Cuvantul Legionar nr. 130, mai 2014

ei 


(VP (AIA AA, 1/4 acegiu (4 , petelrele (ADP JI 


E Ra a 7/ 
zngplelie Apă Luca 79 42 


PE e 
LEGIODRAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul X, Nr. 130, MAI 2014 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-16, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 0746700117 
e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


Rurale Ştiri din Europa lunii mai 2014 Document. Presă românească din exil (V) 
Fereşte-ne, Doamne, de prieteni! —<“ Gomeypondenpă Drumul eroului necunoscut 

Rr Replici la înce seleai piigoaiai 2 Mogteniea Za (IV 

pionapă înde VI ES ga funlualtale Sfinți ai zilelor noastre (XI) ee 


Sfanitie de cate 'Veşnica mea pomenire” Cocora, Data Podaației 
Editorial: CAPCANA DEMOCRAȚIEI 


Suntem  asaltați mereu cu 
mesaje despre libertate, 
democrație, egalitate. Ni se 
spune că avem puterea să neh 
decidem singuri soarta şi că 
drepturile noastre sunt garantate 
de stat. Că ne alegem 
conducătorii. Că dreptul la 
intimitate este respectat, ca şi pi 
dreptul la libera exprimare. Şi că 
tot ceea ce trebuie să facem este 
să muncim. Oare? 

Avem nenumărați experți în 
toate domeniile, dar mult mai 
multe probleme decât în trecut. 
Suntem mai şcoliți, mai instruiți 
decât generațiile precedente, dar 
nu suntem deloc mai înţelepţi; 
dimpotrivă... Pentru că 
universitățile distrug cunoaşterea [> 
(nu educă, ci „spală creierele”), | 
mass-media distorsionează 5 
informația după anumite interese. îă 
Aţi văzut ce scandal a ieşit şi ce Wă 
alarmate sunt toate agenţiile de Bă 
ştiri că în Parlamentul European 
au reuşit să intre așa-numiții 
"eurosceptici”,  "extremişti” (de 
dreapta, adică  naţionalişti, că 
stânga e acolo demult şi nu-şi 
face nimeni probleme...)? 

Posibilitatea de acţiune a 
statelor este din ce în ce mai 

redusă datorită acordurilor 
economice intemaţionale. fă 
Țările - îşi pierd 


Suveranitatea fără bătălii pe 
câmpul de luptă, fără opunerea 
popoarelor. Adevăraţii stăpâni ai 
lumii nu mai Sunt guvernele 
593 țărilor, ci conducătorii grupurilor 
a multinaționale financiare 
(Fondul Monetar  Intemaţional, 
Banca Mondială, Organizația 
entru Cooperare şi Dezvoltare 
Economică, Organizaţia Mondială 
1 a Comerţului, băncile). 
Corporațiile multinaționale 
private se  dotează în mod 
progresiv cu atributele puterii 
“| statale: rețele de comunicații, 
servicii de informații şi pază, baze 
de date ale indivizilor. În mod 
firesc în curând vor avea puterea 
militară corespunzătoare noului 
lor statut, similară statelor. Cum? 
Simplu: armatele tind să devină 
întreprinderi private, prestatoare 
"de servicii, lucrând pe bază de 
i! contract cu statul, ca şi cu orice 
alt client capabil să le plătească 
serviciile. Aceste armate 
particulare vor servi intereselor 
marilor. organizații multinaționale 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 Pag. 1 


CAPCANA DEMOCRAȚIEI (continuare din pag. 1) 


„____ŞI vor ajunge să atace statele care nu se vor 
plia regulilor noii ordini economice. 

Armate private există deja peste tot în lume şi se 
pun în slujba marilor firme transnaționale şi a 
băncilor (a se vedea articolul de mai jos). 

| Pe de altă parte, banii sunt astăzi în majoritate 
virtuali. Cea mai mare parte a comerțului mondial are 
loc fără bani fizici şi doar 10% din tranzacţii 
corespund unor schimburi economice reale. Jocul 
pieţelor financiare permite transformarea în beneficii 
a oscilaţiilor cursurilor bancare, iar investitorii pot fi 
declaraţi mai bogați prin Simpla circulaţie a cifrelor în 
computere. Această creare de bani fără o bogăţie 
economică corespunzătoare este însăşi definiţia 
banilor artificiali. . Ceea ce legea interzice 
falsificatorilor de bani este posibil pentru un număr 
restrâns de beneficiari. 

3 Se păstrează încă forma democratiei. Pentru 
că suspendarea explicită a acesteia ar fi provocat 
mari revolte generalizate cărora în condiţiile actuale 
nu li s-ar fi putut face față. Şi pentru că iluzia libertăţii 
e mai eficientă decât dictatura făţişă. Dar sistemul de 
îngrădire a libertății cu acordul oamenilor înşişi 
evoluează lent. 

Continuăm să votăm, dar votul nostru nu are 
valoare pentru că alegem de fapt nişte responsabili 
care nu mai dețin, practic, adevărata putere. 

În paralel, informaţia reală a dispărut în mod 
progresiv din mass media; jurnalele de televiziune 
continuă să existe, dar au fost golite de conţinut: 
fapte diverse, cancanuri, talk-show-uri care nu spun 
nimic, reality-show-uri. Analiştii politici şi economici şi 
emisiunile de dezbatere a informaţiilor sunt pe cale 
de dispariţie. 

Oamenii sunt îndoctrinaţi să se teamă de terorişti, 
de fascişti, de extremişti, de schimbările climatice, şi 
unii de alţii. Guvernele perfectează “politicile fricii” 
pentru că astfel populaţiile îngrozite se vor supune 
controlului absolut fără a pune întrebări. 

În Marea Britanie şi SUA oamenii acceptă cu 
seninătate faptul că sunt supravegheați non stop de 
camerele de luat vederi, iar urmărirea convorbirilor 
telefonice şi a mesajelor pe internet (ca peste tot în 
Europa) a devenit o activitate de rutină. Se creează 
profiluri psihologice pentru potenţialii disidenți. 


Totodată a fost lansată şi supralicitată sintagma 
"political  correctness" care a ajuns să || 
îngrozească pe oameni mai mult decât o armată 
întreagă de terorişti. ; 

Suntem percepuți doar ca statistici, consumatori, 
roboți, în nici un caz ca ființe umane. “vietii 

Controlul asupra opiniilor, atitudinilor şi Vieții 
personale devine tot mai mare sub pretextul că se 
face tot ceea e mai bine pentru siguranța şi liniştea 
cetățenilor. Sistemul se extinde în majoritatea 
statelor democratice fără a întâmpina opoziție. 
Oamenii militează pentru drepturile animalelor, dar 
când vine vorba de drepturile lor, "nu suflă în front - 

Treptat, în văzul lumii, se dezvoltă acel stat 
mondial polițienesc la care Stalin nici nu visa, din 
care nu mai ai unde să fugi. = 

Lozinci de genul “eşti minunat aşa cum eşti” fac 
parte din manipularea la care suntem supuşi In visul 
nostru despre libertate. 

Cum de nu observăm că această libertate 
democratică în care trăim este o iluzie? S : 

Angrenați în sistem, oamenii se demoralizează. 
Lipsa de timp, munca istovitoare care nu mal 
acumulează capital ci asigură doar supraviețuirea de 
pe o zi pe alta, avalanşa de pseudo-informaţii, lipsa 
de perspectivă, frustrările adunate contribuie la 
această demoralizare. Şi oamenii se adâncesc in 
sistem ca într-o mlaştină. > 

Majoritatea îşi petrec puţinul timp liber cu fleacuri, 
adunând lucruri inutile, uitându-se la televizor, citind 
presa de duzină. Ignoră complet ceea ce se întâmplă 
în jurul lor. Aşteaptă avizi pauzele de lucru, 
weekend-urile, apoi îşi continuă munca visând la 
momentul suprem al anului: concediul. 

În locul trezirii oamenii aleg munca, alcoolul. 
Aşteaptă un salvator care să lupte în locul lor şi să 
învingă sistemul fără ca ei să-şi asume vreo 
responsabilitate; aşteaptă ca alţii, cei din jurul lor, să 
întreprindă ceva pentru ca să trăiască mai bine. 

Aşteaptă, cerşesc soluţii sau se complac în 
situaţie scuzându-se că sunt prea mici pentru a face 
ceva. 

Edmond Burke, filosof scoţian din sec. XVIII, 
spunea: “Pentru ca răul- să-triumfe- e suficient ca 
oamenii buni să nu facă nimic”. Tot ceea ce se 


kk 


întâmplă se datorează faptului că noi dăm 
voie să se întâmple. E de ajuns să nu face fă 
altceva decât să muncim şi să fim spectatori ii ine 
ce se preia controlul asupra vieților noastre. Dar 
nu o să vedemia ştiri... sta 

Absorbiţi de lucruri mărunte, pur şi 


im şi sfârşi a pă si 
refuzăm să gândim şi sfârşim prin a înghiţi toț a 
ce ne este băgat pe gât. Nu mai putem a 


face 


diferența. între realitate şi virtualul cu care Suntem 


manipulaţi. Fra 

Am fost educați să învăţăm, să memorăm 
tocim, nu să gândim; am fost învățați să ne Siipul să 
legilor chiar dacă acestea sunt Împotriva NOastră ca 
individ şi ca naţiune. gat 

Teoria conspirației e privită ca o glumă. Pentru 
stăpânii din umbră sunt foarte bine pregătiţi în aceşia 
tehnici de control şi manipulare. Dar nu este Vorba 
despre nici o teorie, este doar 0 conspirație, pie 
şi simplu! Impotriva libertății omeneşti peniru 
câştigarea căreia au curs valuri de sânge de-a lun ii 
istoriei şi pe care acum o cedăm fără Ca măcar să ne 
dăm seama. Atâta timp cât oamenii nu sesizează 
primejdia, nu ai cum să le oferi soluții. lar copiii noştri 
vor trebui să trăiască într-o societate şi mai rea ca 
aceasta. Si 

E mai simplu să crezi că nu poți face nimic 
pentru a schimba lucrurile; tocmai pe asta se şi 
bazează cei care “au grijă de tine” acum. E maj 
puţin complicat să mergi la muncă zilnic fără să te 
întrebi ce fel de viață e asta; fără să vrei să afli maj 
multe despre cei care vor distruge viaţa ta şi a 
copiilor tăi, fără să vrei să faci nimic. 

Conform. principiului că te împotriveşti unui val 
distrugător ridicându-te pe culmi mai înalte, dacă 
"jupânii” vor să privim la nesfârşit show-urile lor, 
dacă vor să fim sclavi la bănci, dacă vor să stăm 
indiferenți în timp ce corporaţiile pun stăpânire 
pe țară, să nu le facem pe plac! 

Vă va părea rău că nu aţi făcut nimic când încă 
se mai putea! 

Dacă se va realiza o trezire colectivă la realitate, 
“stăpânii” îşi vor amâna planul de înrobire totală, iar 
noi putem încă spera. 


CELE MAI PUTERNICE ARMATE PARTICULARE DIN LUME 


Una dintre cele mai mari afaceri din lume la 
ora actuală este armata privată, care îşi vinde 
experiența militară către cei mai mari ofertanți, 
inclusiv corporaţii şi bănci. 

1.”G4S” 

Are mai mult de 625.000 de militari în 
întreaga lume, în 125 de țări. | 

Majoritatea angajaţilor sunt plasați la paza | 
băncilor şi închisorilor, dar şi în roluri-cheie din 
zonele de conflict din întreaga lume. 

2. "Academi” (“Blackwater”) - 

Cu baza în Carolina de Nord, este una dintre 
cele mai mari armate private din lume. 

Potrivit datelor are aprox. 20.000 de soldaţi, 30 
de avioane de luptă şi o flotă de vehicule blindate. 

Fondată în 1997, iniţial s-a numi! 
"Blackwater", apoi "Xe Services LLC (din 


2009), apoi ”Academi” (din 2011). "Blackwater “> 


şi-a schimbat numele după ce a devenit 
cunoscută în toată lumea în urma denunțurilor de 
abuzuri în Irak, inclusiv masacrarea civililor, dar 
continuă să fie cel mai mare contractant privat al 
Departamentului de Stat american în materie de 
servicii de securitate - altfel spus, pentru a practica 
terorismul de stat oferind guvernului american 
posibilitatea de a-l nega. Majoritatea militarilor au 
fost trimişi în Irak şi Afganistan, prin contracte cu 
ernul american. 

9 Mulţi militari şi foşti ofiţeri CIA lucrează pentru 
"Blackwater" sau pentru una dintre firmele pe care 
aceasta le-a creat: “Total Intelligence Solutions”, 
= ism Research Center”. E 
Die îşi închiriază serviciile şi băncilor 
şi firmelor transnaţionale: Monsanto, Chevron, 
Deutsche Bank sunt doar câteva exemple. 


Pag. 2 


Serviciile  "Academi” cuprind şi spionaj, 
infiltrări, intrigi politice şi antrenament paramilitar. 
(Notă: Vom reveni cu amănunte într-un articol viitor) 

3. "Unity Resources Group” 

Armată privată australiană cu peste 1.200 de 
militari; majoritatea acestora au înlocuit forțele 
militare retrase din Irak, dar operează şi în "zone- 
problemă” din Europa, Africa, Asia Centrală şi 
America. 

4. "Erinys” 

Are mai multe contracte cu Statele Unite pentru 
paza conductelor-cheie de petrol şi alte active de 
energie din Irak, dar este prezentă şi în Africa, iar 
recent a primit un contract în Congo pentru paza 
proiectelor de petrol şi gaze şi minereului de fier. 

5. "DynCorp” 

Este cunoscută pentru luptele cu rebelii din 
Columbia şi dezarmarea trupelor din Somalia, 
Liberia şi Sudan. 


Este una dintre cele opt armate private plătite de 
Statele Unite pentru a rămâne în lrak după 
retragerea forțelor americane, dar este activă şi în 
Europa de Est, America Latină şi Africa. 

6. "Triple Canopy” 

Este, de asemenea, una dintre armatele 
contractate de americani pentru înlocuirea militarilor 
din Irak. 

Printre serviciile prestate pentru SUA se numără 
şi protejarea departamentului de stat SUA din 
Israel. ș 

Are peste 1.800 de soldaţi, majoritatea fiind din 


*] Uganda şi Peru. Contractele armatei sunt în valoare 


de peste 1.5 miliarde dolari. 

7. "Aegis Defense Services” 

Oferă servicii pentru guvemul SUA şi pentu 
ONU, în special în luptele din Irak. 2 

Este cunoscută pentru o filmare apărută în 200 
care îi arată pe militari în timp ce deschideau focu 
asupra civililor din Irak. dpi 
Personalul este estimat la 5.000 de militari 


împărțiți şi prin Afganistan şi Bahrain, UN 
desfăşoară misiuni şi protejează interese 
petroliere. 


8. "Defion Internacional” a 

Este cunoscută pentru recrutarea şi antrenare 
personalului militar din America Latină. în 

Având bazele în Peru, armata are birouri ŞI 
Dubai, Irak, Filipine şi Sri Lanka. „iciuni 
Potrivit zvonurilor, militarii, deşi trimişi în misu 


Peileuoase; Sunt plătiţi cu doar 1.000 de dolari pe 
ună. 


Sursa: WwWW.money.ro, www businessinsider.coN 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 
: . 


- Are peste 10.000 de militari şi câştigă anual - 
aprox. 4 miliarde de dolari. 


ii 


je 


i 
fe 
Ei 
i 
Fă 
ş 
ă 
i 
? 
i 
e 
că 
? 
pi 
ȘT 
=) 
? 
L 
se 
it 
nul 
E] 

£ 
ii 
3 
Ş 
pa 
— 


”I 
| 
| 


st Ata a a 


Soia et ăos Maipel 


| 


| 
| 


R/tuali talia 


ŞTIRI DIN EUROPA LUNII MAI 2014 


ÎNTRE SCYLLA ŞI CHARYBDA 


Jurnaliştii din Marea Britanie numesc competiţia 
Eurovision "Cupa Mondială Gay” pentru că 
evenimentul atrage un mare număr de fani şi 
concurenţi homosexuali, bisexuali, transsexuali ori 
travestiți 

Travestitul Conchita Wurst din Austria, pe 
numele real Thomas Neuwirth, aşa-numita "femeie 
cu barbă”, cu tocuri foarte înalte, rochie, dar şi o 
barbă „serioasă”, a câştigat finala Eurovision 
2014, transmițând "mesajul Europei”, de 
toleranță față de minoritățile sexuale. De altfel, 
organizatorii danezi ai concursului au declarat ca 
temă principală a evenimentului toleranța, iar 
steaguri în culorile curcubeului, simbolizând 
comunitatea gay, au fost afişate peste tot în 
Copenhaga. Ministrul austriac al Culturii a văzut în 
câştigătorul concursului "o victorie în Europa pentru 
toleranță şi respect. 

În nici un caz circul ăsta nu militează pentru 
drepturile unei minorităţi. Sunt câştigate demult, ca 
dovadă numărul mare de țări care au legalizat 
căsătoriile homosexuale. În Europa nu se mai aude 
de persecuții de cel puţin de 20 de ani... Ce altceva 
şi-ar putea dori decât să fie lăsaţi în pace cu 
nefireasca lor patimă? Vor să întoarcă lumea cu 
dosul în sus! E vorba, de fapt, despre propagarea 
unei noi ideologii cu scopul de a distruge orice 
norme de moralitate. 

Prin modelele impuse liderii de la Bruxelles 
hotărăsc pe plan internaţional ce e bine şi ce e rău. 
Prin divertisment şi mass-media fac politică şi 
încearcă să schimbe setul de valori tradiţionale şi 
mentalitatea bimilenară a europenilor. 

De mai bine de două decenii tradiţia creştină e 
ostracizată de Noua Ordine Mondială. Credinţa 
trebuie ținută acasă, ascunsă, pentru a nu-i ofensa 
pe ceilalţi. O cruciuliță la gât, o iconiţă la birou îţi 
atrag în Vest concedierea. În schimb, propaganda 
pentru cele mai perverse minorităţi şi cele mai bizare 
obiceiuri este binevenită să facă paradă. Cum 
spunea un comentator creştin, la modă este omul 
anormal, urât, sfidător şi demonizat. 

"Vreau să fie clar: nu sunt transsexual, ci bărbat. 
Aşa voi şi rămâne, nu am de gând să îmi fac o 
schimbare de sex. Îmi place să port haine de femei, 
asta-i tot", a spus Conchita Wurst. 

România este a treia țară care l-a sprijinit pe 
reprezentantul travestit al Austriei. Trebuie precizat 
însă faptul că rezultatul de la Eurovision este efectul 
unei puternice mobilizări din partea comunității LGBT 
(lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali) din 
întreaga Europă, inclusiv din România. Notele juriului 
reprezintă doar 50% din punctajul obținut de 
concurentul fiecărei ţări participante, restul îl 
reprezintă votul fanilor. 

"Nu vreau să zic că este o conspirație, dar este o 
organizare deocamdată tacită, dar din ce în ce 
mai virulentă pentru susținerea, promovarea şi 
încurajarea acestor forme de manifestare atipică 
în ceea ce priveşte relația interumană", a explicat 
fenomenul votului în masă pentru Conchita Wurst 
Mădălin Voicu, unul dintre cei cinci reprezentați ai 
României din juriul internaţional al Eurovision 2014. 

Cunoscutul ieromonah basarabean Savatie 
Baştovoi notează pe blogul lui: 

"Femei cu barbă au fost şi vor mai fi. Altceva bate 
la ochi: 

"Femeia cu barbă”, "Regina Europei” (cum a 
numit-o unul din crainicii Eurovision) a coborât pe 
scenă în cadru Biblic, întrunind simbolurile 
apocaliptice. Dincolo de grotescul părului fals de pe 
față, cu tot ce presupune lipirea lui (nici măcar nu e 
barbă naturală), personajul în rochie de aur a 
coborât pe scenă într-un con de lumină aidoma lui 
Lucifer, ca, pe parcurs, să se transforme. într-un 
“arhanghel” cu păr negru purtat de flăcările iadului în 
viteză peste lume. 

Aceste detalii vizuale, lucrate cu multă 
meticulozitate şi mulţi bani de arhitecţii Eurovision ne 
dau de ştire că acolo se citeşte Scriptura, dar se 

face invers.” (în "traducere liberă”, sunt 
satanişti...) 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


„Dacă Vladimir Putin se uită, să ştie că suntem de 
neoprit!" „Femeia cu barbă” plasează în antiteză 
Occidentul "democratic” cu Răsăritul 
"retrograd”: libertatea față cu tirania; “progresul” 
față cu tradiționalismul învechit. 

Rusia nu a pierdut ocazia să dea replica, 
"înfierând Occidentul putred”: „Viitorul Europei îl 
reprezintă femeia cu barbă!” Aşa este. Din păcate. 

Dar Putin să fie oare "reprezentantul tradiţiei"? 
Într-adevăr, tradiția rusă nu s-a stins: cea a 
imperiului. De la Petru cel Mare încoace “fratele” de 
la Răsărit ne tot povesteşte că moldovenii ar fi ruşi. 
Cât priveşte tradiţia creştină, să fim serioşi! Putin, 
apărătorul ortodoxiei?! Doar o maimuţăreşte. 

Suntem între Scylla şi Charybda: speriaţi de 
arătarea de la Eurovision, nu avem unde fugi. 
Amenințaţi de tăvălugul "corectitudinii politice” 
şi de "poliția gândirii” din Vest, nu avem scăpare 
spre Est. 

Când depravarea şi anormalitatea devin normale 
într-o societate, e timpul să devii “extremist”. (De 
fapt mult mai "extremist" este să câştige dl. Conchita, 
să reprezinte valorile europene!) 


kk 


EUROPENII SE TREZESC? 


Pe 25 mai, 21 de state din Uniunea Europeană 
au organizat alegeri europarlamentare, la câteva zile 
distanță de Marea Britanie, Olanda, Cehia şi la o zi 
distanță de Letonia, Malta şi Slovacia. 

Rata participării la vot a fost de 43,11% Ia nivelul 
UE, extrem de apropiată de cea din 2009, când s-a 
atins cel mai slab nivel istoric, de 43% (potrivit 
Parlamentului European). 

Viitorul Parlament European va fi dominat de 
conservatorii din cadrul Partidului Popular European 
(PPE), clasat pe primul loc după alegerile europene, 
cu 221 mandate, urmaţi de socialişti (S&D) - 189. 


„Eurofobii constituie. al treilea grup. Liberalii au 


doar 59 de eurodeputaţi (locul IV), iar stânga 
radicală are 46 de mandate. 

La nivelul întregii UE partidele eurosceptice 
capătă proporţii. Ponderea lor va fi de aproximativ 
o treime din numărul europarlamentarilor, deci sunt 
o forță de luat in considerare. Şi pentru prima dată 
partide considerate  neonaziste intră în 


Parlamentul European. 
FRANȚA 
Cea mai puternică surpriză a venit din Franţa 


(care alături de Germania a fost unul dintre arhitecții 
proiectului european). Alegerile au fost câştigate de 
naționaliştii Frontului Naţional, formaţiune al cărei 
lider, eurodeputata Marine Le Pen, fiica celebrului 
lider naţionalist Jean Marie Le Pen, a numit victoria 
un "prim pas în lungul marş spre libertate", 
departe de Uniunea Europeană. 

Frontul Naţional a obținut un scor de patru ori mai 
mare ca în 2009, aprox. 25% din voturile francezilor. 

MAREA BRITANIE 

Partidul Independenței din Regatul Unit, UKIP, 
condus de Nigel Farage, a învins conservatorii şi 
laburiştii. 

Liderul partidului este cunoscut pentru retorica sa 
anti-imigratie si pentru intenția declarată de a-i 


scoate pe britanici din Uniunea Europeană, ca şi 
pentru opunerea față de legalizarea căsătoriilor 
homosexuale. 

Britanicii de la UK/P se află în grupul 
europarlamentar eurosceptic "Europa Libertății şi 
Democraţiei. 

GRECIA 

Radicalismul elen ajunge până la manifestările 
dure ale nazismului sau, în direcţia opusă, până la la 
troțkism. 

Partidul utranaţionalist elen "Zorii Aurii” s-a 
clasat pe locul trei şi a intrat pentru prima dată în 
PE, cu trei mandate. Se manifestă prin 
euroscepticism, rasism, xenofobie, homofobie. De-a 
lungul vremii a fost ţinta unor atentate repetate cu 
bombă, iar în nov. 2013 o serie de membri ai săi au 
fost victime ale unui atac armat. 3 

Coaliția radicalilor de stânga, Syriza, membru al 
Stângii Unite Europene, este mult mai puternică, 
clasându-se pe locul întâi. Dar şi aceştia au o 
componentă eurosceptică, accentuată de măsurile 
impuse Greciei de FMI şi UE.  "Syriza” 
propovăduieşte naționalismul de stânga şi manifestă 
un sentiment puternic antiamerican remanent în 
Grecia după domnia “regimului coloneilor” (1967- 
1974), juntă militară susținută de Statele Unite. 

OLANDA 

Partidul pentru Libertate, PVV, condus de 
Geert Wilders este reprezentantul 
euroscepticismului şi islamofobiei în Olanda şi un 
moştenitor al mesajului şi al unei bune părți dintre 
votanţii legendarului Pim Fortuyn, asasinat în 2002. 

"Astăzi este începutul eliberării de elita 
europeană, monstrul din Bruxelles. Vrem ca noi 
să decidem cum ne controlăm frontierele, banii, 
economia şi moneda", spunea WMilders în nov. 2013, 
după înțelegerea semnată cu Marine Le Pen. lar în 
febr. 2014 Wilders s-a exprimat din nou pentru 
ieşirea Olandei din UE: astfel va readuce ţării sale 
suveranitatea şi va impulsiona economia acesteia. 
În ciuda aşteptărilor, a obținut doar trei mandate. 
Are însă alianță cu Frontul Naţional francez şi va 
face şi cu alte partide eurosceptice. 

DANEMARCA 

Partidul Danez al Poporului, DPP condus de 
Pia Kjcersgaard a câştigat aproape 27% din voturi şi 
şi-a dublat numărul de europarlamentari (patru). 

Este  eurosceptic şi se remarcă printr-o 
ideologie ultraconservatoare: protejarea familiei, 
a monarhiei şi a Bisericii Danemarcei şi se 
manifestă împotriva multiculturalizării țării şi 
imigrației. Este condus de Kristian Thulesen Dahl. 

UNGARIA 

Jobbik, un partid ultranaționalist cu discurs 
rasist, antisemit şi antirom, s-a clasat în Ungaria pe 
locul doi, cu 14,7% din voturi (trei mandate). 

Jobbik şi aripa sa paramilitară, Garda Maghiară, 
s-au remarcat ca mişcări  ultranaţionaliste, 
iredentiste, antisemite şi eurosceptice. Militează 
pentru autonomia teritorială a aşa-numitului "ținut 
secuiesc”. În Transilvania are deja opt filiale, cea mai 
recent deschisă fiind la Cluj-Napoca, în ian. 2014. 
Încearcă să atragă electorat din rândul etnicilor 
maghiari din România, în detrimentul UDMR şi al 
partidelor radicale maghiare « Sa eee 


Beriral(lale 


FEREŞTE-NE, DOAMNE, DE PRIETENI! 


Un an de la profețiile părintelui lustin Pârvu: "12 lun; de linişte, după care vine urgia." 


În ultimele şase numere am ţinut la curent cititorii 
Fe e niDentei la zi de pe frontul rezistenţei 
jefuirii ultime ății ai 
PRE eruirii lor bogății de care mai 
Credem că e momentul, şi ne simţim chiar datori 
să facem o primă evaluare a situației existente - 
desigur incompletă, dată fiind cerbicia cu care 
guvernanţii ascund, prin secretizare, proporțiile 
jafului şi pe vinovaţi. Şi vom începe cu Situația 
gazelor de şist care afectează în mod direct pe 
E cal alea românilor (a nu se înțelege că 
ul roşia Montana i i 
ee a Gold Corporation e mai 
Situația făcută de noi rezultă din Hotărârile de 
Guvern (chiar şi aşa sumare cum sunt), din datele 
oficiale publicate de ANRM în Monitorul Oficial 
partea |, ca şi din informaţiile trunchiate ce apar pe 
site-ul instituției, dar mai ales din alte surse: rapoarte 
Şi declaraţii ale unor specialişti în domeniu, relatările 
unor persoane care au lucrat sau lucrează în 
instituţii, regii şi firme de profil, mijloace media etc. 


Centralizată, situaţia perimetrelor identificate în 
țară arată astfel: 

- număr județe afectate: 36; 

- număr localități aflate în perimetrele 
concesionate ori oferite spre a fi concesionate, sau 
constituind chiar ele perimetre: 2.082; 

- suprafețele perimetrelor ce au putut fi 
identificate; 41.289 kmp, adică între 1/6 - 1/5 din 
teritoriul României. 

Situaţia in extenso a fost înaintată la 
Parlament în 15 mai a.c., urmare a solicitării ce ne- 
a fost adresată de liderul unui grup parlamentar. 

Nu întâmplător prezentăm această situație, 
existentă la sfârşitul lui aprilie 2014. Luna trecută s- 
au împlinit 70 de ani de la devastatoarele 
bombardamente ale americanilor şi britanicilor 
asupra sondelor şi rafinăriilor ce funcționau în 
special pe Valea Prahovei. Urmate de 
bombardamente asupra Capitalei, ca să ne închidă 
gura şi să trecem de partea lor. Nu şi-au pus 
problema că noi voiam deja să o facem (mareşalul 
Antonescu tocmai pregătea ieşirea din război). Nu 
vroiam însă s-o facem cu prețul a mii de morţi, zeci 
de mii de răniţi şi distrugeri ireparabile, şi cu 
stabilirea destinului Ţării pe un şerveţel de hârtie. 

lată că acum, după şapte decenii, vine Joe 
BIDEN, al doilea om din conducerea SUA să ne 
OFERE ajutor („to BID” înseamnă şi „a OFERTA”, „a 
COMANDA”, „a licita”) în „refacerea potenţialului 
petrolier” şi scoaterea din dependența față de 
gazul rusesc. 

Asta ne lipsea; bomboana pe coliva din 1944! 

Nu vine precedat de bombardiere, ci de sonde 

care să exploreze/exploateze gaze de şist. 


Pag. 4 


Ca o compensare pentru distrugerile provocate 
atunci? Doar că bombardamentul de-acum, cu 
sonde, înseamnă distrugeri mai mari şi o moarte 
lentă, dar sigură. 


Motivele invocate de guvernele României, şi 
mai ales de către cel actual, prin care vor să justifice 
punerea celor mai importante bogății ale subsolului 
țării (atâtea câte au mai rămas) /a discreția unor 
companii străine, nu-şi au vreo justificare 
economică şi nici juridică. Poate doar una politică 
şi aceea vizând interesul unui număr restrâns de 
persoane sau al unor grupări politice. lată pe ce ne 
bazăm această afirmaţie : 


|. Din punct de vedere economic: 

1) Realizarea unei mult dorite independențe 
energetice prin trecerea la exploatarea gazelor de 
şist este doar o iluzie, de care sunt conştienţi chiar şi 
cei care o invocă întrucât din acordurile 
desecretizate reiese clar că firma concesionară 


4 - MIDIA RESOURCES + TRANSATLANTIC WW RESOURCES 
'$- RAEFLES ENERGY SRL + SNGN ROMGAZ + EUROPA OILAGAS S.RL. 
5-CNHS. 

7 = REGAL PETROLEUU + RAFPLE ENERGY SRL. 

'8- CHEVRON ROM EXPLORATION & PRODUCTION 


10 - ROMPETROL S.A. + ZATA PETROLEUM 
17.- ROMPETROL SA. + WINSTAR. 
18- AUDAX RESOURCES LTD. 

19 CLARA 

120 EAST WEST PETROLEUM CORP 

121 - MELROSE RESOURCES + PETROMAR RESOURCES SA. 
22 - MOESIA OIL AND GAS SRL. 

'23- LUNOIL OVERSEAS LTD + VANCO INTERNATIONAL LTO. 
124 - MOL HUNGARIAN OIL & GAS + EXPERT PETROLEUM SRL 


- VENTURES EUROPE 
26 - STERLING RESOURCES 


nu are nici o obligație de a plăti în natură, din 
gazele extrase, cuantumul redevenţei stabilite (între 
3,5 şi 13,5 %). Rezultă deci că ne vom plăti 
propriile gaze naturale la prețul stabilit de firma 
care le extrage şi exploatează. 

Şi aici mai aducem încă două argumente : 

- în anul 2013 compania ADX — Australia a 
investit câteva milioane de euro în efectuarea de 
prospecţiuni seismice în jud. Timiş; rezultatul: nu va 
mai continua operațiunile pentru că nu s-au găsit 
gaze de şist în acest județ (vezi site-ul ANRM); deci 
bani aruncați în vânt, iar solul şi subsolul vor fi 
afectate pentru mult timp de-acum înainte; 

- din declaraţiile publice ale lui Bogdan 
Popescu, directorul companiei ZETA PETROLEUM, 
concesionară a unor perimetre petroliere în nordul 
Moldovei, Oltenia şi Banat, rezultă că „rezervele de 
gaze descoperite recent în Marea Neagră de către 
OMV Petrom şi ExxonMobil vor asigura o reală 
independență energetică a României (conferință 
de presă ţinută în anul 2012). Atunci pentru ce 
trebuie să mai afectăm grav agricultura şi 
întregul ecosistem, dacă dispunem încă de 
rezerve de gaze convenționale pe care le-am 
putea exploata noi, aşa cum am făcut-o în trecut? 

2) Este cunoscut şi recunoscut chiar de 
companiile petroliere faptul că exploatarea gazelor 
neconvenționale în Europa este mult mai 
nerentabilă decât cea a gazelor convenţionale. 

Dacă aşa stau lucrurile, putem deduce că altul 
este interesul manifestat de aceste companii. 

3) Dintr-un studiu recent confirmat de specialişti 
în domeniul economic rezultă că redevenţele 
datorate statului român de către companiile care 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 


exploatează produse petroliere, redevențe colecta 
de ANRM, sunt inferioare procentului minim Stabij 
prin lege (3,5%). i 

Şi ceea ce este mai grav (aşa cum rezujtă di 
situaţia pe anul 2012), cuantumul acesta) 
redevențe nu se regăseşte în bugetul de Stat y 
anul următor, ca venituri la buget. Adică acei ba 
aşa puţini câţi erau, s-au volatilizat! Se Presupune că 
sumele respective ar fi putut ajunge în fonduj de 
rezervă al primului ministru - situație care însă 
trebuia să fie făcută publică. 

Deci: nu aport la sumele alocate Sănătății 
educației, apărării, sau destinate unor lucrări de 
investiţii, ci bani risipiţi pe „Posibile pomeni 
politice. Cu asta ne alegem din concesionarea 
petrolului şi gazelor! 

Mai rămânem şi fără agricultură şi fără 
pogăția de ape pentru care România este 
considerată încă rezerva strategică a Europei 
Argument: la o singură sondă de explorare se ajunge 
la un consum mediu de cca. 30 milioane litri de apă 
şi 150.000 litri de substanțe chimice nocive. 

4) Să mai adăugăm şi un alt aspect, deloc de 
neglijat: guvernanţii noştri au trecut de la regimul 
juridic de punere în valoare a produselor 
petroliere prin „împărțirea producției” (practicat 
nu doar în perioada interbelică, ci chiar şi după 
1989), la concesiune, mult mai dezavantajoasă 
pentru noi. Concret, s-a trecut de la împărțirea 
producţiei în procent de 45% pentru statul român, 
practicată până în 1995, la concesionarea 
perimetrelor conform noilor legi ale petrolului 
(134/1995) şi minelor (1998) pentru redevenţe 
variabile în natură, ca să se ajungă apoi la redevenţe 
fixe în bani, între 3,5 - 13,5%, conform Legii 
petrolului nr. 238/2004. lar dacă luăm în calcul 
studiul pe anul 2012 la care ne-am referit mai sus, 
rezultă că ne alegem cu praful de pe tobă! Mai ştii, 


poate că în viitor vom ajunge să plătim noi 


companiilor străine pentru că ne ajută să scăpăm de 
povara ultimelor bogății de care mai dispunem! 


II. Din punct de vedere juridic: : 

1) Prevederile acordurilor de concesionare fiind 
cunoscute doar de semnatarii lor (ANRM şi 
companiile petroliere), concesionarii recurg Ia diferite 
metode prin care îşi maschează scopurile 
urmărite. Cum ar fi, spre exemplu : 

- redeschiderea unor exploatări petroliere la care 
au fost sistate operaţiunile, cu motivaţia continuării 
lucrărilor până la epuizarea zăcământului; în realitate 
se explorează şi apoi se trece la exploatarea gazelor 
neconvenţionale; 

- Sub pretextul efectuării unor radiografii. ale 
subsolului pentru 'întocmirea hărților seismice se 
prospeciează existența gazelor de şist şi datele 
necesare începerii operaţiunilor de explorare 
(instalarea sondelor); aşa s-au petrecut lucrurile 
(începând din anul 2012 în jud. Sibiu şi Mureş), în 
2013 - 2014 în jud. Vaslui, Neamţ, Galaţi, Bacău, 
Constanţa, Argeş, Alba, Bihor, Buzău, Timiş şi altele. 

Dovada că se caută gaze de şist: firma 
contractată de “Romgaz” şi "OMV Petrom” să 
efectueze astfel de operațiuni, "SC Prospecţiuni SA”, 
este aceeaşi care efectuează de câţiva ani 
prospecţiuni declarate oficial ca fiind pentru 
detectarea de zăcăminte de gaze neconvenţionale 
(de şist) în beneficiul companiei Chevron. 

Trebuie precizat faptul ambele firme au fost 
beneficiarele unor astfel de prospecțiuni în premieră 
în iarna 2013/2014, pe raza mai multor localităţi din 
jud. Neamţ şi nu numai. 

De menţionat şi sumele uriaşe încasate de "SC 
Prospecţiuni SA” de la "Romgaz" şi "OMV Petrom': 
peste 120 milioane euro în doar trei luni (situație CE 
poate fi găsită chiar pe site-ul "SC Prospegţiuni”). Şi 
asta se reflectă în preţurile tot mai mari pe care Ie 
plătim pentru produsele petroliere. 


(contintare în pad. 19) 
Dome Mana Jean 


2014 


i 
Ş 
i 
a 


did 


mat a igo 


Reala 


REPLICI LA ÎNCEPEREA PRIGOANEI: 
DE PROFESIE LEGIONAR ”PERICULOS” 


Sunt licenţiat în jurnalism şi ştiinţe ale 
comunicării. Cel puţin aşa scrie pe diplomă. Îmi 
place şi istoria; mai ales cea a românilor 

Relativ de curând, conştientizând faptul că poţi 
avea o opinie în ceea ce priveşte viața cetăţii, am 
decis să ader la organizaţia d-lui Nicador Zelea- 
Codreanu. Nu voi expune acum motivele care m-au 
determinat să fac această alegere. În linii mari, 
acestea ţin de mai vechea mea orientate 
naționalistă, dar mai ales de faptul că această 
grupare este singura în măsură să-şi asume 
titulatura de „legionară” dat fiind faptul că nu a deviat 
câtuşi de puţin de la linia Legiunii Căpitanului. 

Fără a face uz de cuwvinte mari, pot afirma cu 
mâna pe inimă că acest pas mi-a schimbat viața 
radical, în sensul că am început să fiu mult mai 
apropiat de Biserică, încerc să menţin o conduită 
morală cât mai înaltă, mă interesează mult mai mult 
viața celor din jur, sub toate aspectele ei. Pe scurt, 
am alte preocupări. 

Dar, pe lângă toate aceste "mici miracole”, de o 
vreme am parte, din plin, şi de opiniile 
„Părerologilor”, fie că aceştia sunt o cunoştinţă, sau, 
mai dureros, apropiaţi. Potrivit acestui curent, am 
fost etichetat, după caz, ca “fascist” sau chiar ... 


În ajunul Învierii Mântuitorului nostru lisus Hristos, 
atunci când marea majoritate a oamenilor se 
pregătesc să sărbătorească alături de cei dragi, 
Mişcarea Legionară IAŞI a dat un mic ajutor 
acelora dintre noi cu o situație materială precară. 

Sub sloganul „De Paşti, IA'ŞI AJUTĂ!”, 
inițiativa a fost demarată cu o lună înaintea 
sărbătorilor pascale, fiind adusă în atenţia publică 
prin intermediul unui site de socializare. - 

Deşi eram oarecum îngrijorați în legătură cu 
receptivitatea semenilor noştri la astfel de campanii, 
ne-am asumat acţiunea, călăuziți de versetul 
„Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui”. Odată 
postat apelul nostru, am şi fost contactaţi în vederea 
transmiterii datelor pentru trimiterea donațiilor, fapt 
dătător de speranţă. 


NOTA REDACŢIEI: 


"securist"! În alte rânduri mi s-a pus în vedere să am 
grijă cu "naziştii”, sau că pot intra la închisoare 
întrucât Securitatea nu a murit. Am fost surprins de 
atâta ignoranță şi răutate, dar şi de vehemenţa cu 
care se perorează împotriva Legiunii. 

Trebuie spus că nu avem pretenţia de a fi 
imaculaţi, dar practica recomandă ca, atunci când 
analizezi o temă, să începi în modul în care 
profesorul de logică Nae lonescu îşi începea 
articolele, şi anume: "lată faptele”. lar faptele sunt 
următoarele: nici eu, nici camarazii mei nu am făcut 
nimic rău sau în contra vreunei legi ori norme. În 
aceste condiţii, apare în mod automat, întrebarea: 
Pentru ce atâta URA? 

Mă găsesc, astfel, fără voia mea, mereu într-o 
poziţie defensivă, argumentând pentru revoluţia 
spirituală propusă de Căpitan şi împotriva celei 
armate a lui Sima de pe urma căreia în mentalul 
colectiv Mişcarea apare ca o adunătură de pistolari. 

Şi totuşi, nici evenimentele din vremea din urmă 
(proiectul de lege antilegionară) nu m-au dezarmat. 
Dimpotrivă. 

Ceea ce se tot afirmă despre legionari cum că ar 
fi periculoşi este, într-o anumită măsură, adevărat. 


IA'ŞI AJUTĂ! 


Timpul a trecut însă, sărbătorile pascale se 
apropiau, iar noi nu colectasem mare lucru. 

Am stabilit că vom alege un număr mai mic de 
familii nevoiaşe decât în precedenta acţiune de 
acest gen, de Crăciun. 

Lucrurile s-au schimbat în Săptămâna Patimilor. 
Ca la un semn a început să sune telefonul: 
moldoveni, dar şi români de peste hotare, dornici să 
fie alături de familiile sărace. Elementul comun al 
acestor oameni cu suflet mare a fost dorința de a 
rămâne anonimi şi refuzul hotărât de a li se 
trimite bonuri, chitanțe sau fotografii; că doar, 
aşa cum remarca un simpatizant din Paşcani, 
„legionarii sunt corecţi!” 

Fiecare a contribuit cu ce a putut: unii cu 
alimente, alţii cu bonuri de masă, alţii cu bani, unii cu 
haine şi jucării, astfel încât în Vinerea Mare puţinul 
donat de fiecare în parte a ajuns să reprezinte: 

* peste 100 kg haine copii şi adulți; 

* aprox. 60 kg produse alimentare (ulei, 
făină, cozonac, pască, care de pui şi de porc, 
smântână, caşcaval, paste făinoase, ouă roşii, pastă 
de tomate etc.) 

* 4 sacicujucării. 

Toate acestea, provenind de la creştini cu milă 
față de aproapele lor, au fost împărţite unui număr 
de patru familii aflate în dificultate. Poate părea un 
număr modest, dar trebuie spus faptul că aceste 
familii reunesc un număr de peste 30 de persoane. 

Odată decisă componența fiecărui pachet, am 
pornit, în Sâmbăta Mare, la drum. 

Prima oprire a fost la o familie de la marginea 
Iaşului, alcătuită din mamă, tată, bunică şi 15 copii, 
toţi bolnavi de plămâni. Bieţii copii, curioşi să vadă 
cine le bate în poartă în ajunul Învierii, scoteau 
capetele de după uşă sau pe geam. Bucuria lor, 
uimiţi de vizita noastră, sunt greu de exprimat în 
cuvinte. Credeau că greşisem adresa. 

A urmat în drumul nostru o mamă singură cu 
patru copii, în prag de a fi evacuată din locuinţă de 
propria mamă. Vădit emoționată, ne-a adresat multe, 
foarte multe mulțumiri sincere. 


Legionarii de astăzi, ca şi cei de ieri, reprezintă cea 
mai mare primejdie vizavi de aceia care lovesc în 
tradiţie, în ortodoxie, în valorile Neamului, într-un 
cuvânt, în românism. Totodată, faptul că Mişcarea 
Legionară este SINGURA organizaţie (atât din punct 
de vedere spiritual, cât şi politic) perfect compatibilă 
cu specificul poporului român, contravine intereselor 
duşmanilor care ascund adevărul istoric şi pun 
etichete false. Cine sunt aceştia? Pentru a nu fi 
acuzat de laşitate, îi voi identifica în persoanele 
conaţionalilor noştri puţin şi prost informaţi, românii 
trădători, ungurii cu fel şi fel de ambiţii şi, nu în 
ultimul rând, evreii cu interesele lor milenare. Toţi 
aceştia ne văd ca pe un "Bau-Bau” şi nu ezită să ne 
aducă acuze uneori de-a dreptul haioase. 

Mărturisesc că uluiala de până acum s-a 
transformat în indignare: conform votului Senatului 
României din 6 aprilie 2014, camarazii mei, perfect 
frecventabili atunci când vine vorba de sprijinit familii 
aflate în dificultate sau ridicat biserici, au devenit... 
„unelte fasciste”! Ca atare, nici eu nu mai sunt ce 
eram, ci sunt, mai nou, de profesie legionar 
“periculos”! 


Cea mai aşteptată 
dintre întâlniri a fost 
cea cu Patricia, un 
îngeraş de şapte ani 
pe care am cunoscut- 


[9) la Biserică. 
Duminică de duminică 
Patricia îşi conduce 
mama (care - este 
oarbă) în Casa 
Domnului. Căldura cu 
care am fost 


întâmpinați de. familia 
ei ne-au impresionat: 
oameni simpli, curați, 
credincioşi, care 
merită să fie ajutaţi. 
La despărțire, Patricia, 


aflată în pragul 
extazului pentru că 
primise păpuşa pe 


care o aştepta de mult timp, ne-a sărutat pe obraz în 
modul acela unic în care o fac copiii. Ce trăiri! Ai 
vrea să dai şi ceea ce nu ai, doar pentru a vedea 
acele expresii de nepreţuit de pe chipurile oamenilor. 
De aceea asemenea iniţiative le vom repeta ori de 
câte ori vom putea... 

Finalmente am poposit şi la o mai veche 
cunoştinţă de-a noastră, de la campania de la 
Crăciun, Ştefănel. Adolescentul, care. îşi susține 
părinții şi fraţii muncind cu ziua sau căutând prin 
gunoaie, nu era acasă; erau însă mama şi nepoțica 
sa de un anişor. S-au mutat de sub un pod unde au 
locuit câteva luni după ce au pierdut locuința, pe un 
teren al primăriei unde au reuşit să ridice din resturile 
de la gunoi (uşi, ferestre, cartoane sau placaje 
aruncate), o mică locuinţă în care îşi duc traiul şase 
suflete. 

Până în amiază reuşisem, cu ajutorul Bunului 
Dumnezeu, ca în ajunul Învierii să ajungem la câțiva 
oameni amărâţi care nu credeau că le va călca 
cineva pragul. Le-am dus o mică rază de speranţă, 
primind, în schimb, LUMINA de pe chipurile lor. 


Cornu Vaud 


Inițiativa tinerilor noştri camarazi din "dulcele târg al leşilor” a rămas neştiută până acum ("oratoria ta să fie oratoria faptei”). Când am 
aflat a apărut articolul "la'şi ajută”, scris de responsabilul de acţiune. Oratoria legionarului este oratoria faptei, dar fapta trebuie să fie 
făcută cunoscută! Pentru că asemenea camarazi constituie un exemplu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


Pag. 5 


vroit să FIE altă Românie. 


Lies (pion dulap ll N) 
FIŢI ÎNFRICOŞĂTOR DE BUNI! 


Legiunea n-a vroit să facă altă Românie. Ea a 


Cine nu simte acea 


Eu, Mea, ŞI nici de ce dăruirea cea mare a 
itanului era unul din felurile sale d irui şi 
de a face ne  abiaai 


De făcut o altă fară 
elveţieni pe 
gospodărească. Dar nu vedeţi că e vorb 
altceva decât de şosele, sonde şi spitale? N 


că e vorba şi de România duhului, 
celelalte, de România duhului? . 


înţeles Moţa. Şi dacă s-a dăruit, a făcut- 
a vrut să fie viu printre noi. De- 
printre noi — aşa cum i- 
cumințenie în inimile noast, 
sub a patrusprezecea cruce 


amul românesc să biruiască. 

De făcut o altă țară o poate şi stăpânirea străină. 
o pot şi 200 de tehnicieni 

L-am  tocmi ca să ne 

a şi de 

u vedeţi 

înainte de 


care 


O asemenea Românie 


U se trăieşte, se face trăind. 
lar a muri este uneori 


un fel de a fi viu. Aşa a 
O pentru că 
ar fi rămas altfel 
O cerea tot ce era 
re — el ar sta astăzi 
de lemn, la Râmnicu 


Xkăk 


ŞTIRI — EUROPENII DE TREZESC? (66 


Alianţa Civică Ungară, Fidesz,, partidul 


premierului Viktor Orban a obținut locul întâi cu 
51,5% din sufragii, ceea ce i-a adus 12 din cele 21 
de mandate ale Ungariei la Strasbourg. Fidesz s-a 


remarcat ca 


partid conservator moderat 


eurosceptic. Orban a trimis acasă misiunea FMI şi a 
Comisiei Europene, preferând, în schimb, să facă o 
înțelegere cu Vladimir Putin pentru un împrumut de 


14 miliarde de dolari de 


la Moscova pentru 


construcţia a două reactoare nucleare la Paks. 


SUEDIA 
Partidul naţionalist, de dreapta, "Democraţii 


Suedezi” se remarcă prin mesaje xenofobe şi 
eurosceptice. Printre fondatorii acestuia se află 
Gustaf Ekstrăm, fost ofițer SS. A obținut două 
mandate în PE. 


BELGIA 
Naţionaliştiii "Noii Alianțe Flamande”, N-VA), 


conduşi de Bart De Wever, sunt marii câştigători ai 
alegerilor din Belgia, cu aprox. o treime din voturi în 
Flandra, obținând între 32 şi 34% în zona flamandă, 
atât în scrutinul federal, cât şi în cel regional. 
Primarul oraşului Anvers a câştigat pariul său de a 
depăşi pragul simbolic de 30%, în contextul în care 
celelalte formaţiuni s-au aliat împotriva sa. Este 
principalul partid eurosceptic, are un mesaj moderat 
împotriva imigrației islamice. şi militează pentru 
separarea Flandrei de Valonia. 


AUSTRIA : 
Partidul Libertăţii, FPO, de dreapta, condus de 


Heinz-Christian Strache, este pe locul al treilea, 


cu 


19,9% din voturi (în creştere față de 2009, când a 


avut 12,7%). A obţinut o cincime din voturi şi şi-a 
dublat numărul de europarlamentari (patru). Va face 
alianţă cu Frontul Naţional din Franţa. 


ITALIA = 
Cea mai puternică voce antieuropeană este a 


nou-veniţilor de la "Mişcarea 5 Stele” a comicului 
italian Beppe Grillo, care s-a clasat pe locul doi la 
alegerile europarlamentare din Italia. Eurosceptic şi 
antisistem, Movimento 5 Stelle a venit cu un mesaj 
anticorupţie, folosind numai internetul pentru a se 
face cunoscut, reuşind astfel să spargă monopolul 
comunicaţional al partidelor tradiţionale şi în special 


al 


trustului de presă al lui Berlusconi. Nu are o 


poziționare exactă pe eşichierul politic, încercând 


să 


cuprindă toate categoriile de alegători 


eurosceptici. 


Tot un partid eurosceptic este şi "Liga Nordului” 


care domină Lombardia şi în general nordul Italiei, 
cea mai bogată zonă a ţării. Partidul lui Umberto 


Bossi şi Roberto Maroni s-a aflat la 
guvemare în cabinetul Berlusconi, însă în 


Pag. 6 


Sărat. Căci aşa răsplătea România lui Carol al II-lea 
pe cei ce visau o țară mai bună. > 4 

Legiunea n-a visat să facă o țară mai bună; a 
năzuit să FIE o țară mai bună. 

De veţi avea fapte şi nu veţi crede şi FI, ce se va 
alege din strădania voastră? i 

Legiunea a înțeles să FIE o altă țară prin 
desăvârşirea tipului de om dinăuntrul ei. Cine este 
bun, face binele în chip firesc. lar Legiunea a vroit 
această minune românească, să ridice o generație 
care să facă binele în chip firesc. E 

Ințelegeți tot miracolul acesta al unui tip de OTE! 
care, prin simpla sa prezenţă, să fie înfăptuitor şi 
binefăcător? Aşa I-a visat conducătorul totdeauna al 
Mişcării Legionare; drept un tip de român atât de pur 
încât actul lui de prezenţă să oblige. Să oblige 
materia să i se supună, aşa cum obligă pe artist să-o 
descrie sau pe duşman să i se plece. 

Ştiam bine că se găsesc încă în țara aceasta, 
după toate dezastrele ei, oameni care să creadă, 
ca şi acum zece ani, că tot ce-i trebuie e “puțintel 


e a e ad st etapa n me e 


prezent este în opoziţie. Are un pronunțat mesaj 

antiglobalizare. În Parlamentul European are cinci 

mandate, eurodeputații săi fiind membri ai grupului 

"Europa Libertății şi Democraţiei”, eurosceptic. 
FINLANDA 


Partidul  “Adevăraţii finlandezi” anti-euro, 
acuzat de rasism şi homofobie, a obținut două 
mandate de europarlamentari. 

SPANIA 

Partidul Popular de la putere şi PSOE (stânga) au 
pierdut câte opt şi respectiv nouă locuri în profitul 
extremei drepte provenind din "Mişcarea 
Indignaților”, "Podemos”, care intră în Parlamentul 
European cu cinci locuri. 

POLONIA 

Partidul eurofob "Congresul Noii Drepte”, KNP, 
a obținut 7,2% din voturi şi va avea patru deputați la 
Strasbourg. 

În schimb, euroscepticismul nu s-a lipit de 
Germania. Comentatori explică acest lucru prin 
faptul că aceasta se află într-o creştere economică 
sigură, deşi relativ înceată, şi este pe locul doi în 
ceea ce priveşte rata cea mai scăzută a şomajului 
din UE (5,1%). Uniunea pare să fie percepută de 
germani ca un cadru în care ţara lor îşi manifestă 
instituțional şi economic supremaţia față de rivalele 
care au învins-o în cele două războaie mondiale, 
Franța şi Marea Britanie. Totuşi, Partidul Naţional 
Democrat, NPD, descris adesea ca fiind 
neonazist, care a eşuat la un 1,3% la alegerile 
federale din sept. 2013, fiind primit cu ostilitate în 
majoritatea localităţilor unde organiza mitinguri, a 
intrat şi el în PE, cu un mandat. Şi-a făcut 
campanie cu promisiunea de a stopa imigrația, 
având sloganuri de campanie precum "Bani pentru 
bunicuţa în loc de rromi", de aceea a fost catalogat 
ca "rasist şi antisemit”, mai ales că în interviuri 
membrii săi au insistat asupra faptului că "Europa 


CONSTANTIN NOICA 


bine". Dar pentru că se „mulțumeau Cu Puţine 
bine, pentru că le era frică de binele cel adevăr e] 
răsturnător şi restaurator, au slujit ei utregai 
şi minciuna anilor acestora. Vroiau pentru țara E 
puțintel bine şi i-au făcut o imensitate de rău, n 

Nu oricine îşi poate sluji țara. Nu oricum îşi poat 
el sluji țara. Cine nu se vroieşte bun, ni e 
închipuie nici rodnic. El poate simula bine 
va săvârşi cu adevărat. 

Te uiţi, astăzi, la tot ce e putere, la tot ce 
organizată şi rodnică în Legiune, după doispi 
ani de prigoană, doi ani de teroare fără sea 
Europa contemporană. Cât de buni trebuie să fi 
fost cei morţi, pentru ca brațul celor vii să 
făptuiască încă! (N. n.: Cât de buni trebuie să ffost 
Căpitanul şi elita lui, dacă mai există încă legionari 
după aproape un secol de prigoană!) ) 


€ via 
rezece 
Măn în 


“Buna Vestire" seria a II-a, nr. 2/10 sepţ 
1940 


Sezapuni de Vis Pdurasj 


este un continent de oameni albi”. (Şi nu e aşa?!) Un 
alt partid eurosceptic, nou, înființat în 2013, 
"Alternativa pentru Gemania”, AfD, a obținut 6 
mandate. 

Din România nu avem însă chiar nici un 
eurosceptic în PE! Şi dacă în cazul Germaniei 
comentatorii au justificat prin stabilitatea acesteia şi 
relativa prosperitate, ce explicaţie poate fi pentru 
noi?! 7 

În Parlamentul European, pe lângă cele două 
mari grupuri politice (conservatorii şi social: 
dremocraţii), există numeroase grupuri politice mai 
mici, dar şi partide nealiniate, noile partide 
antieuropene şi deputați independenți. (Atenţie: 
"conservatorii" din cadrul PE reprezintă cei pro UE.) 

Până la 24 iunie eurodeputaţii încă nealiniaţi unui 
grup politic se pot asocia în astfel de grupuri pentru a 
putea avea posturi de influență în cadrul PE, 
Partidele naţionaliste, eurosceptice şi/sau extremiste 
europene vor căuta să se alieze pentru a crea astfel 
de grupuri. În fruntea acestora sunt Frontul Naţional 
(FN) din Franța şi Partidul Independenței din Regatul 
Unit (UKIP) din Marea Britanie. Aceştia nu doresc 
însă să se alieze unul cu altul, de aceea fiecare îşi 
va căuta alți şase parteneri pentru a forma câte un 
grup parlamentar. 

Frontul Naţional Francez care are 24 de 
deputați, contează pe susţinerea Partidului 
Libertăţii” din Olanda (4 mandate), a "Partidului 
Libertăţii” din Austria (4), a "Ligii Nordului” din Italia 
(5) şi a partidului "Vlaams Belang” din Belgia (1). 
Numărul de deputați necesar este realizat, dar mal 
Sunt necesari europarlamentari din încă două ţări 
pentru a îndeplini condiţia celor şapte ţări. 

Partidul Independenței din Regatul Unit care 
are tot 24 de deputaţi, contează pe alianță CU 
"Democraţii suedezi” (2), Partidul Popular Danez (4) 
şi "Adevărații Finlandezi (2). Ar putea atrage şi 
partidul anti-euro german "AfD" (7), Grecii 
independenţi (1) şi "Mişcarea 5 Stele” din Italia. 

Nici Marine Le Pen de la FN şi nici Nigel Farage 
de la UKIP nu doresc să se alieze cu cei trei 
europarlamentari greci de la Zorii aurii, cu cei trei din 
Jobbik sau cu alesul german al NPD, care reprezintă 
extrema dreaptă radicală. : 

Grupul UKIP e ca şi făcut; dacă şi N îşi face 
unul, va exista o opoziţie importantă chiar în 
interiorul UE. Liderii de la Bruxelles, Care 
Promovează activ ideea globalizării europene; 
acum vor întâmpina dificultăţi. Vor trebui $ 
negocieze cu liderii politici eurosceptici pe care 
până azi puteau să-i ignore. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


se 
le. Nu] 


a ase gta 


asta sala MM ct pa d 


STRĂ 
piată 


panic de carle 


"VEŞNICA MEA POMENIRE” — RADU IFTIMOVICI 


Primăvara ne-a adus o bucuri i 
delectare intelectuală: a apărut cartea A ela 
prof. dr. Radu lIftimovici, cunoscut cititorilor noştri 
Prin paginile documentate, incisive şi "condimentate” 
scrise de-a lungul timpului în "Cuvântul Legionar” 
“Supuşenie de legumă”, "Jocul de-a surda-absurda”, 
Holocaustul invers” "Când recunoaşterea unui 
savant depinde de rabin”, "Extinderea abuzivă a 
conceptului de popor ales”, "Imbecili din toate țările 
uniți-vă!”, "VIP-uri evreieşti antisemite?” "Odiseea 
Paulescu', "Modelul Eminescu versus demagogia 
Eminescu”, "O cenzură iudaică?" "Moştenirea 
Codreanu — Prâslea” (am enumerat doar câteva), 


DI. prof. lftimovici este profesor universitar 

în medicină, istoric al medicinei, dramaturg, ae 
al Uniunii Scriitorilor şi al Academiei de Ştiinţe 
Medicale, autor al multor cărţi de specialitate şi piese 
de teatru, laureat UNESCO. Este o somitate în 
domeniul medical, dar şi dramaturg şi publicist 
cunoscut. O personalitate complexă. 

Cartea cu o prezentare elegantă se citeşte pe 
nerăsuflate, existând astfel riscul de a se pierde din 
eote parte din numeroasele informaţii de valoare 

ate în relatarea întâmplărilor, plină de nerv şi 
umor fin. Îmbrățişează perioada interbelică, războiul, 
instaurarea comunismului, anii "de glorie” ai 
acestuia, evenimentele din decembrie 1989, 
ajungând "în zilele noastre”. 

Este o Plimbare extrem de atractivă prin istorie, 
cu evenimente văzute cu ochiul unui analist de 
excepție. Conţine informaţie de calitate, luări de 
atitudine, dar şi întâmplări amuzante. O carte foarte 
bine scrisă! Cred că secretul savorii ei constă în stil: 
curgător, schimbând planurile cu uşurinţă, valsând 
cu eleganţă printre idei. 

“Prietenii sunt de părere că m-ar fi adus o barză 
şuie (...) care ar fi iernat zgribulită şi aiurită într-un 
smârc din Câmpia Română. Am vaga impresie că la 
eveniment a asistat şi mama (...). 

-.E întreg? ar fi întrebat mama, cu sufletul la gură. 

- Da! E întreg! 

A fost prima etichetă falsă care mi s-a pus în 
viață.” - 

'Zău că vici-ul din finalul numelui m-a cam 
deranjat. (...) Ori de câte ori cineva ridica o 
sprânceană accentuând. vici, eu i-o retezam: da, 
onorabile, ca EminoVICI”. Urmează apelul la istorie, 
relatând cum s-a petrecut slavizarea numelor şi 
deznaţionalizarea românilor în Transilvania pe 
vremea Imperiului Habsburgic. "Cum vrei să-l 
scriem? lon. Aha, Janos. Şi mai cum? Zidaru. Adică 
Komuves! Asta lăsând la o parte faptul că "ăia" care 
se încăpăţânau să rămână Fieraru şi nu Covacs 
aveau parte în continuare de iobăgie, în timp ce 
proaspeţii dar falşii maghiari ori secui luau drumul 
şcolii. (...) Cred că acesta a fost fenomenul vici-erii 
multor nume româneşti dacă stăm să numărăm 
sutele Popovici (fiii popii), Mateevici, Grigorovici." 

Simpla enumerare a câtorva dintre capitole oferă 
o imagine sugestivă asupra operei: “Am fost 
condamnat la moarte în 28 aprilie 1931”, “Cei 
şapte ani de acasă”, "Rubedeniile”, ”Chinurile 
alfabetizării”, Copilul cu barbă” (N. lorga), 
"Pseudolegionarul Radu Iftimovici”, "Meci de 
box între episcopii ortodocşi, arbitrat de şef- 
rabinul Moses Rosen”, “În lumea discipolilor lui 
Pasteur”, “O viață pentru o idee sau o moarte 
pentru o idee?” (Cazul luliu Haţieganu, Cazul 
Smaranda Brăescu, Vânătoarea de reacţionari de la 
Medicina Veterinară), "Om de teatru”, "O să 
regretaţi!” (21-22 decembrie 1989), “Avocat al lui 
Nicolae Paulescu”, "Exercises  d-admiration”, 
"Palme academice pe obrazul culturii române”. 
Este imposibil să sintetizezi aproape 500 de pagini 
într-un articol de ziar, aşa încât mă voi opri (puţin, 
foarte puţin) asupra a câtorva capitole. 

Cartea începe "şoc": “Tatăl meu, invitat la masă 
de... Adolf Hitler”. În 1940, Radu Iftimovici, “străjer” 
în vârstă de nouă ani, şi-a însoțit tatăl (medic militar, 
membru în conducerea Străjii Țării) în vizita 
delegaţiei române conduse de Teofil Sidorovici. în 
Germania. i 

Cel intitulat "Copilul cu barbă” este dedicat 
lui N. lorga pe care autorul l-a cunoscut pe 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


Veşnica mea 
pomenire 


când avea şase ani, naşul său fiind directorul Şcolii 
Române de la Fontenay aux Roses înființate de 
lorga. Este memorabilă scena care redă modul în 
care savantul citea o teză de doctorat. lorga răsfoia 
repezit, oprindu-se cam 10-15 secunde la pagină, 
fiind capabil apoi să reproducă din memorie ad 
literam fraze întregi de pe câteva zeci de pagini, 
indicând şi locul în foaie unde se afla fraza citată. “Îţi 
venea să-ţi faci cruce cu limba şi să strigi: <<Vade 
retro, Satana!>> Omul se născuse cu un computer în 
cap. <<Caz “de psihiatrte>> a comentat tata-mai 
târziu. Dar de psihiatrie sublimă.” 

Puştiul Iftimovici era fascinat de piesele lui lorga 
(istorice toate, evident): “zbierete, lacrimi, căderi în 
genunchi lângă fustele  domnițelor, — sticluțe cu 
otrăvuri, zăngănit de săbii”. Adultul Iftimovici este de 
părere însă că piesa cea mai absurdă concepută de 
savant a fost chiar aceea a vieţii sale. "Prin anii 20 a 
fost un adevărat model pentru studenții naționalişti. 
Şi deodată, lovitură de teatru. Omul mândru, care 
părea că nu-şi pleacă fruntea în fața nimănui, devine 
din ce în ce mai slugarnic față de Carol al II-lea. 
Egocentrist la superlativ, neputând să respire decât 
într-o atmosferă viciată de laude şi adulări (...) a 
ajuns el, geniul, o simplă unealtă a lui Carol al II-lea”. 
Dezbate incidentul lorga - Corneliu Zelea-Codreanu 
şi urmările (asasinarea ambilor). Prieten cu Traian 
Golea, unul dintre simiştii "încrâncenaţi”, dar şi cu dr. 
Șerban Milcoveanu, antisimist la fel de înverşunat, 
dr. Radu lftimovici analizează masacrul de la Jilava 
şi asasinarea lui lorga, expunând ambele versiuni: 
cea a "şocului emoţional” (varianta simistă) şi cea a 
premeditării (susținută de codrenişti şi stabilită şi la 
proces). Totuşi, se întreabă autorul, "dacă Sima ar fi 
dorit să-l neutralizeze doar pe Moruzov, de ce a fost 
nevoie să ucidă şi alți 63 de arestați, n-ar fi fost mai 
simplu să regizeze clasica încercare de evadare?” Ar 
fi fost mai simplu, dar n-avea cum: arestaţii erau sub 
pază dublă, legionară şi militară. Lui Moruzov nu i se 
putea înscena clasica încercare de evadare pentru 
că nu putea fi dus nicăieri decât sub pază militară. 
Sima nu putea să aranjeze asasinatul cu militari. Şi 
dacă în închisoare ar fi fost împuşcat doar Moruzov, 
ar fi bătut la ochi. Era mult mai convenabil să pară o 
răzbunare în masă, "firească". Deci au fost omorâţi 
63 de oameni pentru unul singur, prinzând momentul 
favorabil al schimbării gărzii. Oricum, tipic pentru 
Sima: nu el determinase asasinarea altor 300 de 
oameni, elita legionară, cu un an înainte, 
manevrându-l pe tânărul de doar 20 de ani, Miti 
Dumitrescu? Ce mai contau încă 63? 

Dar să revenim la "copilul cu barbă”; "Şi pentru că 
fantezia oricărui om e liberă, mi-l închipui pe N. lorga 
trăind în orânduirea comunistă. Ar fi ajuns la Gherla, 
sau la Sighet? Mi-e teamă că nu. Orgoliul său 


personal l-ar fi propulsat mai degrabă într-un. înalt 
fotoliu, de unde ar fi aplaudat înfăptuirile conduse de 
partid şi, desigur, ar fi rămas surd şi mut la ştirile 
despre gulagul din țara sa, aşa cum au făcut-o 
numeroşi mari intelectuali ai timpului, înspăimântați 
că vor rămâne în afara notorietății.” Este posibil. 
Totuşi cred că probabilitatea de a fi sfârşit la 
închisoare este mai mare având în vedere cine erau 
stăpânii de atunci ai României şi naționalismul lui din 
anii 20, ca şi felul în care abordase problema 
evreiască. Nu cred că ar fi fost acceptat, iertat. 

Capitolul "Meci de box între episcopii 
ortodocşi, arbitrat de şef-rabinul Moses Rosen” 
se referă la "cazul Viorel Trifa”, comandant-ajutor 
legionar şi şef al studențimii pe țară în 1940 devenit 
arhiepiscopul Valerian al Bisericii Ortodoxe Române 
din SUA şi Canada. Expulzarea lui din America şi 
moartea suspectă care au generat aprinse discuţii în 
anii 80-90, sunt aproape necunoscute publicului larg. 

Trifa organizase centrul cultural-religios “Vatra”, 
de românism şi rezistență anticomunistă în Ohio, 
construit pe pământul donat de un fermier al cărui 
ideal fusese ca românii emigrați peste Ocean să 
rămână uniţi. Cuprindea o clădire cu bibliotecă şi săli 
de conferințe şi un cimitir românesc. Românii- 
americani citeau cărţile editate de "Vatra”, iar 
numărul abonaților la ziarul "Solia" editat sub 
îngrijirea arhiepiscopului Valerian Trifa creştea. 

Pentru comuniştii din România, ca şi pentru evrei, 
"Vatra" era un ghimpe în ochi. S-au tot socotit cum 
să arunce în aer fortăreaţa creştină şi anticomunistă. 
Securiştii lui Ceauşescu au trimis preoți cu grad ca s- 
o destabilizeze, dar Biserica Ortodoxă Româno- 
Americană, deşi infiltrată, nu s-a lăsat demolată. 
Arhiepiscopul a făcut un pas îndrăzneţ: a pus-o sub 
oblăduirea Mitropoliei Ruse din Exil din SUA. Nu mai 
rămânea decât anihilarea dârzului Trifa. Asasinarea 
lui ar fi bătut la ochi şi efectul ar fi fost contrar celui 
scontat. Trifa mort ar fi devenit un simbol, un erou 
naţional. S-a optat astfel pentru calomnierea lui. 
Pacepa afirmă în cartea "Orizonturi roşii” că au fost 
fabricate o serie de documente false din care reieşea 
că arhiepiscopul ar fi participat la raiduri în cartierul 
evreiesc Dudeşti cu pistolul în mână în timpul 
rebeliunii legionare, având pe conştiinţă câteva vieți 
de evrei, şi că purtase corespondenţă cu Himmler. 

Securitatea, Mossadul şi CIA şi-au dat mâna în 
acest proces al unui  "nazist' periculos 
(arhiepiscopul), iar lui Trifa i s-a retras cetățenia 
americană pe motiv că nu declarase la intrarea în 
SUA că fusese colaborator al lui Himmler. Rabinul 
Moses Rosen a fost unul dintre martorii acuzării. 
Retras într-o mănăstire din Portugalia, Trifa a murit 
de inimă şapte ani mai târziu, în 1987. Românii 
americani însă au rămas în continuare uniţi. 

DI. profesor nu este legionar (subiect dezvoltat în 
capitolul "Pseudolegionarul Radu Iftimovici”), dar 
referirile (cu multă simpatie) la legionari sunt 
ample şi răspândite în toată cartea - cu atât mai 
interesant cu cât preocupările rafinatului şi criticului 
intelectual Iftimovici sunt vaste: medicină, literatură, 
dramaturgie, istorie, filosofie etc. Confirmă astfel 
teza că nici un om inteligent şi onest nu poate ignora 
sau dezavua o fenomenul legionar. De altfel, a fost 
prieten bun cu Nicador Zelea-Codreanu, cu Mihai 
Moţa, Nelu Mânzatu, cunoştinţă bună cu Şerban 
Milcoveanu. 

"Problema evreiască” este dezbătută cu mult 
curaj dar şi cu eleganţă. Prof. Radu lftimovici a fost 
zeci de ani în relaţii excelente cu prof. N. Cajal şi 
colaboratorul apropiat al acestuia. Evreul care 
spunea bancuri cu evrei, omul amabil, citit, rafinat, 
cu simțul umorului, după 1989 s-a metamorfozat 
brusc în propagandist feroce al coreligionarilor săi: 
"Se dezagrega etic văzând cu ochii. După 
publicarea de către Radu lftimovici în "Expres 
Magazin” a unui articol care punea la îndoială faptul 
că la Abatorul Bucureşti legionarii ar fi ucis câteva 
zeci de evrei după care le-ar fi atârnat în cârligele 


3 


Pocunenl. 


PRESĂ ROMÂNEASCĂ DIN EXIL (V) 
- PRESĂ DIN FRANȚA, GERMANIA, SUEDIA, GRECIA, CANADA, MEXIC - 


MOTTO: 


EXILUL este o experiență spirituală, unde 
trăirile îmbracă forme şi manifestări nebănuite ale 
fiinţei umane. 

Opera creată în exil are sămânța îngropată în 
țarina străbună. 

Ea rodeşte pe pământ străin de unde ia tot ce-i 
trebuie pentru întrupare, iar în final, dacă nu 
imaginea directă, măcar cea reflectată se 
regăseşte acolo, la origine. Capitole din ea au 
străluciri diamantice, înscriindu-se pe orbita înaltă a 
culturii universale, 

În exil s-a scris, exilul a creat şi creează. El s-a 
manifestat cu orice ocazie: când Mircea Eliade, 
vară de vară, era aşteptat la Paris cu chemări de 
pe alte tărâmuri, invocând soarta României, sau 
când Aron Cotruş veghea dinspre continentul 
american umbrele lui Horia, Avram lancu şi toți lon- 


FRANȚA 
"CURIERUL ROMÂN" 


"Tribună de luptă românească pentru eliberarea 
şi uniune naţională”, „CURIERUL ROMÂN” a apărut 
la PARIS, la 1 mai 1948. 

Aspectul, din cauza greutăților de ordin financiar, 
este modest, publicaţia bilunară fiind şapirografiată. 

Directorul ziarului a fost Nicolae Florescu (Leontin 
Constantinescu) şi în articolele sale milita pentru 
restaurarea monarhiei sub regele Mihai într-un cadru 
de viaţă cu adevărat democratic. 

Rubrici permanente: „Ştiri din Țară” (politice, 
culturale, economice, militare, diverse), "Situaţia din 
Jară” (texte şi documente), "Pagina pribegiei” 
„Comentarii şi declaraţii” (aparţinând regelui Mihai şi 
unor lideri ai exilului politic şi cultural românesc), 
"Umor românesc" (sporadic). 

Articolele se referă la deciziile luate de 
guvernanţii R.P.R. în procesul de comunizare a ţării 
(„Arestările”, „Revizuirea legislaţiei”, "Educaţia 
armatei”,  „Exproprierea pădurilor”,  „Exproprierea 
băncilor şi societăţilor de asigurare”, „Confiscarea 
obiectelor din metal preţios” „Exproprierea fundațiilor 
de binefacere”, „Rebotezarea străzilor”, „Confiscarea 
restaurantelor”, „Propaganda prin film”, „Biserica în 
noua republică românească” etc.). Alte articole ale 
căror titluri spun totul: „Înscăunarea comisarilor. 
politici în armată”, „Înlăturarea statuilor”, „Gazete de 
perete” etc. 

Au scris în "Curierul român” Grigore Gafencu, 
N.G, Caranfil, Mihail Fărcăşanu, Mircea Eliade. 

NR. 4 din 15 iunie 1948 are un conţinut interesant 
şi diversificat: "Căsătoria Majestății Sale Regelui 
Mihai”, "Dureroasa aniversare” (împlinirea unui an de 
la arestarea lui luliu Maniu şi lon Mihalache), "Limba 
rusă, materie de bacalaureat”, "Noii profesori 
universitari”, "Unde politica compensează 
incapacitatea — științifică”, "Studenţii brigadieri” (!!), 
"Arestările”, "Marşul Anei Pauker”, fragmente despre 
luliu Maniu reproduse din ziarul italian "Il popolo”, 
cuvântările lui C. Vişoianu şi Al. Creţeanu la 
Cleveland etc, Este reprodus din ziarul "Eksjo 
Tidnigen” un articol zguduitor: „Grănicerii români 
primesc răsplată pentru refugiații împuşcaţi. 

Odată cu apariţia numărului 11 "Curierul 
Român” îşi încetează apariţia. 


GERMANIA 
"CUVÂNTUL DIN EXIL” 


Să ne întoarcem la Germania (în numărul trecut 
am scris despre publicaţiile “Prodromos” şi 
"Cuvântul în exil”, iar acum revin cu completări 
pentru aceasta din urmă), 

"CUVÂNTUL DIN EXIL” a fost continuarea 
ziarului “Cuvântul” editat în România de Nae 

lonescu, apărut în 1923 şi interzis în 1933, 
reapărut apoi pentru scurtă vreme în 1938, 
timp de câteva luni, şi apoi reapărut din nou 


Pag. 8 


după moartea lui Nae lonescu, între sept. 1940 şi 
ianuarie 1941, în chip de cotidian, ca principalul ziar 
legionar. 

"CUVÂNTUL DIN EXIL” a apărut la MUNCHEN, 
în R.F. Germania, din iunie 1962 (nr. 1), până în 
aprilie 1967 (nr. 59), ca publicaţie lunară sau 
bilunară şi foarte rar trimestrială. 

Director a fost teologul GH. RACOVEANU, o 
personalitate legionară remarcabilă, care într-o notă 
din nr. 11 aprilie 1963 atrăgea atenţia asupra faptului 
că "Gazeta apare sub scutul spiritual al lui Nae 
Ionescu”. lar într-un alt articol se face precizarea: 

„La <<Cuvântul>> au colaborat o generație de 
oameni de curaj, de cultură aleasă şi de mare talent, 
au  înălfat în fara liberă prestigiul scrisului 
gazetăresc. Luptele de ei purtate timp de un deceniu 
au fost dictate de întâmplările” Vremii 3 ale locului.” 
Vremile s-au schimbat, locurile s-au mutat, oamenii 
s-au risipit. Cei mai mulți dintre ei au murit. Din 
redactorii  <<Cuvântului>> de altădată sunt 
prezenţi astăzi numai doi: Mircea Eliade şi Gh. 
Racoveanu. Legea fundamentală a <<Cuvântului>> 
este şi astăzi iubirea de patrie, scrisul cinstit şi ținuta 
înaltă”. 

Ziarul acordă un spaţiu larg problemelor de viaţă 
religioasă în exil şi reproduce câteva dintre articolele 
lui Nae Ionescu. 

Semnează articole gen. lon Gheorghe, fost 
ambasador român în Germania, Mircea Eliade 
(rubrica „Glassorium"), Vintilă Horia (eseuri, literatură 
memorialistică), Ştefan Baciu - articolul "Cel din 
urmă 'averescan', Virgil lerunca - „Tudor Arghezi 
decedează în Dealul Mitropoliei”, „Suflete moarte şi 
suflete captive” (despre Mihail Ralea, Demostene 
Botez şi George Călinescu, autori ai unor scrisori 
publicate în "Scânteia" prin care solicitau să fie 
înscrişi în Partidul Muncitoresc Român), Mircea 
Eliade -— "Tăcerile lui Lucian Blaga”, "Pasărea 
măiastră” (despre Brâncuşi) şi "Destinul lui Haşdeu”. 

Alte titluri de articole: "Un rimător de curte: Mihai 
Beniuc, "Călinescu, om sucit”; "Goga şi ienicerismul 
cultural”, 'on Barbu şi exilul”, "Românii în exil şi 
Românii în străinătate”. 

NR. 33-34 din febr.-martie 1965 este dedicat 
comemorării unui sfert de secol de la moartea lui 
Nae lonescu, semnatarii fiind: Virgil lerunca - "Lecţia 
neterminată a lui Nae Ionescu"; George Racoveanu 
— "Metafizicianul', Mircea Eliade - "Primul examen 
cu Nae lonescu”. 

Odată cu moartea lui Gh. Racoveanu, 
comemorat într-un număr special, aprilie 1967, de 
către monseniorul Octavian Bârlea, gen. lon 
Gheorghe, preotul Vasile Boldeanu şi George 
Uscătescu, "CUVÂNTUL DIN EXIL" îşi încetează 
apariţia. 


SUEDIA 
"CURIERUL ROMÂNESC” 


(continuare din numărul trecut) 


ii în "Cântecul înstrăinării”: 

„Ah, dezțărare, pâine amară, / pernă de 
ghimpi şi de piatră, / viscol ce somnul ni-l latră, 
/ gând ostenit ce se-nsară / în singurătatea 
pustie, /apă moartă, apă sălcie”. 

Scriitorii din exil au fost şi rămân soliile unui 
J] Neam vitregit de istorie. 

Truda lor încununată de spirit şi credință 
rămâne ca un îndreptar pentru posteritate. 

Această pagină este recunoştinţa noastră 
față de cei care, pe meleaguri îndepărtate de 
țară, şi-au dedicat in continuare viața şi opera 
națiunii române, sublimând într-o jertfă pe 
altarul binecuvântat al artei şi culturii. 

(George Bălaşu — "Exilul creator" - în ziarul 
"Cuvântul românesc”, Hamilton) 


Un ziar cu nume asemănător celui din Franţa s-a 
tipărit în Suedia: "CURIERUL ROMÂNESC". 

A fost o publicaţie independentă, scoasă de 
Silvia Constantinescu. 

A apărut în mai 1980, la început lunar apoi 
trimestrial, la Goteborg şi Skagas, la început în 8 
pagini dactilografiate şi multiplicate (în prima fază de 
apariţie), apoi în 32 de pagini cu numeroase 
fotografii, desene şi reproduceri de ilustraţii artistice. 

În articolul-program "Precuvântare” din NR. 1 se 
precizează: "Se simte nevoia unui mijloc de 
comunicare. între vorbitorii de limba română de pe 
teritoriul Suediei: cum ne simțim ca exilați, 
semnificaţia exilului, cum ne-am adaptat la condițiile 
din noua „patrie”, rolul Bisericii Ortodoxe Române 
Brintre:exila ji SEE DRE a hei 

De-a lungul anilor au fost publicate interviuri cu 
unele personalităţi artistice, culturale sau politice ale 
exilului românesc: regele Mihai, Ştefan Baciu, 
Alexandru Ciorănescu, Mihai Cismărescu, Mircea 
Carp, Neagu Djuvara şi alţii . 

Într-un bilanţ publicat la împlinirea a 25 de ani de 
la apariţia primului număr se afirmă următoarele: 
„Editarea <<Curierului Românesc>> a însemnat o 
muncă grea căci ea s-a desfăşurat şi se desfăşoară 
după munca noastră zilnică, la care s-a adăugat şi 
efortul financiar, căci fiecare număr al publicației a 
însemnat contribuţii băneşti din bugetul familiei 
pentru tipărire şi distribuire.” 


GRECIA 


“Vocea libertăţii” 


Ziarul numit astfel, având subtitlul “organ al 
refugiaților din România”, a apărut la ATENA din 
ianuarie 1954 până în decembrie 1968. 

Era o publicaţie lunară datorată iniţiativei lui 
Vasile Maussou şi D. Petropubiadis, ultimul fiind 
redactor al ziarelor greceşti din Bucureşti, "Ethnos” şi 
"Neo Elas” în perioada 1943-1947. 

Avea între 8 şi 14 pagini, ziarul propunându-şi (şi 
reuşind) să fie o tribună a grecilor şi a românilor 
plecaţi din România ocupată de bolşevici. Potrivit 
afirmațiilor lui Vasile Maussou, tirajul acestei reviste 
care s-a difuzat în 38 de ţări, a fost de 800 de 
exemplare în anul apariţiei şi de 3.000 de exemplare 
în 1957. 

Principalele rubrici ale "Vocii libertăţii” erau "Airi 
din România”, "Carnet lunar”, "Galeria trădătorilor”, 
"Note şi comentarii”. 

Printre colaboratorii ziarului îl întâlnim şi pe 
celebrul compozitor al cântecelor legionare Nelu 
Manzatti, cu treisprezece foiletoane caricaturale 
dedicate unor vedete ale regimului comunist de la 
Bucureşti. De asemenea, în paginile revistei îl găsim 
şi pe renumitul gazetar interbelic Pamfil Şeicaru, 
fostul director al ziarului "Curentul", dar şi pe: V. 
Tilea, C. Xeni, Grigore Gafencu, lon Raţiu, Mihai 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


77-A... vr 


Fărcăşanu, Const. Vişoianu, 
Bossy, George Ciorănescu 
"Vocea libertăţii” a publicat Ştiri despre 


Raoul 


grevele şi răscoalele ţărăneşti, despre 
activitatea grupurilor de luptători din 
rezistența armată anticomunistă din RPR. 


informaţii despre Basarabia şi Bucovina 


CANADA 

"CUVÂNTUL ROMÂNESC” 

să părăsim însorita Grecie traversând oceanul 
Atlantic şi să poposim în Canada pentru a răsfoi 
colecţia revistei "CUVÂNTUL ROMÂNESC", o 
publicaţie majoră a exilului românesc net 
anticomunistă, de opinie şi cultură pe linie 
naţională şi creştină. 

A fost cea mai longevivă revistă a exilului 
românesc, apărând lunar la HAMILTON timp de 29 
de ani, începând din mai 1976 şi până în decembrie 
2005, având între 24 şi 32 de pagini. 

Director a fost GEORGE BALAŞU. Acesta s-a 
născut în 1924 la Turtucaia, judeţul Durostor, 
stabilindu-se în septembrie 1940 la Bucureşti, cu 
toată familia, după cedarea Cadrilaterului. A aderat 
la Mişcarea Legionară şi, pentru a scăpa de 
represaliile şi arestările masive care se dezlănţuiseră 
în perioada de teroare stalinistă, a reuşit în 1949 să 
treacă frontiera în lugoslavia, aici fiind arestat pentru 
trecere ilegală de frontieră şi închis un an şi 
jumătate. A reuşit să fugă prin munţi în Italia, de 
unde a emigrat apoi în Canada. 

În NR. 1 al revistei, în articolul de fond George 
Bălaşu afirma următoarele: 

“in România robită cuvântul nu mai este liber, 
comuniştii au pus mâna pe tot. pe sufletul, carnea şi 
capul omului. Ei controlează scrisul, gândul, vorba, 
profanează cultura, istoria şi sfânta noțiune de om. 
Revista noastră trebuie să spună ce nu pot 
spune cei de acolo, adică Adevărul”. 

lar în NR. 121 din 1986 avocatul Cornel 
Dumitrescu face o caracterizare sugestivă a 
"Cuvântului românesc”: 

"O parte din tirajul gazetei a plecat întotdeauna 
spre lagărele de refugiaţi din Europa sau spre noii 
sosiți în lumea liberă, lipsiţi de mijloacele materiale 
S-a urmărit în acest mod ca mii.de, noi refugiaţi, mai 
ales din valul de tineret sosit în exil în ultimii ani, ca o 
infuzie de tinereţe în trupul matur al exilului, să se 
poată adapta la izvorul cunoaşterii adevăratei istorii 
şi culturi a poporului nostru. 

Succesul revistei se datorează faptului că ea nu 
aparţine unui singur proprietar şi nici măcar unei 
grupări politice, ea aparţine întregului exil, fără 
nici un fel de discriminare socială, etnică, politică sau 
religioasă. Între numeroasele semnături poţi distinge 
cele mai diverse orientări şi apartenenţe politice: 
legionari, liberali, ţărănişti, social-democraţi . 

În miile de pagini tipărite în aceşti zece ani poţi 
întâlni articole despre personalităţi din istoria şi viaţa 
politică românească a sec. XX, de la Zamfir Arbore, 
luliu Maniu, Gh. Brătianu, Pan Halipa, Const. Stere, 
Corneliu Zelea-Codreanu, Nae Ionescu, Nichifor 
Crainic, Vasile Băncilă, generalii Platon Chirnoagă, 
lon Gheorghe, Nicolae Rădescu, şi până la 
mareşalul lon Antonescu, primul prizonier. politic al 
urgiei comuniste”. 

Colaboratorii 
majoritate, nume 


mare 
Pamfil 


revistei au fost, în 
ilustre ale exilului: 
Şeicaru, Mircea Eliade, Vintilă Horia (proză 
memorialistică), Nelu  Manzatti (amintiri), Horia 
Stamatu, Virgil lerunca, Eugen lonescu, Remus 
Radina (fragmente din volumul "Testamentul. din 
Morgă”) etc. 

Principalele rubrici: cronici literare, artistice, 
culturale, din exil şi din fară, "România 
pitorească”, "Biserica creştină”, "Oameni care au 
fost”, “Ştiri din lumea românească”, o pagină 
armânească îngrijită de Zahu Pană . 

Alte teme examinate în cursul anilor "80: "Despre 
specificul şi problemele exilului” - articole scrise de 
George Grossu, Şerban Budişteanu, Al. Augustin 
Bidian, Maria Stamatu, "Despre Miscarea Legionară” 
- materiale iscălite de George Bălaşu, M. Enescu, 
Const. Macri, "Despre lon Antonescu” - articole 
semnate de Larry Watts, Alexie Poenaru, Const. 
Mareş. 


Articolul nesemnat apărut în nr. 79 din nov. 
1982 şi intitulat "Noaptea Sf. Andrei, 44 de ani 
Corneliu  Zelea- 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


de la asasinarea lui 


DINUINȚA UNEI GEXENAȚII 


— ——— THE ROMANIAN VOICE ——————— 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER _IN THE FREE WORLD 


a de 107 rima rata ePITITTI 


Codreanu”, afirmă: "Nu putem şti cum ar fi evoluat 
tragica istorie a României dacă ar fi trăit Corneliu 
Zelea-Codreanu, dar putem afirma cu certitudine că 
dacă el ar fi fost în viață Basarabia nu s-ar fi cedat 
fără lupte. Dictatul de la Viena nu ar fi avut loc, iar un 
23 august nu s-ar fi întâmplat niciodată” 


Şi pentru că vorbim despre EXIL”, să 
reproduc un articol interesant semnat de ION 
CLAUDIAN care pune punctul pe ”i”: 

SEMANTICA ÎNSTRAINARII 


"Până acum o generaţie se credea că funcția 
esenţială a cuvintelor este comunicarea, adică actul 
de a transmite altora noțiunile ce nasc în creierul 
nostru. Prin 1916 un profesor de la Universitatea din 
Geneva, Ferdinand de Saussure, a arătat că, în 
afara oricărei comunicări, noi gândim cu cuvinte. 
Această constatare, bază a semanticei, ne invită să 
ne plecăm cu mai multă atenţie asupra limbajului 
nostru, al românilor siliți de împrejurări istorice să 
părăsim țara, să trăim (şi eventual să murim) printre 
străini. 

Ce suntem noi? Refugiați? Exilați? 

Şi ce vor deveni oare urmaşii noştri risipiţi prin 
țări străine? Asimilaţi la mediu? Deznaţionalizaţi? 

Ori aceşti termeni desemnează situații menite să 
se succeadă în mod fatal? 

Lucrul nu este de mică importanţă. S-o luăm deci 
pe rând, cu răbdare. 


REFUGIAȚI 
lată un cuvânt ce are un defect major, care îl face 
neplăcut: rădăcina lui este, evident, fuga. 


Neologismul, "refugiat" ascunde destul de rău un 
vechi cuvânt românesc: "fugar". 

În graiul vechi întâlnim un. sinonim de origine 
slavă "băjenar", care are exact aceeaşi origine 
(bezanije, fugă). 

În necăjita noastră istorie “băjenăritul” nu 
este o situație excepțională. În trecutul nostru au 
fost vremi liniştite, dar mai ales "vremuri de bejenie". 
Este, fără îndoială, motivul pentru care fuga şi fugarii 
sunt priviţi cu oarecare umor şi fără tragism. Fuga în 
fața primejdiei este numită chiar „sănătoasă”, epitet 
care face aluzie la un vechi dicton românesc: "Fuga 
e ruşinoasă, dar e sănătoasă”. 

Această cinică indulgență este poate scuzabilă în 
limba unui popor aşezat - cum zice cronicarul — „în 
calea răutăţilor”, care a văzut şi a pătimit multe şi 
încearcă să nu le ia pe toate în tragic: “Turci au dat, 
Tătari au dat, / Au ars cârciumile-n sat! / Au ars 
cârciumile toate / Şi eu tot m-am îmbătat!" 

Bineînţeles, această atitudine, cam haiducească, 
nu este admisă în orice ambianță. În ambianța 
luptei fuga în fața pericolului nu are nici o scuză. 
Ca în toate țările din lume, comandantul are dreptul 
şi datoria de-a pune mâna pe armă pentru "a radia 
pe fugari”. Aş adăuga chiar că la noi nu este vorba 
numai de o literă de regulament şi că ostaşul român, 
aşa cum ne e cunoscut, este călăuzit de un 
sentiment de omenie, care joacă un rol dominant la 
țăranul nostru: "Dacă eşti om nu-ți lăsa ortacul în 
pericol ca să te pui tu la adăpost”. 

Ceea ce apare clar, la toate popoarele din lume, 
este că dreptul de a te "refugia" şi a-ți căuta 
liniştea într-un colț binecuvântat din lume nu 
este îngăduit decât omului dezarmat care, dintr- 
un motiv sau altul, nu mai poate continua lupta. 

Refugiul în vâltoarea luptei se cheamă altfel: 
este o "dezertare". Asupra acestui punct, noi toți 
românii care ne aflăm în lumea liberă, se cuvine să 

EXILAȚI 

După o primă fază, după ce deplasarea s-a 
sfârşit, românul "refugiat" îşi schimbă statutul şi 
devine un “exilat”. Acest cuvânt, latin şi clasic, are 
o profunzime, o gravitate şi chiar, aş zice, un 
prestigiu care lipseşte simplului “refugiat”. EI 


desemnează, cum se ştie, omul 
condamnat să trăiască în afara 
hotarelor țării sale. Cum ştim, românul 
dezțărat de azi numeşte bucuros "exilul" ca 
ansamblul conaţionalilor risipiţi pe toate 
continentele pământului. 

De când lumea situația de exilat implică o stare 
sufletească de tristețe, care la românul născut poet, 
dar şi un mare nostalgic, ia proporții impresionante. 
Exilatul este un om căruia îi este interzis de soartă 
să trăiască în țara lui de baştină şi nimic nu-l poate 
consola de această tragedie, cu care nu se împacă: 
"Fie pâinea cât de rea, / Tot mai bine-n țara mea”. 

Această tristețe pe care o duce cu el oriunde ar fi 
- şi deci îi interzice calitatea de "refugiat economic" 
de care este uneori acuzat - se agravează, s-ar zice, 
cu numărul de kilometri care-l separă de glia 
străbună: "Străină, străină, străinătate, / Nu mă- 
nstrăina departe!" 

Şi înstrăinarea pare şi mai dureroasă când eşti 
silit să străbaţi ţări şi mări. Asta ne aminteşte 
duioasele versuri născocite de țăranii din Ardeal 
momiţi să emigreze în America de nu ştiu ce 
companie de emigrație din Hamburg, pe la începutul 
acestui veac: "Cine-o scornit jălele? / Mistăr cu 
vapoarele!" 

În această privință o remarcă s-ar impune: dacă 
băjeniile sunt curente în trecutul poporului nostru, 
deplasările în masă de români sunt excepționale. 
Singurul caz care ne vine în minte este deplasarea 
în Sudul Dunării a populaţiei romanizate în momentul 
părăsirii Daciei de către Aurelian. Sunt ei strămoşii 
“românilor din dreapta Dunării”, de care se ocupă cu 
atâta competență şi cu atâta drag dl. Sava 
Gârleanu? 

EXILATUL POLITIC DE VOCAȚIE 

Ar fi o lacună de neiertat în povestirea noastră 
dacă n-am face locul cu bucurie unui caz destul de 
particular pe care îl vom numi "exilatul politic de 
vocaţie!” 

Acest om a părăsit țara, ca noi toţi, în căutarea 
unui rost pe lume. Nu este "suspect" din punct de 
vedere politic; dar ce este oarecum particular 
constituie lipsa unei formaţiuni profesionale precise 
şi absenţa oricărei tendinţe de a-şi exersa o meserie 
în lumea liberă”. 


Revista şi-a încetat apariţia în decembrie 2005. 

În ultimul său-articol George Bălaşu scria: 

"Apropiindu-ne de capătul unui drum plin de 
lupte, privim astăzi înapoi cu o mândrie firească. A 
sosit momentul de a transmite noilor generații 
făclia luptei pentru o Românie liberă şi democratică. 
Cu demnitatea celui care e fericit ştiind că are 
conştiinţă clară şi nepătată, ne retragem spunându-le 
tuturor rămas bun!” 


MEXIC 


"DRUM" 


La Ciudad de Mexico a apărut, din sept. 1963 
până în decembrie 1983, revista de literatură 
"DRUM. 

Era condusă de Vasile Posteucă, Nicolae Petra, 
Nicolae Novac, lon Cârjă şi lon Halmaghi. 

Principalele rubrici ale revistei DRUM: „/conar” 
(articole semnate de Vasile Posteucă), „Crestături” 
(Nicolae Petra), „Camet” (Nicolae Novac), "Chenar 
bucovinean" şi "Cronica literară” (Alexandru Ionescu 
Lungu). Articole apărute la aceste rubrici: "Amintiri 
de la Iconar”, "Negativismul lui Emil Cioran”, "Mircea 
Streinul 1910-1945, poet şi romancier”, "Traian 
Brăileanu, un mare sociolog şi filosof bucovinean”, 
"Figuri bucovinene”. 

Dintre colaboratori amintim pe Mira Şimian Baciu, 
Vasile lasinschi, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Virgil 
lerunca. Sunt reproduse desene realizate de 
remarcabilul pictor Eugen Drăguțescu. 

În articolul „Iconar” din NR. 1, sept. 1963, Vasile 
Posteucă evocă atmosfera şi preferinţele literare ale 
acestui grup de bucovineni care s-a afirmat în 
paginile revistei cu acelaşi titlu, apărute în anii "30 la 
Cernăuţi. 

NUMĂRUL 1-2 din iunie 1973 cuprinde mai multe 
articole scrise la moartea lui Vasile Posteucă. 

În 1983, după 20 de ani, revista îşi încetează 
apariţia. 

(continuare în numărul viitor) 


Pag. 9 


A 


4 


s9 


II/ZÂ 


Caregponde 


DRUMUL EROULUI NECUNOSCUT 
PRIN ISTORIA ULTIMULUI SECOL 


Înălțarea Mântuitorului cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai 


ca Dumnezeu, ci şi ca Om. 


Dacă o naţiune îşi uită eroii, înseamnă că nu mai are mult de trăit. De aceea rupeţi-vă câteva minute din timpul vostru şi reflectați la jertfa a sute de 


mii de români! Rugaţi-vă. Pentru ei şi pentru noi toţi. E pâlpâirea unei flăcări care tinde să se stingă... 


Pierderile de vieți omeneşti din anii primului 
război mondial, nemaiîntâlnite până atunci, au fost 
enorme. România a pierdut aproape 225000 de 
ostaşi. De aceea pentru supraviețuitori s-a impus ca 
0 datorie morală comemorarea, în fiecare an, a 
celor care au pierit pe câmpurile de luptă. 

În Tratatul de la Versailles, semnat de toate țările 
foste beligerante, se prevedea, printre altele, 
obligativitatea întreţinerii mormintelor — ostaşilor 
îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a 
operelor comemorative de război dedicate acestora. 
România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii 
străini celor naţionali. 

În mai 1920 s-a promulgat Decretului-lege care a 
stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul 
Zilei Inălțării Domnului. Astfel această dată a devenit 
sărbătoare naţională a poporului român, iar un rol 
important l-a avut Societatea "Mormintele Eroilor 
Căzuţi în Război" înființată în 1919, al cărei 
preşedinte era Mitropolitul Primat Miron Cristea 
(viitorul Patriarh) şi transformată în 1927 în 
Societatea "Cultul Eroilor”. 

Datorită acestei organizații, aflată sub înaltul 
patronaj al reginei Maria, în anul 1923 s-a 
inaugurat şi Mormântul Ostaşului Necunoscut, 
amplasat iniţial în fața Muzeului Militar Naţional din 
Parcul Carol (din aug. 1940 Societatea "Cultul 
Eroilor" avea să se numească "Aşezământul 
Naţional Regina Maria”, în memoria Reginei sub al 
cărei patronaj se aflase şi care tocmai trecuse în 
veşnicie). 

În semn de veşnică cinstire, în anul 1923 
conducerea statului român a decis ca simbolul 
sacrificiului celor căzuţi pentru reîntregirea patriei să 
fie reprezentat de osemintele unuia dintre ostaşii 
anonimi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg.-Ocna, 
Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi 
Basarabia. 

Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe 
pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece 
sicrie de stejar căptuşite cu tablă de zinc şi depuse 
în Biserica “Adormirea Maicii Domnului" de la 
Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923. 

Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului 
Necunoscut a aparținut elevului Amilcar C. 
Săndulescu de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza”, 
premiant şi orfan de război, care, în fața celui de-al 
patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele: 
"Acesta este tatăl meu", 

După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte 
nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în 
Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti, şi îngropate cu onoruri 
militare în ziua de 14 mai 1923. 

„A doua zi sicriul cu Eroul Necunoscut, 
împodobit cu pânză tricoloră, a fost purtat pe 
brațe de către o gardă de ofițeri, cavaleri ai 


Pag. 10 


ordinului militar “Mihai Viteazul”, şi depus pe 
vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia 
Bucureşti. 

In Gara de Nord era aşteptat de oficiali ai statului 
şi personalităţi politice şi militare, iar regele 
Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a 
Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă 


compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un | 


catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar 


după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, | 


a fost aşezat pe un afet de tun tras de opt cai, şi 
transportat în cadrul unui lung cortegiu până la 
Biserica "Mihai Vodă". Aici, sicriul a rămas pe toată 
durata zilei de 16 mai pentru ca publicul bucureştean 
să poată veni în pelerinaj. 

In ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei 
regale, a membrilor guvernului, a corpurilor 
legiuitoare şi a unui numeros public, în Parcul Carol 
a avut loc ceremonia  reînhumării  Eroului 
Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul 
zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor 
vesteau coborârea în lăcaşul de veci a Ostaşului 
Necunoscut. 

Mormântul Eroului Necunoscut era de fapt o 
simplă criptă acoperită cu o lespede de piatră 
decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a 
încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru 
Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viață în 
jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele 
lui odihneşte pământul României întregite” 

Ansamblul funerar a fost executat în 1927 după 
planurile lui Emil Willy Becker, sculptorul Casei 
regale. Dar mormântut nu-avea cruce! În România 
creştină! Abia în 1934 ansamblul avea să fie 
completat cu o cruce din marmură, sfinţită în cadrul 
unui ceremonial militar şi religios. 


În anii interbelici s-au construit numeroase 
monumente şi plăci comemorative în multe localităţi: 
Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, Focşani, laşi, 
Câmpulung Muscel (Mateiaş), Topliţa, Giurgiu, 
Vaslui, Comana, Galaţi, Odorhei, Tg. Ocna, Sinaia, 
Bucureşti. 

În schimb, iată un fapt deosebit de grav. 

În 1934, după aproape 20 de ani de la terminarea 
războiului de Întregire, legionarii au găsit pe 
muntele : Susai oseminte ale ostaşilor români, 
cartuşiere şi ranițe risipite prin pădure. Le-au adunat 
şi au început construcția unui mausoleu. Au fost 
bătuți şi goniţi de jandarmi, iar osemintele au fost 
risipite din nou prin pădure! Faptul l-a determinat 
pe gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul să adreseze un 
memoriu lui Carol al Il-lea şi să strige revoltat: 
"Scoală, Ferdinand, să vezi cum ostaşii tăi sunt 
ucişi a doua oară! 


La începutul anului 1942, odată cu intrarea 
României în război pe Frontul de Est, mareşalul 
Antonescu a hotărât înființarea unui Memorial 
dedicat eroilor Neamului în Parcul Carol, pe locul 
fostului Muzeu Militar. (Clădirea acestuia fusese 
afectată grav de cutremurul din nov. 1940 şi a fost 
demolată în 1943). Complexul memorialul urma să 
cuprindă Cimitirul şi Monumentul Eroilor Neamului, 
Muzeul Militar şi clădirile administrative. 

Proiectul, supervizat de Mareşal, a fost propus de 
prof. Al. Tzigara-Samurcaş (cel care a proiectat 
clădirea Muzeului Ţăranului Român) şi viza 
reconstruirea monumentului triumfal „Tropaeum 
Traiani! de la Adamelisi. 

Turnura pe care au luat-o evenimentele după 23 
aug. 1944 a determinat însă sistarea lucrărilor. 


După instaurarea comunismului eroi căzuţi pe 
câmpul de luptă pentru apărarea țării erau 
consideraţi doar cei care luptaseră pe frontul de Vest 
alături de trupele sovietice!! Printr-un Decret din 
1948 data de 9 mai era considerată ca Ziua Eroilor 


întrucât atunci se sărbătorea ziua "Independenţei de 
Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului”. 
Pe locul fostului muzeu militar din Parcul Carol a 
fost ridicat „Monumentul eroilor luptei pentru 
socialism“, în cinstea activiştilor comunişti. Ca 
urmare, în noaptea de 22/23 decembrie 1958, 


osemintele  Eroului Necunoscut au fost 
transferate în mare taină din Bucureşti la 
Mărăşeşti, unde au fost înhumate în fața 
mausoleului din localitate; monumentul funerar a fost 
şi el demontat şi strămutat. Treptat, comemorarea 
eroilor şi-a pierdut importanţa şi semnificaţia de până 
atunci. Indiferența comuniştilor pentru cei care îşi 
dăduseră viața pentru întregirea ţării era vizibilă în 
degradarea, tot mai accentuată, a tuturor edificiilor 
construite până în 1940. 

Actualul mausoleu din Parcul Carol, cu o înălțime 
de 48 metri, a fost realizat în anii 1959-1963, după 
planurile arh. Horia Maicu şi Nicolae Cucu, pe 
amplasamentul, infrastructura şi, în bună parte, 
după planurile Memorialului început în timpul 
celui de-al doilea război mondial. 

Rotonda cuprindea criptele a trei demnitari 
comunişti: Petru Groza, Gh. Gheorghiu-Dej şi C.I. 
Parhon, iar în jurul monumentului paisprezece nişe 
adăposteau rămăşiţele pământeşti ale mai multor 
activişti comunişti de frunte, printre care: Şt. 
Gheorghiu, I.C. Frimu, Sălăjan,  Moghioroş, 
Pătrăşcanu, Preoteasa, Ilie Pintilie, Dobrogeanu- 
Gherea ş.a. 

In cursul anilor 1991 şi 2008 osemintele 
comuniştilor au fost mutate în diferite cimitire din 
țară. Cele ale Anei Pauker au fost duse în Israel... 


in 1991 Ministerul Apărării Naţionale a declanşat 
0 acţiune reparatorie, de reintroducere în armată a 
tradițiilor militare româneşti şi tot din acest an Ziua 
Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua 
Inălţării Domnului, ca înainte. 

La insistenţele Ministerului Apărării Naţionale şi 
ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, 
guvernul a aprobat readucerea în Capitală a sicriului 
cu osemintele Ostaşului Necunoscut. Pe data de 26 
octombrie 1991 Eroul Necunoscut a revenit acolo 
unde îi era locul de veci, în Parcul Carol. Nu a fost 
înhumat pe amplasamentul originar, ci la aprox. 250 
m depărtare, lângă lacul limitrof. Abia pe data de 25 
noiembrie 2006, prin eforturile Oficiului Naţional 
pentru Cultul Eroilor (ONCE), sicriul cu osemintele 
Eroului Necunoscut a fost mutat pe vechiul 
amplasament, în cadrul unui ceremonial religios şi 
“militar. 

ONCE a reluat ideea edificării unui Memorial al 
Eroilor Neamului, transformând perimetrul  ex- 
mausoleului - eroilor comunişti într-un loc de 
comemorare a militarilor români căzuţi la datorie. 

Dar osemintele ostaşilor români se află în multe 
țări din Europa şi chiar din Asia, mulți dându-şi 
sufletul departe de cei dragi şi de patrie: sunt 
înmormântați în afara graniţelor țării aprox. 134.064 
de soldaţi şi ofițeri, în 1871 de locuri ale lumii: Rusia, 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


ALA Saul Caiac Italia, Anul trecut au fost aduse patru urne cu pământ 
Slovenia, Polonia, Serbia Turci 9vacia,. de pe locurile celor mai sângeroase bătălii pe care 
itele » Murcia Belgia - le-au dus ostaşii armatei române pe frontul de Est în 
za cel de-al doilea război mondial; de la Țiganca 


(Basarabia -— azi "Republica Moldova”), Odessa 


porn 


Odesa şi Stalingrad, la Arad şi Budapesta. 
din munți. In închisorile comuniste. 


Eroii noştri au murit în războaiele de a 
ind de la Decebal şi continuând cu domn 

Au murit în Războiul de Independență, în cel 

Au murit pe frontul de Est şi de Vest, în 


Au murit în decembrie 1989. 


EROII FĂRĂ MORMINTE? PREZENȚI 


„Decebal? 

_Prezent! 

_Gelu, Glad, Menumorut? 
- Prezent! 

. Vlad Ţepeş? 

- Prezent! 

Ion Vodă Viteazul? 

- Prezent! 

. Mihai Viteazul? 

- Prezent! 

- Horia, Cloşca şi Crişan? 
- Prezent! 

- Tudor Vladimirescu? 

- Prezent! 

- Eroii din Războiul de Independență? 
- Prezent! 

- Eroii din primul război mondial? 


Am scris despre marile personalităţi legionare şi despre 
puținii supraviețuitori contemporani cu noi; dar cum să-i 
omagiem pe ceilalți, cei mulţi, care au format 'oastea 
"legionară"? Şi ei, ca şi titanii Mişcării: Corneliu Zelea- 
Codreanu, Moţa, Clime, Banea etc., şi-au pus în slujba 
Neamului şi a Legiunii bunul lor cel mai de preț: VIAȚA! 

Şi ei, simpli legionari sau frați de Cruce, au făcut parte din 
noua aristocrație românească ridicată de Căpitan, cea 


GHEORGHE LEU 
(1924-1988) 


Statul brăilean în care a venit în lumea asta, la 9 
ian. 1924, se numeşte Gurguieţi. Părinţii lui erau 
agricultori, neştiutori de carte, însă pilduitori printre 
consăteni prin credință şi prin muncă, prin dragostea 
de Neam şi de țară, renumiţi oameni ai bisericii şi 
binefăcători, de toată lauda Ghiţă va creşte 
însuşindu-şi de la părinţi valorile fundamentale ale 
moralei noastre creştine. 

Fiind dotat cu deşteptăciune şi cu dragoste de 
învățătură, se afirmă ca elev eminent, fiind pe locul 
întâi atât la şcoală, cât şi la liceu (urmat în Brăila). 

Intrând în Frăția de Cruce la vârsta de 11 ani, îşi 

desăvârşeşte buna educaţie *» părintească, 
completând-o cu cea naționalistă. 
„Excelent dotat intelectual şi fizic, după absolvirea 
liceului este ales să urmeze o şcoală militară din 
Germania, în specialitatea geniu. Apoi luptă în 
războiul de pe frontul de Est, sfârşitul acestuia 
Prinzându-l la Freiburg. Este internat într-un lagăr de 
prizonieri din Bavaria şi revine în ţară la sfârşitul 
anului 1945. 

În 1948, imediat după căsătorie, începu calvarul 
lung al lui Ghiţă, constituit din numeroase arestări şi 
condamnări politice: condamnat la 7 ani de 
inchisoare şi la confiscarea averii pentru activitate în 
Cadrul unei organizaţii subversive cu caracter 
legionar şi paramilitar; a fost apoi din nou arestat în 
1955 şi condamnat la încă un an de închisoare; în 
1958 a fost re-arestat pentru activitate în cadrul unui 
9rup legionar care avea ca scop reorganizarea 
Mişcării Legionare şi condamnat la 45 ani de muncă 
Silnică şi confiscarea averii. A fost grațiat în 1964 
Odată cu amnistierea tuturor deținuților politici. 

Trecând prin aproape toate lagărele de 
muncă existente de-a lungul Canalului 


părare a gliei străbune, 
itorii, boierii şi țăranii. Dar 
de Intregire. 

1 Basarabia şi Bucovina, la 
In Rezistenţa anticomunistă 


(Ucraina), Sevastopol (Ucraina) şi 
Stalingrad (Federația Rusă). Au fost 
depuse la Mausoleul Eroilor Neamului, 
fostul mausoleu al demnitarilor comunişti din 
Parcul Carol. 


Mulţi dintre ei nu au morminte. 4 : E 
amintirea lor se perpetuează generaţie după generație, eroii 
trăiesc în memoria colectivă mii de ani. 

"Nu-i uitaţi pe cei căzuți în război: Z 

Lăsaţi-le, din când în când, un loc liber la masă 


Ca şi cum ar fi vii printre noi, 
Ca şi cum s-ar fi întors acasă." 


- Prezent! 

- Prezent! 

- Prezent! 

- Nicadorii? 

- Prezent! 

- Decemvirii? 
- Prezent! 

- Prezent! 


- Prezent! 


- Prezent! 


(Nichita Stănescu) 


- lon Moţa şi Vasile Marin? 


- Corneliu Zelea Codreanu? 


- Legionarii masacrați în noaptea de 21/22 sept. 1939? 
- Eroii din cel de-al doilea război mondial? 


- Luptătorii anticomunişti din munți? 


- Asasinaţii prigoanei comuniste? 


- Prezent! 


xăă 


IN MEMORIAM 


Dunăre-Marea Neagră şi prin temnițele Galaţi, 
Jilava, Gherla şi Aiud, Gheorghe Leu era la 
eliberare profund epuizat. Când împlinea etatea de 
64 de ani părăsi această lume efemeră mergând la 
Cer, unde sunt toţi camarazii săi de luptă, cu 
mâhnirea că regimul împotriva căruia luptase 20 de 
ani, sacrificându-şi toată tinerețea, încă nu căzuse. 

Va primi post-mortem diploma de luptător în 
Rezistenţa Anticomunistă. 


ŞTEFAN URSE 
(1922-2012) 


A văzut lumina soarelui chiar în ziua marelui 
praznic împărătesc al Adormirii Maicii Domnului din 
anul 1922. Satul copilăriei sale se numeşte Filiu şi se 
află tot în Bărăganul brăilean. Părinţii săi, afirmaţi ca 
agricultori prosperi, deşi neşcoliți se remarcau prin 
înalta lor moralitate, şi îi vor da lui Fane o aleasă 
educaţie în acord” cu preceptele creştine şi cu 
dragostea de glia străbună (tatăl fusese luptător în 
prima. linie a. frontului în războiul de reîntregire a 
României). 

Fane avea să amplifice această zestre spirituală. 
Deveni fruntaş la învățătură la şcoală şi la liceul din 
Brăila pe care-l va frecventa între 1933-1941. Şi-a 
continuat studiile după anii de război la Politehnica 
din Timişoara, vrând să devină inginer, însă la 25 
mai 1948, pe când se afla în pauza unei prelegeri 
universitare, avea să fie arestat (asemeni câtorva 
mii de studenți din toată țara, acţiune ce a 
constituit începutul masacrării studențimii). A fost 
condamnat de Tribunalul Militar al Regiunii Galaţi la 
145 ani de muncă silnică, pedeapsă pe care o va 
executa integral la Aiud. 

Ne întoarcem în timp spre a vedea cum 
devenise Fane anticomunist şi legionar. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


Mapian eta, Jgovgle 


sufletească. Aşa cum oceanul e format din picături de apă, fără 
ei Mişcarea n-ar fi rămas în memoria colectivă a românilor după 
aproape un secol. 

Organizaţia a avut jumătate de milion de membri. Să-i evoci 
pe toţi e o imposibilitate fizică. Şi, oricum, despre viaţa a zeci de 
mii de legionari nimeni nu ştie nimic: sunt asemeni Soldatului 
Necunoscut. De aceea Înălțarea şi Ziua Eroilor constituie prilejul 
pentru a prezenta doi dintre aceşti mulţi legionari rămaşi neştiuți. 


În toamna anului 1937, când era la începutul 
clasei a V-a de liceu, la o conferinţă ţinută în Brăila 
de prof. Nae Ionescu, l-a văzut pe Corneliu Zelea- 
Codreanu a căriu charismă îl fascinează. Apoi, 
citind tot mai multă literatură şi presă legionară, la 
scurt timp după ce-l văzu pe Căpitan, Fane intră în 
Frăția de Cruce din liceu care se întemeiase de 
curând, La un an de la acea conferință, asasinarea 
Căpitanului efectuată în chipul cel mai mişelnic, îl 
umple de indignare, dar şi de hotărârea de a 
continua lupta lui. Va milita pentru îndeplinirea 
idealurilor pentru care îşi jertfise viața cel mai bun 
român din sec. XX, de al cărui portret nu se va 
despărţi decât la arestare, când securiştii i-l confiscă 
socotindu-l „corp delict”. Tot "corpuri delicte” vor fi 
considerate şi cărţile, broşurile şi ziarele legionare 
găsite la percheziţia efectuată la domiciliul părinților 
şi la căminul studențesc. lar pentru troița pe care o 
confecţionase şi o donase Mănăstirii Cocoş din 
Tulcea i se vor acorda circumstanțe agravante la 
aşa-zisa "crimă de uneltire contra ordinii sociale” 
instaurate de comunişti. 

Şi-a purtat crucea cu demnitate şi cu Credință 
nestrămutată până în decembrie 2012. 

Primeşte-l, Doamne, şi pe acest luptător pentru 
Sfânta Cruce, pentru Țară, în Legiunea din Cer a 
Arhanghelului Mihail! : 


Post scriptum: Îi mulțumesc d-nei Marioara 
Leu, cititoare a "Cuvântului Legionar”, inimoasa soţie 
a legionarului Gheorghe Leu (care l-a îngrijit în ultimii 
ani ai vieţii şi pe Ştefan Urse, rămas singur), pentru 
generozitatea cu care mi-a oferit aceste informații. 


Mai Tare Dendena, 
Diana Câmpina 


Pag. 11 


(i 


id 


Aud din ce în 
ce mai des, prin 
——— diverse locuri 
unde împrejurările îi aduc pe oameni împreună: în 
transportul comun, pe la micile sau marile „cozi” 
unde se duce românul să-şi plătească birurile menite 
să mai adauge un strat de grăsime şi nesimţire pe 
burta şi ceafa unui mecanism statal incompetent, 
corupt şi trădător de neam - spuneam că se aud voci 
care declară pline de obidă: „Numai legionarii ar 
mai putea să îndrepte lucrurile”. 

Incerc să văd persoana care evocă Mişcarea 
Legionară; de obicei sunt oameni maturi, cu 
trăsături bine definite, în mod evident nemulțumiți 
sau chiar scârbiţi de tot circul prestat de actorii vieții 
sociale şi politice, actori de cea mai proastă calitate, 
cu ochii strălucind de lăcomie şi şiretenie. 

Cei mai în vârstă, bătrânii, nu îndrăznesc să 
vorbească, căci teroarea iudeo-comunistă a ultimei 
jumătăţi de veac i-a făcut mai prevăzători; sunt încă 
dominați de frica roşie care le-a copleşit mintea şi 
sufletul. Alţii, din aceeaşi categorie, beneficiari ai 
„raiului” comunist, pufnesc şi ei, mormăindu-şi 
nemulțumirea faţă de evocatorul Mişcării Legionare. 

Sunt şi tineri prezenţi în scenariul meu? Sunt; îi 
privesc atent, să văd, ei cum reacţionează, dacă au 
auzit fraza plină de năduf a omului nostru. Tinerii 
prezenţi privesc undeva departe, iar ochii lor nu 
par a vedea, de fapt, nimic, nu au auzit nimic - sau 
nimic ce ar putea avea vreo legătură cu grijile lor, cu 
năzuințele lor - într-un cuvânt, cu viaţa lor. Poate nu 
au auzit de „legionari”, poate au auzit urletele de ură 
animalică ale unor criminali, poate îşi aduc aminte de 
zoaiele vărsate de lliescu împotriva „legionarilor” din 
Piaţa Universității anului 1990, dar totul trece pe 
lângă urechile lor, fără a trezi nici o vibrație. Sunt 
atât de absenți când este vorba de ţară şi 
interesele ei, încât ai crede că trăiesc într-un alt 
spațiu. 

Pare - şi chiar este - exagerat să încerci să pui 
etichete, mai ales prezentând o astfel de întâmplare, 
chiar dacă asişti la ea când şi când. Dar 
dezamăgirea mea, exemplul meu, nu este decât 
bomboana de pe colivă. 

să vă închipuiţi dvs. că am sperat la o altfel de 
atitudine? 

Nici vorbă, poate în visele mele cele mai 
optimiste să participe un tânăr la o astfel de 
„discuţie”, indiferent dacă pro sau contra. 

Dar de la o întâmplare de acest gen gândul meu 
zboară la potențialul, la energiile latente, la 
capacitățile nevalorificate care ar putea opri 
procesul de înrobire prin degradare a neamului 
românesc. 

În ce direcţie să priveşti cu disperarea ultimei 
speranțe, dacă nu la cei mai capabili de înțelegere, 
de efort şi chiar de sacrificiu, cei care întotdeauna au 
dus greul războaielor de neatârnare a neamului 
românesc, pentru că de cucerire nu am avut! M-am 
gândit că tinerii sunt primăvara fiecărei generații 
şi, de aici, „UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE 
ALTĂDATĂ”? 

De câteva generaţii încoace tinerii noştri au 
devenit tot mai rari, de la copilărie - şi ea cu visele 
îngroşate de noroiul materialismului iudaic - direct în 
maturitate, renunțând la planuri şi idealuri, renunțând 
la desfătările provocate de lectura unor aventuri 
romantice, a unor călătorii fabuloase, a unor fapte de 
vitejie din istoria neamului nostru supravieţuitor de 
multe ori pe muchie de cuţit. 

Aceşti tineri cu sufletele mutilate de jumătate 
de secol de educație iudeo-comunistă aplicată 
bunicilor, părinților şi transmisă într-un aşa-zis 
post-comunism, îşi pot însuşi o picătură din marea 
înțelepciune a poporului român: „Părinții au mâncat 
aguridă şi copiilor li se strepezesc dinții. 

„UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ"? 
Ne gândim cutremurați la generaţiile din 
perioada interbelică sau chiar din timpul 

primului război mondial. 


Pag. 12 


UNDE SUNT PRIMĂVERILE 


DE ALTĂDATĂ? 
Nicador Zelea-Codreanu 


Să ne gândim la Corneliu Zelea-Codreanu care 
fuge de acasă pentru a se alătura în linia întâi tatălui 
său, prof, lon Zelea-Codreanu, erou intrat în război 
ca locotenent în rezervă şi ieşit, după mai multe 
râniri, la sfârşitul războiului, cu gradul de maior şi 
pieptul plin de decoraţii româneşti şi franceze. 
Viitorul „Căpitan” al Mişcării Legionare intră 
voluntar în toiul luptelor crâncene de la Mărăşti, 
Mărăşeşti şi Oituz la numai 17 ani, din dragoste 
pentru țara care peste 22 de ani avea să îl asasineze 
la ordinul internaţionalei iudaice. 

Nu am ştiut niciodată dacă în primul război 
mondial se practica voluntariatul, dar am cunoscut 
mulţi tineri care, la împlinirea vârstei de 18 ani, au 
plecat să lupte împotriva bolşevismului, tineri plecaţi 
din satele României să înfrunte fiara anticreştină. 

Să ne gândim la Ecaterina Teodoroiu, „eroina 
de la Jii”, despre care nici unu la mie din tinerii de 
azi habar nu are. 


In 1919 se împlinea visul tuturor românilor, de a 
vedea România întregită. 

Prin împroprietărirea țăranilor din 1923, fiii celor 
ce participaseră la marea înfăptuire au ajuns în 
liceele şi facultăţile țării româneşti. Ajungeau în 
oraşe cu mentalitatea de învingători, de stăpâni ai 
acestei țări, dar constatau că sunt pe cale de a-şi 
vedea visurile spulberate, căci sălile de cursuri şi 
amfiteatrele erau pline de venetici plini de 
pretenții, aroganți, obraznici şi, dacă puteau, de 
multe ori agresivi. Dar aceşti străini de neamul 
românesc şi de credința noastră creştină erau de 
fapt exponenţii, avangarda, căci în spatele lor se 
crease o „armată” bine întreținută şi bine 
instruită, care reuşise să elimine în bună parte 
din viața economică pe români. -- 

Tineretul român al anilor 1920 nu putea să 
accepte că părinții lor, că cca. 250.000 dintre ai lor 
făcuseră sacrificiul suprem pe câmpurile de luptă 
pentru ca nişte invadatori insinuați în trupul țării prin 
voința marilor puteri europene ale timpului, dar şi 
prin înşelăciune şi corupție, să ajungă stăpâni în ţara 
lor. Astfel a reînceput lupta pentru salvarea 


neamului românesc de la sclavie, umilință, 
sărăcie şi degenerare. 

PRIMAVERILE NEAMULUI, TINERETUL 
studios în special, iar mai târziu şi cel 


muncitoresc, au înțeles să se apere, să se 
organizeze, să-şi păstreze drepturile cucerite în 
două milenii de lupte cu tot ce a fost străin de 
sufletul românesc. 

Strâns legat de năzuinţele neamului, Corneliu 
Zelea-Codreanu apare ca un organizator providenţial 
al acestei lupte, organizând încă din liceu, în pădurile 
din preajma Huşiului, unde locuia cu familia, grupuri 
de rezistență armată împotriva unei eventuale invazii 
bolşevice ce părea atunci foarte probabilă. Apoi, 
ajuns student la laşi, intră în luptele pentru drepturile 
legitime ale românilor în propria țară, devenind 
liderul mişcărilor studenţeşti din laşii anilor 1922, 
unindu-se în scurt timp cu lonel Moţa, liderul 
studenţilor din Cluj. Amândoi ajung eroi şi martiri ai 
acestui Neam, în lupta împotriva comunismului, 
introdus şi promovat în România de către evreii mai 
mult sau mai puțin autohtoni. 

Nu vreau să fac un istoric al Mişcării Legionare, 
cu toate că s-a scris atât de puţin despre ea, dar 
vreau să subliniez câteva lucruri esenţiale legate 
de rolul TINERETULUI de atunci şi de oricând: 

- Tineretul legionar cuprinsese în aşa măsură 
centrele universitare din toată țara, încât mai târziu, 
la începuturile regimului comunist la noi, „student” 
devenise aproape sinonim cu „legionar. Imi 
amintesc bine acest lucru de prin anii copilăriei, 
1945-50, 

- Studențimea română luptătoare nu a avut 
niciodată revendicări economice, ci doar sociale şi 
politice. Atunci când statul cu pretenţii democratice 
lua măsuri opresive, închizând căminele studenţeşti 
şi cantinele - atâtea câte erau atunci - studenţii nu au 


protestat. Lupta lor era împotriva invaziei evreieşti în 
facultăţi, care îi lăsa pe afară, împotriva teroarei la 


care erau expuşi prin regimul polițienesc al 
guvernărilor interbelice patronate de regele criminal 
Carol al II-lea, manifestat prin tot felul de interziceri şi 
materializat de autorităţi prin arestări abuzive, bătăi 
la aşa-zisele anchete, până la distrugerea definitivă 
a unor studenţi, dar şi elevi, culminând cu 
împuşcarea tinerilor care lipeau afişe electorale pe 
stradă sau asasinarea altora aflaţi în custodia 
statului! 

- O altă organizaţie legionară, destinată liceenilor 
în special, era „Frăția de Cruce”, unde intrau cei mai 
buni elevi, fruntaşii români ai claselor. Chiar şi dintre 
aceştia, după 23 ian. 1941, câteva mii, băieţi şi fete, 
au ajuns în închisorile timpului, cu condamnări în 
masă la 25 de ani muncă silnică, nefiind atunci decât 
în jurul vârstei de 15 ani, dintre care mulţi au murit 
pe câmpiile Rusiei, în "batalioanele morții”, împuşcaţi 
din spatele liniilor de jandarmi, sau rămaşi în puşcării 
până la amnistia din 1964. 

Fac iarăşi istorie? Nici vorbă, dar câți dintre 
tinerii de azi cunosc aceste lucruri? Nu au habar 
şi nici nu îi interesează, confirmând eficacitatea 
educației iudeo-comuniste, spre marea 
satisfacție a ”noilor-vechi” stăpâni a tot ce mişcă 
sau nu mişcă în țara asta. 

Ce catastrofe mai mari decât că au devenit 
slugile iudaismului trebuie să se întâmple, pentru a 
ieşi din această somnolenţă care ucide orice urmă 
de demnitate? 

Poate că este parțial normal ca tinerii şi chiar 
copiii să aibă alte preocupări decât cele din perioada 
interbelică, şi oricum nu le cere nimeni să nu ia în 
seamă noile oferte datorate evoluţiei rapide a ştiinţei. 
Problema este disprețul afişat fără jenă în ceea ce 
priveşte cultura! 

Dar TINERII cei mulţi cu ce îşi consumă viaţa? 
Cu orice în afară de preocupări legate de trecutul, 
prezentul şi viitorul acestei țări! 

Ei nu îşi aduc aminte că sunt români decât 
atunci când se joacă meciuri ale „naționalei” cu 
alte „naționale”. Am mai spus acest lucru, căci din 
nefericire, după două ceasuri de meci, veseli sau 
trişti, uită de Neamul lor. Unde poate ajunge o nație 
al cărei tineret habar nu are de istoria țării sale, 
istorie care contribuie la formarea mânariei 
naţionale, care îi atrage atenţia asupra 
pericolelor interne şi externe, care îl învață că zeci 
de generații dintre înaintaşii noştri au fost mai 
preocupaţi de siguranța şi prosperitatea României 
decât de siguranța şi prosperitatea personală!? 

Din istorie ar fi putut să afle că au primit o 
moştenire sfântă care trebuie lăsată urmaşilor noştri, 
liberă, independentă şi prosperă, chiar şi în condiţiile 
actuale care, să fie clar pentru toţi, sunt departe de a 
fi cele mai grele din istoria zbuciumată a României. 
Sunt grele tocmai din cauza atitudinii tineretului, de 
total dezinteres față de orice depăşeşte interesul 
strict personal sau de familie şi din cauza ofensivei 
fără precedent a promotorilor internaționalismului, 
până mai ieri deghizați cu caftane roşii menite să 
ascundă petele de sânge al victimelor creştine, 
fluturând steaguri cu secera şi ciocanul, astăzi 
renunțând la deghizare, convinşi că sunt foarte 
aproape de momentul în care vor stăpâni destinele 
mapamondului. 

Le atragem atenția purtătorilor de caftane că la fel 
de convinşi că au cucerit lumea au fost şi comuniştii 
şi, oricât vor încerca să ţină mapamondul sub 
Control, reacţia la nedreptăţi, oprimări, 
ingrădiri, “sau la  genocidurile trecute, 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


| 


prezente şi viitoare va fi pe măsura 

suferințelor şi umilințelor îndurate de prea 

mulţi oameni. 

Am tras permanent semnale de alarmă 
menite să atragă atenţia tineretului român asupra 
 ricolelor în care se află această țară, singurul loc 
ini ei, în care au trăit părinţii lor, bunicii, 
Frăbunicii, străbunii lor 

Vom. trage semnale de alarmă până când 
a tineret va înțelege că are o singură țară, 
aceea în care zac ciolanele moşilor şi strămoşilor 

aceea stropită cu sânge de tineri viteji de-a 


in Rai i ST 
dida de a fi români, hotărâți să nu accepte jugul 


al 2 ; Are 
A ceput al Crucii în spațiul României de azi, era 


eu. 
CUR şi exemplul mai apropiat al Revoluţiei din 
decembrie 1989. 

Pe vremea aceea eram şofer la „Salvare” şi am 
fost mobilizați zi şi noapte, aproape fără întrerupere, 
să  salvăm răniţi care aveau norocul să 
supraviețuiască până la un spital, sau care nu erau 
arestaţi chiar şi pe jumătate morţi, când se vroia 
moartea unora sau a altora. Am fost de multe ori în 
mijlocul focurilor încrucişate, al confruntărilor dintre 
nu ştim cine. Vă pot spune că peste 95% dintre 
participanţii reali la demonstraţii şi la confruntări cu 
organele” sau cu atacatorii fantomatici - dar din 


xkă 


FEREŞTE-NE, DOAMNE, DE PRIETENI! 


- mai mult de-atât, folosirea chiar a explorării 
gazelor de şist ca pretext pentru ceva mult mai grav 
şi cu consecințe dezastruoase pentru întregul 
ecosistem şi în special pentru sănătatea şi chiar 
„viața oamenilor: introducerea în subsol a unor 
deşeuri deosebit de nocive, de care multe state 
ale lumii doresc să se debaraseze (vezi prezenţa 


navei „Flaminia” în portul Constanţa, singurul port din 


Europa care a găzduit-o). Cele întâmplate în 
2012/2013 la Fitioneşti (Vrancea) ne duc cu 
gândul tocmai la aşa ceva şi, mai mult chiar, că 
situaţia de aici s-ar putea repeta în toată ţara. lar 
confirmarea acestei bănuieli a venit la sfârşitul anului 
trecut din partea geofizicienilor americani. Aceştia au 
atenţionat că în SUA, în subsolul mai multor state, 
au fost introduse deşeuri radioactive sub 
pretextul exploatării gazelor neconvenţionale. 
După închiderea sondelor s-a constatat creşterea 
radioactivităţii şi pustiirea zonelor respective. Tocmai 
de aceea până în prezent 18 state americane au 
interzis exploatarea pe teritoriul lor a gazelor 
neconvenţionale (shale gas). lar de curând şi 
Polonia e hotărâtă să facă la fel. 

2) Se cunoaşte că acordurile de concesionare 
petrolieră şi/sau minieră sunt încheiate între statul 
român, reprezentat prin Agenţia Naţională pentru 
Resurse Minerale (ANRM) în calitate de concedent 
şi companiile concesionare străine sau autohtone. 

ANRM organizează runde de licitaţii prin ofertă 


publică, iar la nevoie licitează perimetrele 
neconcesionate prin ofertă directă. 

Numai că  ANRM procedează ilegal, 
secretizând în întregul lor acordurile de 


concesionare, care apoi sunt aprobate prin 
hotărâre de guvern. 

După mari insistențe şi presiuni (exercitate de 
către societatea civilă şi comunităţile locale) au fost 
desecretizate doar patru astfel de acorduri vizând 
perimetrele Costineşti, Vama Veche, Adamclisi şi 
Băile Felix. 

Din conţinutul acestora reieşit clar încălcarea 
Legii petrolului nr. 238/2004 pentru a se da 
Posibilitatea companiilor concesionare să exploateze 
ŞI gaze neconvenţionale, din categoria cărora fac 
parte Şi gazele de şist. S-a constatat că a fost 
modificată Legea petrolului. Concret, s-a făcut o 
adăugire la finalul alin. (3) al art. 1 referitor la 
definiția „gazelor naturale”, prin expresia „precum 
ŞI gaze neconvenționale”. Fără această modificare 
Nu se puteau explora/exploata gaze de şist, care nu 

erau prevăzute în textul legii. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


păcate foarte eficienţi - erau TINERI care au lansat 
celebra răbufnire a sufletelor curate: „Vom muri şi 
vom fi liberi!” Să nu uitaţi niciodată pe acei copii! 
Pot să jur oriunde: o jumătate din tineret era compus 
din elevi, mulţi sub 15 ani, mulţi sub țărâna patriei, 
răpuşi de organele de represiune şi de Armată. 

Unii dintre şoferii şi medicii de la „Salvare” au 
reuşit să schimbe frecvența aparatelor de 
radioemisie-recepţie cu care erau înzestrați şi să 
asculte (şi eu am ascultat) ordinele date 
comandanților de TAB-uri (vehicule gen tanc, dar pe 
roţi umflate, de cauciuc). S-a ordonat să se intre cu 
TAB-urile în masele de manifestanți din Piaţa Unirii 
pe 21 decembrie 1989, la ora 23-24, pentru a-i 
dispersa şi a fi mai uşor de controlat. Nu ştiu dacă 
ordinul a fost executat, căci noi ne aflam într-un alt 
punct fierbinte, cărând morţii pe la morgile spitalelor 
şi având ordin să venim, când era cazul, să spălăm 
sângele din salvări cu furtunul pe rampa din interiorul 
garajului. Toţi care şi-au dat sângele lor nevinovat 
erau tineri, care îşi găsiseră pentru. câteva zile sau 
pentru câteva ore menirea vieţii lor scurtate. 

„UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ?” 
Unde este entuziasmul, curajul, speranța din 
ochii tineri cu priviri curate de suflete 
nepervertite? 

Toate au dispărut, energiile se consumă prin 
discoteci, bătăi între susținătorii diverselor 
echipe de fotbal. 

Istoria este pe cale de a fi scoasă din programul 
de învățământ, tinerii descoperă că principala cale 
de a reuşi în viață este afilierea la tot felul de 
organizaţii concepute special pentru a le distrage 
atenţia de la adevăratele probleme şi de la unicele 


Preşedintele ANRM, Al. Pătruţi şi directorul 
general Dorin Cojocaru au recunoscut că au 
modificat legea (cu de la ei putere) la insistențele 
celuilalt semnatar, compania Chevron. De fapt, au 
recunoscut că numai recurgând la această faptă 
(penală, zicem noi) se puteau demara operațiunile 
de explorare/dezvoltare/exploatare a gazelor de şist 
pe teritoriul României. 2, 

3) Tot ca urmare a desecretizării acordurilor cu 
Chevron pentru perimetrele din jud. Constanţa au 
apărut şi alte probleme de natură juridică : 

- acordurile, fiind încheiate prin încălcarea 
Legii petrolului, sunt ilegale şi, ca urmare, se 
impune anularea lor; 

- pentru perimetrul Bârlad compania Chevron 
deţine un acord de explorare/exploatare gaze 
convenționale cumpărat de la Regal Petroleum, pe 
care compania respectivă l-a folosit mai mulți ani în 
acest scop şi va fi valabil în continuare numai pentru 
gaze convenţionale, doar că lucrurile se petrec cu 
totul altfel: compania Chevron încalcă prevederile 
acordului, începând deja explorarea gazelor de şist; 
situaţie în care nu poate fi exonerată de răspundere 
nici dacă guvernul va reuşi să treacă prin Parlament 
o lege favorabilă companiilor, cel puţin atâta vreme 
cât acordul deţinut de Chevron rămâne valabil (până 
în 2015). 

Vă reamintim şi faptul că în prezent Chevron 
operează la Pungeşti, încălcând şi mai grav legea. 
Pentru că are procese pe rol cu mai multe 
organizații civice şi locuitori ai comunei, decişi să 
îşi apere dreptul la proprietate, demnitate, la un 
mediu sănătos, curat şi chiar dreptul la viață. 

Se impune ca ANRM să renunţe la clasificarea 
integrală a acordurilor încheiate până în prezent, 
întrucât a încălcat prevederile HG nr. 585/2002 
privind standardele naționale de protecție a 
informaţiilor clasificate. 

Cum pot fi justificate atât de numeroasele 
concesionări de terenuri prin încălcarea dreptului de 
proprietate a zeci de mii de cetăţeni de pe tot 
cuprinsul țării, cărora nici măcar nu li s-a explicat ce 
se întâmplă cu terenurile lor, folosite fără nici un 
drept legal? S-a intrat abuziv chiar pe proprietăţi 
particulare aflate în afara perimetrelor concesionate. 
O astfel de prigoană asupra țăranilor, proprietari ai 
pământului de generaţii întregi, nu s-a întâmplat nici 
în perioada comunistă! 

Şi enumerarea unor astfel de aspecte juridice ce 
se constituie în încălcări ale legilor şi Constituţiei, ar 
putea continua. Ne oprim însă aici, lăsând pe cei 
îndreptăţiți să aprecieze, să judece aceste aspecte 


tinuare di 


soluții cu adevărat valabile şi în folosul 
neamului românesc.Lojile masonice şi- 

au deschis larg porțile, atrăgând prin 
promisiuni subînțelese tinerii promițători. 

Nepoţii şi strănepoții marilor torționari y 
de ieri au devenit paznici ai liniştei şi siguranței 
nationale, executând mecanic ordinele transmise de 
nu. ştim unde prin intermediul unor „demnitari 
nedemni, aleşi de aceeaşi masă uşor de manevrat şi 
de cumpărat cu o pungă de alimente, aceeaşi ca 
mentalitate cu votanţii de 99,99% de pe vremea lui 
Ceaşcă. Aflăm că doctorul X, primarul capitalei, este 
foarte deştept, cinstit şi corect, pentru că este băiat 
de general de Securitate. Marele bogătaş Y este 
ginere de nomenclaturist, al lui Dincă "Te-leagă „că 
Gigi Becali "şi-a făcut-o cu mâna lui” refuzând 
apartenenţa la masonerie din motive religioase şi că 
a îndrăznit să-i încurce socotelile unui mare 
conducător de clan ţigănesc care controla până mai 
ieri tot Ministerul de Interne prin unul, cică David, şi 
era să îl controleze în continuare. prin altul, cică 
Şerban. Mai aflăm prin unii medici de la Vaslui că nu 
este rar când Salvarea aduce urgențe de pacienți 
care leşină pe la țară de foame. ee 

Şi toate aceste lucruri nu schimbă cu nimic optica 
unui tineret înşelat de propagandă şi autoritățile unui 
stat aservit de peste un secol intereselor 
internaţionalei iudaice! cai 

Să nu aşteptaţi vremea regretelor! Niciodată nu 
este prea târziu, dar este deja timpul Marii 


Deşteptări! 
"Cuvântul Legionar” nr. 69 


pi 3 


grave şi să acţioneze în apărarea legilor şi a 
drepturilor celor care i-au ales să-i reprezinte în cel 
mai înalt for legislativ al ţării, Parlamentul. Cum 
anume: împiedicând adoptarea unor legi 
antinaţionale care ar putea favoriza şi perpetua 
abuzurile săvârşite până acum, şi promovând legi 
constituționale, care să protejeze cetăţenii români şi 
să prevină disoluția Statului, a instituţiilor sale! 


În final, scurte comentarii la două din 
ştirile de ultimă oră : 

- Înainte de a ne onora cu vizita sa de lucru, 
vicepreşedintele american a anunţat că fiul său mai 
mic, Robert Hunter (în traducere „Vânător”) Biden a 
devenit de curând directorul celei mai mari companii 
în domeniul exploatărilor de petrol şi gaze din 
Ucraina (o sfidare pe care nu ştim dacă şi în ce fel o 
vor înghiţi ruşii). E vorba de BURISMA HOLDINGS 
Ltd., înregistrată într-un paradis fiscal (Cipru). Nu 
contează faptul că preşedintele holdingului este un 
fost ministru al lui lanukovici. O fi el război (sau ceva 
pe-aproape), dar când e vorba de câştiguri şi de 
influență/dominaţie politică în zonă, orice altceva 
păleşte. 

Unchiule Biden (e mai politicos decât "nea”), dacă 
tot ai un fiu, adu-l, bre, director în România, că ne- 
am săturat să fim furați de-ai noştri şi să n-avem 
somn de frica „fratelui” de la Răsărit! 

- La conferința de presă a promis că ne vor apăra 
de duşmanii de la graniţe şi corupţii dinlăuntru şi ne 
vor asigura independenţa energetică. 

Oare să se ţină de cuvânt ca bunicii lor din anii 

40? Sau ca alde Băsescu şi Ponta, simple 
marionete? 
L Asta cu „scăpăm de dependenţa față de ruşi”, am 
înțeles-o: cu gaze de şist! lar noi s-o lăsăm mai 
moale cu ... rezistența şi alergia la Chevron et 
Comp., să strigăm „Uraaa!” când ridică sondele, 
apoi când ne zguduie casele şi ne otrăvesc apele 
şi holdele! „Uraaa, uite c-au venit americani?”!! 
Rămâne să ne explici matale cum ne scăpați de 
năimiții ăştia care ne sfidează de 25 de ani, că asta 
chiar n-am înțeles. Poate le daţi ordin să stea 
deoparte în noiembrie, ca să putem număra noi 
voturile şi ... urnele, că altfel se aleg tot între ei! 

No, „good bye”, mister "Ofertă"! 

P.S. Ne-am permis şi acest intermezzo mai 
colocvial, ca tot românul care mai face şi haz de 
necaz. Dar învățătura rămâne: „Fereşte-ne, 
oare, de prieteni, că de duşmani om face-o 
noi! Ca 


Pag. 13 


y 


pa DB 


Sf. Sava s-a născut în anul 1862 în localitatea 
Herakleitsa, în provincia Tracia de Est din Grecia, ca 
singurul fiu al lui Constantin şi al Smaragdei, fiind 
botezat cu numele de Vasile. 

Incă din copilărie a simţit chemarea spre viața 
monastică, înflăcărându-i-se inima de dorul pentru o 
viață mai înaltă, închinată Domnului. A părăsit în 
taină casa părintească şi a pornit spre Sf. Munte 
Athos. La vârsta de numai 12 ani s-a închinoviat la 
Schitul Sf. Ana din Athos. Odată cu ascultările 
rânduite lui a învăţat iconografia şi muzica bizantină. 

După vreo doisprezece ani, în 1887, fratele Vasile 
a plecat spre a se închina la Sf. Mormânt din 
lerusalim. Odată ajuns în Țara Sfântă, a decis să se 
stabilească aici. Astfel a intrat în vestita Mânăstire 
Sf. Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, 


Palestina. După o perioadă de noviciat a fost tuns în p3 


monahism cu numele de Sava. 

În 1902 monahul Sava a fost hirotonit diacon, iar 
un an mai târziu ieromonah, de către arhiepiscopul 
Nicodim al Diocezareei. 

A vieţuit aproape 10 ani în pustiul din Valea 
Iordanului, unde a dus o viața austeră, de post şi 
rugăciune, ocupându-se şi de pictura icoanelor. 
Locuința sa era formată din două chilii săpate în 
stâncă, la care se urca pe o scară făcută din frânghii. 

Datorită problemelor de sănătate, a incursiunilor 
arabilor şi a situației socio-politice tensionate din 
Palestina care nu permitea ducerea unei vieți 
pustniceşti liniştite, s-a întors în Grecia, unde a 
căutat un loc potrivit pentru continuarea vieții 
monastice. A călătorit timp de trei ani prin toată 
Grecia, dar fără rezultat. 

Rugăciunile i-au fost ascultate când în 1919 un 
alt mare sfânt al zilelor noastre, Sf. Nectarie din 
Eghina, l-a chemat la Mânăstirea Sf. Treime, ca să 
fie duhovnic, preot şi îndrumător maicilor din 
mânăstirea clădită de el. Aici a învățat maicile 
iconografia şi muzica bizantină. A stat în mânăstirea 
din Eghina timp de 6 ani, până în 1925. 

Sf. Nectarie era la apogeul vieţii sale 
duhovniceşti, iar Cuviosul Sava a avut ocazia să se 
confeseze şi să primească sfat de la îndrumătorul 
său spiritual, acest sfânt al sec. XX. L-a avut ca 
părinte duhovnicesc, model de virtute, smerenie, 


kk 


*VEŞNICA MEA POMENIRE — RADU IFTIMOVICI (e 


Ca şi alt prieten redactor la Editura Ştiinţifică, 
Segal, om deosebit de modest şi prietenos, care 
părea "dăruit cunoaşterii pure”, şi care l-a 
admonestat cu ură: "Nu vorbesc cu fasciştii, cu 
rasiştii, cu antisemiţii. Dar despre "problema 
evreiască” prof. Iftimovici a scris chiar în ziarul 
nostru, aşa că nu insist asupra subiectului. Nu pot 
însă să nu redau un pasaj remarcabil: 

“Întrebat cum se face că până în 1990 nu a scos 
o vorbuliță despre holocaust şi cele 400000 de 
victime ale sale, Moses Rosen a dat un răspuns pe 
măsură: <<Din 1941 şi până în 1991, timp de 50 de 
ani, sărmanii evrei din România au fost persecutați 
în aşa hal, încât n-au avut curajul nici măcar să-şi 
plângă morţii>> (Wikipedia, Moses Rosen). 

Dacă la rostirea acestui argument-bombă se aud 
hohote de râs, acelea sunt din urnele de la 
creratoriu. Acolo, cenuşile Anei Pauker (Hanna 
Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burăh Tescovici), 
Iosif. Chişinevschi (Jakob Roitman), Leonte Răutu 

(Lev. Oigenstein), Valter. Roman (Erno 
„ Neulander), Lothar  Rădăceanu (Lothar 


Pag. 14 


Splai tate 


SFINȚI Al ZILELOR NOASTRE (XI) 


SFÂNTUL CUVIOS SAVA CEL NOU 


1862 - 1948 


d 


blândețe şi fapte bune, fiind îndrumat spre tot lucrul 
folositor şi mântuitor de suflet. Vremea uceniciei pe 
lângă Sf. Nectarie poate fi socotită cea mai 
importantă din viaţa sa. 

Cei doi se ţineau unul pe altul la mare evlavie, 
socotind fiecare pe celălalt sfânt. 

Cuviosul Sava cel Nou a fost singurul preot care a 
săvârşit slujba de înmormântare a Sf. Nectarie şi 
tot el a pictat prima icoană a acestuia. 

Într-o. zi după adormirea Sf. Nectarie, Cuviosul 
Sava a stat închis în chilia sa 40 de zile. Apoi a ieşit 
purtând în mână o icoană a Sf. Nectarie şi a cerut 
stareţei să o pună în biserică pentru a fi venerată. 
Stareța a fost surprinsă de cerere deoarece Sf. 
Nectarie nu fusese canonizat încă şi s-a temut să o 


Unul dintre cei mai recenți sfinţi, este patronul insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieții, ca 
| preot şi părinte duhovnicesc al maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinţilor. A fost ucenicul Sf. Nectarie al Eghinei. 
leromonah, mare ascet, duhovnic, zugrav de icoane, imnograf şi făcător de minuni. Z 
Ziua de prăznuire variază în funcţie de traditia locală: este prăznuit pe data de 5 decembrie împreună cu Sf. Sava cel Sfinţit 
sau în a cincea duminică din Postul Mare. 


aşeze în biserică. Dar Sfântul, blând şi smerit, a 
insistat. 

NOȚĂ: Sf. Nectarie al Eghinei, cunoscut şi sub 
numele de Sf. Nectarie Taumaturgul (Vindecătorul) 
avea să fie canonizat de către Biserica Ortodoxă a 
Greciei în 1961. Născut şi el tot în Tracia, a fost 
episcop de Pentapole şi ctitor al Mănăstirii "Sfânta 
Treime" din insula Eghina. Este cel mai venerat sfânt 
din Grecia, renumit pentru vindecările miraculoase. 
Părticele din moaştele lui se află la Mănăstirea "Radu 
Vodă" din Bucureşti, care îl are ca ocrotitor. 


După adormirea Sf. Nectarie tot mai mulţi pelerini 
veneau la mânăstire, închinându-se la mormântul . 
său, datorită reputației Sfântului ca făcător de minuni. 
Acest lucru tulbura însă liniştea mult iubită de 
Cuviosul Sava care, la îndemnul lui Gherasim 


] Zervos, a plecat în 1925 din nou să caute un loc 


liniştit pentru viața monastică. 

Astfel s-a retras în insula Kalimnos, unde şi-a 
petrecut ultimii ani din viaţă, ca preot şi părinte 
duhovnicesc al Mânăstirii Tuturor Sfinţilor. Ca 
duhovnic îmbina îngăduința cu severitatea, în funcţie 
de persoana care stătea înaintea sa la spovedanie. 
Era îngăduitor cu anumite păcate şi sever cu altele. 

A rămas un arzător ascet până la sfârşitul vieții, 
practicând forme extreme de auto-izolare cu abţineri 
de la apă, mâncare şi somn. Sf. Sava devenise 


| exemplul autentic de virtute pentru toţi care veneau 


în contact cu el. 

Mulţi simțeau o mireasmă în prezenţa lui, iar alţii îl 
vedeau cum, stând în picioare la rugăciune, se ridica 
la câţiva centimetri deasupra solului. Sf. Sava 
practica o rugăciune intensă. 

A plecat la Domnul în 1948 în ajunul Bunei Vestiri. 
Zece ani mai târziu mormântul sfântului a fost 
deschis, după obiceiul grecesc, şi o mireasmă 
nepământească ieşea din mormântul său, 
răspândindu-se în întreaga insulă, martorii fiind mulţi, 
inclusiv episcopul local, semn pentru canonizarea lui. 

De atunci multe miracole şi vindecări s-au 
petrecut la moaştele şi icoana Sf. Sava cel Nou din 
Kalimnos. 


Sursa: www crestinortodox.ro 


Wuenzei), Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Al. 
Nicolski (Boris Grunberg), Eduard  Mezincescu 
(Eduard Mezinger), cu toţii mari ştabi ai PCR în anii 
46-64 şi participanţi de frunte la teroarea sovieto- 
comunistă, şi-au păstrat neştirbit simţul umorului.” 

"O să regretați!” Acestea au fost ultimele 
cuvinte pe care Nicolae Ceauşescu, răguşit şi 
congestionat, le-a zbierat printr-o portavoce miilor de 
adversari care umpluseră ochi piața din fața 
Comitetului Central al PCR.” 

'Nu, tovarăşe, <<stima noastră şi mândria>>! 
Nostalgia Ceauşescu mi se pare a fi o expresie a 
imbecilităţii (...). Nu te regretă decât cei asemeni ţie.” 

Binefacerile comunismului? Să amintim numai 
una: "Azi puteai sta la o masă cu ai tăi, mâine puteai 
fi într-o celulă de puşcărie doar pentru o vorbuliță 
scăpată fără să vrei.” 

lar "Judecarea şi condamnarea comunismului în 
riim de dans galițian practicată de matelotul cocoşat, 
după partitura lui Tismeniţki, fost nomenclaturist, a 
pus capac la toate.” 


SEDII Da RAII ȚEED Ea ree 
are dir 


sg: 


sefa 


Dar să ne descrețim fruntea cu una dintre 
poantele care condimentează interesantul volum de 
amintiri: 

"Intr-o dimineață mă duc la prof. Nicolae Cajal şi 
Îi spun: <<Domn profesor, azi noapte pe la vreo unu, 
sună cineva. Mă duc, deschid, şi cine credeţi că 
era?>> <<Cine?>> <<Ei bime, Yasser Arafat.>> 
<<Ai, du-te naibii, ce Yasser Arafat?>> <<Zău, chiar 
el.> <<Şi ce-a vrut?>> <<M-a întrebat: mă, Cajal 
ăsta ce fel de doctor e?>> <Cum ce fel de doctor?>> 
<<Ce specialitate are?>> <<E infecţionist. >> <<Nu 
se pronunță aşa>>, s-a burzuluit Yasser Arafat. <Se 
pronunță infect-sionist. >>" 

Prof. Nae lonescu punea că operele sunt de mai 
multe categorii: cele despre a căror existenţă e bine 
să ştii, cele pe care trebuie să le citeşti şi cele pe 
care le reciteşti. "Veşnica mea pomenire” face parte 
din ultima categorie. 

De ce "veşnica mea pomenire”? 

Păi, ce visează orice scriitor? Să fie 
pomenit. DI. prof. Radu lftimovici va fi, cu 
siguranță! 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


| 


Garecurd 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani: răspunsurile se vor trimite în scris pe 


„dresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redactie 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: 
Ce ştiţi despre masacrul de la Jilava (nov. 1 940)?” | 


a fost dat de Octavian Pascu din Pucioasa 
românească! — Eugen Weber. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Masacrul de la Jilava şi asasinarea lui N. lorga şi 
a lui Madgearu nu au fost sancţionate în nici un fel 
de şeful de atunci al Legiunii, H. SIMA. 

Mai mult: în totală contradicţie cu principiile fixate 
de Căpitan, s-a opus deferirii asasinilor Justiţiei. 

pe aceea aceste asasinate apasă asupra 
regimului simist, deviat grav de la principiile 
legionare. NICADORII şi DECEMVIRII (cei care i-au 
împuşcat pe l.Gh. Duca — trădător al ţării şi Stelescu 
_ trădător al camarazilor săi) s-au predat singuri, DE 
BUNĂ VOIE, autorităților, ISPAŞINDU-ŞI GESTUL. 

Chiar şi după moartea Căpitanului, întreaga 
echipă Miti Dumitrescu care l-a împuşcat pe Armand 
Călinescu (cel care  coordonase asasinarea 
Căpitanului) şi-a ASUMAT RESPONSABILITATEA 

tei. 
ui schimb, cei care au comis masacrul de la 
Jilava au fost OCROTIȚI DE SIMA, noul şef. De 
aceea prof. lon Zelea-Codreanu, tatăl Căpitanului, 
avea să afirme la proces: "Cât despre făptaşii- 
instrumente, apoi ei ori n. au fost deloc legionari de 
ai Căpitanului, ori au fu.st trădători conştienţi. 
Întrucăt ei ori n-au cunoscut legile Căpitanului, ori le- 
au înfruntat. Legea fundamentală a Căpitanului 
este că legionarul răspunde de fapta sa chiar cu 


_— prețul vieţii!” 


Căpitanul fusese îngropat la Jilava, în afara 
închisorii, şi pe 26 nov. 1940 începuse deshumarea 
(care s-a terminat pe 27 nov. 1940). 

În toamna anului 1940 o parte dintre asasinii 
Căpitanului şi ai elitei legionare se aflau închişi la 
Jilava. Erau ANCHETAȚI de către Comisia Specială 
de Anchetă Criminală din cadrul Ministerului Justiţiei, 
urmând să fie judecați şi pedepsiţi, conform legii. 
Dar în noaptea de 26/27 nov. 1940, la ora 12, au 
fost toți împuşcaţi: 

Masacrul a fost executat de membrii Poliţiei 
Legionare, auxiliară Poliţiei oficiale a Statului. 
Această Poliţie Legionară se afla sub conducerea 
directă a lui SIMA. Fusese înființată temporar, în 
perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul 
regim legionar, când încă legionarii nu deţineau 
Ministerul de Interne. Sima însă a menţinut-o în 
paralel cu Poliţia oficială a statului, şi după ce 
legionarii preluaseră oficial Ministerul de Interne, 
Prefectura Poliţiei Capitalei şi Direcţia Siguranţei şi 
Poliiilor din țară. "După ce Poliţia Legionară s-a 
organizat în toată țara, am dat o nouă circulară prin 
care am stabilit atribuţiile ei de auxiliară a Poliţiei 
de Stat” (H. Sima — "Era libertăţii” - Ed. "Gordian" — 
Timişoara - 1995, pg. 239). Deci însuşi Sima, era, de 
fapt, răspunzător direct de Poliţia Legionară. 

Membrii acesteia s-au amestecat în Poliţia 
Siatului, creând confuzii şi compromițând imaginea 
intregii. Poliţii şi a întregii Mişcări. Abuzurile. şi 
legalităţie săvârşite de NOII legionari (de simişti) 
sunt enumerate chiar de Sima: violări de domiciliu, 
Percheziţii şi arestări ilegale, confiscări ilegale şi 
InSuşiri de bunuri. 
= Delictele comise tocmai de "cămăşile verzi” care 

ângajaseră oficial să apere ordinea şi legalitatea, 
au Creat numeroase conflicte: cu populaţia, cu şeful 
Slatului, cu legaţiile diferitor ţări, fapt ce a afectat 
Profund imaginea Mişcării nu numai în ochii opiniei 
Ice, de atunci, ci şi în cei ai posterităţii. 

uncţionarii de poliţie, legionari, fără îndoială că 


30 de ani, care a câştigat cartea "Dreapta 


au săvârşit astfel de delicte. Nefamiliarizaţi cu 
resorturile — vieţii publice, treceau uneori peste 
bariera legalităţii." (H. Sima -— "Era libertăţii”, pg. 
233); "Au existat şi cazuri mai grave de dezordine 
şi anarhie, pe care le voi trata în alte capitole, fiind 
legate de anumite momente ale guvernării noastre şi 
având nevoie să fie explicate prin ansamblul 
împrejurărilor care s-au produs." (pg. 233). Aceste 
"cazuri mai grave" se referă, de fapt, la masacrul 
de la Jilava din noaptea de 26/27 nov. 1940. 

Tot Sima ne povesteşte: 

"Comunicatul final a fost redactat de Colonelul 
Dragomir şi a fost revizuit de mine şi de Mihai 
Antonescu, având următorul conținut: 
<<Comunicatul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri: In 
noaptea de 26-27 Noiembrie, cu ocazia deshumării 
osemintelor de la Jilava, legionarii care lucrau la 
această deshumare, au pătruns în închisoare şi i-au 
împuşcat pe unii deţinuţi politici aflaţi acolo, 
consideraţi ca autorii principali ai crimelor săvârşite 
împotriva  Căpitanului şi legionarilor sub fostul 
regim.>>" (Era libertăţii”, vol. II, pg. 70). Acest 
comunicat — nota bene, "revizuit" de Sima, după cum 
recunoaşte! - este total eronat. 

Aşa cum s-a demonstrat ulterior la proces de 
către Curtea Marţială, în. Dosarul 622/1941, NU 
legionarii _ care participau la  deshumarea 
Căpitanului au săvârşit masacrul, CI garda de 
serviciu din acea noapte, formată din membri ai 
Poliţiei Legionare al cărei şef suprem era însuşi 
SIMA: 

"Autorii asasinatelor făceau pare din garda 
legionară de serviciu în acea noapte, alcătuită din 
ofițeri de Poliţie legionară." (extras din Sentința 
Curţii Marţiale nr. 145/1941, Dosar 622/1941) 

De altfel, în cartea următoare de memorii 
(“Prizonieri ai Puterilor Axei), însuşi SIMA este 
nevoit să abandoneze minciuna şi să se predea 
evidenţei: "O serie de elemente care lucrau la 
Prefectura de Poliţie au participat la execuțiile de 
la Jilava şi fapta acestora a fost atribuită Colonelului 
Zăvoianu la proces." ("Prizonieri ai Puterilor Axei”, 
Ed. Mişcării Legionare, Madrid, 1990, pg. 69). 

Deci Sima însuşi recunoaşte că masacrul fusese 
săvârşit de garda legionară de serviciu în acea 
noapte, iar nu de simpli legionari participanţi la 
deshumarea Căpitanului!! Asta însă nu-l împiedică 
să ne împuieze capul cu vina imaginară a 
legionarilor care deshumau osemintele Căpitanului, 
pe parcursul a două pagini din "Era libertăţii” (pg. 65 
- 66)!! Ce credibilitate mai poate avea acest om 
încurcat, cu îndârjire evidentă, în propria plasă de 
minciuni? 

Comunicatul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri 
prevedea faptul că "se vor aplica sancțiuni severe." 
Acestea însă, deşi promise oficial, au fost nule! MAI 
MULT: pentru salvarea de judecata oficială a 
statului, Sima a oferit, la schimb, renunțarea 
Mişcării la ancheta oficială a criminalilor rămaşi 
în viață care masacraseră elita legionară, anchetă 
aflată în curs la Ministerul Justiţiei! 

"Nici. oamenii regimului carlist nu vor mai fi 
urmăriți, aplicându-li-se numai sancțiuni 
administrative, şi nici legionarii culpabili de recentele 
delicte." (pg. 79); "În urma unei convenții avute cu 
Mihai Antonescu [ministrul Justiţiei], i-am cerut 


acestuia să suspende activitatea Comisiei de 


Anchetă Criminală." (pg. 79) LE: = 
Deci Sima, şef al Legiunii şi vicepreşedintele 


Consiliului de Miniştri, s-a târguit cu gen. 
Antonescu şi cu ministrul Justiției ca să nu-i 
judece pe legionarii care încălcaseră atât legile 
Statului, cât şi cele legionare! 

O ÎNTREBARE DE BUN SIMŢ: 

DE CE Sima s-a străduit atât de mult pentru ca 
să nu fie judecaţi legionarii care comiseseră 
asasinatele din 27 nov. 1940? 2 

Explicaţia lui pentru acest târg odios este de-a 
dreptul infantilă: cică vroia să evite neliniştea opiniei 
publice şi eventuale tulburări dacă s-ar fi judecat 
legal toate crimele! (?!) 

Dar linişte în țară ar fi fost tocmai dacă Sima n-ar 
fi intervenit în procesul justiţiei! 

Or, intervenind, încrederea oamenilor în 
dreptatea Statului naţional-legionar a fost spulberată. 
lată confirmarea venită — culmea! — tocmai de la 
Sima: "Era în Ajunul Anului Nou. (...) În afară de 
prefecți, legiunile de jandarmi şi garnizoanele militare 
au fost alarmate pentru a lua măsuri de protecţie a 
foştilor oameni politici." (pg. 103) 

Deci toţi erau extrem de îngrijoraţi şi îşi imaginau 
alte asasinate în masă, din moment ce asasinii, aflaţi 
la putere, fuseseră ocrotiţi! 

Ca măsură de siguranță pentru ordinea publică, 
la începutul lunii următoare, pe 3 dec. 1940, gen. 
Antonescu dispusese trecerea Jandarmeriei din 
cadrul Ministerului de Interne (legionar), sub 
comanda sa directă: 

"Un Decret al Conducătorului Statului dispune 
trecerea Corpului Jandarmeriei de la Interne sub 
autoritatea directă a Şetului Statului." (pg. 102) 

"Lovitura dată Generalului Petrovicescu era un 
preaviz că în scurtă vreme va urma înlocuirea 
acestuia de la Ministerul de Interne." (pg. 102) 

Gen. Antonescu îşi pierduse orice încredere nu 
numai în. corectitudinea lui Sima, ci şi în cea a 
legionarilor... Asasinatele rămase nepedepsite au 
făcut parte dintre motivele îndepărtării de la 
guvernare a legionarilor conduşi de Sima. 


UN RĂSPUNS (TOT DE BUN SIMŢ): 


Revenind la întrebarea de mai sus, tatăl 
Căpitanului ne oferă singura explicaţie logică: 

“Toate au fost poruncite şi săvârşite numai spre a 
astupa gura lui Moruzov care l-ar fi dat de gol pe 
Sima despre legăturile intime pe care le-au avut 
amândoi în orânduirea atentatelor care trebuiau să 
pregătească asasinarea Căpitanului." 

(declaraţia prof. ION  ZELEA-CODREANU 
înscrisă la Tribunalul Militar, Cabinetul 10 Instrucție, 
Dosar 622/1941) 


Notă: Printre cei asasinați la Jilava a fost şi 
MIHAIL MORUZOV, fostul şef al Serviciului 
Secret de Informaţii, despre al cărui rol, alături de 
SIMA, în ASASINAREA CĂPITANULUI şi a ELITEI 
LEGIONARE, există mărturii scrise ale 
supravieţuitorilor (|.  Dumitrescu-Borşa, Const. 
Papanace, |. Zelea Codreanu ş.a.). 

Moruzov se afla în ancheta Ministerului 
Justiției, deci adevărul despre complicitatea lui 
SIMA la asasinarea camarazilor urma să fie 
făcută publică. 


ÎNTREBAREA LUNII MAI: A avut vreun amestec Horia Sima în asasinarea lui Nicolae lorga? 
PREMIU: "Legiunea Arhanghelul Mihail” — Armin Heinen 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014 


Pag. 15 


ABONAMENTE PE ADRESA 
EMILIAN GEORGESCU, STR. GHIOCEI NR. 23, 
ECT. 2, BUCUR STI 

Tel.: 0746 700117 

Preţul unui abonament pentru un an: 

50 RON pentru tară (Bucureşti şi provincie), 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 
Se pol face abonamente pentru minim jumătate de an 
CONT lei: ROO7CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: RO52CECEB10082EUR3751731 


(E 


= Pista Budai 


Valentin Creţeanu — Deva: Aveţi 
dreptate: ar fi trebuit să ne 
exprimăm punctul de vedere cu 
privire la candidații pentru 
Parlamentul European. Am încercat 
să suplinim omisiunea scriind pe 
prima pagină a site-ului nostru la 
începutul lunii mai. Oricum, era clar 
pentru oricine că legionarii nu 
puteau să absenteze. Şi nu puteau 
să dea girul altcuiva decât singurului 
candidat tradiţionalist. Întrucât PSD, 
PNL, PDL etc. şi-au dat măsura 
nepăsării față de români, le-am 
respins din  start:. Nu ne-au 
impresionat nici partidele nou 
apărute. Au mai candidat opt 
independenți; dintre aceştia unul 
singur s-a declarat creştin, 
anticorporatist, tradiționalist: regizorul 
lulian Capsali. Că n-ar fi putut lua 
sau bloca inițiative în PE ca 
independent nu era o problemă: îi 
stătea la îndemână posibilitatea de a 
face alianțe. lulian Capsali s-a [ăg 
angajat să. susțină asigurarea unui 
climat social, cultural, educaţional şi Mă 
legislativ care să-i protejeze peli 
români. "Voi respecta şi voi apăra 
dreptul suveran al statelor membre 
de a-şi decide singure. priorităţile. şi 
politicile privind familia, educaţia, 
sănătatea. Mă voi opune şi voi 
sancţiona public orice. intruziune a Șă 
Uniunii Europene, prin decizii sau 
presiuni politice în aceste zone de 
decizie ce trebuie să rămână ME 
naţionale. Voi promova investițiile în 
capitalul uman şi sprijinul afacerilor 
mici şi de familie. Voi acorda atenţie domeniilor economice în care România 
dispune de atuuri naturale, respectiv turismul rural şi agricultura ecologică. Sunt 
hotărât să susțin doar iniţiativele legislative ce sunt în acord cu prezervarea unui 
mediu natural curat. Voi susţine iniţiativele legislative europene ce vizează 
apărarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional, material şi imaterial în 
Uniunea Europeană”. Dacă s-ar fi ținut de cuvânt sau nu, rămânea de văzut. Dar 
a fost singurul care a promis aceste lucruri! Şi asta spune mult! Pentru 
candidatura lui au strâns semnături creştinii din parohiile din toată țara şi 
douăzeci de asociații nonguvernamentale. Faptul este îmbucurător: e un început 
de atitudine, inițiativă, colaborare. 

Şerban Vâlcu - Piatra Neamţ: Presupuneam eu că am fost prea subtilă 
referindu-mă la "metodele naționaliste ale dacilor”. Am constatat că mulţi n-au 
înțeles aluzia. Păi, metodele naţionaliste (adică de conservare a ființei naţionale) 
ale strămoşilor noştri erau măciuca, toporul, coasa, arcul, sica (sabia scurtă)! 

Andrei Antonescu -— Piteşti: Da, vă credem că sunteți "un om corect care 
n-are nimic de ascuns” şi, ca atare, nu vă interesează dacă sunteţi monitorizat. 
Problema se pune însă la modul următor: cei care vă urmăresc sunt corecţi? 
aveţi încredere în ei? credeţi că vă vor binele? V-au demonstrat cu prisosință 
până acum! 

Gelu Popa -— laşi: Dreapta nu înseamnă liberalism, ci naționalism! Istoricul 
american de origine română Eugen Weber (1925, Bucureşti — 2007, Los 
angeles), cunoscut la noi datorită cărţii despre Mişcarea Legionară, "Dreapta 
românească”, este o autoritate pe plan mondial în istoria modernă. S-a distins 
printr-o lucrare devenită de referință asupra "Acţiunii Franceze” (organizație 
politică interbelică de dreapta, condusă de Charles Maurras) şi a devenit celebru 
prin lucrările despre Franța secolelor XIX şi XX. Cărţile sale au devenit 


| ISSN 1583-9311 
Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 
Secretar redactie: Corneliu Mihai 


Pomenirea Eroilor Neamului 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Bârzeanu 


adevărate succese literare şi au fost 
traduse în multe limbi. In Franța sunt 
incluse în literatura clasică. A fost 
decorat cu titlul „Ordre National des 
Palmes  Academiques” pentru 
contribuția la dezvoltarea culturii 
| franceze. În ultimii ani ai vieţii a fost 
profesor emerit de istorie europeană 
la Universitatea Califomia din Los 
Angeles. Era foarte popular printre 
studenţii şi istorici din Statele Unite şi 
Franţa datorită stilului său accesibil. 
Florin Nichita - Cluj: Expresia 
"societate  orwelliană” e folosită 
frecvent pentru a desemna pseudo- 
democrația în care trăim: 
| introducerea  delictului de opinie, 
telefoane ascultate, corespondență 
interceptată, acte biometrice etc. — 
adică manipularea şi supravegherea 
continuă a populaţiei, chiar şi sub 
aspectele intime, personale. Expresia 
i provine de la celebrul roman al lui 
George Orwell, intitulat "7984 CO 
mie nouă sute optzeci şi patru”). Este 
în lista celor mai bune romane 
englezeşti începând din perioada 
interbelică şi până azi. "1984 
prezintă viața unui intelectual sub 
opresiunea unui guvem în care 
libertatea de expresie nu mai există, 
în care până şi gândurile sunt 
supravegheate: „Big Brother stă cu 
ochii pe. tine”. Principala figură a 
î .] romanului, "Big Brother”, a devenit o 
ț ( i N expresie metaforică a oricărui regim 
25 polițienesc, indiferent dacă este 
comunist sau "democrat", din zilele 
noastre. (De altfel, bolşevismul se 
intitula "democrație populară”). În urmă cu câţiva ani la PROTV a existat chiar şi 
un serial de televiziune intitulat "Big Brother” care încerca să ne acomodeze cu 
ideea anulării libertăţii, sub forma unui concurs cu premii! Numeroase expresii 
din cartea lui Orwell au prins viață: "poliţia gândirii”, "nou-vorba”, "dubla gândire” 
etc. De exemplu, "negrul-alb”, care semnifica susținerea faptului că negrul este 
alb şi necesita o continuă alterare a trecutului, a devenit o noțiune promovată 
azi. Se pretinde că legionarii ar reprezenta un pericol social şi se încearcă 


- rescrierea trecutului prezentând naționalismul ca fiind totuna cu şovinismul şi 


rasismul. "Ministerul Păcii” în "nou-vorbă” era cel care se ocupa de tot ceea ce 
avea legătură cu războiul. Vedeţi vreo asemănare cu NATO? "Ministerul 
Adevărului” era responsabilul cu falsificarea trecutului. Observaţi vreo analogie 
cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România? "Ministerul 
Abundenței” era cel care raționaliza toate bunurile de larg consum, pornind de la 
alimente, ţigări, alcool, ajungând până la şireturi şi lame de bărbierit (asemănare 
izbitoare cu "raționalizările” ceauşiste). Este impusă în continuare "corectitudinea 
politică”, minciuna instituționalizată, cu singura diferență că se referă la alte 
aspecte ale vieții. "Dublu-gânditur” lui Orwell însemna "capacitatea de a stoca în 
minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, şi de a le îmbrățişa 
pe amândouă în acelaşi timp"! În atribuţiile "Ministerului Iubirii”, intrau, pe lângă 
cele două minute de ură obligatorii zilnic (!!), şi torturile fizice şi psihice în urma 
cărora cei arestaţi mărturiseau "crima" de a fi gândit altfel decât guvernul! 
Memorabilă fraza lui Orwell: "Unii sunt împuşcaţi, însă, fără excepție, toţi sunt 


5 Moleta. Podina 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-16 | === 


Relații 
cu publicul: Tel.: 


e-mail: cuvantul-legionar(Azelea-codreanu.com ——> 


0746 700117 


Pag. 16 


(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colt cu str. V Lascăr) 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2014