Puncte Cardinale anul I, nr. 9, sept. 1991 alb

Si?*' ?u ncîB 

CAR Di HALE 


ANUL I, 

Nr. 9 


1991 


12 pagini, 
» 10 lei 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 



MANASTIREA SIHĂSTRIA: Tfnguirea MoIcU Domnului (paraclis) pictură în ulei de 
schimonahul Irineu Protconcu 


Sfîntul Ilie contra securităţii 


o CliUIiI ii IHK 

E venimentele de la Moscova din noaptea de 
18 spre 19 august 1991 nu au cutremurat 
lumea. Ele vor fi consemnate de istorie 
doar ca unul din momentele ceva mai dramatice 
din procesul de de 2 agregare al Uniunii Sovietice. 

în fond ce s-a întîmplat. O parte din nomen¬ 
clatura sovietică, nemulţumită de modul în care 
Mihail Sergheevici Gorbaciov conduce Uniunea 
Sovietică a decis înlăturarea lui de la conducere, 
ca unul care acţionează împotriva intereselor vi¬ 
tale ale comunismului şi ale statului sovietic. Pen¬ 
tru ca schimbarea de conducere să se producă du¬ 
pă canoanele clasice comuniste, preşedintele în 
funcţiune a fost declarat „bolnav" şl izolat de 
restul lumii pentru a i se aplica ,,tratamentul ne¬ 
cesar". în continuare, a fost decretată „starea ex¬ 
cepţională* pe o durată de 6 luni, iar puterea a 
fost preluată de un „Comitet de Stat pentru Sta¬ 
rea Excepţională în U.R.S.S.". Din rîndul mem¬ 
brilor acestui comitet trebuiesc notate următoa¬ 
rele personalităţi cu funcţiile pe care le deţineau 
la-data de 18 august: G.î. lanaev — vicepreşedin¬ 
tele U.R.S.S., deci a doua personalitate politic^ 
după ^Gorbaciov în ierarhia conducerii partid 
^ de stat, Y.A. Kriucikov — preşedintele 
V.S. Pavlov -r- prim-ministru al U.R.S.S., B.R. 
Pugo — ministrul afacerilor interne ai U.R.S.S., 
D.L lazov — ministrul apărării al U.R.S.S. 

Am notat numele şi funcţiile deţinute de cîţi- 
va dintre „complotişti* spre a se vedea că nu este 
vorba de un grup de „aventurieri politici*, aşa 
cum se petrec lucrurile în cazul loviturilor’ de 
stat din ^rile Americii Latine sau din Africa. A.- 
ceste nume nu reprezintă de fapt decît vîrful vi¬ 
zibil al aisbergului format de numeroasa aripă ^ 
dogmatică, ahtireformistă din ^ndurile conducerii 
^Partidului Comunist Bolşevic al .U.ft.S.S., al că-' 
rui Secretar General a fost, şi este încă, tovai'ă- 

şul Mihail Gorbaciov. ‘ .. 

Şi dacă maî amintim că întregul grup de „corn- ’ 
plotişU‘*^a fost selecţionat de însuşi Gorbaciov 
pentru a le încredinţa posturile cheie din condu¬ 
cerea Uniunii Sovietice, avem în faţa ochilor • 
fondul real al „puciului" de la Moscova. O cear¬ 
tă de familie, în care un membru care nu respec¬ 
tă regulile clanului este pus sub interdicţie spre 
a nu săvîrşi acte necugetate. 

Gorbaciov ştie prea bine toate acestea. De ace¬ 
ea, la revenirea sa la Moscova a mărturisit încă 
odată, fără echivoc, totala ^ adeziune la Ideologia 
comunistă. Poate că numai preşedintele Statelor 
Unite, George Bush, îşi ima^nează că prietenul 
său,’ l^hail Sergheevici, s-a lecuit de comunism 
în urma şocului suferit la sfîrştîul vacanţei sale 
în Grimeea. ' - 

Adevăratul cîştîg al eşecului tentativei de lovi¬ 
tură de stat de la Moscova nu este revenirea lui 
. Gorbaciov în funcţiile de preşedinte al Uniunii 
Sovietice şi de Secretar General al Partidului 
Bolşevic, d consecinţele pe planul procesului de 
dezagregare a camunismulul. De la Leningrad la 
ihadlvostok s-a fluturat steagul Rusiei, nu steagul 
roşu cu secera şi docanul. La Moscova, populaţia 
Indignată şl îndîrjită a prăvălit statuia Iul Fellx 
Dzerjinskl, întemeietorul diabolicului sistem de 
poliţie politică, fără de care comunismul nu se 
poate menţine la putere. In ţările baltice parti¬ 
dele comuniste au fost scoase în afara l6gll. Paşi 
importanţi pe drumul eliminării definitive a co¬ 
munismului de pe harta politică a lumii, dar mal 
al^ din conştiinţele celor care mai cred şl speră 
‘ !n reînvierea acestei id^logii aberante. 

Gabriel CONSTANTINESCU 


„Nu am nimic de zis contra ^intelectualilor^ care 
trec de o parte sau alta a baricadei îndemnaţi 
de o anumită conştiinţă socială sau naţională. 
Dar îmi repugnă laşitatea Intelectualilor apoli¬ 
tici, care îşi descopăr deodată aderenţa cu o 
mişcare socială în pragul izbinziKsau care numai 
pare astfel)“ Mircea Eliade, 1 noiembrie 1934 








Pos- 2 


• PUNCTE CARDINALE • 


PRO DOMO 


DEMOCRAŢIA 

9 


creştina 

9 


AstăzU la aproape doi ani de Ia Revoluţia din Decembrie '89, de¬ 
zastrul economic, social şi politic moştenii do la regimul comunist 
este departe de a fi depftşit. Mai mult chiar, existft o mulţime de ma¬ 
nifestări îngrijorătoare care indică o agravare progresivă a situaţiei 
generale. In faţa dezolantului tablou pc carc-l oferă societatea rom⬠
nească post-revoluţionară, roasă adine de mizeria materială şi mo¬ 
rală, actualU guvernanţi se dovedesc total incapabiU de a face faţă 
problemelor ce le revin spre tezolvare. €ît priveşte opoziţia, nici ea 
nu pare a li în posesia unui sistem convingător de soluţii caro să 
conducă la depăşirea actualei, crize. 

Eroarea comisă de putere constă tn faptul că tn Ioc să atace răd㬠
cina răului, cauzele* crizei fn care se diate ţara, se mulţumeşte să 
atenueze efectele provocate de aceste cauze prin improvizaţii şi ex¬ 
pediente de moment. Un drum care duce nicăieril 

Dacă pentru rezolvarea problemelor econoatice există soluţii care 
merg direct ia cauze, privatizarea, restituirea păntintului ţăranilor etc., 
problema d^p^adării amrale a societăţii româneşti este lăsată pc pla¬ 
nul al doilea afit de opodţie, cit mai ales de Putere. 

Recunoaştem urgenţa soluţionării probleaaelor economice pentru a- 
sanarea societăţii ronuineşti, dar ne exprimăm convingerea că fără o 
însănătoşire morală nu este posibili ieşirea din actuala criză. De a- 
ceea dedicăm această pagină famniei, instituţia de bază pentru exis¬ 
tenţa unei naţiani, instituţie pe care comunismul d-a propus cu în¬ 
verşunare să o desfiinţeze, utilizînd cele mai perfide mijloace cu pu¬ 
tinţă. 


Căsătoria şi familia . s-au dovedit 
a fi cele mai stabile instituţii de con- 
vieţuîŢFe umană. .In concepţia demo¬ 
craţiei creştina familia este funda¬ 
mentul societăţii şj statului. Ca ur¬ 
mare ordinea constituţională a sta¬ 
tului de drept trebuie să-i acorde o 
atenţie şi • protecţie deosebită. Nici 
statid şi nici o altă formă de via^i 
socială nu poate şl nu trebuie să 
Încerce să se substituie familiei. Ga 
formă de viaţă şi comunitate în ca¬ 
drul căreia se Înfăptuieşte procesul 
de educaţie, familia este primid ii 
cel mai importwt cadru care ga¬ 
rantează protecţia persoanei umane 
şi arientarea ei tn direcţia valoraor 
autenfice. 

Potifieă <femocraţj«s crtetiiie faţă 
de familie are ca punct de plecare 
căsătoria, pe care o consideră drept 
• comunitate Indiegată pe toată du¬ 
rata vie^L Legătura stabilită prin 
«ăsătorie trebuie să aibă la bază «e- 
cunoaşterea şi aprecierea valorii in¬ 
trinseci a soţilor care au hotăiit să 
Întemeieze o familie, acceptarea res¬ 
ponsabilităţii reciproce Sn fata pro^ 
blemeiar cd caoe vor & confruntaţi 
Împărţirea egală a sardnllor afit 
familie dt şi In societate. Ca p㬠
rinţi, soţul şi soţia, poartă Impreuni, 
In aceeaşi măsură, re^ionsabilitatea 
pentru copiii 1<«; 

★ 

familia este prima şi cea mai im¬ 
portantă comunitate educativă. Afir- 
mlnd importanţa celor şapte ani 
de-acasă, înţelepciunea populară sub¬ 
liniază faptul că in prizttii ani de 
viaţă se pun in mod decisiv bazele 
formării persoanei umane, precum şi 
cristalizarea unor semnificaţii vala¬ 
bile pentru tot restul vieţii, fn la¬ 
mina acestui adevăr, fiecare copil a- 
re dreptul de a avea o lanuUe, de 
a se bucura de dragostea părinţilor 
şi de căldura unul cămin, căci Ea- 
ceplnd cu dobindirea capacităţii de 
a vmbl şi de a glndi şi terminlnd 
cu formarea personalităţii şi crista¬ 
lizarea conştiinţei viăorilor, întreaga 
activitate spirituală depinde In ma¬ 
re măsură de educaţia primită In fa¬ 
milie. Aceste Însuşiri esenţiale atlt 
pentru ins. dt şi pentru societatea 
în mijlocul căreia trăieşte, nu pot fi 
sădite In sufletul persoanei tn deve¬ 
nire decit dacă procesul de educaţie 
este preluat integral de către mamă. 
Pentru aceasta mama va trebui, cel 
puţin în primii ani de v{aţă ai ixi- 
pilulul, jsă renunţe la exercitarea 
profesiunii, dedKclndu-se total gospo¬ 
dăriei şl educaţiei. 

Ideea formulată mai sos cu privi¬ 
re la importanţa mamei ca factor ac¬ 
tiv In procesul de educaţie, proces 
cu profunde implicaţii pentru evolu¬ 
ţia pe baze sănătoase a sodetăţii In 
totalitatea ej, nu trebuie privită ca 


un îndemn ca femeia să renunţe la 
orice altă activitate profesională, op- 
tind f^ntru calitatea de mamă şi 
gosppdină, opţiune ce ar atrage duţâ 
Sine consecinţe negative asupra echi¬ 
librului fihanciar al fatniliei. 

an această privinţă democraţia 
creştină, In virtutea respingerii ori¬ 
cărei forme de discriminare Intre 
sexe, lasă femeilor deplina libertate 
de a decide dacă optează Intre exer¬ 
citarea unei profesiuni şi calitatea 
de mamă şi gospodină sau pentru o 
anumită formă de Îmbinare a aces- 
tinr două Îndeletniciri. Oar faptiti de 
A opta pentru colitatea de mamă şi 
gospodină, renunţlnd ia exercitarea 
proCesiimii nu trebuie să implice de¬ 
zavantaje de ordin economic. In a- 
context/ democraţia creştină 
consideră că dacă o mamă se dedi¬ 
că exclusiv educaţiei, formindu-i 
copilului complexul de aptitudini şi 
cunoştinţe pentru ca acesta să de¬ 
vină membru deplin şi util societ㬠
ţii şi şieşi, această activitate trebuie 
recunoscută ca oricare altă activita¬ 
te desfăşurat intr^ profesiune. O 
recunoaştere cu profunde implicaţii 
economice pe plan sociaL 

Oare nu este ^ mai nntaa şi nud 
avaifiaios sub aspect economic 4e a 
eferi mamei, prin ajutor financiar p«s 
la disposiţie de stat, pesibilitatea ca, 
cel pn^ fn primii ani de viaţi ai 
copiMni, si se dedice intensiv edu¬ 
caţiei acestaia,decft t o ebiigi fii 
desfăşoare o activitate profesienală, 
Hsfnd edacaţia copiilor pe seama •- 
ner costisitoare instituţii într^innto 
de stat, conduse de spe^liştl cu sa¬ 
larii considerabile pentru ca in cele 
din urasă, după ani, să se constate 
ci acest procedeu a dat greş, fiind 
■evfin de alte instituţii, mai costi¬ 
sitoare decit primde. în care să se 
încerce vindecarea tarelor psibke 
provocate de absenţa mamei din pro¬ 
cesul de educaţie? 

itn concluzie, dacă mama se dedi¬ 
că total sarcinii educative in familie 
ea nu trebuie să fie dezavantajată 
economic şi nici să nu fie supusă u- 
aor discriminări juridice sau socia¬ 
le. Banii necesari educaţiei, precum 
şi tot ce se consideră necesar aces¬ 
tui scop trebuiesc suportaţi de stat 
ca o sarcină socială de primă impor¬ 
tanţă. 

★ 

Perechile care se hotărăsc să albă 
copii Îşi asumă obligaţii şi responsa¬ 
bilităţi de la care nu au dreptul să 
se sustragă. Educaţia nu înseamnă o 
tutelare autoritară a părinţilor asu¬ 
pra copiilor, dar pretinde autoritate. 
Ea decurge din avantajul pe care-1 
au părinţii ca urmare a maturităţii 
ş! expoienţei lor de viaţă. Autorita¬ 
tea ^rintească devine cu atli mai 
convingătoare cu cit ea decurge din 
comportamentul exemplar al părin-t» 


şi familia 


ţilor în familie şi în societate. în re¬ 
laţiile reciproce de lungă durată p㬠
rinţii parteneri şi prieteni ai copiilor. 

Educaţie nu înseamnă a pune co¬ 
pii pe picior de egalitate cu intere¬ 
sele şi cu universul oamenilor maturi, 
ceea ce nu exclude familiarizarea 
copiilor cu valorile permanente ale 
concepţiei creştine şi ale moralei 
care decurge din ea. Ea are sarcina 
de a-1 pregăti pe copil pentru viaţă 
şi de aceea fiecare stadiu din evo¬ 
luţia bio-psihică a copilului trebuie 
privit cu toată seriozitatea. 

Relaţiile dintre părinţi şi copii tre¬ 
buie să se fundamenteze pe îndato¬ 
riri şi drepturi reciproce, în princi¬ 
pal pe recunoaşterea obligaţiei d« a 
interveni unii pentru alţii. Gomuni- 
tatea formată din părinţi şi copii o- 
feră posibilităţi pentru împlinirea In 
viaţă şi {jentru fericire ce nu pot fi 
substituite prin nimic altceva. 

Familia prefigurează convieţuirea 
dintre oameni în responsabilitate. 
Semnificaţia şi manifestările din ca¬ 
drul el trebuie să depăşească univer¬ 
sul restrfns al «xistenţei particulare. 
Familia trebuie să imprime membri¬ 
lor ei elementele de comportament 
social. Ea nu trebuie să funcţioneze 
ca o celulă socială închistată, ci dim¬ 
potrivă este necesar să fie cit mai 
deschisă pentru a prelua responsabi¬ 
lităţile necesare funcţionării comu¬ 
nităţii intr-un climat de deplină li¬ 
bertate 

★ 

Dreptorile de care dispun părinţii 
‘protejează familia de tutela stetului. 
Existenţa acestor drepturi este ga¬ 
rantată de obligaţia pe care o au p㬠
rinţii de a purta de grijă copiilor, 
îngrădirea sau privarea {Prinţilor de 
dreptul de a-şi educă copiii sînt ul¬ 
timele măsuri pe care şi-le poate 
lii^dui statul pentru a-i feri pe co¬ 
pii de prejudicii sau primejdii. Par¬ 
ticiparea comunităţii statale la edu¬ 
caţia copiilor trebuie axată In prin¬ 
cipal pe promovarea şi întărirea ca¬ 
pacităţii educaţionale a familiei. Din 
acest domeniu de intervenţii fac par¬ 
te. pe Ungă ajutoarele financiare a- 
ctnrdate familiUor, diferite forme de 
ăsistenţă socială prin consilieri spe- 
clalizati In probleme pendinte de 
contractarea căsătoriei şi viaţa de 
familie. 

Pentru ca In procesul educaţional 
să nu apară fisuri sau contradicţii 
nedorite este necesar ca toate cele¬ 
lalte instituţii cu funcţU de educaţie 
şi instrucţie să acţioneze In deplin 
acord cu familia. €opUi nu trebuie 
să fie influenţaţi sub nici o formă 
împotriva părin^ori baza de încre¬ 
dere a C(H>iilor In căminul părintesc 
nu trebuie subminată şub nici un 
pretext. Acelaşi lucru este valabil 
şi pentru mediile de informare, pre> 


sa, radioul şj televiziunea. 

★ 

Familiile cu mulţi copii, familiile 
cu copii handicapaţi, precum şi fami¬ 
liile numai cu unul din părinţi au 
dreptul la sprijin şi ajutoare sociale. 
Acelaşi lucru este valabil şi pentru 
familiile care îngrijesc In gospod㬠
riile lor membri de familie vlrstnici 
care necesită asistenţă şi tratament 
special Cum însă veniturile rezulta¬ 
te din exercitarea unei profesiuni nu 
pot să ţină seama nici de mărimea 
şi structura familiilor şi nici de re¬ 
laţiile de viaţă din interiorul lor, es¬ 
te sarcina statului să aprecieze şi să 
ofere compensaţiile necesare pentru 
ca aceste compensaţii adăugate la 
veniturile rezultate din exercitarea 
profesiunii să formeze o bază econo¬ 
mică justă pentru această categorie 
de familii. 

★ 

In strinsă dependenţă de politica 
faţă de familie se află modul cum 
evoluează ritmul de creştere demo¬ 
grafic ai unei naţiuni 

In acest context trebuie făcută pre¬ 
cizarea că ar fi naiv să se creadă că 
diminuarea natalităţii este consecin¬ 
ţa dorinţei de a nu avea copii. La 
originea acestui drantatic fenomen se 
găsesc, Înainte de orice, cauze eco¬ 
nomice şi sociale. El este rezultatul 
dezavantajării morale şi materiale a 
familiilor cu copil Cu dt climatul 
moral şi condiţiile materiale în care 
un cuplu este obligat să trăiască sint 
mai grele, cu atlt perspectiva unei 
creşteri a indicelui de natalitate es¬ 
te mai mic. Iar In cazul In Oare nu 
numai că nu se scontează pe o îm¬ 
bunătăţire a nivelului de viaţă, d 
dimpotrivă se întrevede o înrăut㬠
ţire, şansa unei creşteri demo¬ 
grafice devine practic nulă. 

Conştientă de strinsa corelaţie ce 
există tn societatea modernă, intre 
nivelul sipiritual şi material de via¬ 
ţă şi creşterea demografică, democra¬ 
ţia creştină tşi axează eforturile pe 
rezolvarea problemelor economice şi 
sociale care pot Încuraja familiile să 
aducă pe lume copil Compensaţiile 
finandare acordate cuplurilor cu co¬ 
pii, despre caire s-a vorbit mai sus, 
sInt completate cu o serie de m㬠
suri cu caracter social care acoperă 
o arie foarte largă, Incepind cu po¬ 
litica construcţiilor de locuinţe pen¬ 
tru familiile proaspăt înjghebate, 
construcţii de griidiniţe pentru copii, 
spitale şi aşezăminte sanitare desti¬ 
nate Îngrijirii gratuită a sănătăţi 
copiilor şi terminlnd cu serviciile 
sociale d^tinate protecţiei familiilor 
cu copii, precum şi rejdementarea 
duratei timpului de muncă In ra¬ 
port de cerinţele unei vieţi de fa¬ 
milie echilibrată şi normală. 

PUNCTE CARDINALE 


Aveiîîsmenî 


tntr-o epistolă expediată către 
4000 de episcop! catolici din lumea 
întreagă. Papa loan-Paul n atrage 
atenţia asupra «gravei responsabili¬ 
tăţi^ ce revine fiecăruia în privinţa 
combaterii publice a avorturilor şi 
euthanasiei. 

R«ferindtt-se la aceart «veritabil 
masacru al inocenţilor". Papa a ţi¬ 
nut să sublinieze „agresivitatea mul¬ 
tiformă a atacurilor actuale împo¬ 
triva vieţii omeneşti": 

.Atîta vreme dt paiiamcntelo vo¬ 
tează legi pentru autorizarea trimi¬ 
terii la moarte a atîtor nevinovaţi, 
iar Statele înţeleg să-ţi pună resur¬ 
sele şi structurile lor In slujba aces¬ 
tor crime, multe conştiinţe Individu¬ 
ale, insuficient formate, sint cu uşu¬ 
rinţă induse tn eroare... Pentru a 
sparge acest cer« vkios este de ma- 
3dmă urgenţă ca preoţimea să-şi ro- 
afirmo cu tărie, mai mult decît ori- 
esod, înalta uiisianc educativă...*. 

Nu că am vrea să fim noi mal ca¬ 
tolici dedt Papa, dar s-ar cuveni ca 


şi ierarhii noştri ortodocşi si ia 4 
atitudine publică ami serioasă in pri¬ 
vinţa aceasta, avînd în vedere că 
România s-a aflat. în anul 1990, pe 
locul 1 la producţia de... „aVtetoni**, 
nu numai in Europa, dar şi în lume] 
992 285 de vktima la o populaţie dc 
23 de milioane de locuitorii Aceasta 
a fost priuia manifestare de prapor- 
W a Jlbortăţii* noastre jjiostirevola- 
^nare"t,.. 

De altfel, situaţia natalităţii în Ro- 
aaânia este tot mai îngrijorătoare de 
mai mulţi ani încoace. Se pare că 
in această toamnă, pentru prima da¬ 
tă din 1937, numărul şcolarilor care 
vor începe clasa intii va cobori sub 
SCO de mii... 

Statisticile mai arată că popu¬ 
laţia României a scăzut anul trecut 
cu peste 20000 do locuitori, i» rata 
naturală a creşterii populaţii s-a di¬ 
minuat şi ca de la 5,3 la sută fn 1989 
la 2,9 la sută în 1990. 

Să fie oare de vină tot «dkUMato* 
le destabilizatoare"! 



OPINII - MONARHIE SAU REPUBLICA 


• PUNCTE CAMNNAU • 


Pog. 3 


0 DITCRSIVNE rESINISTÂ 

şi o ciudată Reprezentanţă 


Pe un rogo care • fost a- 
lungat din propria $a (ară 
iiu*l pot uri decit cei ce i~au 
luat locul. Mulţimea, pentru 
ci, in mare parte. nu-I cu* 
noapte, SC poate uita la el cu 
nepăsare sau cu milă. Mulţi¬ 
mii, Regele Mihai nu i-a f㬠
cut nici un rău. 

Ani de cile i s-a reproşat 
Rogt'ltti că nu intri in scena 
politici. Acum. pentru o de¬ 
claraţie pe care a Rlcut-o, i 
se reproşeazi contrariuL 

Ca orice om, şi Regele poa¬ 
te greşL Să admitem ci a gre¬ 
şit. îndemnînd ta toleranţă şi 
la asumarea unor crime efec¬ 
tuate în trecut 

Dar unghiul din care a pri¬ 
vit Irc^cdia minorităţii evre¬ 
ieşti din România nu este u* 
nul tehnic, legat de numărul 
crimelor sau de maniera în 
care au fost comise, ci unul 
moral: MChiar dacă numai o 
singură persoană care avea 
dreptul să se aştepte la pro¬ 
tecţia noastră nu a primit-o. 
atunci se poate spune că noi 
toţi n-am fost la înălţimea 
chemării noastre morale.. 

E adevărat rabinul Moses 
Rosen a făcut o marc greşea¬ 
lă. p«‘iitru a nu o numi, deo¬ 
camdată. altfel, umflînd cifre 
peste limita tolerabilului, a- 
mcslecind responsabilităţi şi 
jonglind cu jumătăţi de adev㬠
ruri incereînd să transforme 
e vinovăţie morală într-o cri¬ 
mă colectivă. 

Socotim o crimă asasinarea 
lui-.Corneliu Codreanu- Nu 
pentru că aş avea simpatii 
legionare, d pentru că asasi¬ 
natul nu a avut nici un temei 
legal. Din aceleaşi motive so¬ 
cotim crimă şi asasinarea lui 
Nicolac lorga. cum mulţi 
soiol crimă asasinarea lui Ni- 
colae şi a Elenei Ccauşescu. 

Xu există popor fără crimi¬ 
nali.-Nu există categorie socia¬ 
lă. economică, politică, etnică 
sau religioasă fără criminali, 
dacă socotim cKmă luarea 
vieţii ^unui om. Poate că au 
existat, în acele timpuri, c- 
vrei care au comis crime. Ca¬ 
re meritau să fie pedepsiţi. 
Dar dacă aceia au fost asasi¬ 
naţi, fără judecată, in afara 
cadrului legal, aceasta se nu¬ 
meşte crimă. Cu atît mai mult 
dacă au fost asasinaţi oameni 
nevinovaţi, cărora nu li se 
putea imputa decît ncrima* de 
a fi fost evrei. 

Un prieten l-a întrebat 
• dată po marele dizident so¬ 
vietic Alexandr ZinoT^ev: 
„Creai că toate cele descrise 
dc Soijenîţîn in Arhipelagul 
6ulag sunt adevărate?" Zino- 
▼îv î-a răspuns: „Dacă numai 
■n singur om a pătimit cele 
descrise acolo, atunci cartea 
este justificată în întregime*. 

Cind abordezi o problemă 
sub aspectul el moral, nu mai 
«re importanţă cel tehnic. Cu 
atit mai do neînţeles pare 
comportarea rabinului Kosen 
c«rt% prin incredibilele sale 
exagerări, lasă impresia că nu 
s-ar fi putut vorbi dc crimă 
dacă ar fi fost „numai* 200 000 
de victime sau „numai" 
100 000. Ca şi cum. dacă ar ti 
fost exterminaţi doar părinţii 
lui. de exemplu ,ar fi fost 
normal. Comportarea d-Ioi 
Rt>so« jigneşte nu numai po¬ 
porul român, ci însuşi poporul 
ovreu. mUniad BMnnoria celor 
.«şuuşL . ur ' 1 


Deosebirea esenţială intre 
atitudinea Regelui Mihai fi 
cea a rabinului Moses Rosen 
este că primul judecă c^c iu- 
timplate din punct de vedere 
moral. de-al doilea, prin 
minciună ^ rea-credinţă. în¬ 
cearcă să impună un adevăr 
care. cu siguranţă, se va în¬ 
toarce împotriva luL Din p㬠
cate. pentru omul simplu. • 
parte a vinovăţiri sale cade 
fi asupra celor pe caro ii re¬ 
prezintă. Omul simplu este re¬ 
voltat De la revoltă şi pînă 
la Ură nu-i decit un pas. Din 
acest punct de vedere, atitudi¬ 
nea rabinului Rosen poate fi 
interpretată ca fiind genera¬ 
toare de ură, dispreţ, învrăj¬ 
bire. 

Se pune următoarea întreba¬ 
re: de CC rabinul Rosen a t㬠
cut mile din 1948 fi pînă în 
19897 Cu atît mai ciudat cu 
cît, măcar aparent oficialit㬠
ţile comuniste ar fi exultat in 
faţa acestor grozăvii şi crime, 
comise de foştii lor duşmani. 
S-ar putea da două răspun¬ 
suri: că însuşi Ccauşescu Ni- 
colae era antisemit şi nu ar fi 
permis aşa ceva. Evreii din 
Romunin ar fi avut dc sufe¬ 
rit. Ceea ce ar însemna că 
antisemitismul do atunci era 
mai ameninţător chiar decit 
cei de acum şi, cu orice preţ, 
ar fi trebuit denunţat. Nu a- 
cum, din moment ce d-l Ro¬ 
sen poate să-şi facă publice 
opiniile şl chior nefericiteie-i 
exagerări. Al doilea posibil 


răspuns ar fi că, tu România 
actuală, antisemitismul a c㬠
pătat un aspect mult mai în¬ 
grijorător, scăpind de sub ori¬ 
ce fel de control. 

Desigur, existenţa unor pu¬ 
blicaţii precum „România Ma¬ 
re" şl „Ruropa*, ca şi a or* 
ganizaţiei „Vatra Româneas¬ 
că", poafe indica o anumită 
prezenţă a antiscmitîsmuluL 
Dar nici una din aceste publi¬ 
caţii şi organizaţii nu repre¬ 
zintă punctul de vedere al po¬ 
porului român. Q, mai de¬ 
grabă, al celor ce-1 conduc. 
D-l Rosen, dacă tot dorea să 
culpabilizeze, ţinte atacurilor 
salo trebuia să fie reprezen¬ 
tată de cel CC conduc aceste 
grupări şi, mai ales, de cei ce 
SC află in spatele lor. 

Să nu ştie domnia sa că 
„România Blare" a primit, în¬ 
că de Ia început, girul primu¬ 
lui ministru? Să nu ştie că 
însuşi ministrul de Interne a . 
acordat un premiu „pentru pa¬ 
triotism" acestei publicaţii? Să 
nu fi aflat ci că .JEtomânia 
Marc" plînge in pumni după 
decodatul tiran şi după în¬ 
treaga nomenklatură ceauşis- 
ta? Să nu fi înţeles incă fap¬ 
tul că organizaţia „Vatra Ro- 
m.în cască"' este sprijinită, şi 
chiar mai mult dedit atit, de 
SRI? N-o fi d-I Rosen un ge¬ 
niu, dar nici atit de naiv in¬ 
cit să nu vadă ceea ce văd tot 
mai mulţi, ceea ce înşişi pu¬ 
bliciştii acestor gazete nu se 
mai străduie să ascundă. 


Şt atunci? 

Un prieten evreu mi-a spus 
că Moses Rosen vrea să-şi 
plătească poliţele pentru o 
mai veche dispută cu Gome- 
Itu Vădim Tudor şi ci. pe de 
altă parte, simţind că-şl pier¬ 
de din Importanţi, pentru 
numărul evreilor rămaşi I» 
România este extrem de mie 
(11000 după unele surse), vrea 
să cîştige astfel terenul pier¬ 
dut, incereînd să devină un 
fel de erou, la bătrîneţe, «I 
mult încercatului popor evreu. 
In ceea ce priveşte simţămin¬ 
tele sale pentru Comelitt V㬠
dim Tudor, n-avea decit să-l 
acţionea:e în judecată. Gît des¬ 
pre cel de-al doilea aspect, ce 
fel do erou este acela ce se 
cocoaţă pe cadavre, atît reale 
rit şi imaginare? 

Părerea mea, fără a exclu¬ 
de şi aceste două aspecte, es¬ 
te alta: aşa-zisa campanie an- 
tiiseiuită, precum şi .reacţiile* 
d-lui Rosen şl ale altor per¬ 
soane, mai mtdt sau mai puţin 
manipulate, sînt clementele 
unui scenariu pus la cale de 
SRI, pentru a salva neo-co- 
munismuL 

Organizaţia „Vatra Rom⬠
nească" este socotită de unii 
ca fiind o mişcare li^^nară. 
1^ drept vorbind, n-am auzit 
multe gogomănii mai marL 
Poate ntt sînt mulţi care să 
ştie că l^ionarii nu au accep¬ 
tat niciodată in rindurile lor 
un fost membm de partid co¬ 
munist. Cu atit mai puţin un 
activist, un securlst, Va no- 
menklaturist Or jiVatra . JEUt’ 


mânească" este, tntr-o propor¬ 
ţie de peste 80®/*, compusă din 
astfel de „cadre". G-or fi prin¬ 
tre partizanii săi şi foşti le¬ 
gionari, sau simpatizanţi le¬ 
gionari, e posibiL Dar aceştia, 
la lindui lor. nu mai au nici 
• legătură cu mişcarea Prt- 
priu-zisl, tot aşa cum idei d-l 
(osii Canstantin Drăgan, a- 
juns maro simpatizant comu¬ 
nist. nu mai are. După păre¬ 
rea mea, I. O. Drăgan • fost 
ales „preşedinte de onoare" al 
„Vetrei Româneşti" ^ tocmai 
pentru a se crea iluzia că a- 
ccastă organizaţie ar fi legio- 
'nară. 

Nu este pentru prima dată 
cInd Hderli de la Bucureşti 
.vin tură pericolul fascist. L-au 
scos în arenă In timpul cam¬ 
paniei electorale do anul tre¬ 
cut, s-au folosit de ol în tim¬ 
pul tragicelor evenimente 
ee-au avut Ioc in- zilele dc 
13—15 iulie 1990, la BucureştL 
bc este util şi acum, pentru a 
arăta hiroli ce ar însemna ve¬ 
nirea- Ia putere a altei forma¬ 
ţiuni politice decît Frontul. 
Scenariul antisemit este O te¬ 
ribilă Încercare de Intoxicare 
a opiniei publice întemaţiona- 
ie care, sensibilizată de ca¬ 
tastrofele celui de-al doilea 
război mondial, poate lesne 
cădea in astfel de capcane. 


(Gontinuaro In pag. a |V-a) 
Livitt GANGEOPOL 

Articol pubiioat in numănil 
(48 din 3 august 1991 at săp- 
iăminalufui LUMEA LIBERA, 
cane epare la ăfew York — 
S.U,A. . ^ 



ECOURI LA ARTICOLUL „0 DIVERSIUNE 
FESENISTĂ" AL DL LIVIU CANGIOPOL 


Monarhie condiţionată 


De multă vreme urmăresc 
cu atenţie articolele domnu¬ 
lui Liviu eangiopol din „Lu¬ 
mea Liberă". Le-am apreciat 
întotdeauna pentru că sînt 
scrise cu talent, pentru că sînt 
logice, documentate si pentru 
că lasă să transpară, stenic, 
temperamentul de luptător. 
Sigur că nu-i Împărtăşesc i- 
deile fn totalitate. Dacă fac 
această refwire este pentru 
că am convingerea că expune¬ 
rea şi a altor opinii ,nu poa¬ 
te fi decR bineveoită şi, nu 
numai pentru interlocutori ci 
pentru toţi cei ce iau cunoş¬ 
tinţă de sdiimbul cte idei. Am 
să mă refer la problemele pe 
caiTe le ridică articolui „O 
DIVERSIUNE FESENTSTA" 
pentru că sînt de interes ma¬ 
jor şi de stringentă actuali¬ 
tate. 

Trebuie să spun de la în¬ 
ceput. că şl eu sint monar¬ 
hist. dar sint şi împotriva re¬ 
gelui Miliai prtre nu mai poa¬ 
te rereveni, pentru a treia oa¬ 
ră. pe tronul României, din 
următoarele motive; 

t. A capitulat fără condiţii 
minţind Tara şi Armata că a 
indieiat un «rmistiţin. In ur¬ 
mai acestui fapt au căzut pri¬ 
zonieri peste 13000 dc osta^ 
români care s-ar fi putut sal¬ 
va singuri daci s-ar fi antia- 
ţat-^iapitalBroa. - r 


2. A anunţat reintroducerea 
democraţiei şi a Constituţiei 
din 1923. Trebnie să spun că 
am în faţă această constitu¬ 
ţie şi na prevede ia nici un 
articol al ei înfiinţarea de Tri¬ 
bunale Populare şi nici de¬ 
portarea a 70 000 de cetăţeni 
români de origine germană, 
în Uniunea Sovietici sau in¬ 
coerent unde, in altă ţară. 
Aceste fapte s-au intimplat 
înainte de 6 Martie 1945. 

3. A acceptat, fără să crinc- 
nească. trecerea in cadru dis¬ 
ponibil a cel puţio 90 la sută 
din armată, at cărei şef su¬ 
prem era. 

4 . A inaugurat parlamentul 
•omnnist legitimindtt-1 astfel, 
deşi fusese sfătuit de domnul 
Manhi 'şi Brătianu să nu Iacă 
aşa ceva sub nici un motiv. 
Prin această acţiune .J^reva 
regali", de pare se face atita 
caz. a fost total anulată. 

6, Nn a intervenit absolut 
deloc la arestarea şefului opo¬ 
ziţiei. luliu Muniu. tntr un 
cuvinl a abdicat total in faţa 
comuniştilor numai pentru 
a-şi păstra tronul 

6. A abdicat la prinia soma¬ 
ţie comunistă, neincercind mă- 

^Soatinuare In pag. a IV-a) 

V .. Ion PANTAZl 


Citeaa ginduri 


Nu ne naştem cînd vrem, 
nu optim singuri pentru o a- 
numc obirşie. Nu noi ne-am 
ales părinţii, naţiunea sau 
rasa. Nu reuşim măcar să ne 
creştem copiii oricît ne-am 
strădui, aşa cum am dori As- 
cultindtt-i pe oameni şi ri$flec- 
tînd asupra celor ce spun, cu. 
timpul,, am început ^ asă. 
îndoiesc ci măcar părerile ni- 
le putem al^e. Mediul îu ca¬ 
re trăim, oamenii cu care ve-~ 
nim in contact, întia^rlirUe 
prin care treceua, fără si ob¬ 
servăm, BC modelează opiniile 
şi..cfiid luăm scama, consta¬ 
tăm că eie ne sînt deja date. 
Dacă atit de mică e determi¬ 
narea noastră, dacă atit de 
puţine depind de noi, dacă o 
atit de neînsemnată eontii- 
buţia ce-o avem la însăşi for¬ 
marea noastră, de ee oare fa¬ 
cem atita caz de păcatele, de 
vinovăţia altora şi nu luăm 
seama la imensele puteri ce 
ne înconjoară, ne pătrUnd. 
ne transcend? 

Inainttnd Iu vfrstă, cu tim¬ 
pul deci m-am convins că 
datoria omului adevărat o să 
slujească, nkleum zi fie slu¬ 
jit. Ridicarea lui între se- 
■meni cînd o adoTiraii şi trai¬ 
nică. se face nu prin feşirea 
în frunte ri prin rănţinerea, 


fiecăruia, la locul lui, in rîv- 
nici siigutnţă. Aceasta e ca¬ 
lea ridicării intre oameni 
Altfel Donuml Isns n-ar fi 
spălat picioarele aporiilor, 
avertizind«-i că cine vrea să 
fie. mat mare, să fie tuturor 
slugă. Şi totuşi atît de mulţi 
pentru ridicarea tor* al¬ 
te căi; trăiesc şl mor fără să 
ii înţeles că un om e mare 
prin oe dă nn prin ee la de _ 
. te uftiit De aceea mi-e atit. de 
drag poporul nostru românesc 
pentru că puţinul ce-l are e 
făcut cu muncă, îndelungată 
suferinţă, nu răpit altera ia 
prădăcinni războinice sm prin 
victeae capcane tntinso celor 
fn aeroie. tnfr-o singuri via¬ 
ţă de om am văzui mifiii ce 
s<«u dovedit grabnic treoă- 
toarev pentru că se bazau pe 
necinste. Există o lege a drep¬ 
tei rinduiri, hotăriU de Cel 
de Sus. şi de la care na se 
poate abate nimeni; om de 
rind, tirgoveţ. sau dregător şi 
cu atît mai puţin regele co 
nu trebuie să fie în fmntc 
numai te parăzi şi bandiete 
d, mai cu deosebire. în cli¬ 
pele de prteBcjdie, in vremuri 
de restrişte. Dar aşa cum nu 


(contiauare In pag. u IV-a) 
eonstentio lORGULESCU^ 


- * c r • 





Pag. 4 


;• PUNCTE CARDINALE • 


OPINII 


LEPĂDATĂ PE VECIIO DIVERSIUNE 


Jalnic plânge copilul lepădat de mamă. Gu¬ 
vernanţii României s’au lepădat de Basarabia 
de trei ori 

In 1812, nm fost cedaţi pe neştiute Rusiei, 
Până au inţcles bieţii orheeni, soroeeni şi lă- 
puşneni de unde bate vântul, muscalul le sta 
de-acum cu puşca’n prag..* spun cronicile, 
erau aceşti orheeni lăpuşneni şi soroeeni cei 
mai dârji dintre moldoveni... Un cuvânt de 
ar fi spus domnia la timp şi cine ştie, poate 
sta mândră România, alături de Anglia, Fran¬ 
ţa şi Germania. 

In 1940. am fost cedaţi cu bună ştiinţă. Or. 
dacă, asemenea Finlandezilor, Consiliul de Co¬ 
roană spunea un „NU" categoric, mai trecea 
aşa de simplu bolşevicul peste Nistru? Bolşevic 
care ne-a băgat in mormînt un milion de Ba- 
sarabeni? Şi cine ştie unde sta acum Rom⬠
nia... la ce masă şi cu co meseni 
în 1991, in Aprilie, in Zilele Sfintelor Paşti, 
Basarabia a fost cedată a treia oară. Domnul 
Ion Iliescu, Preşedintele ales al României, ales 
do ^roa majoritate a Românilor din ţară, a 
vândut Basarabia pentru nu ştiu câte milioa¬ 
ne do metri cubi de gaz. 

tncălxeştc-te, dulce României Bunăstarea ta 
este clădită pe plânsul copilului lepădat de 


Iiicălzeştc-tc, dulce Românie, visează visuri 
plăcute! l^mânii din Basarabia, iarăşi, au fost 
scoşi la mezat 

Incălzeşto-to, dulce Românie, la gazele Si- 
boricil Acolo au murit zeci de mii de Basa- 
rabeni. 

Incălzeştc-to, dulce Românie! Românii din 
Basarabia nu mai vor să-şi spună Români. 

Noi, Romanii de dincoace de Prut, ne sim¬ 
ţim, în imperiul comunist, la fel de bine, cum 
s-ar simţi un cosmonaut lepădat de consîngcnii 
săi, pe o planetă îndepărtată, printre uma¬ 
noizi, liane, broaşte şi lăcuste, ca tribut pen¬ 
tru câteva căni de benzină pentru a*şi porni 
paşnic motoarele lor. 

Fraţi Români, 

Să dea Domnul să ridicaţi in România o so¬ 
cietate mai comunistă decât cea închipuită de 
Ana Paukcr... Noi, Basarabenii, vom veni în 
România prin gazele în caro ne-am transfor¬ 
mat murind în Siberia şi vom împinge şi noi, 
deci, la carul prosperării voastre. 

Basarabia, copil lepădat de trei ori! Basa¬ 
rabia, pAmAnt romanesc? 

Andrei VABTIO, 

Deputat în Parlamentul Moldovei „Sfatul Ţării" 


ECOURI IA ARIICOIUI „0 DIVERSIUNE 
FESENI$E“ Al DOMNUIIII IIVIU CANGIOPOl 


Monarhie 

condiţionată 

ţurmare din p^. a '3-sj 

car ai aiiodifioe textul abdic㬠
rii, «are conţinea ruşinoasa 
frază: „Realitatea a devenit 
anacronic^". 

7. A aşteptat 3 luni ia exil 
pentru n declara că a abdicat 
„sub presiune**, fiind cunoscut 
faptul că toate legile din lu¬ 
me prevăd că trebuie să de> 
nunţe abdicarea in termen de 
trri aile, de cind a încetat 
presiunea. Şi-a scuzat aailna- 
rea dînd vina pe autorităţile 
elveţiene, care nu-i ingidniau 
să iacă poUUcă. Orice nota- 
riat din orice sat elveţian, l-ar 
li autentificat declaraţia, fără 
ca acest lucru să fie cunos¬ 
cut de absolut nimeni. 

8. A stat 35 de ani în exil 
fără să Vrea să ştie de exilul i 
românesc. 

9. Acum a trimis Sinagogii 
din Bucureşti acel „Mesaj* 
prin care indirect a recunos¬ 
cut holocaustul de 400 000 de 
evrri, afirmat de Rabinul co¬ 
munist hfoses Bogen, omiliad 
astfel poporul român. 

Autorul articolului affUn- 
tit, ca şi alţii oe «ni simpatii 
pentru rege, trec cu Vederea 
cele de mai sos, şl chiev le 
Justifică. Dăr putem oare . să 
facem abstracţie de toate &• 
oestea? Evident că orice ro¬ 
mân care merită acest nume, 
l-ar prefera comuniştilor dacă 
ar avea do ales, ia un refe¬ 
rendum, unui cinstit ia care 
cetăţenii Să meargă Ja urne 
netimoraţi, iucni foarte greu 
după cincizeci de ani de fri¬ 
că păiUuneâ pînă-n oase. 

In articolul meaţiionat seu-' 
zoie .<^ se, pduc comportării 
regeile sint aoigunlentăt^ dar 
autoral tnceoTx^ă eă tntoarcă 
o «uşine regală şt o uooâlinţă 
Foşnâoeaseă applţnd pină la 
onnă tot te semim ep toliflî... 
,tno! toţi nu jam la înăl¬ 
ţimea chemării noaeire mora¬ 
le'*',.. FaptuT că regeH 9 tzt- 
raife un „MBSAi* Sinagogii 
din Bucureşti prin oare »e fa¬ 
ce părtaş te mincluoa d« wi- 
tknă oră a rabiixdui Moses 
Rozen nu poate fi nicicum jus¬ 
tificată, afară doar dacă a 
procedat aşa şi-n alte cazuri, 
dar noi nu ne amintim ca 
regete să fi trimte O scrlsoara 
«imttarâ «onducătoruHli ţift)- 


ndor din România in care 
«ă-şî ceară iertare pentru cei 
oe stto domnia lui au fost tri- 
mişi te Bug şi readmenito ex¬ 
terminaţi acolo. 

Afirmaţiile despre holo¬ 
caustul din România, a rabi- 
milni şef Moses Rozen. apro¬ 
piat colaborator â lui Geau- 
şeeou, este o diversiuiîb ^eci- 
fio comunistâ, dăunătoare bu¬ 
nei convieţuiri, deci şi româ- 
nâor şi evreilor, Incîtr ne to- 
trebăm po cine slujeşte mai 
nou? Noua putere? Sea care 
a montat evenimentele „etni¬ 
ce*’ de te Ţlrgul Mureş? Sau 
punoiul Jegionar** din Piaţa 
WniversiităţU, mineriada? Du- 
p4 cum e stăpînul. şi sluga, 
spune un proverb. Dar după 
oe ai fost bi solda lui Oean- 
şescu, morala chiaa- că nu 
contează. Întrebarea persistă 
totuşi; Acest rabin e mult 
comunist decît evreu? 

După revoluţie am fost în 
România 4e patru ori. Pe ba¬ 
za conototârilor mele, de la 
faţa locului, pot afirma: 1. Nu 
există deci! puţine rămăşiţe 
legionare, numai bătrîni fă^ 
Importanţă, şi 2 nu există 
lirmă de antiseniitism !n Ro- 
TMnia; dar minciunile Rabi¬ 
nului Moses Rozen s-ar putea 
” sâ-l reînvie. 



Cîteya 

gînduri 

(urmare din pag. a 3-aj 

ue alegem părInţU şi copiii na 
ne altern niri ne ^ 

dat. Şi ^ nici unii nu-i pu¬ 
tem schimba chiar daci, 

Ir-o anume împrejurare, s-au 
.dovedit netrebnici. Dar la re- 
pe stăruie, orice s-ar {ntkn- 
pla, un simbol. Vrodnkta lui 
se măsoari c« vrednicia fap¬ 
telor slu^torilor lui, adici a 
noastră a tuturor, iar asări- 
rea-i depinde do cea a băr¬ 
baţilor adevăraţi pe care # 
şBşf «ă-i adune şi ,să-l păs- 
Ireao te preajmă intra face¬ 


rea şi păzirca legilor. Dar 
cîţi bărbaţi adevăraţi sînt din 
care să poţi alege? 

fa vremuri tulburi cel slabi 
rătăcesc calea. Pilda trebuie 
căutată în statornicia neamu¬ 
lui CC. cu ajutorul lui Dum¬ 
nezeu, a trecut prin atita a- 
mar de furtună. Dreaptă e 
calea dOtoricL De aceea, gîn- 
desc ca bătrînii, cît o exista 
an_ colţ do ţară, dator sînt 
să-i stau de strajă, şi cît mai 
trăieşte regele meu, de sînt 
vrednic, scut trebuie să-i fiu, 
să-l slujesc ca credinţă. Nu 
caut răsplata la faţa oameni¬ 
lor ci, asemeni moşilor şi 
strămoşilor, pînă voi adormi 
cu ei, întru Domnul, fac cc 
sînt dator, slujesc. 

Acestea sînt cîteva gînduri 
care mi-au venit eitind arti¬ 
colul domnului Liviu Cangio- 
pol, „O DIVERSIUNE FESE- 
NISTA". In el se mai pome¬ 
neşte că ar fi existat şi on 
hotoooust românesc. Noi care 
am trăit acele timpuri, şi am 
văzut că, cel puţin în anumi¬ 
te regiuni ale ţării, populaţia 
evrei^că, bucurîndq-se de în¬ 
ţelegerea localnicilor a putut 
trăi decent, in condiţiile de 
război ce le trăiam cu toţii. 
Ne punem întrebarea de ce 
se lansează tocmai acum. a- 
eeastă minciună? 

fn legătură cu „pericolul 
legionar**, deasemeni amintit, 
ne îngăduim să cităm cuvin¬ 
tele înţeleptului Gămăliei 
(Faptele Apostolilor, 5,38): 
„Dacă încercarea sau lucrarea 
aceasta este de Ia oameni, va 
dispare ca fot co-i omenesc, 
dar dacă este de la Dumne¬ 
zeu n-e veţi putea nimici. Să 
nu vă pomeniţi că luptaţi 
chiar cU Dumnezeu*. Şi după 
două mii de ani raţionamen¬ 
tul rămîne valabiL Legionaris- 
mul, dacă e aşa cum afirmă 
„Istoricii*, a agentură nazistă,' 
se va stinge în curînd. odată | 
cu oltioUi lui credincioşi, toţi 
oameni foarte bătrîni. Dar da- 
că. tntradevăr Arhanghelul 
Mlhail şl-a intins sabla peste 
această ţară," atunci? Ce za¬ 
darnică BO apare stAruinţa te 
minciună a bitrînulal rabin! 





FESENISTA 


(urma re din pag, a 3-a) 

D-1 Moses Rosen, fidel ser¬ 
vitor al regimului ceauşist, fa¬ 
ce şi el parte din joc. Nu s-a a- 
rătat ofensat de gestul d-lui 
Petre Roman, care s-a deba¬ 
rasat. în mod public, de apar¬ 
tenenţa sa la comunitate e- 
vrciască. Un evreu cinstit 
s-ar li simţit jignit şi ar fi 
condamnat lepădarea d-lui Ro¬ 
man. A fl evreu este o crimă? 
Nu. Atunci de ce d-1 Roman 
şi-a fluturat diplomele de 
creştin? Ca apoi, în Statele 
Unite, secondat de .. • d-1 Mo- 
ses Rosen, să curteze comu¬ 
nitatea evreiască do aici, ca 
şi cum n-a existat un mai 
bun evreu decît el! 

Diversiunile se ţin lanţ în 
România. Pericolul maghiar, 
tragedia privatizării. haosul 
democraţiei. Mai era, insă, ne¬ 
voie şi de o diversiune me¬ 
nită să impresioneze Occiden¬ 
tul. Cea cu victimele Revoiu-, 
ţici dăduse greş. Se umflase- 
ră prea mult cifrele. Poate 
prinde cca a pericolului fas¬ 
cist Şi se umblă iar la cifre. 

Greşeala celor de Ia Bucu¬ 
reşti, inclusiv a d-Iui Rosen. 
este că s-a exagerat cam 
mult Sute de mii de victime, 
poduri aeriene, pericole imi¬ 
nente, cămăşi verzi peste 
tof etc. 

Un alt aspect al acestei bro¬ 
derii, cusută cu multă aţă al¬ 
bă. este şi cel al compromi¬ 
terii viitoare a Partidului A- 
lianţei Civice 

Recenta declaraţie emisă 
în numele Alianţei Civice dc 
către Reprezentanţa Metro¬ 
politană New Yorli nu face 
decît să confirme această ale¬ 
gaţie. Fără nici un mandat. 
Comitetul Director (!) îl acu¬ 
ză pe Regele Miliai (!!) dc a 


se fi făcut părtaş faUdor a- 
cuzaţii aduse Nv^mulu, ito. 
Btoncsc şi României". dccUra. 
ţia sa este „generatoare de 
grave consecinţe politice si 
morale", este «lipsită de ade. 
văr istoric, ^icrcalistă, priu 
fund oportunistă şi antinaţio¬ 
nală. urmează aceeaşi cale d* 
învrăjbire între Români 
Evrei, similară cu cea dcschi- 
să dc actuala putere din ţară. 
prin evenimentele petrecute 
anul trecut la Tg. Mureş, prin 
învrăjbirea Românilor cu ma¬ 
ghiarii" (I!!). Drept care J 
„RESPINGE ca nulă şi 
avenită cererea Regelui Mihai 
I ca Poporul Român să-şj asu- 
me culpabilitatea naţională 
pentru fapte dc care este cu 
totul străin" şi .^cerc tuturor 
românilor din ţară şi exil să 
nu facă greşeala de a da curs 
îndemnului Regelui Mihai I. 
dc a-şî asuma o culpabilitate 
care nu a existat" (!!!!). 

Doar domnii Romulus Vul- 
pcscu şi Bogdan Baltazar. u- 
nindu-şi forţele creatoare, ar 
mai fi^ putut emite asemenea 
aberaţii. Dintr-un foc au fost 
loviţi duşmanii de moarte ai 
FSN-uIui: Regele Mihai şi 
Alianţa Civică. 

Nu discutăm pertinenţa a- 
cuZaţiilor şi motivaţiile lor. 
Orice om. cu atît mai mult m 
Statele Unite, are dreptul la 
opinie. Dar cu atît mai de 
neînţeles pare faptul că tex¬ 
tul respectiv nu este semnat, 
el fiind, chipurile, elaborat de 
un Comitet Director (nu se 
arată componenţa sa), care 
acţionează în numele Alianţei 
Civice. De prisos să o ami 
spunem. Alianţa Civică are cu 
totul alte vederi, în ceea ce 
priveşte problema respecti¬ 
vă, decît cele enunţate în de. 
claraţia celor din New York. 
Şi atunci? 




Sărutul hii luda 




KRSONAUTAft |i «Ml 


V rUNCfl CARDMMI • 


N«. 5 


Nemingiierile filozofiei 


Umbrit o viaţă intieagâ, «a 
profesor şi ca glnditor, de 
Calma legendară a lui tfae Io* 
oesou., dl. Anton Dumitriu a 
ţinui să profite de un recent 
interviu teievîeat (In cadrul 
emisiunu «Convorbiri de du¬ 
minică* din 21 nilie 1991) spre 
a*şi vărsa vechiul năduf. Ifm- 
bra lui Nae lonescu tt va fi 
fost cu atit mai stlnjenitoare 
cu cSt destinele lor au avut 
mai multe puncte comune: a* 
mindoi brăileni şi absolvenţi 
ai aceluiaşi Uceu din Brăila 
(„N. Bălcescu"), amindoi profe¬ 
sori universitari şi amîndoi 
preocupaţi, printre altele, de 
probleme de logică şi istoria 
logicii... 

Diferenţa dintre oei doi ră- 
mîne insă aceea dmtre tm 
ginditOT de rasă şi un mate- 
mattcian rătăcit in filosofie. 
dintre un dascăl ds geniu şi 
un belfer rutinat, dintre o 
personalitate charismatică, u- 
nică tn felul său in cultura 
românească, şl una de o se* 
veră şi onestă ţrfatitudine (u- 
nul dintre acele „spirite ire¬ 
mediabil plate** despre care 
vorbea cîndva Constantin 
Noica) 

Fireşte că nimeni nu i-ar 
putea contesta d-lui Anton 
Dumitriu unele merite certe 
(ca profesionist al cat^rei. ca 
erudit poliglot şi ca harnic pu¬ 
blicist), integrîndu-se, cu da¬ 
tele sale sufleteşti şi intelec¬ 
tuale.. în tradiţia filozofiei u- 
ni\ ursi tare de secol XIX, Uus. 
tr<jlă ia noi pînă tirziu de o 
seama de „autorităţi** cuminţi, 
astăzi prăfuite, precum €. Râ- 
dulcstu-Motru, D. Guşti, P.P. 
ftitgulescu şi întreaga şcoală 
„academică** a ^ Titu Maio- 
rescu. E drept că acum. du¬ 
pă o Jumătate de veac de se¬ 
cetă ftiosofică in invăţămtntul 
românesc, am fi foarte mul¬ 
ţumiţi sâ dispunan. măcar In 
Universităţi, de un lot de ast¬ 
fel de „profesionişti**... 

Pe vremea cînd dl. Anton 
Dumitriu, ca tînăr „democrat 
de sUnga**. s-a decis şi pentru 
studii de filosofic, Nae lones- 
ou işi începuse deja străluci- 
«e şi originala sa cariwă uni¬ 
versitară (nu era încă „pro¬ 
fesor*. si doar „conferenţiar", 
cum ţine să ne precizeze ma- 
hţios dl. Anton Dumitriu!). 
Noua generaţie postbelică se 
străduia să-şi (teHnească un 
profil pri^riu. In mărturisită 
opoziţie spirituală cu genera¬ 
ţia „bătrinilor**, anchilozată 
•ulturaliceşte intr-un scien¬ 
tism tngost şi sterii, iar poli¬ 
ticeşte io demagogie politicia¬ 
nistă. Din frămlntările acestei 
generaţii „revoluţionare**, din 
„aventura** ei spirituală, prin¬ 
tre ai cărei principali fermenţi 
s-a numărat şi profesorul 
Nae lonescu. a ieşit o ade^dl- 
rată pleiadă de pet^nalităţi 
culturale de excepţie, printre 
care şi ginditori de talia lui 
bucian Blaga., VasHe Băncilă, 
Petre Tuţea. Mircea Vulcănes- 
cu, Mircea Eita^, Constantin 
Noica. Emil Gioran. Ştefan 
I:.upaşcu ş.a.m.cL In acest con¬ 
text, dl. Anton Dumitriu „a 
optat** pentru calea opusă vlr- 
furilor generaţiei sate. aşezln- 
du se pe linia cuminte a „bă- 
trinilor*». fascinat ca price om 
de nMmtalitate matematică ţi 
pozitivistă, de ihitul naiv tâ 
„ştiinţei’*, al cărei apologet dl- 
daotio a şi rămas. Lipsit de 
aripi, domnia sa n-a putut su¬ 
feri zborul... Ceea ce n-a iz¬ 
butit sâ înţeleagă nici la Nae 
lonescu şi nici la „şcoala" sa 
a fost că detaşarea tor de 
„ştiinţă** n-a In.senmat dtuşi 
de puţin negarea acesteia, oi 
oâimai rdfurul „imperialismu- 
lul* ei sterilizator. Altminteri 
profe6^iil losuşi era foarte 


familiarizat cu problematioa 
ştiinţifică (stau mărturie pW 
nă azi cursurile tipărite şl lu¬ 
crarea sa de doctorat). Pe o 
linie paralelă a mers, în epo¬ 
ca respectivă, şl Lucian Bla¬ 
ga. a cărui pregătire ştiinţifi¬ 
că era ou totul remaieabilă 
(tn biologie, fizică, xnatema- 
tică, istoria culturii cto.). iSt 
despre discipolii lui Bae 16- 
nescu —> Gă fi test oara nişte 
anti-şttinţiftoi un Mircea ■- 
hâde. un Gonstantln Noica. un 
Ştefan Li 4 >aşcu? Să fi fost un 
anti-ştiinţifio Ootav Onteesctt, 
ort eare I-a preţuit atît de 
mult pe Nae lonescu şi a a- 
vut un rrt însemnat In tip㬠
rirea postumă a operelor saile? 

Mircea Eliade formula eu 
limpezime, la douăzeci de ani 
ceea ce dL Anton Oumitrki 
nu paire a fi înţeles nici la 
nouăzeci: „generaţia noastră, 
obsedată de echilibru şi sin¬ 
teză, nu poate fi mulţumită cu 
simpla muncă ştiinţifică. A- 
ceasta nu înseamnă oă o dis¬ 
preţuieşte sau o neagă. Ştiin¬ 
ţa Închide prea multe posibi¬ 
lităţi şi luminează prea bine 
o anunţe realitate — ca să nu 
ajungă necesară unei conştiin¬ 
ţe de elită ... Dar noi năzuim 
să completăm viziunea ştiinţi¬ 
fică cu rezultatele altor func¬ 
ţiuni. Vom putea înfăptui a¬ 


tunci acea atmosferă spiritua¬ 
lă, cultura, teră de care nue 
posibilă nici o creaţie, tn nici 
un domeniu** ^ „Guvintul*. 
an III, nr. "867. 16 septembrie 
1927. p. 2). Sau dL Anton Du¬ 
mitriu, cum s-ar vădi din li¬ 
nele eseuri ale sale, a tnţetes 
şi ştie bkie aceste lucruri, dar 
atunci înseamnă că atacul său 
la adresa lui Nae lonescu es¬ 
te cu atlt mai lipsit de temrt 
şi de onoare... 

DL Thomas Kleininger, au¬ 
torul interviului, a săvîrşit o 
adevărată imprudenţă, adu- 
cind vorba despre Nae lones¬ 
cu şi trezindu-i astfel conloou- 
torului său o veche şi'meschi¬ 
nă ranchiună personală. „Ieşi¬ 
rea" venerabilului logician a 
fost pe cit de surprinzătoare. 


ancilla scientiae.,. Nu ajun¬ 
ge să-l imiţi pe Heidcgger şl 
3ă glosezi la cuvinte greceşti 
ca să scoţi ftiosofia din neno¬ 
rocirea caro o paşte... 

Din „trăirismul* iui Nae Io- 
nescu (de care dL Anton Ou- 
mitriu ponteneşte au ironi», 
oomplădodu-se la nivelul fi¬ 
losofic al unor... critici lite- 
a ieşit o întreagă gene- 
tiaţte de mari ginditori se* 
mâni, unii purUnd crucea gin- 
dkii filosofice piin infernul 
eamunlst din ţară (martirul 
Mircea VulcÂtescu, Vasile 
Băncilă, Bonstantin Noica, 
Boice l^ţea) alţii cucerind Oa- 
cidentul (Mircea EUade, BmH 
Bioran. Ştefan Lupaşou). Ba 
mai mult: „grupai da Ia Pălti¬ 
niş" (Gabriel Liiceanv, An¬ 
drei Pleşu, Thomas Kleinin¬ 
ger însuşi), „moşit** de regre¬ 
tatul Bonstanfin Noica. repre¬ 
zintă. peste decenlL bteâ o 
prelungire stoălucită a «piri- 
Uiui şcolii lui Nae lonescţL 

Bare este oare „şcoala** pro¬ 
fesorului şi filosoful Anton 
Dumitriu? Unde se ascund 
marii săi discipoli? fn ee Cel 
se simte „duhid nou* pe ea- 
re-1 va fi adus domnia sa tn 
gindirea române^ă? Nu cum¬ 
va cazul său ca<ie sub vor- 
dictul mai vechi al ilustrului 
coleg de generaţie Mircea B- 
liade? Iată ce scria acesta 


cindva: „Studenţii români 

care se înscriu la Facultatea 
de Filosofie sînt invitaţi să 
facă ştiinţă «pozitivă». întreg 
destinul sterUităţii culturii 
româneşti se află inclus în a- 
ceastă gravă d^teptăciune.^** 
(In „Vremea", an VII, or. 360, 
21 octombrie 1934, p, 6). 

Ol Anton Dumitriu a mai 
găsit de cuviinţă să reproşeze 
kii Nae lonescu (şi inclusiv 
elitei generaţiei sale) apeltd 
la ortodoxie. Este interesant 
că ortodoxia nu pare a fi de 
lepădat fn ea însăşi, de vre¬ 
me ce şi dL Aatoa Dumitriu 
o rtogiază, ci numai tntrurtt 
vkie vorba de Nae lonescu!... 
Se subînţelege - Ci n-ai voie 
să te apropii de ortodoxie pe 
csalea filosofie! declt dacă eşU 
filosof ştiinţific’*, ca 
Dumitriu... 


n&, anume... metoda isihastă. 
Oomnia-sa n-o cunoaşte atil 
din cărţi, ca alţii, ci ta naod 
direct. A nu. nu din practică 
mistică, ferească „ăl de sus*, 
ei din investigaţie pe terea: 
şi-o petrecut un concediu pa 
la minăstirile dia Bucovina, 
ira observat pe practicanţL l-a 
tras de limbă (ea sn noa 
Varlaam). în fine. a procedat 
ia cal mai auteatic spirit 
ştiinţifio... A mai răsfoit, ae-i 
dr^t, şi Filecalia (pe atunel 
fii manuscris), puţind să mai 
facă fi astăzi unele citări a- 
proximative.., Totid a fost 
teâdus Ia urmă în termeni 
neapărat clatici: eraCîo menti*. 
ITn fei de Yoga. ce mai în¬ 
colo şi încoace, dar una euro¬ 
peană, provenită de la Pytha- 
gora (!) şi de la S^amolxis (f!) 
şi numai — oa timpul — vag 
colorată creştineşte (MO- BteţH 
sihaştri bucovineni! Habar 
n-aveae dînşii de unde se trag 
şi cum treb^e pusă proble- 
mat... 

Dar dL Anton Dumitriu as¬ 
te In măsură a da şi citaita 
scripturistioe: Ja. Inreput â 
fost CXwIntul"... $tle dl Tho- 
ms Kleininger că aici e vorba 
de Logos şi că Logos înseam¬ 
nă şi „cuvînt* şi „raţiune*, a- 
dică „gindire*? Ergo, la în¬ 
ceput a fost Gindirea şl Cl㬠
direa era la Dumnezeu şl 


Dumnezeu era Gindireia.. 
Ge să mai spună şi dl. Tho- 
ma$ Kleininger cînd cineva ii 
comunică astiei de lucruri, eu 
aerid ^ a fi descoperit A- 
merica? Zice şi dumnealui: 
„Aha*. 

Bam asta este cu isdhasmul, 
ştiinţificeşte vorbind. Bietul 
Nae lonescu lipsit de harul 
ştiiwţei. n-ar fl fost niciodată 
în staro să ne prezinte atît 
de doct esenţa ortodoxiei... 
Ba mm mult: „trăiristui* Ii tot 
dădea zor cu ortodoxia rooai- 
■ească! Aici df. Anton Dumi- 
.triu e de-a dreptul indignat 
S-o trage ea ortodoxia de la 
Zaotelxis. o fi ea trăită mis- 
tk* de sihaştrU români din Bu- 
bovHMi, dar ea nu poate fi re- 


viaţa Însăşi a Învăţăturii... 
La Învăţătura lui Bhristos se 
adaugă ded. Intr-un frt, trăi¬ 
rea ei de către noi“, se înţe¬ 
lege, ca indivizi Intre altele şi 
etniceşte determinaţL Există 
decL tn mod firesc, valorifi- 
eări şi expresii naţionale ale 
ere^nismulul. oare se întîl- 
neso armonios tn organicîta- 
tea tradiţiei panortodoxe (a 
se vedea voL Roza vînturilor, 
art „Ge este predania?"). 

Prhi 1930. tatr-UQ articol po¬ 
lemic, Nae lonesca ti dădea 
eatolicrtu! Frrtlo un răspuns 
ce se potriveşte' şi insinuărilor 
recente ale d-kd Anton Dumi- 
triu. Băci şi acesta din urmă, 
mbiţ de patimă, pare Înclinat 
spre ooofuzia dintre „diferen- 
ţeia epecifioe ALB UNUI 
BONBEPT fi efementele oon- 
stitutift (esenţiaial ALfi 9- 
MBI REAMVAfl IBTORI3E*. 
Iotă ee serie Nae lonescu in 
piivuiţa aoeaeta: „Eu ştiu că 
de aute de ani oatolidi sint 
logicienL Dar mai ştiu că 
Indrtetxucireo ioc mai Înde¬ 
lungată ou logica a degenerat 
uneori Io logomahie şi că In- 
trebuiatarea sofismei sau a 
peratogismului tot ia togică 
se studiază, fi p« «nni. in 
logică stat şi en tn meseria 
mea. Socotesc deci că e zadar- 
nio să mai discuţi atunci cînd, 
ta spunînd că ortodoxia este 
element constitutiv a ceea ce 
se numeşte «rumânie», ţt se 
risptmde eă nu » adevărat, 
pentra că ortodoxia e «dement 
constitutiv şi ai «bulgăriei», 
sau «sîrbîM»! Se poate 
o mai categorică confuzie !n- 
" tre nota specifică,. ^hipă care 
se, dVeren^ază a âoţione ih- 
tr-iin «gen*^. şi elemeotelc oon- 
stitutive aăe unei seaiităţl? Eu 
spun: pentru oa un aftimal să 
fie oal. el teeb^ oa. între al¬ 
tele, să aibă NEAPARAT pa¬ 
tru picioare. Domnul FroHo 
fini răspunde; nu-î adevărat.. 
pentru că şi dinele are. tot 
patru pîdoareP* (op. cîL. art. 

închidere yiwj diacuţit*). 

. estijdesprâ faimoaisa butadă 
a Iul Nae lonesou ou privire 
la Spinosa („Gum st-t înţeleg 
eu pe-egreui din Amster- 
daşi.. .*) pe care Anton 
Dumitriu S-a grăbii s-o utUî- 
.ae«e ca pe o lovitură sub cen¬ 


P[ MARGINEA UNUI INTERVIU TELEVIZAI 


pe aiit de jenantă. Dl. Kleinin- 
ger a încercat să-i sugereze cu 
eleganţă că astăzi, judecind 
după numeie şi titlurile pu- 
bl^te cu prioritate de edi¬ 
turi şi soficitato cu arare in¬ 
teres de cititori, «ctiralitafeea 
pare să aparţină ;,taberei“ iui 
Nae loaescu; confirmindu- 
se întocmai aprriâeriie lui 
Mircea Eliade din 1970: 

In loc ca scrisul şi gin¬ 
direa. Iui să înceapă a reinte¬ 
gra tot mai vizibil «aerul de 
epocă» al producţiei anilor 
1925—1940, îşi precizează, dim¬ 
potrivă, noutatea, originali- 
ţatee şL bogăţia .. Siţi dintre 
ginditoru-şi scriitorii europeni, 
adt de populari astăzi, în¬ 
drăznesc să spere că, 30 de 
ani după monrtea lor, vor 
mai fi alit de actuali pa dt 
este. în zilele noastre, filoso¬ 
ful Nae lonescu?" (In „Pro- 
dromos", nr 10, 1970, p. 2). în¬ 
drăzneşte să spere la aceasta 
filozoful Anton Duroitrhi? 

Opţiunea pentru aşa-zisa 
„filosofie ştiinţifică*. In care 
autorul Logico polivalente 
pare să găsească astăzi un 
motiv al laudei de sine, ne în¬ 
toarce în urmă cu vreo sută 
de ani, în acel „stupid secol 
al XlX-lea* (Leon Daudet) 
cînd filosof ia a riscat mai 
mult ca niciodată (riscul n-a 
pSrăsit-o de tot nici pînă azi!) 
să-şl înlocuiască vechea con¬ 
diţie de ancilla (faoologiac cu 
aceea, ihfinlt mal Jalnică, de 


Să vedem însă oam ce în¬ 
ţelege un astfel de filosof din 
ortodoxie şi maj ales din isi- 
hasm, nrarefe curent mistic r㬠
săritean. Băci dl. Antoii Du- 
mitriu a trăit şi «a muri p«>- 
babiLcu iluzia de a fi fost un 
cunoscător ai spiritualităţii 
isihaste... 

Va să zică dL Klrtninger 
nici nu bămdeşte dte porţi va 
fi deschis dl. Dumitriu ca să 
ajungă unde a ajuns! A des¬ 
chis, Intre altele, şi poarta 
gîndirii filosofico-religtoase 
indiene. S-ar fi dus şi In In- 
>dia dacă nU i-ar fi luat-o 
înainte Mircea Eliade. elevul 
lui Nae lonescu... A încercat 
să înveţe şi sanscrita, reuşita 
iăsînd-o tot altora (M. Elia¬ 
de, Sergiu Al. George). căci 
pe dumnealui Ua fun^ logica 
matematică .. Oricum, a a- 
vut timp să înţeleagă că Voga 
este o tehnică eminamente 
spirituală, nu o simplă meto¬ 
dă de fortificare fizică (ne-am 
mira că. pentru o asemenea 
descoperire nu i s-a decernat 
Premiul NobeL dar ştim tot 
de Ia donmia-sa că acest pre¬ 
miu nu se prea acordă filo- 
.sofiLorD.. Din fericire, ne des- 
tălnule dl. Dumitriu. noi a- 
vem un fel de Yoga autohto¬ 


mânească, pentru că este juni- 
versată... Logic, nu-i aşaT Să 
nu fi auzit oare dt Anton 
Dumitriu, Inr vreo vacanţă 
prin Bucovina, că ortodoxia, 
spre deosebire de oatrtioism, 
este organizată In Biserici 
•aţianale?! Dar problema este 
mai complexă. Să-l lăsăm pe 
Nac Icmescu să se apere 
gur: ^Orhe învăţătură reîi- 
gkiasă deci '^1 învăţătura lai 
Christos, este trăită de oa¬ 
meni. Trăirea aceasta, consi¬ 
derată în totalitatea -ei ' spa¬ 
ţială şi temporală, constituie 


tură, ar fi de observat că poa- 
’te ou i-«r fi 9taă rău nici 
dumnealui ca. to loc să-l ci¬ 
teze do atitea ori pe „clasioH 
BUrxism-leninismului*, să fi 
avut tăria de a scrie cam aşa: 
„Cum să-l tnţeleg eu pe ' e- 
vreul Karl Marx, cu oare am 
tălpUe adine înfipte în praful 
Brăilei româneşti?I...* De un¬ 
da se vede însă că nU intot- 
doaună orbtd nimereşte Brăi¬ 
la... 

Răzvaa 60DRESCII 






• PUNCTE CARDINALE • 


Vrivind viaţa bisericească din 
Romănia cu oc^i din afara ţării 

Reproducem mai jos două articole apărute în nu- Mai trist este însă faptul că nici după even 

mărul de trimestru III/1991 al publicaţiei „CA- din decembrie '89 nu s-a produs schimbarei 

TACOMBIîS^ — Mcssager supraconfessionnel de tudine pe care atît credincioşii, cît şi clerul 
TEglisc du silance*, care apare la Paris sub condu- . au aşleptat-o. Se pare că tentaţia de a colî 
cerea donuiului Sergiu Grossu. ^ Puterea întrece, la ierarhii ortodocşi, conştiii 

Mărturisim din capul locului că inserăm cu strîn- gaţiei de a j-eprezenta cu demnitate o Biseric 

gere de inima în paginile PUNCTELOR CARDINA- neasca, cu tot ceea ce decurge din această ca 

LE articole critice la adresa Eisericu ortodoxe ro- Şi' pentru câ paharul amărăciunilor să se 

mane şi a Bisericii greco-catolce, despre care Constî- asistăm mai nou la o explozie de dinamism şi 

tuţia din 28 martie 1923, la Art. 22, aliniatul 2 face în manifestările unora din prelaţii ortodoc 
următoarea precizare: „Biserica creştină ortodoxa şi combativitatea lor, ieşită din comun, nu este 
hisenci romaneşti'** tata nici* împotriva Puterii neoComuniste şi 

Din pacate înalţii ierarhi ai Bisericii ortodoxe ro- . potriva invaziei de propovăduitori ai Iui lisi 
mâiu nu au ^fost ^nîcî pe departe la înălţimea misiu- eători de minuni p>e stadioane, sosiţi din toat 
nu lor de pastori spirituali ai turmei credincioşilor rile lumii occidentale, ci împotriva celeilal 
dea lungul eeţor 45 d4 ani de dictatură comunistă. _ biserici creştine. Biserica româno-catolîca. 


imentele 


In vechiul regim destui dp 
siţi si audă mereu acelaşi " 

băria fără sens a osanalelor 
şescu, renunţau să mal ascuh- 
către mediUe oficiale de 
trar celor ce propovădulan 
văţămîntul de partid. oamenB^ 
serică descoperind, cu sfiali ^ 
femele adevăruri ale credintS 
sese reazem şi refugiu moţilor . 
momentele lor de restrişte. ’ 

îndrăznim să crodm cj înso,. 
iraţionalul aplicării Iul, a stiSi 
de credinţă a sufletelor. Înseta? 
şelaţi de o materialitate perverS 
(at fn transcendent Urmul de a 
din moment ce realitatea ce-o t! 
absurdă. Oricit ar părea de ciuc 
rea omului arc drept cauză toc 
diţiUor de manifestare a spiritual 
mănător literatura şi arta rcliji 
împotriva marginalizării, prigonir 
au fost stimulate de exilul inter 
s-au dezvoltat devenind parte U, 
rele front, din marca luptă, a rezi 
Acesteia ii aparţine şi © bună 
lui D. Ciurezu, scrisă la Sibiu in 
Ilcă. Ea SC integrează în poezia sa 
pînd, totodată, un Ioc important 
române de rezistenţă. Din volumu 
tare „Carte de rugare", vom difu 
poezii de o frumuseţe deosebită ; 
ta bilă valoare, care îşi relevă în 
numai reproduse în faximil, dtua 
scris şi transcris cu o deosebită j 
textele cu izbutite vignete. 


nici simplitatea cultului dumi- 
necal, nicj cele şapte taine 
ortodoxe şi catolice, nici cele 
două taine protestante, pen¬ 
tru că, acolo, lisus era cu a- 
devărat «totid In toate" şl. 
-prin EI, noi ocnaşii credincioşi 
legii dragostei, refăceam uni¬ 
tatea Bisericii primelor secole, 
cînd „o singură inimă şi un 
singur suflet era în mulţimea 
celor ce credeau (Faptele, 4, 
32). 

Trebuie să i-ecunoaştena ca 
fratei'niţatea trăită In univer¬ 
sul cu gratii al temniţelor şi 
lagărelor de muncă foi*ţată se 
dovedeşte a fi obligatorie as¬ 
tăzi, în România post-revolu- 
ţionară.dacă vrem să scoa¬ 
tem societatea din adîncul 
mormîntului materialist,, in- 
suflind oamenilor dorinţa de 
reînnoire şi demnitate. Cînd 
„copiii căzuţi de la credinţă" 
se vor strînge împreună „în 
numele Celui ce este veşnic" 
şi „nu se vor mai lua după 
împietrirea inimii lor“ (lere- 
mJa 3,17), astfel oa „să nu 
mai fie două popoare şi să nu 
mai fie ImpăriUi în două re¬ 
gate" (lezechiil 37,22), „cind 
Efraâm nu va mai avea ciudă 
pe Iuda şi Iuda nu va mai 
vrăjmăşi pe Efraim" (Isaia, II, 
13). adică atunci cînd va a- 
vea loc o reconciliere sinceră, 
generoasă între Biserici şi în¬ 
tre diferitele confesiuni, abia 
atunci se va putea asigura re¬ 
dresarea naţională a unui po¬ 
por secătuit morad şi mate¬ 
rial în urma îndelungatei pe¬ 
rioade de dictatură comunistă. 

I-n de a fi victimele dis¬ 
cordiei şi izolării dogmatice, 
ale denaturărilor provocate 
de îngustimea de spirit con¬ 
fesional, fraţii noştri din răs㬠
rit — căci este vorba atît de 
credincioşii rcuhâni, cît şi de 

cei dm Uniunea ^vietica'_ 

trebuie să înţeleagă că lipsa 
de unitate a forţeîar oreştine 
tergiversează şl întîrzie trezi- 
rea naţiunii la o viaţă nouă. 

Pentru a reuşi In lupta Im- 
potriva răiAui. Evanghelia ne 
recomandă strategia aceluiaşi 
sicop şi a eforturilor comune. 
Strategia sacrificiului... 


Atitudinea de violentă osti¬ 
litate manifestată in ultimul 
timp de Biserica ortodoxă ro¬ 
mână faţă de comunităţile ca¬ 
tolice de rit bizantin, abia ie¬ 
şite la lumina zilei din cata¬ 
combe,, dovedeşte în ce m㬠
sură duşmănia confesională 
poate chipul spiritual aî unei 
ţări paşnice şi toleranţă prin 
tradiţie. Şi de data aceasta, 
ca întotdeauna, la ’ originea 
tutui'Or frămintărilor şi adver¬ 
sităţilor care s-au produs în 
Sinul creştinătăţii s-au găsit 
tendinţele de dominaţie confe¬ 
sională, tendinţe care conduc 
în mod fatal la' dezlănţuirea 
intoleranţei religioase — sursă 
a exceselor provocate de fa¬ 
natism, a animozităţilor re¬ 
vendicative şi chiar a unor 
6rime. 

In nenumărate rînduri SfIn¬ 
tui Apostol Pavol subliniază 
efectele benefice ale toleran¬ 
ţei, ale generozităţii, - ale ier¬ 
tării, ale înţelegeiii, ale păcii 
lui Hristos, ,în numele căreia 
sîntem chemaţi să facem un 
„singur trup". Odată instaura¬ 
tă în inimile credincioşilor 
domnia acestei, atît de trebui¬ 
toare, păci divine, ea va con¬ 
duce la stabilirea unor leg㬠
turi, la o apropi^e nerealiza¬ 
tă pînă acum de acţiunile roi- 
-SLOnare, cu scopul- ca toţi„să 
gfâiţi Ia fel" şi „să nu mai 
fie ’desbinări în sînul vostru", 
ci „să fiţi ou toiul potriviţi 
în acelaşi cuget .şi în aceeaşi 
judecată". {I, Corinteni, I, IO). 

îmi amintesc de aoif dnd 
am fost întemniţat. Suferinţa 
zilnică, privarea de libertate, 
teroarea şî munca forţată au 
pus ca(^ gemenilor'' discor¬ 
diei, ; dieputelw îiwerşunate, 
duşftiăiMilor, certurilor pe care 


Mănăstirea Bistriţa 


Biserica ortodoxă i)u se 
ocupă de treburile lum^. 
ţelul ei este împărăţia Ceito 
Tilor căci Hristos nu a făg㬠
duit muritorHor bunuri ma- 
terJiale, d bunuri eterne ^ 
nemurirea. Dar atund eînd 
suferinţele d^âşesc limitele 
suportabilului Biserica orto¬ 
doxă se angajează în luptă. 

Aşa a procedat Biserlca-or- 
todoxă română de la Paris 
care are sediul într-o ca¬ 
pelă mică de 556 metri ]^- 
traţî, aşeţ^ata între Sorbonna Diaranezeu eSeS toate piiterife 
şi Notre-Damu. Ea a fost ri- lumii s-am oosBăe&t ou cianu] 
dicată acum tm secol şî Jumă- vampirilor care a pus slSpf- 
tete de patrioţii români refu- nire pe ţară. CTiiar şî Biserica 
giaţl în Fîănţa, cei tea ortodoxă română s-« îndr- 

tndriimaţ de ^uit eu danul extermînatori- 

diberare şi unificare pentrâ lor.. Patriarhul, mifrojpeliţii şl 
ca România să devină o ţarfi ^IsbopH ortodocşi români se 
Kberă şi-suverană. . Sn tote danului tirar 

îia 12 noiembrie 1980 dto- - masaqreoM »ttt pb- 

fot^ blsd^cH lomâne din P^> cit şi pe Dumnezeu, ta 
Paris âu răsunat Indeţung, ca Iuda, Ierarhii Bisericii 
di^ind te pevoliă. De la an- ortodoxe române l-au vînchit 
von a foşt predicată răzvrăti- Şl pe Dumnezeu şi poporul 
cU cuvtetete MarseillalSe-l drepteredinefos. 
române: „DEŞTEAPTA-TB, Dy îh duda acestei dui%- 

ROMâNE../' ' roase şituăţii, hd rămfnem 

O lupă'mai tîrziu, în decern- "Jd devotaţi ca niciodată Bi- 
brie 1989 revolte s-a dczlăti- sdiciL Găci Biserica este 
iuit în toată ţara şl tiranul ă trupul liii Hiistds. Şî din |^- 
ordonat să se des^idă focul cina Iu! Iuda, din cauza unuia, 
asupra popufaţidTln timptfl a zece, sau a o mie de episcbpi 
masacrului, cei ditj anţuraiul nedemni şi sceleraţi nu-1 vom 
dictatoiului, crei^ndu-se pl^ părăsi pe Dumnezeu, după 
duţi l-au asasinat Ei nu l-au cum nîcî apostoli! nu t-au 
Ucis penbni a elibera poporul, pflrăsit din pricina lui Iuda, 
<îi pentru a pune mina atit P* Iuda, apostolii nici nu 1-ao 
^.puterea pe care aceste a judecat şl nici nu l-au con: 
deţinut-o, dt şi pe Imensele damnat Nld noi nU o vom 
sale bogăţii. pedepsit dn- 

Incepînd cu Crăciunul anu- punîndu-şi laţul dc gîl şl 

Iui 1989, România a inhai pe «Ptezurlndu-se de creanga u- 
mîna unui clan de vampiri- P^^“ ^ 

care, de atund, devorează hui- P® Dumnezeu. ta 

pavi popoml. In prezent fron- luda nu s-a spîiwu- 

ilereîe'<repflblîeSÎ ... *, 

iţDoiăne Sorgii GORORGIUU 


tul aceste! 'deschideri este ca 
românii fnfometăţl şi aduşi la 
starea de vagabonzi să poată 


Şi.n*ţ>ânTÎnt 
Sî-nhoofc . 

Sţ»^ Eiaudo 

CWecf.,Cum <ui 

3*6uaaiut-oceîo. .SîmpGî^fl^- 
Cu âupuPons, posac şîcnJp^ 
IRSr^cu oduţt pesbe-un coăizig! 
iRSetcu »to&tî de-oP ţâJrinu.6^ 

Ste,« ikii - ootio ce-ou 
Ga taA&teiuL. O* 


Sergiu GROSSU 


Ruga pentru o candela 


dlu. c«td In Snt^Pdi 

OttcL 

S utne^mvînh î 

n opâ 

ŞhntooU cîbtiînt 

SpHe puCi 


Şi arz! mtru veac» 

dar nu stimi ranik fiului meu în mSrve» 


căd de mS voi revărsa în lacrimă \ 

vor izbuoii dinlaontru-mi 

toate aceste biserici înalţindu-ţi liturghiile ^ 

I^tru toţi aceşti copii ai mei 

$i toate aceste morminte 

pentru toţi aceşti fraţi aî meî 

^ toate aceste cruci 

pentru toţi aceşti părinţi aî meî. 

Şi-atuncî, Dumnezeu, 

lovit peste ochi cu-atîtea aripi dc îngeri 

va plinge 

strjngind Ia piept b boltă 


iunoniTOTyîjîBA 






^ Şl ACTUALITATE 


•; PUNCTE CARDINALE • 


Pog. 7 


[ţa 

inţă 

^rni. 0^- 
Ceau- 
con- 

r 

Si«'* 'V' 
*?!:.cîlor. »n 


iul. pr»" 

1 nevoie 

ir şi în* 
au cău- 
tittidinc. 

dovedea 

itualiM* 
gia con- 
nod asc- 
lanească. 


orilor. 
1 ma* 
jneşti. 
poezia 
ostbe- 
i ocu- 
wezici 
e edi' 
rind. 


br. G. NISTOB 



TIC 

K'SOs:/ 


pnt. 


SCiciSaPe, 
mei. 

r«Vr<nU,* 




CURS ELEMENTAR PE RELIGIE CREŞTINA 

CE ESTE RELIGIA <* 



6. Manifestări 
parareligioase 


Spre a înţelege corect ce este re¬ 
ligia, trebuie înlăturate din capul lo¬ 
cului posibilele confuzii dintre aceas¬ 
ta şi anumite manifestări parareli¬ 
gioase. Acest gen de confuzii este 
foarte răspîndit în lumea modernă, 
avind la bază fie ignoranţa, fie reaua 
credinţă. Astfel religia este deseori 
confundată cu mitologia şi cu magia 
Unora li se întîmplă să lege de re- 
ligie atît superstiţiile populare, cît şl 
aşa-zisele „ştiinţe oculte", ceea ce a 
şi creat posibilitatea de a se vorbi 
despre un presupus „obscurantism re¬ 
ligios". Chiar dacă astfel de manifes¬ 
tări, vag înrudite cu religia, parazi¬ 
tează de veacuri pe trupul ei, aceas¬ 
ta nu înseamnă cîtuşi de puţin că 
ele s-ar putea identifica cu ea. 

Pe de altă parte, aşa cum vom ve¬ 
dea, religia nu se confundă cu nici 
una dintre ramurile culturii omeneşti 
şi nici nu poate fi circumscrisă în 
sfera acesteia. Astfel de precizări sînt 
cu atît mai necesare cu eSt multe din¬ 
tre rezervele formulate cu privire la 
i-eligie, mai ales în ultimele două 
veacuri, pornesc tocmai d« aici. Ba 
mai mult decît aţît; duşmanii cei mai 
înverşv^ţi ai religiei sînt tocmai ig¬ 
noranţii. Iar ignoranţa poate fi une¬ 
ori foarte înşelătoare, ascunzindu-se 
sub masca unei erudiţii sterile, înd㬠
rătul căieia nu se găseşte altceva de¬ 
cît Un mănunchi de jalnice prejude¬ 
căţi ... 


7. Religia în raport 
cu mitologia , 


Este adevărat că mitologia este a- 
ferentă diverselor religii (mai cu sea¬ 
mă celor lipsite de a teologie pr<^iu- 
zisă). Miturile s-au născut, neîndoiel¬ 
nic, dintr-o experienţă religioasă str㬠
veche, dar ele nu mai reprezintă a- 
ceastă experienţă în ea însăşi, ci nu¬ 
mai im înod simbolic de comunicară 
a ei, specific societăţii tradiţohale. Ele 
nu ix>t ţine singur© locul religiei. 
Deşi pot musti de taine şi de înţele¬ 
suri, în măsura în care sînt corect 
descifrate, o dată desprinse de realir 
tatea religioasă care le-a generat, ele 
îşi pifrd valoarea sacrală, devenind 
simple bunuri de moştenire culturală, 
asemenea plăsmuirilor literare sau fi¬ 
losofice. Vechile mitologii, aşa cum 
au ajuns pînă la noi, nu reprezintă 
mai mult decît cadavrele îmbălsăma¬ 
te ale unor religii dispărute. Exem¬ 
plul cel mai notoriu este cei al mi¬ 
tologiei greco-latlne. Degenerarea re¬ 
ligiei în simplă mitologie a fost sesi¬ 
zată şi ciiticată de altfel' încă din 
antichitate. învăţatul grec Xenophan 
din Colophon (sec. VI—V I.H.), din 
care unii au încercat şă facă un pre¬ 
cursor al criUcii raţi(^liste - şi chiar 
al ateismului modem, reproşa la vre¬ 
mea sa excesele antropomorfice ale 
mitologiei, inadmisibile toentuii din 
punctul de vedere pur religios. El a- 
râta că oamenii au atribuit %ilor, în 
mod nelegitim, propria lor înfăţişare 
şi propriile !<»• obiceiuri; ajungînd 
astfel plnă la profanarea celor divirie. 
în fragmentul cel mai caracteristic, 
citat şi interpretat adesea în mod 
tendenţios, el afii'ma că „dacă boii, 
caii sau leii ar avea miini şi ar pu¬ 
tea picta cu mîinile lor..., atunci 
caii ar picta formele zeilor în chip 
de cai, boli în chip de boi, fiecare 
înfăţişindu-i după speclasa proprie", 
cind, de fapt, spune ei înrtr-un frag¬ 
ment care nu mai este tot atî de des 
citat, „există im singur zeu..., care 
nu este asemenea oamenilor nici prin 
formă şi nici prin glndiiie". Trebuie 
subliniat că Xenophan, dovedind un 
autentic spirit religios, nu se ridica 
împotriva mitului însuşi, ca expresie 
simbolică a vechii gîndiri religioase, 
ci numai împotriva exagerărilor şi 
denaturărilor sale, pricinuite tocmm 
de^jiierderea adevăratuXni .sens rdi- • 
gios. Altminteri,' aice el, „ojamemi cO 
âudecalff• trăbuie, • îftaipftd de toate, să *' 


celebreze zeitatea prin cîntece pure 
şi prin mituri sacre" (fragmentele lui 
Kenophan pot fi citite în Filosofia 
greacă pînă Ia Platon, voi. I, partea 
a doua, Editura Ştiinţifică şi Enciclo¬ 
pedică, Bucureşti, 1979, pp. 194—200). 

Un alt autor antic, filosoful Platon 
(427—347 Î.H.), care apelează el însuşi 
la mit în multe dintre Dialogurile sa¬ 
le, a arătat că acesta nu are atSt ca¬ 
racterul de a fi adevărat, cît pe acela 
de a fi util, compensînd neputinţa 
noastră de a exprima şi conserva alt¬ 
fel, într-un chip mai adecvat, marile 
experienţe ale trecutului (a .se vedea 
Republica, 382 d.), 

B limpede că mitul s-a născut şi 
trebuie înţeles ca auxiliu i-eligios, el 
pierzîndu-şi automat adevărata me¬ 
nire îndată ce se înstrăinează de con¬ 
textul religios în care a fost plăsmuit. 
Supralicitarea lui dgee la triumfLil 
Fabulei asupra misterului sacru, tră- 
gînd spiritul din realitate în poveste. 
Zeii Fabulei nu mai au aproape ni¬ 
mic de-a face cu divinitatea propriu-- 
zisă. 

în religiile arhaice, mitologia, ca 
ansamblu relativ articulat de mituri 
şi legende, putea îndeplini rolul de 
doctrină sacră de uz popular. Mari¬ 
le religii de mai tîrziu, în frunte cu 
cretinismul, au părăsit mentalitatea 
mitologică, făurindu-şî sisteme teo¬ 
logice de înalt nivel teoretic. Este 
deci nelegitim să se aplice creştinis¬ 
mului, de pildă, măsuri mitologice, 
punîndu-1 pe aceeaşi treaptă cu pri-' 
mitivismul religios, ba chiar socotin- 
du-1 profund îndatorat acestuia, cum 
au încercat unii percetători moderni. 

N6i nu vom dispreţul deci- mitul şi 
gindirea mitică, dar nici nu vom fa¬ 
ce greşeala de a reduce la atît feno¬ 
menul religios. Vom căuta să păstrăm 
distincţiile necesare, ca nu cumva sâ 
ajungem a confunda conţinutul obiec¬ 
tiv al adevărului cu ura sau alta din¬ 
tre formele pe care s-a întîmplat să 
te îmbrace în fantezia creatoare a o- 
inenirii. 


8. Religia în raport 
cu magia 


Magia (de îa grecescul magheia. 
„farmece", „vrăjitorie") se amestecă 
şi ea uneori, în prOQpi^ variabile, a- 
tît în ţesătura mitologiei, eSt şi în di¬ 
namica fenomenului religios, mai ales 
în stadiile primitive ale acestuia. ^ 
vorbit mult despre o aşa-zlsă gîndirc 
magică, bazată pe analogie, ca formă 
primitivă a gindîrii omeneşti. Marea 
încărcătură magică a religiiloi- arhai¬ 
ce i-a făcut pe unii să confunde re¬ 
ligia cu magi^ sau să o aşeze pe a- 
oeasta din urmă la originile celei din- 
ISLO astfel de concepţie nu poate fi 
decît dăLinătoare înţelegerii adecvate 
.a religiei. în ce priveşte religiile su¬ 
perioare (şi în primul rind creştinis¬ 
mul) ea îşi pierde orice temei serios. 
Se ştie că creştinlsmid a luptat întot¬ 
deauna, cu intransigenţă, hnpotriva 
diferitelor forme de magie ,opunînd 
eredinţa In şl apelul ia Dumnezeul 
unic credinţei Sn şi .apriului la pu>> 
terile magice. Ei s-a prqpunţaţ în a- 
oest sens încă. de la începuturile sale 
'"(a se ved^ relatarea despre Simon 
Magul în FAPTE, 8. 9—24). 

Dar oe este, mai exact, magia? Ea 
repiezintă un sistem de credinţe şi 
practici parareligioase, bazat pe in¬ 
vocarea şi fedosirea unor forţe obscu¬ 
re, adesea impersonale, considerate 
ea fiind răspindite pretutindeni în na¬ 
tură. S-a observat, de altfel, că ma¬ 
gia,'driar dacă lucrează cu forţe şi 
mijloace tainice, nu face decît „să-l 
înfunde pe om în natură", în imedia¬ 
tul tempoL*al şi spaţial, in vreme ce 
religia urmăreşte tocmai .scopul opus, 
acela de a-1 ridica pe omul ci^in- 
cios deasupra naturii sau dincolo de 
ea. 

Din punct de vedere creştin magicul 
este o modalitate diabolică de abate¬ 
re a omului de pe calea adevăratei 
religiozităţi, fel de „revelaţie de¬ 
monică" <^usâ revelaţiei dumneze¬ 
ieşti. Maşter deoaeb^te do religie 


na omului nişte puteri îndoielnice şi 
trecătoare, dar U degradează spiiitvial 
şi îl anulează perspectiva veşniciei. 

încă din vechime au fost deosebite 
două tipuri fundamentale de magie: 

a) Magia albă, care nu-şi propune 
scopuri malefice, ci, bazîndu-se pe 
viziunea primitivă a lumii ca „an¬ 
samblu de legături invizibile, miste¬ 
rioase, care nu pot fi înţelese, dar pot 
fi influenţate prin anumite acte ma¬ 
gice" (uneori intim întrepătrunse, ce-i 
drept, cu anumite practici religioase 
arhaice), caută să aducă unele servi¬ 
cii, mai mult sau mai puţin reale, a- 
tît indivizilor, cît şi comunităţilor, ei 
aparţinîndu-i aşa-numiţil „vrăjitori 
buni", ce se străduiesc să mijloceas¬ 
că împotriva bolilor şi a morţii, să 
atragă vînatul sau peştele, să aducă 
ploaia, să . îndepărteze duhiu ile rele 
sau, în general, să desfacă tot pe ca¬ 
le magică diferitele „făcături" ale 
„vrăjitorilor rai" (Emilian Vasilescu, 
Istoria religiilor. Editura Institutului 
Biblic şi de Misiune al Bisericii Or¬ 
todoxe Române, Bacxireşti, 1982, p. 
47); 

b) Magia neagră, care acţionează ^ 
întotdeauna în scopuri diabolice, prin 
conjurarea duhurilor rele, într-un ca- i 
dru cu totul exterior religiei şi în o- 
poziţie declarată cu ea. Această for¬ 
mă de magie, extrem de temută (nu 
numai din punct de vedere religios, 
dar şi social), este exercitată de vr㬠
jitori malefici, constituiţi uneori în. 
societăţi secrete (cu ritualuri înfrico- . 
şătoare ,culminînd cu sărbătoarea or¬ 
giastică a sabatului vrăjitoresc, la ca¬ 
re iau parte deopotrivă oameni şi du¬ 
huri ale întunericului, în noaptea de 
30 aprilie spre 1 mai, cunoscută drept 
„noaptea walpurgică", de le numele 
Sf. Walpurgia, sărbătorită de cato¬ 
lici in ziua de 1 mai; Marele Sabat 
batjocoreşte in fel şi chip memoria 
acestei sfinte). De aici faivroasa „vî- 
nătoare de vrăjitoare" djn EtuiI Me¬ 
diii european" (fenoihen mutt mai 
complex decît ni-I închipuim noi, mo¬ 
dernii). 

Chiar dacă practicile magice s-au! 
perpetuat, într-iin fel sau altul, pJ- 
"hă în luihea actuală, fn paralel cu 


cele r^igioase, nimic nu ne îndrept㬠
ţeşte să amestecăm lucrurile, cobo- 
rînd religia în beznele magiei sau ri- 
dkrînd magicul la rang religios. 


9. Religia în raport 
cu superstiţiile 


Este oarecum curentă. In anumite 
minţi înţelenite, asociaţia dintre reli¬ 
gie şi superstiţie. Omul religios ar fi 
pur şi simplu un ins superstiţios... 
Observaţia ne duce însă tocmai la 
constatarea inversă; în lumea de azi 
oamenii cei mai superstiţioşi sînt toc¬ 
mai... necredincioşii!'Există bun㬠
oară persoane, urjele chiar instruite, 
care nici nu vor să audă de proble¬ 
mele religioase," califfcîndu-le din o- 
ficiu drept „nişte superstiţii", dar 
sînt convinşi, în schimb, că dacă o 
pisică neagră le-a' tăiat calea sau da¬ 
că, plecînd undeva, „s-au .întors din 
drum", atunci sigur... „Ic va mer¬ 
ge râu"! ' 

Astfel de superstiţii populare, încă 
destul de frecvente în anumite medii, 
nu reprezintă altceva decît reziduuri 
de mentalitate magică, fiind parareli¬ 
gioase prin însăşi obîrşia lor. 

Unele superstiţii îş vădesc direct 
originea diabolică. Altminteri, de ce 
ar^trebui să se teamă cineva că „nu-i 
va merge hihe dacă fntilneşte tn ca¬ 
lea sa un preot?! Lumea noastră es¬ 
te primejduită şi azi, direct sau în- 
diiect, cu sau fără ştiinţă, de laţurile 
întinse de magie.' Făptii cel măi cu¬ 
rios rămîne acela că numeroşi indivizi 
cred efectiv In astfel de năstruşnicii, 
dar se refuză cu înverşunare oric㬠
rei credinţe religioase.' ^ observă la 
omul modern p^dtîînil acesta: el se 
arată disprmibil pen^ orice fd de 
credinţa,' în afară dreapta credinţă 
în Dumnezeu.;.' iîsle"siiftptomul cei 
mai tipic al unei lumi satani^te. 

(va uma) 

. VasUe A. MARIAN 



şl prin originea şi prin structura şi a l ' - ^ 

Tprm'^cx^urile Bă pune la'> v j» a» DUree; CelvpatrN ăbVMcrirttl 



rog. 8 


• rUNCn CARDINAli • 


REZISTENTA M MiNTI 


SFiNTUL IT.llî! 

CONTRA SECURITĂŢII 


La poalele muncilor Figftraş, in 
dreptul satelor Scorea şi Sărata, se 
alia o limbă de pădure lungi de vreo 
4re{ kHometr! fi laţi de vreo doi, în 
Jurul căreia esto cimp deschis. Un iaz 
taie pădurea fai Itfug. Gunoţteam bina 
locul cu toate eeiioanele lui, de muL 
te ori om trecut po aici, nc-am odih- 
■tt, dar ne-auR ferit si stăm mai mult 
pentru ci ne dădeam scama, aveam 
de acum destuii experienţă, că dacă 
securitatea te localizează aici e moar¬ 
te siguri. Ştiam asta dar... 

20 iuUe 1953. Sfintul ftie ţi-a iicut 
datoria, conforaa tradiţiri, a tras o 
ploaie cu fulgere fi durduiali. Ve- 
ueaoi noaptea dinspre Porumbacu do 
#08 trei inşi: studentul Ghiujdea Ion, 
«devul nioi lou fi cu asine. Vrei lonî 
«mrgeau noaptea pe jos fi Hie turna 
eu gileata de sus. Bine ne-ar fi prins 
Un pic de popas. Dar aveam unele 
motive, daci nu de alarmă, măcar do 
atenţie mărită. Prin pînza ploii am 
sărit nişte sclipiri de lumini eleetri- 
ei de neînţeles pentru locul undo 
le-am reperaj dispărute imediat Pu¬ 
teau fi o părere, dar in dreptul satu¬ 
lui Sărata ne-a mirosit a benzină şi 
puţin mai încolo. Intr-o cărare am dat 
de urma unui fao ce nu fusese făcut 
de mult apoi stins de ploaie. Voafe 
Vestea ar fi fost suficiente In alte 
unprajurări să ne alerteze oa să ne 
continuăm drumul spre un loe mai 
sigur dar eram obosiţi. începuse să 
se lumineze de ziuă ţi.ultimă tenta¬ 
ţie. o turmă de mistreţi venea direct 
către noL Ion C^tujdea pune ze^ul 
la ochi, fi poate l-gf fi oprit si tragă 
dacă in cUpu aceea un fulger n-ar fi 
luminat ceniL fiind tunetul a ttaeoput 
să se rostogolească peste pădure fon 
a tras intr-o purcea de vreo M—100 
kilograme care s-a proptit in rit şl 
acolo a rămas. Dar tunetul n-a fosi 
destul de puternic ea să acopere im- 
PUfcătura. O ureche bună l-ar fi dis- 
ti« de la mare distantă. Cum omul 
e înclinat si dea, în judecata lui, bi- 
tiietate lucrurHov eare-i convin şl noi 
apa subestimat primejdia posibilă o- 
anpfndu-ne si ne pregătim locul dc 
popas, si ne ingrijim de vinatul ce 
ne căzuse la -pMoiire. De unde cîte- 
va zile în urmă nu aveam ce muica, 
lată-nc acum cu atSta bogăţie de 
carne. 

Ne tragem fn desif, facem focul ne 
Ofipităm, ne odilmim, ne uscăm hai¬ 


nele. Gătre seară alegem carnea cea 
mai bună, o scoatem de pe oase, go¬ 
lim rănitele lui Ghiujdea fi Ilioi dc 
lot ce aveau, Ic umplem cu carne ur- 
mind ca cei doi să se întoarcă şi să 
le pună la sare Intr-o putină pe care 
o aveam ascunsă intre stinci, undeva 
pe valea Laija; ea urmind să-i aş¬ 
tept păzind bagajele, pînă a doua zi 
de dimineaţă. Era încă destulă lumi¬ 
nă, după oe am rinduit bine bagaje¬ 
le am coborft la iaz să mă scald. Ziua 
fusese senină şi pietrele pe malul a- 
pe! erau calde. N-am apucat nici să 
"*ă ud^ bine cind am auzit primele 
împuşcături, primele rafale de arme 
automate, din direcţia celor ce pleca¬ 
seră. M-am îmbrăcat repede şi m-am 
llrit pînă într-un dîmb mai înalt cu 
tufăriş des, de unde să pot observa. 
Şi n-a trecut mult şi pe o cale de 
pădure, po care o ţineam sub obser¬ 
vaţie, am văzut o grupă de securişti 
caro treceau cercetînd terenul cu cîi- 
nîî po care U ţineau in lesă. Situa- 
ora foarte periculoasă. Am lut-o 
I*rîş, fără să fac cel mai mic zgomot, 
în direcţia opusă celei în care ple¬ 
caseră cei doi, ca să mă îndepărtez 
eît mal mult dc bagaje unde restir- 
rlle scroafei nu se putea să nu atragă 
clinii. Am înaintat aşa, foarte pru¬ 
dent pînă am auzit un fluierat uşor. 
Gunofteam bine acest fel de a fluie¬ 
ra. fira al posturilor de pîndă. Am 
stat foarte Încordat şt atent pînă am 
auzit al doilea fluierat, apoi al trei¬ 
lea, Eram într-o poziţie foarte peri¬ 
culoasă, dar nicăieri nu eram in sl- 
6“*‘nntă dacă pădurea era cercetată 
eu Clini aşa că fot mai bine era în 
nnd cu posturile de pîndă ale secu¬ 
rităţii. Am ocolit frumos tufa unde 
bănuiam eă e ascuns primul pfndar şi 
ui-am băgat Intr-o iarbă mai mare 
la jumătatea distanţei unde bănuiam 
eă .e al doilea. Şi am stat. L-am au¬ 
zit pe cel din dreapta fot căscind şi 
troznindu-şi oasele, pe cel din stin¬ 
gă cînd a hîrşîit un chibrit, călcînd 
eonsemnul, probabil fi-a aprins o ţi¬ 
gară, aproape că-i vedeam, măcar eă 
wau ascunşi ^ Intre timp se făcuse 
întuneric. Mă şi miram cum el nu mă 
simt, cum nu-şi dau seama ei Ia zece, 
douăzeci de metri de ei un om stă 
mfna pe trăgaci şl că viaţa lor, ca 
şi a tui. depinde de mişcarea greşită 
a Unuia, oricare dintre ef. 

Se făcuse Întuneric bine, cam dc 
mult, oind din dreptul căii am auzit 


mai întii un fluierat, apoi uu ordin: 
prHaideţi jos, adunarea!" Vecinii mei 
s-au sculat şi au ieşit in drum. Co¬ 
borau şi ceilalţi. Pînă să se adune 
toţi discutau cu ofiţerul. Ca să nu 
scap nici un cuvint m-am lăsat să 
alunec pe coastă pînă la douăzeci de 
metri de ei. Bineînţeles că se lău¬ 
dau. ne înjurau. Dc la ofiţer am aflat 
oi ne găsiseră bagajele. Am numărat 
nouă umbre. S-au aliniat şi au ple¬ 
cat în şir indian trecind prin faţa ar¬ 
mei mele. Nu aveam decît să apăs 
pe trăgaci. Nouă vieţi tinere pe care 
mame, surori, iubite, le aşteptau. Pu¬ 
team? Cînd m-ara convins ^ intr-a¬ 
devăr se rctrăseseri, cind noaptea şi 
pădurea au rămas singure, am ieşit şi 
eu din mărăciniş şi am luat-o către 
Olt 

Gei doi înaintau cu raniţele pline şl 
erau in sfoara de pomi ce lega limba 
de pădure de panta muntelui cind 
dau, bot in bot, eu linia dc trăg㬠
tori securişti care deschid focul do 
la 30—40 dc metri, fără nici o soma¬ 
ţie. Le răspund ou foc şi se retrag 
pentru ca ^ încerce o ieşire dar se 
văd ajunşi din armă şi înconjuraţi 
de patru buldogi care le taie calea. 
Au aruncat raniţele şi s-au aşezat cu 
spatele la un fag. Gîinii i-au înconju¬ 
rat fi mîrîind se pregăteau să se a- 
runce asupra lor. înţeleşi, cei doi, 
deschid dc-odată focul, Doi dintre 
cîîni cad, ceilalţi răniţi, fug schele- 
lăind. 

Era pentru prima dată cînd se fo¬ 
loseau de efini dresaţi intr-o acţiune 
in stil marc. In timpul ăsta linia do 
trăgători securişti se apropia, tră- 
gînd continuu. Gei doi trag focuri de 
derutare şi o Iau spre cimp unde 
ffiau că sînt tufe fi lăstăr4 pe mar¬ 
ginea unor pîriurL SecuriştU puşi să 
păzească liziera, derutaţi dc focurile 
oe veneau din pădure, nu sint atenţi 
fi intervin tîrziu. trăgînd după col doi 
cind aceştia se îndepărtaseră şi ajun¬ 
seseră Ia tufe. De acolo, la cîteva su¬ 
le de metri, se afla ciurda satului ca¬ 
re tocmai se întorcea de la păscut. 
Din tufe cei doi s-au ascuns printre 
Vite. „Ge cai îs învăţaţi la călărie?** 
l-au întrebat pe păstor. Acesta Ic-a 
arătat caii şi |-a ajutat să-i prindă. 
Ionii mei au încălecat şi au dat căl- 
ciie. Era timpul că din două părţi 
grupe de securişti, cu ciinii de zgar¬ 
dă. alergau spre eu După ee s-au 


îndepărtat destul au oprii au des¬ 
călecat şi au gonit caii inapoi. S-au 
strecurat ferindu-se de orice privire 
pină au trecut riul Porumbac şi au 
ajuns iarăşi în iireajma pădurii dar 
nu s-au afundat In ea ci s-au îndrep¬ 
tat spre satul Porumbacu de Sus. Se 
inserase bine cind au intrat în sat 
luind-o nu pe drum ci prin grădini 
Au dat de Un om pe care nu-l cu¬ 
noşteau. „Nene, este securitatea pe 
aici?" „Nu e, măi băieţi". „Te rugăm, 
dă-ne ceva de mîncare". Femeia au¬ 
zind, n-a mai stat pe gînduri, a in¬ 
trat în casă şi le-a adus două piini şi 
o bucată de slănini. „Vă mulţumim 
frumos!" „Dumnezeu să vă aibă in 
pază* 

tn timpul ăsta se făcuse noapte 
neagră mai ales pentru că cerul se 
acoperise de nori grei Au ieşit pe 
cimp pe ia cimitirul eroilor dintre sa¬ 
tele Sărata şi Porumbacu ureînd ast¬ 
fel, ca să treacă pe deasupra satului 
Sărata. Erau cam pe locul unde cu 
o seară înainte ne mirosea a benzi¬ 
nă cînd, un far s-a aprins şi s*au 
văzut in plină lumină, b clipa aceea 
■n fulger puternic a brăzdat cerul, 
luminind ca ziua toată împrejurimea 
de au putut să vadă foarte bine cura 
era instalat dispozitivul Pe terenul 
«cela erau parcate camioanele şi ce¬ 
lelalte maşini ctt care venise secu¬ 
ritatea. Orbiţi de fulger securiştii 
Q-au apucat să vadă cum cei doi s-au 
aruncat spre fuf4urile de pe rîpa ce 
străjuieşte satul Sărato spre răsări l 
S-a dat alarma, s-au aprins toate fa¬ 
rurile, se auzea tropăiala alergăturii 
cîteva locuri de armă. dar ei erau 
departe. Ga să na le dea de urmă 
cu ciinii au cotit-o, au inteat in satul 
Scorcl au alergat de-a lungul uliţe¬ 
lor pînă au ajiuns Ia iazul morii în 
care au intrat şt au ieşit prinfr-un 
lec potrivit fi de-acoio s-au îndrep¬ 
tat spre OU pe care I*au trecut prin 
vad, pe la Cîrţa. 

Dimineaţa, cind am ajuns la locul 
unde eram înţeleşi să ne întilnira 
daci se întimplă se ne răzleţim, cei 
doi ifi pregăteau un pat de frunze 
^cate. Ne-am îmbrăţişat şi am mul- 
punit lui Dumnezeu că ne-a scăpat 
şl lui Sfîntu tlie că • ţinut cu noi 
contra securităţii. Abia după aceea 
ne-am aşezat să mincăm o bucată do 
Piti fi să povestim cum a tost 

-V5ÎV. . Ion GAVRIlA 




Blânăstirea Tismana 



Contribuţie la o eventuală 
antologie a ruşinii 


Intenţionat punem faţă In 
^ţă pe aceeaşi pagină a 
PUNC3TELOR fiARDINALE 
un fragment din epopeea lup- 
tai anticomuniste dusă tn 
munţi cu arma în mînă, de 
cei care au socotit că bunul 
cei mai de preţ este liberta¬ 
tea şi demnitatea poporului 
român şi afirmaţiile făcute. 
In trecutul nu prea Îndepăr¬ 
tat, de două >4teaiarcabile per¬ 
sonalităţi de colturi" care 
după ce au slujit eu devota- 
luent regimul comunisl as¬ 
tăzi nu se sfiiesc să încăl¬ 
zească fotoliile onorabile de 
preşedinte şi vicepreşedinte 
ale Academiei Române. 

Ne-ar bucura ca lepădarea, 
de trecutul ruşinos să fie un 
autentic drum al Damascu¬ 
lui Deocamdată Insă nu ui¬ 
tăm că. în timp ce securişti! 
care acţionau tn munţi împo¬ 
triva luptătorilor anticomu¬ 
nişti li vfnau doar pentru a-i 
extermina fizic, „personalit㬠
ţile* mai jos citate, precum 
şi multe alte ca ele, au con¬ 
tribuit direct, cu responsabi¬ 
litatea deplină pe care le-o 
conferă gradul lor de instru¬ 
ire şi cultură, lâ asasinarea 
sufletului propriului lor po¬ 
por. 


Avem faţă tn faţă două ti¬ 
puri de (xmştiinţă. Deoparte 
un elev şi un student care au 
căzui luptind în munţi, pen¬ 
tru libertatea neamului, pre¬ 
misă absolut necesară pentru 
înfăptuirea unei autentice 
culturi. De cealaltă parte, doi 
academicieni confecţionaţi de 
regimul fieauşescu care, după 
cameleon izarea la care i-au 


obligat tinerii din Decembrie 
'89, ne dau doctoral lecţii de 
„democraţie originală" şi 
despre „valorile umanismu¬ 
lui" de la cea mai Înaltă ca¬ 
tedră a culturii româneşti. 

„Ee-i foloseşte omului .să 
ciştige lumea Întreagă, da- 
că-şi pierde sufletul!" 

Marcn, 8. 36 


Prof. dr, docent DRAGANESGU Mihai 

«Sub steagul tricolor al ţării, sub steagul roşu al partidului, 
sub s^ul ştiinţei şi al ştiinţei societăţii create de Marx, En- 
gels şi Lenin, Congresul, Raportul prezentat de tovarăşul Ni- 
. Ceauşescu au arătat că nu ne este indiferentă lumea în¬ 
conjurătoare, din contrîl că este posil^ S-o Înţelegem fi s-o 
mlluenţăm prin realizările şi conceptele noastre, dacă vom ac- 
pona strîns uniţi In jurul partidului şi conducătorului 'iubii 
tovar^ul Nicolae Ceauşescu, care ne cheamă la Înaltă răspun¬ 
dere istorică faţă de viitorul poporului român şi al societăţii 
omeneşti.» 

(Contemporanul, 6 Decembrie |974) 
DUMITRESCU-BUŞULENGA Zoe 

«In această prezenţă neclintită la datorie a tovarăşului Ni¬ 
colae Ceauşescu ne regăsim certitudinile, ne regrupăm forţele, 
ca să putem înfrunta necesităţile oricit de adverse. Căci după 
ci Şl după exemplul lui am mers toţi la îndeplinirea tndatori- 
ruor noastre cetăţeneşti şi umane, după lecţia iiii ne-am In- 
văţat Jnti^adevăr lecţia angajării şi a implicaţiei în cauza bi¬ 
nelui public,» 

(Scinteia Tineretului id luUe 1975) 





PROBLEMA MINORITĂŢILOR 


• PUNCTE CARDINALE # 


Pog. 9 


SASII în ROMÂNIA 


VIQI4H? STORWe. 


(U) 


IV. VIAŢA INTELECTUALA 

Saşii au avut o intensâ via¬ 
ţa intelectuală. Mulţi tineri 
au studiat în universităţile 
germane iar tot ce s-a dove¬ 
di. valoros în domeniul inte¬ 
lectual în ţările germanice a 
fost apreciat şi acceptat cu 
mare cinstire de întreaga na¬ 
ţiune, Pentru promovarea 
ştiinţei şi culturii administra¬ 
ţia săsească a invitat sa¬ 
vanţi germani în Transilva¬ 
nia. Aceştia, împreună cu lo¬ 
calnicii, au contribuit la rea¬ 
lizarea unui climat cultural 
Şl ştiinţific în pas cu Europa. 
Din rîndul saşilor au rămas 
în Occident unde şi-au împli¬ 
nit cariere strălucite o nîulţi- 
me de bărbaţi iluştri de la 
Michncl Hicssman din seco¬ 
lul al XVl-lea pînă la Ilcr- 
mann Oborth din secolul 
nostru. 

In anul 1840 s-a înfiinţat 
la Sibiu „Societatea pentru 
cercetarea Transilvaniei* (Vc- 
rein filr Siebcnblirgische Lan- 
deskunde). In 1847 se consti¬ 
tuie -Societatea pentru lectu¬ 
ră in domeniul ştui>ţelor natu- 
rii*’ (Naturvvicsscnschaftlicher 
Leseverein). transformată du¬ 
pă doi ani, In „SÎocietatea 
transilvăneană pentru ştiin¬ 
ţele naturale din Sibiu* (Sic- 
berbiirgischer Verein fUr Na- 
turuissenschaften zu lier- 
mannstadt) caire întire 1850 şl 
1945 va edita, in 95 de volu¬ 
me, pt^Iicaţia Verhandlungcn 
und Mitteilungcn. Societatea 
mai sus numită a promovat 
oercetâri de botanică, paleon¬ 
tologie, . zoologie,, minerâlogie, 
petrografie şi geologie pe tot 
SnfUnsm principatului ca şi 
zonele învecinate acestu- 
K. In 1895 ă fost inaugurat 
muzeul societăţii, oonţinîiid 
colecţii remarcabile pe plan 
european şi o bibliotecă do¬ 
cumentară de aproximativ 
70 000 de volume. In 1845. la 
Sibiu, ia fiinţă „Asociaţia a- 
gricolă săsească din Transil¬ 
vania* (SiebenbUrgi.sch-săch- 
sischer Landwirtschaftsverein). 
cu filiale în toate scaunele, 
ulterior în comitate şî judeţe. 
Această asociaţie a organizat 
şcoli agricole permanente şi 
de iarnă, precum şi terenuri 
agricole experimentale care 
avut o deosebită importan¬ 
ţă în modernizarea agricufltu- 
rii — soiuri de plante, rase de 
animale, t^ipologu . de. cultu- 
râ. de creştere a animalelor, 
de prelucrare a produselor şl 
de conservare. 

In anul 1881 s-a constituit 
„Asociaţia transilvăneană a 
Carpaţilor* (SiebenbUrgischer 
Karpatenverein — SK V). A- 
eeastă societate a construit 
peste 40 do cabmie in munţi, 
multe zeci de refugii, a ame¬ 
najat cărări turistice marcate, 
a editat ghidm-i. Staţiunea , 
Păltiniş fHbhe Eiane) este u- 
na din reaSizarile SKV-uflui. 

O altă înfăptuire a activit㬠
ţii cuTiurele săseşti este „Mu¬ 
zeul Ţării Birsci" (Burzen- , 
lands nÂuseum),. cate pe lin¬ 
gă wliecţH extrem de veâcroa- 
se de preistorie posedă o boga- ' 
tă colecţie etnogi^ică. 

La Sibiu funcţionează pen¬ 
tru public încă din ultiinul de- . 
«niu ai Sec<Âuiiii aă XyiII- 
lea «Muzeul Brukentbar (Brii- 
kenthal-Miţşcum), cfuprinzînd 
Una din orie m^ preţioase pi¬ 
nacoteci dfai eSbd ocwitineh- 
tului, o bSblIotecă şi diverse 
colecţii dintre oare midte pro¬ 
vin din ţa-oprletate particu¬ 
lară. $i tot le Sibiu a fiinţat 
pină In 1948 „Arhiva Naţiunii 
Săseşti*. Documente despre 
funcţionarea «rhiveSar da- 
ăează dki Î476: în veaced ur- 
•nător exista «n Beges- 
Iramt In araolui ăJ XVnWea 
doctunedtete de arhiva sîn* 
Twiorilîcate prte pubTfcflre In 


„Sicbcubiirgischc Quarial- 
schriir (1790) iar din 1880 in 
„Urkundenbuch zur GcM-hi- 
clite der Deutschen in Sieben- 
bUrgen. Intre 1937 şi 1941 ar¬ 
hiva a fost preluată de „Con- 
sistoriul Regnicolar” al Bise¬ 
ricii Evanghelice iar din 1941 
a fost subordonată Grupului 
Etnic German. După război 
arhivele săseşti, ca de altfel 
toate arhivele din ţară, au fost 
încorporate Ministerului Afa¬ 
cerilor Interne, 

Teatrul a fost o prezenţă 
permanentă în viaţa acestui 
popor. Anterior Secolului Lu¬ 
minilor, reprezentaţiile tea- 
tiŢale sînt tipice teatrului me¬ 
dieval european, .avînd su¬ 
biecte biblice. In secolul al 
■XVIII-lea există deja trupe 
permanente de actori iar în 
1788 este inaugurat la sala 
Thalie din Sibiu ufi teatru 
german care va funcţiona pînă 
în anul 1949. Pe lîrigă trupele 
locale, sala Tltalia va găzdui 
şi trupe de teatru celebre ve¬ 
nite In turneu din ţările ger¬ 
manice. 

Muzica are rădăcini atUnc! 
m .sufletul poporului săsesc. 
In fiecare oraş a existat încă 
din seooaul al XVMea o for- 
raaţie instrumentală, iar din 
a doua jumătate a secolului 
trecut fiecare sat săsesc avea 
o aatfei de formaţie. Au exis¬ 
tat multe zeci de reuniuni de 
muzică grupate în „Uniunea 
muzicală germană-ardeleană* 
(Siebcnburgisch-sichsischer 
Săngerbund). Vestite au fost 
COTurile bărbăteşti „Hermania* 
şi „Mănnerge-sangverein* care 
au prezentat regulatr ^ sce¬ 
na teatrului din Sibiu, opere 
criebre. Deosebit de fireţuH 
a'fost, îndeosebi la. sate, câi- 
lecul popular..— o - . 

Artele plastice au fost ctâ- 
tivate intens de saşi. ' Arta 
medievală a fost pusă eocclu- 
9iv în serviciul bisericii: 1' 
coane şi pictură murală, poti¬ 
re şi *toruci, strane şi uşi, al¬ 
tare. baptiserii şi clopote^ Ele 
sînit păstrate astăzi cu respect 
şî sfinţenie. AAitectiHa di^- 
ritelor epoci este ilustrată 
prin cîteva Sute ' de biserici 
frumoase.' Broderiile şi argin¬ 
tăriile multor biserici sînt de-. 
puse astăzi spie păstrare în 
muzeul Bpukenthaî, Pictura' a 
înflorit încă din secolul'^ al 
XV-lea iar în veacul nosfa-ua 
înregistrat un - triţim avjnt 
Poporul săsesc a dat mulţi 
pictori de telent, oare au in- 
teipretat cu idelitate earacte? 
fpfl'naţional şî ab ocolit cu¬ 
rentele efemere. 

V, OBGANI^AŢOLB' 
SĂSEŞTI 

Irapreskmantud -simţ al orga¬ 
nizării este urnii din caracte- 
rede naţionale aie saşiilor. Mă-. 
reţia acestui popor «f fost asi¬ 
gurată prin fâcidtatea de a-şi 
subordona voinţa individuală 
intereselor .şi scopurilor comu- 
hirtăţiv Întreaga viaţ^ naţio- 
na/lă a saşilor a fost structu¬ 
rată şi desfăşurată într-o mul- 
.titrudme de ^organizaţii. Cali¬ 
tatea lor şi rezultatele obţi¬ 
nute sînt deasupra celor ^ ale 
altor ţjopoafe eurppenri Nu¬ 
mai elveţienii se pot ‘ mtndri 
că sînt, din . acest punct de ' 
vedere, superiori saşilor. 

O^apizafia Ipr cea mai 
temică a fost biserica. In pri¬ 
mele sec<^ ale existenţa lor 
pe meleagurile transilvane» ca¬ 
todici fiind, a^ a\^ o mulţi¬ 
me de conflk^ cu episcopul 
de Alba-Itzlia. Abia după a- 
dopterea reformei lutherane, 
la joceputui sewdujui ai XVI- 
iea, vor avea o deplină inde¬ 
pendenţă a bisericii. Şcoala şi 
tipărirea cărţilor Vor meage 
mină in mină cu instituţia bi¬ 
sericii. Honterus, Trionmato- 
rul religios al saşilor va In- 
temeta In 1544 4a Braşov pri¬ 
ma şcoâJă krtinâ şl prima ti¬ 


pografie. De acum înainte, 
popor şi confesiune au fost 
una 

Şcolile saşilor, de orice 
grad, au fost şcoli confesio¬ 
nale, profesorii avînd şi stu¬ 
dii teologice. Excepţie n-au 
făcut decit şcolile strict pro¬ 
fesionale, aşa cum au fost şco¬ 
lile agricole şi activităţile de 
instruire în meseri (lăcătuşi, 
bărdaşi, tîmplari, eîmăţari- 
măcelari. brutari, zidari ş.a.), 
conduse de bresle. 

Aşezările, fie rurale, fie ur¬ 
bane. au avut o ^ organizare 
comunală care aminteşte de 
(H'ganizarea comunelor ita¬ 
liene. ou precizarea că la saşi 
funcţionau preceptele drepitu- 
Iul tradiţional german. Pentru 
asigurare socială în situaţii 
de necesitate (înmormîntări, 
îmbolnăviri, incendii şl alt© 
oalanaităţi) au fiinţai societăţi 
de tipid vecinătăţilor (Nach- 
barschaften). Penti-u ca tine¬ 
retul să-şi însuşească moi'ă- 
vurl sănătoase şi un compor¬ 
tament .cuviincios au existat 
frăţiile (Brudeschaft) şi socie¬ 
tăţile de surori (Schwester- 
schaft). Acest spirit reunionri 
săsesc este expresia unui sen¬ 
timent de profundă solidari¬ 
tate umană. In secolul al 
XTX-lea. propăşirea economi¬ 
că, socială şi cidtuială o po¬ 
porului sosesc va fi conconai- 
ten* şi cauză şî efect a unei 
impresionante proliferări a 
asociaţiilor do tot felul: re¬ 
uniuni umanitare, reunirinl de 
apărarea imtereselor, reuniuni 
pentru artă şi ştiinţă. reu¬ 
niuni de ^jort şi turism, reu- 
niteifl sociale ş.a. Pe lingă a- 
sooiaţiile uneuţionabe ahter ' 
rictf ester necesar'sâ ’seumeiăni ‘ 
Urinătearea© societăţi edr o 
deosebită importanţă în viaţa 
comunităţilor săseşti; . „Gastav 
Adolf Vereîn", ’ - Oirganîzaţlo 
umanitară a Bisericii, evan¬ 
ghelice întomeiatâ 
1862; uAll^meiner’- Prauen- 
verein* (Societatea generată ■ 
U femeilor), avînd dicpt scop 
îngrijirea săracilor, orfanUor 
şi cimith'elor; „Kinderschutz- 
verein* (Asociaţia pentru 
protecţia copiilor). întemeiată - 
îa începutul acestui secol) 
„Tamverein* (Societatea de. 
gimnastică), cea inai veche din 
reuniuntie de sport; cîteva re¬ 
uniuni- de abstinenţă (Vereine 
£Ur Absttnenz). şi nwdte altele. 

Aceste societăţi organizau, 
simultan, în oraşul în car$ ‘ 
funcţionau,, serbări comune şi 
o adunare genei^lă ^ cadnd 
căteia Se prezeht& 6 dare ^ 
seamă despi'e activitatea des- 
făşu raită, urmată de reprezen¬ 
taţii festive, concerte, ban¬ 
chete etc. Aceste ^bărî ţi¬ 
neau (âtevă zile şi se numeau 
zilele reuniunilor (Vereinsta- 

go- 

Din existenţa acestor socie¬ 
tăţi şi asociaţii se poate trage 
concluzia că una din trăsături¬ 
le dominante ă populaţiei s㬠
seşti este respectul pentru dis¬ 
ciplină, pentru ordine, pen- 
tm convenţie. Liniştiţi, chib¬ 
zuiţi. harmei. sa.şii simt înainte 
de orice oameni ai convenţiei, 

Vr. PROPRIETATEA SI OR¬ 
GANIZAREA TERITORII)- 
...LUI 

Cucerirea maghiară a îm¬ 
pins formaţiunile statale ro¬ 
mâne în regiuni pea'ifericet 
munţii Apuseni, Haţeg, Amiaş. 
Făgăraş, Maa'amureş. Aces¬ 
tea VOI* fi locuiite( aproape In 
exclusivitate de români. Terl- 
tCH'iul situat la sud de Tima- 
va Mică a fost. cucerit la oum- 
păna dintre secolele XI şi 
XIL Toponimele Kiskapus 
(C<H3sa Mică) şl Nagykapus 
(C(^a Mare) sînt reminiscen¬ 
ţa ale Itinitiei de sud a 
nirii maghiare. 

In acest spaţiu declarat pă- 
MJnt crăiesc (Fundus regius) 
vor supravieţui obşti ţăiă- 



Johannes Honleru.s (1498—1549), reformator şi umanist al 
TransilvanieL 


neşti, din viaţa socială rom⬠
nească preexistentă cuceririi, 
oare vor #i aservite noilor 
structuri statale. ffionsechiţa 
firească a procesului de cuce 
rir© ya fi pn considerabil r©- 
gres demografic §i. economic. 

Regalitatea maghiară era 
interesată în sporii^ venitu- 
riter printr-o gospodărire cit 
mai intensă a d^eniilor sa¬ 
fe. Acest deziderat nu putea 
fi împlinit priu, atragei^a 
poptflati^^-romajteşu din tefi- 
încămeouceirite cu oo- 
r© *e afla ki raporturi de be- 
Ilgeranţă. Pentru apărarea do-' 
■menillcr coroanei au fost fo¬ 
losiţi secuii care au fost ţirans- 
feşraţi spre est către Caspaţil 
Orientali şl în soauntA Arieş. 
Dar. nici secuii şi nici popu¬ 
laţia reunească rămasă pe 
ao«t teritorliu, datorită «lîvelu- 
lui lor social-eoonomic scăzut, 
ivu^ puteau oferi regalităţii, ma¬ 
ghiare o valorificare prin a- 
grksdţură a regaL 

ăstfol fiiăît obţină veni¬ 
turi substanţiale. Şi astfel «-a 
făcut apoi la colonişti din 
vestul ţărSor germanice 
Colonizarea a avut un ca- 
ractei' daşnic. Acţhineâ de co¬ 
lonizare a fost coordonată de 
locatori (conducătorii statali, 
regi, prinţi, duci, eto, rectir- 
geon ia serviciile unor mediăi 
toci — locatori —i oare' eXecu- 
teai locaţia — atribuirea con-, 
traofcuală a terenului). ilŞîplo- 
ma andreeană, oara trimite 
înapoi la regele Geza ai II- 
lea. a»-a»tâ a fi existat ua sin¬ 
gur partener care oferă pă- 
mlnt coloraştiJor— regalitatea 
maghioiă. . . . . 

.eoloniştii obţin priVflegil pe. 
oare w îe avea populaţia ro- 
tuâncască existentă. Im{X>ţtent 
îri acest seps este Mpttd câ 
pănftîntul oare a fost otribidt 
coloniştii^ nu era terra„ dş- 
sorta el inhabitata, aşa .riun 
sie specifică în documentele 
maghiare. " Arheofegla, tbpo-' 
nahrua ■ şl oiteva documente 
fac dovada preexistentei po- 
pidatîei româneşti faţă da' co¬ 
loniştii saşi, ,' 

Noii sosiţi pe mrieagtirile 
tranşHvănene hduo ou ei sis-' 
temele d€ exploatare agricplă. 
de organizare şi utilizare a 
twitorkduî practicate în ves- 
titi Europei. Terenul era îm¬ 
părţit în sesii flamande sau 
irancone., raportul lor de m㬠
rime fiind de 2 la 3. Sesia 
franconă «te apieciată la 
25—28 Iwciare. are forma U- 
nui dreptunghi, la una din 
laturile scurte fiind curtea, In 
continuarea celor tiri clmmiri, 
potrivit sistemului de cultură 
trienal. Vecinul de curte est© 
şi vecin ida lot agrar. Izlazul 


comunal este e.xceptat din nu^ 
mărătoarea sesiilpr. Sesia Ba- 
mandă nu era legată direct da 
curte. Goşpodăriire erau'gro- 
jpate in jurul omei pieţe cen- 
teştle sau al bisericii. Ogorul 
era împărţit tot în sistem trie¬ 
nal, comunal ei'a 

mad extins decA fn satad de 
tip francon. 

Prin tipul vetrei satultti şl 
prin distribuţia' terenului tu 
posesiune peaaonaffi şi In po- 
fiesiome oeiminală işcăfefla¬ 
mandă are icaparitate mal 
ndioată âe a realiza , comiml- 
iăti închegate, §a se pretea- 
SjS, datorită pş^teobilfităţii dt 
râalizaire radostrală, a â adop¬ 
tată In goluri ^ locuire. Ex¬ 
presia dip Di^oma andrea- 
nât „le-am dat pădurea Via- 
hiilod şi Pecenegăor, ca să ia 
' foilosească împreună cu su> 
numiţii Viabl şi Pecen^i,. .* 
ăarprb^e o asemenea situi^ 
ţie, Pqptdn^ rdmâneâ^' du» 
pfhnlir^' drăli^ 'otHi^ează 
cea mai niSne parte.â terenu¬ 
lui în posesiune eriectivă (pă- 
şdnaţ, vînăţoare, p>escldt, p㬠
dure), ogoarele în posesiune 
mdtvidizală fiind ex^m de 
restrînse. ' . ^ 

Regalitatea . maghiară, aşa 
cum rezultă din citatul ante- 
riw, dă In locaţie comunit㬠
ţilor de cokwuşti, terenuri dki 
poseaunea coioctivă asupra 
. oăd'eia .ano prioritate. Aşad^ 
reniânh autohtoni au statut 
de . populaţie cucerită. P® cind 
coloniştii saşi au regim do 
pK^ulaţie privilegiată într-ua 
amestec de drept german, şS 
di'cpt maghiar. Rolul a! 

. coloniştilor şăşj , este ,econo- 
ţnic, itlieripr*. r^enjiAidu-le 
, resppnăăbilJtăţl. milîtăre.' Iti 
pămIntUl orăfe&Q se ţirixîuce 
din ' Eiuopa docîdţhiă- 
fe; im transfer tehnologic ta 
domeniul agiw şl al meştci^u- 
' gurilor dare Va asigura d evm 
iuţie econc^ică şi sorială âs- 
bendentâ tlî^ de aproxinia- 
tiv'patrii secole. Organizarea 
gospodăriidor,’ ă proprietăţilor 
agrare^ utitizadrra* teretuiriloc, 
textura şi strUcţiira aşezărilor 
oniMieşti, arhitectura vor in- 
, chege. mite munca acestor eo- 
ţonişţi, im peisaj, eulturalizaţ 
aimilm* Europei reotrale ■ 'şi 
apusene. în seAeic oare Se în¬ 
temeiază pe se^ ■ flamandă 
ore loo o redistribuire â ogo¬ 
rului la intei^al, de obicei, de 
12 ani, plaă in secoltti al 
XVni-lea şi pe alocuri chiar 
mai tirziu. unul din as¬ 
pectele de drept cutumlar ger¬ 
man oare au împiedecat dife¬ 
renţierea sfială prin avere 
în comunităţile rurale săteşti. 
(ooiHinuare !a nr. viitor) 

• - Ion UNGVBEANV 







Po0. 10 


# PUNCTE CARDINALI • 


PUNCTE DE VEDERE 



UZURPATORII 
DE IDEALURI 


Citind JRominla Marc** şî ,Ettropa“t reviste pe care »e ştie 
•cum — nu mat este nici un secret — cine Ic^ patroncarfi tr㬠
iesc aceleaşi sentimente pe care le-am trăit in 1964 cînd am 
ieşit din închisoare. Fusesem atunci, la începutul anilor *50, 
condamnat la 20 de ani muncă silnică şi întemniţat pentru 
convingerile melc profund româneşti şi pentru că mă împotri¬ 
visem. împreună eu alţi eolegi de generaţie, regimului eomu- 
nist instaurat la noi, după 23 august 1944, prin forţă brutală şi 
prin trădare, şl, ieşit afară, in nUbertate**, constatam cu amă* 
lădunc şl stupoare că puterea comunistă, care, între timp, se 
consolidase ne eonfiscase, sau era pe cale de a ne confisca, pe 
Ungă toate «die, şt o parte dbi idealurile noastre, alo celor 
eare, in numele acestor idealuri, ne împotriviserăm dintru in- 
eeput insfaniărn ei, plătind pentru această îndrăzneală a noas¬ 
tră, unii cu viaţa, iar alţii cu ani grei de temniţă. 

Naţionalismnl gregar, de ţîrcovnie analfabet, profesat, după 
1965, de Ceauşescu şi de către cei eare cu zel U slujeau, pre¬ 
cum şt aiHurentB lui luptă dc emancipare faţă de Moscova, ne 
Mdeatt ooulL celor abia ieşiţi din închisori, sentimental inuti- 
fitlţQ luptei şl sftcrificiului nostru, «Vezi hă, îmi spunea ade- 
•aa, cu • mindiic nedisimulată, colonelul care mă convoca pe- 
fiodia la seeanState pentru a-ml iripăt ginduriSe şl a-mi fnire- 
ttup spaimei», a«l intern adevărat naţionaUşU şl iubitori de 
^ri, nu vor* fi, pentru a mă convinge, im! înşira „realizărUi** 
•fgiaiulttl pe eare M slujea. 

AcdUişi ăusl oaaar şi aceleaşi sentimente de zădămlde l 
trăiesc astăci citind cele două reviste mai sus pomenite. Indi 
viei, descinzind direct din şcoala de propagandă comunisto- 
ceauşistă, eare^ plnă nu demult, au fost stîlpi de susţinere ai 
Mniij regim criminal şl profund antlromănesa şi înălţau ede de 
preamărire „odioşilor** întreţintndu-le paranoia, se erijează as¬ 
tăzi In vajnici apărători ai neamului şl ai valo^or tradiţiona¬ 
le ale popemlui remân* confisdndu-nc pînă şi pe Dumnezeu 
fvezl proortodoxismul fals şi pioşenia ipocrită ale ac^tor pro¬ 
roci mincinofU* Aceşti indivizi fără scrupule, cu vocaţia mocir¬ 
lei morale, după ce au stat, în urma bulversărilor din decem¬ 
brie 1989, pr^ de citeva luni. deoparte, hu pentru a face peni¬ 
tenţă, Doamne fereşte!, sau pentru că s-ar fi simţit stingheri 
(DU sînt el capabili de aşa ceva), c! pentru a adulmeca dinco¬ 
tro bate vintul, au Ieşit din nou în arenă. Motto-ul pc care, cei 
de la „România Mare", şl l-au pus pe frontispiciul revistei su¬ 
nă ea un avertisment: „Vom li iarăşi ce-am fost şi mai mult 
decit atltt**, indt dtindu-I, atunci, la apariţia primului număr 
al revistei, nu ne-am putut abţine de a ne pune întrebarea: 
Cum adică? Pot fi, eare. asai ticăloşi decit au fost? $i. pentru 
a răspunde, parcă, la această întrebare, ei au dovedit cu pri¬ 
sosinţă că pot. tncă din primtil număr al noU lor reviste, fnire- 
bttin^nd acelaşi ten. insolent şi acelaşi vocabular Insalubru şi 
Sttl^rban cu care au poluat dintotdeauna .publidsUea «oasâ- 
•ească. au poralf o campanie de denigrare şt calomniere-a-u- 
deviraţUor opozanţi anticomunişti şi mindad, de data aceasta, 
•eolimente naţionaliste şi creştino pentru a Induoe fn eroare 
opinia publică flaonsibilă la astfel de argumente, ei încearcă, de 
fapt, să-şi apere poziţiile pe care. la un moment dat. şi le-au 
sbnţU primejduite. Mercenari al condeiului, aceşti indivizi, 
pentru a le fi lor bine, trec dinfr-e barcă în alta, punfndu-se 
de fiecare dată tn slujba mai marilor zilei. Ieri. pentru că era 
reatMtU, an test virtuoşi comunişti, astăzi, schimbindu-şi părul 
dar nu şi năravul, fac curte puterii actuale şi, pentru a-i fi 
do folos, se dedau la fel de fel de acte de diversiune, invenitnd 
pericole Imaginore sau exacerMndu-le pe cele minore, pentru 
a abate atenţia opiniei publice do Ia pericolul real, cu adevărat 
catajdrofal. care ameninţă astăzi societatea românească, neoco- 
munismul. Iar ntline, dacă ar fi să se rolnstanrexe nmnarhia, 
vepede şi-or descoperi virtuţi monarhice, cintind in cor cu ade¬ 
văraţii monarhişti „Trăiască Regele**, sau, dacă prin absurd, 
•e-or cotropi ungurii, s-ar transforma, peste noapte, in cei ntai 
aprigi susţinători al acestora. 


Dacă ar fi numai oportunişti ordinari i-am înţelege şi. poate, 
i-am ignara, dar ei sînt mai mult decR atît Nostalgici ai pri- 
■iri lor iubiri, ei încearcă să reabiliteze pe teştil namenclatu- 
r^tl, precum şi una dintre cele mai odioase instituţii comu¬ 
niste. securitatea .al cărei slujitori credincioşi au fost şi conti¬ 
nuă încă să fie. „Te aşteptăm In libertate generale", scria sub 
fotografia fostului general de securitate. Iulian Vlad, apărută 
pe prinu pagină a unul număr al revistei .JBuropa", Iar în alte 
numere ale aceleiaşi reviste se încerca să se domonstreze cît 
de utili ar fi astări ţării o serie de foşti nomonclaturişU ca Totu, 
Ştefan Andrei, Niculcscu-MIzU şi alţii care au avut neşansa 
să fie printre cei care au fost sacrificaţi ca ţapi ispăşitori. 

Dar. nu numai atit. Naţionalismul lor şovin şi xenofob, prac¬ 
ticat ru asentimentul şi tn folosul Puterii compromite adev㬠
ratul naţionalism care este un sentiment fir^ al oricărei co¬ 
munităţi naţionale oe tşi asumă responsabil identitatea. 

Iată pentru ce. aceşti smintitori de minţi trebuie stigmatizaţi 
şi arătaţi lumii drept coe« ce, de fapt sint: uzurpatori şi com- 
Pcomiţălnrl de idoaluri. 

. V i-V > fK-inostcimANDBONBSKlU^ 


Suveranitate Naţională 




Federalism 


Urmărind eveniment^e din Iugoslavia, Jean- 
Marie Le Pen, şeful atît de ponegrit al dreptei 
naţionaliste şi creştine din Franţa, a făcut 
următoarea afirmaţie: 4^zLoiul acesta con¬ 
stituie un avertisment solemn dat tuturor 
francezilor taclinaţi să cocheteze cu intrarea 
F^wţei Intr-o Buropă federalizată* *. 

fiomenttnd această afirmaţie («Prăsent*, nr. 
8395, 5 iulie 1991), ziaristul Guy Rouvrais cau¬ 
tă să demonstreze că francezii ar trebui să ia 
In serios acest avertisment Un federalism eu¬ 
ropean. dincolo da anumite avantaje economi- 
«e, ar ridica o serie întreagă de grave proble¬ 
me politice. Intr^ federaţie poţi intra, dar nn 
ştii cînd şi cum ai mal putea ieşi. Federalis¬ 
mul înseamnă de fapt supranaţionalifafe, adi¬ 
că abdicare a popoarelor de la suveranitatea 
lor naţională şl implicit de la afirmarea 
liberă a propriei identităţi. Astăzi se spune, 
bunăoară, „pt^rul Iugoslav", dar o limpede 
că acesta nu-i decît o ficţiune: „Iugoslavia*, 
eom o dovedesc din plin şi recentele eveni¬ 
mente, au-I altceva decit „un ansamblu artifi- 
rial, reunind naţiuni diverse, a cănor Identi¬ 
tate este violent negată după decenii*. 

Comisia 9e Ia Bruxelles, primă formă 9e 
^ncretlzare a unul scontat supraguvern fe¬ 
deral, a interzis deja Statelor membre al» 
C.B.I. să aibă o polMcă agrai'ă proprie, • pe¬ 
ltică Industrisdă naţională şi un control st- 
«»r asupra propriihK^ fironfier», te faţa fluxa- 
W da emigranţi Popoarele pierd tecetol 
m teoetul dreptul do a mai lua decizii pe 
eont propriu încă din acest stadiu d» pre-fe- 
’deralism. Concluzia e categorică: „Dacă vom 
mda iluziei mortale a federalismului s-a sflr- 
şlt ctt ţara noastră. Găci mtine vom avea o ar¬ 
mată federală europeană, reprezenfind braţul 
tearmat al tehnocraţie! bruxeileze. Dacă, după 
ee vom fi intrat, vom mai voi oumva să Ieşim 
din federalism, această armată eur<^ană, a- 
semenea armatei federale din Iugoslavia, ne 
va sili să reintrăm te rlnd*. 

Păreri în esenţă identice au exprimat de cu- 
rtnd şi personalităţi politice mult mai puţin 


de dreapta" decit naţionalistul francez Le Pen. 
lată ce spune te sensul acesta fostul premier 
britanic, d-na" Margaret îbatcher: „Nouă su¬ 
veranitatea nu ne vine de Ia Bruxelles... Eu 
cred că poporal nostru nu poate agrea o creş¬ 
tere masivă a puterii celor de la Bruxelles, o 
imixtiune a lor te fiecare aspect al vieţii 
noastre naţionale*. O astfel de situaţie, oricît 
de ascunsă sub masca paşilor mărunţi, ar ame¬ 
ninţa să pană Regatul Unit,^pe nesimţite. Ia 
discreţia unei Europe federale. „Transferul 
masiv de competenţe, urmărit actualmente de 
Comunitate, ar însemna cea mai mare abdi¬ 
care din istoria noastră de la suveranitatea 
naţională şi parlamentară*. 

Răspunzînd cu ironie partizanilor tinei Eu¬ 
rope federale. Doamna de Fier a declarat: „Nu 
trebuie să-i lăsăm să sa insinueze drept mai 
europeni decit noi. Ei nu sint, pur şi simplu, 
decit... mai federalişti*. 

Aoeaşi părere este împărtăşită şi de succe¬ 
sorul d-nei Thatcher, actualul premier britanic 
John Major: „Noi nu vom accepta în nici un 
caz ca noţiunea de federalism să figureze (n 
vreun tratat, atita vreme cit înţelesul ei na 
va fi clar pentru toţi. Căci acum federalismul 
te Comunitatea Europeană înseamnă lucruri 
diferit» pentru persoane diferite. Dacă acest 
ouvînt implică un guvemămtnt centrai pentru 
o federaţie d» State, atunci el nu reprezintă 
ceea ce-ţi doreşte poporul acestei ţări. Dacă 
vrea tesă să Însemne descenfrafizare, atunci 
ar corespunde cu ceea ce mulţi din această 
ţară găsesc că ar putea fi acceptabil*. 

Gu toate acestea, recentul Acord de Ia Schen- 
gen a pus bazele suprimării frontierelor între 
cele 12 State membre ale G.B.E., prefigurînd 
viitoarea Uniune Politică Europeană. Fapt sa¬ 
lutar sau nu? Părerile sînt foarte împărţite. 
Oare cine visează, de două sute de ani în- 
c^ce, suprimarea graniţelor europene şi des¬ 
fiinţarea Statelor Naţionale, urmărind acredi¬ 
tare» unui Supraguvem Mondial? Abia răs¬ 
punsul la această Întrebare ar trebui să ne 
pună pe glnduri... 

Marcel PETRIŞOR 


Tleu DUMITRESCU 

Mersi, Occident! 


viaţa şi destinul ţărilor 
■Hei stea în afina marilor 
puteri Aşa a fost do cind 

• lomea şi păafiatal, aşa es¬ 
te şi acum, 

Cînd insă ai neşansa de a 
: fi vecinul anut colos, aşa cam 
ami av«t-e noi, cei de la por¬ 
ţile Răsăritalai, atunci orice 
devine posibil... 

tn disperarea noastră^ ne-ant 
ciatat sprijin şi speranţă la 
tine, Occident! Şi, de multe 
ori, refagial 

Ne-ai înţeles — şi in 1848 
ne-ai ajntat si ne scriem is¬ 
toria iar în 1856' ne-ai salvat 
de te nimicire. 

Generaţie după generaţie 
am trăit lingă idealurile tele.„ 
Dupi 1944 am aşteptat ani 
de-a rîndul să ne salvezi, să 
ne întinzi mina să Ieşim din 
iadul în care nu ştiam că toc¬ 
mai tu ne-ai împins. 

Eroi singura noastră spe¬ 
ranţă şi credeam fn tino ea in 
Dumnezeu şi In adevăr. 

Clnd am aflai Intr-un tir* 
aiu, cum no-al trădai, ne-a 
cuprins disperarea şl sila. 


Şi-am Început să tc privim 
cu mînie.-Negustori de tarabă! 

Acum nu te aaai aşteptăm 
si mori cu noi pe baricadele 
libertăţii aşa cum te-am aş¬ 
teptat atand, în 1946. cînd. 
în imagmaţia noastră de li¬ 
ceeni roBsanticl te asemuiam 
cu Îngerul dreptăţă... 

Acum. Insă, cind suferinţe- 
kt Golgotelor noastre, ne-au 
albit înainte de vreme şi 
ne-au dat aura înţelepţilor, 
ara început si nu ne mai fa¬ 
cem iluzii 

Nu aşteptăm nici măcar 
să-ţi răscnmperi păcatele Yal- 
tei. cînd ne-ai hotărtt pe veş¬ 
nicie destinul şi ne-ai aruncat 
in braţele Moscovei bolşevice. 

Daci n-a fost să fie aşa, 
o datorăm verdictului istoriei 
şi lui Dumnezeu; comunismul 
a murit prin el însuşi, Sau nu¬ 
mai agonizează. 

Am sacrificat pentru asta 
tinereţea toată, sau o parte 
din vieţile noastre. întemni¬ 
ţaţi şi puşi tn lanţuri precum 
furii nctşl şl umUiţi... 

Ori am murit pc baricade 
la fiudapeste. In 1956, 


Am ars de fii, la Praga. 
ne-am ridicat vocile la Ber¬ 
lin, ori la Gdansk sau la So¬ 
fia. 

Am dat libertăţii Jertfa 
singclui. în Decembrie. Ja Ti¬ 
mişoara şi la Bucureşti... 

Am fost striviţi sub şenilele 
tancurilor la Beijing, la Vil- 
■ius, la Belgrad şi Tirana. 

Şi acum aşteptăm primăva¬ 
ra speranţelor noastre... 

Tu, Occident, n-ai să ne poţi 
înţelege, nu vrei să ne înţe¬ 
legi-.. 

Dar nu ne Juca dia nou 
destinai la ralote marilor şi 
meschinelor talc Interese! 

Şi nu mai creşte alţi tirani 
cu feţe umane! 

Nu ne mal trimit» Mitter- 
randzi spre a strtege mflnt p㬠
tate de singe! 

Nu-i mai decora, Qccidept. 
In numele Earopei. şi au le 
mai da bani pentru tancuri 
şi senturi! 

tn fino,, pentru tot ce ne-ai 
făcut, bon sau rău,- pentru 
Valta şl Malta, pentru speran¬ 
ţele noastre inşelate şi mai a- 
Ics pontm cfte tc-am rugat a- 
cum:<i Mulţumlas, «Ocoidentf - 










iPDes6a>| 


MISCELANEE 


• PUNCTE CARDINALE 


Pog. 11 


Mimiifc. vedbi» ban, In Bucureşti 


Căldura războiului rece 


j La Moscova domnii Bush 
şl Gorbaclov s-au Intllnit şi 
I au discutat. Au semnat tra- 
I tatul, au convenit ca U,R.S.8 
I să primească avantajoasa 

I ' clauză a naţiunii celei mai 
favorizate. Intr-un cuvînt s-au 
Înţeles. Pe minarea cui? 


măreţie fără sirme ghimpate 
şi fără simbolul prepeleacului 
cu sentinelă, profilat pe cer? 

'Domnul Ceorge, preşedintele 
ţării campioane a libertăţii, 
mare amator dte jojing. a a- 
lergat mtili ptnă să obţină a- 
ceastă performanţă: O „Sflntă 
Alianţă** cu ateul Mişa. 


Popoarele arse de setea de 
libertate mai trebuie sâ-şl 
ungă, pentru încă o perioadă, 
arsura cu răbdare. După dis¬ 
tinşii interlocutori ar ti mare 
păcat să se desfiinţeze Jhi- 
chisoarea popoarelor**. N-ar 
rărolne paznicH fără loc de 
muncă? Şi ce s-ar ale^ din 


Degradare morală 


cu evoluţie progresivă 


E de mirare, cum a reuşit 
Dumnezeu să adune in ţara 
asta, un contigent atit de nu¬ 
meros de oameni de nimic. 
Geme pămîntul de lichele, a- 
cum, mai mult ca oricind. 
Găci ce i-a reuşit magistral 
P.S.IV.-ului e scoaterea la su¬ 
prafaţă a tot ce este mai pu¬ 
tred şi râu mirositor. Lepre¬ 
lor, jigodiilor, ticăloşilor le-a 
asigurat -cel mai propice me¬ 
diu posibil de acţiune şi dez¬ 
voltare (economic, politic, 
cultural) tn care se afiimă şi 
prolifrează vertiginos, tn ori¬ 
ce caz, primul ministru a 
pierdut in mod lamentabil 
pariul cu naţiunea (făcut in 
direct la Tv) şi se pare că 
memoria urmaşilor, analizîn- 
du-i înfăptuirile, îi va păs¬ 
tra doar cognomenul: „Flin¬ 
tele şi protectorul bişniţari¬ 
lor". 

Concurenţa a stat întotdea¬ 


una la baza progresului so¬ 
cietăţilor umane. Hegel ii 
spunea frumos: contradicţie 
izvorâtă din alteritate. Siste¬ 
mele sociale sănătoase, naţiu¬ 
nile viguroase, colectivităţile 
puternice şi creatoare au fost 
acelea care şi-au asumat con¬ 
curenţa, i-a« asigurat condi¬ 
ţiile de desfăşurare. Eferves¬ 
cenţa întrecerii scoate la su¬ 
prafaţă valorile. Selectarea e- 
litelor poate avea loc numai 
In condiţiile de competiţie 
cinstită. Şi funcţia statului 
este tocmai aceea de a ve¬ 
ghea la desfăşurarea unei 
concurenţe loiale, singura 
productivă pentru progresul 
unei societăţi. 

Acesta ar fi trebuit să fie 
roiul primulLii guvern de du¬ 
pă Revoluţie, respectiv F£.N^ 
uluL Rolul de a debloca sis¬ 
temul rigid impus de dicta¬ 


tura comunistă şi anchilozat 
de absenţa îndelungată a ori¬ 
cărei forme de competiţie' 
cinstită. Dar o astfel de In¬ 
tenţie dacă ea a existat vreo¬ 
dată, a dat «chix** aşa «um 
s-a exprimat sisgestiv preşe¬ 
dintele JloMâniel !n limbaJiR 
de lemn, singurul pe eare-l 
stăptneso la perfecţie foştii, 
actuam şi viitorii activişti ai 
P.€it-idui. • 

Criza continuă ^ în măsu¬ 
ra posibilului, se adinceşte. 
Singuri! avantajaţi sînt cei 
care beneficiază de condiţiile 
acestui raedin infestat de toa¬ 
te formele Imaginabile de pes- 
tUenţe morale. E un cerc vl- 
dos: excroci şi lichele poli¬ 
tice =3 legi proaste şi compro¬ 
misuri w competiţie trucată, 
simulată ş.a.a.d. (hriunde se 
strecoară bandiţii, îşi impun 
năravurile. Dar cineva, pe 
care naţiunea I-a desemnat 
şl l-a investit cu putere are 
oMigaţIa ca aceştia să fie cît 
mai puţini. Altfel, alunecă In 
tagma lor, şi... 

Lucian FILIP 


După aproape doi ani dc 
la ridicarea „cortinei de fier“, 
analiştii optimişti din Occi¬ 
dent apreciază că ţările din 
răsăritul Europei vor nvea 
nevoie le IO—20 de ani de 
rrv'irimcnt economic pentru a 
atinge un nivel dc trai de¬ 
cent Cam aceeaşi perioadă 
de timp o preconiza şi dom- 
nu Brucan — cu referire 
strictă la ţara noastră de da¬ 
ta aceasta — pentru redeş¬ 
teptarea conştiinţei politice. 
Nn insistăm, acum şi aici. a- 
supra competenţei d-lni Bru¬ 
can în materie de democra¬ 
ţie şi de psihologie colectivă. 
Oricum, ţinînd scama că la¬ 
tre economic şi politic exis¬ 
tă o strânsă interdependenţă, 
aprecierile duamcalti con¬ 
cordă cu cele ale analiştilor 
occidentaH. 


Deci. preţ de o generaţie, 
viitorul se anunţă a fi iarăşi 
sumbru. Se conturează per¬ 
spectiva unei noi generaţii de 
sacrificiu. 


Nc amintim cu toţii Io ce 
condiţii am fost crescuţi şi 
nc-am format noi, finerii de 
astăzi, hărăziţi a trăi ântr-o 
societate abrutizată de grifa 
zilei de mâine. In decembrie 
1989, am îndrăznit să credem 
că ne putem cîştiga liberta¬ 
tea şi că putem întrona şi in 
ţara noastră dreptatea. Am 
fost aplaudaţi, binecuvântaţi, 
apoi. încet. încet am fost îm¬ 
pinşi înapoi in aceeaşi exis¬ 
tenţă cenuşie. Putem fi v㬠


zuţi acum dezamăgiţi şi bla¬ 
zaţi, întrebîndu-ne unde am 
greşit. De când ne ştim nu 
am dorit dccît binele. Mulţi 
dintre noi nu avem încă no¬ 
ţiunea foarte clară a ceea ce 
vrem, dar simţim că ni se 
refuză sistematic acest bine. 
fn rest, totul Ia discreţie: 
disperare dt cuprinde, umi¬ 
linţă cită putem duce şi pes¬ 
te toate, un dezechilibru to¬ 
tal şi o spaimă atroce de ce 
va fi. Ne stringem grupuri, 
grupuri, comentăm înflăcărat 
ultimele zvonuri, fiecare aş- 
teptînd parcă de la celălalt o 
dezlegare. Şi parcă doar mila 
creseîndă faţă de noi înşine 
ne mai susţine. 

Şi totuşi, nu puterea de 
muncă sau capacitatea crea¬ 
toare ne lipsesc nouă tine¬ 
rilor de azi, ci posibilităţile 
de manifestare. Sentimentul 
de frustrare s-ar vrea con¬ 
tracarat de o minimă sigu¬ 
ranţă a finalităţii efortului 
general, a necesităţii sacrifi¬ 
ciului. Având certitudinea că 
viitorul copiilor noştri va fi 
mai bun, ne-ar fi mult mai 
uşor să acceptăm acest sacri¬ 
ficiu. 

Dar cine nc poate garanta 
această certitudine? Guvernai 
actual în nici un caz. Nu es¬ 
te capabil de o asemenea 
performanţă. 

Pe dc altă parte, se discu¬ 
tă tot mai mult despre un 
conflict între generaţii. Ce a- 
vem noi tinerii, si le repro¬ 
şăm părinţilor noştri? Con¬ 


formismul. minciuna, faptul 
do a no fi inoculat morbul 
fricii şi mentalitatea de slu¬ 
gă. Noi nu mai vrem însă să 
slujim dccît propriei noastre 
conştiinţe proaspăt regăsite. 
Dacă rechizitoriul pare prea 
aspru, să le dăm cUvîntul 
„părinţilor", lată ce spunea 
Mihai Ralea înainte dc a pac¬ 
tiza cl însuşi cu puterea: JB- 
xistă în educaţia noastră mo¬ 
rală multă comoditate şi, tre¬ 
buie să am curajul vorbelor, 
multă laşitate. Instrumentul 
nostru ca şi al maeştrilor de 
Ia care l-am învăţat este 
compromisul. Orăşcanul nos¬ 
tru e majoritar din fire, mer¬ 
ge orbeşte către autoritate ori 
patere, namai să { se zvîrle 
dteva firimituri de Ia ban¬ 
chetul pe care îl prezidează 
eel mari**. 

In aceste condiţii, unica 
noastră şansă este deci dc 
a nu ne mai lăsa ademeniţi 
de metode populiste şi pru- 
misinni frumoase dar deşarte 
şi de a face curăţenie în cu¬ 
gete, aruncând balastul educa¬ 
ţiei comuniste. Apoi, neac- 
ceptind ideea dc a deveni o 
generaţie de sacrificiu, să ne 
pr^ătim cu seriozitate, res- 
pingînd orice fel de eompro- 
uiis pentru ca. atunci etnd ne 
va veni rindul, să fim capa¬ 
bili să luăm pc umerii noştri 
treburile cetăţii şi să ocOiĂm 
locurile po care le vom merita 
in ierarhia valorilor. 


Monica DUMITRESCIJ 


Alexandru Moscu: Peisaj 3In llmiş 


în ttenţia conducerii 
centrale AFDPR l 


Consider că A.F.D.P.R. (A- 
sociaţa Foştilor Deţinuţi P<di- 
tici din România) are datoria 
să intenteze fostei organiza¬ 
ţii numită ,ySE€WRITATB“, ca 
organizaţie, şi conducătorilor 
ei precum şi executanţilor 
prea zeloşi, ca persoane, un 
proces penal pentru crime 
contra umanităţii. E de dato* 
ria foştilor <teţlnuţi politici să 
dteme în faţa instanţei de 
judecată pe toţi autorii direct 
ai crimelor, sriiJngiuu’ilor, o- 
restărilor Ilegale, bătăilixr, a- 
buzurilOT, a tuturor acelora 
care mid trăiesc şl siTdeaiă 
societatea plimblndu-se liberi, 
rizind batjocoritor, consumîn- 
du-şi în tihnă rodul neome¬ 
niei practicate. Ducrul aces¬ 
ta trebuie Ricut cu atit mai 
mult cu cit printre cei ce se 
cade a fi traduşi tn faţa jus¬ 
tiţiei sint şi membri ai con¬ 
ducerii actuale a ţării, sluj^ 
teri . ai techil dictaturi,- oa¬ 
meni ce au pe conştiinţă mid- 
te şi felurite tilnicii comise 
'şi care pozează azr in oa¬ 
meni onorabili. democraţL 
Avtnd In vedere timpul 
scurs de la înfiinţare şl pi- 
nă azi, cind tacă nu e si¬ 
gură dispariţia totală a aces¬ 
tei organizaţii criminale, am¬ 
ploarea şi perfidia acţiunilor 
ei, ce s-au extins pină în ce¬ 
le mai Îndepărtate colţuri ^ 
pină In cele mai ascunse un¬ 
ghere ale vieţii intime, avind 
In vedei^ timpul ce macini 
oameni, amintiri şi probe, se 
impune ea declanşarea aces¬ 
tui proces penal să nu mal 
sufere nici o amînare, în 
ciuda aşa-zisei „disponibili- 
tăţî“ a autorităţilor In aceas¬ 
tă privinţă (vezi declaraţiile 
primului ministru şi ale mi¬ 
nistrului de Justiţie) acest 
proces ce s-a lăsat atit aş-' 
teptat, trebuie impus de Jos 


Sn sus“, altfel „Iniţiativa gu¬ 
vernamentală** se va lăsa 
mult şi binu aşteptată. 
deci că, pornind de la ded^ 
raţiile victimelor conţinînd 
cuzaţii d^ro torturi, violuri 
arestări ilegaite, abuzuri la 
care au fost supuşi, pentru 
început un muu^ da trei sta¬ 
te de cazuri, vh^time directa 
împreună cu urmaşii, rudde 
celor ce reclamă dispari^ 
fără urmă a celor ce au fost 
ucişi în bodarile secmiti^ 
acţiunea poate fi desobiai. 
Crimele contra umanităţii au 
sInt prescriptibile dar, duţtă 
allţia ani do sfidare a dreite 
tăţii e timpul ca asasinii si 
dea socoteală şi asta nu din 
rări>unare, ou pentru „fiichi> 
ierea conturilor*, eum se ei*- 
primă domnul ntinistru Pie- 
şu, d pentru dreptate, ca tril 
servească drept ^dă pentra 
viitor, să se ştte eă tortura¬ 
rea fiinţeltu* umane, Sn ntt* 
mele oricărei doctrine s-av 
face, c supusă rigorii legilor 
intemaţionde. 

Astfel, devine o obliga^ 
pentru AJ-DJU. să intervi¬ 
nă, să obţină aducerea In te- 
ţa instanţei. Judecarea şl 
condamnarea SECURITĂŢII, 
organizaţie criminală, special 
creată dc PXXR. pentru opri¬ 
marea (XHporului român. E nu 
act nu numai de justiţie, d 
ş! de demnitate natională |i 
foştii deţinuţi politici, caro 
zeci de fuil ou suferinţele lo% 
cu singele lor, cu vieţile log, 
au ţinut trează conştiinţa de 
român, au datoria să între¬ 
prindă această acţiune şi prin 
ea să salveze, încă o dată, 
onoarea României, să slu¬ 
jească aşa cum prin marti¬ 
riul lor au filciit-o, cauza 
sflntă a Dreptăţii^ 

Andrei STANCBSCU 


GENERAŢII 
DE SACRIFICIU 






stridente 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag, 12 


Un ochi rîde, altul plînge... 


Apicciom cfoilul redacţiei „Viaţa 
spirituală*' dc a nc oferi, dummicu 
de duminică, la televizor, un pro¬ 
gram matinal de educaţie creştină. 
Numai că şi în acest caz Televiziu¬ 
nea noastră ţine parcă să ue arate 
cum se poate compromite în practi¬ 
că o intenţie altminteri lăudabilă. 
Majoritatea emisiunilor slnt de o ca¬ 
litatea submediocru, din cei puţin 
trei motive: lipsa de „duh creştin** 
autentic, lipsa de cultură generală 
şi lipsa de profesionalism a celor 
mai mulţi dintre realizatori. Acultu- 
ralismul merge pînă acolo îiicît nici 
măcar texte elementare nu pot fi 
redate fără grave mutilări. Ni s-a 
smintit bunăoară şi sufletul şi auzul 
cînd, Intr-una din duminicile trecute, 
am putut asculta versurile lui Do- 
soflei („La apa Vavilonului, / Jălind 
de ţara Domnului, / Acol6 şezum şi 
plinsem, / La voroavâ de ne strin- 
sem...“) în lectura unei colaboratoare 
pur şi simplu incapabile do a le pro¬ 
nunţa şi accentua cum se cuvine... 

Noroc că, din cînd în cînd, ni sc 
oferă bucuria de a-i asculta vorbind 
pe unii dintre marii, noştri teologi şi 
cărturari. Dar ca nici în acele clipe 
bucuria noastră să nu fie întreagă, 
invitaţii slnt In permanenţă între¬ 
rupţi de intervenţiile inepte ale u- 
nor redactori dornici să se afle şi 
ei bălmăjind in tovărăşia celor mari. 
Aşa s-a intimplat 4e pildă, timp de 
trei duminici consecutiv, cu părintele 
Constantin Galerlu, care a fost pur 
şi simplu hărţuit ^ împiedicat să-şl 
desfăşoare discursul de o obscură 
doamnă Elena Solunca, la care e 
greu să te decizi ce defect primează: 
modestia cogitativă, semidoctisraul 
Sau totala lipsă de bun-simţ... D-na 
Solunca, cu o impertinenţă ofensivă, 
'tovărăşească, 'a găsit de' cuviinţă să 
_ se pună pe picior de egalitate cu Pă- 
’ rlntele Galerîu, Jncercînd chiar, la un 
'moment dat, să preia cîrma discu¬ 
ţiei. ' aducind vorba despre... Ein- 
itein şi Nlels Bh'orl De ce n-o mutaţi 
la' „Zonă Greoi kcu’.'i d-le Tlie'odo- 
rescu'' 


Daca c sa UKin iic/un; 
efectuate recent de Fundaţia Cultu¬ 
rală Română (F.C.R.), care nu este 
alta decît fosta Asociaţie România 
l„cureaua de transmisie" a Securităţii 
spre exil), numărul cetăţenilor str㬠
ini originari din România ar fi de 
i,9 milioane. Nu au intrat în acest 
calcul români oare trăiesc In pro¬ 
vinciile româneşti înstrăinate (Basa¬ 
rabia, Bucovina de Nord, Gadrilaţer) 
şi nici aromânii din sudul Dunării (în 
total peste 5 milioane dc suflete). 

După alte aprecieri, numărul ro¬ 
mânilor răzleţiţi prin lume ar fi cu 
mult mai mare, el crescind în con¬ 
tinuare, săptămină de săptămînă. 
Dacă situata din ţară nu se va îm¬ 
bunătăţi îiî anii imediat următori, 
diaspora românească s-ar putea ri¬ 
dica, pînă în anul 2000, la peste 5, 
milioane de emigranţii... 

Avînd -în vedere şi rata scăzută 
a natalităţii în ţară, precum şi legi¬ 
ferarea avorturilor de care s-a abu¬ 
zat atît de mult în ultima perioadă, 
n-ar fi exclus ca în primul deceniu 
al secolului următor populaţia ro¬ 
mânească din afara României s-o e- 
galezc pe cea din interiori... Numai 
dacă nu cumva Basarabia şi restul 
Bucovinei ni se vor realipi între 
timp, întreţinîhdu-ne iluzia că totul 
merge fnartr *' 


Ar fi intl--aiic\*ur unele semne că 
„oculta" internaţoinală, sub parava¬ 
nul diplomaţiei americane, ar avea 
de gtnd să mjjl(x:ească, în anii ui> 
mători. revenirea Basarabiei In gra¬ 
niţele Statului român, eventual du¬ 
pă un stadiu intermediar de „inde¬ 
pendenţă". Interesul subit al Congre- 
gresului american pentru situaţia Ba¬ 
sarabiei, anumite indicii strecurate In 
pr?sa americană şt zvonul recent al 
administrării către România a unei 
infuzii de clteva sute de mii de e¬ 


vrei par să fie aspccU* convergente 
ale unui plan secret clc marc anver¬ 
gură. 

Printre concoiile pe care Uniunea 
Sovietică ar urma să le facă, în 
b.himbul sprijinului tehnic şi finan¬ 
ciar primit din partea Occidentului 
pentru redresarea sa economică şi 
socială, ar figura şi acordarea inde¬ 
pendenţei depline a Ţărilor Baltice, 
precum şi retrocedarea Basarabiei, 
provincie românească de fapt şi de 
drept. 

Acesta n-ar fi însă, se înţelege, un 
cadou dezinteresat făcut statului ro¬ 
mân, ci unul precis condiţionat. Prin¬ 
tre altele. Basarabia nu ne-ar reveni 
singură, ci cu un adaos de cîteva 
sute de mii de evrei, primiţi ca ce¬ 
tăţeni români cu drepturi depline şi 
aşezaţi, direct sau indirect, la cîrma 
economici româneşti{ şl cu timpul, 
prin forţă financiară, la_ cîrma între¬ 
gii noastre vieţi publice). 

!n starea de mizerie, de corupţie 
şi de ignoranţă în care se află ac¬ 
tualmente poporul român, o astfel de 
armată organizată de ..cuceritori" ar 
putea da o lovitură fatală existenţei 
noastre ca naţiune. Pe de altă parte, 
ei s-ar putea bate orieînd cu pumnul 
în piept, aruneîndu-ne necontenit In 
faţă că oi sînt cei care au refăcut Ro¬ 
mânia Mare, ceea ce le conferă in¬ 
contestabile drepturi istorice, politice 
şi morale... 

(Deocamdată evreii beneficiază în 
ţară de o minoritate care a reuşit să 
acapareze majoritatea funcţiilor che¬ 
ie 0n guvern, în mass-media şi în 
multe cercuri politice şi culturale) şi 
care poate pregăti din vreme, pe ne¬ 
simţite, terenul pentru viitoarea „in¬ 
vazie" a noilor „patrioţi"... 

Fireşte că am dori din toată ini- 
ma ca ipoteza aceasta să nu so con¬ 
firme ,iar peste noi- să cadă ruşinea 
. unor afirmaţii neîntemeiate. Consi¬ 
derăm însă că, pînă la contrazicerea 
ei. românii trebuie să aibă în ve¬ 
dere şi această gravă eventualitate. 
Prea s-au făcut cu noi, do trei sfer¬ 
turi de veac încoace, multe „jocuri", 
pe cît de odioase, pe atît de icredi- 
bile, ca să nu ni se ascută suspici¬ 
unea .şi spiritul legitim de conser¬ 
vare naţională 

Conform unu, studiu -recent ..(M. 
Sainf-Pastour, Les' Francs-Macons 
dans la Rcpubliquc, Publications 
Henri Coston) în cabinetul ■ Edith 
Cresson se află nu mai puţin "de un¬ 
sprezece miniştri şi secretari dc stat 
franc-masoni: Roland Dumas, Jean- 
Pierre Soisşons, Pierre '.Toxe, Jack 
Lang, Jeân Poperen, Jean-Michel 
Baylet, Alain Vivlen etc. Dar nu nu¬ 
mărul acestora este Iroportfnt (fuse¬ 
seră unsprezece franc-masoni şi în 
cabinetul Rocard'), mai ales că s-âr 
putea să mai fie şi alţii, încă neiden¬ 
tificaţi. Mai demnă do luare-aminte 
este importanţa politică a ministere¬ 
lor pe care aceştia le conduc şi care 
probează din plin controlul aproape 
absolut pe care-1 au Puterile Oculte 
asupra politicii franceze (Roland Du¬ 
mas este ministru de externe, Pierre 
Joxe — ministrul apărării, Jack 
Lang — ministru al culturii şl co¬ 
municaţiilor, ca să dăm numai cl¬ 
teva exemple). 

Ce ne-ar fi‘dat oare sâ constatăm 
în care s-ar putea efectua o astfel 
de statistică şi In privinţa guvernu¬ 
lui român? Probabil că am rămfne 
uimiţi să descoperim că un număr 
de „tehnocraţi" din guvernul Ronaan 
servesc, In culise, aceeaşi cauză ca 
şi controversatul domn Alexandru 
Palcologu!... CIte nu ne-ar putea 
spune oare, în sensul acesta, „oraco¬ 


lul" Briican! Oricum, ar trebui să 
medităm încă o dată la vechiul nos¬ 
tru proverb: „Nu te închina pînă nu 
ştii cine e sfinlui" ... 

★ ■ 

.Se nucie cu în această vară, în Ja¬ 
ponia, a fost decapitat public un ma¬ 
nechin înfăţişind-o pe doamna Edith 


DISPREŢ 

Realitatea depăşeşte orice imagi¬ 
naţie. Dar dacă nu poţi să o redai 
chiar cum a fost, atunci înseamnă că 
eşti liber? merge oricum? Jilava a- 
nilor ’50. Să prezinţi această închi¬ 
soare subpămîntconă şi să nu-i arăţi 
hrubele, cele în caro în anii aceia 
de marc aglomeraţie, din respiraţii sc 
crea un fel de ceată de nu se vedeau ve¬ 
nind sau îndepărtindu-se decît pi¬ 
cioarele pînă la genunchi? Sau să nu 
arăţi trecerea deţinuţilor, la venire 
şi plecare, dar şi în alto ocazii „spe¬ 
ciale", printre două şiruri de gar¬ 
dieni înarmaţi cu bîte, ciomege, cra- 
vaşe, ce se distrau aplicînd lovituri 
„artistice" care plesneau pielea sau 
rupeau osul d intr-o singură lovitură? 

Să vorbeşti despre Jilava... şi să 
nu pomeneşti, puţin măcar, dc una 
din specialităţile ei, percheziţia tip, 
cînd deţinutul, dezbrăcat la piele, e- 
ra controlat în păr. Ia subţiori, în 
talpă, între' degete, in urechi, in ga¬ 
ră, în anus, sub testicule şi în timp 
ee gardienii făceau savante aprecieri 
anatomice, cl, in picioarele goale, pe 


Cresson. Sâ fie oare £if casta urmarea 
firească a pantofului azvirlit toam¬ 
na trecută, in plin parlament nipon, 
in capul primului ministru al Japo¬ 
niei? Se pare că ştiu ei Japonezii 
ceva despre ...trădările" politicienilor 
zilei,. 

V. A.IV1, 


la CHEIE 

cimentul îngheţat, trebuia să aştepte 
să'i fie controlate amănunţit hainele, 
CC i SC restituiau una cite una, a- 
fară de cele frumoaso sau călduroa¬ 
se, care „se confiscau". Să prezinţi 
Jilava fără echipa formată numai din 
generali care scoteau „tinetele", hîr- 
daic arhipline dc urină deasupra c㬠
reia pluteau, înflorite, fecalele? Ji¬ 
lava fără foame, lipsă dc aer pînă la 
leşin? Jilava fără urlete de groază, 
la orice oră din noapte? 

Jilava anilor ’50! Jilava film! 

De ce nu operetă? Sau comedie 
bufă? Cu Maromet ţinind unul din 
celebrele lui discursuri care totdea¬ 
una începeau cu: „Cine pi... pi... 
pi... a mă-ti... şi cu un Ivănică, 
cel caro atunci cînd începea să zîm- 
bcască din cicatrice Urma totdeauna 
O bătaie de moarte. 

Şi din aşa subiect macabra dl. Ciu- 
ceanu a reuşit să facă ceva călduţ, 
cum i s-a comandat.. .Şi plătit, nu? 

Sinistru! Aţi ghicit, la subiect mă 
refeream, 

A.B. 



Colegiul rcdactîonab Gabrîcl CONSTANTINESCU* Dempsienc ANDRO- 
NESCU, Razvan CODRESCU, G-tin 



Adresa: 2400 — Sibiu. Calea 
Dumbrăvii 109. (cl. 924/2 25 36