Puncte Cardinale anul III, nr. 6 (30), iunie 1993 alb

• *11 


vor bien 


libertate 

solidaritate 

dreptate 


ni nccE 


CA? Di flALE 


PERIODIC INDEPENDENT DE ORIENTARE NATIONAL CREŞTINA 


final III. 
Nr. 6/30 

iunie 

1993 

16 pagini -100 



După înfrângerea suferită 
de Convenţia Democratică la alege¬ 
rile din septembrie anul trecut, am 
sperat că se vor produce două eve¬ 
nimente de o importanţă deosebită 
pentru evoluţia ulterioară a situa¬ 
ţiei politice din ţara noastră. 

în primul rând, ca după 
orice bătălie pierdută, conducătorii 
partidelor de opoziţie grupate în 
Convenţia Democratică ar fi trebuit 
să efectueze o analiză temeinică a 
cauzelor care au determinat majori¬ 
tatea populaţiei să se pronunţe în 
favoarea unor formaţiuni politice 
caj 4 , o«b o denumire nouă, conti¬ 
nuă atât prin doctrină cât şi prin 
provenienţa cadrelor de conducere 
linia, doar aparent defunctului. 
Partid Comunist Român. Şi, bineîn¬ 
ţeles, am aşteptat ca rezultatele 
acestei analize să fie făcute publice, 
neascunzându-se nimic din ceea ce 
face ca astăzi, la aproape patru ani 
de la evenimentele din Decembrie 
'89, populaţia României să mani¬ 
feste nu numai indiferenţă.dar în 
unele cazuri chiar ostilitate faţă de 
instituţiile unei autentice democra¬ 
ţii. 

în al doilea rând, am aş¬ 
teptat ca partidele din opoziţie, 
pornind de la concluziile analizei 
menţionate mai sus, să întreprindă 
acţiuni urgente şi energice pentru 
ca la o viitoare confruntare electo¬ 
rală să se prezinte cu un plus de 
credit moral şi politic faţă de for¬ 
maţiunile de orientare neocomunis- 
tă aflate în prezent la cârma 
României. Aceasta cu atât mai 
mult cu cât grava criză economică 
şi socială în care se zbate ţara se 
poate transforma în orice moment 


într-o criză politică ce nu va putea 
fi soluţionată decât prin alegeri 
generale anticipate. 
nmv Din păcate conducerea 
Convenţiei Democratice nu a găsit 
de cuvinţă să împărtăşească nici 
opiniei publice şi nici nivelelor in¬ 
ferioare din sistemul de organizare 
ale acestei alianţe politice concluzi¬ 
ile analizei (dacă o astfel de analiză 
a fost totuşi efectuată) cu privire la 
cauzele care au condus la înfrânge¬ 
rea Opoziţiei de către Puterea neo- 
comunistă. Dar nu numai atât. în 
perspectiva unei noi confruntări 
electorale. Opoziţia ar fi trebuit, 
cunoscând cauzele care i-au prici¬ 
nuit înfrângerea, să se ocupe intens 
de eliminarea lor. Or în această 
privinţă, până la această dată, nid 
Convenţia Democratică în totalita¬ 
tea ei şi nici partidele politice din 
care este alcătuită nu au făcut ni¬ 
mic, sau dacă au făcut ceva, ceea 
ce au făcut este prea puţin, pentru 
ca o nouă consultare a corpului 
electoral să însemne prima victorie 
împotriva formaţiunilor politice 
care urmăresc cu înverşunare per¬ 
manentizarea structurilor moştenite 
de la regimul comunist, dar mai 
ales menţinerea nomenclaturii co¬ 
muniste în toate funcţiile de con¬ 
ducere. 


în lumina îngrijorării expri¬ 
mate mai sus, ne îngăduim să fa¬ 
cem câteva precizări cu privire la 
actuala situaţie politică din Rom⬠
nia şi la contextul în care se duce 

continuare in pag. 2 

PUNCTE CARDINALE 


UN PIOS 


OMAGIU 


BASARABIEI 


13 


pag 






















pag- 


PUNCT6 CfiRDINRL€ 


In memoriam 


"HORIA SIMA A ÎNCETAT DIN VIATĂ 


în noaptea de 24 spre 25 mai 1993, la 
Augsburg, s-a stins din viaţă Comandantul 
Horia Sima (n. 1906), succesorul lui Comeliu Z. 
Codreanu la conducerea Mişcării Legionare 
(începând din 1938). Trupul neînsufleţit a fost 
transportat din Germania în Spania (unde 
Horia Sima a trăit după al doilea război 
mondial), fiind înhumat vineri, 28 mai, la 
Barcelona, acolo unde se afla şi mormântul 
sofiei sale. 

îndelung contestat, încă din 1938, chiar 
în anumite medii legionare, pe seama sa s-au 
colportat de-a lungul vremii, nenumărate 
insinuări, calomnii şi injurii, atât din partea 
unor fracfiuni legionare, cât şi din partea 
duşmanilor generici ai legionarismului (în 
special evreii şi stângiştii de toate nuanţele, de 
la liberali până la comunişti). A existat tendinfa 


neîmplinirile istoriei noastre contemporane. 
Probabil că va veni o vreme când patimile se 
vor domoli şi istoriografia îl va putea judeca 
obiectiv şi nuanţat, cum nu este în stare să o 
facă astăzi. 

Omenesc amestec de virtuţi şi de 
păcate, acest om, care a trebuit să facă faţă 
unor vremuri atât de tulburi şi să se măsoare, 
vrând-nevrând, cu umbra imensă a lui 
Comeliu Codreanu, a dus o viată de luptător 
hăituit, în care s-a străduit, după măsura 
puterilor şi chemării sale, să apere, cu mijloace 
mai mult sau mai puţin ortodoxe, pe fondul 
unei istorii tulburi şi necruţătoare, interesele 
majore ale Neamului său. Dacă a greşit 
vreodată, politiceşte vorbind, a făcut-o într-o 
vreme în care toată lumea a greşit (Antonescu, 
Regele Mihai, Iuliu Maniu, ultimii Brătieni 


putem lua în considerare "culisele" 
ne verificabile — el a reuşit să întreţină spiritul 
legionar (chiar dacă unitatea iniţială a Mişcării 
s-a frânt), contribuind cu sârg şi temeritate, 
alături de mulţi dintre cei care i-au rămas 
apropiafi, la salvarea unor valori legionare şi la 
cinstirea vechilor martiri (prin Fundaţii, edituri, 
publicaţii periodice, monumente, memorii, 
manifeste etc.), vădind o fermă atitudine 
românească şi anticomunistă. Acum, când 
"fapul ispăşitor" şi obiectul vrajbei 
interlegionare nu mai este, ne încearcă 
sentimentul că nu avem de-a face doar cu 
disparijia unui om, ci cu încheierea unui 
capitol din contorsionata noastră istorie 
contemporană. Dumnezeu să-l odihnească, iar 
pe noi să ne lumineze pe căile dreptăţii. 


absurdă de a face din acest om un fel de "ţap etc.), în cel mai greu context istoric în care s-a 


ispăşitor' 


nenorocirile şi aflat vreodată această Ţară. în anii de exil - 


urmare din pag. 1 


lupta dintre formaţiunile politice 
pe care se sprijină Puterea şi par¬ 
tidele politice care alcătuiesc 
Opozifia. 

în regimurile constituţio¬ 
nale, activitatea politică se desf㬠
şoară în cadrul partidelor politice. 
Deşi utilizarea definiţiilor în do¬ 
meniul realităţilor sociale se poate 
dovedi primejdioasă când enunţul 
unei definiţii nu este precedat de 
ansamblul motivafiilor pe care se 
bazează, vom reproduce totuşi de¬ 
finiţia partidului politic, aşa cum o 
formulează Dimitrie Guşti în stu¬ 
diul intitulat "Sociologia Naţiu¬ 
nii". "Partidul politic este o asociaţie 
liberă de cetăţeni, uniţi în mod per¬ 
manent prin interese şi idei comune, 
de caracter general, asociaţie ce urm㬠
reşte, în plină lumina publică,ja ajun¬ 
ge la puterea de a guverna pentru 
realizarea unui ideal etic sodar. 

înfruntarea dintre partide¬ 
le politice în eforturile pe care le 
fac pentru "a ajunge la puterea de a 
guvernaf are caracter de luptă, pe 
care acelaşi Dimitrie Guşti p carafe 
terizează astfel: "Lupta dintre par¬ 
tide are caracterul unui adevărat răz¬ 
boi, deoarece, ca şi în război, avem de 
a face cu conducători şi conduşi, cu 
mobilizarea forţelor şi, când se dă 
lupta, cu o tactică şi strategie deose¬ 
bită, cu învingători şi învinşi , avem 
Âe a face, în sfârşit, cu disciplină de 
partid, asemănătoare întocrmicu.dis- 
\ cipUrţa militară şi care are toate vir¬ 
tuţile şi viciile ei. u ' A: 

Or, în spiritul a eeea‘ţ& 
trebuie să fie, în fapt, un partid 

să-şi organizeze "lupta" pentru "a 
, ^^qjungt la puterea de a guveny('~ 
* " Convenjia Democratică nu repre^.. 
jj; zintă, la ora actuală, cea mai feri-, 

■ cită cale pentru a combate Puterea 1 
\y neocomunistă. Dacă înfiinţarea şflţ 
3 prezenta ei pe şeeria politică a fost 
i- pe deplin justificată la alegerile lo^, 
cale şi partal îndreptă ţităla alegfe 1 
; * i#e parlamentare pentru a se con* 
i ^ : tracara neîncrederea şi, pe alocuri , 
si chiar aversiunea, unei mari păiţi ă 
; £ jx>puk#iei fajă de ideea de partid 
?? Jţojitic în general şi fată de parti- 
. dete istorice în special, astăzi exSş-V 
> fenJ^iTa devenit un factor paralî-s 





zant în activitatea pe care partidele * 
politice trebuie să o desfăşoare 
pentru â se impune. - r j ‘ - 

A menţine timp îndelun¬ 
gat o coaliţie formată din forje po¬ 
litice deosebite structural prin doc¬ 
trină, modalităţi de acţiune, dar 
mai ales prin statura morală a per¬ 
sonalităţilor care le conduc, aşş 
cuin simt Partidul Najional-Ţăiă- 
nesc, care se defineşte mai nou ca 
Partid Creştin-Democrat, Partidul 
Liberai cu numeroasele sale frac¬ 
ţiuni, Partidul. Social Democrat, 
una din multele variante care pre¬ 
tind fiecare a fi qea autentică. Par¬ 
tidul Ecologist şi F’artidul Alianţei 
Ci vice,vâaveă drept rezulţât trep¬ 
tata şi progresivă erodăm ă identi¬ 
tăţii lor originare. Datorită orient㬠
rilor doctrinare diferite ale partide- 
. lor care.o alcătifiesfeConvenţia De- 
mocratică. eşţeţncapalnlă să ofere 

şr l^m^e^tor^trelSn?^ 1 se re- 

_vi : j, i ijni 


pectând regulile jocului democra¬ 
tic. Fiecare dintre ele s-a prezentat 
în fata alegătorilor cu propriul 
program şi rezultatele obtmute re¬ 
flectă fidel gradul de adeziune al 
populaţiei la programele respecti¬ 
ve, lucru pe care nu-1 putem afir¬ 
ma şi despre partidele care alcătu¬ 
iesc Convenţia Democratică. 


curgă iâ Uzatul slogan Jos comu - 
~nismul! , ' 1 &fti, ătuna câria incearcă 
să-şi âfirme capacitatea cdnstructi- 
vă,să foloseascăformule vaşi,lipsi- 
tede conţinut şi foarte puţin con¬ 
vingătoare, ] aşa cum, a fost apelul 
^^^^E^Consta^ţinescu, 
Să reclădim împreună speranţa . 

1 J,rn f > Idee^ ae coălipe guverna¬ 
mentală nu este nouă. Ea se jprâcti- 
bă în democraţiile di tradiţie sub 
forma participării a două sau mai 
multe partide la alcătuirea guver¬ 
nului. Dar coaliţiile se formează 
numai după ţonsultarea corpului , 
electoral, când se jştiecu pteazie r j 
prin prizma rezultatelor oteţiţiute,? 
ce reprezmra filare partfdf ATn-*' 
: cheia o întelegere^pterioară scru- 
finului prin care, ţi juma tocmelii 
dintre şefii de parţide, se reparti¬ 
zează partidelor căre formează 
coalifia un anumit procent din 
mandatele ce vor fi obţinute; este 
;şi nepolitiOgfceăoffit. Sub acest 

; puterii au procâafml^cb^ttrS- 


Un alt temei de îngrijorare 
în legătură cu existenta şi activita¬ 
tea partidelor de opoziţie îl constir 
tuie cvasitotala lor indiferentă fata 
de conceptul de organizare. Pentru 
a sublinia importanta pe care o are 
organizarea pentru afirmarea unui 
partid politic îl vom cita din nou 
pe Dimitrie Guşti :"Organizaţia cre¬ 
ează partidul; ea uneşte, asociază, so¬ 
cializează oamenii, care, deşi au inte¬ 
rese şi idei comune, stau altfel dispa¬ 
raţijinul faţă de altul; ea stabileşte 
apoi , odată ce aceşti oameni sunt 
uţtiţi, coeziunea dintre ei, creând spi¬ 
ritul de partid şi subordonarea voita a 
voinţei fiecăruia, voinţei partidului, v 
Dar şi în domeniul organi- 
: zării suntem nevoiţi să constatăm 
că partidele care formează Opozi¬ 
ţia sunt depăşite de partidele gru¬ 
pate în jurul Puterii. în timp ce 
acestea din urmă au preluat struc¬ 
turile organizatorice ale Partidului 
Comunist Român, partidele înfiin¬ 


ţate sau reînfiinţate după eveni¬ 
mentele din Decembrie '89 au tre¬ 


buit să înceapă constituirea organi¬ 
zaţiilor de la zero. Se pare însă că 
acest uriaş handicap nu le-a deter¬ 
minat să privească problema orga¬ 
nizării cu toată seriozitatea. La ora 
actuală, în ceea ce priveşte consti¬ 
tuirea organizaţiilor de partid la 
oraşe şi sate, Opoziţia nu se găseş¬ 
te prea departe de situaţia ewsten- 
tă la începutul anului '90. Iar dacă 
cineva îşi închipuie că ideea de 
Convenţie Democratică poate înlo¬ 
cui activitatea organizatorică pe 


«PUNCTE CARDINALE» 


care ar trebui să o desfăşoare fie¬ 
care partid, se înşeală. Mai devre¬ 
me sau mai târziu, fiecare partid 
va trebui să iasă pe scena politică, 
definindu-se prin propria sa iden¬ 
titate, nu prin apartenenţa sa la o 
coaliţie de partide. Or, în această 
nouă ipostază, fără organizaţii pu¬ 
ternice, răspândite pe întreg terito¬ 
riul tării şi conduse de persoane 
care să impună prin prestigiul per¬ 
sonal, atât sub aspect politic cât şi 
sub aspect moral, partidele politice 
nu pot spera "a ajunge la puterea de 
a guverna". \ 

Şi în încheiere, o precizare 
care pledează în sprijinul necesit㬠
ţii desfăşurării unei activităţi 
organizatorice susţinute, ca obiec¬ 
tiv principal al partidelor de opo¬ 
zite. Să nu se uite că România 
anului 1993 nu este România anu- t 
lui 1946 ! 

în anul 1946 formaţiunile 
politice care se opuneau comunis¬ 
mului şi dominaţiei străine se spri¬ 
jineau pe o populaţie din rândul 
căreia majoritatea bărbaţilor ma¬ 
turi şi tineri participaseră la i 
Cruciada împotriva Bolşevismu¬ 
lui, cunoscând pe viu, la faţa lo¬ 
cului, realităţile comuniste. O par- ^ 
tidpare soldată cu multe sute de 
mii de jertfe, puţine fiind familiile f; 
româneşti care nu şi-au dat Qbolul /* j 
de sânge pentru înfăptuirea reîn¬ 
tregirii hotarelor şi apărarea ţării | 
de puhoiul roşu care se revărsa 
dinspre răsărit. i 'To ‘ 

în anul 1993, pe lângă^cei 
aproape patru milioane de purtă- î 
tori de carnete roşii, din rândul 
cărora prea , puţini s-au dezis cu - S- 
sinceritâte de apartenenţa lof 
Partidul Cpmunist) este greu ŞpZ 
găseşti o familie care să nu fii în- ^ 
cu$crită> Intr-un fel sâu altul/ 
susţinători activi ai actualei Puteri. ’ 
în felul acesta s-au creat complici- ±4 
tăţi, tacite care întăresc activitatea 
desfăşurată de cadrele comuniste 
formate de-a lungul timpului inr £ 
şcolile de partid, profesionişti care "Â 
îşi cunosc bine meseria, iar rezuL * 
latele obţinute ecftfirmă ăcea^tă/ţ- 


apreciere. 


O realitate care ar trebui 
să dea de gândit Opoziţiei în ge- 2 
neral şi partidelor politice care 
alcătuiesc, în special. *'•- v.dg 








PUNCT6 CRRDINRl€ 


L-ai îmblînzit, făcînd din cîine miet, 
and i-ai tăiat din coadă, din ureche, 
îţi este credincios fără pereche, 
dar... niciodată cîine; doar căţei.. 


Poezia d-iui ION PARASCHIVESCU (n. 1921), tăiată în marmura versului clasic, apare 
ca un lirism intelectualizat, care-şi reprimă în mod voit freneziile. Dar îndărătul acestei severe 
cerebralităţi se ghiceşte neliniştea existenţială a unui om trecut prin toate vămile acestui veac, pă- 
zindu-şi discret, dar neabătut, umanitatea esenţială. Impresia este aceea a unui suflet care "arde 
la rece", temător de orice exces, dar mereu atent la vibraţiile lumii. Notaţia lirică e simplă, precisă, 
abstrasă de la orice artificiu, de o monotonie solemnă, ce poate să-l deruteze pe cititorul superfi¬ 
cial, dar nu şi pe cel atent la puritatea ritmurilor interioare. 

Cele şapte poezii de mai jos, selectate în Redacţie, au fost desprinse dintr-un substanţial 
volum în manuscris, ce ar merita să vadă întreg lumina tiparului. 


Lumina voi visa 


Sînt flutur sub al toamnei vînt rămas; 
aştept înfricoşat să intru-n iarnă. 

Mă simt ca o făptură de pripas: 

ce-o să mă fac cînd fuhjii-or să se cearnăi 


în mare tihnă 


în mare tihnă ne fumăm tutunul 
acum, în pacea-ntinsă pe pămînt. 
Tacut-au puştile, tăcut-a tunul, 
nu mai vin gemete din gropi, pe vînt. 


M-am prea falit cu viile-mi culori, 
în zbengui fără saţ, din floare -n floare, 
fără să văd că-n jurul meu palori 
anunţă-o toamnă aspră în splendoare. 

Aproape-i noaptea lungă, gerul sec, 
iar floarea s-a uscat sub vînt — o iască. 
Jocul meu pur a zămislit eşec; 
aripa-mi cum să supravieţuiască? 

Dar şi îngheţul are un sfîrşit — 
aripa şi petala fi-vor una. 

Chiar dacă z6orul meu va fi tîrşit, 
lumină voi visa; întotdeauna. 


în jurul meu nu se agonizează, 
dar îmi lipseşte totuşi foarte mult 
duşmanul care te umanizează; 
nu toiul luptei; nu al ei tumult. 

Duşmanu-acela care fără vină 
lupta sub semnul morţii, znu, intens 
un biet şurub montat într-o maşină 
cu rost ucigător şi fără sens. 


‘Trăgeam în el cu sete şi cu mila, 
un plîns amar mă biruia apoi, 
ca noaptea să mă prăbuşesc în sila... 

Sîntem noi azi mai buni ca în război? 


JFurtuni eu nu pot să opresc cu palma, 
nici trăznetul care despică stînci. 

Marea, în volburile ei adinei, 
m-ar înghiţi cu scoicile de-a valma. 

Mjci muntelui nu-i stăpînesc puterea 
cînd la obîrşii norii plini de ploi 
se rup spre văi, şuvoi lîngă şuvoi, 
stihiile îndeplinindu-şi vrerea. 

Dar sufletul lor vreau să-l simt aproape, 
într-o colibă veche între munţi. 
Să-nfrunt pe punte zeii mării, crunţi 
Sînt om de şes dar... munţi visez şi ape. 


‘Trag la edec corabia cu vise, 
mă lupt cu fluviul aspru şi năvalnic 
şi uneori, întocmai ca Uhse, 
cred că-s puternic, iscusit şi falnic. 

Ajuns la locul hărăzit anume 
pe sacrul ţărm al muzei Duterpe 
mă-ntreb dacă voi fi primit în lume 
cu nava mea mustind de visuri sterpe. 

Sau poate-aşa cum edecaruljalnic 
sfîrşeşte-n zdrenţe peste-o vie rană, 
destinul să fi hotărît şăgalnic 
din vis să-mi fac condiţie şi hrană. 

Ji în genunchi, pe-o lespede, în templu, 
omagii să aduc eternei muze; 
să am puterea cerul să-l contemplu 
cu sfîşiere rodnică pe buze. 


Devin trecut 


Mă uit cum lacul cercuri face încă 
în urma pietrei azvîrlită-n el. 

O tulburare trece din inel, 
în tremur larg, prin carnea tui adîncă. 

întocmai ca şi lacul face undă 
sufletul meu de ceas tîrziu rănit 
şi-ar vrea să-i fie fibra de granit, 
durerea grea să poată să-şi ascundă. 

Dar piatra către mituri se îndreaptă 
iar tăcu-şi drege rănile cu cer. 

Doar eu, nevolnic, jură să mai sper, 
devin trecut şi mai cobor o treaptă. 


Cîine standard 


Ca să se încadreze într-un stas, 
căţelului i-ai ajustat urechea. 

‘Urla de parcă-l apucase strechea — 
nu-l îmbuna nici laptele din tas. 

Dulăului cu labe groase, colţi, 
e prea tîrziu ca să-i mai schimbi făptura. 
Suportă-l deci cum t-a croit natura; 
furia lui atinge mii de volţi! 

Ciuntit, depersonalizat, dresat 
— un doberman făcut caricatură ~ 
va cere singur ca să-l legi la gură, 
să latre-n gînd, cuminte, nestresat... 


Stinca tarpeiană 


Umbrind pămîntul cît o buruiană, 
scîrbindu-mă ades de mine însumi, 
alung, să nu-mi dea alinare, pBnsu-mL 

iPornesc tăcut spre stînca tarpeiană. 


De ape eu nu pot să calc ca Domnul, 
nu ştiu să cred cît trebuie-n minuni 
şi nici nu pot să trec peste genuni 
decît în vis, cînd mă îmbată somnul 
















PUNCTE CARDINALE 


pag. 4 


Legende vii 




EXISTENTE O FAxrAX 

x N EVAZUTAX 

EROISMUIU I 



în numărul tre¬ 
cut am evocat figura 
exemplară a regretatei 
Athena Radu şi ne-am 
referit la acel eroism 
feminin, adesea ano¬ 
nim, pe care ea l-a în¬ 
truchipat de pe poziţii 
legionare, într-o admi¬ 
rabilă comunitate de 
destin familial. 

Dar astfel de 
pilde de dăruire eroică au fost oferite 
din toate direcţiile geografice, poli¬ 
tice, culturale sau confesionale ale 
lumii româneşti. Eroii şi martirii de 
faimă publică nu sunt de altfel decât 
creştetele mai înalte ale unui eroism 
viguros şi unitar. Despre ei se vor¬ 
beşte îndeobşte mult, dar ar fi neîn- 
Jelept să ajungem a nu mai vedea 
pădurea^din prici na copacilor! 

în' Franţa, după primul răz¬ 
boi mondial, a apărut o carte ce me¬ 
rită evocată: Suflete de Infanterişti 
a colonelului Delbos, în care erau 
puse faţă în faţă eroismul anonim al 
milioanelor de infanterişti care au 
petrecut luni şi chiar ani în mocirla 
tranşeelor, ducând de fapt greul răz¬ 
boiului, şi eroismul spectaculos al 
acelor aviatori ce au făcut minuni de 
vitejie, asumându-şi riscuri enorme, 
dar a căror efectivă angajare în luptă 
a fost discontinuă şi punctată - dacă 
nu au fost doborâţi — de lungi răga¬ 
zuri în cantonamente cu cantine con¬ 
fortabile, în aşteptarea altor câteva 
ceasuri de angajare şi risc. S-ar pu¬ 
tea închipui unii fără alţii? Nu merită 
să fie cu toţii deopotrivă cinstiţi? Şi, 
în fond, numai din elite eroice nu se 
poate alcătui o armată; marile rezis¬ 
tenţe şi marile victorii sunt determi¬ 
nate tocmai de masele de "infante¬ 
rişti" anonimi, ce ştiu să stea neclin¬ 
tiţi la datorie, "până ce le putrezesc 
bocancii în tranşee". 

Dar eroismul este cu atât 
mai impresionant cu cât trece din 
război în existenţa cotidiană, în răs¬ 
timpurile de asa-zisă "pace" (atât de 
perfide uneori) ale Istoriei; şi cu cât 
el se dovedeşte adesea nu doar 
apanajul condiţiei masculine, ci şi al 
straşnicei umanităţi exemplare ce se 
descoperă,nu o dată ; şi-n sufletele 
f ete!or şi femeilor noastre. 

O altă astfel de pildă de 
eroism românesc ne îmbie aici la 
căldura evocării. De data aceasta 
este vorba de o femeie din familia 


marelui om politic luliu Maniu, o 
adevărată Doamnă a rezistenţei anti¬ 
comuniste româneşti, al cărei nume 
n-a devenit şi nici n-a intenţionat să 
devină "popular". Căci adevărata vir¬ 
tute nu caută confirmări exterioare, 
omeneşti, ci se consumă discret şi 
lăuntric, în planul conştiinţei curate, 
ca o faclă aprinsă dinaintea lui 
Dumnezeu. Evocăm aici această dis¬ 
tinsă figură pentru a ilustra printr-un 
caz concret minunea simplă şi esen¬ 
ţială a acelor "suflete de infanterişti" 
ai demnităţii româneşti. 

Elena Boilă (Nena - pentru 
cei apropiaţi) s-a născut la Cluj în 
1924, în familia avocatului şi publi¬ 
cistului Zaharia Boilă şi a Clarei 
Boilă, nepoata de soră a lui luliu 
Maniu. Copilăria şi-o va petrece între 
Cluj şi Bădăcini (unde se afla casa 
lui luliu Maniu, de care s-a simţit 
întotdeauna foarte legată). Studiază 
la Cluj şi la Sibiu, iar in 1948 ab¬ 


solvă Facultatea de Litere (speciali¬ 
tatea română-franceză). Neputând 
obţine o catedră, din pricina originii 
sale "nesănătoase", se angajază în¬ 
tr-o muncă discretă, de cercetare 
lingvistică (în echipa care lucra la 
Dicţionarul limbii române). La 5 ia¬ 
nuarie 1956 a fost arestată de secu¬ 
ritatea din Cluj, anchetată şi con¬ 
damnată la şase ani de închisoare 
pentru "delictul" de a fi redactat, pe 
fondul tulburărilor din Ungaria, un 
manifest anticomunist (împreună cu 
Nicolae Balotă şi Tulia Pescaru). 
După ce cunoaşte închisorile de la 
Jilava şi Miercurea-Ciuc, în ianuarie 
1962, în loc de eliberare, este trimisă 
cu domiciliu forţat în Bărăgan, în 
comuna Viişoara, în condiţiile ce re¬ 
ies dintr-o pagină de corespondenţă: 
"M-am întors acasă... Am măturat 
acolo peste tot şi am lipit cu lut 
galben podeaua, care e toată de p㬠
mânt şi avea găuri de şoareci şi de 


grăitor pentru suflet e lucrul, această 
apropiere de pământ. Voi, la oraş, 
călcând tot pe trotuar şi nevăzând 
decât case de cărămidă, uitaţi că to¬ 
tul, inclusiv noi înşine, suntem din 
pământ. Noi însă, care locuim în ca¬ 
sele ce le lipim singuri cu pământul 
neprefăcut, cu propria mână, nu 
putem să nu ne gândim că... din 
pământ suntem şi în pământ ne vom 
întoarce" (martie, 1962). 

Revenită la Cluj în 1964, du¬ 
pă faimoasa amnistie generală,prima 
sa grijă este să se ducă să aprindă 
o lumânare la Bădăcini, la mormin¬ 
tele strămoşilor. Regimul comunist a 
împiedicat-o în continuare să-şi exer¬ 
cite profesiunea şi vocaţia literară. 
Abia de şi-a putut găsi un post de... 
contabilă la Tehnofrig! La 7 martie 
1989, fără a mai apuca să vadă 
apropiata prăbuşire a lui Ceauşescu, 
moare cu numele lui Dumnezeu pe 
buze. 

Elena Boilă a rezistat admi¬ 
rabil tuturor încercărilor şi niciodată 
n-a acceptat compromisul, nici n-a 
cuprins-o disperarea. A trăit şi a mu¬ 
rit cu o dreaptă seninătate. Câtă 
deosebire între ea şi bietul Nicolae 
Balotă (condamnat în acelaşi lot), 
care şi-a pus la mezat "sufletul de 
infanterisr la cea dintâi tulburare a 
apelor! 

Elena Boilă n-a îngenun- 
chiat decât în faţa lui Dumnezeu, cu 
pioasă rugăciune, luptând până la 
capăt "lupta cea bună" la care ne 
îndeamnă Sf. Apostol Pavel, cinstin- 
du-şi prin jertfa cotidiană a unei vieţi 
neîntinate strămoşii iluştri şi neamul 
răstignit. In corespondenta sa de pe 
vremea Viişoarei se afla şi aceste 
minunate rânduri: "Am înţeles că tre¬ 
buie să luptăm unii pentru alţii, cum 
spune undeva Sfântul Apostol Pavel: 
«Luptaţi pentru mine cu rugăciune!». 
Şi chiar, să ştii, adevărata rugăciune 
e o luptă. Nu degeaba suntem în 
«Biserica luptătoare». Totul pe p㬠
mânt - şi dragostea si suferinţa şi 
rugăciunea - e încleştare; când iu¬ 
beşti, lupţi ca să învingi distanţele; 
când suferi — ca să nu te pierzi; 
când te rogi — ca să fii auzit w 
(august, 1964). 

E aici testamentul esenţiali- 
zat al unui suflet eroic, românesc şi 
creştin. Dar este aici şi taina dăinuirii 
noastre istorice şi a îndreptăţirii ce 
vom avea-o poate la Judecata din 
urmă a neamurilor. 

"PUNCTE CARDINALE 1 ’ 



RADUGYR 


METANIE 


OFRANDA 


ÎNŢELEPTUL 


Doamne, fă din umilinţă 
pod de aur, pod înalt. 

Şi din lacrimă, velinţă, 
ca pe-un pat adânc şi cald. 

Din lovirile nedrepte, 
faguri facă-se şi vin. 

Dm înfrângeri, scări şi trepte; 
din căderi, urcuş alpin. 

Din otrava pusă'n cană, 
fă miresme ce nu pier. 

Şi din fiecare rană, 
o cădelniţă spre cer. 

Şi din orişice dezastru 
sau crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru 
şi dă zâmbet înţelept. 


Din rănile şi'nfrângerile noastre 
întindem punte noilor destine 
o punte de mărgean peste dezastre, 
s'o urce paşii lumii care vine. 

Cu orişicare rană care doare, 
din orice răzvrătire mai adâncă, 
am pus o za pe piepturi viitoare 
şi-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. 

Iar dacă'am plâns, din lacrima măiastră 
va creşte-o mângâiere de mătase 
pe care mâine unii au s'o lase 
la alte frunţi ce cresc din funtea noastră. 

Iar dacă'n noaptea smârcului şi-a roatei 
închidem lanţuri, inimă şi rană, 
din dăruirea noastră subterană 
va creşte pâine pentru foamea gloatei. 


Nu scuip pe'nfrângerile mele! 
Ce-am adorat nu ştiu să ard 
şi nu ridic în vânt obiele 
în locul ruptului stindard. 

De funia spânzurătorii 
dezastrele nu mi le-agăţ 
şi nici mândria din victorii 
n'o pun sperietoare'n băţ! 

Cu-aceleaşi zâmbete'nţelepte 
îmi port şi lanţuri şi cununi 
urcând spre soare clare trepte 
sau coborând printre furtuni. 

Si merg pe-acelaşi ţărm ce suie. 
Ia braţ cu prieteni sau vrăjmaşi, 
de-o fi să-mi bată trupu'n cuie 
sau să-mi presare crini sub paşi. 









Confesiuni 


PUNCTE CflRDINIUE 


pag. 5 




SMERITA CONTRIBUŢIE LA 

LUI HRISTOâ 


INTERNAŢIONALA 

(») 


Suferinţele îndurate, oricât dc mari, de ne¬ 
drepte, de chinuitoare, cu timpul pălesc. Ele revin în 
amintire micşorate de mereu accentuata scădere a 
memoriei şi de intenţionata trecere sub tăcere a dure¬ 
rilor ce nu se cuvine a mai fi răscolite. E firesc deci 
ca şi eu, în povestirile mele depre deţinuţi şi închi¬ 
sori, să las în umbră părţile cele mai dure, să trec 
peste descrierea amănunţită a violenţelor suportate, 
cu deosebire a celor verbale (greu de reprodus într-o 
exprimare cu respect de sine) într-o aparentă convie¬ 
ţuire paşnică, împăcată,cu propria-mi aducere aminte, 
îmi spun mereu că,dacă i-am iertat pe cei ce ne-au 
schingiuit,ar trebui s-o facem până la capăt, să nu le 
mai pomenim nici numele nici "faptele". Povestin- 
du-le, rcpetându-le, nu facem decât să sporim cu ele 
urâciunea lumii, şi aşa ajunsă aproape de nesuportat. 
Exhibarea diferitelor feluri de suferinţe, facerea lor 
publică cu zgomot şi reclamă televizată, în muzee 
speciale, tematice, mie unuia, care am trecut pe aco¬ 
lo, îmi provoacă o stare de dezgust, un sentiment de 
ruşine. Obţinerea unor câştiguri materiale prin comer¬ 
cializarea suferinţelor îndurate de fiinţe umane, dece¬ 
date sau numai schilodite, mi se pare a fi ceva cu de¬ 
osebire degradant, un record de josnicie. E batjocori¬ 
rea celor caprin moarte sau mutilare,au fost aduşi în 
starea de a nu se mai putea apăra singuri. In ultimul 
timp, şi la noi,dar şi pe alte meleaguri, se publică 
memorii din lagăre şi închisori; fiecare cu subiectivi¬ 
tatea şi cantitatea de bună credinţă ce-i e proprie. Un 
frison mă prinde la gândul că sunt mulţi cei ce se de¬ 
lectează citindu-le. Călăilor de profesie, vechi şi noi, 
astfel de texte le oferă momente de "înălţare sufle¬ 
tească", amintiri dragi din vremurile când, atotputer¬ 
nici fiind, puteau să-i facă pe mulţi să simtă "cine 
sunt ei". Parcurgând paginile ce descriu cum mulţimi, 
* milioane de oameni, au fost nedreptăţiţi, torturaţi, 
animalizaţi, ucişi, mulţi se simt,bine excitaţi de sen¬ 
zaţiile tari, bucuroşi că au scăpat, tura asta. între¬ 
barea dacă n-ar trebui să renunţăm să povestim orori¬ 
le din închisori pare justificată. Dar, suferinţele înde¬ 
lung îndurate au pătruns atât de adânc încât sunt par¬ 
te din carnea noastră. E imposibil să le ignorăm, să 
le dăm uitării. Cum să facem acest efort, acest sacri¬ 
ficiu? Poate, dacă reuşim să îndepărtăm, să acoperim 
cu un văl amintirile, putem să ne gonim şi momente¬ 
le de slăbiciune. Putem să alungăm înduioşarea faţă 
de alţii şi faţă de noi înşine? Chiar putem? 

Să nu vi se pară curios deci, dacă veţi con¬ 
stata că în scrisul meu mă las furat, că fără să o do- 
resc,în el se strecoară o undă de duioşie pentru acele 
abominabile vremuri şi locuri: temniţele comuniste. 
Mă tem că dacă nu m-aş controla, ar putea, în anume 
pasaje,să-mi scape,să apară expresii de felul: "aş vrea 
să mai fiu la Jilava", "mă visez câteodată în groapa 
de la Taşaul", sau chiar "mi-e dor de Aiud". Nu cred 
că am nostalgia închisorilor prin care am trecut, dar 
dacă veţi sesiza că ceva de genul acesta se strecoară 
totuşi în cele ce scriu, vă rog să aveţi înţelegere: în¬ 
chisorile sunt tinereţea mea, "universităţile mele"; fac 
parte din mine şi în anume clipe, ignorându-mă, vor¬ 
besc în numele meu. Temniţele, da, temniţele! 

* 

* * 

în perioada de apogeu a Mişcării Legionare, 
în anii 1936-1937, eram în şcoala primară. La noi în 
sat nu s-a petrecut nici un eveniment în care să fie 
implicaţi legionari şi care să rămână în amintirea 
mea de copil. La 21 ianuarie 1941, când a avut loc 
"rebeliunea", eram în clasa întâi de liceu. Elevii mai 
mari s-au baricadat în şcoală. Clădirea a fost încon¬ 
jurată de trupe, ca şi prefectura, aflată în imediata 
apropiere. în zilele ce au urmat, noi cei mici, plecam 
cu ghiozdanele de la gazdă dar, cum nu se ţineau 
cursuri,umblam pe străzile lăturalnice, strecurându-ne 
să vedem ce se întâmplă. îmi amintesc cu ce ochi am 
urmărit, prin crăpăturile unui gard, cum o trupă de 
nemţi montau un tun în faţa prefecturii în care se 
aflau asediaţi şefii legionari ai judeţului şi oraşului. 
Pe noi ne tot goneau de acolo dar reveneam, ne as¬ 
cundeam pe după colţurile caselor, curioşi să vedem 
cum au să tragă. Am aşteptai degeaba,pentru că n-au 
tras' Nici cu tunul, nici cu alte arme n-au tras, deşi 
ţii junii clădirilor erau instalate, peste tot, puşti 


COHSTAOTTO mWGULWVU 

mitraliere şi soldaţi cu căşti şi spre dezamăgirea 
noastră a reînceput şcoala. 

Acestea sunt cam toate amintirile mele din 
perioada "dictaturii legionare". Prin anii 1945-1946 
am făcut parte din Frăţiile de Cruce. Şefii fiind nişte 
elevi doar cu ceva mai în vârstă, a căror cunoştinţe 
despre doctrina, istoria, personalităţile legionare erau 
destul de sumare, şi cunoştinţele mele despre Legiu¬ 
ne erau destul de puţine. Ştiam însă bine un lucru: că 
legionarii erau duşmanii neîmpăcaţi ai tâlhăriei bolşe¬ 
vice, reprezentată de trupele sovietice, pe care le ve¬ 
deam în acea vreme, nu de puţine ori, în stare de 
ebrietate, cutreierând prin satele şi oraşele noastre, 
îmi era de ajuns. 

Dar a venit închisoarea cu vastul ei material 
uman, cu "bătrânii legionari", veteranii tuturor temni¬ 
ţelor, adevărate biblioteci ambulante de versuri, texte 
şi poveşti, în stare să ofere date precise şi din abun¬ 
denţă. Erau acolo şi foştii politicieni. între ei se iscau 
lungi, câteodată vehemente, discuţii în contradictoriu. 
Trebuia doar să fii atent, să ţii minte, să ai răbdarea 
de a asculta până la capăt, toate părţile. Ani la rând, 



în închisoare, am urmărit expunerile, punctele de ve¬ 
dere, discuţiile animate, mărturisirile făcute în acele 
condiţii limită. în afară de vorbăreţii politicieni, de 
intelectuali, unii de mare renume, se mai aflau acolo 
şi mulţi oameni din clasele de jos, adesea dovedind 
nu numai o minte ascuţită, nu numai o memorie bu¬ 
nă, dar şi un surprinzător de corect simţ al dreptăţii, 
căci reuşeau, mult mai bine ca intelectualii, să aleagă 
cele adevărate de cele false, puteau şă judece drept, 
chiar şi când ei înşişi erau parte. în închisori se 
găseau atunci mulţi oameni în starea dcşoc următoare 
anchetelor, contrastând cu liniştea, în parte împăcată, 
în parte superioară, a bătrânilor legionari, vechi în 
puşcării, lagăre şi suportarea torturilor, veterani. Se 
aflau acolo oameni de-a valma, cum i-a lăsat 
Dumnezeu şi i-au înghesuit comuniştii. Totul era să 
ai urechile şi ochii deschişi. Acolo am învăţat să cân¬ 
tăresc oamenii; şi să aleg. 

Astfel, ascultând atent, rumegând cu răbdare 
cele auzite, reţinându-le pe cele verificate, mi-am 
completat cunoştinţele, după un timp am devenit un 
cunoscător al trecutului politic. Dar la asta n-a urmat 
liniştea, ci dimpotrivă. Pe măsură ce se acumulau da¬ 
tele începeau să apară întrebări; sesizam nepotriviri 
inexplicabile, şi, mai alarmant, foarte ciudate coinci¬ 
denţe. 

Practica politică este, se ştie, în mod 
obişnuit schimbătoare, supusă vremurilor şi depin¬ 
zând de oameni la rândul lor supuşi influenţelor. De 
aceea pare, cel puţin ciudată ? poziţia asemănătoare, 
constant represivă, pe care au avut-tt toate guvernele 
României, faţă de Mişcarea legionară. Şaizeci şi ceva 
de ani de atitudine ostilă, adoptată de cele mai di¬ 
ferite conduceri, pune pe gânduri. Legiunea, desfiin¬ 
ţată de mai multe ori de cei mai "democraţi" din oa¬ 
menii noştri politici, întâi de Ion Mihalache, apoi de 
I.G. Duca la ultimatumul lui Nicolae Titulescu, hăitu¬ 
ită de jandarmi şi de agenţii serviciului secret, cu 
toate voturile ce i s-au furat (recunoscute de Eugen 
Cristescu, şeful de atunci al Siguranţei statului), a 
reuşit să iasă la ultimele alegeri libere din decembrie 
1937, pe locul trei, să obţină şaizeci şi şase de 
mandate. 

Confirmarea populară la urne n-a schimbat 
însă atitudinea guvernelor, decât printr-un spor de 
cruzime. Arestărilor şi maltratărilor le-au urmat 
împuşcările în plină stradă, torturarea până la moarte 


în beciurile poliţiei, arderea muribunzilor de vii în 
crematorii, asasinarea rituală, prin strangulare, a 
căpeteniilor mişcării în frunte cu Comeliu Codreanu. 
Calculele regelui, adică ale Elenei Lupescu, metresa, 
evreica ce conducea efectiv statul, s-au dovedit 
greşite, căci a venit nu numai abdicarea,ci şi fuga 
ruşinoasă. Nici generalul Antonescu n-a făcut 
excepţie de la regula devenită clasică. După o scurtă 
coabitare cu legionarii,cei ce-1 aduseseră de laplla 
putere, a trecut şi el, mânu militari, la reprimare. I-a 
trimis în faţa plutoanelor de execuţie, i-a expediat pe 
front pentru reabilitare post mortem, cu restul, câţi a 
prins, a înfundat puşcăriile, unde i-a ţinut închişi 
până la 23 august 1944, când au fost predaţi 
comuniştilor. Şi comuniştii nu s-au grăbit să le dea 
drumul celor întemniţaţi ca duşmani ai lui 
Antonescu, i-au mai ţinut încă douăzeci de ani, timp 
în care au făcut tot efortul ca să-i adune şi pe cei 
care scăpaseră până atunci, cei ce se întorseseră după 
război din străinătate, precum şi tinerele generaţii de 
legionari, ce răsăriseră între timp. Ca să nu rămână 
cu nimic mai prejos decât guvernele anterioare, 
democratice sau dictatoriale, comuniştii au creat noi 
instituţii de represiune, mai ample, mai dure, 
specializate în exterminarea deţinuţilor politici. Astfel 
au fost închisorile de "reeducare", Piteşti, Gherla, 
Canalul, minele de plumb etc., avându-i de clienţi nu 
numai pe legionari, ci şi bună parte din vechii 
demnitari ai statului, pe cei ce posedaseră înalte 
grade militare, foşti oameni politici care gustau, în 
noile condiţii create de partidul comunist, pe piele 
proprie, ironia istoriei. 

* * 

După dezmembrarea "Sistemului mondial 
socialist" şi dispariţia celui mai mondial reprezentant 
al său de la noi, "tovarăşul Nicolae Ceauşescu", 

firesc era ca activitatea să se reia acolo unde a fost 
întreruptă, baza să o constituie partidele politice care 
au luat parte la acele ultime alegeri libere din 
decembrie 1937. A şi existat o înţelegere în acest 
sens realizată în exil. Dar nu s-a mai ţinut cont. 
Partidul Totul pentru Ţară, cu toate că trecuse la urne 
proba popularităţii, cu toate că a dat apoi cele mai 
mari jertfe în lupta anticomunistă, n-a fost acceptat 
în noua, originala democraţie. Să se fi dorit cu 
aceasta să se demonstreze, încă o dată, că împotriva 
tuturor prigoanelor şi sângerărilor. Mişcarea 
Legionară e singura entitate politică de care mafia 
comunsită se simte realmente ameninţată, că e unicul 
partid ce-i provoacă d-lui Iliescu coşmare verzi, că e 
singura forţă capabilă să pună în pericol vasta, 
omnipotenta corupţie? 

Astăzi, cetăţeanul de rând, cel ce nu se 
înfruptă din firimiturile ce cad de la masa marilor 
mafioţi, cel ce are şi mintea limpede să vadă starea 
ţării, nu poate că nu se întrebe, măcar că nu-i e dragă 
politica, ce să fi avut toate guvernele cu legionarii? 
Şi cele de mai înainte, şi cele de acuma; toate au 
avut treabă numai cu ei! Cum se face că şi Hitler i-a 
ţinut în lagăre, şi Stalin i-a "împământenit" în 
Siberia, iar iudeo-masoneria n-a obosit de şaizeci şi 
ceva de ani să-i împroaşte cu noroi? Ce anume au 
aceşti legionari de nu i-au ocolit gloanţele niciunui 
dictator, ura şi puşcăriile nici unui "democrat", 
invectivele "patriotice" ale nici unei Europe Libere? 
Să fie ei cei răi? Atunci ceilalţi ar trebui să fie mai 
buni şi să se trăiască măcar în pace, dar starea la 
care a ajuns lumea indică dimpotrivă, continua 
înrăutăţire, proliferarea paroxistică a crimei, violului, 
cruzimii şi morţii. 

Ce să fi avut legionarii ăştia de i-a deosebit 
atât de mult de ceilalţi politicieni care au condus 
până acum, cu rezultatele care se văd, ei alegându-se 
întotdeauna doar cu închisorile, exilul şi moartea? Ce 
scop au urmărit, că doar nu să le stârnească 
guvernanţilor instinctele asasine? Au vrut să redea 
vieţii dimensiunea ei transcendentă şi slujitorii 
întunericului Ii s-au opus cu violenţă. 

întrebarea e cum au rămas, după atâtea 
încercări, neclintiţi în credinţă, cum au realizat 
această necurmată jertfă? De unde ar fi avut atâta 
putere de sacrificiu dacă nu le-ar fi fost dată? Şi dacă 
harul a fost peste ei, şi dacă lor li s-a arătat calea, de 
ce să nu-i urmăm? 








pag. 6 


PUNCTE CARDINALE 






|KMf u suni politolog şi nici prc- 
Y lenţii de subtil analist nu am. 
[_jVJ Nu pot însă să nu observ 
anumite lucruri. De pildă, nu pot să 
nu observ metamorfoza suferită în ul¬ 
timul timp de domnul Iliescu.S-a spus 
şi se spune în continuare 
despre domnia-sa că ar fi neo- sau, 
mai precis, criptocomunist. Inexact! 
Domnul Iliescu a fost criptocomunist 
până la un moment dat, mai exact, p⬠
nă la alegerile din septembrie ’92. A 
fost pentru că acum nu mai este. Şi 
nu mai este, nu pentru că ar fi evoluat 
sau pentru că, dumerindu-se, s-ar fi 
convertit, ci, pur şi simplu, pentru că 
domnul Iliescu ştie să se orienteze. Şi 
se orientează bine. A dovedil-o cu pri¬ 
sosinţă. Cel puţin până acum. Când 
era comod şi rentabil să fii comunist 
a fost comunist, când această calitate 
a început să comporte oarecari riscuri 
s-a dezis, de ochii lumii, de ea şi, 
mimând "convingeri democrate", gân¬ 
dea mai departe ca un comunist şi lu¬ 
cra pentru restauraţie, iar acum când, 
de jur împrejurul său, sistemul pe care 
I-a slujit s-a năruit şi este evident 
pentru oricine că "mortul de la groapă 
nu se mai întoarce", dânsul s-a meta¬ 
morfozat în "virtuos" democrat şi se 
străduieşte să intre în graţiile noului 
stăpân pe care este hotărât să-l slu¬ 
jească. întâmpină însă greutăţi, pe de 
o parte, pentru că i-au luat-o alţii 
înainte, pe de altă parte, pentru că 
partizanii săi conservatori, cu ajutorul 
cărora a câştigat alegerile, îl trag 
înapoi. 

în general, se cunoaşte felul 
în care domnul Iliescu a ajuns să fie 
ales în funcţia supremă, după eveni¬ 
mentele din decembrie ’89. Faptul că 
a fost comunist, şi încă nu un comu¬ 
nist oarecare,ci unul de nădejde,nu I-a 
împiedicat să acceadă la această func¬ 
ţie deoarece dânsul nu a făcut parte 
din tagma marilor "pontifi ai ororii", 
a celor care, cu sânge rece, au pus la 
cale oribilele crime comise împotriva 
poporului român în perioada stalinistă. 
Era prea tânăr pentru a participa la 
luarea unor astfel de decizii şi, deci, 
din acest punct de vedere, nu i se 
poate reproşa nimic, în afară, poate, 
de faptul că, prin anii 1956-1958, a 
fost în fruntea comisiilor care au an¬ 
chetat şi exmatriculat studenţii consi¬ 
deraţi a fî; "duşmani ai poporului". 
Aceasta era însă floare la ureche pe 
lângă ororile care se petreceau atunci 
în ţară. Pe altă parte, domnul 
Iliescu s-a prezentat în faţa ţării, în 
decembrie 1989, cu aură de dizident, 
deşi domnia-sa nu a fost niciodată di¬ 
zident în adevăratul sens al cuvântu¬ 
lui, ci căzuse în disgraţia dictatorului 
din cu totul alte motive. 

Cu ani în urmă, când a înce¬ 
put să se vânture ideea "socialismului 
cu faţă umană" s-a pus şi problema 
îndepărtării de la putere a lui 
Ceauşescu care devenise incomod 
pentru toată lumea şi, în plus, consti¬ 
tuia, prin dogmatismul său, şi o pie¬ 
dică în calea preconizatei "umanizări’’ 
a sistemului. în aceste condiţii, cel pe 
care sovieticii îl pregăteau pentru a-i 
lua locul nu era altul decât domnul 
Iliescu care, pe lângă alte calităţi o 
avea şi pe aceea de a fi un consecvent 
filosovietic. încă de prin anuii 1983- 
1984 circula, prin anumite cercuri, 





zvonul că Moscova urmăreşte să-l 
"detroneze" pe Ceauşescu şi să-l 
înlocuiască cu Ion Iliescu. Bineînţeles, 
acest zvon a ajuns şi la urechile 
dictatorului care, neîndrăznind să ia 
alte măsuri mai severe împotriva pre- 
zumptivului uzurpator, l-a tot retrogra¬ 
dat până când acesta a ajuns un oare¬ 
care director de editură. Şi astfel,dom¬ 
nul Iliescu a devenit dizident. 

Zvonul a fost însă întreţinut, 
în continuare, cu atâta insistenţă incât 
în conştiinţa opiniei publice româneşti 
a fost inoculată ideea că cel care-1 va 
înlocui pe Ceauşescu nu poate fi altci¬ 
neva decât Ion Iliescu. Aşa se face că 
în ziua de 22 decembrie ’89, după fu¬ 
ga precipitată a Ceauşeştilor, când se 
întrezărea primejdia instalării unui vid 
de putere, pe sălile Comitetului Cen¬ 
tral, oameni care o viaţă întreagă lup¬ 
taseră împotriva comunismului s-au 
pomenit strigând: "Să vină Iliescu". Şi 
Iliescu a venit nu pentru că l-au che¬ 
mat ei, ci pentru că era programat să 
vină. A venit şi a făcut ceea ce "tre¬ 
buia" să facă: l-a înlocuit pe 
Ceauşescu în cadrul sistemului, nu 
împotriva sistemului. Dovadă discur¬ 
sul lui la prima apariţie în faţa po¬ 
porului: "A compromis idealurile no¬ 
bile ale socialismului şi comunismu¬ 
lui", spunea el atunci referindu-se la 
Ceauşescu. Cum însă strada se radica¬ 
lizase şi se auzea tot mai des strigân- 
du-se: "Jos comunismul" şi "fără co¬ 
munişti", proaspătul "emanat" a fosţ 
nevoit să-şi pună mască şi să facă, la 
început fără convingere şi numai cu 
jumătate de gură, şi altfel de declara¬ 
ţii. Când a fost nevoie a mers cu dezi¬ 
cerile atât de departe încât, pe 12 ia¬ 
nuarie ’90 de exemplu, când încolţit 
fiind era cât pe ce să scape situaţia de 
sub control, a semnat celebrul decret 
de scoatere a partidului comunist în 
afara legii. Că nu a făcut acest lucru 
din convingere o dovedeşte faptul că, 
a doua zi chiar, a abrogat decretul cu 
pricina pretextând că a fost semnat 
sub presiunea străzii. în luarea acestei 
hotărâri un rol important l-au jucat, 
fără îndoială, şi sovieticii. Să ne 
amintim de vizita intempestivă făcută 
atunci la Bucureşti de ministrul de ex¬ 
terne sovietic, Eduard Sevardnadze 
care, probabil, asemenea predecesoru¬ 
lui său Andrei Vâşinski cu decenii în 
urmă, a bătut cu pumnul în masă, che- 
mându-1 la ordine pe cel ce lăsase să-i 
scape din mână situaţia. Aceasta do¬ 
vedeşte obedienţa proaspătului "ema¬ 
nat" faţă de Moscova care, la acea da¬ 
tă mai spera să salveze comunismul 
reformându-1 şi să păstreze intact im¬ 
periul sovietic şi controlul asupra sa¬ 
teliţilor săi. 

în orice caz, începând din 
acel moment, proaspătul preşedinte al 
C.P.U.N. a înţeles că nu va mai putea 
guverna în numele comunismului şi a 
pornit la drum mimând convingeri de¬ 
mocratice cu gândul însă la restaura¬ 
ţie. Astfel începe perioada criptoco- 
munistă a puterii din România al cărei 
protagonist principal este domnul 
Iliescu. Odată instalată, noua putere 
neo- sau criptocomunistă s-a pus pe 
^ lucru luând o serie de măsuri menite 
să o consolideze şi să-i asigure suc¬ 
cesul în confruntările viitoare. Prima 
ei grijă a fost să păstreze, camuflân- 
du-le cu precauţie, vechile structuri 


comuniste şi,mai cu seamă să pună Ia 
adăpost de orice răspundere fosta no¬ 
menclatură. Mai întâi, pentru orice 
eventualitate, a abrogat pedeapsa cu 
moartea. Apoi, pe cei mai deochiaţi 
dintre ei, i-a scos din circulaţie 
trimiţându-i, fie la pensie, fie în 
misiune la diferite ambasade rom⬠
neşti din străinătate. Altora le-a înles¬ 
nit, creindu-le facilităţi de tot felul, 
lansarea în afaceri pentru a le asigura 
transferul din sfera puterii politice în 
cea a puterii economice. în orice caz, 
a avut o deosebită grijă ca nici unul 
dintre foştii nomenclaturişti cu vino¬ 
văţii evidente să nu fie chemat să dea 
socoteală. Este semnificativ, în acest 
sens faptul că nici unuia dintre cei im¬ 
plicaţi în simulacrele de proces care 
au avut loc după decembrie ’89, nu li 
s-au imputat fapte reprobabile săvârşi¬ 
te înainte de această dată. Toate acu¬ 
zaţiile care li s-au adus s-au limitat 
strict la momentul ’89, deşi printre ei 
erau unii care participaseră activ la 
ororile săvârşite în timpul tiraniei co¬ 
muniste. Aceasta pentru a nu crea 
precedent. 

O altă măsură luată de noua 
putere a fost grăbirea ţinerii primelor 
alegeri,aşa zise libere, pentru a nu da 
timp opoziţiei să se organizeze şi 
electoratului să se dezmeticească. 

Toate acestea, coroborate cu 
o serie de alte măsuri populiste şi cu 
funcţionarea ireproşabilă a serviciilor 
de dezinformare şi de denigrare a ad¬ 
versarilor, i-au asigurat domnului 
Iliescu facilul succes în alegerile din 
mai ’90. Odată instalat ca preşedinte, 
de data aceasta "democratic" ales, 
domnul Iliescu şi-a continuat politica 
sa plină de ambiguităţi,complăcân- 
du-se în a fi considerat gafeur şi stân¬ 
gaci când, de fapt, toate acţiunile sale 
erau bine gândite şi vizau un scop 
precis: menţinerea unui climat propice 
restauraţiei. în acelaşi timp însă şi-a 
pregătit cu grijă terenul şi pentru c⺬ 
tigarea alegerilor care urmau să aibă 
loc peste doi ani. Uzând de aceleaşi 
metode şi alegându-şi cu grijă oamenii 
a reuşit, de data aceasta, nu fără emo- 




P 

■—> 

M~~W 


ţii, să-şi asigure suc¬ 
cesul şi la scrutinul din m m . . 

septembrie ’92. între B m i 
timp însă, în lume sc B m 

schimbaseră multe. Co- _ 

munismul se prăbuşise ■ ' 

până şi la el acasă iar B"j“ 
"Marea Uniune Sovieti¬ 
că" se destrămase. A- ^ .^ 

cum era clar pentru ori- 

cine, deci şi pentru dân- ^ . vnP 

sul, că, fie el şi cosme- _ ** 

tizat, comunismul nu M ' 
mai are şajise să fie B, 
restaurat Şi cum dom- rnmmmm 
nul Iliescu nu are vo- 
caţie de "ultim mohi- B 
can" încearcă să se re- Bl,,,.j.ij^ 
orienteze. Altă alterna¬ 
tivă neavând, cu sigu¬ 
ranţă că o va apuca pe 
drumul parcurs cu mult “ 
înaintea sa de domnul —^ h 
P etre Roman. Aluneca- B 

rea sa de Ia stânga spre | lip 

centru este însă lentă şi . 

anevoioasă. O distanţare «»*»•**••*•'**► 
prea bruscă de partiza¬ 
nii săi conservatori i-ar 
crea complicaţii de care 
tocmai în aceste mo- B 
mente nu are nevoie, .ţf ţ ■ ■ • 

Oricum este clar că 
domnul Iliescu a trecut deja în mod 
discret din barca care-1 ducea spre Est 
în cea care să-l ducă spre Vest Şi da¬ 
că va avea vânt bun la pupă şivlntg^ 
timp nu se va iscă vreo furtună care 
să-l scufunde, să nu ne mire faptul ca 
la sfârşitul celor patru ani ai actualei 
legislaturi să-l vedem pe domnul 
Iliescu, fie în postura de neutru, aşa 
cum i-ar sta bine unui adevărat preşe¬ 
dinte, fie chiar în tabăra opoziţiei, 
împingând deducţiile până la limita 
absurdului nu ar fi exclusă nici chiar 
refacerea tandemului Iliescu—Roman. 
Cu toate animozităţile care există la 
ora actuală între ei, dacă interesele şi 
sprijinitorii lor le-o vor cere, o vor 
face. 

Vom trăi şi vom vedea! 

Demostene ANDRONESCU 












Michael Wolgemut (1434-1519) 
DANSUL MORŢILOR - gravură în lemn 






Interpretări 


PUNCT€ CfiRDINfll€ 


P a g* 


PENTRU MAI DREAPTA 

Înţelegere a lui eminescu 


Două sunt sentimentele pure, în ordine 
divină şi în ordine umană: iubirea şi ura. 

Iubirea este pură în ordine divină, adică 
are finalitate metafizică şi mistică, întrucât, ab 
initio, ea învăluie toate cele (creaturile) cu nim¬ 
bul Totului (Creatorul),iar a posteriori, ea tranş- 
cende, prin transfigurare mistică, fiorul plăsmui- 
tor a toate cele la matca sa originară — unitatea 
Totului ("Casa lui Dumnezeu"). Iubirea este pu¬ 
ră în ordine umană, adică ea are finalitate prac¬ 
tică, morală, întrucât ea conferă frumuseţea su¬ 
fletului, chiar şi fără conştiinţa divinităţii lui pri¬ 
mordiale, luminând conştiinţa umană în faptele 
ei adevărate, frumoase, drepte şi bune. 

Ura este pură în oraine divină, adică ea 
are finalitate metafizică, întrucât, ab initio, ea 
sapă o prăpastie de netrecut între contingenţa 
provizorie a toate cele şi universalitatea externă 
a Totului, iar a posteriori, ea abjură uneltirea 
josnică a creaturilor împotriva fiorului lor plăs- 
muitor, dăruit tuturora in avere proprie, ci nu în 
posesiune arbitrară, stârpind păcatul şi condam- 
nându-1 la pieire în proasta lui nimicnicie, în 
numele Totului. Ura este pură în ordine umană, 
adică ea are finalitate practică, morală, întrucât 
ea conferă forţă superioară sufletului, luminând 
conştiinţa umană asupra aceea ce are de apărat, 
şi, simultan, împuternicind conştiinţa umană îm¬ 
potriva a tot ceea ce este ostil sensului ei în uni¬ 
versalitate, împotriva a tot ceea ce este păcat de 
moarte împotriva Duhului Sfânt, prin blestemele 
mistice străfulgerate asupra josnicelor r— — 
creaturi — care şi-au uitat din rea-cre- 
dinţă strâmtele, dar dreptele hotare ale p 
voinţei şi puterii lor —, făcându-se astfel ^ 

vrednică dea fi primită, după buna rân- - ~ 

duială, dinaintea Judecăţii şra Iertării lui 
Dumnezeu! 

Aşadar, iubirea şi ura, în plan absolut şi 
în plan omenesc, sunt pure fiindcă sunt mistice, 
adică raţionale în moa absolut. Iar imnurile şi 


şi iubirea Evreului sunt false: de provenienţă so¬ 
cială, de clasă (privilegiază, peste tot unde poa¬ 
te, elementele claselor sociale coruptibile moral 
şi purtătoare de resentimente, cum tace, bunăoa¬ 
ră, marxismul cu proletariatul) şi contingent-is- 
torică (dizolvă forţa şi energia naţiunilor prin 
diversionismul ideologiilor aemagogic-liberale 
pentru Occidentul Europei şi până mai ieri des¬ 
potice - comuniste pentru Estul Europei). 


1. Scrisoarea III. Citită fragmentar, poe¬ 
zia este şi onirică (visul împăratului otoman), şi 
patetic-epopeic-eroică (polemica dintre Mircea şi 
Baiazid şi extraordinara punctare a ritmului or¬ 
golios al biruinţei româneşti de la Rovine), şi ce- 
lest-liric-sentimentală (scrisoarea de dragoste a 
feciorului de Domn trimisă "dragei sale de la 
Argeş mai departe"), şi nostalgic-medieval-anti- 
modemă ("De-aşa vremi se-nvredniciră cronica¬ 
rii şi rapsozii;/ Veacul vostru ni-1 umplură sal¬ 
timbancii şi irozii"), şi sarcastic-aristocratică 
(satira antiliberală), şi, în sfârşit, metafizic- 
eschatologic-creştină (blestemul mistic final: 
"Cum nu vii tu, Ţepeş-Doamne, ca punând m⬠
na pe ei/Să-i împărţi în două cete — în smintiţi 
şi în mişei/Şi în două temniţi large cu de-a sila 
să-i aduni/Să dai foc la puşcărie şi la casa de 
nebuni!"). Citită unitar, ca un tot integral, poezia 
este autentic vizionar-eschatologică. Aşa precum 


"SCRISOAREA III" ŞI "DOINA" 

DE MIHAI EMINESCU SUB SEMNUL 
METAFIZICII ESCHATOLOGICE 

viaţa ni se luminează din plin numai din pers- pa 
şi pectiva crepusculară a morţii, tot astfel o poezie sul 


în plan omenesc, sunt pure fiindcă sunt mistice, — asemeni oricărei fapte q*eatoare umane — ni 

adică raţionale în moa absolut. Iar imnurile şi se restituie esenţial numai prin rostirea ei ulti- 

blestemele mistice sunt surori gemene în inge- mă, unificatoare. împărat şi Proletar nu este nici 

nuitatea lor pură, virginală, fiindcă sunt de ori- poezie socialistă, nici poezie imperială, d una 

f ine divină şi au rost deplin în Universalitate, în suprem-metafizică: filipica Proletarului şi medi- 

temitate, în Duh. tapa Cezarului — teza şi antiteză — constituie 

Patru modele de conjugare a celor două doar scenariul preliminar al gongului final şi bă- 

sentimente pure într-una şi aceeaşi structură spi- derii cortinei — sinteza: "Că vis al morţii-eteme 

rituală vin să întreptăţească postulatele concep- e viaţa lumii-ntregi”. "Antiteza e viaţa" - cut 

ţiei noastre metafizic-eschatologice: Iisus geta undeva, ludd-intelectual. Poetul. Dar sinte- 

Christos — în ordine divină şi deopotrivă urna- za e altceva, deasupra, trecere în neant pentru a 

nă; Savonarola, Shakespeare şi Eminescu — în se contopi subt zodia Spiritului. Astfel, în 

ordine umană. Iisus Hnstos iubeşte divin sufle- Scrisoarea IH,constatăm că: teza scenariului liric 


tele simple şi umile,'conferindu-le împărăţia Ce- • — vârsta eroică medievală a românescului şi a 
rurilor, şi urăşte divin pe fariseii mincinoşi, care umanităţii universale - este exprimată puternic 
ridică piatra împotriva Duhului Sfânt,îi biduieş- afirmativ, cu accente epopeice, major-homerice, 
te şi îi alungă din Templu, blestemându-i. cu inflexiuni nostalgice platoniciene, pe măsura 
Savonarola iubeşte fanatic icoana ideală a lui forţei acestei vârste spirituale din devenirea 
Dumnezeu şi urăşte fanatic, în dreaptă consedn- umanităţii; antiteza scenariului liric — vârsta 
ţă, chipul cioplit de oameni, aici. Lui. decadentă modernă, străină românescului şi 


Shakespeare iubeşte ekstatic puritatea divină a 
sufletului omenesc şi urăşte radical imensa jos¬ 
nicie şi versatilitate filistină a naturii umane. 
Eminescu iubeşte fanatic organicitatea rom⬠
nească, sublimând-o până Ia majestatea de Idee 
Platonică şi urăşte fanatic conspiraţia diabdică a 
f tot oe este îndreptat împotriva organicităţii ro¬ 
mânismului şi a spiritualităţii românescului. 

Prevenim că iubirea şi ura nu sunt nu¬ 
mai sub zodia metafizicii eschatologice de esen¬ 
ţă creştină. Fiindcă, de pildă, sub zodia străină 


străină umanităţii universale — este exprimată 
putemic-satiric, cu accente ironic-maligne şi ati¬ 
tudine constant distantă şi dispreţuitor aristocra¬ 
tică, pe măsura failibilităţii spirituale a acestei 
vârste din devenirea umanităţii, şi conferind 
măsura întreagă a unui spirit clasic, nostalgic- 
medieval şi antimodem; sinteza finală — bles¬ 
temul absolut, "pontifical" asupra acestei vârste 
ruşinoase* a umanităţii — surmontează ceea ce, 
potrivit lui Albprt Camus, s-âr liţpijfyia revolta 
istorică şi metafizică, şi afirmă o viziune meta- 


a Iudaismului, ele sunt impure, false, factice: fizic-eschatologică aparent păgână, dar în esenţă 
Evreul este văduvit ontologic de sentimentul,iu- creştină. Este în aaevăr creştină şi "catolică", 
birii mistice, metafizice, fiindcă el nu mai crede întrucât Eminescu pogoară blestemul mistic pes- 
în Dumnezeul Adevărat, este ontologic a-teu, şi, te toţi cei care fac rău neamului românesc, noa- 


Dumnezeu (fiindcă Eminescu era un spirit mai 
degrabă religios decât ateu; de fapt, "spirit ateu" 
nu există, fiind o contradictio in adjectoî, căci 
atunci nu ar mai fi spirit şi nu ne-ar fi hrană 
spirituală în vecii vecilor!), ci a afirmat răspicat 
legitimitatea istorică a pedepsei drepte a straş¬ 
nicului Domn Român, întemeiată pe legitimita¬ 
tea metafizică a Justiţiei lui Dumnezeu. 


2. Doina. Ea nu este o "compunere în 
stil popular", cum afirmă Călinescu în vasta sa 
exegeză consacrată Poetului Naţional al Români¬ 
lor, ci este o capodoperă lirică desăvârşită 
artistic: simplitatea ultimă, de cristal, a ver¬ 
surilor dă măsura perfecţiunii ei artistice, prin 
rafinamentul artei mari Poetul regăsind şi con¬ 
ferind astfel universalitate simplităţii poeziei 
populare; Spiritul regăseşte şi înnobilează Natu¬ 
ra, universalul regăseşte sensul elementarului, al 
primordialului, omul cultivat regăseşte omul na¬ 
tural, al începuturilor. Spiritul Lumii se întăreşte 
în fiinţă prin îmbrăţişarea Spiritului Românesc. 
Ea nu este elegie, nici în timbru, nici în mesajul 
ei ultim; elegiac este Poetul în meditaţiile sale 
lirice, cu nimb metafizic-mistic, numai când 
sunt în joc destinul său individual sau destinul 
generic al umanităţii universale; însă, în afir¬ 
marea valorii primordiale a Spiritului 
(Luceafărul) şi a trăiniciei Neamului şi Ideii de 
Român (Scrisoarea III, Doina, opera po- 

g litică), Eminescu nu este deloc elegiac, ci 
este major-afirmativ, fără rest. Ci, dacă 
biografic Doina este cântecul testamen¬ 
tar al Poetului Naţional, în cultura mare 
a lumii ea este o rostire metafizic-escha- 
tologică. Să-i privim desfăşurarea: întâia 
parte—comuniunea mistică,contopirea în trup şi 
suflet cu toată suflarea românească (de la "De la 
Nistru pân' la Ţţşa/Tot Românul plânsu-mi-s-a", 
până la "Sărac în ţară săracă!"); a doua parte — 
comuniunea mistică cere credinţă tare, nezdrun¬ 
cinată, pe care Eminescu o împărtăşeşte prin iu¬ 
birea "fanatică" a neamului sau şi o apară prin 
ura "fanatică" şi blestemul mistic azvârlit asupra 
duşmanilor lui: "Cine-au îndrăgit străinii/ 
Mânca-i-ar inima cânii/Mânca-i-ar casa pustia/ 
Şi neamul nemernicia!"; partea finală—invocaţia 
mistică a Voievodului Ştefan cel Mare — simbo¬ 
lul românismului, învierea Lui din morţi, con¬ 
jugarea graţiei divine cu fapta eroică a 
Voievodului ("Doar s-o-ndura Dumnezău/Ca 
să-Ţi mântui Neamul Tău!") culminează toate în 
blestemul absolut din ultimele versuri: "Toţi 
duşmanii or să piară/Din ho tară în hotară/ 
îndrăgi-i-ar ciorile/Şi spânzurătorile!". 

Aşadar, viziunea metafizică-eschato- 
logică implică necesar, ca atitudine morală pe 
măsura forţei ei spirituale, fanatismul. Fana¬ 
tismul autentic, în sens paulinic, este bun pentru 
că este raţional-mistic: izvorăşte din spirit 
(afirmă primordialitatea Ideii fanatismul p㬠
gân, sau al lui Dumnezeu — fanatismul creştin) 
şi are sens în spirit Fanatismul fals — ateu — 
este rău fiindcă este antiraţional şi mincinos: nu 
izvorăşte din spirit şi nU are sens în spirit. 
Fanatismul naţionalist al lui Eminescu este bun 
fiindcă este raţional-mistic: izvorăşte din spirit 
(conştiinţa luminată a vredniciei poporului 
român priHtfe popoarele lumii) Şi arc sens în 
spirit (afirmarea ideii de Român, aşadar a ro¬ 
mânescului în universalitate). 


întrucât Eminescu i 


de aceea, blestemat a se prăbuşi in propriul lui 
neant; Evreul este văduvit ontologic ae senti¬ 
mentul urii mistice, metafizice, fiindcă elnu are 
de apărat spiritul, ci refuzând "chipul şi asem㬠
narea lui Dumnezeu", el conspiră prin cele mai 
perverse mijloace împotriva Duhului Sfânt, pe 
rare neputându-L un, nici iubi — căci nu poţi 
iubi sau urî decât ceea ce există pentru tine, c㬠
ruia îi recunoşti existenţa —11 neagă sau îl terfe¬ 
leşte pe oculte căi iudeo-masonice; de aceea, ura 


re nobilă a universalităţii spiritului. Este numai 
aparent păgână (afirm această fundamentală 
nuanţă în interpretarea capodoperei eminesciene 
îndeosebi pentru marxişti; atei şi de rea-credin- 
ţă, fără însă a mă iluziona vreo clipă că vor 
arăta bună-credinţă de vreme ce sunt ontologic 
văduviţi de ea!): asociind numele straşnicului 
Domn Român Ţepeşcu apelativul evanghelic al 
lui Dumnezeu, în unitatea semantică "Ţepeş- 
Doamne", Poetul nu a "erijat, fals, omul în ’ 1 


în concluzie ultimă, raţionalitatea 
concepţiei noastre ne impune să afirmăm că 
blestemul mistic este legitim, eo ipso, necesar 
metafizic şi istoric (aşadar în ordine divină şi 
în ordine umană), ca mărturie supremă a pri¬ 
matului Spiritului asupra şi împotriva oricăror 
marasme care stau să îl smintească. 


ANDREI-IUSTTN HOSSU 








P a 8- 


PUNCT€ CnftDINflL€ 


ne si 


lEotoqÎA MÎSTSCÂ 


si doqiwATÎCA 


3. Dumnezeu — [Treimea cea de o 
Fiinţă şi nedespărţiţi 


învăţătura revelată despre Sfînta Treime 
reprezintă dogma de cănătîi şi misterul cel mai 
nalt al religiei creştine. Ea se întemeiază pe Sfînta 
Scriptură şi pe Sfînta Tradiţie şi este axa oricărei 
mărturisiri a credinţei adevărate. "Nu avem altă 
alegere - scrie VI. Lossky — decît Treimea sau ia¬ 
dul! Aceasta este o problemă crucială în sensul lite¬ 
ral al acestui cuvînt: dogma treimică este o cruce a 
gîndirii omeneşti. Suişulapofatic este un suiş mistic 
pe Golgota. Iată de ce nici o speculaţie filosofică nu 
s-a putut ridica vreodată la taina Sfintei Treimi. Ia¬ 
tă ae ce nici minţile omeneşti n-au putut să pri¬ 
mească această dezvăluire desăvîrşită a dumnezeirii 
decît după ce Hristos,prin crucea sa,a biruit moar¬ 
tea şi prăpastia iadului. Iată de ce, în sfîrşit', re¬ 
velarea Treimii se răsfrînge în Biserică întocmai ca 


mărturisim astăzi Treimea dumnezeiască aşa cum 
a mărturisit-o vechea Biserică nedespărţită,şi: au 
formulat-p vechi le .sinoade ecumenice, învăţînd că 
(urinăm expunerea dip Simbolica liii.Hr. Ânarutos, 
ed. rit, p. 123): Dumnezeu, v deşi unul în fiinţă ,ueiş 
ten ousian), este întreit în ipostasuri (hipostâseis); 
Tatăl, Fiul şi Sf. Duh, inseparabil (adiairetos) uniţi, 
sînt persoane de aceeaşi fiinţă (homoousfa) şi egale 
(isotima) între ele; se aisting numai prin propriet㬠
ţile (idiomata) numite personale: adică Tatăl ca ne- 
nascut (aghennetos). Fiul ca născut (ghennetps)şi 
Duhul ca purces (ekporeuton) — (se dau ţntre pa¬ 
ranteze temenii teologici consacraţi djm linjba 


I “ 

prietatea lui personală.Căci «se împarte», dar «ne- 
împărţit» şi «sq împreunează», dar «neîmpreunîn- 
du-se», după acelaşi. De aceea neînţeleasa este şi 
«împărţirea» şi «împreunarea»". Iar Sf. Grigorie 
Sinaitul ne învaţă (Capete de acrostih, 27): "Trebuie 
sa mărturisim cu evlavie nenaşterea, naşterea şi 
purcederea, cele trei însuşiri personale, nemişcate 
şi neschimbate ale Prea Sfintei Treimi: pe Tatăl ca 
nenăscut şi fără început, pe Fiul ca născut şi îm¬ 
preună fără de început, pe Duhul Şfînt ca purces 
din Tatăl — dat prin Fiul, precum zice Damaschin 
(Sf. Ioan Damaschin, autorul faimoasei Dogmatici 
— n.n.) — şi împreună veşnic cu aceştia". Taină a 
tainelor, cu neputinţă de pătruns pe deplin de către 
mintea omenească, Sfînta Treime ne-a rost revelată 
prin Iisus Hristos, fie direct (ca în locurile citate 
mai înainte). Fie indirect (ca în I IOAN, 4, 8; 16, 
unde ni se spune că "Dumnezeu este iubire"). înţe¬ 
legerea Iubirii Divine este esenţială pentru înţele¬ 
gerea Sfintei Treimi/''Deşi nu putem defini mai în¬ 
deaproape ce este iubirea, ştim însă din experienţă 
că ea este cel mai nobil şi mai frumos dintre senti¬ 
mentele* pe caro omul le poate avea. Ea este bucuria 
de a face altuia bucurie. Astfel stînd lucrurile, în- 
seamnă'câ iubirea e în funcţie de existenţa altuia, 
că! r e comunitară, că nu poate exista acolo unde 
eidstă doar o singură persoană. De aceea, dacă 
«Dumnezeu este iubire», urmează că în El ^există 
mai multe Persoane, între care este o veşnică miş¬ 
care } de iubire de la una la alta" (“Teologia 
dogmatică şi simbolică, ed. cit., voi. 1, p. 3/0; 
sublinierile ne aparţin), Sf. Grigorie de Nazianz 


latura BC ajunge la maximum, adică la infinit, tot 
infinite ajung Şl laturile AB şi AC. Odată cu aces¬ 
tea, unghiul a devine de 180 de grade, ceea ce in- 
scamna că laturile care îl formau au devenit o linie 
dreaptă, confundîndu-se cu latura BC. Rezulta ca 
triunghiul iniţial, mărit la infinit, nu mai rămine o 
figura cu trei laturi şi cu trei unghiuri, ci se trans¬ 
formă într-o linie dreaptă! Laturile şi unghiurile nu 
se mai deosebesc unele de altele, ma nu se mai 
opun unele altora, ci ajung să coincidă, ca şi cind 
ar fi acelaşi lucru (a se vedea P.P. Negulescu, 
Filosofia Renaşterii, Editura Eminescu, Bucureşti, 
1986, p. 111 - cu reprezentarea grafica — pp. 117- 
122). Aplicînd exemplul la SfîntaTreime (bineînţe¬ 
les cu rezervele de rigoare), se poate spune că, du¬ 
pă cum în cazul citat linia dreaptă infinită, deşi se 
arată unică, e totuşi compusă din trei laturi diferite, 
tot aşa şi în dumnezeire, care este de asemenea infi¬ 
nită, există o unică Fiinţa, dar trei persoane. Deci 
principiul suprem al lumii ar fi un maximum abso¬ 
lut, în acelaşi timp unitar şi trinitar (se ajunge la 
coincidentia oppositorum, idee centrală in cugeta¬ 
rea lui N. Cusanus). A , 

Dar încă o dată: toate acestea sint simple 
analogii. De care ne putem sprijini înţelegerea reia- 


f 'reacă, grafiaţi însă, pentru înlesnirea lecturii, cit des 
itere latineşti): *- * \ ; 'V' u ;\ 

^$adar,pe deasupra unităţii Iuti Dumnezeu ■*** 
din monoteismul Vechiului Testament, Noul Tdşta- 


celei una, fie indicîndu-le în mod deosebit, fie lao- săşi este 
late: ,, • '..i, Iiş , înmtw 

"Pe Dumnezeu nipieni nu L-a vazuţ.vreo- cit., p.,T 
dată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sînul Ta- ^ ; 

tălui. Acela L-a făcut eunosciit" (IOAN, 1, 18). "Iar gini a a 

Eu şi Tatăl Meu una sîntem", spune IiSus (IOAN,lO, de a de 

30): Şi mai încdlo: Tatăl este m Mine şi EuîriTa-- privinţa 
tăi" '(10, 38). Iar cu privire/la Duhul Sfînt, Domnul j cuvine ît 


:ă, că nu poate exista acolo unde tivă, iar nu explicaţii propnu-zise ue aurei, Mar- 

singură persoană. De aceea, dacă turisirea Ortodoxă (vestitul catehism al lui Petru 

:e iubire», urmează că în El există Movilă) ne previne in acest sens (cum făcuse şi Sf. 

Dane, între care este o veşnică miş- Ioan Damaschin, citat anterior): Prin nici un fel de 

de la una la alta" (“Teologia asemănare nu este cu putinţă să se învedereze de- 

imbolică, ed. cit., voi. 1, p. 3/0; săvîrşit această taină şi să se înfăţişeze desluşit 

sublinierile ne aparţin)., ${. (prigorie de Nazianz minţii noastreîncechippumnezeuesteunulîn fi- 

arată că "monada\se nuşcă înspre "diadă" şi se o- inţă^i trei în ipostasuri. Şi cum că prin nici o 
preşţe în "tr^,dă".Dogtija > Sfintei Treimi reprezintă asemănare nu se poate cunoaşte aceasta, o mărfuri- j 
astfel modelul absolut al armoitiei prin iubire şi al seşte însuşi Dumnezeu, numit Iehova, prin prooro- 
desăvîrşitei comunităţi interpersonale. "Biserica în- cui Său, care spune: «Cu cinţe Mă veţi pune alături 

şi Mă 1 veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să 
tiu deopotrivă?» (1SAIA, 46,5), aşa îneît nici o min- ' ’ 

I U&tuj r j te, nu numai omenească, dar nici îngerească, nu 

/ypn? (Xftraitâ /YTTi poate să înţeleagă, nici vreo limbă să tilcuiască. De u 

JlS f ArLlf'l aceea trebuie sa spunem cu Apostolul: .«Noi^şur^ 

.••• *păm iscodirile'minţii.şi toată trufia care^^difcă*^ 

te de fiinţă şi. o comuniune de viaţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, ci tot gîndul 

chipul Sfintei Treimi" fi- Bria, op. îl robim spre ascultarea lui Hristos» (II CORIN- 

V *7, T':; , r TENI, ÎO, Ş)" - (jartea,întîi, X; ed. 1981 - p. 30). 

ii încercat să aproximeze, prin ima- Adevărurile ultime, revelate, nu cad sub explicaţia 
acest mister insondabil, în dorinţa raţională,ftici sub demonstraţia pozitivistă, ci se cer 
tnfradicţiile logice" ce*se ivesc. In asumate prin credinţă. Şi noi credem Apostolului, ^ 

îtfel‘d)e ! imagini" şi "asemănări" se care zicei "Căci trei sînt care mărturisesc în cer. 


săşi este o unitate de fiinţă şi. o comuniune de 
în iubire, dppă chipul Sfintei Treimi" (I. Brie 


spune: Cind.va veni Mingnerorui, pe cgnrcuu wi ^ « v ™ ~ r- ~: r .x . X j—' Tr- V/ " ' 

trimite vauă'deja Tatăl, DÎihul Adevăruluicarede fic^ţv eşţfosaşi, imchip exact,modul de existentă Aşadar, sintetizind, dreapta credinţă creţ-,, 

la Tatăl purcede. Acela va mărturisi.despre.Minei'. al c * “?ft o ţma mărturiseşte că Dumnezeu este unul după Fi- 

(lOAN, 15,26). înaime de i leînălil lg cer, ©în- , ce stncăcios, schimbător, mfâ (adică după natura sau firea Sa dumnezeiasca) 

w3rnî la nnnmroi' apostolilor- "Drept aceea, - circum^:rife ^i cohiptibil, v Să arate în chip clar Fiinţa şi întreit după Tpostasun (adica după modul Sau 

mereînd tiivătTtTtoate ^amurile/ boUzîSdu-le în dumnezeiasCărea ma^efeus de*’Bin^ şi'liberă de de fiinţare): TatăţFiiil'|i Sfîntul Duh (Sfînta Treime 

nunSle Tătăliîi si âl Fiului si aF Sfîritului' Duti" toaf^ăcesfeb?" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, ed. sau Trinitate, căreia i se mai spune la noi) cu o vor- 

fMATEUS!9). Apostolii binLvîntkmcuvihte-i: dtţp. 27)qŞi^ ; mai ctwin^av^n. in ^eresi bă populară şi arhaică) Sfînta Troiţă). între aceste! 
le: "Harul Domnului nostru Iisus Hristob ş^ragos-ţui aceast^. observaţie !simp^, darfui^amentep Nu trei-Peroane-saulpostasua exista, pnn urmare, o 

tea lui Dumnezeul(Tatăl)rşiîmpărtăşireabfînSluSv este r mşim<?qeftar w exemplul* să se pptnveasrâ, ideiţtiUte^ .pa|uţa, ; de vom)ă şi de lucrare, ele 
Duh să ftecu, yoilţoţii"'^ r deoşebm^^^maipnp trasatunle sau însuşirile. 

13 13) v 777? servei asemănareaa^dpoşebirea^fâ^altfel^u mai pezşonalcţ,mai exact nrm modul diferit de a ppse- 

gf ŢradiHe mărturiseşted'eojratnvâHiniîa -'^ estl^^^piTc^da^emiinărca in totul af Fndenţi- 1 da urnea Fiinţa,divihŞ.T^tăl este nenăscut (vădin- 
tea ’ du-se’ca. ‘prmcipfii" sip ^râdădnă" a dumneieirii); * 1 

m^vechedintre ihăSÎurisifflF îie^t redh^t' 1 nfee i^ckfâFde Fericitul Fiul este născut din Tatăl, "mai înainte de toţi ve- 

cresfine) zice- "Cred înDumnezeu TatăFcblatotpu- AugU^tih: âceea âe a ăfiriftăitreimeaîn Dtimnezeu cni; Duhul Sfînt este purces din Tatăl (şi trimis în 
terlfcEsu^Hristos,^^nictd Bău^^ DomnulîA/fărlâ ne^a^nitafean^^, din sau de la .< 


învaţă catolicii şi ca- 


rea Tâtăltii a Rulai W i«TOWMi'BuH, «âlKItf vîntrăaSsffiîntraiteJelăjfi'. AteaslSănalOgîe'psiho- nele ŞiMTntru ţohtl egale, eterne şi nede^piiţite; 

clorid si vesrticăta matestete*'' '-'tiv f •: ni* Uf logizaitS/ Combătută ide ţăsăriteni, a avUtfo mahe.;.i nraodată şi mciqum na poate fi una fără cealaltă, 
h <•- Botezul'S-a făcutdintru început firmtnlăr-v'i.dezvolt&reîb Apus. ,ini; i v . a nra una;mai;presusrde cealaltă..Fiinţa dumneae- 1 

turisirea şi invocarea SfmMiTreimi, oSată^ wtmi'u ! st a* DjpteWialc«nle nwteunoaaţem Răsfet, iasca ^comunică^ntreagi deja o Persoană la cele- 

ta scufundare ("In numele. Tatălui, şi al Fiului şi al , fE ;0 putem citare aceea ^.Şf.ioşn^amaschinuncer- lai te, filare pastrmd f insacele ale Sale. Persoanele 

MîîSSi.KtfWifc»WmnulS;.^ ^ca^4fi.&pU^pî^acon^ubşŞntielităp. Ş . ,Sfmte.Tre.^.şe întrepăbund, se înednjoară red- 
ţinui rosteşte numele lui Duninez^g, iîr- co-etern^tii j^^jîii f >rOC, 5u?^nl e â C ^r a i n a ^ a ' aflindu-se întreagă 

maFae închfeferS Amin (în tril: ; există dbodâtiFhi ltm^j.dinid^i nu este *mai Iutii . m ceWlte două.; Acest mod de existenţă al Perspa- 

fie")!Mărturisirea dogmei trjnitare est£ c0nc^rSat§ J .^ - focul fi pe urmă hmviri^ d deodată; şi £^P ă cum ^ im P° slbl1 de mţdes si de expo¬ 
rt rw«Wî* mică: 'lumihă se^âşteîntotd^aunaîdihToc şi este totdeaUr mat pmă la capăt- cu raţiunea şi în limbaiul ome- 


nostru. Cred -si îh Diihuli Sfîitf t^imbolul atana-. Persoax^rca relaţii tnlăontilil vîeţu dtyineMceste ' T greşiUnv . - „ 

sian e$mi elIimpeddînîaceMtăWinţ$t^rebuţ^ij ^ toî^nFO^enaşterea^^naşterea şi purcederea 

merăm pe un^^nnezeuîn Treime şi Treţmea ( el teintcealePerşoaMlpr,.,, 


e întreite (reîăţfi: Aceasta analogie 1 psinb- nele'Smf întru tatiil egale, eterne şi nedespărţite; 

zăntă, combătută de ţăsăriteni, a avuFo mareea niciodată şi nidqum nu-poate fi una fără cealaltă/ 


^ du-se 5 ca "prind^iu" sap "rădăcină" adumneieirii); >r 

notorie !ă6hiţi,a îriSrcată r de Fericitul Fiul este născut din Tatăl, "mai înainte de toţi ve- 

n* ai-în Diimriezeu cii": Duhul Sfînt f»sto nnrm>c Ta«1 (d f-n'rv.4c îm s? 


.nce^teaouâ.Acest^oddeexistentăalFersiŞ- 

fie")!Mărturisirea dogmei trfnitare est^ concentraţi^ - focul; Sî pe urmă mh'ina) d deodată, şi după cum nelordumnezeieşti (imposibil de inţeles si de expn- 
în Doxologia cea mică: 'MarireTătălui’şi FfeWiî ^ ■- lumihă Bemaştădntptdăaumiîdih foc şi esţe t otdea fe ■ mafpînă la capăt cu rapurtea ţi tn limbajul ome- 
Sfîntului Duh" (la care corul răspunde: Amin). na în ej,.tot astfel şi Runsfe na^edm Tatăl, fără să nesc) se numele, m terminologia dogmatică, pen- 
Sfinţii Părinţi revin mereu asupra acestei se despartă deloc de-’Bjici fund pururea ,cu ţi horeză^cuvintdoongmegrecească, msemnincT im- 
dogme cardinale^ Sfîntul Maxim Mărturişitonll spu- (Dogmatica; ed p. ^ preună-petrecere X Penhoreza se întemeiază pş ( 

nc^apS despre ifiaiŞte,^“fl jgfevP3b*»r-. penlfu sgipM ei mm,, deofunjimea Ferapamelor Jfintei Treimi 

Domnul; <Fu şi Tatăl ututSfiten» tfQÂN, 10; M' apropiaide cqîde^^astfşuşuncerarea matematică J.ideofungmea-de la “de o fiinţă" - este echiva- 
arată identitatea Fiinţei W cînd spune^Eu sînt a lui NiRolaus CuSanus/l401-1464) de a explica şi lentul teologia" românesc al grecescului 
fntru Tat^şîTalăfe^tcInt^Mine^'OOAN, 1^.2S); ,r împăca ăhtidSmHle h °S2^ oi ' a ^ vedea §* 1 B na, op. idt^'art. 
aratăh^espâi^lreâîposttsbi^fhxk^cfefi^Torcium 1 ' i exemplu, un triunghVABC. Să h^îhthipuim că U- respectiv). 1 • > ' Ul " r 

^^e^^ P h!n.);.'?^i frtbîlăe&^W^^Amturiteiditind^ţredimen^nildimiBdme -P^tru t. ■ .f : l 

niimnezeu cel Uiuil^dar să mărturisim şi rele trei: maceasta;.ele,trebuie săcreăscşăioate deodată. Lun- v < -v» urm«- - , 


Dumnezeu cel Unul^dar sâ martu 


aceasta ele trebuie să creăscă toate deodată. JLun- 


-viunni- T * : 

< &ÂSILE Ă. MARIAN 







PUNCT6 CRRDINfHC 


actualitate 


să, câteva defecte grave, care le-au 
împiedicat să ne stârnească zelul in¬ 
dignării: erau încă în plină desfăşura¬ 
re, sc desfăşurau în faţa noastră şi 
erau «de stânga» '. 

Justificarea, astăzi, a crimelor 
"de stânga" este cea mai nouă şi mai 
abil disimulată formă de rasism, pe 
care mediile de informare în masă din 
întreaga lume, conectate la câteva 
mari canale de informaţie aflate sub 
supraveghere, o susţin şi o propagă 
sub aparenţa celui mai inocent paci¬ 
fism. Un rasism care n-a încetat, prin 
secole, să-şi arate disponibilităţile de 
camuflare şi de adaptare perpetuă. 


ră, controlul informaţiei prin marile 
companii de informare. Comunismul, 
în schimb, în afară de milioanele de 
asasinate, a lăsat în urmă (acolo unde 
a trecut), iremediabil, sau greu reme- 
diabil: civilizaţii distruse, culturi 
smulse din matca lor, spirite, aproape 
în totalitate ucise sau pervertite, po¬ 
poare degradate biologic ctc., etc. 


— câteva zeci de milioane sub Mao 
Tscdun; 

— un milion de tibetani omorâţi de 
chinezi după 1950; 

— un număr neprecizat de cambod- 
gieni masacraţi de khmerii roşii la 
sfârşitul anilor ’70; 

— mii de ofiţeri polonezi împuşcaţi 
la Katin în 1940; 

— 2 milioane de polonezi deportaţi 
în 1941 (şi care nu s-au mai întors); Concluziile se impun de la sine: 

— 600000 de refugiaţi vietnamezi 
(din care 40 % copii) înecaţi în mare 
din 1980 încoace; 

— un milion de morţi în Nigeria, ia 
sfârşitul anilor '60 într-un război care 
avea drept scop exterminarea unei po¬ 
pulaţii care încerca să se separe de 
puterea centrală; 

— zeci de mii de victime masacrate 
în 1988 în Burundi; 

— decimarea prin înfometare şi te¬ 
roare a multor sute de mii de oameni 
sub dictatori în Guineea, Etiopia, 

Uganda şi multe alte ţări aflate în 
drum spre "comunismul biruitor", diri¬ 
jate din umbră de sovietici, cu com¬ 
plicitatea mai mult decât vinovată a 
"democraţiilor occidentale". "Te cu¬ 
prinde greaţa văzând orbirea volunta¬ 
ră, în faţa crimelor colegiului de dic¬ 
tatori de la Addis-Abeba, a organizaţi¬ 
ilor internaţionale caritabile, a funcţip- 
narilor ONU (ceea ce nu miră pe ni¬ 
meni), ca şi a Comunităţii Europene", 
scrie Revel (op. cit., p. 105); 

— 6 milioane de morţi în Afganistan 
între 1979-1988; 

— 60000 de locuitori împuşcaţi în 
1975 în Vietnam, după cucerirea 
Sudului de armata de la Hanoi şi alţi 
20000 mai târziu; 300000 trimişi, în . 
anii care au urmat, în lagărele de 
concentrare; 

— milioane de morţi făcute de in¬ 
staurarea regimului comunist în tot 
estul Europei: deportaţi, băgaţi în 
închisori, executaţi, ucişi prin în¬ 
fometare, bătaie, teroare... 

Cifrele acestea sunt, desigur, 
incomplete. Nici aşa, însă, nu se pot 
compara cu cele ale holocaustului. Nu 
ne rămâne decât să ne întrebăm: exis¬ 
tă morţi mai preţioşi decât alţii? 

Aveau, aceşti morţi albi, galbeni sau 
negri, ca şi evreii morţi în holocaust, 
altă vină decât aceea că se născuseră ? 1 
Sărbătorirea deşănţată a holocaustului 
evreiesc, alături de p tăcere plină de 
îngăduinţă faţă de aceste milioane de. 
morţi albi, galbeni sau negri, devine 
astfel, un act de rasism de o virulenţă 
lipsită de echivoc. 

3. Există, un record al mijloa¬ 
celor de represiune folosite în holo¬ 
caust? Comparaţi: camerele de gazare 
folosite de nazişti cu lagărele teroarei 
şi ale foamei, cu gerurile Siberiei, cu 
bătăile desfiguratoare, mutilările şi 
ciopârţirile a căror atrocitate e indes¬ 
criptibilă, folosite de comunişti. 

4. După cum se poate lesne 
vedea astăzi, evreii supravieţuitori au 
tras din holocaust toate avantajele po¬ 
sibile: putere politică, putere financia- 


Dcoscbit de mediatizată, 
inaugurarea la Washington a Memo¬ 
rialului Holocaustului a ţinut, pe bună 
dreptate, capul de afiş al mediilor de 
tot felul. O singură nedumerire avem: 
de ce vrea mass media internaţională 
sa instituie holocaustul drept "cel mai 
dureros capitol din istoria omenirii" 
(formulă prezentă în toate cuvântările, 
toate articolele...)? Pentru ca un eve¬ 
niment să capele acest superlativ, el ar 
trebui să întrunească, dintr-un număr 
de evenimente similare, date care să-l 
singularizeze. în cazul în speţă: 

— primordialitate temporală; 

— record numeric; 

— record ca mijloace de represiune; 

— eventual, efecte în timp. 

Să le luăm pe rând (precizăm că vom 
compara holocaustul doar cu eveni¬ 
mente similare ale secolului al XX- 
lea). 

1. Lagărele de exterminare au 
fost o invenţie nazistă? Nici vorbă; 
primul lagăr sovietic datează din 
1921. Genocidul este o invenţie sovie¬ 
tică pe care naziştii o preiau şi o 
''ameliorează". 

2. A înregistrat holocaustul 
un record numeric? Siberia a înghiţit 
milioane de vieţi. Câte? Nimeni nu 
ştie; dar lagărul comunist s-a întins pe 
jumătate de glob şi se întinde şi as¬ 
tăzi. Tot prin teroare şi genocid. Ni¬ 
meni n-ar putea preciza câte milioane 
de victime a făcut comunismul şi câte 
continuă, şi astăzi, să facă. Istoria 
comunismului internaţional, contrar 
afirmaţiei lui Andr6 Frossard (ziarist 

• la Le Figaro, n.n,), oferă destule 
exemple de exterminare decisă cu sân¬ 
ge rece, contra unor categorii sociale 
sau socio-profesionale, a unor popu¬ 
laţii bine definite, crime, în plus, cu 
nuanţă net rasială: la începutul anilor 
’30, de exemplu, s-a petrecut genoci¬ 
dul din Ucraina, printr-o înfometare 
conştientă, care a fost provocată şi 
organizată de Stalin însuşi (Robert 
Ccnquest - The Harvest of Sorrow, 
1 < .8). Această sistematică distrugere 
pnn înfometare, urmărea, concomi¬ 
tent, lichidarea ţăranilor independenţi, 
recalcitranţi faţă de colectivizarea for¬ 
ţată, a culacilor, dar şi lichidarea ca 
ne-ruşi, adică ucrainieni. "Au pierit, 
atunci In Ucraina, la fel de mulţi 
j oameni cât, mai târziu, în toată 
Europa, în urma holocaustului" 
(s.n.) (Jean-Franţois Revel*' - 
Cunoaşterea inutilă, ed. Humanitas, 
1993, p. 41). 

Aşadar, dacă numai in 
Ucraina numărul morţilor exterminaţi 
5 pe motive rasiale (5-6 milioane) este 
1 egal cii cel al tuturor evreilor morţi în 
holocaust, în întreaga Europă, care va 
fi fiind numărul tuturor celor morţi în 
70 de ani de comunism? Pe ei cine-i 
! comemorează? Pacifiştii mondiali, po¬ 
liticienii şi gazetarii "democraţi" care 
cad în spasme de indignare faţă de 
holocaustul evreilor nu-au nimic de 
spuS? Să le mai oferim nişte cifre 
i (după Revel): 


— Informaţiile care se vehiculează în 
presa mondială (scrisă sau vorbită) nu 
sunt obiective şi imparţiale. Ele sunt 
cel puţin viciate (dar minciuna prin 
omisiune este la fel de gravă ca orice 
altă minciună), când nu sunt de-a 
dreptul false. Cauza acestor vicieri 
este, indiscutabil, politică. 

— La o privire fugară (ca cea pre¬ 
zentată mai sus), este evident că asa¬ 
sinatele comise de sistemul comunist 
sunt incomparabil mai numeroase şi 
mai atroce decât cele comise de na¬ 
zişti. Crimele comuniştilor s-au petre¬ 
cut şi înainte, dar şi "după terminarea 
celui de-al doilea război mondial, şi 
cu toate acestea — scrie Revel în car¬ 
tea lui (p.42) — n-am auzit ca pedago¬ 
gia holocaustului să fi atenuat într-un 
fel indiferenta, placiditatea pasivă 
occidentalilor faţade ( cpnftele împotri¬ 
va umanităţii. Aceste Crime aveau, în¬ 


Un ultim cuvânt despre Revel, a cărui 
carte ne-a fost atât de utilă la înţe¬ 
legerea celor scrise în acest articol; 
aşteptăm mult de la intelectualii fran¬ 
cezi atât de grav compromişi în înde¬ 
lungul fer concubinaj cu marxismul; 
Revel este doar unul dintre cei care au 
îndrăznit să încalce tabuul numit 
"stânga". Căci, după vorba lui Iisus 
Hristos, mai mare ya fi râvna şi 
credinţa păcătosului../ 


PQina MARIAN 


Albin Egger-Lienz (1868-1926) 

Dansul morţilor din "anul nouă 1 












811 * 




•:y .' y 


PUNCTC CflRDINRlC 


ziasmul general al unei revolte 
despre sensul cuvintelor însăilate 
pe stindardul sub care şi-a jucat 
viaţa şi vi le va defini exact prin 
contrariul lor — fraternitatea prin 
imaginea unei haite ori prin pro¬ 
miscuitatea gregară, libertatea prin 
liberul arbitru al canaliei anarhice, 
iar egalitatea prin uciderea aproa¬ 
pelui care posedă câţiva arginţi în 
plus ori prin egalitarismul cel mai 
abject, care ar silui natura să-l 
nască pe vultur egal cu musca şi 
pe idiot egal cu geniul! 

Tot acum ies la iveală hibe 
ruşinoase, îndelung ascunse, nepu¬ 
tinţe şi scrânteli. Psihoza colectivă 
anihilează personalitatea sau o 
dezvăluie integral? Un răspuns 
echivoc ar fi că anihilează ceea ce 
poate fi anihilat şi dezvăluie ceea 
ce niciodată n-ar fi putut fi dezv㬠
luit. Iată, mai jos, scena abjurării 
clerului din Paris, în frunte cu ar¬ 
hiepiscopul Parisului, teribilă prin 
natura, calitatea şi comportarea 
personajelor. Se spune "a abjura” şi 
nu "a se lepăda”, personaje şi nu 
oameni, căd secolul bunelor ma¬ 
niere a săvârşit în primul rând o 
revoluţie a limbajului, iar momen¬ 
tul pare a ţine de o imaginaţie dia¬ 
bolică mai mult decât de realitate. 
Şi totuşi el este consemnat ca 
atare: 

"ŞEDINŢA CONVENŢIEI DIN 17 
BRUMAR , ANUL II (7 noiembrie , 
1973) - ~ _ 


umană. ''Răul trebuie să vină în 
lume, dar vai de cel prin care va 
veni!". Iar a exclude orice interven¬ 
ţie a divinităţii în desfăşurarea 
istoriei înseamnă a da dovadă de 
un orgoliu luciferic. într-un ad¬ 
mirabil sonet, Michelangelo spune: 
"Ce-i bun — din cer, ce-i rău — din 
mine creşte". Sfârşitul secolului 
XVIII a fost un asemenea moment 
de cumpănă, pregătit îndelung de 
"liberul cuget" ca stare generală de 
spirit, slujit de o masă uriaşă de 
creduli seduşi de jocurile lui fasti¬ 
dioase şi la care au contribuit, cum 
se va vedea, cu grotescă râvnă, 
chiar victimele acestei bulversări. 
Momente ca acesta sunt semnifica¬ 
tive nu atât sub raportul relaţiilor 
sociale, economice şi politice pe 
care le instituie în locul celor 
vechi, ci pentru că dezvăluie limi¬ 
tele naturii umane, limitele rezis¬ 
tenţei sale în faţa răului, limitele 
raţiunii; nicicând nu ies mai puter¬ 
nic la iveală ca acum reziduurile 
(neîncetat sedimentate în străfun¬ 
duri, dar active) de eroism orb ori 
de laşitate, de dreaptă judecată ori 
de criminală exaltare. Şi totul sub 
stindardul pe care flutura perversa 
lozincă — "Libertate, Egalitate, Fra¬ 
ternitate!”. Istoricii de mai târziu 
au explicat, doct, că luarea Bastiliei 
a însemnat Libertatea, abolirea pri¬ 
vilegiilor— Egalitatea, iar împăca¬ 
rea cu ce mai rămăsese din ideea 
de Rege — Fraternitatea. Dar între¬ 
baţi un insurgent prins de entu- 


lnvocată până la exaspera¬ 
re, inscripţia de pe un tablou cele¬ 
bru cum că "Somnul raţiunii naşte 
monştri" e susceptibilă de severe 
amendamente. Fanaticii raţiunii 
s-au dovedit de multe ori infinit 
mai primejdioşi decât cei aşezaţi 
înăuntrul dogmei şi în orizontul 
misterului. Iar epocile în care in¬ 
fluenţa lor funestă s-a manifestat 
din plin au fost întotdeauna epoci¬ 
le crepusculare, agonice, epocile în 
care spiritul viu, creator şi forţa 
revelaţiei se stingeau, obosite de 
drumurile sinuoase ale istoriei. Or¬ 
golioasă până la delir, stearpă şi 
obraznică, raţiunea vine întotdeauna 
la sfârşit, ca să pună sub semniil 
nimicniciei şi al derizoriului ceea 
ce s-a creat sub imperiul coercitiv 
al dogmei. Pentru că a uitat că sin¬ 
gurul ei rost este să-şi definească 
şi să-şi respecte propriile limite, 
şi-a calomniat din vanitate ancilară 
stăpânul care îi îngăduise, în ne- 
mărginita-i curte, toate adulterele 
posibile. Exemple sunt prea multe 
şi prea la îndemână ca să mai fie 
amintite. Constatarea aparent iro¬ 
nică a faptului că "raţiunea n-a pu¬ 
tut demonstra existenţa lui 
Dumnezeu, dar nici neexistenţa 
lui" e oarecum politicoasă. Nepu- 
tându-i demonstra existenţa — 
efort de altminteri inutil şi ridicul 
— ea s-a încrâncenat să argumente¬ 
ze contrariul, operând într-un teri¬ 
toriu ce-i era fundamental străin. 
Eşecul acestui demers, acoperit 
sub numele elegant până la preţio¬ 
zitate al "pozitivismului", a avut 
însă şansa istorică a unui monstru¬ 
os mariaj: cultul raţiunii şi cultul 
naturii şi-au dat mâna, cununate 
de doi filosofi ai luminilor — nu¬ 
mele lor nici nu mai trebuie amin¬ 
tite— festinul fiind Revoluţia fran¬ 
ceză. Ceea ce e însă monstruos în 
acest spectacol este că pentru pri¬ 
ma dată avea loc 'în sânul creşti¬ 
nismului, o insurecţie împotriva 
lui Dumnezeu... o conjuraţie pân¬ 
găritoare a tuturor talentelor îm¬ 
potriva creatorului lor" (J. de 
Maistre). Mai mult decât atât, cei 
chemaţi să apere instituţia care 
civilizase Europa (e vorba de Bise¬ 
rică) au participat la distrugerea 
ei; tot după cuvintele lui de 
Maistre, "autoritatea ce urma să fie 
sacrificată îşi îmbrăţişează prosteş¬ 
te călăul înainte de a primi lovitu¬ 
ra”. 

Antichitatea nu a dat apo¬ 
staţi, nici eretici. N-a dat decât so¬ 
fişti ^ sinucigaşi celebri, iar împe¬ 
recherea nu e întâmplătoare. Zorii 
creştinismului şi ai Evului Mediu 
au dat eretici şi apostaţi. Din 
punctul de vedere al dogmei, ere¬ 
ticul e mai periculos decât aposta¬ 
tul. Apostatul, nostalgic ori răzvr㬠
tit, refuză o religie în integralitatea 
ei, pentru a se întoarce la aceea a 
strămoşilor, cum îi poruncesc in¬ 
stanţele atavice ce-i guvernează 
implacabil fiinţa sau anumite defi¬ 
cienţe profunde ale naturii lui, ca¬ 
re îl predispun seducţiilor nega¬ 
toare (cazul Cioran); el poate şi in¬ 
stitui o "religie" nouă, dar expe¬ 
rienţa lui rămâne singulară, căci 
nu stă sub semnul revelaţiei, ci al 
orgoliului poetic, fie şi cu predis¬ 


poziţii spre speculaţia filosofică 
(Nietzsche). La urma urmei, apo¬ 
statul e "onest", un Lucifer primi¬ 
tiv. Pe când ereticul e mai pericu¬ 
los, nu prin conţinutul dogmatic şi 
de credinţă pe care-1 vehiculează, 
ci prin comportamentul lui devia- 
ţionist; el nu trece cu arme şi ba¬ 
gaje în tabăra cealaltă, nu devine 
adversar, ci, sub acelaşi steag, in¬ 
fectează din interior; nu ucide, ci 
dizolvă prin parazitare. Dacă apo¬ 
statul nu înţelege nimic şi-şi con¬ 
struieşte o altă lume de valori, ere¬ 
ticul înţelege prost şi dezvoltă ex¬ 
crescenţe pe trunchiul lumii săn㬠
toase. Apostatul poate fi inteligent, 
ereticul e întotdeauna obtuz. Faţă 
de ambele categorii. Biserica s-a 
manifestat fără echivoc: cea Răsări¬ 
teană, mai largă, mai elegantă, mai 
profundă în ce priveşte libertatea 
sub specie eternă, i-a aşezat între 
cei care îşi refuză singuri mântui¬ 
rea, hulitori împotriva Sfântului 
Duh. Ce poate fi mai cumplit?! 
Cea Apuseană, mai aşezată în se¬ 
cular, mai "civică", a folosit misio¬ 
narismul, excomunicarea. Inchizi¬ 
ţia. (Inteligenţii lumii modeme, 
care surâd de naivitatea unor ac¬ 
ţiuni ca auto-dafă-urile, ori arde¬ 
rea pe rug a vrăjitoarelor, nu sunt 
deloc inteligenţi dacă-i bănuiesc de 
atâta mărginire pe iezuiţi; focul ru¬ 
gurilor nu consuma trupul unei fe¬ 
mei cu simţurile dereglate sau o 
carte plină de idei, ci potenţialul 
pericol întruchipat de acestea). Dar 
tocmai aici s-a manifestat una din 
slăbiciunile fundamentale: legiuito¬ 
rul instituie legi, judecătorul hot㬠
răşte, călăul execută şi toţi se miră 
că hidra scoate capete noi; căci 
Răul poate fi doar controlat într-o 
oarecare măsură de instanţele 
omeneşti, diminuat — dacă 
Dumnezeu intervine — dar nu era¬ 
dicat, căci rădăcinile lui tentacu¬ 
lare şi otrăvite se împletesc adânc 
într-un teritoriu incontrolabil cu 
mijloace omeneşti. în cuget! v 
Epoca modernă a dat li- 
ber-cugetători. Aceasta este o afir¬ 
maţie falsă. în spatele apostatului 
şi al ereticului a stat dintotdeauna 
liber-cugetătorul. Dar pentru că 
trebuia să-şi definească foarte clar 
opţiunea r într-o vreme când rigori¬ 
le dogmei o cereau, el s-a numit 
(sau a fost numit) ca atare şi stig¬ 
matizat. Ascuns sub acelt elegant 
nume, a devenit mai seducător. 
Cum însă în secolul optsprezece 
nu avu curajul să se proclame 
ateu, iar în plus era spiritual şi 
manierat, s-a numit deist, teişt, 
pozitivist, raţionalist, adept al 
cultului naturii; toate acestea ne- 
fiind decât variante ale liber-cuge- 
tătorului, zămislit de raţiunea 
autonomă. Plozii mai târzii ai aces¬ 
tei raţiuni (şi ai cultului naturii 
deopotrivă) ne vor oferi "graţiosul” 
spectacol al sfârşitului de veac 
XVIII/i spectacolul prăbuşirii unei 
lumi. v 

Grecii vechi nu poetizau 
când vorbeau despre intervenţia 
divină în ceasurile de cumpănă ale 
istoriei. După acest model se des¬ 
făşoară şi argumentaţia lui Joseph 
de Maistre. Dar aceasta nu în¬ 
seamnă a eluda responsabilitatea 


GOYA - "SOMNUL RAŢIUNII NAŞTE MONŞTRI" 
















pag- 


PUNCTC CflRDINRLC 



A m auzit în ultimul timp, afirmaşi de genul: 
"Nu mai stau de vorbă cu X că e prea na¬ 
ţionalist" sau "Nu mai merg la biserica lui 
Y pentru că e prea naţionalist". Spuse astfel, aici in 
diaspora, aceste afirmaţii înseamnă de fapt : "Nu mă 
mai întâlnesc cu Z pentru că e legionar". Este, cred, 
de prisos să spunem că nu trebuie neapărat să fii le¬ 
gionar pentru a fi şi naţionalist. Şi, de asemenea, nu 
putem vedea nimic, dar absolut nimic rău în naţiona¬ 
lismul care, alături de iubirea faţă de naţia şi popo¬ 
rul căruia îi aparţii înseamnă în acelaşi timp şi res¬ 
pectul acordat celorlalte naţii şi popoare. 

Trebuie să recunoaştem însă faptul că ade¬ 
văr aşii patrioţi şi naţionalişti trebuie să trăiască în 
ţara lor şi după părerea mea noi, cei care trăim în 
diasporă trebuie să ne mulţumim cu un paleativ, cu 
un surogat. Deci, acest naţionalism ne face, spre 
exemplu, să susţinem acordarea de către SUA, a 
clauzei naţiunii celei mai favorizate, României, dar 
tot acelaşi naţionalism ne obligă să luptăm împotriva 
regimului neo-comunist instalat în România după 
Decembrie 1989. 

Problema naţionalismului pentru cei din 
emigraţie este foarte complexă. Pe de-o parte trebuie 
să te integrezi într’ o lume complet diferită, o lume 
nouă, o societate deosebită, cu alte mentalităţi şi 
obiceiuri, pe de altă parte, dacă mai porţi în suflet 
ţara de baştină, atunci trebuie să încerci să nu-ţi tai 
toate legăturile cu ea, să mai citeşti o carte în limba 
română, să nu-ţi laşi copiii să uite limba română sau 
chiar să-i înveţi limba română dacă s au născut în 
diasporă. Nu ştiu dacă e bine sau râu, dar copiii 
multora dintre noi nu mai ştiu limba strămoşilor şi 
nu mai au nimic comun cu România. Din acest punct 
de vedere, am tot respectul pentru familiile de evrei 
plecaţi din România, în Israel, în SUA, în Australia, 
cu zeci de ani în urmă. In general, copiii lor, chiar 


dacă nu s au născut în România, vorbesc româneşte! 

Ideal ar fi, bineînţeles, integrarea în mod 
armonios în viaţa socială şi culturală a ţării în care 
ai emigrat şi în acelaşi timp păstrarea acestui naţio¬ 
nalism de tip special, adică a naţionalismului de 
diasporă , ... . 

Consider că un factor deosebit de important 
în păstrarea sentimentelor noastre naţionale revine 
Bisericii Ortodoxe. Nu numai faptul că noi românii 
am fost creştini încă de la geneza poporului nostru 
face ca Biserica Ortodoxă şi naţionalismul românesc 
să fie indisolubil legate, dar, de asemenea, creşu- 
nismul, propovăduind iubirea faţă de aproapele nos¬ 
tru, ne îndeamnă şi ne obligă ta iubire şi respect faţă 
de celelalte neamuri şi popoare. Deci, eu consider că 
nu este nimic rău, periculos, în a fi creştin ortodox 
care îşi iubeşte naţia, adică naţionalist. 

După prăbuşirea, sau colapsul sistemului 
comunist din estul Europei, prăbuşire care se pare 
că încă nu s’a încheiat, a avui loc o izbucnire a con¬ 
flictelor inter-etnice cu o violenţă fără precedent. 
Războaiele din Balcani, conflictele din fosta URSS 
demonstrează faptul că, după jumătate de secol de 
nivelare socială şi naţională, de transformare a na¬ 
ţiunilor şi popoarelor în populaţii, care să nu aibă 
personalitate, care să fie cuminţi şi ordonate, care să 
muncească fără crâcnire pentru "victoria comunis¬ 
mului în lume", nu am ajuns încă la acel[ nivel, pe 
scara evoluţiei umanităţii, de "eu, pământeanul"; 
suntem încă la faza de "eu, românul", "eu, japone¬ 
zul". Sigur că în conflictele sus amintite mor oameni 
nevinovaţi şi unii ar putea obiecta faptul că moartea 
lor este efectul exacerbării najionalismului. Nu, aces¬ 
te conflicte îşi au originea in pădurile şi tratatele 
meu mult sau mai puţin secrete pe care Mai Marii 
Lumii le-au încheiat în trecutul mai mult sau mai 
puţin îndepărtat. 


din ceciiă 


E reconfortant ori de cîte ori ne vin din 
exil semne de autentică viată, cugetare şi simţire 
românească. Nu avem la îndemînă o statistică 
recentă privitoare la numărul românilor ce tr㬠
iesc risipiţi prin lume (fluctuaţia fiind încă mare, 
nici nu credem că s-ar putea avansa cifre foarte 
precise, mai ales că sute de mii de români aflaţi 
actualmente în străinătate nu au încă nici un 
statut definitiv), dar este cert că diaspora rom⬠
nească este deja de ordinul milioanelor, chiar f㬠
ră a-i trece Ia socoteală pe românii din provin¬ 
ciile istorice înstrăinate. Altfel spus, diaspora a 
luat deja proporţiile unei alte Românii, împr㺬 
tiate în patru vînturi de vitregiile istoriei con¬ 
temporane: Germania, Franţa, Spania, Statele 
Unite, Canada, Argentina, Brazilia, Australia, 
Africa de Sud şa.m.d. 

Aceşti români de peste hotare, emigraji 
treptat mai ales în ultima jumătate de veac, sînt 
adeseori mai lucizi decît românii rămaşi în tară 
şi chiar mai sensibili, probabil dintr-un reflex al 
înstrăinării, la problemele destinului românesc. 
Mulţi dintre ei sînt de altfel elemente de elită 
naţională, care fac onoare în lume geniului crea¬ 
tor românesc. Iar demersurile ticăloase pe care 
regimul neocomunist de la Bucureşti le-a între¬ 
prins în ultimii trei ani, vizînd compromiterea şi 
chiar culpabilizarea frajilor din străinătate în 
ochii maselor româneşti din tară, nu sînt decît 
încă un aspect al tacticii generale de învrăjbire 
a categoriilor sociale şi de boicotare a posibilei 
unită fi între masele largi şi elitele emancipate 
ale naţiunii. Românii de dincolo nu pot fi agre¬ 
aţi în acest context decît în măsura în care ac¬ 
ceptă să devină "colaboraţionişti" ai puterii ac¬ 
tuale; abia atunci ei sînt toleraţi în comunitatea 
"mîncătorilor de salam cu soia"! 


în acest context, ideea Casei Comune Euro¬ 
pene are părţi bune şi părţi mai puţin bune Bănu¬ 
iesc că la nivel economic, o astfel de comuniune ar 
avea rezultate benefice. De asemenea, lipsa graniţe¬ 
lor ar înlesni libera circulaţie a persoanelor dintr o 
parte în alta a Europei. Mai puţin bună mi se pare 
ideea de uniformizare, de amorfizare pe care o adu¬ 
ce această casă comună, adică mi se pare că s ar a- 
junge pe alte căi (prin aşa-zisa libertate democrati¬ 
că) la aceleaşi rezultate obţinute de Uniunea Sovieti¬ 
că, adică la dispariţia treptată a identităţii fiecărui 
neam şi popor şila apariţia "cetăţeanului european", 
aşa cum exista (şi să sperăm că n’o să mai existe), 
"cetăţeanul sovietic". Eu personal, consider că este 
prea devreme să vorbim despre acest "cetăţean 
european". „ , , . „ 

Sigur că România îşi va avea locul ei in ca¬ 
drul Casei Comune Europene. Dar va trebui să ocu¬ 
pe acest loc în calitate de România şi de popor ro¬ 
mân, iar nu în calitate de Teritoriul 34 şi populaţia 
H15 de exemplu. Cred eu că avem multe de învăţat 
de la celelalte popoare, dar în acelaşi timp şi noi ro¬ 
mânii avem a le împărtăşi din comorile noastre spiri¬ 
tuale de care trebuie să fim şi suntem mândri. 

Dacă aşa a vrut Dumnezeu, ca unii dintre 
noi să trăim departe de ţara în care ne-am născut, 
nu cred că e păcat să continui să iubeşti această 
ţară, nu cred că e păcat să te rogi pentru binele ţăni 
şi al poporului din care te tragi, nu cred că e păcat 
să-l iubeşti pe Eminescu. Iar dacă acestea nu sunt 
păcate înseamnă că nici a te declara naţionalist, 
aici, departe de România, nu este un păcat. Eu, sem¬ 
natarul acestor rânduri, sunt naţionalist. Din nefe¬ 
ricire însă, numai un surogat de naţionalist, pentru 
că Dumnezeu a vrut să trăiesc în exil. 

IUe MIHUŢ 

(Sydncy-Australia) 


In fond, puterea actuală nu face decît să 
continue tactica regimului ceauşist,doarcă într-o 
manieră "cosmetizată". Pe de o parte se are în 
vedere crearea acestei false imagini a emigraţiei 
(apelîndu-se la resortul cel mai josnic al sufletu¬ 
lui gregar: invidia), iar pe de altă parte se are în 
vedere dezbinarea exilului însuşi (prin întreţine¬ 
re de suspiciuni şi prin dezinformare), cu mij¬ 
loace moştenite de la vechea Securitate (menţi¬ 
nerea unor preoţi sau ambasadori compromişi, 
dar tocmai de aceea flexibili şi obedienţi; men¬ 
ţinerea unor publicaşi perfide destinate exilului, 
cum este, de pildă, «Curierul românesc» editat 
de Fundafia Culturală Română — de fapt,o per¬ 
petuare mai abilă a «Tribunei României» şi a 
oficinei securiste numite «Asociaţia România» 
etc.). 

Este cu atît mai îmbucurător să consta¬ 
ta fi, în duda tuturor acestor "manevre" ofiriale 
(patronate. Ia vîrf, de cel ce-şi spune, cu dnică 
nesimţire, "preşedintele tuturor românilor"), că 
diferitele comunităţi româneşti din afara tării fac 
eforturi admirabile de a-şi păstra ludditatea, 
demnitatea şi responsabilitatea naţională, încer- 
dnd să sprijine, după puteri, interesele eterne 
ale neamului, foarte adesea pe linia creştină a 
tradiţiei noastre. Desigur nu se poate aştepta 
"mîntuirea" naţională în primul rînd dinspre 
emigraţie; dar aceasta, în măsura în care nu ac¬ 
ceptă pervetirea şi înstrăinarea sufletească, poate 
fi un factor important al resurecţiei viitoare. Şi 
noi tragem nădejdea că generaţiile mai vîrstnice 
din exil vor avea priceperea şi tăria de a trans¬ 
mite acest duh de rezistentă românească şi creş¬ 
tină şi generaţiilor mai tinere (serios primejduite 
de individualismul şi indiferentismul acestor 
vremuri de haos politic şi moral spiritual). 


Un asemenea temei de nădejde pare să 
fie viata comunităţii româneşti din Australia, c㬠
reia îi dedicăm pagina de fa{ă. Principalul pivot 
al acestei insule de românism se arată a fi "Aso¬ 
ciaţia Românilor din Australia (Sydney, NSW), 
prezidată actualmente de d-1 Mihai Maghiaru şi 
călăuzită spiritual mai ales de Biserica Ortodoxă 
Română "Buna Vestire" (avîndu-1 ca paroh pe 
pr. Mihai Anghel). Menţionăm că, spre a asigu¬ 
ra permanenta legătură cu realităţile atît de 
complexe din tară şi spre a preveni dezorienta¬ 
rea propagată pe alte canale, "Asociaţia" edi¬ 
tează lunar un "Buletin de Informaţii", cu ex¬ 
trase din publicaţiile cele mai semnificative de 
pe tot cuprinsul României (cele dteva greşeli de 
culegere, chiar dacă figurează în unele texte, nu 
pot întuneca meritul de ansamblu al acestei o- 
neste şi utile publicabile se apropie de cel de-al 
40-lea an de existentă). 

îi felicităm pe românii din Australia 
pentru activismul şi rectitudinea lor şi sperăm 
că exemplul pe care-1 constituie nu va rămîne 
unul singular. 

Dacă Nemul Românesc mai are vreo 
şansă în istorie, atunci ea nu se poate realiza 
decît prin unitatea tuturor românilor sub sem¬ 
nul Cnitii lui Hristos. Este credinţa majoră pe 
care «Punctele cardinale» şi-au propus să o slu¬ 
jească, dincolo de orice contingenţe politice şi 
economice. Reproducem ded cu sfinţenie textele 
primite din Australia şi ne bucurăm că sîntem, 
creştineşte vorbind, "într-un duh". 


PUNCTE CARDINALE 












Provinoi i 
înstrăinaţi 


PUNCT€ CRRDINRl€ 


P a §- 


ffixt pt^s tnxmgtn ^SăSătăbut 



PRIN 





VOEVOtmÂ^gf 




PETRE /' 
VÂLMÂEEA 


l4*TiS* 



Y? V? n nume gorios. Şi vechi. Mare — şi vechi 
I - cât o istorie. Cât istoria plămadei 
Vyi noastre. N’a fost urgie, ori rar senin, în 
umbra bătrânilor Carpaţi, fără participarea grădi¬ 
nii dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră. C’au fost 
migrări, ori năvăliri barbare, nici n’au băgat în 
seamă Prutul. Cum n’au băgat în seamă Crişuri- 
le, Oltul, ori... apa Cârcinovului. Peste tot — ţara 
aceeaşi, aceeaşi populaţia, limba, aceeaşi "le¬ 
gea". Tracă în zorii scrisului, daco-romană mai 
apoi, română azi. Cu firească continuare. în duh, 
în port, în gust, în grai. 

La un mileniu dela retragerea lui 
Aurelian, ultimul cezar stăpân al locurilor, — 
vestiţii Basarabi, cei dintâi prinţi neatârnaţi ai 
"ţării", au ţinut a marcă, cu propriul blazon, 
marginea dela limanul Nistrului. Şi nu-i ţinut cu 
nume mai frumos. Şi mai prestant: al dinastiei 
descălecătorilor! 

Bastion al românismului în faţa stepei, 
Basarabia s’a bucurat de speciala solicitudine a 
voevozilor. în văi, şi pe mănoasele-i coline, în¬ 
floreau satele vitejilor, plugari şi ostaşi totodată. 
Vii, herghelii, iazuri, mori, livezi, redeveneau ce¬ 
lebre în răgazul dintre două pustiiri. Vadurile 
Nistrului erau continuu vegheate, dela Cetatea 
Albă la Hotin, de lanţul fortăreţelor. Luptele de 
pe pământul ei au hotărât de-atâtea ori destinul 
Neamului. Procesiunile credinţei, dela Cetatea 
Albă la Suceava, din Ismail la laşi, urmau şi în¬ 
crucişau căi europene de comerţ, dintre care 


P entru orice român adevărat, numele 
Basarabiei are adânci rezonanţe şi despre 

faima,des tinul,frumuseţea,dorul,ingenunche- 

rea şi speranţa ei s-au scris numeroase pagini. S-au 
spus şi s-au scris cuvinte de suflet, de rugăciune, de 
îmbărbătare, cuvinte cinstite în care numele-i era po : 
menit cum se cuvine spre studiu şi mângâiere, dar şi 
cuvinte în care era doar marota unui poliuciamsm 
fariseic. 

Acum încep să se disceamă, din tot ce s-a 
scris despre acest pământ şi suflet românesc, paginile 
veridice. Ele sunt studii istorice temeinice, analize 
sociologice, comentarii politice, interpretări de date 
şi de fapte de tot felul şi, nu în ultimul rând, pagini 
de literatură, de poezie, mai ales. Şi se vor mai scrie 
cu siguranţă pentru a sprijini identificarea graniţei 
etnice cu graniţa politică, dar şi pentru a omagia per¬ 
petuu acest plai românesc. 

Cartea lui Petre Vălimăreanu, intitulată Prin 
Basarabia Voevodală recent apărută sub auspiciile 
Colecţiei Vatra (Freiburg, 1993 ), confirmă acest ade : 
văr şi trebuie s-o spunem de la început că paginile ei 
sunt de o valoare inestimabilă. Tot de la început măr¬ 
turisim că în faţa acestei cărţi ne-am aflat în situaţia 
de-a dreptul dezarmantă de a nu o putea clasifica.Cel 
ce are pasiunea — sau deformaţia profesională — de 
a compartimenta, de a clasa, pe genuri, specii sau ca¬ 
tegorii, orice carte, are surpriza de a se confrunta cu 
un "caz" aparte şi de a renunţa la catalogări arbitrare. 

Prin Basarabia Voevodală este, dacă vreţi 
în acelaşi timp, un studiu istoric, o antologie literară, 
o confesiune ae credinţă, o culegere de articole, măr¬ 
turisiri şi comentarii. Toate acestea însoţite de ceea 
ce se cheamă material ilustrativ: hărţi, fotografii, de¬ 
sene, date statistice şi bibliografice. Totul se referă la 
Basarabia sau la fapte ce dezvăluie soarta maşteră a 
acestei provincii româneşti, totul într-un masiv volum 
de aproape 450 de pagini. Am putea spune că acest 
volum este o adevărata crestomaţie, dar acest cuvânt 
să nu ne ducă cu gândul la stricta documentare aridă 
care are ca scop strângerea unor texte inerte între 
două coperţi. Cartea lui Petre Vălimăreanu, deşi ro¬ 
dul unei riguroase documentaţii, este departe de a fi 
o culegere abiotică, dimpotrivă e însufleţitoare prin 
justea atitudinii şi judecăţilor şi prin suflul vital 
animat de cele mai nobile năzuinţe. 

Desigur, sarcina cea mai dificilă a autorului 
acestei cărţi porneşte de la necesitatea documentării 
şi P. Vălimăreanu a fost nevoit să parcurgă un mate¬ 
rial bibliografic foarte vast, dar meritul său nu vine 
de aici,ci din pasiunea pledoariei, pentru că în pagini¬ 
le pe care le-a scris sau le-a adunat de la alţii^buciu- 
mul istoriei este simţit ca imbold viu şi încurajator. 


una lăsa Moldova la Tighina. Făclieri ca Donici, 
Haşdeu, Kogălniceanu, Stamati, Averescu, 
Stere, ne-au venit în dar de la mazilii şi răzeşii 
Basarabiei. Iar de-or fi fost şi încălcări, tot ei ne- 
au dat haiducii de baladă, ca un Codreanu, 
Ghelea, Novac ori Gruia Grozăveanu. 

Totul, în Basarabia, e românesc: istoria, 
pământul, populaţia, limba, voinţa, aspiraţiile, 
"legea". Altoiul bastard nu s’a prins. Văzduhu-i 
tot atât de îmbibat de românism, încât chiar de- 
ar coloniza-o ruşii în întregime, noii "oaspeţi" 
n’ar întârzia a deveni... români. Sumedenie de 
militari, savanţi, scriitori şi diplomaţi ai ţarului au 
notat acest caracter; iar bolşevicii au mers cu 
recunoaşterea până la înfiinţarea "republicii" 
moldoveneşti, care atestă astfel, oficial, prezen¬ 
ţa românească şi dincolo de vechiul vad al 
Nistrului. 

O judecată dreaptă cu greu ar înţelege 
de ce nu ne înapoiază ruşii Basarabia. Că au fu- 
rat-o ţării, mai treacă-meargă: Rusia lor nu s’a 
făcut decât din rupturi. "Comuniştii" veneau însă 
cu alte ifose, dar care s'au dovedit doar modă 
de servicii. Ei vor, exact ca ţarii, să stăpânească 
lumea. Dar, şi în acest caz, mirarea rămâne tot 
întreagă. Căci ori îşi ajung scopul şi atunci nu 
numai Basarabia, ci toată România, Europa în¬ 
treagă, Asia, America, oceanele, ba chiar... luna 
şi stelele încap în laba lor; ori pierd "partida", şi 
atunci pierd nu numai Basarabia, dar Rusia în¬ 
săşi se descompune în atâtea ţări, câte naţii a 


Prin Basarabia Voevodală pare titlul unei 
însemnări de călătorie dar ai surpriza să afli că Petre 
Vălimăreanu n-a trecut cu pasul 'prin Basarabia : E 
curios că, dintre cele zece provincii ale ţării. 
Basarabia era singura în care nu-mi călcase piciorul 
Dacă n-a trecut cu pasul prin Basarabia, a trecut cu 
inima: "Interes însă am avut mereu pentru (raţii de 
la graniţă. Căci lesne mi-era mie, cu străvechi rădă : 
cini carpatice, să fiu şi să rămân român... Dar fraţii 
de la margini se luptă cu toţi dracii ca să-şi menţină 
graiul, crj&inţa şi pământul'. .. 

In "secvenţa" autobiografică a cărţii este 
mărturisită şi geneza ei "spre a învedera din ce v㬠
paie de preocupări şi ambianţe a rezultat această car¬ 
te, fruct al unor însemnări de prin 1946-1948, culese 
în bună parte din vasta bibliotecă a Institutului Orien¬ 
tal Ponufic din Roma. Fructul însemnărilor de acum 
mai bine de patru decenii,când Petre Vălimăreanu f㬠
cea, de voie de nevoie, a doua lui studenţie, este a- 
cum, prin cartea publicată la Freiburg, o biografie a 
Basarabiei, "această Alsacie-Lorenă a orienturui euro¬ 
pean", cum o mai numeşte, care stă de straja răsăn- 

Studiul istoric al lui Petre Vălimăreanu, deşi 
cu modestie se declară că mre "istoric de profesie , 
e scris cu inima, dar şi cu rigoare ştiinţifică. Tre¬ 
buie remarcată, de asemenea, strădania de a prezenta 
şi înţelege istoria Basarabiei nu numai în ansamblul 
fenomenului românesc, ci şi al celui european. 

Foarte inspirat Petre Vălimăreanu a aşezat 
drept "prefaţă" cărţii sale poezia lui Vasile 
Alecsandri Sentinela română, pe care, dm 1944 în¬ 
coace, editorii "bardului de la Mirceşti" se "sfiau" s-o 
mai reproducă, având aceeaşi soartă cu Doina lui 
Eminescu. . * . x .. 

Nu din considerente estetice era dată uităm 
Sentinela română, ci pentru că ea simboliza 
Basarabia, pe care şi pe ea "trebuia" s-o uităm. 

Găsim în antologia realizată de Petre Văli¬ 
măreanu (care-i "secondează" studiul) şi alte texte 
cenzurate semnate cu nume ilustre sau mai puţin cu¬ 
noscute (mai ales cele ale exilului românesc). Cartea 
reuneşte în "secvenţele" ei beletristice scriitori din 
toate generaţiile, de la Alecsandri şi Eminescu la 
Coşbuc şi Al. Mateevici, de la Radu G^Şi’uitr— 
Mihăescu la Tudor Arghezi şi Nichifor Crainic, de la 
Andrei Ciurunga şi Dimitrie Kachici la Ion Buzdugan 
şi Dimitrie Iov. 

întregul material al acestei căru este struc¬ 
turat pentru a fi un pios omagiu adus Basarabiei şi 
un firesc simţământ patriotic ne îndeamnă să ne 
gândim mai mult la ea. 

Silviu GUGA 


robit.Din această dilemă nu iese. Şi-atunci ce i-o 
fi costând pe ruşi să îşi câştige — fără nicio pier¬ 
dere pe plan îndepărtat —, dacă nu dragostea 
unui prea încercat vecin, măcar scăderea urii lui, 
şi un motiv în plus de propagandă mondială? 

Dar problema Basarabiei dă şi măsura 
"independenţei" cu care se laudă "guvernul" dela 
Bucureşti: nici el, nici "presa" (de el controlată), 
nici Academia, sau Universităţile, n’au avut curaj 
să amintească jumătatea de veac dela duioasa 
revenire a fiicei furate la sânul mamei! Cum n’au 
avut curaj să ceară "partidului-frate" din 
Moscova, în însuşi numele principiilor marxiste, 
repararea nedreptăţii. Mamă denaturată? Ar fi 
oribil. Ci mai de grabă e de văzut, în această 
"discreţie", lipsa de independenţă a unui guvern, 
care nu poate uită cui şi cât datorează... 

Solidaritate şi frăţie cu Basarabia au 
arătat, în schimb, Românii cari, singuri, îşi pot 
manifesta liber sentimentele: cei din exil. Cu arti¬ 
cole, serbări, memorii, manifestaţii de stradă. 

Dar Basarabia va reveni. Ultimul imperiu 
colonialist trosneşte din toate încheieturile - şi 
se va prăbuşi, oricâte cârji îi vor întinde complici¬ 
tăţile din lumea liberă. Şi Nistrul va sburda iarăşi 
pe plaiuri româneşti. 


Petre VĂLIMĂREANU 

(VATRA, Iunie 1968) 






Pag- 


PUNCT€ CARDINALE 


Efemeride 


A lacunlc împotriva Mişcării 
Legionare şi mai ales împo¬ 
triva Comandantului Hona 
Sima, au căpătat în ajunul morţii aces¬ 
tuia un caracter tot mai concertat. 

Să fie atît de întîmplător că, 
aproape concomitent cu "Comunica¬ 
tul" antisimist din «Evenimentul 
zilei», a apărut şi volumul intitulat 
Istoria Mişcării Legionare scrisă de 
un legionar? Nu-i exclus. Parcă poţi 
să te pui cu hazardul?! 

Volumul cu pricina, apărut la 
Editura «Roza vînturilor» din 
Bucureşti şi prefaţat, cu "savante" 
confuzii istorice şi teologice, de d-1 
Dan Zamfirescu, cuprinde, pe lingă 
"istoria" preotului $tefan Palaghiţă 
(Garda de Fier spre reînvierea 
României), o cronologie legionară da- 
tlnd din 1941 şi cele patru conferinţe 
— intitulate generic "Fenomenul legio¬ 
nar" — pe care Nae Ionescu le-a rostit 
în lagărul de la Miercurea-Ciuc 
(1938). 

Dar interesul cade, negreşit, 
pe cartea preotului Palaghiţă (publi¬ 
cată mai Intîi în Argentina, la Buenos- 
Aires, în 1951), despre care în mediile 
legionare de toate nuanţele se ştie că 
reprezintă o mistificare de mari pro¬ 
porţii, fără nici o bază documentară 
obiectivă, tot la fel de "autentică" 
precum presupusele epistole ale lui 
Nae Ionescu către Armând Călinescu 
(datate 1938), pe care le-a publicat nu 
demult Adrian Păunescu în "Totuşi iu¬ 
birea" (Nr. 4-8, 1992), dar pe care 
editorul Dan Zamfirescu n-a îndrăznit 
să le reproducă! 

E greu de stabilit în ce m㬠
sură cartea aparţine chiar preotului 
Palaghiţă (fost legionar, eliminat din 
Mişcare şi folosit in mod abil de duş¬ 
manii acesteia, începînd cu staliniştii 
anilor ’50). Singura ei calitate este de 
a fi bine scrisă şi de a conţine, pe alo¬ 
curi, pagini juste despre dimensiunea 
c reştini i a legionarismului. Dar tocmai 
de aceea cartea este şi mai primej¬ 
dioasă, de o calculată perfidie. A ju¬ 
deca după ea persoana lui Horia Sima 
este ca şi cîna ai cădea în^ eroarea de 
a judeca personalitatea împăratului 
Iustinian după Istoria secretă a lui 
Procopiu din Cezareea. 

Tactica generală a autorului 
(sau autorilor) este cam aceasta: se 
porneşte de la unele fapte reale, care 
sînt însă îngroşate sau arbitrar inter¬ 
pretate; în ele se amestecă o seamă de 
alte "fapte", de astădată neverificabile, 
adeseori prea evident fictive; apoi se 
fac conexiuni forţate, atît în fapte re¬ 
ale, precum şi între planul real şi cel 
fictiv, totul fiind programat să con¬ 
veargă în a face din d-1 Horia Sima o 
figură monstruoasă, aproape apocalip¬ 
tică. Pentru un observator inteligent 
scenariul propus este prea coherent ca 
să fie real şi se naşte întrebarea cum 
de Horia Sima n-a săvîrşit niciodată, 
măcar întîmplător, o faptă bună?! 

Problema este tratată mai pe 
larg, destul de convingător, în «Gazeta 
de Vest» (Nr. 21/85, mai 1993) - Nu¬ 
măr dedicat aproape în întregime de- 
conspirării "maşinii de propagandă an- 
tilegionară", ce trădează un straniu 
consens cu neocomuniştii, iudeo-ma- 
sonii şi anumite fracţiuni pretins 


In concluzie, se poate admite 
că urmaşul lui Comeliu Codreanu va 
fi făcut anumite greşeli (numai Hristos 
n-a făcut nici una!), dar că va fi făcut 
numai greşeli şi chiar abjecţii invaria¬ 
bil premeditate — asta-i de-a dreptul 
nerozie, pe care trebuie să ai obrazul 
de toval al d-lui Dan Zamfirescu ca să 
o poţi patrona! 


hiar dacă volumul lasă mult 
de dorit în privinţa calităţii 
' editoriale, apariţia Poeziilor 
din închisoare ale lui Radu Gyr, adu¬ 
nate pentru întîia oară în România în¬ 
tre coperţile unei cărţi, reprezintă un 
eveniment cu semnificapi multiple: 
estetice, politice, morale. Este vorba 



deocamdată doar dc primul volum din 
seria celor trei volume îngrijite de 
d-na Simona Popa, fiica poetului, şi 
tipărite la Editura şi Tipografia 
"Marineasa" din Timişoara. In lipsa 
unor profesionişti (pe care nu ne-o pu¬ 
tem explica pe dc-a-ntregul) şi deci a 
unui aparat critic şi istoric corespun¬ 
zător, d-1 Zaharia Marineasa a încropit 
cîteva rînduri calde, dar cu totul insu¬ 
ficiente, într-o Notă asupra ediţiei 
din care nu reiese deloc în ce fel s-au 
stabilit şi s-au ordonat textele sau din 
ce motiv s-a optat pentru variţii orto¬ 
grafice (simpla dorinţă a d-nei Simona 
Popa nefiind o explicaţie). Din fericire 
prezentarea grafică e frumoasă (mai 
ales coperta realizată de d-1 Daniel 
Ursachi). 

Acest prim volum cuprinde 
două părţi: Sîngele temniţei şi 
Balade. Mai cu seamă în prima parte 
slnt pagini de mare poezie: tot ce s-a 
scris mai cutremurător despre iadul 
temniţelor comuniste din România (în 
domeniul creaţiei lirice). Faimoasa 
As’noapte Iisus mi-a intrat în celu¬ 
lă, Ţigară, Sîngele temniţei (care dă 
şi titlul generic al primei secţiuni), 
Cîntec de nuntă, Cîntec de ură, 
Molimă — iată numai cîteva din buc㬠
ţile de maximă vigoare lirică şi ling¬ 
vistică, în care Radu Gyr, artisticeşte 
vorbind, pare un Arghezi la puterea a 
zecea. Este unul dintre marile noastre 
răspunsuri la "teroarea istoriei". 


U til ca instrument de lucru, 
mai ales în sărăcia de "unel¬ 
te" din actualul nostru mediu 
cultural, ni se prezintă Dicţionarul 
religiilor realizat de Mircea Eliade şi 
Ioan P. Culianu (cu colaborarea lui 
H.S. Wiesner) şi apărut recent la edi¬ 
tura «Humanitas» (trad. Cezar Baltag). 
Volumul cuprinde 33 de articole dis¬ 
puse alfabeuc, temeinic documentate 
şi inteligent sintetizate (începînd cu 
religiile din Africa şi sfirşind cu 
Zoroastrismul). Cartea a fost lucrată, 
de fapt,de I.P. Culianu (pornind de la 
baza pusă de M. Eliade), iar publica¬ 
rea ei la Paris (Editura Pion, 1990) a 
precedat cu un an suspecta moarte a 
tînărului savant. Precizăm că volumul 
abordează ştiinţific faptele religioase, 
în maniera impusă de M. Eliade şi ra¬ 
dicalizată de sirguinciosul său discipol 
(obsedat de "perspectiva sistemică a- 
supra materialului religios, demers in¬ 
acceptabil din punct ae vedere teolo¬ 
gic, dar totuşi util culturaliceşte, mai 
ales pentru îngusta mentalitate actua¬ 
lă). 


T ot la Editura «Humanitas» a 
apărut de curînd şi Răne 
Gu6non, Criza lumii moder¬ 
ne (1931; trad. rom. s-a efectuat după 
ed. a treia — Gallimard, Paris, 1946 — 
de către Anca Manolescu, care sem¬ 
nează şi prefaţa, în colaborare cu 
Florin Mihăescu). Cartea rămîne utilă 
şi actuală, interesantă şi din perspec¬ 
tiva creştinismului, deşi autorul pune 
problemele mai mult în termeni in- 
dieni.Cazul lui R.Guănon (1886-1951) 
este, de altfel, destul de complex: deşi 
fascinat de Onent (mai ales de hindu¬ 
ism şi islamism), dar şi de gîndirea 
gnostică, el a ştiut să se distanţeze 
categoric de doctrinele pseudo-reli- 
gioase orientalizante ce au viciat pro¬ 
fund spiritualitatea europeană (spiritis¬ 
mul, teozofia, antropozofia, dar şi 


ocultismul masonic propriu-zis) şi să 
pună în lumină, deşi în termeni neteo- 
logici, cîteva aspecte fundamentale ale 
creştinismului autentic. El merge pe 
ideca unei Tradiţii primordiale de ori¬ 
gine divină, căreia i s-ar subsuma 
toate tradiţiile particulare autentice: 
"Formele tradiţionale pot fi comparate 
cu nişte drumuri care conduc toate la 
acelaşi ţel, dar care, ca drumuri, nu 
sînt mai puţin distincte". Că în margi¬ 
nea unei asemenea teorii (ce poate fi 
luată în seamă şi de pe poziţii creşti¬ 
ne) se pot produce multe sminteli (a 
se vedea la noi cazul Vasile 
Lovinescu) şi că multe elemente din 
Guănon au trecut, adesea pervertite, în 
doctrina New-Age — aceasta e o altă 
discuţie. 

Criza lumii moderne este un 
rechizitoriu lucid şi necruţător la adre¬ 
sa Occidentului despiritualizat, un de¬ 
get pus pe o rană tot mai adîncintă în 
anii ce s-au scurs de la apariţia cărţii 
lui Gu6non. 

Este regretabil că acestui gîn- 
ditor viu şi prorand, de incontestabilă 
bunăcredinţă, i-a lipsit perspectiva 
creştinismului ortodox,el raportindu-se 
numai la problematica tradiţie creştină 
a Occidentului, degenerării căreia nu-i 
poate opune decît un Orient exotic, 
păgîn. 


M ai semnalăm, în treacăt, şi 
alte apariţii mai deosebite. La 

Institutul European din Iaşi 
ne atrag atenţia două titluri: L6on 
Bloy, Mîntuirea prin evrei (cartea 
unui gînditor de dreapta, discutabilă, 
dar interesantă, trebuind asociată cu 
mai vechiul volum Creştinism şi an¬ 
tisemitism, în care strălucesc paginile 
lui Vladimir Soloviov) şi eseul — cît 
de discutabil, dar cît de viu! — 
Agonia creştinismului de Miguel de 
Unamuno, acest mare spirit tragic al 
Spaniei modeme (pe cînd vom avea 
oare tipărită în româneşte şi cartea sa 
cea mai reprezentativă: Despre senti¬ 
mentul tragic al vieţii la indivizi şi 
la popoare, de mai mulţi ani tradusă 
integral în manuscris?). Continuă şi 
seria apariţiilor din Nikolai Berdiaev, 
unul dintre cei mai fascinanţi gînditori 
creştini ai acestui veac; Editura de 
Vest din Timişoara a scos recent, în 
colecţia "Logos", cartea sa Adevăr şi 
revelaţie. Prolegomene la critica re¬ 
velaţiei (o întreprindere temerară, din 
unghiul de vedere al filosofiei, pe care 
noi, modernii, o înţelegem uneori atît 
de fals şi de unilateral). 


D -nu Gngore Schileru şi 
Ovidiu Vuia din Germania 
editează, începînd cu luna 
Aprilie, o nouă revistă românească, 
«Renaşterea» (Organ de cultură şi 
atitudine naţională), pe urmele dis¬ 
părutei «Zodii în cumpănă». Să spe¬ 
răm că de această dată frumoasa ini¬ 
ţiativă nu se va mai curma, mai ales 
că primul Număr se arată iarăşi pro¬ 
miţător (remarcăm, printre ale semn㬠
turi, pe lîngă contribuţiile d-lor Vuia 
şi Schileru, nume precum: Filon 
verca, dr. Mircea Alexe, Petre 
Predescu). 


n Numărul 2 al revistei 
«Noua dreaptă» (Director: 
Radu Sorescu) încep să apară 


accentele extremiste şi vulgare (a se 
vedea, de pildă, p. 5) de care ne te¬ 
mem tot mai mult în manifestările pu¬ 
blicistice ale tinerei generaţii "naţio¬ 
naliste". Primul Număr fusese ceva 
mai cumpănit şi ar fi fost de dorit să 
nu se renunţe la spiritul lui. 

Articolul de fond de pe pa¬ 
gina 1 (în sistemul de numerotare pro¬ 
priu al acestei publicaţii!), Nu sîntem 
ce părem a fi:, este o delimitare faţă 
de legionarism, cu aceleaşi accente 
anti-simiste de care înţelege să facă uz 
şi d-1 M. Munteanu, ceea ce dă impre¬ 
sia unor mişcări concertate, E bine? E 
rău? Rămîne de văzut. înfiinţarea 
Gărzilor Civice (p. 2) sub autorita¬ 
tea... Dreptei Naţionale (deci, în ul¬ 
timă instanţă, a d-lui Radu Sorescu 
personal) e o năstruşnicie pe care ne 
abţinem să o comentăm. 

Aspectul cel mai delicat ni se 
pare însă altul, care nu ţine cîtuşi de 
puţin de latura politică, ci de cea cul¬ 
turală. Pe paginile din mijloc, sub ti¬ 
tlul incendiar "Sus pistoalele, puturo- 
şilor!", se reproduce un text nu tocmai 
potrivit cu "delimitările" din p. 1, 
atribuit lui Alexandru Cantacuzino- 
Grănicerul! Nu e o eroare de culegere, 
căci caseta introductivă atestă indubi¬ 
tabil confuzia penibilă între Generalul 
Gheorghe (Zizi) Cantacuzino- 
Grănicerul şi fiul acestuia, Alexandru 
(Alecu) Cantacuzino! Ca şi cînd l-ai 
confunda pe I.L. Caragiale cu fiul său. 
Mateiu! Cu o asemenea ţinută intelec¬ 
tuală ne temem că, într-adevăr, băieţii 
de la «Noua dreaptă» ar fi mai potri¬ 
viţi pentru Gărzile Civice decît pentru 
activitatea publicistică. Nu-i aşa, d-Ie 
Coja? 


ă menţionăm şi o revistă 
kJ şcolară, «Paşi pe nisip», 
realizată de un grup de elevi de la 
Liceul Pedagogic (Şcoala Normală) 
din Bucureşti, sub îndrumarea d-nei 
profesoare Ioana Triculescu. Ajunsă la 
Numărul 5, revista se arată din ce în 
ce mai interesantă, atestînd creşterea 
culturală şi virtuţile creatoare ale tine¬ 
rei generaţii. Cu prilejul lansării aces¬ 
tui Număr, în mijlocul elevilor s-au 
aflat, ca invitaţi, Părintele Constantin 
Galeriu (al cărui har a monopolizat 
treptat atenţia şi afecţiunea întregii 
asistenţe), d-nii N. Manolescu şi 
Ştefan Aug. Doinaş, precum şi — cu o 
prezenţă mai discretă — d-1 Mihai 
Pascu (secretarul de redacţie al 


redacţie al 



«României literare»). A fost un dialog 
viu şi "procopsilor", semn că astfel de 
iniţiative ar trebui repetate şi în alte 
licee, nu numai din Bucureşu, ele pu¬ 
ţind cataliza intesenil spiritual şi 
cultural al tinerilor noştri într-o 
măsură mult mai semnificativă decît 
uscata activitate didactică propriu- 
zisă... 

Răzvatt CODRESCU 








Problema 

minorităţilor 


PUNCTC CflRDINRlC 


A « m xv i 


EVREII IN ROMANI * 


pag.: 15 


Constantin Mavrocordat, după ce întreabă 
nou Divanul, care-i semnalează abuzul ce 
Evreii prin sate cu datoriile pentru bău! 
hotăreşte în interesul păcii şi dreptăţii, ca Ei 
să nu mai poată fi cârciumari, ba chiar să nu 
poată sta în sate, unde fac înşelătorii şi jjaftii 


6. Situaţia după anexarea de către 
Austrieci a părţilor Moldovei-de-sus, 
aşa-numita Bucovina 


Din lucrarea lui Nicolae Iorga "ISTORIA 
EVREILOR ÎN ŢERILE NOASTRE" se desprin¬ 
de limpede constatarea că până la semnarea 
Convenţiei de cesiune din 7 mai 1775 prin care 
înalta Poarta consimţea să cedeze Austriei Ţara 
Bucovinei cu cetatea de scaun domnesc şi arhie¬ 
resc Suceava şi cu mănăstirea Putna, locul unde 
se odihnesc moaştele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, 
prezenţa evreilor atât în Moldova, cât şi în Ţara 
Românească a fost nesemnificativă, fiind vorba 
doar de cazuri izolate, atât de puţine la număr, 
încât pe cele mai multe din ele istoricul le citează 
nominal. 

Pentru evoluţia ulterioară a procesului de 
penetrare a evreilor pe teritoriul "ŢERILOR 
NOASTRE", vom reproduce textul "ISTO¬ 
RIEI..." lui Nicolae Iorga. Motivaţia adoptării 
acestei soluţii este lesne de înţeles. într-un climat 
politic şi pe alocuri chiar cultural în care, uneori, 
simpla pronunţare a cuvântului evreu poate fi 
considerată ca atitudine antisemită, recursul la 
prestigiul personalităţii marelui nostru istoric s-ar 
putea să ne pună la adăpost de interpretări ten¬ 
denţioase. Este însă numai o supoziţie. Aşa cum 
Mihai Eminescu este acuzat, fără menajamente, 
de antisemitism, nu este exclus ca, într-o bună zi, 
să i se pună acelaşi stigmat şi lui Nicolae Iorga. 

îorJuri'q.-ih *-.■ •-■'tirju •' 


’ O mare schimbare năprasnică veni din 
anexarea de către Austria a părţilor Moldovei-de- 
sus, aşa numita Bucovină. în cele Ţinuturi ale 
Cernăuţul|i şi Câmpulungului, la care se adău- 
seseră părţi ale Hotinului şi Sucevei, nu erau 
înaintea aşezării stăpânirii împărăteşti decât 206 
familii, Cu 986 capete, iar în timpul răsboiului 
ruso-turc din 1769-74 numărul crescu până la 298 
familii cu 1.346 capete. Statistică făcută după 
1775 găseşte doar 526 de Evrei; în Siretiu erau de 
y tot puţini, «câţiva», spun actele oficiale. La 1775 
însă ajunseseră a fi, prin scurgerea din Galiţia, 
780-800 familii. Cel dintâiu guvernator al ţerii, 
generalul Enzenbefg,constată că ei se îndeletnicesc 
în râ^ndUţ' /cţi 7vrai »;* h'plcreft 

şi bere, avânt) şi velniţe, apoi şi cu arendarea de 
moşii, ca acel Moşco care, împotriva altui Evreu, 
ţinti, vetiind din Hotin, la 1774, Cruglicul din 
J raia; de âdeyâraţl negustori, de meseriaşi, nu se 
vorbeşte nimic, ci numai că, «îmmulţindu-se mai 


aici se hrănesc mai mult cu cârciumile şi dau pri¬ 
lej poporului să bea şi să se strice; prin expulza¬ 
rea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s’ar mai 
opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, 
preţul arenzilor ar scădea şi satele s’ar păstra». 
Săracii, «vagabonzi, cerşitori» ( MUssiggănger , 
Betteljuden ), pe cari Enzenberg îi expulsează de 
fapt, 365 de familii, aveau de strâns dela ţărani 
6.000 de florini datorie de băutură, şi el adaugă: 
«îşi poate cineva închipui cât au de cerut Evreii 
cei bogaţi, cari au rămas, numai pe grâne, dela 
ţărani». «Până acum n’am văzut Evrei la plug, 
nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar 
am văzut creştini arând pentru Evrei; şi anume 
pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari Evreul 
orândar le ţine pentru el şi bietului ţăran Si dă de 
sigur cele mai rele». Totuş stăteau «mai mult în 
colibe ticăloase» şi nu adăogeau nimic, deşi se 
lăudau a fi «oameni cinstiţi, oameni ireproşabili, 
f/i parte aşezaţi», «hahami, belferi, cântăreţi şi 
scriitori ai celor zece Porunci», nici la cultura 
ţerii, cum nu adăogeau nimic la bogăţia ei. Consi¬ 
liul de răsboiu, la care se îndreptară, deşi pentru 
cei păstraţi se dăduse prielnica patentă imperială 
din 13 Maiu 1781, recunoştea specularea «rafina¬ 
tă» a poporaţiei, acapararea negoţului «cu camătă 
nemăsurată», stricarea prin holercă a «sănătăţii şi 
moravurilor naţiei», şi împăratul, luminatul Iosif 
al 11-îea, umanitarul, respingea, la 7 Octomvrie 
1782, pe deputaţii comunităţii ai Ober-Kahalului , 
trimeşi la Viena, «pentru a se înlătura orice re¬ 
prezentaţii cari ţintesc la egoism şi la apăsarea 
locuitorilor»: nach ihrer Bestimmung zu 
instradiren . Din Cernăuţi, după o inspecţie perso¬ 
nală, acelaş suveran, destul de larg în ce priveşte 
deosebirile confesionale, scrie, la 19 Iunie 1783: 
«Să se urmeze cu Evreii acelaş sistem (de con¬ 
strângere la agricultură; ei obiectau că sărbătorile 
lor cad pe vremea, celor mai însemnate munci ale 
câmpuluiJ;ori se fac negustori şi meşteşugari cin¬ 
stiţi ori * pe^ctinsacrâ pltigăriei, ori trebtiie scoşi 
din! ţari».Cârciumile fuseseră“ op.rite de 
Enzenberg însuş; se hotărî acum ca arenda să fie 
mărginită Ia 20 de ani şi dreptul de proprietate să 
şe recunoască numai Evreilor botezaţi. ,u ; 

Ne putem închipui care a fost efectul imediat al 
acestor măsuri. Expulzaţii, în parte supuşi turci şi 
ruşi, nu erau primiţi, fireşte, în alte provincii ale 
monarhiei. Veniţi din Galiţia şi Polonia , ei erau 
trimeşi in Moldova . Aici găsiau un tratament pe 
care guvernatorul Bucovinei îl califică aşa: «în 
pici o ţară Evreul nu se' bucură de atâtea privi¬ 
legii, şi drepturi şi nu plăteşte mai puţin. Cinci 
galbeni de familie, «o căpăţână de zahăr sau două 
ocă de cafea» la nuntă înlocuiau şi capitaţiâ şi 
patenta. Vedem pe Divanul acestei ţeri, apoi pe 
Domni, mai ales pe Constantin Moruzi, apărându- 
se cu desperare împotriva lor. «Divanul moldove- 


tare ca Ţiganii», «au acaparat tot negoţul şi nesc» (—1774), scrie Enzenberg, «a luat Evreilor 

meşteşugul, mai ales Şp SudeaVâ, Siretiu, şi toate prşpzile şi cârciiunHe». Grigoce Alexandru 

Cernăuţi», unde totuş Boscovich, pe la 1770, deşi Ghica, de două ori, Moruzi adăogiră pentru aceia 

aminteşte de «mulţi Evrei» {mold Ebrei), recu- cari s’ar mai apuca de această speculă a viciului 

noâşte «că cea mai mare parte din locuitori sunt şi luxtilpi absenteist pedeapsa ^u ştreangul», Cei- 

creştini ortodocşi». De altfel, numărul totâl al lâlţi fură puşi la dări nouă, 10 tei de ogeag, fumă- 


meşteşugarilor la 1783 încă era numai de 103. 
Sunt, spune generalul, «neamul cel mai de-a-drep- 
tul stricat, dedat trândăviei; se hrăneşte, fără a fi 
prea mult supărat, din sudoarea creştinilor mun- 
VfcihartoO comisiune, care funcţiona în 1781, arată 
că «aici în ţară Evreii obişnuiesc a cumpăra 
tâfDi UuldâwiHt^JMwUA W. jniţrea în floare 

_şrjnwlul în pântecele mamei, j^pt^prejUpiic, *şi 

prin această camătă a suge cu totul pe locţiitori şi 


e 103. ritul, pe lângă cei 60 de Iei daţi anual pentru toţi 
■drep- Marelui-Cămăraş, care-i judeca, precum şi pe Ar- 
ră'a fi meni şi pe «neguţătorii străini». Cum | se oferi- 
mun- seră lui Enzenberg, de caftaluri, în scris, 5.000 de 
arată galben) pe an pentru a tolera vechea stare de 
npăra lucruri, se încearcă şi cumpărarea Domnului, dar 
Doare acesta a respins banii «mai bine decât să expuie 
nic, şi * ţara pieirii totale». Răspunzând tocmai Iul 
tori şi Enzenberg la 1782; guvernul moldovenesc arată 


a-i aduce la sărăti^ tişkTticâf ţăranii împovăraţi, că Armenii şi jktpvii n’au avut după dreptate 
viitor, nu află afi acumpăra moşii la ţară de veci, nici ău; Iar casă, 

mijloc de mântuire decât să fugă din ţară;cu acest dugheni la târguri au putut şi pot cumpăra, - 

chip Evreii daunei prilej* emigraţie şi sunt deci V însă Armenii numai pot cumpăra şi vii». Urmând 
primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de hotărârilor luate de înaintaşii săi, Alexandru 


Menţiunile Evreilor din Iaşi sunt pe la 
această dată mai rare, deşi se vede cum ei se 
aşează tot mai mult pe locurile de dugheană ale 
bisericilor şi pe ale bisericii catolice, plutind 
chiriile înainte, la Iunie şi la Decemvrie, ba chiar 
şi pe locurile Mitropoliei, care e dela o bucată de 
vreme cu totul blocată de Evrei. Cei mai bogaţi 
ajung încă de pe la 1785 să împrumute ş^Cămara 
domnească; se spune anume că aceşti Lupu şi 
Avram sunt Evrei poloni. Ca şi înainte, meşterii 
de folos sunt preţuiţi, ca acel «Dănilă Jidovul, 
argintar care lucrează, în 1786, probabil, şi po- 
licandrele chioşcului domnesc dela Copoii; dar 
astfel de cazuri sunt extrem de rare. Spionii âg^n- 
ţilor străini se recrutează dintre Evrei,jŞiin litere 
evreeşti sosesc şi informaţiile serviciului de spio¬ 
naj al Domnului Moldovei la Viena. Vedem chiar 
pe câte un Evreu, ca Ia 1811, făcând tovărăşie cu 
Români pentru negoţul de pescărie. Dar cei din 
Botoşani se îmmulţesc foarte răpede, ca şî Cei din 
târguşoarele vecine — pe vremea lui Boscovich 
Dorohoiul era numai un sat, — hrănite fiind toate ? 
aceste colonii prin astfel de expulzaţi bucovineni 
ca şi prin fugarii înaintea turburărilor pe care le 
provoacă în Polonia confederaţiile de partid. Şă 
adaugem că trimeterea în Moldova a Galiţienilor 
poposiţi pentru scurt timp în Bucovina ajunse o 
măsură de uşurare pentru Guvernul imperial,'pi- 
ţin bucuros de asemenea oaşjteţi. ' J 
La 1779 găsim pe «dascălul» din 

Botoşani, Avram sin Iosăp, cu case în Târgul-Nou, 

• * . ' .1 ‘yif H“- f i .'wriA yr> v-v-b I 

unde apare atunci un Evreu Galiţian, cu numele 
german, cel dintâiu pe care-1 oferă documentele 
cunoscute până acum: Wigder; un Marcul sin I 
Şămon, un Nusim zet (ginere) Şimon şi alţi Evrei 
iscălesc ca martori La 1780, aflăm apoi pe. unul j 
din vechii membri ai comunităţii, căruia scrjfyolriil j 
moldovean îi zice Drăgan Jidovul. Pe atiiţJ&i f 
staroste e Cerbul şi Iosif, «vechiul haham»< Mgi 
târziu Evreii apar pe Uliţa Veche ispre £f. 
Gheorghe. ^" 

", i x in apropiatul Hârlău, sej menţionează fa¬ 
brica de sticlă a unui Evreii. La Folticenl hrisovul 
de întemeiere face loc^şi imigraţiei jidoveşti; şi 
‘chiar bojerii, ca IenachiCantacuzino, cântţ^of să- 
şi cumpere locuri, întrebuinţeazănujţotnor) evrei. 
Actul de fundaţie al acestui târg, ris întâiu 
Şoldăneşti, pe locul lui Ioniţă Başotă (i780)|, pre- 
vede că Evreii îşi %ot . ; păstra ereditar locurile, că 
au voie a-şi face velniţe fără bezraen pentru pro¬ 
prietar, că eipot «să ţie o casă pentru închinăciu- 
nealorpoarte,,ia^tiii 1 ^r^ft Ihf, JgiiW 5&S 

asemenea ca şi a celorlalte case, iar nu înţrra^t 
chip»; «mormânturile» lor vorfila «un loc * 
afară», ales de ispravtiicî, Iting de 6‘stânjeni şi lat j 
de 8. Dar ei nţifŞetai$um^ 
răsăriră trei havre de piatră dărâmând case y^dii ♦ 
româneşti, şi Evreii se amestecă şi la turburâri. 


iarmaroace, îndărătnicesc pe neguţătorii şi locui¬ 
torii străini ca să nu dea nimic pentru vitele ce 
pasc, nici pentru trăsuri, nici pentru dugheni,^ 
dau cu chirie la zile de târg în MpWdva». IVinci- 
pele de Ligne află pretutindeni «cqtib^e^ «Evrei¬ 
lor» şi secretarul lui Alexandru Mavrocordat, ca- 
re-i scoase din sate, contele de Hauterive, descri¬ 
ind «figura lor extraordinar^»» ti declară oameni 
fără cinste şi meşteri proşti de tâmplărie, croitorie 






— va urmA — 













pag. 16 


PUNCTE CARDINALE