Puncte Cardinale anul II, nr. 6 (18), iunie 1992 alb

libertate 

£&£* ?unci.E 

CA^DillALE 

PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 

I I 


fi NUL il, 
Nr. 6/18 
1992 
IUNIE 

16 pagini — 30 lei 


MULniMIM ARMATEI A14-A 


Purtăm Basarabia ca pe o rană: în 1. Că m 

trupul ţării şi în conştiinţa fiecăruiâ'V, (Ungaria), < 

dintre noi. De doi ani şl jumătate ea a pendentej; 

fost folosită din plin ca un fel de \ sn~A_ 2. că C. 

marotă demagogică de către vA \un *Vechil Uniu 

politicienii noştri de toate culorile, In- '“v fi di 

clusiv de către Puterea "emanată”. "s te 

Concret nu s-a întreprins însă nimic, politiceşte vor- \ •««*» * b 

bind, pentru a o readuce în trupul ţării. Guvernele \ si 

care s-au succedat de la Tele-Revoluţie încoace au \ j rr 

dus în privinţa Basarabiei o politică duplicitară, căutînd\ l 

să nu strice cumva bunele relaţii cu vecinii de la Răsărit. \ . \ 

Tabăra neocomunistă a făcut toate eforturile sub 1 v 'n jrcjj,) 
bagheta prezidenţială, ca să nu-şl supere "patronii". Ba V 
mai mult decît atît: spre a abate atenţia dinspre problema realăVJt 
a Basarabiei, s-a regizat o amplă diversiune pe problema fr\ 

Transilvaniei. De mai bine de doi ani ne aflăm în situaţia f7î\ < 

paradoxală de a ne văita pînă la psihoză Ardealul care este fL 

al nostru, dar de a nu mişca nici un deget pentru o Basarabie y$T 

care nu mai este a noastrăl Rodul unei astfel de atitudini - T1W 

absurde îl culegem acum; ne aflăm paralizaţi în faţa /> J “' 

tragicelor evenimente care au însîngerat Basarabia / / înfija 1041 
românească, umblînd noi în cîrje, cu politicale iuuiv ' ■ * 
cerşetoreştl, pe la uşile pe la care nu ne-am învrednicit să batem j V 

la timpul potrivit. I Y \ '—I pnveşte Occidentul, acesta nu 

ARMATA A 14-A nu este altceva decît acelaşi "pumn" V j ii \W ) V,T ff/f' P are grăbit să ne sprijine, cum 

rusesc, binecunoscut nouă, românilor, care ne loveşte încă o J U * i jt/W nu s-a grăbit, mutatis mutandis, 

dată, în chip perfid, afişînd, de ochii lumii, o ridicolă neutralitate. S r I 1 ) nici în 1945. 

(Întrucît, oficial, Rusia şi Ucraina s-au declarat neimplicate şi 1 1 » Oare n-a venit vremea să ne 

chiar potrivnice conflictului armat, se naşte întrebarea din ce s-a asumăm eroic propriul destin, 

ridicat peste noapte o asemenea putere...găgăuză?!). ^*U*«,<** M aşa cum au şt| u t s ă o facă 

E limpede, de fapt, că Moscova şi Kievul susţin din * _ popoare mult mai mărunte decît 

spate agresiunea transnistreană asupra Moldovei in-^X A ABk EL IE» ■ A» a| nostru? Cu acest gînd (iar nu 
dependente în cea mai pură continuitate a panslavis- ^9 EB Im K3f ■ M*& cu ace | a a | |jft e j brucăneşti) s-ar 
mului rusesc, a imperialismului sovietic şi a sălbăticiei n s ffl ă n i . cuveni să înfruntăm viitorul im- 

asiatico-căzăceşti! p«lilUUI lUildDCH ediat, străduindu-ne să ne 

Acţiunile ARMATEI a 14-a sînt de natură să ne deschidă ochii scoatem ţara din mîinile trădătorilor ereditari, pînă ce nu va fi prea 
în cel puţin trei privinţe: tîrziu! 


1. Că marea primejdie pentru noi nu vine dinspre Apus 
(Ungaria), ci tot dinspre Răsărit (Comunitatea Statelor Inde¬ 
pendente); 

2. Că C.S.I. nu este altceva decît varianta "cosmetizată" a 
Vechil Uniuni Sovietice, ghidată de aceleaşi scopuri şi uzitînd 

de aceleaşi mijloace. (Aşa-zisa "Independenţă" a fos- 
? telor republici unionale nefiind - cu excepţia Ţărilor 
Baltice, care au ştiut "să prindă momentul", e drept cu 
\\ substanţial sprijin occidental- altceva decît o 
7 manevră propagandistică, fără realitate politică 
< efectivă); 

a a\ 3. Că actuala Putere neocomunistă din România 

\jlKj 11 nici nu vroa nici nu ® ste * n 8tare ** a P ere 011 
V^ornÎTji adevărat marile interese naţionale, arătîndu-se 

preocupată doar de a-şl "conserva* 
poziţiile şi “tovărăşiile" tradiţionale, avînd 
C> i®t a întoarsă spre Asia şi numai buzunarul 
MV căscat impudic spre Europal 

Pentru aceste triste evidenţe, ce vor 
trezi poate adormita conştiinţă politică şi 
m a aj a \ +,,T naţională a românilor (spre 

î 1V41 \ a realitate, iar nu spre ficţiune), 

1 S eJnff/,trebuie "să mulţumim" AR- 
\ MATEI A 14-A! In ceea ce 


pământ românesc 



l’OKTllKIT î\ 

îriTltmiIT: 

Ml! IOiMtSO 


pAq. 4 

























Biserica din 
satul CIRCII 
• Basarabia • 
construita 
în 1810 


PUNCTE CARDINALE 


Lumină, mai multă 


I n paradoxala noastră epocă, marile distanţe dintre 
conştiinţe, ceea ce-i desparte pe oameni după felul 
cum îşi tnţeleg şi duc viaţa, după felul cum îşi consideră 
şi tratează semenii, după felul cum găsesc, sau nu, un 
sens existenţei lor, deşi sînt mari, cel mai mulţi preferă să 
nu ie la în seamă. Ctnd totuşi se vădesc, fie întîmplător, 
fie după o Intenţionată cercetare, ele ne apar doar In 
nuanţe, niciodată In adevărata lor culoare. De ce există 
această reţinere In spunerea lucrurilor pe nume tn 
probleme de conştiinţă? Să fie doar dlntr-o excesivă 
pudoare? Sau este vorba de altceva? 

S întem doar uimiţi de flecare dată cînd, sub 
aparenţa unor vagi diferenţe de început, des¬ 
coperim prăpăstii ascunse, de netrecut, durert mal bine 
sau mal prost anesteziate, altfel de nesuponat, idei de 
neacceptat, trecute sub tăcere. Ne cuprinde stupoarea 
cînd, răscolind mai în profunzime, găsim că nu există 
adevăr neafectat de subînţeles, neviciat de aluzie, 
necariat de atotprezenta minciună Credinţele şl părenie 
despre credinţe nu sînt, ca altădată expuse şi susţinute 
deschis tn piaţa publică cl numai sugerate, şoptite, date 
pe sub tejghea ca mărfurile, sau ca ceva de ruşine, 
începute, neduse ptnă la capăt, din prudenţă. Mereu 
avem senzaţia că ni se ascunde ceva, că oamenii pe 
care nici nu-i ştim se ocupă de lucruri care ne privesc, 
Iau hotărîrl detenmlnînd viaţa noastră fără să ne întrebe 
măcar, că prea des stntem trataţi ca materlalele-n vrac, 
dacă nu mal rău. Rezerevele ce avem faţă de societatea 
în care trăim sînt din ce în ce mal multe. Şl nu numai 
rezerve, şl nu numai noi. Tehnologia informaţională 
modernă e cea care a măcinat şi surpat comunismul. Ce 
Ironiei Minciunile sînt date azi la iveală ia scară globală şl 
cu viteza luminii. Cu toate acestea neadevărurile, 
nedreptăţile, suferinţele, crimele refulate se acumulează 
tn subconştientul social şl stau şi să erupă Izbucniri ca 
acelea de la Los Angeles ar trebui să pună pe gînduri. 

N imeni nu cercetează mal adine această stare a 
lucrurilor de teamă de neprevăzut, de teamă de 
adevăr. Cînd acesta ni se descoperă, sîntem uluiţi să 
constatăm că lumea are o faţă cel puţin una, complet 
necunoscută nouă că este un iceberg din care noi 
observăm doar partea ce ni se lasă la vedere. 
Conspiraţie a tăcerii sau o înţelegere asupra păstrării 
neînţelesului? Şl ca şl cînd confuzia nu ar fi de ajuns prin 
necunoaştere, pentru că oamenii stnt flecari şi se 
exteriorizează prin vorbe, şl vorbele circulă CINEVA 
organizează şl o degradare concomitentă a limbajului, 
atactnd unele noţiuni în ce au ele esenţial, golindu-le 
conţinutul şl înlocuindu-l cu altceva, împlngîndu-l spre 
alte sensuri In evidenta defavoare a celor ce gîndesc pe 
cont propriu şi a celor ce-şl fac Iluzia unul oarecare 
accees la adevăr. 

M ulte sînt cuvintele ce au de suferit de pe urma 
celor ce umblă la înţelesuri. în timpul lui 
Ceauşescu se crease o adevărată manufactură de 
umflat vorbe, pentru uzul personal al megalomanului. 
Acum aceşti artizani, logofaberl, se adaptează Dacă pe 
piaţă se cere desumflare, desumftâ. Şl una din noţiunile 
supuse unui astfel de tratament de nimicire, do dis¬ 
creditare, este naţionalismul. Fireasca înclinare, 
sentimentală către ce ţine de propria obîrşle, de tradiţie, 
este veştejită acum după o nouă reţetă. Campania are 
menirea să convingă căafinaţlonallsta fost, şi mal ales 
este, ceva degradant. Metoda este simplă: se la un 
troglodit oarecare (nu e vorba de Comellu Vădim Tudor), 
e declarat naţionalist, apoi este expus: ’Ecce homo'; şl 
evident, creatura este orice altceva 

I n timpul comunismului se folosea doctrina 
marxistă cea fără replică Naţionalismul era definit 
ca o 'concepţie politică reacţionară... Instlgînd la ură şl 
asuprire, menită să împiedice proletariatul să se uneaspă 
împotruva exploatării'. Să fi îndrăznit cineva să spună că 
nu-l aşa Dar schlmbtndu-se vremurile s-au schimbat şi 
metodele; dacă logoreenil defunctului au rămas fără 
lucru, li s-a dat. E încă una din Ironiile Istoriei să-l vezi pe 
foştii comunişti ascunztndu-se după naţionalism ca şi 
cînd formularea comunlsm-naţional sau da naţlonal- 
comunlsm, n-ar fi o cotradlcţle în termeni, Iar prin 
senzaţia de greaţă pe care o stlmeşte, insuportabilă, şi 
ca figură de stil. 

D e jumătate de veac ne-am învăţat să ascultăm. De 
tot atîta timp, oameni care afirmă că nimic nu-l 
preocupă mal mult declt fericirea noastră, ne învaţă cum 
să ne comportăm ca să ne meargă şl nouă bine, dar ne 
merge din ce In ce mai rău. RTnd pe rînd ţara a fost golită 
de bunuri, de demnitate şl de suflet. Şi pentru toate, dacă 
ar fi să-l ascultăm în continuare pe Monlca Lovinescu, 
Vladimir Tismăneanu, sau Moses Rosen, vina o poartă 
naţionaliştii, adică acela care n-au fugit din ţară ci au 
rămas, dezarmaţi, cu faţa la duşman, apărtndu-şi, fie şi 
simbolic, pămtntul, limba,tradlţllle şi puţina demnitate. De 
la distanţa la care se află de sufletul ţării este explicabil. 
Domniile lor nu fac nici o diferenţă între cei ce au căzut 


cu arma în mînă în munţi, cel ce şl-au dat sufletul în 
chinuri în beciurile securităţii, cel răposaţi în hrubele 
temniţelor, cel care poană în Inimă, de jumătate de veac, 
speranţa că România va dăinui totuşi şl foştii comunişti, 
care de frică, asemeni înecatului, se agaţă de lozinci 
patriotice. Pentru ei şl unii şi alţii sînt: 'naţionalişti'. Să fie 
la mijloc numai o confuzie? 

D upă ce farurile luminii marxiste s-au stins, pentru 
ca neînţelegerea să fie şi mal desăvîrşită, se scot 
din cărţi, şl din context, fragmente, se apelează la nume 
de prestigiu şl se citează: '....naţionalismul, departe de a 
fl dragoste, este un egocentrism colectiv, dictat de 
prezumţie, de voinţa de putere şl violenţă exercitată 
asupra altora" (N.A. Berdiaev, De l'esdavage et de la 
liberte de l'homme, Paris, 1946). Dar pentru astfel de 
trăsături comportamentale există cuvîntul şovinism. De 
ce se încearcă substituirea termenilor? Nu cumva nu 
naţionalismul este cel vizat ci sentimentul care stă la 
baza Iul? Cel ce trebuie reprimat, sentimentul naţional, 
cel de care şl Berdiaev recunoaşte că este 'natural şi 
lăudabil', nu cumva e vinovat doar pentru că există? 


de manifestare a instinctului de conservare la nlvel de 
etnie, de păstrare a specificului, de dezvoltare în cadrul 
Iul a ceea ce-l este propriu, spre forme superioare de 
frumos şl adevăr. Astăzi, după dispariţia sceleratei 
'doctrine', autonumltă, într-un superlativ de dispreţ şl 
Insolenţă "visul de aur al omenirii', după neglijenţele 
criminale ale altor ■progresişti', care au dus în alte părţi 
ale globului la distrugerea echilibrului ecologic şl au 
minat, în mal multe feluri, sănătatea fizică, mintală şl 
morală a lumii, viitorul nu nl se mai pare Incert, cl, hotărît, 
sumbru. De aceea în aceste vremuri ce se cer de 
întoarcere, de regăsire a echilibrului prin revenirea la 
tradiţiile de hărnicie şl trăinicie, la tot ce o naţiune posedă 
cinstit, curat şi demn să fie transmis generaţiilor viitoare, 
o campanie dusă împotrivă firescului sentiment naţional 
mi se pare mal mult declt o josnicie, este o crimă 

N aţionalismul, înainte de orice, este un sentiment: 
de comuniune, de încredere, de dragoste, de 
credinţă şl de speranţă. O astfel de legătură se stabileşte 
firesc trrtre oameni de acelaşi sînge, dar nu este 
obligatoriu. Comuniunea de suflet are legile el de 
afinitate, fire care leagă de pămînt, dar care trec din 
cultură dincolo de lumea materială. De puţini oameni, 
ascultîndu-l sau cltlndu-l, m-am simţit atît de apropiat, în 
simţirea mea (naţionalistă), ca de evreul Nicolae Steln- 
hardt. 

N aţionalismul fiecărui pojxir reflectă sufletul acelui 
popor. Cel i omânesc a fost şl va rămîne curat. De 
tradiţie şi inspiraţia creştină, hulit, batjocorit şi martirizai, 
el nu apare violent şi inuman decît în sfruntatele minciuni 
ale celor ce cruclflcîndu-l pe Dumnezeu însuşi se cred 
moştenitorii lumii. Este eroarea, destinul, poate bles¬ 
temul lor. 

P e lume, de cînd există au vleţult şl au trecut, 
mulţimi de popoare. Multe neamuri s-au săvîrşlt 
lăsînd urme, altele au trecut nescrise în Istorie dar toate 
sînt undeva şl nu se ştie ce loc vor avea, la picioarele 
tronului Iul Dumnezeu, ctnd acesta va chema la marea 
judecată Dacii, aşpril locuitori al acestor meleguri, în 
vechime, mergeau la luptă şi la moarte rfzînd. Credinţa 
lor în existenţa unei lumi dincolo, ce răsplăteşte purtarea 
de aici, era neclintită Toată viaţa lor se desfăşura la 
umbra sau în lumina acestei conştiinţe. Şl credinţa lor s-a 
Imprimat în natură în ape şl In văzduh, de se transmite 
de atunci din generaţie tn generaţie locuitorilor acestui 
pămînt. De aceea românii au adoptat atît de firesc şl 
creştinismul, şl în tlmpurlie mal noi, au ataşat 
naţionalismului lor o dimensiune transcedentală. Pe 
temeliile de nezdruncinat ale credinţei, ale muncii, ale 
onoarei, ale sfinţeniei, viaţa îşi capătă adevăratele 
atribute: nădejdea şl dragostea. 

" Ţelul final al neamului nu este viaţa ci învierear 

S înt clipe cînd ne mîndrlm că nu am călcat ţn 
prădăciunl, pămîntul vecinilor noştri. Sînt clipe 
cînd ne simţim sufletul înălţat affind că icoane, cioplituri, 
cusături sau triluri de nai românesc străbat fruntariile 
lumii. Sînt clipe. în orele noastre de linişte ne smerim cu 
Inima înaintea lui Dumnezeu rugîndu-L să ne dea, şl pe 
mai departe, bărbăţie, înţelepciune şi putere, căci 
neamul acesta supus atltor încercări, mal are de îndurat, 
de vindecat; şi noi nu sîntem decît oameni. 

D arul Iul Dumnezeu fie mereu asupră-ne, căci tot 
darul de la Dumnezeu, de sus 6ste 


P entru noi cei ce nu ne jenăm de urgisita noastră 
ţâră, mutilată cum este, şl de chinuitul el popor, 
slab de minte, cum se arată pentru noi cel 'sclerozaţi' de 
statornicie, nu e o ruşine să ne mărturisim dragostea 
pentru pămîntul acesta, aşa secătuit de comunişti, cum 
se află Ne cerem deci iertare, nu sîntem de acord cu 
gîndltorul creştin rus, trăit la Paris. Naţionalismul nostru 
de popor mic, a cărui speranţă e să-şi poată apăra 
'sărăcia şi nevoile şl neamul", diferă esenţial de cel 
descris de Serdiaev. Nici nu-l contrazicem, fiecare îşi 
cunaşte ograda. Născut din panslavism, din ambiţiile 
imperiale şi purtînd amprenta originii sale asiatice, 
naţionalismul rusesc, abţinîndu-ne, spunem doar că 
diferă de al nostru. Regretăm lipsa de experienţă în 
materie de rusism a celor ce Insistă să ne dea sfaturi. Noi 
îndrăznim să spunem că între cel ce lovesc şi cei ce 
rabdă cnutul este o diferenţă ce ar trebui făcută 

L a noi, încă de la îmdeputul secolului, Nicolae lorga 
lansa lozinca: 'România a românilor, numai a 
românilor şl a tuturor românilor, dar o făcea pentru 
încurajarea elementului autohton abia ridicat după 
secole de dominaţie străină de încercări sistematice de 
deznaţionalizare (maghiarizare, greclzare, slavizare), de 
întărire a sentimentului de unitate naţională de căpătare 
a încrederii In sine. într-o ţară, unde secole de-a rîndul, 
străinii au ocupat poziţiile de frunte în stat şl în societate, 
constituind pătura avută, deci şi conducătoare, pretenţia 
băştinaşilor de a se ridica la un nivel egal cu al veneticilor 
a fost tratată drept: 'naţionalism*. între cel pe care lumea 
pare să nu-l mal încapţ şl cei ce nu doresc mai mult decît 
bună învoire şi respect între semeni, este o diferenţă cs 
s-ar cuveni arătată. 

N aţionalismul se reclamă de la tradiţii şl e cir¬ 
cumspect faţă de inovaţiile pripite. Este o formă 


CONSTANTIN IORGULESCU 









trădăm atft (Irea proprio, cit şl 
■misiunea Istorică": aceea de a 
deveni, tot după vorba lui 
Emlnescu, "un st at de cultură la 
gurile Dunării 1 . Tot ce-am reuşit, 
pe calea sttngismulul de toate 
nuanţele, a fost să confirmăm 
vechile temeri: "am pus In |oc 
viitorul urmaşilor" şi "am călcat In 
picioare roadele muncii 
străbunilor noştri" I... 

Cu toate acestea, în Istoria 
României moderne există o 
tradiţie respectabilă a dreptei, pe 
care noi am fost tnsă obişnuiţi 
s-o desconsiderăm. Avem multe 


pentru asta trebuie să încercăm 
a o evalua corect şl a o reînvia ta 
ceea ce are peren. S-ar putea ca 
această renaştere a dreptei 
autentice să fie soluţia noastră 
de viitor, chiar dacă străinilor şi 
înstrăinaţilor nu le convine 
delocIPoalecâarflîn sfirşlt tim¬ 
pul, printre atîţla "Ideologi" din 
toată lumea şl de toată teapa, să 
mai ascultăm puţin şl de 
Emlnescu, adică de "conşllnţa 
noastră mal bună". Şl să nu ne 
lăsăm timoraţi de faptul că 
împotriva acestuia şl a urmaşilor 
săi spirituali acţionează, făţiş 
sau camuflat, o întreagă coaliţie 
iudeo-masono-sttaglstăl 
Dreapta românească se 
trage din Ideologia conser¬ 
vatoare a secolului al XlX-lea, 
trece prin filtrul geniului emines¬ 
cian, animă pe apostolii ce au 
pregătit Marea Unire, pentru ca 
apoi să- şl cunoască Intre cele 
două războaie mondiale, 
măreţia şl decăderea. Judecată 
fără... prejudecăţi, dreapta a 
fost, dincolo de alte virtuţi sau 
păcate, făclia nestinsă, deşi 
mereu ameninţată, a 
românismului, de la Avram 
lancu şi pînă la Ion Antonescu. 
De dreapta au fost majoritatea 
"junimiştilor", în frunte cu 
Eminescu; de dreapta au fost 
marile conştiinţe româneşti de la 
răscrucea veacurilor (N.IORGA, 
O.GOGA.A.C.CUZA, 
N.PAULESCU, S.MEHEDINŢI şl 
atîţia alţii): de dreapta au fost 
marii corifei ai României inter¬ 
belice, în frunte cu Nas lonescu 
şl Nechlfor Crainic; de dreapta a 
fost generaţia martirizată a Iul 
Comellu Codreanu, Ionel Moţa 
Vaslle Marin, Petie Ţuţea şl Mir- 
cea Vulcănescu; de dreapta a 
fost uitlma încercare de 
rezistenţă naţională împotriva In¬ 
vaziei bolşevico, pe care cer¬ 
curile de stînga au favorizat-o 
neîncetat, printr-un întreg şir de 
trădări mai mult sau mal puţin 
conştiente. Dreapta a rămas toc¬ 
mai de aceea marea spaimă a 
comuniştilor, precum şi a tuturor 
străinilor ce au uneltit împotriva 
noastră, cu sprijlhul înstrăinaţilor 
de neam şi de ţară. Aceasta este 
şi motivul pentru care Puterea 
neocomunistă şi xenocratică de 
azi a văzut pretutindeni 
numal..."leglonari" 

Nu este vorba de a face o 
apologie nediferenţiatâ adreptei 
Despre păcatele ei s-au spus şl 
multe mlniciunl şl multe 
adevăruri. Despre "virtuţile" ol nu 
s-a vorbit însă aproape deloc ta 
ultima jumătate de veac. Cineva 
va trebui să dea seamă şl 
despre acestea. Numai atunci, 
în deplină cunoştinţă de cauză, 


(Biserica Sf- 9jko(ae din Soroca, 
construită în anii H(pmâniei întregite 


RAZVAN 

CODRESCU 





















PUNCTE CARDINALE 



1 

iris 

tJLîiBt-r 

l- 

1 1 • *«£ 


s 

li îtll 


NAE IONESCV 


e spune că Regele Carol II ar fi 
afirmat odaia, tntr-un cerc de amici: 
'Doi oameni deştepţi stnt In tara 
asta: eu şl Nae lonescu. Dar unul 
dintre noi trebuie să piară!'. Afirmaţia ar fi 
fost făcută după 1933, ctnd Profesorul, 
după ce se aflase o vreme în gratiile 
Suveranului, începuse să se îndepărteze 
tot mal mult de acesta Campania de 
presă pe care o dusese In paginile ziarului 
■Cuvtntur care contribuise In mod decisiv 
la readucerea Regelui fugar. Dar Carol IIH 
dezamăgise pe Nae lonescu, aşa cum 
dezamăgise pe toată lumea. Relaţiile 
dintre el vor ajunge tot mal încordate, mal 
ales după 1938,iar gurile rele spun că 
Regele n-ar fi fost tocmai străin de moar¬ 
tea prematură a Profesorului, la nici 50 de 
ani împliniţi, th data de 15 martie 1940. 

Cine era omul acesta devenit legen¬ 
dar încă din timpul vieţii? 

Nlculae (Nae) lonescu, brăllean de 
origine (n. 16 Iunie 1890), ae trăgea dlntr- 
o familie modestă, cu rădăcini ţărăneşti. 
Urmase liceul 'N.Bâlcescu' din oraşul 
natal, apoi făcuse studii de fllosofle tn tară 
şl tn străinătate, lutndu-şl In mod strălucit 
doctoratul la Munchen, cu teza Intitulată 
"D/e Loglsttk a/s Versuch e/ner neuen 
Begrundung Mefhemef/ă'(1919).între 
1920 şl 1940 a exercitat o uriaşă Influenţă 
asupra culturii şi vieţii publice româneşti, 
atlt ca profesor de logică. Istoria logicii şl 
metafizică la Universitatea din Bucureşti, 
cit şl ca publicist mal ales la ziarul 
■Cuvtntul' şl la revista teologică 
■Predanla'. Tot prin strădania sa a apărut 
tn 1928 'Logos' (Revue Internationale de 
aynthaee chretlenne orthodoxe), ce nu a 
avut, din păcate, o viaţă prea lungă în 
postfaţa sa la volumul Roza vtnturllor 
(1935), Mlrcea Ellade spunea: 'Ctnd se va 
scrie Istoria problemelor culturii 
româneşti,se va vedea că vreme de 15 
ani noi am fost contemporani Europei 
numai prin cursurile profesorului Nae 
lonescu'. Spirit socratic, partizan al 
glndlril vii, Nae lonescu nu şl-a legat 
geniul de cărţi şl de sisteme, adică de 
formele curente de îngheţare' a glndlril. 
Cursurile sale (de logică Istoria logicii, 


metafizică, Istoria metafizicii, fllosofla 
religiei, etc.), stenografiate de mal multe 
serii de studenţi (ce umpluseră ani de-a 
rtndul amfltreatele plnă la refuz), au fost 
editate abia postum, prin grija unui Com- 
Itet ce-l avea tn frunte pe Mlrcea 
Vulcănescu şl Constantin Nolca. Lista 
aproape completă a cursurilor rămase de 
la el se află Inclusă Tn Introducerea la 
volumul de Istoria logicii (1943). Totuşi 
ele n-au mal ajuns să fie tipărite In 
totajitate. 

în timpul vieţii l-a apărut o singură 
carte: culegerea de articole Roza 
vînturilor, îngrijită şl postfaţată de 
M.EIIade, la sugestia marelui cărturar 
AI.Rosettl. Nae lonescu a dat îngăduinţa 
sa unei astfel de întreprinderi, fără a sa 
Interesa prea îndeaproape de ea (abia de 
a acceptat să scrie sclipitoarea prefaţă!). 
Sute şl sute de articole au rămas Insă 
îngropate prin publicaţiile vremii: un întreg 
tezaur de erudiţie şi de Idei. După 
Revoluţie, tn România s-au reeditat, plnă 
Tn clipa de faţă numai două dintre cărţile 
sale: Roza vtnturllor şl Cursul de 
Metafizică O ediţie critică şl completă a 
miilor de pagini risipite, semnate cu 
numele său saucu diferite pseudonime, 
rămtne o datorie de perspectivă a culturii 
noastre descătuşate. 

Dar marea operă a Iul Nae lonescu 
n-au fost scrierile, ci oamenii pe care l-a 
'moşit 1 asemenea Iul Socrate, cum va 
proceda mal ttrzlu şl marele său discipol, 
regretatul Petre Ţuţea. El a reuşit să for¬ 
meze mari conştiinţe culturale şl 
naţionale, întreaga elită a unei generaţii de 
excepţie, cea mal strălucită pe care a 
cunoscut-o Istoria noastră modernă. 
Ajunge să evocăm doar clteva nume: Mlr¬ 
cea Ellade, Constantin Nolca, Petre 
Ţuţea, Emil Cloran, Mlrcea Vulcănescu, 
Vaslle Băncllă Geoge Racoveanu, Ştefan 
Lupaşcu şl chiar evreul Mlhail Sebastian ( 
autorul cărţii 'De două mii de ani', cu 
îndelung dezbătută prefaţă a Iul Nae 
lonescu despre condiţia Istorică a ev¬ 
reului). Ctnd multe dintre vtrturlle acestei 
generaţii martirizate au umplut lagărele 
călăului Carol II, Inceptnd din 1938, 


Profesorul s-a du3 să sufere alături de 
foştii săi studenţi. A ştiut să poarte crucea 
alături de el, deşi l-ar fi fost foarte lesne 
să-şl scape pielea cu ajutorul relaţiilor şl 
prestigiului de care continua să se 
bucure. Şederea In lagăr l-a şubrezit 
sănătatea şl l-a grăbit sltrşltul. Pilda Iul a 
rămas Insă să rodească tn eternitate. 

în eseul-necrolog pe care i-l dedica In 
primăvara lui 1940, Vaslle Băncllă scria: 
*în contemplaţia metafizică el găsea o 
supapă pentru amărăciunile din lumea 
noastră, pentru salvarea optimismului 
său spiritualizat, Iar tn contemplaţia 
Istorică el vedea semnele esenţelor ul¬ 
time, transcedentale, divine, 
manlfeştîndu-se gradat şi fragmentar In 
timp... în Istorie a văzut mal ales com¬ 
unitatea etnică, neamul, Iar în metafizică 
mai ales pe Dumnezeu. Deci, tn ceea ce a 
avut mal bun, profesorul Nae lonescu a 
fost un slujitor al naţiei Iul şl al divinităţii. 
Poate fl un roşi de viaţă mal înalt?' 

Şl lată cum ii evoca Vlrgll Ierunca 25 
de ani mal ttrzlu (' Cuvtntul In exil', 
februarie-martle 1965): 'Noul Socrate nu 
mimează destinul modelului; II 
reinvemează şi-l trăieşte autentic... în mij¬ 
locul şi împotriva contemporanilor săi, 
tirani şi sofişti, Nae lonescu Inaugurează 
neopedagogia riscului. Riscul de a fl In¬ 
teligent Intr-o urbe de 'deştepţi - ; riscul de 
a suferi adevăruri Intr-o lume In care 
adevărurile se poartă, nu se suferă; riscul 
de a cultiva paradoxul pe pielea neaoşă a 
proverbului. Dar, mai ales, riscul cel mare 
de a încerca să Impui românismul printre 
ramăm, Tntr-o vreme m care aceştia, abia 
făclnd ochi în Istoria modernă, lacomi de 
cultură şi de lumină privesc mal mult tn 
afara hotarelor ţării. Românismul Iul Nae 
lonescu e un fel de opoziţie exemplară 
faţă de acest Import umil de lumină De 
aici tăria şi trăinicia Iul de Izvor. Dar Ungă 
românism ca spaţiu de întrebare 
sufletească, Nae lonescu mal aşează alt 
orizont şl alt apel: ortodoxia ca limbaj 
autohton al credinţei. în această dublă 
armură, a românismului şl a ortodoxiei, 
cavalerul acesta sceptic, dar vizionar, 
purcede la asaltul dificil al faptelor. La 


Universitate predă logica şj îndoiala, 
examinează certitudinea, învaţă virtutea 
Primenitor de sisteme, el transformă cur¬ 
surile în oracole; Catedra devine ceva 
Intre alee şi altar. Pentru prima oară 
Universitatea ajunge şl academie şi 
atelier. în ea cuvîntul redqbîndeşte ceva 
din puterile Iul originare... In presă - Nae 
lonescu, ca şi Emlnescu, Haşdeu, lorga, 
a fost şl ziarist- ia tn răspăr rutina se 
războieşte cu edilii Invtnelli-Invlrteala ca 
instituţie- şl pledează pentru metamor¬ 
fozarea politicianismului în politic, a 
demagogiei în noimă, a ideologiei în loee, 
a personagiilor In persoane Editorialul 
devine învăţătură faptul divers parabolă 
cronica eveniment...' 

Străinii cîrtltori şl avortonii acestui 
neam strigă do o Jumătate de veac 
împotriva memoriei Profesorului şl a 
Qtnditorulul Nae lonescu. Dar figura Iul 
legendară, dăltuită In azurul veşniciei 
româneşti, nu se sperie de hărmălaia lor, 
cum nu se sperie hma de lătratul unor 
clini. Noua generaţie H redescoperă 
astăzi fascinată viu şl actual, asumtndu-l 
din nou tn viitoarea Istoriei Cioclii 
românismului ar trebui să ştie că nu se 
vor putea bate nepedepsiţi cu umbra lui 
Nae lonescu, aşa cum n-o vor putea tace 
cu umbra Iul Emlnescu. Nu este 
nicidecum o ameninţare, cl un pariu cu 
eternltatea.întorclndu-se la începutul 
acestor rlndurl, Regele Carol II se 
înşelase tn cel puţin două privinţe. 

Mal tntll că Ţara Românescă era plină 
de 'deştepţi' (Regele însuşi fiind unul 
dintre aceştia), dar Nae lonescu nu se 
prenumăra printre el, el avlndu-şl locul 
său tn ceata restrtnsă a geniilor 
mărturisitoare.Altminteri, cum el însuşi 
spunea, marea pacoste a lumii noastre 
sînt tocmai prea mulţi oameni 'deştepţi" şl 
teoriile lori Pe de altă parte, Nae lonescu 
nu putea să piară, el făclnd parte din 
tagma celor nepieritori. Regele Carol a 
plerri, fără ca nimeni să-l regrete, dar Nae 
lonescu dăinuieşte In noi şl deasupra 
noastră; şi nici unul dintre regii pămtntului 
nu-l va putea birul. 

rAzvan codrescu 


Nae lonescu 

Filosofia românească 


, ilosofia românească, tn forma ei cultă nu 
fi* există Si este probabil că nu va exista tncă 
T multă vreme de aici înainte. Asa de puţin 
favorabilă ti este deocamdată conjunctura/... 

In filosofia noastră lucrează pentru moment doctori 
fi profesori. De multe ori eminenţi- fi unii si alţii Res¬ 
pectabili adesea, tn cel mai cald tnteles al cuvtntului 
dar totuşi- si tn primul rtnd- doctori si profesori, adică 
oameni cu un anumit facies intelectual, a cărui cea mai 
de seamă caracteristică este livrescul Poate că tn nici o 
tară europeană gtndul scris- si mai ales canea mare- 
nu-l terorizează pe cugetător mai mult ca la noi Nu 
vorbesc de respectul tn fata cărfii sau a autorului 
cărţii..necitite. Aceasta este o glumă ieftină pe care 
cercetătorii noştri tn ale filozofiei nu o merită Este 
vorba tnsă de importanta excesivă pe care o acordăm 
glodului scris. Gtndul scris este ultima realizare asupra 
căreia se poate exercita filosoful român. Dincolo de 
acest material nu mai e nimic. Un Pascal al cărui bagaj 
istorico-filosofic mai-mai că se mărginea la Montaigne, 
nu ar putea să fie astăzi dectt un diletant care 
literaturizează. 

Nicăieri nu este tn mai mare cinste ca la noi 
filosofia ştiinţifică adică filosofia ca un corp de 
doctrină închegat după toate normele care asigură cer¬ 
titudinea si— aplicabilitatea. De aceea noi doar 
glossăm. Pe ideile altora. E si natural aproape, ctlă 
vreme filosofia este văzută ca o ştiinţă Cunoştinţa 
Ştiinţifică se integrează ptnă la un punct de unul, e 
continuată de un al doilea- si asa mai departe. Ştiinţa 


nu procede numai din sentimentul unei solidarităţi, ci 
mai ales din actul cooperării, peste toate graniţele 
vremii si ale ţărilor. 

Evident, ceva din sufletul unei culturi se răsfrtnge si 
tn această colaborare. Cineva observa, cu emoţie 
aproape înciudată că literatura problemei "funcţiunii 
zeta" este mai toată evreiască. Instrumentul minunat al 


Pagini regăsita 


calcului infinitezimal a fost creat de Leibnitz. E oare 
numai o tntimplare că el era compatriot cu Nicolaus 
Cusanus? E sigur că Grecii nu ar fi putut face această 
descoperire. Şi probabil că nici francezii. Exemplele se 
pot tnmulti, fără îndoială Dar importanta lor este 
periferică pentru faptul brut că ştiinţa se constituie, tntr- 
adevăr, printr- o colaborare aproape absolut la fel 
pretutindeni. Adevăr dincoace de Pirinei- adevăr si din¬ 
colo. 

Ce însemnătate are pentru ştiinţă personalitatea 
descoperitorului? Se zice "Teorema lui Pythagora", 
"Teorema lui Cauchy", "Tringhiul lui Pascal"; s-arputea 
spune tnsă fără nici un inconvenient, teorema nr.74, 
teorema nr.5327 sau mai ştiu eu cum... 

Să nu fie oare caracteristic faptul că acum vreo 
doisprezece ani, tocmai un român a fost cel care 


propunea să se isprăvească cu personalităţile tn 
filozofie? De ce- spunea el atunci, cu un fel de" de la 
sine înţelegere"- de ctte ori înfăţişăm o teorie, să o si 
etichetăm cu numele automlui? Ce e definitiv clstigat, 
să devină patrimoniu comun, bun al tuturora. Oare 
Stiinta procedează altfel? 

Ei, da; ce este definitiv clstigat! Darceetn filosofie 
"definitiv clstigat"- măcar atit de definitiv pe ctt este tn 
Stiintă? 

Nu este activitate omenească mai legată de per¬ 
sonalitate dectt aceea a filozofării. Adevărul acesta e 
fundamental. Nici o idee nu trăieşte cu adevărat, tn 
forma ei pură dectt Intr-un singur om. Ceea ce ti dă 
viată este stmctura sufletească pe care ea se grefează 
"împrumuturile" tn filosofie stnt o imposibilitate. Cine 
poate împrumuta, acela n-a fost niciodată filosof. Şi 
nici nu va fi. Posibilităţile colaborării stnt rarisime; ele 
presupun, tn orice caz, două suflete gemene. Şi cum ar 
putea fi altfel? filosofia este rezultatul unei operata prin 
care noi ne deosebim de cei din junii nostm. Este 
nevoia noastră de a ne defini pe noi, de a ne descoperi 
ca unitate specifică si statornică tn univers; de a ne 
cerceta pe noi, de a ne cunoaşte plnă intr-atlt tnctinune 
căpătăm liniştea adevărată dectt atunci ctnd- si dacăl- 
izbutim să ne constiuim universul nostru, al fiecăruia 
dintre noi. Nu există un singur univers; există atttea 
universuri cfţi oameni stnt. 

CONTINUARE ÎN 
PAGINA A 5-A 









ţ PUNCTE CARDINALE - >|c— pag, 5 

NAE IONESCU - maestrul cel mai (Strălucit al «spiritualităţii româneşti 

Nu not ÎTtrrrv r -j_. 


Nu pot începe aceste cheia consideraţii despre Nae 
loDescu dedt prin a observa că reintrarea în circuitul de 
valon tu momentului se face prin prisma unor dăunătoare si 
inutde precauţiuni", care ar vrea să-l separe pe profesor şi 
filMof de omul politic Nae lonescu. Inutile, pentru că ne 
plabe sau nu ne place, acesta este Nae lonescu; dăunătoare 
pentru că se lasă astfel dimensiunea politică a lui Nae Iones- 
cn în seama unor specimene care nu au ce căuta In cultura 
romtaâ şi care încearcă In mod nelegitim să-l revendice In 
Cuvîntul editorului", Mircea Eliade observa, atunci cînd 
edita sub titlul Roza vînturilor, culegerea de articole publi¬ 
cate de Nae Iopescu între 1926-1933: "Opera sa scrisă! ca si 
gtodirea şi fapta sa, s-au topit atît de firesc în plămada 
istonei va a timpului nostru- Incit cercetătorul de mai tîrziu 
va fi nevoit să le judece laolaltă". 

Se impune, aşadar, o receptare completă a personalităţii 
lui Nae lonescu şi sper ca rtndurile de faţă să fie ciute ca si 
un semnal la adresa acestei noi şi perfide forme defragmen- 
tare tendeţioasă, ale cărei efecte nu pot fi dedt profund 
păgubitoare. r 

Nac lonescu s-a născut la Brăila, la 16 iunie 1890 si a 
tocetat din viaţă la 15 martie 1940. Şi-a luat doctoratul cu o 
lucrare dejogică matematică la Universitatea din Munchen 
tar din 1920 a predat logica, istoria logicii şi metafizica la 
Universitatea din Bucureşti. Susţinător al restauraţiei şi al 
consiliului regal, apoi deputat independent în 1931-1932. 
este Şl redactor şef( 1926-1929) şi director (1929-1934 19383 

U^e£«’te™^v 151 pu ? M “ajoriUd’ea ar¬ 

ticolelor pe teme polmce şi religioase, li stat editate postum 
cursurile de Istoria logica, Logica generală şi Metafizică, 
pnn gnja unui Comitet alcătuit din străludţii săi disdpoli 
Constantin Naica, Fosile Bfrala, 

adv^'^1 aprig tacă din timpul vieţii, stîmind reacţii 
adverse, ca şi devoţium de nezdruncinat, Nae lonescu şi-a 
marcat epoca ta mod atît de pregnant, tocit multe din aceste 
elemente ale influenţei lui rămta tacă greu detectabile Con- 
fbdreptăţit al lui Iorga şi al Iul 

to I '?îf SCU devlDe ’ dupS moartea acestuia din 
urmă (în 1927), mentorul spiritual al studenţimii 
bucureştene aflate ta căutarea unui maestru adevărat 
P^cnţiaiă şi cu efecte încă necunoscute 
ta totalitate (datorită tuatusului comunist care a urmat) 
pentru evoluţia spiritualităţii româneşti. Nae lonescu a fost 
maestrul celei mai strălucite generaţii de intelect«ali din 
■«ora României, căreia i-a pus la îndemînă nu doar o sumă 
de adevăruri eterne sau ocazionale, ci o metodă de orientare 
atît de necesară celor aflaţi ta căutarea adevăratei hrane 
spirituale. 

Amitindu-şi de cursurile lui Nae lonescu, Eliade 
vorbeşte despre "funcţiunea socratică" pe care o exercita 
profesorul şi care tmnsemna a fi "împotriva oratoriei 
împotriva profetismului, împotriva unei metafizici ex¬ 
terioare. El reduce metafizica la punctele ei iniţiale: 
cunoşterea de sine. De la prima sa lecţie de metafizică 


problema fiinţei rămîne centrul de preocupări teoretice ale 
profesorului Nae Ionescu"(op.cit,pag. 429). 

Aşadar, timp de 12 ani profesorul a stăruit asupra 
problemei fiinţei în faţa studenţilor săi; 12 ani In care a 
încercat sâ-i aproximeze coordonatele, convins fiind că 
aceasta este o problemă "ontologică înainte de a fi una 
istorică". ^Drumul spre fiinţă trece printr-o "tehnică a 
neliniştirii", prin drame şi eşecuri, prin asumarea eroică a 
propriei tale persoane. După problema fiinţei, Nae lonescu 
aborda cu studenţii săi drama mtotuirii, vădind profundul 
creştinism al gîndirii sale; mîntuire care, în concepţia 
creştinătăţii răsăritene, "se cucereşte miăuntrul comunităţii 
de dragoste, laolaltă cu ceilalţi oameni". (Aflăm, tot de ia 
Eliade, că uneori Nae lonescu vorbea chiar despre 
apokathastasis- aceea nădejde origenistă că oamenii se pot 
mîntui toţi şi deodată, ceea ce ne-ar putea ajuta să-I 
înţelegem mai bine pe omul politic Nae lonescu). 

Aşa ajunge el la ideea de neam, acea "comuniune de 
dragoste şi destin", care supravieţuieşte prin rostul său 
istoric şi prin capacitatea sa de rodire. "Nu poţi opri un neam 



din drumul firesc al istoriei sale; poţi, cel mult, tattrzia 

P' le de f'5 ,ere această Intîrziere se plăteşte 
tatmdeauna".(op.c,t.,pag.443). Astăzi, cei trecuţi prin 
coşmarul comunist (care a însemnat tocmai îndepărtarea de 
la drumul firesc al acestui neam) statem ta măsură să 
recepUta, cutremuraţi, această premoniţie; şi ne îndurerăm 
Sfârşi ÎP* C * ea “ “ numeşte ta mod obişnuit 
revoluţie , reîntoarcerea la matca noastră firească este încă 
departe de se fi produs, tacit ne îmtrebâm cît vom continua 
să mai plătim această tatîrziere. 

Este nevoie, aşadar, de o receptare comoletă a 
personalităţii lui Nae lonescu, pentru P că paitTSa Li 
«atestată a acestei personal,tâţifceea ce Tnum^Te “ 
tmtatea politică a lui Nae lonescu) este "numai un ăerciţiu 
pracnc al eternei probleme ontologice: a vedea ceea ce este 
formelor “ torice “re se nasc, a formula 
legUe realităţii ta termeni accesibili tuturora, a da o mină de 
ajutor celor rare nu văd" (op.cit.,pag.443). Articolele sale 
publicate mai ales ta ziarul "Cuvîntul?, stat nici mai mult nici 
mai pupn dedt forma concretizată a acestor încercări. I se 
reproşează adesea lui Nae lonescu, în calitate de teoretician 
al dreptei, antidemocratismul. Criza lumii politice postbelice 
este îndeobşte cunoscută. Toţi credeau că după război 
trebuia creată o altă lume, care să se deosebească total de 
cea anterioară reprezentată de "democraţia burgheză": căci 
gtadea Nae lonescu ta 1931, "nu se putea cere democraţiei 
liberale şi capitaliste burgheze să se sinucidă, punînd ea 



tasăşi- ea, care a încheiat pacea- iarăşi bazele noii lumi". 
Criza trebuia, aşadar, depăşită şi trebuiau găsite căile cele 
mai eficiente. Nae lonescu analizează toate posibilitate căi 
oferite de ceea ce se numeşte ta mod obişnuit "democraţie" 
(şi chiar varianta comunistă); "Lumea veche are sub toate 
raporturile o forţă de rezistenţă mai mare dedt am fi noi 
dispuşi să-i acordămţ..); e imposibil să distingem profilul 
noilor forme de viaţă. Probă? Rusia; care nu numai că ta 
zadar încearcă să înfăptuiască formula comunistâ- 
nerealizabilă, după toate experienţele de acum-, dar nici nu 
izbuteşte să nimerească empiric, dacă nu altfel, un drum 
nou..."(op.dl,pag.335). Cum Nae lonescu a avut nu doar 
măsura vremiior pe oare le-a traversat, dar şi pe cea a 
neamului din rare făcea parte, caută soluţii de guvernare pe 
măsura realităţilor vremii şi ale neamului într-un articol din 
1932 el propune: "O politică net revoluţionară" şi 
recomandă "o decuplare a noastră de politica moodialăf...), 
o luare ta consideraţie a realităţii româneşti(...)şi aşezarea 
temeiurilor unui stat românesc de strudură ţărănească, sin¬ 
gura formă ta rare noi putem cu adevărat să trăim după 
indicaţiile firii noastre şi singura care poate îngădui o 
adevărată şi completă rodire a puterilor rasei 
noastre."(op.dt.,pag.287) 

Acuzaţiile de anti-democratism la adresa lui Nae Iones- 
cu se datorează şi faptului că ta sensul în care folosea el 
cuvîntul "democraţie" era altul dedt cel îndeobşte folosit 
(nu ta sensul etimologic, ci acela ce desemna rezultatul 
guvernării de ptaă atunci a partidelor politice). Pentru Nae 
lonescu "democraţia este negarea tradiţiei şi a eredităţii ta 
genere; ea este atomizare, aritmetizarea sodetâţii, şi ca 
atare anularea trecutului pur şi simplu". încă mai grav, 
"mentalitatea democratică este ametafizicâ şi ca atare 
ahistorică". De aid reacţiile ta gîndirea lui Nae lonescu 
împotriva unei întregi direcţii date de filosofia iluministă, 
pozitivism, protestantism, raţionalism scientist si 
francmasonerie. 

Alături de generaţia tînără, Nae lonescu opune politicii 
prezente o alta, care nu este neapărat instituţionalizatâ, dt 
reflexul unei stări de fapt". Ea reprezintă "PRIMATUL 
SPIRITUALULUI. Mai exact: depăşirea <economicului> 
pnn <spiritual>".(op.dt.,pag.I93). 

Aşadar, Nae lonescu propune luarea ta considerare a 
realităţilor româneşti, a temeiurilor fiinţei naţionale şi, mai 
presus de orice, a creştinismului, care "face parte integrantă 
din fiinţa noastră naţională". 

Nerodireaera pentru Nae lonescu un blestem şi nu o 
dată a sens împotriva ei, temtadu-se de ne-rod, indiferent 
dacă era vorba de viaţa spirituală sau de cea socială. Asa 
cum nu l-au atins blrfele şi răutăţile timpului său, pe Nae 
lonescu nu l-a atins nid blestemul nerodirii; iar dată rodul 
acelei epod ne este relativ cunoscut, deşi prea puţini îl pot 
cuprinde, credem că astăzi, după 50 de ani de ateism şi 

? r P utea ’ 03 un îndelung aşteptat miracol, să 
rodească iar, spre mîntuirea acestui nea 

dora mezdrea 


nlcf nu • împlinit încă 20 de ani Do altfel si publicul. 
umpBnd Aula pînl la refui In cala trei dupâ-amieze 
consecutiva, a f 0 »f alcătuit mai Mas din «nari. Per- 

imno tolaa lui v.a.. * .w 


Nae lonescu 


Filosofia românească 


am,udin<t * «pfrttual* « calul 
n , #t v * rămîn ® demnl «« '<>■« lauda, 
** ® otta în «inertul in care sa zvîfcoleşte 
c C ?’“ nS rornâ "««»că- In prima zi 
, t 0Srt de#chiM de către 
u .?* rt !L C ? rt ? nUn Ga,eriu - ,n *"ele următoare au 
♦rvrift Inatlti.t..! prtafre alţii, Dumitru Oh. Popescul*™. 


Atupei, loan Papuc, Octavlan Rădulescu Va sile A* 
Marian, Sorin Oumitre.cu, lila Băda.cu Marcel 
Peîrişor. Broşura colectivă editată cu acest Orile! 

<* Vltitml Secreta*. Patra Tufaa- încercară denortrefi 
beneficiind «I de o bogată Hu«rare toirafiKn 
marftat să aibă o mal mare răspfndire. Tot cu această 

Pefr^utM^/iftnnnhfl' r' 1 "” P 89 '"' di " »' de *P rf » 

Petre Tulea va InnoMa luna aceasta vitrinele librăriilor 

^ 01 V8fl un • dev8f « P®» ~ 

• ^ 4 . a c. 


* URMARE DIN PAGINA A 4-A * 

Colaborare, dar cum? Intr-o activitate în care 
stntem fiecare cu noi înşine. Singuri. Mai singuri 
decît In artă; dincolo (in artă) eşti cu atitia allii, 
care şi ei freamătă tn felul lor, tnfata operei tale; 
eşti tovarăş cu ei celpufin tn bucuria trăirii. Dar In 
filosofie? Tu, Singur, tn proporţii imense, proiectat 
deasupra totului. O bucurie afilosofiei nu există; 
există tnsă, din plin, una a fiiosofării. Pentm un 
singur lucm stnt oamenii impenetrabili: pentru 
idee. Aici nu poate fi vorba dedt de zămislire. De 
zămislire proprie. 

Iată din ce soi de material vor cugetătorii 
noştrii să facă o ştiinţă. E greuI Filosofia 
românească nu va începe să se constituie dedt tn 
clipa In care va pătrunde ideea că o filosofie, 
valabilă pentru top' şi pentm totdeauna, nu este 
bună de nimic. 

Aici Insă încetează aproape puterea doctorilor 
Şi a profesorilor. Diplomele şi decretele trebuie 
lăsate tn garderobă. O vom putea face? Noi, 


Românii, mai puţin şi mai greu dedt alţii. Stiintc 
europeană exercită asupra spiritului nostm ut 
miraj aproape hipnotic. Ea orbeşte şi terorizează 
ca lumina unui far care te-a prins tn raza lui. (Stil 
pe cineva care a vlnat iepuri, noaptea, ci 
■■■automobilul/) 

Vremea filozofiei româneşti, va veni, iarsem 
nul ei este sigur: va fi atunci etnd unul dintre a. 
noştri- Intr-un fel sau altul- va avea curajul să st 
uite tn ochii lui Descartes şi să-i spună pe nume. 
Fie chiar şi ţigăneşte! Dar pentm totdeauna. 

Precizare: Reproducem acest articol dupi 
Cartea semicentenarului ‘României June' 
(Bucureşti, 1925,pp.121-123) El poartă acolo 
semnătura lui Niculae lonescu. Cu tofi cei 65 dt 
ani care s-au scurs de atunci şi cu toate realizările 
incontestabile ale filosofici româneşti ( de la 
Blaga ptnă la Noica, să zicem), multe dintre 
aspectele problemei discutate aici stnt (din nou) 
de actualitate. Nae lonescu ne poate ajuta, de 
departe, să reconsiderăm statutul filozofiei In 
genere, acum, tn pragul unei dorite şi necesare 
renaşteri a culturii româneşti. (Red.). 


















* pnvire semna fi acelaşi răspuns:'Nu 
}i era limpede că ştie: 'Ştiu dar nu vă 
laţi de la mine!'. 

ului stal a încercat tn fel şi chip, căci ea 


SZ'axa SxoiLox 

Dt Sfânta înălţare a (Domnului, cu adâncă smerenie, întregul neam îngenundie 
la mormântul eroilor, proslivindu-Cc jertfa pentru dreptatea românească. 


18 noiembrie 1983 
VASILE. A. MARIAN 


1£eco4e*M> jben&uc enout 


Vezi-l, Doamne, Tu cum trece 
pragul lumii, slab şi drept, 
răstignit pe crucea rece 
care-i ipînzură în piept- 
voievod fără coroană 
Ţării lui de peste vis, 
suflet fără de prihană, 
sînge fără de zapis! 

Vezi-l Doamne, şi-i trimete 
aă-i petreacă paşii, linii 
ale îngerilor cete 
spre Crimeile luminii, 
că din noaptea lumii tale 
a pornit pribeag prin cer, 
strîns în giulgiul lui de zale, 
CEL DIN URMĂ CAVALERI 


PUNCTE CARDINALE 


I 'Cavalerul fără teamă şi fără prihană': aresta este numele 
de care se învrednicise ctndva Făt-Frumosul dinspre Soare 
apune. Dar ctnd Apusil'a Apus, f>reschimbtndu-şi măreţia 
cavalerească [ tn rafinată opulenţa, cavalerul pare să se fi 
strămutat către Soare■ răsare, unde îl aşteptau alte şi alte 
încercări. Parcă diavolul însuşi i s-apus de-a curmezişul, cu 
oferta unui nou pariu.il ctştigi, vei fi peste Iov; îl pierzi, vei 
coborî sub Faust....' 

In marea ai>entură a acestui veac, aici , tn Răsărit 
cavalerul *- a aflat fată tn faţă cu diavolul lăsat parcă liber, 
si se atingă chiar şi de sufletul său. Dumnezeu a mizat totul 
pe el, iar el le-a înfruntat pe toate tn numele lui Dumnezeu, 
avînttndu-se în ultima şi cea mai cumplită dintre Cruciade... 

Undeva la Oodeni, tn inima Muscelului, o bătrină se ruga 
pentru el sub iooană:Dă-i Doamne,putere să treacă prin toate 

şi nu-ţi lua degetul de De el, cum nu ţi l-ai luat de pe Moise .' 

Aşa se ruga pltngtnd bătrîna din Oodeni pentru fiul ei, robul 
lui Dumnezeu Aurel, vtnătoerul de munte.... 

'Drumul Crucii'avea să înceapă pentru Aurel State în 
beciurile Poliţiei din Ctmpulung. Directorul Şcolii Normale 
(şi luase mina protectoare de pe cel mai bun elev al său, iar 
Siguranţa Statului credea că-şi face datoria. După o 
săptămină de torturi, declaraţia a rămas însă aceiaşi: 'Nu ştiu 
nimic'. Nici un cuvînt tn plus. Doar privirea senina a celui ce 
a ştiut încă de la 18 ani că adevărata luptă nu e cu lumea, a 
cu sine însuşi. Nici mai tîrziu , ctnd călăii s-cui schimbat şi 
torturile s-au perfecţionat, Aurel State n-a putut fi 


ani lungi şi grei, prin sălbăticiile asiatice, ptnă la capătul 
lumii... 

'In februarie 1949, Ana Pauher semnează în numele 
Guvernului Român o convenţie cu Uniunea Sovieticăprin care 
România acceptă ca cetăţenii români acuzaţi de <crime 
săvtrşite fte teritoriul sovietic> tn timpul războiului să fie. 
judecaţi tn Uniunea Sovietică. Avtnd această acoperire 
formala, autorităţile sovietice trec imediat la acţiune, tn 
simulacre de procese, constituind cea mai flagrantă jignire 
posibilă adusa ideii de justiţie, toţi inculpaţii, fără excepţie, 
stnt condamnaţi la pedeapsa maximă: 26 de ani de muncă 
forţată.După condamnare,împreună cu camarazii lor ger¬ 
mani aflaţi tn aceiaşi situaţie, vor fi transportăţi tn regiunea 
Vorhuta, una din cele mai cumplite insule ale Arhipeleagului 
Oulag, unde urmau să execute pedeafisa, muncind tn minele 
de cărbuni. 

Zona de lagăre de muncă Vorhuta se află tn nordul 
Munţilor Urali, la poalele munţilor Pai Noi, la 300 de 
kilometri dincolo de Cercul Polar şi la 300 kilometri de ţărmul 


CCt’iicinţft 

Reculului 


nu putea să creadă că există pe lume şi cavaleri de neînvins, 

Aurel Stole nu a îmbrăcat niciodată cămaşa verde, dar nu 
s-a dai triapoi să sufere alături de cei ce, făcuţi din aceiaşi 
plămadă cu el, au mers pe calea lor, spre aceleaşi 
idealuri:Neamul Românesc şi Credinţa tn Hristos. Fiind un 
credincios discret, dar nedezminţit, viaţa lui a-o desfăşurat 
întreaga tntre icoana Mtntuitorului, la care se ruga maica 
bătrină din Muscel, şi icoana României Mari, pe care feciorul 
din Oodeni a purtat-o tn inima lui ptnă la moarte.... 

Atunci tn beciurile Poliţiei din Ctmpulung, concluzia a 
fostsuspect de legionarism, dar nemcriminabil din lipsă de 
probe . Dosarul X.Z. 47... 

Intrat tn 1940 la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă, este repar¬ 
tizat tn Batalionul de Vtnăiori de Munte de la Sinaia. In 1941 
cere să plece voluntar pe Frontul anticomunist. Ia parte la 
luptele din Crimeea şi se numără tn 1942, printre cuceritorii 
Sevaslopolului. 

Pentru nenumăratele acte de eroism este decorat mai tntti, 
ca elev-plutonier, cu 'Virtutea Militară', pentru ca apoi, avan¬ 
sat sublocotenet, să i se confere 'Ordinul Mihai Viteazul' şi 
'Crucea de Fier ' 

Din urmă ti urmarea Insă Dosarul X Z. 47 (pe care tntre 
timp va apărea şi noţiunea de' fanatic'), iar din faţă ti rtnjea 
moartea. Nu s-a temut niciodată de ea, căci tl purta 
înainte 'nevoia de a aprinde stelele pe cer'. Acolo tn: 'Ciucurele 
Crimeei", cade rănit tn 1944, opărind neînfricat fortăreaţa pe 
cart o cucerise cu attta vitejie. A ştiut să ctştige şi să piardă 
luptind, cu demnitatea aceea eroica pe care o purta tn slngele 
lui ramano-macedonean, 

tn vara lui 1944 avuse loc marea trădare, la care a refuzat 
să fie părtaş, păstrtndu-şi onoarea militară, aşa cum a 
procedat toată floarea oştirii romane. A urmat prizonieratul: 


Mirii Barens. Temperatura de-40 C nu este o excepţie. Dar 
mai ucigătoare dectt clima şi munca fortatăfcîrtiţe sub aurore 
boreala) a fost obligaţia deţinuţilor politici de a convieţui tn 
aceleaşi formaţiuni de muncă şi tn aceleaşi barăci cu deţinuţi 
de drept oomun. 

In timp ce guvernul comunist al României i-a abandonat 
total pe cetăţenii săi aflaţi tn detenţie tn Uniunea Sovietică, 
Konrad Adenauer, şeful guvernului german, întreprinde tn 
zilele de 9- 13 septembrie 1966 o vizită la Moscova, avtnd oa 
unic obiectiv repatriere celor peste zece mii de prizonieri de 
război germani condamnaţi sub învinuirea de <crime de 
război>. Insistenţele sale stnt încununate de succes Obţine 
amnistierea lor şi cum amnistia nu putea fi parţială, decretul 
li va cuprinde; şi pe prizonierii de război români. La sosirea 
tn patrie prizonierii de război germani vor fi primiţi aşa cum 
se cuvenea ţ, ca adevăraţi eroi. Guvernul german le creează 
toate condiţile, attt materiale, ctt şi morale, pentru a-şi putea 
reface viaţa. Ce se tnttmplă cu camarazii lor români? Ptnă la 
frontiera Republicii Populare Române călătoresc ca oameni 
liberi, bucurîndu-se cărşi vor revedea patria şi familiile. La 
fronăeră tneă vor fi preluaţi tn stare de arest de Securitatea 
romană şi vor fi încarceraţi la Jilava. Vor fi judecaţi din nou 
pentru aceleaşi capete de acuzaţie pentru care fuseseră 
condamnaţi şi apoi amnistiaţi tn Uniunea Sovietică şi vor 
zace tn temniţele româneştipină tn 1964, ctnd Gheorghiu - Dej 
a golit închisorile printr-un act de graţiere. Recunoştinţa 
patriei comunistei ('Puncta Cardinale', Nr. 12 p 6) Ajunşi 
acasă eroii deveniseră' monştrii' şi ' bandiţi'. Ce să facă o 
lume de viermi cu Cavalerii întorşi din Cruciadă?! Pe dosarul 
lui Aurel State se pusese pecetea nesupunerii absolute: 
FANATISM LEGIONAR! 


Iarăşi privirea senină şi răspunsul cavaleresc.: ’N am fost 
Dgumar'.Dar dacă vă temeţi attt de tare de ei, vă rog să mă 
consideraţi unul de al lor!', ţfi cavalerul crucu fu chemat să 
dea socoteală... întrebări absurde şi grosolane despre oameni 
şi indmplări din vremuri de mult trecute, chinuri fizice şi nuu 
ales sufleteşti... Şi atunci , vai. răbdarea <yun*e la capăt! 

S- a aruncat tn plină anchetă, de la ultimul etaj al clădim 
arestului din fosta stradă Uranus. Dar un înger ti cenzura 
asaltul şi căzu tn patru labe, ca o felină;'am vrut să sar tngol, 
dar m-am împiedicat de aripa unui înger', spunea După opt 
luni de oomă, cu 120 de fracturi tn tot corpul, cu şuruburi şi 
plăci metalice pe sub piele, omul continuă să înfrunte;Istoria; 
frint a fost, dar tn-frtnt niciodată!Abia In 1964 ieşi din bezna 
temniţelor, fără nici o pată pe suflet. De la el ni meni nu a reuşit 
să scoată nimic, prin nici un mijloc, aşa cum nu reuşiseră sa 
scoată de pildă , nici de la un Armenie Papadoc, îngerescul 
stareţ de la Techirghiol, sau de la un Alexandru Ghica Prinţul 
edemnităţii legionare.Dar fie Aurel State tl hărţuiră neîncetat 
şi după (uyea.Se aceea.Se înscrisese la litere şi terminase 
primul, căpăănd post de profesor de limba germană la un 
liceu din Bucureşti Avea rude sus-puse( un var , ministru al 
sănătăţii) care nici tn cele mai grele şinia tn cele mai destinse 
clipe nu voiri sa-i întindă o mină, gr\julu ca nu cumva să aibă 
de-a face cu....'un duşman al poporului' şi să le zboare 
scaunul de eub fund! 

Dar pe vărul său Aurel State nu l-a vorbit niciodată de 
rău, iar ctnd ti vorbeau alţii indignaţi, el ti lua• apărarea, 
pretinztnd că-l înţelege"... 

Era incapabil sa urască pe cineva, orictt rău i-ar fi făcut 
îşi risipea puţini bani cu generozitate, spre a-şi ajuta prietenii 
aflaţi la nevoie. 

Avea oe-i drept, şi această mică trăsătură curioasă- dacă 
tti împrumuta zece mii ie lei, nu ţi-i mai cerea tnapoi; dar 
daca iţi împrumuta zece lei, te batea la cap sări tnapoiezi ori 
de ctte ori te tnttlnea! 

Lui ti ajungeau ctteua sute de lei pe lună 8uferind cu 
stomacul (va muri de ulcer perforat), mtnca aproapa numai 
ptine cu miere şi uneori, pe Ungă ceai ceva lapte. Ctnd ti veni 
oferta unei pensii din Germania, ca deţinător al ' Crucu de 
Fier', o refuză cu nobleţe: "Idealurile pentru cart am luptat eu 
nu se pot plăti cu bani. Prea tîrziu şi prea nepotrivit v-aţi adus 
aminte de noi'... 

Traia singur tntr-o garsonieră de la marginea 
Bucureştilor. Traduceacu multă migală din germană şi rt+să 
Acolo şi-a scris şi cartea tn care mărturiseşte despre sine şi 
despre lumea prin car f o trecut. Ultimul ei titlu a fost Drumul 
Crucii. Trei tomuri: experienţa frontului, experienţa 
prizonieratului experienţa închisorilor comuniste.Pentru 
această carte fu hărţuit din nou (reuşise să expedieze o copie 
tn Gernşania, unde a şi apărut, fără ca el să mai fi avut 
bucuria de a o vedea ptnă la capăt tipărită). La 17 noiembrie 
1983 aponut tn ultimul lui marş spre cer, să-şi închine spada 
celui ce mizase pe el. Pînă în ultima clipa n-a fost auzit 
atribuindu-şi sieşi vreun merit, ti plăcea să creadă că 
rugăciunile mamei sale îl salvaseră în toate împrejurările... 

Oare clnd i se va tipării cartea şi în România? Ce sublimă 
lecţie de cavalerism ar Intîlm tn ea tînăragenerafiefCăâ cine 
nu va cauta acolo "literatură", va găsi tot restul cu asupra de 
măsură. 

Un lucru e cert: că a dştiget pariuL 

In urma lui rămîne ztmbitul atoateştiutor al Bunului 
Dumnezeu. 

Marcel Petrilor 





























~î~ PUNCTE CARDINALE -jJs- 


FALIMENTUL NOII 
ORDINI MONDIALE 



Intensa unei Noi Ordini 
Mondiale datează de la 
Revoluta franceză dar 
Înfăptuirea ei a început sa se 
contureze la sfîrşitul primului 
război mondial clnd statele 
învingătoare pentru a-şi con¬ 
solida situaţia de viitor, au 
procedat Ia desfinţarea Im¬ 
periului Austro- Ungar şi la 
totala anihilare a Germaniei. 
Pentru s-şi consolida poziţiile au 
creat statul artificial Jugoslavia, 
ficîndu-şi-1 aliat.De asemenea 
au ajutat şi au subvenţionat, cu 
toate forţele creearea Uniunii 
Sovietice pe ruinele pravoslav¬ 
nicei Rusii Federalizarea aces¬ 
tor state artificiale trebuia să fie 
unul din punctele de bari a 
Noii Ordini Mondiale. în final 
ea trebuia si dea naştere unei 
uriaşe federaţii cu caracter mixt- 
capitalist-socialist, condusă de 
la Washinton de către Marea 
Finanţă Internaţionali. 

Ideile umanitare 

propovăduite de Revoluţia 
Francezi reprezentau mantia 
amăgitoare sub care se ascun¬ 
deau cu grijă intenţiile 
adevărate al Marei Finanţe 
Internaţionale. Din fericire 
arhitecţii acestui proiect, prin 
care se urmărea desfiinţarea 
naţiunilor şi uniformizarea 
popoarelor într-o masă 
nediferenţiată, au comis 
greşeala de<a introduce printre 
principiile Chartei Atlanticului 
dreptul popoarelor la autodeter¬ 
minare. Cum Insă acest prin¬ 
cipiu ameninţă existenţa celui 
mai de nădejde pion al Noii Or¬ 
dini Mondiale-Uniunea 
Sovietică- la sfîrşitul celui de-al 
doilea război mondial dreptul 
popoarelor la autodeterminare a 
fost trecut sub tăcere ca şi clnd 
nu ar fi existat vreodată. 

Pentru a-şi păstra ca aliat 
Uniunea Sovietică, Occidentul a 


împins pragul concesiilor din¬ 
colo de orice limită acceptabilă. 
In această privinţă scriitorul 
român de origine evreiască, R. S. 
Rubsel, scria în cartea sa " Iadul 
pe Pămînt":*Toţj se feresc să ia o 
atitudine hotârîta faţă de călăii 
libertăţii. Alambicarea laşităţii 
se numeşte diplomaţie, ezitarea 
de a lua o poziţie fermă 
înseamnă abilitatea de a laşa o 
poartă întredeschisă reluării 
negocierilor. Nu se poate nega 
Occidentului arta de a-şi farda 
laşităţile". 

După o perioadă de 
autonomizare şi nesupunere a 
Uniunii Sovietice fată de forţele 
oculte care i-au semnat cer¬ 
tificatul de naştere, a urmat 
momentul Gorbaciov. Venirea 
Iui Gorbaciov la putere în 
Uniunea Sovietică părea că a 
apropiat Marea Finanţă 
Internaţională de obiectivul pe 
care şi l-a propus. în acest nou 
context politic internaţional , 
preşedintele Busch putea 
trîmbiţa cu entuziasm începutul 
unei noi ere în istoria omenirii. 
Noua Ordine Mondială pe care 
se credea predestinat să o ins¬ 
taureze. Au urmat însă o serie 
de eşecuri pe care un om politic 
clarvăzător ar fi trebuit să le 
prevadă. Gorbaciov nu putea 
democratiza Uniunea Sovietică 
cu ajutorul nomenclaturii co¬ 
muniste. CuvîntuPlibertate" 


rostit de conducătorul sovietic a 
dezlănţuit pasiunile an¬ 
ticomuniste ale popoarelor pe 
care, în ciuda regimului de 
teroare, comunismul nu a reuşit 
să le anihileze. Era începutul 
sfîrşitului: destrămarea Uniunii 
Sovietice. 

Nici în acel moment. Marea 
Finanţă Internaţională nu şi-a 
dat seama de realitate şi a comis 
două greşeli capitale: 
subsţinerea cu obstinaţie a lui 
Gorbaciov şi a integrităţii 
teritoriale a Uniunii Sovietice şi 
războiului din Irak, care în 
viziunea "înţelepţilor", trebuia 
să fie piatra de temelie a Guver¬ 
nului Mondial. 

Pe fundalul acestor greşeli s- 
au produs, în cascadă, o serie de 
evenimente neprevăzute şi 
nedorite de forţele oculte care îşi 
închipuiseră pentru o clipă că şi- 
au atins ţelul. Unificarea Ger¬ 
maniei , eliberarea ţărilor din 
estul Europei de sub autoritatea 
comunista, independenţa 
Lituaniei, Letoniei şi Estoniei, 
independenţa republicilor 
unionale, dezmembrarea Iugos¬ 
laviei şi apariţia statelor inde¬ 
pendente Croaţia, Slovenia şi 
Bosnia -Herţegovina sînt tot 
atîtea dovezi ale capacităţii 
popoarelor de a se opune, cu fer¬ 
mitate, oricărei tentative de a se 
impune, peste voinţa lor, o 
anumită rînduială. 


în acelaşi timp trebuie să se 
ţină seama de schimbarea 
complectă a raportului de forţe 
în întreaga lume. Mareş 
Britanie, care la începutul celui 
de al doilea război mondial 
era "Marele Imperiu", astăzi este 
doar o insulă. Franţa prin 
îndelungatele guvernări 
socialiste, după ce şi-a pierdut 
"Imperiul de peste mari", îşi 
caută fără prea mult succes, o 
nouă identitateJnvingătorii din 
cel de-aHlrăzboi mondial se 
dovedesc astăzi adevăraţii 
învinşi,iar învinşii Germania şi 
Japonia se afirmă ca adevăraţi 
învingători 

Germania după ce a trebuit 
să suporte toate umilinţele la 
care a supus-o iudaismul vic¬ 
torios, se afirmă azi ca o mare 
putere economică; şi ca o 
consecinţă firească, ascensiunea 
ei ca mare putere politică nu mai 
poate fi oprită. Japonia la rîndul 
ei^i-a întărit puterea economică 
în aşa măsură, încît astăzi este 
temută de cei care în 1945 au 
transformat-o într-un morman 
de moloz. Ea îsi susţine cu fer¬ 
mitate revendicarea insulelor 
Kurile care i-au aparţinut şi la 
care are dreptul necondiţionat 
Iar deasupra tuturor acestor 
prefaceri, haosul ce s-a instaurat 
pe ruinele fostei Uniuni 
Sovietice, pare a fi tot ceea ce au 
reuşit să realizeze arhitecţii Noii 


pag. 7 

Ordini Mondiale. Roata istoriei 
se învîrteşte ameţitor şi 
consecinţele acestor prefaceri 
slnt greu de anticipat Două 
fapte sînt însă certe: existenfa 
comunismului s-a încheiat 
definitiv şi cu toate încercările 
de reînviere a masoneriei în 
Europa de Est, înfăptuirea Noii 
Ordini Mondiale s-a amînat 
"sine die", probabil la * calendele 
greceşti". 

In ceea ce ne priveşte pe noi 
românii avem dreptul să sperăm 
că în curînd vom scăpa de co¬ 
munism. Cu ajutorul lui Dum¬ 
nezeu şi cu credinţa în virtuţile 
latente ale poporului nostru 
nădăjduim că în ziua în care 
România de astăzi va deveni din 
nou România Mare nu este 
departe^ă fim mîndrii de lupta 
pe care o duc fraţii noştri din 
Basarabia în frunte cu 
adevăratul lor conducător Mir- 
cea Druc. Pentru a fi însă siguri 
de succes trebuie să ne 
apropiem însă de Dumnezeu. El 
ne va insufla puterea de a ne uni 
şi de a muncii cinstit pentru 
refacerea Ţării. Ajutorul trebuie 
să-l căutăm în primul rînd, în 
proprile noastre forţe. •» 

Pe plan politic sîntem 
împotriva oricărei forme de 
totalitarism; recunoaştem supe¬ 
rioritatea democraţiei faţă de 
toate celelalte sisteme politice şi 
ne vom încadra cu entuziasm 
într-o Confederaţie de state 
europene libere şi suverane. Dar 
după cum nu am acceptat co¬ 
munismul nu trebuie să 
acceptăm nici plutocraţia şi nici 
o federalizare a statelor 
europene după modelul con¬ 
ceput de Marea Finanţă 
Internaţională. Viitorul este al 
democraţiei creştine. 


Ion Pantazi 


Europa de la Maastricht sau Europa creştină ? 


I A n Franţa , spre sfîrţjtul 
secolului al XVI II-lea şi 
începutul secolului al XlX-lea, 
pe fondul sintezei masonice 
dintre iluminam şi romantism 
ce a generat întregul şir de 
mişcări" revoluţionare" dintre 
1789 şi 1848. a apărut ideea 
bizară a" Statelor Unite ale 
Europei", bineînţeles şi sub 
influenţa de atunci a 
proaspătului model nord- 
american. 
Personali tăţi"charismatice" 
precum Alphonse de Lamar- 
tine sau Victor Hugo s-au 
numărat printre promotorii 
fervenţi ai acestei idei utopice, 
fadnd cu o întreagă recuzită" 
profetică" jocul unor forţe 
oculte, anticreştine şi 
antinaţionale. Reflexe ale 
acestui utopism disonant s-au 
făcut simţite şi printre 
paşoptişti români în frunte cu 
acel naiv genial care a fost 
poetul Ion Heliade Rădulescu. 

■pvar cu toate manevrele 
JLI obscure ale forţelor de 
inspiraţie masonică şi ale 
adepţilor lorfmai mult sau mai 
puţin naivi) secolul al XlX-lea 
a rămas în istorie drept 
"Secolul Naţionalităţilor", iar 
Europa a intrat în secolul XX 
ca " Europă a Patriilor" a 
Statelor Naţionale .Faptul sa 
datorat pe de o parte 
rezistenţei Fireşti pe care 
popoarele creştine europene au 
opus-o tendinţelor de "univer¬ 
salizare" nivelatoare, iar pe de 
altă parte efervescenţei 
naţionale a spiritului german 
şi a spiritului rus, devenite 
cele două bastioane cheie ale 
luptei antimasonice.Univer¬ 
salismul masonic nu s-a dat 


însă bătut, continuînd să sub¬ 
mineze ordinea tradiţională, 
fapt concretizat şi în cele două 
războaie mondiale care au 
cutremurat prima jumătate a 
veacului nostru.în 1917 s-a 
prăbuşit bastionul rusesc şi pe 
ruinele ţaratului pravoslav¬ 
nic, s-a întemeiat artificiala 
Uniune Sovietică sub semnul 
mincinos al 

"internaţionalismului 
proletar" materialist şi ateu. 
Golemul marxist va acţiona cu 
o forţă nimicitoare asupra 
întregului Răsărit european, 
consolidîndu-şi puterea după 
încheierea celui de al doilea 
război mondial. 

I A n 1946 s-a prăbuşit şi 
bastionul gorm'&n, iar 
forţele iudec- masonice au 
devenit triumfătoare, creînd 
treptat o putere financiară şi 
politică mondială, cu" inima" 
la Tel -Aviv cu creierul la NEW 
YORK şi cu" pumnul” la 
Washington. După ce prin anii 
60 , puterea comunistă a Mos¬ 
covei păruse să le scape de sub 
control. Golemul ameninţînd 
să devină paricid, oculta 
internaţională a reuşit să o 
anihileze în anii, 80 prin "arma 
Gorbaciov", iar acum încearcă 
să o aşeze pe noi baze, politic şi 
economic obediente faţa de Oc¬ 
cidentul masonic, prin" arma 
Elţîn". Prin urmare imperialis¬ 
mul masonic se află la un pas 
de triumful definitiv al univer¬ 
salismului dizolvant, ajungînd 
să decidă discreţionar în arena 
politică mondialăfcum s-a 
dovedit şi cu prilejul războiului 
din Golf, când toată lumea s-a 
mişcat" ca la un semn ", spre a 


apăra o cauză ce nu privea 
direct clecît" neutrul" Israel!) 

a ceasta forţă mondială 
/aconsiderîndu-se astăzi 
destul de puternică spre a ieşi 
din culise, îşi caută expresia 
concretă şi făţişă în aşa 
numita Casă Comună 
Europeană, un proiect politic 
anti şi supra-naţional, în fapt 
realizarea vechiului vis e- 
vreiesc de desfiinţare a 

{ mtriilor, de comunizare a 
urnii creştine, sub semnul 
"internaţionalismului 
democratic", la fel de mincinos 
ca şi"internaţionalismul 
proletar" şi deopotrivă de 
materialist şi de ateu. 

F ederalizarea bătrînei 
Europe, dincolo de "cear¬ 
ta de vorbe", nu este altceva 
dedt o tentativă de înrobire a 
ei, pecetluită cu " Semnul 
Fiarei". Realizarea ei nu ar 
însemna decît sfîrşitul Europei 
creştine, sinuciderea asumată 
politică şi spirituală, a 
Naţiunilor europene. Două mii 
de ani de istorie creştină şi de 
afirmare creatoare a organis¬ 
melor naţionale europene stau 
sa se prăbuşească sub sărutul 
lui luda! 

rpratatul de la 

X Maastricht, deco na pirat 
de toate Dreptele din Europa( 
ele au publicat şi un comunicat 
comun în acest sens, rămas 
necunoscut în democraţia 
noastră " stîngist-originala"), 
reprezintă o trădare a întregii 
tradiţii europene. Centrele 
politicianisto ale prezentului 
cred că se pot juca nepedepsite 
cu tot trecutul şi viitorul 


Europei, cu valorile sacre ale 
neamului bărînului continent. 
Ba mai mult dedt atît: ei cred 
că pot" corecta" în mod artifi¬ 
cial ordinea dumnezeiască a 
lumii, atentînd la realitatea 
metafizică a neamurilor şi la 
credinţa popoarelor în crucea 
lui Hristoe! Pacea, unitatea şi 
dăinuirea Europei nu se pot 
întemeia în mod real dedt pe 
vechea formulă etern actuală" 
Cer comun şi pămînt naţional" 
O unitate creştină într-o 
diversitate de entităţi 
specifice: aceasta a fost şi 
trebuie să rămînă Europa. 

C e altceva ar putea 
însemna maşinăria 
birocratică a aşa-numitei" 
tehnocraţii" bruxelleze care ar 
urma să conducă întregul con¬ 
tinent conform proprilor inter¬ 
ese, decît o primă formă de 
instituire vădită a Supra 
Guvernului Mondial despre 
care vorbesc toate documen¬ 
tele doctrinare de inspiraţie 
masonică, culminînd cu 
faimoasele "Protocoale ale 
înţelepţilor Sionului"?! 


OS 


opinia publică buimăcita 
Ide propaganda iudeo- 
masonică, nu poate constitui 
deocamdată un front închegat 
împotriva tentativelor de 
dizolvare a neamurilor într- 
un" meltig- pot" european 
Politicenii în exerdţiu sînt, în 
cea mai mare parte, înfeudaţi 
intereselor oculte. Tabăra celor 
care văd adevărata dimen¬ 
siune a pericolului ce 
ameninţă atît Europa în an¬ 
samblu, dt şi fiecare naţiune 
europeană în parte, este 
îngrijorător de restînsă. De 


aceea apare cu atît mai 
dădătoare de speranţă 
rezistenţa pe care o opun 
engleziifchiar împotriva 
coroanei) punerii în practică a 
tratatului de la Maastricht, 
precum şi (mai ales) superba 
lecţie de conştinţă politică , 
naţională şi creştină pe care a 
dat-o recent Danemarca, 
refuzînd să ratifice acest 
Tratat- capcana. Dacă danezii 
vor rezista pînă la capăt 
presiunilor concertate ce se 
exerdtă asupra lor, mîine se va 
vorbi negreşit în lume de" 
marele popor danez"! 

I A n ce ne priveşte pe noi, 
răsăriteriii ieşiţi cu atîtea 
traume din experienţa 
comunistă (pe care să nu 
uităm tot Occidentul masonic 
ne-a hărăzit-o), n-ar trebui să 
ne speriem atît de uşor de 
denumirea tendenţioasă de 
"Europă a triburilor" cu care 
am început să fim etichetaţi. 
Noi nu sîntem anti- europeni, 
nici ex-europeni, dar din 
lecţiile istoriei am învăţat că 
privirile noastre nu trebuie să 
fie aţintite spre Europa splen¬ 
dorilor ieftine, d spre Europa 
creştină a valorilor eterne, 

N u vom greşi dacă , în tot 
ceea ce ne va fi dat să 
trăim, nu ne vom raporta atît 
la puterile omeneşti, cît la 
Puterea Divină. Iar pentru noi 
Dumnezeu se cheamă Iisus 
Hristos şi ne îndeamnă pe 
româneşt.cu atotcuprinz㬠
toare iubire: îndrăzniţi! Eu am 
biruit lumea!. 


Adolf Vasilescu 










NICI LIBERALISM - NICI SOCIALISM 




Foarte adesea astăzi creştinii stnt 
Invitat! să aleagă Intre liberalism şl 
socialism. Socialismul şl-a atins 
realizarea maximă, realizarea marxistă, tn 
comunism care a constituit cea mal 
înfiorătoare tiranie şi cea mal rea sclavie 
care a existat de la începuturile omenirii: 
astăzi popoarele care l-au fost supuse 
l-au alungat sau fac eforturi să-l înlăture, 
prea adesea In zadar acolo unde 
hălăduieşte aparatul poliţienesc. în mod 
sigur există sodalisme ne-comunlste, dar 
ele au întotdeauna ca rezultat o populaţie 
aservită unei feudalităţi de funcţionari 
birocraţi, viaţa personală şi Iniţiativa 
particulară fiind o Imposibilitate. 

Acestei situaţii nu I se opune altceva 
dectl liberalismul? Libertatea fără normă 
şl fără frîu duce Inevitabil la dominaţia 
celor care au mijloacele cele mal multe 
asupra celor care nu dispun de ele. 

Aceasta a fost tn secolul trecut originea 
condiţiei nenorocite şl Inumane a 
proletariatului care a servit ca instrument 
acţiunii revoluţionare marxiste. Acel care 
m regim liberal n-au nici un drept nici 
condiţie de viaţă care să le fie recunos¬ 
cute, sîrit în mod neîndoielnic aduşi să 
ceară totul statului, funcţionarilor şi can¬ 
celariilor sale şl In felul acesta liberalismul 
conduce la propriul său contrariu: 
socialismul. 

Cele de mai sus'n-au avut în vedere 
dedt aspectul economic al lucrurilor. Dar 
comunismul a suprimat orice libertate de 
gîndlre, Tn special orice libertate 
religioasă şi totodată întreaga viaţă 
personală. Cel care au reuşit să fugă din 
Iadul comunist au fost oare satisfăcuţi de 
către regimurile liberale ale ţărilor Oc¬ 
cidentului? în unanimitate au denunţat 
putreziciunea a ceea ce un om politic a 
numit 'liberalism avansat': succesiunea 
nestăvilită a tuturor greşelilor, a tuturor 
viciilor, a tuturor crimelor, cea mai 

cumplită Intoxicare a spiritelor şl a Liberalismul II lăsa pe individ izolat şl fără 


formelor de viaţă socială de tip familial, 
profesional, local, regional,cultural, aşa 
după cum într-o pădure naturală copacii 
sînt diferiţi după varietăţile de sol şl de 
climă. în această situaţie nu mal este doar 
o pulbere amorfă de indivizi independenţi 
unii de alţii şi mecanismul administrativ al 
statului cu rotiţele Ideal angrenate, ci 
ceea ce s-a numit 'corpurile Inter¬ 
mediare", ţesutul viu al solidarităţii care 
fac să se asocieze oamenii după 
realităţile şl nevoile lor. 

Da, faţă de socialism noi sîntem 
pentru Iniţiativa privată, dar Iniţiativa 
privată dînd naştere unei întregi înfloriri de 
asociaţii dintre cele mal diferite, într-o 
viaţă socială care nu va fi un mecanism tn 
care Indivizii să fie doar rotiţele, cl un or¬ 
ganism viu, cu organe variate şl solidare, 
dezvoltîndu-se spontan după nevoile 
reale ale vieţii. 

Este cu putinţă acest lucru inde¬ 
pendent de creştinism? Nu, fiindcă 
pentru o astfel de realizare trebuie ca 
oamenii să fie educaţi Tn această 
concepţie autentică a vieţii sociale, 
educaţi Intr-un spirit de libertate şl 
iniţiativă dar în acelaşi timp educaţi într-un 
spirit de solidaritate cu tgt ceea ce 
comportă disciplinele cu vitalitate. 


Publicăm în traducerea dlul. luau Paraschivtscu articolele "NICI 
LIBERALISM NICI SOCIALISM şi DIALOGUL CU 
NECREDINCIOŞII* preluate din numărul 2SS al revistei CATACOM¬ 
BEI- Messager supraConfcssumcl de I’Eglise du SUenee- «are apare la 
Paris »nb direcţia domnului Sergiu Grossu. 

Sublinierea importanţei temelor tratateTu «ele două articole, 
problema opţiunii politice la alternativa liberatism-socialism şl 
problema raporturilor dintre credincioşi şi necredincioşi, este de prisos. 
Intr-o lume dezorientată spiritual, aşa curo este astăzi societatea 
romanească, orice contribuţie la crearea unai real echilibra interior, 
fundamentat pe normele morrfei creştine, este binevenit 


apărare încît nu rămînea decît să fie 
predat statului totalitar ca avînd totul în 
grijă şl stăpîn atotputernic al vieţii 
omeneşti. 

Ceea ce învaţă creştinismul este 
dreptul oamenilor de a se asocia pentru 
a-şl satisface interesele comune, după 
toate formele de asociaţii liber constituite, 
prin abundenţa iniţiativelor celor interesaţi 
înşişi, în funcţie de nevoi şl de 
solidarităţile lor reale. Se obţine atunci, 
aşa cum a fost cazul în secolele creştine, 
după forme corespunzînd condiţiilor tim¬ 
pului, o societate structurată, organizată, 
după Impulsurile cele mal diferite ale 
realului, prin varietatea extraordinară a 


D* Ci* 


Credinţa şi necredinţa sînt două 
opţiuni care determină viaţa omenească, 
plecînd de la aceeaşi origine; ele stat cu 
necesitate creatoare de cultură. Stat ele ta 
aşa măsură antagoniste chiar atunci ctad 
pot lucra de comun acord în serviciul 
umanităţii? Confruntarea între cele două 
culturi poate duce la consolidarea a două 
lumi separate care să se războiască 
întocmai ca ta secolul trecut. îmbogăţeşte 
mai mult o atitudine de dialog. Există un 
patrimoniu comun de valori care permit 
apărarea omului ta viaţa politică şi socială. 
Se impune deci colaborarea cu 
necredincioşii. 

Pe scurt, aceasta este teza susţinută ta 
"Vida nueva" din 10 august de către un 
profesor de la Institutul Superior de 
Pastorală al Universităţii Pontificale din 
Salamanca. 

Este absolut normal şi de dorit ca să 
se asocieze credincioşi şi necredincioşi 
pentru a combate nedreptăţile şi 
opresiunile. Dar vine un moment ta care 
se impune o alegere, o finalitate comună. 
Ce au comun- de exemplu- doctrina 
socială a Bisericii şi lupta de clasă 
propovăduit de către discipolii lui Marx? 
Ar trebui să se mulţumească să se cons¬ 
tate părţile potrivnice, resemntadu-se şi 
renunţtad la efortul schimbării sufletelor? 
Să nu uităm că angajamentele creştinilor 
nu stat acceptate ta regimurile socialiste 
decît în măsura în care ele urmăresc 
aceleaşi obiective politice. 

In societatea spaniolă dialogul se im¬ 
pune ca o condiţie fundamentată a unei 
convieţuiri democratice, susţine 
profesorul Carevajal. Concluzia sa este 
mai degrabă întristătoare. "Cu toate ris¬ 
curile care existau, de-a lungul anilor 
şaizeci climatul ecleziastic a fost destul de 
favorabil acestor atitudini de dialog şi de 
colaborare cu necredidoşii. Din păcate, ta 
ultimul deceniu totul se petrece ca şi cum, 
temtadu-se că s-ar putea dilua identitatea 
creştină se propovăduieşte din nou o 
prezenţă militanta a valorilor creştine ta 
opoziţia cu curentele de gîndire şi cu 
"mişcările politice de origine ne-creştină". 


Autorul se pltage de această "schimbare 
de sensibilitate". 

în mod sigur, dialogul se impune ta 
orice fel de societate, cp condiţia totodată 
ca el să nu aibă ca efect constrtagerea 
creştinilor pentru a-i face să se abţină de 
la orice opoziţie la dezvoltarea 
ideologiilor care reneagă sau combat 
învăţătura Bisericii şi chiar prezenţa ei în 
omenire. Evanghelizarea ar fi atunci 
incompatibilă cu dialogul. 

Avtatul nou dat credinţei sub impul¬ 
sul lui Ioan Paul al-II-lea, apelul la 
valorile morale creştine, condamnarea 
avorturilor şi a incitărilor la desfrîu sexual, 
constatarea eşecului şi a efectului 
dăunător al comunismului: toate acestea 
nu ar fi decît manifestările unui "militan¬ 
tism inoportun? Ca şi cum n-ar exista 
"militantism" provocator şi funciarmente 
an ti-creştin ta curentele de gîndire şi ta 
mişcările politice de origine ne- creştină! 
Nu ei încearcă să impună şcoala laică 
chiar dacă laicismul şi indiferentismul 
religios sînt surse de amoralitate şi i- 
moralitate?. 

Toleranţa şi dialogul cu necredincioşii 
ar fi zadarnice dacă ar duce la o scădere a 
Bisericii, la renunţarea propovăduirii 
credinţei şi a proclamării Adevărului. 
Toleranţa şi dialogul nu vor rodi decît 
dacă se vor însoţi cu speranţa de a des¬ 
coperi pentru necredincioşi şi a le împărţi 
acestora bogăţia valorilor creştine, fără 
respectul cărora societatea este sortită 
haosului şi decăderii 

™ViST i,att cu mtsa i ul lui 

LHK1S ros, datoria militanţilor creştini 
este de a converti necredincioşii, de a-1 
respecta pe om şi nu slăbiciunile şi 
greşelile care îi orientează conduita. 
Dialogul cu necredincioşii trebuie să 


CatedraCa din r BÂL r £I — construită 
în anii Romanici întregite 













PUNCTE CARDINALE 


pag. 9 



6. "HOMMO RELIQIOSL/S" 
şi starea spirituală a lumii 
_____ modeme. 

Comportamentul religios, ca manifestare a nevoii lăuntrice 
de perfecţionare a fiinţei umane, se vădeşte a fi o constantă 
istorică a spiritualităţii omeneşti, aţii la nivel individual, cit 
şi la nivel colectiv. Marii cugetători ai tuturor timpurilor au 
simţitit, fiecare în felul său, acest rol capital al religiei, chiar 
şi atunci cînd n-au fost propriu-zis nişte oameni religioşi, 
adică nişte practicanţi fervenţi ai cutărei sau cutărei religii 
Platon observa că ”toţ i oamenii, fie elini, fie barbari, au 
credinţă în Divinitate", iar Seneca era convins că "ideea de 
Divinitate este înnăscută tuturor*'. Filosofia modernă însăşi, cu 
bate orgoliile şi rătăcirile ei, nu s-a putut dispensa de această 
idee. "Cuvîntul etern al lui Dumnezeu- spunea Spinosa- 
legămîntul său şi adevărata religie sînt înscrise divin în inima 
omului, în gîndirea omenească". După Kant, "legea morală 
duce la religie, adică la recunoaş terea tuturor datoriilor 
noastre ca porunci divine ale FIINŢEI SUPREME". Pentru 
Hegel”religia este ştiinţa spiritului despre sine ca spirit'. Pînă 
şi VoUaire, printre atîtea diatribe anticreştine şi anticleri- 
cale, a ajuns să afirme că "dacă Dumnezeu n-ar exista, atunci 
ar trebui inventat". Numai aşa putem înţelege cum că "sin¬ 
gura alegere îngăduită omului este între Dumnezeu ş i 
NIMIC" 

Corifeii ateismului nostru modem s-au aşezat în răspărul 
întregii gîndiri omeneşti Ei nu sînt decît nişte minţi izolate 
şi periferice. Deşi neagă cu diabolică înveşunare existenţa 
lui Dumnezeu, ei nu fac decît să o afirme indirect, prin însăşi 
ura lor, care altminteri ar rămîne fără obiect! Căci, vorba 
ţăranului nostru: "Dacă nu e cine nu e, cine esănu mai fie?" 

Ateii nu simt decît unelte mai mult sau mai puţ in 
conştiente ale Răului, reprezentînd cazuri tipice de satanizare. 
Numai că Diavolul ştie mai bine decît oricine că Dumnezeu 
există! "Şi demonii cred şi se cutremură" (IACOV, 2,19). 
Neputîndu-l însă desfiinţa pe Dumnezeu, ei caută măcar să-l 
tăgăduiască şi să strice armonia firească dintre Creator şi 
creaţia sa. Iar uneori, spre a-şi atinge scopul, ei nu se dau 
înapoi să răstălmăcească chiar Sfintele Scripturi ŢŞi Diavolul 
citeşte Scripturile şi le tUcuieşteP', avertiza Părintele Arsenie 
Boca). Răul este foarte subtil, căci lucrindfiJrănici un scntpul, 
mijloacele lui sînt practic nelimitate. De aceea e nevoie ca 
omul "să fie treaz" în toată clipa ş i să înveţ e "a deosebi 
duhurile". 

Neputîndu-se lupta cu Dumnezeu în mod direct, Diavolul 
caută să-l înfrunte indirect, pe cîmpul de bătaie al sulfletului 
omenesc. Omul fiind liber să opteze şi să se dăruiască, fie unuia, 
fie celuilalt, destinul nostru se lămureşte mistic în această 
tensiune dintre Bine şi Rău, dintre Lumină şi întuneric, dintre 
Adevăr şi Minciună, dintre acele civitas DEI şi civitas terrena 
sive Diaboli ale Fericitului Augustin. 

Credinciosul se cuvine să aibă pururea în minte avertis¬ 
mentele apostolice: "Credinţ a voastră să nu fie în 
înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu (I 
Corinteni, 2,5), căci uneori, spre a ne amăgi, "însuşi Satana^ se 
preface în înger al luminii' (II Corinteni, 11,14), avînd 
înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei" (II 
TIMOTEI, 3,5). Prin urmare, "nu daţi crezare oricărui duh, 
ci ispitiţi (cercetaţi- n.n) duhurile de sînt de la Dumnezeu , 
fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume " (I IO AN, 
4,1), "rătăcind pe alţ ii ş i rătăciţ i fiind ei înş iş i" (II 
TIMOTEI, 3,13), ”tăgăduind chiar şi pe Stăpînul care i-a 
răscumpăra iT (II PETRU, 2,1), "ca unii ce au în 'gîrul numai 
cele pdmînteşti" (FIUPENI, 3,19).. Unora ca aceştia ti se 
adresează şi Isus, zicînd: "Voi sînteţi din tatăl vostru diavolul 
şi poftele tatălui vostru căutaţi să le împliniţi Dar el a fost 
dintru început ucigător de suflete omeneşti şi nu a stai întru 
adevăr, căci adevăr nu este întru ei Grăind minciuna, dintru 
ale sale grăieşte, căci este mincinos şi tată al minciunii' 
(IOAN, 8,44). 

Evreul Karl Marx, practicant al rituribr satanice ale 
"Bisericii Negre" (cum au arătat mulţ i dintre biografii să), a 


fost neîndoielnic cel mai sinistru corifeu al ateismului modem, 
reuşind să smitească lumea mai mult decît toţi ceilalţi la un 
loc. Comunismul marxist a fost expresia generalizată a unei uri 
bolnave împotriva creştinismului, aşa cum s-a sedimentat ea 
în sufletul unui evreu satanizat. El a forţat întemeierea unui 
aşa- zis "ateism ştiinţific" pe scheletul pseudo-filosofic al 
"materialismului dialectic şi istoric". Dumnezeu n-ar exista, 
sufletul ar fio ficţiune (viaţa psihică nereprezentînd decît o 
simplă funcţ ie a materiei superior organizate), omul s-ar 
mişca între pîntec şi moarte, iar religia n-ar fi decît o formă 
de rătăcire şi manipulare a conştiinţelor! Dacă pentru Hegel 
(de la care a preluat o seamă de idei, răstălmăcindu-se şi 
vulgarizîndu- le) religia însemna "ştiinţa spiritului despre 
sine ca spirit', pentru autorul Capitalului ea nu este altceva 
decît ”conştiinţa de sine şi simţămîntul de sine al omului 
care nu s-a găsit pe sine sau care s-a pierdut pe sine din nou". 
Infantilismul unei astfel de concepţii despre religie a fost 
amendat, printre alţii, şi de către Mircea Etiade, care con¬ 
chidea, pe baza cercetărilor sale de o viaţă: "Sacrul este un 
element în structura conştiinţei, iar nu un stadiu în istoria 
acelei conştiinţe" (Istoria..., ed. rom.,voii, p.IX). Sentimentul 
sacrului (pe care se întemeiază toate religiile) nu este, aşadar, 
o fază sau un accident în devenirea conş tiinţ ei ci o 
permanenţă a structurii ei profunde. Karl Marx însuşi nu se 
poate sustrage acestei "permanenţe" şi M.Etiade a pus în 
evidenţă, cu alte ocării, "structurile mitico-retigioase " ale 
gîndirii lui De fapt M.Etiade îşi va ilustra astfel o teorie de 
mai largă cuprindere, întemeiată pe observarea şi analiza 
atentă a comportamentelor general-umane: de-a lungul is¬ 



toriei sacrul s-a manifestat fie ca atare, în diferitele forme ale 
vieţ ii religioase, fie în mod "camuflat", adică ascuns sub 
aparenţe profane. Chiar dacă omului i se întîmplâ să refuze la 
nivel conştient orice formă de sacratitate, sentimentul sacrului 
ş i formele lui tipice de manifestare răzbat din adîncuri 
subcoştiente, maseîndu-se în cotidian. Căci la nivelul cel mai 
profund al fiinţei sale spirituale nici un om nu este ateu cu 
adevărat. Putem redescoperi la tot pasul comportamente 
religioase transpuse în manifestări laice. în cartea sa Mythes, 
revs et mysteres (Gatiimard, Paris, 1957), în cap. intitulat 
"Les mythes du monde modeme" (Miturile lumii modeme), 
M.Etiade analizează de pildă structurile mitico- religioase ale 
unor doctrine politice din secolul XX, aplicate mai ales în 
lumea europeană: nazismul (cu rădăcini în vechea mitobgie 
germanică) şi comunismul (cu rădăcini în "ideobgia 
mesianică iudeo-creş tind'). Iată esenţ ialul consideraţ iibr 
privitoare b marxism: "Să lasăn la o parte validitatea 
fibsofică a marxismului şi destinul său istoric. Să ne oprim 
doar b structura mitică a comunismubi şi b sensul bi 
eschatobgic (eschatobgie= doctrină a salvării, în perspectiva 
sfirşitubi unui cicb cosmic sau a unui eon istoric-n.n) Orice 
am gindi despre veleităţile ştiinţifice ale bi Marx, este evi¬ 
dent că autorul Manifestubi Comunist preb şi dezvoltă unul 
din marile mituri eschatologice ale lumii asiatico- 
mediteraneene ş i anume: robi mîntuitor al Cebi Drept 
("alesul\ "unsul', "nevinovatul', "mesagerul', în rileb noastre 
probtariatul), ale cărui suferinţ e sînt chemate să schimbe 
statutul ontobgic al lumii. Societatea fără clase a lui Marx şi 
dispariţb consecutivă a tensiunibr istorice îşi găseşte cel mai 
exact precedent în mitul Vîrstei de Aur, care, urmwd multiple 
tradiţii, caracterizează începutul şi sfîrşitul Istoriei Marx a 
îmbogăţit acest mit venerabil cu o întreagă ideobgie mesianică 
iudeo-creş tină pe de o parte rolul profetic ş i funcţ b 
soteriologică (mîntuitoare-n.n) pe care le acordă 
probtariaiubi; pe de alta, bpta finală între Bine şi Rău, care 
poate fi lesne apropiată de conflictul apocaliptic între Christ şi 
Antichrist, urmat de victoria definitivăa cebi dinţii" (ed.cit., 


p.24; trad.rom. în voLM.Etiade, Eseuri, Editura Ştiinţifică, 
Bucureşti, 1991, p.129). 

Avem de-a face, aş ador, cu o formă de mesbnism 
desacralizat, proiectat asupra unei lumi dezdumnezeite, în 
care legile divine sînt înlocuite prin legi sociabeconomice 
"obiective" şi evobînd spre un fel de Nou Canaan sau de Ţară 
a Făgăduinţei, imagine vulgarizată a "paradisului terestru 
(regretatul Petre Ţuţea zicea cu ironie: "Comunismul 
urmăreşte utopic realizarea unui paradis terestru cu mijloace 
ştiinţifice, un fel de lume a lui homo faber dominat de homo 
stultus"). 

Mulţ i au văzut în comunism "o parodie satanică a 
creş tinismubi', dar, b o analiză mai atentă a /****$ *** 
religioase subzistente în subconştientul omenesc. 

Religiozitatea constituţ bnală a firii sale îl determină 
aşadar pe om atît în măreţia, cît şi în decăderea lui. Chiar 
cînd se îndepărtează raţ ional de Dumnezeu, el tş i 
construieşte, pe cont propriu, "idoli" şi surogate religioase, 
simţind nevob "să sbjească" şi "să aspire", mereu neîmplinit 
şi mereu avid de împlinire. Părăsind însă calea cea religioasă, 
el caută orbeşte adevăruri şi consistenţe acob unde ele nu unt 
de găsit (adică în natură, în istorie sau în şinele său autonom). 
De aceea omul modem trăieşte o tragedie spirituală fără perce- 
dent, din care nu va putea ieşi decît redescoperindu-se pe sine 
în mod conştient ca homo retigwsus, Dumnezeu rămînînd 
singura alternativă reală în faţa nimicniciei. 

Creş tinismul a crescut dintru început pe afirmarea 
categorică şi firească a sensului religios al omului şi b lumii. 
"Eu sînt viaţa, voi sînteţi mlădiţele", ne încredinţează Isus 
Hristos. "Cel ce rămîne in Mine şi Eu în el, aceb aduce roadă 
multă, căci fără Mbe nimic nu este cu putinţă" (IOAN,15,). 
Dumnezeu este "Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel 
ce vine, Atotţiitorul' (APOCALIPSA,l,8), "pentru că de b El 
ş i întru El sînt toate" (ROMANI,11,36). "Fără legătura cu 
Dumnezeu omul nici nu poate fi cugetat. Raportarea b absolut 
fine de însăşi fiinţa lui Omul e înrădăcinat în absolut, 
spunea teobgul rus Vîşesbvţev. 

Este meritul bi M.Etiade de a fi încercat, din afara 
teobgiei şi a creştinismubi, să impună acelaşi adevăr în 
conştiinţa viciată a bmii contemporane. Eticheta de homo 
retigwsus este cea care exprimă cel mai bine esenţa firii 
umane de pretutindeni şi dintodeauna. Omul este fiinţa care 
se comportă religios. Ba mai mult decît atît: "a trăi ca fiinţă 
umană este în sine un act religios" (M.Etiade, Istoria...,ed.cit.). 
Fireşte că există deosebiri formale şi calitative, există tipuri 
istorice de comportament religios; noi nu ne putem îngădui, 
bunăoară, să tratăm nediferenţiat comportamentul religios al 
primitivUor şi pe cel al credicioşilor creştini (cum a înţeles 
să procedeze, din păcate, M.Etiade), dar rămîne incontestabil 
că, dincolo de nivebl b care se exercită, religiozitatea rămîne 
definitorie pentru om, inclusiv contemporan. Şi nu este vorba 
numai de dăinuirea religiibr tradiţ ionale, a formebr 
religioase instituţbnatizate, ci şi de comportamentul general 
al cebr ce nu participă b acestea, crezîndu-se (ş i chiar 
declarîndu-se) indiferenţ i sau atei. Sub înrîurirea 
subconştientului, aceştb îşi manifestă şi ei religiozitatea în 
forme "camuflate". Aşa se explică faptul că omul modem, 
"emancipat" de vechiul "obscurantism retigws", a simţit totuşi 
nevob să-şi alcătuiască, treptat, o nouă mitobgie (de sorginte 
”ş tiinţ ifico-fan(astică') cu "extratereş trii", "farfurii 
zburătoare", "oameni- roboţi", "cataclisme planetare" şi alte 
asemenea năstruşnicii Numai prin gradul avansat de perver¬ 
tire a conştiinţei modeme se poate motiva cum de atîţb 
dintre contemporanii noştri sînt gata să jure că există fiinţe 
raţionale, bmi şi civilizaţii "extraterestre", dar nici prin cap 
nu le-ar trece să admită şi existenţa lui Dumnezeu! 

Importanţa capitală a fadorubi religios a fost recunoscută 
ş i de către cei mai bcizi dintre "oamenii de ş tiinţ ă' ai 
veacubi nostru, în frunte cu Einstein şi cu un Heisenberg. La 
noi este destul de notoriu în acest sens cazulfaimosubi doctor 
Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), b care vom mai 
avea prilejul să ne referim. Iată ce scria un medic francez, 

* continuare în 
pagina a 10-a * 



.Ideea de divinitate este înnăscută tuturor. (Seneca) 













pag. 10 


PUNCTE CARDINALE 



CALCULELE POLITICE SI JUDECATA ISTORIEI 



Treceţi Prutul i 

Zdrobiţi vrăşmaşul din răsărit şi miazănoapte ? 
Dezrobiţi din Jugul roşu al bolşevismului .x- 
fraţii noştri cotropiţi ! ™ 

Re£mpliniţi în trapul ţării glia străbună a Basa¬ 
rabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele 
si friaiuiiir vo*isttc I 

Din ORDINUL DE 21 CĂTRE ARMATĂ 
AL GENERALULUI ION ANTONESCU 
dat în Bucureşti, 22 iunie.1941 


22 Iunie 1941: 
Graniţă nedreaptă 

Astăzi cînd pămîntul Basarabiei 
este din nou călcat de hoardele de la 
răsărit, cînd Bucovina de Nord ţi 
Ţinutul Hertel continuă să fie victimele 
acelei hotărtrl arbitrare sovietice care 
după ce le-a rupt de trupul Ţării le-a 
încorporat Ucrainei, sensul cuvintelor 
citate mal sus îşi păstrează, pentru cel 
care poartă încă în suflete Imaginea 
Romănlel Mari, aţa cum a foat ea 
făurită 1918, acelaşi valoare de simbol 
ca atunci cînd au fost rostite, în urmă 
cu cincizeci ţi unu de ani, la 22 Iunie 
1941. 

La 22 Iunie 1941, naţiunea întreagă 
în dangătul prelung al clopotelor care 
vesteau trecerea Prutului de către 
Oştirea Română a îngenuncheat 
rugîndu-ae fierbinte pentru Izbîndă. 
Aşa a fost atunci. îngrijorarea pentru 
viaţa celor dragi, căci nu era familie 
care să nu albă pe cineva apropiat 
îmbrăcat în haina militară, se împletea 
cu bucuria că în sfirşlt, se punea capăt 
umilinţelor şl ruşinii la care fusese 
supus, pe nedrept poporul romăn. Se 
reîntorceau la trupul însîngerat al Ţării 
provinclle din răsărit şl miazănoapte 
care ne fuseseră răpite tîlhăreşte, 
prlntr-o odioasă înţelegere între mal 
marii tlmpulol, cel care şl atunci, ca şl 
acum, îşi închipuie că pot aă 
hotărască, după bunul lor plac, des¬ 
tinul popoarelor. 

Timp de 45 de ani, Istoricii 
comunişti şl învăţăceii lor au afirmat 


fără posibilitatea de a II se da 
răspunsul cuvenit, că războiul 
României în răsărit a foat o 1 crimă de 
agresiune 1 împotriva Uniunii Sovietice, 
o tară paşnică şl Iubitoare de pace, 
săvîrşltă după un 1 plan Imperialist de 
Jaf şl cotropire'. 

Din păcate , teza comunistă a 
războiului Imperialist dus de Romănla 
în răsărit este susţinută chiar dacă 
numai într-o formă atenuată, şl de 
anumlfl Istorici şl oameni politici ‘ 
anticomunişti' care găsesc justificată 
campania Armatei Romăne în răsărit, 
dar numai pînă la Nistru. Continuarea 
războiului dincolo de Nistru a fost în 
opinia lor, o condamnabilă greşeală 
politică. 

In replică la această înţelegere a 
războiului nostru în răsărit se poate 
Invoca, în primul rînd, un argument de 
ordin strict militar. Cu rare excepţii, un 
război se consideră terminat numai 
după ce forţele materiale şl morale ale 
adversarului au fost distruse. Or ia 
Nistru forţele materiale şl morale ale 
comunismului erau departe de a fl fost 
distruse. De altfel, prlntr-un paralelism 
de situaţii, cineva ar putea pune 
întrebarea: pe a căutat Armata Română 
în vest pînă la Debreţin şi pînă în munţii 
Tatra, adică mult dincolo de graniţa de 
apus a tării? 

Dar nu astfel de motivaţii formale 
Justifică angajamentul total al 
României în războiul împotriva Uniunii 
Sovietice. Războiul dus de Romănla în 
răsărit nu s-a purtat numai sub semnul 


luptei pentru reîntregirea a hotarelor. 
Acest lucru este bine să-l reamintim 
celor care l-au uitat, sau care 
Intenţionat II trec sub tăcere. Pe 
steagurile purtate de Oştirea Română 
în răsărit a stat scris: CRUCIADĂ 
Împotriva bolşevismului. Dacă 

alţi vrăjmaşi, şl de-a lungul frămlntatel 
noastre Istorii am avut destul, au 
încercat să ne Jefuiască bogăţiile sau 
să ne sfîrtece moşia, comunismul voia 
să ne înrobească sufletele, să ne 
desflnţeze ca neam. De aceea nu ne 
ruşinăm că am ajuns pînă la Stallngrad 
şl pînă la poalele Caucazulul. Nu noi 
am greşit ci cel care au ajutat comunis¬ 
mul aă pătrundă pînă în Inima Europei 
şl să Instaureze în spatele 'cortinei de 
fler*, cel mal diabolic regim de teroare 
pe care l-a cunoscut omenirea. 

Războiul a urmat Insă un curs 
defavorabil şi la începutul anului 1944 
se întrevedea deja înfrîngerea Ger¬ 
maniei. Pentru a grăbi afîrşltul 
războiului, la 22 martie 1944, mareşalul 
britanic Slr Henry Maitland Wllson , 
comandantul suprem al forţelor Inter¬ 
aliate din Medlterana trimitea un mesaj 
guvernului de la Bucureşti prin care 
cerea Romănlel aă capituleze fără 
condiţii. La acest mesaj la 2 aprilie 
1944, mareşalul Ion Antonescu a 
răspuns printr-o scrisoare din care 
redăm următorul pasaj: 

■ Am primit mesajul Domniei 
Voastre. Vă rog să nu cereţi unul popor 
mic, dar viteaz, care de două mll de ani 
luptă pentru viaţă, credinţă şl libertate, 


să se dezonoreze pe sine. Vă rog să nu 
cereţi unul soldat bătrîn să-şl 
sfîrşească zilele în umilinţă. Aşa cum 
domnia voastră luptaţi pentru Anglia, 
tot aşa lupt şl eu pentru patria mea. 

Acest mod de a gîndl nu era 
împărtăşit însă de oamenii politici al 
timpului şl din păcate, chiar de unii 
ofiţeri cu grade mari şl funcţii înalte în 
Oştire. Sub masca pragmatismului 
politic şl cu pretenţia de a oferi singura 
soluţie posibilă pentru salvarea Patriei 
are loc actul de la 23 August. 

Ce a urmat se ştie. întoarcerea ar¬ 
melor împotriva foştilor aliaţi, 
cotropirea ţării de Armata Roşie şl In¬ 
staurarea regimului comunist cu 
sprijinul trupelor de ocupaţie. Foarte 
curînd, cel care şl-au închipuit că la 23 
August România a Intrat în tabăra 
învingătorilor şl-a dat seama că s-au 
înşelat.Allaţll cel care ne îndemnaseră 
să capitulăm fără condiţii ne-au aban¬ 
donat, cu cinism Uniunii Sovietice. La 
30 decembrie 1947 ultima redută de 
rezistenţă anticomunistă, monarhia, 
era înlăturată cu brutalitate de agenţii 
Moscovei, străini de neam, de tară şl 
de legea strămoşească. O noapte grea, 
lungă de 45 de ani, se lăsa asupra 
României. 

Ieşirea României din războiul an¬ 
ticomunist a fost rezultatul unul calcul 
polhlc. Acest calcul s-a dovedit greşit 
in pofida participării noastre la război, 
alături de sovietici împotriva Ger¬ 
maniei, soarta României nu a fost cu 
nimic msl bună decît a celorlalte ţări 
ocupate de Armata Roşia. 

Dacă astăzi oportunitatea şl 
moralitatea Ieşirii României din 
războiul anticomunist constituie sub¬ 
iect de controverse între cel cesusţln şl 
cel ce condamnă acest act, Istoricii de 
mîlne, dezlegaţi de Interese de grup şl 
de obligaţii partizane, se vor putea 
pronunţa cu obiectivitate asupra Iul. 

In faţa Judecăţii Istoriei pasiunile 
politice îşi pierd puterea de a întuneca 
adevărul. 


♦ urmare din pagina a 9-a * 

laureat al Premiului Nobel: "Umanitatea a păstrat o urmă 
mai adîncă a inspirai iei religioase decît a gîndirii 
filosofice..Activitatea religioasă, ca şi activitatea morală, are 
aspecte felurite. în starea ei cea mai rudimentară, ea este o 
aspiraţie nelămurită către o putere care depăşeşte formele 
materiale şi mentale ale lumii noastre, un fel de rugăciune 
nerostită, căutarea unei frumuşeii absolute, mai presus de cea 
a oricărei arte...Ea cere uutţarea spiritului către o fiinţă 
supremă, care este izvor al tuturor lucrurilor,către acea putere, 
către acel centru de forţe pe care misticii creştini îl numesc 
Dumnezeu. în toate timpurile şi la toate rasele au fost indivizi 
care au avut intr-un grad foarte înalt acest simţ deosebit. 
Mistica creştină reprezintă forma cea mai nobilă a activităţii 
religioase. Ea este mai strins legată de celelalte activităţi ale 
conştiinţei decît mistica indică sau tibetană " (Alexis Canei, 
Omul, fiinţă necunoscută, trad.rom. de Oana Busuioceanu, 
Cugetarea, Bucureş ti J.a.,pp.141-143; meni ionăm că 
dr Alexis Canei este şi autorul unui ştiinţific" Tratat despre 
rugăciune, tradus şi publicat de curînd şi în limba română). 

Însumînd opinii exprimate din tabere atit de diferite, 
rezultă că religiozitatea este criteriul cel mai relevant al 
"omenităţii " noastre, căci numai pe cale religioasă ne putem 
depăşi cu adevărat condiţia bio-istorică şi raţionalismul 
falimentar. De altfel, cum observa odinioară un gînditor 
român,"acolo unde nu vom găsi nici o urmă de viaţă religioasă, 


nu mai este nici regn antropic, ci o simplă specie biologică F 
(Petru P.Ionescu, Ontologia umană şi cunoaşterea, Bucu¬ 
reşti, 1939, p.74). 

în fond, homo religiosus este omul care refuză să se resem¬ 
neze în limitele acestei buni Fericitul Augustin spunea că două 
vorbe au ridicat două imperii: verbul a fi şi verbul a avea. 
Omul este liber să devină cetăţean al unuia sau altuia dintre 
aceste imperii Religia autentică îl cheamă să trăiască sub 
semnul lui a fi, să-şi sporească, să-şi înnobileze şi să-şi 
eternizeze fiinţa, în raport cu Fiinţa Supremă care este Dum¬ 
nezeu. Lumea, răvăşită de păcat, îl ispiteşte, dimpotrivă, să 
trăiască sub semnul lui a avea, adică în adoraţia nebunească ă 
deş ertăciunilor ei. Numai că-ne avertizează Isus-"ce-i 
foloseşte omului să cîştige lumea întreagă, dacă-şi pierde 
sufletul său?" (MARCU, 8,36). Omul este lăsat să penduleze 
liber intre aceste două ordini de existenţă". Cel ce seamănă în 
trupul lui însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce 
seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţ ă veş nicS' 
(GALATENI,6,8). Treazul om religios ştie că "noi nu avem 
aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (EVREI, 
13,14) căci "cetăţ enia noastră este în ceruri " 
(FIUPENI,3,20). 

Omul modem, căzut în ispita înstrăinării de Dumnezeu, se 
înstrăinează proporţional şi de sine însuşi, se ”animalizează" 
sau se "robotizează", degenerînd fizic şi spiritual şi ajungînd 
în condiţia jalnică a "cîinelui întors la propria vărsătură". Mare 


şi tragic mister al oameniloY, spunea A.de Saint-E-xupery: 
"pierd esenţialul şi ignoră ceea ce au pierdut/" 

Civilizaţia modernă este profund anti-umanistă, pentru că 
nesocoteşte tocmai natura intimă a fiinţei umane; ea este 
clădită pe uitarea de sine a omului dezdumnezeit. "Civilizaţia 
modernă- observa acelaş i Alexis Car re l-se găseş te într-o 
situaţ ie proastă, fiindcă nu ni se potriveş te. Ea a fost 
construită fără o cunoaştere a adevăratei noastre naturi. E 
datorată capriciului descoperirilor ş tiinţ ifice, poftelor 
oamenilor rătăciţ i, iluziilor, teoriilor ş i nâzuinf elor 
pămînteştL Deşi înălţată de noi, ea nu este făcută pe adevărata 
noastră măsură" (op.cii.ji. 35). 

Dar există totuşi Biserici care înfruntă urgia vremurilor şi 
ţ in ridicatăflklia credinţ ei. Existăglasuri care strigă, cheamă 
şi dojenesc. Există o conştiinţă religioasă răstignită pe crucea 
acestui veac. Poate că toate acestea stau zălog al unei viitoare 
renaşteri spirituale. Oricum, "pentru prima oară în istoria 
lumii, o civilizaţie ajunsă în pragul declinului ei îşi poate da 
seama de răul de care suferă" (id.jt.326). 

Ne rămîne de luptat "lupta cea bună”, după îndemnul apos¬ 
tolic, fiecare pe măsura puterilor şi chemărilor sale. însă lupta 
acesta- iată ce se cuvine să nu uităm- se dă mai întîi înlăuntrul 
nostru! 

încheiem aici cap. "Universul religiilor" şi, odată cu el, 
partea introductivă a acestui Curs. Rămîne să pătrundem de 
acum mai adine, pe calea ortodoxiei, în tainele credinţei şi 
vieţii creştine. Fie ca Dumnezeu să ne lumineze pînă la capăt! 


(Va urma) 


Vaslle A.MARIAN 






PUNCTE CARDINALE 


S’aud, în înserarea cart creşte, 

Svoniri ce stau cu ruga nopţii geamăn: 
Pământul ţării româneşti vorbeşte 
De vitejia voastră fără seamăn. 

Pe prispa caselor vorbesc bătrânii 
De iureşul, stârnit cu sabia... 

Pentru voi se roagă Basarabia 
Şi’nchină’n zare cumpăna fântânii. 

Cetăţile la Nistru v’au chemat 
Şi mănăstiri strigau din Bucovina. 

Şi morile de vânt v’au îndrumat, 

Când măcinau duşmanului făina. 

Aţi ascultat la Putna cum plângea 
Cel ce-a lăsat Moldov’aşa cum este. 

Şi Făt Frumos în voi atunci creştea, 

Să gătue balauri, ca’n poveste!... 

Voi aţi mutat hotarul unde-a fost. 
Mânaţi de-acel dumnezeesc îndemn. 
S’aibă străbunii veşnic adăpost. 

Sub crengile de piatră şi de lemn. 

Dormiţi în liniştea din ţintirim. 
Dormiţi sub troiţa de la răscruci... 

Pe câmp au înflorit atâtea cruci 
C’avem în veacuri ce să pomenim!... 

Din ochii’nchişi vor înflori cicorL 
Din osul vostru grâu îmbelşugat 
Şi maci, din sângele ce l-aţi vărsat, 

Ca să urziţi pe holde trei culori. 

Istoria pe veci va răsări 
Din jertfa la hotare strămoşeşti 
Şi voi cu ea de-a pururi veţi trăi, 

Sub tricolorul gliei româneşti. 


Se înserează. Codrii răsună, şuvoaiele 

r Q- 

înaintăm pe şosele ce sue. 

Căştile scânteiază'n amurg 

Şi praful ne-aşterne pe frunte şl ochi, 


Spre amiază cucerim o pădure. 

Sângeră câmpii, cad sub plumbi ploaie, 
tunari. 

Avem o pradă bogată de sub colinele 
sure: 

Sodatl cenuşii, cu ochi speriaţi de barbari. 

Cernăuţi: Intrăm pe străzile cu 
pietre'negrite de vreme 

Ne'ntâmpină fraţi în veşmânt de'nvlere. 

La fiecare casă flutură steme. 

Şi parcă orice durere se stânge şl piere. 

Pe malul apel în noapte, întindem un pod. 

Nu suflă nici apa. Doar paşii tresar. 

Ne afundăm pânia glezne în glod: 

..Departe porneşte o “căţea", ca o roată 
dogită de car. 

Ne'ndreptăm spre o şină pe unde 

Ogorul e răscolit ca un şghiab. 

Peste dealuri pluşul nopţii ne-ascunde 

Satele pământului nostru străvechi: 
Basarab. 

Ne strecurăm câte unul pe brânci. 

Lopeţile atârnă greu, dar săpăm. 

Spre ziuă avem adăposturi adânci. 

Fruntaşul Luca, şopteşte: "Acu să-l 
fumăm!"... 


cărărue. 


Ne-apropiem de hotar. Se sbate 

In fiecare sufletul, pasăre rară. 

Pe după dâmburi se ridică un zid de 
cetate, 

Şi'n holdă'ncep greerii cântec de vară. 

Caii merg greoi, plotonul se desface 
subţire. 

Semne din faţă: Mitraliera’n bătael 

- Să-l cântăm bolşevicului cântec de mire, 

Zice Stanfurălună, în priviri cu-o ciudată 
văpaie. 

Dar nu e nimic. Holdele se clatină'n seară. 

Mergem mereu prin răzoarele sfinte. 

Departe lumini pâlpâind, lumânări mici de 
ceară: 

Poate-I un sat...Poate ne ies 
strămoşii'nalnte. 


Tremură dimineaţa pe uliţi. Alarma sună. 

Avioane... La posturi...Deschidem rafale. 

Undeva spre pământul.. Dinspre margine 
tună, 

Şl-o pasăre de-oţel se prăbuşeşte pe 
podul din vale. 

Alte benzi.. Armăm neîncetat şl ochim, 

Un obuz se sparge sub casă şi’mprăştie 
foc. 

Dintr'un pod face semne caporalul Ifrlm: 

Coboară o Imensă umbrelă şi-un trup 
spânzurat într'un sac 

Soldatul în frînghil subţiri de mătasă se uită 
prostit 

Ziua se cerne aprinsă pe sat 

Arată cu mâna şi plânge trudit. 

Pricepem: Trei zile la aeroport l-au ţinut 
nemâncat. 


Bat tunurile de-o Iumătate de zi. Pornim. 
Cu puştile strânse la piept, prin porumb!. 
Un strigăt. Trecem de şosea, năvălim: 
Muscalii nici n’au avut timp să arunce cu 
plumbl. 

Pas cu pas, te'ntorcl pămăntule sfânt. 

Tot mal ageră-i a noastră sabie. 

Peste veac, cu piepturi arse de soare şl 
vânt 

Vă slăvim, Bucovină, Basarabie. 

Al. R AICU 


Satul meu,satul meu cu miros de ocoale, 

Ţara mea cu norodu-i blajin, aţipii, 

Vei vedea doi boieri duşi d'un gdnd cuminţit 
Spre hotarul brăzdat la rdspdtuie 'n vale. 

Unde se vor mulţi copacii roditori, 
Porumbu'n săstiac şi vinu'n poloboace, 

Şi turmele ce pasc pe deal tn sfânta pace, 

Şi tamazlăcurile ce pornesc tn zori 

Moşia lor se vi lung spre asfinţit, 

Rdutul va uda mănoasa lor grădină; 

La capătul cu sălcii al roţii scârţiit 
/ Va aduna’ncoboc baboiul fără vini 

In pragul primăverilor cu vămui cald. 

Când viţele doresc sărutul altoirei, 

Se vor urca pe stânca veche salt cu salt 


Descoperitul brănduşi şi iarba adormirei 

Iar vara vor visa pe fânul tn căpiţi 
Sub cerul ameţit de stele cizătoare, 

Lângă cerdacul lung cu stâlpii văruiţi 
Şi gavanoşi de bu cu flori îngfiimpăloare. 

După mănosul joc al toamnelor slăvite 
Se vor grăbi din nou prin şesul de Orhei 
Dealungul şchelelor spre dulcele ispite: 
Palmierii de smaragd şi marea cu scârnei! 

Dar va veni o zi măreaţă şi ograda 
Bisericei de chip moldovenesc 
Se va împodobi a * slovele grămadă 
Pe un nou mormâm:'Aicea odihnesc"... 


Mâine poate-l atac. Veselie. 

Drapelele noastre-or să fluture larăş în 
sate. 

Glasurile străbat văile: parcă’s o mie. 

Fetiţe cu flori şl ţărăncl ne sărută cu priviri 
lăcrimate. 

Nalţi sunt munţii tăi Bucovină. 

Repezi isvoarele tale- şl iată, 

Din schituri, mănăstiri şl chilii se închină 

Voivozii,- şl umbrele lor ascunse poteci ne 
arată. 


O'ga CRUŞEVAN 













pag. 12 


PUNCTE CARDINALE 



"Domnule Petrică, sînt unii aici 
care zic că ei sînt Arnăuţoii!... 


D in cele ce am aflat atunci de cel care ne 
Informau, precum şl fn anul următor, de la 
ciobanii din munte, lucrurile s-au petrecut astfel: 

Faptul că noi căutam să ne tntllnlm cu grupul 
fraţilor Arnăutol nu a rămas neştiut de securitate 
Urmarea a fost că Ih căpăttha vreunul şef securlst a 
fncolţlt această Idee lsteată:"8anda Iul GavrUă nu se 
cunoşte cu" banda" Amăutollor nu se ştiu cum arată 
la chip. Formăm noi securitatea o echipă din băieţii 
noştri curajoşi se duc la munte, dau veste peste tot 
că el sfnt Arnăuţoii, banda Iul Gavrllă aude vestea, 
se grăbeşte să se ducă să-şl Mnească fraţii şl cum 
apar, pac- pac, gata, l-am lichidat. Zis şl făcut. Astfel 
a apărat la Sltnbăta de Sus o trapă de cinci bărbaţi 
şl o femele, exact citi oameni erau Ih grupul 
Arnăutol. Au mărşălult de la Mănăstirea 
Brtncoveanu la cabana Stmbăta de sus. Erau 
îmbrăcaţi cit mal americăneşte posibil: cu scurte cu 
tot felul de fermoare, pantaloni bufanţi, bocanci cu 
măsele, arme sofisticate, ţigări străine şl alte lucruri 
"cosmopolite". Urcau de la cabană In flecare 
dimineaţă, treceau dincolo de Fereastra Sfmbetil şl 
se aşezau pe un platou lingă cărare, stlhd de vorbă 
cu toţi cel ce treceau pe acolo: ciobani, turişti, mici 
negustori şl le spuneau că el slht fraţii Arnăutol şl că 
de vede cineva partizanii făgărăşenl să-l îndrepte 
spre el, să se fhtflnească. Seara coborau şl Intrau, 
pe din dos, in cabana Srmbăta. Lumea II credea mal 
ales că vedea la el lucruri străine: gume de mestecat 
, brichete pe care le dărulau trecătorilor. Aveau cu 
ei şl un aparat de radio cu care umpleau munţii cu 
melodii de la posturile apusene. 

Noi, preveniţi de căpitanul mare, eram departe 
de Bthdea, nu aflasem de existenta grupului Impos¬ 


tor. Nu ştiu cum am fl reacţionat. Astăzi Imi permit 
să fiu Ironic dar atunci, după ce colindasem atfta 
munţii fn căutarea acestor fraţi nu ştiu dacă am fl 
dovedit suficientă prudentă. 

Ghinionul securlştllor a fost ca In regiune să vină 
şl adevăraţii Arnăutol şl un fecloraş, cioban din 
Nucşoara, să le spună:"Domnule Petrică eu de clhd 
mă ştiu te cunosc pe dumneata şl pe nenea Tomlţă, 
dar sfnt aici la Bflea unii care zic că fs 
dumneavoastrăl 

Amăuţollor, la fhceput, nu le-a venit să creadă. 
S-au dus la locul cu pricina, l-au urmărit pe cei ce se 
dădeau drept alţii, l-au fnconjurat şl l-au somat să se 
predea. Novici fn ale războiului de partizani 
securlştii au răspuns cu foc. Cinci din el au fost 
ucişi, ofiţerul de securitate Bfrsan 8-a predat. 
Arnăuţoii l-au anchetat şl cu un picior Ih spate l-au 
trimis la securitate să le spună să nu mal umble cu 
fleacuri d-astea. Securitatea s-a dus cu Bfrsan la 
Blhdea, au adus cadravele la Făgăraş, le-au mai 
"aranjat" ca să arate cit mal de compătimit şl pe doi 
l-au îngropat cu mare pompă şl fanfară, cu discur¬ 
suri ameninţătoare că vor răsturna munţii şl-şl vor 
răzbuna tovarăşii. Apoi le-au pus steaua roşie la 
cap. Au adus cfteva regimente de securitate, au 
mobilizat activiştii de partid din regiune şl au pornit 
prin munţi să se răzbune. Şl cum Ih vremea aceea 
fn munţi nu se aflau decft ciobanii, au fhceput să-l 
adune la cabana Stmbăta. Erau numai ciobanii de 
pe versantul sudic al munţilor, care urmau să 
coboare de ziua crucii, 14 septembrie; ciobanii de 
pe versantul nordic fiind coborfţl Ihcă din 29 
august. Au lăsat oile părăsite, au confiscat tot ce au 
găsit pe la stfnl şi au început represallle. La cabană 


0 s- / 

ks&ţCml * 






au organizat schingiuirea , fără alegere, a tuturor 
ciobanilor. Unii au murit pe loc , pe alţii I- au luat la 
securitate. Nu era vorba să afle ceva de la el, că era 
la mintea omului că Arnăuţoii nu aveau un loc stabil 
pe care să-l ştie ciobanii, ei, ca şl noi neavfhd vara 
un loc permanent unde să stăm. A fost o răzbunare 
oarbă, ca să Ihspălmlnte lumea, să nu ne mal ajute. 

fn anul următor, Ih muntele Dara, am IhtBnlt un 
cioban care scăpase cu viaţă, fn toiul verii umbla 
îmbrobodit şl avlhd dureri groaznlce.Era din satul 
Corbi- Argeş, II chema Ion şl avea mamă 
ardeleancă, din Breaza- Făgăraş, de-a Chlrăuşulul. 
El ne-a povestit ce s-a fntlhnpfat la cabana Stmbăta:" 
pe ceilalţi nu l-am cunoscut, dar pe unul II ştiu. fi din 
Gura Văii, avea prăvălie, lumea fl poreclea" jidanul" 
şl ml-a vfhdut pe vremea foamei mălai fhclns. Tot cu 
bocancul mă lovea ăsta fn cap, pfhă n-am mal ştiut 
de mine". Aşa am aflat cu ce se ocupa consăteanul 
meu, activistul de partid Nlcolae Han, care Ih anii 
următori a devenit spaima satelor pe vremea 
colectivizării, fn prezent e un pensionar cuminte fn 
Făgăraş, cu vilă luxoasă , cu copil aranjaţi, flecare 




* continuare In pag. a 13-a 1 



E ra fn anul 1951. tn ciuda 
nenorocirilor mai speram să iernăm 
tn munte. Dacă aduceam che două rani|e cu 
făină de grtu saucufăinăde porumb şi cu ce 
mai aveam poate reuşeam să ieşim din lamă. 
Ne făcusem planul să mergem la Stmbăta de 
Sus la o gazdă de încredere ca să ne ajute. 
Am îngropat mfncarea şi surplusul de bagaje 
tnlr-o groapă pe care o mai folosisem, ne-am 
făcut semnul crucii şl am pornit tn noapte. 
Bine că nu ne-am lăsat şi cojoacele, cum era 
aproape gata să facem, ca să fim mai uşori. 

Bătea un vtnt puternic şi rece cu norii 
prelinşi pe pămfnt şi ctteodată mizguia 
mărunt. Era atft de întuneric că abia ne 
vedeam unul pe altul. Şi mai era un bai 
mare: Gelu Novac se îmbolnăvise de 
gălbenare. Unde să mai căutăm un 
medicTTrebuia să tină regim şi noi n-aveam 
nici măcar mtncare obişnuită, necum ali¬ 
mente pentru dietă, tn drum spre Stmbăta 
de Sus tml vine fn gind preotul A. din satul 
pe lingă care tocmai treceam. Om bătrfn, 
avea peste şaptezeci jde ani şi singur, tl 
cunoşteam de copil. La serbările şcolare vor¬ 
bea frumos despre strămoşii noştri, dacii şi 
romanii. Despre noi romănii spunea că 
sfntem un neam grozav ca nimeni altul. Mal 
ales noi făgărăscnil, urmaşii lui Negru- Vodă 
descălecătorul, cel care a pornit de pe 
meleagurile noastre şi a întemeiat Ţara 
Românească. Mă abăteam pe la dfnsul de 
cfte ori treceam prin satul sfinţiei sale, prilej 
cu care părintele tml dădea întotdeauna 
poveţe frumoase pe care făgăduiam să le 
urmez. 

"Ce-ar fi să ne ducem la părintele A., să-l 
rugăm să ne dea nişte miere peniru Gelu’, 
l-am spus lui Leu Haşiu, care-l cunoştea şl el 
pe preot. Ceilalţi s-au opus, iar Gheorghe 
Şovăială a găsit soluţia cea mai simplă. * Voi 
şliti să umblap la stupi. Duceţi- vă tn siupină 


desface|i un stup, luaţi o ramă cu miere, 
închideţi stupul la loc mulţumiri tn gtnd 
părin|elului şi gata ’Eu Insă visător şi naiv, 
cum n-am reuşit niciodată să nu fiu, aveam 
nădejdi mai mari. Părintele, văduv, singur, 
fără copil şi obligaţii, va fi avtnd atfta 
strfnsură să ne umple rănirile şi să ne 
întoarcem repede înainte de a începe să 
ningă, spre a nu lăsa upne după noi. Aşa că 
m-am îndreptat singur spre casa părintelui. 
Am intrat tn curte unde m-a fntfmpinat un 
dine prietenos cu toată lumea şi de aid tn 
casă. Ceilalţi s-au adăpostit In stupină. 

Părintele, numai fn pijama, dtea In pat. 
Ce cald şi ce plăcut era tn casă I Gutui 
aşezate pe poli(ă înmiresmau odaia. Am 
bătut şi am intrat imediat să nu audă o ser¬ 
vitoare bătrfnă care Ii făcea menajul 
preotului 

" Bună seara părinte!" 

'Bună seara mi-a răspuns cam cu gura 
altuia părintele, de unde am înţeles că nu îşi 
mai aduce aminte de mine. 

Poate vă mai aduce)! aminte de Ion 
Ogoranulul din Gura Văii..’ 

* da ştiu te-am recunoscut de cum ai 
intrat", răspunse rece părintele. Primit astfel 
nu-mi mai găseam cuvintele. 

Părinte, Gelu Novac, fiul profesorului 
Novac, este bolnav de gălbenare şi are 
nevoie de regim. Vă rog să-i daţi nişte 
miere". 

" Cred ca-tl greşit adresa, zise părintele, 
rididndu-se tn capul oaselor. 

"Părinte" am mai încercat cu... dar n-am 
mai putut continua căd aş fi izbucnit tn 
pltns. 

"Nu, nu mai spune nimic . Cu voi nu 
vreau să am nlti o legătură. A|i adus atfta 
nenorocire pe capul oamenilor, ca nişte 


blestemaţi ce stnteti. Eu va trebui să mă duc 
să vă denunţ". 

Puteri face lucrul acesta, părinte?" 

" Da, ierarhia bisericii a dat dispoziţii 
clare cu privire la voi" Şi zictnd acestea a 
început să se îmbrace. 

" Ierarhia bisericii... dar conştinta dumi- 
tale de preot şi de român...." 

" Eu ascult de superiorii bisericii..” 

" Părinte ptline-i duminică; dumneata 
cred că-|i dai seama ce va fi mline fn satul 
ăsta, dacă anunţaţi..." 

" Nu-i vina mea, dacă se va Inttmpla aşa. 
Trebuia să vă fi gtndit înainte de a veni la 
mine." 

tn adevăr trebuia să ne fi gtndit... Te las 
părinte cu conştinta dumitale. Bună seara l" 

Am ieşit afară la fraţi." Să luăm o ramă 
de miere’ am zis câtre'ei." Preotul nu vrea să 
ne dea". 

Spre surprinderea noastră In lăzi nu se 
găseau albine, tn to|i stupii preotul A. 
depozitase făină. Ingenioasă metodă găsise 
părintele de a-şi ascunde alimentele de cei 
de la primărie ce veneau fn control. 

’ Lua|i şi făină" am zis. tn timp ce ne 
strâduiamsă umplem o traista cu făină, 
părintele îmbrăcat cobora treptele cu bas¬ 
tonul fn mină şi se pregătea să iasă pe 
poartă. 

I-am ieşit !nainte:"Părinte nu ne băga In 
păcat, fntoarccte îndărăt!". S-a speriat n-a zis 
nimic şi s-a întors tn casă. 

Ca să nu ne poată lua urma cu cfinii, nu 
ne-am mai întors prin grădină ci am ieşit tn 
uti(ă am mers ptnă la hudiţa morii şi am 
pornit pe lunca rlului pe pajişte, să nu lăsăm 
urme. După cele tatîmplatc nu mal putea 11 
vorba să mergem la SDnbăta, ci trebuia să nc 
îndepărtăm cit mal repede de acest loc 


primejdios. De abia ne îndepărtasem cîtiva 
kilometri, cînd am şi auzit pe drumul 
SImbetei huruitul sinistru al camioanelor 
securităţii. Se grăbise părintele. După cum 
am aflat mai ttrziu, ar fi declarat că ar fi ieşit 
pe fereastră. Desigur nu a spus securităţii că 
ne-a avertizat că o să ne denun|e. 

Satul a fost fnconjurat de trupele de 
securitate şi dimineaţa a început un contre, 
sistematic de la casă ia casă. Pe semne 
părintele a spus şi că i-am cerut miere, 
fiindcă stuparii din sat au fost chinuiţi să 
spună cui au dat fn ajun miere. Negăsind 
nimic convinşi fiind că cei la care eram 
ascunşi se găseau la biserică, securiştii s-au 
dus la biserică, au scos afară copiii, i-au dus 
tn cimitirul apropiat, i-au legat de cruci şi 
i-au bătut cu sălbăticie să spună cinea fost tn 
scara precedenta la părinţii lor acasă. 
Dealtfel toată iarna, stuparii din satele 
regiunii au fost anchetaţi, bănuind că noi 
continuăm să căutăm miere. Ce fel de litur¬ 
ghie va fi făcut părintele tn duminica aceea? 

Ce era In sufletul nostru? Era mal 
întuneric deeft tn noaptea aceea cu vtnt şi 
ploaie măruntă de noiembrie. Am făcut 
socoteala zilelor şi am găsit că fusese noap¬ 
tea Sftntului Andrei. Sărace Apostol 
Andrei, care ai predicat şl pe la noi! Credinţe 
cu rădăcini ce se pierd tn negura timpului 
sus|in că tn noaptea Sftntului Andrei, la 
crucile de hotar şi prin locuri pustii umblă 
strigoii, lată că nu era o credinţă lipsită de 
temei. 

Intr-adevăr, opt strigoi blestemaţi şi de 
biserică şi de oameni umblau noaptea prin 
pustii. Se zice că strigoii nu rostesc un 
cuvfnt. Nici noi nu schimbam vreo vorbă. 

Ion Gavrilă 




















Blllli -f PUNCTE CARD INAL - 4 - 

BUHEMimi 

Greşeala mărturiei** _ _ .... . 


pag. 13 


ăr,UnS “ a “ le P e J um5,a,e iertata, ne 
r0mânească - Icr,ar ea este o însuşire a 
creştinului.Pr,nc,pală. Nu putem iubi fără sâ iertăm şt 
nu ne putem numi creştini fără iubirea de aproapele 
nostru. Dacâ nu am şti să iertăm , rugăciunea către 
atâl nostru şi-ar pierde mult din semnificaţie. Sfînta 
scriptură ne arată că ne sfat la indemînă două motive 
de fericire, cu plata fn ceruri: btîndeţea şi milostenia ( 
predica de pe munte; Matei 7( 1 -12). 

Poporul român este un popor generos, iertător. 

Ei nu cunosc iertarea pentru că nu stnt creştini Ei 
nu ne vor ierta. 

Din "a nu fi creştin" ei şi-au ţesut laude şi s-au 
laureat. 

Ateismul le-a împietrit sufletul şi un suflet care nu 
a cunoscut rouă lacrimei nu ştie să ierte.Ei nu ne vor 
ierta. 

Jilţurile moi şi adinei le-au rafinat sălbăticia iar 
îmbuibarea, pe fundalul înfometării cumplite a 
celorlalţi", i-a îndepărtat chiar şi de conceptul de om. 
Faptul că o vorbă de-a lor scrisă sau numai spusă- ne 
putea trimite In iadul fără speranţă al ocnelor, le-a 
dilatat întratlt personalitatea Incit se socoteau’aleşi" 
iar dispreţul lor pentru noi era pe cit de nejustificat, pe * 
atît de ucigător. Ei nu ne vor ibrta. 

Şi cum ne-ar putea ierta dacă iertarea nu a fost 
prevăzută In pactul lor cu diavolul şi pactul nu a fost 
încă reziliat? 

Ei, acum, nu ne mai leagă, nu ne mai bat, nu ne 
mai pun pentru gînd -cătuşe. Dar nici nu ne pot iubi. 
Prin colţuri, negre de suflet negru, încă mai dăinuie 


In atenta cititorilor noştri 

în legătură cu articolul intitulat Unguro- Valahia (II), apărut în nr. 7/15 al revistei 
Puncte Cardinale ", sub semnătura domnului Constantin Iorgulescu , ne simţim 
datori să facem următoarele precizări: 

1 Punctul de vedere exprimat în articol aparţine strict autorului, iar nu întregului 
Colegiu redacţional. 

2, tn principiu , ca revistă creştină şi independentă, considerăm că diversitatea unor puncte 
de vedere, attta vreme cit sint susţinute cu onestitate, nu trebuie să alarmeze pe nimeni. 

3. Considerăm că a judeca un autor sau o publicaţie pin prisma unui singur'text sau a unei 
singure idei este un act de reducţionism naiv, o regretabilă pripă morală şi intelectuală. 

COLEGIUL REDACŢIONAL 


Gîndurlle unul profet 


ideea neagră că " poate nu-i totul pierdut" şi atunci 
cum să ne ierte? 

Iar cînd se mai găseşte dte o armă, fie ea ruginită, 
peste fostul torţionar să o mîngîîe cu privirea doar, fără 
a-i da întrebuinţare? EI nu este o fire contemplativă şi 
singurele lui momente de contemplaţie i le inspiră 
victimă fără cunoştinţă. Acum înţelegeţi de ce ei nu ne 
vor ierta?... 

Dacă vă simţiţi apăsaţi de vreo vinovăţie, dacă 
trecutul vă aduce în prim planul coonştinţei vreo faptă 
pe care aţi fi vrut să o uitaţi , a cărei amintire vă 
amărăşte pînă la cutremurare (Doamne! ce bine ar fi 
fost de n-ar fi fost!), atunci mărturisiţi- o fără ezitare: 
nu cred că mai aveţi prea mult de pierdut. 

în schimb aveţi şansa de cîştig real fiindcă 
uşurîndu-vă sufletul îl scutiţi de o nefericită şi 
chinuitoare obsesie. Cei din jur poate că vă vor găsi 
explicaţii în jocul circumstanţelor şi vă vor întinde încă 
odată mîna. 

Şi mai este ceva foarte important: faceţi ca arma 
din mîna celui ce vrea să se facă din nou temut, 
ameninţindu-vă, faceţi ca această armă pe care el o 
crede infailibilă, să nu mai ea foc. 

Scuturaţi-vă de frică şi de prejudecăţi, gîndindu-vă 
la cei care au înfruntat cu curaj moartea în temniţă sau 
în război. Nu credem că încercarea voastră este mai 
grea. Nu vă constituiţi încă o dată victime. Mărturisiţi- 
vă păcatele. începeţi îh faţa duhovnicului şi sfTrşiţi - cu 
fruntea sus - în faţa fraţilor voştrii, oamenii. 

Şi ţineţi minte: "ei" nu ne vor ierta.... 

Ion Paraschivescu 


«uSîu T". cuv,n '• ,0, “ obţin, dupi alt. legi d.clt c.l. ca aţaază 

"SSJTSl •Priolo «Hora. Există o nacongruanţă lararhlci Intra 
Stort ? ."oamolw H ta« a vânturilor. Cid una Inaaamn! aă-ţl 
** ■ţ* rt PM**" dopa ala- Alaxandr Sol|anlţln 
,“*"*“[** ,n Ru * 1 *' O"** Întoarcă oara acati? O fac., apartod, toci, 
ZSSSTT ““ vlr “ doar aă-şl caul. locul da vaşnlcl 

RMÎrLn rU T, e * o CrMzi , * bril p*"»™ propriul al dazaatru? 

1 S1 *" l,l,v °ovorukhlm cart a patracut Paştala la Varmonl 
un documentar daapra viata muralul acriilor; to Ipoataza 
aaamarlcana, di prafloaaa amănunt, daapra autor .1 monumantala 
""d** Ro » to “- n,d nlcl Natali. Soljanltfna , 
exllâtuî? rt ° rlUU ’ rr u P 1 u aau nu vor ai na apună Inci, I. ca a. Intoarca 

, d', n prăji oi ^viatul orăşanew Moacova a dacia ai-l raa- 
tltula Iul Alaxandr Solj.nrţin vachaa aa loculnţi din cara a foat araatat 
Ia12fabruarla1974. 

Dto acaat motiv, .1 din altala , gialm oportun ai publicăm un trag- 
ÎS5 d ' n * C,l î?*r,** «a catabrul acriilor, la S uptambri. 

1973, conducătorilor Uniunii Sovietica, to traducaraa Iul Ion Paraa- 
chlvaacu. 


■ De multă vreme deja, lotul 
tn tara noastră se sprijină nu pe 
vreun avtnt ideologic anume cl 
doar pe calculul material ş/ pe 
docilitatea supuşilor, o ştiţi per¬ 
fect. Astăzi această ideologie nu 
face dectt să vă slăbească şl să 
vă încătuşeze. Ea încurcă 
întreaga viaţă a societăţii, minţile 
, vorbirea, radioul, presa cu min¬ 
ciunile ei tnvechlte.Da, cu min¬ 
ciunile el. Cum ar putea o 
mortăciune să ne facă să 
credem că trăieşte dacă nu 
născocind minciuni? Totul este 
Inămolit tn minciună şi toată 
lumea o ştie(....) 

' Această minciună generală 
Impusă, obligatorie, este aspec¬ 
tul cel mai cumplit al existenţei 
oamenilor din ţara voastră. Este 
ceva mal rău dectt toate 
nenorocirile materiale , mal rău 
dectt absenţa oricărei libertăţi 
cetăţeneşti. Şl întreg acest ar¬ 
senal de minciuni, care nu 
foloseşte tn nici un chip 
stabilităţii statului nostru , este 
tributul plătit ideologiei: tot ceea 
ce se tnttmplă trebuie legat de 
această Ideologie moartă care 
încă se agaţă cu ghearele, dar 
aceasta cu siguranţă pentm ci 
statul nostru, din obişnuinţă, din 
inerţie, prin tradiţie, se 
cramponează tncă de ea , de 
această doctrină mincinoasă , 
de greşelile el cu multiple 
ramificaţii. Ea , Ideologia, este 
aceea care, pentru a supravieţui, 


are nevoia să-l pună după gratii 
pe cel care îndrăznesc să 
gtndesc altfel, Pentru că , la 
drept vorbind, o ideologie 
mincinoasă nu poate răspunde 
protestelorşl respingerilor 
întemeiate dectt cu armele şi cu 
închisoarea. 

■ inlăturap această Ideologie 
tnvlnsă I N-are dectt, Întocmai ca 
ur\ nor ameninţător sau ca o 
epidemie, să plece din ţara 
noastrălj....) 

EUbertndu-ne de ea , vom fl 
eliberaţi de necesitatea de ane 
umple întreaga viată cu min¬ 
ciuni. Scoateţi de pe noi această 
buleandră jegoasă, îmbibată de 
sudoare, pe care este deja attta 
stnge Incît nu mal permite 
trupului viu al naţiunii să respire! 
Ea este răspunzătoare de tot 
acest stnge vărsat, de stngele a 
66 milioane de oamenif....) 

'Eu nu vă propun nicidecum 
să recurgeţi la alte extreme, să 
urmaţi sau să Interziceţi marxis¬ 
mul, nlcl măcar să aduceţi argu¬ 
mente împotriva lui( tn curtnd 
nimeni, de lehamite, nu va mal 
discuta despre aşa ceva ). Vă 
propun dear să vă eliberaţivoi 
înşivă de marxism şi să vă 
salvaţi tn felul acesta structura 
statală şl întregul vostru popor... 

A Soljenlţîn 

Scrisoare către conducătorii 
Uniunii Sovietice 

(5 septembrie 1973) 


O PRIVIRE MAI ATENTA SPRE SECUI 


Toţi, români şl străini, sub regimul comunist au 
Indurat toate nedreptăţile, cHe decurgeau din aberanta 
sistemului. în cele de mal jos vreau însă să vă vorbesc 
de acea populaţie de la noi aşezată în cotul Carpaţilor, 
pe teritoriul fostelor judeţe Cluc , Trei Scaune, Odorhel 
şl o parte din Mureş : Secuii. Ea e o populaţie 
amestecată , In mare parte cu români, ce trăiau alături 
de ea. Această populaţie este nemaghiară, vorbeşte de 
limba maghiară dar e de alt neam, are alt trecut decît 
ungurii, altă Istorie, alt ethos ; maghiară 11 e numai limba 
. Ei bine, această populaţie vrednică, de religie catolică 
, calvină unitariană şi în foarte mică parte, ortodoxă , a 
fost profund lovită, în aceeastă epocă, în mîndrla ei în 
sentimentele el naţionale , în ideea el de popor separat 
de unguri; a fost uitată ca să zic aşa, ca neam deosebit 
de cele care o înconjoară. 

în ignoranţa lor profundă , şl-n aroganţa pe măsura 
prostiei, conducătorii comunişti n-au ştiut sau au uitat de 
această naţie. Ei nu au mai vorbit la noi decît de ■ români 
, maghiari, germani, 

sîrbi, şi alte naţionalităţi conlocuitoare.'Pe secul i-au 
Ignorat cu desăvîrşire. Dar el au avut în istoria Ardealului, 
în multe momente, atitudini dîrze , comportări viteze , 
fapte glorioase, fie împotriva nemeşilor unguri 
asupritori, fie împotriva stăpînlril austriece care, la 1865, 
a ridicat voievodatul Ardealului la gradul de "mare prin¬ 
cipat"; s-au ridicat şi împotriva ungurilor cînd au anexat 
, în 1867, Ardealul la Ungaria. Aceste atitudini 11 aşează 
într-o poziţie onorabilă In rîndul popoarelor din regiune, 
în faţă tuturor celor care l-au cunoscut . Deşi ei au 
dreptul să se bucure de o atenţie deosebită din partea 
noastră , cu aţlt mal mult cu cît sînt, în mare parte , 
români deznaţionalizaţi, lucrul acesta nu se face şl nu 


s-a făcut. în zadar s-a atras atenţia conducerii comuniste 
ea nu a vrut să audă , urechile ei au fost închise , 
înţelegerea ei obtuză. 

în zadar s-a strigat conducătorilor comunişti de la 
noi: Amintiţi-vă de istorie, secuii sînt una dintre cele trei 
naţiuni semnatare ale actului UNIO TRIUMNATIONUM, 
el nu trebuie negljaţi, nu au dreptul să fie consideraţi ca 
naţiune aparte, aşa cum s-au manifestat de-a lungul 
Istoriei. Dar s-a strigat surzilor. Astfel jigniţi, ce puteau 
face decît să se îndrepte spre unguri cu care aveau în 
comun limba 

într-o perioadă atît de mare de neglijare, unii secul au 
început să uite că sînt secul şi nu unguri. Unele denumiri 
de localităţi , ■ Tîrgul Secuiesc", le mal amintesc de 
trecutul lor pe care ungurii, din anume interese lesne de 
înţeles, ar prefera ca ei să-l uite de tot. 

în 1940, după ocuparea Ardealului de Nord , ungurii 
s-au purtat mai atenţi, mai curtenitori cu secuii. Horthy 
Mlclos, regentul Ungariei, şi-a îmbrăcat soţia în costum 
de secuiancă şi ca să-i măgulească pe secui s-a plim¬ 
bat cu ea prin toate ţinuturile secuieşti. Mal apoi însă, 
•cînd secuii au intrat în parlamentul maghiar, ungurii n-au 
întîrziat să-şi manifeste dispreţul faţă de el, deşi nu li s-au 
dovedit cu nimic superiori şl dacă-mi aduc bine aminte 
, pe jumătate dintre parlamentarii secul, după certuri 
aprinse, l-au dat afară din parlament. 

Astăzi cu o conducere nouă , multe la noi ar trebui 
să se Îndrepte , printre acestea să se facă mal multă 
dreptate secuilor. E cazul să li se dea mai multă atenţie 
, să fie trataţi ca popor separat, aşa cum de fapt au fost 
şl sînt. E dreptul lor şi noi trebuie să le recunoaştem 
acest drept; 

Pr. Nlcolae Grebenea 


"Domnule Petricâ, sînt unii aici 
care zic că elsîntflmăuţolll..." 

* urmare din pag. a 12-a * 

cu vila şi maşina lui. Pe Ion din Corbi, cel, ce umbla 
în dricul verii legat la cap, nu l-am mai tniilnit în anii 
următori, murise. Copiii lui? Dar cine mai are grijă 
de copiii unuia care a ajutat luptătorii din munţi? De 
vor fi trăit îşi vor cîştiga şi ei plinea de toate zilele ca 
slugi la cel de pe vremea respectivă s-au aranjat 
îmbogăţindu-se prin jaf şl schingiuire. Campania de 
represiune în munţi nu a durat mult. După o 
săptămihă s-au retras; activiştii s-au dus la treburile 
lor, iar un regiment de securitate a fost cantonat la 
poligonul militar Cincul Mare. Cine au fost ceilalţi 
securiştl în afară de Bîrsan, care s-au dat drept 
Arnăuţoi? Unul se zice că a fost tot un ofiţer de 
securitate, pe nume Băiş. Despre ceilalţi mal mult 
s-a zvonit. Se pare că unul a fost un proaspăt 
învăţător de Ifngă Braşov, originar din Lisa. într-o zi 
familia s-a trezit cu o maşină a securităţii cu un sicriu 
sigilat în care susţineau aducătorii se afla 
învăţătorul,mort. 

Şl bieţii oameni auînmormîntatun sicriu în care 
nici nu ştiau ce se află.Dacă îhtradevăr fn sicriu se 
afla învăţătorul ucis de către cei din munţi, la care 
se dusese cu gîhduri viclene, tragedia e şl mal mare 
fiindcă fratele lui era omul nostru de sprijin, la care 
am stat. E vorba de Paler, şl el tot învăţător, fn 
acelaşi sat. 

Ion Gavrilă 









pag. 14 


PUNCTE CARDINALE 




SINGURA SANSA 


A m suportat cu toţii, în ultimele patru 
decenii, dar mal ales în anii dictaturi! 
ceauşlste, terifianta propaganda 
comunista, care prin canale multiple 
§1 drăceşti Invada conştiinţele copiilor, 
tinerilor, adulţilor, bătrînllor, făcîndu-ne încetul 
cu încetul sâ deosebim din ce în ce mal greu 
succesul de dezastru, Inteligenţa de Imbe¬ 
cilitate, valoarea reală de farsă, într-un cuvînt 
adevărul de minciună.^ 

Nu cred a greşi, dacă socotesc că dezastrul 
naţiunii noastre are drept cauză principală 
răspîndirea în proporţH de masa, a bolii 
sufleteşti şl Intelectuale pe care marele roman¬ 
cier şl moralist englez George Orwell o 
numeşte. în celebpjl sau roman, "1984" (scris în 
anul 1947), "double thought" (dubla gîndlre). 
Dubla gîndlre înseamnă de fapt distrugerea 
valorilor şl pulverizarea conceptului de 
adevăr. 

Dubla gîndlre obligă pe cetăţenii statului 
Oceania, Imaginat acum 45 de ani de Orwell, 
să creadă în lozinci aberante ca următoarele: 

'Războiul este pacea ", *Libertatea este 
sclavie", "Ignoranţa este forţa", întreaga lor 
viaţă fiind stăpînlta de minciună, ură, violenţă 
şl teroare. 

Ororile săvîrşlte de torţionari, după puciul 
comunist din 30 decembrie 1947, care a dus la 
abdicarea forţată a regelui Mlhal I (1940-1947) 
şi proclamarea "Republicii Populare Române, 
la Suceava, Piteşti, Gherla, Tîrguşor şi Canalul 
Dunăre-Marea Neagră (între anii 1948-1952) 
depăşesc chiar previziunile Iul Orwell. Prin tor- 
turi fizice şl morale de neînchipuit, călăii 
urmăreau să obţină de la victimele lor 
negarea celor mal sfinte valori în cultul cărora 
fuseseră educaţi de familiile şi de dascălii lor: 
DUMNEZEU, PATRIA. REGELE, familia, prietenia, 
demnitatea, democraţia, munca, adevărul. 
Torţionarii au încercat, în cei patru ani de 
"acţlune"(l 948-1952), să "reeduce" cîteva mll 
de studenţi, muncitori, elevi, ţărani şl Intelec¬ 
tuali deţinuţi politici în puşcăriile comuniste. 

Cred că principalul obiectiv în sinistrul ‘ex¬ 
periment Piteşti" era "reeducarea" victimelor în 
spiritul dublei gîndlrl în sens orwelllan, adică al 
pierderii complete a personalităţii şi a busolei 
valorilor. 

După consolidarea poziţiei sale de dictator, 
Imediat după 1970, Ceauşescu-ajutat de 
acoliţii săi- a pornit o nemiloasă acţiune de 
răspîndlre a "sindromului" dublei gîndlrl, practic 
în întreaga societate românească. Este vorba 



de o veritabilă boală mintală colectivă, 
caracterizată prin ruptura dintre gîndlre, ex¬ 
primare şl v acţiune. Cu mijloacele de 
propagandă care ne sînî cunoscute (mal ales 
prin Intermediul Radlotelevlzlunll Române, 
aservită Puterii), dar şl cu concursul unor In¬ 
telectuali corupţi, s-a ajuns la situaţia în care 
minciuna, linguşirea, delaţiunea, Impostura să 
cuprindă ca o oribilă caractlţă milioane de 
oameni. Deveniseră cu toţii bolnavi mintali. Iar 
boala se numea, cum spune Orwell, "double 
thought"... 

Ca elev, student şl apoi ca profesor, am 
suferit împreună cu ceilalţi "colegi" de 
generaţie primele lovituri "ştiinţific" organizate, 
începînd cu anul 1971 ^cînd a fost declanşată 
■revoluţia mlnl-culturala"), pentru distrugerea 
morală a poporului roman, prin "experimentul 
Piteşti" generalizat la nivelul întregii ţări, 
bineînţeles cu unele adaptări şl "perfecţionări" 
de mijloace. 

Atunci cînd speranţa începuse să slăbească 
chiar şl în sufletele celor mal tari dlotre noi, 
acum doi ani şl Jumătate, s-a produs 
MIRACOLUL. Sănătatea mintală şl sufletească 
a tineretului a învins principiul, "sindromul" 
dublei gîndlrl, tineretul opfînd pentru valorile 
perene ale ţării, ale umanităţii, refuzînd spon¬ 
tan să mal suporte minciuna Instltuţlonallzată^ 

Pentru noi, cadrele didactice, există o ultimă 
şansă de a putea fi utili României care renaşte: 
să rupem cu trecutul comunist şl să ne 
angajăm cu sinceritate în educarea tinerilor în 
spiritul democraţiei şl credinţei şi să extirpăm 
din noi, cu curaj, tot ceea ce înseamnă dublă 
gîndlre. Să le oferim tinerilor toate cunoştinţele 
$ experienţa noastră. Să ne ferim de carierism, 
oportunism şl Impostură şl să luptăm împotriva 
minciunii, dezinformării, diversiunii, pentru 
relnstaurarea monarhiei constituţionale, sin¬ 
gura cale de Ieşire a ţării din marasmul 
neocomunlst (patronat de ultimul preşedlnte- 
comunist din Europa, securisto-lenlnlstul Ion 
llescu). 

Procesul comunismului este singura noastră 
şansă de reabilitare ca generaţie. de Ieşire a 
ţării din labirintul criptocomunlst. Să nu o pler- 
deml Re ca Dumnezeu să ne vindece de 
"sindromul" dublei gîndlrl şl să ne călăuzească 
pe drumul greu al redevenlril noastre. Să-L 
ajutăm în lucrarea Sa. prin propria noastră 
strădanie, prin înţelepciune, prin iertare şl 
dragoste. Şl la nevoie, prin sacrificiul nostru, 
dedicat generaţiilor viitoare. 

Profesor loan EŞAN 


- făbabil ca*daca ‘mândamuî ’şTar' fl" propus 

să fie doar o doctrină economică ar fl avut 
unele şanse să supravieţuiască. Cum Insă. 
rezultînd din cristalizarea cîtorva secole de 
frămlntări, aceasta a luat forme şi veleităţi care vor 
să se substituie unei religii, pielrea e Inevitabilă. 
Nu doar pentru că stabileşte norme şi legi care pot 
fl. la o adică, abolite (norme etice inverse, ca de 
exemplu ura), dar işl asumă şl un mit primordial al 
omenirii, cel al Vîrstei de Aur ,' plasat nu la 
Începutul, ci la sfişitul creaţiei, acordînd rolul 
"Celui ales" proletariatului. Omului istoric (Mlrcea 
Eliade - "Mitul eternei reîntoarceri"), celui care 
trăieşte In Istorie şi care este în măsura în care se 
creează pe sine Însuşi In istorie. îl lipseşte orice 
coordonată transcendentă, trăieşte tn disperare şi 
nesiguranţă, căci trăieşte în afara lui Dumnezeu. 
Şi tn afara Iul Dumnezeu nu există libertate. 

Libertatea iluzorie pe care o oferă marxismul 
omului este aceea de a face istorie iluzorie.^ căci 
istoria, atunci clnd nu se face singură, este făcută 
" de un număr mereu mai restrîns de oameni care, 
nu numai ca Interzic maselor de contemporani să 
intervină direct sau indirect în istoria pe care ei o 
fac (sau pe care el o face) dar mai dispun în afară 
de asta de mijloace suficiente pentru al obliga pe 
flecare individ să suporte pe seama lui 
consecinţele istoriei" (EUade op. cit. pe. 114). 

Cit ne-a costat pe noi, românii, această iluzie că 
am putea Interveni în istorie, o mărturisesc gropile 
comune cu care comunismul a tmpînzlt ţara. A 
trebuit să traversăm coşmarul comunismului ca 
să Înţelegem - încă nu toţi. din păcate - că 
■teroarea istoriei" nu se poate accepta şl nici ex¬ 
plica prin teoria marxista a "luptei de clasă"; au 
trebuit zeci de ani de teroare ca să înţelegem că 
promisul paradis terestru al lui Marx este o himeră 
şi că nimic nu poate justifica această teroare. "Ce 
consolare găsim în a şti că suferinţele a milioane 
de oameni au permis revelaţia unei situaţii - limită 
a condiţiei umane, dacă dincolo de această 
sttuaţle-limită nu este decît neantul? se întreba 
Eliade în acelaşi eseu(p. 117). Evident, nici una. fn 
îndelunga Iul istorie, omul a îndurat atrocităţi- e 
adevărat, nu comparabile cu cele ale comunis¬ 
mului- cu credinţa că dincolo de acestea există un 


"s e ns". *Exi s ta" o ’ "fii ten fi"e" t rărise ed e n ta "* "Creştinul* â"' 
ştiut că suferinţa lui are un sens, chiar dacă aces¬ 
ta îi scapă, pe care Dumnezeu. însă. îl cunoaşte. 

Deposedînd omul de credinţa în Dumnezeu, 
luîndu-i acestuia conştiinţa sensului existenţei 
sale pe acest pămînt( omul. creaţie a Iul Dum¬ 
nezeu. după chipul şi asemănarea Acestuia), subs¬ 
tituind valorile eticii creştine cu non-valori, 
marxismul aruncă fiinţa umană în haosul şi 
neputinţa unei creaţiuni ivite la întîmplare. operă 
a "evoluţlonismului". al cărei rost pe pămîntul 
acesta este acela de a-1 urî pe aproapele său şi de 

0 STAFIE 1 
PĂRĂSEŞTE 


adesea fn cefe mal înafte scaune, dfrîjînd'""lupta de 
clasă" cu o mînă şi făcîndu-şi cu cealaltă cruce? 
Convertirea lor peste noapte la acest gest nu înşală 
pe nimeni: creştinul autentic se cunoaşte nu după 
faptul că-şl face cruce, ci după aceea că se con¬ 
duce după legile lui Dumnezeu. 

în concluzie, există cel puţin trei motive pentru 
care marxismul nu se poate salva: 

1. îndepărtarea omului de Dumnezeu, subs¬ 
tituirea acestuia cu o autoritate terestră, de unde 
s-a şi putut trage concluzia că totul este posibil. 

2. Eşuarea promisului paradis terestru- 
capătul luptei pentru instaurarea comunismului 
mondial- în mod lamentabil, în cri mă. că ci in¬ 
staurarea acestui "paradis’’ presupune, în viziune 
marxistă, eliminarea violentă a celor ce se opun şi 
a celor care gîndesc altfel. 

3. Ignorarea sensului lumii acesteia ca spaţiu şi 
timp acordat fiecăruia pentru propria mîntuire. 
Atrăgîndu-1 pe om în "istorie", marxismul îl 
îndepărtează nu doar de Dumnezeu, dar şi de 
menirea lăsată omului pe acest pămînt. 

Marxismul a intrat, iremediabil. în declin. Mai 
devreme sau mai tîrzlu va dispărea complet. în 
Europa, toate formaţiunile inspirate de marxism, 
indiferent dacă-şi spun social-democrate sau 
socialiste, sînt în scădere de popularitate. Din 
Scandinavla în Belgia socialiştii pierd teren; 
acelaşi lucru se întîmplă în Italia. în Germania, ca 
sâ nu mai spunem de Franţa, unde căderea aces¬ 
tuia este însoţită de scandal. Iar în Marea Britanie 
laburiştii, cu zestrea lor socializantă, au fost 
definitiv înfrinţi de conservatorul John Major. Deşi 
partidele de stingă încearcă terapii de salvare prin 
debarasarea de balastul ideologic, e prea tîrziu; Iar 
estul Europei, care a dus pînă la ultimele 
consecinţe experimentul socialist, este un semnal 
de alarmă pentru cei ce ar îndrăzni să salveze ceva 
din moştenirea marxistă. 

în secolul XXI lumea va Intra despărţită de 
nefastul semn al secerei şl ciocanului, poate nu 
complet vindecată, dar. în orice caz. sub semnul 
vindecător al crucii. 


a-1 distruge dacă nu-i împărtăşeşte opţiunile, de 
unde pînă atunci el trăise în legea iubirii 
aproapelui. Marxismul îi oferă omului posibilitatea 
să "facă istorie", mai precis să-şi vîneze "duşmanii 
de clasă", să-i aplaude pe conducători şi să fie 
primul demolator al fiinţei sale spirituale. în locul 
mîntulrii şl al vieţii de dincolo marxismul îi oferă 
omului speranţa într-un paradis terestru pe care, 
pentru a-1 cuceri, trebuie să treacă, iarăşi contra 
poruncilor, prin crimă. Paradis care, se va vedea 
pînă la urma, va fl doar unul al şefilor, omului de 
rînd rămînîndu-1 foamea, frigul şl frica. Din 
fericire, omul de rînd nu l-a pierdut pe Dumnezeu 
şi aş insista aici cu o vagă intenţie polemică faţă de 
propovăduitorii "stingii" să pun astfel problema: 
românii au rezistat asaltului comunismului pentru 
că au crezut în Dumnezeu, iar nu comunismul a 
prins la români datorită profundei lor credinţe în 
Dumnezeu, datorită ortodoxismului lor funciar, 
care l-ar fl îndemnat la resemnare şi la pasivitate. 

Ce ne facem însă cu cei la care marxismul a 
prins şi pe care-1 vedem zi de zi în Jurul nostru. 


















Socotind că poporul omân, la 
ora actuală, este destul de 
debusolat, dl, Doru Brala n-a mai 
avut linişte sufletească tn 
domiciliul său din Germania 
(socotind poate că acplo şl-a 
putut procura o busolă mai bună 
decfl cele fabricate tn România) 
şl a venit tn ţara sa natală spre a 
ne da Indicaţii preţioase asupra 
unghiului de marş pe care 
trebuie să ne angajăm politica 
românească. S-ar putea, cel 
puţin aşa rezultă din Interviul 
publicat tn Baricada de domnii 
Berlndel şi Antonie, că tn mod 
deosebit l-a deranjat liniştea, 
existenţa Mişcării pentru 
România (V.P.R.) în frunte cu 
Marian Munteanu, dat fiind că 
această mişcare este orientată 
Ideologic spre creştinism şl 
naţionalism. 


PUNCTE CARDINALE - 




care ţine să-şl epateze inter¬ 
locutorii. 

Dar interviul dlul.Ooru Brala 
conţine şl unele afirmaţii 
îngrijorătoare, care invită la 
meditaţie. Aşa de pildă Domnia 
Sa afirmă că politicienii occiden¬ 
tali, dîndu-şi seama că trebuie să 
se păstreze tn procesul de 
producţie, o anumită proporţie tn 
dozarea cu forţă de muncă 
străină, recrutată din rîndul 
emigranţilor, tolerează curen¬ 
tele naţionaliste pentru ca prin 
Intermediul lor să pipăie pulsul 


"Pefofolo^U" j) CM* 


Acest domn Doru Brala merge 
cu aroganţa-l bine cunoscută de 
a Include M P R. tntr-un 
naţionalism caraglalesc, fără a-şi 
pune întrebarea dacă nu cumva 
contradicţiile şl denaturările, care 
abundă tn Interviul Domniei Sale, 
concurează cu cele ale unui per¬ 
sonaj, de asemeni caraglalesc, 
pe nume ’conu Leonida 1 , Aceas¬ 
ta tn cazul că le comite din 
naivitate, altfel mintea ne-ar duce 
către Farfurldli, Brlnzoveneşcu 
sau alţi şarlatani politici de care, 
din păcate, România nu a dus 
lipsă nici tn trecut, după cum nu 
duce lipsă nici astăzi. 

în această ordine de Idei, lată 
una din afirmaţiile nostime ale 
dlul. Doru Brala: 'Eu nu ml-aş 
permite să contest convigerile 
politice nici măcar a unei per¬ 
soane din 23 milioane; dacă o 
singură persoană este un social 
democrat convins, înseamnă că 
social democraţia este potrivită 
naţiunii române*. Şl tot tn cadrul 
aceluiaşi Interviu 'politologul* 
(se pare că aceasta este o 
specie care proliferează 
îngrijorător tn România de azi) 
Doru Brala afirmă, referindu-se la 
M.P.R.: "Avem de a face cu o 
formaţie de care trebuie să ne 
ferim. Attta timp cit un partid nu 
este tn stare să dea dovadă de 
coerenţă organizatorică şl se 
refugiază tn structura 
bisericească, înseamnă că este 
ceva superficial*, lată cum dl. 
Doru Brala care nu-şl permite să 
conteste convingerile unul social 
democrat, chiar dacă acesta ar fl 
unicul reprezentant al soclal- 
democraţlel tn România, îşi 
îngăduie în schimb să conteste 
convingerile unei formaţiuni 
politice închegată, aşa cum este 
Mişcarea pentru România, 
pretinzînd tn acelaşi timp, cu o 
mină Inocentă că din punct de 
vedere politic Domnia Sa este 
"independent*. Şi perle de acest 
gen găsim destul de multe în in¬ 
terviul din Baricada, dl.Braia 
dovedind că posedă o bogată 
colecţie de ‘panseuri politice* cu 


populaţiei faţă de această 
categorie de muncitori. Privind 
cu lupa conţinutul acestei 
afirmaţii, stntem îndreptăţiţi să ne 
manifestăm ctteva nedumeriri 
legitime. Oare democraţia care 
funcţionează tn Occident este tot 
una, tn lumina spuselor 
dlui.Brala, cu 'democraţii* pe 
care noi o privim ca un model 
demn de urmat, dacătn cadrul el 
mişcările naţionaliste stnt 
tolerate de politicieni doar pentru 
ca prin Intermediul lor să se 
poată cunoaşte reacţlunea 
populaţiei băştinaşe faţă de 
emigranţi? Şl dacă lucrurile stau 
astfel, cine stnt de fapt aceşti 
politicieni care au puterea de a 
tolera sau a nu tolera mişcările 
naţionaliste după cum le 
dictează interesele? Nu cumva 
stnt el constituiţi tntr-o 
organizaţie ocultă cu putere de 
decizie dincolo şi deasupra a 
ceea ce omul de rînd socoteşte 
că ar trebui să se decidă tn 
spiritul adevăratei democraţii, 
aceea pentru care, cu bună 
credinţă, şi-a dat votul? Iar dacă 
tntr-o anumită conjunctură 
politică nu ar mai fi necesară tes¬ 
tarea atitudinii populaţiei faţă de 
emigranţi, aceşti politicieni, 
despre care vorbeşte dl.Doru 
Brala, nu-şl vor utiliza oare 
puterea de care dispun, 
mterzictnd existenţa mişcărilor 
naţionaliste? 

în calea îndeplinirii planurilor 
oculte ale acestei categorii de 
politicieni a căror portavoce, se 
pare că dl.Doru Braia vrea să fie, 
se opun două realităţi greu de 
înlăturat: Specificul naţional şl 
Spiritualitatea creştină. De 
aceea, ctnd este vorba de 
naţionalismul românesc, dl.Doru 
Braia II consideră ca fiind un 
fenomen demodat, retrograd, 
xenofob şl izolaţionist, cu primej¬ 
dioase Implicaţii negative pentru 
viitorul politic al României. Dar 
mal periculoasă se pare situaţia 
în care neamul românesc s-ar 
integra şi ar trăi cu intensitate 
spiritul ecumenlcltăţii creştine. 


Domnia Sa acceptă 
creştinismul, dar numai ca pe o 
problemă strict personală tntr-o 
lume atomizată tn care fiecare 
individ îşi are Dumnezeul său. De 
îndată tnsă ce creştinismul este 
trăit şi practicat tn comunitate, el 
devine periculos, fiind manifes¬ 
tarea unul spirit îngust, Inadecvat 
orientării lumii contemporane. 

Faţă de acest mod de a gîndl 
tml permit să-l întreb pe dl.Doru 
Brala: Ce consideră Domnia Sa 
că este permanent valabil, din¬ 
colo de scurgerea timpului? 
Prostia omenească, poate ar fi 
răspunsul. 

* 

Nu ştiu, domnule Braia, ce 
reprezintă pentru dumneata lup¬ 
tele duse de-a lungul veacurilor 
de neamul românesc pentru 
apărarea fiinţei şl credinţei sale, 
despre care probabil al aflat cîte 
ceva, răsfoind cărţile de Istorie tn 
timpul şcolii. Este bine tnsă să se 
ştie că astăzi se pune, cu aceeaşi 
acuitate ca şi tn trecut, problema 
apărării Identităţii neamului 
românesc în faţa unor tendinţe 
agresive mult mal subtile şl mult 
mai perfide. Faţă de această 
realitate, este oare oportun a 
propovădui renunţarea la 
apărare în faţa acestei agresiuni? 

Fără să fie nevoie de sofisticate 
analize politologice, devine din 
ce tn ce mal clar pentru oricine 


CETATEA 

HOTMJLUI 

- strajă la 
hotarul 
de Răsărit 






Ş3BH 

[Spi 






w&m 


este preocupat de viitorul 
României că, la ora actuală, în 
spaţiul românesc tşi dispută 
tnttletatea două tendinţe 
agresive, deopotrivă de primej¬ 
dioase: Imperialismul rusesc şi 
Mondlallsmul ludeo-masonlc. 
Ambele au lovit tn trecutul 
apropiat cu toată cruzimea tn 
naţionalismul autentic românesc 
şl probabil vor mal lovi. 

Din fericire pentru România, 
prima tendinţă se află în derivă. A 
doua este tnsă tn ascensiune. Ea 
tncearcă, aidoma unul ctntec 
amăgitor de sirenă, să 
pregătească psihologic 
popoarele pentru Statele Unite 
ale Europei tn care naţionalismul 
nu şi-ar mal avea raţiunea de a 
exista. Ctnd vom vedea 
popoarele mari ale Europei 
renunţtnd la specificul lor 
naţional, ctnd vom vedea 
poporul evreu trăind tntr-o dulce 
armonie şi tn deplină comuniune 
cu popoarele arabe, atunci In 
mod evident şl naţionalismul 
românesc tşl va pierde raţiunea 
de a exista. Atunci, probabil va fi, 
conform viziunii creştine, o 
turmă şl un păstor 
* 

Naţionalismul fundamentat pe 
trăire creştină nu poate fl 
xenofob, domnule Brala. El 
respectă specificul naţional al 
celorlalte popoare attta timp cit 


acestea nu vatămă interesele 
neamului românesc. Spre 
cinstea lui, poporul român n-a 
dus războaie de asuprire şl 
8tăplnire a altor popoare. El a 
luptat numai pentru a-şl apăra 
fiinţa şl credinţa Acesta a fost 
drumul pe care a mers 
întotdeauna naţionalismul auten¬ 
tic românesc I 

* 

Am prezentat aceste gîrtduri, 
nu pentru a-l lua apărarea lui 
Marian Munteanu. Pe Marian 
Munteanu nu-l cunosc personal 
şi nici nu fac parte din Mişcarea 
pentru România, dar pot spune 
că Ideile enunţate tn programul 
acestei formaţiuni politice stnt 
foarte frumoase. Rămtne de 
văzut dacă trăirea şl activitatea 
acestei formaţiuni va fl pe 
măsura idealului enunţat Dacă 
adepţii Mişcării pentru România 
nu se vor dărui total acestui Ideal, 
mulţumlndu-se a merge tn spirit 
căldicel ptnă la jumătatea 
drumului, vor apare alţi luptători 
spre a duce mal departe 
steagurile triumfătoare ale 
Românilor. 

• 

în încheiere o ultimă precizare. 
O busolă care şl-a pierdut mag¬ 
netismul acului se numeşte 
busolă nebună. Cam cu o astfel 
de busolă tncearcă dl. Doru 
Brala să orienteze politica 
românescă. 

Gheorghe BRAHONSCHI 

fost deflnut politic 
veteran de război 












PUNCTE CARDINALE 



f'iV OCHI RIDE, 



UN EVENIMENT AL 
VIEŢII CREŞTINE 
_ROMÂNEŞ TI 

La Muzeul Ţăranului Român din 
Bucureşti şl-a desfăşurat lucrările, în 
zilele de 5-7 mai 1992, sub oblăduirea 
Bisericii Ortodoxe Române, aşa-zlsa 
Conferinţa Naţională Consultativă a 
Laicatului, prima de acest fel nu numai 
din România, dar şl din toată Europa 
de Est. Vfrfurile Intelectualităţii 
creştine româneşti, în frunte cu Co¬ 
mitetul de Iniţiativă (prezidat în mod 
strălucit de d-l Sorin Dumitrescu), au 
pus degetul, cu admirabilă respon¬ 
sabilitate creştină şl naţională, pe 
rănile morale şi spirituale ale lumii 
româneşti de azi, căutînd să reînvie 
tradiţionala sobornlcltate a Or¬ 
todoxiei, în viziunea căreia clericii şi 
mirenii sînt chemaţi deopotrivă la 
"lupta cea bună" a "preoţiei" întru Hris- 
tos. 

Conferinţa s-a deschis îh prezenţa 
Patriarhului Teoctist, căruia se pare că 
anumite adevăruri, rostite răspicat, nu 
l-au prea mers la inimă (mai ales cel 
privitor la "tactica de supravieţuire" pe 
care Biserica a adoptat-o sub co¬ 
munism şi pe care, din păcate,nu a 
avut tăria s-o părăsească nici pînă în 
ziua de azi, continuîndu-şi, mal cu 
seamă prin vfrfurile el, vechea 
docilitate faţă de Putere). înalta Ierar¬ 
hie a Bisericii a fost prezentă totuşi în 
prezidiu şl îh zilele următoare, prin 
Episcopii -Vicari Vaslle Tftgovlşteanul 
şi Teofan Savu şl prin Mitropolitul 
Daniel (în prezenţa căruia s-au 
finalizat lucrările Conferinţei). 

Pe parcursul celor trei zile, pe lîhgă 
cei pomeniţi mai sus, au putut fi văzute 
îh sală şi alte personalităţi îhsemnate 
ale vieţii noastre bisericeşti (Părintele 
Galerlu, Părintele Voicescu, Epis¬ 
copul Gherasim al Buzăului,etc), In¬ 
telectuale (loan Alexandru, Horla 
Bernea, Marcel Petrlşor, Ştefan 
Câlţea, Ana Blandiana, Mihal Şora, 
Gabriel Liiceanu, Petre Mihai Băcanu 
ş a.) şl chiar politice (Cornellu 
Coposu, Ion Pulu, Constantin Tlcu 
Dumtrescu, Dumitru Mazilu). “Noua 
Generaţie" a fost reprezentată 
îndeosebi de domnii Marian Mun- 
teanu şi George Roncea (autori al 
unor comunicări pe cit de Interesante, 
pe attt de îndrăzneţe, vlzîhd mal ales 
problema mereu ocolită a forţelor 
oculte anticreştine de sorginte 
masonică, pe lîngă care ateismul 
primitiv al comuniştilor era o biată 
copilăriei). Rămîne regretabil că. 
asistenţa n-a fost tocmai numeroasă 
îh nici una dintre cele trei zile ale dez¬ 
baterilor... 

Dintre multiplele probleme abordate 
spicuim doar citeva: introducerea 
efectivă a îhvăţămîntulul şl educaţiei 
religioase în şcolile româneşti, 
necesitatea unor publicaţii creştine de 
largă răspîhdire (catehisme, manuale, 
reviste şl chiar un mare cotidian de 
orientare creştină), înfiinţarea unei 
Universităţi Creştine Ortodoxe, com¬ 
baterea prostituţiei şl a avorturilor (la 
care am bătut toate "recordurile", 
devenind, în doi ani şl jumătate, cea 


mai criminală naţiune europeană), 
sprijinul misionar acordat fraţilor 
basarabenl şi, bineînţeles, stabilirea 
unul cadru de colaborare eficientă şi 
armonioasă îhtre Biserică şl ''Laicat", 
pe linia unei autentice renaşteri 
duhovniceşti. 

N-au lipsit, din păcate, nici anumite 
fricţiuni, fie cu Televiziunea Română 
(şi mai ales cu jalnica Redacţie a 'Vieţii 
Spirituale"), fie cu unii reprezentanţi ai 
Alianţei Civice, vădit incomodaţi în 
pseudo-creştinismul dumnealor de 
coloratură masonică (exprimat din 
plin şi în "Apelul" Alianţei Civice 
“recitat' de d-na Ana Blandiana, unde 
religia se confundă cu cultura, 
ufnanismul creştin cu umanitarismul 
democratic, iar ecumenicitatea 
cu...societatea civilă!). 

fn final s-a definitivat, prin vil dez¬ 
bateri, o Moţiune îh 27 de puncte, 
reflectînd înalta conştiinţă 
sobornicească şl misionară sub care 
s-au desfăşurat lucrările Conferinţei. 
Ecourile concrete rămîh de urmărit îh 
viaţa noastră publică. Materialele 
prezentate vor fi reunite într-un volum 
ce se anunţă pe cit de util, pe atît de 
interesant. Nădăjduim că s-a deschis 
astfel o cale pe care lumea 
românească nu va îhtîrzla să calce cu 
pas mîhtuitor. 

‘LAICI" 

SAU 

"M IRENI "? 

Nu facem parte din categoria 
căutătorilor de noduri îh papură şi nici 
nu agreem "cearta de vorbe", dar, îh 
treacăt fie zis, credem că folosirea 
noţiunii de “Laicat" din titulatura 
Conferinţei de la Bucureşti a fost mai 
puţin inspirată. Sigur că toată lumea 
"avizată" a priceput lesne despre ce 
este vorba, dar cel mal puţin avizaţi au 
fost puşi îhtr-o oarecare derută. In¬ 
diferent de bazele etimologice ale 
cuvîntulul "laic" sau de uzul Iul 
specializat, el a ajuns să aibă îh lumea 
de astăzi un înţeles mult mai larg, atît 
ca substantiv (cu derivatele sale: 
“lalclsm", “lalcltate", “laicat'), cit şi ca 
adjectiv (spirit laic, viziune laică, 
culturi laică, educaţie laici, etc.). în 
general, prin "laic" nu se mai înţelege 
astăzi doar ceva "ne-blsericesc" sau 
“ne-clerical", dar şi ceva "ne-religios", 
indiferent sau chiar opus faţă de 
religie. Acesta este şl sensul actual cel 
mai curent (nu numai la noi, unde a 
fost radicalizat de comunism, dar şi îh 
alte limbi europene). Cuvîhtul "laic" nu 
mal este receptat drept sinonim al 
cuvîntulul "mirean" (de la sl. mir, 
"lume"), ci tinde mai degrabă să 
devină sinonim al cuvîhtulu! "ateu", fn 
cel mai bun caz, el se deosebeşte ( de 
“ateu"prin faptul că nu redă atît ideea 
de negaţie, cit pe aceea de indiferenţă 
tolerantă faţă de Dumnezeu, religie, 
Biserică. Nişte "laici", în acest înţeles 
actual şi generalizat, n-ar fi organizat 
niciodată o Conferinţă de angajare 
religioasă sub tutelă bisericească! 
Sperăm, deci, că noţiunea de "Laicat" 
a fost folosită îh cazul de faţă doar 
dintr-o simplă pripeală, Iar nu din 
inaderentă la realităţile contemporane 


(aspect reproşat adeseori Bisericii 
noastre)... 

Cu tot izul său uşor anarhic, credem 
că termenul de "mirean" ar fi fost mult 
mal fericit (rlscînd cel mult să fie 
neînţeles de cîţlva, ceea ce este 
preferabil proastei înţelegeri a mul¬ 
tora!). O "Conferinţă a Mirenilor" ar fi 
sunat, credem noi, şi mai ortodox şi 
mai româneşte. Şi poate că anumiţi 
“laici", rătăciţi prin sală, s-ar fi exclus 
din capul locului, ca să nu mai facă 
tulburare cu simandicosul lor 
“lalclsm"... 

O PARANTEZA 
CARE TREBUIE 
Î NCHISĂ_ 

Ecourile vizitei de Paşti a Maiestăţii- 
Sale, Regele Mihai I, însoţit de o parte 
a familiei regale, nu s-au stins încă. 
Lumea românească este mult mai 
sensibilizată astăzi la problema 
monarhică. Noi ne bucurăm nu atît din 
dragoste faţă de Regele Mihai per¬ 
sonal (căruia I se pot reproşa multe, 
de la 23 august pînă azi), cît din 
consideraţie faţă de Instituţia 
monarhică pe care acesta o 
reprezintă. La 30 decembrie 1947, prin 
abolirea ilegală a Monarhiei 
constituţionale, s-a deschis o 
paranteză tragică ih Istoria României 
şl această paranteză nu se poate 
închide în mod firesc decît prin 
cuvenita Restauraţie. Altminteri ne 
vom zvîrcoll penibil şi pe mai departe 
ih paranteza deschisă de comunism. 

Prin urmare nu credem că este 
momentul de a cere socoteală acum 
Maiestăţil-Sale pentru "păcatele 
tlnereţelor" (sau chiar ale 
"bătrîneţelor", dacă le are), ci de a ne 
strînge rîndurile în jurul Coroanei 
legitime, care este simbol şi zălog al 
dispariţiei definitive a comunismului 
(cu monstruozităţile sale 
"republicane" şl "prezidenţiale", care 
ne-au adus îh sapă de lemn şi ih 
sălbatica discordie naţională). 

Să-l lăsăm pe Dumitraşcil ruşinii 
noastre să asude din gros, cu laţele îh 
ochi, pe la tejghelele lor mal mult sau 
mau puţin parlamentare, iar dacă ne 
vor întreba "cu ce drept" a trecut 
Maiestatea-Sa, Regele Românilor, pe 
sub Arcul de Triumf, să-i întrebăm şl 
noi “cu ce drept" stă “cucuveaua" lor 
în Palatul Regal de la Cotroceni! Şi ar 
mal trebui să II se atragă atenţia că pe 
acolo n-a trecut atît cutare persoană, 
cît Dinastia lui Ferdinand 
întregitorul, ale cărui cuvinte 
veşnicesc săpate îh piatra monumen¬ 
tului!__ 

SUFERINŢELE 

UNUI 

_MITOCAN_ 

Cfhd, îh Sfînta Noapte a învierii, 
Malestatea-Sa, Regele Mihai I, lua 
parte, cu regală distincţie, la slujba 
oficiată sub bolţile Putnei lui Ştefan cel 
Mare şi Sfînt, la Bucureşti, pe Dealul 
Patriarhiei, preşedintele lllescu fierbea 
spthzurat stîhgaci de o lumihare, sub 
privirile apoase ale Patriarhului Teoc- 


tist. Ce-o fi fost îh sufletul său duminică 
şi luni, văzînd apoteoza regală pe 
străzile Capitalei sau la Curtea de 
Argeş?! De la 22 decembrie 1989 nu 
s-a mai văzut o asemenea mare de 
oameni îh Inima Bucureşţiulul. Nici 
cîhd au fost adunaţi la miting după 
procedeul clasic ceauşlst (adică scoşi 
din producţie şl aduşi cu autocarele 
din provincie), fanii preşedintelui llies- 
cu ("lliescu-apare, soarele sus 
răsare!") n-au depăşit suta de mii. Şl 
iată că, nesiliţi de nimeni, îh zi de 
sărbătoare, bucureştenll au Ieşit să-şi 
omagieze Regele cu jumătatea de 
milion! 

Preşedintele lliescu şi-a pierdut firea 
şi a ratat singurul gest ce l-ar fi putut 
onora: acela de a-l invita pe Suveran 
pentru o jumătate de oră la Cotroceni 
(eventual cu protocolară răceală şl cu 
siguranţa de sine a unuia care ne-a 
împuiat urechile cu "legitimitatea^ 
dumnealui). N-a avut însă această 
"eleganţă", rămînînd pînă la capăt 
"tovarăş", iar nu "domn". 

Paroxismul suferinţei sale pare să fi 
fost ihsă ieşirea penibilă de la Vaslui, 
acolo unde a avut surpriza să constate 
că vechiul Trandafir de la Moldova 
"posedă şi destui spini. Apoi s-a pus 
să bată ţara tovărăşeşte, scrîşnind din 
dinţi şl găsind o undă de adeziune 
doar la Caracal, acolo unde s-a 
răsturnat căruţa!,.. 

Cele citeva capete ce au căzut de pe 
la Televiziune trebuie să fi fost tot un 
reflex al suferinţelor prezidenţiale. 
Poate că doar d-l Mironov să-l mal fi 
alinat, povestindu-l cfte ceva despre 
Zona Crepusculară... 

M-A FĂCUT 
MAMA 

DE DREA PTA 

După ce l-a dat extremei stîhgl pe 
Nlcolae Ceauşescu, Oltenia îl 
dăruieşte astăzi extremei drepte pe 
tînărul (şi petrecăreţul!) Radu Sores- 
cu, nepotul poetului Marin Sorescu. 
fntrucit unchiul se află în graţiile 
Puterii, îhtre cei doi s-ar putea reedita 
orlcîhd cunoscuta fabulă cu "Boul şl 
viţelul".... 

Deocamdată R.S. pendulează cu 
siguranţă de sine (ih ciuda unei anume 
tinichele legate de coadă) între 
Craiova şl Bucureşti, îh postură de 
lider al "Noii Drepte” (?!), formaţiune 
politică năprasnică, gata să se 
înarmeze împotriva ţiganilor şi a 
arabilor (evreii nu I se par 
periculoşi....)! l-am semnala şi 
prezenta unei tabere de somalezi, 
peste drum de Grădina Zoologică din 
Bucureşti... 

Ieri-alaltăieri ne plîhgeam că n-avem 
“dr'eaptă" şl iată că acum, după 
"dreapta" naţional-democratică a d-iui 
Marian Munteanu, care deja s-a 
învechit, apare şl noua "dreaptă" 
soresclană, hotărîtă, după limbaj şi 
manifestări, să-l dezbrace pe Vădim 
de "cămaşa morţii" şl chiar de caracter 
(dacă nu s-ar fi dezbrăcat singur). 
Naşte şl Oltenia oameni! 

V.A.M. 


Editura 


B.R.D. Sucursala Sibiu 
Cont nr. 4072996517509 


Colegial redacţional: 

Gabriel CONSTANTINESCU, Demostene ANDRONESCU, Marcel PETRISOR, 
Râzvan CODRESCU, Constantin IORGULESCU 

Tehnoredactare computerizată 

i 

Adrasa: 2400 Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 109 
teL 92/422536 

Machetator: 1 Nistor 

Tiparul 

"POLSIB'sa.