Puncte Cardinale anul I, nr. 11, noiembrie 1991 alb

«IN NUMELE IDEII NAŢIONALE ULTRAGIATE, IN NUMELE ONESTITAJII $1 AL TALENTULUI, SA MATURAM CANAUILE 
DIN DRUM, FACINDU-LE SA SE ÎNECE IN SCIRBA Şl IN INDIFERENTA TUTURORA. SUFLETUL ROMANESC TREBUIE SA 
1REACA PRIN ACEASTA RADICALA DESPADUCHERE MORALA*. OCTAVIAN GOGA 


f 

libertate 
solidaritate 
dreptate 

CA^ Din ALE 


ANUL I, 

Nr, 11 

1991 

noiembrie 
12 pagini, 
10 lei 


pu nccE 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


Ginduri pe marginea celui de°al doilea congres 

al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România 


luind paharul şi mulţumind, 
le-a dat zicînd: Beţi dintru acesta toţi; 

Că acesta este singele meu, al 
legii celei noi, carele pentru mulţi se 
varsă, spre iertarea păcatelor**. 

MATEI. 26; 27—28 



DURCR: Lupt* arhanfihelulai Mihall ca balaurul, 1498. 
gravură 


M etastaza comunismului 
a alterat substanţa spi- 
ritualft a lumii Pe ma¬ 
teria rămasă nu se mai pot 
rezema nici gindurile. Lumea 
nu c cuprinsă do panică din 
inconştienţă. Dar dacă. totuşi, 
ne mai putem salva ce-a mai 
rămas din suflet, ce drăceas¬ 
că lucrare ne-mpiodică s-o fa¬ 
cem? 

De la constituirea sa şi pină 
In prezent, după aproape doi 
ani. Asociaţia Foştilor Deţinuţi 
politici ar fi trebuit să*şi aibă 
prezenţa. în cadrul stalului 
postrovoîuţionar. temeinic con¬ 
solidată. Ar fi trebuie Să dis¬ 
pună «satertal ,de tot ce-i era 
necesar: sedii pentru fiecare 
filială şl subfilială, cu mobi¬ 
lării şi dotarea necesară, să 
aibă biblioteci, bandoteci şi ca- 
setotoci pentru păstrarea pre¬ 
ţioaselor probe şi mărturii, fi¬ 
ind singura oiganizaţic in m㬠
sură să Io obţină şi să le de¬ 
ţină. Ar fi trebuit, la această 
oră să conducă, sau măcar să 
supervizeze, un institut de 
cercetare a trecutului apro¬ 
piat, avînd. pentru acoperirea 
cheltuielilor, corespunzătoare 
alocaţii de la bugetul dc stat 
Realitatea e insă cu totul 
alta. Ce $-a făcut o mult prea 
modest in comparaţie cu ce 
6-ar fi cerut. Ba şl mai rău. 
Intenţionata marginalizare, ig¬ 
norarea voită practicată dc 
guvern, o înţelegem, e fireas¬ 
că la halul său dc valoare a 
conştiinţei, dar ne stirneşte ne¬ 
dumerire comiToriarca foştilor 
deţinuţi politici, ajunşi în sfe¬ 
rele înalte de conducere ale 
partidelor dc opoziţie care ig¬ 
noră Asociaţia pirînd a sc ru¬ 
şina do foştii camarazi de puş¬ 
cărie ca dc nişte rude sărace, 
cînd ştiu bine că fără unitate 
nu există salvare. 

Ca să poată să-şi marcheze 
locul in contextul actual al 
societăţii româneşti, A.F.D.P.R. 
ar fi trebuit si aibă un nu¬ 
măr de publicaţii proprii in 
care să-şl exprime punctele de 
vedere, si participe, cU imon- 
s-al experienţă la norma’lza- 
rca spirituală, să facă munca 
de frea răspundere şt de ma¬ 
re fineţe a tratării rănilor de 
pe iatefectul şi sufletul nea¬ 
mului lăsate încă stngerfndo 
de Jumătatea de secol de gla- 
ciaţie comunistă. Ar fi trebuit, 
pină acum, si dispună de 
edituri proprie la care si pu¬ 
blice lucrări de mare interes 
pentru restabilirea adevărului 
fără de care nu poate exista 
însănătoşirea moravurilor, re- 
dresarea morali. 

Dar dacă dezvoltarea nu s-a 
putui face din lipsă de aalj- 
alace; sărăcia foştilor deţinuţi, 
lipsa ajutoarelor străine, săir* 


cenia celor dc la putere, atunci 
cealaltă latură, cea spiritua¬ 
lă, In măsura în care nu de¬ 
pinde de resurse financiare, 
ar R trebuit să se ridice mult, 
să to înălţime. Dar şl act fie 
din oboseală, fie din marea, 
cunoscută teamă de a ieşi în 
public, puţinătatea se face sim¬ 
ţită. Astăzi nimic nu e mai no- 
cesar, după această perioadă 
de mlnciitni. de continuă de¬ 
gradare a tot ce este cinstit, şi 
de negare, cu Insolenţă, a evi¬ 
denţei, decit spunerea pe faţă, 
public fi fără menajamente, 
a lucrurilor aşa cum stau «le, 
aşa dim s-au petrecut E tim¬ 
pul «ă ne aOrturisiin, unii ul- 


tora, să ne spunem păcatele, 
să dcvăluim tot adevăruL O 
nouă stare de spirit trebuie 
să-şi facă loc în suflete, con¬ 
trară celui de suspiciune, do 
animalică teamă, starea de 
spovedania 

In grelele, ferecatele temni¬ 
ţe, multe au fost durerile pro¬ 
vocate de satanicii temniceri 
dar mai multe an fost Jert¬ 
fele conştiente ce s-au făcut 
pentru salvarea fiecărei flrl- 
me de suflet din mulţimeii 
conştiinţelor măcinate de ma¬ 
şina infernali m ststemulul. 
Prin tăcerile de piatră, prin 
frigul de gheaţă, prin asprele 
Intometări. toţi cel an 


ieşit, oricât erau de dărimaţi 
trupeşte, cu atit mai mult îm¬ 
bogăţiţi ca suflet: mai înţele¬ 
gători, mai înţelepţi, mai de¬ 
parte văzători, mai curaţi cu 
inima, mai convinşi că în a- 
nume clipe do rugăciune Duhul 
Iul Dumnezeu i-a scăldat în 
lumină. Unora, in rare mo¬ 
mente adevăruri de neînţeles 
pentru nUntea omenască, 11 
s-au revelat. Şi aceste nepre¬ 
ţuite comori zac încă ascun¬ 
se în adinei tainiţe de suflet 
şi continuă să ardă singuratec 
pentru dreptate, pentru frumu¬ 
seţe, pentru mintuire. Pune¬ 
rea lor in lumină, descoperi¬ 
rea acestor altare secrete ale 
adevărului, ochilor încă orbiţi 
de minciuna comunistă, ar fi 
vindecătoare, căci redarea în 
circuitul spiritual, cu brutali¬ 
tate întrerupt, a valorilor de 
demnitate, de dragoste şi dc 
sfinţenie ar fi un balsam, me¬ 
dicamentul ce-l aşteaptă ţara 
do atita vreme. Foştii deţintrţi 
însă, copleşiţi de turnători, de 
„agenţi de opinie" reactivaţi, 
de impostori, stau închişi în 
ci înşişi ca-n temniţele de 
odinioară, şi pe care perfida 
nomemicio a duşmanului îi 
le-a mutat în suflete. 

Mulţi oameni se arată azi 
doritori să citească amintirile ' 
celor ce au fost deţinuţi în în¬ 
chisori. E o modă. Caracterul 
exotic, senzaţiile tari provoca¬ 
te de durerile răbdate de al¬ 
ţii, sporesc vînzările, aduc 
profit Pină şi guvernul s-a 
arătat intereut să scoată o 
..carte albă^ a lagărelor şl în¬ 
chisorilor. A şi năimit In a- 
cest scop scribii necesari. Vor 
fi înşirate nume şi fapte dar 
sigur nici o responsabilitate. 
Variantă guvernamentală cla¬ 
sică. 

Dar tomul ce va cuprinde 
suferinţele neamului, de la 
plînsul copiilor rămaşi sin¬ 
guri în casă după ce le-au 
fost arestaţi părinţii pină la 
grenada ce şl-a detonat-o Cto- 
gu Poiu ca să nu cadă viu Sn 
miinile securităţii de la în- 
crincenaroa luptătorilor ce 
sîngorau în piscurile munţilor 
ca să-şi păstreze o frintură de 
onoare acestui neam lăsat pra¬ 
dă s^nzărilor, pină la neosto¬ 
ita orirdie a zecilor de sfinţi 
ce ardeau tn rugăciune, fiind 
legaţi în lanţuri, cartea aceas¬ 
ta a cărţilor nu poate tl l㬠
sată pe mina slugilor, ea tre¬ 
buie apărată încă înainte să 
apari. 

tn lungii ani de temniţă, din 
dureroasela experienţe, din 
multul ehin cu bărbăţie răb- 

(continuare tu pag. n Ill-nJ 
CpnstaQtto IQRGULţSCK 


Mult, mult» mult mai 
bum au fost rînerii prm 
închisori decît batrînu. 

N. STEINHARDT — 
JURNALUL FERia- 
RII: pag, 132. 


Din sumar: 


■ Chemare către tlnere- 
|tul ţărU 

(in pag. a Z~a) 

■ Nu procesul comunis¬ 
mului — ci procesul comu¬ 
niştilor 

(în pag. a 3-a) 

■ A PATRA MINERIA- 
DA — dramă naţională in 
trei acte 

(in pag. a 4-a) 

■ Latinitate şl ortodo¬ 
xism 

■ Mînăstirilo noastre 

(in pag. a 6-a) 

■ Ce este RELIGIA 

(in pag a 7-a) 

■ Golgota răstigniri- i 
lor in spaţiul mioritic 

Cnvîntul Cardinalu¬ 
lui Alexandru Todea, 
mitropolitul BlaJuluL 

•— Curintttl Doamnei 
Aspazia Pelrescu. 

■ O pomenire eare 
reaminteşte de crimele s㬠
vârşite de comunişti 

an pag. a 8-a) 

■ Saşii in România 

(tn pag. a tl'a) 

■ La poalelo Topologului 

(fn pag. a 10-a) 

■ Scena politici rom⬠
nească (noiembrie 1991) 

(In pag. a 11-a) 

m Un odht rtde, altul 
pUnge,». 

(tn pag. a If-a) 








Pog. t 


;• PUNCTE CARDINALE 


PRO DOMO 


Cj^emare către tineretul /drll 

Cuvînt rostit de Cucernicia Sa Părintele LI VIU BRANZAŞ, la cel de-al doilea 
congres al Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România 


Oe îa tribuna acestui for al con¬ 
ştiinţei şi demnităţii naţionale, ca 
preot şi fo<i.t condamnat la douăzeci 
şi cinci de ani de muncă silnică, din 
oare am executat treisprezece mă 
adresez preoţilor din ţara noastră, a- 
odor preoţi cu vocaţie şi favoare 
misionară, care In epoca ateismului 
apesiv au fost soliţi tn prima li' 
nie In bătălia apostolică pentru a. 
părarea credinţei. 

Pentru orice creştin de bunăcne- 
dînţă este evident câ cea mai mare 
lacună a vi^ii bisericeşti a fost ab* 
sex4a iubirii de adevăr şi, mai ales, 
a capacităţii de jertfă. 

In vremuri dificile pentru destinul 
creştin, a nu suferi pentru Hristos 
echivalează, de fapt, cu o abdicare 
de la marile imperative şl constituie 
o impietate. Jertfa este cea mai si¬ 
gură şi importantă contribuie la În¬ 
tărirea credinţei şl a BisericK. 

Ku este permis ca un apostol să 
devină, sub nici o formă, colabora¬ 
tor voluntsr ai minciunii şi impos¬ 
turii. ^iritul apostolic şi patriotic 
este categoric hnpotriva ideii de a 
servi credinţa prin compromis. A- 
cest principiu a fost formulat attt 
de f&râfund de Pascal, tn timpul so- 
blimei sale lupte pentru apărarea 
purităţii moraSei ci^xne: „Nu este 
permis a se săvSrşi ni<d cel mâi mic 
răB ca să facă să triumfe cel .mai 
mare bine, şi adevărul divin nu are - 
nevoie de minciuna noastră^ 

tn numele adevărului, nu avem 
voie si afirmăm că nu am avut li¬ 
bertatea de a ne realiza misiunea. 
Creştinul, şi in primul rind aposto¬ 
lul, are la dispoziţie, in orice oon- 
diţa, libertatea de iş refuza orice 
fiptt care sw II impoiriva Interese- 
lur fnmiametttale ale credinţei, U- 
bertatea 4e a suporta consecinţele 
demnităţii şi fidelităţii apostolice şl 
liberlatM — suprema libertate! — 
de a lupta pentru credinţă pSnă la 
flaartiriu. Numai aşa se iâce dovada 
credinţei fn fnrierc şi în triumful i 
final al adevărului cr^ln. 

Nimeni nu este obligat să-$) asu- j 
me o misUihe grea In vremuri de 1 
cumpănă, dar odată asumată, se Im- j 
pune datoria de a o împlini cai o- 
noare pfnă la capăt, fiste grea, tn 
▼nemuri de cumpănă, de acceptat 
pentru comoditatea şi laşitatea noao- j 
tri, eă. In momentele de prigoană, j 
locul aspiranţilor spre culmi este fc j 
temniţă. ^ 

Nu se poate crede cu adevărat de- ^ 
cit tn apostolii pe oare fi urăsc şi ii 
persecută duşmanii lui Hristos! 

Upsa capacităţii de Jerftă a deter¬ 
minat slăbirea prestigiului Bisericii 
şl «re fn prezent drept cH>nsecinţâ 
inadmisibila ruşine ca tn străvechea 
rK>a8tri patrie aeştină, ţmesupusă a 
fi acum liberă, creştimi, care for¬ 
mează zdrobitoarea majoritato a 
populaţiei, să ajungă în situaţia pa¬ 
radoxală de a cerşi de la o minori¬ 
tate de atei şl lib^cUgetâtori drep¬ 
tul de « face inştruc^ religioasă ti¬ 
neretului. 

Catehizarea «HJlUor-botezaţi era o 
datorie primordială pe care nu tre- 
ola să o aprobe nimeni şi care tre- 
Ibuia Împlinită, In epoca ateistă, cu 
orice risc, căci avea o prioritate şi 
importanţă absolută în raport ou 
orice altă activitate a denfluL 

Astăzi p<^p>orul român doreşte oa 
biserica atrămoşeasoă; >ă-fi ind^U- 
nească misiunea esenţială de a fi 
un autentic far spiritual In crepuscu¬ 
lul ^ dezorientarea moralA din ţari. 
fn această acţiune vitală pentru re '• 
naşterea românească. Biserica tre¬ 
buie să lucreze In favoarea credin¬ 
ţei, să capteze toate forţele heftsti- 
nate ale sodetăţn şi, tn primul rtnd, 
«pe cei oe impun prin statura lor 
morală, cei ce au pătimit prin in- 
diisori 

în numele Interesului creşHn,jpre^ 
ţii — mai ales cel tiperi t^buîe 
să fie .'jdmrratorii. sîmpetizanipi fi¬ 
reşti ai celor oare au pătimit pentru 
Hristos şi pentru apărarea valorilor 
creştine. Aceşti luptători, Ja rîhdtd 
lor, trebuie şă fie primii colaborăto*- j 
tori ai clerului ia reiraşterea spiritua¬ 
lă, oeştină, a negului şi la Intări- 
jea prestigiului Bisericii. ~ 

In acestă limtă şi marârll noştri . 
vor II preaenţA. Jriifa lor « tttttnor > 


martirilor ucişi !n lanţuri şi Îngro¬ 
paţi în cimitire fără cruci şi nume. 
va pătrunde cu lumina şi forţa ei 
răs<x>litoare în conştiinţa generaţiilor 
viitoare. 

Există în creştinismul românesc 
dorinţa de a pune In evidenţă şl de 
a valorifica patrimoniul moral rea¬ 
lizat de-a lungul istoriei noastre. 
Constantin Brincoveanu şi Ştefan 
cel Mare au fost beatificaţi de mult 
de evlavia populară. 

Ar fi un act de dreptate în favoa¬ 
rea credinţei dacă Biserica şi-ar în¬ 
drepta atenţia spre universul Închi¬ 
sorilor. 

închisorile politice din România 
«u fost veritabile catacombe în care 
se suferea şi se murea pentru Hrîs- 
tos! 

Aşa cum tlnănil italian Giorgio 
Frassati, trăitor în veacul nostru, 
prin puritatea şi frumuseţea viefii 
Iui, a intrat In calendarul Bisericii 
Catolice, tot aşa ar putea intra în 
panteonul evlaviei ortodoxe rom⬠
neşti tineri ca Valeriu Gafencu, 
Gheorghe Jimboiu şi alţii. 

Ei au urcat prin trăirea lor cul¬ 
mea sfinţeniei şi prin moartea lor 
eroică In Închisorile prigonitorilor 
credinţei lui Hristos au devenit mar¬ 
tiri şl pot constitui modele contem¬ 
porane de sfinţenie şi mărturisire 
âreştină, modele atit de necesare 
pentru educaţia morală a tineretului 
şi a efortului de restaurare a presti¬ 
giului BisericiL 

Mă adresez acum şi vouă, tineri ai 
României, căutători zbuciumaţi ai 
unui ideal care să fie măsura aspi¬ 
raţiilor voastre spre perfecţiune şi 
absolut 

Constituiţi-vă în pelerini la „locu¬ 
rile sfinte» ale românismului; Aiud, 
Gh^ia, Piteşti, Jilava, Canal, mineie 
de plumb din Maramureş şi cele¬ 
lalte. Priviţi printre zăbrele în adîn- 
cul ocnei! Priviţi îndelung cu evla¬ 


vie acele catacombe în bezna cărora 
a fost crucificată elita acestui neam. 

Căutaţi să cunoaşteţi care a fost 
idealul spiritual şi naţional al aces¬ 
tor luptători care au salvat onoarea 
neamului căci jertfa lor a făcut ca 
acest popor să nu fie acoperit de ru¬ 
şinea de a fi fost ocupat şi comun i- 
zat fără nici o rezistenţă. Căutaţi să 
descoperiţi secretul forţei lor morale 
care i-a făcut capabili să suporte su¬ 
ferinţele iadului creat pentru exter¬ 
minarea lor. , . . 

Deşteaptă-te tineret al României 
şi nu uita aceste adevăruri pe care 
le rostim în acest moment de răs¬ 
cruce; 

Acolo unde sînt foştii deţinuţi po¬ 
litici, acolo este cu adevărat conşti¬ 
inţa şi inima acestui neam, acolo 
este reala autoritate morală din a- 
ceastă ţară. 

Numai ei pot să vorbească, fără 
să mintă, despre dragostea de neam 
şi despre interesele naţionale. 

Numai ei pot să facă referire, f㬠
ră să roşească, la spiritul de abne¬ 
gaţie şi sacrificiu. 

Numai ei pot să pronunţe, fără să 
comită un sacrilegiu, numele lui A- 
vram lancu, al Iui Horia, Cloşca, 
Crişan, sau al Iui Eminescu- 

Istoria vieţii lor este un lung zor¬ 
năit de lanţuri. 

Faceţi tăcere în conştiinţa şi inima 
voastră ca să-l auziţi? 

Puneţi-vă aspiraţiile şi lupta voas¬ 
tră sub tutela lor morală. 

Numai de la ei poate porni adev㬠
rata renaştere creştină şi naţională 
din ţara noastră, renaştere pe care 
o doreşte cu ardoace sufletul nostru 
încă nealterat. 

Nu pot fi servanţii de ieri ai inter¬ 
naţionalismului proletar. ‘iubitorii 
de azi ai naţiuniii. 

Nu pot fi slujitorii de ieri ai i- 
mensei minciuni oare a fost comu¬ 


nismul, luptătorii de azi oentru 
adevăr . - 

,Nu pot fi ateii şi cinicu de ieri fi¬ 
lantropii şi apărătorii de azi ai 
credinţei .strămoşeşti- 

Ar fi de a dreptul grav pentru 
viitorul acestei ţâri, dacă tineretul 
şi-ar da adeziunea şi ar năzu: spre 
alt ideal decit al celor caie şi-au sa¬ 
crificat tinereţea pe altarul iubirii 
dc neam şi credinţă şi dacă ar ur¬ 
ma alt drum decît al celor care au 
intrat în luptă împotriva forţelor sa¬ 
tanice din acest veac, fără alt ordin 
de chemare decît cel al conştiinţei 
Şl fără alt beneficiu decît cel al su- 
ferinţei şi sacrificiului. 

Numai pe calea indicată de u rrtî- 
nă însîngerată de lanţuri veţi putea 
găsi adevărul şi sensul vieţii voastre. 

Vă adresez încă un îndemn care 
aş vrea să aibă forţa şi rezonanţa 
unui testament: 

în cimitirele fostelor închisori şi 
lagăre ale morţii din România zac 
osemintele atîtor eroi şi sfinţi ai 
neamului, peste care calcă profana¬ 
toare uitarea şi lipsa de bun simţ şi 
respect a! celor ce se numesc 
mâni. Este un sacrilegiu cutremur㬠
tor ca pe osemintele acestor mar¬ 
tiri ai neamului să se ridice garaje 
şi coteţe de porci aşa cum se înlîm- 
plă astăzi în Aiud. 

Sănătatea morală a unui popor sc 
probează prin gradul de respect, de 
pictate pe care îl manifestă faţă dc 
eroii şi sfinţii săi. 

Voi, tineri ai României, ştergeţi 
această blasfemie! Cînd noi, ultimi 
supravieţuitori ai prigoanei^ comu¬ 
niste nu vom mai fi, ridicaţi pe sa¬ 
crele morminte aic eroilor un mau¬ 
soleu demn de imensa lor jertfă şi, 
prin idealismul eroic pe care l-aţi 
învăţat de la ei, înălţaţi catapetesme 
idealului pe care ei l-au aureolat 
şi l-au făcut nemuritor prin jertfa 
lor. 


ACEŞTIA SiNTEM! 


jEe mai vor şi ăştia?» se între¬ 
ba, cu filozofică adincime, rimbăre- 
ţol preşedinte al unei nefericite 
ţi^ Sint sigur că ştiţi de eine e 
vorba. Bra mult dispr^ in cuvinte¬ 
le domniri sale, justificat «Ăştia» 
erau supravieţuitorii holocaustutui 
comunist cei ce s-au încăpăţînat si 
mai trăiască după ce regimul le pu¬ 
sese la dispoziţie atîtea mijloace si¬ 
gure de trecere în lumea celor 
drepţi 

Da, domnule preşedinte, noi sin- 
tem acela care de-a lungul anilor de 
opresiune comunistă am ţinut ne¬ 
stinsă flacăra libertăţii, dnetnd-o cu 
noi prin cele mai înspăimintitoare 
temniţe. Ferecaţi fn lanţuri, cătuşe, 
noi ne-ami jertfit pentru salvarea pa¬ 
triei tinereţea, familii, cariere, cei 
mai buni dintre noi chiar viaţa. 
Mulţi am luptat cu arma în mină 
împotriva comunismului pe frontul 
de răsărit apoi în niunţii ri pădurile 
patriei Aceasta ne e cartea de vizi¬ 
tă. ăştia sintem noi, domnule preşe¬ 
dinte. Faptele noastre, o spun^ la 
lumina zilei, nu no înjosesc, dimpo¬ 
trivă, no. onoreiuiă. Am străbătut 
drumul Golgotci de-a lungul unei 
întregi vieţi fi orăfiUn. punem la pi- 
rioarele .neamului faptele noastre, ac- 
ţionile noastre,' {rfnă la cele mal 
mărunte, fără să ne fie teamă. Mă 
IndLdese că dumneavoastră aţi arca 
curajul si faceţi acelaşi lucru. Ce 
puteţi spune? Că aţi fost un bun oo- 
munistt Aţi servit cu fidelitate acea 
credinţi intontaţipnalLsfii, aflată tn 
slujba oridaor interese numai ale 
noamultd românesc nu, fi totufi 
b-ftţi avut nici o reţinere în a ri 
Inacăuna eo praşedinte al României. 

ţtim ci pTOsenţa noastră in ca¬ 
drul societăţii româneftl vi deran- 
jeaxi mult, ca fi pe tovarăfil dum¬ 
neavoastră, dealtfel, pentru dl noi 
rintem martorii fncă vil ai crimelor 
ril^rfite thnp do peste patru doco- 
do fostul regim căruia t-«ţi ■- 
parfinut fi 1» 

viat in luarea deciziilor, fiind de 


faţă şi răminînd in continuare aţi 
aprobi comiterea crimelor. 

După decembrie 1989 aţi debutat 
odată cu teroriştii. V-aţi asumat pu¬ 
terea şi vă revine întreaga răspun¬ 
dere pentru regimul ce l-aţi instituit 
unde mereu sc comit ilegalităţi şi 
crime care nu rint nidodată elucida¬ 
te şi unde obţineţi performanţe în 
degradarea, sărăcirea şi învrăjbirea 
ţării. Prin gafele politice ce le-aţi 
făcut aţi reuşit să vă compromiteţi 
□n numai pe dumneavoastră şi Insti¬ 
tuţia ce-o reprezentaţi, dar şi ţara 
care, amlntiţi-vă dc predecesorul 
dumneavoash^, n-o să vă ierte. Ul¬ 
timul slogan de care vă agăţaţi, cu 
penibilă insistenţă, este cel al «re¬ 
concilierii nafionale». Reconciliere 
intre cine şi cine? Intre victime şi 
ucigaşii lor? Constatăm cu stupoare 
că in loc ca puterea să Iniţieze „pro¬ 
cesul comunismului» aşa cum a pro¬ 
mis, electonil, tn repetate rinduri, 
dimpotrivă îşi îndreaptă acum ;.ar- 
tileria» asupra noastră, a supravie¬ 
ţuitorilor. 

Cunoaştem mijloacele de repre¬ 
siune de care dispuneţi, domnule 
preşedinte, Ic-aţi probat de mii de 
ori pe pielea noastră, sint vechi, 
chiar dacă lăsind copiii fără zahăr 
şi muncitorii fără pîine, aţi cump㬠
rat scuturi noi. pentru liniştea dum¬ 
neavoastră. Ii cunoaştem şi pe scri¬ 
bii moşteniţi de la fostul -dictator, 
mari specialişti In manipularea ne¬ 
ruşinării fi in confecţionarea de cio¬ 
rii ce nu sfirşcsc bine. Nici ceilalţi 
acoliţi cu care vă înconjuraţi nu rint 
mal breji ca lăudătoriL Un reputat 
parlamentar, cu vizibile călită^ in 
barbă* restul capului, fertilizat de 
mandsm, rămînînd In afara discu¬ 
ţiei, cere constituirea unei comlşii 
pentru anchetarea evenimentelor ce 
au avut loc la C septembrie ax. cu 
ocazia desfăşurării mitingului «ne- 
antorizat* organizat de AJP.D.P.R. 
Nu ne mirăm decît eă disfiusul par¬ 
lamentar M omis să-l propună pe dU 
NleMski, om cu a vastă ezporiettţă 


fn arta asasinatului politic, în frun¬ 
tea propusei comisii. 

Aşadar, iată cum arată democra¬ 
ţia «originală», opera dumneavoas¬ 
tră. Ştim că putem fi agresaţi, pu¬ 
tem fi chiar suprimaţi fizic, dar 
dreptul dc a vorbi in manele ţării 
l-am cîştîgat prin mulţi şi grei ani 
dc osindă, dc acum parte din con- 
ştinţa naţională, ce nu mai poate f! 
ignorată. Aceasta e de fapt moşte¬ 
nirea cea mai dc preţ pe care o l㬠
săm urmaşilor noştri. Fără noi isto¬ 
ria autentică a poporului nostru nu 
poate fi scrisă. 

Acum, după ce ne-am definit iden¬ 
titatea şt poziţia, în calitatea dc ce¬ 
tăţean al acestei ţări, consider drept 
o datorie civică să aduc la cunoştin¬ 
ţa «domnului Preşedinte" vrerea 
noastră. Iată deci ce vor «ăştia»; 

— Vor ca^ în ţara noastră să fie 
instaurată o democraţie autentică, 
după modelul celor din ţările ci¬ 
vilizate ale lumii. Nu vom accepta 
nici o formă dc schimonosire a a- 
cesteia născută din minţi contorsio¬ 
nate dc comunism. 

— Vor ca imediat să înceapă în 
ţara noastră «Procesul comunismu¬ 
lui», adică traducerea in faţa justi¬ 
ţiei a tuturor acelora ce sa fac vino¬ 
vaţi de crime împotriva poponilaJ, 
precum şi a celor ce din vina lor aa 
provocat dezastrul economic^ politie 
ri moral, au distrus cu intenţie cul¬ 
tura şl instituţiile tradiţiouale ale 
ţării. 

Vrem un stat de drept care să 
nu permită accesul In foncţUlo sale 
de conducere a celor ce. s-au dove¬ 
dit nedemni. _ 

Aurel MAXIM 

PÂ în anul 1935 Stalln. unul din 
clasicii llloaofiel comunii de la oa¬ 
re preşedintele Uiesou e-a -adăpat 
pină la saturaţie, a Udildet Socieţa- 
tea foştilor deţinuţi şl deportaţii po¬ 
litici, precum ^ revista acesteia «Oc¬ 
nă ^ deportare*. Tiră alte coman- 
tarii. 




OPINII 


• PUNCre CAROINAUS • 


Pag. 8 


NU PII0C[$U1 tOMUNISMOlUI - 
CI PROCESUICOMUNISIIIOII ' 

t 


Imediat după „izbînda" din decembrie '89 pe ca¬ 
re, naivi, mulţi dintre noi am crezut-o totală, s-a 
pus, cura era şi firesc, problema Judecării şi pe¬ 
depsirii acelora care se făcuseră vinovaţi de crime 
împotriva poporului român şi do deziistrul moral 
şi material in care fusese adusă ţara. In euforia 
«victoriei**, care cuprinsese atunci întreaga suflare 
românească, a trecut aproape neobservat faptul că 
toţi cei aduşi în faţa Justiţiei erau acuzaţi doar de 
participarea, într-un fel sau altul, la genocidul din 
timpul revoluţiei. Niciunuia dintre cei judecaţi a- 
tunci sau în parodiile de procese care au avut loc 
ulterior nu i s-a imputat şi crime săvîrşite înainte 
do momentul decembrie 1989. 

S-a considerat atunci că aşa este normal. Să se 
înceapă cu vinovăţiile cele mai recente, procesul, 
marele proces al marilor vinovaţi de crime şi de 
dezastrul ţării, un fel de NUrnberg românesc, Ur- 
mîiid să fie instrumentat şi să aibă loc la o dată 
ulterioară. Dar nu a fost să fie aşa. Echipa instalată 
prin fraudă la putere s-a străduit, de îndată ce s-a 
înscăunat şi se străduieşte în continuare, ca prin 
rcstrîngerea ^ ariei responsabilităţilor să scoată de 
sub culpă şi .să pună la adăpost pe cei ce se fac 
răspunzători de ororile comise dc-a lungul celor 
45 de ani de domnie a întunericului. Şi, pentru a-i 
reuşi această diversiune, a recurs la fel de fel de 
subterfugii. A făcut, mai întîi, apel la necesitatea 
realizării unei-reconcilieri naţionale, uitînd delibe¬ 
rat că pentru a se ajunge la o astfel de reconciliere 
cstc imperios necesar ca în prealabil să se stabi¬ 
lească nişte responsabilităţi. A făcut, apoi, apel la 
sentimentele creştine alc poporului român, indem- 
nînd la înţelegere şi iertare, ncţinînd, însă, cont că 
pentru a putea ierta, cel dispus să o facă, trebuie 
mai mai întîi să judece pentru a şti pe cine .şi ce 
iartă, iar pentru a fi iertat, cel ce arc nevoie de 
iertare, trebuie să-şi recunoască păcatul şi să se 
căiască. La un moment dat a fost pusă în circulaţie 
fe?a ciilpabilizării generale, „a împărţirii vinov㬠
ţiei pe cap de locuitor" cum bine zicea cineva, teză 
conform căreia toţi sîntem, inlr-o măsură mai mică 
sau mal marc, vinovaţi de ceea ce ni s-a întim- 
plat. Toţi am făcut, intr-un fel sau altul, compro¬ 
misuri, unii mai mărunte, alţii mai marL Faptul că 
unii au făcut compromisuri pentru a supravieţui, 
iar alţii pentru a se căpătui nu arc importanţă. 
Faptul că unii au fost victime iar alţii călăi, iarăşi 
nu arc importanţă. Toţi am semnat pactul cu dia¬ 
volul, deci toţi sîntem vinovaţi şi nu mai arc rost 
acum să nc cîntărim unii altora vinovăţia, ci, rc- 


floctînd fiecare la propria-i vină, hai să dăm mînă 
cu mînă şi toţi laolaltă — victime şi călăi —’ să 
realizăm consensul general de care avem atîta ne¬ 
voie pentru a ieşi din mocirla în care, vezi Doam¬ 
ne!, netrebnicia noastră, a tuturor, nc-a lîrît. Nu¬ 
mai că o astfel de teză este foarte nocivă căci în¬ 
locuirea unei severe dar drepte judecăţi cu uitarea, 
aşa cum propovăduieşte ea, dă posibilitatea marilor 
ticăloşi să SC cocoaţe ncslinghcriţi iarăşi în vîrful 
piramidei şi să repete, de data aceasta in numele 
idealurilor confiscate victimelor lor de ieri, ororile 
trecutului. Este ceea ce se intîmplă de fapt astăzi 
cu noL Societatea românească parc să fi uitat coş¬ 
marul pe care l-a trăit şi repetă greşelile trecutului 
apropiat, acccptînd cu uşurinţă să fie (ratată şi 
„tămăduită" de boala de care suferă, tocmai de cei 
care ieri au fost purtătorii microbului care a îmbol¬ 
năvit-o. Mai nou, puterea, prin glasul autorizat al 
preşedintelui, nc avertizează de pericolul unei „vi- 
nători dq vrăjitoare" ca şi cum a trage la răspun¬ 
dere pe cei CC SC fac vinovaţi de crime, suferinţe 
şi orori de neimaginat ar echivala cu ceea ce a 
fost, cindva, vînătoarca de vrăjitoare. 

Pină la urmă, sub presiunea opiniei publice, a 
fost, în sfîrşit, declanşat aşn-zisul proces al comu¬ 
nismului. De cîteva luni, în presă, la radio şi, din 
cînd în cînd. Ia televiziune chiar, se fac destăinuiri 
apocaliptice, sînt scoase la iveală monstruozităţi 
şi crime care întrec orice închipuire oricîi de bol¬ 
năvicioasă ar fi ca, este pomenit, uneori, chiar şî 
cîte un nume. Aceasta nu e.ste însă suficient pentru 
că, deocamdată, se judecă doar o abstracţiune, o 
stafie care a bîntuît şi a făcut ravagii în acest 
colţ de lume. Or, comunismul nu s-a abătut şi nu 
a acţionat nefast asupra societăţii româneşti ca o 
calamitate naturală (molimă, pîrjol, cutremur ctc.) 
ci a acţionat prin oameni împotriva oamenilor. Deci, 
oamenii trebuie judecaţi. Procesul comunismului ca 
sistem îl va face istoria. Acum trebuie să li se facă 
proces comuniştilor. $i nu tuturor comuniştilor, ci 
doar acelora care, in numele idealurilor acestui 
monstruos sistem, care nu au fost şi nu puteau fi 
şi idealurile poporului român, au comis crime şî. 
atrocităţi sau au contribuit substanţial la dezas¬ 
trul ţării. Şi nu pentru a-i trimite neapărat la eşa¬ 
fod vor trebui aceştia judecaţi, ci doar pentru a-i 
excomunica căci, punîndu-i faţă în faţă cu păcatul 
lor, se vor căi- poate, binemeriţind, astfel, iertarea 
noastră. Căci pînă la urmă. cu siguranţă, îi vom 
ierta. Nu avem insă dreptul să uităm. 

Oemostene ANDBONESCU 



In memoriam 

' luî Aristotel Popcscu 

Stăpînul lumii şi-a curmat un gînd. 

Un gînd cc-L răvăşea ca o răscoală 
Şi pagina la care, sîngerînd, 

Scria, rămase jumătate goală. 

Era prea zbuciumat, prea dureros, 

Să-l poată duce pin-la capăt teafăr* 

Şi bietul Sfinf, scăptnd condeiul jOs, ‘ 

A lăcrimat, curmîndu-l. un Inceafăc. 

S-a stins o candelă-a murit un om. 

S-a înterupt o tristă mdodie, 

O filă a fost smulsă dintr-un torni 
Aşa vru Domnu-aşa a fost să fie. 

Aiud. 1959. 



Pdrtdşie 


Ginduri pe marginea celui de al doilea 
congres al Arociatiei Foştilor Deţinuţi 
Politici din România 


(urmare din pag. I) 

dat, din frămintările tăcutelor 
reflecţii au răsărit şi s-au în¬ 
chegat idei înalte şi sentimen- 
(e rare, s-au descoperit sen¬ 
suri, lumini, înţelesuri nebă- 
nuite, valori de ladinc, venite 
de dincolo, de mărginirea ^ 
vremelnicia oamenilor, ducind 
spre cova mult mai de preţ 
dc<^t averile, poziţiile sociale, 
doctoratele, e vorba de feri¬ 
cirea şi v^nicia neamului, de 
contopirea cu el, e vorba de 
mulţumirea neasemuită cînd 
individul ce şi-a făcut smerit 
datoria se pierde* găsindu-şi 
mîntuitor culcuş în lumina îm¬ 
păcării, in Isus lirisjos. .d'^oş- 
til" şi-au scris, fiecare, cartea 
detenţiei cu lacrimi, cu in- 
crincenata. încleştata lor via¬ 
ţă de aceea nu poate semăna 
cu romanele de aventuri şi 

pici nu dooote li cronică a ti- 

cSoţillor indurale. Poaţq am 
tă-l dozamăgozo pe scriitori, 
dar «8f^ diireriiS aeaitmlui 
ronţănosc aparţino /uiciu- 
odia din gecmrile Utera|-e u- 
aoale, coxmuie profesioniştilor. 


Ea trebuie să fie o filocalie, 
o carte de învăţătură pentru 
conştiinţă, de duioasă şi sme¬ 
rită înţelepciune, dată spre 
vindecare sufletească, spre 
mîntuiro. 

Ani de zile in izolarea puş¬ 
căriilor şi apoi împinşi mereu 
cit mai la marginea societăţii, 
foştii deţinuţi au fost scutiţi, 
aproape total, dc obligaţia de 
a se bălăci în mocirla comu¬ 
nistă, rămînînd grupul cel mai 
compact între oamaiit inte¬ 
gri, ne afectaţi, intelectual sau 
moral de abjecţia la care cei¬ 
lalţi. ca să trăiască, erau obli¬ 
gaţi să ia parte. Azi, cînd re¬ 
venirea la viaţa firească e a- 
tit de necesară, de urgentă, 
cînd operaţia de dccomimiza- 
re e mai vitală ea respiraţia, 
astăzi cînd criza, paralizia ge¬ 
nerală a societăţii a devenit 
iminentă, mulţi se întreabă, cu 
stupefacţie, de ce nu se ape^ 
loază la acest grup ce poate 
constitui şi punct de plecare, 
criteriu dc apreciere, dar mai 
ales* el poate fi medicul che¬ 
mat să aplice tratamentul dc 
trezire a ţării din coma alcoo¬ 


lică a comunismului. De ce nu 
o chemat să o facă? 

Cine altul poate să fie pre¬ 
otul în stare de har care să 
exorcizeze neamuj, să-l dczle^ 
gc de sub blestem, să-l puri¬ 
fice, să-l pregătească penti*u 
împărtăşania iertării? O vor 
sau nu guvernanţii, o vor sau 
nu cei ce se tem dc dreapta 
judecată, o vor sau nu foştii 
deţinuţi înşişi, ei sint cei ce 
trebuie să fio duhovnicii nea^ 
mului. Chinuiţii, cei ce-au in- 
flămînzit şi au însetat după 
dreptate, se cuvine să stea în 
scaunul judecătorului pentru 
ca să fie şi în ţara asta dreap¬ 
tă cumpănă. Foştii deţinuţi 
politici au obligaţia să îndru¬ 
me, să participe la marca spo¬ 
vedanie, să primească luărtu- 
rin, să dczlf^c şl să ierte tot 
ce li s-a făcut lor, pentru ca 
să pregătea.scă pe români pen¬ 
tru ziua cînd Dumnezeu va 
chema neamurile la marca şi 
dreapta Lui Judecată. Sau, da¬ 
că nu, încă o generaţie va fi 
nevoită să mai urce o dată 
Golgota. 


Simt cum ceva imi rupe din durere 
Şi-mi risipeşte grijile şi teama 
Ca pe-a perdea de hori, a adiere: 

Se roagi-n faini, pentru mine, mama. 

Un val de duioşie mi-mpresoari 
Şi simt, pentru o clipăn iar fiorul 
Atît de dulce de odinioară: 

Iubita mea mă caută cu dorul. 

Şi cîtcodată-mi pare mai uşoară 
Povara grea ce mă-ngenun^e-n baltă; 

Un gind trimis de undeva, din ţară, 

Dc-un Prieten, pune umărul şi saltă. 

Jilava. 1957. 

Demostene ANDRONESCU 
















Pog. 4 


• PUNCTE CARDINALE • 


OAMENI 


A PATRA MINERIADA 

- DRAMA NAŢIONALĂ ÎN TREI ACTE - 


Prolog 


Nu, nu este vorba de o transpunere literară, ci 
pur şi simplu de un reportaj-anchetă realizat la 
Bucureşti, in zilele ultimei Mineriade (25—28 sep¬ 
tembrie 1991). cînd orice ficţiune a pălit din nou fu 
faţa realităţii. Am încercat să surprindem „pe viu** 
citeva frînturi şi cîteva ecouri din zilele agitate ale 
acelui sfirşit de septembrie prin care am reuşit să 
ne pătăm încă o dată obrazul in fata Europei (du¬ 
pă care tinjim cu atita perversitate). Poate că de 
data aceasta vom li şi învăţat cite ceva din expe¬ 
rienţa tragică pe care am făcut-o. Ar fi singurul 
ctşt^ printre atîtea şi atîtea dezastre • «i» 


Intre timp, cu toată confuzia abil regizată în cu¬ 
lisele Puterii, lucrurile au început să se mai lămu¬ 
rească, iar spiritele s-au mai domolit. Cele prezen¬ 
tate mai Jos redau starea de atunci, mult mal con¬ 
fuză şi mai febrilă, din care se pot desprinde însă 
multe lucruri la care va trebui să medităm serios 
pînă Ia alegerile din primăvară. Căci am văzut 
dc-acum şl am simtit pe pielea noastră cît de 
scump ne poate costa o Duminică a Orbului intra¬ 
tă in istorie... 

Şi mai este ceva. O invitaţie la realism. Dacă 
opoziţia noastră politică năzuieşte ceva pentru ziua 


dc mtlne, afund prima condiţie ar fi si încerce si 
intfdeaeă acest popor roman aşa cum wte el In di- 
M de fată vădit de faptele şi de vorbele sale ac¬ 
tuale, iar nu de ditirambii istoriei. Să avem îndrăz- 
fl ne Judeca sincer pe noii înşine, cu as¬ 
prime dacă oste^ nevoie. înainte de a pleca urechea 
TorT judecăţile altora. Să nu deznădăjduim, dar 
nici să nu ne îmbătăm cu apă rece. $i mai ales 
si nu ne pHpim... Avem de făcut un drum lung 
si anevoios pînă la recuperarea fiinţei morale şi a 
Lnştilnţci politice o acestui neam. Sintem oare 
pregătiţi cum se cuvine pentru acest-marş asupra 
Istoriei"? 


Actul I — Veni... 

Miner 1: Am venit cu necazuri.., 
Necazuriio ne-a adus.., încă dom- 
nu Cosma mai că nu vroia. Alal¬ 
tăieri. la miting (sic), eă las* că 
să mai 'aşteptăm, că să mai vedem, 
că vorbeşte iar şi nu se poate să 
nu se razolve, cft ştie ei că «u noi, 
cn mineri,! no e de joacă... Mă 
rog, chestii d-astea... Da- noi 
ne-am săturat Să vie bişniţaru. să 
vorbim adleal Nu vine el. ne du¬ 
cem noi. Să ne ştie de frică, nu 
numai studenţi ăia.,,;.P-ăsta, pe 
jidan, toţi luai cu vorba şi cn 
vorba s-a ales!.,. N-a dat nimio 
la nimenii şi-a tras numa pentru 
el... Acu’, la faţa locului, ori —. 
ori... Noi nu mai plecăm d-acilea 
pină nu sintem siguri pe-o treabă. 
Nu mai înghiţim la minciuni. Nu-n- 
ţelegeaih noi de ce sta lumea pe 
străzi, pe la Bucureşti,.. Acuma-n-' 
ţelegem. Ala, studenţii, a mirosit 
din prima. Voi acolo, mai mult In 
subtecan, ee să ştim aoi?i A durat 
plnă să ne lămurim... Da* acu* să 
ştie că eu noi a Incurcat-o: ori — 
ori... Ce, mă, nu iese? Nu vrea 
să iasă? Las’ că iese ell... De nu 
s-o pişa In pantaloni, ca Nicu €eau- 
şescu, 6ă nu-mi zici mie pe nu¬ 
me!... 

A-fl. bucureşti, asistentă univer¬ 
sitară. 31 aaiî, „tetlmplător in tre¬ 
cere prin zonă"}: Nu ştiu ce să 
spun. £ prima oară. de la Revolu¬ 
ţie Jncoat^, ctod nu -ţln/cu nici u- 
na dbiitre' părţi. ^ fUu ce-o săia- 
să. Probabil că vor fi tulburări 
mari. S-ar putea să par cinică, dar 
le doresc şl unora şi altora să se 
căsăpească intre ei plnă cind or 
să râmSnă cfţi am botezat eu!... 
B totuşi o dreptate pe lume, Spe¬ 
ram demult că Iliescu şl Roman 
vor fi înghesuiţi cîndva tocmai de 
cel pe care l-au asmuţit împotriva 
noastră. E o lecţie ce^ merita să 
fie (dt mai dură... Nici minerii 
mi-mi sint mai dragi. N-o să le pot 
ierta niciodată violenţele din 14— 
15 Iunie. Pot să admit că au fost 
manipulaţi, dezinformaţi» dar asta 
nu Ie scuză bestialitatea cu care 
au lovit in oameni nevinovaţi. In 
semenii lor. Şi nu e vorba, pînă 
la urmă. nici de cei clţiva morţi, 
nici de~ sutele de capete, sparte a- 
tuncl, nici de distrugerile de sedii 
şi instituţii... Ceea ce au ucis, 
ceea ce au distrus el atunci, pe 
termen foarte lung, a fost speran¬ 
ţa. a fost sufletul acestei ţări.,. 

Mi-e groază cind Ii văd, cu chi¬ 
purile ăsteo sălbăticite, cu unifor¬ 
mele lor negre şi soioase, cu bite, 
cu lanţuri, cu răngi... încerc să-i 
privesc cu ochii unui francez sau 
ai unui neamţ care se uită la tele¬ 
vizor şi ne judecă.,. Mi-e groază 
şi mi-e ruşine. Sintem mal rău cm 
negrii din Africa. Ala măcar nu 
$e pretind a fi altfel..^ 

Mu cred că bucureştenli ar face 
bine dacă s-ar amesteca Intre hai¬ 
tele astea cu conştiinţa ki stomac. 
Oricltă coincidenţă da Interese ar 
exista pe moment, o asemenea in¬ 
vazie nu trebuie Încurajată, nu 
trebuie susţinută. Nu vedeţi că ne 
bitoarcem tot mal tlar spre cea 
mai abjectă formă de comunism? 
Ce altceva este asta derit dictatura 
proletariatului? Cta asemenea bru¬ 
ta. oare ne-au itUcit anul trecut de 
dragul lui Iltesca, sS pactizăm a- 
cum?! Ni s-ar răsuci morţii In mor- 
jwlnte.,. Şi pe urmă hai a-o luăm 


şi altfel cine ar putea să bage ml- 
na-n foc că de data asta ştiu exact 
ce vor, unde e binele şi unde e 
răul?l N-au idei, iţ-au principii, 
nu-i mişcă declt burta. Acum au 
venit nu pentru că au înţeles ce¬ 
va, ci pentru că au fost atinşi la 
salam... Şi dacă li s-ar da acum 
salamul şi tot ce ţnai cer^ cine-ar 
putea garanta că mîine nu vor veni 
din nou la chemarea Puterii, să o- 
moare lumea şi să lingă unde au 
scuipat?! 

Hai să fim lucizii In ce se In- 
tîmplă acum la noi este mult prea 
puţin bine şî mult prea mult 
rău... 

Miner II Păi dă cu petarde. ai?l 
Mâ, voi vedeţi, mă?! Ăştia dă cu 
petarde în noi! (A urmat o înjur㬠
tură imposibil de reprodus). Vrea 
război bişniţara, ... tu-1 în Berlin 
pă mă-sa! Haideţi mă. că avem 
treabă! Pînă-aicî i-a fost Ori noi 
ori el!,.. Cezice, mă, n-aud? E 
Cosma acolo.,, Dă-te dora’ne dra- 
.cu la o parte, vezi-ţi de treabă cu 
aparatul ăla! ... Şi ce dacă eşti 
ziarist?! Ale voastre-s unele, ale 
noastre-s altele... A, păi le punem 
dinamită! ti scoatem ca pe şo¬ 
bolani ... 

Miner HI: Fugi, mă, că tm mai 
este acolo nici urmă de Petre Ro¬ 
man. Cine ştie pe unde-1 ăla a- 
cum? D^eaba umblăm noi cu di¬ 
namita, Mai bine stăm aşa şi blo¬ 
căm intrarea, că trebuie să vie 
pînă la urmă şi la urmă... Şi să-l 
vedem ce zice, ce se-nţelege cU 

Mini^ mal diă-te dracu de 

momirlant Cîe n-ai rămas acasă 
cu muierea?! Păi ce-am venit noij 
să stăm ca proştii, c-o veni, că n-o 
veni?! Ataci, spargi — vine. M-a- 
taci, stai tablou — te lasă să stai 
pîflănu mai poţi, să treacă bucureş- 
tenii ăştia şi să te-arate cu dej’tu: 
uite momirlanu. la iarbă verde!... 
Stai aşa... Ce zice, mă? d-acord 
Cosma? Păi cumi ... I-auzi, mo- 
mtrlanel Dâra atac prin mijloc, 
cam o sută de ortaci... 

F. L (Bucureşti, 23 ani, refuză 
să-şi spună ocupaţia, „gură-cască**): 
Dacă nici ăştia no-i dă jos, Ii mai 
dă dracal.,. Păzea de-acolo, bă 
boulue, c-aruncâ cu petardei... .Ce 
părere să am, dom*le?f Bine Ie fa¬ 
ce! Ş-a bătut joc de ei anu’ trecuti 
i-a adus să dea-n bucureşteni, a- 
cuma s-o păţească cu toţii. Nu nu¬ 
mai Roman, dar şi Iliescu şi toată 
gaşca-n pâr... Nu i-ai auzit ce zi¬ 
ceau pe amârîţii ăştia? ... Salarii 
mari pe hîriie, da*-n mină te miri 
cel... Aşa e peste tot Păi asta-i 
liberalizare de preţuri? Sau nego¬ 
ciere de salarii, cum Se zice? Asta > 
e jaf, dom’le, e mafie comunis¬ 
tă... €e dracu huiduie ăia aco¬ 
lo?... €red c-a venit scutierii.., 
Poate o ia pe cocoaşă de Ia ăştia, 
să le scoată poliţia din cap.... , 

SInt curios dacă dă la tele^- 
zor.,. Ce-o mai zice acuma Ko- 
ja-kul (Răcvan Theodorcscu; pre¬ 
şedintele TVR — n.n.)? Se (m 
scarpină pe chelie! Nu tu tcrorîşt, 
nu ta legionari, nu tu demeii- 
tc <?l?) ... la uite domle acolo, 
criminal» dracului!... E unul ca- 
T« l-« luat o petardă In plin... 
A-sa-sl-nin A-aa^l-nli! Pînă cînd 
cied ăştia c-o să tot omoare lu¬ 
mea. băfea-Ie-aş slrmă-n nas?! Păi 
cu ăştia chiar au Incurcat-o. 
domTe, Pînă akl le-a mers, da- 
de^um' fnedo l-a ajuns bleste- 
mu’ la atîţia morţi... 


Auzi, domle. se transmite Ia te¬ 
levizor... Cică e galbenă la faţă 
Gabriela Neagu. Eu p-asta aş lua-o, 
dom’le, şi-aş da-o la mineri 5 -o 
violeze. Da’ cred că şi minerii s-ar 
speria de ea ... 

Miner IV; Să vie acuma munci¬ 
torii din Bucureşti, dacă au slnge-ji 
ei! Să punem toţi umărul. să-i 
dăm jos pe criminali. Să-i băgăm 
In mină, la muncă, no Ia vîndut 
ţara la străini.. Cura pe cin- sa 
punem In loc?! Da’ ce, s-a terminat 
oamenii?! Domnu Mîron Cosma o 
cel mai indicat de pwim-ministru ... 
Şi-n locu’ lui Iliescu, că şi ăla-i 
o lepră, pînă şi Verdeţ ar fi mai 
bun... 


Actul II — Vfdi... 

Miner V; Am văzut şî noi acum 
cu cine avem de-a face. Noi am 
crezut în ei, noi i-am apărat de 
golani şi ei acuma ne puşcă şi n« 
bate cu scutierii! Aşa a făcut cu 
toţi, Şi-a bătut joc de mineri. Şi-a 
bătut' joc de toată ţara. Nici Ceau- 
şescu nu ne-a bătut aşa, să ne o- 
moare... Şi nu e de vină numa 
jidanu’ şi bişniţaru' de Roman. De 
vină e şi Iliescu, că putea să ne ia 
apărarea şi să ne rezolve el. „Mă 
— să fi zis acolo — nu-s ăştia d-ai 
noştri? N-a sărit ei la nevoie?** ... 
Hai, să zicem c-a dat !n studenţi, 
a dat !n golani, că nu muncea, 
da*-n noi?f Nu muncim noi?l Cine 
mai munceşte ca noi In ţara asta?! 
Păi să nu-i iei de urechi şi să-i 
bagi în şuturi? Ce crede ei, că mi¬ 
neri! e proşti?! 

Un cetăţean (bucureştean, circa 
40 ani): Păi dacă anul trecut aţi 
venit şi-aţi oraorit lumea pentru 
ci!... iliescu nu uita, minerii de 
tot te vrea**... Aşa strigaţi atunci, 
de pe camioane... 

Minw V: Da, tăticu-, aşa e.,. 
Ge crezi că nouă nu ne pare rău? 
Da* acu’ ne-am lămurit. In felu’ 
lor avea dreptate şi ăştia d-aici din 
piaţă (Piaţa Universităţii — nj».) 
... Da* ce ştiam noi atunci?! Noi 
ne hiani după ce zicea la televi¬ 
zor, după ce mai vorbea unu* şi 
altu-... La noi n-ajungea presa, 
n-ajungea nimica... Şi pe urmă 
ajju* trecut n-a 'îost toţi, mineri.^ 
N-a K»t riici, Jumate... Păi de uh-" 
de era să ştim' noi toate alea, un¬ 
de să ne ducem p-alci?) ... Am 
mai dat şi minerii, nu zic... Şi eu 
am dat.. Nu aşa, orbeşte, da’ am 
dat... Da* cine bâtea mai rău era 
securiştii sau poliţiştii sau ce-e fj 
fost oamenii lor. Ăştia bă tea şîuU- 
ţa mereu: ba că droguri, ba că ar» 
me, ba că dolar, ba o-a fugit Ra- 
ţiu, ba c-a fugit CImpeanu,,. 
P-ormfl am aflat că nu era nimic 
adevărat... Şi de pe margine, ca 
maţale acu*, stătea bucureştenii şi 
striga: „Dă-i, mă, orabără-ll Şi 
p-ăsta! Şi p-ăstar...- Gă zicea că 
i-a văzut ei şi-j cunoaşte... N-am 
fost numa noi proşti atunci. Toţi 
a fost proşti, toţi a fost de vină... 
D^ia am venit şi noi acuma In 
piaţă, să ne spălam păcatele şi sâ-1 
dăm jos. Nu ne speriem noi de 
gazele lor. O să li le scoatem pe 
glL Noi sintem forţa, noi stntem 
dreptatea... Sâ ştie toţi că cine nu 
e cu noi. e»mpotrîva noastrăi... 

G. S. (Bucureşti, profesor, 34 
ani, „venit din curiozitate**); €e 
se-ntimplâ acu^ nu prea e bine. 
Nu e vorba că minerii au sau n-au 


dreptate, E vorba că se creează un 
precedent extrem de periculos. In¬ 
trăm in anarhie şi-n arbitrar. Eu 
unul nu-s prea convins de faptul 
că minerii au venit spontan. După 
doi ani de neocomutiism, nu mai 
cred eu în spontaneitate, mai ales 
cînd e vorba de mineri, de bata¬ 
lioane muncitoreşti .. €red că e 
una din două: ori se bat „emanaţii** 
între ei (grupul Iliescu şi grupul 
Roman), ori „emanaţii** cucumuniş- 
tii ultraconservatori... S-ar putea 
oa minerii, cei mai mulţi, să nu 
ştie, să nu-şi dea seama... Eu nici 
în Mihai (sic) Cosma ăsta n-am în¬ 
credere. . Sau, mă rog. Miron. la 
el mă refer... Bag mîna-n foc că 
e omul lui Iliescu sau al lui Ver¬ 
deţ. Dar acum cred că evenimen¬ 
tele l-au depăşit, le-a scăpat din 
mină ... N-ar fi exclus să fie b㬠
gaţi în treaba asta şi securiştii ăia 
populisto-naţiohalişti de ia „Ro- 
mânia Mare**, do la „Europa**.., 

. Oricum, acum n-o sâ se mai poată 
vorbi de „legionari". Măcar de da-> 
ta asta „legionarii** au scăpat... 

Reporter: Care credeţi că este 
sau că ar trebui să fie atitudinea 
populaţiei din Bucureşti? 

G.S. Ei, asta e greu de spui 
Mulţi bucui-eşteni ezită să se al㬠
ture minerilor. Unii — puţini — 
mai sint susţinători ai Puterii; sint 
feseniştii ăştia incurabili din tag¬ 
ma „chiloţăreselor** de la Apaca... 
Alţii s-au săturaţ şi el de Ro¬ 
man şi de Iliescu, de Front în. ge¬ 
neral, dar nu aprobă violenţa, fie 
din principiu, fie dintr-un instinct 
sănătos... Mai stnt şi mulţi care 
ţin cu minerii şi le-ar place oa 
treaba să ia proporţii, dar ei n-ar 
ieşi pe stradă în ruptul capului, 
din laşitate, dm comoditate... In 
ce-i priveşte pe foştii „golani** — 
tineret, studenţi, intelectuali — cel 
mai mulţi nu-i pot ierta pe mi¬ 
neri pentru măcelul de anul tre¬ 
cut, ba chiar îi ‘ urăsc cu patimă... 
Ieri m-am dus să văd ce era prin 
Piaţa Victoriei. Am nimerit pe 
seară, cind tocmai se degaja Piaţa 
cu lacrimogene. Erau şi grupuri 
relativ compacte de civili, lume 
pestriţă, striglnd de mama fonului: 
„Asasinii! Asasinii!**, Şi un intelec¬ 
tual cu părul alb, treclnd pe al㬠
turi, zice amar-ironic: ,»Asasini, 
liîţeleg. Dar la oare dintre ei vâ 
referiţi?**. Vedeţi, asta este, pentru 
cel care a fost agresat, Intr-un fel 
sau altul, atSt de mineri, dl şi de 
poliţai, toţi îl sînt duşmani, toţi 
deopotrivă sint asasini.., Unora 
le-ar face chiar plăcere să-i vadă 
măcelăriiidu-se reciproc ... 

Eu unul cred (deşi e reprobabil 
ce se Intlmpl^ am spus-o) că mi¬ 
nerii ar trebui susţinuţi totuşi de 
bucureşteni, mai ales de cei care 
ziceau anul trecut, prin primăvară, 
cam aşa: „Lasă câ-i alegem p-ăş- 
,tia şi dacă n-or fi buni ieşim* In 
stradă şi M dăm josl**... Studenţii 
ş! intelectualii şi-au făcut d^ria. 
Ar cam fi acum rindul muncitoii- 
îor, Să-şl ţină promisiunea, nu-l 

(continuare In pag. a V-a) 


Puncte 

cardinale 




Şl PĂRERI 


- • PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 5 


A patra 
mineriadâ 

(urmare din pag. a IV-a) 

aşa? Dar uite-i cS de capul lor nu 
ies.. k 

Astfel de evenimente anatiiice 
şi pfimitive ar fi trebuit preînUm- 
pinate. N-avem Minister de Inter¬ 
ne? N-avem S.R.I.? Dacă n-au fost 
preintimpinate, înseamnă că au 
fost dorite^ de undeva din cercuri 
foarte influente... Acum, dacă tot 
e bal, păi bal să fie! Dacă tot 
nc-am făcut iară.şi de rîs în ochii 
întregii lumi civilizate, măcar să 
terminăm cu tot viesparul, nu nu- 
nvai cu Roman, dar şi cu Iliescu, 
ba chiar şi cu scursurile comunis¬ 
te din Parlament... Dar eu nu 
cred că minerii or să reuşească 
singuri sau ajutaţi doar de cîţiva 
aventurieri... 

O coloană amestecată dc mineri 
şi „civili**; „La palat, la palat, să-l 
dăm jos pe emanatf... Staţi, bă, 
fraţilor, nu părăsiţi piaţa!.., Să 
nu ne risipim!... Deocamdată o 
parte aici, o parte la Parlament şi 
o parte la Televiziune... Pe urmă 
mai vedem... Nu scapă el, llies- 
cu, asa de uşor!... 

Altă coloană (Ia fel de ameste¬ 
cată); „Iliescu şi ROm'^n. să intre 
In subteran!**... Hai. dom’ne, la 
Parlament! Parlamentul să-l demi¬ 
tă pe Iliescu!... 

Un grup de mineri (pe spaţiul 
verde din faţa Teatrului Naţional, 
bătînd cu bîtele în căşti): „Noi d-ai- 
cea nu plecăm, nu plecăm aca.să, 
pînă nu vom cîştiga liberarea (sic) 
noastrăr... Unde e. bă. Marian 
Munteanu ăla? Să vie aci, .să adu¬ 
că studenţii... .-\cuma să fie şi 
studenţii buni la ceva... Ce. bă, 
nu e asta tarlaua lor? (La ora a- 
oeea studentul Andrei Prumuşanu 
fusese deja împuşcat... n.n.). 


Actul III — Vid ? 

Miron Cosma (liderul sindical, 
vorbindu^e minerilor la SotrOcerfi, 
după întrevederea de la >alat); 
Pe Petre Roman l-am învins. Gu¬ 
vernul a căzut Domnul Hieseu ne-a 
dat toate garanţiile. O să vină să 
ne viziteze In Vale... Acum pu¬ 
tem să no întoarcem acasă. Mă a- 
dresez tuturor... .\ici treaba noas-' 
tră s-a terminat. Trebuie să aveţi 
încredere... 

Masă de mineri (mişcare haoti¬ 
că, zumzet 4eneral>; Ce încredere? 
6are incredere? El trage în noi 
şi noi hai acasă?!... Da, da. să dea 
socoteală de tot; e oameni morţi, 
e oameni răniţi,„ Tăceţi, mă. nu 
vă luaţi după bucureştenii ăştia! 
Ce vreţi voi? Să-l dăm jos pe 
Iliescu şi să vină regele?!... Min¬ 
te ca să scape. Iar ne lăsăm pros¬ 
tiţi... Mă domnu <2osma, mai eşti 
de-al nostru sau nu mai eşti?!.,.. 
L-a cumpărat; să mor dacă nu l-a 
cumpărat... Taci mă dracul De 
unde ştii tu?... Păi decît cu ăsta, 
mai bine cu Raţiu şi cu Doina Sor- 


nea, că măcar ăştia s-a purtat fru¬ 
mos... Ia fii atent, frate-miu, ce 
* vorbeşti acolo! Ce, ţl-a mirosit a 
itdolari?... Aoleu, noamă, cum l-aş 
beli de viul ... Dacă nu cade şi 
crimnalu- ăsta. n-am făcut nimic. 
Am venit boi şi plecăm vaci... 
Hai sâ-1 iertăm, dă-1 dracu, că ăs¬ 
ta măcar e român... Ia uite Poli¬ 
ţie! Ia uite armată ce s-a adu¬ 
nat! ... Gura, mă, că vorbeşte 
Gosma şi nu s-aude! ... Dacă plea¬ 
că ortacii, plec şi eu, da’ nue bine, 
o să vedeţ!... Io zic că Cosma 
nost Ii om cinstit. No, am venit, 
am dat jos guvemu*, amu să mc- 
rem!.,. 

I.M. (Bucureşti, tehnician, şo¬ 
mer,- 3G ani, „trup şi suflet cu mi¬ 
nerii**); Bravo, bă! Plecaţi şi lăsaţi 
scroafa în copac.. Su se laude şi 
să profite... Ge-o să mai rîdă de 
voi, că numai pe cheful lui fa¬ 
ceţi... I l-aţi dat jos pe Roman, 
că asta' şi voia, şi-acuşica marş a- 
casu. serbarea s-a terminat!... Şi 
eu am fost fesenist, fi-mi-ar ca- 
pu-al dracu, dar cu atîta vă spun; 
dacă plecaţi acum. degeaba aţi mai 
venit... Ăsta e mai rău ca Ro¬ 
man. Ala cel puţin uite că şi^ dat 
demisia. Asta nu şi-ar da-o nici 
mort... Eu nu fac agitaţie, de¬ 
geaba ziceţi; eu vreau să deschi¬ 
deţi bino ochii, să nu vă pară rău 
după aia... Mata vezi că iar le dă 
ţ^pă? (?!) ... Ştie el bine că fără 
ei noi. ăştia din Bucureşti n-avem 
ce-i face... A scăpat de Roman, 
îşi scapă şi pielea şi mîine o să 
SC dea colo rotund şi-o să înceapă 
iar să laude comunismul... Păcat, 
dom’lel încă 24 de ore şi tot Bu- 
cureştiul s-ar fi ridicat. Studenţii 
se pare că erau gata şi ei. N-ai 
auzit căMarian Munteanu a apă- 
ieri la Univer'jîtate în costum 
de miner? 

Un cetăţean dc alături (trecut de 
40 ani; nu l-am mai putut con¬ 
tacta): Fugi de-aici cu bazaconia 
asta! Fantastic ce poa’ să mintă 
ăştia de la „Actualităţi**!... Vă 
spun cu cum a fost cu Marian 
Munteanu, că eram acolo şi-am v㬠
zut toată faza. E adevărat c-a ve¬ 
nit în Piaţă, prin faţa Arhitecturii; 
nu era singur; mai erau şi alţii cu 
el. Lumea, vă daţi seama, l-a cu¬ 
noscut imediat. L-au recunoscut şi 
miperii... „Uite-1 pe Marian Mun! 
teanu.. Să mergem cu el. să se 
deschidă balconul**- v.. Era foială 
mare şi deodată se apropie de el 
un miner, aşa. cam pe la, vreo 45 
de ani. „Ne pare rău pentru ce-a 
fost anu’ trecut zice fsau cam 
aşa ceva). ŞFeu am dat-tflunci în' 
dumneata. Acuma, pe cinstite, ui¬ 
te ia bîta şi. dă şi dumneata în 
mine!**.,. Şi ce credeţi_ că face? 
îşi scoate casca şi i-o iJune lui 
Marian Munteanu în capi:* Pe ur-' 
mă îl văd că^i pleacă capul şi-i 
întinde bîta; „Ia, dom’ne, - ia şi Io-- 
veşte!** ... Asta, Marian,, zimbea 
la el încurcat. îl cam mîşcase ges¬ 
tul. Vă daţi seama că nu s-a atins 
de ciomag. I-a zis aşa. cîteva vor¬ 
be de împăcare şi, normal, dă .să-i 
înapoieze şi casca. Minerul însă — 
nu şi nu! Gă s-o păstreze cadou. 
In semn de împăcare. Şî-aşa a ră- 
mas omul cu casca minerului. As¬ 
ta a fost. Ca pe urmă să iasă dă 
aici că „a apărut în Piaţa Univer¬ 
sităţii In costum de miner“I ... Iţi 


Cea mai nouă sîrmă ghimpată... 

- în loc dc scrisoare deschisă, „tovarăşului*^ Ră7van Thcodorescu, 
ca preşedinte al Televiziunii romane. — 

Ciini-lupi şi sîrmă ghimpată, 

în «te două garduri paralele, 

puşti-mitralicre şi soldaţi-securişti; 

lagărele de muncă forţată 

slringînd, cu altă sîrmă ghimpată şi zăbrele, 

barăcile pentru anticomunişti 

Pe ziduri. înălţate cu sîrmă ghimpată 
şi in foişoarelc de pază — „cucuvele*’ — 
puşti-mitralicre şi gradaţi-sccurişti 
păzind o Românie încarcerată 
sub zăvoare şi cu obloane peste zăbrele: 
temniţele pentru anticomunişti. 

Cea mai nouă sirniă ghimpată, puşti-mitraliere 
şi urlă dinii-lupi la Televiziune, 
ţinuţi in lesă do sccurişti-poliţişti; 
spaima înalţă noi ziduri, bariere 
şi sfidtnd pe cei liberi le spune: 

„îndrăzniţi, acum, să mai fiţi anticomunişti !** 

Septembrie 1991 

Gheorghe STANESCU 


stâ mlntea-n loc. dom nulei 

Acuma, drept să spun, nu şthi 
dacă ăla — Marian Munteanu şl 
ai lui — veniseră cu vreun glnd 
anunae sau doar aşa, do curiozita¬ 
te. Mie mi s-a părut că nu prea 
erau puşi pe vreo treabă... Ade¬ 
vărul este că el oe-au făcut au f㬠
cut, şi-au riscat pielea destul, jos 
pălăria! Acum trebuie să vină alţii 
la rînd... Mi se pare însă mic 
că se cam ftslie treaba ... 

V,T. (Bucureşti, inginer pensio¬ 
nar, 69 ani, „am vrut să văd cu 
ochii, raei“): Au făcut ei să pice 
guvernul Roniiin, dar asta nu-1 
nici o scofală. Acelaşi preşedinte, 
acelaşi Parlament, ce crezi că prim- 
ministru o să pună? Mie mi-e frică 
să nu ajungem, Doamne-fereşte. să 
plîngem după PetreRoman, Mi- 
nisterele-cheic tot Frontul o să le 
aibă. O să dea şi opoziţiei praful 
de pe tobă şi tot ei o să iasă că 
uite ce democraţi sînt! Pe plan 
intern am căzut din Jac în puţ. Pe 
plan extern — vai de capul nos¬ 
tru! Păi nici nu-ţi închipui dt o să 
ne coste treaba asta. E un singur 
lucru bun: că i-a ţîţîit niţel fun¬ 
dul şi lui Iliescu. Dar e destul de 
nesimţit ca să uite repede... Ori¬ 
cum, de aci înainte pe mineri n-o 
Sâ se mai poată sprijini. Ascultă- 


mă pe mine, că-s om bătrln: a cln- 
coa mineriadâ n-o aă mal fiel Dar 
cu astea patru, cite au fost, nc-am 
aranjat pe ccl puţin zece ani de o 
totală izolare In Europa. Tot co¬ 
muniştii au Învins ptnă la urmă. 
Şi-n fond nici nu se putea altfeL 
N-a fost altceva dedt o rlcă Intre 
ei. Dar ştii vorba aia, cu rechinii.^ 
Parcă-i şi văd cum o să-şi dea mi¬ 
na mline-poimline şl cine ştie ci- 
ne-or să fie ţapii ispăşitorii Glt 
despre Petre Roman,'să nu ne gr㬠
bim să-I plingera (vorba vine). Fa¬ 
ce şi el „o pauză** plnă la alegeri¬ 
le alea mari. De-abla are posibili¬ 
tatea să-şi refacă popularitatea, câ 
dacă rămînea la guvernare era 
terminat polHic, toate se spărgea 
în c^ul lui. Dacă e deştept, ar 
trebui să le mulţumească ia mi¬ 
neri. . cam asta este, din păcate. 
Avem încă un popor prea întune¬ 
cat şi prea sălbatic, toate şi Ie fa¬ 
ce cu mina Iui, Iar şmecherii ăştia 
trag sforile şi profită... mai a- 
vem de aşteptat pînă să intrăm la 
rîndul liuaii Mai e mult pînă de¬ 
parte ... Noroc că la Moscova nu 
maJ e ce a fost, că o sfecleam de¬ 
mult şi acuma eram deja intraţi 
la loc în totalitarism. Dar vezi câ 
şi la pasărea chioară li mai face 
Dumnezeu, cuib... 


Epilog 

Acum e din nou „linişte** la Bucureşti, adică ceea ce şi-a dorit dintot- 
deauna preşedintele Iliescu. Frontul începe, chiar aşa dezbinat cum este 
(„opoziţie în cadrul F.S.N.“, vorba lui Brucan!), să-şi refacă popularitatea, 
buimăcind opinia publică cu „scenarii** tip Voican, care să reiasă, vezi 
Doamne, că toţi „emanaţii** sînt democraţi şi că numai „conservatorii" sînt 
de vină (nostalgicii vechiului regim şi „naţionaliştii de stingă"). Şi, bine¬ 
înţeles, „Alianţa asta Civică", vorba preşedintelui „tuturor românilor", ca¬ 
re şi-a vărsat pe el paharul cii băutură, „in direct şi Ia o oră de virf". 
Nenorocirea este că intre timp s-a dus pe apa simbetci şi „modelul sue- 
dw*‘ (dreapta a luat acolo locul social-democraţici falimentare). Acum dl. 
Iliescu va trebui să-şi caute, dacă electoratul nu ne va scăpa de această 
pacoste. Un „model" mai asiatic... 

Cit despre dl. Petre Roman, care, ca evreu, se pricepe să-şi exploateze 
de minune postura de „victimă", iată-1 făcind acum figură de mare anti¬ 
comunist, în vreme cc-1 „programează** pe dl. Stolojan (ale cărui paie au 
şi început să miroasă a ars...!) 

Cel mai rău vor ieşi lot minerii. Dar parcă ceva-ccva au Început totuşi 
şi ci să inţeleogă... Şi poate că totuşi, in adîncuri, începem să (ne) in-, 
viiigcmAşa să no ajute bunul Dumnezeu! ’ ' . < 


"AdoU VAŞILEŞCU 





Pag. 6 


• PUNCTE CARDINALE • 



LATINITATE Şl ORTODOXISM 


M.UI muU şi ni.II i-ouv'cvini de-,îl noi, ro¬ 
mânii din 4i< tu.-iln UomJnjr', trecută prin cal¬ 
varul comunist de nu.nnţă iicofnscislu, romă- 
nii dintre Prut şl Nistru .şi-au păstrat intac¬ 
tă structura rinică, şi datorită rcy.iMcnţoi în 
faţa b<dşo\ ismuliii prin credinţa in esenţa 
neamului românesc — e:> ?ntă constînd in 
conştiinţa originii intiue şî u credinţei orto¬ 
doxe cnvşiifie. Ceea co se paie că în Ro- 
niănia ele azi nu este loarto clar, ou loalo 
dÎM'uţiilc caro s-au purtat pe lenta iwViO- 
nalituţilor şi jw a confesiunilor. 

Latinitatea şi credinţa creştina ortodoxă 
iio definesc pe toţi românii Ia graniţa din- 
ti’c Komania (^onn neolatină) şi slavisni, 
precum şl In contextul larg european, inclu¬ 
siv balcanic!... 

Noi sîntem singurii nooiatini, care nc-am 
păstrat numele etnic, român, din lat. roma- 
nus, Irocut prin forma rumân. Ga şl arom⬠
nii, ci spunindu-şi annuoî. Dintre celelalte 
populaţii romanice, numai ladinii (rcto-ro- 
manii) mai conservă ceva în denumire din 
limba latină. Acest lucru este foarte impor¬ 
tant, savanţii .ştiind că limba romără este 
un argument sigur în vederea acceptării sau 
respingerii originii latine a unul cuvint. Au 
ştiut-o aceasta şi învăţaţii noştri şi, argu- 
mentînd ştiinţific, reprezentanţii Renaşterii 
române, care este Şcoala Ardeleană. Bună- 
^ră, în 1825, oi au tipăi it Lexiconul de Ia 
Buda, o premieră în romanistică, în care â'e 
demonstra limpede originea românilor şi 
pentru etniile care ne-au contestat drepturile 
în Transilvania. Lexiconul argumentează o 
Idee însuşită-azi de toţi romaniştii: • Uraba 
română este cea mai apropiată limbă roma¬ 
nici de limba latină. Demonstraţia se face 
foarte simplu şî eficient: după termenul la¬ 
tinesc, este dat, imediat, cel românesc şl, a-. 


poi, termenii niagî.iur şi g'.ruian, Kra destul 
poniru oricine, cînd \edoa termenii daţi pe 
patru coloane cine sînlem nOi, românii, de 
unde am venit şi ce Jlmbâ v.orbim, Gn sin¬ 
gur exemplu: lat. caso, rom. casă) mag. baz, 
germ, Uuiis. Kxaclr tîupâ acc.Sl principiu şi-<i 
organizat marele romanist W. Maycr-Lubckc 
celebrul dicţionar al limbilor romanice, 

Ideoa latinităţii limbii şi a poporului ro- 
mdn a fost şl este susţinută de toţi învăţaţii 
interesaţi de etnia noastră şl de' locul rare 
il avem în spaţiul carţalo-dunărean şi eu¬ 
ropean. Do aceea, această problemă nu tre¬ 
buie lăsată pe miinlle veleitarilor'şl ale str㬠
inilor. Căci, să nu se uite: Orice întoarceri^ 
a noastră spre occidentul romanic european 
a însemnat un factor de progres: de la des¬ 
coperirea origmii noastre .şi pînă la stabilirea 
unor relaţii care au hotărît înfiirtţarca sta¬ 
tului naţional romăn. Limba noastră ne fi¬ 
xează într-un context lingvistic de care ba- 
sarabenii şi bucovinenii, ca .şi orice oameni 
de buna credinţă, au fost mereu conştienţi, 
context în care trebuie să ne regăsim locul 
firesc. Nu ..peste mări si ţări“, în urma unor 
călătorii tot faraonico şi tot costisitoare, el 
în vechiul continent, unde noi am fost sta¬ 
tornici, Qa şl alte neamuri, cu care mai a- 
vem^ destule lucruri conipne şi cere trebuie 
. cultivate, în continuare şi firesc; Căci, prin 
limbă, latinitatea ne-a pecetluit pentru tot¬ 
deauna, .Şi limba română a fost.şi este ar¬ 
gumentul suprem pentru demonstrarea conti¬ 
nuităţii noastre pe pâmintul străbun — în¬ 
deosebi că ne-au lipsit, .şi încă ne lipsescI 
alte argumente, distruse do timpul nemilos, 
argumeitte lipsă pentru destule veacuri de 
fiinţare a noastră pe propriul pămînt. 

In alt plan, la fel de imţwrtant, credirta 
r,eligioasă creştină ortodoxă.şi-a pus, şi ea. 


peoc'loa iisupra destinului nostru. ^ Biserica 
Ortodoxă a fost instituţia principala a rom⬠
nilor care ne-a ţinut uniţi în patria străve¬ 
che .şl ne-a cultivat, întîia dată, spirituali¬ 
ceşte, mai intîi, în limba slavonă si, ^P^i, n 
limba'română, din secolul al XVI-lca şl pmă 
■ în al XlX-lo.i. In lăcaşurile noastre ortodoxe 
de cult, s-au format învăţaţii români, tot în 
ele s-a cultivat şi rafinat limba română, in¬ 
cit aceasta să devină limba română literara, 
pe baza tipăriturilor religioase ortodoxe, dm 
toate provinciile româneşti, tipărituri care 
au circulat mult .şl ou impus „normele* lim¬ 
bii lor pentru toţi românit Această .„limba 
veche şi-nţeleaptă“ v’a sta la baza limbii ro¬ 
mâne naţionale care a pregătit Unirea Prin¬ 
cipatelor, anticipînd realizarea marolui stat 
unitar român, înfăptuit prin actul de la 1 
Decembrie 1918. 

Să nu se uite că ortodoxismul religios al 
românilor este la fel de important, pentru 
înţelegerea istorici si cond4wîi noastre, ca şi 
latinitatea limbii. In fond, domnii noştri or¬ 
todocşi au fost şi „apărătorii creştinătăţii**. 
Totodată, prin generozitatea acestor domni, 
noi am întreţinut credinţa ortodoxă şl la ^- 
poarcle din jur, unde erau tutelate mănăstiri. 
Românii, primind de la v'ecini sprijin cul¬ 
tural, prin câlugării-învăţaţi veniţi^ la noi, 
am ajuns ca, în vremea Iui Constantin Brîn- 
coveanu, să producem carte religioasă pen¬ 
tru tot răsăritul ortodox, inclusiv pentru 
tîeorgia, după cum tot noi am dat Kievului 
pe Petru Movilă (1597—1647), învăţat cu 
reniHne. 

Azi, cînd se discută problema confesiuni¬ 
lor religioase, discuţiile ar trebui mai bine 
argumentate şl susţinute de adevărul istoric 
şl, nicidecum, orientate sentimental şl în 
spirit diletant. Căci regimul comunist a fost 


forme de credinţă rcligioasăr ' 

Or, istoria, Oileratura si . 

spun că ortodoxlsmtU religios 
fost mai agresat decit eatolidsiS!^ 
partea catolic «inului, a f^f^ ^ 
rcu, din vremea iui Vla:cu-Vr^^^ 
XlV-lca), In Ţara Românească ^ ^ 

în Transilvania, pînă s-a ajuiu^ i *"**•*' 
rea bisericii române do aici Pma 
membrarca tradiţiei coKiLmei ^ ti' * 
şeştil... ' * 

Basarabenii şi bucovinenii 
monstrat, recent; că latenţele cLî? 
mului românesc, latinitatea si 
todoxă, sînt incă vii In sufletoiri^ 
no să SG Vină cont do aceasu piîÎL* ^ 
să se înceapă studierea şi '' 

riei noastre, a limbii, credinţelor^ 
itiriJor, ca acestea să nu Încapă k ^ 
nile diletanţilor şi ale rău int/v?» ^ 

Că rui sînt vorbe In vlnt 
sus o dovedeşte istoria noastră 
Şi chiar a Sibiului! Să ne aducem*^ 
aminte că lon-Inochentie Mlcu-iSL®*"'^ 
a cerut drepturi pentru românii 
din Sibiu, era să fie aruncat pe’fÎLS ' ^ 
restul zilelor petrecîndu-si-le dcDaSî^ 
patrie şi murind In mizerie. Tot^ cs, “ 
.şi chiar de români, o fost alunaT^ 
nietul Gheorghe Lazăr, col care 
buit să fie păstorul românilor ortod^i, 
Cînd Istoria Transilvaniei (3 voi sS *i 
a fost scrisă Ia Budapesta, fiindcă iSi^'i 
aveam şi nu avem una, e oazul să ^ i 
c^pă munca organizată, oa să vedea? no 
cine smtem şi care este locul nostn.^ „ 
c^tă parte a lumii! Pentru noi 
sintem neam dc limbă latini sl 
dinţă religioasă creştină ortodoxă. 

G- NISTOI 


MÎNĂSTIRIJLE NOASTRE 


Mînăstirile, Ja noi, sint .prea legale dc 
soari» neamului, pentru ca &ă lie soco¬ 
tite. numai drept locaşuri dc rugă. 

Clădite, colo utai multe, în vremuri 
de grele restrişti, cînd linişte îndelunga¬ 
tă pentru ţară nu se prea cunoştea, alta¬ 
rul sfînt mai întotdeauna era împrejmuit 
de ziduri groase cu turn de veghe, cu 
bastioane la colţuri şi ferestruici îngus¬ 
te pentru sineţo. De liectu'c aproape se 
leagă amintirea vreunui domn^oarc ţinea 
oă mulţumcascS luj Dumnezeu pentru bi¬ 
ruinţă împotriva duşmanilor. Prin pfo- 
trelc dc mormînt sub care se odihnesc 
vrednici înaintaşi, sc pot reconstitui pa¬ 
gini de glorioase fapte pentru păstrarea 
ţărişoarelor noastre, mereu izbite din 
toate părţile dc valuri 

Intre zidurile mînăstirilor, în puţinele 
<dîpe dc răgaz, dieci iscusiţi Iranscriau 
cărţile sfinte, împodobite cu minunate 
-desemnuri care cerea migală şi credinţă 
pnnînd aşezare literaturii naţionale. Mai 
tîrzlu cînd tiparniţele au luat locul os¬ 
tenelii scrisului, tot sub bolţile chiliilor 
mSnfistircşti au funcţionat cele dinţii 
teascurL 

Pentru înălţare bisericilor s-au adus 
meşteri străini, din diferite i^rţi;, dinspre . 
apus dinţii, dinspro sud ^ răsărit mai a- 
poi, fiecare cu concepţia proprio r^iu- 
nil de unde a pornit Printre ci au fost 
netăgăduit şi români. 

Influenţa arhitecturii străine se recu¬ 
noaşte în amănunte: planuri. bi^utinc, 
ferestre $i portaluri gotice, iniloriturl de 
pietre cioplite armene, georgiene, etc. 

Din adaptarea reminiscenţelor bizanti¬ 
ne ori gotice, prin o evoluţie ce se poate 
Urmări pas cu pas, a luat naştere bun㬠
oară stilul arliitecturii moldoveneşti so¬ 
cotit do toţi ca original. 

Nu e vorba însă numai de arhitectură 
şi artă decorativă. Tot aşa dc intoresantă 
e pictura veche, caro împodobeşte încă 
unele biserici, desmormintată în wemu- 
T'ile din urmă de sub pătoriTe de var ori 
nigrăveiilo de mai tîrzin. 

Motivul religios a fost conducător, cum 
e de la sjno fnţcles. Pictura nu este în¬ 
să rostiinsă la chipuri Izolate de sfinţi 


jşi apostoli, .cpiscopi şi mucenici. Există 
adevărate tablouri dc grupuri numeroa- 
so cu fond variat arhitectural ori cu pei¬ 
saje. Bisericile sînt astfel adevărate pi¬ 
nacoteci din arta Renaşterii noastre cul¬ 
turale. 

Dar minăstirilo mai prezintă o atrac¬ 
ţie. E pitorescul lor, ceea cc dovedeşte 
că înaintaşii noştri pricepeau frumosul 
naturii în unison cu puternica evlavie 
ce-i călăuzea în viaţă. 

Cele mai multe mînăstiri sînt aşezate 
în fund de vale, la îmbinarea dealurilor 
înalte cu munţii, tncopînd de la Rădăuţi 
şi pînă la Tismana, linia mînăstirilor 
roincide in trăsături generale cu linia 
geografică dc despărţire între cele două 
torme tipice ale rclicfalni din ţara 
noastră. 

Drumul spre ele c mai întotdeauna a- 
demenitor, pe văi îngu-ste, prin păduri 
dese. Nu domină zarea cum se intîmplă 
în apus. Nici Hsmaaa. nici Slatina, nu 
ie vezi do departe; îţi lăsar deodată, 
înainte, ca din pămînt. E tihna naturii 
unită cu nevoia do apărare. 

Chiar minăstirile din ^auturile delu¬ 
roasei sînt puse intr-un natural de o fer¬ 
mecătoare atracţie. Ca si ajungi -la Do- 
brovăţ, faci cale lungă pînă cc dai dc 
răcoarea codrilor ce o împresoară. Mînă- 
tiriie bosarabone mai toate au un decor 
^emenitor de forme geografice blinde, 
ori păduri des^ 

Numai acelea din preajma centrelor 
oji armată şi lumurt de veghe şint cl㬠
dite pe umăr do deal, in’ vederea tutu¬ 
ror. Minăstirca Dealului domină Valea 
iolomiţit Cctăţuia şi Galata făceau să 
se reverse sunetele clopotelor peste în¬ 
treg oraşul. Minăstirile din Suceava a- 
voau razăm in cetatea de alăturea. 

Mai este încă ceva. Minăstirile consti- 
tuiesc originalitatea jumătăţii din Rom⬠
nia de dincoace do Carpaţi în legătură 
cu păstrarea neştirbită a ortodoxismului, 
cn^inţa străbăniu 

Dincolo de Carpaţi, ţara a fost scuti¬ 


tă, pe vremuri, de prea mari .şi nume¬ 
roase furtuni istorice. In schimb in gol¬ 
ful omenesc al Ardealului, influenţa re¬ 
ligioasă apuseană a născut vîrtejuri care 
au zdruncinat şi pe români dc la cre¬ 
dinţa strămoşească. Catolicismul a încer¬ 
cat să treacă şi culmea Carpaţilor. Rui¬ 
nele bisericii Sfîntul Nicoară do lingă 
Argeş, ori a celei de la Baia în Moldova, 
sînt mărturiile acestor dibuiri de a p㬠
trunde mai spre răsărit. 

Vechile mînăstiri ortodoxe care au e- 
xistat la poalele Carpaţilor, bunăoară in 
Făgăraş, au fost năruite cînd valul cato¬ 
lic a înaintat, făcînd victime şi în o 
parte din romunime. 


Azi în Ardeal nu se găsesc dedt uu 
ţine mînăstiri, cum este cea de 
Arad, ori MînăsUrea Bixad în Târs 
Oaşului. * 

Din toate punctele de vedere deci inî- 
năstirile noastre pot servi nu numi ca 
popas vremelnic, prin înlesnirea arhoada 
mior, în locurile pitoreşti unde sînt ase 
zate. Ele sînt centre importante dc intă 
rire sufletească, izvoare vU pentra ins 
fracţia copiilor noştri şî mai ales pen 
tru educaţia lor în legătură cu trecutul 
îndepărtat 

12 AprU 1931 I, SIMIONES8U 
Profesor Ia Universitatea din BucuieNti 





actualitate 


• PUNCTE CARDINALE •. 


Curs elementar de religie creştină (IV) 


şi veţi fi ca Dumnezeu", le şopteşte oamenilor şarpele 
j^iţitojr). ^jloaccle cunoaşterii prerfane rămln ra- 
tii^ea şiipţui^e materiale .şi expei^ta pqcşţtivă. Fţe- 
ngia, spre* deosebire do cultură, nu pune preţ pe cu¬ 
noaşterea ca şcop In sine. In actul religios cunoaşterea 
^te. implicită, nu p^ioj lţar^ fia vine spe deoţupra*, ca 
un clar divin, hi raport proporţional cu drof^d, de spi- 
ntuaîizare ^ fiecănda. Oinul'teligios cunoaşte 
orgoliu, în lumina credinţei, deci pe cale supranaturală, 
prin exţxîrienţă duhovnicească. Cunoaşterea saciii ou 
mai eotc una limitat-omeneascâ, cî una care scoate 
conştiinţa din contingent. Pe scurt, camoaştcrca cultu¬ 
rală tşi are rădăcinile împlîntate în lumea de aici, pc 
cînd cunoaşterea religioasă are rădăcini Împlîntate m 
lumea de dincolo. Prima slujeşte numai omului Istoric, 
pe cînd cea dc-a doua slujeşte omului x^eşnic Ichiar 
dacă araîndouă se desfăşoară „în timp"). 

Fireşte că nici un spirit religios n-a concUuunat vreo¬ 
dată şi nici n-ar putea condamna în bloc cunoaşterea 
ncreligîoasă. ^ este utilâ omului actual, fiind con¬ 
damnabilă numai în măsura în care este atinsă de 
orgoliu, căutînd să se substituie c^ooştorii relJic^oase, 
alribuindu-şi puteri şi merite pe care nu le are /şi nid 
nu le poate avea prin însăşi naUira el ilâ âjupge să 
păcâtuîască deci .prin năzuinţa (mărturiş^ sau i>u) 
a fi unică şi al^oiută. E limpede că ivimai o rearmo- 
nizare a culturii cu religia, bazată pe respect reciproc 
şi pe păstrare domeniului propriu ^fiecâreio, ar putea 
asigura paşnica şi rodnica cumpănire a cunoaşterii tn 
gdiere. , . . r; \ 

Din nefericire se pare că noi anj ajuns în starea pe 
care cu amărăciune * o profeţise Apostolijl: «Căci va 
veni o vreme cînd oamenii nu vor mai suf^ îns-fe- 
ţătura sănătoasă, ci — dornici să-şi desfete auzul — 
îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, îşi vor %i- 
toarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme" 
(II TIMOTEI, 4, 3—4). j.. ^ ■ ri ■» 

Religia singură î-er .mai putea xanr. accAo 

unde civilizaţii şi ouiture''însă^^^ip 'tii>T^iât^TOutm- 
cit^^sel Hi'istc» îi întinde îar^’şîlmîhja iul pe oaiie 

^au să-l înghită talazurile istoriei aj^câ oiţe® idî- 
na aceasta mîntuîloare sau va alGge'~-să pLiiă pc lim¬ 
ba Iul"?*, • 


. Religia şl cultura 
cadrul spiritualităţii 


Religia nu numai că nu se cemfundă cu nici una din¬ 
tre ramurile culturii omeneşti (filosofic, literatură, 
artă, ştUnţă), dar nici nu este ea însăşi o altă ramu¬ 
ră a acestei culturi. Poate fi adevărat că „un senti¬ 
ment de râmaşi-pe-dinafară" ne dă impulsul interior 
de a încerca să recuperăm prin cunoaşteiea şi creaţia 
culturală ceva din fmmuseţen şi armonia Paradisului 
pierdut (Nichifor Crainic). Poate fi iarăşi adevărat că 
operele de cultură sînt tot atîtea Încercări ale omului 
de a-şi „revela" în termeni metaforici misterele exis¬ 
tenţei, în virtutea „singularităţii calitative" pe oare o 
posedă în univers (Lucian Blaga). Oricare ar fi însă 
impulsul interior ce-1 duce pe om spre activitatea cul¬ 
turală, aceasta nu-i decît titlul lui de nobleţe în ocr- 
spectivă istorică, în vreme Ce activitatea pur religioasă 
este cea care 11 proiectează într-o ameţitoare perspec¬ 
tivă supraistorică. Religia şi cultuia sînt cele două 
moduri ale activităţii spirituale a omului; uneori con¬ 
vergente, alteori divei’gerite de-a lungul istoriei dar 


ligici, pe cînd în epocile antropocentrice ea cunoaşte 
o tendinţă spre autonomie, neglijind religia sau cliiar 
ridieîndu-se împotriva ei, plină de orgoliul „măreţiei 
umane". Pe prima am putea-o numi cultura unei ilară, 
pe .oea;de a doua cultura luciferică. Astăzi ar £i 
senine că noi trăim ^ui’gul unei epoci de „luqjtc-, 

■ risih" cultural şi că la orizont se profilează, ca o ieşire 

din criza actuală, o nouă epocă de „ancilia-rilate" a 
culturii. Poate că ti'ăini în pragul unui /nou Ev Me¬ 
diu", cum pi*ofeţea N. Berdiaev prin anii '20. Şi jwate 
că în sensul acesta avea dreptate şi Malraux să afirme 
că „secolul XXI va. fi unul religios sau nu , ya fi 
deloc".;. > ■ • * ^ 

Fără « se confunda^ deci, religia şi, cultura alcătuiesc 
]a‘UJt loc spiritualitatea omenească adică totalitatea 
•Inianifestărilor de ordin spiritual ale omului istoric, pa-^i 
nalelă eu civilizaţia sa, adică cu totalitatea manifestă"? 
rilor de ordin material-uttlitar. Acestea două — spiri¬ 
tualitatea jŞi civilizaţia —' sînt sfei'fiie noastre specifice 
de manifestare istorică. Idealul ar fi, se înţelege, de¬ 
plina lor arihodizare în conştiinţa umanităţii. Din ne¬ 
fericire bisă vremea noastră cunoaşte un dublu di¬ 
vorţ: între religie şi cultură (în cadrul spiritualităţii) 
şi între spiritualitate şi civilizaţie (în cadrul general 
al activităţii specific difteneşa). Cultura tinde .să se 
. laicizeze, iar spiritualitatea este tot mai mult Veri¬ 
ficată civilizaţiei Atldealuriie" sînt tot mai des înlocui¬ 
te cu simpjele „scopuri", matertălismul şi utilitarismul 

■ ajunjgîpd să triumfe în ejonştiinţa ur^i umanităţi bol¬ 
nave; Oaiul. de azi confundă tot mai mult c ce a r ye 
este important cu ceea ce este^oar urgent: civilizaţia 

/•despiritualizată il pi-eface pe inlr-uii iîiet jîcîav al 
nevoilor imediate. Este dureres, de pildă, sa con.staţi 
cît de mult se vorbeşte astăzi în România despre jxăi- 
tlcâ şl despre eooncHnie şi cit de puţin deşpre mer-- 
rală şi despre cultură. Toţi sînt convinşi de mocesi- 
tatoa urtei reforme economice, dar abia dacă se p)ome- 
neşte' sporadic şi de o imperioasă refoijmă Sui- 

tem gata să. schimbăm lumea, dar nu şi pe noi în¬ 
şine... . * ^ . 

Omui a ajUns sa preschimbe a.stfel, asem^-iea sfd- 
-baticilor *de odinioară, aurul ^i-nestematele măreţiei 
sale spirituale pe sticlele colorate ale comodîtăţilor co¬ 
tidiene. Oare .cincLamm .alunge să .înţelegem că uHi- 
ma CTXJsecinţă a unei civilizaţii vădixvitc do spîpit nu' 
popţe R alta dpcît barbaria? 

Erivilor la i^ptxiul strict dintre religie şi cultură, 
putem afirma în concluzie că deşi ele sinbihrudrto prin 
sfera'"Icw comună (cea a spiritualităţii),^ se 
{otuşi.fundamCTital atît prin originea, cit şi . 

litatea lor. Cultura aie numai.o origine naturftUut.îm, 
vreme fce religia âre ^ o oi-îgine supranăUirAi-Fjnali-** 
'fatea culturii ^te fjo creaţia, fie cuhMşteiţd, îtîi vri^e * 
ce finalitatea^ religiei este salvarea 
procedează cu religia mului şl a luinii în genere (cunoaşterea, implu ită t**’ 
-i voi'bc de ' în religie, fiind doar un reflex al actului mistic mtn-"' 

Dju* poate că înainte de a încheia, n-ăr filete . 
’ sos o lămurire asupra', acestor două tipiui de cunoaşte¬ 
re ^hţial diferite.* Cunoaştercsft 'euîturină» ffilosoHtfii * 
şUinţificH, ’ar&lică)r%icît de ^ iir. ţiptl, reinîne toji 
tuşi una om'eo^că, mai niult-ipotetică d» U qprte* a*- 
: dcâea bontradictorie %i în'fatal:. limitotd.-F/i 
^ 6 cuno^lcre^ cil în sine şi aptele nu'de 

Htuhii omenesc.* In * ori tih f^'de ofigoU|ji^)ucifişi:^ ca în mUul 

[iioâre (oncilla) ar^ oreştln âl 'păcatului originar („vi se vw dcsehh)» ochii 


pare unanimau avut o certă semnificaţie magico- 
religioasă (picUnile. rupestre). S-a-.vorbit, în l^ătură 
cu de, despre ;o religie a'cavemelor" - (A. ..Leroi- 
Gourhah), puternic contaminată dc magie. Idaâ tîrziu 
viaţa religioasă a dus la ridicarea templelor (adev㬠
rata origine a arhitecturii ca artă), la înfrumuseţarea 
lor cu fresce^ tdezvoltarea picturiii murale de origine 
preistorică) şi bas6reliefuri sau statui (naşterea sculp- 
feirU). Din cultqa oficiat-îiihtertiRle (saU în alte locuii 
consacrate) fviţ pe fînd, kicepindu-şi istoria ca 
arte sacre, muzica, dansuFşi po^îă; Frumuseţa-era în¬ 
chinată în întregime dîvihitaţiî:'Artele „au ieşit din 
Biserică" abia în vremea Renaşterii (sCc. XlV^-X’t^, 
iar orgolioasa „„emancipare" a arteîoi* de ^ligie, mer- 
gînd pînă la „prostituarea" lor actuală, s-ă extins pro¬ 
gramatic abia în ultimele două veacuri. 

Se poate dod observa Jesne că religia nu cete nici¬ 
decum şubordonaţă. culturii, ci mai degiabă supra¬ 
ordonată aresteia. Spre a nu cădea într-o confuzie 
grosoUmă, ne vom feri deci de a subsuma religia cul¬ 
turii, cum s-a procedat adesea în vremea din urmă, 
fără nici. o indu'eptăţire şi fără nici un folos. Lucian 
Blaga însuşi, marele filosof român al culturii, a ope¬ 
rat această reducţie nelegitimă, considerînd religia 
o simplă rarnură hi arltordo stuft» al culturii. El a 
teoretizat alotputemîiaă stilurilor, ‘ culturale, ;iabîsal^ 
determinate .şi- spaţio-tempoi-al ',divej>ificâte. .Religia 


Am' încercat, capitolid iie care Şl încheiem a a»?, 
să liberăm religiosul de buruienUe care stau să"l 
înăbuşe în cpmtiinţa tulbure a lumii p^tempLHuite. 
Dacă '^pClviliraţme om^^rSi nu pot fi lnţ^ese vre¬ 
me cft hu este înţeleasă religia Ior",<Raffaf(ăe Epttş^ 
a>nî), e tot atît de adevărat că nici rel^ia Snaăşi pu 
poate fi adecvat înţeleasă dacă n-o abordăm ia eseri- 
tîaBtatea ei, deconspirînd oeea ce-i este doar accîdeh- 
tsd sau In mod nel^itim atribuit Altmintei am ris¬ 
ca să amestecăm lucrurile pînă îa a cădea în perplexi¬ 
tate şi-ii scepticism, pîerzîndu-1 pe Dunuiezeu chiar 
pe calea pe care il căutam. ^ j 

înarmaţi cu aceste desluşiri preliminare;-puteip păş! 
de-acum în universul propriu-zis al reii^ilor, tăîhdu-he 
cu răbdare calea spre IlsOs Hristos*’i-^puffmezeui oel 
Viu — şi spre taina loininoasă a S®e Ipren- 

cinstite şi de-viaţă-făcătoare", ! 

Ţ (tn nupiărul viilor va fccepe capitolul „tfii3vcr4»l 
> reiigiitot")? ^ f ‘ r / 

Vasilc .4. MARI.4N 


Concepţia filosofică a luî*Lucian’BÎâga. ^ toate su¬ 
gestiile şi seducţiile “ei, s-a doveditîăe âltfâ destuâ de' 
vulnerabilă ^.faţa unei'critici ^sayore şi ^izate;, îa“- 
teeprinse nu .numaiJîinlr^rUTi punct jlăteolqgîctoi^ 
ci şl dintr-unul mal larg filosofic, de către părintele 
Dumitru Staniloae în captea ^Eozîţia d-lui * l 4ic fa n- 
Blaga faţă dc creştinism ţSiJwu. 104 ®. 

care oaută să includă religia, cu manifestările ei cele 
mai înalte; în padll i:)r6(ru^ian al culturii, nu pot îi 
socotiţi decît ca detractori ai celei dJntîî, chiar ^şi rţ- 
tuncl cînd par ^-i fie favorabili. de pfld^ „Dl. 
Bla^p — scrie D. Stăniloae 
ca imul care sugrumă pe olneva î^JDnîndu- 
mînţîiere" 37 ). » " ' » 

TW ce se p<^te afkuoui, pe baza obsei vaţiei atente a' 
istorîcl spirituale, estp 06 dialogul etern dintre' religie 
şi cultură cunoaşte anumite alternanţă de accent, unde 
®Pocl fiind ^minate de o visouhe treccntrlcă â lumii 
(Antichitatea timpurie, Evtil l^cdiu), altele de b vlziurte 
^tropotpeiitricl^, (Anttehiţatea iirzie,. epoca mpdaniă). 
Ponited de aici, Nao» konescu a încercat eîndva"* să 
tipologică, a spi 

®Pocţte*lie<tecnmreJciiltujrâ a3^ 



9 

y 



P 




Pag. 8 


• PUNCTE CARDINALE • 


DIN TEMNIŢELE COMUNISTE 


GOLGOTA RiSIIGNIRILOR ÎN SPAŢIUL MIORITIC 


PE OSEMINTE ALBE ŞI UITATE, 

CU GIND CURAT AM ÎNALŢAT O CRUCE, 
CIND NEAMUL CU NĂDEJDILE ’NŞELATE 
IŞI DIBUIE DESTINUL LA RĂSCRUCE. 

Suvinte înscilse pc crucea ridicalâ la Miercurea Ciuc In memoria deţinu¬ 
telor politice moarte in temniţele comuniste. 

0 pomenire care reaminteşte 
crimele săvîrşite de comunişti 


Din iniţiativa fostelor deţinute 
politice din România, in ziua dc 28 
septembrie a.c. a avut loc la 
Miercurea Ciuc înălţarea şi sfinţirea 
anei cruci comemorative in memo¬ 
ria deţinutelor politice care s-au să- 
vîrşit din viaţă în temniţele comu¬ 
niste. 

La ceremonie au participai foste 
deţinute politice, supravieţuitoare a- 
le feroarei comuniste, membri ai fa¬ 
miliilor acestora, pelerini veniţi 
din toată ţara să se prosterne Ja 
mormintele fără cruce ale celor care 
şi-au dat viaţa pentru supravieţui¬ 
rea şi demnitatea neamului roma¬ 
nesc, slujitorii cultelor religioase 
din Miercurea Ciuc, reprezentanţii 
autorităţilor locale, precum şi o de¬ 
legaţie U.D.M.R. din Judeţul Har¬ 
ghita. 

O prezenţă impresionantă a consti¬ 
tuit-o grupul de tinere maici de la 
Mănăstirea Vladimircşti venite să se 
roage la mormintul uncia din in- 
temeietoarolc mănăstirii lor. Maica 
Mihaela. La instaurarea dictaturii 
comuniste Mănăstirea Vladimireşti a 
fost desfiinţată iar maicile asvirlite 
in temniţe san alungate în ţară, un¬ 
de Ii 9-U fişat domiciliu obligatoriu. 
Ba O adevărată minune dumnezeias¬ 
că, după Dccombrie '89. peste două 
sute de tinere, însufleţite dc credin¬ 
ţa tn Itsus şi In Maica Domnului, 
s-au alăturat supravieţuitoarelor 
persecuţiei comuniste şi au rrinviat 
mănăstirea. Alături de tinerele c㬠
lugăriţe ortodoxe, prezenţa sorei 
Clara, călugăriţă catolică în vîrstă 
de 82 de ani, deţinută timp de pa¬ 
trusprezece ani în temniţele comu¬ 
niste, a fost un simbol viu pcntni 
ceea ce trebuie să însemne unitate 
Intru Bhristos. 

Prima parte a ceremoniei a avut 
loc tn incinta penitenciarului unde 
cu sprijinul actualului comandant 
dl, mr. SzftllSsi Geza — a fost dez¬ 
velită o placă comemorativă cu ur¬ 
mătoarea inscripţie: „In acest pe¬ 
nitenciar In p^ioada 1956—1964. in 
timpul teroaroi comuniste, aU sufe¬ 
rit .sute de femei din România con¬ 
damnate la ani grei de închisoare”. 


Aici, doamna Marin Constantincscu, 
fostă deţinulă politică, a evocat in¬ 
tr-o emoţionantă rostire infernul 
prin care se urmărea dist'ugerca fi¬ 
zică şi morală a opozanţilor regimu¬ 
lui cclor fără de neam, fără dc ţa¬ 
ră şi fără de Dumnezeu. 

Partea a doua a ceremoniei s-a 
desfăşurat în cimitirul unde au fost 
înhumate în morminte fără cruce 
deţinutele decedate in penitenciarul 
Miercurea Ciuc. Aici, prin strădania 
fostelor deţinute politice a fost înăl¬ 
ţată o impresionantă cruce dc mar¬ 
mură pe al cărei soclu s*a c-onsem- 
nat că lucrarea s-a fSciit: .în amin¬ 
tirea deţinutelor politice caiv au 
murit în temniţele comuniste”. 

Un sobor dc preoţi ortodocşi, p㬠
rintele Şt. Straja, părintele T. \ oi- 
ccscu şi părintele 1. Mihoc au ofi¬ 
ciat slujba de înmormîntare. slujbă 
dc care deţinutele răposate nu au 
avut parte cînd rămăşiţele lor pă- 
minteşti au fost încredinţate pămîn- 
tului, urmată apoi de slujba de po¬ 
menire şi de slujba dc sfinţirea i'ru- 
cii. 

După terminarea slujbei religioase, 
pe lingă predicile rostite dc preoţii 
oriodocşi care au oficiat serviciul di¬ 
vin, au rostit cuvinte de solidaritate 
creştinească ca foştii deţinuţi poli¬ 
tici preotul romano-catolic Borbcly 
Gabor. preotul reformai Hegy Istvan 
şi preotul- unitarian Kclemen 
Szobolcs. 

Din partea Asociaţiei Foştilor De¬ 
ţinuţi Politici din România. Filiala 
Harghita a fostit un cald şi vibrant 
omagiu adus tuturor acelora care 
şi-au dat viaţa în lapta împotriva 
comunismului dl. Daday Zsolt. 

Din rindul fostelor deţinute politi¬ 
co au vorbit doamnele Aspazia Pe- 
trescu. Constanţa Moţei, Xenia M㬠
măligă şi Aurora Iile Dumitrescu. 

Un moment emoţionant la consti¬ 
tuit citirea scrisorii idresată fostelor 
deţinute politice prezente la Miercu¬ 
rea Ciuc dc către Fminenţa Sa Car¬ 
dinalul Alexandrii Todea. el însuşi 
fost deţinut politic ani îndelungaţi. 


Cuvîntul rosfif de Doamna 
Aspazia Pefrescu 

de'sufSÎinta'?^* părinţi, onorata asistenta, dragi surări 


In numele organizatoarelor vă a- 
dreser un^ cuvlnt cald de bun venit 
aici, la picioarele sfintei cruci înăl¬ 
ţate întru pomenirea surorilor noas<i 
tre care pe parcursul anilor de de¬ 
tenţie au înnoptat do tot aici şi pe 
fntrqgul cuprins al patriei şi in mor¬ 
minte fără cruce s-au îngropat. 

Să no unim sulletcle cci care am 
putut veni aici, cu cele care nu au 
putut veni, dar caro sînt legate de 
noi pjrin acelaşi vis marc şi rotund 
ca ţara. pentru care am pătimit, şi 
să mulţumim bunului Dumnezeu că 
ne-a învrednicit să putem comemo¬ 
ra după datina noastră creştinească 
sufletele răposatelor sucombate f㬠
ră făclie şi fără mină iubitoare care 
să coboare pleoapele închise în bez¬ 
na iiţchiforilor comuniste, să invo¬ 
căm sufletele lor să coboare lingă 
noi. ca să fie întregite rindurile ce¬ 
lor cărora Dumnezeu no-a dat po¬ 
runcă să Urcăm Golgota închisori¬ 
lor, Ia acesi ceas bun al devenirii 
noastre. 

Veniţi deci, spre noi, dinspre cer. 
In reverberaţii de lumină pură, să 
Ae mui rugăm o dată împreună pen¬ 
tru izbăvirea acestui neam şi a a^ 
cestui popor. 


Veniţi spre noi dinspre pămînt, 
in zvon dc ape multe să mai adău¬ 
găm împreună picături la rial de 
lacrimi ce scaldă brazda acestei 
ţări, jalea acestui neam şi a aces¬ 
tui popor. 

Veniţi spre noi dinspre trecut, din 
catacombele amintirii să ne mai 
înălţăm împreună, cu inimi înflăc㬠
rate dc ardere, imne de landă 
pentru jertfele adasc pe întreg cu¬ 
prinsul ţării pentru învierea aces¬ 
tui neam şi a acestui popor. 

Veniţi spre noi dinspre viitor, in 
valuri de bună mireasmă duliowii- 
ceuscu, să ne mistuim din nou îm¬ 
preună în abisul infitiil al iubirii 
de cruce, do neam şi de ţară. \ .mI' t 
spre noi fericitelor care v-aţi retras 
din lumea care se tăvăleşte in ură 
şl v-aţi învrednicit să vă scufundaţi 
in imensitute» dumnezeiască, scăl¬ 
dată în lacrimi. Şi, pentru că sigur 
Sintem acum impreună, să-i oferim 
Domnului, la unison, o singură b㬠
taie de inimă, unică şi solidară, pu- 
teroii ă şl sublimă, ca să răsune ca 
un clopot uriaş, m toate, cerurile 
sale. iicntro mai marea glorie a nu¬ 
melui său care s-n proslăvit in la¬ 
crimile, in suferinţele, în oasele 


voastre zdrobite şi propria voaslrâ 
cenuşă, iar noi să ne amintim cum 
suna clopotul de la biserica veci¬ 
nă cu celulele inchisorii dc la 
Miercurea Ciuc. 

iSoi nu avem a ne spune nouă 
înşine cuvinte. Noi ne înţelegem 
mai adine şi mai cuprinzător in t㬠
cere, C^uvintele, oricit ar fi de mul¬ 
te, şi dc meşteşugite, tot nu pot tăl¬ 
măci întocmai răstignirile. Noi >lim 
cum nc-au sfişiat fiare sâlbaticc, 
cum nc-au fost înjunghiate speran¬ 
ţele, cum nc-au fost d< strfim.ale vi¬ 
sele, cum am orbccăit în mlaştini 
de deznădejde, cum nc-au sînge- 
rat genunchii în neputincios urcuş 
pe munţi de suferinţe, cum au mu¬ 
rit şi cum au înviat şi iarăşi au mu¬ 
rit iubirile noastre înecate in la¬ 
crimi şi durere, cum am căzut şi 
cura ne-am înălţat si iarăşi am c㬠
zut dincolo de limitele omenc^ct'lui. 
Ei au voit să facă din trnpuriU* 
noastre pietre pentru templul lor, 
aşa zisa cea mai bună şi cea mai 
dreaptă dintre lumi. cc se clădea 
pc atrocităţi inimaginabile. Pe tru¬ 
purile noastre, pe viaţa noastră «-i 
pe aceste morminte fără cruci stau 
dăltuite toate adevărurile ce tre¬ 
buiesc mărturisite despre o concep¬ 
ţie de viaţă care arc ca deviză: „Să 
zdrobim fără cruţare". Citiţi în noi, 
citiţi-nc, oameni buni, şi vă veţi lu¬ 
mina. 

Cele pc care azi le plingera au 
plecat demult, cele dc faţă păşim în 
amurg. Se face seară şi pentru noi. 
Ziua aproape a trecut, dar atît ce¬ 
le care au înnoptat deja, cit şi cele 
care ne aflăm în înserare, ne PU“ 
tem mîngîia cu faptul că n-am ac¬ 
ceptat raiul comunist în care eram 
invitate prin teroare şi lorlură. Noi 
am avut o altă opţiune şi aceasta 
ne defineşte politic. în locul lui „Să 
zdrobim fără cruţare", noi am op¬ 
tat pentru: „să ne iubim anii pe 
alţii". Această opţiune ne-a lumi¬ 
nat în toiul celor mai adinei bezne 
şi ne-a transformat din chinuiţi în 
învingători. în orice temniţă prin 
care am trecut, noi am ştiut că e- 
xistă un loc îngust şi rece, ca o 
lulă dc izolare, în care stă azvîrlit 
Domnul Isus, îmbrăcat ca şi noi în 
haine cu vergi de hulă şi ocară, o- 
sîndit să fie flămînd de adevăr şl 
însetat de iubire, ca şi noi. Tot ce 
ne-au făcut nouă a îndurat şi El, 
şi mai mult, a îndurat şi rănile pe 
care noi I le aduceam prin egois- 
mele noastre, prin gîlceava noastră, 
prin neputinţele noastre. O, n-aU 
ştiut pîndarii noştri cum acolo. în 
taină ni s-a revelat. Domn al iubi¬ 
rii şi al compasiunii. FI. unicul, ora 
autorul acestei iubiri, iar noi, biete 
suflete hăituite eram surorile Tui 
alături de Maica Sa, de sfinţii I.uî 
şi de îngerii T.ui. în FI ne adunam 
prin iubire şi cu cît eram mai a- 
proapc le El cu atît eram mai a- 
proape unele de altele. FI era cen¬ 
trul iar noi cercul din jurul Lui şi 
razele iubirii Sale ne încălzeau pe 
toate deopotrivă, fără nici o deose¬ 
bire. 

Prin rugăciune am reuşit să dis¬ 
ciplinăm asceza ce ni sc impunea 
cu forţa şi încet încet am învăţat 
să învingem şi în rare clipe rv. nr 
să transfigurăm ceea ce chinuitorii 
noştri numeau realitatea noastră 
miz Tabilă: frig, foame, sete. mur¬ 
dărie, teroare, istovire, dispreţ, ne¬ 
dreptate, umilire şţ toată gama. sa¬ 
tanic diversificată, dc silnicii sadice. 


In urma noastră noian dc barbarie 
şi indiferenţa, în faţa noastră ori¬ 
zont sumbru, fără speranţă, prezen¬ 
tul o istovitoare şi lentă extermi¬ 
nare. Dar am învăţat să aducem 
in acel prezent fragmente dc tirap 
şi să le trăim ca pe o fericire în aşa 
fel incit lumina lor să umple tot go¬ 
lul indiferenţei şi intoleranţei, cţe 
păreau infinite. Să-i mulţumim Dom¬ 
nului că, peste toate neputinţele 
noastre, biruit-a iubirea. 

In marea noastră majoritate noi 
nu am avut orgolii politice nici nu 
ne-am visat inălţalc pc culmi dc 
filozofie, dar ţinută politică am n- 
vul. Ne-a preocupat tot ce este va¬ 
loare spirituală, am avut şi mentori 
şi mijloace ingenioase dc supravie¬ 
ţuire. Noi nu am rivnit la slava lu¬ 
mii şi nici chiar la eea a cerului 
pentru că acolo unde era Domnul 
era slava noastră şi cerul nostru. 
Şi prin aceasta am fost cît se poate 
de politice. în închisori am aflat că 
slujirea aproapelui şi a neamului se 
împlineşte cu jertfă, iar Jertfa este 
voluntară, sc face prin iubire. Su¬ 
rorile noastre care au murit au în¬ 
văţat ncest adevăr in toiul urii dez¬ 
lănţuite. Nu vor fi avut toate o 
viaţă răsunătoare, ele au trăit sim¬ 
plu, în spaţiul nostru mioritic, pc 
treapta pc care le-a aşezat Domnul 
cînd Ic-a scos din nefiinţă şi le-a 
dat un drum de parcurs; şi l-au par¬ 
curs în ascultare pînă la capăt. S㬠
răcăcioasă va fi fost viaţa unora 
dintre ele, unele nici n-au apucat să 
mai aibă tinereţe, sau dacă au avu¬ 
t-o s-a mistuit in temniţe, dar ele 
partea cea bună şi-au ales-o din 
largul inimii lor. nu le-a impus-o 
nimeni. Nu ’e va fi fost uşor să ro¬ 
tunjească meteoric drumul spre ma¬ 
rca trecere. Nici o fiară n-ar fi pu¬ 
tut indura atîtea răni şi atitea ne¬ 
norociri; dar ele le-au indurat şi 
şi-au cărat crucea, care este imen¬ 
să, chiar dacă unora li se pare un 
fir de pai. Azi şi aci, şi cît vom 
mai fi, vă implor să rămînem uni¬ 
te şi să credem cu tărie că atita tru- 
dă nu s-a pierdut în zadar. Toate 
s-au adunat la un loc, zestrea noas¬ 
tră va creşte mereu in lărgime şi 
înălţime iar firul de pai sprijină 
pentru viitor ceea ce trebuie spri¬ 
jinit. Sperăm în victoria iubitelor 
noastre adormite intru Domnul căci 
numai prin speranţă putem atinge 
ceea ce se află dincolo de speranţă. 
Sperăm în biruinţa lor pentru că 
Dumnezeu in care credem este fio¬ 
rul iubirii şi blîndcţca lacrimii, es¬ 
te drept şi ncmitarnic şl ţine sfin¬ 
tele sale făgăduinţe. Căci aşa de 
scumpă este înaintea Domnului 
moartea cuvioşilor lui şi nu ascun¬ 
de de la faţa lui nici picătura de 
lacrimă nici din picătură vreo par¬ 
te. 

Din încredinţarea cuvioşiei sale. 
îngăduiţi-mi să rostesc binecavîn- 
tarea părintelui loan dc la Vladirai- 
reştî, duhovnicul Maicii Mihaela. pe 
oare cu durere în suflet o roagă să 
mijlocească pe lîngă Sfînta Fecioa¬ 
ră ca să vindece drama ce sc petre¬ 
ce in ţară şi la mănăstirea unde a 
slujit: 

„Pomeneşte Doamne, sufletele a- 
dormifelor Tale, iertîndu-le toată 
greşala cea dc voie şi cea fără de 
voie, dăruindu-lc împărăţia şi îm¬ 
părtăşirea veşnicelor Talc bunătăţi, 
îndulcirea Ta cea fără dc sfîrşit şi 
fericita viaţă, amin! 


Iubitelor surori de 
închisoare 

Indiferent de necazurile suportate pe cărarea străbătută elo «msfiluie 
un dar de Iu Dumnezeu. 

Suferinţa este o marc şcoală a vieţii. 

Suferinţa din închisoare este semnul că nu aţi fost de partea acelora care 
au chinuit naţia. 

Mă gindesc la toate încercările prin care aţi trecut. 

Mă gîndcsc la foamea pe care aţi suportat-o, la frigul pe caro l-aţi în¬ 
durat. la vorbele grele care vi s-au adresat. 

Toate acestea şi multe altele, azi, constituie coroana vieţii dumneavoastră. 

L-aţl preamărit pe Dumnezeu prin suferinţă, aţi binecuvintat pe Maica 
Domnului unindu-vă cu ea la picioarele crucii. 

Mă bucur do intîlnireu dumneavoastră. Sînt convins că vă bucuraţi şi 
dumneavoastră. Fiţi fericite. Amintiţl-vl şi de cele ce nu mai sînt. Ele 
vă privesc. 

Deodată cu gîndurile acestea vă trimit binccuvfntaroa mea asigurindu-vi 
dc rugăciunile mele. 

Blaj, 23 septembrie 1091 

Gardîal Alexoudru TODEA, 
Mitropolit — Blaj 








PROBLEMA MINORITĂŢILOR 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pog. f 


SAŞII ÎN ROMÂNIA (IV) 

- schija istorica - 


V. TRANSILVANIA CA PARTE 
A IMPERIULUI IIABSBURGIC. 
Secolul al 17-lea a fost pentru 
Transilvania un răstimp de insta¬ 
bilitate, frămîntări şi suferinţe, 
comparabil numai cu suferinţele 
populaţiei Germaniei In timpul 
Războiului de treizeci de ani (1618— 
1648). Războaiele, invaziile urmate 
de jafuri şi distrugeri, domnia ne¬ 
îngrădită a fărădelegii, fuga locui¬ 
torilor din regiunile afectate de con¬ 
flicte şi molimele au Întrerupt 
brutal cursul firesc al vieţii. Mul¬ 
tor localităţi le-ati trebuit decenii 
plnă să-şi revină de pe urma pus¬ 
tiirilor. Unele şi-au pierdut pen¬ 
tru totdeauna populaţia germană. 

După încercarea nereuşită a tur¬ 
cilor din anul 1683 de a cuceri 
Viena, începe declinul puterii oto¬ 
mane. Contraofensiva condusă de 
ducele Carol de Lotharingia, apoi 
de markgraful Ludovio de Baden 
şi Încununată de victoriile deci¬ 
sive obţinute de prinţul Bugeniu 
de Savoya, pun capăt definitiv su¬ 
premaţiei militare turceşti. In 1686 
este eliberată Pesta, Un an mai 
tirziu truj^le imperiale intră tn 
Transilvania şi In septembrie 1688 
cade cea mai puternică fortăreaţă 
turcească. Belgradul, tn mlînile im¬ 
perialilor. 

La 9 mai 1688 dieta Transilva¬ 
niei proclamă eliberarea de sub 
suveranitatea otomană şi declară 
ţara provincie supusă împăratului 
Leopold I. După moartea principe¬ 
lui Mihai Apafi (1690). Leopold I 
îşi adaogă la titlurile sale şi pe 
cel de principe al TransilvanieL în 
această calitate Întăreşte prin aşa 
denumita Diplomă leoPoldină, act 
cu valoare de «xHistituţie, . dreptu¬ 
rile celor trei naţiuni şi libertatea 
reliidoasă. Prin Pacea de ia Carlo- 
vipt (1699) turcii renunţă formal la 
suveranitatea asupra Transilvaniei 
care devine provincie imperială sub 
conducerea unui guvernator numit 
de guvernul de lâ Viena. 

In timp ce Diploma leopoldină 
garanta libertatea religioasă a 
„celor irei naţlunr privilegiate şi 
tolera religia populaţiei româneşti. 
In restul provinciilor austriece 
lutheranismul era interzis şi perse¬ 
cutat. Sub domnia Împăratului €a- 
rol al Vl-lea (1711—40) catolicismul 
intensifică acţiunea contrarefor- 
matoare. Una din măsurile adop¬ 
tate In acest sens a fost strămu¬ 
tarea forţată a Jflndlor-ilor* luthe- 
rani din Austria tn Transilvania. 
Acest nou contingent de colonişti 
va fi aşezat in mijlocul comunit㬠
ţilor săseşti din Cristian, Apoldu 
de Sus şi Turnişor. 

Cea de a doua jumătate a seco¬ 
lului 18 din istoria Transilvaniei 
este dominată de personalitatea lui 
Samuel von Brukenthal (1721— 
1803). Deşi lutheran eî este apre¬ 
ciat de împărăteasa Mai’ia Thereza 
care li Încredinţează importante 
funcţii in departamentuT provinciei 
Transilvania de la Viena. După un 
stagiu In cadrul guvernului cen¬ 
tral este numit guvernator a! pro¬ 
vinciei, funcţie pe care o deţine In 
perioada 1774—1787. In această ca¬ 
litate baronul Brukenthal se distin¬ 
ge prin modernizarea administra¬ 
ţiei, reformarea sistemului de im¬ 
pozite. uşurarea poverilor fiscale 
suportate de iobagi şi crearea unor 
condiţii favorabile progresului e- 
conomîc. De asemenea trebuie 
menţionată contribuţia sa la acţiu¬ 
nea de militarizare a graniţei 
TransilvanieL în raporturile sale 
cu guvernul central de la Viena a 
dat dovadă de flexibilitate şi fină 
diplomaţie, ştiind să evite aplica¬ 
rea unor reglementări birocratice 
inadecvate pentru provincia pe 
care o guverna, iar atunci cind 
acest lucru ou a fost posibil să le 
dlntinueze efectele negative. tn 
sflrşit o menţiune specială pentru 
preocupările sale cultural-artistice. 
Pasionat colecţionar de opere de 
artă a realizat o impresionantă co¬ 
lecţie de pictură pe care a lăsat-o 
mo^enire împreună cu toată ave¬ 
rea Sf gimnaziului gemBan din 
Sibiu, devenind ceea ce astăzi se 
dlieamâ Muzeu] şl Biblioteca Bru- 
kentbal, unul din cele mai presti¬ 
gioase aşezăminte de culturii din 
Transilvania. 

Urmaşul Măriei Tereza. împ㬠


ratul Jpsif II (1780—1790) a fost un 
adept convins al ideilor iluminis¬ 
mului pe care a Încercat să le a- 
plice cu metodele autorităţii sta¬ 
tului absolutist. El şi-a propus ca 
Intr-un răstimp cit mai scurt să 
prefacă din temelii structurile so¬ 
ciale care nu corespundeau concep¬ 
ţie sale despre stalul modern. Din 
păcate se pare că epoca In care a 
trăt nu era încă coaptă pentru 
astfel de schimbări. 

Cu privire la Transilvania Josif 
II a ordonat următoarele măsuri: 

I Abolirea iobăgie! şi o nouă 
r^lementare a obligaţilor ţăr㬠
nimii faţă de marii proprietari de 
pămint 

■ Introducerea limbii germane 
în locul limbii latine ca limbă de 
cancelarie, schimbare justificată 
din raţiuni de ordin strict admi¬ 
nistrativ, nu din considerente na¬ 
ţionaliste aşa cum va susţine po¬ 
pulaţia maghiară din provincie. 

■ Abrogarea constituţiei decre¬ 
tată de dietă şi odată cu ea des¬ 
fiinţarea Universităţii săseşti. 

■ O nouă împărţire teritorială 
pe comitate, fără a se mai ţine 
seama de delimitările cu caracter 
istoric. 

■ Un nou drept matrimonial, 
noi reglementări In dreptul şi pro¬ 
cedura penală -şi un recensămlnt 
al populaţiei. 

■ Prinţa ridicare topografică a 
provinciei şi introducerea cadas¬ 
trului şi cărţii funduare. 

Deoarece însă pentru punerea In 
practică a acestor măsuri lipsea un 
aparat funcţionăre.sc competent, 
dar mai ales din cauză că nobili- 
niea maghiară a opus o rezistenţă 
pasivă la aplicarea lor, iâr popu¬ 
laţia le-a înţeles greşit rostul, re¬ 
zultatul reformelor nu a fost oeî 
scontat. Un adevărat haos a luat 
locul ordinii administrative exis¬ 
tente plnă atunci, deşi, considera¬ 
tă în sine. fiecare măsură preconi¬ 
zată era judicioasă, justificată şi 
necesară. Consecinţa: pe patul de 
moarte împăratul s-a văzut ne¬ 
voit să revină asupra măsurilor a- 
doptate, cu excepţia edictului de 
toleranţă pentru protestanţi şi des¬ 
fiinţării iobăgiei. 

Pentru saşi abrogarea constitu¬ 
ţiei statuată prin dietă şi desfiinţa¬ 
rea Universităţii săseşti a fost un 
adevări^t şoc. Măsura nu a pus sub 
semnul întrebării numai autonomia 
de secole şi drepturile naţiunii s㬠
seşti, dar a cutremurat întregul e- 
dficiu al provinciei care se spriji¬ 
nea pe cele trei cploane ale naţiu¬ 
nilor privilegiate. Pentru prima 
oară de la venirea lor pe melea^ 
gurile Transilvaniei, comunitatea 
săsească era redusă la dimensiu¬ 
nile unui grup etnic şi confesio¬ 
nal lipsit de privilegii. 

VI. REVOLUŢIA DE LA 1848 
ŞI urmările EI; STEPHAN 
LUDWIG ROTH. 



Nemulţumirile provocate de si¬ 
tuaţia socială şi politică au făcut 
ca la scurt timp după izbucnirea 
revoluţiei la Viena In martie 1848, 
răzmeriţa să se e^indă atit In Un¬ 
garia cit şl In Transilvania. In 
ceea Ce-i priveşte pe unguri, a- 
ceştia, pe lingă revendicările cu 
caracter social, au adoptat o atitu¬ 
dine naţionall&tâ cu pixmunţate ac¬ 
cente şovine. în mai 1848, ungurii, 
sub conducerea lui Lajos Kossutb, 
proclamă independenţa Ungariei şl 


totodată hotărăsc anexarea Tran¬ 
silvanieL Românii şi saşii nu spri¬ 
jină această acţiune, deoarece re¬ 
voluţionarii unguri nu doresc li* 
bertatea decit pentru naţiunea ma¬ 
ghiară, nefăcind nici un secret din 
intenţia de a menţine celelalte na¬ 
ţiuni din Transilvania tn stare 
de subordonare şi dependenţă. Ca 
urmare atIt românii cit şi saşii re¬ 
fuză să parUcipe la revoluţie. Ei 
se alătură imperialilor în războiul 
civil care izbucneşte. 

La începutul lui noiembrie 1848 
secuii trec prin foc şi sabie Re¬ 
ghinul Săsesc. în primăvara anu¬ 
lui următor revoluţionarii unguri 
sub conducerea generalului Bem 
cuceresc întreaga Transilvanie. Im¬ 
perialii învinşi pe toate fronturile 
sint nevoiţi să se retragă în Mol¬ 
dova şi Ţara Românească, de unde 
se vor întoarce cu sprijin rusesc. 
La 31 iulie 1849 are loc lingă Si¬ 
ghişoara una din bătăliile decisive 
In care generalul Bem este învins. 
In această bătălie cade poetul li¬ 
bertăţii Ungariei, Sandor PetSfi. La 
11 august Lajos Kossuth demisio¬ 
nează din funcţia de conducător al 
statului maghiar şi se refuglarf 
peste hotare. Două zile mal tirziu 
ostilităţile se încheie. Revoluţia 
maghiară fusese zdrobită cu ajutor 
rusesc. 



Din rfndul populaţiei săseşti, cea 
mai remarcabilă personalitate la 
timpul frămlntărllor^ revoluţionare 
din ana 1848—1849 a fost preotul 
originar din Moşna, Stephan Lud- 
wig Roth (1796—1849). Doctor şi 
magistru de TQbingen, elev al ma- 
peluî pedagog elveţian Heiarlch 
Pestalozzi s~a sti-ăduit bt timpul 
vieţii sale prin grai, prin scris, 
dar mai ales prin exemplul per¬ 
sonal să-i sensibilizeze pe conaţio¬ 
nalii săi să accepte reforme, în¬ 
deosebi In organizarea Invăţămln- 
tului şi In economia agrară. 

în lucrarea sa „Der Sprachkampf 
in SiebenbOrgen“ (Lupta pentru 
limbă In Transilvania), Stephan 
Ludwig Roth se pronunţă pen¬ 
tru adoptarea limbii române ca 
Ihnbă oficială ca urmare a recu¬ 
noaşterii predominanţei naţiunii 
române. „A decreta"* o limbă ca 
limbă a ţării nu e nevoie! €ăci o 
asemenea limbă există! Ea nu e 
limba germană, daar oici cea ma¬ 
ghiară, ci limba română... Toţi 
au această convingere! €Ind cinc- 
,va vorbeşte de o limbă comună a 
ţării, credem că na se poate con. 
cepe alta decît limba română**. 

Pentru ideile sale cu privire la 
posibilitatea convieţuirii în armo^ 
nie şi cu- drepturi egale a tuturor 
naţionalităţilor care trăiesc pe te¬ 
ritoriul Transilvaniei Roth a fost 
arestat în primăvara anulai 1849. 
Adus în faţa unui tribunal mili¬ 
tar la Cluj este condanuiat ia 
moarte şi excouţat prin împuşcare 
In ziua de ll mai 1849. Cu ctieva 
ore înainte de execuţie. In scrisoa¬ 
rea adresată copiilor săi scria: 
„...cu noţiunea mea ara avut cele 
mti bune intenţii, fără să fi voit 
răul celorlalte naţiuni**. Căpitanul 
ungur care a comandat plutonul 
de execute, s-a adresat plin de e- 
moţte soldaţilor săi, spunlnd: ..în¬ 
văţaţi de la aeest bărbat, cum tre¬ 


buie să mori pentru poporul tău* 
După zdrobirea Bevoluţieit re¬ 
venirea U normal S-a produs des¬ 
tul de greu. Abia In 1854 a fost 
suspendată starea excepţională. în 
anul 1861. prin aşa denumitul Pa* 
tent din Ic^roarte a fost promul¬ 
gată o nouă constituţie cu apli¬ 
cabilitate pe tot cuprinsul impe¬ 
riul uL Prin această constituţie 
Transilvania era din nou întărită 
ca provincie a coroanei 
In această perioadă saşii au În¬ 
ţeles că timpurile s-au schimbat 
După Revoluţia de la 1848 ei au 
încetat să se mai considere naţiu¬ 
ne privilegiată. Cu conştiinţa că nu 
reprezintă derft un grup etnic şi 
confesional au acceptat să albe 
drepturi egale cu celelalte naţiona¬ 
lităţi din Transilvania şi in prunul 
rind cu populaţia română majori¬ 
tară In această provincie a impe¬ 
riului Din păcate maghiarii nu 
au adoptat aceeaşi atitudine. Dieta 
convocată la Sibiu In anul 1863 de 
împăratul Prânz Joseph a fost 
boicotată de unguri şi secui. La a- 
ceastă dietă deputaţii români şi 
saşi au formulat o serie de propu¬ 
neri care s-au dovedit anticipaţii 
de o deosebită valoare pentru evo¬ 
luţia ulterioară a relaţiilor interet- 
nice din Transilvania. Dar pune¬ 
rea lor In practică .ă întlrziat~ 

Prin pierderea războiului cu Pru¬ 
sia In anul 1866, Imperiul habs- 
burgic Îşi pierde poziţia predomi¬ 
nantă in Europa centrală. Pentru 
a putea să domine în continuare 
mozaicul de popoare din care era 
alcătuit, curtea de la Viena re¬ 
curge la nefericita soluţie a dublei 
monarhi, recunosclnd regatul Un¬ 
gariei ca entitate politică distinctă, 
avîndu-1 ca rege pe împăratul Aus¬ 
triei, Prin această hotărîre Tran¬ 
silvania încetează să mai consti¬ 
tuie o unitate politică distinctă, de¬ 
venind împreună cu Croaţia. Slo¬ 
venia şi Fiume părţi ale lef^hilul 
Ungariei, . ^ \ 

VIL TRANSILVANIA CA PARTE 
A UNGARIEI (1867—1918). 
în noul regat al Ungariei, popu¬ 
laţia maghiară, inclusiv secuii, re¬ 
prezenta doar 40 la sută. Cete mai 
puternice minorităţi erau românii^ 
slovacii, germanii», creaţU;, ^bii şl 
rutenii. In această âtuaţie ungurii 
considerau Inferioritatea lor - nu- 
merioa drept o primejdie pentru 
nStatoi lor**. De aOMa In tiwtă pe¬ 
rioada dualismului austro-măghiar, 
ungurii s-au străduit, cu consec¬ 
venţă, să maghiarâzeze sogmente 
rit mai largi din rindul celorlal¬ 
te naţionalităţi 

Limba maghiară era unica lim¬ 
bă de stat, funcţionarii zeloşi cart 
schimbau numele locuitorilor. prin 
hume ongureştjl erau recompensaţi. 
Deşi locultoadi care declara» 
deschis apartenenţa ‘ w alf" grop 
etnic dech eel maritiar im erau 
persecutaţi prin lege. In fapt dis¬ 
criminarea se exercita «u încura¬ 
jarea autorităţiîor. 

In aceste noi conditii. saşii din 
Transilvania, care pînă In 4867 fu¬ 
seseră o naţiune privilegiată cu o 
organizare proprie, s-au văzut re¬ 
duşi la condiţia modestă de „ini no- 
ritate**. In cadrul dublei monarhi 
ei constată că împăratul de la Vie¬ 
na, deşi vorbitor de limbă germa¬ 
nă, nu poate împiedeca procesul 
de maghiarizare condus de la Bu¬ 
dapesta. Amprenta germană a Im¬ 
periului devenea din ce In ce mai 
slabă. 

Reacţiunea naţionaUtăţilor ne¬ 
maghiare din Ungaria la acţiunea 
de maghiarizare desfăşurată atit 
pe plan politic, cît şi pe plan so¬ 
cial, economic şl cultural, a Îm¬ 
brăcat forme diferite. Homânil» 
naţionalitatea majoritară la Tran¬ 
silvania, şi-au îndreptat privirile 
spre regatul României în speranţa 
înfăptuirii Unirii cu fraţii de pes¬ 
te CatpaţL Saşii. Jteavlad însă 
condiţiile geogi^ke ale românilor 
s-au orientat ipre Imperiul ger¬ 
man renăscut pe temelia Prusiei 
la 1871. Incetînd să mal fie o 
„naţiane** prin toate atributele ca¬ 
re definesc acest concept, el au 
început să ae simtă din ce In oe 
mai mult o ramură a naţianU de 
celtură genuanl, fără Insă a putea 
spera la o alipire politică la un 
stat german, tn această Perioadă 
istorică ei se vor obişnui si-şi du¬ 
că existenţa Infr-o dublă ipostază; 
Pe de o parte cetăţeni loiali pi sta¬ 
tului in care trăiesc, pe de altă 
parte aparţinind cultural şi spiri¬ 
tual patriei germane. » 
(Continuare tn numărul viitor) 



Pag. 10 • PUNCTE CARDINALE • REZISTENTA IN MUNŢI 

LA IZVOARELE TOPOLOGULUI 



Cel ce supravieţuieşte după o luptă in care alţii 
cad, rămîne, tn clipele de acalmie, cu apăsarea prO’ 
piiUor sale ginduH. Sînt hotărîri ce se iau intr-o 
clipă, sau chiar mai puţin. E greu să fio învinuit 
cineva că n-a ales bine dar propria conştiinţă n-o 
poţi adormi Mereu o vorbă, un gest îţi aminteşte 
dc eel. de cei căzuţi şl îţi revine gindul. mustrarea, 
că dacă al fi ales cealaltă varianU camaradul, fra¬ 
tele, s-ar fi aflat şi acum printre ceilalţi. 

Gra In august 1954, in cel de al şaselea an dc 
rezistenţă armată în munţii Făgăraşului. împotriva 
comunismului. Trccînd noaptea peste creastă, din 
munţii Avrigului, am poposit dimineaţa în valea 
Vopologului. aproape de Poarele lui, sub Negoiul, 
deasupra primei stinci de pe această vale, sub Sca¬ 
ra MiţiI, in stfncîle din acel Ioc. Eram*frinţi de o- 
boseală. De citeva săptiratnl bune nu dormisem 
• noapte, numai ziua, pe apucate. Făcusem a- 
provlzionarea pentru lamă eu depozite de grlu, 
brinzi, Unelte. !n pădurile de pe Topologol. avind 
gri^ să nu fim simţiţi do securitate. Reuşisem. A- 
cum aveam dc gînd ca pînă la coborîrea oilor să 
facem cltcva drumuri fidger prin toţi munţii Fă- 
girafulni, ta apus de Vllsan. Ne aşteptam ca în 
•optembrîe să urmeze o maro campanie împotriva 
noastră j|t ca securitatea să nu ne poată localiza un¬ 
deva PMoiz voiam să începem colindatul chiar de 
aid. de sub Negoî. 

•ra • Vreme tare uiită. cu vînt. ceaţă, ploaie ş{ 
lapoviţă fl ca să nu fim siliţi să plecăm imediat 
nu ne-am dus la stină, am preferat să stăm flă- 
mlnzi. dar să dormim. Aşa am sfat două zile aciu- 
indu-ne, cum aiU putut, pe sub cetină. Eram cinci 
Inşi; fon Illol, Pop loan căruia ii spuneam Filcru. 
filclu Kpvac, Remus Şofonea şi eu. Ceilalţi şase, cîţi 
mai eram. acţionau, după înţelegere, din primăva¬ 
ră, la răsărit de riul Vflsan ^ la poale, la răsărit 
de oraşul Victoria. A doua zi spre seară ne-ara ho- 
tfirlţ fă intrăm in stină. Era a unor oieri din Vaide- 
enl — Vtlooo, «u fonel şi copii alături de ciobani. 
Am plecat la stfni cu cu Remus. Ga să nu speriem 
femeile şi copiii nu ne-am luat armele ci numai oa¬ 
la 4e aluminiu, ciuruită în toamnă la Arpaş de 
schije de grenadă şi reparată cum s-a putut de noi. 
Aveam numai pistoalele de buzunar. Fiind vremea 
cum era n-am mai socotit necesar să mai asigurăm 
paza stinil. Eram de şase anii tn munte şi tot mai 
făceam asemenea greşeli. După plecarea noastră, 
totuşi, FHenU şi Ilioi, s-au plasat deasupra stinii 
supraveghind-o. pentru siguranţă. 



Citevu fete imediat îi dădură roată lui Remus, care 
cu şase ani in urmă era doar un copil iar acum 
un voinic dc toată frumuseţea. La foc era un baci 
pe care îl cunoşteam şi ne cunoştea din anii trecuţi 
şi^ care nc*a primit cu drag. A adus din cămara 
stinii din toate bunătăţile. Io-a pus într-un sac şi 
ne-a spus s5 mai stăm puţin sâ mestece mămăliga, 
s-o luăm aşa caldă. Stăteam Ungă ol cînd mesteca 
şi-l întrebam corînd informaţii despre securitate 
cînd. afară, am auzit două detunături do zebou. Am 
rămas^ înmărmuriţi, ştiind că afară nu ne păzea 
nimeni. Am ieşit imediat pe uşa stinii, în trecere 
luîndu-ne cîte un cojoc şi punîndu-l pe umeri. A- 
fară, in faţa stinii, in prundul Topologtilui, şi pe 
cărarea dc dincolo de apă numai ostaşi alcrgînd 
în^ derută. O voce le-a comandat; „Culcat!" şi s-au 
trîntit pe unde erau. Pînă la pădure aveam cam 
douăzeci dc metri. Cu cojoacele pe noi am alergat 
intr-acolo, printre soldaţii culcaţi, călcind chiar pe 
ţevile pistoalelor mitralieră. Cînd mai aveam cîţî- 
va paşi pînă la pădure am auzit vocea strigînd: 
..Trageţi mă, ce aşteptaţi?" Am aruncat cojoacele 
din fugă. pe nişte stinci şi am intrat în pădure. în 
urma noastră s-a pornit răpăitul pistoalelor mitra¬ 
lieră a unei întregi companii. Era un vacarm de 
nedescris. Gloanţele piuiau, se-nfigeau în copaci, 
rupeau crengi. In semiîntunericul pădurii nu-I ve¬ 
deam pe Remus. IVIă adăpostesc după un copac şl 
trag un foc. Il descopăr după flacăra pistolului, 
trăgea şi el, aşteplindu-mă pe mine. Alergăm încă 
în ţiuitul gloanţelor spre locul dc unde am plecat şi 
unde ceilalţi ne aşteptau echipaţi. Sărutăm armele 
Pe rare le părăsisem un sfert de oră. Remus, căruia 
noi ii spuneam Brîncovcanu, pe pipăie pe tot corpul 
să vadă dacă nu e atins, se miră şi are puterea să 
glumească: „Moşule, parcă nu sîntera morţi, ce 
zici?" 

Ftlcrul nc explică ce s-a intîmplat. După pleca¬ 
rea noastră a simţit aşa, un fel de nelinişte, şi-a 
luat arma, i-a făcut semn lui Ilioi ş-au plecat. P㬠
zind ei stina au zărit ieşind din valul dc ceaţă, o 
trupă de securitate ce se vedea că se mişcă aşa ca 
să înconjoare stina. Trei ofiţeri au ieşit din coloană 
şi s-au îndreptat direct spre stină. Atunci au tras 
două focuri asupra lor provocînd derută. Nu s-au 
mişcat din locul lor de ptndă pînă nu ne-au văzul 
intrând in pădure, apoi s-au întors la locul unde-1 
lăsaseră pe Nclu Novac, care împachetase deja 
bagajele. Jos răpăitul a mal continuat un timp. A- 
pol am auzit ţipete de femei, piînsetc de copii, 
înjurăturile şi urletele securiştilor. 

Ne-am îndepărtat prin ceaţă spre Scara Mîţii şi 
cînd s-a înoptat bine eram in căldarea Avrigului. 
lingă lac. Bătoa un vînt puternic cu ace de gheaţă. 
Valuriile lacului băteau stincilc ţărmului împroş- 
eînd stropi pînă de parte. Ne-am oprit să ne tra¬ 
gem sufletul şi să ne gîndim ce avem de făcut. 
Erau două căi; să continuăm să mergem pe creastă 
depărtindu-ne pînă dincolo de muntele Surul său 
să coborîm spre poale prin munţii Avrigului. In 
primul caz riscam să fim aşteptaţi undeva pe creas¬ 
tă, in orice caz însemna să mai răbdăm două zile 
de foame, în al doilea caz a doua zi puteam fi Ia 
poale unde aveam alimente. „Şi dacă acolo dăm fot 
de ei?" a întrebat unuL ^Vom vedea la faţa locului", 
a răspuns altul. Am ales a doua variantă. Cîf am 
regretat acest lucru, şi voi regreta toată viaţa a- 
^sti botărîre la care am avut ultimul cuvint 
Mereu am să-mi reproşez că tentaţia unor cartofi 
in spuză, că oală nu mai aveam, a influenţat aceas- 
U decizie care avea să coste viaţa unui om, pier¬ 
derea unuia dintre noL 

Am coborît spre pădure în valea Avrigului. Era 
noapte, ceaţă, vînt şi lapoviţă şi pe deasupra şi loc 
necunoscut. Pe aici nu mai umblasem. Nu v㬠
zusem măcar o dată, ziua, cum arată locul, Ne-ain 
bazat doar pe asemănarea pe care trebuia să o aibă 
cu toate celelalte căldări din munţi, cunoscute. Mergi 
o bucată drept apoi apare un pripor abrupt, firul 
apei cade in cascadă. Odată trecut priponii, valea 
coboară iarăşi lin. Noroc că nu ara uitat şi ne-am 
luat cîte un băţ la ieşirea din pădure cu care să 
pipăim terenul. Ajungînd Ia cascadă, descoperită 
după zgomot, ne-ara îndepărtat lateral şi încet, cu 
griji am coborît. Cînd am ajuns în pădure am luat 
firul văii şl am mers pînă ara simţit mîro$<de fum. 
Putea fl o stină dar putea fi şi o tabără a securită- 
ţiL Am părăsit poteca mergind prin pădure. Voiam 
să ajungem In mucjile, un zid de stîncl nc-a barat 
calea. Eram epuizaţi. Ne-am odihnit fiecare în cîte 
Un brad, cu capul pe raniţă. Ne-ara trezit cînd se 
revărsa de ziuă. Sc înseninase. Pe coasta opusă, 
deasupra pădurii ieşea fum. Cu binoclul am distins 
clar, era o tabără a securităţii, încă dormeau. Si¬ 
tuaţia era proastă. Ne ora foame. Prin preajmă am 
găsit zmeură dar am mîncat şi nc-a făcut mai mult 
rău. Am vomitat Am pornit Ajungînd la muchie 
nra luat-o pe potecă la vale cu gindul să facem 
o bucată do drum pc oa cînd Judecata sănătoasă ar 
fl fost să ne îndepărtăm spre apus, cit mal mult 
Parcă ne trăgea aţa spre securitate. 


frunzişul verde, două Uniforme, Nc-am retras la 
adăpostul unei dungi de stinci. Am aşteptat Eram 
gafa să credem că Nclu se înşelase cînd din faţă, 
prin pădure s-a auzit fîşîit de frunze. Era cazul 
ca mărar acum să nc îndreptăm spre apus, prin 
pădure, dar n-am făcut-o. Sâ-I ocolim pe dedesubt 
a fost holărîrca. Ne-am lăsat mai la vale, vreo sută 
de metri, şi ne-am continuat drumul pe sub ei. E- 
ram pe la mijlocul coastei şi făcusem eîteva sute 
bune dc metri, cînd din faţă, departe, s-a zărit o 
uniformă, caro s-a lăsat jos imediat Crczînd că 
putem ocoli ne-ar retras aproape de vale. Din ur¬ 
mă cineva a tras o rafală de automat. Prin îngus¬ 
timea văii am zărit cam un pluton de securitate. 
Ciţiva cercetau o hartă. Ar fi trebuit să nc folosim 
de momentul de surpriză, să tragem în ei, sâ-i pu¬ 
nem în derută şi apoi să mai facem altă mişcare. 
Dar am judecai repede: Dacă au hartă înseamnă 
că-s cap dc coloană. No retragem incă un pic şi 
traversăm valea. Aşa am pornit să facem. Intre 
timp do sus de pe coastă şi din spate am observat 
că se apropie grupe de securiştî. Ei înaintau pe 
coastă în năvod. Marginile de sus şi do Jos erau 
mai înaintate iar mijlocul cu sute de metri în ur¬ 
mă. Prin mişcările noastre am reuşit numai bine 
Să intrăm în fundul năvodului şi sccuriştii ne îm¬ 
presurau. In retragere o muchie de sfîncă ne-a se¬ 
parat în două: Remus şi Ilioi dc-o parte şî cei¬ 
lalţi trei do alta. Ciţiva securişti s-au apropiat 
Ilioi ocheşte dar cartuşul nu-i la foc. Încearcă din 
nou dar simte arsurile gloanţelor şî se prăbuşeşte. 
Remus trage spre securiştî eîteva rafale de pistol 
mitralieră şi-i pune pe fugă dar din toate părţile 
porneşte un foc ucigător spre noi. Remus se repede 
In fratele său dar il găseşte intr-o baltă dc sînge. 
Era fără simţire dar sîngele încă mai ţişnea. îşi 
îmbrăţişează camaradul, îşi face cruce şi trăgînd şi 
el se repede spre vale şi urcă pe coasta opusă, în¬ 
soţit de piuiturile gloanţelor, tn acest timp ceilalţi 
trei, In retragere, se întilnesc in drumul lor cu o 
grupă de sccurişti pe care ii infîmpină cu foc. Gru¬ 
pa e nevoită să se retragă după nişte stfnci. Tr㬠
gînd mereu dăm ocol stîncilor şi ne repezim in niş¬ 
te tufişuri aproape de vale. Era şi timpul că după 
ce s-a tras după Remus tot tirul s-ar fi concentrat 
asupra noastră. Ara sărit în vale şi am pornit în 
fugă Pc ea în sus incă o sută de metri pînă âm 
trecut de coastă, unde nu ne mai aştepta nimeni. 
Dacă am fi trecut de la început valea nu s-ar fi în- 
tîmplat nimic. 

Peste zece zile, in pădurice, lingă mînăstirca 
Brîncoveanu de la Simbăla de Sus, ne-am înlîl- 
nit nu cinci ci numai patru. Ara plîns şi ne-am 
rugat pentru fratele căzut. Apoi nc-am urmat dru¬ 
mul, spre destinul nostru. Au trecut ani şi nu pot să 
nu mă-nfior, să nu tresar de durere. Dacă hotărâm 
s-o luăm spre apus poate... Eu am avut ultimul 
cuvint, şi am mai pierdut un frate. JŞi ce mare lu¬ 
cru e să ai un frate în această lume atît de adine 
roasă dc viermii trădării. 


Ion GAVRILA 














actualitatea politica 


PUNCTE CARDINALE 


Pog. fi 


Scena polîtScâ româneasca (noiembriemi) 


Pe râul pc care l-au cau¬ 

zat ţârii, iiidepărtind România cu 
încă o bună bucată dc drum de 
Europa, evenimentele dramatice 
care au zsuduit Sfuietatea romă- 
nciiscâ in ultima decadă 4i lunii 
septembrie, au avut unele ur¬ 
mări pozitive Datorită celei de a 
patra invazii a minerilor in Bu¬ 
cureşti s-a produs un proces de 
limpezire a poziţiei, atitudinii şi 
intenţiilor atit in tabăra puterii, 
cit şi in rindurile opoziţiei, dar 
mai ales a avut loc un binevenit 
început de trezire din starea de 
dezorientare şi confuzie politică în 
care trăieşte cca mai mare parte a 
populaţiei. 


1. Restructurarea puterii 


!n puţinătatea capacităţii sale 
de înţelegere şi discernămint po¬ 
litic, fostul premier Petre Roman 
a uitat că dc fapt rolul ce i-a fost 
distribuit în scenariul regizat de 
puterea instaurată prin fraudă şi 
silnicie la 22 Decembrie ’89 trebu¬ 
ia să se limiteze la realizarea a 
două obiective precis definite. Pri¬ 
mul: salvgardarea structurilor re¬ 
gimului comunist şi protejarea a 
eît mni mulţi din activiştii care au 
slujit acest sistem, indiferent de a- 
buzurile, crimele şi fărădelegile pe 
care le-au săvârşit de-alungul ce- 
lor 45 de ani de dictatură comu¬ 
nistă. €cl de al doilea: crearea u- 
nei faţade de democraţie cu scopul 
de a specula credulitatea Occiden¬ 
tului pentru obţinerea unui volum 
cît mai mare de ajutoare şi cre¬ 
ate cu care regimul să-şi poată 
înfăptui planurile nemărturisite. 

Amnezia fostului prim-ministru 
dublată de îngrijorătoare accese 
de delir de grandoare care l-au 
făcut să creadă că-şi poate depăşi 
condiţia dc modest specialist în 
mecanica fluidelor, devenind un 
soi de Disraeli pe malurile Dîm¬ 
boviţei, au adus ţara In pra^l de¬ 
zastrului. Dacă primul obiectiv a 
fost realizat integral, structurile 
comuniste fiind protejate in esen¬ 
ţa lor, cel de al doilea, democrati¬ 
zarea ţării, cu accentul pus pe re¬ 
forma economică, a fost un eşee 
lamcntabiL Echipa fostului pre¬ 
mier Roman, caracterizată de dl. 
Brucan ca fiind guvernul alcătuit 
din cele mai valoroase personali¬ 
tăţi pe care l-a avat vreo dată 
România, s-a dovedit total incapa¬ 
bilă de a face faţă coaqflexelor 
probleme ridicate dc procesai dc 
trecere de la socialismul real Ia 
democraţie, de la economia con¬ 
dusă centralizat la economia de 
piaţă. 

Pentru a Uustra adevăratele di¬ 
mensiuni ale falimentului guvern㬠
rii Roman nu este nevoie să între¬ 
prindem complicate analize eco¬ 
nomice şi să furnizăm date statis¬ 
tice comparative. Este suficient să 
amintim că anul 1991, an in care 
nu au năvălit nici ungurii, nici 
tătarii, nici turcii, an în care, cu 
excepţia cîtorva cazuri. izolate de 
holeră, nu au bântuit nici ciuma 
şi nici altă molimă, an în care 
Dumnezeu nu ne-a bătut nici cu 
secetă, nici ca inundaţii şi niri cu 
alte calamităţi naforale, an fn ca¬ 
re poporul s-a bucurat de pace la 
toate hotarele, ei bine, anul 1991 
este unicul an din Istoria Roma¬ 
nici eînd grîQl « plinea noastră 
cea de toate zilele -• a rămas pe 
cimp, nerecoltat O ţară, pînă mai 
ieri, eminamente agricolă va fi 
nevoită să cumpere sau să cer¬ 
şească de la Occidental Industria¬ 
lizat produse alimentare pentru 
a-^ hrăni populaţia! 

In sfera conducerii oculte a 
Frontului Salvării Naţionale, aco¬ 
lo unde de fapt se hiu toate deci- 
riile majore privind orientarea po¬ 
litică şi economică a ţării, situaţia 
creată de guvernarea Roman a 
produs reacţiuni diferite. Grupul 
ultraoonservator, alcătuit din co¬ 
munişti inrăiţi, care nu numai că 
privesc cu nostalgie spre trecut, 
dar militează cu convingero şi e- 


n«*rgic pcnlru revenirea la o con¬ 
ducere liazulă pe priiicpiile mar¬ 
xist-Icninisie, a luat act cu satis¬ 
facţie do haosul în care a fost as- 
virlită ţara de net/hu(ita tentativă 
de reformă economică a guvernului 
Roman. Po|>uluţia recunoaşte deja 
că era mai bine în trecut, afirmă 
ci. susţinind in continuare că Re¬ 
voluţia din Decembrie -89 ar fi tre¬ 
buit să se limiteze la eliminarea 
lui Ccauşescu şi înlocuirea dictatu¬ 
rii personale cu o conducere co¬ 
lectivă a Partidului Comunist 

Atitudinea acestui grup dogma¬ 
tic este temperată cu menajamen¬ 
te de preşedintele llicscu. Fără să 
se fi dezis vreodată explicit şi ca¬ 
tegoric de crezul său comunist, 
actualul preşedinte este conştient 
de faptul că singurul portalloi pe 
care poate supravieţui comunis¬ 
mul în ţara noastră este Frontul 
Salvării Naţionale. De asemenea 
este conştient că data cînd vor a- 
vea loc noi alegeri se apropie şi, 
în contextul pierderii sprijinului 
moscovit ca urmare a frământări¬ 
lor care au loc in Uniunea So¬ 
vietică, ca nu va putea fi amina- 
fă. Or a te prezenta in faţa elec¬ 
toratului, chiar aşa imatur politic 
cum este electoratul român, ca 
purtător de stindard al unui par¬ 
tid politic care a adus ţara in¬ 
tr-o situaţie jalnică, ar însemna să 
dai cîştig de cauză forţelor ce se 
apun oricărei forme de comunism, 
chiar şi aceleia ce se ascunde sub 
denumirea de „democraţie origina¬ 
lă**, De aceea F.S.N.-ul trebuia re¬ 
tras cît mai grabnic din postura 
do partid de gnvernămînt pentru 
ca la alieri să nu i se poată pune 
în sarcină dezastrul economic, po¬ 
litic, social cultural, dar mai ales 
moral, în care a fost adusă ţara. 
Românul este bun, blînd şi iert㬠
tor, dar mai ales uită repede! 

Şi dl. lliescu, care stăpâneşte la 
perfecţiune tot arsenalul diversiu¬ 
nilor politice deprins cu sîrguinţă 
în timpul studiilor făcute la Mos¬ 
cova, a imaginat şi a pus in prac¬ 
tică scenariul celei de a patra ve¬ 
niri a minerilor in Bucureşti. Cum 
s-au desfăşurat faptele şi ee a ur¬ 
mat se ştie cu lux de amănunte 
pină în cele mai îndepărtate col¬ 
ţuri ale lumiL Telovizianile ţărilor 
occidentale nu au obiccial să piar¬ 
dă casetele cu înregistrarea eve¬ 
nimentelor deosebite! 

Cererea minerilor ca guvernul 
să fie demis a fost satisfăcută cu 
promptitudine de dl. lliescu. DL 
Roman şi-a pierdat funcţia de 
prim-ministra şi după ce a stat 
bosumflat cîteva zile ca un copil 
teribil căruia i s-a luat jucăria pre¬ 
ferată, căinîndu-se pe toate cana¬ 
lele de televiziune şi la toate con¬ 
ferinţele de presă că a fost victi¬ 
ma unor maşinaţii ignobile, că de 
fapt guvernul său era pe punctul 
de a aduce fericirea fn ţară şi că 
a fost oprit tocmai cînd mai avea 
numai un pas de făcut, converti¬ 
bilitatea leului, a înţeles in cele 
din urmă că este mult mai impor¬ 
tant ca F.S.N.-ul să cîştige alege¬ 
rile decit menţinerea sa, cu ori ce 
preţ, în demnitatea de prim-minis- 
tru. Readus cu picioarele pe pă- 
mînt, cuminte, aşa cum se cade 
unui ucenic care îşi respectă maes¬ 
trul, dl. Roman, după ce a fost 
lăudat în faţa camerelor de luat 
vederi pentra realizările sale noto¬ 
rii în funcţia pe care a deţinut-o, 
şl-a luat ca conştiinciozitate în 
primire funcţia de lider al Fron¬ 
tului şi a pornit prin ţară în chip 
de agent electoral pentru a pregăti 
victoria patridului său la viitoarele 
alegeri. 

Noul guvern, avîndu-1 ca prim- 
mjnistru pe dl Stolojan, constituie 
încă o lovitură de maestru, bine 
gândită dc dl. llicscu. Actualul pre¬ 
mier este, chipurile, o personali¬ 
tate neutră, ceea ce nu i'Ore.spun- 
dc cifuşi de puţin adevărului. Ca 
şi cum viaţa politică în România 
ar fi început abia la 22 Decem¬ 
brie *89. se omite a se preciza că 
dl. Stolojan a fost membru P.C.R. 
şi că funcţiile pe care le-a deţinut 
sub dictatura Ccauşescu fl obligau 


la o strînsă colaborare cu Securi¬ 
tatea. In aceeaşi situaţie se găsesc, 
cu excepţia miniştrilor liberali, 
toţi ceilalţi membrii ai guvernului, 
cu sublinierea că portaroliile che¬ 
ie. cele In a căror subordine se 
află forţele de represiune, au fost 
încredinţate unor oameni de în¬ 
credere ai d-lul lliescu. 

O menţiune specială cu privire 
la prezenţa d-lui Ludovic Spiess 
în noul guvern. Nimeni nu se gin- 
deşte să-i conteste noului ministru 
al culturii talentul dc cântăreţ, dar 
a-l înlocui pe filozoful Andrei Ple- 
şu cu un strungar, este drept, do¬ 
tat cu o voce excepţională, seam㬠
nă prea mult cu recrutarea cadre¬ 
lor după criteriul originii naunci- 
toreşti I 

Dar marele succes înregistrat de 
dl. lliescu cu prilejul formării 
noului cabinet a fost cooptarea li¬ 
beralilor in guvernai Stolojan. A- 
devăratele dimensiuni ale actului 
do trădare a opoziţiei săvirşit de 
liderul liberai, Radu ۉmpcanu, 
sfnt greu dc evaluat deocamdată. 
Un lucru este însă ceri Trecerea 
liberalilor în tabăra FJ5.N.-ttlui 
seamănă ca două picături de apă 
cu participarea lui Ghc. Tătărescu 
alături de comunişti la alegerile 
din 19 noiembrie 1946. Motivele 
care I-au împins atunci pe frunta¬ 
şul liberal la acel act de nOportu- 
nism**, ca să folosim o expresie 
blîndă pentru ceea ce do fapt a în¬ 
semnat trădarea neamului rom⬠
nesc într-unul din momentele de 
răscruce ale existenţe sale, le cu¬ 
noaştem. încerca prin slugărnicia 
faţă de Ana Pauker să obţină cle¬ 
menţă pentru participarea sa la e- 
venimentcic din 1924 din sudul 
Basarabiei de la Talar Bunar, cînd 
în calitate de subsecretar de stat 
la interne în guvernul Ion LC. 
Brătianu a condus înăbuşirea re¬ 
voltei provocată de agenţii Interna¬ 
ţionalei a IlI-a, infiltraţi dc peste 
Nistru. €e I-a determinat pe ac¬ 
tualul lider liberal să joace rolul 
de as pe care preşedintele llicscu 
l-a scos din mînecă intr-un mo¬ 
ment decisiv al luptei dintre de¬ 
mocraţie şi comunism în România, 
so va afla. Există deja incriminări 
ce i şe aduc chiar din tabăra libe¬ 
rală şl se pare că ele corespund 
adevărului. 

în rest structura puterii a rămas 
neschimbată. Alături de guvern. 
Parlamentul, „Parlamentul ruşinii 
naţionale^, aşa cum l-a denumit 
sugestiv, surprinzîndu-i esenţa. dL 
Constantin Ticu Dumitrcscu. îşi în¬ 
deplineşte. supus şi iţscultător, ro¬ 
lul nefast de a legifera tot ceea ce 
cere de oculta comunistă care 
dirijează din umbră politica 
F.S.N.-uluL 

Cît priveşte cel de a] treilea pî- 
ton de Msţinere al edificiului pu¬ 
tem, S.R.I.-uL el îşi îndeplineşte 
cu profesionalisni principalele în¬ 
sărcinări ce î-au fost atribuite în 
actuala conjunctură politică. 

■ Diversiunea. Minţile oameni¬ 
lor frebuiesc zăpăcite, pină cînd 
^ mai sînt fn stare să deosebeas¬ 
că albul de negru. Aşa se face că 
apar tocmai la momentul potrivit 
guverne transilvănene la Buda¬ 
pesta, care după ce ridică toată 
tora în picioare, se autodizolvă a 
uoua zi, sau se programează un 
referendum în secuime pentru ob¬ 
ţinerea autonomiei locale. Ia care 
se renunţă de abia după ce toti 
H^evăraţii patrioţi** întră In pa¬ 
nică iar trompeţii şi toboşarii din 
Parlament şi-au epuizat debitul de 
elocinţă patriotardă. 

■ Dezinformarea. Opinia publi- 
că trebuie alimentată numai cu 
informaţiile favorabile puterii. In 
acest sens jumătăţile de adevăr 
constituie procedeul ee| mai efica¬ 
ce. Avînd monopolul asupra tele¬ 
viziunii, puterea poate manipula 
■lajoritatea populaţiei aşa cum do¬ 
reşte, inoculîndn-i pe nesimţite i- 
deile carc-i sînt favorabile. fUt 
priveşte presa pusă in slujba ade¬ 
vărului, ea nu este deosebit de pri¬ 
mejdioasă. Organele puterii att gri- 
jc ca ea să nu pătrundă in multe 
localităţi, îndeosebi In aşezările 
rurale. 


■ Denigrarea şi calomnia. Ţara 
trebuie să afle că personalităţile 
de frunte ale opoziţiei sipt împo¬ 
vărate cu toate păcatele imagina¬ 
bile şi inimaginabile. Pentra reu¬ 
şita acestei acţiuni nu se p^up^ 
ţeşte nici un efort. Un comparti¬ 
ment complex din cadrul S.R.L'a- 
lui se ocupă ea «nevinovata* acti¬ 
vitate de lansare de zvonuri şi de 
urmărirea efectelor obţinute. Po a- 
ceastă cale. ţara află că dl. Eoposu 
şi dl. C. T. Duatitrescu au fost a- 
genţi ai Securităţii, că d-na Doina 
Cornea este unguroaică, că dL Ma- 
nolescu provine dintr-o familie de 
fio roşi legionari cta etc. ctc. 


Opoziţia 


Din păcate, despre opoziţie, la 
ora actuală, nu se pot spune lu¬ 
cruri prea inti>ucurătoare în pers¬ 
pectiva unor apropiate alegeri. 

Din cele peste două sute de par¬ 
tide poUtice, cito sfnt înregistrate 
în scriptele tribunalelor, cu ex* 
eepţia a cîtorva» restul sfnt fie f»' 
zultatul tentaţiei din perioada tre* 
cutei campanU electorale de a in¬ 
casa cele 200 de mii de lei oferi¬ 
te de guvern, fie creaţii ale pute¬ 
rii, înfiinţate în intenţia de a frag¬ 
menta cît mai mult opoziţia, 
priveşte adevărata opoziţie, ea es¬ 
te destul de adine infiltrată ca a* 
genţi ai puterii, astfel incit toate 
acţiunile întreprinse pentra afte- 
mare şi obţinerea de adeziuni sînt 
cunoscute din timp, şi $a urnuure 
pot fi contracarate cu eficacitate. 

Ştiut fiind că numai cu condi¬ 
ţia infăptuirii uoei unităţi reale 
a opoziţiei se va putea face faţă 
F.S.N.-ultti la viitoarele alieri, 
s-au constituit cele două alianţe: 
Forumul democratic antitotalUar şi 
Convenţia pentru instaurarea de¬ 
mocraţiei. Curind insă s-a dova- 
dit că ambele sînt construcţii fără 
temelie. Unul din stilpii .de. bază al 
acestor alianţe. Pairul Ilfaţiona] 
Liberal a trocuL fibră xemuşcărl. 
In tabăra F.Ş.N.-ultiL Partidul So- 
clal-Dcmocrat este rps do conflis- 
le interne şl cu o neglijabilă au¬ 
dienţă la electorat Din ccl© două - 
formaţiuni ecologisie. una s-a al㬠
turat F.S.N.-ulaL iar cealaltă osd- 
lează in raporturile cu puterea. 
U.D.M.R.'a] este o formaţie etnică 
şi ca Urmare opţiunile saţe politi¬ 
ce sînt circumscrise şl limitate la 
problema minorităţilor. 

Aşa stind lucrurile singurele par> 
tide politice care reprezintă ca 
fermitate şi consecvenţă opori^ 
sînt Partidul Naţional Tărănese 
o-eştin şi democrat şi Partidul A- 
lianţei Civice. 

In eeca ce priveşte P.N.T.-c.d., 
am fi dorit să se menţină in as¬ 
censiunea dc popularitate pe care 
a înregistrat-o in ultimul timp, dar 
congresul care a avut loe fn luna 
septembrie ne-a dezamăgit Un 
partid condus in exclusivitate de 
bătrîni este un partid fără viitor, 
bl plus, in conducerea aleasă la 
congres apar nume cu o destul de 
aproximativă acoperire do valoare 
politică. Vechimea în părtid nU 
poate suplini valoarea, iar perso¬ 
nalitatea d-lui. Cornelia Coposu nu 
este suficientă pentru a face din 
P.N.Ţ.-cd o alfernativi credibilă 
la Frontul Salvării Naţionale, 

In această situaţie, speranţele tu¬ 
turor acelora care înţeb^ primej¬ 
dia de moarte pe caro a repre¬ 
zintă comunismul ascuns sub iir- 
aui F,S.N. şi pariind ca mbleaaă 
rinjetttl preşedintelai Ipn lliescu 
se îndreaptă spre Partidul Alianţei 
Civice, mai precis spre o alianţă 
sinceră între acest partid şi par¬ 
tidul d-lui. Coposu. Iar dacă la a- 
eeastă alianţa se va alătura şt A- 
sociaţia Foştilor Deţinuţi Politici 
din România, se poate spera la iz¬ 
gonirea comunismului dincolo de 
Nistru, acolo de unde a venii 

Gabriel CONSTANTINESCU 


stridente 


PUNCTE CARDINALE 


Pag. 12 



(p5 ^£M0LAR.fA D^MQCRAŢiEI j 

Panica Televiziunii Române după aşa-zisul „in¬ 
cident* cu d-na Doina Comea. n-a făcut decît să 
dovedească (încă o dată, dacă mai era nevoie), oel 
puţin trei adevăruri. Unu: că Televiziunea pu este 
liberă. Doi: că Televiâunea nu poate să fie liberă. 
Trei: că Televiziunea nu vrea să fie liberă... 

1 In fond, d-na Doina Comea a procedat cUsepoa- 
I te de cor^ (iudeetnd după logica democraţiei): n-a 
: Instigat la violenţă, aşa cum s-a Insinuat ulterior, 
ci a făcut un apel patetic la calm, la sentimentele 
fireşti de frăţietate naţională. Dar cum lumea la 
noi s-a cam săturat de «linişte** pur şi simplu, sim- 
ţind o acută nevoie de soluţii, d-na Comea a făcut 
un lucru ctt se poate de lăudabil: a încercat să su- 
j fereze acestui popor minţit si spoliat cîteva soluţii 
i paşnice (am zice chiar eonstîtuţîonolc. dacă am a- 
vea şl noi .Cîonstituţîe!...) pentru a lichida defini¬ 
tiv cu însăSl cauu tuturor relelor: Puterea neocp- 
jnunistă. Că poporul român. încă nostălglc după 
.unaruB fia iubire* <Wn Dumînicfl Orbului, s-a dove- 
.ălt şi iŢUrd d«>OOtrlvă ţeres^d Âîar că surzenia 
reprezintă o virtute), asta-1 alfă poveste... Nu de 
popor este vorba ald. d de relaţia Putere — Tde- 
vlzlune. Putem înţelege panica Puterii îp faţa unor 
soluţii ce ar (1 .putut s-o Înlăture ţn modul cd mal 
.^ylllzat. Ceea ce nu mal ^te de înţel« rămlne 
pQnlda unei. Inalltuţil ce se pretinde „independentă* 
nţl-şl de^ o datorie din a găzdui ooîniiTe 
-cele mal .diverse,‘avlnd dreptul să-ş! Îngăduie cel 
mult o*lncTWtâre sau un sartsl 
* Tn penlbUg alertă a Televiziunii s-a văzut sltn-' 
'fenltor de „transparent* de data aceasta, ffdînca 
tulburare a Pbterii. eqre altminteri .se ştia stăplnâ 
peste slugile el*... 

. „Vătful" Valeiiu. Tnspălmîotat pesemne de reac¬ 
ţia „docoîulul* niescu, şl-a luat angajamenUii ferm 
că a doua oarâ „asa ceva* {?!) n-o să se-mal întîm- 
ple. dt va fl vătaful vătaf şl ciocoiul ciocoi! Noi ce 
sâ înţelegem de ald? Că se,va reinstaora cenzura?! 

Oricum, se pare că preşedintele şi nu numai el) 
le cam poartă de atunci sîmbetele d-Ior Theodores- 
cu şl Valeriu, încâlzindu-1 pe tuşă* pe actualul său 
.^eoihaltlw; Al. Mirpnov., care a şî Intensificat de 
la o vreme' şţ^tul mldlor ecrane cp semldoctismele 
'sale inginereşti... 

* 

- Dar, ca să fim corecţi, dl. IHescu are dreptul la 
Unele circumstanţe atenuante. Nu-i uşor să supra¬ 
vieţuieşti propriei tale morţi politice şi morale... 
'PL Ulescu.începuse să moară încă din seara de 22 
decembrie 1989. cînd nu renunţase încă la Utiul de. 
tovar^ şl ne debita primul elogiu post-revoluţionar 
âl sodalfsmutul şl comunismului. Pe llT Iunie 1990 
şl-a promulgat decesufl, mntţumindu-Ie minelor cu 
limbă de moarte. Ce surpri^ să-l auzi înfiertndu-l 
în toamna aceasta, ca un strigoi Îndărătnici „Ema¬ 
naţiile?* 1 se prăbuşesc In 5ur, Europa se cruceşte 
din noP, numai dumnealui trece zîmbitor înainte, 
nepă^tor de duhoarea pe care o lasă pe urme. Atît 
de mare l-a fost, într-o întreagă viaţă de activist, 
foamea de putere, tnclţ nld mort nu renunţă la 
ea!,., Dar nd, „poporul suveran*, nu prea avem 
Ipiră să ne pltngem. căci avem ceea ce am dorit cu 
.0 majoritate de aiV#: un cadavru pentru liniştea 
noasti^.., 


Pe îl octombrie 1991 a avut loc la Bucureşti Mar¬ 
şul studenţesc -in memoria studentuloi-muncitor 
(simbolică alăturare!). Andrei Prumuşanu, Împuş¬ 
cat fn toiul odei de-a patra mineriade de către 
vajnicii apărători tn uniformă»ai „democraţiei ori¬ 
ginale* din .România. Ce să facă şi ei?( Au tras, 
eă doar nu aveau ordin să nu tragă!... $i dacă 
tot au tras, doar nu era să tragă fn mineri! Au tras 
şi ei în studenţi şi In tinere mame... 

Cu ocazia Marşului din 11 octombrie i s-a pus 
preşedintelui Iliescu, prin intermediul unei pan¬ 
carte. singura întrebare esenţială de două lOni In- 
^ce: „Vrei să omori un mUlon, măi dragă?*. Pro¬ 
fetul .reprezentaUvităţii* n-a apucat să răspundă, 
ilirid furat de treburile ţării... Om muri şi om 
vedea!... 


Pe zidurile Universităţii din Bucureşti, de mai 
multe luni încoace, un personaj necunoscut, pc care 
după agramatismul său mai că am fi tentaţi sâ-1 
bănuim frate cu dl. Dan Marţian, vopseşte cu litere 
de-o şchicAipă fel de fel de „revindecări** antireligioa- 
se. cerînd, între altele, abolirea «dictaturii religioa¬ 
se* (?!), scoaterea religiei din şcoli (de parcă ar fi 
ceva de scos!) şi ascensiunea politică a Sindicate¬ 
lor (chipurile, după model polonez!). Se pare că 
Rectoratul a încercat fără succes să protejeze de 
asemenea insanităţi zidurile celui mai important 
lăcaş de cultură al ţării. Dar şterse seara, inscrip¬ 
ţiile reapar dimineaţa .Avem de-a face cu un per¬ 
sonaj foarte încăpăţînat, care nu-şi pierde nopţile 
degeaba întrebarea este: Poliţia ce păzeşte?! Răs¬ 
punsul este: Poliţia păzeşte PHiterea Restul poate să 
se ducă de rîpă... 

Străinii privesc zidurile curioşi şi uneori solicită 
să li se traducă; faţada Universităţii a căpătat un 
aspect tipic de mahala ţigănească. Ai zice că aşa 
ţară, aşa Universitate!... Oare Poliţia ar fi fost la 
fel de nepăsătoare şi de „neputinciosă* dacă in¬ 
scripţiile ar fi avut un alt conţinut sau ar fi mtnjit 
o altă clădire publică? Sau poate, mai ştii, acesta 
este modul Poliţiei noastre de a respecta „autono¬ 
mia universitară*!... 

Oricum, poate că şi Liga Studenţilor ar fi trebuit 
să se implice mai mult în curmarea acestei situaţii, 
căci este intolerabilă perpetuarea unul astfel de 
scuipat pe obrazul culturii româneşti. 

* 

După diversiunea că «guvernul trasilvănean din 
exil* (consumată pe fondul .ultimei mineriade) a a- 
pănit şi diversiunea «Lutiţa* (agitată pe fondul pre¬ 
facerii guvernamentale şi In ajunul alegerilor lo¬ 
cale). Zadarnic încearcă oamenii cu mintea limpe¬ 
de să prevină opinia publică faţă de astfel de „ca- 
cialmale" politice, pentru că to^ catavencii acestei 
ţări, gravitînd tn jurul Puterii, încearcă să agite lu¬ 
mea şi să obţină capital politic intern pe seama u- 
nor astfel de diversiuni. Ctte răbufniri patriotarde, 
cîte semnale de alarmă, cîte indignări retorice în 
tabăra pestriţă a neocomunismului (feseniştl, ve- 
trişti, „cealaltă parte a presei* etc.)! Toţi oportuniş. 
tii „vremurilor noi* fac spume la gură de grija „ţ㬠
rişoarei* k»*, pe care alminteri o storc şi o compro¬ 
mit fără nici o remuşcare şi a cărei Istorie o ignoră 
şi o minjesc cu logoreea lor republicană. 

Toţi puricii născuţi pe fundul eprubetei ungureşti 
şl morţi înainte de a ajunge la gura ei creează pa¬ 
nică in lumea românească. S^ăinăţatea (şi ungurii 
•înşişi) sesizează ridicolul şi, cind mi se indignează, 

' se amuză. Oare cînd vom ajunge să-l sesizăm şi 
îmi? Sau ridicolul a devenit o dimensiune fatală a 
, vieţii publice româneşti? 

’ Altminteri, despre cum se poate scăpa de un 
purice ne poate povesti orice gospodar de la ţară... 
Numai că se pare câ în cercurile noastre politice 
există interesul ca din fiecare purice să se facă „un 
cal troian* cu scopuri electorale ,. 

* 

O nouă placă comemorativă a fost înfiptă în Ini¬ 
ma Bucureştiului; e« ar fi menită să nl-1 evoce 
I veşnic pe unul dintre cei mai dubioşi p<diticieni ro¬ 
mâni din epoca interbelică, pe care un grup de le¬ 
gionari a avut lipsa de inspiraţie de a-1 preface 
tn „martir* al „democraţiei*: este vorba de Armând 
Căllnescu, „Chiorul* (unealta docilă a monstrului 
încoronat Carol II), ^ cărui unic „merit* public 
pare să fi fost acela de a înslngera scena politică 
românească, prin plănuirea şi executarea cumpli¬ 
tului asasinat din Pădurea Tîncăbeştilor (14 deţinuţi 
politici strangulaţi într-o dubă a Poliţiei şi „îmbăl¬ 
sămaţi* cu acid sulfuric!), ceea ce a generat, în mod 
firesc, o lungă serie de reacţii în lanţ (printre care 
şi corecţia aplicată ministrului-câlău). F^tem cădea 
■ de acord că modul în care $î-a primit pedeapsa este 
reprobabil, dar asta nu-i anulează vina, nici nu-i 
sporeşte meritele personale. 

Poate că pentru anumiţi străini, duşmani ai Ro¬ 
mâniei, Armând Călinescu va fi fost „Chiorul din 
Tara Orbilor*. Pentru români ri n-a fost însă decît 
Un perspnaj fatidic, iar pomenirea lui publică, îna¬ 
intea atttor martiri autentici ai neamului, astăzi ne¬ 
glijaţi, reprezintă încă o sfidare a simţului nostru 
istoric şi moral Oare peste 50 de ani le vom ridica 
monumente şi c^or răspunzători de seria mineria- 
delor post-revoluţionare?! N-ar fi exdus, după cum 
am pomit-o... 

* 

Dl. Alexandru Paleologu, Marele Maestru al 
Masonice a României de la Paris (şi, Jbinelnţeleş, 
fruntaş al Alianţei Civice!, a început să caute a ne 
convinge public de ajutorul pe care l-am putea 
primi — dacă sintem „rezonabili* din partea 
cercurilor masonice internaţionale, argumenttod cu 
faptul că francmasoneria e „mare şi bună*, cum 
s-ar zice, de vreme ce, de pildă, toţi foştii pre¬ 
şedinţi ai Statelor Unite au fost masoni mal mult 
sau mai puţini notorii (numai despre actualul 
şedinţe american, George Bush, conu’ Alecu n-are, 
mă-nţelegi, Informaţii în privinţa respectivă!) Aşa¬ 
dar dl. Paleologu se străduieşte să pună In practică, 
după „despărţirea de Noica** şi despărţirea de pro¬ 
priul său neam. De primejdios „ambasador* au mai 
avut parte şi „golanii* din Piaţa Universităţii! P㬠
cat, d-le Paleolc^u, căci ne obişnuisem clndva să vă 
respectăm! 


Ceea ce ştim mai nou despre preşedintele Bush 
este că a prins gustul formulelor latineşti. Domnia, 
sâ ar dori să ne convingă cum că „noua ordine in¬ 
ternaţională" n-ar urmări să impună fn lume • 
„pax americană*, ci o «pax universalls*. Nouâ sub¬ 
tilitatea ne scapă. întrucît vine de la un amerU 
can... Oricum, problema ni se pare prost pusă. 
Statele Unite, după cum s-a dovedit cu prisosinţă şl 
tn ultimii doi ani se cam află la cheremul d-lul 
Itzaac Shamir. aşa câ — să fie numai o impresie?! 
— ceea ce se profilează mai degrabă seamănă ca 
un fel de „pax judaica* (tn traducere liberă: o lume 
pacificată sub toiagul lui Israel)!... 

„Noua ordine internaţională* pare sâ-şf aibă jcre- 
ierul* la Tel-A vi v, «inima* In New-York-ul evre¬ 
iesc şi numai «pumnul* lui Washington. Statele U- 
nite fac tot mal mult figura Marelui Golem pro¬ 
gramat „să bată* plnă ce „va împăca" („luptăm 
pentru pace*, vorba comuniştilor!) Cum va arăta 
o asemenea „pace* se poate lesne întrevedea, tri- 
gînd cu ochiul, mai mult sau mai puţin juplneşte, 
dinspre Orientul Apropiat înspre Europa Răsări¬ 
teană... 


Dar hai să lăsăm politica şi să vorbim puţin (şi) 
despre cultură. Despre Premiul Nobel pentru lite¬ 
ratură, bunăoară. Anul acesta d a revenit scriitoa¬ 
rei Nadine Gordimer (n-are importanţă că n-ati «tteK de 
ea: a auzk Academia Suedeză...). Este o ierHtoare dki 
Africa de Sud, evreică de origine, trăgtndu-sc du¬ 
pă tată din Lituania şi după mamă din Marea Bri¬ 
tanic. Scrie în engleză şi are priză la suedezi. Dar 
inima ei este alături de negrii africani. „Are-n sb\- 
ge lupta împotriva discriminării rasiale*. înfruntă 
aparfheid-ul. Ce-i lipsea lui Mtrcea Eliade. să zi¬ 
cem, pentru Premiul Nobel? „Talentul* lui Nadine 
Gordimer? Nu, ci mai degrabă cetăţenia sud-afri- 
cană şt săminţa lui Avraam... Şi la fel şi Iui Eu« 
gen lonescu, dacă vreţi... 

Premiul Nobel pwitru literatură pare să fi deve- 
nK o afacere aproape exchislv evreiască. Geniul iudaic 
este In ofensivă, atft pc plan economic, ctt şi pe 
plan artistic... De două mii de ani aşteaptă el a- 
ceastă a doua tinereţe. Ai bani, ai geniu. Restul e 
treaba Academii Suedeze... 

Merită adăugat că Premiul Nob^ pentru litere- 
tm'ă nu mai fusese acordat unei femei din 1966. 
Laureata de atunci, Nelly Sanchş (e inutil să-i mai 
precizăm (xigineat), avusese un alt merit însemnat 
pentru literatura universală: supravieţuise lagăru¬ 
lui morţii de la Ausdiwitz*... 

N-ar fi exclus, în aceste condiţii, ca viitoarea fe¬ 
meie laureată să fie aleasă din rindul evreilor ne¬ 
gri etic^ieni eventual pentru meritul de a nu fl 
murit încă... - ...—— . VJLM. 


ţlC 



PRECIZARE 

Pentru evitarea oricăror posibile confuzii, colegiul 
redacţional aduce la cunoştinţa cititorilor ci publi¬ 
caţia PUNCTE CARDINALE nu este subordonatt 
nici Unei formaţiuni politice şi cu atît mai puţin 
Partidului Uniunea Democrat Creştină condus ^ 
cuplul M. Crama — V, Fulger, pe care-1 consideră 
ca neavind, fn afara unei regretabile omonimii, 
nici o legătură cu valorile democraţiei-croftlneL 

Colegiul rodocţional 



EDITURA 

CONST/VNT 


Colegiul redacţional: Gabriel CONSTANTINESCU. Demostene AN- Adresa: 2400 — Sibiu, | Preluarea textelor oslo 
DBONBSCU, Băzvan CODBESCU, Constantin lOBGULESCU. Calea Dumbrăvii 109, | permisă cu menţionarea 

TEUNOREOACTABE: loan NIŞTOB teL 924/2 2S3« I sursei