Puncte Cardinale anul III, nr. 1 (25), ianuarie 1993 alb

Zis-a lor lisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: 
**Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns 
să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta 
si este lucru minunat în ochii noştri**? 


MATEI 21; 42 


» pu ncîE 

Di DALE 


finul III, 
Nr. 1/25 

ianuarie 

1993 

12 .pagini-60 Ici 


Cil 

Iii 

[1 



iKl 

i: 


m 

lM 



■ ^ ^ f, ■ 




D eşi haosul ideologic al României post-comuniste persistă, ochiul atent 
poate înregistra deja un început de despărţire a apelor. Spectacolul 
deconcertează pentru că actorii (sociali, politici, intelectuali) işi în¬ 
calecă partiturile, dar vocile individuale încep să se grupeze, mi se 
pare, în junii a trei direcţii dominante. Avem de-a face cu trei logici care p㬠
răsesc indistijDCţia de la început in favoarea unei concurenţe mereu mai sqiă- 
sate: lagărul neo-comunist, lobby-ul intema^onaUst şi dreapta ortodoxă tradi¬ 
ţională, Să le luăm pe rind, pentru a tenta o estimare globală, în ordinea unui 
viitor cit de cit previzibil. 

Lagărul neo-comunist include, la stingă, PSM, FDSN şi PDAR, iar 
la "dreapta^* (ce fel de dreaptă, vom vedea) PRM şi PUNR. Această dedubla¬ 
re corespunde tendinţelor respective ale celor două mari grupuri care alcătu¬ 
iau pînă ieri Nomenclatura PCR: 1. aripa bolşevică^ orientată spre şi de 
KGB-ul sovietic şi 2. aripa ceauşistă, hrănită dintr-un protocronism albani- 
zant. Evident, repartiţm aceasta est^ în fapt, ecoul unei sciziuni strategice 
intervenită după 1965 in interiorul SecurităpL Lagărul neo-comunist are do¬ 
uă re^tre retorice: unul, în care perfidia conservatoare ia chipul ** modera¬ 
ţiei" fals împăciuitoare (Ion Diescu, Hie Verdeţ) şi altul,în care delirul pa¬ 
triotard maschează continuitatea unor interese de grup (Gh J^nar, CV. 
Tudor). Deşi mania "scenariilor" acuză uneori conivenţa secretă dintre cele 
două aripi neo-comuniste,imi vine mai degrabă să cred că ele se vor sffeia re¬ 
ciproc. Slăbiciunea lagărului neo-comunist nu provine atît din popul^ul 
practicat fără măsură şi bun simt, cit din proasta lui dispozi^ geopoMcă la 
ora cînd partidele neocomuniste din întreaga lume se topesc treptat şi inexo¬ 
rabil în farsa mai acceptabilă a social-democraţiei sau a ecologismmui. Pe 
plan intern, lagărul neo-comunist se va destrăma (va pierde finalmente Pute¬ 
rea) nu doar sub presiunea amintitului transfer de identitate, dar şi prin 
scleroza cadrelor sale care va antrena, mai devreme sau mai tirzhi, o verita¬ 
bilă catastrofă gestionară. 




(coKtuman tu pai. 2) 


e singura misiune român §i oricine varsă ne risiţ^asca 

puterile spre tdt scop jnme în joc viitorul urmaşilor şi cukă în 
picioare roadele muncet sirăbumlor noştri. 

„Ăsţfeîînţelegesocietaieamodemă misiunea statuluiromâm 
aslfei rezuim ea din ţstoria not^tUira^el a fost conceputâ’^tdtiar de 
întemeietorul wamulm'^românesc: Nicuidam nu am fost element 
stdpÎHţtpr; niciodată nu s^a manifestat ih noi M de 

a supune pe alfli d totdeauna românul ^-dmulţiimit.afi m 
şi d se desvolta pe pămîhful siăuf^Wieâ^votn urmd'^ m viitor toi 
astfelf Îăsînd tn pace pe cel ce ne lâsă în pace şi trUind în Mnă 
înţelegere cu cei ce nu fie ftgn^Vdm aduce societâţii europene şi 
tndeosidn statelor vecine serviciuipe cOre niei un alt stat nu-t poate 
aduce, deoarece nici unul nu are cu popoarele de primprejur legaturile'^ 
pecare U avem noi. ' ■' ■* ? ■ 

;■ ' 'MihaiEminescu- 




m 


IV"*li !,!■*),v< y ’Miy'j Ml). H 'h. 


' j• j1 i'' 11 'ţ ^ ^ ^ ^ . 

i;ăt, 



Mintuitorul lisus Hiistos ne va binecuvînta gîndul 
şi ne va întări, necurmat, fapta. 


















































r 




A cum. di^ă ce ne-am aşternut fi 
ftim cum vom dormi în următo¬ 
rii patru ani cel pufin (dacă, 
bineînfeles, între timp nu se va întîmpla 
iarăfi vred minune) vom asista, cu sigu- 
ranfă, (fenomenul a fi început, de altfel, 
să fie perc^^bil) la o migrare, discretă 
la început fnUnceîn ce mai evidentă în 
cele din urmă, dinspre opontfe spre pute¬ 
re. "Bravii” nofiri luptători pentru o de¬ 
mocrate reală, cei care, pentru a-fi asi¬ 
gura un loc cit mai în fală la ospălul ce 
se anunfa, au avut naivitatea să mizeze pe 
cartea schimbi^U totale, căi-se^vor amar 
de lipsa lor de fier politic fi, cu coada 
între picioare unii, cu tupw alfii, vor ih- 
wca, oferindu-fi serviciile, să intre bi 
grafiile noii stăpîmri. Se va repeta astfel, 
mutads muuuuSs, ceea ce s-a întîmplai 
la (nceputurile inataurârii comunistnului 
în fora noastră. Atunci, în anii de început 
ai erei comuniste, cea mai mare parte a 
coţiftiintei române fii (subliniez a conftiin- 
fei romane fti, ^ntru că nunfile betege au 
fost destul de Uf or cucerite), era fi- 
r^c, fţe baricada luptei împotriva bolfe- 
vizâni fării, manifestîndu-se făfif, atît 
prin atitudine cît fi prin faptă, împotriva 
acestei aberafii. Cu timpul însă. pe măsu¬ 
ră ce comunismul s-a înstăpbiit în fără fi 
fi-a creat propriile-i structuri de asuprire 
fi control astimra întregii vi^fi socime ro- 
mânefti, rîndurile opozanfilor au început 
să se rărească. Mai întîi au trecut de 
cealaltă p<trte oporiuniftii de totdeauna 
(marile lichele trecuseră dintru început) 
(^e pentru a-fi asigura pozifii avanta¬ 
joase în cadrul noului sistem, s-au pus f㬠
ră scrupule îh slujba noUor stăpîtu. Apoi. 
pe măsură ce a devenit tot meu evident că 
americanii nu vor mai veni, au început să 
părăsească tabăra rezistenfUor fi infii cu¬ 
minţi, cei care neăvînd vocaţia eroismului 
de durată, au fost nevoiţi, pentru a supra¬ 
vieţui, să facă, dind cezartdui ce i se cu¬ 
vine cezarului, compromisurile de rigoa¬ 
re. Pe-baricade nu au mai rămas decît 
"nebunii”: visătorii fi cei care erau "robi 
^ unei credinţe”. Pi^ini, însă ^tui pen- 


de Opoziţie considerînd perioada inaugura¬ 
tă atunci ca pe o perioadă de provizorat 
''postrevoluţionar''. Noul eţec cu Opoziţiei 
araicomuniste din toamna tui 1992 va de- 
termiria, cu siguranţă, pe mulţi dintre aceş¬ 
tia (fi nu numai pe ei, ci fi pe alţii) să mi¬ 
greze iarăşi, de data aceasta în sens invers, 
dinspre Opoziţie spre Putere. Şi dacă, între 
timp, marele şi obsedantul nostru vecin din 
Răsărit va reuşi (şi, după toate aparenţele, 
va reuşi căci va fi ajutat de către cei care 
l-au mai ajutat şi altădată) să înjghebeze o 
nouă formă insiUuţionalizată de wminaţie 


în zonă, atunci, această migraţie va fi ma¬ 
sivă. asemănătoare aceleia de la începutu¬ 
rile erei comuniste, aşa tncUfirava noastră 
Opoziţie se va subţia pînă la a deveni un 
simplu element de decor bun doar să legiti¬ 
meze noua putere neocomunistă Să ^răm 
însă că, între timp, generaţia de la cea 
care a făcut revckuţia romantică de atunci, 
se va maturiza politic şi va reuşi să se con¬ 
stituie ea într-o Opoziţie viabilă care să 
poată lupta eficient împotriva puterii 
neocomuniste. 

Demostene Andronescu 


Turnul Bătet 


ţei iresponsabile, ci !n duhul sacrifîciului şi al virtuţii creştine. 

Bineînţeles, răspindirea unor idei de acest fel se loveşte de multiple 
piedici conjuncturale: pe de o parte, atit lagărul neocomunist, cit şi lobby>ul 
internaţionalist vor diaboliza reprezentanţii acestei familii spirituale vinînd 
vr^yitoare, deplingind ipocrit "recrudescenţa vechilor demoni", acuzfndu-ne 
de anacronism etnocentric, de "rasism", de "antisemitisip", de "xenofobie", 
adică de toate relele politice, deformările de caracter şi minusurile de con¬ 
ştiinţă cu care ideologii bolşevismului autohton au împovărat, calomnios şi 
vindicativ. Mişcarea Legionară. Pe de altă parte, stingă apuseană va pune 
prompt la index şi va veşteji ditirambic ("integrism", "ftindamentalism") un 
fenomen pe care nu are cum şi nu vrea să-I înţeleagă, preferind să-l etichete¬ 
ze, stereotip, sub denumirea de "extremă dreaptă". Toate aceste riposte pre- 
judecate sint nişte inerente accidente de parcurs. Destinul romănismului se 
profilează din nou, socotelile retroactive sint inutile, scopurile ni se arată 
de sus, ^ă ecfaivocuri şi înfăţişări mincinoase. Ceea ce contează acum este 
să ne cunoaştem unii pe alţii, să ^e afirmăm crezul fără complexe şi temeri 
contextuale. 

Dacă am vorbit de "generaţie" nu am făcut-o pentru a reinstala 
^ vreun "organicism” desuet 

^ discursul despre dreapta 

ortodoxă tradiţională, ci 
pentni a arăta că hicnirfle 
se vor schimba greu, lent, 

— dezarmant de lent pentru 

— unii, dar nu pentru toţi, ctf 

bodirea mondială *a creşti- 
nismului este marea trafe- 
^ die a ModernităţU. Nu orice 

cap poate înţelege acest/enomen calculai, care îşi la aere de predestinare: Iţi 
trebuie o cultură solidă,lumlnată de credinţă şi animată de rugăciune pentru 
a şti unde tt plasezi în grozăvia Istoriei mHologizate sub care trăhn. In bătălia 
nevăzută de-a lungul căreia ne vom (putea) dovedi, pe viitor, curiţ|ul defkUrU 
şi demnitatea unui ideal va trebui,binetnţeles,să fim — aşa cum ne îndeamnă 
Scriptura — "înţelepţi ca şerpii şi bitnzi ca porumbeii". 

Pericolele nu vin de imdeva, din "afară", cAUumoi fnşMf, din incon¬ 
secvenţele virstei, din cursele ignoranţei, din ispÂele neascultării şl din stu¬ 
piditatea corozivă a mîndriet. Fără a uita de toate acestea, important rămtne 
— mai presus de orice — începutul bun pe care nM punem, cu nădejdea că 
Mîntuitorul lisus Hristos ne va binecuvtnta gindul şi ne va întări, necurmat, 
fapta. Voi reveni. 


(urmare din pag. li 

în ceea ce D priveşte, lobby-ul internafionatist are o structură 
aparent mai complexă, in fond, mai confuză. Politic, el este aproape sinonim 
cu programele partidelor din Convenţia Democraţii^: opoziţia fa^ de comu¬ 
nii este înţeleasă ca o mulafie a centrelor de putere dintre vechea nomen¬ 
clatură înspre "o anumită parte" a dasei intelectuale: "acrobaţii cu plasă" 
al disidenţei formale, foştii tartori culturali ai stalinismului îmbrăcaţi acum 
"ă la ggucbe-caviar", etc. Ideologic, el cade în braţele Trilateralei masonice: 
ceea ce contează este acordul permanent şi servil cu Occidentul, adică viito¬ 
rul guvern supranafional de la Bruxelles. Din punct de vedere retoric, tema 
de căpătîi a lobby-ului internaţionalist rămine faimoasa "intrare în 
Europa", asezonată oeo-liberal şi mesianizată nerealist Campionul acestei 
opţiuni rămine fără îndoială GDS ^ revista sa «22», un sâptămînal în pagi¬ 
nile căruia Dialogul' mondlalist îşi află, voit sau ou, cele mai penibile apli¬ 
caţii Şansele electorale ale acestui bloc vor creşte, pentru că sprijinul extern 
va ră^lăti (Intr-o mai mică proporţie decît se speră) alinierea sa la "impe- 
ratiyrie" mai sus pomenite. Ne putem aştepta ca publicul cultivat (dar pasiv) 
să fie din nou redus de stră- _ 

aa, da^ul to^pMIc a/ 

din gheţurBe bolşevice şi că- iPţiP 

aită te capcana bucuriilor 

neam, şi o dreaptă ortodoxă ^ 

tradifioHătlă, Aid, nu mai pot să "observ", d simt nevoia să mă implic; am 
convingerea că dreapta ortodoxă tradiţlonaiă reprezintă cursul firesc al dez¬ 
voltării noastre ca neam, pentru ci ea este sinţ^a capabilă să coafuge un 
trecut neraistilicat, cu un prezent ireproşabil şi un viilor, teologic vorbind, 
inteUgent Din păofi^ această direcţie este pentru moment difuză, dar pre- 
sentă totuşi (sub forma unor intuiţii radicale) in spiritul unor vîrfuri ale noii 
generaţi Intuiţia ccntraUUi acestui cerc (deocamdată?) apartinic este valori- 
zarea mbeo l utâ a credUntiei fn IHtmnexeu, De ald, ojerie de consednţe capitale 
între care voi pomeni weva: 1. cultura nm^nată, prostituată fn perioada co¬ 
munistă, trebuie reartkolală cu valorile OrtodoM, adică cu duhul evanghe¬ 
lic şl patristic al expcrienţdor noastre fondatoare; 2. mamorta caleciivâ m 
poate regenera prin cunoaştere nepărtinitoare şi dorinţă dt adevăr; 3. desd- 
nul românesc mi este dictat de trădătorii lui ştiuţi şi nJd de vreo cancelarie 
ocuĂă, ci de mţUtnde eskalologiee pe care Dumnezeu i fo-a prefigurat din 
veac || Uk veac; 4. eSiele Homâniai de mtine sfat virtual preaento In sl- 
wd generaţiei tinere» dacă aceasta va şti să lucreze tn sinergie cu Tmdlţia 
spb&tolă a Neanmhit 5. Forţami lezidi to imperiul cantităţii nu ai vioien- 


Andrei ZIMBREAm/ 









PUNaC CIMMNAU 


Rag.3 


ki Min^ Sckiokffl 


r e-oi uitat pe fereastră. N-ai mai rezistai fără 
o aşchie de aer, cu toate că ştiai că e peri¬ 
col mare. Cine, afară de cei care au trăit 
timp îndelungat acolo, poate să-nieleagă ce 
înseamnă să simţi cum eşti supt de pămint, cum te 
seacă dorinţa de a te convinge că cerul mai este şi 
cum o putere mai presus de tine îţi fură privirea şi 
ţi-o aruncă pe geam. E Jilava, e noiembrie 1950 şi 
comandantul închisorii e Maromet iar prim-gardian 
e ţiganul IvOnică. Ai fost văzut şi reclamat. 
Urmarea? Un film de groază. 

5-a iruîmplat ca tot în ziua aceea cînă ai 
fost surprins, doi turnători, din cameră, fostul 
colonel de securitate Ghiţescu Nicolae şi fostul agent 
al siguranţei antonesciene, Vlădescu Petre, să aibă 
o ceartă violentă, să se bată, să se raporteze, 
reciproc, miliţianului de pe secţie. Aşa că seara, 
duţiă terminarea programului, ctnd hrubele Jilavei 
intrau în lugubra lor linişte, noi, ştiind ce va urma, 
stăteam toţi ca puii cînd deasupra se roteşte uliul, cu 
urechile ciulite, aşteptînd vizita care,cu cit întirzia, 
cu atit era mai sigur că se va lăsa cu rupere de 
oase. 

Tu ştii bine toate astea, dar cine n-a stat la 
Jilava, la secret, măcar o jumătate de an, n-are cum 
să înţeleagă, să-şi încMpuie măcar, în ce mod 
locatarii subsolului au căpătat calitatea de a 
distinge, de a interpreta zgomotele, mirosurile, 
semnele subpămîntului, cum de li s-a ascuţit atîta 
capacitatea de a percepe (azi i se spune 
extrasenzorială) singura care îi punea în contact cu 
lumea. Asemeni nevăzătorilor cărora le creşte 
capacitatea auditivă, tactilă, cei închişi timp 
îndelungat fără să vadă deloc, sau doar în parte, 
lumina zilei, se obişnuiseră să distmgă pa^, 
călcăturile, respiraţiile, timbrul frînturilor de vorbe. 
Fără să-i vadă u ştiau pe cei ce veneau sau treceu 
pe coridor, prin faţa uşii masive de stejar, acoperită^ 
la exterior cu tablă, după cismâ, pantof sau bocanc 
şi diferitele lor particuLarităţi: cel cu placheul căzut, 
cel cu potcoava slăbită ih ciue, cel cu scîrţ la 
bocancul drept, cel ce trebuie să aibă o bătătură in 
talpă de calcă mai apăsat cu un picior eţc. 

In seara aceea, în cameră se lăsase 
aşteptare grea. La un moment dat s~a auzit pasul 
gardianului venind grăbit. Scoate pe cineva? Nu! La 
capătul coridorului a început să se distingă un 
, şpimă^ mare de paşi. Se apropiau, dar veneau încet. 
Erau paşi siguri, grei, rău prevestitori. Gardianului 
U auzeam respiraţia, era postat în faţa uşii. A 
zăngănit cheile, a descuiat şi a mai stat. Apoi a tras 
zăvorul, a deschis uşa şi s-a dat de-o parte. Paşii se 
auzeau tot mai aproape. A apărut un grup de ofiţeri 
şi-n fruntea lor directorul Maromet. El şi politicul 
Vişinescu au inovat în cameră, ceilalţi rămînînd, 
du>camdată, pe coriţior. 5^ul cel mare a aruncat o 
privire circulară, a lăsat să se scurgă cîţţva clipe, 
apoi şi-a bUbUt primele cuvinte* 

“ Ci... ci... cine s-a ui... uitat pe fereastră? 

— Domnule directort jă vedeţi, nu nMun 


Şi tu Rubin, cunoscător al obieceiurilor 
locului, n-ai mai aşteptat, ai fişnit pe coridor că ştiai' 
ce-nseamnă să te mişti încet cînd ai primit ordin de 
la Maromet: riscai să nu te mai mişâ niciodată. 
scos ctfară şi pe cei doi care se bătuseră, ţipoi ap 
făcut o mică demonstraţie căiqîndu-l în ţ^ioare, în 
. mijlocul camerei, pe avoapul Teodor eseu,,după care 
politicul a mai scos vreo doisprezece să completeze 
lotul, încheind cu pi^misiunea, **restul altă dată*'. Şi 
întregul convoi s-a pus în mişcare. Pe cei doi 
.mmătâri i-au luat ofiţerii eu ei ''jă-i'judece'', iar pe 
voi v-au dezbrăcat ia dbnaşă p chiht şi Vrou băigat 
Pi$^ţauit;ră,goaiă, numai ciment cuapă^ jos, ca 
să nu vă puteţi care nu avea nici 


geam, nici sursă de lumină, numită "neagra”. Şi era 
cincisprezece noiembrie. Ce alta puteaţi să faceţi, 
aşa dezbrăcaţi, la temperatura de zero grade, decît 
să vă strîngeţi unul în altul? Tîrlungeanu era fost 
ofiţer, avocatid Teodorescu se pretindea mare mason, 
iar tu erai "jidan", restul tineri "legionari". Cum aţi 
fi putut trece timpul, şi mai ieşi de acolo dacă nu v- 
aţi fi ţinut în braţe, dacă n-aţi fi făcut cu rîndul la 
margine, dacă nu v-aţi fi fricţionat, unul pe altul, 
dacă nu v-aţi fi susţinut atunci cînd unul epuizat voia 
să se întindă în mlaştina de jos şi să nu se mai 
scoale? Aţi stat pînă aţi pierdut noţiunea de timp. 

La o vreme însă v-au scos şi cum eraţi 
a/Khilozaţi de frig v-au dezmorţit cu bîtele, cu 
împletiturile de cabluri. După o primă încălzire 
generală, la scoater^ din qc^ră, v-au luat, ^ 
grupe, cu sacu-n cap l(} "bed mascat". Culqat, doi 
malaci se aşezqu unul pe ce^ă, altul pe "rasoale" şi 
eraţi luaţi "mărunt", cu bUtle, cu sacul de nisip. Doi 


P) 



kpfirinli.pi. r.u văreule 
metal, fee ocupau 

tălpi. Cine nu se mai putea scula era tîrit şt era 
adusă grupa următoare., „ 

- Pentrumid, eei^rămaşi m cameră, începuse 
o nouă noapte. La un moment dat, dinspre capătul 
coridorului am au4j u^ zgompj ciudat. Ceva nou, un 
fel de fîşîii. Ascultam. îh cămeşă nu mai sufla 
nimeni. Minutele treceau şi fişUtuî se apropia. Am 
auzit miliţianiil căjie apropie de uŞă şi descuie. Voi 
eraţi. Şi ati apărut: merneati împleticit, tîrîş, 

' susţinîndu-vă jmii pe alţu, toţi cu ‘ hainele şi 
încălţămintea m nună. După bătaie cine a mai fost 
în stare să se îmbrace? Aţi intrat. Fieqare; cum a 
putut, Sra dus la lo^td tui, să geqmă, să se ntaj 
odihnească, numai tu şi caraghiosul ăla de Bardâc 
vă schimonoseaţi mutrele ca să ne dovediţi că sînteţi 
veseli. Băieţii aU sărit să 'vă ajute, care cum au 
putut. Eu te-am traş de-o parte, în unghiul mort unde 
nu se vedea 4e la vizetă, şi cu o cîrpă muiată în apă 
m-amdptical să-ţi şterg mîinile murdare de noroi, că 
unde te culcaseră erajfrobabif bi^tpacă. Eu tefăcem 
atent să nu ne observe de la ..vizetă, că am fi 
încurcat-o, amîndoi,pentru "ajutor legionar", dar tu, 
cu toate că atunci venisei de la "tratament"; nu 
păreai să fi MţatJecţia. O ţineai una, şi cuntqiveai 
un ochi învineţit, erai de un comic mortal, cînd mă 
tot întrebai: "Am'j^sî erou, am fost erou?"... Mă 
pifnea rîsul. ţnu 'venea să-ţi spun "Bătu-te-ar şi 
norocul, măi Rubine, de asta-ţi arde acum?" Dar şi 
eu eram bucţtrgş df^ci, şi ş^u şi astăzi că hu /e-oi 
dus cu ofiţerii şişiirnătorii să skp lajţald şi, pentru 
p gamelă de-arpacaş,4e ‘'ciripit": Enh destul să spui 
cumje cheamă şi Pă ai ava de raportat. Dar deşi 
ştiai bine ce va urma, ai ales "neagra" şi bătaia. Tu, 
evreu fiind, ai zis că e mai bine să fii legionar decit 
turnător, ş-ai răbdat. Au trecut patruzeci şi doi de 
ani şi, iată mă quprtbde un val de duioşie amintindu- 
mi de camera 5 bis, disciplinari politici, şi de 
povestea ta, Rubin. 

. Prin în perioada cînd a avAţ ioc 

"holocaustul românesc", 'după cum (firmă 
academician doctor Moses Rosen, tu erai la Galaţi, 
bică neînsurat, Loguiai td fratele tău mai mare, 
angrosist, şi cu toate timpurile grele, Ju aveai în 
oraş, trei cinomatakrufe, pe numele tău, că n-o 
peordteau legiLt U\goalk,mtfupe4^fi’atele nostru 
mai mare care atunci loc\ăa ia Berlin, dar prin 
oaJnenî inteqtusUteaJtuLmergea, prospera, fntr-o 


seară, venind acasă, ai găsit la fratele tău un 
oaspete. Un domn de la Bucureşti cu care, la masă, 
ai discutat politică: el susţinînd idei comuniste, tu pe 
cele de care erai legat, ale capitalului. V-^î 
despărţit protocolar. V-aţi dus la culcare şi a doua 
zi, fiecare, la treburile lui. Nu l-ai mai văzut de 
atunci. Imediat după 23 august 1944 ai (fiat că cel 
cu care discutasei în contradictoriu este acum mare, 
undeva foarte sus şi că îl chema Miron 
Constantinescu. 

Timpul a trecut şi activitatea de afaceri 
mergea cu piedici. S-a întonplat chiar că, prin 1947, 
fratele tău. angrosistul, să fie arestat pentru speculă. 
La cine să apelezi? Ţi-ai adus aminte de cel pe care 
bai găzduit, pentru.^ o noapte, şi ai alergai să ceri 
sprijinul lui Miron Consmtinescu, fa vremea aceea 
ministru adjunct. Ai cerut audienţă, ai ejg}licat cine 
eşd, şeful lui de cabinpt a intrat şi l-a anunţat, ti ieşit 
g>unîndufi să mai aştepţi^ ai aşteptat, ptnă ce au 
i'Venit doi^tgvarăşi^’ ăneri c<^e^-aurinvitat să mergi 
^ cu ei. Si ai ajuns la Ministerm de Interne. 

Ancheta, cu mki întreruperi, a durat cîţiva 
ani, dar asta pentru căUe încăpăţînat să nu-ţi 
aminteşti cuFi l-ai denunţat pe tovarăşul ileg^st 
Miron Constantinescu. El, plecînd de la voi de 
acasă, în dimineaţa aceea, la Galaţi, a fost arestat 
de poliţia secretă. Trecîhd dmpul s-au descoperit şi 
adevăraţii denunţători, i-ai întîlnit, erau Reck şi 
Ardeleanu. dar asta nu ţi-a folosit cu nimic atunci 
cînd ai declaraj-o lă proce^f, tot ţi-au dat 
cincisprezece ani. i 

!n multele zilti sau nopţii f. cu pOtura-n copt 
ca să nu ne audă nuncătorţi de... ^-am asculmt 
povestea. Lâsasei cfară un Jnceput de situefie 
materială, începuseră să vină filmele americane, 
(facerea ta se dovedea de perspectivă, după 
naţionalizare puteai deveni directorul unei îtSregî 
cinematogrcfii, 'mai lăsasei (fără o nevastă tînâtă de 

carq se vedea^şi pe întuneric, cît erai de îhdrăgost^ 
de ce erai tu un stflet oropsit? Plăteai cu am 
temniţă, cU foame, înjosiri şi bătaie îndurată, o vină 
imaginară, oricum una _care nu era ăicL^Mă 
întrebam atunci, şi mă întreb^ astăzi, aU cW păcate 
ie plătedi tu. Rubin? Cînd, unul de-ai tăi greşise şi 
tu trebuiai să rabzi baţj(?qura lui Martmieî şi 
Ivănicâ? Dar ei nu erau decSt nişte uneltefolosite rie 
cei care construiau, cu bmele, universul 
concentraţionar menit Să ucidă trupul şi Să mutileze 
sifleiul neamului romăfţeşc. Numele lor tuie ştiai ^ 
ţi era cu atît mai greu cutcît ei se. numeau: Ana 
Rabinovici, Burăth Tesc&victT^eăt OtghenSţein;Bbris 
GrUnberg. Erfist Neulendtr^Roifmn, Zâler, Cc^fer 
şi mulţi al fi. Tu n-ai vrut să fii cu ei. 

Au trecut ană şi citind în Monologul 
pol fonic al lîd fficu SteiiAardt cele de mai josl fpţ- 
am (ţmintit de tine. Pctgfiia 342: "La Jilava, pe 
vremuri, am stat vreme îndelungată, într-o aceeaşi 
celulă, nr. 9, pe sec fit întH.cu ţm macedonean^ lUe.; 
numele lui de familie nu importă, ^l, macedonean, 
legionar, nafi)nalist, vechi puşcăriaş. Bu, ftfeVK» 
proaspăt creştinat, proaspăt d^ut, Ne-am 
împrietenit de îndată şi ne-a ^fropiai o aceeap 
dragoste fără măsură şi reticenţă pentru tot ce em 
românesc..." ^ 

Pe unde vei fi fiind acum, dacă poţi sd-fi 
itminteşti, anunteşte-ţi Pe tărîmul acesta sm pe 
celălalt, Dumnezeu să H bmeeuvtnteze, oriunde m 
(fii, că trăind n-fi ales tksrţea cea itfoar^f. ^ îtff 
răbdat multe pentru pătratele altora, Cer kriant 
celor ce vor socoti aceste rtnduri senumentalism de 
bătrîn. Oricum, nu peste mult se va da stingerea, una 
în care vom putea să ne tragem o pătură de lumină 
peste cap şi sub ea vom pttua vorbi, nestingheriţi, ca 
Al treefi, despre (hagoste. “ 







$înf $6 de tud de cbtd^ ia JS ianuarie 
Î9$7; laptind tnj^ttiva conspira^ comuniete 
fi iudeo^masoMice, tMru apărirea Europei 
mţibu, au căm h singerosid Război Civii 
din Spania voluntarii români Ion L Moţa ^ 
Vmle Marin, reprezentat^ ai vecfai elite 
legionare fi mărturisitori &» veac ai eroism* 
JŞtB aesdn românesc. Ne simfim onoraţi în pu-* 
pni^atea noastră si ne mde^imm o ^ntă da¬ 
torie cinsdndu*k memoria în paginile acestei 
reviste, O condj^ absolut necesară a renaş¬ 
terii noastre creţâne $i nt^îontde este aceea 
de a ne cunoaşte eroii si martirii si de a4 


cinsti după cuviinfd, dînd la o ţnsne vălul 
unei istorii măsluite si căutînd a ne împărtăşi 
din sublimul pildei lor. 

Generalisimul Franco, poate tdtimul 
mare cavaler al Europei creştine, i-a cinstit 
cu reeunosdrHă, decorîndu4 post-mortem ^ 
înlesnind ridicarea la Majadahonda a Monu¬ 
mentului Moia*Marin, Ut in^aUva exilului 
legionar românesc. Tînâra generaţie a noii 
Românii s-ar cuveni să le ridice monument 
măcar în sufletul ei, ca un zălog de conti¬ 
nuitate si vrednicie românească, sub semnul 
Crucii lui Hrisios. 


I n timpul ţffimului răz¬ 
boi mondial. Spania a 
fost neutri Neimplica- 
rea în război i-a permis 
si mtie{ină relafii comerciale 
avantajoase cu toate statele beli¬ 
gerante. Sfîrşitul războiului a în¬ 
semnat însă ^ sfîrşitul scurtei pe¬ 
rioade de relativă prosperitate 
economică. Grava criză economi¬ 
că, socială fi poUtici dar mai 
ales nforali care s-a abătut, după 
război, asupra întregii Europe, a 
afectat în mod deosebit Spania. 

Pentru a preveni prăbuf iţea insti¬ 
tuţiilor tradiţionale şi pentru a 
înăbuşi, în fa^ tendinţele separa- 
tisie care se manifestau în unele 
provincii, cu aprobarea regelui 
Alfons al Xllt-Iea, generalul 
Miguel Primo de Rivera y 
Qrb^ja instituie în septembrie 
1923 un regim de dictatură mili¬ 
tară. Noul re^im a dizolvat for¬ 
maţiunile politice anarhiste şi se- 
«uatiste, a creat tribunale specia¬ 
le pentru ^lanarea conflictelor de 
muncă şi a reuşit, într-o oarecare în războaiele religioase. Şi războ- 
misură,sădimmuezenumănilşo- iul din Spania a fost, înainte de 
merilor, dar cauzele profunde ale orice, un război religios, 
crizei nu au fost înlăturate. — • - 

In anul 1930 Primo de 

Rivera se retrage de la conduce- Comuniştii spanioli au 

rea statului. La alegmle generale îmbinat tentativa de a măbuşi ac- 

din aprilie 1931, partidele de sdn- ţiunea forţelor naţionaliste condu- 

za tnumfă in toate oraşele mări. se de ^neralul Franco cu declan- 

m lOTia acesmi succes, regele şarea '^Revoluţie!" ţie tot cuprin- 

Alfons ţiărăseşte ţara fîiră ^ă a sul teritoriului pe care-1 aveau 

abdica fonnal. îmbiat, Pariamen- sub control. Ce a însemnat aceas- 

tul nou ales proclamă abolirea tă "Revtriuţk", ce oribile crime 

monarhiei şi transformarea stătu- au fost !n stare si săvîrşeasca mi- 

lui in republică. liţhle comuniste în numele "luptei 

La înceţiut, noua reţii- ţientru libertate şi democr^e", 
blică s-a defînit ca un stat demp- depăşeşte puterea de ima^inape a 
cjatic, laic şi regionălist, găsind unei mmţi normale: asumate sa- 
un sprijin larg în rindul'poţiila- dke, violuri, schingiuiri urmate 
ţieL In rţ^aiitate ms^ anamo-sin- de moarte sau mutilare. A^şti 
dicalişti şi c<Hnuniştii marxişti cavaleri ai întunericului admiraţi 
obediniţi Moscovei, urmăreau cu şi încurajaţi de complicitatea unor 

lotul ahe ţeluri care, in ciuda unei '^oameni de cultură" occidentali 

propaguiM ^bacd condusă şi au mers pînă la invenţia diabolică 

^Mtă de cercurile "democra- de a asasina călugăriţe, făând să 
tioe^' din Occident, au devenit cu- explodeze un cartuş de dinamită 

itnd transparente. în 1936 în sexul lor. Şi totul în numele 

partidele de sthiga s-au gripat, cauzei nobile a "umanismului an- 

sub conducerea partidului oomu- dfascist". Să nu fi ştiut oare 

nist în "Frontul ^ţnilui" era cvi- Albert Einstein, Jawaharltl 

dent ţientru oricine care voia să Nehni, Romain Rolland, Ilya 

vadă adevărul, ce se urmărea de Ehrebătg, Emest Hemingway, 

fi^)C piliKleraa Europei tntr-un Nicolae Titulescu, ca să numim 

uriaş clMte comunist cu o ghla- numai pe dţiva din cei mulţi care 

ri fa Moscova şl cealaltă In au făcut pvte, fără rezerve, din 

Peninsula Iberică. uriaşa conspiraţie care şi-a ţrrbpus 


partidul comunist iniţiază un pro¬ 
ces revoluţionar prin care se ur¬ 
măreşte transformarea Spaniei în- 
tr-un Stat comunist duţ)ă chi^l şi 
asemănarea Uniunii Sovietice. 

La 13 iulie 1936, Calvo 
Sotelo, conducătorul partidului 
monariiist este asasinat de comu¬ 
nişti. Această crimă a fost seînte- 
ia care a dezlănţuit reacţia trun- 
diiului sănătos al poporului 
niol îmţxiiriva complotului pus la 
cale de comunişti pentru a-l dis¬ 
truge. In noulea de 17 18 

iulie 1936 truţiele din Marocul 
spaniol, sub conducerea genoalu- 
lui Francisco Franco Bahamonde 
se revoltă împotriva guvernului 
de ia Madrid. Războiul civil mce- 

g use. El va Mntui pămîntul 
ţMniei timp de trei ani cu o furie 
întilnită de-a lungul istoriei numai 


Sub aspea ţwlitic, răz¬ 
boiul civil din Sţiania s-a inteina- 
ţionalizat la scurt timp după înce¬ 
perea lui. Italia şi Germania, state 
cu guvernări de dreapta, au acor¬ 
dat sţirijin, pe faţă, foiţelor naţio¬ 
naliste fientru a contracara masi¬ 
vul ajutOT uimis de Uniunea 
Sovietică, dar mai ales pentru a 
împiedica transformarea Spaniei 
într-un bastion comunist la cel㬠
lalt cj^)ăt al Eurqţiei. Statele de¬ 
mocratice, Franţa, Anglia şi Sta¬ 
tele Unite au adoptai fomial atitu¬ 
dinea de neintervenţie. In schimb 
au îngăduit cetăţenilor lor cu ve¬ 
deri de stînga să particiţie ca vo¬ 
luntari în "wigăzile internaţiona¬ 
le", încadrate m armata comunis¬ 
tă. Concomitent au fost organiza¬ 
te centre de colectare de fonduri 
pentru sprijinirea taberei comu¬ 
niste. 

Ambele forme de parti- . 
cipare la lupta pentru comuniza- 
lea Spaniei au găsit ecou ^i m 
România interbelică. Din mxlul 
membrilor podului comunist, 
mulţi dintre ei neromâni, aşa cum 
a fost de pildă cel ce va adopta 
numele de Valter Roman, s-a 
constituit regimentul de voluntari 
"Ana Pauker", în cadrul căruia 
funcţiona o baterie de artilerie 
denumită "Ghc. Gheorghiu-Dej". 
Totodată s-a organizat centrul de 
colectare de ajutoare "Ajutorul 
roşu" sub acelaşi patronaj. 

Pmtru a marca soli¬ 
daritatea Mişcării Legionare cu 
Spania creştmă, şapte legiemari 
români au luat pa^ ca voluntari 
în rindul forţelor naţionaliste la 
luptele de ţ» frontul anticomu¬ 
nist. Doi dintre ei. Ion Moţa, în¬ 
temeietor al Mişcai legionare şi 
Vttile Marin, comandant legio¬ 
nar, "au adormit ţientru totdea¬ 
una pe frontul de la 
Mt^adahonda Intru apărarea 
Mintuitorulul llsus Hristos". 


...{Jnspnezece eptscopfe şaseapmmce mit de 
pnşott măcelăriţi şt nict o Ispddarel 
...Trelmie Jăad toc liber pentru Mctix şi 
j^niru toate bMife imbeefl^itif jît ura/ 
OmoarO. tovar^, distruge şi Unbată-te,fă 
dragoste căd asta-i soMarUatea umanăl 
■ foţi aceştt preod vU sau marţi, care ne 
plivesc, tiu spuneţi cănu ne-au şomitl ’ 
Aceşti oameni care ne-aujdeut numai Ww 
pe degeaba, erau ceva care nu mai putea fi 
îngăduia 

„Adiuxţi gazul! Să-l ardem pe Dumnezeul 
Vaji o faimoasă descotarosinel.,. 

Fragmm ^ poanMi m Paal Ch»M tiakmi 


U 28 martie 1939 
trupele naţionaliste, sub conduce¬ 
rea gener^ului Franco pătrund în 
Mamd. La scuri timp duţ)ă 
cucerirea capitalei, ultimele 
focare comuniste sînt lichidate. 
Cu ajutorul lui Dunmezeu, 
Spania nu a devenit comunistă. 

In semn de pr^uire pentru 
sacrificiul celor doi tineri .legio¬ 
nari, Sţiania naţionalistă a ridicat 
la Majadahonda un impresionant 
monument pe care sml înscrise 
cuvintele: ’^OTA y MARIN, 
caldos por Dlos” (Moţa şi 
Marin, ctriiţi pentru Dumnezeu). 


La alegerile din fe- 
bmarie 1936 Frontul ţwpular ob- 
t^ A micăanajoritâie. Guvernul 
fonnal Ih urma alegerilor este 
dominat de corounişu. Sub am- 
ducerea directă i consiliaţilor 
aoviaiîd” U MPit»va 


(kmA 

1 

lii & 

de 



Aleoiidm 


wr ^ 

Bassanb 


a» .T 
















S 




WBj 


wM 






•nile vii 


trecut Aceasta este 


Tineri croi, care 


iieai&n)| , 

lafrto pguttt 

ilOifSdtarii sidletc|ti4rtii|âroi^ 
singdb lor romtoiMţ; ci IUI ^ “ 


Bucureşti, 12 Februarie 1937 

JURĂMÂNTUL GRADELOR LEGIONARE 
pe trupurile lui Moţa şi Marin 
in Biserica Sf. Iile Gorgani 

Iubiţi Camarazi, 

Ori de câte ori am fost în faţa unei jertfe legionare mi-am spus: 
Ce îngrozitor ar fi, ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor, să se in- 
stituiască o castă biruitoare, căreia să i se deschidă porţUe către viaţa 
afacerilor, a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibărilor, a exploa¬ 
tării altora. 


De aceea veţi jura că aţi înţeles, că a fî elită legionară, în lim¬ 
bajul nostru nu înseamnă numai a lupta şi a învinge, d înseamnă: per¬ 
manenta jerţfîre de sine tn slujba Neamului, că ideia de elită este legată 
de ideia de Jertfă, de sărăcie, de trăire aspră ţi severă a vie0, că unde 
încetează Jertfirea de sine acolo încetează elita legionară. 

Vom jura deci, că vom lăsa prin legământ urmaşilor să vină să 
jure la mormântul lui Moţa şi Marin pe următoarele condiţii esenţiale 
ale elitei pe care noi înşine jurăm: 

1. Să trăim în sărăcie, ucigând in noi poftele de îmbogăţire 
materială. 

2. Să trăim o viaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi a 
tmbuibăiil 

3. Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de către om. 

4. Să jertfim permanent pentru ţară. 

5. Să apărăm mişcarea legionară, cu toată puterea noastră, împo¬ 
triva a tot ce ar putea s’o ducă pe căi de compromisuri sau compromite¬ 
re; sau Împotriva a tot ce ar putea să-i scadă măcar, Înalta linie morală. 

MOŢA ŞI MARIN, 

JURĂM! 

C.Z,C. 

a ' " 


R areori se întâlneşte în istoria 
unui neam o moarte atât de 
semnificativă ca moartea aceş¬ 
tia doi fnmtaşi legionari, căzuţi 
pe frontul spaniol. 

!n războiul civil din Spania >- 
devenit, repede, un războiu între ideo¬ 
logii politice şi interese economice extra- 
naţionale — au murit, fără îndoială, sute 
de mii de oameni, de ambele părţi; oa¬ 
meni şi mai buni, şi mai răi, desperaţi 
sau mercenari, eroi sau asasini. E greu 
de crezut, totuşi, că printre acele câteva 
sute de mii de morţi de pe fronturile 
spaniole — se mai pot număra jertfe atât 
de voluntare ca a lui Ion Moţa şi Vasile 
Marin: Revoluţia naţionalistă — ca şi 
rezistenţa guvernului democralo-comu- 
nist — a găsit, desigur, încă din primele 
zile, aderenţe fanatice. S'au înscris 
voluQfrtfi pentru, tmbţle tabere, şi din 
toate ţările. Dar plecarea celor şapte 
comandanţi legionari români în Spania — 
unde au licitat ca simpli voluntari, în 
trupe de şoc — a fost simbolică. Simbo¬ 
lică ar fi fost, deasemenea, înrolarea 
Contelui Ciano, a lui Litvinof sau a 


naţionalist fusese de nenumărate ori 
încercat Semnificaţia morţii lor trece, 
deci, deasi^ra valorilor «oismului viril. 
Moartea voluntară a lui Ion Moţa şi 
Vasile Marin are un sens mistic: jotfa 
pentru creştinism. O jertfă care să veri¬ 
fice eroismul şi credinţa unei fritregi ge¬ 
neraţii. O jertfă menită să fructifice; să 
dinamizeze un tineret. 

Ion Moţa avea adversari, dar nu 
avea nici un duşman. Era un tânăr palid, 
calm, concentrat: nici un gest frenetic, 
nici un fel de eroism ostentativ în 
cuvintele şi privirile lui. Avea priviri 
limpezi, orizontale. Ghiceai însă o lungă 


şi nedomolită maceraţie lăuntrică; 
siguranţa lui bi lumea de dincolo, îu 
viaţa sufletului di^iă moarte, îl făcea să 
siifoe şi mai mult de puţinătatea acestei 
scurte vieţi pământene. Nu se tmea de 
moarte; a dovedit aceasta cu mult înainte 
de plecarea lui în Spania.- Aşl^>ta nerăb¬ 
dător să se jertfească, si înveţe pe alţii 
drumul unei vieţi eroice, impersonale. 
“Martir” înseamnă "martOT”: cel care 
moare pentru o credinţă, m^riurueşte 
pentru ea. dovedeşte celorlalţi că o ase¬ 
menea credinţă te mîntuieşte de ^laima 
morţii, că în ea găseşti un sprijin, după 
ce ai găsit un senş al existenţei. Ion 
Moţa dovedise de mult că îşi găsise sen¬ 
sul suprem al existenţii Sângele lyl ar¬ 
delenesc, familia lui de a^ şi încercaţi 
naţionaliştii educaţia lui de luptător — to¬ 
tul cojuribuise ca Ion Moţa să-^ ghi¬ 
cească menirea şi să-şi mărturisească 
cinstit sensul pe care înţelege el sI-l dea 
existenţii sale, încă de pe băncile 
Universităţii 

In vii^ politică a României de 
di^i războiu — intransigenţa şi demnita¬ 


tea lui Ion Moţa ti făcuseră admirat chiar 
şi de adversari. Băiblhl* hiptei lui îşi 
avea rădăcinile bitr'o sinceră şi bogată 
viaţă religioasl România ptoemică, cin¬ 
stită şi creatoare, pentru care era gata să 
se jertfească încă din cea dimii zi a lup¬ 
tei sale — era, înainte de toate, o 
Românie creştină. Ca şi şeful şi prietenul 
său, Comeliu Codreanu, Ion Moţa credea 
că misiunea generaţiei tinere este să 
îmjjace România cu Dumnezeu. 

Să transforme litera moartă în 
viaţă creştini Să lupte cu orice mijloace 
împotriva puterilor întunericului în cea¬ 
sul când a simţit că Lucifer se încleştea¬ 
ză din nou în luptă cu Chrisios — Ion 
Moţa, cruciat ortodox, a plecat dlrz. cu 
inima împăcată să sc jertfească pentru 
biruinţa Mântuitorului. Alţi voluntari. In 
Spania, au căzut ţ>entru un ideal omenesc 
*- fascismul sau cmnunismul. Ion Moţa 
a fost dintre aceia care au căzut pentru 
un ideal simra-uman — pentru biruinţa 
lui Christos. O asemenea motfte. fructi¬ 
fică ~ chiar şi aici, pe pământ... 

Vasile Marin aparţinea unei alte 
structuri spirituale; era bătăios, ironic, 
pasionat de lecturi şi dc controverse, în¬ 
totdeauna dispus să asculte un pamflet, o 
glumi o pagină scrisă şi curajos gândită. 
Aprecia înainte de toate inteligenţa, căuu 
pretutindeni talentul. De când l-am cu¬ 
noscut, acum vreo 12-13 ani, era un ceti¬ 
tor pasional al "reacţionarilor" francezi, 
era abonai la Action Ranţaise şi cunoş¬ 
tea toate cărţile lui L£on Daudet şi 
Maunas. Avea temperament de luptător, 
şi fenomenul politic l-a pasionat încă din 
licea Nu bănuiai, totuşi, în figura lui 
râzătoare, sub vorbele hii întotdeauna 
ironice, — hotărârea unei jertfe atât de 
cumplite. Vasile Marin nu mi-a qms ni¬ 
ciodată ce crede deqm moarte. Plecarea 
lui în Spania a dovedit însă tuturor că nu 
se teme de ea; a căutat moartea cu în¬ 
verşunare, cu bucurie, ca şi tmol care 
ştie că deabia din ceasul morţii începe 
adevărau viaţi veşnici 

Jertfa Iui e tot atât de fertili ca 
şi a hii Ion Moţa, 

Doi oameni de structori sufle¬ 
teşti atât de deosebite primeac moartea 
cu aceiaşi bucurie. 

Destinul i-a ales pe ei ca si 
măituriscacl; să arate «lorlalţi sarinl- 
talea jpc care ţi-o dl credinţa, aensol 
creştin pe care îl cq^ătă viaţa atundcând 
eşti gata, în orice clipi si renunţi b ea. 


Mircea EUADE 


generalului Goering — într'una din acele 
trupe de şoc, care au 70 la sută pierderi... 

Problematica morală a unui şef 
este întotdeauna mai dură ca a unui sim¬ 
plu fanatic. De foarte multe ori, un şef 
nu are dreptul să se jertfească direct, 
personal, misticei pe care o promovează. 
Atât Ion Moţa, cât şi Vasile Marin, dă- 
dus(uâ nenumărate probe de spiritul lor 
de jertfă; închisori, suferinţe, prigoană 
morală; o tinereţe trăită eroic, responsa¬ 
bil. ascetic. 

Această ultimă şi fatală îiiccr- 
carc — plecare în Spania — şi-o aleseseră 
ei singuri, ca o suţ)remă dovadă de cre¬ 


dinţă şi eroism creştin. 

Nici cea mai aspră morali 
omenească nu-i silea să se jertfeascl 
ţientrucă tinereţea lor fusese o jertfă 
continui şi fanatismul lor creştin şi 


Articol publicat fri hebdomadarul 
uVrcmea* din 17 ianuarie 1937 


ION HOTA $1 VASILE HAMN 


cutsicisujJi sţepLzicm rx: 




























PUNaC CIIRDINIIIC 


Statului, pe care-l acceptă 
numai din oportunitate 
practică; ostile actualei 
orânduiri sociale; străine 
ideii nafionale; cu o etică 
discutabilă, de multe ori 
libertină, imundă şi sata¬ 
nică; cu o eshatologie bi¬ 
zară, obscură, zănatecă şi 
adesea incendiară — aceste 
secte, conduse in cea mai 
mare parte, cele mai multe 
dintre ele, de străini sus¬ 
pecţi sau de autohtoni in¬ 
teresaţi, creduli sau igno¬ 
ranţi, alimentate sau ocro¬ 
tite de peste graniţe de or¬ 
ganizaţii puternice, şi-au 
dat intîlnire in biata 
Românie, ajunsă laborator 
de experienţă a aberaţiilor 
religioase şi domeniu colo¬ 
nial de propagandă 
pseudocreştinăl 

Şi noi le-am ac¬ 
ceptat pe toate şi le supor¬ 
tăm cu braţele Încrucişate, 
adăpostindu-le şi protegu- 
indu-le in baza libertăţii 
de conştiinţă constituţiona¬ 
lă! Orice Încercare de ri¬ 
postă şi de legitimă apăra¬ 
re din partea Bisericii Or¬ 
todoxe contra acestor in- 
vaziuni sectare e socotită 
ca incompatibilfl cu res¬ 
pectarea libertăţii de cre¬ 
dinţă şi orice răspuns la 
agresiunile venite din par¬ 
tea lor işi găseşte ecou şi 
apărători in anchetatorii 
grăbiţi şi insolenţi, trimişi 
de diferitele asociaţii reli¬ 
gioase internaţionale. 

Exponenţii franc¬ 
masoneriei, ajunşi miniştri 
io diferitele guverne ale 
României tolerează cu 
mulţumire această stare 
de lucruri 

Căci un fapt e evi¬ 
dent* toate aceste secte sa¬ 
pă concertat Xn temetiUe 
ortodoxieîl 

N u e simptomatic 
oare faptul că toa¬ 
te recrutările de 
adepţi ai sectelor se fac pe 
seama Bisericii Ortodoxe, 
ocolindu-se, cu o suspectă 
grijă, toate ceielatte con¬ 
fesiuni ce se găsesc pe pă- 
mintul României? Cnm se 
face că nld cuhul catolic, 
nici cel luteran, nici cel 
musulman sau mozaic, nu 
au de suferit defecţiuni tn 
favoarea sectelor (sau, in 
orice caz, foarte puţine)? 


Să fie ele aşa de 
bine organizate? Să le fie 
conducătorii religioşi aşa 
de vigilenţi, de generoşi şi 
fără de pată, incât să nu fî 
produs nid o nemulţumire 
printre credincioşi, care 
să-i fi mânat spre apele 
sectare? 

Căci de obicei 
această vină se aruncă Bi¬ 
sericii Ortodoxe şi in sc㬠
derile slujitorilor ei se pu¬ 
ne cauza ivirii şi Înmulţirii 
sectelor. Cum se explică 
secerişul cu predilecţie pe 
lanurile acestei Biserici? 

Răspunsul e unul 
singun fiindcă ea e depo¬ 
zitara şi garanţia unUă0 
noastre de rasă. Fiindcă ea 
singură e contopită cu tot 
trecutul şi cu destinele 
acestei naţii. Distrusă sau 
slăbită ortodoxia, dispare 
cea mai puternică legătură 
de unitate sufletească şi 
etnică a naţiei noastre. 

Fapt care ne În¬ 
dreptăţeşte să putem afir¬ 
ma că nu atât ortodoxia, 
cât na^nalitatea ne este 
vizată şi ameninţată prin 
propaganda sectarăl Şi m㬠
car această latură a pri¬ 


mejdiei s-ar cuveni să fie 
luată in seamă, de acei pe 
care ii iasă reci destinele 
Bisericii strămoşeşti.. 

Pericolul sectelor e 
mult mai mare decât se 
crede. însăşi creşterea nu¬ 
merică a acestor secte e a- 
larmantă. Sunt multe din¬ 
tre ele, ca Baptiştii şi Ad¬ 
ventiştii, care-şi numără 
adepţii cu zecile de mii; şi 
toate la un loc, cred că işi 
numără credincioşii cu su¬ 
tele de miV. Căci nu e vor¬ 
ba numai de ce Înregis¬ 
trează statisticile oficiale. 
Din calcul, sectanţii işi as¬ 
cund sau işi diminuează 
numărul spre a masca si¬ 
tuaţia destul de ingryoră- 
toare. 

Ar fi timpul să se 
reacţioneze, oprindu-se cât 
nu e prea târziu, procesul 
de disoluţie. 

Biserica Ortodoxă 
să fie repusă in drepturile 
şi datoriile ei de biserică 
dominantă şi naţională a 
Statului Să se supraveghe¬ 
ze cu mai multă atenţie 
prea desele incursiuni şi 
misiuni religioase de peste 
graniţă şl să se tempereze 


U n puternic ele¬ 
ment de dizol¬ 
vare a vieţii 
noastre religioase 
şi de dezorientare a con¬ 
ştiinţei noastre creştine 
sint Sectele. 

Indiferenţi pen¬ 
tru problemele de natură 
religioasă, asistăm toţi, 
cu o condamnabilă nep㬠
sare, la acest dureros 
proces de destrămare a 
unităţii noastre sufleteşti, 
care işi avea până mai 
deunăzi cea mai omogenă 
şi cea mai consistentă ex¬ 
presie in acest bloc al 
unei credinţe religioase 
străvechi şi unitare. 

Această credinţă 
se madnă astăzi şi se 
destramă. 

Nespryinită de 
ofkialitate, desconside¬ 
rată de intelectualitate, 
deformată de curentele 
atee şi oculte ale franc¬ 
masoneriei, subminată de 
secte şi asaltată de diferi¬ 
tele culte agresive şi pro- 
zelitare, vechea noastră 
ortodoxie se clatină. în¬ 
săşi conducătorii ei, îm¬ 
potmoliţi intr-o compU- 
cată birocraţie adminis¬ 
trativă, diriguită mai 
mult spre latura materia¬ 
lă decât spre cea spiri¬ 
tuală, par să ignore gra¬ 
vitatea situaţiei! 

în atare condiţii 
nu e de mirare că propa¬ 
ganda sectară a luat la 
noi proporţii dezastruoa¬ 
se. 

Numai simpla e- 
numerare a tuturor aces¬ 
tor secte aflătoare astăzi 
in cuprinsul ţării e sufi¬ 
cientă pentru a evidenţia 
mărimea dezastrului şi a 
pericolului ce-l reprezin¬ 
tă. Avem tn ţară: Baptişi, 
Adventişti, — puri şl re¬ 
formişti, milenariştl, pen¬ 
ticostali, inochentişti, 
Martori al fui lefaova, 
studenţi in Biblie, creş¬ 
tini după Evanghelii 
metodişti, tremurători şi 
câţi alţii vor mal fl, ne- 
inregi^raţl ofldal, dar 
care 4i practică, clandes¬ 
tin sau in deplină liberta¬ 
te, cultul fi aberaţiik. 

Fără tradiţie, 
fără ierarhie, fără cultu¬ 
ră, fără patrie; ostile 
apărării armate, ostile 


zelul de propagandă al mi¬ 
sionarilor sectari din ţară. 

Am ^uns astăzi, 
din punct de vedere reli¬ 
gios, in situaţia in care se 
găsea Rusia din preajma 
revoluţiei 

0 propagandă abilă 
şi ocultă favori¬ 
zase şi acok), la 
adăpostul principiului li¬ 
bertăţii de conştiinţă, apa¬ 
riţia şi înmulţirea tutun»* 
sectelor. Destrămării uni¬ 
tăţii religioase i-a urmat 
piibuşirea. Lucrurile încep 
să se desemneze aidoma şi 
la noi. Deasupra: indife¬ 
rentism şi ofensivă anti¬ 
creştină a ft-ancmasonilor; 
jos: haosul dizolvant al 
sectelor.Şi in timp ce asis¬ 
tăm nepăsători la acest 
proces, vorbind de inutili¬ 
tatea socială a religiei, de 
dincolo de Nistru simţim 
cnm se apropie flacăra fo¬ 
cului roşu: 

Domnia lui 
Anticrist! 

[Reamintim că prof. univ. 

I. Gh. Savin scria aceste 
rinduri in anul 1932! — 
nj'ed.} 










pag. 7 




3, Biblia sau Sfinta Scriptură 


S ftnU Scriptură şi Sfinte Tradiţie sîhî cclc 
două izvoare de credinţă ale religiei creştine, 
in ele îşi au temeiul doctrina şi cultul 
Bisericii tradiţionale. Ele luminează şi străju¬ 
iesc căile vieţii creştine, cu autoritatea eternă a Revela¬ 
ţiei dumnezeieşti. în capitolul de faţă ne vom referi la 
Sfîhu Scriptură, rezcrvînd Sfintei Tradiţii capitolul 
unnător. 

Faptele şi tevăţătunlc lui lisus Hristos, precum 
şi cele ale Apostolilor săi ~ atîtea dlc s-au fixat ÎU 
scris şi au ajuns U noi pe această cale - se găsesc cu¬ 
prinse în Noul Testament, principalul îndreptar scris al 
vi^ şi doctrina creştine. Noul Testament (cartea reve¬ 
laţiei desăvirşite) şi Vechiul Testament (cartea revelaţiei" 
primitive) alcămiesc la un loc Sfînu Scriptură, Biblia 
lumii creştine (byblos înseamnă în greceşte "canc“; 
Biblia creştină reprezintă pentru noi, ca botezaţi întru 
Hristos, Cartea prin excelenţă, "Cartea cărţilOT", cum i 
s-a spus). Textele ei, diţiă credinţa creştinească, au fost 
inspirate de Duhul Sfînt, avhid'deci origine şi autori¬ 
tatea dumnezeiască. Prin Biblie ne grăieşte Logos-ul, 
Cuvîntul lui Dumnezeu, dezvăluindu-ne Adevărul unic 
şi etern. "Eu spic aceasta M-ara născut şi întru aceasta 
am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul; oricine 
este din adevăr ascultă glasul Meu", h spune lisus scep¬ 
ticului Pilat (IOAN, 18, 37). Iar îh altă parte ne încre¬ 
dinţează zieînd: "Coul şi păm&itul vot trece, dar cuvin¬ 
tele Mele nu vor trece" (LUCA, 21, 33). 

Cărţile alcătuitoare ale Vechiului Testament 
(de la cele atribuite lui Moise pîhă la cele ale "profeţilor 
măruţi") au fost scrise, sub inspiraţie, de-a lungul mul¬ 
tor veacuri înainte de Hristos. Autorii lor sîht adesea 
greu de stabilit (aşa-numila "critică islOTico-filologică" 
măi mult încurchid lucrurile decît lămurindu-le!). Cel 
mai teţelept ar fî să acceptăm auibuirile consfmţite de 
tradiţia milenară, căci important este conţinutul revelat 
al acestor scrieri, problema "paternităţii" rămîhînd nee¬ 
senţială. (Este regretabil ci chiar în învăţămlhtul nostru 
teologic, căzut ţirea mult ţnadă "Istorismului" şi "scien¬ 
tismului" modon, se dă o inqiortanţă disproporţionată 
şi adeseori duhovniceşte păgubitoare acestui aspect cu 
totul secundar!). 

tn ce priveşte cărţile Noului Testament (de la 
Evanghdia după Matei pînă la controversata Aţiocaiipsă 
ioanică), ele ridică ceva mai puţine probleme th acest 
sens. Şi aici acceptarea paternităţii tradiţionale ar trebui 
si se facă cu mai multă seninătate, fără oţioasele savan- 
tlfcuri de natură ţiozitivistă, hnpnimutate papagaliceşte 
din altimteri atîl de hulita lume apuseană! Excesele de 
acest gen, după cum s-a dovedit, produc mai mult smin¬ 
teală decît folos. Nu este vorba de a hicuraja o mentali¬ 
tate retrogradă, ci de a nu favoriza, mai mult decît e ca¬ 
zul, imixtiunea "ştiinţei" omeneşti în domeniul sacru al 
studiilor teologice. Nu în aceste nimicuri exterioare stă 
impactul teologiei creştine cu realităţile actuale... 

Textele canonice ale creştinismului îşi au ne¬ 
îndoielnic originea în primul veac al erei creştine Sigur 
Că ahu posiMe mănmte intopolări ulterioare (parţial 
dovedite ca atare), dar a vedea "interpolări" peste tot 
hisearanl o bvltrjire demnă de o cauză mai bună (nefl- 
dbd dech să submineze autoritatea tradiţională a texte¬ 
lor respective în conştiinţa "deştepţilor" aceatui veşo). 
De altfel, U o coohruntaje ateoil şi răbdătoare i iisluii* 
telor argumoiue şi ipostaze ale "specialiştilor" moderni, 
s^ coDsuu cum ele se bel sdeseori cap Ih cap, ajun- 
gtnd să se anuleze reciproci 

Noul Testaroent continuă fi deavUrşoşte, tn- 
trHinapirit nou, revelaţia parţială transmiU prin Vechiul 
Tesumenu Biblia este canea sfteil a unei revelaţii te 
tx^e, CTl mmted te lisus Hristos. Domnul şl 
Mtemiuvul nostm. Dar pe aoetsu nu ath litera o face 


lucrătoare, cît duhul care o nisţine. Altminteri, cum 
obişnuia să spună Părintele Arsenic Boca, şi diavolul 
poate citi Scripturile şi le poate tălmăci! 

Biblia este cartea cea mai răspuidită din lume, 
influenţa ci asupra istoriei şi spiritualităţii omeneşti 
fiind mai întinsă şi mai admci decît a tuturor celorlalte 
cărţi la un loc. Ea instruieşte, crhică şi cucereşte inimile 
de două mii de ani. In ea se unesc, te chip dumneze¬ 
iesc, Adevărul, Binele şi Frumosul. Rhă şi vrăjmaşii lui 
Dumnezeu s-au văzut silili să-i recunoască imjxmanţa, 
daci nu din considoente religioase, cel puţin din raţiuni 
rnwale, culturale sau estetice. Biblia este însăşi "piatra 
din capul unghiului" culturii noastre. 

Ne vom limita aici Ia o prezentare sumară a 
Sfintei Scripturi, insistted mai mult, se îhlclcgc, asupra 
Noului Testament, Prezentarea aceasta s-ar vrea în jni- 
mul rihd o invitaţie la (rc)citirea atentă a textelor sfinte. 
Cel mai bine Biblia ni se prcziiuă singură, cu învăţături¬ 
le, tainele şi fhunuseţile ei dumnezeieşti, prin maiesta¬ 
tea veşnică a Cuvîhtului. 

A. Vechiul Testament 

echiul Testament este un corpus aparent etero- 

V goi de vechi scrieri evreieşti, cuprinzînd no¬ 
ţiuni tradiţionale de cosmologie, biologie, is¬ 
torie, morală, drept civil şi religios, alături de 
mituri, rugăciuni, imnuri sacre, viziuni şi profeţii. Cărţi- 




.f: 

le canonice ale Vechiului Testament, aşa cum au fost 
stabilite de Biserică încă din primele veacuri ale creşti¬ 
nismului (cu unele deosebiri faţă de canonul iudaic) şînt 
în număr de 39 (reprezentîhd aproximativ trei sferturi 
din textul integral al Bibliei). 

Primele stet "ede cinci cărţi ale hii Moise" 
(numite şi Pentateuhul): Facerea (sau Geneza), Ieşirea 
(sau Exodul), Leviticul, Numeril şi Deuteronomul. Un 
interes deosebit prezintă Facerea şi Ieşirea, aici dte- 
du-sc seamă — în limbajul mitologic al vremii, dar sub 
lumina Revelaţiei divine — despre Creaţie şi Cădere, 
despre istoria timpurie a omului (ante şi post-diluvian), 
despre Revelaţia primară, despre "mccrcările" istorice 
ale {}q>orului lui Israel, despre viaţa şi învăţătura lui 
Moise, dătătorul Legii, anume ajes şi călăuzit de 
Dumnezeu. 

Urmează apoi, ta ordinea canonică (caie s-ar 
părea că este numai aproximativ şi cea cronologică): 
Cartea lui losua NavI furmaşul" imediat al lui 
Moise), Cartea Judecătorilor, Rut, cele patru cărţi nu¬ 
mite ale Regilor, două cărţi numite Cronici (sau Para- 
Ilpomene), Cartea întîl a tul Ezdra. Cartea Iul Nee- 
mla (numită şi Cartea a doua Iul Ezdra), Cartea 
Esterel, Cartea hil Iov, Psalmii atribuiţi regelui David 
Pildele (sau Proverbele) atribuite Idl Solomon (fiul lui 
David), Ecclesiastul, anterea ctnUrlIor. apoi cărţile 
marilor prooroci (Isala, leremla, PItegerlle lui lereml- 
a, lezechlel, Daniel) şi, te fine, aşa-numiţii "ţirofeţi 
mărunţi" (Oaea, Aroos, Mlhela, loll, Avldle, lona, 
Naum, Avacum, Sofonle, Aghtu, Zaharla şi MalehI). 
Acestora li ic adaugă anumite "cărţi şi fragmente neca- 
nonico", dar "bune de citit" (Cartea a treia a Iul 
Ezdra, Cartea înţelepciunii Iul Solomun. Cartea In- 
ţtlepdunli lui lius Slrah. cele trei cărţi ale 
Maccabellor eic.). 

Cele mai in^xmante stat textele prolbtice pri¬ 
vitoare la venirea Mtetuhonilui (mai ales te Isala, 
leremla, lezechlel. Daniel). Un loc deosebit ÎI ocupă 
Psalmii CPwUtirea"). te număr de 150, puşi te Mama 


regelui-ţioet David (1013-973), rugăduni şi imnuri pline 
de adîncime şi fhimus^ mistică, ţxofetice şi viziGoare, 
culme nedqiăşiti a poeziei religioase (egalată poate nu¬ 
mai de marea poezie imnică a Bizanţului mălieval 
Roman Melodul sau Dulcecîntătorul, Efrcm Siml ctc.). 
Cel mai frumos este Psalmul 50 (51 te anumite ediţii 
neoitodoxe ale Bibliei), rostit adesea te biserică: 

"Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila 
ta şi după mulţimea tedurărilor tale, şterge fărădelegea 
mea. Mai vîrtos mi spală de fărădelegea mea şi de p㬠
catul meu curăţeşte-mlCă fărădelegea mea eu o cunosc 
şi păcatul meu teaintea mea este pururea. Ţie unuia am 
greşit şi ilte Înaintea ta am făcut, ca să fii îndreptăţit 
întru cuvintele tale şi să biruieşti cted vei judeca tu. CI 
iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi te păcate m-a 
născut maica mea. Ci iată, adevărul l-ai iubit; cele ne- 
aritate şi cele ascunse teţelepciunii tale mi le-ai arătat 
mie-Stropi^-vei cu isop şi mă voi curiţi; spăla-mă-vâ 
şi mai vWs decît zăpada mă voi albi. Auzului meu vei 
da veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. întoarce 
faţa u de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele 
şterge-le. humă curată zideşte tetni mine. Dumnezeule, 
şi duh dr^t tenoieşte tetni cele dinlăuntru ale mele. Nu 
mă Iqiăda de la faţa ta, nici duhul tiu cel sftet nu-1 lut 
de a nAne. Dă-mi mie bucuria mtetuirii tale şi cu duh 
stăpteilOT mă întăreşte. învăţa-voi pe cei fără de lege c㬠
ile tale şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce. Le- 
băveşte-mă de vărsarea de stege. Dumnezeule, Dumne- 
7xu\ mtetuirii mele; bucura-se-va limba mea de drepta¬ 
tea ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea 
va vesti lauda ta. Ci de ai fi voit jortfă, ţi-aş fi dat; 
ardcrile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: 
duhul umilit; teiqia tefrîntă şi smerită Dumnezeu n-o va 
urgisi. Fă bine, Doanme, întru bună voirea ta Sicmului, 
să se zidească ridurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi 
jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor 
pune pe altarul ţău viţei." 

Se remarcă tendinţa spre ^irituallzare: 
jertfele priimtive (aidoile-de-tet) se cuvin înlocuite cu 
"jotfa" inimii, adică cu smerenia faţă de Dumnezeu. 
Ac6asta este "jertfa dreptăţii", înlocuind, te mod si^)e- 
rior, prin interiorizare, jertfa tradiţională, ocurentă te 
majoritatea religiilor primitive Qnclusiv la vechii evrei). 

Prima tălmăcirea românească ta versuri a 
Pashnllor biblici o datorăm Mitropolitului Dosoftei al 
Moldovei: Psaltirea în versuri, tipărită totfia oară la 
1672 şi stted la ori^nile ţioeziei culte româneşti (a se 
vedea, de preferinţă, ediţia criUcă a Iui N.A. Ursa: 
Dosoftei, Opere, voi. 1, Ed. Minerva, Bucureştii 1978). 

Cărţile Vechiului Testament stet scrise ta lim¬ 
ba ebraică. Interpretarea textelor diferă mult, fireşte, de 
la iudaism la creştinism. Iudaismul le citeşte prin prisma 
Talmudului rabinic, te vrenic ce creştinismul ^ le 
asumă prin prisma Noiiiul Testament 

Prima ediţie românească (teci parţială) a 
Vechiului Testament i fost tegrijiiă de către Ş«r^ fiul 
vestitului Coresi (Palia de la OrăşUe, 158^ Cîl pri¬ 
veşte prima ediţie românească Integrală a Bibliei, ee 
s-a tipărit pe vremea lui Şerban Cantaeuzino şi 
Constantin Bitecoveanu (Biblia de la Bncareftt 1688; 
reediută în 1988 de Biserica Ortodoxă Români, oq pri¬ 
lejul teitplinirii a trei sute de ani de la apariţie, dar, din 
păcate, tetr-un tiraj foarte limitat ceea ce o faoe te ooci' 
tinuare destul de greu ecoetlbilă). Biblia din 1688 repre¬ 
zintă pentru limba şi cultura românească ceea oe repre¬ 
zintă Biblia tradusă de Martin Luther pentru cultura şi 
limba germană, adică "certificatul de naştere" tl thnbti 
noastre literare, dir şi "certificatul de mtturtute" al 
culturii nouire clluf ăreşti. (O bună prezentare a Bibliei 
de la 1688 se poate f Isi te Antonie nimldetll. Dascăli 
de cuget ţi simţire romănească. Editura Insdtatuhii 
Biblic.... Bucureşti, 1981, pp. 213-241). 








pa£< 


I 


PUNaC CIMMNfllC 




■<■'- . '"V. ■ {rA‘-//<''■ 1"^/Iţ,'.y-' fi' ^ 



U nul din aspectele marcante ale 
ideologiei dominante din 
Occident, care a pains a se 
manifesta cu o nouft vigoare în 
urma evenimentelor care au zguduit 
Europa centrali şi de est în toamna şi 
iama lui 1989, este fără îndoială demoni- 
zarea conştiinţei ni^ionale. 

”Naponalism-rasism-fascism-na- 
Zism" constituie azi un cliche, lanţ de 
sinonime menit să dcsenmczc p)ericolul 
din umbră care ameninţă "demoCTaţ^ şi 
chiar viaţa întregii '‘omeniri''. Concq)iele 
se asamblează automat, dînd naştere unui 
limbaj formalizat, de sine stătător şi fără 
legătură cu realitatea, dar care, {)rin ţ)TO- 
ţmziţiile de o mare simplitate pe care le 
permite, pune la îndemîna vorbitorilor o 
sumă de răspunsuri gata făcute, dispensîn< 
du-i de dificultatea reflecţiei pmonale şi 
creîrid sentimentul unei certitudini. 

.Condamnarea naţionalismului 
capătă în acest timp valoarea unui adevăr 
indiscutabil, de la sine evident, etern. In 
locul analizei faptelor, este suGcientă ex¬ 
clamaţia patetică: "Uite ce se petrece în 
EuroţM de est!", iar consensul deja institu¬ 
it face încă o dală orice explicaţie inutili. 

Cu mare dificultate pătrunde în 
acest timp în Occident, pentru a ft imediat 
înăbuşit, cuvîntul celOT ce rup consensul 
ideologic. Cu aceeaşi îndîffire cu care au 
apărat pînă mai ieri comunismul, o serie 
de intelectuali occidentali se reped acum, 
q^reciindu-i în treacăt şi ipocrit meritul de 
a fî dezvăluit ororile comunismului, asu¬ 
pra naţionalismului "feroce" al lui 
Soljeniţîn. Cine este în realitatea 
Soljeniţîn, esenţa personalităţii şi a ge¬ 
niului lui, acestea le sînt însă necunoscute. 
Creştinismul fiindu-le străin, ei nu pp^, 
înţelege că la Soljeniţîn iubirea de neam 
înseamnă iubirea pentru popor, ca o 
ră a mîinilor lui Dunmezeu. făpturi care 
are locul său. doar de Dumnezeu ştiut, în 
planul divin al Mmtuirii lumii: fiecare 
poţxir, spune el, "chiar şi cel mai mic... 
poartă în sine o faţetă aparte a planului lui 
Dumnezeu" (Discursul la primirea 
Premiului Nobel). Şi pentru că fiecvc 
ţxipor este, prin însăşi existenţa sa. semn 
al puterii creatoare şi al “gîndirii lui 
Dumnezeu", chemarea Iul Soljcniţm este: 
"Iubeşte toate celelalte popoare prţwm îţi 
iubeşti propriul popor" (Cum sl' retnte- 
mclem Rusia). In marea lor ignoranţă, 
ziarifii şl criUcii se bitrec în a face din 
Soljeniţîn exţxmentul imţierialismuhji rus, 
and d este cel oare, de la un capăt la 
altul al operei sale, cu o consecvenţi desă- 
vîrşită şi cu un devotament arzător pentru 
neamul său. îndeamnă poponilrus la căin¬ 
ţă sinceri, la reîmoarceiea spre sine, spre 
propria ţară. Ia regăsirea limitelor şi la 
renunţarea necondiţionat! la imperiu. Ati¬ 
tudinea Caţă de Soljeni^ m Occidoit este 
profund revelatoare. 

Ignoranţă, orbire, lene mentală şi 
rea voinţă se amesteci toate, formind lian¬ 
tul actualei ideologii occidentale: &uct 
otrăvit al multor decenii de îndoctrinare 
benevolii — marxistă fi comunistă, ca şi 
al noului utopism apusean. 

Condamnarea sentimentului na¬ 
ţional a devenit acum o opinie-siandard, 
decretată şl amplificaţi — ceea ce creazl 
iluzii oqnsouului — de /nasi - media. O 
J^im iWfiasuJ, în diacul poUiic,in 
coiiVeruţiDor zihtiM, şl o 
aflăm gimă de spirite subţiri care organi¬ 


zează congrese şi colocvii la nivel acade¬ 
mic intcmaponal. 

Aşa se face că în zilele de 27-29 
februarie 1992, Palatul Chailiot din Paris 
a găzduit Colocviul Internaţional, al cărui 
apogeu ţx)lilic l-a constituit prezenţa ţne- 
şedintelui Comisiei Comunităţii Europene 
Jacques Delors şi a ţjrcşcdinlelui Franţei 
Franţois Miti^rrand, colocviu intitulat 
'Triburile sau Europa". în faţa barbariei 
naţionaliste ("uiburile") trebuia deci să sc 
înalţe, ca o nouă Ţară a Făgăduinţei, ca un 
nou Viilor Luminos, "construcţia" euro¬ 
peană, sistemul desăvîrşii datorită căruia 
omenirea va ieşi în sfîrşit din primiti¬ 
vismul multi-secular şi, redusă la un nu¬ 
mitor comun, va trăi pînă la sfîrşitul vea¬ 
curilor în ţMCC şi bunăstare. Aşa cum au 
înţeles Bronislaw Geremek, Mihai 
Sturdza, Gabriel Liiceanu, care au fost de 
faţă, congresul arăta de Ia bun început un 
dispreţ suveran faţă de ţx)ţx>aiele Euroţiei 
centrale şi de est, faţă de nevoia lor dure¬ 
roasă şi întru totul legitimă de a se regăsi 
p)e sine, de a-şi redesco|>eri identitatea, ră- 
dădnile uitate şi mutilate în anii nimicitori 
ai comunismului. 

Revelînd ojxjziţia între ideologia 
occidentală dominantă, susţinută de inte¬ 
lectuali şi de ţwliiicicni, şi popwarelc din 
estul Europei cu suferinţele şi aspiraţiile 
lor. Congresul a dezvăluit de fapt cît de 
stabilizate sînt în Apus structurile gîndirii 
totalitare şi care sînt actualele ei moduri, 
de manifestare. ' ' ^ 

Numărînd printre organizatori 
reţîrezenlanţi ai aripei de stingă a ţ)arlidu- 
lui socialist frânez, iar printre pariicif)anţi 
foştii tovarăşi de drum ai comuniştilor, 
foşti maoişti şi foşti disciţwli ai lui Sartre 
— cel care prin lipsa de onestiute "a per¬ 
vertit", cum spunea Eugen lonescu, "inle- 
leaualitaiea franceză" —, congresul urm㬠
rea să continue, aşa cum a aţ)ănii în pro¬ 
gramul iniţial, abandonat ulterior, "mode¬ 
lul marilor îţitiuniri internaţionale din 
Parisul anilor ^(930 din sălile Pleyel şi 
Wagram, cînd lumea trebuia mobilizată 
îmţx>rtiva fascismului". Şi, cum ne aduce 
aminte istoricul Mihai Sturdza într-un su- 
ţ)erl} articol de demascare a colocviului 
publicat în ziarul Lupta (Paris, 22 martie 
1992), congresele din anii *30 erau organi¬ 
zate de a Treia Internaţională Comunistă, 
Komintem, iar România o avea drept re¬ 
prezentată ţ)c Ana Pauker. 

Sub lozinca anacronici a anti¬ 
fascismului, s-a manifestat puternic o in¬ 
tenţie de falsificare a sensului luptei care 
nici măcar nu este încă ţ>e deplin încheia¬ 
tă, ţxjpoarelor împotriva comunismului de 
culpabilizare, cum a ^irut într-o serie de 
luări de cuvînt, a napunilor din centrul şi 
estul Europei, şi de demonizare a conştiin¬ 
ţei naţionale. Pentru ca pe ruinele comu- 
niamului şi îiţ prelungirea lui să se înalţe 
versiunea occidentali, mai subtilă dar nu 
mai puţin periculoasă, a construcţiei uto¬ 
pice internaţionaliste, aşa numita "nouă 
Europă", 


R ezistenţa anli-comunittă nu mi 
se pare să-fi pierdui pentru ţările 
noastre în general şi pentru 
România !n special nimic din ao- 
tualitatea sa stringentă. 

După iarna lui 1989, care ne-i 
adus brusc, ca pe o minune adevlrală, în¬ 


vierea naţiunilor noastre, ştim astăzi că 
moartea încă nu a fost biruită cu totul, că 
trecutul ne ajunge din urmă, ucide binele 
care e |>c cale să sc nască, trage în^i şi 
— trebuie s-o spunem — atrage. La numai 
trei ani după ceea ce credeam că este eli¬ 
berarea de comunism, se face de acum 
simţită, nu numai la noi dar şi în alte părţi 
ale vastului imţjcriu, alunecarea spre ape¬ 
le, care ţ»l părea călduţe deşi nu sînt, ale 
nc-libertăţii. Alegerile din Lituarua de Ia 
25 octombrie, în care 45% din voturi au 
fost dăruite comuniştilor, ne pun în faţa 
unui fapt ţx care nu îl putem ignora. 

După o existenţă concretă timp 
de o jumătate sau, in cazul nefericitei 
Rusii, de trei sferturi de veac. comunismul 
nu mai este doar un sistem eronat de gin- 
dire, ci o formă de societate cu structurile 
ei, care a modelat, cum a şi fost intenţia, 
"materialul uman" şi a produs comţwria- 
menle specifice. în timp ce venirea comu¬ 
nismului a depins foarte puţin de voinţa 
popoarelor noastre — cu atit mai puţin a 
popoarelor care au fost comunizaie prin 
forţa brută a armelor la sfirşiiul celui de al 
Il-lea război mondial —, ieşirea din comu¬ 
nism ne este în schimb posibiliă şi depin¬ 
de în mare parte de voinţa individuală de 
a se împotrivi tendinţei inerente sistemu¬ 
lui: adică colectivismului şi'atracţiei lui 
principale care este tocmai lipsa de liber¬ 
tate, liniştea (aparentă) a conştiinţei ţ)o- 
sedate. Căci libertatea nu înseanuiă anar¬ 
hie, ci resţx>nsabilitate, dificultatea de a 
alege şl(re)descop«irea adevăratelor va¬ 
lori care dau sens existenţei umane. 

Dacă, în momentul de faţă, co¬ 
munismul îşi face oarecum reintrarea în 
scenă sau pur şi simplu îşi manifestă în 
continuare ţnezenţa, aceasta se datorează 
mai multor factori. Pe de o pane angoasa 
libertăţii frica de neţmvăzut, de instabi¬ 
litate, în fond de viaţă ca atare — sindrom 
firesc al poţJulaţiiloT care au fost îndelung 
supuse existenţei planificate şi s-au adap¬ 
tat la iresţxmsabilitatea de masă —, iar, pe. 
de altă parte, caracterul proteic al comu¬ 
nismului, cjg^acitaţea lui formidabilă de a 
se metamorfoza, şi, ce este cei mai imţx>r- 
tant, de a parazita valori şi sentimente 
autentice, de a se hrăni din chiar contra¬ 
riul său, din înseşi foţele rezistenţei anti¬ 
comuniste, pe care le deturnează în folosul 
său. 

Pe ţdan teoretic cunoşteam de 
mult fenonenul numit "parazitare ideo¬ 
logică", Prima dată însă cînd mi-a fost dat 
să-i constat existenţa reală, a fost Ia scurt 
timp după revoluţia pe care atunci nu o 
credeam ţ»eidută,.m fumurie 1990. A- 
tunci deja se conturau în Ronânia două 
prezenţe: ^ suflul libertinii care se citea 
pe chiţnirile luminate de zîmbet, şi era m 
continuare comunismul care nu numai că 
nu se clintise din loc dar parcă se revigo-' 
rase chiar. Tot ce ţîşnise din sufletul po¬ 
porului în vorbe şi în fapte ^ credinţa în 
adevăr şi drqHaţe, în sacrificiu, în demni¬ 
tatea fiinţei umane, şi refuzul total al co¬ 
munismului —, totul se afla acum ţx bu¬ 
zele vechilOT comunişti Valorile care fu¬ 
seseră răscumpărate ţnin moarte deveneau 
tn gura lor voite goale, sunete. Cuvintele 
cele mai adevărate se tranifoimau aub 
ochii mei uluiţi în minciună. Cei oe arun¬ 
caseră oameni în închisori, complici la cri¬ 
mele ristemului, urcau acum tn pas ^trin- 
ţar pe mormanul de leşuri proaspete, ale ( 
căror unici raţiune era de a le fi ţbşch|i 


lor. celor care acum se făleau ca "eroi ai 
revoluţiei”, calea sţ>re putere. Propagandiş¬ 
tii de ieri ai sistemului şi prigonitorii 
Bisericii se reţxzeau, care mai de care. să 
aprindă luminări, să-şi facă semnul Crucii, 
şi îşi încheiau fiece discurs cu: "Aşa să ne 
ajute Dumnezeul". 


arazitarea rezistenţei anti- 

P comuniste şi în special parazi¬ 
tarea conştiinţei naţionale: 
acesta este fenomenul major ca¬ 
re, sub diferite forme şi în diferite pro¬ 
porţii. caracterizează acum Europa de Est, 
constituind, acolo unde ţirezenţs lui este 
marcantă, o nouă fază a comunismului. 

Căci perioada în care ne aflăm 
este tocmai aceea a unei confruntări ocul- 
tate, de unde şi marea ei dificulute. Co¬ 
munismul nu se mai manifestă în general 
printr-un conflict deschis cu popoarele, cu 
valorile şi sentimentele lor — într-un cot- 
flict deschis comurtismul nu ar ţxitea decîl 
si piardă ci se ascunde sub chiar anti¬ 
comunism, pe care îl parazitează şi sub¬ 
minează. Analizînd esenţa jxrestroicii 
gorbacioviste, pe care o denumeşte 
"Katastroika", Alexandru Zinoviev arată 
confiscarea de către comunism a anti¬ 
comunismului: "Din moment ce ţara alu¬ 
necă pe o pantă pe care nu o dorim", spun 



activiştii de partid, "trebuie ca noi să 
coborîm înaintea tuturor ca să putem să 
frînăm, încetul cu încetul, această mişcare 
deplorabilă" (Katastroika, 1990). Comu- 
THsmul nu numai ci se alătură deci, în 
această perioadă, anti-comunismului, ba ar 
vrea chiar să ia iniţiativa, în scopul de a-1 
controla şi de a-1 anihila imprinundu-i o 
altă direcţie.. 

Simţindu-şi slăbiciunea, comu¬ 
nismul înţelege în a^aşi timp foarte bine 
că forţa reală, puterea de viaţă şi resursele 
spirituale ii aţiarţin adversarului: conştiin¬ 
ţei naţionale, prut esenţă anti-comunistă. 
Cum saie Soljeniţîn: "De la sentimentul 
naţional vrea comunismul să primească 
forţele fizice şi spirituale care îi lipsesc" 
("C^uand le communisme enfourche la 
moiUure du naiionalisme" în L’Erreur dc 
FOccldenl 1980). 

De fapt, comunismul supravieţu¬ 
ieşte acum într-o formă care, deşi nouă, 
are în spate lunga istorie a naţlomil-bol- 
şevbmulul început ini cu aţxlul lui Sialin 
către poţxrul rus în timpul celui de al Il- 
lea război mondial, ci mai dinainte, din 
1920. Conflictul polono-sovietic, de la 
care porneşte n^ional-bolşevismul Iui 
Nicolai Ustrialov. fusese momentul-cheie 
care arătase atîl formidabila putere a sen¬ 
timentului naţional, cît şi posibilitatea 
deuzmirii hii fri folosul bolşerismahii. 

Comunismul muribund sa anmcl 
instinctiv anqjra aodei forţe pe care o 
simte vie: sentimenuil naţionâl, conştiinţa 
comunulţii de neam, <radi{ia şt credinţa 
poporului. Nu ca un adversar, cĂd nu mai 
ara puterea a o faci, oi oa un parazit care 
le tipeşie de un Corp striBn din care 
Incoarel şl-şi extraglicya şi pe care In. ^ 












.9 re 


pag. 


m»O-MATI0i\\LKIII 


accUşi timp îl îmbolnăveşte şi îl sfîşic în 
bucăţi. Simbolic esic astfel faptul ci în 
Afganistan, comun4tii intuindu-şi sfirşiiul, 
s-au pus si taie fîşii din steagul verde al 
profetului pe care l-au cusut apoi pe stea¬ 
gul lor roşu... 


D acă ne uităm cu atenţie, peste tot 
acolo unde comunismul fie s-a 
menţinut la putere, fie dă semne 
de a fi pe calea de întoaroeie, 
aceasta se produce sub forma unui naţio- 
nal-bolşevism sau, denumirile fiind extrem 
de labile în această perioadă, a unui socia¬ 
lism naţionalist Pe de altă parte, tulbur㬠
rile şi conflictele etnice, care reprezintă, 
într-o mare măsuri, o urmare a comunis¬ 
mului care a adus amestecul forţat de na- 
ţionaliti^i, deportiri, colonizări, schimbări 
de fiondere. sînt m acelaşi dmp, în multe 
cazuri, exploatate, manipulate sau chiar 
produse datorită mecanismelor propagan¬ 
distice şi organizatorice ale puterii comu¬ 
niste, în încercarea sa de a supravieţui. 

Să vedem cîteva exemple: 

— Partidul Comunist lituanian, intitulat 
Partidul Democrat al Muncii, cîştigătorul 
alegerilor receitfe, este un partid naţiona¬ 



list, după separarea de Moscova în 
Decembrie 1989. 

— îii Ukraina condusă de secretarul de 
partid Leonîd Kravciuc, menţinerea struc¬ 
turilor totalitare — poliţie secretă, cenzură, 
folosirea trupelor speciale pentru rqmma- 
rca demonstranţilor, refuzul liberalizării, 
accentul pus pe înarmare (inclusiv bomba 
atomică) este justificată prin ideea q)ă- 
rării ind^denţei şi a specificului naţio¬ 
nal. 

— In Slovacia condusă de comunistul 
Vladimir Merciar, menţinerea comunismu¬ 
lui are de asemenea loc la adăjwslul naţio¬ 
nalismului, s^ararca de Cehia mareînd hi 
ţximul rînd refuzul renunţării la vechiul 
regina 

— Puterea agresivă din Iugoslavia este 
Serbia comunistă condusă de Slobodan 
Milosevic, comunismul paraziiînd aici ide¬ 
ea ''Serbiei Mari”. 

— în "Republica Trans-iuitrcană" - de 

altfel, Unul din puţinele locuri rămase făţiş 
comuniste (cu păstrarea steagului roşu, a 
secerei şi ciocanului şi a statuilor hil 
Lenin) — intenţii de menţinere a comunis¬ 
mului fi chiar, într-un mod mai ascuns, a 
imperiului, îmbracă forma unui i^^ent 
conflict interetnic. , 

— în Românii, forţele comuniste ânt con¬ 
centrate nu numai în Frontul Democrat al 
Salvării Naţionale, ca sloganurile ^lăiării 
naţionale, d şi în Partidul România Mare 
fi Partidul Socialist al Muncii, aşa numita 
"Partidă Naţională", care a susţin. Faptul 
ci liderii "Partidei Naţipnalc" rint foftii 
barzi ai comunismului, Comeliu Vădim 
Tudor (PRM) şi Adrian Pluncscu (PSM) 
cosistiluie expresia grăitoare a metamorfo¬ 


zei comunismului într-un fals naţionalism. 

Pseudo-nafionalismul din 
România, ca şi din alte părţi ale vechii 
lumi comuniste, joacă un rol deosebit de 
imţxjrtant in această etapă. — Reactivînd 
într-o formă nouă mecanismul psihologic 
al "duşmanului de clasă" sau al "duşmanu¬ 
lui popomlui", pscudo-naţionalismul con¬ 
stituie o diversiune, prin care atenţia este 
deturnată de la ţ)roblemele majore ale so- 
cietl^ii — eliberarea reală de comunism şi 
procesul comunismului — către zona con¬ 
flictelor etnice mai mult sau nud puţin fic¬ 
tive. — Refuzul schimbării radicale de re¬ 
gim, inclusiv al eliberării efective, îşi g㬠
seşte justificarea în apărarea aparentă a 
intereselor şi indet)endeTiţei naţiunii 
(exemplu ţîarola 'Noi nu ne vindem ţa¬ 
ra!"). — Comunitatea de neam la care se 
face este deturnată de la sensul ei 
firesc către unitateâ în jurul forţei ţx>Uticc 
conducătoare. — Şi ce este încă şi mai 
grav: conştiinţa naţională, fundament spiri¬ 
tual al rezistenţei împotriva comurusmului 
este, ţrrin confiscarea ei sub forma pseudo- 
naţionalismului, submiiuuă, reperele, valo¬ 
rile, sţ)iritul ei sînt deformate pînă la ca¬ 
ricatură şi golite de sens. 

Şi cu cît manifestările pseudo- 
ruiţionaliste vor n mai violente, cu atît 
CHxidentul se va grăbi, prin confuzia care 
s-a creat, să condamne mai abitir barbaria 
naţipnalistă, c^ţidammnd în felul acesta 
sentimentele naţionale autentice ale popoa¬ 
relor care şe zbat să iasă din utopia 
comuniştă. 

Căci în. viziunea Occidentului, 
pseudo-naţionalismul Europei de Răsărit 
este etichetai drept extremism de dreîţrta, 
fără ca să se observe că este vorba de un 
fenomen comunist, care se află în oţx>ziţie 
cu adevărata conştiinţă naţională, şi care 
continuă tradiţia naţional-bolşevismului. 

Discursul pseudo-naţionalist din 
România este deplin revelator. în calitate 
de naţionalist cere Comeliu Vădim Tudor 
sistarea reformelor §i crearea unui Comitet 
Naţional de Cercetare a Activităţilor Anti- 
româneşti — "antiromânismul" desemiurKl 
de ft^t aici anti-comunismul. în numele 
patriotismului, propune şi Gheorghe Funar 
întărirea serviciului secret şi a vigilenţei 
lui în urmărirea activităţilcs' anti-naţionale. 

Iar acum, în momentul cmd 
scriu aceste rînduri, emisiunea de ştiri a 
Danemarcii anunţă crearea în Rusia a 
Frontului de S^vare Naţională (I), care 
defilează sub steagurile, paradoxal înfr㬠
ţite, roşii şi ţariste... 


P rin reactivarea şi metamor¬ 
fozarea naţional-bolşevismului, 
comunismul face un formid^il 
salt înainte, pentru că trece de la 
o formă de propagandă neputincioasă — 
de mulţi ani deja ideologia comunistă nu 
a mai avut nici o putere asupra mii^ii oa¬ 
menilor, nici măcar activiştii de partid nu 
mai credeau îh ce spuneau — la o propa¬ 
gandă de mare eficacitate. Eate trecerea de 
la mbcluna gogonată, de la ficţiunea 
pură, ia o minciună mai subtilă, avînd o 
considcBabilă putere de convingere. Căd, 
aşa cum ţe ştie, o propagandă ou poate fi 
eficace decît dacă porneşte de la fapte rea¬ 
le, cărora le va atribui Insă un alt sens 
decît cel firesc. Actuala ţnoţMgandă paeu- 


do-naţionalistă, amestec de adevăr şi min¬ 
ciună, se grefează pe dragostea de ţară, pe 
sentimente, pe gînduri, atitudini care au o 
ancorare reală în existenţă — oameni de 
bună credinţă se ţx)t de aceea lăsa înşelaţi, 
acesta fiind tocmai scopul proţîagandei —, 
şi pe care le canalizează într-o direcţie şi 
într-un scop străine conştiinţei naţionale, 
ba chiar contrarii ei. Cum spune Vaclav 
Havel: “Adevărul nu este numai ce gîn- 
dim, ci şi de ce, cui, şi în ce circumstanţe 
îl spunem!". Cuvintele adevărului jx)! fi 
spuse în slujba minciunii. 

Parazitarea de către comunism a 
anti-comunismului, a energici spirituale şi 
morale pe care a eliberal-o revoluţia (indi¬ 
ferent de urmările ei coriCTete), şi a senti¬ 
mentului comunităţii naţionale reţnezintă 
o forţă uriaşă, al cărei pericol nu poate fi 
în nici un caz subestimat 


imic nu este mai legitim decît 

N nevoia naţiunilor din centrul şi 
estul Euroţ>ei de a cunoaşte şi 
înţelege istoria căreia i-au căzut 
pradă o jumătate de veac sau mai bine. 
Procesul comunismului — ca proces mo¬ 
ral, de dezvăluire a faptelor, şi prin care e 
de aşteptat ca cei care ţxjartă cele mai 
mari vini să-şi exprime măcar un regret 
pentru ceea ce au făcut — este un impera¬ 
tiv peste care mi se poate trece: 

Procesul comunismului este îq . 
ţnimul rînd un proces naţional, care tre¬ 
buie făcut pentru purificarea fiecărui po- 
por în parte. Totuşi istoria comunismului 
este tocmai o istorie internaţională, ^ care., 
popoarele, aşa cum le-a fost dai să înriu- 
rească unele >asupra altora, şi-au făcm 
unele altora mult răii./?-* "Nu era Ceka 
formată din letoni, ţx>lonezi, evrei, un¬ 
guri?", vor spime ruşii. "Nu era partidul 
comunist la început, şi aceasta s-a rq>etat 
din Polonia pînă în Lituania, format în 
proporţie zdrobitoare din evrei, şi nu ei au 
marcat la noi prima şi cea mai sîngerbasă 
perioadă a comunismului, de la Ana 
Paukcr la Boris Grumbwg (Alexandru 
Nicolski)?", vor spune roraami, — "Nu ru¬ 
şii au fost fundamentul impc^ului sovie¬ 
tic, nu Moscova era capitala, nu rusa era 
limba oficială a comunismului?", vor spu¬ 
ne lituanienii şi basarabenii, şi atîtea şi 
atîlea neamuri. 

Ce a fost trebuie ştiut — minţile 
şi sufletele sînt încă tulburate de neştiinţă. 
A şti nu poate însă şi nu trebuie să hn- 
pingă la răzbunare^ la noi violenţe din ca¬ 
re să crească iar — în acest lanţ al răului 
— noi violenţe şi noi nedreptăţi Nici un 
popor nu trebuie culpabilizai coletniv de 
alte ţtopoare. Dar flecare popor este che¬ 
mat să-şi recunoască ţ>ăcatele, <* 

Ce avem de aflat la acest capăt 
de drum este comuniunea ţ>acatelor noas¬ 
tre, de care nimeni nu este strlţn. Cid 
"toţi stntem vinovaţi de toate", cum spu¬ 
nea Dostoievski şi toţi trebuie să "np că- 
Im", cum spune Soţjeniţîn în eseul său de 
inegalabilă profunzime şi clarviziune acria 
încă din 1975, "Despre căinţă şi autorlimi- 
lare, categorii In viaţa naţiunilor". 

Cine ar mai putea astăzi deshişi^ 
vina tnue poţiotie, chul fiacaie dintre noi 
ştim întinderea răului de care am fost ca¬ 
pabili? Doar o inimă steaipă şi orbită ir 
putea astăzi culpabiliza pqporul rus care i 


suferit cel mai mult sub tragedia comunis¬ 
mului, care a dat cel mai mare număr de 
victime, care a fost ca naţiune împrăştiat 
prin toate colţurile imperiului, căruia i-a 
fost răţHtă (ara la fel ca tuturor celorlalte 
poţxiare, căruia i-a fost furată şi mutilată 
limba devenită purtătoare a sovietismului. 

Adevărat, alţii au adus românilor 
comunismul, dar ne-am întrecut d^)ă ace¬ 
ea în a ne face rău unii altora şi nouă În¬ 
şine, şi aici vina este a noastră. 

Şi valul istoriei s-a întors şi 
Stalin nu s-a dat înapoi să-i prigonească 
ţ)e evrei, care au suferit şi ei în ţările unde 
le-a fost dat să trăiască, ba chiar unii din¬ 
tre ei au reuşit să facă mai mult decît am 
putut noi, salvîndu-ne conştiinţa noastră 
naţională, morală şi religioasă, aşa cnm a 
făcut-o Nicolae Steinhardt. 

Din suferinţa cea mare care a 
fost, trebuie să iasă ca o putere tămădui¬ 
toare, iertarea. La ea ne îndeamnă 
Soljeniţtn. spre însănătoşirea "sufletului 


e abia s-au sculat naţiunile 

D noastre "din somnul cel de 
moarte",şi comunismul, cum i-ar 
zice mcă o dată Soljenitin. i-a şi 
sărit în spinare. Şi e cît se ţmate de grav. 
Căci cu cît binele paralizat este el însuşi 
mai puternic, cu cît este de mai adîncă 
esenţă spirituală, cu atît mai puternice şi 
mai di/»tructive rint răul şi minciuna care 
cresc pe el.^ 

Datoria noastră este de a i^ăra 
sensul adevărat al comunităţii ni^ionale cx 
o comunitate de suferinţă, de destin isto¬ 
ric, de suflet şi de viziune spirituală. 

E mare distanţa care separă 
Apusul de . Răsăritul Europei, daci 
Occidentul uitindu-se încoace nu găseşte 
nimic altceva de spus decît "Jos naţiona¬ 
lismul", jos fascismuir fără să vadă cine 
s-a aruncai în şaua naţtonalismuhiL ŞP 
probabil că nu este aici numai ignoranţă, 
confuzie, miopie, n^tinţa de a distinge 
între pseudo-naţionalism şi conştiinţa na¬ 
ţională autoitică, deşi acestea, fără îndo¬ 
ială, sînt rşale. Mai este încă ceva: con- 
damnlnd sentimentul naţional de parcă 
ar fi o barbarie inadmisibilă, o boală 
ruşinoasă, această parte marcantă a 
Occidentului condanmă, tn baza unor 
reflexe mentale tndelung întreţinute, 
opoziţia la «munism, cu attt mai mult 
cu ctt sentimentul naţkmal se opune 
actualei utopii antl-naţlonale a 
Occidentului însuşi. 

, Eliberarea de utopism, t cărui 
manifestare planetară a fost comunismul, 
nu-g-a încheiat nţei in Est nici tn Vest 
Dar ne aflăm la o rlsonice, unde putem 
alege, unde gândul şl f^ta noastră, fie ea 
dt de mliunti, pot avea o inrîuriie asupra 
direcţiei pe oare o va lua istoria. Eate 
probabil unul din acele momente, care 
apar tfin dnd !n cînd. In care istoria este 
în cumpănă, Înainte de a-şi fixa drunuil 
pentru ani fi decenii. Şi este nevoie acum 
de diaoemămînt şi de fermitate, şi de în- 
toaroerecipe forţele blînde fi regeneratoa¬ 
re ale miUâ Şi qteranţel. . 












E 


2. RĂSCOALA 


vreii nu s-au împăcat niciodată 

E CU gîndul că şi-au pierdut inde- 
p^en{a politici şi ci (ara lor 
a devenit o neînsânnaii pro¬ 
vincie rcHnani, conduşi de un procurator 
subordonat guvernatorului Siriei. "Isto¬ 
ria", afirmi Will Durant M Istoria cul¬ 
turii omenirii, "nu a cunoscut nici un 
alt popor care si ft liq)Ul cu atita indîf- 
jire prâitru libertatea sa cum a luptat po¬ 
porul evreu. De la Iuda Macabeul pînă 
m ziua de astăzi, această luptă a fost 
purtată cu sacrificii enomie,diu’ speran|a 
şi ciedinia în destinul lor mesianic le-au 
rămas intacte". 

In timpul domniei lui August 
fi a lui Tiberiu, (inutuzile locuite de 
evrei s-an bucurat de o linişte rdativă. 
im compromis acceptabil pentru ambele 
piT(i dădea satisfaclie atît orgoliului 
imperial, dt şi sensit^tăpi religioase a 
iudeilor. In Templul de la Ierusalim, 
jertfele închinate lui lahve erau aduse şi 
ca din partea in:q}ăratului, pistrîndu-se 
astfel intaa tetncâul monotdşniul^ iu^ 

> daip. Urmaşul lui Tiberiu, Cwgula,'n-a 
mai dat însă dovadă de ^iritul de tole- 
raniă şi de tactul predecesorilor săi în 
problemele religioase. Ihten(ia sa de a 
face din cultul împăratului o religie uni¬ 
ci pe tot întinsul inlq>eriuloi şi, m acest 
context, de a-şi instala statuia fin Tem¬ 
plul de la lausalim a fost privită de 
evrei ca un act de profanare a sanctua¬ 
rului lor. O numeroasă delegajie alcătui¬ 
tă din personalită{i de seamă a fc^ tri¬ 
misă la guvernatorul Siriei pentru a pro¬ 
testa fa^x)triva iniţiativei in:^>chaie. 
Moartea lui Caligula (41 dChr.) a avut 
darul să evite un conflict religios înainte 
ca acesta si izbucneasci. 

Dar nenuiltumirile evreilor faţă 
de stiplbirea romani nu erau numai de 
natură religioasl Funcţionarii rxunani 
din provinciile îndq)i|tate, cei mai mulţi 
recruuţi din rîndul liberţilor, hitreceau 
limitele admisibile Ib e?q)loatarea popu¬ 
laţiilor biştinaşe. Istoricul evreu 
Josqjhus Ravius (37-100 dChr.), prie¬ 
ten şi admirator al Romei, afirmă despre 
procnratorul Rorus xare a guvemkt 
Palesdnt tn timpul domniei lui Nero ci 
se purta mai de^bl ca un ’^cIliuT decît 
ca un funcţianar roman. 

Ca reacţitine împotriva abuzu¬ 
rilor administr^ei romane au apărut,^ 
bandele de zelojl şi de ilcarl^ ai căror 
membri duceau un război din umbri atît 
împotriva funcţionarilor romani, dt şl 
ast^ oona^onalUor lor vinovat de co- 
labor^oniim cu tnqxitoril Spre deose- ^ 
bire de sicari (cuţitirii), câre acţionau 
individual fi nu îniotdeauna cu o iiiotK 
va^ poUticD-religioasă, zeloţii conati- 
tuiau un grup biiie organizat, alcătuit din 
luptători ftiutici, qiropiaţi din punct de 
vedere religioe de partidul fariseilort dc 
care se deosebeau numai prin nulicalii- 
mul,lo^|iti& Zdoţii vor fi prezenţi, tn 
pri^^mue, bl toate acţiunile prin care 
evrefî, m prima] seool al erei cresUne, 
oa preţul unor împreafonante saowdi, 
se vor strfdd sl-^ afirme şi al-şi pis^ 
treze âdentiaiea niUoiiatl |1 religloasL 

i 

, Jb 

din igiotpLp. 

Tflmpb^. nSugniir, populaţiaTcnui- 


limului s-a adunat în! faţa sanctuarului, 
cerînd cu vehemenţă |^tituirea abuzi¬ 
vului rqirezentant al Romei. împotriva 
manifestai^ilor, procuratorul a trimis 
truţiele pe care le ave^la di^K>ziţie pen¬ 
tru menţinerea adinei) în provincie. Os¬ 
taşii romani au îmţir^tiat mulţimea şi 
sub pretextul că îi caiită pe mstigalorii 
la dwordine, au jefuit sute de casc. Du¬ 
pă relatările lui Josqihus Ravius, în 
acea zi neagră evrei, au fost ucişi 
3600 de bărbaţi, femei şi copii. 

Ca răspuns la masacrul comis 
de ronani, zelc^i se grupează în număr 
ameninţător m capitală. Speriat, Ronis 
părăseşte Ierusalimul, lă^âd în oraş nu¬ 
mai o mici garnizoană. în această situa¬ 
ţie încordată evreii bogaţi şi cei vîrstnici 
au recomandat elementelor tmerc reţine¬ 
re şi prudenţi, considerind că o răscoală 
îmj)oiriva unui impCTiu atît de puternic 
echivala cu o sinucidee naţională. Se 
pare că şi atunci, ca şi în zilele noastre, 
atîl curajul dc a înfrunta un regim tira¬ 
nic, ca şi opacitatea de sacrificiu, de 
care trri^e să dea dovadă cei ce preţu¬ 
iesc libertatea, este apanajul tineretului. 

Deosebirile de opinie dintre a- 
depţii supunerii faţă de stăpînirea roma¬ 
nă şi adqHii luptei poitru dobîndirea 
indq)eQdenţei politice a dus la dezbina- - 
rea comunităţii evreieşti ui două partide 
opuse unul altuia. Atîl de adîncă era 
dMbinarea îhcîl duhul nemţelegCTii bhî- 
tuia chiar şi bure meml^ aceleiaşi 
familii. ^ 


încurajaţi de retragerea gro¬ 
sului tnpelor romane, zeloţii sub condu¬ 
cerea lui Elcazar, pentru a marca mpnira 
definitivă de Roma, atacă mica garni¬ 
zoană lăsată în oraş de Rous. In infe¬ 
rioritate numerică, romanii sub conduce¬ 
rea, lui Metilius decid să cq>ituleze. De¬ 
legaţia evreiască trimisă să trateze con¬ 
diţiile capitulării promite romanilor re¬ 
tragerea liberă după ce vor preda armele 
şi bagajele. De îbdată frisă ce romanii 
şi-au predat săbiile şi scuturile, zelt^ii 
s-au năpustit asupra lor, masacrfridu-i pe 
cu «cepţia lui Metilius, care a pro¬ 
mis că se va converti la iudaism. 

Reacţiunea romană,la care s-au 
alăturat şi neevreii din5iria, nu a fritfr- 
ziau La Cezarea a avut ioc un pogrom 
în care au pierit {>Qste 20000 de evrei, 
iar multe alte mii au fost ^^^uţi ca 
sclavj. La Damasc au fost decqiit^i tb- 
tr-o singură zi 10000 de evrei. La r^ul 
lor, evreii partidul radical condus de 
zeloţi au atacai oraşele greceşti din Siria 
şi Palestină, încendiindu-le şi maiacrfnd 
populaţia, m luna septembrie a anului 
fiorăzvfădrea dc U Ieruaalim s-a trans¬ 
format înfr^ răscoală a întregului popor 
evreu, îhtr-tm război tnţxjtriva Romei 
Particbl adq)ţil(»' unei aihudini de bnpl- 
ciuire cu autorităţile romane şi-l pierdut 
aproape toţi adepţii, membrii Iui alătu- 
itodu-ee răsculaţilor. 

încercarea guvernatorului 
Siriei, CesUus Qailus, de a înăbuşi răs¬ 
coala fi de a cuceri Ierusalimul s-a sol¬ 
dai cu un eşec. Ia faţa iii^>etaoziUiţii 
răsculaţilor conduşi de zeloţi, el fi-a 
retras legiunile, afi^dbd un moment fa¬ 
vorabil pentru a relua ofensiva. împăra¬ 
tul NerOi oetnulţuimt de îbfringeiea ar¬ 
matei romane, II destituie pe Ceedue 
Oallus ^ troredinţeazl conducerea rit- 
boiuhii toapocriva iudeilor generalului 
Raviua VespasitQţ lelbtaa leoeot la 
Roma (luţ)l o campnie fncununâl de 


glorie UI Britania. Concomitent, sine- 
driul — conducerea religioasă şi politică 
a comunităţii iudaice — încredinţează 
apărarea Galileii unui preot tînăr, 
Josephus, descendent dintr-o veche fa¬ 
milie preoţească înrudită cu dinastia 
hasmoneilor. 

bl faţa ofensivei legiunilor 
romane conduse dc Vespasian, Josephus 
îşi retrage gaipul de răsculaţi în cetatea 
Jotapata, rezistînd asediului pînă cfrid au 
mai rămas în viaţă numai patruzeci de 
luptători. Propunerea lui Josephus de a 
se preda penau a-şi scăpa viaţa este res¬ 
pinsă cu indignare de tovarăşii săi aceş¬ 
tia preferind moartea, captivităţii. Cei 
patruzeci de supraviepiitori hotărăsc, 
prin tragere la sorţi, cine trebuia să fie 
ucis de următorul, iar ultimul rămas m 
viaţă urmînd să se sinucidă. Sorţii au 
ales ca ultimii doi care urmau să încheie 
acest proces de un impresionant tragism 
să fie Josqihus şi îbcă unul din cei pa¬ 
truzeci. Pe acesta Josephus fl convinge 
ca îb^ireună să se predea. Ei urmau şă 
fie trimişi hi lanţuri la Roma ca o măr¬ 
turie vie a victoriei obţimite de romani 
în GalileeaDaf şi de data ace^ista soarta 
îi va fi favorabilă lui Josephus. Profeti- 
ribdu-i lui Vespasian că va deveni îm¬ 
părat, acesta îi dăruieşte libertatea şi 
întrucîl avea nevoie de un bun cunosc㬠
tor al realităţilor iudaice îi coiferă 
deriinitatea de sfătuitor de taină. Sub nu¬ 
mele dc Josqihus Ravius, pe lîhgă 
funcţia de consilia- roman, el va lăsa 
posteriU^ două valoroase opere pentru 
cunoaştoea evenimentelor la care a fost 
marton Războiul iudaic şi Antichităţi 
iudaice. A 


Dq)ă ol^bierea victoriei din 
Galileeayespasian nu se grăbeşte să ata¬ 
ce Ierusalimul. Cun^înd divagcnţclc 
dintre zeloţi şi partioul pacifist, căruia i 
s-au alăturat şi conducătorii siiiedriului, 
d se mulţumeşte să izoleze cetatea, cu¬ 
cerind regiunile <fin jurul ci. 

m tirap ce evreii din Ierusalim 
se măcinau uitre d lîn lupte intesfinc, 
Vespasian urmărea cii înconlare evoluda 
wcnimcntelor din capitala Imperiului m 
iunie 68 Nero este înlăturat de pe tron şi 
se sinucide. Urmaşul său, Galba, nu 
domneşte decît cîteva luni şi eşte uds. 
în ponlinuaze,- purpura imperială erie 
dispuută între generalul Otho şi 
Vitdlius care, pe rind, au aceeaşi soartă 
ca şi predecesorul lor. Dqpli moartea ce¬ 
lui dîa urmă, în decembrie 69, le^unile 
din Siria şi Egipt îl proclami hnpirat pe 
Vespasian. Profeţia Iui Josephus se îm¬ 
plinise. Odată cu ocuparea tronului, d 
încredinţează conducerea războiului îm¬ 
potriva evreilor fiului sIu,Titus. Aqţata 
va dezlinţui imediat ofensiva 
Ierusalimului. «^^7 f 


Marşul legiuniltxr romane spre 
Ierusalim a avut darul să stingi conflic- 
tde din sînul comunităţii iudaice, cieîbd 
o atmotferii de fanatică uniute în ceta¬ 
tea asediată. Tadtus apreciază la 600000 
numărul răsculaţilor caro apărau lehaa- 
limul. tnaime de a dezlinţui aaultul. ^ 
Titut i-a somai pe evn» aâ capintloaa 
Apelul la cq>itulâre era floui dlo UniUe 
romane de Jofophus, devemt acum omul 
de tberedera al croatului psroşxv . 

La scurt timp după insnţlKua 
asediului, din czufa,sapri«#oibişrăriI do ^ 
populaţie, lipsa de faranl a devenit acu¬ 


tă. Apărătorii cetăţii erau chinuip de 
foame. Mulţi dintre ei, îndeosebi din 
partidul pacifist, au încercat să fugă din 
cetate pentru a-şi salva viaţa. Şansa 
acestor dezenori de a scăpa cu viaţă aa 
însă minimă. Indifacni dacă aau prinşi 
de zeloţi sau de romani, soarta lor aa 
aceeaşi. Zeloţii îi ucideau pentru trădare, 
iar romanii le spintecau pîntecele deoa¬ 
rece fugarii înghiţeau Ia plecare monede 
dc aur spre a avea un minimum de exis- 
toiţă asigurată la ajungerea în libertate. 
Spre sfîrşitul celei de a cincea luni de 
asediu, oraşul era plin de cadavre. Peste 
116000 de leşuri fusesaă deja azvfrlite 
dincolo de zidurile de apărare şi num㬠
rul morţilor creştea cu fiecare zl Pro¬ 
iectilele trimise dc maşinile de asediu 
romane au reuşit să incendieze Tenului. 
Cum acesta era construit din lemn, la 
scurt timp după declanşarea incendiului, 
din măreaţa clădire nu mai rămăsese de¬ 
cît un morman de cenuşă şi moloz. Isto¬ 
ricul roman Dion relatează ci apărătorii 
afli^i încă îb viaţă continuau să lupte cu 
vitejie, năzuiixi să nx)tri pe locul unde 
fusese Templul Mulţi pentru a nu c㬠
dea îb mfrta frivingăuxilor, se ucideau 
unul pe altul iar alpi căutau moartea 
în flăcările care mistuian sanctuarul. 

învingătorii nu au cunoscut mi¬ 
lă şi îndurare. Top evreii care le cădeau 
în mînă erau ucişi pe loc. 97000 de fu¬ 
gari au fost luap prizonieri şi vînduţi ca 
sclavi. Josephus i^xeciazi că numărul e- 
vreilor care şi-au pierdut viaţa îb asediu 
şi în persecupile ce i-au urmat se ridică 
la 1197000. Tacitus consideră cănuipă- 
nil helor eare au pierit la asecfîul 
Ierusalimului în anul 70 d.Chr. este de 
6000000. 

Anumite focare de rezistenţă 
au continuat să se opună romanilor pînă 
în anul ‘J3. Dintre acestea,, fortăreaţa 
Masada a însois o pagină de epopee îq , 
lupta poiiru libertate dusă de poporul 
evreu. Apărătorii ei, în num^ de o mie 
de zelop, frnţrreună cu sopile şi copiii, 
sub conducerea lui Eleazar Bcn Jair s-au 
retras în puternic fortificata cetate con¬ 
struită în urmă cu treizeci de ani de Irod 
cel Mare hi apropiere de Marea Moartă. 
Cîbd asediatorii romani au reuşit să str㬠
pungi un zid de -apărare. Eleazar şi-a 
convins tovarăşii să păşească tţe voie îr 
moarte spre a nu^cădea vii îb mîba ro¬ 
manilor. Pupă ce şi-au uds soţiile şi 
copiii t^ărltorii Masadei s-au înjun¬ 
ghiat unii pe alţii. Cîbd romanii au p㬠
truns în cetate nu mai aau îb viaţi 
doul fc^ei şi cind ct^Ii. 


Urmările răscoalei ab avut pen¬ 
tru evrei prt^xxţiile unui dezastru napo- 
nal. Vc^asian a declarat îbbeaga lu^ 
propnetatea sa ţiersonall şi a ordoo|t 
slujbaşilor romani să vlbdă ţiorpuni din 
teritoriul cd celor ce oferi un preţ mai 
marc. Averile tuturor evreilOT au fost 
confiscate. Demnitatea de Mare Preot a 
fost desfiinţată şi sinedriul dizolvaL Ob- 
munitatea iudaici a luiu diipul pe caie 
n are plbl 1b zBele noastre. O religie 
firi un sanctuar, firi o preopmo şi IM 
rimahU jertfei Sadocbdiaudiipăniidin 
via|a cnrounitlpi. Fariseii şi rabtnh vor 
pivittt conducerea unui popor, pim r»U> 
tiv reoem, liptit de pante, cănda timp 
de aproape două rnii de ani nu-i vor 
rtnm deotl lioagogile şi fpeamia. 








pag- 11 



t^rtodoxie fi rominism**. Oue ce 
mîngîcim cu cclă- « fi spm un Nichifor Criiiuc mu 
lalt "necrolog" Pitimele Stiniloaie daci u fi 
(apărut în coti* participat la o asemenea "manifes* 
dianul «Ora*» din taxe dubovntcească"? (Se nafte tn- 
Bucuzefti. cne se trebaiea dacă nu u fi fost mai util 
uată tot mu sen- să se pornească de la im text clasic 
sibil la problonele privind problema respectivă, even- 
dreptei creştine), tual din cartea Părintelui Stiniloaie 
sub titlul foarte intitulată chiu Ortodoxie şi 


^ mplinirea a nouăzeci de 
I ani de la naşterea şi a 
J[ unui an de la plecuea 

dintre noi a regretatului 
Petre Ţulea a prilejuit, spre sfîrşitul 
anului trecut, o scamă de manifes- 
tlii, mai mult sau mai puţin cultu¬ 
rale, închinate memoriei sale. Fap¬ 
tul cel mai pozitiv l-a reprezentat, 
neîndoielnic, editarea unui nou vo¬ 
lum cc-i poartă semnătura, sub un 
titlu dat insă de editori: 
Philosophia perennis (Editura 
«Icar» Editura «Horia 

Nicoiescu*», Bucureşti, 1992, 287 
p., 500 lei). Textul este mult mai 
îngrijit în comparaţie cu cele edi¬ 
tate anterior. E greu de detrminat, 
din indicaţiile cuprinse în volum, 
cine a avut contribuţia decisivă în 
această privinţă (d-1 Matei 
Albastru? D-1 H. Nicoiescu? cuplul 
Anca şi Traian Podgoreanu, redac¬ 
torii trecuţi în caseta tehnică?). 
Volumul cuprinde textele de largă 
circulaţie (sub formă dactilografia¬ 
tă): "Teatrul semiiuu-", "Bios", 
"Eros", "Filosofia nuanţelor", 
"Fran|a şi Rtmiănia". Nelalocul ci 
(ca să nu spunem altfel) apare pre¬ 
tenţia Editurii «Icar» cu privire la 
"drepturile exclusive" nu doar asu¬ 
pra prezentei ediţii, dar şi a cărţii 
în general, ba chiar a capitolelor 
luate separat! Parte din texte au 
mai fost publicate de alpi înainte, 
fie şi numai fragmentar, iar copiile 
dactilografiate, provenite direct de 
la Petre Ţuţea (purtindu-i semnătu¬ 
ra, inttavenţiile pe text — la date 
diferite — şi uneori.dedicaţia), sînt 
numeroase şi adesea structural dife¬ 
rite. Iluziile din postfaţă ale d-lui 
Matei Albastru, cam că s-ar afla în 
posesia variantei optime şi definiti¬ 
ve, pot fi primite cu un zîmbet în 
coltul gurii! Amatorismul şi aface¬ 
rismul VOT mai stigmatiza încă 
multă vreme de aici înainte activi¬ 
tatea de editare a acestor opere 
problematice. Este o caracteristică 
^ a editurilor noastre abia încropite 
să nu se mulţumească cu afacerile 
de moment (căci din "mitul Ţutca" 
se scot astăzi bani grei!); ar mai 
vrea să le şi înveşnicească, afişînd 
aere de Gallimtrd sau de 
Hachette!... 

O interesantă carte despre 
anul şi gîndilorUl Petre Ţulea este 
cea apărută la Editura 
«Humanitat*», sub semnătura tină- 
zului şi promitătonilui Radu Preda: 
Juma) cu Petre lujea. Alcătuită 
inteligent, cartea ne ^zvăluie chi¬ 
pul spiritual din urmă al gîndiloru- 
hii Kpmtpe nonagenai; de care d-1 
Radu Preda aţe grijă să nu se lase 
în totalitate urabriL.. Sperăm că 
ucenicul va avea tactul necesar de 
a preveni, atit dl poate depinde de 
peisaana sa, degenerarea năzuitei 
"ţuţdogii'* în pură şi sin^ă 
oianic" (ca nu ^cumva să-i transfor¬ 
me m "prof^" pe coi ce. cu vikfilă 
batjocură, au pus nu de mult ter¬ 
menul în drculaţle!)... 

«.Căci se întîmplă şi lu¬ 


cruri îngrijorătoare pe spinarea ma¬ 
relui disp&uL Aşa, de pildă, d-1 
Radu Preda însuşi (avid de afirma¬ 
re cu tot dinadinsul, ca orice tinăr 
ambipos) a acceptat postura de 
"moderator" (care tinde să dcvinl.. 
a doua sa natură!) şi într-o dublă 
dezbatere consecutivă primelor 
reprezentaţii ale "spectacolului 
Ţuţea" dat de Teatrul (Sdeon. Sigur 
că şi saltimbancii şi-l pot asuma pe 
Ţutca tn felul lor.dar a-i gira şi a-i 
încuraja în extravagantă, nesaltim- 
banc fiind, este aproape o impieta¬ 
te. Petre Ţutea dramaturg?! 
'Teatrul seminar" împănai şi pus 
pe scenă?! De ce nu şi Prel^erile 
de estetică ale lui Hegel?! (h pa¬ 
ranteză fie spus, l-am auzit şi noi 
pe d-l Galgoţiu, regizorul, chinuin- 
du-sc să lege două vorbe la Televi¬ 
ziune; "E cam simplut", ar fi zis. 
chicotind. Petre Ţutea...). Gravita¬ 
tea vine de acolo că în această ri¬ 
dicolă în-scenare s-au lăsat atraşi, 
cu morga de rigoare, oameni se¬ 
rioşi şi o parte considerabilă din 
aşa-zisa "lume bună"! Aşa îneît, 
după numeroase mărturii, "specta¬ 
colul" sălii rezultă mai gustos decît 
cel de pe scenă! 

Privind lucrurile de sus, 
dincolo de orice caz individual, 
s-ar zice că lumea românească de 
azi pare s-o i^uce tot mai hotărit 
pe muchia de cutit dintre "era tic㬠
loşilor" şi "era saltimbancilor"... 
Aceasta să fie reteta "veaitorelui" 
nostru cultural?! 


O 


T ot în toamna trecută a a- 
părut în româneşte, cu 
ocazia împlinirii a SOO de 
ani de la (re)descoperirea 
"Lumii Noi", faimosul Jurnal al 
lui Cristofor Columb, de unde se 
poate vedea, printre altele, şi măsu¬ 
ra in care America răniîne, de la 
încqjuturi pînă azi, o afacere fun¬ 
damental... evreiască. Este instruc¬ 
tiv să privim cazul C!olumb şi sub 
această lumină mereu actuală. 

Desigur, Jurnalul nu 
poate consemna chiar totul. Cert 
este că Cristofor Columb, evreu 
convertit (adică — zic gurile rele — 
un creştin în phis, dar nu un evreu 
în miinisX purtînd îil subconştient 
mirajul Ţării Făgăduite şi al Para¬ 
disului terestru, a pornit la drum cu 
^ndul de a descoperi nu un nou 
continent poitru umanitate, ci de a 
afla legendara Ţară Ophir şi minele 
de aur ale Regelui Solomon, în 
scopul precis (şi mărturisit ca 
atare) de a reface Templul din 
Ierusalim, simbolul prin excelenţă 
al iudaismulud! Pentru urmaşii săi 
de acelaşi sînge noul continent se 
va dovedi, cu prisosinţă, un adev㬠
rat llrîm de "lapte şi miere", de 
unde vor reuşi să-fi consolideze de 
altfel, în secolul XX, puterea pla¬ 
netară Spania catolică a pierdut 
nă la urmă în faţa evreimii pe care 


o alungase — lot la 1492 — de pe 
meleagurile Cidului. La Sevilla, 
unde zic unii să fi avut loc toamna 
trecută marea festivitate a secolu¬ 
lui, Spania lui Juan Carlos cel de 
Paie a cerut în mod oficial scuze 
evreilor pentru vechile măsuri ale 
Regilor Catolici, declarîndu-i pe 
urmaşii lui Iuda oaspeţii peipetui şi 
de onoare ai spaţiului iberic. Este 
încă un episod semnificativ din 
prăbuşirea tot mai accelerată a lu¬ 
mii creştine tradiţionale. Nu este 
vorba de a minimaliza meritele lui 
Columb, nici de a face apologia 
discriminărilor rasiale ori persecu¬ 
ţiei minorilăţilOT (după evrei, din 
Spania au mai fost alungaţi şi ara¬ 
bii), ci de a constata piticirea 
Europei creştine pe fondul creşte¬ 
rii Golemului iudaic. Unei lumi în¬ 
tregi i se inoculează de 50 de ani 
încoace complexul culpabilităţii 
faţă de Israel. Numai Israelul nu 
este culpabil faţă de nimeni şi de 
nimic, sfldînd întreaga suflare ne- 
evreiască, in duhul lui Antichrist! 
Şi apoi cum să nu plîngă icoanele 
din bisericile creştinătăţii?! 

O 


^ n urma Anunţului către 
cititori pe care Colegiul 
Redacţional al revistei 
noastre l-a publicat în 
Numărul pe Noiembrie (referitor la 
dificultăţile financiare cu care ne 
luptăm şi la eveiituala încetare a 
apariţiei «Punctelor cardinale» oda¬ 
tă cu sfîrşitul lui 1992), am primit 
multe scrisori de regret şi încuraja¬ 
re (unele de foarte departe), suge- 
lîndu-ni-se diiar posibile "soluţii" 
de supravieţuire. Le mulţumim tu¬ 
turor care s-au arătat a fi alături de 
noi în acKt moment de cumţ^ă 
exprimîndu-şi şi astfel interesul 
pentru modestele noastre strădanii. 

Dar în afara semnalelor 
primite prin corespondentă ne-am 
aflat şi în situaţia de .a ne citi tn 
presă două variante de necrolog! O 
foaie comunistă din Sibiu ^ 
nomina odlosa — a ţinut să-şi facă 
publică satisfacţia în faţa acestui 
"faliment previzibil". Oicum, se 
spune acolo, revista nu făcea tre¬ 
buinţă nimănui, păcătuind pe dea¬ 
supra şi prin "neprofesionalism"... 
Pe cine si mai intereseze astăzi 
cutare Circulară dată de Comeliu 
Codreanu în 1938 sau cutare frază 
a unui "ilustru necunoscut" pe nu¬ 
me Ion Moţa?! Cam atîl poate cu¬ 
prinde ochhil unui comunist can¬ 
did! "Necrologul" se încheie cu o 
exclamaţie inteligentă şi persua¬ 
sivă: "Hai să fim serioşi!". Trebuie 
să recunoaştem că in principiu, 
acest ^>el este rezonabil. în ce-i 
priveşte, s-or fi săturat şi dumnea¬ 
lor, comuniftii, de atîu nesoriozia- 
te democratică.. Sau le pomeneşti 
0-0 fi la ntijloc vreun conflict de 
."nosialgir?! 

Ne-a mai rămas să ne 


publicistic: Cu «Puncte Cardinale 
Nkhlfor Crainic a mal murit o 
dată!. Le mulţumim d-lor Florian 
Bichir şi Emil Burloi (semnatarii 
textului) pentru cuvintele frumoase, 
pe care nu le merităm decît pe ju¬ 
mătate. Te poţi lăsa ispitii să şi 
mori pentru im asemenea necrolog! 

Din fericire, cu ajutorul 
lui Durrmezeu, deşi prohodiţi cu 
alîia grabă şi de "previzibili" duş¬ 
mani şi de "imprevizibili" prieteni, 
vom încerca să apărem în continua¬ 
re, pentru a-i întărită şi mai tare pe 
unii, dar şi pentru a căuta să ne ri¬ 
dicăm la înălţimea elogiilor celor¬ 
lalţi! Atingerea ambelor obiective 
ne-ar onora în egală măsură. 

în rest, vorba aceea: "Nu 
e mult să nu SC treacă nici puţin să 
nu se-ajungă"... 

Răzvan CODRESCU 


festivalul 

"FILOCALIA" - 
LUMINI ŞI UMBRE 


^ n sl^rtămîita 29 noiem- 

I hrie - 6 decembrie 1992 
s-a desfăşurat la 
Bucureşti "Festivalul 
Filocalia". Această manifestare mai 
degrabă culturală decît religioasă 
(cum a ţinut să precmeze şi d-1 
Marian Munteanu) a fost organiza¬ 
tă şi anul acesta de Liga Tinere¬ 
tului Ortodox. Astfel, în Aula 
Facultăţi de Drept s-a dorit reu¬ 
nirea âtoiva personalităţi reprezen¬ 
tative ale vieţii spirituale rom⬠
neşti, atit din generaţiile mai vechi, 
dt şi din noua generaţie. 

Filocalie (gr. phUo-kalos) 
înseamnă iubhea de frumuseţe în 
sens divin. Mistica filocalică pune 
în centrul vieţii duhovniceşti cur㬠
ţia inimii, prin practicarea Rugăciu¬ 
nii lui lisus şi a virilelor creştine, 
spiritualitatea filocalică avînd ca 
finalitate supremă sfinţenia, 

într-adevăr, una dintre 
conferinţe a abordat această proble¬ 
mă aceea dedicată Rugăciunii lui 
lisus (bucurîndu-se de girul duhov¬ 
nicesc al prezenţei Părintelui 
Gdeiiu). 

"Dacă vrei si te îhîntu- 
ieşti “ spuneau bătrînii — atunci 
cu întrebarea si cilitoreştit". Evoc 
aceste cuvinte pentru că 1« o anali¬ 
ză generală a l^tivalului, am con¬ 
statat cu ntihnire dk oamenii na 
mal şdu si tntrebe! Căci s-a pior- 
dut smerenia întrebărilor esenţialo 
eSpune-mi un cuvînU" adică ipn- 
ne-mi ce si fac ca si ml mtntn* 
ksc) şi s-a cizut fn neeseriţial, ui 
întrebări care nu au nied o legături 
cu temi^abordatl şi uooori nki cu 
spiritualitatea în general Un trgu- 
meat ir fi chiar "conferinţa" (în 
fond D deriiatere semieşuati) 


românism?). 

in prim-plan s-a aflat d-1 
Marian Munteanu, pe post de Radu 
Preda (adică de "moderator" al dis¬ 
cuţiilor), negăsiiKhi-se un teolog 
care si-şi asume această răqwnde- 
re. La discuţii au luat parte: Pr. 
prof. I. Buga (distins teolog, care, 
din păcate, nu a rămas pină la sfîr- 
şitul dezbaterii). Părintele loasaf 
(colaborator al revistei «Europa»!), 
d-1 Ilie Bădescu (];}rofesor convertit 
de la sociologia marxistă la socio¬ 
logia creştină), d-1 Alexandru Horia 
(publicist şi discipol al regretatului 
Petre Ţuţea). 

Vioara întii a fost dea- 
tinat să fie d-i Ilie Bădescu. Dom- 
nia-sa a ţinut să fie foarte profeso¬ 
ral exprimîndu-se în termeni pre¬ 
tenţioşi, de tipul: "fiinţa popoare¬ 
lor", "metafizica neamittilor", "seg¬ 
mente metafizice" ş.ajtud. în lipsa 
harului toată această armătură con¬ 
ceptuală a dus in cele din urmă la 
b teorie cel puţin curioasă din 
punct de vedere creştin. Inceicînd 
să aşeze într-un plan mai larg ad¬ 
miraţia sa faţă de ţx>ţx)irul român, 
s-a referit în general la geniul crea¬ 
tor al poţwarelor. în acest context 
ne-a fost dat să aflăm că popoarele 
sînt creatoare de "mituri, religii şi 
graiuri". Şe înţelege astfel că po¬ 
porul român nu face excq>ţie de Ia 
această regulă, ba dimpotrivă. Ci¬ 
neva din sală a remarcat improprie¬ 
tatea teologică a acestei afirmaţii, 
din care ar rezulta că şi creştinis¬ 
mul este o scorneală a geniului 
vreunei rase, iar nu religie revelaţi 
a Dumnezeului cel Viu! Afirmaţia 
ar fi ţxitrivită dacă am accepta să 
Vedem în religie un fenomen pur 
omenesc. Nu se poate contesta că 
au existat plăsmuiri mitioo-reli- 
gioase datorate "geniului popoare¬ 
lor", dar creştinismul este esenţiăl 
altceva. Ca să nu mai vorbim de 
contradicţia dintre o astfel de teorie 
şî afirmaţia curentă că poporul ro¬ 
mân "s-a născut creştin"... 

Clarificarea teologică a 
făcut-o, între alţii, Nichifor Crainic: 
"Am putea zice că religiunile natu¬ 
rale, adică produse de geniul ome¬ 
nesc..., U viseazi pe Dumnezeu, în 
vreme ce creştinismul U trăieşte 
aievea (...). Religliiitile naturale sînt 
numite in mod imp rop ri u retigimn. 
Numele lor potrivii ar fi acela dc 
religiozitiţi tn căutarea Iul 
Dumnezen"... 

Probabil ci de o astfel de 
"religiozitate" ce simte animat de 
curînd şi d-1 I. Bădescu. tn asta 
n-ar fi ttifnic rău, numai că nu tre- 
-buie uitat d, diocob de "mituri şi 
religii", poporul român a adus bt 
lume şi un bun-nlmt care-1 caiuc- 
terizeaa fi care a coexistai. ar¬ 
monic cu dreapta credinţă 
creştini 

Soriit V. FÂGĂRĂ^ANU 








pag. 12 


PUNaC CIIIIMNMC 






Dc mai bine de doi ani încoace, ocrotit de 
Preşedinţie, de PoIi|ie şi de Justiţie, făcînd mare caz de 
simpatia prin congeneritate dc care se bucură în 
mahalale, CV. Tudor, cocoţat recent şi în copacul 
parlamentar, s-a păstrat inflexibil şi intangibil, nutrindu- 
se substanţial din propria abjecţie (ceea ce nu 
contravine "alimentaţiei raţionale" a tovarăşului său, dr. 
Iulian Nflncu!). 

Noroc cl şi tabăra comunistă se mai macină 
dinăuntru, întîmplîndu-se periodic cîte o criză de gelozie 
a unora pe trista popularitate sau ascensiune a altora! 
Acum pe afiş se află meciul de divizie "naţională" 
dintre poetul CV. Tudor şi mai prozatorul Radu 
Tbeodoru. Recuzita e cea bine cunoscută, aşa că nu mai 
revenim asupra ei. Deocamdată nu se poate detennma 
exact amestecul preşedintelui Dlescu în acest conflict. 
N-ar fî tâtuşi exclus ca îh spatele furiei fratricide a 
"trădătorului de tară" Theodoru să se găsească de fq)t 
(şi) cucuveaua veselă de la Cotroceni, îngrijorată încă 
de pe actun de posibilii contracandid^ la alegerile 
prezidenţiale din 1996. Căci preşedintele lliescu, bun 
cunoscător şi exploatator al mentalităţii valahe, ştie bine 
de cine si se teamă cu adevărat... Ne întrebăm cînd va 
veni şi rfhdul lui de-alde Adrian Păunescu? La asta nu 
prea pare să se fi gîndit cd doi lideri ai "Partidei 
Naţionale": că, suip pe aceeaşi cracă, la gabaritul lor, s- 
ar putea ca aceasta să nu reziste pînă la cîq)ăt.. 

înrudit şi dumnealui prin gabarit, d-1 Cristoiu, 
nerăbdător să cîşiige pariul cu milionul de exemplare 
ale «Evenimentului zUei>>» şi-a frecat mîinile şi a pus 
neîntîrziat coloanele ziarului la dispoziţia 
"dcviationistului" Theodoru (căruia — în paranteză fie 
zis — i-au trebuit trei ani ca să aibă revelapa "idolului 
de mucava", altminteri dumnealui neflind prost!). Aici, 
dacă judecăm dn^t, de-alde lliescu, Păunescu, Vădim 
et cocap. rezultă mult mai respectabili decît d-1 Cristoiu, 
căci top la un loc, oricît de abjeep, au totuşi ceva 
"sfîiit", anume comunismul, de care se pn făpş, cu 
îndărătnicie, luîhd vremurile fri răspăr! Pe cîiid d-1 
Cristoiu, fire prin excelenjă "evenimentială", nu pare a 
avea nici un fel dc scrupule, eînmind mereu după vîht, 
în căutarea cîşUgurilor grase, ca orice samsar veritabil. 
Aşa că disputa Vădim—Theodoru c relevantă prin 
nuineTX>ase implicaţii, acponihd ca un fennent al 
balcanianului nostru multiform. Probabil că, în aceste 
condiţii, cel mai mulpimit rămîne şef-rabinul Rosen 
Moses, care de-acum se poate apuca mai liniştit de 
traducerea lui Meln Kampf... 


MMmjL 

NmmUMJlI VÂMM 


Nu ştim dacă şi cum se vor rezolva problemele 
sociale şi ectmomice prin actuala ciurdă guvernamentală 
1 ^ d“lui Viciroiu. Cu Invătămîntul şi Cultura^lucrurilc 
par mai clare: se merge pe ideea de vidare suc^vă nu 
numai a burţilor, dar şi a creierelor naţiunii! în ce 
priveşte Învăptaiîntul şi Ştiinpi, a-a optat pentru 
hilocuirea Oolu-lui anterior cu unul mai mare (Maior), 
de tip "prăpastie" sau "genune"! Cea dinlîi măsură luată 
de noul ministru vizează controversatul Proiect al Le^ 
Invătămlbtulai, monument de incompetentă şi 


inconştientă, elaborat într-o manieră aproape ocultă. Pe 
d-1 Liviu Maior nu pare a-1 preocupa fondul chestiimii 
(lăsfrid-o în continuare pe mîna unor neaveniţi), ci mai 
degrabă, în spirit comunist, obţinerea unei "acoperiri", 
adică a unei aprobări formale dinspre massa cadrelor 
didactice. Drept care s-a lansat "aepunea" de "discutare" 
a respectivului Proiect în toate unităple de învătâmînt 
din tară, urmînd ca acestea să-şi trimită apoi, prin 
direcţiile respective, adeziunea, respingerea sau" 
amendamentele. Asta în • condiţiile îh care Proiectul 
respectiv este extron de greu accesibil, cadrele didactice 
cunoscîndu'l mai mult după ureche. Ştim chiar m 
Bucureşti unităţi de învătămînt cu peste o sută de cadre 
îh care nu există decît o singură copie pentru uzul 
tuturor! Pe de altă parte, multe "colective" sînt deprinse 
să fie "cuminţi", mai avmd şi bănuiala că oricum 
nimeni n-o să-i ia îh seamă! Ce poale ieşi de aici? Păi 
exact ce s-a intenţionat: smulgerea, prin ^^arentă 
democratică, a unui "consens" majoritar, pripit şi 
formal, care să constituie q>oi argumentul forte al 
Puterii m fata oricăror cutiri ulterioare! 

în bună tradiţie comunistă, pe noi ne frige 
grija de-a ne păstra identitatea materială; de cea 
sufletească nu ne prea sinchisim! Ne codim de trei ani 
să facem o bună RcfOTmă economică (nu cumva "să ne 
vindem" t^şoara!), dar smtem pe cale de a legifera o 
proastă Reformă a învătămîntului! Şi cum FDSN-ul are 
îh custodie şi respectiva comisie parlamentară, să vedem 
cinc-o să-i îhqjiedicc! Că d-1 Manolescu şi PAC-ul său 
trebuie să vadă de agri-cultură... 

Cît despre Ministrul Culturii, acolo a fost 
pasat Golu-1 de la învătămînt. Ce vrep, sînt şi îh Ţara 
Românească oameni de care nu te pop lipsi, ca de-alde 
lliescu, Măgureanu, Oolu!... Dar pentru că nu e bine ca 
Golu să fie singur, s-a meditai asupra umplerii lui cu 
păuneşli şi cu vadimi! Ne-o fi ajuns, mai ştii, blestemul 
d-lui Ludovic Spiess (după care mi-e c-o să plîngem cu 
lacrimi de crocodil, aşa cum, văzuidu-l pe noul premier, 
îp vine să plîhgi după d-1 Stolojan)! Mai ales că şi la 
nivel parlamentar ccanisia culturală c tot pe mîha 
"Partidei naponale"... Probabil şi pentru că s-a constatai 
că de cine are carte, comuniştii nu au parte! Aşa că 
eforturile împotriva unui îhvâtămînt şi unei culturi 
sănătoase d^inde în mare măsură supraviepiirea 
caracatiţei roşii. Cum să nu se 2 J}ată tovarăşii pentru o 
asemoiea miză?! 


IPIMMPU BIB €WMf!LME? 


După dubla înfrîhgere electorală din toamna 
trecută. Convenţia Democratică s-a gîhdit că nu i-ar 
strica, măcar de ochii lumii, o primenire la vfrf. După 
ce l-a suspnut drept candidat la preşedinţie din partea 
C J). pe d-1 Emil Constanlinescu (care are cu politica tot 
ufita tangentă cită are llîescu cu democraţia!), d-1 
Coposu a recidivat bătrîneşie cu aceeaşi idee fixă, 
sustinîndu-1 şi ca succesor al domniei-sale în frunte 
Convenţiei îngenuncheate. Dacă n-a reuşit ^ ajungă 
preşedinte de Republică, poate că face măcar ^ un 
preşedinte de Convenţie! EHn nou marele lezat a fost d-1 
Nicolae Manolescu (âciun în amor strategic cu liberalii 
anti-dbipcnişli), singura parsonalitalemai semnificativi 
din actuala conducere a Convenţiei. E bine să avem 
curajul de a recunoaşte adevărul: La noi afit Puterea cîl 
şi Opoziţia respectă un fel de lege nescrisă, aceea că 
nu trdniie promovate personalităţi puternice, ci oameni 
de plastilină, ca divoăele manevre oculte să se poată 
desflişura îh voie, iar tr^iduşii să nu se simtă sllhjeniti! 


Conspiraţia politicianistă a României postdecembriste, 
indiferent de culoare, nu suportă eminer^le; ea se 
reduce la o coalipe a oamenilor de mîna a doua. Şi asta 
pentru că la noi s-au înfipt îh politici mai cu seamă 
oamenii care nu-s buni de altceva. E de îhteles că si au 
o teamă organică de oricine ar putea să-i umbrească 
printr-o formă oarecare de superiorilaie. Principalul 
handicî^ politic al d4ui Manolescu, bunăoară, este 
acela de a fi prea inteligeiu, prea cultivat şi prea 
consacrat profesicmal fri comparativ cu cenuşiii' săi aliap! 
Ideea care pluteşte în aer este aceasta: ce s-o fî vWl Şi 
ăsta în politică şi nu şi-o fi văzut de studiile Iui!? Ceea 
CC s-ar traduce, pardon, cam aşa: în politică avem noi 
"proştii" noştri; "deştepţii ar face bine si stea cuminţi în 
banca lor! 

Nu că am vrea noi să-l idealizăm pe d-I 
Manolescu (mai ales că, ideologic, nu ne prea hmidim), 
dar ca personalitate, îh comparaţie cu d-1 
Constanlinescu, este ca un elefant fată de un şoricel! 

Aici e nenorocirea Opoziţiei noastre: că nu se 
învaţă minte! Cînd d-1 Emil Constanlinescu a făcut o 
figură adt de penibili în campania electorală, lăsmdu-se 
băgat m buzunar dc logoreea abjectă şi parşivă ? 
fostului nomenklaturist, Opoziţia, îh loc să- şi dea seama 
că a greşit alegîhdu-1, s-a grăbit si-1 răsplătească pentru 
eşec (!!!), ;aşezîndu-l mot îh frunte, acolo unde d-1 
Coposu frisuşi s-a dovedit a fi fost nefunctional! 

Totuşi, d-1 Coposu, deşi evident depăşit de 
vremuri, avea o oarecare experienţă politică, "âara" de 
martir al îhchisorilor COTnuniste şi darul dc a vorbi 
fluent D-1 Constanlinescu este complet lipsit de tact 
politic (capabil să piardă, de piltfâ, cu o singură 
afirm^e, sute dc mii de voturi potenţiale, ca atunci 
cînd s-a apucat să spună, la confrtmlarea televi^tttă a 
celor şase candid^, că va promova întrqiTinderile mici 
şi mijlocii şi va tnchide marii coloşi industriali! S-o 
mai fi înlîhţilal vreodată să-şi facă cineva campanie 
electorală ameninthidu-şi alegătorii că-i lasă pe drumuri 
cu sutele de mii?! Un (xn politic ştie ce, dl, cum şi 
cînd să spună; altminteri nu poale candida decît ca 
pensionar la "Mama răniţilor"!). Apoi, pe vremea 
vechiului regim, domnia-sa s-a purtai ca un conformist 
oarecare, ceea ce nu putea fi de natură să-i 
impresioneze nici pe prieteni, nici pe duşmani. în fine, 
d-1 Constanlinescu are un handicap major pentru im om 
politic: vorbeşte greul şi fără nici un har! Nici vocea 
nu-1 avantajează, nici ideile nu i se prea leagă, nici sare 
şi piper nu ştie să pună în discurs. Dacă nu te calcă pe 
nervi, vorba incoloră şi şovăitoare a domniei-sale riscă 
să te adoaxml Ceea ce nu se uită dintr-un atare discurs 
sîht marile gafe (cum a fost, printre altele, şi aceea 
privitoare la poripa fată de Monarhie şi Republică). 

Să fim bine ^teleşi. Nu atît emil în sine al d- 
lui Cofistantinescu ne îngrijorează pe noi (în fond, retras 
din viata politică, credem că este un bun geolog, un 
rector cumsecade şi diiar un duios tată de familie), ci 
fuiulătura îh care Opozipe noastră continuă să se 
ctunplacă — automistificîhdu-se — şi după duşul ^tîl de 
rece al toamnei care a trecuti Dacă va continua să rime 
îh această fundătură, vrăjită de preşul orgoliu, atunci 
eşecul elector^ al taberei anticomuniste este garantat şi 
în 1996. lliescu şi ai lui \Qft rămîne la cîtmă, xai at!t 
datorită abilităpi lor, cîl mai ales d^orită inaUlităpi 
noastre... 




‘MHCKCIIIUMNtlC 


B.R.D. Sueunola Sfeiu 
Con» nr. 4072996617S09 


GobcM CONSIAKnNESCU, Dwnodww ANDRONESCU, MaN:«l PETMŞOR. 
Râwan COORESCU, ConiiaNin iOReuUSCU 


adramu 


2400 Siblii, Calea B om be t r il im 109 
td. 92/422534 


MMIB SDL 

Printing Company