Puncte Cardinale anul I, nr. 10, oct. 1991, alb

' 


d# care se 

nOchii mindri, limba mindnoasa, iromLe^re^na angenevibo^^ 

Martorul mincinos care mărturiseşte strîmb şi cel care seamănă vrajbă 
intre traţi ~ 

*.**** *.* 


octombrie 


12 pagini, 


libertate 

solidaritate 

dreptate 


Tu, pâmînt al ţârii 
noastre, pâtimaş 
cuprins în palma, 
încălzit cu buze 
aspre de tot nea¬ 
mul Iui Ion. 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


Mărturisire de credinţă 


j „la recoltat cartofi 


| [Revista „Puncte cardinale", ajunsă a- 
cum la al zecelea număr, s-a vrut 
■ % dintru Început o tribună de credin- 

I 1 ţe şi idei, neaflîndu-se /ru tot dinadinsul în 
slujba unui anumit partid, ci urmărind o 
orientare politică încă nttiefinitivată în 
| forme instituţionalizate: aceea a unei de¬ 
mocraţii creştine româneşti. Am pornit la 
drum cu cîteva principii ferme, pe care nu 
le-am uitat nici o clipă şi pe care ne pro¬ 
punem să le urmăm şi pe mai departe: 

I. Noi credem că democraţia creştină ro¬ 
mânească nu trebuie să fie doar una mai¬ 
muţărită după modele occidentale, ci se 
cuvine întemeiată pe tradiţiile şi realităţile 
noastre naţionale; ea va fi, prin urmare, 
îrt parte asemănătoare şi , In parte deosebi¬ 
tă, ca doctrină, strategie şi organizare, de 
structurile demo- 

creştine existente — - — 

deja pe alte meri¬ 
diane. 

II. Noi credem că 
creştinismul repre¬ 
zintă suprema valoa¬ 
re spirituală a isto¬ 
riei omeneşti, iar ortodoxia — principalul 
îndreptar al existenţei noastre naţionale; 
înţelegem să opunem, prin urmare, morala 
creştină şi tradiţiile bimilenare ale orto¬ 
doxiei româneşti haosului moral şi spiri¬ 
tual al lumii contemporane. 

III. Noi credem că, 
absolută factorului moral şi factorului spi¬ 
ritual, este limpede că nu vom urmări să 
vînâm voturi sati avantaje materiale, ci să 
formăm conştiinţe, mai cu seamă la niye^ 
Iul tinere! generaţii: obiectivul nostru de 
c&p&tti este, în momentul de faţă, unul 
moral-educativ; am înţeles să ne consacrăm, 
pe cît ne stă în putere, unui efort misio¬ 
nar de pedagogic naţională. 

IV. Noî credem că democraţia nu este o 
valoare în sine, fiind conştienţi de nu¬ 
meroasele ei neajunsuri, astfel că încercăm 
să o corectăm din mers, în sensul unei au¬ 
tentice demofiiii; dacă democraţia este o 
fatalitate a vieţii politice actuale, sîhtem 
datori să nu ne resemnăm în faţa imper¬ 
fecţiunilor ei, ci să ne străduim a o îm¬ 
bunătăţi dinăuntru, pe temeiul dumneze¬ 
iesc al iubirii de oameni. 

V. Noi credem că naţionalismul nu este 
o plagă a vieţii publice, ci un cadru firesc 
de conservare şi afirmare a fiinţei naţiona¬ 
le; nu confundăm naţionalismul cu nici 
una dintre posibilele Iui forme de degene- 

I resoenţâ (şovinism, rasism, provincialism, 
protocronism) şl-1 punem sub cenzura mo¬ 
rală a religiei creştine; recunoaştem tutu- 
\ nor dreptul de a fi naţionalişti In sensul 


acesta, Inclusiv vrăjmaşilor noştri istorici; 
nu-1 recunoaştem însă demagogilor politici 
care, lipsiţi de credinţă în Dumnezeu şi în 
fiinţa morală a neamului, slujind făţiş pî- 
nă mai deunăzi ideologia destructivă a co¬ 
munismului, nu fac decît să compromită 
naţionalismul în faţa lumii întregi. 

VI. Noi credem că, oricîte dezamăgiri 
ne-ar putea crea poporul român în starea 
lui actuală, marcată de o previzibilă con¬ 
valescenţă post-comunistă, nu trebuie să 
ne pierdem încrederea în destinul nostru 
istoric; noi nu avem în vedere doar „po¬ 
porul" (comunitatea noastră sincronică), ci 
msti cu seamă „neamul" (comunitatea noas¬ 
tră diacronică); . nu gîndim, nu vorbim şi 
nu acţionăm doar în numele celor vii, ci 
şi în numele sacru al morţilor noştri şi al 

urmaşilor care ne 
vor judeca; noi re¬ 
petăm, cu Eminescu, 
în urechile tuturor 
aventurierilor politi- | 
cian işti, că ţara a- i 
ceasta nu este doar | 
„jucăria" generaţiei | 
actuale şi că sîntem răspunzători de ea în I 
perspectiva veşniciei. V" 

VII. Noi credem, în temeiul celor de mal I 
sus, că democraţia creştină de mîine va re- ţ 


EDITORIAL 


prezenta o şansă de redresare politică şi î 

i-.t Z\ n Pnmânioi nînrlorno « rlrrantâ * 


ipirituală a României moderne, o dreaptă 
acordînd prioritate politică fermă şi onestă,, capabilă să îmbine 
armonios tradiţia multiseculară cu realit㬠
ţile actuale şi cu idealurile viitoare, răspun- 
zînd de ea însăşi, de ţară şi de neamul a- 
cesta în faţa oamenilor şi In faţa lui 
Dumnezeu. j 

VIII. Noi credem, în fine, că principalele 
piedici în calea renaşterii noastre naţionale 
şînt: a) In ordinea moral-spirituală — a- 
teismul, corupţia şi ignoranţa; b) în ordi¬ 
nea social-economică — lenea, incompeten¬ 
ţa şi favoritismul; c) în ordinea* istorico- 
politică — ncocomunismul, politicianismul 
şi „oculta" internaţională. De aceea nu vom 
osteni să luptăm, cu mijloacele noastre, 
împotriva tuturor acestora, demascîndu-le 
fără cruţare, nu cu insulte şi calomnii, ci 
cu argumente şi fapte. $i nu ne vom lăsa 
intimidaţi de teribila „sperietoare" a pre¬ 
supusului delict de... extremism. Dacă 
a milita, fără nici un interes personal, în 
scris şi prin viu grai, pentru credinţele şi 
ideile înşirate mai sus înseamnă a fi „ex¬ 
tremist* 4 , atunci am fost, sîntem şi vom 
rămlne „extremişti 14 , cu Iisus Hristos dea¬ 
supra şl cu Eminescu de-a dreapta noas¬ 
tră.,. Aşa să ne ajute Dumnezeu. 

PUNCTE CARDINALE 


Grafica de N. Brana 


D j ♦ Citiţi ancheta noastră 


Tineretul şi politica 

♦ Fortul 13 al Gulagului românesc 

♦ De ce dai, domnule Manea ? 













Pofl. a 


:C PUNCTE CARDINALE • 


PRO DOMO 


O, sufletul şl spiritul! Alexandru V. loanid 


Mâ mir şi eu cită îndrăzneală am 
abordind o problemă în care s-au 
împotmolit minţi incandescent-stră- 
lucitoare, Dar voi vorbi mai puţin 
dc la mine şi îi voi lăsa pe alţii — 
pe care ii voi cita — să-şi expună 
părerile. Este o problemă peste ca¬ 
re atenţia noastră trece de obicei 
cu un salt uşor, deşi ar trebui să 
ne gîndim la ea cel puţin o dată 
în fiecare zi. de pildă în preajma 
rugăciunii: ce este sufletul? ce es¬ 
te spiritul? 

Dacă aş cobori in stradă, şi aş 
efectua un sondaj-anchctă pe tema 
aceasta, sînt convins că mi s-ar 
răspunde, cu un procentaj covîrşi- 
tor, că spiritul este cam acelaşi lu¬ 
cru cu sufletul. Cît despre defini¬ 
ţiile lor, nu ştiu dacă 1 la sută 
le-ar putea formula satisfăcător; de 
definiţii desăvîrşito şi definitive nu 
nu poate fi vorba, fireşte, nici la ni¬ 
velul celor mai înaintaţi gînditori. 

Poate tocmai dc aceea este ne¬ 
voie să ne ocupăm, în măsura po¬ 
sibilităţilor pe care cultura actuală 
ni ie pune la dispoziţie, de aceste 
concepte esenţiale pentru structu¬ 
ra complexului numit „om“. Mai 
ales cind cunoaşterea lor intimă a- 
re consecinţe importante pentru via¬ 
ţa de fiecare zi a indivizilor şi colec¬ 
tivităţilor. 

Ar trebui să avem un sentiment 
de Jenă la gîndul că în timp ce noi 
confundăm spiritul cu sufletul şi a- 
vem o foarte confuză idee despre 
ele, primii creştini cunoşteau deo¬ 
sebirea dintre cei doi termeni, fo¬ 
losind cuvinte diferite pentru fie¬ 
care: „psyche” pentru suflet şi „pne- 
uma“ pentru spirit sau duh. 

Mai mult, cu aproximativ 700 dc 
ani înainte de Christos, această de¬ 
osebire era schiţată în doctrina fi¬ 
losofică SAMKHYA din India. în¬ 
temeiată de înţeleptul KAPILA, 
. concepţia Samkhya este dualistă. 
Potrivit ci lumea ar fi alcătuită pe 
de o parte din natură sau materia 
(„prakriti"), iar pe de altă parte din 
spirit („purusha“). In natură ar fi 
incluse nu numai regnurile mine¬ 
ral, vegetal şi animal, ci şi omul cu 
toate funcţiunile sale fizice şi psi¬ 
hice, adică şi sufletul său. Dar omul 
nu are numai suflet, el are şi spi¬ 
rit, acea realitate intimă ce îi dă 
aspiraţia rodnică spre Bine, Uni¬ 
tate şi Eternitate, prin care se sta¬ 
bileşte legătura cu Spiritul Univer¬ 
sal. Componenta spirituală a omu¬ 
lui nu mai face parte din natură, ci 
se încadrează în fondul spiritual u- 
niversal, neavînd nimic comun cu 
materialitatea fenomenelor naturii. 
Iată, nc aflăm în prezenţa unui con¬ 
cept 4 C «spirit pur", total indepen¬ 
dent de realitatea corporală, spre 
deosebire de suflet, condiţionat în 
oarecare măsură de trup şi mediul 
natural. Purusha, formă de mani¬ 
festare a Ini Brahman, Spiritul Su¬ 
prem aflat dincolo do posibilităţile 
noastre conceptuale, ii atrage pe oa¬ 
meni, astfel încit să se desprindă de 
natură, de materie, şi să revină în 
unitatea spirituală pură din care au 
purces. 

O bună prefigurare a creştinismu¬ 
lui, am spune, ţinînd seama dc fap¬ 
tul că Dumnezeu Tatăl a pregătit 
lumea din vreme şi în diferite 
locuri pentru venirea Fiului Usus 
Christos. Iii sinul iudaismului, a in¬ 
suflat profeţilor din Vechiul Testa¬ 
ment viziunea ’coborîril Fiului ca 
Logos Mîniuitor, Răscumpărător 
prin jertfă al păcatelor lumii; în 
fitosofia greacă antică, a inspirat 
lui Sociale, Platon şl Aristotcl con¬ 
cepţia superioară n Spiritului crea¬ 
tor şi a predominanţei acestuia a- 
Supta materiei; în gîndirea indiană 
n făcut să răsară ideea întoarcerii 
omului în izvorul spiritual din ca¬ 
re au apărut toate; in religiozitatea 
chineză a Tao-ismulul, a semănat 
sentimentul respectului sacru faţă 
de rînduielilc divine ale lumii, iar 
în învăţătura lui Confucius, a iţn- 
primat normele morale ale convie¬ 
ţuirii oamenilor pentru o dezvolta¬ 
re fericită a societăţii, căra in ace¬ 
laşi timp cind, în JPorSla, ii dezv㬠
luia lui Zarathustra taina luptei u- 
nivevsale dintre Bine şi Rău; tot o- 
tîtea orientări convergente cu spiri¬ 
tualitatea creştină. 

In majoritatea acestor doctrine 
religioase şi filosofice este prezen¬ 
tă, in mod implicit, distincţia din¬ 


tre suflet' ca structură obişnuită, 
înnăscută a insului şi spirit ca do¬ 
tare superioară ce nu este legată 
de componentele corporale (creier, 
sistem nervos, glande, ţesuturi). 

Trccind peste numeroşii gînditori 
care de-a lungul timpului, dar mai 
ales în Evul Mediu, s-au ocupat cu 
problemele spirituale, ajungem, mai 
aproape dc noi, la HEGEL. Vorbind 
despre „spiritul obiectiv", Hegel a- 
răta că există realităţi spirituale ce 
conferă specificul unei epoci, unei 
colectivităţi, unui popor, unei insti¬ 
tuţii ctc. Cu voie sau fără voie, ele 
se impun spiritelor individuale sub 
formă dc mentalitate, de gindirc 
sau credinţă curentă comună. Git 
despre „Spiritul Absolut", nume dat 
Divinităţii în limbajul filosofic al 
lui Hegel, el ar avea un corespon¬ 
dent mai mult sau mai puţin dez¬ 
voltat fn spiritul fiecărui om, 

In secolul nostru, teologul şl fi¬ 
losoful rus NICOLAE BERDIAEV a 
insistat să nu reducem lumea la e- 
lementele ci „naturale", cum au pro¬ 
cedat pozitiviştii, scientist» şl mar¬ 
xiştii (de unde şi falimentul acestor 
sisteme), ci să ne lărgim viziunea, 
ţinînd seama şi de realităţile spiri¬ 


re, înaintea psihologilor amintiţi, a 
remarcat că, spre deosebire dc ani¬ 
male, vieţuitoarele în „orizontul 
lumii date", omul trăieşte în „orizon¬ 
tul misterului", fiind conştient că 
este înconjurat de un ocean de ne¬ 
cunoscut, pe care încearcă să-l str㬠
bată cu ajutorul forţelor sale spiri¬ 
tuale. Pentru animale, lumea se re¬ 
duce la ceea ce se vede, se aude.se 
simte. Trăind sub imperiul simţuri¬ 
lor, al „lumii date", ele nu pot trece 
graniţa în tărîmul „misterului", pe 
care oamenii investiţi cu demnitatea 
spiritului îl cuceresc în parto şi 
treptat. 

Dar la ce sînt bune asemenea dis¬ 
tincţii?, ar putea întreba cineva. La 
ce ne foloseşte să cunoaştem ce a- 
nume este sufletul şi ce anume, spi¬ 
ritul? Ei bine, ne foloseşte. In pri¬ 
mul rînd pentru interesul cunoaşte¬ 
rii însăşi. Nici un om dornic de 
cultură nu-şi poate permite să igno¬ 
re astfel de deosebire. Dar pe lingă 
utilitatea teoretică, există o impor¬ 
tantă utilitate practică privind uri¬ 
aşa problemă a fericirii făpturii U- 
mane şi a înaintării ci spre înălţi¬ 
mile pe care i le-a pregătit Dum¬ 
nezeu, în planul de devenire isto¬ 


tat, este necesar pentru noi, oame¬ 
nii obişnuiţi. Fac excepţie personali¬ 
tăţile eminente care, năzuind spre 
indumnezoire, îşi află împlinirea 
trăind in sărăcie. Aşa a rînduit lu¬ 
crurile, cu înţelepciunea ei, şi Bi¬ 
serica. Drama începe atunci cind a- 
parc prisosul, însoţit de obicei de l㬠
comia de a avea tot mai mult, ceea 
ce este o deviere prin hipertrofie a 
instinctului natural al posesiunii. 

Ei bine, secretul fericirii — căci 
ca este posibilă chiar aici, pe pă- 
mînt — constă în prefacerea interi¬ 
oară a spiritului, „metanoia**. Ea se 
obţine prin iubire spontană, directă, 
necondiţionată, a lui Dumnezeu, a 
oamenilor, semenii noştrii şi a în¬ 
tregului l’nivers, lucrarea manilor 
divine. Cînd se realizează această 
stare interioară, omul, chiar cel de 
rînd, fie el muncitor, meseriaş ori 
intelectual, dobindeşte bucuria in¬ 
tensă a vieţuirii; vede în jurul lui, 
străluminate dc energia cerească, 
frumuseţile şi minunile pe care ni 
le-a dăruit Dumnezeu, prilej perma¬ 
nent dc fericire şi îneîntare spiritu¬ 
ală. Un asemenea om, plin de elan 
pentru Bine, pune umărul la truda 
dc împlinire a Neamului, a Biseri¬ 
cii, a valorilor culturale, pe linia 
moralităţii sănătoase, ziditoare dc 
suflet, şi a creştinismului adevărat. 
Aceasta înseamnă „a trăi în spirit". 
Ştim, este adevărat, că „între via¬ 
ţa trăită oricum şi viaţa trăită în 
Spirit este o prăpastie, peste care 
poate trece numai cel pătruns dc 
duhul marilor rupturi* 4 . Este nece- 


„Duhul este cel care dă viaţă, carnea 
nu foloseşte la nimic". (Ev. ioan, 6 . 63 ) 


tuale ce acţionează fie detaşate şi 
independente de oameni, fie prin 
oameni, cînd îi impregnează şi le 
devin propriu 

Dar chiar înainte de Berdiacv, 
HENRI BERGSON arătase că func¬ 
ţiunile psihice ele insele nu îşi au 
originea, cauza, fn organele cu aju¬ 
torul cărora se manifestă, ci acele 
organe (fn principal creierul şi sis¬ 
temul nervos) au numai un rol 
funcţional în manifestările sufleteşti. 
A considera sistemul nervos ca ori¬ 
gine a funcţiunilor psihice, spune 
el, ar fi ca şi cum am considera un 
aparat de radio drept cauză a mu¬ 
zicii pc care o auzim prin el, cînd, 
de fapt, aparatul arc numai rolul 
funcţional de a aduce muzica la u- 
rechile noastro. Izvorul real al mu¬ 
zicii se află în creaţia compozitoru¬ 
lui şi în executarea ei dc către cîn- 
tăreţi sau instrumentişti. Tot ast¬ 
fel, izvorul real al sufletului se si¬ 
tuează dincolo de substanţa nervoa¬ 
să. Cu atît mai mult, am spune noi, 
cînd este vorba de spirit, in sensul 
pe care l-am adoptat. 

In anul 1932 apăruse o lucrare, 
ce a stârnit oarecare vîlvă, a gândi¬ 
torului LUDWIG KLAGES, intitu¬ 
lată „Spiritul ca adversar al sufle¬ 
tului". Prin spirit însă, Klages în¬ 
ţelegea numai Inteligenţa, mintea, 
raţiunea care, opunîndu-se adesea 
unor porniri naturale, spontane şi 
generoase ale sufletului, ar repre¬ 
zenta un rău pentru om. Modul în 
care Klages înţelegea spiritul şi su¬ 
fletul este deviat şi de aceea ne¬ 
interesant pentru consideraţiile de 
faţă. 

Cea mal preţioasă clarificare in 
acest domeniu o căpătăm insă de Ia 
teorii psihologice foarte recente, 
„calde* încă. JOHN ECCLES şi alţi 
cercetători au operat o distincţie 
netă între „funcţiuni psihice* (su¬ 
fleteşti). cum ar fi; atenţia, percep¬ 
ţia, senzaţia, memoria, asociaţia, e- 
moţia, reflexele, instinctele etc„ pre¬ 
zente şi la animale, şi între „mani¬ 
festări spirituale", adică: raţiona¬ 
mentul logic caracterizat prin cău¬ 
tarea adevărului, intuiţia intelectu¬ 
ală, capacitatea de creaţie, senti¬ 
mente superioare (religioase, morale, 
estetice, naţionale, sociale), actele 
de voinţă liberă, manifestările para- 
psihice şi aspiraţia spre Absolut. 
Acestea din urmă sînt numai apa¬ 
najul omului. Nici o altă vieţuitoa¬ 
re terestră nu are acces Ia ele. 
„Funcţiunile psihice* pot fi puse în 
legătură (din punct dc vedere func¬ 
ţional. fiziologic) cu creierul, siste¬ 
mul nervos şl secreţiilo glandulare. 
In schimb, „manifestărilor spiritu¬ 
ale* nu li s-a putut descoperi nici 
o legătură cauzală cu acestea şi nici 
o focalizare fn structura lor. 

Ar fi nedrept să omit aici „prota- 
cronismul" lui LUCIAN BLAGA ca¬ 


rică. Acest plan poate fi împlinit 
sau ratat, în funcţie de vrednicia ori 
nevrednicia oamenilor. Or, numai 
cunosclnd bine realităţile sufleteşti 
şi spirituale, putem avea un înce¬ 
put de orientare în procesul evolu¬ 
tiv al desăvârşirii omului, singurul 
aducător de fericire terestră şi ce¬ 
lestă, după cuvintele Mântuitorului: 
„Voi fiţi aşadar dcsăvîrşiţi, după 
cum şi Tatăl vostru cel ceresc de¬ 
săvârşit este". (Ev. Matei, 5.48). Iar 
fericirea, iată, s-a constatat a nu fi 
legată direct de buna stare mate¬ 
rială, de belşugul bunurilor fizice. 
Studii sociologice efectuate de cu- 
rînd arată de pildă că în Suedia, 
una dintre ţările cu standard dc 
viaţă foarte ridicat, sentimentul do¬ 
minant este plictiseala, nu in sensul 
că oamenii nu ar avea cc face, ci că 
nu mai simt gustul vieţii, bucuria de 
a trăi. Suferă dc o pierdere a vita¬ 
lităţii resorturilor interioare. De a- 
ceea se simt îndemnaţi să-şi înece 
blazarea în alcool, consum dc stupe¬ 
fiante sau sinucidere. S-a spus că 
între „a avea" şi „a fi“ este un ra¬ 
port invers: cu cît avem mai mult, 
cu atît sîntem (ca fiinţe adevărate) 
mai puţin. Formula este poate exa¬ 
gerată. Totuşi, Heidegger vorbind 
despre trăirea „neautentică", falsifi¬ 
cată, ce caracterizează omul în lu¬ 
mea modernă, se referea şl la aceas¬ 
tă „cădere la lucruri", la materiali¬ 
tatea pe care o induce societatea 
actuală în spiritul şi sufletul omu¬ 
lui. 

Se cuvine oare să dorim ca omul 
să aibă cît mai mult, numai de dra¬ 
gul posesiunii, sau să dorim să fie 
cît mai fericit? Este evident că un 
nivel dc bunăstare materială, care 
să asigure un trai decent şi cumpă- 


sar deci să găsim puterea de a să- 
vtrşi această „mare ruptură*. Dc obi¬ 
cei ea se realizează de Ia spirit la 
spirit. Este transmiterea unui efju- 
viu energetic, ca dc la Awa (părin¬ 
te) la ucenic, în creştinism; ca dc la 
Guru (învăţător) la discipol, în spi¬ 
ritualitatea hindusă. 

S-a spus că „răul ne vine dc la 
suflet", adică dc la degradarea Iui. 
Acum am putea spune că mai de¬ 
grabă vine de la spirit, dc la puţi' 
nătatea noastră spirituală, de la 
prăbuşirea în zonele malefice ale 
spiritului: egocentrism exacerbat, 
voinţă de putere şi bogăţie în detri¬ 
mentul altora, corupţie, minciună, 
nesocotirea valorilor de preţ spiri¬ 
tuale şi culturale, pe scurt îndepăr¬ 
tarea de Dumnezeu. Căci orice lip¬ 
să a lui Dumnezeu în spiritele noas¬ 
tre creează un vid, ce aste imediat 
ocupat dc forţele în permanenţă o- 
fensivă ale principiului răului. De 
aceea, în tainele „războiului nev㬠
zut", care se desfăşoară în sufletul 
fiecărui om, între bine şi rău, biru¬ 
inţa este dată de echilibrul dinamic 
obţinut prin necontenita căutare a 
lui Dumnezeu, prin necurmata înăl¬ 
ţare spre El. 

Sfintul Maxim Mărturisitorul vor¬ 
bea despre o prefacere pe scară lar¬ 
gă a oamenilor în sensul trăirii creş¬ 
tine adevărate, iar în zilele noastre, 
Teilhard de Chardin întrezărea o- 
mul viitorului, „ultra-umanul", ca 
fiinţă superioară, aflată mult mai 
aproape dc modelul christic decît 
sîntem noi astăzi. Acest creştin e- 
voluat va fi el însuşi mai fericit şl 
va răspîndi mai multă fericire în 
jurul său, trăind în atmosfera va¬ 
lorilor spirituale alese. Sc pare că 
— aşa cum s-a spus — „cel mai 
practic lucru este idealul". 








OPINII 


# PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 3 


Dreapta 


si 


stînga 

Cîndva noţiunile de „dreapta 14 şLstînga 44 au avut 
o semnificare politică precisă: dreapta desemna 
orientarea politică preponderent conservatoare, în¬ 
temeiată pe principii naţionaliste şi spiritualiste, iar 
stingă desemna orientarea politică pretins progre¬ 
sistă, întemeiată pe principii internaţionaliste şi 
materialiste. Prima adopta o atitudine realistă, con- 
eepînd dezvoltarea societăţii tn liniile de forţă ale 
tradiţiei, cea de a doua, mişcată de avînturi idea¬ 
list» şi revoluţionare, nega tradiţia, crezînd că 
poate accelera astfel ritmul de dezvoltare, intr-o 
direcţie preconcepută Altfel spus, dreapta avea o 
viziune organică asupra statului şi a societăţii, pe 
cînd viziunea stîngii era una de tip mecanicist 

Cu timpul, viaţa politică devenind din ce în ce 
mai complexă, iar limbajul politic din ce în ce 
mai relativ, cele două etichete n-au mai putut a- 
coperi singure marea varietate de tendinţe, mai 
ales Intr-un domeniu caracterizat curent de versa- 
tilism şi demagogie. Impasul a fost parţial soluţio¬ 
nat prin apariţia unor compliniri de tipul „extre¬ 
mă dreaptă - , „extremă stingă*, „centru*, „centrn- 
dreapta 44 . „centru-stînga*. Ca toate acestea, îhcS 
din zorii secolului XX, etichetele acestea aa în¬ 
ceput să fie general resimţite ca insuficiente şl ar¬ 
tificiale. hn chiar vidate de sens, printr-un uz în¬ 
delungat. adesea impropriu şi tendenţios. 

Tot mai marea audientă a ideilor stîngîste în lu¬ 
mea modernă, pe linia deschisă de iluminism şi de 
Revoluţia franoeză şi radicalizată de Revoluţia bol¬ 
şevică şi de răspîndirea rapidă a cangrenei comu¬ 
niste. a făcut ca dreapta să devină în conştiinţa o- 
piniei publice mondiale, o noţiune cu sens peio¬ 
rativ, depozitară a tuturor primejdiilor imaginare 
la adresa culturii şi civilizaţiei omeneşti. Orice 
dreaptă a fost în mod programatic interpretată şi 
acreditată de adversari ca „extremă dreaptă - , ex¬ 
tremismul devenind o sperietoare în mîinile poli¬ 
ticienilor stînglşti. 

. Ofensiva oarecum paralelă a comunismului şl 
fascismului (mai ales în forma sa degenerată: na¬ 
zismul) n consolidat spaima de extremism tn con¬ 
ştiinţa europeană Extremismul, fie el de dreapta 
sau de stînga, a fost combătut neîncetat, utît acolo 
unde exista, cît şi acolo unde nu exista. A de¬ 
venit un procedeu curent acela de a califica drept 
extremistă orice mişcare politică nealiniată orien¬ 
tării impuse pretutindeni de marea conspiraţie ma¬ 
sonică In general însă Dină spre jumătatea acestui 
secol, politicianismul mondial, fundamental antina¬ 
ţional şi anticreştin, a închis ochii în privinţă ex¬ 
tremismului de stînga. unindu-si forţele împotriva 
extremismului de dreapta Ba mai mult decit atit: 
orice erupare politică de dreapta o căzut ««Jfnwt 
sub acuzaţia de extremism, devenind evident, de 
la o vreme, că Lupta nu se mai poartă împotriva 
extremismului de dreapta, ci împotriva dreptei în 
general. 

Extrema stîngă a fost tolerată (şi chiar încura¬ 
jată) atîta vreme cit a putut servi pe de o parte 
ca armă împotriva dreptei, pe de altă parte ca 
slugă mai mult sau mai puţin conştienta a intere¬ 
selor generale âle marii finanţe internaţionale. In 
clipa în care, prin stalinismul postbelic, extrema 
stîngă comunistă a început să contravînă planuri¬ 
lor secrete ale conspiraţiei internaţionale, aîişînd 
chiar un antisemitism violent, ea a fost trecută 
sub acelaşi regim ca şi extrema dreaptă. Comunis¬ 
mul o devenit atunci „fascismul roşu*. Rcnunţîndu- 
se în mod deliberat la fireştile nuanţe, extremis¬ 
mul a început să fie tratat în bloc, găsindu-se şi 
termenul comun, ce a tăcut mare carieră mai ales 
şi limbajul politic al ultimelor decenii: totalita¬ 
rismul Abil regizată, confuzia dintre extremele 
dreptă şi stingă aproape că s-a generalizat în rîn- 
dul maselor largi, incapabile de diseernămînt sau 
pur şi simplu indiferente. Aceasta nu este decît 
una din feţele totalei confuzii politice în care sînt 
ţinute, în mod intenţionat, masele electorale, deve¬ 
nite turme de manevră tn miinile cercurilor in¬ 
ternaţionale şi ale politicienilor corupţi. Raţiunea 
acestui amplu demers de mistificare este elimina¬ 
rea de pe scena politică a oricărei mişcări „neali¬ 
niate 4 *, prin simpla apăsare a butonului pe care 
scrie „extremism - , declanşînd imediat rezervă şi 
chiar panică în conştiinţa opiniei publice 

Pe măsură ce comunismul, cel puţin în forma 
sa extremă, a fost Ingenunchiat in anii ’80, mai în- 
tli prin gorbadovism In Uniunea Sovietică, apoi 
fn toată Europa de est, dreapta (nu neapărat ex¬ 


tremistă) a rămas marea obsesie a mondial ismuluî. 
Dar cum o dreaptă puternică nu mal există astăzi 
nicăieri în lume (cu o singură excepţie, ce ar tre¬ 
bui să dea de gîndlt: Israelul!), pericolul el a fost 
exagerat printr-o nouă mistificare, in scopul com¬ 
promiterii definitive a oricăror forme de politică 
de dreapta, precum şi ca mijloc preventiv al re¬ 
naşterii fireşti a naţionalismelor pe ruinele vechiu¬ 
lui comunism. 

Noua mistificare, tmpingtnd confuzia pînă la ab¬ 
surd. constă In calificarea automată a oricăror 
idei, acţiuni şi grupări politice care nu convin e- 
vrellor, drept „agitaţie 44 de extremă dreaptă*. Aşa 
se explică, la noi bunăoară, calificarea drept „le¬ 
gionari* a tuturor celor ce se afirmă ca adversari 
ai actualei Puteri. Dacă ar fi să dăm crezare aces¬ 
tui delir verbal, anul 1990 a reprezenta: o culme 
a legionarismului, prin tot şirul de evenimente 
cuprinse între 28 ianuarie şi 13 iunie (cînd pre¬ 
şedintele IUescu personal a asigurat ţara Întreagă 
că ne aflam în faţa unei „tentative de lovitură de 
stat legionară*!). în realitate Mişcarea Legionară, 


„Stînga nu va ierta niciodată anti¬ 
comuniştilor că au avut dreptate Tn 
toate problemele importante ale 
acestui secol* 

HILTON CRAMER 


a cărei ascensiune a fost curmată violent acum o 
jumătate de veac, nu mai există ca atare astăzi in 
România. Ea a constituit o mişcare de dreapta (şi 
nicidecum o „extremă dreaptă 44 ) naţională şi creş¬ 
tină, ferm anticomunistă şi numai vag înrudită, cu 
fascismele occidentale, E uşor însă, după o cam¬ 
panie de mistificare a istoriei de peste o jum㬠
tate de veac, să te foloseşti de „legionarism 44 ca de 
un fel de sperietoare publică, în cea mai bună tra¬ 
diţie comunistă. 

Culmea absurdului a fost atinsă însă atunci cînd 
cercuri politice de cea mai evidentă origine comu¬ 
nistă, avînd drept osatură vechea Securitate şi 
drept „spate 4 * temutul K.G.B., deci, în fond, de 
cea mai transparentă extremă stîngă, au fost ca¬ 
lificate la unison, In ţară şi în străinătate, drept 
„legionare 44 , fasciste 44 , „de extremă dreaptă 44 . Lingăii 
de o viaţă ai comunismului romănesc (Eugen Bar- 
bu, Corneliu Vădim Tudor, Adrian Păunescu etc.), 
scursurile Securităţii ceauşiste, foştii şi actualii 
năimiţi ai K.G.B.-ului, coţcării internaţionali de 
teapa lui Iosif Constantin Drăgan (cochettnd, după 
bătaia vintului, cu toate regimurile politice, „ca 
românul imparţial 44 ), ba pînă şi un evreu renegat 
şi senil (altminteri distins cărturar cîndva) ca dl. 
Edgar Papu — toţi aceştia s-au trezit puşi peste 
noapte in postura de campioni ai unei., noi drepte 
extremiste româneşti! Că sînt cu adevărat extre¬ 
mişti, că reprezintă o ruşine şi un pericol social, 
asta este incontestabil, dar de oe mu sînt calificaţi 
drept ceea ce sînt: nişte rămăşiţe nostalgice ale 
vechiului regim comunist şi ale pseudo-naţionalis- 
mului oeauşist, antisemiţi pe linia K.G.B.-ului, deci 
de cea mai autentică extremă stingă? Motivul nu-i 
greu de ghicit: stînga trebuie cruţată în principiu 
(căci o stîngă social-democratlcă, blîndă, supusă, 
„căldicică*, reprezintă formula politică de viitor a 
„noii ordini internaţionale*), în vreme ce dreapta 
trebuie compromisă sistematic, pe orice căi şi cu 
orice preţ, punîndu-se în seama ei tot ce este re¬ 
probabil şi monstruos. Altfel spus, stînga face şi 
dreapta trage... 

Insă surpriza cea mare în materie de limbaj po¬ 
litic ne-a fost făcută cu ocazia recentei lovituri de 
stat din Uniunea Sovietică. Ne-a fost dat să-i au¬ 
zim pe Boris Elţîn şi pe Eduard Şevamadze vor¬ 
bind în public despre „forţele reacţionare de dreap¬ 
ta - şi despre „lovitura de stat de dreapta* ce ar fi 
dus la suspecta înlăturare a- Iul Gorbaciov. Termi¬ 
nologia aceasta aberantă a fost adoptată, ca la 
un semn. şi aiurea. Dar. pentru numele lui Dum¬ 
nezeu, caro dreaptă, domnilor reformişti* de stîn¬ 
ga?! Măcar spălaţi-vă cu decenţă rufele tn familie! 
Lovitura de stat militară, cum s-a şi afirmat lim¬ 
pede din capul locului, a fost înfăptuită de for¬ 
ţele bolşevice, pătrunse de spiritul lui Stalin şi 
Brejnev. Ea a avut drept scop restaurarea comunis¬ 
mului de tip vechi, acoperindu-se perfect cu cel 
mai odios extremism de stingă! De cînd s-a meta¬ 
morfozat comunismul In.. dreaptă?! 

Rezultă limpede că tendinţa generală, In ma¬ 
rea măsură devenită realitate de fapt, constă în 
sugestionarea opiniei publice în sensul unei recep¬ 
tări automate şi dogmatice a dreptei ca izvor al 
tuturor nenorocirilor trecute, prezente şi viitoare. 


Noţiunea de „dreapta - şl-a pierdut aproape in Intre* 
gime sănătosul înţeles originar, ajungînd să fie 
echivalată! astăzi orbeşte de armata solidară a 
demagogilor şi analfabeţilor ou termenii deveniţi 
cel mai odioşi, dar Intre care, Ih realitate, nu exis¬ 
tă o legătură necesară: fascism, comunism, nazism, 
legionarism, totalitarism, conservatorism, reacţio¬ 
narism, dictatură, terorism, şovinism, antisemitism, 
fanatism, obscurantism, radicalism, tiranie, despo¬ 
tism, misticism, naţionalism, stalinism, hitierism, 
huliganism, imperialism, iraţionalism, anarhism, 
provincialism, vandalism, iredentism, diversionisţii, 
concentraţionism, fundamentalism, protocronista, 
violenţă, elitism, expansionism, militarism, para- 
mllitarism, rasism, ceauşism, corporatism, colecti¬ 
vism, cultul personalităţii, rebeliune, torţionarism, 
dogmatism, extremism, revizionism, barbarie 
ş.a.m.d. (am aglomerat termenii la întimplare, deşi 
ei ar putea fi grupaţi după diferite criterii seman¬ 
tice). Se observă cu uşurinţă că unii dintre aceşti 
termeni se suprapun, alţii se exclud. Silită să în¬ 
semne toate aceste lucruri, dreapta sfirşeşte prin 
a na mal însemna nimic. Ea a devenit o vorbă 
goală de sens, dar încărcată cu un soi de putere 
magică, folosită pentru activarea unei „opoziţii 
programate* In psihologia maselor. 

Confuzia fiind atit de mare, noţiunile de „dreap¬ 
ta* şi „stînga* se arată tot mai inoperante. La 
noi situaţia are şi efecte tragicomice: formaţiunile 
politice se tem, pe de • parte, să se declare cu fer¬ 
mitate „de stînga* (spre a nu fi bănuite de neoco- 
munism), iar, pe de altă parte, se tem încă şi mai 
tare să se dedare „de dreapta 44 (spre a nu fi b㬠
nuite de neoleglonarism şi alte „teme* prohibite) 
De aceea întreaga noastră viaţă politică stă sub 
obsesia „centrului* („centru 44 pur şi simplu, ceea ce 
este doar o frumoasă şi naivă iluzie, „centru-sttn- 
ga“ şi — numai rar de tot — un timid „centru- 
dreapta 44 ). Stînga trece drept dreaptă, dreapta trece 
drept stîngă, toate trag spre indisţincţia centrului 
şi toate se acuză unele pe altele, la prima înghe¬ 
suială, de ... extremism!.. 

tn această stare de confuzie totală, în care opinia 
publică buimăcită tot mai mult de „politică 44 şi de 
„partide* poate doar cuvîntul dumnezeiesc din E- 
vanghelie să ajute la limpezirea cugetelor. 

Cînd va veni fiul omului Inţru mărirea sa şi toţi 
sfinţii îngeri cu eJ, atunci şedea-va în jeţul slavei 
sale. ' ... 

ţi se vor aduna înaintea lui toate neamurile şl-i 
va despărţi pe unii de alţii, precum desparte cio¬ 
banul pe oi de capre. 

Şi va pune oile deadreapta sa, iar caprele dea- 
stînga. n • 

(Matei, 25, 31—33) 

Răzvan CODRESCU 










ANCHETA PE STRĂZILE BUCUREŞTIULUI 


Pag. 4 


PUNCTE CARDINALE 


OAMENI 


TINERETUL Şl POLITICA 


Am umblat timp de două 
X J] MWKV.V.VAW.'' zi *° cu reportofonul prin 
v‘:*x':.>:X:XxXvX centrul Capitalei. Am pus 

cinci întrebări tinerilor dis- 
j^XyXvlylvXv puşi să mă asculte şi să-mi 

1 VvvV'ylvX'X' răspundă. Am intîmpinat şi 

— I |v!vXvîv/X«!* refuzuri şi răspunsuri în doi 

Peri Pe ce,e în " od vădil 
neserioase nu le-am mai in- 
^LŢ^.\;X\;Xvîv*vXj registrat. Am chestionat per- 

^WîvXvVOivX'// soano între 17 şi 40 de ani, 

de diferite condiţii sociale şi 
D v n .. , profesionale. 

* *** P unsur, lo le-am numerotat în ordinea întrebărilor (pe aces- 
. u n ?. otive de . «Pat 1 ». n « le-am mai reluat in text). Persoa¬ 
nele chestionate şi-au spus numele, profesia şi vlrsta, cu doar 
două excepţii. Pentru fiecare în parte am redat iniţialele nume¬ 
lui şi prenumelui (cei consemnaţi cu X şi Y au refuzat să-şi dea 
numele) Am încercat să transcriu cit mai fidel răspunsurile în¬ 
registrate. Am folosit punctuaţia pe care am crezut-o cea mai 
adecvată, iar acolo unde mi s-a părut că interlocutorii mei au 
accentuat cu intenţie anumite cuvinte sau sintagme, am folosit, 
după caz, ghilimelele sau cursivele. Las orice comentariu pe sea¬ 
ma cititorilor. 

Aceasta este prima dintr-un ciclu dc anchete ce vor fi între¬ 
prinse în lunile următoare, pe teme de actualitate şi de interes 
general, nu numai în Bucureşti, ci şi în alte localităţi ale ţării, 
dc către redacţia revistei „Puncte cardinale". Deocamdată am 
urmărit sondarea atitudinii tineretului faţă dc frămîntările poli¬ 
tice actuale, gradul Iui dc implicare în viaţa politică şi socială. 

întrebările au fost următoarele: 1. Sînteţi membru sau simpa¬ 
tizant al unei anumite formaţiuni politice actuale? 2. Ce v-a în¬ 
demnat să aderaţi (să nu aderaţi) la o formaţiune politică sau 
alta? 3. Credeţi în existenţa unui pericol -legionar"? 4. Credeţi 
In persistenţa sau in reîntoarcerea comunismului? 5. Care vi se 
pare astăzi lucrul cel mai grav în societatea românească? 


„Ceauşescu a făcut 
tara praf, ăştia a 
făcut-o pulbere" 

V. Gh. (muncitor, 24 ani): L 
Membru nu slut. De simpati¬ 
zat da, am simpatizat şi eu cu 
mai multe partide, da’ acuma 
nu mai am încredere In niciu- 
nele. Doar In Sindicate... Eu 
aş vota cu Sindicatele dacă s-âr 
înscrie...(?!); 2. La început 
mi-a plăcut de Front, că avea 
tineri şi oameni care ştia si¬ 
tuaţia ... Nu m-am băgat mem¬ 
bru, că nu m-a întrebat nimeni 
şi nici nu voiam. Am făcut bi¬ 
ne, că acuma-mi părea rău ... 
Ne-a dus cu preşu* ... D-ada nu 
m«| bag, efi te duce cu preşu*, 
oricare-ar fi...| 3. Legionarii 
dac-ar fi, ar fi periculoşi, da* 
ştiu eu dacă sînt? Nu ştiu. Toţi 
se fac unii pe alţii legionari sau 
comunişti sau fascişti... 6u le¬ 
gionarii e ca ou teroriştii: efi 
fac, că dreg, da* nimeni nu ni 
i-a arătat...; 4. Păi e multă lu¬ 
me pentru Verdeţ şi care-1 re¬ 
gretă pe Ceauşescu, Eu nu-1 re¬ 
gret, da* părinţii mei Ii regre¬ 
tă, pe bune. Nu ştiu la alţii, da’ 
la noi n-am scăpat de comunism. 
Iii eseu vrea să-l pună pe Ver¬ 
deţ prim-ministru, aşa am au¬ 
zit Cică cu Roman e la cuţi¬ 
te...; 5. E grav, dora’ne, cu 
toate alea; cu'preţurile, cu locu¬ 
rile de muncă, cu speculanţii, 
cu ţiganii, cu locuinţele, cu pă- 
mîntu’, cu tot ce vrei... Ceau¬ 
şescu a făcut ţara praf, ăştia a 
făcut-o pulbere... 

„Singura mea idee 
politică fermă este 
anticomunismul" 

B.O. (absolvent I.A.T.G., şo¬ 
mer, 32 ani): L Nici un partid 
din două sute n-a reuşit să mă 
convingă. îmi plac ţărăniştii, că 
sînt ferm anticomunişti, dar fac 
şi ăştia prea multe gafe, cum 
a fost aia a lui Lup din 10 au¬ 
gust ... Suferă de bătrîneţe ... 
Poate să lasă ceva din Alianţa 
Civică, dar etnd o să aibă un 
program şi-o culoare politică dis¬ 
tinctă ..2. Nti vreau, din prin¬ 
cipiu, să fac politică de partid. 
A.? prefera să-mi pot face, liber 
şi liniştit, meseria de regizor. 
Singura mea idee politică fermă 
este anticomunismul. Pot să 
spun* că pentru ideea asta stau 
In stradă de doi ani. Şi-am să 


mai stau cit o fi nevoie, dar f㬠
ră să port insigna nimănui...; 
3. Uite ce e, eu nu mă feresc să 
spun, tatăl meu a fost legionar 
şi vă asigur că este omul cel 
mai cumsecade din lume; nici 
n-a agresat, nici n-a omorit pe 
nimeni şi nici n-a încercat 
să-mi impună convingerile lui. 
„Pericolul legionar", astăzi, este 
ce ştim cu toţii: o simplă go¬ 
goriţă neocomunistă. Dacă lu¬ 
mea ar cunoaşte mai de-aproape 
istoria asta legionară nu zic că 
s-ar converti la legionarism. dar 
n-ar mai funcţiona sperietoa¬ 
rea ... Dacă ar exista acum un 
partid legionar, eu, de exemplu, 
nu ma-ş înscrie, poate că nici 
nu l-aş vota, dar nici nu m-aş 
teme de el, nici nu l-aş găsi... 
cum să zic?... mai inoportun 
decît altele...; 4. Eu nu cred 
că la ruşi a fost o simplă lovi¬ 
tură de stat eşuată. Cred că a 
fost un aranjament mai com¬ 
plex, în oare mulţi şi-au băgat 
coada.. Scopul a fost — păre¬ 
rea mea — să-l termine politic 
pe Gorbaciov, să-I propulseze pe 
Elţîn şi să-i radă pe conserva¬ 
tori. De ce spun asta? Pentru că 
după treaba din Uniune cu co¬ 
munismul de tip vechi s-a cam 
terminat; n-o să mai fie nicio¬ 
dată ce-a fost, degeaba se ilu¬ 
zionau şia de la „România Ma¬ 
re"... De aceea cred că şi la 
noi cu Verdeţ s-a cam terminat 
Ce ne facem însă cu Iliescu?; 5. 
Altul e aspectul cel mai grav: 
că i-am lăsat pe neocomuniştl 
să pună mfna pe putere. Tot 
restul decurge de aici. N-ai v㬠
zut hal de Lege a privatizării? 
N-ai văzut hal de constituţie? 
PInă nu vor fi îndepărtaţi şi 
,/oştii 1 * şi -actuaUii" din posturi¬ 
le cheie şi pînâ cînd nu va fi 
făcut, pe bune, procesul comu¬ 
nismului, n-o să mergem deci! 
din rău în mai rău... Nici o- 
poziţia n-are, s-o zicem pe-a 
dreaptă, mani politicieni, dar 
măcar nu e ciumată... 

„Şl dăcă ne-am întoarce 
în comunism, ce-am 
avut şl ce-am 
pierdut ?“ 

AJ. (soră medicală, 35 ani): 
1.—2. Asta mi-ar mai trebui: să 
mă bag In politică. Şi cu cine să 
ţiu?I Ai cq, cine?! E tot ca 
înainte: dotf cu sapa, cinci cu 
mapa: Vorbă multă, sărăcia o- 
nmtfui... Asta t la noi: vorbă 
şi sărăcie. Nu ee vede? Nu era 
t>me sub Ceauşescu, Dar acum 
« bine? Atuncea de ce l-a mai 


omorit?! Nu-mi mai trebuie să 
aud nici de comunişti, nici de 
fesenişti, nici de opoziţie, mei 
de nimeni .. Hoţi şi mincinoşi, 
fiecare pe limba Iui... Dacă 
mai aveam 20 de ani — şi chiar 
şi-acum, să n-am copiii ăştia — 
fugeam In Occident şi nu mă 
mai uitam înapoi...; 3. Legio¬ 
nari — nelegionari, ce-mi pasa 
mie? Nu-s unii mai breji decît 
alţii. Câ-mi dâ-n cap minerul 
sau că-mi dă legionarul sau 
că-mi dă securistul, tot aia e! 4. 
Şi cu comuniştii la fel. Şi dacă 
ne-am întoarce In comunism, 
ce-am avut şi ce-am pierdut? 
Poate dumneavoastră, cu ziare¬ 
le. .5. Cum care? Că e criză. 
E grav că e criză. E criză de 
toate alea. Cred că noi sîntem 
singura ţară pe lumea asta în 
care nimic, absolut nimic, nu 
merge bine Ţara lu’peşte (?!), 
a&ta sîntem noi! 

„Totul pleacă de la om, 
de la persoana" 

F.V. (student la Teologie. 23 
ani): I. Sînt simpatizam to»ă- 
nist. Nu pentru eă-i partid „is¬ 
toric", dar pentru că vrea să iie 
partid democrat-creştin. Eu cred 
intr-o democraţie creştină, pa la 
nemţi, ca ia italieni. Am ciţit 
cîtcva numere din revista asta 
a dumneavoastră, din „Puncte 
cardinale". Aşa se face că vă 
răspund. E bună revista, mi că 
vreau să vă flatez. Dar ar fi 
nevoie parcă şi de ceva mai 
mult decît de o revistă.. ; 2. Eu 
intr-un partid creştin-democt at 
m-aş insorie, dar Să fie serios, 
să fie într-adevâr creştin, nu 
doar firma. Şi să aibă oameni 
tineri. Eu n-am nimic cu bâtrî- 
nii, îi respect — vorba aceea: 
cine n-are, să şi-i cumpere — 
dar fără tineret nu se poate. 
Am auzit că vrea Marian Mun- 
teanu să facă un partid al tine¬ 
retului sau cam aşa ceva .. 
Creştin, naţional... Asta ar fi 
o treabă de viitor. Să vedem .; 
3. Nu ştiu mare lucru despre 
legionari, dar ra-ar interesa să 
aflu. Prea a fost băgată multă 
lume în chestia asta — şi stu¬ 
denţi şi preoţi şi oameni de cul¬ 
tură .. Am citit „Jurnalul feri¬ 
cirii" (cartea lui N. Steinhardt 
— n.n.) şi n»-a pus pe gînduri... 
Nu mai ştiu ce să cred c-au fost: 
sfinţi sau criminali?! Asta aşa, 
ca trecut istoric. Ca prezent, nu 
cred să existe vreun aşa-zis „pe¬ 
ricol legionar", Mint ăştia de 
îngheaţă apele...; 4. Nu, de re¬ 
întoarcere nu poate fi vorba, 
dar de persistenţă da. Criptoco- 
munism, ăsta-i într-adevâr cu- 
vîntul cel mai potrivit... Dar 
oricîte piei de oaie şi-ar pune pe 
ei, lupii tot lupi rămîn. Poporul 
se poate lăsa înşelat un an, doi, 
trei, dar pe urmă are Dumnezeu 
grijă şi-l -trezeşte de-a binelea. 
O să vină ea şi ziua aceea; 
şi pentru noi şi pentru ruşi şi 
pentru tot Răsăritul ortodox. 
Dar eu cred că pe comunrişti nu 
trebuie să-i pedepsească oame¬ 
nii; o să-i bată Dumnezeu pen¬ 
tru păcatele lor, nu neapărat cu 
parul... De-aia mi-a plăcut de 
foştii deţinuţi politici, In episo¬ 
dul ou Piteştiul... L-aţi văzut, 
nu-i aşa? Pe de-alde Nicolski 
sau Grumberg sau cum l-o che¬ 
ma numai Dumnezeu poate să-l 
pedepsească pe măsură,..; 5. 
La noi e în primul rind o criză 
morală. Oameniii — nu toţi, dar 
foarte mulţi — şi-au pierdut cre¬ 
dinţa, ?i-au pierdut principii¬ 
le... Accentul ar trebui să se 
pună pe educaţia în spirit creş¬ 
tin, nu numai la biserică, ci 
peste tot. Dacă-1 foci pe oameni 
mai buni şi lumea o să fie mai 
bună... Totul pleacă de la om, 
de la personă... Din păcate Ia 
noi se gîndeşte încă tot ca în 
materialismul ateist; reformă e- 
oonomică, nivel de trai... Par¬ 
că n-ar fi decît nişte animale 
core trebuie furajateI 


„Eu o să votez cu 
partidul liber-schimbist. 
E cel mai haios dintre 
toate. 

al. 6. (elevă, 17 ani): 1_g. 

Nu mă interesează pontica. Nici 
nu mă pricep. Bine că am reă* 
pat de Ceauşescu. Eu o să vo¬ 
tez, cînd o să am dreptul, cu 
Partidul Liber-Schimbist E cel 
mai haios dintre toate. Cred că 
cel mai important este să nu 
mai voteze lumea cu feseniştii, 
cu comuniştii. Restul o sa se re¬ 
zolve. O să ne ajute şi Occiden¬ 
tul, mai ales francezii(?!). Noi, 
tineretul, asta vrem('»: 3. Nu 
cred să mai fie legionari peri¬ 
culoşi, Poate ‘in'străinătate, dar 
sint puţini. Mai e şi multă vră- 
jealâ (sic). Iliescu vede numai 
legionari, că probabil de ei 
ie-a fost frică cel mai mult la 
Comunişti. 4. Comunism nu se 
mai poate. Comunişti o să râ- 
mînâ, n-ai ce face, dar comu¬ 
nism n-o să mai fie. Nu mai e 
nici la ruşi. Degeaba a făcut tra¬ 
tat Iliescu...; 5. Cel m.ii rău e 
cu preţurile, ou banii... Ai mei 
au acum 20 000 pe lună şi tot 
nu se ajung. Noi ce să facem, 
cînd o fi? Să furăm! Să cerşim? 
Că din muncă nu iese nimic. 
Sigug- că mulţi vor să plece in 
Occident, să muncească, dar să 
se şi distreze, să aibă un ban 
ca să-şi trăiască viaţa. . Dar 
cine te mai primeşte şi acolo, 
c-au dat buluc ţigani' .şi i-au 
speriat de români... Preferă şi 
ei mai bine să ne ajute aici. Eu 
cred că pînâ la urmă n-o să ră- 
mînă aşa de nasol, că o să se 
facă şi la noi ca-n Occident, dar 
trebuie să mai treacă nişte ani* 
să-i uite lumea şi pe Ceauşes¬ 
cu şi pe Iliescu şi pe Petre Ro¬ 
man .. Oricum, e mai bine de¬ 
cît înainte. 

„Mai ducefl-vă şi la 
muncă, mai lăsaţi 
papagalul!“ 

X (probabil muncitoare, circa 
30 ani): „Puncte cardinale"?. Oa’ 
ce mai sînteţi şi voi, revistă cl« 
geografie? 1 Ce să zic, ne mai 
trebuia o anchetă! Mai ducoţi- 
vă şi la muncă, mai lăsaţi pa¬ 
pagalul! Lăsaţi-i să scrie pe 
scriitori mari, că avem destui; 
dar pe ăia, de, ii tirîţi prin tri- 
bunaluri... Stai, fă, nu mai 
trage de mine, că-i zic şî eu, 
nu-l muşc!... 

„Aş vota cu ăia de la 

ROMÂNIA MARE 

^dacă n-ar fi aşa 
scîrboşi la gură" 

Y (funcţionar, circa 40 ani): L 
Du merg cu „Vatra Româneas¬ 
că". «1 P.U.N.R.-ul, deşi sînt 
membru F.S.N. cu drepturi de¬ 
pline (?!); 2. M-am dus la 

F.S.N., că ei au fost primii ?i 
cei mai puternici. Pe urmă au 
făcut şi greşeli, nu zic, dar să-i 
fi văzut şi pe Raţhi sau pe CI™' 
peanu!... Eu n-o să votez cu 
F.S.N., că are cine să-i voteze» 
tot pe locul 1 o să iasă. Votez 

(continuare In pag a V-a) 
Adolf VAS1LESCU 


Puncte 
cardinale 









$1 PĂRERI 


# PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 5 



ORTO-ACADEMICA 


Academia Română a împlinit în această toam- 
nă 125 de ani de la întemeiere. Televiziunea l-a 
invitat să sublinieze momentul. în cadrul „Con¬ 
vorbirilor de duminică**, pe d-1 Mihal Drăgăncscu, 
actualul preşedinte. D-1 Drăgăncscu a învăţat po 
dinafară istoricul Academici Române (după Vreun 
tabel cronologic, ţinind seama de nivelul expu¬ 
nerii) şi ni l-a reprodus şi nouă cum a putut mai 
exact. Ne-a mai făcut, in treacăt, şi un istoric al 
principalelor foruri academice europene, pe care 
n-a mai avut insă timp să-l memoreze, drept care 
s-a folosit de o fiţuică. Ca să nu se iriai îndoiască 
nimeni că la noi toate sint pe dos, domnia-sa a 
luat istoria în răspăr, plccînd din secolul XIX 
spre a cobori pînă la Platon, unde şi-a descoperit 
instituţia în stare de făt. Pe parcursul acestei 
rostogoliri spre origini a găsit şi răgazul de a ne 
face- precizarea savantă, demnă de un preşedinte 
al Academiei (Romane), că „secolul XVI înseam¬ 
nă anii 1500*... Ehei, cum le ştii dumneata pc 
toate, boboculo! Doar prin Evul Mediu a trecut 
cam repede, că a fost „cv întunecat" şl l-au sărit 
programele marxiste . . 

Vorbind despre trecutul nostru academic, S-a 
mai poticnit d-1 Drăgăncscu şi Ia monstruoasele 
astea de titluri latineşti (Magnum Etymologicum~ 
Etymologicum Magnum... că nu putea şi IInşdcu 
să-i zică româneşte!), dar pînă la urmă s-a des¬ 
curcat onorabil, ajungînd şl Ia „paşoptul" dum- 
noalui, cel din secolul nostru, fără de care n-ar 
fi fost in veci preşedinte de Academie... Aici n-a 
fost cavaler, ca d-1 Ilicscu, s-a purtat fără pic do 
recunoştinţă, a stigmatizat „socialismul totalitar* 
(care, înţelegem noi, este altul decît acesta neto¬ 
talitar, pe care ni-1 pregătesc vechii dumnealui 
ciraci!). Nc-a arătat cum i-a fost greu Academiei, 
dar a răzbit pînă la noi, cu dumnealui cu tot, cu 
bîrlădenii, cu gheorghii, numai fără ceauşeşti.., 
Au fost «umbre şi întunecimi*, dar noi să le şter¬ 
gem cu buretele şi să reînnodăm tradiţia antebe¬ 
lică (frumoasă, dch!), cu Drăgăncscu Mihail pe 


locul lui Mihail Kogălniccanul... Sigur, s-au f㬠
cut, şi nedreptăţi în toţi aceşti ani, multe valori 
au rămas pe dinafară, că n-au avut toţi abilitatea 
d-lui Drăgăncscu sau a d-lui Bîrlădcanu, recunos¬ 
cuţi, nu-i aşa, de toate regimurile, ca unii ce tu¬ 
turora s-au dăruit... Astăzi Academia arc 54 de 
membri noi (Revoluţia, săraca!) şi 74 de membri 
vechi, dintre care, zice d-1 Drăgăncscu, „cci mai 
mulţi îşi merită locul"... Va să zică se află şi 
din aceia care nu şi-l merită! Şi vă simţiţi a^a, 
oarecum solidar cu ei, d-lc preşedinte? Reporterul 
ar© o grijă dosebită do a nu pune întrebai i inco¬ 
mode. Mă rog, nici aşa să goleşti Academia toc¬ 
mai cind împlineşte şi ea 125 de ani de viaţă (şi 
iată, aproape doi dc „activitate revoluţionară ....). 

Academia e apolitică, ne mai asigură d-1 Drăg㬠
ncscu. Domnia-sa, fost vice-prim-ministru a re¬ 
nunţat la o frumoasă carieră fesenistâ ca să de¬ 
vină „nemuritor-şef" (nici d-1 Ilicscu nu mal e 
fesenist dc cind e preşedintele tuturor românilor!). 
Aţi ghicit: F.S.N.-ul (precum P.C.lt.-ul odinioară) 
c numai rampa dc lansare... E drept că, pc 
treptele mai de Jos, poate să fie academicianul şi 
om politic (de pildă preşedinte dc Senat). Sint in 
Academie şi fesenişti şi ţărănişti şi liberali şi 
membri sau simpatizanţi ai Alianţei Civice, dar 
cel care domneşte între dînşii osie spiritul acade¬ 
mic, Dumnezeul culturii. Uită omul de sine, se 
pierd© în discuţii elevate, «şi în pori şi-h ceruri 
nalte"... Vine d-1 Bîrlădcanu, îşi puno bastonul 
în cui şi trece la savantlîcuri... Iar d-I Drăgănes- 
cu, aşezat in centrul inelului material al lumii, 
îi ţine isonul şi zice '„orto" Ia fiecare cuvînt, re- 
iuînd o altă tradiţie: cea a „orthoneroziei" lui 
Haşdeu ... Ortocultură, ortoştiinţă, ortocconomie, 
ortomanie (în acest timp d-1 Coteanu so gîndeşte 
la cuvîntul „ortoman* şl începe să înţeleagă, iată-I 
cum înţelege, în sfîrşit a înţeles.. .■). Har, inter- 
disciplinaritate... Empireul e un vis frumos, to¬ 
tul se transfigurează, se esenţializează... Altă 


viaţă (zocjl ... - Se adună toii „nemuritorii" noş¬ 
tri do 125 de ani încoace (cu excepţia cîtorva ex¬ 
tremişti, excluşi de la clauza apolitismului) şi-I 
ascultă resemnaţi şi ploşi pe Saşa Bardenko. pc 
dragul do Şuric, care, transpus cum se află, a 
dat-o pe ruteneşte... 

Dulce viaţă academică! Eminescu, Iorga, Brân- 
cuşi, Enescu lăcrămează din tablourile lor. Afară 
0 toamnă şi e secolul XX (ceea ce va să zică anii 
1900, dar aşa, mai spre scăpătatul lor)... 

Răzvan CODRESCU 






N 


V. 


(O 



o 

c 

« 

O 

I 


TINERETUL Şl POLITICA 


(Urmare din pag. a IV-a) 


cu P.UN.R.-ul, le dau lor votul, 
câ-s mai puţini, dar tot binele 
ţăaii £1 vor. Aş vota şi cu ăia 
de la „România Mare" dacă n-ar 
fi aşa sclrboşi la gură...; 3. Le¬ 
gionarii sîat periculoşi, mai ales 
pentru că s-au dat cu masonii de 
la „România liberă* şi de la 
Alianţa Civică ... Au cuiburi in 
S.U.A., In Canada, In Spania... 
Vor să se regenereze, să-l pună 
pe Marian Munteanu în locul Iul 
Horia Sima şi să recruteze stu¬ 
denţi şl elevi de liceu. Dar n-o 
să le meargă. Şi ştii cine-o să-i 
mănince? Iţi spun eu: tot maso¬ 
nii lor. după ce o să se foloseas¬ 
că de ei. Aşa le trebuie!...: 4. 
Cine-i nebun să se mai întoar¬ 
că la comunism?! Mai sint 
proşti care umblă după coada 
lui Verdeţ, dar nici Verdeaţă nu 
mai e comunist oa-n trecut S-a 
terminat cu ăştia conservatorii. 
Acum trebuie luat ce-i bun din 
comunism şi ce-i bun din capi¬ 
talism şl să se facă o chestie 
nouă. şi-şi, dar nici — v nici, cu 
oameni pricepuţi, cu patrioţi; 
indiferent ce-au fost ei înainte. 
Altfel ne mănlncă ungurii, străi¬ 
nii, regele... (?!). 5. Cei mai 
periculoşi sint trădătorii de ţa¬ 
ră, care s-au înmulţit, mai ales 
printre studenţi şi intelectuali. 
Sint şt partide trădătoare de ţa¬ 
ră. ' Democraţia i-a puit pe toţi, 
dar tot democraţia o să-i şi cu¬ 
reţe ... Nu democraţia care-o 
înţeleg el; democraţia cane-o-n- 
ţelegem noi... Ai înregistrat? 

„Io nu mă bag. Io merg 
cu FĂSĂNEU, 
cînd oft.. 

I.E. (florăreasă „de coloare*, 
28 ani): 1. Io merg cu Făsăneu 
(sic); ştiu că nu e buni, da' ăi- 
Lanţi sînt şl mai răi: vine cu re¬ 
gele: vine cu moşierii.,.; 2. 
Nu e vorba că aderez sau ci 


nul aderez (sic). Io nu mă bag. 
Io merg cu Făsăneu, cind o 
fi... 3. O fi şi cu legionarii 

ăştia ceva... Ai- trebui să-i 
prinză pe toţi, să-i vîneze cu 
armata... Da* nu e chiar toţi 
legionari. Nu se poate. E fel 
de fel. 4. Nici comun temu’ nu 
era râu în felu’ lui. Nu se mai 
întoarce, că i-a băgat la puşc㬠
rie p-ăia marii, a omorit la 
eâ... Mortu' de la groapă nu 
să mai dezgroapă...; 5. Nu-nţe- 
leg, nu ştiu ... 

„Săraci am mal putea 
intra în Europa, dar 
sălbatici niciodată* 

S.G. (profesor, 34 ani): I. 
M-am dus pe la începutul lui. 
*90 şi ra-am înscris la ecdogişti. 
Nu ştiu ce-a fost în capul meu... 
M-am lămurit repede cîte para¬ 
le făceau, ca români şi ca poli¬ 
ticieni! Mi-am prezentat demi¬ 
sia după două săptâmîni. 2. Am 
urmărit cu atenţie viaţa politică, 
dar toate partidele m-au deza¬ 
măgit. Cele „istorice* sînt anchi¬ 
lozate, depăşite de vremuri. Ţ㬠
răniştii, de pildă, au vrut să se 
constituie intr-un fel de dreap¬ 
tă anticomunistă, ceea ce se $1 
cădea, dar n-au avut pic de taci 
politic, pic de realism... In 
afară de d-1 Coposu, au oameni 
politici foarte slabi. M-am ilu¬ 
zionat o clipă ou Alianţa Civică. 
Dar prea a-nceput să-mi miroa¬ 
să! ou timpul a socialism fran¬ 
cez şL a masonerie... Structu¬ 
ral aş fi înclinat mal degrabă 
Spre democraţia creştină, dar 
constat că nu s-a înjghebat ni¬ 
mic serios în sensul acesta. Sînt, 
dacă nu mă înşel, vreo trei U- 
niuni democrat-creştin© sau 
creştin-domocrate, dar nu se-aud, 
nu se văd. Poate şl din lipsă 
de lideri autentici.,, Dumnea¬ 
voastră trebuie să ştiţi mai bi- 
no... €â şi ţărăniştii au vrui 
să facă pe preştki-demooraţli. 


dar cu cine şl ca ce? Cu Ioan 
Alexandru şi cu retorica lui mo¬ 
nocordă?! Aşa mai mult com¬ 
promit ideea. 

Mă aşteptam la mai mult de 
la tineri, de la studenţi, de la 
un Marian Munteanu. de la un 
Daniel Popescu ... Am apreciat 
că Marian Munteanu şi-a dat 
demisia din Alianţa Civică (şi 
cred c^a Înţeles ce trebuia să 
înţeleagă!), dar aşteptam "să fa¬ 
că o ispravă pe cont propriu, 
folosind capitalul de popularita¬ 
te acumulat în Piaţa Universi¬ 
tăţii. E adevărat, se zvoneşte că 
s-ar profila ceva, un fel de Li¬ 
gă a Tineretului creştin-demo- 
crat, dar deocamdată e ceaţă, e 
ceaţă deasă... 

Pînă una alta, mărturiseso 
sincer, nu ştiu cui să dau votul. 
Ştiu mai degrabă cui nu-1 voi 
da... Aş fi tentat să nu mă 
prezint deloc la alegeri, dar ştiu, 
pe de altă parte, câ orice abţi¬ 
nere îi favorizează pe neocomu- 
nişti... 3. Pericol legionair? Să 
fim serioşi! _ In primul rfnd că 
Mişcarea Legionară, după păre¬ 
rea mea, a murit în ’38, ou Cor- 
neliu Codreanu. In al doilea 
rlnd, nu cred că legionarii au¬ 
tentici ar putea constitui un pe¬ 
ricol pentru ţară, ci doar unui 
pentru comunişti, pentru trăd㬠
tori, pentru lichele... Eu am ci¬ 
tit mult despre legionari — şi 
pro şi contra — şl pot afirma ta 
cunoştinţă de cauză că noţiunea 
de „legionar* n-are mai nimic 
de-a face cu ce se înţelege as¬ 
tăzi prin ea, după cincizeci de 
ani de minciuni sfruntate...: 4. 
După evenimentele din vară, 
din U.R.SJS., comunismul. In for¬ 
ma lui clasică, e definitiv lichi¬ 
dat Structurile comuniste, cî- 
te-au mai rămas, se vor prăbuşi 
treptat dar repede. Mal greu va 
fi cu mentalitatea comunistă, 
care va constitui încă multă 
vreme o frînă...; 5. Mie lucru¬ 
rile cele mal grave mi se par 
lipsa de scrupul* şi minciuna. 
E mal rău ca povremea fana¬ 
rioţilor. E mai rău, din acesb 
punct do vedere, chiar şi dectl 


pe vremea „odiosului*. Mal mult 
declt materialiceşte, comunis¬ 
mul ne-a degradat sufleteşte. O 
lume întreagă s-a îngrozit de 
noi; nu pentru că sîntem săraci, 
ci pentru că sîntem sălbatici. 
Săraci am mai putea irrtra în 
Europa, dar sălbatici niciodată. 

„De n-ar fi atîjia proşti, 
am ti ajuns departe în 
ăştia doi anl“ 

G.R. (militar In termen, 20 
ani): 1—2. Nu, nu sînt mem¬ 
bru, nici simpatizant ăl vreunui 
partid anume. Mă simt însă so¬ 
lidar cu toţi cei care sînt an¬ 
ticomunişti. Vreau democraţie. 
Vreau libertate. Ştiţi, eu am un 
Arate mort în Revoluţie.., 
Vreau, nu ştiu cum să spun... 
Aş vrea să trăiesc şi pentru el, 
cum a visat el.,, In rest poli¬ 
tica nu mă atrage. Nu-i. de na¬ 
sul meu. 3. Eu ce ştiu de legio¬ 
nari, vorbesc da cei adevăraţi, 
e din filmele lui Sergiu Nico- 
laescu. Şi pe noi ne-au făcut co¬ 
muniştii legionari, în Piaţa Uni¬ 
versităţii ... Dacă noi, ăştia, 
sîntem legionari, păi să ştiţi că 
reprezentăm un pericol, dar nu 
pentru popor, ci pentru hoţii 
Revoluţiei! 4. E plin peste tot 
de comunişti. Nu-şi mai zic aşa, 
dar e plin de eL O să mai a- 
vem de furcă: şi el cu noi Şi 
noi cu ei... Ar trebui să vi¬ 
nă Regele, să se facă monarhie. 
Numai aşa scăpăm do comu¬ 
nism. 5. Cea mai rea e prostia. 
Dacă n-ar fi atîţia proşti, am fi 
ajun* departe în ăşti doi ani..-. 


Puncte 

cardinale 























Pag. 4 


'• PUNCTE CARDINALE • 


RELIGII 


LUCEAFĂRUL 

ItEVISTĂ PENTRU LITERATURA Şl ARTĂ. APARE DE DOUÂORI PE LUNfk 
sub Îngrijire» dlor: Oclavidn Goqa ţi Oclavian C Tdslâuanu. \ 

'Cu colaborarea dlort L Agârbiceanu, Zaharic Bărşan. G. Bogdan-Duică, Dr. loan Borcla, V. Cloîlec, 
Alexandru Clura, Maria Cun|an, Dr. boan Lupaş, De, Georgc Nurnu, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldca, 

H. Slmlonescu-Rîmnlccanu. 


Chemarea preoţimiî noastre. 


|IMI 1(4» •> I » *«• • Iii ||l 

SA începem aceste rindurî tu Constatarea unul 
fdşvăr istorici credinţa tefi£io»BÎ | poporului 
icmănesc i fost determinată, dio col mal de- 
purtat trecut Ş nî»S nstazî, & au de erudiţii 
preoţim»! ti H /nclinSrîle sufleteşti ale «cestul 
tteam, Sufletrihrdra&nesc a simţit totdeauna poezia 
mare * eeîop «©cuprinse, & fuwtadîrtcîmea care 
înfiorat & tainele naturii, t fost înzestrat 
tu acea înclirpuTre fecundă far* ştie făuri un 
răspuns misterelor nedeslegAto de truda minţii 

Pe aceea simţul religios al nostru n’a rămas 
fficTcînd îngrădit intra poruncile rigide «le unul 
dţionament fş&ţ de aoeea a fost, pentru sufletul 
«menesc, ml&JtofmTlă "strălucirea mare şi poezia 
tfilnlcŞ a bisericii răsăritene şi tot această împre¬ 
jurat© explică şi revărsarea bogată a sentimen¬ 
tului nostru religios in mulţimea de colinde şi 
legende. 

* » * * * *» ♦ « ‘ » I « • 

Aşa «ift- SjuliS noî ziua de astăzi. Icoana preo- 
flmiî istorici & putem reconstrui uşor, pentru că 
şi cel hral fin ort dintru noi aîi cunoscut pe nt- 
| firnşil TţtţtilW propoveduitorî al credinţi! noastre. 

5 i astăzi trîiîesc Drolţî din acel bălrînl cu chipul 
e apoţUrifc păstorirea lor hrăneş te şi astăzi 
Rnfenjnhâ stffleteîfc ţărănimii noastre. Credinţa 
wRgtonsă, în fol locul încredinţat lor,*e tot cea 
fechc. Aceeaşi cucernicie, aceeaşi sănătate 9 
moravurilor iceeaşl cuviinţă ca în trecut Şi 
mal presus de toate găsim la aceşti moşnegi 
însuşirile adevăraţilor >părinţi*; acea caldă 0 
senină Intimitate fftt sufletele credincioşilor, ac£n 
înţelepciuni bună, care înţelege nevoile unei 
lle# patriarhale gi găseşte îndrumările trebuin¬ 
cioase. Acest ffloşneag e vechinr, Istoricul «popă 
ronifineset* ¥sl fnal «edilii şi cel mal puternic 
stilp al vîejlî fljaastre de veacuri 
Sil vede 13 însă care a fost şi este şi astăzi 
îth ‘3 misiunea acestui >popă românesc*. Care 9 
fost totdeauna ebemarea d însemnătatea Uit? 
Ştim că Îs Cursul vremii îndelungate poporul 
nostru de Iobagi a fost lipsit de-o clasă do căr¬ 
turari, cari fcă-l povltţniască In toato nevoile Iul. 
Singur preotul a fost în fiecare sat acel om, 
care Ştiutor de curte fiind, a trebuit să fie şi 
îndrumătorii] ţăran ului In lipsurile Iul zilnice. 
Astfel a ajuns neamul nostru «3 vadă în preotul 
fă(i mi numai un tflcuîtw m psaltire!, ci şl sin¬ 
gurul sfetnic bun în toate trebîle lut de popor 
Necăjit Viaţa istorică « neamului nostru W» 
Această ţară c b continuu frănilntaie şi luptă 
împotriva stăpînîtorilor săî. Singurul element 
Inţelegătuf de darte, deci singurul element de 
conducere $ reprezentare al acestui popor, In o 
îupt$ politică de veacuri, a fost preoţime*. Astfel 
ăni ajuns la sţarea de altfel firească In noT şi 
potrivită împrejurărilor istorice ale acestei ţări 
ca preoţimea noastră să devină un factor po» 
Jitie. «Ruin! preoţim?! noastre 9 trebuit fi* 
mnt oomple* pa la alte neamuri cari ml irji» 
'cu noi alaturT şi cari. In deplin* tt.îplnire $ 
puterii de stat. au avut alţi oameni meniţi rt 
âtvIrşascS a.-cmc lucruri. Holul şi tusemuiUatea 
in viaţa noasttă politică de veacuri cota daţi 
mm te CtytUBit itribuv»! istoncă 9 


p.reofirnrt noastre, alături «le păstorirea biseri? 
ceascK. Veclynl «popă românesc* decî, acel băfrin, 
care stă Dumineca pe prispa casei 4ucunjurat 
de norodul liiî, 9 fost totdeauna Şj un iodr»i> 
mător politic al poporenilor săi. Astfel ni-î îirftjy 
istoria şi astfel fi şfîm noi cu toţii şi tot astfel 
Iu Înţeles $ă-l cinstească sau să sc teama de 
d insuj ştrainil. 

£ destul să ne aducem aminte de truda in» 
deînngotă în croirea unei sorţi mal bune pentru 
Românii din această ţară In secolul al Xvţll îe.% 
de acel codice al plingeriior, «Supplex libellys 
volachorum* alcătuit de doi păstor! bisericeşti 
din această vreme, ca să ne dăru seama de in* 
seninătatea misiunii politice a preoţim»! noastre 
$3 ne aducem aminte de viforul ^anilor patru¬ 
zeci şi opt, clnd preoţiiuea noastră a sta torit 
pentru toate vremile adevărata chemare a tagmei 
sale. Preoţimeadin acest timp al cărei apostolat 
St ştiut uni două simboluri crucea şi spadn 
pentru izblnda unei lupte naţionale. ■*** a arătat 
lămurit cari slut atribuţiile istorice ale toiagului 
de păstorire bisericească ta noi. Amintirea acelui 
legendar «popă Balint*, prefectul voinio al Mo¬ 
ţilor. va străjui totdeauna în minţile noastre ca 
nn îndemn, ca o îndrumare, ca o lămurire pentru 
« putea fixa definitiv formula istorică a misiuni! 
reoţeştî Io noi. Acel «preoţi cu eruceâ ’q frunte* 
m cîntnrea lui Mureşiană e o notă lămuritoare 
a împrejurărilor politice ardelene şi e consfin¬ 
ţirea artistica a chemării preoţeşti din aceaslă ţară. 

Înţelegerea înaltă, care a povăţuit pe acrilic- 
reni Şagnna In toate trebuinţele noastre biseri¬ 
ceşti şi naţionale a împrumutat nn caracter prin- 
cipinr şi de legalitate aceste! atribuţii istorice a 
preoţim!] noastre. El a inţelcs complexitatea che¬ 
mări! preoţişi! la noi; şi*« dat seama că în îm¬ 
prejurările politice in car! ooî trăim, singura 
mstiftiţiune. biserica, căreia putea să-î ciştige 
drepturile nne! rieţî autonome şi prin aceasta 
putinţa unei desvoltârî. nu ponte rămînea izo- 
litiM «le trebuinţele vieţi! noastre naţionale. Re» 
arrcntuînd in aceste rindut! uriaşa activitate 
politică a acestui păstor bisericesc să ne dăn» 
teama mima! de principiul fundamental, care • 
temeiul constituţiei bisericeşti alcătuite db Şagnna* 
principiul unei biserici naţionale. Nu 
se poate atribui derit înaltului spirit libera) şi 
înţelegeri! depline a necesităţilor noastre poli¬ 
tice. această înfrăţire a bisericii ru principiu) 
naţional. Ca nn rezultat a! acestei înţelepte io# 
copcierl putem considera şi introducerea ele# 
«Rutului mirean Ia conducerea chestiunilor bi¬ 
sericeşti- Bun! creştini şi bun! RomănJ, «• -iată 
ce-a vrui Şuguna. Şi-a dat scama că conserrare* 
sentimeutuhil lefigios trebue să meargă la no! 
pe uccleafl cărări cu propagarea sentimentului 
naţional ; astfel a făcut din biserica 89 nu Oii mal 
depozitarul credinţei noastre religioase ci 0 cetate 
de păstrare • existenţe! noastre romăncşit HI 
9 ţinut scamă de atribuţiile istorice ale preoţi mii 
noastre şi a Inţdes ră împrejurările speciHce ale 
|»0pm«iIuY nostru rechinul ddu areaatl preoţim^ 
«u nu mul u propuvcduiie a credinţei religioase; 
Ci «i îndeplinirea «no! chemări cullmale-|uiiiuo^ 
gb.9 dat seanii dl tcest poper^nimănesc ejust» 


•Kn pripă la b libertate t*.uisfîfiIflbtWlB hnprofţy 
Zată. lipsit dc-o cla>ă dc căi tui ari, nu-şl j.oat# 
rezerva preuţimea mimai la îndeplinirea rostului 
e| profesional, ci trebue s’o angajeze la ţoale pr<^ 
Uemele culturale şi politice ale neamului. Ca 
lin înţelegător al relaţiilor culturale şi social* 
în care trăia «cest popor, el a ştiut preţui ace* 
legătură dc intimitate patriarhală a preotului 
cu poporeniî săi. a ştiut că această legătură p^ 
ternica e făcătoare de minuni. Nu i-a dat prett- 
(îmi! din vremea Iul o deosebită cultură teore¬ 
tica a preceptelor dogmatice sau canonice ci 1-9 
arătat mijloacele de alinare ale necazurilor zik 
nîce de cari sufere poporul român. Spiritul li¬ 
beral de incopciare a bisericel cu trebuinţei* 
noastre naţionale, împreună cu tendinţa de de¬ 
mocratizare a bisericii, cari au povăţuit pe Şa* 
guna. au adus roade frumoase Ja noi. Şi pînft 
cînd încercarea de a introduce aeeeaş constituţie 
bisericeasca in Principatele unite româneşti, di* 
această vreme, a suferit infringere şi s’a poticnit 
de spiritul îngust şi motivele utilitare ale cle¬ 
rului conducător de acolo, care a provocat t 
Îndărătnica şi caracteristică «luptă pentru pane* 
nicitate*, — la noi această constituţie bisericească* 
edificată pe tradiţia trecutului şi înfrăţită c* 
trebiiinţele vieţii noastre naţionale, ne-a dat ţj 
trainică biserică românească. 

Dela Şaguna şi pîna astăzi împrejurările po¬ 
litice şi sociale ale poporului nostru nu s’aâ 
schimbat; schimbarea ce s’a săvîrşit nu e in 
favorul nostru. Lupta noastră ca popor a devenit 
şi mal acută şi mal îndărătnică; ea cere lupt㬠
tori tot mai treji, minţi pătrunse tot mal mult 
de cunoaşterea nevoilor reale. Chemarea preo¬ 
ţind! noastre e încă cea veche. Preoţi mea este 
şi astăzî la noi încă unica tagmă de cărturari 
care păstrează legătdra directă cu poporul. Această 
preoţime trebuie sa fie şi astăzi (îndeosebi astăzi!) 
pătrunsă de chemarea el istorică. împrejurările 
noastre de trai nu ne îngăduie încă să ne creştem 
0 preoţime, care să rănriie numai pe lingă rostul 
ţi profesional. Preotul nostru va trebui să răminl 
încă multă vreme la toiagul vechi Ti de păstorire 
bisericească: să fie un îndrumător cultural, un 
sfetnic politic al poporenilor săî. 

Schimbarea vremi! cere poraţa imor învăţaturi 
nouă, nu atit pentru întărirea credinţi! noustra 
religioase, ck pentru sprijinirea existenţei noastre 
naţionale. Credinţa religioasă a poporului nostru, 
hrănită de tradiţia veacurilor şi de dispoziţiile 
•ulîeteşri ale ţăranilor noştri, e şi astăzi <n al via 
Stnimoşnsoă. Existenţa noastră naţională fnsă 8 
supusă unei sorţi, pe care nu o putem crui cu pu¬ 
terile noastre. Poezia senină şi Înţelepciunea 
bună a vechiului molitfelnic, aduce încă şi asîăiî 
deplina alinare a trebuinţelor sufleteşti recla¬ 
mate de credinţa religioasă a ţăranului nostm. 
Viaţa noastră naţională are Insă lipsuri mal 
cnnjplexe astăzi. 


Poporul nostru ao va pătrunde şi pe mal departe 
d# sfintn, buna şi înţeleaptă luT lege românească, 
f itr preoţi mea noastră si\ ascult* iodemun) «ne! 
ţradiţit de veacuri şi tă-şî dcie scama de portm- 
ciÎQ iremifor pouă. Să vadă totdeauna înaintea 
ochitor el^ icoana luminoasă t acelui apostol tm 
barba alba, de 9 Cărui' sfinţenie s^a cutremurai 
şi sufletul -meh şi de caro cil ru’am apropiat 
Odinioară cu cuvin tete unej pietăţi smerit* t 

Cuvine-»© hirotouire» 

Cu harul ceriu ri lor ţie 
vestilorolu apootol 
âi mv» mm» *• va «9 «iei 

iktaida* Gog». 









Pag: 9 


Şl ACTUALITATE 


• PUNCTE CARDINALE V 


Cu rs element ar de re ligie creştină (II I) 

CE ESTE RELIGIA 


10 Religia în raport cu 
„ştiinţele oculte" 

Că religia nu este şi nu poale 
ti ştiinţă, in sens pozitivist, se in- 
ţelego de la sine. Insă pe lingă 
aşa-ziscle «ştiinţe exacte*, cu care 
sintem familiarizaţi atit de bine 
prin însuşi tipul de civilizaţie în 
mijlocul căreia trăim, mai există 
şi nişte pretinse „ştiinţe oculte", 
surori bune cu magia, unele tradi- 
ţionalc (astrologia, alchimia, caba¬ 
listica etc.), altele mai recente (ca 
spiritismul, teozofia, untropozofia). 
Tot de sfera ocultă ţine şi mantica 
(«ştiinţa ghicitoriei"), cu diferitele 
ei forme, îndeobşte familiare, căci 
sint practicate curent, cu o mai 
mare sau mai mică doză de şarla- 
tanie (ghicitoria de soiul acesta nu 
are nimic dc-a face, se înţelege, cu 
dar-vederea de care se învredni¬ 
cesc marii înduhovniciţi). 

Nu ne vom aventura într-o pre¬ 
zentare detaliată a acestor stranii 
şi complicate doctrine parareligioa- 
se şi paraştiinţifice. Gcle mai noi 
şi mai „elaborate" dintre ele, teo¬ 
zofia şi antropozofia, reprezintă a- 
mestccuri curioase de ocultism tra¬ 
diţional, filosofic gnostică şi ştiinţă 
modernă, cu pretenţia mărturisită 
de a deveni adevărate „ştiinţe to¬ 
tale", chemate a substitui, într-un 
viitor neprecizat, atît religiile tra¬ 
diţionale, cit şi ştiinţele propriuzi- 
se. Ele n-au reuşit să-şi depăşească 
însă statutul de pseudo-ştiinţe şi 
pseudoreligii, fiind croite pe măsu¬ 
ra unui spiritualism degenerat şi 
hibrid. Relativul lor succes nu se 
explică decît în contextul crizei re¬ 
ligioase a lumii moderne. Gîndito- 
rul rus Nicoiae Berdiaev putea 
conchide de altfel, în urma unei 
analize critice minuţioase: „Teozo¬ 
fia abuzează de titluri pe care nu 
şi le poate onora. E la fel de greu 
să-l afli pe Dumnezeu în teozofia 
unei Anme Besant. ca şi să-l g㬠
seşti pe om în antropozofia unui 
Rudolf Steiner" (N. Berdiaeff. 
Espril et liberte. Essai de philoso- 
phic chretienne. Paris, 1933, p 286). 

Nu li se poate contesta acestor 
doctrine un oarecare acces la ordi¬ 
nea tainică a lumii (atît la nivel 
cosmic, cît şi la nivel psihosoma¬ 
tic), dar ceea ce rămîne de contes¬ 
tat este legitimitatea lor mistică, 
morală şi... ştiinţifică. Ele nu fac 
decît să-I smintească pe ora. înde- 
părtîndu-l deopotrivă şi de religia 
autentică şi de ştiinţa adevărată, 
cufundîndu-1 intr-un univers magic 
dezumanizat şi dezdumnezeit. Se¬ 
ducţia «iniţiatică" pe care o pun în 
joo este ca însăşi amendabilă, căci 
face apel mai mult la orgoliul o- 
mului decît la vreunul dintre senti¬ 
mentele sale pozitive. 

Nu trebuie să ne înşele faptul că 
astfel de doctrine amestecă in coca 
lor speculativă şi unele elemente 
sau idei religioase (mai ales de ori¬ 
gine indiană şl „iudeo-crcştină"), 
căci ele pervertesc tot ceea ce pre¬ 
iau, după chipul geniului nefast 
care le patronează. 

Scriitorul italian G. Papini, în 
prefaţa cărţii sale închinate Iui 
Iisas (Storia di Cristo, I92t). tre- 
eînd in revistă feluritele încercări 
de punere în circulaţie a celor mai 
extravagante surogate religioase si 
«ştiinţifice", era îndreptăţit să ob¬ 
serve: „Iată că atunci o ceată^ de 
lamplşti şi zugravi ai gîndului se 
apucară de înjghebat religii pentru 
folosinţa necredincioşilor. De-a lun¬ 
gul celui de-al XIX lea veac le 
scoaseră treptat de la cuptor, pe- 
rechi-perechi, cu jumătatea de du¬ 
zini: Religia Adevărului, a Spiritu¬ 
lui. « Proletariatului, a Eroului, a 
Umanităţii, a Patriei, a Imperiului, 
a Raţiunii, a Frumosului, a Naturii, 
a Solidarităţii, a Antichităţii, a E- 
nergiei, a Păcii, a Durerii, a Milei, 
ai Eului, a Viitorului şjwn.4 Voele 
nu erau decît ajustări de creşti¬ 
nism ateu; cele m«i multe, doctri¬ 
ne politice ori filosofii, încercfnd 
să le schimbe in mistice. Că cre¬ 
dincioşii erau puţini yi «iravă le 
era evlavia . •. Acele reci abstrac¬ 
ţiuni, deşi susţinute uneori de in¬ 



terese sociale sau de patimi lite¬ 
rare, nu umpleau sufletele din ca- 
re voiseră să-l izgonească pe lisus. 

»e încercă atunci a se îmbina 
facsimile de religii care să aibă, 
■aai mult decît celelalte, ceea ce 
caută muritorii în religie. Franc¬ 
masonii, Spiritiştii, Teozofii, Ocul¬ 
tiştii —> toţi crezură a fi descope¬ 
rit surogatul cel mai sigur al creş¬ 
tinismului. Dar aceste ghiveciuri 
de superstiţii mucegăite şi de caba¬ 
listică găunoasă, de simbolistică 
maimuţărească şi de ezoterism oţe¬ 
tit, aceste peticiri stîngace de 
buddhism exportat şi de creştinism 
măsluit abia de mulţumiră citeva 
■aii de cucoane scoase la pensie, de 
bipedes asellos, de condensatori ai 
vidului — şi atîta tot". 

ti Religia în raport cu 
fllosofla 

Nici prin originea, nici prin sco¬ 
purile şi nici prin mijloacele ei re¬ 
ligia nu poate fi asimilată demer¬ 
sului filosofic, deşi ele au anumite 
clemente şi aspiraţii comune, cum 
ar fi viziunea totalizatoare asupra 
existenţei sau setea de absolut 
Teologia nu trebuie confundată nici 
cu metafizica şi nici cu filosofia 
religioasă, care este simplă gîndire 
speculativă, liberă de orice obli¬ 
gaţie dogmatică, pe marginea pro¬ 
blematicii religioase. 

Este adevărat că ele au avut u- 
ncori o întilnire rodnică în istoria 
spirituală a omenirii. Este cunos¬ 
cut cazul gîndirii filosofico-religioa- 
se indiene. In ultima vreme s-au 
pus tot mai mult în evidenţă origi¬ 
nile mitico-religioase ale filosofiei 
antice greceşti, continuatoare în alt 
registru a vechii sophia, înţelepciu¬ 
nea sacră, ce a constituit pînă tîr- 
ziu dezideratul ultim al gîndirii 
eline. 

Constituirea teologiei creştine, 
în primele veacuri de după Hris- 
tos. n-a fost străină de experienţa 
filosofiei păgîne, mai ales platonice, 
neoplatonice şi aristotelice, valori¬ 
ficate din plin în formularea şi sis¬ 
tematizarea noilor adevăruri. _ Pe 
de altă parte, istoria filosofici r㬠
mîne îndatorată şi ea, cu citeva din 
marile ei teme, unor teologi creş¬ 
tini de marc acuitate teoretică (Fe¬ 
ricitul Augustin, Toma de Aquino, 
Nicolaus Cusanus şi alţii). Chiar şi 
în epoca contemporană curentul fi¬ 
losofic existenţialist a avut şi O vi¬ 
guroasă ramură creştină. Şi exem¬ 
plele s-ar putea înmulţi. 

Filosofia, în sensul pe care 1-1 
dăm noi astăzi, îşi are originea în 
om, în neliniştea iscoditoare a min¬ 
ţii sale, aşezate mereu în orizontul 
întrebării. A devenit oarecum ba¬ 
nală afirmaţia că la începuturile 
filosofiei a stat „mirarea" pe care 
omul a încercat-o în faţa lumii şi 
care l-a dus la strădania de a-şi ex¬ 
plica existenţa prin puterea pro¬ 
priei gîndiri. Scopul filosofiei. este 
cunoaşterea raţională a Înmii, a- 
proximarca unei ordini posibile şi 
inteligibile în aparenţă haotică a 
realităţii Filosofia încearcă să pu¬ 
nă lumea în definiţii logice, fără 
a face apel Ia vreo transcendenţă 
reală şi fără a amesteca în demer¬ 
surile ei credinţa, iubirea sau alte 
sentimente omeneşti. Intelectualis- 
tă prin natura ei, ea rămîne sus¬ 
pendată in răceala gîndirii pure. 
Tar dacă se întîmplă cumva (şi se 
întîmplă!) ca realitatea să nu se 
potrivească cu ideile ei. ea-ţi răs¬ 
punde eu Hegel: «Cu atît mai rău 
pentru realitate"... Chiar atunci 
etnd filosofia se întîmplă să-şi pro¬ 
pună' nu numai cunoaşterea dar şi 
modelarea realităţii conform pre¬ 
ceptelor ei. ea rămîne in „■»<*”?* 
In „acum", căci cu toate orgoliile 
« ou toate seducţiile puse in joc, 
împărăţia ei este din lumea accas- 
- ta Ea rămîne neputincioasă tocmai 
în faţa morţii, problema majoră a 
destinului nostru. Sau poate încer¬ 
ci să demonstreze chiar şi nemu¬ 
rirea sufletului, eu mijloacele cele 
mai subtile ale raţiunii, aşa cum 
făcuse Soc rate In faţa discipolilor 
săi, înainte de a-şi bea cucuta, dar 


demonstraţia aceasta, chiar fără 
cusur, nu-i va putea împiedica pe 
ceilalţi să se teamă şi să plîngâ (a 
se vedea dialogul platonic Phai- 
don). In vreme ce Socratc, în Ate¬ 
na filosofilor, se străduia să-i con¬ 
vingă asupra nemuririi sufle¬ 
tului pe acei ucenici care-I în¬ 
cuviinţau printre hohote de plins, 
aici la noi, sub cerul barbar, cre¬ 
dincioşii lui Zamolxis mureau rî- 
zînd... 

Dar, în fond, Filosofia nici nu e- 
xistă ca atare: există numai filo¬ 
sofii şi filosofiile lor. Cîte capete, 
atîtea idei... Este firesc ca aces¬ 
te capete să ajungă a se bate în¬ 
tre ele, ca ideile să se excludă una 
pe cealaltă, rămînînd ca omul bui¬ 
măcit de atîtea teorii să ajungă a 
se întreba ca scepticul Pilat: Quid 
est veritas? (Ce este adevărul?). 

„Concluzia pe care o tragem din 
priveliştea acestor măreţii în ruină 
este că spiritul omenesc, capabil să 
dorească viaţa dcsăvîrşită, nu o to¬ 
tuşi capabil s-o şi conceapă prin 
singurele sale puteri... Modelul 
vieţii dosăvîrşite nici un muritor 
nu ni-I poate da... Desăvîrşirea 
presupune o evadare din condiţia 
omenească, o ridicare a noastră 
peste noi înşine". Din universalita¬ 
tea vieţii religioase a omenirii re¬ 
zultă limpede «că omul, chiar în a- 
fără de creştinism, socoteşte viaţa 
desăvîrşită nu de ordin omenesc, 
ci de ordin dumnezeiesc. Şi dacă 
el a aspirat către e®, iar toate în¬ 
cercările lui de a o realiza pe cont 
propriu s-au ruinat în tragedie, 
chiar cînd omul acesta s-a chemat 
Platon sau Aristotcl, desăvîrşirea 
nu putea veni decît din ordinea 
supranaturală, de unde omul însuşi 
o invoca* (Nichifor Crainic, Orto¬ 
doxie şi etnocraţie, Cugetarea. Bu¬ 
cureşti, 1936, p. 48—49). 

Religia, spre deosebire de filo- 
sofie, are. aşa cum am arătat, o 
origine îndoită: în voinţa omului 
do a se urca spre divinitate, dar şi 
în voia divinităţii de a se coborî 


spre om. Spre divinitate omul tin¬ 
de Insă nu numai cu mintea, ci cu 
tot sufletul său. Religia na se îm¬ 
potmoleşte în raţionamente logice, 
nu pentru că ar dispreţul raţiunea, 
ci pentru că arc conştiinţa experi¬ 
mentală a limitelor ei. Ea ştie că 
raţiunea poate fi un util „vehicul* 
al adevărului (dc aceea teologia 
nici nn s-a dispensat de ca), dar 
nicidecum «organ" al acestuia. An- 
gajîndu-t pe om cu mintea şi CO 
inima deopotrivă, ea valorifică pu¬ 
terea de credinţă şi de iubire de 
care este capabil sufletul omenesc. 
Ea nu este rece şi abstractă, ci vie 
şi pasională. 

Scopul religiei nu este cunoaşte¬ 
rea (oricum implicită în experien¬ 
ţa religioasă), ci mîntuirea. De »- 
ceea ca nu-1 va raporta pe om la 
orizontul limitat al acestei lumi, 
ci la orizontul nelimitat ăl divini¬ 
tăţii. «împărăţia Mea nu este din 
lumea aceasta", li spune Hristos 
neîncrezătorului Pilat (IOAN, 18, 
36). 

„Filosofia e măreţia omului) 
ştiinţa- e puterea lui. Dar ce poate 
filosofia şi ce poate ştiinţa în faţa 
morţii?... Moartea e limita tutu¬ 
ror puterilor omeneşti" (Nichifor 
Crainic, op. cit, p. 106). Religia sin¬ 
gură, care nu se reduce numai Ia 
aceste puteri, ne poate înarma îm¬ 
potriva morţii. Credinţa in nemu¬ 
rirea sufletului este miezul viu ai 
tuturor religiilor lumii. 

Mai trebuie spus, în fine, că nici 
o religie nu iubeşte „cearta de vor¬ 
be", lupta stearpă de opinii, anar¬ 
hia subiectivităţii omeneşti. Omul 
religios nu este, precum filosofnl, 
un orgolios furat de mirajul -ori¬ 
ginalităţii" sale, căci nu raportează 
totul la şinele său, ci-şl raportează 
şinele la totul" divin, care-l mode¬ 
lează sufletul şl viaţa. Religia nu 
pune preţ pc discursuri, ci pe 
trăiri. Orice idee este inutilă cită 
vreme nu ne tace mal buni. 

(va urma) 

Vasile A. MARIAN 


Qm patmntuPmeu de neau*d şi PcteaPd 
Cîte vine de ij£\foa*ie nu â-ocCunâ. 
5î-npî*iîu?Tneu de viola 
iJ&atcG Po*t de FoF$oti şutii şi-*np«teunâr? 

Cîte ope neştiute,cîtt svîcnete de unde, 
Cîte stinel de pîaUâ aT$o şi mînie 
l€u-mi odun \n VfcduF hece şi odînc. 

Cînd coîoK SoEttnd cu voPuF ctmpîe * 

Cînd cupaind ţ>o*nînfcu-n 6*aţe de ontfmt 
Si Cînd foni pddu-ti. de urnBxeş» defunct 
Cine şh'e Ca-n b*tiviteo tnea pteFunqâ 
J^tcesc dund* şi BoFade, şi haiduci ? 3 


Cine ştie câ p*im tnma de Puminâ 
soiie cu vnonaeBa, pe aPtiţe, 
Se-mpEefosc etîteepatimi loitâvmwq, 
Şi doinesc at'Uo eEoofe Ş» ausiţe • 


Cînd Fovcsc Cu biCftu-nvncEu’11 cot*i« t>oc\Q 
1&uştiu stttuu.H-eţjn vi£Voa»*e ce-» oCniftu, 
OHivna-npttia din u«iwâ PuFaâxiş; ŞuVCOÎe 
Ou tnâdrx^din odîncuHi 









DIN TEMNIŢELE COMUNISTE 



Strigăt 

Stoluri însîngeratc 

sorb miresmele amurgului 

împrăştiind corul intr-o horă de luminări. 

Pieţe Romane înconjurat-au casele 

cu flori zdrobite 

ce aşteptaseră-n tăcere 

tălpile cu dinţi de fier 

şi carele de luptă 

blindate. 

tn beciuri s-au mutat peşteri 

şl staiagmitcle de ceară măsoară rădăcina nopţii 

topind fnfunerio 

peste capetele hidrei 

care-şi scuipă otrava gloanţelor. 

Lingă mine, pămtntul împuşcat 
de lacrimă — strigă. 

JUNONA TUTUNEA 



La mormintul 
tatălui meu 

Nu te salut... Iertare, mi-s mânile legato. 

Tu nu ştiai efi-n drumul pe care vream s’apuc 
S-or strtnge cimitire do oase aruncate. 

De îmi spuneai că numai pe-acolo să mfi duo. 

Şi’n oastea pătimirii m-am dus cu bucurie, 

Mi-e trupul numai rană şi părul ml-e cărunt 
Şi mama şi nevasta şl pruncii vor să ştie 
Prin care Închisoare, ort cimitir mal sunt. 

Al adunat In mine comorile durerii 

Şi-am ars nădejdi şi Jertfe când focul le cerea, 

Sunt tot acelaşi, tată, din anii primăverii. 

De mâna ta de ghiaţi a proprii fruntea mea. 

April 1991 

Ocnele Mari, Izolare Cel. 12, 

Virgil MATE1AŞ 



PUNCTE CARDINALE • 



fortul 13 


După cc am petrecut şase ani de prizonierat 
in stepele îngheţate ale Rusiei şi unde prin foa¬ 
me. frig, mizerie, ameninţare şi frică am luat con¬ 
tact nemijlocit cu patria comunismului biruitor, 
, m-am întors acasă. Dar n-am avut decît un scurt 
respiro de cîtcva luni. Am fost arestat ca să fac 
cunoştinţă cu gulagul românesc, o continuare a ce¬ 
luilalt, de unde veneam. In libertate am rămas doar 
pină să ne fie preluate dosarele întocmite în li¬ 
ni unea Sovietică. Acolo fuseserăm supuşi la o in¬ 
tensă campanie de intimidare pentru ca să ne în¬ 
scriem în brigăzile de «voluntari", să luptăm de 
partea inamicului. In toate codurile militare asta 
se numeşte trădare de ţară. Ana Pnuker, Valtcr 
Roman, colonelul Cambrca, colonelul Maltopol, 
încercau cu promisiuni, dar mal ales prin^ amenin¬ 
ţări, să ne facă pc noi ofiţerii să trecem în tabăra 
lor. Cei care nu au cedat au mai rămas cîţiva ani 
în prizonierat şi cînd au venit aveau dosarele gata 
întocmite de Valter Roman, politrucul, căci cei 
ce nu acceptaseră să-şi trădeze ţara, deveneau au¬ 
tomat duşmani ai «noii orînduiri", adică ai comu- 
nizării ţării. 

După arestare a urmat ancheta comunistă, de¬ 
venită de acum clasică: bătăi, tortură fizică şi mo¬ 
rală. După luni de teroare şi subnutriţie mi s-a 
inscenat un proces. La Tribunalul Militar Bucu¬ 
reşti am compărut în faţa sinistrului general de 
Justiţie Petrescu care fără să piardă mult vremea 
m-a condamnat la ani grei de temniţă grea. După 
pronunţarea expeditivei sentinţe am fost depus la 
închisoarea Jilava, celebrul fort 12, secţia întiia 
«secret", camera 4, probabil pentru un „supliment 
de anchetă", căci secţia era la dispoziţia Ministe¬ 
rului de Interne. Jilava 
o cunoşteam bine din au¬ 
zite, nu m-a impresionat, 
dar ca medic n-a putut să 
nu-mi atragă atenţia cali¬ 
tatea umană a paznicilor 
noştri: o adunătură de 
sceleraţi alcoolici, ţigani 
degeneraţi, conduşi de pri¬ 
mul gardian, plutonierul 
Ivănică, un lombrozian 
tipic şi de căpitanul Maro- 
met. comandantul, un sa¬ 
dic. Tn celulă, tot timpul, 
se trăia la lumina becului. Singurul geam al ce¬ 
lulei era vopsit. La aer eram scoşi foarte rar. Cl- 
teodată, între două ieşiri treceau luni de zile. Locul 
de plimbare era m curtea din faţa secţiei, într-un 
ţarc dc sîrmă ghimpată unde, unul în spatele al¬ 
tuia, cu capul plecat şi cu mîinile la spate, sub pri¬ 
virile atente ale miliţianului, cc hc urmărea de 
dincolo dc strmfi şi a soldatului dc sus, din postul 
de pază de pc creasta malului, ne învîrteam circa 
douăzeci de minute. 

Intr-una din zilele cînd am fost Scoşi la plim¬ 
bare, tocmai cînd să nc bucuram de o rază de 
soare, abia făcusem două ture, auzim un ţignal 
şi-l vedem pe primul gardian, Ivănică, proţăpit în 
faţa noastră. „Camera 4? In cameră, pas alerg㬠
tor!" No-am executat toţi, şi bătrînii care abia 
puteau merge. In faţa celulei ne aştepta o echipă 
de miliţieni înarmaţi cu uneltele specifice profe¬ 
siei: ciomege, împletituri din cabluri electrice, bas¬ 
toane de cauciuc şi In mijlocul lor, rezemat într-o 
bită lungă şi cu noduri, ca să se vadă că el e şe¬ 
ful, Maromct, el însuşi. Cu o privire care nu anun¬ 
ţa nimic bun urmărea „disciplina", adică felul cum 
intram şl ne aliniam fiecare in dreptul priciului 
şl „vigilenţa", adică zelul cu care gardienii ne a- 
jutan sfi „executăm ordinul", cărîndu-ne cizme în 
spate, ghionturi în coaste, fi pumni după ceafă. 
Maromct s-a uitat crunt de Jur împrejur. Semn 
ci era nemulţumit de toţi, şl dc deţinuţi şi de mi¬ 
liţieni. Tăcerea era încordată. Era ceva de rău. 
Cînd a început să bîlblie înjurături şi să stropească 
pînă departe cu picături de salivă am înţeles că 
o vorba de ceva foarte grav, dar a trebuit să trea¬ 
că un timp ca să înţelegem ce voia de la no». No 
cerea să-I spunem acolo pe loc, cine din cameră are 
legături cu americanii. Cînd a obosit s-a făcut li¬ 
nişte. Tăcere încordată. Nu îndrăzneam să mi uit 
la el nici pe furiş, dor ii vedeam cizmele. Maromct 
tropăie pe loc. Scotra din cind în cînd cfte un J?" 
sau „ihîr In cele din urmă ne arătă proba, corpul 
delict «Da... da du.... du... du... ducalata as¬ 
ta a cui li?" Şi ne arăta cova învelit in Mrtlo de 
staniol, ţinindu-l pe un colţ al hirtiei ca si vină 


mai puţin în contact cu această otravă a lumii ca¬ 
pitaliste. „î?" „Aud?" «Nu ştie nimeni?" Ba ştiam 
toţi. In mina Iul Maromct se afla unul din supozi¬ 
toarele obţinute de profesorul Biliard Rihard, cu 
mare greutate, dc la infirmerie pentru crizele sale 
liemoroidftlc. Doctorul MAI. Borudel i le dăduse si 
profesorul mai păstrase unul pentru cazul unei 
crize mai grave. Era ordinul ca în timp ce noi 
eram la plimbare miliţianul de pe secţie să per¬ 
cheziţioneze camera. Găsind obiectul învelit în ceva 
strălucitor crezuse că a făcut o mare descoperire 
şi a dat fuga cu el direct la Maromct, şi acesta a 
decis ancheta imediată, la faţa locului. 

Cei din cameră se uitau la lucrul incriminat, toţi 
ştiau ce este dar nimeni nu îndrăznea să spună 
o vorbă. Miliţienii nu erair atenţi, aşteptau doar 
semnul să înceapă bătaia. Atunci, dracul m-a îm¬ 
pins, am făcut un sfert de pas înainte şf am spus: 
„Permiteţi să raportez, sînt doctor, acesta este un 
medicament dat de la infirmerie*. „Ce pi... pi... 
pi... a mă-si medicament? Ci... ci... cine dă la 
bandiţi să mă ... mănîncc du ... ciu ... ciucalată?" 
„Nu se mănincă. E un supozitor, se introduce în 
anus". Şi, culmea îndrăznelii, am luat din mîna lui 
Maromct bucăţica dc staniol, am dcsfăcut-o Ia un 
capăt şi i-am arătat partea ascuţită a supozitoru¬ 
lui. făcînd şi gestul introducerii, ca să priceapă. 
Pentru mintea puţin încăpătoare a comandantu¬ 
lui surpriza a fost prea mare. N-a reuşit decît să 
scoată un fel dc grohăit, a făcut stingă împrejur şi 
a ieşit Toţi erau îngheţaţi. Pentru moment scăpa- 
scra, dar cit timp? 

Dar a trecut vara şi nu s-a întlmplat nimic. A 
trecut vara cînd ni se închidea ermetic fereastra 
şi leşinam din cauza căl¬ 
durii şi-a lipsei de apă şi 
a sosit iarna cagcruri cînd. 
ca pedeapsă ni se des¬ 
chidea fereastra larg şi 
prin ea, gardienii acope¬ 
riţi eu şube se distrau prl- 
vindu-ne cum subţire 
îmbrăcaţi cum eram, ne 
înghesuiala unul in al¬ 
tul. încercând să nc încăl¬ 
zim. A venit şi noaptea 
de 30 decembrie. O tăce¬ 
re rău prevestitoare s-a 
aşternut încă dc devreme. Nu se auzea nici uşă. 
nici pas. Miliţienii erau convocaţi la o „şedinţă". 
La orele 12 noaptea s-au auzit primele urlete. Se 
deschidea cîte o uşă şi urmau zgomotele specifice: 
Icneli. înjurături, ţipete sfîşietOare, gemete, sunetele 
înfundate ale loviturilor. La Jilava acelor ani se 
practica acest fel dc a face educaţia deţinuţilor, 
pentru disciplinaro, şi ea consta fie din intrarea 
gardienilor într-o celulă şi bătaia acolo a tot ce 
mişcă, Cît mai mişcă, fie chemarea afară, pe co¬ 
ridor, a unuia şi „prelucrarea" Iul, după care era 
aruncat în cameră ca un sac dc cartofi şi era che¬ 
mat altui, dacă era cazul. Vă închipuiţi ce am sim¬ 
ţit cînd s-a deschis uşa celulei noastre şi în dam¬ 
ful do băutură care ne-a izbit l-am văzut de Ma- 
romet. Gardianul avea o listă dar nu m-a strigat. 
„Să ia... iasă do... do... doctorul ăla cu ciu.. 
du... ducalata!" Politicul Vlşlnescu. ridea ca un 
drac şl-1 şoptea ceva la ureche. Am avut Impresia 
că am auzit cuvintul „Rusia". Dosarul era prezent. 

Probabil prea onorat de atenţia ce mi se d㬠
dea. de însăşi comandant, n-am luat seama la ploa¬ 
ia de ciomege ce s-au abătut asupra capului, 
spinării, şalelor mele. Am putut, totuşi să ob¬ 
serv ci şeful H» oprit şi s-a ocupat personal de 
mine, prelucrindu-mă manual. T>n minte că mă ri¬ 
dica dc Jos, îmi aplica o directă sau un upercut şl. 
in cădere fiind. îmi ardoa şi cîte o cizmă, din voie. 
M-am trezit numai sub ftocata bunului Stere care 
ferindu-se să fie văzut dc la vizetă. îmi îngrijea 
trupul plin de răni deschise, echimoze şl hcmatoml. 

Au trecut anii, s-au închis rănile, pielea s-a re¬ 
făcut In întregime, dar ceva In suflet tot trebuie 
să fi răma9 nevindecat dacă, după atita timp, fot 
nu reuşesc să mă simt onorat pentru bătaia min- 
cată aparent pentru un biet supozitor, tn realitate 
pontru dosarul întocmit de tatăl actualului prim- 
ministru. Nu ştiu cum reacţionează intr-o 
astfel de situaţie alte popoare, dar noi românii nu 
slntcm deloc recunoscători celor ce ne rup oasele 
pentru liniştea noastră. 


DOCUMENTAR DESPRE 
6ULA6UL ROMÂNESC 


Dr. Achite SAIIRY 





PROBLEMA MINORITĂŢILOR 


# PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 9 



I. Perioada de la colonizare ptnă la 
pătrunderea turcilor în Transilvania 


Colonizarea saşilor în Transilvania a avut loc la 
mijlocul secolului al XH-lea, in timpul domniei re¬ 
gelui Geza II (1141—1162). Faptul este însă consem¬ 
nat in scris abia un secol mai tîrziu, în timpul 
domniei regelui Andrei II de la care coloniştii saşi 
obţin în anul 1224 „Bula de aur" sau „Andreanum", 
documentul care constituie baza instituţiilor juri¬ 
dice ale saşilor, instituţii care au dăinuit aproape 
neschimbate pină la instaurarea dictaturii comunis¬ 
te in România. 

Cu privire la procesul de colonizare se ştie că 
saşii sosiţi in Transilvania s-au aşezat în regiunea 
Sibiului. Intenţia lor de a-şi organiza viaţa religi¬ 
oasă pe baze proprii prin înfiinţarea unei eparhii 
săseşti s-a izbit de rezistenţa episcopului Transil¬ 
vaniei care a permis doar funcţionarea unui pro¬ 
topopiat cu sediul la Sibiu. 

Ca structură socială, grupul dc colonişti era al¬ 
cătuit din ţărani liberi şi apartenenţi ai micii nobi- 
limi germane. Sub ultimii regi arpadicni viaţa co¬ 
loniştilor a fost frămîntată de conflicte sociale pro¬ 
vocate dc tendinţa nobililor din rîndul lor de a 
forma o clasă distinctă, cu drepturi asemănătoare 
cu cele ale nobilimii maghiare. în faţa opoziţiei 
ferme a ţăranilor saşi. nobilii au fost nevoiţi să re¬ 
nunţe la intenţia de a-şi transforma conaţionalii în 
iobagi. Cu timpul nobilimea de origine germană se 
va integra în rîndul nobilimii maghiare, pierzin- 
du-şi identitatea naţională. 

Pentru a asigura frontiera de sud şi răsărit a re¬ 
gatului. în anul 1211. regele Andrei II cheamă Ca¬ 
valerii Ordinului German care sînt colonizaţi fn 
Ţara Bîrsei. Pentru a-şi îndeplini rolul ce le-a fost 
încredinţat ei construiesc cinci burguri fortificate, 
burgul principal fiind denumit după numele Sfin¬ 
tei Fecioare Maria, protectoarea ordinului, Marien- 
burg — actuala Feldioara. . 

Prezenţa Cavalerilor Ordinului German pe teri¬ 
toriul Transilvaniei a fost dc scurtă durată. Mam- 
fcstîndu-şi intenţia de a întemeia un stat propriu 
sub suveranitatea papei, la numai patrusprezece am 
dc la sosire, regele Andrei TI îi alungă cu forţa din 


[jiţib i re , .. 

2olo uzarea germană în Transilvania nu s-a li- 
tat insă numai la valul de ţărani sosiţi in seco- 
XII. Pentru exploatarea resurselor naturale re- 
maghiari au chemat mineri germani. In prin- 
ial, rostul lor era de a moderniza salinele, sarea 
id pentru populaţia din Cîmpia Panonică mai 
?ţioasă decît aurul. Noii sosiţi se stabilesc la 
rda. Dej, Cojocna, Sic şi Ocna Sibiului. 

5e asemenea, au fost aduşi mineri germani pen- 
i a repune în funcţiune minele de “ ur */ţ??? 

este semnalată la Baia dc Ancş, Abrud, Zlatna. 
iţa şi Baia de Criş. Pentru exploatarea restt^I^r 
fier sînt aduşi specialişti austrieci din Steier 

Lipsita de un JjintarUnd* ţărănesc aşezările de 
neri germani nu au rezistat în decursul timpului, 
izboaielc care au bîntuit teritoriul Transilvaniei 
secolul XV, ca şi nenumăratele molime care în¬ 
ţese războaiele au avut ca urmare decăderea ac 
itâţii economice. Exploatarea minelor va stag 
, iar minerii de origine germană vor *i asimilaţi 
mediul maghiar sau român. 


lula de aur 


n documentul denumit „Bula de au^. in anul 
regele Andrei II confirmă şi extinde 
coloniştilor germani din Transitaun a, pentru 

*estia să nu fie tentaţi să caute alte regiuni 
Sre s^ar putea îndrcjta în cadrul Procesului 
al de colonizare germană spre răsărit. ţ" 
lula de aur" face următoarele precizări impor 


SAŞII ÎN ROMANIA (III) 

- schiţa ISTORICA - 


1. Populaţia alcătuită din colonişti germani con¬ 
stituie o unitate politică distinctă sub conducerea 
unui unic magistrat Ea este subordonată numai 
coroanei. 

2. Comunităţile săseşti au dreptul de a-şi alege 
proprii lor judecători 

3. Saşii din provincia din jurul Sibiului sînt o- 
bligaţi să plătească anual coroanei 500 de mărci de 
argint. 

4. In campaniile purtato do rege in interiorul re¬ 
gatului, comunitatea săsească este obligată să mo¬ 
bilizeze 500 de oşteni complet echipaţi. Dacă răz¬ 
boiul este purtat în afara graniţelor regatului, obli¬ 
gaţia se reduce la 100 dc oşteni, iar dacă regele nu 
participă Ia campanie, numai 50. 

5. Comunităţile săseşti au dreptul dc a-şi alege 
preoţit Parohii primesc zecluială de la enoriaşi. 
Din această contribuţie sînt obligaţi să cedeze un 
sfert episcopiei. 

6. La procesele care privesc comunitatea săseas¬ 
că nu poate interveni decît regele personal sau un 
magistrat împuternicit dc el. La judecata regală so 
poate face apel numai dacă judecătorii propri nu 
sînt capabili să ia o decizie. 

7. Regele acordă comunităţilor săseşti un drept 
nou, dreptul de a folosi pădurile valahilor şi pece¬ 
negilor în comun cu aceştia. 

8. Folosirea pădurilor şi apelor este lăsată în mod 
liber tuturor, atît săracilor cit şi bogaţilor. 

9. Regele hotărăşte că pe veci, nici o parte din 
provincia Sibiului, să nu poată fi însuşită de vreun 
senior, iar dacă acest drept va fi încălcat, locuitorii 
sînt îndreptăţiţi să se adreseze fără întîrzlerc co¬ 
roanei pentru a li se face dreptate. 

10. Şi în sfirşit, negustorii sibicni sînt scutiţi de 

orice dări pe întregul teritoriu al Ungariei, iar pe 
teritoriul provinciei lor pot ţine tîrguri scutite de 
impozite. v 

Aceste drepturi, care se referă la provincia din 
jurul Sibiului, erau mult mai avantajoase decît ce¬ 
le ale saşilor din alte regiuni. Ele vor fi extinse ul¬ 
terior asupra tuturor provinciilor locuite dc saşi. 

întrebarea care se impune, urmărind privilegiile 
acordate de coroana maghiară saşilor este urm㬠
toarea. Pentru ce le-a acordat Andrei II aceste 
drepturi speciale? Desigur, nu din cauza unei sl㬠
biciuni deosebite faţade coloniştii saşi, ci pentru a 
îngrădi pe această cale puterea şi tendinţele de 
autonomie manifestate dc nobilimea maghiară. Şi 
nu este • intîmplare faptul că, mai tîrziu, cel mai 
clarvăzători regi ai Ungariei au pus accentul pe 
autoritatea lor asupra „pămintului crăiesc". 

Iii. Incursiunile turceşti; construirea 
bisericilor fortificate 

După cea dc a doua năvălire a tătarilor (1285) 
viaţa în Transilvania nu a mai fost tulburată de 
ameninţări din afară. Această situaţie se va schimba 
după ce turcii cuceresc Anatoiia şi pătrund spre 
Europa prin Pensinsula Balcanică. Prima incursiu¬ 
ne turcească pe teritoriul Transilvaniei se produce 
in 1395. O armată turcească pătrunde în Ţara Bîr- 
sci prin Pasul Brun. Un an mai tîrziu locuitorii 
Braşovului termină construirea fortificaţiilor dc a- 
părarc ale oraşului. Exemplul braşovenilor este 
urmat de toate celelalte oraşe săseşti. In 1396 tur¬ 
cii zdrobesc la Nicopole armata cruciaţilor care în¬ 
cercau să se opună marşului otoman spre inima 
Europei. Pentru a face faţă iminentei primejdii 
care îi ameninţă ţara Sigismund de Luxemburg, 
regele Ungariei şi Bocmiei şi din 1433 împărat al 
Imperiului German, inccpc organizarea apărării 
Transilvaniei. In acest scop el se deplasează de 
mai multe ori la Sibiu şi Braşov, deoarece incursi¬ 
unile turceşti pe teritoriul Transilvaniei devin din 
ce în ce mai dese şi cu urmări din ce în ce mai 
dezastruoase. In 1420 turcii pătrund în Valea Mu¬ 
reşului, distrug Orăştia şi jefuiesc toată regiunea. 
Optsprezece ani mai tîrziu, în 1438, trec din nou 
prin foc şi sabie Valea Mureşului şi asediază, dar 
fără succes. Sibiul. La înapoiere fac Sebeşul una 
cu pămîntul. Printre alţi locuitori tîrîţi în sclavie 
se află şi „necunoscutul sebeşan", menţionat şi sub 
numele de „studentul din Romoş". După optspre¬ 
zece ani petrecuţi in robie, acesta reuşeşte să sca¬ 
pe şi revenit acasă se călugăreşte. Lui i se dato¬ 
rează prima lucrare documentată, redactată in lim¬ 
ba latină, despre moravurile şi obiceiurile turcilor. 
Cartea a stlrnit un deosebit interes, fiind tradusă 
în numeroase ediţii în limba şermană. Prefaţa u- 
neia din aceste ediţii a fost semnată de Martin 
Luthcr. 

In această frămîntată perioadă oraşele săseşti au 
dezvoltat o adevărată industrie de armament des¬ 
tinat apărării. Se cunosc comenzi de armament so¬ 
site la Braşov de la Cetatea Chilia dc la Gurile 
Dunării. Braşovul şi Sibiul erau considerate cetăţi 
inexpugnabile. 

Cînd turcii năvăleau în ţară, ca semn al decla¬ 
rării mobilizării generale, prin toate comunităţile 
săseşti era purtată o sabie scăldată în sînge. La a- 
cest semnal sc stabilea cine trebui* să dea curs 
chemării, prezentindu-se la oaste şi cine urma să 
rămînfi acasă pentru apărarea comunităţii Contin¬ 
gentul săsesc condus de graful saşilor a participat 
la bătălia fn care Iancu de Hunedoara i-a învins 
pe turci. In bătălia dc la Sebeş (1479) saşii sub con¬ 
ducerea grafului Gcorg Hecht au luptat cot la cot 


cti românii 

Intre anii 1420—1493 turcii au Invadat de cel 
puţin cincisprezece ori Transilvania, dar proba¬ 
bil că unele incursiuni dc proporţii mai mici nu 
au fost menţionate in cronici, deşi tocmai acestea 
au avut cele mai devastatoare urmări pentru popu¬ 
laţie. Pe neaşteptate, utilizind potecile din munţi 
puţin umblate, cete de călăreţi pătrundeau in sate, 
le incendiau, luau cu ci vitele şi oamenii, după 
care dispăreau tot atît de repede cum veniseră. La 
graniţă, cereau mari sume de bani pentru #-i pune 
în libertate pe ostated Cine nu avea cu ce să pl㬠
tească era dus în robie. 

Burgurile de refugiu nu erau indicate pentru • 
proteja populaţia de atacurile prin surprindere. In 
caz de primejdie trebuia să se ajungă intr-un timp 
cit mai scurt înapoia unor ziduri sigure dc apăra¬ 
re. De aceea bisericile au fost prevăzute cu ziduri 
şi turnuri de apărare, ele fiind ultimul refugiu pen¬ 
tru populaţia comunităţii. Pentru a se asigura pro¬ 
viziile necesare, în incinta bisericilor erau constru¬ 
ite hambare pentru cereale, iar slănina şl afumătu- 
rile se mai păstrează şi astăzi in „turnul slăninii 
din interiorul bisericii, 

Atît în regiunea Sibiului, cit şi in Valea Mure¬ 
şului, pierderile do vieţi omeneşti au fost conside¬ 
rabile. Multe sate au rămas pustii pentru totdea¬ 
una, iar altele au fost nclocuito decenii de-o rîn- 
duL Urmarea incursiunilor turceşti a fost scăde¬ 
rea numărului populaţiei săseşti Locul saşilor jn 
satele depopulate a fost luat do românii care îşi 
aveau aşezările In zonele montane, protejate dc re¬ 
lief şi vegetaţie, unde invadatorii nu puteau p㬠
trunde cu uşurinţă. 

IV. Bătălia de la Mohacs (1526) şi 
urmările ei 

In timp ie nobilimea maghiară era preocupată 
doar de propriile ei interese, slăbind astfel autori¬ 
tatea regală şi capacitatea de apărare a ţărB, peri¬ 
colul otoman devenea din ce tn ce mai ameninţ㬠
tor. In anul 1521 turcii cuceresc Belgradul şi apoi 
mai multe cetăţi ungare de Ia frontieră. Intenţia 
sultanului Soliman II dc a dezlănţul o ofensivă de¬ 
cisivă împotriva Ungariei nu mai constituia un se¬ 
cret pentru nimeni Tînărul şl neajutoratul reg© 
Ludovic II a cerut ajutor creştinătăţii apusene, dar 
Apusul a fost surd la această chemare. Mai con¬ 
damnabilă a fost însă atitudinea nobilimii maghia¬ 
re care nu a dat curs mobilizării decretată de rege 
decît cu marc întîrzicre şi cu efective reduse. Chiar 
şi voievodul Transilvaniei, Ion Zapolya s-a alăturai 
cu mare întârziere armatei concentrată la Mohacs 
pe Dunăre. 

In bătălia decisivă din 29 august 1526 desfăşu¬ 
rată înainte de sosirea armatei din Transilvania, 
trupele lui Ludovic II, mult inferioare turcilor, sînt 
total nimicite. Ţara întreagă este la discreţia învin¬ 
gătorului Turcii cucerese şî jefuiesc capitala, pus- 
tiesc cincisprezece comitate şi s© retrag, tîrind du¬ 
pă oi 150 dc mii de prizonieri. 

După dezastrul de la Mobaes, Ungaria se descom¬ 
pune în trei părţi. Partea sudică şi centrul ţării 
devin paşalîe turcesc. Partea răsăriteană devine 
principatul Transilvaniei, formal aparţinând coroa¬ 
nei habsburgice. Partea vestică în caro se menţine 
efectiv autoritatea habsburgică. Şi ca dezastrul să 
fie complet, după moartea lui Ludovic n izbucnesc 
certuri şi lupte pentru succesiunea la tron. 

In conformitate cu prevederile privind succesiu¬ 
nea la tronul Ungariei, succesorul legitim ar fi tre¬ 
buit să fie Fcrdinand de Habsburg, dar puternicul 
partid al nobilimii maghiare îl contestă şi II aleg 
rege pe voievodul Transilvaniei, Ion Zapolya. In 
anul 1529 acesta se închină sultanului, avînd sub 
stăpînirca sa provinciile din răsăritul şi nordul 
Ungariei, inclusiv Transilvania, în timp ce Unga¬ 
ria de apus şl Ungaria siiperioară rămîn efectiv sub 
stăpînirea Habsburgilor. 

Care a fost atitudinea saşilor in aceşti aui dc 
confuzie politică? După ce la început l-au acceptai 
pe „regele Hans (Ion)**, s-au decis să-l sprijine drept 
rege legitim pe Fcrdinand. Mişcarea de rezistenţă 
împotriva lui Zapolya s-a concentrat la Sibiu sub 
conducerea lui Markus Pemfflingcr, dar. deşi Fcr¬ 
dinand nu-i putea ajuta decit cu promisiuni, cu 
preţul unor mari sacrificii, sibienii i-au rămas cre¬ 
dincioşi pini în 1536. Cu totul altă politică duce 
magistratul braşovean Lukas nirschcr, adeptul u- 
nci atitudini realiste. El îl determină pe concet㬠
ţenii săi să-l recunoască pe ..regele Ilans - . La a- 
ccastă linie politică aderă toate celelalte regiuni s㬠
seşti, cu excepţia Sibiului. In cele din urmă. starea 
de fapt se va impune şi in anul 1542 Dicta Tran¬ 
silvaniei recunoaşte formal suveranitatea otomană, 
dar Habsburgii nu vor renunţa niciodată la preten¬ 
ţiile lor asupra regiunii răsăritene a Ungariei şl a- 
supra Transilvaniei. După un veac dc adinei fră- 
mintări. la 1687 principatul va intra deplin sub do- 
dominaţia habsburgică. 

In toată această perioadă saşii şi-au putut păstra 
poziţiile lor de „noţiune" dominantă alături de nobi¬ 
lii maghiari şi. de secui, aşa cum se statuase prin 
„Unio Trium Nationum* in 1437, datorită copioasei 
lor contribuţii la plata impozitelor din ce în ce 
mai ridicate, impozite necesare plăţii tributului ce¬ 
rut dc otomani 

(Continuare In numărul viitor) 





Pog. 10 


• PUNCTE CARDINALE • 


MISCELANEE 










STRIDENTE 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pog. 1.1 


Saltimbanci ai istoriei 

Un spectacol ce ar fi fost amuzant, de n-ar fi 
fost penibil, ne-au oferit. In răstimp de o săptămi- 
nâ, partidele politice din România, cu ocazia eve¬ 
nimentelor de dincolo de Prut începutul, ca de o- 
blcei neinspirat, l-a făcut, prin domnul loan Lup, 
Partidul Naţional Ţărănesc în seara zilei de 19 au¬ 
gust, cind a trebuit să înghiţim o incoerentă tiradă 
televizată despre „Marea Putere Sovietică* şi „bu¬ 
na noastră vecinătate" cu ea (nici n-ai fi zis, clteva 
zile mai tîrziu, la declararea independenţei Basa¬ 
rabiei, că poetul loan Alexandru, scuturat de patos 
creştin şi naţional, oiereşte într-o stînă cu,Lup)! 
A urmat apoi fanfaronada politicianistă, suspiciu¬ 
nile şi acuzaţiile reciproce („Noi da, voi nu; voi da, 
noi nu...“), toate taberele voind să exploateze îm¬ 
prejurările şi să se împăuneze în ochii electoratu¬ 
lui, apâsînd mai ales pe coarda Basarabiei... 

Dar în ce fel am ajutat noi, concret, biata'Basa¬ 
rabie? C-am tot strigat că-i pămînt românesc? 
Merci, asta o ştiu pînă şi ruşii!... Adevărul este 
că n-am ajutat-o în nici un fel, ci toată lumea s-a 
folosit de numele el la modul retoric, să arătăm 
noi adică, guvern sau opoziţie, cit sîntem de patri¬ 
oţi Cînd a venit vremea s-o ajutăm concret, în 
clipele ei cele mai grele, noi am revîndut-o ruşilor 
pe cincisprezece ani, prin tratatul semnat de pre¬ 
şedintele Iliescu. Şi ce-au făcut atunci partidele 
cele reprezentate în Parlament, mai ales Frontul 
majoritar? Ar fi putut lua atitudine împotriva se¬ 
ninei trădări prezidenţiale, invalidind ruşinosul 
tratat, fără a mai aştepta derularea evenimentelor 
Dar au fost vezi bine. tot timpul ocupate cu alt¬ 
ceva ... 

Cînd Basarabia însă, nesprijinită de nimeni cu 
fermitate (nici de noi, nici de Occident, ca Ţările 
Baltice), şi-a declarat totuşi independenţa (pe care 
toată lumea a înţeles-o ca pe un prim pas spre vii¬ 
toarea unire), a explodat şi mămăliga noastră po¬ 
litică, s-a intrat într-o stare de euforie patriotică, 
fiecare incercînd să tragă cit mai multe foloase din 
atitudinea adoptată în faţa acestui eveniment. S-au 
înghesuit cu toţii „să recunoască", „să salute", „să 
felicite", „să declare", „să-şi exprime", întreeîndu- 
se în vorbe mari şi-n piruete electorale. Pînă şi 
preşedintele Iliescu, vtnzătorul ereditar, nedezis 
vreodată în mod limpede de comunism (şl n-a f㬠
cut-o nici de data aceasta), a apărut pe micile e- 
crane ca să împărtăşească cu noi bucuria eliber㬠
rii Basarabiei. Ca să nu mai vorbim de „academi¬ 
cianul* Alexandru Bîrlădeanu, stafia îndărătnică a 
«talidwnului basaiabofag! .^. lar dl. Petre Roman- 
Neulânder („fiecare-1 avem pe Ştefan cel Mare în 
noi*) a prins ocazia să pozeze din nou în mare pa¬ 
triot şi „bărbat de Stat", aducind Ia cunoştinţa lu¬ 
mii recunoaşterea de către România a independen¬ 
ţei Basarabiei, de parcă ar fi vreo mare ispravă 
sau vreo mare iluminare ca eu să recunosc făţiş, 
cînd nimeni nu mă mai asupreşte, că a mea-i şi 
mîna dreaptă şi mina stingă şl că se cade că mi le 
spăl pe amîndouă!... 

Ceea ce am reuşit să facem noi pînă acum, pe 
cale politică, pentru greu încercata noastră Basara¬ 
bie, n-a fost decît să mînjim ziua de 27 august cu 
tina politcianismului românesc. Lăsaţi-i pe fraţii 
noştri basarabeni să Tăsufle aerul curat al libert㬠
ţii, tovarăşilor şi domnilor saltimbanci ai istoriei: 
încetaţi de-a le mai exploata suferinţele şi bucu¬ 
riile, ca nu cumva să vă ajungă scîrba şi blestemul 
lui Eminescu! 

„Vă pindesc la cotitură" 

Ne-am numărat printre oei care au regretat dis¬ 
pariţia temporară a revistei clujene „NU". Din p㬠
cate, n-am putut împărtăşi, in vara aceasta, bucu- 



Un ochi rîde, 



ria reapariţiei el Pentru că n-am mai recunoscu¬ 
t-o... Aplombul ei „tineresc* a mers atît de de¬ 
parte îneît s-a convertit la această specie de bu¬ 
dism* „Poţi oricînd aluneca pe-un rahat sub blîn- 
dele raze ale lunii... Cunoaşteţi, nu? Ţîrîitul gree- 
rilor, finul proaspăt cosit, cerul înstelat cu tot mis¬ 
terul lumii în jurul tău şi, brusc, senzaţia imperi¬ 
oasă de a te duce la budă" (p. 1). Nihil humani... 

Un articol de la p. 9 (pe marginea interviului te¬ 
levizat cu dl. Eugen Tonescu, 1» fond „patronul* 
fără voie al revistei, nu?) ne arată că principalul 
profet şi doctrinar al acestui budism sui gencris 
este însuşi redactorul-şef, dl. Alin Fumurescu. Aces¬ 
ta a descoperit, pe cale experimentală, un nou 
principiu de existenţă, putînd funcţiona în acelaşi 
timp şi ca Unitate de măsură a valorii spirituale: 
pîr(ul. „Nu e nici o vulgaritate aici, căci o operă 
care nu rezistă la un pîrţ, un om indignat în faţa 
unui pîrţ nu merită nici o atenţie*, scrie iluminat 
budistul nostru. Ca să nu producem „o cultură cas¬ 
trată, făcută din vîrful neuronilor* (?!), ca să pre¬ 
venim entuziasmul erudiţiei, trebuie să -avem cu¬ 
rajul de a spune „doar atît: Pîrţ!*, Simplu şi efi¬ 
cient („veţi avea avantajul de a vă fi şl distrat co¬ 
pios*). 

Aşa ar fi trebuit să spună şi dl. Eugen Tonescu 
(„dacă i-ar fi venit în minte"). Dar cum dl. Eugen 
Ionescu, sîntem avertizaţi, „nu are nici timp, nid 
chef să fie deştept", ci „abia doar are timp să fie 
sincer" (ştiindu-se că nu poate fi cineva şî deştept 
şi sincer în acelaşi timp!), n-a avut inspiraţia de 
a săvîrşi lucrul cu pricina în nasul telespectatori¬ 
lor români; o face Insă, în contul său, dl. Fumu¬ 
rescu, pe un sfert de pagină, cu o voluptate aproa¬ 
pe fiziologică. 

Atenţie însă! Lucrurile nu se opresc aici! Sincer 
(deci nu şi deştept!), dl. Fumurescu ne previne: 
„Dar eu vă pîndesc la cotitură şi, cînd vă aşteptaţi 
mai puţin, vă sar In spate şi vă strig la ureche: 
Pîrţ!*. Asta este. Se păzeşte fiecare cum poate... 

Hristos i-a alungat 
pe zarafi din Templu 

Cazul de mai sus este simptomatic pentru o în¬ 
treagă categorie de „tineri teribili* lansaţi în noua 
presă românească şi voind să exprime, „fără pre¬ 
judecăţi", spiritul „noii generaţii". Noi, nu neap㬠
rat bătrînii, dar „bătrînicioşii" (cumplit epitet, nu-i 
aşa?), ne încăpăţînăm să credem totuşi că noua ge¬ 
neraţie nu se reduce numai la atît şi nu se recu¬ 
noaşte cu plăcere în acest cam desuet exhibiţionism 
intelectual (la modă pe vremea tinereţii lui Eugen 
Ionescu, adică acum vreo şaizeci de ani). Pentru 
noi — „bătrînicioşii" — noua generaţie s-a expri¬ 
mat mai degrabă în sîngele vărsat pe caldarîmurl, 
iar „libertatea" de care abuzează unii, ridicată toc¬ 
mai pe acest sînge, ni se pare un fel de profanare 
a lui. Revine tinerimii eroice (celor oe, dincolo de 
orice teribilism şi vulgaritate, au ţinut aprinsă, 
Yreme de cincizeci şl trei de zile, făclia de spirit a 
Pieţii Universităţii) misiunea de a salubriza atmos¬ 
fera publică, îndepărtînd din mers şh uscăturile 
propriei generaţii, aşa cum i-a alungat Hristos pe 
zarafii din Templu. Libertatea aceasta, plătită cu 
preţ de sînge, nu trebuie lăsată să devină nici ta¬ 
rabă pentru gheşeftari, njei maidan pentru trep㬠
duşii istoriei. 

Fanariotism oficializai 


Şansele noastre de redresare generală se înjum㬠
tăţesc din pricina produndei crize de autoritate a 
executivului. Am decretat separarea puterilor în 
stat, am conceput o nouă structură guvernamenta¬ 
lă („mai funcţională", s-a zis), Miliţia am rebote- 
zat-o Poliţie şi am dublat-o cu Jandarmeria, dar 
cu toate acestea haosul şi anarhia domnesc pretutin¬ 
deni, societatea se află practic la discreţia escro¬ 
cilor şi lichelelor, lipitori îngrăşate în nămolul „de¬ 
mocraţiei originale" (nu se ştie bine dacă om avut 
o autentică revoluţie, dar „pleava ridicată de revo¬ 
luţie" o avem cu prisosinţă). Lumea românească 
n-a mai fost atît de răvăşită şi de coruptă cam din 
anii imediat următori primului război mondial (M. 
Eliade vorbea undeva despre jalnica perioadă 
1918—1921). La capătul acelor ani tulburi s-a putut 
înfiinţa Partidul Comunist, s-au putut regrupa li¬ 


chelele politicianiste, şl-au făcut vad „îmbogăţiţii 
războiului", trădătorii fi profitorii au ajuns „onora¬ 
bili*, au roit afaceriştii străini, s-a consolidat pu¬ 
terea (şl teroarea) finanţe! evreieşti. Se repetă acum 
istoria? (Ar trebui sfi ne dea serios de glndit acest 
fapt: după fiecare eroică jertfă de sînge a neamu¬ 
lui, la noi nemernicii slnt oei care profită şi pro¬ 
speră, întinfnd totul, nepedepsiţi de nimeni). 

Executivul actual nu poate sau nu vrea să facă 
ordine? S-ar părea că într-o oarecare măsură nu 
poate („moştenire grea", instabilitate specifică tran¬ 
ziţiei, nepricepere, lipsă de experienţă, de efective, 
de fonduri etc.), dar e limpede că nici nu vrea (căci 
măcar problema bişniţarilor, a comerţului ţigănesc, 
a speculei în genere, ar fi putut-o rezolva în doi 
ani de Zile, fără „experienţă*, fără „idei geniale", 
fără „efective* şi fără „cheltuieli*, numai cu puţi¬ 
nă exigenţă şi fermitate). De ce nu vrea? Pentru 
că autorităţile insele sînt corupte pînă în măduva 
oaselor, afiindu-se chiar în cîrdăşie cu hoţii de 
toate categoriile. Poliţişti, vameşi, inspectori, func¬ 
ţionari ministeriali, primari şi prefecţi îşi dau mi¬ 
na cu ei sub nasul nostru, într-o adevărată conspi¬ 
raţie de fanariotism oficial(izat). Zadarnic urlă pre¬ 
sa scrisă, ba chiar şi televiziunea; zadarnic ne co¬ 
pleşesc evidenţele; rechinii nu se mânîncă între ei! 
Că de ochii lumii se mai face din cînd în cînd 
cîte-o „razie" subţirică? Cit de eficientă este o do- 
dedeşte faptul că totul se reia în urmă de parcă 
nimic nu s-ar fi întîmplat... 

Nu demult am văzut la Bucureşti, în gura Lip¬ 
scanilor, o scenă de neuitat: spre taraba soioasă a 
unui ţigan bişniţar se îndreaptă un poliţist cu ta¬ 
ble pe umăr. „Să vezi că-1 învaţă!*, zloe cineva. 
Cînd colo, ţiganul către poliţist: „Hal noroc (nu¬ 
mele)! Bine că te-ai nimerit pe-acl! Uită-te niţel 
la astea, că io am o treabăj mă-ntorc în două mi¬ 
nute*... 

Para mălăiaţă a... 
guvernului 

Puterea s~a obişnuit să spună că opoziţia critică, 
dai* nu dă soluţii. E curios că nimeni n-a observat 
că e şi firesc să fie aşa Eşti guvern, trebuie să gu¬ 
vernezi, să găseşti soluţiile tale, să rupi, dacă se 
poate spune aşa, gura criticilor (insă nu cu basto¬ 
nul). De unde această nostalgie a perei mălăieţe? 
Ce-ar trebui, mă rog, să facă opoziţia? Să preia 
responsabilităţile guvernului? Atwei ar trebui să 
facă şi schimb cu acesta Politiceşte vorbind, nici 
un guvern care „se pretinde" nu va admite să se 
lase la mîna opoziţiei şi cu atît mai puţin să gin- 
deascâ opoziţia pentru el. Pe de altă parte, opoziţia, 
dacă va avea soluţii, nu le va folosi la proptirea 
unui guvern incompetent, ci va aştepta să ajungă 
la putere, spre a le pune ea însăşi în aplicare, ex¬ 
poziţie „constructivă" nu înseamnă slugă care să 
facă treburile în locul guvernului, ci voce care cri¬ 
tică spre a îndrepta (observ şi îţi dovedesc că na-i 
făcut bine, dar nu m-apuo să rezolv eu problema 
in locul tău). Dacă Walter (tatăl) se supără pe Pe¬ 
tre (fiul) că învaţă prost, atunci nu se-apucă Wal¬ 
ter să înveţe în locul lui Petra, ci fi trage pe Petra 
niţeluş de urechi. Dacă de capul Iul Petre este ce¬ 
va, îşi ia seama şi se pune pe treabă. Dacă însă 
nu-i nimic de capul lui, se răţpieşte la babacă: „Fă 
matale în locul meu; fii constructiv!*... Că Petre 
s-ar putea să ajungă totuşi prim-ministru, chiorîş 
în Duminica Orbului,asta-i altă poveste de pe la 
noi... 

Dar nu e întotdeauna vorba de „soluţii*. Sint 
chestii elementare, de bun-simţ, ce-ar putea trece 
chiar şi prin mintea lui de-alde Nilă al lui Moro- 
mete. Totul e să fie omul cinstit şi pus pe treabă: 
aă se înconjoare numai de oameni corecţi şi com¬ 
petenţi, nu de foşti securiştl şi secretari de par¬ 
tid; să urmărească întîi binele public şi pe urmă 
pe cel personal; să nu tolereze nici un abuz, să 
nu-şi mănînce nici o vorbă, să bage eanaliiile în 
spezieţi (nu cu vorba, ci cu fapta: destituiri, amenzi 
usturătoare, ridicări de autorizaţii, închisoare, du¬ 
pă lege, altminteri); sft ştie să respecte poporul ca¬ 
re l-a ales (cu istoria lui cu tot) şi să nu se năi- 
mască în ruptul capului pe la străini; să-şi vadă 
bîma din ochiul lui şi numai apoi paiul din o* 
chiul altuia... Restul e la mintea cocoşuluh trea¬ 
bă de tehnocraţi. 

VJL M. 

Casa comună 

La 1 septembrie dl. John Major a vizitat Mos¬ 
cova, eu care ocazie, printre «altele, a obţinut de 
la gazctela sale aprobarea .neunirii cu familia. în 
Anglia, pentru un fost kagebist care a „preferat 
libertatea". Mai muit chiar, soţia primului minis¬ 
tru al Marii Britanii a „luat ceaiul" cu doamna 
Lei la Gordievski, soţia suspomenitului „refugiat 
politic". Cestui s-a vrut o demonstraţie de bun㬠
voinţă* şi a fost. Nu mai sîntem pe vremea lui 
Farfuridi să iubim trădarea dar să-1 urim pe tr㬠
dător. Ce, ei nu e om? Mai ales cînd avansează 
de la KGB la Inteligente Service şi are o nevas¬ 
tă s-o cheme nu ca pe rusoaice Marusea. ci Leita. 



ECONOMIA 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 12 


Misiunea istorică a actualei puteri 


I mpusă din afară ca urmare a consensului mal¬ 
tez, clica pro-sovieticâ apărută Ia 22 decem¬ 
brie 1989 a adus cu ea suflul glas-nostuluî şi 
al perestroicăi emanat de Ia Kremlin. - 
Sub aspect propagandistic, efectele Incomode ale 
glasnostului au fost cu uşurinţă înlăturate de c㬠
tre comuniştii reformişti grupaţi în jurul Iul Ion 
Hiescu, prin acapararea celei mai importante părţi 
a mass-mediei, precum şi prin folosirea serviciilor 
de zvonuri şi diversiuni ale securităţii, îapt co a 
determinat o victorie facilă in alegeri-a F.S.N., cl㬠
dită pc un eşafodaj ideologic dc esenţă comunistă. 

Numai că, indiferent dc fragilitatea acestei vic¬ 
torii ciştigată cu mijloace pur informaţionale, ne¬ 
reprezentativă pentru însăşi structura spirituală a 
românilor, indiferent dc incapacitatea ci dc a re¬ 
zista în faţa adevărului şi indiferent de daunele 
morale şi materiale aduse României, important es¬ 
te ca puterea instituită la Bucureşti să nu creeze 
probleme do ordin politic, teritorial şi, nu în ulti¬ 
mul rlnd, economic, dczeehilibratuhii imperiu so¬ 
vietic. t 

Sub aspectul restructurării sistemului economic 
comunist din perspectiva perestroicăi, valul decem¬ 
brist l-a adus In fruntea executivului pc conf. 
univ. dr. Petre Roman, ca rezultat al unor influ¬ 
enţe oculte, care s-au întrebuinţat pentru a-şi im¬ 
pune alternativa la guvernul Dăscălcscu. In scurt 
timp, noul guvern a intrat în acţiune; primele 
măsuri dc politică economică au avut ca efect in¬ 
hibarea activităţii unor întreprinderi care aduceau 
ţârii un important excedent valutar, satlsfăguidu-sc 
astfel doleanţele anumitor cercuri financiare in¬ 
ternaţionale, Incomodate de exportul românesc. 
Ulterior, măsura prin care s-a urmărit dezorgani¬ 
zarea sistemului economic comunist — în absenţa 
contra măsurilor imediate ce ar fi trebuit să vi¬ 
zeze racordarea ţării la circuitul economic occi¬ 


dentul, pornind dc la condiţiile reale oferite dc 
decembrie ’89, indiscutabil mai bune decît cele 
actuale — a consfinţit paralizarea economici rom⬠
neşti. 

Astfel, situaţia economică dc astăzi no demon¬ 
strează clar, fără a mai fi nevoie de confirmări o- 
ficiale, că românii trăiesc dc la revoluţie încoace 
de pc urma împrumuturilor contractate dc către 
guvernul în exerciţiu. 

Dacă ţinem cont dc faptul că guvernul Dăscăles- 
Cu lăsase în vistieria statului aproape 2 miliarde 
de dolari, risipiţi cu uşurinţă de noua conducere, 
.că rata trimestrială dc creştcro a datoriei noastre 
externe este mai marc de 1 miliard de dolari şi 
că, în mod cert, ca va creşte, putem trage conclu¬ 
zia că la sfîrşitul acestui an,' guvernul Roman ar 
putea avea un pasiv de aproximativ 10 miliarde 
dc . dolari. Iar noi vom constata cu tristeţe că nu 
'Vfl exista nici măcar o întreprindere productivă 
mal importantă care să fi fost integrată economiei 
europene, dacă va fi urmată politica economică de 
pînă acum. - 

In planul politicii economice externe, după ce 
o bună perioadă s-a mizat po sprijinul economic al 
Franţei, aflată dc mulţi ani înfr-un vizibil declin 
ceonomic, în ultimul timp este demnă* do semna¬ 
lat obedienţa pc care o manifestă guvernul Roman 
faţă de Fondul Monetar Internaţional; acesta dic¬ 
tează „ritmul de implementaro a reformei", avind 
ca mijloc de coerciţie creditul valutar indispensa¬ 
bil supravieţuirii conducerii do la Bucureşti, pe 
fondul menţinerii relaţiilor socialiste de producţie 
şi a unui sistem economic anacronic şi paralizat. 

Dar, să nu uităm că aceeaşi filieră a îndatorării 
faţă de F.M.I. au urmat-o şi alte regimuri comu¬ 
nisto din trecutul apropiat, ca Ungaria şi Polonia, 
ţări ce au reuşit performanţa dc a contracta dato¬ 
rii externe de peste 20 şi respectiv, 40 miliarde dc 


dolari. După îndepărtarea comuniştilor de la pu¬ 
tere, ţările respective, instituind proprietatea pri¬ 
vată asupra mijloacelor de producţie, încurajind 
investiţia de capital străin cu certitudinea existen¬ 
ţei unu» sistem financiar-fiscal adeevut momentu¬ 
lui, au început racordarea propriei economii naţio¬ 
nale la economia occidentală, ceea ce n avut ca 
rezultat scăderea datoriilor externe conlrnetalc in 
trecut dc regimurile comuniste din acele ţări. 

In cazul României, după mai bine dc un an şi 
jumătate dc guvernare ncocomunistă, singura re¬ 
alizare este schiţarea unui sistem legislativ sus¬ 
ceptibil, dc îmbunătăţiri fundamentale, iar noi pu¬ 
tem conchide că misiunea Istorică a executivului 
actual este dc a determina dependenţa totală a eco¬ 
nomiei româneşti de marea finanţă internaţională, 
în care rolul de prim solist îl joacă, evident. F.M.I. 

Această situaţie lipsită do orice perspectivă de 
relansare economică relevă posibilitatea ca aceste 
măsuri, care conduc la înrobirea ţării, să fi fost 
luate în deplină cunoştinţăde cauză şi cu convin¬ 
gerea că, în primul rînd, trebuiesc respectate ordi¬ 
nele celor ce »-au adus Ia putere în decembrie '89, 
chiar dacă ele sînt îndreptate împotriva intereselor 
ţării pe care pretind că o reprezintă. 

In concluzie, este foarte probabil ca misiunea 
istorică a actualei puteri să fie aceea de a duco 
o politică de stagnare economică şi înrobire fi- 
nuanciară, care subscrie necesităţii de a proteja 
Uniunea Sovietică do pericolul apariţiei unei forţe 
economice la propria graniţă şi, amintind că noi 
sîntera abia Ia începutul creşterii datoriei externe 
sub regim ncocomunist, este evident că soluţia 
diminuării acesteia precum şi a obţinerii indepen¬ 
denţei faţă dc Moscova rămîne, în continuare, pen¬ 
tru poporul român doar o problemă dc opţiune po¬ 
litică. sft- ’ 

Ionuţ STROE 


L a început, după instaurarea sa, cu mai multă 
sau mai puţină circumspecţie, actualului 
guvern i s-o acordat oarecare încredere, 
dar pe măsură ce promisiunile făcute s-au dovedit 
mincinoase, îmbunătăţirea s-a lăsat, mult şi bine 
aşteptată şl s-a văzut cum căile cinstite sînt me¬ 
reu ocolite, încrederea s-a transformat în contra¬ 
riul ei. Specialiştii autohtoni numiţi în posturi, 
ajutaţi do cei străini aduşi cu mari cheltuieli, în 
loc să reînvigoreze activitatea economică, ajutaţi 
şi de un parlament al nesimţirii naţionale, au adus 
societatea In stare dc catalepsic pentru ca să poată 
opera pc trupul el nestingheriţi. „Specialiştii", 
comportindu-se mai degrabă ca o grupă de stu¬ 
denţi Ia medicină din primii ani, care taie, con¬ 
stată, se miră şi chiar se distrează pe scama ca¬ 
davrului. economiştii de marcă ai echipoi guver¬ 
namentale stîrnesc, văzindu-Ie rezultatele, serioase 
întrebări privind integritatea lor mintală, sau psi¬ 
hică. După mai mult do un an şi jumătate econo¬ 
mia continuă să se degradeze. Producţia scade, 
lipsurile persistă, 3n schimb inflaţia, corupţia şi 
datoria externă cresc vertiginos. Ce părere au ofi¬ 
cialii? O scaldă, dar cifrele vorbesc. 

Departamentul de Previziune şi Orientare Eco¬ 
nomică din cadrul Ministerului Economiei şi Fi¬ 
nanţelor, publică în primul său buletin, o serie 
de date preliminate, referitor la evoluţia economiei 
româneşti în anul 1991. Ni se par edificatoare: 
Produsul intern brut scade cu patru-einci procen¬ 
te, in anul anterior scăzuse cu aproape opt, pro¬ 
ducţia marfă industrială scade şi ca cu zece pro¬ 
cente, iar exportul, care în 1988 fusese de 11,5 
miliarde dolari plus ruble, sc estimează a ii în 
1991 de numai 4,5 miliarde. Dacă mai luăm în con¬ 
sideraţie şi scăderea spectaculoasă a investiţiilor 
In industrie, care răpesc şansele măririi în viitor 
a exporturilor, dar şi a unei rapide creşteri econo¬ 
mice, perspectiva se arată sumbră. Căci dacă vor 
scădea în continuare exporturile se va micşora, si¬ 
milar, posibilitatea de a importa, deci sc vor di¬ 
minua şi bunurile de consum importate, asta la 
un nivel de viaţă mal mult decît scăzut. Cifrele 
sînt elocvente. Importul de bunuri de consum pe 
Anul 1990, m devize convertibile, a fost de 583 
milioane dolari iar pe 1991 el se estimează la nu¬ 
mai 220 milioane, adică la mai puţin de jumătate. 
Concluzii? Dezastrul economic care a adus lumea 
in stare de panică (toţi se întreabă ce vom mlnca 
U* iarnă), se parc că nu interesează pe cei ce primii 
ar trebui să fie îngrijoraţi, dacă ar fi responsabili. 
Fără nici un dubiu: incompetenţa esto dublată de 
inconştienţă; şl nu numai atît. 

Greşit am crezut, ani dc zile, că starea de sub¬ 
dezvoltare în care e menţinută ţara so datoreşte 
Incompetenţei celor caro o conduc. II vedeam in 
anumite împrejurări, cunoşteam scandaloasa lor 
lipsă de instrucţie, pe scama căreia puneam şl ne- 
dezvoltarea Unui sistem de judecată normală, fără 


de care nu pot fi luate decizii corecte, nu poate 
ii dusă la bun sfîrşit o acţiune de conducere, cit 
de cit eficientă. Dar îl vedeam la televizor, auzeam 
discursurile marelui agramat al ţării şi-mi închi¬ 
puiam cS toţi ceilalţi conducători, la toate nive¬ 
lele, sînt siliţi, ca să so poată menţino în posturi, 
să manifeste intenţionat un nivel intelectual mo¬ 
dest pentru ca să nu stîrnească bănuiala, probabil 


munist, care s-au dezvoltat Separat, intr-o lume a 
valorilor reale şi nu în aceea în care obedienţa, de¬ 
laţiunea şi linguşirea erau criteriile de ridicare în 
ierarhia socială. Astăzi este evident pentru oricine 
că înaintea problemelor materiale, financiare, le¬ 
gislative, sau de organizare, toate importante, există 
una vitală, care afectează întregul popor, anume 
cangrena morală a clasei iul conducătoare, care 


întemeiată, a celui co ştia eă a ajuns in frunte po tauzenză decăderea sufletească a tuturor Fără" rl- | 


nemerit şi simţea că mulţi nemernici, asemeni lui, 
stau prin preajmă-i, abia oştcptînd să-i la locul. 


dicarea Ia lumină a forţelor curate, fără înlăturarea 
de la putere a compromişilor şl compromisurilor, 
fără aducerea ţării la starea dc cinste, fără dep㬠
şirea psihologiei dc slugă hoaţă, nu putem intra în 
rîndul oamenilor. Fără un gram de orgoliu care 
să alunge starea sufletească de cîine bătut, fără 
ridicarea naţiunii întregi la demnitate, fără dispari¬ 
ţia fricii paralizante şi demoralizatoare nici nu 
poate fi vorba de Ieşirea din paragina economică. 
Dar asta înseamnă întîi debarasarea dc vOchca cla¬ 
să, de exemplarele ei ceauşistofile. 

La 22 decembrie a fost răsturnat un regim, dar 
şi o epocă, Cea începută o dată cu ultima năvălire 
barbară şi care a continuat cu dărîmarca, prin vio¬ 
lenţă, a tuturor instituţiilor tradiţionale ale ţării 
şi instituirea sistemului concentraţional-carceral. 

-■■■■■ - ■ - - ■ ■ - ■ ■ ■ ■ ■ Ineficienta, corupţia, scleroza claselor conducă- 

£ , .. * toare din fostele ţări socialiste au făcut ca ele să 

A trebuit sa vină revolta din decembrie ’89, să se numească, după caz şi loc, gerontocraţie. profi- 


SPRE 

FOAME 


se termine în mod odios şi sinistru cu acel cuplu ce 
concentrase în el esenţa prostiei ş-a răutăţii, ca 
să constatăm, după dispariţia lui, şi respectiv ră- 
mlnerea in funcţio a vechii clase conducătoare, că 
incompetenţa nu era Una simulată,, mai mult, că 
răul nu se datora doar unor insuficienţe intelec¬ 
tuale. Oamenii aceştia care ani de zile îşi făcuseră 
„munca" cu viclenie, mimînd puţinătatea cerebra¬ 
lă, ca să iasă astfel în evidenţă „genialitatea" con¬ 
ducătorului, au ajuns să se identifice cu rolul, să 
nu mai poată fi altfel, să dovedească, în continua¬ 
re, un coeficient de inteligenţă sub mediu, mai 
mult, să prezinte o gravă malformaţie sufleteas¬ 
că, un efect mai adine. E vorba dc mutilarea per- 
sonalităţii, dc schilodirea sufletului prin îndelunga 
laşitate a supunerii, prin lipsa oricărui simt de 


tocraţie, cleptocraţie, ctc. Nota personală a sinis¬ 
trului nostru cuplu a făcut ca suprastructura co¬ 
munistă de la noi să capete numele de: sinistro- 
craţie. Decapitarea monstrului n-a dus nicidecum 
la moartea lui ci, dimpotrivă. Ia proliferarea o- 
dioaselor lui deprindri. Lovitura din 19 august 
de la Moscova e un avertisment. 

Comunismul s-a dărîmat ca un castel de cărţi 
dc joc, dar comuniştii se lasă greu, au apucat gus¬ 
tul puterii. La noi afară dc cîteva faţade revopsite, 
totul a rămas cum a fost. Vechile structuri. In spe¬ 
cial cele secrete, de rezistenţă, au rămas intacte. 
Dispunînd şi de resurse din vreme acumulate, pu¬ 
se bine, au iluzia că pot reveni la putere. Comu¬ 
niştii duc, subteran, o luptă acerbă pentru menţi¬ 
nerea poziţiilor, a privilegiilor. Că lupta lor de 


demnitate, do onoare, prin, în ultimă Instanţă, a- i ncet inire măcar, a procesului’de schimbare, de 

redresare economică, e împotriva intereselor ge¬ 
nerale, nu-i interesează. In sinistru valorile sînt 
altele. 

Statul de drept, independenţa justiţiei, egalitatea 
oamenilor în faţa legii, sînt valori care, pentru ca 
să existe, ţara trebuie să creadă In ele. Dar cum 
sfi se nască un astfel de sentiment do încredere 
cînd hoţii, escrocii, trădătorii se lăfăie, în văzul 
lumii, în funcţii de conducere? 
înlocuirea structurilor comuniste ş! a indivizilor 


bandonarca oricărui principiu etic. O întreagă ca¬ 
tegoric de oameni s-a format în cultul slavei odip- 
sului şi analfabetei, pe care in adîncul lor li a- 
rau, dar slujindu-i se deformau după chipul şi 
asemănarea lor; o întreagă lume de ceauşeşti, de 
diferite forme ş! dimensiuni a rămas după dispa¬ 
riţia iul revenindu-le, paradoxal, sarcina refacerii 
ţării. Este posibil? Evident, nu! După aproape doi 
ani de domnie posteeauşistă ideea că succesorii Iul 
s-ar putea purta responsabil apare, la lumina zi¬ 
lei, ca o absurditate. E limpede că ineficienta pa 


ra Uzanţă ,1 degrada™ galopantă a tot ce a mal “ -^1! dl ? *■«* dCT ‘. o n ; ». U1 <l . e . ,1 ? Mlt *l n .- 

răma, valoare impune scoaterea grabnică a acestei pl 1 c ' î“ ?? J 


categorii de oameni de la pîrghiile, din posturile do 
conducere şi înlocuirea lor cu personalităţi integre, 
care au trăit ferite, care s-au izolat dc morbul co¬ 


cem la bun sfîrşit pînă nu sc declanşează dezas¬ 
trul. Alarmă! 

Constantin IORGULESCU