Cuvantul Legionar nr. 131, iunie 2014

» 


Daeă AO Licea arejii 42, , putebrele POP Iza, 


fi SP Z Lozrugpel (e « Lipă. rc 72 47 


NB CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


DE EEE AZ OR A RI SRR E PORT ARE UE 0 TERT E AS A O ET AOAR ZE RER TEI 
Anu! X, Nr. 131, IUNIE 2014 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondatoi= NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti, tel.: 0746700117; e-mail: cuvantul-legionarzelea-codreanu.com 
SITE: __www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
Sfiualdal= Consiliul Europei şi UDMR Mogtenirea Codreanu (N) 
Ce-aţi pierdut-din vedere ies fpiorară otel NI) 


arie de carte Nicador Zelea-Codreanu 


Document Presă românească din exil (VI) 
Vitali Familia alia = Mai Phcupi la cilarie "Criminaliada” 1990 
Testament politic Eminescu 


Supravieţuire în era globalizării Suita tale Sfinţi ai zilelor noastre (XII) 
(dă Experimentul România Pomeuri, Pista Redachiei 


Editorial: LEGIUNEA ÎN VEAC 


În mod solidar cu o realitate 
suprafirească, un patronaj spiritual 
special a marcat Legiunea în veac. 
Pentru că a fost pusă sub ocrotirea cărui nume se traduce prin 
Arhanghelului arhistrateg al oştirilor z i — "Dumnezeu este puternic”, 
cereşti chiar din clipa înființării, 24 R ma i ui - RAFAEL, călăuză a 
iunie 1927. i e: a ERE medicilor şi a călătorilor, cu 

Înaripatul Voievod al oştirii celor ş ; d Nea semnificația "Dumnezeu 
fără de trup este întruchiparea RA ea 270 = vindecă." 
triumfului, apăsând sub călcâi ţeasta Priveliştea oferită de 
unui balaur pe care îl ţine înlănţuit. iconostas «e  întregită de 

Prin această semnificativă imaginea primilor doi dintre 
subordonare s-a realizat ceea ce s-a arhangheli, din porțile laterale. 
numit "saltul în absolut”: "Țara, Această păşire a îngerilor din 
Căpitanul şi Arhanghelul din Cer”. catapeteasmă simbolizează 

Pentru Sfinţii Părinţi îngerii servirea lui Dumnezeu şi a 
alcătuiesc armata lui Dumnezeu, oamenilor. 
curtea Sa, "miniştri" şi ajutoare, Arhanghelul este emblema 
crainici şi străjeri, împlinitori ai legilor Legiunii de la a cărei înfiinţare 
şi ocrotitori ai oamenilor. Însăşi s-au împlinit luna aceasta 87 
etimologia numelui cu care sunt de ani, un simbol al slujirii în 
desemnaţi îngerii implică acţiunea dinamismul credinţei. 
vestirii (în greacă  "anghelos” În spirit căpitănesc am 
înseamnă ”vestitor”). Ei se află aniversat întotdeauna ziua 
organizați în ierarhii conţinând trei Legiunii Arhanghelului Mihail 
triade. Sf. "Dionisie Areopagitul a 
elaborat cea mai desăvârşită dintre 
teoriile privitoare la ierarhiile celeste. 
lată componenţa triadei 
arhanghelilor: 

- MIHAIL, învingător al balaurului, 

al cărui nume reproduce 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


formula "Cine e ca 
Dumnezeu?", 
- GABRIEL, vestitor, al 


<glbeseaa e 


„—. —— CC 
Das |. 70... 


Rule 


CONSILIUL EUROPEI ÎŞI ÎNSUŞEŞTE PROGRAMUL UDMR 


La începutul lunii iunie a.c. Comisia 
Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranței 
(ECRI) din cadrul Consiliului Europei a dat 
publicității raportul de monitorizare a României, 
adoptat în martie 2014. 

"Ținutul Secuiesc a existat ca entitate legală 
din timpurile Evului Mediu”. Asta susțin autorii 
Raportului ce conține o serie întreagă de inexactități 
care pun într-o lumină foarte nefavorabilă România. 

O instituție europeană care ar fi trebuit să fie 
obiectivă preia teme fabricate şi promovate în mod 
agresiv în spaţiul public românesc de către 
organizaţiile extremiste maghiare. _Idei-cheie ale 
discursului revizionist promovat de UDMR în mass- 
media de limbă maghiară din România şi Ungaria se 
regăsesc în paginile acestui raport care ar fi trebuit 
să conţină interpretări obiective ale situației şi nu 
opinia UDMR cu privire la presupusa discriminare a 
comunităţii maghiare din România. 

La fel ca şi UDMR, autorii Raportului preiau ideea 
potrivit căreia Tribunalul Covasna ar fi stabilit că 
arborarea steagului secuiesc pe clădiri publice ale 
Statului român este legală (pg. 48 a Raportului), ori 
acest lucru este perfect neadevărat întrucât absolut 
toate procesele în cazul arborării steagului 
secuiesc stabilesc definitiv şi irevocabil 
nelegalitatea arborării acestuia pe clădiri publice. 

Mai mult, autorii Raportului Susțin faptul că 
steagul secuiesc ar fi un simbol local, ceea ce este 
complet fals, steagul secuiesc fiind un simbol 
etnic inventat în anul 2009 de către extremiştii 
maghiari care militează pentru  secesionismul 
teritorial al aşa-zisului ţinut secuiesc. 

Autorii Raportului coincid cu retorica UDMR în 
scandalul bentiței tricolore purtată de eleva Sabina * Cu privire la afirmaţiile autorilor Raportului. în 
Elena din Covasna şi, la fel ca UDMR, nu condamnă chestiunea istorică a aşa-zisului inut Secuiesc l-am 


în nici un fel faptul că o adolescentă a fost rugat pe istoricul clujean Vasile Lechinţan să ne 
amenințată cu moartea pentru simplul fapt că s-a lămurească. 


afişat cu o bentiță tricoloră într-o unitate şcolară. Vasile Lechinţan: 

Formulările Raportului lasă să se înțeleagă faptul că Dieta de la Sebeş din 24 mai 1659 a hotărât ca 
gestul elevei a generat o isterie antimaghiară- din pe stema Transilvaniei să fie reprezentate cele 
care, culmea, tot un etnic maghiar a fost ameninţat! trei etnii privilegiate transilvane prin câte un 

Aplicarea legii în cazul steagurilor locale din simbol, românii. majoritari. în țară nefiind deloc 
Covasna şi Harghita, în speță tot steaguri etnice, reprezentați, neavând statut de națiune politică. 
este condamnată de către autorii Raportului care Aşa apar secuii reprezentați prin simbolul 
consideră că s-a acţionat disproporționat. soarele şi luna. 

Autorii Raportului preiau de asemenea şi teoriile Dar acesta nu era nicidecum steagul unui 
UDMR în chestiunea bunurilor bisericilor ţinut, nici steagul autonomiei statale a acestuia, nici 
minorităților în ciuda faptului că există dovezi care steagul autonomiei pe criteriul etnic 
atestă că în unele cazuri România a cedat în. mod secuiesc/maghiar, mai ales că printre secui locuiau 
inexplicabil unele proprietăţi. şi români, mai ales că foarte mulți secui locuiau şi în 

Autorii Raportului reuşesc să stupefieze prin lipsa oraşe precum Clujul, unde o numeroasă sărăcime 
de exactitate a informaţiilor conținute în Raport, cum  secuiască s-a aciuiat în sec. XVI-XVII. Despre un 
este şi cazul privitor la situația comunității maghiare — secui din Cluj se spunea atunci că nici cămaşă nu 
din România. Pg. 47 a Raportului conţine avea pe el, darămite să mai plătească darea faţă de 
următoarele informaţii: oraş, despre altul se spune că a murit sărac şi n-a 

"Majoritatea persoanelor care se identifică drept rămas nimic în urma lui, deci nici de la acesta nu se 
maghiari de origine trăiesc în trei judeţe din putea recupera darea față de oraş, deci nicidecum 
Transilvania (numite şi Dinutul Secuiesc; acestea simbolurile nu erau pentru unități administrativ- 
sunt jud. Covasna şi Harghita şi parte din jud. teritoriale. 

Mureş); în primele două, ei reprezintă 80% din 
populație. Comunitatea maghiară care trăieşte în o stemă a Transilvaniei din care sunt excluşi 
aceste judeţe are o identitate culturală puternică. românii, poartă responsabilitatea acestui act 
Dinutul Secuiesc a existat ca entitate legălă din deosebit de “inteligent” şi se pot felicita că ne-au 
timpurile Evului Mediu până la compromisul Austro- pricopsit cu această pecete ruşinoasă de pe obrazul 
Ungar din 1867, devenind parte din România în românilor transilvăneni. 

1920. Din timpuri medievale a avut propriul său Un document oficial al UE cu privire la 
steag şi propria sa stemă”, discriminarea din România (Raportul ECRI privind 


Este greu de înțeles care au fost sursele de 
informare ale autorilor acestui Raport. Din cele 
afirmate de autori reiese că a fost redactat în 
birourile UDMR sau ale propagandei revizioniste 
maghiare de la Budapesta. Stupefiant este însă 
faptul că aceste afirmaţii complet inexacte sunt 
făcute într-un document oficial al Uniunii Europene 
care astfel îi incită pe maghiarii din România la 
secesionism prin promovarea unor neadevăruri. 


“Deştepţii” care au inclus în stema României 


kk 


â al patrulea ciclu de monitorizare, adoptat 
Români, ie 2014, publicat la 3 iunie 2014, pg. 47, 
nota de subsol nr. 107), spune că “Ținutul Secuiesc 
a existat ca entitate legală din timpurile Evului Mediu 
până la compromisul Austro-Ungar „din 1867 
(scaunele secuieşti, scaunele săseşti şi comitatele 
“maghiare”, spuse astfel împotriva faptului că erau 
locuite în majoritate absolută de români, erau unități 
administrativ-teritoriale până la 1867 ale unei 
Transilvanii unitare din punct de vedere statal, nu ale 
unei Transilvanii “asociate” cu un oarecare “Ținuţ 

iesc” autonom). 
aro UE aa a avut propriul său steag 
şi propria sa stemă” - nu este decât o incitare a 
maghiarilor la a pretinde ceva ce nu au avut 
niciodată ca autonomie statal-teritorială pe criteriul 
etnic, nu a fost niciodată un “Ținut Secuiesc” ca 
“entitate statală” autonomă, niciodată voievozi 
Transilvaniei şi regii Ungariei nu le-au permis 
secuilor autonomie teritorială față de 
Transilvania sau faţă de Ungaria, au avut comiți 
ai secuilor totdeauna din afara lor, români precum 
Balc şi Drag, voievozi ai Maramureşului, au fost şi 
comiţi ai secuilor pe la sfârşitul sec. al XIV-lea, la fel 
românii loan de Hunedoara şi Ştefan Mailat au fost şi 
ei comiţi ai secuilor. 

Păcat, deci, că un document oficial al UE incită la 
separatism etnic în România, unde locuiesc peste tot 
maghiari, majoritatea în bună armonie cu vecinii lor 
români, germani, romi etc. Autonomia teritorială pe 
criteriul etnic ar bulversa toată România . prin 
regrupări de populaţie, bantustanizare etnică, 
neîncredere între etnii şi s-ar împlini visul de aur al 
Şovinilor maghiari de desăvârşire a purificării de etnii 
nemaghiare (români, romi etc) a aşa-zisului “Ținut 
Secuiesc”, entitate “statală” artificială promovată, 
iată, din păcate, într-un document oficial al JE: 

Modul în care este redactat Raportul precum şi 
inexactităţile pe care se fundamentează vor da apă 
la moară pretențiilor secesioniste ale organizațiilor 
extremiste maghiare grupate în jurul tripletei UDMR, 
PCM şi PPMT. Se ridică asttel o serie întreagă de 
întrebări cu privire la reacția (sau, mai bine zis, la 
lipsa de reacţie) autorităţilor de la Bucureşti: 

- Cine au fost oficialităţile române care au 
intrat în contact cu experții străini care au 
redactat acest raport? 

- De ce partea română nu s-a pregătit pentru a 
nu permite cuprinderea în raportul final a unor 
astfel de neadevăruri? 


E De ce nu există nimic în raport despre 
discriminarea pe criterii etnice a românilor din 


jud. Covasna, Harghita şi Mureş? 

- De ce autorităţile de. la Bucureşti permit 
UDMR, formaţiune aflată la guvernare, să mintă 
experții străini, întocmind rapoarte mincinoase 
despre România, rapoarte care vor rămâne in 
istorie şi pe care extremiştii maghiari le vor folosi 
apoi împotriva României? 

- De ce Ministerul Afacerilor Externe sau 
Guvernul României nu contestă raportul pentru a 
aduce în atenţia opiniei publice datele reale? 


n Gaga 
„ iool/meliat de 4 Dan Tunată 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE 


Coşmarul Mişcare Legionară”. Acesta es 

"O inregistare video a discursului ţinut de Iunie). de pe hotnews.ro. : 
monahul Teodot de la Mănăstirea Petru Vodă din _ Din aceeaşi sursă afăm că Federaţia 
Neamţ la aniversarea a 87 de ani de la înființarea Comunităţilor Evreieşti prin glasul d-lui Aurel Vainer, 
Mişcării Legionare a fost postat pe Youtube. deputat, s-a revoltat pentru că un monah a ținut un 
Călugărul afirma, printre altele, că Mişcarea "a fost o discurs în cimitir. Domnia sa declară că a simțit cum 
organizaţie de ridicare a Bisericii, de ridicare a €. 'Cuprins de flori la amintirea cămăşilor verzi cu 
Neamului, de fapt" şi că "Mişcarea Legionară a fost o diagonală care se încadrau în marşurile sau defilările 
lucrare a Duhului Sfânt, suntem datori să mai salvăm legionare. 


ce se poale salva. Să ajutăm pe cei din jurul Dar ce ne facem, că aceea 


te o ştire recentă (27 


Şi senzație de groază 


nostru să ducem mai departe această sfântă I-O dă şi creştinismul?! 


Pag. 2 


„ Personale şi ale cetățenilor. evrei, 
Mişcarea Legionară a fost şi rămâne direct 
responsabilă pentru pregătirea crimelor, 
asasinatelor. şi violenței devastatoare îndreptate 
Împotriva cetățenilor români de religie mozaică din 
anii 40-41, contin 
Antonescu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


RA zeii e 


ș 
E 
î 


Sanie de carte 


*MIŞCAREA LEGIONARĂ - EXPRIMĂRI NECENZURATE”, VOL. II 
NICADOR ZELEA-CODREANU 


În ianuarie 2014 Nicador Zelea-Codreanu avea bun de tipar 
volumul al doilea al cărţii "Mişcarea Legionară — Exprimări 
necenzurate” şi demersurile în acest sens încheiate. A survenit 


însă trecerea sa în veşnicie. 


Intrucât costul lucrării nu era achitat, revista noastră a lansat un 
apel către simpatizanți să ne ajute cu cât pot, dacă pot, pentru ca 


Nicador Zelea-Codreanu, nepot al Căpitanului şi 
în acelaşi timp urmaş spiritual, continuator de 
idealuri, legionar şi membru al Senatului Legionar, a 
fost directorul revistei "Cuvântul Legionar” timp de 11 
ani, de la fondare, Este cunoscut însă faptul că o 
operă dăinuie în timp sub formă de carte, nu de 
colecţie de ziar. Dacă articolele lui Eminescu, Nae 
Ionescu, lon Moţa, Vasile Marin, Al. Cantacuzino n- 
ar fi fost adunate în volume ("Opera politică”, "Roza 
vânturilor”, "Cranii de lemn”, "Crez de generaţie” 
etc.), ideologia naționalistă ar fi rămas necunoscută 
majorităţii românilor. Câţi ar fi avut azi acces la 
colecţiile ziarelor "Timpul", "Curierul de laşi”, 
"Cuvântul", "Predania”, "Pământul strămoşesc”, 
"Axa”, "Dacia nouă”, "Cuvântul Studenţesc” etc.? 
Dar, mai ales, cine le-ar mai fi răsfoit? Din acest 
motiv, după şase ani de apariție a "Cuvântului 
Legionar”, directorul şi-a adunat într-o carte 
articolele scrise până atunci, luând astfel naştere 
volumul "Mişcarea  Legionară -—  Exprimări 
necenzurate”, 2009. 

-După alţi cinci ani prolificitatea lui, manifestată 
prin alte zeci de articole, a impus tipărirea celui de- 
al doilea volum. 

Ancorat în actualitate, gânditor profund şi analist 
rafinat cu verb bogat şi tranşant, nepotul Căpitanului 


kk 


LEGIUNEA ÎN VEAC 


tinerilor de azi esența Mişcării, fie prin lansări 
de cărți legionare, fie prin tabere de muncă şi 
educaţie legionară. Am pus câte o mică pietricică 
la soclul durat din cremene de titanii Mişcării. 

Cu ocazia acestor aniversări am publicat pentru 
prima oară după 1940 în România "Circulări şi 
manifeste” (Corneliu Zelea-Codreanu) şi am lansat 
primul volum. din cartea "Mişcarea Legionară — 
Exprimări necenzurate” (Nicador Zelea-Codreanu). 

Cea mai frumoasă aniversare a fost cea din 
2008, când NICADOR ZELEA-CODREANU a primit 
MEDALIA "Corneliu Zelea-Codreanu” de la Carol 
Papanace, fratele renumitului comandant. legionar 
CONSTANTIN PAPANACE. Acesta din urmă a lăsat 
medalia ultimului supravieţuitor al familiei sale 
PENTRU A FI ÎNMÂNATĂ CELUI CARE VA FI 
CONTINUATORUL MIŞCĂRII LEGIONARE. 

Medalia este o raritate şi o distincție înaltă, o 
recunoaştere a meritelor lui Nicador Zelea 
Codreanu, a eforturilor sale de a face cunoscute 
valorile legionare şi de a reînchega Mişcarea pe linia 
Fondatorului. 

Au fost emise zece asemenea medalii, printre cei 
care le-au primit numărându-se doar personalități 
legionare care au dus Mişcarea mai departe PE 
LINIA  CĂPITANULUI DUPĂ ASASINAREA 
ACESTUIA ŞI DEVIAȚIA SIMISTĂ (comandantul 
Bunei Vestiri llie Gârneaţă, unul dintre fondatorii 
Mişcării, Constantin Papanace, comandant legionar, 
unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Comeliu 
Zelea-Codreanu, Vasile  lasinschi, comandant 
legionar, şeful regiunii Bucovina, ş.a. 

Pe fața medaliei este reprezentat chipul 
Fondatorului Mişcării Legionare, iar pe revers 
imaginea României întregite din perioada 1918 — 
1940, având în centru textul scris de mâna lui 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


dorinței autorului. 


volumul să poată ieşi din tipografie şi să ajungă la public, conform 


Datorită donațiilor a fost posibilă apariția acestei cărți. 


Respectăm dorința dvs. de a nu vă face publice numele şi vă 


adresăm mulțumiri din suflet. Gestul dvs. a constiuit, totodată, 
un mare tonic moral pentru noi. 


Să vă răsplătească Dumnezeu înzecit! 


ş 
Ş 
4 
24. 
E 


Corneliu Zelea-Codreanu: "Salut pe cei ce merg spre 
marea biruință legionară!” Medalia are triplă valoare: 
numismatică (serie extrem de restrânsă şi 
numerotată), materială (aur de 24 karate, gravură 
fină a sculptorului Al. Pană), simbolică: a fost emisă 
cu ocazia semicentenarului Legiunii "Arhanghelul 
Mihail”, 1977 şi a aparținut doar celor care au 
continuat Mişcarea pe linia Fondatorului ei. 

Anul acesta am sărbătorit ziua de 24 iunie prin 
lansarea celui de-al doilea volum al regretatului 
nostru director. 

E clar pentru oricine că amploarea Mişcării 
Legionare de azi e departe de cea din vremea 
Căpitanului. Motivul principal îl constituie calitatea 
materialului uman. Zilnic ne lovim cu toții de genul 
famelic, incapabil să aibă o atitudine şi să existe cu 
adevărat, de tipul gelatinos, "universalist” care se 
strâmbă când aude cuvântul "național". Problema nu 
e nouă: de-a lungul timpului pe acest tip de om 
ungurii l-au convins că românul e "necivilizat”, ruşii, 
că e "reacţionar”, evreii, că e "criminal", iar acum 
occidentalii, de toate acestea la un loc. Dar "Nu 
poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la 
toate atitudinile, la toate schimbările şi la toate 
compromisurile" (Corneliu Zelea-Codreanu). 

În principal se vehiculează două scuze pentru 
lipsa de implicare: 

- "Mişcarea nu mai e de actualitate”... 

Oare? Ce s-a schimbat față de perioada 
interbelică? Aceeaşi pseudo-democrație impusă, 
aceeaşi aservire a guvernanţilor unor interese 
străine neamului românesc - ceea ce implică 
necesitatea aceleiaşi reacţii sănătoase a românilor: o 
Mişcare naționalistă şi creştină. Bineînţeles, dacă vor 
să mai aibă o țară a lorl 


reînnoadă firul istoriei naţionale (schimonosită de 
duşmanii României şi ai creştinismului) şi al celei 
legionare (falsificată de virusul simist). "Mărturia lui 
Eminescu”, "Democraţie cu dedicație”, "intre iudeo- 
democraţie şi  legionarism”, "Antisemitism  — 
filosemitism”, "Tob şebegoim harog!, "luda are 
progenituri”, "Pentru simişti”, "Fanfara stridenţelor 
iudaice”, "Nu vă aplecați în afară!', "Haraşo 
tovărăşie”, "Dormim liniştiţi”, "Sfinţii torţionari” sunt 
doar câteva asemenea exemple în acest sens. 

În presa românească de azi aservită vizibil 
intereselor străine, di. Nicador Zelea-Codreanu este 
o voce unică, deranjând pe mulţi cu scrisul său, de la 
alogenii obraznici şi mincinoşi şi până la impostori 
care se pretind a fi legionari. Este, în acelaşi timp, o 
prezență absolut necesară având în vedere faptul 
că, "dacă deschizi cărţile şi istoriile unor oameni care 
se declară români, care îşi botează ortodox copiii 
etc., care îţi <<livrează>> cărţi de vizită cu tot felul 
de titluri academice care atestă că sunt istorici, te 
loveşte un miros de murdărie, minciună, laşitate, 
impostură”. Şeful "codreniştilor” reînvie tradiţia 
căpitănească: discernământ, curaj, probitate morală, 
credință. Tradiţie nealterată şi... "necenzurată”! 


Mioolita Codin 


- "Mişcarea nu are nici o şansă pentru că lumea 
este condusă forțe care nu văd cu ochi buni 
naționalismul." 

Dar marile puteri au văzut vreodată cu ochi buni o 
Românie puternică?! Au încercat mereu s-o subjuge 
şi în acest scop s-au străduit să înăbuşe sau să 
deturneze naționalismul românesc. a 

"Poporul român a trăit din ascuţişul sabiei şi din 
mila lui Dumnezeu", spunea Căpitanul. Nimeni nu 
ne-a dat nimic niciodată. A trebuit să ne câştigăm noi 
înşine, prin forța proprie, dreptul la viață. Pământurile 
româneşti ne-au fost luate, nu ne-au fost date. A 
trebuit să luptăm ca să le recucerim şi să le păstrăm. 
Nimeni nu ne-a ajutat niciodată fără a cere şi a-şi 
primi plata. 

Cele trei examene despre care scrie Căpitanul 
(examenul suferinței, al primejdiei şi al credinței) nu 
sunt doar o figură de stil. Unii au urcat muntele 
suferinței şi au trecut prin pădurea cu fiare sălbatice, 
pentru a se îneca în mlaştina deznădejdii (şi-au 
pierdut credinţa); alții, deşi n-au ajuns nici măcar la 
poalele muntelui suferinței, deşi n-au înfruntat nici o 
fiară reală, sunt deja înecaţi în mlaştina lui "eu sunt 
mic şi nu pot nimic”. 

Trecutul glorios al Mişcării îl ştim - din cărţile de 
istorie (istorie adevărată) şi din memoriile 
contemporanilor. De la cinci oameni a ajuns în zece 
ani la jumătate de milion de membri şi încă pe atâţia 
simpatizanți. A polarizat o întreagă generaţie, printre 
care şi floarea  intelectualității româneşti: Nae 
lonescu, Eliade, Traian Brăileanu, Radu Gyr etc. A 
dat luptătorii din munţi şi sfinţii din închisori. 

Trecutul l-au făurit Căpitanul şi elita lui, 
prezentul este cel pe care-l construim noi toți - 
inclusiv dvs., simpatizanții! - iar viitorul depinde 
de copiii şi nepoții dvs.! 


Pag. 3 


oşmarul 


Amintesc, în acest sens, Pogromul din Bucureşti, 
care a avut loc în timpul rebeliunii legionare. din 
ianuarie 1941. In acele zile negre, membrii Legiunii 
Arhanghelului Mihail au jefuit, devastat şi distrus 
numeroase sinagogi şi obiective evreieşti din 
Bucureşti, au torturat şi asasinat femei, copii şi 
bărbaţi evrei. Masacrul din pădurea Jilava, masacrul 
de la Abator etc. au dovedit o violență inumană, fără 
margini, a Mişcării Legionare, - izvorâtă dintr-o 
intoleranță criminală şi fără sens. 

Cum adică ' Mişcarea "a pregătit crimele 
continuate ulterior de Antonescu”, i-a trasat vreun 
plan?! Cum îi chema pe acei oameni, unde locuiau? 
Dar "obiectivele” evreieşti, care erau? "Se ştie”! Ei, 
bine, nu, avem o amnezie îngrozitoare, chiar nu ştim! 
Deci, despre ce anume e vorba?! Concret! 

Cât despre aşa-zisul “pogrom” de la: Abator, 
periodic s-au reprodus în presă dovezile că nu a 
existat — cu semnături ale salariaților de acolo. 
Tocmai de aceea am pus această întrebare la 
rubrica din pag. 15, la "Concurs". În numărul viitor 
vom publica din nou dovezile. Dacă ei nu obosesc să 
ne tot acuze de vini imaginare, oricât am fi de 
plictisiţi, trebuie să răspundem, cu riscul de a ne 
repeta şi de a agasa cititorii. "Repetiţia e mama 
învățăturii”, spuneau latinii.... Ştiau ei ce ştiaul 

"Rolul nefast al Mişcării Legionare în. istoria 
României este indiscutabil şi demonstrat istoric. Răul 
pe care l-a produs nu a afectat doar cetățenii români 
de religie iudaică, dar şi România în sine.” 

Dacă tot e aşa de "demonstrat", să auzim măcar 
un exemplu! A, e “indiscutabil”, deci nu se discută. 
Deocamdată nu trăim într-o dictatură — oficială - deci 
se discută. Cum putea Mişcarea Legionară să 
afecteze "România în sine”, când nu a condus-o 
niciodată?! Din lagăre şi închisori? Colaborarea la 
guvernarea Antonescu timp de patru luni, legionarii 
deţinând doar patru ministere al căror şef absolut era 
tot Antonescu, nu se poate numi conducere! A 
produs rău pentru că a dat sfinţi? 

"Am putut vedea cum, în centrul Capitalei, sunt 
afişate simbolurile acestei Mişcări de tristă amintire. 
Ziarul “Obiectiv legionar” este publicat nestingherit.” 

E clar că "fiorii” vă întunecă şi vederea, nu numai 
rațiunea: "Obiectiv legionar” nu mai apare de şapte 
ani; poate vroiai să ziceți "Cuvântul Legionar”... În 
fine, am înţeles, urâţi cuvântul “legionar” Dar de 
libertatea presei aţi auzit? O paranteză: tot în centrul 
Capitalei se află şi Muzeul Holocaustului. Nu vi se 
pare echitabil să fiţi "la paritate” cu majoritarii acestei 
țări? Luptaţi de secole doar pentru asta. Şi pentru 
toleranță, nu? Pentru bună înțelegere, nu-i aşa? Vă 
sperie într-atât o mână de oameni? 


"Solicit Parlamentului României şi colegilor din + 


diferitele grupuri parlamentare să adopte în cel mai 
scurt timp Proiectul de Lege pentru modificarea şi 
completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 
31/2002 privind interzicerea organizațiilor şi 
simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi 
a promovării cultului persoanelor vinovate : de 
săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii (PL 
nr. 193/2014). Federaţia Comunităţilor Evreieşti din 
România va lua toate măsurile care se impun în 
acest caz.” i 

Suntem convinşi că veţi lua supra-măsuri. Dar să 
ne înțelegem: Mişcarea nu avea cum „să comită 
"infracţiuni contra păcii şi omenirii” întrucât la 
declanşarea războiului membrii ei erau în închisori! Ș 

"Poziţia mea, de mare responsabilitate civică şi 
națională, ma determină să solicit Autorităților 
Statului Român şi Bisericii Ortodoxe Română să se 
sesizeze imediat în. privința acestui caz şi să ia 
măsurile necesare.” 

Dar de ce, ce s-a întâmplat? A fost molestat 
cineva? A fost amenințat? Insultat, măcar? Că doar 
monahul n-a spus nimic care să poată fi interpretat 
măcar ca umbră de antisemitism! Responsabilitate 
"naţională"?! să înțelegem că vă referiţi la români? 


” Vreţi să-i scăpaţi de o primejdie? Scăpaţi-i de 


guvemul corupt, de FMI, de legile abuzive... 
"Măsurile necesare”? Necesare cui şi de ce? 

Nae lonescu spunea că antisemitismul este 
atitudinea de care te acuză evreii că o ai atunci când 
nu le faci pe plac. 


Pag. 4 


Xkăk 


Ungaria se pregăteşte să achiziționeze 
[ = 


BUCURESTI 


pământ în România 

De la începutul acestui an, de când statul român 
a eliminat restricţiile impuse cetățenilor străini care 
vor să cumpere terenuri agricole, inclusiv. obligația 
de a avea experiență în agricultură, oficialii. din 
Guvernul de la Budapesta a elaborat o strategie prin 
care statul ungar să achiziționeze teren agricol şi 
pădure în România. 

"Avem un program în acest sens, care în esență 
presupune că, dacă cineva vrea să îşi vândă 
pământul, atunci poate încheia un contract cu 
Statul ungar, în urma căruia să primească rentă 
viageră. Mai mult, dacă doreşte, el poate rămâne 
titularul pământului pe perioada vieții. 

Evident că se pune întrebarea ce va face statul 
ungar cu o bucată de pământ de la marginea unui 
sat secuiesc? Ş 

În principiu îl poate da unui tânăr fără pământ, 
dar dornic să îl prelucreze”, susține Szabo Jozsef 
Andor, ataşatul pe probleme de agricultură din cadrul 
Ambasadei Ungariei de la Bucureşti, citat de portalul 
szekelyhon. 

Paşii de a vinde terenul statului ungar sunt foarte 
simpli. “După ce sistemul va deveni funcțional, 
doritorul nu are altceva de făcut decât să caute cea 
mai. apropiată _reprezentanță a noastră. Un 
reprezentant de-al nostru se va deplasa la fața 
locului şi va evalua pământul. În funcţie de asta, îi 
vom face o ofertă.” 

Cu alte cuvinte, pământul românesc va trece în 
proprietatea statului ungar. Pentru că românii au 
votat orbeşte Constituţie care permite înstrăinarea 
pământului udat din belşug cu sângele strămoşilor 
lor. 

Veţi spune că nu contează naționalitatea 
posesorului pământului, în spirit european? Dar noua 
Uniune Sovietică (aşa cum e numită UE din ce în ce 
mai des chiar şi în cercuri oficiale) se va destrăma 
într-un viitor nu prea îndepărtat. lar noi vom rămâne 
pe veci "cu buzele umflate” în baza unor “indicaţii” 
care nu vor mai valora nici cât o ceapă degerată. 
Asta nemaivorbind de faptul că în Ungaria — şi ea 
membră UE! — nu pot cumpăra pământ decât 
ungurii! Şi nu i-a biciuit nimeni. 

Oare noi de ce n-am putea proceda la fel?! 
Răspunsul e simplu şi sec: pentru că ungurii sunt 
naţionalişti, în timp ce nouă nu ne pasă! 


ud 


Masoneria din România 


3 aaa 


importante întâlniri a fost luată la Cartagena de pati 
(Columbia), unde a avut loc a XII-a Conferință 
Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare, Mari 
Loja Naţională din România a fost reprezentată q 
marele maestru Radu Bălănescu şi de marii 
maestru din trecut Eugen Ovidiu Chirovici. e 

România a fost preferată în fața Rusiei pentru 
organiza reuniunea din 2014. Seful masonilor români 
a fost ales preşedinte executiv al Conlering, 
Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare. | 

Dacă masoneria conduce lumea şi România E 
atât de bine văzută de masoni, iar masonii Si 
patrioți, oameni de bine, de ce suntem în halul în 
care suntem? 

În decembrie anul trecut Guvernul a oferit Maşi 
Loje un teren cu supraf. de 2.500 mp, pe Bd. 
Expoziţiei din Capitală, în valoare de 2,1 milioane lei 
spre. folosință gratuită pentru 49 de ani, pentr 
construirea unei clădiri “de interes public”. Terenuj 
administrat de către Regia Patrimoniului Protocolului 
de Stat, a fost cedat printr-o hotărâre aprobată în 
şedinţă de guvern. Aşadar, masoneria este de 
interes public în România? E clar pentru oricine de 
ce legile sunt din ce în ce mai antihristice. 


xi 


O scrisoare găsită 

"Rar mai intru în librării, din pricina prețului la 
carte, bineînţeles... Mi-a picat însă într-o zi din 
întâmplare o broşurică: "Istoria Interzisă” a lui Radu 
Mihai Crişan, parcă 10 lei. Scrie în ea despre 
holocaust, Mişcarea Legionară şi Eminescu. Aş fi 
vrut să ne fi învățat la şcoală istoria noastră 
adevărată. De-abia acum îmi dau seama câte aş fi 
vrut! Eu la 16 ani cântam în corul şcolii cântece 
despre tovarăşul. Cu un săpun ieftin, însă de marcă 
străină, la care nu ajungeai lesne, corupeai o 


secretară, cu un pachet de ţigări, un doctor, şi cuun — 


cartuş de Kent, un director de întreprindere. La 
şcoală era Mihai Beniuc cu <<Măr de lângă drum>> 
în care mesajul era cam aşa: <<drumeţule, să iei 
fără sfială, că n-ai să dai la nimeni socoteală>>, pe 
care-l înțeleg abia acum... Noroc cu un dascăl care 
ne-a suplinit la română profesoara bolnavă şi care 
ne-a spus <<Povestea Poveştilor>> şi <<Povestea 
lui lonică cel prost>>. Era moldovean venit cu 
foametea din '40 în Ardeal. | se umezeau ochii când 
ne povestea de prietenia lui Eminescu cu Creangă. 

Vai, ce-am fi putut ajunge dacă ar fi fost cine 
să ne îndrume...! 

Habar nu aveam de Piteşti, de Gheria, de 
Aiud, de Sighet. Tata-mi povestea în şoaptă înainte 
de culcare poveşti de-ale unui veteran de război, 
coleg de birou cu el. Din ce-mi povestise tata, 
Antonescu era o figură luminoasă. Despre Codreanu 
am citit târziu... 

La şcoală ne-au învățat că nu există 
perspectivă, că orizontul e exact cât poți 
cuprinde 'cu privirea şi că în general omul 
obişnuit trebuie să se mulțumească cu puțin. 

Am avut colegi evrei în şcoală, băieți fini cu 
Cunoştinţe solide pe a căror educaţie părinții au 
cheltuit. Talentul dublat de partea materială normal 
că dă roade. Şi-atunci vă miraţi că evreii sunt mal 
dibaci? 

OK, evreii ne-au acaparat... Hai să vedem C&- 
avem de făcut. Aura 

Când cancerul intră în organism, el nu-i decât un 
şir proteic care schimbă informaţia celulei, iar celula 
nu mai lucrează în conformitate cu propria ei natură, 
ci se transformă într-una tumorală care vine ŞI! 
sprijină boala, multiplicându-se. Hai să deveniți 
celule sănătoase ale unei societăți românesti 
sănătoase pe care să n-o biruiască nici o boa 
Asta înseamnă să fim puternici. E 

Să luăm balada <<Mioriţa>> şi să-i rescriern 
sfârşitul! Ciobanul să nu mai stea senin în (ZI 
morţii, ci să facă o eschivă cu dibăcie, dejucâl 
planul ucigaş.” 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2044 


Pe atat mt dani) e baretă aaa edi 7 ISP pa N) 


igiena at 


Pap 309 ai 


k 
A 
li 


ta) papă pp 0 gg A ta d 


al 


ai 


— 


Rr: 


FAMILIA CODREANU ŞI MIŞCAREA LEGIONARĂ 


Pe internet şi "pe la colțuri" circulă aberaţia că 
membriilor familiei sale Căpitanul le-ar fi interzis să 
facă parte din Mişcare, şi de aici o grămadă de 
speculaţii. Afirmația e scoasă de niciunde (era să zic 
"din posterior”) şi se bazează pe credulitatea 
oamenilor şi pe lipsa lor de cunoştinţe în domeniu. Şi 
mai mult, cică nici urmaşii n-ar fi avut voie: "Nicador 
Zelea-Codreanu nu trebuia să facă parte din 
Mişcare, e lege, aşa a zis Căpitanul”. Oricine se 
poate întreba însă cum un om NORMAL - 
nemaivorbind de cineva înţelept şi cumpătat cum era 
Căpitanul - s-ar gândi măcar o secundă să IMPUNĂ 
obligații URMAŞILOR, copii mici pe vremea 
aceea, ce să facă în viață, peste zeci de ani (adică 
să nu devină legionari)?! 

Majoritatea celor care au citit cărţile Fondatorului 
Mişcării nu pot să spună cu certitudine dacă a existat 
sau nu această interdicție. Pentru că sunt prea 
absorbiți de receptarea principiilor enunțate, nu rețin 
toate amănuntele din bogăţia de idei, fapte şi trăiri 
expuse. Noi însă putem afirma răspicat: nicăieri 
Căpitanul nu scrie că membrii familiei sale n-au voie 
să fie legionari! Nici în "Pentru legionari”, nici în 
"Circulări şi manifeste”, nici în "Cărticica şefului de 
cuib”, nici în "însemnări de la Jilava”. Logic, de 
altfel: când el preconiza o Românie LEGIONARĂ, 
tocmai familia sa trebuia să fie exclusă?! 


IMPLICAREA MEMBRILOR FAMILIEI ZELEA- 
CODREANU IN MIŞCARE, notorie în epocă, azi 
este necunoscută publicului. Pentru că niciodată 
nu s-a "făcut caz” de asta. 

Toţi fraţii Căpitanului au avut legătură cu 
Mişcarea, mai mult sau mai puţin strânsă. 
Bineînţeles că toți erau adepţii ideilor legionare şi 
că făceau propagandă naționalistă, chiar dacă nu 
erau încadraţi în vreun cuib. Din acest motiv unii au 
fost chiar asasinați (ION şi HORIA), iar alţii au făcut 
ani grei de puşcărie sub comunişti (Decebal, 
Cătălin şi lridenta). Doar Silvia a fost "paralelă". A 
murit în 1952; altfel, cine ştie, poate ar fi ajuns şi ea 
după gratii; în schimb, soţul ei, ing. G. Ciurescu, a 
fost simpatizant activ, "ispăşindu- şi” şi el această 
“vină, prin închisoare. 


“FRAȚII CĂPITANULUI 

- ION Zelea-Codreanu, inginer agronom, fratele 
cel mai mare al Căpitanului, a fost asasinat în 
masacrul elitei legionare din noaptea de 21/22 
sept. 1939, la Huşi. Era atât de "neimportant", încât 
a fost omorât în masacrul elitei! 


- HORIA Zelea-Codreanu (tatăl Io) NICADOR 
Zelea-Codreanu), P ZA 

ofițer de carieră, a fost [55% 

dat afară din Armată) 
pentru că  făceaj 
propagandă h 


preceptele Mişcării. 
În casa lui Horia 
Zelea-Codreanu 
adunau 
legionari din vremea 
Căpitanului, deveniți - 
persoane non grata pentru noul şef. În nov. 1940, 
împreună cu Decebal Zelea-Codreanu, cu preotul 
comandant al Bunei Vestiri lon Dumitrescu-Borşa şi 
cu instructorul legionar dr. ec. Gh. Ciorogaru a fost 
sechestrat de Poliţia Legionară. Toţi aceştia erau 
socotiți periculoşi pentru abaterile simiste de la 
doctrina legionară. A fost eliberat (împreună cu 
Decebal) în urma intervenției la gen. Antonescu a 
mamei lor, d-na ELIZA Zelea-Codreanu. 
Pe data de 13 iulie 1941 a fost împuşcat în fața 
casei sale din str. Maria Ghiculeasa. Avea 36 de ani. 
(Se presupune că asasinatul a avut loc din 
ordinul şefului Serviciului Secret de Informații, Eugen 
Cristescu, antilegionar notoriu, care vroia să 
împiedice revenirea Mişcării pe scena politică, având 
în vedere faptul că, după sângeroasele evenimente 
din ian. 1941 şi fuga peste graniţă a lui Horia Sima, 
gen. Antonescu vroia să reia tratativele cu Mişcarea 
Legionară. Până atunci invitase deja o serie 
de personalități foarte cunoscute în mediul 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


legionar: preotul comandant al Bunei Vestiri lon 
Dumitrescu-Borşa, comandanții legionari avocaţi 
Augustin Bidianu şi Al. Constant, fost ministru al 
Propagandei în timpul statului “naţional-legionar”, 
instructorii legionari dr. ec. Gh. Ciorogaru şi dr. V. 
Noveanu etc 

Horia Zelea-Codreanu, frate al Căpitanului şi 
ofițer de carieră, oferea garanţia morală pentru 
relansarea Mişcării pe vechile baze. În plus, era unul 
dintre martori în procesul asasinatelor de la Jilava. 
Pe data de 14 iulie 1941 urma să facă "nişte 
declaraţii incendiare” (conform celor consemnate în 
dosarul de la Tribunalul Bucureşti, la audierea din 
data de 10 iulie.) 

Înmormântarea lui Horia Zelea-Codreanu a fost 
memorabilă: îmbrăcat în cămaşă verde cu centură 
şi diagonală, pe un catafalc verde, a fost însoțit pe 
ultimul drum de cca. 10.000 de persoane, a fost 
prohodit la Biserica Sf. llie Gorgani (Biserica 
Mişcării” pe atunci) şi dus la cimitirul Reînvierea. A 
fost ultima mare manifestaţie legionară. Cei patru 
copii ai lui Horia Zelea-Codreanu erau. şi ei 
îmbrăcaţi în cămăşuță verde. Dar cimitirul fusese 
înconjurat de jandarmi, iar la cca. 20 de metri de 
groapă. era montat un' cuib de mitraliere. Când 
asistența a început să intoneze "Imnul legionarilor 
căzuţi”, jandarmii au tras rafale în aer, somându-i pe 
toți să se culce la pământ; singur prof. lon Zelea- 
Codreanu a rămas în picioare, cântând. La ieşirea 
din cimitir participanţii la înmormântare au fost 
legitimaţi, iar cei care n-au putut să demonstreze 
vreun grad de rudenie cu familia Zelea-Codreanu au 
fost reţinuţi. A fost al doilea val de arestări masive de 
după sângeroasele evenimente din ian. 1941. 


- DECEBAL Zelea-Codreanu, avocat, face parte 
dintre primii abonaţi ai "Pământului Strămoşesc'”, 
susținând prima bătălie legionară, cea pentru 
existența revistei oficiale a Mişcării, şi este citat în 
"Pentru legionari”. 

Arestat în prigoana din 1933 împreună cu lon, 
Horia şi Cătălin, în noiembrie 1940 a fost sechestrat 
şi de Poliția Legionară, împreună cu alți oponenți 
“ai noului şef: Horia  Zelea-Codreanu, lon 
Dumitrescu-Borşa şi Gh. SOL OgA usa Era considerat 
periculos pentru Sima = 
şi abaterile lui de la 
linia Căpitanului. 

A făcut apoi 
închisoare sub 
comunişti, la Aiud, 
penitenciarul 
legionarilor; motivul: 
era legionar - aşa scrie 
în dosarul său copiat 
de curând de la 
CNSAS... A avut 
domiciliu obligatoriu în 
Bărăgan (de acest 
tratament special, 
supliment al închisorii, "beneficiau” cei consideraţi de 
comunişti deosebit de periculoşi). Conform dosarului 
CNSAS, chiar şi înmormântarea i-a fost 
supravegheată 


- CĂTĂLIN Zelea-Codreanu, mai mic decât 


Căpitanul cu 12 ani, distribuia "Pământul 
Strămoşesc”, participa la taberele de muncă, a fost 
închis în timpul 
prigoanei din 1933, 


iar“în 1937 a fost 
numit de Căpitan 
delegat al Mişcării în 
jud. Arad. Deşi nu 
era legionar încadrat. 
A făcut şi el 
închisoare 
comunistă timp de 
16 ani, din 1948 până 
în 1964, trecând pe la 


Canal, Periprava, 
- Baia Sprie şi, 
bineînțeles, Aiud, închisoarea "consacrată" 


legionarilor, A fost permanent urmărit de Siguranța 
Statului (în perioada interbelică) şi de Securitate (în 


cea comunistă), dovadă în acest sens stând 
dosarele voluminoase de la CNSAS. 


- IRIDENTA Zelea-Codreanu, devenită soția lui 
lonel Moţa, a făcut şi ea ani grei de închisoare 
politică la Mislea în timpul 
regimului comunist, 
alături de legionare şi de 
soțiile oamenilor politici 
din perioada interbelică. 
Mai mult decât atât: Mihai 
şi Gabriela, copiii ei, 
având nenorocul să fie 
majori în anii 50, au făcut 
închisoare politică, la 
rândul lor, pentru simplul 
motiv că erau născuți 


Moța-Codreanu, 0 combinaţie "explozivă" pentru 
comunişti. 
Până şi soția Căpitanului, ELENA Zelea- 


Codreanu, a făcut închisoare sub comunişti. 


TATĂL CĂPITANULUI 

Faptul că prof. lon Zelea-Codreanu a fost 
propagandist şi mare orator legionar, membru al 
Senatului Legionar şi deputat de două ori în 
Parlamentul țării din partea Mişcării Legionare, 
este arhicunoscut. A fost închis şi în prigoana din 
1933, şi în cea din 1938. Nici el n-a fost încadrat în 
vreun cuib, dar a făcut parte din Mişcare! La pg. 
din "Pentru legionari Căpitanul scrie: 'Din acel 
moment al adunării de la [E î 
Cahul tatăl meu a intrat în | 
Mişcarea Legionară”. (ian. 
1930). 

Din păcate, el este cel 
care l-a proclamat pe Sima 
ca "fiu spiritual” al său, dată 
fiind autoritatea lui, şi l-a 
ajutat să se lanseze ca şefal| 
Mişcării Legionare. lată şi 
motivul: Horia Sima, întrucât 
nu era o personalitate cunoscută, pentru a primi 
sprijinul prof. Zelea-Codreanu se angajase să obțină 
abdicarea, arestarea, judecarea şi condamnarea lui 
Carol al II-lea, care îi ucisese profesorului doi fii, pe 
Corneliu şi pe lon. De fapt tatăl Căpitanului era şeful 
spiritual, iar Sima executiv. 

După doar o lună lon Zelea Codreanu a înţeles 
că are de-a face cu un farsor, că nu şi-a respectat 
angajamentul, deşi avea posibilitatea ca după 
abdicare, să-l aresteze şi să ceară judecarea fostului 
rege asasin. Dar Carol al II-lea a plecat în linişte cu 
un tren întreg de valori materiale (opere de artă, 
bijuterii, valută), şi cu câţiva oameni de încredere din 
jurul său. Evenimentele ulterioare şi modul în care a 
înțeles Sima să conducă Mişcarea au dus la ruptura 
definitivă între prof. lon Zelea-Codreanu şi Horia 
Sima. Nu numai că nu şi-au mai vorbit, dar în câteva 
rânduri tatăl Căpitanului l-a criticat aspru în public pe 
cel care se intitula acum „Comandantul Mişcării”. Din 
pro-Sima a devenit anti-Sima. Punctul culminant al 
tensiunii între cei doi a fost înregistrat în ziua de 13 
nov. 1940, când lon Zelea-Codreanu împreună cu 
doi fii ai săi, Horia şi Decebal, şi câteva personalități 
marcante din vechea gardă legionară au intrat în 
Sediul Central al Mişcării şi au fost întâmpinați cu 


„focuri de revolver! Apoi profesorului i s-a instituit 


"pază" la domiciliul Sima se temea să nu-i ia locul 
(aşa cum se temea şi de fraţii Căpitanului). 

De atunci şi până la sfârşitul vieții tatăl 
Căpitanului n-a încetat să-l numească pe Sima 
"trădător stăpânit de duhul lui Stelescu”. Între timp 
aflase şi de colaborarea lui Sima cu şeful Serviciilor 
Secrete pentru eliminarea celor mai importanți 
comandanţi legionari. Dar răul fusese făcut. Sima şi 
oamenii lui l-au urmărit cu ură chiar şi dincolo de 
mormânt, calomniind toată familia Căpitanului aşa 
cum nici cei mai înverşunaţi duşmani nu îndrăzniseră 
s-o facă (mărturie comandant legionar Constantin 
Papanace -— "Cazul Horia Sima şi Mişcarea 
Legionară”). lar admiratorii lui Sima continuă această . 


“politică”... 
/ . AZ) ci /; 5il 


Pag. 5 


Rudi 


TESTAMENT POLITIC EMINESCU 


Luna aceasta, pe data de 15, s-au implinit 125 de ani de la asasinarea jurnalistului neperech 


e, a gânditorului naţional Eminescu, martir al 


crezului său românesc. Noi credem că omagierea lui constă în primul rând în a-i face cunoscute ideile politice. lată câteva; 


"Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde 
aşa-numita patrie e deasupra naționalități. 
Amândouă nu sunt decât două cuvinte pentru 
aceeaşi noțiune. 

lubirea de patrie e una cu iubirea naţionalității. 
Singura rațiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este 
naționalitatea lui românească.” 


“Rasa istorică formatoare a acestei țări este acel 
neam de oameni, acel tip etnic care, revărsându-se 
de o parte din Maramureş, de alta din Ardeal, a pus 
temelia statelor române în sec. XIII şi XIV, şi care, 
prin caracterul lui înnăscut, a determinat soarta 
acestor țări, de la 1200 şi până la 1700. Nu există 
nici o deosebire între rasa română din Muntenia, 
Moldova, din cea mai considerabilă parte a 
Ardealului şi a Țării Ungureşti. E absolut aceeaşi 
rasă, cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini.” 

“Peste noapte şi prin surprindere, am admis 
legiuiri străine, legi străine în toată puterea 
cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, 
în locul noțiunilor nație, țară, român, noțiunea om- 
cetățean al universului, fie din Berber, Nigritania, 
China sau Galiţia?...Ei, bine, nu le-am admis 
pentru român, cu interesele căruia nu se 
potriveau, ci pentru elemente economice cu care se 
potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am 
creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de 
care planta autohtonă moare...”. "Astfel, teoria, curat 
filantropică şi un rezultat al compătimirii ce omul o 
are nu numai pentru semenul său, ci chiar pentru 
animale, devine o stupiditate erijându-se în teorie 
de stat, căci preface țara moştenită, apărată cu 
vărsare de sânge şi cu privaţiuni, într-o mlaştină 
pentru scurgerea elementelor nesănătoase din alte 
țări, introducând într-un stat eminamente naţional un 
sistem de instituţii cosmopolite.” "Urmare aplicării ei 
vom avea de-acum înainte dominaţia banului 


EMINESCU RĂSUCINDU-SE-N MORMÂNT 


internaţional, o domnie străină, impusă de străini; 
libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe 
picior în aparență egal, în realitate inegal. Şi în 
această luptă nu învinge cine-i tare, nobil sau eroic; 
învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, 
cel fără scrupul față de concetăţenii săi, cel pentru 
care orice apărare a muncii e o piedică pe care va 
tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale 
piezişă.” 

“Înmulțirea claselor consumatoare şi scăderea 
claselor productive - iată răul organic, în contra 
căruia o organizare bună trebuie să găsească 
remedii”..."Prin legi practice trebuie să li se creeze 
oamenilor condiţiile unei munci cu spor şi putere de 
înflorire”. 


“Legile ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei 
juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi 
reale, imperios cerute de spiritul de echitate al 
poporului; nu reforme introduse în mod 
clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate 
ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol”, “Toate 
dispoziţiile câte ating viața juridică şi economică a 
naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din 
suprema lege a conservării naționalității, cu orice 
mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea 
n-ar fi conforme cu civilizația şi umanitarismul 
care azi formează: masca si pretextul cu care Apusul 
se luptă cu toate civilizațiile”. 

“Nici s-a născut omul acela, nici se va naşte 
vreodată, care să afle un sistem de guvernământ 
absolut bun, în stare să mulțumească pe toată 
lumea. Precum fiecare om are umbra sa şi defectele 
inerente calităţilor sale, tot astfel, fiece sistem politie 
are defectele acelea care sunt în mod fatal legate de 
calităţile sale. Arta. omului de -stat „constă . în 
“aptitudinea de-a alege, într-o stare de luoruri dată, 
sistemul cel mai suportabil din 


Fă 


toate, care să aşigure 


un progres de-o jumătate de secol, sau de un 
secol." . 

"Politicienii să capete convingerea că statul 
român, moştenit de la zeci de generații care au 
luptat şi suferit pentru existența lui, formează 
moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e 
jucăria şi proprietatea, în exclusivitate, a generaţiei 
actuale”. 2 4 

“Greşalele în politică sunt crime; căci în urma 
lor suferă milioane de oameni nevinovați, se- 
mpiedică dezvoltarea unei țări întregi şi se-mpiedică, 
pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. 


“Pentru cel ce înțelege, un țânțar sună ca o 
trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înțelege, tobele şi 
surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se 
aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”... 

"Voim şi sperăm o reacție socială şi 
economică determinată de rămăşiţele vii ale 
poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie 
să-şi vină în fire şi să vadă dezastrul în care l-a dus 
realizarea în țara noastră a unei serii de idei egalitare 
şi cosmopolite. Prin reacţie nu înțelegem o întoarcere 
la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în țara 
noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre 
publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie 
ideea de stat şi de naţionalitate.” 

„A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori 
un monopol special, ci o datorie pentru orice 
cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor 
al acestui pământ care este moştenirea, în 
exclusivitate şi istorică, a neamului românesc. Acesta 
este un lucru care se înțelege de la sine”. 


Sursa: "Spre Eminescu - Răspuns românesc la 
amenințările prezentului şi la provocările viitorului” — 
„culegere de > texte eminesciene din ziarul ” Timpul” - dr 


ec. Rad i 


(poezie primită pe mail, cu autor anonim; am "răscolit” internetul şi am aflat că acesta se numeşte... “Marian din Bacău”!) 


A fost odată ca-n poveşti, 

A fost — de-ar mai fi iară! - 

Din neamuri TRACICE, regeşti, 

O prea frumoasă ȚARA. 
Şi era una pe pământ 
Şi mândră-n toate cele 
Cum e icoana unui sfânt 
Şi Luna între stele. 


Mă doare-n suflet când privesc 

La tot ce se întâmplă 

Şi în mormânt mă răsucesc 

Când cuie-mi intră-n tâmplă. 
Eu nu mai simt miros de tei 
În viața mea postumă, 
Nu văd nici vajnici pui de lei, 
Doar mucegai şi humă! 


Luceferi nu mai strălucesc 
Când țara e o rană, 

Copiii mamele-şi bocesc 
Că n-au în blide hrană. 


Cântat-am graiul românesc, 
Această dulce limbă. 

Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc 
Prin alte țări o schimbă, 


Degeaba le-am lăsat cu dor 

O “Doină”, să tresară! 

Trecutul nu e viitor 

Şi viața li-i amară. 

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi 
Din Nistru până-n Tisa; 
Moldova-i astăzi jumătăţi. 
Cât rău făcutu-ni-s-a! 


Pag. 6 


Degeaba scris-am eu scrisori 
Din vremuri de urgie 

Şi m-am rugat de-atâtea ori 
Mai bine să vă fie! 


Avut-am piatră la hotar 

Şi-n țara noastră singuri 
Cules-am holde din brăzdar. 
Acum n-aveţi nici linguri... 


O, biet popor român sărac 

Cu-o țară prea bogată! 

Tu vino-i răului de hac 

Să nu ţi-o vândă toată! 
Cu trupe de comedianți 
Numindu-le partide, 
Sunteţi românii emigranți 
Din rai, în țări aride. 

Pierdut-aţi banii țării-n vânt 

Şi-i goală vistieria. 

Mai daţi şi ape şi pământ 

Şi vindeţi România. 
Mihai Viteazul v-a lăsat 
O țară mai rotundă. 
Voi azi ați scos-o la mezat, 
Străinii vă inundă. 

Aveţi întinsul Bărăgan 

Şi nu aveţi o pâine, 

Aveţi şi turme şi ciobani 

Dar duceţi vieţi de câine. 
Nici vii pe deal nu mai zăreşti, 
Livezile se-uscară 
Când mărul țării româneşti 
Se-aduce de afară. 


Nu vine Mircea cel Bătrân, 
Nici Ştefan de la Putna 

Să vi-l alunge pe păgân 
Când voi lăsat-ați lupta! 


Albastrul cerului senin 
Se-ntunecă mai tare 
De-atâţia nouri de venin, 
De-atâta delăsare. 


Nu voi a vă-nvăţa de rău 
Ci-ncerc a vă-nţelege: 

De ani şi ani cădeţi în hău, 
Nimic nu vă mai merge. 


Ruşine să vă fie-n veac 

Că v-aţi trădat străbunii 

De parcă n-aţi fi pui de dac, 
Ci rude-aţi fi cu hunii! 


Lăsaţi pe-ai voştri guvernanţi 
să vă înece-n smoală, 

Să fiţi doar simpli figuranţi 

Pe scena lor de boală? 


Un singur lucru eu voi şti 
În lumea care trece: 
Urmaşul meu român va fi 
Şi muritor, si rece. 


Eu nu mai am ce să mai sper: 
Vă văd de-atâta vreme 
Târându-vă în trai mizer 

De griji şi de probleme. 


Luceafărul vorbi profet 

Spre Neamul lui, spre țară. 
ŞI, lăcrimâna, se stinse-ncet. 
Muri a doua oară... 


pin realizată de Cultul “Vititoni | 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


PA aaa n one 


a ———————. 7... 


XG/udlini 


SUPRAVIEȚUIRE ÎN ERA GLOBALIZĂRII 


3 ȘI . Fi s 
- convorbire Viorel Patrichi - Mircea Druc - 
- selecțiuni - 


Românii, la fel ca toţi europenii, se -află într-un [3 


moment de răspântie. O răsturnare absurdă ali 
Valorilor ne marchează pe toți, chiar dacă nu toți ne| 
ingăduim timpul să conştientizăm acest dezastru 
Antiselecţia este în curs ŞI provoacă efecte de lungă $ 


durată. 


Alte popoare se pregătesc temeinic pentru a face 
față experimentelor servite de campionii globalizării. | 
Nu toți europenii vor să devină "sat mondial” şi se IE 
pregătesc să riposteze. (n. n.: a se vedea Frontul 


Naţional a! Marine Le Pen) 


Parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege : 
uluitoare pentru liderii de la Bruxelles: "Începând 
cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea 


- D-le Mircea Druc, trecem printr-o perioadă 
specială din istoria eroziunii naţiunilor, fenomen 
provocat de globalizare. Un fenomen promovat de 
trusturile transnaționale care şi-au impus astfel 
interesele pentru libera circulaţie a capitalurilor. Sigur 
că, destul de frecvent, beneficiar este şi omul de 
rând. El se bucură că poate deveni cetăţeanul 
Terrei: poate circula liber, studiază unde poate, 
munceşte pentru el sau îşi deschide afaceri proprii, 
dacă reuşeşte. Nimic nu pare mai atractiv. Unii chiar 
gândesc că aşa e bine şi li se pare normal să plece 
oriunde pentru propriul confort. 

Dacă urmărim lucrurile însă mai atent, efectul 
fenomenului asupra - statului naţional este 
dezastruos. Şi atunci apar concepte geostrategice 
noi care practic ajută tocmai globalizarea şi 
subminarea statului naţional. Concepte care sprijină 
tot trusturile transnaţionale, amenințând capacitatea 
de supravieţuire economică a statului-națiune. Ceea 
ce se întâmplă în Uniunea Europeană cu statele, 
altădată prospere, şi care deja nu mai pot să-şi 
plătească salariile, pensiile, alocațiile sociale, este 
edificator pentru tendința acestui fenomen extrem de 
nociv. 

Ce destin mai are națiunea astăzi, în sec. XXI 
şi ce noi provocări vor mai fi pentru statul-naţiune în 
“Europa? 

- Acest diagnostic este relativ corect. Asta rezultă 
când corporaţiile conduc lumea. Teza. lui David 
Korten este greu de combătut. Cred că marile 
corporaţii transnaționale se comportă ca nişte 
celule canceroase şi vor împărtăşi destinul 
acestora. 

- Da, dar organismul viu poate să moară. 

- Celulele canceroase se dezvoltă egoist într-un 
organism şi uită de întregul armonios. Noi, doar noi! 
Până moare organismul şi atunci mor şi ele. 

Dacă dinozaurii economiei corporatiste globale 
distrug statele (nu numai statele-naţiune se află în 
pericol), atunci şi ei vor pieri. 

- Când m-am referit la statul naţional, m-am 
gândit că se creează iluzia că, în locul statului 
național, se poate constitui o structură suprastatală, 
tot cu funcțiile unui stat, ca Uniunea Europeană sau 
Uniunea Eurasiatică, în care sigur că statul naţional 
nu-şi mai are nici un rost şi funcțiile lui sunt preluate 
de această nouă structură geostrategică, unde se 
apără drepturile individuale, nu drepturile 
naţionale, etnice. În plină criză, ne vor convinge că 
numai transferul suveranității spre un centru unic de 
comandă ne mai poate salva. Şi toată lumea e 
fericită. 

- Aşa a fost şi aşa va fi. Imperiul Roman, 
Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, 
Uniunea Sovietică au dispărut la fel. 

Tot pe valul unei mari cotituri istorice s-a creat 
Uniunea Europeană şi vor mai veni şi alte 
suprastructuri care, prin definiţie, se nasc şi apoi 
mor. 

- Credeţi că ne aflăm iarăşi în fața unui 
experiment artificial care nu are legătură cu natura 
dezvoltării societății umane? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


- În sensul binefăcător al cuvântului, este vorba 
de forme inventate. Şi cei care au făcut Uniunea 
Sovietică poate credeau sincer în asemenea proiect. 


Aveau şi principii meschine, ascunse pentru 
înțelegerea oamenilor obişnuiţi, dar şi viziuni sincere: 
credeau că paradisul terestru este un model viabil. 

Uniunea Sovietică a exacerbat politicul, care 
trebuia să fie pe prim plan, ignorând economicul şi 
psihicul. 

Uniunea Europeană ignoră psihicul şi politica 
națională, dar pune pe prim-plan economicul. Şi 
acest model este eronat. 

Vor apărea forme de rezistență 
etnopsihologică. Problemele naţionale nu dispar, 
oricât de prosperă ar fi ţara. Norvegia este o națiune 
de invidiat şi tocmai acolo a avut loc un fenomen 
extrem. 

Uniunea Europeană nu este o noutate. Şi cei 
care au construit Imperiul Roman credeau că 
realizarea lor este culmea civilizației umane. S-a 
prăbuşit. Imperiul Britanic, Imperiul Francez erau idei 
frumoase şi s-au dezagregat. 

Ce putea fi mai frumos în materie de civilizaţie 
inedită, decât Dacia Felix? Ţara cea mai fericită într- 


o lume decadentă a Imperiului Roman, care era 


oricum. construcţia perfectă a lumii antice. „Brandul 
Dacia Felix" era mai tare ca „brandul Elveţia” de 
astăzi. Nu dacii au creat conceptul. 

De ce nu au fost percepute similar şi alte spaţii 
acaparate de Imperiul Roman: Britania Felix, 
Palestina Felix, Iberia Felix? 

Imperiul Roman a găsit soluția salvării sale 


temporare: aurul şi argintul Daciei. Celelalte provincii 


fuseseră complet epuizate. 

Dar, afară de criza financiară, imperiul mai avea 
un punct nevralgic: după ce a înăbuşit revolta 
iudaică, toţi creştinii, în loc să rămână pe loc, s-au 
înghesuit în catacombele din Roma. Capitala 
imperiului se sufoca din cauza veneticilor. Imigranții 
de astăzi. 

Şi a venit ideea genială: "Vreţi să nu vă mai 
persecute nimeni, vreţi libertate religioasă? Atunci 
mergeţi în urma trupelor spre Dacia Felix”. Aşa a 
apărut prima naţiune creştină, cea-a românilor. 

Acesta a fost primul şi cel mai mare scenariu 
din istorie. Şi genocidul dacilor s-a repetat 
necruţător. Că aşa este istoria. 

Peste 1400 de ani popoarele de pe continentul 
american au trecut exact prin acelaşi experiment 
ca dacii pe timpul romanilor. Tot pentru aur. 

După Reconquista, când i-a aruncat peste mare 
pe mauri, Spania nu mai avea rezerve de aur şi 
argint. Colapsul economic părea inevitabil. Şi parcă 
l-a trimis Dumnezeu pe Columb, care a promis că va 
găsi aur. Şi a găsit. : 

Aşa au apărut şi 
concept salvator. 

În prezent se clatină dolarul şi din nou se caută 
cu disperare aurul şi argintul, 

- Acum unde mai găsim aur? 


celelalte imperii, pe acelaşi 


cumpăra pământ în Ungaria”, a comunicat Ministerul 
| Dezvoltării 
conservă spaţiul panonic, cucerit târziu, în timp ce 
î| noi ne înstrăinăm pământurile. Şi e doar un aspect. 


Rurale din țara vecină. Ungurii îşi 


Am căutat un om care să-mi explice acest 


fenomen. L-am sunat pe Mircea Druc, primul şef de 
guvern anticomunist de la Chişinău, un excelent 
cunoscător al teoriilor antropologice şi al realităților 
sa!| actuale din tot spaţiul euroasiatic şi nu numai. 


Când a auzit ce vreau, s-a oțărât: "Adică «să stăm» 


şi «să vorbim» - două activităţi din care nu iese nimic”. 


După mai multe replici țâfnoase, l-am convins totuşi 


pe Mircea Druc să stăm de vorbă. 


Viorel Patrichi 


- Mai avem la Roşia Montană, de unde şi 
publicitatea extrem de agresivă. Vor lua tot ce a mai 
rămas de la alții... 

- Consensul pe care s-a bazat comunitatea 
europeană, ca un nou concept geostrategic, e posibil 
să nu reziste în plină criză economică mondială după 
delegarea suveranităţilor? 

- Lucrurile, iată, se repetă. 

Plutocraţia a distrus Europa prin cele două 
războaie mondiale. 

Şi din nou întrebarea: ce facem? 

Un ziarist italian, Benito Mussolini, aflat pe front, 
a inventat un model: fascismul. 

Un alt ostaş, voluntar austriac, Adolf Hitler, 
îndurând ororile tranşeelor, a vrut să salveze şi el 
omenirea: a inventat nazismul. 

Un evreu şi doi ruşi au inventat şi ei ceva: 
bolşevismul. Toate s-au epuizat în cele din urmă. 

Şi Uniunea Europeană dă semne de epuizare. 

Conceptul care se află la baza Uniunii Europene 
este la fel de frumos şi de romantic precum idealul 
de construcţie a Uniunii Sovietice care avea cea mai 
perfectă constituţie din istorie. Panait Istrati, la 
început, chiar credea într-o asemenea utopie. 

„Una este să crezi în hârtia scrisă şi altceva este 
să observi fenomenul real. 

- Sigur. 

- Asistăm la o oboseală generalizată a lumii 
contemporane? 

- Este o evidentă epuizare. 

Ştiu puţin, din lecturi, despre starea de spirit a 
societăților precolumbiene. Aveau aur mai mult 
decât toată Europa luată la un loc. Erau însă 
osificate în civilizația lor. Aşteptau să vină cineva 
din ceruri ca să-i pedepsească sau să-i salveze. 

Şi au apărut europenii: bărboşi, călare pe cai - 
nişte centauri! l-au speriat cu arme de foc, cu alcool 
şi câini, lucruri nemaivăzute până atunci. "Zeii” 
debarcaţi i-au derutat într-atât, încât, la început, 
n-au opus nici o rezistență. 

- Nu găsim remediul în lumea noastră concretă? 

- Cine să ofere o nouă paradigmă? Sindicatele? 
Partidele politice? Elitele? Societatea civilă? 

De unde să vină acest imbold, această 
străluminare, această clarificare pentru schimbare? 

Am crezut în pluralismul de idei. Cât de naivi 
eram cu două decenii în urmă! S-a consumat până la 
urmă şi acest concept. 

Exact în această perioadă de diluţie mondială a 
statului național - la care ţin în primul rând pentru că 
statul naţional este de departe verificat în timp şi 
este cea mai rezistentă formă de organizare 
politică, administrativă, regeneratoare a societății 
umane - încep să apară manifestări, tendințe care 
vor să justifice şi să revendice origini îndepărtate şi 
cuprinzătoare pentru anumite etnii. Nişte modele de 
supraviețuire. Nu faci o naţiune puternică doar cu 
ajutorul moaştelor. Trebuie dezvoltată creativitatea 
dumnezeiască a oamenilor care formează o 
națiune. 


Pag. 7 


ME | 


e tă 


Corespondenţă 


EXPERIMENTUL ROMÂNIA 


România a fost “reglată” ca să ofere date 
despre suportabilitatea populaţiei într-un viitor 
plan de înrobire a naţiunilor. A fost adusă la 
media absolută, a fost manelizată şi 
tabloidizată. | s-a extras forța de muncă, 
mărindu-i-se numărul pensionarilor. Coeficientul 
de inteligență naţional a fost redus dramatic, 
spre nivelul de “țară idiotizată”, 

Urmează restrângerea libertăţilor 
fundamentale, sărăcirea, distrugerea sistemului 
privat. 

Sintagma “de la paş'opt încoace” o fi dusă în 
derizoriu, dar în cazul de față este mai mult 
decât actuală. Revoluţiile de la '48, care au 
schimbat fața Europei, au reprezentat primul 
episod dintr-un serial malefic ce continuă şi azi. 

Nu insistăm pe 1848, dar poposim puţin în 
comunism. Şi comunismul a fost considerat 
un experiment. Eşuat, spun unii. 
Experimentul, însă, n-a eşuat deloc. Ci a dat 
nişte concluzii asupra limitelor de 
suportabilitate ale popoarelor, referitor la 
hrană, la libertăţile fundamentale, la dictatură 
etc. care se pot aplica în orice moment. 

Când lumea s-a împărțit în două, cea 
capitalistă şi cea comunistă, Oculta 
Mondială a efectuat două experienţe, în fapt. 

Pe de-o parte a dat unora libertăţi maxime, 
bunăstare materială, dar şi şomaj, precum şi 
înrobirea indivizilor şi a asociaţiilor de indivizi — 
precum firmele private — prin sistemul bancar, 
sub aparenta libertate de a alege, iar pe de altă 
parte, în blocul comunist, indivizilor li s-a luat 
tot. Şi bunăstare, şi libertate, fără dreptul de a 
funcționa în privat, toţi sub o dictatură. 


Nu e locul să extindem comentariile, se 


poate scrie un întreg serial de aici, dar simplu 
vorbind, în primul caz s-a dezvoltat sistemul 
bancar pe seama libertăților şi 
întreprinzătorilor occidentali — s-a urmărit 
până unde se poate merge - iar în al doilea 
caz, cum spuneam, care este limita de 
suportabilitate — în ce moment apar revoltele 
populare care ar putea dărâma factorul de 
putere. 

Fireşte, cele două sisteme au fost 
concurenţiale şi au funcţionat perfect cele două 
experimente atâta timp cât a fost aşa, 
culminând cu Războiul Rece. 

Şi încă ceva, important: nu în toate țările 
sistemele au evoluat la fel, nu în toate țările 
schimbările s-au făcut în acelaşi mod. Practic, 
fiecare țară a avut parte de un sub-experiment. 

La sfârşitul anilor '80 cei care conduc 
destinele planetei au decis că ambele 
experimente pot să înceteze şi să se tragă 
concluzii. 

Printre direcţiile viitoare a apărut ideea 
înrobirii țărilor din ambele sisteme, pe baza 
concluziilor trase, dar şi datorită faptului că nici 
capitalismul şi nici comunismul nu mai pot 
funcţiona odată cu creşterea alarmantă a 
populațiilor planetei. Sistemele sociale de 


protecție urmau să dea faliment în toată lumea, 


populația ocupată scăzând din ce în ce mai mult 
în vreme ce pensionării sporesc ca număr în 
special datorită creşterii speranţei de viață. Şi 
aici intervine Industria Pharma, controlată de 
aceleaşi puteri. Cea care a dus la creşterea 
duratei de viață a indivizilor. Dar care industrie 
Pharma e implicată şi în Codex Alimentarius şi 
în crearea virusurilor artificiale despre care 
adepții teoriei conspirației susțin că sunt menite 
(împreună cu altele asemănătoare) să reducă 
populaţia planetei la două miliarde, limita la care 
sistemul ocult financiar funcționează 
pentru marile puteri care conduc lumea. 


Pag. 8 


“la distrugerea 


Astfel că un alt experiment important a fost 
lansat: criza economică mondială. Dublată de 
o criză politică. Care au generat în lume 
prăbuşirea sistemelor economice locale, 
sărăcirea populaţiei planetei, ca un prim pas. 

Pe vremuri războaiele convenţionale erau 
cele care reglau numărul indivizilor de pe Terra. 
Acum sunt războaiele economice, financiare şi 
asasinii economici. Aceştia din urmă au 


experimentat cu succes în „America latină . 
„modalităţile prin care o naţiune poate fi 


îngenuncheată economic. 

Şi în Europa experimentul continuă. Dar 
ca în perioada comunismului şi capitalismului 
opozabil, nu la fel în fiecare țară. Direcţia e 
dată clar: sărăcirea popoarelor. Peste tot în 
Europa, pe aşa-zisul fond al crizei se reduc 
salariile, se distrug firmele private. UE nu 
acceptă alternativa, deşi ea există. Comanda e 
clară: tăierea fondurilor şi veniturilor indivizilor, 
sărăcirea bugetelor naţionale, toate îndatorate 
la Comisia Europeană, la FMI şi la Banca 
Mondială. 

România, dintre actualele state ale UE, a 
avut parte în comunism de cea mai grea 
constrângere. 

România a avut parte şi de cea mai violentă 
schimbare de sistem — în 1989 - o revoluție 
populară confiscată mai apoi printr-o 
lovitură de stat. 

România a fost şi este o țintă perfectă. Are 
o populaţie medie ca număr în Europa, a fost 
tot timpul în istorie asuprită, rata de şomaj e 
mare, pensionarii sunt mulţi, este predispusă 
sentimentului naţional, 
predispusă la subcultură —  manelizare, 
tabloidizare etc. — iar, din păcate, din acest 
motiv de lipsă de cultură, coeficientul de 
inteligență mediu pe populaţie este la un nivel 
destul de scăzut. La acest fapt a contribuit şi 
exodul de creiere al românilor, în special tineri, 
spre Occident. 

De asemenea, o mare parte din forța brută a 
fost extrasă din țară spre economiile 
occidentale (Spania, Italia, Germania etc.), ceea 
ce a contribuit la disproporția accentuată între 
populaţia ocupată şi numărul pensionarilor. 

Ca atare, România a devenit o țară medie 
din toate punctele de vedere. 

Media este perfectă din punctul de vedere 
al unui experiment pentru că permite un studiu 


sistemul. Fie în sus, fie în jos, fie sinusoidal față 
de axa mediei, ceea ce dă prilej să fie corectat 
la fel de repede, urmărindu-se rezultatele. 

lar dovada că în România comunismul n-a 
fost un experiment eşuat este că acum 
nimeni nu se mai revoltă. 

S-au agitat tot pensionarii, cei ce l-au dat jos 
atunci pe Ceauşescu, dar acum în număr mult 
mai mic, bolnavi, sărăciţi. Au mişcat puţin şi 
sindicatele. De ochii lumii. Dar sindicatele au 
afaceri cu statul. Sunt controlabile şi şantajabile. 
La fel şi patronatele, constituite din oameni de 
afaceri care se dezvoltă tot din contracte cu 
statul. Sistemul juridic e controlat, serviciile 
secrete aşijderea, la fel Armata, Poliţia etc. 

Asistăm acum la o extrapolare din sistemul 
comunist. Acum România are parte de o 
dictatură capitalistă care face parte din 
acelaşi experiment. 

Să vorbim acum despre diversiuni. Minciuna 
este la ordinea zilei şi pentru preşedintele 
Băsescu, dar şi pentru Guvern. De la o lună la 
alta se schimbă declarațiile, se schimbă soluțiile 
sistemului de guvernare. În fapt, Oculta face 
acele corecţii de care vorbeam mai devreme. 
Cu un popor manelizat şi tabloidizat, de fapt, 
idiotizat, măsurile trec pe nesimţite. 

Ce nevoie următoare are dictatura de tip 
“soft” din România pentru a-şi atinge 
scopul? 

De ceea ce s-a întâmplat în comunism în 
România şi despre care se ştie bine din studiile 
asupra acelui experiment. 

Primul pas este restrângerea libertății 
presei, care în mare parte s-a făcut prin 
tabloidizare. Urmează acum războiul cu 
publicaţiile. Die co Ste 

Trecem apoi 
măsură să mai strângă populații revoluționare. 
Vor fi “omorâte” şi sindicatele, liderii care mai 
iau atitudine. De cei ce au fost deja cumpăraţi 
nu mai vorbim. La fel şi patronatele, prin 
distrugerea sistemului privat. Deja 200.000 de 
firme au dat faliment. Altele abia se mai târâie 
lucrând la negru. 

Vor fi sporite taxele şi vor mai dispărea alte 
zeci de mii de firme. Deci, despre ce patronate 
să mai vorbim? Care mai e sistemul privat din 
România? 

Cum România e parte din experimentul 
european şi, implicit, mondial, fiecare ţară 
europeană se va conforma conform “reglajelor” 
din această “probă-eşantion”. Aşa se va şti şi 
cum va fi la extrema Grecia, dar şi la celălalt pol 
format din statele occidentale avansate, cu 
Germania vârf de lance. 

Nici un individ nu se va mai gândi la revoltă, 
ci la cum să supravieţuiască, la ce să pună pe 
masă, la cum să-şi plătească întreţinerea, 
gazele. şi curentul. Atât cât le va mai putea 
folosi. 

In cei 20 de ani de la revoluţie, de aşa-zis 
capitalism, România a fost “reglată” perfect. A 
fost reprogramată. lar din acest an a fost 
apăsată tasta “Enter/ Execute”. Scapă cine 
poate! 

Foarte important va fi, însă, şi rolul Rusiei. 
Este interesant de urmărit ce se va întâmpla cu 
“mama tuturor experimentelor”, cum se va 


i ae ia 


poziţiona Rusia față de întreg acest plan. Sau . 


Rusia va face parte dintr-un back-up, un plan B, 
de rezervă? 


Poor 
zi de (i Jr Cya 


imediat asupra direcțiilor în care o poate lua - 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


la. sindicate. Singurele în 


Mojtenirea Godeanu 


(...) Viitorul, pentru tineri, nu poate să 
însemne doar profesia: a gândi în felul 
acesta este egal cu a-i lăsa pe alții să-ți 
controleze soarta. : 

O să răspundeţi că soarta, oricum, e 
controlată de alții. Şi eu cred la fel, dar mie nu 
mi-ar fi deloc indiferent cine sunt acei "alții. 

Fiind creştini, ne gândim, întâi, că pentru noi 
hotărăşte Dumnezeu. Absolut adevărat, dar 
"Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă". Mai 
direct, şi practic vorbind, cei ce guvernează se 
joacă cu viața şi soarta noastră şi a urmaşilor 
noştri, ca şi cum am fi pioni într-un enorm joc de 
şah sau soldați de plumb - Doamne fereşte! 

"Şi, totuşi, supraviețuim”. 

Da, supraviețuim, dar este oare suficient 
pentru nişte ființe superioare, cum sunt 
oamenii? 


MULȚI CHEMAȚI 


Cred că în adâncul inimii fiecărui om se 
adună mâlul nemulțumirilor de fiecare zi şi de o 
viață. 

"Şi ce, credeți că o să schimb eu fața 
lumii?" 

Ei, bine, DA! Căci TU ai schimbat 
dintotdeauna soarta lumii prin muncă, dăruire, 
creaţie şi multiplicare! 

După toate acestea, ultimul argument care ar 
putea fi adus de unii tineri (sau, poate, se vor 
jena să-l susțină cu voce tare, dar şi-l vor spune 
în gând): "Dar eu nu am virtuți de luptător, nu 
am calităţi de conducător, eu sunt un om slab!" 

Aşa cum în sport, de exemplu, nimeni nu 
se naşte campion, şi în viața social-politică poți 
deveni ceea ce nici nu visezi; îţi trebuie doar 
credință în Dumnezeu, în viitorul ţării tale, iar 


Nicador Zelea-Codreanu 


alături de tine 
camarazi de idealuri 
perseverenți şi 
neiînfricaţi. 


A sta cu brațele în 
sân în faţa tuturor 
primejdiilor care ne 
pândesc este 
inacceptabil. 

Fie ca Dumnezeu 
să vă lumineze 
mintea, dragii mei 
tineri, viitori camarazi! 


"Cuvântul Legionar” NR. 4 


DESPRE NIŞTE REFORMATORI 


(...) Tot timpul apar voci pretinzând a fi din 
interiorul Mişcării, ale unor persoane semi- 
informate sau deficitare la capitolul logică 
sau mai degrabă la altele, cu exerciţiul 
deformării adevărului (de fapt minciuni 
sfruntate), constatând cu voce apăsată că alta 
ar fi situația Mişcării dacă s-ar renunţa la o 
anumită rigiditate în interpretarea doctrinei 
legionare, care, vezi Doamne, ne pune pe 
poziția de înțepeniţi, depăşiţi de vremuri şi 
evenimente! 

Prima ÎNTREBARE care se pune este: De 
când au apărut voci ÎN MIŞCARE care să 
pună la îndoială capacitatea Căpitanului de a 
conduce impecabil Mişcarea şi tineretul român 
în general, în lupta sa de apărare a pământului 

- românesc? & 

RĂSPUNSUL este simplu, consemnat în 
toate istoriile: prima voce discordantă a 
aparţinut lui MIHAI STELESCU. Ce se poate 
spune despre acest personaj, în afară de 
calitățile incontestabile ale unei inteligențe 
deosebite şi ale unui discurs strălucitor? (...) 

La marile arestări din iarna lui 1934, când se 
hotărâse de către autorităţi asasinarea fără nici 
o judecată a Căpitanului, după atentatul reuşit 
împotriva lui |. G. Duca, acesta reuşise să se 

ascundă temporar, dar legionarii închişi la Jilava 
îl credeau mort pe Căpitan, după un zvon lansat 
acolo chiar de Stelescu, şi cei doi viitori 
trădători ai Legiunii şi ai Căpitanului, 
Stelescu şi Sima, s-au autoproclamat 
conducători ai Mişcării, făcând o listă ce 
trebuia semnată de toți cei prezenți, listă care, 
ajungând la părintele lon Dumitrescu-Borşa, a 
fost dată în vileag, făcând publică dorința celor 
doi de a-l “îngropa de viu" pe Căpitan. (...) 

AI doilea contestatar în ordinea apariţiei a 
fost HORIA SIMA. Mult mai viclean decât 
predecesorul lui, având spatele asigurat prin 
trădare şi vânzarea Legiunii lui Mihail Moruzov, 
şeful Serviciilor Secrete, îndrăzneşte să se 
manifeste ca atare de-abia când Căpitanul este 
deţinut la Doftana, condamnat la 10 ani de 
muncă silnică, după un proces comandat de 
Carol al II-lea Tribunalului Militar! (...) Nu vreau 
să reiau cu această ocazie discuţia despre 
contribuţia directă a lui Sima la asasinarea 
Căpitanului, Nicadorilor, Decemvirilor şi a 
întregului Stat Major Legionar, 


Secrete ale timpului, Mihail Moruzov, 


sub 
îndrumarea directă a şefului Serviciilor 


VÂNT! 


“d 


împuşcat mai târziu în detenția de la Jilava, din 
ordinul lui Sima, (...) O scurtă paranteză: la 
observaţia unora sau altora că am mai scris 
despre comportamentul criminal al lui Sima, 
voi răspunde că voi mai scrie cât voi mai putea 
ține stiloul în mână - sau până mă voi 
convinge că au înțeles toți tâmpiţii care se 
fac a nu înțelege şi care ne acuză de 
nerespectarea principiului de unitate în Legiune. 
Unitate cu cine, cu adulatorii unui criminal?! 


Şi iată că a apărut o nouă generaţie de 
"mai deştepţi decât toţi”, reproşând sau 
numai punând la îndoială capacitatea 
Căpitanului, sau privind de sus, dacă nu 
strigând în gura mare că respectând legile şi 
moştenirea înaintaşilor legionari, dăm 
dovadă de incapacitate de adaptare la ziua 
de azi. Se vehiculează ideea că a încerca să 
aplici anumite. principii de viaţă sau de luptă 
elaborate atunci, în perioada interbelică, în 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


Nicador Zelea-Codreanu 


România de astăzi, ar fi o dovadă de înțepenire, 
de inadaptare la timpul prezent. 


Care erau atunci duşmanii declaraţi ai 
Legiunii şi implicit ai prosperității României 
şi ai românilor? 

Politicianismul, corupția, spolierea 
bogățiilor țării şi pauperizarea majorității 
zdrobitoare a românilor, asaltul economic al 
străinilor, cumpărând totul pe nimic, înrobind 
bietul român pe salarii de supravieţuire, 
despădurirea munţilor României în folosul unor 
venetici, transformarea românilor într-un popor 
de bolnavi datorită mizeriei creatoare de boli 
sociale şi a asistenţei sociale de două parale! 
Atenţie, vi se pare cunoscut? 

Am scris mai sus de situația României în 
perioada INTERBELICĂ! 

Nu există NICI O DEOSEBIRE față de AZI? 
Aşa vi se pare? i 

AŞA ŞI ESTE! Deci ce vi se poate părea 
depăşit?! 

Poate vă gândiţi la metodele de luptă? 

Metodele sunt cele legale, cu care luptă 
orice partid, şi nu îi dă nimeni în cap! 

Diferenţa faţă de celelalte partide şi noi este 
că scopul nostru şi grija noastră au fost soarta 
acestui popor, iar grija celor din celelalte partide 
este, a fost şi va fi îmbogățirea personală! 

Ce s-a schimbat de atunci şi până acum, 
"dragilor": anul din calendar şi cantitatea de 
zgură din sufletul nostru unde au ars zeci de 
ani de suferințe, dezamăgiri şi neîmpliniri! 

Tot ce a spus, a făcut, ne-a lăsat moştenire, 
toată experiența de luptă şi de viață a 
Căpitanului este la fel de actuală şi de valabilă 
azi, ca şi atunci. 

Nu vă mai ţineţi atârnaţi de Mişcare ca 
scaieții de blana oilor; faceți voi, cu 
"inteligența şi talentul" vostru, 'o mişcare 
politică după chipul şi mintea voastră! 
Lumea e mare, slavă Domnului, şi aveţi şi voi 
loc cu făcăturile voastre! 

Mişcarea  Legionară este: clădită pe 
temelia de oțel a oaselor martirilor noştri, nu 
este din plastilină să o faceţi voi cum vreți! 

incă o dată în plus, să vină în rândurile 
noastre cel ce crede nelimitat în ceea ce, mai 
mult ca oricând, ESTE Mişcarea Legionară! 
Inovatorii, pe pustiu! 


"Cuvântul Legionar” NR.36 


Pag. 9 


e aid ie me a RR NR eee rama etâtaial în îe. = au 


PE 0 e m ea 0 SUTU PRD CEE Pi... i 


Piesă “epienară aleplelică NU) 


CONCEPȚIA SOCIALĂ A LEGIUNII 


Istoria doctrinelor sociale ne înfăţişează 
numeroase concepții care s-au însumat în chip 
arbitrar sub aceeaşi denumire, cu toate că purced 
din principii cu totul deosebite şi practic duc la o 
completă dezbinare. Este şi soarta naționalismului 
Sub termenul acesta se înțeleg azi concepții de viață 
cu totul diferite, care stâmesc adeseori nedumerirea 
celor neobişnuiţi cu mânuirea nuanţelor. 

Câţi oameni de treabă nu dădeau până ieri 
sfatul că toți naţionaliştii trebuie să se strângă şi 
să lucreze laolaltă pentru propăşirea țării! 

Şi câți nu se declară singuri naționalişti, fără 
să priceapă de ce nu sunt considerați ca atare şi 
nu sunt lăsați să intre în rânduri! 

S-ar putea ca unii să fie de rea credinţă, dar cei 
mai mulți sunt naivi şi străini de realitate. 

De fapt există mai multe feluri de concepții 
naţionaliste. Cele răspândite până la revoluțiile 
totalitare din Germania şi Italia erau concepțiile 
naţionaliste reacționare, care se opuneau cu 
înverşunare transformărilor ivite în structura socială 
a lumii moderne, naționalismul conservator, adică al 
marilor proprietari, al moştenitorilor de titluri şi 
privilegii nobiliare, apoi concepțiile naţionaliste de 
clasă, mai cu seamă concepțiile liberale şi țărăniste, 
care tindeau să valorifice în noua rânduială 
europeană forțele clasei burgheze sau ale clasei 
ţărăneşti. 

Pe o poziție reacționară sau pe o poziție 
progresistă, concepțiile acestea n-au nimic de-a 
face cu naționalismul propriu-zis, pentru că în 
centrul acestor preocupări nu găsim națiunea, ci 
o singură categoric de oameni din sânul națiunii, 
care se străduieşte să trăiască din exploatarea 
celorlalte categorii de oameni. 


O concepție conservatoare care se ridică 


împotriva imitaţiei şi a importului de civilizaţie, adică 


împotriva tuturor schimbărilor neprielnice, poate fi 
naționalistă în măsura în care prin lupta aceasta o 
naţiune este ferită de părăsirea tradițiilor ci organice 
— dar puterea ei nu constă în dragostea de țară, ci 
în dragostea de privilegii la care o anumită clasă de 
oameni nu vrea să renunţe. 

Acelaşi lucru cu concepțiile liberale şi țărăniste. 
Puterea lor purcede din dorința de a crea o viață mai 
bună anumitor clase sociale. Liberalul, de pildă, este 
adeseori antisemit, dar nu este antisemit pentru că 
îşi dă scama de toţi termenii problemei ovreieşti, ci 
pur şi simplu pentru că ovreiul se iveşte ca un 
concurent primejdios în câmpul său de afaceri. Dacă 
ovreiul este asociat, nu concurent, el devine pentru 
liberal un cetățean care merită toată ocrotirea 
statului. 

Conservatorul iubeşte trecutul şi se lipeşte de 
tradiție, pentru că numai aşa îşi poate asigura 
privilegiile născute din trecut. şi menținute prin 
tradiție. 

Liberalul şi țărănistul sunt naționalişti numai 
în limita intereselor pe care le reprezintă. Pentru 
ci naționalismul este o armă de apărare sau de 
atac, un mijloc de a-şi asigura succesul în lupta 
pentru interese. Cu alte cuvinte, în concepțiile 
acestea naționalismul se iveşte ca o întâmplare 


(1907 — 1980) 

Sociolog marcant, antropolog, etnolog, 
profesor universitar, doctor în Litere şi Filosofie 

Frate de Cruce şi apoi legionar 


Născut în satul laşi, jud. Făgăraş, ia contact cu Mişcarea 
Legionară la liceul Radu Negru din Făgăraş; membru în Frăția de 


Cruce, devenind apoi legionar 


Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, cu 


specializare la Berlin, unde obține doctoratul (1934). 


Asistent al prof. Dimitrie Gusti; profesor universitar la Bucureşti 


şi Cluj. 


Colaborator al publicațiilor "Buna Vestire”, "Cuvântul", 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


Pag. 10 


convenabilă şi dispare îndată ce nu-şi mai 
îndeplineşte rosturile. ; 

Concepţia naționalistă a vremurilor noastre, din 
care face parte cu o poziţie bine distinctă şi 
concepția legionară, este cu totul altceva. 

Concepţia legionară pune accentul pe Neam, 
pe naţiune, ca forme organice şi integrale de 
viață. De aceea concepția legionară se 
deosebeşte net, atât. de vechile forme de 
naționalism, cât şi de concepțiile socialiste şi 
comuniste. 

Concepţia legionară nu izvorăşte din interesele 
ascunse ale vreunei clase. Ea se înalță din nevoia 
de reconstrucție naţională şi deci în lumina ei 
Neamul trece înaintea oricărei clase sociale. şi 
oricăror categorii de indivizi. 

Dacă liberalismul se bazează pe burghezie, 
țărănismul pe plugărime, comunismul pe proletariat, 
legionarismul se bazează pe toate forțele 
creatoare ale Neamului şi tinde la organizarea şi 
sporirea neîncetată a acestora. 

După concepţia legionară atât clasele sociale, 
cât şi indivizii sunt subordonați organic 
Neamului. Interesele unei clase sociale nu pol fi 
ținute în seamă decât în măsura în care ele nu 
contrazic interesele naţiunii, iar valoarea indivizilor 
se măsoară în funcţie de contribuţia lor la viața şi 
dezvoltarea naţiunii. Aceste două principii sunt 
esențiale. 

Nici o clasă n-are drept la privilegii. Nici o clasă 
socială n-are drept să se dezvolte în detrimentul altei 
clase sociale. Lupta de clasă propovăduită de 
marxism apare ca o grosolană eroare de 
perspectivă, de câte ori nu este o tactică vicleană de 
distrugere _ a neamurilor creştine de către 
organizaţiile zise internaționale sau umanitare, adică 
In realitate de către organizaţiile şovine şi 
imperialiste ale iudaismului. 

Marxismul propovăduieşte lupta .de clasă pentru 
că în timp ce fiii aceluiaşi Neam se războiesc între ei 
pentru interesele lor meschine şi puterea de vitalitate 
a Neamului scade, evreii se pot infiltra liniştit şi pot 
pune stăpânire fără luptă şi fără să se observe pe 
toate posturile de comandă. 

Teoria luptei de clasă a izvorât din nevoia de 
viață a unui popor care se vrea pe sine stăpân peste 
toate popoarele lumii, dar care fuge de lupta dreaptă, 
căci nu se simte în stare să învingă prin mijloace 
făţişe. 

Liberalismul,  țărănismul * şi conservatorismul, 
poate fără să vrea şi chiar fără să ştie, au servit, prin 
lupta .lor împotriva altor clase naţionale, planului de 
cucerire a lumii de către evreii mesianici. 

Concepţia legionară nu se lasă înşelată de 
aparențe. Dacă față de evrei cere o separație 
completă, nu vede în clasele sociale decât o 
organizare a puterilor de producţie a unei naţiuni, o 
diviziune. firească a muncii, impusă de cerinţele 
modeme de viaţă, aşadar o completare reciprocă de 
activități care nu se pot dezvolta decât una prin alta. 
Perspectiva legionară exclude deci lupta de clasă şi 
arată necesitatea imperioasă, pe viață şi pe moarte, 
a colaborării organice dintre toate părţile care 
compun 0 naţiune. Frontul de luptă se întoarce 


TRAIAN HERSENI 


înăuntru numai față de clementele parazitare, în 
înţelesul că ele trebuie complet eliminate. 

După concepția Căpitanului, care este concepția 
tuturor legionarilor săi, într-o naţiune nu există decât 
elemente creatoare şi elemente distrugătoare, 
elemente productive şi elemente profitoare. 

Legiunea cuprinde în rândurile ei şi face apel 
numai la cele dintâi şi caută să îndepărteze cu 
desăvârşire tot ce e potrivnic dezvoltării fireşti a 
Neamului şi pe toţi cei care trăiesc din exploatarea 
altora. 

Acapararea drepturilor naţionale de către o clasă 
socială sau, mai rău, de către o clică oarecare, este 
o crimă împotriva Neamului. Exploatarea omului de 
către om este o situație care trebuie să înceteze. 
Căpitanul a spus-o răspicai şi noi nu putem decât să 
ascultăm de poruncile lui. 

Statul legionar nu este un stat de clasă, ci un 
instrument politic, prin care Neamul îşi asigură 
expansiunea şi apărarea în lumea din afară şi îşi 
organizează puterile creatoare cu care este 
înzestrat. Statul însuşi este subordonat deci 
Neamului. Statul nu are nici o rațiune de a fi dacă 
Neamul nu se păstrează şi nu se dezvoltă prin el 
spre forme din ce în ce mai înalte de viață. De aceea 
statul nu poate fi uzurpat şi folosit împotriva 
Neamului fără a se condamna singur la pieire. 

Statul legionar se bazează pe patria legionară. 
Din pricina aceasta în sânul său trebuie să-şi 
găsească ocrotire deopotrivă muncitorii, țăranii, 
negustorii,  meseriaşii, industriaşii, intelectualii, şi 
oricare categorie de producători, dacă ei se situează 
pe linia Neamului şi îşi încadrează străduinţele lor 
temporale în străduinţele eterne ale Neamului. 

Ocrotirea statului legionar se extinde însă şi 
asupra celor oropsiţi de soartă, asupra celor slabi şi 
nevoiaşi, dacă fără vina lor au fost învinşi de 
împrejurări şi puşi în imposibilitatea să se mai ridice 
singuri. Patria este a tuturora, fie că sunt 
puternici, fie că sunt slabi. Din sânul ei se exclud 
numai cei răi, cei care greşesc față de Neam şi nu 
vor să-şi răscumpere greşelile. 

De aceea concepţia socială a Legiunii îmbină 
ideea de stat cu ideea de patrie şi socoteşte că 
singurul izvor de viață deplină şi înfloritoare este 
iubirea de oameni. In societate un om valorează 
atât cât iubeşte pe alţii şi se jertfeşte pentru ei şi atât 
cât este iubit şi urmat de semenii săi. 

Căpitanul a devenit Căpitan prin dragostea 
legionarilor săi şi rămâne în istoric prin jertfa sa 
cutremurătoare pentru izbăvirea Neamului. 

Statul legionar trebuie să valorifice mereu patria 
legionară. Legea patriei este însă legea iubirii. Se 
Vor ridica în fruntea celorlalţi cei care sunt capabili de 
iubire şi de jertfă, şi vor aparine patriei şi vor fi 
ocrotiți de statul înălțat de ea cei care cred în 
destinele patriei şi luptă pentru strălucirea ei. 

In noua ordine socială deosebirile de castă, de 
clasă şi de familie cad. lerarhia se stabileşte după 
puterea de iubire din care purced puterea de muncă 
şi de credinţă şi puterea de luptă şi de jertfă. 


“Însemnări Sociologice" nr. 5 din nov. 1940 


Sectiuni de Vitile Fo human 


TRAIAN HERSENI 


cercetător, "Frăția de Cruce”. 


OPERA 


"Istoria filosofiei 


(1973). 


"Ramuri" (Craiova),” Transilvania”, "Societatea de mâine”, "Semne", 


Pentru apartenența la Mişcarea Legionară este arestat de regimul 
comunist şi închis la Aiud în 1952, de unde este eliberat în 1964, odată cu 
amnistierea deținuților politici. 


R "Teoria monografiei sociologice” (1934), "Realitatea socială” (1935), 
Mişcarea Legionară şi țărănimea" (1937), "Mişcarea Legionară. şi 
muncitorimea' (1937), "Sociologia românească. Încercare istorică” (1940), 
moderne” 


"Prolegomene la teoria sociologică” (1969), "Sociologia literaturii” 


(1940), "Sociologie şi etică” (1968), 


Poenmenl 


PRESĂ ROMÂNEASCĂ DIN EXIL (VI) 
- PRESĂ DIN BRAZILIA, SPANIA, GERMANIA, FRANȚA 


BRAZILIA 


"Înşiră-te, Mărgărite” 


în îndepărtata Brazilie, la Rio de Janeiro, a apărut | 


din ian. 1951 până în dec. 1958, cu un număr 


variabil de pagini (de la 20 la 120), trimestrial sau 35 


pianual, revista "Inşiră-te, Mărgărite”. 


Redactor este |.G. Dimitriu, care în articolul de | 


fond al primului număr precizează: "Este o revistă 
jiterară care păstrează tradiția latinească a sufletului 


românesc, chinuit şi falsificat astăzi de politruci. Ne- k 


am gândit la condiţia scriitorului român în exil 
Revista va adăposti în paginile sale pe toți scriitorii 
noştri, pe care vitregia soartei sau. norocul i-a 
răspândit pe glob, de la Țara de Foc până la Marea 
Nordului. <<Inşiră-te, Mărgărite>>, vechiul descântec 
de basm, suflet din sufletul poporului, va veghea pe 
cât îi va sta în putință ca scriitorul să rămână un 
scriitor al poporului său. Vom aduce cititorilor pagini 
ale marilor noştri autori, pribegi astăzi, dar în egală 
măsură vom da cuvântul şi debutanţilor necunoscuți 
i ne vom strădui să întindem punți până la scriitorii 
din țară care spun NU ocupantului, deschizând uşa 
în acelaşi timp scriitorilor străini care ne sunt prieteni. 
Revista noastră este o revistă cu atitudine, nu 
magazin, libertatea spiritului şi libertatea cuvântului 
sunt idealurile pentru care vom combate în aceste 
pagini”. 

În NR. 5 din ian. 1952, în articolul "Un an" se 
afirmă următoarele: "in zbuciumata viață a unei 
reviste în exil, ca a noastră, nici depărtările, nici 
necazurile nu ne-au desființat. Scriitori pribegi. şi 
liberi au avut aici o tribună a lor de pe care au avut 
posibilitatea să-şi poată spună nestânjenit cuvântul, 
fără teama că bisericuțele sau grupuşoarele se vor 
amesteca în acest dialog intercontinental al 
scriitorului”. 

În acelaşi număr, la "Cronica măruntă", se 
precizează următoarele: "De la primul număr ne-am 
impus o țintă: să nu facem nici o politică de partid, ci 
numai literatură. Atitudinea este în mod natural 
anticomunistă şi suntem în Slujba neamului 
românesc. Vom fi ca o hrană sufletească emigrației 
româneşti, setoasă de literatura sănătoasă". Tot la 
această rubrică se fac aprecieri remarcabile asupra 
editurilor în limba română: "Cartea pribegiei" din 
Buenos Aires, "Biblioteca română" din Freiburg. 

Revista  "Înşiră-te,  Mărgările” are rubrici 
permanente ca: “Idei, Oameni, Fapte", "Cronica 
literară”, dar şi cronici plastice şi - muzicale. 
Semnează în paginile revistei Vintilă Horia, Nelu 
Manzatti, Mircea Eliade, Pamfil Șeicaru. 

N.I. Negrescu. în "Doina, articol despre cântecele 
populare antimuscăleşti . din ' Basarabia, — scrie: 
"Încercările de desnaţionalizare au început cu 
impunerea limbii ruse. şi iată ce zicea poporul: 
<<Muscăleşte oi învăţa / Când eu limba mi-oi uita, / 
Când o creşte grâu în tindă / Şi-a ajuns spicu' în 
grindă>>”. 

Alţi colaboratori ai revistei: Horia Stamatu, Vasile 
Posteucă. Se publică şi poezii de Radu Gyr, Tudor 
Arghezi, Nichifor Crainic şi alţii. 


SPANIA 


"Libertatea Românească” 

Printre publicaţiile exilului din Spania se numără 
ŞI revista de gândire şi acţiune "Libertatea 
Românească". 

Apare la Madrid din aug. 1951 până în mai 1955. 
Redactor este Horia Stamatu, garant este Mihai 
Fotin Enescu şi desenator Dumitru Anastase. In 
Cuvânt înainte" din primul număr se precizează: 

Au apărut sub titlul de  <<Libertatea 
Românească>> până acum, începând din iulie 1859, 
Nu mai puţin de 37 de publicații cu: acest titlu. Noi 
Suntem numărul 38. Majoritatea au apărut în 
Moldova, Muntenia sau Oltenia. (ziarul conştiinţei 
Olteneşti). Au fost organe efemere ale liberalismului 
cetățenesc (independente, dar de fapt de partid!), 


= i 


cea mai longevivă şi bine scrisă fiind <<Libertatea>> 
care a apărut la Orăştie, între 1901-1938, scoasă de 
părintele Moţa şi apoi, în ultimii ani, de fiul său, lonel. 
Acesta şi-a pierdut viața în Spania, la numai 15 ani 
de la marea jertfă românească, cea mai înaltă 
expresie a generaţiei din 1922, pentru Hristos, 
pentru România, pentru Europa şi pentru lumea 
întreagă, spre a salva omenirea de comunismul 
sovietic”. 

Principalii colaboratori ai revistei au fost Mihai 
Fotin Enescu, Horia Stamatu, Aron  Cotruş, 
Constantin Virgil Gheorghiu. 


GERMANIA 


“Indreptar” 

Amintesc de alte două publicații ale exilului 
românesc în Germania. 

“Îndreptar“, "foaie pentu gând şi faptă 
creştinească”, apare la Munchen din decembrie 
1950 până în oct. 1953, sub deviza "De Imitatione 
Christi”. 

Redactor şef era Flavin Popan, ajutat de 
colaboratorii Gh. Racoveanu, Oct. Bârlea şi Alex 
Mircea. 

În articolul din NR. 1, intitulat "Cuvânt de 
lămurire", se afirmă următoarele: "Foaia aceasta 
scrisă pentru românii din exil vrea sa fie un indicator 
de drum la răscrucile vieţii moderne. În îndemnul, în 
rigoarea ori în certarea noastră, nu rațiunea noastră 
va fi stâlpul de foc menit să arate calea. Noi nu vom 
judeca ideile şi faptele prezentate aici, nu va fi 
raportată la istețimea rațiunii noastre, ci vor fi 
raportate la o ordine obiectivă şi firească: ordinea 
creației şi revelaţiei Lui Dumnezeu". 

Principalii colaboratori ai revistei au fost Gh. 
Racoveanu, Oct. Bârlea, Aron Cotruş, Mircea Eliade, 
D.C. Amzăr, Grigore Nandriş, Vasile Posteucă, Al. 
Gregorian. 

Rubrica "Tipărituri româneşti în exil' înregistrează 
majoritatea publicaţiilor emigrației româneşti: ziare, 
reviste, studii, volume, iar altă rubrică, "Din R.P.R", 
cuprinde informaţii despre unele evenimente politice 
şi culturale din țară (procese, acţiuni de rezistență 
sau de sabotaj, date în legătură cu persecuția 
religioasă etc.). 

Paginile revistei au fost ilustrate cu numeroase 
reproduceri din iconografia religioasă (icoane, 
gravuri, obiecte de cult, fotografii ale unor biserici şi 
mânăstiri celebre din România etc.). 


"Contrapunct" 


Era o revistă trimestrială de politică şi cultură. 

De apariția ei s-a ocupat George Carpat 
Dumitrescu, publicaţia având o viață scurtă, apărând 
în total 7 numere, din 1985 până în dec. 1986, 
fiecare număr având 24 de pagini. 

În articolul de fond din primul număr, sub titlul 
“/ntenții şi temeiuri” se exprimă dorinţa revistei de a 
reprezenta "un focar de. spiritualitate modernă şi 
totuşi aplecat spre obârşie, advers față de teoria 
marxistă şi realitatea comunistă din Europa de 
Răsărit, fiind solidar cu toate victimele din aceasta 
zonă". 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


(continuare din numărul trecut) 


Virgil lerunca are rubrica "Antologia ruşinii”, în 


care, printre altele, este recenzat elogios scriitorul 


Paul Goma; este prezentă şi antologia lui Zahu 
Pană, "Poezii din închisori”, lon Petru Culianu are, la 
rândul său, rubrica "Religie şi istorie”. 

Gelu lonescu are un articol incendiar în primul 
nmăr "Intermitenţele unei cariere: Adrian Păunescu, 


| cenaclul <<Flacăra>> şi puterea"; 


FRANȚA 

“Limite” 

A apărut la Paris în intervalul sept. 1969 — Nov. 
1986. Revista nu a publicat un articol program şi a 
avut un format asemănător "Biletelor de Papaga!”, 
"spre a putea pătrunde mai lesne în țară". . 

Este o revistă de înaltă ţinută, susținută de 
condeie celebre: Emil Cioran, Eugen lonescu, Ştefan 
Bocuş, Virgil lerunca, Monica Lovinescu, Sorin 
Alexandrescu. 

Mircea Eliade semnează la 9 aprilie 1972 o 
dezminţire în legatură cu un interviu acordat lui 
Adrian Păunescu la Chicago şi publicat în Bucureşti 
în revista "Contemporanul": "Au fost eliminate pagini 
întregi şi, în primul rând, pasagiile pe care le 
consideram centrale în convorbirile noastre pentru 
că vorbeam despre formaţia mea intelectuală şi deci 
despre influenţa lui Nae Ionescu, învățătorul meu şi 
al generaţiei mele. Au fost, de asemenea, paginile în 
care discutam despre Emil Cioran, Eugen Ionescu, 
Dan Botta şi Mircea Vulcănescu, ca să nu mai 
vorbesc despre referințele la scrierile mele de istorie 
a religiilor şi de filosofia culturii”. 

Se dau în revistă şi datele despre grevele 
minerilor din 1-3 aug. 1977, precum şi scrisoarea 
scriitorului Dorin Tudoran adresată lui Nicolae 
Ceauşescu. 

lon Jianu semnează articolele care îl omagiază 
pe Mircea Eliade, la moartea acestuia. Titluri; 
"Ultimele clipe ale lui Mircea Eliade”, "Cine este el?", 
"Prăbuşirea centrului”, "Cu Mircea Eliade la Braşov", 
"Profesorul", "Mircea Eliade mai mult ca niciodată”, 
"Mircea Eliade şi obsesia României", "Un semn al 
destinului”, "Tinereţea lui Mircea Eliade”, "Mircea 
Eliade şi patosul ştiinţei”. 


"Luceafarul" 


"Revista scriitorilor români din exil”, apare la Paris 
în nov. 1948, cu un număr mare de pagini, între 125 
şi 204. 

A fost sprijinită financiar de gen. N. Rădescu, 
primul preşedinte al Comitetului Naţional Român, din 
fonduri puse la dispoziţie de industriaşul Nicolae 
Malaxa, stabilit în Statele Unite ale Americii. 

Animatorii revistei au fost N.I. Herescu şi Mircea 
Eliade, iar Virgil lerunca a îndeplinit funcția de 
secretar de redacţie. Principalii colaboratori: Mircea 
Eliade, Constantin : Virgil Gheorghiu, Mihail 
Fărcăşanu, Constantin Antoniade, George 
Crărănescu, Emil Cioran. 

Datorită încetării sprijinului financiar revista îşi 
încetează activitatea. 


“Moftul Român” 


Inchei cu prezentarea unei reviste al cărei titlu 
provoacă, desigur, zâmbete. 

Această revistă umoristică a apărut la Paris între 
1951 şi 1952 - în total, şase numere. 

Nu se face precizarea locului şi a colegiului de 
redacţie, numele de pe frontispiciul revistei fiind 
"preşedinte N. Rădescu, proprietar N. Malaxa”. 

"Moftul român" a recurs la câteva dintre formele 
tipice ale gazetăriei satirice şi umoristice: anecdota, 
sceneta. Sunt satirizați uneori şi membri ai exilului, 
conform zicalei: "Doi români şi trei partide”! 


- SFÂRŞIT - 


Drm ae a 


Pag. 11 


rupă A lapte 
"CRIMINALIADA” DIN 1990 


În spiritul scrisorii publicate la pag. 4, să deschidem istoria noastră recentă — necenzurată! - din urmă cu 24 de ani: în mod sigur mulți dintre cei 


care au astăzi 30 de ani, pe atunci se uitau la desene animate. 
lată filmul evenimentelor, narat de un participant: ziaristul Victor Roncea: 


Debutul fenomenului 
Piața Universității 

22 aprilie 1990; I 

Se împlineau patru luni de la ore N 


organizat o comemorare la Cimitirul [ema 
Eroilor, de unde au pornit în marş [88 
spre Televiziune. 

La încheierea manifestației, în 
timp ce coloana de manifestanți se 
deplasa pe Calea Dorobanţilor, de! 
la balconul unui bloc s-a aruncat un Ţ 
ghiveci de flori care a rănit grav o Jai 
femeie în vârstă. Incidentul a făcut [iăăă 
ca tensiunea din  rândullăăă 
manifestanţilor să crească. Ajunşi în 
Piaţa Universității, .*_ ei ocupă 
carosabilul, blocând circulaţia atât 
pe Bd. Nicolae Bălcescu, cât şi pe 
Bd. Republicii. r 

Pentru prima dată după 
Revoluţie se înalță baricade din] 
panourile metalice aflate în jurul | 
şantierului de la Spitalul Colțea, 
care sunt dispuse chiar în Piaţa Universității. 
Troleibuzele se opresc, generând blocarea traficului. 

După lăsarea întunericului apar, pentru prima 
oară după 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele 
speciale de intervenție. 

Peste noapte, încercuiți de poliție, vor rămâne 
cca. 30-60 de manifestanți, printre care reprezentanţi 
ai asociaţiilor “16-21 Decembrie”, “GID', '21 
Decembrie”, “AFDPR” (Oct. Rădulescu), răniți în 
Revoluție, rude ale unor decedați, măicuțe care au 
cântat “Hristos a Înviat” şi alte cântece religioase, un 
preot care a slujit la troiță. 

La portavoce manifestanţii au cerut includerea în 
legea electorală a punctului 8 al Proclamaţiei de la 
Timişoara — interzicerea candidaturii foştilor activişti 
comunişti şi ofițeri de Securitate pentru primele trei 
legislaturi. 

Se scandau lozinci: “FSN, FSN, du-te în URSS”, 
“lliescu, nu uita, tineretul nu te vrea! “Nu vrem 
preşedinte care să ne vândă URSS-ului”, “Nu suntem 
huligani”, “16-21, nu pleacă nici unul', “15-22, voi aţi 
tras în noi!”, “Jos comunismul!”. 

Cum numărul manifestanţilor tot scădea, iar 
Poliţia rămânea pe poziţii, câţiva membri ai 
asociaţiilor prezente au încercat, fără succes, 
mobilizarea studenţilor , din complexele mai 
importante. 

Dimineaţa în jur de ora 7, în ploaie, rămăseseră 
vreo 7-8 demonstranți, printre care Oct. Rădulescu şi 
doi membri GID. Dintr-o Dacie albă au coborât nişte 
ofițeri de poliţie care i-au alungat pe manifestanți 
lângă zidurile Universității, dirijând circulaţia. 

Şi, pe când priveau deprimaţi, înfometați, 
zgribuliți de frig în ploaie cum poliţiştii le călcau în 
picioare pancartele de pânză, mai abitir cea cu 
"MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?', pe 
care au îngropat-o în noroi, deodată Oct. Rădulescu 
începe să urle în portavoce: “Victorie, victorie! Am 
învins! Victorie!”. Atunci ne-am uitat unii la alţii, 
gândind cu toții acelaşi lucru; mai târziu, ne-am dat 
seama că avea dreptate. 

23 aprilie: 

Lumea se adună pe trotuarul din fața Teatrului 
Naţional. Se vorbeşte la portavoce. Peste noapte 
rămân cca. 100 de persoane. 

24 aprilie: 

În jurul orei 5 dimineața Poliţia se năpusteşte 
asupra oamenilor strânşi în jurul troiței, lovindu-i cu 
sălbăticie. 

În jurul orei 11 Poliţia se retrage, Piaţa fiind 
reocupată de câteva sute de manifestanți. Se striga 
cu patimă “Jos Iliescu!” 

În dimineața aceleiaşi zile, preşedintele CPUN, 
lon lliescu, cere votarea unei moțiuni pentru 
eliberarea forțată a Pieței, moţiune ce nu va fi 

adoptată. lon Iliescu îi numeşte pe cei 


Pag. 12 


care îl contestau în Piața Universității, “golani”. 

George Roncea povesteşte: “La ora 12, după ce 
am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un 
cartonaş pe care am scris apăsat <Golan>>. In 
stânga, jos, am pus ca o marcă semnătura: lon 
Iliescu. Trag la xerox câteva sute de bucăţi şi cumpăr 
două cutii de ace. Îmi pun prietena să se plimbe cu 
ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau 
indignaţi ofensa adusă de Iliescu. Chestia uimeşte, la 
început, dar foarte iute apare reacţia aşteptată, de 
frondă ironică la adresa încruntatului Iliescu, moment 
în care apar la vedere cu teancul de insigne şi cu 
acele. În două minute rămân fără ecusoane, pe care 
oamenii, râzând, şi le prind cu mândrie în piept”. 

La ora 15 Institutul de Arhitectură va fi 
împodobit cu o inscripţie pe care se putea citi: 
“Facultate de golani”. 

Din “acel moment s-a împlinit fenomenul de 
autolegitimare a unui grup social distinct, ce era până 
atunci încă difuz şi lipsit de contur. Eticheta de 
“golan” devine însemnul heraldic al minorității 
bunului simț din România. 

La ora 17 preşedintele Ligii Studenților din 
Universitate, Marian Munteanu, deschide balconul 
Facultăţii de Geologie, în pofida opoziţiei profesorilor. 
Astfel debutează fenomenul Pieței Universității. 
Cheia celebrului balcon este furnizată de către o 
femeie de serviciu, al cărei nume, din păcate, nu a 
fost înregistrat de posteritate. 

Înălțimea balconului, prelungire simbolică a 
+rupului Universităţii, devenit tribună a opiniei 
anticomuniste, conferă o altă perspectivă celor care 
contestă fesenismul de stat şi de partid. 

Manifestanţii, care până atunci străbăteau oraşul 
în lung şi în lat, se stabilizează şi-şi alcătuiesc o 
fortăreață aşezată pe un loc strategic. Încărcătura 
spațiului sacru, datorată jertfei aduse aici, se 
transferă asupra celor ce-l “locuiesc”. Se constituie 
astfel frontiera, limita grupului ad-hoc intitulat 
“golani”, asupra căruia se răsfrânge proiecția de 
ordin spiritual, de continuatori şi depozitari ai 
mesajului celor ucişi aici în decembrie, pentru 
libertate. Granița teritoriului Golaniei este fixată de 
perimetrul Universității şi al Facultăţii de Arhitectură 
şi are ca limite periferiale intersecţia, nod de 
circulație vital al oraşului, Intercontinentalul, care 
exprimă simbolic linia fostei baricade din 21 
decembrie. 


Organizarea Pieței 

Studenții din cele două facultăți s-au constituit în 
echipe de lucru, pe “specialităţi”- respectiv pe 
expresie vizuală şi literar-orală. 

Primul text afişat pe fațadă a fost punctul 8 din 
Proclamaţia de la Timişoara, scris pe un cearşaf. S-a 
mai adus o enormă reproducere făcută de mână 


| |liescu şi pe Ceauşescu împreună. 
ldeea era să se obțină o 
1 particularizare distinctă a Zonei 
Libere, atât prin dispunerea 
lozincilor, care trebuiau să 
| delimiteze Piaţa, cât şi prin 
43] conținutul - mesajului înscris pe 
26 fă] suprafața pânzelor. 

W S-a compus o siglă a Golaniei, 
fixată pe turnul Arhitecturii, care 
desemna ideea  nonviolenței 
simbolic, prin folosirea semnului 


] aveam nevoie de 
internaţional. 

Toate acele uriaşe lozinci din 
:]] Piaţă au fost realizate în atelierul de 
i la Arhitectură. Fetele trăgeau la 
&] maşină pânzele, iar noi pictam non- 
SĂ stop, refăceam ce se strica din 

iz] cauza vântului, ne cățăram pe 
— ră 3 streşinile facultăţilor, într-o 
echilibristică periculoasă, pentru a atâma alte şi alte 
texte şi desene. Am acoperit clădirile Universității şi 
ale Arhitecturii, care au devenit suportul unei gazete 
de perete sui-generis a Pieței Universităţii. Deasupra 
balconului a fost instalată Icoana Maicii Domnului. 
Străjuind balconul, de o parte şi de alta se aflau 
portretele lui Eminescu. Simbolic, aceste efigii 
guvernau Piaţa şi exprimau spiritul creştinesc şi 
românesc invocat de studenți. 

Atelierul de la Arhitectură şi-a extins rolul 
funcțional din momentul apariţiei video-proiectorului. 
“Apariţia” a însemnat şterpelirea sculei, aflată în 
proprietatea Centrului Cultural al Franţei, care avea 
deschisă o expoziţie la sala Dalles. Aparatul era 
“împrumutat” la căderea serii, adus pe şest în Institut, . 
şi apoi plasat la loc după ce se difuzau filmele 
montate tot acolo, la etajul patru. Ecranul fusese 
construit din bare de aluminiu “completate” din 
patrimoniul Oficiului de Expoziţii. Aveam trei video-uri 
şi două televizoare adunate de pe la amici. Casetele 
filmate în timpul Revoluţiei erau vizionate în premieră 
aici, montate improvizat şi apoi distribuite la emisari 
sosiți din centrele universitare din ţară unde se 
organizaseră mini-Golanii. 

Francezii au aflat după un timp că filmele din 
Piaţă se proiectau cu obiectul lor, aşa' că am rămas 
fără el. Sorin Dumitrescu a încercat fără succes să-i 
convingă pe francezi să ne mai lase proiectorul. Am 
încercat la toate centrele culturale la care ştiam că 
există video-proiectoare, şi cu această ocazie am 
realizat ce puternică susținere avea regimul Iliescu. 
Nimeni nu a vrut să ne servească. 

Dacă Arhitectura constituia centrul de realizare a 
imagisticii Pieței, Universitatea reprezenta punctul de 
difuzie principal al mesajului Golaniei. Cântecele 
alcătuiau o umbrelă sonoră ce acoperea teritoriul 
Pieței şi solidariza conştiinţa publică a locuitorilor 
acesteia. Băieţii de la Ligă purtau greul organizării 
accesului la balcon, devenit o portavoce de mare 
putere a Pieței. 

Oameni de toate felurile s-au perindat la balcon 
şi, pe măsură ce lua amploare fenomenul Pieței, la 
balcon au început să apară personalități de prestigiu 
ale vieții româneşti. 

Studenţii din Universitate trebuiau să facă față şi 
grupurilor de diversionişti de la diverse asociații 
dubioase apărute ca ciupercile, care încercau să 
imprime Pieței o orientare agresivă, pentru a 
compromite mesajul non-violent lansat şi susținut de 
studenți. ă 

Tot la Universitate se organiza curăţenia şi 
apărarea Golaniei. Se făcea cu schimbul de pază în 
perimetrul Pieței, deoarece încă de la început a 
persistat norul amenințării şi al violenței asupra 
Zonei. : 


suport 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


| 
| 
| 
| 


La sfârşitul lui aprilie se gg 
declară greva foamei pentru 
susținerea revendicărilo 

Pieței. Greviştii (veniţi din toate 
regiunile țării: Timişoara, Cluj, Constanţa, 
Galaţi) se vor instala în corturi pe peluza 
din fața Teatrului Naţional. 

Fără nici o legătură cu manifestația, în IRRă 
zonele limitrofe ale Pieței Universității ERE 
deci în afara baricadelor) a apărut treptat 
un fel de talcioc țigănesc, încurajat de 
poliție. Era necesară o imagine 
detestabilă asociată Pieței, care să fieji 
popularizată şi îngroşată de Televiziune. [= 

În 17 mai organizaţiile studenţeşti şi 
ale revoluționarilor au blocat o iniţiativă a 
unor grupuri obscure infiltrate în Piaţă, 
care ar fi putut genera război civil în [E 
Bucureşti. Este vorba de Teodor Maries, | = 
actualul uzurpator total ilegal allbg? 
“Asociaţiei 21 Decembrie”, pe atunci activ 
în aşa-zisa “Alianţa Poporului”. Ne-am 


dat seama că nu avem capacitatea operativă|”* 


pentru a putea bloca acțiunile diversioniste ale 


unor profesionişti. Se întrevedea dezastrul — | 


sfârşitul tragic al Pieței. 
Pe 24 mai ne-am retras din Piaţă. 


Lichidarea Pieței Universității 


Hotărârea de lichidare a Pieței Universităţii a fost|i 
luată pe 11 iunie, în cursul unei întruniri la Guvern, 


conduse de Ion lliescu şi Petre Roman. 


Este de amintit faptul că Adrian Sârbu, actualul | 


magnat media, pe atunci şef de cabinet al lui Petre 
Roman, propusese chiar plasarea unei încărcături 
de dinamită sub balconul Universităţii. 


În noaptea de 12 spre 13 iunie în Piaţă se aflau 


aprox. 200 de persoane şi greviştii foamei. 


În jurul orei 4 peste 1000 de poliţişti au început 
“curățirea” Pieței. Marian Munteanu fusese ridicat de- 


acasă — în jurul orei 6 — pentru o “discuţie” la Poliţie. 


Caracterul represiv şi violent al acţiunii a stâmit 
protestele trecătorilor şi ale unor studenți din 
Facultatea de Arhitectură. Poliţiştii i-au reţinut şi 


fidicat şi pe aceştia. 


Pe 13 iunie, în jurul orei 10, Piaţa, complet 
eliberată de manifestanți, continua să fie înconjurată 


de poliţişti. 


În jurul orei 11 îşi face apariția grupul de muncitori Dă 
de la IMGB care “face ordine”, atacând studenţii din 


Institutul de Arhitectură. 
La ora 12.30 în jurul Pieței Universităţii se adună 


deja câteva sute de manifestanți indignaţi dar 


paşnici, aflați față în faţă cu scutierii. 

Poliţiştii îi bombardează pe manifestanți cu pietre. 
Câteva minute mai târziu începe confruntarea directă 
manifestanți - Politie. 

La ora 14, pe lungimea de undă a postului radio 
Contact s-a interferat o discuţie dintre “indicativul 52" 
şi “53”: “Vă rog să informaţi pe dl. preşedinte. Ne 
dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea. 
Vă rog să informați.” “52” şi “53” erau Chiţac şi 
Diamandescu. 

Studenții care păzeau Facultatea de Chimie 
Surprind un tânăr care încerca să dea foc unui 
autobuz cu ajutorul unei sticle incendiare. Luat la 
bani mărunți, se descoperă că băiatul este elev la 
Academia de Poliţie. 

La ora 15 tensiunea în Piaţă atingea cote 
maxime. În jurul orei 15.30 este eliberat Marian 
Munteanu. 

„La 16 Poliţia dispăruse complet din zonă, Piaţa 
fiind reocupată de către manifestanți. 


În perioada 13-15 lunie 1990 în Bucureşti, forțele 
de ordine susținute de mineri au intervenit în forță 
impotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a 
populaţiei civile. Intervenția a fost cunoscută 
ulterior sub numele de "mineriada din iunie 
1990”. Aceasta a fost considerată cea mai 
Sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură 
dintre toate acţiunile minerilor. 

„Rădăcinile acestor “"MINERIADE” (româna este 
Singura limbă din lume în care a fost creat acest 
Cuvânt, care mai apoi a fost tradus în toate limbile 
planetei) se găsesc în evenimente mai vechi ale 
istoriei noastre. 

Se pare că după revolta minerilor din 1977 
Valea. Jiului a fost permanent supravegheată şi 


La ora 17 Marian Munteanu apare în balconul 
Universității făcând numeroase apeluri la calm şi 
nonviolenţă. 

În acest timp sediul MI şi SRI era atacat cu pietre 
şi sticle incendiare de către indivizi dubioşi, atletici, 
echipați cu treninguri viu colorate, cam prea 
ostentativ “civile”. Stingem incendiile declanşate în 
clădirea SRI. 

În jurul orelor 18.30-19.00, martorii declară că au 
auzit şase sau şapte focuri de armă, trase din sediul 
MI, probabil de la etajul II sau III. Două persoane au 
fost ucise. 

În fața sediului Televiziunii se adună aproape 
2000 de oameni. Printre ei s-a zvonit că vor fi admişi 
în sediu reprezentanţi ai demonstranților, pentru 
începerea unui dialog cu conducerea TVR. Astfel, 


păzită de Securitate, inclusiv prin înlocuirea 
adevăraților mineri cu securişti. 

Ceauşescu însuşi avea un plan prin care trupele 
de Apărarea Patriei să contribuie la înăbuşirea 
Revoluţiei şi le dotase cu bâte şi alte obiecte 
contondente, dar muncitorii din Timişoara, Braşov nu 
au putut fi convinşi să ia parte la un asemenea 
carnagiu, ci, dimpotrivă, au manifestat pentru 
libertate. 

O lovitură asemănătoare fusese administrată 
partidelor politice din Opoziţie cu prilejul grevei 
regale în 1947, când sute de studenţi membri ai 
organizaţiilor de tineret ale PNȚCD şi PNL au fost 
bătuți în Piaţa Palatului de muncitori cu bâte aduşi cu 
camioanele de PCR. 


militarii care păzeau instituţia 
au permis pătrunderea a 200 

de persoane în clădire. 
, La poarta TVR au apărut 
grupuri de 40-50 de persoane, 
îmbrăcate în salopete şi înarmate cu 
bâte, care au blocat ieşirea celor invitați 
ȘI în clădire. 

Manifestanţii reținuți în Televiziune 
sunt prezentaţi pe post drept agresori 
fi Răzvan Theodorescu întrerupe emisia 
"d generând isteria în Valea Jiului. Armata 
Anu a intervenit. 

La ora 22 la TVR situaţia: era 
controlată de forțele de ordine. 
Manifestanţii din fața clădirii au fost 
complet dispersaţi în jurul orei 1. 

TVR a transmis comunicatele 
preşedintelui Iliescu . şi comunicatele 
Guvernului, în care se declara că în țară 
Bl ar avea loc o “rebeliune legionară”, în 
vederea răsturnării ordinii existente. 

S-a făcut apel către cetățenii județelor 
învecinate, precum şi la mineri pentru a se 
deplasa în Capitală “spre a restabili ordinea şi a 
apăra democraţia.” j 

Executivul însă deja apelase la Armată, iar 
garnizoana Bucureşti la ora 17.20 intrase în alarmă. 
În acelaşi timp batalioanele de mineri se pregăteau 
pentru a se îndrepta către Bucureşti. lliescu şi 
Roman nu aveau încredere în Armată, de vreme ce 
utilizau în paralel o forță civilă cu caracter paramilitar. 

Armata la ora 1,05 noaptea raportase că a reuşit 


di să controleze situaţia în Capitală. 


Trenurile cu mineri, dacă se dorea, puteau fi 
oprite după această oră între Craiova şi Caracal. 
Nu numai că executivul nu a ordonat această 
măsură, ci, dimpotrivă, a continuat să aducă 
mineri, ultimele trenuri îndreptându-se către 
Bucureşti la orele 7 şi 9 dimineața. 

Pentru deplasarea minerilor Direcţia Mişcare a 
Ministerului Transporturilor a aprobat formarea a 11 
garnituri speciale de trenuri, cu încălcarea normelor 
în vigoare şi a Regulamentului Ministerului. Pentru 
formarea trenurilor speciale se impunea avizul unei 
comisii militare, ceea ce nu s-a făcut. 

In dimineaţa zilei de 14 iunie, la ora 5, au ajuns 
în Bucureşti peste 10.000 de mineri, continuând să 
sosească alte şi alte garnituri. În total la Bucureşti s- 
au adus aproape 20.000 de mineri, ca o 
demonstrație de forță fără precedent adresată 
bucureştenilor ce trebuiau cumințiți. 

In jurul orei 5.30 în Piaţa Universităţii a năvălit 


-] hoarda de mineri înarmaţi cu răngi şi securi. Au 


pătruns în clădirea Universităţii şi în Institutul de 
Arhitectură. Clădirile au fost cercetate de la subsol 
până în pod, în căutare de efecte legionare, ocazie 
cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, 
aparatură şi o grămadă de capete de studenți. 

Sediile ziarelor “Dreptatea”, “România liberă” şi 
ale partidelor istorice au fost devastate. În raidul lor 
asupra Capitalei minerii au înhățat peste 1500 de 
bucureşteni. Majoritatea arestaţilor au fost duşi la 
unitatea militară Măgurele, unde au trăit un adevărat 
infern. 

Acest lung şir de violenţe s-a soldat cu peste 900 
de răniți, dintre care 500 au avut nevoie de 
spitalizare. În ceea ce priveşte numărul real al 
morţilor, acesta rămâne necunoscut. Oficial s-a 
avansat numărul de şapte morţi, dintre care cinci 
decedați prin împuşcare. 


Puterea FSN nu a reuşit să genereze probe cu 
care vreuna din persoanele arestate să fie 
condamnată în justiţie. 

Acţionând ca o forță independentă de stat 
minerii s-au substituit forțelor de ordine şi implicit 
au subminat statul, iar consecința a fost acţiunea 
împotriva statului în următoarele 3 "mineriade” 
(împotriva guvernului Petre Roman în sept. 1991 
Aa a DARA Radu Vasile în ian. 1999 şi în febr. 


Cu toate acestea, deşi au trecut 24 ani de la 


evenimente, dosarul "mineriadelor" e departe de a fi 
finalizat, 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


Pag. 13 


DJT ie 


uta little 


SFINȚI Al ZILELOR NOASTRE (XII) 


Evanghelos 
Bairaktari, după 
numele său de mirean, s-a născut în 1906, în 
localitatea "Sfântul loan Karystia”, din Insula Evia, 
unde odihnesc moaştele Sf. loan Rusul, făcătorul de 
minuni. Părinţii săi, Leonidas şi Elena, au primit de la 
Dumnezeu cinci copii. Cel de-al patrulea, botezat 
Evanghelos, a fost Cuviosul Porfirie. Din pricina 
sărăciei tatăl său a plecat în America spre a munci la 
Canalul Panama. 

Pentru a-şi ajuta material familia, la vârsta de 
numai 10 ani tânărul Evanghelos a fost nevoit să 
lucreze la minele din zonă şi la nişte băcani din 
Halkida şi din Pireu. Pe când avea în jur de 12-15 
ani, citind viața unui sfânt pustnic, tânărul 
Evanghelos a luat calea Sf. Munte Athos. A dus încă 
de mic o viață de rugăciune, de ascultare desăvârşită 
şi de nevoințe pustniceşti. Primul său nume de 
monah a fost Nichita. Sf. Porfirie povesteşte cum a 
ajuns la viața monahală: „Pe când păşteam vitele, 
citeam silabisind viaţa Sf. loan Kalivitul (Colibaşul). 
Di l-am îndrăgit mult pe Sf. loan şi mă rugam 
îndelung, ca un copil de 12-15 ani, cred, nu-mi mai 
amintesc bine. Şi, vrând să-l imit, cu foarte multă 
luptă am plecat de la părinţii mei pe ascuns şi am 
ajuns la Kavsokalivia la Sfântul Munte şi am intrat în 
ascultare la doi Bătrâni ce erau frați buni, Pantelimon 
şi Ioanichie. S-a întâmplat să fie foarte evlavioşi şi 
plini de virtuţi, aşa că i-am îndrăgit foarte şi, de 
aceea, cu rugăciunile lor, făceam deplină ascultare. 
Acest lucru m-a ajutat foarte mult şi simțeam o mare 
iubire pentru Dumnezeu." 

Fiind bolnav, a fost nevoit să se întoarcă în 
localitatea natală. Aici s-a întâlnit cu arhiepiscopul 
Sinaiului, Pofirie al III-lea, care i-a intuit nivelul moral, 
şi, în anul 1927, deşi Cuviosul avea pe atunci doar 
21 de ani, arhiepiscopul l-a hirotonit preot, 
punându-i numele de Porfirie. lar mitropolitul 
Pantelimon din Kanystia l-a hirotesit în slujirea de 
duhovnic. 

In anii ce au urmat a slujit ca părinte 
duhovnicesc,  spovedind şi sfătuind la 
Mănăstirea Sf. Haralambie din Lefka. În 1938 
Cuviosul Porfirie a fost numit arhimandrit. 

În timpul celui de-al doilea război mondial 
a slujit ca preot într-un spital din Atena, 
paroh la Paraclisul Sf. Gherasim. Di a rămas 
în această slujire vreme de trei decenii 
(1940-1970). Cuviosul Bătrân era un ascet 
care, în loc să se nevoiască în pustia de la 
Sfântul Munte, se nevoia în “pustia” 
Omoniei (piața în care era paraclisul), 
înfăptuind lucrarea pastorală de tămăduire a 
oamenilor care sufereau. 

Următorii ani părintele şi i-a închinat 
construirii Mănăstirii Schimbării la Față | 
din localitatea grecească Milesi. i 

În 1984 s-a întors în Sfântul Munte 
Athos, unde a rămas până la plecarea sa la Domnul. 

Cuviosul a fost bolnav toată viața, însă nu a 
încetat niciodată să-l mulțumească lui Dumnezeu 
pentru tot. Adesea el spunea: "Mulţumesc lui 
Dumnezeu că mi-a dat multe boli. Mă doare mult, 
sufăr, dar este foarte frumoasă boala mea. Este 
pentru păcatele mele. Sunt păcătos şi Dumnezeu se 
străduieşte să mă curățească." 

Părintele a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei 
de 2 dec. 1991, la vârsta de 86 de ani, în Chilia Sf. 
Gheorghe a Schitului Sf. Treime din pustia 
Kavsocalivia, Muntele Athos. 


Pag. 14 


1906 - 1991 


Sf. Porfirie, în lume Evanghelos Bairaktaris, teolog harismatic şi empiric, a fost E 
un mare duhovnic din Sf. Munte Athos, tămăduitor de suflete şi trupuri şi 
făcător de minuni. 

A fost înscris oficial în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe la sfârşitul anului trecut (27 
nov. 2013), fiind cel mai recent sfânt. 


Învățăturile sale au fost adunate în mai multe 
cărţi, traduse şi în limba română: „Ne vorbeşte 
Părintele Porfirie”, „Lângă Părintele Porfirie", 
„Bătrânul Porfirie - Părinte duhovnicesc şi pedagog”, 
„Amintiri despre Părintele Porfirie”, "Vindecarea 
sufletului în învățătura Pr. Porfirie” şi altele. 

A fost unul dintre marii duhovnici ai vremii noastre 
şi un făcător de minuni. Ucenicii lui şi cei care l-au 
cunoscut îndeaproape dau mărturie despre aceste 
minuni care îl desemnează ca pe încă unul dintre 
sfinţii zilelor noastre. 


Din învățăturile Sf. Porfirie: 

“Să fim smeriţi, însă să nu vorbim de smerenie. 
Vorbirea despre smerenie este o capcană a 
diavolului, care aduce cu sine deznădejdea şi 
delăsarea, în vreme ce adevărata smerenie aduce cu 
sine nădejdea şi lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] 
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită sfântă smerenie. 
Nu pe aceea care spune <<sunt cel din urmă, sunt 
nimic>>. Aceasta e smerenie diavolească. Smerenia 
cea sfântă e dar de la Dumnezeu.” 

“Să iubeşti tăcerea, pentru că doar astfel inima 
ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe puţine, dar cu 
miez. Să iubeşti osteneala trupului şi oboseala, 
fiindcă acestea întăresc trupul şi sufletul 
deopotrivă.” 

“Astăzi oamenii caută să fie iubiți şi de aceea 
eşuează. Corect e să te intereseze nu dacă ei te 
iubesc, ci dacă tu îL iubeşti pe Hristos şi pe oameni. 
Doar astfel sufletul îţi este împlinit.” 

“Când te înhaţă satana şi te apasă, să nu rămâi 
nemişcat, aşa cum rămân unii ce devin melancolici şi 
cad pe gânduri ore întregi, ca şi când i-ar preocupa 
probleme importante, deşi nu e vorba despre aşa 
ceva, ci pur si simplu sunt robiți de satana. Să fii 
pregătit să reacţionezi, să te opui, să respingi asediul 
satanei, aşa cum pe un om pe care îl prind 


răufăcătorii SI blochează, face o mişcare pasca şi, 
dând din mâini, îi împinge, scapă din strângerea lor 
şi se îndreaptă spre altă direcţie, spre Hristos, care îl 
eliberează.”- 

“Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veşnicie 
este tot ce dai din iubire. lar cea mai generoasă 
veşnicie este să primeşti cu iubire, pentru a dărui 
bucuria reciprocităţii aceluia ce ţi se oferă cu iubire.” 

“Să nu te necăjeşti, măi, niciodată. Hristos a 
înviat ca să ne dea multă iubire şi bucurie încă de 
pe acum. Aşadar, de acum să începem să 


SF. PORFIRIE CEL NOU DIN KAVSOCALIVIA 


0 Obdyi 


VINCI AVE 


participăm - tot 
mai intens la 
ziua luminată 
a Împărăției 
iubirii lui 
Hristos, unde 
nu se 
înserează 

niciodată.” 

“Nu mi-e 
frică de iad şi nu mă gândesc la Rai. li cer numai 
Domnului să fie milostiv cu toată lumea şi cu mine” 

“Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne 
vom da ultima suflare. Fii cu băgare de seamă.” 

“Să nu stai in spații închise, ci să ieşi în 
mijlocul naturii.” 

“Să nu vă preocupaţi de cele de pe urmă, nici de 
antihrist, nici de semnele sale, fiindcă să ştiţi că atâta 
timp cât îL avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne 
poate vătăma cu nimic.” 

“Hristos este izvorul vieţii. Toate cele frumoase 
sălăşluiesc în Hristos. lar departe de Hristos sunt 
tristețea, melancolia, mânia, supărarea, amintirea 
rănilor ce le-am primit în viață, a greutăților şi a 
ceasurilor de agonie.” 

“Nu locul face mănăstirea, ci felul în care 
vieţuieşiti. Roagă-te şi fii răbdător în toate”. 

“Să nu încerci să arunci relele din tine în 
exterior ci, mai bine, deschide-ţi poarta sufletului 
spre a primi Lumina care este Hristos, şi-atunci 
se vor risipi şi negurile ce s-au înstăpânit in tine”. 

“Fiule, de Hristos trebuie să ne apropiem nu de 
teamă că nu ştim ce va fi după ce vom muri. 

Lui Hristos trebuie să-l deschidem inimile noastre 
şi, aşa cum tragem perdeaua, lăsând soarele să intre 
în casă, trebuie să-L. lăsăm şi pe Hristos să vină la 
noi şi să-L iubim cu iubire adevărată. In felul acesta 
ne putem apropia cel mai bine de EP. 

4 “Când uneori începe să-ţi fie frică, aceasta 
i se întâmplă din pricină că nu îL iubeşti 
| îndeajuns pe Hristos. Astase totul.” 

“Nu trebuie să-i silim pe alții să meargă la 
Biserică. Hristos a spus: Cine voieşte, să-Mi 
urmeze Mie.” 

“Cu cât se află omul mai departe de 
Dumnezeu, cu atât mai mult este necăjit şi 
chinuit de felurite lucruri.” 

“Să te spovedeşti periodic şi temeinic, 
fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te 
spovedeşti, nu te mântuieşti.” 

“Fii atent la mine. Şi iadul şi satana şi 
îi Raiul, toate sunt adevărate. Eu însă nu vreau 

să te temi de ele, sau să te gândeşti la ele 
] aşa cum faci tu. Vreau să-L iubeşti pe 
Hristos, Care este totul. Atunci, oriunde te vei 
ara nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. 
Vei avea toate lucrurile bune, fie că te afli aici, fie că 
te afli altundeva. Da, Hristos ne aşteaptă şi, îndată 
ce ne vom deschide inima cât de puţin, El va 
pătrunde în ea de îndată şi vom avea parte de toate 
cele bune.” 

“Hristos a înviat! Acesta este cel mai înalt 
înțeles al creştinismului.” 


Sursa: www. crestinortodox.ro 


uzină realizată de Corneliu Nhai 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


Ea i li ab CA Mii pi alai e el in Mi a e ai ae et 


A asta iii o d, — "dit de e medi 0 


LA 


Ganeuyd 


ISTORIE NEC 


- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


ENZURATĂ 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare (48 


apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redactie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MAI: 
"A avut vreun amestec Horia Sima în asasinarea lui Nicolae Iorga?” 


a fost dat de Barbu Pop din Braşov, 25 de ani, 
care a câştigat cartea istoricului Armin Heinen, ' 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În ziua următoare asasinatelor de la Jilava 
au fost sechestraţi şi istoricul N. Iorga, şi prof. 
Virgil Madgearu de către o echipă legionară 
condusă de Traian Boeru. 

Madgearu a fost ridicat de la vila lui din 
Bucureşti la ora 14, iar lorga a fost ridicat de la 
Sinaia, la ora 18, de către aceeaşi echipă 
condusă de Traian Boeru. 

După propriile declaraţii din cartea "Era 
libertăţii”, Sima a aflat imediat atât despre 
ridicarea lui Madgearu, cât şi despre a lui lorga: 

"Madgearu a fost ridicat de acasă pe la 
amiază. Alarma pentru arestarea lui s-a dat pe 
la orele două după-masă. Am fost informat pe 
două căi: prin Nicolae Petraşcu, secretarul 
general al Mişcării, şi prin familia lui Madgearu, 
care a telefonat la Preşedinţie." (H. Sima — "Era 
|ibertății”, vol. II, Ed. Gordian, Timişoara, 1995, 
pg. 73) 

“În cursul după amiezii, să fi fost pe la orele 
6, am aflat şi de ridicarea lui lorga de Ia vila lui 
de la Sinaia." (pg. 73) 

Sima spune că a dat telefoane "în toate 
părțile” "cerând tuturor să le dea de urmă": 

"N-am putut face altceva decât să telefonez 
în toate părțile, semnalând. dispanţia lui 
Madgearu şi lorga şi cerând tuturor să le dea de 
urmă şi să-i pună la adăpost." (pg. 73) 

Sima susține că a telefonat pentru 
salvarea lui lorga şi Madgearu, neprecizând 
însă unde anume. Dar era "la mintea 
cocoşului” să sune la Ministerul de Interne, 
iar nu aiurea, "în toate părţile” (?!). 

- Madgearu fusese deja ridicat din Bucureşti 
la ora 14, iar Sima aflase de aceasta chiar la 
ora 14; 

- IORGA a fost ridicat din Sinaia în jurul orei 
6 după amiaza, iar SIMA a fost informat 
imediat de sechestrarea lui lorga - la ora 18; 

- lorga a fost asasinat câteva ore mai 
târziu, lângă Bucureşti. 

DECI, dacă SIMA ar fi telefonat la 
Ministerul de Inteme la aflarea veştii 
sechestrării lui lorga, ca să fie blocat unicul 
drum de la Sinaia spre Bucureşti, iar toate 
maşinile să fie oprite şi controlate, IORGA ar 
fi scăpat cu viață! 

După câteva ore de la primirea veştilor că 
Madgearu şi lorga fuseseră ridicaţi de acasă de 
nişte legionari, Sima pleacă pe Valea Prahovei, 
cică în misiune de salvare. 

Dar: "În acel moment, apare jos, în curtea 
Preşedinției, Ilie Niculescu, şeful Răzleților; cu o 
ştire şi mai proastă. Are informații sigure că 
lorga nu mai este în viață. A aflat vestea de la 
un legionar care luase parte la expediţie şi se 
întorsese de pe Valea Prahovei." (pg. 73) 


'Legiunea Arhanghelul Mihail”. 


Deci, deşi i se confirmă clar că lorga 
fusese asasinat şi că un legionar care 
participase la crimă se întorsese deja din 
"expediția" de pe Valea Prahovei, Sima îşi 
continuă drumul spre Valea Prahovei. Cică 
spre a-l salva măcar pe Madgearu. Acesta 
însă fusese răpit înaintea lui lorga, iar dacă 
lorga fusese deja asasinat, ce şanse mai 
puteau exista ca Madgearu să se fi aflat în 
viață?! 

"Am ajuns la Câmpina pe la unu noaptea. 
Locuința Prefectului era păzită de jandarmi." 
(pg. 74) 

"Aflând la Ploieşti că se găseşte şi el în 
pericol, am pornit în goană spre Câmpina spre 
a-l lua sub ocrotire. M-am oferit să dorm în 
noaptea aceea în casa lui, împreună cu 
însoțitorii mei, spre a nu se întâmpla ceva rău." 
(pg. 75) 

Sima rămâne în acea noapte la prefectul de 
Prahova "ca să nu se întâmple ceva rău', deşi 
prefectul era în deplină siguranţă, locuința 
acestuia fiind păzită de jandarmi, iar Sima 
plecase, de fapt, să-i caute pe răpitori şi pe 
Madgearu! 

Practic, toată povestea apare ca un circ 
ieftin, un alibi dubios: “În sfârşit, Antonescu 
fusese martor şi ştia din rapoartele ce le primise 
cât de mult m-am străduit ca să evit lui lorga şi 
Madgearu sângerosul lor sfârşit." (pg. 76) 

Sima, revenit în Bucureşti, stă de vorbă cu 
făptaşii, dovedind că ştia perfect atât principiile 
Mişcării Legionare, cât şi rolul celor aflați la 
putere într-un stat şi rolul Justiţiei: 

"Dimpotrivă, Corneliu Codreanu stabilise, 
în eventualitatea că Legiunea ajunge la 
putere, <<opera legală de pedepsire>>. Se 
poate răzbuna cineva când este în opoziție 
şi acei ce dețin frânele guvernării nu 
respectă legea, săvârşind abuzuri, violențe 
şi crime. (...) Dar un Stat nu se răzbună. Un 
Stat lasă justiției sarcina de a-i pedepsi pe 
vinovați." (pg. 77) 

OBSERVAȚII: 

- Căpitanul "decretase”: "Suntem cu toții 
pierduţi atunci când  închidem ochii la 
greşelile legionarilor, pentru că ne sfărâmăm 
linia de viață legionară, legile noastre, in 
virtutea cărora trăim ca legionari în lume." - 
Circulara din 23 mai 1935; 

- legionarii care îi împuşcaseră pe Duca, 
Stelescu şi A. Călinescu se predaseră de bună 
voie autorităților, asumându-şi răspunderea, 
supunându-se legii şi ispăşindu-şi pedeapsa, 
conform principiilor fixate de Căpitan. 

Cu toate acestea însă, Sima, reprezentant 
al Statului şi şef al Mişcării, s-a împotrivit 
deferirii criminalilor Justiţiei! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2014 


Ba chiar a renunțat la urmărirea şi 
pedepsirea LEGALĂ a celorlați asasini ai 
Căpitanului şi ai elitei legionare pentru ca 
asasinii lui lorga să fie lăsați în pace!! 

Şi nici măcar pe linie legionară n-a luat 
nici o măsură!! 

Deci ce concluzie putem trage? A avut 
vreun amestec Sima în asasinarea lui lorga? 

Executantul asasinatului avea să pretindă în 
exil că primise ordin de la Sima. Sinceritatea sa 
în mod evident poate fi pusă la îndoială: vroia 
să-şi micşoreze vina! 

Dar dacă ne gândim la faptul că SIMA NU A 
VRUT SĂ-L SALVEZE PE IORGA, DEŞI 
PUTEA foarte simplu, 
declaraţii din "Era libertății”, 
credem — pe jumătate — pe Boeru. 

S-a vehiculat intens ideea că acesta ar fi fost 
agent KGB infiltrat, că a vrut să discrediteze 
astfel Mişcarea. Să zicem că acceptăm 
supoziţia. Dar întrebarea-cheie pe care o ignoră 
mulţi, este: DE CE ŞEFUL LEGIUNII nu i-a 
pedepsit pe făptaşi, ba chiar I-A OCROTIT?! 

Simplă slăbiciune, o mare îngăduinţă, 
dragoste față de camarazi, aşa cum spune el? 

Să fim serioşi: a trimis legionarii în foc, 
“înarmaţi” cu petarde şi pistoale ruginite la aşa- 
zisa revoluție de la 3 sept. 1940, în timp ce el 
stătea ascuns, gata să fugă peste graniţă. Asta 
să însemne dragoste față de camarazi? 

Oricum am întoarce-o, Mişcarea are legi 
imuabile fixate de Fondator; cine nu le respectă, 
nu mai e legionar! lar una dintre legi spune: 
"Legionarul, când greşeşte, plăteşte, nu fuge de 
răspundere”. Deci asasinii lui lorga nu puteau fi 
lăsaţi în pace. 


înclinăm să-l 


In încheierea capitolului asasinatelor, Sima 
declară: 

"In noaptea de 27/28 Noiembrie, trebuie clar 
precizat, n-a fost ucis marele istoric Nicolae 
lorga, ci execrabila figură a omului politic 
Nicolae Iorga." (pg. 81) 

Antologică frază: asasinii nu l-au omorât pe 
istoricul lorga, ci doar pe ... omul politic lorga!! 
Pare-se că inedita operaţie chirurgicală - cu 
gloanțe - pentru separarea celor doi lorga 
(istoricul şi omul politic), n-a reuşit... 

Din păcate, însă, noroiul împroşcat de 
aceasta pe imaginea Mişcării nu s-a şters nici 
azi. Ne confirmă chiar SIMA: 

"Uciderea lui lorga a oferit duşmanilor 
noştri o armă de mare eficacitate, cu care au 
tras în Mişcare şi pe care n-au mai lăsat-o din 
mâini nici până astăzi." (pg. 82) 

DECI, CINE A FOST ÎN REALITATE SIMA? 

CEL CARE A FĂCUT JOCUL 
DUOMANILOR MIDCAĂRII! 


ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: Care este adevărul despre aşa-numitul "pogrom” de la Abator din ian. 1941? 
PREMIU: ” "Corneliu Zelea-Codreanu, altceva decât Horia Sima” (2 vol.) — Şerban Milcoveanu. 


Pag. 15 


conform propriilor _ 


i ZA dale 


cc... a 


Florin Nichita - laşi: Aveţi dreptate: 
luna trecută v-am răspuns la întrebare 
parţial, adică am scris despre romanul 
"1984", dar nu şi despre autorul 
acestuia. George Orwell (pseudonimul 
lui Eric Arthur Blair), scriitor şi reporter 
englez, comentator la BBC, era un 
socialist convins. A plecat în Spania în 
decembrie 1936 ca să devină 
corespondent de război. S-a alăturat 
însă ca voluntar Diviziei "Lenin" din 
Barcelona, unitate condusă de Partidul 
Muncitorilor de Unitate  Marxistă. 5 
Avansat la gradul de locotenent, a fost 
împuşcat în gât şi a fost temporar 
paralizat. În spital a aflat că PMUM era 
considerat troțkist şi era ilegal. A reuşit 5 
să fugă în Franţa cu ajutorul consulului 
englez din Barcelona. La întoarcerea în f 
Anglia şi-a descris experiențele în 
cartea "Omagiu Cataloniei”, încercând 
să spulbere miturile propagandei din 
ziarele britanice de extremă stânga, precum "Daily Worker”, un ziar controlat de 
Partidul Comunist din Marea Britanie. În 1941 a început să lucreze pentru 
"British Broadcasting Corporation” (BBC), scriind editorialul unei emisiuni 
radiofonice în care comenta evenimentele din cel de-al doilea război mondial, iar 
în 1943 a devenit editorialistul ziarului socialist "Tribune”, jurnalist şi polemist de 
campanie. Cartea următoare, însă, "Ferma animalelor”, puternic influențată de 
experienţele sale din timpul războiului civil spaniol, este o satiră sub forma unei 
fabule a revoluţiei comuniste din Rusia. Pentru că aceasta era aliata Marii 
Britanii, lui Orwell i-a fost destul de greu să tipărească o asemenea carte, care i- 
a supărat pe foarte mulţi prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său 
editor care i-a respins-o. Publicată în 1945, "Ferma animalelor” a ajuns în scurt 
timp una din cele mai populare cărţi din Marea Britanie. Orwell a manifestat în 
permanenţă o simpatie față de centru-stânga, fără însă a îmbrăţişa ideologia 
comunistă, pe care o critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula 
politică "Ferma animalelor” şi în romanul "O mie nouă sute opizeci şi patru” 
("1984"). A murit în 1950, la Londra. 

lonuț Stamate — Timişoara: Revista interbelică "Sfarmă Piatră” nu a fost 
legionară, ci doar "simpatizantă”, dacă mă pot exprima aşa. Adică era de 
dreapta, naționalistă. Articolul din ”Sfarmă Piatră” (al lui Dan Botta) reprodus de 
noi se referă la legionari, de aceea l-am publicat la rubrica "Presă legionară 
interbelică”. Să încerc să vă satisfac şi curiozitatea în legătură cu fondatorul şi 
directorul ei. Alexandru Gregorian, doctor în Drept şi Litere, poet şi gazetar, şi-a 
făcut debutul în presă ca redactor la ziarul "Calendarul", iar în 1933 a înființat 
"Sfarmă Piatrâ“. A fost redactor şi la "Universul" în perioada 1937-1940 şi a 
colaborat şi la cealaltă revistă condusă de Nichifor Crainic, "Gândirea". In 1940 a 
fost numit consilier de presă şi cultură la Legația României din Roma, funcție 
deţinută până în 1944. A rămas în Italia, în anii următori scriind în gazeta "Țara, 
una dintre primele publicaţii ale exilului românesc. S-a stabilit la Munchen în 
1952, unde i s-a încredințat conducerea departamentului românesc al postului 
de radio „Europa Liberă”. A emigrat în Statele Unite în 1959, iar între 1963-1965 
a fost directorul: gazetei de limbă engleză "ltalian-American Herald“ din 
Philadelphia. După pensionare a părăsit Statele Unite, revenind în Europa 
(Spania), unde şi-a continuat activitatea publicistică. S-a stins din viață în urma 
unui atac de cord, în 1987. A scris numeroase articole, eseuri şi poezii, acestea 
din urmă publicate în volumele: "Poeme pentru fraţii mei”, "Poeme pentru 
cruciați” (1943), "Pete de lumină” (1980); "Coasta Soarelui”, "În creştetul luminii”, 
"Encanto Andaluz”. 

Mircea Florescu - Piteşti: Da, aşa este: sculptorul gălățean Gh. Leonida 
este autorul chipului statuii din Rio de Janeiro care îl reprezintă pe Mântuitorul 
lisus Hristos. Monumentul, unul dintre cele mai cunoscute din lume, este aşezat 
pe vârful muntelui Corcovado, la 710 m deasupra mării, putând fi observat din 
toate părțile oraşului. Are 38 m şi peste 1100 tone. A fost proiectat de brazilianul 
Heitor da Silva Costa şi realizat de sculptorul francez de origine poloneză Paul 
Landowski ajutat de sculptorul român Gh. Leonida (1892 — 1942). Gh. Leonida a 
urmat cursurile Facultăţii de Belle Arte din Bucureşti, debutând la salonul 
naţional în 1915, a luptat în primul război mondial, apoi şi-a continuat studiile în 


ISSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Secretar redactie: Comeliu Mihai 
Tel: 0746 700117 


ABONAMENTE PE ADRESA 
MARIUS PRICHICI OP 32, CP 157 Bucureşti 


Tel 0746 700117 

Prețul unul abonament pentru un an: 

50 RON pentru țară (Bucureşti și provincie); 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 

Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 


CONT lei: ROO7CECEB10008R0N3751727 
GONT euro: RO52CECEB10082EUR3751731 


Cormeliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Bârzeanu, Vasile Păduraru 


Bucureşti 


Italia. În 1925 s-a mutat la Paris, unde 
l-a cunoscut pe Paul Landowski care 
tocmai primise comanda pentru 
realizarea statuii lui lisus. Cum 
sculpturile lui Leonida impresionau prin 
expresivitatea chipurilor, Landowski i-a 
propus românului să modeleze capul 
statuii. Au lucrat timp de cinci ani la 
monumentul devenit o emblemă a 
creştinătăţii şi al Americii Latine, care 
înregistrează cca. 2 milioane de 
îi vizitatori anual. Gh. Leonida a revenit 
apoi în țară, unde a murit la vârsta de 
50 de ani. Sculpturile lui sunt expuse la 
Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de 
Artă. 

Călin Popovici — Craiova: Clubul 
"Bohemian Grove” ("Pădurea Boemă”), 
fondat la sfârşitul sec. XIX, este o 
adunare (era să zic "adunătură”) de 
aşa-zise (false) “elite“ (masoni). Au ca 
simbol bufnița şi ceremonialul “Arderea 
grijilor” în care simulează aducerea de jertfe umane prin incinerare; se rostesc 
incantații păgâne şi se folosesc cruci în flăcări. Ritualul seamănă izbitor cu ceea 
ce ştim despre închinarea la Moloch, cultul în care căzuseră încă din vechime 
mulți evrei. A fost filmat cu camera ascunsă în anul 2000 de ziaristul Alex Jones, 
care a realizat ulterior documentarul "Secrete întunecate: În interiorul Pădurii 
Boeme”. Clubul este o proprietate privată din California, foarte bine păzită. Chiar 
şi Wikipedia, aşa-numita enciclopedie a internetului, renumită pentru 
"corectitudine politică”, ne cam zbârleşte părul prezentând clubul. Citez: 
"exclusivist, privat, cu caracter secret. (...) Punctul central al complexului este un 
lac pe malul căruia se înalță o statuie în formă de bufniță având 13 m înălțime, 
care este reprezentarea divinității Moloch. (...) un sistem modem de pază şi 
personal specializat pentru protecție, inclusiv aparținând serviciilor secrete 
americane. (...) Au loc reuniuni anuale în tabăra de vară la care participă peste 
2500 de bărbaţi aparținând <<elitei mondiale>>. Participanţii sunt printre cei mai 
bogați oameni din S.U.A. şi din lume. Unii lideri europeni se deplasează discret 
la Bohemian Grove pentru a discuta cu elita americană chestiuni de politică şi 
afaceri. Printre membri se numără majoritatea preşedinţilor americani, din 1923 
până în prezent, membri ai guvernelor, proprietari şi directori ai marilor corporații 
şi companii_multinaţionale, conducători ai principalelor instituții financiare, 
magnați din domeniul energetic, contractori militari. Printre activitățile declarate 
se numără prezentări privind subiecte de maxim interes: domeniul militar, armele 
nucleare, sistemul medical, evoluţia preţurilor, globalizarea, urbanizarea etc.”. La 
cea de-a doua întrebare a dvs. despre "țelul nobil” al societăților secrete, pentru 
a nu fi acuzați că suntem "retrograzi” sau că suferim de "teoria conspirației”, 
reproduc definiţia de pe Wikipedia, "enciclopedia internetului” renumită pentru 
"corectitudine politică”: "O societate secretă poate sau nu să încerce să ascundă 
existența sa. Cea mai veche societate secretă este <<Frăţia Şarpelui>>, 
denumită şi <<Frăţia Dragonului>> - dragonul şi şarpele sunt simboluri care 
reprezintă cunoaşterea limitată, lipsită de suflet - care mai există şi astăzi sub 
alte numeroase denumiri. Părintele acestei cunoașteri care îl îndepărtează pe 
om de Dumnezeu este Lucifer, cunoscut în cadrul unei societăți _secrete__ca 
<<Purtătorul_Luminii>>. Multe dintre acestea alcătuiesc corporații. financiare, 
organizaţii_internaţionale sau non-guvernamentale: Grupul Bilderberg. Consiliul 
pentru Relaţii Externe (Council Foreiqn_Relations - CFR), Comisia_Trilaterală, 
Asociaţia RAEL (n. n.: Ufolatrii — împătimiţii OZN-urilor), Bohemian Club, Clubul 
de la Roma, Societatea Teosofică, Societatea Antroposofică, Ordinul Teutonic, 
Hare Krishna, Biserica Scientologică, Biserica Satanistă, Ordinul Templului 
Rozicrucian, Ordinul _Suveran_al_Cavalerilor_de_ Malta, _Illuminati, Ordinul 
Tembplierilor." Nu se mai ascund, au lăsat-o baltă cu țelurile nobile... 

lonel Murar — Tormac: Suntem întru totul de acord cu dvs.; am preluat 
ideea. Vă mulţumim pentru scrisoare. 


14006. 


-codreanu.com