii, o pătrundere a acesteia »n domeniul fră- 
mîntărilor sociale. După 40 de ani dc la această 
enciclică, au urmat altele, emise de un şir de 
Papi, prin care se preciza situarea Biserici, Pt pozi¬ 
ţia de apărare a dreptăţii soc-ale. Pnn influenta 
pe care au avut-o asupra opiniei publice şi cercu¬ 
rilor politice, ele ai. condus la întemeierea parti¬ 
delor democrat-creştine şi social-creştine şi a unor 
mişcări de ridicare a nivelului material şi moral- 
spiritual al muncitorilor. Merită să fie menţionate: 
„Acţiunea franceză". „Preoţii muncitori , -Tineretul 
muncitor creştin". „Acţiunea catolicilor sociali şa 

De la condamnarea „economiei de exploatare 
enciclicele au trecut la combateri* economiei de 
putere" (Quadragessimo Anno" şi „Mater ct Ma¬ 
gistral, apoi a celei de „dominaţie pe deasupra 
frontierelor- uPopulorum Progressio). învăţătura 
socială a Bisericii catolice a fost sistematic mtăţişa- 
tă în Constituţia „Gaudium et Spes" („Bucurie şi 
SpuranS^T remedii .o cadrai ConcUliul». Vnlican 

Actualul Papă loan Paul II a relansat cu torţă 
Şi a îmbogăţit ideile de dreptate socială, pe baze*c 
unei demofilii superioare democraţiei materiaust- 
economice, în nu mai puţin de trei enciclice: „Re- 
demptor Hominis" (1979), „Laborcm exercens" 
(1981) şi jSollieitudo Bei Sociale" (1986). Toate 
acestea, alături de acţiunea altor forţe: sindicale, 
organizaţii pentru ocrotirea muncii asociaţii de 
asigurare şi asistenţă socială etc., au contribuit 
in Occident la atenuarea profitului pe seama 
muncitorilor şi la îmbunătăţirea soartei acestora 
din urmă. Asemenea îmbunătăţiri au împiedic-a* 
răspîndirca comunismului, ca fiind inutil, ca ne- 
mai avînd un teme» al revendicărilor. 

Acesta ar fi un exemplu de implicare eficientă 
a Bisericii în politică. Numeroase sectoare ale 
vieţii publice ar putea beneficia de lucrarea vie. 
dinamică, a Bisericii în miilocul societăţii Enu¬ 
merarea lor ar fi prea lungă. Important este ca 
atît clerul creştin cit şi credincioşii de rînrf «3 
ajungă la conştiinţa că aplicarea învă'ăturii lui 
Christos constituie singura salvare pentru omenire 
şi că forma sa de realizare practică este con¬ 
struirea împărăţiei lui Dumnezeu pe p3mi*t. A- 
ceasfa nu se poate înfăptui fără politică. Dar po¬ 
litica.'în sen sol demn si sănătos al cuvîntulul no 
are nimic comun cu „putitirimisroul". fo-tnă de¬ 
gradată si coruptă a activităţii unor profitori i 
unul maselor. 

Islamul nractieă pe se»rS largă o „reliodo mi’J- 
b»ns“ şi urmăreşte imnunerea moh-nvd 


lw» în lumea întreacă prin orice mijloace, inclu¬ 
siv arin eole violente. 

Evrei; dezvoltă si Pî __ ,* Un „j^| mar evoL, - 
— un imneriolîsw, snirît.ial. H^f ^ idera-fo-** 
a -ponor,,.,,1 ale.- Tn dort-m* creştin* ^ ara< * 
*ri ""V’Y’t P-^îîlor din Veebiu» T-st-meof _ 
™T;:' '"f! * «• mBlneul **„ să 

. .. , n ra Tjt „Noul ţ^r. TV.-IT- i 

^'i — 1 

n-„; cnr^ăT 

înfree-m,,; n , mînt ^ T V^ -«Om,rea ^„pr- 

-'rr* în n R -I 

rnm+nttA**" ci ._. ^ m fi Oron-i.il 

WnX - . T? *„fl,-er nea»n,l-;w 

WW * 5 * #Î 'f’n îa’mi 

Jl- r»r: — 

^ < T n - w - 

pr, ^ ,nusi -i^i 

mn.rT - " a ™ nt ™ in sa™ Si 
crcfcmt ^ 4rî “ BCn ' r “ bi ™ in ' a Arilor 

no„î eiuv “™ r ‘ spirtlttalo dirui.c 

nonă. NI sc parc. pasâ-mi-tc. că ar fi o scădere 

itZr*'* BiWri '« - ■*» ^ crcd.ndosii ^ Ia 

o asemenea luntă vrcanici ac 

rinl din U l ta,ii 54 S™ 

uui 001, sa purtăm aed „război 

despre rare vorbesc Sllnfii Părinfi. 

re- no^ 4 dcnunUreo de .Risericâ Inplâtov 

- 

f ar BU,M înţeles™ că - i„ „ n p 
"f ““ ~ 51 •<*•« »'* Ce* 'rulai* 5unt ^ 

Ini Dumnezeu, dupi cam a Lnî este inlrcaga 
Creaţie. 








OPINII 


• PUNCTE CARDINALE # 


Pag. 3 


Recviem pentru un călău 



A murit Alexandru Dră- 
ghici. Ministru de interne in 
una dintre cele mai cumpli¬ 
te perioade ale celui mai 
cumpăt utnp al istoriei 
noastre, el a săvirşit împo¬ 
triva oamenilor şi a lui Dum¬ 
nezeu muite şi strigătoare la 
cer fărădelegi. Dar nu pen¬ 
tru a-1 judeca evoc eu acum 
figura acestui sinistru şi ne¬ 
fericit personaj. „L>c rnorluis 
niiâl nisi bene - . Deci, Dum¬ 
nezeu sâ-1 ierte! Să-l ierte 
căci noi, fostele lui victime, 
l-am iertai demult, după 
cum demult î-am iertat şi 
pe top ceilalţi urgisitori ai 
noştri. „îmi pare tare rau câ 
nu am aliat ia timp de moar¬ 
tea lui Drâghici căci m-aş 
fi dus şi eu să-l însoţesc pe 
ultimul său drum, să-i aprind 
la câpâtii o luminare şi să 
mă rog pentru el". imi măr¬ 
turisea un prieten pe care 
su.ermţa l-a Înţelepţii, lâ- 
rindu-l mai bun şi dindu-i 
o viziune superioară asupra 
lumu şi vieţii. Şi aşa cum 
ii cunosc eu pe acest înţe-, 
leyţit de suferinţă prieten al 
«.leu, sint sigur că ar fi t㬠
cut acest gest şi l-ar fi f㬠
cut n, cu ostentaţie sau cu 
ipcv-nzie. ci deseret. cu sin¬ 
ceritate şi cu profundă înţe¬ 
legea creştinească, după 
cum iarăşi sint sigur că da¬ 
că nu a avut prilejul să-i 
facă atunci în faţa mormin- 
tului încă deschis, l-a făcut 
în taină, pios şi fără emfa¬ 
ză. mai ttrziiL 
Mărturisesc câ. deşi mă 
număr printre cei care pro- 
păvuduiesc iertarea păcăto¬ 
şilor, nu ştiu dacă eu aş fi 
fost capabil de un asemenea 
gest. Desigur, este frumos, 
este înălţător şi mai ales 
este creştineşte să at aseme¬ 
nea disponibilităţi sufleteşti, 
dar problema iertării nu es¬ 
te, în cazul de faţă. numai 
o problemă strict personale 
ci este problema întregii 
obşti româneşti pentru că 
întreaga obşte românească a 
fost victima acestei diaboli¬ 
ce agresiuni. în locul tezei 
culp iHiiiTăţîi generale pusă 
în circulaţie de către cei ca¬ 


re au interesul să se sustra¬ 
gă dreptei judecăţi, eu aş 
propune alta şi anume pe 
cea a victimizârii generale. 
Pentru că. In această apoca¬ 
liptică perioadă întreg po¬ 
porul român a fost scos din 
nornvihtate şi silit să-şi du¬ 
că existenţa dincolo de 
limitele iu eseului. Din acest 
punct de vedere toţi au fost 
victime. Schimbindu-i-se 
brusc climatul spiritual in 
care se formase şi vieţuise 
timp de 2000 de ani, popo¬ 
rul român a fost golit de 
substanţă şi în această si¬ 
tuaţie de anormalitate con¬ 
ştiinţele betege, cele predis¬ 
puse inticâioşirii, au fost u- 
şor pervertite şi transforma¬ 
te in catâi ai celorlalte con¬ 
ştiinţe care, păstrîndu-se în¬ 
tregi, au Încercat -A se o- 
punâ căderii. Intr-un fru¬ 
mos poem de puşcărie inti¬ 
tulat „Moartea tui Fâl-Fru- 
mos", poem care nu ştiu 
dacă s-a mai păstrat în me¬ 
moria cuiva pentru a fi re¬ 
cuperat, este redată intr-o 
strofă extrem de sugestiv a- 
ceastă operaţie de despărţi¬ 
re a apelor de uscat. Princi¬ 
piul râului personificat, ca 
în basmele româneşti, de 
zmeu, după ce-l răpune pnn 
mişehe pe Făt-Frumos şi se 
lnstâpîneşte peste împărăţia 
acestuia. .Cu-nvăţâtura lui 
vicicană-a prins / Ca Intr-o 
piasă minţile betege / Iar 
celor care s-au păstrat îo- 
trege / Le-a pus pcceţi ori, 
viscolind, le-a stins". In ul¬ 
timă instanţă şi aceste con¬ 
ştiinţe pervertite de învăţ㬠
tura vicleană a zmeului tot 
victime sînt. Victime vino¬ 
vate. dar totuşi victime. 

Urmărind la televizor 
„Memorialul durerii" m-a 
impresionat drama fostului 
director al penitenciarului 
din Sighet unde au fost pu¬ 
se su6 pcceţi ori stinse' atî- 
tea conştiinţe româneşti. In 
persoana acestuia — exem¬ 
plu tipic de victimă vinova¬ 
tă — eu am recunoscut pe 
toţi ciolpanii, pe toţi enoii, 
pe toţi goicii, lntr-un cuvint, 
pe toţi torţionarii (ancheta¬ 


tori, temniceri etc.) gulagu- 
lui românesc. Acestor oa¬ 
meni li s-a anesteziat con¬ 
ştiinţa şi punlndu-li-se bîta 
in mină li s-a poruncit să 
lovească. Şi ei au lovit Unii 
cu sete, alţii mai fără con¬ 
vingere. Fiecare după cum 
i-a fost felul. Toţi aceşti 
torţionari, tn condiţii norma¬ 
le de existenţă ar fi trăit şi 
s-ar fi comportat normal sâ- 
vtrşind răul sau bmele în 
limitele omenescului. Dar 
scoşi din normalitate, cu con¬ 
ştiinţele anesteziate, el au 
fost transformaţi In brute şi 
s-au comportat :a atare. Sint 
vinovaţi, desigur, dar adev㬠
raţii vinovaţi, marii vinovaţi 


sînt, în acest caz, medicii 
anestezişti: brucanii, răuţu, 
vad unu şi toată cohorta de 
proroci mincinoşi care pro¬ 
povăduind învăţătura lor vi¬ 
cleană, bazată pe ură, au 
schimonosit suflete şi au f㬠
cut din oameni neoameni. 
Desigur, de iertare au nevo¬ 
ie şi unii şi alţii, dar pentru 
a o binemerita, ei au dato¬ 
ria să mărturisească, să se 
mărturisească, duhovnic fiin- 
du-îe, în primul rtnd, pro¬ 
pria lor conştiinţă, iar în al 
doilea rînd, conştiinţa uma¬ 
nităţii Fără spovedanie şi 
fără căinţă iertarea, pentru 
cei ce au nevoie de ea, nu 
are nici o valoare, afară 


doar de aceea că-i scapă de 
judecata oamenilor care, 

oricum, după MAREA TRE¬ 
CERE nu mai are nici o im¬ 
portanţă. 

Nu ştiu dacă Alexandru 
Drăghici şi-a mărturisit cui¬ 
va păcatele Poate sieşi, con¬ 
ştiinţei sale a făcut-o. Poa¬ 
te a făcut-o şi sub patrafi¬ 
rul vreunui duhovnic. Ori¬ 
cum, fie ca lumina pîlpîită 
de luminarea aprinsă pentru 
odihna sufletului iui de c㬠
tre prietenul meu sâ-i fie 
călăuză şi să mărturisească 
pentru el clnd va fi chemat 
la marea judecată. încă o 
dată, Dumnezeu să-i ierte! 

Dcmostcne ANDBONESCU 


LOPE DE VEGA 


Sonet 


Cu ce aii-s vrednic sa mi cauţi oare 
Şi ce te mini, o, lisuse-al meu 
La uşa mea să zăboveşti mereu. 

Cu părul nins, pe nopţi viscolitoare? 


O, inimă de piatra, cît mă doare 
Ca n-am deschis! De vină-s numai eu 
De-ţi degerară, pe îngheţul greu. 
Rănile nentinatclor picioare! 


îngerul, vai, de cîte ori mi-a spus: 
«Ieşi la fereastră, suflete, de-ndata, 
S-auzi chemarea dragostei de sus!"; 
De cîte ori, lumina nenserată, 
«Ieşi-voi mîine* ... fu răspunsu-adus, 
Ca să-l repet şi mîine, înc-o data ... 


In româneşte de Răzvan CODRESCU 


Împroprietărirea tîlharilor 


Dc data asta sînt convins că s-a ter¬ 
minat cu comunismul. Piuă acum am 
avut unele dubii, întii pentru că e greu 
să schimbi o obişnuinţă, fie şl rea, şl 
apoi pentru că în istoric boala egalita¬ 
rismului trece, dar revine la anumite 
Intervale. Acum insă sînt sigur că pen¬ 
tru o lungă perioadă de timp comunis¬ 
mul n-arc şanse să mai scoată capul în 
această parte a lumii. Noua clasă, rezul¬ 
tată din foştii comunişti, păstrindu-şi in¬ 
tactă rapacitatea şi ferocitatea, va de¬ 
veni curind clasa oamenilor dc bani şi 
aceasta nu va fi dispusă să lase din mi¬ 
nă bogăţia cum, cu prea multă uşurin¬ 
ţă, a consimţit vechea burghezie. Să4 

văd pe ăla care va încerca să le mai 
zmulgă averile obţinute prin activitate 
comunistă. Procesul „acumulării primiti¬ 
ve* se desfăşoară în tot fostul lagăr so¬ 
cialist. Fenomenul e general cu particu¬ 
larităţi specifice de Ia ţară la ţară. La 
noi şi instaurarea puterii comuniste s-a 
făcut în mod original. Nu cu îndciu 
conspiraţie şi subversivitatc ca la alţii. 
Nici vorbă de aşa ceva. La noi a fost 
simplu: Au venit trupele sovietice, au 
gonit regele şi au numit Un guvern 
popular", adică şi-au pus oamenii la con¬ 
ducerea ţării, după care am intrat direct 
In „dictatura proletariatului*, cea „fără 
lege şi nccontrolată de nici o lege*, cum 
a definit-o genialul conducător, genera¬ 
lisimul Stalin. Pînă acolo a fost greu, 
dar după aceea totul a mers „planifi¬ 
cat". Un număr de străini şi de vînduţi 
străinului- Ghcorghiu-Dej, Ana Paukcr. 
Teohari Georgescu, Vasilc Luca. Saşa 
Bardonco, Pantuşa ris Pintilie, etc., îm¬ 
preună cu cîţiva dezertori din armată: 
Emil Uodnfiraş, Ernst Nculănder, (deve¬ 
nit, după „romanizare* Vnlter Roman), 
au ajuns stăpîni po bogăţiile tării şi pe 
viaţa locuitorilor el. 

După ce ou prădat tot ce se putea du¬ 
ce, după ce au ucis tot ce putea să amin¬ 
tească do mintea şi inima românească 
au lăsat !a conducere pe unul tot d 
lor dar capabil să facă „totul* ca nimic 
*5 nu mai semene eu ce-a fost; şi-a f㬠
cut pînă i s-a făcut şi lui do petrecanie. 


Dar tot ucigind şi îngropind în secret, 
tot prădind ţara şi dind la aiţii, tot „edi¬ 
fici nd societatea socialistă muitiiaicral 
dezvoltată" a trecut timpul şi s-a văzul 
că minciuna nu poate ţine loc de cinste 
şt nici prostia toc de dreaptă judecată. 
Sistemul economic mondial socialist s-a 
dovedit a fi, împotriva milioanelor de 
tragedii personale, doar o hilară, o jal¬ 
nică escrocherie colectivă. Ca nişte cas¬ 
tele din cărţi de joc s-au dări mat, rin.* 
pe rînd, economiile de tip socialist ' La 
noi împotrivirea fiind mai aprigă, ne¬ 
cinstea mai înrădăcinată, a fost nevoie 
să se verse singclc curat al copiilor. Ce 
a urmat după revoluţie e prea dureros, 
e prea ruşinos, ca să fie exprimat in 
cuvinte. 

Acum avem în ţaţă, gata votată, legea 
privatizării pe care un ziarist a caracte¬ 
rizat-o precis: ... „c o lege murdară des¬ 
tinată spălării banilor murdari*. Parla¬ 
mentul s-a făcut a nu observa că prin¬ 
cipiul egalitar de la care pleacă e ne¬ 
cinstit: secretarii de partid, nome ^a 
riştii, toţi cci care s-au îmbogăţit cu 
concursul vechiului regim, ia .—i ă 
faptul că au trăit îmbelşugaţi in timp 
ce marea masă crăpa de foame, dc boii 
şi dc frig, sint direct vinovaţi de dezas¬ 
trul economici. Ş-acum să se rmpart'i 
mod egal? Cum adică, să prime iscă, dâ- 
nmătorii de ţară şi chinuitorii dc neam, 
parte egală cu toată lumea din ce au 
lăsat nefurat şi nedegradat? Să acceptă ti 
o lege caro le dă dreptul acestora să 
cumpere tn viitor, cu hanii necinstit în¬ 
suşiţi in trecut, mai toate averile ţării? 
Dacă am acceptat să trăim netrebnica 
noastră viaţă in sclavie, sc pare că nu 
ne mai e ruşine azi să vindem, tot din 
laşitate, viitorul copiilor şi nepoitor noş¬ 
tri. primind 3O®/ 0 din nu se ştie cît. 

Oricum, dacă va intra în vigoare şi sc 
va aplica prezenta lege a „privatizării* 
ca va rămine în istoric cu numele oc-1 
merită, dc: „împroprietărirea tilhiri 
şi Va fi, evident, spre „onoarea* dc a- 
cum celebrului parlament „liber «Ies* la 
20 mai 1990. 











PUNCTE CARDINALE 


ACTUALITATEA POLITICA 


Eşecurile poliîicii 

Sovieio-/hnerîcane 


Anul 1991 a adus sfirşitul Uniu¬ 
nii Sovietice, dar şi cinci mari c- 
şccuri ale diplomatici americane. 

Dacă Uniunea Sovietică a decedat, 
aceasta era un fapt previzibil 
chiar şi pentru cei mai neprev㬠
zători oameni politici. Sfirşitul 
„Imperiului Răului" a fost grăbit 
de către Gorbaciov, care a înţeles 
că economia sovietică este Ia pă- 
mînt şi singura posibilitate de re¬ 
dresare nu poate fi decît privati¬ 
zarea întreprinderilor, dar fiind 
conVunist convins, a crezut că va 
putea face acest lucru cu nomen¬ 
clatura comunistă. Greşeală capi¬ 
tală, deoarece vechiul aparat de 
stat nu putea să renunţe la privi¬ 
legiile pe care lo avea. Astfel ju¬ 
mătatea de măsură Întrebuinţată 
de către Gorbaciov a grăbit sfîr- 
fitul celei mai înfiorătoare dicta¬ 
turi din lume. 

Intr-o dictatură în care se comi¬ 
te greşeala de a se vorbi despre 
democratizare şi iihertate, aceste 
cuvinte aruncă oamenii pe barica¬ 
de şi nimeni şi nimic nu-i mai 
poate oprii să şi le ob'ină singuri, 
fără ajutorul imprudentului, „ge¬ 
niului pustiu", care se numeşte 
Gorbaciov, 

Nu intrăm In amănunte în ceca- 
ce priveşte Uniunea Sovietică ci 
căutăm să lămurim politica ame¬ 
ricană, care se . apropie cu paşi 
vertiginoşi spre eşecul Departa¬ 
mentului de Stat. care de la Roos- 
velt şi pînă astăzi nu a reuşit ni¬ 
ciodată să trăiască cu picioarele 
pe pămfnt 

Nu mai amintim dezastruoasele 
conferinţe de la Teheran, Yalta, 
Postdam, Helsinki, Malta şi Ba- 
den-Baden, deoarece aceste întru¬ 
niri în care americanii şl-au im¬ 
pus punctul de vedere, au fost dez¬ 
bătute pe larg şi întreaga opinie 
publică le cunoaşte 

Vom enumera şi explica gafele 
politicii americane săvirşite numai 
In cursul anului 1991 , precum ţi 
încăpăţînarca Departamentului de 
Stat de a nu devia cu nimic din 
şablonul său hotirit în 1944. 

1. Statele Unite au fost printre 
ultimele state din lume care au 
trebuit să recunoască independen¬ 
ta Lituaniei, Estoniei şi Lituaniei. 

2. Războiul din .Kuweit (neter¬ 
minat), provoacă astăzi mari dis¬ 
pute, in Congresul american şi vi¬ 
na preşedintelui Busch este din 
In ce mai mult evidenţiată. 

3. Războiul din Iugoslavia (de 
care americanii s-au prefăcut că 


nu ştiu nimic şi nici n-au uuzit) se 
dovedeşte a fi una din cele mai 
mari gafe ale politicii americane. 

4. Prăbuşirea lui Gorbaciov şt 
sprijinirea lui şi a Uniunii Sovie¬ 
tice, pînă în ultimul moment de 
către Departamentul de Stat, se 
dovedeşte incontestabil a fi cea 
mai marc gafă americană. 

5. Conferinţa dc împăciuire din¬ 
tre Israel şi Statele Arabe, pînă 
în momentul dc faţă, nu a reuşit 
să stabilească nici măcar procedu¬ 
ra de urmat, intrarea în fondul 
problemei răminind doar un vis 
cu cele mai mari şanse dc eşec. 

Vom analiza pe rînd aceste gre¬ 
şeli ale Departamentului de Stat, 
care în realitate sînt greşelile Ma¬ 
rii Finanţe Internaţionale şi care 
consfinţesc amînarca „sine-dic“ a 
visului ce a rămas doar un vis: 
Guvernul Mondial. 

De altfel acest Guvem Mondial b 
fost visat şi dc llitlcr (numin- 
du-1 „noua Ordine') şi dc către Le- 
nin—SUlin (trîmbiţat în gura ma¬ 
re) şi ac către masonerie (prima 
care l-a conceput şi care l-a tot 
amînat de la Revoluţia Franceză 
şi pînă astăzi). 

Guvernul Mondial constituie cea 
mai mare utopic pe care au putu¬ 
t-o emite nişte capete înfierbintatc, 
dornice de putere absolută. 

In legătură cu tergiversarea la 
maximum a recunoaşterii indepen¬ 
denţii Lituaniei, Estoniei şi Leto¬ 
niei, americanii nu au» făcut decît 
să calce în picioare principiile 
Chartei Atlanticului, pe care tot 
ci au promovat-o în timpul celui 
de-al doilea război mondial şi care 
prevedea autodeterminarea popoa¬ 
relor. Pentru ei acest principiu pe 
care l-au enunţat ă fost tot atît de 
-lipsit de conţinut cît şi celelalte 
principii trâmbiţate, cum ar fi 
nhumanitatea", „libertatea", „demo¬ 
craţia" sau ..drepturile omului". 
Toate aceste principii nu au fost 
aplicate decît în măsura propriilor 
interesa *De aceea ideile splendide 
pe care ie-au promovat, s-au 
transformat în nişte slogane josni¬ 
ca Voi lua doar două exemple: 
pot spune americanii că în regi¬ 
murile comuniste de la Moscova şi 
Bucureşti s-au respectat aceste 
splendide principii enunţate în 
Charta Atlanticului? Atunci de ce 
au sprijinit aceste dictaturi pină 
în pînzcle albe? 

Pot afirma americanii că au dus 
războiul din Kuweit pentru princi¬ 
pii umanitare, cind singuri recu¬ 
nosc că bombardamentele pe care 
le-au făcut reprezintă echivalentul 



a şase bombe atomice? Cum pot 
explica americanii că după cc i-au 
instigat pe kurzi împotriva lui 
Sadhnm Huscin, i-au lăsat după 
aceea să fie exterminaţi de către 
irakieni? în realitate acest război 
a fost dus numai pentru petrol şi 
pentru protejarea Israelului 

Dar războiul din Iugoslavia, ca¬ 
re necesita o intervenţie armată a 
ONU-ului, pentru protejarea unor 
creştini masacraţi dc comunişti, 
cum explică domnii dc la Departa¬ 
mentul de Stat faptul că s-au f㬠
cut că nu ştiu şi nu văd nimic? In- 
tr-un ziar kroat a apărut un arti¬ 
col, din caro redau o singură fra¬ 
ză. pe cît de ironică, pe atît dc 
tristă: „Cum putem noi să aştep¬ 
tăm un ajutor de la „Lumea Li¬ 
beră". cînd noi nu avem nici pe¬ 
trol şi nici evrei*!!! 

In privinţa Uniunii Sovietice a- 
titudinea americană a fost fără e- 
chivoe. Le-a fă^ut cad^u jumătate 
din Europa şi în ultimul timp 
l-au susţinut pe „Sexy-Gorby", pi¬ 
nă ce- acesta singur şi-a recunoscut 
înfrîagerea. 

Conferinţa „de pace" dintre Is¬ 
rael şi Ţările Arabo este pe cale 
de a eşua şi aceasta constituie un 
ultim eşec american, numai în 
cursul anului 1991. 

In sfîrşit eşecurile Marei Finan¬ 
ţe Internaţionale vor fi complec¬ 
tate prin recunoaşterea de către 
„EG“ a Kroaţici şi Sloveniei la 15 


ianuarie 1992. începutul acestei 
recunoaşteri a fost deja consfin¬ 
ţit de către Germania şi Austria. 

Concluzia care sc poate trage 
este că Europa nu mai este dispu¬ 
să să accepte ordinile Washingto¬ 
nului şi că ea nu doreşte o Fede¬ 
raţie europeană cu capitala la Wa¬ 
shington. ci o Confederaţie de sta¬ 
te europene suverane şi libere cu 
o conducere proprie. De altfel să 
nu se uite că după dispariţia U- 
niunii Sovietice (singurul aliat al 
USA), au rămas iii lume trei su- 
praputeri. acestea fiind USA, Japo¬ 
nia şi Europa. Este vorba bineîn¬ 
ţeles de supraputeri economice. De 
ce Europa, care are cea mai mare 
populaţie dintre ele, cea mai mire 
flotă comercială, nu ar deveni Su- 
praputerea numărul unu în lume? 
Europei nu-i lipseşte deeît ma cna 
primă, pe care o va obţine de la 
Rusia şi Ucraina. Aşteptăm în 
scurtă v-eme afilierea acestor două 
ţări Ia Confederaţia Europeană. 

Atunci Europa va deveni pute¬ 
rea economică principală, urm aj 
de .Tanonjo si abia în al treilea 
rînd de USA. oare va trebui să 
amî-ie din nou visul utopic al u- 
nu» Guvern Mondial. 

Situaţia Politică dună consum i- 
rea anului 1901 ne aduce desfii'ţi- 
ren Imperiului Râului" precum şi 
degringolada americană rezultată 
din influenţa nefastă a Mărci Fi¬ 
nanţe Internaţionala 

Ion PANTAZI 


Marginalii 

la o conferinţă de presă 


Sîmbătă, 14 decembrie, Marian 
Mumeanu a ţinut o conferinţă de 
-presă în sala mare a Muzeului de 
Istorie a Bucureştiului. Partici¬ 
panţii; au umplut încăperea pînă 
la" refuz: majoritatea tineri, stu¬ 
denţi şi foşti studenţi, reporteri ai 
presei din Bucureşti, Timişoara, 
Cluj şi Sibiu. 

Remarcabilă a fost disciplina 
impusă. Conferinţa anunţată la 
ora 14 a început exact la ora fi¬ 
xată şi s-a terminat, aşa cum s-a 
stabilit iniţial, după două ore, 
cînd adjunctul lui Marian Muntea- 
nu i-a spus unui reporter care ri¬ 
dicase mina: „Este ora 16, dum¬ 
neata vei pune ultima întrebare". 

I 'Tqnul ferm .şi rigoarea pţeţinşă 8 
răspunsurilor s-au impus de la în- j 
ceput. Marian Munteanu a anun¬ 
ţat apariţia „Mişcării pentru Ro¬ 
mânia*, un partid de „dreapta", 
după declaraţia domniei sale fără 


nici o altă nuanţă. „Sîntem de 
dreapta inspiraţi de cîţiva mari 
dascăli printre care în primul rînd 
Eminescu, Nae Ionescu şi Petre 
Ţuţea, promovăm o politică naţio- 
nal-democrată“. 

Sub bombardamentul întreb㬠
rilor răspunsurile au fost de o u- 
luitoare promptitudine, lipsite de 
echivoc, de o impresionantă fran¬ 
cheţe, trasînd profilul moral al 
partidului clasic de dreapta, născut 
din cele mai nobile aspiraţii ale 
poporului nostru. Se spune: „Cla¬ 
sicismul are eternitatea în el". 

întrebat după conferinţa de pre¬ 
să de cîţiva reporteri tineri ce p㬠
rere- am eu ca profesor despre 
„Mişcare** le-am spus că-mi place 
cum „sună** şi nu pot decît să pri¬ 
vesc cu ochi buni apariţia „Mişc㬠
rii pentru România", salutlnd-o! 

Marcel PETRlŞOlt 


va A\i fa < 5 AAA 

VA AVEA, ŞAS 6 rieNZI ; TEei ’ p • K 

X. _ Kel p fNT6u bus 

WNTeu bESAsn- 





















PUNCTE DE VEDERE 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pog. 5 


Lui Făt-Frumos, asemeni 



^ '.Ce'&u:.. ■ '/':' ." c ' . 


De ani, de mulţi ani, românii, aproape toţi, 
s-au învăţat cu durerea. Cu toate acestea nimic 
nu c mai chinuitor, nimic mai greu de suportat, 
cu deosebire pentru aceia dintre ci care şi-au tr㬠
it viaţa modest, purtînd, mereu, în suflet, grija 
de viitorul ţărji, slujind-o, după putere, fiecare 
în felul Iui, adesea răbdind pentru ca temniţele 
comuniste şi apoi izgonirea la marginea societăţii, 
nimic nu e mai năucitor do durere decît constata¬ 
rea că zidurile ce s-au surpat sub răscoala din 
decembrie, n-au fost spre eliberare, spre îngropa¬ 
rea răului sub dărâmături, ci doar pentru ca să 
se deschidă largi porţi în, şi aşa, foarte precara 
noastră apărare, lăsindu-ne mai vulnerabili, mai 
dezarmaţi în faţa invaziei minciunii, sccătuindu- 
ne, prin înşelăciune de ultimele puteri. Astăzi, 
mulţi văd, cu sfîşierc de inimă, cum tinerii plea¬ 
că părăsindu-şi pămîntul păstrat pentru ei cu a- 
tîtea sacrificii, ca să-şi caute norocul în lumea 
largă. Şi nu e deloc o modă, ceva trecător. Cei 
ce n-au plecat încă stau tot cu gîndul cum s-o ia 
din loc, să fugă Ia prima ocazie, fără, măcar să se 
mai uite înapoi. Ccv^ îngrozitor se petrece. Ceva 
ce a răsturnat ordinea firească a lucrurilor, ceva 
ca o prăbuşire, ca un sfîrşit de lume. 

Care să fie cauza nefirescului exod? Să fie de 
vină istovirea sufletească ce a cuprins întreaga 
naţie văzînd că nici îndelungata suferinţă, nici 
sîngele vărsat pe străzi, nici copiii schingiuiţi, 
n-au fost de ajuns ca să se smulgă rădăcina rău¬ 


lui? Să-i cuprindă po tineri groaza la gîndul că 
rămtnînd aici vor ajunge la fel ca bătrinii, ser¬ 
vili, idiotizaţi, nesimţitori la nedreptate? Din vi¬ 
na cui şi în ce mod a fost golită, stoarsă pînă la 
ultima picătură, lăsată ţara fără un strop de spe¬ 
ranţă? 

Do la proclamarea statului român, ca să ne re¬ 
ferim numai de atunci, pe teritoriul său au venit 
şi şi-au găsit adăpost mulţime de străini: greci şi 
turci, albanezi şi bulgari, armeni, evrei şi mulţi 
alţii. S-au stabilit, au muncit, fiecare după me¬ 
seria lui, puţind să trăiască, să strîngă avere, să-şi 
construiască locuinţe, lăcaşe de cult, fiecare după 
credinţa lui, unii şi-au cumpărat proprietăţi, şi-au 
intrat în politică, neîngrădiţi, nestingheriţi. Cum 
a ajuns ţara asia altădată atît de primitoare, atît 
de bogată şi frumoasă, într-o stare atît de rea în- 
cît să fie părăsită nu numai de străinii aflaţi me¬ 
reu in căutarea unei vieţi mai bune ci şi de în¬ 
şişi fiii ci? Ce s-a întîmplat, între timp, de a 
a’uns pămîntul acesta, odinioară atît de binecu¬ 
vântat de Dumnezeu, să fie abandonat ca o cora¬ 
bie ce se scufundă? Ce deteriorare atît de gravă 
s-a produs de a ajuns să se transforme din spaţiu 
de refugiu, din pămînt al făgăduinţei, dintr-o ţa¬ 
ră în care curgea lapte şi miere, într-un Ioc bles¬ 
temat din care copiii fug lăsîndu-şi casa, părinţii, 
locul de joacă, pentru ca să se ducă în necunos¬ 
cut, acolo unde ştiu că-i aşteaptă munci istovitoa¬ 
re şi umilitoare şi unde nu-i nici alint de mamă 
nici mîngîierc de frate? 

Ce imensă disperare s-a întins peste acest colţ 
de lume? Ce cataclism a surpat, a secat de cre¬ 
dinţă sufletele cele curate ale neamului românesc 
de nu se recunosc în nimic şi în nimic din ce-a 
fost nu-şi găsesc reazem? 

Să fie oare un presentiment? Să simtă tinerii că 
aici nu mai poate să existe viitor pentru ei? Să-şi 
dea scama, printr-un anume simţ al lor, că umi¬ 
linţele, decăderea, de cîteva generaţii îndurate, 
au fost doar începutul sclaviei, că sub ochii lor 
se dcsăvîrşcşto trădarea, că ei trăiesc momentul 
cînd o naţiune, a lor, e ştearsă de pe hartă prin 
dispariţia celor ce-o reprezintă, înlocuiţi fiind de 
o clasă străină, vicleană, ce se strecoară şi le ia 
locul? Ce mai rămîne dintr-un neam dacă i se în¬ 
locuiesc, cînct. brutal, cînd pe nesimţite, înţelepţii, 
sfinţii, vitejii adică i se răpeşte memoria, bărb㬠
ţia şi credinţa? Să intuiască oare adolescenţii, cu 
simţul îngeresc, ce ic-a rămas din inocenta copi¬ 
lărie, ceva ce nu sînt în stare să înţeleagă bătrî- 
nii, anume că prăbuşirea morală a unui popor în¬ 
seamnă şi sfârşitul istoriei lui, că nu se poate du¬ 
pă atîta minciună, înşelătorie şi crimă să urmeze 
altceva decît cataclismul? Şi dacă locul lor nu 
mai poate fi aici, în fundul prăpastie!? atunci... 
Să-şi fi dat scama aceşti novici, nciniţiaţi în ale 
vieţii, fără să consulte specialişti, arhive sau ac¬ 
te, că cineva a vîndut ţara străinilor şi că ci au 
devenit nişte dezmoşteniţi, nişte toleraţi, în casă 


şi în succesiunea ce li se cuvine? Cui să ceară so¬ 
coteală pentru această vânzare, această trădare/ 
Părinţilor pe care i-au văzut în foame, în sete, şi 
sub bici? Sau să-şi îndrepte nedumerirea spre cel 
din fruntea ţării care nu se sfiesc să ia pîinea de 
la gura muncitorului şi zahărul de la gura copi¬ 
lului ca să-i poată plăti pe cei ce-i apără, ca nu 
cumva să piardă puterea? Şi astea de toţi fiind 
ştiute, ce pot să spună părinţii văzind clocotul din 
pieptul copiilor lor? 

Dar să fie exodul tinerilor numai din dispera¬ 
re? Sau gestul lor de revoltă să fie dătător de spe¬ 
ranţă? După ce opresiunea de cel puţin două ge¬ 
neraţii, părea că l-a strivit să reînvie la ci sim¬ 
ţul onoarei? Să se reaprindă in ci flacăra străbu^ 
nă a neînfricării? Elanul lor infantil, născut din 
curăţenie sufletească, să fie ieşirea la lumină a 
legendarei vitejii strămoşeşti de se duc aşa de 
năpraznic să se arunce într-o luptă în care nu 
ştiu despre duşman decît că c puternic, viclean şi 
ascuns? Să simtă ei, asemeni lui Făt-Frumos din 
poezia lui Arghezi, o tainică chemare spre drep¬ 
tate? Mînia îndelung adunată pentru nedreptatea 
făcută acestui popor să fie cea care îi mină în 
luptă, de se avintâ acum atît de amarnic, de re¬ 
pede şi de departe? Cine-i ridică, cine-i călăuzeş¬ 
te? îngerul Domnului, Maica Precista, sau Sfînta 
Vineri lc-o fi şoptit unde-şi arc ascunziş balaurul 
trădării? Din ce tărie şi-au dobîndit credinţa că 
dreptatea nu poate să nu biruie pînă la urmă? 

încă o generaţie îşi pune tinereţea zălog pentru 
adevăr. Ştiu că lupta va fi grea, că încrînccnatui 
drum are munţi do suferinţe, păduri cu fiare săl¬ 
batice, mlaştini ale deznădejdii, ce trebuie învin¬ 
se. Dar ce poate să-l mai abată din drum pe Făt- 
Frumos născut din atîta amar de lacrimi dacă, 
aşa cum spune poetul: 

■Acum s-a dus duşmanul să-I răpuie; 

Ori să-l înece-n sînge şi-n viitoare. 

Ori bezna lui zidită să descuie — 

In stare şi de milă, dar şi de nccruţare*. 

Oricum s-ar înclina balanţa, spre pedepsire sau 
spre iertare, judecata trebuie să se facă şi birifi- 
ţoarc trebuie să iasă DREPTATEA. Vremurile vin 
în valuri şi asemeni lor trec. Pentru ca ţara să 
rămînă în istoric şi neamul în veşnicie se cer în¬ 
mulţite numai faptele de cinste, de statornicie, 
numai cele ce slujesc de pildă, spre înălţare. Ni¬ 
mic nu s-a zidit şi n-a durat fără dreapta cum¬ 
pănă a judecăţii, şi într-o ţară arsă de jumătate 
de veac de necinste nimic nU-i este mai de trebuin¬ 
ţă. Dar pentru asta e nevoie ca braţ puternic, ne¬ 
întinat, să ridice balanţa, s-o ţină şi s-o cump㬠
nească după adevăr. 

In jurul nostru s-au surpat, rînd pe rînd, trei 
imperii. Din toată slava lor s-a ales praful şi ce-a 
mai rămas în văzduh, alături de fum şi duhoare, 
mai e pulberea vicleniei, ce mai stăruie încă în 
aer. Pînă şi românul să poată respira liber, du¬ 
rere, nădejde şi veghe. 

Constantin IORGULESCU 


Frica iraţională şi persistentă es¬ 
te multiplă. Există fobii: de locuri, 
fenomene naturale şi social-istori- 
ce, de boli şi de fiinţe, de acţiuni 
şi idei (v. Pierre Janet). Printre 
cele mai tipice, comuniştii au cul¬ 
tivat, din raţiuni politice, teama 
de cărţi, de orice persoană ampla¬ 
sată în „dreapta* lor (dextrafobie), 
de religie, de unele culori, de li¬ 
bertate şi noneonformism, precum 
şi frica de anumite cuvinte (sin¬ 
tagme), ceea ce în psihiatrie se 
numeşte onomatofobie. Da, au a- 
vut pînă şi spaima de verb pe ca¬ 
re l-a supus unei aspre, duşmănoa¬ 
se şi ne justificate cenzuri şi pro¬ 
hibiţii 

Nu este de mirare, bunăoară, a- 
lergia lor (intelectuală sau emo¬ 
ţională) faţă de culoarea verde, 
care ar aminti, „o binecunoscută 
formaţiune politică*. Numai că la 
români, verdele e la fel de speci¬ 
fic ca şl doina şi dorul. Aproape 
toată literatura noastră folclorică 
e semănată de „foaie verde". In vi¬ 
ziunea populară (apud S. FI. Ma¬ 
rian ori Ov. Denusuşianu), culoa¬ 
rea incriminată e semn de noroc, 
e simbolul bunătăţii în opoziţie cu 
roşu, sigla minciunii şi a răului 
(cf. la I. Creangă, „împăratul Ro¬ 
şu", „să te fereşti de omul roşu!"). 
Această specificitate cromatică joa¬ 
că şi rol de emblemă a tinereţii şi 
speranţei, a codrului nemuritor şi 
a voiniciei: „Român verde ca ste¬ 
jarul"; precum este şi o trăsătură 
de caracter a demnităţii şi a cins¬ 
tei: „Să i-o spui verde-n faţâP. In 
literatură şi artă, verdele are o 
accepţie net poaiţivă, prezent la 


mai toţi autorii. Atunci de unde 
atîta înverşunare pentru culoarea 
în sine? Irită de asemenea, sintag¬ 
ma pretins periculoasă „frăţia de 
cruce", evocatoare şi ea, groso 
mondo, a unei organizaţii de tine¬ 
ret „extremiste" (bineînţeles că de 
dreapta...). Provenind dintr-o di¬ 
namică inconştientă, premisa (ca 
şi concluzia) sînt de asemeni fal¬ 
se, forţate, tendenţioase. Frăţia de 
cruce a fost o manifestare genti- 
lică încă de la pecenegi şi cumani 
foarte răspîndită în Ţara Loviştei 
(cf. Marius Sala, Ioana Vintilă- 


Rădulescu, „Les langues du mon-, 
de — petite encyclopădie", Ed. Şti-’ 
inţificâ şi Enciclopedică, Bucureşti 
1984). Odată cu răspîndirea creşti¬ 
nismului, această nobilă formă de 
strînsă prietenie (fraternitate, iu¬ 
bire frăţească) aproape că s-a ger 
neralizat, Împreună cu sintagma. 
La noi românii, ea s-a bucurat de 
preţuire, în basme, însă şi în viaţa 
reală: a fi frate de cruce cu ci¬ 
neva nu are neapărat conotaţie po¬ 
litică, ci etico-spirituală şi socia¬ 
lă. 

Analog este, fără drept de re¬ 
curs, repudiată sau ironizată, altă 
frumoasă vocabulă: Camarad, cu 
toate derivatele ei. Originea aces¬ 
teia, adevărat, e germană, dar am 
primit-o In veacul trecut ca neo¬ 


logism, prin filieră franceză (v, 
„Dicţionarul limbii române"). Cu- 
vîntul denumeşte persoana socoti¬ 
tă în raport cu alta, de care este 
legată prin idei, aspiraţii comune, 
prin lupta pentru aceeaşi cauză. 
El a fost pe larg folosit şi a bene¬ 
ficiat de un prestigiu considerabil 
datorită rezonanţei speciale, în ar¬ 
mata regală, desemnînd colegi de 
arma 

Calificativul de naţionalist, ce 
cade ca un stigmat de grele păca¬ 
te, este utilizat frecvent nu în ac¬ 
cepţiunea lui imparţial-semantică, 


adică potrivit sensului denotativ, 
ci în tonalitate propagandistică şi 
cu tentă de extrapolare partizană, 
prielnică defăimării şi denigrării. 
Gloria lui nepătată (şi fără sfîrşit 
am spune* noi) pleacă de la Emi- 
nescu, luceafăriţl Românismului. 
Petre Ţuţea făcea în această pri¬ 
vinţă neclara distincţie între a fi 
patriot, care „e o datorie cetăţe¬ 
nească" şi a fi naţionalist, care 
„este o stare de graţie". Şi suhtilul 
gînditor. observa, cu fineţe şi acui¬ 
tate, că „nimeni nu-ţi poate pre¬ 
tinde să fii naţionalist, aşa cum 
nu-ţi poate cerc să fii talentat sau 
genial". Această doctrină de o func¬ 
ţionalitate pronunţată ce se recla¬ 
mă, în esenţă, la tradiţie şl din 
năzuinţe prioritar naţionale, nu 


poate fi anapoda omologată, în se¬ 
rie sincronă cu şovinismul, xeno¬ 
fobia, antisemitismul, întrucît, în 
Înţeles sănătos, curat, a fi naţiona¬ 
list e tot una cu a simţi, a intui, 
a pricepe unicitatea neamului tău, 
a o preţui şi întări. Ce rău poate 
fi în asta? Câ în realitatea con- 
cret-istorică s-a ajuns cîteodată la 
exagerări şi excese ,asta e altce¬ 
va: abuz. Şi statul („stat al dicta¬ 
turii proletariatului"), ori demo¬ 
craţia „democraţia socialistă") au 
decăzut — uneori şi pe alocuri —, 
s-au degradat, totuşi nimeni n-a pu¬ 
tut impune interzicerea lor. Aşijde- 
rea instituţia familiei. 

Tot ca ceva depăşit, retrograd, 
periculos — ce cuvine-se a fi în¬ 
josit şi falsificat — în optica şi ac¬ 
ţiunea unora, este ţi misticismul, 
pus în precară antiteză cu trium- 
falistul raţionalism. E nevoie nici 
de o categorică demarcaţie: misti¬ 
ca creştină — ce presupune obli¬ 
gatoriu, pe lingă credinţă, lucidi¬ 
tate şi rigoare, disciplină şi preci¬ 
zie a gîndiril — este contactul o- 
mului cu Dumnezeu, printr-un 
salt din natura umană în natura 
divină şi falsul misticism ce pre¬ 
supune o repudiere a clarităţii de 
cuget a simţului critic. 

Deci, nu cuvintele, gesturile, 
mişcările, ideile sînt de vină. Nu 
limbajul ca atare ci abuzul de el, 
exagerările, înstrăinarea de sens 
şi mai ales rostirea cu rea credin¬ 
ţă e păcatul cel mare — tumul 
BabeL Să redăm cuvintelor valoa¬ 
rea lor de adevăr şi să repunem 
adevărul în stimă prin Cuvînt. 

Vaîcriu NEŞTIAN 


Din teamă nu se-ntrupează adevărul 








Pog. 6 


PUNCTE CARDINALE • 


KEllQif 


Petre Ţuţea -in memoriam 


Istoria poale fi învelea să şi drept 
iniervaiui dintre cel dimii şi cei 
de pe urmă păcat omenesc. Neli¬ 
niştea şi neimpiimrea, consecinţe 
aie căderii din desăvârşirea origi¬ 
nară. sînt atributele „omului isto- 
nc“. Din punct de vedere gnoseo¬ 
logic, nennişiea se numeşte 
căutare, iar neimplinirea — filo¬ 
sofic. Raportaţi la cunoaştere, ne¬ 
ta Petre fuţea undeva, oamenii 
sint de pa.ru categorii: misticii (cei 
cărora adevărul li se revelează 
prin credinţă şi contemplare), 
căutătorii (cei care se agită să a- 
fle aclevârui cu puteri omeneşti), 
scepticii (cei care se Îndoiesc eă 
adevărul poate fi cunoscut in 
vreun fel) şi indiferenţii „deşeuri 
bio-sociale", pentru care problema 
adevărului nici nu se pune vreo¬ 
dată). Idtentificindu-se cu a doua 
categorie, „omul istoric trăieşte cu 
obsesia adevărului, pe care însă 
nu-1 poate alia nici în natură, nici 
în istorie şi nici în şinele său au¬ 
tonom. El se cheltuieşte în orgo¬ 
liul căutării şi în iluzia „certitudi¬ 
nilor* raţionale. Aflăm în această 
zbatere neputincioasă întreaga tra¬ 
gedie a în-singurârii lui. Dar da¬ 
că omul l-a părăsit pe Dumnezeu, 
„căzînd în timp - *. Dumnezeu nu 
şi-a părăsit Făptura, ci o veghează 
neîncetat, oferindu-i şi lumina a- 
devărului şi şansa'veşniciei iEgo 
sum lux et veritas et vita). Asu- 
mindu-şi religios existenţa, omul 
se poate reînâlţa „smerindu-se“. In 
Ordinea cunoaşterii, hoino religio- 
st*s depăşeşte neliniştea prin cre¬ 
dinţă şi neimplinirea prin revela¬ 
ţie. Ceea ce n-a putut afla în na¬ 
tură, în istorie sau în sine însuşi 
i se luminează mistic în Dumne¬ 
zeu. Din obsesie, adevărul devine 
dar. din scop, eL devine mijloc; 
căci omul religios'nu trăieşte spre 
a cunoaşte, ci cunoaşte spre a se 
mântui. El transcende Istoria şi 
pune lumea sub semnul Parousiei. 

Despre această mare aventură a 
omului cunoscător şi despre refle¬ 
xul ei dramatic într-una dintre ce¬ 
le mai lucide conştiinţe ăie păgî- 
nismului precreştin — Socrale, ne 
vorbeşte regretatul Petre Ţuţea. şi 
în eseul pe care-1 reproducem aici. 

De ce Va fi fost ales . tocmai Sp¬ 
erate să dea seamă despre om în 
ipostaza sa de fiinţă întrebătoa¬ 
re"? Pentru că, fără îndoială, mo¬ 
mentul Socrate—Pţaton reorezintă 
cea mai Importantă răscruce din 


istoria filosofiei, mărturisind deo¬ 
potrivă despre măreţia şi urmieie 
ei; pentru că înainte de Hnsios 
cu ciieva veacuri, filosoiia elină a 
resimţit acut (deşi n-a inârturisit-o 
decit pe lumătdtej nevoia unei ve¬ 
cinătăţi religioase consimţiloare in 
absolut a demersurilor sale. pre¬ 
cum şi neputinţa politeismuiui in 
satisfacerea acestei nevoi: pentru 
că în fine, filosofia elină a sc㬠
pat totuşi pentru întiia oară. cu 
Socrate, de „intumurarea aniropo- 
cemrisiă" 1 a gînditorilor anteriori, 
constatînd că omul. departe de a 
fi „măsura tuturor lucrurilor*", este 
el însuşi, ontologic etic şi raţional, 
o fiinţă imperfectă, a cărei ame¬ 


devenit dm ce în ce mai actual, 
dar aeea»iâ „actualitate" U ono¬ 
rează numai pe ei, pâginul, aar 
nu şi pe noi. căci, în ce ne pri¬ 
veşte, ea nu poate fi deeît semnul 
unui regies spiritual. E uagic să 
te întorci după două mn de ani de 
creştinism >a condiţia imperfectu¬ 
lui căutător! 

Apiceîndu-se asupra lui Socra¬ 
te, spiritul modern se apleacă de 
fapt asuprâ-si „se întreabă şi cau¬ 
tă" sub semnul tragic al unei noi 
inconsistenţe religioase, cu atu 
mai grave cu cît îl găseşte pe om 
nu doar în absenţa Zeului, dar şi 
In cea a zeilor. . 

Meditaţiile lucide ale lui Petre 


-TRAGICUL SOCRATE - 


liorare nu poate veni decit „de la 
Zei**. 

Socrate, cu jertfa lui de cucută 
a despicat în două istoria filoso¬ 
fici antice greceşti, aşa cum Ma¬ 
rele Răstignit avea să despice in 
două istoria spirituală a lumii. So¬ 
crate „a muiat cercetarea din na¬ 
tură în om** făcind totdeodată pa¬ 
sul de la orgoliul, cunoaşterii la 
responsabilitatea ei (de unde şi 
gloria sa de mare pedagog) şi in¬ 
tuind necesitatea prezenţei zeului 
inspirator Intr-un anume sens el 
a fost, cu uneltele filosof tei, un 
antemergâtor al Adevărului Întru¬ 
pat şi nu întîmpiâtor esie primul 
dintre cei cîţiva înţelepţi ai Eia- 
dei pe care pictura bisericească 
bizantină i-a reţinut în frescele ei. 
Şi iarăşi, nu, întîmplător Socrite 
este unâ dintre cele mai admirate 
şi mai comentate figuri ale vechii 
filosofii in conştiinţa cîtorva mari 
gînditori moderni, de la Kierke- 
gaard pînâ la Heidegger. Socrate 
s-a odihnit frumos, în fresce şi 
hrisoave, cită vreme omul euro¬ 
pean a stăpînit religios, prin creş¬ 
tinism, ceea ce Petre Ţuţea numea 
„triunghiul Divinitate — natură — 
om“; el a fost redeşteptat dintre 
morţii venerabili atunci cînd omul, 
atins de criza modernă, a pir 
înţelesul mistic al lumii şi a fost 
nevojt şă redescopere filosofic, adi¬ 
că cu toi tragismul gnoseologic al 
imperfecţiunii sale, problema 
triunghiului etern**. Socrate a re¬ 


Ţuţea reprezintă şi ele mai mult 
decit un efort de* înţelegere a mi 
Socrate dm unghiul de vedere al 
conştiinţe, re.igioase. Socrate e 
doar o pildă şi un pretext, in fund, 
ei trebuie asumat spre a fi de¬ 
păşit. Petre Iuţea se inn >oueazâ 
cu efortul de a aduce anunţe unei 
lumi pre i încrezătoare în s.n? şi 
prea lesne uilătoare câ dacă nu se 
mulţumeşte cu i uzia odev u i ». 
cu rotirea deşartă în cercul vicios 
a, acelei docil ignora di; a «nci 
trebuie să se întoarcă, a,einem 
fiului risipitor, la instanţa abso¬ 
lută a Zeului in care tonte şt Ui.â 
Pacea şi Plinătatea Nu exis ă ie¬ 
şire filosofică din impas (oncît a n 
jertfi „Dumnezeului culturii ), căci 
ci fdosoîia nu vom trece nicioda¬ 
tă dincolo de întrebarea' lui Pilat 
„Dar ce este adevărul?**. (De a- 
eeea lui Petre Ţuţea nu-i plăcea 
.să i se spună „iiiosof" ci pur şi 
simplu „ginditor creştin'*). Si nu 
există nici ieşire mitologică. căci 
„zeii fabulei - * sint goi de ’rmscen- 
dent‘ , ’ iar „evlavia absolută este 
incompa'ibdă cu plurali‘n*ea lor*. 
Visul pojiteist al lui Emil ^ioran 
( Noii zei“i nu poate fi, dacă e sâ-1 
luăm în serios, deeît un simptom 
al disperării.. „Dumnezeu iden¬ 
tificat cu adevărul, cu Realul — 
este principiul srăpînhor al antro¬ 
pologiei ca stiin'ă a omului etern**, 
scrie Pe're Tuţen „Adevărul reli¬ 
gios es*e transcendent în ă, 

situat dincolo de om şi de natură, 


tund realul unic, izvorul lumii şi 
viem l - )• NlC1 ° «> rt slrU'-v*c ll ‘ 
*y*, IlC â nu esie justă, ci, ce. muu. 
un punct de veueit util, cornou şi 
onemator, m absenţa reveiaţier. 
Asemenea na.uru oarbe, omui ,m- 
cur nu poate n izvor ol adevăru- 
iui Raţiunea lui poate ti doar ve¬ 
hicul al a.estu.a. ceea ce boefate j 
avut meruui să întâi .seâ, si.uind 
adevărul „nu ia nive.ul îogac al 
şuinvei conceptelor .ci „in lumea 

transcendenta a îueiior . 

Autudinai. omui moJem are 
posibnna.ea de a-l ninta sau de 
a-i depăşi pe Şocate. A-i imna 
înseamnă a urma a.na isione yro- 
fană, ajungmu, in cazul cel mai 
fericit, pma in prox..imaiea Zeu¬ 
lui dai sorbind cucuva mu.nu? je 
a-l cunoaşte („S'*- raie S “ J z * ,a,ut 
_ sn . - intre ui v e.epc.unea iui 
fnoso.icâ, ce iWiamu o noua Di- 
vmiuue, şi iiiiper.eCyiu.a.e mito¬ 
logiei gre^eşu . scrie l'e.re Iuţea. 

baterea' ea.e, aşacai, condiţia 
i.».eiep. iu..... ,«ro*a -u . A . jepaşi 
inse.imna a va.oru.c« experienţa 

rengioasă'a veac-r.lor care ie * ie>- 
par mosori. i a a asi 

au .ca nn., w.unc-pi o.ană i^.nno- 
mtsinui now * >..»d 

a^e*ărUi revelaţiei divine. a. io r 
u u-z.e a igo. uiui nos .n e.a- 
L-Uil <ă ui a..-e .stă i e» i i a 
iie-ain > icr.u^.u Rayiane i. Dun^o- 
.riva. acemtU ar li Singur. • ..e 
v ,X - ..»ei Do »* .j;ui“ cum n unei 
Do-s.c;. ovaca de iUţeă de 
î mn. .ar- . uestei K muri. re ar 


î,aso. i ar- . uestei Ku.un. re ar 
t ,evC-..i i- a-i para oaie .u rk-vâr, 
iar nu t.c- ..uz. spec-n »t ye 

Ace.isă jepa .o- a j.n.'.ţi— şo¬ 
ca' ce prin ie.nsu.ieţ,r*>a ere Im 
ţc* s |)rin cverc ţ:ti! i > A a ei e- 
vî im. — v' ă ce ne pro;m .e Pe- 


pru no .''re lumea noastră 

ca verlu foc o 1 mirilor ut?, 
âi gîad.ri s er’je.ice rom ».iesti. 
Tlp/r.m '' ’■> igi-' Ta »0 de zi¬ 

le de !a marc a-oomui lor cu 
sen'.meot-il unei r>io»"*'?r> i-e an- 
biie, dar şl cu convmger'a că le¬ 
genda lui Petre Tuţei vo : icrt 
mai ''«n-.rte r ~ •- ’x de 
constrin ă r-ros^i^ă şi na' o>-a ’a 


genda lui Petre Tuţei vo 
mai r ~ — - 


Menţionăm că o vnrţanîă m, 
ps-»i-v.4 a nreş-'i eseu semnaţi 

Po 4 »»a A „i_« ». 


Pe*re Fo^o-ţ-vi n s*r/»eu-v* 

/v1t»o- nh-,' ’t ■> no ne 

a-.nl tA'.fţ •„ ■ ... 


ra'ul r^reW'il d*' 


AdoU VI I rr CV 


Dumnezeu — identificat cu Adevărul, cu Realul 
— este pr'ncipiuj stăpîiartor al antropologiei ca şti¬ 
inţă a omului etern. * „Omul istoric*' al lui Dilthey 
este la fel de ilugonu ea şi „supraomul** lui 
Nietzsehe; şi unul ?i celă'alt nu sînt altceva deeît 
măşti amăgitoare âle omului real. Primul e un 
simplu joc al devenirii, cît despre cel dfc-al doilea. 
Nietzsche 1! gîndeşfe mitologic: supraomul vrea 
să-! înlocuiască pe Dumnezeu, cretnd el însuşi noi 
şi false divinităţi. Şi cînd ajunge să se roage „zeu¬ 
lui necunoscut**, acesta fireşte că nu-i răspunde, 
fiind imaginar. Supraomul reprezintă, cum obser¬ 
va Andler, doar u 'tn scop, un proiect al omului, 
cam în felul în care l-a conceput Goethe, al cărui 
fenomen Ism bio storlc a constituit modelul supra¬ 
omului iui N'.etzsche* 4 . Prin urmare supraomul 
nictzschean nu este altceva decit tot omul bio- 
Istoric dintotdzauna al acestei lumi, afirmîndu-şi 
pante stic viaţa şi asumlndu-şi eroîc-dionisiac de- 
vera.rea, in criec frrmă ap ire. 

Acest „Im"as antro>:ologlc* îl simţise'mult mai 
devreme Sperate. Fi cl s-a întrebat asupra omului, 
bt'Mind în re rca J î'ri:c ' iluzie. Filosoful Socrate 
este un înţelept,• întrebător şl căutător la rîndu-i, 
dar presimţind că inspiraţia Ii vine de la zei, chiar 
dacă o veh culeazl filosofic. El a trăit neliniştea 
c. utirii. simţind însă o’-icura nevoie a unei Divi¬ 
nităţi transumane şi transnaundane,ca unul ce şi-a 
dat seama dc natura relativă a zeilor fabulei. Dar 
pină la ven'rea D.vînlt'ţîi c'iTi noi, el a avut în¬ 
ţelepciunea de a nu dizolva raţional Olimpul, tra¬ 
diţia mitologică plrlndu-i-se mai aproape de ade¬ 
văr deeît construcţiile minţii autonome a omului 
căutitor. 

Cicero a afirmat că ..Socrate a coborit filosofia 
din cer pe pămînt“. E numai o eroane de orator 
lat n, fiindcă îndeobşte lucrurile stau pe dos: fijo- 
sofia urcă pămintul la cer, uneori chiar atlt de 
nelegitim încit îl goleşte pe acesta din urmă de 
mistere. Socrate era prea filosof ca să facă altmin¬ 
teri, Ca pedagog, el a făcut însă altceva: a mutat 
filosofia din natură în om, urmărind desăvîrşirea 


OMUL ISTORIC 


fragment despre Socrate 
PETRE ŢUŢEA 


acestuia prin adîncita cunoaştere a adevărului, bi¬ 
nelui şi frumosului. Numai că este greu de spus 
dacă cele două ştiinţe constatate de el — ştiinţa 
conceptelor (nivelul logic al cunoaşterii) şî ştiinţa 
ideilor, a „arhetipurilor** (caie- ar fi mistică) — 
poartă pecetea revelaţiei, fiindcă „mania** gre¬ 
cească stă sub semnul z<^îor-mituri, iar meditaţia 
strict filosofică nu duce Ia Real. Şi totuşi, el pare 
să prefigureze ordinea creştină. 

S-a afirmat că premisa antropologiei lui a fost 
autocunoaşterea, pe urmele poruncii de pe frontis¬ 
piciul templului din Delfi; Gnoti se auton („Cunoaş- 
(c-tc pe tine însuţi!**). Dar în dialogul Charmide, 
despre înţelepciune, care la început este „autocu- 
noaştere’*, se ajunge la imposibilitatea cunoaşterii 
înţelepciunii pe această cale, Socrate recomandând 
„Imperfect** căutarea unui zeu, care singur ar pu¬ 
tea să-l arate ce este înţelepciunea. In conştiinţa 
lui apare, aşadar, mărginirea omului căutător. So¬ 
crate ni se înfăţişează deopotrivă ca dialectician 
şi metafizician al cunoaşterii. Di;, actica l-a dus 
la cncept, unitate logică utilă atit i ştiinţă In ge¬ 
nere dt şi în „morala ca ştiinţă**, Iar metafizica 
— la doctrina ideilor. 

Morala fericirii socratice este fundată raţional, 
deşi el pare „să fllosofeze religios", învocînd în 
sprijinul acţiunii sale de educator moral mesajul 
Iul Apolio. Este ambiguu: pe de o parte valoarea 
raţiunii, pe de altă parte puterea Divinităţii Filo- 


sofează. ca'»tă. şi crede N*i se n^tp în^ip™ i,sor 
ordinea.lui morali .in absenta in<? ! niv*-t'-s*l • r»T. 
ce şi reale; dar acea *a nu i s-a arăta* tot im' D*icn 
lui filosofi oca orice etkă de acest tip. rsmîne 
o construcţie umană, raţională şi ce' m »t o t ure 
afectivă aleatorie, asa-zisn ob cctyitate fund un 
punct de vedere prov zoriu accepUt. pem - *u preci¬ 
zia formulării şi pentru relativa lui utilitate nor¬ 
mativă „Orice om vrea binele său", snunea So¬ 
crate. Dar pentru evitarea erorilor teoretice si prac¬ 
tice, adică pentru acordul între morala individuală 
şi mora.a socială, Socrate a depăşit (spune Gom- 
pertz) fundarea psihologică, anume prin obiectiv»- 
taiea logxă. fiecare virtute fiind e.primată prin- 
tr-un concept. Desigur, virtuţile-concepte formează 
un sistem moral. Log,ca nu poate îns t corecta mo¬ 
ravurile în 1 psa conştiinţei religioase sau măcar a 
sancţion.smumi juridic comunitar. Morala ca „şti- 
*?• , a , mor , a , vurUor " €ste -s.mplu sistem logic ab¬ 
stract, deschis, arâtîndume cel mult evolulia isto¬ 
rică a moravurilor. Dar pentru ca individ al, nea¬ 
mul sau specia să dăinuiască plenar e nevoie să 
se depăşească bioistor a. De altfel, log ca nu con- 
me mei un adevăr, cl doar' „comodităţi >mmtale“ 
(II Pomcare), invariante — fomiote şi reiat.v - 
utile. Un asemănător „aitilitarism" susţinuse u Ho- 
raţiu In ordinea estetică. Numai că la Socrate in¬ 
tervine, în chip obscur, dahnonion-ul. „demonul de 
ca ,î e .' So F ? te se cre <tea Inspirat**. Chiar şt-n ordinea 
mitologică greacă se constată existenţa intuiţiei u- 
r ‘ n ^ Plra f ţU . dlV ne : nu 0 voc e interioară, 

ci o manifestare cu pretenţii de trans-sub ectivi- 

UU6. 

Socrate s-a zbătut înte înţelepciunea lui filoso- 
f ^ u (Ce ma - ° noUi Di ^ ni t«te) şl ini perfec¬ 
ţiunile mitolog ei greceşti. „Zeii fabulei * slupîneau 
cetatea, iar noua Divinitate nu se arăta. Destin 

* teIept ’ drept * brav ? } de cetăţean de¬ 
săvârşit... E un aspect esenţial al sufletului lui 
Socrate care, cu toate că nu 1 s-a relevat adevărul, 


PE 


ii 


pn 

f nr, 

t 051 de 3 .,.- 

u n Z 

Chemşr 
und cva, d. 
văzute! 

v 'nr- 
SUna l corn 

n ^ cu ' Pn* 
maneştî a 

la P^al 
r '^ncurâ 1 - 
m °si. Da-Î 

raz? j 
Pc ceru] 
Este ne 
Ta r a care.: 
Pnn pr- 

no*«t re 

Erin m 
tra. 


Si 


Prin r 
noastre r ), 
l''a - fi*nrjţj, 

Pnn 

şi a Ip’Vt 1 
A rjţjjiţ^ 

îr îroWp 
ri).* le îoti 
Sh'prea I 




neamul râ 
şi cînd ire 
în măreţ 
noastre, 
chisorii o 
. Mu vreau 
cunosc d: 
c*E mrî 
Acum 
binte. E J 
către cerj 
de a-l avi 
tul zilelor: 
ne-a gloriîî 
de dăruire' 
Şi dacâ- 
Mai cade 1 
Acolo sus 
Şi asteiri 
A fost Doi 


li 






(Continuare în pag. a VI TI-a) 


















c tuaiit atf 


PUNCTE CĂPRUIE 


Poq. 7 


oartea iul 

E t u I EA 


CURS ELEMENTAR DE RELIGIE CREŞTINA (VI) 

UNIVERSUL (SUir.IIIOR 


•i f)rţinu(i P°l’ r * n Kumânia 

^,7 celui cc nc-a părăsit cuvîntu) 

, or icc. opera lui Petre Tulea a 
! neamul şi în această privinţă a 

k ^„jirea neamului nostru vine de 
)bîrşia tuturor celor văzute şi ne- 

colo de unde pentru prima dată a 
h Ye<c. de vestire, că Bunul Dum 
fy| primului voievod al Ţării Ro- 
mf jia neamului nostru. 
a rnat’l or M- r idîonaJi tot ceea ce 
vlirei unei fiinţe omeneşti — stră 
L pân’înt şi cer — ne-a trimis o 
! rar e avei să strălucească puternic 
p] al Patriei noastre. 

Etatea capodoperă. Petre Ţuţea. 
temenea fii vă trăi veşnic. 

lui credinţă, a dat tărie slabei 


, modestie ,a fon mîndria noas- 


)ui mare, a- dat tărie sufletelor 
1 | e _a făcut capabile să înfrunte 
mia să ne cuprindă, 
ui erudiţie, ne-a încălzit sufletele 
tul nostru spiritual, 
zi în capcanei? satanicei orînduirî. 
toate lacurile de detenţie, valo- 
ale Neamului romanesc, 
o încîntare, inspirată din tot 
fiinţa lui, t’ăirea integrală în 
a apa-ţinut, pămînt şi cer, spirit 
ânească. 

iubire, acest sacerdot al naţiunii 
suferit ani îndelungaţi Qroriîe ]n- 
ste, nu mărturisea suferinţele lui. 
dau'prilej" spunea el, celor ce nu 
[noastră naţională, să judece greşit 
ru neamul meu*. . 
sparţire, durerea noastră este fîer- 
purificator care ne ridică sufletele 
implorarea către bunul Dumnezeu 
:p*za lui, iar noî pe pămînt în res- 
istre vom păstra memoria celui ce 
‘generaţia şi a constituit un exemplu 
infă. 

furi cît mai des 
d creaneă frintă 
L r na cîntă 
rele cules ' 
e copt, pentru cules. 

Dumnezeu'*1-1 i^rte! 

Victor CLONARU, 

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici 


| /'or. <r */•< — - “ 

mmk 




, ^Ţuri care a zis: „Acesta este Fiul 
‘"tru Care am binevoit-. Matei, 3; 17 


o. itevp|at>a naiuraiă 
si revewtia divina 

Am arătat deja că religia 
nu poate u rezultatul unei 
activuâţi omeneau autonome, 
ci ea implică un raport mis¬ 
tic intre spiriiui omenesc si 
spiritul divin. Pe de altă 
parte, nu este vorba aici de 
o relaţie intre un iactor ac¬ 
tiv (omul) şi unui pasiv idi- 
vinitatea;. Qmui aspiră către 
Dumnezeu, dar Dumnezeu 
însuşi L ajută in ascensiu¬ 
nea sa spirituală, arâtindu-şi 
şi in chipul iQesta grija şi 
iubirea fată de propria crea¬ 
ţie Viziunea primitivă a zeu¬ 
lui „leneş * -adormit* (deus 
otiosusi, intllnitâ in unele 
religii arhaice nu ţine nic㬠
ieri de dinamica funcţională 
a religiilor Vii, Ci reprezintă 
de fiecare dată. dacă obser¬ 
văm cu atenţie, doar o vagă 
amintire mitologică a unor 
religii anterioare, dispărute. 
i ^ ces .* e -Zeităţi-fosile* nu stau 
nicăieri în centrul vieţii re- 
ligiOrise. Cţţ despre .teoriile 
mai noi ale a$a-numiţilor 
«eisti, specifice mai ales 
secolului al XVTII-iea aces¬ 
tea nu reprezintă credinţe 
religioase, ci simple idei fi-, 
losnfice ivite tocmai pe fon¬ 
dul unei atrofieri a spiritului, 
religios (deişmul consideră 
că Dumnezeu există că el a 
creat lumea căreia i-a stabi¬ 
lit anumite legi eterne, asi- 
gnrîndu-i o funcţionalitate 
L mp ctvnicâ după care ar fi 
încetat orice fe? de legătură 
si şi-ar fi interzis. orice fel 
de imixtiune în propria sa 
creaţie). 

Dar o divinitate care să-şi 
părăsească sau să-şi renege 
creaţia reprezintă o absur¬ 
ditate «tjt djri punct de ve¬ 
dere logic cît şi din punct 
de vedere mlştic. în realitate 
— şi între-îga viaţă a ome¬ 
nirii o confirmă qu prisosin¬ 
ţă — Cerul a vegheat necur¬ 
mat asupra PămîntulUi, iar 
omul n-a fost oărâsit nicio- 
da f ă pe de-antregui în sin- 
gurătateţ „nemiqniciei sale. * 
Dacă i s-a întimolat să aou- 
. ce calea însingurării. 3 fă- 
eut-n pe cont propriu si îm- 
tv»frfva voinţei lui Dumne¬ 
zeu. 

Revelaţia reprezintă cea 
mai însemnată modalitate 
prm care Dumnezeu a con¬ 
tinuat -să lucreze” asupra 
lumii. Ea a făcut cu putin¬ 
ţă avîntul marilor religii. 
Observînd fondul comun al 
religiilor, la care ne-am re¬ 
ferit, mulţi teologi sau cer¬ 
cetători ai sacrului au accep¬ 
tat ipoteza unei revelaţii 
primordiale ca obîrşie ime¬ 
morială a tuţuror credinţe¬ 
lor şi ideilor religioase. Re¬ 
velaţia a fost înţeleasă aşa¬ 
dar ca o adevărată piatră de 
temelie a vieţii religioase, 
înţelesul ei este acela de 
„arătare - , „descoperire" (de 
Ia lat. revcld.-are, „a dez¬ 
vălui"). Divinitatea însăşi S 
se dezvăluie omului şi-i a- 
rată lumina adevărului, că- 
Iăuzindu- 1 - treptat pe calea 
desăvîrşitei împliniri. Ade¬ 
vărul. In sens religios, nu 
este prin urmare atît -cu¬ 
cerire" a omului, dt „dar*’ 
al lui Dumnezeu. 

Dar înainte de a vorbi 
des ore revelaţia divină pro- 
priu-zisă trebuie arătat că 
există iş o aşa-numită reve¬ 
laţie naturală, adică -o mo¬ 
dalitate indirectă de (recu¬ 
noaştere a supranaturalului 
din cele naturale, a Creato¬ 
rului din creaţia sa, a*a cum, 
bunăoară, subînţelegem e- 
xisbmţa şi geniul unui artist 
îndărătul unei opere de ar¬ 
tă pe care o contemplăm. 
Natura însăşi mărturiseşte, 


piui maieţia, irumuseţea şi 
ordinea -întocmirilor ei, exis¬ 
tenţa unei supranaturi crea¬ 
toare: „Ceie nevăzute aie 
Lui se vad de ia facerea iu- 
mii, înţeiegindu-se din rap¬ 
turi .. - iH >MAN1 1, 20). 

De altfel omui însuşi este 
înzestrat, prm firea sa. cu 
tacuitati cognitive capabile 
să intuiască sau să imagine¬ 
ze existenta unui plan di¬ 
vin în ordinea naturii şi. in 
consecinţă ideea insăşi de 
divinitate creatoare. Chiar 
dacă Dumnezeu „ar fi tăcut", 
chiar dacă nu ni s-ar fi dez¬ 
văluit direct prm revelaţia 
divină. omuJ tot ar fi postu¬ 
lat pe cale naturală exis¬ 
tenţa unui principiu divin 
prin care să-şi explice in. 
mod deductiv şi imaginativ, 
taina întregului univers. 

Această revelaţie naturală 
a jucat un rol de seamă în 
protoistoria mitico-religioasă 
a omenirii şi multe plăsmuiri 
mitologice se vor fi ţesut f㬠
ră îndoială pe canavaua a- 
cestor intuiţii naturale. Por¬ 
nind de aici. unii au clasi¬ 
ficai religiile în naturale şi 
revelate (întelegînd revelaţia 
numai în sensul ei major, 
cel de revelaţie divină). In 
aceşti termeni se exprima şi 
teologul român Nichifor 
Crainic: „Religiunile natu¬ 
rale. de la formele cele mai 
umile ale animismului sau 
de la zeităţile superb mo¬ 
delate de arta greacă şi pî- 
nâ la eteraţia vaporoasă a * 
budismului ori la' schiţa fi¬ 
losofică a divinităţii abstrac¬ 
te a unui Platon sau Aristo- 
tel. toate sînt produse ale 
geniului omenesc Ele sînt 
supuse aceloraşi legi geneti¬ 
ce ca şi fenomenele de artă 
şi de cultură ... Am putea, 
zice că religiunile naturale, 
adică produse de geniul o- 
menesc sub impulsul ' unor 
amintiri obscure despre o 
fericită stare primordială 
pierdută, îl visează, pe Dum¬ 
nezeu. în vreme ce creşti¬ 
nismul îl trăieşte aievea. 
Căci există o tragedie a ge¬ 
niului omenesc: aceea de a 
nu putea să descopere şin- 
,gur adevărul absolut, "ci%u- 4 
mai sâ-1 viseze, sâ-1 presim- 
tă. să-l imagineze... Reli¬ 
giunile naturale sînt numite 
în mod impropriu religiuni. 
Numele lor potrivit ar fi a- 
cela de religiozităţi în cău¬ 
tarea lui Dumnezeu. Religiu- 
nea este un raport precis în¬ 
tre om şi Dumnezeul viu şi 
adevărat. în ele este lpsâ 
vorba de un raport între om 
şi imaginea aproximativă pe 
care şi-o plâsmueşte el des¬ 
pre Dumnezeu" (Puncte car¬ 
dinale 'în haos. Bucureşti, 
1936, pp. 178—179).’ * 

Altfel spus, pe cale natu¬ 
rală omul a putut ajunge la 
ideea de Dumnezeu, dar n-a 
avut cum să-l cunoască pe 
Dumnezeul Adevărat. Este 
semnificativ că în ajunul 
venirii llui Hristos lumea 
Pă?înă ajunsese să aducă în¬ 
chinare, între altele, unul 
Dumnezeu Necunoscut „Si 
Pavel, stînd în miilocul A- 
reonamilui, a zis: Bărbaţi a- 
tenieni. în toa*e văd că sîn- 
teti foarte evlavioşi, căci' 
străbătând cetatea voastră 
şi privind locurile voastre 
de închinare, om aflat şi un 
«altnr ne care era scris: -Dum- 
■nezeuUii Necunoscut». Deci 
pe Cpi pe care voi, necunos- 
dndu-L. ÎL cinstjţi. pe A- 
qes # a ÎL vestesc eu vouă" 
(FAPTE. 17, 22—23>. Avem 
a : ci dovada inevitabilei cri¬ 
ze a religiilor naturale şi a 
fvw»ci*âţii imnprîoase a unei 
rienljne revelaţii dumneze¬ 
ieşti. 

E drept că nici o religie 
nu se recunoaşte pe sine 
drept „naturală", fiecare a- 


vutu pretenţia ue a »c Mm 
ir. posesia exclusivă a unei 
revelaţii supranaturale. Ceea 
ce nu se pouie contesta este 
că toate reuguie ctiiar şi 
cele aşa-zis „natura»e con¬ 
ţin. în măsuri varia oile, mâ- 
car „trîntun' sau „seminţe* 
de adecâi dumnezeiesc, nici 
una neînnd lipsită complet 
de lumina divină. Acei „ 10 - 
gos seminal* (logos sperma- 
tikos) despre care s-a vorbit 
încă dm teologia creştină 
timpurie reprezintă însuşi 
principiul dumnezeiesc aflat 
la geneza religiilor, tainic în¬ 
trepătruns cu masa de ele¬ 
mente mitico-religioase for¬ 
mate pe calea reveiaţiei na- 
turafe Poate fi -vorba fie de 
amtiniri ancestrale, mai mult 
sau mai puţin fidel conser¬ 
vate. fie de „dezvăluiri*' trep¬ 
tate şi parţiale, căpătate In 
conformitate cu niveiuJ ex¬ 
perienţei religioase a diver¬ 
şilor indivizi sau a diverse¬ 
lor comunităţi. Aşa se ex¬ 
plică, de bună seamă, exis¬ 
tenţa şi dăinuirea unor în¬ 
văţături şi experienţe reli¬ 
gioase arhaice, comune unor 
spiritualităţi uneori foarte 
îndepărtate în spaţiu şi în 
timp, dar mai ales* a anumi¬ 
tor „performanţe" mistice u- 
niversal atestate (minuni, 
profeţii, „călătorii transmun- 
dane" etc.). 

Revelaţia divină, din punct 
de vedere creştin, se defi¬ 
neşte drept „lucrarea prin 
care Dumnezeu se descoperă 
pe Sine lumii create, mai 
întîi prin proorocii VechhiJui 
Testament şi apoi. în mod 
personal prin Fiul Său" (Ion 
Bria, Dicţionar de teologie 
ortodoxă. Bucureşti, 1981, p. 
321), punînd astfel treptat 
înaintea omului înduhovnicit 
„bogăţia înţelepciunii şi ştiin¬ 
ţei lui Dumnezeu" (ROxtaxu 

n. 3$i . 

Pentru a pupe capăt răt㬠
cirilor fireşti ale ’ omului 
căutător, de zei şi pţfismuitor 
de mituri, Dumnezeu însuşi 
s-a dezvăluit pe Sine, întîi 
parţial, apoi integral, făcîn- 
du-ne cunoscută tuturora 
„taina voii Sale" (EFESENI, 
1 , 9). Revelaţia aceasta* este 
supremul dar pe care l-a 
primit omul în istorie. Voind 
Dumnezeu ca „toţi oamenii 
-să se mîntuiască şi să vină 
la cunoştinţa adevărului" (I 
TIMOTEI, 3, 4), s-a desco¬ 
perit'gradat, încă din vechi¬ 
me, „în multe rînduri şi în 
multe feluri" (EVREI, 1, I), 
pînă ce s-a întrupat în per¬ 
soana Fiului, luînd chip 
omenesc şi Inlesnindu-ne şi 
nouă a deveni „părtaşi ai 
firii dumnezeieşti" (II PETRU 
1, 4). Evanghelia lui Hris¬ 
tos trece drept izvorul unic 
şi deplin al descoperirii dum¬ 
nezeieşti (în vreme ce Le¬ 
gea cea veche fusese doar 
„Călăuză spre Hristos", ‘ după 
spusa din GALATENI 3. 24). 
Ea este dată pentru totdeau¬ 
na: „Cuvîntul lui Dumnezeu 
rămîne in veci" (I PETRU 
1, 25). 

Rezultă că marile religii 
revelate sînt iudaismul vechi 
(aflat în posesia unei reve¬ 
laţii divine unitare şi con¬ 
tinue, dar încă nedesăvirşi- 
te şi, creştinismul (posesor 
al revelaţiei desâvlrşite, pe 
urmele vechiului iudaism). 
„Noul Testament în cel vechi 
se ascunde", spune Fericitul 
Augustin. Continuitatea a- 
ceasta ne ajută de altfel să 
înţelegem mai bine de ce 

Dumnezeu- a ales &â se în¬ 
trupeze tocmai printre e- 

vrei. Monoteismul, care nu 

este un rezultat al cugetării 
omeneşti, ca monismul filo¬ 
sofic. ct darul cel mai de 

seamă al revelaţiei dumne¬ 
zeieşti, l-a scos pe om din 
jungla rătăcirilor politeiste. 


.,»<.«* pi.». Legea iui Moise, 
apoi prm harul lui Hmtos. 

Biserica creştină este Dâs- 
trâteare şi rransmiţătoare a 
Revelaţiei, pe urmele apos¬ 
tolilor Domnului, garantlnd 
cu autoritatea ei mistică şi 
istorică sdevârurile cele veş¬ 
nice mai presus de orice r㬠
tăcire. Patriarhul Dositei al 
Ierusalimului. In a sa Măr¬ 
turisire de credinţă (1672), 
seri în privinţa aceasta: 
„Este firesc ca orice om» 
vorbind numai după mintea 
sa, să greşească, să amăgeas¬ 
că şi să fie amăgit pe cînd 
Biserica sobornicească. care 
niciodată n-a vorbit şi nu 
vorbeşte de la sine. ci din 
Duhul lui Dumnezeu (care 
şi pe învăţător tl Îmbogăţeş¬ 
te necontenit. In veci), este 
îndeobşte cu neputinţă să 
greşească, să amăgească sau 
să fie amăgită.. / (apud L 
Bria, op. cit. p. 324) 

Pentru cei credincioşi ade¬ 
vărul revelaţiei biblice si 
dumnezeirea creştinismului 
sînt mai presus de orice ar¬ 
gument sau dovadă exterioa¬ 
ră Acestea din urmă sa pot 
însă aduce pentru necredin¬ 
cioşi. Pot mărturisi astfel 
pentru autenticitatea dum¬ 
nezeiască a revelaţiei bibli¬ 
ce- înălţimea morală. Incon¬ 
testabila şi nedepfisită, a re- 
lilgiei creştine- forţa ei per¬ 
suasivă si formativă: imensa 
ei răspîndire tn spaţiu si 
durată în timp: pecema de¬ 
finitivă pe care a reuşit să 
jşi-o pună pe două milenii 
de istorie omenească („era 
creştinări; eterna ei actuali¬ 
tate; împlinirea străvo^bilor 
profeţii: minunile săvîrsite 

şj martirajul asumat în nu- 
mele ei Ne aflăm în fata * 
■unui „miracol" spiritual Unic 
în istorie, imposibil de tre- 
' pe seama unor pes- 
^ . imijî şi analfabeţi din 

Îndepărtata Galilee 'sau. chiar 
pe săama „geniului religios" 
al unui Soul din. Tarş (nu- 
fnele de dinainte de conver¬ 
tire al Apostolului'Pavel. cel 
pe care unii au încercat 
să-l prezinte drept adevăra¬ 
tul întemeietor al creştinis- 
muluij. Nici. o operă ‘ome¬ 
nească n-a atins şi nici nu 
putea atinge măsura ^ aceasta 
„Cum ar-fTcu putinţă ca 
iluzia Unor indivizi lipsiţi de 
orice autoritate sau presti¬ 
giu să devină Obiectul unui 
cult de valoare generală u- 
niversaiă? Poate cineva 
să-şi închipuie în mod se¬ 
rios că Ierusalimul. Alexan¬ 
dria. Rama şi Ahena. au test 
cucerite de halucinaţiile. u- 
nor bieţi pescari din Gali- 
leea?»... Cum s*ar_ putea ca 
timp de nouăsprezece vea¬ 
curi omenirea să fi fost vic¬ 
tima unei iluzii deşarte, ţe¬ 
sute în unghere întunecate, 
răspîndite pe căi întortochea¬ 
te şi menţinute prin simple 
artificii?»", «e întreba pe 
bună dreptate un bic«ref 
modem al lui Iisus (Sterie 
Diamandi. Fiul lui Dumne¬ 
zeu. Fiul Omului. «Cartea 
Românească». Bucureşti 
1942, pp. 248—249X 
Două mii de ani de istorie 
creştina vin sâ-i den drepta¬ 
te înţeleptului Gama 1 iei: 
„Feriţi-vă de oamenii aceş¬ 
tia si lăsaţi-i, căci dneâ a- 
ceastă hotărfrc sau lucrul a- 
eesta este de la oa^enj, a „ 
tunci se va nimici. Dar da¬ 
că este de la Dumuereu nu 
veţi putea să-l nimiciţi, ba 
v-aţi mai şi afla Înotători 
împotriva iţii Dumnereu" 
(FAPTE, 5. 38—39\ 
Oerfirdsmul veşnicie 
sub lumina aeeava: -Orul 
şi pfimîu*ni vor trece, da»* rrj- 
vi”*e , « .Mele n>i vor 
(' , AT P T. 24. 35; LUC4. ?T 
33). <Va urmai 

Vasilo A. MARIAN 











• PUNCTE CARDINALE • 


PERSONALITĂŢI ŞI IDEI 


Pag. 8 

„Cine S-a ucis 


pe Cristos? 4 * 


Domnului 
Ion Vianu, 
cu imputare 


Faptul că în revista „22" a 
G.D.S. din 15—22 sept. 1991 a ap㬠
rut articolul domnului Ion Vianu 
„însemnări despre familia mea" 
no miră mai puţin decît acela că 
nimeni din redacţia revistei sau 
din comitetul ei director nu a so¬ 
cotit că articolul numit mai sus 
merită un răspuns. Mai ales că a- 
cesta s-ar fi încadrat în sfera de 
preocupări a Unora din membrii 
grupului de conducere a revistei, 
personalităţi de notorietate ale cul¬ 
turii noastre. 

De aceea, cu mijloacele bunului 
simţ mai degrabă decît ale cultu¬ 
rii de specialitate, vom încerca să 
tragem spre lumină cîteva pasaje 
din textura acestui articol — un 
adevărat mlxtum compuşi turn de 
altfel — şi să încercăm să vedem 
dacă afirmaţiile domnului Ion 
Vianu privind poporul roman sînt 
îndreptăţite. 

Dacă avatarurile onomastice ale 
familiei Vianu pot fi privite cu 
un interes mai restrins sau mat 
larg, în funcţie de apetitul citito¬ 
rului pentru biografie, nu tot ceea 
ce leagă domnul Ion Vianu de a- 
ccsie elemente care îi privesc fa¬ 
milia ne poate lăsa indiferenţi. 
Aşa, de pildă, în legătură cu acor¬ 
darea cetăţeniei, domnia sa afir¬ 
mă, cităm, „România a fost ţara 
cea mai antisemită din Europa, 
bineînţeles cu excepţia Rusiei — 
pămîntul clasic al pogromurilor*, 
îl întrebăm pe domnul Ion Vianu 
de ce familia dumisale, cunoscînd 
acest păcat al românilor, nu şi-a 
ales un alt colţ de pămint pe care 
si se stabilească, să se dezvolte şi 


să se înmulţească? Sau românii au 
devenit antisemiţi odată cu apari¬ 
ţia clanului IVcinbcrg? Cităm mai 
departe: „In familia noastră exis¬ 
tă o tradiţie care spune că ca se 
găsea in Ţările Româneşti din se¬ 
colul al XVII-lca“. Chiar in aşa 
măsură să fi avut această familie 
vocaţia martiriului incit a prefe¬ 
rat să trăiască aici, cu frica-n sin, 
in loc să plece aiurea, în vremea 
cînd în ţara noastră putea intra 
cine poftea, şi pleca din ea orici¬ 
ne ar fi dorit? Şi mai aflăm că 
strămoşii domnului Ion Vianu, per¬ 
secutaţi prin Ţările Baltice (Leto¬ 
nia, probabil, ni se spune) s-au 
exilat „coborind spre sud, către 
imperiul otoman mai tolerant şi 
se opriră în Ţara Românească un¬ 
de îşi aleseseră reşedinţa". Şi-au 
alcs-o, deci. Dar de ce au făcut-o 
în condiţiile in care riscau atît şi 
n-au coborît mai spre Sud, la bul¬ 
gari, de exemplu? Mă rog, poves¬ 
tea cu plecarea din Ţările Baltice 
intră sub semnul „mitului* — ni 
se spune, poate, tocmai ca să nu 
punem întrebări. 

In continuare, ni se vorbeşte 
despre profesorul Tudor Vianu ca¬ 
re s-a născut direct dintr-o fami¬ 
lie creştină şi a fost botezat înain¬ 
te de vîrsta de un an şi care sub 
Carol al IT-lea şi sub legionari a 
fost persecutat. De fapt, era ea 
să fie persecutat dar a intervenit 
secretarul general al Ministerului 
Instrucţiei, şi totul a rămas ca mai 
înainte.,. 

Mă întreb cum do îngăduie re¬ 
vista „ 22 “ publicarea unor astfel 
de „culise*, o atît de dubioasă a- 
necdotică? 

După ce ni se servesc nişte de¬ 
finiţii ale „evreului" ajungem cu 
povestea după 1960, cînd Tudor 
Vianu, după co primise un sever 
avertisment cardiac, continua să 
fumeze. Cităm din nou: „Era în 
asta. un fel de refuz al vieţii. Era 
amar şi absolut dezamăgit...* iar 
mai jos „Jocul ambiguu în care 
intrase din dorinţa de-a slluji cui 
tura şl, prin ea, pe români deve¬ 
nise un exerciţiu de echilibru ex- 
cedant". 

Despre ce este vorba, domnule 
Ion Vianu? Dacă vă referiţi Ia in¬ 


trarea în partidul comunist făceaţi 
mai bine să vă reţineţi decît să 
ne atrageţi atenţia că a fâcul-o 
ca să-i ajute pe români. Pentru 
ce, domnule Ion Vianu, nu-l l㬠
saţi pe tatăl dumneavoastră să se 
odihnească in pace şi-i umbriţi 
memoria? Stima de care s-a bucu¬ 
rat pentru lucrările do dinaintea 
„pactului" cu partidul n-au sulcrit 
nici o scădere datorită faptului că 
era evreu. Şi... vă asigur că nu 
toată suflarea românească ştia sau 
lăsa să se vadă că ştia că Tudor 
Vianu era evreu. Iar in locul de¬ 
finiţiilor «evreului", de la Sartrc 
la Jaspcrs ar fi fost mai potrivit 
dacă reţineţi ceea ce a spus Con¬ 
stantin Noica (pe care V.B. vi-1 ci¬ 
tează la nota redacţiei): „Este ro¬ 
mân cine a uitat că c altceva". 

Lapidar, ne spuneţi cite ceva 
despre sionism, despre asimilaţio- 
nism şi ajungeţi Ia unul din ofu- 
rile dumneavoastră, şi anume la 
reabilitarea Mareşalului Ion An- 
tonescu, revoltat că la noi circu¬ 
lă mitul că evreii din România au 
fost cruţaţi. Ştim, evident, că în 
perioada aceea au fost victime în 
rîndul evreilor; excesele oricînd, 
oriunde, au lărgit cimitirele şi lc-au 
sporit numărul. Orice om normal 
condamnă cu asprime astfel de 
orori. Crima şi cinismul n-au ca¬ 
racterizat însă niciodată neamul 
de oameni blînzi care este neamul 
românesc. Iar în ceea ce -1 pri¬ 
veşte pe Ion Antonescu şi perioa¬ 
da de prigonire a evreilor, cred că 
n-ar fi fost lipsit de interes ca, 
înainte de a acuza, să fi luat act 
şi de o „mărturie" a lui Wilhclm 
Fildcrman (nume de rezonanţă in 
ceea ce priveşte problemele comu¬ 
nităţii evreeşti din România), măr¬ 
turie transmisă de istoricul dr. Ma¬ 
tei Cazacu săptămânalului „Bari¬ 
cada" şi pe care hebdomadarul 
respectiv a publicat-o în 'numărul 
din 2 iulie 1991. 

Parcă îmi vine greu, domnule 
Ion Vianu, ca, după cele scrise în 
articolul incriminatoriu, „să comp㬠
timesc cu dumneavoastră" în dile¬ 
ma în care vă situaţi: apartenen¬ 
ţa incontestabilă Ia un singur po¬ 
por, cel român, în timp ce un im¬ 
perativ de solidaritate vă leagă de 
ascendenţii etnici. 


Cine este de vină, domnule Ion 
Vianu, că „judecata din urmă" pe 
care aţi avut-o sub ochi la Berna 
v-a trimis cu gîndul la justiţia do 
călău a lui Ilitlcr şi că alătura¬ 
rea lor mentală v-a revoltat? Şi 
v-a revoltat intr-atit incit socotiţi 
drept cauză a relelor teologia me¬ 
dievală? 

„Unul din argumentele antise¬ 
mite care mă revoltă cel mai mult 
este că evreii l-au ucis pe Cristos", 
spuneţi dumneavoastră, iar mai 
departe „Şi printr-o răsturnare in¬ 
famă dcicidul este atribuit unei 
singure comunităţi şi religii". 

Domnullc Ion Vianu, ne-aţi dat 
în articolul dumneavoastră şi ci¬ 
tate din Biblie. Oare n-aţi găsit in 
Biblie cine, cînd şi cum l-a ucis 
pe Cristos? Ii daţi voie unui om 
care n-are nimic comun cu anti¬ 
semitismul să vă întrebe „Cine l-a 
ucis pe Cristos?" 

Că acest adevăr istoric este fo¬ 
losit de antisemiţi ca argumentai 
urii lor, este posibil. Deşi vecinii 
islamici ai Israelului, cei antise¬ 
miţi. sîntem siguri că au rămas 
profund indiferenţi la răstignirea 
de către evrei a lui Cristos. Dacă 
revolta dumneavoastră se referă 
la antisemiţii planetei în general, 
fără o apăsare specială pe culpn- 
bilizarea românilor, n-am putea ri¬ 
dica obiecţii. Respingem însă cu 
tărie şi convingere ideea că po¬ 
porul român este antisemit şl în¬ 
că, după ruşi, „cel mai*. 

Păstrăm, de altfel, convingerea 
că nici un om cu scaun la cap nu 
învinovăţeşte pe evreii de azi de 
ceea ce au săvîrşit evreii de acum 
două mii de ani. 

In sfîrşit, daţi-ne voie să ne re¬ 
ferim la distincţia pe care o faceţi 
în finalul articolul dumneavoastră 
între refugiu, exil şi diaspora. Ei 
bine, vă place sau nu, domnule 
Ion Vianu, în urma însemnărilor 
despre familia dumneavoastră, a- 
dusc In cunoştinţa noastră prin 
bunăvoinţa revistei „ 22 ", nu vă 
mai putem plasa dccit în primul 
compartiment. Ar fi la fel de ne¬ 
drept să vă aşezăm lingă domnul 
Virgil Ierunca pe cit este de drept 
să vă alăturăm domnului Nor- 
man Manca. 

Ion PARASCHIVESCU 


OMUL ISTORIC. Fragment despre Socrate 


(urmare din pag. 6) 


a trăit pasiunea căutării lui intre „aici" şi „dinco¬ 
lo*. Desigur, prin filosofie, artă, ştiinţă şi tehnică 
omul căutător este permanent limitat; la -acest ni¬ 
vel al cunoaşterii singura soluţie'potrivită a spiri¬ 
tului rămtne perspectiva istorică. Anistorismul fi¬ 
losofic’este doar o iluzie gnoseologică şi axiologi¬ 
că, cum a năzuit Rickert. Omul vrea şi îşi imagi¬ 
nează nelimitat, dar infinitul însuşi nu-l scoate din. 
limitele Iul. Inteligenţa, Imaginaţia, voinţa şi „ma¬ 
nia" — pseudoinspiraţia, cu rădăcini închipuite în 
„zeii fabulei" — nu l-au putut duce pe Socrate la 
adevăr. Comportamentul lui moral, în absenţa unei 
religii autentice, rămtne o taină pe deasupra natu¬ 
rii umane. 

Dialogul -Euthyphron este semnificativ. Există a- 
colo un conformism mitologic de circumstanţă. In 
finalul dialogului triumfă religiozitatea grecească 
a Iul Platon, nu logica lui Socrate, judecătorii re- 
prezentind zeii iluzorii ai cetăţii, nu Divinitatea u- 
nică şi absolută căutată de Socrate. Aceasta nu' 
apăruse încă spre a amenda plăsmuirile omului. 
Aşa se poate înţelege sfirşitul tragic al marelui a- 
tenlan. El n-a fost atît un vizionar, cit un moralist 
metafizic neliniştit de imperfecţiunile spirituale şl 
morale ale cetăţii. I-a lipsit luciditatea ultimă, for¬ 
ţa profetică a vizionarului. Desigur că nu se poate 
admite nici ceea ce susţin cei ce se depărtează de 
el, de „acest neliniştitor atenian" (Paul Natorp), 
cum că n-ar fi rămas nimic logic, psihologic, etic 
sau în genere filosofic de pe urina lui Socrate. Ima¬ 
ginea Iui, aşa cum ne-a transmis-o Platon, -prelun¬ 
geşte neliniştea marelui Întrebător plnă azi". 

Acţiunea imediată, Iimitat-eficace şi logic- 
coherentâ, li produce omului în genere iluzia săn㬠
tăţii spirituale. El ajunge astfel să ştie neştiind, 
ca In formula acelei docta ignorantia a lui Nicolaus 
Cusanus. Numai credinciosul trăieşte plenitudlnar 
misterul adevărului unic. 

Tragica existenţă a lui Socrate arată jocul Intre 
politeismul gol de transcendent şi înţelepciunea lui 
limitată, fără ieşire. Socrate şi Platon şi-au dat 
seama de Imperfecţiunile politeismului, de zeii a- 
mâgitori ai imaginaţiei, simple personificări ale 
formelor vieţii fizice sau sufleteşti, dar în absen¬ 


ţa unei Divinităţi adevărate au considerat această 
lume a închipuirii mai aproape de adevăr decît 
construcţiile aleatorii ale minţii. Au preferat viaţa 
trăită tradiţional, negăsind vreo bucurie în cea n㬠
zuită de spiritul omului rătăcitor. „Nu ideea bi¬ 
nelui devine zeu, ci zeul devine ideea binelui". 
Deşi nu se poate face teologie în politeism, ci doar 
simplă teogonie, zeii au fost totuşi absolutizaţi şi 
prezentaţi, făcînd, iar nu gîndind. Ei pot fi deci ci¬ 
tiţi In lucruri („argumentul cosmic" apare şi Ia 
Platon şi la Aristotel). Trebuie stabilite, prin ur¬ 
mare, limitele spirituale ale omului atenian din 
vremea aceea, adică incapacitatea generală a aces¬ 
tui om de a depăşi jocul dintre raţiunea căutătoare 
şi politeism, nici filosoful nefiind suficient de lu¬ 
cid şi nici massn nemaipurtînd tradiţia religioasă 
„cu puterea neştiinţei ei". Mulţimea trăieşte şi r㬠
tăceşte fără să ştie, iar filosoful caută fără să afle. 
Inerţia şi activitatea utilă a omului, raportate la 
adevăr, sînt echipolente, adică egal depărtate de 
eL Este cazul generic al rătăcitorului om istoric, 
care se mişcă între construcţiile minţii negatoare 
a zeilor şi acceptarea lor (fie din teamă, fie din 
nevoia interioară de Absolut) în absenţa unei 
transcendenţe adevărate. Socrate a rătăcit raţio¬ 
nal, urmînd „calea omului"; opusă căii Domnu¬ 
lui" (ca să folosesc termenii lui Bossuet), în vreme 
ce mulţimea a rătăcit inconştient. Ambele aventuri 
tragice ilustrează viziunea heideggeriană a „isto¬ 
riei ca rătăcire". 

Athena acelui timp? Mitologie, plăsmuiri leogo- 
nice, personificări ale fenomenelor psiho-fizice ab¬ 
solutizate antropomorf, artă, tehnici ale existen¬ 
ţei şi... democraţie. Intr-un atare climat înţelep¬ 
ciunea, In confruntare cu înşelăciunea, este la fel 
de îndepărtată de adevăr ca şi aceasta. 

Abia q viziune teologal-creştină ne arată limi¬ 
tele virtuţilor dianoetice greceşti, tendinţe ale in¬ 
telectului spre o perfecţiune pe care formula „căii 
omului" nu o poate atinge. La nivel logic sau me¬ 
tafizic omul se mişcă invariant — formal, util, co¬ 
mod sau gratuit. Omul, ca şi natura oarbă, nu poa¬ 
te fi izvor al adevărului; nu-l poate, cel mult, de- 
clt vehicula. Genialitatea Însăşi este o simplă for¬ 
mă de Înfumurare a omului căutător (e de ob¬ 
servat că ea nu a existat tn conştiinţa lui Socrate, 


el asumîndu-şi doar misiunea de a corecta şi în¬ 
druma cit mai just pe cei neisprăviţi). 

Altfel spus, raţiunea este la fel de departe de 
Marele Mister ca şi imaginaţia naivă plăsmuitoare 
de mituri. Prezicătorul nu este profet, mistagogul 
nu este sacerdot, iar filosoful — ea şi artistul ori 
savantul — râmîne tot „aici". Misterele se comuni¬ 
că, nu se descifrează. Omul religios autentic Ie pri¬ 
meşte neiniţiatic şi trăieşte învăluit de ele. în lu¬ 
mea miturilor, ca şi în cea raţională. îţi pofida ori¬ 
cărei aparenţe, avem de-a face numai cu omul gol 
de mistere. Evlavia absolută este incompatibilă cu 
pluralitatea zeilor, căci zeii sînt împărţiţi şi adesea 
ce le place unora nu le place şi celorlalţi. Este o 
consecinţă ruinătoare, impusă chiar de logică, a- 
tingînd fondul „teologiei" politeiste. Din politeism 
nu s-a ieşit Insă pe calea logicii, ci pe aceea a 
religiei, prin creştinism. 

In concluzie, Socrate filosoful întreabă, se întrea¬ 
bă şi caută, nu fără conştiinţa că nu poate cu- 
noaşte şi că nu se poate autocunoaşte în lipsa „ma¬ 
niei", a năzuiei prezenţe a zeului inspirator. Eli cre-< 
de că are misiunea de educator de la Apollo, Dai- 
monul său nu l-a dus la înfumurarea antropocen¬ 
trică a unui Protagoras („Omul este măsura tuturor 
lucrurilor..ci l-a pus in faţa limitelor raţiu¬ 
nii. Filosofii negatori ai zeilor n-au pus nimic în 
locul acestora; Socrate, consîntind incapacitatea în¬ 
locuirii zeilor, a hotărlt să rămînâ la ei. Desigur 
că era greu de definit în politeism o poziţie pe m㬠
sura aspiraţiilor lui etico-religioase, astfel că soarta 
i-a fost pecetluită. Să nu uităm însă că toată gîn- 
direa grecească de dinaintea lui a fost numită pre¬ 
socratică. De ce? Pentru că el este cel care a mutat, 
cum spuneam, cercetarea din natură în om, urm㬠
rind prioritar imperativul desăvîrşirii morale şi 
punlnd la contribuţie în scopul acesta toate sub- 
ţirlmile disperate ale Raţiunii. Dor, ca ins religios, 
el n-a situat adevărul la nivel logic al ştiinţei con- 
«ptelor, cl l-a situat în lumea transcendentă a 
Ideilor. Cu toate imperfecţiunile sale, care sînt ale 
unei lumi, trebuie să reţinem de la el legarea ade¬ 
vărului de Divinitate şi de nemurire. De aceea în¬ 
ţeleptul acesta tragic merită să se afle zugrăvit 
prin bisericile creştinătăţii 






problema MINORITĂŢILOR 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. $ 


SAŞII ÎN ROMÂNIA (VI) 



iamilte săsească din Guştcriţa — judeţul Sibiu 


AMURGUL — 


tecţie. Cea mai mare parte a ţăranilor taţi au fost 
izgoniţi din gospodăriile lor. Coloniştii veniţi de aiu¬ 
rea, cel mai mulţi dintre ei ţigani, au fost instalaţi 
In casele expropriate abuziv, proprietarii fiind ne¬ 
voiţi să se mute In colibele părăsite de noii veniţi. 
Dacă li se Îngăduia să rămină. in fosta lor gospod㬠
rie. intr-o cămăruţă, era un favor deosebit. 

Prin legea reformei agrare din 23 martie 1943, toa¬ 
te proprietăţile agricole ale etnicilor germani sini 
expropriate. Deşi. in esenţa ei, această lege avea In 
vedere marea proprietate agricolă, ea a afectat prin 
excepţie şi gospodăriile ţăranilor saşi, cu toate că 
acestea nu depăşeau in medie 3.66 hectare, in judeţul 
Sibiu fiind de numai 2,69 hectare. Această măsură 
discriminatorie a lovit aproape 60 000 de gospodării 
săseşti, cărora 11 se lua astfel orice posibilitate de 
existenţă. Dar nu numai ţăranii de naţionalitate ger¬ 
mană au fost supuşi persecuţiilor. Măsuri similare au 
fost luate şi împotriva locuitorilor germani de la 
oraşe. 

Discriminarea etnicilor germani mi s-a manifestat 
numai In domeniul proprietăţii. Statutul lor de cet㬠
ţeni români a devenit îndoielnic. Printr-o măsură 
administrativă li s-a retras dreptul de a alege şi de 
a fl ales, drept garantat de Constituţie. Statutul na¬ 
ţionalităţilor promulgat la 7 februarie 1945 11 excep¬ 
tează pe etnicii germani. Singura instituţie care a r㬠
mas oarecum intactă în această perioadă tulbure a 
fost Biserica evanghelică. încă din toamna anului 
1945 ea a preluat organizarea tnvăţâmintulul pentru 
populaţia săsească din Transilvania pe care fl Va 
conduce pînâ in 1948. 


///, Sub dictatura comunistă 


i. Deportarea in Un/unea Sovietică 


In cadrul unei acţiuni organizată cu brutalitatea 
specifică aparatului de securitate sovietic, in zilele de 
9—12 ianuarie 1945. cetăţenii români de naţionalitate 
germană — bărbaţii intre 17—45 ani şl femeile între 
18—35 ani — au fost ridicaţi de autorităţile locale şl 
predaţi trupelor de ocupaţie sovietice. De la această 
măsură au fost exceptate numai persoanele incapabile 
de muncă şi femeile cu copil sugari. Dacă numărul 
de arestări prevăzut nu era împlinit puteau fi ridi¬ 
cate şl persoane mai tinere sau mal vîrstrtice. Copiii 
râmaşi In urma arestării părinţilor au fpst încre¬ 
dinţaţi rudelor apropiate care nu intrau in catego¬ 
riile de virstă supuse deportării, iar dacă cel ares¬ 
taţi nu aveau rude, copiii lor erau daţi în grija ve¬ 
cinilor sau chiar a unor necunoscuţi. 

Peste 30 000 de saşi din Transilvania au fost în¬ 
cărcaţi, in plină iarnă, tn vagoane de marfă şi trans¬ 
portaţi sub o pază severă in bazinul carbonifer al 
Doneţului şi in alte centre Industriale din regiunea 
Munţilor Urali. Pierderile de vieţi omeneşti din rin- 
dul deportaţilor, provocate de frig, dar mal ales de 
foame şi boli au fost considerabile. Cei care se îm¬ 
bolnăveau fără speranţă de însănătoşire sau îşi pier¬ 
deau capacitatea de muncă în urma accidentărilor 
erau repatriaţi. Primele repatrieri de bolnavi şi inapţi 
au avut loc în toamna anului 1945. Ultimii deportaţi 
au revenit in ţară abia in 1952. Numărul celor morţi 
in deportare nu este cunoscut. 

* 

Tragedia populaţiei săseşti din Transilvania face 
parte din multele acte de silnicie care umbresc acu¬ 
zator atît aureola puterilor victorioase In cel de al 
doilea război mondial, cit şl prestigiul celor care, 
renunţînd la demnitatea Învinsului, au pindit primul 
prilej favorabil pentru a se Insinua in tabăra învin¬ 
gătorilor. * " * -• r ; 1 " * ~ '!y J 

Aparent, prin ieşirea din războiul antisovietic la -23 
august 1944, România rifi şi-a pierdut suveranitatea. 
Regele şi-a păstrat tronul. Constituţia din 1923 a re¬ 
devenit legea fundamentală a statului, iar la cirma 
ţării s-au găsit, pină la 6 martie 1945, guverne numite 
de suveran, conform prevederilor constituţionale. 

La data cind a avut loc deportarea saşilor In 
U.R.S.S., puterea executivă era deţinută de un gu¬ 
vern de coaliţie condus de generalul Nlcolae Rădes- 
cu, cunoscut pentru ataşamentul său faţă de coroană 
şl pentru poziţia sa anticomunistă. Ministerele Im¬ 
portante erau conduse de personalităţi aparţtnind 
formaţiunilor politice autentic democrate, participa¬ 
rea comuniştilor la guvern fiind nesemnificativă. Por¬ 
tofoliul ministerului de interne era deţinut de Nicolae 
Penescu, secretarul general al Partidului Naţional 
Ţărănesc. 

In raport de contextul politic în care se găsea Ro¬ 
mânia in Ianuarie 1945, atit pentru stabilirea corectă 
Şl deplină a adevărului istoric, cit mai ales a. se pu¬ 
tea stabili care a fost participarea guvernului Ră- 
descu la deportarea cetăţenilor români de naţionali¬ 
tate germană in U.R.S.S., se impune cu necesitate, 
din considerente morale, următoarea întrebare: Care 
» fost temolul juridico-politic in virtutea căruia au 
fost deportaţi la munci forţată In Uniunea Sovietică 
30000 de cetăţeni români? 

întrebarea în sine este retorică. Nici una din con¬ 
stituţiile statelor modeme, nici o normă de drept 
Internaţional, nu prevede posibilitatea deportării u- 
nor populaţii, la muncă forţată, intr-o altă ţară. De¬ 
portarea masivă de populaţie s-a practicat in timpuri 
îndepărtate, pe care le regăsim doar Intre coperţile 
cărţilor de Istorie antici. Atunci, învingătorul consi¬ 


dera că are dreptul, in virtutea victoriei obţinută pe 
cîmpul de luptă, să ducă în robie populaţia ţârii în¬ 
vinse. In veacul nostru insă, cind încălcarea dreptu¬ 
rilor fundamentale ale omului este condamnată cu 
fermitate de toate legislaţiile statelor civi¬ 
lizate, cind pină şi „Constituţia fesenistă" pre¬ 
vede la Art. 9, pct. I că „Cetăţeanul ro¬ 
mân nu poate fi extrădat sau expulzat din România**, 
ideea deportărilor în masă a întregi populaţii apare 
ca o posibilitate de neconceput. Şl totuşi, in veacul al 
XX-lea, inimaginabilul s-a produs la dimensiuni cu¬ 
tremurătoare. Sub ochii îngăduitori ai democraţiilor 
occidentale, in spaţiul dominat de ideologia marxist- 
leninlstă, deportările au constituit o metodă de gu¬ 
vernare curentă, utilizată In scopul consolidării re¬ 
gimurilor comuniste. Milioane, multe milioane, de 
culaci ruşi au fost strămutaţi din locurile lor de baş¬ 
tină in regiunile puţin ospitaliere ale Siberiei. O soar¬ 
tă asemănătoare au avut-o tătarii din Crimeea şi ger¬ 
manii de pe Volga. La sfirşitul celui de al doilea 
război mondial sudeţii din Cehoslovacia şi populaţia 
din provinciile germane înglobate în Polonia au fost 
izgonite spre apus. Nici România comunistă nu a fost 
scutită pe plaga deportărilor. După conflictul dintre 
Tito şi Stalin, un contingent numeros de bănăţeni, 
indiferent de naţionalitate, au fosj deportaţi in B㬠
răgan, deoarece nu prezentau siguranţă la frontiera 
cu Iugoslavia. Soarta saşilor din Transilvania consti¬ 
tuie însă un caz aparte de deportare, Intilnit numai 
in Antichitate: ducerea In robie. 

* 

In lumina faptelor prezentate mai sus, istoricii ro¬ 
mâni care pină in prezent au evitat să analizeze te¬ 
meinic cazul deportării populaţiei germane din Ro¬ 
mânia in U.R.S.S., din respect pentru adevăr, dar mai 
ales din obligaţie morală faţă de un grup etnic care 
a convieţuit, in deplină armonie, timp de şapte veacuri, 
cu populaţia română, contribuind substanţial la pros¬ 
peritatea TranşivatUei, au datoria .să. elucideze ur- 
•năloarele^problemeî * V f' 1 f* 

1. Cine a hotârit deportarea ’la' muncă forţată în 
U.R.S.S. a unui număr de cetăţeni români? Cind şl 
unde s-a luat această hotărîre? 

2. Deportarea s-a făcut cu consimţămîntul guver¬ 
nului român, sau a fost impusă guvernului Rădescu 
de sovietici in virtutea dreptului cuceritorului? Ce 
protocol s-a încheiat in acest sens şi cine a semnat 
acest protocol din partea României? 

3. Faptul că deportarea a afectat numai populaţia 
de origine etnică germani a fost urmarea unei obli¬ 
gaţii Impuse de sovietici sau a unei decizii luată de 
guvernul român? 

4. Dacă deportarea a fost impusă de sovietici, exis¬ 
tă vreun document care să ateste intenţia guvernului 
român de a-şl proteja cetăţenii, chiar dacă această 
intenţie s-a limitat la o plîngere adresată Comisiei 
Aliată de Control care funcţiona la Bucureşti? 

5. In cazul in care deportarea a fost impusă gu¬ 
vernului român, de ce nu se recunoaşte că de fapt 
la 23 august 1944 România a Încetat să mai fie un 
stat suveran, capabil să-şi protejeze cetăţenii? 


//. Exoroprierea 


Deportarea In Uniunea Sovietică nu a fost singura 
nenorocire care s-a abătut asupra germanilor din Ro¬ 
mânia. Practic la 23 august 1944 întreaga populaţie 
germană din România a fost scoasă in afara legii. 
Prin retragerea tuturor drepturilor politice etnicii 
germani sint expuşi abuzurilor şi arbitrariul autori¬ 
tăţilor locale, posibilitatea de a se adresa forurilor 
judecătoreşti sau administrative pentru a solicita pro- 


La 30 decembrie 1947 Regele Mihai este forţat să 
abdice. Ultima speranţă câ România ar mai putea fi 
salvată de comunism se năruie. (La acea dată nu se 
ştia încă nimic depre tirgul odios încheiat de demo¬ 
craţiile occidentale cu Stalin). Guvernul comunist in¬ 
stalat la cirma ţârii de tancurile sovietice proclamă 
Republica Populară Română. In fapt România deve¬ 
nea colonie sovietică. (Termenul de stat satelit este 
un eufemism menit să acundă realitatea). Sub con¬ 
ducerea unei echipe de comunişti total înfeudaţi Mos¬ 
covei se operează, intr-un ritm rapid, demolarea tu¬ 
turor instituţiilor statului român, locul lor fiind luat 
de instituţii copiate fidel după modelul sovietic. In 
vara lui 1948 are loc naţionalizarea industriei, bănci¬ 
lor societăţilor de asigurări, întreprinderilor miniere 
şi de transport. Şcolile particularo şi confesionale 
devin şcoli de stat, iar proprietăţile lor sint confis¬ 
cate. In anul 1949 începe colectivizarea agriculturii şi 
in 1950 o bună parte din imobilele proprietate parti¬ 
culară trec în proprietatea statului, iar proprietarii 
lor, dacă nu sint evacuaţi, devin chiriaşi in propriile 
lor case: Cu excepţia Partidului Comunist, toate ce¬ 
lelalte partide politice sint interzise. Dar faptul cel 
mai grav l-a constituit destrămarea structurilor so¬ 
ciale şi alterarea valorilor morale pe care se baza 
vechea societate. 

Procesul de dezagregare al vechii societăţi şl con¬ 
struirea uneia noi, in care orice formă de solidari¬ 
tate umană trebuia să fie desfiinţată a fost condus 
cu brutaltate de dictatura comunistă. Acest proces 
a lovit în aceeaşi măsură întreaga populaţie a ţării, 
dar consecinţele lui au fost resimţite mai dureros de 
populaţia săsească, căci ceea ce constituie garâhţia 
păstrării identităţii unui grup minoritar este tocmai 
sentimentul de solidaritate. înainte de anul 1945, ger¬ 
manii din România aveau un număr mare de organi¬ 
zaţii, societăţi, asociaţii şi fundaţii constituite pe cri¬ 
teriul etnic. Dictatura comunistă le-a desfiinţat pe 
toate. Dar nu numai atit. Procesul de colectivizarea 
agriculturii .şi de industrializare. fprţată S(. jwroxţţgat 
mari dlzlocări de populaţie de lâ sate spre oraşe şi 
dintr-o regiune in alta. Ca urmare atit oraşele cit 
şi satele îşi pierd specificul, devenind conglomerate 
umane lpsite de o unitate organică şi de o identi¬ 
tate proprie. ‘ 


IV. Exodul 


Procesul de dezagregare al vechii societăţi şi con¬ 
struirea uneia noi, in care orice formă de solidaritate 
umană trebuia să dispară a lovit în aceeaşi măsură 
întreaga populaţie a ţării. In rîndul popula, ri s㬠
seşti acest proces a fost insă resimţit cu o mult rrtâi 
puternică intensitate, căci ceea ce constituie garanţia 
păstrării Identităţii unul grup minoritar este toimâl 
sentimentul de solidaritate. Consecinţa a fost că po 
măsură ce regimul comunist din România îşi aplica 
programul de edificare a societăţii socialiste, populaţia 
săsească se simţea tot mai străină in noul climat spi¬ 
ritual, social şi politic. Conştiinţa că Transilvania es¬ 
te patria lor, odinioară element determinant in viaţa 
populaţiei săseşti, începea să se stingă. Locul el este 
luat de dorinţa din ce in ce mal puternică de a 
părăsi cit mal grabnic meleagurile de care timp de 
şapte secole saşii se simţiseră legaţi pini la identi¬ 
ficare. Privirile li se Îndreptau spre patria lor de 
origine. Visul şi botirirea fiecărui etnic german din 
România era sâ emigreze cit mal grabnic In Germa- 


(continuare în pag. 12) 
Gabriei CONSTANTINESCU 
Ion UNGUREANU 




PAGINI DE ISTORIE CONTEMPORANA 


9 PUNCTE CA?OlNAlE 9 


1939". Ed. Human’tas, pa*. 286. o frază, o apre- Antonescu a fost pur fascist iar după aceea guver- 
ciere pe care autorul o pune in gura ostului prun- nul format numai In parte d*n legionari, cuprin- 
mimstru ş» om al palatului. Vaida Voevod: .M-am dea şi membrii ai altor partide politice precum şi 
convins că politica c condusă de d-na Lupescu ca- oameni pe care Antonescu i-a socotit utilL Toţi a- 
re face şi desface ministere... Regele e bolnav de ceştia devin prin bunăvoinţa numitului istoric pur 
insuficientă cerebrală cronică, acesta e diagnosticul fascişti. S-ar părea că ce pune semnul egal între 
meu de medic". Dl. Pippidi afirmă Insă că: „neres- legionari şi fascişti N-ar trebui să se reia for- 

pectarea contractului constituţional din partea lui mulănle comuniste, al căror dispreţ pentru ade- 

Carol II (prin instaurarea dictaturii — n.n.) nu se vărul istoric a fost amplu dovedit, ci să se aducă 
datorează temperamentului său, ci mai mult de- argumente. Din ce rezultă că legionarii slnt fas- 

pendenţei In care s-a găsit fată de un anturaj co- cişti? Ideologic n-au nimic cu fascismul. In plus, 

rupt şi intrigant** Dar în acest -anturaj corupt 1 * se In perioada fascistă au stat In lagăre şi Închisori 
găsea şi bunicul d-lui Pippidi. N. Iorga. despre ca- atît In tară cit şi în străinătate. In German:a. Să 
re dl. Papacostea spune că l-a lncura ; at pe Carol nu fi aflat dl. Pippidi istoric fiind, că Mişcarea 
de a domni „peste partide", dintr-un devotament Legionară, după rătbol la Tribunalul de la N(im- 
afectiv... berg nu a fost socotită mişcare de tip fascist si nu 

înainte de primul război mondial stabilitatea po- a primit o sentinţă ne condamnare, aşa cum au 
litică era asigurată de cele două mari partide ca- primit grupările satelite fasciste? 
re aveau în fruntea lor personalităţi ca Brătianu, In legătură cu domnia regelui Mihai I dl. Pi¬ 
la liberali, şi Petre Carp. la conservatori. După ppidi afirmă că acesta era prizonierul legionarilor 
război partidul conservator dispare de pe scena $' al hii Antonescu. Afirmaţia e falsă tn ce priveşte 
politică şi în schimb apar o mulţime de formaţiuni legionarii 

lipsite de personalităţi proeminente. In lupta pen- Intre legionarii din componenţa guvernului >i 
tru putere selecţia valorilor favorizează pe agen- rege au existat raporturi bune. La serbarea de ia 
tul electoral, cel care aduce mal multe voturi par- 8. Nov. 194) cînd laşul a fost declarât oraşul Le- 
tidului. A pa se astfel tipul arivistului corupt, omul giunii a participat şi regele Mihai Insolit de mama 
lipsit de scrupule. Viaţa noastră politică decade sa. regina Elena, şi s-au bucurat de onorurile si 
sub aspect moral. în acest climat Carol TI a fost dragostea întreg i lumi legionare. în ce priveşte a- 
în elementul Iui. nu i-a fost greu să fă-îmiteze precierea d-lui Papacostea că criticile aduse actu- 
part de le politice să nu mai aibă practic rezistenţă, lui de la 23 august 1944 ar fi o emanaţie a ultimu- 
opoziţie. Ca reacţie la acest mediu politicianist co- lui ideolog legionar Iosif C. Drăgan nu e numai 
rupt apare Legiunea Arhanghel Mîhail, resoectiv falsă, ci şi ridicolă. In primul rind lumea legio- 
Garda de Fier. Obiectivul principal ce şi-l pro- nară nu are cunoştinţă ca Iosif C. Drăgan să fi a- 
punea era crearea unei elite de caracter. C Z. Co- parţinut vreodată Mişcării Legionare Nu are de 
dreanu, în cartea sa „Pentru legionari", pag. 307 asemenea, cunoştinţă de vreo lucrare a lui Iosif C. 
afirmă: „De aceea piatra unghiulară de la care por- Dr.'gan, care s-ar înscrie pe linia ideologiei legio- 
neşte Legiunea este omul: nu programul politic, nare. 

Reforma omului nu reforma .programelor politice. Actul de la 2 3 august 1944 judecat în lumina fap- 
Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o telor cunoscute nu face cinste celor ce l-au săvfrşit 
şcoală şi o oaste decît un partid politie". Dar dl. cel puţin din două motive principale, şi anume: 
Şe'Ssan Papacostea pentru a defini Mişcarea I-e- Nu este permis (pentru cine are simţ moral) 
gionară foloseşte aceleaşi şabloane pe care le-a fi>- a transforma o instituţie ca palatul regal într-o 
losit propaganda comunistă timp de 45 de ani. Pa- capcană de arestat miniştri. 

T T a ’ x c< ^ ct să cerate 26 docuTnp"te , e vre- 2 . Nu este permis a săvtrşi un act politic de pro- 

md? Faptul că Mierea Leriomiră a ridicat din m celui de la 23 august 1944 fără a stabili In 

rlndurile sale vţrfuri ale mtelectualităţii româneşti prealabil anumite condiţii sau clauze, 
nu-l spune nimic d-lui Papacostea. Faptul câ por- ‘ . , , , . . _ . . .. , . . 

nind de !a cinci oameni. în 1S57. Mişcarea Leelo- Este ndeobţte cţjnoscirt că si Antonescu a tratat 
nară ajunge In 1937. după rezultatul alegerilor din "*» la Stokholm prin d.plomatul romin Nanu. 
decembrie, al treilea partjd dl. Papacostea II tre- cu d ‘ na ^ oon ^f. y , O RAŞ., pentm ieşi- 

ce sub tăcere. rea României din război şi era pe punctul de a 

Atît Carol rît şi mediul politicianist corupt au traduce în tapt acest lucru, 
privit cu îngrijorare crescîndă ascensiunea specta- Realizatorii actului de la 23 august 1944 au pus 
culoasă a Gărzii de Fier. După alegerile din 1937, tara la discreţia ruşilor care după trei săptftmîni 

intrînd în panică, n-au găsit alt soluţie decît insti- au chemat a Moscova o delegaţie română spre a 

tuirea dictaturii regale căreia «-au urmat înlemni- semna condiţiile de armistiţiu. La obiecţiunile că 
ţarea fruntaşilor legionari. Carol. „insuficient ce lui Antonescu i-au fost oferite condiţii mai bune 
rebral". n-a ezitat să adauge la 'răsăririle <de de decît lor, ruşii au răspuns: 

caracter de beţiv, imoral, corupt ri pe aceea ’e n- „Antonescu reprezenta pentru noi autoritatea pe 

sasin. A ucis fără cruţare o elită Ir închisori în j H r » nr pT<»ntati a von tur» ** 

frunte cu Comeliu Z. Codreanu. Şi domnii Paoa- * , ^ " aventura * 

costea şi Pippidi găsesc justificat acest comporta- R<?ee,e ^ lhai circumsta "t e atenuante in a- 

ment. ceastă „aventură" dată fiind tinereţea lui, nu şi 


Războiul . civil din 
Iugos'avia s-a trans¬ 
format într-o baie de 
singe pentru po¬ 
poarele din această 
ţară, greu încercată 
In prezent. Cu preţul 
lacrimilor de dispe¬ 
rare s-a ajuns la a- 
pogeul degradării 
fiinţei umane 






pagini de istorie contemporana 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pog. 11 


Fenomenul legionar a fost r§<. tăi¬ 
nui v» denaturat încă dm epucâ. 
trerindu-se cu o uşurinţă intenţio¬ 
nată oeste dimensiunile lui sociale 
, ,ptnm-'le Or cel puţin Dină ia 
Im Comei iu Codreanu *oc- 
mai aceste dimensiuni au fost defi¬ 
nitorii pentru Mişcare Ca fortn-m- 
unf politia bună viu rea cu xtruc- 
turle, eu strategia si cu metodele 
jal*. Mişcarea Legionară lintemmfă 
ir »92? si s*™** 5 de P* v-ena pol», 
tic* ofioală 1* mr.-putui anu’u' 19tti 
aparţine ireversibil trecutului, iar 
r^asicrea ei in vechile forme ar fi 
O si~'pl* aventură romnntlcă. dac* 
n0 chiar o utopie. Tineretul de izi 
ar e o altă mental»tu»e iar eomvimş- 
piui 8 compromis in mare măsură, 
imitlndu 'e *» tninsmdu e multe din 
formele ei exterioare de manifesta¬ 
re si organizare E o situaţie obiec¬ 
tivă. care se re re înţeleasă st acceo- 
talâ cu tot realismul Orice forma¬ 
ţiune poltt’că este produsul unu» a- 
num»t mntext istoric căruia nu-l 
poate snoravietm "a atare Partidul 
Conservator LAN C.-ul, Mişcarea 
Legionară sau mai recent Partidul 
Comunist stnt exemple edificatoare 
în arest sens. luate ?htar din isto- 
r . a României m-^derne Chiar şl 
a<a-zraele ..partide istorice ‘ (PNL. 
p N T P S D i n-au reînviat astăzi 
ca atare, cum s ar lăsa să se creadă 
| a prima vedere, ci mentimndu-st 
firma ca pe un vechi blazon, şi-au 
căutat 5t « mai caută îneă noi for¬ 
me de adaptare la momentul isto¬ 
ric actual Ar fi mai mult decit o 
naivitate să se creadă că libe»-al s- 
mut de azi este totuna cu cel de pe 
vremea lui Emmescu sau chiar cu 
cei de pe vremea iui Vintilâ Bră- 
tianu 

Prin urmare dacă există ceva via¬ 
bil In fenomenn» legionar si dacă fi¬ 
gura lui Comei iu Cndreanu are lo¬ 
cul ei In eternitatea neamului ro¬ 
mânesc. atunci nu de viprav etu-rea 
ca atare a unei anumite structuri 
politice este vorba, ci de supravie¬ 
ţuirea unor credinţe şl a unor prin¬ 
cipii Lupta şi iertfa legionară, cul- 
minlnd cu martirOTul anilor 38—'39. 
râm ine cel mai mare discurs pentru 
posteritate ai unei generaţii ce a 
ars ca o flacără sfîntâ pe altarul ro¬ 
mânismului Poate că generaţia a- 
ceasta a sâvîrşit şi unele greşeli dar 
cine a fost fără de eresală în isto¬ 
rie? $i dacă noi sîntem dispuşi as¬ 
tăzi să iertăm greşelile celor ce au 
urit şi crucificat acest neam (comu¬ 
niştii de »en şi de azi), atunci cum, 
de nu le-am ierta şi celor ce l-au 
iubit şi au murit pentru ei? r 

Legionansmul, aşa cum l-a con¬ 
ceput si l-a mărturisit Comeiiu Co¬ 
ri reanu. depăşeşte cadrul terestru şi 
trecător al pojitioi şt ne înaltă, pe 
aripile cred ntei. în cerul veşniciei 
româneşti. Dar tocmai aspectul a- 
cesta de înaltă spirnuaJitate naţio¬ 
nală şi creştină a fost tăinuit sau 
bagatelizat, calomniat în mod con¬ 
stant de toii denigratorii legionaris- 
muiut. invocîndu-se In acest scop 
mai cu seamă cele cltevb erori sau 
excese comise de unii membrii ai 
Mişcării în anii următori-dispariţiei 
Câptlanului Horia Sima' n-a izbu¬ 
tit. în ciuda însuşirilor sale. să fie 
un al doilea Codreanu. iar. mulţi o- 
portunişti intraţi in Mişcare în toam¬ 
na anului 1440. aşa-numitii „septem- 
brişţi“. n-au făcut decit să ofere pri¬ 
cini de compromitere, cu sau fără 
voia lor. ca unii ce aveau doar su¬ 
perficial de a face cu esenţa vechiu¬ 
lui legionansm. cu lipul uman al 
legionarului, aşa cum il propovădu¬ 
ită şi îl incarnaseră un Codreanu, 
un Moţa. un Marin. 

$i totuşi orice căp limpede, chiar 
fârâ să cunoască In amănunt fap¬ 
tele istorice, se va glndi că o mis¬ 
care născută In sînuj studenţimii 
române, cupnnzind treptat aproape 
întreaga tinerime cultivată şi nu¬ 
trind In rindurile ei atJtea nume 
ilustre de aristocraţi ai spiritului: 
Nae Ion eseu. Aron Cotruş. Ion Bar- 
hu. Vasile Bâncilă, Petre Tuţea. 
^uki Gyr, Mircea Eliade. Constan¬ 
tin Koica, Emil Cioran şa sau de 
aristocraţi de singe. Cantacuzini, 
SturdzeştL Ghiculeşti etc., nu se 
Poate să fi fost o simplă bandă de 
•asasini fanatici" sau de «trădători 


de Iară” cum încearcă s-o prezinte 
tocmai adevăraţii asasini şi trăd㬠
tori ai acest u neam de la Carol 11 
pinâ la llieseu ion Dnr ••hlar de ar 
f’ să nu invocăm nici un nume ci 
numai cfi-a de ordinul mitelor isub 
Carol TT» şi miilor t«ub comuniştii 
a martirilor cauzei leeiooare fl-eas- 
ta ar trebui să dea de glndit Asa- 
Sinn si trădătorii nu orea au vo¬ 
caţia mar*,n,,,tm Cel '‘are <u nfli- 
me*c viata n-o fac ca să ţi-o piar¬ 
dă Ei slnt în stare să si vtndâ «u- 
Petul dar nn ş»-a r mrifl nici m㬠
car un fir de pâr’ Nu ooa?e ft în 
««re de nici o ertfă cel care nu 
mai are nimic sftnt Tar a fncer- 
explici* martiraiul legionar 
numai prm eticheta vagă d e .fana¬ 
tism- este nu doar neconcludent ci 
.îosme de-a dreptul. E<* e ca şi cînd 
s-ar afirma astăzi rfesnre morţii 
nostn din decembrie -fio ^ n . au 
ferit decît nişte exaltau care au mu¬ 
rit .ca prostii”». Sau glnditi-vâ 
numai cum ar reacţiona evreimea 
de Pretutindeni dacă cineva ar în¬ 
drăzni ^ afirme că martirii ei n-ar 
i» fost decît nişte liPe fanatice» . 

Legionarul aşa cum l-a inteles 
Lornehu Codreanu şi ceilalţi înte¬ 
meietori ai Mişcării, trebuia să re¬ 
prezinte (şi a şi reprezentat. în 
m ute cazun ilustrei un nou tip u- 
man. pr.fund creştin şi identificat 
pinâ la lepădarea de sine cu mte- 


nea sa ne-o ambveşte pe cea a lui 
hm meu u Principiul de care oor- 
ne‘te este unul inatacabil in eterni¬ 
tate evreu fi cuttov bme că'* 1 este 
şi principiul de bază al actualului 
stat Israel» ..N i admitem nimănui 
că caute să ndme pe oămlntut t㬠
rii nu >tcag decît cei al isteriei 
noastre naţionale'. Aşadar o .Rom⬠
nie a Românilor- (formulă -urentă 
în epocă» in care minorităţile se 
ver bucura de toate drepturile, cu 
o unică condiţie să nu se aşeze în 
răspărul istorie» noastre să nu u- 
nelteascâ -în casă la noi să fie 
loiali fată de trecutul prezentul si 
viitorul românesc .Criteriul în vir¬ 
tutea căruia un stat poate lua m㬠
suri restrictive in contra unei mi¬ 
norităţi nu poate fi nici aversiunea 
de rasă. nici ura religioasă Princi¬ 
piul călăuzitor trebuie să fie: peri¬ 
colul pe care o minoritate H poate 
prezenta la un moment dat pentru 
viata s» libera dezvoltare a naţiunii 
dominante” Dacă nu va reprezenta 
nici un pericol, dacă se va integra 
în mod one<* şi constructiv in viaţa 
naţională a Statului în care trăieşte, 
atunci ea se va bucura de proiecţia, 
iubirea şi respectul maiontătii et¬ 
nice (cel mai ilustrativ la noi. în 
sensul acesta, a fost cazul minori¬ 
tăţii germane). 

Poziţia realistă şi moderată în 
problema evreiască a fost unul din 


Cazul 

Codreanu (II) 


resele veşnice ale neamului său. 
Spiritualitatea, moralitatea, erois¬ 
mul, şi jertfa de sine au constituit 
liniile db ortâ ale adevăratului le¬ 
gionar .Mişcarea Legionară — sena 
Comeiiu Codreanu — Înainte de a 
fi o mişcare politică, este o şcoală 
spirituala. In care dacă va intra un 
om. la celălalt capăt va trebui să 
iasă un erou". 

Mişcarea Legionară a fost unică 
în felul ei nu numai la noi. dar şi 
în lume En n-a reprezentat doar 
un partid de dreapta oarecare Na¬ 
ţionalismul legionar n-are nimic cu 
rasismul sau şovinismul anumitor 
mişcări extremiste laice sau pâgt- 
ne iar creştinismul legionar a fost 
o realitate vie şi adtncă. nu o s'tn- 
plâ etichetă strategică, ca în cazul 
euzi-ştîlor sau ca în cazul anumitor 
formaţiuni politice actuale, ce şi-) 
atribuie fără nici o acoperire, pro- 
fanîndu-1 în cloaca intereselor mes¬ 
chine. Legionarismui a reprezentat, 
în comparaţie cu paţional-soc alis- 
mul german sau cu cuzismul rom⬠
nesc. o formă de naţionalism puri¬ 
ficat prin spiritualitate Că ci mura¬ 
la creştină este smgura care poate 
feri naţionalismul de propriile lui 
excese Primul apel legionar, con¬ 
ceput de Codreanu in toamna, lui 
1927. suna aşa: ^Să vină in aceste 
rlnduri cel ce crede nelimitat. Să 
râmînă în afară ce! ce are îndoieli". 
Iar mai tîrziu enunţa acest princi¬ 
piu profund crest'n: «Individul în 
cadrul şi în slujba neomului său 
NeamuT în cadrul şi în slujba luî 
Dumnezeu".. Ctnd nu mai au .nici 
un Dumnezeu*’, cînd nu mai au «ni- 
m : c sfinf*. oameni şi neamuri se r㬠
tăcesc şi p er 

Naţionalismul creştin se leapădă 
de orice formă de ură şi se înte¬ 
meiază pe iubirea de oameni. Cînd 
se vorbeşte cu atîta uşurinţă, de 
pddâ. despre antismm tismul legio¬ 
nar. ar trebui să se ţină seama de 
numeroasele însemnări şi declaraţii 
făcute de Comeiiu Codreanu In pri¬ 
vinţa aceasta. S-ar constata astfel 
că el a avut mai degrabă repulsie 
faţă de antisemitismul orb şi agre¬ 
siv, de tip nazisto-hortyst Atitudi¬ 


factorii care i-a despărţit pe legio¬ 
nari de cuzişti şi l-a determinat să 
refuze tutela nazismului. Codreanu 
l-a impresionat prin înălţimea mo¬ 
rală a naţionalismului său chiar şi 
pe rabinul Da vid Şafran. cu care a 
avut o memorabilă întrevedere la 
Casa Verde in februarie 1937. «Nu 
a fost o discuţie de cabinet — îşi 
amintea rabinul Şafran 40 de ani 
mai tîrziu —, ci s-au amestecat a- 
ici durerile lumii Adevărurile 
lui şi ale mele ardeau, chinuiau 
gind şi suflet, cerşindu-şj răspunsuri, 
argumente, pentru a ne despărţi. în 
cele dm urmă. ca prieteni “ In fi¬ 
nalul întrevederii Căpitanul îi în¬ 
tinse mînş şt-i spuse «Am avut 
mare plăcere de întîlnirea noastră. 
Nu ştiu dacă am rezolvat probleme, 
dar am învăţat fărîme din taina in¬ 
finită a credinţei. Eu nu vreau să 
provoc ură sau răbufnire. Mi-e su¬ 
fletul curat Nu ştiu dacă toţi le¬ 
gionarii gîndesc că mine. Dacă un 
evreu a fost lovit, ^ rănit sau Jignit 
pe plan moral, iartă-i pe răufăc㬠
tori» Nu-s nici ei decît oameni... 
Nu pe omul superior încercăm noi 
să-l şle uim, ci pe omul-om". 

Aşadar, dacă mişcarea Legionară 
a avut şi o latură antisemită, o- 
ceasta s-a datorat, ca şî în cazul lui 
Emmescu. nu urii de rasă sau ex¬ 
clusivismului religios, ci unui reflex 
legitim de apărare naţională împo¬ 
triva unui pericol reprezentat nu a- 
tît de evreul de pe stradă, cît de 
înaltele cercuri conspirative ale e- 
vreimii internaţionale, care astăzi 
au şi ajuns să dicteze în politica 
mondială. Acestui imperialism o- 
cult. pus prea adesea de-a curme¬ 
zişul intereselor noastre naţionale 
uneori într-un mod de-a dreptul 
sfidător (a se vedea . astări, cazul I 
Brucan!), nu trebuie să i se răspun- 1 
dă prin violenţă (nici fizică, nici ■ 
verbală), ci prin organizare, fntelfr- i 
genţă şt unitate creştină Lupta cu 
«pericolul evreiesc" se cade a fi îna¬ 
inte de toate, o luptă cu sine a fie¬ 
cărui creştin, pentru că. de fapt nu- 1 
mai slăbiciunea morală, politică şi 
economică a neevreitor asigură tri¬ 
umful iudaismului cuceritor. Cine 
nu va fi în stare să stea de veghe' 


eu mintea şî cu Inima sa. pentru 
sme pentru neam şi pentru Dum¬ 
nezeul părinţilor De acela îl va bi¬ 
rui somnul robiei căci forţele rău¬ 
lui. mistice sau istorice, stau veşnic 
la ptndâ „câutînd pe cine să în¬ 
ghită .1 Petru V 9i Adică nu este 
vorba dc c înfruntare materială ci 
tie una in duh Stelei cu şase col¬ 
ţuri nu t se poate opune în mod 
eficient decit crucea. (In hor 
signo vincesi Este cea ce n-a înţe¬ 
les Hltler. In demenţa Iui destruc- 
tivă Este ceea ce n-a înţeles Musso- 
lmi cînd *î> dădea ultimatum- lui 
Dumnezeu Privind lucrurile de sus, 
istoria are un sens supraistortc. me¬ 
tafizic şi mistic, sau nu are mei u- 

" Prin ideile şi faptele lui. Come 
liu Zelea Codreanu a fost o mare 
conştiinţă creştină, dm familia mu¬ 
cenicilor mărturisitori, şt o mare 
conştiinţă românească, dm familia 
lui Avram lancu şt Mihai Emmescu. 
contestat de toii. pentru că n-a pu¬ 
tut f» cumpărat de nimeni tntci de 
evrei, nici de nemţi, ntci de pplttt- 
ctenil noştri corupţii. într-o lume in 
care totul se cumpăra şi se vmdea. 
ca la piaţă. Prin mişcarea sa. uni¬ 
că în lumea modernă ca fenomen 
spiritual, el a căutat să împiedice 
naţionalismul românesc de la o di¬ 
solute interioară, punindu-1 sub 
semnul unui înalt ideal moral, pe 
care l-a pecetluit cu sîngele .său. 
după pilda lui Hrtstos. El n-a fost 
nici un erudit, nici un orator. Mo¬ 
ralitatea. simţul politic şi spiritul 
de jertfă au reprezentat forţa lui 
exemplară. Naţionalismul acesta 
transfigurator, cu adinei rădăcini 
moral-spirituaîe, este testamentul pe 
care l-a lăsat el generaţiilor viitoa¬ 
re. dincolo de caducitatea istorică a 
unei formaţiuni politice. Astăzi, 
cînd în lumea românească încep să 
se agite din nou ideile naţionaliste, 
ar trebui sâ băgăm de seamă cîte 
parale fac noii lor agitatori ca nu 
cumva, pierind urechea spre bărbii 
şi vadimii acestui scăpătat de veac. 
naţionalismul românesc să se trans¬ 
forme într-un simplu grohăit de 
turme porcine. 


„._ /./vr.nijcr'll 


Scurta nota 

Ieşit din lunga noapte a vieţii dc 
partid, acum liber, domnul Dorin 
Tudoran scrie In «Lumea Liberă” o 
lungă scrisoare denigratoare preo¬ 
tului Gheorghe Calciu, atit de lun¬ 
gă (în şapte numere consecutive) 
probabil ca să sugereze lungul drum 
de Io comunism la buna-<rredrntă 
Scrisoarea, puerilă de fapt («vedeţi 
dne slnt io că pot să-l .înjur şi pe 
tata'*), se vrea un atac la adresa le¬ 
gionarilor. Manifestările de genul 
acesta se plătesc bine. A aflat si 
domnia-sa că de cind Cornctiu Co- 
dreanu a ordonat să nu se mal răs¬ 
pundă la nici o rolşclte. loviturile 
de orice fel sînt suportate fără cne¬ 
ne t: şi arc curai. 

Un mecanism ocult face ca de 
cîie ori curăţenia sufletească iese 
biru (oare undeva, spurcatul orgo¬ 
liu să intre în panică şi să bată cu 
răutate in afară. E uimitor cită în¬ 
verşunare. cît sirg depun oamenii 
diavolului întru dezbinarea neamu¬ 
lui românesc, doar pentru că mai i 
are cîţiva bătrîni care cred în Dum¬ 
nezeu. 


C.l 




STRIDENTE 


# PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 12 


Un ochi rîde, altul 


plinge ... 


Dumnezeu ne ceartă numai, dar nu 
ne-a părăsit. , , 


Ne -temem câ Referendumul din decembrie a 
constituit lovitura de gratie pe care actuala Pu¬ 
tere a dat-o, înainte de Ignat, purcelului de lap¬ 
te al democraţiei româneşti. Trei lucruri erau e- 
senţiale pentru perpetuarea neocomunismului pe 
termen indefinit: împiedicarea restaurării Monar¬ 
hiei. împiedicarea separaţiei puterilor în Stat şi 
împiedicarea primatului parlamentar. Toate trei 
au fost realizate prin noua Constituţie fesenistă, 
pusă acum la adăpostul votului popular. Neocomu- 
niştii şî-au legalizat, cu mina maselor inconştien¬ 
te, „democraţia originală"; de-acum se pot certa 
liniştiţi intre ei. căci viitorul le este oricum asigu¬ 
rat, cel puţin plnă în pragul mileniului trei. Tot 
cu această ocazie au sondat şi electoratul ţării, pu¬ 
ţind să-şi facă o idee despre măsura in care vor 
trebui să falsifice alegerile din primăvară ... 

Nu cred să mai fi existat vreodată într-o demo¬ 
craţie un Referendum atît de absurd tn sine şi 
totuşi âtît de rodnic pentru cei care au forţat or¬ 
ganizarea lui. Anul 1992 găseşte România într-o 
stare ce s-ar putea formula cam aşa: un regim 
de ucigaşi pentru un popor dc sinucigaşi. Rămîne 
de sperat că Dumnezeu ne ceartă numai, dar nu 
ne-a părăsit .. 


Nuntă la Jilava 


Primul act al Justiţiei române de după adopta¬ 
rea Constituţiei fese nişte a fost cit- se poate de 
grăitor. Viaţa noastră „curat constituţională", aşa 
cum ne-au aranjat-o neocomunlştii, a început, pe 
plan juridic, cu eliberarea foştilor cepexişti. Sem¬ 
nalat şl de către televiziune, cu unele rezerve de 
complezenţă, actul a constituit o sfidare făţişă a 
suferinţei romfine*:i chiar in -ajunul împlinirii a 
doi ani de la sîngerotiMi cădere a „vechiului regim". 
Şi pentru ca sfidarea să fie desăvîrşită, unuia ca 
Dumitru Popescu, de pildă, i s-au imputat cheltu¬ 
ieli de judecată In valoare de... 3 500 lei! E de 
presupus că şl acul de la cravata lui „Popescu- 
Dumnezeu" valorează mai mult decît attt.. Tar 
despre cit de greu au dus-o dumnealor In aceşti 
doi ani ne-a lămurit d-na Lucia Hossu-Longin, cu 
imagini filmate la locurile de detenţie. Nu e de 
mirare că s-au putut face acolo şi nunţi, cum a 
fost, în 1990, cazul aceluiaşi Dumitru Popescu... 

Recursul extraordinar intentat de procurorul ge¬ 
neral al României este fie o naivitate, fie o nouă 
„manevră" pusă la cale pentru prevenirea unei 
eventuale reacţii prea neplăcute a opiniei publice. 
Mai degrabă trebuie să ne aşteptăm, în aceste con¬ 
diţii, la o apropiată graţiere şi pentru de-alde Bobu, 
Dincă, Postelnicu şi chiar Nicu Ceauşescu! S-ar 
putea ca Adrian Păunescu să fi şi început vreo 
poemă Închinată „evenimentului", căci, vedeţi dum¬ 
neavoastră totuşi iubirea... 


Urmaşii mi Arpad in genunchi 


Urgurimea din România, în frunte cu d-nii Do- 
mokos Geza şi Laszlo Tfîkes, a cerut în mod pu¬ 
blic iertare evreilor pentru cei 166 000 de depor¬ 
taţi dîn 1944, dintre care 130 000 şi-ar fi găsit sfîr- 
şitul în lagărele naziste. Dl. şef-rabin dr. Rosen 
Moses le-a răspuns evaziv, rîzîndu-şi în barbă şi 
lăslndu-i ovreieşte, pe seama lui Dumnezeu ... 

Care să fi fost raţiunea acestui spectacol înjo¬ 
sitor pentru altminteri atît de trufaşul popor ma¬ 
ghiar? Nici dl. Domokos Geza, nici pastorul Laszlo 
Tdkes, nici populaţia maghiară adunată penibil 
în faţa „Templului memorial al Deportaţilor” evrei 
din Cluj n-au avut vreo legătură directă cu eveni¬ 
mentele ddT atunci. De unde această monstruoasă 
absurditate a culpabilizării unui întreg popor pen¬ 
tru cele săvîrşite cindva de nişte sceleraţi ai isto¬ 
riei? 

Nu le-o fi fost ungurilor prea uşor, dar ştiu ei 
bine să-şi urmărească interesele! Au nevoie de spri¬ 
jin internaţional în problema recăpătării Transil¬ 
vaniei. Politica internaţională se află însă astăzi 
la discreţia finanţei evreieşti. A căpăta bun㬠
voinţa evreilor, fie şi cu preţul umilinţei naţionale, 
li se va fi părut un mijloc sigur şi de perspectivă. 
Dacă e vorba de interese iredentiste, atunci nici 
mersul in patru labe şi nici, pardon, „pupcurismul" 
(vorba poetului Cezar Ivănescu) nu slnt de lepădat 
pentru urmaşii lui Arpad!... 

Dar pentru că această „căinţă" s-a consumat fn 
România, există, fireşte, şl un alt subtext: priviţi 
cit de şovini şi mal ales de antisemiţi slnt rom⬠


nii şi cit de rezonabili şi de spăşiţi sîntem noi, 
maghiarii! Gestul se poate să fi fost de efect în 
ochii Occidentului, dar ungurii au uitat totuşi un 
lucru: că au şi el morţii lor (mai mulţi de 130 000), 
victime «ale conspiraţiei iudeo-comunlste, care s-ar 
putea să li se fi răsucit în morminte şi pentru care 
nimeni nu-şi va cere iertare! 


n Un partid pentru Marian Munt ea nu* 


O nouă nădejde a apărut de curînd pe scena po¬ 
litică rpmânească: „Mişcarea pentru România', un 
partid al tinerei drepte creştine, în frunte cu dl. 
Marian Muntcanu. Nu ştim dacă formaţiunea res¬ 
pectivă este. cum s-a insinuat in presă, „un partid 
pentru Marian Munteanu”, dar ştim că se simţea 
demult nevoia unei organizări politice proprii a 
tineretului anticomunist ca un început de revigo¬ 
rare a opoziţiei noastre cam prea „bătrîneşti". Tim¬ 
pul va arăta în ce măsură „Mişcarea pentru Ro¬ 
mânia" poate răspunde acestei nevoi. Să salutăm 
deocamdată sănătosul spirit naţional şi creştin al 
noii Mişcări şi să nu ne grăbim nici cu laudele, 
nici cu sfaturile şi nici cu reproşurile. Mişcarea 
trebuie lăsată să crească firesc, după duhul ei pro¬ 
priu, iar cei care vor să o sprijine cu adevărat sînt 
chemaţi, înainte de toate, să o vegheze discret, cu 
stăruitoare iubire. Dreapta românească nu are vii¬ 
tor declt dacă tînăra generaţie va fi lăsată să se 
rostească „pe limba ei". Că tot „pe limba ei“ ar 
putea să şi piară? Nimic mai adevărat. Dar este 
o carte a istoriei ce trebuie jucată, cu voia şi cu 
mila lui Dumnezeu. 


Un nou megafon valah numit: Ste/ian 
Tănase 


Este semnificativ că prima reacţie publică făţiş 
ostilă noii Mişcări a venit nu dinspre tabăra fese- 
nistâ, cum ar fi fost de aşteptat, ci dinspre adu¬ 
nătura de şabăs-goim care alcătuieşte Partidul A- 
lianţei Civice. Dl. Stelian Tănase, ieri-alaltăieri 
partizan al mişcărilor sudenţeşti anticomuniste, şi 
„stîlp" al Pieţii Universităţii, s-a tranformat în 
megafon valah al logoreei masonice, calificlnd for¬ 
maţiunea naţională şi creştină a d-lui Marian Mun- 
teanu drept „medievală" (?!) şl „fără viitor" (?!). 
Probabil că dl. Marian Munteanu ar fi avut mai 
, mult „viitor" dacă nu şi-ar fi dat demisia din „neo- 
iluminista" Alianţă Civică, pe unde se vede că re¬ 
naşte ptnă şi profetismul de tip Iudaic! 

Problema viitorului neflind controlabilă, răniî- 
ne problema medievalitâţii. Voind să fie o insultă, 
ea poate fi însă lesne interpretată ca un elogiu. 
Căci Evul Mediu (din care d-1 Tănase n-a reţinut 
decît barba) înseamnă Înainte de toate credinţă şi 
cavalerism, adică tocmai ceea ce lipseşte astăzi 
societăţii noastre mai mult sau mai puţin... 
civile! 

Dacă ar fi fost şi dumnealui „medieval", dl. Ste¬ 
lian Tănase ar fi trebuit să azvîrle arginţii vîn- 
zării şi să apuce să meşterească cinstit la „corpuri 
de iluminat".., 


0 inimă cit România cea adevărată: 
Mircea Druc 


Situaţia Moldovei noastre de peste Prut devine 
pe zi ce trece mai îngrijorătoare. In Răsărit se 
consolidează, pe ruinele fostei Uniuni Sovietice, 
un nou organism politic mamut, mult mai func¬ 
ţional şi destul de bine văzut în lumea occidentală. 
Ucraina independentă, intrată în acest nou orga¬ 
nism supranaţional, va fi la fel de intratabilă ca 
şi vechea Uniune în privinţa teritoriilor româneşti 
rupte din trupul Moldovei. Ceea ce era pînă deu¬ 
năzi numai interesul Moscovei devine acum şi in¬ 
teresul noului stat ucrainean independent şi tul¬ 
burările întreţinute în Transnistria sînt o dovadă 
certă a faptului că Kievul nu prea este dispus să 
facă concesii. Oricum am privi lucrurile, perspec¬ 
tivele Moldovei sînt întunecate, mai ales după 
semnarea pripită a acordului de la Alma Ata. Da¬ 
că rămîne un stat „independent”. Moldova nu-şi 
va putea depăşi niciodată, ciuntită cum este, sta¬ 
tutul de colonie economică a puternicilor săi ve¬ 
cini răsăriteni, rămînînd în primejdia de a fi în¬ 
ghiţită de ei la cel dintîi gest de reală autodeter¬ 
minare. Dacă se uneşte cu România, cum ar fi 
firesc şi legitim, ne vom afla cu toţii într-o situaţie 
ruşinoasă şi tragică: ţara ar rămîne ciuntită şi sute 
de mii de români ar deznădăjdui sub cizma cazacă. 
Noi nu trebuie să acceptăm acum tratative in pro¬ 


blema unirii decît cu condiţia ca Moldova de pes¬ 
te Prut să ne revină întreagă, aşa cum ne-a fost 
răpită, căci dacă ne mulţumim cu un compromis, 
graniţele „vor Îngheţa* In forma actuală pentru 
multe zeci de ani. ceea ce ar putea să însemne 
chiar pierde ea defintivă a unor întinse teritorii 
româneşti. Noi nu mai putem ţine, cum s-a iluzio¬ 
nat acum 50 de ani Mareşalul Ion Antonescu. pă- 
minturi dincolo de Nistru, dar ar trebui să găsim 
neintîrziat soluţia politică de a ni le recăpăta pe 
cele ce ni se cuvin de drept (Bucovina de Nord si 
sudul Basarabiei). 

Numai că aceste soluţii nu par să se întrevadă 
cu actualele conduceri ale celor două state rom⬠
neşti. ambele neocomuniste şi vădit obediente faţă 
de vechii stâpîni. ambele lipsite. In fine, de un 
real orgoliu naţional. Deşi in Basarabia ţxistâ o 
mare personalitate poliţicâ şi un mare român ca 
dl. Mircea Druc, cîrma se află In continuare In 
mîinile unui precupeţ al idealurilor naţionale ca 
dl. Mircea Ion Snegur, replică mai îndopată a 
„despotului luminat" Ion Iliescu, al cărui rom⬠
nism se poate măsura pe un clntar de farmacie. 

Cum să nu-ţi vină să strigi cu cronicarul: „O! 
Muldova, di ar hi domnii tăi, carii stăptnescu In 
tine, toţi înţelepţi, încă n-ai peri aşa lesne. Ce, 
domniile neştiutoare şi lacome sintu pricine peri- 
rei tale!"... 

V.A.M. 


Saşii in România (VI) 

(urmare din pag. 9) 


nia. Guvernul comunist îngrijorat de perspectiva de 
a pierde un segment din populaţia ţării recunoscut 
prin hărnicia sa şi prin contribuţia adusă la dezvoltarea 
economică, va Încerca să le adoarmă această dorin¬ 
ţă prin unele concesii. In 1950 se redă dreptul de vot 
etnicilor germani. In 1953 ţăranii saşi îşi primesc îna¬ 
poi casele confiscate. De la această dată li se apli¬ 
că, fără discriminări, statutul naţionalităţilor. Aceste 
„faVoruri” veneau insă prea tîrziu. 

* — 

In anul 1905 Nicolae Ceauşescu devine conducătorul 
Partidului Comunist. In cadrul unei politici de oare¬ 
care independenţă faţă de Uniunea Sovietică, la 31 
ianuarie 1967 România stabileşte relaţii diplomatice 
cu Germania de Vest şl îşi deschide graniţele pentru 
turiştii occidentali, în marea lor majoritate germani 
din Vest. Totodată, intre guvernul român şi cel ger¬ 
man se încheie un „tîrg", nu o convenţie, prin care 
România permite anual emigrarea unui număr de 
etnici germani. In fapt emigranţii saşi erau cump㬠
raţi de statul german pentru o sumă considerabilă, 
plătită în valută. In principiu cota de emigraţie fu¬ 
sese stabilită Ia cifra de 10 000 de suflete anual. Ea 
a fost Insă adeseori depăşită, în funcţie de setea de 
valută a regimului comunist a cărui economie se a- 
propia, cu fiecare an, de faliment. In anul 1984 nu¬ 
mărul germanilor care au părăsit România a fost de 
16 000. Răspunsul la întrebarea PLECAM sau RAMI- 
NEM a fost clar, categoric şi unanim: PLECAM. Prac¬ 
tic, dispariţia populaţiei săseşti din Transilvania nu 
mai era decît o problemă de timp. 

In perioada 1950—1986 emigraseră deja 192 041 ger¬ 
mani in Republica Federală, iar numărul celor r㬠
maşi nu depăşea 110 000. Revoluţia din Decembrie ’89 
a pus capăt cotelor anuale de emigraţie, exodul spre 
Germania avînd loc în masă. Astăzi, în România nu 
mai vieţuiesc decît resturi nesemnificative ale popu¬ 
laţiei săseşti. Intr-un oraş ca Sibiul, în care odinioa¬ 
ră jumătate din locuitori erau germani, acum trăiesc 
doar 2 000 de persoane de naţionalitate germană, cele 
mai multe in vîrstă, oameni care nu vor să părăseas¬ 
că locurile unde s-au născut şi unde se găsesc mor¬ 
mintele părinţilor, moşilor şi strămoşilor lor. 

* 

Exodul saşilor din Trahsilvania este un fapt îm¬ 
plinit. Ideea că o schimbare in bine a actualei situaţii 
politice şl economice din România ar putea crea po¬ 
sibilitatea reîntoarcerii, cel puţin parţială a celor ple¬ 
caţi, nu are nici un temei. 

Prin plecarea saşilor din Transilvania s-a pierdut 
singurul grup etnic a cărui loialitate faţă de adev㬠
ratul stat român nu a stat nici o clipă sub semnul 
îndoielii. In urma lor, în locurile unde au vieţuit 
timp de şapte secole In bună pace şi înţelegere cu 
românii, rămîn vestigiile de cultură care atestă exis¬ 
tenţa lor In Transilvania, In primul rind bisericile 
şi cimitirele de lingi ele. Avem o datorie de onoare 
să le conservăm şi să le îngrijim ca şi cum ar fi pro¬ 
priile noastre biserici şi cimitire. In felul acesta pu¬ 
tem dovedi lumii întregi că nu noi românii l-am izgo¬ 
nit pe saşi de la noi din ţară, ci ciuma comunistă, 
cel mai cumplit flagel al secolului XX care a făcut 
omenirii mal mult rău decit toate relele care au zgu¬ 
duit vreodată Istoria. 


EDITURA 

| Colegiul redacţional: Gabriol CONSTANTINESCU, Dcmostcne AN- 

Adresa: 2400 -r Sibiu, 

Preluarea textelor este 

CONSTANT 

j DRONESCU, Kftzvan CODRESCU, Constantin IORGULESCU. 

Calea Dumbrăvii 109, 

permisă cu menţionarea 

S.R.L. 

i TEHNOREDACTARE; loan NISTOR 

<cl. 924/2 25 36 

sursei