Puncte Cardinale anul I, nr. 1, ian. 1991 alb

' libertate 
solidaritate 
lANUARie . dreptate 




Lei 


pu nccE 

CA^DilULE 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


Pentru o democraţie 
creştină în România 


PROLOG 

E tericîc acela care crede 
Ia epoca de dragoste ^ pace» 

Şî e mai fericit acel ce-o vede» 
Dar cel mai fericit acel ce-o face. 


Nîchifor CRAINICI 


Reconciliere şi 
responsabilitate 


ncerclnd să pri¬ 
vim eu luciditate 
realitatea politică 
românească, aţa 
cum se prezintă 
ea la un an de la 
răstumai'ea dicta¬ 
turii ceauşlste, ob¬ 
servăm cu Ingrijo- 
rare contradicţia 
dintre numărul mare al partidelor 
fi formaţiunilor politice angajate 
In lupta electorală (peste o sută) şl 
numărul extrem de limitat al ideo¬ 
logiilor bine precizate, posesoare 
ale acelei coerenţe şi ale acelei in¬ 
dividualităţi care pot da identitate 
efectivă şi şanse reale unei grupări 
politice contemporane. 

De fapt, la noi, tn momentul de 
faţă, nu există declt patru fronturi 
ideologice distincte şi temeinic 
structurate: cel comunist (In curs 
de aulolichidare şl pe ruinele c㬠
ruia încearcă să se închege o doc¬ 
trină neocemunistă — cea a Fron¬ 
tului Salvării Naţionale), cel libe¬ 
ral, cel naţlonal-ţărănist şi cel so- 
cial-democrat Importată recent, cu 
calităţile şi cu lipsurile ei, doctrina 
ecologistu nu ni se pare relevantă 
din punct de vedere politic. Pers¬ 
pective reale ar putea avea însă In 
România o doctrină politică fără 
tradiUe la noi, ’dar de o maro 
popularitate şl eficienţă în ţările 
occidentale (mai' ales dermanla, 
Italia şi Canada): democraţia creş¬ 
tină. Implantată pe tradiţia creşti¬ 
nă românească, în noile cadre de¬ 
mocratice ale vieţii noastre publice, 
ea ar putea fî formula modernă a 
unei viitoare renaşteri politice ro¬ 
mâneşti. 

tn prezent, trebuie să recunoaş¬ 
tem, ca nu este încă suficient cu¬ 
noscută şi înţeleasă, deşi există mai 
multe partide înfiinţate sub semnul 
ei, atît tn Capitală, cit şl în restul 
ţării. Din păcate, cele mai multe 
dintre aceste partide au adoptat-o 
mimai formal, ca pe o firmă deja 
consacrată In politica europeană, 
dar nu au reuşit să o impună nici 
practic şi nici teoretic. E adevărat 
că şi contextul a fost deosebit de 
nefavorabil: timpul scurt electora¬ 
tul derulat, mijloacele puţine. Cîtă 
vreme nici partidele ,istorlce“, cu 
toată tradiţia pe care se înteme¬ 
iază, cu loate mijloacele lor consi¬ 
derabile superioare, nu au reuşit 
să-şi reimpună şi nici măcar să-şi 
popularizeze într-o măsură satisf㬠
cătoare doctrinele respective, susţi¬ 
nătorii ideilor democrat-creştine, 
puţini ciţi stnt deocamdată, nu tre¬ 
buie să-şi piardă nici entuziasmul, 
nici răbdarea. Un entuziasm dez¬ 
interesat şi o răbdare de fier — ia¬ 
tă singurele şanse pentru consoli¬ 
darea In viitor a unei opoziţU ro¬ 
mâneşti cu adevărat puternice şi 
viabile. 

Nu este vorba de a lua apărarea 
unei «forme fără fond“, ci de a cău¬ 
ta o modalitate olt mai înţeleaptă 
şi mai rapidă de a cuceri «fondul* 
fără a compromite «fonna“. 

O formaţiune politică, dacă nu 


are o bază ideologiei solidă şi dis¬ 
tinctă in raport cu celelalte forma¬ 
ţiuni existente la un moment dat 
tn viaţa politică a unei naţiuni, 
nu-şl îndreptăţeşte In nici un fel 
existenţa. Este motivul pentru cart 
multe «finne“ politice, unele extrem 
de curioase, se vor autoUchida 
treptat sau vor fi absorbite In anii 
următori de altele superior con¬ 
turate. 

Îngrijorătoarea fărtmlţare actuală 
a opoziţiei româneşti este şi r«cul- 
tatul unor astfel de inconsistenţe 
doctrinare. Politica adevărată au 
Kte o luptă de oameni, d o luptă 
de idei. Oamenii valorează In poli¬ 
tică numai In măsura In care se 
arată a fl slujitori abili ai ideilor 
clare ce Ii guvernează. Dacă te a- 
runci în politică fără nici un pro¬ 
gram propriu, ci doar cu interese 
şi orgolii, ajungi nu numai nepu¬ 
tincios, dar şl ridicol. în cazul tn 
care nu devii, cum se poate Intlm- 
pla, chiar un pericol In viaţa so¬ 
cială ... 

De aici rezultă că principalul e- 
fort al formaţiunilor politice încă 
neconsolidate se cade a fi făcut nu 
în direcţia acumulărilor cantitative 
(număr de adeziimi, fonduri mate¬ 
riale, agitaţie publică), ci In aceea 
a acumulărilor calitative (organiza¬ 
re. doctrină, coeziune internă). Un 
partid bine structurat organizatoric 
şi ideologic, avtnd un nucleu chiar 
redus de membri fideli şi repre¬ 
zentativi, va atrage de la sine noi 
aderenţi, integrlndu-se şi impunîn- 
du-se firesc tn viaţa politică a ţăriL 

Desigur că la o asemenea struc¬ 
turare nu se poate ajunge dintr-o 
dată, mai ales In condiţiile unei so¬ 
cietăţi adine marcate moral şi in¬ 
telectual de o jumătate de veac de 
maladie comunistă. De aceea nid 
succesele nu trebuie aşteptate de 
azi pe mtine. Conştienţi de toate 
acestea, noi ne vom strădui, în pa¬ 
ginile acestei publicaţii de orienta¬ 
re democrat-creştină, să realizăm 
o dezbatere vie şi o impunere trep¬ 
tată a ideilor democraţiei creştine, 
în care vedem o formulă politică 
de viitor, integrată democraţiei 
creştine internaţionale, dar şl nilă- 
diată pe realităţile noastre rom⬠
neşti. 

Şi pentru că nu credem că se 
poate ajunge la o cristalizare po¬ 
litică deplină In absenţa imui ori¬ 
zont cultural corespunzător, facem 
loc In paginile noastre nu numai 
dezbaterilor politice, ci şi celor cul¬ 
turale, punind accentul pe cultura 
naţională, ca pe o bază firească a 
oricărei propăşiri a societăţii rom⬠
neşti. 

Dacă eforturile noastre se vor 
conjuga cu ale altora, confiscaţi de 
acelaşi ţel, ne vom bucura că nu 
sfntem singuri. In clipa In care o 
doctrină creştin-democrată rom⬠
nească se va lămuri din strădanii 
astăzi disparate, sintem siguri câ 
ne vom aduna laolaltă. In chip fi¬ 
resc, mal puternici şi mal Inţetepţi 
totdeodată. 

redacţia 


-a vorbit după 
revduţia din De¬ 
cembrie şl se mai 
vorbeşte încă şl 
astăzi despre ne¬ 
cesitatea realizării 
unei reconcilieri 
naţionale. Desigur, 
pentru a scoate 

_ţara din marasmul 

moral şi economic In care se află, 
o atare reconciliere este imperios 
necesară. Se pune Insă întrebarea: 
Reconciliere Intre dne şi cine? In¬ 
tre victime şi călăi? Intre fosta 
nomenclatură comunistă care se a- 
gaţâ cu disperare ^ putere peotm 
a-şi salva pielea şi privilegiUe şt 
marea masă a poporului care timp 
de jumătate de secol aproape a fost 
minţit, exploatat şi Împilat pînă la 
dezumanizare? între tinerii care au 
făcut revoluţia şi cei care le-au fu¬ 
rat-o proclamindu-se emanaţia a- 
cestei revoluţii? Dacă de o recon¬ 
ciliere Intre aceste categorii este 
vorba, atunci aceasta nu poate fi 
înfăptuită înainte de a se stabili 
n4te responsabilităţi (^munismul, 
această monstruozitate istorică, nu 
s-a abătut asitpra poporului ro¬ 
mân ca o calamitate naturală (ptr- 
Jol, inundaţie, molimă etc.) ci a ac¬ 
ţionat prin oameni împotriva oa¬ 
menilor. 

Dacă e să fim duri şi să judecăm 
aspru va trebui să recunoaştem că 
pentru triumful acestui monstruos 
sFstem In ţara noastră de vină este 
întreaga societate ronaânească. Cei 
care ne-am împotrivit dintru înce¬ 
put Iui, ne facem vinovaţi pentru 
nevrednicia şi pentru neizbtnda 
noastră. Cel ce l-au acceptat ca pe 
o fatalitate Istorică şe fac vinovaţi 
de comoditate, oportunismul ori de 
tăcerea lor laşă şi complice. 


Cei mai vinovaţi Insă, adevăraţii 
vinovaţi sînt aceia care s-au pus cu 
bună ştiinţă în Slujba acestui odios 
sistem, contribuind la edificarea *şi 
consolidarea lui, devenind astfel 
călăi sau complici ai călăilor şi de¬ 
molatorilor de ţară şi neam. Aces¬ 
tora trebuie să li se aducă aminte 
cine slnt şi dt de mult rău au f㬠
cut ei poporului român. Pe aceş¬ 
tia trebuie să-1 stigmatizăm, să-i 
alungăm de la treburile Cetăţii şi 
sâ-i silim să se simtă, aşa cum le 
recomanda imediat după revoluţie 
un distins cărturar, o bucată de 
vreme stingheri. 

Pentru că este imoral să admi¬ 
tem ea un ins care a contribuit ca 
bună ştiinţă şi cu sîrg la demola¬ 
rea valorilor democraţiei româneşti, 
atît cit ă fost ea. să ne dea acum 
lecţii de democraţie. Şi este şi mal 
imoral să permitem celor ce ne-ati 
ptngărit altarele ..şi oe-au ucis şl 
prigonit pentru credinţa noastră, ai 
ne arate calea reîntoarcerii la Dum¬ 
nezeu. Căci astăzi, cel oropsiţi şi 
prigoniţi pentru credinţa lor şi pen¬ 
tru păstrarea tradiţiilor strămoşeşti 
nu mai au loc de pioşenia pîngărl- 
torilor de ieri să se roage şi să-şl 
cinstească cum se cuvine eroii 

Intre călăi şl vietime, între îm¬ 
pilaţi şi împilatori nu este posibilă 
reconcilierea declt după ce se^ va 
stabili responsabilitatea dinţii, im 
pentru a ne răzbuna cî pentru a 
face dreptate oropsitului popor 
român. 

Vom ierta dacă va fi cazul derr 
nu ne este permis să uităm, căci 
Qitlnd crimele şi nedreptăţile făcu¬ 
te, întreaga societate românească 
s-ar face vinovată. In’ faţa istoriei, 
a doua oară. 


Demostene ANORONESCU 




# Principiile fundamentale ale democra¬ 
ţiei creştine 

• DE VORBA cu Doamna DOINA COR- 


# Situaţia bisericilor in România dupâ 
,«schimbare* 

# Cine se teme de naţionalism? 






Pog. 2 


PUNCTE CARDINALE 


Anul 1, nr. % 


Valorile fundamentale ale democraţiei creştine 


B up® riftumarea regimului de 
dictatură comunistă in De¬ 
cembrie '80, ccena politică 
românească • fost invadată 
de o puaderie de partWe ptn 
liUcc. Huite din aceste n(d 
apariţii au constituit expresia 
uiiel sincere adeziuni la 
ritul democraţiei autentice, 
«iniura replică posibilă la 
sistemul partidului unic care 
sufTumase plnă la totală ani¬ 
hilare, QU ajutorul unui aparat represiv de o bruta- 
litate fărl margini, orice formă de afirmare a per¬ 
sonalităţii umane. Dar cele mai multe din noile 
partide politice legalizate după Revoluţie s-au do¬ 
vedit a nu li fost In realitate altceva decit o diver¬ 
siune dibaci ticluita de cei care şi-au propus ca 
pe această cale să compromită ideea de democraţie 
şi de pluralism, să creeze o stare de confuzie tn 
conştiinţa unui electorat total lipsit de educaţie 
politică, dar mai ales să împiedice constituirea unei 
opoziţii unite, care să reprezinte o alternativă con¬ 
vingătoare şt viabilă la (neo)comunismul regrupat 
In grabă şi ascuns de circumstanţă In dosul denu¬ 
mirii de Frontiil Salvării Naţionale. 

Printre formaţiunile politice nou apărute, dte- 
va din ele s-au recomandat electoratului ca avlnd 
o orientare democrată şi creştină. Se pare însă că 
electoratul român nu a fost prea impresionat de 
această inedită emblemă şi ca urmare, la alegerile 
din mai anul trecut, nu s-a grăbit să-şi exprime 
acordul cu principiile şi valorile democraţiei creş¬ 
tine. Cauzele acestei sStuaţa slnt mulUple. Din rln- 
dul lor vom menţiona doar două, pe care ie con¬ 
siderăm deosebit de semnificative, nu numai pen¬ 
tru ce s-a petrecut in România în primul an post¬ 
revoluţionar, dar şi pentru evoluţia de viitor a si¬ 
tuaţiei politice tn ţara noastră. 

Prima din cele două cauze are caracter general 
şi ea afectează toate formaţiile politice de coloratură 
democratică, nu numai democraţia creştină. Ceea 
ce a făcut ca democraţia fn România să nu func¬ 
ţioneze automat şi mulţumitor, după înlăturarea 
dictaturii comuniste şi dobindirea libertăţii a fost, 
tn primul rind, insuficienţa intelectuală şi insufi¬ 
cienţa morală de care au suferit şi suferă Încă ma¬ 
sele populare. Ca urmare guvernului F.S.N. nu i-a 
fost greu să manipuleze In sensul dorit o populaţie, 
pentru care în cel mai fericit caz, conţinutul con¬ 
ceptului de democraţie s-a identificat şi se identifi- ’ 
că încă cu regimul politic în care exercitarea gu¬ 
vernării se face fie direct, fie prin reprezentanţi, 
dq către întregul popor. Or în realitate semnifica¬ 
ţia conceptului de democraţie este mult mai pro¬ 
fundă prin implicaţiile ei morale. *Din punct de 
vedere moral", afirmă Thomas Masaryk, unul din 
cei mai remarcabili teoreticieni ai democraţiei mo¬ 
deme, .democraţia apare ca aplicarea politică a 
iubirii aproapelui... o adevărată democraţie înte¬ 
meiată pe caritate şi pe respectul aproapelui, ori 
care ar fi el, ar fi realizarea în lumea aceasta a or¬ 
dinii divin©". 

Cea de a doua cauză a ecoului slab pe care l-a 
avut democraţia creştină In conştiinţa electoratului 
are la bază modul puţin inspirat în care au fost 
prezentate principiile şi valorile acestei orientări 
politice. C explicaţie a greşelii comise în această 
direcţie se poate găsi, dar nu şi o justificare. 

Prezentai^ ideilor democraţiei creştine s-a f㬠
cut prin intermediul unor programe lungi şi pro¬ 
lixe, întocmite fn pripă sub semnul improvizaţiei. 
In fapt, în cuprinsul acestor programe se formu¬ 
lau probleme şi se ofereau soluţii foarte asemăn㬠
toare cu problemele sesizate şi cu reţetele de re¬ 
zolvare propuse de marea majoritate a celorlalte 
formaţiuni politice cu care democraţia creştină s-a 
găsit în competiţie. In această situaţie este gveu de 
presupus că alegătorul român, la nivelul său me¬ 
diu de pregătire intelectuală şi de alfabetizare po¬ 
litică şi-a luat osteneaia să citească o sută de plat- 
fonne-program, să le compare şi apoi să-l selecteze 
pe cel mai convingător. S-a ratat deci prilejul de 
a se face cunoscută diferenţa specifică, originalita¬ 
tea democraţiei creştine în raport de celelalte 
orientări, s-ar fi accentiiat cu majuscule ideile de 
bază care definesc identitatea democraţiei creştine. 

Esenţa democraţiei creştine constă în introduce¬ 
rea normelor moralei creştine în viaţa politică. In 
acest context trebuie făcută din capul locului pre¬ 
cizarea că din creştinism, ca religie, nu se poate 
extrage un program politic. In schimb creştinis¬ 
mul, prin concepţia sa despre om, oferă o funda¬ 
mentare etică pentru un sistem politic responsabiL 
In consecinţă democraţia creştină nu este şl nu 
trebuie să fie o orientare politică cu substrat con¬ 
fesional. Dacă sub raport confesional societatea mo¬ 
dernă se prezintă ca o realitate foarte diversifica¬ 
ţi, sistemul de valori morale, pe care 11 acceptă 
toate uceste confesiuni, este unul singur, aceiaşi 
pentru toate. Mai mult chiar, normele moralei 
creştine au vaiabiliiote universală. Ele reprezintă 
«minima moralia" pentru orice OM indiferent dacă 
mărturiseşte sau nu crezul unei anumite credinţe 
religioase. Ca urmare, morala creştină poate servi 
nu numai ca o bază de înţelegere, ci şi ca temei 
de acţiune şi colaborare între toţi oamenii, ătît 
creştini, cit şi necreştinL 

Orientarea politică a democraţiei creştine se ba¬ 
zează pe imperativele pe. care le impune concepţia 
creştină despre lume şi despre viaţă şi îndeosebi 
pe responsabilitatea pe oare o are omul faţă de 
Dumnezeu. Şi ctu» sub raportul re^xxtsabititătil 
în faţa kil Dumnezeu, toţi oamenii sint egali, de¬ 
mocraţia creştini nu ae adresează numai unui a¬ 


numit segment din societate, unei anumite clase 
sociale, sau unul anumit gţup, sau unei anumite 
categorii de oameni, d societăţU In totalitatea eL 
Democraţia creştină consideri că a sodt timpul să 
se depăşească adversităţile dintre curentele politice 
de coloraturi socialistă, liberală şi conservatoare. 
Oamenii trebuie să Înţeleagă că lupta de clasă şl 
conflictele ideologice Intre diferitele sisteme politice 
slnt fenomene depăşite şi orice Încercare de a le 
menţine artificial In actualitate constituie o gravă 
greşeală şi o piedică In calea progresului. 

Democraţia creştină aşează tn centnil concepţiei 
despre lume şl despre viaţă respectul faţă de dem¬ 
nitatea omului. Demnitatea şi viaţa omidui —dilar 
şi a aceluia care încă nu s-a născut — slnt btmuii 
inviolabil^ sfinte. 

Democraţia creştină consideră că omul a fost 
creat Uber. Libertatea fiinţei umane Îşi are originea 
intr-o realitate supra umană, transcendentă: ea nu 
se datorează nici sieşi şl nici sodetăţii. Ca urmare, 
omul nu este măsura tuturor lucrurilor şi tn con¬ 
secinţă nevoia de a găsi an sens atit existenţei sale, 
dt şi existenţei lumii nu poate fi satisfăcută cu po¬ 
sibilităţi propriL 

Democraţia creştină consideră că omul este dotat 
cu capacitatea de a face distincţia dintre bine şi 
răa Ca urmare, tn deciziile pe care le ia el este 
resp<»isabil !n faţa conştiinţei sale şi totodată, con¬ 
form concepţiei creştine, în faţa lui Dumnezeu. Li¬ 
bertatea nu Înseamnă a face ceea ce vrei, ci ceea 
ce trebuie. In consecinţă a trăi şi a acţiona în sţă- 
ritul libertăţii responsabile este un dar, şl în ace¬ 
laşi timp o datorie a omului. 

Democraţia creştină consideră că omul a fost creat 
pentru a convieţui cu semenii săi in forme de exis¬ 
tenţă socială precis determinate. Ca urmare izo¬ 
lară sau îndepărtarea de comunitate constituie al¬ 
terarea unuia din atributele umane esenţiale. Re¬ 
alizarea omului devine posibilă numai în relaţiile 
cu semenii săi. Aceste relaţii trebuie să albă la 
bază iubirea aproapelui, aşa cum o concepe creş- 
tinisimd. Din iscate, existenţa socială este departe 
de a fi expresia idealităţii creştine. Conflictele din¬ 
tre oameni, ca urmare a deosebirilor de opinii sau 
de interese, sînt fenomene frecvente şi ar fi o gre¬ 
şeală dacă s-ar face abstracţie de existenţa lor. 
Important este insă să se găsească soluţii pentru 
rezolvarea lor şi acest deziderat devine posibil nu¬ 
mai dacă poziţiile conflictuale sint prezentate des¬ 
chis, cu respectul adversarului In, acest sens tre¬ 
buie să se pornească de la principiul că nimeni nu 
este depozitarul adevărului absolut, fapt pe care-I 
contestă doar cei care vor să impună altora con¬ 
vingerile lor înguste.' In plus orice om este supus 
erorilor şi greşelilor. Acceptarea acestui adevăr ne 
fereşte de primejdia de a ideologiza politica El ne 
obligă să-l privim pe oameni cu luciditate şi ne 
impune măsură in pasiunile noastre politice. 

Pe Ungă concepţia despre om, expusă sumar mai 
sus, democraţia creştină se sprijină pe afirmarea 
şi transpunerea în viaţă a următoarelor trei valori 
fundamentale; Ubertatea, solidaritatea şi dreptatea 

Omul este liber. Ca fiinţă morală el poate şi 
trebuie să decidă şi să acţioneze cu judecată şi cu 
spirit de răspundere. Cine pretinde libertate pen¬ 
tru sine, trebuie să recunoască libertatea semenu¬ 
lui său. Libertatea semenului condiţionează şi U- 
mitează propria ta libertate. Ideea de libertate in¬ 
clude în semnificaţia sa atit ideea de drept, ctt şl 
ideea de datorie. In spiritul acestei accepţiuni a- 
cordată conceptului de Ubertate, politicii li revine 


tardna de a asigura cadrul şl condiţiile pei^sn oa 
omul să se poată bucura de libertate. 

Dreptul, care protejează demnitatea personală a 
omului, asigură exercitarea libertăţîL Lui fi re¬ 
vine sarcina de a reglementa convieţuirea paşnică, 
In libertate % oamenilor. _ ^ 

Libertatea este condlţkizaiă^jf^^d^rţ^pt^^ socială. 
De aceea politica este pe om de 

sărăd^ să-l ferească da oipeiKmm ftlnjenitoare 
şi să-l asigure condiţiile materială at «are depinde 
exercitarea libertăţii Dezvoltarea liberi a persoa¬ 
nei umane este influenţată în mare măsură dt o 
dl mai dreaptă repartiţie a şanselor şi a bunurilor. 

Ubertatea nu poate fi concepută dedt In core¬ 
laţie cu ideea de responsabUitate. Numai eelui care 
este liber 1 se poate facredinţa o resparaabOHate 
fi doar cel care acţionează responsabil işi păstrea¬ 
ză şansa de a fi liberi 

Cea de a doua valoare fundamentală a demo¬ 
craţiei creştine este solidaritatea. Solidaritate În¬ 
seamnă acţiune alături de semenul tău şi ia 
jimil hii, căd insul şi comunitatea slnt realităţi 
indisolubU legate. Solidaritatea li uneşte pe oţ- 
meni, constituind tcmdia oricărei comunităţi. Prin 
ea ae exprimi natura socială a omului şi ae con¬ 
cretizează relaţiile dintre comimitate şi indivkL 
Comunitatea into^ne In favoarea imolui care In 
virtutea spirituhii de solidaritate poate solicita 
sprijin şi ajutor de la comunitate. La rindul său 
insul este dator să intCTVină In sprijinul comuni¬ 
tăţii ca o Obligaţie izvorită din acelaşi spirit de 
solidaritate. 

Una din formele de solidaritate cel mai frecvent 
întîlnită este solidaritatea dintre membri grupu¬ 
rilor sociale care au interpse comune. Dar adev㬠
rata solidaritate presupune mai mult dedt exis¬ 
tenţa unei comunităţi ^ hiptă a celm care su In¬ 
terese comune împotriva altei comunităţi cu inte¬ 
rese diferite. Imperativul solidarităţu, ca funcţie 
sodală cu conţinut moral în societate^ este 
nit abia atunci dnd ea sc manifestă diiar şi între 
reprezentanţii unor grupuri cu interese diferite, sau 
între puternici şi siabL Istoria a arătat In repetate 
rtnduri că o solidaritate ^bazată pe un astfel de 
fond profund moral este posibilă. înfăptuirea ei 
este datoria şi speranţa oamenilor. 

In sflrşit, ultima valoare afirmată de democra¬ 
ţia creştină este dreptatea. Fundamentul dreptăţii 
il constituie egalitat^ tuturor oamenilor, fără dis¬ 
criminări din punctul de vedere al putei^ pe care 
o deţin, al succeselor realizate, sau al eşecurilor su¬ 
ferite. Dreptate Înseamnă drepturi egale pmtru 
toţi, indusiv chiar şi pentru aceia care trebuie a- 
jutaţi să-şi dea seama care stat drepturile lor. 
Dreptul face posibil ca şi cei mai slabi membri ai 
comunităţii să se bucure de libertate. 

Desigxu- Insă că o dreptate absolută nu este reali¬ 
zabilă in existenţa istorică. Oiich s-ar strădtd ac¬ 
tivitatea politică în această direcţie, ea se loveşte 
de slăbiciunea omenească şi de limitele omuhd. 
Dar chiar dacă per.ecţiunea nu poate fi atinsă, 
progresul este totuşi posibil şl deinocrăţia creştină 
Îşi propune să militeze In acest sens. 

In conduzie, {Mpularizînd valorile fundamentale 
ale acestei noi filtnofii politice, a-ar putea ca seg¬ 
mente din oe în ce mai lai^i din populaţia ţării 
să fie cucerite de perspectiva introducerii normelor 
moralei creştine to viaţa publică a unei societăţi 
căreia timp de aproape o jumătate de veac i 
injectat otrava ateismuliil şi S »-« propovăduit ura 
şi vrajba Intre oameni BEDACŢIA 


„Legitimitatea" unui experiment 


Paradoxal este doar la prima 
vedere ca legitimitatea unei pu¬ 
teri să vină de aiurea. De jure, 
!ntr-im stat, este dată de opu¬ 
nea liberă a cetăţenilor cu drept 
de vot... Aceasta, Intr-o primă 
aproximare, căd de fack» ceea 
ce concură la instalarea unei pu¬ 
teri. presupune de multe ori o 
perspectivă mondialiâtă. In se¬ 
colul XX este riscant ca evalua¬ 
rea realităţii politice dlntr-o zo¬ 
nă a globului să se facă altfel. 
Este motivul pentru care sin¬ 
tagma de politică internă se do¬ 
vedeşte limitativă. 

Probabil că anul politic 1989 
dă In cea mai mare măsură sea¬ 
ma, de acest fapt. Răsturnările 
violente ale regimurâsir stalinis- 
te din Europa de Est şi «Icgiii- 
mizirile" care i-au urmat, au 
fost, o dată mai rouM, doar sce¬ 
nariul perceptibil al unor ra¬ 
porturi de foffţâ Intre mari pu¬ 
teri. 

Tragedia rămine Ihsă tot a 
ţărilor mkJ, refuzate de la de¬ 
cizia asupra istoriei. Şi ceea ce 
ia nivet macropolKic înseamnă 
dispută pentru „ooIonU** In Eu- 
r,^a, prin «ubordonare economi¬ 
că (Franţa, Japonia, Germania) 
sau instalarea de regimuri ma¬ 
rionetă (meteahna UJR.iS.S-ulu}, 
desuetă, dar efkieniă) devine In 
aiuicroscdda naţionalului* aata- 
fonlnm, sflşkre şl diqiute Intre 


categorii sociale. 

Experimentul cel mal dureros 
n oferă Rmnânia, pentru care o 
revoluţie a avut doar caracterul 
gratuităţii estetice. Deoarece, a- 
semenea cataclism social (căruia 
trebuiau să-i urmeze restructu¬ 
rări din temeUl realizate de pu- 
tere) a fost Jngropat*, rezulta¬ 
tul fiind o societate iarăşi peri- 
ferizată In comparaţie eu veci¬ 
nele din Est. Iar „kj^va* apar¬ 
ţine bl iatr^me grupului ajuns 
după decembrie '89 la conduce¬ 
re, dar a cărui «legitimizare* a 
venit cu mult Înainte de 20 mai 
'90, probabil de la Moscova. 

Altă variantă de ootMlucere, 
Irrtr-adevâr revoluţionară, s-ar 
fi găsit mai devreme sau mai 
tirziu pusă In faţa atitudinii 
tranşante, vizind apartenenţa 
Basarabiei la România. Aceasta 
In condiţiile In care, daifi fiind 
democratizarea impertulyi vecin 
se doreşte şi menţinerea lui In¬ 
tactă, şl un guvern revendicativ 
fn ,/;oss(s** Rudei, Mlldar cu 
lupta pentru autonomie şl inde- 
prâdenţă a ţărilor baHko, t li 
pus mb semnul IntrebărU întrea¬ 
ga Istorie rusă de la Petru cel 
ăiare încoace (Sensul revoSuţlei 
bolşevice şl id coroxmhmulâi nu 
poate fi Ittţelc* In afara mipan- 
aroniamuM ruaeoc). 

Regimul din România este con¬ 
venabil in prknul rfnd pentru 


Moscova şi alte mari poteri, ul¬ 
timele cu rezerve faţă de un po- 
aibfl focar de război hi Răsărit 
De aceea, sensnl actualelor struc¬ 
turi de conducere româneşti Cpv* 
lamcnt, guvern, preşedinte) e 
dat nu afit do Mle^timitaton ak»- 
geritor de la 20 mai ‘90* dt do 
interesde extertoare Romtoiiei şl 
opuse progresului el Istmric; Mo¬ 
tiv pentru care societatea si^ur- 
ti convuteillo hiatusolvi dhitnr 
puterea aservită si cei oe văd 
deotimil ţării In afara sovietelor. 
(Aceasta înseamnă redştifarea 
individualităţii Istorioe pierdute 
timp de o jumătate de secol). Nu 
Intimplător lozinca opozanţilor 
a devenit „Jos Biescu*. persoana 
preşedintdui fiind simbolul re- 
gimuSui şl al marelui compromis 
Doar atuxsd dnd acest strigăt va 
deveni credinţa majorităţii po¬ 
porului, ţara poate spem Intr-o 
schimbare Ja faţă*, de teritoriu 
şl destin, prin revenirea la Ro¬ 
mânia Mare. 

Plnă atunci, evenimentele din 
Lituania se dovedesc mal tulbo- 
rătoare şi semnificative pentru 
politică, diiar dedt criza din ao- 
na Golfului şl ea tributară unor 
Intorese mondialiste. In orice 
caz. peitro Rominlâ, care nu 
toeboic redusă doar la reprezen¬ 
tanţa sa statală. 

Lndan nUP 








Anul 1, nr. f 


PUNCTE CARDINALE 


Pag. 3 


u(ineU cuvinte ale UmbU ro* 
mâne au avut o eoartâ atlt 
de ingrată ca aceea a cuvin- 
tulul •naţionalism* (|i nu 
poate fl o consolare că şl-n 
alte limbi cuvlntul a pătimit 
la fel). înnobilat de mei mul¬ 
te ccneraţli de ctitori ai Ro¬ 
mâniei modeme şi obţintnd 
«sunetul eecund" pe buzele 
şi sub pana Iul Eminescu, el 
a lost risU^t apoi. dimpreu¬ 
nă cu neamul românesc, pe toate crucile istoriei, 
ajunglnd pentru unU un cult, iar pentru alţU o 
blasfemie. Excesele săvtrşite pe aiurea In numele 
lui. culminlnd cu tragedia celui de-al doilea răz¬ 
boi mondial, au dat multora prilejul de a-1 stig¬ 
matiza definitiv, cu o grabă explicabilă poate prin 
grozăvia cutărui ceas istoric, dar inexplicabilă In 
economia unui cuget sănătos. 

Căci, In fond, un cuvtnt rămtne un cuvtnt, ne- 
fiind dtuşi de puţin responsabil de realităţile care-1 
pot uzurpa ia un moment dat, trăgtndu-1 tn dne 
ştie ce aventură colectivă sau individuală. Un cu- 
vlnt nici nu generează şi nici nu poate anula rea¬ 
lităţi. Nu poţi pune ordine tn lume bătlndu-te cu 
cuvintele, asemenea lui Don Quijote cu morile de 
vînt Nu cuvlntul .comunism*, bunăoară, repre¬ 
zintă In vremea din urmă neca:^ nostru cel mare. 
ci o anume realitate prezentă Îndărătul luL Za-, 
darnic ne vom opinti Împotriva cuvlntulul dtă vre¬ 
me realitatea cu pricina se perpetuează printre 
dispusă ea Însăşi să ne dea o mină de ajutor în 
acest asalt al neamului Comuniştii Înşişi simt că 
nu mai au ce face cu cuvlntul comunism şi se 
bucură chiar să ni-1 ofere drept nadă. In locul 
prăzii pe care ar trebui s-o vtnăm. 

S-ar cuveni deci să lăsăm In pace, măcar pentru 
o vreme, cuvintele. Dacă nu vrem ca realitatea, or- 
mlndu-şi mersul netulburată, să ne Întindă vreo 
nouă cursă, aşa cum am mai păţit-o de citeva ori 
In istorie. 

Cu paţionalismul s-a tntlmplat şl se tntimplă un 
lucru asemănător. Dar In acest caz situaţia este 
mult mai complexă, pentru că faţă de cuvlntul na¬ 
ţionalism noi avem, la o dreaptă cumpănire, răs¬ 
punderi şi datorii a căror uitare ar putea să echi¬ 
valeze cu o Întunecare fatală a conştiinţei noastre 
ca neam. Comunismul nu ne aparţine. El a fost şi 
a rămas străin limbii şi sufletului nostru, chiar 
dacă realitatea care s-a oploşit sub el ne-a otrăvit 
pe nesimţite viaţa şi mentalitatea. Nici un geniu 
naţioi^l autentic nu I-a sfinţit cu limba sau cu 
condeiul Nici o conştiinţă naţională autentică n-a 
ales Jertfa In numele lui. Şi aceasta pentru că el 
n-a acoperit niciodată o realitate cu adevărat ro¬ 
mânească şi n-a răspuns In nici un fel nevoilor 
noastre mai adinei. De el nu s-a legat nimic zidi¬ 
tor pentru destinul acestui colţ de lume 

Pe ideea naţională, Insă, pe naţionalismul gene¬ 
ros al începuturilor, s-a clădit îns^i România mo¬ 
dernă. Sub semnul naţionalismului s-au adunat 
clndva. pentru aproape o sută de ani, forţele cre¬ 
atoare de istorie şi de cultură ale acestui pămint, 
de la naţionalismul romantic al paşoptiştilor, tre- 
clnd prin centrul de forţă al geniului eminescian, 
pînă la săvlrşltoril şi de-săvirşitorii României Mari 
Şi trezirea noastră de azi, atîta cită este, ar putea 
fi aşezată, cu grija cuvenită, sub semnul acestui 
cuvint. Ce poate %ă Însemne el cu adevărat tntre- 
baţl-1 bunăoară pe Grigore Vieru, poetul basa¬ 
rabean. 

Am avea deci temeiuri destule spre a face drep¬ 
tate acestui cuvtnt, înccrclnd să-l salvăm atlt de 
ignoraţi, cit şi de ticăloşi, căci, din păcate, pe limba 
acestora revine el mai ades, ajungind să Însemne 
attt de multe Incit riscă să nu mai însemne nimic. 
Şi ar fi păcat să-l pierdem tocmai In Inţ^esul lui 
cel bun, singurul care ne reprezintă şi care ne 
obligă 

Pilduitoare (.şi) tn acest sens au fost, nu demult, 
interviurile televizate luate d-lor Eugen Barbu şi 
Mlrcea Dinescu, In urma excluderii celui dinţii, cu 
argumente altminteri serioase, din rîndurile Uniu¬ 
nii Scriitorilor. D-1 Eugen Barbu ar fi naţionalist 
O afirmă mulţi dintre cei care nu-i pot uita tre- 
cuţul, nici ierta prezentul. Iar el nu o neagă, insi- 
nulndu-şi naţionalismul ca pe un fel de virtute. 
Ba mai mult; o datorie de bun român, într-o vreme 
In care ţara ar fi grozav de primejduită Cunos- 
c!ndu-l insă din scrisul său gazetăresc şi din fap¬ 
tele sale mal vechi sau mai noi, nu putem să nu 
băgăm de seamă că avem de-a face numai cu na¬ 
ţionalismul luat tn deşert Este o primă cale de 
compromitere a cuvlntului şi a ideii. Să poată a- 
vea oare naţionalismul aceeaşi legitimitate în cazul 
unui Eugen Barbu, al unui Comeliu Vădim Tudor 
sau al unul Adrian Păunescu ca şi în acelea ale 
iul Bălcescu, Kogălniceanu, Eminescu, Coşbuc, Go- 
ga7 Sâ facă parte oare din arsenalul naţionalismu¬ 
lui autentic insulta, mistificarea, calomnia, compro¬ 
misul, furtişagul literar, oportunismul, abjecţia In 
genere? Să fl avut naţionalismul autentic vreo le¬ 
gătură cu comunismul, cu Ceauşescu sau cu scursu- 
ţ^e SecurităţilT Să fl fost marii noştri naţiona- 
Hşti, precum Eminescu (prietenul lui M6^ Gaster) 
sau Goga (prietenul Iui Ady Ehdre), nişte vajnici 
mlncători de unguri şi evrei? In presa de scandal 
şl In limbajul mahalalei bucureştene să se fl e- 
principiile naţionalismului românesc? Ho- 
tartt lucru, cine vede naţionalism la Eugen Barbu 
şl la cei de teapa lui săvirşeşte un sacrilegiu hn- 
potriva marilor noştri înaintaşi precum şi împotri¬ 
va limbii româneşti... 

Curios este că unul dintre capetele de acuzare 
(pomenit de d-1 Mlrcea Dinescu şi In interviul te¬ 
levizat), este tocmai... naţionalismul Insinuat ca 
o virtute personală de către Eugen Barbu, naţiona- 
lUmul este veştejit ca un păcat de moarte de c㬠
tre Mircea Dineecu (care-1 Împerechează, după un 
mal vechi obicei, cu termenul de «şovinism"). Iată 



vintuluL Preşedintele Uniunii Scriitorilor merge 
o a doua cale de compromitere şl denaturare a cu- 
cu seninătate prin mijlocul d crez!ndu-se convin¬ 
gător şl infailibil Ne-am fl aşteptat de la un om 
de litere (dilar dacă şl-a făcut studiile la Academia 
•Ştefan Gheorghiu*) să aibă mal multă grijă cu 
cuvintele limbii române. O fi impus comunismul şl 
stingă postbelică acest uz aberant, la noi şi aiurea, 
dar am putea ridica pretenţia legitimă ca măcar 
purtătorii oficiali da cuvtnt ai Uterelor române să 
evita probele de Ignoranţă şl mult huUta «Umbă de 
lemn". Dacă nu din considerente filologice, măcar 
din respect faţă de idealurile curate, care au ars 
clndva cu flacără de duh românesc pe altarul a- 
cestui cuvtnt Poetul Mircea Dinescu s-ar fl cuvenit 
să-l reproşeze mai degrabă prozatoroloi Eugen Bar¬ 
ba uzurparea cuvlntului. Iar nu a propt^iscă p㬠
rerea greşită că naţionalismul este o formă a tic㬠
loşiei tn Istorie. Ar tl putut să spună simplu „şo¬ 
vinism* sau .xenofobie* şl lumea ar fi Înţeles des¬ 
pre ce este vorba. De ce să terfeleşti naţionalis¬ 
mul, In q>lritul logoreci comunista şl antl-naţiona- 
le, ainesteclndu4 cu suficienţă de analfabet tn 
cloaca unor extremlsme murdare? Să fi fost şovini 
naţlonaliştU Alecsandrl şl Kogălniceanu pe vremea 
clnd ee zbăteau pentru dezrobirea ţiganilor? Săfl 
fost şovin naţionalistul Eminescu dnd încredinţa 
manuscrisele sale dragi lui IL Gaster sau R Tiktln? 


Cine se teme 
de naţionalism? 


Să fi fost şovin naţionalistul Goga, pe vremea clnd 
îl găzduia la Ciucea pe ungurul Ady Endre? Să 
ti fost şovin naţionalistul Nae lonesco. In jurul 
căruia se adunase un grup atlt de numeros de dis¬ 
cipoli evrei, in frunte cu scriitorul Mihai Sebas- 
tian? 

Ar fl vremea să părăsim, o dată pentru totdeati- 
na, Împerecherile acesteîT necinstite de termeni 
cultivate în mod voit de casapii românismului, mai 
ales sub steaua roşie apusă de curind, cu scopul 
vădit de a compromite un termen prin asociere cu 
celălalt. Una este naţionalismul şi altceva este şo¬ 
vinismul, tot aşa cum una este misticismul şl alta 
obscurantismul, una credinţa şl alta fanatismul 

In privinţa naţionalismului, d-nii Barbu şi Di¬ 
nescu vorbesc ce ştiu, dar nu ştiu ce vorbesc. Na¬ 
tura conflictului lor este alta, cu care naţionalismul 
nu are In mod direct de-a face. E im conflict mo¬ 
ral şi literar. D-1 Barbu merita, neîndoielnic, a- 
ceastă nbuă dezavxiare publică şi se iscă numai 
întrebarea dacă d-1 Dinescu era cel-mai nimerit să 
o exprime In faţa întregii ţări. Autorul Gropii nu 
este naţionalist, ci un gropar al naţionalismului, 
asemenea defunctului Ceauşescu. Ne aflăm doar 
In faţa unui om cu vocaţia mocirlei morale şi ideo¬ 
logice, gros de obraz şi tare de cerbice, care nici 
nu vrea şl nici nu poate sâ fie altfel. Câ are por¬ 
niri şovine este adevărat Ajunge să-l numim cum 
se cuvine şi sâ ne ţinem departe de el Pe noi 
Înşine, dar şi unele cuvinte de-ale noastre, pe care 
n-avem nici o nevoie să le înjosim. 

★ 

Privit fără patimă şi fără prejudecăţi în per¬ 
spectiva istoriei naţionale, naţionalismul acesta ro¬ 
mânesc, supus la atîtea abuzuri verbale (te şl În¬ 
trebi cum de au putut Încăpea, In mintea unora, 
sub aceeaşi etichetă, Nicolae Bălcescu şi Eugen 
Barbu, Mihai Eminescu şi Adrian Păunescu, Octa- 
vian Goga şi Comeliu Vădim Tudor, Ion Antonescu 


fl Locreţia Pătrişcann, luUu Maniu şi NlooU» 
Ceauşescu?!), nu este dectl senUmentul fir^ ne- 
perv^t de vreo Ideologie, al apartenenţei obleo- 
Uve la o comunitate naţională, faţă de care orice 
om integru din punct de vedm moral şl intelec¬ 
tual tşl simte anumite datorii şl responsabilităţi 
Naţionalist se cade a £1 şi românul şi maghiarul 
şl evreid şl neamţul şi rusul şi arabul şl orice neam 
al pămlntulul care refuză să se trădeze pe sine, 
cinst^u-şi trecutul apărtndu-şl prezentul şi Inriil- 
puindu-şi viitorul Naţionalismul este sentimentul 
unei ctmUnuităţi creatoare, legate de o limbă şi de 
un t^torlu sfinţit cu talpa şl cu singele strămoşi¬ 
lor, In lumea Iul Dumnezeu este loc pentru tot a- 
tttea naţlonalisme clte neamuri exisUl cu condiţia 
ca fiecare să-şl dUvemlsească ce-i al său ^ si nu 
rlvnească la ce-1 al altuia «Vreau să plutesc în 
plin umanitarism ~ spunea Octavian Goga prin 
1927 — cu o singură condiţie: să fiu In luntrea 
mea şl să-mi iau toate măsurile să nu mă 
Umanitatea Însăşi nu poate fi Înţeleasă, corect de- 
dt ca un concert al naţionallsmelor creatoare. 

Naţionalismul proprlu-zîs n-are dc ce să ne spe¬ 
rie, aşa cum nu ne sperie nici mai vagul «patrio¬ 
tism*. In ce-1 priveşte pe acesta din urmă, el a 
fost attt de supralicitat sub regimul lui Ceauşescu 
Incit tn conştiinţa multora a ajuns să se asocieze 
cu o notă de fariseism. Ne paşte un nou păcat 
faţă de un cuvtnt care, el tastai n-are nici o vină. 

Dar dacă o lume fără «patriotisme* s-ar mai pu¬ 
tea Imagina (cum, de prin secolul al XVIII-lea, a 
şi tot fost imaginată), o lume fără naţlonalisme 
este o imposibilitate tn ordinea naturii, cel puţin 
atlta vreme cit omul are un licăr de conşUinţă. 
Numai tn absenţa conştiinţei (deci a tns^ ccmdi- 
ţiel umane) naţionalismele ar putea să dispară ca 
idee şi ca sentiment, dar mă tem că atunci ele 
s-ar manifesta ca instincte. Căci In vreme ce pa¬ 
triotismul poate fi şT o problemă de opţiune (îţi 
poţi schimba «patria*, alegtndu-ţi una nouă, pe 
care s-o slujeşti corect, ca bun cetăţean, ba chiar 
să ajungi a o iubi cu vremea), naţionalismul e ceva 
dat pe verticala timpului, de care nu poţi fugi ni¬ 
căieri in imensa orizont^tate a lumii Patria, In 
Înţelesul ei modem, este spaţială şi reversibilă. 
Neamul este temporal şi ireversibil. De aceea, chiar 
ciad Iţi pierzi patria, neamul rămlne !n tine. El 
este singurul bun pe care nu-1 poţi pierde efectiv 
niciodată. 

Orice atentat împotriva naţionalismului este toc¬ 
mai de aceea un atentat Împotriva umanităţii noas¬ 
tre depline. Cei care vor sâ facă din naţionalismul 
propriu-zis un fel de sperietoare a veacului nu pot 
h calificaţi altfel dedt ca nişte vrăjmaşi perverşi 
ai genului uman. Ei vor sâ ceară omului disconti¬ 
nuitate şi uitare, în vreme ce conştiinţa înseamnă 
tocmai memorie şi continuitate organică N-ar tre¬ 
bui să ne plecăm urechea, uneori atît de Incdntaţl 
spre stingătorii de conştiinţe. 

Tot din pricinile arătate mai sus, e limpede că 
nu putem renunţa la naţionalism, puntnd tn lo¬ 
cul lui patriotismul, cum au Încercat să facă ideo¬ 
logii comunişti Patriotismul e im sentiment nobil, 
dar mult mai superficial Clnd nu este o latură a 
naţionalismului, el devine o simplă convenţie is- 
torico-socială Naţionalismul, In schimb, reprezintă 
o aşezare firească în veşnicie şi în veac deopotri¬ 
vă Patriotismul este fizic şi mobil Naţionalismul 
e metafizic şi hieratic. Pentru patriot, cum s-a 
spus, ubi bene ibi patria, în vreme ce pentru na¬ 
ţionalist ubi patria ibi bene. 

Toate acestea, fireşte, privind lucrurile tn puri¬ 
tatea lor. Şi patriotismul şi naţionalismul pot de¬ 
veni Insă impure, pot d^enera, numai că atunci 
cînd realităţile o iau razna, ele nu mai pot să în- 


(continuare In pag. a Vll-a) 
Băzvan CODRESCU 





Pag. 4 


PUNaE CARDINALE 


Anul 1, nr. 1 


Doamna Doina Cornea adobîndit, prin cunOal »l demnitatea cu caro 
fc-a opns fi so opune in continuare puterii, temuiiicaţio de fimboL 
Intr-o Bodetato In cara cei 45 de ani do dictatură comnnUU au 
atrofiat fi, po alocuri, chiar au schUodit conftiinţele oamenUor. 
^ina Cornea a făsit resursele spirituale necesare pentru a rosti 
răspicat adevăruL Pentru acest adevăr I-am solicitat citeva gîn- 
duri la începutul de drum al acestei modeste publicaţii. Bunăvoinţa cu 
caro a răspuns la solicitarea noastră nc-a impresionat si li «intern re¬ 
cunoscători. 


G. C. Stimată Doamnă, sfnt tot 
mai mulţi cei care cred că o nouă 
revoluţie este iminentă fi că va 
curge din nou singe. Dv. ce credeţi? 

D.C. Sint împotriva violenţei. Re¬ 
voluţia noastră nu a fost violentă. 
Cei caro au iefit p« stradă pentru 
a manifesta tmpoMva comunismu* 
iui. nu au leţlt cu parul. Violenţa 
a pi-acticat-o puterea şi continuă să 
o practice şi astăzL In fapt toate 
actele actualei puteri au semnifica* 
ţia unei contrarevoluţii, căci ce es¬ 
te altceva decit o contrarevoluţie 
deturnarea sensului şl obiectivelor 
urmărite de qci cate au ieşit In 
stradă tn decembrie *89. 

O nouă revoluţie? Da! fără 
vărsare do singe. Fără violenţă, 
prin manifestaţii paşnice şi mai a- 
Ics printr-o grevă generală. Pentru 
a avea Insă sorţi de irbîndă. greva 
gei>erală trebuie să fie temeinic or¬ 
ganizată şi ^rijinită de toată opo¬ 
ziţia. In acest sens trebuie să se 
facă apel la conştiinţa muncitori¬ 
lor. Va trebui ca sindicatele să ex¬ 
plice muncitorilor că actuala con¬ 
ducere este incapabilă să rezolve 
problemele reale ale ţării, că plusul 
de salarii pe care puterea D ofe¬ 
ră cu dărnicie delndată ce se expri¬ 
mă cea mai mică nemulţumire no 
este de fapt decit mita pe care gu¬ 
vernarea (neo)comunjstă o plăteşte 
pentru a se putea menţine la cîrma 
ţării. 

Mituire! Acesta este cuvîntul cel 
mai potrivit care exprimă modul In 
care puterea înţelege să-şi ascundă 
incompetenţa. Cum se poate avea 
Inciedere !ntr-o echipă guverna¬ 
mentală şi In partidul pe care a- 
ceastă echipă II reprezintă, cînd es¬ 
te evident că ţara merge cu paş» 
repezi spre faliment, spre ruină e- 
conomică, mină socială şi ruină 
morală. 

Din 22 decembrie *89, de cînd 
F.S.N.-U1 a preluat conducerea ţării, 
şiml crimelor şi fărădelegilor, pre¬ 
cum şi scenariile mincinoase pe 
oare puterea le-a prezentat opiniei 
puMice din ţară şî din străii^tate, 
dovedesc că sub această nouă de¬ 
numire se ascunde de fapt tot par¬ 
tidul comunist, reprezentat însă de 
garnitura a doua, scoasă repede la 
lumină dtipă asasinarea lui Nicolae 
Ceauşescu. 

Procedeele folosite de actuala gu¬ 
vernare pun !n evidenţă caracterul 
ei profund imoraL După ce timp de 
45 de am avut parte numai de 
conducători imorali şi de echipe de 
guvernare imorale, prin deturna¬ 
rea Revoluţiei de la idealurile ei, 

msiatâm că s-a schimbat prea pu- 
,ţin faţă de trecut. 

Noi sintem o societate încă bol¬ 
navă. dar. deşi sintem conştienţi 
de această situaţie, facem prea pu¬ 
ţin pentru a ne însănătoşi. In mij¬ 
locul nostm trăiesc şi activează 
z'*oi de mii, poate sute de-mii de 
s':’)''işti şi Domenclaturişli care 
pm nricind ^ă pună mina pe putere 
si să schimbe actuala garnitui-ă a- 
flată la conducerea ţării. Eu aint 
convinsă că a treia garnitură este 
deja pregătită. 

Pentru a ne feri atit de octuala, 
oîî şi de potenţial viitoarea agre- 

UTj»’ comunistă, ţara are nevoie de 
o însănătoşire mor^ă. Primenirea 
nrjrilă a societăţii ja-esupune o’ in- 
muncă de convingere, al să- 
nu succes nu poate fi asigurat de¬ 
cit de -exemplul personal. întîi mă 
pimfic pe mine. trai recunosc gre- 
vciiii». ^yjmpromisurile, laşitatea şi 
în'Xîrr să mă, debarasez de ele. în 
ţiriraiil rînd. eu trebuie să trăiesc 
v.'iSorile pe caic le propovăduiesc 
M să-t conving pe ceilalţi de 
';'ipcriori*alea lor. Nu prin vorbe, 
ci prin comportament, cMar prin 
sacrifî'^u vom reuşi să-i aducem 
Ungă noî pe cel care se opun'agre¬ 
siunii comuniste. Aceasta este, 
cred cu. lattira cea mai dificili • 
procc-sului de transformare a valo¬ 
rilor din reatităţi conceptuale în 
realităţi existenţiale. 

Existenţa unei corelaţii directe 
intre nivelul de curăţenie sufle¬ 
tească şi capacitatea de a te opune 
cu consecvenţă comunismultti este 
cu prisosinţă fiuldiniată de atitudi¬ 
nea ■'Hjdcn^ii române. La ora ac¬ 
tuală tincr^ul reprezintă segmen¬ 
tul din populaţia ţării afectat cel 


mai puţin de veninul comunist 
Consecinţa: marea majoritate astu- 
ctenţilor şl alături de el nenum㬠
raţi de mulţi tineri se găsesc In 
primele rlnduri In lupta Împotriva 
comunismulut Mai mult decit atIt, 
solidaritatea studenţească s-a dove- 
din a funcţiona ireproşabil Din p㬠
cate, nu tot atit de bine funcţionea¬ 
ză solidaritatea muncitorească. Gre¬ 
va generală a muncitorilor din Ti¬ 
mişoara, cel puţin pină la această 
dată, nu a sprijinită aşa cum 
8-ar fi cuvenit de muncitorii din 
restul ţărlL. . . ^ 

,C.G, Ce credeţi că ar treţmi să 
şe /acă pentru ca procesul de de- 
râocrattzare să Inreipstreze un ritm 
mai susţinut? 

D.O, Problema instwrârii şi con¬ 
solidării democraţiei con^xirtă do¬ 


dar nu iubesc picatul r CreştlDlt- 
mul şl cred că şl Iudaismul face 
următoarea distincţie: nU persoana 
care săvlrşeşte un păcat este viza¬ 
tă de uri, cl păcatijd ca atare. De¬ 
sigur Insă că disocierea este greu 
de făcut In orice caz, răul trebuie 
condamnat şi înlăturat 

G.C. In ce priveşte pe ateii cin¬ 
stiţi, ei DU acceptă dogma creştină, 
dar acceptă morala creştină. 

D.C De asta spun. nu trebuie să 
fim exclusivlşti. să reducem totul 
la morala creştini. In întreaga mea 
activitate creştinismul m-a ajutat 
foarte mult. dar am adoptat înţe¬ 
lepciune şl de la religiile orienta¬ 
le, hiduism şi taoism. mai puţin bu- 
dlsmiţL SInt surse togate de Înţe¬ 
lepciune. Eu persmial am mare în¬ 
clinaţie faţă de mistică. Sînt, tn 
fond, foarte tentată de mistică. In 
mistică Îmi găsesc resurse de re¬ 
zistenţă la asaltul răului, ori care 
ar fi forma lui de manifestare. Di^l 
. nuaSnt o raţionalistă, toderanţa mă 
împiedică să.prescriu şi altora drur,. 
mul meu. Filare oih Îşi alcătuieş¬ 
te viaţa Interioară duj^ propriile, 
sale înelinaţii. 'după. structura sa 
sufletească. Important să do- 
oeşti. să respecţi şl $ă săvlrşeşti bi¬ 
nele. In ăceit' context mă glndeso 


DE vo^s cu Doamna 
Doma co^nEa 


uă aspecte distincte. Wn prim as¬ 
pect n constituie procesul de înlo¬ 
cuire al vechilor instituţii cu Insti¬ 
tuţii democratice. Că numai consti¬ 
tuirea cadrului instituţional demo¬ 
cratic nu este suficient pentru în¬ 
tronarea unei autentice democrat 
o dovedeşte situaţia actuală din ţa¬ 
ră. Aşa de pildă avem un Parla¬ 
ment organizat după modelul par¬ 
lamentelor occidentale. Cît de de¬ 
mocratic este însă, în realitate, a- 
cest Parlament nu mai este necesar 
să o spun. Deosebirile dintre de¬ 
functa Mare Adunare Naţională şi 
actualul Parlament sint abia per¬ 
ceptibile. In consecinţă o formă f㬠
ră conţinutul corespunzător nu poa¬ 
te funcţiona. Plnă clnd cei care lu¬ 
crează în instituţii formal democra¬ 
tice nu se vor debarasa de frică, de 
supuşenie faţă de putere, de ten¬ 
taţia de a face compromisuri pro¬ 
fitabile, nu poate fi vorba de o au¬ 
tentică democraţie. 

Un al doilea aspect care condi¬ 
ţionează existenţa adevăratei de¬ 
mocraţii fi constiuie prezenţa unor 
oameni politici competenţL Com¬ 
petenţa lor trebuie Insă dublată de 
un fond etic, singura trăsătură care 
îi poate face credibili în activitatea 
pe care o desfăşoară şi !n funcţiile 
pe care le Îndeplinesc. 

G.C. Deci sfnteţi de acord câ pen¬ 
tru ieşirea din actuala criză In care 
se găseşte România este penetrarea 
cît mai adine In conştiinţele oame¬ 
nilor a valorii morale. Noi consi¬ 
derăm că dintre toate sistemele mo¬ 
rale, cel mai adecvat specificului 
românesc este morala creştină. In 
timp ce morala iudairii este domi¬ 
nată de un sistem de interdicţii, pu- 
nînd accentul pe ce nu-ţi este în¬ 
găduit să faci şi pe sancţiuni dure, 
aşa cum este legea talionului, din¬ 
te pentru dinte, ochi pentru dcW, 
morala creştină propovăduieşte ce 
să faci, să iubeşti pe aproapele tău 
ca pe tine însuţi şi să-i Ierţi pe cel 
ce te asupresc. Despre morala isla¬ 
mică nu mal vorb^; ea predică 
atit iubirea, cStşi ura. Tradiţia mu¬ 
sulmană pune In gura Profetului 
următoarea poruncă: datoria ade¬ 
văratului drept credincios este sâ 
iubească şi să tiradă în numele lui 
Alah. , . 

D.C, Eu nu cunosc Islamul. Cît 
priveşte iui^mul nu sînt de acord 
cu Siv. Ehtistă şi latura aceaăla, 
ochi pentru ochi, dinte pentru din¬ 
te, dar nu trebuie să uităm că de¬ 
calogul, una din expresiile cele mai 
înalte ale ^ritualităţii etice, una¬ 
nim acceptată de toate sistemele de 
morală, ne-a fost transmis prin Ve¬ 
chiul Testament Pe lingă aceasta 
cred că nu este bine să rostim a- 
pvecieri asupra i^igiilor. Eu sint 
foarte tolerantă, deşi sint creştină. 
_G.C. Desigur, dar noi nu jude¬ 
căm religiile, ci sistemele de mo¬ 
rală; numai latura morală a a- 
cestora. 

D.C. Numai aspectul moral. Nici 
aici Insă nu trebuie să flm exclu- 
slvlşti. Ce facem cu ateii? Sfintul 
Augustin a spus: «iubesc păcătosul. 


la atei Nu Ii Judec dar. In ceea ce 
mă priveşte, cred că n-aş fi putut 
face nimic din toate ctte Ic-am f㬠
cut dacă nu aş fi avut o credinţă 
puternică în Dumnezeu. 

G.C. Utilizind un sofism, ateismul 
pretinde că este superior ori cărei 
concepţii religioase. Iată cum tşl 
susţin afirmaţia; voi faceţi binele 
aşteptînd o răsplată; noi facem bi¬ 
nele gratuit pentru binele In sine, 
neâşteptînd să fim răsplătiţi. 

D.C. Este un sofism, dar foarte 
simplist Binele dacă nu este legat 
de transcendent, dacă nu este înte¬ 
meiat metafizic, nu este posibil. Bi¬ 
nele nu-1 faci nici pentru răsplată 
şi nici de frica unei sancţiuni. Pen¬ 
tru mine. Un act nu este nicioda¬ 
tă curat dacă-1 faci din interes. O- 
mul trebuie să închine actele sale 
lui Dumnezeu. Aceasta lege am tn> 
văţat-o din gîndirea religioasă a 
Indiei; renunţarea la fructul actu¬ 
lui. Eu, cînd mă rog nu cer nimic. 
Niciodată. In rugăciunile mele nu-i 
cer nimic iui Dumnezeu. Doar poa¬ 
te pentru copii; nu mă rog pentru 
sănătatea lor, nid pentru viaţa lor, 
niciodată, doar pentru puritatea şi 
integritatea lor interioară. Din tot 
ce am făcut, eşeoui sau succese, 
m-am lepădat de ele; sint ale ţale 
Doamne! Nu-pii reuşeşte ceva; Dum¬ 
nezeu nu a vrut! Actul. ne aparţi¬ 
ne, hotărîrea de a acţiona, alegind 
Intre bine şi râu, dar rezultatul nu 
ne aparţine. 

G. €. Naţionalismul românesc şi 
îndeosebi manifestările lui extre¬ 
miste au fost curent invocate de 
clte ori a fost nevoie de o expli¬ 
caţie, pentru a scuza anumite ex¬ 
cese de care în. ultimă instanţă pu¬ 
terea era vinovată. Se ştie (A po¬ 
porul romin a respins întotdeauna 
orice formă de şovinism, altfel 
p-am fi fost o ţară de imigraţie. 
Faţă de această situaţie, nu consi¬ 
deraţi că ar fl necesară şi oportună 
6 dezbatere amplă pe tema naţîo- 
nalismului şi şovinismului? 

D.C. poporul retaân nu a fost şi 
nu ^te şovin. Încă '4i.n aecoiul al 
XilHea au luat flinţă la noi co¬ 
munităţi evreieşti care descriu po¬ 
porul român ca un pc^or ospi¬ 
talier. Toate popoarele care s-au 
succedat teritoriul României au 
atestat prin docun»nte ospitalita¬ 
tea p(^aţieL Dar de 40 de ani, de 
dnd comunismul şi-a Înfipt răd㬠
cini puternice la noi, asistăm la a- 
pâriţla unor forme de naţionalism 
ejfagerat Fenomenul este caracte¬ 
ristic In tot estul Europei, cu pre» 
eădere tn Uniunea Sovietică, ceea 
de ne face să ne dăta seama că es¬ 
te vorba de o tactică ' comunistă. 
După Revolupe, guvernarea P.S.1I. 
nu a făcut nimic să pună stavilă a- 
cestui naţionalism primitiv. Dimpo¬ 
trivă şi-au făcut o serie de publi¬ 
caţii care sub masca unei atitudini 
naţionaliste nu sint, de fapt, altce¬ 
va dectt o prelungire a posiţld dic¬ 
taturii dinaintea Revoluţiei. Astăzi 
puterea foloseşte aceste publicaţii 

E entru a crea vrajbă Intre naţiona- 
tăţi, mai ales Intre român! şi ma¬ 
ghiari fn ArdeaL 


JProfltlnd de anumite extremls- 
me la ambele etnii, care exişti, 
nu putem nega această situaţie, dar 
care nu sint relevante, put^ea le-a 
folosit Ca pe o diversiune. Rostul 
ei de a ne împiedica să ne concen¬ 
trăm asupra nelc^uirUor uvlrşite 
de putere şl a incapacităţii ei de a 
guverna. Toate actele pirtitice ale 
actualei guvernări ilnt dovezi de 
necontestat ale acestei incapacităţi; 
incapacitatea de a spune adevărul, 
incapacitatea de a crea un climat 
de pace Intre naţioaalitiţi. incapa¬ 
citatea de a redresa economia. In¬ 
capacitatea* de a ârganiza societa¬ 
tea, sau de a o Utea să se organi¬ 
zeze singuri, deî nu avem nevoie 
să fim organizaţi de o putere cen¬ 
trală. Incapacitatea de a accepta 
democraţia şi valorile ei. Al doUea 
motiv al cxarcefoării pasiunilor şo¬ 
vine are la bază raţiuni electorale. 
Evenimentele tragice din martie de 
la Urgu Mureş an servit puterii 
pentru a dştiga voturile alegăto¬ 
rilor români, care altfel ar fl putut 
fl tentaţi să voteze cu opoziţia de¬ 
mocrată. In continuare tensiu¬ 
nile dintre- români şl unguri tre¬ 
buiesc menţinute. Ele abat atenţia* 
de la dezastrul economic In care sg 
găseşte ţara şi s-ar pqtea să se do¬ 
vedească utile la viitoarele alegeri. 

G.C. într-o ţară In care minorii, 
acuzaţi politic stnt daţi pe mina 
deţinuţilor de drept comun să-i vio¬ 
leze, tă-i schingiuie, să-i mutileze 
sufleteşte, e o ironie de prost gust 
să disonţi despre respectarea drep¬ 
turilor orauluL Totuşi ce trebuie f㬠
cut pentru a împiedica puterea de 
a împinge mai departe limitele ab¬ 
jecţiei? 

D.Q Trebuie făcute anchete de 
către organismele internaţionale. 
Crucea Roşie sau Amnesty Interna- 
tionaL^Aceste organisme trebuie so¬ 
licitate să ne ajute. Alianţa Civică 
are şi ea datoria de a investiga ast¬ 
fel de acte reprobabile şi de a le 
aduce la cunoştinţa opiniei publice 
din ţară şi din străinătate, despre 
toate încălcările drepturilor omu¬ 
lui. De asemenea partidele politice 
din bpoziţie trebuie să se implice 
In cazuri de nerespectarea dreptu¬ 
rilor omului. Ele trebuie să aibă 
secţiuni destinate modulul In care 
se respectă drepturile omului In 
ţară- ^ solicite permisiunea de a 
pătrunde In închisori alături de or¬ 
ganele specializate In urmărirea 
respectării drepturilor omuluL 

Dar mai există o problemă asu¬ 
pra căreia trebuie să ne concentrăm 
atenţia, problema copiilor orfani. 
Acum aceşti copii, aşa cum am v㬠
zut la televiziune, sînt luaţi sub o- 
crotirea miliţiei şl a securităţiL Es¬ 
te ceea ce a făcut şi Ceauşescu. în¬ 
cearcă să-şi creeze detaşamente noi 
de securişti, de oameni cruzi, in¬ 
struiţi în artele marţiale şi In uti¬ 
lizarea tuturor tipurilor de armâ, 
capabili să. lupte fără nici un simţ 
moral, deci pure instrumente dez¬ 
umanizate. Este groaznic şi inad¬ 
misibil. 

G.C. Nu credeţi că biserica, indi¬ 
ferent de confesiune, s-ar put^ im¬ 
plica in ocrotirea şi educarea ac^- 
tor copii? 

p.G. Biserica are un rol foarţe 
important. Dacă repr^ntanţi p 
doctrină politică de (»4entare creş¬ 
tină, să vizitaţi ac«te orfelinate. 
A<^ti copii trebuiesc educaţi în 
spirit creştin şi scoşi de sub 'in¬ 
fluenţa securităţii. Altfel, orfehitat 
după orfelinat va cădea în mina-' 
securităţii. 

G.6, Este o sugestie pentru care 
vă sintem recunoscători, Doamnă! 

D.C. Mai este Un subiect impoi^ 
tent: demagogia etică. Am asistat 
la demagogia econeaiică, clnd ni 
s-a promis marea cu sarea, apoi a 
urinat demagogia socială, cînd iu 
s-au promis asigurări sociale, aju¬ 
toare de şomaj, etc., după modelul 
occidental. Acută a venit rindul 
demagogiei etice. Prin ea se creăză 
confuzie Intra valorile reale şl ra- 
lorile simulate. ^ 

Cine li ^ draptu! d-iul Petra 
Roman să vorbească despre iubire, 
fără a comite o imposturi morală? 
A consimţit !â aducerea minerilor, 
acţiune In cara nu qnm ci a fost 
factorul cara a deds, dar nu s-a 
desolidarizat de ea. Mai mult chiar, 
repeţi din ce In ce maţ des că este 
solidar co <U. Iliescu. Această soli¬ 
daritate înseamnă compliritatc la 
crimele oribile care s-au săvlrşit In 
13—IS hlnie '90. Nu ştiu daci un 

(continuare fct pag. « VlI-a) 
Convorbire consemnată de 

Gabriel CONSTA NTINESCU 







Anul 1, nr. 


PUNaE CARDINALE 


1^30 autnst a avut l«c in Germania, la Kdnigstein, cel de al 
orianiiat de Colegial Albertus Magnns cu 
*” îndatoririle bisericii 

«socialismului real“, bisericilor din ţirile eUberate 
rint^^f^îr*# îndatoriri noi La rindul lor. creşUnU 

întrebarea: Spre ce conduce această deschidere? 
a-, t” societatea din Europa csUcă fi sud-cstlcă dispun 

nmiitiB posiwiităţi de afirmare, fn acest nou cUmal Congresul fi-a 
Sa i?îîî ^P«nsul U uimătoarele întrebări: Ce poziţie trebuie 

tete flj^o ţări? Ce obligaţii revin laicilor !ntr-o socie- 

*"**“*• •* aHtudinea crcftinilor in problema 
naţiunU fi a naţionalismului? 

*® întrebările de mai sus a llc cit mai porţi- 
U *^u prezentat rapoarte amănunţite 
*" Europei de Est fi Sud-est în perioada 
a fA«« IM is!r dictaturilor comuniste. Raportor pentru România 

1* SUdost Institut din MUnehen. 
•sdiimbare* *^®*atul: Despre situaţia bisericilor In România dtipă 

ţinerii Congresului pfnă astăzi situaţia principalelor 
S- sdiimbări esenţiale, raportul D-lui 

t * GiHuulkani SfI păstrează actualitatea. Prezentarea traducerii 

inoti!î^*îiaw!!?ţ* • ***• “‘*** ^ interesantă din două 

al 4 P*^*®nî rin<I conţinutul său reflectă punctul de vedere 

ciili 4 i !iî-. ♦S^*!**^ neangajat în disputele dintre diversele 

rS? ÎÎÎL??/* ^ ““ ® suspectat de subicctivîsni. In al doilea 

■m^cuiMKcSnd conţinutul acestui raport, ne putem da-teama care este 
«P®claliftii în problemele religioase din Occident 
«espre actuala situaţie a cultelor în Roniiinia postrevoluţionară. 

DianaGHIBlJ 


a puţine zile 
după răstur¬ 
narea şi Îm¬ 
puşcarea lui 
Ceauşcscu, In 
urma unul 
proces sumar, 
tipic pentru 
situaţiile In 
care guver¬ 
nează starea 
de asediu, 
conducerea României a abrogat toa¬ 
te legile şi reglementările ostile bi¬ 
sericii şi a repus, formal biserica 
tn toate drepturile d Noul şef de 
stat, care a fost ales la 20 mai 1990 
cu majoritatea covîrşltoare de 85VW 
Ion niescu, a luat parte la un ser¬ 
viciu divin televizai care a avut 
un bun efect propagandistic. 

De atunci radioul şl televiziunea 
nu ratează nici un prilej să arate 
bunăvoinţa statului faţă de religie. 
La ocazii speciale, cum ar fi sărbl- 
iori paţionale sau jubilee se afişea¬ 
ză bl mod ostentativ legătura din¬ 
tre planul laie şl cel bisericesc. Şi 
după cum era de aşteptai Biserica 
Ortodoxă Română este aşezată In 
primul plan 

Biserica ortodoxă, biserica ofidalâ 
a ţării prin episco^tul ei dispus la 
mari eoncesii faţă de politica ateis¬ 
tă a statului, a avut şi In Un^ 
guvernării lui Ceauşei oel mai pu- 
^ de suferit Acuni, bineînţeles — 
dlnd curs unei ^sppziţU menite să 
întreţină, atît In ţară. dt şl In itriU- 
nătate. o imagine favorabilă legimu- 
lui — ea apare ca im stllp de ba¬ 
ză al sistemului; o nefericită simbio¬ 
ză. Avantajele care decurg din â- 
ceastă relaţie nu par a fi de durată, 
deoarece pierderea de prestigiu Ia •- 
chil multor credincioşi este evidentă. 
Teologii şi preoţU, cu conştiinţa res¬ 
ponsabilităţii lor, ai acestei vechi şi 
Venerabile biserid Işi pUh foarte 
îngrijeaţi întrebarea cum Vfsi putea 
fi rn^rit procesul de erodare care 
durei^ deja, de ani 

Şi ce i-a .adus. „schimbarea pu¬ 
terii* bisericii greco-catolicc (unite) 
din ţară? Această biserică, care odi¬ 
nioară cuprindea 1, S milioane de 
credincioşi şi 700 de preoţi a fost 
lifOlyată la 1. decembrie .194^ res- 
pecUv integrată cu forţa în biseri¬ 
ca ortodoxă. Şunurtle ei, biserid, 
mlnăstiri, aşezăminte eulţurale. ete. 
dacă nu au fost confiscate de stal 
au fost preluate de biserica orto¬ 
doxă: „o reSntoareerel eşa ctim s-a 
sf^ atunci, a fiilor d « bunurilor 
pierdute. Voci asemănătoare pot fi 
au^)^ In cercurile aprt^ate de pâ- 
triarlda ortodoxă, care işi menţin 
părerea că integrarea uniţilor s-a 
produs In mod legşd. Episcoţml ro- 
mano-caiolic dcv Timişoara, Sebas- 
tian Krafitcr, numit tn această func¬ 
ţie de Sfintul Părinte în aprilie 
1990, a confirmat la o masă rotun¬ 
dă care a avut loc la 29 mai 1990, 
cu prilejul unui congres catolic la 
Berlin, că biserica ortodoxă refuzi, 
invodnd reguli canonice, să resti¬ 
tuie uniţilor biseridle. 

Biserica romano-catolică are o po¬ 
ziţie mai lAină. dar ea se luptă ca 
şi Indnte pentru dobtndirea bimu- 
rilor şi aşezămintelOT culturale con¬ 
fiscate sub Oauşescu şi declarate 
ca „bunuri aparţinlnd patrimoniului 
naţicmal*. In Trmisilvania, unde ma¬ 
rea majoritate a romano-catolicUm' 


sînt unguri, repunerea tn drepturi a 
acestei biserid este Împiedicată' şi 
de conflictul interetnic româno-ma- 
ghiar. 

Gravă este .şi situaţia bisericii re¬ 
formate din Transilvania. Instalarea 
episcopului reformat Laszlo Tăkes, 
la 8 mai 1990, a fost tulburată de 
protestele românilor şovini care !n 
preziua instalării au scris lozind 


du, dar nu o răsturnare şi o „schim¬ 
bare esenţială*. 

Pe acest fundal se pune Întreba¬ 
rea: pot bisericile, aşa slăbite cum 
sint ele, să contribuie la depăşirea 
vacuumului moral şi a dezorientării 
spirituale? 

Biserica ortodoxă din România. 

Episcopatul ortodox, compromis 
puternic prin servilismul său faţă 
de stal nu a Intreprins^nimic, nld 
la o jumătate de an de Ja revoluţia 
din decembrie, pentru a-şl recunoaş¬ 
te in corporc vina şi a pune la dis¬ 
poziţia celor păgubiţi (biserica uni¬ 
tă. dar şi preoţii şl credincioşii per¬ 
secutaţi din rindul ortodocşilor) des¬ 
păgubiri morale şi materiale 

Capul acestei biserid, patriarhul 
T%»ctîst Arâpaşu, s-a mulţumit la 
începutul lui ianuarie 1990, dnd a 
demisionat sub presiunea opiniei pu¬ 
blice,'să rostească doar cuvinte for¬ 
male de căinţă pentru „-slăbidunea* 
pe care a arătat-o faţă de stat Prin 
refuzul ierarhief ortodoxe de â-şi 
recunoaşte e:plidt gresiile săvli^i- 
te, 8-a amplificat critica la ,adr^ 
el Pubiid^ Tîa Şerbăn^cn dmsta- 
tă într-un artkol publicat în 13. a- 
prilie 19M, tn revista de opoziţie 
„22* că, „complicitatea ultimilor ani* 
dintre ierarhia bisericească şi stat a 
avut efectul că „doar dizidenţii şi-au 
căutat refii^ul In.creştinism şi erau 
singurii care credeau tn puterea lui 
Dumnezeu*. Părerea aceleiaşi au¬ 
toare despre atitudinea comună, a 
conducătorilor bisericii şi a cdor 
laici reiese din următoai^e cuvin¬ 
te: „religia este chemată (de către 
stat) să coopereze deschis cu con¬ 
ducerea politică, pentru a se bucura 
împreună de dragostea poporului 


DESPRE SITUAŢIA BISERICILOR 
IN ROMÂNIA DUPĂ „SCHIMBARE" 


duşmănoase de pereţii dădirilor pu¬ 
blice. Poliţia, prin prezenţa ei ma¬ 
sivă, a împiedicat alte excese. 

O rază de speranţă a apărut In 
primăvara anului 19M, dnd a fost 
înfiinţată „Uniimea democrată ro- 
mâno-maghiară*. Ea a reuşit si 
şteargă, cu puţine ore Înainte de 
festivitate, ameninţările scrise pe zi¬ 
duri. Pentru toleranţă etnică şi con¬ 
vieţuire paşnică a naţkmalităţHor 
din România a militat cu mult timp 
înainte, Încă In timpiil lui Ceauşes- 
cu profesoara şl umanista Dc^a 
Cordea, care tocmai din acest mo¬ 
tiv a fost urmărită, cu tenadtate, 
de <^tre Securitate. Du^ cum se 
şfie, sdnteia care a declanşat I?- 
bucnirea r^oltei de la Timişoara 
l-a furnizat Ţăkes, răzvrătirea sa 
împotriva saihavolnldei din ţară 
niardnd inceputol revoluţiei, la care 
au participat atit români, dt.şi ma¬ 
ghiari şi germani (şvabi bănăţeni). 
Împreună, T6kes,'pe atund pred 
i^<Hmat In Timişoara, urma să fie 
mutat disciplinar, pentru insubor¬ 
donare faţă de statul ateisl de c㬠
tre episcopul devotat regimului. Pe 
el şi pe. iute personalităţi care lup¬ 
tă Împotriva conflictelor interetnic 
anactxmice vor să-i pună la respăct 
acele forţe cărora ideea de toleran¬ 
ţă le stă ca un ghimpe in ochi. De¬ 
altfel la festivităţile de instălare ale 
lui T6£es au fost reprezentate toate 
cultele şi comunităţile religioase, cu 
del^aţii de rang Inăll cu excepţia 
bisericii ortodoxă. 

Despre substratul politic. 
Rezultatele alegerilor din 20 niai 
1990 frizează absurdul Românii ca¬ 
re vreme de a jumătate de, secol 
aii Indurat chinuri inimaginabile şi 
au trăit ca Intr-up imens tegăr, de 
concentrare, s-au deds la alegeri ti 
voteze pentru reprezentanţii wtehil 
conduceri. Revoluţiei din decembrie, 
declanşată în primul rind de stu¬ 
denţi şi intelectuali nu îr erau h㬠
răzite roade; purtătorii ei nu dispu¬ 
neau nici de timpul şi nici de ex¬ 
perienţa necesară pentru a introduce 
democraţia clamată de ei. Dispuneau 
doar de postulate, nu şi de progra¬ 
me; ei aveau voinţa, nu şi cunoştinţe¬ 
le necesaire pentru a le transforma 
pe cele dinţii In realitate, ei erau 
dispuşi să facă orice sacrificii fără 
ca măcar să bănuiască faptul că In 
•ţxilitîca realistă* acestea înseamnă 
de la puţin pînă la nimic. în Ro¬ 
mânia revolta populari a adus pr㬠
buşirea clanului Ceauşescu, reolJrată 
cu curaj şi dăruire pînă la sacrifi- 


De ce, li Întreabă autoarea pe poli¬ 
ticieni ce pretind a se fi pocăil' de 
ce nu se spovedesc la incertul dru¬ 
mului pe care ăn pornit?'^ 

prilej, Jurnalistul din 
«ţwzjţie, Mircea Ciobanu, se râfu- 
i^te cu patriarhul demisionat Ifeoc- 
«5l afirmind următoarele: „Dispe- 
noastră era mare, sfnţia voes- 
deoarece, Dv., nu ne dădeaţi 
nici un semn din care să rezulte că 
voiţi chiar dacă nu puteaţi să vă 
opuneţi Dv, aveaţi sufletele noastre 
Jri păstrare, ^ Dv. aţi lăsat atît su- 

trupurile noastre pe 
mina disţrvjgătorâor tdo biserici).., 
^neţi-ne, Sfinţia Ta, că aţî suferit 
atunci şi te vom cr^...*. 

Se pare însă că nu l-a crezut ni¬ 
meni pe patriarh atunci clnd s-a re¬ 
tras, afişind o falsă căinţă. Şl $« 
^re că cei ce s-au Îndoit de since¬ 
ritatea sa au avut draptate. La În¬ 
ceputul lui aprilie 1990 Teoctist şi-a 
^i»l la cererea episcopilor săi toa¬ 
te funcţiile abandonate. La 4 apri¬ 
lie, te -baza hotărfrii In unanimitate 
a Sfintulul Sinod, patriarhul a fo^ 
^us !n toate fun<^ile sale Ziarul 
^ opoziţie Jtomânia liberă* scria 
după aceasta: „evident că Sinodul 
uitase acele biserici cate fuseseră 
închise în Himpul dictaturU şr pe ă- 
tei preoţi care fuseseră puşiaub ur¬ 
mărire fiindeă refuzaseră.să se roa¬ 
ge pentni dictator (Ceauşeteu)*, 

In preziua relhscăunârii, o dele¬ 
gi de preoţi ^ plecat, precipitai 
te mţnăşUrea .Sinaia unde patriariuil 
trăia după reţragetea sa, spre url ni- 
g^ 4ă nu se reţntoarte în scaun JDe- 
mersul nu a avut succes.' 

Bs^tă, totuşi semne că In cadrul 
terarhlel în pledai la nivclid al 
dpilra — printre protopopi arhiman¬ 
driţi şi teologii cunoscuţi — se ma- 
nif^ta rezistenţă împotriva oportu¬ 
niştilor şi că se pun bazele unei 
mişcări de reînnoire a bisericii Un 
grup -de reformatori se constituise 
deja înaintea, râslumării hii Ceau¬ 
şescu şi adoptase denumirea de 
-grupul.de reflexiei Ei şi«^ propus 
schimbarea treptată a tuturor epis- 
«miior compromişi. Acestui grup de 
reformatori Ii aparţin, printre, alţii 
arhimandritul Bartolomeu Anania, 
teologul şi preotul arestat în repe¬ 
tate rlnduri Constantin Galeriu şi 
eruditul teolog, cunoscut şi In afara 
graniţelor Romăniei şi ortodoxiei 
Dumitru Stăniloae. Se pare că dato¬ 
rită acţiunii lor au fost chemaţi în 
primăvaia Iul 1990 monahii mai ti- 


____ Pog. 5 

neri, Romul Joanii (Mb numde de 
Serafim Păgărăşanul) la Sbiu, An¬ 
drei Andreicnţ (Uureşdnu) la Alba 
lulia, loan Mihălţan (Oişim) U O- 
radea şi Castan Crădun la Galaţi 
au fost sfinţiţi episcopL Ultimul şi 
proaspăt numitul epdscop de Iaşi, 
Daniel Clobotea, care are de-abia 49 
de ani se bucuri de un bon re¬ 
nume. în iunie 1990, Ciobatca a do- 
blndlt demnitatea de mitropolit şi 
este ca un pretendent sigur ia scaiu- 
nul patriahal. Numirea lui Ciobo- 
tea pare să fie o manevră^ abilă a 
frupidul reformator, care caută să 
bareze drumxil mitropolitului com¬ 
promis Antonie Plămădeală din Sk 
biu, spte scaunul patriarhal In 
timpul lui (>auşeşcu mitropolitul 
Antonie era eminenţa cenuşie a Bi¬ 
sericii Ortodoxe. Ifi şi-a folosit po¬ 
ziţia pentru a-^ cmtsolida jMterea 
' personală. In timpul demisim pa¬ 
triarhului Teoctist din-ianumte, Ivd 
Antonie Împreună cu mitropolii 
Vornlcescu al Olteniet şl mitropolj' . 
tul Banatelul Cornemur te*au'neva- 
nit conducerea adifiintetrafivă a bi¬ 
sericii . 

Şi înfiinţarea noilor institute teo¬ 
logice de la Iaşi şi C3uj, pe lingă 
cele de la Sibiu si Bţicure^, pare 
să fie rezultatul eforturilor gniţăilui 
de reformă. Facultăţii de la la^ i-a 
revenit sarcina de a se ocupa cu pre~ 
gătirea teologilor din Basarabia. Du¬ 
pă răsturnarea lui Ceauşescu, Ro¬ 
mânia şi Moldova, care tinde spre 
aulmomle statală, s-au apropiat 
foarte mull circulaţia peste Prut a 
devenit din ce In ce mai internă. 

Din vara anului 1990 nu mai existe 
obligativitatea vizei dintre România 
şi Moldova sovietică. 

Biserica greco-catolîci (unită). 

Un drum greu are în faţă biseri¬ 
ca greco-catolică (unită), care a to&t 
dizolvată la 1 de^mbrie 1948 prin 
decretul guvermilui român şl in¬ 
tegrate cu forţa In rindul bisericii 
ortodoxe. Ea a fost decimantă nu 
numai în cei 40 de ani de existenţă 
tn subersivitate, dar şi astăzi ca tre¬ 
buie să lupte pentru a-sl redobîndi 
bisericile, şcolile şl celelalte bunuri 
culturale, sau destinate activităţilor 
de caritate care l-au fost c<»ifiscate 
Totodată, ea trebuie să se apere de 
atacurile tăioase ale unor {M-eoţi or¬ 
todocşi, care privesc, In continuare, 
unirea cu Roma ct ^ o trădare fa¬ 
ţă de românism şi pe care nu vor 
să o recunoască; bineînţeles că este 
vorba de o minoritate de incorigfoUl 
Biserica unită poate acţiona liber, 
de facto, !n baza decretului din 31 
decembrie 1989 dat de condijcerea 
interimară a statului dar a trehtllb 
totuşi să aştepte pini dnd, la 24 ă* 
priite 1990, CP.UJf.-ul O structură 
politică inventată de succesorii lui 
Ceauşescu, după „hmgl dezbateri*, a 
emis un act normativ pentru lega¬ 
lizarea el Prin acest act nwmatW 1 
se asigură Bisericii Unite dreptul de 
„a se dezvolta in concmdanţă cu le^ 
glslaţiâ generală privind cultele re- 
ligioate*. Acestui act li precedase o 
c^erinţă comună a unei comisii 
ortodoxe-unite, finute la 9 aprilie, 
unde în prezoiţa ministrului culte¬ 
lor, Nicolae Stoiceseu, s-a hotărit să 
„se împartă bisericile după necesi¬ 
tăţile locale*. Acei credindoşl care 
voiau să rămînă ortodocşi puteau 
să folosească tesericlle revendicate 
j^nă dnd comisiei mixte 11 va fi po¬ 
sibil să se deplaseze la toate comu¬ 
nităţile. Această propunere de com¬ 
promis, prezentată die ministnd-cul- 
telor, pare să fl apropiat punctele 
de vedere ale celor drâă biserici. 
Artiiepiscopul unit.Alexaiiditi Todea, 
condiţionase, focă din martie 1990, 
orice tratative, de restituirea tutu- 
ror bunurilor coiifiteate fn 1948 fării 
a se foce dovada net^tăţii l«r. — - 
La conterinţa din 9. ăprilte 1999, 
ipinistrul cultelor a oforit cu .gene¬ 
rozitate eplscopiţor. uniţi, teţ} pre¬ 
zenţi, o dotare a bisericilor lor cu 
.teţ^uri pentru ridtearea unor noi 
bişerid, precum şi ajtitoăre bineşfi. 
Bunăvoinţa Bucureţ^uluj vis-ă-vis 
de biserica unită pare să fie iz^ 
rită din necesitatea de a ee imbână^ 
tăţi imaginea politică a României 
destul de proastă, tn oddi Occiden-: 
tului. Comunicatul comun al celor 
dQuă biserici dat în 9 i^rilte 1990 
(vezi Jjreptatea* din 27 mai 1990, 
face să apară conducerea şi fn spe¬ 
cial preş^ntete Ion tliescu. fntr-o 
lumiiU favorabilă Dar antagonismul 
intereselor dintre biserica ortodoxă ^ 
şi cea unită nu a dispărui d este 
mereu alimentat de disputele dintie 
teolog i 

((fontiMiare In pag. a VlII-a) 

Dr. Dioniste GHERMANl 




r 


PUNOE CARDINALE 


Pag. 6 


Anul 1. nr. 1 


Dupi un tn şt Jomitatcde 
regim de Zarcâ U închisoa¬ 
rea din Aiud instituit In pri- 
mivara anului 1949. tovarăşa 
moarte începea si culeagă 
din plin roadele. Aproape In 
fiecare săplămlni puteai auil 
ci a mai mtuit încă unuL 

Ţlnlnd cont de cei ce 
populau Zlarca, la număr de 
! 5 (>—200 deţinuţi se poate 
conchide că moartea păşea 
printre noi cu aceiaşi caden¬ 
ţă ca pe front In prima linie. 

Asistenţa medicală era ca 
şl inexistentă. Se făcea săp- 
tăminal vizita medicală, dar 
nu obţineau alt medlcamd&t 
declt praf de cărbune. In 
primăvara anului 1950 au fost 
destinate citeva celule pentru 
cei bolnavi de tbc. Regimul 
alimentar se deosebea de cel 
obişnuit, doar prin Înlocuirea 
turtoiului de porumb, cU pli¬ 
ne; Din punct de vedere al 
cazării, beneficiam de un pat 
şi ca atare nu puteam fi mal 
mulţi de 4 inşi într-o celulă 
de 2/4 m. Gam toţi cei ce 
mureau erau tbc-Işti, datori¬ 
tă subnutriţiei Îndelungate. 
In general medicul Ii trecea 
In celulele de tbc-Işti, pe cel 
ce mai aveau vreo lună de 
trăit şi puţini au fost din cel 
ce l-au păcălit să primească 
regim tbc şt să nu moară. Eu 
am fost unul din supravie- 
ţxiitorl Intruclt aveam ti>c 
ganglionar, care potrivit le¬ 
gii hil Băarfan, nu creează 
cazuri mortale. 

Mutarea dintr-o celulă în 
alta, era prileJi de a mai 


Moartea unui general 


schimba opinii şi informaţii 
Intre deţinuţi şi aceasta era 
latura plăcută a acestui fapt 
Intr-o zi uşa celulei se des¬ 
chide şi miliţianul zice: .Ui¬ 
te că vă mal vine unu* şl du¬ 
pă introducerea noului venit, 
uşa se Închide cu zăvorul 
trlntit la locul Iul 

— Să trăiţi domnule ge¬ 
neral 

— Aici sint doar deţinui 
nu mai sInt general 

— Eu am dat In 1942 tn 
faţa d-voastră, examenul de 
sublocotenent de rezervă şi 
vă acord acelaş respect, ca 
atunci cind purtaţi uniforma 
de general 

Noul venit era generalul 
Stavrescu, unul dintre cei 
mal buni generali ce l-a a- 
vut armata română. 

Din ţinuta maiestuoasă ce 
o avea cInd am dat exame¬ 
nul de sublocotenent de re¬ 
zervă, mai păstra doar pri¬ 
virea scrutătoare şl expresia 
de nobleţe şl demnitate a fi¬ 
gurii In rest era un schelet 
acoperit cu piele ^1 cu haine 
de deţinui 

— Domnilor, eu nu sint 
bolnav, dar sint Intr-un grad 
de slăbiciune. Incit vorbirea 
mă oboseşte. îmi place Insă 
foarte mult să aud povestin- 
du-se. In realitate generalul 
avea o tuse uscată şi o trans¬ 
piraţie nocturnă specifică tu¬ 


berculozei pulmonare. 

Generatul Stavrescu a fost 
acuzat şi condamnat la mun¬ 
că silnică pe viaţă, pe moti¬ 
vul că nu a intervenit să 
salveze nişte Evrei care fu¬ 
seseră arestaţi la Iaşi de c㬠
tre comandamentul german 
In 1941, înaintea declanşării 
războiului cu U.R.S«S. Corpul 
4 de armată al cărui coman¬ 
dant era generalul Stavrescu, 
la acea dată, era pe poziţie 
de-a lungul Prutului In ve¬ 
derea operaţiilor ce aveau să 
urmeze. Generalul nu se mal 
afla tn Iaşi la data aresUrii 
Evreilor, ci In dispozitivul 
trupelor de pe Prut şi ca a- 
tare nu avea nici o cunoştin¬ 
ţă de acest fapt 
La mulţimea condamnărilor 
abuzive rostite In 1948, s-a 
mal adăugat şl aceasta. A- 
cum boala mergea ireversibil 
spre punctul final 
într-o zi l-am întrebat: 

Domnule general dacă 
aţi fi ştiut că veţi fi arestat 
şl aţi fi avut posibilitatea de 
a trece In Occident aţi fi 
trecut? 

Mi-a răspuns cu un nu, 
categoric. 

Am văzut prin acest răs¬ 
puns, cum chiptil său capătă 
un nimb socratic. 

Intr-o dimineaţă am auzit 
cum respiraţia Ii devine tot 
mai dificilă şi In răstimpuri 


tot mal rare, plnă s-a Înche¬ 
iat prhitr-un ultim oftai 
Lr-am trezit pe camaradul 
nxeu de celulă Popescu Gria- 
todor şi amlndoi am tngenua- 
chiat La căpătiiul generalului 
rostind o rugăciune tn care 
să ne regăsim noi cel rămaşi 
®ti od plecat dintre noL 
(^^ttipul său radia o senin㬠
tate şi o linişte d^>Ună, In 
timp oe sufletul au zbura 
«>re CtmplUe Elizee. însoţit 
de eroii ce i-a condus pe 
dmpurile de luptă. In răz¬ 
boiul de eliberare a Patriei 
Ana^Jii^^ ^ternic In uşi 

— A murit domnul general 
Stavresca 

— Un bandil aice nu-l ni¬ 
meni gennal 

— Eu am anţmţal dumnea¬ 
voastră faceţi cum credeţi 
După cltva timp, 
deschide uşa şi Întreabă; 

— Shlar a murii bă? 

— Poftim şl vedeţi 
— Şi zici că a fost general? 
— Da, a comandat armata 
IV-a romftnă, tn luptele pen¬ 
tru eliberarea Ardealului Un¬ 
gariei şl Cehoslovadel 
An venit apoi doi deţinuţi 
de drept comun, care l-au 
pus pe o targă şl probabil tot 
ai au fost şi groparii 
Do preot şl serviciu divtn, 
nici voibă nu putea fi. Eram 


Io plină desfăşurare a doc¬ 
trinei marxist-lenlaiste pa 
pimlntul rominesc. 

Ca generalul Stavrescu w 
murit rtnd pe tind mii de 
Români Io temniţde comu¬ 
niste. 

In ms ca om liber, dar 
supravegheat de ochiul vi' 
gilent al securităţii m-am 
dus tn mod spocUl la Alud 
a văd cimitirol deţinuţilor. 
M-am informat cu multă 
prudenţă asupra detaliilor to¬ 
pografice. Am recunoscut lo¬ 
cul exact, după descriere. Am 
căutat a văd vreun semn de 
mormlttt, dar nu am găsit 
dedt nl^ coteţe de găini şl 
de iepuri şl mărăcini de nu 
puteai străbate. Sub aceste 
coteţe ^ mărăcini $e găsesc 
oseminte de martiri ai nea¬ 
mului româ ne sc. 

Acolo stat fi osemintele 
generalului Stavrescu. 

Comunismul Instaurat la 
noi a avut ca principale o- 
blecUve uciderea elitei |1 a- 
nularea memoriei naţiunii 
române. 

Astăzi, cind susţinem a 
ne-am eliberat de acest coş¬ 
mar. mal putem Lăsa aceste 
pseminte sub ooteţe şi măr㬠
cini? 

NU! 

O naţiune oare nu-şl cin¬ 
steşte martirii şl eroii trăieş¬ 
te numai la nivel biologic şi 
e ameninţată cu dispariţia. 

Să nu ultămf 


Gheorghe BRAHONSCJEU 


Cum a murit lULIU MANtU 


Nu stat membru al partidului Naţional Ţărănesc 
şi-o spun ca a nu fiu acuzat de subiectivism. Am 
executat şi eu ciruprezece ani de temniţă sub re¬ 
gim comunist Despre torturile mele, suportate sub 
placa de beton a marxism-lenlnlsmulul nu vor¬ 
besc. Aş putea fi învinuit de retorism sau de ex- 
(^barea (»>opriilor suferinţe, şl învinuirile nedrep¬ 
te le 8Up<^ mal greu declt lovlturfla 

Eram la Aiud, în celula 301 clhd zăvoarele sînt 
date de-o parte şl tn cameră este introdus un om 
gălbejit mototolind tn mină o bocceluţă, legată 
sfoară La Început ne-am privit cu neîncredere. 
Cu Încetul ne-am apropiat Era un preot iezuit cu 
numele de Han. Venea din temniţa Sighetulul Era 
condamnat pentru că ar fi făcut spionaj pentru 
Vatican. Ne-am apropiat sufleteşte, ne-am confesat 
unul altuia. De atunci a trecut mult timp, peste 
treizeci şi dnd de ani 

Acum dnd la Alba lulia s-a sărbătorit aniversa¬ 
rea lui 1 decembrie 1918, adică unirea Transilva¬ 
niei cu patria mamă ştiind că sufletul acelor eve¬ 
nimente a fost Xuliu Maniu mi-am adus aminte 
de cele povestite de preotul Han ta legătură cu 
moartea acelui erou al romănilor transilvani, al 
românilor de pretutindeni, şl de totdeauna. 

«M-au introdus tn celula lui luliu Maniu cind 
acesta era In comă, total inconştient In încăpere 
mirosea Îngrozitor. In două gamele aşezate Ungă 
pat, peste arpacaş, mucegaiul era gros de un deget 
Bucăţile de pline, aruncate pe jos erau uscate, a- 
mestecate printre gunoaie. Era vara Prin geamul 
deschis intrau şi ieşeau rOiuri de muşte verzi, ce 
btzliau neîntrerupt In nările muribundului şi la 
colţurile buzelor muştele depuseseră grămezi de 
ouă Mi s-a spus să. fac curăţenie tn celulă Am dat 
pătura la o parte de pe trupul acelui om care abia 
mai sufla M-a izbit mirosul de cadavru Tropul 
încă viu intrase tn putrefacţia Bătrinul neputincios, 
de multă vremea se scăpase pe el Salteaua de sub 
el putrezise, ca şl hainele, ca şl pielea, care U mal 
Învelea cu greutate oasele X^am ridicat puţin. Sub 
el se mişeau o mulţime de viermi albi In-rana din 
şold stăteau tnfipţl mari graşi tmul lingi altul 
•ugtndu-l pi^ul stnge pe care 11 mai avea. Omul 
acesta fusese lăsat a moară mincat de viermi. 
M-am cutremurat O vreme am rămas năucit 

După ce m-am desmetldt am bătut In uşă şi am 
cerut o căldare cu apă şi drpe. Tot eu l-am dus 
In braţe la infirmerie, unde curind a şi murit Co¬ 
municatul oficial a spus că a" murit de 'bătrlneţe, 
că s-a bucurat de atentă îngrijire medicală*. 

Am auzii ®un citit despre felul barbar cum au 
fost omoriţl oameni: arşi pe rug, traşi pe roată, 
sflrtecaţl, sugrumaţi oameni luaţi din pal de lingă 
nevastă şl copU, împuşcaţi şl expuşi In pieţe pu¬ 
blice, torturaţi şi apoi aruncaţi de vii In cremato¬ 
riu. Am ciut de piramidele făcute din capete tăia- 
te, de marele cronicar Miron CosUn, ridicat de | 
Ungă sicriul soţiei şi tăiat bucăţi cu hangerele. In I 


faţa casei sale, pentru vina de a fi frate cu Vc^ 
lişcu, cel care aspirase la scaunul de domnie a lui 
Constantin Cantemir... dar lăsaţi să fie mincaţi 
de viermi nu mai auzisem. A-i tăia cuiva Oapul 
cu barda, a-I perfora ţeasta cu gloatele, a-1 sugru¬ 
ma. pare. floare la ureche pe lingă diinul de a fi 
dat de viu vlermUor. 

După citeva aptămtni am fost scos din celula 
301 şi de atunci nu l-am mai tatlinit niciodată pe 
preotul Han. Să nu mal fi apucat a povesteasa 
nimănui cum a murit luliu Maniu? Cum de nu se 
cunoaşte modul cum a murit acest mare mucenic 
al neamului nostru? Nu-l exdus ca şl preotul Han 
să fi fost lichidat ulterior, ea martor incomod ce 
erai 

Eu... „dixi et şalvari animam meam”. 


Ion PARAGINA 


f/ai/e-s nebunii? 


Unde-^s Ttebunii, unde sini nebunH? 
B Doamne lumea plină de cuminţi, 
B-pUn pămtntul de martiri şf sfinţi 
Atinşi de filoxera-i^p^pclunU. 


Tăcută-i gloata demfelepfi ca sfinxul 
tn faţa lumii şi-a n^nărginirti 
Şi-ascultător de rinduiala firii 
Ca un plăvan In fug trudeşte insul 


Sctncesc cuminţii-n chingile durerii 
Şi ^ngertnd din răni adinei bUndefe, 
Lingă neveste mor de bătrlneţe 
Necutezind să tragă spada vrerii 


Boleşte omeTtirea ca o funcă 
Şi nimeTti nu-i ca sloboadă singe, 
S-a-npotmoUt istoria şi pUnge 
Cu prora-nflptă tah^urt colţ de sUtidL 


Nu se mai nasc nebuni care s-o mine 
Cu bUa de tă spate ea pe-o tdtă. 
Acestui veac să-i pună dinamită 
Şi evu-nţelepeiunU să-4 dărime. 


O! Doamne, Doamne unde-s Don QuifoţS 
B lumea plină de-atde Sancho Pancha 
Ce nu-ndrămesc să mfauiasoă lancea 
Şi scutieri cuminţi se vor cu toţii 


l/nde-s nebuniif Dnde-s MachedpnU 
Si tragă spada şi să taie nodulT 
Ttnfeşte după India norodul 
Şi nu-s Cezari să-l treacă RuldconH 


Sloboade Doamne-n lume nebunia 
S-o răvăşească şt să o răstoarne, 

Ca un berbec să ia pămtntu-n coarne 
Şt-acestui veac sâ-t surpe temelia. 

Bucureşti, 1914. 

^ Dcmosionc ANDRONESCU 


Imnul Păcii 


Vint mare bate peste lume, 
Veni-va vremea şi acum a 
etnd de pe tronul aurit 
Şi cel din urmi zbir putemiCt 
Surpat de sclavul răzvrătit, 

Se va rostogoli nemernic. 


Vtnt mare bate peste lume, 
Venl-va vremea ţi acum m 
Cind lanţuri n-o să mai auzi 
Că m-or avea pe cin-să stringi 
Şi-au să dispară ochii uzi 
Că nimeni n-o moi fi să pltngi. 


Vint mare bate peste lume, 
Veni-va vremea şi acum o 
Cind fraţi cu fraţi îmbrăţişaţi 
tn toate toţi vom fi de-o seamă 
De bucurie-nartpaţi 
Ci nimeni n-o mai fi să geamă. 


Vint mare bate peste lume, 
Venl-va vremea şl acum a 
Cind armele s-or rugini 
Că n-o vrea nimerd să le poarte. 
Iar pacea se va odihni 
Pe piatra graniţelor moarte. 


Vint mare bate peste lume, 
Veni-va vremea şi acum e 
dnd miliarde-ntr-un aiHnt 
etnta-vom ctntecul htbirii 
Şi-acest tmpăciuit pămint 
Va fi căminul omenirii 


Nkhifor CBAINXO 


Patria 


Pentru tine: orice pas ţi orice gdttil 
Pentru tine mă oprind cdtstdnd 
Şi mă desgraniţ freusătând. 

Cu suflet trist, cu suflet greu. 

Cu inima bătând pentru tine mereu, 

O, ţară a dorultU şi-a desUnuJui meut 


Tu te*nalţi spre cer, şi creşti şi creşti 
Din rădăcini strSoedU, bnpăriteştt. 
Intre munţi de ape oa’n pov^tl 
Dar păndelo de-afară dau năvăli 
Peste ostaşii tăi cu măna goaiă. 

Şi gândul haldueeşte mi-l răscoală... 


Cdnd mă încing posTtfri firi de hotare 
Şi sui pe culmi de cremene călare. 

Din spre soare-răsare. 

Departe, In zare 

Ml-apore ^ 

Umbra roşă a Iul Petru cel Mare ... 

Şi co de ffToasnlc vis, făptura mea tresare,.. 


Gazeta r/ons/?vanlel Alba luUo, 1920 


AnmCXyrRUŞ 




^ul 1* nr. 1 


PUNCTE CARDINALE 


Pog, 7 





d p« cart pro. 
pafanda co- 
muRistâ DQ i-a 
orbit Intr>«tlt 
tota ti rafu- 
»e orice con¬ 
tact de infor¬ 
mare cu litOhi 


rataira rellgi- 


oati. In pri¬ 
mul Tind co 
Biblia, fşl re- 
amintese de fehd In care In cea 
de a doua carte a Pentateuhului, 
Exodul, carte relataţi salvarea evre¬ 
ilor din robia egipteani «1 intrarea 
J>oporului Alet“ In ^imlntul Fi- 
{idninţei*. 

Pe acurt, derularea faptelor isto¬ 
risite in textul biblic este următoa¬ 
rea. Dupi ce losil, fiul hii lacov, 
cd vlndut de fraţU aii ca rob, •- 
jun®e cu ajutorul lui Dumnezeu, 
favoritul faraonului şi ^vernatornl 
ţirii, cbeami în Egipt toate neamu¬ 
rile lui Israd. NoU veniţi se stabi¬ 
lesc In ţin\itul Goşei dm fertila 
Ddti a Nilului, unde se înmulţesc 
şi prosperă. Duoi nararea acestor 
evenimente, care au loc aproxima¬ 
tiv în secolul XVII a C5»r, textul 
biblic face un salt peste o perioadă 
de 400 de ani Se pare că dc-a Ixm- 
gui acestor 400 de ani israclipi au 
dus Q viaţă ixdată de păstt^ ne- 
luaţl în seioni nkd de populaţia 
băştinaşă şl nid de conducerea po¬ 
litică. 


Odată însă cu instaurarea la Cîr- 
ma statului a dinastiei a XlX-a si¬ 
tuaţia evreilor se Schimbă. Ramses 
al Il-lea, cd de al treilea faraon 
al acestei, dinastii nu a fost nu¬ 
mai un vajnic războinic, ci şi un 
mare constructor. Pentru a-şi rea¬ 
liza planurile co adevărat Jfarao- 
nice*, construirea unei noi capitale 
şi a unui uriaş oraş al hambarelor 
şi depozitelor militare era nevoie 
de un mare număr de braţe de 
muncă. Aşa se face că într-o bună 


zi trupele regale au invadat ţinutul 
locuit de israeliţi şi după ce le-au 
jefuit avutul i-au deportat în ma¬ 
să pe şantierele noilor construcţii 
Sub căldura ucigătoare a soarelui 
şi mlnap de la spate de bkde v㬠
tafilor egipteni, ei i^nt obligaţi să 


frăminte lut şl să facă cărămizi 
pentru edificiUe grandioase, înălţa¬ 


te în cinstea purtătorului sceptrului 
regal. Şi astfel este Iniobit un po¬ 


por paşnic care, pină In ziua în ca- 
care un „despot luminat** i-a croit 
acest nefericit destin, îşi păştea 
tihnit turmele şi 4şi cultiva senin 


Tîlcul 

unei povestiri biblice 


ogoarele. 

Din păcate, trecerea * la liberta¬ 
te la robie nu înseamnă doar o 
schimbare de statut sociaL Înrobi- 
rea afectează în profunzinM fiinţa 
umană, alteiind in primul rind 
virtuţile morale, demnitatea şi în¬ 
crederea în sine. Procesul este pro¬ 
gresiv şi efectele lui slnt cu atlt 
mai grave cu cft privaţiunea de 
libertate se prelungeşte osai mult 
In tio^. Este drept că în cadrul a- 
cestt: evoluţii negative pot i^iărea 
dnd şi dnd acte de curaj, materia¬ 
lizate în atitudini de protest sau 
de împotrivire la planurU* crimi¬ 
nale ale faraonului, dar ele au ca¬ 
racter de excepţie ^ uneori stîrneso 
dezaprobarea chiar ^ a cdor obidiţi, 
a cdof In qsrijinol cărora au fjst 
făcute. Robului fi este teamă şi de 
propriul au curaj. In această situ¬ 
aţie, aparent fără ieşire, îşi face a- 
pariţia pe scena istorii evreilor 
Moise. personalitate diarismatică, 
profetul care va aduce salvarea po- 
poroTui isradit 

Naşterea sa in sinul ţmei familii 
de robi evrei, salvarea sa miracu¬ 
loasă din valurile Nilului, adopta¬ 
rea de către fiica faraonului şi e- 
ducaţla primită, ca şi cutn ar fi fă- 
c .t parte din familia regală, dnt 
momente amănunţit relatate de tex¬ 
tul biblic. Faptele devin Insă inte¬ 
resante deindată ce augusta sa pro¬ 
tectoare 11 dezvăluie taina originii 
sale evreieşti. Din acel moment 
sentimentul de solidaritate ou po¬ 
porul din care se trage devine mai 
puternic decit tentaţia de a-şi con¬ 
tinua viaţa lipsită dc griji pe care 
o diţsese plnă atunci. In virtutea 
poziţiei sale privilegiate de fiu a- 
ddptiv al unei prinţese regale. 

Primele încercări de a da expre- 
rie acestui sentiment sînt stingace. 
Faptul că Moise ia apărarea unor 
conaţionali maltrataţi dc zbirii pu¬ 
terii, nu slnt acţhmi ctmcludente. 
Datorită unui astfel de act in^ul- 
siv, uciderea unui egiptean, este ne¬ 
voit să se refugieze dincolo de ho¬ 
tarele Egiptului, în ţara madianiţi* 
lor. Un adevărat „exil poIHic" care 
va dura patruzeci de ani. Un răs¬ 


timp lung, m care In conştiinţa iz¬ 
raeliţilor se va stlngt orice unnă 
de dbrina de ă-ţl dobhidi liberta¬ 
tea, in timp ce In conştiinţa Ini 
Moise se va dezlănţul nn adevărat 
ixtoendhi interior, voinţa de a-şi 
s^va fraţii de singe din robie. 

Cei patruzeci de ani petrecuţi In 
„exil** i-au maturizat gindirea şi l-au 
deschis porţile htţelegeili realităţii 
politice. Revenind In Egipt d i|i 
dă seama că dobindriea libertăţii 
nn se va putea Împlini dedt prin 
insuflarea în sufletele paralizate ale 
robilor a unei puternice credinţe In 
idealul de libertate. Ajutat In efor¬ 
tul au şi de divinitate, Moise reu¬ 
şeşte a clintească inerţia de ne- 
dintit a robudui. aprinzind In su¬ 
fletele îndobitocite de anii lungi de 
privaţiune de libertate ale israelHi- 
jor, flacăra speranţei intr-un vii¬ 
tor mai bun. Şi astfel poporul e- 
vreu încearcă â scuture jugul ro¬ 
biei, pcxnind pe drumul lung spre 
Ţa _ Făgăduinţei. 

Foarte cuiind se va dovedi In¬ 
să că sedielele lăsate de lunga pe¬ 
rioadă de sclavie au pot fi şterse 
pes‘e nv>apte de ideea de libertate, 
pe care Moise Încearcă, cu dispera¬ 
re, a o trezească in cugetul cona¬ 
ţionalilor săi Nid chiar JLegea** 
pe care Ie-o oferă In numele on«i 
Dumnezeu atotputernic şl nid prl- 
vilegiiR de a deveni Jf\>porul A- 
les“ nu reuşesc a vindece rănile 
a^nd din sufletele schilodite de 
sclavie. In fiecare moment de cunv 
până pe drumul către ţara promisă 
de Jahve apare regretul pentru via¬ 
ţa lipsită de imprevizibil din robie. 
Este drept că In robia egipteană 
munceau din greu, că erau bruta¬ 
lizaţi de supraveghetori, dar îşi pri¬ 
meau cu regularitate fiertura oe le 
.servea drept hrană, se bucurau de 
un adăpost şi erau scutiţi de pri. 
mcjdiile drumului prin deşert Ro¬ 
bia era o sare cu care se obişnui¬ 
seră. pe dnd libertatea trebuiau a 
o tnveţe. 

Qt de grea trebuie să fi fost pen¬ 
tru Moise dipă in care a doblndit 
conştiinţa că fraţii ai, cei pe care 
îl scosese cu atîta greutate din ro¬ 


bia ftursoDUlttl, arau laeapablU U 
suporte statoiul d« oaaaeol liberi 
Ei M fireau cu tropul tub cerul 
lUxr al deşertului. |u drum «>t« 
limanul tăgăduit de 'ihve, dao* tu- 
fietttl le rămăseie Înlănţuit In £. 
glpt 

In faţa aoaatei situaţU ette greu 
de spus dacă grava botărîre ca tn 
„Pimlntul Făgăduinţei* a nu intre 
deeft cd care nu au cunoscut sclavia 
II aparţine hii Dumnezeu aao lai 
M-iae. Destul că drumu! spre ţinte 
finală a durat de zece ori mai mult,, 
de / daci s-ar fi desfăşurat ta 
condiţii normale Timp de patruzed 
de ani Moise a purtat «Poixirnl A- 
Ies* pe căi rătădie prin deşert tn 
timpul acestei lungi peregrinări, în¬ 
cetul ou încetul, toţi roUi care p㬠
răsiseră Egiptul s-au stins din via¬ 
ţă. In locul lor se ridicase o gene. 
raţie nouă, generaţia celor născuţi 
in libertate, a celor care nn cunos¬ 
cuseră niciodată sclavia cu tot oor- 
teglnl ei de mizerii fi umilinţe. 
Nid chiar lui Moise na 1 s-a Ingă. 
doit a se abată de ia această as¬ 
pră hotărfre S îşi va da duhul ia 
porţile Canaanulni, nefiindu-l îng㬠
duit si calce plmlnUd bineouvlntat, 
ca unul care nu ae născuse tn li¬ 
bertate. 

Tllcul acestei dramatice povestiri 
biblice nu este greu de desluşit, iar 
actualitatea sa, cutremurătoare. Mo- 
raia ei explică de ce tinerii, iar nu 
cei care, fntr-un fd sau In altul, am 
servit cu supuşenie regimu# comu- 
nist, slnt cei care -cer cu Indlrjlre 
gi sbmcturiie moştenite^ de Ia dic¬ 
tatura marxist-leniaistă a fie de¬ 
molate din temdii. J>iaţa Univer¬ 
sităţii-a constituit simbolul acM 
exemplare atitudini pure, nonvio- 
lentă, dar hotărltă prin care tine¬ 
retul ţării s-a angajat cu aceeaşi 
dăruire ^ putere dc sacrifidu, ca şl . 
în zHele fierbinţi ale lui Decembrie 
*89 pentru a făuri RnnănJa de miine, 

0 Românie cu adevărat liberă şi de¬ 
mocrată. 

Vigoarea cu care studenţimea ro¬ 
mână îşi afirmă crezul anticofflMiTtftt“' 
şi voinţa de a edifica o societate no. 
uă, aşezată pe temdia trainică a mo¬ 
ralei creştine, în duda persecuţiilor 
la care este şupuaă de actuala Pute¬ 
re, pe Îndreptăţeşte nădăjduim că ; 
zviroolirile isterire ale nosnendaturŞ 
comuniste In tentativa ei disperată 
de a se menţine cu orice preţ la con- 
ducere, sînt sortite eşecuhd 

Gabriel CONSTANTINECCU 


De vorbă cu doamna 
DOINA CORNEA 


(urmare din pag. a IV-a) 

om care Împovărează ţara cu da¬ 
torii grele, fără să informeze popu¬ 
laţia, mai ales că datoriile contrac¬ 
tate nu slnt destinate redrearii e- 
coDomiei, ci pentru a plăti salariile 
muncitorilor j» care vrea a-i dş- 
tige pentru viitoarele alegeri, are 
dreptul moral a fie In fruntea gu¬ 
vernului? 

G.C In Sibiu şi-a făcat apariţia 
o mentalitate nouă, nu ştiu dacă 
ca se IntUneşte şi !n alte părţi ale 
ţării, aseznăr^loare cu starea de 
^rirt din Europa din perioada In 
care s-au construit marile catedrale 
gotice. Acum se construiesc cate¬ 
drale peste catedrale. 

— D.C Ortodoxe? 

G.€. Ortodoxe. Este o demagoge 
creştină. 

D.C. Asta am numit-o. demagogie 
etică. Dar eu nu am atacat biseri¬ 
ca. Eu am atacat nişte oameni ca¬ 
re au comis crime, care au dovedit 
de un an de zile că nu au nici un 
fel de dragoste faţă de poporul ro¬ 
mân. pe care O tlrăso Intr-un ne¬ 


maipomenit dezastru, atlt material 
cit şi spirituaL Mă Întreb cu ce 
drept vorbesc aceşti oameni despre 
iubire. Desigur că biserica ortodo¬ 
xă, care este bogată, ar avea tn 
prunul rlnd obligaţia de a ridica 
orfelinate, de a Îmbunătăţi clădiri¬ 
le vechilor aşezăminte pentru co¬ 
piii orfani, de a le dota cu mobi¬ 
lier, de a trimite preoţi acolo, pe¬ 
dagogi calificaţi, dar mai ales |^- 
hologl, care să se ocupe de educa¬ 
ţia şi recuperarea acestor copil ne- 
fericiţL Asta ar fi. In primul rlnd 
datoria bisericii ortodoxe, pentru , 
că pietrele, zidurile nu înseamnă 
nimic. Noi avem nevoie acum de 
cuvînt, de zidirea sufletelor. 

G.C. Vorbim de cuvlnţ. Liberta¬ 
tea presei este o realitate sau o a- 
parenţă? 

D.C* Este o realitate. Nu putem 
^une că nu este o realitate Mă 
refer Ia presa care nu exprimă 
punctul de vedere al puterii. Din 
păcate ziarele cu adevărat libere 
slnt împiedicate să circule. Puterea 
anulează prin organele de difuza¬ 
rea presei ceea ce îngăduie a se 


tipărească. Marea majoritate a zia¬ 
relor independente, ca şi cele ale 
opoziţiei ajung greu, sau cu mare 
Intirziere în oraşele mai mici şi, 
practic, niciodată In mediul rUraL 

G.€. Nu vi se pare semnificativ 
că instituţia monarhică şi biserica 
greco-catolică s-au bucurat de ace¬ 
lei tratament din partea comu¬ 
niştilor şi înainte şi după 22 de¬ 
cembrie *89? 

• D.C. Explicaţia rezidă în faptul 
că slnt două instituţii cdre^au avut 
şi ^ÎDse legături cu lumea civili¬ 
zată. Monarhia prin înrudirea de 
sînge cu cele mai respectabile case 
regale din Occident şi biserica 
greco-catolică prin legăturile spiri¬ 
tuale cu Vaticanul. Prin subordo¬ 
narea faţă de instituţie p^r ^iri- 
tuală, aşa cum este papalitate, bi¬ 
serica greco-catolică şi-a dştigat 

• independenţa faţă de puterea laică, 
faţă de stat Or tocmai această in- 
d^ndenţă a voit puterea comu¬ 
nistă a o distrugă, o independenţă 
care a făcut mult bine ^porului’ 
nostru. în secolul XVIII, datorită 
acestei Independenţe faţă de mo- 
nariiia austriacă, rft şi sprijinului 
oferit de Vatican preoţii, profesorii 
şi toţi intelectualii formaţi la şcoli¬ 
le Blajului au avut curaj să lupte 
pentru emanciparea noastră na¬ 
ţională. 

Cit priveşte biserica ortodoxă, eu 


nu o condamn. Fiind autocefală, ea 
n-a avut nki o şansă să se afirme 
ca instituţie independentă In faţa 
tăvălugului comunist.. ^ 

G.C. Şi acum o ultimă întrebare 
stimată Doamnă Credeţi In puterea 
nigăciunii? 

D.C, i^epinde de conţinutul rug㬠
ciunii. Pentru mine rugăciune es¬ 
te pur şi simplu o Încercare de 
stabilire de legătură co divinul şi 
de detaşare de lumea contingenţă. 
O detaşare care te ajută a faci deose¬ 
birea dintre valoare ^ nonvaloare, 
UD act pur spirituaL Trebuie să 
spim că am o mare admiraţie faţă 
de teologia ortodoxă penbru practi¬ 
ca isihastică. Este o rugăciune tai¬ 
nică a inimii, nu a inimii carnale 
ci a sufletului şi nimic mai mult 
Prin acest gen de .rugăciune divi¬ 
nul poate fi simţit el se dezvălitie 
In, mod sensibil celui care tnceaxw 
că să stabilească această legătură. . 
— Prin rugăciune nu trebuie cerut 
nimici Nici chiar a cadă Iliescu şl 
guvernul comunist Ce pute>a cere 
este mlntuirea. Cred că est^ singu¬ 
rul lucru pe care-l putem cere lid 
Dumnezeu! 

G'C. Vă mulţiunim stimată Doam¬ 
nă pentru timpul pe care l-aţi sa¬ 
crificat pentru cititorii noştri. 


Cine se teme de naţionalism ? 


(Contlnnare la por a ITI-a)" 


capă sTib acelaşi nume, pentru ei devin aUoevo. 
Naţionalissiul, bonăoară* piendndu-şi temeiurile 
roorol-apiritoalc^ ae poate transforma lesne In bk>- 
lofisa fi poBttelanism de tip provincial, dar atunci 
fi VOM nuni «iMlaM* sau «şovinkm*. ascuţindu-ne 
cuRetal apn lupa Mtpotriva acestora din urmă, 


Iar nicidecum împotriva celui.dinţii. 

Trebuie a reinvăţâm ^ deosebi duhurile*. Şl 
mai trebuie si pricepem că naţionalismul este lu¬ 
crător cu oam^ şi prin oameni Or, după cum ne 
avertiaează AposUdul Neamurilor, „toate sînt cu¬ 
rata pentru cel curaţi*, iar pentru cel tntinaţi şl 
necredincioşi niasic nu *lste curat, d li s-au întinat 
h»* şi mintea şi ctoatul* (Tlt, 1, H). 


Naţionalismul nu este !n fond nimic altceva de¬ 
cit regăsirea de sine a unui suflet iurat tn şinele 
cel mare al neamului său, ţxecsnn şi asumarea 
conştientă a întregii Gtistenţe sub semnul acestei 
identităţi. laţă de ce nu se poate vorbi de naţio¬ 
nalism nki in cazul lui Ceauşescu, nki fn cazul 
lui Eugen Barbu: lor le-a lipsit dimensiunea pu¬ 
rităţii morale. 

Şi sperăm că d-1 Mlrcea Dinescu, atunci dnd 
se joacă cu vorbele, arătindu-se temător de jfraţio- 
nalism*, o face numai din nepriceperea de a ale¬ 
ge cuvîntul potrivit, iar nu din conştiinţa unei ifv* 
suficiente puriUţi... 





Pag. 8 


PUNCTE CARDINALE 


Anul 1. nr. 1 


N imeni nu vrea 
sA trAiascA râu. 

DimpotnvA. 
Toţi doresc, 
considerâ ci 
au dreptul 
speri si duci 
o viaţi decen¬ 
ţi. comodi, 

sigură. Dar 

buna stare 

o tuturor de¬ 
pinde de starea buni a economiei 
ţării, de oalilatea muncii pc care 
o desf&şoari societatea In ansam- 
bla Viaţa Îndestulătoare doar a u- 
nora dintre membrii societăţii poa¬ 
te fi realizaţi şi Intr-o economie 

ce funcţionează prost dar numai 
daci e dublată ue un aparat su¬ 


plimentar de constringere, dacă se 
face In detrimentul marii majori¬ 
tăţi, atunci cînd muncesc unii pen¬ 
tru huzurul altora. Astăzi lucrul 
acesta este socotit nedrept, este 
imoral. Dar. cum ne-a dovedit is¬ 
toria. sint societăţi care se dispen¬ 
sează de morală cu motivări de 
ţeluri Înalte sau declară ca morale 
principii pe care lumea civilizată 
le repudiază. SInt cazuri' şi mai 
rele, cind una se declară şi alta se 
practică. Am auzit de, am văzut, 
am simţit pe pielea noastră, am 
trăit astfel de perioade „istorice* Io 
care se vehicula, fără nicl-o jenă, 
minciuna oricît de sfruntată. Acum 
Geauşescu s-a dus, dar ţara devas¬ 
tată a rămas. Refacerea economiei 
a fost, datorită Îndelungii perioade 
de lipsuri, primul deziderat al ce¬ 
lor ce s-au bucurat de răsturnarea 
lui. Toţi au sperat că succesorii vor 
avea suficiente resurse morale, in- 
t^ectuale şl de competenţă pentru 
a o repune pe un drum firesc, slu¬ 
jind societatea In ansamblu. Dar 
n-a fost aşa. Măsurile luate tn 
scop electoral au dus la degrada¬ 
rea dramatică a situaţiei. Şi dec㬠
derea economiei n-a putut fi nici 
măcar oprită. 

Totdeauna e mai uşor să faci un 
lucru din nou dectt să repari ceva 
care s-a stricat Economia unei 
ţari, Ihi<cţt de primitivă ar fi starea 
In care a fost adusă, nu poţi s-o 
opreşti tn loc, nu poţi s-o lei cu 
ea de la Început M-al de ales. 
Trebuie s-o refaci din mers. Din 
afara ei poţi s-o influenţezi, s-o 
controlezi, s-o stimulezi dar refa¬ 
cerea, ca şl degradarea, este indu¬ 
ci la Însuşi procesul cconomio 
pa care cunosctndu-l 11 poţi in¬ 
fluenţa, niciodată Insă nu 1 te poţi 
substituL Prea muHe dia compo¬ 
nentele Iul sint aleatoare. Expe¬ 
rienţa căderii spectaculoase a sis¬ 
temului mondial socialist e, cred, 
suficientă. Vo minimum de Înv㬠


ţăminte din păţania allorn. se 
impune. 

Dar, oriclt ar fi de „din mers" 
tot trebuie să consideri un moment 
iniţial, şi In acest moment trebuie 
să ştii cum, unde te aQi, care • 
deci starea economiei tn acel mo<^ 
mont al declanşării procesului jde 
refacere. De exactitatea răspunsu¬ 
lui depinde In cea mai mare m㬠
sură şansa revenirii la o econo¬ 
mie normală, adică evolutivă, com¬ 
petitivă. Şi, concomitent trebuie 
să-ţi evaluezi, să-ţi cunoşti poten¬ 
ţialul, capacităţile: materiale, u- 
mane, informaţionale, valorile de 
care dispui şl pc care eşalonat şi 
cu o anume tehnică Ie vei integra 
In proces. Pare surprinzător, daf 


necinstiţilor ruşinea, oprobriul. Se 
pune In circulaţie, de către cel In¬ 
teresaţi, o teorie a .culpabilităţii 
generale* prin care toţi care am 
acceptat să trăim sub regimul ile¬ 
gal al Iui Ceauşcscu. toţi sintem 
vinovaţi că l-am suportat, deci tre¬ 
buie si plătim. Conform acestei teo¬ 
rii la fel trebuie trataţi attt ne- 
merabrii de partid cit şi activiştii, 
secretarii, directorii. Intr-un cuidnt 
nomenclatura, a cărei singură cali¬ 
tate a fost totdeauna ataşamentul 
faţă de partid, nu competenţa, 
despre care vorbeşte elocvent, sta¬ 
rea ţării A fost, intr-adevăr, ne- 
voţe de talent deosebit ca să trans¬ 
formi o ţari bogată, cu locuitori 
harnici, Inteligenţi şi întreprinzători 


Refaeer.ea economică 


este real, după un an de la prăbu¬ 
şirea sistemului Ceauşescu. folosin- 
du-se aceeaşi secretomanie nu se 
publică datele statistice reale, nu 
se cunoaşte starea economiei Şi 
pentru ce asta? Ca să se ascundă 
sărăcia pe care o vede toată lumea, 
care trage pe fiecare, zilnic, de pul¬ 
pana hainei? 

Aşa e cinstit dar şi util Datele 
centralizate trebuiesc publicate. 
Nicicind ţara n-a avut o mai acută 
nevoie de dreptate, nu s-a resim¬ 
ţit mai dureros de lipsa unei baze 
cinstite de la care să poată începe 
reconstrucţia ţârii. Dar asta ar în¬ 
semna recunoaşterea publică In fa¬ 
ţa unor tribunale, fie ele şi morale, 
a vinovăţiei Partidului Comunist 
Român pentru distrugerea econo¬ 
miei, degradarea vieţii plnă la li» 
mita subumanului, atentindu-se ast¬ 
fel la însăşi zestrea Mologică a nea¬ 
mului, la patrimoniul său genetic. 
Scăderea pînâ la analfabetism a ni¬ 
velului intelectual Încurajarea şl 
practicarea corupţiei, a servilismu¬ 
lui pînă la prostituţie şi a delaţiu¬ 
nii plnă la abjecţie sint alte per¬ 
formanţe ale comunismului. Pentnţ 
atltea abominabile crime pedeapsă 
ştreangul, ca la Nttmberg, este 
derizorie, ea se cade unor criminsdi 
de rînd. Judecarea acestui super¬ 
lativ al perversiunii criminale, care 
este comunismul rămlne în sarci¬ 
na istoriei Kol rom&nii nu sintem 
Un popor răzbunător, dar condam¬ 
narea morală se impune pentru 
dreptate ca să se facă distincţia In¬ 
tre călăn şi victimă şl apoi pentru 
urmaşi, ea aceştia să Înveţe şl să 
ţină minte că răsplata este după 
faptă; copiii şl nepoţii să ştie că 
celor drepţi li se cuvine cinstea iar 


Intr-o paragină de mari proporţii 
cum e cea actuală. Un singur om 
n-ar fi puUit-o face. Numai un par¬ 
tid. şi acesta Inarafuit cu «cea mai 
avansată ştunţă*', putea realiza aşa 
un lucru. Partidul Comunist Ro- 
nţin şi-a asumat sarcina de a con¬ 
duce destinele României Nu l-a 
Însărcinat nimeni cu asta, sarcina 
şi-a luat-o singur. Timp de patru¬ 
zeci şi cinci de ani a beneficiat de 
averile ţării, s-a bucurat de avan¬ 
tajele şl onorurile acordate puterii 
dar gestiunea lui s-a terminat cu 
un faliment lamentabil. E timpul 
ca orice falit să răspundă In faţa 
Justiţiei Despre averea partidului 
se spune că e blocată. Firesc. Pe 
averea faliţilor se pune sechestru, 
dar acelaşi lucru trebuia făcut şi 
cu averile particulare ale membri¬ 
lor nomenclaturii ri ele însuşite tn 
mod fraudulos. Admiţind, pric^ ab¬ 
surd, c-ar fi fost făcute numai din 
salariile grase ce le primeau şi 
nid atunci nu le aparţin pentru că 
aceste retrilwţii nu erau In raport 
co munca şi capacitatea celor ce 
le' Incasaa Proba o face falimentul 
final: nu le meritau, deci trebuie 
să le restituie, şi de drept dar şi 
pentru recuperarea unei părţi a pa¬ 
gubei pricinuite ţării 
Această pagubă trebuie calcula¬ 
tă, Pornind de la nivelele antebe¬ 
lice ale economiei şi folosind In 
calcul ritmurile medii europene, 
ponderate cu cele româneşti inter¬ 
belice. se poate trasa curba de e- 
veriuţie economică a României da¬ 
că ea n-ar fi fost a(eii:tată de co¬ 
munism. Pornind de la aceste ni¬ 
vele se pot evalua pagubele pe pe¬ 
rioade, sectoare şi ansamblu şi de 
la tie se pot deduce şi corelaţiile 


cu sectoarele neeconomice ale ştUn- 
Uri, cultura, justiţiei spiriluaUtâţlL 
Lucrul este posibil Ampla birocra¬ 
ţie comunistă a stocat o enormă 
cantitate de Informaţii mmimnm 
Întrebuinţată. Preluată insă cu a- 
Jutorul maşinilor elemitmice decal- 
«rupată, sortetă şl e«n- 

xolosită la tragerea unor concluzii 
la obţinerea unor date de sinteză 
foarte utile Trebuie refăcut mate- 
«Mtic drumul ţărH şi pornind de U 
calcoUtor 

diferitele varianta. Costă mult mal 
puţini bani şl Infinit mal putine 
suferinţe. Oriclt de greu ar fl a- 
cest efort ti trebuie făcut Reface¬ 
rea economiei v un proces anevo¬ 
ios. Aceasu a treaba unei echipe 
de oameni de meserie: mulţi ooai- 
petenţl şl perseverenţi. Ei trebnie 
să cunoască bine mecanisastie aco- 
nomiti de piaţă, a fie stăplni pa 
ttiinicUe, metodele, comportamen¬ 
tele cerute de concurenţă, să ştiră 
suficientă creativitate pentru dep㬠
şirea impasurilor şi mal ales să-şl 
procure termenii de oomunicara 
pentru trecerea de la limbajul ^ 
lemn la vorbirea direct inteligibi¬ 
lă. Bl trebuie să ia detizU prompte, 
urmărind mereu evoluţia tistemiUai 
a cărui transformare In bine o În¬ 
cearcă, Pentru aceasta trebuie să 
fie pM-manent informaţi «Condu¬ 
cerea, spune JAY W. FORRESTER» 
In a sa ,JDinaimca industrială*, ee- 
te un proces de transformare a In¬ 
formaţiei tn acţiune. Acest proces 
U numim luare de decizie. Luarea 
deciziilor este la lindul el coman¬ 
dară de diferite strategii expUcite 
|i implicite*. 

S-ar părea că plnă acum am be¬ 
neficiat de aportul unui prea mare 
număr de „strategii”. Dar deloc de 
(xmtribatia unşi echipe antrenate 
fi competente. E aproape penibil 
să pul pe aceiaşi activişti infatuaţi 
şi afoni să clnte tn corul acesta In 
care cunoaşterea problemelor e 
-doar primul element Te Întrebi 
mirat unde se găsesc In aceste e- 
chipe matematicienii fantiliarizaţi 
cu modelele, cu ecuaţiile diferen¬ 
ţiale ale dezvoltării diferitelor sec¬ 
toare, unde sint cei ce se mişcă 
lejer In teoria sistemelor dinamice, 
dar specialiştii In programare ma¬ 
tematică şi calcul variaţional? 

Şl mai e ceva esenţial ce trebuie 
amintit. Peste toate ştiinţele şi com¬ 
petenţele, peste orice străduinţă, 
oriclt de doctă, se cade să adie me¬ 
reu acel fior al Iubirii de ţară, al 
dragostei pentru poporul căruia, cu 
cit eşti mai sus, trebuie să-l fli cu 
atit mai strguincioasă şi grijulie 
slugă. 

Constantin lORGULESCU 


DESPRE SITUAŢIA BISERICILOR 
ÎN ROMÂNIA DUPÂ „SCHIMBARE" 


(urmare din pag, a ă-a) 


încă din februarie 1990, viitond 
posibil patriarh Oobotea, pe atunci 
încă arhiepiscop, a emis următoarea 
părere: «Reintroducerea bisericii 
greco-catolice oglindeşte libertatea 
religioasă de care acum se bucură 
cetăţenii din patria noastră. Ea În¬ 
seamnă, Insă, totodată, redeschide¬ 
rea unei vechi răni Este, ce c drept, 
adevărat că reunirea bisericii unite 
cu cea ortodoxă (mamă), dispusă de 
comunism tn 1948 nu s-a efectuat 
Intr-o atmosferă eu totul liberă... 
şl noi regretăm acest lucru. Pe de 
altă parte hwă, oniţif s-au conto¬ 
pit tn 1948 cu o biserică ce nu le 
era străină nici din punct de ve¬ 
dere sacramental, nici naţional... 
hW mult chiar ei s-au întors tntr-o 
buwrică care a fost din totdeauna 
specifică românilor*. 

Şl istoricul şi teologul Mircea Pă- 
curarlu consideri că unirea unei 
părţi a ortodocşilor din Transilva¬ 
nia cu Roma în ITOO, sub miirojxjll- 
tul Atanasie Anghel s-a Înfăptuit 
sub presiunea lezuiţUof habsburgid, 
nu chiar In deplină libertate (.Romă. 
nia liberă*, 4 februarie 1990), 

Din rlndul căerulul mai mărunt 
s-au făcut totuşi auzite, chiar dacă 
numai izolat, şl voci autocritice P㬠
rintele Keta constată, spre exemplu: 


«Mulţi dintre noi... s-au vlndut 
pentru o parohie mai bună, pentru 
posibilităţile de studiu mai bune, 
pentru o anumită poziţie In admi¬ 
nistraţie, sau pentru o poziţie mal 
înaltă tn lerai^ia bisericQ. Nu am 
acţionat tn numele bisericii lui 
Cristos, ci spre binele nostru*. O re¬ 
cunoaştere nu prea des Intllnită a 
propriilor slăbicitmi şl greşeli! 

Sftntol Scaun a folosit. In prim㬠
vara anului 1990, ocazia spre a face 
o apropiere intre eele două biserici 
catolice din România, prin numirea 
de noi episcop! in eparhiile Uimite 
de conducători tn ultimele patru 
decenii In biserica unită a fost con- 
fu-maţ, aşa cum era de aşt^itat ar- 
hi^isoopul de Făgăraş şi AI^ lolia, 
cel care deţinea de mult timp aceas¬ 
tă demnitate In clandestinitate. Pe 
lingă acesta au fost numiţi: loan 
Ploscaru (LugoJl George Gutla 
(Cluj-Gherla), Lucian Mureşan (Ba¬ 
ia Mare) şi Vasile Hossa (Oradea 
Mare). Cei mai mulţi au Unelnţeles 
peste 85 de ani. Todea şl Ploscaru, 
aproape 80. 

Biserica romano-catolică. 

Şi biserica romano-catoUcă a slu¬ 
ţit episcop! noi 

*••••»• 

Vaticanul s-a străduit, fe» mod e- 
vident, să facă o alegere, care să 


Be tit mal echilibrată, din punct da 
iredere al naţionalităţilor. Pc lingă 
9 maghiari au fost numiţi episcop!, 
un ceangău, un şvab In Banat şi doi 
rmnftni Ministrul Stolcescu şl-a ex¬ 
primat surprinderea că aceste nu¬ 
miri au avut loc fără o consultare 
a guvernului României 

Normalizarea Ibrmalâ a relaţiilor 
dintre Bucureşti şi Roma a avut loo 
la 18 mal. Arhiepiscopul papal An- 
ftio Sodano a dus In aprilie trata¬ 
tive cu ministrul cultelor, Stolcescu. 
Decretul din 1948 care prev^ea di¬ 
zolvarea bisericii unite a fost abro¬ 
gat şi de Jure. In afară de aceasta 
s-a ajuns la Înţelegerea ca numărul 
dioceztior romano-catolice să creas¬ 
că de la două la şase Totodată gu¬ 
vernul s-a angajat să abroge inter¬ 
dicţia privind activitatea ordinelor 
călugăreşti. 

I ..... I 

In fine, papa loan Pattl al Il-lea 
a anunţat posibilitatea unei tialte 
la România In 1992 sau 1993. 


Biserica reformată. 

Biserica reformată, a cărei ierar¬ 
hie a colaborat strlns ca regimul 
Ceauşescu, a cunoscut un puternic 
reviriment după «Întorsătură*. Pas¬ 
torul Laslo Tdkes, a cărei curajoasă 
răzvrătire Împotriva tiraniei a dus 
la închegarea opoziţiei la Timişoara 
şi apoi la răscoala Intelectualilor şi 
studenţilor tn Bucureşti şi In alte 
centre universitare, nu a mai avut 
nevoie de nici o recomandare pen¬ 
tru a fi numit episcop de Orădea, 
după ce ierarhul nevrednic al aces¬ 
tei biserici a trebuit să părăsească 
scaunul. 

* « t • . • . 

Împreună cu mitropolitul Banatu¬ 
lui Nicolae Coreeana, ti a celebrat 
un servlcla divin ecumenic, dtnd 
ăstfti un exemplu de solidaritate 
creştinească, supranaţională, hitr-un 
moment cInd capete bidnse, atft din 
rlndul maghiarilor, ch şl al români¬ 
lor, erau gata, ca adeseori In trecnit, 
ai se tncaare. 


Colegiul redacţional: Gabriel Contuntlneacu. Constantin lorgulesco. Ion Ungureanu, Lucian Filip. 
Sibiu, Calea Dumbrăvii 109. Telefon 924-2 25 36. ' 


Adre«: nJNCTB CARDINALE, 
Tiparul I.P, Sîbîu 


Grafica ziarului aste exeoutăts de 

MUZEUL BRUKENTHAL 
—. SIBIU 


SOE?. 


Serviciul Organizare 
xpoziţn şi Publicitate 


k