Cuvantul Legionar nr. 136, noiembrie 2014

2, . . 7 . 
Dacă vam băcea aceia, federale War Iuga, 
Pi 


CUYANI UL 
LEG IODRAIR 


Do al Românilor naționalişti creştini 


ZI E 


- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul XI_Nr. 136 NOIEMBRIE 2014 


Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti, tel:: 0746700117, e-mail: cuvantul-legionarGzelea-codreanu.com 


SITE: WWW. zelea-codreanu. com 


CUPRINS: 


Rrualitale "Marea schimbare” 
Noul terorism de stat 
ruine "Realitatea evreiască” 


Imaginea proastă a României 
“Mereu ortodocşii sunt de vină 


SS Mata Codreanu |X) 


Presă (epionară intenleliză (XI) 


Diverte Industria farmaceutică şi manipularea 
Sclavi ai suprastatului european 


—furttuadidaie -Apostolul.românilor..— 


Scurtarea timpului 


Corocuri, Poşta Hodaaiei 


Editorial: CHEMAREA CĂPITANULUI 


"Fiţi fericiți şi 
împăcați chiar dacă 
trupurile voastre vor fi 
sfârtecate în bucăți. 
Vor rămâne săpate 

In glia țării pătimirea 

| voastră şi 

revoltătoarea 

| răstignire a atâtor 
vieți însetate de vis 
legionar. Durerile 
voastre vor exploda 
chiar îngropate sub 
palate de beton şi 
sub marele zgomot 
înstrăinat al 
actualităților şi al 
chivermniselilor grăbite. 
Şi va dăinui, întipărită 
pe bolțile glorioase 
ale cerului românesc, 
privirea voastră 

- nestrămutată, 

oglindind vedenia 
zărilor revoluţionare” 


scria în articolul "Cum suntem”. prinţul doctor în Drept, comandant legionar 


Alecu Cantacuzino, şeful Corpului de elită Moţa-Marin, martir el însuşi al 
Mişcării. 

Nenumăratele morminte sărăcăcioase de legionari, care au 

„ împânzit țara, au fost arate de plugul timpului, tăvălugindu-le cu huma 
din jur. Nu au epitafuri scobite în relief, care să le spună numele, 

De va caracteriza oricine cum va vrea viața lor, ca fiind 

cumințenie sau fiind nebunie, le este totuna. Biciuiţi de furtuni, n- 

au dat înapoi, iar moartea le-a devenit stabilitate. Viaţa nu 


dăinuie cât indică tic- 
tac-ul de ceasomic, e 
ceva mai adânc, mai 
subtil, mai plin de 
conținut. Nu contează 
durata. 

"De va fi să izbândim 
sau de vom cădea, 
putem fi de pe acum 
siguri că am îmbogățit 
sufletul şi viața 
României, că i-am dat 
idealuri” scria şi Mihail 
Polihroniade în nr. 100 
al Bunei Vestiri. 

Au avut dreptate! 
"Un ideal valorează 
atât cât eşti dispus să 
jertfeşti pentru el. De 
aceea mai există încă 
legionari, în ciuda unui 
secol de prigoane. 

Şi tot de aceea în 
seara zilei de 
sâmbătă 29 noiembrie ne-am adunat din nou la troița ridicată la 
marginea pădurii Tâncăbeşti, aşa cum facem de cincisprezece ani 
încoace. lar camarazii noştri Doru şi Gigi din Rădăuţi au călătorit toată 
noaptea, 600 de kilometri, pentru a fi prezenţi la ceremonie. 

Conform tradiţiei, s-a început cu slujba else Părintele a fost 
chiar cel care a sfinţit prima cruce în 1990 3) 


Mootita Edi 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 '%:! 


Românii au avut de ales între două rele. 

Toată această mascaradă şi mizerie, oricărui 
om cu conştiinţă i-a produs greață. 

Cei care pierdem, suntem, în mod evident 
tot noi, românii. i 


lichele, care se cosmetizează de 25 de ani, iarf 


A O ştire interesantă ne parvine de la Agerpres, 
în data de 17 nov. 2014. Conform acestuia, 
maestrul  masonilor din România, gen. (n 
Bartolomeu Constantin Săvoiu, care este şi suveran 
mare comandor al Marii Loji Naţionale Române 1880 
şi totodată co-preşedintele executiv al Uniunii 
Mondiale Masonice Tradiționale, a prezentat un 
comunicat de presă în care îl felicită pe noul 
preşedinte al României, Klaus Werner Johannis. 
lată o parte din textul ditirambic: 

"Salutăm cu entuziasm victoria preşedintelui ales 
Klaus lohannis! 

Duminică, 16 nov. 2014, cu o zdrobitoare 
majoritate poporul român l-a ales la preşedinţia țării 
pe candidatul Dreptei naţionale (n. n.: confuzia 
despre care vorbeam mai sus!), dar şi al majorității 
celor care până acum nu s-au exprimat. (...) 

La 25 de ani după ce martirii români au înroşit cu 
sângele lor luptă pentu înlăturarea tiraniei 
comuniste, înfrângerea socialiştilor neo-comunişti, a 
noii generații de profitori educați în spiritul vechii 
nomenclaturi, reprezintă un omagiu adus celor care 
s-au sacrificat pentru libertatea şi democraţia. țării 
noastre (n. n.: halal omagiul). Klaus lohannis a fost 
ales cu o extraordinară fervoare căci el întruchipează 
dorința poporului român de a se debarasa de stafia 
comunismului care bântuie încă pe meleagurile 
noastre. 


rurale 


"MAREA SCHIMBARE” 
- MICĂ INCURSIUNE ÎN MASONERIE - 


Totul a fost parte a 
nă stânga, cu greu vor putea . direcţie ce nu are nimi 
socială şi nici cu vreo doci 
dacă îi întrebi care sunt conceptele. trist, care scufundă şi mai mu 
confunda liberalismul şi capitalismul voia lui! 


Propaganda deşănțată cu accente extremiste 
contra candidatului lohannis îl acuză pe acesta şi pe 
partizanii săi cu aceleaşi lozinci obişnuite. în toate 
dictaturile, de toate relele  imaginabile şi 
inimaginabile, pe care duşmanii libertății le impută 
elitelor masonice din lumea. întreagă (n. n.: "gura 
păcătosului adevăr grăieşte”), care sunt de secole în 
avangarda luptelor pentru. libertate, democrație. şi 
toleranță (n. n.: serios?1). Nu ştim dacă Klaus 
lohannis şi oamenii de ispravă de la Sibiu şi din toate 
colțurile României sunt masoni (n. n.: ei, chiar aşa, 
nu ştiţi că Johannis e membru al Clubului 
Lyons?!), dar dacă ar fi, la întâlnirea unui destin, ca 
cel al preşedintelui Klaus lohannis, cu adeziunea 
populară, suntem mândri că aceasta înseamnă a fi 
francmason! 

NOTĂ: Agenţia de ştiri citynews.ro din 16. iulie 
2009 ne anunţa că siglele cluburilor masonice Lions 
si Rotary se aflau pe panburile de intrare în Sibiu, 
fără a plăti vreo taxă Primăriei, aşa cum se plăteşte 
pentru orice panou publicitar, cu acordul primarului 
Klaus Johannis, care este el însuşi membru Lions şi 
a fost chiar preşedintele acestuia între anii 2004- 
2005. "Să se vada că ele există ăi la Sibiu.” a 
declarat primarul Johannis”! 

Aşteptăm o descătuşare a economiei româneşti, 
a administrației, a întregilor forțe creatoare ale 
naţiunii noastre, paralizate şi amorţite de o birocrație 


kk 


cosmopolit cu Dreapta autentică . adică 
naționalismul, adică... legionarismul!!) 

întâlnirea pentru preşedinţie dintre cgj doj 
"glumeţi” a fost un spectacol trist, o țigănie 
nedescris, o eschivă imorală şi neprofesionaj 
de la problemele centrale care. trebuie să 
greveze o campanie electorală, mai ales i 
acest moment dificil pentru România. gs, 
discutat despre salariul soacrelor candidaţilor 
despre soțiile lor şi cheltuieli, despre excursii 
făcute şi pe banii cui, despre vizite, şi aşa ni 
departe. 


a unui spectacol ieftin de distragere a atenţiei într-o 
c comun nici cu evoluţia economică, nici cu pacea 
doctrină politică. A fost doar un show. Dar unuj 


It poporul român în mlaştina circului. Cu 


omnipotentă şi omniprezentă întreținută ge 
clientelismul socialist şi neo-comunist (n. n.: ca şi 
cum nu s-ar şti nimic despre clientelismul „Masonic, 
la fel cu cel comunist! a se vedea puțin mai departe; 
mărturisirea unui mason grad 33, Jim Shaw, în 
cartea "Înşelăciunea mortală”). 

Mai mult ca niciodată, aşteptăm cu încredere ca 
preşedintele Klaus lohannis să călăuzească, în al 
26-lea an după Revoluţie, această nouă revoluție 
paşnică, a modemizării şi transformării României. 
(www.agerpres.ro/comunicate/2014/1 1/47/comunicat 
-de-presa-marea-loja-nationala-romana) 


Dacă spusele "generalului" "de carton” n-ar fi 
cinice, ne-am amuza copios de aceste aberaţii: 
masoneria a fost implicată, dar, ca întotdeauna, n-a 
fost implicată! Alba-neagra! 

_Dar de e rău să fii condus de masonerie? se 
vor întreba, poate, unii naivi. 

Să facem o mică incursiune în tainele acesteia. 
Înainte de asta, nu credem că este de neglijat 
observaţia şefului Serviciului Român de Informaţii, 
Radu Timofte, care afirma încă din 1997: 


Surse: www.agerpres.ro, ww.piatza.net 


ÎN ETERNITATE, CU DRAGOSTE 


Luna aceasta am comemorat cinci ani de la 
trecerea în veşnicie a iubitului şi neuitatului 
nostru camarad NICOLAE BADEA PETRESCU 
(1919 — 2009), frate de Cruce din 1934 devenit 
apoi legionar, veteran de război, colonel în 
retragere, secretar de redacție al "Cuvântului 
Legionar” şi cel de-al treilea şef al Senatului 
Legionar (după moartea instructorului legionar 
avocat Nelu Rusu, şi până la moartea sa survenită 
neaşteptat în urma unui atac de cord). 

Militar de carieră şi legionar de mai bine de 
jumătate de secol, a purtat cu onoare şi râvnă 
steagul Mişcării, până în ultima clipă a vieţii, fiind un 
exemplu viu al prototipului de om creat de geniul 
Căpitanului în Frăţiile de Cruce. Ne-a rămas în suflet 
ca model de cinste, corectitudine, perseverenţă, 
credință, disciplină, bunăvoință, optimism, şi, mai 
ales, de muncă şi de dragoste camaraderească. S-a 
stins în picioare, la postul lui, ca un brav ostaş. 

Ne-am întâlnit prima oară în urmă cu 14 ani, la 
conferințele lui Nicador Zelea-Codreanu despre 
Mişcarea Legionară şi ne-am ataşat unii de alții 
imediat, cu dragostea celor înfrăţiți de acelaşi ideal. 
De atunci am fost nedespăriți. Octogenarul domn 
Petrescu vopsea alături de noi uşile sediului, stătea 
de vorbă ceasuri în şir cu tinerii, evocând epoca 
glorioasă al cărei martor şi participant fusese. Intrase 


în Frăția de Cruce pe vremea când era licean la 


"Gheorghe Lazăr", de sub supravegherea 
comandantului legionar Victor Dragomirescu (devenit 
martir al Mişcării), muncise benevol la Casa Verde 
cărând cărămizi sub conducerea şefului de şantier, 
prințul comandant legionar Alecu Cantacuzino 
(devenit şi el martir al Mişcării), participase la 
amplasarea. troiţei în amintirea lui Sterie Ciumetti 
(secretarul  Căpitanului care fusese  schingiuit, 


omorât şi aruncat în lacul Fundeni de poliţişti în 
decembrie 1933), participase la conducerea la locul 
de odihnă a eroilor comandanți legionari lon Moţa şi 
Vasile Marin, absolvise Frăția de Cruce şi devenise 
legionar. Devenise militar de carieră absolvind 
Şcoala de Ofițeri de Geniu Aeronautice, promoția 
1942, cu gradul de sublocotenent şi luptase pe 
frontul de Răsărit pentru recucerirea Basarabiei, apoi 
pe frontul de Vest pentru recuperarea Ardealului, 
fiind decorat şi avansând la gradul de căpitan. 
Fusese dat afară din armată de comunişti şi lucrase 
apoi pe şantierele patriei la construcţia de drumuri. 
Ne puteam baza întotdeauna pe el, era bunicul 
năzdrăvan din poveşti. Ne-a însoțit în toate 
peregrinările: la Sibiu (în vizitele la cel mai bătrân 
legionar din lume, instructorul legionar . Viorel 
Tănase), la Aiud, în locurile unde a fost masacrată 
elita legionară: Râmnicu Sărat, Râşnov, Tâncăbeşi. 
EI îi găzduia pe camarazii din provincie şi â 
împachetat ani de zile, lună de lună, revista noastră 
e care o trimitea în ţară şi în străinătate. 
ntotdeauna avea în haină un exemplar, gata să 
ofere oricui o frântură de gând legionar. De la el am 
înțeles că legionarismul înseamnă, în primul 
rând, dragoste de camarazi: cel căruia nu i S€ 
luminează fața privindu-şi camarazii, nu poate fi 
legionar! 


Pa9-2 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


.— 


| 
L 
Li 


UI 


VIDEO Ii TE VAR IL 


A//ualiralz 


NOUL TERORISM DE STAT: 
EBOLA ŞI IMPLANTAREA DE CIPURI 


Cu siguranță ați auzit deja de Ebola, boala 
febrei hemoragice fatale care face din ce în ce mai 
multe victime, mai ales în statele din Africa de Vest. 
Necunoscut până în urmă cu 38 de ani, Ebola 
distruge sistemul imunitar, cauzează hemoragii 
interne puternice şi afectează aproape fiecare organ. 
Este înspăimântătoare, dar totodată foarte rară. 
Contaminarea se produce doar dacă se intră în 
contact direct (rană deschisă, ochi, gură, nas) cu 
lichidele corporale ale unei persoane deja infectate. 
Aerul, mâncarea şi apa nu poartă virusul. 

Până în prezent au existat 33 de epidemii ale bolii 
Ebola începând cu anul 1976. 

Dr. Cyril Broderick, om de ştiinţă, profesor de 
Patologie la Universitatea Colegiului de Agricultură şi 
Silvicultură din Liberia, susține că Statele Unite ale 
Americii sunt responsabile pentru izbucnirea Ebola 
în Africa de Vest. El afirmă următoarele într-un 
articol publicat în "Daily Observer” din Monrovia: 

"Departamentul Apărării al SUA finanţează studii 
Ebola asupra oamenilor, studii care au început 
cu doar. câteva săptămâni înainte de izbucnirea 
Ebola în Guineea şi Sierra Leone. 

Rapoartele spun că Departamentul Apărării al 
SUA a dat un contract în valoare de 140 milioane 
dolari pentru Tekmira, o companie farmaceutică 
canadiană, pentru a desfăşura activităţi de cercetare 
a virusului Ebola. Această muncă a implicat 
injectarea oamenilor sănătoşi cu virusul Ebola. Prin 
urmare, Departamentul Apărării al SUA este listat ca 
un colaborator într-un studiu clinic pe oameni al 
Ebola, care a început în ianuarie 2014, cu puţin timp 
înainte ca epidemia Ebola să fi fost declarată. în 
Africa de Vest” (n. n.: a fost declarată în luna martie). 

Dr. Broderick afirmă că guvernul american are un 
laborator de cercetare în oraşul Kenema din Sierra 
Leone (n. n.: o nouă confirmare a laboratorului 
finanţat şi de Gerorge Soros, şi Bill Gates), care 

„studiază ceea ce el numeşte “bioterorism al febrei 
virale“. Sierra Leone este oraşul cunoscut ca 
“epicentrul” focarului de Ebola din Africa de Vest. 

Afirmațiile d-lui Broderick par a fi adevărate. La 
urma urmei, guvernul SUA experimentează boli 
mortale asupra ființelor umane de o lungă perioadă 
de timp. Un exemplu este Guatemala. Între anii 1946 
şi 1948 guvernul Statelor Unite de sub conducerea 
lui Harry S. Truman, în colaborare cu preşedintele 
din Guatemala, Juan Jose Arevalo, şi cu oficialii lui 
din Sănătate, au infectat 1500 de soldați, prostituate, 
deţinuţi şi chiar pacienţi cu boli mintale cauzate de 
sifilis şi de alte boli cu transmitere sexuală, cum ar fi 
gonoreea. Problema este că nici unul dintre subiecții 
testaţi, infectați cu aceste boli, nu au fost informaţi şi 
nu li s-a cerut vreodată consimţământul. 

"Agenţiile guvernamentale ale SUA au o lungă 
istorie în efectuarea cercetărilor privind războiul 
piologic în laboratoarele din Liberia şi Sierra Leone. 
Aceasta include Centrul pentru — Controlul - şi 
Prevenirea Bolilor (CDC), care este în prezent 
agenţia principală pentru gestionarea Ebola. în 
Statele Unite “, a declarat şi prof. Francis Boyle. 

"De: ce administraţia Obama a trimis trupe. în 
Liberia, atunci când nu au nici o pregătire pentru a 
oferi un tratament medical. africanilor pe moarte? 
Cum a ajuns Ebola din Zair în Africa de Vest, de la 
aprox. 3.500 km distanță, de unde a fost identificată 
pentru prima dată în 19767 se întreabă retoric prof. 
Boyle. a 


Brent Hopskins, angajat al Centrului pentru 
Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) a făcut 
recent mărturisiri, expunând planurile 
guvernamentale americane care vor folosi iminenta 
pandemie Ebola din SUA ca o oportunitate pentru a 
implanta tehnologia RFID în corpuri umane. 

Hopskins informează că a fost pregătit un 
vaccin contra Ebola pentru publicul larg, 
administrat prin seringi de unică folosință, în ciuda 
faptului că până în prezent nu există nici un 
medicament sau vaccin aprobat pentru tratarea 
acestei boli. Dezavantajul suplimentar: fiecare 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


dintre aceste seringi de unică folosinţă cu care se va 
aplica vaccinul va conține şi un microcip RFID. 
“Nu pot sta cu mâinile în sân să văd cum se 
desfăşoară aceste atrocități... Guvernul american 
vrea să implanteze. cipuri RFID. în fiecare bărbat, 
femeie, copil. Se va folosi amenințarea Ebola 
pentru a pune in aplicare acest complot infam. 
Publicul este obligat să ia o decizie: între a refuza 
această 


oribilă 
ofertă, sau 
a renunța la 
fiecare 
gram de 
intimitate 
prin 
implantarea 
unui cip 
RFID 

piele." 


Oficialii CDC. intenţionează să _remită aceste 
pachete de seringi în peste 200.000 de gospodării, 
începând de la 1 decembrie, iar oamenii vor avea şi 
posibilitatea de a solicita vaccinul contra Ebola de la 
farmacii. 

Hopskins mai spune că microcipul RFID implantat 
va permite identificarea şi separarea celor care au 
fost vaccinaţi de cei care nu. Persoanele care vor 
refuza să primească vaccinul contra Ebola se vor 
confrunta cu obstacole serioase în obținerea unui loc 
de muncă, în a vizita locuri publice, în obținerea 
îngrijirii “medicale, şi că sunt chiar potenţiali 
"candidaţi" la închisoare. 


Mulţi americani şi-au exprimat îngrijorarea pentru 
faptul că oficialii CDC colaborează cu guvernul 
pentru a utiliza acest nou sistem ca o modalitate de 
a introduce legea marțială. 

Alţii, cum ar fi Alex Jones, insistă asupra faptului 
că virusul mortal a fost în mod deliberat plantat 
pe teritoriul Statelor Unite pentru a reduce populaţia 
aflată în continuă creştere. 

De altfel şi Hopskins crede acelaşi lucru: “Acesta 
este un mic pas spre controlul complet al maselor 
care au crescut, din ce în ce mai frustrate şi 
neîncrezătoare în guvernul federal. Scopul final al 
guvernului Statelor Unite ale Americii este de a 
subjuga toate persoanele care se prăbuşesc 
financiar, moral, etc., într-o categorie de impozitare 
specială, şi Ebola este modul în care au de gând să 
o facă.” 


"Bine, bine, e vorba despre Africa de Vest şi, 
eventual, despre SUA. Ce treabă avem noi cu 
asta, de ce ne-ar interesa?” vor spune, poate, unii 
cititori mai superficiali. 

Răspundem: Credeţi că nişte cercetători 
oarecari de origine americană au avut asemenea 
idee doar pentru a o aplica pe plan local?! 

"Comisia Europeană a început un tur al 
capitalelor europene pentru a solicita mobilizarea a 
5.000 de medici şi a mii de îngrijitori în Africa de 
Vest”, ne informează luna aceasta. Acum înțelegeți 
cum Ebola şi vaccinul cu cip pot ajunge şi în 
România? 

"Pacienţii care vor fi diagnosticați cu Ebola vor fi 
trataţi într-un spital militar de campanie care va fi 
operaţional, de la sfârşitul lunii noiembrie, în 
apropierea aeroportului internațional Henri 
Coandă” ne mai informează şi www.ziare.com într- 
un articol din data de 13 nov. 2014. Deci 
experimentul debutează, timid, şi la noi. 


Simptomele - Ebola. . fiind. „asemănătoare.Ja 


început cu cele ale unei banale gripe (frecvente 
mai ales în această perioadă a anului), adică febră, 
stare de oboseală, dureri musculare, migrene, gât 
uscat, vă daţi seama ce isterie în masă va genera 
o simplă răceală! 

Oamenii, înnebuniți de "mitraliera mediatică”: 
"s-a mai depistat un caz de Ebola”, vor ceda nervos 
şi vor accepta vaccinul cu cip. 

"Ultimul bilanț global al epidemiei de Ebola este 
de 4.493 de morţi dintre cele 8.997 de cazuri 
înregistrate în şapte țări, dar previziunile pentru 
următoarea perioadă sunt sumbre. 

Organizația Naţiunilor Unite a avertizat că 
lumea este pe cale să 
piardă cursa împotriva 
Ebola, anticipând) 
apariția de noi cazuri 
în alte zone ale lumii. 

Ştirile privind 
infectarea cu virusul 
Ebola fac înconjurul 
lumii în. fiecare 
autoritățile din 
multe ţări, 
Statele Unite 
Americii, 
Britanie, Spania, Italia 
sau Cehia, anunțând 
deja ridicarea 
nivelului de alertă” ne 
"speria" agenţia de ştiri Mediafax în data de 18 oct. 
2014. 

Poate însă că odată cu deconspirarea acest plan 
al ocultei mondiale, vom asista la dispariţia isteriei 

Ebola, aşa cum s-a întâmplat şi celelalte arme 
biologice: boala vacii nebune, gripa porcină, gripa 
aviară etc. 


Surse www. prepperfortress.com, 


vaticproject.blogspot.ro 


/, Ş Pietizi 


Pag. 3 


Ludi 


"REALITATEA EVREIASCĂ”, 
PARALELĂ CU REALITATEA 


Revista "REALITATEA EVREIASCĂ” nr. 436-437 din oct. 2014 se 
burzuluieşte pe tema interesantei şi recentei c 
prof. dr. RADU IFTIMOVICI, "VEŞNICA MEA POMENIRE”, într-un 


articol intitulat “Încă un tom de insulte antisemite”: "Minciuni vechi până în prezen ! 
Juări de atitudine şi dese r 


dintr-o carte nouă”. 


Domniile lor sunt foarte supărate că prof. Iftimovici.. personali t este focul ititori iî â 
= . , onalit turnat gaz P! 3 tri întrucât am pre: 
cunoscută, somitate în domeniul ea abordează A ea Nos sd i eat 
evreiască”, deşi aceasta este dezbătută cu multă eleganță. Tocmai de numărul din luna mai, 
aceeal Umorul fin şi argumentele imbatabile ale cercetătorului ARTICOLUL 
ştiinţific pasionat de istorie, analist fin, deranjează pentru că nu pot Evreiască” este para 
ŞI PUBLICĂM REPLICA 


fi combătute. 


RADU IFTIMOVICI este medic, profesor 
universitar, autor prolific de volume şi filme TV de 
popularizare a marilor personalităţi din medicina 
românească. Cercetător cu funcţie la Institutul de 
Virusologie şi, susţine el, prieten cu regretatul prof. 
Alicolae Cajal, fost director al Institutului, care, cu 
inima deschisă, l-a primit acasă, ba l-a şi ajutat să 
scape de Securitate, deţinător al unui premiu al 
Academiei şi al UNESCO, deci foarte activ înainte 
de 1990. 

La prima vedere, pe baza acestor date, ar trebui 
ca autorul să fie un intelectual, un om cu gândire 
deschisă, generoasă. Şi totuşi, nu degeaba se spune 
că aparențele înşeală... 

Ultima lui carie, "VEŞNICA MEA POMENIRE”, de 
fapt biografia lui Iftimovici (aproape 500 de pagini, 
revoltătoare prin antisemitism Şi, altfel, destul de 
plictisitoare) ne dezvăluie o cu totul altă persoană. şi 
probabil că acesta este portretul lui real. 

După 1990, n-a mai trebuit să se ascundă, putea 
să-şi exprime. clar opiniile adevărate, să dea glas 
frustrărilor. Căci nu trebuie să fi psiholog ca să-ți dai 
seama că este un om frustrat, invidios. şi răutăcios, 
de aceea, ca să-şi desființeze - 
colegii, adversarii sau prietenii 
mai »-norocoşi, mai apreciaţi, 
poate mai talentaţi, cu cariere 
mai strălucite, le cam terfeleşte 
memoria în noroi. Şi cum mulți 
dintre ei au fost evrei (inu am 
fost niciodată antisemit”, spune 
el, dar cartea îl contrazice), 
scoate din lada de gunoi toate 
binecunoscutele minciuni legate 
de evrei. 

Dar nu e de mirare, autorul 
este un mare | 
simpatizant legionar, 


t o plim S 
rea este de fapt 0 Pl aurarea comuni 
ărți de memorii a d-lui imbrătigand perioada interbelică, războiul, inst munismu 


ie” ai tuia şi ev PE : 
'de glorie” ai le z nerv şi umor fin, conţine informaţie de 


pare extrem de atractivă prin istorie 
lui, anjj 
UNgâng 
MI Ia, Seat "Ave de calitate 
feriri la legionari, pline de simpatie (asta a 


enimentele din decembrie 1989, aj 


evreiesc). 


Dar cartea este cu 


"dat fiind că Albulescu are mamă evreică”. ŞI, de 
fapt, susţine Iftimovici, rebeliunea legionară nici nu & 
existat, a fost o provocare a serviciilor secrete ale lui 
Antonescu, la dorinţa lui Hitler, care a. vrut să scape 
de legionari, Informaţie care apare în carte ca 
provenind de la un unchi al autorului. 

Radu Iftimovici susţine aripa Codreanu, pe 
care o zugrăveşte ca find neprihănită (uitând, se 
pare, de asasinarea de către „carismaticul” lider 
legionar a prefectului Constantin Manciu,  şetul 
Poliţiei. din laşi, în 1924, sau . de instigarea la 
persecutarea studenţilor evrei, de bătăile de la Cluj şi 
Oradea în timpul congreselor legionare, iar. pe-atunci 
nu exista aripa Sima). Deci, strigă Iftimovici, 
trăiască memoria Căpitanului-şi hai să dezvăluim 
toate minciunile răspândite de evrei. De pildă, 
Holocaustul. Bineînţeles, spune el, în România nu a 
existat aşa ceva sau, cel puţin, face autorul 
„Concesii”, nu cum a fost în Ungaria. Evreii nu au fost 
deportați la Auschwitz, Antonescu, pe care din cauza 
unor conflicte cu tatăl său, Iftimovici nu-l iubeşte, i-a 
salvat pe evrei. Ce Transnistria, ce Odessa, în loc să 
se ducă pe front, evreii au trebuit doar să curețe 


PUBLICAŢIE A FEDERAȚIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA 


ANUL LVL e WR 436-437 12381237) e 1 = 31 OCTOMBRIE 20 14 07 TIŞREI = 7 HEȘVAN STT5 e 28 PAGINI - 3 LEI 


ă un tom da insulta antisemite 


Minciuni vechi într-o carte nouă 


; at-o 3 
aşa că revenim la subiect. REPRODy ce 


IESC pentru a vă convinge: că "Realitay 
EVRE lelă cu realitatea (sublinierile din text ne &Parțn, 


D-LUI PROF. DR. RADU IFTIMOVICI: 


Cajal care, din clipa în care a fost ales preşedințe al 
Federaţiei, a început să susțină aceste ucruri infame 
şi a devenit alt om, nu mai era personajul bonom ș; 
jovial. dinainte, ci..un duşman, un vândut, susţine 
/flimovici, pe care propria sa minciună nu pare să. 
deranjeze. Ă - 

În volum figurează şi alte atacuri, de-acum 
cunoscute, la adresa evreilor, şi anume vina dea 
fi adus comunismul în România. Sunt enumeraji 
de-a valma liderii partidului comunist din ilegalitate şi 
din perioada de dinainte de Ceauşescu, fing 
consideraţi evrei şi cei care nu au fost, dar nu are 
importanță nici pentru respectul ce ar f trebuit purtat 
față de cititor şi de adevărul istoric. Cititorii sunt 
chemaţi să creadă că în mare parte evreii sunt 
vinovați, ei au profitat, s-au cocoțat în posturi prin 
universități, în Academie, în edituri şi după ce au fost 
scoşi (ce să vezi că, totuşi, au fost scoşi) s-au 
îndreptat către tărâmul însorit al Israelului. 

Evreii sunt acuzați că “au fost atât de nesimţiţ” 
încât nu au permis fixarea unei plachete la Paris în 
memoria lui Nicolae Paulescu. A fost un mare om 
de ştiinţă (nimeni nu neagă acest lucru, d-le 
Iftimavici, nici măcar evreii). Că 
a avut teorii rasiste şi voia 
eliminarea fizică a evreilor nu 
e un cusur în ochii lui Iftimovici. 
3] Nu cohtează şi apoi există şi 
ceva adevăr. Bolile de care 
suferă mai ales evreii aşkenazi, 
e adevărat, nu se trag din „rasă”, 
dar provin din izolarea în 
ghetou, cauzată de faptul că 
rabinii nu au permis căsătorii 
mixte, încearcă să ne convingă 
marele virusolog. 

Cartea abundă de 
acuzaţii de acest fel, 


prieten cu nepoții lui inclusiv despre 

Zelea-Codreanu, pe : originea  kazară a 
Raciu Edenceici maci=. praiasar [era a ra Riga, lar rnareia actor ara personali once Crab 4 E 

care-l admiră, urias tar, S1Ex prada cls Nciaria Cea Alt jena: a îndrăzri! să da ct un cugrnăn, tm zl i arrăate ri evreilor din Europa 

colaborator la | şi iirma 7 da popularizare a marilor dara că a văzut riş:a lmagiri dim abator movici, pa cara propria sa rrbreitu mă nu | de est, care nu sunt 


"Cuvântul Legionar”. p cea ziz-aia 
Dar, atenție, nu Ceres cu dun i 
pactizează cu orice Lo Wiseioga iai a: 

legionar, de pildă, nu este un susținător al 
fracțiunii Horia Sima, despre care susţine că ăia au 
fost criminalii, < ăia au comis toate asasinatele, 
rebeliunea, jafurile din Văcăreşti împotriva evreilor, 
Radu Iftimovici are chiar neobrăzarea de a afirma 
că acolo au fost doar nişte încăierări, iar chestia cu 
Abatorul este o minciună crasă, dovadă stau, 
chipurile, cârligele din poze, aşa ceva nu a existat în 
România, pozele sunt din... Riga, iar marele. actor 
Mircea Albulescu care a îndrăznit să declare că a 
văzut nişte imagini din Abator este tratat drept un 
mincinos. "Dar de ce să ne mirăm”, spune autorul, 


În primul rând, vă mulțumesc că aţi binevoit să 
reproduceţi textul inserat în "Realitatea Evreiască”. 


: Aceasta mă va ajuta să demontez aprecierile 


calomnioase la adresa mea, £ 
Încep prin a oferi, la rându-mi un text care, în 
logica celor de la "Realitatea Evreiască” apare drept 
“antisemit” şi care recunoaşte fără echivoc faptul că 
în România anilor 1941-1944 evreii au 
fost protejaţi de către autoritățile 


din macina rorn drmasciă. 


HEnascu ara mamă eraică. 


zăpada pe străzi şi seara se duceau acasă la 
căldurică să-şi bea ceaiul (parcă am mai auzit 
această argumentare... de la Corneliu Vadim Tudor). 

Pogromul din laşi? Nici vorbă, susține 
Iftimovici, în pofida istoricilor şi a gropilor comune. 
Doar nemții, cu câţiva „morți, acolo. În general, 
susține Radu _Iftimovici, evreii exagerează numărul 
morților şi la noi şi la Auschwitz, nici vorbă de şase 
milioane, totul este invenţia sioniştilor, a evreilor din 
SUA, a Institutului "Elie Wiesel”, a Comunității 
Evreieşti din România, pentru a face din aceasta un 
'biznis”. Şi aici autorul „deplânge” atitudinea. prof. 


antonesciene, Mareşalul refuzându-l cu fermitate pe 
Hitler atunci când acesta i-a cerut să aplice măsurile 
criminale. din Ungaria. Nici un evreu, considerat 
cetățean român, nu a fost trimis în lagărele de 
concentrare naziste. 

Textul la care mă refer sună astfel; 

"Nu vom uita niciodată că în perioada cea mai 
întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii 
au salvat viețile multor evrei de aici, 400 000 de 


asia frana: capi uri mincinos. Dar da ca para sâni 


irasiunul da să na mirăm, spuna antoni, da: tind că în vohum dgraază 5 
da Oe acum Curiasizaita, ieoelieplei- 


evrei proveniți Cai 
Palestina, e 
ta, la adresa ererailar comentarii rău 
voitoare, de suspiciuni, de ceea ce în engleză se 
cheamă”,hearsay”, zvonistică, 

Este păcat că experiențele interesante ale 
autorului, întâlnirile pe care le-a avut de-a lungul 
vieții cu mari personalități ale lumii ştiinţifice, se pierd 
în noianul de minciuni, atacuri şi calomnii. Ar f putut 
scrie o lucrare valoroasă. , 

Orgoliile autorului, inepțiile antisemite şi dorința 
de răzbunare au transformat-o. într-o maculatură, 
dintre cele prea des etalate pe tarabele stradale. 


REALITATEA EVREIASCĂ 


evrei, care au venit în Israel şi au contribuit SI! 
contribuie Ja construirea. Israelului, Ei iubesc 
Israelul dar nu şi-au uitat iubirea pentru România ŞI 
au păstrat cultura românească. Pentru aceast! 
doresc să mulțumesc poporului. român şi să 
spun că aceasta este o prietenie care nu se Ve 
termina şi care va continua multă vreme în viitor, NU 
doar în istorie. Mă simt aici ca acasă, mă 

simt ca într-o fară prietenă, şi nu vorbesc 


P29.4 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


SĂ 


IT IT Pr pr E 


«aifăia i DÂB -  actsuă iat Să atat 


despre trecut, ci despre viitor.” - Shimon 
Peres, preşedintele Israelului, aug. 
2010 (declarație oficială cu ocazia 

ă vizitei în Romania). 

În aşteptarea unui articol în care cunoscutul 
politician israelian va fi declarat de "Realitatea 
Evreiască” drept antisemit, negaționist al 

holocaustului românesc”, mincinos etc, 
continui. 

3 Să pornim de la frontispiciu: “Încă un tom de 
insulte antisemite.” 

insulte? Vreau să mi se arate în cartea mea 
măcar una singură. 
În schimb, în 
furia necontrolată a 


revistei "Realitatea 
Evreiască” sunt 
tratat drept 
"mincinos", 

"neobrăzat”, "autor 
de inepții antisemite” 

te. Redactotii 
“|Realităţii Evreieşti 
„a confundă voit, 
i tendențios, 


noțiunea de insultă 
= z cu cea de "părere 
Veşnica mea contrară”. Adevărul 
pomenire 
3 fapt, "Pravda", 
fiindcă utilizează agresiv, în cel mai perfect limbaj de 
lemn, lozinca  odioasei dictaturi leninist-staliniste: 
"Cine nu zice ca noi e împotriva noastră”. Umbra lui 
Felix Djerjinski, cel care a condus criminala CEKA 
(NKVD) pluteşte prin preajmă. Discipolii săi ideatici, 
Teohari Georgescu, Ana Pauker, Iosif Chişinevschi, 
Pantiuşa şi alţi zbiri comunişti (de ce etnie or fi fost?) 
au pe conştiinţă distrugerea intelectualității româneşti 
din anii 1948-1964. 

Am râs cu poftă când mi-am văzut şi portretul 
psihologic din Realitatea Evreiască: sunt un "individ 
frustrat, invidios şi răutăcios, care-şi desființează 
colegii, adversarii şi prietenii mai norocoşi cărora le 
terfeleşte memoria în noroi.” 

"Frustrat'? De ce-aş fi? Că, slavă Domnului, 
Pronia mi-a dat "noroc cu carul”. Munca mea 
ştiinţifică şi literară a fost pe deplin apreciată în 
țară şi peste hotare. Am primit titluri şi premii - 


“de-ar fi să rețin doar medalia "Nils Bohr a 


Universităţii din Copenhaga, pentru o descoperire în 
virusologie şi mai ales marele premiu Kalinga al 
UNESCO (1971), fiind primul din țările est-europene 
care primeşte la Paris, din mâna lui Federico Mayor, 
în plenul UNESCO, acest premiu. Cca. 20 de 
televiziuni din întreaga lume au transmis festivitatea. 
Frustrat un om căruia i se publică 18 cărți, 
însemnând peste 8000 de pagini De remarcat că trei 
dintre acestea poartă şi semnătura acad. N. Cajal, 
prieten apropiat căruia îi cinstesc memoria. 

Şi apropos de ”antisemitismul” meu. Un amic 


mi-a spus - şi nu e departe de adevăr -că în. 


tratatul meu "Istoria Universală a Medicinei şi 


_Farmaciei” (premiat de Academia Română în 


2010) se află mai multe nume de evrei decât în 
cartea de telefon de la Tel Aviv. Fiindcă eu ştiu "să 
dau cezarului ce este al cezarului”, obiectivitatea 
mea de istoric nefiind pusă niciodată la îndoială, de 
către nimeni. 

Cu caracterizarea ca "invidios" m-ați dat gata. 
Persoanele care, în afara relevării meritelor, au şi 
umbre în cartea mea, sunt Nicolae Iorga, Traian 
Săvulescu, C.I. Parhon. Deci neevrei. 

Da, crăp de invidie pe Nicolae lorga, îl invidiez de 
nu pot să dorm noaptea pe Traian Săvulescu că s-a 
ocupat cu 70 de ani înaintea mea de Uredinale, şi 
blestem cerul că naiv-senilul de mai târziu C.I, 
Parhon a scris prima carte din lume dedicată 
"secreţiilor interne” (1908) împreună -cu distinsul său 
coleg Moise Goldstein. Auzi, Moise Goldstein! Eu |- 
aş fi holocaustat imediat şi aş fi pus în locul lui pe alt 
medic. Să zicem, Mengele. : 

Da, domnilor, am fost “răutăcios” cu Tr. 
Săvulescu şi C.I. Parhon fiindcă în 1948 au 
distrus Academia Română, aruncând în puşcăriile 
comuniste academicieni-valori ale culturii române, 
oameni de peste 70 de ani care şi-au lăsat oasele la 
Sighet şi Gherla. 

Am fost ”răutăcios” cu un oarecare Roller 
(care, desigur, nu era evreu, era din Singapore) şi 

care la ordinele Moscovei a încercat 
să dinamiteze istoria României. 


lor se numeşte, de. 


Nu aveţi cum să negaţi greţosul colaboraţionism 
cu sovieticii al unor scriitori şi publicişti evrei care s- 
au repezit după 1945 să apuce scaunele de directori 
în edituri, revistele de cultură, în prioritatea 
publicistică - de-ar fi să-i numesc doar pe A. Toma, 
Traian Şelmaru, Haralambie Zincă (zis "Lozincă”), 
Maria Banuş, Veronica Porumbacu, Nina Casian, M. 
Davidoglu, Aurel Baranga,  Nicalai Moraru 
(analfabet), O. Crohmălniceanu. 

În aceeaşi perioadă cei care puneau o floare la 
mormântul lui Goga erau arestați şi trimişi la canal 
(cazul dr. |. Avram de la Institutul Pasteur), iar 
"banditul fascist” Lucian Blaga era interzis. 

Să nu uitaţi, tovarăşi de la "Realitatea Evreiască”, 
că pe atunci întregul colectiv de la cenzură (aşa- 
numita "Direcţie a Presei”) era în întregime compus 
din membrii comunişti ai etniei dvs.! 

E foarte uşor de demonstrat că în mai toate 
"unităţile socialiste” (uzine, ministre) conducerea 
(inclusiv cadrele) era evreiască, în vârful planificării 
domnind Gh. Baston Marin. 

Aşa că. pliscul mai mic, fiindcă orice arhivă de 
instituție dă peste cap fățamica afirmaţie a 
"academicianului” fără operă Moses Rosen care 
afirma după 1990 că "vocea evreilor nu s-a auzit în 
vremea comuniştilor fiindcă bieţii de ei erau 
persecutați şi le era frică să vorbească cu glas tare.” 

De altfel, în nici o țară fostă comunistă nu s-a 
desfăşurat o farsă mai dezgustătoare ca aşa-zisa 
condamnare a comunismului: formală, fără nici o 
consecință măcar morală. Cum se ştie, “matelotul 
şmecher” a proclamat această condamnare pe un 
text elaborat de un fost notoriu comunist, tov. 
Tismăneanu  (Tismeneski) camuflat într-o togă 
americănească. În ce priveşte etnia, textul a 
respectat principiul “nici usturoi n-am mâncat, nici 
gura nu-mi miroase”. 

Dar nu asta ii doare pe tovarăşii de la 
“Realitatea Evreiasca”, ci orice fel de argument 
care amenință să prăbuşească imaginea etnicilor 
evrei de perpetue victime din trecutul şi prezentul 
românesc. Aici deranjează Iftimovici. 

Argumentația mea în privința inexistenței 
crimelor de la Abatorul Bucureşti nu se bazează, 
aşa cum o “fuşeriţi” dvs., în existenţa în poze a unui 
tip de cârlige pe care românii nu le-au posedat 
niciodată, ci pe acel document cu zeci de 


semnături ale. salariaților. Abatorului,-depus „în... 


1948, care atestă că 

acolo nu s-au produs 

niciodată acele crime 

(există şi semnătura 

unui meseriaş şi a 

“lunui măcelar evrei). 

SINu se poate spune că 

“Joamenii au fost forţaţi 

"|să semneze, unde 

„etnia dvs, era 
2-7] atotputernică. 

J4-20Â) Că nu a existat 
E n? ir 14 crima de la Abatorul 
SE! sua ii Bucureşti o 

dovedeşte mai imediata arestare a 
directorului din anii 1940-1944, doctorul veterinar 
Nagel. Omul a fost eliberat în 2 - 3 zile “din lipsă 

de probe”. Şi asta într-o perioadă când înfundai 

puşcăria comunistă pentru fapte infinit mai mici decât 
acel imaginar pogrom! 

Ceea ce-i doare pe redactorii de la “Realitatea 
Evreiască” este că în urma publicării articolului meu 
revista “Expres Magazin” a primit vreo şase scrisori 
de la foşti salariați ai Abatorului din perioada 
1940-1944, unii trăitori în Europa occidentală, unul în 
Australia, în care se confirmă că la Abatorul 
Bucureşti nu s-au petrecut asemenea fapte 
abominabile. 

De reţinut că nici un evreu român nu a scris 
revistei, prezentând măcar un caz concret în care 
cineva din familie, perfect identificabil, să fi fost 
“atârnat în cârlige”. e 

Şi atunci cine minte?! + 

Mareşalul Antonescu are totuşi o vină pe care 
istoricii au relevat-o şi pe care mi-o însuşesc şi eu. 
După recuperarea Basarabiei şi cucerirea 
Transnistriei (pe atunci 50% dintre locuitorii 
Transnistriei erau români) a cedat frâiele puterii 
executive naziştilor. Astfel, într-un teritoriu istoriceşte 
românesc, precum Basarabia, hitleriştii puteau să-şi 
facă de cap, Şi-au profitat. Cea mai mare parte a 
crimelor antievreieşti efectuate în aceste teritorii au 
fost efectuate de forțele SS. 


ÎS RR 


Ni se arată obsesiv poze în care 
“vagoanele morţii” poartă însemnul 
CFR. Ce argument e ăsta? Doar n-aţi fi 
vrut ca, având de transportat orice, 
nemții să aducă din Germania vagoane 
inscripționate "DR” (Detsches Reich), când cel 
mai simplu le era să le rechiziționeze pe cele locale, 
româneşti! Aşa pare logic din punct de vedere 
economic. 

Pe evrei îi deranjează şi teoria după care cei 
răsăriteni, askenazi, ar fi de origine turcică, şi nu 
“pur sânge” evreiesc, adică nu s-ar trage din 
Palestina, ci ar fi doar o 
populaţie trecută la religia 
mozaică. 

Dar asta nu e 
“zvonistică”, tovarăşi de la 
“Realitatea Evreiască”, nu 
e o invenţie a lui Radu) (a 
Iftimovici. Teoria khazară | 
a fost dezvoltată şi solid 
argumentată de istoric- 
savant evreu, Arthur 
Koestler, în lucrarea »AI | Li 
treisprezecelea trib. | 
Imperiul Khazar şi | 
moştenirea lui' — Londra, 
1976. Citiţi-o. A apărut şi în limba română. Koestler 
se bazează pe lucrările unor mari istorici evrei 
precum Abraham Poliak, Raphael Patai şi Douglas 
Morton Dunlop. După toți aceştia termenul 
“antisemitism” nu are valoare, resping termenul. 

De altfel, în ultimul timp tot mai numeroşi 
istorici tineri din Israel care cultivă adevărul şi 
bunul-simţ şi pun la îndoială o serie de mituri pe 
care guvernanţii le folosesc întru întreținerea 
unei stări de spirit belicoase în rândul populaţiei. 

Este greu de crezut astfel că din supărare că a 
fost dărmat templul lui Solomon, un popor mic, 
format mai mult din păstori de oi şi capre, şi-ar fi luat 
lumea-n cap şi ar fi străbătut, cătrăniţi de necaz, cei 
vreo 4 — 5.000 de kilometri ce despart Palestina de 
Volga. lar acolo ar fi generat milioane de urmaşi. 

Statistici recente arată de altfel că în actualul 
Israel doar 7 - 8% sunt evrei Sabra (originari din 
Palestina), restul, de peste 90%, fiind imigranţi veniţi 
aici din diferite țări, majoritatea din Rusia, Polonia şi 


4] i KOesTlea 


Povestea doare pentru că duşmanii Israelului (eu 
în nici un caz) au început să ridice problema 
legitimităţii istorice a importului masiv de mozaici din 
diferite ţări. Vocea arabilor se aude tot mai 
vehementă: “Ce caută intruşii ăştia aici? Au vreo 
rădăcină istorică în Palestina?” 

Culmea  stupidității, . mi se atribuie mie 
popularizarea ei, când teoria face valuri mari de cel 
puţin 40 de ani! : 

In fine, eu în ipostaza de “simpatizant legionar 
şi admirator al Căpitanului”. 

Nu trebuie să fii legionar, ci doar istoric onest 
ca să realizezi că acest om a fost exemplar ca 
cinste şi că a fost animat de patriotism. 

Problema uciderii prefectului Manciu a fost 
elucidată de justiția acelor vremuri, Corneliu Zelea- 
Codreanu fiind socotit a fi fost în legitimă apărare. 
Manciu se dovedise a fi fost o bestie polițienească, 
care avea la activ zeci de torturi şi schingiuiri ale 
tinerilor studenţi naţionalişti. La ieşirea din tribunal, 
prefectul Manciu a strigat la zbirii săi: “Pe el, măr. 
Aceştia s-au repezit, cu pistoalele în mână pe urma 
lui Codreanu care, în legitimă apărare, a tras un 
singur foc, care l-a doborât însă pe agresor. 

În cartea mea eu nu am făcut altceva decât să 
amintesc fugar aceste fapte şi să inserez concluzia 
justiției. 

Lipsa de responsabilitate şi etică jurnalistică 
a autorilor cronicii din "Realitatea Evreiască” se 
relevă şi din afirmația stupidă după care savantul 
N. Paulescu nu s-ar fi mulțumit a-i insulta pe 
evrei, ci “voia chiar exterminarea lor fizică”. 
Aoleu! Chiar aşa?! Cum? Cu toporul, cu mitraliera? 

În ce priveşte “plictisul” stârnit de “maculatura” 
mea, nu vă faceți griji. Chiar dvs. mi-aţi citit 
"maculatura" - e adevărat, cu o ceață sionistă pe 
ochi - până la ultima filă, pentru care vă mulțumesc, 
invitându-vă în continuare să fiți cititorii mei 
devotați. 


pf de Radu Minovici 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014. P29'5 


Lerului 


CUM A AJUNS ROMÂNIA SĂ AIBĂ O IMAGINE PROASTA 


Incepând cu evul mediu românii au fost privi 


La un moment s-a produs 


& t o ruptură şi imaginea românilor s-a 
sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. 


1. ă, 
ți dacă nu cu simpatie, atunci măcar de pe o poziţie nşutr 


degradat masiv, au apărut o mulțime 


de legende, mituri şi clişee (unele CU up 


: : : 2 inte-cheie: Ceauşescu, Ă 
Prin 2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta este legată de următoarele cuvinte-cheie: Ceauş Dracula, Câini 


vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinate! 


e au fost înlocuite cu ţigani, restul a rămas neschimbat. 


Nu prea poți face foarte multe cu o astfel de imagine. 


in evul mediu principalele teme de discuție. în 
scrierile occidentalilor despre români se refereau la 
originea latină şi religia ortodoxă (situație 
inexplicabilă!), luptele împotriva turcilor şi diversele 
alianțe regionale. 

În sec. al XVIII-lea occidentalii observau sărăcia 
atotcuprinzătoare generată de exploatarea fanariotă 
Şi corupția generalizată. 

În sec. XIX se cristalizează o imagine pozitivă 

a românilor: popor european de origine latină, 
exotic prin confesiunea ortodoxă, îmbrăcăminte. şi 
obiceiuri, însă hotărât să se occidentalizeze, pormit 
pe reforme şi modernizare. 
__ După 1918 se produce prima ciobire masivă a 
imaginii românilor în lumea occidentală. unirea cu 
Transilvania şi unirea cu Basarabia au. declanşat o 
serie de campanii de presă antiromâneşti avându-şi 
originile la Budapesta şi Moscova. Imaginea 
României a început să sufere din ce în ce mai mult. 
Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon 
Cotnăreanu, căsătorit cu văduva  parfumierului 
francez Coty, care s-a implicat în afacerile familiei şi 
a stârnit furia fiilor milionarului francez care au 
declanşat o _virulentă campanie de presă 
antiromânească în cotidianul Le Figaro (episod 
povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu), 

Insă prima jumătate a sec. XX a adus, alături de 
creşterea influenței mass-media, şi o; industrializare 
şi structurare a campaniilor. de imagine. România 
încă a mai avut prieteni la Paris şi Londra, însă 
Budapestei şi Moscovei i s-a alăturat Berlinul care a 
instrumentat. mai multe campanii de presă 
antiromâneşti. = 

După cel de-al doilea război mondial România 
a intrat într-un con de umbră din care a ieşit la 
mijlocul anilor '50 când, în urma ieşirilor antisovietice 
ale lui Gh. Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu, a început 


să aibă parte de o imagine din ce în ce mai bună în 
presa occidentală. > 

În a doua parte a anilor '70 şi la începutul anilor 
80 s-au produs două fenomene conjugate. 
Ceauşescu a intrat în conflict cu occidentalii din 
motive economice, iar. sovieticii au declanşat o 
operațiune de imagine antiromânească la care au 
participat toți "aliații” din blocul comunist (operaţiune 
descrisă pe larg de Larry Watts în cartea "Fereşte- 
mă, Doamne, de prieteni...) 

Campaniile de presă  antiromâneşti au 
continuat violent la începutul anilor '90 şi s-au 
mai potolit oarecum după aderarea la NATO şi UE. 
Au fost însă reluate cu intensitate din ce în ce mai 
mare pe tema migraţiei economice şi pe cea a 
problemei țiganilor. Nu m-am referit aici la 
campaniile de presă care aveau ca temă probleme 
reale, mă refer la intensitatea cu care au fost duse şi 
la sublinierea permanentă a aspectelor negative. 
Este o situație asemănătoare cu celebra. replică 
Sovietică ”... da, dar voi omorâţi negri” la orice ar 
spune un american: orice ar spune un român, 
primeşte automat replici de genul: "sunteți corupți, 
sunteți țigani, aveţi câini vagabonzi, l-aţi avut pe 
Ceauşescu” etc. Dacă pricepeți mecanismul, vă 
puteți distra şi voi cu occidentalii: când întâlniți un 
german, insistați cât mai mult asupra holocaustului, 
dacă aveţi de-a faceţi cu un francez, discutaţi pe larg 
chestiunea. colaboraţionismului cu naziştii etc. Toţi 
au schelete în dulap. 

Revenind la imaginea României, chestiunea nu 
prea are rezolvare. Intervenţiile punctuale ale unor 
ambasadori şi cumpărarea de. articole publicitare 
sunt ineficiente. 

Partea cea mai tristă este că o mare parte 
dintre români au început să creadă în temele 
propagandei antiromâneşti şi au început şi ei să 


le promoveze. i spui unui om ani de-a rânduj zi 
e tâmpit şi până la urmă va începe s-o creada și 
să se comporte ca atare. 


NOTĂ: Şi pentru că este vorba desp, 
imaginea României, nejustificat de proastă în 
ochii lumii, să demontăm şi un alt mit, cel a 
lipsei de igienă din aşa-zisul “întunecat” SI 
mediu: e 4 

CÂT DE NESPĂLAȚI ERAU ROMÂNII? 

Din puţinele izvoare scrise care se referă la acest 
subiect reiese că nu se fereau foarte tare de apă şi 


i la 1500 şi puţin, voievodul Radu cel Mare 3j 
trimitea la Braşov pe boierul Oancea să-i cumpere 
săpun în valoare de 35 de florini (aprox. 280 
grame de aur) — o cantitate zdravănă, iar cu Săpunul 
nu prea ai ce face altceva decât să te speli sau să 
speli hainele. aa, î 

În aceeaşi perioadă principele Mircea, fiul 
domnitorului Mihnea cel Rău, îşi trecea în catastifu| 
de cheltuieli de la Braşov achiziționarea de săpun, 
dar şi achitarea unor servicii „ce țin de igiena 
personală: "pentru spălat” sună o însemnare, deşi nu 
e clar ce anume; în alt loc notează că a trimis perne 
la spălat. Principele Mircea şi-a cumpărat şi un ibric 
pentru spălat, dar şi "verigi pentru ieşitoare” — iar nu 
e foarte limpede despre ce a fost vorba - în orice 
caz, avea de-a face cu groapa din fundul curții. 

Ar trebui cumva sistematizate descoperirile 
arheologice de conducte şi săli de baie, care nu 
sunt chiar puține şi puse laolaltă cu relatările scrise 
despre obiceiurile de. igienă ale românilor din evul 
mediu. S-ar mai împrăştia impresia falsă că 
medievalii erau nişte nespălați plini de râie pe 
care țopăiau păduchii. 


MEREU ORTODOCŞII SUNT DE VINĂ... 


Ponta a ales să bage ortodoxia în 
campania sa electorală şi bezbojnicii (n. 
n.: cei fără Dumnezeu) au început să 
zbiere. 

Nu mai contează că în esenţă Biserica 
Ortodoxă Română nu are nici o legătură 
cu campania electorală a lui Ponta, 
bezbojnicii ştiu ei foarte bine că "pupătorii 
de moaşte” l-au votat pe Ponta (n. n.: şi 
totuşi, n-a ieşit Ponta preşedinte!). 

Sigur nu Ponta a gândit şmecheria 
asta, cine ştie ce strateg sociologo- 
politolog a scos din mânecă un sondaj 
conform căruia românii nu-l plac pe Klaus 
lohannis deoarece nu e ortodox, şi brusc 
Ponta a devenit naţionalist ortodox, de 
mai avea puţin şi-l îmbrăcau strategii 
lui de campanie în cămaşă verde şi 
centură cu diagonală! 

O tâmpenie fără margini: dintre toate 
bubele lui lohannis (tranzacţii imobiliare 
dubioase în Sibiu, implicarea în adopțiile 
frauduloase internaţionale, dosare penale 3 
"dispărute”, Băsescu etc.) a fost găsită confesiunea 
lui protestantă. RE 

Bezbojnicii din România încep orice discuţie de 


pe poziţii clare de superioritate față de orice creştin. 


Bezbojnicii deţin "adevărul" (ştiinţific, nu orice fel de 
adevăr!) şi vor să facă "bine". Cuprinşi de o fervoare 
a prozelitismului rar întâlnită la oamenii împăcaţi cu 
ei înşişi, motivaţi de superioritatea lor Subințeleasă, 
câţiva din cei 20.000 de bezbojnici din România s-au 


strecurat în câteva poziţii-cheie de comunicare 
publică şi îşi duc netulburați jihadul împotriva 
ortodocşilor pe tonalități ridicate, de zici că în 
fiecare săptămână în România e ars pe rug câte 
un bezbojnic. Puţini şi gălăgioşi, conectaţi la tot felul 


de structuri internaționale  secularist-umaniste, 
bezbojnicii din România cotcodăcesc aprig, lăsând 
impresia că trăiesc într-un -stat teocratic, guvernat 
prin enciclice din Dealui Patriarhiei. 


Pe lângă gălăgia permanentă pe care 
o fac, bezbojnicii noştri mai sunt şi inculţi. 
In orice discuție încep cu Inchiziția, 
arderea pe rug a, lui Giordano Bruno, 
Superioritatea ştiinţei față de. religie. În 
întunericul minții lor, bezbojnicii nu mai țin 
seama de faptul că toate poveştile astea 
se referă la catolici, ortodocşii din 
România nu au ars vrăjitoare pe rug, nu 
au exterminat eretici şi în general nu au 
făcut nici o l&gătură între lisus Hristos şi 
ştiinţă. 

Dar bezbojnicii nu se opresc aici: 
găsesc tot felul de. rătăciţi cuprinşi de 
deliruri mistice care scriu tot felul de 
tâmpenii pe internet şi-i dau exemplu. 
Nimeni nu stă să se gândească la faptul 
că Biserica Ortodoxă Română este 
condusă altfel, şi cu siguranță nu după 
vedeniile unor ameţiți cu blog. 

Dar de fapt nu prea contează ce € 
adevărat şi ce nu. Ideea este că 
ortodocşii, 86% din populația României, 
Sunt de vină pentru toate problemele. "Pupătorii 
de moaşte” l-au votat pe iliescu care a cheral 
minerii, ortodocşii sunt leneşi din cauza Ortodoxiei, 
ortodocşii țin cu Moscova şi cu Putin, ortodocşii îl 
votează pe Ponta, icoanele din şcoli afectează 
laboratoarele. de. informatică, predarea. religiei Fa 
imbolnăvit pe Charles Darwin de osteoporoză, 
pelerinajele la mănăstiri cresc consumul 
carburanți şi provoacă încălzirea globală. 


Czonpe Damon 


P29:6 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2044 


ie ma 


român; chiar dacă' aici şPau făcut averile, din | 


. cu Marea Neagră a fost amintită pentru cei cu 


Magenta Calea (1X) 


DEZERTOR SAU "VOLUNTAR"? 


Toţi Vecinii României au avut sau au ceva 
de revendicat de la noi: bulgarii sunt convinşi 
că li se face o mare nedreptate în problema 


Dobrogei, dar deocamdată se mulțumesc cu 4 


Cadrilaterul; ucrainenii ne-au furat sudul 
Basarabiei, nordul Bucovinei şi ţinuturi 
dintotdeauna româneşti de pe malul drept al 
Tisei; ruşii ne-au furat Basarabia; ungurii ţipă 
pe toate tonurile că le-am răpit Transilvania şi | 
că la Trianon nu a fost un tratat, ci un dictat; 
sârbii, care în 1919, la Versailles, ridicaseră 
pretenții asupra Banatului Românesc, se 
mulțumesc acum cu terorizarea minorității 
româneşti de pe Valea Timocului, ducând. o 
politică de deznaționalizare şi dărâmând 

bisericile româneşti. | 
Se spunea despre Marea Neagră că este 
singurul vecin care nu râvneşte la pământ 
românesc; EROARE: se constată că hectare 
de plaje dispar anual, micşorând suprafața de 
pământ a României. (Bineînţeles, problema 


un dram de simț al umorului!) 
- Dacă aceste pretenţii sunt bine cunoscute 


4 | 


fă 


şi, într-un fel sau altul, se poate presupune că | * 


statul se va implica în apărarea graniţelor în 
sensul lor geografic, în schimb avuţiile |; 
naționale, imaginea României, starea 
biologică a populaţiei, nivelul de trai, | 
educația şi în special educaţia patriotică a | 
românilor, sunt lucruri în mod evident] 
lăsate la discreția unor acaparatori de | 
profesie care ne-au dovedit de câte ori au 
avut ocazia că urăsc de moarte poporul [i 


truda şi sănătatea românului de rând. E 

Disponibilitatea clasei politice româneşti de a 
se închina la o Poartă oarecare pentru o pungă 
de arginţi este bine cunoscută, dar servilismul, 
slugărnicia politicianului român îl face să-şi 
amplifice măsurile antiumane şi antinaționale de 
frică să nu apară alt suflet de slugă, mai slugă 
decât el, cu care să fie înlocuit. Dacă „stăpânii” 
îi cer să împileze sau să distrugă o sută de 
români, ei „omoară” o mie ca să rămână în 
grațiile lor. 

Cât despre aceşti „stăpâni”, dacă am fi noi 
vitele lor de muncă, ne-ar trata cu mai multă 
considerație. Sa sei 

Aceşti „stăpâni” din întuneric - căci nu işi 
declină identitatea - au o mare potență 
financiară; cumpără tot şi orice: pământuri, 
păduri, mine, petrol, gaze, imobile, fabrici, 
magazine şi  supermagazine.  Acapareaza 
comerțul, industria, controlează finanțele prin 
bănci autohtone sau internaţionale, au ajuns 
deja să controleze guvernele în România, 
impunând legi prin simpla fluturare a unor 
cuvinte magice cum ar fi: antisemitism, 
xenofobie, drepturile  minorităților., holocaust, 
extremism etc. etc... Sera == 

' Se încearcă permanent, prin diverse legi şi 
juştificări, să ni se limiteze drepturile la 
exprimarea convingerilor politice sau de alt 
domeniu. Si = 

Şi toate acestea impuse românilor prin 
intervenţii mai mult sau mai puţin directe ale 
unor forțe externe. ; 

Niciodată în România, nici în perioada 
terorii comuniste, nu au existat atâtea feluri 
de ”securități” ce se spionează una pe alta; 


în plus, 


NP 3 
avem Jandarmerie, Poliţie 
Comunitară, Poliţie de Frontieră, Poliţie 
obişnuită, gardieni publici, sute de societăți 
de securitate şi pază particulare, sute de 
birouri de detectivi (şi multe nu le ştiu nici eu), 
care nu produc nimic, trăiesc bine merci, iar 
majoritatea zdrobitoare sunt alimentate de la 
bugetul statului. Toate acestea pentru liniştea 
cui? 

A îmbuibaţilor care prin rotaţie ajung să 
conducă țara şi sunt dispuşi la momentul 
respectiv să accepte orice; tratate de pace sau 
bilaterale ruşinoase şi dezastruoase pentru țară, 
acordarea de autonomii teritoriale criminale şi 
meconstituţionale, acceptarea  acuzației de 
holocaust. 

Somnolența impardonabilă a românilor 

Poate că unora, puţini la număr, responsabili 
cu critica.şi care, prin definiție, nu pun umărul la 
nimic, li se va părea că tot tabloul prezentat mai 
sus despre starea României este un lucru bine 
cunoscut; vor gândi acest lucru şi eventual îl vor 
declara pe undeva. 

Tragica realitate este însă cealaltă: 
societatea românească - şi aici mă refer la 
marea masă a populaţiei — nu este conştientă 
de rolul pe care îl joacă în această tragedie 
ce se desfăşoară la nivel naţional. 

ldeea multora că nu se amestecă în 
politică şi că, în acest fel, nu au nici un fel de 
responsabilitate, este falsă şi păguboasă. 
Atâta timp cât trăieşti pe pământul. acestei 
țări, eşti implicat de la naştere şi până la 
moarte, vrei - nu vrei, în toate evenimentele 
fericite sau nefericite ce compun viața. 


Nicador Zelea-Codreanu 


Ț Vă voi exemplifica simplu şi „citeț' care 
| este situaţia cea mai gravă pentru existența 
unei țări: războiul. 

Ce se întâmplă atunci? 
| Prin lege eşti mobilizat; eşti instruit. (mai 
| mult sau mai puţin) cu arma în mână şi trimis 
pe front! 

Câţi din cei chemaţi sub arme ar prefera 
să se sustragâ? 

Mulţi. 

Este ruşinos, dar aţi auzit desigur de 
| sutele sau miile de dezertori sau de cei care 
“| prin relaţii îşi aranjează un loc călduţ în 
| spatele frontului. Plata pentru servirea patriei 
"| este de multe ori capitală: viaţa! 

i Dar să nu uităm şi de o altă categorie de 
| participanţi la război, cei care, nefiind obligaţi, 

| se aruncă în focul bătăliei, punând la bătaie 
| aceeaşi miză: viaţa proprie! 

Sintetizăm vis a vis de elementul uman: 
poți fi participant la apărarea țării datorită 
| obligaţiei legale, poți fi DEZERTOR, dar 
poți fi şi „VOLUNTAR?”, conştient şi cu 
inima deschisă. 

Noi ne-am propus dintotdeauna să vorbim 
pentru şi despre cei mulți. ă 

Tu, omul de pe scena acestei drame, în 
ce categorie crezi că ar trebui să te 
| postezi? 

În "Țara Românească”, din nenorociră, 
puţini sunt aceia ce sesizează un lucru: că 
pentru a fi luptător activ, conştient de rolul tău 
+] în viaţa cetăţii, nu este obligatoriu să faci o 
relație strictă între situaţia ta personală şi 

lea “de “participare activă -la-luptă-=-mulți 
dintre marii luptători ai neamului românesc au 
fost săraci, mulţi au fost bogaţi, mulți au purces 
la luptă lăsând în spate fericirea, mulţi au plecat 
la luptă din disperare, mulţi au fost tineri, mulți 
au fost bătrâni, mari intelectuali sau simpli 
muncitori sau țărani. 

Care a fost totuşi numitorul comun care i-a 
pus în aceeaşi tabără, în acelaşi „război”, pe 
aceşti nenumărați oameni, atât de diferiţi? 

Conştiința pericolului prin care trecea țara şi 
neamul lor cel românesc. 

O să spună cineva că vorbesc de război, că 
dau un exemplu nepotrivit: slavă Domnului, este 
pace, nu ne amenință nimeni graniţele, şi 
singurul lucru înţelept pe care îl putem face este 
să ne vedem fiecare de necazul lui! Această 
percepție a lucrurilor este înşelătoare: 
duşmanii țării sapă temeliile zi şi noapte, 
trebuie doar să ai urechi de auzit şi ochi de 
văzut. . : 

Vezi tă o duci din ce în ce mai prost şi 
perspectivele sunt din ce in ce mai sumbre, 
vezi cum clasa politică este tot mai lacomă, mai 
numeroasă, mai dispusă la orice compromis în 
care să te pună pe tine zălog, drepturile tale, 
libertăţile tale. Interesele naţionale sunt pe 
planul şapte față de interesele personale ori de 
grup. Nu suntem în război? 

Aparent numai! Termitele şi cârtițele sapă zi 
şi noapte. Duşmanii văzuți şi nevăzuţi sunt 
periculoşi şi mulți. 

Nu există decât o singură soluţie: Priveşte 
atent în jurul tău, însuşeşte-ţi realitatea şi 
OCUPĂ-ȚI LOCUL ÎN LUPTĂ, ÎN LOCUL 
CELOR CĂZUȚI PE CÂMPUL DE ONOARE ! 


"Cuvântul Legionar” nr. 28 


Popină realicată de Vai Paduraru 
CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2044 P28:” 


ez 


"MAREA SCHIMBARE” [6ontin 


"Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a 
masoneriei de a  acapara toate funcțiile 
importante în stat reprezintă un pericol pentru 
România. Mi-e teamă că aceşti aşa-zişi “fraţi” nu 
urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot 
ceea ce înseamnă putere în stat, aşa cum au 
reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o 
zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte 
din astfel de organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi 
identitatea noastră națională şi tot ce înseamnă 
cultură şi tradiție românească” (Evenimentul zilei" 
nr. 1466 din 22.04.1997) 


Albert Pike, mort în 1891, a fost una dintre cele 
mai de seamă personaje ale masoneriei mondiale. 
Cele mai celebre titluri ale sale erau acelea de 
suveran mare comandor al Consiliului Suprem al 
Gradului 33 şi suprem pontif al masoneriei 
universale. |n cartea sa "Morală şi Dogmă”, scrisă 
în anul 1888 pentru masonii cu grade superioare, el 
arată cum sunt induse în eroare nivelurile inferioare: 

"Gradele albastre nu sunt decât curtea exterioară 
sau porticul templului. Iniţiatului îi sunt înfăţişate o 
parte din simboluri, dar el este intenționat indus 
în eroare de false interpretări. Nu este cazul ca el 
să le înțeleagă, ci doar să creadă că le înţelege... 
Adevărata lor semnificaţie este rezervată doar 
Adepților, prinții francmasoneriei.” 

Jim Shaw, fost mason de gradul 33, dezvăluie 
şi el "meşteşugul” masonic în cartea "The Deadly 
Deception” ('Înşelăciunea mortală”) - Huntington 
House Inc., Lafayette, Louisiana, 1988. El descrie 
cum  masoneria se bazează pe piramide 
compartimentate. La bază sunt cele 3 grade 
cunoscute drept "gradele albastre” de care cei mai 
mulți masoni nu trec niciodată, ca şi de cele 33 de 
grade ale ritului scoțian sau cele 10 grade ale ritului 
de York. Chiar cei care deţin cele mai înalte astfel de 
grade nu ştiu care sunt adevăratele secrete, decât 
dacă fac parte dintre puţinii aleşi. Shaw afirmă că a 
fost surprins când un mason de gradul 33 i-a spus că 
a "promovat", după care a părăsit templul pe o "altă 
uşă”. Oficial nu există un grad superior celui 33. 

Jim Shaw spune că există două categorii de 
francmasoni: 

-- unii doar participă la întruniri şi nu se 
obosesc să înțeleagă ritualul, 

- ceilalți fac toată munca, dar se mulțumesc să 
citească fără să înțeleagă exact sensul 
cuvintelor, 

dar în spatele lor există un al treilea gen: cei 
puțini care ştiu adevărul şi care controlează de 
fapt masoneria. 

Shaw mai confirmă din experiența sa cum 
francmasonii îşi manipulează confrații, indiferent de 
poziţiile pe care le aleg. 

La serviciu, directorul său de departament, un 
confrate mason, l-a sfătuit să candideze pentru un 
anume post. Shaw nu se simţea calificat pentru 
slujba respectivă şi credea că nu va trece de testul 
scris. Numai insistențele şefului său l-au convins. La 
examen a văzut cu uimire că mai erau doar doi alți 
candidaţi pentru postul dorit. S 

Subiectele de pe foaia lui erau foarte uşoare şi le- 
a terminat repede, dar a observat că celorlalţi doi li 
se păreau mult mai dificile şi prin urmare nu au 
terminat testul la timp. Shaw a primit postul. De ce? 
Pentru că nu a dat acelaşi test ca şi ceilalţi. 

Când a părăsit masoneria, lucrurile au luat o altă 
întorsătură. Şefii nu îl mai sprijineau - şi asta în cel 
mai fericit caz, căci de obicei ieşi "cu picioarele 
înainte”. 

Acesta este doar un exemplu semnificativ al 
modului în care illuminații şi societatea lor 
secretă îşi aşează oamenii în poziții-cheie. Este 
uimitor cât de uşor este să-ţi duci la îndeplinire 
planurile atunci când oamenii tăi sunt în poziții de 
decizie şi au puterea de a-i alege pe cei din poziții 
importante, aflați sub conducerea lor. De exemplu: îl 
controlezi pe şeful poliției care, la rândul lui, poate 
numi şefii subordonați de departament. EI introduce 
politica illuminaților şi îşi alege subordonații importaţi 
din rândul iniţiaţilor din societatea secretă. Aceştia 
pot numi oameni în departamentele lor şi aleg - 
evident - inițiați din societatea secretă. Şi aşa mai 
departe. 

De îndată ce controlezi omul din vârful 
organizaţiei, se construieşte piramida. 


Guvernele sunt structurate şi ele după acelaşi 
principiu. : 

Să luăm ca exemplu simbolul masonic, pătratul şi 
compasul. Acestea sunt aşezate mereu deasupra 
scaunului. (tronului) Maestrului Adorator, care este 
amplasat la est în templele masonice. Shaw 
mărturiseşte că masonilor de grad inferior li se spune 
că pătratul trebuie să le reamintească să fie cinstiți în 
relaţiile cu toți oamenii (scuzați-ne că râdem), iar 
compasul este pentru a învăţa să-şi "circumscrie" 
pasiunile şi să-şi controleze dorinţele (n. n.: poate că 
francmasonul pedofil şi criminal. în serie George 
Bush a lipsit de la acea întrunire...). 

Simbolurile şi codurile societăților secrete au 
un sens pentru inițiații de grade inferioare, unul 
pentru cei de grade superioare şi altul pentru cei 
care ajung pe cele mai înalte niveluri ale 
illuminaților (adevărata interpretare). 

În "jurămintele de sânge” (numite „obligație”), 
iniţiatul acceptă de bună voie să fie torturat şi chiar 
ucis în cazul în care revelează “secretele”. Astfel se 
menţine compariimentarea în cadrul căreia nivelurile 
superioare nu dezvăluie “secretele” nivelurilor 
inferioare. De fapt, recunoaşte Jim Shaw, nici la 
nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros. 
Adevăratele chestiuni există deasupra nivelurilor 
oficiale, şi doar câțiva masoni ajung acolo. 

Francmasoneria este o hazna de înşelătorie şi 
ipocrizie, iar jurămintele făcute către societățile 
secrete şi către "fraţii” inițiați întrec cu mult orice 
jurământ făcut vreodată țării sau poporului ca 
preşedinte, prim-ministru, membru al 
Congresului sau Parlamentului, polițist sau 
judecător. 

Jim Shaw scrie; "Masonul jură să păstreze 
secretele altui mason pentru a-l proteja, chiar dacă 
aceasta implică ascunderea dovezilor unui delict. În 
unele grade trădarea şi crima sunt exceptate. Nici în 
gradele superioare nu sunt excepţii de la această 
promisiune de tăinuire a adevărului. Obligaţiile pot 
cere unui mason să depună mărturie falsă, sperjur 
sau (în cazul unui judecător) să dea un verdict greşit 
pentru a proteja un frate mason." 

Oricât s-ar strădui masonii să dezmintă sau să 
ascundă teribilul adevăr dezvăluit de la cel mai înalt 
nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, 
ritualurile şi efectele acţiunilor lor îi trădează. 

În mod cert cea mai mare parte a masonilor 
sunt doar o masă de manevră pentru cei aflați la 
nivelele înalte care cunosc natura ființei pe care o 


slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în 


această imensă înşelăciune. Acesta este, evident, 
satanism. 

De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scoţian, 
numit "Arca Regală”, masonii primesc dovada 


explicită că venerează un demon, un monstru oribil. 
La acest grad li se revelează numele şi înfăţişarea 
Marelui Arhitect. lată ce a descoperit luri Lina: 


Pe9-5 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


RE pe 


"Realitatea din spatele scenei se arată 
a fi complet diferită pe măsură ce urci în 
grad. > 

În țările creştine francmasoneria es 
zugrăvită într-o haină creştină, în țările iSlamice 
într-una musulmană etc. 

în realitate ordinul venerează o altă fiinţă 
Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon 
cărui natură seamănă foarte mult cu cea a |, si 
Lucifer. Doar după ce ajunge la gradele înalte 
franemasonul este informat că Marele Arhitect a 
Universului este numit "Jahbulon”. La gradul "Arca 
Regală” este revelată înfăţişarea lui. El are Corp de 
păianjen şi trei capete, unul de pisică, al doilea de 
broască şi al treilea de om.” — imaginea alăturată 

Cercetătorul englez Stephen Knight a realizat up 
interviu cu 57 de francmasoni care trecuseră de 
gradul 13. Aceştia au răspuns fără probleme Ia toate 
întrebările până când s-a ajuns la subiectuj 
"Jahbulon” şi au fost întrebaţi: "Şi cu Jahbulon ci 
e?" "În acel moment" - relatează autorul — "Situaţia a 
devenit tensionată, au încercat să schimbe 
subiectul, nu au vrut să mai continue interviul Sau 
au spus minciuni jenante.” 

E de înțeles deci de ce francmasonii evită să 
vorbească despre acest subiect. Ei venerează un 
demon îngrozitor, a cărui reprezentare este o 
cumplită pervertire a Treimii divine. Acest păianjen 
cu trei capete îşi întinde plasa peste întreaga planetă 
pentru a prinde în capcana sa cât mai multe suflete. 
De aceea deasupra uneia dintre cele două coloane 
care stau la intrarea în orice templu masonic se află 
un glob pământesc prins într-o plasă. Acelaşi simbol 
apare şi pe steagurile unor organizații mondiale de 
origine masonică ca o expresie a capcanei masonice 
planetare actuale. 

Simboluri sataniste apar pe clădirile cele mai 
importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji 
Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, 
leagănul francmasoneriei mondiale moderne, poartă 
chiar deasupra intrării o emblemă masonică pe care 
a răspândit-o apoi în întreaga lume. Aceeaşi 
emblemă serveşte drept firmă şi pentru un restaurant 


din apropiere, destinat masonilor. Pe aceasta din > 


urmă se vede şi mai clar că fiinţele care ţin scutul din 
mijloc au aripi de înger şi copite în loc de picioare, ca 
şi cum ar fi demoni. 

Sub aceşti îngeri cu copite, adică îngeri decăzuți, 
se află următoarea inscripție definitorie pentru 
doctrina francmasonică: "Audi, vide, tace”, adică 
"Auzi, vezi şi taci”, sau, mai precis, "Păstrează 
secretul indiferent de ceea ce vezi şi auzi în 
interiorul francmasoneriei”. Acest motto este o 
formă prescurtată a unui proverb latin "Audi, vide, 
tace, şi vis vivere (remanere) în pace” ('Auzi, vezi şi 
taci dacă vrei să trăieşti/să fii lăsat în pace” - perfect 
ilustrat de faptul că toţi cei care nu tac cu privire la 
adevărata natură a masoneriei nu sunt lăsaţi să 
trăiască în pace şi chiar nu mai sunt lăsaţi să 
trăiască). 

A fost nevoie ca francmasoneria să îşi creeze 
în jur această veritabilă conspirație a tăcerii 
tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-şi 
ascunde oribilul secret. : 

Dacă ar fi doar o organizație de caritate şi 
întrajutorare, aşa cum vrea să pară, ar mai fi fost 
necesare jurămintele teribile pe care le impune 
membrilor săi pentru ca aceştia să păstreze tăcerea? 

"Jur că nu voi revela niciodată secretul 
francmasonilor decât unui frate de lojă şi în prezența 
venerabilului mare maestru. În caz de abatere m 
supun la următoarea pedeapsă: limba mea să fie 
smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zarobit 
şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată. în 
vânt... aşa sună unul din jurămintele depuse de un 
mason. : 

"Oamenii de stat ai acestui secol nu au de-a face 
numai cu guverne, împărați, regi şi miniştri, Ci ŞI cu 
societăţi secrete, elemente ce trebuie luate în 
seamă. În definitiv, aceste societăţi pot nimici toate 
acordurile politice..." (Benjamin Disraeli, în 1876) 

"Masoneria trebuie să aibă puterea şi chiar O 
are: să producă şi să dirijeze opinia publică: 
(Rivista Massonica, anul 1892, pag. 2); "Ori suntem 
creatorii şi dirijorii opiniei publice, ori nu avem Nici ui 
drept serios de existență.” (Rivista masssonica, anu 
1889, pag. 19). 


Presă (epiomară indo belică PX) 
ROSTUL GĂRZII DE FIER 


Mărturisesc că fac parte din acea categorie de 
oameni care socotesc că o organizație sau un 
curent politic nu este numai rezultanta ambianţei 
economice, necesităţilor sociale, conducerii politice 
ci şi că trebuie să aibă şi un anumit rost quasi 
metafizic, să poarte cu sine un logos politic, să 
aibă o menire de îndeplinit — evident, dacă o are 
_ înseamnă mai mult pentru o organizație politică 

ntru succesul ei practic, decât însăşi ambianța 
economică, necesitățile sociale sau conducerea 

olitică, fie ea bună ori rea. 

De cincisprezece ani încoace, două curente şi 
două practici politice se înfruntă pe plan doctrinar şi 

e calea realizărilor: comunismul şi mişcările de 
extremă dreaptă. Extremismul de dreapta şi de 
stânga constituie caracteristica politică a epocii 
postbelice, numai el posedă o ideologie politică 
valabilă, numai el mai posedă o viziune grandioasă a 
viitorului şi tot el singur capătă adeziunea mistică şi 
entuziastă a maselor. 

Toate celelalte grupări politice — 
conservatoare, liberale, radicale, agrariene sau 
social-democrate  —, cu orizonturile lor 
meschine, cu frazeologia lor perimată, cu 
formulele şi soluțiile lor mici şi nemoderne, sunt 
destinate unei dispariții progresive, pe care criza 
de astăzi nu face decât s-o grăbească. 


pe plan european şi mondial ori crezi în rostul 
statului, a națiunii şi a proprietății individuale şi 


atunci treci la extrema dreaptă, singura în stare 
să le apere, ori nu recunoşti aceste valori si atunci e 
ridicol să te opreşti la Amsterdam când drumul drept 
Şi viziunea grandioasă nu-i decât la Moscova. (...) 

Pentru oricine judecă, este clar că România n- 
are de rezolvat decât o singură problemă, dar 
aceea vitală: construirea unui nou stat românesc 
„Până ce nu vom purifica viața noastră publică de 
lichelism şi de venalitate (adică, pe şleau, până când 
politicienii români vor fi constrânşi să nu fure), până 
ce nu vom deparazita statul românesc de pletora 
funcționarilor, până ce nu vom desființa venalitatea 
în administraţia civilă şi militară, în sfârşit, până ce 
nu vom modifica esențial structura politică a 
organismului de stat şi metodele administrației, 
armatei şi diplomației noastre, orice speranță de 
însănătoşire economică şi financiară este 
iluzorie. 

Ceea ce-i de mirat nu este că statul român a 
ajuns astăzi în halul în care a ajuns, ci că nu s-a 
prăbuşit cu mult mai devreme. 

Faţă de această situație numai două atitudini 
conştiente sunt posibile: sau să-ţi pară bine de 
această decădere a statului român şi să urmăreşti 
revoluţia socială, sau să crezi că o viață naţională 
românească sănătoasă este posibilă şi necesară şi 
atunci să încerci o reformă radicală a statului. 

Ei bine, cei care adoptă a doua alternativă, 
alternativa naţională, unde pot să-şi îndrepte privirile 
şi speranţele? 


MIHAIL POLIHRONIADE 


Spre partidele "cuminti", spre oamenii vechi? 

Nici unul, dar absolut nici imul din partidele 
"cuminţi" nu-şi pune problema statului. Nici liberalii, 
nici. naţional-țărăniştii, nici georgiştii, lupiştii, nici 
gogiştii, nici averescanii, nici cuziştii nu pun 
problema statului. Toate aceste grupări n-au decât 
programe de paleative şi sunt ostile oricărei mişcări 
radicale. 

Şi apoi, să fim serioşi: mai crede cineva că putem 
aştepta reforme radicale de la d-nii Mariiu, Duca, 
Madgearu, Averescu, Goga, George Brătianu, Lupu 
etc, etc, etc.?! Evident că nu! Toţi aceşti oameni au 
guvernat, toți şi-au dat măsura, nici unul n-a vădit o 
viziune politică grandioasă! 

Şi atunci iată rostul "Gărzii de Fier”! În tabăra 
națională ea este singura grupare care pune 
problema statului şi singura compusă din 
oameni tineri, noi, şi care para nu fi lichele. 

Parcă văd surâsul scepticilor: auzi, să pun faţă în 
față o grupare de tineri şi partide "istorice", compuse 
— vorba răposatului Alecu Constantinescu — din 
“foşti şi viitori miniştri'] 

Ei da, domnilor, partidele "istorice" vor trece în 
istorie, iar "foştii şi viitorii miniştri” vor trece la 
muzeul de antichităţi, iar tinerii de la "Garda de 
Fier” vor creşte şi se vor înmulți pentru că auun 
rost. 


"CALENDARUL", anul |, nr. 100 din 18 
iulie 1932 


TOT DESPRE GARDA DE FIER 


„Nimic nu-i mai deconcertant decât uşurinţa cu 


care marele public şi chiar aşa-numiţii "oameni bine 


informaţi" se lasă furaţi de aparențele zgomotoase 
ale vieţii politice, dar ignoră, superbi şi suficienți, 
tendinţele adânci, lente, grave care vor revoluţiona, 
într-un timp mai lung sau mai scurt, viaţa naţională 
sau internaţională. 

Pe când lumea politică, cea intelectuală şi opinia 
publică sunt preocupate de ideile lui lunian, de 
savantele evoluţii ale d-lui Maniu, de prudența 
suspectă a d-lui Duca, sau de bombele cabotine ale 
d-lui Titulescu — idoli sterpi şi perimați — o mişcare 
politică, temeinică şi gravă, a ieşit din faza 
adolescenţei şi se maturizează în vederea acţiunii, e 
vorba de "Garda de Fier”. 

"Gărzii de Fier" i-am dedicat — tot în "Calendarul" 
— un foileton care a stârnit surâsuri amuzante în 
redacțiile bucureştene. şi ironii ieftine în rândurile 
prietenilor mei. 

Cu riscul de a trezi aceleaşi surâsuri şi aceleaşi 
ironii, dar cu credința că cititorii noştri făcuți atenţi 
asupra unei Mişcări care va deveni — am această 
Siguranță  — covârşitoare în viața politică 
românească, voi scrie astăzi tot despre "Garda de 
Fier”. 


“Garda de Fier' — şiaceasta am arătat-o în 
foiletonul precedent == este singura grupare" politică” 
naţională care pune problema radicalei modificări a 
vieţii politice şi a statului. Modificare a vieţii politice 
printr-o totală schimbare de personal (zvâriirea fără 
milă peste bord a partidelor şi a oamenilor vechi) şi 
schimbarea structurii statului român printr-o 
organizare corporativă. 

Mi se va răspunde: bine, în ceea ce priveşte 
statul corporativ şi di. Manoilescu în a sa "Lume 
Nouă” sunt idei banale, care circulă. 

Fireşte că da, numai că "Garda de Fier' este 
deocamdată singura organizație politică care şi-a 
însuşit aceste preocupări şi asta-i esenţial în 
discuţie. lar reforma totală a statului şi violenta 
nurificare a vieţii noastre politice sunt problemele 
esenţiale ale momentului românesc de faţă. 

Prin urmare, din punct de vedere al preocupărilor 
ei, "Garda de Fier" este singura grupare politică 
naţională justificată. 

Nu vom intra în amănunte — care sunt 
pasionante în ceea ce priyeşte organizata şi tactica 
— ci ne vom mărgini să evidenţiem unele puncte 
principale. 


MIHAIL POLIHRONIADE (1906 — 1939) 


Născut la Brăila în 1906, licenţiat în Drept la 
Bucureşti în 1928; gazetar. 
3 Legionar din anul 1933, 
J întemeietorul cuibului AXA. 
| Fondator şi redactor al 
| revistei AXA (revistă de înaltă 
ținută intelectuală şi morală, 
la care au participat şi: lon |, 
Moţa, Alex. Constant, Vasile 


Marin, lon Victor Vojen, 
Vasile Cristescu). 
Colaborează la 


prestigioase ziare ale vremii, 


de înaltă ţinută intelectuală şi orientare naționalistă: 
CUVÂNTUL (director Nae  lonescu), Politica, 
Curentul (director Pamfil Şeicaru), Ultima Oră, 
GÂNDIREA, CALENDARUL (director Nichifor 
Crainic), Rânduiala, Cuvântul Studenţesc, Criterion, 
Sfarmă-Piatră, secretar de redacţie la Vremea, prim 
redactor la Buna Vestire. 

în colaborare cu avocatul comandant legionar Al. 
C. Tell a scris cartea "Domnia lui Carol ! (vol. |), 
publicată în Ed. Vremea din Bucureşti, în 1937 
(Volumul al II-lea n-a mai apărut întrucât ambii autori 
au fost asasinați doi ani mai târziu.) 


MIHAIL POLIHRONIADE 


"Garda de Fier” nu posedă organizația greoaie pe 
comune; judeţe -etc;-a-celorialte-grupări- (Ne. vom 
ocupa cândva pe larg de originalitatea relativă a 
cuibului, element tactic de bază al "Gărzii de Fier ). 


(...) 

Moralul? Aş vrea să văd şi eu ce altă grupare 
politică poate conta pe aderenţi care să facă marşuri 
de zeci de kilometri pe jos, care să plece de pildă de 
la Bucureşti la Bârlad pe jos iarna, fără bani, fără 
merinde îndestulătoare şi mai ales fără speranţa de 
a veni la putere de azi pe mâine? 

lată deci că din punct de vedere al organizației, al 
metodelor şi al moralului, "Garda de Fier” oferă toate 
garanţiile că după ce se va extinde în toată țara — şi 
această extindere se urmăreşte cu o sistematică 
febrilitate — va fi o forță eficientă în momentul tactic. 

De aceea eu n-am astăzi nedumeririle eternului 
cetățean turmentat, ci am certitudinea că "Garda" 
este chemată — când şi cum nu ştiu — să fie 
elementul dominant în politica României. 


"CALENDARUL", anul |, nr. 225 din 17 
noiembrie 1932 


Comandant legionar, şeful  gamizoanei 
legionare Bucureşti în perioada 1934 — 1935 

Numit de Căpitan parlamentar pe listele? 
Partidului Totul Pentru Țară şi ales în campania 
electorală din decembrie 1937 

Arestat în 1938, condamnat la 7 ani închisoare, 
în procesul elitei legionare din iulie 1938 şi deținut 
în închisoarea Râmnicu Sărat. 

Asasinat de autorități în masacrul elitei 
legionare la 22 sept. 1939, când se afla în 
închisoarea Râmnicu Sărat. 

Achitat şi reabilitat prin rejudecarea în 1940 a 
procesului din 1938. . 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 F2:% 


O dorință perversă devenită realitate 

În pragul pensionării Henry Gadsden, managerul 
colosului farmaceutic Merck, se confesa revistei 
"Fortune", arătându-şi dezamăgirea că uriaşul 
potențial de producție al firmei sale este destinat 
exclusiv bolnavilor! El visase ca Merck să devină 
un fel de "Wrigley” şi, după modelul marelui 
producător de gumă de mestecat, să vândă tuturor, 
inclusiv oamenilor sănătoşi. 

Trei decenii mai târziu visul răposatului Gadsden 
a devenit realitate, Strategiile de marketing ale 
marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai 
agresiv spre oamenii sănătoşi. Suişurile şi 
coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; 
slăbiciuni sau stări mai proaste sunt 
transformate în afecțiuni înfricoşătoare şi din ce 
în ce mai mulți oameni normali ajung bolnavi 
peste noapte. 

in cartea "Vânzarea bolii. Cum ne transformă 
companiile farmaceutice pe toți în pacienţi 
(2005), Alain Cassels, cercetător în politica 
medicamentelor la Universitatea ”Victoria” din 
Canada, şi Ray Moynihan, jurnalist specializat în 
sănătate, fac o radiografie necruțătoare a strategiilor 
de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi 
simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. 

Cei doi dezvăluie cum, prin campanii de 
promovare concertate, industria farmaceutică 
mondială, cu o cifră de vânzări de cca. 500 
miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile 
cele mai profunde ale omului: şubrezire fizică, 
boală, moarte. 

Campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii 
cu sănătatea lor în panicaţi. Probleme minore sunt 
descrise ca tulburări extrem de grave care necesită 
îngrijiri. grabnice. Epicentrul acestui tip de comerţ 
este SUA. Americanii reprezintă 5% din populaţia 
lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise 


pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au: 


dublat în ultimii şase ani, deoarece prețurile la 
medicamente cresc dramatic, dar şi pentru că 
doctorii prescriu din ce în ce mai mult. 

Americanul Vince Parry este un "guru" al acestui 
tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor "Arta 
de a cataloga starea de sănătate”, apărut în "Medical 
Marketing & Media”, Londra, 2003, Parry explică 
metodele prin care firmele sale favorizează 
crearea tulburărilor medicale: 

- reevaluarea stării de sănătate; 

- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi 
rebotezarea lor; 

- crearea unor disfuncţii din nimic (preferatele lui 
Pary sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la 
adulți şi sindromul disforic premenstrual). 

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie 
modul în care companiile farmaceutice definesc 
condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse 
precum Viagra sau Prozac. 

Sub patronajul firmelor de marketing, experți 
medicali şi guru precum Parry se aşează la aceeaşi 
masă pentru a descoperi "idei noi despre boli şi stări 
de sănătate”. Totul e ca acestea să li se prezinte 
potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. 

Un raport al "Business Insights” destinat 
conducătorilor de multinaționale din sectorul 
farmaceutic este şi mai clar. Capacitatea de "a crea 
piețe pentru boli noi" se traduce în cifre de vânzare 
de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai 
performante, potrivit raportului, este aceea de a 
schimba modul în care oamenii privesc 
afecțiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme 
acceptate până acum ca "un uşor disconfort” 
necesită intervenția medicului. Acelaşi raport are şi o 
concluzie optimistă pentru viitorul industriei 
farmaceutice: "Anii ce vor veni vor fi martorii creării 
de boli năşite de firme”. 

Evident că e greu să trasezi, o linie între omul 
sănătos şi omul bolnav. Dar Ia fel de evident este că, 
cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, 
cu atât ea va atinge mai mulți bolnavi potenţiali şi 
vor creşte vânzările de medicamente. Deseori, 
spun Cassels şi Moynihan, experții medicali care 


Pimarte 


redactează protocoalele de tratament sunt în 
acelaşi timp plătiți de industria farmaceutică. lar 
industria prosperă dacă. protocoalele le favorizează 
vânzările. 

Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani 
suferă de hipertensiune arterială; aproape jumătate 
dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD 
(disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de 
americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului 
ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste boli 
sunt vindecabile doar cu medicamente, metodele de 
prevenţie fiind trecute în plan secundar. 


Racolarea medicilor agenţi publicitari 


Firmele Care au o boală de inventat pentru a crea 
o piață pentru un anumit medicament racolează 
medici pe care îi folosesc într-o schemă de 
marketing cu scopuri prestabilite, în care slujitorii lui 
Hippocrate n-au nici un fel de libertate de mişcare. 
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, 
dar şi al prestigiului şi notorietății pe care o 
asemenea campanie o aduce. 

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în 
"British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost 
contactat pentru a participa la o specializare care ar 
fi trebuit să facă din el un expert într-o boală 
născocită de imaginaţia industriei. 

Universitatea la care preda i-a transmis lui 
Spencer oferta unei firme în care se scria: "Căutăm 
lideri de opinie a căror muncă va trebui să 
influențeze gestionarea şi terapia viitoare a 
disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă”. 

"Dar partea cea mai neplăcută în această 
poveste”, scrie Spencer, “este lipsa oricărei 
legitimități medicale a disfuncţiei sexuale feminine 
prin - dorință  hipoactivă. Industria trebuie să 
transforme această disfuncţie bănuită în boală gravă. 
lar pentru asta e important să existe o acoperire 
mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales 
sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. 
<<Experţii>> estimează că 40% dintre femei suferă 
de această boală. De fapt, este vorba doar de o 
manipulare cinică, Urmările pe care le produce acest 
tip de activitate farmaceutică vă. otrăvesc viaţa prin 
mesajul pe care-l vehiculează”, conchide Spencer. 


Epidemia de marketing 


În bestseller-ul "Inventatorii de. bol?, Jorg 
Blech, biochimist german. stabilit în America şi 
corespondent pentru "Der Spiege!”, "New Scientist” 
şi "The Guardian”, explică în ce mod industria 
farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing 
a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al 
colesterolului, pentru ca indivizi perfect sănătoşi 
să devină peste noapte bolnavi; explică cum, de 
vreo două decenii, femeile aflate la menopauză sunt 
terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a 
favoriza vânzările la medicamentele care ar 
preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a 
opiniei publice pentru a crea o piaţă a pilulelor care 
tratează impotența. 

Între 1984 şi 1987, "Manualul bolilor mentale” 
(Diagnostic and. Statistical Manual of Mental 
Disorder”, prescurtat "DSM”), care este “biblia” 
psihiatrilor americani, a introdus în ediţia a 4-a 77 
de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St. Onge în 
cartea "Reversul pilulei", publicată la Montreal în 
2004. Pentru a introduce aceste boli, a trebuit 
schimbată definiția bolnavului: oricine simte la un 
moment dat o stare de rău devine automat bolnav. 
Şi, bineînţeles, comentează ironic St-Onge, pentru 
fiecare boală există un medicament. lată câteva 
exemple de boli noi: 

- timiditatea este 
"anxietate socială”; 

- regurgitarea naturală la bebeluşi devine "reflux 
esofagian patologic”; 

- îmbătrânirea firească se 
"insuficiență circulatorie cerebrală”; 

- stresul de la loterie este definit ca "traumatismul 
biletului necâştigător”, : 


reciclată sub numele de 


transformă în 


INDUSTRIA FARMACEUTICĂ ŞI MANIPULAREA 


În aprilie 2004, o anchetă bine documentată şi 
aprofundată realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la 
Universitatea din Massachusetts, Boston, şi 
publicată în prestigioasa revistă "Psychotherapy and 
Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de 
jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la 
redactarea "Manualului bolilor mentale” au fost 
plătiți de firmele care fabrică exact 
medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi 


introduse în manual. 


Impresia de depresie 

Numărul persoanelor depresive de pe 
mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până 
în 1996, relevă profesorul canadian Jean-Claude St- 
Onge. că 

În Statele Unite, numărul de consultații în urma 
cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 
1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot 
Occidentul. 

Numărul femeilor care iau antidepresive este 
triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii 
americani le iau cu regularitate. = 

Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în 
tratamentul depresiilor uşoare la adulți, ele sunt 
prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care 
medicii o fac, totuşi: 

1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a 
pus la punct un program de formare rapidă, cu 
durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor 
să pună imediat un diagnostic, pornind de la 
ghidurile clinice.  Permisiunea acordată astfel 
medicilor generalişti de a trata depresia a dus la 
multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de 
antidepresive. 

2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, 
acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a 
sinuciderilor. este vina lor, pentru că nu prescriu 
suficiente antidepresive. Lobiştii au lansat chiar 


ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de 


depresii netratate” 


Farmacoterapia fricii 


Cea mai eficientă strategie de marketing 
pentru "vânzarea bolilor” este frica. 

Potrivit lui St-Onge, mai ales femeile sunt vizate 
de eforturile de medicalizare a vieții. Se vorbeşte de 
„perimenopauză” (perioada de dinainte de instalarea 
menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o 
nouă afecţiune ce se încearcă a fi popularizată. Ca 
urmare, femeile devin consumatoare de pastile pe 
perioade mari de timp. 

Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul 
de substituție s-a mizat pe frica de criza cardiacă. 

Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică 
depresie necesită un tratament greu şi îndelungat, s- 
a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. 

Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a 
mizat pe teama morții premature. 

Şi asta în pofida faptului că medicamentele 
promovate furibund produc efecte inverse celor 
scontate, i] y 

În noul limbaj de marketing se vorbeşte deja de 
"farmacoterapia fricii”. 

Medicul Martin Winkler constată în postfața 
cărţii "/nventatorii de boli” a biochimistului Jorg 
Blech: 

"Dacă altădată puteam spera să găsim un 
tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de 
sănătate par să vrea a găsi o boală pentru fiecare 
medicament fabricat. 

Manipulând membrii influenţi ai comunităţii 
medicale,  lobby-urile industriei farmaceutice au 
modificat încet-încet limitele anumitor valori biologice 
(colesterol, tensiune. arterială etc.) pentru a creşte 
astfel numărul pacienţilor susceptibili a fi tratați. Căci 
a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă 
că trebuie să se îngrijească pe viață reprezintă 
pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”. 


Surse 


http://frumoasaverde. blogspot.ro, 
www, farmacistul.com 


P20.10 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


Tratatul de la Lisabona (2007) fost ratificat în 

7009 şi de ultimii oponenți: Irlanda, Polonia şi Cehia. 
rin acesta Uniunea Europeană devine în mod 

al un stat federal, un imperiu (ca să-l cităm pe 
edintele Comisiei Europene, Jose Manuel 
Barroso), iar țările membre sunt reduse la statutul 
Fă provincii, urmând a fi împărțite în regiuni. 
Unele regiuni vor fi reunite cu regiuni din ţările 
vecine, in ideea de a distruge identitățile 
naţionale. Regiunile vor avea parlamente proprii şi 

7 fi finanțate direct de către UE. Statele naţionale 
vor fi practic surpate din interior! 

Structura arborescentă a instituțiilor 
europene, cu limbajul birocratic. şi denumirile 
imposibile, au ca scop intenționat să îl ducă pe 
cetățean într-o stare de confuzie care să-i creeze 
acestuia jlehamite şi dezinteres pentru viața politică. 

Triumful. electoral al Dreptei (precum Frontul 
Naţional din Franţa) sau al euroscepticilor populişti 
(UKIP din Marea Britanie) nu reprezintă, din păcate, 
ceva de care să ne entuziasmăm din punct de 


ofici 


Probabil toată lumea a auzit despre Tratatul de la 
Lisabona, dar în mod sigur sunt foarte puţini cei care 
ştiu cu adevărat ce implică şi despre ce este vorba. 
Acestea sunt consecințele lipse de interes dar şi de 
informare. 

Am să mă refer la punctele esenţiale ale 
Tratatului, dar şi la urmările pe care le are asupra 
vieţii noastre chiar în momentul în care vă scriu 
aceste rânduri. Le voi puncta pe fiecare, explicând 
ce înseamnă şi exemplificând. 


1) Este un tratat care substituie toate tratatele 
precedente, în care se afimă în mod definitiv 
supremaţia dreptului comunitar asupra dreptului 
național. Cu alte cuvinte, suveranitatea națională 
nu mai există. 

"se vede deja, pentru că suntem prima ţară din 

“lume care -a. început -să îşi vândă pământurile 

“agricole străinilor. 

Nicăieri în lume un străin nu poate cumpăra 
pământul agricol. Da, se poate să-ţi cumperi o casă, 
un apartament, dar pământul agricol care reprezintă 
teritoriul naţional al acelei țări, nu ţi-l va da nimeni. 
Media minte când vorbeşte despre preţul la hectar în 
alte țări pentru că acel preţ nu este pentru un străin, 
ci pentru cetățenii ţării respective. Vânzarea 
pământurilor agricole ale României va face ca în 
orice loc al țării să apară o mică Arabie, o mică 
llalie... Ne vom trezi condiționați de străini în 
propria țară, dar.....pe cine interesează?? 

Tratatul de la Lisabona transferă la nivelul 
fiecărui stat membru 105 atribuții de la nivel 

național la nivel european. Aceste atribuții 

privesc politica externă, justiția, comerțul, 
apărarea, siguranța, economia. 
Este cel mai mare transfer de putere care a fost 
făcut vreodată la nivel european, despre care nimeni 
nu spune nici un cuvânt şi nimeni nu încearcă să 
informeze mai pe larg publicul neştiutor despre acest 
act de încălcare a suveranităţii naționale. 
Tot ce facem trebuie să ne fie consimțit de 
către străini. Ei sunt cei care comandă şi conduc 

” destinele acestei naţiuni, iar preşedintele, vândut - 
ca şi tot guvernul - se închină şi aşteaptă noile legi şi 
reforme care să ne înglodeze şi mai mult în mizerie, 

„datorii şi sclavie. 

3 Tot 'ce facem, trebuie să fie aprobat şi analizat 

- pentru noi de câtre oculta mondială care a pus deja 

E 

| 


labele pe Româniă sub ochii adormiţi ai românilor 
- mândri că sunt în UE. 


î 2)UE nueste numaio organizaţie guvernativă tip 
„NATO, ci,şi o federaţie de state precum USA, adică 
este un adevărat suprastat; În acest stat avem un 
Preşedinte, o Comisie Europeană, un Consiliu, 
“un Parlament, o bancă proprie — BCE, un organ 
„de ordine - Eurogendfor. Dintre toate “acestea, 
— Singurul care a fost ales în mod democratic este 
- Pârlamentul. Toate celelalte sunt conduse de 
i persoane nominate de guverne care au 


Pinarie 


vedere al spre 


efectelor imediate pentru că, 
deosebire de legislativele naționale, Parlamentul 


European are puteri legislative slabe. Ne 
entuziasmăm însă pentru că oamenii din "marile 
democraţii” par să se trezească, să voteze Dreapta 


fost alese pe criterii nu de capacitate personală, ci 
de interese politice, economice... 

Toată puterea de decizie în Europa este stabilită 
de 27 de comisari (unul pentru fiecare naţiune, 
nefiind necesară alegerea lor de către poporul 
din care provin), dar din noiembrie 2014 numărul 
acestor 27 de reprezentanţi va scădea, acest lucru 
însemnând că doar 2/3 din statele membre vor fi 
reprezentate la nivel european. În acest caz ar 
trebui să ne întrebăm pentru care motiv ar trebui 
să ne simțim în siguranță din moment ce doar 
câteva persoane vor răspunde de siguranța 
atâtor milioane de locuitori? 

Aceste persoane au o putere absolută asupra 
poporului şi nu răspund în fața nici unui 
organism. Au puteri decizionale depline şi înrobesc 
cu forța orice.ştat.care nu.Se SUPUne. na 

3) Deşi poate părea de domeniul fanteziei sau al 
imaginației bolnave, Tratatul de la Lisabona a 
reintrodus pedeapsa cu moartea. Pentru a legifera 
această încălcare a drepturilor omului au făcut 
referință la “Cartea drepturilor fundamentate” care în 
articolul 2 prevede pedeapsa cu moartea, pentru a 


înăbuşi orice formă de revoltă populară, 
răscoală, insurecție sau alte forme de 
Nu 


manifestaţie împotriva sistemului. represiv. 
este citat nici un exemplu care să ilustreze ce 
înseamnă o. răscoală, revoltă sau o insurecție, dar 
dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că poporul 
are un motiv destul de bun pentru a o face. Dar se 
expune la un asasinat organizat. 

În acest caz te mai simți ocrotit în drepturile 
tale de a te împotrivi lor? 

Exemplele sunt foarte multe şi unul destul de trist 
este cel de la Pungeşti sau de la oricare altă 
manifestaţie împotriva regimului, în care organele 
represive luptă împotriva cetățenilor. 

Vedeţi în fiecare zi jandarmi care, ascultând de 
ordine, se împotrivesc poporului care luptă cu 
mâinile goale împotriva unui sistem corupt apărat de 
jandarmi. : 

Nu mai ţine faza că ei, jandarmii, sunt comandaţi 
de către cineva ca să facă asta. Ar trebui să spună: 
"Dacă şunt comandat să comit un asasinat, nu o fac. 
Mă solidarizez cu cei care luptă împotriva sistemului 
pentru că eu am jurat să îmi apăr țara şi poporul, 
nu huliganii şi asasinii care mă bagă la înaintare 
să lupt pentru ei împotriva poporului meu. ESTE 
CHESTIUNE DE ONOARE ŞI CONŞTIINŢĂ”. Numai 
că astăzi singura conştiinţă sunt BANII. 


4) Tratatul mai prevede, în afara misiunilor de 
pace, şi misiuni ofensive. 

În cazul unei arestări poţi fi mutat în orice regiune 
europeană exact cum se întâmplă acum în cadrul 
aceleaşi naţiuni care te muta de la o închisoare la 
alta de pe teritoriul național. : 

5) În acest tratat se garantează egalitatea şi 
reciprocitatea. între statele membre, dar acest lucru 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 P29:" 


SCLAVI Al SUPRASTATULUI EUROPEAN 
- UN DOCUMENT PUȚIN CUNOSCUT: TRATATUL DE LA LISABONA - 


autentică, naționalistă, să protesteze împotriva 
globalizării, şi asta reprezintă un început promițător. 
Principalele organe legiuitoare sunt Comisia 
Europeană (un fel de guvern unional) şi Consiliul 
UE (alcătuit din reprezentanți ai guvernelor statelor 


| membre). Cam 8 din 10 legi (denumite "directive" 
| sau ”regulamente”) pleacă de la aceste două 


structuri care, atenție, sunt NUMITE şi nu alese, 
şi deci sunt dincolo de orice posibilitate a 
publicului de a le trage la răspundere. i 
Rolul Parlamentului European este unul mai mult 
de fațadă şi de dezbatere în special pe subiectele 
fără miză legislativă, precum cele care prin natura lor 
țin de suveranitatea statelor. Printre acestea se 
numără şi probleme precum avortul, căsătoria, 
familia, politicile de sănătate etc., concretizate în 
rapoarte sau rezoluții a căror însemnătate este mai 
degrabă una politică şi care nu au, în general, efecte 
de obligativitate. lată cât de “democratică” Uniunea 


Europeană! 


este doar o altă iluzie pentru omul neştiutor, pentru 
că deşi se anunţă cu surle şi trâmbiţe că fiecare țară 
are drepturi egale, inegalitatea este la ea acasă. 

Aici pot să exemplific cu situația Angliei şi 
Danemarcei cărora le este permis să îşi bată 
singure moneda naţională. Deşi ele nu. folosesc 
moneda europeană, ci pe cea proprie, Anglia 
rămâne proprietară a 15,98% din BCE, iar 
Danemarca a 1.72%. 


6) Tratatul de la Lisabona coincide cu mult 
controversata Constituție Europeană care a fost 
respinsă de un referendum popular în Franța şi 
Olanda. Ei ştiau mai mult decât noi. 

Guvernul Franței şi cel al Olandei au ratificat 
Constituţia Europeană când acesta şi-a schimbat 
numele în "Tratatul de la Lisabona”, disprețuind 


„rezultatul referendumului. 


După studiile făcute de avocatul Klaus Heeger, 
consultant al grupului democrat în Parlamentul 
European, Constituţia garanta Uniunii Europene 105 
teritorii noi unde putea să îşi exercite competența, 
acelaşi număr pe care îl deţine astăzi Tratatul de la 
Lisabona. 

7) Poliţia, forțele de ordine şi armata naţională 
sunt OBLIGATE să depună jurământul de fidelitate 
către UE, iar cine refuză poate să fie pedepsit. 

Aprobarea acestui tratat impune interzicerea 
manifestațiilor împotriva UE, care sunt ilegale. 

Cu această prevedere ia sfârşit o mare parte din 
drepturile umanităţii. 

Jean Monnet, unul dintre fondatorii actualei . 
Europe, afirma: “Naţiunile europene trebuie să fie 
conduse către superstatul european fără ca 
popoarele lor să ştie ceea ce se întâmplă.” Realizaţi 
că aceasta se întâmplă azi? 


Probabil acum vă puteţi da seama de ce 
jurnaliştii ne arată cu detalii o omucidere din 
provincie dar tac referitor la Tratatul de la 
Lisabonay la abuzurile. poliţiei şi jandarmeriei, la 
abuzurile guvernului, tac în ceea ce priveşte modul 
în care suntem otrăviţi în fiecare zi şi nu ne spun 
despre cum am ajuns sclavi la noi acasă. Acestea 
sunt lucrurile cele mai importante pentru viitorul 
nostru, al copiilor şi nepoților noştri. 

Poate, citind aceste rânduri care scot în evidenţă 
doar câteva din ororile acestui tratat care pune la 
adăpost asasinii umanităţii, veţi înțelege de ce 
politicienii se declară în favoarea acestui Tratat şi 
susţin că: "cine este împotriva Europei, este un 
terorist', fără să îţi spună că de fapt pentru ei eşti un 
terorist pentru că nu te supui şi nu îţi pasă de tonurile 
autoritare tipice care sunt folosite pentru a te intimida 
şi umili. + * 


afriel, Dobeicui 


2 


” şi este relatată de Sf. Evanghelist Matei: 


furtul tale 


APOSTOLUL ROMÂNILOR: SF. ANDREI 


SF. APOSTOL ANDREI, sărbătorit pe 
data de 30 NOIEMBRIE, s-a născut în 
Betsaida, Galileia. Era fratele lui Simon [55 
Petru, amândoi fiind pescari alături de tatăl | 
lor. Inainte de a deveni ucenic al lui 
Hristos a fost ucenic al Sf. loan 
Botezătorul. 

Dorința de a-L urma pe Hristos s-a 
născut în el în momentul în care Sf. loan a gi 
rostit cuvintele: "/ată Mielul lui Dumnezeu, 
Cel ce ridică păcatul lumii" (loan 1, 29). 
Însă chemarea sa la apostolie s-a făcut 
mai târziu, atunci când L-a întâlnit pe lisus 


"Pe când lisus umbla pe lângă Marea 
Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se 
numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care 
aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. 
Şi le-a zis: "veniţi după Mine şi vă voi face 
pescari de oameni. lar ei, îndată lăsând 
mrejele, au mers după EI" (Matei 4, 18-20). 

Sf. Apostol Andrei a fost PRIMUL 
PROPOVĂDUITOR AL EVANGHELIEI LA GETO- 
DACI. 

În Istoria bisericească Eusebiu de Cezareea ( 
339/340) afirma: "Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, 
precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată 
lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au 
căzut sorții să meargă în Parţia, lui Andrei în 
SCIȚIA, lui loan în Asia”. 

Şi călugărul Epifanie (sec. VIII), în "Viaţa sf. 
Apostol Andrei", afirma că între popoarele 
evanghelizate de el se numărau şi sciţii. 


Sensul religios al timpului 


Timpul a fost şi rămâne un subiect foarte profund. 
De la filosofii antici şi până la gânditorii moderni, de 
la simplii credincioşi şi până la marii teologi, 
întrebările privind originea, esenţa, sensul şi, mai 
ales, valoarea timpului alcătuiesc un subiect mereu 
actual, 

Ortodoxia învaţă că timpul se scurge în aceeaşi 
direcţie cu creaţia şi constituie o trăsătură de temelie 
a întregii zidiri, fiind însăşi condiţia sau modul ei de 
existență. Cu alte cuvinte, orice creație 
dumnezeiască sau omenească — inclusiv omul — se 
află pusă “sub vremi”, ea căzând sub incidența 
curgerii timpului şi mergând, inevitabil, către un 
sfârşit. 

Timpul Bisericii este timpul mântuirii şi e trăit 
de credincios ca răscumpărare a timpului pierdut în 
păcat, dar şi ca posibilitate a împlinirii vocației sale şi 
pregătirii pentru viața de comuniune veşnică în 
iubire cu Dumnezeu şi semenii. Tocmai de aceea 
Ortodoxia acordă timpului o mare însemnătate... 

Pierderea timpului ca prilej de mântuire 
constituie o pagubă aproape irecuperabilă: 
"Dumnezeu ţi-a dat timpul vieții - zice Sf. loan Gură 
de Aur — ca să-l petreci în slujirea Lui, şi când pierzi 
timpul vieții în modul cel mai nevrednic, întrebi unde 
este răul? Nu ştiţi că nimic nu trebuie să fie 
economisit ca timpul?! Aurul pe care l-ai pierdut 
poți să-l dobândeşti din nou, dar timpul cu greu 
poți să-l repari”. 

Preocupată fiind de valoarea timpului în care 
sufletul credinciosului trece în viața de dincolo de 
mormânt, Ortodoxia cere în rugăciunile sale: "sfârşit 
creştinesc, în pace”, exprimând în aceasta 
importanța deosebită pe care o are — în relație cu 
mântuirea — încheierea modului de viețuire pe 
pământ. Bucuria şi seninătatea feței pe care o au 
sfinții în ceasul morții arată faptul că pentru ei 
această "mutare" nu este decât trecerea către viața 
veşnică (loan 11, 25; 17, 3). 

Unii Părinţi ai Ortodoxiei au numit timpul vieţii 
prezente ca fiind "ziua a şasea” sau a pregătirii. 


lar Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane 
menţionează că "Andrei a predicat în PONT, 
TRACIA şi SCIŢIA”. 

Acelaşi Sinaxar menţionează faptul că Apostolul 
Andrei a hirotonit ca episcop la Odyssos (Varna 
de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica 
Ortodoxă îl prăznuieşte la 30 octombrie, cel amintit 
de Sf. Apostol Pavel în epistola către-Romani. 

Numeroase colinde şi legende din Dobrogea 
sunt închinate Sf. Andrei care a vestit Evanghelia 
lui Hristos în țara noastră. 


SCURTAREA TIMPULUI 


a de 


Sa 
FN urs 


i 
EM 
3 ei 


RT pai 3 fe (să SI 
Tocmai de aceea, Apostolul îndeamnă: "până când 
avem vreme, să facem bine către toți, şi mai vârtos 
către cei ai noştri de o credință” (Gal. 6, 10). 

Dar se pare că astăzi acest lucru este din ce în 
ce mai dificil de înfăptuit... Mulţi dintre noi simțim 


at 


sf. Andrei a murit ca martir la Patras. 
Nu se cunoaşte data martirizării. Unii 
istorici îl fixează în timpul persecuției lui 
Nero, prin anii 64-67, alţii în vremea 
persecuțiilor iniţiate de Domitian (61-96). 

În anul 357 moaştele Sf. Andrei au fost 

aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli din 
Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei 
biserici. 
TD Cardinalul Petru de Capua a adus 
E îl moaştele Sf. Andrei în Italia, în catedrala 
sI! din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În 
anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, 
| capul Sf. Andrei a ajuns la Roma, iar de 
i aici a fost dus în Catedrala din Patras, în 
biserica cu hramul Sf. Andrei. 


Peştera în care a viețuit Sf. Apostol 
Andrei cât timp a propovăduit pe 
î| teritoriul românesc se află în comuna 

: lon Corvin din jud. Constanţa (imaginea 
alăturată). Aici, într-o nişă, se află un fel de pat 
scobit în piatră, pe care se odihnea Apostolul Andrei. 

În vara anului 1944 peştera, transformată în 
biserică, a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului. 
La scurt timp după aceasta trupele ruseşti au distrus- 
o. Abia după 1990, prin râvna monahului Nicodim 
Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului. 

Mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga. 

în 1997 Sf. Andrei a fost proclamat 
OCROTITORUL ROMÂNIEI de către Sinodul 
Biserici Ortodoxe Române. 


Sursa: www. crestinortodox.ro 


deja cum vremurile se grăbesc, iar timpul parcă se 


_ strânge, nerăbdător, căutând să intre cât mai. 


repede în veşnicia din care a fost zidit de 
Dumnezeu. 


Unde ne-a fugit timpul? 


Bunicii noşiri au trăit la sat — acolo unde "s-a 
născut veşnicia” - în căsuțe de lemn şi pământ, într-o 
mare lipsă de tot ceea ce azi numim „civilizaţie”. 
Seara o petreceau la lumina lămpii cu gaz şi 
spuneau poveşti. Cât de bogată şi luminoasă li se 
părea lumea, plină de taine şi de frumuseți! Atunci 
oamenii trăiau parcă într-un alt fel de timp, participau 
la o altfel de istorie, aceea deschisă către veşnicie. 

Acum timpul trece mai repede, mult mai repede 
ca înainte, după cum mulţi dintre noi au observat. Nu 
mai avem timp pentru a citi o carte, pentru a ne 
adânci în noi înşine, cugetând la cele ale 
sufletului, pentru a ne întâlni cu prietenii 
apropiați. Nu mai avem timp nici măcar să spunem 
seara poveşti copiilor. 

_Savanţii au început chiar să măsoare scurtarea 
timpului — un lucru foarte anevoios, pentru că nu este 
uşor să măsori tocmai ceea'ce este măsura a tot 
ceea ce există. Concluzia acestor calcule a fost că 
astăzi 24 de ore trec la fel de repede pe cât 
treceau înainte 16 ore. Suntem sceptici în această 
privință, faimoasa teorie a rezonanţei Schumann 
ni se pare discutabilă. Scurtarea timpului pare să 
fie mai mult o părere subiectivă datorată iureşului 
cotidian la care suntem supuşi. Dar chiar şi 
călugării de prin mănăstirile ferite de zgomotul 
lumii ori pustnicii zilelor noastre spun acelaşi 
lucru: timpul trece astăzi cu mult mai repede 
decât în trecut. lar lor nu le poate fi adusă acuza de 
subiectivitate psihologică dată de transformările 
sociale... 

: Într-un chip cu totul de neînțeles şi neexplicat, 
viteza tuturor proceselor a crescut, dar totuşi 
timpul s-a scurtat. 


Sursa: www.aparatorul.md 


zină realicat X de Camelia Miz 


P29:12 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


SCURTAREA TIMPULUI 


tă cum adepții progresului s-au dovedit a fi nişte 
rooroci mincinoşi, care au tunat în urechile celor 
f secolul trecut vorbe care promiteau că progresul 
ştiţi şi tehnologic va face ca maşinile să 
Socul ască munca omului şi astfel timpul va prisosi?! 
înaintea erei supertehnologizate oamenii se 
işcau încet, cu rânduială, în tot ceea ce împlineau 
de-a lungul unei zile, în toate zilele vieţii lor. Totul era 
savârşii după un anumit tipic, deprins încă din 
pilărie, în sânul familiei: ziua începea cu 
ăciunea de dimineaţă şi se sfârşea cu cea de 
seară, iar capul familiei îndeplinea rolul pe care îl are 
un stareţ într-o obşte monahală: nimic nu se începea 
fără încuviințarea sa şi nimeni nu îndrăznea nici 
ăcar să înceapă a mânca fără rugăciunea şi 
inecuvântarea sa. Intotdeauna, înainte de masă 
uneau Tatăl nostru şi nici un lucru nu se făcea fără 
semnul Sfintei Cruci. 

Noi nici nu ne putem măcar imagina cum este să 
vrăieşti o viaţă fără curent electric, dar iată că în 
acele vremuri, lipsite de orice confort şi modernism, 
omul găsea răgaz în toată vremea şi locul să-l aducă 
o laudă cât de umilă lui Dumnezeu. Intotdeauna, ca 


[ziuă 


CHEMAREA CĂPITANULUI 


Apoi s-au aprins făcliile. Prima, cea pentru 
Căpitan, a ţinut-o chiar părintele, care s-a aşezat în 
rând cu noi. Apoi s-a aprins câte o torță pentru 
fiecare "Nicador” şi "Decemvir”, 
numele şi răspunzându-se "Prezent. 

Flăcările bătute de vânt se ridicau spre cer şi îşi 
aruncau lumina pâlpâitoare în bezna pădurii, 
desenând umbre şi creând strania senzaţie că cei de 
atunci veniseră pentru o clipă la întâlnirea cu cei de 
azi. Şi o siluetă înaltă, dreaptă, atletică, părea să 
vegheze ceremonia, ca întotdeauna până acum: 
Nicador Zelea-Codreanu, organizator al acestei 
pomeniri atâţia ani la rând, părea şi el prezent! La 
Tâncăbeşti l-am cunoscut, înconjurat de toţi vechii 
legionari şi fraţi de Cruce din vremea Căpitanului 

rămaşi fideli liniei legionare autentice... Nepotul 

„ Căpitanului, Şeful, a reînviat o lume care părea 
apusă, lumea legionară. A  re-afirmat drumul 
Căpitanului şi a mers pe el până la capăt. 

"Vraja" a fost ruptă de cei din maşinile care 
leceau pe şoseaua naţională, care îşi încetineau 
mersul şi claxonau. 

S-a intonat apoi "Imnul legionarilor căzuţi” şi 
"Marşul Mişcării” şi s-a împărțit, ca întotdeauna, 
fasole caldă în străchini de lut, cu lingură de lemn, 
pâine, vin şi colivă. Prin acest gest Şeful chiar era 
Printre noi! (lui îi aparţine ideea cu fasolea în vase de 

Pământ ars). 
„Bineînțeles că nu s-au ţinut cuvântări pompoase 
Şi nu s-au rostit cuvinte sforăitoare: s-a păstrat 
 Solemnitatea momentului, în stil tipic legionar; doar 
era pomenire, comuniune sufletească... Ă 

Ştim că statul român nu mai are mult de trăit 
(Tratatul de la Lisabona - pag. 11), dar românii, 
fomânismul, DA. 


| să se ridice impunătoarea troiță sculptată în 
lemn (1999, la centenarul Căpitanului). 
strigându-li-se 


(coni 


răspuns, el primea în suflet încredințarea că nu este 
Singur. Viaţa lui, deşi era grea, cu urcuşuri şi 
coborâşuri, cum îndeobşte trebuie să fie viața 
fiecăruia pentru a învăța ceva din ea, era vegheată 
de sus, de Părintele Ceresc, iar acest lucru îi aducea 
un sentiment de împlinire. Era o existenţă trăită în 
toată plinătatea şi bogăţia ei, 

3 Noi facem astăzi totul pe fugă. Până şi relațiile 
dintre membrii unei familii sau prieteni apropiaţi se 
rezumă deseori la câte un mesaj transmis prin 
internet sau telefon mobil. lată de ce ne simţim 
aproape tot timpul văduviți de bucuria clipei, 
nedesăvârşiţi în ceea ce facem şi trăim. De aici şi 
până la tulburările de afectivitate şi depresii, nu este 
decât un pas. Dar şi relația noastră personală cu 
Dumnezeu are de suferit, şi nu pentru că Cel ce ne-a 
zidit ar fi suferit vreo mutare sau schimbare. Motivul 
este că până şi atunci când ne facem rugăciunea de 
dimineață — pentru câți mai au această râvnă — 
gândul nu ne este acolo. 

Mintea noastră este ca o împărăteasă fără 
regat, alungată în exil, căutând la grijile zilei. 


Se conturează un nou război, dar nu unul purtat 
pe calea armelor (convenţionale sau nucleare), ci 
unul al spiritului. 

Dacă vrem să fim învingători, să ne lipim strâns 
de Hristos, şi vom fi părtaşi la victorie odată cu El 
Credința este sursa de forță care purcede din 
predispoziția naturală a omului de a pune capăt 
problemelor pe care raţiunea nu le poate rezolva 
fiindcă ştiinţa este neputincioasă de a explica toate 
fenomenele. Puterea de credință este dovada 
sănătății spirituale fiindcă din făpturile anemice şi 
lipsite de vitalitate ies în general sceptici. Prin 
credință se poate obține chiar şi imposibilul. 

Scepticismul dizolvant, cultivat de tactica satanică 
prin teme contradictorii, pentru a risipi orice 
certitudine, este exclus în concepția legionară. 

Politica, îmbibată de amoralismul machiavellic, nu 
poate aprecia această concepție, aşa cum omul 
legat de materie nu poate înțelege victoria de 
natură morală, spirituală, el vrea beneficii 
imediate, avantaje financiare, laude, succese de 
public. De aceea modelul legionar trezeşte ecou 
numai în cei cu aceeaşi structură sufletească, în 
acest “calapod” intră.numai cine se potriveşte. 

Se spune că mistica paralizează fapta prin 
atitudinea contemplativă pe care o provoacă. Dar 
mistica legionară, prin sinteza sa între cer şi pământ, 
între credință şi eroism, este dinamică şi combativă. 
Țelul final al legionarismului este învierea neamului 
românesc - în numele Mântuitorului - de aceea 
fixează sensul vertical al luptei pe o axă care, 
pornind de la realitățile pământului unde este 
înfiptă, se înalță spre cer, în  zările 
transcendentului. 

Sentimentul deşertăciunii care poate apăsa chiar 
şi sufletul celui mai mare idealist, devenind 
paralizant al faptei, capătă în țelul fixat — Învierea - o 


Când ne apucăm de treabă, nu ne mai stă miht 
să cerem ajutor de sus, pentru că dejă mintea face 
planuri pentru un an înainte, gândurile zboară către 
altceva, şi, până la urmă nici "nu se potriveşte cu 
peisajul”. Câţi dintre noi avem curajul să ne închinăm 
de față cu colegii atei sau apostaţi, spre pildă? 
Aproape nici unul, din păcate. De parcă Dumnezeu 
ar trebui să Se dea după lume, să Se asemene cu 
ea, iar nu invers... Mărturisitorii credinței au dispărut 
astăzi. : 

Şi uite aşa rămâne omul singur. Nu numai 
pentru că nu-L mai are pe Dumnezeu împreună 
cu el, dar nici pe ceilalți semeni — prieteni, frați, 
copii, soț sau soție — nu-i mai simte aproape. Asta 
fiindcă fiecare are ritmul lui atunci când aleargă — 
grăbindu-te, cauţi tot timpul înainte, la ce va urma, 
cu nădejdea că va veni vremea să te linişteşti. Dar 
viața trece repede, bătrâneţea şi boala ne ajung din 
urmă, iar timpul fuge şi el, mai repede decât orice, şi 
niciodată nu avem timp pentru suflet. Vine şi 
moartea, mai repede decât te aştepţi, înainte de atât 
de doritul răgaz de liniştire şi aşezare între ai tăi, 
întru ale tale. 


direcţie pozitivă, dizolvând preocupările materiale 
şi prioritizându-le pe cele spirituale. 

Mediul legionar l-a dat pe lon Moţa care nu s-a 
retras în chilie şi în rugăciuni, ci a mers pe 
câmpul din Spania, să lupte vitejeşte pentru 
creştinism. 

Mediul legionar a dat luptătorii din rezistența 
anticomunistă, care n-au avut ca mobil al acţiunii 
nici ambiţii, nici interese materiale, nici glorie, 
nici ura față de adversar, ci doar dragostea infinită 
de Neam. N-au stat să-şi calculeze şansele 
împotriva tancurilor sovietice. 

Credeţi cumva că nu ne aflăm într-o situaţie 
similară, că nu suntem atacați, ca nu trebuie să ne 
apărăm? Cum nu suntem atacați, când zilnic ni se 
reduc şansele la viață, când cei care, prin definiţie, 
ar trebui să vegheze pentru noi, conducătorii țării, ne 
vând pe nimic?! 

Nu suntem atacați, sau aplicăm politica acelei 
păsări ciudate care, când simte un pericol, îşi 
ascunde capul în nisip, lăsându-se însă expusă în 
totalitate, şi consideră că se protejează astfel?! 

Defectele majore ale românilor de azi sunt 
îngăduința,  repulsia pentru efort, pasivitatea 
resemnarea, mersul pe calea minimei rezistențe, a 
tranzacţionării, a compromisurilor. Fiecare român 
lasă România în grija altora. 

Dacă vrem să fim învingători, să ne învingem 
întâi firea noastră de astăzi. Trebuie să ne 
dezvățăm să trăim în momentan. 

"Fericiți cei ce nu au văzut şi au crezut" spune 
Mântuitorul lui Toma necredinciosul. La fel putem 
spune şi noi: fericiți vor fi cei care nu l-au 
cunoscut pe Căpitan şi totuşi vor urma drumul 
deschis de el, înțelegând gândirea lui vizionară. 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 P29:13 


Cruel 
ISTORIE NECENZURATĂ 


- premii 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; 


în cărți - 


răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariției 4S3 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE: 
"Ce ştiţi despre rezistența în munţi?” 


a fost dat de Constantin Petre din Piteşti, 29 de ani, 
Vasile Motrescu. 


care a câştigat cartea "Jurnalul unui partizan” — 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Rezistenţa în munți — a se vedea harta alăturată, 
cu punctele importante de rezisteță - a fost un 
fenomen specific României, unic în zona sud-estului 
european, acolo unde s-au instaurat regimul 
comunist cu ajutorul tancurilor sovietice, sub privirile 
aprobatoare ale marilor democraţii occidentale. 

În ultimii 24 de ani s-au publicat documente de 
arhivă, scrieri memorialistice, interviuri cu puținii 
supraviețuitori implicaţi în rezistența armată din 
munți, studii şi sinteze, s-a realizat chiar un serial de 
televiziune, dar un studiu istoric amplu şi amănunțit 
pe această temă nu s-a făcut. 

Toate aceste studii, analize, sinteze vorbesc 
despre o coalizare a forţelor politice, a liberalilor, a 
țărăniştilor, a intelectualilor, ofițerilor, preoților, 
studenţilor, țăranilor etc.. despre o înțelegere 
anticomunistă care ființa independent de culoarea 
politică, dar evită cu multă grijă cuvântul "legionar”. 
Atunci când se vorbeşte despre Mişcarea 
Naţională de Rezistență Anticomunistă se pune 
accentul pe prima fază, de proiecte nerealizate, 
1944 - 1946, trecând în derizoriu tocmai cea mai 
importantă perioadă, 1948 - 1960, faza rezistenţei 
active, concrete, când mii de oameni, în 
majoritate legionari şi frați de Cruce, au luptat în 
munți, cu arma în mână, împotriva ocupației. 
sovietice şi a comuniştilor. 


În 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice pe 
teritoriul țării, din iniţiativa conducerii P.N.Ţ. şi cu 
aprobarea Marelui Stat Major al armatei române s-au 
format batalioanele de voluntari "Iuliu Maniu” cu 
scopul de a îndeplini misiuni de pază şi curăţire a 
teritoriului transilvănean eliberat de trupele române şi 
sovietice. Formațiunile, aflate sub comanda lui 
Gavrilă Olteanu, au fost desființate în dec. 1944, la 
intervenţia comandamentelor sovietice, pretextându- 
se excese împotriva populaţiei maghiare din Ardeal. 

O lună mai târziu, şeful batalioanelor desființate, 
Gavrilă Olteanu, refugiat în munţi, a pus bazele 
organizaţiei "Haiducii lui Avram Iancu”. Organizația 
urmărea să realizeze: "o Românie a românilor”, 
“lupta pentru granițele până la Nistru”, "alungarea 
ruşilor din România” şi "lupta contra comunismului. 
Planul de luptă din iunie 1945 a fost înaintat lui luliu 
Maniu şi Misiunilor Anglo-Americane din Comisia 
Aliată de Control (anglo-americanilor, adică tocmai 
celor care ne predaseră ruşilor). 

Extrem de relevant este faptul că Iuliu Maniu s-a 
mirat că Gavrilă Olteanu i s-a adresat direct, nu s-a 
pronunțat dacă organizaţia era bună sau rea, i-a 
spus că personal nu se poate amesteca şi l-a trimis 
la alți membri ai PNȚ. Nici C. Brătianu, şeful PNL, nu 
s-a pronunțat dacă lupta anticomunistă înarmată era 
bună sau rea, dar l-a informat că PNL este un partid 
legal care nu se amestecă în acţiuni subversive. 

Acest prim nucleu - constituit în comuna Coşna, 
“ jud. Câmpulung (Bucovina) - s-a lărgit treptat. 
"Divizia Sumanelor Negre" constituia elementul de 
luptă împotriva armatei sovietice - atenţie, însă: doar 
în caz de conflict între ruşi şi occidentali! - şi făcea 
parte integrantă din "Haiducii lui Avram Iancu”. 
"Grupul Înarmat Sinaia”, care a luat naştere în 
Bucureşti, şi-a format depozite în Valea Izerului, la 
marginea pădurii Buşteni şi pe muntele Clăbucet, a 
construit bordeie şi a organizat structuri informative 
cu parole şi semne de recunoaştere, cu misiunea de 
„a face legătura cu grupurile de rezistență care se 

formaseră sau urmau a se cristaliza în 
alte regiuni ale țării, urmând să acţioneze 
- tot însă doar în eventualitatea 


declanşării unui conflict între Aliați. După instaurarea 
guvernului comunist condus de dr. Petru Groza (6 
martie 1945), a mai luat ființă, în Capitală, grupul 
"Graiul Sângelui", care a răspândit manifeste cu 
conţinut anticomunist. Bazele Mişcării Naţionale de 
Rezistență s-au pus tot după 6 martie 1945, cu 
scopul de a coordona activitatea tuturor acestor 
grupuri din țară şi de a realiza un comandament unic 
din care făceau parte: amiralul (rez) Horia 
Măcellariu, gen. Aurel Aldea, gen. C-tin Eftimiu, |t.- 
col. “Eugen Plesnilă, şi -av.-N.- Alexandrescu. Gen. 
Aurel Aldea, fost ministru de Interne în primul guvern 
de după 23 aug. 1944 prezidat de gen. C-tin 
Sănătescu, a intrat în legătură cu "Haiducii lui Avram 
lancu”, atribuindu-i ca zonă de responsabilitate 
Ardealul de Nord. Teritoriul țării a fost împărţit în mai 
multe zone de acţiune, fiecare fiind condusă de un 
comandament. 

A fost informat în legătură cu proiectul Consiliul 
Naţional Român de la Paris (condus de gen. Nicolae 
Rădescu, fost prim ministru în perioada dec. 1944 - 6 
martie 1945, care reuşise să fugă din ţară). Acesta, 
la rândul lui, a anunţat guvernele apusene. 

Visul oamenilor politici şi al generalilor intrați în 
politică era "Vin Aliaţii! Ne ajută ei!" 

Bineînţeles că regimul comunist din România a 
fost informat de ce se preconiza. 

În luna mai 1946 s-au făcut primele arestări din 
rândul membrilor acestor grupuri de rezistenţă. 

Activitatea lor concretă se limitase doar la acţiuni 
propagandistice şi informative, iar cele cu caracter 
militar rămăseseră în stadiul de proiecte. Şi până la 
abdicarea forțată a regelui evenimentele s-au potolit 
oarecum. În 1946 lumea politicienilor mai era 
convinsă că regimul comunist nu va dura mult în 
România; toţi aşteptau alegerile programate pentru 
luna noiembrie, convinşi că forțele anticomuniste vor 
câştiga. 

Se vorbeşte chiar şi acum de 1946 ca de ultimul 
an de alegeri libere. Păi cât de libere puteau fi, cu 
tancurile sovietice în coastă, cu presiunea unor 
mase muncitoreşti, formate din pleava satelor şi a 
oraşelor, oameni plătiți gras să strige pe străzi 
"Moarte. fasciştilor! Moarte trădătorilor poporului!" ? 
Toţi ziariştii, ofițerii şi intelectualii erau "fascişti”! 
Chiar şi țăranii cu câteva hectare de pământ aveau 
să constate, puțin mai târziu, că fuseseră "fasoişti!, 
"ipitori care se hrăneau cu sudoarea poporului”... 

Falsificarea grosolană a rezultatului alegerilor 
"libere" şi plângerile înaintate de Maniu anglo- 
americanilor evident că au fost total ignorate de 
"lumea civilizată” care decisese demult, la masa 
tratativelor cu ruşii, soarta României. 

Deprinşi cu vorbăria democratică, cu comitete 
şi comisii, cu negocierile, cu planuri şi programe, 


cu strângerea de fonduri, oamenii politici au fost 
anihilați repede de către comunişti (majoritatea 
aveau să intre în închisori, plătind scump, cu ani 
grei de închisoare şi unii chiar cu viața, 
naivitatea de a fi sperat în arbitrajul marilor 
democraţii. 

Adevărata luptă în munți acum a început, în 
1948, având ca protagonişti, în majoritate 
covârşitoare, pe legionari, şi a continuat până în 
1960, când ultimul grup, cel din Munţii Făgăraşului, 
format în majoritate din Fraţi de Cruce, a fost lichidat. 

Apartenența legionară reiese din documentele 
de arhivă ale Securității date publicității şi de 
Institutul Naţional Pentru Studiul 
Totalitarismului. Cei care au scăpat arestărilor 
masive din noaptea de 14/15 mai 1948, când 10.000 
de legionari au fost arestaţi, s-au constituit în grupuri 
de rezistență armată în munţi. 

În mod ciudat, numărul exact al grupărilor de 
rezistență armată anticomunistă şi numele tuturor 
celor care au participat activ la aceasta nu se 
cunoaşte nici azi, deşi munţii României au fost 
împânziți de grupuri de rezistență armată 
anticomunistă între anii 1948 - 1960 (aşa cum reiese 
din imaginea de mai sus), iar într-un raport final al 
Securităţii, din 1960, după lichidarea ultimului. grup, 
cel făgărăşean, a fost dată cifra de 1300. = 

Redau o mică listă ilustrativă cu numele cele mai 
cunoscute, pe zone, conform documentelor din 
arhiva Securităţii (evident că este foarte departe de a 
fi completă, întrucât au fost mii de luptători 
anticomunişti în munţi, din moment ce grupurile au 
fost în număr aprox. de 1300). Parcurgem teritoriul 
țării cu imaginaţia, menţionând doar câteva dintre 
grupurile de luptători şi istoria lor, foarte pe scurt. 

n regiunea BACĂU, în 1945, studenții legionari 
Petru Baciu şi Gheorghe Unguraşu au organizat 
centrul de comandă al rezistenţei anticomuniste din 
Moldova la Uturea (Solonţ). A căzut în 1948. 

În MUNȚII MOINEŞTIULUI doi foşti elevi, frați de 
Cruce, lon Lupeş şi Petre Măzăreanu, au avut 
ciocniri cu milițienii până în 1954, iar în MUNȚII 
NEAMȚULUI a acţionat, până în 1951, organizația 
"Frontul Patriei", condusă de Gheorghe Mahu. 

În anul' 1948 fraţii lon şi Cristea PARAGINĂ au 
organizat un grup de rezistență armată în MUNŢII 
VRANCEI. Octavian Voinea, Mihai Timaru şi 
Gheorghiţă Bălan au făcut parte din conducerea 
grupului, care a fost trădat în oct. 1949. 

In DOBROGEA, încă din 1947 frații Nicolae şi 
Dumitru FUDULEA au început să organizeze 
rezistența anticomunistă în pădurea BABADAG. În 
sept. 1948 li se alătură avocatul legionar GOGU 
PUIU care preia conducerea. Au format nuclee 
legionare de rezistență armată în cca. 30 de 
comune, majoritatea membrilor fiind români 
macedoneni. Represiunea Securităţii a fost extrem 
de brutală. 

În JUD. ARGEŞ Dumitru Apostol, avocat şi 
comandant legionar, a organizat rezistența, cu 
centrul în comuna Şuiei. Au fost capturați prin 
trădare în luna mai 19491. 

În 1948 col. Gh. ARSENESCU organizează 
grupul "HAIDUCII MUSCELULUI", pe Muntele Roşu 
(zona Dragoslavele). Grupul a fost decimat în 1949, 
când este preluat de locotenentul Toma 
ARNĂUȚOIU. Acesta îi schimbă numele în 
"Partizanii libertăţii” şi va acționa pe Valea Râul 
Doamnei până la 20 mai 1958. Grupul loan Şerban - 
loan Voican (1950-1957) a acţionat în zona 
Capu Piscului şi a căzut tot prin trădare, 


Pa9.14 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 


PP 


În OLTENIA, în anii 1947-1948 Şi-a 
desfăşurat activitatea Mişcarea 
Naţională de Rezistență, condusă de 
gen. lancu CARLAONȚ, coloneii Ştefan 

că şi Gh Cărăuşu, precum şi studentul Radu 
H “a peşterile din MUNȚII ARNOTA (Oltenia) 
Giu e osti un grup de tineri legionari, condus de 
au â CE rpului Răzleţi, avocat şi comandant legionar 
şel culescu. În noaptea de 26/27 aprilie 1949 
jie ra fost atacată de trupele Securităţii. Zece 


ani au fost ucişi în luptă, iar 49 au fost prinşi şi 
mnaţi- j 
NUNȚII MEHEDINȚI a existat un grup condus 


mitru Totir şi Nicolae Trocan, prins prin trădare 
în 950. În zona BAIA DE ARAMĂ grupul locot. V. 
a colaborat strâns cu partizanii col. Uţă din 

Eat find depistat în dec. 1949. : 
în BANAT col. lon UȚĂ a înființat o grupare în 
îi zonă Domaşnea-Teregova, cu nuclee de rezistență 
Z satele montane, grup care a acţionat până în 
1955, deşi colonelul a fost trădat şi ucis în luptă la 8 
„0 1949. În aceeaşi zi a fost capturat comandorul 
 Domăşneanu şi grupul său. De remarcat acțiunea 
comună a grupurilor conduse de avocatul legionar 

Spiru Blănaru şi de Gh. lonescu în atacarea postului 

de jandarmi din Teregova şi înfruntarea trupelor de 

securitate de la Pietrele Albe, la 22 febr. 1949. 

Grupul Blănaru a fost anihilat în martie 1949, iar cel 

al lui lonescu în 1951. 

Grupurile conduse de ing. Aurel Vernichescu (cet 
rănit de Moţa din cauza trădării sale a "complotului 
studențesc" din 1923), avocatul loan Târziu, maiorul 

Radu Coman, Teodor şi Doru Blaj, dr. Petru Ambruş, 
Ion Tănase din Timişoara, dr. Vucu şi multe altele, 
au fost lichidate pe rând, din cauza superiorității 
numerice şi tehnice şi a metodelor dure utilizate de 
- Securitate. 

În MUNȚII ZARANDULUI şi Codrului s-au 
“evidenţiat grupurile de luptători conduse de Adrian 
“ Mihuţ şi Cantemir Gligor, care au rezistat eroic până 

în anul 1956. 

În MARAMUREŞ lon Popşa şi lon Liban au 
înfințat un grup de rezistență anticomunistă în 
“comuna Dragomireşti, în martie 1949. Cei şapte 
" membri s-au refugiat în MUNȚII ȚIBLEŞULUI unde 


sati) 


au avut ciocniri cu trupele de Securitate. Începând 


- grupul condus de pădurarul Nicolae Pop din Lăpuşul 
omânesc. Din grup au făcut parte copiii săi, Achim 
i Aristina, preotul Oniga şi opt tineri veniţi din leud. 
“În iama anului 1952-bordeiul în care se adăposteau 
a fost descoperit şi atacat. Cei 17 partizani au scăpat 
- şis-au dispersat. Grupul a fost anihilat în anul 1953. 
"Un partizan din Odeşti, Vasile Blidaru, a rezistat 
singur în pădure, din 1949 până în 1958. A căzut în 
luptă, într-o ambuscadă. 
E În 1948 în JUD. NĂSĂUD învățătorul Leonida 
Bodiu a înființat nuclee de rezistenţă în satele Parva, 
Rebra şi Rebrişoara, pe Valea Someşului Mare. În 
15 febr, 1949 au început arestările, în total 75, iar 
& conducătorii grupului au fost scoşi din arest şi 
ş asinaţi, înainte de proces. 
. În 1948 în MUNŢII GURGHIULUI, JUD. MUREŞ, 
j 
ă 


“exista o grupare anticomunistă cu centrul la 
- Răstolita. Căpitanul (7) Al. Grigorescu, dr. în 
economie Eugen Cengher şi studentul loan 
„Gheorghiu au fost arestaţi la 1 iunie 1948, anchetați 
- bestial la Tg. Mureş, apoi readuşi la Răstolița şi 
asasinați în Valea Dracului, la 30 dec. 1948. 

Pe versantul nordic al MUNȚILOR 
A FĂGĂRAȘULUI, în anii 1949-1955, studentul 
"legionar lon Gavrilă-Ogoranu a condus organizaţia 
"Armata Naţională Română”. Un grup de 14 partizani 
„a fost sprijinit de o puternică rețea formată din satele 
din zonă. Numeroase ciocniri şi ambuscade s-au 
soldat cu pierderi şi eşecuri din partea Securităţii. 
+ Membrii grupului au căzut pe rând, prin trădare, 
“ultimii în 1955, într-o cursă abil întinsă de Securitate. 
Ion Gavrilă a scăpat şi a stat ascuns până în 1976. 

î „Tot în 1948 ing. Lazăr Caragea a iniţiat şi condus 
- mişcarea de rezistență din MUNȚII RETEZAT, cu 
„centrul în comuna Pui, JUD. HUNEDOARA. Trădat 
ŞI grav rănit, a fost capturat la 22 iunie 1949 şi 
„ condamnat de Tribunalul Militar Sibiu la muncă 
E pică pe viață. Ultimii săi partizani au fost lichidaţi în 


Maiorul Vasile Duma, conducătorul unei. grupări 
& din Hunedoara şi MUNŢII APUSENI, a fost 


PREMIU: "Evocăr?” — Const. Papanace. 


__din-luna mai 1949. tot .în- Munţii -Ţibleşului--apare- 


«condamnat la moarte de Tribunalul Militar Sibiu şi 
executat la 24 mai 1951. 

In MUNȚII APUSENI a existat cea mai mare 
densitate de grupări de rezistență anticomunistă, în 
fostele județe Alba, Turda şi Cluj. Cea mai 
importantă, "Frontul Apărării Naţionale - Corpul de 
haiduci", a fost creată de maiorul N. DABIJA în febr. 
1948 Şi se spune că a fost cea mai bine organizată 
din toată țara, din punct de vedere militar. În febr. 
1949 şi-a construit adăposturi pe versantul 
răsăritean al Muntelui Mare. Era în plină organizare 
când a fost trădat şi atacat în noaptea de 3/4 martie 
de trupe de Securitate, net superioare ca număr. 
Deşi riposta partizanilor a fost dârză, 5 au murit în 
luptă, 14 au fost capturați, iar 7, inclusiv Dabija, au 
scăpat. Trădat din nou (de cel care îl găzduia), 
maiorul Dabija a fost prins la 21 marie 1949, iar 
ultimii luptători din grupul său au căzut la 20 aug. 
1950. Lotul Dabija a fost anchetat şi judecat la Sibiu. 
O parte au fost condamnaţi la moarte, iar restul, deşi 
condamnaţi la muncă silnică pe viață, au fost ridicaţi 
din penitenciar şi asasinați. 

În apropiere de Muntele Mare, pe Vârful Piatra 

Caprei, se afla grupul condus de Şt. Popa, 
majoritatea legionari, sprijinit de o rețea țărănistă 
inițiată de Al. Maxim în satele judeţelor Alba şi 
Tâmava Mică, Hotărâseră unificarea cu grupul 
Dabija. Până la 23 iulie 1949, Securitatea arestase 
177 persoane din organizaţia lui Ştefan Popa. 
_ În 1948, avocatul Leon Şuşman (dintr-o familie 
înnobilată de principele Apafi), legionar, a strâns în 
jurul său un grup înarmat care a acţionat în zona 
AIUD - TURDA - HUEDIN. Trădaţi, au fost prinşi în 
noaptea de 18/19 iulie 1957. 

Pe versantul vestic al Muntelui Mare, pe Muntele 
Băişorii, a acţionat grupul condus de căpitanul 
aviator Dimandi lonescu. Ei au ocupat comuna 
Băişoara şi au arestat autoritățile locale. La 9 aug. 
1949 şapte luptători au fost împuşcaţi pe loc. Maiorul 
Diamandi Ionescu a fost condamnat la moarte, la 1 
dec, 1950, împreună cu alți doi luptători. 

La 9 dec. 1956 un grup de 14 militari din 
Regimentul 255 Artilerie - Prundu Bârgăului a fost 
trădat şi arestat pentru că intenţiona să preia 
conducerea unităţii de tancuri de la Bistriţa, să 
elibereze deţinuţii de la Gherla şi să răscoale 
țărănimea -şi studenţii din-Ctuj.-Locotenentui Teodor 
Mărgineanu a fost executat, iar ceilalți au primit 
condamnări la muncă silnică pe viaţă. 

La 7 mai 1947 medicul veterinar losif Capotă a 
fugit şi a stat ascuns în comunele Brăişoru, jud. Cluj, 
şi Pieni, jud. Alba. În 1949 a înfiinţat o grupare şi, cu 
ajutorul lui Al. Dejeu, a multiplicat 3.500 manifeste la 
maşina de scris şi a procurat armament. În oct. 1957 
au fost arestaţi 24 partizani, iar Capotă şi Dejeu au 
fost condamnaţi la moarte în 1958. 

Gh. Gheorghiu, zis Mărăşeşti, decorat cu Ordinul 
"Mihai Viteazul” pentru bravură în anul 1917, a iniţiat 
şi condus organizaţia "Echipa Cruce şi Spadă”, în 
1948. În luna septembrie, împreună cu Gavrilă Forțu, 
redactează şi răspândeşte manifeste în Bucureşti şi 
comuna Bologa, jud. Cluj. Traian Mereu din Săcueni- 
Bihor, Gheorghe Pituru şi locotenentul Aurel Potra 
au multiplicat şi au difuzat manifeste pentru românii 
din Munţii Apuseni. În iama 1948-1949, au recrutat 
membri în Bucureşti, Moldova, Braşov şi Cluj. Au 
proiectat atacarea depozitului de muniții de la Zam 
Sâncraiu, la poalele muntelui Vlădeasa. În aprilie 
1949 s-au operat arestări în Bucureşti şi Huedin. 


Rezistența armată a atins apogeul în anii 
1948-1953. Un număr mare de grupări au fost 
depistate de Securitate, impresionând amploarea 
fenomenului. Trădarea a jucat un rol major în 
anihilarea rezistenței. 

Răspândirea pe întreg teritoriul țării, la munte 
şi la câmpie, componenţa eterogenă din punct de 
vedere social şi politic, cuprinzând segmente din 
toate categoriile sociale, i-a dat şi caracter național. 
Legionari şi militari au luptat alături, intelectuali, 
studenți şi țărani, împotriva duşmanului comun. 

Rezistența anticomunistă pe țară a avut două 
caracteristici primordiale (care reies clar din 
documentele vremii şi din mărturii): 

- Caracter naționalist, . indiferent că a fost 
'constituită din legionari, țărani, intelectuali, militari. 
Scopul -rezistenței era salvarea țării de regimul 
comunist - sau măcar salvarea demnității poporului 
român. Toţi aveau conştiinţa că: reprezintă 


adevăratul stat român, şi nu cel impus cu 

forța de Armata Roşie şi consilierii 

sovietici, cu aprobarea dernocrațiilor 
occidentale; cu această conştiinţă s-a 
luptat şi s-a murit. De asemenea, aveau conştiinţa că 
reprezintă adevărata armată română, cea care apără 
pământul şi spiritualitatea românească de invazia 
străină; drapelul sub care se lupta era tricolorul 

_ Caracter creştin: Biblia se afla în ranița fiecărui 
luptător; s-a luptat cu credința că luptă pentru 
prezența lui Hristos în sufletul neamului nostru, 
pentru valorile creştine, pentru adevăr şi dreptate, 
pentru ca neamul nostru să rămână creştin aşa cum 
a fost în cei 2000 de ani. 

lată TESTAMENTUL grupului făgărăşean de 
luptători în rezistența armată anticomunistă de pe 
Muntele Buzduganu, scris în Săptămâna Mare a 
anului 1954 şi păstrat până azi, care se constituie în 
mesaj pentru generațiile viitoare (deşi unul dintre 
şefii acestui grup, lon Gavrilă Ogoranu, remarca 
amar că... nu prea are cui să-l transmită, din cauză 
că tinerii de azi sunt indiferenți, egoişti şi laşi...): 

"Pe potecile munților acest grup de tineri n-a 
purtat numai arme, Alături de onoarea, mândria 
şi conştiinţa libertății neamului nostru, alături de 
durerea ceasului de față, în inima şi crezul nostru 
am avut o povară scumpă: visuri, doruri şi 
gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi 
gânduri izvorâte şi hrănite din dragoste pentru 
neamul nostru. Şi aşa am înțeles noi neamul nostru: 
o dâră de foc sfânt pierdută în negura vremilor. în 
care, din loc în loc, strălucesc sori şi luceferi, într-o 
ploaie de stele care izvorăsc din hăul trecutului, de 
dincolo de vremea dacilor nemuritori. (...) 

La daci era obiceiul ca la zile mari să se 
jertfească de bună voie unul din cei mai buni de-ai 
lor. Nu era admis oricine, ci cei mai buni. Pe linia 
aceasta vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se 
va găsi mai bun în slaba noastră ființă pământeană: 
libertatea noastră, tinerețea noastră, renunțări la o 
viață tihnită. (...) 

Nu am luat arma în mână pentru ambițiile 
noastre, ambiţii deşarte de mărire omenească, nici 
din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni. 
Cu atât mai mult suntem departe de meschinele 
probleme materiale. Nici pentru pofta de îmbogăţire 
în-viitor= Nici unul dintre noi nu avem averi de 
apărat, nici interese de clasă. (...) Ceea ce ne-a 
mânat aici a fost dragostea de Neam, liberă de orice 
meschinărie. . 

Am învățat să privim neamul nostru, ca de altfel 
orice în lume, prin prisma dragostei. Exişti în măsura 
în care iubeşti şi te înalți în măsura în care te jertfeşti 
pentru această iubire. Noi nu admirăm Neamul 
nostru, nici căutăm să-l înțelegem şi studia în 
virtutea oricărui principiu  scomit de mintea 
omenească. Noi îl iubim aşa cum e. Aşa cum îşi 
iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu 
oricare altul. Nici în gând, cum nici o mamă din lume 
nu şi-ar schimba copilul ei. 

n inima şi mintea noastră n-au încolțit 
niciodată visuri de emigrare prin nu ştiu ce ţări 
fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durenii şi 
bucuriilor lui, ai destihului lui, în valul căruia voim şi 
noi să ne contopim soarta noastră cu a lui. 

Noi nu admirăm şi nici nu lăudăm în cuvinte 
deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim 
numele ca soclu, pe care să înălțăm statuia 
nimicniciei noastre. Noi îl iubim la Valea Albă. Şi ne 
plecăm. -spinarea alături de Aprodul Purice. ca 
Domnul să încalece. Şi simţim ca o adiere dulce 
cuvintele de mulțumire ale lui Ştefan. Întindem o 
mână de frate peste veacuri apărătorului 
Sarmisegetuzei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în 
opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moților lui 
Horia şi lancu. (...) 

lar voi, dragi camarazi căzuți din rânduri, ne- 
ați legat prin jertfa voastră cu putere în lupta din 
cae nu putem să ieşim decât biruitori sau morți. 

(5) 

Aceste gânduri, adânc frământate în nopți lungi 
de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor 
sau în ceasurile de veghe cu arma în mână, vi le 
închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al 
dragostei ce vă purtăm, ca unora ce le va fi dat, când 
noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească 
marea şi strălucita biruință românească.” . 


ţ Șursa; "Cuvântul Legionar” nr. 48, 49, 50 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: Puteţi prezenta două-trei stiluri diferite de luptă politică? 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2014 29 19 


NE 


IE Zuma Ledaaliei 


ABONAMENTE PE ADRESA 
Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucurt 
el 0746 700117 

Prețul unui abonament pentru un an: 


50 RON pentru ţară (Bucureşti şi provincie); 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 
Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 
CONT lei: ROO7CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: RO52CECEB10082EUR3751731 


t 


Mulţumim simpatizanţilor care au făcut donații: Grigore Tărâtă din Ceahlău (1 000 lei), Eugen S. din Germania (200 euro) 
Manfred Raschka din Germania (200 euro), Mandici A. din Suceava (200 lei), Dimitrie Cărbune din Rădăuți (care ne donează lunar câte 
o sută de lei), precum şi domnului din Bucureşti care doreşte să rămână anonim (100 lei). Dumnezeu să-i răsplătească înzecit! 


Sever Buzdugan - Cluj: 
"Gaudeamus igitur” reprezintă 
primele cuvinte dintr-un vechi 
cântec studențesc german, 
compus în latineşte şi care, î 
popularizat prin diferite piese 
de teatru, operete şi chiar o 
operă, a fost îmbrățişat ca imn 
al studenților. "Gaudeamus 
igitur, iuvenes dum sumus“ 
("Să ne bucurăm, aşadar, cât 
suntem tineri”). Ca expresie 
se foloseşte de obicei numai 
primul cuvânt: "gaudeamus” 
('să ne veselim”). Ridicând un 
pahar de vin în mână, se 
adaugă câteodată şi "ergo 
bibamus” ("deci să bem”), la o 
agapă colegială de sărbătorire 
a unui eveniment. 

Adriana  Chendea  — 
Constanța: Eteria 
("Societatea prietenilor”) a fost 
o organizaţie secretă creată la 
Odesa în 1814 care avea ca 
scop eliberarea creştinilor (cu 
precădere a grecilor) de sub 
stăpânirea otomană, şi întemeierea unor state 
creştine libere (preocuparea principală era crearea 
unei Elade libere, frontierele acesteia nefiind 
specificate, dar se spera tot înconjurul mării Egee, cu 
capitala la Constantinopol). În 1821 Eteria a decis 
declanşarea revoluţiei, dar erorile făcute încă de la 
început de Al. Ipsilanti, devenit epitrop general al 
Eteriei, aveau să-i creeze grave dificultăți şi să-l 
ducă în conflict cu Tudor Vladimirescu care a condus 
Revoluţia de la 1821 din Țara Românească. Eteriştii 
l-au asasinat pentru că avea ca obiectiv nu numai 
înlăturarea dominaţiei Porții, ci şi a domnitorilor 
fanarioți greci. Ca urmare a acțiunilor nechibzuite a 
conducătorilor, revoluția eteriştilor a eşuat, fiind 
înăbuşită de puterea otomană. Presiunea statelor 
occidentale i-a silit însă pe turci, după nouă ani de 
lupte şi de represiune, să recunoască independența 
Greciei centrale (Etolia, Beotia, Eubeea, Atica, 
Peloponezul şi insulele Ciclade) în 1839. Alexandru 
Ipsilanti era descendent direct al domnului 
Constantin Brâncoveanu. A intrat de timpuriu în 
armata rusească, a rămas ciung în urma luptei de la 
Dresda şi a ajuns până la gradul de maior. Devenit 
epitrop general al Eteriei, cu o armată strânsă în 
Basarabia şi formată din greci, macedoromâni, 
bulgari, sârbi, albanezi şi amăuţi, a trecut în 
Principate, bazându-se şi pe ridicarea populaţiei de 
aici (febr. 1821), şi mai ales pe sprijinul domnitorului 
moldovean Mihail Şuţu de la laşi, unde turcii 
fuseseră măcelăriți. În Țara Românească a intrat în 
conflict cu Tudor Vladimirescu, acesta fiind asasinat 
în mai 1821. Rusia dezaproba această revoluție, iar 
populaţia Principatelor Române o ura din cauza 
jafurilor făcute de eterişti şi a uciderii lui Tudor 
Vladimirescu. Oştile turceşti au sfărmat armata 
Eteriei în lupta de la Drăgăşani din iunie 1821, deşi 


grecii erau de trei ori mai numeroşi. Se spune că 
lupta a fost pierdută din cauza lui Ipsilanti care a 
rămas cu trei ore în urma armatei. A doua zi i-a 
numit pe oamenii săi "turme nemernice de sclavi" şi 
i-a părăsit, trecând în Transilvania. De aici a fugit la 
Viena, unde peste câţiva ani a murit în mizerie, 
nebun, în închisoare (1828). 

Andrei Stroe — Călăraşi; VASILE MOTRESCU 
este o figură emblematică a rezistenţei 
anticomuniste din munţi. Era un "țăran sărac, fără 
ştiinţă înaintată şi fără educație politică”, aşa cum se 
autocaracteriza (avea şapte clase primare). Nu-şi 
dorea de la viaţă nimic altceva decât să trăiască 
liniştit în satul lui, cu soția şi cu copiii. S-a văzut însă 
nevoit să se transforme în luptător. Nu vremurile 
dramatice l-au transformat, ci doar i-au oferit prilejul 
de a se descoperi şi de a arăta cine era cu adevărat. 
Născut în Vicovu de Jos (jud. Suceava), luptase pe 
frontul de Est, în Crimeea, în Divizia Vânători de 


Munte, apoi, în 1944, când trupele sovietice 
ocupaseră Nordul Bucovinei, făcuse parte din 
unitatea de gherilă condusă de Vladimir 


Macoveiciuc, apoi din grupul Cenuşă, participând şi 
la o ciocnire cu sovieticii, aceştia fiind împiedicaţi 
timp de trei zile să ajungă la Putna, dând răgaz astfel 
armatelor germane şi române să se retragă. Partizan 
în munţi, îmbolnăvindu-se şi fiind şantajat cu familia, 
se predă în 1951 şi acceptă să intre în Securitate. 
Este trimis din nou în munți ca să lichideze grupul lui 
Ogoranu, apoi pe cel al lui Vatamaniuc. De fiecare 
dată însă "ratează" misiunea, făcând front comun cu 
partizanii şi împuşcându-i pe securişti. Au rămas de 
pomină vorbele lui: "Ce, chiar credeați că o să-mi 
vând eu frăţiorii?” A fost prins prin trădarea lui Nicolai 
Calancea şi executat în 1958, după 10 ani de 
haiducie. Avea 38 de ani... S-a păstrat în arhiva 


TSEN 1503-9311 


Redactor-şef: 
Colegiul de redacție: 


Nicoleta Codrin 
Corneliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Birzeanu, Vasile Păduraru 


Secretar redacție: Corneliu Mihai 


Relații 
cu publicul: 


Tel: 


0746 700117 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti 
e-mail: cuvantul-legionarzelea-codreanu.com 


Securităţii jurnalul lui scris în 
munți, dezvăluind o frumusețe 
sufletească tulburătoare, 
alături de câteva poezii, de 
scrisorile  incisive adresate 
1 autorităţilor, de "testamentul 
său şi de un mic ghid al 
rezistenței în munți. Stările 
sufleteşti consemnate 
impresionează prin 
intensitatea trăirii: eroul nu e 
"de piatră”, e deprimat, 
disperat, ar vrea să se bucure 
şi el de viață... Dar nu cu 
prețul demnității de om şi, mai 
ales, nu vânzându-şi 
conştiinţa! Bunul simţ 
țărănesc îi spune că un om nu 
poate face nimic împotriva 
unui sistem, dar, în acelaşi 
timp, că trebuie să aleagă 
tabăra în care vrea să fie, că 
nu poate rămâne indiferent la 
ceea ce se întâmplă. După 
1990 s-au publicat în mai 
multe ediții. Este cea mai 
valoroasă piesă pe care a 
scris-o un luptător, chiar de la locul faptei, o proză 
totală, autentică. Forța de caracter a lui Vasile 
Motrescu, curajul şi simțul onoarei conturează 
profilul a ceea ce numim un EROU. Pentru cei care 
sunt deprimaţi de pasivitatea şi de trădările 
românilor, existența lui Vasile Motrescu constituie un 
"recurs la optimism”, după cum remar rin Lavric. 
Laurenţiu Toma - Deva: La intrarea României în 
primul război mondial, regele Ferdinand a promulgat 
un Înaltul Decret prin care s-a instituit ordinul militar 
de război "Mihai Viteazul” organizat pe trei clase, 
ordin care reprezenta cea mai importantă distincție 
care se putea conferi ofițerilor pentru fapte de 
eroism. La finalul conflagrației s-a stabilit un sistem 
de decoraţii de război care cuprindea, pentru ofițeri, 
ordinele „Mihai Viteazul” (cu trei clase), "Steaua 
României” şi "Coroana României” (cu panglica 
medaliei „Virtutea Militară”), iar gradelor inferioare şi 
trupei li se atribuiau medaliile "Virtutea Militară de 
Război” (cu două clase) şi "Bărbăţie şi Credinţă” (cu 
trei clase). Aceasta din urmă este decorația despre 
care ne întrebaţi, cea pe care a primit-o dl. Grigore 
Tărâță din Ceahlău în cel de-al doilea război 
mondial, domnia sa având gradul de caporal. În timp 
ce Ordinele "Steaua României” şi "Coroana 
României” au fost conferite tuturor ofițerilor activi sau 
în rezervă ai Armatei Române, participanţi la război, 
"Mihai Viteazul” a fost foarte "greu" dat, doar 300 de 
ofițeri primindu-l. De aceea a devenit un adevărat 
simbol al eroismului şi al capacității de comandă, 
fiind una dintre cele mai rare şi mai prestigioase 


decorații. 
Miooleta Godria 


14011 


II 


e O 
“a O 
=== 3) 


E O 


| 


E LO 


84 


===> 


9 


ȘI 


2014 


—