Puncte Cardinale anul I, nr. 7, iulie 1991 alb

libertate ■ M JiHiH 

dreptate 316 ■ U li \l li E 

C A3 Di n ALE 


ANUL I, 

Nr. 7 


1991 

10 


LEI 


PERIODIC PENTRU AFIRMAREA VALORILOR DEMOCRAŢIEI CREŞTINE 


Pledoarie pentru unitate 

A ctuala Putere din România, continuatoarea fi¬ 
delă pe plan ideologic a dictaturii răsturnate 
in Decembrie *89, se dovedeşte a fi la înălţime 
în aplicarea principiilor şi metodelor de conducere dc 
inspiraţie marxist-lcninistă. Aşa dc pildă. Puterea ştie 
că singura ameninţare care ar putea să-i primejdu¬ 
iască poziţia este o eventuală unitate a opoziţiei De 
aceea a făcut şi face tot ce este cu putinţă spre a 
împiedica forţele opoziţiei să se constituie într-nn A- 
DEVARAŢ FRONT AL ŞALVARII NAŢIONALE. Cit 
timp opoziţia se prezintă ca un conglomerat amorf de 
formaţiuni şi partide politice, prea puţin sensibile la 
ideen do unitate, cuplul Ilicscu-Roman, c a şl acoliţii 
lor transferaţi direct din nomenclatorul de cadre al 
Partidului Comunist Român în principalele demnităţi 
şi funcţii de conducere ale statului şi economiei, pot 
să'şi continue liniştiţi opera de guvernare antidemo¬ 
cratice şi antinaţională. 

Una din principalele cauze ale incapacităţii opozi¬ 
ţiei dc a se constitui intr-o forţă unitară in faţa Pu¬ 
terii a. fost şi este încă vcleitarismul multora din 
fruntaşii scenei politice româneşti. Din Decembrie ’89 
pînă astăzi, televiziunea ne-a oferit prilejul de a ur¬ 
mări „în direct" nenumărate dezlănţuiri de ambiţii 
şi orgolii din. partea unor fruntaşi politiei din parti¬ 
dele dc opoziţie care, cu un aer dc suverană supe¬ 
rioritate, se consideră singurii deţinători al unor solu¬ 
ţii miraculoase menite să scoată neamul românesc din 
impasul in care se găsesc. 

Nu departe de aţcasţa categorie de pscudopcr&ona- 
lltăţi politice se găsesc numeroşi oameni de cultură 
care, pe de o parte cochetează cu perspectiva de a fi 
prezenţi în viaţa politică la nivelul superior, dar pe de 
altă parte consideră că şi-ar macula cartea de vizită 
dacă s-ar înregimenta şi or milita în cadrul unui par¬ 
tid politic djn cele caro fiinţează in prezent. Este 
cazul grupului de „intelectuali subţiri 1 * caro la 20 mai 
1990, au Candidat, fără succes, la alegeri, ca „personali¬ 
tăţi mfiependente". Lăsînd la o partp adevărul că, în 
trecut, legăturile lor cu regimul comunist au fost, pe 
aţocuri, destul de vinovate, răul pe J carc l-au cauzat 
partidelor -politice dc opoziţie prin abaterea unui nu¬ 
măr considerabil dc voturi do la adevărata lor matcă, 
a fost imens. Eroarea lor a constat în necunoaşterea 
faptului că “nu între cultură şi politică există o incom¬ 
patibilitate, ci intre politică şi imoralitate. Se pare 


(continuare In pag a Iii-a) 
Gabriol CDNSTANTINESCU 


mMZ,,' 


B|ps 




M’M PA6ES 


Fraţilor locuitori ai Ţerii-Româneştif 


m jERl do ce neam veţi fi, nicio pravilă nu opreşte 
de a întâmpina răul cu rău. 

Şarpele, când iţi iese înainte, 'dai cu cio- 
magul de îl loveşti, ca să-i iei viaţa, care ‘de 
şdjk fM. multe ori ni se primejduieşte din muşcarea lui. 

* ’vex Ti c Dară pre balaurii cari ne înghit de vii, 
căpeteniile noastre, zic: atât cele bisericeşti, 
cât şi cele foliticcşli, până când iă-i suferim 
a ni suge sângele din noi? Până când să li fim robi? 

Dacă răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău 
bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu, că bun este Dumnezeu şi, ca să na 
asămânăm lui, trebuie să facem bine; iară aceasta nu se face până nu se 
strică răul: până nu vine iarna, primăvara nu se face! A vrui Dumnezeu 
să se facă lumină, aceia s'a făcut după ce a gonit intuncrecul. 

Vechilul lui Dumnezeu, prea-pulernicul nostru Împărat, voieşte ta noi, 
ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine. Dară nu ne lasă răul ce ni-l pun 
peste r cap căpeteniile noastret 

Veniţi, dară, fraţilor, .cu toţii, ca cu' răul să prindem pre cei răi, ca 
să ni fie nouă bine, şi să se aleagă diri căpeteniile noastre cei cari pot să 
fie buni. Aceia sînt ai noştri şi cu noi d’impreună vor lucra binele, ea să 
li fie şi lor bine, precum ni sunt făgăduiţi. 

Nu vă leneviţi, ci siliţi de veniţi in grabă cu toţii, cari veţi avea arme 
cu arme, iară cari nu veţi avea arme, cu furci de fer şi cu lănci, să vă 
faceţi degrabă şi să veniţi unde veţi auzi că se află adunarea cea orânduită 
pentru binele şi folosul a toată ţara . Şi ceia ce vă va povăţui mai marii 
Pdunării, aceia să urmaţi ţi, unde vS vor chema ei, acolo să mergeţi Că 
ni ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămiU noastre de pe obrazele, 
noastre nu s’au mai uscat. : 

• Şi iarăşi să ştiţi că nimeni dintre noi nu este slobod în vremea accştii 
adunări obştii folositoare ca sa se atingă măcar de un giăunte, de binele 
sau de casa veri-unui neguţător orăşan sau ţcran sau de alt al verl-unii 
lăcuitor, decât numai binele şi averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri 
să se jertfească; însă ale cărora nu vor urma vouă, precum suntem făg㬠
duiţi, numai ale acelora să se iea, pentru folosul de obşte. 

TUDOR VLÂDIMIRESCU+ 


DIN SUMAR: 


❖ Unguro-Valahia ♦ Dialectica partidelor politic^ 
❖ Personalităţi şi idei ♦ Operaţiunea Ceauşescu ♦ Pagini de istorie 
contemporană: Adevăruri triste ♦ Un ochi rîde, altul plînge..* 

















PRO DOMO 


Pag. 2 


• PUNCTE CARDINALE # 



Dintre sarcinile pe care şi Ie a- 
sumâ o politici sociala care are in 
centrul preocupărilor sale persoa¬ 
na umană, aşa cum este politica so¬ 
cială preconizată şi aplicată de de¬ 
mocraţia creştină trebuie menţio¬ 
nate cu precădere: 

— protecţia tuturor membrilor 
societăţii de sărăcie şi lipsuri; 

— sprijin social acordat familiei; 

— securitate individuală prii» asi¬ 
gurări si măsuri de prevedere pen¬ 
tru o se face fată vicisitudinilor ce 
pot surven* în viaţă; 

— garantarea îmbunătăţirii con¬ 
tinue a eondiţiuniior generale de 
viaţă. 

In societatea contemporană, una 
din cauzele majore care generează 
grave probleme sociale este con¬ 
flictul dintre interesele unor gru¬ 
puri organizate şi altele lipsite de 
organizare, dintre coi care au exis¬ 
tenta asigurată, fiind angajaţi 51 
cei care din diferite motive nu pot 
exercita o profesie dintre grupurile 
m»înritare şi cele minoritare. 

Persoanele neorgnntaate aşa cum 
sînt oamenii în vîrstă femeile cu 
copii, persoanele incapabile de 
muncă. persoanele handicapate, 
sînt întotdeauna dezavantajate în 
confruntarea cu formaţiunile orga¬ 
nizat® în ceea ce priveşte reparti¬ 
zarea produsului social brut. Astăzi, 
aţii patronii întreprinderilor, cit şi 
angajaţii sînt constituiţi în organi¬ 
zaţii puternice. Aceste două mari 
categorii sociale nu se limitează 
să-şi afirme interesele uni* faţă de 
alţii, ci şi le impun la fel de ener¬ 
gic şi faţă de alte segmente ale 
populaţiei. In această situaţie sta¬ 
tul democrat este pîndit de pri¬ 
mejdia de a se preocupa cu prec㬠
dere de majorităţile organizate. Sta¬ 
tul., ca apărător şi susţinător al bi¬ 
nelui obştesc are ’nsă datoria dc 
•a-i proteja atlt pe cei slabi, cît şi 
grupurile minoritare din societate 
în competiţia pentru obţinerea bu¬ 
nurilor materiale şi spirituale âe 
care depinde o existenţă decentă. 
Acesta este domeniul in care se în¬ 
scriu problemele sociale specifice 
societăţii contemporane. 

Marile primejdii care bintuie lu¬ 
mea contemporană, ca probleme 
sociale, sînt depersonalizarea, izo¬ 
larea şi anonimatul. Deşi majorita¬ 
tea populaţiei locuieşte astăzi în a- 
glomcraţîi umane, mai compacte 
ca oricîml, izolarea şi singurătatea 
h» care trăiesc mulţi oameni con¬ 
stituie un paradox al 2 ileîor noas¬ 
tre. Numărul persoanelor izolate 
care au nevoie de ajutor, a! oame¬ 
nilor bolnavi, ai bă tai ailor fără fa¬ 
milie este în creştere, în timp ce 
numărul celor care, prin profesie, 
sînt circulaţi %& le acorde asisten¬ 
tă ne dovedeşte a fi insuficient. *•*' 
te drept că în societăţile în care 
s-au impus principiile democraţiei 
ereştine cu privire la grija faţă de 
persoana umană, investiţiile în do¬ 
meniul social sînt in continuă 
creştere, dar concomitent sc înre¬ 
gistrează apariţia de noi grupuri şi 
categorii de persoane care necesită 
ajutor şl asistenţă socială. 

Ca un răspuns la această situa¬ 
ţie, In societăţile în care normele 
moralei creştine au pătruns adine 
in conştiinţa oamenilor, îndeosebi 
in conştiinţa tineretului, se înre¬ 
gistrează un avint de participare la 
serviciile sociale, participare care 
exprimă trăirea cu intensitate a 
poruncii Mlntuilorahil: „să Iubeşti 
pe aproapele tău ca pro tine în¬ 
suţi - , De aceea statul trebuie să o- 
tiiizcze la maximum aceste ener¬ 
gii, ocordiod tot sprijinul iniţiati¬ 
vei particulare In domeniul aslsten- 


Nu trebuie făcut nici un secret din faptul ca începînd cu se¬ 
colul al 19-lea în centrul politicii sociale s-a găsit conflictul dintre 
capital şi munca, tn raport de această realitate, sarcina principala 
a politicii sociale a constat în găsirea unor soluţii care să conducă 
la îmbunătăţirea eondiţiuniior de viaţă ale muncitorilor. A$adar, 
a existat o perioadă bună de timp de-a lungul căreia problematica 
socială s-a confundat cu problema muncitorească. 

Urmărind evoluţia acestui conflict în statele cu regim demo¬ 
cratic şi economic de piaţă din Occident se poate afirma, fără 
teama de a greşi, că politica socială tradiţionala din aceste state 
a fost încununată dc succes. Ea a contribuit la atenuarea evidentă 
a conflictului dintre muncă şi capital. Dar marele merit al poli¬ 
ticii sociale practicată în Occident a constat în crearea cadrului 
Juridic care oferă posibilitatea soluţionării, fără convulsiunî, a ori¬ 
căror eventuale ciocniri dc interese între patronat şi salariaţi. Că 
lucrurile stau aşa, că între nivelul de Justiţie socială existent în 
Occident, în „lumea capitalistă 4 ' şi condiţiile dc viaţă oferite 
«clasei muncitoare 44 în ţările socialiste, în care proletariatul a de 
ţinut, sau deţine încă puterea politica, există un enorm decala? 
în dezavantajul „socialismului victorios 44 , nu mai trebuie argumen¬ 
tat. Prin contactele cu Occidentul, devenite posibile după De¬ 
cembrie *89, pînă şt cei mai înrăiţi apologeţi ai „orînduirîi socia¬ 
liste 44 au avut prilejul să-şi dea seama în cc stadiu de sărărie şi 
mizerie socială a putut fi adusă o ţarii binecuvântata de Dum¬ 
nezeu, aşa cum este Remania, de ce» 45 de ani dc dictatura comu¬ 
nistă. 

Dar pentru lumea occidentală găsirea unor soluţii, acceptabile 
pentru ambele părţi, în conflictul dintre muncă şi canital, nu a 
însemnat încheierea preocupărilor cu caracter social. D»mne*trtva, 
noi probleme sociale, rămase în umbra din cauza acuităţii pro¬ 
blemei muncitoreşti, dar tot atît dc importante pentru echilibrul 
moral al unei societăţi, au ieşit la lumină. Este meritul democraţiei 
creştine de a fi fost prima forţă politică care a sesizat existenta 
şi natura acestor probleme sociale, precum şi dc a fi formulat so¬ 
luţii conforme cu respectul faţă de viaţa şi demnitatea omului, a 
tuturor oamenilor, chiar şi a celor nenăscuţi. 


ţei sociale. Cit de eficace şi promp¬ 
tă poate fi asistenţa umanitară des¬ 
făşurată din iniţiativă particulară, 
noi, românii, *n» avut prilejul să 
constatăm direct, imediat după e- 
venimentele din Decembrie *89. Re¬ 
vărsarea masivă de ajutoare de tot 
felul, colectate şi transportate din 
Occident spre ţara noastră, de c㬠
tre numeroase organizaţii de bine¬ 
facere de inspiraţie creştină, a 
constituit cea mai elocventă dova¬ 
dă de ce poate înfăptui iniţiativa 
particulară dud, nu numai că nu 
este «Huită de birocratismul ad¬ 
ministraţiei de stat, dar este aju¬ 
tată. In sensul în care doreşte, de 
către organele statului. 

O primă problemă socială, căreia 
societatea contemporană trebuie 
sâ-i acorde o importanţă deosebită, 
este problema persoanelor handica¬ 
pate. Tarele corporale şi psiiiico 
creează intr-o societate predominant 
industriala mari dificultăţi de a- 
daptare şi de existenţă normală a- 
cestei categorii de persoane, aceas¬ 
ta cu atît mai mult cu dt, ade¬ 
seori, o bună parte din semenii lor 
nu sînt capabil» să le înţeleagă ne¬ 
voile şi interesele. De accoa statal 
de drept social, aşa cum'este con¬ 
ceput statul In viziunea democra¬ 
ţiei creştine, trebuie să ofere per¬ 
soanelor handicapate toate şansele 
de a se şutea afirma şi dezvolta în 
profesio şl In societate. Persoanele 
handicapate nu sînt obiecte fragile 


cu care trebuie să se umble cu gri¬ 
jă} ele slnt fiinţe vii, sînt semenii 
fi nu arareori' partenerii noştri. 

Persoanele handicapate au drep¬ 
tul şi trebuie să primească tot aju¬ 
torul de oare au nevoie, înţelegînd 
prin aceasta tratament continuu 
pentru ameliorarea sănătăţii, apli¬ 
carea din vreme a unui tratament 
intensiv pentru copiii handicapaţi, 
posibilitatea unei şcolarizări dife¬ 
renţiate Şi adecvate pentru această 
categorie de copii, construirea de 
cămine, locuinţe ş» ateliere pentru 
handicapaţii maturi. O importanţă 
deosebită pentru starea de spirit 
şi moralul persoanelor handicapa¬ 
te o constituie contactele acestora 
c u persoanele normate. Aceste con¬ 
tacte trebuie încurajate şi cultiva¬ 
te in toate domeniile pentru ca han¬ 
dicapaţii să nu se considere fiinţe 
izgonite la periferia societăţii. 

O a doua categorie de persoane 
caro se bucură do o atenţie deose¬ 
bită In cadrul politieii sociale din 
societatea contemporană o consti¬ 
tuie persoanele In vlrsifi. Bâtrîne- 
ţea, ca de altfel toate ctapelo vie¬ 
ţii, îşi ore valori proprii, necesităţi 
proprii, sarcini proprii şi responsa¬ 
bilităţi proprii. O societate se do¬ 
vedeşte a fi umană numai In m㬠
sura în care reuşeşte să facă posi¬ 
bilă tuturor persoanelor In vfrstă 
o existentă sigură Intr-o ambta-M 
corespunzătoare demnităţii umane. 


Societatea noastră ar comite o 
gravă greşeală renunţînd ia servi¬ 
ciile 51 realizările oamenilor i n 
vîrstă. la puterea lor de judecată, 
la experienţa lor de viaţă, la ca¬ 
pacitatea lor de înţelegere şi solu¬ 
ţionare a problemelor ce se pot i^i 
în familie, in relaţiile cu concet㬠
ţenii şi în domeniul social. Per¬ 
soanelor vlrstnrce trebuie să li se 
ofere un cîmp larg ck* activitate 

S jsâ în slujba societăţii. Nu cor>- 
ictul. ci înţelegerea trebuie să 
caracterizeze convieţuirea dintre ge¬ 
neraţia tlnără $i persoanele in 
vîrstă. 

Dar problema socială centrală In 
societatea contemporană este pro¬ 
blema sănătăţii. Importanţa ei re¬ 
zidă în faptul că ea priveşte în 
aceeaşi măsură pe toţi membrii 
societăţii. Sănătatea este unul din 
cele mai de preţ bunuri ale vieţii. 
Şansele de a fi sănătos sau de a te 
însănătoşi dacă eşti bolnav trebuie 
să fie egale pentru toti oetăt*»mi 
fără a fi condiţionate de s»t*ia»ia 
lor financiară de poziţia lor so¬ 
cială. de localitatea în care domi¬ 
ciliază Intr-un cuvint de ort'*» con¬ 
siderent care ar putea fi invocat 
drept pretext pentru a justifica di¬ 
ferenţieri sau discriminări In acor¬ 
darea asistentei medicale Pacientul 
trebuie să aibă deplină libertate in 
a-şl alege medicul şi spitalul unde 
să fie tratat iar medic»», sâ fie li¬ 
ber să-şi exercite proferi >1 - e 
restricţii. întregul sistem dc insti¬ 
tuţii destinate sănătăţi» popuUţie» 
trebuie ferit de orice tendinţă de 
dirijism birocratic. EI trebuie să se 
bucure de largi posibilităţi de au- 
toadmmistrare. 

Progresul tehnico-medical a adus 
cu sine noi speranţe si şanse de 
însănătoşire şi de ele trebuie să 
beneficieze toţi bolnavi». O aten¬ 
ţie deosebită trebuie acordată bol¬ 
navilor psihici. Se ştie că pînă 0 - 
cum bolnavii psihici nu au fost 
îngrijiţi ia aceiaşi nivel de interes 
şi insistenţă ca bolnavii cu afec¬ 
ţiuni organice. Această mentalitate 
care consideră anumite afecţiuni 
mai puţin demne de interes trebuie 
eradicată din conştiinţa personalu¬ 
lui medical. Pentru bolnavii psi¬ 
hic», pentru bolnavii cronici, ca şi 
pentru cel ce necesită îngrijire per¬ 
manentă, trebuie îmbunătăţite con¬ 
diţiile de spitalizare şi tratament, 
astfel incit ele să corespundă nor- 
melor elementare de respect a dem¬ 
nităţii umane. 

Utilizarea unei aparaturi tehni- 
co-medicalo din ce în ce mai per¬ 
fecţionată nu trebuie să ro¬ 
la diminuarea atenţiei şi afecţiunii 
faţă de bolnavi, căci orice turbu- 
rare organică are şi o considerabilă 
componentă psihică ce nu poate II 
influenţată pozitiv dccît de com¬ 
portamentul afectuos ăl personalu¬ 
lui medical. 

In final trebuie subliniat faptul 
că succesul unei politici sociale pu¬ 
să In slujba omului este strtns de¬ 
pendent dc progresul economic. In¬ 
tr-o societate cu o economie fali¬ 
mentară. fără perspective de redre¬ 
sare. nu se poate spera că proble¬ 
mei© sociale ar putea constitui o 
preocupare majoră pentru puterea 
politică. România este. poate, cel 
mal trist exemplu So sprijinul *- 
cestei teze. Numai o economie dc 
piaţă bazată pe proprietatea pri¬ 
vată şl pe libera concurenţă poate 
conduce la o economie prosperă şl 
implicit ia rezolvarea problemelor 
sociale specifice societăţii contem¬ 
porane In spiritul principiilor de¬ 
mocraţiei creştine. 

PUNCTE CARDINALE 


PUNCTE DE 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 


VEDERE 

Dialectica partidelor politice 


Apariţia sau dispariţia partidelor politice in 
istoria unul popor, sau mai bine zis în anumite 
perioade ale acestei istorii, este un fapt care 
provine din însăşi firea lucrurilor, in sinea ei 
şi ea dialectică. Pluralismul acestora, deci di¬ 
versitatea precum şi paradoxurile din sinul lor, 
nu trebuie nici sa sperie, nici să îngrijoreze. 

Născute în chip firesc din anumite condiţii 
de viaţă ale statelor (şi mai ales ale celor 
modeme — de unde şi diversitatea lor), ele 
sSnt ca nişte organe cu funcţii deosebite, sub¬ 
sumate marelui organism social Or, o negare 
a lor in acest sens sau suprimarea intenţiona¬ 
tă chiar şi a uneia dintre ele ar însemna o 
absurditate dacă nu chiar o prostie. Că c4c, 
partidele, fărimiţează unitatea, ar putea zice 
unii. Da, dar ce altceva înseamnă un partid, 
dacă nu parte din Întreg? Iar întregul viu, cc 
altceva este declt un ansamblu de părţi co¬ 
relate funcţional prin care ei există şi se ma¬ 
nifestă? 

Prin urmare, existenţa unui singur partid, 
ca unic organ social, ar fi un non sens, la adre¬ 
sa întregului care altfel declt prin părţi n-ar 
putea exista. Ca organe insă. şi ca de altfel 
loate organele, partidele stnt supuse apoi şi ele 
diverselor afecţiuni şl crize In care funcţiile ii 
se alterează. Iar. In acest caz. perielitindu-se 
existenţa Întregului organism, este firesc ca, in 
diversitatea lor. unele organe — respectiv par¬ 
tide — să-şi preia reciproc şi-n măsura posi¬ 
bilului funcţiile alterate. De unde apoi şi ra¬ 
porturile de corelare sau opoziţie dintre ele, 
de structura polemică a ansamblului, un partid 
opuntndu-se altui partid,' fiecare cu exclusivis¬ 
mul şi intoleranţa Iul. într-un fel cu dogma¬ 
tismul şi pretenţiile de absolut Nici o tran¬ 
zacţie deci In ceea ce priveşte ţelul şi nici o 
discuţie critică a punctelor dc vedere care să 
duci la dlsoluţîc şi la perturbarea disciplinei 
de partid. Ca un monolit apoi. ea o unitate 
combativă, partidul Îşi creează aP®i obligatoriu 
anumite modalităţi şi instrumente de luptă, 
specifice, cu care să-şi urmărească victoria. 

Există însă din păcate numai două tipuri de 
astfel de resorturi combative, cele exterioare 
— finalităţile urmările, scopurile, ţelurile tac¬ 
tice — şi cele interioare, ţinind de alcătuire, 
mentalitate şi factură, toate apoi neexcluzîn- 


ciu-sc ci concurind, colaborlnd şi condiţionîn- 
clu-se funcţional in vederea luptei politice. 
Deci, pentru a sc realiza ca atare, orice partid 
politio are nevoie de un ţel şi de o tactică şi 
strategie adecvate atingerii luL O dată atins 
acest ţel, şi o dată realizat scopul politic, par¬ 
tidul se află intr-o stare paradoxală: adversa¬ 
rul infrtnt, lupta încetează, taberele se dizolvă 
şi sentinţa capitală este semnată de ambele 
părţi Dialectica viului este neiertătoare: exis¬ 
tenţele opoziţionale suspendîndu-sc reciproc, 
partidele adverse, după victorie sau Infrinderc, 
dispar, istoricitotea se consumă şi masa poli¬ 
tică işi reface unitatea. Partidul învingător de 7 
vine astfel unic, ajungînd in ultimă instanţă 
la acea faimoasă identificare cu «ţara*, Ia 
acel strident «noi sinlcm poporul*. 

Accident istoric, atunci această dispariţie a 
partidelor angajate dialectic tn luptă? Citaşi de 
puţin, organicul nu suportă nici tensiuni anta¬ 
gonic» excesive nici echilibru nul $t-n conse¬ 
cinţă? O încovoiere Ut faţa evidenţei inelucta¬ 
bile? Defetism Sn faţa realităţi istorice? Citaşi 
de puţin; o evidenţă Insă lucidă a faptului viu, 
da. Căci numai astfel se explică toate „ismele* 
secolului. Inceptnd cu cele estice şi sffrşind cu 
cele vestice, cu maoismul. bolşevismul, fese- 
nismul şi chiar liberalismul 

Că nici fără partide apoi nu se poate, e tot 
o lege a viului. Monopolul unicităţii — fapt 
evident tot istoric — realizat şi posibil numai 
prin forţă şi teroare — duce inevitabil iar la’ 
exacerbarea tensiunii părţilor şi-n final la ex¬ 
plozie. 

Metabolism istorie deci in care alternanţa 
«fazelor* se impune legic şi organic, nu însă 
fără accidente. Aşa că pentru ceea ce nu poate 
avea existenţă perpetuă — şi partidele, fie ele 
unice sau diferite n-o au — nu trebuie în- 
crîncenare, ci înţelegere şi o deosebita atenţie. 

Şâ ştii clnd nu mai trebuie să fii ceea ce 
eşti, e ceea ce s-ar cere de la orice conştiin¬ 
ţă politică, iar pentru cei ce s-ar teme de dia¬ 
lectica viului, în care afirmaţiile şi negaţiile se 
succed, anulîndu-se şi ameninţînd uneori chiar 
cu vidul, o singură consolare, aceea că «fiind 
orice ar fi să fie, niciodată n-a fost să nu fie 
cumva". 

Marcel PETRIŞOB 


Pledoarie pentru unitate 

(urmare din pag. I ) 

că mai nou, aceaslS categorie de intelectuali a aflat 
că, pretutindeni in societăţile democrate, politica sc 
practică in partide şi ca urmare slnt pe. cate să în¬ 
fiinţeze o nouă formaţiune politică. A cîta? tn orice 
caz un număr cc depăşeşte cifra de două sute! 

A doua cauză care stă la baza dificultăţilor dc a 
se închega un front unitar al opoziţiei o constituie ma¬ 
siva infiltrare a partidelor politice cu agenţi care ac¬ 
ţionează în vederile şi la ordinele PuteriL 

După o scurtă perioadă de derută, provocată de eve¬ 
nimentele din Decembrie *89, Securitatea şi-a preluat 
integral funcţiile avute înainte dc Revoluţie. Mai intîi 
din umbră şi apoi oficializată eu numele conspirativ 
de Serviciul Român dc Informaţii, Securitatea şi-a re¬ 
luat intens activitatea de supraveghere şi dirijare o 
opiniei publice, reorganizîndu-şi printre altele şi re¬ 
ţeaua dc informatori Pe lingă sarcinile tradiţionale, a- 
cestora li s-a încredinţai misiunea de n Infiltra parti¬ 
dele politice, cu precădere pe acelea al căror program 
şi prestigiu reprezintă un rea! pericol pentru Putere. 
Pentru ca această acţiune să fie ctl mai eficace sc 
urmăreşte ca infiltrarea să se producă cît mai sus, la 
nivelele de conducere ale partidelor de opoziţie. In 
•cest scop s-au utilizat toate mijloacele posibile, in¬ 
clusiv aducerea din Occident, fie permanent, fie nu¬ 
mai pentru anumite acţiuni propagandistice, menite 
să compromită adevărata opoziţie, a unor pseudoexi- 
laţi politici Aceasta este explicaţia faptului că în¬ 
tr-un moment istoric «n care imperativul suprem ar 
trebui să fie UNITATEA, se produc sciziuni, dizidente 
şi demisii in rindut opoziţiei. Şi tot aslfe! se explică 
apariţia pe ecranele televizoarelor, aşa ca din intim¬ 
idare, a unor figuri «nai mult decit dubioase de teapa 
acelui domn Ripoşnnu, fost ginere al lui Petru Groza, 
sosit din America, deci cu prezumtiv certificat de lup¬ 
tător pentru democraţie autentică, nu originală care, 
cu inocentă mască de «istorie vie”, şi-a deşertat cu 
neruşinare hirelăul de calomnii asupra a tot ce a re¬ 
prezentat opoziţie, luptă şi sacrificiu în lupta împotri¬ 
va comunismului 

Dar cca mai perfidă armă utilizată de Putere pen¬ 
tru a-şi păstra poziţia dobîndită prin fraudă în De¬ 
cembrie *89 este menţinerea populaţiei la limita posi¬ 
bilităţii de supravieţuire. Metoda a fost aplicată cu 
succes de Ccauşescu de-a lungul celor 25 dc ani lu¬ 
mină, Atita limp cit oamenii sînt preocupaţi de pro¬ 
blemele elementare ale existenţei cotidiene este greu 
să le pretinzi să participe activ şi cu entuziasm la 
lupta politică pentru instaurarea democraţiei Conse¬ 
cinţa: o stare din ce în cc mai pronunţată de apatie 
a populaţiei care se pare, ca un fapt firesc şi întru 
totul explicabil, este mult «nai dispusă si lupte pentru 
revendicări economice decit pentru drepturile funda¬ 
mentale ale omului şi pentru demnitatea persoanei 
umane. 

Kn această situaţie Puterea admite deliberat acţiu¬ 
nile revendicative cu caracter economie. Grevele sînt 
de preferat Unei contestări a legitimităţii puterii po¬ 
litice. Dar nu numai atît. Acţiunile greviste au pentru 
Putere avantajul de a submina cea mai periculoasă 
formă de unitate: unitatea întregului popor. Orice gre¬ 
vă provoacă, ca o consecinţă fatală, grave conflicte 
intre diferitele segmente ale populaţiei Cînd fac gre¬ 
vă ceferiştii, toţi cei împiedicaţi să circule pe calea 
ferată ii condamnă şi sc asociază Puterii în a Ie con¬ 
testa justeţea revendicărilor. Aceiaşi lucru cînd iac 
grevă medicii» cînd fac grevă vînzătoarele de la 
chioşcurile de pîine ctc., etc., ele. 

In acest dezolant climat politic, cind singura armă 
eficace in lupta împotriva actualei Puteri este UNI¬ 
TATEA, aceasta pare un deziderat irealizabil. Prea 
sint multe obstacolele care stau în calea înfăptuirii 
unei opoziţii unite! Veicitarismul unora din liderii 
Principalelor partide politice, infiltrarea partidelor dc 
opoziţie cu elemente puse in slujba forţelor oculte ca¬ 
re militează pentru menţinerea actualei guvernări, 
ca şi a structurilor comuniste rămase intacte în ciuda 
Revoluţie^ din Decembrie *89, dar mai ales refuzul 
majorităţii populaţiei de a sc angaja în lupta politică, 
ca urmare a incapacităţii dc a înţelege că îmbunăt㬠
ţirea dezastruoasei situaţii economice este condiţio¬ 
nată de înlăturarea actualei Puteri. 


_Şi totuşi În ziua dc simbătă, 8 iunie, în Piaţa Unirii 
din Timişoara s-a reaprins candela speranţei In faţa 
unei impresionante mulţimi, pc o ploaie torenţială 
care nu a contenit timp de şase orc cît a durat mi¬ 
tingul organizat de Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin 
şi Democrat, domnul Comeliu Coposu. preşedintele 
partidului, a rostit, nu un discurs politie, ci crcxul 
luptei care poate să readucă poporul român pe calea 
desăvârşirii Revoluţiei din Decembrie *89 şi împlinirii 
idealurilor pentru care şi-au dat viaţa nenumăraţi ti¬ 
neri martiri po al căror suprem sacrificiu se va 
clădi România dc miinc. Pentru cuvintele rostite Ia 
Timişoara, pentru semnificaţia lor profundă, pentru 
pateticul aPel la unitatea tuturor forţelor care sc opun 
actualei Puteri şi pentru credinţa in destinul bun al 
României Vfi mulţumim domnule Comeliu Coposu! 

$i totodată îţi mulţumim Timişoara! Timişoara. •- 
cest oraş simbol căntîa fiecare român ii esto dator 
TCTUTiaŞtlriţă ..reprezintă”, nşa cum a formulat concis 
K pregnant domnul Comeliu Coposu, «începutul deş¬ 
teptării naţionoic''. Proclamaţia dc la Timişoara este 
punct dc referinţă în islorin românească.-Timişoara n 
dat pildă'că este întotdeauna fn fruntea"mKc.Irilnr 
generoase nWrU libertete; pftilru di-mocr.'iţj; ,^ pen¬ 
tru derâiţităiba poporului ţţjnlââ.' 


Cu sinceritate despre vinovăţie 


Penibilă dezbaterea pe te¬ 
ma vinovăţiei transmisă In 
seara zilei de 9 iunie ia ca¬ 
dru: emisiunii „Convorbiri 
de duminică" de Televiziu¬ 
nea Română. Mă Întreb ce-or 
li înţeles, telespectatorii obli- 
■ gaţi sâ vizioneze într-o zi de 
.duminică şi la o oră dc raa- 
'xiraă audienţă, această aaos\ 
tâ şi de loc instructivă’ emi¬ 
siune,- feăci, mărturisesc, ey, 
"n-am Înţeles nimic.. Ba nil, 
ceva lotuşi am înţeles. Am 
Înţeles că nu sîntem Încă 
-dispuşi să privim ode vărul în 
faţă şi să spunem lucrurilor 
pe tiumo. 

Am nutrit, la un moment 
dat, citind In programul T.V. 
anunţarea acestei dezbateri, 
speranţa naivă că televiziu¬ 
nea va sparge. în sflrşit, 
gheaţa şl va. deschide proce¬ 
sul coşmarului trăit de po¬ 
porul român în ultimul sfert 
de secoL ©ici ce altceva pu¬ 
tea să sugereze, în contextul 
actual, promiţătorul titlu „Cu 
sinceritate despre vinovăţie*, 
declt că se va încerca stabi¬ 
lirea unor responsabilităţi, 
condiţie sine non pentru 
netezirea drumului spre o au¬ 
tentică şi Imperios trebui¬ 
toare reconciliere naţională? 
Şi aceasta cu aut mai mult 
cu cit. la dezbatere urmau să 
ia parte şl doţ distinşi căr¬ 
turari .pentru care am o deo¬ 
sebita consideraţie şl care ar 
fi avut şi probitatea intelec¬ 
tuala şi obligaţia morală să 
facă acest lucru. Vană spe¬ 
ranţă!..., In Joc dc o ase- 
mrne i fi!>ordare. dezbaterea 
s-a limitat ta o serie de vagi 
consideraţii —- pertinente ale 
unora, ridicole ale sltora — 


privind problema pusă în. dis¬ 
cuţie. Desigur, despre păcat, 
şi vinovăţie sc poate discuta 
şi aşa. dar nu de consideraţii 
teoretice despre o problemă 
atît de importantă, are ne¬ 
voie societatea românească a- 
cum, ci de o dezbatere sin^. 
ceră,. nepărtinitoare, prin ca¬ 
re să se 'Stabilească responsa¬ 
bilităţi şi care să ne-facă pe 
toţi — victime" şl călăi. — să 
înţelegem ec s-a Intimplat 
cu noi .in această lungă noap¬ 
te de coşmar a istoriei - 
noastre. 

N-aş vrea să fiu înţeles 
greşit Citid pledez pentru 
stabilirea de responsabilităţi 
nu sînt animat nici de re- 
sentimente,- pici de spirit 
vindicativ aşa cum insinua, 
în alt context, unul dintre 
participanţii ' Ta' dezbatere — 
autorul „Minimii mo ralia" — 
referind u-se ta categoria so¬ 
cială — ,e1& a foştilor prizo- 


fiidri politici — cate a avut 
cel raai mult deîsuferit dc pe 
urma acestui coşmar. Nu de 
răzbunări ori de răfuieli 
personale este vorba ci de 
memorarea trecutului pen¬ 
tru a nu risca să-l retrăim. 
Şi această cu atît mai mult, 
cu cît unii dintre cei cdre au 
fost purtătorii râului care 
ne-a îmbolnăvit se vor astăzi 
doftori pricepuţi şi au pre¬ 
tenţia de a ne lăsa pe mîna 
lor pentru a ne vindeca. A- 
cestora trebuie să le aducem 
aminte cine sînt şi cit de 
mult rău au făeut ei acestei 
ţări. Pe aceştia va trebui să-l 
facem să înţeleagă să vină 
desculţi prin zăpadă la porţi¬ 
le iertării noastre. 

Dacfi nu a fost posibil un 
Nlirnberg Românesc, va tre¬ 
bui să facem să fie posibilă 
o Ganossa românească. 

Pe mo stau o ANDRONESCU 









Pag. 4 


• PUNCTE CARDINALE O 


PERSONALITĂŢI Şl IDEI 




N-am fost niciodată un optimist exagerat..." 


— Cum definiţi Asociaţia 
Fâşiilor Deţinuţi Politiei? Nu 
juridic, ştiu cu este un statut 
caro o face, ci cum apare Aso¬ 
ciaţia iu viziunea Dv> M cum o 
vedeţi? 

— Supravieţuitorii unui cataclism 
moral şi-au dat mina, nu pentru 
a privi Înapoi cu rafnie, spre Gol- 
Cotele suferinţelor lor. ci pentru 
a privi Înainte, continuînd să se 
dăruie pentru binele şi fericirea 
poporului român, pentru libertate 
şi adevăr. Pentru că s!nt margina- 
lizaţi o fac cu discreţie. 

— Vreţi să spuneţi că noua 
societate nu şi-a arătat recu¬ 
noştinţa pentru ani» de suferin¬ 
ţe din închisori? N-a făcut nici 
un gest de compasiune pentru 
urmaşii celor co zac fără mor¬ 
minte şi fără cruce? 

— încă din scara zilei de 22 de* 
Cembrte 3989, Ion Iliescu şi-a ma¬ 
nifestat ostilitatea faţă de foştii 
deţinuţi politici. Acum atitudinea 
puterii este şi mai duşmănoasă. Es¬ 
te ?i firesc! Cei care se fac vino¬ 
vaţi de crime contra umanităţii de 
violenţă şi minciună, nu pot să ac¬ 
cepte adevărul, se tem. Si nu poţi 
cere călăului să-şi iubească victi¬ 
ma. Orice_ ar face. noi sîntem mar¬ 
torii. încă, a eeea ce a însemnat 
comunismul în România. 

— Bine, să admitem că o no¬ 
uă conducere ar prelua puterea 
şi v-ar acorda consideraţia po 
caro o meritaţi, cum ar trebui 
sa apară A.F.D.P.R.-U1? 

— A.F.D.P.R. ar fi o instanţă 
morală, oameni care prin suferin¬ 
ţa îndurată cu atîta stoicism, nu 
mai pot accepta violenţa şi nedrep¬ 
tatea. Experienţa de o viaţă le-a 
dat aura înţelepţilor. în criza mo¬ 
rală prin care trecem ar putea ju¬ 
ca un Toi important 

— Cum vedeţi viitorul? Ce 
aţi dori pentru ţară? 

— Aş dori să ajungem acolo in¬ 
cit să putem învăţa generaţia tî- 
nârij să ştie să deosebească binele 
de râu şi adevărul de minciună: Şl 
peste toate omul să fie eliberat de 
teamă şi de grija zilei de mîine. 

— Credeţi că onoarea ţârii 
a fost lezată? DE CINE? 

— De aceeaşi nomenclatură co¬ 
munistă, neschimbată, pe care o în- 
tîînlm la toate eşaloanele puterii. 


DECLARĂ DOMNUL 

Constantin Ticu Dumltrescu 


Domnul Constantin Ticu Ou- 
mitrescu, preşedintele Asocia¬ 
ţiei Foştilor Deţinuţi Politici es¬ 
te o persoană cunoscută şi con¬ 
testată. Ca toţi oamenii ce nu 
urmează in viaţă o linie cumin¬ 
te, adică mediocră, ca toţi cei 
cc nu vorbesc cu Jumătate de 
gură şi nu slujesc cu jumătate 
de suflet şi*a atras şi partizani 
statornici dar, mai ales, duşmani 
şi duşmănii solide. 


Preşedinte a unei asociaţii na¬ 
tural ’ anticomunistă prin luptă, 
suferinţă şi credinţă, el nu poa* 
te fi decit purtătorul lor de cu- 
vint şi prin asta paratrăznetul 
asupra căruia se abal loviturile 
periculoase deosebit de puterni¬ 
ce, deosebit de perfide. Cunoaş¬ 
te însă, şi-şi asumă riscul. 

L-am rugat să nc răspundă la 
citeva întrebări. Şi, în modul 
lui tranşant a făcut-o. 


— în multele Dvs. luări do 
cuvint v-aţi dovedit un adversar 
ireductibil al D-lui Iliescu. A- 
veţi cu dinsul ceva personal, 
sau este reacţia firească a unei 
personalităţi care-şi alege ad¬ 
versari pe măsură? 

— Aquila non capit muscas, as¬ 
ta e drept, dar eu nu mă simt vul¬ 
tur, iar a-1 compara pe Dl. Iliescu 
cu aşa ceva este de-a dreptul ri¬ 
dicol. 

Faţă de Dl.. Iliescu nu ara decit 
reţinerea pe care o ai pentru un 
om fals, perfid şi răzbunător. Am 
avut ocazia să-i văd faţa la 22 de¬ 
cembrie 1939, cînd mulţimea scan¬ 
da: 

Fără comunişti! Şi fără comu¬ 
nism! 

Am tresărit îngrozit pentru soar¬ 
ta ţării. Văd In el un comunist 
convins care serveşte şi apără atît 
structurile Comuniste din ţară cit 
•şi comunismul internaţional. Şi 
mai ştiu că orice om normal care 
ar fi avut uri dram de conştiinţă 
ar fi -părăsit de mult locul pe ca¬ 
re-1 ocupă. 

N-aş- putea să spun eă-1 urăsc 
pentru că, mi iştiu să Urăsc. dar. 
pentru ‘ cera făcut între 22 decem¬ 
brie 1989 > şi 2—3 ianuarie 1991. şi 
;ipai ales după 13—15 iunie, îl de¬ 
test. ! 

— Cum vedeţi redresarea eco¬ 
nomiei? 

— Prin aiurarea pretinşilor spe¬ 
cialişti. Totul 1 depinde de restabi¬ 
lirea încrederii Intre oameni şi mai 
ales între populaţie şi instituţii. în¬ 
tre conducători şi conduşi. După 
înlâLurarea hoţiei şi a corupţiei. 


adică a nomenclaturii şi a obiceiu¬ 
rilor ei. situaţia se va limpezi. Ro¬ 
mânia e o ţară bogată cu oameni 
harnici şi economi. O conducere 
care să slujească interesele ţării şi 
nu pe a altor ţări şi care să im¬ 
pună o singură lege pentru toţi 
cetăţenii, nu va avea nevoie de zeci 
de ani pentru a aduce ţara la o 
viaţă normală, cum prevăd proo¬ 
rocii mincinoşi 

— O ţară nu trăieşte izola' 
ci într-un cadru, în timp, In¬ 
tr-un context internaţional 
Cum vedeţi viitoarea poziţie ex¬ 
ternă a României? 

— Singura cale este încadrarea 
noastră în Europa şi relaţii de bu¬ 
nă vecinătate cu toţi vecinii inclu¬ 
siv cu viitoarea Rusie. 

— Sînteţi monarhist? 

_ Am fost în adolescentă mo¬ 
narhist cu tot sufletul, acum sînţ 


monarhic din raţiune, 
vcm nevoie de un arbitru. de ° 
autoritate morală, care să ne adu- 
ne dc pe drumurile urii şi * a2bu 
nării. 

— Tot timpul aţi fost atacat 
dar în ultima vreme parcă s-a 
dezlănţuit o adevărată campanie 
împotriva dumneavoastră şi a 
Asociaţiei al cărei preşedinte 
sînteţi. Car< să fie cauza? 

— Asociaţia Foştilor Deţinuţi Po¬ 
litici este singura organizaţie caic 
n-a schiţat nici un gest. care n-a 
făcut nici cel mai mic compromis 
cu puterea. Din cauză că şi-a păs¬ 
trat Această neştirbită demnitate, 
a faptului că reprezintă 
un întreg trecut de luptă şi de sa¬ 


crificiu, se bucură In ochii întregii 
ţări de o reală apreciere, de un in¬ 
contestabil ascendent moral, lucru 
foarte neplăcut pentru guvernanţii 
care pot importa pe banii noştri, 
pentru uzul şi huzurul lor, orice, 
numai probitate şi consideraţie mi 
Puterea se simte atît de copleşită 
de propria ei murdărie incit reac¬ 
ţionează violent la curăţenia altuia, 
e atît de vlndută incit o apucă fu¬ 
ria cînd vede că cineva refuză să 
se vîndă. 

— In unele filiale ale A.F.D. 
P.R. au apărut un fel de decla¬ 
raţii-protest. prin care se impută 
actualei conduceri, adică liniei 
pe care i-at : imprimat-o. că nu 
respectă statutul de organizaţie 
apolitică. Se cer semnături de a- 
deziune pe acest document 
— Deşi „documentul* nu e sem¬ 
nat. provenineţa Iui nu e greu de 
ghicit, mai ales că c dactilografiat 
la o maşină cu caractere mărite, a- 
şa cum se mai află numai în insti¬ 
tuţiile de stat Cine credeţi că are 
interesul să scindeze, să slăbească 
astfel, să transforme A.F.D.P.R. în¬ 
tr-un sindicat apolitic? Cit priveşte 
pe cei dispuşi să semneze un astfel 
de document ce pot să spun?... Is¬ 
toria îl consemnează, şi pe regele 
Leonida. cu cei trei sute de spar¬ 
tani ai lui. care au murit pînă la 
unul apârînd pămîntul patriei dar 
şi pe Efialte trădătorul care a con¬ 
dus trupele perşilor pînă în spa¬ 
tele liniilor de apărare spartane. 
E şi acesta un mod de a intra în 
istorie, prin trădare. 

— In încheiere aveţi şl un 
gind optimist? 

— N-am fost niciodată un opti¬ 
mist exagerat, dar am crezut în¬ 
totdeauna. mai ales în anii de în¬ 
chisoare. în izbînda binelui asupra 
răului în cauza umanităţii, am cre¬ 
zut în Dumnezeu. Acum cred într-o 
eră de pace. de mai multă înţelep¬ 
ciune. Sper că vecinii noştri din 
Răsărit, care de două secole ne-au 
impus .direcţia şi nc-au scris isto¬ 
ria. se vor schimba în bine. După 
destrămarea imperiului comunist, 
viitoarele state rus şi ucrainean ne 
vor fi buni vecini. Dar pentru ţa¬ 
ra noastră, de primă urgenţă e re¬ 
dresarea morală şi foştii deţinuţi 
politici pot avea un mare rol în a- 
cest proces. Actuala putere se pare 
ca a înţeles acest lucra D-aia se 
. 'teme. 

PUNCTE CARDINALE 


Rebeliunea comunistă 


In pofida unor palide aparenţe şi a imense¬ 
lor eforturi propagandistice, refuzul dialogului 
social autentic este una din însuşirile conge¬ 
nitale ale comunismului Decenii în şir, puterea 
comunistă şi-a desfăşurat cu perseverenţă şi 
aroganţă monologul pe care îl prezintă sub 
sintagma: dialog cu masele. 

In Decembrie '89, populaţia, ieşită pe stradă, 
a strigat: jos dictatorul, jos dictatura, jos co¬ 
munismul Intuitiv nu s-a cerut vreun dialog 
căci cl nu era posibil şi ar fi fost absurd să 
se dialogheze. Puterea a căzut, aparent, căci 
în fapt au căzut doar cîţiva reprezentanţi ai el 
Pentru a se Înţelege că nu există vid de pu¬ 
tere, s-a făcut un exerciţiu de război civil, ale 
cărui victime aparţin, aproape în întregime, 
populaţiei civile. Se poate afirma fără teama 
de a greşi că numărul nomenclaturiştilor co¬ 
munişti care şi-au pierdut funcţile este mai 
mic decit numărul victimelor. Revoltei poporu¬ 
lui român i s-a răspuns cu o represiune, pre¬ 
zentată sub eti dicta de revoluţie televizată. Nu 
s-a desfăşurat nici un dialog ci doar a fost 
cea mai spectaculoasă şi reuşită acţiune pro¬ 
pagandistică a comunismului în România. 

Puterea şl-a demonstrat apetitul represiv în 
lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie şi 
iunie, iar in anul care s-a scurs a arătat dar 
cu va reprima orice încercare de lovitură da 
stat. Aceasta este definiţia proprie pe care o 
dă oricărei manifestări a nemulţumirii. In ia¬ 
nuarie ’DO nu fost încercări de lovituri de statl 
S-au demascat a strigat telegenic odrasla unul 
oamintemisi, care a transformat, împreună cu 
dezertorul din armata română Emil Bolnfiraş, 
armata română Intr-o anexă o partidului comu¬ 
nist In februarie *90 a fost lovitură de stat! 
Legionară de acum, căci în ianuarie fusese 
ţărănistăI In realitate au fost lovituri alo sta¬ 
tului comunist date societăţii civile. Următo¬ 
rul act a fost un conflict inleretnic montat. 

Invocarea unui pericol fals este esenţa ori¬ 
cărei diversiuni. In 25 decembrie *89 Cenuşes- 
eu, pus la colţ, la propriu şt Ia figurat, de 
către ai Iul a exclamaţi mărturie în fals. îşi 
cunoştea tovarăşii! în iunie preşedintele comu¬ 
nist al statului a strigai: REBELIUNE LEGIO¬ 


NARA! încă nu a fost identificat nici un le¬ 
gionar participant la incriminata lovitură. 

Conlucrarea dintre diferitele caturi ale pu¬ 
terii „una şi nedespărţită" este evidentă. Pre¬ 
şedinţia refuză, cu un dispreţ suveran, dialo¬ 
gul. Subliniez că suveran este un atribut al 
împăraţilor, regilor şi vedem bine, la noi, al 
preşedinţilor. Dacă felul de a se exprima ol 
ex-preşedintelui Ceauşescu era obiect al umo¬ 
rului naţional, expresiile actualului preşedinte 
— Iliescu dovedesc o vulgaritate suburbană: 
sula în coaste, golani, cine ii adăpează (forma 
corectă este adapă). Oricum relaţiile comuniş¬ 
tilor cu gramatica nu sînt prieteneşti Legisla¬ 
tivul, la orice intervenţie care nu se află în 
textul majorităţii suficiente, dar nu necesare, 
tropăie din picioare. Astfel arată ţării că însu¬ 
şirea lui nu este de parlament ci de tropament 
care forrfiuleazâ fărădelegi pe care ţara le va 
resimţi cp fiind nişte lovituri de copită. 

Forţe oculte pun la care acţiuni diversio¬ 
niste. Cei care au fost instruiţi să acţioneze 
în şi din umbră sînt folosiţi şi plătiţi să facă 
acelaşi lucru pentru noua conducere. Am nu¬ 
mit Serviciul Român de Informaţii, instituţie 
care nu are, la nivel naţional sau la nivel ju¬ 
deţean, între factorii de decizie nici o persoa¬ 
nă care să nu fi fost ofiţer de Securitate. Insti¬ 
tuţiile de ordine regizează dezordinea. Autobu¬ 
zele Poliţiei se aprind din interior, Ministerul 
de Interne se aprinde de la etajul al Vl-lea, 
deşi nimeni nu pătrunsese prin poarta de fier 
forjat Planul a fost îndeplinit conform înţele¬ 
gerii cu domnul (fost tovarăş) Iliescu (vezi con¬ 
vorbirea Chiţac-Diamandescu, prin staţia radio). 

Batalioane de reprosiuno civile, sau îmbr㬠
cate In «vi!, sînt chemate să facă ordine. Ele 
descind prin Bucureşti din camioane ca bata¬ 
lioanele negre ale Iul Mussolinl Sini prozentc 
şi batalioane ale Ministerului de Interne, orga¬ 
nizate militar ca batalioanele lui Emst ROhn. 
Naţlonal-sociaiismul german îşi găseşte cores¬ 
pondent, In acţiunile de stradă, In socialismul- 
naţional smuls Iul Ceauşescu de către Iliescu. 

Toate acţiunile protestatare exprimă voinţa 
de democratizare o ţării. Ele nu ou caracter 
Violent dar U se răspunde cu violenţă. Exaspe¬ 


rate de voinţa lor crîncenă pentru democraţie, 
structurile comuniste au liotăilt să contraatace 
decisiv. Chiar şi firavele elemente democratice 
ale societăţii civile sînt intolerabile pentru Pu¬ 
terea din România. In iunie 1990 s-a consumat, 
în detrimentul democraţiei, o REBELIUNE CO¬ 
MUNISTA. Ion UNGUREANU 



Mănăstirea Faina. Poarta de Intrare în mănăstire 











REZISTENTA ARMATĂ 


PUNCTE CARDINALE • 


Pag, 5 


OPERAŢIUNEA „CEAIIJESCIJ 


ti 


lou Gavrila îţi deapănă îa continuare aducerile 
aminte din tinereţea petrecuta în munţi» cu arma în 
mîn2, ca sâ menţină ţârii şi credinţei în dreptatea 
neamului» vie, un fir de speranţa. După trecerea atâtor 
ani, dramaticele întîmplări, la care a fost actor. Ie 
povesteşte cu detaşare, cu umor dar şi cu un pic de 
dispreţ din multul pe care-l merita „orânduirea* co¬ 
munista şi reprezentanţii ei, de jalnică amintire. 


Era prin Iulie Î9G2. Secu¬ 
ritatea a hotârit o acţiune In 
aţii mare ca să lichideze re¬ 
zistenţa din munţii Făgăraş. 
Probabil că Ia nivelele cele 
mai înalte fusese criticată 
pentru ineficientă. S-au alo¬ 
cat mijloacele materiale con¬ 
siderate necesare şi un om 
forte a Cost numit In fruntea 
acţiunii ca să termine o da¬ 
tă pentru totdeauna, cu „ban¬ 
diţii* ce-şi permiteau să fie 
liberi cind toată ţara era ro¬ 
bită. 

Urnind de la poalele mun¬ 
ţilor dinspre Făgăraş pre¬ 
cum şi de la Zăroeşti şi 
Curtea de Argeş au deplasat 
noaptea eu camioanele efec¬ 
tiv» mari do securitate. Nu- 
m«i In taberele instalate (a 
B^rivoi. Delani. Si m hă ta c- 
rau cantonate In cort«i«i. e- 
fcf'tivele a trei regimente. La 
Rprjvoi au improvizat şi un 
mic aerodrom pentru avioa¬ 
ne uşoare şi elicoptere. Era 
pentru prima dată cind se 
foloseau de avioane împotri¬ 
va noastră. După efectivele 
masate şi după tehnica adu¬ 
să în zonă nc-arn dat seama 
Că de data asta avem de-a 
face cu o acţiune mare. Ei. 
la rîndu! lor. prin agenţii pe 
care-i aveau peste tot, ne 
semnalaseră tn zona Valea 
Rea — Moldovean u. Drept 
urmare au înconjurat aceas¬ 
tă zonă cu cfteva cercuri con¬ 
centrice. cu trupe numeroase 
şi au luat măsuri drastice. 
Astfel au repartizat la stîni 
efective de securitate, cu oile 
erau trimise, alături de cio¬ 


bani. grupe de sccuriştl ca In 
nici un fel să nu ne poată 
aproviziona, să murim de 
loame. 

în acel moment grupul de 
rezistenţă era împărţit In do¬ 
uă: unii la margine şi alţii 
chiar In încercuire. Cd aflaţi 
In zona înconjurată, cinci nu¬ 
mai, erau: studenţii Laurian 
Haşiu şi Ion Chiujdea. ţăra¬ 
nul Chcorghe Haşiu şi elevii 
Remus Şofronea şi Ion Uiol. 
Nu. nu intuiau nici un peri¬ 
col. Din obişnuinţă, prudenţi, 
înaintau noaptea prin călda¬ 
rea Gatbănă cu intenţia de a 
trece muchia Moldoveanului, 
s-o ia pe Vitsan şi Argeş. 
Vorbeau tare. cind aiunşi la 
muchie au auzit un slslitprin 
care cineva ti avertiza că 
sînt văzuţi, auziţi tnconlu- 
rati. Desigur un oost de pln- 
dă. Au ocolit locul şl au în¬ 
cercat un alt punct de tre¬ 
cere dar din faţă au fost pri¬ 
miţi cu rafale de pistoale 
mitralieră. Au răspuns şi el 
cu foc Securişti! au fugit de 
Ia punctul de pază. fraţii au 
mai aruncat o grenadă defen¬ 
sivă dincolo de muchie, apoi 
au urcat în fugă şi ou trecut 
dincolo. Aid însă, într-o $e$- 
tinfi erau instalate corturile 
securiştilor. acum Intr-o agi¬ 
taţie «3e viespar Se. alerga în 
toate păni!» Se dădeau ordi¬ 
ne alunecau bolovanii şi 
scrtşneau pietrele sub bocan¬ 
cii cu măsele, soldaţii din 
posturile de pîndă au început 
să tragă, se vedeau flăcările 
de la gura ţevilor pînă de¬ 
parte. Aveau probabil ordin 


su procedeze aşa ca să inti¬ 
mideze; noi ştiam însă că 
trăgeau mai mult de frică. 
Intr-o astfel de situaţie era 
destul sâ-ţi păstrezi calmul 
ca să poţi vedea şi aprecia 
corect starea în care te afii, 
să-ţi iei măsurile. Luptătorii 
din rezistenţă, oameni căliţi 
şi încercaţi, s-au retras tre- 
cînd pe lingă corturi, punlnd 
pe goană santinelele întărite, 
au coborit golul in fugă apu- 
clnd pe o potecă de-a lungul 
muntelui Nisipuri, din ferici¬ 
re nepăzită. Au trecut Valea 
Rea pe la Brlul Dării şi pinâ 
dimineaţa au ajuns în mun¬ 
tele Lcao-ta. aproape de mu¬ 
che. Abia aici şnau putut da 
seama de gravitatea situaţiei. 
Pe toate muchiile din mun¬ 
te. cit se putea vedea, erau 
sccuriştl ta posturi de pîndâ. 
Cu binoclul le observau toa¬ 
te mişcările. Efective mari 
ieşeau dimineaţa din corturi, 
controlau munte cu munte. 
Fraţii se aflau în mijlocul 
securiştilor, ascunşi, nefăctad 
ziua nici o mişcare. Mîncare 
aveau Ia ei pentru două zi¬ 
le. Au redus porţia de m㬠
măligă şl brlnză să le ajun¬ 
gă cit mal mult Erau hotă- 
rîţi. în cazul cind controlul 
i-ar fi descoperit să spargă 
cercul de pe muchea Leaota 
şi să se îndrepte spre mun¬ 
ţii Ludişorul şl Berevoiescu. 
Au stat astfel şase zile. E- 
rau epuizaţi de foame şl se 
gfndeau să Întreprindă ceva 
in disperare de cauză, ciad. 
Intr-o dimineaţă văd securita¬ 
tea că tşi demontează cortu¬ 
rile. strînge firele telefonice, 
se încolonează In şir indian 
şi coboară pe plaiuri. Spre 
seară au pornit şl el pru¬ 
denţi. In urma lor. Intr-ade¬ 
văr. se retrăseseră toţi. Gru¬ 
pa trece creasta tn muntele 


Langa, dau de un cioban, 
Traian Nistor din Gura Văii. 
le dă de mîncare, pe el II 
roagă să anunţe a doua zi 
securitatea că aa trecut pe 
la el şi apoi se îndreaptă 
spre Olt şi trec „pe Ardeal*. 
Nu înţelegeau atunci ce i-a 
făcut pe securişti să se re¬ 
tragă, erau frămînţaţi de în¬ 
doieli. A trecut puţin şl s-au 
lămurit. 


Aşa se naşte 
antisemitismul 


Dl. senator Gelu Voican-Voiculescu a lansat 
recent un neaşteptat de violent atac împotriva 
revistei .Europa* în legătură cu exagerările 
antisemite ale acestui săptăminal Punctul de ve¬ 
dere al înaltului demnitar este, desigur, Intru 
totul respectabil, şi a fost susţinut în Senat 
de o persoană cunoscută îndeobşte pentru echi¬ 
librul şi detaşarea sa. Şi totuşi... 

Şi totuşi, efectul de protecţie a micromino- 
rităţli iudee, urmărit prin intervenţia senato¬ 
rială, riscă să se transforme In contrariul său. 
Pentru că lucrurile nu pot fi privite în afara 
contextului în care apar. Să ne aducem aminte 
că, de un an de zile, o bună parte a presei 
noastre insultă, culpabllizează sau cel puţin 
compătimeşte ipocrit milioane de români. Să 
ne aducem aminte de nenumăratele incitări la 
violenţă, calomnii, atacuri la persoană, găzdu¬ 
ite de coloanele acestei prese. Pentru toate a- 
cestea nu a existat paragraf, lege sau Constitu¬ 
ţie care să intervină cu braţ răzbunător. Toate 
acestea au trebuit tolerate In numele libertăţii 
presei. Dar in momentul în care atatnt, ame¬ 
ninţat, lezat în Interesele sale poporul ales, se 
cere pedeapsa capitală pentru publicaţia vino¬ 
vată şl se uită că nu avem o lege, în schimb 
avem libertate a presei.. Nu este drept a folosi 
o măsură pentru unii, şi alta pentru ceilalţi. Iar 
nedreptatea are efe-ct de bumerang. 

Di. senator ne mai sperie şi cu deteriorarea 
imaginii ţării peste hotare. Cu oUe cuvinte; 


„vai, dar ce-o să zică lumea!“. Ce-o s» zică lu¬ 
mea? Cind o publicaţie sau o organizaţie ma¬ 
ghiară emite în văzul şi auzul aceleiaşi lumi 
diverse pretenţii inepte, şîntem asiguraţi că e 
vorba de nişte marginali, cape nu reproduc 
punctul de vedere al guvernului, poporului sau 
statului maghiar. Cind nişte marginali de Ja 
noi au asemenea pretenţii, ne temem de ce-o 
Să zică lumea! Păi lumea de bună credinţă va 
accepta evidenţa că antisemitismul, in general 
xenofobia, au fost şi sînt străine şi deşarte in 
corpul viu al acestui popor. Iar cea de rea cre¬ 
dinţă, orice vom spune şi orice vom face tot 
le va răstălmăci după legea ei. 

Intr-un interviu foarte interesant — aproape 
senzaţional — publicat de revista „Ordinea* 
se face elogiul (justificat) al realizărilor statu¬ 
lui Israel. Cine face acest elogiu? Doi conduc㬠
tori... legionarii Doi oameni care au făcut 
închisoare sub Carol, sub Antonescu, sub Mlhal 
şi sub comunişti, şi care se declară şi acum 
adepţi ai principiilor Mişcării. Consider că 
astfel de argumente cum .ar fi referirea la suc- 
cesole reale, de grup sau individuale, ale evrei¬ 
lor, pot înlătura germenii antisemitismului. Iar 
fprţarea meniul ftăţîi de popor ales, îndreptăţit 
la un tratament privilegiat, nu poate declt să 
stimuleze această reacţie otit^de păgubitoare şl 
pentru evrei şi pentru neevrei. 


ti. \jCTOli 


Pe ceilalţi luptători cam¬ 
pania de securişti ne-a prins 
la poalele munţilor, la Beri- 
voi, unde am văzut toată des¬ 
făşurarea de forţe- într-o 
noapte cu furtună am tra¬ 
versat ultimul cerc do pază 
de la poalele munţilor şi 
ne-am Îndreptat spre mlnăsti- 
rea Simbâta de Sus lingă ca¬ 
re aveam Intîlnlre întregul 
grup Cum cel cinci nu veni¬ 
seră am dedus că sînt In si¬ 
tuaţie dificilă şi am hotârit 
să-l ajutăm. Am dezbătut toa¬ 
te variantele In funcţie de 
probabilităţi şi am ajuns la 
concluzia că ar fi bine să ne 
facem apariţia, ziua In amia¬ 
za mare. la o cabană vizita¬ 
tă de excursionişti dar depăr¬ 
tată de masivul Moldoveanu. 
astfel ea să fim văzuţi tn al¬ 
tă parte declt acolo unde 
şi-a concentrat securitatea 
forţele. 

Erau sule de turişti In di¬ 
mineaţa aceea la cabana Bl- 
iea cind ne-am făcut apari¬ 
ţia şase oameni: Gelu şl Ne- 
lu Novac, Victor Metea. 
Gheorghe Şovăială, Pop 
Jean şl fon- Gavrilă. călcînd 
hotărîţi şl lăslncl impresia că 
sfntem mult mai mulţi declt 
ca se vede. Am stat de vor¬ 
bă cu turiştii, mulţi dintre el 
studenţi din Cluj. ne-au f㬠
cut daruri pc care le-am pri¬ 
mit şl pentru care le-am 
mulţumit, am mai luat din 
magazia cabanei ceva alimen¬ 
te pentru care am dat un 
bon semnat: „Armata naţio¬ 
nală de rezistenţă*. Bineîn¬ 
ţeles că înainte de a pleca 
am distrus portretele -con¬ 
ducătorilor iubiţi*, din cc, a- 
semenl pe cele ale „marilor 
învăţători" Lenin şi Stalin, 
Cineva a răstit cîteva cuvin¬ 
te către cei de faţă, rugîn- 
du-1 să meargă şi să spună 
în ţară că există ân colţ din 


Regatul României ce se mat 
află încă liber şi unde comu¬ 
niştii nu au puterea. Am l㬠
sat impresia că ţoţi munţii 
sînt In stăpînirea noastră, că 
luptătorii străjuiesc toate 
coastele din Jur. După cc au 
Împuşcat steaua de deasupra 
cabanei cei şase au plecat pe 
plai tn jos In fluturările de 
mîini ale turiştilor. 

Nu vreau să-mi închipui 
co furie o fi fost la coman¬ 
damentul securităţii Aşa-mi 
cxptic de ce şi-au retras pre¬ 
cipitat forţele ce păzeau Va¬ 
lea Rea şi s-au repezit cu 
toţii să înconjoare Valea 
BUH, Dar a doua zi cind 
ciobanul Traian Nistor i-a a- 
nunţat că tocmai trecusem 
pe la el şi mîncasem s-au n㬠
pustit din nou cu o parte 
din forţe in Valea Rea. Două 
săplămîai au bătut cu furie 
toţi munţii, căutind zadarnic, 
ca să se întoarcă pînă la ur¬ 
mă, la bazele lor. fără nici 
un rezultat Cu întregul grup 
de luptători ne aflam tn 
dreapta Oltului, tn pădurile 
Şoarşuluî, la rădăcina unui 
stejar secular unde discutam. 
In tihnă ce aveam de făcut 
mai departe. 

Mult n»ai tirziu am aflat că 
aceea masivă operaţie de re¬ 
presiune, de curăţare a mun¬ 
ţilor de luptători, a fost con¬ 
dusă personal de şeful politic 
al armatei, generalul Nicolae 
Ceauş eseu, ajuns apoi şi mai 
mare. ce ştie toată lumea. 
Acum, după aUţia ani şi In- 
tîmplări, mă giadesc că aşa 
o fi fost scris In zodia lui, 
să facă totdeauna „totul* 
dar să nu Se aleagă pînă la 
urmă," din toată zdroaba lui, 
decît praful şi pulberea, ca 
de toată împărăţia minciunii 
pe care a sluji t-o. 


Ion GAVRILA 



Imagine din Munţii Făgăraş. 



Pag. 6 


• PUNCTE CARDINALE • 


CREŞTINISM şi POLITICĂ 










fic^tţr^- **■-j.. .r .. , '-■-- 

* *• “ • *1 -> .J '■ ~ '-js^ 


Principial vorbind, între 
creştinism şi politica este 
distanţa dintre cer şi pă- 
mîm. Dumnezeu cu ale Sa¬ 
le, Cezarul cu ale sale... 
Scopul ultim al vieţii creşti¬ 
ne, mîntuirea, nu se afla în 
lume, ci dincolo de ea. De a- 
ceea sfîntul, expresia supre¬ 
ma a omului creştin, tinde 
sa sc retragă din „lume*, fie 
în monahismul de obşte, fie 
în sihăstrie desăvîrşită „pus¬ 
tia** nefiînd altceva, în în¬ 
ţeles duhovnicesc, decît o 
icoană a istoriei abolite. 
Spiritul mistic este prin ex¬ 
celenţă anistoric şi apolitic, 
într-o lume de sfinţi proble¬ 
ma politică nici nu se mai 
pune. Dar cum sfinţenia es¬ 
te un lumi atît de rar, po¬ 
litica se impune tocmai ca 
arta seculară de a-i ajuta pe 
oameni să trăiască laolaltă 
intr-o lume răvăşită de p㬠
cat. 

între marile confesiuni 
creştine, ortodoxia s-a păs¬ 
trat mai aproape de acest 
spirit anistoric. Faptul sc 
vede astăzi mai ales în la¬ 
tura lui negativă, anume 
prin lipsa unei autentice 
conştiinţe istorice şî politice 
la majoritatea popoarelor 
ortodoxe. Ceea ce, prin for¬ 
ţa credinţei religioase, a fost 
timp de veacuri întregi o 
virtute creştină, a devenit 
astăzi, in lipsa credinţei, un 
handicap dureros. Avem 
de-a face Cu un caz dc vir¬ 
tute pervertită. însuşi, cio¬ 
banul mioritic, privit în a- 
fara universului religios, face 
figură Stranie de tembel 
sublim.. * 


Un popor modelat de 15 
secole de ortodoxie mpşî 
poate schimba peste noapte 
structura sufleteasca. Da- 
că-şi păstrează credinţa, va 
şti să se valorifice pe sine şi 
să răspundă demn provoc㬠
rilor istoriei. Daca însă îşi 
pierde, credinţa, atunci va 
deveni o jucărie a vremuri¬ 
lor, purtîndu-şi moştenirea 
ca pe un blestem neînţeles. 
Poporul roman trăieşte as¬ 
tăzi tocmai 0 astfel de criză 
tragic㠺i e greu de prev㬠
zut dacă şi cînd va izbuti 
s-o depăşească. 

Cataclismul se afla la ce¬ 
lălalt pol. El nu a fost nici¬ 
odată în stare să întoarcă 
spatele istoriei. Dc aceea, 
Biserica Romano-Catolică 


s-a amestecat permanent in 
politica, iar Papalitatea a 
fost intens preocupată de* 
a-şi afirma şi puterea secu¬ 
lară. Coutemplatismului a- 
nistoric al ortodoxiei i s-a 
opus dintotdeauna actîvis- 
nlul istoric al catolicismu¬ 
lui. Sînt doua moduri fun¬ 
damental deosebite de va¬ 
lorificare a existenţei şî dd 
trăire a “creştinismului. De 
aceea popoarele catolice (ca 
şi cele protestante, desprinse 
tot din trunchiul catolic) au 
o dezvoltată conştiinţa is¬ 
torică şi politică. Chiar în 
stadiul laic sau ateu acestcj 
popoare sînt mult mai adap¬ 
tate existenţei istorice şi 
faptei politice, civilizaţiei 
materiale în genere. 

Dacă privim lucrurile ne- 
relîgios, vom recunoaşte ca 
lumea răsăriteană Iasă o cer¬ 
tă impresie de primitivism, 
pe cînd lumea apuseana Ia 
ochii cu „splendorile* su¬ 


perficiale ale civilizaţiei sa¬ 
le. Dacă privim însă lucru¬ 
rile din punct de vedere re¬ 
ligios, raportîndu-ne la tra¬ 
diţie, vom constata că lu¬ 
mea răsăriteană are o acui¬ 
tate. şi o profunzime misti¬ 
ca inaccesibilă spiritului a- 
pusean. în prezent însă a- 
tît Apusul cît şi Răsăritul 
reprezintă două lumi bolna¬ 
ve, trăind deopotrivă ago¬ 
nia credinţei, „moartea" lui 
Dumnezeu. 

Problema unei renaşteri 
naţionale, care se pune as¬ 
tăzi atît de insistent Ia noi, 
-nu va putea fi rezolvată du¬ 
pă modele străine. Occiden¬ 
tul ne poate oferi cel mult 
cîteva sugestii economice şi 
juridice. Spiritualiceşte însă 
Europa după care tînjim a- 
tît nu ne poate da mai mult 
decît am putea găsi în pro¬ 
pria noastră tradiţie (nu es¬ 
te vorba de cultura propriu- 
zisă, ci de religie şi morală). 
Cum o renaştere naţională 


de piaţă şi nici în codurile 
democraţiei, ci în forţa mo¬ 
rală şi spirituală a unei na¬ 
ţiuni, în capacitatea ei de 
unitate şi de creaţie, în con¬ 
ştiinţa identităţii şt misiu¬ 
nii ei ist6rice, rezultă limpe¬ 
de că singura noastră şansă 
de înviere se află în redes¬ 
coperirea bazelor morale şi 
spirituale ale devenirii noas¬ 
tre ca neam, în asumarea 
creatoare a propriei tradi¬ 
ţii, în valorificarea exem- 
.piară a specificului naţio¬ 
nal. Ortodoxia fiind peste 
vremuri o dimensiune con¬ 
stantă şi majoră a sufletului 
românesc, o renaştere naţio¬ 
nală nu poate fi concepută 


h noi în lipsa unei autenti¬ 
ce renaşteri religioase. Şi a- 
ceasta cu atît mai mult cu 
cît religia singură ne mai 
poate salva din mocirla mo¬ 
rală în care ne-a azvîrlit co¬ 
munismul (nu fără vinovata 
îngăduinţă a unei Europe 
după care suspinam astăzi 
cu atîta naivitate). 

Ca popor ortodox, noi nu 
ne vom putea alinia nici¬ 
odată deplin civilizaţiei de 
tip apusean. Bătînd umili şi 
depersonalizaţi la porţile 
poleite ale Europei occiden¬ 
tale, noi nu vom obţine 
niciodată mai mult decît un 
statut de periferie tolerată. 
Oare naţiunea română să 
nu-şî poată propune mai 
mult decît să devină, din- 
tr-o fostă anexă silită a Ru¬ 
siei bolşevice, o anexa nesi¬ 
lită a Europei democratice? 
Acesta poate fi idealul Ro¬ 
manilor şi Brucanilor puîţi 
pe spinarea poporului ro¬ 
mân, dar nu poate fi nici¬ 
decum idealul urmaşilor lui 
Eminescu... „Trebuie si 
fim un strat de. cultura Ia 
gurile Dunării; aceasta e sin¬ 
gura misiune a statului ro¬ 
man şi oricine ar voi sa ne 
risipească -puterile spre alt 
scop, pune în joc viitorul 
urmaşilor şi calcă în picioa¬ 
re roadele muncii strămoşi¬ 
lor noştri* . .. 

Poporul român trebuie a- 
jutat să se (re)cunoască pe 
sine însuşi ca popor latin, 
creştin şi ortodox. Să-şi cu¬ 
noască blestemul şi binecu- 
vîntarea, limitele şi măre¬ 
ţia. Să-şi caute treaz, sincer 
şi curat rosturile şi vredni¬ 
cia, atît în faţa oamenilor, 
cît şi în faţa lui Dumnezeu. 
Şi apoi sa-şi făurească te¬ 
meinic propriul destin, nu 
pe nisipul acestui sfârşit de 
veac şi de mileniu, ci pe 
piatra veacurilor şi milenii¬ 
lor pe cate le-a Suit, răbd㬠
tor şi cucernic, de la înce¬ 
puturi pînă azi. Numai în 
măsura în care nu ne vom 
teme şi nu ne vom lepăda de 
noi înşine vom ajunge să a- 
vem un chip inconfundabil 
şi o plinătate desavîrşita. 
Altminteri nu vom fi nici¬ 
odată decît preşul de şters 
pe picioare de la uşa din dos 
a coanei Europe... 

Creştinismul şi politica 
se pot întîlni aşadar pe a- 
cest drum de azur al renaş¬ 
terii româneşti. Ideea creşti¬ 
nă şi ideea naţională tre¬ 
buie să se atingă fără a se 
confunda. Căci fără creşti¬ 
nism politica poate eşua ori- 
cînd (cum şi tinde de un an 
încoace) în demagogie de¬ 
mocratică sau naţionalistă, 
în politicianismul sterp ce 


nu ne poate duce decît fie 
Ia izolare (linia Ceauşescu), 
fie la înstrăinare (linia Ro¬ 
manilor şi Brucanilor). Pe 
dc altă parte creştinismul, 
deşi îşi are scop ultim din¬ 
colo de istoric, se manifes¬ 
tă totuşi în ea şi se împli¬ 
neşte împlinind-o. Noi a- 
vem vie în suflet amintirea 
Bizanţului ortodox si impe¬ 
rial, steaua voievozilor noş¬ 
tri, ca măsură istorică mile¬ 
nară a credinţei şi ordinii 
creştine (chiar în acest R㬠
sărit structural contempla¬ 
tiv şi anistoric!). Creştinis¬ 
mul şi-a dovedit rodnicia 
şi-n cîmpul istoriei, din R㬠
sărit pînă în Apus şi din 
Evul.Mediu pînă în zorii a- 
cestui veac. Decăderea poli¬ 
tică, morală şi culturală a 
Europei s-a adîncit în seco¬ 
lul nostru tocmai pe fondul 
divorţului forţat dintre or¬ 
dinea spirituală şi ordinea 
istorică.. Revoluţia franceză, 
revoluţia bolşevica, nazis¬ 
mul, cele două războaie 
mondiale — iată numai cî¬ 
teva dintre fenomenele ca¬ 
re au putut zgudui Europa 
în condiţiile slăbirii credin¬ 
ţei şi ordinii creştine... 11 
Lumea pămînteasca nu 
po^te fi transformată în rai, 
dar poate fi împiedicată să 
devină iad. O politică înte¬ 
meiată pe baze creştine ar 
fi în măsura să răspundă a- 
cestui deziderat, fără să în¬ 
semne că oamenii politici 
ar trebui să bată mătănii 
sau ca oamenii Bisericii ar 
trebui să intre în afaceri ... 
Trebuie să dăm lui Dumne¬ 
zeu cele ale lui Dumnezeu 
şi Cezarului cele ale Cezaru¬ 
lui, dar fără a-1 despărţi pe 
Cezar de Dumnezeu. Căci 
Cezarul însingurat devine 
unealtă a diavolului; or nu 
se poate sluji totdeodată „şi 
lui Dumnezeu şi lui Ma- 
monâ". Religia şi politica nu 
se ppt substitui ana celeilal¬ 
te în acest ocol al istoriei, 
dar ele pot coexista armo¬ 
nios şi tocmai coexistenţa 
lor armonioasă este dezide¬ 
ratul de căpătîi al democra¬ 
ţiei creştine, ca una ce-şi 
propune să reprezinte for¬ 
mula actuală a raportului 
milenar dintre cruce şi 
sceptru. 

Dacă exista deci urgenţa 
vreunei reîntoarceri, nu de 
a ne întoarce în Europa es¬ 
te vorba, ci de a ne întoarce 
la Dumnezeu, cu sau fără a- 
ceasta Europă bolnavă. Da- 
că-I vom căuta pe Dumne¬ 
zeu, pe limba şi în legea 
noastră, atunci toate cele¬ 
lalte ni se vor adăuga no- 


Te priv 

Zugrăvi 
Jupânea 
$ a i ti 


De u u 
Intru £ 
Stai cu 
Spre al 


Sîntem 
DOI, singi 
tenţă, Qper 
La aceas 
poate uhui 
alităţi con< 
ireductibile 
ţiţi de Im 
doi. Este ii 
cineva.‘Nic 

Tu, ABS 
totalitate,.! 
tc fi posibil 


prin aceast 
posibile*, c 


neso nu-nn 

raport legii 
al cărui ur 
donator es 


Răzvan CODRESCU 


Prior sat 
Petru uml 
amical, coi 
rea impasu 
raţi soluţii 

lepciuneîn 
rate pe 
ţie despre 
atîta intog; 
crul ŞÎ P r 








numai noi doi, NUMAI NOI 
;uri, încarceraţi în această exis¬ 
eră Ta, Doamnei 

ista treaptă a lui „a fi*, nu se 
d fără celălalt; sîntem două rc- 


Şi, s-ar putea sa fie aşa, de^vreme^ ce 
Dumnezeu, în procesul devenirii cosmice, 
se întrupează, prin naştere, reakzindu-se 
ca Oni desăvîrşit, cu toate consecinţele şi 


Actualitate 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 7 


APEL 


m H.vuhovo« 


toer cucernic’ 

, e zidul veclii : 

'stă alături 
* păreclii; părecln. 

veac şi jumătate; 
pomul adormit, 
-fânt4ocaşu n mână^ 
încremenit... 


Cu otuJă şi cu jale 
Cată oclnul tău ca viu.» 

Nu e nimeni înlăuntru... 
Cântă popa în jpuitiu î 

Şi ca plânset se înnaîţâ 
Cantu n Lolţi dc la pristol. 
Că, Păliarnîce, drumeţii 
Dau ti sericii ocol. v '* 


Nu ştiu, popa e de vină 
Ori nevrednici suntem noi, 

C am pierdut credinţa *n DomnuL 
Şi in zilele de-apoi î ■■ j 


QJ tarea bisericii este de 
mult un subiect de îngri¬ 
jorare pentru creştini. Indiferen¬ 
tismul religios, dârimarea locaşu¬ 
rilor, „ateismul ştiinţific", min¬ 
ciuna lâbârţatâ peste tot şi toate, 
rod din însăşi substanţa sufletu¬ 
lui nostru. Oamenii timoraţi şi în¬ 
şelaţi luptă pentru procurarea ce¬ 
lor zilnice, pentru supravieţuirea 
fizică. Goana după bunurile ma¬ 
teriale, ideea că acestea sînt sin¬ 
gurele valori pentru care merită 
să stăruieşti în vioţă, fac să asis¬ 
tăm la năruirea templului spiritual 
al neamului cel care de milenii 
ne-a fost refugiu în vremuri de 
restrişte. Comunismul l-a submi¬ 
nat dar n-a reuşit sâ-l surpe; a- 
cum apar alte forme de degrada¬ 
re a credinţei, mai subtile, mai 
insidioase. 


T a presiunile exercitate de 
putere, la puţina, obosita, 
credinţă a oamenilor, Ia obedien¬ 
ţa exagerată a ierarhiei şi Ia lip¬ 
sa de fervoare a preoţilor ce alt 
rezultat se face vizibil decît dec㬠
derea dreptei şi sfintei credinţe? 
Şi, ca şi cînd toate acestea n-ar 
fi de ajuns se dă publicităţii scri¬ 
soarea antipapală a „preaferici¬ 
tului Teoctist". Ce poate fi mai 
plăcut, astăzi, duşmanilor nea¬ 
mului românesc decît o ceartă în¬ 
tre ortodocşi şi greco-catolici? 

ricit de înalte ar fi sfintele 
lăcaşuri în dispută, tot 
numai căldura rugilor noastre 
înfrăţite poate ajunge pînâ fa pi¬ 
cioarele tronului Preaînaît. Pen¬ 
tru Dumnezeu, amintiţi-vâ câ 
de-am vorbi limbi omeneşti şi în¬ 
gereşti, fără dragoste, nimic nu 
sintem I 

ORTODOX 


n jt nrvTTi A ŢII? 


NEDUMERIRE 


Biserica Ortodoxă Ro- principiu tot ar fi cu pu- Va îngrijiţi^ prea mult 
mână s-ar cădea să se sin- tinţă. Să reprezinte oare de pietre, părinte Pa- 
chiseasca mai mult de în- aceştia o primejdie mai triarh, şi prea puţin de 
vazia de predicatori du- mică în ochii Bisericu suflete. Sa fie oare mai 
bioşi veniţi din străinăta- noastre decît aşa-zisa important sa pui mina pe 
te cu „PROPOVĂ- „OFENSIVĂ CATOLI- clădirea unei biserici gre- 

EKuidSo°: 

ne turmele scăpate din ■adern'™ ţ, maieu folos cio S i?Cuî ne lise ţi,_ pî- 
mînă de actualii păstori sa_1 «frunţi pe papa de- rinte Patriarh? Sau sa in- 
spirituali ai ţarii. Dacă cît pe vreun Luis Palau ţelegem că sîntem de-a- 
în noul paradis democra- oarecare, ai cărui stră- cum, cu binecuvîntarea 
tic nu-i mai poţi opri le- moşi trebuie ca practicau Preafericirii Voastre, ai 
gal pe şarlatanii aceştia antropofagia pc vremea tuturora şi ai nimă- 
cu crucea vopsită, măcar cînd romanii erau dc un nui?î... 
o atitudine publică de mileniu creştini? A. B. 


‘Crete, două entităţi distincte şi 
c > ţ- cînd megieşi, cînd despăr- 
auri, dar, totdeauna, numai noi 
^posibil să mai încapă ceva saiu 
P n-ar fi neclar, la ce ar folosi? 
fSOLUTLJL, totul în tot, totul în 
afară dc care nimic nu poa- 
cu, OMUL, călător vremelnic 
^ *»cea mai bună dintre lumile 
[ ţaruia «nimic din ceea ce-i ome- 
*u este străin", aflîndu-ne într-un 
precis determinat, în LOGOS 
fuuc principiu’organizator şi or- 

este IUBIREA. 

* 

Pjjj n0astre > ’ Dumnezeu şi St 
pe pămînt, stau de vorba 
^lucrează, se înţeleg în depăşi- 
or ce se ivesc, caută îngrijo- 
u ’ 5a cită învăţătura, cîta înţe- 
n toate acestea povestite pe-nsc- 
a rgmea şanţului! Nici o concep- 
lume şi viaţi nu beneficiază dc 
ntate » de atîta religiozitate. Sa- 
rofanul împreună în acţiuni şi 


implicaţiile unui asemenea — 

nar. Şi aceasta, bineînţeles, din IUBIRE, 
din aceasta cauza fundamentala şi esen¬ 
ţiala. 

Fenomenul pare şi mai extraordinar da¬ 
că sîntem atenţi la îndemnul divin: „Fiţi 
dar desăvîrşiţi precum Tatăl vostru Cel 
ceresc desăvîrşit este", ceea ce ar semnifica 
o relaţie Dumnezeu — on} de o ideala 
reciprocitate. Desigur, omul doar cu as¬ 
piraţiile sale cele mai autentice. 

Oricum, chiar dacă greşita, nu sîntem 
departe de adevăr, in viziunea satului ro¬ 
manesc, divinul (sacrul) e&c^ cu noi şi 
printre noi, suferind şi bucţmndu-se îm¬ 
preună cu noi aşa cum sîntem asiguraţi, 
„căci acolo unde sînteţi doi sau trei adu¬ 
naţi în numele Meu, sînt şi Eu in m.jlocul 

vostru". „ 

In contextul acestor gînduri, nc rănii - 
ne încrederea şi bucuria de „a fi", bucu¬ 
ria fiind singura noastră raţiune de a trăi, 
deoarece „cu noi este Dumnezeu". 

Traian T. ANDERCA 


Biserica mănăstirii (âluiui 









Pag. 8 


• PUNCTE CARDINALE • 


URICA 




A 


„CU CINGATOAREA MORŢII PESTE BRIU“ 


A patra 


Sîînta Maria 


pecete 

Cu ochîî-aprinşi, cu buze-mpleticite, 
duhnind a cîinc ud prin bărăgane, 
nc-or sfîşia de vii şi ne-or înghite 
călăii noştri Tara iatagane. 

Ţi-am înalta o rugâ-n asfinţit* 
dar ou ne fin cuvintele* prea zise, 
şi-am şi uitat pe unde şezi, mîhnit. 

Tu, Cel ce poţi, cu lumile promise.,, 

Din patru zări bulboanele ne sorb 
şt printre stîrvuri ne tîrîra vel catul, 
iar peste noi, în ţăndări, veacul orb 
se prăbuşeşte şi ne-ngroapă leatul 

Trădare, ură, spaimă şi dcsfrui 
şi, în adîncuri, veşnica trufie, 
şi etngătoarea morţii peste brîu, 
şi pruncii care nu mai vor să fie. 

Ţi-am înălţa o rugă, dar nu ştim, 
oriunde-ai fi, cc grai Ţi se cuvine 
şi-abia de-om prididi să ne ferim 
de calul galben-vinăt care vine., • 

Răzvaa CODRESCU 


F. azi Sfinta Maria 
Şt clopotele schitului vecin 
în limba lor, la orice creştin, 

Anunţă liturghia 

De prin cotloane vechi dc închisoare 
Discret mă cheamă şi pe mine. 

Dar uşa grea în loc mă ţine 
Doar lacrimile pot să se strecoare. 

Un semn al crucii tainic le-nsoţeştc 
Şi inima se pleacă şi se roagă 
în suflet sărbătoarea se încheagă 
îngenuncheat, durerea mea descreşte. 

Cu faţa, faţă la altar 
Şi fruntea-n-nalte luminări de ceară 
Las carnea inimii, tresară 
Crucficată-n semnul crucii, milenar. 

Se isprăveşte liturghia 
Din clopotele schitului vecin 
Răsune îndelung peste creştin 
Vibraţia cuvîntului: Maria. 

Coracliu DENEŞANU 
Ocnele Mari 
1952 


~\ 

Inscripţii 
pe coji de 
săpun 

Piteşti 1948 - 1949 

încerc într-un sonet sa-njgheb cuvinte 
Să le dau forme; rime să le-adun, 

Silabele la număr să ie pun 
Aşa cum procedam mai înainte. 

Pe vremi, creion, hîrtie, ustensile 

Iar azi, drept pană-un vîrf dc ac; săpun, 

O coajă drept hîrtie şî... compun 
învălmăşit dc vorbele febrile. 

La izolare-n apă şi răcoare 
Am stat trei ztie-n şir «ar de acuma 
ts pocăit de-atîta claustrare ... 

Cu-aite cuvinte sc îngroaşe gluma 

De patru zile de „roasă" sînt lipsit 
lată-mă, vrînd-nevrind şt pocăit.. • 

... Hîrdăul cu lături se-ndepârtează 
Cu ri? dc gardian ce-! priveghează. 


N. STROESCU-SOVARNA 


VERSURI PLĂMĂDITE 


I 


ÎNCHISORILE COMUNIST 


♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦mm 



0 mină de 

nebuni 


Iconostasul zorilor deşarte 

Cu rouă împietrită de mirare 
Pe toţi acei ce-au stat în nemişcare 
Sc-aşază grosul colb fără să ierte. 



Adîncîme 

Aţît de-adînc am coborit în mine 
Că-un întuneric mare m-a cuprins 
Şi, Doamne, facla gîndului s-a stins 
Şi mă-nfior de-a tîta-n tun ccime. 

r Prin tainiţa lăuntrică şi goală 
în cercuri tot mai strimte mă-nvîrteso, 

Pe lespezi reci de marmura păşesG 
Şi paşii-mi suip Ca-ntr-o catedrală. 

‘ Şi, ca-ntr-o citedrală-nfipta-n bezne, 

Aud sobor dc taine şi tresar, 

Şi, vrind să pipăi sfinţii din altar, 

Mă-ncurc în putrede catapetesme. 

Pe zidul rece bîjbîi o fereastră, 

Dar n-o găsesc, şî m-a cuprins uritul, 

Vecin cu veşnicia şî-nceputul 
Mă surp şi plîng pe lespedea albastră. 

M-am rătăcit aici departe-n mine 
Şi, Doamne, cît mai este pînă-n fund! 

Cît nepătruns şi cîte bezne-ascund! 

Din candelabre ciungi, ţîşniţi lumine. 

Demostcne ANDRONESCU 

Arad, 1958 



Sahara 

Limbi roşii mă-văluie para 
Fierbinţi îmi curg orc pe chip 
M-afund nepătruns în nisip 
Purtat de-un miraj dc sahară 

Pieri caravana-n furtună 
Umblînd dup-o oaza-n pustiu, 

Eu singur mai sînt încă viu 
Ceva, pe o creasta de dună. 

Privesc îndelung către zare. 

Nisip pretutindeni şi ccr ... 

Arata-Te, Doamne, ca pier, 

Fii inimii racle răcoare! 

De sete mi-e eul o rană 
O torţă aprinsă-n deşert. 

Departe, sub arcul incert, 

Sc scaldă o fată morgana. 


O dîră lungă, dîră nesfîrşită 
dc greu venin şi groaznice cuvinte 
s-a aşezat pe vetre şi morminte 
Şi tihna a pierit într-o clipită. 

Cc searbădă e lumea, cînd nu-i lume 
Şi cîtă ură-a prins sa încolţească 
Pe un pustiu numai de iască 
învăluit în amintiri postume. 

Şi-n locul gol un haos sc frămîntă 
în plescăieli de limbi înveninate 
Virtuţilc-s vîndutc drept păcate 
Şi-O mînă dc nebuni joacă şi cîntă. 

Ştefan Gh. TEODORU 
(Poet roman din exil) 



Ion PARAGINA 













COMEMORĂRI 


• PUNCTE CARDINALE • 


Pag. 9 


22 IUNIE 1941 


OSTAŞI 
Vă ordon: 

Treceţi Prutul! 

Zdrobiţi vrăjmaşul din răsărit şi miazănoapte! 

Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri co- 
tropiţi! * 

Rcîmpjjiiiţi în trupul ţării glia străbună a Basarabiior şi codrii 
voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre! 

RFSS; D a E 21CATRE armată al gene¬ 
ralului ION ANTONHSCU dat în Bucureşti, 

22 nune 1941. 


Anul acesta, la 22 iunie, s-a împli¬ 
nit o jumătate de vea c de la Intra¬ 
rea României In cel de al doilea răz¬ 
boi mondial. Un răstimp, se pare nu 
îndeajuns de lung, pentru ca locul 

Î osiunilor, resentimentelor, judecuţi- 
or subiective, dar mal ales pentru ca 
răstălmăcirea faptelor şi denaturarea 
flagrantă, cu evidentă rea credinţă, a 
adevărului. 6ă fie luat de spiritul de 
obiectivitate, de probitatea ştiinţifică 
şi de respectul faţă de adevăr, însu¬ 
şiri atît de necesare în cercetarea, a- 
naliza şi interpretarea evenimentelor 
istorice. 

ir 

La rostirea cuvintelor citate mai 
sus, populaţia ţării, în dangătul pre¬ 
lung al clopotelor care vesteau trece¬ 
rea Prutului de către Oştirea Romana, 
a ingenunchiat, ruglndu-se fierbinte 
pentru izbîndă. Aşa a fost atunci. în¬ 
grijorarea pentru viaţa celor dragi, 
căci nu era familie care să nu aibă pe 
cineva apropiat. îmbrăcat în haină mi¬ 
litară, se împletea cu bucuria şi mîn- 
dria că, în şfîrsit, se punea capăt u- 
milinţelor şi ruşinii la care fusese su¬ 
pus. pe nedrept, poporul român. Se 
reîntorceau la trupul insîngerat al ţ㬠
rii două din provinciile care ne fuse¬ 
seră răpite tîlhăreşte, printr-o odioasă 
înţelegere între mai marii timpului, 
cei care şi atunci, qa şi acum, îşi în¬ 
chipuie că pot să hotărască, după bu¬ 
nul lor plac, destinul popoarelor. 

Timp de 45 de ani, istoricii comu¬ 
nişti şi învăţăceii lor au afirmat, fără 
posibilitatea de a li se da răspunsul 
cuveni^, că .războiul României în r㬠
sărit a fost o „crimă de agresiune" 
împotriva U.R.S.S., o ţară paşnică şi 
iubitoare de pace, săvîrşită după un 
„plan imperialist de jaf şi cotropire". 

Există însă şi o variantă .atenuată a 
tezei „războiului imperialist". Este 


vorba de anumiţi istorici şi oameni 
politici autohtoni care găsesc justifi¬ 
cată campania Armatei Române In r㬠
sărit, dar numai pînă l a Nistru. Re¬ 
prezentanţii acestui punct de vedere 
consideră că prin recucerirea teritorii¬ 
lor cedate la 26 iunie 1940 Uniunii So¬ 
vietice, cînd în baza Pactului Ribben- 
trop—Molotov 51 000 kmp şi trei mili¬ 
oane de români au căzut sub jugul 
comunist, s-a reparat o nedreptate Is¬ 
torică. Dar continuarea războiului din¬ 
colo de Nistru a constituit o condam¬ 
nabilă greşeală politică. 

_In replică la această înţelegere a 
războiului nostru In. răsărit se poate 
invoca, în primul rînd, un argument 
dc ordin tehnic militar. Gu rare excep¬ 
ţii, un război se consideră încheiat 
o dată cu distrugerea forţelor morale 
şi materiale ale inamicului. Or, la 
Nistru, forţele morale şi materiale ale 
comunismului, cele care cu un an în 
urmă ne obligaseră să cedăm Basara¬ 
bia. Bucovina şi Ţinutul Herţei, erau 
departe de a fi fost distruse, De altfel 
printr-un paralelism de situaţii cineva 
ar putea pune întrebarea: ce a căutat 
Armata Română în vest pînă la De¬ 
breţin şi pînă in Munţii Tatra, adică 
mult dincolo de graniţa de apus o 
ţării? De ce deci Armata română nu 
s-a oprit după recucerirea teritoriului 
cedat Ungariei prin „Arbitrajul de la 
Viena“ şi a continuat războiul pînă la 
9 mai 1945, adică pînă la distrugerea 
totală a forţelor morale şi materiale 
ale Germaniei naziste? 

Dai* nu numai aceste motivaţii for¬ 
male justifică şi legitimează angaja¬ 
rea totală a României In războiul îm¬ 
potriva Uniunii Sovietice. Războiul 
dus de România în răsărit nu s-a pur¬ 
tat numai sob seninul luptei pentru 
reîntregirea hotarelor. Acest lucru es¬ 
te bine să-l reamintim celor care l-au 


uiţnt, sau care intenţionat îl trec sub 
tăocro. Pc steagurile Oştirii Române 
caro a trecut Nistrul a stat scris: 
CRUCIADA ÎMPOTRIVA BOLŞEVIS¬ 
MULUI. De aceea nu na ruşinăm că 
am ajuns pînă Ia Stalingrad şi pînă la 
poalele Coucazului. Nu noi am gre¬ 
şit, ci cei care au lăsat comunismul 
să pătrundă pînă In inima Euro|x:i, 
de unJe nu au reuşit -u-l izgonească 
nici pînă astăzi. 

Iu orice război există învingători şi 
învinşi. Noi am avut neşansa să pier¬ 
dem războiul in caro ne angajasem cu 
gînd curat pentru a ne reîntregi ţara 
şi a distruge o ideologie criminală alo 
curci urmări le trăim din plin astăzi. 
Nu este locul şi nici momentul să ana¬ 
lizăm, in acest context, cauzele în- 
frlngerii noastre pe cimpul ele luptă. 
Destul c ă în loc să alegem calea ono¬ 
rabilă a recunoaşterii înfrlngeril aşa 
cum a făcut-o Finlanda, am ales o ca¬ 
le „originală". In primul rlnd, am de¬ 
clarat la 23 august 1944, unilateral, un 
armistiţiu pe care Uniunea Sovietică 
l-a acceptat abia la 12 septembrie, a- 
dică peste trei săptămîni. Totodată am 
declarat război fostului aliat, astfel 
îneît, situaţie paradoxală, în timp ce 
România lupta ca aliat al Uniunii So¬ 
vietice împotriva Germaniei, Uniunea 
Sovietică continua nestingherită răz¬ 
boiul împotriva României, obţinînd 
victorii împotriva unei armate care, 
din înalt Ordin, încetase să mai lupte 
şi să se apere începînd cu data dc 23 
august 

€u privire la modul în care_ s-a 
produs Ieşirea României din război, 
este bine să se reţină punctul de ve¬ 
dere lipsit de echivoc, exprimat de 
Iuliu Maniu la procesul Mareşalului 
Ion Antonescu: „Fiindcă însă eu ce¬ 
rcam ca armistiţiul să fie făcut în- 
tr-un fel dc înţelegere naţională, fiind 
de părere că un armistiţiu încheiat şi 
prin colaborarea guvernului şi în spe¬ 
cial personal al d-lui Antonescu. care 
avea puterea în mină şi autoritatea 
morală trebuitoare, se putea face mai 
iute şi mai uşor". Din păcate, în fapt 
lucrurile s-au petrecut cu totul altfel 
dccît gîndea şi dorea Iuliu Maniu. Di¬ 
ferite grupuri de interese au intrat 
într-o competiţie nefastă, aspirînd Ia 
primul loc în cursa pentru încheierea 
armistiţiului şi tragicele consecinţe ale 
acestei competiţii se cunosc: 130 000 de 
ostaşi români făcuţi „prizonieri", de¬ 
portarea a peste 20 000 de alţi români 
capturaţi la eliberarea oraşelor şi sa¬ 
telor româneşti de sub ocupaţia fas¬ 
cistă în intervalul 23 august — 12 sep¬ 
tembrie, precum şi deportarea ulteri¬ 
oară a 72 000 de români de origine ger¬ 
mană în minele de cărbuni din Donbas. 



Rezultatele angajării României al㬠
turi de Uniunea Sovietică şi de Aliaţi 
în partea finală a celui de ol doilea 
război mondial se cunosc. La Conferin¬ 
ţa de Pace de la Paris ni s-a aplicai 
acelaşi tratament ca şi celorlalte ţări 
învinse, aliate ale Germaniei, Italia, 
Finlanda şi Ungaria. Iar la Yalta, cu 
binccuvintarea lui Churchill şi Roose- 
velt, am fost abandonaţi, fără menaja¬ 
mente, dominaţiei şi influenţei sovietice. 

In acest tragic context istorie, po¬ 
porul român a înţeles că de fapt răz¬ 
boiul său împotriva comunismului nu 
se terminase şi în condiţiile grele alo 
clandestinităţii şi subversivităţil a reîn¬ 
ceput cu toată vigoarea acest război. în 
faţa luptei eroice dusă de poporul ro¬ 
mân împotriva comunismului. Occiden¬ 
tul are obligaţia morală să nu uite că 
una din cauzele, poate fiu cea mal ne¬ 
însemnată, care nu a îngăduit comunis¬ 
mului să zburde In voie ?i dincolo do 
Cortina de Fier a fost rezistenţa activă 
a sutelor de mii de luptători anticomu¬ 
nişti români. Din rîndul lor mulţi au 
căzut cu arma în roînâ în munţi în în¬ 
cleştarea cu forţele de represiune. Secu¬ 
ritatea. Alţii au fost asasinaţi sau au 
zăcut ani mulţi în temniţele şi lagăre¬ 
le de exterminare cu care dictatura ro¬ 
şie a împînzit întreaga ţară. Jertfa lor 
nu a fost însă inutilă. Gu fiecare lupt㬠
tor anticomunist căzut sau întemniţat 
puterea Moscovei şi a agenţilor ei insta¬ 
laţi la conducerea Românim de trupele 
de ocupaţie sovietice, devenea moi slabă. 

22 Decembrie *89 a dovedit cu priso¬ 
sinţă că lupta anticomunistă a poporu¬ 
lui român nu a încetat nici o clipă 
de-a lungul celor 45 dc ani dc dictatură 
şi teroare. Din păcate Revoluţia difi Dc* 
eembrie ’89 nu a însemnat, aşa cum 
speram, victoria definitivă asupra co¬ 
munismului. De aceea războiul trebuie 
dus pînă la capăt. Altfel no paşte pri¬ 
mejdia de a înceta să mai exist ăm ca 
naţiune. Gabriel CON STAN TINESCU 


Da, tovarăşe Molotov, istoria 


Un monument 
al creştinătăţii 

Reprezentanţii Partidului 
UNIUNEA DEMOCRAT- 
CREŞTINĂ din România — 
Conferinţa Naţională de la 
Sibiu — luptători creştini an¬ 
ticomunişti, avînd In vedere 
că pc teritoriul României a 
fost aplicată cea mai cruntă 
teroare comunistă şi au fost 
sfivlrşite cele mai multe a- 
sasinate în raport cu num㬠
rul populaţiei şi perioada de 
stăpînire comUhistă, anali- 
zînd propunerea făcută, am 
botărît construirea în Ro¬ 
mânia, sub auspiciile Parti¬ 
dului UNIUNEA DEMO- 
CRAT-eREŞTINA, a unui 
MONUMENT pentru cinsti¬ 
rea memoriei celor peste 200 
milioane de creştini asasinaţi 
în mod barbar de către co¬ 
munişti, în întreaga lume. 

Fie ca acest MONUMENT 
să reprezinte mărturia Cre¬ 
dinţei şi biruinţei Creştine 
care să stea dc veghe peste 
veacuri împotriva oricărei 
noi încercări luriferice de a 
abale omenirea de la calea 
•învierii sale. a împăcării Nea¬ 
murilor cu Dumnezeu şi U- 
mirii Bisericilor, pentru ca 
un asemenea HOLOCAUST, 
fără precedent în isterie. îm¬ 
potriva Creştinilor, să no sc 
mai repete niciodată, nicăieri 
In lume. „ÎNDRĂZNIŢI, EU 
AM BIRUIT Ll T MEA" (loan. 
*6:33). PORŢILE IADULUI 
AU FOST SF ARI MATE. Aşa 
să nc ajute Dumnezeul 
Consiliul Director al Parti¬ 
dului UNIUNEA DLMO- 
CRAT-CREŞTINA — Confe¬ 
rinţa. Naţională de la Sibiu — 


La 23 august 1939 a fost 
încheiat pactul de neagresiu¬ 
ne între Germania şi Uniu¬ 
nea Sovietică, cunoscut în is¬ 
torie sub numele de pactul 
Ribbentrop — Molotov, mi¬ 
niştri de externe ai celor 
două ţări. Inapetenţa pentru 
democraţie a celor două ideo¬ 
logii extremiste care seînstă- 
pîniscră peste două din prin¬ 
cipalele entităţi statale, na¬ 
ţional — socialismul în Ger¬ 
mania şi comunismul în U- 
n lunea Sovietică, în fapt Im¬ 
periul Rus, îi apropie pe cei 
doi dictatori, care se inco¬ 
modau reciproc. Peste o săp- 
tămînă la 1 septembrie 1939 
va izbucni cel mai sîngeros 
dintre războaiele pe care le-a 
cunoscut omenirea. Stalin şi 
Hitler sînt alături şi împo¬ 
triva democraţilor. Ţărilebal- 
canice, estiU Poloniei şi es¬ 
tul României Vor fi prada 
Rusiei sovietice, pentru ca 
Germania să aibe mîna libe¬ 
ră în centrul şi vestul Euro¬ 
pei. Harta goo-politică a con¬ 
tinentului va fi retuşată prin 
forţa armelor. Austria. Ceho¬ 
slovacia şi Polonia nu mai 
există, la fel Albania, Esto¬ 
nia, Letonia şl Lituania. Pe 
frontul de vest Ec desfăşu¬ 
ra „războiul ciudat". Dar în 
primăvara lui 1940 Germa¬ 
nia rupe ciudatul echilibru. 
Danemarca şi Norvegia vor 
fi ocupate rapid, Olanda. 
Belgia şi Luxemburg dc* ase¬ 
menea. Linia Maginot va fi 
ocolită, ca de altfel şi neu¬ 
tralitatea Belgiei iar doctri¬ 
na politică şi militară care 
le-a dat naştere şi pe baza 
căreia era organizată armata 
franceză, a fost ridiculizată 


de tactica trapelor dc cava¬ 
lerie, materializată în tancu¬ 
rile lui Gadcrian. Intr-o lu¬ 
nă de zile Franţa este înge¬ 
nuncheată iar Anglia se re¬ 
trage în derută pe la Dun- 
kerque. In 22 iunie 1940 se 
semnează la Compicgne ar¬ 
mistiţiul franco-german. Ga¬ 
ranţiile anglo-franceze acor¬ 
date României se golesc, în 
acest fel, de conţinut Rusia 
sovietică simte momentul op¬ 
tim de a înfăptui încă una 
dintre prevederile acestui ul¬ 
tim tratat internaţional di¬ 
naintea războiului: smulge¬ 
rea estului României. 

Comisarul pentru afaceri 
externe, Molotov, convoacă 
miercuri 26 iunie *40 la o- 
rele 22,00 pe ministrul ro¬ 
mân Ia Moscova, George Da- 
vldescu. Ii citeşte personal 
ţâtttti ultimativ, rodat mai 
jos. 

„In anul 1918, folosindu-se 
de slăbiciunea militară a Ru¬ 
siei, România a desfăcut de 
la Uniunea Sovietică (Rusia) 
o parte din teritoriul ei. Ba¬ 
sarabia, încâlcind prin aceas¬ 
ta unitatea seculară a Basa¬ 
rabiei, populată în principal 
cu ucrainienl, cu Republica 
Sovietică Ucrainianfi. 

Uniunea Sovietică nu s-a 
împăcat niciodată cu faptul 
luării cu forţa a Basarabiei, 
coca ce guvernul sovietic n 
declarat nu o dală şi desdtis 
în faţa întregii lumi. Acum, 
cînd slăbiciunea militară n 
U.R.S.S. este dc domeniul 
trecutului, iar siluaţiunca in¬ 
ternaţională care s-a creat 
cere rezolvarea rapidă a 
chestiunilor moştenite din 
trecut, pentru a pune, în 
sfîrşit, bazele unei părţi so¬ 


lide între ţări, U.R.S.S. con¬ 
sideră necesar şi oportun ca, 
în interesele restabilirii ade¬ 
vărului să păşească împreună 
cu România la rezolvarea i- 
mediată a chestiunii înapoie¬ 
rii Basarabiei Uniunii Sovie¬ 
tice. 

Guvernul sovietic conside¬ 
ră că chestiunea întoarcerii 
Basarabiei este legată în 
mod organic cu chestiunea 
transmiterii către U.RJ5.Ş. a 
acelei părţi a Bucovinei, ia c㬠
rei populaţiune este legată 
în marea sa majoritate cu 
Ucraina sovietică prin co¬ 
munitatea soartci istorice cît 
şi prin comunitatea de limbă 
şi componenţă naţională. Un 
astfel de act ar fi cu atît 
mai just cu cît transmiterea 
părţii de nord a Bucovinei 
către U.R.S.S. ar putea re¬ 
prezenta, este drept că nu¬ 
mai înti-Q măsură neînsem¬ 
nată, un' mijloc de despăgu¬ 
bire a acelei mari pierderi 
care a fost pricinuită U.R.S.S. 
-ului şi populaţiei Basarabiei 
prin dominaţiunea de 22 de 
ani a României în Basarabia. 

Guvernul U.R.S.S. propune 
guvernului regal al României: 

1. Să înapoieze cu orice 
preţ Uniunii Sovietice Basa¬ 
rabia. 

2. Su transmită Uniunii 
Sovietice partea de nord a 
Bucovinei cu frontierele po¬ 
trivit cu harta alăturată. 

3. Guvernul sovietic îşi ex¬ 
primă speranţa că guvernul 
român va primi propunerile 
de faţă ale U.JFLS.S. şi că a- 
ccnsta va da posibil ftatea de 
a se rezolva pe calo paşnică 
conflictul prelungit dintre 
U R.S.S. şi România. 


va judeca! 

Guvernul sovietic, aşteaptă 
răspunsul guVerfiuhli regal 
al României în decursul zi¬ 
lei do 27 iunie". 

Momentul convocării am¬ 
basadorului român coincide, 
după binele cunoscute obi¬ 
ceiuri ale agresorilor cu pri¬ 
mirea de către comanda¬ 
mentele sovietice de lingă 
frontiera română a ordinelor 
de operaţii. Au fost captu¬ 
rate 16 asemenea ordine. 
Transcriem titlul unuia din¬ 
tre ele: „Seria G. Strict se¬ 
cret Deosebit de important 
Exemplarul nr. 9. Ordinul de 
operaţii nr. col. Statul major 
al Grupului hipomecanizal 
Golomeeo, 26 iunie 1940, o- 
reîe 22 . Harta 2000000 . ediţia 
1932". 

Rezistenţa armată în si¬ 
tuaţia geo-politică de pe 
continent ar fi fost un act 
de sinucidere a fiinţei stata¬ 
le. In considerarea tuturor 
argumentelor, unul singur ar 
fi fost ignorat: luciditatea* 
România s-o văzut nevoită să 
cedeze. Din 28 iunie 1940, 
ora 0.00 Basarabia şî Bucovl* 
na de nord sînt pierdute în 
favoarea Sovietelor, tneft o 
dată, ca de atîtea ori în is¬ 
toric, forţa a îngenuncheat 
dreptul iar minciuna a pîn- 
gărit adevărul. După o ju¬ 
mătate de veac textul Iul 
Molotov e^ic sUipîn peste un 
sfert din România, celelalte 
trei părţi anomtindu-se sub 
umbra lui Stalin. 

La ieşirea din cabinet a 
ambasadorului român Molo¬ 
tov a rostit: «da, istoria va 
judeca". Istoria abia începe 
să io cunoştinţă. 

Ion UNGUREANU 






Pag 10 


• PUNCTE CARDINALE • 


OPINII 


UNGURO — VALAHI A 


Sâ-ncerei să-ţi imaginezi cum ar 
ft mai bine, cum ar fi mal frumos, 
mai mulţumitor, intr-o împrejurare 
oarecare, să visezi e lucru comun. 
Dar să tc pui In situaţia altuia, clnd 
acesta e intr-o stare nu tocmai pl㬠
cută. nu prea se obişnuieşte, proba¬ 
bil din comoditate. Şi totuşi, ce folo¬ 
sitor ar fi, pentru toţi, dacă din cind 
fn cînd măcar, am face-o, dacă, fie 
şi ia anume intervale, ne-am apleca 
ţi către ceilalţi, incerclud să ne pu¬ 
nem io locul lor, să-l înţelegem. Si¬ 
gur că nimeni nu se poale simţi, nu¬ 
mai imaginindu-şi, cum se simte cel 
ce c în situaţia neplăcută de ţâre e 
vorba, nimeni nu sc poale transpu¬ 
ne în pielea cuiva. Dar intenţia, în¬ 
cercarea, apropie totuşi; începi să-l 
simţi, nu-ţi mai esle străin, şl atîta e 
mult 

Nu ştiu de ce nu mi-a plăcut ni¬ 
ciodată cuvlntul „minoritar”, |>oate 
pentru că oriclt de bllnd ar fi tonul 
cu care c pronunţat, o parte din nu¬ 
anţa lui de dispreţ tot mai rămînc. 
Din cîte ştiu nimeni n-a fost între¬ 
bat davâ vrea să se nască şi cu atît 
mai puţin cînd, unde şi In ce etnie 
să apară şi să-şi trăiască viaţa. A- 
Umci, de cc să simtă ca pe un opro¬ 
biu apartenenţa la o naţie care a 
avut nenorocul să trăiască pe un te¬ 
ritoriu unde este minoritară? Sau în 
vecinătatea unei mari ţări, minată 
de ambiţii imperiale, căreia el şi ai 
lui, fără voie, le stau în cale? 

In acelaşi spaţiu geografic, in 
Transilvania, unde acum două mii de 
ani s-a zămislit poporul român, în 
urmă cu o mic de ani s-au aşezat şi 
ungurii, după acelaşi scenariu în ca¬ 
re au pătruns în Europa toate po¬ 
poarele migratorii. Dc alunei cele 
două popoare vieţuiesc împreună. In 
acest context istoric se poate face un 
merit numai din aceea că te-ai năs¬ 
cut in grupul etnic majoritar? 

Are vreo vină Individul care apar¬ 
ţine grupului mai puţin numeros? 
Evident na Sentimentul de aparte¬ 
nenţă la o naţiune, de mîndrie pen¬ 
tru gloria ei trecută, de grijă pentru 
viitorul incert, de dorinţă de mai bi¬ 
ne pentru întreaga naţie e firească. 
Chiar dacă răstălmăcitorii o condam¬ 
nă. 

Felul meu, de a mă pune şi în 
situaţia celuilalt nu pretinde eu rea¬ 
lizează mult, c doar o tehnică. Nimic 
din cc poate sluji înţelegerii nu mi 
se pare inutil. N-aş fi scris aceste 
rinduri numai pentru a spune şi eu 
ceva pe marginea discuţiilor slimi¬ 
te dc simpozionul de la Eger. Prea 
multe lucruri contrare adevăratelor 
interese a celor doua popoare s-au 
spus, de oameni, lotuşi, de bună cre¬ 
dinţă, prea cu uşufipia a fosţ ex¬ 
ploatată credulitatea şl sînt ' prea 
mulţi cei ce se folosesc dc uşurăta¬ 
tea minţii altora ca să nu oblige la 
reţinere. Sub vorbe, sub gesturi, sub 
atitudini, s© zăreşte mina celor ce 
şi-au făcut o profesie din dezbina¬ 
rea lumii, se vede lucrătura dc- i.xt- 


estru a pregătitorilor do noi profi¬ 
luri pentru ei prin suferinţele altora. 

M-am născut şl am crescut in ve¬ 
chiul regat, pe malul Dunării. Do 
treizeci şi mai bine dc ani trăiesc 
pe păraîntul Ardealului. Am cunos¬ 
cut regiunea ji problemele el. in¬ 
clusiv cele cinice, apleclndu-mâ asu¬ 
pra lor cu interes dar şi cu detaşare, 
adică fură balastul de idei şi senti¬ 
mente moştenite, ale localnicilor. Am 
lucrat multă vreme pe şantiere, în 
numeroase localităţi, adesea cu popu¬ 
laţie majoritară maghiară şl am fost 
nevoit să dorm in casele lor, sa mu- 
ninc la masa lor. în uncie împre¬ 
jurări, de sărbători, la un pahar de 
vin sau palincă le-am aflat necazu¬ 
rile. neliniştile, modul intim de a 
gîndi şi simţi, i-am cunoscut de a- 
proape. Unora le-am inspirat încre¬ 
dere tocmai pentru că mi eram ar¬ 
delean. pentru că aveam un fel mai 
liber de a gîndi, de a spune deschis 
că nu-mi plac ungurii care o fac pe 
românii şi cu atît mai puţin romanii 
maghiarizaţi, că fiecare e dator să 
rămină ce este, dacă vrea să fie. 
Apreciind la fel şi naţionalismul ro¬ 
mânesc şi şovinismul maghiar ca pe 
forme de disimulare a relei credin¬ 
ţe, privind atent şi din poziţia uneia 
şi a celeilalte părţi am început să-i 
înţeleg. Convieţuirea românilor şi a 
ungurilor în aceleaşi sate, pe aceleaşi 
uliţi, e o realitate care durează de 
sute de ani. înfierbînţările trec, rea¬ 
lităţile rămin. Nici românii nu-i pot 
goni pe cele două milioane de un¬ 
guri, nici ungurii, nu-i pot absorbi 
pe cele cinci milioane de români 
ardeleni. Atunci? Cele două popoare, 
astfel aşezate, sînt condamnate să 
convieţuiască, cuci epoca migraţiilor 
s-a terminat Raţional ce alt ceva pot 
face decît să caute forme cit mai 
convenabile de trai în comun? Se 
război pot purta decît să se întrea¬ 
că între ei in politeţe şi civilizaţie? 
Ştim atît de puţin despre no! iar 
despre popoarele cărora aparţinem, 
despre rostul, menirea lor în lume. 
aproape nimic. Să lăsăm certurile să 
se consume, sa iasă in.evidenţă com¬ 
petiţia dintre ignoranţei Dar dacă 
intr-adevăr va veni o vreme cînd 
fiecare neam va fi chemat să dea 
socoteală în faţa lui Dumnezeu? Ce 
vom răspunde atunci? 

Din ce în ce mai mulţi oameni, 
după al doilea război mondial, şi mai 
ales după ridicarea spectaculoasă a 
ţărilor învinse (Germania. Japonia) 
au început să înţeleagă că nu terito¬ 
riul, bogăţiile naturale, capitalurile, 
pot constitui avuţia pe termen lung 
a unei naţiuni, ci calitatea sa, adică 
sufletul, educaţia, conştiinţa unităţii 
şi valorii sale. Nu suprafaţa în kilo¬ 
metri pătraţi, ci perseverenţa, disci¬ 
plina. creativitatea sînt adevăratele 
valori ce dau dimensiunea Unui po¬ 
por. Priviţi Rusia ai cărei conduc㬠
tori. ameţiţi de victorie, n-au înţeles 
acest adevăr şi astăzi ţara lor e vic¬ 
tima propriilor sale cuceriri terito¬ 


riale, c prada prăzilor sale de răz¬ 
boi. Dacă geografia are o din ce in 
ce mal mică importanţă pentru apre¬ 
cierea poziţiei unei naţiuni în con¬ 
textul celorlalte de cc să ne pierdem 
vremea în dispute teritoriale clnd 
ştim sigur că întinderea şi densita¬ 
tea spaţiului spiritual dă adevărata 
dimensiune istorică a unui neam. 
contribuţia Iul la zestrea spirituală 
a omenirii o ce-i rămînc In urmă şi-n 
amintirea istorică. Cc s-n ales astăzi 
din marile imperii războinice ale tre¬ 
cutului? Dar din cele trei care ne-au 
apăsat în ultima jumătate de mile¬ 
niu? 

Sînt multe întruniri şi dezbateri. 
Mi se pare că punctele de vedere, 
interpretările, discuţiile se fac să sc 
eschiveze nu să spună cinstit adev㬠
rul. Cei mari hotărăsc iar cei mici 
nu pot produce, pentru liniştea lor, 
decît gălăgie. Faptul că-şi aud vocea 
îi linişteşte ca şi cind nu produce¬ 
rea înţelesurilor, ci al decibelilor ar 
fi rostul întîlniriîor internaţionale. 
La Malta, insula piraţilor, evident 
coincidenţă, s-au întîlnit „marii", u- 
nul din Asia, altul dm America şl 
au mai făcut o incizie in soarta Eu¬ 
ropei. Au mutat cortina de fier de 
la graniţa apuseană ia cea răsăritea¬ 
nă a Ungariei, chipurile au elibera¬ 
t-o. Marea perfidie constă în schim¬ 
barea materialului din care e făcută. 
In noua ei variantă avem de-a face 
nu cu sîrme ghimpate şi puşcâtori 
automate, ţarcuri impenetrabile, ci cu 
o plasă cu ochiuri strimte prin care 
să poată trece cei cu minte şi vo¬ 
inţa ascuţită, dar cei iaşi, cei greoi 
să rămină. Un popor căruia îi plea¬ 
că cei mai activi, cei mai ardenţi 
reprezentanţi, o naţie cărei îi fug 
tinerii nu mai are şanse de supravie¬ 
ţuire, decît ca turmă. E tocmai ce 
doresc cei mari. Simpozionul de la 
Eger n-ar trebui să stîmească La 
români, aşa cum organizează intere¬ 
saţii, sentimente de ostilitate, ci de 
înţelegere. Pentru că li se pregăteşte 
aceeaşi soartă: deznaţionalizarea. Com¬ 
plet înconjurate de populaţii slave 
au rezistat pină acum panslavismu¬ 
lui, Testamentului lui Petru cel Ma¬ 
re. bolşevismului,, dar tehnicile pot 
fi modernizate. 

Prin elasticitatea lor ieşită din co¬ 
mun, românii, şi prin tnindria lor 
îndelung cultivată, ungurii, au reuşit 
să reziste solventului comunist, acum 
scuj’s după ultima spăllăură a isto¬ 
riei. Anemiate, slăbite vor mai pu¬ 
tea rezista? Sita de oţel a separat 
naţiunea maghiară, să-i reducă pu¬ 
terea. Românilor li s-a impus un gu¬ 
vern de străini de orice sentiment 
românesc de bună intenţie faţă de 
naţiunea ce h s-a dat. spre desfiinţa¬ 
re. Şi lucrează, poza de abjecţie, de 
imoralitate ce-o injectează zilnic, spe¬ 
ră guvernanţii, su ne fie letală. Vor 
rezista Ungurii disoluţtei capitaliste? 
Vor rezista românii imbrăţişării 
mortale a Eurasie!? S-ar părea eu 
cele două popoare sînt sau sortite să 


reziste împreună sau să moară fie¬ 
care pe cont propriu, aşa cun sînt, cu 
generozitate, ajutate. 

Ciudat este că soluţiile cele mai 
radicale, mai definitive cele ce pot 
asigura stabilitatea de durată, sînt 
şi cele mai simple. De aceea nimeni 
nu le abordează. Atît dc mare i o- 
bişnuinţa de a primi de-a gata, fri¬ 
ca de a contrazice hotărlrile celor 
mari, comoditatea atît de înrădăci¬ 
nată, îneît nimeni nu mal face efor¬ 
tul să caute. De-a lungul anilor tr㬠
iţi în Ardeal, m-am tot întrebat .-um 
s-ar putea ca şl prietenii mei unguri 
şi fraţii mei români să trăiască sim- 
ţindu-se la ei acasă, cum şi sint Să 
nu mai fie minoritari, mulţi fiind, pe 
pămîntul unde s-au născut ei, părin¬ 
ţii, moşii şi strămoşii ior? Ideea m-a 
speriat şi pe mine la început, prin 
simplitate. Am cumpănit avantajele 
pentru fiecare din părţi şi am găsit 
că ambele au mult mai mult de ctş- 
tigat Ideea unui stat unic este so¬ 
luţia. Două popoare diferite ca ra¬ 
să şi temperament, despărţite de li¬ 
nia imaginară care separă Occidentul 
dc Orient, dar locuind de o mic de 
ani unii lingă alţii, şi avind un te¬ 
ritoriu po care-1 împart In comun, 
interesate în cel mai înalt grad să 
supravieţuiască etnic, nu au altă so¬ 
luţie raţionala decît unirea. Un stat 
federal Ungaro-Valahia sau Ungro- 
vlahia, cum se numea acest teritoriu 
în evul mediu, ar fi rezolvarea echi¬ 
tabilă, de durată. 

Sigur că soluţia este numai aparent 
simplă. Piedicile, multe şl mari, ar 
fi şi înăuntru şi in afară. Explozia de 
naţionalism şi iraţ tonalitate ce îm¬ 
pinge azi ţări şl imperii spre dez¬ 
membrare e contaminantă. Cu atît 
mai frumos, mai judicios ar fi, In a- 
ceste condiţii, gestul unirii a două 
naţionalităţi într-o singură ţară, prim 
pas spre o Europă unită, dar o Eu¬ 
ropă a naţiunilor nu a populaţiilor 
amorfe, nediferenţiate, sterile. în¬ 
drăznesc să afirm eă dacă această u- 
nire ar fi fost făcută înainte de cel 
de al doilea răbzoi mondial de mul¬ 
te superinţe ar fi fost scutiţi şi ro¬ 
mânii şi ungurii. 

Marile puteri, cele geografice şi. ce¬ 
le oculte vor fi probabil deranjate de 
o astfel de propunere, un, proiect în 
acest sens ar stîml reacţii. Gesturile 
de independenţă a celor mici n-au 
fost niciodată pe placul celor mari. 
Aparent ei ne propun acelaşi lucruri. 
Ne propun o Europă Unită, dar Eu¬ 
ropa lor, aşa cum ne propun şi pace, 
o pace a lor. Cu cit sînge, cu cită 
sudoare şi lacrimi, cu 6îtâ suferinţă 
ara plutit noi aceste diferenţe de nu¬ 
anţă. Oricum lumea viitorului va fi 
Una a împăcării, sau nu va fi deloc. 

Cc vor gîndi oare înţelepţii, care 
conduc lumea, despre neobrăzarea 
noastră de a propune lucruri înţe¬ 
lepte? 

Constantin lORGULESCU 














pagini de ISTORIE contemporană 


• PUNCTE C* 


Pag. 11 


Trădarea Americii — Politica de împăciuire 
dusă de Bush faţă de dictatorii comunişti 
trădează principiile Americii 

Adevăruri triste 


«Trist este că a face jocul comuniştilor s-a do¬ 
vedit a fi mai important pentru Washington dc- 
cit a se solidariza cu acei oameni din România 
care luptau pentru libertate şi un guvern demo¬ 
crat. Jorul prin care au fost vînduţi cei care lup¬ 
tau în România pentru eliberarea de sub comu¬ 
nism a început la Yalta*\ 

Acestea nu sînt cuvintele unui reacţionar înr㬠
it sau aic unui „legionar 4 * oarecare. Sînt cuvintele 
fostului ambasador al Statelor Unite ale Americii 
la Bucureşti, domnul David Funderburk, care măr- 
t riseşte in cuprinsul cărţii sale, BETRAYAL OF 
AMERICA (Trădarea Americii), apărută recent în 
Statele Unite, îndoielile foarte puternice pe care 
le are privind integritatea morală a actualului 
preşedinte al Statelor Unite, dreapta sa judecată 
privind ţările din răsăritul Europei, în general şi 
România in special. 

In timpul preşedinţiei lui Ronald Reagan, pe 
atunci vicepreşedinte, Bush era omul care se pa¬ 
re că bloca toate informaţiile privind represiunea, 
lipsa drepturilor religioase, pentru toate confe¬ 
siunile creştine, teroarea, asasinatele, astfel ca a- 
ccstea să nu ajungă la preşedinte şi ajutorul a- 
mcrican, faţă de criminalul Ceauşescu, să conti¬ 
nue. Preşedintele a fost surprins aflind toate aces¬ 
tea din gura ambasadorului la Bucureşti. Era foar¬ 
te neplăcut pentru un preşedinte al ţării care se 
niindreşte cu principiile sale morale, cu deplina 
ci libertate să se dovedească că este acela care 
ajută un despot să-şi oprime poporul, să-şi lichi¬ 
deze adversarii politici, pe luptătorii pentru drep¬ 
tate. 

In cartea sa fostul ambasador îşi exprimă, fără 
reticenţă uimirea că un reprezentant al poporului 
american, pe atunci vicepreşedinte, George Bush, 
intervine în discuţiile pe care le are cu oficiali¬ 
tăţile române nu în favoarea miilor de schingiu¬ 
iţi, a unui întreg popor înfometat, ci pentru a 
obţine emigrarea familiei unui criminal notoriu, 
comparabil cu Eichmaun sau Himmler, superior 
lor prin cinism şl rafinament, colonelul Ştefan 
Coler. Intervenţia reuşeşte, îl scoate din ţară îm¬ 
preună cu toată familia şi H pune Ia adăpost de 
responsabilitate, dar mai ales de primejdia de a 
fi silit să facă dezvăluiri privitoare la implicarea 
întregii nomenclaturi în crimele săvirşite in la¬ 
gărele şi temniţele comuniste. 

Textul de mai jos este extras din mai sas men¬ 
ţionata carte, paginile 93—96. 


Fireşte, este vorba de 
acelaşi Bush care nu s-a 
gîndit să-şi manifeste 
vreo preocupare faţă de 
nefericirea celor persecu¬ 
taţi în China comunistă 
in urma masacrului din 
Piaţa Tîen An Men, sau 
sau faţă de cei care sînt 
supuşi represiunilor in ţ㬠
rile baltice, In Armenia, 
Georgia şl alte părţi ale 
.Uniunii Sovietice. 

întotdeauna interesele 
mai largi, globale, in ce 
priveşte menţinerea unor 
relaţii strînse cu liderii 
comunişti (cunoscuţi şi 
consideraţi a-i fl prieteni) 


au avut prioritate in o- 
chii lui Bush asupra pre¬ 
ocupărilor faţă de forţe¬ 
le favorabile libertăţii şi 
democraţiei şi care luptă 
pentru eliberare. întotdea¬ 
una Bush s-a bizuit pc 
sfaturile eronate ale ca¬ 
rieriştilor de la Departa¬ 
mentul de Stat care au 
susţinut cu consecvenţă 
menţinerea stătu quo-ului 
cu regimurile comuniste 
(de obicei acestea însem- 
nind tratament favorizant 
şi acordare de ajutoare din 
partea guvernului ameri¬ 
can). 

Există un detaliu secun¬ 


dar, neliniştitor, în indife¬ 
renţa lui Bush faţă de a- 
buzurile împotriva drep¬ 
turilor omului săvirşite de 
regimurile comuniste, cum 
ar fi cele din România, 
China şi U.R.S.S. In cel 
puţin două Intîlniri, la ca¬ 
re eu însumi am partici¬ 
pat, între Bush şi minis¬ 
trul român de externe 
Ştefan Andrei, Bush a 
atras atenţia asupra cazu¬ 
lui consular (adică legat 
de problema imigraţiei) a 
unui anume Andrei Coler. 
Acolo unde era implicat 
un prieten personal sau o 
relaţie politică, Bush avea 
tot interesul să obţină o 
rezolvare favorabilă a si¬ 
tuaţiei. 

Singurul caz pe care l-a 
menţionat Bush în trata¬ 
tivele sale cu guvernul lui 
Ceauşescu a fost cel al lui 
Andrei Coler, care era ru¬ 
dă prin alianţă cu fiul 
fostului guvernator al 
Pennsylvaniei Milton J. 
Shapp, şi care dorea să 
emigreze din România in 
Statele Unite. Fiul lui 
Shapp, Richard, se căs㬠
torise cu o româncă de o- 
riginc evreiască (Lumini¬ 
ţa Cpîer), al cărui frate cu 
întreaga familie ceruseră, 
fără succes, emigrarea din 
România. Nevasta lui An¬ 
drei Coler era Elena Râu- 
tu Coler, fiica lui Leontc 
Răutu (membru de frun¬ 
te al Biroului Politic al 
lui Ceauşescu). La cere¬ 
rea lui Shapp, Bush a în¬ 
ceput să se intereseze de 
familia lui Andrei Coler 
(soţia Elena şi fiica Ale¬ 
xandra). Datorită acestui 
interes al vicepreşedinte¬ 
lui Statelor Unite, oficia¬ 
lităţile Departamentului 
do Stat au acţionat pen¬ 
tru a obţine rezolvarea 
cazului. E mai degrabă 
trist că singurul caz din 
România pentru care Bush 
şi-a manifestat un interes 
activ, privea familia unuia 
dintre cei mai detestaţi 
comunişti din România, 
Leontc Răutu. Răutu a 
fost „unul dintre cei mai 
vechi membri ai partidu¬ 
lui comunist român 4 *, care 
supravieţuisc aproape tu¬ 
turor schimbărilor de con¬ 
ducere in partid, menţi- 
nîndu-şi tot timpul o po¬ 
ziţie de frunte In Biroul 
Politic. 

La fel de neliniştitoare 
a fost informaţia că tatăl 
lui Andrei Coler, colonelul 
Ştefan Coler, era una şi 
aceeaşi persoană cu una¬ 
nim detestatul comandant 


al celui mai cumplit peni¬ 
tenciar comunist, unde di¬ 
sidenţii politici şi religioşi 
erau crîncen maltrataţi 
Ştefan Coler a fost des¬ 
cris ca fiind unul din cei 
care săvîrşeau cu o deose¬ 
bită plăcere asemenea ac¬ 
te de cruzime şi maltrata¬ 
re. în cartea sa „Călătorie 
spre libertate 44 (Joumey 
to Freedom) Nicolae Dima 
(Nicoias Dima), şi-a măr¬ 
turisit îngrijorarea în a- 
ceste cuvinte: „Ştefan Co- 
îcr, fostul ofiţer dc Secu¬ 
ritate si fostul comandant 
al Aiudului, una din cele 
mai temute închisori din 
România comunistă venea 
acum în Statele Unite ca 
un inocent imigrant 4 *. 

M-am referit la Andrei 
Coler şi la cazul său, în 
cartea mea: Dungaţii şi 
roşii (Pinstripcs and Rcds) 
în care mi-am povestit în 
detaliu experienţele, in 
calitatea mea de ambasa¬ 
dor al Statelor Unite în 
România comunista intre 
1991 şi 1985. După toate 
aparenţele, ca urmare a 
referinţelor mele despre 
Coler in această carte, ea 
a devenit un subiect de 
preocupare pentru mem¬ 
brii comitetului pentru 
campania electorală prezi¬ 
denţială a lui Bush. Am 
fost contactat de o oficia¬ 
litate de la Casa Albă In 
legătură cu Coler. Am fost 


întrebat dacă intenţionez 
să fac ceva pc dura¬ 
ta campaniei, speculind 
informaţiile pe care le 
deţineam despre An¬ 
drei Coler. E neîndo¬ 
ielnic faptul că oame¬ 
nii lui Bush erau neliniş¬ 
tiţi de posibilitatea vreu¬ 
nei publicităţi potrivnice 
lor şi se pregăteau sa pre¬ 
vină o asemenea acţiune, 
punînd la cale o versiune 
care să „acopere totul cu 
o perdea de fum“. Mie, a- 
tenţia manifestată de Ca¬ 
sa Albă, mi-a arătat că e- 
xistă o problemă legată de 
cazul Coler. Andrei Coler, 
dubiosul beneficiar al a- 
tenţiei şi grijii lui Bush, 
părea să fie singurul caz 
al emigraţiei româneşti 
care să prezinte interes 
pentru Bush. 

Dintre atiţia români ca¬ 
re ar fi meritat ajutorul 
lui Bush n-a găsit potri¬ 
vit să sc ocupe dccit de 
o familie din care făcea 
parte unul dintre cei mai 
importanţi colegi comu¬ 
nişti al lui Ceauşescu, de 
cel mai înalt rang, un om 
care torturase personal pe 
cei ce se împotriviseră re¬ 
gimului comunist! Dreptu¬ 
rile omului, preocupările 
umanitare, nu intrau Sn 
vederile după care Bush 
îşi conducea politica faţă 
dc comuniştii din Europa 
răsăriteană, 1LR.&S. sau 
China. 







Un ochi ride, altul plînge 


J>1 Victor A. Stănculcscu republicani şi pentru rega- semnat la Moscova „pentru ar fi fost prea evident pentru 

constituie, neîndoielnic, un lişti; şi ca ministru al Apa- liniştea noastră", există, în- toată lumea... 

fenomen al Istoriei noastre rării şi ca ministru al Indus- . . prevedere cel 

contemporane. Originea oa- triilor... Ar trebui să sim- ° Preveacre cei * 

recum aristocrată nu l-a ţim un fel de mlndrie că-I P u t m curlosă: părţile se an- 

Impledicat cltuşi de puţin să sîntem contemporani; or noi, gajează să nu permită ca te- Nc-ar place să ne putem 

facă o rotundă carieră mili- dimpotrivă, II bîrfim po la ritoriul uncia dintre ele să Indigna şi noi, ca atîţîa alţii, 

tară şl politică sub mai mul- colţuri şi-l punem In aceeaşi poat * fi folosit drept bază în numele sfînt al omeniei 

te stăplniri antiaristocratice, oală cu de-alde Guşe şi Ghi- *: . - 

ceea ce dovedeşte încă o da- ţac... Gîtă ingratitudine! No- do agresiune 
tâ că valoarea îşi face loc o- roo cu Televiziunea care. că- triva celeila 

ricum, sărind chiar şi în- lâuzită cum o ştim de o terţă putere, 

tr-un picior, dacă este ne- înaltă conştiinţă patriotică şl n „. . 

voie... axiologică, îşi sacrifică din 1,3 * 

D-l VA Stănculescu ar «naturi şi reclame spre a-l numai ca ni 
trebui să fie trecut în Cartea d . a <****. să orbească ţării; gina în ruptul capului 

Recordurilor, eventual sub ti- $ l asia d ‘ n ce In 00 maj d0 s. vreo terţă putere ar r - - - 

tlul do „Omul bun la toate-; of, r S ap0 ţ, la coacurcn ^ cu d ' ! gîndi să atace România folo- ca nişte oameni civilizaţi ce Bruckner-Brucan. 

bun şl sub Geauşescu şi sub Silviu Brucanl.., s j n( j drept bază teritoriul... sîntem, iată că ne vin 

Iliescu; ?î cu ghips şi fără Marii Uniuni Sovieticei In- minte, vrînd-nevrînd, ba afir- 


itară împo- şi toleranţei româneşti, de culegere în memoria mareşa- 
do către o articolul „Fenomenul Bru- luiul Ion Antonescu, execu- 
teciprocitatea can — pînă cînd?“, publicat ţgt prin împuşcare de către 
Indiscutabilă, în dubioasa revistă „Euro- comunişti la 1 iunie 1946 (din 
ima- pa", sub semnătura d-lui că- tagma asasinilor roşii făceau 
că pitan (r) Radu Nicolae. Dar parte pe atunci şl tovarăşi 
putea clnd să ne Indignăm şi noi, precum Bardenko-Bîrlădeanu, 

--—-.. tatăl d-lui 

In Roman, tatăl d-lui Iliescu; 
nu ştim precis dacă şi Ion 

f£52Jg, % şi ca K cercaţi să închipuiţi o Ro- naaţiile obtuze şi jignitoare ^ începuse pe atunci „acti- 

martor; şi pentru 6.A.O.A. şi In tratatul pe 15 ani pe atacată prin U.R.S.S. ale şef-rabinului dr. Moses etatea revoluţionară-...) Ori- 

împotriva G.A.D.A.; şi pentru care preşedintele Iliescu l-a (de americani? de nemţi? de Roses la adresa lui Emincs- c jt de falsă ar fi putut să 

chinezi?)! Sau poate că un- cu; Ba chicotitul domnului pară însă această reculegere 

gurii, clnd se vor hotărî In Brucan, recomandînd o „frip- de ciori vopsite, atitudinea 

sfîrşit să ne calce, vor face' tură In sînge" greviştilor foa- reprezentanţilor U.D.M.R., în 
la Cliişi- mei din Piaţa Universităţii; frunte cu d-l Domokos Geza, 

ba teoria aceluiaşi „polito- a fost cn fotul reprobabilă, 

r imagina 1°S*. popularizată In patru Faptul că au rămas aşezaţi 


Coasta piraţilor 


Coask) Piraţilor a fost botezată aşa deoarece d e aici llmplat şi-n timpul ul 

erau interceptate liniile maritime britanice către India şl război mondial), numai 

Asia de Sud-Est de pfraţi care îşf aVâau bazele în GOLF. tu h' C i înseamnă că r 

Imperiul Majes taţii Sale s-a întins peste teritoriile din resoectiv din Tratat * 

Vestul Golfului, nutnit «încă de către romani, Perslc, nu- , , .. , * 

mai pentru a-I stîrpi pe îndrăzneţii piraţi arabi. După pri- exclusiv intereselor păi 

mul război mondial, o dată cu intrarea petrolului în sfera vietice,' constituind o 

de interes major a ecoromiei mondiale, s-a produs o pri- sie fără reciprocitate n 

mă schimbare în soarta minusculelor state de pe Coastă care preşedintele romi 

conduse de emiri locali. Dar după cel de al doilea răz- făcut-o cu zîmbetul pi 

bdi mondial se produce un salt ameţitor In existenţa • . , 

arabilor din această regiune. Direct, dintr-o lume me- j 3 el 51 ' a 

dieval^ el forţează intrarea'-în sWolul aî'sKXl-leă.' blrl... 

Contactele noastre cu arabii Golfului au fost cvasi- s_ar ^ -putiit formul 

inexistente. Cind noi eram unul din marii .producători ma >’ simplu: „Partea i 

de pelroi cţin lume, ei erau ocupaţi cu păstoritul cămi- se angajează să nu ţ: 

lelor. Cind ei au devenit magnaţii petrolului, pe noi ne nj C 5 ung; a ifo puteri 

preocupa raţionalizarea luminii şi căldurii din lipsă de _ să atace partea SOvietU 
petrol. Toate rezervele noastre fuseseră secătuite de na- „ . . „ 

zişti Şi comunişti. România . Dar cu ase 

Anul 1990 ne-a adus Golîul In actualitate. Guvernul simplitate caracterul 
■hGfctra a înţeles că ar avea o şansă de acces spre Euro- tor Q * acutul Tratat 
pa dacă participă, activ, la această actualitate. In aceas¬ 
tă intenţie a oferit trupelor aliate un corp expediţionar 
fruxiliarl Este drept că nu a fost. o contribuţie asemănă- W 

toare celei a corpului -expediţjonar trfmis in 1940 la y  v 

Grumvald de Alexandru cel Bun şi hici no se vor naşte 

legende, precum aceea a Banului Mărăcine pornit din f* B^jii~ii mQ 

Craiova să-l sprijine pe regele Franţei în bătălii împo- BBÎmM fa 
triv a englezilor în războiul de o sută de ani. 1 

Totuşi un rezultat edneret s-a înregistrat. România a fTlKîH§& 
stabilit relaţii diplomatice cu Bahrein-ul, iar mai deunăzi ' Kg M 

primul-ministru al României s-a călătorit în zonă, pentru ‘'"' 0 I& 

interesele economi^ -ale ţării". Ce vor fi făeînd miniş- AC ŢI Pjj ni K&sErA i 
tHi-tefinocraiţa d£ v nu se duc ei? Ori sînt protejaţl»j3e uzu- i*. — R U f'wffâf fwi\ i 
’iîţ-'tît-i nu sînt la fel de capabili ca prim-ministrul. '’Bă- W J&rt&Ar 

găm de seamă că dl. Petre Roman a călătorit deja într-.urt 1 Şf i 
an şi jumătate-cam un sfert din eît a călătorit Ceauşeşctt lu W a 

într-un* sfegt de yeadţ cu aceleaşi mijloace de transport' A iu ■ v p mm ypi 

şi pe banii aceluiaşi popor! Jl*W I *Mw 

Pe. vremea vechtţ jdktaturi (căci şi acum ne stăpîndşte 
diktotura) circula d glihflă pe şeama poftei* neostoite'de ţJţtfjS Om ^ m ’JI >r^ 
călătorie a cuplului *x-prezidcnţial, lansată'pe clnd se ■— 7 /j 

afl^j ft Filipine. ^ '■ '{• /rjf' 

— Ea- Maiestate!" j 

‘— El: Nu ştiu. cred că mai c state. 1 m ; ” 

Aduc la cunoştinţa guvernului pVezklenţial că mai sînt /ti I 

state cu care România nu are relaţii diplomatice sau eco- LXJBH y M L 

nomice dat, în acelaşi timp, aduc la cunoştinţa poporului -1; #; 

romSn că asemenea călătorii sînt călătoriile unor piraţi, m 

care jefuiesc visleria naţională. Prira-miniştrii ţărilor de- ■ ■ ^ ţ ■ 
mocratire nu călătoresc în asemenea scopuri, e’e fiind M^WrljL *1 "j 

rezervate unor delegaţii de specialişti. Urmăriţi, vă rog, V'JîMîifS rl 

ştirile internaţionale şi vă veţi convinge. * w frfâi )/-Ţija 

Dacă urmaşii piraţilor arabi sînt astăzi bogaţi, sînt pen- - •' M ii J 
tru petrolul lor. Odraslele cominterniştilor vor deveni MU ■ ' 

şi ei bogaţi, dar nu din petrol ci din jaf de tip pira- '' *3 B H • ’fc 
teresc Organ iz.iţia lor poartă numele public de guvern, < \ m fim Jţ v ,} Vţ 
iar In frunte are un şef cu titlul de prim-ministru, o- W*.W * i 

bicctul ei de activitate este poporul român iar scopul A V, ‘S 'vii 

este antiromânesc. Fiind „aleşi - să jefuiască, de ce ar : uf r u’ «_ • ‘ * 

demisiona? 

Ion I NGI REANIT Mănăslirca MOLDOV1ŢA 


Buna Vestire 


Colegiul redacţional; Gabriel CONSTANTINESCU, Demostene ANDRO- 

Preluarea textelor este permisă 

Adresa: 2400—Sibiu, Colea 

NESCU, Răzvan CODRESCU, C-tin IORGULESCU, Ion UNGUREANU 

cu menţionarea sursei. 

Dumbrăvii 109, tel. 924/2 25 36