Cuvantul Legionar nr. 87, octombrie 2010

“Dacă ua lăcea aceia, pptetrele COP Ip, 
(A Pantele Lipă Daca 72 PI 


i CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VII, Nr. 87, OCTOMBRIE 2010 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin _ 


y RELAȚII CU PUBLICUL: 
IN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 


e-mail: cuvantul-legionarGzelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
RClualitalz Ce-aţi pierdut din vedere untualitate Răspunsuri la întrebări (IV) 
Lponanimul bu Aume Un om, o doctrină şi Gate Cgionară Pe drumul crucilor căzute 
| [UIță iubire Caveppondendăă Puto-atentatele de la 11 sept. 


Sotia de doliu "Drum de foc şi biruință” 27 za porn Nordul Bucouinei | (IV) 


A căzut o stea: V.Grigoriu 
Remember: N. Badea  Corecurs- Aritmogrif Mişcarea Legionară 


S///udiri Teatru de păpuşi funebru Puya Hedaotiei 
Editorial: HARAŞO TOVĂRĂŞIE! 


Pe data de 21 sept. 2010 apare în 
“Monitorul - Oficial al României” un 
Ordin - vezi bine, cu puterea de lege - 


privind programul de "colaborare | 


culturală, educațională: şi 
ştiinţifică” dintre România şi Israel. 

să înțelegem că, nefiind făcut 
public, este neimportant, un act 
protocolar de rutină, cum probabil 


avem și cu statul chinez, şi care de id A 


fapt nu interesează pe nimeni? 

Adică, cum  nefăcut public? 
“Publicat” în Monitor nu este public? 

Aparent, da, dar câți români 
citesc Monitorul Oficial? 

ŞI dacă au o problemă oarecare şi 
cumpără un număr din Monitor, cine 
acordă vreo importanță "colaborării 
ştiinţifice” bla, bla, bla? 


Dacă acest "Ordin" are vreo). 


valoare şi avantajează România, de 
ce presa nu îl face public, de ce nu 
îl analizează? 

Explicând conținutul, exact acel 
conținut care este absolut 
revoltător (nu găsesc o exprimare 
care să redea măsura indignării 
mele), ar fi aduse la cunoştinţa 
publicului larg manevrele de 
învăluire, cucerire şi încătuşare a 
românilor, de inducere în minţile 
copiilor, în special, a unui sentiment 
de culpabilitate în legătură cu "vina" 
bunicilor şi, eventual, chiar a 

străbunicilor, pe care ei şi 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


OCTOMBRIE 


generațiile anterioare, dar în special 
cele viitoare o au; vina care trebuie să 
ne transforme în supuşi tarați, 


“| dispuşi să acceptăm orice măsuri 


potrivnice, dispuşi sau poate obligați 
să renunțăm la orice manifestare a 


Ş demnității umane, a apartenenţei la o 


naţiune; vina pentru nişte fapte de 
care suntem acuzați, pretinzându-se 
că o "judecată" se poate rezuma la 
acuzare! 

Ne întrebăm de ce presa nu 
dezbate public acest "Ordin"; care 


“presă, că toată presa este 


controlată prin cenzură sau auto- 
cenzură, este în mâna unor stăpâni 
deocamdată necunoscuți sau în mâna 
unor unelte care promovează direct 
sau prin omisiune interesele iudaice 
la nivel naţional şi internaţional. Care 
presă, cea căreia i se servesc tot felul 
de subiecte "incendiare", care are un . 
singur scop, şi anume să facă 
vânzare, care se simte obligată să 
trezească interesul unor tineri 
anormali sau unor bătrâni libidinoşi, 
prin publicarea de fotografii "sexy"? 
Dar să revenim la conținutul 

SOiuinuluia ui „tie 4 Do ai nr. 
652. 


Maer Zulia- 
Godeanu 


2010 | Pag. 1 


HARAŞO TOVĂRĂŞIE! 


(continuare din pag. precedentă) 


Vom prezenta doar câteva lucruri care 
ies în mod special în evidență: 


Art. 1: "Părţile încurajează dezvoltarea 
relațiilor. dintre instituţiile de învățământ ale 
celor două state”. 

Comentariu: în ce măsură România este E5i 
interesată de această colaborare, în situația 
binecunoscută a lipsei de receptivitate a | 
Israelului pentru o cultură de sorginte |& 
creştină? j 

Deja de la început înțelegem că această | 
"colaborare" are un sens unic, de la ei la 
noi, adică domniile lor ne vor băga în cap 
anumite lucruri, iar noi ni le vom însuşi mai 
mult sau mai puţin, în funcţie de mulți factori 
pe care nu îi vom discuta. 


şi munca educaţională legată de destinul 
tragic al Comunităţii Evreieşti din România 
în perioada celui de-al doilea război 
mondial..." 

Comentariu: după 65 de ani de cercetare 
apropos de holocaust, în afară de nişte declarații 
fără valoare în justiţie, care ar fi rezultatele 
"cercetării"? Că, cel puţin noi, românii, opinia 
publică, nu am văzut nici un document cu valoare 
juridică. 

Dar, mai important: ce nevoie mai este de a 
dovedi ceva, când poporul român - atenție, 
acuzaţie colectivă, inadmisibilă în justiţie şi pe plan 
uman - a fost deja condamnat de Israel, forțând şi 


o lege prin care se pedepseşte negarea 


holocaustului cu sancțiuni privative de libertate? 

Să înțelegem că “certitudinea” presupune 
inventarea unor dovezi? 

Cum spuneam, măcar de 20 de ani de la lovitura 
de stat orchestrată de forțe externe (ghici ghicitoarea 
mea), nu a fost timp suficient, sau această 
“cercetare” reprezintă continuarea, prelungirea unor 
acțiuni de presiune asupra statului şi a opiniei 
publice? i: dă isa 

La pct. (2) al acestui articol (art. 4) se prevede 
un acord uluitor, inadmisibil! Acest acord certifică 
poziția de câine bătut, nemâncat, legat, terorizat, 
a părții române. Citez: "...participarea elevilor şi 
cadrelor didactice la diverse evenimente cu 
caracter comemorativ...”. 

Nu pot să spun "bă, voi ați turbat?” Trebuie să ne 
exprimăm mai urban: "Domnilor, ați mâncat plante 


halucinogene?” 

Cum adică, încolonăm copiii cu profesorii în 
frunte şi îi ducem la sinistrul "Monument al 
Holocaustului”? 


Pun o singură întrebare: suntem sub ocupaţie 
israeliană? 

Numai după ocuparea României în 1944 de către 
hoardele 'sovietice controlate şi comandate de 
"comisarii politici”, fără excepţie evrei, eram scoşi în 
multe ocazii din şcoli şi facultăţi la "manifestaţie" şi 
puşi să strigăm "Stalin şi poporul rus libertate ne-au 
adus"! 

Au mai fost scoşi elevii în stradă, obligatoriu sub 
amenințarea exmatriculării, în perioada interbelică, 
pentru a vedea legionarii asasinați în stradă sau în 
piețe, cu un banner mare deasupra, cu conţinutul: 
"Aşa vor păţi toți duşmanii țării”. Ghiciţi iarăşi, de fapt 
ai cui duşmani erau? 

Cititori şi necititori ai publicaţiei noastre, vă dați 
seama până unde s-a ajuns cu împilarea şi 
obrăznicia? 

Nu mi-am închipuit ca, după câteva generații, 
nepoții sau strănepoții noştri să ajungă în 
situația românilor călcați pe grumaz de hoardele 
iudeo-comuniste după al doilea război mondial! 

În ce țară şi în ce lume trăim, şi cu ce fel de fapte 
monstruoase ne confruntăm: adică ce vrei să îi 
spui strănepotului meu, că eu am fost un 
criminal? Păi, dacă am fost, de ce nu am suferit 
rigorile legii? SE 

În România sunt sute de mii de străbunici: îi faci 
pe toți criminali? ! 3 Ă 

Şi ai cinismul de a acuza publicaţia noastră că îi 
învrăjbeşte pe români impotriva minorității evreieşti 
din România? Păi putem noi să o facem mai bine ca 


Pe9.2 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


voi, mai avem loc de a 
Î semăna discordia când 
voi, cu orice gest la adresa 
noastră, o faceți? 

Să mergem însă mai 
departe: 


Art. 5, punctul a: "..memoria martirilor şi 
eroilor Holocaustului..." (cursuri pentru profesorii 
români). 

Dacă dvs. aveți dreptul şi obligația morală de a-i 
socoti martiri, pe noi nu ne atinge cu nimic, dar când 
vorbiţi de eroi devenim curioşi, dacă nu chiar 
suspicioşi. Vorbiţi de nişte persoane care luptă pe 
front? Lămuriţi-ne şi pe noi, ce poate face nu un 
evreu civil, ci orice civil pentru a deveni erou? 
Acte de sabotaj în spatele frontului din lupta cu 
iudeo-bolşevismul? Altceva ce? 

Vreţi să îi învăţaţi pe copii despre eroi? 

Păi, întâi să îi învăţăm pe copii despre eroii 
români care au murit luptând cu diverse invazii, 
năvălirile barbare, cu hunii, cu tătarii, cu turcii, 
marii voievozi şi regi ai acestei țări. Martiri şi eroi 

Dacă vrei să ii înveţi pe copiii români că 
sabotajele din spatele frontului, împotriva armatei 
țării care totuşi te găzduieşte, sunt acte de eroism, te 
poți intreba de ce legile“universal valabile" trimit în 
faţa plutonului de execuţie pe timp de război spionii, 
trădătorii şi sabotorii. 

Vă dau pe gratis o sugestie: până acum nu ați 
făcut literatură de ficțiune cu acest subiect. Vă 
lipseşte din arsenalul fantezist. Este o mare lipsă, 
măi tovarăşi! La treabă, că nu este timpul pierdut! 
Vorbiţi despre eroi! Să nu credem cumva că eroii 
dvs. de azi sunt duşmanii de ieri ai României! 

Revenind la un ton mai sobru, după considerațiile 
stâmite de conținutul de mai sus al "Ordinului", copiii 
români au ce să învețe dacă îi lăsaţi în pace: au 
destui eroi şi martiri care s-au sacrificat ca să apere 
țara de năvălirile duşmane, şi, apropos de schimbul 
de informaţii, ce vreți să le povestiţi despre eroii 
voştri? Cum aţi măcelărit palestinieni, voi fiind 
înarmați cu automate Kalaşnikov şi mitraliindu-i 
eroic dinăuntrul unor tancuri cu blindaj de 10-20 
cm? 


Art. 7: "...importanța recunoaşterii reciproce a 
certificatelor şi diplomelor şcolare... şi academice”. 

Comentarii: ne faceţi fericiţi că vreţi să ne 
recunoaşteți diplomele academice? 

Să fim serioşi: câţi medici români, sau avocaţi, 
sau ingineri lucrează în Israel? Unu, zece, douăzeci - 
nici atât! Sunt primiţi şi priviți cu suspiciune, fiind 
creştini, şi mai sunt şi români "care le-au omorât 
bunicii”. 

Dacă în sensul acesta, România spre Israel, 
se exclude de fapt direcționarea, unde şi al cui 
este avantajul bilateral? Chiar suntem aşa de 
nătângi? A ce miroase această înțelegere, a 
invazie bine camuflată, încet, pe neobservate? 

Adică medicii din România, de exemplu, sunt 
invitați de tovarăşul preşedinte al României să 
emigreze, când deja se conturează o lipsă acută de 
personal medical, ca să ce? 

Păi ca să rămână locuri pentru medicii israelieni? 

Ce ziceţi, ăsta a turbat! Nu vede decât conspirații! 

Poate, dar domniile voastre ce vreţi să se 
înțeleagă, când  goneşti medici, ingineri, 
economişti, profesori, sub pretextul că nu îi poţi 


0 FEAR 


3] noisuntem idioţi! 


Ii inchipuiţi că vor veni să moară de foame în 
5 | Româniasausă îi trimită Băsescu la plimbare 


] 
4 


plăti, şi exact în acelaşi timp echivaj 
diplomele israeliene în România? ez * 
Ori vi se pare că sunteți foarte Subtil, orei i 


Argumentul cu lipsa de bani este Subiect 


şi trecător. 
O să se umple țara de tovarăşi, şi să nu văi 


Echivalarea la cursurile primare şi medi | 
il prevesteşte mutarea în România a unop. Î 
“| familii cu copii de diverse vârste, care g 
“| îşi continue netulburați studiile aici. 


Ps] Art. 16 (1): "Părțile depun toate efortunig 
pentru a promova predarea celor două limbi. în să 
statele lor." S Lă = > 

Comentariu: au nevoie copiii români să înveţe 
ivritul (limba vorbită în Israel)? Pentru ce, vrem 
să colonizăm Israelul? Râd şi curcile! 

Românii vor să rămână în România, dacă nu Sunț 
goniţi de foame şi de politici care promovează | 
absolut evident depopularea țării! ş 

Românii mai simpli au lucrat în Israel când nu 
puteau merge nicăieri în altă parte - muncitori 
amărâţi, în construcții. Am vorbit cu unii care au fost 
în această situaţie: s-ar mai duce acolo? "Nicisămă | 
tai în bucăţi!” 4 

Chiar dacă ar ajunge într-o situaţie atât de | 
nenorocită, ce nevoie ar avea să învețe o limbă care | 
pentru noi pare - şi este - imposibilă? Trebuie să 
vorbeşti ivritul ca să dai cu târnăcopul în stânci? 

Dacă tu, stat Israel, promovezi această 
înțelegere, la logica cea mai simplă, ce putem noi 
să înțelegem decât că tu ai nevoie să înveți limba | 
română? Umblu cu ghicitori, ghici de ce? “AI 


Sper că m-am făcut înțeles şi nu trebuie “să 
lungesc pelteaua”: urmează tot felul de precizări 
care au rolul de a da liber la amestec în treburile 
interne, în orice fel de manifestare artistică sau 
culturală programată în România, să zicem prinur--— 
o tradiţie recentă sau inventată de acum înainte. 1 

O să mi se dea replica, eventual, că şi noi avem Ei 
aceleaşi drepturi în relația cu Israel. 

Sare în ochi, adică suntem, cum s-ar zice, 4) 
"chiorâţi în față”: scopurile şi urmările nu pot fi în veci 


echivalente. 

Vreau să îmi povestească cineva de 
investițiile româneşti în Israel - nici măcar 
poveşti nu sunt, nici vise, nici coşmaruri! Vreau 
să îmi povestească cineva de oameni de afaceri 
români stabiliţi în Israel! Aiureli! 

Deci reiau ideea: orice fel de relație, culturală, 
economică, militară, are o singură direcţie, ca un 
fluviu care în mod evident curge "la vale”. Mergând 
cu comparația mai departe, acest fluviu s-a umflat zi 
de zi şi s-a transformat într-o inundație catastrofală 
pentru români, care încă o mai ignoră, atâta timp cât 
apa nu le-a ajuns la nas şi mai pot respira, deşi o fac 
din ce în ce mai greu! 


Mai vreţi argumente?! 

Deja suntem în mâinile acestor oameni. 

Bine, dar atunci pentru ce mai sunt necesare 
tot felul de manevre? i 
__ Nu putem să le negăm cuceritorilor noştri o timidă 
incercare de subtilitate: face parte din plăcerea pisicii 
de a se mai juca puţin cu şoricelul prins, înainte de 
a-l înghiţi: trebuie creată iluzia că orice 
manifestare o controlăm noi în România. 

De fapt, acest parteneriat generalizat aduce 
"ochiul stăpânului” oriunde şi oricând. PN 

lar despre puterea de control şi decizie â 
evreilor în România, ea se manifesta oricum ÎN 
viața poporului român, dar acum este legifera 
şi trebuie să dea impresia oricui că nu este UN 
abuz, ci rezultatul unei înțelegeri amiabile. i 

n orice manifestare _cultural-ariistică sau ! 
legătură cu învățământul, avem de acum înainte UN 
"partener". Ari 

Dulăul mărâie numai şi cățelul, deja schilodi! 
schiaună! x i 

Exprimându-ne în termeni rămaşi în mintea $ 
sufletul _ generaţiei de la 1944, "HARAŞ 
TOVĂRĂŞIE "! 


R//ualirale 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE 
- ŞTIRI LUNA OCTOMBRIE - 


kiki 


Despre falşi legionari 

Am fost informați la redacţie că un domn care de 
mulți ani comercializează literatură legionară s-a 
apucat acum să confecţioneze şi să vândă 
cămăşi verzi, parte din uniforma legionară şi simbol 
al dăruirii totale pentru cauza naţională. 

Problema este că pentru acest simbol au plătit 
cu viața Căpitanul, Statul Major Legionar, cei mai 
buni fii ai poporului Român, iar în perioada terorii 
iudeo-comuniste, au fost asasinați sub o formă 
oarecare, sute de mii de legionari. 

Să transformi acest simbol sfânt într-un 
simplu obiect de comerț ni se pare, în primul rând, 
o mare murdărie şi, în al doilea rând, un gest 
iresponsabil, care tinde să anuleze semnificația 
accederii la dreptul de a o purta. 

Bineînţeles că nu se poate exercita un control 
în această problemă, orişicine putând să-şi 
comande o cămaşă verde, la orice croitor, şi să o 
şi poarte. 

Este însă revoltător ca o persoană care se 
pretinde a fi legionar să vândă cămăşi verzi. 

Oricine, atunci când este confirmat ca legionar, 
primeşte cămaşa de la şeful de cuib, sau şi-o face el. 
Ce necesitate există, atunci, PENTRU MIŞCARE, să 
faci producție şi vânzare ”en-gros” de cămăşi 
verzi?! 

Aducem aminte domnului respectiv că marea 
diversiune a  „rebeliunii” a început prin 
importarea din U.R.S.S. a 10.000 de cămăşi verzi, 
gestionate şi distribuite de comunistul evreu (mă 
rog, comunist mai mult sau mai puţin), Constantin 
David, lucru bine stabilit prin dovezi acceptate de 
istorie (vorbim de istorie, nu de „istorie”). Acest lucru 


Dat cort Să a. punesoe EN scenă a „asasinării a 120 
evrei” - să am iertare dacă jignesc pe cineva - 
nişte amărâţi, cei mai puţin vinovaţi de dezastrul 
socio-economic suferit de marea majoritate a 
poporului român în perioada respectivă. 

Ce poate fi mai simplu acum decât să cumperi o 
cămaşă verde şi să faci - intenţionat sau nu - lucruri 
care să terfelească imaginea Mişcării Legionare! 

Ce ar zice domnul să vadă aplicate pe cămăşile 
comercializate de el, simboluri sataniste (ca un 
exemplu) sau altele aparținând unor formațiuni 
politice sau militare detestate de oameni în general? 

Românii creştini se angrenează în lupta împotriva 
duşmanilor şi, pentru scoaterea din letargie a 
indiferenţilor, fac sacrificii mai mari sau mai mici 
pentru a avea dreptul moral de a se numi legionari şi 
a purta „cămaşa verde”, iar domnul despre care 
vorbim a reuşit să "demonstreze" că se poate ajunge 
la o „cămaşă verde” scoțând nişte bani din buzunar! 

Atenţie, deci, nu oricine îmbracă uniforma 
legionară face parte din Mişcare!! Acesta este un 
lucru pe care, oricum, orice LEGIONAR îl ştie!! 

Unul dintre avocaţii Căpitanului, Horia Cosmovici, 
spunea că "Legiunea nu este o broască țestoasă 
ca s-o cunoşti după carapace, adică după 
cămaşa verde!” 


Ea aă 


141 de răniţi la parada homosexualilor în 
Belgrad 

Pe data de 10 octombrie a.c. în capitala Serbiei 
s-a reluat "frumosul" obicei al paradei Gay Pride, 
întrerupt tocmai din 2001, când se lăsase cu 
încăierări de stradă. 

Dacă ne întrebaţi pe noi, trebuie să fi fost cam frig 
pentru nişte homosexuali despuiaţi care să-şi etaleze 
"mândria", însă, ce-i drept, au avut la dispoziţie 
splendidul lor stindard-curcubeu cu care să-şi 
învelească reprezentanții mai sensibili la degerături. 

Apropos de curcubeu, considerăm că şi-au ales 
un simbol cum nu se poate mai nepotrivit: în 
Biblie curcubeul reprezintă semnul Legământului 
făcut de Dumnezeu după Potop, că nu va mai fi 
niciodată un alt Potop. Pe de altă parte, deasupra 


Sodomei şi Gomorei, "vârfurile de lance” ale 
homosexualității din antichitate, nu s-a văzut nici 
un curcubeu, ci doar fum, după ce ambele oraşe au 
fost incendiate într-un mod necunoscut, dar total. 
Prin urmare, mai bine ar fâlfâi o bombă cu napalm 
sau un focos nuclear. 

Aşadar, cifrele: 1.000 de "fetițe", dintre care 
zero răniți - până aici este bine; apoi, 6.000 de 
manifestanți "homofobi”, dintre care 17 răniți. (Şi, 
dacă tot veni vorba, nici acest termen nu ne este pe 
plac: nu avem o fobie de homosexuali, ci ne este 
scârbă; şi nu de homosexuali - ca indivizi ei ne 
trezesc doar mila, precum orice suferinzi care nici nu 
caută să se vindece - ci de homosexualitate, ca 
boală psihică. Ce părere aveți de "căinători de 
psihopați fără leac"? Sună cam complicat, dar până 
ne vine altă idee...) Şi, în fine, cca. 5.600 de 
poliţişti, fără nici o vină că şi-au ales această 
meserie, dintre care 124 de răniți. 

Dezordinile sunt atribuite, ca de obicei, unor 
elemente "ultranaţionaliste”. Hmm? De obicei, prin 
"ultranaționalist” se înlocuieşte mai vechiul 
clişeu de "reacționar” sau "faşist”, uneori fără 
prea multă atenție la sensul cuvintelor... nu-i nimic. 

Şi, ca un element de picanterie locală, alături de 
"ultranaționalişti”, adică în realitate simpli căinători 
de psihopaţi fără leac, la violenţe şi amenințări se 
zice că au mai luat parte şi suporterii unor echipe 
sportive. Acest din urmă factor, mai degrabă 
anarhist, nicidecum naţionalist, ne este foarte 
cunoscut şi nouă, românilor, mai ales celor din 
Bucureşti. Sunt, ce-i drept, unele grupuri de oameni 
care nu-şi pot calma nervii şi frustrările decât 
spărgând sau dând foc la ceva, şi care, când nu au 
un meci de fotbal la care să urle, se mulțumesc şi cu 
câte o manifestaţie de stradă: nu prea contează 
pentru ce sau împotriva cui. Dar, atenţie: aceşti 
toxicomani ai agresivității sunt, de multe ori, 
folosiţi chiar de autorităţi pentru a deturna 
manifestaţiile serioase, pentru a le putea ulterior 
blama. Asta explică şi actele de vandalism, aparenta 
descătuşare prostească, la voia întâmplării. 

Ultimele violențe stradale de la Belgrad, 
comparabile cu cele de luna aceasta, au avut loc în 
iulie 2008, la arestarea fostului lider al sârbilor 
bosniaci, Radovan Karadzici. Atunci, poporul sârb nu 
a reuşit să-şi salveze patriotul, dar măcar i-a arătat o 
oarecare adeziune, un minim gest de respect. Chiar 
nu ne interesează ce s-a tot spus în presă despre 
acest şef bosniac, pentru că presa noastră îi asculta 
pe americani, nu pe sârbi. Culmea, şi atunci tot 
suporterii sportivi ar fi fost cei mai violenți... oare cât 
din această ştire să fie adevăr şi cât defăimare 
mediatică? 

Concluzie: la sârbi nu prea se prinde toleranța 
față de băieții şi fetiţele gay. Nici la noi, numai că, 
sincer, sârbii au dovedit de nenumărate ori că nu se 
lasă călcaţi pe coadă cu una, cu două - nici măcar 
rachetele lui Bill Clinton nu au reuşit să-i 
îngenuncheze. Şi nici acte cu cip nu li se pot face! 
Avem, din acest punct de vedere, foarte mult de 
învățat de la această națiune plină de dârzenie. 


xi 


Vai de "Pro Democraţia”! 

În numărul din aprilie al revistei noastre ne-am 
arătat mirarea şi dezacordul în legătură cu un 
sondaj de opinie realizat de Asociaţia "Pro 
Democraţia”, în conformitate cu care 91% dintre 
români ar fi dorit reinstaurarea pedepsei cu moartea. 

Studiul respectiv a fost dat publicităţii la data de 
29 martie ac. şi, în afară de cifra-şoc mai sus 
amintită, mai dădea şi alte date, printre care 
următoarele: 94% dintre români ar retrage cetățenia 
romilor care comit infracţiuni în străinătate, iar 89% 
pe a celor care cer autonomia ținutului secuiesc. 

Nu intenționăm să reproducem comentariile de 
atunci, ne rezumăm la a vă spune că am considerat 
totul o făcătură, un sondaj comandat, pe baza 
căruia s-au mai făcut nişte "valuri", s-a mai putut 


culpabiliza presupusa cruzime şi xenofobie a 
românilor. 

Procedeul folosit? 

Intervievarea telefonică a 1.060 de români 
foarte "inteligent" aleşi, în urma căreia s-a garantat 
cu o marjă de eroare de 3,1% că aceste date reflectă 
starea de spirit a întregului popor român. Măi, să fie! 

Şi acum haideţi să râdem de ei, cu "Pro 
Dermnocraţia” lor de doi lei cu tot: la 1 octombrie a.c. 
(la 6 luni şi 2 zile de primul sondaj!), se publică 
încă un sondaj care, printre o mulţime de lucruri 
care nu ne mai interesează, dă şi următoarele 
procente: 50% dintre români sunt pentru pedeapsa 
cu moartea, 55% ar retrage cetăţenia romilor care 
comit infracţiuni în străinătate şi numai 36% pe a 
etnicilor maghiari care cer autonomia ținutului 
secuiesc. 

Aţi urmărit, da? 91% devine 50%, 94% devine 
55% şi 89% devine 36%. 

Să nu omitem o diferență esenţială: sondajul din 
29 martie a fost făcut chiar de către APD, în timp ce 
acesta din octombrie a fost realizat de Compania de 
Cercetare  Sociologică şi Branding (CCSB), la 
comanda "Pro Democrația”. 

Nu ştim cine mai sunt şi CCSB ăştia, dar la cât de 
uluiți eram în primăvară, de ne tremurau pixurile pe 
hârtie şi nu nimeream literele pe tastatură, acum 
chiar că ne-au răs-uluit! 

Poate că domnii cecesebişti folosesc vreo 
metodologie mai acătării, mai “ştiinţifică”, de 
unde şi marea diferență de rezultate? 

Păi, ni se spune chiar în materialul dat publicității, 
cităm: "Studiul a fost realizat în perioada 23-28 
septembrie de Compania de Cercetare Sociologică 
şi Branding, pe un eşantion reprezentativ alcătuit din 
1.017 persoane, sondajul de opinie având o marjă 
de eroare de plus/minus 3,1 la sută." 

Într-adevăr, chiar că aceşti domni lucrează mai 
"ştiinţific", de vreme ce au obținut aceeaşi marjă de 
3,1 procente fără să se mai chinuie să bată la cap 
ditamai puhoiul de 1.060 de oameni, ci numai 
1.017! Eşantion reprezentativ, măi nene, ce ştiţi voi! 
Păi, aşa mai zicem şi noi muncă eficientă, dragii 
noştri, vă felicităm! Bravo. Sunteţi cu toţii nişte... ! 

Mai are rost să comentăm datele obținute? 

Ne-am exprimat punctul de vedere asupra. celor 
din primăvară, cu tot cu îndoiala, însă acum nici 
atâta efort nu mai merită făcut: datele pur şi simplu 
nu există: de la 89% la 36% diferența este "un 


„ pic" mai mare decât permit marjele voastre foarte 


precise! /ar în jumătate de an nu s-a petrecut nici un 
eveniment care să facă atâţia români se 
răzgândească. 

Are vreun sens să ne întrebăm, cel puţin, de ce 
slugile masonice de la APD publică două chestii care 
se bat cap în cap într-un mod atât de flagrant, 
făcându-se de râs? 

Da, măcar atât: pur şi simplu au întrebat alți 
oameni, care au răspuns altceva, din care le-au 
ieşit alte cifre! Şi, culmea culmilor, au avut 
"onestitatea" de a mai face şi oficiale aceste noi 
cifre, care bineînțeles că nu înseamnă nimic, în loc 
să-şi pună probleme serioase în legătură cu 
acuratețea metodei de lucru. 

Vă vede Soros şi vă ia fondurile, i incom petenţilor!. 


fetei de dtiri ord de Fa 
CUVANTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 F2%:5 


oul dn (ame 


Paradoxurile prezentului? 

Timpul aşterne uitarea şi vindecă | 
rănile? ț 

Ce dovedeşte anularea acestor 
axiome? Dar dacă se poate constata că 
lucrurile se petrec invers? 

Intrebări pe care ar trebui să şi le 
pună mulți oameni prieteni, duşmani şi 
neutri în relația cu Mişcarea Legionară. 

Faptul că am ajuns să fim din ce în ce 
mai surprinşi de lucruri care ar trebui să 
facă parte din normalitatea istorică şi 
contemporană, dovedeşte, printre altele, că 
trăim într-o anormalitate. 

Dacă reuşeşti să faci abstracţie de focuri 
de artificii şi diversiuni, dacă prin educație şi 
prin logică nu devii tributar mentalităţii 
iudeo-democratice, vei constata cu 
oarecare surprindere că singularitatea care 
ți se prezice este de fapt o altă minciună. = = 

Să ajungi în sudul ITALIEI, în CALABRIA, 
într-un oraş relativ mic, LAMEZIA TERME, mai 
precis, şi să constați că multe afişe cu chipul 
CAPITANULUI şi cu un conținut care te invită la 
un eveniment, stârnesc atâta interes public şi îi 
fac pe mulți oameni, de cea mai bună condiție şi 
cu o evidentă autoritate morală în relațiile 
citadine, să renunțe pentru un timp la viața 
obişnuită pentru a organiza perfect 
evenimentul, te face să cazi pe gânduri. 

Oameni care trăiesc la mii de kilometri distanță 
de noi, despre care nu visai în cele mai ireale vise 
să îi cunoşti. : 

Să constaţi cu câtă afecţiune, cu câtă deferență 
tratează tot ce este legat de Căpitan, de opera lui 
socială, de mesajul care s-a dorit a fi făuritorul unei 
lumi a dragostei, a echităţii sociale şi poate, mai 
curând, a dreptății pentru cei veşnic nedreptățiți, te 
face să percepi valabilitatea universală a doctrinei 
legionare. 


Am fost câteva zile, o mică delegație 
legionară, în centrul atenţiei şi afecțiunii acestor 
oameni ai cetății, aflați la vârsta deplinei puteri şi 
înțelepciuni. : 

Aterizând cu avionul la Catania, în Sicilia, au 
venit cu maşina să ne ia de la peste 250 km distanţă. 

Pe tot acest parcurs, dar şi în Lamezia Terme, 
ne-am bucurat să vedem o vegetaţie - pentru mine, 
cel puţin - inedită, de palmieri şi cactuşi, de pini şi 
mulți, foarte mulţi măslini în plantaţii pe care din 
avion le-am confundat cu viile din Germania, vii în 
care, glumind puţin, şi frunzele sunt aşezate parcă pagini scrise de Căpitan, socotite ca un îndreptar de 
într-o ordine desăvârşită. Am mers pe o viitor şi o mărturie sinceră şi zguduitoare a 
autostradă de unde poţi vedea din când în st Să trecutului, "scuipiciul d-lui Sima! Nu vreau 
când magnifice golfuri ale Mediteranei, cu să maculez mai mult acest articol cu nomena 
apa atât de albastră şi malurile tivite cu un Siiosai 
nisip alburiu, care contrasta - sau, dacă vreți, Am făcut o pauză în scrisul meu ca să mă 
era într-o armonie perfectă de culori - cu tot potolesc şi să pot relua despre părțile 
ansamblul. frumoase ale vieții. i 

Oraşul, de 60.000 de locuitori, este Am revenit în țară imediat, căci re 
frumos, echilibrat, dominând arhitectura aşteptau multe obligaţii: și” Tr primul rân 
clasică romană, cu formele şi ferestrele care ziarul, a cărui apariție am amânat-o E 
îi certifică originea. câteva zile tocmai pentru a putea să Y 

Am fost în vizită la un camarad care avea spunem povestea noastră frumoasă. i 
un mic domeniu, cu porți mari din fier forjat, reia sa ce rez organizaţi 
cu via şi livada de măslini probabil clasică şi taliene de care aminteam şi, ca să y. 
o vilă absolut încântătoare - ca şi gazdele, glumim puţin: pe vremea lui Cotă 
de altfel, vilă foarte veche, din cărămidă oalizănil ora =oi = palmă dal 
aparentă, cu nişte interioare parcă rupte din imperialismului". Reuşita noastră este 
filmele celebre de epocă, având tot confortul palmă dată... cui? Ghici ghicitoarea m eal 
modern dar păstrând pavajul specific dintr- 4 Să 
un fel de teracotă şi tavanele de lemn vechi Post Z Scriptum: Presa loci ani 
în aparenţă, sprijinite pe nişte bârne de lemn regională din Italia se ocupă în iei | 
foarte groase şi, în mod evident şi declarat, de prezentarea personalității lui nare! 
recuperate. din foarte vechi vile romane. | Zelea-Codreanu şi a doctrinei Aaron 
Sufrageria, foarte mare, avea un geam cât o iată câteva din titlurile articolelor: i şio 
vitrină de magazin, prin care, participând la şi doctrina legionară”, "Codreanu, €ro AS 
un foarte generos şi specific prânz preparat actua]”, "Figura lui Corneliu Zi 
de doamna casei, puteai vedea golful foarte Codreanu”, "Când politica era SP Zelea 
mare care mărginea una din laturile oraşului. sacrificiu i întâlnire "cul Comelu Za 

La criticile pe care le-aş putea provoca Codreanu”, "Cantiere Laboratorio 
lansându-mă în asemenea descrieri, care Codreanu” ş. a. 


cu cinstea, cu binele, cu credința în Pute 
şi bunăvoința lui Dumnezeu, cu armonia ea 
care creştinismul o stabileşte atunci 
sunt respectate imperativele. 


Sâmbătă, 23 octombrie, la ora 18.0 
sala de conferințe a unui important hotel qj 
“1! localitate, a avut loc întâlnirea noastră e 
“Îi naționalişti italieni care împărtăşesc fară 
rezerve doctrina şi ideologia legionară 


î Codreanu, un mare om politic gg 
dimensiune planetară, un erou, un 
înțelept, un vizionar, punând accent pe 


comparație cu Benito Mussolini — sări 
creştinismul militant al Căpitanului fiind noța 
în plus acordată de italieni calităţii doctrinei 
noastre naționaliste. 


Persoana care a dus tot greul acestei 
manifestări, un domn încântător, energic, de o 
bunăvoință şi iubire ieşite din comun, manifestând 
un optimism bine ancorat în realitate, dublat de un 
calm absolut remarcabil, a fost îngerul nostru 
păzitor: VITTORIO GIGLIOTTI, persoană publică 


| LABORATORIO" în colaborare cu asociaţiile 
"CERCUL ŞI CRUCEA" şi "ALTERNATIVA 
| POPULARĂ", având aceeaşi ascendență politică şi 
mari cunoscători a tot ce a însemnat Căpitanul 
pentru țara noastră - în mod evident hrană 
politică şi pentru dreapta naționalistă italiană. 

Această scurtă întâlnire a fost pentru noi 
reconfortantă, dar poate în primul rând 
emoţionantă: căldura şi interesul cu care am fost 
primiţi şi ascultați (care ne-au amintit de turneul 
nostru de conferințe din 2006, de data aceea în 
NORDUL ITALIEI), luările de cuvânt din timpul 


totul, camaradul Vittorio Gigliotti, dar şi la câţiva 
foarte tineri organizatori şi reprezentanți ai tineretului 
din localități învecinate, vorbitori excelenți cu un 
previzibil viitor în mişcarea naționalistă. 

Am avut bucuria să găsesc cărți scrise de 
Căpitan (traduse în italiană) sau având ca autori 
alți capi legionari, dar care conţineau o introducere 
(să îmi scuzați limbajul cam prea popular) apărută 
"ca păduchele pe frunte". semnată "Horia Sima” 
Pentru Dumnezeu, ce valoare putea să aibă 
aprecierea lui Sima la "Pentru legionari"?! 

Vă daţi seama ce "valoare" a adăugat sutelor de 


| avea nici o legătură cu. | i frumosul se împleteşte armoni ) | 
SR Se ee A i: Sl ca, în ideologia legionară fru pleteş onios Nica Zola Za, | 


P20.4 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


pe 
Când 


care îl consideră pe Corneliu Zelea 


latura creştină a legionarismului, Prin 


eventual, dacă am înțeles eu bine. Ă 


| binecunoscută, preşedintele "CANTIERE 


conferinței - referindu-mă întâi la cel ce a organizat” 


camee ma as ai gi ale 


Fratetră adu sa 


ee 


ral-1= sabii aie: 


cita ua iartă it ap 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 3) 


*k 


“Toţi suntem la fer” - ne spun EI. 

„Minciună ordinară! Nimeni nu e la fel cu nimeni şi 
toți suntem diferiți unii față de ceilalți, începând 
cu rasele lăsate de Dumnezeu pe pământ (desigur 
pentru că Dumnezeu era un mare rasist!), cu 
genele, cu IQ-ul, cu handicapul fizic, bolile 
moştenite, virtuțiile dezvoltate, cantitatea de 
cunoştinţe acumulată, sclipirile de geniu, cu 
familiile din care ne tragem etc, etc. şi terminând 
cu obiceiurile, cultura şi spiritualitatea fiecăruia 
dintre noi. 

Putem toți deveni şi ajunge la fel doar întru 
Hristos. Acesta este singurul lucru care ne poate 
face la fel, frăția întru Hristos, restul sunt minciuni 
şi propagandă globalistă ce-i ajută pe băieţii cu 
echerul şi compasul să-şi impună noul comunism 
mondial, unde desigur, vrei-nu vrei, TOȚI VA TREBUI 
SĂ FIM LA FEL, DAR LA FEL CUM VOR EI! 

Uitaţi-vă în buletinul dvs. de identitate (dacă este 
emis de la mijlocul anului 2009 încoace), şi observați 
cum, parşiv, cuvintele “prenumele părinţilor” au fost 
efectiv scoase şi înlocuite cu 
"cetățenie/naționalitate”. Motivul? În noul stat 
planetar preconizat de demenții planetei se doreşte 
ca tu să uiţi că ai părinţi, că ai rădăcini, că ai 
trecut, pentru că statul te va lua în custodie şi te 
va educa “politically horror” încă de la câteva 
luni. Sentimentele de iubire față de părinți vor trebui 
să dispară din conştiinţa viitorilor adulți şi să fie 
înlocuite cu sentimentele de fericire maximă şi 
exagerată față de minunatul stat căruia acesta 
trebuie să îi datoreze totul. 

Şi, apropos de buletin, încă nu vi l-aţi pierdut? Pe 
1 ianuarie 2011, România va emite buletine 
electronice, aşa cum guvernanţii noştri alogeni 
dimpreună cu vânduţii autohtoni au convenit pe 
ascuns cu FMl-ul încă de acum câţiva ani. 
Bunăcară, funcţionarul INEP (Institutul Naţional 
pentru Evidenţa Populaţiei) care a răspuns la 
numărul public al instituției, fiind sunat de noi, a 
afirmat că după cunoştinţa domniei sale, aceste 
buletine-deja-se emit, neştiind însă să ne spună şi 
care sunt instituțiile care o fac. Înregistrarea întregii 
convorbiri se află în arhiva noastră. Deci în cazul în 
care nu doriți asemenea act biometric ce conține 
amprenta degetelor, cât şi amprenta dvs facială (la 
fel ca la Guantanamo!), sper să vă ajute Dumnezeu 
să vi se distrugă buletinul prin autocombustie 
spontană, să vă ia foc când” eraţi la vecinul, să-l 
scăpați în Dâmboviţa sau în WC, iar dvs. să vă 
duceţi la secția de poliție de care aparțineţi şi să 
declarați buletinul distrus (nu pierdut, caz în care vi 
se eliberează o adeverinţă provizorie), să vă luaţi 
altul nou, fără microcip, pe o perioadă de 10 ani. 
Acum, cât mai aveţi timp! Dumnezeu îți dă, dar nu 
îți bagă în traistă dacă tu dormi! Succes! 


kk 


Dacă un neica-nimeni nu crede în Dumnezeu, nu 
înseamnă că Dumnezeu încetează să mai existe. 
Chestie de logică, element lipsă ateilor. 

Similar, dacă nu am mai scris despre abuzurile 
armatei israeliene în lagărul. de exterminare în aer 
liber, numit Gaza, nu înseamnă că acestea nu se 
mai produc. : 

Un grup de campanie al militarilor israelieni 
intitulat “Breaking the Silence” ("Rupând 
tăcerea”), scârbiți de abuzurile propriei armate şi 
luminaţi de sentimente de compasiune faţă de ființa 
umană, a redactat un număr de 54 de povestiri 
strânse de la 26 de cadre aflate sub protecţia 
anonimatului pentru a nu suporta apoi repercusiuni 
drastice. Aceştia povestesc că “soldații au fost făcuţi 
să înțeleagă că viețile lor sunt cele mai importante şi 
că nu are nici un rost ca oamenii noştri să se lase 
ucişi, acordându-le civililor prezumția de nevinovăție. 
Soldaţilor li s-a spus că de la o anumită distanță, 
când se apropie de o casă, să împuşte pe oricine, 
chiar şi dacă este vorba despre o bătrână”. 

Păi noi tocmai învățarăm la şcoală că Israel 
este o democrație. Ce drăguţ, în democrație se 
pot împuşca bătrânele?! De ce nu i-ați spus şi co- 
etnicului Băsescu să nu o mai lălăie cu tăierea 
pensiilor, a facilităților, etc., când poate organiza seri 
de vânătoare a bătrânelor din Bucureşti, la lumina 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 P25:5 


reflectoarelor, că doar şi noi suntem o democraţie, 
nu?! 

Există extrem de multe mărturii anterioare 
constituirii acestui grup de martori, în care soldaţii 
israelieni spun că se simt precum naziştii, în raport 
cu populaţia palestiniană. Ce elemente mai avem... 

Rabinul Yasef Elitzur, secondat de alt rabin, 
scoate de curând o carte intitulată “Tora regelu”” în 
care cei doi afirmă (conform ziarului israelian 
Haaretz) că nou-născuţii şi copiii duşmanilor 
Israelului pot fi ucişi “deoarece este evident că 
vor creşte să ne facă rău”. Alo, rabi?! Vai, vaaai, 
vaii... Se poate? Deja cu cărțile pe față? 


Ta ditai 


“În orice loc în care influența goyim reprezintă 
o amenințare pentru viața Israelului, este permis 
să-i ucizi”. Ce interesant! 

Şeful diplomaţiei israeliene Avigdor Lieberman 
este caracterizat de conaţionalul său, Yaron Ezrahi, 
ca având "răspunsuri simple la probleme complexe”: 
“Să scăpăm de arabii din Israel şi vom avea un stat 
curat”. Kosher rasial, adică. Ei, lasă aşa, că nu se 
sesizează nimeni, cine e nebun să fie “modelat” pe 
loc în antisemit, de mâna lungă a presei mondiale 
evreieşti? 

Ce mai spune şeful diplomaţiei israeliene: 
"Credeţi-mă pe cuvânt, SUA acceptă toate deciziile 
noastre”. 

în acest context de pace, prietenie şi sprijin 
necondiționat al Americii față de Israel, iau naştere 
şi declarațiile naționaliştilor americani (câţi or mai 
fi ei), de genul celor enunțate de Gerry Donaldson: 
“Solicităm un proces organizat care să permită 
guvernului federal SĂ SE ALINIEZE DIN NOU 
CONSTITUȚIEI. Fie restaurăm America, fie vom trăi 
într-o dictatură marxistă, fie ne vom rupe de SUA 
şi o vom lua de la început. 

Şi bomboana pe coliva Statelor Unite o pune 
guvernatorul statului Texas, Rick Perry: “Guvernul 
federal a luat-o pe o cale greşită față de cea visată 
de părinții fondatori ai SUA, iar autoritățile de la 
Washington. îi sugrumă pe americani cu taxe şi 
cheltuili exagerate”. Practic, în SUA sunt peste 100 
de taxe ILEGALE percepute de statul masonic 
american. Oare câte sunt în România? 

Actorul Chuck Norris închide maiestuos cercul, 
afirmând că va candida la preşedinţia “statului liber 
Texas” şi îndemnând grupările de dreapta din SUA 
să se unească “pentru a salva națiunea”, Ştiam noi 
de ce ne uităm la filmele cu Chuck Norris atunci 
când şedeam la videotecă pe vremea împuşcatului. 
Vine o vreme când lumea se trezeşte încet dar sigur, 
măi băieții lui tata Mamona... 


kăkk 


Într-un manual intitulat “/storia Statului şi a 
Dreptului naţional, 1985-1991”, - consacratul 
profesor Vasili Drojin de la Universitatea Ministerului 
de Interne din Sankt-Petersburg ne destăinuie că 
“adevăratul nume al sionistului Mihail GORBACIOV 
era, de fapt, GARBER'. 

Lucrarea îşi propune "să explice viitorilor poliţişti 
cine sunt vinovaţii pentru tot răul pe care l-a traversat 
țara”. Auuu! Asta a durut! 

Dar cine a fost evreul Garber? 

Ei bine, a fost cel care a condus şi încheiat, la 
ordinul stăpânilor săi sionişti, acelaşi sistem politic 
instaurat de evreul Ulianov (Lenin) şi de evreul David 
Visarion Djugaşvili (Stalin) ce a fost căsătorit prima 
oară cu evreica Kati Schwanitz (Katerina Svanidze), 
împreună zămislind pe lacob Davidovici Dijugaşvili 


(de ce lacob şi de 
ce Davidovici, dacă 
era autohton??) şi 
căsătorit a doua 
oară cu evreica 
Nadia Alleluiah 
(Aleluieva), 
asasinată ulterior 
de Stalin datorită 
relației adultere cu 
evreul Gleizer, 
asasinat şi el de 
către acelaşi evreu 
Stalin care 
transmisese ordinul 
evreului  Beria...ŞI 
CONTINUĂ LA 
NEŞFÂRŞIT! 

Nu cine a fost evreu la începutul 
bolşevismului este întrebarea, ci dacă a fost 
cineva ne-evreu pur?! Noi deocamdată nu am 
identificat nici o persoană. Aşteptăm informații în 
acest sens. 

Între timp, Curtea de Apel de la Kiev i-a găsit 
vinovați pe liderii bolşevici în frunte cu Stalin, 
pentru că au declanşat marea foamete din 1932- 
1933, care a făcut milioane de victime, IN MOD 
REAL ŞI DOVEDIT! 

Serviciile de securitate ucrainene au precizat că 
Tribunalul a ordonat încheierea urmăririi penale 
deoarece toți acuzații sunt morţi, informează AFP. 

Păi, cum vine asta, fraților? Toţi bolşevicii au 
murit, în timp ce naziştii încă trăiesc şi sunt 
vânați? i 

Să credem că bolşevicii mâncau doar slană şi E- 
uri, în timp ce naziştii găsiseră regimul alimentar 
perfect, dimpreună cu pastila tinereţii? 

3, 9 milioane de ucrainieni au murit în timpul 
marii foamete, adică a marelui genocid instaurat 
de ateii evrei. 

De ani de zile Kievul încearcă să convingă ONU 
că marea foamete din 1932-1933, numită 
"Holomodor' (Doamne fereşte să o  numeşti 
holocaust!), a fost un genocid programat împotriva 
poporului ucrainean. 

Pentru cei care nu ştiu, Comisia Mondială de 
expertizare a genocidurilor din lumea asta mare se 
află în America şi este formată (ei, ce vreți acum, 
mofturoşilor, dacă ei sunt cei mai deştepţi din lume!) 
din evrei. Aceştia hotărăsc dacă a fost genocid 
sau nu într-o parte sau alta a globului, în funcţie 
de interesele lor politice şi economice (vezi armenii 
versus turcii, vezi ucrainienii versus ruşii etc.). 

Dar povestea continuă aşa: a fost odată ca 
niciodată un reporter galez despre care nimeni nu a 
auzit vreodată şi care şi-a sacrificat reputația pentru 
a scoate la lumină una dintre cele mai mari atrocități 
ale comunismului de tip vechi condus de evreul 
Stalin. 5 = 

Galezul Gareth Jones a călătorit în Ucraina 
sovietică - unde accesul jurnaliştilor occidentali era 
atunci oficial interzis - pentru a informa despre 
Holomodor, despre foametea provocată de om. În 
martie 1933 Jones s-a întors la Berlin pentru a da un 
comunicat de presă în care vroia să descrie cum 
milioane de țărani mureau de foame în timp ce 
regimul sovietic exporta grâu către Occident. 
Articolele sale au apărut în ziarele britanice, 
americane şi germane. DAR, la două zile după ce 
Jones şi-a publicat relatarea, jurnalistul Walter 
Duranty, căştigător al premiului Pulitzer (premiu luat 
pentru că a jurat să lingă dosuri de băieţei cu 
şorțuleț, ce nu erau deloc simpli bucătari), a scris în 
"New York. Post” un articol intitulat “Ruşii sunt 
înfometați, dar nu mor de foame", în care l-a acuzat 
pe Jones pentru cele relatate. Repetăm: un 
american, căştigător al premiului Pulitzer! 

Urmarea: Jones a fost discreditat public în 
Occident şi i s-a interzis să mai intre în URSS. Doi 


ani mai târziu, pe când lucra în China, el a fost ucis ţ 


"de bandiți”, la doar 29 de ani! . 

În jurnalele Gareth Jones, acesta a descris în 
detaliu suferințele inimaginabile, cazurile de 
canibalism pe care le-a văzut şi despre care vestul 
Europei şi America nu vroiau să audă, căci erau 
părtaşi la ele. 


"DRUM DE FOC ŞI BIRUINȚĂ PENTRU GARDA TA!” 


Toamna, anotimp romantic, cu paleta ei 
coloristică bogată,  îmbelşugată de roadele 
pământului, cu frunze galbene şi arămii, a devenit 
perioadă de doliu pentru legionari: în septembrie 
comemorăm masacrarea elitei Mişcării, în noiembrie 
asasinarea a însuşi Căpitanului, iar de câtva timp 
încoace se adaugă dragi şi vechi camarazi. 


Nu cred că există vreun tânăr care, având inimă 
(nu banal cord cu rol exclusiv de circulaţie a 
sângelui), şi care, căzându-i în mână un memorial 
legionar, să nu se îndrăgostească pentru totdeauna 
de oamenii din Garda Căpitanului. 

Şi noi, ca mulţi alții aflaţi în admiraţia. elitei 
căpităneşti, n-am avut decât un singur ochi pentru 
supraviețuitorii vremurilor de odinioară. 

Am observat că Legiunea, la scară mică, 
trăieşte în fiecare din ei, dar când inima ti-e 
cucerită de ceea ce au gândit şi au realizat Corneliu 
Zelea-Codreanu, lon Banea, Gh. Istrate etc., e greu 


Astăzi ne plecăm frunţile în fața mormântului 
proaspăt al doctorului senator legionar VASILE 
GRIGORIU, rugându-l să primească ultimul nostru 
omagiu. 

Bucureştean get-beget, născut chiar în ultima zi a 
anului 1912, licean la Sf. Sava, apoi student la 
Facultatea de Medicină, a intrat în Mişcare încă din 
1933, pe vremea studenției, şi de atunci nimeni şi 
nimic nu l-a mai putut despărţi de convingerea că 
singura soluție pentru viața individului, ca şi pentru 
cea a unei colectivităţi, este legionarismul. 

Activ în viața şi lupta studențească interbelică, 
membru al Legiunii Sportive, caracterul şi 
comportamentul i-au fost modelate de participarea la 
tabăra de construcţie a Casei Verzi şi tabăra de 
educaţie legionară de la Carmen Sylva (unde 
şedinţele erau ţinute chiar de Căpitan). Având 
privilegiul să-l asculte direct pe Şeful Mişcării, 
cunoscând “titanii” Mişcării, trăind în efervescența 
spirituală şi sufletească a Legiunii adevărate, 
doctorul avea doar ironii crunte şi cuvinte acide 
despre scurta şi nefasta "perioadă Sima”. 

În 1942 a plecat pe front ca medic militar, cu 
gradul de locotenent, fiind în mijlocul celei mai mari 
şi mai crâcene bătălii din cel de-al doilea război 
mondial, cea de la Stalingrad; căzând prizonier la 
ruşi, unde a stat patru ani; după repatriere şi 
eliberare şi-a practicat profesia de medic biolog la 
Spitalul Filaret şi la Spitalul Bucur. 3 

În cât de puține cuvinte se rezumă o viață de om! 
Chiar dacă a fost legionar şi veteran de război pe 


Pa9-6 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


roti de doliu 


să mai in ea un loc de mare cinste şi pentru 
modestul dar tenacele frate de Cruce Carol 
Papanace, copia mai palidă a celebrului său frate 
comandant legionar Constantin, de exemplu, sau 
pentru blândul şi sfătosul frate de Cruce Gh. 
Niţulescu. Când eşti cucerit de piscul muntelui, 
nu te entuziasmezi de o stâncă. Dar uiţi că este 
totuşi o stâncă, nu o pietricică, şi că acea stâncă 
face parte din munte, că muntele se sprijină şi pe 
ea. 
Parafrazând o zicală, noi n-am văzut copacii 
din cauza pădurii: cu ochii ţintă la un ideal, 
comparând oamenii bătrâni de azi cu icoanele 
tinerilor de odinioară care au murit pentru crezul 
legionar, visând la legendara Legiune, nu ne-am 
bucurat deplin de prezenţa — alături de noi, în frontul 
de luptă — a atâtor vechi legionari şi frați de Cruce 
din vremurile bune, considerând-o ca pe ceva firesc, 
banal. În impetuozitatea şi mândria tinereții ni s-a 
părut că e firesc să fim trataţi de la egal la egal de 


A MAI CĂZUT O STEA: 
VASILE GRIGORIU 


medic, legionar din 1933, veteran de război, Senator Legionar 


deasupra. Ce simplu e să spui: "a luptat pe front” sau 
"a fost prizonier la ruşi”, şi ce cumplit e să trăieşti tu 
acestea! 

Vasile Radu Grigoriu a făcut însă parte din acea 
categorie minunată de oameni care au reuşit să 
imortalizeze prin scris zbuciumul şi martiriul celei mai 
nobile generaţii de tineri din istoria României. Când 
scriitorii umplu sute de pagini cu toate fleacurile din 
lume, fără a se opri măcar o clipă la tragedia 
Neamului din care fac parte, un doctor legionar ne-a 
lăsat un manuscris de proporții, dactilografiat 
deja, purtând numele sugestiv de "Generaţia 
blestemată”, "roman-fluviu” (9 volume) care 
reiterează fidel, pas cu pas şi cu lux de amănunte, 
istoria Mişcării. 

"Generaţia noastră a fost  <<generaţia 
blestemată>>: şi-a asumat sacrificiul pentru un 
ideal, a fost hulită şi prigonită, a luptat pe front pentru 
reîntregirea țării, s-a opus cu arma în mână 
bolşevizării țării, a suferit în închisorile comuniste. 
Vouă vă revine sarcina de a duce mai departe lupta 
şi crezul acestei generații!” (V. R. Grigoriu) 

L-am citit pe nerăsuflate, aşa cum citeam cărţile 
polițiste în liceu, apreciind atât stilul (elegant, cursiv, 
antrenant), cât, mai ales, opera educativă pe care 
o face, pe nesimţite, inserând cu tact mici 
fragmente de istorie (ca note explicative în cursul 
povestirii), şi expunând ideologia legionară prin 
intermediul dialogurilor între diferitele personaje. 
Este genul de roman pe care tineretul din licee îl va 
devora, considerându-l roman. de aventuri, dar 
efectiv îşi va însuşi, fără ca măcar să-şi dea seama, 
doctrina legionară. 

De altfel, principiile legionare, alături de echilibrul 
său psihic extraordinar, optimismul şi setea de viață 
i-au fost lumină în întunericul celor 50 de ani de 
comunism. Şi, ca orice legionar, imediat după 1989, 
după căpătarea unei relative libertăţi, a pornit să-şi 
caute camarazii de luptă şi idealuri, pentru a pune 
umărul la refacerea şi reorganizarea Mişcării 
Legionare. A înființat şi a condus singurul cuib 
de  octogenari din Bucureşti, Cuibul "Nae 
lonescu”, cu câţiva vechi legionari: ing. Aurel 
Moraru, ing. Mircea Raţiu şi ec. Florea Builă. (În 
suplimentul "Cuvântului Legionar” din apr. 2005 am 
scris despre acest cuib.) A devenit membru al 
Senatului Legionar şi o prezență permanentă la 
toate evenimentele legionare: la lansări de cărţi, la 
aniversări, la comemorări, la înmormântări, în 
drumeţii, în pelerinaje, la conferințe. 

O căldură binefăcătoare ne umplea inima, radiind 
în tot trupul când îl vedeam venind mereu la sediu, 
să ne vadă, să ne îmbrățişeze, să afle noutăţi din 
lumea legionară de azi şi să ne povestească din 


către supraviețuitorii gărzii vechi, să fim cai 
răsfăţaţi... pentru că azi sunt atât de rari linga 
naţionalişti! 1 
Cineva spunea odată că fericirea este Starea q Ş 
care îţi dai seama abia după ce ai pierdut-o... Ac 
abia ne dăm seama ce fericiţi am fost, de fapţ m 
privilegiu  nesperat am avut crescând Re: 
îndrumarea atâtor vechi şi încercați legionari E 
După ce ne-am maturizat am devenit conştienţi de i 
marea favoare de care am avut parte: tu, un 4 
student, sau un inginer oarecare, să fii îmbră, tisat 
de braţe care au ţinut arma pentru apărarea 4 
să fii privit cu dragoste de ochi care au cuprins în 
lumina lor imaginea marii şi mândrei oştiri legionare . 
din vremurile bune, să fii camarad cu camarazii 4 
Căpitanului? y 
Dumnezeu însă aşa a rânduit lucrurile: să fim 
iubiţi de ei, pentru ca flacăra sădită de ei în st Şi 
să lumineze mai departe orizonturi legionare. Ă 


(1912 — 17 oct. 2010) 


trecut, să ne încânte cu verva şi cu nestinsa tinerețe : 
psihologică de care beneficia. E 
Îmi aduc aminte de scena ultimei şi recentei sale 
spovedanii la preot, povestită de el: - 
"Se duce Vasilică al nostru la biserică, la 
spovedit, ca orice creştin. Toc, toc, toc... Am . 
numărat nu mai puţin de 244 de lovituri de cadru de 
acasă şi până la biserică”. (Doctorul, neastâmpărat 
la cei peste 90 de ani ai săi, îşi fracturase bazinul — 
căzând pe gheaţă pe când venea spre comemorarea 
Moţa — Marin în urmă cu câţiva ani, şi de atunci 
mergea sprijinit în cadru, dar tot nu renunţa la mersul 
pe jos). "Deci 244 de ridicări şi coborări ale 
cadrului... Noroc că biserica e aproape. Ce te făceai, 
Vasilică, dacă stăteai în vârf de munte, hai? mă 
gândeam eu. Odată ajuns, m-am aşezat frumuşel în.“ 
strană şi... am aţipit. Când m-am trezit, popa stătea 
în fața mea: 
- Vă pot ajuta cu ceva? 
- Păi, cu ce să mă ajutaţi, părinte? Am venit să. 
mă spovedesc. ă 
- Bine. Cum te cheamă? 
- Vasile, îi zic eu. x 
- Vasilică, ai pică pe cineva? Ştii, când vii să le 
spovedeşti, trebuie să-i ierţi pe toți. 
- Părinte, nu pot ierta, ce să fac?! 
- Ei, cum aşa? Pe cine nu poţi ierta? 
- Pe comunişti! 
Popa s-a holbat la mine. 
- Dar nu mai există comunişti! : 
- Ba da, părinte! Toţi aşa-zişii denocrați de azi! În. 
toată lumea, nu numai la noi. Nu vedeți că aplică ; 
principiile. lui Troțki, adică instaurează anarhiă: 
provoacă crize financiare, îşi pun singuri bombe, 
ingrozesc populaţia cu basmul teroriştilor, creea 
fobia de antisemiţi şi de intoleranţi - care cică Slău 
gata-gata să distrugă lumea pe care &i, 2. 
Doamne, o vor apăra prin impunerea unei dictaturi în 
care toți vom fi supravegheați cu cipuri în aclele de 
identitate, cu camere video amplasate peste l0!!? 
Şi doctorul nonagenar, venit la spovedit, 10efă j 
să-i țină preotului o adevărată lecţie politică, în s 
tipic legionar... : : 
Dar ce poţi spune unui bătrân înalt, luminos ?. 
frumos, cu ochi albaştri ca seninul cerului şi pâr 
ca neaua, ondulat? arire? 
Chiar! Ce să-i spunem noi, acum, la despărțire: 
Că l-am iubit? Din fericire, i-am spus-o de multe 9 
în timpul vieţii. Rămâne deci să-i demonstâg | 
urmându-i exemplul şi trăind o viață legionară. >. 
aşa cum spunea Căpitanul, ne vom întâlni dincolo $ 
vom fi din nou împreună, pentru că viața NU 
termină cu muşuroiul de pământ. taş 
Dumnezeu să te odihnească, brav şi drag 95 
al Gărzii de Fier şi al Țării! 


Wioolta Can 


kk 


REMEMBER: 


NICOLAE BADEA PETRESCU (1919 — 2009) 


- militar de carieră, legionar, veteran de război, cel de-al treilea şef al Senatului Legionar - 


Modeşti, aşa cum au 
fost toată viaţa, în ciuda 
valorii lor umane -— 
"români absoluţi”, cum 


spunea Petre Ţuţea 
(sau poate tocmai de 
aceea, pentru că 
“| valorile nu aşteaptă 
recunoaştere), legionarii 
din ariergarda 


Căpitanului se sting, pe 
| rând, asemeni luminilor 
i] dintr-o sală de bal în 
care petrecerea a 
încetat. Sală de bal? 
Petrecere? Nu sunt 
oare termeni nepotriviți 
pentru o evocare legionară? Nu, deloc: pentru că a 
te bucura de încrederea, ajutorul şi dragostea 
legionarilor din vremea Căpitanului înseamnă a te 
afla în mijlocul unei petreceri, într-o continuă 
sărbătoare, iar plecarea fiecărui bătrân camarad ne 
afectează ca şi cum ne-am fi pierdut propriul bunic. 

Azi cine îşi mai aminteşte, de exemplu, de 
instructorul legionar avocat Nae Tudorică din 
Roman, autorul cărții "Mărturisiri în duhul 
adevărului”, mort în urmă cu şapte ani? Dar de 
medicul legionar nonagenar Valer Neagoe din 
Simeria, şeful studenţilor medicinişti, contemporan 
cu Căpitanul şi contemporan cu noi? Sau de Cătălin 
Zelea-Codreanu, ultimul frate al Căpitanului, veteran 
de război şi veteran al temniţelor comuniste? 

Cine? Noi! În aceasta a constat puterea şi 
invincibilitatea armatei legionare: în conştiinţa că nu 
vei fi uitat nici după moarte: "Acei care vor cădea 


„Avem atâţia morţi, atâtea oseminte, 
Cu smirna lor pe frunte ne sfințim 
Şi de la noi la gropile lor sfinte 
Întinde luna aurit chilimn. 


Atâția morți, atâtea dragi morminte, 
Ca o catapeteasmă cresc în noi, 
Cum mucenicii slavei mai-nainte, 
Prin gloanțe, prin furtună, prin ploi. 


Ne pâlpâie pe mâini şi în cuvinte 
Ca soarele ce arde pe obraz, 
Atâţia morţi, atâtea oseminte, 

În somn se-aprind icoane de topaz. 


dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi." 
(Corneliu Zelea-Codreanu) 

Numele şi l-au făcut singuri, prin lupta şi crezul lor 
de o viaţă; noi doar le pomenim, le ținem prezente în 
conştiinţa colectivă. 

Cât depre morminte... au ei morminte de eroi? 
Modestul mormânt din curtea bisericii de la 
Țigăneşti, al comandantului Bunei Vestiri Radu 
Mironovici, unul dintre Fondatorii Legiunii 
"Arhanghelul Mihail? Un mormânt simplu, cu o cruce 
şi câteva flori, e un mormânt de erou? Da! Un 
mormânt de erou nu înseamnă un cavou enorm, 
încărcat de încrustaţii şi briz-briz-uri, un monument 
greoi de beton, în stil masonic; un mormânt de erou 
e simplu, vegheat de cruce, dar are întotdeauna 
flori şi o candelă aprinsă la căpătâi, ca dovadă a 
faptului că nu e uitat. 


Luna aceasta, când se împlineşte un an de când 
sufletul ing. col. legionar Nicolae Badea Petrescu, 
cel. de-al treilea şef al Senatului Legionar, 
expresie vie a  devotamentului, cinstei şi 
hărniciei, şi-a luat zborul, ne înălțăm şi noi cu 
gândul la cer, la toți camarazii lui şi ai noştri. 

Nicolae Badea Petrescu era, când l-am cunoscut, 
exact bunicul din poveştile copilăriei (un bătrânel 
energic, vesel şi înțelept); frate de Cruce din 1933, 
pe vremea când era licean la "Gh. Lazăr”, a devenit 
legionar în 1937, dar a fost, totodată, militar de 
carieră, absolvent al Şcolii de Ofițeri de Geniu 
Aeronautic; a luptat pe frontul de Răsărit şi a fost 
avansat de la gradul de sublocotenent la cel de 
căpitan, apoi, după instaurarea regimului comunist, 
dat afară din cadrele Armatei Române, a construit 
drumuri pe şantierele patriei. 


AVEM ATÂȚIA MORŢI... 


După 
reînființarea 
Senatului 
Legionar a 
devenit 
membru al 
acestuia, 
apoi Şef al 
Senatului, 
fiind, 
totodată, 
casierul 
organizaţiei 
şi 
secretarul 
de redacție 
al ziarului] 
nostru, de la 
înfiinţare şi până în ultima clipă a vieții sale. A 
purtat cu dăruire steagul Mişcării, în tinereţe fiind 
prezent în lupta Neamului românesc cu arma în 
mână, iar la bătrânețe prin paginile "Cuvântului 
Legionar”. Era, sobru şi expansiv, militar şi spiriduş; 
bunic cu suflet de copil, întotdeauna prezent şi activ, 
radiind de energie: prototipul legionarului. 

Mărturie a unei vremi eroice, adevărat cavaler al 
unei lumi în care onoarea era mai de preț decât 
pâinea şi măririle lumeşti, a plecat brusc, dar frumos, 
aşa cum a trăit. A rămas însă încrustat în inimile şi 
conştiințele noastre, călăuzindu-ne şi acum. paşii, de 


dincolo de mormânt. 
edaclia 


RADU GYR 


Atâţia morţi ascut în noi oțele, 

Se sparge veacul în țăndări mari-de fier. 
Cu jertfele de ne izbim de stele, 

Cu rănile noi ne-am atins de cer. 


Zidim destin, Parâng de ziduri sfinte, 


Dar nu din var şi piatră ctitorim, 
Ci tencuim cu albe oseminte, 


Din cărămida rănilor zidim. 


Turnaţi în cremene şi jurăminte, j 
Cu ochi de foc aprinşi de-un sfânt mister, 
Privim cum zilnic alte noi morminte 

Se înalță pajuri albe către cer, 

Să pună țării temelii de fier. 


„Avem atâţia morţi, atâtea oseminte...” 


*kxkă 


a 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din p 


Dacă veţi urmări filmul documentar “Povestea 
sovietelor” ("The Soviet Story”), veți putea auzi 
mărturia unei ucrainience care relatează cum grâul 
se strica pe câmpurile păzite de bolşevici, dar erai 
împuşcat pe loc de sanguinarii roşii în momentul în 
care, mort de foame, te duceai noaptea să strângi 
câteva spice. Veţi auzi mărturia unor ucraineni 
care spuneau că bolşevicii aveau NORMA la 
strâns cadavre din fiecare casă, iar atunci când 
una dintre case nu producea cadavre, produceau 
ei cadavre, aşa cum, cutremurător, mărturisea o 
țărancă despre mătuşa sa, care, aproape moartă de 
foame şi neputându-se mişca din pat, s-a trezit cu 
comisarii sovietici veniţi peste ea, care au ordonat 
ridicarea ei şi depunerea în căruța cu cadavre. Ştiţi 
ce a răspuns comisarul la rugămintea bătrânei de a fi 
lăsată în viață? “Oricum vei muri, că nu ai ce să 
mănânci, de ce să mai aşteptăm?”. 

Ei aveau normă la crimă, în acelaşi 
mod în care aveau normă la crimă în 


lagărele de exterminare din România, în care 
intrau şi strigau: "Mă bandiților, voi nu mai muriţi? 

În Ucraina primiseră ordin de a nu mai verifica 
cine are dosar şi cine nu, cine e chiabur şi cine 
nu! 

Nu mai era timp pentru aşa ceva, toți erau 
băgațţi în aceeaşi oală. 

Aviz fricoşilor_ din ziua de azi care spun că 
dacă ei nu fac nimic în contra regimului masonic 

Sărmanii netoţi! Ei, nefăcând nimic pentru 
copiii lor şi țara în care trăiesc, riscă să aibă 
aceeaşi disperare şi nedumerire în privire pe care 
au avut-o ucrainenii care slujiseră revoluţia roşie, 
dar care erau luaţi la norma de cadavre! 

Desigur, azi vor fi lichidaţi cu metode 
perfecționate de aplicare a genocidului, în mod fin, 
modern, prin tăierea tuturor mijloacelor de existenţă, 
întreținere şi supraviețuire. 


Şi, oricât de crud ar părea, poate că unii chiar 
merită să se dea cu capul de pereți: astfel neuronul 


din dotare se va activa... 
kk 


NOTA: Nu considerăm necesar a menţiona 
cât mai multe agenţii de ştiri controlate de 
lluminați, de dragul de a da “veridicitate” ştirilor 
sau articolelor noastre. Din contră, aceasta ar 
da neveridicitate celor scrise! 

Pentru cei care încă nu au înțeles: NOI 
SUNTEM AGENȚIA DE ŞTIRI CARE CULEGE 
INFORMAȚII PROPRII, şi nu le ciuguleşte 
neapărat din gura altora! 

Cu alte cuvinte, noi am creat Agenţia - şi nu 
Agenţia ne-a creat pe noi, aşa cum se întâmplă 
cu ziariştii remuneraţi de moguli şi mogulaşi. 

Cu respect şi iubire, 

"AGENȚIA DE ŞTIRI GARDA DE FIER” 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 P&%:7 


: multe altele de acelaşi gen au fost deja "luate". 
Şi totuşi, având în vedere opera cu care acest]. 


Gian 


TEATRU DE PĂPUŞI FUNEBRU 


Poate că unii dintre dvs. ştiu, alții încă nu, dar 
printre atâţia alți politicieni de "înaltă ținută" morală şi 
profesională, țara noastră mai are Şi un ministru al 
Educaţiei pus pe fapte mari. Numele acestuia pare 
să se potrivească perfect "faptelor mari”, parcă 
predestinate - atenţie, nu este o poreclă: Daniel 
Funeniu. 

Dar rezonanţele morbide ale acestui nume = pe 
care, insistăm, nu i l-am dat noi! - nu par să-i fie de 
ajuns domniei sale. Se vede că aspiră la dobândirea 


unui supranume pe măsură, cum ar fi "cel Cumplit” [> 


sau "cel Groaznic", însă, din păcate, acestea şi 


ministru speră să rămână în istorie, manipularea 
conştiințelor unor copii prin 
păpuşilor macabre cu care se vor juca, ne-am 
gândit noi la o soluție, care credem că va fi spre 
satisfacția tuturor: Daniel Păpuşel Funebriu. 

Din motive de copyright nu putem folosi 
prescurtarea care, altminteri, s-ar fi potrivit ca o 
mănuşă - PF Daniel - aşa că îl vom alinta simplu, 
renunțând la accentele funebro-masonice: Păpuşel. 
Sperăm ca fostul prim ministru Năstase să nu se 
supere: Păpuşel şi Bombonel vor fi două nume 
"mari" ale epocii, aşa că în nici un caz istoria nu va 
face confuzie între unul şi celălalt! 

Acum, dacă tot am încadrat cu atâta claritate 
personajul principal al poveştii de luna aceasta, ne 
propunem ca relatarea să curgă simplu, cu exprimări 
de tipul "Păpuşel a făcut", "Păpuşel a dres" şi aşa 
mai departe. Bineînţeles, noi ştim că Păpuşel este, 
ca orice ministru postdecembrist... cum altfel decât o 
marionetă în mâna cuiva care nu suportă lumina 
zilei. 

Mai ştim şi că cineva din Marea UE a vrut să mai 
facă un ultim şperț din bugetul României, chiar 
înainte ca acesta să fie declarat vid şi desființat, iar 
Păpuşel s-a nimerit să fie în drum, săracul, tocmai 
atunci - ghinion! — şi tocmai acolo unde ştim şi noi că 
nu are nici o putere de decizie, însă 
responsabilitatea deciziilor altor escroci i se varsă în 
cap... 
Dar, de vreme ce a vrut să fie ministru (ori se fac 
miniştri cu de-a sila, mai nou?) şi, cum spuneam, de 
dragul simplităţii, vă vom povesti ce a plănuit, ce 
urmăreşte şi ce nădăjduim că nu va reuşi să facă 
Păpuşel, Doamne fereşte! 

Filmul, vă rog: 

Conform nu ştim cărei nefericite directive UE, 
ministrul Păpuşel a hotărât că 9.306.980 de lei, de la 
bugetul de stat şi din credite externe pentru anul 
2010, se vor aloca pentru achiziția de păpuşi şi 
jucării corecte politic pentru toate grădinițele din 
România, în cadrul Proiectului pentru Reforma 
Educaţiei Timpurii. Principalul element controversat 
îl constituie o categorie din cele cinci avute în 
vedere, şi anume păpuşile "de diverse rase sau cu 
diferite dizabilități”. 3 

Pentru celelalte categorii nu putem spune decât 
ce s-a tot spus, iar şi iar: că ideea de a cheltui astfel 
banii atât de puţini rămaşi este incompatibilă cu 
sănătatea mintală. i 

Când toți angajaţii din învățământ sunt pur şi 
simplu umiliți cu scăderi salariale şi încurajări 
băsesciene de a pleca din țară, în vreme ce atâţia au 
fost concediaţi şi atâţia alţii vor mai fi, este 
incalificabil să cumperi seturi noi de jucării pentru 
grădinițe, â 

Ce doreşte Păpușşel, grădinițe dotate după ultimul 
răcnet european, dar în care copiii se îngrijesc 
singuri, de vreme ce toţi educatorii au fost daţi 
afară? i 

Însă, aşa cum s-a mai întâmplat, în România 
noastră înglodată de datorii la marea finanță 
evreiască, zisă şi "internaţională", unele investiții 
nu se fac doar fără folos, ci de-a dreptul spre mai 
rău. 

A le oferi unor copii de trei ani nişte 
monstruozităţi pe post de jucării este totuna cu a le 
impune. i E 

Şi generaţia dinainte s-a jucat cu roboței hidoşi, 

umplându-şi capul şi cu desene animate 


Pe0.8 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


intermediul |. 


mizerabile, violente - copiii nu au refuzat aşa ceva, 
aşa cum nu vor refuza nici păpuşelele lui Funebriu. 
Ei primesc şi iau de bun orice li se dă. Cunoaştem 
noțiunea de "liber arbitru”, dar aceasta nu se 


aplică la grădiniță, motiv pentru care 
responsabilitatea nu este a copilului, ci a 
îndrumătorului adult! 

lar apoi, chiar dacă -presupunem că unor 
preşcolari nu le vor plăcea jucăriile cu diformităţi, că 
le vor da de-o parte, strica sau arunca la coş, ei vor fi 
sancționați pentru rea purtare. Dacă, în schimb, le 
vor accepta, în subconştientul lor se va păstra ideea 
că aşa trebuie să arate rasa umană, fără un picior! 

lată declarația în acest sens a d-nei Cristina 
Grigore, directorul executiv al Fundaţiei "Părinţi 
Clujeni”: "Mi-e teamă că aceste păpuşi ar putea să 
creeze o reacție de normalitate în rândul copiilor, în 
sensul că aceştia vor considera că aşa este normal. 
(...) E deplasat să pui astfel de probleme unui copil 
de trei ani” (conform www.citynews.ro/cluj, 6 oct. 
2010). 

Haideţi să întoarcem puțin acestă mostră 
putredă de "corectitudine politică” într-un unghi 
din care ministrul Păpuşel şi alți oameni la fel de 
limitați nu au privit-o: 

Dacă a avea un handicap fizic şi a aparţine 
unei rase străine intră în aceeaşi categorie, 
atunci pentru bieții copii a fi ciung va fi 
echivalent cu a fi chinez. Dacă ciungul şi 
chinezul sunt scoşi din aceeaşi cutie... 

Această confuzie prostească apare din cauză că, 
în actuala strategie de spălare a creierelor, toleranța 
față de handicapați este amestecată cu toleranța 
față de imigranți. 

Sau iată altă posibilitate, şi mai 
dezgustătoare: în cutia cu păpuşi se află un negru, 
un.chinez, un apaş, un ţigan, un om în scaun cu 
rotile, un om fără o mână, un om ultra-obez, un om 
suferind de malformări groteşti etc. 

Când am spus "om”, nu am specificat rasa. Ştiţi 
ce înseamnă acest lucru? 

Simplu: păpuşile vor fi ori cu un handicap, ori 
de altă rasă, nu ambele deodată. Cu alte cuvinte, 
păpuşile vor înfăţişa nişte străini sănătoşi şi 
nişte români (rasa indo-europeană) suferind de 
diformități oribile. Atât. 

Asta ar trebui să învețe copiii, că străinii sunt 
oameni normali, iar românii sunt handicapaţi? 
„„„patibulari, cum îi plăcea impostorului H. R. 
Patapievici să ne numească - iată o persoană care 
cu siguranță va agrea noua găselniță a ministrului 
Educaţiei! 

Dar... ce idee năstruşnică! Oare cetățenii cu 
dizabilități se simt mai bine, după ce s-a anunţat 
această măsură? 

lată ce spune un comunicat al Ligii pentru 
Promovarea şi Apărarea Drepturilor Persoanelor cu 
Handicap din România, transmis pe 8 sept. a.c. prin 
Agerpress: 

"Prezenta  păpuşilor cu  dizabilitate în 
grădinițe, conform strategiei ministrului 
Educaţiei, Daniel Funeriu, sens in care pune la 
bătaie aproape 3 milioane de euro, nu face altceva 
decât să mărească numărul persoanelor cu 
handicap neuropsihic. |n acelaşi timp, Guvernul, 


prin nepăsarea față de persoanele cu dizab, 
România, a diminuat multe drepturi sau nu le 
acordă pentru a scoate România din criză.» Maj 
Aţi înțeles? Aceşti oameni primeau înaj 
biete compensaţii pentru suferinţa lor, pe care acij 
nu le mai primesc, pentru că aşa scot Băsescu 
Boc țara din criză. Adică nu o scot, o afuni 
adânc, dar este altă poveste. Însă de aici s 
foarte bine cât de puţin le pasă cu adev 
categoriile defavorizate: nu dau un ban pentru a 
e uşura viața, în schimb dau acel ban pentru a 
obişnui" copiii cu existența lor. Atunci când er fi 
putut să aibă un sens uman, nici măcar 
corectitudinea politică nu se mai aplică! 
În schimb, sus-numita organizație sesizează şi ea 
potențialul traumatic pe care îl prezintă noul 
experiment: nu vindecă nimic (ură rasială şi non. 
compasiune la copii de 3 - 5 ani?l), dar poate 
îmbolnăvi. Terapia prin coşmaruri a unor boli 
închipuite poate să creeze handicapați mintali. 
Bine, până aici am încercat să pretindem că 


dă maj 
€ vede 


personajul Daniel Păpuşel Funeriu "gândeşte, deci 


există", cum ar fi spus Descartes. Ne-am străduit să 
îl înțelegem, să ne punem chiar în pielea lui, dar 
acum haideţi să fim serioşi pentru un moment. 

Nu putem accepta ideea că ministrul este bine 
intenționat, dar incompetent (cât de incompetent, 
Dumnezeule, bătut cu leuca în cap!?), şi nici că ia 
decizii rele pentru că aşa vrea el. Nici pomeneală, el 
trebuie să fie doar figurantul care pune o semnătură, 
care habar nu are ce face. Aşa că îi vom explica noi 
ce ni se pregăteşte, pregătire la care participă şi 
dumnealui, din rea intenţie, indiferență sau prostie; 

Jucăriile respective, întruchipând oameni în 
ultimul hal, chiar seamănă cu generația care va 
urma. Sunt încă greu de observat efectele nocive 
ale tuturor experimentelor care se fac pe oameni, în 
frunte cu campaniile de vaccinare în masă şi cu 
monstruosul Codex  Alimentarius, adoptat şi de 
politicienii din România. Cu timpul, însă, vor fi tot mai 
evidente. 

Cineva mult mai sus de orizontul îngust al unui 
oarecare Păpuşel a plănuit deja ca în următoarele 


decenii pământul să fie populat de tot mai mulţi 3 


suferinzi, malformaţi şi debili. 

lar pentru copiii care vor mai avea norocul să se 
nască normali, ceea ce vor vedea va trebui să pară 
ceva firesc. 

Din acest motiv nu numai jucăriile de la grădiniță 
se schimbă, dar până şi telenovelele şi filmele de la 
Hollywood se vor umple de diformi şi handicapați, 
pentru a reflecta realitatea. Sau chiar pentru a 0 
anticipa, nu credeţi? i 

Ministerul Educaţiei nu binevoieşte să ţină cont 
de un fapt concret: păpuşi fără un picior, fără +a 
mână sau fără cap, există deja din abundență: 
sunt cele pe care copiii dinainte le-au stricat 
deja, sau cele pur şi simplu fabricate în China. 
Acestea din urmă, chiar dacă arată normal, prezintă 
0 cutremurătoare asemănare cu străvechea lepră, 
sau cu mult mai "modernul" tratament cu citostatice - 
tendința de a le cădea diferite părți. Atunci, la CE 
bun să mai cumperi altele, stricate de-a gata? 

Şi totuşi, licitația lansată pentru firmele care VOT 
produce noile jucării a avut loc pe 11 octombrie: 
Banii s-au dus. 

In curând vom vedea creaţiile câştigătorilor, di 
vor deveni obligatorii pentru toți copiii: manualele A 
istorie pot fi alternative (unele cu Andreea Esca RA ar 
pagină, altele tot cu ea, dar pe patru pagini) 
păpuşile nu! ji 

Sfătuim pe acei dintre cititorii noştri care au 5 
sau nepoți la grădiniță să se opună prin !9 pi 
mijloacele acestei manevre odioase. Ne aflăm le 
în acea perioadă în care asemenea mizerii Nu | 
se pot impune decât dacă suntem pasivi, ca 0I!9 


A Mier) 
Mai putem încă bloca anumite iniţiative â* 


Ă a al 
Guvernului, ca aceasta, posibilitate pe care e 
târziu, în plină dictatură, o vom regreta amarn 
amintindu-ne că nu am făcut nimic. 


Şi ina 


ilitate din 


nte Nişte i 


ărat de 


sută 


tra ac N OREI 


E PT 


4 
Ă] 
' 


urtualirale 
RASPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII 


DE ASTĂZI 


(IV) 


- SF. NICOLAE VELIMIROVICI - 


DESPRE IUDA, VÂNZĂTORUL 


întrebi: „Oare lui IUDA îi va fi iertat păcatul 
vânzării. învățătorului şi Domnului său, lisus 
Hristos?" 

Nu ştiu pentru ce te interesează asta. Oare nu 
este mai însemnată pentru noi grija de a nu-L 
vinde prin ticăloşiile proprii pe Domnul nostru 
precum şi foarte anevoioasa întrebare: „Cum să ne 
mântuim sufletele?" Căci iată, ceasornicul vieții 
moastre numără în grabă zilele şi ceasurile, 
amintindu-ne de grabnica ieşire din această lume. Şi 
cu toții avem a veni înaintea Veşnicului Judecător, 
Care va rosti dreapta Sa judecată înaintea tuturor 
noroadelor cereşti, asupra a tot ce au lucrat în 
această viață. 

lar când oamenii merg la judecată, fiecare se 
gândeşte la păcatele şi nedreptățile sale, la cum se 
va îndreptăți înaintea judecătorului; nimeni nu are 
timp, nici chef să se gândească la păcatele 
celorlalți, -nici să pătrundă în tainele minții 
judecătorului care va judeca. Cine ştie cum ne va 
judeca Veşnicul Judecător pe tine şi pe mine? Se 
ştie doar un singur lucru: că ne va judeca după 
dreptate, nu după nedreptate. lar noi am vrea mai 
degrabă să ne judece nu după dreptate, ci după 
milă. Dar în zadar: El a făgăduit să judece după 
dreptate. De aceea ne cuprind frica şi cutremurul. Şi 
de aceea nu îţi doresc, nu îmi doresc nici mie şi 
nimănui în lume să se afle de partea unde va fi luda 
vânzătorul. 

Fiindcă IUDA e vânzător. E vânzător al lui 
Dumnezeu şi al oamenilor, şi chiar al său. L-a 
vândut pe Hristos, i-a vândut pe apostoli, s-a 
vândut şi pe sine însuşi ca om. Pe Hristos şi pe 
apostoli i-a vândut iudeilor, iar pe sine diavolului. 


UNUI UNITARIAN AMERICAN CARE SE 
RĂZVRĂTEŞTE ÎMPOTRIVA SFINTEI TREIMI 

Pe calea ambiguă a politicii, pe care vă aflaţi, nu 
este de mirare că sunteţi nemulțumit de învățătura 
creştină despre Sfânta Treime. Secta Dvs. 
unitariană nu e întemeiată pe năzuința spre 
adevărul curat, ci pe năzuința spre împăcarea 
tuturor credințelor din lume. 

Dar întrucât e greu să pui muntele pe plan de 
egalitate cu valea, dvs. vă supăraţi pe munte fiindcă 
Vi se pare - în chip cu totul greşit - că este mai 


-_mântuitor lucru a cobori muntele decât a. înălța 


Valea. : 

ŞI cu toate acestea, afirmaţi că secta Dvs. crede 
în lisus Hristos. Dacă credeți în lisus Hristos, cum 
puteți năzui să împăcaţi şi să puneţi pe plan de 
egalitate adevărul cu neadevărul? Oare această 
cale v-a arătat-o Hristos? Oare El a împăcat 
învățătura Sa cu idolatria romană, cu fetişismul 
negru, nihilismul indian şi fariseismul mort 
iudaic? Evident, nu. 


Fiindcă s-a zis: "Atunci a intrat într-însul satana" 
(loan, 13, 27). 

Greu este să măsori întreaga adâncime a răului 
care îl stăpânea pe IUDA. Era necredincios, pizmaş 
şi hoț, şi iubitor de bani, şi fățarnic, şi vânzător; în 
cele din urmă, deznădăjduit şi ucigaş de sine. 

Fiul lui Dumnezeu l-a preîntâmpinat în mai 
multe rânduri, să se desprindă de calea sa cea 
pierzătoare, însă el a rămas îndărătnic. Fiul lui 
Dumnezeu a arătat față de el aceeaşi grijă şi 
dragoste ca față de ceilalți ucenici, însă el a răspuns 
la dragoste cu ură. 

Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât până la a-i spăla 
picioarele - şi asta chiar înainte de vânzare, şi din 
mâinile Sale i-a dat pâine şi sare. Cu pâine şi sare 
aşteptăm oaspeţii de seamă. Domnul Cel smerit a 
vrut să înalțe vrednicia lui luda; de aceea i-a dat 
pâine şi sare. L-a cinstit cu pâine şi sare - chiar 
înainte de vânzare! 

IUDA a primit cu mâna pâinea şi sarea din mâna 
Fiului lui Dumnezeu - cu mâna le-a primit, însă cu 
inima le-a lepădat, plin de dispreţ. Un om muritor a 
lepădat dragostea lui Dumnezeul De aceea 
Dumnezeu l-a lepădat cu desăvârşire, şi după 
pâine atunci a intrat într-insul satana. Din clipa 
aceea luda, fost ucenic al lui lisus Hristos şi fost om, 
a fost şters din rândul oamenilor şi înscris în rândul 
duhurilor iadului. 

Acum tu ispiteşti pe Dumnezeu şi întrebi dacă 
Dumnezeu “va voi să ierte duhurile iadului? 
Ispiteşti milostivirea lui Dumnezeu la fel cum 
ispiteau evreii puterea lui Dumnezeu pe Golgota, 
zicând: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de 
pe cruce!” Pentru această ispitire evreii au primit 


DESPRE SFÂNTA TREIME 


Şi apostolul lui Hristos se ridică hotărât împotriva 
dvs., grăind: "Ce unire are lumina cu întunericul? Ce 
învoire este între Hristos şi Veliar (diavolul)?” 

Să ştiţi că lumea nu îl răstigneşte pe cel care 
împacă adevărul cu neadevărul, şi lumina cu 
întunericul, şi binele cu răul. lar pe Hristos lumea 
L-a răstignit pe cruce fiindcă n-a făcut nivelare, 
nici amestecare, nici politică cu adevărul. 

Este limpede, aşadar, că Dvs. nu credeți în 
lisus Hristos. 

Încercați numai, ca în oricare domeniu al ştiinţei, 
la alegere, să împăcaţi şi să puneţi pe plan de 
egalitate adevărul cu  semiadevărurile sau 
neadevărurile, şi veţi vedea ce rezistență veți întâlni. 
să zicem că puneţi lumina electrică pe. picior de 
egalitate cu lumina lumânării de seu, ori sfericitatea 
planetei Pământ cu teoria după care aceasta este 
întinsă ca o farfurie. 

Sau luaţi o întâmplare obişnuită din experiența de 
zi cu zi. Să zicem că doi oameni se contrazic: un om 
cu ochii sănătoşi spune că vede trei vulturi sub nori, 
iar celălalt, mai slab de ochi, spune că el nu a văzut 
nici un vultur. Dacă sunteți înțelept, veţi controla 


Sfântul Nicolae Velimirovici 


Răspunsuri 


Ja întrebări ale lumii de astăzi 


plata 

cuvenită şi 
în această 
lume. 

Păzeşte-te 
şi tu ca să 
nu primeşti 
plata celor 
de un cuget cu luda. 

Nu este adevărat că IUDA a fost predestinat 
de Dumnezeu să fie vânzător, aşa cum crezi tu. 
Căci dacă ar fi fost aşa, de ce şi-ar fi dat atâta 
osteneală Fiul lui Dumnezeu ca să-l întoarcă pe 
luda de la faptele rele? Şi în primul rând, de ce l-ar 
fi luat ca ucenic al Său şi l-ar fi ţinut trei ani pe lângă 
Sine? De ce S-ar fi coborât înaintea lui până la a-i 
spăla picioarele? De ce i-ar fi dat pâine şi sare din 
mâna Sa cea sfântă? 

Citind în sufletul lui IUDA hotărârea cea rea, 
Domnul a făcut toate acestea ca să îl mântuiască de 
veşnica pierzare. 

S-a zis că smintelile trebuie să vină, dar s-a 
zis şi următorul lucru, ca preîntâmpinare aspră: 
"Vai omului aceluia prin care vin smintelile!” 
(Matei, 18, 7). Smintitorul este satana însuşi, şi ca 
atare trebuie să-şi facă treaba sa. Aşadar, sminteala 
trebuie să vină prin el - şi de la el. Dar este vai de 
omul care se dă satanei şi devine unealta lui! Vai 
celui care împotriva dragostei lui Dumnezeu îşi arată 
dragostea faţă de potrivnicul lui Dumnezeu! 

Roagă-te lui Dumnezeu să te păzească de 
smintitorul ce i-a smintit pe IUDA şi pe iudei. Ca 
niciodată să nu ajungi sluga şi unealta smintelii lui. 


vederea fiecăruia dintre ei şi îl veţi crede pe cel cu 
ochi mai buni. Dar întrucât sectei dvs. nu-i este de 
adevăr, ci de împăcare şi nivelare, veţi spune celor 
doi: „Dat fiind că eu, în general, nu vreau să îmi 
ridic privirea spre înălțime şi să cercetez, cel mai 
bine este ca voi doi să vă împăcaţi, să faceți 
concesii reciproce şi să spuneți de comun acord 
că ați văzut numai un singur vultur sub nori!" 
Aceasta este calea dvs., învățătura dvs., politica dvs. 

Lumea nu a urmat sectei Dvs., aşa cum au crezut 
fondatorii ei. Aţi rămas până în ziua de astăzi o sectă 
puțin numeroasă şi necunoscută în lumea creştină, 
ca o stâncă în mare. De ce? Fiindcă deşi oamenii 
vor mult pacea, totuşi vor şi mai mult adevărul. 

lar adevărul despre Dumnezeu Unul în Trei Feţe 
a venit în lume prin descoperire de la Vizionarul 
vizionarilor, de la Fiul lui Dumnezeu, lisus Hristos. 
Trei Feţe fără dos. Trei Persoane, o singură 
personalitate. Această subtilă şi elevată Realitate 
nu se lasă nicidecum împăcată şi pusă pe picior de 
egalitate cu nălucile grosolane şi josnice. 

Duhul adevărului să vă lumineze! 


DE CE NEDREPȚII PROPĂŞESC 


"De ce: nedrepții propăşesc?” Până când 
propăşesc? Şi ce Ii se întâmplă în cele din urmă, 
Or şi urmaşilor lor? Ţi-ai pus această întrebare? 

Să nu se poticnească gândurile tale când vezi că 
cineva se laudă cu puterea sa şi uită de Dătătorul 
Puterii. Adu-ţi aminte cum trufaşul şi lăudărosul 


Goliat a pierit de praştia unui flăcăiandu cum era 
David. 

Să nu se tulbure inima ta când vezi că cineva 
se îmbogățeşte pe căi nedrepte. Mânca-va, şi nu 
se va sătura; răpi-va, şi nu se va îndestula. 


Adu-ţi aminte de bogații Sodomei, cum într-o 
clipă au fost potopiţi de foc şi cenuşă cu toată 
bogăţia lor. 

Tu eşti creştin, iar creştinul priveşte lucrurile 
cu bătaie lungă, în întregi 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 Pa9:9 


Carte Apirnară 


"PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XVIII) 
- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


Din trăirile mele în sanatoriu, n-ar fi mare lucru de 
povestit, puține de interes general, restul banalități, 
unele de însemnătate, cel mult pentru mine, nimic 
altceva. Intre timp, în țară începuseră să se facă 
simţite oarecare simptome de destindere. Nu se 
mai aresta fără rost, nu se mai schingiuia prin 
beciurile polițiilor, chiar se elibera, des, din lagăre. 


Zece mai 1940 

De la camarazii care mă vizitau auzisem de 
tratativele doctorilor Noveanu şi Bidianu, cu cei din 
guvern, ca şi de aducerea la Bucureşti, din lagăr, a 
unui grup de căpetenii legionare în frunte cu Ilie 
Gârneaţă, care, după o convorbire la 
comandamentul jandarmilor, fuseseră eliberaţi. 

Mai ştiam şi de unele călătorii la Berlin, ale unor 
legionari, ale căror rezultate le aşteptam. 

Din spusele lui lon Dobre, unul dintre cei mai buni 
comandanți legionari ai Căpiţanului, după cum îl 
calificase el însuşi, care mă vizita mai des, a trebuit 
să-mi dau seama că Mişcarea Legionară nu mai 
era vechea legiune a Căpitanului. 

In lipsa lui devenise un hibrid ce se 
dezvoltase anapoda, cu multe ramuri de alt altoi, 
ce n-ar mai fi dat roadele trunchiului inițial. 

Creşterea dezordonată îi schimbase esența 
începuturilor în spirit, fond, morală şi chiar 
persoane! 

Rezultatul final nu putea fi altul decât cel care 
a fost. De aceea când s-a produs nu m-a mirat prea 
mult. 

De aici se desemnase un conflict în mine, cu 
întrebarea: "Ce voi avea de făcut în viitor?”. 
Conflictul se declarase între spiritual şi omenesc, 
între ideal şi realitate, între Căpitan şi SIMA! 
Dilema se adâncea în mine şi singur nu-i dam de 
rostul unei dezlegări. 

Nu aveam nimic preconceput împotriva lui 
SIMA, dar nici nu-l cunoşteam îndeajuns, ca să 
mă încred orbeşte în el. lar cele auzite până atunci 
nu erau în general mult promițătoare. De aceea 
aşteptam, întrebam, judecam. 

La 20 mai, ziarele au răspândit ştirea că HORIA 
SIMA şi Pătraşcu fuseseră arestaţi într-un sat din 
județul Caraş, după trecerea frontierei spre 
România. Mă aşteptasem să aflu de executarea 
lor şi de reluarea prigoanei împotriva noastră. 

M-am înşelat. Nu s-a întâmplat mai mult decât 
că SIMA a fost adus la Bucureşti. 

Prin faţa lui şi în prezența inspectorului de 
Siguranță Niki Ştefănescu au fost trecute 
căpeteniile legionare din timpul prigoanei, 
chemate din toată țara, cărora SIMA le ordona să 
predea armele (pe care nu le aveau), dându-le şi 
alte instrucţii, pe placul guvernului, căruia vroia 
să se impună şi să se arate ca şef al Mişcării 
Legionare. 

Nu era defel exclus ca dezastrul suferit de Franța 
nu numai să fi influențat, dar şi să fi determinat 
revirimentul în procedarea guvernului faţă de SIMA, 
mai ales dacă se avea în vedere că se ştia că 
fusese autorul moral şi ordonase asasinarea lui 
Călinescu. 

Mai târziu am aflat că nu acesta fusese: singurul 
motiv ci că mai puternic atârnase în cumpănă o 


întelegere prealabilă între SIMA şi Moruzof, şeful 
poliţiei secrete a lui Carol, care avusese loc în 
Germania. 

Bine informat despre aceasta, un devotat al 
lui SIMA, astăzi condamnat şi deţinut în închisoarea 
Aiud (n. n.: la data scrierii "Memoriilor” lui Virgil 
lonescu, adică anul 1955), BIRIŞ, le povestise la 
BERLIN părintelui DUMITRESCU-BORŞA (n. n.: 
adică în 1939), de la care le dețin, cu amănunte ce 
le voi face cunoscut altădată, amărunte care, de 
altfel, se găsesc scrise şi într-o declarație pe care 
ărintele BORŞA a făcut-o la prefectura poliției 
după căderea de la guvern a lui SIMA, în 1941. 


N. n: Deci: 1. Declarația lui BIRIŞ din 
închisoarea Aiud despre colaborarea lui alături 
de SIMA, cu Moruzov, n-a fost făcută din cauza 
terorii, ci pentru că era purul adevăr, el vorbind 
despre aceasta când se afla în libertate, la Berlin, în 
1939; 2. Memoriile preotului Dumitrescu-Borşa nu 
sunt "pro domo”, cum mint simiştii, întrucât chiar din 
1941 el declarase ceea ce scrie în Memoriile sale. 


Un fapt mai cunoscut, care întăreşte spusele lui 
Biriş, ar fi şi acela că, în timpul deţinerii lui Moruzof la 
poliţie şi apoi la Jilava, unde a fost executat, ceruse 
mereu să i se înlesnească o convorbire cu SIMA, pe 
care acesta o refuza! In situația descrisă, dacă o 
judecare publică a lui Moruzof nu-i putea conveni 
lui SIMA, din cauza destăinuirilor pe care acesta 
le-ar fi făcut, executarea lui, în secret, fără să fi 
putut vorbi, convenea perfect! 


Printre cei chemaţi de SIMA, fusese şi 
comandantul legionar Puiu Traian, cununat de 
mine şi fost colaborator în subordine la 
conducerea regionalei Dobrogea. El a fost mereu 
unul din cei mult apreciaţi de mine. După 
întrevederea cu SIMA, chiar în aceeaşi noapte, Puiu 
Traian a venit la sanatoriu şi, în grădină, pe o bancă, 
am rămas de vorbă îndelung. Mi-a istorisit cele 
întâmplate în Dobrogea şi mai ales în Țară, sub 
conducerea lui SIMA, în decursul anilor în care eu 
fusesem deținut, şi despre care ştiam mult prea 
puţin. Tot Puiu Traian mi-a anunţat că voi fi vizitat 
curând de SIMA, la sanatoriu, punându-mă în 
gardă, mai categoric ca oricare de până atunci, 
asupra lipsei de cuvânt şi de scrupule a acestuia. 

Fiind dată încrederea ce aveam în cuvântul lui 
Puiu, ar fi fost natural să mă las influenţat. Totuşi n- 
am făcut-o. In sinea mea am stabilit imediat să nu 
mă pripesc în concluzii, să mai văd, să mai aud, să 
mai cercetez. 

Dar viitorul, prin lipsa de cuvânt a lui SIMA şi 
față de mine, mi-a confirmat, foarte curând, 
adevărul constatărilor şi spuselor lui Puiu Traian. 

Date fiind cele scrise, devotamentul de mai 
târziu, ca şi cel de astăzi, al aceluiaşi Puiu Traian 
pentru SIMA, deşi m-a mirat şi mă miră, mi-l pot 
explica doar prin vreun cumul de interese, cu 
totul de altă natură decât cel pur legionar. 

Într-o zi, pe când mă plimbam pe sală, mi-a venit 
în întâmpinare un tânăr a cărui figură îmi părea 
cunoscută, dar nu-mi aminteam de unde? Tânărul s- 
a apropiat zâmbind şi-mi spune: 

— Nu mă mai cunoaşteţi, d-le inginer? 

Am făcut un gest de om în îndoială şi el a 
continuat: 

— Am fost odată la masă, în casa d-tale, cu 
Căpitanul şi alţi şefi de regională. Sunt Horia Sima. 

Atunci mi-am amintit de el. Căpitanul venise de 
multe ori la mine la masă şi fără să mă anunţe, 
întovărăşit de legionari, şi-l amuza încurcătura ce 
citea pe faţa soției mele, nepreparată, pentru atâţia 
musafiri, cărora totuşi putea să le facă mereu faţă, 
onorabil. 

Ne-am îmbrăţişat. Moment de aducere aminte, 
emoție şi bucurie. 

Reticenţele au venit mai apoi, se va vedea de ce. 

L-am poftit în camera mea. Am discutat îndelung 
despre Mişcare, despre unele din cele întâmplate, ca 
şi de problemele zilei şi de unele ale viitorului. Nu 
pot tăgădui că insul mi-a plăcut şi că ar fi putut 
să-mi devină drag, dacă ar fi vrut să-mi fie! 

Am mai vorbit de unii camarazi, pe care SIMA nu- 
i cunoştea destul şi de care vroia şă ştie câte ceva. 

L-am întovărăşii până în stradă. Cum SIMA este 
scund şi eu înalt, la despărţire a ridicat capul spre 
mine, lăsându-mi impresia unei găini care, după ce a 
luat apa în cioc, caută s-o înghită. 

Fața deschisă îi devenise o mască prin care nu 
mai puteam descifra ce ascundea în dosul ei. Fără 


(continuare din numărul trecut) 


să-mi dau seama de ce, am simţit o îndoială care mi 
se înfipsese în. suflet. 

Toţi legionarii din lagăre fuseseră eliberați, iar 
cei condamnaţi, amnistiați. Numai Budişteanu, 
Milcoveanu şi cu mine mai continuam să fim 
închişi. In noul Cod Penal, intrat în vigoare după 
condamnarea noastră, articolul din cel vechi, pe 
baza căruia fuseserăm condamnaţi, se scindase în 
două. Juriştii nu mai găseau firul care să lege părțile, 
ca să le încadreze în noul cod, pe baza căruia să 
putem fi şi noi amnistiați. In sfârşit, fratele meu 
judecătorul, studiind mai cu interes cazul, a găsit 
cheia, pe care a prezentat-o ministrului de Justiţie. 
Soluţia fiind acceptată, a apărut în fine şi decretul de 
amnistiere pentru noi. Am fost imediat eliberat prin 
simpla ridicare a pazei de la uşă. Sanatoriul încă nu-l 
puteam părăsi: soția mea, în convalescenţă, nu 
putea să fie transportată. 

In răstimp, un curier al lui SIMA îmi adusese 
spre semnare o cerere de înscriere în Partidul 
Națiunii, noul organism politic inventat de Carol. 
Cererea fusese deja iscălită de mai mulţi legionari. 
Am refuzat s-o iscălesc! SIMA nu se ţinuse de 
promisiunea de a mă fi consultat, într-o hotărire de 
această însemnătate! Aceasta nu a împiedicat ca, 
a doua zi, să-mi văd numele publicat în ziare 
printre acei care iscăliseră. 

Amintindu-mi de avertismentul lui Puiu 
Traian, m-am convins.că avusese dreptate. Am 
înțeles cine era şi cine va fi în viitor 
"Comandantul!" 

Ne aşteptau neplăceri şi deziluzii mai dureroase. 

Cele anterioare, venite de la străini, le trecusem; 
următoarele vor veni de la o parte din vechii 
camarazi şi de la toţi cei noi care n-ar fi fost deloc 
supăraţi să-mi fi putut vedea tălpile, Acestea toate 
vor. fi mai dureroase şi aspre, dar şi la fel de 
nedrepte, ca cele impuse de duşmani. 

Din părăsirea în care m-au lăsat camarazii, 
instigați de SIMA, mi-am durat cămin şi casă de 
odihnă în timpul prigoanei legionarilor din timpul 
guvernării mareşalului Antonescu, care pe mine m-a 
lăsat în pace, arătându-mi stimă şi multă 
consideraţie în diverse ocazii! 

Mai târziu mi s-a dat putinţa să ies din ţara 
ocupată de vrăjmaş şi, ajuns în primitoarea 
Argentină, să scriu cele ce am scris, în speranța că 
var fi citite, nu numai de acei care au crezut şi cred 
la fel cu mine, cât mai ales de acei care au rămas să 
creadă altfel. N-am urmărit să-i fac să vină în 
rândurile noastre, ci numai să ne cunoască cum am 
fost, cum suntem şi cum vom fi. Să ne ştie adevărata 
faţă, nu masca sub care ne-au prezentat duşmanii, 
cu mai multe posibilități de ajungere la ei. Dacă, în 
urmare, îşi vor da seama cât de nedrepți au fost cu 


noi, îmi va fi deplină mulțumire, nu voi fi căutat mai 
mult! 


La început a fost Căpitanul şi numai ell Prin el s-a 
revărsat cunoaşterea celor legionare peste noi, ca şi 
lumina pentru reînvierea României. Dar nu a 
continuat, cum ar fi trebuit, prin ai lui, care au văzut 
lumina; fără să se lumineze; au trecut prin ea, dar nu 
s-au pătruns de ea. Aşa se va face că cei ce vor mai 
veni întru Legiune să nu mai înțeleagă pe cei plecaţi 
din ea şi, legionari crezându-se, nu vor fi priceput 
gândul Căpitanului! 

ŞI acum, la Sfârşit, voi parafraza spusele lui lisus 
către Apostolul Toma: Fericiţi acei care l-au 
cunoscut pe Căpitan, l-au crezut şi l-au urmat, 
dar mai fericiţi cei care nu l-au cunoscut şi totuşi 
l-au crezut, îl urmează şi-l vor urma! Va fi singura 
cale pentru România renăscută să se transforme 
într-o națiune conştientă, puternică şi creatoare. 
Nu_interesează când _va fi să fie, căci se_va 
întâmpla! 


- SFÂRŞIT - 


Pagină realivată de Jian Buzescu, student 
P29-10 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


NOTE MARGINALE LA MEMORIILE LUI VIRGIL IONESCU 


NOTA RED.: "Memoriile" lui Virgil lonescu au f 
Buenos Aires, sub conducerea prof. D. Găzdaru), şi 


La redactarea articolului despre 
*Responsabilitatea lui HORIA SIMA la asasinarea 
Găpitanului”, din volumul anterior al "Pământului 
Strămoşesc” n-am utilizat din plin “Memoriile” lui 
VIRGIL IONESCU şi nici n-am avut la îndemână 
cartea lui HORIA SIMA, "Sfârşitul unei domnii 
sângeroase”, Madrid, 1977. Amble constituie 
zdrobitoare capete de acuzare în ce priveşte 
responsabilitatea lui H. SIMA la asasinarea lui 
Corneliu Z. Codreanu. 

Confruntarea acestor două publicatii şi 
apelarea la diferite alte documentari ne ajută să 
întelegem fazele marei drame legionare şi etapele 
trădării lui H. Sima. Această operație istorică şi 
critică o vom efectua sub forma de note marginale şi 
cu adaosul, chiar de la început, a două indicaţii 
succinte despre autori şi textele lor. : 


1. "Memoriile” lui VIRGIL IONESCU 

Se păstrează în original în arhiva rămasă de la 
|jie Gârneaţă la Erding în Germania. 

La moartea autorului (Munchen, 1966), fuseseră 
încredințate acestui Fondator al Mişcării Legionare 
pentu a fi puse, prin tipar, la îndemâna 
conaţionalilor din țară şi din exil, drept o autentică şi 
sfâşietoare mărturie a dramei trăită de Corneliu Z. 
Codreanu şi de elita creată de el. 

In acelaşi timp ele alcătuiesc cel mai 
impresionant imn care s-a închinat vreodată Mişcării 
Legionare şi Intemeietorului ei. Exaltarea mistică a 
muceniciei din 1938-1940 se împleteşte cu 
viguroasa demascare a trădării perpetuată de un 
aventurier cocoțat prin fraudă la comanda Mişcării. 

VIRGIL IONESCU s-a născut în 1892. Prima 
parte a vieții şi-a petrecut-o prin oraşele în care tatăl 
său, tot inginer şi tot Virgil, a executat importante 
lucrări publice ca: aducerea apei de la Dunăre la 
Constanţa, rețeaua de cale ferată şi depourile de la 
Floieşti şi Sinaia. A urmat cursul primar la Constanţa, 
liceul în Bucureşti, iar studiile universitare la 
Politehnica din Zurich. Pregătirea ca inginer şi 
cunoaşterea limbii germane i-au facilitat stabilirea de 
contacte cu marea industrie germană, reuşind să 
introducă în România maşini şi instrumente 
necesare navigaţiei şi aviaţiei, precum şi în 
Argentina, unde a avut ca secretar pe ginerele lui 
Ante Pavelici din Croaţia. 

Bunele lui relaţii cu Mişcarea Legionară 
datează din 1932. Au fost mijlocite de Nichifor 
Crainic. A aparţinut cuibului AXA, împreună cu lon 
Belgea, Alecu Cantancuzino, Al. Constant, Vasile 
Cristescu, Vasile Marin, M. Polihroniade (n. n.: toți 
comandanți legionari şi aleşi intelectuali). A primit 
de la Căpitan însărcinări şi misiuni mai importante 
decât oricare alt legionar, între altele şi pe aceea de 
a aduce din Spania trupurile lui Moţa şi Marin. Tot 
prin el a stabilit Căpitanul relaţii cu Nae Ionescu. A 
exercitat şi gazetărie legionară sub numele de loan 
Viroagă. 

Legăturile cu H. SIMA au fost dense, dar reţinute. 
Virgil lonescu a fost unul dintre foarte puținele 
mari grade care s-au opus la uzurparea 
succesiunii Căpitanului. Toate referințele despre 
"Comandantul" impus de Carol II şi de Moruzov la 
şefia Mişcării Legionare sunt pesimiste, pentru că a 
intuit din vreme dezastrul pentru Legiune şi Naţie 
reprezentat de conducerea smintită a lui SIMA. i 

n gama trădărilor, H. SIMA provine din acelaşi 
"aluat împuţit, împreună cu preotul Grigore 
Cristescu şi Stelescu. 

Ştiu că Virgil lonescu pregătea un alt volum 
despre acțiunea nefastă a lui H. SIMA la guvem şi 
despre tentativa de a-l răsturna pe Antonescu, 
pentru a-i lua locul la conducerea Statului. 


2. O recentă publicație a lui HORIA SIMA 

Este vorba de cartea intitulată "Sfârşitul unei 
domnii sângeroase” - Madrid, 1977. : 

A fost scrisă de H. SIMA cu scopul de a-şi 
Construi un alibi, aşa cum se procedează, în 
umea penală, de către cei încolțiți de puternice 
dovezi de culpabilitate într-o crimă nelămurită. 
La romanii cei vechi, adverbul latin "alibi" 
însemna ”aiurea”. Cuvântul latin a intrat în 
terminologia penală modernă cu sensul 


includ aceste "Note marginale”. 


de "alt loc” sau "în alt moment” decât acela în 
care s-a comis delictul. 

In speță, prin această carte de 500 de pagini, H. 
SIMA s-a străduit să probeze că el n-a putut să fie 
complicele lui M. Moruzov, întrucât asasinarea 
Căpitanului, plănuită de rege cu concursul, între alții, 
şi al lui Moruzov, a avut loc la 30 nov. 1938, iar H. 
SIMA l-a cunoscut pe acesta abia la 26 mai 1940, 
adică la un an şi nouă luni mai târziu! Apucându-se 
să-şi construiască alibiul, e cel puțin suspect că 
n-a socotit necesar să explice de ce a lăsat să 
treacă aproape 40 de ani de la asasinarea 
Căpitanului fără să caute a înlătura bănuelile de 
complicitate care planau asupra lui. 

Mai mult decât atâta, în 1953 H. SIMA a editat o 
"Cronologie Legionară”, în prefața căreia scrie: 
"Gândul ce ne-a călăuzit a fost să reconstituim în 
termeni cât mai exacți imaginea trecutului [...]. 
Orice rând scris ce nu are la bază o perfectă 
corectitudine fața de întâmplările propriei vieți e o 
falsă prezentare a Legiunii şi o ofensă a miilor de 
camarazi ce au luptat şi au murit pentru idealurile ei 
(pg. 1-2). Şi totuşi, pentru perioada aşa de 
încărcată de evenimente excepționale dintre 26 
mai 1940 când, zice el, a avut primul contact cu 
Moruzov, şi 5 sept. 1940, când Moruzov a fost 
arestat, H. SIMA nu suflă nici un cuvințel în 
"Cronologia Legionară”! Menţionează numai (la 
pag. 187), sub data 13 iunie 1940, că "Horia Sima 
este eliberat din închisoare”, deşi ştiut este că n-a 
făcut nici o zi de - închisoare! Printre acele 
evenimente trecute sub tăcere în ”Cronologia” 
sa, cităm: a) O întâlnire a lui H. SIMA cu Moruzov în 
Germania, înainte de 26 mai 1940, semnalată de 
VIRGIL IONESCU în "MEMORIILE" sale (pg. 189- 
190), b) H. SIMA participă la o masă, în primele zile 
din iunie 1940, în casa directorului Siguranţei, Nicki 
Ştefănescu, împreună cu Moruzov şi gen. Coroamă; 
se discută crearea de către rege a Partidului Națiunii 
- sugerată chiar de H. SIMA — ceea ce însemna 
implicit anihilarea Partidalui” "Totul pentru Țară”. 
Totodată, H. SIMA se arată favorabil Lupeascăi (vezi 
cartea lui SIMA, "Sfârşitul unei domnii sângeroase”, 
pg. 215-217); c) Intre 18 şi 22 iunie 1940, majestatea 
ucigaşă îl instalează pe H. SIMA ca şef al Mişcării 
Legionare (a se vedea nota 4 - din prezentul text - 
despre succesiunea Căpitanului). 

Dacă ținem seama de faptul că principalii 
martori ai unor asemenea isprăvi (M. Moruzov, 
Nicki Ştefănescu; Vârfureânu) au fost executați la 
Jilava, iar Biriş, însoțitorul lui SIMA la întâlnirile 
cu Moruzov, s-a sinucis după eliberarea de la 
Aiud, înțelegem perfect de ce “Comandantul 
Mişcării Legionare” a putut trăi liniştit 40 de ani. 
Astupată cu pământ gura eventualilor mărturisitori 
despre spurcatele legături ale lui H. SIMA, acesta s- 
a scăldat ani întregi în iluzia că urmele 
responsabilități lui au fost definitiv 
înmormântate. 

Nu i-a trecut deloc prin slăbuța sa minte că 
aceste legături fuseseră consemnate prin scris, 
la vremea lor, de subalternii lui Moruzov şi nici că 
Biriş fusese obligat să destăinuiască totul atunci 
când, după 23 aug. 1944, agenţii de la Securitate |- 
au avut în mână. Cu vremea, secretele 
compromițătoare au început să țâşnească din 
dosarele polițieneşti şi să populeze somnul lui 
Sima cu strigoi şi cu coşmare. De prin 1971, când 
doi intelectuali comunişti, Spălăţelu şi Fătu, au avut 
acces la arhivele respective şi au dat la iveală 
activitatea delictivă a lui SIMA, acestuia nu i-a 
rămas altă salvare decât să mistifice realitatea 
printr-un alibi de 500 de pagini (n. n.: cartea 
"Sfârşitul unei domnii sângeroase” — H. SIMA). 

Încercarea de a ascunde adevărul a falimentat 
şi astfel cartea s-a transformat într-un prețios 

hid pentru reconstituirea fazelor trădării. 

Nu-i va mai fi posibil să recurgă nici la gogorița 
ieftină că cine utilizează documente din arhivele de 
la Bucureşti face jocul RSR-ismului, pentru că el 
însuşi, când l-a convenit, a apelat la asemenea 
documente: astfel, în "Țara şi Exilul”, anul XIII, sept.- 
oct. 1977, pg. 13, referindu-se la cartea lui Aurel 
Simion, "Regimul politic din România în perioada 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 74:11 


DUMITRU GAZDARU - prof. universitar, legionar 


sept. 1940 - ian. 1941" (Cluj, 1976), admite că 
această publicaţie conţine o serie de date juste 
referitor la anumite momente ale guvernării naţional- 
legionare, căci autorul a avut la dispoziţie arhivele 
Statului. Adică, întreb eu, sunt juste fiindcă 
documentele respective se află în arhivele Statului? 
Păi şi documentele pe care ne-am bazat noi sunt tot 
din Arhivele Statului! Dar nu numai pentru această 
circumstanță la dăm crezare, ci fiindcă rezistă la 
examenul la care trebue să fie supus orice izvor 
istoric 


3. Alibiul lui HORIA SIMA 

Miezul cărţii lui HORIA SIMA ("Sfârşitul unei 
domnii sângeroase”) îl constituie relatarea 
împrejurărilor în care a ajuns să-l cunoască pe M. 
Moruzov, în ziua de 26 mai 1940. 

La 5 mai 1940, HORIA SIMA pleca de la Berlin 
spre țară cu planul, spune el (pg. 28), de a 
răsturna printr-o acțiune revoluționară regimul 
de teroare al lui Carol al II-lea. Fuseseră câştigaţi 
pentru această teribilă idee 17 legionari, din care 
trebuiau să plece 6, şi din care a ajuns 1 (unul)... în 
mâna jandarmilor! 

În realitate, la mijloc era altceva. Ne-o spune şi 
VIRGIL IONESCU în "MEMORIILE" lui (pg. 189- 
190): avusese loc o înțelegere între HORIA SIMA 
şi Moruzov, în Germania! 

Completez informaţiile - nu simple zvonuri, ci 
informaţii autentice, pentru că am aparținut grupului 
Gârneaţă,  Bidianu,  Noveanu, care a tratat 
destinderea dintre Mişcare şi Rege prin conducta 
Gabriel Marinescu. 

A doua conductă era a lui M. Moruzov care 
operase în secret prin intermediul lui SIMA. 

Amândouă conductele oficiale urmăreau să ducă 
plocon regelui Mişcarea Legionară. 

La aşa ceva însă nu se preta grupul Gârneaţă 
care urmărea numai salvarea resturilor Mişcării. 

Mai multe şanse ar fi avut a doua conductă 
pentru că, pe de o parte, Moruzov, ca dublu spion, 
acţiona cu mai multă dexteritate, iar pe de alta SIMA 
dăduse suficiente probe că nu se împiedică în 
principii legionare şi că are "bune" dispoziţii pentru 
trădare. 

Dar SIMA se afla în Germania. Fugise acolo 
întâia oară, după sfatul şi cu banii lui Moruzov, la 
câtva timp după sugrumarea Căpitanului. 

Acuma, adică înainte de 5 mai 1940, se afla 
pentru a doua oară în Germania, ca să scape de 
sancțiunile legale, fiindcă "fusese autorul moral şi 
ordonase asasinarea lui Călinescu” (vezi Virgil 
lonescu, pg. 189). 

Se făcuse totodată responsabil față de Mişcarea 
Legionară prin asasinarea lui Clime şi a elitei 
Pg oare de la Râmnicu Sărat şi de pe tot cuprinsul 
ării. 

HORIA SIMA era aşa de nerăbdător să răspundă 
punctual la chemarea în țară, încât, deşi era bucuros 
de revederea lui C. Stoicănescu şi a lui A. Bidianu, 
"aş fi fost şi mai bucuros să-i văd cât mai repede 
urcați în tren", spune SIMA (pg. 83). Şi, în adevăr, H. 
SIMA a plecat val-vârtej, ajungând, zice el, în mâna 
jandarmilor la graniță, duminică 19 mai, şi apoi la 
Timişoara, luni 20 mai 1940. 

Povestirea celor întâmplate de la această dată 
înainte este în cea mai mare parte operă de fantezie. 
Alibiul lui se transformă într-un simplu bluf. Voi 
analiza, de probă, numai două-trei episoade. 

Maiorul de Jandarmi dela Timişoara nu-l 
tratează ca pe un terorist, ci ca pe un oaspete 
aşteptat! | se aduc hainele pe care le cumpărase la 
Berlin şi pe care le schimbase cu altele, ponosite, 
ţărăneşti, ca să se travestească la trecerea 
clandestină a frontierei (pg. 160). A fost hrănit cu o 
masă "gustoasă şi abundentă” şi tratat chiar cu un 
carton de prăjituri (pg. 161). A fost întrebat, în 
continuare, şi pe un ton politicos, cu cine ar vrea să 
stea de vorbă dintre autorităţi, la Bucureşti (pg. 162). 
Ar fi momentul să ne întrebăm: care dintre miile 
de legionari, încăpuți pe mâna poliției, a fost 
tratat vreodată cu prăjituri şi întrebat cu cine vrea 
să stea de vorbă la Bucureşti? 


(continuare în pag. 14) 


ADR n e tn i CR E aim 


Corega ZA 


ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI 
- Auto-atentatele de la 11 septembrie - 


NOTĂ: In nr. 39 din nov. 2006, “Cuvântul Legionar a prezentat, sub semnătura d-lui Teodor Usca din Oradea, un articol referitor la evenimentele 


din 11 septembrie 2001 de la New York. 


Materialul ce urmează nu se suprapune peste articolul amintit mai sus, ci, din contră, aduce completări culese din documentații apărute 


ulterior. 


A. Pregătirea 

In nov. 2000 George W. Bush junior a fost ales 
preşedinte al SUA din partea partidului republican. 

Preluarea oficială a mandatului s-a produs efectiv 
după trei luni dar, încă de la începutul anului 2000, 
presiunile cercurilor financiare de pe Wall Street şi 
cele ale curentului extremist NEOCON (noii 
conservatori) au început să-şi facă efectul. Principalii 
exponenți ai acestei politici de forță (total opusă 
aceleia dusă de Bill Clinton) rămâneau Richard 
Perle, Karl Rowe, Paul Wolfowitz, Richard Miles ş.a. 
Toate aceste forțe politice suprainfluente se 
străduiau să producă un nou conflict în centrul 
Asiei tocmai pentru a dinamiza industria militară 
americană, pentru a mări controlul SUA asupra 
marilor rezerve de ţiţei şi gaze naturale din 
această zonă şi, de asemeni, pentru a crea o 
protecție suplimentară Israelului față de regimurile 
totalitare din lrak şi Afganistan. 

Din aceste motive, imediat după începutul anului 
2001, preşedintele Bush junior a cerut colaboratorilor 
săi începerea pregătirilor — militare pentru o nouă 
invadare a Irakului, 

Este momentul să reamintim că această ţară, 
condusă cu o mână forte de Saddam Husein, mai 
fusese invadată odată de trupele SUA cu zece ani 
mai devreme, când preşedinte la Casa Albă era tatăl 
noului titular. In toţi aceşti ani populaţia fusese ținută 
sub un strict embargo, guvernul de la Bagdad 
neavând dreptul să exporte decât un minim de 
petrol, atât cât să poată aduce în țară strictul 
necesar de medicamente şi alimente, după formula 
“petrol contra hrană”, 

In acest context, fostul secretar de stat la Finanţe, 
Paul O'Neil, afirma că Bush junior le-a spus 
colaboratorilor săi apropiați în primele zile ale 
anului 2001: “Vreau să atacăm în 
acest an Irakul. In consecință vă 
cer să-mi găsiți o motivaţie foarte 
serioasă care să ne justifice o 
asemenea intervenţie militară“. 

In acelaşi timp, la Pentagon s-au 
primit. dispoziţii precise, cu elemente 
de "urgență menţionate, spre a se 
elabora planuri cât mai exacte, atât 
pentru faza inițială de cucerire, cât şi [E 
pentru etapele ulterioare de 
administrare a Irakului, adică trupe de 
ocupație, tribunale militare pentru 
crime de război, controlul 
infrastructurii petroliere, repartizarea 
zonelor geografice pe garnizoane ş.a. 

Toate acestea se găsesc precizate 
în cartea scrisă ulterior (2004) de Ron | 
Suskin, intitulată “Prețul loialității”, | 


în care un capitol întreg se intitula [Ati FR 


“Proiecte pentru după Saddam”. 

Ordinul dat de Bush pentru găsirea 
unei motivații a fost pus în aplicare capre 
de C.I.A. imediat ce noul preşedinte s- 
a instalat oficial la Casa Albă. 

In acest scop s-au contactat şi 
reactivat vechile structuri clandestine prin care 
americanii au furnizat în Afganistan ajutoare de 
tot felul pentru ca localnicii să poată face față 
ocupației sovietice. Ajutoarele respective 
cuprinseseră atât medicamente, alimente și 
echipamente individuale strict necesare, cât şi 
muniție, armament uşor şi greu, totul mergând până 
la informații obținute prin sateliți de armata SUA 
asupra locaţiilor şi deplasărilor de trupe sovietice. Un 
rol foarte important în cadrul acestor ajutoare l-au 
avut rachetele de tip “Stinger”, cu lansare de pe 
umăr şi o manipulare foarte simplă. Aceste rachete 
au făcut multe necazuri avioanelor de transport 


de ce versiunea oficială despre 
atacul de la 11 septembrie este un fals 


ee „7 e d | 
„AVRRUR va 4 
“lultetefEFIESA ru: 
reună cuc franco cantină & marina mertesane, glannă vata 
era, andreas von below, seven e. jones, dlaude fracasti, ja 


sovietice, care au înregistrat astfel numeroase 
pierderi. 

In fruntea întregii acțiuni de ajutorare totală a 
partizanilor afgani se aflase demnitarul american 
Donald Rumsfeld, iar la fața locului mâna sa dreaptă 
a fost un nobil din Arabia Saudită, foarte bogat şi cu 
doi frați implicaţi în afaceri importante cu ramificații 
mai ales în California. Asupra apartenenței 
acestuia la CIA nu mai exista nici cea mai mică 
îndoială. Numele său era OSAMA BEN LADEN. 

După retragerea sovieticilor din Afganistan, BEN 
LADEN a intrat într-un regim de aşteptare dar, în 
urma inițiativei lui Bush de a trece la acţiuni de forță 
față de Irak, el a fost reactivat şi reapare, la mijlocul 
lunii iunie 2001, la spitalul militar american din Doha 
(Qatar) pentru internare şi tratamente renale. 
“Absolut din întâmplare“ lângă patul său, pe tot 
intervalul de 15 zile cât a durat internarea, s-au aflat 
patru importanți demnitari de la CIA, care au discutat 
tot timpul intens cu “bietul bolnav “. 

La câteva zile doar după ce Ben Laden a 
plecat din spital, mai multe filiere de 
fundamentalişti islamici bine cunoscute pentru 
activități antiamericane au fost reactivate. Este 
vorba de unitățile din Yemen, din Somalia, din 
Sudan, din Kenya ş.a. 

Asupra acestor reactivări şi pregătiri pentru 
atacuri antiamericane au aflat însă şi trei dintre 
specialiştii Siguranței de Stat din Maroc, țara 
considerată în Africa drept cea mai dotată în ce 
priveşte eficiența serviciilor secrete. 

După verificarea informațiilor primite de la agenții 
săi infiltrați în mediile - contestatare, conducerea 


Siguranţei Naţionale din Maroc a alertat, la 
începutul lui aug. 2001, Centrala FBI de la New 
York, fără a primi însă nici un răspuns de 


CAAROT: 
tie apieei 


IO 


72 
Ihierry mean, Enzo modagne, di 
ester 


confirmare sau o cerere de detaliere. 

In acestă situație, şeful Siguranței marocane a 
apelat la Casa Regală a Marocului pentru a se 
trimite un mesaj la nivel superior, adică la Casa 
Albă, Acest nou apel s-a efectuat la 20 aug. 2001 şi 
conținutul său efectiv era, cu aproximație, următorul: 
“In jur de 10 septembrie a.c. avioane de pasageri 
vor fi deturnate de reţele islamice antiamericane 
cu baze în Africa şi vor fi zdrobite, în stil 
kamicadze, de cele mai înalte clădiri din New 
York". 

Intovărăşit de formulele de politețe necesare, 
acest mesaj, atât de clar şi de precis, a ajuns cu 


Thierry Meyssan 


11 septembre 2002 


L'EFFROYABLE 
IMPOSTURE 


Aucun avion ne s'est 
€cras sur le Pentagone! 


siguranță la Casa Albă unde ... a fost luat în 
evidenţă! 

Se ştia că în New York, la acea vreme, erau trei 
asemenea clădiri, adică Empire State Building şi cele 
două turnuri gemene de la World Trade Center (W.T. 
C.). Mai clar decât o asemenea avertizare nu se 
putea emite! 

Cu toate aceste atenționări, autoritățile americane 
s-au comportat, la prima vedere, ca şi cum nimic 
important nu le-ar fi pus în gardă. 

11 septembrie 2001 a căzut într-o zi de marţi, iar 
în ziua precedentă fusese sărbătoare şi, în 
consecinţă, nu se lucrase. Practic vorbind, începând 
cu vineri, 7 septembrie, la prânz, în cele două turnuri 
gemene nu au mai rămas decât puţinele persoane 
de pază şi întreţinere. Dar au mai venit altele, cu un 
comportament iscoditor şi autoritar, care l-au făcut 
pe directorul general al pazei de la W.T.C. să 
avertizeze autoritățile competente despre fapte 
stranii care se petreceau în interiorul celor două 
clădiri, autorii lor având aprobarea bizară a unor 
foruri superioare de decizie. Rezultatul? 

Directorul pazei de la W.T.C. a fost destituit încă 
de joi, 6 septembrie. Ulterior acesta a contribuit la 
realizarea unei cărți Intitulate "Omul care ştia “(The 
man who knew"), iar Michael Huppert, autorul 
acestei cărţi, a precizat toate informațiile şi 
observaţiile sale referitoare la cele petrecute la 
W.T.C. după 1 septembrie 2001. 

Mai mult, cel care a urmat la asigurarea pazei din 
turnurile gemene (John O'Neil) a apucat şi el să 
facă unele observații, dar acestea nu i-au mai folosit 
la nimic, căci a murit în ziua de 11 septembrie, 
printre ruinele celor două turnuri. 

Despre evenimentele petrecute în SUA la 11 
septembrie 2001 s-au mai scris şi alte cărţi 
importante, dintre care menţionăm: 

- “Inspăimântătoarea impostură” 
('L” effroyable imposture”) de Thiery 
Meyssan, un reputat ziarist, 
specializat în ştiinţe politice la 
Universitatea Sorbonne din Paris., 
expert pentru drepturile omului pe 
lângă OSCE şi preşedinte al 
faimoasei reţele de investigare 
jurnalistică "Voltaire". In această carte 
autorul dezvoltă o teză curajoasă, 
conform căreia nici un avion nu s-a 
zdrobit de clădirea Pentagonului la 
11.09.2001. 

- "Zero" de Giulietto Chiesa. În 
acest volum alţi 15 cercetători de elită 
au avut răbdarea şi curajul să adune 
Jo mare cantitate de date care 
sugerează că tot ce ni s-a spus de 
ş către oficialitățile americane 
reprezintă o  mistificare. Pentru a 
ajunge la adevăr, ei au pornit de la 
zero, de aici titlul cărții. 

- “Farenheit 9/11*, un pamflet 
politic care a inspirat filmul cu acelaşi 
nume, realizat de Michael Moore. 
Prezentat la festivalul de la Cannes (2007), filmul a 
primit distincţia de aur din partea juriului condus de 
Quentin Tarantino, pentru curajul şi acuratețea 


dezvăluirilor legate de evenimentele de la 
11.09.2001 din SUA. 


In rândurile de mai sus au fost prezentate 
elementele principale legate de pregătirea acestor 
evenimente. 

S Despre “executarea acţiunilor” ne vom ocupa 
în numărul viitor al ziarului. 


n Boiangiu 


Pa9-12 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


” Moldovei, Această sală a devenit istorică 


Zz- ag prin Nordul Pucouinei 
CERNAUȚI — HOTIN — STOROJINEȚ -HERȚA (IV) 


(continuare din numărul trecut) 


Am ajuns pe un frumos bulevard care se 
umeşte al Universităţii, întrucât pe ambele 


lui se găsesc facultăţi; o arteră a 


Timp de 20 de ani aici şi-a desfăşurat 
activitatea o firmă, iar din 1991 s-au reluat 
slujbele religioase, oficiiindu-se şi nunți, bbtezuri 


atu ae vie, liniştită doar vara, în ti 
 lineretului, VIE ' impul sau parastase. 
vacanţelor Pereţii frumos ornamentaţi sunt opera lui 


Epaminonda Bucevski, care are aici şi câteva 
tablouri. 

Din când în când au loc aici concerte de 
muzică religioasă, sala având o acustică 
remarcabilă. 

După vizitarea sălilor încărcate de istorie, 
care au acum cu totul altă destinaţie, fiind puse 
la dispoziţia cadrelor didactice universitare, am 
vizitat şi sălile de cursuri aflate pe părţile laterale 
ale fostei Mitropolii. Aici funcționează şi Catedra 
de Filologie Română care, în ziua în care am 
vizitat-o, era în doliu după Grigore Bostan, cel 
care a condus-o timp de 25 de ani, un cunoscut 
II poet, folclorist, istoric literar, profesor 


universitar şi membru al Uniunii Scriitorilor 
din Ucraina, România şi Republica 
Moldova. Grigore Bostan a lăsat iubitorilor de 
poezie din întreg spaţiul românesc sute de 
versuri adunate în volume, zeci de lucrări 
ştiinţifice şi sute de articole publicate în ziare şi 
reviste. Plecat prea devreme, a lăsat adunate 
în manuscris romane şi versuri nepublicate. În 
versurile din creaţia poetului bucovinean se 
ascunde toată frumusețea acestui pământ: "Cu 
ramuri verzi de busuioc în grai, cu zbor de 
ciocârlie în vioară, / Stă neamul meu pe-acest 
picior de plai şi vârsta lui 'cu doina se 
măsoară”. 

În spatele fostei Mitropolii se află un parc 
superb, unde au fost plantați peste 2000 de 
pomi plus plante exotice. Pe aleile umbroase şi 
răcoroase am văzut mirese tinere şi frumoase, 
înconjurate de invitaţi, rude şi prieteni. Este cel 
mai plăcut şi liniştit parc din Cernăuţi, şi asta 
întrucât şi el, ca şi Reşedinţa Metropolitană, se 
poate vizita numai în anumite zile şi ore. 

La ieşirea din actuala Universitate se află 
Casa Profesorilor. Aici au predat profesori de 
înalt prestigiu: Dragoş Protopopescu, autorul 
cărților cu tematică legionară "Tigrii" şi "Fortul 
13" Traian Brăileanu, profesor de etică, 
sociologie şi politică, senator legionar, care a 
i răspuns mulți ani de revista "Însemnări 
| sociologice”, autor al numeroase lucrări şi 

studii, dintre care amintesc "Elemente de 
sociologie”, "Statul şi comunitatea morală”, 
"Sociologia şi arta guvernării”. 
|  Amintind de aceste două nume ilustre, 

oameni care au plătit cu viața lor aderarea la 
Mişcarea Legionară, să scot în evidență un 
fapt, de altfel binecunoscut, că în Cernăuţi a 
existat un puternic centru legionar. Printre 
primii care au format cuiburi legionare s-a 
numărat studentul la Teologie Tudose 


pe acest bulevard au fost construite în ultimii 
ni şi magazine, şi hoteluri de mici dimensiuni, 
mal degrabă pensiuni, cu nume care te fac să 
âmbeşti: "Sorbona", Imperial”, "Foxtrot"”. 
fatada unei. clădiri se află o placă pusă în 
memoria scriitorului ucrainean lvan Franco,| - 
născut la Lemberg (Lvov). = 

REŞEDINŢA METROPOLITANĂ (aicil 
funcţionează acum câteva facultăţi) este, fără 
îndoială, cel mai important monument 
arhitectonic al Cernăuţilor. 

Este construită în stil mauro-bizantin şi se 
compune din trei clădiri distincte. 

Această fală arhitectonică a Cernăuţilor a 


fost făcută după planurile cehului losif Hlavka 
(1831-1908), acelaşi care a zidit la Viena 
Biserica Lazariştilor şi monumentala Hofoper. 

Clădirea a fost inaugurată şi sfințită cu 
mare fast în 1882; reliefez faptul că această h 
superbă clădire s-a făcut cu cheltuiala|e 
Fondului Bisericesc Ortodox. Materialele de|ă 
construcție (piatra, marmura, alabastrul 
etc.) au fost scoase din subsolul 
Bucovinei, lemnăria din pădurile Fondului 
Bisericesc de la Rădăuţi şi Câmpulung| 
Moldovenesc, iar brațele de muncă au fostii 
recrutate dintre țăranii localnici, aşa că|. 
întreaga clădire se prezintă ca expresie aj. 
bogățiilor Bucovinei şi a muncii româneşti 

Dacă până în urmă cu câţiva ani aceastăți 
clădire nu se putea vizita de către turişti 
acum acest lucru este posibil în zilele de la 
sfârşitul săptămânii şi în anumite sărbători.|i 
Vizita acestei clădiri unice în sud-estul 
Europei nu se poate uita. 

Am avut şansa ca explicaţiile din sălile 
spațioase şi bogat decorate să le primesc şi 
în limba română de la ghida Angelica, de locți 
dintr-o comună pur românească, Mahala, din 
apropierea Cernăuţilor. 

Îţi tale respirația somptuoasa, celebra Sală|ă 
Sinodală, pardosită cu marmură, cu pereţii şi 
piaştrii din alabastru masiv din Carpaţiilă 
Bucovinei. Pe 12 coloane de alabastru sel.. 
sprijină arcadele galeriei, iar între ele şi pereți 
sunt fresce aurite, în număr de 11, executate|= 
după motive luate din mănăstirile Bucovinei ag 
de pictorul ceh Carol Swoboda din Viena. 
Prima frescă reprezintă proclamarea 
Mitropoliei Bucovinei în 1814 şi celelalte au 
lematica luată din istoria Bucovinei. saul 3 


întrucât aici s-a votat, la 28 nov. 1918,|[5 
unirea Bucovinei cu Regatul România. ŞiBs 


tot aici, la 25 mai 1989, a avut loc şedinţa de Ş | A PE RA a 4 Popescu, camarad al lui Corneliu Zelea- 
constituire a Societăţii de cultură romaneâscă | î Solosimodală(Sulothin)  |Stuaene profund implicat în Mişcarea 
Mihail Eminescu”. |] Studenţească de la 1922 pentru drepturile 


n ian. 1944 sala a fost grav deteriorată, în [SI 2 E = Românilor copleşiți de străini în propria țară, 
urma exploziei unei bombe; restaurată cu migală ES Sa XR unul dintre "Văcăreşteni”. Tot aici s-a tipărit, la 
Pe parcursul a câțiva ani, are acum înfăţişarea mijlocul deceniului trei din secolul trecut, revista 
de odinioară, aici având loc întâlniri - AȘ legionară "Iconar”, frumos ilustrată de Rudolf 
inlernaţionale, concerte simfonice, diverse [ia a . [Rybiczka], condusă de Mircea Streinul, 
manifestări culturale. ă . p colaboratori talentaţi fiind lulian Vesper, Traian 

Alături se află Sala Albastră, de asemenea Chelaru, George Drumur, Liviu Rusu, E. Ar. 
restaurată după stricăciunile provcate de război, Zaharia. Din păcate, nici unul dintre aceştia nu 
renovată în 2000, servind acum ca bibliotecă, este cunoscut publicului, din simplul motiv că nu 

n continuare se află Sala Roşie, care nu a sunt reeditaţi. 
suferit din cauza bombardamentului, toate Cele mai reprezentative cărţi ale lui Mircea 
obiectele fiind originale. Aici se află portretele Streinul, „Drama casei Timofte”. (1941) şi 
Mitropoliţilor Bucovinei, între care şi cele ale luiă „Prăvălia diavolului" (1942) au avut un mare 

» Bendela şi T. Blasevici, opere ale celebruluiță succes „în rândurile cititorilor, prima fiind 
Pictor bucovinean Epaminonda Bucevski, prieten comparată, de criticul Eugen Lovinescu, cu 
ŞI coleg de studii la Viena cu M. Eminescu. RI romanul „lon” al celebrului Liviu Rebreanu. 


Tavanul tuturor sălilor este de stejar, boltit, SORIN UaTe IT Pag 15) 


PMorit cu zugrăveli. jeZ Z Z2 
Biserica, sfinţită în 1882, are hramul Sf. OP reappejeu 


Ierarhi (Vasile, Grigore şi loan). 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 P29-13 


NOTE MARGINALE LA MEMORIILE LUI VIRGIL IONESCU 


(continuare din pag. 11) 


lar eu, dacă mai sunt în viață, nu pot să-mi 
explic altfel decât prin ocrotirea cerului.” 

Nu prin ocrotirea cerului, ci a lui Moruzovi 

Acel Moruzov care, în mai 1940, în loc să-l 
ducă pe SIMA la Crematoriu, l-a dus la Palat, l-a 
investit ca şef al Mişcării şi l-a determinat pe rege să- 
| facă ministru în guvernele lui Tătărăscu şi Gigurtu. 

Şi cum l-a răsplătit SIMA pe Moruzov, pentru 
că l-a salvat de la moarte? 

Lăsându-l să fie executat la Jilava, ca nu cumva 
să facă destăinuiri despre conivenţa cu SIMA. 

"Mă simțeam şi ofensat. Am cunoscut atâția 
camarazi din Bucureşti şi nimeni nu mi-a spus că 
Nicki Ştefănescu şi Moruzov sunt două persoane 
diferite..." Cu această scenă fantezistă îşi încheie H. 
SIMA bluful. 

Care-i realitatea, o ştim din declaraţia lui Biriş 
păstrată în Arhivele Statului, în dosarul nr. 65093, şi 
utilizată de noi în "Pământul Strămoşesc” nr. 4 (pag. 
68), pentru a dovedi că H. SIMA "lucra" cu Moruzov 
încă din sept. 1938. 

Tot aşa de precisă ca a lui Biriş, dar mai 
cuprinzătoare, este o mărturie trimisă la secretariatul 
"Pământului Strămoşesc” cu data 20 apr. 1978, New 
York. li dăm conținutul în rezumat: 

"Există la Londra un fost căpitan, Gh. Dr., care 
îmi scrie despre HORIA SIMA că, fiind orfan de tată 
şi dorind să studieze Literele la Bucureşti, dar 
neavând bani să se întreţie, a intrat ca mic agent în 
serviciile lui Moruzov. 

La primirea lefii şi la iscălirea statelor de plată, a 
fost văzut mai mulți ani la şir de către It. col. Valeriu 
Constantinescu din Cavalerie care şi el primea leafă 
de la Moruzov.” 

In concluzie, legăturile lui Hi. SIMA cu Moruzov 
sunt cu mult anterioare anului 1938. Alibiul este deci 
o chestie răsuflată complet. 

Cineva din legionarii care au contribuit la 
demascarea imoralităţii sale se întreba melancolic 


deunăzi ce va gândi legionărimea când va afla că 
nevrednicul care a condus-o a fost un 
abominabil trădător! 


4. Succesiunea Căpitanului 

După desfăşurarea acelei perfecte ordini de la 
înmormântarea lui Moța-Marin şi după izbucnirea 
uriaşei forțe politice de la sfârşitul lui 1937 şi 
începutul lui 1938, camarila şi acoliţii ei au juruit 
anihilarea Mişcării şi au aruncat sorți pe viața 
Căpitanului. 

Ce gândea Căpitanul în acea vreme asupra 
acestei probleme şi cum privea pe fiecare în 
parte pe unii dintre eventualii succesori — G. 
Clime, Alecu Cantacuzino, lon Banea, llie 
Gârneaţă — o ştim din paginile atât de sugestive 
şi interesante ale lui Stelian Stanicel din volumul 
anterior al acestei reviste. 

Ing. VIRGIL IONESCU, la rândul lui, a atins 
chestiunea de două ori în cursul "Memaoriilor”. 

Din cuvintele pe care le citim la pg. 67-68, 
legionarii care n-au avut gradele maxime ale Mişcării 
şi deci n-au ascultat introducerea rostită de Căpitan 
în Biserica Gorgani, cu ocazia prestării jurământului 
"Moța - Marin" la 12 febr. 1937, află că.atunci 
Corneliu Z, Codreanu, prevăzându-şi moartea 
înainte de biruință, a stabilit că: 

Dacă i s-ar întâmpla ceva, gradele de față 
urmau să se întrunească pentru a decide asupra 
persoanei care să-l înlocuiască. 

"Cei de față am jurat că aşa vom face. Dar când a 
fost să se facă, s-a uitat de jurământ şi nu s-a 
făcut nimic legal şi deci de ispravă. 

Improvizaţia SIMA, încurajată de  atâţi 


interesaţi, nu putea duce decât la ce a dus, spre 
nenorocul Legiunii şi nenorocul Țării.” 

La chestiunea succesiunii mai face aluzie VIRGIL 
IONESCU la pg. 164-165, după ce se produsese, 
printre cei închişi la Râmnicu Sărat, un început de 


normalizare asasinarea 
Căpitanului. 

După ce trece în revistă numele rostite de unii şi 
de alţii, VIRGIL IONESCU adaugă: 

"n orice caz, un nume ca SIMA 
("Comandantul” de mai târziu) ar fi părut o glumă 
de prost gust, iar cel care l-ar fi pronunţat, un 
caraghios!” 

Şi totuşi s-a ajuns la înscăunarea lui SIMA 
prin intervenţia neruşinată şi nocivă a lui Carol, a 
Lupeascăi, Urdăreanu şi Moruzov. 

S-a “ajuns la înfăptuirea aberaţiei ironizată în 
Circulara nr. 76, în care Căpitanul .spunea sarcastic; 
"Îmi face impresia că domnii aceştia vor veni într-o 
bună zi să ne trimită şi un şef de partid.” 

De o singură înjosire a fost scutită Mişcarea 
Legionară la instalarea lui SIMA ca şef al ei: 
uzurpatorul n-a pretins să fie proclamat "Căpitan", ci 
numai "Comandant al Mişcării Legionare”. 
Această titulatură nu exista în tradiția legionară. Ea 
apare oficial, dar nu legionar, în Decretul de la 14 
sept. 1940, semnat de Mihai | şi de gen. Antonescu. 

Se înțelege că prin rebeliunea din Ianuarie 
1941, H. SIMA a decăzut automat din dreptul de a 
o mai afişa. Totuşi, prin abuz, el se împăunează 
cu ea. Avem deci tot dreptul de a-l considera în 
aceeaşi teapă cu împăratul african Bocassa. 

Astăzi H. SIMA este considerat, oficial, 
decăzut din orice funcţie legionară, conform cu 
hotărîrea Consiliului Conducător al Mişcării 
Legionare, luată la Majadahonda, 8 Nov. 1954. 

La _abaterile_sancționate_atunci_se_adaogă 
infama_trădare_ descoperită la 40 _de_ ani de _la 
perpetuarea ei. 

Dacă mai persistă un dram de legionarism în 
conştiinţa lui, ar trebui să se retragă cu umilință, 
dezlegând pe cei câțiva care-l mai urmează în 
virtutea inerţiei şi a unei discipline pidosnice! 


psihologică după 


Creştinul nu preţuieşte propăşirea nedreptului ca 
pe un lucru împlinit, ci aşteaptă să vadă ce se 
întâmplă mai departe. 

El ştie că nedreptul nu propăşeşte nici prin 
puterea sa, nici prin mintea sa, ci prin faptul că 
Dumnezeu îi îngăduie să propăşeasca, doar-doar 
îşi va aminti vreodată de EI: fiindcă: negrăit de 
milostiv este Dumnezeul nostru, şi îngăduie 
nedrepților ceea ce nu doreşte, doar-doar îşi vor 
da seama că de la Dumnezeu este, şi se vor 
ruşina de nedreptatea lor, şi se vor îndrepta. 

Lui Dumnezeu îi sunt dragi cei ce se 
pocăiesc: foarte dragi li sunt cei ce se pocăiesc cu 
inimă înfrântă pentru faptele lor nedrepte. 

Nu este Făcătorul precum făptura, ca să 
pedepsească îndată ce cineva apucă pe o cale 
strâmbă. E! aşteaptă ca rătăcitul să se întoarcă 
singur la calea dreaptă. El priveşte şi tace. 


„ Aşteaptă şi nu întârzie. Minunat e întru înțelepciunea 


Sa, preaminunat întru milostivirea Sa. Pentru 
aceasta, stră-văzătorul Psalmist grăieşte Domnului 
în răpire: "judecăţile Tale sunt adânc mare”. 

Cine va cerceta întreg adâncul Dumnezeieştii 
Pronii? 

Cei fără înțelegere se supără când Dumnezeu 
nu cârmuieşte lumea după a lor înțelegere, iar cei 
înțelegători se ostenesc neîncetat să pătrundă în 
înțelegerea lui Dumnezeu. 

Greu este câteodată şi pentru cei mai 
înțelegători să înțeleagă de ce un om este aşa, iar 
altul altfel; de ce un tânăr doritor de viață moare, în 
vreme ce un bătrând doritor de moarte trăieşte; de 
ce cucernicul se chinuie, iar cel fără de 
Dumnezeu o duce bine. 

Şi cele mai sfinte suflete s-au tulburat 
câteodată înaintea enigmei celor ce se întâmplă 
în lume. : - 


In Sfânta Predanie este înscrisă următoarea 
întâmplare: 


A murit un oarecare bogătaş păcătos, ale cărui 
păcate erau învederate fiecăruia, şi înmormântarea 
lui a fost luminată, cu episcop şi cu mulți preoți. 

La scurtă vreme după aceea, a tăbărât o hienă 
asupra unui pustnic şi l-a sfâşiat. 

Un oarecare monah, care văzuse atât măreața 
prohodire a  păcătosului, cât şi rămăşiţele 
însângerate ale dreptului, în tulburarea sa a început 
să plângă şi a strigat: 

„Doamne, cum vine asta şi de ce? Cum se poate 
ca păcătosul acela să aibă şi viață bună, şi moarte 
bună, iar acest drept şi viață amară, şi moarte 
amară?” - 

La care i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu şi l-a 
lămurit: 

„Acel bogătaş rău avea în viaţa lui o singură faptă 
bună, iar acel pustnic avea un singur păcat. Prin 
prohodirea măreață şi cu cinste, Cel Preainalt a vrut 
să-i răsplătească bogătaşului rău singura faptă bună, 
ca să nu mai aibă nimic de aşteptat pe lumea 
cealaltă; iar prin moartea cumplită a vrut să-i 
şteargă dreptului şi acel singur păcat, ca să-i dea 
răsplată deplină în ceruri”. 

Drept aceea, tu cugetă la judecăţile lui Dumnezeu 
şi pune-ți nădejdea în Făcătorul tău. 

Nu te râvni celor ce viclenesc, nici urma celor ce 
fac fărădelege. 

Aşa scrie înțeleptul împărat David, pe care 
îndelung şi mult l-a chinuit ceea ce te chinuie şi pe 
tine, până ce Dumnezeu i-a descoperit prin 
înțelegere ca să înțeleagă. Tot el rosteşte şi această 
mângâietoare trăire a sa: "mai tânăr am fost şi am 
îmbătrânit, şi n-am văzut pe dreptul părăsit, nici 
sămânța lui cerând pâine”. 

_Citeşte deseori Psaltirea, şi vei înțelege şi te vei 
mângâia. 

(continuare în numărul viitor 


Pa9-14 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 


Corncurd 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani: 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, 
revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII SEPTEMBRIE: 


“național-legionar? = 


răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
până la data de 10 a lunii următoare apariţiei 


a fost dat de Cristian Râşteiu din Cluj, 27 de ani 
care a câştigat cartea "Corneliu Codreanu, prezent!” (volum colectiv, Madrid, 1977). 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Şeful regimului național-legionar a fost gen. 
lon Antonescu! (nu Horia Sima, cum greşit cred cei 
mai mulţi!) 


lată Decretul de  Constituire a Statului 
"Naţional-Legionar”: 
1. Statul Român devine Stat Naţional- 


Legionar. i 

2. Mişcarea Legionară este singura mişcare 
recunoscută în noul Stat, având ca ţel ridicarea 
morală şi materială a poporului român şi dezvoltarea 
puterilor lui creatoare. 

3. DI. _General _lon __ Antonescu este 
Conducătorul Statului Naţional-Legionar şi Şeful 

imului Legionar. 

4. DI. Horia Sima este Comandantul Mişcării 
Legionare. 

5. Cu începere de la data acestui Înalt Decret, 
orice luptă între frați încetează. 


Dat în Bucureşti, la 14 Septembrie 1940”. 
i „Deci gen. Antonescu era supervizorul lui Sima pe 
linie politică, fiind şeful regimului naţional-legionar. 


NOTA RED.: "Consfinţirea” lui Horia Sima ca şef 
al Mişcării s-a făcut de către Antonescu, contrar 
normelor legionare conform cărora comandanții 
Bunei Vestiri (cel mai înalt grad legionar) trebuiau să 
desemneze succesorul Căpitanului la conducerea 
Mişcării (elita legionară desemnează şeful). 

La momentul respectiv erau în viață 3 din cei 5 
Fondatori ai Mişcării (Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici 
şi Comeliu Georgescu), plus alți doi comandanți ai 
Bunei Vesiri: preot lon Dumitrescu-Borşa şi Mile 
Lefter. Ori, nu a existat niciodată, nicăieri, cea mai 
mică dovadă a numirii lui Sima ca şef de către 
aceştia; dimpotrivă, lon  Dumitrescu-Borşa ne 
relatează foarte clar în cartea sa de "Memorii 
legionare — Cal troian intra muros” impostura prin 


"Cine a fost şeful regimului 


care Sima a devenit "comandantul Mişcării”. Şi însuşi 
Sima afirmă în "Sfârşitul unei domnii sângeroase” că 
nu a existat nici un act care să ateste numirea sa ca 
ef! 

? Deci, revenind, şeful Mişcării nu poate fi impus 
din afară, indiferent ce-ar fi. Dar, cum Horia Sima 
deja obținuse menţionarea sa în Decret Regal, drept 
conducător al Mişcării, legionarii nu s-au apucat să-l 
conteste, mai ales că era, totuşi, unul dintre zecile de 
comandanţi legionari, şi nici nu ştiau nimic despre el 
la acea vreme. 

Contestările vehemente au venit ulterior, când şi- 
au dat seama că începuse să schimbe normele 
stabilite de însuşi Fondatorul şi formatorul Mişcării; 
iar când au aflat şi despre trădările sale şi implicarea 
în asasinarea Căpitanului şi a Statului Major 
Legionar, a fost decăzut din funcție şi grad şi eliminat 
din Mişcare. 


LUNA ACEASTA VĂ PROPUNEM REZOLVAREA UNUI ARITMOGRIE: înlocuind cifrele cu literele corespunzătoare, în coloana centrală 
se va obține numele Fondatorului şi conducătorului Mişcării Legionare, iar pe orizontală, numele unor adepți ai acesteia. 


Aritmogriful ne-a fost trimis de dl. Bălănescu din laşi. 


PREMIU: "Mişcarea Legionară şi țărănimea”; "Mişcarea Legiona 


ZIG-ZAG PRIN NORDUL BUCOVINEI 


În toate cărţile sale, Mircea Streinul îşi plasează 
acțiunea în oraşul Cernăuţi. În romanul „Prăvălia 
diavolului este redată teroarea ocupaţiei sovietice 
din sept. 1940 până în iunie 1941. 


„Ne întoarcem spre centrul oraşului, parcurgând 
din nou Bulevardul Universităţii unde, pe o placă de 
a intrarea în Facultatea de Matematică, se specifică 
inaugurarea clădirii: 4 oct. 1875, purtând numele 
împăratului Franz Joseph. 

Pe o stradă cu pantă lină am făcut o fotografie- 
document, întrucât tencuiala de pe fațada unui bloc 
use, lăsând loc unei reclame cu litere negre de o 
ioapă: „Regia Publică Comercială — Cernăuţi, 

Nireprinderile comerciale ale Municipiului Bucureşti, 
EML., str. Bucureştilor nr. 1” - singurul loc din 
Cernăuți care aminteşte de: administraţia 
'omânească a oraşului din perioada interbelică. 
pie Centru, în imediata apropiere a unei terase, vis- 

Vis afându-se Clădirea Telefoanelor, se află 
Statuia lui Mihai Eminescu. Pe soclul acesteia se 
Săsesc în permanență buchete cu flori depuse de 
Tomâni, alături de tricolorul rormânesc. 


A e 


kăkk 


Tot vis-ă-vis de statuia geniului nostru naţional se 
află un mare cinematograf. Până în 1941 aici era o 
mare Sinagogă, opulentă prin decoraţiile sale în stil 
maur. În timpul războiului clădirea a fost deteriorată, 
prăbuşindu-i-se turlele. În anii regimului sovietic a 
fost transformată în sală de cinematograf. O situație 
asemănătoare a avut-o şi Biserica Armenească: nu a 
fost închisă dar aici nu au mai avut loc slujbe 
deoarece, în anumite zile, datorită acusticii sale 
remarcabile, aveau loc concerte de muzică simfonică 
şi de cameră. 

Tot lângă statuia lui Mihai Eminescu se află 
Strada 28 iunie 1940 — o dată neagră în istoria 
noastră: în urma ultimatumului sovietic ne-a fost 
răpit nordul Bucovinei şi a început calvarul 
populaţiei româneşti. Se cunosc - nu mai insist - 
deportările şi crimele în masă din rândurile populaţiei 
româneşti, distrugerea intelectualității şi a fruntaşilor 
satelor. 

Unul dintre aceste masacre a avut loc la Fântâna 
Albă, unde, la 1 aprilie 1941, aprox. 3000 de români 
au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în 
România, dar au fost seceraţi de mitralierele 


şi muncitorimea” — Traian Herseni. 


grănicerilor ruşi ascunşi în pădure. Oamenii 
formaseră o coloană paşnică purtând în față un 
steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri şi 
cruci din cetină. Cei care au supraviețuit au fost 
urmăriți de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Răniţii au 
fost legaţi de cai şi târâți până într-un loc unde erau 
săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei 
au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din 
acea vreme. 

În acele zile — de la începutul lunii iunie 1941 — 
NKVD-ul din Hlibaca (Adâncata) a arestat câteva 
sute de țărani români pe care i-au torturat şi i-au 
aruncat de vii într-o groapă comună din cimitirul 
evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat 
var. 

Despre acest genocid nu s-a pomenit oficial 
până la sfârşitul anilor 90, subiectul fiind interzis 
de către autoritățile sovietice şi apoi de cele 
ucrainene. Abia în anul 2000 oficialii din Ucraina au 
permis organizarea unei slujbe pentru odihna 
românilor care şi-au dorit să trăiască în România 
alături de Neamul lor. 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2010 72:15 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, 
la nivel naţional: în Bucureşti, în toate reşedințele de 
județ, precum şi în alte localităţi 


Marian Pârvu - Orşova: 
"Gândirismul' a fost un curent 
ideologic, literar si cultural 


constituit în perioada interbelică în 
jurul revistei "Gândirea" (1921- 
1944), promovând programatic 
valorile tradiționale, cu o puternică 
notă ortodoxă. Întemeiată în 1921, 
sub conducerea lui Cezar Petrescu, 
revista a grupat în jurul ei importanţi 
scriitori, poeți şi filosofi: Lucian fl 
Blaga, Adrian Maniu, Gib Mihăescu, Și 
Vasile Voiculescu, lon Pillat, În fă 
1928 revista a trecut sub 
conducerea lui Nichifor Crainic. In $ 
a articolele sale programatice: "lisus | 
în țara lui”, "Parsifal" şi "Sensul 
tradiției”, Nichifor Crainic sublinia 
tradiționalismul culturii române, 
conceput ca îmbinare între 
autohtonism şi ortodoxism, între 
temele şi valorile naţionale şi 
spiritualitatea ortodoxă văzută ca o 
zare metafizică în care se 
proiectează toată existența şib 
aspiraţiile poporului român. 
Nichifor Crainic argumenta. superioritatea culturii bizantine, negând 
civilizația occidentală şi criticând tendințele de occidentalizare a culturii şi a 
spiritului românesc. Filosofia din multe din articolele publicate în "Gândirea" se 
află sub înrâurirea lui Spengler ("Declinul Occidentului”), în care erau 
explicate deosebirile dintre cultură şi civilizație şi se proclama prăbuşirea 
Occidentului sub povara maşinismului şi a civilizaţiei. Multe dintre ideile lui 
Spengler, infuzate "în estetica expresionismului, sunt preluate şi în operele 
filosofice ale lui Blaga. Din aceeaşi orientare făceau parte şi publicațiile 
"Datina”, "Ramuri", "Gând românesc”, "Meşterul Manole", "Sfarmă-Piatră”. 
"Gândirismul” avea afinități cu sămănătorismul lui Nicolae lorga, alt curent 
tradiționalist al sec. XX. A fost considerat în mod eronat de dreapta: el nu a 
făcut nimic altceva decât să redeştepte tradiţionalismul şi sentimentul unității 
naționale sub egida Ortodoxiei, încurajând preocupările folclorice şi 
etnografice. În schimb, "TRĂIRISMUL”, legat de personalitatea filosofului NAE 
IONESCU, inițiat de acesta, este o doctrină filosofică şi politică inspirată din 
„filosofia trăirii” a lui Kierkegaard, Nietzsche, Spengler, Bergson, Soloviov, 
Berdiaev etc., proclamând primatului trăirii asupra intelectului. A fost inaugurat 
prin seria de articole pe care, începând cu anul 1926, Nae Ionescu le publica în 
ziarul său, "Cuvântul”. "Trăirismul” s-a cristalizat ca spiritualism ortodoxist, 
iraţionalist, existențialist, antimarxist şi anticomunist. "Trăirismul” consideră 
mai importante atitudinea mistică decât cea intelectuală sau analitică, 
mântuirea decât idealurile culturale, practica duhovnicească decât 
îndeletnicirile academice etc. Ideologia "trăiristă” afirmă că nu există filosofie 
ştiinţifică, ci doar „filosofări” care nu trebuie neapărat să fie comensurabile sau 
compatibile. (Eu personal subscriu întru totul acestei idei). Nae Ionescu susținea 
o filosofie românească având ca principii mistica şi autoritatea, specifice 
Răsăritului european. Printre discipolii lui s-au numărat cele mai diverse 
personalităţi: Mircea Eliade şi Constantin Noica, dar şi Petru Comarnescu şi 
Emil Cioran. Sub egida ”trăirismului” s-au dezvoltat accente total diferite: 
Mircea Vulcănescu afirma spiritualitatea duhovnicească, în vreme ce Emil Cioran 
susţinea o trăire frenetică, negatoare, pe fondul pesimismului. Curentul "trăirist” a 
avut o activitate publicistică susţinută în revistele "Cuvântul”, ”Axa”, 
"Gândirea”, "Vremea”, "Floarea de Foc” etc. 
Mirela Voicu - Satu Mare: Victimele de la Aiud au fost nenumărate, de 
ordinul miilor. Aici au murit şi Ilie Imbrescu (preot şi instructor legionar, autorul 
cărţii "Biserica şi Mişcarea Legionară”), şi Andrei C. lonescu (comandant 


legionar, avocat, întemeietorul primului cuib din Bucureşti), şi Vasile Militaru * 


(poet naţionalist, simpatizant legionar), şi Const. Gane (scriitor, simpatizant 
legionar), şi Const. Petrovicescu (general şi senator legionar), şi Traian 


Redactor şet: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMANĂ" 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuț Moraru, Cornellu Mihai, Ştefan Hâncu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti . - Vinerea, orele 15=17 


Relații (zonă Giraulul = inters; cu Ştefan cel Mare, colț ou str. V.Lascăr) 
cu publicul: ş 
Tel,; (021) 2425471 sau 0745 074493 
e-mail: ou =199 


ONAR OCTOMBRIE 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR ZELEA-CODREANU 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 

SECT, 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 
Pretul unui abonament pt. anul 2010 

- 50 RON pentru ţară (Bucureşti și provincie) 
- 70 RON pentru Europa; 

-130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


= Brăileanu (renumit sociolog, prof. 
universitar şi senator legionar), şi 
Andrei Mihăilescu (preot, parohul 
Bisericii Sf. Ilie Gorgani, legionar). 
Dintre supraviețuitorii închisorii de 
la Aiud amintesc pe Radu Gyr 
(poetul Mişcării, prof. universitar şi 
îi comandant legionar), pe Radu 
îi Mironovici şi lon Dumitrescu-Borşa 
i! (ambii comandanţi ai Bunei Vestiri), 
pe ultimii doi frați ai Căpitanului, 
3] Decebal şi Cătălin Zelea-Codreanu, 
comandanții legionari lon Victor 
Vojen şi Dumitru Groza, dr. 
i comandant legionar lonel Zeana, 
instructor legionar avocat Nelu 
Rusu, instructorul legionar Viorel 
1] Tănase din Sibiu, cel mai bătrân 
a Sati legionar din lume, Carol Papanace 
ă via, (fratele şi editorul comandantului 
i aia da legionar Const. Papanace), Dumitru 
În Coroamă (generalul care a refuzat 
* să tragă în legionari), filosoful 

i simpatizant legionar Const. Noica. 

Bogdan Drăguşanu - Adjud: 
"Ce mai serbăm pe 27 ianuarie? 
Nimic! Serbează însă evreii. Imaginea acelei mâini portocalii cu degete arzând, 
de pe timbrul poştal românesc de 2 lei, având înscrisă data de 27 ianuarie, 
reprezintă... "Ziua Internaţională a Holocaustului"! (la 27 ian. 1945 a fost închis 
primul lagăr de la Auschwitz). Mă întreb dacă vom fi obligaţi să sărbătorim şi 
"Purim"-ul... În schimb, Ziua Internaţională a Gulagului, închinată memoriei 
victimelor comunismului, are încă un statut semi-oficial, întrucât Parlamentul 
European, unde s-a făcut propunerea de mai multe ori, nu a acceptat nici până 
acum. instituirea acestei comemorări! E clar ce e cu UE asta?! Vladimir 
Bukovski, disident rus, este cel care a ales 7 noiembrie ca zi a Gulagului, 
întrucât pe această dată, în 1917, a fost luată puterea de către bolşevici în Rusia 
(de unde s-a întins ciuma), iar comunismul, început la 7 noiembrie, înseamnă, 
pur şi simplu, Gulag! 7 noiembrie era ziua în care, pe tot cuprinsul Uniunii 
Sovietice, ca şi în țările sovietizate, se serba „Marea Revoluţie din Octombrie” (7 
noiembrie după calendarul gregorian, pe stil nou, adoptat în viața laică, 
echivalează cu 25 octombrie după calendarul vechi, iulian, utilizat şi azi de 
Biserica Ortodoxă Rusă; de aici şi poanta cu "Marea Revoluţie Rusă din 
Octombrie care a avut loc în... Noiembrie). Ş 

Cristian Sandu - Constanţa: Cei care se pretind oameni raţionali şi cu capul 
pe umeri sunt sub amprenta unor mituri conform cărora tehnologia trebuie să 
evolueze şi conform cărora oamenii credincioşi sunt numai babele şi ignoranţii. 
Nu pot să-mi imaginez cum un om "inteligent" şi care a mai şi citit ceva la viața 
lui (poate chiar "1984" a lui Orwell) poate accepta atât de uşor aceste măsuri 
care îngrădesc libertatea umană. De ce mai citim ? Doar pentru distracție? 

Sergiu Apostol - Botoşani: Ovidiu Vuia, neuropatolog, cercetător ştiinţific la 
Cluj, apoi la Bucureşti, iar din 1970 la Munchen, a analizat tabloul clinic al bolii lui 
Eminescu aşa cum apare el descris de medicii germani, dar şi din observațiile 
prietenilor contemporani cu poetul, Vlahuţă şi Slavici, care arată cu certitudine că 
Eminescu nu a suferit de sifilis cerebral, nici de consecința acestuia - care este 
paralizia generală progresivă. Se poate trage concluzia definitivă că Luceafărul 
poeziei româneşti nu a avut semne de sifilis cerebral. Mai ales că între anii 1883- 
1889 a fost capabil să creeze: printre altele, a tradus o Gramatică sanscrită de 
Fr. Bopp şi a făcut o admirabilă adaptare a piesei lui E. Augier, prin intermediul 
traducerii în germană Lais a lui K. Saar. Deci Eminescu nu a suferit de "o mare 
întunecime”, cum afirmă G. Călinescu şi Perpessicius! De altfel, chiar G. 
Călinescu citează un act de autopsie a lui Eminescu, din care reiese faptul că nu 
avea modificări patognomonice - specifice pentru sifilisul cerebral! 


Moolita Codin 


ISSN 1583-9371 


iii! 


ia IN 


2010