Puncte Cardinale anul III, nr. 2 (26), februarie 1993 alb

am 

Adolf Vasilescu 

/ atâ-ne intraţi in cel de-al patrulea an de la 
prăbuşirea regimului ceauşist. Multe s-au 
schimbat la suprafaţă, dar esenţial noi n-am 
ieşit încă nici din comunism şi nici chiar din... 
marxism. Şi nu este vorba doar de supravieţuirea 
politică a unor oameni sau a unor structuri, ci de 
însăşi mentalitatea generală a societăţii româneşti. 
Sîntem încă lăuntric bolnavi, deşi refuzăm să o 
recunoaştem pînă la capăt 

Leit-motivul perioadei post-ceauşiste a fost 
Reforma , deşi n-am reuşit să reformăm nimic cu 
adevărat tocmai din pricina inerţiilor de care suferim. 
Nu ne mai pasă de "ideologie", ce-i drept dar 
continuăm să ne raportăm la existenţă tot în vechiul 
mod materialist (şi implicit ateist, oricîtă paradă de 
creştinism ar fi unii dispuşi să facă!). Care era viciul 
fundamentăl al marxismului? Negreşit acela de a 
judeca totul prin prisma 
economicului , în 
dispreţul implicit al 
valorilor moral- 
spirituale. Comunismul 
marxist a încercat, în mai mare măsură decît alte 
doctrine moderne, să reducă omul la animalitatea 
existenţei lui, concentrată în pîntecul mereu nesăturat 
Şi a reuşit într-un grad mai mare decît am fi crezut; 
dovadă că "masele" continuă să judece pînă azi nu cu 
capul, ci cu burta. Nu întîmplător "salamul de soia" 
a putut deveni măsura convenţională a vredniciei 
naţionale! 

La noi mai toată lumea este convinsă că 
marea urgenţă ar fi o miraculoasă "reformă 
economică". Toţi se frămîntă în acest sens, de la stînga 
la dreapta şi de la vlădică la opincă. Unii o vor mai 
lentă, alţii mai accelerată, unii după un model, alţii 
după un altul, dar ea reprezintă pentru toţi factorul de 
maximă importanţă. De aceea şi discuţiile din recenta 
campanie electorală au fost practic confiscate de 
(continuare în pag. 2) 


Intraţi pe poarta cea strimtă, 
că largă este poarta şi 
lată este calea care duce la 
pieire si mulţi sînt cei care o află. 
Şi strimtă este poarta şi îngustă 
este calea care duce 
la viaţă şi puţini sînt care o află. 

MATEI 7; 13-14 


LUI IUDA 

reproducere din Biblia lui lulius Schnor (1856) 


SPANZURAREA 


Domnule 

Octavian 

Paler, 


finul III. 
Nr. 2/26 

februarie 

1993 

16 pagini - 60 iei 


m 

he 

liKl 

33ms 


mm 













































pag. 2 


PUNCTC CRRDINRIC 



IR 


Z 


ELITA MESIANICA 


V Istoria sc înte- 

A meiază pe un paradox pe 
care Marx n-a reuşit să-l 
înlăture prin decret ideo- 
Y\J logic: calitativ, majorită- 

ţile n-au fost niciodată re¬ 
prezentative. Ele se mani¬ 
festă cantitativ: umplu o 
formă istorică sau alta, 

C dar nu pot da ele însele 
formă istoriei. Bună sau 
rea, istoria o fac minori- 
/Ţ*\ tăţile, adică "elitele” 

U JJ (adevărate sau false) din 

sînul unei comunităţi. De 
TT\\ cînd e lumea, cei puţini 

J 12/ au decis pentru cei mulţi. 

Comunismul şi democra- 
1 Pj ţia sînt nişte minciuni 

sfruntate, menite a crea 
Y» iluzia că fiecare individ, 

Jh* fie el cît de modest, par- 

ticipă la destinul istoric al 
(TJ unei naţiuni. Prin instau- 

q) rarea acestei iluzii cei in¬ 

teresaţi reuşesc să se co- 

€ coaţe la putere într-un 
chip mai lesnicios, pe u- 
merii unor "mase" măgu¬ 
lite. Se insinuează astfel 
un consens primitiv al 
"legalităţii". După înde- 
- plinirea "ritualului" poli¬ 
tic, turmele se pot întoar¬ 
ce liniştite în ţarcurile lor. Ele participă la 
istorie cam cît măgarul la cărţile pe care 
le poartă în samar. 

Problema nu este aşadar cum să 
vină "boborul" la putere (căci şi în poli¬ 
tică, ca şi la pus pingele, este nevoie de 
oameni anume instruiţi), ci să ajungă la 
cîrma treburilor publice acele elite (mino¬ 
ritare, fireşte!) care sînt cu adevărat cele 
mai înzestrate din punct de vedere moral, 
intelectual şi profesional (deci în mod real 
”reprezentative"l). 

Comunismul s-a întemeiat pe li¬ 
chidarea sau marginalizarea elitelor au¬ 
tentice , decapidnd calitativ naţiunea. El a 
instaurat puterea discreţionară a falselor 
elite, sub camuflajul demagogic al "voinţei 
proletariatului". De aproape 50 de ani noi 
trăim într-o lume a valorilor total răstur¬ 
nate, conduşi de analfabeţi, schizofrenici, 
oligofreni sau pur şi simplu impostori lip¬ 
siţi de orice scrupule. Pînă mai ieri calfa 
de cizmar era preşedinte, în vreme ce ati- 
ţia oameni instruiţi, capabili sau chiar 
iluştri erau siliţi să trăiască la periferia so- 
cietăţii.din muncă fizică sau din expedien¬ 
te! Şi asta purta numele de "egalitarism"! 

După căderea lui Ceauşescu ape¬ 
le s-au tulburat puţin, dar acum tind să se 
reîntoarcă în vechea matcă, sub semnul 
aceleiaşi demagogii populiste. în fruntea 
ţării se află tot "nechemaţii", oameni de 
mina a doua şi a treia, agramaţi, demagogi 
sau oportunişti, în majoritatea lor covîrşi- 
toare avortoni ai vechiului regim. Ei au 
constituit, relativ repede, o nouă falsă 
elită, gaia oricînd să sacrifice (cum au 
dovedit deja în mai multe rînduri) însuşi 
destinul naţional pentru a-şi păstra privi¬ 
legiile nemeritate şi puterea tâlhărită prin 
minciună. Din nou "poporul" este luat 
drept paravan (spoit mai proaspăt cu un 
strat de humă "democratică"). Calitatea 
este eludată din nou in numele cantităţii 
("reprezentaţivitatea" numerică a d-lui 
fliescu). 

Nu e de mirare că ţara e la pl- 
mînt. Ea nu se va putea ridica niciodată 
(nici măcar la nivelul vecinilor sUvo-asia- 
tici) atita vreme cît în fruntea ei se vor 
afla şmecheri populişti, incompetenţi pro¬ 
fesional şl putrezi sufleteşte, duhnind a 
ceea ce au mîncai o viaţă întreagă şi gata 


în continuare de orice compromis. Ce să 
aştepţi de la un guvern de văcăroi născuţi 
în zodia cucuvelei sau de la un parlament 
monopolizat de doi flaşnetari născuţi în 
zodia porcului? 

Nenorocirea este însă cu atit mai 
mare cu cît nici aşa-zisa noastră Opoziţie 
nu dispune decît sporadic de oameni capa¬ 
bili şi integri, bazîndu-se într-o proporţie 
îngrijorătoare pe politicianişti mediocri, 
dornici să-şi umple şi ei sacii sau să se 
defuleze pentru marginal iz ar ea din trecut, 
fără nici un imbold real de a sluji în mod 
exemplar naţiunea. De oamenii mai răs㬠
riţi se scapă la noi relativ repede. Două 
exemple: d-1 Pleşu ("lucrat" de Putere) şi 
şi d-1 Manolescu ("lucrat" chiar de Opozi 
ţie)... Cînd e vorba de selecţia mediocrit㬠
ţilor, se realizează un fel de consens tacit 
între toate taberele politice! Alţi oameni 
de certă altitudine (d-nii Paler, Doinaş, 
Liiceanu, Şora, Creţia etc.), scîrbiţi de 
mascaradă, au ales ei înşişi, în cele din 
urmă, să rămînă departe de scena propriu- 
zisă, într-un fel de frondă contemplativă. 
Cei din străinătate, oricît de capabili, au 
fost discreditaţi sistematic şi mulţi par a fi 
ajuns să şi creadă că marea vină a vieţii 
lor este aceea de "a nu fi mîncat salam de 
soia"! Că d-1 Manolescu (intrat mai nou 
într-o criză de liberalism conjunctural), 
după ce a ratat şi candidatura la preşedin¬ 
ţia ţării şi preşedinţia Convenţiei Demo¬ 
cratice, a ajuns pe post de floricică în 
decorul "democratic" al parlamentului ro¬ 
şu, asta nu ne poate consola! Sau că d-1 
Alexandru Paleologu, împins de masone¬ 
rie, ocupă un scăunel la monologul alter¬ 
nativ Păunescu-Vădim, iarăşi nu e vreo 
scofală! Laţele şi sudoarea dumitraşcilor 
dau cu adevărat tonul acestor vremi... 


Comunismul a distrus vechea 
elită naţională, avînd grijă să împiedice 
sistematic naşterea alteia. Puţinele rămăşi¬ 
ţe ale vechii elite sînt astăzi uzate şi ne¬ 
funcţionale, iar "vîrfurile" generaţiei de 
mijloc sînt rare şi parţial înstrăinate. Ge¬ 
neraţia nouă nu a reuşit deocamdată să-şi 
alcătuiască un front elitist (neavînd nici 
premisele şi nici condiţiile necesare). De¬ 
geaba ne îmbătăm cu apă rece: s în tem un 
popor în criză de elitei Nu ne-au crescut 
încă la loc capetele retezate de comunişti! 

Cele cîteva personalităţi pomeni¬ 
te mai sus, la care s-ar mai putea adăuga, 
cu îngăduinţă, încă vreo două-trei duzini, 
nu alcătuiesc elita de care am avea nevoie. 
O elită devine puternică şi funcţională 
cînd este de ordinul miilor (cum a fost 
marea elită interbelică), cînd are sînge tî- 
năr şi dibuieşte "linia neamului". Altmin¬ 
teri poate fi vorba de o respectabilă gale¬ 
rie de personalităţi, dar nu de o elită 
naţională... 

La noi elita trebuie recreată cu 
răbdare, aşteptind ca sămânţa actuală, în¬ 
grijită cum se cuvine, să rodească însutit 
şi înmiit. Avem nevoie de o elită tinără, 
crescută într-un spirit cu adevărat rom⬠
nesc, cu entuziasm misionar şi cu disponi¬ 
bilitate spre sacrificiul de sine în numele 
intereselor majore ale neamului. Nu o elită 
pe deasupra poporului, ci o elită lăuntric 
slujitoare acestuia, capabilă de o reală 
demoftlie, dar refractară oricărei forme 
ieftine de populism. Cînd această elită se 
va forma şi va deveni lucrătoare, abia 
atunci România se va putea primeni cu 
adevărat, în adîncime, pe linia geniului 
naţional, iar nu pe aceea a servituţilor 
externe. Această elită va fi minoritatea 
conducătoare de mîine, certificatul de ca¬ 


litate al românismului creator, mîntuirea 
majorităţii de-rasă-purtătoaie. 

Nu poate lucra constructiv pen¬ 
tru destinul naţional decît cine înţelege 
acest imperativ elitist, dincolo de toate 
greutăţile sau ispitele clipei. 

Miza cea mare cade pe generaţia 
tinără. Pentru ea trebuie începută neîntîr- 
ziat, cu puţinele forţe de astăzi existente, 
o campanie susţinută de pedagogie naţio¬ 
nală, vizînd îndeosebi "vîrfurile de genera¬ 
ţie, atîtea cîte sînt. Această generaţie (şi 
cele care vin) poartă, potenţial, elita me¬ 
sianică de care astăzi sîntem lipsiţi. Tine¬ 
retul trebuie ajutat să valorifice la maxi¬ 
mum ceea ce are mai bun în el, să-şi con¬ 
ştientizeze forţa şi misiunea, să nu se iro¬ 
sească în neesenţial. Elitismul, adevărata 
aristocraţie (etimologic: "puterea celor 
mai buni"), înseamnă, înainte de toate, al¬ 
titudine morală şi spirituală. Credinţă, pu¬ 
ritate, cultură, temeinicie şi curaj. Plinătate 
existenţială în duh românesc.Şi nu credem 
că spre acest chip al împlinirii există vreo 
altă cale mai dreaptă şi mai rodnică decît 
aceea a educaţiei naţionale pe temeiuri 
creştine. 

Deocamdată nu de mari politi¬ 
cieni ducem lipsă, ci de mari pedagogi na¬ 
ţionali. Nu de miniştri şi deputaţi, ci de 
apostoli şi mărturisitori! Puţinii de astăzi 
trebuie să se străduiască la un loc, fiecare 
după puteri, pentru formarea acelei elite 
care încă nu sîntem noi. Căci această elită 
viitoare ne va răscumpăra pe toţi şi în fa¬ 
ţa lumii şi în faţa lui Dumnezeu. Iar majo¬ 
rităţile o vor urma înnobilate, simţindu-i 
consistenţa, nu ca o turmă rătăcită, ci ca 
Turma care şi-a regăsit Păstorii! 


(urmare din pag. 1) 

problematica economică (inclusiv cele dintre cei şase 
candidaţi la preşedinţie, deşi "soluţiile" economice nu 
sînt treaba directă a preşedinţilor de republică nici 
măcar în ţările bananiere; economia unei ţări este 
treaba specialiştilor angrenaţi în corpul executiv sau în 
comisiile specializate ale legislativului). 

La noi toată lumea, fie că se pricepe, fie că nu, 
caută "soluţii" economice şi, cum nu le prea nimereşte 
(dintr-un motiv sau altul), totul rămîne fie în planul 
dezbaterilor teoretice, fie în acela al promisiunilor 
demagogice. în ce priveşte planul realităţii, vorba 
aceea, căutăm să ne cîrpim şi mai rău ne rupem, cu- 
fundîndu-ne într-o mizerie pe zi ce trece mai lucie şi 
într-un haos pe zi ce trece mai incontrolabil. 

Şi asta pentru că eludăm adevărata problemă , 
care este una de natură civică şi morală. Noi ne învîr- 
tim în cercul vicios al unei mentalităţi falimentare şi 
am vrea să construim o lume nouă pe nisipul inconsis¬ 
tenţei morale. Numai că în asemenea condiţii (şi ul¬ 
timii trei ani au dovedit-o!) nu vom reuşi niciodată "să 
reformăm" nimic! Ce vom ridica ziua, se va surpa 
noaptea, cîtâ vreme nu vom "exorciza" această lume 
bolnavă în sufletul şi-n cugetul el Pot să şi apară o 
mie de "soluţii" geniale de redresare economică; ele 
vor putea fi ireproşabile în ordinea teoretică, dar nu 
vor deveni efectiv operative în ordinea practică, pentru 
că nu se poate "aplica" nimic cu un material uman 


inert şi corupt. O reformă economică poate fi perfectă 
pe hîrtie, dar asta nu ţine nici de foame, nici de frig. 
Ea nu devin e funcţională decît dacă ai cu cine şi cu ce 
s-o transpui în realitate. Cîtă vreme societatea 
românească va avea drept semne distinctive lenea, 
incompetenţa, hoţia, parvenitismul, minciuna, 
favoritismul, corupţia în general, limanul salvator se va 
îndepărta în mod fatal de noi, precum fata morgana». 

Abia cînd vom fi capabili să ne lepădăm, 
începînd de la nivelul de sus, de vechile scheme de 
gîndire şi comportare publică, de înrădăcinatele ispite 
ale "şmecheriei" româneşti numai atunci vom înţe¬ 
lege, poate cu acea proverbială "minte de pe urmă", 
că adevărata noastră problemă nu este reforma eco¬ 
nomică, ci reforma morală. Ea nu se poate înfăptui 
dintr-o dată, dar strădaniile lucide şi concertate în 
acest sens n-ar trebui să mai întîrzie. Cînd vom avea 
o societate sănătoasă moral, capabilă să gîndeascâ în 
mod corect şi să trăiască după cum gîndeşte, atunci 
toate celelalte "ni se vor adăuga nouă". Economia se 
va însănătoşi firesc, chiar fără reţete miraculoase, căci 
ordinea interioară lucrează prin ea însăşi şi rodeşte în 
afară, însutit şi înmiit. Ordinea exterioară nu este decît 
derivatul ci consecvent. Aceasta este adevărata reformă, 
care le implică pe toate celelalte. Altminteri ne vom 
zbate inutil în paranteza istorică deschisă de marxism, 
eventual devorîndu-ne unii pe alţii_ 











(/'/r-jp'/f 7 /ZfaX’//rr 


' Poezia *4*1 Vîigâl Maşdm <n^ | 

cri os şi-a pu» viaţa sub semnul Crudi, p㬠
timind pesta 20 da ani !ft iadul temniţelor 
comuniste, aminte*fce de marea poezie mis¬ 
tic* europeană (da la poeţii imnici bizan¬ 
tini pînâ la misticii spanioli ai veacului al 
XVI-lea), cu rădăcini în tradiţia psalmică 
a Vechiului Testament. Ne-am îngăduit să 
selectăm fi să reproducem aid cîteva 
dintre poemele ce alcătuiesc volumul 
Nuntaşul cerului. Poeme creştine pe 
teme isihaste (editatla Zalău, în 1992, în 
condiţii nedrept de modeste). Reţinem şi 
cîteva pasaje din "Cuvîntul autorului" 
(p.?): Toate că cineva va fi tentat să 
judece aceste ^însemnări» prin prisma re¬ 
galelor poetice* Vă rog să nu faceţi această 
greşeală. Nu am intenţionat să tec litera- | 
j tură şi cu atît mai puţin poezie. Acestea 
sini nişte sinteze sub temă metaforică ale 
unor «stări» şi «stadii* de viaţă duhovni¬ 
cească (.4 forma lor oarecum versificată 
răspunzted unei necesităţi de natură mne¬ 
motehnică (...). Şi dacă cei ie se iubesc 
întră Hristos se vor regăsi tn aceste «stări* 
şi «stadii», însemneazăcă toate mădularele 
Trupului Mistzc mresc cu conşizinţa adfncă 
a apartenenţei lă acelaşi Buh." 


şi-aşez Icoană 

Chipu-împărătesc 
al Celui-ce-a-făcut 

cu Darul Lui 
din ciobul minţii mele 
Tron Ceresc/... 


un Glnd, 

un Cuvtnt , 

o Lucrare! 

Ctnt v. 

' întreti-sfîntă-cîntare 
pentru Chipul-de-Taină! 

Şi-l îmbrac Intr-o haină 
pe care-o ţes tot mereu 

curcubeu 

In inel... 

Ctnt pentru El, 

Dumnezeul-din-Cer 

r psalm-de-mărire 
cu slove aprinse 
In Templul-Luminii 
etern NEÎNVINSE! 


Doamne, 

m-am apucat să car Lumina Ta 
cu ciobul minţii mele - 

tn bojdeuca mea... 

ŞL» nu ştiu ce am făcut, 

\ c fiindcă din ziua ^ 

şi chiar din ceasu-n care-am tnceput 
i se cojesc pereţii 
şi cade tencuiala el de lut!». ' *• 

Doamne, ’* , 

m-am apucat să car Lumina Ta 
cu ciobul minţii mele... 

Şi-acum zidirea mea t - r 

pe Stflpu-înţelepciunii o-nnoiesc , 


Cuminecării 

Chemare la Viaţă spre care nu mai preget! 

Mă speli, mă-mbruci, inel tmi pui tn deget, 
întreg Te dai tn Taină, pe faţă-n pUne-ascuns 
Cel necuprins tn forme , tn chipul meu pătruns!.. 


"Şi a pus în gura mea cîntare nouă, 
dntarea Dumnezeului-celui-Viu.” 

' (PSALMUL 39) 


"Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, 
aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, 
Dumnezeule!..." ‘ *'• 

(PSALMUL 41) 


Ca un cerb tnsetat de izvoare 
Te mistui tn sufletul meu, 
năzuind spre lumini viitoare 
Te-adulmec prin noapte, mereu... 

Pe urcuşul de sttnci colţuroase 
pipăi cu copita subţire, 
bănuiesc şi-alerg după miroase — 
gtnd-viu, tnsetat de iubire, 
în poieni sau sub crengi, la răcoare, 

Te simţeam, adormind, duios ctnt, 
adiind peste toate o boare... 

Dar Te-ascunzi ca sămtnţa-n pămtnt!... 

Peste buza genunii, In bezne, 
peste culmea cu muchi de argint, 
prin văzduh Te-am căutat, ca-ntr-o iesle, 
să Te văd, să Te-aud, să Te simt!... 
Printre tancuri, tn joc de sidef, 

Te-am ptndit împletit din lumini.. 

Dar tn fulger Te-ascunzi şi tn ey — / ., v ,, 
scfnteiere prin ochii senini... 

La ptrtu tngenunchi să Te beau, 
să-Ţi aud paşii lini peste undă... 

Dar tn ape de Chipu-Ţi nu dau, 
că şi-apele ştiu să Te-ascundă!... 
Nicăieri nu Te văd, fiindcă toate 
sub eterna-Ţi Mărire le ţii, 
mai presus de pliniri şi izvoade, 

Stăptn peste lumi şi vecii... ♦> 

Din pămtnt —ca dorinţa din stnge — 
şi din ape, din viaţă împins, *.\ 

din văzduh tncerctnd a Te smulge, - 
cu-al Dragostei-Foc Te-am cuprins... 
Eşti tn mine ca astrul tn rază UMr -‘ M f 
ori parfumul luminii-n văzduh J 

şi ca apa tn care lucrează, 
cu puterea-i de foc, Sftntul-Duh!... 

Spre Izvorul-Iubirii curate .V 

năzuind, pui-de-cerb-tnsetat, 
m-am aprins nou luceafăr tn noapte 
şi-n urcuş, din izvor Te-am gustat!... , 


Un joc vreau să te-nvăţ, cum n-ai jucat!... 
Să nu răsune paşii pe podea... 

Lumini să ţeşi tn zbor de rtndunea 
păşeşte Un, frumos, ne-mpiedicat... 

Ascultă ritmul lui şi melodia 
şi lasă-te purtat cum însuţi ştii, 
tn suflet, cu nădejdi şi nostalgii, 
să-ţi duci, cald miruită, Bucuria... 

Cetate-stătătoare n-am pe glob, 
nu simt chemări să rtnduiesc mumii.. 

Pe fusul-veşniciei mă tmbii 
etnd împărat-legat , etnd liber-rob... 

Ascult vibraţii, clopote adtnci, 
tn orice Rădăcină care suie 
vtrtej de ape, lumilor să spuie 
Nădejdi etntate sub "picior de sttnci”!... 


Privesc tn albul-gtndurilor OMUL 
tn străduinţa de-a sfinţi frumosul... 
Arunc cuptorului încins doar osul 
«r şi nu culeg vreodată, verde, pomul!... 

— Şi niciodată nu mă joc cu FOCUL 
cu Săbii ce setnteie la tăişuri... ± 
Ascult privighetoarea-n luminişuri.. 
f - şi iată... ai învăţat de-acum... tot Jocul! 


Curătfei- 

Pe ape etnţi sau numai mie-n gtnd, ^ ^ 

iubita mea din ”oglindiri-de-taină”? 

Lăuntric sau afară, acelaşi chip purttnd, 
tmi ţesi tn dezmierdare, din fluturi albi, o haină 
Rugăciunii ^ . 

Răpire-n duh, incendiu şi ninsori!... 

Cu ctt mă-nalţi, cu-atfta mi-L cobori! - - 
Eşti întttnirea, Stadiul şi Podul! » ' 
în contemplare gust, din Cruce, Rodul!... 
Dragostei w 

Privirea pururi calmă şl mtna — vesel nimb! 

O liturghie-n gesturi şi-n lacrimi — apă vie! 

Ca să Te am Te dărui şi nu pot să Te schimb 
şi umpli Veşnicia cu-adtncă armonie!.» j 


h **/aA oft. li al. m 

Trei maci înalţi tşi picurau tn holdă , 
cu boabe mari de stnge, bucuria, 
etnd cioctrlia se-nfigea tn boltă 
x şi desfăta cu viersul ei tăria... 

VI r' • ^ - * •? ' r* 

Trei maci înalţi tn rouă dimineţii 
ca trei martiri întinşi pe Antimis, 
încununaţi cu nimbul frumuseţii, 
trimişii celui cf i-a fost trimis... 

I rj<;. > . •>_ ; . r 

| Şi spicele tn bltndă adiere 

cu frunţUe plecate tn uimire ^ .. 

| sorbeau din moartea lor, tn bob, putere 
t - şi plaiul tot etnta ca din psaltire... 

I ,: '~ v 

Un cor de suflete tn venerare 1 
deasupra jertfei tinere şi sfinte 
şi cioctttia —preot tn odoare 
* cu ape şi cu raze-mpodoblte... 


Cobor tn duhul meu, şuvoi tot mai adine; 
fiorul tntttnirii cu mine nu mă doare... 

Ascult cresctnd din ape clopotnlfe-de-soare 
şl mari frumseţl purtate pe-ai veacului obttnc... 
în scara bucuriei, albină stnL» şi floare !...'' 
















CUVÂNT 

Paginile acestea de exegeză le-ani ascultat pentru întâia oară cWte 
de George Racoveanu. Era tntr’o după amiază din Septembrie 1961, la Că 
Foscari, unde aveau loc şedinţele Congresului internaţional al Societăţii 
Academice Române. Cunoscând de mai bine de treizeci de ani proza fără 
greş, densă şl clară a Iul G. Racoveanu, ştiam că o seamă de observaţii, pre¬ 
cizări şl nuanţe îmi vor scăpa ia o primă lecturi. Cu ce bucurie am recitit 
acest text somptuos şi totuşi concis, aproape laconici Nu mă îndoiesc că exe¬ 
geza Iul Racoveanu va figura tntr’o zi alături de alte Interpretări clasice ale 
realităţilor româneşti) semnate de nume Ilustre, dela Mi hal Erainescu şi 
Hajdeu la Lucian Blaga şl Mircea Vulcănescu. 

Cândva se va scrie istoria culturii româneşti altfel decât a putut fl 
scrisă ea până acum. Adtcft o Istorie integrală a c relativităţii geniului rom⬠
nesc, iar nu exclusiv a ©relaţiilor culte, livreşti. Nu că acestea din urmă n’ar 
fl Importante sau reprezentative; e destul să ne amintim de un Emlnescu sau 
Blaga pentru a ne da seama de valoarea şl semnificaţia lor. Dar asemenea 
creiaţtl culte sunt, la noi, de dată recentă. Noi deabia am început s4 scriem 
bine române#*. Până la Emlnescu, majoritatea "intelectualilor" nu ştiau Să 
scrie româneşte, deşi probabil, vorbeau destul de bine; cel puţin la ei acasă, 
în satul sau fo târgul lor, ştiau sft vorbească. Dar aproape nimeni, In afară 
de Emlnescu, nu îndrăznea s& scrie limba vorbită, ţărănească. Limba noastră 
scrisă urma modfcie strelnr. fie calapodul vechilor traduceri din slavooeşte, 
He structura limbilor din care se tradusese In ultimele două secole, adică neo¬ 
greacă, italiana şl franceza. Problema e prea complexă pentru a o putea dez¬ 
bate aici. Destul să spunem că autorii români au reuşit să serie bine rom⬠
neşte deabia dela Emlnescu încoace, adică de mal puţin de o sută de ani. Ori, 
e limpede că o cultură — teţeleglnd prin acest termin exclusiv cndaţiUe au¬ 
tentice “-nu se poate Judeca numai după producţii atît de recente. 

Se va scrie, deci, într’o ri Istoria culturii române integrale: adică a 
instituţiilor şi credinţelor, a creteţiUor lingvistice şl foUtforice. Redusă doar 
la documentai scris, cultura românească şt nu numai ea - pare săracă, ti* 
midă, provincială. De fapt, orizontul culturii moderne suntem "provtedalT. 
& Şi alte culturi din Europa răsăriteană ara împrumutat modelele dfla*ceU- 
trir, din Occident Cam tot ce s'a scris româneşte dela Şcoala latinistă încoa¬ 
ce depinde, direct sau Indirect, de ce Va scris fet Occident Asia nU ilneeaniuii 
numaidecât lipsă de "originalitate”. Cultura europeană, aproape în totalita¬ 
tea el, este rezultatul imitaţiei creiaţUlor efectuate !n câteva "centre" din 
Occident Autorii ruşi au învăţat meşteşugul prozei literare dela Francezi şi 
Englezi, dar un Dostoiewskl sau un Cehov au influenţat la rândul lor tntrea- 
ga literatură europeană. Probabil că un fenomen analog ar fl avut loc şl cu 
anumiţi prozatori, esselşti şl gânditori români dacă n’ar fl Intervenit ocupaţia 
sovietică. Nu trebuie să uităm că In România s*a putut creia Uber, adică fără 
a urmări un obiectiv politic, numai după bnpHnfrea Idealului naţional, şi p⬠
nă în preajma celui de al doilea războia mondfal.Cu totul şl cu totul, cam 
vreo douăzeci de ani. iar scriitorii români au început să aibă la dispoziţie un 
Instrument de expresie adevărat numai de pe ia 1890... 

Dacă, in orizontul culturii europene, am rămas "provinciali", nu e 
numai vina noastră. "Istoria" “-care In căzui nostru mai înseamnă şl incon¬ 
ştienţa politică a Occidentalilor ne-a zăvorât din nou în Intunerec, mal rău 


I mema , expresie verbali a unei 

I colective, a dat în- 

J I J totdeauna dc lucru lexico- 
* grafilor când au încercat să 

traducă, convenabil, cuvântul. FiindcS a 
traduce cuvântul omenie prin ospitalitate , 
prin onestitate , prin onorabilitate, prin 
cuviinţă, prin bunătate, ori, pur şi simplu, 
prin umanitate, însemnează a-1 traduce 
numai în parte. Ca realitate, ca document 
de viaţă, omenia este un tot unitar, con¬ 
stând în numeroase componente esenţiale. 
Omenia nu este numai o virtute, ci o 
adevărată antologhie, un buchet de flori 
ale sufletului. Iubire de străini, ţinerea 
cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispo¬ 
ziţie de jertfă, spiritul dreptăţii, 
mărinimie, modestie, credinţă în 
Dumnezeu, — toate acestea sunt podoabele 
omeniei. 


Dumnezeu a dat omului două urechi şi 
numai o limbă; ca mai mult să audă, de¬ 
cât să spună. Pentru vorbire există, de alt¬ 
fel, numai o justificare : Ori taci, ori 
spune ceva mai bun decât tăcerea. 


c. FACEREA DE BINE. Binele 
făcut de ochii lumii — binele cu zurgălăi 
— nu-şi merită numele. Facerea de bine 
numai atunci îşi merită numele când nu e 
cu socoteală ascunsă; când nu e făcută cu 
scop de câştig. Poporul spune: Fă binele 
Şi dă-l pe apă. Nu-ţi face griji cu soarta 
lui: undeva va trage el la mal şi va da 
roade. Omul de omenie face binele şi uită 
că l-a făcut: Când dărueşti, uită; când ţi 
se dărueşte, nu uita, în veac. Mila nu 
cunoaşte deosebirea dintre buni şi răi: 
Milostiv cu cel rău de eşti, omenia 
cinsteşti. 


d. MĂRINIMIA. Cel care nu e 
în stare să uite răul pe care i l-a făcut altul 
şi abia aşteaptă să-şi vadă adversarul la 
greu, ca să-i răsplătească răul cu rău e om 
mic,om pământesc.Un astfel de omnuse 
poate socoti în rândul oamenilor de ome¬ 
nie. Omul de omenie are inimă mare: 
Când îţi cade'n mână potrivnicul tău — 
spune el — nu gândi la pedepsirea lui, ci 
la îndestularea şi la îndreptarea lui. Şi 
iarăşi: Braţul ce nu dă moarte când poate, 
multe poate. Inima omului de omenie e 
logodită cu iertarea: Iertarea poartă-o'n 
sân, ca s'o ai la îndemână, spune omenia. 
Capacitatea de a ierta înnobilează pe om: 
Cel puternic, când iartă, atunci puternic 
s’arată. 


a. Dintre virtuţile omeniei 
româneşti cea mai des numită este 
IUBIREA DE OASPEŢI. Este adevărat că 
"a omeni” pe cineva însemnează a-1 primi 
cu inimă deschisă, a-1 ospăta şi a-i da 
cinstea cuvenită omului. Cu aceasta însă 
nu s’a spus prea mult despre omenie. 
Iubirea de oaspeţi nu e o virtute exclusiv 
românească: toate popoarele pământului se 
dovedesc, mai mult sau mai puţin, ospita¬ 
liere. Ceeace caracterizează ospitalitatea 
românească este iubirea de străini. în casa 
Românului străinul, nu ai casei, primeşte 
ce e mai bun. Iubirea de străini — spune 
poporul — dar dumnezeesc. Străinul c㬠
lător, care vine la tine, flămând şi ostenit, 
trebue primit cu dragoste de părinte: Când 
vine la tine străinul, întâmpină-l ca un 
părinte. Sau: Pe străin nu-l îndepărta de 
la casa ta ’nainte de a-l îndestula. Pentru 
Român este străin nu numai omul de alt 
neam, ci şi omul necunoscut lui. Străin 
poate fi Italianul, Germanul, Bulgarul, ca 
şi "Frătutele” din Banat (pluralul: Frătuţi), 
ori "Ungureanul” (Român din 
Transylvania). * ■ ■ 


e. SPIRITUL DREPTĂŢII. 
Omul de omenie este încredinţat că: 
Slujitor al dreptăţii de vei rămânea, nici 
înaintea lui Dumnezeu frică vei avea; că 
Dumnezeu dreptate este. Om drept, cu 
adevărat, nu este însă întotdeauna cel care 
nu lucrează nedreptatea; că unii n’au fost 
în situaţia de a face nedreptate. Nu ori¬ 
cine, nelucrând nedreptatea, e drept; ci 
acela care poate face nedreptatea, dar «' o 
face, acela drept se socoteşte. Omul de o- 
menie nu se supune legii numai "fiindcă e 
lege” (Pascal). Dreptatea legală poate, în 
anumite împrejurări, să devină fără noimă 
şi păgubitoare. Aşadar nu legalitate, ci 
"dreptate dreaptă".Criteriul? Iată-1: Ţine-te 
de legea care te sfătueşte spre calea 
omeniei. 


vrednică de laudă vei săvârşi — spune 
înţelepciunea poporului — nu arăta a o fi 
săvârşit tu; lasă să vorbească fapta pentru 
line. Despre îmbrăcămintea menită să te 
arate om de seamă: Nu haina să te cin¬ 
stească, ci tu să cinsteşti haina. 


e încredinţat că: Spre pedepsirea noastră, 
Dumnezeu ne dă uneori stăpâni cumpliţi. 
Pentru aceea se cuvine să: Mulţumim lui 
Dumnezeu şi de bine şi de rău. Ce ne 
dărueşte Dumnezeu, nu ne poate lua omul. 
Dar în aşteptarea darurilor de sus omul 
trebue să activeze, spre a fi vrednic de 
dar: Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi 
bagă. 


L ONOAREA. Onoarea este 
temelia încrederii între oameni. Omul de 
omenie nu-şi pătează onoarea, chiar dacă 
e în joc viaţa lui: Luptă şi nu vei fi 
niciodată mişel; e mai bine să cazi lup¬ 
tând pe drumul onoarei, decât să învingi 
printPo mişeliţ. Duşmanul onoarei este 
ruşinea: Omul de omenie nu se teme de 
alta, fără numai de ruşine. 


Şi ca să încheiem cu câteva 
zicale despre omenie: Omul lipsit de 
omenie pe oricine întâlneşte, prihăneşte. 
Locul omeniei în domeniul harurilor îm¬ 
brăţişarea, semn al dragostei; dragostea, 
semn al milei; mila, semn al omeniei; 
omenia, dovedirea credinţei. 


Cineva s’ar putea întreba dacă 
nu cumva în această revărsare de dragoste 
a Românului faţă de omul necunoscut lui 
nu se pot identifica urmele unei expli¬ 
cabile vanităţi omeneşti. Cine a cunoscut 
însă bucuria care inunda sufletul gazdei 
când vedea pe străin mulţumit, nu poate 
avea pentru faptă decât un răspuns: setea 
omului lui Dumnezeu de a se devota toc¬ 
mai celui fără cunoscuţi, fără aşezare, fără 
cămin e pricina bucuriei, care nu e aci 
decât semnul neîndoielnic al harului. 


f. DISPOZIŢIA DE JERTFĂ. 
Nu e vorba numai de jertfă de timp, de 
munci, de bani; ci chiar de gătirea de a-ţi 
pune capul pentru altul: Binele care ţi l-a 
făcut chezaşul tău — spune omenia — nu-l 
uita niciodată; că el pentru tine capul şi-a 


j. UMILINŢA. Umilinţa 
înfrânează, însă nu stă’n calea iubirii de 
onoare. Din respect faţă de chipul lui 
Dumnezeu în el, omul vrea să evite exa¬ 
gerate exigenţe de onoare. Umilinţa cu 
orgoliul nu pot locui-împreună: Cel umil 
cu cel mândru nu se pot vedea unul pe 
altul; că unul se uită la pământ, altul la 
cer — spune poporul. 

Despre orgoliul de a fi de neam 
mare: Nu cel de neam mare e de cinstire 
vrednic, ci cel ce se dovedeşte a fi vrednic 
de neam mare, acela e de cinstire vrednic. 


Omenia îşi are rădăcinile în 
învăţătura Evangheliei; de aci îşi trage 
seva. în iubirea de străini a omului de 
omenie se oglindeşte îndemnul 
Apostolului: Fraţilor! nu uitaţi, iubirea de 
străini, prin care unii, fără să ştie, au 
ospătat îngeri. (Evrei, XIII, 2). împotriva 
călcării cuvântului dat Fraţilor! în numele 
Domnului nostru lisus Cristos vă îndemn: 
fiţi una cu ce spuneţi! (I Corint I, 10). 
Sau: Pentru aceea: lepădaţi minciuna şi 
fiecare din voi să grăiască adevărul către 
aproapele său. (Efes. IV, 25). Despre ce¬ 
lelalte virtuţi: Drept aceea, fraţilor: câte 
sunt adevărate, câte sunt cinstite, câte 
sunt drepte, câte sunt curate, câte demne 
de iubit, câte de bun auz, orice virtute, 
orice este vrednic de laudă, la acestea să 
vă fie gândul. (Filip. IV, 8). însfirşit 
îndemnul: Cugetaţi la cele de sus, nu la 
cele de pe pământ. (Colos, m, 2). 


b. Un semn sigur al omeniei este 
ŢINEREA CUVÂNTULUI DAT. Fii tot¬ 
deauna om pe cuvântul căruia poţi zidi — 
spun legile omeniei. Din ele s’a inspirat 
cântecul poporan: Furnica, de e furnică; 
lighioană micutică, la trup mare, la cap 
mică; se târăşte pe pământ, şi se ţine de 
cuvânt. Dar noi, oameni botezaţi, de cu¬ 
vânt c'am fost lăsaţi! La omul de omenie 
ţinerea de cuvânt îmbracă haină religioasă: 
Pe unde iese vorba, şi sufletul! De aceea 
pune el mare preţ pe cumpănirea oricărui 
cuvânt, fiindcă: Vorba când a ieşit din 
gură rio mai poţi ajunge nici cu arm㬠
sarul, nici cu ogarul. în consecinţă, sfatul: 
Ţine-ţi limba 1 n gură ca'n temniţă. Zăbava 
la vorbire ar fi indicată omului de 
Dumnezeu, chiar de la Creaţiune: 


g. ÎNFRÂNAREA. Desfrânarea 
fiind duşmanul de moarte al omeniei, 
înfrânarea nu poate lipsi din panoplia 
virtuţilor acesteca. Experienţa poporului 
ştie că: Frâul când slăbeşte, în prăpastie 
te trânteşte. Ca să poată fi de folos, însă, 
înfrânarea trebue practicată de timpuriu, 
fiindcă: înfrânarea la bătrâneţe, nicio 
laudă; că nu omul se înfrânează, ci ne¬ 
putinţa lui îl arată a fi înfrânat. Despre 
pofta dc mâncare aţâţată de băutură: Omul 
de va bea, ca porcul va mânca. Despre în¬ 
frânarea pasiunilor: Acela e stăpân mare, 
care-fi stăpâneşte patimile sale rele. 


L CREDINŢA ÎN DUMNEZEU. 
Cununa tuturor virtuţilor este credinţa’n 
Dumnezeu. Om de omenie fără credinţă’n 
Dumnezeu nu s’a dovedit, nicicând. 

Omul de omenie ştie că: Unde 
voeşte Dumnezeu se birueşte rănduiala 
firii. Dar aceasta nu după socoteala 
noastră, ci după purtarea de grijă a lui 
Dumnezeu: Pronia dumnezeească întrece 
socoteala muritorească. Omul de omenie 


h. MODESTIA. Orice faptă 




kratâ noastră istorie si culturi, Occidentalii sft se laude cu noi (cicf, In fond. 
noi tot din Europa facem parte) mai mult decât s'ar fi lâudat dac* am fi 
it un Sfaakespeare sau un Dante~ 


pag. 5 


m CEA DINTÂI"0 (L^ 


ÎNAINTE 

decât am fost zăvorâţi. In Evul Mediu, prin năvălirile barbarilor. 

Dar o cultură nu ae reduce numai U expresiile el moderne, adică, 
te cele din urmă, la crelaţUic personale. Dimpotrivă, atenţia cercetătorilor se 
îndreaptă tot mai mult astăzi spre crelaţUic trans-perwnale: mituri, simbo- 
teri, imuri de existente, tradiţii, foiklor religios, arte populare, etc. Toate 
acestea alcătuiesc te felul lor tot atâtea Umlxyt prin care se exprimă geniul 
unui neam. Asemenea limbaje sunt universale, In aensul cft ele revelează mo¬ 
duri de a fl te teme, comportamente, nostalgii, universuri Imaginare care nu 
sunt exclusive unui anumit popor sau unui anumit moment Istoric. Ele au un 
caracter trans-Istoric şf arhaic. Datorită acestor "limbaje", culturile sunt 


de un "centru cultural"» nu Imită un model De aici perenitatea acestor "Ilm* 
fcgfe*: ele nu stau sub semnul timpului istoric <care "demodează", tetr’o ge¬ 
neraţie două, $0% din cretaţiUe individuale moderne), d, am spune, sub sem- 
a* JttHd timp trans-istoric, timpul fermecat ai miturilor şl bazatelor, timpul 
marilor cicluri cosmice, dar şi R ctlpa* te care trăiesc sfinţii, contemplativii, 
poş|u, logodnicii. • • - 

Dţntriun asemenea "fimbâj* face parte, alături de atetee alte no- 
mmL nostalgii şi moduri dea fVşl conceptul românesc de "omenit" Nu voiu 
şarm bucuria cititorului de a o descoperi singur. Prin asemenea contribuţii 
se p regătite stea când se va putea scrie udtrtma Istoric a neamului şt cul¬ 
turi româneşti. Şi deabla atunci vom putea interesa. In mod sincer şl 
profund, Occidentul, a cărui atenţie o jinduim atât. 


Până acum am încercat să trezim interesul Occidentului mal ales 


producţiile culturii româneşti moderne. Trebuie să recunoaştem că, nenoro¬ 
cul urmărtndu-ne şt de data aceasta, am eşuat tn ambele cazuri. Neizbutind 
să «e traduce» poeţii, literatura românească n’a interesat, fn ceeace priveşte 
misiunea pe care şi-an asumat-o Domoli români de a ţine piept iureşului oto¬ 
man, te «Pfunţa cft Ocddentalil vor tnfekge, până la urmă, că împlinesc ro- 
SJSÎPHK deramăatrea e şl mal mare. Ne-ara fi aşteptat cft, 

dacă n am n fost înţeleşi de sefU politici <te acum câteva veacuri, vom fl în- 
ţelai măcar de Istoricii de astăzi. Dar, din nefericite, conştiinţa Utorlograflcă 
occidentală u*a reţinut rolul pozitiv a! Românilor In istoria Europei. 

~ S ’* r P utea « ÎBtr ’° «» prea depârtate, lucrurile să se schimbe. 
Occidentul începe să se Intereseze tot mal mult de alte moduri de a H te lume 
decât ale lui, de structuri antropologice tradiţionale, de alte valori culturale 
decât cele care-i sunt familiale, S’ar putea ca totr’o buaâ zl, descoperind ade- 


MIRCEA ELLADE 




VFvrwsBW -w rwwwnew vi 

15 Aprilie 1962 


Omenia însă nu se acopere, fără 
rest, cu viaţa în Cristos. Omul de omenie 
nu se identifică cu omul nou al 
Evangheliei. Omul care poale spune des¬ 
pre sine: Mihi enim vivere Christi est, et 
mori lucrum (Filipeni, I, 21); omul care 
într’adevăr "s’a îmbrăcat în Christos", se 
mişcă pe alt plan spiritual decât omul de 
omenie. Pe omul nou al Evangheliei nu-1 
mai abate din drum nici nedreptatea, nici 
ofensa, nici ameninţarea, nici lovirea. 
Omul care la toate ameninţările poate 
răspunde tiranului: Mă ameninţi cu exi- 
hiL.. dar care e patria mea? eu mă simt tot 
aşa de bine oriunde pe acest pământ, care 
nu e al meu, după cum nici al tău; de 
confiscat nu-mi poţi confisca altceva afară 
de cele câteva cărţi pe care le posed; cât 
despre moarte, ea nu poate decât să 
grăbească unirea mea cu Domnul şi 
Mântuitorul meu, după care suspin, — 
omul acesta a biruit toate dificultăţile. 
Omul care a isbutit să se supună poruncii 
de a nu sta împotrivă celui rău (non 
resistere malo ) pluteşte pe alte înălţimi. 
Împotriva violenţei el nu-şi mai îngădue 
altă ripostă fără numai de cea dată de 
Cristos: De am grăit rău, arată ce e rău; 
iară de am grăit bine, de ce mă loveşti? 
(Ioan, XVni, 23). 

Viaţa în Cristos, viaţă care 
depăşeşte proporţiile naturii noastre; care 
nesocoteşte drepturile şi înfruntă energiile 
ei şi nu e reclamată de nevoile ei, a cu¬ 
noscut-o omenirea de-atâte-ori, de-a-lun- 
gul veacurilor. E lung şirul aşa ziselor 
"scoateri din istorie". Toate sunt însă 
cazuri individuale. Popoare întregi n’au 
atins niciodată această culme. 


OMENIE ŞI VIOLENŢĂ. Cu 
porunca de a nu sta împotrivă celui rău 
(Matei, V, 39) am ajuns la sâmburele te¬ 
mei noastre generale: omenie şi violenţă. 
Porunca Evangheliei împotriva violenţei 
fizice este clari; iar contextul nu lasă 
nicio posibilitate de escamotare. Te sileşte 
un nebun să-l întovărăşeşti o milă de cale? 
Mergi cu el două, chiar dacă n’ai timp 
pentru asta. Vrea cineva să se judece cu 
tine spre a-ţi lua haina ta? Lasă-i lui şi 
mantaua. Te loveşte careva peste obrazul 
drept? întoarce-i pentru lovire şi pe cel 
stîng (Matei, V, 39-41). 

Un singur fapt relatat de 
Evanghelie ar putea să pară celui nepre¬ 
venit că deszice nu numai porunca lim¬ 
pede a non-violenţei, ci întreg spiritul 
învăţăturii evanghelice: biciuirea de la 
Templu. "Şi Iisus intră în Templul lui 
Dumnezeu şi alungă pe toţi cei ce vindeau 
şi cumpărau în Templu, şi răsturnă mesele 
schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce 
vindeau porumbei şi le zise lor: Scris este: 
"Casa mea casă de rugăciune se va chema; 
iară voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari" 
(Matei, XXXI, 12-13). Pe acest fapt pe¬ 
trecut la Templu îşi construiesc unii 
creştini justificarea violenţei lor fizice. 
Atunci când nu interese personale sunt în 
joc — spun ei — ci interese de ordin ge¬ 
neral, interesele comunităţii (de dragoste, 
ori de destin), biciul, ori sabia din muia ta 
sunt sfinţite prin însuşi zelul tău dezin¬ 
teresat. Toţi aceştia trec cu vederea un 
fapt esenţial, anume, că cel care a biciuit 
pe pângăritorii Templului era Dumnezeu: 
Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adev㬠
rat... de o fiinţă cu Tatăl... prin El toate 


s l au făcut. Uită aşadar că între El şi noi 
oamenii e deosebire. Uită că înainte de a 
fi pedepsit pe păcătoşii de la Templu 
"toate le zidise", iară după fapta de la 
Templu, El stăpânul materiei, înviase din 
mormânt, cu trupul, fără să strice sigiliile 
mormântului. 


Partizanii violenţei fizice în 
slujba cauzelor mari uită că omul nu are 
dreptul să judece sub specie aeternitaîis\ 
fiindcă atunci îşi poate îngădui orice. Uită 
că omul nu are alt drept decât acela de a 
împlini poruncile date lui spre urmare. Şi 
pentru creştini porunca este: non resistere 
malo! 

Bogate sunt interpretările po¬ 
runcii non-violenţei. Peste toată ascuţimea 
şi strălucirea lor, rămâne, limpede, ade¬ 
vărul că împlinirea acestei porunci este 
privilegiul câtorva aleşi; privilegiul acelora 
despre care imnele bisericii creştine a 
Răsăritului spun că "patria şi rudenia au 
lăsat"-, privilegiul celor care s’au liberat 
din cătuşele onoarei şi a tot ce este 
pământesc în noi. 


Două sunt posibilităţile de a te 
desprinde din legăturile patriei şi rudeniei: 
supranaturalizarea (prin câştigarea haru¬ 
lui), sau denaturalizarea ((prin agonisirea 
blestemului). Prima e sfinţenia. Ea cin¬ 
steşte neamul omenesc. A doua — denatu¬ 
ralizarea — este degradarea chipului de 
om. Făpturile care ţin de această categorie 
se simt bine oriunde cerinţele lor trupeşti 
sunt satisfăcute. Pentru aceasta sunt gata, 
oricând, să lepede: credinţă, onoare, ome¬ 
nie. Pe aceste vieţuitoare poporul rom⬠
nesc le-a numit "pălămidă ţigănească!* 

Omul de omenie nu s’a eliberat 
încă de subt legile onoarei omeneşti. Când 
el spune că nu se teme de altceva, fără 
numai de ruşine, este aci vorba nu numai 
de fapta de ruşine pe care ar săvîrşi-o el 
însuşi; ci şi de ruşinea lui venită prin 
altul. Căci omul de omenie nu se lasă păl¬ 
muit. Iubirea de patrie nu s’a stins în 
pieptul lui. Iubirea de patrie — spune el 
— patimă cinstită. Şi iarăşi: Cine pentru 
patria lui grăeşte, oricât ar grăi, puţin se 
socoteşte. Nici de rudenia de sânge şi de 
cea spirituală nu s’a putut lepăda. Că deşi 
el ştie că: Noi oamenii toţi o rudenie 
sântem, că toţi dintr’ un om ne tragem, nu 
poate să nu recunoască faptul firesc că: 
Mai aproape e cămaşa decât haina... 


"RANELE PĂCATELOR" ŞI 
“FRUMUSEŢEA CEA DINTÂI". Omenia 
nu este expresia unei condiţii umane a 
cărei cea mai înaltă treaptă ar indica-o 
cunoscutul vers al lui Terentius: homo 
sum: humani nilul a me alienam puto, iară 
cea mai joasă ar arăta-o spusa: gură de 
om, gură de câne: cere păne. Omenia nu 
e logodită cu acel homo humanissimus al 
lui Cicero. Ea nu tinde neapărat spre acea 
demnitate pe care Pascal o subscrie omu¬ 
lui: Toată demnitatea omului constă tn 
gândire (Pens6es). Căci toate aceste 
înălţimi pot fi rezultate fireşti ale condiţiei 
umane date. Omenia însă trădează setea 
după altă condiţie umană. Cu toate că su¬ 
pus locului şi timpului, omul de omenie, 
însetează după o stare de splendoare, după 
o măreţie iniţială, după ” frumuseţea cea 


dintâi' cu care fusese el împodobit. 
Conştient de faptul că poartă "ranele p㬠
catelor", el ştie ci este, totuşi, " chipul 
gloriei lui Dumnezeu, cea negrăită P. 

Setea după această "frumuseţe" 
iniţială îl mină pe om pe anumite căi. 
Care sunt acestea? Sunt cele indicate de 
învăţătura evanghelică. Adevărul 
Evangheliei este însă absolut. Trăirea lui 
de către oameni, fiind fapt istoric, poartă 
urmele condiţionării. Sămânţa învăţăturii 
a căzut pe terenuri felurite. Limbă, cultu¬ 
ră, tradiţie, temperament, mentalitate şi-au 
lăsat, totdeauna, urmele lor în trăirea ade¬ 
vărului evanghelic absolut întâmpinarea 
sufletului românesc cu învăţătura evanghe¬ 
lică — aşa cum o predă Biserica — a 
născut omenia. 

OMENIA ESTE REZULTATUL 
TRĂIRII ROMANEŞTI A ADEVĂRU¬ 
LUI EVANGHELIEI. 


OMENIE ŞI SFINŢENIE. 
Omenia nu este sfinţenie. Omenia con- 
stitue însă climatul cel mai prielnic pentru 
înlesnirea pasului spre suprema treaptă la 
care chiamă învăţătura lui Cristos: Fiţi 
desăvârşiţi precum şi Tatăl vostru cel 
ceresc desăvârşit este! (Mat V, 48). 


Poporul român are despre sfin¬ 
ţenie o idee atât de înaltă, că niciodată n’a 
îndrăsnit să treacă pe vreunul din ai săi în 
catalogul sfinţilor, adecă în rândul acelora 
care prin desăvârşirea vieţii lor s’au unit 
cu Dumnezeu. Până la anul 1885 — după 
obţinerea autocefaliei — Românii n’au în¬ 
drăsnit să facă un astfel de pas. 

Lipsa canonizărilor nu însem¬ 
nează însă lipsa sfinţeniei pe pământul ro¬ 
mânesc. (Pe la mijlocul veacului al 18-lea, 
de pildă, în vremea în care tânărul Plaion 
Velicicovski — marele stareţ Paisie de mai 
târziu — se afla în schitul Trăisteni din 
Ţara Muntenească, trăia acolo un sfânt 
călugăr valah, Gheorghe cu numele, 
"prietenul vrăbiilor". Vrăbiile îl aşteptau 
totdeauna la uşa chilii şi aşezându-se pe 
umerii şi pe braţele lui îl însoţeau până la 
uşa bisericii. Aci aşteptau sfârşitul slujbei 
ca apoi, la fel, să-l petreacă până la chilie. 
Şi săvârşindu-se sfântul călugăr şi fiind 
purtat la groapă, s’au aruncat vrăbiile în 
mormânt, tăvălindu-se de durere. Şi nu 
puteau arunca pământul în groapă din pri¬ 
cina vrăbiilor surori). Dumnezeu singur 
ştie câţi sfinţi bărbaţi şi câte sfinte femei 
au binecuvântat cu viaţa lor pământul 
românesc, — pământ care a cunoscut ade¬ 
vărul creştin înaintea tuturor vecinilor lui 
de astăzi. Căci poporul românesc a fost 
creştinat înaintea Ruşilor, a Bulgarilor, a 
Sârbilor, a Ungurilor, a Cehilor, a 
Polonezilor. 

Apocalipsa sfântului Ioan ne 
înfăţişează defilarea neamurilor p㬠
mântului în cereasca cetate luminată de 
gloria lui Dumnezeu: Şi se va aduce în ea 
gloria şi cinstea neamurilor. (XXI, 26). 
Prin "gloria şi cinstea" neamurilor se în¬ 
ţelege aci specificul şi unicul popoarelor. 


Fi-va, acum, neamul nostru ro¬ 
mânesc ruşinat, înaintea tronului Mielului, 
în ziua supremului examen? 

La această întrebare, nimeni din¬ 
tre muritori nu e îndreptăţit a da răspuns. 







pag. 6 


CAAMNMC 


T><Mt*ude 

Octcwuw ‘Pateu, 


e cîle ori vă citesc un articol publicat în presă, 
/ 1 simt, de la început, mulţumirea dată de textul 

bine scris. Mai apoi însă, pe măsură ce lectura 
se apropie de sfîrşit, sau cînd reflectez asupra-i, artico¬ 
lul începe să-mi lase un gust amar, ceva ca o greutate 
vine să mă apese după ce I-am parcurs în întregime. De 
unde să fie oare această senzaţie? Firesc este să mă în¬ 
treb căci, ciudat, asta mi se întîmplă numai cu textele ce 
vă aparţin. Citesc doar multe altele şi majoritatea nu re¬ 
uşesc să mă intereseze nici cîl să le citesc pînâ la capăt 
Nu mă impresionează defel nici infatuatul Manolescu, 
nici poeticul "bard de la Bîrca", nici chiar scîrbavnicul 
Vădim- Atunci care să fie motivul că articolele dumnea¬ 
voastră îmi dau această neplăcută senzaţie? Poate lua 
dezamăgirea forme dureroase? Aproape că sînt constrîns 
să mă întreb ce anume din scrisul dumneavoastră, prin 
exces sau prin lipsă, îmi provoacă această stare? Con¬ 
stat: Articolul e corect, nici o greşală de limbaj sau de 
logică nu-i zgîrie, măcar, aspectul şi totuşi... Ce pro¬ 
voacă sentimentul de insatisfacţie? De unde vine acel 
ceva ce aminteşte de fals, de participare la nedreptate, 
la rea credinţă? Să fie doar amprenta ce ar purta-o in¬ 
voluntar, şi care dezvăluie divorţul dintre scriitor şi 
scriitură? 

Nimeni nu poate să-şi analizeze gîndurile fără 
ca în prealabil şă le formuleze, după cum nici să le for¬ 
muleze nu poate fără să recurgă la noţiuni acceptabil 
definite. Ştiut e însă că odată formulate gîndurile devin 
exprimări ce capătă autonomie, nu mai pot fi retrase, ră- 
mîrL Drept e că nimeni, cu deosebire cei ce scriu cu sîT- 
guinţă, nu reuşeşte să se sustragă conflictului cu propria 
scriere. Lupta asta devine, cu timpul, un război clasic: 
cu tranşee, gherile şi ambuscade în care cad, pe rînd, 
scriitori şi cuvinte. Dar poate sta aceasta la originea 
răului? Senzaţia de disconfort de după lectura articolelor 
dumneavoastră poate fi pusă doar pe seama irascibilită- 
ţii cuvintelor, a rebeliunii întîrziate a subînţelesului? 
Există, e sigur, un subtext sau un gol de subtext, ceva 
ce are corespondent în neadevăr care mie îmi dă durero¬ 
sul sentiment de covinovăţie, e un joc pervers al sub¬ 
scrisului ce mă face să mă simt cum sînt împins spre ni¬ 
sipurile mişcătoare ale vorbelor, vorbelor, vorbelor... în 
epoca de astăzi, a tuturor trădărilor, a tuturor suspiciu¬ 
nilor, teama că un articol e scris nu ca să împrăştie, ci 
să sporească generala confuzie, e justificată. Dacă, ase¬ 
meni faptelor, spusele trebuie să aibă şi ele o îndrept㬠
ţire, nu e firesc să ne îhtrebăm' şi care e motivarea celui 
ce scrie? Mai ales cînd acesta vrea să ne înveţe, să ne 
moralizeze, să ne indice linia, să ne determine compor¬ 
tamentul? Pot cuvintele, cu oricîlă meticulozitate ar fi 
aranjate, să se justifice pe ele însele? Chiar, nu v-a 
îngrijorat niciodată că se vorbeşte prea mult, că "libera 
exprimare" e, de prea multe ori, un atentat la înţeles? 
Nu citiţi texte a căror gust să vi se pară amar? 

Demostene, adresîndu-se concetăţenilor săi, le 
spune: "Voi, atenicnilor, mă veţi avea pe mine sfătuitor 
chiar dacă nu veţi vrea, dar spion, denunţător niciodată, 
chiar dacă veţi vrea". Spunîndu-le asta, marele orator îşi 
aroga dreptul de a îndruma, de a se amesteca în treburi¬ 
le cetăţii, dar n-o făcea invocîndu-şi experienţa, ştiinţa 
sau talentul, ci calitatea de om integru. Şi a probat-o. 
Cînd a învins partida adversă, şi-a băut cupa de otravă 
rămînînd consecvent pînă la capăt. 

Compararea oamenilor din trecut cu cei pe ca- 
re-i vedem la televizor sau în presă e ridicolă, căci de¬ 
păşeşte pînă şi proverbiala capacitatea a românului de-a 
glumi, în "ţara asta plină de humor". Cîţi din cei de as¬ 
tăzi, care se întrec fa a pretinde că sfat îndreptăţiţi gft ne 
sfătuiască, n-au fost, fa trecutul nu prea îndepărtat, 
membri ai PCR sau cu angajament scris la securitate? 
Prin această apartenenţă, prin legămfatul satanic al car¬ 
netului roşu, care dintre ei n-a acceptat să fie spionul, 
denunţătorul celorlalţi, chiar dacă a făcut-o de formă? 

Citindu-vă articolele, îmi revin de undeva, 
dintr-un fund de amintire, repetatele dumneavoastră afir¬ 


maţii că sînteţi legat de satul românesc transilvan şi me¬ 
reu Simt ca gol că nu găsesc, în textele ce publicaţi, nici 
un cuvînt despre atîl de însîngeratele versante ale 
Făgăraşului ce le reclamaţi de obîrşie. în ţara cu atîtea 
rînduri de eroi şi sfinţi, poate fi doar meşteşugită aran¬ 
jare a cuvintelor motivul publicării lor, în timp ce ulti¬ 
mele scîncete ale celor ucişi de tortură, sfîşietoarele 
plînsete ale miilor de mame, faptele de eroism de legen¬ 
dă acumulate în dosarele securităţii rămîn, mai departe, 
neştiute? Şi, totuşi, mai puteţi scrie... 


De curînd la Călăraşi l-am condus pe ultimul 
drum pe Stamu Dumitru, Tăchiţl Am fost colegi de li- 
ceu, dar fiind mai mic, l-am cunoscut, practic, doar fa 




:soA 




beciul siguranţei. Inteligent, spontan, ambiţios, consec¬ 
vent cu sine, părea un om de viitor. Dar comuniştii au 
avut grijă să-l scoată din cursă, să-i răpească orice şan¬ 
să. L-au arestat la şaisprezece ani pentru că a participat 
la două şedinţe ce ar fi trebuit să-l pregătească pentru a 
putea fi primit în frăţiile de cruce. N-a apucat decîl să 
audă vorbindu-se despre rolul educaţiei în formarea eli¬ 
telor româneşti, elite ale jertfei, şi să înveţe trei legi: 
"legea muncii", "legea disciplinei", "legea onoarei". 
Cam puţin. Cu toate astea a dovedit că a reţinut temei¬ 
nic ce a învăţat, căci drumul a fost lung; o viaţă. 

Băgat direct, de la poartă, în proba bătăii, ţi-ai 
fi închipuit că are să plîngă, să se dezică, să regrete. 
Nu! De ce? Pentru că era de partea celor ce luptau con¬ 
tra ocupanţilor străini ai ţării? Minciuna şi teroarea 
comunistă erau cunoscute încă de pe atunci, de toată lu¬ 
mea, afară de cei ce se făceau surzi şi orbi. Să-i pară 
rău că e de partea adevărului? Arăta neîmplinit, şi pen¬ 
tru vîrsta ce-o avea, dar cine facerea să glumească pe 
seama staturii sau a vîrstei sale primea pe loc replica 
lui, totdeauna muşcătoare. A păţit-o şi colonelul 
Dulgheru (Dulberger), persoană mare de tot pe vremea 
aceea, fa securitatea statului. Venise fa inspecţie la 
Tîrgşor, închisoarea elevilor. Aceştia arau, ziua, liberi 
fa curte. Importantul personaj făcea faconjorul închiso¬ 
rii. Trccfad pe lfagă o cameră unde era izolat un deţinut 
singur, directorul penitenciarului i-a dat explicaţia: 
"Acesta a afirmat, în faţa tovarăşului director general că 
«mai e legionar». L-am izolat ca să nu ni-i strice şi pe 
ceilalţi". Colonelul s-a încruntat, ceva nu-i plăcea fa 
povestea asta, şi ca si schimbe impresia — cei din jur 
erau ochi şi urechi — a încercat s-o întoarcă, să minima¬ 
lizeze. Zărindu-1 pe Stamu, mic, slab, adus de spate, îl 
arătă şi i se adresă cu ironie: "Tu, ăla... Tu, mă, mai 
eşti legionar?". înfăţişarea lui Tăchiţă, minionă, sărăc㬠
cioasă, neînsemnată, fa flagrantă opoziţie cu imaginea 
pe care o vehicula propaganda iudaică despre "bestiali¬ 
tatea legionară", era de natură să siîmcască rîsul dispre¬ 
ţuitor. Dar la întrebarea batjocoritoare a evreului ce se 
oprise pentru o clipă din mers ca să aştepte efectul, 
Tache a reacţionat conform firii lui de om. Sfagele de 
aromân a zvîcnit fa el, deodată s-a îndreptat de spate, 
ba a scos şi burta înainte şi imitfadu-şi binehrănitul 
interlocutor, j-a întors-o, spre hazul copiilor din jur: 
"Legionar? Bineînţeles! Eu, aşa credl". 

Urmarea a fost ci Stamu a intrat la izolare, iar 



BASSARAB 


Horea 


cînd s-a format grupul disciplinar a fost inclus şi el, 
trimis împreună cu ceilalţi elevi la Jilava, pentru re- 
; educare. Astfel avea să cunoască Tăchiţă împărăţia sub- 
pămînteană a lui Maromet, unde viermuiala sutelor de 
deţinuţi dintr-o cameră, foamea, teroarea, pestilenţa, 
bătaia, la orice oră din zj sau din noapte, făceau să 
pălească variantele de infera pfaă atunci imaginate. Du- 
■ pă un an şi jumătate, expirmdu-i pedeapsa, a ieşit la 
nivelul pămfatului, a fost "eliberat”. 

Harnic, îndemînatec, sîrguincios, a început să 
lucreze. La numai cîteva săptămîni de la eliberarea mea 
din Aiud, fa 1956, îl întîlnesc pe o stradă din Tulcea; 
eram fa căutare de lucru. El ajunsese un mic şef con¬ 
tabil la o întreprindere de explorări miniere. Cum avea 
la dispoziţie un camion, cu care venise la bancă, m-a 
luat şi pe mine pfaă acolo unde-şi avea şantierul, la 
Iulia. Am stat aproape toată noaptea să ne povestim, eu 
spunfadu-i ce mai era prin puşcării, el dîndu-mi primele 
noţiuni de orientare fa noua viaţă; "instrucţiuni practice 
de supravieţuire fa socialism". Avfad experienţa Jilavei, 
unde audiase — din surse foarte competente, din chiar 
gura celor ce participaseră la ea — istoria, economia, 
politica fostei Românii, Tache, cu spiritul lui ager, p㬠
trunsese esenţa "noii orfaduiri". 

în anul următor, după zdrobirea revoluţiei ma¬ 
ghiare, a început al doilea mare val de arestări. Tache 
a fost luat la anchetă şi a fost "prelucrat" ca să spună cu 
cine s-a fatîlnit, cu cine a "luat contact". A răbdat cam 
multă bătaie ca să nu-şi aducă aminte de mine. Cum eu 
o luasem pe şantiere, prin Ardeal, am scăpat de a doua 
arestare, Tăchiţă însă, "vechi duşman de clasă", a înca¬ 
sat o a doua pedeapsă de care a scăpat fa 1964, la elibe¬ 
rarea generală. 

17 decembrie 1992. Cîţiva din foştii elevi dc 
la Tîrgşor păşesc fa urma sicriului. Cîţiva doar, din cîţi 
au mai rămas şi mai pot să-şi mişte singuri picioarele, 
nişte moşi cu "paşi năclăiţi de tristeţe". Şi pe cine con¬ 
duc? Un bătrînel bolnav, extenuat, ajuns fa pragul pen¬ 
sionării, de care Dumnezeu s-a îndurat şi l-a chemai la 
odihni în solemnitatea momentului, rămăşiţele pămfa- 
teşti conduse pe ultimul drum, cu atîta linişte, mi *-au 
părul, poate numai mie, nu sffaşitul unei vieţi frfate, ci 
un simbol al măreţiei neamului românesc, dştigat prin 
răbdare şi umilinţl Dar cine mai ştie azi co-i un sim¬ 
bol? Cine mai ştie ce-i mfadria unui neam? în jur, mul¬ 
tora a ajuns să le fie indiferent daci Ia cfamt ţării se 
află un om sau un trădător. Cu «fişiere de suflet asistam 
cum, parei o întreagă generaţie era pusă fa mormfai, şi 
cu ca, însăşi cinstirea neamului printre neamuri. în indi¬ 
ferenţa generali doar cîţiva bătrfai mai sfat fa stare să 
plîngă fa urma unui sicriu; un sicriu ca un simbol. 

Nu departe de locul unde l-am pus pe Sumo, 
odihneşte, în acelaşi cimitir, şi Petrici, Ei măcar au un 
(continuare (n pag. 7) 





a uzisem multe despre spitalul 
ZI penitenciar Tirgul Ocna. Era 
un fel de capăt de destinare 
de unde majoritatea urmau să treacă 
în "împărăţia tăcerii negre". Un fel de 
depozit de deşeuri umane pentru care 
nu era rentabil să se facă nici o inves¬ 
tiţie. Şi totuşi, tn acel sanatoriu am re¬ 
uşit să mă regăsesc şi să mă înalţ din 
cenuşa meaJEra tn anul de graţie 1951. 
După pleurezia serqfibroasă cu care 
fusesem evacuat de la Canalul Dunăre 
-Marea Neagră, medicii internişti din 
cadrul închisorii Văcăreşti mi-au des¬ 
coperit un infiltrat fibronodular la pul- 
monul drept, iar la stîngul o opacitate 
foarte suspectă, care l-a determinat pe 
dr. Tomorug, inspectorul şef al peni¬ 
tenciarelor, să mă expedieze la Ttrgul 
Ocna. Cred că lui ti datorez 
supravieţuirea. 

Lotul cu care am fost expediat 
era un mozaic ciudat de borfaşi, tîl- 
hari, spărgători de case de bani şi ctţi- 
va deţinuţi politici, printre care mă nu¬ 
măram, eu fiind cel mai tînăr. Printre 
cei de drept comun era şi Chirilâ, hoţ 
de buzunare, care m-a pus la curent cu 
viaţa de la Ttrgu Ocna. El m-a averti¬ 
zat să-mi [in gura, că la secţia "po¬ 
litici" erau foarte năilţi informatori ai 
ofiţerului politic Şleam Augustin. Şi-n- 
tr-adevăr am găsit o atmosferă apăs㬠
toare, demoralizantă. După cinci zile 
de carantină, într-o seară, am fost îm¬ 
părţiţi, fiecare după gravitatea bolii. 
Eu am fost repartizat tn camera 41, 
etajul I, avîndu-se în vedere că încă nu 
aveam caverne şi eram foarte tînăr. La 
parter erau internaţi cei mai grav bol¬ 
navi, cu diverse forme de tuberculoză 
evolutivă, unii nefiind tn stare nici să 
se mai dea jos din pat. Medicamentele 
specifice bolii lipseau cu desăvîrşire şi 
nici asistenţa medicală nu era de invi¬ 
diat, lipsind total cadrele medii sani¬ 
tare. Injecţiile le făceau medicii deţi- 


din cei mai bolnavi deţinuţi dinctţiam 
cunoscut: Pastorul Richard Wurbrand. 

Avea tuberculoză pulmonară, ganglio- 
nară, osoasă şi era atît de slab, că 
uneori mi se părea că era transparent. 

Noaptea, cînd îmi venea rîndul ta gar¬ 
dă, trebuia să-i pun plosca sub el şi ta¬ 
re mi se părea greu pentru făptura 
mea care nu depăşea 42 de kg. Cei¬ 
lalţi, Valeriu Gafencu, Bud Ion, 

Caramitru, g-ral. Tobescu, nu ştiu de 
ce, mi se păreau mai uşori, sau poate 
că apelau mai cu îngăduinţă la mine, 
ştiindu-mă aproape tot atît de prăpădit 
ca şi eL îi invidiam pe cei care făceau 
pneumotorax, că mi se părea că au o 
şansă în plus spre vindecare şi un pa¬ 
şaport semnat în alb pentru mult rtvni- 
ta libertate. Cit am stat la Ttrgu Ocna j 
mă împrietenisem mult cu dr. Floricel 
Nicolae, zis "Papaşa". Era şi el bolnav 
de TB.C ganglionar, dar nu l-am au¬ 
zit o dată văitîndu-se sau cerînd să fie 1 
scutit de anumite corvezi. De la el am 
învăţat multe, plecînd de la magia 
cuvlntului, pînă la supraomenescul 
efort de a ierta pe cei ce ţi-au făcut 
rău. Dar dacă medicii deţinuţi mai sus 
amintiţi s-au ridicat pînă dincolo de 
sacrificiu, nu trebuie uitată contribuţia 
doctoriţei Margareta Danielescu, care 
s-a transformat în liantul acestui cli- . 

* mat, care adus la întoarcerea noastră 
în libertate. Mi-a fost dat s-o revăd la 
un an şi jumătate după revoluţia din 
1989, cu ocazia înălţării unei troiţe, pe 
locul unde a fost cîndva cimitirul săra¬ 
cilor, cimitirul celor fără de cruci, ci¬ 
mitirul gropilor comune. Cu părul alb, 
de culoarea zăpezilor pure, cu sufletul 
înnobilat de trecuta ei misiune hipocra- 
tică, venise să rînduiască cu evlavie cî- 
teva flori, tn amintirea celora care i-au 
fost cîndva pacienţi şi trecuţi tn regis¬ 
trele veşniciei împotriva prea părin¬ 
teştii ei împotriviri. 

Gheorghe GORUNESCU-PENCIU 


nuţi, iar curăţenia cădea, de multe ori, 
tot tn seama lor. între viaţă şi moarte 
şansele erau sensibil egale. Fiecare 
purta, pe frunte, pecetea destinului său. 
Se părea că nimeni nu se poate sustra¬ 
ge. Dar ne-a fost dat să cunoaştem mi¬ 
racole în faţa cărora, smeriţi, ne ple¬ 
căm. Medic şef al spitalului era dr. 
Margareta Danielescu, o femeie cu ini¬ 
ma caldă, bună, pe care Dumnezeul 
Iubirii a binecunvîntat-o cu mult har. A 
fost permanent alături de suferinzi şi 
poate nu o dată pleca spre casă cu in¬ 
ima încărcată de amărăciune, ca a 
doua zi să vină din nou, pe baricade, 
impulsionată de noi resurse lăuntrice. 
Trebuia să lupte cu o boală care nu 
făcea rabat de la drepturile ei şi mai 
ales cu conducerea politică a închi¬ 
sorii, care nu vedea în muribunzi decît 
nişte "înrăiţi duşmani ai poporu¬ 


lui": şi lupta aceasta era grea şi inega¬ 
lă. Reuşise însă prin perseverenţă să 
obţină şi unele avantaje pentru noi, ca 
dreptul de a ne îngriji semenii şi liber¬ 
tatea de a ne plimba prin curticica mi¬ 
că a secţiei care ni se părea ca o 
nesperată oază. Astfel, dr. Ghifulescu, 
dr. Floricel Nicolae, dr. Lefa, dr. 
Lungeam Mihai, dr. Grapan Victor, au 
putut salva pe mulţi dintre noi care 
eram cu sănătatea sub semnul întreb㬠
rii. La Tirgul Ocna nu se acorda strep- 
tomicină, nici pass, medicamente salu¬ 
tare. Nu se dădeau decît paliative ca 
aspirine, pyramidoane, calciu gluconic, 
siropuri contra tusei, care nu puteau 
opri hemoptiziile declanşate uneori la 
ceas de dreaptă odihnă. La camera 4 
erau internaţi cei grav bolnavi, ale c㬠
ror şanse de supravieţuire erau de unu 
la mie. Şi totuşi, de aici a scăpat unul 


prelegeri. începuseră să-i fie ascultate cu sporit interes 
intervenţiile, ba chiar să fie consultat de studenţii din 
anii mai mari ce-şi pregăteau lucrările de licenţă, 
devenise o persoană de care se vorbea, dar n-a fost spre 
bine. 1 s-a verificat mai amănunţit dosarul ţi fără 
întîrziere ţi mai ales zarvă, a fost exmatriculat Ca să nu 
mai umble cu reclamaţii a fost arestat, şi ca treaba să 
fie temeinic făcută, "în mod comunist" a fost bătut 


avem azi nevoie, între atîtea grăiri ţi spuneri cb"iz 
comunist, ţi de o vorbă românească cinstită, cu bună 
mireasmă, de vitejie, de cronică. 

în pua în care pînă ţi preşedintele deplînge 
corupţia, măcar că pe ea-şi bazează puterea, în carc 
magistratura e o birocraţie mai obtuză, mai nelegitimă, 
mai obedientă ca, celelalte, una în stare oricînd sl 
condamne nevinovăţia lui Tache, Petrică ţi a altor copii, 
în "şutul de drept: unde trădătorii de (ar^ călăii şi 
schingiuitorii pruncilor, cei ce au torturat din ordinul a 
trei generaţii de sceleraţi, se plimbă, liberi cu statut de 
oameni paşnici, unde justiţia imanentă parc ii se afle 
într-o lungă retragere pentru deliberare, în |ara atftnc 
orori dar ţi a atîtor minunate jertfe de martiri fi afinţi, 
e din ce Sh ce mai greu să-i auzi pe cei ce vorbesc ţi rit 
nu simţi, fo adînc, amarul gust al spunerii cu pfteat t 
Trei generaţii de torponan ţi-au făcut meseria 
nestingheriti de cei ce au luat cuvfoml tn cetate. Iar cei 
ce au mutilat sufletul ţării, prin scrisul lor,'îţi fac din " 
asta un titlul de merit, pilind a nu se îndoi că aţa va fl 1 
mereu, că pămîntul acesta, presărat din belşug cu oase 
de martiri, singura crimă care se pedepseşte e cea a 
iubirii dc tară Ei cred ci mereu se va ridicai 
generaţie, cu suflet de copil, care ti plătească pentru ei, 
sl spele, să răscumpere. Şi totuşi, într-o zi, tocul ys fi 
prea tîrziu! Aveţi îndoieli tn privinţa asu, domnule 
Qclavian Paler? V * * 1 t . u. 


(urmare din pag. 6) 

moraiînt. Dar ceilalţi? In liniştea ce ne-nconjoară nu 
putem să nu ne aducem aminte de cei mulţi, care zac 
neţtiuti în cine ştie ce locuri, răpuşi de glonţ, ucişi cu 
ranga, îngropaţi de vil Şi ucigaşii se plimbă liberi 
protejaţi de perdeaua de vorbe la care şi noi contribuim. 
Dumneavoastră nu vi se întîmplă niciodată, domnule 
Octavian Paler, să vi fie sufletul greu de lestul rămas în 
urma cuvintelor, prea cu uşurinţă înstrăinate? 


(Domnule 


p*' Gîndea Petre, coleg de an, mi-a fost, multă 
vreme coleg de bancă Macedonean, balcanic, dar cu 
nostalgia Romei, era, de departe, cal mai bun latinist 
din clasă Eu făceam secţia reală, matematician deci, dar 
ne unea slăbiciunea comună pentru literatură Am fost 
arestaţi împreună, în aceeaşi zi, din aceeaşi clasă 
Primele etape ale temniţelor le-am traversat laolaltă dar "ştiinţific", cu lovituri puternice la ficat, îneît la numai 

rum el t avut o condamnare de cinci ani, iar eu una de un an de la eliberarea din 1964 se stingea de ciroză 

zece, închisorile ne-au despărţit Cînd şi-a laminat Doi oameni pe care i-am cunoscut de copii, 

pedeapsa a ieşit, şi-a dat îo particular liceul şi a-a Două minţi înzestrate, două conştiinţe, două caractere 
înscris la isterie. odihnesc în cimitirul din Călăraşi. Doi, din marea 

După absolvirea primilor doi ani de facultate mulţime a românilor ce au trăit, au răbdat chinuri şi au 

cu rezultate excepţionale, a început să atragi atenţii, murit în credinjă firi sl ridice glasul, fără a se pltagă 

căci luările lui de cuvînt la seminarii erau adevărate t' să pretindă Două vieţi exemplare neştiute. Şi ce mult 




























cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este 

rilor". . „ 

veţi fi voi cînd vă vor ocăn şi vă vor pngoni 
cuvin tul rău împotriva voastră, minţind din 
pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră 
multă este în ceruri!". 

Pentru transmiterea şi aplicarea operei sale 
Iisus Hristos a creat Instituţia apostollel: "Şi 
le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pes^n dc 
oameni" (MATEI. 4, 19; MARCU, 1. 17; LUCA, 5. 10). 
Cei doisprezece apostoli dinţii au fost aleşi dmne oameni 
simpli şi "săraci cu duhul" (sensul evanghelic al sărăciei 
cu duhul" este smerlrea sau umilirea duhului omenesc m 
faţa măreţiei lui Dumnezeu; este vorba de o anumită 
atitudine spirituali, iar nu de vreun grad de instrucţie sau 
inteligenţă, cum ni se pare nouă astăzi). In urma uceniciei 
lor pe lingă Mîntuitorul, ei au devenit "împreună-lucriton" 
cu Domnul la "zidirea lui Dumnezeu" - Biserica ^ căreia 
Hristos îi este temelie şi cap. Cei doisprezece sînt (supă 
MATEI, 10, 2-4 şi MARCU. 3. 16-19): Simion, Petru, 
Andrei (fratele celui dinţii), Iacov şi Ioan (fiii lui Zevedeu, 
pe care Iisus îi mai numeşte şi "Fiii Tunetului), Filip, 
Vartolomeu, Toma (zis "Geamănul), Matei (numit şi Levi), 
un alt Iacov (al lui Alfeu), Simion Cananeul (sau Zelotul), 
Iuda Iscarioteanul (cel ce avea să-şi vîndă învăţătorul) şi 
Levi, "ce se zice Tadeu" (MATEI, 10, 3). In lista 
prezentată de Luca nu este numit acesta din urmă, apărînd 
în schimb un alt Iuda (al lui Iacov). Lista aceasta (LUCA, 
6, 14-16) corespunde celei din Fapte (1, 13), ceea ce 
constituie şi unul dintre argumentele în temeiul cărora 
Faptele Apostolilor s-au putut atribui autorului celei de-a 
treia Evanghelii. în problema controversată a celui de-al 
doisprezecelea apostol (Levi Tadeu sau Iuda al lui Iacov?) 
ar trebui poate urmat mai degrabă cel dintîi dintre 
evanghelişti, Matei, căci el oferă garanţia de a fî fost chiar 
în rîndul celor doisprezece. 

După ce Iuda Iscarioteanul s-a exclus dintre 
apostoli, ceilalţi l-au ales în loc, pentru completarea 
numărului de doisprezece, pe un anume Maţi a: "Şi au tras 
la sorţi, iar sorţul a căzut pe Matia şi (acesta) s-a socotit 
împreună cu ceilalţi unsprezece Apostoli" (FAPTE, 1, 26). 


3. BIBLIA SAU SFINTA SCRIPTURA 
B. Noul Testament 

Sfînta Scriptură a Vechiului Testament se încheie 
cu aceste cuvinte ale profetului Maleahi, adevărată punte 
mesianică spre Noul Legămînt: "Iată că eu vă trimit pe Ilie 
proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi 
înfricoşată; El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima 
fiilor către părinţii lor..." (MALEAHI, 3,23-23). "Cu duhul 
şi puterea lui Ilie" (LUCA, 1, 17) se va ridica Ioan, 

"îngerul pustiei", mergînd înaintea lui Iisus, vestindu-1 şi 
mărturisindu-1 ca Hristos al Izrailului duhovnicesc. 

Sfînta Scriptură a Noului Testament fixează 
plinirea sau desăvîrşirea vechii revelaţii prin Iisus Hristos, 
deschizînd uşile împărăţiei Cerurilor şi punînd lumea sub 
strălucirea "luminii neînserate" a Zilei a Opta (Ziua 
Domnului, în care Făptura restaurată este chemată să 
reintre în Slava lui Dumnezeu). 

Noul Testament cuprinde 27 de cărţi canonice, 
structura lui fiind definitivată în secolul VI (dar toate 
textele alcătuitoare avîndu-şi originea în secolul I; cele mai 
vechi se pare că sînt Epistolele paulinice, iar cele mai 
tîrzii Evanghelia şi Apocallpsa lui Ioan). Deşi mai puţin 
întins decît cel vechi. Noul Testament reprezintă 
principalul Izvor scris al religiei creştine. în el sînt 
expuse cu o limpezime dumnezeiască, fără lungimile pe 
care le întilnim adesea în Vechiul Testament, viaţa şi 
învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi 
principalele fapte şi învăţături ale Apostolilor săi. 

Conţinutul este strict religios, iar mesajul profund 
universal. Majoritatea textelor au fost redactate iniţial în 
limba elină populară (aşa-numita "greacă comună", kolnl, 
limba "internaţională" a vremii respective). Excepţie face 
Evanghelia după Matei (prima în ordinea redactării), 
scrisă, după toate semnele, special pentru uzul evreilor. 

Evanghelion înseamnă în greceşte "vestea cea 
bună". Avem de-a face, în fapt, cu una şi aceeaşi "Sfinţi 

Evanghelie", primită prin Iisus Hristos, dar pe care noi o cu credinciosul Bamaba,s-ar putea să fi fost copil pe vremea 
cunoaştem în patru redactări canonice: după Matei, după patimilor Mîntuitorului. A trăit pînă prin anul 68 (cînd se 

Marcu, după Luca şi după Ioan. Cu aceste aşa-zise "patru pare că a suferit moarte de martir), iar Evanghelia sa — 

Evanghelii" se deschide Noul Testament. Se consideră că cea mai concisă din toate — trebuie să fi fost scrisă cam 

Evanghelia după Luca este "cea mai documentată ca fond între anii 55-62, la Roma. Simbolul său iconografic este 

şi cea mai literară ca formă" (I. Bria, op. cit., p. 164), în leul. Mai tîrziu, acestora li se va adăuga şi Pavel (pe 

vreme ce Evanghelia după Ioan (scrisă — după părerea Cît despre Luca — căruia i-au fost atribuite şi vechiul său nume: Saul din Tars), cel convertit şi chemat 

Fericitului Ieroni m — "ca o completare" ulterioară a Faptele Apostolilor — el ar fi fost, conform tradiţiei, din . la apostolat prin vedenia de pe drumul Damascului (a se 
celorlalte trei, numite "sinoptice") este cea mai profundă numărul celor 72 de ucenici aleşi de Domnul însuşi, iar 
sub aspect mistico-teologic. De altfel, Sf. Ioan Apostolul unii îl identifică cu unul dintre cei doi ucenici care au 

şi Evanghelistul - de la care ne-au mai rămas Apocallpsa călătorit cu Iisus, după înviere, pe drumul spre Emaus 

şi trei Epistole soborniceşti — a fost numit pe acest temei (Luca este singurul care istoriseşte acest episod). Certă 

şi Sf. Ioan Teologul. rămîne legătura lui strînsă cu Apostolul Pavel. Se pare că 

Doi dintre cei patru evanghelişd provin chiar din era originar din Andohia şi că exercita profesia de medic, 

ceata primilor doisprezece apostoli (Matei şi Ioan). Matei dar îndeletnicindu-se totdeodată şi cu pictura (tradiţia îi 

(fostul Levi vameşul), fiul lui Alfeu, are drept simbol atribuie mai multe reprezentări ale Maicii Domnului şi mai 

iconografic un Înger. El şi-a scris Evanghelia cam între ales pe cea numită Hodighitria, Călăuzitoarea ). Este 

anii 42-55, mai îndi în limba aramaică, traducînd-o apoi el neîndoielnic că a fost cel mai instruit dintre evanghelişd. 

însuşi în greceşte. E preocupat cu osebire să demonstreze Evanghelia lui — redactată cam între anii 60 -63 — este cea 

evreilor meslanitatea lui Iisus, raportîndu-1 mereu la mai realizată stilistic, intr-o grecească foarte elegantă, 

vechile profeţii. Povesteşte el însuşi cum Iisus l-a chemat concurîndu-i pe sdlişdi păgîni ai vremii. Simbolul lui 

să-i urmeze (MATEI, 9, 9). " iconografic este taurul. 

In ce-1 priveşte pe Ioan, fiul lui Zevedeu şi al Termenul de "evanghelie" nu trţbuie limitat doar 

Salomeei, fratele apostolului Iacov (zis "cel mare"), el a la cărţile numite astfel. Toată propovăduirea învăţăturii 
fost nedespărţit de Hristos şi prin urmare martor la toate creştine, adt direct prin Iisus Hristos, cît şi prin apostolii 

episoadele însemnate din răstimpul activităţii mesianice a săi luminaţi de Duhul Sfînt, constituie în ansamblu 

Domnului. Lui i-o încredinţează Iisus pe Sfînta Fecioară în "Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu" (MARCU, 1, 14). 

ziua Răstignirii (IOAN, 19, 26-27). Despre el a spus. Miezul acestei învăţături îl întîlnim în faimoasa 

adresîndu-se lui Petru, acele tainice cuvinte: "Dacă voiesc Predică de pe munte (MATEI, cap. 5-7). Domnul arată cu 

ca acesta să rămînă pînă voi veni, ce ai tu?" (IOAN, 21, acest prilej atît poziţia creştină faţă de morala Vechiului 

22). A fost singurul dintre apostoli care a murit foarte Testament, cît şi profilul mistic şi moral al Noului 

bătrîn (aproape centenar), de moarte bună, pe la anul 104. Testament, cu porunca cea mare a Iubirii (MATEI, 5, 

Evanghelia şi-a scris-o cam între anii 80-100. Despre ea 43-48) şi cu tabla celor nouă fericiri (MATEI, 5, 3-11): 
s-a spus că întruchipează cel mai bine spiritul creştin, fiind 1. "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia 
"cea mai puţin evreiască dintre scrierile Noului cerurilor". 

Testament". Primele 17 versete se citesc în chiar noaptea 2. "Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia". 

învierii, constituind unul dintre textele cele mai frumoase 3. "Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul". 

şi mai adinei din toată Scriptura: "La început era Cuvîntul 4. "Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează după dreptate, 
şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul că aceia se vor sătura". 

(Logos ul, Verbul divin, deopotrivă rost, rostireşi rostuire 5. "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor mifui". 

— iui,). Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin 6. "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe 

El s-au făcut şi firi El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Dumnezeu". 

întru EI era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina 7. "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu 
luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a se vor chema". 


om trimis de la Dumnezeu şi numele lui era Ioan 
(Botezătorul — n.n.). Acesta a venit spre mărturie, ca să îrr 
mărturisească despre Lumini, ca toţi să creadă prin el. Nu 
era el Lumina, ci (venise doar) ca să mărturisească despre şi 
Lumină. Cuvîntul era Lumina cea adevărată care 
luminează pe tot omul ce vine în lume. în lume era şi 
lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut întru 
ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor cîţi L- mîntuitoare, 
au primit şi cred întru numele Lui, le-a dat putere ca să se 
facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sînge. nici din 
dorinţă trupească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi 
Cuvîntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am 
văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de 
har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, 
zicînd: Acesta este despre Care am zis: Cel ce vine după 
mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine 
era. Şi plinătatea Lui noi toţi am luat, har peste har. Pentru 
că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit 
prin Iisus Hristos". 

Simbolul iconografic al lui Ioan este un vultur. 

Evangheliştii Marcu şi Luca n-au făcut parte 
dintre apostolii iniţiali, ci se pare că au fost doar ucenici 
ai celor mai de seamă dintre aceştia. Nu este totuşi exclus 
ca ei să fi fost martori oculari măcar ai unora dintre 
evenimentele zugrăvite, vărindu-1 şi ascultîndu-1 deci 
nemijlocit pe Iisus. Marcu se vede a fi fost ucenicul lui 
Petru, care îl socoate ca pe fiul său spiritual. Acest Marcu 
(numit alteori Ioan), fiu al unei Marii din Ierusalim şi văr 


CURS ELEMENTAR 
DE 

RELIGIE CREŞTINĂ (17) 


faţete /4, 





//.■/A / r MlHALCESCl 

■ 


ll J^ttropoUtol Irincu Mibăktscu a fost unul din ctl mul mart apologeţi 
M m crejdni pe care l-a dat Răsăritul Ortodox. "Fala învăţăturii noastre na 
Mmm ţkniak fl ortodoxe... dascălul nostru, ai tuturor» - aşa îl defineşte pro- 
fesorui NlcMtor Crainic pe roarek nostru apologet, dogmatist şl istoric 
ai religiilor. 

Nlacuţ la 24 aprilie 1874, cel de a) şaptelea copil al preotului Ion 
Mibâkmo din Pătiriagde-Bozău, dornic de carte, tennlaft cursurile 
Seminarului Central şi, la 1899, absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti. 
Trimis ia Berii» şl Leiprig doblndeşte titlul de doctor In filozofie. La 1 
ItW.dmdne; profesor agregat şl, după trei ani, titular ia catedra de 
Dogmatică şi Apologetică a Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Din anul 1923 
a slujit ca preot la Biserica Amzri din Capitală. 

A to St prhnui decan şl organizator al Facultăţii de T^otofte din 
Chlşinău, la înfiinţarea el, Iar la Facultatea de Teologie din Bucureşti a deţinut 
demnitatea de decan fel două rtnduri 

La 9 octombrie 1936 este numit arhiereu*vicar al FatflartdeLiarla# 
noiembrie 1939, Mitropolit ai Moldovei şl Sucevei După sovledzarea şi decapi¬ 
tarea elitei preoţeşti a Bisericii Ortodoxe, Securitatea comunistă 8 obligă pe 
Mitropolitul Jrineu "să se retragă" ia Mînăstirea Agapla, unde 1 se aplică un 
sever regim de detenţie mascată. întrudt întreaga Biserică Ortodoxă Română 
fi vedea succesorul legitim al Patriarhului Nicodim, aceeaşi Securitate U asa¬ 
sinează, se part prin otrăvire. Moare ia chinuri cumplite la 3 aprhle 1948. Prin 
moartea Iul st tlWcăză scaunul de Mitropolit al Moldovei, pe cart R va ocupa 
Imediat agentul Securităţii, lustinian Marina, cei cart In dec urs de numai un an, 
cu sprlihml NMLV.D.-nlul ajunge dintr-nn simplu preot, "primul Patriarh 
Roşu* al Bisericii Ortodoxe Românei 

Opera apologetică a profesorului Irineu Mlbălccscu a fost pusă la Index 
de către comunişti fiindcă—prin tot ce a scris şi a înfăptuit ca apologet creştin 
^ adus o necruţătoare luptă împotriva darwlnismuJui, bolşevismului, ateismului 
şl francmasoneriei. A iniţiat şl a condus "Biblioteca Teologică" unde a publicat 
monumentala sa lucrare apologetică "Teologia luptătoare" (Ed. «Cugetarea - 
Gcorgescu Deiafras», Bucureşti, 1941). Din această lucrare, revista «PDNCTE 
CARDINALE* reproduce capitolul XXVII, "Francmasoneria". 

Silviu ALUPEl 


^.^^Cuvântul "francmason" 
însemnează "zidar liber", iar 
francmasoneria sau masoneria este o 
societate secretă, care poartă acest nume 
pentru că în organizaţia şi ritualul ei se 
serveşte de unelte de care se folosesc 
zidarii, ca & ex.: de mistrie, echer, 
compas etc., pe care le interpretează în 
chip simbolic; îşi împarte membrii în trei 
grade sau trepte, cărora le dă numele de: 
ucenici, lucrători şi maeştri. 

îndreptăţirea acestei numiri o 
întemeiază scribii francmasoni în două 
fehiri: 

Unii susţin că francmasoneria îşi 
trage originea de la Hiram, arhitectul 
templului lui Solomon. Numirea de 
Ioachim şi Boaz a celor două coloane din 
templul masonic, cum se numeau şi 
coloanele din faţa templului lui Solomon, 
legenda ce circulă printre francmasoni şi 
se predă ucenicilor la primirea în lojă, că 
adică Hiram a fost ucis de trei ucenici 
zidari, pentru că el n-a vrut să le spună şi 
lor cuvântul de ordine al maeştrilor, 
precum şi simbolismul unora din riturile 
masonice, ar fi dovada de necontestat că 
aceasta este obârşia adevărată a 
francmasoneriei. Dar chiar francmasoni 
mai luminaţi recunosc că această legendă 
nu era cunoscută în cercurile lor înainte de 
veacul XVm, şi ci s’a născocit — după 
toată probabilitatea — spre a se da mai 
mare însemnătate şi mai mult fast noului 
înfiinţat grad de maestru. 

Alţii susţin că obârşia 
francmasoneriei s-ar trage de la aşa-zişii 
zidari liberi ori cioplitori de pietre 
ornamentale şi constructori ai domurilor , 
monumentale din Evul Mediu, dar e fapt 
nediscutat că aceşti zidari n-aveau nimic 
din organizarea francmasoneriei propriu- 
zise. 

Cât despre părerile că 
francmasoneria ar fi aşa de veche ca şi 
omenirea şi că deci Adam sau chiar 
Dumnezeu ar fi cel dintâi francmason, fie 
I ci ea şi-ar avea obârşia în misterele 
religiunii Grecilor şi Egiptenilor, fie în 
ordinul templierilor sau al rosicrucienilor, 
acestea nu pot justifica întru nimic numele 


de francmason, nici întrebuinţarea 
uneltelor masonice în francmasonerie. 

Obârşia sigură a francmasoneriei 
datează din anul 1717 şi ţara în care s-a 
organizat întâia dată este Anglia. De la 
introducerea reformei religioase scăzuse şi 
în Anglia, ca şi în alte ţări, zelul 
credincioşilor şi al comunităţilor pentru 
înălţarea de monumentale clădiri 
religioase. Aceasta a avut ca urmare 
decăderea breslei zidarilor liberi, care nu 
mai găseau de lucru decât prea puţin. în 
aceste împrejurări critice pentru ei, T. 
Desaguliers, predicatorul reformat al 
Curţii regale, predicatorul James Anderson 
şi arheologul George Payne îşi 
propuseseră să dea breslei zidarilor liben 
altă menire şi anume: zidirea unui templu 
spiritual în inima omului, prin cultivarea 
a ceea ce este bun, nobil şi frumos, cu alte 
cuvinte o moralitate fără religie, deci atee 
şi întemeiată numai pe raţiune. Patru 
societăţi de "zidari liberi" se întruniră în 
ziua de 24 Iunie 1717, într-un restaurant 
din Londra, puseră bazele societăţii "of 
Free Masons" şi consimţiră să urmărească 
scopul propus de cei trei bărbaţi. 

Aceasta fu ziua întemeierii 
francmasoneriei albastre sau englezeşti 
(ori a lojelor Sfântului Io an, cum s-a mai 
numit, ea în amintirea. Sfântului Io an 
Botezătorul, a cănii naştere se serbează în 
ziua de 24 Iunie), 

Ideile masonice au prins şi s-au 
răspândit cu iuţeală în toate ţările din 
apusul Europei, câştigând un mare număr 
de membri, îndeosebi din pătura cultă a 
societăţii şi chiar dintre capetele 
încoronate. 

^ M Francmasoneria s-a schimbat 
însă, a luat îndată înfăţişări diferite şi a 
urmărit alte scopuri, datorită elementului 
jidovesc care a pătruns în ea cu duiumul 
şi a aservit-o intereselor lui naţionale. într- 
adevâr, evreii, care au pus stăpânire în 
toate ţările pe finanţe, industrie, comerţ, 
presă etc., nu puteau lăsa si le scape din 
mână un instrument de dominaţie aşa de 
minunat cum avea să fie masoneria 
încăpută pe mâinile lor. Otrava ateistă din 


însuşi embrionul masonic trebuia înteţită 
şi exploatată în profitul iudaismului. Se 
amestecară deci în înăcritul aluat al 
francmasoneriei principii dizolvante din 
Talmud, din Cabală şi din magie; se dete 
simboalelor cultului altă interpretare, 
adecvată noilor scopuri, se introduseră 
termeni jidoveşti şi francmasoneria fii 
transformată curând în Sinagoga Satanii. 
Nu numai că se deformă cu totul 
francmasoneria originară, destul de hibridă 
altminteri, ci se înfiinţă o puzderie de noi 
şi felurite genuri de masonerie de către 
isteţii urmaşi ai lui Iuda. Astfel, în anul 
1756, evreul Ştefan Morin puse în ordine 
cele 25 de grade ale masoneriei 
templierilor şl le introduse în America, 
unde alţi evrei masoni, ca să poată crea 
venituri mai mari lojelor, le ridicaseră la 
33, cum au rămas până astăzi. Un alt 
evreu, celebrul escroc Ioscf Balsamo, 
cunoscut sub numele de Cagliostro ( 
1795), a înfiinţat francmasoneria coptică, 
cu 90 de grade, primind în loji şi femei. 
Alţi trei evrei, fraţii Bedamde din 
Avignori, au înfiinţai francmasoneria 
numită Misraim, tot cu 90 de grade (şi cu 
idei cabalistice şi cu totul bizare). 

Amestecul şi rolul jidovimii m 
masonerie se vede şi din aceea că în 
fruntea lojilor din toată lumea s|au evrei |i ; 
numărul cel mai mare al membrilor lor il 
formează jidovimea. 

După obârşie, francmasoneria nu 
este aşadar ceva care să împună prin 
vechimea sa, iar trecutul ei este pătat de 
crimă şi sânge. în ţările catolice şi mai cu 
osebire în Franţa, francmasoneria a luptat 
cu orice fel de arme împotriva Bisericii şi 
a monarhiei Enciclopediştii şi mai toţi 
făuritorii şi capii marii revoluţii au fost 
francmasoni. Intrigile pe care ei le-au 
ţesut, calomniile pe care le-au pus în 
circulaţie şi în genere mijloacele de care 
s-au servit ca să doboare pe Maria 
Antoaneta, vor rămâne pentru totdeauna o 
pată neştearsă pe numele de francmason. 

în revoluţiile franceze din 1848 
şi 1870 francmasonii şi-au avut partea lor. 

Revoluţiile care au desfiinţat 
monarhia şi au proclamat republica (în 
Portugalia, în Rusia sau în Spania) sunt tot 
opera francmasoneriei şi, după socotinţa 
unor istorici, niciuna din revoluţiile care s-* 
au produs din veacul XVIII. încoace nu s-a 
făcut fără amestecul criminal al lojelor 
masonice. 

Organizarea francmasoneriei 
variază puţin de la un fel de masonerie la 
altul şi de la o ţară la alta. în esenţă, ea se 
reduce la următoarele: 

Unităţile în care sunt grupaţi 
membrii se numesc loji. Ceea ce sunt 
cluburile pentru partidele politice, sunt 
lojile pentru masoni. în fruntea fiecărei 
loji stă un venerabil, ajutat de un consiliu. 
Mai multe loji formează o mare lojă, 
condusă de un mare maestru, înconjurat ( 
de venerabilii lojilor componente. n 

Intrarea în francmasonerie se 
face prin primirea novicelui în lojă cu un 
anume ceremonial, sau în termeni 
masonici, "potrivit ritualului". Novicele 
este introdus în încăperea numită 
"templu", legat la ochi şi numai după ce 
i se pun diferite întrebări, este dezlegat, ca 
semn că, intrând în lojă, a trecut din 
întuneric la lumină. Aci se observă mai 
întâi un tablou care înfăţişează cerul 
înstelat, un glob pământesc, un ghiveci cu 
o Apare, un craniu omenesc, o carte.. 


deschisă, un dreptar şi un compas. După 
interpretarea masonică, aceste lucruri ar 
avea următoarea semnificare: Cerul, 
pământul cu floarea şi craniul 
simbolizează natura de deasupra, 
dimprejurul şi dedesubtul nostru şi 
formează toate la un loc primul izvor al 
cunoştinţei omeneşti. Cartea, care uneori 
este Biblia, simbolizează ştiinţa. Dar 
pentru că ştiinţa din cărţi e lucru mort, se 
pune în mâna novicelui un dreptar şi un 
compas, care simbolizează ştiinţa vie, a 
vieţii sociale şi anume: dreptarul are să 
slujească la măsurarea dreptăţii, iar 
compasul la întinderea iubirii de oameni a 
noului francmason. 

După ce se mai săvârşesc unele 
acte simbolice şi este supus la probe 
ciudate, ca să se vadă dacă are curaj şi e 
statornic în hotărârea de a intra în 
francmasonerie, novicele depune 
jurământul de credinţă şi e proclamat 
membru al lojii. 

Ritualul acesta şi simbolismul 
lucrurilor şi actelor din care el constă el 
variază la primirea celorlalte două grade 
ale francmasoneriei albastre, de lucrător şi 
maestru, se complică la gradele 

superioare, în special la primirea gradelor 
18 şi 33, spre a corespunde scopului 

ascuns al francmasoneriei şi mijloacelor 
cunoscute numai membrilor acestor grade 
superioare pentru atingerea scopului 
urmărit de ea. 

Ce este francmasoneria? 
Căutând să stabilim semnificaţia 

cuvintelor "francmason" şi 

"francmasonerie" sau "mason" . fi 
"masonerie", am zis că francmasoneria 
este o societate secretă şi am arătat de 
unde-i vine numele. Dar aceasta nu ne 
spune nimic despre ceea ce este ea, care-i 
este fiinţa. 

. { "Uniunea masonică — zice o 
carte de instrucţiune pentru francmasoni — 
este comunitatea nevăzută - mai presus 
de graniţe, de rasă, de culoare, de 
naţionalitate, de clase, de stări, într-un 
cuvânt de toate deosebirile exterioare 
dintre oameni, care trece anume chiar 
peste deosebirile interioare de credinţă 
religioasă, de confesiune şi de concepţie 
despre lume — a tuturor personalităţilor 
din trecut, prezent şi viitor, care s-au 
străduit pentru înnobilarea lor şi 
desăvârşirea omenirii. e 

‘ ii Definiţia aceasta este o copie ad- 

litteram a definiţiei Bisericii creştine, sub 
forma de comunitate, cu însuşirea specială 
de nevăzută, cum p înfăţişează 
protestantismul. Aceasta o accentuează şi 
^ mai bine aceeaşi carte de instrucţie 
masonică prin cuvintele: "Conştiinţa curat 
masonică se vădeşte, indiferent de 
semnele din afară de recunoaştere dintre 
membrii lojilor, numai prin faptele morale 
izvorâte din dragostea de oameni, fapte 
care sunt comune tuturor oamenilor nobili, 
fie că se numesc ori nu francmasoni 
întocmai cum Biserica creştină vorbeşte 
de o "comunitate a sfinţilor" şi înţelege 
prin ea societatea nevăzută, curat t . 
spirituală, care se întinde şi dincolo de 
moarte, a tuturor pioşilor care stau în 
slujba Dumnezeirii, ceea ce constituie cel 
mai mare merit al lor, tot astfel şi 
francmasoneria recunoaşte comunitatea 
nevăzută a tuturor celor ce voieac binele, 
mai presus de orice graniţă de spaţiu şi de 
timp. Veşnic, adică având putere din cel 
w (coutinmn to pag. IQ) y 
















I fost o zi în care fiica fostei deportate 

/j politice Mana Pascal, profesoară la Şcoala 

1 fl Generală nr. 2 din Roman a aflat că se va 

ridica un monument la Aiud, spre cinstirea 
martirilor căzuţi sub teroarea comunistă. 

Şi a fost o altă zi In care doamna profesoară 
a prezentat la sediul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi 
Politici - Roman, un săculeţ cu bănuţi, reprezentînd 
obolul elevilor săi, contribuţia lor pură şi sublimă, 
jertfă din banii de buzunar, după cum urmează: 

Clasa a V-a E 805 lei 
Clasa a Vlll-a D 642 lei 
Clasa a Vffl-a E 700 lei 
Şi a fost ziua aceea pentru noi, supravieţui¬ 
tori ai Golgotei româneşti, o zi plină de emoţie şi de 
speranţă. 

Faţă de costul mausoleului ce s-a plănuit a 
fi înălţat la Aiud, sub jocul aberant al preţurilor ac¬ 
tuale, contribuţia copiilor de la Şcoala Generală nr. 

2 din Roman ar părea fără prea mare însemnătate. 


care voi l-aţi iubit şi pentru care aţi murit. 

o Fiţi liniştiţi şi dormiţi în pace, noi sîntem 
steluţe ce s-au aprins pe cerul vostru întunecat de 
gratii şi de moarte. Noi vom umple din nou toate iz¬ 
voarele vieţii, căci noi sîntem viitorul. 

o Fiţi liniştiţi şi dormiţi în pace, noi sîntem 
florile vii înflorite la căpătîiul vostru şi vom îmbăls㬠
ma cu parfum de bună mireasmă duhovnicească toate 
cărările vieţii, pe care voi le-aţi deschis, prin jertfă şi 
prin moarte. 

o Fiţi liniştiţi şi dormiţi în pace, noi sîntem 
cei ce printr-o divină revelaţie am rostit teribilul vos¬ 
tru colind: 

"Vom muri şi vom fi liberi!" 

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din 
România vă mulţumeşte, copii! Unora ca voi li se 
potrivesc cuvintele poetului Nichifor Crainic, pe care 
le citez din memorie: 

"Pictez icoane noi de sfinţi ce vor să fie, 

Izbesc în stîncile fierbinţi şi-aştept o nouă apă vie". 


"Lăsaţi copiii să vină la Mine si 
nu-i opriţt, căci a unora ca aceştia 
este împărăţia lui Dumnezeu" 


(MARCU, 10, 14), 


Noi desluşim în gestul vostru un mesaj şi o 
făgăduinţă adresată celor ce nu mai sînt, celor ce au 
pus la temelia învierii neamului nostru românesc 
propria lor cenuşă. 

Mesaj şi făgăduinţi ce ar putea să fie tălm㬠
cite astfel: 

o Fiţi liniştiţi şi dormiţi în pace, nu sînteţi 
singuri, noi sîntem sarea acestui pămînt românesc pe 


(urmare din pag. 9) 

mai îndepărtat trecut, în timpul din faţă şi 
în cd mai îndepărtat viitor, este numai 
binele moral. Binele însă, îndeplinească-se 
în ascuns, pe nevăzute, aşa ca să nu ştie 
stânga ce face dreapta". 

Dacă francmasoneria ar fi ceea 
ce rezultă din aceste două citate, ar în¬ 
semna că ţa este o societate filantropică, 
de o impunătoare înălţime morală, având 
numai neajunsul de care suferă orice mo¬ 
rală care nu se altoieşte pe religiune, adică 
de a nu-şi putea ajunge şi împlini scopul 
urmărit, oricât ar fi el de sublim,... dar 
francmasoneria este cu totul altceva decât 
ceea ce vrea instrucţiunea masonică să ne 
înfăţişeze. 

Mai întâi, pentru ce este secretă 
masoneria, pentru ce nu lucrează la lu¬ 
mina zilei, dacă n-are nimic de ascuns, 
dacă nu urmăreşte alt scop şi nu se ser¬ 
veşte de alte mijloace decât de cele 
mărturisite, care n-au pentru ce să fie 
tăinuite? 1 

Apoi, neţinând seamă de deo¬ 
sebirile exterioare dintre oameni (graniţe, 

, rasă, culoare, naţionalitate, clase şi stări), 
francmasoneria pretinde că lucrează pentru 
, întronarea în lume a celor trei principii ale 
marii revoluţii franceze: libertate, egalitate 
şi fraternitate, şi că dă dovadă în acti¬ 
vitatea ei de cea mai largă toleranţă,... dar 
iată, după propria lor mărturie, ce sunt 
libertatea, egalitatea şi fraternitatea din 
• punct de vedere masonic: 

"Libertate. Arma atotputernică, 
cu care noi am răsturnat lumea, înseamnă 
independenţă fără margini şi fără restricţii, 
sustragere de la orice autoritate; înseamnă 
libertatea spiritului, care nu poate fi 
stânjenită de nici o revelaţie; înseamnă im 
dependenţa voinţei, care nu se supune 
nkkinel puteri, care nu recunoaşte nici 
rege, nici Dumnezeu... Cu ajutorul li¬ 
bertăţii, ca pârghie, şi al pasiunilor 
omeneşti, ca punct de sprijin, noi vom 
răsturna pentru totdeauna pe regi şl pe 
preoţi, aceşti duşmani neînduplecaţi al 
neamului omenesc, mal funeşii pentru 
omenire decât tigrii pentru celelalte 
animale", latâ-r pe francmasoni procla- 
mindu-se, pe temeiul principiului de 
libertate, anarhişti şt atei, duşmani 
neîmpăcaţi al monarhiei şl al reUgleli r. 


Iată-le toleranţa faţă de convingerile 
politice şi religioase ale celor ce nu fac 
parte din lojile lor! 

"Egalitate. Instrumentul atot¬ 
puternic cu care noi am transformat lumea 
înseamnă: egalizarea proprietăţilor, căci 
drepturile omului la pământul comun, ca 
şi cetăţean al unei singure şi aceleiaşi 
lumi, ca şi copil al unei singure şi 
aceleiaşi mame, sunt mai vechi şi mai 
sacre decât toate contractele şi decât tot 
dreptul nescris; prin urmare aceste drepturi 
trebuie restabilite, contractele trebuie rupte 
şi dreptul nescris trebuie desfiinţat". Iată 
comunismul (sub forma lui radicală: bol¬ 
şevismul), justificat şi propovăduit în loji, 
ca principiu al egalităţii! 

"Fraternitate. Făgăduinţa atot¬ 
puternică, cu care noi am stabilit puterea 
noastră, înseamnă: frăţia în francmasone¬ 
rie, pentru a construi un stat în stat, cu 


tă patrie decât patria universală... Jur să 
combat fără cruţare totdeauna şi pretutin¬ 
deni: hotarele naţiunilor, hotarele moşiilor, 
ale caselor şi atelierelor, precum şi gra¬ 
niţele familiilor. Jur să pun la contribuţie 
întreaga mea credinţă pentru triumfal ne¬ 
sfârşit al progresului şi al unităţii uni¬ 
versale şi declar că profesez negaţiunea lui 
Dumnezeu şi a sufletului". 

'Trecerea peste deosebirile 
interioare de credinţă religioasă şi confe¬ 
siuni", trâmbiţată de masonerie ca un act 
de mare largheţă de suflet din parte-i, ca 
o binevoitoare îngăduinţă faţă de credinţa 
religioasă a celor ce bat la uşile lor, se 
schimbă, după depunerea jurământului de 
credinţă masonică, în ateism cras, în t㬠
găduirea existenţei lui Dumnezeu şi a su¬ 
fletului. însăşi formula: "Marele Arhitect 
al Universului", sub care pare a se 
adăposti în loji ideea de Dumnezeu, este 


terialistă despre lume a masonismului, 
Dumnezeul masonilor este "Natura" sau, 
mai exact, "Omul", căci iată mărturisirea 
ce o face un mare mason evreu: "Cred în 
eterna Materle-Mamâ şl In Om, Fiul ei 
iubit... Care dinMaterie s-a zămislit şl 
din Pământul, ce-1 susţine şi-l nutreşte.s^a 
făcut..." (Adriano Lemni). 

Pentru răspândirea ateismului în 
lume, francmasoneria duce o înverşunată 
luptă. "Război Iul Dumnezeu! Ură lui 
Dumnezeu!" a strigat în plin congres in¬ 
ternaţional un cunoscut mason, iar un alt 
mason a zis: 'Infamul este Dumnezeu. 
Trebuie să zdrobim Infamul (belgianul 
Lafargue şi francezul De Lanessan). 

Cum masoneria este organizată 
de evrei, războiul dus de ea este îndreptat 
cu îndârjire specială împotriva Creşti¬ 
nismului. "Dogmă jidovească şi spirit 
jidovesc, teorie şi realizare, totul este 
îndreptat împotriva Bisericii creştine şi 
împotriva Capului ei nevăzut, Iisus 
Hristos", este strigătul de alarmă al unui 
eminent scriitor creştin (Em. Bărbier). 

"Evangheliile trebuiesc arse — 
scrie rabinul Tarphon — fiindcă păgă- 
nismul este mal puţin periculos pentru 
credinţa evreiască decât Creştinismul". 

"Război de moarte 
Creştinismului!", răcneşte Fr. Viviani. 
'Trebuie să extirpăm lepra devorantă a 
Creştinismului", ţipă Gambetta. "Va veni 
se spune vremea — cobeşte un înverşunat mason 

ect al — când crucile şi icoanele vor fi 

ria arde aruncate în foc, potirele şl vasele sfinte 

nu este schimbate In unelte folositoare, btse- 

I, geniul ricile prefăcute tn săli de concert, de 

dacă nu teatru sau de adunări şi, când n-ar 

stă, după putea sliţjl unul asemenea scop, In 

ri geniu, hambare de grâne şi In grţjduri de caL 

nt vorbe Să nădăjduim că va veni o zi când mul- 

mic real. ţimea luminată se va minuna cum de nu 

hitect al s-a săvârşit Încă de mult o asemenea 

tsonerla, prefacere. Se va face atunci tabula rasa 

"Marea din tovarăşii popim ii ‘ Cobirea a-a 

rersală". împlinit întocmai cu bolşevismul rusesc şi 

literele cu revoluţia spanioli, şi unul şi alta roade 

ii profani înveninate ale francmasoneriei... 


mijloace şi cu funcţiuni independente de 
stat şi necunoscute statului; frăţia în 
francmasonerie, pentru a construi un stat 
deasupra statului, cu o unitate în cosmo¬ 
politism, cu o universalitate care face ca 
francmasoneria să fie superioară statului şi 
ca sfi i conducă; frăţia în francmasonerie, 
pentru a constitui un stat împotriva 
statului, atâta vreme cât vor mai exista 
armate permanente, care simt instrumente 
de apărare, principii parazitare, piedică a 
oricărei înfrăţiri. Prin ajutorul fraternităţii, 
ca pârghie, şi prin urile omeneşti, ca punct 
de sprijin noi vom face să piară pentru 
totdeauna parazitismul şi represiunea 
armată, această ciumă nepotolită, această 
groază sălbatică a neamului omenesc". 
Iată proclamată ura împotriva armatei, ca 
susţinătoare a ordinii de stat, în numele 
fraternităţii (?) masonice! 

Următorul jurământ rezumă şi 
accentuează cuprinsul libertăţii, egalităţii 
fi fraternităţii masonice: "Jur să nu am al- 


<A se vedea şi Toma Petre seu, Conspiraţia 
iojibr. Francmasonerie şl Creştinism, ed. 

UI, Bucureşti, 1941), 


ţ 








pag. 11 




\ş» 




Cineva, nu-mi amintesc cine, 
spunea, referindu-se la francmasonerie, 
ci, despre această voit misterioasă orga¬ 
nizaţie, cu cît citeşti şi te documentezi 
mai mult, cu atît afli mai puţin. Cu cît 
încerci să-i înţelegi mai bine "secretele”, 
cu atîl misterul care o învăluie devine 
mai de nepătruns. 

Cam acelaşi lucru se întîmplă 
şi cu revoluţia română. Cu cît se vor¬ 
beşte mai mult despre ea, cu atît adev㬠
rul în legătură cu ceea ce s-a întîmplat 
atunci este mai bine ascuns. Şi acest lu¬ 
cru se pare că îl ştiu foarte bine şi cei 
care au tot interesul ca acest adevăr să 
nu fie scos la iveală, de vreme ce, de 
trei ani încheiaţi, despre revoluţia rom⬠
nă se tot discută fără ca, de fapt, să nu 
se spună nimic. 

S-au organizat şi se organizea¬ 
ză în continuare, pe această temă, dez¬ 
bateri hi presă şi mai ales la televiziune, 
s-au format comisii de anchetă, s-au în¬ 
tocmit rapoarte etc., dar de fiecare dată 
după o asemenea dezbatere sau după 
prezentarea unui asemenea raport, con¬ 
fuzia generală a sporit în loc să se 
risipească. 

Acelaşi rezultat l-a avut şi ul- 


de 21 spre 22, se ştie ce a fost pe 22 di¬ 
mineaţa. Ceea ce nu se ştie însă, sau se 
ştie foarte puţin şi confuz, este ceea ce 
s-a întîmplat în cele cîteva ore care s-au 
scurs de la fuga precipitată a lui 
Ceauşescu pînă la intrarea în scenă a 
echipei programate să ia puterea, după 
cum nu se ştie decît foarte puţin despre 
cele îhtîmplate din momentul luării pu¬ 
terii de către "emanaţi” şi pînă la conso¬ 
lidarea acesteia. Or, ca să se afle cîte 
ceva din aceste necunoscute nu ar fi tre¬ 
buit să lipsească de la dezbatere cîteva 
persoane care au fost factori de decizie 
şi au acţionat direct în această perioadă. 
Nu ar fi trebuit să lipsească, de exem¬ 
plu, generalii Guşe şi Iulian Vlad, care 
au jucat un rol deosebit de important în 
cele cîteva ore de vid de putere. Nu ar 
fi trebuit să lipsească, apoi, generalul 
Victor Stănculescu şi, bineînţeles, nu ar 
fi trebuit să lipsească cel care a devenit 
numărul unu, l-am numit pe d-1 Ion 
Iliescu. Apoi, pentru ca o asemenea dez¬ 
batere să fi fost productivă, ar fi trebuit 
ca realizatorul ei, recte domnul Mihai 
Tatulici, să fi pregătit un set de întrebări 
precise pe care să le pună participanţi¬ 
lor, ca de exemplu: cine şi de ce a hotă- 
rît ca soţii Ceauşescu să fie lichidaţi atît 


putere a fost deschiderea frontierelor. Şi, 
după unele informaţii, ele au rămas aşa, 
vraişte, timp de 40 de zile. De ce? Cine 
avea atunci interesul ca în România să 
poată intra şi ieşi oricine, oricînd şi 
oricum? Nu cumva această măsură are 
o legătură directă cu mult controversau 
şi "misterioasa" acţiune a "teroriştilor"? 

Şi încă o întrebare care ar fi 
trebuit pusă participanţilor la aşa-zisa 
dezbatere: De ce, în acele momente cînd 
se ucideau oameni pe stradă şi se trăgea 
în armată, a fost abrogată pedeapsa cu 
moartea? întrebăm de ce, pentru că cine 
a semnat decretul respectiv ştim. Pe cine 
trebuia să pună la adăpost o asemenea 
măsură, pentru că nu putem crede ca ea 
să fi fost luată din considerente umani¬ 
tare? 

Şi, în sfîrşit, încă o întrebare: 
Ce legătură este între vizita intempestivă 
a ministrului de externe sovietic, Eduard 
Şevardnadze la Bucureşti a doua zi după 
semnarea, în seara zilei de 12 ianuarie 
1990, sub presiunea maselor, a decrete¬ 
lor privind scoaterea în afara legii a 



tim* dezbwera de *ce« fel programa ^ au fosl raliuni ,e lui., 

ed-hoc de televiziune* români ta asemenM ho[ilîri? ctndşiînc*. 

mai lungă noapte a anului care a trecut. 


dezbatere promiţător intitulată "22 de¬ 
cembrie 1989 — întrebări pentru ade¬ 
văr".Realizată de domnul Mihai Tatulici, 
"nebunul" de serviciu al Puterii la 
Televiziune, mare maestru în bălmăjeli 
şi mistificări de tot felul, această aşa- 
zisă dezbatere a reunit în studioul tele¬ 
viziunii o scrie de personaje, impor¬ 
tante sau mai puţin importante, implica¬ 
te în evenimentele din decembrie 1989, 
de la temerarul şi durul Dan Iosif care, 
dacă s-ar fi mers pînă la capăt ar fi de¬ 
venit un fd de Saint-Just al revoluţiei 
române, dar care, pentru că revoluţia a 
eşuat, a eşuat şi el lamentabil în tabăra 
Restauraţiei, şi pînă la generalul în re¬ 
tragere Nicolae Militam ori profesorul 
Dumitru Mazilu. 

Desigur, printre persoanele in¬ 
vitate erau cîteva care ar fi putut să 
spună lucruri interesante dacă ar fi fost 
lăsate să spună (domnul Dumitru Mazilu 
de exemplu) ori să răspundă la întrebări 
şi mai interesante, dacă ar fi fost cine să 
le pună asemenea întrebări. Cum însă 
nu acest lucru s-a urmărit, ci cu totul 
altceva, domnul Tatulici a lăsat, delibe¬ 
rat, ca dezbaterea să degenereze în hăr¬ 
mălaie, pasînd, abil, rolul de moderator 
domnului Dumitru Dincă. 

în general, cînd se discută 
despre revoluţia română, se discută cu 
precădere despre ceea ce s-a întîmplat 
pînă în ziua de 22 decembrie, ora 12 
aproximativ, adică pînă hi momentul 
cînd de pe clădirea fostului Comitet 
Central şi-a luat zborul elicopterul care 
avea să-i ducă pe cei doi Ceauşeşti la 
pieire. Or. de bine, de rău, ceea ce s-a 
întîmplat pînă în acel moment se ştie. 
Se ştie ce a fost la Timişoara, se ştie ce 
a fost la Bucureşti pe 21 şi în noaptea 


rii unei asemenea hotărîri? Cînd şi în 

condiţii a fost ea luată? Elucidarea aces¬ 
tei probleme este cu atît mai imperioasă, 
cu cît, se pare că, majoritatea membrilor 
Consiliului F.S.N., deja constituit, care 
ar fi trebuit consultaţi în luarea unei de¬ 
cizii atît de importante, nu au ştiut ni¬ 
mic. Domnul Dumitru Mazilu, de exem¬ 
plu, care era în miezul lucrurilor, pretin¬ 
de că nici chiar dînsul nu a fost consul¬ 
tat hi luarea acestei decizii. întrebat, la 
cîteva zile după ce şi-a dat demisia din 
Consiliul F.S.N. în seara zilei de 12 ia¬ 
nuarie 1990, ce ştie despre această hotă- 
rîre şi de către cine a fost luată, a răs¬ 
puns textual: "Aveţi cuvîntul meu de 
onoare că nu am ştiut nimic. Am aflat şi 
eu, ca şi dumneavoastră, şi ca şi toţi 
ceilalţi cetăţeni, din comunicatul oficial 
care s-a difuzat după consumarea fapte¬ 
lor, în seara zilei de 25 decembrie". Or, 
dacă un personaj ca Dumitru Mazilu ca¬ 
re era deja numărul doi în ierarhia 
Puterii de-abia instalate, nu a ştiut nimic 
despre procesul şi execuţia celor doi soţi 
Ceauşescu pînă cînd acestea nu au fost 
făcute publice, înseamnă că în cadrul 
Consiliului F.S.N. acţiona deja, de la 
început, o ocultă care lua deja decizii 
discreţionare sau care asculta şi executa 
ordinele cuiva. 

De asemenea, domnului gene¬ 
ral Militam care, începînd din dau de 
24 decembrie a îndeplinit funcţia de mi¬ 
nistru al Apărării Naţionale, i s-ar fi 
putut pune întrebări în legătură cu ceea 
ce s-a întîmplat îh acele zile la graniţele 
României. în orice ţară din lume, cînd 
se produc evenimente de graviutea ce¬ 
lor care aveau loc atunci la noi, prima 
măsură care se ia este închiderea grani¬ 
ţelor. La noi s-a procedat tocmai pe dos. 
Una din primele măsuri luate de noua 


partidului comunist şi organizarea unui 
referendum naţional pentru reintroduce¬ 
rea pedepsei capitale? Nu cumva şeful 
diplomaţiei sovietice a venit aşa cum 
venea cu .decenii în urmă predecesorul 
său. Andrei Vîşinski, să bată cu pumnul 
îh masă şi să cheme la ordine pe cei ca¬ 
re au lăsat să le scape situaţia din mhiă? 
Să nu uităm că la acea dată, Gorbaciov 
mai spera încă să salveze comunismul şi 
să păstreze intact imperiul sovietic şi 
controlul asupra sateliţilor săi. 

Desigur, unii dintre cei cărora 
li s-ar fi pus astfel de întrebări s-ar fi 
eschivat să răspundă sau ar fi dat răs¬ 
punsuri bălmăjite. Important ar fi fost 
însă ca ele să se fi pus, căci, odată şi o- 
dată cei îh cauză vor trebui să răspundă 
la aceste întrebări. Poate nu la o aseme¬ 
nea dezbatere, ci îh sala de şedinţe a 
unui tribunal. 




Frumoasa tradiţie a Festivalului Folcloric Bănăţean, urmată şi Sn toamna 
anului trecut la Centrul Cultural Românesc * Banatul» din Kitchener (Ontario, 
Canada), a fost, la cea de-a 24-a ediţie, o reuşită deosebită, atît prin participarea 
numeroasă, cît şi prin calitatea şi varietatea manifestărilor artistice. Folclorul 
românesc (mai ales muzical şi coregrafic) şi-a găsit străluciţi interpreţi la mii de 
kilometri depărtare de Ţară,în tinere şi tineri din Kitchener, New-York, Chicago şi 
Detroit (dintre care mulţi, deşi crescuţi în duh românesc, n-au apucat încă să calce 
pămîntul României). Ba chiar oraşul-gazdă a prezentat şi o echipă de "pitici" (2-4 
ani), care a înduioşat întreaga asistenţă. 

Festivalul s-a bucurat şi de prezenţa a doi mari interpreţi din Ţară: maes¬ 
trul taragotist Dumitru Fărcaş şi înzestratul său ucenic, Aurel Tamaş. 

Totul a luat proporţiile unei mari sărbători româneşti, căreia nu i-au lipsit 
nici laturile mai mondene. Merită astfel menţionat, avînd în vedere frumuseţea cîşti- 
gătoarei (fotografie în «Rădăcini», Nr. 106), "Concursul pentru Regina Frumuseţii". 
Miss Banatul pe anul 1992-1993 a fost aleasă domnişoara Mary Gorenc din 
Kitchener. 


Reamintim că la Kitchener comunitatea românească are şi o vie dimensiu¬ 
ne duhovnicească: inima acesteia este parohia ortodoxă "Sf. loan Botezătorul" (care 
a împlinit vara trecută 23 de ani de la întemeiere), păstorită de osîrduitorul preot 
şi publicist Dumitru Ichim (desăvîrşit slujitor al Ortodoxiei, editor al foii lunare 
«Rădăcini» şi colaborator de largă respiraţie culturală al revistei «Cuvîntul 
Românesc» din Hamilton). Ţinem să îi mulţumim între altele pentru calda prezentare 
făcută «Punctelor cardinale» (Intr-un număr recent al «Cuvîntului Românesc») şi 
mai ales pentru inspirata tUcuire a titlului publicaţiei noastre (pe care noi înşine nu 
ne-am învrednicit să-l tălmăcim atît de frumos). Ne îngăduim să reproducem aici 
cîteva, fragmente: 

"Titlul acestei publicaţii este un manifest, o luare de poziţie, o sintetizare 
a orizonturilor. Nichifor Crainic a vrut să aducă lumină într-o lume în care se 
încîlceau binele cu răul, frumosul cu urîtul. Şi şi-a intitulat eseurile Puncte 
cardinale în haos. O parte din scrierile lui Nae Ionescu au fost grupate sub numele 
de Roza vtnturilor. Dar roza vîntur'ilor nu face altceva decît să indice... punctele 
cardinale. 

Pe plan geografic ne orientăm după soare. Acestui pămint răsărit îi cores¬ 
punde, ca plinire, căutarea metafizică, tot orientatoare, a Răsăritului de sus, a 
Soarelui Dreptăţii (...). •» 

Punctele cardinale din Sibiu pe aceasta vor să pună accentul: pe demnita¬ 
tea omului ca fui al lui Dumnezeu. Ca fiu al lui Dumnezeu, omul sfinţeşte locul (.-). 

Omul este neonul, universul prin omenie. Prin legătura lui cu Dumnezeu, 
harul se revarsă prin el asupra locului (...). 

Omul sfinţeşte locul Intr-un mod conştient de identitatea lui creştină ca fiu 
al lui Dumnezeu Punctele cardinale ale lui sint ecuaţii ale celor trei cuvinte..." 
(«Cuvîntul Românesc», Anul 18, Nr. 200 - felicitări grupului de realizatori, în 
frunte cu d-l George Bălaşu şi cu d-na Mihaela Moisin! —din decembrie 1992j> 12). 

RJ& 









pag. 12 



Pro 


W/ IflV 5 

rT 

ci\] 

w i H 

li] ,1^ 

lllff dl Vi 

! 4/I m .j 1 i* “ 

■ui 

■A™#' 


Vik 

V 1 v l^tUfi 


Unificarea Europei, înfăptuirea unei Europe lip¬ 
site-de frontiere, dar mai ales de vămi şi vameşi, o Europă 
în care si circule o singură monedă, scutindu-i pe cetăţeni 
si mai urmărească fluctuaţiile valutare, o Europă în care 
într-o zi, nu prea îndepărtată, se va vorbi o singură limbă, 
corespondentul lingvistic al ECU-lui (European Currency 
Unit), constituie o problemă care preocupă şi frămîntă lu¬ 
mea occidentală. Atît pe cetăţeanul de rînd cît şi guvernele. 
Că lucrurile stau aşa ne-a dovedit-o cu prisosinţă rezultatul 
referendumului de anul trecut din Danemarca, la care ma¬ 
joritatea locuitorilor acestei mici ţări nordice s-au pronunţat 
împotriva Tratatului de la Maastricht, tratat cu valoare de 
constituţie pentru Europa unificată. 

Nici populaţia Franţei nu a aderat cu un entu¬ 
ziasm debordant la ideea unificării Europei. Fracţiunea de 
procent care a înclinat balanţa în favoarea acceptării Tra¬ 
tatului de la Maastricht este semnificativă numai din punct 
de vedere aritmetic. Dacă însă se ţine seama de faptul că 
în practică acceptarea, precum şi modificarea constituţiilor, 
nu se face cu majoritate simplă, ci cu pronunţarea a cel pu¬ 
ţin două treimi din voturile care decid acceptarea sau mo¬ 
dificarea, rezultatul referendumului din Franţa este departe 
de a constitui un succes pentru adepţii unificării Europei în 
spiritul Tratatului de la Maastricht. 

în acelaşi cadru de rezerve faţă de o "Europă a 
negustorilor apatrizi" se înscrie şi refuzul exprimat la 6 
decembrie anul trecut atît de populaţia Elveţiei, cît şi de 
cantoane, ca ţara lor să adere la "Spaţiul economic 
european". 

Tratatul asupra "Spaţiului economic european" 
a fost semnat la 2 mai 1992 între cele douăsprezece ţări 
din "Comunitatea economică europeană" şi cele şapte 
ţări ale "Asociaţiei europene a liberului schimb", din ca¬ 
re fac parte Elveţia, Austria, Lichtenstein, Suedia, 
Norvegia, Finlanda şi Islanda, tratatul urmînd să intre în 
vigoare anul acesta la 1 ianuarie. Acest tratat se găseşte, 
dacă se vor respecta normele de procedură, în aceeaşi si¬ 
tuaţie cu tratatul de la Maastricht, adică, nefiind ratificat de 
toate statele semnatare, el nu poate intra în vigoare. Şi ca 
o ironie a istoriei, de la 1 ianuarie, preşedinţia "Asociaţiei 
europene a liberului schimb" a fost preluată de Elveţia 


Gabriel Constantinescu 

iar preşedinţia "Comunităţii economice europene” a 
revenit, pe baza principiului rotaţiei. Danemarcei. Două 
ţăn care refuză proiectele instituţiilor pe care le 
prezidează! 

* 

Ideea unei Europe unite s-a născut la scurt timp 
după terminarea primului război mondial. Cifrele care ex¬ 
primă dimensiunea cataclismului care a zguduit Europa 
timp de patru ani par rupte din paginile Apocalipsului. 10 
milioane de soldaţi morţi recunoscuţi, 3 milioane de sol¬ 
daţi presupuşi morţi, 13 milioane de civili morţi, 20 de mi¬ 
lioane de răniţi, 3 milioane de prizonieri, 9 milioane de 
orfani de război, 5 milioane de văduve de război, 10 mi¬ 
lioane de refugiaţi. Şi tragedia nu se opreşte la acest cu¬ 
tremurător bilanţ. în Rusia izbucneşte revoluţia care pro¬ 
voacă alte milioane de victime. Cîte, este greu de spus. 
Forţele oculte care au dezlănţuit-o au tot interesul să as¬ 
cundă adevărul pentru a nu umbri imaginea ideologiei care 
a strămutat infernul de pe tărîmul de dincolo aici, pe 
pămînt. 

Impresionat de proporţiile măcelului desfăşurat 
sub ochii săi, ca şi de consecinţele sale, dnănil istoric 
Richard Nicolas Graf Coudenhove-Kalergi (născut la 16 
noiembrie 1894) surprinde, cu o putere de pătrundere neîn- 
tîlnită la nici una din personalităţile politice cu nume 
sonore care au încercat să oblojească şi să vindece rănile 
provocate de război, cauza de profunzime a tragediei euro¬ 
pene, pe care o sintetizează în următoarele cuvinte: 
"întreaga istorie politică a Europei este istoria luării în 
deridere a idealurilor creştine. Europa nu a păşit pe urmele 
învăţăturii lăsate moştenire de Christos, ci pe urmele osta¬ 
şilor romani care l-au răstignit pe cruce. Europa a adoptat 
teoretic creştinismul, dar în fapt a rămas păgînă. Morala 
păgînă s-a asociat cu credinţa creştină". 

Pentru a da viaţă consideraţiilor sale teoretice, în 
anul 1923, Richard Coudenhove-Kalergi întemeiază 
"Mişcarea Paneuropeană", care îşi propune ca obiective 


principale imediate prevenirea izbucnirii unui al doilea răz¬ 
boi mondial şi apărarea Europei de comunism. Ambele 
obiective corespundeau unor realităţi atît de evidente, îneît 
este surprinzător că oamenii politici din perioada interbeli¬ 
că nu le-au sesizat. Sau poate — şi ipoteza nu este exclusă 
— tocmai aceasta s-a urmărit: omenirea să fie scăldată într- 
o baie de sînge, iar comunismului să i se ofere posibilitatea 
să cucerească lumea. 

în vederile "Mişcării Paneuropene" evitarea ce¬ 
lor două primejdii menţionate mai sus era posibilă printr-o 
federalizare a statelor europene, liantul fiind oferit de con¬ 
cepţia despre lume şi viaţă creştină în forma sa integrală, 
atît ca religie, cît şi ca sistem moral. Evenimentele au de¬ 
vansat însă ideile şi firava activitate desfăşurată pe plan 
politic de "Mişcarea Paneuropeană". Cel de al doilea răz¬ 
boi mondial a izbucnit, devastînd de data aceasta nu numai 
Europa, ci întreaga planetă, iar comunismul s-a revărsat 
dincolo de hotarele Uniunii Sovietice, ameninţînd să pună 
stăpînire pe întreaga lume. 

Sfârşitul celui de al doilea război mondial a con¬ 
sfinţit un mare învingător, comunismul şi oculta care i-a 
călăuzit tot timpul paşii, şi un mare învins, libertatea po¬ 
poarelor şi ideea de ordine morală care trebuie să guverne¬ 
ze lumea. O jumătate de veac Europa s-a zvîrcolit în mlaş¬ 
tina minciunilor şi amăgirilor în care au azvîrlit-o înţe¬ 
legerea tainică dintre Washington — purtătorul de cuvînt 
al Marii Finanţe Mondiale şi Kremlin — centrul de iradiere 
al expansiunii comuniste. în acest întunecat răstimp au 
apărut şi cîteva timide raze de lumină, care aminteau po¬ 
poarelor europene că în lume, pe lîngă dolari şi seceră şi 
ciocan, există şi crucea lui Christos. Din rîndul lor men¬ 
ţionăm "Mişcarea Paneuropeană", a cărei declaraţie din 
1976 intitulată Cele «Patru Puncte» ale Uniunil- 
Paneuropene, pe care le reproducem mai jos, corespunde 
unei viziuni creştine de federalizare a Europei: o Europă 
a patriilor. 

Nu ştim ce poziţie vor adopta paneuropenll as¬ 
tăzi în faţa formulei de unificare a Europei, elaborată pe 
baza sugestiilor primite de dincolo de Oceanul Atlantic. 
Ne-ar bucura o atitudine consecventă cu principiile 
enunţate în citata declaraţie, dar... 



1. Noi vrem o Europă Mare. 
Pentru noi Comunitatea Europeană este 
numai punctul de plecare pentru întreaga 
Europă. Noi nu sîntem o societate închisă. 
Comunitatea Europeană, aşa cum există 
ea în momentul de faţă, trebuie să-şi des¬ 
chidă porţile pentru toate popoarele 
Europei. Ea trebuie ca, deîndată ce hotă- 
reşte să le accepte, să le acorde aceleaşi 
drepturi ca drepturile de care se bucură 
întemeietorii Comunităţii. Aceasta înseam¬ 
nă că pentru noi lima artificială care a 
fost trasată la Ialta în Februarie 1945 de 
către neeuropeni nu este graniţa Europei. 

Pentru noi, oamenii de dincolo 
de gardurile de sîrmă ghimpată şi de cîm- 
purile de nune sînt la fel de europeni ca şi 
noi. De aceea este datoria noastră să ac¬ 
ţionăm cu toate mijloacele pentru dreptul 
de autodeterminare. Decolonizarea nu tre¬ 
buie să se limiteze ruinai la Asia şi 
Africa. Şi Europa are dreptul să fie 
decolonizată. 

2. Noi vrem Europa ca un conti¬ 
nent al libertăţii. Libertate nu înseamnă 
numai drepturi şi libertăţi ale persoanei. 
La construirea Europei de mîine, liberta¬ 
tea înseamnă şi întărirea comunităţilor 
naturale care sînt cea mai bună protecţie 
a individului în societate . în politică, la 
fel ca în economie, vrem să se realizeze 
principiul conform căruia nivelele supe¬ 
rioare de organizare nu trebuie să preia 
sarcinile care pot fi rezolvate mulţumitor 
la un nivel inferior. 

Ca urmare Europa trebuie clădi¬ 
tă de jos în sus, iar nu invers, aşa cum 


vor birocraţii şi tehnocraţii. 

Drepturile aparţin mai întîi indi¬ 
vidului, apoi familiei, apoi comunei, apoi 
regiunii, apoi grupului etnic, apoi provin¬ 
ciilor, apoi popoarelor şi statelor şi numai 
în ultimă instanţă Europei. 

3. Noi vrem o Europă socială. 
Dar pentru noi politica socială nu este 
tehnica de a cumpăra populaţia cu proprii 
ei bani, ci extinderea conştientă a cadru¬ 
lui libertăţii prin dreptate socială. Socia¬ 
lismul înseamnă sclavie şi ca urmare este 
contrariul unei adevărate politici sociale. 

Politica socială trebuie să se 
bazeze pe economia socială de piaţă — ea 
tinde să extindă proprietatea în toate di¬ 
recţiile şi să creeze întreprinderi indepen¬ 
dente, aparţinînd clasei de mijloc. 

4. Noi milităm pentru o Europă 
creştină. Creştinismul este sufletul 
Europei. Cultura şi civilizaţia noastră, 
unice prin conţinutul lor, nu ar fi putut 
lua niciodată naştere fără valorile funda¬ 
mentale ale Creştinismului. 

Dacă vreodată, pe continentul 
nostru, va dispare Creştinismul, Europa 
va muri. Căci nu Crucea are nevoie de 
Europa, ci Europa are nevoie de Cruce. 

De aceea, dacă nu vrem ca în¬ 
tregul continent să cadă în barbarie, or¬ 
dinea noastră de drept trebuie să se fun¬ 
damenteze pe valorile creştine. Apărarea 
celor mai fragile mlădiţe ale societăţii 
noastre, anume protejarea copiilor lep㬠
daţi prin avort, adică prin omucidere pre¬ 
meditată, este una din pietrele de încer¬ 
care ale unui stat de drept. 


MArcel petriSOR 



Î nceputul acestei ierni a fost des¬ 
tui de "fierbinte" pentru Europa. 
O Europă căreia unii îi spun "a 
noastră" (fără să fie limpede cine sînt ade¬ 
văraţii posesori, care este esenţa acestui 
anonim "noi"), iar alţii o vor a "naţiunilor" 
(fără să existe însă un consens în privinţa 
circumscrierii şi definirii corecte a acesto- 
ra)'Ce ni se oferă mai exact? S-ar părea că 
două "blocuri" de perspectivă mai apropia¬ 
tă: unul constituit de cuplul Germania- 
Franţa (cu acoliţii lor mai mărunţi), iar al¬ 
tul, încă insuficient conturat, constituit în 
jurul Vienei (cu sateliţii ei central şi est- 
europeni:Ungaria,Slovacia,Polonia, Ucrai¬ 
na, poate Bielorusia, dar şi România). 

Ce se vrea de fapt? S-ar părea că o 
Europă unită în etape, în vederea unei mai 
mari stabilităţi politico-economice, mai 
ales după evidenta scădere a influenţei 
americane în acest spaţiu geo-polidc (a- 
ceasta ar fi, pare-se, chiar opţiunea par¬ 
tidului ieşit victorios în recentele alegeri 
din Statele Unite). 

Problematica alambicată a naţiu¬ 
nilor europene ieşite acum de sub "umbre¬ 
la" protectoare a Unchiului Sun se dove¬ 
deşte însă foarte greu de rezolvat Princi¬ 
pala chestiune în discuţie este cea a pivo¬ 
tului axial. Unire tn jurul cui? în jurul 
axului germano-francez sau unui ipotetic 
ax germano-rus (girat de capitalul finan¬ 
ciar şi tehnico-ştiinţific german, pe de o 
parte, iar pe de altă parte de uriaşul rezer¬ 
vor de materii prime şi chiar de "mină de 
lucni" din spaţiul euro-slav)? 

In acest context toate ţările mici 
ale Europei centrale şi de est (invitaţia de 
a participa la Mittel-Europa o are şi 
România) ar fi interesate de obţinerea unui 


statut preliminar de asociate, ca "state 
mijlocii", la viitoarea uniune europeană 
Integrarea acestora, fie şi doar treptată, în 
marea comunitate continentală, cu garan¬ 
ţiile respective, ar fi un factor catalizator 
al dezvoltării lor ulterioare, de natură a le 
da un plus de aplomb în participarea crea¬ 
toare la viaţa internaţională. 

"Surorile” mai mari cer însă la 
rîndul lor măcar minime garanţii prelimi¬ 
nare. Invitaţiile există, dar şi opţiunile 
naţiunilor doritoare de integrare trelniie să 
rezulte sincere şi clare. Deocamdată, în a- 
ceastă fază a tatonărilor, punctul de vedere 
al acestora din urmă, aşa cum s-a conturat 
în urma recentei întîlniri de la Szeghedin 
(22 noiembrie 1992), se arată favorabil 
unui pro-europenism comunitar, sublim in- 
du-se însă necesitatea unei prealabile re¬ 
cunoaşteri oficiale a "europenismului" ţ㬠
rilor din fostul lagăr socialist. O margina- 
lizare a lor pe termen lung n-ar fi decît în 
detrimentul macro-organismului european. 

Sigur că opţiunea pe care o va 
face fiecare va fi o fimeţie de alte funcţii 
subiacente. Cert este că a venit vremea 
unor mutări-cheie, pentru care vom avea 
nevoie de o mare abilitate diplomatică, dar 
— între noi fie vorba — şi de o efectivă 
"europenizare" de fond, fireşte în limitele 
şi cu respectul intereselor noastre majore. 
Cum nu ne putem nici "izola", dar nici 
"vinde" (principial vorbind), este nevoie 
de o îndelungă cumpănire pentru aflarea 
unei optime "căi de mijloc". Va fi In stare 
să o găsească actuala Putere comunistă? 
Rămîne de văzut. Nu ştim dacă evenimen¬ 
tele externe ne prind într-o situaţie prea 
fericită... S-ar putea însă — vorba aceea — 
să nu aducă anul ce aduce ceasul!... 






















E ditura «H umani Las» ne-a rezervat, la sfârşitul anu¬ 
lui trecut şi începutul noului an, un adevărat răs¬ 
făţ editorial (poate singura formă de "răsfăţ" pu¬ 
blic din actuala lume românească). Jurnal cu Petre Ţuţea 
(pe care l-am semnalat deja) a inaugurat o serie întreagă de 
apariţii remarcabile, purtînd semnătura unor iluştri repre¬ 
zentanţi ai adevăratului spirit european. După ce a in¬ 
toxicat "lumea txină" românească printr-o seamă de cărţi 
de o "subţirime" perversă, silindu-se să promoveze un fals 
europeism de extracţie iudeo-masonică, d-1 Liiceanu pare 
a-şi îngădui acum o perioadă mai fastă, cathartică într-un 
fel, pe care am dori-o şi cît mai obşteşte procopsitoare... 

Revenim cu plăcere la cartea d-lui Radu Preda, 
singura apariţie editorială de pînă acum care ni-1 redă pe 
Petre Ţuţea cu tot farmecul şi în toată "excelenţa" persona¬ 
lităţii sale "socratico-paulinice". Pe de altă parte, ni se pare 
că asistăm la un prim pas semnificativ de la adoraţia ne¬ 
condiţionată şi imitativă a lui Petre Ţuţea la asumarea lui 
lucidă şi creatoare (sau, dacă vreţi: de la colportarea naiv- 
extatică sau comercial-ditirambică a mitului Ţuţea la valo¬ 
rificarea "exemplară" a fenomenului Ţuţea). 

D-1 Radu Preda este prea tînăr pentru a fi vorba, 
în cazul său, de o "despărţire de Ţuţea". Motivaţia adineă 
a cărţii este tocmai buna în-vecinare în sens spiritual, sur¬ 
prinderea pe viu a relaţiei esenţiale duhovnic-ucenic. 

Dar — dincolo de conţinutul-ei — cartea poartă 
şi spre o altă semnificaţie. De cînd nu s-a mai întâmplat în 
lumea românească un debut editorial la 20 de ani, cu o 
carte serioasă şi la o editură de asemenea prestigiu? Ne 
place să vedem aici o primă expresie a unei primeniri cul¬ 
turale româneşti ce urmează să cadă în lotul generaţiei ti¬ 
nere. Cazul d-lui Preda poate fi privit şi în lumina acestei 
semnificaţii care îl transcende. Nu ştim dacă Jurnal cu 
Petre Ţuţea reprezintă în sine "un miracol" (cum s-a ex¬ 
primat noicist editorul), dar ar putea fi semn al unui mira¬ 
col ce va să vie... 

Alături de întâlnirea mediată cu Petre Ţuţea, iubi¬ 
torii de filosofie sînt invitaţi şi la o întâlnire mai severă — 
cea cu Descartes, părintele raţionalismului modem. "Me¬ 
diatorul" este de această dată el însuşi o personalitate 
aproape mitizată: Constantin Noica. Două tratate filosofi¬ 
ce carteziene (Regulae ad directlonem Ingenll şi 
Meditatlones de prima phllosophla) reapar în vechea tra¬ 
ducere a lui C. Noica, precedate de concentrata monografie 
a aceluiaşi. Viaţa şl opera lui Ren6 Descartes, scriere de 
tinereţe (1937), dar încă nedepăşită în bibliografia filoso¬ 
fică românească. 

Mircea Eliade (alt reprezentant ilustru al genera¬ 
ţiei interbelice şi al şcolii lui Nae Ionescu) este în sfîrşit 
prezent în librăriile noastre — după atîtea titluri de planul 
doi — cu una dintre cărţile sale fundamentale: Trăită 
d’htstolre des reUgions, în traducerea românească semnată 
Mariana Noica (a fost păstrată şi prefaţa lui Georges 
Dumăzil din 1948, în traducerea vechiului campion al ate¬ 
ismului marxist, O. Cheţan!). Tratatul... se acordă de mi¬ 
nune cu sinteza târzie, în patru volume (dintre care trei au 
apărut şi în limba română), Istoria credinţelor şl Ideilor 
religioase. Materia tratată acolo oarecum cronologic, este 
abordată aici din perspectivă morfologică (reamintim că ti¬ 
tlul cărţii, destul de neadecvat, a fost dat - din raţiuni 
comerciale — de către editorul Payot; M. Eliade se gândise 
la Prolăgomănes a l’hlstoire des rellgions sau chiar la 
Morphologie du sacră). 

în fine, unul dintre marii gânditori creştini ai 
acestui veac, filosoful rus Nikolai Berdiaev (1874-1948), 
este editat în româneşte tot la «Humanitas», mai recent cu 
una dintre cărţile lui de tinereţe: Sensul creaţiei. încer¬ 
care de Îndreptăţire a omului (ultima sa lucrare tipărită 
în Rusia - Moscova, 1916 — înaintea îndelungatului exil 
în Occident), ediţie asupra căreia, din anumite motive, vom 
reveni într-un număr viitor, în legătură fi cu alte volume 
apărute la aceeaşi edituri 


U n alt reprezentant de seamă al gândirii creştine 
ruse, Vladimir Lossky (1903-1958), este autorul 
celebrului Essai sur la Thăologie mistiquc de PEgllse 
d'Or lent (1944), tradus în limba română de Pr. dr. Vasile 


Răducă şi apărut în condiţii foarte bune (sub titlul 
Teologia mistică a Bisericii de Răsărit) la Editura 
«Anastasia» din Bucureşti (cea care ne-a oferit, în vârf, şi 
volumul lui Petre Ţuţea, Intre Dumnezeu şi neamul 
meu). Textul este însoţit de o "Scurtă prefaţă" a Părintelui 
Stăniloaie, de un substanţial "Studiu introductiv" şi de o 
"Scurtă notă bio bibliografică", ambele semnate de către 
traducător. Singurul aspect negativ al ediţiei (dincolo de 
cele cîteva tolerabile scăpări de culegere şi corectură) ţine 
de ultima filă, pe care apare "Cuprinsul". Nu înţelegem de 
ce nu s-au reprodus şi titlurile capitolelor, spre mai lesni¬ 
cioasa orientare a cititorilor! Credem că simpla înşiruire a 
acestor titluri este deopotrivă cea mai limpede recomanda¬ 
re" şi cel mai eficient "stimul" pentru lectura acestei cărţi 
esenţiale: 'Teologia şi mistica în tradiţia Bisericii de 
Răsărit", "întunericul dumnezeiesc", "Dumnezeu-Treimea , 
"Energiile necreate", "Fiinţa creată", "Chip şi asemănare , 
"Iconomia Sfântului Duh", "Cele două aspecte ale Biseri¬ 
cii", "Calea unirii", "Lumina dumnezeiască", "Ospăţul 
împărăţiei" (concluzie). 

Să sperăm că în curînd vom avea în româneşte 
şi cealaltă carte de mare faimă, Der Slnn der Ikonen 
(Sensul icoanei), scrisă de VI. Lossky în colaborare cu 
Leonid U spensky şi apărută la Berna în 1952, text funda¬ 
mental pentru înţelegerea spiritualităţii şi artei bizantine. 


R evista «Decembrie» (a unui grup de elevi de la 
Liceul de Informatică din Bucureşti) merge îna¬ 
inte, cu virtuţi ce precumpănesc asupra celor cîte¬ 
va scăderi (inerente vîrstei realizatorilor, dintre care nici 
unul nu are mai mult de 18 ani). Neliniştile şi aspiraţiile 
esenţiale ale generaţiei tinere (în ceea ce pare să aibă ea 
mai reprezentativ) transpar de pe fiecare pagină, devenită 
astfel echivalentul unui suflet deschis cu candoare dinain¬ 
tea maculatei noastre "maturităţi". 

"Vioara întîi" a Numărului 5 este fără îndoială 
d-ra Ileana Netoiu, care reuneşte în mod promiţător o gân¬ 
dire limpede, o informaţie culturală onorabilă şi o bună 
stăpânire a stilului publicistic. în articolul Despre cîţiva 
europeni asistăm la o caldă apologie a generaţiei interbeli¬ 
ce (în speţă şcoala lui Nae Ionescu) faţă de atacurile con¬ 
certate ale unor Norman Manea, Ion Negoiţescu şi mai ales 
Virgil Nemoianu (caracterizaţi astfel: "Domnii aceştia sînt 
rătăciţi de Neamul Românesc şi de Dumnezeu. Spiritualita¬ 
tea românească le este cu totul străină în esenţa ei" — p.2). 
Mişcătoare este şi evocarea lui Valeriu Gafencu, "un sfînt 
al subteranelor comuniste" (mort la Tîrgu-Ocna în 1952), 
purtînd aceeaşi semnătură (p. 4-5). 

Interesante sînt şi impresiile primite de cîţiva 
tineri în urma unui recent contact cu Occidentul, pe care 
ei îl judecă mai ales prin prismă moral-spirituală (a se ve¬ 
dea articolele semnate de Dan Sudu, Ion Cosmovici şi 
Marius Bârsan). în ce-1 priveşte pe acesta din urmă — ce 
se profilează drept "liderul" grupului — ni se pare că impe- 
tuozităţile sale critice (cu accente pamfletare), deşi princi¬ 


pial juste, nu sînt întotdeauna suficient motivate (p. 13). 
Dar poate că, într-un fel, Noica avea dreptate: la vîrsta 
adolescenţei nu strică să fii puţintel "huligan" în culturi.. 

Sînt prezenţi în cuprinsul revistei şi doi fruntaşi 
ai Mişcării pentru România: d-1 Marian Munteanu (Poezia 
detenţiei Conceptul de poezie trăită) şi d-1 Victor 
Roncea (cu un "remember" intitulat Prin suferinţă spre 
biruinţă, referitor la violenţele anti-studenţeşti din 14-15 
iunie 1990, pe care autorul le-a trăit pe propna-i piele). 

Petre Ţuţea — model mărturisit al "Noii Generaţii 
— este prezent cu un scurt fragment din Reflecţii religioa¬ 
se asupra cunoaşterii (ce între timp s-au editat de către 
alţii în volum, tot de mîntuială, aşa cum ne-am obişnuit). 

Pe lîngă o seamă de versuri stîngace şi naive 
(Bogdan Chilim, Iulian Marin), sînt reproduse poezii inedi¬ 
te de Radu Gyr (dintre care mai ales Stngele temniţei rt- 
mîne memorabilă). 

Modeste, dar foarte vii, sînt scurtele articole 
semnate de d-ra Ileana Toma (Trei ani furaţi şi Noi). Pa¬ 
gina slabă a revistei rămîne ultima (La noi Ia ore-.), pe 
care s-ar putea "să o guste" cei implicaţi direct, dar care 
pentru publicul mai larg rezultă nesărată şi inutil obraznică. 

Cert este că ceva se mişcă în sînul "Noii Genera¬ 
ţii", chiar dacă nu neapărat în cadrele stricte de partid 
fixate de d-1 Marian Munteanu. Să sperăm că germenii se 
vor înmulţi (se pare că şi la Liceul "Sf. Sava se pregăteşte 
ceva...). 


S e zvoneşte că în perioada următoare, la noua 
Editură «Consens» din Bucureşti, vor apărea o 
serie de cărţi cel puţin surprinzătoare. Se pare că 
seria va fi inaugurată de cartea plină de înţelegere pe care 
d-1 Alexandru Bîrlădeanu s-a hotărît să i-o închine lui Iuliu 
Maniu (cu o prefaţă semnată de I.I. şi intitulată Un martir 
pentru liniştea noastră"). D-1 Rosen Moses se aude că va 
semna volumul Octavian Goga sau despre mesianism, 
precum şi scontata traducere a lui Mein Kampf. Dacă zvo¬ 
nurile se confirmă, pentru prima oară va apărea în 
România şi o carte a d-lui Horia Sima, Victime ale Istoriei 
(I. Ana Pauker aşa cum am cunoscut-o). Dar cea aş¬ 
teptată cu mai multă nerăbdare este cartea "L-am Înţeles 
şl l-am iertat”. Convorbiri despre Petru Groza cu 
Maiestatea-Sa, Regele Mlhal 1 al RomAniel (convorbiri 
consemnate şi adnotate de d-1 Mircea Ciobanu, în splendi¬ 
da prezentare grafică a d-lui Cazimir Ionescu şi cu un in¬ 
dice de nume întocmit de d-1 Radu Cîmpeanu). în fine, un 
reprezentant al tinerei generaţii, d-1 Gheorghe Funar, ar 
urma să dea publicităţii Dosarul Iul Mateiaş Rex (într-o 
scontată ediţie bilingvă româno-magiară), deocamdată nu¬ 
mai primul volum. Mai merită menţionat şi zvonul privitor 
la traducerea în europeana comună a cărţii clasice a lui 
Geo Bogza, Oameni şi cărbuni în Valea Jiului, realizată 
de d-1 Petre Roman şi ilustrată de d-1 Miron Cosma, se pa¬ 
re sub înaltul patronaj al Academiei de tranzit de la 
Cotroceni. 

Toate aceste zvonuri ni se par mai puţin absurde 
după recenta apariţie (televizată) a cărţii d-lui Comeliu 
Coposu, Tragedia lui Lucreţiu Pătrăşcanu. 



Răzvan CODRESCU 


Bătălia 


iZ-fci 1 f 



Zama 


Cornelius 


(1667) 











săi, desemna conducătorii comunităţilor şi 
avea dreptul de a-i excomunica pe cei care 
încălcau ordinea comunitari Severa disci¬ 
plină pe care patriarhul Gămăliei II (în ju¬ 
rul anului 100 d.Chr.) a impus-o, a avut 
darul să instituie un climat de perfectă 
unitate, mai întu în sinul consiliului, apoi 
în comunitatea din Jamnia şi, în cele din 
urmă, în rindul tuturor evreilor din 
Palestina. 

In această perioadă de frămîntări 
şi de refacere a echilibrului spiritual, fi¬ 
gurile centrale ale vieţii religioase iudaice 
sînt "tannaim-ll" — interpreţii şi păstrăto¬ 
rii Legii transmise oral (Halacha). Din rin¬ 
dul lor, o importanţă deosebită o are 
Rabbi Alriba ben Joseph. Lui i se datorea¬ 
ză o sistematică expunere a principiilor te¬ 
ologiei şi eticii iudaice, principii care vor 
fi reluate ulterior de autorii Talmudului. 
Dar tot atlt de importantă este şi participa¬ 
rea sa directă la evenimentele care au loc 
în viaţa poporului evreu la sfîrşitul primu¬ 
lui veac al erei creştine şi la începutul 
celui de al doilea. * 


După ce a cucerit Dacia, Traian 
şi-a îndreptat legiunile spre răsărit, spre a 
supune bogata regiune cuprinsă între 
Eufrat şi Tigru. Micile principate ale păr¬ 
ţilor şi armenilor i s-au supus fără lupte, 
în schimb oraşele în care locuiau puterni¬ 
ce comunităţi iudaice i-au opus o crîncenă 
rezistenţă. Evreii babilonieni vedeau în 
Traian pe urmaşul celui care le distrusese 
Templul şi au refuzat să i se supună. Dar 
preţul pe care au trebuit să-l plătească a 
fost pe măsura rezistenţei opuse. 

Scânteia nesupunerii evreilor din 
Mesopotamia în faţa legiunilor lui Traian 
s-a transmis cu repeziciune în toate colţu¬ 
rile Imperiului unde existau comuniţăti iu¬ 
daice puternice. Cu o vigoare care amintea 
de fanatismul zeloţilor, în anul 115, evreii 
din Cirenaica, Egipt şi Cipru s-au răsculat 
împotriva stăpînirii romane, dar şi împotri- • 
va populaţiilor băştinaşe, cu precădere 
greci, în mijlocul cărora trăiau. "Era un 
fapt la ordinea zilei ca păgînii să-i măcel㬠
rească pe evrei şi evreii pe păgîni", scrie 
Will Durant în Istoria Culturii Omenirii, 
referindu-se la evenimentele din prima ju¬ 
mătate a secolului al II-lea al erei creştine. 

Evreii din Cirenaica, pro fi tind de 
faptul că majoritatea trupelor din Nordul 
Africii erau deplasate în Părţi a, i-au măce¬ 
lărit pe toţi romanii şi grecii care le-au 
ieşit m cale. Istoricul grec Cassius Dio 
apreciază la peste 220000 de oameni ucişi 
de evrei şi descrie cu lux de amănunte 
cruzimea de care răsculaţii au dat dovadă 
şi ororile pe care le-au comis. în a sa 
"Istorie a evreilor", Hirsch Graetz contes¬ 
tă faptele oribile ce se pun în sarcina 
evreilor, dar acceptă că răsculaţii "ca 
răzbunare I-au obligat pe prizonieri să 
se lupte cu fiare sălbatice şi că au fost 
sfîşlaţi de acestea". După ce au pus stă- 
pînire pe oraşele din Cirenaica, evreii 
răsculaţi s-au năpustit asupra Alexandriei 


unde, aşa cum relatează istoricul Appian, 
au ucis şi au distrus fără cruţare. 

In insula Cipru, unde trăia o nu¬ 
meroasă comunitate iudaică şi unde îşi 
constituiseră numeroase sinagogi, evreii 
s-au răsculat împotriva romanilor şi a gre¬ 
cilor din aceleaşi motive ca şi conaţionalii 
lor din Nordul Africii. Şi aici răsculaţii 
s-au dovedit la fel de cruzi şi necruţători. 
Cassius Dio apreciază numărul celor ucişi 
la 240000 şi chiar dacă cifra este exagera¬ 
tă, ea sugerează dimensiunile vărsării de 
strige. 

Represaliile romane împotriva 
focarelor de răscoală au fost cumplite. 
După ce generalul roman Martius Turbo, 
însărcinat de Traian să pună capăt răzme¬ 
riţelor, i-a înfrînt pe răsculaţii din Nordul 
Africii, s-a năpustit asupra răsculaţilor din 
Cipru. întreaga populaţie iudaică din insu¬ 
lă a fost exterminată, dar amintirea crime¬ 
lor comise de evrei a rămas puternic înti¬ 
părită în memoria ciprioţilor. Ca o lege 
nescrisă, perpetuată secole de-a rindul, 
evreilor le-a fost interzisă orice formă de 
acces pe insulă. 


Ţ\ upă înăbuşirea răscoalei de către 
I I Titus şi dărâmarea Ierusalimului 
M-J (70 d. Chr.), încă un milion de 
evrei alungaţi, refugiaţi sau duşi în sclavie 
au mărit numărul conaţionalilor lor stabi¬ 
liţi în afara hotarelor Palestinei. Istoricii 
au denumit acest impresionant exod al po¬ 
pulaţiei evreieşti diaspora (gr. = dispersa¬ 
re, împrăştiere). De fapt însă diaspora iu¬ 
daică a început cu şase secole mai înainte, 
odată cu exilul babilonian (586 î. d.Chr.) 
şi a continuat neîntrerupt de-a lungul în¬ 
tregii perioade cât Iudeea s-a găsit sub di¬ 
ferite stăpîniri străine. Aşa se face că de la 
distrugerea Ierusalimului în întregul bazin 
al Mării Mediterane, ca şi în Orientul 
Apropiat şi în Mesopotamia existau nume¬ 
roase comunităţi iudaice. în lucrarea sa 
"Legatio ad Caium" în care descrie acti¬ 
vitatea sa ca ambasador al comunităţii iu¬ 
daice din Alexandria pe lingă împăratul 
Caligula, filozoful evreu Philon afirmă: 
"Continentele sînt pline cu aşezări iudai¬ 
ce... de asemenea insulele şi întreaga 
Babilonie". Afirmaţia lui Philon este con¬ 
firmată de Strabon care, cu cinci ani îna¬ 
inte de căderea Ierusalimului, relata cu un 
nedisimulat sentiment antiiudaic: "Evreii 
sînt răspîndiţi în aproape toate oraşele de 
pe suprafaţa pămîntului şi este cu neputin¬ 
ţă să găseşti un loc în lume unde, după ce 
s-au aşezat, să nu-şi fi impus autoritatea". 

Cercetările istorice au stabilit că 
în jurul anului 70 cLChr. în Seleucia pe 
Tigru, ca şi în toate oraşele importante din 
Parţia, locuiau mii de evrei. Numeroşi 
evrei erau stabiliţi în Arabi a, de unde au 
pătruns în Etiopia. în Siria şi în Fenicia 
evreii se găseau în număr mare. Comuni¬ 
tăţi iudaice puternice se găseau în Tar sos, 
Antiochia, Milet, Efes, Sardes, Smirna, 
Delos, Corint, Atena, Philippi, Patras şi 
Tesalomc. în Alexandria Egiptului, ca şi 
în oraşele din Cirenaica existau cartiere 
întregi locuite de evrei. în vest existau 
colonii evreieşti puternice în Cartagina, 

S ir ac uza, Puteoli, Capua, Pompei şi, în 
primul rând, la Roma. Odată cu pătrunde¬ 
rea legiunilor romane în Galia şi în regiu¬ 
nea Rinului, pe aceste teritorii anexate 
Imperiului, s-au constituit nuclee ale unor 
viitoare comunităţi iudaice. Istoricii apre¬ 
ciază numărul evreilor din Imperiul 
Roman la peste şapte milioane. Această 
cifră reprezintă aproximativ şapte procente 
din întreaga populaţie a Imperiului, dublu 
faţă de procentul actual al evreilor în tota¬ 
lul populaţiei Statelor Unite ale Americii. 


în ciuda înfrângerilor politice şi 
a pierderii de vieţi omeneşti pe care evreii 
le-au suferit, puternica lor credinţă în des¬ 
tinul mesianic ce le-a fost hărăzit de Iahve 
a rămas neclintită. Credinţa că ei sînt 
Poporul Ales, precum şi particularităţile 
de comportament care decurg din acestă 
credinţă îi va pune inevitabil în conflict 
atît cu intolerantele autorităţi romane, cît 
şi cu popoarele în mijlocul cărora eveni¬ 
mentele istorice i-au obligat să trăiască. 
Nici unul din împăraţii ce i-au urmat lui 
Titus nu au manifestat o atitudine binevoi¬ 
toare faţă de evrei, dar cel în timpul dom¬ 
niei căruia vor suferi din nou persecuţii a 
fost Traian. 


După dărâmarea Ierusalimului, 
cu mobilitatea şi puterea de adaptare care 
îi caracterizează, evreii au reuşit, încetul 
cu încetul, să readucă la normal viaţa eco¬ 
nomică şi spirituali în Palestina. încă în 
timp ce Ierusalimul era asediat de legiuni¬ 
le romane, Jochanan ben Sakkai, unul din 
învăţaţii evrei de seamă, de teamă ca în 
cumplita vărsare de sînge să nu piară toţi 
cunoscătorii Legii şi ai Tradiţiei orale, s-a 
furişat din cetatea asediată şi a întemeiat 
la Jamnia, o localitate pe ţărmul Mării 
Mediterane, o Academie iudaici După c㬠
derea Ierusalimului, Jochanan a organizat 
un nou consiliu suprem al poporului 
evreu, alcătuit de dau aceasta din farisei 
şi rabini, adică din învăţaţi cunoscători ai 
Legii, nu ca în trecut din preoţi, politicieni 
şi bogaţi. Acest consiliu denumit Beth 
Din, deşi nu dispunea de putere politici 
autoritatea sa în problemele religioase şi 
etice ere recunoscută de marea majoritate a 
evreilor palestinieni. Patriarhul, pe care 
consiliul îl alegea din rindul membrilor 










pag. 15 


-===== 

.—— "/ 

rsa// r 



ă ne amintim că a fost 
o vreme cînd nici urgia 
istoriei, nici otrăvirea 
văzduhului, nici nemernicia con¬ 
ducătorilor nu era atît de mare in¬ 
cit să facă pămîntul românesc un 
loc de spaimă de unde fiinţele vii 
să fugă să se slaveze. A fost o 
vreme, şi ar trebui să amintim 
mereu asta, cînd frumuseţea, cu¬ 
răţenia, bogăţia, cu deosebire li¬ 
bertatea şi cinstita orinduire a 
ţării făcea ca ea să fie un loc de 
refugiu pentru cei oropsiţi de soar¬ 
tă care veneau de pretutindeni, 
din Est şi din Vest, din Nord şi 
din Sud. Noii veniţi, nu puţini, 
stabilindu-se aici, adoptînd şi cu 
sufletul noua patrie, o îndrăgeau 
şi fiindu-i nu povară sau duşmani 
dinăuntru, cum au mai fost unii, 
ci dîndu-i tot ce aveau mai bun, o 
slujeau cu credinţă, talent şi în¬ 
demnare spre cinstea lor şi a ţării. 

Un astfel de om, o ast¬ 
fel de fiinţă urgisită, strivită de 
soartă, dar niciodată învinsă, a 
fost Nadia Russo. 

Născută în 1901 în 
Rusia, fiică a unui general de ca¬ 
valerie din armata ţarului şi a 
unei mame aparţinînd nobilimii, a 
rămas fără părinţi tocmai cînd ar 
fi avut mai,multă nevoie de spri¬ 


jin, căci izbucneşte revoluţia. îm¬ 
preună cu sora ei ceva mai mare 
şi însoţită de ordonanţa tatălui ei, 
după multe eforturi, peripeţii, 
greutăţi şi osteneli ajunge la 
Chişinău, unde trăia sora tatălui 
ei, căsătorită cu un boier basara¬ 
bean, Botezatu. Prin alipirea 
Basarabiei la România şi prin c㬠
sătoria ei de foarte tînără cu un 
moşier pămîntean, Alecsandru 
Russo, devine româncă. Această 
întîmplare schimbă viaţa Nadiei. 
Cu tenacitatea şi talentul ce-o ca¬ 
racterizează, urmează cursurile 
unei şcoli de pilotaj şi obţine, 
prima, brevetul de pilot, întrecîn- 
du-şi colegii, toţi bărbaţi. Din 
acel moment se dedică noii pa¬ 
siuni, a zborului. Reuşeşte să-şi 
cumpere un avion personal cu ca¬ 
re participă la mitinguri aviatice, 
cucereşte trofee şi recunoaştere 
internaţională, făcînd cinste culo¬ 
rilor ţării. Pentru acesta este răs¬ 
plătită cu înalta distincţie 
"Virtutea Aeronautică". 

Începînd din 21 iunie 
1941, cînd ţara a intrat în război, 
ea a fost pe front împreună cu es¬ 
cadrila 1 Sanitară, participînd la 
transportarea, în condiţii grele şi 
periculoase, a medicamentelor pî- 
nă la posturile de prim ajutor din 


apropierea frontului şi aducînd la 
întoarcere răniţi grav, ce aveau 
nevoie de o urgentă intervenţie. 
Pentru aceste fapte de curaj, d㬠
ruire şi eroism Nadia Russo este 
distinsă cu cea mai înaltă deco¬ 
raţie aviatică de război "Crucea 
de aur a Virtuţii Aeronautice cu 
spade". 

Ca să i se împlinească 
pînă la urmă destinul, să nu se 
îndepărteze ci să fie mereu în 
însăşi durerea fierbine a ţării şi a 
neamului de care s-a legat, cînd 
începe marea acţiune comunistă 
de distrugere a elitelor româneşti, 
este arestată de securitate în 
1951 şi, după o lungă şi dură 
anchetă, e implicată în procesul 
unor ofiţeri de aviaţie, camarazi, 
alături de care a participat la 
războiul anticomunist .şi 
condamnată la şapte ani de 
închisoare. 

Ce urmează apoi e, îm¬ 
preună cu întreg neamul rom⬠
nesc, drumul calvarului. îşi exe¬ 
cută pedeapsa în închisorile 
Mislea şi Miercurea Ciuc, iar la 
expirarea pedepsei nu este elibe¬ 
rată ci, după obiceiul timpului, e 
trimisă la domiciliu obligatoriu 
în Bărăgan. în comuna Lăţeşti, 
începe o altă etapă din viaţă. 


într-o casă de pămînl acoperită cu 
paie, o izbă rusească, în plină 
iarnă rusească. Şi a fost nevoită 
să rămînl cu domiciliu 
obligatoriu încă cinci «ni. Mai 
pierduse ceva din impetuozitatea 
tinereţii, dar tăria de caracter şi 
încrederea i-au rămas intacte 
cu toată lunga şi greaua tem¬ 
niţă. Aici, în comuna 
Lăţeşti, se recăsătoreşte cu 
Gheorghe Bossie, tot un deportat, 
cu care, înţelegîndu-se foarte 
bine, petrece mai uşor greutăţile 
vremii. Eliberată, în cele din ur¬ 
mă, nu i se mai acordă buletinul 
de Bucureşti şi e nevoită să se 
stabilească la Buftea. Fără pensie, 
doar cu un neînsemnat ajutor so¬ 


cial, fără să i se recunoască nici- 
unul din marile merite şi servicii ■ 
aduse ţării, moare In ianuarie 
1988, aşa cum a trăit, cu demni¬ 
tate. E înmormintată la Bucureşti, 
în cimitirul Reînvierea. 

Cuvine-se deci să ne 
amintim că ţara, dacă împotriva 
atîtor vicisitudini istorice şi 
nevrednicii omeneşti, mai există 
totuşi, ea trăieşte doar prin cre¬ 
dinţa, suferinţa şi moartea celor 
ce i-au rămas credincioşi pînă în 
ultima clipi, cîştingîndu-şi prin 
cinste dreptul la odihnă în pămîn¬ 
tul sfînt al ţării, dar şi preţuirea 
urmaşilor. O viaţă ca a Nadiei 
Rusoo-Bossie, celor ce vor veni 
după noi, să le fie de pildă. 

PUNCTE CARDINALE 



(urmare din pag. 14) 
terme. Evreii au fost izgoniţi din noul 
oraş şi nu li se permitea dedt_ într-o 
anumită zi a anului să vină şi să plîngă pe 
ruinele Templului. De acum înainte, 
secole de-a rîndul, existenţa poporului 
evreu se va consuma în exil şi în 
peregrinări, în aşteptarea venirii lui Mesia 
cel adevărat şi a împlinirii prorociei: "Iar 
cînd te va duce Domnul Dumnezeul tău în 
pămîntul acela pentru care s-a jurat 
părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui 
Iacov, ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi 
frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu 
case pline de toate bunătăţile, pe care nu 
le-ai umplut tu, cu fîntîni săpate în 
piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi 
măslini, pe care nu le-ai sădit tu, şi vei 
mînca şi te vei sătura, atunci, păzeşte-te 
să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi 
pe Domnul Care le-a scos din pămîntul 
Egiptului şi din casa robiei 
(Deuteronomul, 6, 10-12). 


prezentanţi ai acestei străvezii de tenden¬ 
ţioase teze este jurisconsultul elveţian 
Johan Kaspar Bluntschli (1808-1881), pro¬ 
fesor de teoria statului, mai îndi la Zlirich 
şi apoi la Mllnchen şi la Heidelberg. Un 
scurt citat din lucrarea sa intitulată "Statul 
român şi situaţia juridică a Evreilor în 
România", apărută în anul 1879, este sufi¬ 
cient pentru a deconspira adevăratele in¬ 
tenţii ale autorului. "Ca şi în celelalte ţări 
ale Europei orientale, deşi mai puţin nu¬ 
meroşi ca în ţările Europei occidentale, se 
găseau Evrei din timpurile cele mai vechi 
şi în Moldova şi în Muntenia. Fără îndo¬ 
ială, că un număr mare de familii israelite 


EVREII IţJ 


Alexandru Bîrlădeanu şi S uz ana Gîdea. 

Dar să-l ascultăm pe Nicolae 
Iorga: "în ultimele timpuri, în legătură cu 
o anume campanie politică a cărei legiti¬ 
mitate n’avem s‘o discutăm aici, s 1 au tip㬠
rit în româneşte şi în franţuzeşte o sumă 
de scrieri, până la proporţii de volume cu 
pretenţii ştiinţifice, în cari se înfăţişează 
trecutld Evreilor în România. Unele dintre 
ele, ca teza de doctorat din Paris a d-lui 
Bernard Stambler, care e şi diplomat al 
Şcolii de ştiinţe politice [L'histoire (sic) 
des lsrailites roumains et le droit 
d‘ intervention, Paris, Jouve, 1913), sunt 
aşa de superficiale, încât ieau numerele 

ROMÂNIA 


Prezenţa evreilor, atestată istoric, 
în toate provinciile Imperiului Roman jus¬ 
tifică ipoteza că, după cucerirea Daciei de 
către Trai an, reprezentanţi ai comunităţilor 
de limbă şi religie iudaică, atraşi de bog㬠
ţiile noii provincii, au pătruns şi în spaţiul 
carpato-dunărean unde, în secolele urm㬠
toare, se va zămisli poporul român. Dacă 
însă investigaţiile pe marginea acestei ipo¬ 
teze s-ar opri aici, ele s-ar înscrie pe linia 
cercetărilor ce urmăresc definirea conturu¬ 
lui diasporei iudaice. în realitate, scopul 
nemărturisit urmărit de autorii unor lucrări 
privind diaspora iudaică în Dacia este cu 
totul altceva. într-o serie de studii, dafind 
din cea de a doua jumătate a secolului tre¬ 
cut şi din prima jumătate a acestui secol, 
autorii lor îşi propun să fundamenteze, cu 
"rigurozitate ştiinţifică”, leza conti¬ 
nuităţii evreieşti In Dacia". Cu alte cu¬ 
vinte se urmăreşte acreditarea tezei că 
evreii, nu numai ci slnt pâmtntenl pe 
meleagurile româneşti, dar el s-au aşe¬ 
zat pe aceste meleaguri Înainte de a 
exista poporul român! 

Unul din cei mai cunoscuţi rei¬ 


au venit în provincia dunăreană. Dacia, în¬ 
că sub domnia vechilor împăraţi romani. 
Aceste familii vechi israelite s-au conser¬ 
vat aici şi sînt chiar cel puţin tot aşa de 
vechi pămîntene ca şi naţiunea română, în 
mijlocul căreia trăiau. Ele formează şi 
sîmburele populaţiei evreieşti de astăzi din 
România? A 


Răspunsul la acest atentat la 
adresa ISTORIEI ROMÂNILOR a fost dat 
de la înălţimea unanim acceptatului său 
prestigiu ca istoric de Nicolae Iorga în 
lucrarea "ISTORIA EVREILOR ÎN 
ŢERILE NOASTRE" prezentată în şe¬ 
dinţa ACADEMIEI ROMÂNE din 13 sep¬ 
tembrie 1913. înainte de a schiţa obiecţiu- 
nile marelui nostru istoric la pretenţiile 
unor anumite cercuri evreieşti, trebuie să 
atragem atenţia cititorilor să evite confuzia 
dintre adevărata ACADEMIE ROMÂNĂ, 
înaltul for de cultură în fotoliile căruia au 
tronat personalităţi ca Nicolae Iorga şl 
Vasile Parvin şi caricatura denumită astăzi 
tot academie şi tot română, pe băncile c㬠
reia îşi odihnesc ticăloşia politică şi pu¬ 
ţinătatea intelectuală figuri sinistre ca 


de ordine ale unor documente, 1164, 
1292, 1293, 1327, ca probe că în 
Principate trăiau Evrei în anii 1164, 
1292, 1293, 1327, înainte de îrfiinţarea 
chiar a ţerii respective... 

Să mi se dea voie a nu mă opri 
asupra Evreilor "idumeeni " şi "itureeni" 
din inscripţii, aşâ cum s 1 a făcut menţio¬ 
narea lor, deşi nu tăgăduesc că în ameste¬ 
cul de Latini de limbă care a fost adus în 
noua provincie sau atras de dânsa, de mi¬ 
nele de aur şi argint ale acestui Transvaal 
roman, că între aceşti uldanderi au putut 
fi şi Evreii cei mai autentici. Dar conto¬ 
pirea lor cu poporaţia cealaltă eră împie¬ 
decată de motive religioase, iar de menţi¬ 
nerea ca naţiune a acelor aventurieri spo¬ 
radici nici vorbă nu poate fi. Naţiunea ca¬ 
re s’a formal la Dunăre nici n’a avut a 
face decât subsidiar cu coloniştii orăşeni 
cari se duceau şi veniau după cîştig şi în 
marginile siguranţei garantate de un Stat 
victorios; ea vine de sigur dirttr’m vechiu 
amestec făcut la sate între ţăranii traci, 
străvechi locuitori ai pămîntul ui şi tova¬ 
răşi de ocupaţie, strecuraţi pe încetul, al㬠
turi de cronici, decrete şi inscripţii, din 
Italia rezervată oraşelor luxoase şi vilelor 
de bogătaşi şi hrănită din producţiile lu¬ 


mii întregi aduse pe corăbii. 

Tot aşâ putem fi siguri că, după 
lichidarea oraşelor prin încetarea marelui 
negoţ, strâns legat de siguranţa publică, 
între sătenii cari, păstrându-şi numele şi 
amintirea de Romani, de partea această- 
laltă a Dunării, au format trecerea la ge¬ 
neraţii viitoare, ce erau să trăiască infor¬ 
me politice proprii, Evreii târgoveţi, legaţi 
totdeauna de gospodăria banului, nu se 
puteau păstra.." 

După ce, de-a lungul primului 
capitol al lucrării, Nicolae Iorga trece în 
revistă toate documentele în care este 
menţionată prezenţa unor evrei pe terito¬ 
riul Tării Româneşti şi a Moldovei, for¬ 
mulează următoarea concluzie: " Astfel am 
ajuns la 1600fără a găsi menţiunea unui 
element evreesc aşezat în părţile noastre 
Probitatea care îi caracterizează opera is¬ 
torică îl obligă însă să adauge: "Totuşi, 
dacă e autentică ştirea şederii la Iaşi, pe 
la 1618, a rabinului, expert în cabală, 
Solomon bai Arayo, la care vine să înveţe 
şi un evreu candiot, losif Solomon del 
Mechgo, existenţa unui mic popas de evrei 
spanioli, în necontenită prefacere — căci 
acei cari-l compuneau făceau continuu 
drumul dela Constantinopol în Polonia, ca 
del Medigo însuş, ar trebui să se admită. 
Intre el însă şi masele evreeştl de astăzi 
nu e nici o legături". 


Şi o ultimă precizare. Regretăm 
faptul că în explozia editorială oe a avut 
loc în România după evenimentele din 
Decembrie ’89, nici una din marile edituri, 
nici chiar editura «Humanitas», nu au so¬ 
cotit util aă reediteze ISTORIA EVREI¬ 
LOR ÎN ŢERILE NOASTRE. în starea 
de dezinformare, confuzie şi dezorientare 
în care se găseşte întreaga populaţie a 
ţării, fără a-i exclude, d menţionîndu-i pe 
primul loc, pe posesorii de diplome de 
studii, reeditarea lucrării lui Nicolae Iorga 
«r fi avut darul să limpezească multe din 
nedumeririle speculate de toate taberele 
care vor, cu orice preţ. să creeze o 
'problemă evreiască" în România. 

— va urma — 





pag. 16 



1/1/ » Dl /' Mijii/) 


Alegerile trec, partidele rimîn. Chiar şi cele care nu 
s-au ales dedt cu praful de pe tobă. Urmează faza "dărilor de 
seamă" (mai mult critice decît auto-critice)., măsurilor de re¬ 
dresare şi strategiilor de perspectivă. 

Vechea "viaţă de partid" ştim cam cum se desfăşura. 
S-o vedem pe cea care se pretinde "noua"! Spicuim dintr-un 
"Comunicar oficial: "Consiliul Naţional" al cutărui partid s-a 
întrunit la data de (n-are importanţă), "pentru a analiza activi¬ 
tatea" Partidului şi pentru a formula "direcţiile viitoare de 
acţiune". Forul respectiv " a apreciat ca satisfăcătoare prezen¬ 
ţa" Partidului în alegerile generale din toamnă (cîteva mii de 
voturi pe toată ţara!), deoarece s-a folosit de prilej "ca să-şi 
răspândească mes^ul" (un fel de... "Iubiţi-vă pe tunuri"!). Că 
ecoul a fost aproape nul, asta are mai puţină importanţă... "S-a 
apreciat fiisi ca nesatlsfăcitor nivelul de pregătire politică" 
(mai exact- politico-idcologică), precum şi lipsa "disciplinei" 
de partid, ceea ce a dus la o "ineficienţi a structurilor organi¬ 
zatorice interne". De vină e... "lipsa de preocupare", ştiţi dum¬ 
neavoastră! Abia în al doilea iînd vin "incapacitatea" unor 
membri de partid şi "toleranţa exagerată" a Şefului Era deci 
normal si se treacă la "sancţionarea" severă a "abaterilor şi 
greşelilor". Şase deviaţionişti, probabil indiscipUnaţi, incapabili 
şi lipsiţi de preocupare, au fost "excluşi fără rezerve", pnn eu- 
noscutul "vot unanim" al celor disciplinaţi, capabili şi foarte 
preocupaţi, "considcrîndu-se aceste excluderi ca un bun înce¬ 
put al acţiunii de întărire a disciplinei" de partid. Şeful "a 
primit un vot unanim de încredere din partea Consiliului Na¬ 
ţional, care a hotăiît ca în viitor să acţioneze în aşa fel îneît să 
fie eliminate orice manifestări" de nealiniere la "linia politică" 
a Partidului (altfel spus: cine nu e cu noi, e împotriva noas¬ 
tră!). "Activitatea viitoare va trebui aşezată mai apăsat pe o li¬ 
nie educaţională, formativă, pentru întărirea spiritului de res¬ 
ponsabilitate politică". Nu mai merge aşa, cu "concesii" şi 
sentimentalisme"; trebuie o linie dură, să nu mai mişte ni¬ 
meni dedt după Şef! Cei bine-mişcători (adică activiştii dc n㬠
dejde) au primit pentru obedienţa lor o binemeritată vacanţă 
("concediu politic' ), precum şi o temă de vacanţă ("vot medita 
în acest răstimp la activitatea de pînă acum" a Partidului, pre¬ 
cum şi la gradul de implicare personală în acestă activitate"), 
urmînd a fi verificaţi la întoarcere, într-o nouă şedinţă, cînd 
"se va adopta şi Programul general de acţiune pentru anul 
1993" (şi probabil, în perspectivă, pînă în anul 2000)! 

Nu ştie ochiul ce să faci.. Să rîdă? Să plîngă? 

Dacă s-ar arde toate "limbile de lemn" dm România, 
s-ar putea încălzi ţara pînă la primăvară! Dar capetele? Ce 
facem cu capetele?! 



în numărul 5 al revistei «Mişcarea» se pomeneşte 
într-un loc de "îndrumarea de înaltă competenţă a Conf. Dr. 
Ilie Bădescu", fără a se înţelege exact în ce constă această 
competenţă. Dacă este vorba de un anumit fel de sociologie pe 
care domnia-sa a învăţat-o şi a predat-o ani de-a rîndul, chiar 
pe vremea "cumplitei deflagraţii a forţelor destrămării", atunci 
^competenţa" domniei-sale este mai presus de orice îndaiall 
D-l Bădescu pare să-şi atribuie însă şi alte competenţe, iar aici 
treaba se complică... 

în numărul trecut al revistei noastre un student teo¬ 
log se străduia să arate unele incompatibilităţi între cutare afir¬ 
maţie a d-lui Bădescu şi ortodoxie. Noi nu ne putem referi la 
problema respectivă, deoarece am lipsit de la dezbaterea incri¬ 
minată ("Ortodoxie şi românism"). D-l Bădescu este însă gene¬ 
ros, oferindu-ne ocazia să-i judecăm competenţele para-socio¬ 
logi ce din chiar scrisul gazetăresc (adică aşa-zicîna "pe text", 
ca să nu rărrnnă loc de nici o îndoială). 

Astfel, în acelaşi Număr al «Mişcării», domnia-sa se 
întreabă pe prima pagină: Care Europă? Sub acest titlu se 
compune (în sensul cel mai mediocru-şcolăresc al cuvîntului) 
un articol care pînă la jumătate se caracterizează printr-un delir 
ideatic (deşi punctul de pornire, luat în sine, este just), iar din¬ 
colo de jumătate se preface într-un delir verbal presărat cu ede 
mai ieftine metafore şi majusculeaTAdîncă Tăinuita Chemare" 
(devenită trei rinduri mai jos "Vocea Tainică a Neamului"), 
"marea luptă care dă sens luptelor amănunţite (?!), "Deşertul 
Istoriei", marea Culme a Neamului", "Vocaţia, Vrednicia şi 
Gloria" (care "nu pot fi obţinute dedt prin iubirea de neam"!) 


ş a.m.d. Este vorba, se vede, de o mare înduioşare faţă de 
neam şi ţară (Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale- io 
aceste momente solemne... mă gîndesc la ţărişoara mea- 
vreau să zic tntr-o privinţă, poporul, naţiunea, Romănia—). 

întregul text se vrea o demitizare a "europenizării” 
noastre: "Cum să tc europenizezi — se întreabă d-l Bădescu — 
and eşti deja european?”. Sigur, problema e de discutat. îl 
preocupă, după cum ştim, şi pe d-l Qiescu... Nu avem nevoie, 
într-adevăr, de un alt mit al rătăcirii şi al adormirii noastre", 
cum zice d-l Bădescu. dar de aici pînă Ia a vorbi de "spelunci¬ 
le Occidentului" e o cale lungă, echivalenţi, dacă vreţi, cu ace¬ 
ea de la "limbile de foc" ale Duhului la obşteasca noastră 
"limbă dc lemn"! (Dar să-ţi vie stimabilul cu Idei învechite, 
cu opinii ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa... asta 
nu mal merge’-. Nu voi, să ştiu de Europa d-tole, eu voi să 
ştiu de România mea şi numai de România... în zadar ve¬ 
niţi cu gogoriţe, cu invcnţiunl antipatriotice, cu Europa, să 
amăgiţi opinia publică-). 

Nu că d-l Bădescu n-ar recunoaşte şi Occidentului 
anumite merite... "Să aducem principiile lor vitale acasă la noi. 
Nu-i nici o greutate — ne aiigură domnia-sa. Au făcut-o alal¬ 
tăieri Şcoala Ardeleană şi Paşoptismul, au făcut-o generaţiile 
Junimii, ale (sic) lui Ioiga, Pârvan, Guşti, Puşcariu etc. etc." 
(să precizăm în treacăt că ultimii patru aparţin totuşi unei sin¬ 
gure generaţii, fiind născuţi toţi în intervalul 1871-1882). Re¬ 
zultă că o poale face şi "Generaţia Actuală" (majusculele sînt 
tot ale d-lui Bădescu). Decît să ne batem capul "să ne inte¬ 
grăm noi în Europa", mai bine i-ar şade Europei să se integre¬ 
ze în România! Alternativa este îndrăzneaţă şi, trebuie să recu¬ 
noaştem, foarte măgulitoare pentru nod. Ba procedeul se şi 
poate extinde: "Salvarea voastră stă în munca încordată spre 
a muta spiritual tot Occidentul acesta computerizat şi chiar 
Orientul ezoteric la voi, întărind forţele neamului nostru" („Jn 
districtul nostru putem face şi noi ce fac dfnşii fn aJ lor...). 

De aici încolo competenţa d-lui Bădescu începe să 
şchioape te rău de tot Nu se înţelege deloc legătura dintre spi¬ 
rit şi computere. Şi mai ales nu se înţelege prin ce am putea 
ajunge să ne salvăm pînă la urmă: prin "tot Occidentul", prin 
"Orientul ezoteric" (7!) sau prin "Ortodoxia noastră”, cum se 
afirmă cîteva rinduri mai jos, ("Toţi ne putem salva în şi prin 
învăţătura salvatoare a Nemului întreg. O învăţărură pe care 
nc-au lăsat-o moştenire folclorul şi miturile noastre protocreş- 
tine. Ortodoxia noastră..)? Sau să facem un ghiveci din toate, 
salvîndu-ne cantitativ, ca să zicem aşa? Dar atunci nu cumva 
am contraveni tocmai "Ortodoxiei noastre"?!.., 

Un singur luciu rezultă cu certitudine din retorica 
d-lui Bădescu: anume că "nimeni nu se poate salva singur", ci 
numai în cadrul Mişcării Pentru România: "Veniţi în mişcarea 
Pentru România să le învăţaţi împreună ("perceptele salvării", 
pomenite mai înainte — n.n.). Redesooperind solidaritatea de 
suflet şi de gîndire nu veţi mai fi singuri. Veţi avea o casă în 
Casa cea marc şi încă ameninţată a Neamului"! M.P.R. — nu 
ni se spune, dar aşa reiese — ar avea cam următoarea structură 
(harismatică, fireşte): creier - d-l Bădescu; inimă - d-l M. 
Munteanu; braţe: Neamul şi Biserica! Prin M.P.R. se ajunge 
de-a dreptul la "Adevărul Neamului Românesc”, ne asigură în 
încheiere d-l Bădescu... Nu-i puţin lucru, de! 

Primul "braţ". Neamul, este tatuat cu următorul citat 
din Simion Bămuţiu: "Ţineţi cu poporul de vreţi să nu răt㬠
ciţi!". Numai că acum, după o sută şi mai bine de ani, după 
experienţa diabolică a comunismului, îţi vine să-l parafrazezi 
pe d-l Bădescu şi să întrebi: Care popor? Ol al minerilor din 
Valea Jiului, al muncitorilor de la I.M.G.B., al muncitorilor dc 
la Apaca, al Olteniei roşii, al Moldovei trandafirii, al cititorilor 
de «România Mare»? Poporul care a votat de două ori conse¬ 
cutiv, în proporţie zdrobitoare, cu Iliescu şi cu F.(D.)S.N.? Sau 
te pomeneşti că "poporul" om fi noi ăştia cîţiva, care ne citim 
unii pc alţu?! Dacă de popor e vorba, atunci nici d-l Bădescu 
"nu ţine cu poporul", că altminteri ar fi şi dumnealui în 
Senatul ţării, nu în Senatul M.P.R.! Sc vede treaba că de la 
Simion Bămuţiu încoace a cam trecut vremea şi ceva a cam 
putrezit "pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale"... Dorindu-se 
dascăl naţionalist, domnia-sa riscă, în acest context, să nu 


rimînă decît un demagog popul Ist' Pe de altă parte, daci luăm 
în considerare nostalgiile dumnealui paşoptiste, deşi ar vrea să 
vorbească în numele unui naţionalism creştin, nscă să se îm¬ 
potmolească într-un desuet naţionalism masonic! 

Şi iată că venim şi la celălalt "braţ": Biserica. D-l 
Bădescu vrea să exemplifice "ortodoxia noastră" şi începe cu... 
Şcoala Ardeleană! Să nu se întindă oare competenta d-sale p⬠
nă la faptul elementar ci "dascălii Şcolii Ardelene’erau... grc- 
co-catolid?! Sînt enumeraţi apoi alţi "martiri" ai "ortodoxiei 
noastre": Brâncoveanu cel Sfînt,Maiorcscu, Errrinescu, Iorga, 
Pârvan, M. Eliade, Mircea Vulcinescu, C. Noica, L. Blaga (am 
preluat ordinea din text). Dintre toţi aceştia, dacă e să-i ra¬ 
portăm la Ortodoxie (şi chiar la martiraj!), nu rămân decît doi: 
Constantin Brâncoveanu şi Mircea Vulcănescu. Toţi ceilalţi, 
deşi mari români şi foarte reprezentativi culturaliceşte, nu s-au 
prea omorît cu Ortodoxia: Maiorescu era un ateu notoriu (şi 
mason pe deasupra); Eminescu trăgea mai degrabă spre catoli¬ 
cism, and nu i se întîmpla să braveze că e buddhist ("adică 
creştin la puterea a zecea", îşi nota undeva!) sau pur şi simplu 
necredincios ("Eu nu cred nici în Iehova..." etc.); Iorga n-a 
sesizat dedt valoarea Istorică a Ortodoxiei, rănirund străin de 
esenţa sa religioasă; Pârvan trăia rafinat sub zodia Antichităţii 
păgîne; M. Eliade pare să fi simpatizat cu toate religiile în afa¬ 
ră de creştinism, pe carc-1 tratează cu rea-voinţă care atinge 
erezia (ca să nu mai pomenim de împrejurările atît de neorto- 
doxe ale sfîrşitului său); C. Noica nu credea cu adevărat decît 
în "Dumnezeul culturii" şi era de părere că creştinismul se da¬ 
torează Sfîntului Pavel şi că Fllocalia abia merită răsfoită; în 
fine, L. Blaga, cu al său Mare Anonim, s-a aşezat filosoficeşte 
în afara creştinismului (a se vedea şi D.Stăniloaie,Poziţla d-lui 
Ludan Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie), punînd religia 
în sfera culturii, sub legile de creaţie ale geniului omenesc, aşa 
cum parc să facă şi d-l Bădescu. Ceea ce afirma Părintele 
Stăniloaie despre Blaga, i se potriveşte de minune şi sodolo- 
gului nostru: procedează cu religia ca unul care sugrumă pe ci¬ 
neva spunîndu-i vorbe de mîngîierc! 

D-l Bădescu ar trebui să ştie, în virtutea "înaltei 
competenţe", că Ortodoxia nu-i totuna cu "foldorul şi miturile 
noastre protocreştine" (care-s frumoase şi ni-s scumpe, nimic 
de zis!). Ortodoxia autentică nu este mitologică şi folclorică, 
d teologică şi bisericească. 

Sau scrie d-l Bădescu: "Europa adevărată este 
Europa naţiunilor. Aceasta este baza Europei ecumenice. Nu 
alta”! D-l Bădescu va fi auzit probabil de flletlsm; este nu¬ 
mele posibil ai ereziei care îl paşte. Lucrurile sini mult mai 
nuanţate în privinţa iaporturilor dintre politic şi spiritual, 
"tainele cerului şi-ale pământului, Horatio, sînt mult mai multe 
decît închipuie filosona ta"... De aceea nu e bine să tîiîm creş¬ 
tinismul şi ortodoxia în politică înainte de-a le pricepe esenţa 
(cu atît mai mult cu dt nimeni nu e în fond obligat să fie 
creştin ortodox). Religia nu-i haină de paradă şi nid unealtă de 
uz politicianist. Iar în ce priveşte mântuirea, ea se face prin 
Iisus Hristos, Dumnezeul cel Viu, nu prin "triunghiuri" ab¬ 
stracte, cum delirează d-l Bădescu (cu o vagă reminiscenţă 
ţuţianistă, colportată anapoda): "Triunghiul care poate salva şi 
spori fiinţa în lume este acesta: Lumea-Neamul-Dumnezcu" 
(?!). Lăsînd la o parte inepţia logică a acestri fraze, să 
constatăm că nici măcar nu i se face lui Dumnezeu hatîrul de 
a fi primul termen al triadei! 

Altminteri d-l Bădescu a intuit exact răspunsul la 
întrebarea din titlu: Europa cea adevărată e una a patriilor, a 
naţiunilor. Rămâne ca altcineva să demonstreze de ce. M 


IN ATENŢIA \ 
ABONAŢILOR \ 
DIN GERMANIA'' 


nstrcze de ce. J0 

41 A 


Costul unui abonament anual este de 50 DM, ci 
nu de 35 DM, cum dinţi-o eroare s-a anunţat în 
Numărul 12/24. Ne cerem cuvenitele scuze. 


BTOîfTOMMâM M©43(DM[10MOTĂ 

. « . *J lner * tul LJbcr » din 1.12.1992 a publicat un aşa-zis "reportaj" al unei reuniuni ţinute In 30.11.1992 
fn Palatul Şuţu, dar care nu era decît o înşiruire de neadevăruri. M-am socotit calificat să trimit o "replică". 

Conform uzanţelor din lumea civilizată, o replică se publică în acelaşi loc cu textul vizat, nemodlflcaL 
Redacţia poate însă să adauge comentarii proprii, sau chiar să refuze replica, dacă o consideră nelusttflcată 
sau inacceptabilă, indlclnd motivul refuzului. 

«Tineretul Liber» şi-a permis să publice frînturi din textul meu, înecate tn consideraţii proprlL 
elimlnînd pasagil care nu-l conveneau şl denaturind astfel sensul replicii. Şi mă gratifică, în plus, cu titlul fals 

- şi volt senzaţional - de "comandant legionar? Se situează deci în afara lumii civilizate. 

Am dat probabil prea multă consideraţie acestei publicaţii, care asigură perenitatea «Sctnteil 
Tineretului», de la care a moştenit nu numai localul, Instalaţiile şi celelalte avantaje, dar - precum se vede 

— şi spiritul (nu cumva şi din personalul?) fostului organ de presă ceauşist. 

Duitiu SFINŢESCU 


Editura 
"PUNCT* CnfiDINniC" 

B.R.D. Sucursala Sibiu 
Cont in. 4072996517509 


Colegiul redactional:Gabriel CONSTANTINESCU. redactor set, 
Demostene ANDR0NESCU, Marcel PETRIS0R, 
Razvan C0DRESCU, Constantin I0RGULESCU 

loan NIST0R Adresa: 2400 Sibiu • Calea Dumbrăvii 109 
Secretar de redacţie telefon: 09-422536 



MASI5 SQL 

Pnnting Company