Puncte Cardinale anul I, nr. 8, august 1991 alb

PunccE 

URDiIIALb 


libertate 

solidaritate 

dreptate 



PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


>>Nu cred că mai este în lume vreo ţară în care să se consume atîta energie 
politică" MIRCEAELIAOE 


A 

in 


CONSPIRA ŢIE 
fM POTRIVA 
ADEVĂRULUI 


Un fapt care trece ncob> 
servat. în ţcoUle româneşti 
nu $c mai predă» dc Ia rcvo~ 
luţio încoace istoria contem* 
porană. Motivul? E ceaţă. Nu 
se vede. Lipsa manualelor 
fcolare invocată dc actualii 
diriguitori ai şcolii româneşti 
este o Justificare pe cit de 
stîngace. pe atit dc neconvin- 
gătoare. ^ genul celor invo¬ 
cate de televiaîunc de exem¬ 
plu (a fost ceaţă, nu avem a- 
paratură etc>) atunci cînd in-, 
cerca să motîveic dc ce nu 
s-a dat pe post un anume c- 
venîment care nu convenea, 
l*utcrii, bineînţeles. 

Lipsesc manualele şcolare. 
Sint dc acord. $i un manual, 
de istoric mai ales, nu poate 
4i realizat de azi pc miine. 
tariişi sînt de acord. Dar a- 
Tcm istoria, şi încă istorici 
competenţi şi obiectivi, care, 
Eo decurs dc opt luni cite 
s-au scurs de la revoluţie pî- 
nă la începerea anului şcolar 
1999—1991, ar fi putut să re¬ 
dacteze, dacă li s-ar fi 
rut, nu un manual definitiv 
— această muncă cerc timp — 
ci un set de prelegeri după 
care să se ghideze profesorii 
dc istoric în munca lor la 
catedră. Nu se putea face a- 
cest lucru? Ba do. se putea. 
Atunci de ce nu s-a făcut? 
Nu ş-a făcut pentru simplul 
motiv că, procedîndu-se ast¬ 
fel. ar fi trebuit să se dea 
«ntnă liberă istoricilor să 
scrie istoria adevărată şi să 
spună o seric de adevăruri 
«are nu ar fi convenit celor 
instalaţi Ia putere după revo¬ 
luţie. Ar fi trebuit, printre 
altele do exemplu, să se spu¬ 
nă adevărul (de data aceasta 
do către Istorici, oficial, dc 
la catedră, nu de un gazetar 
oarecare, într-o foaie oareca¬ 
re) despre comunism şi des¬ 
pre crimele comise do cel ce 
I-au slujit, împotriva poporu¬ 
lui român. Or, tocmai acest 
lucru ou se vrea. Să fie con¬ 
damnat comunismul oficial. 

compromis idealurile no¬ 
bile ale socialismului şi co¬ 
munismului". declara, refe- 
rindu-sc Ia Ccauşcscu, ema¬ 
natul nr, f al revoluţiei în 
prima sa luare do cuvinf In 
faţa poporului, Imediat după 
En^unare. $î a rămas cre¬ 
dincios acestei poziţii (activi¬ 
tatea sa ultcrioarii demon¬ 
strează acc^ luciii) chiar da- 
fă. uneori, sub presiunea e- 
tronifncntclor sau din oonsi- 


derente electorale, a fost ne¬ 
voit să facă. fără convingere 
insă, şi numai cu Jumătate 
de gură, şi altfel de declara¬ 
ta. 

Dacă privim cu luciditate 
în urmă. Ia ceea ce s-a în- 
tîmplat in cele aproape dou㬠
zeci dc luni care s-au scurs de 
la revoluţie, vom observa că, 
dc fapt,' echipa care a pre¬ 
luat puterea după evenimen¬ 
tele din'decembrie 1989 a fost 
mai preocupată de salvarea şi 
perpetuarea structurilor ve¬ 
chiului regbn dccit de scoa¬ 
terea ţării din marasmul mo¬ 
ral şi material In care a fost 
adusă dc comunişti. Şi nici 
nu putea să fie altfel dc vre¬ 
me ce marea majoritate a ce* 
lor ce formează această echi¬ 
pă sînt foşti activişti ai fos¬ 
tului partid comunist care au 
tot interesul ca vinovăţia lor 
şi a sistemului pe cărc l-au 
slujii cu zcl şi abnegaţie să 
fie trecută sub tăcere. 

Ar mai fi putut, de exem¬ 
plu, domnul Bîrlădeanu să 
prezideze cu atita nonşalanţă, 
parlamentul simbolic de la 
Alba lulia cu ocazia sărbăto¬ 
ririi zilei de 1 Decembrie da¬ 
că, oficial, de Ia catedră, li 
s-ar fi spus elevilor şi, prin 
mass-media, ţării întregi, că 
partidul comunist,, al cărui 
slujitor zelos a fost şi dum¬ 
nealui, a condamnat cu ve¬ 
hemenţă actul unirii tuturor 
românilor în graniţele lor fi¬ 
reşti. conslderindu-1 un act 
imperialist? Sau, ar mai 6 
avut fovar^ul Verdeţ, fost 
prim-mini^fru al lui jCeauşes- 
cu, îndrăzneala să creeze un 

(continuare In pag. a IV-a) 

Demosiene ANDRONESCU 



Ilustraţia acestui numâr din PUNCTE CARDINALE este semnata de 
mult regretata graficianâ şi pictoriţa lULIANA FABRITIUS-DANCU 


Monarhie sau Republică (pagina 3) >De 
vorbă cu dl. Marcel Petrişor, preşedin- 
_ tele Uniunii Democrat Creştine (pagina S) ^ 
Saşii din România (p»ein«» Noua Ordine Mondială 
a lui Bush (pagina 9) Economia situată în afară 
de drept este junglă 1 (pagina li) t 



> 











Pog. 2 


• PUNCTE CARDINALE 


PRO DOMO 


Trei 

moi ale: 


individualistă, 

comunistă, 

creştină 


Locul eticii în cugetarea universală 


Orice sistem de gtndire pe care au¬ 
torul său Q dcH-eşte complet este în¬ 
cununat cU concluzii de ordin etia 
Asa cere buna tradiţie filosofică ^ 
aşa este firesc să fie. întrucît, cea 
mai clară definire a omului, către ca¬ 
re converg cercetările filosofice, re¬ 
zultă din poziţia acestuia faţă de bine 
şi de rău. 

Binele şi răul sînt principii în pla¬ 
nul spiritual şi nu au sens decît^ pen¬ 
tru deţinătorii de spirit Dumnezeu 
(spirit pur necreat), duhurile celeste 
şi cele demonice (spirite create) şi 
omul (singurul vieţuitor terestru în¬ 
zestrat cu spirit). ^ 

S-ar părea că pentru mulţi făuri¬ 
tori de sisteme fOosofice sau socia¬ 


le, rezolvarea celorlalte probleme te¬ 
oretice de bază ar constitui numai 
trepte pentru abordarea cu suficien¬ 
tă Întemeiere a tulburătoarei între¬ 
bări asupra binelui şi răului, singura 
care de fapt conferă un rost fiinţării 
noastre. 

Asemenea configurare tematică es¬ 
te prezentă la creatorii de sisteme 
monumentale» de la Platon. Aristotel. 
Augustin şi Thomas de Aquino pînâ 
^ mai modernii Descartes, Spinoza, 
I^ibniz, Kant, Hegel şi Bergson, ba 
chiar şi la plăsmuitorii unor .mora¬ 
le ... imorale, ca Hobbeş, Schopen- 
nauer, Nietzsche. Sartre şi Marx (cu 
a sa ^morală a urii şi luptei de cla¬ 
să"). 


Morala individualistă 


Etîca presupune o precizare a po¬ 
ziţiilor faţă de Dumnezeu, Univers şi 
întreaga Umanitate. De aceea s-ar 
putea crede că are totdeauna o in¬ 
tenţionalitate şl finalitate socială, 
ceea ce nu este deloc adevărat. încă 
din antichitate au existat orientări 
ce situau idealul moral In plăcerea 
fizică, imediată şi cit mal intensă a 
insului ((hedonism) sau în căutarea 
fericirii nu numai sub aspectul sen¬ 
zorial, ci şi al satisfacţiilor sufleteşti, 
dar pe plan strict personal ((epicu- 
reism, eudemonism). Chiar şl morala 
contemporană de uz curent în Occi¬ 
dent nu este decit o variantă a eude- 
monismului, doctrina fericirii pămîn- 
tene perşonale. In ţara noastră, ea a 
fost teoretizată de P. P. Negulescu. in 
.perioj^'ia interbelică. In liicrarea 
•Destinul omenirii**. O asemenea doc¬ 


trină se bazează pe liberul joc al in¬ 
tereselor personale şi presupune o 
pr^ire prioritară a valorilor econo¬ 
mice, materiale. In -raport 'cu cele 
spirituale. Ea poate duce la un pro¬ 
gres civilizatoriu tehnico-material în- 
tr-o lume Înrobită confortului şi co¬ 
modităţii, dar nu poate înlătura tira¬ 
nia instictelor, patimilor şi setei de 
dominare a celor din jur, acestea 
fiind tot atitea surse de rău şi sufe¬ 
rinţă în planul social. Morală fe¬ 
ricirii personale nu îngăduie saltul 
pe o treaptă superioară a apropierii 
omului de dumnezeu. Ea fi plafonea¬ 
ză pe individ la o condiţie umană 
mediociiă, predominant impregnată 
de păcat şi — după expresia, unor 
existenţialişti ■— de •căderea Ia lu- 
cruri**^ adică de situare excesivă în 
<Hizontul material şi egoist al vîeţiL 


Morala comunistă 


Dacă fn cazul Individualismului lu¬ 
crurile sint oarecum clare, existlnd 
concordanţă Intre formularea teore¬ 
tică fi comportamentul pradUc, ză- 
rUe se înceţoşează cind trecem în do¬ 
meniul unei doctrine duplicitare cum 
este cea comunistă. In cadrul mate¬ 
rialismului istoric se afirmă că o- 
rfnduîrea comunistă, Incepind diiar 
din stadiul socialist, asigu^ binele 
general al popoarelor şj fericirea în¬ 
tregii umanităţi La nivel faptlo In¬ 
să, ee naşte, promovează şi stimu¬ 
lează conştient o monstruoasă voinţă 
de putere p«'sonală a conducători¬ 
lor, In detrimentul marilor mase, şi 
un egoism instSnctuai cvasianimalio 
al Indivizilor ce compun aceste mar 
se, IntUnim aici poate cea mai fla¬ 
grantă contradicţie între formularea 
teoretica şi aplicarea practică, în- 
^r-un sistem oe abundă Ih nocoocor- 
danţe şl distanţe uriaşe -de la inten¬ 
ţiile declarate pină la fapte. 

Dacă fn cel puţin unul din statele 
cu regim comunist, foet sau actuaL 
s-or a manifestat preocupare 
şi rodnică pentru interesele generale 
ale populaţiei, am mai putea crede 
că generosul ideal propafandistio 
marxist-lenlnist poatş fi uneori slu¬ 


jit cu bună credinţă, dăr cum situa? 
ţiile de fbpt arată ctt se poate de lim¬ 
pede că absolut toate societăţile de 
tip comunist generează o mentalitate 
In care binele şi fericirea sînt echi- 
valmte cu puterea, belşugul şi pri¬ 
vilegiile de care se bucură nomen¬ 
clatura, aparatnicii, addviştii de par¬ 
tid, securitatea şi colaboratorii lor 
apnmiaţi. In timp -ca jnulţimile de 
muncitori cu braţrie sau intelectul 
slnt reduse In med conştient la s㬠
răcie materială, lipsă de libertate, 
teamă permanentă şi regres spiritual, 
orice iluzie esţe nu numai Inutilă dar 
şi de-a dreptul vinovată. Formulele 
străludUH* poleite gle marxismului 
sini destinate doar amăgirii şî aser- 
Tirti'mulţimilor. 

Aici işl găsesc aplicarea directă cu- 
vinl^ Mlntuitcn^lui; JPeriţirvă de 
proorocii mincinoşii Ei vin la voi 
tnlbrăcaţi In haine de ol, dar pe din¬ 
lăuntru sînt adevăraţi lupi răpitori, 
li veţi cunoaşte după roadele lor. Gu- 
■leg oare oamenii struguri din spini, 
sau smodiine din mărăcini? (...) ori- 
M pom bun face roade bune, dar 
pomul tău face roade Tele^ (Matei 
7, IB—19). 


Morala creştină 


In opoziţie cu oale două orientări 
menţionate, care au In comun ata- 
ş^entul predominant faţă da valo¬ 
rile materiale, economice, nibrala 
creştină apare ca un emp de pzind- 
pij şl norme consacrate tn principal 
Înălţării spirituale şi numai apoi în¬ 
destulării materiale cumpătate a co- 
munită^lor omeneşti «Nu numai cu 
ptiBO va trăi omul, ci ^ ou orioa cu- 
vlnt care iese din gura lui Dxînme- 
ueu" (Luoo, 0, 4). * 

Firul de aur al etlcU creştina este 
armoala <Unk« ziărtt fi materie, cu 


un cuvenit ascendent şl primului fa¬ 
ţă de cea de a doua componentă a 
xilnţel umane. Firul acesta se desf㬠
şoară tn perspectiva mtntulril, nu nu¬ 
mai individuale, d şl colective. E- 
xUtă o solidaritate originară Intre 
ins şi întregul gen uman, manifesta¬ 
tă tn fnimul lind la nivdul famlUeii. 
apoi la acela al Neamului şi al Bi¬ 
sericii, care ar trebui să fie unlveiv 
sală; marginile iubirii şi soUdaritâţil 
creştine cuprind Insă Întreaga unita¬ 
te. In codrul lor, creştinul aiutentic 
m aimte răspunzător pentru buna 


stare a tuturor, nu neapărat pentiu 
cea personală. El răspunde parţial 
chiar şi pentru păcatele altora, pe 
care nu i-a sfătuit, îndrumat şi con¬ 
vertit suficient pentru adevărata tr㬠
ire ce conferă demnitate înaintea 
lui Dumnezeu. 

Morala creştină enunţă teoretic şi 
realizează p/’actic altruismul. Sufle¬ 
tul creştinului care se simte ostaş al 
lui Christos arde, uneori pînâ la mis¬ 
tuire, în flacăra rîvnei pentru se¬ 
meni, El poartă războiul nevăzut cu 
răul din sine şi războiul cu relele ce 
se manifestă in planul public. «Să nu 
credeţi că am venit să aduc pacea. 
Nu am venit să aduc pacea, ci sa¬ 
bia", spunea lisus. Bine înţeles că a- 
ici „sabia" este înţeleasă ca simbol 
al luptei spirituale. 

Pentru Berdiaev. truditor pe tă- 
rîmul îmbogăţirii şi înnoirii creştine, 
porţile de pătrundere a răului în lu¬ 
me sînt cinci: păcatul neştiinţa, boa¬ 
la, războiul şi ‘ sărăcia. Cei chemaţi 
să le înlăture sînt respectiv: preoţii, 
cărturarii (oamenii de cultură), t㬠
măduitorii (medicii), făcătorii de pa¬ 
ce (pacifiştii) şi dregătorii treburUor 
publice (conducătorii politici). 

în faţa situaţiei deplorabile a mo¬ 
ralităţii româneşti, în momentul ac¬ 
tual, cînd oamenii sînt, unii deru¬ 
taţi. alţii' cuprinşi de disperare, alţii 
cufundaţi într-un marasm al corup¬ 
ţiei din care nu găsşsc puterea sâ se 
smulgă, se pare că singurul recurs 
eficient este cel la morala creştină. 
•Veniţi la Mine, voi toţi cei tradiţi 
şi îm^vâraţi şi Eu vă voi odihni pe 
voi" răSbhă cuvinteie alinătoare ale 
Mîntuitorului. Dar „veniţi la Mine**., 
care implică îmbrăţişarea spirituali- 
lăţii creştine, reprezintă mai mult 
decît im îndemn la revirimentul 
moraL în remarcabila sinteză filoso¬ 
fică creştină a Iui Teilhard de Char- 
din, Christos este prezentat attt ca 
•alfa", originea .fenomenului uman", 
cît şi ca „omega", ţinta Împlinirii o- 
meneşti desăvirşite, corespunzătoare 
-The6sis“-uiui ortodox, adică .Indum- 
nezeirii" omului Ridicarea omenirii 
In acest stadiu superior ai neconte¬ 
nitei evoluţii — fenomen cosmic ce 




nu poate fi stăvilit — ar constitui o 
depăşire a actualei noastre condiţii, 
o mutaţie prin apariţia unei forme 
noi de viaţă, pe ca/e Teilhard de 
Chardm o numeşte „ultra-umanul", 
iar academicianul român Eueen Ma- 
covschi o prezintă, din perspectiva 
ştiinţifică drept stadiul .enisic" (tai¬ 
nic) al viitoarei dezvoltări a vieţii 
pe oâmînt. Tn acest stadiu datorită 
structurii spiritualizate a noii forme 
de viaţa derivată dm actualul uman, 
V 'lorile mo-'de s-ar bucura de o nre- 
ţuire mai mare decît cele materiale. 
No’ia făptură s-ar caracteriza prin 
.trăirea In spirit". 

Pînâ atu.aci însă. ne vedem con¬ 
fruntaţi cu cerinţele imediate ale 
vieţii noastre sociale româneşti. Re¬ 
zolvarea lor nu o poate aduce în 
nici un caz o orînduire de tip co¬ 
munist sau n'eocomunist — în care 
satanizarea sufletească este un feno¬ 
men atît de răsDÎncfit înctt a ajuns 
să fie considerat firesc, deşi duce la 
evidentă prăbuşire noaterjală şi mo¬ 
rală — dar nici o orînduire capita¬ 
listă, în care, după cum cu dreo*aţe 
observa A'.exander So'.jenitsin, ideea 
de dreptate socială este ade<!“ori ne- 
si mentalitatea curentă se a- 
xează pe supraestimarea valorilor 
materiale şi pe o marcată tend’'-tâ 
spre superficialitate şi libertinaî 'nu 
pe libertatea cumpănită, bine înţe¬ 
leasă). 

Din fericire există, tn domeniul po- 
litico-social. a treia cale, trecută ca 
vederea de mulţi, dar de deoarte «= 11 - 
perioară celorlalte do’^â- ca'ea orin- 
duirii creştine sociale *), care pro¬ 
pune nu numai morala iubirii în¬ 
tre oameni, ci şi obiective maipreci- 
se: muncă disciplinată şi conştiin¬ 
cioasă, corectitudine, dreptate, since¬ 
ritate, încredere In Dumnezeu, Este 
calea care ne poate da bucuria folo-. 
sirii bunurilor pămînteşti în deplină 
curăţie , calea care ne conduce din 
nou la EI. tainicul nostru început şi 
gloriosul nostru sfîrşit. 

■) A se vedea recenta enciclică 
•Sollicitudo rei socialis" (1986), a ac¬ 
tualului pană, loan Paul al Il-lea. 

Alexandru VirgU lOANID 


in 








OPINII 


# PUNCTE CARDINALE # 


Pag, 3 


MONARHIE SAU REPUBLICĂ 


Alternativa repnblică sau monarhie cu caro sint 
de5a confruntaţi în forul lor Intim cci mal mulţi 
dintre români, nu va mal putea fi ocultată mult 
timp dc actuala Putere. Mai devreme sau mal 
tîriiu ea va trebui să fie înscrisă pe unul din pri¬ 
mele locuri in lista de priorităţi a*© problemelor 
poWtiee ce urmează a fi rezolvate. 

Gravitatea şi semnificaţia deosebită pe care o 
poartă în sine răspunsul la alternativa republică 
sau monarhie rezidă in faptul că prin poziţia a- 
doptată se pune o piatră la temelia României do 
miinc. Si temeliile unui edificiu nu pot fi schimba¬ 
te de la o zi la alta. Dacă prescripţiile unei lefiîi 
ordinare pot fi modificate do la o legislatură la al- 
^ ©3 modificarea să afecteze în profunzime 

stabilitatea societăţii, modificarea formei de gu- 
vernămînt este dc neconceput în ritmul succesiu¬ 
nii diferitelor formaţiuni politice la guvernarea 
unui stat De aceea, cei chemaţi să decidă dacă 
ontează pentru monarhie sau republică trebuie să 
fie conştienţi de importanţa deciziei lor. 

fn România instituţia monarhică a cunoscut o 
îndelungă perioadă de respect şi preţuire atit din 
partea populaţiei, cit şi din partea conducătorilor 
politici, indiferent de orientarea lor. Să ne gîndim 
numai la evenimentele dramatice din Moldova în 
1917 cind armata română, alcătuită în cea mai 
^re parte din oameni simpli, din ţărani, şi-a în¬ 
deplinit fără şovăire jurămintul dc credinţă faţă 
de “ară şi rege. rcfuzînd să se alăture trupelor ru¬ 
seşti. infestate de ciuma roşie, peptru a instaura 
Şl in România soviete comuniste. Dealungul dom¬ 


niei marilor noştri regi, Carol I şi Fcrdinand. ţara 
s-a identificat cu tronul şi tronul cu ţara. 

Din păcate această benefică identitate pentru e- 
voluţia României a fost compromisă din interiorul 
instituţiei monarhice. După o scrie dc grave gre¬ 
şeli privind moralitatea comise de prinţul Carol, 
urmaşul la tron al regelui Fcrdinand, atît regele 
cit şi marele său sfetnic Ion I.C. Brătianu l-au 
constrins pe uşuraticul prinţ să renunţe la 4 ia¬ 
nuarie 1926 la drepturile sale la tronul României. 
Ce a urinat se ştie. La 20 iulie 1927 regele Ferdi- 
nand moare. Conform Constituţiei din 29 martie 
1923 prinţul Mibai. în vîrstă de 6 ani, este decla¬ 
rat rege al României, dar pînă la atingerea vîrstei 
majoratului este instituită o locotcncnţă regală 
compusă din trei persoane care va îndeplini pre¬ 
rogativele regale. Persoane străine dc interesele a- 
devărate ale ţării, aţutatc indirect de conducători 
politici şovăitori. In 6 iunie 1930, îl readuc in ţa¬ 
ră pe ox-prinţul Carol, il detronează pc regele Mi- 
hai I, încredinţind tronul celui care pînă la 6^ 
septembrie 1940 va conduce ţara sub numele do 
Carol al TT-lea. O perioadă de tristă amintire din 
istoria României caro se va încheia cu pierderea 
Basarabiei, Bucovinei, Ţinutului Ilcrţci, Cadrila- 
terului şi Ardealului do Nord. 

Pentru înţelegerea implicaţiilor morale care stau 
la baza raporturilor dintre poporul român şi in¬ 
stituţia monarhici, data de 6 septembrie 1940 are 
o deosebită semnificaţie. Fără a contesta deplina 
sa adeziune la instituţia monarhiei, la 6 septem¬ 
brie 1940 poporul român a arătat că este capabil 


să facă distincţia intre instituţie şi reprezentantul 
ei. dar mai ales a subliniat faptul că toleranţa fa¬ 
ţă dc un monarh nedemn are o limită şi cînd a- 
ccastă limită este depăşită, poporul nu-1 mai ac¬ 
ceptă. 

In lumina acestei constatări, problema alternati¬ 
vei republică sau monarhic se lărgeşte cu o nouă 
dimensiune. Legitimitatea morală a suveranului în 
cazul în care se optează pentru monarhie. Această 
nouă dimensiune devine majoră dcindată ce în- 
tr-o ierarhic a valorilor, valoarea politică este sub¬ 
ordonată valorii morale. Dacă însă se acordă prio¬ 
ritate valorii economice faţă dc toate celelalte va¬ 
lori, sau valorii politice, aşa cum se petrec lucru¬ 
rile în regimurile comuniste şi neocomuniste, pro¬ 
blema prestanţei morale a monarhului apare ca o 
pretenţie desuetă. 

In acest context trebuie să afirmăm din capul 
locului că, fideli principiilor democraţiei creştine, 
sintem adepţii dominantei valorii morale intr-o ie¬ 
rarhic a valorilor pc caro o dorim instaurată in 
România. Această poziţie nu este însă nici absolu¬ 
tă şi nici exclusivistă. Democraţia creştină caută 
să îmbine şi să unifice puncte do vedere diferiţp 
prin subordonarea lor aceluiaşi sistem dc valori 
şi aceleiaşi finalităţi. Dc aceea fn paginile dedica¬ 
te alternativei republică sau monarhie, pe care o 
inaugurăm inccpînd cu acest număr, acceptăm ori¬ 
ce punct de vedere cu condiţia ca el să exprime 
intenţia sinceră dc a oferi o soluţie conformă cu 
tradiţiile şi aspiraţiile poporului român la pro¬ 
blema viitoarei forme de guvernămînt 

PUNCTE CARDINALE 


MONARH? 
CE FEL? 


Prmndu-ne şt cu ochi/ altora... 

Monarhie si 

f 


Ţin să precizez, de la Început, că 
nu slnt Împotriva monarhiei ca insti¬ 
tuţie; cum nu slnt nici în favoare^ 
unei forme de guvernare republicană- 
Pentru că nu Instituţia ci omul sfin¬ 
ţeşte locul. In trecutul nostru găsim 
sumedenie de exemple care să lius 
treze această înţeleaptă zicală, adică 
Şl oameni străluciţi dar şi de cei de 
tristă memorie. In istoria îndepărta¬ 
tă, In cea recentă, ba chiar şi In zi¬ 
lele noastre personalitatea, valoarea 
conducătorului de stat se Judeca, şl 
se judecă, numai de pe poziţia res¬ 
ponsabilităţii ce-o are faţă de naţiu¬ 
nea ce-o conduce: pe oare In primul 
rind trebuie s-o aţ^re. apoi să-i asi¬ 
gure p viaţă -de cinste şi bunăstare 
Dacă aceste exigenţe mi slnt satisf㬠
cute nici monarhul, nici preşedintele 
nu-şi iustifică tronul sau funcţia. 

Se discută de cUva Unm. iar ntai 
recent cu mare pasiune, dacă Mihai. 
oare a abdicat tn 1947, mai are drep¬ 
tul sau nu. să se considere, sau să 
fie considerat, rege şi dacă România 
mai are nevoie ca el. MihaU să-l fie 
iarăşi, pentru a treia oară, monarh. 

Gred că temzeoll în care e pusă, 
dar mai ales discutată problema, tn 
presa din ţară ca şi Ip cea din exil, 
nu slnt termenii adevăraţi. Pentru 
că nu ^ funcţie de comunişti, de 
aliaţii lor şi de ce au făcut el cu co¬ 
roana României trebuie analizată si¬ 
tuaţia fostului monarh. Problema 
trebuie judecată, şl verdictul dat, ex¬ 
clusiv, pe baza acţiunilor fostului re¬ 
ce; măsura comportamentului său tn 
timpul etnd ai putea, tn mod liber 
să-şi exercite prarogaUvele, să fie 
cnterîuL Et avea obligaţia, ca RBGB, 
să prevadă, să aleagă modul cel mat 
iMm de a-fi send ţara. Or, el Uber 
Însuşit, ft apoi swniiat, «etul de 
abdicare proclamaţia bătie—ţari, 
dată cu aoeaată 4 >cazl 6 L S-au ficat, 
presiuni dar tn ce znăstură cegeie-a 
rexiatat presţunUor,. oa fă cămlnă^i:»^ 
ge? Că Groap gi Gheorghiu-Oel . ăiş.. 
aoacninţat că vor. ucide o mie de stn*' 
denţi In oaşul că imfele nu. abdică a. 
posibil avtxtd tn vedete că erau Up- 
siţi de orice morală, afară, de cea 
«pixdetară**. pe oare o aTişau ca şpe< 
rieţoare, dar să-i crezi că slnt In 
stare s-o facă Jtnseamnă să te situezi 
sub niyehil kr intelectual, iăslndo-te 
păcălit de o astfel de gogoriţă. ăh>- 
uMiniştil aveeu.nevoie de un act isc㬠
lit fn original, deci voluntar, pentru 
ce să poată spune că Însuşi regele 
işl recunoaşte anacronisraul şt aa%p- 
tă să părăsească tronul şi tara. doar 
cu un tren încărcat de piieienl şl 
valize. 

Nici versiunea că In 1947 regele a» 
fi fost prea tlnâr oa să poată să fie 


înţelept nu stă în picioare pentru că 
tînăr era cInd se proclama înţelept 
că l-a arestat, în casa iui; .pe Ion An- 
tonescu,. lăsind frontul de luptă pra¬ 
dă bolşevicilor. Brcim In linia Intll. 
la Iaşi, !n noaptea de 23 August 1944, 
alături de ntui de Ioni şi de Gheor- 
ghe, cînd Mircea loaniţiu, din porun¬ 
ca regelui tlnăr. li punea pistolul tn 
piept şefului armatei. Era tot tînărul 
Mihai atunci cînd. In loc să-l ţină la 
arest sub ocrotirea legii roniâneşti. 
după care trebuia, dacă trebuia, să 
fie Judecot. nu să fie dat pe raina 
bandei lui Bodnăraş care l-a expe¬ 
diat la Lublianca, Acum se ştie că 
In infama închisoare sovietică mare¬ 
şalul Ion Antonescu a fost mal ome¬ 
neşte tratat decît de regele ţării luL 
A fost tlnăr Mihai cind. imediat du¬ 
pă 23 August, fugind din Bucureşti 
pînă sub Munţii Gorjului, a refu:^ 
să acorde protecţie d-nei Marla An- 
tonescu şi altor două femei oare a- 
Junseseră în zonă. fugind Şl ele de 
urgia năvălitorilor. Rege tînăr şi fru¬ 
mos, trei femei ţi-au cerut să le ajuţi, 
să le salvezi viaţa,, şl n-ai vruţi 
Tot tînăr şl Înţelept s-a socotit 
Mihai-rege atunci ^dnd a acceptat 
cea mai mare decoraţie sovietică, da¬ 
tă de Stalin. Gine a văzut documen¬ 
tarul proiectat pe ecranul televizoa¬ 
relor europene n-a rămas prea Inctn 
tat de jovialitatea cu care tlnărul re¬ 
ge şl regina mamă ciocneau paharele 
cu generalii sovietici. Tlnăr a rămas 
Mihai şi după frauda electorală din 
1946 cind, tinpotriva faptului că i s-a 
atras atenţia, a inaugurat oficial par¬ 
lamentul comunist, d^chizînd astfel 
calea teroarei care avea să onhexe 
netntlreiot Şd a fost 4ot înţelept şl 
tînăr, şi „abU“. dod n-a putut fi g㬠
sit să semneze actul de graţiere pen¬ 
tru mareşalul Antonescu. «e regească 
tinereţe aţi dovedit maiestate dnd 
un grup de studenţi români, pribegi, 
v-au cerut, tn nenumărate rindori, 
de «us de la Fioeda, unde se găseau 
UNESCO, să-i primiU 
la VilU Sparta, şl nu I^ţlprimit De 
^ timp de patruzeci de ani cel caua 
fusese regele-Romftniei-a refuzat să ' 
^ de vorbă cu românii din exllT 
Nu-i permiteau legUe elveţiene să fa¬ 
că alei o acţiune poUtlcăt Dâr regele 
dacă e-TCge. rămine «şa Iir orice cir¬ 
cumstanţă Nici o lege -stâăJnă nu-i 
poate -oiHrta ooJitaten. Oacă abdică 
cum â-făcut şl Garoi al doilea, s-a 
dus, îşi vede de afacerile personale 
şi nu se-«ial ocupă nimenea de el şl 
«d de nimenea. E mal cinstit aşa şi 
e mal util pentru ţara pe oare a pi- 

(oontlnuar*» oag r rv-a) 

' Nicolae lUESGU. 

Harvard Universlty 


referendum 


(articol apărut In revista spaniolă* ,»ABC*) 


Monarhia este, înainte de toate, 
la acest sflrşit de secol XX, o pu¬ 
tere istorică bazată pe continuitatea 
dinastică şi' pe sprijinul popular. A 
face un referendum cu privire la ea. 
cum se pretinde in Românie, este o 
eroare doctrinară de principiu. GHiiar 
presupunlnd că regele Mihai I ar a- 
vea cîştig de cauză In urma acestui 
teferendom. Instituţia monarhlcâ ăr 
renaşte bolnavă, căci ea ar reziAta 
din înfruntarea Inevitabilă a unoc 
români cu alţi români Or. Monarhia 
este a tuturor sau nu este deloc. Geea 
oe s-ar cuveni făcut în Românie^ cum 
de altfel s-a procedat şi în Spania, 
ar fi să se ajungă la un consens şi 
să se voteze o ^xistituţie oare să a- 
' sigure poporului drepturile şi liber¬ 
tăţile şl In cadrul căreia să-şi afle 
Jocul ^ Instituţia monarhică, oa for¬ 
mă de Stat Drephd dinastic nu tre¬ 
buie să fie supus referendamolul pu¬ 
blic; un asemenea procedeu ar com¬ 
promite grav însăşi funcţia de vir¬ 
tual factor de «rtdtraj şl moderaţie 
pe care este chemată s-o Ind^llneas- 
că Coroana şi cel ce o reprezintă. 

Aceste reflecţii au fost pricinuite 
de o informaţie recentă primită de 
AŞG,^ conform căreia Ministrul Afa- 
ţîşcilor Externe, dL Femandez Ordo¬ 
nez — expunlod cîteva din conside¬ 
raţiile sale privitoare la noua securi¬ 
tate europeană — semnala că unele 
ţări intenţionează să. folosească for- 
mtee de cmisultare populară, „ca dc 
exemplu România, unde se bănuieş¬ 
te un referendum pentru Monarhie 
Republică, Guvernul conslderlnd 
că ar fi de dorit oa situaţia să se 
clorifice pe cit posibil înaintea refor¬ 
mării Gonstituţiel*. 

Situaţia specială pe care o traver¬ 
sează unde ţări aflate în lîtădlul 
post-totalitar Ie situează, evident Th- 
„zonă grl“. In “ţâ re tefebute" lă 
mediteze serios asupra "probîului vii¬ 
tor,, îar nu să facă'jocijfl udul oportu¬ 
nism poiiGc ascuns‘Sub aiîhîifl stării 
de urgenţă. ^ ^ 

După cum explica In ianuarie tre¬ 
cut, cu multă luciditate, Regele Mihai 
î al României reporterului de 'la 
ABC, „punctul central pe care ml-ar 
place să-i împrumut de la spanioli 
este modelul tranziţiei de la dictatu¬ 


ră la democraţie*. Şi adăuga: „Este 
vorba de a instaura o libertate ade¬ 
vărată, de a impune un sistem de¬ 
mocratic do viaţă şl o optimă formu¬ 
lă parlamentară*. 

Refercndumiu-ilc asupra acestei 
chestiuni s-au soldat de multe ori cu 
rezultate pwtrivnice Monarhiei — oa 
în Italia ‘postbdlcă sau ca In'Gre¬ 
cia, după-Căderea dictaturU militare, 
Galpa cea mai înţeleaptă, scutită de 
manipulări şi de pUnCte de vedere 
partinice (Monarhia constituţională 
aflindu-se', prin definiţie, în slujba 
tuturor cetăţenllw, dincolo de orice 
opţiune politică particulară!, ar fi 
votarea unei Cort* Magna în care 
Goroana să figureze ca formă de Stat. 

Monarhia Şl Republica slnt două 
forme de guvernămînt valido, dar 
deosebite prin originea .lor. Monar¬ 
hia se întemeiază pe „voteri univer¬ 
sal** al veacurilor, pe integrarea tn- 
tr-o instituţie suprapartldistă a în¬ 
tregii memorii a unei naţiuni, sub 
toate aspectele ei; r^igios, cultural, 
social şi Inclusiv antrob^logic. Mo¬ 
narhia parlamentară incorporează 
toate aceste elemente şi le pune de 
acord cu voinţa pc 4 >u{«ră prin Inter¬ 
mediul GonstituţiUor democratice. 

Oeea ce s-ar cuveni făcut tn Ro¬ 
mânia, ^dacă este adevărat că dirigui¬ 
torii săi lofniniă sMuaţia cu toată 
responsabilitatea istorică pe care 
şi-au asumat-o, rămine aşadar ^abo- 
carea uf^el GoostituţU în care o com¬ 
ponentă „majoră, alături de acelea 
ale suveranităţii naţionale. |:^uriparti- 
Usntului polUic şt pieţei libere, să 
fie şi âţonariila parlamentară ca for¬ 
mă de guvernămînt. Această Consti- 
tttUo, aprobată dCLil^merele Legis- 
lativ^ jb>ate şi treime să fie supusă 
în ansamblul ci unui referendom po¬ 
lar. Monarhia, pri^'urmare, nu tre¬ 
buie în nici un caz să fie supusă se- 
paral_ unpl refefendunt în^^omânia, 
ci ea M trebui să^ şPriJină pe a- 
sentiraenuil ^popuib* laolaltă .cu tat 
sistemul polido p« care naţiunea şl-I 
vg astţma prin şi*tn ^rul GousUtU- 
ţiel. ĂceOStă' este Ceea ce Îşi doreşte 
de bUnţ şeamă pc^>orul român. 

(ABO, Madrid, Duminică, 10 Fe¬ 
bruarie 1991 f i>ag. 50). 

Traducere de Anca Crivăţ 




I 


I 

I 

I 

i 

f 

1 

t 


I 



*• 4 » < 

\ ,*i**r>« 


' .4*i, 

ţ. • *.» > t •* i « 
I 

\ 

[ 


1 

L 

r 


Pag. 4 


• PUNCTE CARDINALE • 


PUNCTE DE VEDERE 


RELAŢII EPISTOLARE 
CU-DIE CHRISTLICH 
DEMOKRATISCHE 
UNION 

DEUTSCHLANDS 


Mult stimate domnule Klaus Franckc, 


Am considerat prilejul ofe¬ 
rit de Prefectura judeţului 
Sibiu, partidelor politico, de 
a participa la o întîlnire şi 
un schimb de opinii cu o de¬ 
legaţie parlamentară germană 
ca deosebit de binevenit. A- 
ceasta tntrucît întreaga dele¬ 
gare era alcătuită din repre¬ 
zentanţi ai UNÎUNU DEMO- 
_CRAT CREŞTINE din Germa¬ 
nia, dumneavoastră, Klaus 
Francke, colegul dumneavoas¬ 
tră din Bundestag, domnul 
Peter Harry Corstersen, de¬ 
putat, ca şi doamna Bettine 
Wciland, referentă pentru re- 
laţiUe externe ale U.D.C.-\ilui, 

Bucuria, îndeosebi a noas¬ 
tră care ne consideram, în 
calitate de membri ai Uniu¬ 
nii Democrat Creştine din Ro¬ 
mânia, apropiaţi pe lărîm spi¬ 
ritual, de del^âţla germană, 
a fost de scurtă durată. Prac¬ 
tic ea s-a sUns încă de la în¬ 
ceputul întîlniriL 

Pentru a fi cît mai concişi, 
vom enumera pe puncte te¬ 
meiurile noastre de nemulţu¬ 
mire. 

1. Am fost neplăcut sur¬ 
prinşi de totala necunoaşte¬ 
re, iar pe alocuri de cunoaş¬ 
terea deformată a realităţilor 
României actuale de către un 
reprezentant al Bundestagu- 
lui, a cărui principală obli¬ 
gaţie ar fi trebuit să fie toc¬ 
mai cunoaşterea acestor fea- 
litâţl. 

2. Este pentru prima oară 
cind aflăm din gura unui re¬ 
prezentant al democraţiei oc- 
ddentale, că alegerile de la 
20 mai 1990 au fost total li¬ 
bere şi că actualul preşedin¬ 
te, guvernul şi parlamentul 
sint instituţii reprezentative 
Şl reconoacute, ca atare, de 
că^ întregul Occident 

3. întrebarea dumneavoas- 

înainte de octombrie 
1989 am fi avut curajul să ne 
e^iimăm aşa cum v-am vor¬ 
bit la Intîlnirea noastră, nu 
este numai jignitoare, ci dea- 
dreptuî insultătoare. Sute de 
mii de români au vorbit des- 
^1* şi cu glas tare, cu mult 
înainte de octombrie 1989, 
împotriva dictaturi] comunis¬ 
te şl au făcut pentru atitu¬ 
dinea lor, ani mulţi şl grei 
de temniţă. Să mai amintim 
Şi de cei, mulţi, foarte mulţi, 
fost asasinaţi de Se- 
cuî^tea comunistă în închi¬ 
sori şi în lagărele de muncă 


ne- 

o 


forţată în această perioadă'» 
Am fi fost nespus de fericiţi 
dacă aţi fi propus să se ţină 
Un moment de reculegere în 
memoria lor! 

Aţi încercat într-un mod 
jignitor, să ne ţineţi un curs 
de alfabetizare în problema- 
tica minorităţilor naţionale şi 
aţi dovedit o totală opacitate 
»n a înţelege că problema mi¬ 
norităţilor, nu numai în Ro¬ 
mânia. dar în toate ţările ca¬ 
re se străduiesc să renască din 
mfemul comunist trebuie 
tratată în contextul moşteru- 
ni comuniste. Este oare 
voie să vă reamintim că 
asemenea problemă nu a e- 
xîstat în România anterior 
J”st^rării dictaturii comunis¬ 
te? Oaje conaţionalii dumnea¬ 
voastră de la Forumul Demo¬ 
cratic German, cu care v-aţi 
întreţinut înainte de a parti¬ 
cipa la înlilnirea cu noi nu 
v-au relatat cum au trăit şi 
au fost trataţi în Rom⬠
nia pînă la instaurarea dicta¬ 
turii roşii? 

regretabil faptul că 
un depuţat C.D.U. însărcinat 
de Bundestag cu relaţiile cu 
România citează ca sursă de 
informaţii pe „colegul domni¬ 
ei salo , senatorul Sergiu Ni- 
colaescu- Noi, opoziţia anti¬ 
comunistă din România, a- 
vem un punct de vedere pre¬ 
cis cu privire la principalii 
Vinovaţi de dezastrul mate¬ 
rial şi. £n prîncioal, de de¬ 
zastrul moral al ţării. Cei ca¬ 
re poartă pe umerii lor aceas¬ 
tă vinovăţie sînt în primul 
nnd aceia care au atentat, 
«^tient. Ia pervertirea con¬ 
ştiinţelor oamenilor. Şi unul 
dintre aceştia este -actualul 
senator Sergiu Nicolaescu re¬ 
prezentantul F.S.N.-ului în 
parlament Prin filmele pe 
care Ie-a creat în timpul dic- 
•Aturiî comuniste acest acti¬ 
vist departid a răstălmăcit cu 
neruşinare faptele şî adev㬠
rat făcînd eroi naţionali din 
torţionarii comunişti şî crimi¬ 
nali odioţî din adevăraţii liip-> 
lători pentru libertate. 

5. Intervenţia tînăruluî In¬ 
giner care v-a indispus alit 
demult ar fî trebuit să fie 
analizată aten! pentru a ex¬ 
trage din ea învăţămintele pe 
care vi le-a sugerat Dacă pî¬ 
nă la prăbuşirea Cortinei de 
Fior. regimul comunist ne ţi¬ 
nea într-o temniţă străjuită 


din interior, acum democra¬ 
ţiile occidentale ne-au închis 
mtr-un ghetto, foarte bine 
păzit şi nu ne-ar mira dacă 
înţr-o bună zi nu vom fi o- 
bligaţi să purtăm o stea gal¬ 
benă spre a £| identificaţi cu 
Uşurinţă de către generozita¬ 
tea occidentală. 

Este regretabil, domnule 
Francke, că uitaţi că Rom⬠
nia face parte din Europa şi, 
^ puţin reprezentanţii par¬ 
tidelor de opoziţie, nu au ne¬ 
voie să fie alfabetizaţi pe te¬ 
me de democraţie. Principiile 
democraţiei creştine, atit de 
clar formulate în Grundsatz- 
programm der ChrisUich Dc- 
jnokratlschen Union Dcutsch- 
lands. ar fi trebuit să vă de¬ 
termine să renunţaţi la tonul 
de Feldwebel al unei demo¬ 
craţii, nu cu mult mai veche 
decît democraţia românească, 

6. Este regretabil, domnule 
Francke, să nu ştiţi că răz¬ 
boiul partidelor de opoziţie 
din România nu este purtai 
împotriva celor 3.5 milioane 
de membri ai fostului partid 
comunist, ci doar împotriva 
nomenclaturii şi celor care 
au făcut parte din aparatul de 
represiune. Securitatea. Pri¬ 
mii au comis cele mai grave 
crime, ucigînd sufletul nea¬ 
mului românesc, ceilalţi cri¬ 
me brutale, ucigtnd oameni, 
bătrîni şi tineri, bărbaţi şi 
femei şi chiar copii, pentru 
singura vină de a fi iubit li-' 
bertalea şi de a-şi fi iubit 
neamul şî ţara. 

7. In ce priveşte pledoaria 
dumneavoastră pentru a re¬ 
nunţa Ia ideea de a reclama 
restituirea către proprietarii 
lor a bunurilor cofifiscate a- 

de regimul comunist, vă 
sfătuim să vă interesaţi cum 
a procedat guvernul german 
în această problemă şi, abia 
după aceea, să ne daţi sfa¬ 
turi. 

In încheiere sîntem obli¬ 
gaţi să ne întrebăm ce argu¬ 
mente a folosit actuala Pute¬ 
re din România pentru a vă 
determina sâ vă însuşiţi cu 
atîţa fidelitate ontica oficială. 

speranţa că. citind rîn- 
dunle noastre, veţi reflecta 
asupra dezamăgirii pe care 
aţi provocat-o membrilor for¬ 
maţiunii noastre politice vâ 
^i^răm^ constanta adezl- 
valorile demo¬ 
craţiei creştine. 

UNIUNEA 

Uf^rRAT rRESTTNA 
ORGANIZAŢIA SIBIU 



Conspiraţie 
impotriva adevărului 


(urmare din pag. a 3-a) 


spune, 
acum, 
al 
fost 


Deoarece, orice s-ar 
oricite explîoaţU s-ar încerca . 

f infam 

_Micări], căci Kifajm a fost, a fost 

Scnmfttura d© pe decla- 
Sfi? această uWmâ pa- 

1 ^ *actid cei mai neregal din- 
tr^ lungă serie de arte neiegale. 
in ‘^tem convinşi că frtul 

^ roroâneas- 

pune Io dis- 

persoana 

turui Iul Snim că sin- 

după plecarea lui «q umplS 


Haa M 

Gherlrte, şî reg^e era obligat să la- 
c& acelaşi lucru, cu orice preţ. €e bă- 
era Nelaţ Arnăuţoiu! Si 
oeclinUt In con- 
vingcrea că moare pentru tară rf re. 

Nu s-a gl^it ci e tlnăr şi todră- 
tosU, şi^i făcut datoria. Nu. fostă 


(urmare d in pag i) 

partid ncocomunist dacă s-ar 
spune răspicat în lecţiile de 
istorie şi in alte publicaţii că 
acest tovarăş este, cel puţin, 
tot atit de vinovat de dcza.s- 
trul in care a fost adusă ţa- 
c* de exem- 

tăzi lecţii de democraţie dom- 

raptul că dumnealui a fost 
®*'‘*?tengată, unul din^^ 
tre Ideologii de frunte ai fos¬ 
tului partid comunist? Nu 
ra Siguranţă că nu. Sau dacă 

fP®*" pentru ci şi pen¬ 
tru cei din clica luL ^ 

frekîres*» necesitatea 

trelcrcăril societăţii civile 

^n^ti distrusă în cei 45 

construirea unei so- 
conştiente, care 

sSeasaS 


de 

Or, 

so- 


istoriei recente, este o con¬ 
diţie indispensabilă. Puterea 
actuală nu are, însă. nevoie 
nc o asemenea societate. Ea 
are nevoie de o masă amorfă 
ŞI ignorantă care să poată 
w uşor de manevrat şi caro 
să nu-i pună Ia îndoială pre¬ 
tinsele ei bune întenţiL 
Desigur, pe undeva prin la¬ 
boratoarele Puterii, sub direc¬ 
te supraveghere a noUor 1 - 
dwlogi, SC scriu, printre al- 
*elc. Şl noilc manuale de is- 
lucrurile vor 
Dor'îf’f tegaşul pe care au 
imaginat 

le. Ro vor conţine, probabil, 
siu^ % iumâtăţi de adevăr 
în aşa fel şi în 

puterea actuală, 
5® » fost şi este is- 

tona sensi tntr-BnVgim 4 ^ 


altarul tării aşa 






dk este 

Gingis-Han. 

Jianul; quod lioat lovla non lîSt 
oo Se mal poate Nrvoca. Toţi 
teebuiau să urmeze aceeaşi cai# ^ 
la vlădică piuă la opincă, şi recele 

> catea. către viaţă, t^tre jrfin- 

* ‘a 




«laă’.UR» rf«e 


îHmea retiini dlSTiS 

A****iar‘a 




credinţă regelui, iar 
la prim. 

sâ^S^,?a*.de palat, 

tta’SJShi! • de^SÎÎÎ 

M •"'»-« Iară ta care 

«ancluna gl perfidia, 

* “tei aud* tocă. 

dSjII ^ conducător c«- 

iîî «oralnl poponi- 

tSitia ^ apatie, din 

te oare * fost aran- 
^ de un om 

SrSSÎ ® telmă «>. 












PERSONALITĂŢI Şl IDEI 


PUNCTE CARDINALE 


De vorbă cu domnul, 

MARCEL PEJRIŞOR, 

Preşedintele Dniunii 
Democrat Creştine 


— Domnule Marcel Petrişor, o 
sâ vă rog să mă iertaţi dacă voi 
începe dialogul nostru cu întreba¬ 
rea banală, dar care este absolut 
necesară în luările de contaet cu 
partidele politiee, îndeosebi cu cele 
mai puţin cunoscute: cum definiţi 
partidul al cărui preşedinte sînteţi 
Uniun(^ Democrat Creştină? 

— Uniunea Democrat Cretină es¬ 
te un partid pppuţar. Ei se adresează 
tuturpr oamenilor din România, ba 
baza orientării politice a Uniunii De¬ 
mocrat Creştine se găseşte concepţia 
creştină despre om şi despie respon¬ 
sabilitatea sa în faţalui Dumnezeu. 

®a partid popular. Uniunea Demo¬ 
crat Creştină doreşte să reprezinte o 
replică dc sinteză la adversităţile 
dintre vederile liberale, conservatoa¬ 
re şi :»ociaIisie. Oamenii trebuie să 
înţeleagă că timpul conflictelor ideo¬ 
logice, pi-ecum şi al controverselor 
confesionale a trecut şi că după 45 
de ani de teroare comunistă singurul 
obiectiv a] poporului român trebuie 
să fie refacerea spirituală şi mate¬ 
rială a României. 

6u privire ia caracterul creşliu al 
Uniunii, ţm să fac următoarea preci¬ 
zare: Din cre^Jinţa şi religia creştină 
nu se poate 6\trage un program po- 
litxc„ dar concepţia cretină despre 
om constituie fundamentul etic - pe 
<are se p(»te edifica un sistem po¬ 
litic durabil. Deşi doctrina dcmocrat- 
creşUnă este ostilă oricărei forme de 
dogmatism politic, acceptă totuşi ur¬ 
mătoarea idee ca adevăr fundamen¬ 
tal; superioritatea moralei ci-eştine 
faţă de brice alt sistem de morală 
Aşadar Uniunea Democrat Creşti¬ 
nă este un curent politic care îşi 
propune să creeze o structură socia¬ 
lă pe baza unei ierarhizări precise .a 
valorilor, avind valoarea niorală de 
inspiraţie creştină ca valoare domi¬ 
nantă. 

In acest context doresc să accen¬ 
tuez următoarele: Dincolo de multe¬ 
le criterii de distincţie in lumea par¬ 
tidelor politice, şi nu trebuie să se- 
uite că la oi a actuală în România nu¬ 
mărul lor a depăşit cifra de două su¬ 
te, următorul element definitoriu es¬ 
te esenţial. Pentru unele partide po¬ 
litice dobindirea puterii este un scop 
în sine;. pentru altele, puterea este 
numai u^ mijloc pus în slujba unui 
scop, de obicei de esenţă morală. U- 
niunea Democrat Greştină face par¬ 
te din cea de a doua categorie de 
formaţiuni politice. De aceea noi nu 
urmărim succese electorale imedia¬ 
te. Noi ştim că o societate aşezată pe 
crHerii morale se structurează ane¬ 
voie şi ca urmare, în actuala stare 
de spirit a României, scopul nostru 
principal este să convingem c!t mal 
owUţi oameni de superioritatea con¬ 
cepţiei democrat-oneştine in raport 
de celelalte orientări care tind să se 
afirme pe scena politică a ţârii. Prin 
prisma acestei înţelegeri Uniunea De¬ 
mocrat Creştină trebuie considerată 
mai degrabă un curent politic declt 
Un partid. în sensul strict al cu- 
vfntulul 

— Din relatările presei se ştie ci 
la ora actuali există două forma- 
ţii politice care tşi revendică tiiu- 
tatura de Unluae Democrat Creş¬ 
tina şi care, după tonul şi conţi- 
astnl unor interviuri şi luări do 
poliţie nu par a avea prea mult 
fa comun cu preceptele creştine 
privind relaţiile dintre persoane şi 
grupurile de persoane. 


— Aveţi dreptate. La această dată 
există două grupuri care-şi revendi¬ 
că denumirea de U.D.C Primul dintre 
aceste grupuri este condus de dom¬ 
nii M. Crama şi V. Fulger, iar cel^ 
de al doilea cu denumirea complec¬ 
tă Uniunea Democrat Creştină — 
Conferinţa do la Sibiu este condus 
de un Somitet Oirector. avîndu-l pre¬ 
şedinte provizoriu pe interlocutorul 
dumneavoastră şi vicepreşedinte pe 
fizicianul Şerban Sura Pentru a în¬ 
ţelege cauzele de profunzime ale a- 
ce^tei regretabile sciziuni, vă rog 
să-jui permiteţi să vă explic lucru¬ 
rile pe larg. ^nsider că această ex¬ 
plicaţie va avea darul să facă pe ci¬ 
titorii PUNCTELOR CARDINALE să 
înţeleagă, nu numai de ce la ora ac¬ 
tuală există două Uniuni Democrat 
Gre.ştme. dar şl alte fenomene simi¬ 
lare de pe scena politică româneas¬ 
că. 

Lenin făcea ou cinism teoria aşa- 
nuntiţilor «tovarăşi de drum“. Te fo- 
losaşti temporar de ei, dar la o adi¬ 
că, dacă interesul ţi-o cere. Ii aban¬ 
donezi sau îi sacrifici, fără scrupule 
inutile. învăţătura aceasta au aplica¬ 
t-o întocmai şi comimiştii noştri, fie 
faţă de social-democraţi (Fluieraş, 
lumanca). fie faţă de proprii «devia 
ţionlşli“ (Incepînd cu Lucrctiu Pă- 
trăşcanu şi terminînd, tntr-un fel, cu , 
Dumitru Mazilu şi cu grupul «celor 
-şase"). Tot astfel au procedat şi neo- 
oomuni-ştii din Frontul Salvării Na- 
ftonale cu o bimă parte din membrii 
fostului GFjS.N. Este însă cel puţin 
curios că procedeul ^ regăseşte as¬ 
tăzi, cu nimic schimbat, la unii pre¬ 
tinşi opozanţi anticomunişti din Ro¬ 
mânia. 

Un caz recent şi încă nesoluţionat 
II constituie In acest sens vechea 
conducere provizorie a Uniunii Oe- 
mocrat-Greştine, formaţiune politică 
de centru-dreapta, înscrisă la Tribu¬ 
nalul municipiului Bucureşti în lu¬ 
na ianuarie a anului trecut La înce¬ 
putul lui 1991 în sînul ei s-a produs 
o scindare, previzibilă de mai multe 
liHTi, nu din raţiuni Idepl^ice, ci din 
motive morale şi organizitorice. E o 
realitate neplăcută, dar nu extraor¬ 
dinară. Astfel de scindări s-au pro¬ 
dus şi la case mai mari, ele repre- 
zentind unul dintre „chinurile face¬ 
rii" In viaţa politică a oricărei demo¬ 
craţii începătoare. De-a dreptul în¬ 
tristător şl-Ingrijorător este Insă mo¬ 
dul In came domnii Mihai Grama şi 
Vladimir Fulger,, foşti lideri provi¬ 
zorii ai U.D.e., au înţeles să reacţio¬ 
neze In această împrejurare. Atitudi¬ 
nea dumnealor o-a făcut decît să 
compromită. In ochii numeroşilor rău¬ 
voitori, allt îdeea de democraţie creş¬ 
tină. cit şi pe aceea de .opoziţie po- 
Ştică In generai. Nu se zbat oare în¬ 
deajuns năimiţii actualei ^teri să 
compromită opoziţia printr-o campa¬ 
nie susţinută de calomnii şi insinuări? 
Era oare nevoie oa din chiar rlndu- 
rile opoziţiei să se facă auzite insa¬ 
nităţi de aceeaşi speţă? - 

«nzui domnilor Mihai Grama şi 
Vlfldimir Fulger este din păcate ilus¬ 
trativ pentru lipsa de conştiinţă po¬ 
litică şi civică a unor indivizi ames¬ 
tecaţi peste noapte în noua viaţă pu- 
Mikă a ţării doar sub imperativul u- 
nor interese şi orgolii peijsonşde In¬ 
tru apărarea cărora sînt^dispoşi să 
folosească orice mijloace. oricH de 
pernicioase. 

«onteetaţl, In primul rlnd pentru 
incapacitatea organizatorica, de ma 
joritătea membrilor UJO.G. din Buctn 
reşti şl din provincia, inclusiv a 


membrilor fondatori ai Uniunii şi 
membrilor vechiului Comitet de con¬ 
ducere, dumnealor au făcut tot posi¬ 
bilul să Împiedice, de la alegerile din 
20 mai încoace, .convocarea unui 
GoTxgres generai ai partidului temln- 
du-se. înainte de toate, de perspeati 
va de a nu mai fi aleşi In funcţiile 
pe care nu şi le-au onorat (aceea de 
preşedinte şi aceea de secretar gene¬ 
ral). Situaţia devenind intolerabilă In 
această formă, majoritatea membri¬ 
lor fondatori, ou asentimentul a nu¬ 
meroşi lideri locali, a convocat înde¬ 
lung aşteptatul Gongres In luna ia¬ 
nuarie 1991, la Sibiu (cea mai puteo 
ntcă şi mai bine organizată filiala te¬ 
ritorială a U.D.O.). Au răspuns aces¬ 
tei convocări 15 filiale. In darea de 
seamă prezentată la Sibiu şi pusă la 
dispoziţia presei, s-a arătat. In ter¬ 
meni cit se poate de urbani, că ve¬ 
chea conducere centrală provizorie 
nu s-a dovedit la înălţimea atribuţii¬ 
lor sale procedînd adeseori In mod 
^autoritar, arbitrar, abuziv, pe alo¬ 
curi neonest". S-a hotărlt oa anumite 
divergenţe, .dacă nu vor putea fi so¬ 
luţionate „în ^familie", să fie înainta¬ 
te Justiţiei, eviiîndu-se o publicitate 
ce ar putea servi răstălmăcirilor pro¬ 
pagandei stîngiste. A fost votată apoi 
o nouă conducere In forma unui Uo- 
mitet Director. 

După ce au împiedicat sistematic 
vreme de mai bine de o jumătate de 
an, convocarea unui Gongres generai, 
domnii Grama şi Fulger au hotărlt 
să riposteze de astă-dată cu un fel 
de „contra-congres" ad-hoc: aşa-nu- 
mita „Adunare generală extraordi¬ 
nară", convocată la Bucureşti Io ace¬ 
eaşi perioadă cu Gongrestd de la Si- 
bia Să nu discutăm despre cine şi 
In ce condiţii a răspuns acestui a- 
pel .. Gert este că domnii Grama şi 
Fulger au regizat cum au'putut defi¬ 
nitivarea dumnealor, prin această 
Adunare cu adevărat ^extraordinară*, 
în funcţiile deţinute provizoriu pînă 
atunci, precum şi excluderea din 
U.D.G. a mai tuturor... membrilor 
fondatori şi a întregii filiale de Ia 
Sibiu! Domnul Fulger a făcut presei 
şi această declaraţie curioasă: ,,6on- 
gresuJ de la Sibiu nu a fost convocat 
de partidul nostru, ci de filiala U.D.0. 
de la Sibiu"!!!!). După cum se vede. 
,j>artidul" e una şi „filialele" lui stnt 
£dta In concepţia originală a domnu¬ 
lui Fulger. . 

N-ar fi fost încă nimic dacă dom¬ 
nii Grama şi Fulger s-ar fi oprit aici. 
S-au mai scindat şi alte partide, une¬ 
le mult mai influente în viaţa poli¬ 
tică a ţării.. Dumnealor s-au glndH 
însă că s-ar cuveni să ilustreze obida 
personală cu o „ofensivă" de tip (neo) 
comunist în presa „independentă" de 
stînga (mai ales „Libertatea". „Tine¬ 
retul liber" şi „Dimineaţa" 1). Dacă 
cei de la „Azi" îşi spuneau şi ei „in¬ 
dependenţi". probabil că domnul Ful¬ 
ger s-ar fi adresat şi acolo... 

Ziariştii pro-feşenişti şi cititorii lor 
trebuie să-şi fi frecat miinile şi să-şi 
fi lins buzele de satisfacţie, făclnd 
publice declaraţiile aţii de râq-voi- 
to^ ale acestui „creştin" răzbun㬠
tor. Ei au văzut în aceasta un nou 
prilej de compromitere a opoziţiei In 
genere. TUluril^ sînt de altfel grăi¬ 
toare (şi rămine întrebarea dacă pe 
domnul Fulger nu l-au mihnit cîtuşi 
de putini): „Continuă scindarea" (o- 
poziţiei, fireşte!), anunţă pe prima 
pagină cotidianul „Dimineaţa": „Li¬ 
bertatea". tot pe prima pagină, pu¬ 
blică în patru numere consecutiv, se¬ 
rialul „Necuraţii din. ograda creşti¬ 
nă"; iar „Tineretul Uber" trlnteşte 
de-a dreptul acest titlu senzaţional — 
„Democraţia creştină şi legionarii"! 

Dacă domnii Grama şi Fulger sînt 
atît de netemători cum au declarat nu 
demult tntr-un interviu din „Stirie- 
rul Naţional", considerînd că au de 
partea dumnealor „adevărul" <nu-i 
puţin lucra, nu-1 aşa?), atunci de 
oe-o mai fi fost nevoie de această tul¬ 
burare a apelor tu cei mai* pur stil 
securisto-feseniat („grupări extremis¬ 
te", JLegionari”. „inanipulare de tip 
extremist din străinătate" — adieă 
tocmai de ac<do de unde a venit 
domnul Fulger pe 15 ianuarie 19901}? 
•um de nu i-o fl toleninit limba au¬ 
tointitulatului „secretar general" ros¬ 
tind sintagme de tipul „deturnarea 
liniei partidului*, „mi «-au făcut do- 
aarele membrRor^. „element declasat 
şi duşmănos României* fi alte aseme, 
tiea enorinităţit 


Gulmea este că domnul Fulger a 
afirmat („Tineretul liber". 30 ianua¬ 
rie 1991), referindu-se La nişte foşti 
parteneri politici care s-au abţinut 
totuşi de lâ orice aiao in presă; „In 
continuare ne aşteptăm la reacţiile 
lor arhicunoscute şi josnice: scrisori, 
ameninţări, insulte, şantaj.. .** Dom¬ 
nia sa poate fi Insă liniştită Aseme¬ 
nea mijloace „arhicunoscute" şi Jos¬ 
nice" îl aparţin In întregime .. 

Greu blestem trebuie să mai apese 
asupra bietei noastre opoziţii dacă es¬ 
te condamnată să se compromită prin 
astf&l de specimene lăturalnice, gata 
să fulgere In dreapta şi-n stingă, 
pentru un gram de putere!... 

Din amplul ^dumneavoastră 
expozeu am înţeles că, în prezent, 
toate punţile pe care $-ar putea 
realiza o eventuală reconciliere cu 
cuplul Grama — Fulger sînt rup¬ 
te. Dar care sîut relaţiile grupului 
Conferinţa de la Sibiu cu filialele 
care nu au luat parte la această 
conferinţă? 

— €u o lună înainte de Conferin¬ 
ţa de la Sibia aşa cum prevede Sta¬ 
tutul U.D.C., am anunţat toate fi¬ 
lialele din ţară, niglndu-le să trimea- 
tă delegaţi conform unei norme de 
participare stabilită pe criteriul re¬ 
zultatelor obţinute de organizaţiile j 
judeţene la alegerfle de la 20 mai j 
1990. Au fost filiale, ca de pildă Ciuj 
şi Iaşi care au trimis observatori, ] 
fără drept de vot, atît la Sibiu, cit 
şi la Bucureşti, cu scopul de a se in¬ 
forma asupra temeiurilor de diver¬ 
genţe dintre cele două grupuri. Al¬ 
te filiale. ,ca de pildă filiala Zalău 
s-au desprins între timp de tutela 
Grama—^Fulger şi s-au alăturat Con¬ 
ferinţei de la Sibia sau şî-au încetat 
activitatea. Alte filiale ne-au solici¬ 
tat material informativ pentru a se 
putea orienta îa. viitor. Şi in sfîrşit o 
serie de membri marcanţi din condu¬ 
cerea grupului Grama — Pidger, doi 
vice-preşedinţi şi patru consilieri 
şi-au făcut ptihlic dezacordul ou con¬ 
duita celor doi domni şi şi-au dat 
demisia din funcţiile deţiilute. 

— In afara celor două grupuri 
caro işi revendică dreptul dc a se 
denumi Uniunea Democrat Creşti¬ 
nă, grupul Grama—Fulger şi gru¬ 
pul Conferinţa de Ui Sibiu, mai e- 
xistă şi alte formaţiuni politice 
care pretind a ti de inspiraţie de- 
mocrat-creştină. Ce relaţii întreţi¬ 
neţi cu ele? 

— Oa aveţi dreptate. La Tinaişoara 
există Un partid politic înfiinţat la 
începutul amllui 1990 cu denumirea 
de Uniune Oeştin Democrată şi bine¬ 
înţeles Partidul Naţional Târânesc 
Creştin şi D^ocrat In ceea ee pri¬ 
veşte U.0.D.-til timişorean avem pu¬ 
ţine lucruri de spus. In perioada cind 
am fi dorit oa toate formaţiunile po¬ 
litice de orientare democrat-creştină 
să se unească ara stabilit contacte cu 
reprezentanţii lor, dar ideea unei u-, 
nioe Uniîui Demom'at Creştine nu a 
găsit înţelegere la interiocutorii noş¬ 
tri şi ba urţaare mi am insist 6u 
partidid. domnului €orneliu Coposu 
situaţia Insă este «u totul alfoc Attt 
In Partidul Naţional Tâ^râneso Creş¬ 
tin şi fSemocrat, rit şi In Uniunea 
Oemocrat Creştină — Uonferkiţa -de 
la Sibiu, majoritotea membrilor In 
vtrsţă stot foşti deţinuţi politici. Ki 
am suferit împreună ani mulţi de 
detenţie In temniţele şl lagărele dc 
exterminare comuniste şi legăturile 
sutieteşU dintre ei depăşesc proble¬ 
mele de conjunctură politică imedia¬ 
tă astfel că cele două formaţivmi po¬ 
litice vor da, spontan, aceleaşi răs¬ 
punsuri neocomunismului instaurat 
la conducerea ţării după Revoluţia 
din I>ecembrle *89 fără să fie nevoie 
de o prealabilă consultare. 

Dar nu numai atît Avem convin¬ 
gerea că viitorul apropiat ne va sSţua 
pe aceeaşi poziţie doctrinară In care 
democraţia creştină va fi trăsătura de 
uuire şt de unificare. 

PUNCTE CARDINALE , 





Pog. 6 


• PUNCTE CARDINALE # 


«aioit ^ 



Biserica din Groapă construita în Sibiu în anul 1789 
sub ctitoru lui Hagi ConsUntin Popp, după edictul 
de tolci^ţa al lui Josef II, pentru comunitatea româ- 
ncasw din afara cetăţii. în micul cimitir de pe lîngă 
biserică sînt înmormintate cîteva personalităţi ale cul¬ 
turii şi ştiinţei româneşti din Transilvania, dintre care 
amintim: oftalmologul loan Piuariu-Mobiar (t 1815), 
publicistul şi profesorul Zaharia Boiu (t 1903)'şi me¬ 
morialistul Ion Codru Drăguşanu (t 1884), 


în scoală 

f 


Ceea ce caracterizeazâ „tî- 
năra noastră democraţie" este 
că ştim în principiu cam ce 
ar fi de lăcut, dar nu prea 
ştim cam cum ar trebui să 
facem. Deîndată ce încercăm 
să punem ceva în aplicare, 
lucrurile se împotmolesc şi 
Insuccesul este aproape ga¬ 
rantat Aşa am păţit şi cu 
privatizarea, şi cu „implemen¬ 
tarea noilor sţructuri econo¬ 
mice, şi cu împărţirea pămto- 
turilor, şi cu noua constitu¬ 
ţie, ca să nu ne referim decit 
zâtoaret Ar £i fost chiar de 
mirare ca tocmai reorganiza- 
rea Invăţamintului. să scape 
de acest viciu general. în a- 
lar» cttorva măsuri formale 
şi lăturalnice, şcoala rom⬠
nească fi-a păstrat Sn ansam¬ 
blu vechiul spirit şi vechile 
structuri, reprezentind unul 
din domeniile cele mai stag¬ 
nante şi mai neglijate ale vie¬ 
ţii noastre publice. Că nu a- 
Vem banii cîţi ar trebui In¬ 
vestiţi fn ea, ăsta să zicem 
c-ar mai fi d« .înţeles, d^ 
s-ar zice că ne st^dulm să 
trecem drept mat sărad decit 
slntem (ocupăm locul 68, In¬ 
tre Africa deSud şl Jamaica, 
cu mult chiar şi în urma Al- 
faanld, in ce priveşte realiz㬠
rile Ih domeniul locaţiei ţi 
sănătăţii, dtipă ultima statis¬ 
tică a O.N.UD, Ceea ce nu 
mal poate fî însă de Înţeles 
este tergiversarea şi boicota¬ 
rea slsfrâutică ■ urna* măsuri 
ce mj ar implica mari Inves¬ 
tiţii llnonclare, d numai inte- 
rei, bunăvoinţă şl bună... 
credinţă din ^rtea factorilor 
responsabili. O astfel de m㬠
sură, preconizată focă de la 
începutul Iul 1996, der necon- 
cretizată nici plnă astăzi..ar 
fi ţl reintroducerea religiei 
printre obiectele de tnvăţă- 


minţ în şcolile noastre ele¬ 
mentare şi medii 
Formal, majoritatea factori¬ 
lor implicaţî au căzut de a- 
cord că pasul acesta s-ar cu¬ 
veni făcut: unii convinşi de 
utilitatea lui efectivă, alţii 
numai pentru a preîntîmpina 
posibilele acuzaţii de ncoco- 
munlsm,... S-a concluzionat 
Insă că problema n-ar fi 
chiar aşa de simplă. Drept 
care s-a intrat într-o jalnică 
fundătură de controverse ri¬ 
dicole şl sterile, alît în Parla¬ 
ment, cît şi în presă. Pe acest 
fond, tînâra generaţie este e- 
ducată mai departe în vechiul 
spirit al „ateismului ştiinţi¬ 
fic" şi al inculturii religioase 
şi lăsate de izbelişte din 
punct do vedere mor^... 

Nu putem face aici o expu¬ 
nere exhaustivă a problemei, 
dar vom atinge cîteva aspec¬ 
te mai des invocate, căutînd 
să arătăm că liKsrurfle nu-s de¬ 
loc chiar attt de complicate 
fdecit în Ochii celor care au 
probabil interesul sau încă- 
pâţlnarea de a le „ameţi" cu 
orice preţ). 

Unul dintre aspecţele ce 
par mal spinoase este cel con¬ 
fesional, Predăm religie, dar 
de pe ce poziţii? Acum cîte- 
ya zeci d© ani, cfnd orto^ 
xia mai era încă religie ofi¬ 
cială de stat, situaţia era maî 
itmplă. Aeum statul nostru 
este pe deplin laicizat, iar di¬ 
feritele r^gii şi confesiuni 
(inclusiv sectele religioase) 
stnt libere, dor neoficiale cu 
toatele, exîstfaid între ele, din 
punct de vedere legal, o ega¬ 
litate de principiu. Aceasta ar 
fl. se spune,‘una din caracte¬ 
risticile esenţiale ale adev㬠
ratei democraţii Predarea Sn 
şcolile publice a religloJ creş¬ 
tine bt spiritul unei ^unice 


confesiuni le-ar nedreptăţi pe 
celelalte. Predarea difrenţiată, 
rospectind opţiunile religioa¬ 
se ale fiecărui individ, este 
irealizabilă, mai ales In şco¬ 
lile rurale, unde populaţia 
şcolară este foarte redusă. 
Predarea pe deasupra oric㬠
ror nuanţe confesionale ar fi 
ideală dacă n-ar fi utopică, 
pentru că unde să găseşti a- 
tSţia dascăli „neutri" şi „obiec¬ 
tivi" şi cum să ai garanţia 
absolută a „neutralităţii" şi 
„obiectivitătii" lor, căci doar 
sînt oameni şi ei, nu compu¬ 
tere! 

Problemele acestea -ni se 
par în parte false, în parte 
neînsemnate. Ele nu sint bu- 
decît ca să blocheze arti¬ 
ficial şi demagogic o frumoa- 
^ şi utilă iniţiativă. Este ca 
şi cînd aî susţine câ într-un 
stat în care există pluralism 
la „Gestiunile" cele mai „ar- 
politic viaţa politică ar fi cu 
neputinţă de desfăşurat! Oare 
de ce nu mai funcţionează şi 
de astă-datâ argumentul 
verde al majorităţii, altmin¬ 
teri alît de des invocat de ac¬ 
tuala Putere? Se adună un 
grup de .cîteva sute de oa¬ 
meni şi strigă ca vor monar¬ 
hie? Sînt nereprezenlati-vi. spu¬ 
ne Puterea. Se adună alte 
cîteva mii şi cer demisia ac¬ 
tualului guvern? Sînt nere- 
prezentativi, spune Puterea. 
Actualul preş^inte. actualul 
Parlament, actualul guvern 
sînt expresia Indiscutabilă a 
voinţei unei majorităţi covîr- 
şitoare — iată ce ni se tot a- 
minteşte mereu! Păi dacă cri¬ 
teriul acesta al majorităţii es¬ 
te atît de sacrosant în poli¬ 
tică, de oe n-ar fi el aplica¬ 
bil şi în problwna religioasă? 
Majoritatea covîrşitoare a ce¬ 
tăţenilor români sînt de con¬ 
fesiune ortodoxă. Rezultă că 
ortodoxia ar fi cea Inderptă- 
ţită să aibă funcţie diriguitoa¬ 
re pe plan religios (eventual 
cu excepţia puţinelor locali¬ 
tăţi, mai ales transilvănene, 
în care populaţia ortodoxă 
este minoritară). Nu le va 
conveni sectanţilor? Treaba 
lor. No sînt reprezentativi,., 

Pe de altă parte, atita vre- 
jne cît orele de religie vor fi 
facultative, după cum pare a 
se fi hotărît deja, problema 
se simplifică de la sine. Sec¬ 
tantul, evreul, musulmanul vor 
neglija cateheza ortodoxă" şi 
vor primi învăţătura în co¬ 
munităţile respective, ceea ce 
nici Ceaaşescu nu i-a împie¬ 
dicat ... 

Noi nu putem susţine,* ee-i 
drept, acest caracter faculta¬ 
tiv (care va transforma din 
capul locului religia într-o 
ccnuşărească a învăţămîntu- 
lui românesc, ceea ce pare a 
şi fi în intenţia unora). Ea 
trebuie şi poate să fie un o- 
bieci de studiu în rînd^cu ce¬ 
lelalte, căci in fond ea nu 
este Legată doar de viaţa 
noastră intimă, dar şl de cul¬ 
tura generală a oricărui om 
civilizat. Igrpgrama de învă- 
ţâmint nu-l poate obliga pe 
elev să adere neapărat la cu¬ 
tare religie sau confesiune, 
dar fl poate obliga (şl trebuie 
să-I oblige) să-şi însuşească 
Doţiunile religioase la' mo¬ 
dul culturaL Nu vor promova 
neapărat „eonverUţll", d „cu¬ 
noscătorii", In fond şi alte o- 
biecte vor fl neplăcute anu¬ 
mitor elevi, dar nimeni nu 
s-a gtndlt să le tnd(^ărteze 
pentru aceasta din programele 
de tnvăţămînt Ce-ar fi să no 
se maJ predea bunăoară isto¬ 
ria sau limba naţională pe 
motiv că-1 nemulţumesc şl-l 
pun In dificultate pe etnicii 
maghiari, ruşi sau evrei, ba 
char şl pe odraslele de no- 
menclaturisU?! 


Ajunşi aici atingem şi pro¬ 
blema '„dogmatismului", ce 
pare să-iingrijoreze atît pe 
unii. Vezi Doamne, reintrodii- 
cînd religia în şcoli, am în¬ 
locui dogmatismul marxist cu 
o altă formă de dogmatism I 
Este vorba încă o dată de o 
problemă rău pusă şi rău în¬ 
ţeleasă. Obligativitatea şcola¬ 
ră a unui obiect de studiu nu 
implică deloc şi obligativita¬ 
tea ca elevul să şi-l însuşeas¬ 
că ca pe o dogmă! Şcoala mo¬ 
dernă, în orice societate de¬ 
mocratică, nu impune cunoş¬ 
tinţe, ci doar le pune la dis¬ 
poziţia tinerilor învăţăcei. Nu¬ 
mai comunismul şi totalita¬ 
rismul în genere au procedat 
altminteri, dar noi, după cum 
se afirmă, nu mai trăim în 
comunism şi deci primejdia 
nu mai există decît în min¬ 
ţile confuze ale foştilor acti¬ 
vişti de partid,., Un elev 
promova Ia religie, cu notă 
maximă, spunînd de pildă, 
cam aşa: „Eu nu cred, dar 
dogmatica creştină susţine câ 
Dumnezeu, deşi unic în fiinţă, 
se manifestă în trei ipostaze; 
Tatăl, Fiul şi Sfintul Duh; 
conform acestei dogme se 
vorbeşte deci despre Sfînta 
Treime"... Una este să cu¬ 
noşti o problemă şi cu totul 
altceva să ader) la ea. Obiec¬ 
tivul orelor de redigie (sau, 
mă rog, de „educaţie moral- 
religioasă"), într-o şcoală lai¬ 
că, va fi deci cuprinderea pro¬ 
blemelor, iar nu neapărat a- 
sumarca lor. A face prozeliţi 
este treaba separată şi speci¬ 
fică a Bisericilor, In confor¬ 
mitate cu statutul libertăţii 
lor. Delimitarea este clară şî 
numai un retor parlamentar 
de condiţia d-îuî Gheorghe 
Dumitraşcu nu vrea sau nu 
poate să o priceapă... 

Se mai ridică apoi proble¬ 
ma celor ce vor urina sâ 
predea noţiunile religioase. Şi 
aici s-a încercat complicarea 
absurdă a lucrurilor. Noi nu 
credem că sînt indicaţi pentru 
aceasta nici preoţii de paro¬ 
hie, nici foştii profesori de... 
ştiinţe sociale (nu vă miraţi; 
s-a vorbit despre aceasta!), 
nici profesorii de română sau 
de limbi străine (că tot au 
predat ei şi literatură uni ver¬ 
stă!). Primii nu sînt obişnu¬ 
iţi săv vorbească tinerilor „pe 
limba lor", Iar ceilalţi nu pot 
avea decît în mod excepţio¬ 
nal competenţa necesară în 
domeniul respectiv. Mult mai 
indicaţi ar fl deocamdată stu¬ 
denţii în teologie sau persoa¬ 
nele tinere şi cultivate din 
mediul monahal. Preoţii de 

parohie ar putea fi folosiţi, la 
nevoie, numai în aşezările î- 
zolate, unde nu se pot depla¬ 
sa cu regularitatea cerută nici 
studenţii şî nici monahii. Cu 
timpul mulţi absolvenţi de 

teologie ar putea îmbrăţişa 
cariera didactică (mai ales că 
cu parohiile devine din ce în 
ce mai greu!) şi s-ar constitui 
şi la noi, în cîţiva ani, un 

corp specializat de profesori 
de religie, aşa cum există în 
atitea alte ţări ale lumii. în 
oe priveşte Şcolile Normale, 
dacă studiul religiei s-ar in¬ 
troduce în ele In mod serios 
şi obligatoriu, ca muzica şi 
desenul, atunci viitorii înv㬠
ţători ar fi el înşişi în m㬠
sură că acopere treptat cerin¬ 
ţele predării religiei în cla¬ 

sele primare. 

Pînâ una-alta, noi se pare 
însă câ ţinem cu tot dinadin¬ 
sul să rămtnem la nivelifl cul¬ 
tural al acelui biet bezbojnic 
agramat care a scris nu de¬ 
mult cu vopsea pe un zid din 
centrul Bucureştiului, nu de- 
parte de Piaţa Universităţii: 
„Jos cu dictatura rellgloasâ 
(!). Nu vrdm să ne călugărim 
(II). Vrem şcoală, nu m㬠
năstire (!!!)“,., 

Subscrieţi cumva, d-le 
Gheori^he Dumitraşcu? 

Răzvan CODRESCI^ 


Curs elementar 


de religie creţ 


Acest modest „curs" de creşUnU^ » 
naugurăm în paginile revistei 
NALE, nu are nici intenţia şi nici 
fi un catehism in înţelesul strict al 


dactat de un mirean, el se adrese 
mă tinerilor care, deşi ţinuţi 
melc religioase, simt totuşi ncvoîT^ 
măcar simpla curiozitate) de a afl *2! 
nere sistematică, clară şi concisă, lu 
n-au avut pînă acum putinţa să şj 
îndeajuns, fie din pricina lipsei de 
din pricina denaturărilor do tot 
„ştiinţifice", „culturale" otc.). 


Sîntem siguri că Biserica Ortodoxă IU 
deja preocupată să umple acest gol, cuS 
competenţa şi mijloacele sale specifici 
rată renaştere a spiritului românesc,^, 
năzuim cu toţii, nu va putea fi lipsit^ 
siunea religioasă, în speţă de aceea a 'A 
Iui strămoşesc. ^ 

Acestei nevoi urgente vor să-i răspu^ 
provizoriu, şi rindurilc de faţă. Dar 
pătrunde în tainele creştinismului, 
facem cîteva precizări cu privire Ia r«|k 
neral. 




Cin/ecili 



Cind holda tăiată de seceri fu goto. 
Bunicul şi tata 

Lăsară o chită de spice-n picioare 
Legînd~o cucernic cu fir de cicoarcf 
Iar spicele-n soare sclipeau w^âsoa 
Să~nchipuie barba lui Domnu Criste 


Cind piinea-n cuptor semăna cu aron 
Bunica şi mama 


Scoţtnd-o sfielnic cu semnele crucii. 


Purtau parcă moaşte cinstite şi lucit 
Cd pîinea, dind abur cu dulce nitros,|| 
Părea că e faţa lui Domnu Cristos, * 

Şi iată potirul la gura te~aduce, ^ 
Hsuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce, < 
Hrăneşte-mă, mamă de sfînt Dumneai^. 
Ca bobul In spice şi mu$tu-n cioreftij» 
Eşti totul in toate şi toate prin tine, ^ 
Tu, plinea de-a pururi a neamului 


Din coarda de viţă ce-njăşură eroma*^ j 
Bunica şi niama ^ ] 

Mt-ou rupt un ciorchine, spmiînd**^ A 
Copile, prdird, broboanele-acestea /g 1 
5int lacrimi de mamă vărsate prinot^^ | 
La casnele Domnului nostru Cristos. ^ j 

Apoi, cfnd culesul de struguri fu gaUfi 
BurUcul şt tato 

In joc de câlcîie zdrobind nestemate *.],■ 
Ce lasă ca rana şiroaie-nspumtUe, ^ 
Copile, grâiră, e rtust sînperos * 
Din inima Domntilui nostru Crlstos^ 


Şi iată potirul la gură te-aduce, ^ 
lisuse Cristoase, Tu jertfă pe erucef . 
Adopd-md, seoă de sfînt Dumnezeu. 

Ca bobfd in spice şi mustu^n ctoreWaţ 
Eşti totul in toate şi toate prin tine, * 
îTu, vinul de-a pururi ol neomului «»*•■ 


Podgorii bogate fi lanuri mănoase, . | 

PătrUntul acesta, Jisuse Cristoase, j 
S roiul fn care ne-o «rut Dumnezeu.-, j ■ 
Privtfte-te-n «fe şt vesi~te-n grl^ ' | 
Şi sînyeră-n struguri şt frinpe-te-'» 

Tu, viaţă de-a pururi o neamului j 

NianF0»c| 


1 i 

j ' 







I actualitate 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 7 



ştinâ 

Pe c 3 T«-l î- 

Te cardi- 
dc 8 

PînluJ**^ 

^ cu soa- 

^ proble- 
aii nutresc 
«lr-« expu" 
tirf pe care 
ll^pezt^ascS 

Ibnnaţic» t‘® 

pidt.'olegi'^'L-". 

tomâna este 
ra jţ.i ritatca. 

*. O adevă- 
caro 
E de dimen- 
Krvştinismu- 

idi, in mod 
^Biste de a 
t cuvine să 
în gc- 


1^ 



I 


I CRAINIC 


Cb este REiLIdi^ 


1 . Etimologic şi definiţie 

tSuviiitul „religie", generalizat as* 
tăzi în limbile europene» este de or¬ 
dine latină, ©icero (106—43 î.H.) îl 
punea în lefâtură cu verbul rclego,- 
cre („a reciti**, „a studia cu grijă ş’r" 
respect"). Scriitorul creştin Lactan- 
ţiu (240—320) U deriva de la un alt 
verb latinesc: rcligo,-are („a uni", „a 
lega de .,“). Nici pină astăzi etimo* 
logiştii nu au ajuns la un consens. 
In aceste condiţii ne putem permite 
să optăm pentru soluţia lui Lactanţiu, 
căci ea se apropie mai mult de na¬ 
tura intimă a religiei. Nu vom face 
aici inventarul definiţiilor date reli¬ 
giei de-a lungul timpului, din cele 
mai diferite perspective, ct ne vom 
mulţumi să pornim de la una lipsită 
dfi pretenţii, dar pe care o consi^- 
răm mai 'potrivită în contextul de 
faţă; religia este un ansamblu de 
credinţe şi practici menite să-l (rc)pu- 
nă pc pm în legătură cu realitatea 
divină. Prin viaţa religioasă omul 
tinde să-şi depăşească condiţia limi¬ 
tată, străduindu-se să se integreze 
într-o ordine mai înaltă. într-o rea¬ 
litate de nivel superior, tainică, dar 
accesibilă fiecăruia dintre noi, în 
măsura în care ne deschidem per¬ 
spectivelor ei nebănuite. Aceasta es¬ 
te realitatea divină, în fapt singurul 
„Ţeal“ autentic, nesupus .icurgerii hao¬ 
tice şi periculoase a lucrurilor, apari¬ 
ţiilor şi dispariţiilor lor întîmplătoa- 
re şi lipsite de sens“ (Mircea Eliade). 
€ele mai multe dintre religii consi¬ 
deră că omul a fost el însuşi, la ori¬ 
gini. părta.ş direct la această reali¬ 
tate absolută,' dar s-a îndepărtat în- 
tr-un fel sau altul de ea. „câzînd" 
în actuala lui condiţie relativă. Nos¬ 
talgia „paradisului" pierdut i-a Tă- 
mas însă \ne în suflet, dîndu-i îm- 
boMul lăuntric pentru recuperarea 
pe cale religioasă, a desăvîrşirlî din- 
Ui. 

2. Origine 

In această nostalgie adlncă a su- 
fletiilui omenesc tşi află originea su¬ 
biectivă orice act religios. Toate re¬ 
ligiile, de la cele mai simple pînă 
la cele mai complexe, vin să răspun¬ 
dă acestei nevoi spirittiale de auto- 
depăşire a omului istoric, setei aces¬ 
teia de împlinire desăvîrşita, cu ne¬ 
putinţă de realizat pe cale profană. 
„Omul, oricît do liber, este în mod 
ireductibil supus intuiţiilor sale ar¬ 
hetipale, create în momentul cînd a 
luat cunoştinţa de situaţia sa în Cos¬ 
mos. Nostalgia Paradisului poate fi 
descop>erita şi In actele cele mai ba¬ 
nale ale omului modem. Absolutul 
nu poate fi extirpat..scria Mir¬ 
cea Eliade în al său Tratat de istoria 
religiilor. 

Religiozitatea se arată a fi, aşadar 
o caracteristică esenţială a naturii 
omene.şti, iar religiile, născute pe te- - 
meiul el, reprezintă cea mai înaltă 
formă de manifestare spirituală a o- 
rauluj în istoric. Marile religii' nu 
S-au născut nicidec^ din „spaima 
omului primitiv In faţa forţelor na¬ 
turii* ori din interesul celor puţini 
de a-î domina pe cei mulţi .religia 
văzută ca „opiu al popoarelor'*!), nici 
din vreun alt factor exterior şi pro¬ 
fan. Orice act religios izvorăşte din 
,Jăuntrul dumnezeiesc" aii omului, 
reprezentlnd năzuinţa Iui intimă spre 
o condiţie umană desăvîrşită, spre o 
lume a armoniilor absolute. 

nO, dacă n-ar fi această lumină de 
departe, această fulgerare de Para¬ 
dis CC arde In adlncul memoriei 
noastre ,ca o imagine ce se vrea cu 
tot dinadinsul realizată, atunci ce oaie 
blindâ şJ împăcată ar fi omul prin¬ 
tre scaieţii acestei lumii Nobleţea Ini 
stă In refuzul haosidui şi In această 
aspiraţie năvalnică spre lumina de 
departe. Şi nici unul dintre cei care 
au căzut în acest asalt al Paradisu¬ 
lui n-a rămas ţărînă uitată In cimi¬ 
tirul oRar", scria poetul şi teologul 
NIchifor Crainic (1889—1972) Intr-O 
Mărturisire dc credinţă din 1934. 

Dar pc lingă această origine SU- 
bleotiVa .omenească, religiile îşi mai 
revendică şl o prisino supraomeneas¬ 


că, de ordin divin, Omul şi divini¬ 
tatea Se cheamă reciproc, spre o mis¬ 
tică comuniune. Omul îşi caută „zeii" 
iar „zeii" răspund ei înşişi acestei 
căutări, rcvclîndu-i omului tainele 
sacre, după măsura vredniciei sale. 
Di^ogul 1*631 dintre om şi zeu se află 
la originea oricărei religii adev㬠
rate. 

3. Finalitate 

Scopul sau finalitatea religiei con¬ 
stă, prin urmare, în stabilirea unui 
raport real şi armonios Intre lumea 
„de aici şi lumea -de dincolo", raport 
al cărui termen ultim este mîntuirea, 
adică salvarea omului şi a lumii sale 
dintr-o stare de nedesăvîrşire pieri- 
toare inlr-una de desăvîjşire nepie¬ 
ritoare, avînd divinitatea drept ga¬ 
rant absolut Prin viaţa religioasă, 
care sacralizează existenţa întreagă, 
omul iese din însingurarea sa orgo¬ 
lioasă, din şinele său îngtist, din con¬ 
diţia pămîntească, mizeră şl trec㬠
toare, înscriindu-se pe orbita veşni¬ 
ciei, luminat şi transfigurat Omul 
religios participă, încă din viaţa a- 
ceaste, în chip conştient, la destinul 
său veşnic. Pe de altă parte, el se 
face pricină de binecuvîntare pentru 
lumea întreagă, reducînd, pe dt es¬ 
te cu putinţă, haosul caro paşte de 
pretutindeni această istorie desfigu¬ 
rată de păcat 

Dinti'e toate făpturile lumii, omul 
singur este investit cu nobleţea spi¬ 
ritului. Religia este cadrul dumne¬ 
zeiesc în care spiritul omului îşi poa¬ 
te îndeplini menirea transcendentă, 
în chip real şi definitiv, căci d nu 
luci-ează singur, ou puterile sale 
limitate, ci capătă ajutorul tainic al 
atotputerniciei divine, 

Cîndva, în timpuri imemoriale, o- 
mul a suferit o „cădere" existenţia¬ 
lă (Pierzînd Paradisul şi devenind mu¬ 
ritor. Religia este calea de întoarce¬ 
re în Paradis, in intamitatea Spiritu- 
itii Suprem, acolo unde „nu mai este 
nici Întristare, nici moarte". OeşU- 
nismul va duce finalitatea religiei 
pînă la idesQ de îndnmnczeire a o- 
mului. „Dumnezeu s-a făcut om spu¬ 
ne Sf. Atanasie cd Mare — pentru 
ca şi omul să devină DufTiuezeii". 

4. Structură 

Termenii de bază ai oricărei reli¬ 
gii autentice vor fi, aşadar, divinita¬ 
tea, omul şi n%intuirca. Raportul cu 
divinitatea al omului care tinde să 
se mîntuiască se întemeiază pe cre¬ 
dinţă, dar aceasta nu rămîne rmmai 
„teoretică", ci se manifestă în actul 
religios, sjjecific fiecărei religii hi 
parte. Cadrul cel mai propice exer¬ 
cităm lui este îndeobşte templul sau 
un spaţiu corespunzătoi’, considerat 
drept „loc sacru®*. Aici se oficiază 
ritualul sau cultul sacru. Mediatortd 
consacrat dintre om şi divinitate este 
un Iniţiat — preotul sau sacerdotul. 
Mijlocul prin care şi preotul şi cre- 
dinoioşii se adresează divinităţii este 
rugăciunea. Prin ea se formulează 
cereri, se aduc mulţumiri sau se 
înalţă laude. .Fiecare religie are, In 
fine, învăţăturile ei specifice, înf㬠
ţişate fie în limbajul simbolic al mi- 
turilor (mai ales In cazul«reIigiilor 
arhaice), fie intr-o teologie teoretic 
articulată, avînd aspectul unei filo¬ 
sofii rdigioase, dar desfăşurate în li¬ 
niile de forţă ale unor dogme reve¬ 
late (sau considerate astfel de către 
credincioşii respectivi), Sisteimil de 
credinţe şi învăţături sacre al unei 
religii, fie ele explicite (într-un cod 
teologic) sau doar iipplicite (în mi¬ 
tologia .şi practica r^igibâsă), repre¬ 
zintă doctrina acelei religiL 

Fireşte că viaţa religioasă ou se 
desfăşoară mimai în forme instituţio- 
oalizate, ci şi în forme individuale, 
paralele cu cele dinţii. Experienţele 
mistice particulare variază indefinit, 
do la religie la religie şi de la cre¬ 
dincios la credincios. Ele pot atinge 
o mare complexitate, dar nu Sînt 
legitime decît In măsura tn care a* 
parţin pria derivaţie* unui univers re¬ 
ligios supraindividual (ca in cazul 
fiihaşti'ilor creştini sau budişti). 

5. Esenţa actului religios: credinţa 

(jegătura spirituală a omului cu di¬ 


vinitatea, această „taină a tainelor" 
care „covîrşeşte toată mintea", nu se 
poate stabili însă pe oale strict ra¬ 
ţională sau senzorială (căci divinul 
este supraraţional şi imaterial), ci 
numai prin intermediul credinţei, pe 
care Apostolul Pavel o definea drept 
temei al celor nădăjduite şi dovadă 
a celor nevăzute (EVREI, 2, 1). Cre¬ 
dinţa este o forţă interioară de or¬ 
din afectiv, capabilă să-l întărească, 
să-l lumineze şi sâ-1 transfigureze pe 
om. Dar ea nu este o forţă oarbă, o- 
pusă raţiunii, cum a fost prezentată 
uneori, mai ales în vremea din urmă. 
Supraraţionalul nu trebuie confun¬ 
dat cu iraţionalul; el nu este negare 
a raţiunii, ci depăşire a ei, din punc¬ 
tul de unde aceasta nu mai are ac¬ 
ces. Şi dreapta credinţă slujeşte în¬ 
ţelegerii şi dreapta înţelegere slu¬ 
jeşte credinţei (credo ut inteligam). 

Credinţa este constituţională fiinţei 
noastre spirituale, „dormind" în a- 
dîncTd subconştientului omenesc, în 
aşteptarea de a fi trezită şi pusă în 
lucrare. De aceea s-a putut afirma că 
„nu există om ateu în subconştient" 
(Mircea Eliade). Omul modern, con¬ 
fiscat tot mai mult de cunoaşterea 
Jumii exterioare, a uitat din păcate 
să se mai adincească şi în cunoaşte¬ 
rea dc sine, în care cei vechi văzuse¬ 
ră din totdeauna începutul adevăratei 
înţelepciuni („€unoaşte-te pe tine în¬ 
suţi I"). V'şaciilui nostru I se potri¬ 
veşte, mai mult decît oricărui altuia, 
avertismentul cuprins In întrebarea 
M Haistos: „(Ee-i foloseşte omului să 
cîştige lumea întreagă, dacă-şi pierde 
4Wfletul Său?" (MATE.I, 8, 36). 

Dar In ce chip se poate produce 
în sufletul omului trezirea religioasă? 
Hristos ne învaţă ou toată simpli¬ 
tatea: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi 
şî veţi afla; bateţi şi vi se va des¬ 
chide. €ă oricine cere ia, cel care cau¬ 
tă află, iar celui care bate î se ve 
deschide" (MATEI, 7, 7—8). Drumul 
^re Dumnezeu nu este şi nu poate 
Ji acelaşi penh'U toţi. Reţetarele du¬ 
hovniceşti reprezintă o iluzie a ca¬ 


tehismelor proaste. Important este ca 
omul să nu se abandoneze indiferen¬ 
ţei spirituale, să nu accepte a se 
cobori la nivelul celor necuvlntătoa- 
re, preocupat doar de conservarea sa 
biologică. Iscodindu-şi adlncimile su¬ 
fleteşti, (re)punmdu-şi sincer şi grav, 
fără idei preconcepute, marile Între¬ 
bări ale existenţei (privind, înainte de 
toate, taina vieţii şi taina morţii), ori¬ 
cine poate face începutul propriei sa¬ 
le treziri duhovniceşti. Credinţa nu 
vine dccit rareori dintr-o dată. Ea 
se lămureşte cu încetul în sufletul o- 
mulul, din lupta cu şerpii tuturor în¬ 
doielilor. 

Se poate afirma totuşi, urmînd ve¬ 
chilor învăţături, că există două mo¬ 
dalităţi generale prin care credinţa 
se poate actualiza în om: fie prin 
„auzire“r fie prin „vedere". Avem, 
altfel spus, o credinţă trezită din afa¬ 
ră. prin mijlocirea propovăduirii (o- 
rale şi scrise) şi o credinţă trezită 
dinăuntru, în chip tainic, prin exp>e- 
rîenţă proprie, ducînd la dar-vederea 
interioară a marilor adevăriHi, De 
aceasta (Jin. urmă se Invrednieeso In¬ 
să numai foarte puţini: ,»Alta este 
credinţa cea de o^fe a drepteredin- 
cîoşîlor, adică dogmele drepte despre 
Dumnezeu şi de^jre făpturile sale 
(...) şi altâ cea a vederii, adică a 
ounoştînţeS, car© na s© împotriveşte 
celei dinfîi, din oare şi născut, e) 
o face mai slgiiră. Pentru oă pe eea 
dintîi am învâţat-o din auz, moşîe- 
nînd-o do la Părinţii ceî drepteredin- 
doşi şi de la învăţătorii credinţd 
dreptmăritoai'e .ioo: cca de a doua vf- 
ne prin aceea câ (...) am volt s5 
îtKrăra virtuţile .(...) întru cnno 9 - 
flnţâ". (Petru Damaschln, învăţători 
duhovniceşti, II, 2; !n Filoc^Ua rt>- 
mânească, vd, 5, p. 194). 

Credinţa se desăvli^şeşte prin fap¬ 
tele cele bune săvîrşite In numele eî. 
Omul virtuos „sporeşte" în credinţă 
şi lumina adevărului H umple ca pe 
„un vas ales". 

- (vaL Tirma) 

Vasilo A. MARIAN 








PROBLEMA MINORITĂŢILOR 


Pag. 8 


• PUNCTE CARDINALE • 






SAŞII IN ROMANIA(I) 


Incepind cu acest nainâr. inaugurâm in paginile 
•PUNCTELOR CARDINALI^ an nou capitol tCMatic 
SITUAŢIA MINOBITATIIXIR IN ROIVfANlA. 

Problema minoritâţilor in ţara noastră, căci la ora ac¬ 
tuali există într-adovăr această problemă, este una din 
nenamăratelc nefericite moşteniri pe care Ic-a lisat în 
urma sa dictatura comunistă. 

Şi astfel poporul român care, pe tot întinsul istorici 
sale nu a fost niciodată acuzat de xenofobie, este astăzi 
mertininat ca avînd un comportament discriminatoria 
“ta oe ■unontăţUc naţionale care vieţuiesc pe terito¬ 
riul României. 

Pentru restabilirea adevărului cu privire la această 
problemă ne propunem să prezentăm, pe rînd, princL 
^Icle minorităţi In ţara noastră, insistind asupra rcla- 
ptlw pe care aceste asinorităţi le-an întreţinut în trecut 
le întreţin în prezent cu populaţia majoritară. 

Pnmul capitol din acest serial este dedicat populaţiei 
săseşti din Transilvania * 


1. Consideraţium g^enerale 


Europa acoperită de p㬠
duri; ca şi Europa silvostcpci 
fi a step^ prezintă urme de 
locuire uasană tncă din paleo- 
litic. Aşezările neoliticului 
Slnt mult mai dense, şi pur^ 
tătoare ale eltorcn civilizaţii 
(termen arheologic) pe depUn 
cmituratc- Este perioada In 
oare sini tn pregătire trăs㬠
turi ce prevestesc individua¬ 
lităţi etnice. Dar abia epoca 
bronzului şi epoca iierâlui 
vor fi cele care promovează 
In istorie comunităţi 
diferenţiate etnie. Trecerea 
de la dominaţia economiei de 
pradă la economia de pază şi 
la economia de cultură impu¬ 
ne o sedentacizare progresivă 
a comunităţilor umane.- Garae- 
terul acesta nu se absoluti¬ 
zează Insă, întrucit depen¬ 
denţa de resursele naturale 
In^une totuşi o anumită mo¬ 
bilitate, chiar dacă numai pe 
spaţii restrînse. Tehnicile a- 
^icole slut Insuficiente pen- 
fm a vaJorifica fertilitatea so- 
IfuluL Timp de cîteva milenii 
se practică o agricultură iti¬ 
nerantă. Secătuirea resurse¬ 
lor agricole şl presiunea de¬ 
mografică vor fi cauze^ ale u- 
nor ample atişcări de popu¬ 
laţie pfiiă tn pragul epocii 
modeme. 

Sjpaţiul circumraeditera- 
nean trăieşte la cumpăna 
dintre cele două ere, un mi¬ 
leniu de Înflorire a civiliza¬ 
ţiei umane, cunoscută In is¬ 
torie sub numele de civiliza¬ 
ţia greco-romană, prima reu¬ 
şită a geniului raţionalist al 
omeniriL Expansiunea grea¬ 
că se înfăptuieşte pe calea 
mării şi crerâză ţpetorii 
comerciale dezvoltate in co¬ 
lonii ale metropolelor, tar ul¬ 
terior polis-uri de-sine-stătă- 
tpare. Pecetea greacă se întin¬ 
de extra muros doar asupra 
luior teritorii mici. dependen¬ 
te, chiar dacă penetraţia co- 
meroiaifi răzbate la sute şi 
chiar mii de kilometri In in- 
tarior. 

Roma. deşi transformă Ma¬ 
rea Mediterană Intr-o Mare 
Nostmm. este o putere esen- 
ţialmente continentală. Roa¬ 
tele barbare din proximita¬ 
tea ei vor ll romanizate. Ni¬ 
velul lor social-cultural este 
suficient de ridicat pentru a 
se contamina, prin simpatie, 
de valorile promovate de Ge- 
tatea Etmiă. Dar diluţia spi¬ 
ritului roman şi presiunea po¬ 
poarelor barbare vor prăbuşi 
falnicul ei imperiu. Penti u un 
m i len iu se deschide, istoria 
continentului nostru, epoca 
migraţiei popoarelor. 

Bvenimentcle consumate In 
acest mileniu pun. In trăs㬠
turile ei esenţijOe. bazele coor 
£uhtratiel etnice a Europet 
u sud ţi sud-vest se fen-mea- 
»ă popoarele romanice, prin 
sinteza băştinaşilor latinizaţi 
M migratorii germanici. Nor¬ 
dul. centrul şl vestul conti- 
«^tului germanice 

«dar ia satertorul limesului 


unde, chiar dacă romanitatea 
lingvistică este pierdută, este 
adoptată romanitatea tehnică. 
Dacia, părăsită de adminis¬ 
traţia oficială în 271 AD, es¬ 
te invadată de bărbari într-o 
succesiune compozită, după 
origine. într-o fornwdă ne- 
motehnică, ordina succesiunii 
popoarelor barbare era înv㬠
ţată în şcolile din Romania 
astfel: GoHuGeA — SlaBul- 
Tixig — PeGuTa. (GoţU, Hu¬ 
nii, Avarii, Slavii, Bulgarii, 
Ungurii, Pecenegii, Gumanii, 
Tătarii, la care, bineînţeles, 
trebuie adăugafi Turcit). Ob¬ 
servăm că sînt popoare ger¬ 
manice, slave şi mongole. 
Contribuţia lor de adstrat 
este inegală. Rolul germani- 
IcM- din Occident revine slavi¬ 
lor In ac^t Orient roman ca¬ 
re este Dacia. Din rîndul lor 
singurii care se vor păstra 
ca entitate etnică distinctă. In 
Ardealul locuit la venirea lor 
de români, sînt doar ungu¬ 
rii, Aşadar dintre toate na¬ 
ţionalităţile prezente astăzi 
pe teritoriul României, ungu¬ 
rii slnt singurii a căror origi¬ 
ne este migraţia. €eielalte 
minorităţi naţionale, inclusiv 
tătarii şi turcii Îşi datorează 
actuala poziţie geografică u- 
nor fenomene de colonizare 
în grupuri mari, compacte, 
sau în grupuri restrînse, în 
bună parte cu caracter de in- 
fiUraţie lentă (exemplu: ru¬ 
tenii în B^ramureş şi Bu¬ 
covina). 

Numiărul relativ restrins 
al migratorilor, în raport cu 
Sedentarii latinofoni şi stadiul 
lor social, cultural şi tehnio 
nu sînt suplinite de ascenden¬ 
tul lor militar. Ei vor fi cei 
asimilaţi, chiar dacă ceva va 
rămlne, pentru mal departe, 
ha singele şi limba oamenilor 
locului. tncropirUe statale 
barbare se vor spulbera, pe 
ftnd, una după alta. Dacă 
aamenii de carte din impe¬ 
riul Roman de Răsărit şi din 
mlnăstirile Occidentului creş¬ 
tin nu ar fi consemnat exis¬ 
tenţa şi faptele lor, noi, ro- 
mănii, desprinşi de către a- 
ceste valuri barbare, din im¬ 
periul universal, nici nu am 
şti astăzi, de^re existenţa 
lor. Această dispariţie din 
asemoria istoriei este sinteti¬ 
zată de Eminescu în consta¬ 
tarea: „Cum veniră, se făcu¬ 
ră toţi o apă ş-un pămint**. 

OUăreţii stepelor răsăritene 
iviti din străfundurile Asiei 
şi aşezaţi In Panonia se vor 
izbi. In năzuinţa lor de a pe¬ 
netra spre vest, de o ordine 
stabilă, suficient consolidată 
pentru >a le rezista. învinşi de 
regele Hrinrich I la Riade In 
933 şi apoi zdrobiţi de împ㬠
ratul OUo I tn bătălia de la 
Lechleld îşi vor încerca, de 
data aceasta norocul, spre r㬠
sărit, dar şi In faţa Bizanţu¬ 
lui vor fi mfrînţi In 970, du¬ 
pă eare vor renunţa definitiv 
la Incursiuni războinice de 
mare anvergură. După ee prin¬ 


ţul Geza îşi consolidează pu¬ 
terea şi deschide porţile ţării 
misionarilor creştini, iar fiul 
său Ştefan I se increştineazâ 
şi îşi ia titlul de rege (anul 
1001), ungurii încep penetra¬ 
rea spre sud-est. In jurul a- 
nului 1200 ajung plnă la 
Munţii Carpaţi, Transilvania 
fiind astfel cucerită In între¬ 
gime. Dar deşi formaţiunile 
statale l omâneşti se frîng sub 
presiunea maghiară, structu¬ 
rile sociale şi organizatorice, 
anterioare acestei fcucerirl, 
vor supravieţui. In regatul în¬ 
temeiat de ungurii sedentari- 
zaţii şi creştinaţi această re¬ 
giune îşi păstrează autonomia 
ca Voievodatul Transilvaniei, 
In care sarcinile dc apărare a 
graniţelor sînt încredinţate 
secuilor subordonaţi regilor 
maghiari. 


Oin zările fură hotar ale 
răsăritului, în secolul al XI- 
lea, pătrund In acest spaţiu 
pecenegii şi cumanii. Organi¬ 
zaţiile lor statale intra- şi 
extracarpatice vor fi distruse 
de către marea invazie a t㬠
tarilor din anul 1241. Poate 
dacă nu ar fi avut loc aceas¬ 
tă invazie, această ţară, de.şi 
latinofonă, s-ar numi astăzi 
Cumania. Precedente istorice 
avem suficiente: Franţa 

(franci), Lombardia (lombarzl), 
Buigundia (burgunzi), Anda¬ 
luzia (vandali). Tătarii îşi sta¬ 
bilesc centrul de acţiune în 
stepele din Europa dc est iar 
ultimii dintre migratori, tur¬ 
cii, nu vor atinge aceste ţinu¬ 
turi dCcîl Ia cumpăna dintre 
veacurile al XlV-lca şi al 
XV-lea, cînd îşi organizaseră 
deja un stat puternic în Asia 
Mică. 


II. Colonizarea saşilor 


Dinspre Franţa centrală şi 
sudică se lărgea arealul In 
care procesul exploatării agri¬ 
cole acoperea întregul spaţiu 
statal. Schimbările în structu¬ 
rile tehnico-economice şi so¬ 
ciale au cuprins în secolul al 
X-Iea Ţările de Jos, Flandra. 
Germania centrală şl sudică, 
precum şi zon^e din Franţa, 

. limitrofe spaţiului germano- 
fon. Presiunea demografică 
şî-a găsit soluţia In coloniza¬ 
rea teritoriilor cu densităţi 
mai mici din est. Este mo¬ 
mentul in care se declanşea¬ 
ză procesul colonizărilor ger¬ 
mane înspre răsărit în Meck- 
lenburg. Brandenburg, Sile- 
zia, Pomerania, Prusia Orien¬ 
tală, Ldvonia, Bohemia, Mo- 
ravia, Slovacia, Ungaria şi 
Transilvania. 

Pasibile de a emigra erau 
următoarele categorii sociale: 
ţărănimea săracă, nobilimea 
nucă şi mijlocie, ruinată pi’ 
dezvoltarea economiei de 
schimb şi poptilaţia orăşe¬ 
nească lipsită de drepturi, în¬ 
deosebi orăşenii din oraşele 
episcopale. Documente despre 
colonizarea In Polonia şi Ce¬ 
hia există din abundenţă, dar 
mărturii scrise cu privire la 
colonizarea germană In rega¬ 
tul maghiar arpadian sînt 
foarte puţine. Lipsa de docu¬ 
mente scrise cu privire la re¬ 
giunile din Germania din ca¬ 
re au emigrat coloniştii saşi 
a făcut ca după un timp ur¬ 
maşii lor să nu-şi mai cunoas- 
adevărata origine. 

Următorul episod ilustrează 
cit de adîncă era lipsa de in¬ 


formaţii a populaţiei săseşti 
din Ardeal cu privire la o- 
bîr.şia ei. In dieta din 1591 
de la Alba lulîa, judele regal 
Albert Huet a apărat cu suc¬ 
ces drepturile săseşti negate 
de celelalte două stări, nobili¬ 
mea maghiară şi secuii, argu- 
mentîndu-şi pledoaria pe i- 
deea descendenţei din daci, 
idee susţinută de istoricid 
Jordanes care a identificat pe 
foţi cu geţii. Această teză a 
originii geto-gotice este domi¬ 
nantă pînă în. secolul al XVII 
lea, fiind susţinută în scrieri¬ 
le lui Johannes Troster, Lau- 
retius Toppeltinus şi Ma- 
thias Miles. 

Ulterior Insă, prin studii a- 
supra arhitecturii bisericeşti, 
asupra ceramicii, asupra dia¬ 
lectelor vorbite, asupra topo¬ 
nimiei şi patronimicii, asupra 
organizării gospodăriilor, a- 
supra planimetriei satelor şi 
asupra organizării teritoriu¬ 
lui rural s-a ajuns la stabili¬ 
rea ariei de provenienţă a sa¬ 
şilor din Transilvania. 

Goncluziîle actuale indică 
originea saşilor In Germania 
de sud-vest, Lorena, Alsacia, 
Flandra, regiunile de pe Mo- 
sela, din Franconla şi chiar 
din Hessen. Graiuiile săseşti 
din Transilvania sînt frapant 
de asemănătoare, fonetic 
morfologic, cu cele din Lu- 
xernburg, dar această simili¬ 
tudine rezultă din situaţia lor 
de izolare lingvistică. 

Colonizarea s-a produs în 
secolele al Xll-lea şi al XIII- 
lea. Cel mai vechi docu¬ 
ment în acest sens este di¬ 



ploma ri'gclui Andrei al II- 
Ica din anul 1224, prin care 
sînt confirmate drepturile şi 
libertăţile acordate „de prea 
evlaviosul rege Geza. bunicul 
nostru... 

Începuturile colonizării stat 
apreciate în cea de a doua 
Jumătate a domniei regelui 
Geza al Il-lea (1141—1162), 
oricum după anul 1147 clnd 
cruciaţii au trecut prin Un¬ 
garia spre Ţara Sfîntă Teri¬ 
toriul acordat se va numi pă- 
mint crăiesc (fundus regius) 
iar ei vor fi un singur popor 
(unus sit populus), îşi vor a- 
lege preoţii şi funcţionarii, 
vor presta servicii de război 
regelui şi vor plăti impozit. 
In anul 1468 Matei Gorvin 
întăreşte diploma andreană 
pentru totalitatea saşilor, co¬ 
munitatea lor fiind denumită 
de atunci „Universitas Saxo- 
num“. Această instituţie va 
fi desfiinţată de legea ma¬ 
ghiară din 1876 împreună cu 
vechiul „pămînt crăiesc“ care 
va fi împărţit în judeţe. 

Zonele In care s-au aşezat 
saşii se găsesc In sudul Tran¬ 
silvaniei de la Orăştie pînă in 
Ţara BIrsei, iar In nord In 
Bistriţ 2 L Iniţial ei au fost or¬ 
ganizaţi în scaune şi distric¬ 
te: Bistriţa, Braşov, Orăştie, 
Sebeş, Miercurea, Sibiu, No- 
erich, Cincu, Rupea, Sighişoa¬ 
ra, Mediaş şi Şeica. 


III. Şcoala şi 
Biserica 

Poporul săsesc a rămas un 
popor de ţărani şi de tîrgo- 
veţi cu un deosebit simţ al 
democratismului. In prima ju¬ 
mătate a secolului al XVI- 
lea, sub îndemnul lui Johan¬ 
nes Honterus, saşii au adop¬ 
tat luteranismul, constituin- 
du-se într-o comunitate reli¬ 
gioasă de-sine-stătătoare. Re¬ 
forma bisericii a fost însoţi¬ 
tă de organizarea învăţămîn- 
tului, astfel Incît’devin pri¬ 
ma comunitate etnică dîn Eu¬ 
ropa care, în Jurul anul 1700 
elimină complet analfabetis- 
muL 

Biserica şi şcoala au fost 
factorii dominaţi ai vieţii lor 
naţionale. Dacă spiritul de or¬ 
ganizare este principala tr㬠
sătură caracteristică a popo¬ 
rului săsesc, cea mai puter¬ 
nică dintre organizaţiile sale 
este Biserica Evanghelică 3e 
Confesiune Augsburgică. - Po¬ 
porul şi confesiunea formea¬ 
ză 6 unitate indisolubilă, a- 
vind în fruntea bisericii 
(Volkşkirche) un episcop ales. 
C’onsistoriiil diecezan este 
cea mai înaltă corporaţie, iar 
prestaţii, legislativă este asi¬ 
gurată de adunarea dieceza¬ 
nă. ParoWile sînt adminis¬ 
trate de un preot parob aju¬ 
tat de un presbiterium. Toate 
posturile sînt eligibile. La 
saşi nu a existat numire In 
post Toate şcolile săseşti au 
fost pînă la venirea regimului 
comunist,' şcoli confesionale. 
Inspectorul şcolilor primare 
a fost preotul din localitatea 
in care funeţUma şcoala, iar 
al celor medii epIscopuL 
Mulţi dintre profesorii secun¬ 
dari aveau şt studii teologice, 
Incîţ dacă voiau puteau de¬ 
veni şi preoţi. Urmarea a fost 
că s-a creat un simţ deose¬ 
bit pentru educaţie, greu de 
IntUnit Ia alte popoare. 

tn comunitatea săsească 
din Transilvania au existat 
aproape 300 de şooU de dife¬ 
rite frade din care rece şcoli 
populare superioare, cinei 
şa^i civile, cinci licee, două 
fimnazU. o şcoală superioară 
de fete şl două şcedi pedago¬ 
gice. 

(Continuare tn numind viitor) 




ISTORIE 


PUNCTE CARDINALE 


Pagini de istorie contemporană 


Capitolul al şaselea al cărţii domnului 
Dayid Funderburk Bctrayal of America se 
intitulează „Ordinea noii lumi a lui 
Bush^ Toate tentativele do acest fel au în¬ 
ceput cu mult zgomot şi au sfirşit lamen¬ 
tabil dacă nu chiar tragic, cum a fost „no¬ 
ua ordine* a domnului Hitlcr. Sigur că 
persoanele şi condiţiile sînt diferite, tim¬ 
pul e altul, motivaţiile, argumentarea. Ceea 
ce rămîne comun tuturor „noilor ordini* 
sint ororile. Şi a început războiul din Golf. 
Bylly Graham spunea, la 17 ianuarie 1991, 
într-o predică la care participa şi preşedin¬ 
tele Bush: „poate din acest război va veni 
o nouă pace şi, aşa cum a fost declarat de 
Preşedinte, o nouă ordine mondială". 

Pentru ca să fie eliberat Kuweitul, cu cei 
o jumătate de milion de locuitor ai săi an 
fost omorîţi 135 000 de soldaţi irakieni şi 
mai multe zeci de mii de copii, femei şi 
bătrîni, victime alo bombardamentelor. Do¬ 
uă milioane do oameni an luat calea re¬ 
fugiului murind de foame, de asprimile 


vremii, de boli. Un raport al organizaţiei 
internaţionale Grccnpcacc publică la 30 
mai 1991, în Miami Herald, spune că: „Du¬ 
pă încetarea ostilităţilor zilnic mor de boli, 
do căldură şi foame circa 3 000 de sufle¬ 
te... Războiul din Golf este cel mai dis¬ 
tructiv război din istoria modernă a ome¬ 
nirii. In 43 de zile de ostilităţi. Statele U- 
nito şi aliaţii lor au ucis mai mulţi ira¬ 
kieni decit a ucis Iranul în opt ani do 
război". 

Intr-un articol intitulat „Bine aţi venit 
în mocirlă", Patrick Buclinnn so întreabă 
cu Justificare dacă cei o jumătate de mi¬ 
lion de copii rămaşi orfani vor izbuti 
vreodată în viaţa lor să-i privească pe 
americani altfel decît ca po asasinii părin¬ 
ţilor lor, cci ce le-au distrus ţara prin bom¬ 
bardamente continue, sistematice? 

Dăm mai jos cîtcva citate din acest al 
şaselea capitol al cărţii fostului ombasa- 
dor al Statelor Unite ale Amcricii în Ro¬ 
mânia, domnul David Funderburk. 


Noua Ordine Mondială a lui BUSH 
cu sovieticii în cadrul O.N.U. 


mCu o nouă Ordine Mondială... caro se str㬠
duieşte să ia naştere... vedem acum posibilă o 
Organizaţie a Naţiunilor Unite care să acţioneze 
aşa cum visau fondatorii ci**. 

George Bush către Congresul American 
11 septembrie 1990 

•Nu văd cum un american înzestrat cu raţiune... 
ar putea concepe că c cu putinţă să se ajungă la 
indepliriirca marilor ţeluri naţionale ale Statelor 
Unite prin Naţiunile Unite. Aşa ceva ar fi com¬ 
parabil cu încercarea Statelor Unite de a-şi su¬ 
pune spre aprobare propria legislaţie Sovietului 
Suprem al URSS". 

' Charles Lîchcnstein, fost ambasador 

adjunct al Statelor Unite la ONU — 
August 198G 


Noua Ordine Mondială, 
sintagma utilizată de Bush 
a devenit aUt de repede o 
parte integrantă In vocabu¬ 
larul principalelor Tuijloace 
ale mass medici din anii 1990 
şi 1991, Incit trebuie să ne 
închipuim că cei care Ii al¬ 
cătuiesc planurile Preşedin¬ 
telui au calculat că ea poate 
fi acum propusă marrfui pu¬ 
blic. In fond şase ani de pre¬ 
gătire prin presă !n favoarea 
acţiunilor pro democraţie ale 
lui Gorbaciov i-a convins pe 
mulţi occidentali că actualid 
conducător ăl Uniunii So¬ 
vietice nu ar nai avea nimic 
comun eu predecesorii săi 
bolşevicL O asemenea masi¬ 
vă pregătire prin mass me¬ 
dia a avut darul să sugereze 
“Occidentului că Bush ar a- 
vea xm mare plan. .neprimej- 
dios pentru America, prin ca¬ 
re se urmăreşte pacea mon¬ 
dială şi cooperarea interna¬ 
ţională. Aşadar. Noua Ordine 
Mondială nu este pentru cci 
nai mulţi americani nimic 
altceva decît o formulă care 
Eîntetizează doctrina Iul 
Bush in domeniul pelticii 
externe. 

Brent Scoworoft, consilierul 
pentru problemele securităţii 
naţionale, a descris această 
Nouă Ordine Mondială ca 
fiind «un moment de impor¬ 
tanţă istorică. Jlăzboiul rece 
s-a încheiat. Avem acum 
înaintea noastră perspectivele 
imul început de colaborare 
Entre marile puteri cărora le 
revine o extraordinară răs¬ 
pundere atlt In ce priveşte 
domnia legii, ,clt şi pacea şl 
aecuritatea In Întreaga lume. 
Dacă putem stabili In aceeis- 
tă privinţă ztdol Organizaţie! 
Naţiunilor Unite, rolul celor 
dncl membri pennanenţl ai 
Cbnsaiultd de Securitate şl 
marilor puteri cu privire 
lâ menţinerea unei ordini in¬ 
ternaţionale şi la modul In 
oare ar trebui să se acţiona- 
ee pentru rezolvarea conflic¬ 
telor, atunci cred că viitorul 


facem, va fi să adoptăm o 
moţiune O.N.U. pentru a le- 
zolva problema...*'. 

Ziariştii care îşi publică ar¬ 
ticolele în întreaga presă na¬ 
ţională scriu la nesfîrşit des¬ 
pre Noua Ordine Mondială a 
lui Bush ca şi cum acesta ar 
fi lucrul cel mai important 
pe care noi americanii l-am 
putea face pentru omenire. 
Ghiar şi reveredul Billy Gra¬ 
ham a vorbit despre acest 
subiect după ce s-a întUnit 
la Casa Albă cu preşedintele 
în primele zile alo războiu¬ 
lui din Golf.RW, Apple, jur¬ 
nalist la New York Times, 
descrie obiectivele politicii 
externe ado lui Bush ca urm㬠
rind «să limiteze conflictele 
care-i ameninţă inte<reSele e- 
conomice, mai degrabă dedt 
să limiteze comunismul, şl ea 
tinzînd spre un nou multila- 
teralism, bazat Intr-o foarte 
mare măsură pe Naţiunile D- 
nite... (In vreme ce). în mq^ 
ciudat, este dependent de ve¬ 
chiul adversar, Uhlunea So¬ 
vietică", 

Chiar şi comentatorii cu ve¬ 
deri liberale au recunoscut — 
spre deosebire de Bush — că 
o angajare atît de fermă In 
Noua Ordine Mondială laolal¬ 
tă cu Gorbaciov a avut ca re¬ 
zultat faptul că America a 
preferat să-şi întoarcă privi¬ 
rile în altă parte în timp.oe 
trupele sovietice atacau po¬ 
poarele baltice. Robert G. 

Maynard scria că Noua Or¬ 

dine Mondială a lui Bush cu 
Gorbaciov s-ar putea dovedi 
Sn viitor ihai puţin binefăc㬠
toare. atita timp cit Bush re¬ 
nunţă la a critica acţiunile 
militare sovietice de la Vilnlus 
pentru a-şl păstra sprijîniil' 
îndoielnic 'al sovieticilt»* fn 
Gol^ Persic. Joan Beck 
scrie !n Chicago Tribune că 
Noua Ordine Mondială pare 

că se construieşte pe un te¬ 
ren nesigur, ţintnd seama de 
faptul că «daci adevărata 
problemă o constituie liber-., 
fatea şl pacea fn Inmiuţ de 
oda 


sub ocupaţia 
vieţi ce?" 


Noua Ordine Mondială a 
lui Bush constituie în mod 
limpede primul pas impor-.^ 
tant pe calea spre un guvern 
mondial unic. După cum a 
declarat, 4" repetate rlnduri 
Bush însuşi în 1990 şl 1991 
el urmăreşte „să făurească o 
Nouă Ordine Mondială pen¬ 
tru soluţionarea conflictelor". 
Ea conţine ideea unor acţiuni 
colective de securitate cu so¬ 
vieticii sub auspiciile O.N.U, 
Aceasta, în ciuda faptului că 
O.N.U,, ca un întreg, votează 
împotriva intereselor america¬ 
ne în 610/o din cazuri. In a- 
cest context sovieticii şi ame¬ 
ricanii ar urma să coopereze 
pentru a menţine ordinea şi 
pacea în lume şi pentru a des¬ 
curaja agresiunea. Bush a 
spus: „Văd aici promisiunea 
unei Noi Ordini Mondiale da¬ 
că acţionăm cum trebuie". Şi 
tocmai această afirmaţie mă 
nelinişteşte. 

Pe lingă faptul că sovieti¬ 
cii au fost luaţi ca parteneri 
în Noua Ordine Mondială, se 
pare că nu a fost uitat nici 
aspectul Trilateral şi domina¬ 
ţia mondială- Directorul C!en- 
trulul de studiu pentru pro¬ 
bleme externe de pe lingă 
Departamentul de Stat sub¬ 
linia Intr-un raport prealabQ 
publicat In decembrie 1990 
că următoarele două decenii 
vor asista la apariţia unei 
noi puteri globale dominată 
de trei blocuri: Statele Unite-, 
Japonia şi Ckimunitatea Eu¬ 
ropeană. 

Alţii au descris evoluţia 
Noii Ordini Mondiale ca în- 
semnînd că una din cele pa¬ 
tru sau cinci mari puteri va 
ajunge să domine lumea prin 
intermediul instrumentelor re¬ 
prezentate de organizaţii cum 
ar fi O.N.U. şt corporaţiile 
globale. Secretarul de stat ad¬ 
junct al lui Bush, Lawrence 
Yagîeburger, a exprimat lu¬ 
crurile astfel; „Problema es¬ 
te dacă' trei centre de putere 
— Statele Unite, Japonia şi 

Europa Occidentală-pot 

controla acest proces de tran¬ 
ziţie... Alţii au făcut aluzie 
la faptul că vechile idei de 
suveranitate ţi naţionalitate 
vor dispare în cadritl acestei 
Uoi Ordini Mondiale, care va 
fi dominată din culise de 
marii financiari şi de însUtu- 
ţiile financiare: corporaţiile 
globale şî centrele puterii 
finandare. 

Important de subliniat, cîl 
de identice sînt punctde de 
vedere sovietice • cu cele ale 
administraţiei Bush cu privi- 


bar de spioni ai KGB-ului şi 
al radicalilor anUnmcricani 
din Lumea a Troia — Bush 
a declarat: „o sulă dc gene¬ 
raţii au căutat calea spre pa¬ 
ce, fără să o găsească", dar 
acum, cind noua lume se 
luptă să se nască, „avem In 
faţa ochilor o Organizaţie a 
Naţiunilor Unite care acţio¬ 
nează aşa cum glndcau fon¬ 
datorii ei". 

Principalul partener al 
Statelor Unite In Noua Ordi¬ 
ne Mondială este Uniunea So¬ 
vietică comunistă. Pe Ungă 
„cooperarea" sovieto-ameri- 
cană în războiul de la Golf 
împotriva Irakului, această 
relaţie de parteneri s-a văzut 
funcţionind atunci cInd Sta¬ 
tele Unite au hotărît să nu-i 
ajute pe democraţii lituanieni 
în lupta lor pentru a so eli¬ 
bera dc Jugul Moscovei şi 
cind Statele Unite au accep¬ 
tat interesele sovietice în 
problema unificării Germa¬ 
niei. De asemenea această re¬ 
laţie a funcţionat cind sovie¬ 
ticii s-au hotărît să cedeze 
temporar o parte din Europa 
Centrală şi de Est Occidentu¬ 
lui şi Statelor Unite pentru 
a obţine ajutorul economic de 
care avea nevoie spre a su¬ 
pravieţui Şi tot aceeaşi re¬ 
laţie ca între parteneri a 
funcţionat în continuare pen¬ 
tru ca România şi Bulgaria 
să nu facă parte din regiu¬ 


nea din care sovieticii au c- 
xccutat această rctrogero 
tactică. 

★ 

Comuniştii sovietici, con¬ 
duşi de Gorbaciov. slnt în 
mod evident un element che¬ 
ie In planurile Iui Bush. Ad¬ 
juncţii săi de la Gasa Albă 
afii-mau In martie 1991 că 
sînt Îngrijoraţi de „riscurile 
că dezintegrarea internă aa* 
celerată a Uniunii Sovietice 
ar putea să submineze, prin 
proporţiile el, efortul lui Bush 
de a crea Noua Ordine Mon¬ 
dială". 

In această situaţie proble¬ 
ma constă In faptul că aii- 
niindu-ne forţele cu comu¬ 
niştii, va trebui să facem dis¬ 
tincţi In ce priveşte cursul 
politicii. Dar cum pot ame¬ 
ricanii să sprijine o politică 
ce este pe jumătate a liber¬ 
tăţii şl pe jumătate comunis- 

* ta. 

w Luîndu-şl ca aliaţi pe tira¬ 
nii comunişti şi pe alţi dicta¬ 
tori în cadrul O.N.U., Bush 
creează condiţiile ca flagelul 
fără precedent al comunismu¬ 
lui să nu fio Infrlnt, ci mai 
de grabă ajutat de către A- 
merica. 

Şi astfel o alianţă In ve¬ 
derea crccrii unei Noi Ordini 
în lume nu face dccîf să ga¬ 
ranteze că principiile istorice 
ale politicii amcricnnc vor fi. 
pînă la armă. trădate. 








i 


ii* lira 


if f ^ 


P reuniune secretă in Cermania 

Dacă încă nu există, s-a lui Fiat, Gibvani Angelii, re- 
mai făcut un pas spre reali- g^e Juan Carlos al Spanlelt 
zaroa guvernului mondial Manfred Worner, eto... 
prin reiuiiunea ce a avut Ioc Guvernul mondial s-at pă- 
la Baâen-Baden, în zilele de rea că există deja şi acţio- 
7—9 iunie, a grupului Bil- nează. La comisia Trilaterală 
derberg (cercul restiins şi se- reunită la Tokyo In aprilie 
lect al comisiei Trilaterale), curent, s-a pzopus percepe- 

Intîlnlrea la care ne refe- rea unei taxe provizorii de 
rira a fost Înconjurată de un doi cenţi por baril la petro* 
secret mai riguros, ca de obi- M brut, .destinată Naţiunilor 
cei. Populaţia oraşului pto- Unite tn scopul reconstrucţiei 
vlncial a fost total surprinsă Kuweitului; de fapt ca să In¬ 
să descopere foarte numeroa- c^pă să-i obişnuiescă pe lo- 
sde forţe de ordine ce în- cuitorii tuturor ţlh-ilor să 
conjurau fortăreaţa Badls- ^ijine financiar a- 

cher Hof In cere erau reu- ceastă entitate supranaţiona- 
niţi cel o sută douăzeci de lă. In treacăt Tucker adaugă: 


participanţi; curioşii fiind în- 
depărtaţi fără menajamente. 
Datorită efortului jurnalistu¬ 
lui american James P. Tuker, 
redactor Ia SpotUght, au pu¬ 
tut fi identifk^, printre par- 


«nimic nu e mal permanent 
decît o taxă provizoria". 

Secretul ou care se încon¬ 
joară aceşti «iluminaţi" în¬ 
cepe să fie ndiniştitor. Gu a- 









Pag. 10 


# PUNCTE CARDINALE • 


MISCELANEE 


Neamul nostru va învia spre 
cinste şi nu spre osîndă 


o întrebare in 
loc de răspuns 

Oare, dacă ar trăi Con- 
StanUn Noica şl ar citi in¬ 
terviul acordat de foştii săi 
discipoli. Andrei Pleşu şi Ga- 
brl^ Ldceanu domnului 
Aiain Finkielkraut, ce senti¬ 
mente l-ar Incel^oa? Se ar 
gindi oare maestrul auzindu-i 
cum vorbesc unui străin, cu 
străină detaşare, despre tra¬ 
gedia ţării, suferinţele nea¬ 
mului năclăit tn minciună, 
despre intelectuali, a&tăzl ctnd 
sensiri cuvlntului „intelec¬ 
tual*. ou contribuţia masivă 
a oamenilor de cultură, evo¬ 
luează grabnic către peiora¬ 
tiv? 

Sigur că domniUe lor au li¬ 
bertatea să spună ce gln- 
desc sau tot oe li se pare 
oportun: argumente au pen- 
bm toate tezele, că doar sint 
„filozofi*. Ga domnul Pleşu, 
sfidind orice superlativ atins 
tn ridicol, afirmă că e un act 
de mare curaj să fii ministru, 
e treaba domniei sale, aşa 
precum domnid Liiceanu, 
knitindu-l, găseşte ca o nmre 
realizare crearea ' editurii la 
care domnia sa e director, 
concedem Despre cele de 
mai sus cibm. zîmbim ?1 ne 
abţinem de la comentarii la 
fel cum păstrăm o tăcere de- 
săvîrşita despre modul cum 
tst tratează, cu suflplenţa o- 
muIuJ ajuns, fostul maestru. 
Roi ne rugăm „pentru fra¬ 
tele Alexandru*. 

Singurul punct din inter¬ 
viu la caro facem neînsem¬ 
nata noastră ^biecţie este a- 
cela că refenndu-se la noi, 
„prizonierii politici*, ne ca¬ 
tegoriseşte ca opozanţi din 
resentiment pentru--că: „nu 
s-au încheiat conturile ou cei 
care i-au chinuit*. Ciudat de 
simplistă rji se pare viziunea 
distinsului om de cultură des¬ 
pre o „tipologie a opoziţiei*, 
reduclnd-o aproape la oel ce-şi 
fac veacul In re^urantul Ca¬ 
sei Scriitorilor şi uitind că şi 
opoziţia, ca şi ţara o poartă 
pe greabănui lor. cei mulţi, 
«,(sei slab! de lAlnte şl tari de 
virtute". Opoziţia e pentru 
dreptate. dotnsMile Pleşu, şl 
n-are nimic comun cu Cil 
chinuitorilor de neam cu ea- 
re vă simţiţi (morat să staţi 
laolaltă. Opoziţia e sacrifi¬ 
ciu, dar asta n-aveţi de un¬ 
de s-o ştiţi dumneavoastră. 
Drept este că noi ne-am ri< 


dicat contra comunismului, 
că am trecut prin „experien¬ 
ţe înfricoşătoare*, că supra¬ 
vieţuind fizic ne-am tncrince- 
nat zeci de ani să supravie¬ 
ţuim moral,, rezisilnd tuturor 
presiunilor de a fi făcuţi de¬ 
latori. Iar astăzi bătrlni. bol¬ 
navi, vlăguiţi tot raal sintem 
miezul a ce raai este tn Ro¬ 
mânia opoziţit?. şi asta nu din 
resentiment, ci din conştiinţa 
datoriei. Sigur că^ păstrlndu- 
no ci^lnţa In ţară. In neam. 
In familie şi Dumnezeu ap㬠
rem cam desueţi In ochii 
dumneavoastră a celor ce. 
unşi ctt cacao occidental,, afi¬ 
şaţi concepţii moderne fede- 
ralîsto — intemaţionalo- 
trilaterale; slnt la modă se 
poartă, şl sînt rentabile. Deşi 
nu observaţi, opoziţia are to¬ 
tuşi o substanţă. 

# Gu toată bogăţia dumnea¬ 
voastră fizică şl intelectuaală 
noi vă Ignorăm. Nu vâ pu¬ 
nem sub semnul întrebării 
nici scaunul, nici tacimul In 
masa împărătească, nici m㬠
car titlul de „dizident*, fa¬ 
bricat de „Europa Liberă*. A- 
tunci de ce vă legaţi de noi, 
domnule ministru? 

A.F.D.P.B. 

ASEMĂNĂRI. 


' în Jilava anilor 50, unde, în 
camere In care treizeci de oa¬ 
meni ar fi stat înghesuiţi, se 
găseau peste două sute,, unde 
foamea, setea, nespălarea c- 
rau nlmio pe Ungă Upsa de 
aer iar mirosul de excre¬ 
mente şi urină era cu mult 
lăsat In urmă de cel al pu- 
roiuluui şi al cangrenelor 
deschise, se mai întîmpla să 
mai moară cîte unul şi să fie 
lăsat aşa, neanunţat, două, 
trei zile pentru ca vecinii sâ-i 
poată lua porţia de pline, de 
mlncare. de apă. 

Pestilenta politicii guver¬ 
namentale dar mal ales com¬ 
portarea siU)umană a ale.şj- 
lor ml-au readus In minte a- 
cde timpuri, acele practici. 
Economia socialistă. multă 
vreme agonizantă,, şl-a dat, 
cum se ştie, obştescul sfîrşit. 
Sadavrul „planidui unic" a 
intrat deja Intr-o avansată 
putrefacţie, dar In starea de 
confuzie savant menţinută, 
aceiaşi beneficiari încearcă să 
mai lungească, cit s-o putea. 
Înhumarea ca să mal profite. 
s& mai apuce cit mai slnt tn 
funcţii, să mal amine mo¬ 
mentul ciad, şl el ştiu asta. 


vor trebui să predea succe¬ 
siunea celor In drept. Că ni¬ 
mic nu merge cum trebuie, 
că ţara se afundă In loc să 
iasă din mocirlă nu oare să-i 
preocupe pe guvernanţi. Că 
peste tot şi peste toate ne¬ 
dreptatea, de diferite sexe, 
îşi practică lăbărţat prosutu- 
ţia. nu-i interesează pe hul¬ 
pavi, ci doar ştiinţa devalori¬ 
zării şi tehnica Inviăjbirii 
cu care\ încearcă să-şi păs¬ 
treze cît mai mult timp po¬ 
ziţiile spre cît mai deplina 
înavuţire. 

Viaţa şi moartea slnt lu¬ 
cruri fireşti. Infelepţii noş¬ 
tri bătrîni. după ani de mun¬ 
că. de dreaptă vieţuire în res¬ 
pectarea poruncilor de neclin¬ 
tită cinste, lăsate din moşi 
strămoşi, se plecau spre odih¬ 
nă. se înveleau cu pămintul 
sfînit al ţării aşterntndu-şi 
osemintele temelie .credinţei 
că neamul va învia spre 
cinste şi nu spre osîndă la 
dreapta judecată a lui Dum¬ 
nezeu. 

Cei haini ne-au luat şi 
ne-au dus tezaurele, bogăţii¬ 
le. frumuseţile. Ne-au sărăcit, 
ne-au urîţit, ne-au schilodit 
Se căznesc să ne smulgă şi 
sufletuL Am plătit cu multe 
lacrimi şl slnge, ou Indelim- 
gâtă răbdare dârlmareo. In 
cele din urmă, a socialismului 
dar din laşitate n-am accep¬ 
tat să se ardă rana cu fierul 
roşu, ne-ara lăsat amâqiţi că 
nu c necesară terapia de şoc, 
şi acum constatăm că necroza 
trece de la mădularul bolhav 
la tot corpul. 

Nu raai e vreme. E grab¬ 
nic să ardem stîrvul comu¬ 
nismului ,cu tot putregaiul. 
Tot Săci au început să prin¬ 
dă putere. Nu vedeţi cum 
.umblă cu tertipuri sâ ne as¬ 
tupe gura? 

Constantin lORGULESCU 

0 PARABOLĂ 

Lucrarea lui Steven Run- 
ciman, GADEREA GONSTAN- 
TINOPOLULUI. nu impre¬ 
sionează atît prin cumplita 
tragedie pe care o de^rie. 
prăbuşirea Imperiului Roman 
de Răsărit, dt prin izbitoa¬ 
rea asemănare cu momente 
şi situaţii ulterioare din fră- 
mlntata i5torie "a EuropeL 

Sâ ne găsim In faţa unui 
model pe care istoria cadru¬ 



lui de cultură european II re¬ 
petă din timp In timp. dimen¬ 
siunile repietiţiej fiind doar 
diferite? Un model a cărui 
Structură se păstrează neaite- 
rată iar liniile din care se 
încheagă îşi menţin perpetuu 
aceleaşi semnificaţii 

In mare este vorba de o 
primejdie de moarte care a- 
ţa exi.stenţei culturii occiden¬ 
tale. dar. din raţiuni de or¬ 
din tactic, la început agreso- 
memnţâ dinspre răsărit esen- 
rui se limitează a ataca nu¬ 
mai zonele periferice ale lu- 
nui civilizate. Procedează me¬ 
todic.. lăsînd intenţionat im¬ 
presia că obiectivele sale 
sînt limitate şi că după atin¬ 
gerea lor se va opri defi¬ 
nitiv 

Deşi nimeni nu se îndoieş¬ 
te de neadevărul acestor de¬ 
claraţii, interese meschine 
determină lumea occidentală 
să le accepte. Glt timp ame¬ 
ninţarea nu este directă. Oc¬ 
cidentul nu este dispus să-şi 
tulbure liniştea şi să-şi pri¬ 
mejduiască bunăstarea prin- 
tr-un angajament bazat pe 
principii Tar dacă după tre¬ 
cerea momentului de criză se 
pot stabili reiaţi! economice 
avantajoase cu agresorul, cu 
atit maJ bine. Va urma o pe¬ 
rioadă de prosperitate mate¬ 
rială, cultura va înflori şl a- 
mintirea datoriilor neîmplini¬ 
te se va estompa treptat oda¬ 
tă cu trecerea timpului. Iar 
noi, cei apăruţi la citeva 
veacuri după consumarea tra¬ 
gedia. vom reţine anul 1453, 


Dincolo 


Săptămina trecută cet㬠
ţeanul Vasile Văcaru, fesenist 
ceva mai răsărit din (Pe)Se- 
natul României, a răspuns u- 
ncl intervenţii a d-Iul Sabin 
Ivan, senator liberal de €on- 
stanţa, intervenţie ce aducea 
în discuţie evenimentele de 
la 13—15 iunie 1990. Nu mă 
voi referi la impertinenţa cu 
oare numitîd Văcaru a elu¬ 
dat fondul chestiunii. cl 
doar la un anume pasa] din 
discursiv fesenlstuiaL 

Tam-nesam. politicianul de 
la Gorj pomeneşte de profe¬ 
sorul Gh. Calciu şi apoi se 
întreabă (hltni, chljwile) da¬ 
că e v(»’ba de una şl aceeaşi 
persoană cu preotiâ Calciu- 
pj^treasa, ^„verde încă*, 
spre a cita exact „Verde. 4n- 
câ“, zice. şmechereşte, tovar㬠
şul Văcaru de la Senatid 
P.C.R. Adică, să tălmăcim 
noi: legionar. 

Nu ştiu dacă păript^e Gal- 
cHi a fost sau nu legionar 
ori simpatizant al mişcării le¬ 
gionare. Tot ce-se poate. Deşi 
denigrarea şl minciuna slnt 
demult singurele argumente 
fesenlste, să admitem. totuşL. 
ipotetic, că da, a fost legio¬ 
nar. Putem reduce, oare. o 
personalitate de talia părin¬ 
telui ealdu la acest fapt? 
Şi putem admite desfiinţarea, 
anularea, condamnarea din 
principiu şl totală, a oricărui 
om care a avut, tntr-on fel 
sau altul, tangenţe eu mişca¬ 
rea şi ou spiritul legionar? 
tn nici un oaa, oel puţin atl^ 
ta vreme cit am căzut cu toţii 
de acord că nu e o vină In 
sine aceea de a fi fost mena- 
bni al P.S.R, — şl asta după 
45 ani de nelegiuiţi tn nici 
un caz, atita vreme cit în 
capul statului Îmi şade un co¬ 
munist din tată-n fiu şl fără 
altă ocupaţie toată viaţa, cit 


anul căderii Conslantinor>o- 
lului, doar ca pe o iaiâ is¬ 
torică oarecare. Prolunn., ii 
semnificaţie se va pierde 

îşi vor fi amintit pr>ate ic 
ea vienezii anului 16R3 ase¬ 
diaţi de oştile otomane mi 
numai eroica intervenţie .ui 
Ton Sobieski. regele Poloniei, 
a salvat Europa de iominatiă 
semilunei dar profunda sem¬ 
nificaţie a abandonului ie 
atunci şi de azi va fi cu bu¬ 
nă ştiintă trecută cu vederea. 

S-ar impune şl concluzii, 
dar cită vreme valoarea mo¬ 
rală ŞI valoarea politică ă- 
mln două realităţi fundamen¬ 
tal distincte ele nu-şi au fos¬ 
tul. întotdeauna se va vhsI 
o Romă care sâ fie mat inte¬ 
resată de Unire decît de sen¬ 
surile eterne ale creştinismu¬ 
lui. condiţionlndu-şi aiut >ful 
de acceptarea primatului oa- 
pal. .se va găsi un Urban, 
specialist In fabricarea unor 
arme de distrugere superoer- 
fecţionate. care sâ-i făureasră 
lui Mehmet tunurile cu -are 
să dărîme zidurile Gonstan- 
tinopolului şi se vor găsi sta¬ 
te europene care sâ se gr㬠
bească să încheie avantaioase 
tratate economice cu orico 
„Mehmet" ori cit de detestat 
ar Ti el sqb aspect moral. 

Cit despre ultimul Con¬ 
stantin. împăratul care a -ă- 
zut apărlndu-şi eroic cetatea, 
conştiinţa europeană nu-I va 
reţine nici măcar ca pe un 
simboL 

Gabriel OONSTANTINESCIf 


de culori 


în fruntea Senatului Iml şade 
un fruntaş comunist dresat la 
U.R.S.S.. şi cît In fruntea A- 
dunării Deputaţilor îmi şade 
un politruc care. cind n-a mi¬ 
şunat pe la ec. al U.T.G.. a 
făcut pe profesorul de „socia¬ 
lism ştiinţific*. 

Nu ştiu, repet, dacă părin¬ 
tele Calciu a fost sau nu le¬ 
gionar. Ge^ ce ştiu e că a 
cunoscut faţa cea n^l eum- 
pîită a Inchisorflor comunis¬ 
te (arestat prima oară^ tn 
1948, cInd era student), că a 
străbătut un cutremurător* 
traseu de suferinţă şi de con¬ 
ştiinţă. şi mai ştiu că prin '77, 
clhd nu se mai afla nimeni 
In puşcărie poHOcâ In Rom⬠
nia, şl cind pomenitul Văcaru 
bătea din palme şi defila la 
zHe fixe. ca un căţehiş isteţ 
şl devotat preotul Calciu era 
din nou In temniţă. Tot 
pe vremea aceea. tov. lUescu 
Îşi primea lefuşoara de la 
al P.CIt şl stătea sluj 
la teteconferinţe «ţ , 4 efAA*, 
tov. (pe atuod) Petre Romaii 
lupte pe la Toulouse, iar tov. 
Dumltraşcu. de la judeţeană 
P.€JL Constanţa, mergea pe 
teceo să exţ^ioe «genialele 
concepţii*. 

Ona esto„ aşadar (şi slnt 
loteutohR de acord), să con- 
damnăm definitiv orice prac¬ 
tică poUtict extremistă şl oct- 
oe sistem politic totaliter. şl 
cu totul alta ea un oaiveare 
Văcaru. comunist toată viaţa 
şl fesenist la ^lartui tirgului, 
să se refere ta părintele Gal- 
chi da la tm in f ra cto r. €ăcl 
diferenţa dintre el nu este 
una de eventuală culoare 
(„verde tocă* sau roşu Încă), 
ci una do calitate a individu¬ 
lui Adică diferenţa dintre Utt 
trepădJiQ şl un luptător. 

Crin' ANTONES(ÎII 





STRIDENTE 


PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 11 


Un ochi rîde. 


altul plînge 


• •• 


s-a adus adeseori vorba în vremea din 
urmă despre nivelul cultural lamentabil al 
societăţii româneşti. Dar nu atît incultura 
populaţiei de rlnd este de natură să ne În¬ 
grijoreze <Intr-o stare oarecum similară se 
află astăzi şi populaţia unor ţări cu vechi 
tradiţii de cultură şi civilizaţie), ci mai cu 
seamă incultura unei părţi Însemnate a 
protipendadei noastre postrevoluţionare. Să 
fie oare semidoctismul şi chiar analfabe¬ 
tismul -oficializat** o nouă formă de mani¬ 
festare a... toleranţei româneşti?! Cert es¬ 
te că Parlamentul şi Televiziunea ar ocupa 
neîndoielnic primele locuri într-un posibil 
clasament al -tribunelor**^ oficiale ale semi- 
doctismului românesc. Un meci comentat 
de dl Dumitru Graur (fiul lingvistului 
Alexandrul Graur, cel care ne-nvăţa pînă 
mai acum cfţiva ani să vorbim corect ro¬ 
mâneşte! ...) sau un discurs parlamentar 
al d-lui GheorgTie Dumitraşcu (un Nae Ca- 
ţaVencu ajus totuşi la deputăţie) au întot¬ 
deauna ceva de un tragicomic cultural i- 
ne^IabiL Guvernul nu vrea să se lase nici 
el mai prejos. Deunăzi, cînd cu calamit㬠
ţile naturale din Moldova de peste Prut, 
pn anume domn Mihnea Cimstantinescu, 
purtăV>r de cuvînt, ne-a asigurat că dl. 
Petre Roman este hotărit să... .„refacă 
pagubele* de acolo! Dar vorba aceea: gu¬ 
ra păcătosului adevăr grăieşte... La •re¬ 
făcut pagube** premierul nostru a dovedit 
—o pr i cepere inc g n testahUă—Las* jsă-le -mai 
refacă şi pe la moldoveni, că pe la noi le-a 
făcut şi le-a refăcut destul! Purtătorul de 
cuvînt al S.RI., dl. Uliemi, ar spune poate 
că este „o eroare din greşeală* (cum s-a 
afirmat nu demult despre cazul Berevo- 
ieşti). Vreun reprezentant al Poliţiei ne-ar 
acuza poate că vrem „să profanăm Injurii* 
la adresa Guvernului' 4(cui^s^ ŞÎ afirmat 
la TVR .pe _ vremea manifestaţiilor din 
Piaţa Universităţii). nu ne-am propus 
însă altceva decît să semnalăm, cu cîteva 
exemple de potorfetate publi^, 0 situaţie 
care,,devine pe s^i pe trece .ma» jenantă. 

să. nu se creadă ^ă avem ce avem - 
' numai cu Puterea şL cu anexele ^ vom 
mai evoca nişte exemple Întristătoare dini 
tabăra mai degrabă bpă^..,Q,uoivecsitate ^ 
- particulară Înfiinţată nu demult şî-a făcut - 
prima recomandare publică printr-o recla¬ 
mă la televiziune (numai idteriqr rectiCc^ 
tă) în care îşi grafia greşit propriul .nume 
(JHiperionî^ In loc de «Hyperion*)! .Să tet 
Înveţi la o asemenea universitate “parţicu- 
lâră! E drept că nid pe^la, înstituţiile^de _ 
stat' lucnuiie, jau-pat jsă:^ stea^ prea. grozav. 
Iată- cam ce în «tare-eă debiteze un 
absolvent al lATC, Intr-un intEinda tele^ 
vizat (!h cadnil cmlsîilnu^siud^ţ^ti .Gaăi- ^ 
deamu8“J; ^Talentul — aice —r c ceva der 
rizorio; azi 11 al. mîine nru-1 mai ai* (IH!). 
Important ca să te realizezi n-ar fl aşadar 
'^.derizoriul tdent, d mai degrabă »o voin¬ 
ţă "ăhiinali<Ă* lîlî). tare, 'mi-i aşa? Tre¬ 
buie să reoinoaştem că i^amenţarii sau . 
guvernanţii noştri au fost de astă-dată pur 
Şl shnplu surclasaţi! Poate .bă dl Illescu 
a sesizat la studenţimea noastră tocmai o 
astfel de «voinţă animalică* atunci dnd a 
arătat cum .se adăpează* tinerii în Piaţa 
Uruversitâţii...» 

Şi pentru că tot veni vorba despre Piaţa 
Universităţii, să ne amintim că actorul O- 
vidiu Moldovan (nu-l confuh^Taţi, vă rog, 
cu Ovldhi luUu!) a redtai acolo, din bal¬ 
con, !n moi multe seri la rind, -Doina* lui 
£mine«cu, sărind de fiecare dată acelaşi 
vers (jŞi cum vin cu drum-de-fier*). Nu s-a 
găsit nimeni. In chiar incinta odui mai im¬ 
portant templu cultural al ţării, care să-l 
tragă de mlnecă şl să-4 corecteze?! 


Tuturor celor de mai sus (şi altora de 
aceeaşi speţă) li s-ar putea recomanda, ca 
un bun început de culturalizare, lectura a- 
tentă a altor vefsuri eminesciene: 

«Nu se trec la noi potcoave 

De la iepe demult moarte; 

Pune-te de-nvaţă, dragă! 

Nu ştii carte, nu ştii carte.. .* 


Evreii nu permit naţiunii române reabi¬ 
litarea mareşalului Ion Antonescu. Domnul 
şef-rebin dr. Rosen Moses s-a pronunţat 
foarte categoric în acest sens. Dacă avem 
chef de reabilitai, deducem noi, mai bine 
am încerca cu de-alde Max Gpldstein... 
-Vrem să primim ajutoare din Occident? 
Vrem să intiăm în Europa? Atunci trebuie 
sâ-r uităm pe Ion Antonescu şi tot ceea oe 
n-are girul evreiesc din istoria noastră na¬ 
ţională. Ba chiar şi cu Eminescu ar trebui 
să procedăm mai selectiv... Altminteri 
riscăm diagnosticul de „antisemitism* şi 
s-a zis cu noi! Dacă nu ne lăsăm „exorci¬ 
zaţi*. evreii ne vor părăsi şi să vedem cine 
o să ne mai înveţe atunci democraţia şi 
economia de piaţă! 

Nu ne putem împiedica să ne gln- 
dim oe s-ar întimpla dacă mîine-poimîine 
se vor ridica şi ungurii, oerîndu-ne sâ-1 
uităm pe Avram Iancu,.şL grecii, cerîndu-ne 
să-l uităm pe Tudor Vladiţpirescu, ca să nu 
mai vorbim de turci, care ne-ar putea cerc 
să uităm vreo duzină de voievozi români... 
Noroc ^ ţiganii nu-s destul de uniţi de 
scrupuloşi ca să ne impună să-l uităm pe 
bietuLBudai-Deleanu! _ — 

Putem oonstata cu uşurinţă că toţi str㬠
bunii noştri au fost incomozi pentru cRe 
cineva,-drept care nu pare să ne râmînă 
decît o singură şansă: să ne l^ădăm de 
toţi şi să ne apucăm să jelim şi să come¬ 
morăm numai pe martirii cerînd 

totd^ată iertare pentru că existăm şi în¬ 
găduinţă pentru a. exista' mai departe. Iar 
dacă ţinem cu tot dinadinsul să elogiem pe 
cineva, aturrci să studiem vasta presă e- 
vreiască şl să vedem încotro bate vîntul... 

Dar cmn iă convingi de toate acestea po¬ 
porul atît de stupid al domnului Brucan? 
L-am rugă deci pe excelenţa-sa să ne mal 
păsuiască vreo 20 de ani!... 


Parlamentarii noştri nu .^buie să-ş! fa¬ 
că socoteala greşită că pnn netul .plato¬ 
nic* al condamnării Io şedinţă comună a 
Pacţ^ui Bjbentropp-Molotov şi-au spălat 
păcatele istorice şl şl-au cucerit dreptul la 
ştima^i-admiraţia noastră. Pînă cînd el nu 
yor invalida ruşinosul trâtaf romfino-so- 
vietlc încheiat pe 15 ani de preşedintele 
Uiescu, noi nu vom fi deloc con^dnşl că 
preşedintele trage hăis ,iaţ Parlamentul 
cea. ISîntem sătui de politica prafului în 
ochi, Hnă una-alta, atitudinea dumnealarv 
este doar o biată redută de cuvinte, în vre¬ 
me oe pomenitul tratat este o crudă şi u- 
miUiofun'realitate... 

— Nu vrem să minimali^m acest .moment 
istoric* el condamnării făţişe a odiosului 
act de acum o Jumătate de secol, dar nici 
nu ^tem dispuşi să mai acceptăm stra- 
iegirele dumnealor jumătăţi de măsură. 
Chiar dacă momentul a fost însoţit de tot 
penibilul devenit Inerent vieţii noastre pu¬ 
blice (tardivitate, agramatism, festivism g㬠
unos, bîrlădenisme senileX el trebuie reţi¬ 
nut ca o jumătate de pas Înainte. Rămîne 
insă ca şl turma parlamentară şl văcarul 
ei să încerce să Înţeleagă mai exact care 
le este misiunea şi In de fel ar putea în¬ 
ceta să reprezinte în odiii multora 
.un Parlament al ruşinii naţionale*.., 
Sperăm că vacanţa le va fi un bun sfetnic. 

VJLU. 





^ 4 ^ 


o 

păcăleala 


Din multele rele pe care mi 
le-a cauzat securitatea şi res¬ 
pectiv detenţia este şi una 
pe care, cu timpul, am înce¬ 
put s-o consider un noroc. 
AresUndu-mă in ultima- da? 
să de liceu şi ţinîndu-mă -o 
bună perioadă prin temniţe 
mi s-a răpit posibilitatea de 
a deveiH un «intelectual*. 
Căd o şcoală pe care n-o faci 
Ia vreme e ca un tren pe 
care, conform logid trahana- 
chice, fl pierzi pentru că nu 
l-ai prins. Întreruperea pre¬ 
matură a instrucţiei e ca o 
amputare şi cultura, autodi¬ 
dact obţinută, funcţionează, în 
cazul cel mai feridt, ca o 
proteză. Dar cum nid neno- 
rodrile nu sînt totdeauna ce 
par, să trecem... 

Situaţia de a fi neintelec- 
tual comportă, fără îndoială, 
multe neajunsuri dar şi unde 
mid avantaje. Printre aces¬ 
tea c posibilitatea de 
păstra capul nealterat de lu¬ 
minile prea putertfloe ale ma¬ 
eştrilor, de tămila, fie şi ne¬ 
intenţionată, a qcenldiăr fi 
în special de viruşii mala¬ 
diilor intelectuale ce bîntuie, 
mai DM, alterlnd judecăţi al¬ 
tădată' solide şi fără să ţină 
seama că oamonil aceştia, cu¬ 
prinşi de morb, au fost de 
bună ixedinţă îndelungată 
vreme. 

Dacă pentru bolile trupeşti, 
indiferent care, există hapuri, 
injecţii, tratamente, pentru ce¬ 
le intelectuale se pere nu nu¬ 
mai că nu avem remedii dar 
nid măcar mijloace de a st㬠


vili contagiunea. Cu groază 
mă glndesc la îmbolnăvirea 
la care sînt eacpuşi acum scri¬ 
itorii Sn iirma t|eclMţăriu e- 
pidemiel de havelttă. Oricare 
dintre ei, oricît de poet, ori- 
cît de prozator, oridt de cri¬ 
tic, poate fi, ~ex abnibto, cu¬ 
prins de ideea că doar d 
poate deveni salvatorul patri¬ 
ei prduind funcţia de pre¬ 
şedinte al republidL De oe 
nu,, dacă în Cehoslovacia ve- 
dnă un dramaturg a fost în 
stare s-o facă? în Rixnânta de 
ce să nu se poată că do«r şi 
ţara noastră e republică? 
Drept e că e una comunişti, 
făcută CD tancurile vedhilor. 
$i tot drept este că nid im 
român, care şi-a păstrat sim¬ 
ţul demnităţii şl mai poartă 
in suflet, oricît de ascunsă, o 
fărfmfl de dragoste de ţari, 
nu poate să considere pumnul 
lui Vişinskl cu care s-a pus 
căpăt regalităţii, element de 
drept IntemaţlonaL 
Poate e dosr o spaimă do 
.om prost*. Poate că lipsa 
statutului de Intelectual mă 
face să tremur la gTndul oă 
după multe calamităţi natu¬ 
rale ne pîndeşte acum şi ca- 
lămitatăa ihtelectualâ. Dacă 
fiecare scriitor e un posibil 
preşedinte de repobllcâ nu 
vom avea In curînd o inva- 
de de ineşedlnţi? Ascult şi 
eu ce se povesteşte la radio 
despre Congresul Alianţei Ci¬ 
vice şl, oe pQt să fac, mă chi¬ 
tesc in caţ}^ meu, ca Păcală. 
Atita prio^ 

ei. 























ECONOMIA 


• PUNCTE CARDINALE 


Pag. 12 


Elconomia situi 

ată în afară 

de drept este i 

junglă! 


Pe marginea Legii 
Fondului Funciar 

S-a vorbit mult, S-a Scris mult, s-a comentat 
mult, s-a dezbătut cu Încetinitorul, peste limitele 
unei răbdări normale, şi Încă nu s-a aplicat mai 
nimic. Slntem obişnuiţi să se spună una şi să se 
facă alta, practică veche, comunistă, continuată 
cu „succes" şi in zilele noastre, totuşi... 

Nu voi Încerca o analiză de amănunt a acestei 
legi, ci doar voi enumera cele mai negative aspec¬ 
te ale ei cu repercusiuni nefaste asupra întregii 
noastre ţărănimi şi asupra noastră a tuturora. 

Orice injustiţie, Încălcare a drepturilor funda¬ 
mentale ale onmlui, este normal să fie îndreptată 
integrai, sub toate aspectele. Legea fondului lun- 
ci€«“ nu respectă acest principiu simplu şi drept, şi 
această nerespectare se face din start adică din 
Însăşi realizarea ei de principiu cu multă rea vo¬ 
inţă, In detrimentul ţăranului, al oamenilor In 
generaL 

Păinintul trebuie să revină în întregime foştilor 
proprietari sau moştenitorilor acestora int^ral, 
nicidecum doar lO hectare. Vecinii noştri! bulgari 
au hotârit acordarea de minim 30 de hectare de 
pâmint păntru un proprietar şi cu posibilitatea In- 
tocntirii formelor şi preluării păraîntului In timp 
de trei ani. Gradul ne omenie bulgară să fie de 
trei ori mai mare decît „omenia" fesenistă? 

Pămîntul trebuie să revină vechilor proprietari 
exact pe locul unde a fost Iniţial, Înainte de crima 
colectivizării forţate făcută cu incompetenţă şi cru¬ 
zime de c<»nunişti. Nu se poate concepe ca după 
28—40 de ani de luare a proprietăţii, prin forţă, 
silnicie, abuzuri, ameninţări şi alte metode secu- 
risto-comuniste, să se facă dreptate parţială 

Cum adică, clnd un om este furat şt în sflrşit 
după mult timp se dovedeşte hoţul şi lucrul sau 
obiectul furat se găseşte, nu cred că este cit de 
puţin logic, drept sau moral să se înapoieze păgu¬ 
başului doar atlt cit vrea hoţul. Logica este cu 
capul In jos, făcută de marginile strimte a unor 
weiere „dezolate" la celebra Academie Ştefan 
Gheorghiu. 

O altă latură tbtal nedreaptă şi nesatisfăcătoare 
a acestei legi funciare este relmproprietărirea ce¬ 
lor oe au muncit £n' fostele ceapeuri şi care nu au 
posedat şi nu posedă pămint. împroprietărirea lor 
cu 0,5 hectare de persoană este o batjocură adusă 
demnităţii omului deoarece este bine ştiut că In 
cele mai bune şi favorabile condiţii cliuiahoe de 
pe această minimă suprafaţă se poate scoate un 
venit aproximativ de circa 30 000 lei şi tot bine 
Se ştie că din această infimă sumă nu se poate 
nid trăi şi nici muri de foame... 

Unei familii de ţărani fără pămint trebuia să 
i se facă o împroprietărire cu cel puţin 4 hectare 
pentru a le creea în mod real posibilitatea de 
muncă şi viaţă. Este absolut necesar să fie desfiin¬ 
ţate imediat toate Întreprinderile Agricole de Stat, 
este absolut necesar să fie desfiinţate to^ Aso¬ 
ciaţiile intercooperatişte. Trebuie neaparat* şi Ime¬ 
diat desfiinţate fermele fostelor gospodării p.c.r. 
şl dată o lege prin care toate suprafeţele de p㬠
mint preluate In mod abuziv de către instituţii, 
fabrici 4 i alte organisme, care au abuzat de-a lun¬ 
gul anilor Insuşindu-şi pămintid ce nu le aparţi¬ 
nea, să fie luat Înapoi şl tot acest pâmînt să fie 
împărţit oamenilor. Vă pot asigura că pămîntul 
va ajunge tuturor şi chiar va prisosL 

Vreau să Întreb pe cei care au conceput legea 
nedreptăţii fondului funciar: Clnd şi unde In isto¬ 
rie statul a fost şi este proprietar de pămint? In 
afară desigur de statul comunist odios şi paranoic 
dezvoltat... 

Este bine să se ştie că an de an, şi nu sîrrt pu¬ 
ţini, staţid comunist exploatlnd crunt ţărănimea 
prin politica preţurilor, cotelor, şi neplăţii muncii 
obţinea 15 miliarde lei beneficiu^ bani pe care îî 
transfera încercînd să acopere cit de cit intensele 
pierderi din industrie. Ţara noastră a fost, este şi 
va fi o ţară cu primordlu specific agricol iar cei 
care au conceput o industrie paranoic dezvoltată 
nu au făcut altceva decît să ducă o ţară şi un 
neam i»o^r la un dezastru total, dezastru care 
dm pj^te continuă încă şl acum după evenimen¬ 
tele din 22 decembrie 1989. 


Proprietarii actuali ai pâmîntului sînt oameni 
bătrîni şi mulţi fără forţă şi vlagă. Creind condiţii 
normale haosul agriculturii se va limpezi, drumul 
făcut de la sat spre oraş va reveni în sens invers. 
Mulţimea şomerilor industriali îşi va aduce amin¬ 
te că 50 la sută din suprafaţa ţârii este presărată 
cu ^te şi comune ce au In jurul lor hectare Întin¬ 
se de pâmînt ce îşi aşteaptă lucrătorii, iar roadele 
pămîntului vor da mulţumire întregii noastre popu- 
^ii. Totul depinde numai şi numai de noi. de 
felul şi de cantitatea de dreptate cuncare judecăm 
şi aplicăm această lege a celei mai mari avuţii 
din lume. cea mai statornică şl cea mai naturală 
— pămîntul. 

Dr. Romeo CATARIG 

Sa fim constructivi 

Producţia industrială e In continuă scădere, feno¬ 
menul inifracţional In creştere, respectarea legii a 
devenit poveste mitologică. In timp co furtul, În¬ 
şelăciunea, -abuzul, mita sînt în agresivă ascen¬ 
siune asistăm la resemnata dispariţie a înţelep¬ 
ciunii şi moralei publice. Din ce în ce mai mulţi 
re^tă votifl pe care l-au dat In Duminica orbu¬ 
lui, căci la neajunsurile strîmtorârii se adaugă, 
sînt nevoiţi să mai suporte, şi insolenţa celor re¬ 
veniţi în funcţii după spaima trecătoare a „revo¬ 
luţiei". Astăzi revopsiţii îşi rotunjesc cu febrili¬ 
tate averile şl burţile, ca beneficiari ai haosului 
economic, singurul cu competenţă creat de „tehno¬ 
craţii" echipei guvernamentale. 

Un au şi jumătate de gestiune, guvernu] 
Rom«î are toate rezultatele negative, doar produc¬ 
ţia de bancuri dă semne de redresare, stimulată 
personal de către premier: Gluma că şi-ar fi schim¬ 
bat miniştrii din motive de epuizare e hazoasă 
rău, atîta doar că, In context, zîmbetul se sleieşte, 
de milă. Penibil, Şi n-ar fi singurul Gelor ce se 
plîng de actuala stare de lucruri; li se atrage a- 
tenţia. Mulţi din cei rămaşi la nivelul intelectual 
al Invăţămintului de partid pretind nemulţumiţilor 
ce ridică probleme, să fie „constructivi". Eu, ne- 
liind nesimţit la critică, am să mă supun cerinţei 
şi am sâ spun ce consider că ar fi trebdit să facă' 
Un guvern, după preluarea puterii, dacă noţiunea 
de cinste nu-î era total indiferent, cum se pare că 
e cazul cu tnginerescu Cuplaj Iliescu—Roman. 

La căderea de la putere a clanului Ceauşescu. 
cu chedtuieli mari cu productivitate scăzută, adică 
în continuă pierdere de viteză, economia ţării 
funcţiona totuşi. Partidul, pe atunci atotputernic, 
controla, dirija, aranja In aşa fel ca nimeni să nu 
moară de foame iar bunăstarea aparatului de par¬ 
tid şi de stat să fie asigurată; după nivelul ierar¬ 
hic. (Sel puţin un milion de membrii ai partidului 
comunist aveau avantaje din acest statut şi, din- 
tre ei. (tel puţin o sută de mii aveau cîştiguri sub¬ 
stanţiale; adică. In comparaţie cu restul populaţiei 
duceau o viaţă de lux şi acumulau bunuri, le pu¬ 
fneau bine păstrindu-le pentru uzid şi huzurul lor 
şl al descendenţilor. A fost revoiluţie? 

C3nd cei ce n-au lăsat nimic n^egradat de la 
materie la ^irit, falsificind totul: istorie, religie 
salam de soia, titluri academice, sînt. In cele din 
urmă, alungaţi, se impun măsuri care să facă impo¬ 
sibilă reîntoarcere la vechea stare,, punerea so¬ 
cietăţii pe baze cinstite, astfel ca nicicînd să nu se 
poată repeta ruşinoasa, trecută. Stare. Ge s-a făcut 
In acest sens? Nimic! Timp de patruzeci şi cinci 
de ani românii au rezistat comunismului cu arma 
în mină, în închisori, lagăre exil. Glţl din rezisten¬ 
ţii vechiului regim se află In noul guvern. In apa¬ 
ratul puterii actuale? €e garanţie are ţara. asta 
fHnd situaţia, că lucfrurile nu se vor întoarce îna¬ 
poi? E cunoscut că prtanul lucru pe care n face 
un general învingător e să dezarmeze resturile ar¬ 
matei învinse. Dacă Revoluţia Română a învins 
de ce comuni.ştilor nu li s-au luat armele? Să fim 
înţeleşi, nu e vorba nici de ^totbiruitoarea ştiinţă 
marxist-leninistă, nici. titlurile universitare, docto¬ 
ratele. se ştie cum luate, ci de averile acumulate, 
ascunse, condensâte în valori certe, puse la păs¬ 
trare în locuri sigure. Nu cu titlurile de doctor 
honoris causa, acumulate de Ceauşescu, Iş! face 
socoteala pecereul să mai revină în fruntea ţării 
ci ou banii furaţi din avuţ&a neamului 


Primul lucru pe care ar li trebuit să-I facă noul 
guvern, ca să arate că are un minimum de respect 
pentru dreptate, pentru suferinţa de zeci de ani 
a societăţii româneşti, era să condamne ca nelegi- 
ti mă şi vinovată vechea conducere şi să înceapă 
să pună bazele unei vieţi guvernată de legi cin¬ 
stite. Ştiut fiind că cei ce conduseseră ţara plnă 
în decembrie ’89 nu s-au dat înapoi de la nici o 
ilegalitate ca să acumuleze bunuri, primul lucru 
pe care ar fi trebuit să-l facă guvernul, rezultat 
din revoluţie, era să ceară de la fiecare cetăţean 
adult o declaraţie de avere, cu specificarea pre¬ 
cisă a bunurilor şi a valorii lor, dată pe răspun¬ 
dere. In felul acesta s-ar fi cunoscut avuţia re se 
află în posesia cetăţenilor şi s-ar fi putut face o 
departajare corectă a patrimoniului aparţinlnd di¬ 
feritelor categorii: sociale, profesionale, de vlrstâ. 
de Mârtenenţă politică. Pentru prima dată o ast¬ 
fel de situaţie, cunoscută şi făcută publică, ar fi 
oferit proba inechităţilor comise de vechiul regim 
care Se pretindea egalitar. S-ar fi putut vedea că 
peste 90»/» din totalul patrimoniului particular se 
afla îh posesia comuniştilor deşi ei. împreună cu 
familiile, nu reprezentau nici un sfert din popu¬ 
laţie şi proveneau din „proletariat" adică din cei 
ce nu avuseseră înainte nici o avere. Astfel ar fi 
e^tat dovada că „orlnduirea socialistă" ce a s㬠
răcit societatea In ansamblu a favorizat totuşi Im- 
Iwgăţirea und categorii: şlujitorii devotaţi a! par¬ 
tidului. Adevărul iese din caldil. O declaraţie de 
avere, cu verificarea celor declarate, ar fi piihit să 
ofere dovada repacităţU, cupidităţii, Inechităţii, 
practicate timp de decenii. In mod pervers, In nu¬ 
mele fericirii şî justiţiei sociale. No\d guvern ar 
fi trebuit să facă public adevărul. Dar a piperat 
complicitatea cu predecesorii. v 

AJ doilea lucru pe care ar fi trebuit sâ-1 facă, 
p^te primul In ordinea urgenţei, un guvern dor¬ 
nic relnstaureze cinstea, era feroma monetară, 
O primă măsură ar fi fost scoaterea din circulaţie 
a bancnotelor vechi şi înlocuirea lor cu altele 
noi sau măcar ştampilate pentru a se lua astf^, 
c^or ce aveau sume mari adunate din operaţiuni 
flicite, să le schimbe la preţ scăzut pe valuta ce 
mtea necontrolat In ţară, făcînd astfel să scadă 
v^oarea leului, lucru dare s-a întimplat Era o 
măsură obligatorie In câzui că noul guvern voia 
şă rupă cu vechea mafie şi să jaloneze temeliile 
cinstite, par a lăsat să treacă un an 
şî j fătate pînâ să facă să apară „Regulamentul 
privmd operaţiune curente şi transferurile de 
capital cu mijloace de plată străine"* Toţi cei inte¬ 
resaţi au putut să-şi preschimbe banii şi să-i trans¬ 
porte la locuri sigure. 

O societate nu poate funcţiona sănătos fără o 
justiţie care să merite acest nume. In perioada sla- 
linistă era „dictatura proletariatului", „necontro¬ 
lată de nici o lege". Partidul făcea „totul", in¬ 
clusiv- justiţia. Se cunosc consecinţele unui astfel 
^ „drept": decăderea instituţiilor, dar mai ales 
degradarea morală. Un al treilea lucru de primă 
urgenţă, ce trebuia sâ-1 facă guvemiil postreverfu- 
ţionar era reorganizarea justiţiei, dar mai ales 
schimbarea întregului aparat compromis. Stat de 
drept cu o justiţie formată din foştf membrii 
P.C.R, e un honsens. Nici conştiinţa vechii oom- 
plicităţi, nici structurile mentale, raflexele, căp㬠
tate în de ani de colaborare cu nedreptatea 
organizata nu se şterg prin adeziunea la noua 
putere. Prima condiţie a refacerii economice e, pa¬ 
rc ciudat, restabilirea domniei legii... 
„economia situată In afară de drept este junglă!*, 
spunea Petre Ţuţea Ihtr-un recent intel^u acor¬ 
dat revistei' REZISTENŢA. Guvfernid nu pare pre¬ 
ocupat de revenirea la Justiţie. 6u Jurişti integril. 
cu magistraţi căre nu primesc „Indicaţii" no se 
pot face „alegeri Iibere“-de gemR' celor de la 20 
mai 1990. Cwupţia e menţinută pentru că folo¬ 
seşte cuiva. Ghiciţi? 

Şi reforma monetară, evaluarea averilor, crec- 
rea Unei adevărate Justiţii, erau măsuri de strin¬ 
gentă Urgenţă, dar nu se fac spr# paguba ţării şi 
in folosul „noii clase*, bişniţaro-nomenclatufîst^ 
In Polonia s-au dat publicităţii numele noilor mi¬ 
lionari La noi se fntîrrie, Rrobabfl ca să no ne 
tulbure „odioase” nume pe care, sigur, le vom 
citi pe listă: pCtreştl. Cfeauşeştl. bărbul^b, etc. E 
pentru liniştea noastră, dar mai ales pentru a lor. 

ConslanUn lORGULESClT 


CoI<^îul r^âcfiooăîi GabH^iCO^ 

NESCU, lUzyan.CpDRESCUl^-^^)^^ 



i Prcluaraa textelor este permisă 

cu inenlIon.irea lurset, 


Adresat 2400 — Sibiu. Calea 
Dumbrăvii 109. tel. «24/2 25