Puncte Cardinale anul III, nr. 5 (29), mai 1993 alb

EUROPA 
MOARE LA 
SARAJEVO 

pag.4-5 


libertate 

pr rUIlCic 
CĂ* Din ALE 


ÎNSCRIEREA 
IN PROPRIUL 
DESTIN 

pag. 11 


EVREII IN 
ROMÂNIA 

pag. 15 


PERIODIC INDEPENDENT DE ORIENTARE DEMOCRAT CREŞTINA 


UN OCHI 
RÂDE, 
ALTUL 
PLÂNGE... 

pag. 16 

finul III, 

Nr. 5/29 

mai 
1993 

16 pagini - 60 Ici 


nFMMBrmTĂiBm 




Există la noi şi aiurea concep¬ 
ea potrivit căreia polaritatea dintre 
dreapta" şi stânga" nu ar mai fi actua¬ 
lă. Afirmaţia merită cercetată cu măsu¬ 
rile duhului. E adevărat că dacă încre¬ 
menim în orizontul politic (ca spaţiu al 
himerelor lucrative) opoziţia stân¬ 
ga/dreapta ni se pare a fi oarecum irele- 
vantă. In faza actuală a democraţiilor 
occidentale, stânga şi dreapta nu mai 
conotează (precum în Testamentul 
ţinui Ludovic al XVI-lea) lupta dintre 
îngerii căzuţi şi Dumnezeu, ci doar do¬ 
uă moduri de a exercita Puterea. Elitele 
financiare îşi schimbă periodic eticheta, 
guvernând alternativ, rje baza unor reto¬ 
rici de circumstanţă. Când ajunge la pu¬ 
tere, dreapta privatizează industriile în 
numele "coeziunii naţionale”, în vreme 
ce stânga naţionalizează economia în 
numele "egalităţii sociale". Cele două 
raobiluri — şi aşa 1 convergente — nu 
mai traduc astăzi — la ora integrării 
mondiale şi a comunicaţiilor "fără fron¬ 
tiere" — decât o nuanţă ideologică acce¬ 
sorie. Atunci când jocul democratic îi 
readuce "pe tuşă*; oamenii politici "de 
dreapta" se hrănesc din rente şi afaceri 
imobiliare, aşa cum cei "de stânga" se 
refugiază prompt în lenevia remunera¬ 
tivă a "opoziţiei” parlamentare. Din 
acest punct de vedere, democraţia este 
acel sistem care permite perpetuarea 
Statului cu ajutorul unui minimum de 
corupţie controlată. Şi dacă ne amintim 
că "legile" sunt acele instrumente che¬ 
mate să asigure pe cale coercitivă "un 
minimum de morală", atunci putem în¬ 
ţelege de ce democraţia este, cel puţin 
in principiu, sinonimă cu "Statul de 
drept"... 

Cei care acuză acum (precum, 
între alţii. Ion Iliescu) natura învechită 
a polarităţii dreapta/stânga nu par a pri¬ 
cepe că atâta timp cât conceptele res¬ 
pective au fost create în vederea praxi¬ 
sului care dizolvă lumea creştină de do¬ 
uă secole încoace, abolirea lor ar impli¬ 
ca denunţarea acestui praxis şi reveni¬ 
rea Ia un stătu quo ante. Să nu ne în¬ 
şelăm, totuşi, cu asemenea paradoxuri. 
Atunci când "democraţii" spun: trebuie 
să instituim o nouă ordine", ei nu se 
gândesc decât la topirea dreptei politice 
in creuzetul "transmutam" al unei stângi 
generalizate. In fond, se înţelege că 
'dreapta" este depăşită (acum, când 
Drepturile Omului "triumfă" planetar) 
în aşa fel încât "stânga" să poată func¬ 
ţiona de acum înainte ca o variabilă in¬ 
dependentă. Lupta dintre dreapta şi 
stânga ne apare astfel (dar mai ales 
după ce comunismul însuşi a fost asi¬ 
milat nazismului) ca un îdnflict între 
ordinea statică a metafizicii tradi¬ 


ţionale şi dezordinea proteică a luci- 
ferismului modern. 

Iată de ce avem nevoie — din 
nou, paradoxal — de teoretizarea reno¬ 
vatoare, dar şi de menţinerea polarit㬠
ţii dreapta/stânga în lupta anticomu¬ 
nistă din România, cu toate că dihoto¬ 
mia în cauză este produsul mistificator 
şi contingent al climatului politic de 
după Revoluţia Franceză. Dacă extra¬ 
gem aceste ultime două secole de smin¬ 
teală din ansamblul celor 10000 de ani 
care au urmat aşa-numitei "revoluţii 
neolitice", observăm că, în realitate, 95 
la sută din istoria omenirii a fost "de 
dreapta". Unde erau "revoluţionarii de 
profesie" pe vremea dinastiilor egiptene 
sau babiloniene? Unde se ascundeau 
proto-bolşevicii în lunga istorie a mo¬ 
narhiei romano-bizanune, ca să nu-i 
mai căutăm în imperiile Extremului 
Orient, sau în statele sacerdotale pre- 
columbiene? Nu numai popoarele x sau 
z şi nu doar cutare formulă de guvern㬠
mânt s-au situat (de când vorbim de 
"istorie") la Dreapta divinităţii, ci fiinţa 
umană însăşi, atâta vreme cât pu s-a ri¬ 
sipit în tenebrele ateismului. In raport 
cu această uriaşă în-dreptare soteriolo- 
gică a popoarelor lumii către lumina li¬ 
nă a Cuvântului divin, pledoaria noastră 
pentru o biată "dreaptă politică" (menită 
doar să limiteze delirul sinucigaş al 
stângii) poate părea (şi chiar este) 
meschină. Dar ea, pledoaria pentru re- 
instituirea unei drepte politice rom⬠
neşti demne de acest nume, este totuşi 
singura cale pe care o putem aborda în 
durata scurtă a rătăcirilor noastre. 

Tuturor adepţilor "dreptei tra¬ 
diţionale" li se reproşează — pe lângă 
aerul "apocaliptic —o mentalitate aşa 
zicând retrograd^', în sensul etimolo¬ 
gic al cuvântului. Pentru mentalitatea 
stângistă de tip occidental, omul de 
dreapta este aristocratul (sau chiar "bur¬ 
ghezul") care plânge pe mormântul pro¬ 
priilor privilegii şi care gesticulează 
decadent, ignorând "mersul istoriei", 
etc. Generaţia nouă din România a pri¬ 
mit de Ia Dumnezeu forţa de a contra- * 
zice faptic acest clişeu bazat pe fantezia 
criminală a luptei de clasă: la noi, spi¬ 
ritul dreptei este acum liber de orice 
medieri sociale (câţi aristocraţi verita¬ 
bili mai avem?) şi se poate lipsi de f㬠
ţărnicia conjuncturală a "intereselor de 
partid". De ce? Pentru că, pe de o par¬ 
te, societatea românească este un deşert 
înconjurat de făgăduinţe şi pentru că, 
pe de alta, am trăit deja — sub forma 
paroxistică a comunismului — eşecul 
definitiv al perversiunilor stângiste. 
Datorită acestei tragedii specifice, resu- 
coniinuare în pagina 2 


3 -V ? T- 







Ceea ce vă grăiesc la întuneric, 
spuneţi la lumină 
şi ceea ce auziţi la ureche, 
propovăduiţi de pe case. 

Matei IO, 27 


















(§mu 


Pomeniri 


/ n ziua de 15 aprilie 1993, în incinta Penitenciarului din 
Galaţi, s-a ţinut o slujbă de pomenire în memoria mar¬ 
tirilor care au murit în această închisoare în perioada 
1948-1964. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi, foşti de¬ 
ţinuţi politici, printre care şi preşedintele Filialei Galaţi a ASO¬ 
CIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA, 
părintele Capotă. 

întru aducere aminte a fost dezvelită o placă de mar¬ 
mură cu următorul text: "în răstimpul anilor 1948-1964 închi¬ 
soarea aceasta a fost transformată de regimul comunist într- 
un loc de cruntă torturare a românilor care, neştiuţi Ia nu¬ 
măr, au luptat, fiecare după puterea lui, împotriva răului 
comunist". 

Rememorând acele triste vremuri, părintele Capotă a 
vorbit în faţa celor prezenţi la această solemnă comemorare 
despre datoria supravieţuitorilor "de a-i pomeni pe cei morţi şi 
a aduce la cunoştinţa generaţiilor tinere atrocităţile săvârşite 
în temniţe de călăii fără Dumnezeu şi fără neam, aşa cum a 
care s-au pus trup şi suflet în slujba 


Luna trecută s-a stins din 
viaţă, în vârstă de 78 de ani, d-na 
ATHENA RADI . n. Funda), soţia şi ■ 
sora a doi vechi luptători naţionalişti: H 

d-nn Radu Lconte şi Dumitru (Tache) 

Funda. 

Aparţinând unei familii sud- 
dunărene venite în ţara-mamă după H 
pnmul război mondial, ilustrând vir- 
tuple legendare ale românilor macedo¬ 
neni, Athena Radu a ştiut să fie al㬠
turi de toţi ai săi în grelele încercări ■ 
ale istoriei, suferind şi rezistând al㬠
turi de ei, fără crâcnire, cu credinţă 9 
nestrămutată în Dumnezeu şi în Nea¬ 
mul Românesc. 

Pătrunsă ea însăşi de spintul H 

legionar, eu pioasă adoraţie faţă de fi¬ 
gura imensă a Căpitanului, Athena 
Radu n-a săvârşit fapte eroice ieşite 
din comun, dar a a\ ut tăria să înfrun- H 

eroic vremurile, fiind ilustrativă 
pentru acel admirabil eroism popular 

românesc, adesea anonim, care a fost înţeleasă şi preţuită în drama, cât şi în 
însăşi formula noastră de supravieţuire măreţia ei. 
naţională în ceasurile de răspântie ale Poate că se va găsi până 

istonei. Dacă poporul român ar fi al- la urmă cineva care să surprindă într-o 

cătuit numai din astfel de exemplare carte substanţială tot acest preaplin de 

umane, atunci i-am putea da dreptate dăruire, suferinţă şi demnitate 

lui Nichifor Crainic împotriva bătrâ- românească şi creştină, mai ales aşa 

nului Miron Costin: nu este bietul om cum s-a manifestat în vâltorile acestui 

sub vremi, ci vremile pot sta sub om, veac, mergând până la experienţa 

căci voinţa de fier a omului adevărat limită a închisorii de femei, cu atâtea 

"poate frânge grumazul monstrului"... cazuri de martiraj vrednice de 

Pe Athena Radu n-a înfrânt-o pomenire, 

nici prigoana anilor ’38-’41, nici te- Athena Radu a plecat dintre 

roarea satanică a comunismului, în ale noi cu sufletul curat şi cu nădejdea 
cărui temniţe s-a purtat exemplar, trează a aweoîelor viitoare. Evocărea 
pierzându-şi în parte sănătatea fizică, * înfiorată a figurii ei exemplare şi a 
Sar- triumfând moral, şi apucând să a* 

vadă, cu câţiva ani înaintea morţii, 
agonia şi destrămarea Golemului roşu. 

Acum, într-o dreaptă retro¬ 
spectivă, figura Athenei Radu se pro¬ 
filează în smerita ei exponenţialitâte; 
ea a intruchipat, până în ceasul din 
urmă, o realitate esenţială a dăinuirii 
noastre: eroism feminin, ce a vegheat 
discret, dar energic lupta bărbătească 
a eroilor noştri ştiuţi şi neştiuţi. Păcat 
că despre Femeia Româncă — Mamă, 

Soră, Soţie sau Fiică — s-a scris atât 
de puţin, fiind până astăzi insuficient 


fost sângerosul Goiciu, 
scopurilor criminale ale regimului comunist . 

La rândul său, d-1 Constantin Ticu Dumitrescu, pre¬ 
şedintele ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN 
ROMÂNIA, a vorbit despre închisoarea din Galaţi ca despre 
una din "citadelele luptei românismului, între zidurile căreia au 
de exterminare, personalităţi de talia lui 


fost deţinuţi, în regim 
IuliuManiu şi Ion Mihalache. Deşi mai puţin cunoscută, nefîind 
menţionată nici măcar în «Memorialul durerii», închisoarea de 
la Galaţi a fost totuşi, unul din principalele instrumente prin 
care comunismul a vrut să distrugă elita şi speranţele acestui 
neam". 

Revenind la starea de spirit din zilele de astăzi, d-1 
Dumitrescu a acuzat actuala Putere şi,în primul rând,pe princi¬ 
palul ei reprezentant, preşedintele Ion Iliescu, că niciodată nu 
a rostit o frază măcar în care să recunoască jertfa şi importanţa 
rezistenţei foştilor deţinuţi politici în lupta împotriva comunis¬ 
mului şi în procesul de edificare al noii Românii pe ruinele l㬠
sate moştenire de regimul pe care Domnia Sa l-a slujit, în tre¬ 
cut, cu credinţă şi devotament. 

într-o atmosferă emoţionantă, unii dintre tinerii de 
atunci, bătrâni acum, dar încă drepţi, au recitat poezii de Radu 
Gyr şi Nichifor Crainic. Am văzut ochi înlăcrimaţi şi la tinerii 
care au venit să se alăture celor bătrâni pentru a cinsti memoria 
bunicilor şi părinţilor lor. Şi chiar cerul a vârsta, preţ de câteva 
clipe, lacrimi la întrebarea tragică: "Unde sînt cei care nu mai 
sînt". 


Marian GANEA 


PUNCTE CARDINALE' 


ra suferinţelor îndurate. Altminteri 
neantul ar purta chipul unei ruşini 
inexpiabile, iar desfacerea noastră ca 
neam ar primi sensul unei morţi 
meritate. 

în atitudinea globală a acestei 
generaţii există deja germenii unui fe¬ 
nomen enigmatic, a unui proces care, 
fără a se reduce la pariul unei căi de 


generaţiei care a răsturnat comunis¬ 
mul. Nu e nevoie să alunecăm în iste¬ 
ria unicităţii. E suficient să înţelegem 
că noi ca români (şi alături de noi ge- 
neraţia .tânără din tot fostul bloc estic) 
avem posibilitatea de a închipui şi 
asuma un alt mod istoric, o altă casă 
natală, un' alt fel de a fi în faţa lui 
Dumnezeu. Refuz să cred că vreme de 


urmare din pagina 1 
recţia dreptei poate recurge la politică 
de sus în jos, adică dinspre înălţimea 
unei memorii martirice fără egal în 
trecutul nostru către cercul necesar al 
"Vieţii" obşteşti. ; --V ■ 

Asta nu înseamnă ca noua 
generaţie să jongleze cu impondera¬ 
bile în timp ce neo-bolşevismul bân¬ 
tuie prin ţară ca un cadavru cochet. 

Când spun că suntem prima generaţie 
care poate coborî spre politic, mă 
refer la avantajul de a repune poli¬ 
ticul la locul său în ierarhia valori¬ 
lor şi practicilor umane voite de 
Dumnezeu. Ne putem situa mai bine 
în ordinea de sus decât au putut-o 
face părinţii noştri, prinşi în dialectica 
interbelică a "modernizării" României, 
adică în acea aventură soldată, cum se> 
ştie, cu oroarea yaltistă. Căci un lucru; 45 de ani am fi fost nişte simpli cobai 
e sigur no ne mai putem întoarce îna- în laboratorul utopic al Internaţionalei 

poi decât direct cu preţul unei nevroze a IlI-a. în alţi termeni, adevărul rezis- 

(cdective) de compulsiune regresivi tenţei noastre la comunism nu se va 

Şi mei înainte nn putem merge eterni- putea afirmă decât dacă vom inter- 

zând o "tranziţie" care nu este onestă preta experienţa ateismului totalitar 

nici ca ptemize nici ca punct terminal ca pe uu studiu Intr-un parcurs fşli- 

şi care, oricum, sfidează nu doar gios, ca pe o etapă în urma căreia lu- 
"drcpturiJe", dar chiar şi realitatea minile noastre vor fi crescut pe raăii- 


"lucrăm" via incertitudinilor şi a ero¬ 
rilor moştenite de la o societate în ca¬ 
re frontiera dintre călăi şi victime se 
suprapunea aceleia dintre apostazie şi 
laşitate. Aici va trebui să ne cunoaş¬ 
tem în sfârşit puterile, fără a mai ri¬ 
sipi majuscule şi fără a dramatiza, au- 
tocomplezent, starea de fapt. Dacă 
dreapta noastră credinţă va tânji ne¬ 
curmat către Dreapta Tatălui, adică 
spre "spaţiul" christic, atunci deco- 
munizarea mentalităţilor şi emergenţa 
unei noi realităţi spirituale ni se 
vor adăuga nouă, în nedezminţita logi¬ 
că a Scripturilor. 

Ne sunt de trebuinţă nu doar 
visările transfiguratoare sau exerciţiile 
de stil. Ceea ce ne lipseşte vizează cu¬ 
noaşterea, contactul ziditor, curajul 
mărturisirii, delimitarea faţă de alte 
generaţii, strângerea laolaltă a propri¬ 
ilor energii, începută parţial prin stabi¬ 
lirea "punctelor cardinale". E păcat că 
pe fondul prea deselor noastre crize 
de scepticism, uităm acoperişul Biseri¬ 
cii, uităm că prin Botez suntem deja 
mădularele unui Trup, uităm, altfel 
spus, acel "îndrăzniţi!" pe care se 
întemeiază biruinţa lui Hristos... 


mijloc către "capitalism" şi "comu¬ 
nism”, îşi împlântă rădăcinile într-o 
chestionare radicală a condiţiei umane. 
Chemarea căreia va trebui să-i răs¬ 
pundem se ridică mult deasupra unei 
vulgare pragmatici politice, făcând să 
răsune — de pe acum — sunetul deo¬ 
potrivă iconoclast şi smerit — al unei 
noi religiozităţi. Aici va trebui să 







































Confesiuni 


PIINCK CnRDINOlC 


pag- 


jâMffiîTA CONTDIBUTIE LAlNTEDNAŢIONALA 

LUI HDISTOS (I) 


« ecunosc; din fragedă tinerele, 
sub influenţa lecturilor din 
Vasile Conta şi fascinat de 
armoniile matematice, pe care tocmai 
le descopeream, aveam o mare, pueri¬ 
lă încredere în valorile, rigorile şti¬ 
inţei. Pe măsură însă ce, ca să înţeleg, 
a trebuit să accept evenimentele nu în 
logica ci cu probabilitatea realizării 
lor, pe măsură ce constatam stagnări, 
răsuciri, înapoieri, întoarceri din drum, 
am fost nevoit să renunţ la comoda 
definiţie a lui H. Spencer, după care 
totul evoluează "de la simplu la com¬ 
plex, de la nedefinit şi incoerent la 
coerent" şi să mă mulţumesc cu for¬ 
mularea lui S. Chodak: "evoluţia este 
creşterea sistematicităţii", după ce am 
văzut cum Kurt G&del a demonstrat, 
în teoria complementarităţii sistemelor 
formale, utopismul ideii că se poate 
obţine o matematică pură (una care să 
nu aibă nici un raport cu semantica) 
oricare ar fi sistemul de reguli alese 
iniţial, sau sistemul de axiome, după 
ce am rămas stupefiat de afirmaţia lui 
Bertrand Russell: "Matematica tratează 
despre lucruri despre care nu ştie ce 
sunt şi ea constă în enunţuri despre 
care nu ştie dacă sunt adevărate sau 
false", ardoarea mea pentru ştiinţă a 
scăzut până la nivelul ce impunea 
concluzia: "Nu acesta e drumul". Dacă 
nu pe aici ţ şe poate, ajunge la Adevăr, 
jcagţgcj unde? Căre-e calea? 4 ■. * 
Nu ştiu cât timp aş fi irosit, 
nu ştiu dacă singur aş fi găsit-o; am 
avut noroc. Oricât de ciudat le-ar p㬠
rea unora, eu cred că trebuie să le fiu 
recunoscător celor ce m-au judecat şi 
condamnat (n-am nici un merit în as¬ 
ta) ei m-au silit să urmez, timp de opt 
ani, marile facultăţi ale rezistenţei, 
răbdării şi introspecţiei care au fost 
temniţele. Academiile puşcăriilor au 
fost pentru toate neamurile, călcate de 
tăvălugul roşu al ateismului, marile u- 
niversitfiţi ale regăsirii lui Dumnezeu; 
sunt un privilegiat 

Prin închisorile comuniste au 
trecut mulţimi de oameni. Se aflau 
acolo preoţii tuturor confesiunilor şi 
oameni de rând, practicanţi ai tuturor 
religiilor. Paznicii însă, cei care aveau 
puterea, erau cei fără Dumnezeu. Aco¬ 
lo am putut să le văd alături cele două 
mari daruri ale Duhului; vitejia şi 
smerenia. Viaţa trăită, prea multă vre¬ 
me, în condiţii diferite de cele. firesc 
umane, permanenţa torturii şir vecin㬠
tatea morţii, au dat celor care au tre- 
i cut pe acolo o altă viziune, o altă per¬ 
spectivă, o adâncime, 0 deosebită 
acuitate a simţurilor, altfel de neatins, 
activarea unor sensibilităţi suprasen¬ 
zoriale. Supravieţuirea însăşi, în acele 
condiţii, e un miracol. Timpul petrecut 
în închisorile comuniste, socotit în 
ani, deşi unităţile acestea c|e măsură, 
bune pentru lumea normală, acolo 
operează abuziv, e o vreme a profun¬ 
zimii şi nu a întinderii, e spaţiul gân¬ 
durilor adânci, al trăirilor la limită, al 
iluminărilor fulgerătoare şi al tâlcuri¬ 
lor nebănuite, doar în parte, cu taină 
desluşite. Nu spun o noutate: criza ţ㬠
rii şi a lumii e o criză morală, dar ea 
devine şi mai evidentă prin lăsarea 
de-o parte a celor ce ascund comorile 
de înţelepciune şi bună crtdinţă; prin 
scoaterea în faţă a celor ce n-au nici o 
ruşine; despre conştiinţă nici nu poate 
fi vorba. Ei nu găsesc ceva mai bun 
decât să agite, spre exfcmplu, "perico¬ 
lul" maghiar. Au, ca aliâţrîn incon¬ 
ştienţă, pe cei fără minte din tabăra 
adversiDar, oameni buni, amintiţi-vă, 


înţelepciunea vine încet, cu greu, pri¬ 
peala, nesăbuinţa, ne erau mereu la în¬ 
demână. Puneţi-vă şi în situaţia celui¬ 
lalt. Ungurii ne sunt vecini,sunt aproa¬ 
pele nostru. Vorbele umflate, grozăvii¬ 
le cu trecutul războinic, infatuările 
sunt puerile. Să-i înţelegem, sunt un 
popor urgisit de soartă şi de istorie, de 
două ori strivit cu tancurile la interval 
de nici doisprezece ani, în 1945 şi în 
1956; cine mai bine ca noi românii se 
cade să-i înţelegem, şi când au greşit, 
să-i ierte, ca să ni se ierte şi nouă. 

Sunt timpuri grele. Se cere să 
ne rupem de omeneasca noastră co¬ 
moditate şi, făcând un efort, să ne de¬ 
taşăm, să ne punem în situaţia celui¬ 
lalt, să judecăm ca şi când am fi în 
locul lui, în starea lui, în sufletul lui. 
Cum altfel te poţi socoti cinstit? Nu 
cunosc virtute mai mare, mai rară, ca 
cinstea sufletească. Să fim cinstiţi cu 
inima, înfrângându-ne pornirile păti¬ 
maşe, şi-n numele Celui care a luat 
asupra Lui păcatele lumii, să cerem 
Tatălui Ceresc să ţină neamul rom⬠
nesc departe de demenţa violenţei ce 
stă să incendieze întreaga lume. 


probabil, şi alte lucruri, poate mesaje 
de acasă. La un moment dat "şeful" a 
lăsat-o mai moale cu teoriile comu¬ 
niste, cu discursurile ce ni le ţinea în 
timpul lucrului; el vorbea şi noi încăr¬ 
căm. Ce a început să-l roadă nu ştiu. 
Oricum, marşul trimfal al socialismu¬ 
lui slăbise cadenţa iar prăbuşirea "imi¬ 
nentă" a capitalismului se lăsa 
aşteptată. 

Seara, ajunşi în colonie, ne 
spălam sumar, sorbeam "mâncarea" de 
morcov, varză şi păstâmac, abia aştep¬ 
tând să ne trântim "ca vitele", să ne 
odihnim. Dar odihna noastră nu era 
nici măcar ca a dobitoacelor pentru că 
ele dorm sau rumegă fără grijă. La 
noi însă, deşi nu se discuta, nici m㬠
car nu se şoptea, din priviri, prin 
semne se transmitea. Noaptea, unii 
erau chemaţi, sculaţi din somn şi duşi. 
Dar nu la administraţie, cum li se spu¬ 
nea, ci la brigăzile de studenţi, unde 
erau bătuţi, "reeducaţi". Somnul nos¬ 
tru era în permanenţă vegheat — de 
primejdii. 

într-o noapte m-am trezit. 
Eram perfect lucid. Aşa mi se părea. 
Stăteam în mijlocul dormitorului, în 
picioare, şi-i priveam pe cei ce dor- 


riNSTYA 




mr “ anal. La şantierul Taşaul să- 

pam şi încărcăm pământ în. 

vagoane. Toată ziua, toată 
săptămâna, de luni până luni. Dumine¬ 
ca? Gine să îndrăznească s-o ceară no- 
jilui comandant? Acesta era Lazăr, un 
evreu; legionarii, dar şi ceilalţi "ban¬ 
diţi", trebuiau să o simtă. Teroare, e 
puţin spus. Istovire fizică, <ţe asemeni. 
Era toamna şi iama fiii 1951. Ieşeam 
pe poartă la ora cinci, pe întuneric, şi. 
reveneam în colonie pe la ora opt, tot 
pe întuneric. S-a făcut reorganizarea 
pe categorii de pedepse. Am fost mu¬ 
tat la brigada A2, condamnări mari; In 
primire m-a luat "pontatorul", Virgil 
Bordeianu, student reeducat la Piteşti, 
ulterior condamnat în procesul 
Ţurcanu, şi m-a dat în grija şefului de 
dormitor, un oarecare Davidescu, fost 
ceferist, fost membra de partid, rămas 
credincios, şi-n închisoare, liniei par¬ 
tidului. Ca să nu pot face nici o miş-* 
care, din dosar reieşea că sunt un ele¬ 
ment foarte periculos, mi-a dat uri loc 
pe priciul de jos, chiar în cap, lângă 
şef. Davidescu dormea într-un pat sin¬ 
gur, patul fiind instalaţia capătul 
priciului. Ne despărţea doar scândura 
din margine. De cealaltă parte îl 
aveam, împărţind cu el aceeaşi saltea, 
pe comandorul ^licu, un om tăcut cu 
care mă înţelegeam bine, prin semne. 
Vorbitul, oricare, în acea vreme era cu 
mare risc. 

Iarnă cu crivăţ de stepă; foa¬ 
me, teroare, istovire, tesniune nervoa¬ 
să. Până şi turnătorii ajungeau Ia limi¬ 
ta de rezistenţă. De la un timp am ob¬ 
servat că Davidescu, şeful meu direct, 
mă luase la el în grapă, începe să 
piardă din zel. Zilhic trebuia să vor¬ 
bească, să le spună ciulilor, tot 
ceferişti, unde şi cum să bage yagoa- ; 
nele la încărcat Aceştia ti şopteai!, * r ' 


meau, îi vedeam pe toţi bine, până şi 
pe cei de pe priciul de sus. Erau cu¬ 
fundaţi în somn, fiecare pe locul lui, 
unui lângă altul. M-am uitat atent la 
cei de jos. întâi era şeful, apoi eu, 
comandorul ţinea o mână sub cap,dor¬ 
mea ca un copil, eu stăteam pe-o 
coastă, învelit strâns în pătură, că 6 
mumie. Davidescu dormea chircit, cu 
genunchii la gură. în timp ce îl pri¬ 
veam mă cuprindea frica. Ştiam, nu 
ştiu cum, dar ştiam tă şeful are un ^ 
coşmar. îl vedeam cum tremură sub 
miţoasa cu dare era învelit, vedeam că 
se zbate în ghearele unei spaime de 
moarte şi la rândul meu începeam şă 
fiu îngrozit de cele ce vor urma. în¬ 
cercam să mă mişc din loc dar nu re¬ 
uşeam. îmi vedeam corpul inert, nea¬ 
jutorat* la discreţia omului înnebunit 
de groază. Eram singurul om de lângă 
el. Ce va face în disperare? Mă va lo¬ 
vi? Mă va strânge de gât? Şi în mo- 
mentul acela de încordare am văzut 
cum îşi scoate un braţ de sub pătură, 
cum întinde mâna către mine, cu de¬ 
geţele răsfirate,'îndoite, gata să mă 
apuce. In clipa aceea ca ars, ca elec¬ 
trocutat, am sărit drept în picioare, cu 
pumnii strânşi, să mă apăr. Davidescu f 
însă stătea pe marginea patului său, Cu 
picioarele goale pe podea, cu mâinile 
apăsându-şi pieptul, cu gura căscată, 
n-avea aer, nu putea să-şi recapete 
respiraţia. Am stat, l-am urmărit să 
văd ce face, poate e nevoie să-l ajut 
In cele din urmă, cu greu, şi-a luat ga- 
lenţii în picioare, s-a sculat şi s-a dus 
Ia spălător. Am auzit robinetul. M-am 
culcat la loc şi am adormit imediat, că 
nu l-am mai auzit când a intrat în 
4 dormitor. » 

r “ La cele întâmplate în timpul 
nopţii m-am gândit abia a doua zi, In 

cu coada ochiului^laşef. Era pwdkfşi 
foarte tăcut! Referitor la cele întâm¬ 
plate n-a scos un cuvânt Mai târziu 


am reflectat la acel vis. Era limpede 
că nu Davidescu mă trezise. Atunci de 
unde am ştiut că are un coşmar? Cum 
am putut să stau ,1a oarecare distanţă şi 
să privesc, ca un străin, corpurile în¬ 
tinse, adormite, printip care şi pe al 
meu? Prin dedublare? în această stare, 
fără să mi se spună,am ştiut ce trăia 
vecinul. Mai târziu, amintindu-mi, 
mi-am spus ce bine ar fi dacă, din 
când în când, am putea să ne dedu¬ 
blăm şi punându-ne în starea sufle¬ 
tească a celuilalt să-l înţelegem, 
simţindu-1; situaţia n-ar fi cum e. De 
la vecinii sârbi şi până-n Africa de 
Sud lumea e unul şi acelaşi coşmar. 

Episcopul reformat de 
Oradea, Laszlo Tbkes, interpretând 
unele date statistice, constată o de¬ 
cădere, pe anume planuri, a maghiari¬ 
lor din Transilvania şi acuză o subtilă, 
premeditată "purificare etnică". Eu, 
constatând o gravă decădere materială 
şi morală la români, găsesc că vino¬ 
vaţi suntem noi înşine, nu străinii. 
Clasa conducătoare a ţării e singura 
răspunzătoare şi de deciziile eronate 
precum şi de tolerarea, câtă e, a in¬ 
fluenţei dăunătoare a străinilor. Cauza 
răului apare la televizor. E suficient 
să-l vezi pe premierul Văcăroiu, dân- 
du-şi explicaţiile, ca să nu mai fie , 
nevoie sa dai vina pe alţii şi, în plus, 
să te lămureşti de ce România apare 
în ochii străinilor drept o ţară de han¬ 
dicapaţi. "Dacă ăsta e pnm-ministra, 

. .cum vor fi ceilalţi?" se poate întreba ! 
oricine. 

Consider că starea lumii evo¬ 
luează spre rău. Salvarea ei nu poate 
veni nici din vicleşugurile politicii, 

nici din crimele, profesionist executate 
de "serviciile de informaţii". Dacă nu 
veţi fi ca,unii din aceştia, spunea Isus, 
aratându-i pe copii, nu veţi vedea îm- . 
părăţia cerurilor. Salvarea nu poate 
i .• veni decât de la curăţenia sufletească, 
de la conştiinţa nepătată. Vorbelor li 
s-a : ştirbit înţelesul ca să lovească în 
esenţa lor, în Cuvânt, minciuna a luat 
locul adevărului, crima se dă drept 
virtute, şi mişelia nu sa mai mulţu¬ 
meşte cu loviturile ascunse, cu locuri 
dosnice, ci iese în faţă, apare în par¬ 
lament, dă lecţii. Cum e posibilă atâta 
înşelăciune, atata decădere? Cum poa- 
Je fi oprit răul ce se întinde? O spune t 
răspicat apostolul Pavel în a sa a doua 
apistolă către Tesaloniciem ( 2 „ 12 ): j 
'... să fie judecaţi cei ce n-au crezul ţ 
adevărul ş-au găsit plăcere îh 

^^ţ^ouă sunt darurile pe care mi 
le-au făcut temniţa. Două descoperiri, 
două confirmări, două certitudini. Pri- 1 
ma anume e aceea că viaţa ce-o trăim 
nu e unică, nu e singura. Că există, 
reală, concretă, o lume transcendentă, 
cea care scapă celor cinci simţuri pri¬ 
mare, cea pe care salariaţii satanei se 
străduiesc, prin toate mijloacele, să o 
ascundă, s-o treacă sub tăcere, distră- 
gând atenţia mulţimilor, prin zgomot, ( 
insolenţă, cultul materiei ş-al nesim¬ 
ţirii, lumea ce determină viaţa noastră 
fără s-o ştim, lumea în care rămân , 
scrise rugăciunile şi păcatele noastre, 
lumea în care sunt cei care nu mai , 
sunt". V ( 

A doua mare descoperire f㬠
cută mie de viaţa în temniţă este ace¬ 
ea că lupta de salvare a neamului ro- j 
mânesq, pentru ca şi el să stea de-a 
dreapta, la picioarele tronului liu f 
Dumnezeu, a început la 24 iunie 1927 
când trimisul Arhanghelului a rostiţi: | 
"Să vină în aceste rânduri cel care 
crede nelimitat" . ' I 

Dar despre asta, dacă o să-mi 
ajute Dumnezeu, am să vă vorbesc îh j 
numărul viitor. 11 ! 







pag. 4 PUNCK CARDINAIC Problemei 


Vae victis! în Canea a V-a a operei sale Ab 
Urbe condita libri, Titus Livius relatează că în anul 
390 î.d.Ch., după ce au rezistat timp de şapte luni 
asediului galilor asupra Capitoliului, nemaiavand hra¬ 
nă, romanii au fost obligaţi să capituleze. Brennus, 
conducătorul galilor, a cerut învinşilor o despăgubire 
de 1000 de livre de aur pentru a se retrage din 
Roma. De nevoie, cererea le-a fost acceptată, dar în 
timp ce aurul era cântărit, tribunul Q. Sulpicius a ob¬ 
servat că galii au pus pe cântar greutăţi false, mult 
mai mari. La protestul tribunului, "trufaşul prinţ gal, 
în batjocură, şi-a aruncai atunci şi sabia peste greu¬ 
tăţi, rostind în auzul romanilor aceste cuvinte greu 
de îndurat: «Vai de cei învinşi!»". 

Cuvintele puse de Titus Livius în gura lui 
Brennus s-au dovedit, pentru cei învinşi, adevărate în 
toate timpurile. Şi înainte de a fi fost rostite şi după 
aceea. Aceasta nu înseamnă că, cel puţin pe plan teo¬ 
retic, dreptul nelimitat al învingătorului asupra învin¬ 
sului a fost acceptat ca un fapt de la sine înţeles, ca 
o fatalitate istorică. Este meritul gânditorilor din Re¬ 
naştere de a fi deschis şi în acest domeniu o nouă 
perspectivă. Martori ai ororilor săvârşite din cauza 
Fanatismului religios în războaiele din secolele XVI 
şi XVII, o serie de gânditori şi-au pus întrebarea da¬ 
că starea de război suprimă cu desăvârşire normele 
morale şi justiţia în raporturile dintre oameni. De¬ 
sigur că războiul în sine, bazându-se numai pe forţa 
brutală este o negare absolută atât a normelor morale __ 
cât şi a normelor de drept, dar această negare nu im¬ 
plica şi anularea caracterelor fundamentale şi perma¬ 
nente care definesc fiinţa umană, indiferent dacă este 
vorba de cei care provoacă şi conduc conflictele ar¬ 
mate sau de cei care se înfruntă pe câmpul de luptă. 
Chiar dacă în război omul se comportă foarte puţin 
uman, obligaţia Iui fiind să-şi distrugă potrivnicul, 
această obligaţie nu-1 scoate în afara umanităţii pe 
durata desfăşurării ostilităţilor. 

Din rândul gânditorilor care au meritul de a 
fi sesizat şi semnalat faptul că, oricât de reproba--^ 
şi în contradicţie cu dreptul divin ar fi războaiele, ele 
sunt totuşi acte umane şi ca atare cei ce participă la 
âe trebuie să respecte o serie de reguli deduse din 
natura omenească, se detaşează figura filosofului 
olandez Hugo Groot, latinizat Grotius, după obiceiul 
timpului (1583-1645). Din numeroasele sale scrieri, 
cea care a rămas până astăzi, aşa cum o caracterizea¬ 
ză P.P. Negulescu în capitolul pe care i-1 dedică în 
Filosofia Renaşterii, "un monument al cugetării po¬ 
litice universale", este tractatul "De jure belii ac 
pacis tibri tres" (Trei cărţi despre dreptul războiului 
şi ăl păcii). 

Am văzut în toată lumea creştină ", scrie 
Grotius în discursul preliminar al operei sale, "o sta¬ 
re de vrăjmăşie care y arface să roşească chiar şi pe 
barbari: războaie începute sub pretexte neînsemnate 
său fără tiici un pretext şi conduse fără nici un res¬ 
pect pentru legile divine şi umane, ca şi cum o sim¬ 
plă declaraţie de război ar trebui să deschidă poarta 
tuturor crimelor*'. Pornind de la această constatare 
(Tractatul a apărut în amil 1625], în plină desfăşurare 
a Războiului de treizeci de ani, unul din cele mai 
sângeroase războaie care a pustiit Europa) Grotius se 
întreabă dacă armatelor care acţionează în timpcţe 
război le este îngăduit să facă oricfe. Răspunsul este 
categoric, nu. Deşi războiul este în principiu o nega¬ 
re a dreptului, aceasta nu înseamnă că orice normă 
de drept este suprimată. "Legile amuţesc în mijlocul 
zgomotului armelor n , afirmă filosoful olandez, "dar w 
numai legile păcii, legile vieţii civile şi ale tri¬ 
bunalelor publice, nu şi legile eterne'şi valabile pen¬ 
tru toate împrejurările, adică legile nescrise ale 
naturii ", 

Sintetizând ideile lui Grotius cu privire la* 
modul în care ar trebui duse războaiele, atunci când ! 
ele au devenit inevitabile, precum şi regulile ce ar 
trdnii respectate în timpul ostilităţilor, P.P. 
Negulescu^sejid în lucrarea citată mai sus: "„.Ca¬ 
lamităţile pe taie te provoacă întrebuinţarea forţei , 
în război, trebuie reduse, pe cât posibil, ia striatul 
necesar. Ţrebxuesc, dar/evitate toate cruzimile şi 
toate devastările Inutile care se comit de regulă, din 
nefericire, asupra oamenilor fără apărare şt asupra 


averii lor. Adevăraţii duşmani sunt soldaţii în luptă 
şi, în general, purtătorii de arme. Toţi ceilalţi, b㬠
trânii, copiii, femeile şi, în genere, oamenii dezarmaţi, 
trebuiesc cruţaţi. Grotius se ridică mai ales cu tărie 
împotriva siluirii femeilor de către soldaţi, care, îm¬ 
preună cu jaful, intrau în obiceiurile timpului său şi 
se practicau pe scară foarte întinsă. Din toate crime¬ 
le ce însoţesc, fără nevoie, starea de război, violarea 
femeilQr este, zice el, cea mai josnică, cea mai odi¬ 
oasă. In sfârşit, pe lângă cruţarea particularilor fără 
apărare, armatele în luptă mai sunt datoare să ocro¬ 
tească pe toţi muncitorii pacinici, pe toţi cei ce fac 
«tăria şi lumina» popoarelor —pe plugari, pe mese¬ 
riaşi, pe negustori şi pe cărturari. Iar instituţiile de 
cultură, şcoalele, bibliotecile, academiile, precum şi 
monumentele ce păstrează în amintirea posterităţii 
mărturiile scumpe ale trecutului, trebuiesc respectate 
în mod absolut. Căci scopul războiului nu este dis- 
, trugerea cu orice preţ, distrugerea pentru ea însăşi. 
Scopul lui este numai să apere interesele popoarelor, 
când nu pot fi, apărate altfel. Intrând, dar, în luptă, 
oamenii nu trebuie să uite pentru ce se bat şi să r㬠
mână leali şi umani, purtăndu-se totdeauna aşa, în- 
! cât să nu facă imposibilă restabilirea păcii. Altfel 
| războiul merge mai departe decât scopul său, prefă- 
1 cându-se în cea mai stupidă îndeletnicire cejse poate 
[ închipui, în distrugerea vieţii şi averii oamenilor 
pentru plăcerea de ale distruge". * t 

. .Dar Grotius nu este numai un moralist care. 
condamnă abuzurile săvârşite în tim] 

nici un umanitarist care, respinge ş> L_^_ 

boiul ca^tare, propovăduind pacea eternă, aşa & 
face Erasmus în lucrarea sa "Querela pacis". în timp 
L ce Erasmus îşi încheie mica sa scriere cu un apel căl¬ 
duros adresat intelectualilor din toată lumea de a 
opune cu hotărâre "absurdităţii bestiale şi anti¬ 
creştine" a războiului ideea unei umanităţi capabilă 
să se ridice deasupra diferenţelor şi diferendelor din¬ 
tre naţiuni, adoptând concepţia unei religii universale 
a păcii şi concordiei, Grotius, spirit realist, este con- 
şuent că războaiele nu pot fi eliminate din existenţa 
umană. Ceea ce însă se poate face, este introducerea 
unui sistem de reglementări cu privire la modul de 
purtare a războaielor, a căror respectare ar avea darul 
să interzică şi chiar să sancţioneze actele de violenţă 
inutile, acelea care nu contribuie la atingerea scopu¬ 
rilor urmărite de beligeranţi. 

'■y Pe lângă contribuţia sa la elaborarea con¬ 
cepţiei despre dreptul natural ca un complex de prin¬ 
cipii fi lor permanente, deduse din natura ome¬ 
nească, c < dus, alături de filosoful şi teologul spa¬ 
niol Francisco Suarez (1548-1617), urmând linia de 
gândire iniţiată în cadrul Universităţii din Salamanca, 
pune bazele dreptului internaţional modem. Din acest 
domeniu de probleme şi preocupări, deosebit de im¬ 
portante pentru evoluţia Europei modeme, meritul lui 
Grotius este de lâ fi întemeietorul capitolului din 
dreptul internaţional denumit "dreptul războiului" pe 
care îl dezvolta sub forma unor recomandări de re¬ 
glementare în cea de a treia carte a opului "De jure 
belii ac pacis". .• . 

Pornind de ia întrebarea ce este şi ce nu este 
permis statelor aflate în conflict armat,.Grotius ana¬ 
lizează sistematic principalele probleme de neevitat 
într-un război, încercând să le găsească soluţii în spi¬ 
ritul dreptului natural. Dreptul statelor de a cjispune 
de proprietatea particulară a supuşilor pentru necesi- 
tăp militare, procedura ce trebuje respectată la decla¬ 
rarea unui război, dreptul de a ucide inamicul, drcp^ 
Uil de a folosi pedeapsa cu moartea asupra duşmanu¬ 
lui, situaţiile în care pot fi aplicate represalii, cum 
trebuiesc privite distragerile, devastările şi jaful 
asupra teritoriului inamic, cum se procedează în ca¬ 
zul capitulării inamicului, cum se încheie un armisti- 

Î iu, comportamentul faţă de ostateci şi de bunurile 
uaic zălog, cum se procedează la repatrierea prizo¬ 
nierilor de război, încheierea tratatelor de pace, sunt 
capitolele asupra cărora se concentrează gânditorul 
olandez, v.. ... *■ «, 

- ideile li|i Giptius,referitoare la prohlemele 
menţionate, mai ,sus, nu au încremenit m paginile 
unui op poli tb o-filosofic şi nici în râurile biblio¬ 
teci kir.Ele au trezit wteresui multora flin,contempo¬ 


ranii săi implicaţi direct, cu posibilităţi de decizie, în 
evenimentele majore ale timpului. Asa de pildă, rege¬ 
le Gustav-Adolf a purtat cu sine în tpate campaniile 
sale cartea lui Grotius şi, printre cărţile ce s-au găsit 
în cortul său, când a căzut în bătălia de la Lutzen, se 
afla şi tractatul"De jure belii ac pacis". De aseme¬ 
nea, se zice că, datorită influenţei gânditorului olan¬ 
dez, regele Ludovic al XlV-lea a renunţat să poarte, 
aşa cum hotărâse iniţial, un război de exterminare 
împotriva Olandei. 

Dar nu numai atât. O privire atentă asupra 
modului în care au fost duse războaiele în perioada 
care se întinde de la terminarea Războiului de 30 de 
ani până la cel de al doilea Război mondial poate 
conduce la concluzia existenţei unui proces de uma¬ 
nizare a războaielor, dacă, forţând oarecum sensurile, 
v asociaţia ideii de umanizare cu realitatea brutală care 
\ este războiul, este totuşi posibilă. Pentru "umanita¬ 
riştii de profesie ", pentru cei care şi-au făcut din 
"lupta pentru pace " o îndeletnicire rentabilă, o astfel 
de împerechere este o blasfemie. Pentru ei războiul 
trebuie să dispară din repertoriul actelor umane. Cei 
însă care au participat efectiv la războaie, ca şi cei 
care participă în prezent la încleştări armate, aşa cum 
este războiul dintre sârbi şi musulmani din fosta 
Iugoslavie, ştiu cât de important este să se respecte 
un minimum de reglementări cu privire la desfăşura¬ 
rea ostilităţilor, reglementări înscrise în convenţii şi 
tratate internaţionale, după cum, de asemenea, ştiu ce 
~nseamnă să nu se respecte aceste reglementări. Ei 
.tiu cât de important este să se respecte interdicţia 
utilizării armelor chimice, interdicţia folosirii gloan¬ 
ţelor explozive dum-dum, să se acorde asistenţă me¬ 
dicală răniţilor, indiferent de tabăra din care fac 
parte, să nu se comită abuzuri asupra populaţiei civi¬ 
le, să se acorde prizonierilor de război un tratament 
omenos etc. etc. etc. 


A fost o vreme când războaiele se purtau 
între armate, cruţându-se, atât cât era cu putinţă, 
viaţa şi avutul populaţiei civile de inevitabilul cor¬ 
tegiu de abuzuri şi suferinţe care se produc atunci 
când se face apel la "ultima ratio regis ", la glasul 
tunurilor. După terminarea ostilităţilor, cei care căzu- 
seră pe câmpul de onoare erau plânşi de familii şi 
cinstiţi ca eroi de ţările lor, indiferent dacă ţara care 
ii trimisese să lupte era învingătoare sau învinsă. Pri¬ 
zonierii de război se întorceau la casele lor, iar popu¬ 
laţia din zonele devastate de operaţiile militare se aş- 
temea la muncă, străduindu-se să şteargă urmele dis¬ 
trugerilor. Conducătorii de state îşi încheiau conturi¬ 
le, aşezându-se la masa tratativelor, se ajustau fron¬ 
tiere, se fixau reparaţii şi despăgubiri pe care învinşii 
urmau sa le plătească şi, ceea ce era mai important, 
se restabilea pacea. 

Aşa a fost până la cel de al doilea război 
mondial, căci odată cu izbucnirea lui, toate rânduieli¬ 
le de până atunci cu privire la răiboi şi pace s-au 
schimbat din temelii, sfârşitul acestui camagiu gene¬ 
ralizat la scara întregii planete nu a adus sentimentul 
de uşurare, despre care afirmam mai sus că însoţea,în 

f ut, încetarea ostilităţilor. Dimpotrivă, adevăratele 
;edu au început odată cu distrugerea armatelor 
mce şi capitularea necondiţionată a rămăşiţelor 
cu obţinerea victoriei. Atât timp cât învinsul mai 
a încă o armă în mână putea să spere că va fi ca- 
j papii să-şi apere viaţa şi demnitatea. De îndată însă 
f ce î s-a luat arma din mână, atât el, cât şi cei ai lui 
| rămaşi mapoia frontului, în ţară, au fost despuiaţi de 
drepturile elementare umane, viaţa şi bunurile lor fi- 
\ ind total la discreţia învingătorului. 

\. ; ?ât de cumplite au fost ororile săvârşite în 

ampul celui de al doilea război mondial este aoroane 
cu nepuunţă de redat, cu fidelitate, în cuvinte. 
co o de pierderile de vieţi omeneşti pe câmpurile de 
bătălie, pe pământ, pe marc şi în aer, provocate de 
un armament ultraperfecţionat pentru ucidere "dis- 
trugerile de vieţi omeneşti şi bunuri materiale din 































europene 


PUNCK CARDINAU 


. 5 


urmare din pagina 4 

Deportarea a milioane dc oameni pentru a fi supuşila 
munci forţate în condiţii "care ar face să roşească 
chiar şi pe barbari Exterminarea unor întregi cate¬ 
gorii umane numai pentru că aparţineau unor anumite 
etnii sau pentru că împărtăşeau anumite convingeri 
politice sau credinţe religioase. Exterminarea prin 
înfometare şi munci istovitoare a prizonierilor dc 
război, în total dispreţ faţă de convenţiile internaţio¬ 
nale privind tratamentul ce trebuie aplicat ostaşilor 
inamici, în uniformă, capturaţi. Asasinarea miilor de 
ofiţeri polonezi la Katyn şi în alte locuri, încă necu¬ 
noscute, prin împuşcare în ceafă, cu intenţia mărturi¬ 
sită ulterior de a desfiinţa o naţiune, naţiunea polo¬ 
neză, prin exterminarea intelectualităţii. Bombarda¬ 
mente de teroare, fără nici un scop sau motivaţie mi¬ 
litară, aşa cum au fost bombardamentele executate de 
aviaţia americană şi engleză în noapte de 13 spre 14 
februarie 1945 asupra oraşului Dresda.când Germania 
era evident zdrobită. La data executării acestor bom¬ 
bardamente în oraş nu se afla nici un obiectiv militar 
de importanţă; se aflau însă cei 630 de mii de locu¬ 
itori ai oraşului şi peste 500 de mii de civili, bătrâni, 
femei şi copii, refugiaţi, în faţa puhoiului sovietic, 
din Silezia. In acea cumplită noapte au pierit la 
Dresda mai mulţi oameni decât în bombardamentul 
cu arma atomică de la Hiroshima. 


După terminarea războiului, învingătorii, 
fapt fără precedent în istoria modernă, i-au acuzat şi 
î-au adus în faţa justiţiei atât pe conducătorii taberei 
învinse, cât şi pe o seamă din subordonaţii lor pentru 
unul sau mai multe din următoarele patru capete de 
f acuzare: conspiraţie, agresiune împotriva păcii, crime 
de război şi crime împotriva umanităţii. Simbolul 
acestei îndoielnice acţiuni de justiţie îl constituie 
Procesul de la Niirnberg. 

O primă obiecţiune adusă proceselor pe care 
învingătorii le-au intentat învinşilor este de ordin ju- 
j ridic. "Probabil că viitorii istorici vor scrie", s-a ex¬ 
primat Randolph, fiul lui Winston Churchill la afla¬ 
rea sentinţei pronunţate la NUmberg, "că singura im¬ 
portanţă a acestui proces o constituie crearea unui 
precedent în virtutea căruia învinşii pot fi judecaţi şi 
ucişi de învingători". în acelaşi spirit s-a exprimat şi 
senatorul american Robert A. Taft; "Un proces împo- 
1 triva învinşilor condus de învingători nu poate fi im- 
parţial, indiferent deforma în care se desfăşoară... 
Deasupra întregii lui desfăşurări pluteşte duhul răz¬ 
bunării şi foarte rar răzbunarea se identifică cu 
dreptul. Execuţia celor unsprezece condamnaţi va r㬠
mâne timp îndelungat un punct întunecat în istoria 
americană. Noi am acceptat în acest proces concep¬ 
ţia sovietică conform căreia scopul acestui gen de 
procese este politic, iar nu juridic". 

A doiragbigeţiune adusă.procesului de la 
, Nfomberg, precurn şTtuturor celorlalte procese din 
aceeaşi categorie, esteHe^ordlTrmoral. Fără îndoială 
că acuzaţii aduşi în faţa instanţelor de judecată au s㬠
vârşit acte condamnabile din punct de vedere moral. 
Dar morala este una singură: atât pentru învinşi cât 
şi pentru învingători. Ori,, a-i aduce în faţa justiţiei 
numai pe învinşi, în timp ce pentru fapte identica în¬ 
vingătorii sunt absolviţi de vinovăţie, este imoraT. 
Această idee a fost exprimată fără echivoc, deşi des¬ 
tul de tardiv, de’Pâpa Pitiş XII în anul 1953,1a Roma, 
în faţa participanţilor la un congres în cadrul căruia 
au fost discutate principiile dreptului penal in tem a- 
]jox\al."Unei persoane neimplicate U produce un sen¬ 
timent neplăcut, văzând că după încetarea ostili¬ 
tăţilor învingătorul îl judecă pe învins, în timp ce, la 
rândul său, învingătorul s-ă făcut vinovat de fapte 
asemănătoare". i» v . 

Lipsa de consistenţă şi consecvenţă morală 
a proceselor intentate învinşilor se poate vedea şi din 
următorul fapt. Până în anul 1948, în zonele de ocu¬ 
paţii vestice ale Germaniei, prin faja comisiilor de 
denazificare s-au perindat peste bilioane de oa¬ 
meni, suspectaţi de a fi criminali de răzbgL,Când 
însă în anul 1948 a izbucnit războiul rece între Apus 
şi Răsărit, această procedură care t viza întreaga po¬ 
pulaţie a Germaniei a fost întreruptă. Puterile occi^ 
dentale, fn faţa ameninţării comuniste, aveau nevoie 
de Germania şi de germani. Nu-şi mai puteau îngădui 
să-i pună la zid. 

, ; , Nu lot acelaşi lucru s-a petrecut însă în lu¬ 
mea comunistă. Pentru Uniunea Sovietică şi pentru 
ţănle intrate în sfera ei de influenţă, cel de al doilea 
război mondial nu s-a terminat la 9 mai 1945. El a . 
continuat cu aceeaşi intensitate ca şi pe câmpurile 
de luptă, iar numărul victimelor, In unele cplţtjri ale 
lagărului comunist, aproape că l-a întrecut pe cel în¬ 
registrat în cei patru ani de război deschis.'Şi unul 
din focarele în care cel de al doilea război mondial 
s-a prelungit până în ziua de astăzi este Iugoslavia. 


Regimul partizanilor comunişti, avându-1 în 
frunte pe Josip Broz Tito, instaurat pe teritoriul 
Iugoslaviei la 29 noiembrie 1945, şi-a afirmat exis¬ 
tenţa printr-o serie de masacre groaznice. Victimele 
asasinatelor în masă ordonate de guvernul comunist 
au fost recrutate din următoarele trei categorii: mi¬ 
noritatea etnică germană, prizonierii de război ger¬ 
mani şi, nu în ultimul rând, populaţia jugoslavă, ,r eli¬ 
berată " de armata de partizani de sub "ocupaţia 
fascistă \ 

înainte de cel de-al doilea război mondial, 
în regatul jugoslav, ţrăiau 550000 de germani, în ma¬ 
re majoritate şvabi. In anul 1948 grupul etnic german 
mai număra numai 55000. în 1990 această rămăşiţă 
va fi încă o dată decimată, deoarece în localităţile in 
care era concentrată, Isojec, Vukovar, Vincovtf şi 
Sarvas au avut loc lupte crâncene între croaţi şi co¬ 
muniştii sârbi. 

Dar răzbunarea comuniştilor lui Tito nu s-a 
îndreptat numai împotriva etnicilor germani. în capi¬ 
tolul intitulat Moarte în timp de pace:, din lucrarea 
sa "Geschichte der Deutschen" (Istoria Germanilor), 
istoricul Hellmut Diwald relatează fapte şi cifre cu¬ 
tremurătoare cu privire la soarta pe care au avut-o 
trupele germane, precum şi celelalte forţe armate ca¬ 
re au participat la operaţiunile militare împotriva co¬ 
muniştilor în Iugoslavia. Toţi ostaşii şi ofiţerii din 
cele trei regimente de sârbi, care în timpul războiului 



moare, tfa 
\Saraie^o 


au luptat împotriva partizanilor, s-au predat lă 12 mai 
1945 armatei britanice. Trei săptămâni mai târziu, 
englezii i-au predat, pe toţi, lui Tito. Ei, împreună cu 
încă Hanii de sloveni din batalioanele auxiliare care,, 
de asemenea, luptaseră contra partizanilor, au fost 
împuşcaţi în pădurea din apropierea oraşului Gottsche 
din Slovenia. O soartă asemănătoare a avut-b şî cea 
mâi mare parte a armatei croate care după încetarea 
ostilităţilor la 9 mai 1945, s-a predat armatei engleze. : 
Toţi aceşti prizonieri au fost predaţi partizanilor co¬ 
munişti, deşi se ştia prea bine cum vor fi trataţi de a- 
ceştia. Din ordinul ţui Tito, 130000 dinfre ei tiu fost 
împuşcaţi de-a lungul drumulbi dintre oraşul Bleiburg 
din Carintia şi localitatea Maribor din Slovenia. Alţi 
"10000, împreună cu 30000 de croaţi civili, aproape 
toţi bătrâni, femei şi copii, au fost împuşcaţi în pţa-, 
şui Mariburg. . . ^ 7 V - v 

/ După capitularea Germaniei, grupul de ar- - 
/mate comandate de generalul Alexander LOhr s-a 
. predat partizanilor; în total. GOOOOOjide ostaşi, an 
uniformă. Din aceşti prizonieri de război* 20Q000au^ 
fost împuşcaţi prin execuţii în masă. în anul 1949 se 
mai găseau în viaţă, în Iugoslavia, numai 70000 de” 
prizonieri de război germani. In' anul 1947, înfr-un 
proces public care a avut Ide la Belgrad, generalul 
LOht aiost condamnat la moarte şi spânzurat De alt¬ 
fel în privinţa condamnărilor la moarte a generalilor 
care au comandat trupe pe front împQtriya lor şi exe¬ 
cutarea sentinţelor prin spânzurare, comuniştii jugo- 
slavi deţin un lugubru record, neegalat nîci chiar de 
sovietici. După terminarea războiului, ei au spânzu¬ 
rat, în urma condamnărilor la moarte pentru come de 
război, 23 de generali germanici 38 f de generali cro¬ 
aţi în frunte cu mareşalul Slavo Kvaţernik, 

*Dar represiunea sângeroasă, dezlănţuită 'de 
partizanii comunişti a făcut cele mai ftiulte victime în* 
rândul populaţiei civile jugoslave. Estimări "pruden¬ 
te" consideră că înJugosiavia* după terminarea răz¬ 
boiului, au fost asasinaţi în jur de 300000 de civili ca,, 
"trădători" sau "colaborator?' cu inamicul. Alte sur¬ 
se, demne de luat în seamă, consideră că numărul iu¬ 
goslavilor care, după război, au nîurii de moarte vio¬ 
lentă, se ridică la un milion. Milovan Dijlas, unul 
din conducătorii partizanilor comunişti, devenit ulte¬ 
rior un cunoscut opozant al lui Tito şi al ideologiei 
comuniste, scrie: "La Comitenţi central din Slovenia 
s-au prezentat reclamaţii de la ţăranii din regiune, 
care se plângeau că apele carstice subterane ău scos 
la suprafaţă numeroase cadavre ^ In continuare reia- c- 


lează: "In gropi comune, săpate superficial, grămezi¬ 
le de cadavre intrate în putrefacţie s-au umflat în aşa 
fel, încât ai impresia că pământul vrea să respire". 
Şi mai departe: "40000 de albanezi, 6000 de munte- 
negrini şi 2000000 de croaţi au fost măcelăriţi prin 
execuţii în masă, marşuri ucigătoare si procese 
înscenate pentru imaginare crime de război . 


După anii în care regimul comunist din Iu¬ 
goslavia şi-a lichidat, fără milă, toţi adversarii, reali 
sau potenţiali, au urmat patru decenii de teroare exer¬ 
citată dc UDB, aparatul de represiune folosit de Tito 
pentru a se menţine la putere,echivalentul NKVD- 
ului şi apoi a KGB-ului din Uniunea Sovietică şi a 
celorlalte servicii de poliţie politică din ţările sub¬ 
ordonate Moscovei. A venit însă momentul 
Gorbaciov, urmat de dezagregarea Uniunii Sovietice. 
In această nouă situaţie, în ciuda sprijinului pe care 
comuniştii jugoslavi l-au primit tot timpul din partea 
Occidentului, edificiul construit dc partizanii comu; 
nişti ai lui Tito şi menţinut cu îndârjire de urmaşii 
lor, s-a năruit, aşa cum s-au năruit peste noapte toate 
regimurile comuniste din răsăritul Europei. Dar spre 
deosebire de celelalte state comuniste, unde convul- 
siunile procesului de tranziţie de la sistemul totalitar 
la democraţie poartă amprenta eforturilor depuse de 
beneficiarii vechiului regim de a se menţine la pu¬ 
tere, abătându-se cât mai puţin de la ortodoxia comu¬ 
nistă, în Iugoslavia acest proces se desfăşoară sub 
semnul strădaniilor disperate depuse de sârbi de a 
menţine sub dominaţia lor, în continuare, celelalte 
grupuri etnice într-o,Serbie Mare. 

Pentru atingerea acestui obiectiv de cea mai f 
autentică inspiraţie imperialistă, sub privirile îngădu¬ 
itoare ale lumii civilizate, în primul rând ale Europei 
occidentale, comuniştii sârbi, sub conducerea premie¬ 
rului Milosevid, nu s-au dat înapoi de a folosi ace¬ 
leaşi condamnabile metode pe care le folosiseră înj 
trecut, în războiul de partizani, pentru "a nu ceda 
nici un metru pătrat din pământiii sfânt al Serbiei". 
Din fericire, slovenii şi croaţii, ajutaţi numai de vo¬ 
inţa şi hotărârea lor de a se elibera din chingile iadu¬ 
lui sârbo-comunist, şi-au dobândit independenţa. 

Conştienţi de faptul că.cel puţin deocamdată. 
Slovenia şi Croaţia au fost pierdute, comuniştii sârbi 
s-au năpustit asupra populaţiei musulmane, paşnică 
şi tolerantă, din Bosnia şi Herţegovina, pentru a nu 
pierde şi aceste două provincii din fostul lor imperiu, 
în acest scop, pentru a lăsa impresia că războiul din 1 
Bosnia este o problemă a provinciei,în care Belgradul 
nu este implicat, sârbii âu creat o armată $f un gu¬ 
vern local sub conducerea vechiului, comunist 
Radovan Karadzid. în ciuda acestei transparente mis¬ 
tificări, armata sârbilor bosnieci fiind în realitate, atât 
ca încadrare, cât şi ca dotare, alcătuită din unităţi ale 
armatei comuniste jugoslav^ Occidentul, spre dezo- 
t noacea.lui, a fost bucuros că s-a inventat această ex¬ 
plicaţie care îl scutea de obligaţia de a declara Serbia 
ca agresor si de a interveni, aşa cum intervenise, cu 
nu prea mult timp înainte,împotriva Irakului.Dar cum 
Bosnia nu posedă zăcăminte de petrol, iar bosniecii, 
deşi musulmani, pu constituie un pericol pentru Sta¬ 
tul Israel, acest cumplit măcel care însângerează chi¬ 
pul Europei de mai bine de un an," putea fi lăsat spre 
'rdzblvâre în seama unor diplomaţi pensionari/domnii 
Vance şi Owen. Cât despre braţul înarmat al Organi¬ 
cei NaţiunilorŢJnite, căştile albastre, căci şi 
această formalitate trebuia îndeplinită, ele au apărut 
sub comanda unui general francez, în chip de şoferi 
de autocamioane cu emblema ONU, misiunea lor fi¬ 
ind'strict umanitară; transportul de alimente şi medi¬ 
camente în localităţile încercuite de sârbi şi, t în anu¬ 
mite, situaţii, cu îngăduinţa asediatorilor, evacuarea 
răniţilor. Prea puţin, mult prea puţin pentru ceea ce 
ar avea datoria să facă Statele Uhite ale Americii, 
cea mai mare putere militară, industrială şi financiară 
din lume, precum şi Comunitatea Europeană, promo¬ 
toarea unificării Europei şi într-un anumit fel răspun- 
zătoarea morală de ceea ce se petrece în fosta 
lugd&iavfe. >r r '• 


Şarajevo 1914 a fost acel "Mane, tekel, 
faifes* care anunţa sfârşitul Europei veacului al XIX- 
lea. Şarajevo 1993 este avertismentul adresat europe¬ 
nilor că o Europă unită nu va putea fî niciodată cl㬠
dită pţ-ipocrizia actualilor conducători. Cine îşi în¬ 
chipuie că soluţia la problema "Unificării Europei" 
este numai de natură economică şi că rezolvarea ei 
este de resortul miniştrilor de finanţe din ţările bo¬ 
gate din Occident, greşeşte. Unificarea Europei se va 
putea înfăptui numai pe un fundament spiritual trai¬ 
nic, inspirat din principiile moralei creştine şj r cu 
respectul deplin al tututor naţiunilor bare ar urmă să 
participe la unificare. Din păcate însă, Şarajevo 1993 
arată cât de departe se găseşte Europa de o astfel de 
împlinire, , ... • . 


















pag. 6 


PUNCTC CORMIMtC 


Personalităţi 


Vn MGSicdtit ii un 


oiqdOMG/u JQJJpd ^ MAISTRE 

rXfl ic‘Sr*r?r,Yyif-rVA“Trie W W W ■■ ■ ■__ 


■roTTMfâ m nmwmTi 


Culmea izbucnirii pozitiviste, "cununa lumi¬ 
nilor franceze" din secolul al XVIII-lea, este, fără în¬ 
doială, Revoluţia de la 1789. Nimeni nu a putut r㬠
mâne indiferent în faţa acestui torent nimicitor, ale 
cărui ape subterane au fost făcute să clocotească 
de generozitatea gratuită a "contractului social" sau 
de zâmbetul răutăcios şi atoateîngăduitor al lui 
Voltaire. Ea l-a făcut scriitor pe savantul şi magis¬ 
tratul retras într-un univers de pură intelectualitate, 
Joseph de Maistre, născut în 1754, la Chambâry, 
Savoia. 

Memorie uriaşă,pusă în slujba unor imense 
lecturi, ce împlineau un comportament moral irepro¬ 
şabil, el se va apleca asupra evenimentului capital 
al timpurilor moderne. Punctul său de vedere este 
necruţător. Revoluţia este semnul judecăţii divi¬ 
ne. "Consideraţiile asupra Franţei", apărute în 1797, 
postulează caracterul providenţial al Revoluţiei. 
Viziunea sa este eminamente teologică şi dacă 
Michelet a scris "Evanghelia Revoluţiei", Joseph de 
Maistre este autorul "Apocalipsei" acesteia. Natura 
ei divină se revelează pentru cel dintâi ca un semn 
al misteriosului drum omenesc spre viitor, dramatic, 
dar obscur drum al progresului; pentru J. de Maistre 
ea înseamnă, dimpotrivă, blestem şi ispăşire înfrico¬ 
şătoare pentru tulburarea orânduielilor fireşţi ale 
lumii. 

Credincios până la moarte principiului rega¬ 
lităţii, el proclamă implacabil caracterul divin al 
Statului, călăuzit de autoritatea providenţială a 
Regelui (chiar şi atunci când regele său, care nu l-a 
iubit niciodată, îl va exila pentru multă vreme la 
Petersburg, într-un obscur şi incomod post diploma¬ 
tic, departe de familia sa). Aceeaşi netăgăduită in¬ 
tenţie sacră este vizibilă şi în constituţiile statale (el 


alege exemplul constituţiei engleze). Originea aces¬ 
tora este, după de Maistre, necunoscută în mod di¬ 
rect oamenilor, fiindcă ea pogoară de sus; ele sunt 
cu atât mai puternice, dacă sunt nescrise; sau 
dacă, scrise fiind, conţin cât mai puţine articole, căci 
ele reprezintă mai mult o stare de spirit decât o car¬ 
te impusă; sunt opera generaţiilor succesive, au 
crescut încetul cu încetul, iar oamenii, clădindu-le, 
s-au dovedit a fi adevărate instrumente ale lui 
Dumnezeu. Numai acest fel de constituţie este vala¬ 
bil, aceea prin care se simte înţelepciunea, da. şi 
oblăduirea divină. Restul nu sunt decât încâlcite şi 
deşarte legi, pe care nu un miracol al Atotputernicu¬ 
lui le va distruge, ci sunt lăsate să piară prin ele 
însele. Acesta este raportul şi acesta este sensul 
determinării în istorie, sub specia socialului şi poli¬ 
ticului, la J. de Maistre: o unică origine divină ce se 
răsfrânge neclintit asupra ordinii umane. 

în peisajul epocii sale, figura acestui logi¬ 
cian viguros şi subtil este unică în felul ei, întâi prin 
curajul de a arăta semenilor săi deşertăciunile şi 
primejdiile ce-i pândesc prăpastia "idealului de Om 
liber (ce se consideră stăpân, prin şubredele sale 
simţuri, al legilor Universului), apoi prin vocaţia pro¬ 
fetică inconfundabilă,prin geniul rezolutiv pe care l-a 
imprimat tuturor aserţiunilor sale. Tulburătoare r㬠
mân,pentru românii care vedeau în evenimentele din 
Decembrie un însângerat bicentenar al Revoluţiei 
franceze .semnificaţiile vizionare pe care le desluşea 
Joseph de Maistre acesteia din urmă,căci,sufocaţi 
de acelaşi perfid pozitivism, înlănţuiţi cu obstinaţie 
în dialectica implacabilă a marxiştilor, mulţi au uitat 
că nimic din lumea aceasta nu se poate clinti fără 
voia lui Dumnezeu şi că nu suntem decât uneltele 
prin care se împlineşte această Voinţă. 

- Marius BĂDITESCU 


ESEU' 

DESPRE PRINCIPIUL GENERATOR ĂL CONSTITUŢIILOR 
POLITICE ŞI AL ALTOR INSTITUŢII OMENEŞTI 

( 1809 ) 

căzând la întâmplare în gol, este foar¬ 
te binecunoscută: "Aş putea să cred 
mai degrabă că literele aruncate în 
aer, ar putea să se aranjeze căzând în 
aşa fel încât să alcătuiască un poem". 

Mii guri au repetat aceste cuvinte, 
dar nimeni nu a încercat să le comple¬ 
teze. Să spunem că literele aruncate 
de la înălţimea unui turn ar alcătui în 
cădere piesa lui Racine ATHALIE. 

Ce-ar însemna asta? Că o minte a pre¬ 
zidat căderea şi aranjarea literelor.Nici 
măcar bunul simţ comun nu ar putea 
trage o altă concluzi Să luăm acum 
în consideraţie o .-».siituţie politică 
oarecare, aceea a Angliei de pildă. Bi¬ 
neînţeles că ea riti a fost făcută a 
priori. Niciodată oamenii de stat nu 
s-au reunit şi nu au ziş: "Să creem trei 
puteri; să le cumpănim în aşa fel în¬ 
cât..". Cu siguranţă nimeni nu s-a 
gândit la asta. Constituţia este opera 
circumstanţelor, iar numărul ac^stoţa 
este indefinit. Legile romane, ecle¬ 
ziastice, feudale,, obiceiurile saxone, 
normande şi daneze, războaiele, revol¬ 
tele, revoluţiile, cuceririle, cruciadele, 
privilegiile, prejudecăţile şi pretenţiile 
de orice fel, toate virtuţile, viciile, cu¬ 
noştinţele, toate greşelile, toate pasiu¬ 
nile, în sfârşit toate aceste elemente 
acţionează împreună, dând naştere, 
prin întrepătrunderea lor, unor combi¬ 
naţii ce se pol multiplica la nesfârşit. 

Tot ele au generat, după mai multe 
secole, unitatea cea mai complicată, 
echilibrul cel mai subtil de forţe poli¬ 
tice diri câte au existat vreodată. Şf fi¬ 
indcă aceste elemente, astfel proiec¬ 
tate în Spaţiu, s-au rânduit în chip de¬ 
săvârşit, fără ca In pceastâ mulţime de 


ikjflT 


Caracterul providenţial 

al constituţiilor 

Pentru că omul acţionează, el 
crede că o face singur, fiindcă are 
conştiinţa libertăţii sale, el uită că este 
dependent. în ordine fizică e rezona¬ 
bil; chiar dacă plantează, de exemplu, 
o ghindă, e totuşi capabil să priceapă 
că nu el face stejarul, pentru că vede 
crescând arborele şi desăvârşindu-se 
fără amestecul puterii omeneşti; şi că 
de altminteri nu el a făcut ghinda! Dar 
în ordine socială, unde este prezent şi 
făptuitor, e dispus să creadă că el e 
autorul direct a tot ce se face prin el: 
cu alu cuvinte, mistria se crede arhi¬ 
tect Omul e inteligent, e liber, e Su¬ 
blim, fără îndoială; dar prin aceasta 
ruj e mai puţin o unealtă a lui 
Dumnezeu, după fericita formulare a 
Iui Plutarh, ce îşi găseşte de minune 
locul aici: "Nu trebuie să ne mirăm, 
spune el, dacă cele mai frumoase şi 
cele mai mari lucruri ale acestei lumi 
s-au făcut prin voinţa şi pronia cereas¬ 
că, dat fiind că cele mai mari şi mai 
însemnate părţi ale lumii au un suflet; 
căci organul şi instrumentul sufletului 
este trupul, iar sufletul este unealta lui 
Dumnezeu. Prin acţiunile sale, 
omul este cel mai frumos şi mai pri¬ 
ceput instrument din toate câte sunt. 
(a.)" Cea mai dreaptă aplicare a aces¬ 
tei reflecţii o putem găsi în formarea 
constituţiilor politice, unde, dacă pu¬ 
tem spune astfel, omul face toiul Şi nu 

face nimic. Comparaţia lui Cicero pri¬ 
vitoare la sistemul lui Epicur, cel care 
voia să clădească o lume din atomi 


oameni care au acţionat pe un câmp 
atât de vast să ştie măcar unul singur, 
raportându-se la tot, sau să prevadă ce 
trebuie să vină, înseamnă că aceste 
elemente au fost îndreptate în căderea 
lor de o mână de neînvins, superioară 
omului. Cea mai mare nebunie poate, 
în acest secol al smintelii, a fost să se 
creadă că legile fundamentale au fost 
scrise aprioric, în timp ce este lim¬ 
pede că ele sunt opera unei forţe ce o 
depăşeşte pe cea umană. 

Despre nelegiuire şi pedeapsă 

Dacă principiul religios a 
creat totul, absenţa acestui principiu a 
distrus totul. Secta lui Epicur, pe care 
am putea-o numi "necredinţa antică"^ 
degradat mai întâi şi apoi a distrus cu¬ 
rând toate guvernările care au lăsat-o, 
din nefericire, să le influenţeze. Pretu¬ 
tindeni, Lucreţiu a fostînainte-mergă- 
torul lui Cezar... 

Dar toate experienţele trecu¬ 
tului se estompează în faţa înfiorătoru¬ 
lui exemplu dat de ultimul secol 
(XVIII - n.tr.). încă ameţiţi ] de tul¬ 
burările lui, mai este mult până când 
oamenii vor avea destul sânge rece 
pentru a contempla acest exemplu în 
adevărata Iui lumină, şi mai ales până 
a putea să tragă de aici învăţămintele 
necesare. Este deci foarte importam să 
ne îndreptăm privirile către această 
scenă îngrozitoare. 

Dintotdeauna au existai pe 
pământ religii şi dintotdeauna s-au 
aflat necredincioşi care să le conteste; 
mereu a fost considerată o crimă ne¬ 
credinţa, căci, cum nu poate exista re¬ 


ligie fără un dram de adevăr, tot aşa 
nu poate fi nelegiuire care să nu se ri¬ 
dice împotriva unui adevăr divin mai 
mult sau mai puţin mutilaL Dar nu 
poate exista o adevărată nelegiuire de¬ 
cât în sânul unei adevărate religii şi, 
ca o consecinţă necesară, necredinţa 
n-a putut să genereze în vremurile tre¬ 
cute răul la care a dat naştere în zilele 
noastre, vina ei fiind cu atât mai mare 
cu cât ea este înconjurată de lumina 
religiei. Şi astfel trebuie judecat se¬ 
colul al XVIII-lea, căci din acest 
punct de vedere el nu seamănă cu nici 
un altul. Auzim spunându-se în mod 
obişnuit că veacurile sunt asemănătoa¬ 
re, că veacurile au fost dintotdeauna 
aceleaşi. Ar trebui însă să ne ferim de 
aceste maxime generalizatoare, pe ca¬ 
re uşurinţa lumii le-a născocit spre a 
se feri de gândirea profundă. Dimpo¬ 
trivă, toate secolele şi toate naţiunile 
manifestă un caracter particular şi dis¬ 
tinctiv ce trebuie cercetat cu grijă. F㬠
ră îndoială, păcate au fost întotdeauna 
pe lume, dar cantitatea, natura, calita¬ 
tea şi intensitatea lor le face să se di¬ 
ferenţieze. Şi chiar dacă necredinţă a 
fost mereu, niciodată nu a avut loc 
înainte de sec. XVIII, în sânul creşti¬ 
nismului, o asemenea INSURECŢIE 
ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU; şi, 
mai ales, nu s-a văzut vreodată o con¬ 
juraţie atât de pângăritoare a tuturor 
talentelor împotriva Creatorului. Vo¬ 
devilul şi tragedia au hulit; la fel — 
romanul, istoria, fizica. Oamenii aces¬ 
tui veac au înjosit geniul până la ne¬ 
legiuire şi, după vorbele Sf. Ludovic, 
"au făcut ca Dumnezeu să se războ¬ 
iască cu darurile sale". Necredinţa an¬ 
tică nu s-a întristat vreodată; uneori 
raţiona; în mod obişnuit glumea, dar 
niciodată cu asprime. Lucreţiu însuşi 
nu merge până la insultă; şi chiar dacă 
temperamentul lui întunecat şi melan¬ 
colic îl îndeamnă să vadă lucrurile în 
negru, chiar atunci când acuză religia 
că a produs un mare rău, o face cu 
sânge rece, cu detaşare. 

Când Evanghelia a fost ves¬ 
tită lumii, atacul s-a înteţit; dar în 
acelaşi timp duşmanii au păstrat o 
anumită măsură. Ei nu apar decât rar 
în istorie şi sunt în mod constant izo¬ 
laţi. Nu vom găsi vreo uniune sau ligă 
formală a acestora; niciodată nu s-au 
lăsat târâţi până la capăt în nebunia la 
care au fost martori. însuşi Bayle, p㬠
rintele necredinţei modeme, nu se 
aseamnănă deloc cu succesorii săi. în 
rătăcirile lui cele mai condamnabile 
nu găsim marea dorinţă de a convinge 
şi nici tonul nervos şi partinic. El mai 
mult se îndoieşte decât neagă, expu¬ 
nând argumentele pro şi contra. 

De-abia în prima jumătate a 
secolului XVIII necredinţa devine o 
forţă. Se întinde peste tot: de la palat 
la colibă, se strecoară pe nesimţite, 
mânjind totul; cărările ei sunt neştiute, 
lucrarea ei ascunsă, însă nimic nu-i 
poate rezista. Observatorul cel mai 
aton, martorul efectului, nu reuşeşte 
însă să descopere mijloacele. 


continuare in pagina 7 


şi idei PUNCTC CARDIIMI.C 

CÂTEVA INCONVENIENTE ALE 


pag. 7 


DISCURSULUI ANTI-XENOFOB 


Cu puţină vreme în urmă apărea la edi¬ 
tura Seuil un studiu intitulat "Franţa rasis¬ 
tă'. Autorii, în urma unor anchete sociologice, 
deduceau persistenţa rasismului în Franţa şi 
descopereau izvoarele acestui fenomen, pe de 
o parte, în cauze de ordin social, iar pe de al¬ 
ta, în spaima "destructurării ordinii, a culturii 
şi a identităţii naţionale". Autorii recunosc, în 
acelaşi timp, că minoritarii şi emigranţii au 
dreptul să-şi păstreze, flecare, specificitatea, 
fie ea culturală sau religioasă. Este aici marea 
dilemă pe care autorii studiului şi-au propus 
s-o rezolve fără să Fi reuşit, deşi o formulaseră 
programatic: concilierea ireconciliabilului. 
Stigmatizarea celor atinşi de morbul xenofob 
este la fel de pernicioasă şi de lipsită de vir¬ 
tualităţi formative ca şi stigmatizarea minori¬ 
tarilor sau a emigranţilor. Este o constatare la 
îndemâna oricui: discursul xenofob şi discursul 
anti-xenofob se întâlnesc în virulenţa lor reci- 
proc-acuzatoare, anulându-se reciproc. Alătu¬ 
rarea aceasta: francezii care vorbesc de "iden¬ 
titate" dovedesc o "conştiinţă fantomatică" şi 
sunt "rasişti", în timp ce minoritarii şi emi¬ 
granţii au dreptul să-şi clameze nestingheriţi 
specificitatea, este cel puţin nepotrivit şi poate 
avea consecinţe imprevizibile. Neîndoielnic, şi 
unii, şi alţii au dreptul la identitate; din p㬠
cate, discursul xenofob, ca şi cel anti-xenofob 
pot foarte puţin când e vorba să concilieze în¬ 
tre aspecte atât de puţin stabile şi de rebele la 
statistici. 

Pecetea de "rasism" sau "xenofobie" 
pusă pe declaraţia de apartenenţă la un spa¬ 
ţiu, nu atât geografic, cât spiritual, este abu¬ 
zivă; ea atentează la un sentiment legitim şi 
general omenesc. Exilat metafizic, la începutul 
începuturilor, omul, indiferent de rasă şi cu¬ 
loare, are, o dată pentru totdeauna, sentimen¬ 
tul pjerderii paradisului din care a fost alun¬ 
gat. în lipsa acestuia, omul încearcă să-şi refa¬ 
că nu doar fiinţa originară, dar şi un "paradis" 
pe măsură. Familia, casa natală este cel dintâi 
univers al omului şi modelul tuturor celorlalte. 
Ieşirea din acest prim univers este echivalentă 
cu o rupere a echilibrului, cu o în-străinare. 
Să ne amintim că Nică al lui Ştefan a Petrei, 
obligat să plece din casa natală la şcoala de 
catiheţi din Iaşi (deci la câteva zeci de km de 
casă), scrie un întreg lamento al dezrădăcin㬠
rii numind plecarea — temporară de altfel — 
din casa părintească "surgun, dracului poma¬ 
nă". Omului i-au trebuit, cred antropologii, 
veacuri să delimiteze noţiunea de "vecin" de 
cea de "străin" (care nu are nimic a face cu ra¬ 
sa) — asimilat celuilalt — cel care îţi strică 
echilibrul,îţi violează intimitatea,obligându-te, 


eventual, să devii tu însuţi altul. Religiozita¬ 
tea umană a reţinut în contul ei, prin aşa nu¬ 
mitele rituri de trecere, o asemenea mutaţie 
în altceva, într-un alt statut existenţial, care 
însă nu afectează, ci dimpotrivă consfinţeşte 
apartenenţa individului la un anumit spaţiu 
spiritual; probabil că tocmai faptul că aceste 
rituri nu-1 înstrăinează pe ins de matricea lui 
spirituală a contribuit la îndelungata lor su¬ 
pravieţuire. Prudenţa, neîncrederea şi nesigu¬ 
ranţa în faţa celuilalt, a necunoscutului, a 
străinului au rădăcini atavice mult mai dificil 
de estimat decât prin simple sondaie sociologi¬ 
ce. Românul, care nu se poate lăuda cu o isto¬ 
rie binevoitoare, a dezvoltat o întreagă stra¬ 
tegie de întâmpinare a străinului prin ceea ce 
numim de regulă "tradiţionala lui ospitalita- 
te";aceasta urmăreşte tocmai prevenirea şi a- 
nihilarea unei eventuale agresiuni din partea 
celuilalt;în această istorie,românul l-a asimilat 
adesea pe străin cu ocupant (şi cea mai re¬ 
centă ocupaţie, cea sovietică, arată cât de în¬ 
dreptăţit a fost,de cele mai multe ori, s-o facă). 

Emigrantul este, aşadar, un dublu exi¬ 
lat: o dată metafizic, şi încă o dată geografic şi 
spiritual. Este firesc, în consecinţă, ca cei care 
se află în propriul lor teritoriu geo-spaţial să 
le acorde celor de două ori exilaţi egalitate în 
şanse. 

Sentimentul apartenenţei la un spaţiu 
spiritual este, în sine, legitim şi lipsit de vir¬ 
tualităţi agresive; el poate deveni agresiv dacă 
se simte sau este ameninţat de un pericol. Că 
au existat pericole reale în decursul istoriei es¬ 
te neîndoielnic; discursul poate, pe de altă par¬ 
te, să simuleze existenţa unor pericole, iar pe 
de altă parte, să falsifice identităţi, pe baza 
cărora să-şi întemeieze existenţa. Pe baza unei 
asemenea falsificări a identităţii ţărilor ieşite 
din fostul lagăr comunist, s-a desfăşurat, de 
pildă, în 1992, în Franţa, sub patronajul unor 
intelectuali de stânga, foşti tovarăşi de drum, 
un colocviu intitulat "Triburile şi Europa". 
Pornind de la realitatea eliberării de comu¬ 
nism a ţărilor din Estul Europei, aceşti inte¬ 
lectuali au identificat acest spaţiu geo-spiri- 
tual cu nişte "triburi", în sensul cel mai peio¬ 
rativ posibil, în care ar colcăi cele mai josnice 
pasiuni, pe care, din înaltele lor fotolii, ei, 
aceşti intelectuali, ar fi cel mai în măsură să 
le condamne; într-o primă variantă organizato¬ 
rică, ei urmau să reitereze "modelul marilor 
întruniri internaţionale din Parisul anilor ’30, 
în sălile Playel şi Wagram,când lumea trebuia 
mobilizată împotriva fascismului. Suntem, oa¬ 
re, siguri că astăzi scopul s-a schimbat?" Stă 
în această întrebare toată ignoranţa organiza¬ 


torilor în materie de probleme ale Europei de 
Est, căreia i se atribuie o falsă identitate; ca 
să nu mai adăugăm decât că, în anii ’30, para¬ 
vanul operaţiunilor Internaţionalei a Treia Co¬ 
muniste erau tocmai întrunirile "contra fascis¬ 
mului" în care Ana Pauker era maestră. Unul 
dintre invitaţii din România, Gabriel Liiceanu, 
nu s-a sfiit să califice drept "terorism intelec¬ 
tual" zelul acesta exagerat de care au dat do¬ 
vadă organizatorii, iar un reprezentat Francez, 
Alain Finkielkraut, nu doar a condamnat, dar 
a ţinut să se şi distanţeze de asemenea mani¬ 
festări, spunând: "deşi ştiu că organizatorii 
acestui colocviu sunt inspiraţi de o iudeofilie 
militantă, refuz să mă înjosesc asociindu-mă 
unor atitudini atât de asemănătoare cu iudeo- 
fobia de cea mai joasă speţă". 

Venind în actualitatea cea mai strictă 
din România, trebuie să plecăm de la consta¬ 
tarea elementară a legiferării drepturilor mi¬ 
norităţilor; că drepturi dintre cele mai elemen¬ 
tare ale cetăţeanului, indiferent de naţionali¬ 
tate, nu sunt respectate, este la fel de adev㬠
rat. Cine vrea însă să spună că ne-a păsat de 
aproapele nostru pentru că ne aflam sub ace¬ 
eaşi dictatură lasă să se înţeleagă că avem ne¬ 
voie iarăşi de o dictatură; este mai mult decât 
evident că aceasta este o speculaţie politică a 
cărei culoare nu lasă nici un dubiu asupra 
provenienţei ei. Scoaterea de capital politic din 
dezbinarea oficială promovată, pe motive con¬ 
fesionale ori etnice, şi-a arătat rezultatele; şi 
va continua să şi le arate câtă vreme nu vom 
deosebi adevărul de substitutele lui. Manifes¬ 
tările xenofobe, fără a fi manifestări de masă 
îşi trag seva din însăşi importanţa exagerată 
care li se acordă. Corul bocitoarelor care ne 
semnalizează că C.V. Tudor a monopolizat pa¬ 
triotismul rivalizează doar cu discursul xe¬ 
nofob însuşi al aceluiaşi. Cine împiedică pe ci¬ 
neva să-şi exprime sentimentele patriotice în¬ 
tr-un registru normal şi să facă, prin faptele 
sale, dovada acestui patriotism? Personal, cred 
că omul de rând ştie să descopere falsul de i- 
dentitate al patrioţilor înflăcăraţi, uneori mai 
bine decât condeierii;ca dovadă că C.V.Tudor 
nu s-a instituit îp simbol naţional, la fel cum 
pastorul Tokes nu s-a instituit în simbol al mi¬ 
norităţii maghiare. Orice absolutizare, indife¬ 
rent în beneficiul cui ar fi făcută, stă la teme¬ 
lia totalitarismului. Singurul lucru necesar, 
atât românilor, cât şi minoritarilor, este crea¬ 
rea unui minim de condiţii obiective în care 
fiecare să-şi poată cultiva specificitatea. 

Doina MARIAN 


urmare din pagina 6 

Capătă un prestigiu deuecon- 
ceput şi se face iubită chiar de aceia 
cu care se afla într-o duşmănie de 
moarte; autoritatea care urmează să fie 
sacrificată o îmbrăţişează prosteşte 
înainte de a primi lovitura. Un sistem 
simplu devine curând o asociaţie pu¬ 
ternică, în creştere rapidă, se trans¬ 
formă în complot şi devine o uriaşă 
conjuraţie ce va învălui Europa. 

Atunci se arată pentru prima 
dată această trăsătură a necredinţei, 
care nu aparţine decât secolului al 
XVIII-lea. Nu mai este tonul rece, in¬ 
diferent, sau mai mult ironia răut㬠
cioasă a scepticismului, ci o ură fu- 1 
nestă; este tonul mâniei turbate. Scri¬ 
itorii acestei epoci (şi nu cei mai puţin 
remarcabili) nu mai privesc creştinis¬ 
mul ca pe o eroare omenească fără 
consecinţe, ci îl hărţuiesc ca pe un 
vrăjmaş de moarte, ridicându-se împo¬ 
triva lui cu înverşunare; e un război 
anihilam. Şi ceea ce este de neconee- 
put, dacă nu am avea mărturiile sub 
ochii noştri, este că cei mai mulţi din 


aceşti oameni poartă numele de filo¬ 
sofi. Ei se ridică de la ura împotriva 
creştinismului până la ura împotriva 
lui Dumnezeu; îl urăsc ca pe un duş¬ 
man viu. Doi oameni s-au acoperit 
mai ales’ de anatema posterităţii, re- 
marcându-sc printr-o ticăloşie fără 
seamăn, mult deasupra celei mai des¬ 


spune despre toate statele acestui con¬ 
tinent ceea ce Gibbon a spus despre 
Franţa: "Acest regat a fost întemeiat 
de episcopi". Este deci inevitabil ca 
filosofia secolului să urască instituţiile 
sociale care nu puteau fi separate de 
principiul religios. Ceea ce se va şi 
întâmpla: toate guvernările şi rânduie- 


Hk nuvuzltet 
cat (MfyioHan: 


JOSEPH DE MAISTRE 


frânate puteri omeneşti. 

Şi cu toate acestea întreaga 
Europă a fost civilizată de creştinism. 
Mai marii acestei religii au obţinut în 
toate ţările o uriaşă reputaţie politică; 
instituţiile civile, religioase, ameste- 
c|hidu-se surprinzător, încât se poate 


Iile displac fiindcă sunt creştine, iar ca 
urmare a acestui fapt în toate spiritele 
se instalează o tulburare, o rătăcire a 
concepţiilor, o nemulţumire generală, 
în Franţa mai ales furia filosofilor nu 
cunoaşte limite. Curând o voce cople¬ 
şitoare, ce le uneşte pe toate celelalte. 


se aude în mijlocul Europei vinovate: 

"Să fim lăsaţi în pace! Va trebui 
totdeauna să tremurăm în faţa 
preoţilor şi să primim învăţătura 
ce vor ei să ne-o dea? în întrea¬ 
ga Europă adevărul este învăluit 
în fumul de tămâie; este timpul 
să se desprindă din această ne¬ 
gură funestă! Nu vom mal vorbi 
de tine copiilor noştri; vor afla, 
când vor fi mari, ceea ce eşti şl 
ceea ce le ceri; ne scârbeşte tpt 
ce există, căci numele tău e 
scris peste tot. Vrem să distru¬ 
gem totul şl să reclădim totul f㬠
ră tine! Ieşi din consiliile noas¬ 
tre, din academiile noastre, din 
casele noastre! Vom şti să acţio¬ 
năm singuri; raţiunea ne este 
suficientă! Lasă-ne în pace!" 

Cum a pedepsit Dumnezeu 
acest îngrozitor delir? 

Aşa cum a creat Lumina, 
spunând: "SĂ FIET Şi lumea politică 
s-a prăbuşit. , 


în n 
Carolina , 


leşte de 

ITESCV 




. 8 


PUNCTC CARDINIHC 


Religie 




loqiA MISTICA 
si doqMATicĂ 


& TM2MM5M §a MM3M Â 

® ogmcIc (în gr. dogma-dogmata, "hotărîre") 
constituie învăţăturile.fundamentale ale creş¬ 
tinismului bisericesc, pe ele înălţîndu-se în¬ 
tregul edificiu al teologiei creştine. Partea teologiei 
care se ocupă în mod direct cu stabilirea, formularea 
şi sistematizarea dogmelor poartă numele de teologie 
dogmatică. 

Dogmele au caracter revelat şi au fost sta¬ 
tornicite în mod sinodal (adică prin hotărîrea Sinoa¬ 
delor ecumenice), ca apoi să fie încredinţate spre pa¬ 
ză Sf. Biserici, laolaltă cu "canoanele" (= prescripţii 
disciplinare sau reguli de cult). Dogmele ţin de con¬ 
ţinutul credinţei, în vreme ce canoanele vizează 
doar formele de manifestare ale acesteia. 

Ortodoxia face deosebire între "dogme, 
adică doctrine de credinţă avînd autoritatea unui 
Sinod, «teologumene», aaică învăţături cu o mare 
circulaţie în Biserică, dar care nu au consensul una¬ 
nim al acesteia, si «opinii» teologice, adică interpre¬ 
tări particulare ale unor teologi sau ale unor şcoli de 
teologie", care nu au consensul unanim al Bisericii şi 
nici măcar o largă răspîndire, "dar care nu contravin 
totuşi Tradiţiei" (a se vedea I. Bria, op. cit, p. 130). 

Dogmele exprimă, în limbajul cel mai adec¬ 
vat cu putinţă, conţinutul obiectiv, normativ şi unitar 
al mărturisirii de credinţă a Bisericii; de aceea ele au 
fost numite, pe latineşte, regula fidei sau norma 
normans fidei. Nu Există dreaptă credinţă, în sensul 
creştin al cuvîntului, în afara acestui cadru revuaţio- 
nal consfinţit prin Tradiţie. 

Ortodoxia a acordat întotdeauna o importan¬ 
ţă deosebită tradiţiei dogmatice a Bisericii nedivi¬ 
zate (deci de dinaintea sec. al XMea), deoarece 
aceasu constituie criteriul de nediscutat al unităţii 
bisericeşti şi al realei universalităţi a creştinismului. 

Printre principalele dogme creştine menţio¬ 
năm deocamdată, cu titlu de exemplificare: dogma 
Sfintei Treimi (Dumnezeirea a Una după Fiinţă, dar 
are trei ipostasuri nedespărţite: Tatăl, Fiul şi Sfîntul 
Duh); dogma purcederii Duhului Sfînt din Tatăl (ca¬ 
tolicii adaugă, abătîndu-se de la Tradiţie: filioque. "şi 
dinFiiil"); dogma naşterii Mîntuitorului din Fecioară, 

fără intervenţie omenească şi, deci, a pururea-f_o- 

riei (aiparthenia) Născătoarei de Dumnezeu. Această 
din urmă dogmă nu trebuie confundată cumvă cu 
dogma catolică (neacceptată de Ortodoxie) a "Imacu¬ 
latei Concepţiuni", decretată de papalitate în 1854,ca¬ 
re se referă nu la naşterea neîntinată a Mîntuitorului, 
ci la presupusa zămislire fără de păcat a Fecioarei în¬ 
seşi ae către Sfînta Ana. In cele ce urmează vom a- 
borda toate aspectele dogmatice ale creştinismului, în 
stjînsă înlănţuire unele cţi altele.Reamintim că esenţa 
dogmatică a acestuia se află cuprinsă în Crez (£im- 
bolul Credinţei).In Biserica Ortodoxă este mărhirisif 
plnă astăzi Simbolul niceo-constantinopolitan, pe 
care orice dreptcredincios este dator să-l înveţe, să-l 
repete şi să-l mediteze neîncetat. De altfel, în cadrul 
Sfintei Liturghii, el este rostit, de obicei,'de către 
întreaga asistentă ("într-un gînd să mărturisim"):* 1 
- "Cred Intr-Unui Dumnezeu, Tatăl Atotţiito¬ 
rul, Făcătorul cerului şi al pămîntului, al tuturor celor 
văzute şi nevăzute. j 

v Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fjul .lui 
Dumnezeu,Unul-Născut,Care din tatăl S-a născutmai 
înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu 
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, 
Cel ce este de o Fiinţă cu Tatăl, prin .Care toate s-au 
făcut; $i Care pentru noi oamenii şi*pentru a noastră 
mînuiire S-a pogorît din ceruri Şi S-a întrupat de la 
Duhul Sfînt şi din Fecioara Maria şiS-a făcut om; şi 
s-a răstignit pentru noi în zilele lui Fonţiu Pilat şi a 
pătimit şi s-a îngropat; şi a înviat a treia zi, după 
(cum scrie în) Scripturi; şi S-a suit la ceruri şişade 
dea dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină, cu mflriife, 
să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu vfr’avca 
sflrşit. y . ; ^ , *■ 

Şi întru Duhul Sfînt, Domnul.de- viaţă-făcă- 
toruL Care din tatăl purcede, Cel ce împreună tu ' 
Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit 
prin prooroci. 

Şi fntr-una, sfîntă, sobornicească şi aposto- 
leascâ Biserică; mărturisesc un Botez întru iertarea 
păcatelor, aştept învierea morţilor şi viaţa veacuţuţ ce 
va să fie. Amin." 

L Bria (loc cit) precizează: "Dogma este o 
cale de cunoaştere; de aceea Biserica dogmatizează 


nu pentru a închide misterul în definiţii, ci pentru a 
dezvălui acest mister şi a-1 face accesibil înţelegerii 
şi cxpcricrii noastre". 

Specific dogmei este caracterul ci antino¬ 
mic. Etimologic, antinomie înseamnă "opoziţie faţă 
de lege", "contradicţie în legi", de unde înţelesul 
general de contradicţie sau paradox (Lucian Blaga, 
subliniind acest caracter anunomic, vedea în dogmă 
"un paradox rezolvat în transcendent"). Dar — nota 
bene — "spunînd că antinomia înseamnă contradicţie, 
nu trebuie să ne gîndim la o contradicţie în care două 
lucruri s-ar exclude unul pe altul — în sensul că nu¬ 
mai unul ar fi adevărat, iar celălalt fals — ci ne gîn¬ 
dim la o contradicţie în care lucrurile ce se contrazic 
sînt deopotrivă justificate, fiecare pentru sine, astfel 
că ele pot sta împreună şi pot fi conciliate. In Dog¬ 
matică mai ales, antinomia nu vrea să însemne că nu¬ 
mai una dintre afirmaţii este adevărată, dar nici aceea 
că nici una nu-i adevărată, ci prin ea se exprimă ide- 
ea că ambele sînt adevărate, dar fiecare în felul său" 
(“‘Teologia dogmatică şi simbolică, voi. I, Edi¬ 
tura Institutului Biblic..., Buc., 1958, p. 408). Este 
deopotrivă adevărat,bunăoară,că Dumnezeu este Unul 
(după Fiinţă) şi întreit (după ipostasuri). Dogma creş¬ 
tină a Sfintei Treimi ne pune în faţa contradicţiei 
dintre unitate şi trinitate, scoţîndu-nc din logica gîn- 
dirii noastre curente, transpunîndu-ne în planul unei 
supraraţionalităţi tainice, la care sîntem chemaţi prin 
credinţă Tîntru care toate se luminează"). 

Se cuvine observat că nu numai teologia — 
prin chiar obiectul şi metodele ei — uzitează de anti¬ 
nomii. Acestea sînt prezente, în felurite chipuri, şi în 
filosofie sau ştiinţă, deci practic în tot domeniul gîn- 

‘XELIQI'E (XX) 

dirii omeneşti. Gînditori din toate vremurile (Platon, 
Plotin, Cusanus, Pascal, Hegel ctc.) s-au folosit de 
ele în mod creator, căulînd să le fundamenteze teore¬ 
tic. Nikolaus Cusanus, de pildă, Vorbea despre co- 
incidentia oppositorum; contrariile "coincid’, rezol- 
vlndu-se în transcendent. Hegel susţinea că teza şi 
antiteza se rezolvă într-o armonie superioară — sin¬ 
teza. Logica modernă a părăsit demult valorile clasi- 
te ăle propoziţiilor (adevăratul şi falsul), devenind 
întîi bivalentă (acceptarea terţului), apoi polivalentă 
( a se vedea, la noi, mai ales cărţile logicianului 
Anton Dumitriu). A fost teoretizată chiar o aşa-nu- 
mită "logică a contradictoriului" (Ştefan Lupaşcu). 
Lucian Blaga a dedicat pagini numeroase aşa-numite- 
lor "antinomii transfigurate". Ştiinţele contemporane 
(cu precădere fizica şi matematicile) devin şi ele tot 
ipai deschise antinomiilor şi formulărilor antinomice, 
răspunzi* '■ complexităţii nebănuite şi inexprimabile 
a realul* •» aşa cum a fost pusă în evidenţă de cerce¬ 
tările ultimului veac (a se vedea definiţia luminii, 
teoria cuantelor etc.). 

I ^ / Dogtha însăşi i-a interesat nu numai pe teo¬ 
logi, dar şi pe filosofi. L. Blagai citat deja, a scris un 
remarcabil studiu filosofic inutulat Eonul dogmatic, 
cu care se deschide a sa Trilogie a cunoaşterii (a se 


"s-ar putea... deschide noi perspective filosofiei prin 
transplantarea în ea a metodei dogmatice" (ed cit 
p. 498). Fireşte, pe Blaga nu-1 interesează conţinutul 
religios al dogmelor creştine. El se apropie de dogmă 
dintr-un interes pur filosofic şi o tratează în contextul 
propriului său sistem metafizic; încercînd să reliefeze 
importanţa ei ca "metodă metafizică de cunoaştere" 

si p.vor.înd analnaiilp Hinfrp .-_, 


afişată de liber-cugetătorii noştri faţă de "definiţia" 
antinomică a dumnezeirii (Dumnezeu este Unul şi 
Trei în acelaşi timp)? 

Dar se mai cade limpezit ceva. Antinomiile 
implicate în dogmatica creştină, avînd drept temei 
Revelaţia dumnezeiască, nu sînt antinomii (contradic¬ 
ţii) obiective (Dumnezeu fiind perfect, nu poate fi 
contradictoriu în Sine), ci sînt de ordin subiectiv, în 
sensul că cele dumnezeieşti sînt mai presus de noi şi 
deci doar parţial accesibile minţii noastre. Nu obiec¬ 
tul cunoaşterii mistice (Dumnezeu) este contradicto¬ 
riu în fiinţa Sa, ci noi, subiectele cunoscătoare, în 
condiţia noastră limitată, II exprimăm ca atare, nepţi- 
tîndu-L exprima altfel, într-un chip mai adecvat. In 
cunoaşterea dogmatică şi în limbajul mistic spiritul 
omenesc face un efort maxim asupra absolutului. Pli¬ 
nă de tîlc este faimoasa discuţie a lui Moise cu 
Dumnezeu: "Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi 
Ic voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la 
voi... Dar de-mi vor zice: cum îl cheamă, ce să Ie 
spun?", întreabă Moise pc Dumnezeu în muntele 
Horeb. Iar Dumnezeu nu-i răspunde decît atît: "Eu 
sînt cel ce sînt... Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce 
este m-a trimis la voi!" (FACEREA, 3, 13-14). Prin 
urmare: ceea ce se poate afirma despre Dumnezeu în 
mod categoric şi pe înţelesul tuturor nu este decît 
faptul simplu al existenţei I^ui. Tot restul este din¬ 
colo de înţelegerea comună. In acel moment din isto¬ 
ria Revelaţiei omul nu era pregătit să primească mai 
mult despre Cel Necuprins de minte. De la Moise în¬ 
coace Dumnezeu l-a învrednicit însă pe om de mai 
adinei descoperiri dumnezeieşti, prin Iisus Hristos şi 
prin Duhul Sfînt. Dar gîndirea şi limba noastră rămîn 


prin Duhul Sfînt. Dar gîndirea şi limba noastră rămîn 
mereu sărace în raport cu măreţia lui Dumnezeu.’ 
Dogmele întind însă o punte mistică între puţinătatea 
şi plinătatea Lui, sub lumina duhovnicească a credin¬ 
ţei. Nici o minte sănătoasă nu se sperie desele; ci* 
caută să propăşească sub semnul lor. Dogmele sînt 

daruri dumnezeieşti făcute omului pentru transcende- 
rea condiţiei sale şi spre mîntuire. 

Se vede astfel cît de neîntemeiată este cri¬ 
tica vulgară a "dogmatismului creştin", profesată la 
noi şi aiurea de către "deştepţii" ultimelor veacuri, 
fără cuprinderea globală a problemei şi cu denaturări 
străine dş spiritul teologiei. 

înainte de a trece la expunerea mai lărgită 
a dogmelor creştine, oferim cîteva sugestii bibliogra¬ 
fice celor eventual doritori de a-şi completa cunoştin¬ 
ţele teologice peste nivelul acestui curs elementar. A- 
vem în vedere cărţi fundamentale existente în limba 
română şi (relativ) uşor de procurat. 

O introducere concisă şi de necontestată au¬ 
toritate în credinţa ortodoxă este acea Mărturisire 
de credinţă alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă 


tutului Biblic..., Buc., 1981). Dintre cărţile clasice de 
dogmatică răsăriteană, la loc de cinste se află Dog¬ 
matica Sfintului Ioan Damaschin (publicată în rom⬠
neşte în vechea colecţie "Izvoarele Ortodoxiei”, trad. 
de D. Fecioru, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 
1938). Un bun manual, alcătuit de un colectiv de teo¬ 
logi ortodocşi români, este Teologia dogmatică şi 
simbolică (2 voi.) apărută în 1958 la Bucureşti. In¬ 
dispensabilă rămîne, fireşte, monumentala Teologie 
dogmatică Ortodoxă (3 voi.) a Părintelui Prof. 
Dumitru Stăniloaie (apărută la Editura Institutului 
Biblic..., Bucureşti, 1978, dar şi în mai multe ver¬ 
siuni străine). Acelaşi mai tradusese pe vremuri o al¬ 
tă lucrare de referinţă pentru teologia ortodoxă: Hr. 
Andruţos, Dogmatica, Sibiu, 1930. O altă lucrare a 
vestitului teolog grec, Simbolica (teologia simbolică 
dă seama de deosebirile dogmatice dintre marile con- 


decit în chip parual, orice demers omenesc de cu¬ 
noaştere trebuie sa se oprească, în mod fatal, la nişte 
adevăruri ultime nedemonstrabile (nici raţional, mei 
empiric), făriL0c care am rătnlnc într-un haos steril. 
Dar lucrul acesta fusese înţeles încă de vechii greci 
(ddm arată, de pildă. Anton Dumitriu în cartea sa 
Philosophia mirabilis. încercare asupra unei di¬ 
mensiuni necunoscute a filosofiei greceşti, Editura 
EnciclopedicăRomână, Bucureşti, 1974, reapărută de 
cuiînd intr-o nouă,ediţie), înainte de a fi impus de 
teologia creştină şi recunoscut în urmă chiar de şti¬ 
inţa modernă. Dacă natura luminii a putut fi definită' 
antinomic ca "undă şi corouscul" (deci ca materie şi 
ne-materie In acelaşi timp), de unde atîta nedumerire 


ţiile din ultimii ani se cuvin menţionate măcar două: 
excelentul catehism ortodox Viu este Dumnezeu (în¬ 


să Teologie mistică a Bisericii de Răsărit a teolo¬ 
gului rus vladimir Lossky, apărută în traducerea ro¬ 


mânească a Pr. Vasile Răducă, Editura Anastasia, 
Bucureşti, [1992], în cadrul colecţiei "Dogmatica" 
(ale cărei titluri le recomandăm a fi urmărite în 
continuare). 

— va urma — 





sctuaIitate 


CUNCK CARDINAIC 


pag. 9 


BISERICA MAMĂ ^ ***** 


A nul trecut, 7 preoţi necanonici 
din Germania aparţinând bi¬ 
sericii exilului au luat iniţia- 
tiva,împreună cu alţi preoţi din Vestul 
Europei aflaţi sub jurisdicţia Bisericii 
Ortodoxe Române (B.O.R.), de a se 
um cu Biserica-Mamă, ascunzându-şi 
insă planul sub înşelătoarea promisiu¬ 
ne a înfiinţării unei viitoare Arhiepis¬ 
copii româneşti "libere şi autohtone". 
Modul agresiv în care aceşti preoţi au 
pornit la realizarea planului lor a sur¬ 
prins pe mulţi români din exil, unii 
neînţelegând dimensiunile reale ale 
acţiunii respective. Acesta este mo¬ 
tivul pentru care am încercat să dez¬ 
vălui în trei lucrări (datate 19.09.1992 
2Z12.1992 şi 10.01.1993) adevăratele 
scopuri urmărite de preoţii "unionişti", 
precum şi calea în zig-zag aleasă de ei 
pentru realizarea acestora. în conti- 


„ „ . Tactica de supravieţuire" pe care Biserica Ortodoxă Română 
a adoptat-o in anii regimului comunist, mergând până la cele mai 
compromiţătoare forme de colaboraţionism, continuă să aibă efecte 
târzii şi amare. O ruşine a vieţii noastre bisericeşti a constituit-o, între 
£2?^ d f prepţiysecurişti trimişi "să păstorească" numeroase 
comunităţi româneşti din exil. unii dovediţi, alţii doar puternic bănuiţi 
ca atare, aceşti păstori năimiţi au creat o mare suspiciune în rânduri¬ 
le credincioşilor,care au ajuns să-şi piardă încrederea în Biserica- 
Mamă Un reflex al acestei învechite stări de lucruri este si situaţia 
prezentată pe scurt,in rândurile de mai jos, de d-l Valerian Dobrescu. 
noi nu ştim de partea cui este dreptatea în acest conflict local, dar 
starea de spirit creată este din nefericire simptomatică şi ar trebui 
dea s * nos cte gândit celor ce sunt direct răspunzători de viaţa 
religioasă a românilor. 

. Publicăm aceste pagini ca un semnal de alarmă, sperând că 
ierarhia Bisericii Ortodoxe Homâne va înţelege că este datoare să 
găsească mijloacele cuvenite de a-i convinge pe oameni că "ciuma 
roşie este o boală de care s-a tămăduit cu adevărat. 


nuare voi prezenta pe scurt conţinutul 
acelor lucrări. 

Mai întâi trebuie însă arătat 
că de-a lungul timpului, românii din 
străinătate au luat diferite atitudini 
politice faţă de regimul din ţară, mer¬ 
gând de la un anticomunism declarat 
până la colaboraţionism. Datorită însă 
presiunilor exercitate de securitate se¬ 
condată de B.O.R., bisericile din străi¬ 
nătate au fost nevoite? să ia o poziţie 
politică clară, împărţindu-se cu timpul 
în 2 grupe distincte: a) bisericile li¬ 
bere ale exilului , care au trebuit să 
adere numai din necesităţi canonice la 
sinoduri străine, şi b) bisericile 
diasporei, ţinând de Arhiepiscopia 
Ortodoxă Română pentru Europa Cen¬ 
trală şi Occidentală din Paris, de¬ 
pendentă de B.O.R. Dar cum se ştie, 
B.O.R. a devenit de mult o unealtă a 
sistemului comunist, împrăştiind otra¬ 
va dezbinării şi fiind cuprinsă de pa¬ 
ranoia cuceririi şi păstrării cu orice 
preţ a puterii nu numai în ţară, ci şi în 
afara ei. Astfel, ea încearcă de decenii 
să discrediteze bisericile exilului, tri¬ 
miţând atât bisericilor catolică şi pro¬ 
testantă, cât şi autorităţile germane de¬ 
nunţuri anonime conţinând acuzaţii 
nefondate şi absurde de felul "trădă; 
tori de ţară" şi "fascişti", "unelte ale 
capitalismului" ş.a., şi asta pentru că 
noi am refuzat categoric să i ne supu¬ 
nem canonic atât timp cât ea însăşi 
este captivă. în afară de asta, B.O.R. 
s’a străduit permanent să Tţ misioneze" 
exilul, trimiţând "securişti cu patrafir" 
şi folosindu-se cu şiretenie de avanta¬ 
jul ce i-î furniza poziţia ei de biserică 
oficială pentru a organiza noi lăcaşuri 
de cult, ceea ce nu puteau face grupu¬ 
rile răzleţe de refugiaţi politici do¬ 
ritoare de a se aduna în biserici libere. 
Zâzania semănată de ierarhia Patriar¬ 
hiei nu a întârziat a da roade, în sânul 
românilor din exil formându-se o at¬ 
mosferă de suspiciune, care submina 
încercările de unire. Astfel, bisericile 
exilului au fost nevoite să ducă o per¬ 
manentă luptă de apărare, reuşind să 
supravieţuiascănumai datorită devota¬ 
mentului preoţilor şi mirenilor. în 
ciuda acestei stări de lucruri, bisericile 
exilului au devenit cu vremea focare 
de trăire creştină, care au păstrat legea 
veche, nepătată de comunism. 

Noua strategiea B.O.R. Pâ- i 
nă’n Mar tie anul trecut, B.O.R. a ţinut I 
sub control pe toţi preoţii fugiţi, re- | 


fuzându-le "Cartea de eliberare", fără 
de care nici un preot nu poate fi ad¬ 
mis de un sinod canonic. Cei 7 preoţi 
"unionişti" fuseseră admişi în prealabil 
de Sinodul Patriarhiei Ecumenice din 
Constantinopol numai ca "toleraţi" 
(sau vaganţi, nestatornici, necanonici). 
La începutul lui 1992 Sinodul B.O.R. 
a schimbat însă cursul respectiv vechi 
cu 180°, fiind dintr’o dată dispus a 
acorda "Cartea de eliberare" la cerere, 
punâjid pe de-asupra şi Arhiepiscopia 
din Paris la dispoziţia diasţxwei pentru 
a o reorganiza. Simultan cu regizarea 
acestui scenariu, au intrat în acţiune şi 
preoţii "unionişti", care au declarat 
iniţial că vor înfiinţa o Episcopie ro¬ 
mânească liberă şi autonomă fată de 
B.OJR. Apoi, cam de prin Februarie 
până’n Decembrie, au adoptat un curs 
în zig-zag, din care distingem urm㬠
toarele etape: 

— Mai întâi, niciunul dintre 
ei nu a cerut "Cartea de eliberare", ca 
să se poată încadra cumva definitiv 
într-un sinod al exilului; 

— A urmat încercarea de a? 
substitui "Eparhiei" din Freiburg, de 
care au aparţinut mai înainte ca "tole¬ 
raţi", deşi ştiau că această eparhie nu 
a existat de drept decât ca "Vicariat", 
ea nefiind recunoscută ( tocmai datori¬ 
tă blocadei exercitate de B.OJR.) de 
nici un for superior. Dar cei 7 n’âti 
vrut să se supună ca restul preoţilor 
din acest Vicariat Patriarhiei din 
Constantinopol. _ 1 

“ La 1-2 Mai 1992, dupâ 
lansarea unei chemări la unire cit 
B.OJZ., cei 7 au organizat la Aachen 
o întrunire, hotărând înfiinţarea în 
pripă a unei noi "Arhiepiscopii Orto- ■ 
doxe Române Autonome pentru Euro¬ 
pa Centrală", idee părăsită ulterior 
fără nici o explicaţie. 

“La 2-4 Octombrie, 1992 au 
reorganizat un "Congres" numai al 
preoţilor, la care a fost scoasă mâţa 
din sac": s’a luat hotărârea de reorga¬ 
nizare a Arhiepiscopiei din Paris apar¬ 
ţinând de B.O.R. şi a eparhiei-fantomă 
de la Freiburg, unite într’o "Mitropo¬ 
lie pentru Europa Centrală şi Occiden¬ 
tală" dependentă de B.O.R. 

— în sfârşit, după ce au luat 
notă şi de protestele masive venite din 
toate părţile şi generate mai ales de 


faptul că deciziile respective au fost 
luate prin excluderea totală a credin¬ 
cioşilor, aşa-numitul "Comitet metro¬ 
politan" a convocat în pripă toate pa¬ 
rohiile doritoare a se uni cu B.O.R. la 
o adunare la Mtinchen, fixată la 16 Ia¬ 
nuarie 1993. Rezultatele acestei întâl¬ 
niri, păstrate ca pe un secret de stat, 
nu ne sunt cunoscute decât în mică 
măsură. 

Statutul celor 7 preoţi 
vagantes. Dintre aceşti preoţi, 3 fu¬ 
seseră deja recunoscuţi de autorităţi ca 
azilanţi politici, în timp ce restul erau 
numai "toleraţi". Situaţia lor juridică 
în Germania ridică o problemă: ade¬ 
rând la B.O.R., cei 3 preoţi "azilanţi" 
trebuie să renunţe automat la această 
calitate, nemaiputând fi socotiţi refu¬ 
giaţi politici. întregul grup va trece 
deci la diasporă,statul român şi B.O.R. 
câştigând dintr’o dată 7 funcţionari în 
străinătate pentru care nu vor plăti sala¬ 
rii, deoarece ei vor fi întreţinuţi de 
statul german cel puţin cu banii de i 
ajutor social. Dar datorită numărului 
enorm al străinilor din Germania, se ¬ 
duc acum discuţii pentru repatrierea 


(Mitropolia Ortodoxă Română pentru 
Germania şi Europa Centrală), şi nu 
acela al Mitropoliei pentru Europa 
Centrală şi Occidentală, aşa cum se 
hotărâse de fapt. Deci adunarea a fost 
pusă să aprobe ceva ce nu fusese ho¬ 
tărât la Congres. 

Din cele 6 parohii ale exi¬ 
lului (unul din cei 7 preoţi nu are pa¬ 
rohie) surprinse de hotărârea preoţilor 
lor, cea din Niimberg a refuzat servi¬ 
ciile preotului unionist, cerând ca sluj¬ 
bele să fie ţinute de către un preot din 
exil, iar la MUnchen credincioşii au 
format o opoziţie puternică împotriva 
acestor decizii abuzive. Rămâne de 
văzut ce reacţie vor avea restul de 4 
parohii. 

Exilul şi Biserica-Mamă. 
Subliniez cu toată tăria că, în prin¬ 
cipiu, exilul nu respinge unirea cu 
B.OR.; el cere însă schimbarea ierar¬ 
hiei compromise, precum şi asigura¬ 
rea libertăţii bisericii fată de 
regimul neocomunist din România.D in 
păcate avem dovezi clare că regimul 
neocomunist a început o ofensivă 
masivă pentru aducerea sub control a 
celor 6-7 milioane de români din 
lumea liberă (doar nu din întâmplare 
s’a înfiinţat tocmai acum Direcţia 
pentru românii din diasporă!).< 
Activităţile febrile duse de cei 7 preoţi 
"unionişti", ca să nu mai vorbim de 
ajutorul dat de ierarhia superioară din 
ţară, dovedesc că acţiunea aceasta 
face parte din ofensiva concentrată la 7 . 
care m’am referit. Pentru mulţi dintre * 
noi este clar că nici regimul din ţară 
şi nici ierarhia B.O.R.tn’au de gând să 
renunţe la dictatura comunistă, ci 
încearcă şi acum să domine exilul. 
Exercitarea puterii discreţionare în 
ţară şi expansiunea în afară rămân mai 
departe caracteristici ale,* unui regim 


* • ' * — r —vwmviviujuw atu lui ui 

refugiaţilor care nu au motive de pri- dictatorial. Incapabile de a satisface 
mire a azilului politic. Vutorul celor 7 re nici cele mai elementare necesităţi ale 
preoţi este deci foarte nesigur. cetăţenilor din ţară, aceste două puteri 

. . Canoane la bunul plac. Ho- duc împreună lupta pentru supremaţie 

ea de unire cu B.Q.R. adoptată la şi în străinătate, tratând în continuare;./ 

Congres de către aceşti preoţi prin ex* pe toţi desţăraţii (care nu vor admite;-, 
cluderea totală a credincioşilor este niciodată jumătăţile de măsură ale 
cu totul abuzivă şi ilegală. Fluturând r "democraţiei originale") ca inamici ce- 
drapelul libertăţii şi autonomiei până ar trebui prin orice metode anihilaţi. 


la congres ei au ascuns tocmai ţinta 
lor finală (unirea cu B.O.R.), procedeu 
tipic de diversiune. în afară de asta, 
atât procesul-verbal al Congresului, 
cât şi scrisoarea adresată Patriarhiei 
conţin date false şi informaţii inco¬ 
recte. Conform canoanelor în vigoare, 
dreptul de a lua hotărâri în mod suve-— 
ran îl are numai o adunare generală 
sau extraordinară a parohiilor (preoţi 
şi mireni), respectându-se însă condi¬ 
ţia ca procedura de reprezentare a 
parohiilor respective să fi fost legală. 
Dar nici măcar întrunirea de la 
16.01.1993 nu a îndeplinit noimele 
obligatorii. De exemplu: ea a fost 
convocată pentru a ratifica hotărârile 
luate de congresul ilegal al preoţilor, 
dar la faţa locului i s’a cerut să apro¬ 
be statutul unui for bisericesc nou 


niciodată jumătăţile de măsură ale 
"democraţiei originale") ca inamici ce- 
ar trebui prin orice metode anîhilaţi. r 
Ierarhia bisericii n’a tras nici o 
învăţătură din prăbuşire^ 
comunismului, ci continuă să asculte 
docil nepcomuniştii cocoţaţi la putere. 

A sosit timpul ca Biserica- 
Mamă să se’ntoarcă lâr adevărata ei 
menire: slujba pentru aproapele părăsit 
în deznădejde mai mult ca oricând în 
istoria. Continuând pe drumul vechi, 
ea riscă să piardă pentru totdeauna! 
încrederea credincioşilor. Iar singurul 
model ce i-ar putea servi la o 
asemenea schimbare ar fi tradiţia 
veche a bisericii române celei umile, 
care timp de veacuri a stat alături de 
popor în faţa urgiilor vremurilor, 
călăuzindu-1 şi unindu-1 în jurul unui 
neîntinat altar de rugăciune. 

Gelsenkirchen\i la 23.02.1993 


Şl BISERICILE 
EXIlIULUI ROMÂNESC 







. IO 


PUNCTC CARDINAIC 


Op i n i i 



Că masoneria — deja cu ramificaţii în toate 
ţările europene — a fost aceea care a agitat naţiona- 
lismele mai ales în prima jumătate a secolului al 
XlX-lea este un fapt istoric de ordinul evidenţei şi 
masonii înşişi îl afirmă în mod curent. Important este 
de văzut de ce au făcut-o. Să fi renunţat ei momen¬ 
tan la internaţionalism, la statutul lor ideologic de 
"cetăţeni ai lumii" şi de profeţi ai "înfrăţirii univer¬ 
sale”? Să fi fost ei mînaţi de compasiune pentru nea¬ 
murile oprimate şi să se fi hotărît să lucreze spre bi¬ 
nele acestora, ajutîndu-le în mod dezinteresat să-şi 
afirme identitatea? Nici pomeneală! Aceasta e doar 
interpretarea demagogică pe care încearcă ei astăzi să 
o dea trecutului. Agitarea naţionalismelor a făcut par¬ 
te dintr-un plan bine gîndit de subminare a ordinii 
tradiţionale a Europei creştine. Masoneriei îi era greu 
să se măsoare cu forţa marilor imperii; acestea trebu¬ 
iau şubrezite dinăuntru, trebuieau determinate să se 
dezbine în sine. Vechiul principiu Divide et impera 
se impunea într-o nouă exploatare diabolică. Masonii 
îl au,de altfel,permanent în vedere, ori de cîte ori 
trebuie să anuleze o rezistenţă. La vremea respectivă 
consecinţele acestei diversiuni masonice au fost 
imense. Imperiile occidentale au început să se clatine 
(cel mai spectaculos prăbuşindu-se cel spaniol, lăţit 
peste mări şi oceane, dar a cărui istorie glorioasă de 
patru veacuri se curmă definitiv la 1898). în centrul 
Europei, Imperiul Austro-Ungar intră într-o prelungi¬ 
tă agonie (şi va ieşi şi,, el din istorie la sfîrşitul 
primului război mondial). Imperiul Otoman de ui R㬠
sărit cedase încă mai devreme. Imperiul Ţarilor intră 
şi el într-o criză acută (prăbuşirea lui înfăptuindu-se 
însă, în cele din urmă, cu o armă nouă, asupra căreia 
vom reveni). Aici nu întră în discuţie dacă vechile 
imperii erau bune sau rele, ci scopul malefic cu care 
s-a lucrat la prăbuşirea lor. Nu atentatul la ordinea 
imperială este grav, cît sensul anticreştin al acestui 
antentat. î ^ ; 

Ofensiva naţionalismelor a schimbat complet 
configuraţia politică a Europei. Că, pe de altă pane. 
Germania sau Italia s-au unificat? Ne-am unificat şi 
noi, slavă Domnului! în comparaţie cu marile im^rii 
centralizate, aceste noi unităţi statale nu sînt decît 
I mizilicuri. Cînd administrezi un anume medicament 
cuefecte globale nu te mai uiţi la micile neplăceri ce 
le poate priciniu. Cînd este vorba să combaţi "o boa- f 
lă majoră, ce ameninţă să fie fatală, nu te mai uiţi la i 
cele cîteva efecte secundare ale unui tratament. Şi pe 1 
urmă masoneria este şi ea un lucru omenesc; nu poa¬ 
te anticipa şi nici controla chiar totul. De altfel nu 
numai anumite consecinţe ale trezirii naţionalismelor 
aveau să o'ăfectezeîn secolul XX, dar chiar şi sinis¬ 


tra aventură comunistă pe care a regizat-o din umbră 
şi cu rămăşiţele căreia continuă să se răfuiască şi 
acum! într-un fel e ca în povestea "ucenicului vrăji¬ 
tor"... 

Din momentul în care naţionalismele euro¬ 
pene au reuşit să-şi îndeplinească, din perspectiva 
masonică, funcţia dezintegratoare ce li s-a premedi¬ 
tat, masoneria (în deplină concordanţă cu toată evrei- 
mea internaţională) a prins să le combată cu îndîrjire, 
conştientă de pericolul pe care dezvoltarea lor con- 
secvenţă îl poate reprezenta în continuare pentru ea 
însăşi. Şi aşa s-a declanşat, încă din a doua jumătate 
a secolului al XlX-lea, lupta teribilă dintre naţionalis- 
Nnele tot mai consistente şi internaţionalismul maso¬ 
nic doctrinar. Cel de-al doilea război mondial va re¬ 
prezenta consecinţa şi culminaţia acestei înfruntări. 
Iar comunismul însuşi, după ce iniţial şi-a îndeplinit 
atît de prompt "misiunea" destructivă pe care maso¬ 
neria i-o hărăzise, a luat o întorsătură primitiv-naţio- 
malistă. Este şi motivul pentru care, încă din anii ’50, 
^ iudeo-masoneria a hotărît, la Basel, distrugerea lui. 
( "Golemul" ajuns patricid a fost în cele din urmă rănit 
* de moarte. Dar el se mai zvîrcoleşte încă, într-o ob¬ 
stinată agonie, scuipînd pe nări focul naţionalismelor 
pe care iniţial fusese creat să le anuleze prin mon¬ 
struosul "internaţionalism proletar". 

Acesta este modul de lucru al masoneriei: ea 
apasă cînd pe un buton, cînd pe altul, după necesit㬠
ţile sau urgenţele fiecărui moment istoric. Dar toate 
demersurile ei, chiar aparent paradoxale, converg 
constant şi unitar spre slăbirea şi înrobirea vicleană 
a popoarelor, statelor, lumii creştine. Imperialismul 
locuit sau semi-ocult aţ masoneriei urcă treaptă gu, 
treaptă spre ţelul suprem, de care astăzi pare mai 
aproape ca niciodată. a 

Multe se limpezesc astfel. înţelegem, iată, 
de ce în trecutul internaţionalei masonice a fost şi 
un răstimp de tactică naţionalistă. înţelegem de ce 
masoneria a inventat şi sprijinit comunismul (care a 
distrus imperiul pravoslavnic rus, dar şi o treime de 
Europă, aduncîndu-ne în halul în care ne aflăm azi), 
iar jacum este cea mai mare adversară a lui. înţele¬ 
gem că nu e nici o contradicţie între comunismul iu- 
deo-masonic de ieri şi anticomunismul iudeo-maso- 
*nic de azi. înţelegem de ce masoneria, de pildă, deşi 
J fundamental antimonarhică (să nu uităm că prima 
f ei mare ispravă — Revoluţia Franceză — a lovit în re- 
r galitate şi-n nobilimea conservatoare), poate ajunge, 
după caz, să susţină şi idei regaliste (secolul XX $s- L 
te plin de regi "de paie", cooptaţi şi manevraţi de 
masonerie; să nu uităm, bunăoară, oricît de trist ar fi 
\ pentru n„ că afacerea monarhiei în România a fost 


— şi rămîne! - una pur masonică; detronarea lui 
Cuza şi aducerea lui Carol I a fost consecinţa unui 
conflict în sînul masoneriei româneşti, iar Carol II a 
fost una dintre cele mai obediente şi mai abjecte 
unelte ale masoneriei în România, nu numai prin mij¬ 
locirea evreicei masoance Elena Lupescu; în ce-1 pri¬ 
veşte pe Mihai I, mason cu state vechi, acesta este 
astăzi susţinut conjunctural de masoni împotriva co¬ 
muniştilor). . , 

Dar ceea ce ar trebui să înţelegem mai ales, 
în raport direct cu prezentul dar şi cu viitorul pe care 
ni-1 pregătim, ar fi faptul că pentru noi, ca români şi 
creştini, nu e nici o ispravă să ne strămutăm cu in¬ 
conştienţă bovină din internaţionalismul proletar 
ateizant al zilei de ieri în internaţionalismul demo¬ 
cratic laicizant la care unii vor să ne facă să nă- 
zuim. Nu ni se propune, pe calea aceasta, decît o c㬠
dere din lac în puţ. Şi e simptomatic că mulţi dintre 
cei care o fac, mai ales evrei, au fost şi unelte ale in¬ 
ternaţionalismului roşu (în frunte cu com internistul 
Zigu Omea). N-ar trebui să fim atît de resemnaţi în 
faţa anulării noastre ca naţiune creştină, a pervertirii 
fiinţei şi geniului nostru naţional. Dacă vom continua 
să ne complăcem, adormiţi, în cercul vicios al stîngii 
masonice internaţionaliste, spre care e îmbiată astăzi, 
pe căi felurite, întreaga Europă năucită, atunci vom 
merita ca Brucanii să ne prohodească, iar Dumnezeul 
părinţilor să-şi întoarcă faţa de la noi! 

Că sîntem prea mici faţă cu puterea mon¬ 
dială a iudeo-masoneriei? Este adevărat. Dar măcar 
să păstrăm în sînul acestui neam un sîmbure de dem¬ 
nitate românească şi creşină, refuzînd să separăm 
problema naţională de cea religioasă, spre a nu risca 
să cădem nici în cursa internaţionalismului dizolvant, 
dar nici într-aceea a unui naţionalism amoral şi 
despiritualizat, de tip neocomunist. Poate că str㬠
daniile noastre vor fi fructificate măcar de urmaşi. 
Sau poate că Dumnezeu, ca-n "tocmeala" biblică, va 
salva cetatea fie şi numai pentru o mînă de drepţi... 

Vedem şi noi, fireşte, că "raportul de forţe" 
ne este deocamdată net defavorabil. Totuşi, omeneşte 
vorbind, Coşbuc avea dreptate, în felul său naiv-reto- 
ric: "Căci nu-i totuna leu să mori/Ori cîne-nlănţuit"...^ 
Iar pe de altă parte, ca buni creştini, noi avem de dat 
socoteală nu numai oamenilor, ci şi lui Dumnezeu. 
Datori sîntem să slujim şi să mărturisim Adevărul, 
dincolo de orice meschină contabilitate a "şanselor" 
sau "riscurilor" ce rezultă de aici. Rămîne cel puţin 
curios că mulţi dintre noi, deşi se consideră creştini, 
cînd e să judece în pribleme istorice sau politice, îl 
scapă sistematic pe Dumnezeu din vedere! Or 
Dumnezeu s-ar cuveni să fie "raţiunea suficientă" a 
tuturor judecăţilor şi actelor noastre. Dacă iudeo-ma- 
sonii se arată duşmani nedezminţiţi ai Crucii, se cade 
oare ca noi să rămînem indiferenţi? Antimasonismul 
ar trebui să fie înainte de toate, o nouă formă de apo¬ 
logetică creştină. Căci iată, umbra lui Antichrist se 
lăţeşte peste lume... 


Dumnezeu a vrut ca Neamul 
Rpraânesc să intre îa Istorie ca o Sin¬ 
teză unică fn felul său; în ţ>lămăda su¬ 
fletească se întâlnesc spiritul "dioni¬ 
siac" al Daciei şi spiritul "apolinic" al 
Romei, dar transfigurate şi armonizate 
de spiritul creştin originar. Pronia ne-a 
hărăzit să fim creştini prin naştere. 
Aşezaţi, cu acest blazon sfânt, în sparr 
ţiul carpato-dunărean, ni s-a încredin- 
ţat o sfântă misiune: să fini stavilă şi 
moderatori, la porţile Europei creştine, 
dinaintea năvălirilor păgâne. Am fost 
aşezaţi, vorba cronicarului, "în calea 
tuturor răutăţilor", dar am apărat, cu 
sângele nostru de creştini anonimi, 
cultura şi civilizaţia OcCÎdentiilui. Vi¬ 
tregiile? istoriei ne-au hărţuit defila 
monte la şes şi aut dus mereu pe u- 
meri crucea lui Hristos. In vremea 
aceasta Occidentul îşi făurea domuri 
şi universităţi, de la înălţimea cărora a 
ajuns să ne sfideze, cu omenească ne¬ 
înţelegere şi nerecunoşfiigă. J" 7® 
Dar chinul nostrii este şt m㬠
reţia noastră — dacă nu te faţa oame¬ 
nilor, măcar în faţa lui Dumnezeu. 
Căci noi am înfipt te jghăăpd Jătfr 


urcătoare spre stele şi am îngenun¬ 
cheat generaţie după generaţie, sânge¬ 
rând şi rugându-ne, înaintea Dumne¬ 
zeului celur Viu. Iată catedrala de duh 
a credinţei noastre! 

Veacuri de-a rândul am sfin¬ 
ţit pământul acesta şi nu ne-am trădat 
până la capăt nici Neamul, nici 


tătarilor sau turcilor. S-au aflat sufi¬ 
ciente "cozi de topor" care să hăcuias- 
că şi să înăbuşe avântul spre cer al 
Neamului nostru. Svau dărâmat sfinte 
altare, s-aii desfiinţat schituri şi m㬠
năstiri, s-au ucis şi s-au întemniţat 
preoţi şi călugări, s-au împuiat minţile 
copiilor cu idei marxiste şi darwiniste. 



Credinţa. N-ara fost dezertori de la 


la bolşevici. 

Ciuma 
s-a străduit săm 


roşie a acestui veac 
î^aungă mai te adânc. 


au fost împiedicaţi să intre în biserici 
şi i s-a dat în schimb...”Biblia hazlie"! 

' f Şi totuşi Neamul Românesc a 
dăinuit ca neam creştin. Catacombele 
* de altădată s-au mutat în celulele tem¬ 
niţelor, unde crucea mântuirii a fost 
| purtată prin-îndelungi, dar rodnice su- ’ 
fe^nţel^Ne-ani adunat în jurul preoţi¬ 


lor întemniţaţi, cu lacrimi şi cu rug㬠
ciuni, urâţi de ochiul diavolesc al vigi¬ 
lenţilor noştri gardieni, dar iubiţi şi 
ocrotiţi de Ochiul Divin, căruia nimic 
nu i se poate ascunde. Şi poate că 
prin suferinţele noastre eram chemaţi 
să răscumpărăm şi păcatele celor ce 
ne asupreau, ba chiar şi ale acelui Oc¬ 
cident ce ne-a vândut păgânilor, ţinân- 
du-se departe de groaznica noastră ex¬ 
perienţă şi mirându-se astăzi... cum 
de-am fost în stare s-o îndurăm... 

Poate că dacă ieri am salvat 
Europa cu sabia de năvălirea barbari¬ 
lor de la Răsărit, mâine ne vom price¬ 
pe s-o salvăm cu armele duhului de 
năvălirea mult mai vicleană a oştilor 
lui Antichrist... 

, Dacă Dumnezeu ne-a învred¬ 
nicit până astăzi să ne păstrăm bla¬ 
zonul si misiunea de creştini, oare Ie 
vom pierde în vălmăşagul vremurilor 
de acum? Parcă nu ne vine a crede. 
Suferinţa cu care am plătit acest bla¬ 
zon este poate însuşi zălogul veşniciei 
noastre. 

Hm PAlMfGMĂ 








Documentar 


PUNCTC CARDINALC 


pag. 11 


De mai multe luni de zile, de 
când am văzut lista autorilor, a cărţilor 
şi a publicaţiilor interzise de stalinişti, 
trebuie să mărturisesc că o citesc, o re¬ 
citesc, o răs-citesc şi nu încetez să mă 
mir. Mă mir cum se poate ca o listă de 
titluri şi autori, într-o primă fază (iulie 
1946) două mii de titluri şi în cea urm㬠
toare (1 mai 1948) opt mii de titluri (c㬠
rora li se va adăuga în anii care vor ur¬ 
ma altele), cum poate, aşadar, o broşuri¬ 
că să aibă efecte devastatoare cu mult 
mai grave decât cele ale unui război. Un 
război are efecte devastatoare în prezen¬ 
tul în care se desfăşoară, niciodată în 
trecut, niciodată în viitor. El distruge, 
ruinează, pune capăt la mii sau chiar 
milioane de vieţi; dar, odată încheiat, nu 
le ia celor rămaşi în viaţă posibilitatea 
de a se reintegra într-un spaţiu spiritual 
(chiar dacă nu şi geografic) care le apar¬ 
ţine, a cărui matrice o poartă şi căruia îi 
pot aduce obolul creativităţii lor. Să ne 
înţelegem: aceasta nu este o pledoarie 
pentru război; ci pentru demnitatea 
omului. Dacă războiul îi poate lua viaţa, 
nn-i poate lua demnitatea. O broşură ca¬ 
re cuprinde 8000 de titluri i-o poate lua. 

Lista publicaţiilor interzise este 
un document care te ţine sub fascinaţia 
lui, asemănătoare cu puterea suspectă a 
unei hipnoze;fiecare carte care se adau¬ 
gă celei dinainte este o revelaţie în plus; 
numele fiecărui autor interzis, parţial 
sau în totalitate, îţi oferă răspuns la 
unele dureroase şi repetate întrebări pe 
I j tot puneai şi cărora de regulă 

1 nu le puteai răspunde. 

"N-avem cultură", "n-avem tra¬ 
diţie", "n-avem nobleţea ideii şi a gândi¬ 
rii", "n-avem civilizaţie”, "ortodoxia ne 
îndeamnă la pasivitate în faţa istoriei’V 
"ortodoxia nu merge cu progresul'V’n-a- 
vem simţ tragic", "n-avem loc în 
Europa", şi o mulţime de alte prostii 
asemănătoare care au invadat presa şi 
mediile în general, îşi au fundamentele 
în această listă de 8000 de titluri; în 
fiecare, şi toate la un loc, în felul în 
care se justifică reciproc şi se comple¬ 
tează rând pe rând. Pentru că pici unul 
dintre cele 8000 de titluri nu se află 
acolo întâmplător. r , ■; 

La prima lectură, fiind aşezaţi 
în ordine alfabetică, autorii interzişi îţi 
oferă motive de stupefacţie; te întrebi,de 
pildă: Petre Ispirescn — ce-i putea sup㬠
ra la Petre Ispirescu? Dar ordinea alfa¬ 
betică este o falsă ordine, şi, citind încă 
o dată, şi încă o dată lista, depăşind stuV, 
pefacţia iniţială, lucrurile încep să şe 
ordoneze şi să se claseze după o alţă 
ordine. , 

Motivele mărturisite ale satra¬ 
pilor stalinişti erau două: 1. defascizârea 
publicaţiilor şi 2. să nu ,ne sugărşm 
^prieteniiSă luăm exemplu riotonu al 
interzicerii lui Eminescu şi să vedem 
d ară nu există şi alte motive. /* . 

"Articolele de politică rom⬠
nească", ed. Chiriţescu, 1941; "Opera 
polifică*, ed. Creţu, 1941; "Scrieri, po-^ 
lirice", ed. Murăraşcu - au fosf interzise 
pentru a nu-i supăra pe "prietenii" noş¬ 
tri, evreii. Buh. 1 Mai departe. * ^ 

"Bucovina şi Basarabia", Stu- 
• din istorico-polîtic prezentat de prof. 
Creţu; "România şi panslavismul - au 
fost interzise pentru a nu-i supăra pe 
"prietenii noştri" ruşi. De abord."5*5!* ’ 
ed. Şocec şi "Poezii postume , ed.Pillat, 
1939, au fost editate îh "spirit fascist , 
cum glăsuieşte prefaţa broşurii staliniste. 

Dar: "Poezii", 1946, tot în 
"spirit fascia" au fost editate?^: "De 
la Nistru până la Tisa", din 1918 să fi 
fost editate tot m "spirit fascist care... 
era pe când nu s-a zărit? Sau J-o alătu¬ 
răm celor care-i supără pe pnetenii 
ruşi? Să admitem. Dar tot mai rămân 
două titluri interzise: "Poeme p< Si^ e 
şi "Povestind copiilor (Socec, lvZo). 


Care să fie explicaţia interzicerii aces¬ 
tora? Să fie folclorul românesc "fas¬ 
cist"? Sau Eminescu însuşi să fi fost 
"fascist", din moment ce nu poate fi l㬠
sat să povestească copiilor? (Căci e de 
neînchipuit că asta ar putea supăra pe 
careva dintre "prieteni"). 

Iată de ce, pe lângă motivele 
invocate de cenzorii stalinişti, va trebui 
să admitem şi existenţa altora, cu mult 
mai perfide. 

Argumentul "defascizării" nu 
ţine nici în cazul scriitorilor şi politi¬ 
cienilor interzişi "din principiu" (adică 
în totalitate); sunt interzişi, la un loc, 
Antonescu şi Comeliu Zelea Codreanu, 
Maniu şi Manoilescu; printre scriitori, 
Crainic, Gvr, Goga, dar şi Panfil 
Săicaru şi Vulcănescu; pe de altă parte, 
sunt scriitorii "fascişti" cărora li s-a 
interzis o singură carte (exemp. Vasile 
Băncilă — "Semnificaţia Ardealului"). 
Cea de a doua exigenţă, aceea de a nu 
supăra "prietenii", nu atinge doar pre¬ 
zentul, ci se răsfrânge şi asupra trecutu¬ 
lui celui mai îndepărtat. 

a. De exemplu, ca să nu sup㬠
răm pe "prietenii" unguri, sunt interzise: 
I. Athanasiad — "Cine sunt Ungurii şi 
cine sunt Românii", apărută în 1891, dar 
şi C. Coposu — "Ungaria ne cere p㬠
mântul", apărută în 1940; Radu Cosmin 
— "Românii la Budapesta", apărută în 
1920, şi N. Iorga — "In luptă cu absur¬ 
dul revizionism maghiar", apărută în 
1939, sau O. Ghibu — "Un plan secret 


Transilvania", apărută în 1940. 

b. Ca să nu ne supărăm "prie¬ 
tenii" evrei, sunt interzise printre multe 
altele; teatrul lui Alecsandri, scrierile 
politice ale lui Eminescu, "Românii şi 
evreii"; şi "Ovreii pământeni şi subpă- 
mânteni" ale lui G. Bogdan Duică, ap㬠
rute în 1913, dar şi "Strigăte de alarmă 
în chestia evreiască", ale lui I.Al. 
Brătescu-Voineşti, apărută îh 1940; sau 
o carte din 1870, "Cotropirea jidovească 
în România", de I.C. Codrescu, la un 
loc cu toate scrierile Iui A.C.Cuza, dar 
şi cu un document emis de justiţia ro¬ 
mână, care este rechizitorul Colonelului 
Magistrat Cetate, în procesul intentat 
comuniştilor, apărut sub titlul "Conspi¬ 
raţia comunistă în România şi evreica 
Ana Pauker în faţa justiţiei militare". 
Sunt interzise cărţi cu trimitere la si¬ 
tuaţia autohtonă (D.J. Protopopescu — 
"Pericolul evreiesc"; Şt. Tătărăscu -H 
"Procesul iudaismului îh faţa conştiinţei 
naţionale") dar şi unele care se referă la 
exterior: Ilarul Dobridor — "Cum au di¬ 
zolvat'evreii cultura europeană", 

c. Pentru "prietenii" de la răsă- 
rîî se pare că. nici un efort nu este îndes- 
tulăţof, nici o mutilare deştul de des㬠
vârşită: din trei titluri interzise, unul tri- 


”<TrecutuC pur s-aşează-n frunte 
Si-ndoaie nevăzuta punte 
Spre ţărmuri znrgine de paşi'. 

V. VOICULESCU 


mei a Româno-Moldo-Vlahilor"; Şincai 
— "Cronica Românilor şi a mai multor 
neamuri". Şi marii istorici: 
Kogălniceanu, Iorga, N.Lupu, I.Lupaş, 
Netea, Nistor, D. Onciul, P.P. 
Panaitescu — interzişi în ceea ce au ei 
mai semnificativ. 

Ne este acum mult mai uşor să 
identificăm adevăratul motiv, cel nemăr¬ 
turisit de cenzura stalinistă, al interzi¬ 
cerii cărţilor care purtau pecetea spiri¬ 
tualităţii româneşti: DEZNAŢIONA¬ 
LIZAREA. Tăierea tuturor rădăcinilor 
care înseamnă Credinţă, tradiţie, istorie, 
creaţie orală sau cultă. Este anulat siste¬ 
matic tot ceea ce poartă pecetea rom⬠
nismului; pe domenii ale spiritului şi cu 
o rigoare care interzice dreptul la spe¬ 
ranţă. Să le luăm pe rând: 

1. Creaţia orală, purtătoarea 
geniului oricărui neam, este resimţită de 
cenzorii stalinişti drept un mare pericol; 
sunt interzise, printre multe altele: 
Eminescu — "Poeme populare"; 
Alecsandri — "Poezii populare ale rom⬠
nilor"; D. Furtună — "Cântece bătrâneşti 
t din părţile Prutului"; Grigoriu-Galaţi — 


Pann — "Culegere de proverbe sau po¬ 
vestea vorbei"; Th. Speranţia — "Alte 

anecdote populare" şi "Anecdote popu¬ 
lare”; Dem. G. Teodor eseu — "Yasâlca, 
Pluguşorul, Oraţii : de nuntă"/, Ll J, ' 
,‘...2, .Cpţl de credinţă orto¬ 
doxă. Mai.întâi, "Catehismul creştinului 
ortodox"mitropolitului Moldovei, 
Irineu; pr. Gr. Constantin — "Şiserica la 
Români ca',instituţie naţională";! 
Lascarov-Moldoveanu — "Viaţa creştină 
îh pilde'ŢX Lupaş -- "Istoria bisericii' 
române"; Ş. Mehedinţi — "Apropie-te de 
Isiîs prin biserica noastră şi prin ale¬ 
gerea educatorilor". . , .. 'SflV: 

3. Creaţia cultă. Urmându-1 
pe Heîiade, vom observa existenta do¬ 
uă tradiţii spirituale româneşti;^* bgre' 
le vom numi câ J şi acesta, "eminescian"' 
şi "cafjâgiyism"^ "Eijhinescienii 4 L simt' 
conservatori; pun accent pe istorie, pe 
tradiţii, simţ . lirici şi au 1 Un dezVpIdh 
simţ al metafizicului. Ceilalţi sunt pre- 
dominantzeflemişii şi ironici ; cosmopo¬ 
liţi, doihmaţi de spirit critic, tind spre 
universalism şi ridiculizarea valorilor 
autohtone şi patriarhale. Fără ca vreuna 

„x _j.x L.__* 1 


treaga şcoală sociologică românească 
creată de Guşti. 

— Au fost interzise toate lucrările de 
etnologie, folclor precum şi cele de 
mitologie. 

— Filologie. Sextil Puşcariu, în totali¬ 
tate interzis. 

— Economie. Interzişi V.Madgearu, 
N. Manoilescu etc. 

— Teologie. întreaga teologie rom⬠
nească a fost pusă la index (N.Crainic, 

D. Stăniloaie, I. Mihălcescu etc.). 

— Scriitori interzişi în totalitate: 
Crainic, Goga, Gyr, M. Eliade, 

E. Cioran, Aron Cotruş etc., sau doar în 
ceea ce e "naţional" în opera lor: lui 
Eminescu deja amintit i se adaugă 
Alecsandri ("Poezii", "Călătorii", "Mi¬ 
siuni diplomatice", "Legende istorice"), . 
Agârbiceanu ("Amintiri", "Ceasuri de 
seară", "în clasa cultă", "în România 
Mare etc.), Coşbuc (Cântece de vitejie", 
"Povestea unei coroane de oţel"), L. 
Blaga ("Fenomenul originar", ' Ferestre 
colorate" efc.), Brătescu-Voineşti ("în 
slujba păcii", "Originea neamului rom⬠
nesc şi a limbii noastre"), N. Filimon 
("Ciocoii vechi şi noi"), A Ma«in 


Maniu 



"Literatura română contemporană"), 
Murăraşcu ("Istoria literaturii române"). 

Programul de deznaţionalizare 
sistematică nu viza, prin urmare, doar 
ceea ce se numeşte, de regală, strălucita 
generaţie interbelică, ci întreaga spiritua¬ 
litate românească; această generaţie care 
stârneşte atâta uimire, se poate observa, 
nu este o generaţie spontanee; îh mate¬ 
rie Se cultură, nimic.nu se mşt®-dih*m-' 
mic. Generaţia interbelică este urmaşa 
firească a celei dinaintea ei, care a avut 
acces la toate izvoarele de spiritualitate 
naţţpnală, a avut modele şi dascăli pe 
măsură, ca şi răgazul, istoric, necesar 

punct, ff rodm npi 
putem şti care,arii fost rodul deplin da¬ 
că mulţi dintre ei. n-ar fi umplut mehiso- 
rile sau dacă, n-ar fi emigrat. "Emiries- 
cianismul" culturii noastre a fost inter¬ 
zis, a fost anulat, i s-ah astupat izvoa¬ 
rele. Mutilairea spiritualităţii româneşti J 
înseamnă mutilarea fiecăruia dintre noi. 
Cumriu putem avea reprezentarea inte¬ 
grală a ceea ce suntem, desfid pe oricine ^ 
formulează judecăţi definitive despre noi 

Este necesar să ne asumăm 
corect şi fără gesticulaţie inutilă "naţio- 
naluli'v să nu-1 lăsăm să se înece îh ''na¬ 
ţionalismul" propagandistic. şi să smul¬ 
gem din maniheisme şi false învelişuri 
ideologice adevărata spiritualitate ro¬ 
mânească, pentru a o încredinţa destinu¬ 
lui ei, adevăratului ei destin. Spre dis¬ 
perarea unor intelectuali "subţiri" voi 
repetă că, aşa cum poate observa orici- H 
neL mai toţi cei invocaţi mai &s âu fost 
ceea ce îh mod curent poartă numele de 
"oameni de dreapta"; isteria care înso¬ 
ţeşte de regulă această constatare mă Iii-" 
să rece: mai presus de toate, 'teu sau fără 
vbia "'democraţilor" care fac spume la 
gură, aceasta este marea noastră culturi. 
Dacă ne încredinţăm ei, nu vom face 
debit gestul firesc de a ne îhscrie &r 
propriul nostru destin. Prea mult timp 
am fost alături sau împotriva lui. Cineva 
spunea că merită să trăieşti doar pentru 
Goethe. ~ 


a;âfla cum a trăit 


Eu vin şi 


spihtuţdiţăţii româneşti. 

■ ii. • : br*-. .■ l 

u Doina MARIAN 









pag. 12 


PUNCTE CARDINALE 


i n 


Portrete 
eternitate 


"GÎNDUL TAU, O BOLTA DE AZUR 
PESTE ZBUCIUMUL NEAMULUI" 


Dr. Nicolae Paulescu — FLACĂRĂ DE DUH ROMANESC 

Marele Român Nicolae C. Paulescu s-a sind aici numele dat chiar de Profesor). Fiind vicii- lumii care nu admiteau venficar^ şuinpfică a Cr^ 
născut în anul 1869. Student al Facultăţi dc me- ma unui furt ştiinţific, muşamalizat la cele mai zului creştin. Ei bine, Profesorul ^ulescu a ftcut şi 
dicină din Paris, l-a avut ca maestru şi profesor pe înalte foruri academice internaţionale, Profesorul aceste verificări pozitive (cu sigi^nţă că Judecăto- 
ilustrul Lancereaux - una dintre gloriile Academiei Paulescu şi-a văzut descoperrea insulinei însuşită de rul lumii îl va fi^ iertat pe marele Profesor penu-u 
Franceze. Nicolae Paulescu a urmat în paralel şi doi obscuri "savanţi" canadieni. Hahamii medianei aceasta, intrucâyncă de atunci anul 04; u- 
cursurile de Chimie Biologică (licenţă 1897) şi de din acea vreme le-au oferit impostorilor canadieni mea începea să fie dominată de duhul necredin^). 
Fizică generală (licenţă 1898) ale Facultăţii de - în pofida protestelor energice ale unor man sa- Ca un adevărat fiu al Neamului Romanesc şi al Bi- 
Ştiinţe din Paris. în anul 1896, celebrul profesor vanţi care l-au apărat pe Paulescu - premiul Nobel, sericii Creştine, Profesorul Paulescu a combătut cu 
Dastrc l-a însărcinat pe tânărul medic român în anul 1925!!! toată energia sa, punându-şi in joc renumele şi auto- 

Paulescu să studieze, în laboratorul Sorbonei, "câ- Cea mai importantă operă ştiinţifică a ntatea ştiinţifică) pe cei doi duşmani de moarte ai 

teva din numeroasele puncte obscure ale Fiziolo- publicat-o între anii 1919-1921 — un "Tratat de Fi- Creştinismului. Iudaismul şi ranc-masonena. n 
giei". La Paris, dr. Paulescu a avut o intensă şi ziologie medicală" în trei tomuri, lucrare ale căror anul 1930 a publicat în BuleUnulanti-iudeo-maso- 
glorioasă activitate ştiinţifică în cercetarea medicală principii au rămas valabile şi în medicina acestui nic" (din aprilie-mai-iunie, 193U orevis in nn- 
(teoretică şi practică — a se vedea Analele Acade- sfârşit de secol XX! în tot timpul vieţii sale de ţaţă şi condusă chiar de Profesor) un co pe 
miei Medicale franceze!). A obţinut titlul de doctor savant creştin, Profesorul Paulescu a dus o neobosi- documentat asupra Franc-masonenei in om ia 
în medicină la Facultatea de medicină din Paris în tă luptă cu darwinismul, cu transformismul şi cu de după războiul mondial . La 11 iulie wi, cu şa- 
anul 1897. Peste doi ani, în 1899, obţine şi titlul de materialismul ştiinţific şi filosofic. A demonstrat se zile înainte de a trece in ceata drepţilor , Brote- 
doctor în ştiinţe al Universităţii din Paris. în anul ştiinţific chiar existenţa Sufletului şi a Iui sorul Paulescu a lansat prin colegul şi pnetenu u 
1901 a publicat primul tom din celebrul său "Tratat Dumnezeu (să ne reamintim că materialismul, ateis- dr. V. Tnfu, două anunţun de interpelare, in Faria- 
de medicină", redactat împretină cu profesorul mul şi pozitivismul făceau ravagii, la sfârşitul sec. ment, contra Franc-masonenei. A tost atunci un act 
Lancereaux (tomul IV a apărut abia în 1930, iar to- IX, în toată Europa creştină!) în fiziologie (a se ve- de mare curaj patriotic, care ar menta repetat şi as- 
mul V a rămas în manuscris). Pretutindeni recunos- dea celebra lecţie ţinută de Profesor la Facultatea de tăzi, la mai bine de 60 de am, când spintul masonic 
cându-i-se competenţa şi autoritatea ştiinţifică, în medicină Bucureşti din 18 februarie 1905, intitulată a cuprins ca im cancer intelectualitatea noastră post- 
*1904 dr. Paulescu a fost rugat să primească o cate- "Noţiuni de «Suflet» şi «Dumnezeu» în Fiziolo- comunistă. Din opera ştiinţifică a Profesorului N.C. 
dră la Universitatea din Freiburg' sau la Paris. Le-a gie”), Toate lucrările sale pe aceste teme (susţinând Paulescu mai amintim următoarele lucrări: Cele pa- 
refuzat cu modestie, preferând să se întoarcă in ţară, şi argumentând ştiinţific creaţionismul) au fost pu- tru patimi şi remediile lor , Buc., 1921, Biserica şi 
jertfindu-se pe altarul ştiinţei romaneşti ca un ade- blicate într-o carte de mare răsunet, în anul 1905: Sinagoga fată de Pacificarea Omenirii (I) , Buc., 

I vărat mucenic. Ca profesor de Fiziologie generală "Fiziologie filosofică''. După 30 de ani de studiu, a 1924; "Instincte sociale. Patimi şi Conflicte, Re¬ 
ia Facultatea de medicină din Bucureşti, dr. N.C. încercat să lămurească din punct de vedere ştiinţific medii morale", Bucureşti, 1910; Spitalul, Coranul, 
Paulescu a reuşit,după savante studii şi experimente, învierea lui Hristos (vezi articolul "Hristos a în- Talmudul, Cahalul, Franc-masonena ^Buc., 1913, 
să izoleze şi să injecteze — experimental itr anul viat!", în «Acţiunea romană», 20.04.1930), aducând riftasnerarea Rasei iidănesti .Buc.. 1928. Tălmă- 
1921 — "extrasul pancreatic" şaiî pancreanina (folb- argumente zdrobitoare împotriva ateilor savanţi ai 


"Degenerarea Rasei jidăneşti". Buc., 1928; "Tălm㬠
cirea Apocalipsului", Buc., 1928. 


Nicolae paulescu 



(- extrase din cartea "ORTODOXIE şi 
ETNOCRAŢIE Vde Nichifor Crainic, 
Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1940) 

"La 17 iulie 1931 s-a stins 
într-o magnifică seninătate creştină 
doctorul Nicolae Paulescu, profesor de 
fiziologie medicală la Universitatea 
din Bucureşti, savant de renume, inter¬ 
naţional şi doctrinar unic al naţionalis¬ 
mului creştin. {...] Pentru Nicolae 
Paulescu, naţionalismul e adevărul na¬ 
tural, iar creştinismul e adevărul su¬ 
pranatural. Cum e,şi fireşc din punct 
de vedere octodo^, pentru el aceste 
două adevăruri nu constituie o anti-, 
nomie. Naturalul şi supranaturalul nu 
se exclud, ci se completează: Hristos 
n-a venit să striqe natura, cLs-o desă- 
vîrşească^ Căci natura e creaţia lui 
Dumnezeu, iar creştinismul e revelaţia 
aceluiaşi Dumnezeu". '•> '^'î 

"Ce e naţionalismul în lumina 

e un instinct natural. Şi anume ih L 
stuictul social de mare amploare a iu- J 
birii de naţie. f...] Naţionalismul e 
«iubirea naţională care leagă. Intre 
dânşii pe rnembrii unei naţii». [,..] 
Baza naţionalismului e familia, supite- 
ma lui formă naturală e neaniul. 
Bestial,nu e naţionalismul încadrat în 
iubirea socială a neamului său; bestial 
devine cel care, rupi de această comu¬ 
nitate de iubire, alunecă în aventura 
revoluţiilor sângeroase împotriva fa¬ 
miliei şi a nanului". 

"Două> lucruri trebuie să le 
subliniem 1 ca titluri excepţionale ale 
naţionalistului Nicolae Paulescu: 

c " 1. E cel dintâi şi aproape 

singurul naţionalist care a demascat şi 
a demonstrat în oe constă pericolul 
franc-masonenei. Pe când unii dintre 


najat oculta din laşitate sau din inte¬ 
res, au participat Ia cultul hrubelor sau 
le-au vizitat din complezenţă (vizat 
aici de către Nichifor Cteînic este şi 
"necinstitul" sufleteşte Nicolae îorga! 
— n.n. S.A.) şi-au dat chiar concursul 
guvernelor masonice, Paulescu singur 
s-a păstrat într-o intransigenţă de oţel, 
luând asupră-şi toate riscurile acestei 
atitudini. De remarcat că antimasonis- 
mui v J '' e anterior dizolvării lojilor 
din Italia,operată de Benito Mussolini. 

2. în ce priveşte spiritul spe¬ 
cific iuţlaic, Paulescu, care e un creş¬ 
tin convins,face o deosebire categorică 
între Vechiul Testament şi Talmud. 
Vechiul testament e bun comun al 
creştinismului, ca depozit al primei .re¬ 
velaţii mesianice.Talmudul e falsifica¬ 
rea iudaică a Vechiului Testament Ab¬ 
surda teorie rasială a U ,: Charriberlain, 
aplicată bibliei, n-a ftW . nici o influ¬ 
enţă asupra savantului nostru^ Pentru 
el, Talmudul, doctrina duşmăniei dia¬ 
bolice împotriva lui Iisus,Hristos, e 
sursa care hrâneşte sălbaticul spirit de 
separatism şi de universală dpminatie 
iudaică: Prin aceste iţăsături, jNicplae 
Paulescu e ceL mai complet şi mai 


normativ dintre doctrinarii eminenţi ai 
naţionalismului nostru". 



(- extrase din «Problemele vremii» — 
publicaţie auxiliară a «Revistei Teo¬ 
logice», Sibiu, 1942 — fasciola nr. 6, 
Nicolae Mladin) 

"Viaţa, cu toate splendorile 
eL^ste un imn închinat Creatorului. 
Ştiinţa vieţii cu toate luminile ei, este 
o punte de lumină către Dumnezeu; 
oamenii de ştiinţă, care dezvăluie ui¬ 
miţi tainu minunată a vieţii, au gândul 
înveşmântat în aureola credinţi); ei 
ştiu că viaţă nu e zămislită din negu¬ 
rile Iţăzardului, nici produsă de expe¬ 
rimentul ştiinţific, ci e creată de 
Dumnezeu. Ştiinţa descopere ceea ce 
a creat Dumnezeu: ea nu creează, ci. 
luminează. 

«A demonstra existenţa unei 
cauze prime a vieţii, imaterială, unică 
şi infinit înţeleaptă: iată limita sublimă 



la care ajunge fiziplogia. Această cau¬ 
ză primă este Dumnezeu. Omul de şti¬ 
inţă nu se poate deci mulţumi să zică: 
Credo in Deum. El trebuie să afirme: 
Scio Deum esse»" (Nicolae Mladin 
precizează că citatul a fost luat din: 
dr. N.C. Paulescu, Tr. de Phys. med., 
t. III, p. 916). 

"Ce credeţi despre Hristos? — 
e întrebarea ce ne pune Paulescu. Şi 
el răspunde: Este Fiul lui Dumnezeu. 
Pentru că, de vreme ce mintea ome¬ 
nească a dibuit în desorientări drama¬ 
tice, numai Dumnezeu, înţelepciunea 
lui Dumnezeu, poate fi aceea care a 
disecat atât de clar şi de adânc, firea 
omenească, i-a găsit defectele şi i-a 
recomandat singurele remedii cu ade¬ 
vărat tămăduitoare". 

"DUMNEZEU, TEMELIE ŞI 
ÎNCORONARE A ŞTIINŢEI. «Poate 
că mulţi dintre dumneavoastră se în¬ 
treabă: ce caută în acest sanctuar un 
om de ştiinţă, care-şi propune să vor¬ 
bească despre Biserică? Dar daţi-mi 
voie să vă răspund: Prezenţa mea, în 
aceşt sfân t locaş .înseamnă unire des㬠
vârşită ce trebuie să existe între re¬ 
ligie şi ştiinţă, unire pe care materia¬ 
lismul ateu a încercat, în zadar, s-o 
schimbe într-o infamă şi dezastruoasă 
duşmănie... Ştiinţa este cunoştinţa prin 
cauze — şi cine studiază cauzele se¬ 
cundare, e forţat de logica ştiinţifică 
să se ridice până la cauza primă, adică 
până la Dumnezeu. Vin aeci să aduc 
înţelepciunii infinite, prinosul de ado¬ 
raţie al ştiinţei vieţii. Şi în ce loc mai 
potrivit as putea depune un asemenea 
omagiu, decât aici in faţa altarului pe 
care însuşi Dumnezeu se jertfeşte zil¬ 
nic pentru omenire?» (citat din:dr. N. 
C. Paulescu, «Patimile,Conflictele so¬ 
ciale,Remediile morale», p,l 14-115)". 

"HRISTOS: TEMELIA CI¬ 
VILIZAŢIEI UMANE. Temelia şi pu¬ 
terea creatoare a civilizaţiei umane nu 
poate fi decât acea doctrină existenţia¬ 
lă care înfrânează, combate, înlătură 
patimile individuale şi sociale şi înca¬ 
drează viaţa omenească în lumina u- 
nui sens spiritual. Cu alte cuvinte: 






însemnări 


puncte cnnmNiuc 


pag. 13 


NOEinm lOMI IfR^OTMTTF ^ 

A ^ Kli 1111 \J A li \±dh k Ei \j u iE ii iJ 



FA 



NICOLAE POP 


Preocupată, în primul rând, de autoconser¬ 
vare şi de menţinerea privilegiilor dobândite în re¬ 
gimul comunist, al cărui continuator este, Puterea de 
la Bucureşti, ca şi cea de la Chişinău, nu este dispusă 
să abordeze problemele fundamentale ale lumii rom⬠
nca nici din unghiul de vedere al ieşirii din sfera de 
influenţă a Kremlinului, nici al înlocuirii structurilor 
comuniste cu structuri autentic democratice şi nici 
dm cel al Reîntregirii României. O situaţie care se 
înscrie într-o logică firească, determinată de faptul că 
pe ambele maluri ale Prutului, la nivelul factonlor de 
decizie politică, administrativă şi juridică, precum şi 
m instituţiile de bază ale statului pe care se sprijină 
actuala Putere, armată, poliţie, jandarmerie şi servi¬ 
ciile de informaţii, conducerea se află în mâinile ace¬ 
loraşi oameni care până în Decembrie ’89 au servit, 
cu devotament, regimul comunist 


Pentru a abate preocupările celor mulţi care, 
din păcate, se dovedesc a fi insuficient orientaţi în 
lumea adevăratelor probleme cu care este confruntată 
în prezent România, se uzează de un element psiho¬ 
logic de efect, capabil să determine puternice stări 
emoţionale: problema maghiarilor din România. 
Intens mediatizate, informaţiile din această sferă sunt 
permanent folosite spre a crea o stare de frică faţă de 
o< posibilă jugoslavizare a României, de o posibilă 
dezmembrare â ţării. Dar se trece total sub tăcere 
faptul că România este dezbembrată de peste cinci¬ 
zeci de ani,consecintă a pactului Molotov-Ribbentrop 
şi a victoriei în cel de al doilea război mondial a 
Uniunii Sovietice, de fapt a aceluiaşi Imperiu de la 
Răsărit care de la constituirea lui a folosit toate 
mijloacele posibile pentru a ne scoate din istorie, nu 
numai ca stat, ci şi ca realitate etnică. Suntem o in¬ 
sulă latină într-un ocean slav şi prin prezenţa noastră 
în acest spaţiu geo-politic stăm în calea ţelurilor 
imperiale ale Moscovei. 

Primejdia pe care nu a intuit-o' Dimitrie 
Cantemirîn 1711 când a semnat la Luck tratatul de 
alianţă cu Petru cel Mare a surprins-o, ca numeni 
altul, Mihai Eminescu care scria în 1878: "Ca orice 


putere mare, ruşii, acolo unde văd că vor întâmpina 
rezistentă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare 
seculară spre a surpa încet, încet, temeliile puterilor 
ce li se pun împotrivă. Puterea lor în ţările ocupate 
e blândă, dar plină de o dulceaţă demoralizatoare; 
şi tot astfel, în ţările cucerite, la început sunt plini de 
îngrijire pentru binele cuceriţilor, încetul cu încetul 
însă ei se înăspresc până ajung de cer, nu averea, ci 
sufletul cuceriţilor . Şi în timp ce pe pământul 
Basarabiei se împlinesc cuvintele profetice ale mare¬ 
lui nostru poet, politica oficială se străduieşte din 
răsputeri să întreţină, cu perfidie, psihoza primejdiei 
maghiare, pentru ca adevăratul pericol, pericolul rus, 
să treacă neobservat. 


Pentru românii basarabeni rămaşi credincioşi 
marelui vis al Reîntregirii, Sfintele Paşti ale anului 
1993 n-a însemnat ploaie de lumină. Dimpotrivă, la 
Tiraspol la 21 aprilie s-a deschis procesul lui Ilie 
Ilaşcu, înscenare juridică menită să-i intimideze pe 
cei care lpptă pentru unitatea naţională a tuturor ro¬ 
mânilor. In acelaşi timp procesul de la Tiraspol are 
rostul de a conferi legitimitate, prestigiu şi autoritatea 
autoproclamatei Republici Nistrene, stat fantomă, 
creat de Moscova şi protejat de Armata a 14-a, în 
stânga Prutului, se încurajază românofobia şi atitudi¬ 
nea antiunionistă pe tot cuprinsul Basarabiei. La 
Bucureşti ca şi la Chişinău reacţiile de protejare şi 
salvare a celor târâţi în infama acţiune pseudojuridică 
au rămas la nivelul bunelor intenţii simbolice. 


vizite a d-îui A. Năstase în Ucraina. Afirmaţii de ge¬ 
nul: "problema fostelor teritorii româneşti trebuie de¬ 
clarată închisă ", nu constituie decât acceptarea pre¬ 
vederilor pactului Molotov-Ribbentrop şi, implicit, 
renunţarea la idealul Reîntregirii. 

Dacă s-ar dori cu adevărat reintegrarea 
Basarabiei în statul român, autorităţile’, de la 
Bucureşti şi Chişinău ar fi făcut mult mai mult în 
această direcţie, nu numai vizite protocolare şi decla¬ 
raţii de circumstanţă. Ecourile acţiunilor care au mar¬ 
cat împlinirea a 75 de ani de la Unirea Basarabiei cu 
Patria Mamă sunt pe cale de a se stinge pe ambele 
maluri ale Prutului iar mass media romanească acor¬ 
dă prea multă importanţă acestui subiect. Ca un fapt 
ce trebuie deplâns, cine doreşte să afle ce se întâmplă 


în partea de răsărit a spaţiului românesc trebuie să 
deschidă aparatul de radio pe lungimile de undă ale 
BBC-ului sau Europei Libere. Mijloacele de informa¬ 
re româneşti, chiar şi cele ale opoziţiei, nu socotesc 
necesar să acorde atenţia ce se cuvine a fi acordată 
Basarabiei şi românilor basarabeni. 


Guvernanţii României continuă să vorbească 
cu două limbi în acelaşi timp — una pentru uz intern, 
alta pentru străinătate - atât în ceea ce priveşte 
Basarabja, cât şi cu privire la relaţiile româno-ma- 
ghiare. In timp ce ministrul apărării afirma că nu 
există o primejdie pentru securitatea ţării din partea 
Ungariei, cercurile naţional-comuniste întreţin o at¬ 
mosferă de continuă tensiune interetnică în spaţiul 
transilvan. Este drept că în ultimul timp la agresivi¬ 
tatea paranoica de tip Funar s-au adăugat declaraţiile, 
se pare de aceeaşi natură, ale episcopului reformat 
Laszlo Tdkes, dar exagerările, indiferent din ce parte 
vin, nu modifică esenţa problemei. Securitatea Româ- ; . 
niei şi existenţa Neamului Românesc nu pot fi reali¬ 
zate decât printr-o participare efectivă la spirituali¬ 
tatea europeană, decât privind spre apus..Or L la apus 
de România se găseşte Ungaria, ţară si popor con¬ 
fruntat în multe privinţe cu aceleaşi probleme cu care 
este confruntat şi poporul nostru. Să nu uităm că şi 
ungurii ca şi noi sunt încercuiţi de o masă slavă, dar 
mai ales că au toate motivele de a se posta pe o po¬ 
ziţie categoric anticomunistă, ca unii care au suportat 
trei agresiuni, de o intensitate deosebită din partea 
comunismului răsăritean: regimul comunist al lui 
B61a Khun din 1918, ocupaţia sovietică de Ia sfârşitul 
celui de al doilea război mondial şi înăbuşirea sânge¬ 
roasă a răscoalei din 1956. 

Dar o apropiere de Ungaria, apropiere baza¬ 
tă pe recunoaşterea actualei frontiere dintre cele două 
ţăn, intr-un climat de respect reciproc dintre cele do¬ 
uă naţiuni, ar însemna constituirea unui front comun 
anticomunist şi un răspuns dat tendinţelor din ce în 
ce mai puţin disimulate ale panslavismului reînviat la 
Kremlin. Şi guvernanţii de la Bucureşti, formaţi în 
spiritul ortodoxiei comuniste moscovite, nu doresc 
constituirea unui astfel de front. De aceea-trec i pe 
lângă problema Basarabiei, ca şi cum Basarabia nu 
ar avea nimic comun cu România şi în compensaţie 
încurajază isteria antimaghiară. , ;: 


«Adevărata civilizaţie nu poate fi de¬ 
cât creştină, deoarece cuvântul 
civilizaţie însemnează dezbărare de 
viţii şi singură doctrina lui Hnstos 
combate aceste flagele» (citat din: dr. 
N.C.Paulescu, «Cele patru patimi si 
'remediile lor», Buc., 1921, p.-157). 
Credinţa în Hristos e singura în stare 
să civilizeze pe om. Nici ştiinţa, nici 
arta, mei statul, nici societatea, nici alt 
sistem de filosofie umană nupot da 
individului plenitudinea vieţii 
spirituale prin care el devine o făptură 
nouă, nerobită de patimi, generatoare 
de cultură. Hnstos e falcăra 
dumnezeească prin care sufeltele se 
purifică de zgura patimilor şi se 
transfigurează in lumina veşniciei . 

"Paulescu nu ezita să 
conchidă că ştiinţa deplină şi viaţa cea 
adevărată nu aparţin decât numai lui 
Dumnezeu: Hristos, întrupare a 
Adevărului şi Vieţii, este Dumnezeu. 
[...] Prin Iisus Hristos avem aşadar 

1. învăţătura clmă şi adâncă 
despre om, despre patimi şi remediile 
lor morale, ceea ce nu există în nici o 
religie, în nici o filosofie, în mei o 
legislaţie din afara creştinismului; 

2. Nu numai cunoaşterea 
păcatului şi a căii de mântuire a 
destinului uman - aceasta n-ar fi fost 
suficient - ci şi puterea de a 
transforma în trăire, de a deveni cu 
adevărat din omul păcatului o făptură 
nouă, om al lui Dumnezeu. Puterea 
aceasta, prin care spiritul sporeşte 


omul întreg după icoana vieţii veşnice, 
nu o au nici întemeietorii de religii, 
nici filosofii, nici savanţii, nici 
împăraţii: ea este harul lui Dumnezeu. 
Iubirea divină care ni s-a dat în Iisus- 7 
HriStOS".. 

"Singura preocupare a lui 
Paulescu în lupta politică era, alături 
de antisemitism şi antimasonism, 
infuzarea duhului creştin, în trăirea lui 


adresat tineretului, în care lămurea 
zările credinţei creştine (legea iubirii, 
Biserica, jertfa euharistică ş.a.), pentru 
că observase că tinerii naţionalişti nu 
prea ştiau ce e creştinismul, deşi se 
pretindeau creştini. 



(- extrase din prefaţa dr. doc. V. trifoi 
la "Fiziologia filosofică [I] — Noţiuni¬ 
le «Suflet»şi «Dumnezeu» în fiziolo¬ 
gie", Buc., Iţţ44) , 4 

^«Genialitatea» lui Paulescu 
a fost recunoscută, la noi, după moar¬ 


te, chiar şi de un medic evreu: «Viata 
lui, pe care o trecea în mare parte m 
laborator, a fost o perseverentă şi dez¬ 
interesată cercetare a adevărului şi o 
străduinţă continuă şi neoboşită pentru 
alinarea durerilor omenirii. In aceasta 
el pune tot sufletul, pentru că o consi¬ 
deră ca suprema ţintă a vieţii lui. Iubi¬ 
rea de neam complecta la el, cu priso¬ 
sinţă, dragostea pentru ştiinţă; ambele 
se uneau intr-un tot indisolubil. De o 
probitate exemplară în lucrările lui şti¬ 
inţifice, de o corectitudine dusă pană 
la extrem în raporturile lui eu studen¬ 
ţii, cărora avea să lţ infi|treze noţiuni¬ 
le de bază ale medicinii, profesorul 

(citat din articolul ^Profesor dr. 
Paulescu", în revista «Bucureşti 
medical», august 1931, autor dr. Aurel 
Abramovici) - c 

"Opera lui, încă neegalată, îl 
înalţă pe profesorul Paulescu, — sa¬ 
vantul intransigent şi omul de bun㬠
tate fără margtnL — deasupra învăţa¬ 
ţilor lumii, dovedindu-l după părerea 
noastră, cel mai iţiare interpret ştiin¬ 
ţific al divinităţii, prin studii}! rece al 
Creaţiei însăşi, precursorul ştiinţific al 
ideii de pacificare a Omenirii prin 
Biserica lui Hristos". , « * 



creştini ttu români ,şi străini", ^Bi¬ 
blioteca Teologică, Ed, Cugetarea, 
Buc.j 1942, autor. Em Vasilescu) 

-M' > .‘Sfr'M’ '• M ■ •„* 

r "Deşi sunt mulţi savanţi, pu¬ 
tini dintre ei şi-au formulat atât de 
limpede credinţa şi încă mai puţini şi- 
au păstrat-o cw atâta temeinicie, cum 
â făcut Nicolae Paulescu. Vastul să 
TRATAT DE FIZIOLOGIE MEDI¬ 
CALA se încununează cu câteva ca- 

Î iitole pe care iprice apologet creştin 
e-ar putea subscrie eu cea mai mare 
bucurie. [..,] Care este cauza vieţii? 
Paulescu răspunde: «Viaţa este efectul 
a două cauze imateriale: una, cauza 
secundă sau SUFLETUL — unic pen¬ 
tru fiecare fiinţă vieţuitoare, cealaltă, 
cauza primă sau DUMNEZEU — uni¬ 
că pentru totalitatea fiinţelor vie¬ 
ţuitoare» (citat din "Ţr. de Phyş. 
med.”, tqm m, p,. 916). Iată prin 
urmare o admirabilă apologie ştiin¬ 
ţifică a existenţei lui Dumnezeu, în¬ 
temeiată pe biologie şi fiziologie. 
Paulescu nu se opreşte însă numai 
aici, la aceste două adevăruri fun¬ 
damentale ale creştinismului; el aduce 
mărturie şi în , favoarea divinităţii 
Mântuitorului" (a se, vedea această 
mărturie şi dovezile ştiinţific for¬ 
mulate în "Fiziologia filosofică", vol.I, 
Buc., 1910 şi în lucrarea fundamentală 
a Profesorului, intitulată "Patimile, 
Conflictele sociale. Remediile morale" 
— nn., S.A.) 


extrase din "Apologeţi 


Selecţie si prezentare 
de Silviu Alunei 








pag. 14 


flJNCK CflRDINIIU 


Efemeride 


,f\°miiii Duiliu 

• M( 

j Simion Ghinca 

,i\ (România) sînt cci 

cărora le revin în cea 
yjgV mai mare măsură atît 

J p>T meritul cît şi răspun- 

dcrea recentei apariţii 
/nI a volumului intitulat 

UTf Din luptele tineretu- 

lui român (1919- 
[v 1939), la Editura Fun- 

dapei Buna Vestire. 
Această culegere de 
ittjlivHK 16x16 6816 negreşit 

iŞSp S ^ oarlc utilă pentru lă- 

niurirea tinerei genera- 
Vjp ^ jji asupra unor aspecte 

* ,V*a fundamentale ale isto- 

5 I a H 6 * noastre interbelice 

şi mai ales asupra per- 
Tf sonalităpi uriaşe a lui 

spU i] ii» Comeliu Z. Codreanu, 

| poate Figura cea mai 

1 f nedreptăţită din trecu- 

Mt tul românesc. 

Păcat că, în 
ciuda îndelungatei ter- 
givesrări a acestui act de necesară res¬ 
tituire istorică şi morală, volumul su¬ 
feră de o gravă lipsă de profesiona¬ 
lism editoncesc, mergînd pînă la ab¬ 
senţa foii de titlu! Anumite neconcor- 
danţe cronologice apar între "Cu¬ 
prins", "Cuvintul înainte" şi textele 
propriu-zise. Astfel, pentru materia 


^Mr^upă ce în 1992, în traducerea 
prof. Ion Buga, apărea la 
^Hăia^ Editura Symbol volumul Din 
apă şi din Duh (Studiu liturgic al 
botezului) de Alexandre Schemann 
(1921-1983), iată că acum marelui 
profesor ruso-eston de Liturgică orto¬ 
doxă îi apare o nouă carte în versiune 
românească: Euharistia. Taina împ㬠
răţiei (traducere realizată de regretatul 
pr. Boris Răduleanu, stilizată de Xcnia 
Mămăligă şi îngrijită editorial de 
Răzvan Bucuroiu), în colecţia 
"Dogmatica" a Editurii Anastasia. 

Cartea, cuprinzînd "un şir de 
reflecţii despre Euharistie", reprezintă 
o chemare duhovnicească la recupera¬ 
rea adevăratelor temeiuri sacramentale 
ale vieţii creştine şi o încercare de 
răspuns Ia profunda criză moral-spiri- 
tuală a lumii moderne. 

Tot Editura Anastasia (fără 
îndoială cea mai serioasă editură creş¬ 
tină din România de azi) ne oferă, in 
aceeaşi colecţie,o altă carte de referin¬ 
ţă: Iubirea nebună a lui Dumnezeu, 
semnată de marele gînditor creştin rus 
Paul Evdokimov (1901-1970). Este a 
doua carte a lui P. Evdokimov apărută 
în România, după Arta icoanei... Se 


btuire istorică şi morală, volumul su- pare însă că şi alte volume din bogata 

feră de o gravă lipsă de profesiona- operă evdokimoviană se află în curs 

lisra editoncesc, mergînd pînă la ab- de apariţie la mai multe edituri bucu- 

senţa foii de titlu! Anumite neconcor- reştene. Iubirea nebună a lui 

dapte cronologice^ apar între "Cu- Dumnezeu a fost tradusă după origi- 

prins", "Cuvîntul înainte" şi textele naiul francez (L’amour fou de Dieu), 

propriu-zise. Astfel, pentru materia prefaţată şi adnotată, cu rafinament şi 

întregului volum, pe copertă sînt in- competenţă, de d-1 Teodor Baconski. 

dicap anii 1919-1939* din cuprins re- însoţită de un sumar, dar foarte util 

iese perioada 1919-1938, iar din "Cu- "Lexic teologic", precum şi de un "In- 

vînhil înainte” Tv»rînnH» 1Q77-1Q7Q Hov ol •urrmnal/,. 


nemţescul Weltanschauung) nu poale 
fi redat întocmai cu un cuvînt roma¬ 
nic. Dar Dostoievski n-a fost şi n-a 
vrut să fie "filosof, zariştile lui 
spirituale rămînînd acelea ale teologiei 
mistice răsăritene, care n-au nimic de- 
a face cu spiritul filosofic propriu-zis. 
De altfel, N. Berdiaev spune clar că 
"lucrarea trebuie să fie raportată la 
domeniul "pneumatologiei (subl.n.) 
şi că "aş dori să dezvălui spiritul iui 
Dostoievski, să relev adîncimea lumii 
sale sensibile şi să-i reconstitui in¬ 
tuitiv concepţia asupra lumii" (p. 7). 
Te întrebi de ce or fi atît de speriaţi 
"europenii" noştri de cuvîntul ortodox 
"duh, care ar fi putut reda pentru 
cititorul român măcar tot atît cît 
esprit pentru cel francez — şi asta 
fără a-1 trăda pe Dostoievski?! Alt¬ 
minteri traducerea nu e rea (cu excep¬ 
ţia puţinelor versuri citate în text). 

Rămîne să aşteptăm şi publi¬ 
carea la noi a altei cărţi esenţiale 
despre Dostoievski: cea a lui Paul 
Evdokimov (privind problema răului 
în viziune dostoievskiană). Dar şi — 
din propria noastră ogradă, pe care 
uneori o cunoaştem aşa de puţin — 
excelentul curs despre Dostoievski şi 
creştinismul rus al lui Nichifor 
Crainic (lucrare ce este condamnată 
încă să circule în vechea versiune li¬ 
tografiată, ca şi cursul său de Mistică 
ortodoxă). 


vîntul înainte" perioada 1927-1938. 
Ifentifu "Citatele culese din documente 
privind Mişcarea Legionară"'s§ indică 


norul yplumului (p. 15) apare. v supţa- 
xitlul "Privind spre cor", care nu e 
trecut însă şi la Cuprins". Pentru" cei 
neavizaţi nu rezultă limpede nic] că 

"Pentru legioîum",* 4 ^^!^!^)!^ 


rămînînd. în genere, cu o imagine ha¬ 
otică despre scrierile Căpitanului. Pe 
de altă parte, fotografiile nu Sînt în¬ 
soţite de legende; există o "Identifica¬ 
re a fotografiilor" la p. 197, dar cum 
despre ea riu se face nici o menţiune 
•la flCuprinS’', cititorul trebuie să aş¬ 
tepte s-o descopere doar tîrziu sau în- 
tîmplător. • i; ! ■ •»* 


:upnns re- însoţită de un sumar, dar foarte util «pentru un ocol interesant prin 
ir din 'Cu- Lexic teologic", precum şi de un "In- spiritualităţi mai exotice, să 

927-1938. dex al persoanelor citate", ediţia este ‘‘wt semnalăm şi aparitia^n colec- 
iQCumenţe una dintre cele mai izbutite ae pînă ţia "Bibliotheca orientalis* a Editurii 

" s§ indic# ^apum ale Editurii Anastasia. Ea bene- Ştiinţifîce.a primului volum din Cele 

8, In inte- ficiazâ şi de o splendidă copertă (vi- mai vechi upanişade (traducere din 
are v supţa- zipnea,grafică: Doina Dumitrescu). limba sanskrită, studiu introductiv, no¬ 

tare nu e ( . ' Cartea lui Schmemann şi cea te şi comentarii de d-1 Radu Bercea, 
Pentru'cei a lui Evdokimov au drept numitor co- un orientalist capabil să calce, în ma- 

le nici că mun, nevoia de reînduhovnicire a lu- terie de sanskritologie, pe urmele unor 

pjtyna xu. f. , v mii modeme, de recuperare a dimen- Th. Simenschi, Sergiu Al-George sau 

>riil pnar siuiulor mistice ale creştinismului Mircea Eliade). Ediţia are o ţinută şti- 


Lartea Jui bchmemann şi cea 
a lui Evdokimov au drept numitor co¬ 
mun, nevoia de reînduhovnicire a lu- 


«i*l intre apariţiile recente de la 
jKgK prolifica editură Humanitas o 
menţiune deosebită merită 
Modelul cultural european, "ultima 
carte scţisă şi încheiată de Constantin 
NoicaV Aceste remarcabile ;eseuri de 


Sigur că, dincolo de toate filosofia culturii europene (poate tot 


aceste neîmpliwri editoriale (şi de al¬ 
tele, asupra cărora nu am stăruit), car- 
,tea reprezintă un pyeniment însemnat, 
cu dimensiuni creştine şi naţionale. Ea 
n-ar trebui să lipsească din nici o bi¬ 
bliotecă de român autentic. De altfel 
se poate anticipa că tirajul iniţial va 
trebui curînd suplimentat, căci volu¬ 
mul a stimit-tin interes considerabil 
-tnai âlels îh'rîndurile tineretului. Să 
sperăm că nu peste mliltă vremeivdm 
avea şi o noua ediţie integrală â^cărţii 
Pentru legionari (scrierea cea mai 
importantă şfmai substanţială a 4 'lui 
Comeliu Codreanu). Credem înşă că, 
pentru început, aceaştă selecţie de 
texte a constituit, măcar In intenţie, o 
soluţie inspirată. (Nucleul ei iniţial a 
fost volumul Corneliu Zelea 
Codreanu, 1899-1938. Privind spre 
cer, apărut la Madrid in 1988,cu oca- 
fcia semicentenarului morţii Căpitanu¬ 
lui^ sub jpruNf-1 ui^S Stănîcel). 

Veni subliniat faptM că neprofeSiona- 
lismul care umbreşte ediţia bucureş- 
teănă are tirt caracter simptomatic de 
natură a ne îngrijora îA perspectivă, fii 
general, dţeâpta creştină $i idee» le¬ 
gionară sînt slujite astăzi la noi în 
pripă şi dC mîntuială; !ri lo6 de o 
uimire â forţelor şi a competenţelor, o 
mulţime de gmpuscule se agită haotic, 
fiecare, crezîndii-se sufleieaf -Şi 
fSdnd & şi cum îl taie căpul.:. 
^ţa-^căpittne! < 


ce s-a scris mai profund în materie de 
filosofia culturii în a doua jumătate a 


inţifică exemplară, cum din păcate rar 
se întîmplă la noi. Traducerea 
Upanişadelor în limba română repre¬ 
zintă un act cultural îndelung aşteptat, 
pe care din nefericire marii lui anima¬ 
tori, Sergiu Al-George şi C.Nojcam-au 
mai apucat să- vadă împlinit. Ii dorim 
d-lui Radu Bercea succes pe mai de¬ 
parte, în speranţa că nu vom fi siliţi 
să aşteptăm prea mulţi ani apariţia vo¬ 
lumelor următoare! 


Andrei Pleşu sau cum nu este şi ar fi 
putut să fie d-1 Sorin Dumitrescu)! 
Căci dacă nici în numele lui Hristos 
nu ne putem da mîna, ridieîndu-ne 
peste divergentele lumeşti, atunci vai 
de creştinismul pe care-1 exaltăm atît! 


Jrm omnul Zigu Omca, cel mai 
Jvjp ne-dilematic autor al 
im îrfr «Dilemei», continuă să se mi¬ 
nuneze de sine însuşi (ar fi epuizat 
toate bibliografiile interbelice, în ve¬ 
derea unei cărţi de sinteză ovreiască 
asupra vieţii româneşti a anilor ’301). 
Lucrînd îndrăcit ("Totul cu metodă, cu 
extrase în fişe, fără istov"), dumnealui 
a ajuns "specialist" în treburi rom⬠
neşti, singura-i neîmplinire rămînînd 
aceea că, oricît s-ar strofoca, nu poate 
să devină şi român!Drept care.de cum 
se întîmplă să dea de vreo expresie a 
românismului (şi sînt multe!), dum¬ 
nealui vede invariabil "extremism de 
dreapta" sau măcar "infiltraţii" extre¬ 
miste! Citind pagini de acum vreo şa¬ 
se decenii, a avut revelaţia "avantaju¬ 
lui" de a nu-şi mai bate capul cu pre¬ 
zentul: "Totul fusese spus; nimic nu 
mai era de inventat, motivele au fost 
de mult epuizate". Prin urmare, orice 
formă actuală de recuperare a unor 
tradiţii sau valori naţionale şi creştine 
nu ppate însemna decît "nostalgie* sau 
"idilism" (a se vedea «Dilema», an I, 
nr. 14, p. 6). 

Păi, d-le Om ea, vorba cosîn- 
geanului dumneavostră din vechime: 
Nimic nu e nou sub soare"! Sau vor¬ 
ba cosîngeanului nostru de mai din¬ 
coace: "Toate-s vechi şi nouă toate"... 
Dacă aţi atins cazul nostru, vă rugăm 
să ne îngăduiţi să-I atingem şi noi pe 
al dumneavostră. Ce era "nou" sau 
"original" în agitaţia marxistă pe care 
o făceaţi acum treizeci de ani, să zi¬ 
cem? Sau credeţi că e "nou" şi "origi¬ 
nal" în agitaţia masonică pe care o fa¬ 
ceţi astăzi? w iv, , ţ 

D-1 Zigu Omea, antiromân de 
serviciu sub toate regimurile ideologi¬ 
ce, nu este decît un produs de serie al 
urii învechite şi viscerale pe care iu¬ 
daismul o nutreşte de veacuri împotri¬ 
va oricăror rinduieli neevreieşti.E pli¬ 
nă istoria modernă a României de ast¬ 
fel de iţici obraznici şi monocorzi, 
puşi în slujba tuturor intemaţionalis- 
melor dizolvante,eventual sub masca 
demagogică a "ştiinţei" sau 
"umani ţarismului". 

Despre altceva e vorba pînă 
la urmă decît despre faptul că "totul a 
fost spus”! De altfel, confuziâ sau rea- 
ua-credintă a d-lui Zigu Omea se v㬠
deşte şi ae acolo , că, referindu-se la 


pe care-f exaltăm atît! 

o 


ră» şi «Viaţa românească», iar mai 
apoi Şi în volum, sub titlul De 
dignitate Europ ae, dar în traducere 

J ?988). Restituirea lor la un loc.^în 
ljmba romârtă, reprezenta o necesitate 
culturală de prim ordin. Să sperăm că 
aceste meditaţii incitante, chiar dacă 
(său tocmai 1 pentru că) nu Vor obţine 
asentimentul totâl al nimănui, vor câ- 
taliia pe mai departe gîndirea rornâ- 
neăscă şi ne vor face cu o idee mai 
vrednici de "ţimpul cel blînd al cul¬ 
turii europeiie". Căci noi în el avem 
’de intrat, iar rhrin caricatura actuală a 
Europei despiritualizate (sau în ceea 
ce Noica prefera să numească societa- 
te şi cultura lui bye-bye, a uitărilor şi 
a despărţirilor de propria noastră 

• ,, 

^ v, '.o " / 

a' V^îtit lumma^tipMTilui,^i 
v# ’ versiune românească, faimoa¬ 
sa cane â Itn Nikolai Berdiaev, 
Mlroidzerlânle Dostoievskovo 
(1923). Traducătorul (d-1 Radu 
Părpăută) şi editorii (d-nii Luea Piţu şi 
Silviu Lupescu) au optat pentru titlul 
Filosofia Iui Dostoievski, soluţie 
care1trădează"îhsă, credem noi, ma¬ 
teria şi spiritul căiţii. „Francezii fu¬ 
seseră mai inspiraţi cînd au tradus 
L’esprit de Dostoievslri. Sigur că ru- 
sescul mirosozerţanie (amintind de 


. alutăm şi apariţia unei noi 
reviste creştine (intitulată 
cam pretenţios «Martyriâ»), 
prin strădania unui grup de studenţi 
teologi din Bucureşti,in frunte cu d-nii 
Laurenţiu Constantin şi Ovidiu 
Molnar. Primul Număr cuprinde, din¬ 
colo de anumite stîngăcii neesenţiale, 
şi destule elemente promiţătoare. Ne¬ 
firesc ni se pare faptul caforţele pu¬ 
blicistice creştine (încă destul de fira¬ 
ve şi numeric şi financiar) nu găsesc 
înţelepciunea şi calea de a se aduna în 
jurul unei posibile publicaţii unice, dar 
foarte solide, preferind să se-risipeas¬ 
că în aventuri publicistice lăudabile, 
dar nesubstanţiale. Şi aceasta în con¬ 
diţiile în care nici Biserica Ortodoxă 
însăşi n-a fost în stare să pună pe pi¬ 
cioare în aceşti trei ani vreo publicaţie 
creştină de mai amplă respiraţie, mul- 


ţummau-sc sa-şi giiue paralizia misio¬ 
nară prin oficioase vlăguite,precum 
«Telegraful român» sau «Vestitorul»! 
Ar fi tragic pentru neamul românesc 
ca dezbinarea orgolioasă şi inconsis¬ 
tenţa aproape penibilă din viaţa noas¬ 
tră politică să se reflecte întocmai şi-n 
viaţa culturală (si mai ales în aria cul¬ 
turii creştine). Ce minunat ar fi să se 
poată aduna la un loc condeiele creşti¬ 
ne mai tinere, ce-au apucat deja să se 
ilustreze pe aiurea («Gândirea», «Ga¬ 
zeta de Vest», «Puncte cardinale», 
«Lumea creştină», «Punctum», «Mar- 
tyria» etc.), eventual sub tutela unei 
personalităţi creştine mai vîrstnice şi 
nu; neapărat din lumea ecleziastică 
(cum ar fi putut să fie şi nu bste d-1 


nale» alături de «România Mare» şi 
«Europa»! E limpede că pentru d-1 
Omea, ca pentru toţi ovreii de ieri şi 
de azi din presa dîmboviţeană, "extre¬ 
mism" înseamnă tot ceea ce contravi¬ 
ne, într-nn fel sau altul, intereselor 
iudeo-masonice! Dovadă că mei m㬠
car un "năimit" notoriu, ca d-1 Al. 
PăJeologu, nu este cruţat, dacă vine 
vorba... \ 


âifjfît despre revista «Mişcarea», 
mM pe care am făcut greşeala de 
a o lua în serios (m amintirea 
Pieţei Universităţii), ne vedem siliţi 
să-i constatăm, dincolo de falimentul 
politic, pe acela moral şi intelectual. 
Ea nu pare în stare decît să-l confirme 
pe de-alde Paul Everac, cu a sa teorie 
a "sicurofiHei" balcanice. D-1 Marian 
Munteanu, incapabil de a polemiza la 
nivelul ideilor şi trăina dramatic 
"complexul alfabetizării", ne-a dovedit 
cu pnsbsinţâ că nu putem avea în per¬ 
soana Şa mei un prieten, dar nia un 
adversar. îl vom lăsa în plata 
Domnului (şi-a patronilor săi mai Ifr 
meşti), oarecum amuzaţi să-l ştim "cu 
ochii pe noi",' E ca şi cînd neamul 
ne-ar contempla, cu priviri de 
întuneric... 

^ Răzvan CODRESCU 






Problema 

minorităţilor 


PUNCTC CflRDINIIlC 


pag. 15 



5. Primele aşezări de evrei în 
_ Ţările Româneşti. _ 

Astfel am ajuns la 1600fără a găsi mentiu.- 
nea unui element evreiesc aşezat în părţile noastre 
Cu această afirmaţie începe Nicolae Iorga cel de-al 
^ IST0RIA EVREILOR 
NOASTRE. Aşadar, de abia din secolul 
XVII documentele istorice consemnează pătrunderea 
si aşezarea elementului evreiesc pe teritoriul 
Moldovei şi Ţării Româneşti. 

O parte, cea mai neînsemnată numeric, de 
evrei care se vor stabili în "Ţerile Noastre" provin 
din Imperiul Otoman. Este vorba de "evreii sefarzi " 
care, izgoniţi din Spania şi Portugalia în secolul XVI, 
şi-au căutat refugiu în ţările islamice, mărind comu- 
nităţue deja existente, sau întemeiănd comunităţi noi 
in Africa de Nors, la Salonic, Cairo, Constantinopol, 
Adrianopol, Smirna şi Alep. Dar cea mai mare parte 
a evreilor care s-au stabilit în părţile noastre provin 
din evreii din Europa Centrală," evreii aschinazii". 

încă din secolul XII, evreii aschinazii vor¬ 
beau propriul lor dialect, " idişul ", un idiom alcătuit 
precumpănitor din cuvinte germane pigmentat cu ter¬ 
meni ebraici şi slavi şi scris cu caractere ebraice. De¬ 
şi evreii aschinazii culţi vor continua să înveţe limba 
ebraică, majoritatea publicaţiilor evreieşti din Europa 
vor fi redactate în idiş. in anul 1544, la numai cinci¬ 
sprezece ani după traducerea Bibliei de Luther în 

f ;ermană, apare o traducere a Pentateuchului în idiş. 
ncetul cu încetul, evreii germani, aschinazii, vor 
prelua conducerea spirituala a poporului evreu. 

Din Germania, în secolul X, unii evrei au e- 


evreii ar trebui să trăiască printre ruşi”. Această ca¬ 
tegorică poziţie adoptată de guvernul ţarist i-a ţinut 
pe evrei departe de Rusia până la împărţirea Poloniei 


se găseau in roloma cincizeci ae mu ae evrei, in 
1648, numărul lor depăşea un milion. Nobilimeapo- 
loneză — şleahta — îi va sprijini, considerându-i deo¬ 
sebit de pricepuţi în încasarea impozitelor şi dărilor, 

E necum şi la administrarea moşiilor. In schimb popu- 
iţia poloneză a avut tot timpul o atitudine duşm㬠
noasă faţă de evrei şi, în ciuda repetatelor decrete 
emise de regii Poloniei, prin care li se acorda protec¬ 
ţie, periodic aveau loc izbucniri sângeroase cu carac¬ 
ter antisemit .. . . ^ 

Anul 1648 le-a adus evreilor polonezi o în¬ 
grozitoare certitudine cu privire la precara lor pozijie 
m lumea creştină. In timpul răscoalei cazacilor, în¬ 
dreptată împotriva latifundiarilor polonezi şi litua¬ 
nieni, evreii pe care aceşti nobili îi foloseau ca admi¬ 
nistratori şi încasatori de impozite au trebuit să su¬ 
porte tot greul răsmeriţei. O apreciere prudentă consi : 
deră că in aceste evenimente tragice au fost ucişi 
34719 evrei şi 531 de comunităp evreieşti au fost 
desfiinţate. Cu timpul însă, cu răbdare şi perseveren¬ 
tă, evreii şi-au refăcut aşezările şi, spre sfârşitul 
domniei regelui Sobieschi (1674-1696), numărul 
evreilor polonezi era la fel de mare ca şi înainte de 
răscoală. 

în Rusia, înainte de anul 1772, nu exista nici 
un evreu. Legile ţării le interzicea accesul. In anul 


misiunea ca evreii lituanieni să intre pe teritoriul 
Rusiei pentru a-şi exercita meseriile. Iată un frag¬ 
ment din răspunsul ţarului: "Nu suntem interesaţi să 
permitem ca evreii să-şi aducă bunurile lor în Rusia, 
deoarece de la ei se pot trage multe nenorociri. Căci 
ei ar aduce otravă spirituală în regatul nostru şi i-ar 
ademeni pe ruşi să se îndepărteze de creştinism. De 
aceea, regele să numai amintească în scrisorile sale 
despre aceşti evreC . . . — , 

O atitudine similară va adopta şi Petru cel 
Mare, căruia în anul 1698 primarul Amsterdamu-ului 
i-a adresat o cerere prin care solicita aprobarea de a 
permite accesul evreilor în Rusia. Răspunsul lui Petru 
sună astfel:" Dragul meu Witsen, Dumneavoastră cu¬ 
noaşteţi evreii, le cunoaşteţi caracterul şi obiceiurile. 
De asemenea îi cunoaşteţi şi pe ruşi. Şizeu îi cunosc 
şi pe uiui şi pe alţii. Vă rog să mă credeţi că nu a 
venit încă timpul să aducerii laolaltă aceste două 
caractere naţionale diferite. Spuneţi evreilor că le 
mulţumesc pentru oferta lor şi, deşi sunt conştient 
cât de valoroase ar fi serviciile lor pentru mine, unt 
dau seama că nu aş avea decât de regretat, dacă 


pe evrei departe de Rusia pană la împărţirea momei 
(1772) când, ţarina Ecaterina cea Mare a trebuit ca 
odată cu provinciile poloneze anexate să-i accepte şi 
pe evreii care trăiau în acele provincii. 


Apariţia primilor evrei în Moldova constituie 
un fapt legat de răscoala cazacilor zaporojeni din 
anul 1648. In acpst sens Nicolae Iorga scrie in opera 
citată mai sus: "în adevăr, nici o constatare de Evreu 
în Moldova şi Ţara Românească nu se întâlneşte p⬠
nă în epoca lui Vasile Lupu, când răsboiul de desro- 
bire economică a Cazacilor poloni aruncă în Moldo¬ 
va pe unii dintre exploatatorii lor evrei, ca arendaşi 
şi cămătari, cum a aflat-o un călător sirian (Paul din 
Alep) din gura unuia din fugari, lancăl”. 

Unii dintre evreii refugiaţi în Moldova din 
faţa furiei dezlănţuite a cazacilor, vQr avea neşansa 
de a se reîntâlni curând cu călăii lor. In anul 1653, la 
Iaşi, cu prilejul nunţii lui Timus Hmilniţchi, fiul hat¬ 
manului, cu Ruxandra,fiica lui vasile Lupu, relatează 
în continuare Nicolae Iorga: " Cazacii, veniţi în Iaşi, 
dau cu ochii de duşmanii lor ereditari şi ii pun pe 
fugă... «Pe evrei», scrie Paul din Alep, «Cazacii îi 
băgau în turnuri şi-i chinuiau acolo nopţi întregi, 
pentru ca să-i facă să spună averile lor: inimile ni se 
umpleau de amărăciune la plânsul atâtor femei şi 
copii»". 

Privitor la îndeletnicirile primilor evrei po¬ 
lonezi sosiţi pe teritoriul Moldovei, Nicolae Iojga 
face următoarele precizări în ISTORIA COMERŢU¬ 
LUI ROMANESC — Voi. I, citând din colecţia de 
documente Hurmuzaki: "Neamul cel nou a început a 
pătrunde, însă negoţul nu e ocupaţia lui de căpete¬ 
nie. «Evreii ce locuiesc prin aceste părţi (in que' 
contorni) au inventat şi înnoit, cum fac pretutinde - 
nea, nesfârşite ungarii (obligaţii în muncă impuse ţ㬠
ranilor — n.n.), ai căror arendaşi făcându-se, se ser¬ 
vesc de ele pentru a suge sângele bieţilor supuşi, 
ajutaţi de autoritatea Domnului; sunt în cea mai ma¬ 
re parte din Polonia şi întrebuinţează cele mai răpă- 
reţe meşteşuguri pentru a apăsa în folosul lor pe ori¬ 
cine e siljt a le trece prin mâni»". 1 

în calitate de" orândari ", cârciumari şi aren¬ 
daşi la sate, având dreptul exclusiv de a vinde vin şi 
horilcă-rachiu, meserie practicată înPolonia, apar 
evreii localnici în Moldova. "Pe moşia cantacuzi - 
nească de la Popricani de Jiiia întâlnim, tocmai pe 
această vreme ", scrie Nicolae Iorga în ISTORIA 
COMERŢULUI..., "subt Gheorghe Ştefan, pe cel 
d'intâiu orândar evreu din Moldova, Moscu Jidovul, 
aşezat pentru a face aceiaşi meserie, care, pentru 
moment, nu înseamnă nimic comercial decât prin 
faptul că orândarul are şi dreptul de a «vâna», he¬ 
leşteul, vânzând peştele la Iaşi". 

Pe lângă evreii polonezi, documentele tim¬ 
pului înregistrează, în secolul XVII, alături de grecii 
privilegiaţi de domni şi evrei spanioli, protejaţi ai 
Sultanului, care se îndeletniceau, m principal, cu ma¬ 
nipularea creditului, împrumutând cu camătă sume 
importante de bani şi cu negustoria de vite. In anul 
1679 este menţionat la Iaşi un evreu care i-a împru¬ 
mutat pe călugării iezuiţi cu o importantă suma de 
bani. Tot documente ale timpului amintesc despre 
existenţa la Iaşi, încă de Ia 1683, a unei bresle de 
mesecii (măcelari), care le procurau evreilor localnici 
came "coşer". Cronicarul Neculce vorbeşte despre 
existenţa, tot la Iaşi, a unei sinagoge evreieşti şi a 
unui cimitir evreiesc la marginea oraşului. 

In DESCRIPTIO MOLDAVIAE, Dimitrie 
Cantemir aminteşte de existenţa evreilor,, dar în urma 
tuturor străinilor care trăiau în Moldova, şi că li se 
îngăduia să-şi facă sinagoge oriunde, dar numai din 
lemn, nu de piatră şi că ei — aceşti evrei - nu se 
îndeletniceau cu meşteşugurile, ci numai cu negopil 
şi cârciumăritul. In general însă, în Secolul XV|I, 
evreii se găsesc la periferia comerţului important In 
Bucovina, toatemarile cente, Câmpulung, Storojineţ, 
Cernăuţi, Rădăuţi, Suceava, Şiret etc., supt în totali¬ 
tate româneşti, accesul evreilor la viaţa economică fi¬ 
ind practic inexistent. Cât priveşte meseriile, prezenţa 
evreiească este nesemnificativă. In toate manie oraşe 
existau bresle, bine organizate, ale meşteşugarilor 
creştini, strânşi în jurul bisericilor de hram. 


In ceea ce priveşte prezenta evreilor, după 
1600, în Ţara Românească, Nicolae Iorga scrie în IS¬ 
TORIA tVREILOR...: "încă şi mai scăzută e situa¬ 
ţia Evreilor dincolo de Milcov. Nu-i găsim aicea nici 
ca orândari, nici ca vânzători de vin, nici ca împru- 
mutători de bani. Un călător dinaintea vremii lui 
Mateiu Basarab, care vede, cubt Leon Vodă, piaţa 
din Bucureşti, recunoaşte ca negustori de lucruri 
scumpe din Italia, pe Greci, pe Români, pe Turci şi 
pe Armeni, dar pe Evrei nu. Subp Brâncoveanu se 
privesc toţi Evreii ca străini". Cu toate acestea, în 
timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu trebuie 
să fi existat o comunitate evreiescă în Bucureşti, în¬ 
trucât Domnul le-a îngăduit să construiască o sinagp- 
gă într-un colţ al oraşului. Ea a fost însă distrusă ain 
porunca lui Ştefan Vodă Cantacuzino, urmaşul lui 
Brâncoveanu. De asemenea se ştie că medicul perso¬ 
nal al lui Brâncoveanu a fost un evreu Avram Jidovul 
şi că Domnul întreţinea legături cu marii bancheri 
evrei de la Constantinopol, David Jidovul, Juda 
Musabac Jidovul şi Mentesi Avram Jidovul. Tot în 
aceeaşi perioadă furnizorul armatei cu praf depuşcă 
era un evreu, Jidovul Silitrarul, iar în capitala ţarii, la 
Bucureşti este semnalată prezenţa unei evreice care 
acorda, pe la 1700, împrumuturi şi care s-a stabilit 
acolo, pentru un timp, pentru a încasa camăta. 


în Ardeal, evreii se bucurau de favorurile 


ambulanţi, dar nu să se aşeze cu prăvălii în ele. In 
legătură cu această îndeletnicire, istoricul £he. 
Bogdan-Duică menţionează în lucrarea sa ROMANII 
ŞI OVREII că evreii aveau obiceiul de a ieşi câteva 
mile departe de oraşe, înaintea negustorilor turci şi 
sârbi, de la care cumpărau mărfurile lor ieftin, ca 
apoi să le vândă scump în oraşe. Nefiind de acord cu 
acest mod de a face comerL principele Gheorghe 
Râcdczi interzice în anul 1648 acest negoţ de mijlo¬ 
citori, păgubitor pentru locuitorii ţării, interdicţia 
impusă de Gheorghe Râc6czi va fi ridicată de princi¬ 
pele Mihail Apafi care le vinde un aşa zis " protecto¬ 
rat" pe o durată de şapte ani, care le conferă o serie 
de privilegii în activitatea comercială. Aceste privi¬ 
legii vor fi reînnoite de mai multe ori şi la dieta din 
1837 de la Sibiu vor protesta, pe baza lor, împotriva 
unor sporiri de impozite. 


î Din datele prezentate sumar mai sus trebuie 

reţinut faptul important că până în anul 1600 pe te¬ 
ritoriul Ţărilor Româneşti nu au existat evrei. De 
altfel în GESCHICHTE DER JUDEN (Istoria Evrei¬ 
lor) a lui H. Graetz, pe tot întinsul celor peste două 
mii de pagini, nu apare nici o menţiune cu privire la 
români şi ia Ţările Româneşti, ca şi cum cele două 
Principate româneşti nu ar fi existat pe harta Europei, 

Infiltrarea evreilor în Moldova şi Ţara Ro¬ 
mânească* va începe abia după 1600, dar ea va fi len¬ 
tă şi nu va influenţa viata Principatelor în nici o pri¬ 
vinţă. Călătorul italian Bandini care vizitează Mol¬ 
dova în jurul anului 1650, nu-i pomeneşte pe evrei în 
notele sale, deşi notează cu îngrijire toate naţiile pe 
care le-a întâlnit prin locurile pe unde a trecut, dova¬ 
dă că reprezentau o minoritate total nesemnificativă. 

Dar faptul cel mai important, care nu trebuie 
trecut cu vederea, este atitudinea populaţiei româneşti 
faţă de noii sosiţi. In timp ce pretutindeni în Europa 
exista o stare de spirit antisemită, cu rădăcini adânci 
în trecut, românii au dovedii bunăvoinţă fată de evre¬ 


ii sosiţi din locuri unde erau persecutaţi. Cu trecerea 
timpului această atitudine binevoitoare se va schim¬ 
ba. Şi schimbarea ntf trebuie pusă, exclusiv,.-pe 
seama românilor. 

* —va urma — 




pag. 16 


PUNCre CARDINAtC 


Stridente 




I Un grup de peste 70 de 
legionari din ţară şi din exil, în 
numele cărora semnează d-1 Nicolae 
Iliescu, au găsit de cuviinţă să-şi facă 
publice mai vechi divergenţe care au 
^slăbit unitatea iniţială a Mişcării 
Legionare, comprom iţînd şi spiritul ei 
V creştin. Inchipuindu-şi că vorbesc în 
'numele lui Comeliu Codreanu şi că 
apără "principiile căpităneşti", 
dumnealor au pornit o parodie de cru¬ 
ciadă împotriva unor vechi camarazi 
şi mai ales a celui ce ar trebui să fie, 
chipurile, unicul "ţap ispăşitor” pentru 
toate vitregiile istoriei noastre 
contemporane: d-1 Horia Sima! 
v ' ' Noi nu vom sta să c întărim 
cît adevăr şi cîtâ mistificare se află în 
capetele de acuzare (re)formulate în 
acest ignobil "Comunicat". Constatăm 
doar, cu prisos de amărăciune, că din- 
-î j colo de orice adevăr sau de orice min- 
I ciună, un astfel de act nesăbuit nu a 
J ! făcut decît 1) să expună legionarismui 
'«şi 1 dreapta în general ironiilor şi chiar 
dezgustului unui public ignorant şi 2) 
să radicalizeze un conflict pe care-1 
speram încă reductibil, dar care acum 
riscă să fie transmis, ca o boală eredi¬ 
tară, şi în rîndurile tineretului de azi. 
N-am fost dintre cei care să 
t se întreacă în a ridica osanale d-lui 
Horia Sima, dar nu putem fi de acord 
cu astfel de denigrări pătimaşe şi ab¬ 
surde, ce vin din partea unor oameni 
p incapabili să iasă din determinaţiunea 
\ egoistă a propriei lor biografii, sacri- 
ficînd pentru orgolii personale tocmai 
principiile transpersonale în numele 
cărora ar voi să vorbească. 
t In ordinea etică, acest "Co- 
7/municat" echivalează cu un asasinat 
' moral profund necreştin, suspect şi in- 

\ui. ?n ordinea politică, avem de-a fa¬ 
ce cu o gafă tactică de proporţii, care 
nu face decît să dea apă la moară duş¬ 
manilor generici ai legionarismului. 
Chiar mijloacele folosite reprezintă o 
f probă de descalificare morala şi politi¬ 
că: atacul a fost comis în cel mai ab¬ 
ject cotidian din actuala presă rom⬠
nească («Evenimentul zilei»), care l-a 
i şi exploatat pe latura senzaţională 
(prin ex-securistul notoriu Sorin 
Roşca-Stănescu). Faptul că, "în com¬ 
pletare", s-a adăugat şi o listă de per¬ 
sonalităţi legionare care l-ar fi repu¬ 
diat, la difente date şi în diferite îm¬ 
prejurări, pe d-1 Hona Sima, eşte ia- 
j răşi amendabil. Cei mai mulţi dintre 
7! invocaţi nu mai sînt astăzi în viaţă şi 
, se poate presupune că majoritatea 
[acestora, indiferent de opiniile lor 
\personale despre cel împncint, ar fi 
refuzat să se facă părtaşi ai unei 
asemenea acţiuni publice de tip comu¬ 
nist A-i sili post-mortem să devină 
unelte ale manevrelor de astăzi re¬ 
prezintă, orice s-ar spune, un abuz 
incalificabil. 

Ca ridicolul să fie desăvîrşit, 
(vorba aceea: "Cînd te vîrj în tărîţe, te 
mănîncă porcii"), «Evenimentul zilei» 
a publicat "Comunicatul" pe aceeaşi 
pagină cu Scrisoarea deschisă pe care 




Aim Pite 


şef-rabinul Rosen Moses a adresat-o 
'reacţionarului" Paul Everac! 

După cîteva zile, textul "Co¬ 
municatului a fost redat şi în revista 
«Mişcarea» (care s-a contaminat repe¬ 
de de aceeaşi miopie politică şi mora¬ 
lă). De altfel, d-1 M. Munteanu a fost 
şi cel care a mijlocit trimiterea mate¬ 
rialului la «Evenimentul zilei»!... Dacă 
neînduplecaţii "răzbunători" în cauză 
s-ar fi rezumat numai la un atac în pa¬ 
ginile presei de dreapta, actul dum¬ 
nealor, deşi tot reprobabil, ar fi fost 
mai puţin odios; măcar “spălatul rufe- 
lor*s-ar fi făcut în familie... Dar cum 
n-a fost aşa, ne vine din nou în minte 
vechiul proverb: "Păzeşte-mă,Doamne, 
de prieteni, că de duşmani mă păzesc 
şi singur!"... 

Cineva spunea, cu amărăciu¬ 
ne, că asistăm la tragedia senilităţii 
unei generaţii. Nouă ne e teamă că 
asistăm şi la "senilizarea" tragică a 
alteia... 


Ne-am manifestat în nenum㬠
rate rînduri, în paginile acestei reviste, 
simnatia şi consideraţia faţă de Aso¬ 
ciaţia Foştilor Deţinuţi Politici din 
România. Ne-a plăcut să vedem în ea, 
înainte de toate, un simbol încă viu al 
rezistenţei anticomuniste româneşti şi 
un posibil for de cenzură morală în si¬ 
nul unei societăţi atît de lăuntric 
bolnave. „ 

Insă o iniţiativă "culturală" de 
luna trecută,care nu ştim exact cui s-a 
datorat, dar care a purtat girul A.F.D. 
P.R. ne-a pus într-o stare ae perplexi¬ 
tate. Esje vorba de un spectacol închi¬ 
nat memoriei poetului Radu Gyr, dat 
însă pe mîna scripcarului Tudor 
Ghet ’vhe, ale cărui relaţii strînse cu 
cercurile conservatorismului roşu sînt 
notorii pentru toată lumea! Colporta¬ 
rea prin asemenea mijloace a poetului 
exemplar al suferinţei româneşti sea¬ 
mănă mai degrabă cu o profanare a 
memoriei sale. Şi asta cu atît mai 
mult cu cit nu s-a găsit un alt Ioc de 
desfăşurare a acestui show ridicol de¬ 
cît în spaţiul "pultural" al Ministerului 
de Interne!!! încă două-trei "acţiuni" 
de aceeaşi speţă şi A T >P.R. va pier¬ 
de orice credit auter* c, ajungînd să-şi 
compromită într-un ceas al bătrîneţii 
toate virtuţile unei tinereţi mărturisi¬ 
toare!..^ Cu armele Diavolului nu-1 
poţi sluji pe Dumnezeu; ne-am fi aş¬ 
teptat ca înţelepciunea atîtor oameni 
cu părul alb sa nu scape din vedere 
acest adevăr elementar... v 

Ne temem însă că între "Comuni¬ 
catul" din «Evenimentul zilei» şi spec¬ 
tacolul de la M.I. există o involuntară, 
dar tristă legătură... Ne vom îneca 
oare, cuhi se zice, "ca ţiganul la mal"? 


Scrisoarea deschisă pe care 
şef-rabinul Rosen Moses a adresat-o 
în «Evenimentul zilei», ca pe-o beş- 
teleală băţrînească, tabletarului Paul 
Everac, reuşeşte performanţa de a-1 


întrece în ridicol chiar şi pe vajnicul 
preşedinte al Televiziunii! Contra-ar- 
gumentele aduse de d-1 Rosen Moses 
(la articolaşul "antisemit" din broşura 
Reacţionarul) sînt atît de stupide încît 
consutuie singure cel mai limpede 
semn că evreii ar trebui să-şi găsească 
alt şef-rabin, dacă vor intr-adevăr să 
prevină valul de indignare antievreias- 
că, în primejdie de a se extinde în Ro¬ 
mânia la scară îngrijorătoare. N-ar fi 
bine pentru nimeni ca românul să fie 
asmuţit a-şi aduce aminte doina de al¬ 
tădată: "Iancule, fecior de Moţi^Dă-mi 
o bîtă de doi coţi/Să omor jidovii 
toţi!"... Tragem acest semnal de alar¬ 
mă spre binele evreilor noştri; altmin¬ 
teri pe noi nu poate decît să ne amuze 
un spectacol rabinic atît de gustos. 
Aflasem de la d-1 Brucan că sîntem 
un popor "stupid", dar nu speram ca 
tocmai evreii să ajungă a ne concura 
atît de serios! 

Mintea greoaie, uzată şi în¬ 
ţepenită în lozinci ieftinea actualului 
şef-rabin nu cadrează cu renumele de 
abili dialecticieni pe care şi l-au făcut 
evreii de-a lungul timpului. Sau aceas¬ 
tă caricatură rabinică face parte din- 
tr-un plan deliberat de întreţinere a 
unor agitaţii antievreieşti în lumea în¬ 
treagă, spre a le motiva iudeo-masoni- 
lor anumite demersuri politice şi eco¬ 
nomice profund antinaţionale? 

Evreii s-au mai jucat cu focul 
şi s-au ars binişor. E drept că acum 
par mai puternici pa niciodată, dar 
vorba rabinului: "Dacă există 
Duipnezeu?". Căci stă scris: "Tu zici: 
Sînt bogat şi puternic şi de nimic nu 
am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ti¬ 
călos şi vrednic de plîns, cel sărac şi 
orb şi gol!" (APOCALIPSA, 3, 17)... 


Revista internaţională 
«Bravo», destinată îndobitocirii tinere¬ 
tului prin rock şi forme insolite de 
new-age-ism, apare din această prim㬠
vară şi în limba română. In felul nos¬ 
tru, ne occidentalizăm rapid! 

Lansarea revistei în România 
a fost popularizată şi de către Tele¬ 
viziune, care a transmis un spectacol- 
concurs de la care n-au lipsit nici in¬ 
vitaţi cu firmă, precum d-1 Petre 
Roman, mai zvelt şi mai zîmbitor ca 
niciodată. Iscodindu-i-se preferinţele 
muzicale, d-1 Roman a pomenit de 
grupul Beatles, febleţea generaţiei 
dumisale. A şi identificat una dintre 
piesele acestora, mai greu fiindu-i 
cînd s-a trezit solicitat să şi fredoneze 
aceeaşi melodie (de, neplăcerile goa¬ 
nei după popularitate!). Aici d-1 
Roman s-a codit ca o fată mare; iar în 
cele din urmă ne-a adus la cunoştinţă, 
împotriva obiceiurilor dumisale, ade¬ 
vărul gol-goluţ: "Nu prea sînt îndemî- 
natec la voce"! Sigur, e păcat că fru¬ 
museţea de gît a ex-premierului nu r 
scoate triluri, dar să nu dramatizăm! 
Poate că d-1 Roman compensează prin 
altceva. De pildă, e îpdemînatec lâ 
ureche (recunoscînd prompt bucata 
Miche!) şi n-ar fi exclus să fie şi vo¬ 
cal la mînă, de vreme ce pe toate le 
cam mînâreşte cu cîntec! Valoâreanu 


se întunecă prin micile lipsuri ome¬ 
neşti. Nimeni nu-i perfect, chiar dacă-i 
indispensabil. D-1 Adrian Severin bu¬ 
năoară are necazuri cu hidrogenul, dar 
ce mai minte... de economist! D-1 
Dumitru Graur ne invită la TV "să 
stingem noptiera" în miez de noapte, 
dar cum să te dispensezi de o aşa de 
rara a vis?! 

Aşa că d-1 Roman Neulander 
şi-a meritat tricoul primit în dar. Ce 
poţi să-i spui decît... "Bravo"? 


Această lună Mai ameninţă 
să fie marea piatră de poticnire pentru 
actuala guvernare feaesenistă. Intr-o 
ţară în care opoziţia politică nu con¬ 
tează, Sindicatele sînt singurele care 
pot înfrunta în mod semnificativ Pu¬ 
terea. Dacă premierul Văcăroiu- 
Giuleştina, cu sprijinul temporar al 
Cotrocenilor, va reuşi să-şi salveze 
cireada de serviciu, atunci vom putea 
să ne pEngem cu toţii de milă. Dar 
asta n-ar fi decît sancţiunea firească 
pentru nişte victime care maian s-au 
înghesuit să-şi voteze călăii. 

Dar pentru bietul domn 
Văcăroiu nici Cotrocenii nu mai 
reprezintă sprijin necondiţionat. 
Preşedintele Iliescu poate deveni 
imprevizibil, iar acum se pare că le 
.pregăteşte o surpriză fonilor ăi 
rrromam: simţind că zilele 
"conservatorilor" sînt numărate, 
preşedinţia-sa caută să salveze, sărind 
din mers în altă căruţă, deschis 
cîrdăşiei cu evreii şi cu masonii, în 
ciuda lătrăturilor vadimice. Dacă e 
vorba să-şi păstreze puterea personală, 
preşedintele nu se împotmoleşte în 
principiile comunisto-populiste pe care 
le exalta pînă mai ieri. Acestea vor 
rămîne doar zestrea post-electorală a 
troglodiţilor traşi pe sfoară, să le 
mănînce ca garnitură la răbdările 
prăjite. 

Sînt semne că anul acesta 
surprizele se vor ţine lanţ şi nu noi, 
"reacţionarii" propriu-zişi, vom fi cei 
rămaşi cu gura căscată! 


Le cerem scuze cititorilor noştri 
pentru numeroasele erori sau 
omisiuni şi în general pentru ţinuta 
tehnică mai slabă a numărului din 
luna aprilie. Cauze obiective, cu care 
sperăm să nu ne mai confruntăm, au 
determinat realizarea în grabă a 
culegerii, corecturii şi imprimării. 
Regretul nostru este cu atît mai mare 
cu cît aceste neplăceri s-au legat 
tocmai de numărul închinat Sf. Paşti. 
Ne vom strădui să binemeritam 
îngăduinţa dumneavoastră prinţinuta 
îmbunătăţită a Numerelor următoare. 
Vă mulţumim pentru răbdare şi 
înţelegere! 

REDACŢIA 


Editura 

puncte cardinale' 


Colegiul redacţional: Gobnel CONSTANTINESCU, redactor sef; 

Demosfene ANDRONESCU, Marcel PETRISOR, 
Razvan CODRESCU, Constantin iORGULESCU 

loan NiSTOR 2400 Sibiu - Calea Dumbrăvii 109 

Secretar de redacţie telefon 09-422536 


Tehnoredactare 
computerizata 1 

(tyuctotd r