Ethos Romanesc nr. 1, 24 iunie 1997

Arhanghelu 


Mihail _/ 


In faţa situaţiei de mai sus, m-am hotărit hotărit să stringem rîndurile şi să contin- * 
să nu merg nici cu o tabără, nici cu _uăm lupta sub protecţia aceleiaşi Sfinte 
cealaltă. Nici să mă resemnez, ci să încep 
organizarea tineretului pe răspunderea 


mea, după sufletul şi capul meu şi să con- 
nul Wupta, var nu să capitulez. În mijlocul 


acestor frămintări şi ceasuri de răscruce 
ne-am adus aminte de icoana care ne-a; 
ocrotit în închisoarea Văcăreşti. Ne-am 


căminul nostru din laşi, âin altarul bisericii 
„ Sfintul Spiridon, unde o lăsasem cu trei ani 
în urmă. La aceste ginduri, grupul 
"Văcăreşti s-a alăturat imediat. Peste cite- * 
va zile am convocat la laşi, pentru vineri, 
24 iunie 1927, ora z seara, În camera 
mea din str. Florilor No. 20, pe Văcăreşteni 
şi pe puţinii studenţi care mai rămăseseră 
legaţi de noi. Într-o condică, cu citeva 
minute înainte, scrisesem următorul ordin 
de zi, numerotat cu No. 1: 


"Astăzi, Vineii, 24 lunle 1927 (Sf. lon 
Botezătorul), ora zece seara, se_Înfl- 
ințează: «LEGIUNEA ARHANGHELUL 
MIHAIL», sub conducerea mea. Să vină 
în aceste rînduri cel ce crede nelimitat. 
Să rămină în afară cel ce are îndoleli. 
Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe 
Radu Mironovici”. 


Corneliu Z. Codreanu 


Această primă şedinţă a durat un minut, 
adică atit cit am citit ordinul de mai sus, 
după care cei prezenţi s-au retras, 
răminind ca să cugete dacă se simt destul 
de hotăriţi şi tari sufleteşte, pentru a păşi 
într-o asemenea organizație unde nu era 


Corneliu ZELEA CODREANU nici un program,. singurul program. fiind 


Din Rarău la Detunata, 
Plinge ţara; geme gloata. 
Din Orhei la Feldioara, 


Muştele şi ploşniţele 
S-au umflat cit coşniţele. 
Vin de-a lungul şi de-a latul, 


larbă nu se mai rigică, 
„Ci cucută şi urzică. * 
Lanţul, lacătul, căluşul 


Sera PI A oi 


viața mea de..lupte de pină atunci şi a 


timp de gindire & da-cercetare a conştinței 
lor, pentru 'a “vedea dacă nu au vreo 
îndoială sau rezervă deoarece păşind aici 
vor trebui toată viața lor să meargă Inainte». 
fără nici o şovălre. * * -* +- EI A; 

„Intima: noastră stare sufletească din _ 
care s-a născut Legiunea a fost aceasta: 
nu ne interesa_dacă vom birui, dacă vom 
cădea înfrinți sau dacă vom muri. Scopul 
nostru era altul: de a merge înainte, uniți. 
Mergind împreună, uniţi, cu Dumnezeu 
înainte şi cu dreptatea neamului romă-_ 
nesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, Infrin- 
gerea-sau moartea, ea va fi binecuvintată 
şi va da roade pentru neamul nostru. Sint 
înfringeri şi sint morţi care trezesc un 
neam la viață, după cum sint şi biruințe 
dintre acelea care-l adorm, spunea profe- 
sorul lorga, odată. Ne-am strins şi mai 
mult În jurul icoanei. 

Şi cu cit greutățile ne vor asalta şi loyi- 
turile vor curge mai grele peste noi, cu atit 
vom sta mai mult sub scutul Sfintului 
Arhanghel Mihail şi la umbra sabiei lui. El 
nu mai era pentru noi o fotografie pe o 
icoană, ci îl simțeam viu. Acolo la icoană, 
făceam de gardă cu schimbul, zi şi 
noapte, cu candela aprinsă. 


“Joacă strba tirfei roşii; 
Sirba temnicerilor 
Pe jalea durerilor. 
Alelei, groparule, 
Lotrule, tilharule, 
Pune mina pe lopată 
Şi fă groapa lată, lată, 
Ca să-ncapă jalea toată. 


camarazilorimel arg.i Chiar 
Icoane. În acest.scop, ea a fost'adusă:la 4 camarazilor ăraelă ăinb0araa e ae 


Plinge gloata, geme ţara. 


Din Codrii Cosminului 
La Crucea Măcinului, 
Din obcina bradului 
La zănoaga vadului, 
Spurcăciunea iadului. 
Pacostele, caznele, 
Beznele, năprasnele, 
Molimile venetice, 
Cu harapnice şi bice. 
Că pe toate căile 
Au pătruns potăile, 
Că din toate pustele 
_S-au vărsat lăcustele 
Şi pe toate uşile 
Ne-au intrat căpuşele 
Să-şi indoape guşile. 


E e. pg E a „| „LE... 


Din Ceahlău la Retezatu, 
Vin ca riia şi bubatul, 

Cu năduful şi oftatul. 

Pe ceafa săraculul, 
Bubele dalacului. 

Pe pragul cerdaculyi, 
Ghearele “ortacului”. 

Pe singele veacului, 
Tontoroiul dracului. 

Şi de cînd aşa ne spurcă, 
Ducem guşterii în cîrcă, 
Somnu-i dinte de năpircă, 
Noaptea,.rug şi luna - hircă. 
Ziua scade tot mai mică, 
Apele s-ascund de frică, 
Spaimele ne trag de chică 
Şi cînd lacrimile pică, 


Ne sînt cina şi culcuşul. *, 
Ochii, dacă vor lumină, 
Vin zăvoarele să-i țină. 
Pasul, dacă vrea să-nfrunte, 
Vin cătuşele mai crunte. 
Miinile, dacă se roagă, 
Vine lanţul şi le leagă. 
Limba, dacă vrea să spuie, 
Uite-o țintuită-n cuie! 

Şi răscoala, dacă muge, 
Uite chei, uite belciugel 
Ride foamea la fereastră, 
Stă robia-n casa noastră - 
Şi în fața porţii, gata 

Să ne-nşface beregata. 
Joacă temnița, turbata. 
Toţi hingherii şi codoşii - 


Fă-ne loc de-ngropăciune 
Peste oasele străbune. 
Pune-ne-n pămint cu toții, 
ŞI strămoşii, şi nepoţii, 

Şi ne-aşază pe morminte 
Munţi cu cremene fierbinte, 
Peste fiu, peste părinte. 
Inima să nu mai ştia - ; 
De prăpăd şi de robie. 
Bieţii ochi să nu mai vadă 
Fiarele dind ghes la pradă. 
Şi urechea să n-audă 

Nici bejenia zăludă, 

Şi nici hohotul de iudă 
Peste vaietul de trudă, 
Peste țara care-asudă, 


Ruptă-n dinți de haita crudă. 


RESTITUIRI ISTORICE b 


24 iunie 1997 


Ridică-te, 
Gheorghe, 
ridică-te, 
Ioane! 


Nu pentru-o lopată de rumenă piine, 

nu pentru pătule, nu pentru pogoane, 
ci pentru văzduhul tău liber de miine, 
ridică-le, Gheorghe, ridică-le, loane! 


Pentru singele neamului tău, 
z „Curs prin şanţuri, 

ii, pentru cintecul tău sinți / 
pântni lacrimă soarelui țăi pus În ! 

. nidică-ta, Gheorghe, ridică-te. loanel 


“4ci ca să aduni chiud pe tăpşane 
0 claie de zări şi-o căciulă de stele, 
ridică-le, Gheorghe, ridică-te, loane! 


Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi 
şi-n ea să te-afunzi ca! 

un cer în bulboane 
şi zarzării ei peste line să-i scuturi, 
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, loane! 


Şi ca să-ți pui tot sărutul fierbinte 
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, 
pe toate ce slobode-ţi ies înainte, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, loane! 


Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri: pe lunii! 
Ridică-te, loane, pe sfinte ciolane! Ss 
Şi, sus, spre lumina din urmă-a furtunii, 
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, loane! 


"Nu pentru minia'scrişnită-n măsele |: 


i 


“săi. au' stirniţ 


"doilea război mondial. Astăzi 


troversele asupra Mişcării Legionare 
sint departe de a fi încheiate. Nu este 


îi 


„Se împlinesc pe 24 iunie 


decenii de la înființarea 
Arhanghelului Mihai! 
tineret constituită din nă 
citorva tineri entuziaşti, 


denţi moldoveni 


al-culturală şi politi 


-» Concepţiile 


vil polemici 
(perioada interbelică), dar 


cazul să insistăm acum asu 


mentelor timpului. 


publică din România 


ta erau taxate 


România continuă să 
legionarismul. 


Comandamente 


i 


culise, şi alte varbe mari 
eputinței, nu se cunosc 


PE Ay ta tra 
cai d aut act aia ata Atata a N a) a Spa a 


EUGIAi CERNAHOSCHITEIA 


Rolul jucat de studențimea 
română în resuscitarea morală 
a Neamului în perioada inter- 
belică este bine cunoscut. De 
asemenea, rolul acesteia, al 
tinerei generaţii în generat în 
rezistența opusă instalării 
comunismului după 1944 este, 
de asemenea, de notorietate. 
În 'decembrie 1989, printre 
tinerii care au înfruntat 
gloanțele s-au aflat şi numeroşi 


studenţi, Dar lupta a continuat * 


sub alte forme mult după aceoa 
şi .mal continuă și astăzi, 
Cuvintele lui Octavian Goga, 
aşternute pe hirtie. în timpul 
marilor mişcări studenţeşti din 
anii '20 au însufiețit şi lupta gen- 
erației actuale. ' i 
rezul şi visurile generaţiei 
actuale* au rămas în eseni 
aceleaşi, iar metodele de | 
s-au adaptat noilor condiţii, Dar 
care sint aceste crezuri? Cu 
excepția unor mişcări "dirijate 
de forțe politice interesate, 
marea majoritate a reven- 
dicărilor tineretului studios şi a 


- acţiunilor sale civice şi politice 


au pornit de la afirmarea valo- 
rilor naţionale şi de la 
ataşamentul faţă de 
democrație. La scurt timp de la 
Revoluţie, tinerii au descoperit 
că viitorul lor, ca și cel al întregii 
naţiuni, este grav amenințat. 
Confuzia valorilor, decăderea 
morală, dezastrul economic, 


organizaţie de 
mute) şi crezul 
€ trinşi sub 
Icoana Sfintului Arhanghel Mihai de la 
Mănăstirea Văcăreşti,” grupul de stu- 
: | va pune bazele 
Mişcării Legionare, organizaţie spiritu- 
că cu zeci de mii de 
membri şi sute de mii de susţinători.” 
şi acţiunile ad 


pra acestor se 
probleme. Este datoria istoricilor să o 


facă după o atentă selecționare a docu- 
Important 
impactul pe care ideile politice de 
dreapta, de sorginte legionară, îl mai 
Creează (sau nu) în mediul românesc 
de astăzi şi cum reacționează opinia 
la difuziunea unor 
astfel de idei. Desigur, patru decenii de 
Comunism au sădit în mintea românilor 
un anumit fel de a privi mişcările naţion- 
al-creştine interbelice din România. . 
Orice curent sau idee politică de dreap- 
r drept fasciste, trebuind 
să ajungă la lada cu gunoi a istoriei. 
Evenimentele din decembrie 1989 

nu puteau să aducă imediat o schim- 
bare de mentalitate în păturile sociale 
româneşti. Îngrijorător este însă modul 
în care autorităţile "democratice". din 
aprecieze 
Nici fosta, nici actuala 


„ "Tinerimea este resortul însutiețirii unul neam, ter. 
'momaâtrul spiritului de Jertă al.societăţii. Zile ca cele de 
astăzi trebuie: să-i arate înălțimea morală, Înţelepcl: 
unea politică, cumpătul diplomatic,. tergiversările de 
"din camera. de vechituri a 
încă la aceşti iluminaţi cu 
ochi aprinşi. Le vor primi o dată cu reumatismele, dar 
pînă atunci singele trebuie să fiarbă “ŞI credinţa să-şi 
ceară drepturile ei”. (Octavian Goga) pe e A) 


erenţilor 
În epocă 
şi după al 
încă, con- * 


putere nu au su 


este 


impune în 


acestor 


teroriştii. 


afaceri 


incoerența organizatorică, 
dezordinea. şi corupția, exodul 
populaţiei, risipirea inteligenței 
naţionale, destrămarea cor- 
purilor profesionale, erau atunci 
- şi sînt, din păcate, şi acum - 
realități dramatice ale societății 
noastre. În fața acestei 
provocări a istoriei, în care 
aidoma ca într-un coşmar, 
fiecare mare generaţie a aces- 
tui Neam este obligată să 
retrăiască ceea ce au suferit 
alţii, iar studenţii au Caz primii 
la luptă. A fost mai întii Pia 

Universității, cu toate realizările 
sau eşocurila el, Valul de soll- 
daritate care a cuprins toală 


oldovei, unde. momentul 
creării primei zone libere de 
neocomunism a avut şi o altă 
semnificație: începutul coag- 
ulării unei mişcări studenţeşti 
puternice, autentice. În buna 
tradiție a acestor locuri, stu- 
denții ieşeni nu au dat uitării 
formele. interbelice de luptă: 
grevele studenţeşti din 1990 şi 
1994 au debutat cu ocuparea 
clădirilor universităților. ieşene, 
apoi protestul s-a propagat şi a 
fost adoptat de marea masă a 
studențimii. Asemănările nu au 
vizat numai forma de protest. 
Hotărirea, determinarea, voința 
de a aduce lucrurile pe făgaşul 
lor normal, în beneficiul întregii 
Naţii au constituit toate punți de 
unire cu trecutul interbelic. Ca 
şi generaţiile anterioare, nici 
studențimea modernă nu a fost 


ra s-a propagat şi în capitala . 


acum, 


Ei, d 


portat și nu suportă să 
Vorbească despre 


Legionară altfel decit negativ. La opt ani 
de la Revoluţie, SRI şi autoritățile 
statale nu vor să facă o deosebire între 
legionari şi fascişti, deşi orice istoric de 
bun sim| poate oricind proba mari difer- 
"ențe de substanță între termeni. Se 
| ] mod cert o reconsiderare 
„IStorică asupra Mişcării Legionare. 
Daca România este un stat 
atunci nu este posibil ca foştii activişti al 
PCR să-şi păstreze salarii i 
locurile din Viața publică, 
: torționari, 
legionarii, să fie echival 


Mişcarea 


democratic, 


e, pensiile şi 
iar victimele 
între care şi 
A laţi cu asasinii şi 
Mişcarea îşi are desigur 
păcatele sale pentru care a plătit 'sufi- 
cient în faţa istoriei, nu mai multe însă 
decit alte partide "istorice", precum PNȚ 
şi PNL şi chiar PSDR (să nu uităm fuzi- 
unea cu comuniştii), şi incomparabil 
mai puţin decit comuniştii ale căror 

prosperă şi 


sub 


* 


AI NR acoperirea unei legislații 

= SEPI echivoce. Trebuie spus 

Cr PA co „Clar; astăzi, *Mişcarea 
"Legiunii 


Legionară, ca organiza- 
ție politică, nu mai 
există în România şi] 
1 consecință nu reprezin: 
tă un pericol, pentru 
nimeni, neputind fi nici- 
cum "principala 
amenințare la securi- 
tatea naţională" aşa 
cum se lamenta fostul 
director al SRI, Virgil 
Măgureanu, în raportul 
pe anul 1995. 
Faptul că : ideile: de 
dreapta n-au dispărut 
Încă, că mai există tineri 
entuziaşti, şi publicaţii 


afiliate unor grupuri politice şi culturale 
formate din bătrîni legionari, nu poate 
decit să bucure, deoarece echilibrează 
peisajul politic românesc, mult aplecat 
Înspre stinga. 


Din păcate, lipsa de adeziune din 


» rindurile bătrinilor legionari va întirzia 


mult constituirea unui partid puternic de 
dreapta în România. Rămin ideile 
legionare-şi nimeni nu le va putea con- 
testa dacă nu va dori să-i conteste pe 
Mircea Eliade, Nae Ionescu şi Petre 
Ţuţea, care, oricit de mult îi deranjează” 
pe politicienii de astăzi, au fost totuşi 
lideri de opinie ai legionarismului romă- 
nesc. După 70 de ani de crez național- 
ist-creştin, veteranii Legiunii de pe toate 
meridianele lumii se întorc zilele aces- 
tea în vechea capitală a Moldovei. Fiind 
perpetuu, după spusele Căpitanului, 


"santinele în 


slujba Neamului”, 


legionarii. revin astăzi în Iaşul tuturor 
începuturilor. . 


scutită de provocări şi piedici 


Dar, întocmai ca generala 


interbelice, * lupta 


asumată în întregul ei şi nu ne- 2 


a fost 


au speriat nici amenințările - 
clare sau mai voalate - nici pre- 
iunile, nici calomniile, nici dez- 
manifestat de 
autorități față de cererile noas- 
tre. E adevărat că nu au fost 


interesul 


” violențe 


directe la 


adresa 


protestatarilor, dar şi aceştia, 
spre cinstea lor, s-au manifes- 
tat strict în cadrul legal, resp- 


„ ingind orice provocări ce 


îndemnau la distrugere şi haos. 
În esenţă, protestul a vizat în 
toate cazurile” determinarea 
puterii de atunci să păşească 
ferm pe drumul democraţiei şi 
al apărării valorilor naţional- 


creştine. Chiar şi reve 


icările 


cu caracter aparent strict eco- 
nomic se reduc de fapt la asig- 
urarea unor minime condiţii 


ru salvgardarea tineretului- 


studios, a cărei inteligență și 


forță de muncă, bine cultivate şi 


utilizate, 


constituie 


poate 


„de activi în 


nte ale mişcării studenţeşti. 
ieşene după decembrie 1989 


averea cea mai de preț a unei 
nații. Dar 


mişcarea  stu- 
dențească ieşeană s-a remar- 
cat şi prin forța apărării altor 
valori fundamentale ale neamu- 
lui: credința creştină, valorile 
românismului, unitatea naţion- 
ală. Este demn de amintit faptul 
că în 1994 studențimea 
ieşeană a aderat, prin 
reprezentanții săi, la protestul 
inițiat de un grup misionar de 
studenţi teologi împotriva modi- 
ficării celebrului articol 200 din 
Codul Penal, cel referitor la 
homosexualitate, sau faptul că 
studenți ieşeni au fost deosebit 
susținerea 
mişcărilor unioniste din 
Basarabia, avind uneori de 
suferit din partea. autorităților 
sofile de acolo (refuzul de a fi 
acreditați ca observatori la 
legerile generale, confiscări 
riale propagandistice la 
Alegenie din 1996 nu 
au: rezolvat, ci au 
adincit unele prob-, 
lemo sau au croat 
altele noi. E adevărat 
că unele aspecte de 
democratizare reală 
au început să înflore- 
ască timid. În aceste 
condiții, Noua 
Generaţie, prin toate 
forțele sale active şi 
conştiente, este 
datoare să-şi asume 
răspunderea acțiunii 
” politice. Construcţia 
societății viitoare cere 
un efort coerent şi 
pragmatic, bazat pe 
competență şi moral- 
itate. Un asemenea 
demers presupune 
luciditate, angajare, 
efort şi răbdare, dar 
şi experiența organi- 
zatorică şi politică 
dobindită în cadrul mişcării stu- 
dențești va fi de un real folos în 
acest ceas de cumpănă. 


„| civilă, 5.000 lei amendă şi 2.000 lei cheltuieli de judecată; 


Scurtă cronologie legionară 


1889 - septembrid 13 - s-a născut | i 
Codreanu, fiul lui Ion Şi al Elizei Cocea nel Zalea 


1902 - iulie 5 - s-a născut la Orăşti 
topopului ortodox lon Moja; pei of, hi e 


1907 - iulie 3- s-a născul în satul Mândra, ju dețul Făgăraş 
Horia S ma, 

1922 - iunie 22 - C.Z. Cod eanu, licei țiat al Facu tății de 
Drept d aşi, 


1923 -, martie 4 - se pun bazele Ligii Apărării Nati 
Creștine, sub conducerea lui A.C Cuza Oz Caan fetal 
împuternicit cu organizarea LAN C pe țară; 


1924 - mai 6-C.Z. Codreanu inaugurează | i 
tabără de muncă voluntară; pnoheni Pra 
1924 - octombrie 25 - uciderea 


, refectului poliţiei di i 
Manciuc, de câtre C 2. Codreanu; E e. CS) cr aș, 


lider incontestabil al mişcării; 


1927 - octombrie - ia ființă la Bucureşti primul cuib legion 
1930 a iunle - se constituie la Bucureşti Garda de de i 
partid politic reprezentind Mişcarea Legionară; 4 

1931 = lanuarie 11 - prima dizolvare a Gărzii de Fier de 
câte lon Mihalache, ministru de Interne în Guvemul G.G 
Mironescu; i 

1931 - martie - Curtea de Apel din Bucureşti pronunță 
achitarea în unanimitate a adepților Gărzii de Fier, 

1931 - august 31 - în alegerile parțiale din Neamţ este ales 
deputat C.Z, Codreanu cu 11.301 voturi, oferind satisfacția 
primei victorii electorale; , 


1932 - martie - Guvernul Iorga - Argentoiânu dispune a 
doua dizolvare a GDF; a 2 . poriesa 


1932 - iulie 17 - în alegerile generale GDF obține 70.000 
voturi, cinci locuri în Cameră; 


1932 - octombrie 20 - se constituie grupul Axa, încadrat în 
Mişcarea Legionară; € 

1933 - decembrie 10 - printr-un Jurnal al Consiliului de 
rit: premierul liberal |.G. Duca operează a treia dizolvare a 


1933 - decembrie 29 - este asasinat la Sinaia |.G. Duca, de 
către o echipă legionară; . 

1935 - martie 20 - se constituie, ca organ politic al ML, par- 
tidul "Totul pentru Țară", al cărui preşedinte este desemnat 
generalul Gh. Constantinescu-Grănicerul; Ş 

1935 - decembrie 6 - 1936 - aprilie 5 - CZ, Codreanu 
redactează primul volum al lucrării cu caracter memorialistic şi 
doctrinar "Pentru legionari”; 

1936 - iulie 16 - este asasinat Mihail Stelescu, pedepsit 
pentru trădare, de către o echipă. de zece legionari 
(Decemvirii); 

) 1935 - noiembrie 24 - pleacă în Spania, pentru a lupta de 
partea lui Franco, echipa celor şapte comandanți legionari: 

1937 - Ianuarie 13 - 1). Moţa şi Vasile Marin sim uaşi pe 
frontul de la Majadahonda; 

1937 - decembrie 20 - cel mai mare succes electoral de 
pină atunci al Mişcării: 478.368 de voturi, adică 15,58%, 
reprezentind locul al treilea, după PNL şi PNȚ; 

1938 - februarie 21 - C.Z. Codreanu dispune autodi- 
zolvarea partidului "Totul pentru Țară”; 

1938 - aprilie 19 - C:Z. Codreanu este judecat şi con- 
damnat la şase luni închisoare; $ 

1938 - mai 23-27 - în fața Tribunalului Militar al Corpului 
Armată Bucureşti se desfăşoară procesul lui C.Z. Codreanu, 
Este condamnat la 10 ani muncă silnică, şase ani degradarea |-* 


1938 - iulle 23 - Horia Sima preia comanda Mişcării 
Legionare în urma arestării lui C. Papanace; 

1938 = noiembrie 29-30 - este asasinat C.Z. Codreanu, 
împreună cu Nicadorii şi Decemvirii. Cei 145 au fost strangulați 
(Pădurea Tâncăşeşti) şi apoi împuşcaţi în spate pentru a se 
invoca fuga de sub escortă; 

1939 - septembrie 21 - premierul Armand Călinescu este 
asasinat de o echipă legionară. Toţi au fost executați şi expuşi 
la locul crimei; 

1939 - septembrie 21-22 - "Noaptea cuţitelor lungi”. 
Execuţia a peste 250 de legionari din toate județele ca răspuns 
la uciderea lui A. Călinescu; 

1940 - iulie 4 - se formează Guvernul |. Gigurtu în care sînt 
Cuprinşi mai mulţi legionari: Horia Sima (Culte şi Arte), Vasile 
Noveanu (Inventarul Avuţiei Statului) şi Augustin Bidianu (min- 
istru subsecretar de stat la Finanțe); 

1940 - septembrie 3-5 - debulul şi desfăşurarea mişcării 
anti-cariiste a legionarilor (Revoluţia legionară, după sintagma 
lui Horia Sima); 

11940 = septembrie 5-6 - Regele Carol al II-lea este nevoit 
să abdice, lăsind ca urmaș pe fiul său Mihai |. Horia Sima este 
numit Comandant în cadrul Mişcării; L 

1940 - septembrie 14 - România este proclamată prin 
decret regal semnat de noul rege Mihai | stat național-legionar. 
Horia Sima este numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri; 

1940 - noiembrie 8 - laşi - praclamat oficial "Oraşul Mişcării 
Legionare”; gr 

1940 - noiembrie 26-27 - asasinatele legionare de la Jilava; 

1940 - noiembrie 27-28 - asasinarea profesorilor Nicolae 
lorga şi Virgil Madgearu; i 

1940 - ianuarie 21-23 - "Rebeliunea legionară”; 

1940 - ianuarie - generalul Anţonescu declanşează 
prigoana _antilegionară, fruntaşii legionari refugiindu-se în 
Germania, 4 

1944 - decembrie 10 - șe formează oficial la Viena 
Guvemul Naţional Român, sub conducerea lui Horia Sima, 

1945 - martie-mai - trupele Guvernului Naţional Român 
acționează pe front mpotriva trupelor sovietice. Capitularea 
Germaniei. Sfirşitul Guvernului lui Horia Sima; a 

1945-1995 = exilul legionar postbelic. În țară legionarii s-au 
dovedit clienții preferaţi ai gulagului comunist (1947-1964). . 
Moartea lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, în 

la, 24-25 mai 1993. 
Open (Emanuel MANOLEA & Marine! ŞTEFAN) 


3 
' 


'ZAOS 


ROMANESC 


Politica momentului 
național ancorată 
in eternitatea neamului 


4 


“Ţelul final nu este viața 
„__ „Ci Învierea. Învierea neamurilor 
În numele Mintuitorului Isus Hristos”. 
(Corneliu Zelea Codreanu) 


TIE RET ROD pare 
atat treia Must X 


Dăinuie în existența milenară a romanilor un TUMULT, 
uneori ascuns, neînțeles, de care unii chiar se tem; 
ascultind ca român această poruncă, Inexprimabilă în 
cuvinte, ci doar în fapte, privind la cel din Jur, la cel co se 
fac că nu înțeleg, te gindeşti dacă merita să-ți asumi 
riscul unei vieţi de misionar al neamului. Această reținere 
vine din confruntarea cu realitatea, descurajantă, din ten- 
tația compromisului, a imitaţiei comportamentului domi- 
nant - INDIFERENȚĂ, APATIE, FRICĂ, LĂCOMIE şamd. 
Dar dincolo de aceste aparențe, tumultul există, căci 
nația nu s-a pierdut şi singele românesc mai curge în 
vinele acestor oameni şi dă rodnicie pămintului acestei 
țări. Coborînd în semnificaţiile cele mai adinci ale aces- 
tui tumult, Căpitanul definea ecumenicitatea naţională: 

"Este o stare de lumină interioară. Aceea ce odinioară 
era zăcămint instinctiv al neamului, în acest moment se 
reflecta în conştiinţe, creînd o stare unanimă de ilumi- 
nație întilnită - numai în marile experiențe religioase. 
Această stare de drept s-ar putea numi o stare de ECU- 
MENICITATE NAŢIONALĂ”. (Pentru Legionar, pag. 333) 

Acel care face pasul definitiv, înțelegind politica 
momentului naţional, dumirit de necesitatea jertfei, anco- 
rat în destinul românesc şi ajuns la conducerea țării, "nu 
mai este un stăpin, un dictator, care face <ce vrea>, care 
conduce după <bunul plac>. El este expresia acelei stări 
de spirit nevăzute. Simbolul acelei stări de conştiinţă. El 
nu mai face <ce vrea>. El face <ce trebuie>. Şi este con- 
dus, nu de interese individuale, nici de cele colective, ci 
de interesele NAȚIUNII ETERNE la a căror conştiinţă au 
ajuns popoarele. În cadrul acestor interese, şi numai în 
cadrul lor îşi află maximum de satisfacţie normală şi 
interesele personale, şi cele colective”. 

Sint clipe In istoria unui popor, care nu se mai repetă, 
iar atunci Dumnezeu face ca poruncile Lui să se audă în 
sufletele oamenilor fără jertfirea unor prooroci. Sint sec- 
ole de întuneric, cînd credința rămine o simplă concepție 
învechită, dincolo de Cruciadele unor jertfelnici. Aşa să 
stea lucrurile şi acum? Nu este suficient să te declari 
român şi apărător al idealurilor național-creştine; aceas- 
ta poate apărea ca o simplă poziţie, concepție, sau 
strategie. Căci va trebui să fii recunoscut ca atare, chiar 
de câtre duşmani; mai mult decit atit, ceea ce ţi se părea 
la început o simplă concepție pe care ţi-ai însuşit-o, tre- 
buie să devină CREDINȚĂ. Aceasta nu înseamnă 
fanatism, nu înseamnă extremism, pro sau contra, ci pro- 
funda SIMŢIRE ROMĂNEASCĂ. Numai atunci cînd va 
exista acel chiag de moralitate şi credința românească, 
ce va duce la desăvirşirea mult aşteptatei revoluţii spiri- 
tuale în România - atunci vom spune că a venit MOMEN- 
TUL NAŢIONAL, atunci românii vor putea scrie istorie, 
fără a ține cont de contextul extern, iar Dumnezeu îşi va 
întoarce fața către noi. Dar o politică ce trebuie să 
urmărească momentul naţional, nu trebuie să se 
clădească pe programe politice care de care mai avizate. 
Singurul program al politicii momentului naţional este for- 
marea ELITEI NAŢIONALE pe baza principiilor de bază 
formulate de Căpitan: 

a). curăţenia sufletească 

b). capacitatea de muncă 

c). vitejia i 

d). viața aspră şi războirea permanentă cu greutățile 
aşezate în calea neamului 

e). sărăcie, adică renunțarea voluntară de a acumula 
averi 

f). credința în Dumnezeu 

9). dragostea - 

Această politică nu este utopică, avind oricind repe- 
rul Mişcării Legionare, ca o reprezentare a posibilităţilor 
româneşti de renaștere naţională. Rătăcirea lor în pustie 
trebuie să ne fie experiență şi îndemn spre noi căutări 
căci Marea Biruinţă ("Va veni o vreme cind toate nea- 
murile pămintului vor învia, cu toți morții şi cu toţi regii şi 
împărații loc. Avînd fiecare locul său înaintea tronului lui 
Dumnezeu. Acest moment final <învierea din morţi> este 
țelul final cel mai înalt şi cel mai sublim către care se 
poate înălța un neam” - Corneliu Zelea Codreanu), oricit 
de îndepărtată ar fi, oricît de lungi și negri vor fi anii de 
aşteptare, va veni. £ 


ADA int 4 ie 
eroii ta IN ăi ana al: d 


Eos ea, Ati tat 


; Si pi 


«h e III ră ea 
ai iabicte So ARII UA 


Radu (Demetrescu) 


i Nici ochii dacă-n lacrimi ţi-s. 
FSE Adevăratele întringeri sint lg 


Cornallă CJUCANU 07 
Cunoscut poet legionar, 
ajuns celebru în timpul 
detenţiei impuse de regimul 
comunist, Radu Gyr rămine în 
momoria contemporanilor și a 
posterității sub tiliul, mal mult 
sau mal puțin oficial, de poetul- 
martir al Neamului românesc. 
Profesor la Universitatea 
bucureşteană, laureat al mul- 
lor premii acordate de 
Societatea Scriitorilor Români 
i de Academia Română, 
adu Gyr a făcut parte din pro- 
moția intelectuală, interbelică 
alături de alți colegi de gener- 
ație considerați superproduşi 
ai culturii române: Mircea 
Eliade, Mircea Vulcănescu, 
Petre Comarnescu, Constantin 
Noica, Emil Cioran, Eugen 
Ionescu, fraţii Acterian, Paul 
Costin Deleanu şi alții. 

Radu Gyr s-a atașat de tim- 
puriu crezurilor spirituale şi 
politice etalate de Mişcarea 
Legionară. Component al 
grupului “Axa” (valoare) şi 
redactor al revista cu acelaşi 
nume, Radu Gyr s-a simțit 
atras captivat de ethosul 
legionar şi de personalitatea lui 
Corneliu Codreanu, considerat 
liderul, “învățătorul” “noii gen- 
erații”. Adeziunea lui Radu Gyr 
s-a produs concomitent cu 
integrarea altor intelectuali de 


valoare din generația -sa. “- 


Animatorul grupului. “Axa” era 
binecunoscutul Mişu 


Poetul martir 


i cind sîngeri, II 
rile la vis...” | 


Polihroniade, jurist, istoric şi 
publicist care, alături de Radu 
Gyr, poate fi reclamat drept 
“răspunzător” pentru “glisajul" 
naţionalist al grupării “Axa” şi 
mai tirziu al foştilor criterioniști, 
Cert este că afuxul intelectual 
al anilor '30, resimțit de 
Mişcarea Loglonară, a con: 
tribuit substanțial la fixarea 
unor elemente doctrinare 
legionare şi la asigurarea unui 
imens prestigiu în lumea cul- 
turală românească pentru 
Legiune. Activitatea legionară 
a poetului este strîns legată de 
publicistica de dreapta a 
vremii. A colaborat la “Buna 
Vestire” - oficiosul' Mişcării, la 
"Convorbiri literare”, “Familia”, 
"Porunca Vremii", “Gîndirea” şi 
la prestigiosul "Icanor” redactat 
de grupul bucovinean de la 
Cernăuţi (Leon Țopa, Barbu 
Sluşanschi, Mircea Streinu), 
aflat sub oblăduirea ştiinţifică a 
profesorului de sociologie 
Traian Brăileanu. A ocupat 
funcţii de mare responsabili- 
tate în Mişcare şi a deținut 
gradul de comandant legionar. 
După actul de la 6 septembrie 
1940, în condițiile proclamării 
Statului Naţional Legionar (14 
septembrie '40), Radu Gyr a 
fost în fruntea Direcţiei 
Generale a Teatrelor şi 
Operelor. A contribuit, grație 
statului său în Mișcare, la înte- 
meierea . teatrului se a 
"Baraşeum”, lar printr-o zile 
oficială a mărit numărul per- 
sonalului şi actorilor evrei, ba 


mâi mult, a majorat sub- 
stanțial salarizarea acesto- 
ra (argumente ale celui 
mal barbar antisemitism”) 

Evenimentele din ian- 
uarie 1941 au condus la 
arestarea şi întemnițarea 
poetului. A participat la 
războiul antibolşevic fiind 
grav rănit pe front. 
Instituirea regimului comunist 
în România a aruncat 
Mişcarea și Implicit pa Radu 
Gyr Intr-o nouă prigoana, 
Cutremurâtor şi totodată 
înălțător ni se pare astăzi 
“ultimul cuvint în fața 
Tribunalului Poporului pro- 
nunțat la 2 iunie 1945 de câtre 
poetul idealului răpus. Răpus 
prin monstruoasa cirdăşie 
sovieto-occidentală, ridicată la 
rang de “real polițik”, trădat 
consecutiv 20. de ani, de către 
clasa noastră politică interbe- 
lică, inconștientă și incapabilă 
În a menține şi apăra granițele 
României Mari: 

"Într-adevăr, sint 
naufragii sufleteşti. Eu am 
avut o credință (legionară 
românească şi creştină- 
n.a). Dacă aş spune altfel, 
dacă aş tăgădul-o, dum- 
neavoastră toți ar trebui să 
mă  sculpaţi în obraz. 
Indiferent dacă această 
credință a mea apare astăzi, 
bună sau rea, întemeiată sau 
greşită, ea a fost pentru 
mine o credință adevărată. /- 
am dăruit sufletul meu, l-am 


“ închinat fruntea mea. Cu atit 


E Pi DN PARA ai 4 
aie te apă e AC SV tă LR 


ps SA i 


E 


e at 
a zi 2 


GYR 


4 


stituit şi în puşcăriile comu- 
niste, pe de o parte ținta 
detractorilor şi a torționarilor, 
po de all parle punclul de 
atracție al camarazilor sal, 
Poeziile sale au fost îndemnuri 
la rezistență: şi jerttă 
românească şi creştină. În 
memoria deținuților anticomu- 
nişti rămine  neştearsă 
amintirea competiției lirice 
declanşate între Radu Gyr și 
Nichifor Crainic, un alt colos al 
culturii româneşti dintre cele 
două războaie mondiale, 
reprezeniant al gindirismului 
elnocratic. 

Foștii deţinuţi anticomuniști 
rămin exemple vii ale celei mai 
cumplite experiențe concen- 
traționare din spaţiul românesc. 
Nu credem să existe unul care 
să nu fi rostit în momentele de 
grea încercare, versurile plăs- 
muite de Radu Gyr, alături de 
rugăciunile către lisus. și Maica 
Domnului. Fără a cădea în 
păcatul ereziei, credem că lirica 
mistică semnată de poetul-mar- 
tir, temele absolute reevaluate în 
contextul recluziunii absolute, 
constituie exemple de profundă 
trăire creştină, Probabil, Radu 
Gyr va râmine în conştiinţa cul- 


mal intens sufăr azi, cind o. turală românească t. 
văd sespinsingerată i dettoru 


moarte... E 
Condamnat la muncă sil- 
nică pe viață, Radu Gyr a con- 


de Vasile Militaru, Vasile 
Voiculescu, Sergiu Matei Nica, 
Constantin Dragodan etc. 


Călăi sau victime? 


Pentru luptătorii naționalişti, cel de-al 
doilea război mondial a reprezentat o mare 
tragedie. Monstruoasa coaliție capitalist- 
comunistă a fost un obstacol prea greu de tre- 
cut şi Oculta Internațională a triumfat. 
Naţionaliştii, cei rămaşi în viaţă, au fost nevoiți 
să ia calea exilului sau să suporte răzbunarea 
noilor regimuri. Spania lui Franco şi Portugalia 
lui Salazar nu sînt decit excepţiile care confir- 
mă regula. Judecați şi condamnați la ani grei 
de închisoare, bătuți, torturați, nevoiţi să trăi- 
ască pe meleaguri străine, naționaliştii nu au 
abandonat lupta. Tenacitatea lor proverbială a 
dat roade, chiar dacă mai tirziu decit ne-am fi 
aşteptat. Este nina să observăm situația 
politică a anilor '90. În cabinetul Berlusconi au 
intrat cinci miniştri fascişti, oraşele Orange, 
Marignane, Vitrolle, Toulon, au primari ai 
Frontului Naţional Francez, Partidul Naţional 
Democrat şi Partidul Republican înregistrează 
succese în Germania, în toată lumea, din 
SUA şi pină în Australia, din Norvegia şi pină 
în Argentina, naționalismul ciştiga teren. În 
acest context forțele oculte au declanşat 
numeroase atacuri împotriva naționaliştilor. 
Acţiunile lor se desfăşoară la trei principale 
nivele: 

m Împotriva naționaliştilor în virstă, 
care sint acuzaţi de crime abominabile. 
Două cazuri-au ieşit în evidență. Unul este cel 
al lui Erich Priebke, fost căpitan SS, acuzat că 
a luat parte la masacrul de la Gropile 
Ardeatine. Deşi a trecut de 80 de ani, acest 
om a fost adus tocmai din Argentina, fiind 
descoperit de "vinătorii de nazişti”. Judecat în 
Italia, găsit nevinovat (în fond este vorba 
despre un bătrin neajutorat care nu a făcut 
altceva decit să execute nişte ordine, doar era 
război), a fost reținut imediat după eliberare 
pe baza unui alt mandat ilegal. Un al doilea 
caz, de dată mai recentă, este cel al lui 
Maurice Papon, în virstă de 82 de ani, fost 
funcționar al Regimului de la Vichy. Acesta 
este acuzat de deportarea a 1690 evrei în 
așa-zisele lagăre de exterminare naziste. De 
remarcat că Papon a devenit după război 
şeful poliției din Paris şi ministrul al Bugetului. 
Ce rost au aceste răfuleli acum, la jumătate 


de secol de la sfirşitul războiului, cind acuza- 
ți nu sint deci nişte bătrini suferinzi, care nu 
mai reprezintă un “pericol”. În opinia noastră 
aceste atacuri au scopul precis de a arunca o 
lumină nefavorabilă asupra naționalismului. În 


Italia forțele neofasciste ale lui Gianfranco Fini 
intră în guvern. Imediat este descoperit un 
"criminal de război nazist”, Erick Priebke, 
adus cu mare tam-tam tocmai din Argentina şi 
pus sub acuzare în ltalia. Presa aservită 
Ocultei are gnijă să-l prezinte pe fostul căpitan 
SS ca pe un monstru şi să facă o conexiune 
între Priebke şi naționalismul fascist italian. În 
acest fel se spera la o compromitere a ideii 
naţionaliste. Acelaşi mecanism funcţionează 
Şi in Franța. După succesul extraordinar al lui 
Jean Mane Le Pen în alegerile prezidențiale, 
un respectabil personaj al vieţii politice 
franceze, Maurice Papon, este pus sub 
acuzare pentru nişte crime pe care le-ar fi 
săvirşit pe cînd făcea parte din administrația 
naționalistă de la Vichy. Presa evreiască işi 
intră în rol şi scenariul este gata. Am înfățişat 
aici numal două exemple, dar cazurile de 
acest gen sint numeroase şi scenariul se 
repetă În alte regiuni. 7 

Pa Direct nota liderilor şi formațiu- 
nilor naţionaliste care au succes. Spre 
deosebire de primul nivel, reprezentat de 


compromiterea prin apelul la trecut, la acest al 
doilea nivel, se acțonează fățiş, chiar prin vio- 
lenţă. Exemplul tipic pentru această direcție ÎI 
reprezintă Franța. Fiecare succes al națon- 
aliştilor de la Frontul Naţional este urmat de 
lovituri. După victoria partidului lui Le Pen în 
alegerile locale din Vitrolle, oraşul a fost inva- 
dat de scursurile societății franceze care s-au 
dedat la dezordini şi altercați cu Poliţia. 
Aceleaşi elemente (comunişti, arabi, negri, 
evrei, punkişti) s-au revărsat pe străzile 
Parisului cu ocazia recentului Congres al 
Frontului Naţional, protestind zgomotos 
(acest Congres s-a desfășurat sub deviza 
"Nici de stinga, nici de dreapta, ci francez”). 
lată încă o modalitate prin care se doreşte 
intoxicarea opiniei publice internaționale. Se 
încearcă prezentarea acțiunilor acestor ele- 
mente marginale drept o reacție a poporului 
francez împotriva naționalismului, Clar este 
că aceste jalnice încercări nu fac decit să 
crească prestigiul forțelor naţionale. 
Pe această linie se incearcă prezentarea 
naționaliștilor viitorului, drept nişte ele- 
mente destabilizatoare care ucid negri, dau 
foc la sinagogi şi realizează atentate cu 
bombe. Desigur, există unii tineri care s-au 
îndepărtat de spiritul naționalismului adevărat, 
recurgind la violență, dar aceştia sint o minori- 
tate. Efortul de uniformizare este doar o altă 
fațetă a atacurilor ce vizează comunitatea de 
dreapta.Am înfățişat aici doar citeva încercări 
ale Ocultei de a anatemiza mişcările naționale 
din lume. Recurgind la mijloace variate, se 
încearcă stabilirea unei scheme care să fie 
crezută de opinia publică; de o parte călăii, 
vechii şi noii naționalişti, de cealaltă parte, vic- 
timele, evrei, - comunişti, masoni, negri, 
sectanți. Din fericire pentru omenire, această 
schemă este infirmată de realitate Pentru că 
realitatea este că Erich Priebke era cît pe ce 
să fie linşat de către un grup de evrei furioși, 
pe culoarele Tribunalului din Roma. Reale 
erau şi pietrele şi bitele cu care un grup de 
evrei, băștinași şi homosexuali din Australia, 
au devastat sediul unei edituri naţionaliste. 
Dramatice şi reale în acelaşi timp erau 
scenele în care un mic grup de tineri germani 
a fost nevoit să se refugieze şi să se apere cu 
disperare Într-un metrou, impotriva atacurilor 
unor huligani de stinga, Exemplele de acest 
gen pot continua. ŞI atunci ne întrebăm, 
Călăl sau Victime? 


Calin 


Se enter dn a 


a ma RI LA AA 
ROMA 


WESC 


Mişcările studenţeşti 
în Universitatea ieşeană, în 1919-1922 


Actul de la 1 decembrie 1918 a proiectat 
România întregită Într-o nouă etapă a 
evoluției sale istorice. Marile reforme adop- 
tate în statul național-unitar au operat impor- 
tante mutații la scara întregii țări, accelerind 
procesul de modernizare şi dezvoltare insti- 
tuțională, inclusiv în viața universitară. Pe 
lingă istoricele universităţi de la laşi şi 
Bucureşti se mai adaugă alte două centre 
universitare, Clujul şi Cerăuţiul. Se impune 
recunoaşterea fără echivoc a locului şi rolului 
avut de Universitatea ieșeană în anii războiu- 
lui pentru reîntregire. Î 1917 şi 1918, In 
perioada cea mai grea a conflictului, conduc- 
erea universitară, Senatul şi Rectoratul, a 
inițiat o serie de acţiuni şi manifestări cu car- 
acter patriotic, incluse în cadrul procesului 
general al luptei pentru unitatea noastră 
naţională. Universitatea leşeană a ajutat în 
măsura posibilităților tineretul studios din 
Ardeal, Banat şi Bucovina. Studenţilor volun- 
tari le-au fost echivalate diplomele de studii, 
li s-a permis Înscrierea la orice facultate, au 
fost găzduiţi în căminele şi cantinele univer- 
sitare. Momentul 1918 a fost şi el marcat 
cum se cuvine de Universitatea din laşi, care 
a trimis o telegramă de felicitare şi îmbăr- 
bătare “Comitetului diriguitor al românilor din 
Ardeal”. Reluarea vieţii academice la 
Universitatea ieşeană a stat sub semnul mar- 
ilor prefaceri survenite în viața social-politică 
românească. Ascensiunea ideilor de stinga, 
revirimentul mişcării socialiste sub impresia 
şi imboldul revoluției bolşevice, victorioase în 
Rusia, au amorsat o anumită stare de spirit, 
atit în rindul profesorilor de la Universitatea 
ieşeană, cit şi în masa studențească. Încă de 
la începutul” lunii “decembrie, ziarul 
“Socialismul” anunța că la Universitate avus- 
ese loc o consfătuire organizată de profe- 
sorul Paul Bujor, Petre Zosiu, C. Fedeleş, C. 
Parhon, Traian Bratu şi lon Borcea, care au 
consimțit aderarea la partidul socialist. 
Glisajul stingist al universitarilor ieşeni este 
demonstrat şi prin înființarea în noiembrie 
1918 a Partidului Muncii, cunoscut în epocă 
şi sub titulatura de Partidul Muncitor, partid 
ce va fuziona la 5 decembrie 1918 cu 
Partidul Ţărănesc al lui lon Mihalache. Noul 
partid, cu caracter de stinga, cultiva progra- 
matic ideea “luptei de clasă”, element doctri- 
nar controversat, într-o Românie terorizată 
de o posibilă invazie a Armatei Roşii. Sceptic 
asupra acestei formule destabilizatoare, 
“lupta de clasă”, marele istoric Nicolae Iorga 
a refuzat în două rînduri şefia acestui partid, 
oferită de câtre însăşi fondatorul lon 
Mihalache. 


-ae* V. 


Atmosfera generală de stinga, creată la 
nivelul corpului profesoral universitar, exis- 
tența unor ziare cu orientare socialistă ca 
“Lumea”, "Opinia", “Mișcarea”, “Aurora”, ce 
incitau populația Iaşului, şi în special munci- 
torimea, la manifestații comuniste, anti- 
monarhiste şi antistatale, au contribuit sub- 
stanțial la crearea unor organizaţii stu- 
dențeşti comuniste. Un rol considerabil în 
pregătirea ideilor ros ich și în înființarea 
acestor asociații ale tineretului universitar |- 
au avut studenţii originari din Basarabia şi 
Bucovina, în majoritate evrei, ciştigaţi de 
tezele manist-leniniste, unii dintre ei dovediţi 
agenţi ai Cominternului. Înscrierea lui Timotei 
Marin la Facultatea de Litere şi Filosofie la 
sfirşitul lunii mai 1920 coincide cu un nou 
impuls al mişcării studenţeşti socialiste din 
Universitate. Studentul Timotei Marin s-a 
lansat în organizarea unor manifestații stu- 
dențeşti de amploare, urmărind revitalizarea 
stingii în mediul universitar. Alături de Timotei 
Marin, semnalăm prezența fraților Ipolit şi 
Mihai Derevici, a lui Th. Văscăuţeanu şi 
Canstantin Mihail. Menţionăm înființarea 
Cercului studenţilor democrați pe bazele fos- 
tului Cerc al studenților basarabeni, organi- 
zație ce va coordona în următoarea perioadă 
ae Stingii din Universitate, Cercul stu- 
dențesc avea şi o activitate pretins ştiinţifică, 
sub acest camuflaj ştiinţific însă studenţii 
comunişti au iniţiat o adevărată propagandă 
menită să atragă adepți și să producă desta- 
bilizarea vieţii universitare ieşene. Spre 
exemplificare relatăm cazul studentului 
Milniciuc, comunist notoriu aflat în atenţia 


Siguranței, care la o astfel de întrunire a 
prezentat referatul cu tema "Morala socială 
actuală şi trecută”. În concluzii referatul sub- 
linia valabilitatea ideilor comuniste și superi- 
oritatea “noii morale a proletariatului”. Dintre 
acțiunile aşa-zis ştiinţifice, Cercul studenților 
democrați, ai cărui președinte și secretar 
erau studenții Timotei Marin și Th. 
Văscăuțeanu, menţionăm ciclul de conferințe 
cu tema “Asupra materialismului și idealis- 
mului istoric”. Evidentă manifestare de pro- 
pagandă comunistă organizată, lucru straniu, 
cu asentimentul şi concursul Rectoratului, a 
determinat o adevărată fierbere rev- 


oluționară printre studenți. Într-o astfel de 
efervescenţă, memoriile și manifestările stu- 
dențeşti erau la modă. În aceste condiții, 
conducătorii Cercului studențesc democrat 


au conceput un mânifest incendiar adresat 
studențimii şi poporului român. Utilizind o 
dialectică înşelătoare, “Manifestul” evoca 
“floarea țării”, respectiv tineretul participant la 
război, care are datoria de a se înrola în rîn- 
durile ” proletariatului împotriva “dușmanului 
de clasă”, Timotei Marin, artizanul acestui 
“manifest”, specula nemulțumirile şi frus- 
trările tineretului, încercînd angajarea aces- 
tuia în lupta antinaţională promovată de 
bolşevism. În opinia studenților comunişti, 
idealul tineretului căzut pe cimpul de luptă nu 
ar fi fost înfăptuirea României Mari, ci fan- 
tomatica “emancipare socială” de sub jugul 
oligarhiei boiereşti”. 


Lai 


Aşa-zişii studenţi revoluționari cu opinii 
largi democratice afişau fără echivoc ideile 
bolşevice şi un anumit scepticism în proble- 
ma apartenenței Basarabiei la România. În 
cadrul unei alte întruniri pretins ştiinţifice a 
Cercului studenților democrați, Ipolit 

* Derevici, şeful rusofililor şi protejatul rectoru- 
lui Traian Bratu şi al celorlalți universitari de 
stinga, a afirmat în plenul şedinţei că “Poate 
să se sărbătorească Unirea de 1000 de ori, 
căci Basarabia va fi tot a Rusiei”. Şedinţele şi 
dezbaterile iniţiate sub egida lor se țineau în 
limba rusă, devenită peste noapte limba unei 
noi şi generoase culturi revoluţionare. Alături 
de limba rusă, arborarea ostentativă a coard- 
el roșii și a şepcilor rusești, devin elemente 
specifice ale unel anume distincţii democrat 
Internaţlonaliste. Pe baza unel sesizări sem- 
nate de inspectorul general Alexandru Lupu 
Antonescul, adresată Rectoratului 
Universităţii ieşene şi remisă ulterior 
Ministerului Instrucțiunii Publice, la 14 iunie 
1920 se observă că studenţii basarabeni sînt 
împărţiţi în două tabere. Naţionaliştii, conduşi 
de Longhinescu, Morea şi Vatman, şi rusofil- 
il comunişti, conduşi de studenţii evrei 
Scheiolu şi Derevici, Pe linia acţiunilor 
antiromâneşti, studenții comunişti rusofili, 
sub pretextul sărbătoririi zilei de 1 Mai, au 
defilat cu steaguri roşii, scandind lozinci 
bolşevice şi antiunioniste. În nota inspec- 
toratului general Lupu Antonescul sînt sub- 
liniate legăturile strinse dintre studenţii 
rusofili şi doctorul Ghelert (evreu), preşedin- 
tele unei “societăţi Internaţionaliste”, în fapt o 
agentură comunistă. Legăturile indubitabile 
ale studenților “democrați” cu Internaționala 
a |il-a au fost relevate de nenumărate ori de 
către serviciile de informaţii româneşti, 
Astfel, într-o sesizare a Direcţiei de Poliţie şi 
Siguranței Generale, se dovedește “activi- 
tatea comunistă destabilizatoare a studentu- 


lui evreu Cevintel Meilstein Maer care face 
paria, alături de alţi evrei, dintr-o organizaţie 
olșevică, și că asupra sus-numitului s-a 
găsit corespondență compromițătoare”. Într- 
o altă notă adresată Rectoratului de Curtea 
Marţială a Corpului || Armată la data de 14 
lulie 1920 se elucida cazul studentului Ipolit 
Derevici, șeful studenților rusofili şi 
comunişti, care “este membrul unei organiza- 
ţii bolşevice subversive şi este implicat într- 
un complot antistatal în Basarabia, caz 
instrumentat de Curtea Marţială”, 


LEE) 


Ofensiva stingii studenţeşti a determinat o 
replică virulență a studenților naţionalişti. 
Dacă în anii 1919-1920 Universitatea era 
considerată o baricadă a ideilor socialiste şi 
comuniste, după 1921 
dreapta recuperează 
terenul universitar, 
impunindu-se în cele din 
urmă prin lichidarea 
focarelor de propagandă 
Și acțiune bolşevică. 
nceputurile destul de 
timide ale studenţilor 
naționalişti au căpătat un 
real impuls prin apariţia 
unei organizaţii anticomu- 
niste, Garda Conştiinţei 
Naţionale, condusă de 
Constantin Pancu, ce a 
antrenat un număr de stu- 
denţi printre care s-a 
remarcat Corneliu Zelea 
Codreanu, student la 
Facultatea de Drept, fiul 
lui lon Zelea Codreanu, 
om politic integrat în 
Partidul Naționalist Democrat al lui N. lorga şi 
AC. Cuza. Revenind în mediul universitar 
studenții au activat/cu mai multă experienţă 
pe linia naționalistă. Practic, dreapta începe 
să se organizeze în Universitate, în condițiile 
în care stinga pierde iniţiativa în interiorul 
spaţiului universitar. 

Paralizarea grevelor de la Regia 
Monopolurilor Statului şi a celei de la 
Atelierele Nicolina, cit mai ales constituirea 
aşa-numitei “mişcări sindicale albe” au creat 
în mediul muncitoresc o adevărată atmosferă 
antibolşevică, exploatată ulterior de studenții 
naţionalişti în Universitate. Analiza procesului 
recuperator de dreapta sesizat în mediul stu- 
dențesc ieşean, implică, în primul rînd, o 
etapizare strictă şi totodată, o retrospectivă 
critică a principalelor moravuri care au impus 
dreapta naţionalist-creştină în raport cu stin- 
ga comunistă sau socialistă, prin definiţie 
internaţionalistă şi atee. În cadrul revitalizării 
mişcării studenţeşti naţionaliste, un rol con- 
siderabil l-a avut sprijinul unor profesori uni- 
versitari de mare forță ştiinţifică şi pedagog- 
ică, A.C. Cuza, lon Găvănescu, Corneliu 
Şumuleanu. Disociindu-se de conceptele 
social-politice şi care îşi găsiseră adepţi înfo- 
caţi în rîndul colegilor de la Universitate, per- 
sonalităţile amintite au încurajat cu geniul lor 
moral şi ştiinţific contraofensiva de dreapta. 
Reacţia naționalistă îndreptată contra stingii 
omniprezente şi omnipotente în 
Universitatea ieșeană în perioada 1919-1921 
a venit din partea studenților de la Facultatea 
de Drept. La nivelul organizațiilor studențești 
cu caracter naţionalist existau clteva soci- 
etăţi bine orientate: Societatea studențească 
“Avram lancu”, condusă de bucovineanul 
Vasile laşinschi, student medicinist, şi cercul 
studenţesc “Ştefan-Vodă”, condus din toam- 
na lui 1920 de Corneliu Codreanu. Aceste 
societăţi studențești naționaliste au procedat 
la îngrădirea activităţii Cercului studenților 
democrați, coordonat de comuniştii 
Văscăuțeanu, Marin, Derevici, Mihul, care 
beneficiau de concursul larg al Rectoratului. 
În acest sens s-a creat Centrul studențesc 
laşi - asociaţie studențească pe întreaga 
Universitate, cu caracter reprezentativ 
deplin. 

Contrabalansarea activităţii Cercului stu- 
denților democrați, apreciat în epocă drept 
oficină a bolşevismului, s-a produs treptat în 
contextul normalizării în ansamblu a situaţiei 
sociale ieşene. Influenţa tot mal scăzută a 
stingii la nivelul mişcărilor de stradă, per- 
„cepția muncitorească tot mai slabă a “bine- 
facerilor socialiste”, modifică şi raportul de 
forțe din Universitate, 


- 


„ai 


După o primă fază în care ideile socialiste, 
de extracție cominternistă, sint anihilate, 
dreapta studențească trece la ofensivă şi în 
afara spațiului universitar, determinind prin 
acțiunile ei virulente o nouă încordare a 
spiritelor în vechea cetate a Moldovei şi în alte 
centre universitare. Manifestările net anti- 
bolşevice și anticosmopolite alunecă spre 
acţiuni antisemite. Numărul mare al stu- 
denților evrei deveniți agitatori comunişti, fap- 
tul că presa de stînga şi organizaţiile comu- 
niste erau conduse de evrei (Gheler, 
Ghelerter, Lefter, Moscovici, Schraiber), exis- 
tența unui monopol evreiesc instaurat în com- 
erț, sensibil mai cu seamă în Basarabia, 
Bucovina şi Moldova, iată doar citeva ele- 
mente şi implicit, argumente, ale suspiciunii 
naţionaliste din acea vreme. De asemenea, 
nu trebuie ignorată poziţia Moscovei faţă de 
apartenența Basarabiei la România, atitudine 
ce indică Rusia Sovietică drept mare duşman 
al României Mari. Nu trebuie minimalizat nici 
aportul ideologic al lui A.C. Cuza, considerat 
în epocă mare teoretician al antisemitismului, 
şi care a contribuit considerabil la reorientarea 
mişcării studenţeşti. O altă etapă a activități 
mişcării studenţeşti este marcată de înfi- 
ințarea Asociaţiei Studenţilor Creştini, la 20 
mai 1922, avindu-l ca principal artizan pe 
Corneliu Codreanu. Noua formulă organiza- 
torică a fost generată de fuziunea unor soci- 
etăți studenţeşti cu vădit caracter naționalist 
Societatea studenţilor în Drept, Societatea 
studenților în Medicină, Societatea academică 
“Avram lancu”, Societatea academică “Dacia”, 
Societatea “Tudor Vladimirescu” şi Societatea 
"Ştefan-Vodă”. Constituirea Societăţii 
Sali mal Creştini nu a,fost validată de 
Senatul universitar, care a invocat articolul 23 
din regulamentul de ordine şi disciplină, sub 
pretextul că întrunirea din 20 mai 1922 s-a 
ținut fără avizul Rectoratului, şi hotărind, în 
consecință, pedepsirea cu avertisment a soci- 
etăților participante. În ciuda boicotului instru- 
mentat de- forurile universitare, Asociaţia stu- 
denţilor creştini români a eur pe toată 
perioada interbelică, polarizind. în anii 30 
întreaga studențime română. Tot Asociaţia 
studenților creştini români a fost la originea 
declanşării grevelor studenţeşti din decembrie 
1922, desfăşurate sub egida lozincii "numerus 
clausus”. Numărul mare de studenţi evrei de 
la facultatea de Medicină şi de la facultatea de 
Ştiinţe, în comparație cu numărul redus de 
studenți români, a declanşat reacţia dură a 
studenților naționalişti. Într-adevăr, situația de 
la facultatea de Medicină releva o prepon- 
derență evreiească. Decanul acestui instituții, 
C. Bacaloglu, răspunzind la o adresă a 
Ministerului, va trimite telegrafic următoarea 
statistică; la secția Medicină, 546 români şi 
831 evrei, la secția Farmacie, 97 români şi 
299 evrei. Situaţia era “alarmantă” şi la cele- 
lalte facultăți din Universitate, la 
Electrotehnică - 80% evrei şi 20% de alte 
naționalități (inclusiv români); de asemenea, 
la Universitatea din Cernăuţi, din 1300 stu- 
denţi erau 300 români, 150 de alte naţional- 
ităţi, iar restul evrei. Preeminenţa elementului 
evreiesc în universitățile româneşti, consider- 
at drept un serios obstacol în ascensiunea 
socială și profesională a elementului autohton, 
a determinat ofenslva studenjimil, de la 1922. 
Programele studenţeşti vizau raportul pro- 
porțional de studenți în funcţie de reprezenta- 
tivitatea demografică reală. Totodată, trebuia 
să se țină cont de rolul proeminent asumat de 
elementul românesc autohton în devenirea 
statului național unitar român. 


XX 


LI i 


Demersul nostru a încercat să surprindă 
momentele cruciale ale manifestărilor stu- 
denţeşti din primii ani ai perioadei interbelice. 
Ofensiva” Stingii“ studenţeşti a determinat 
reacția hotărită a studențimii naţionaliste. 
Pornind de la cauze şi premise reale, adop- 
tind anumite motivații şi sub influența unor 
factori semnificativi ai acelor vremuri, 
Dreapta studențească a contribuit la insti- - 
tuţionalizarea ulterioară a curentului naţional- 
ist-creştin. În aprilie 1923 se constituie Liga 
Apărării Naţional Creştine cu largul concurs 
al studenţilor ieşeni. De asemenea, foştii lid- 
eri ai mişcării studenţeşti de la începutul 
anilor 20 au fondat şi Legiunea “Arhanghelul 
Mihail” în 24 iunie 1927, expresie spiritual- 
politică a generaţiei interbelice. 


sim 


ISto 


Stivlu B MOLDOVAN 


Din păcate, realitatea de zi cu zi 
nu se străduieşte să infirme 
această opinie, destul de răspin- 
dită printre cei care au preocupări 
în domeniul istoriei contemporane. 
Din contră, ea parcă se Incrince- 
nează să producă nol mituri. La fel 
de cumplite. Evenimente, partide, 
persoane, localități, aproape ori- 
care poate deveni mit dacă bene- 
ficiază de o conjunctură favora- 
bilă. Sarajevo a devenit de cițiva 
ani un simbol mondial, implicit un 
mit. lată, acum, Srebrenica. Micul 
oraş din Bosnia răsăriteană, deţin- 
ut multă vreme de trupele musul- 
mane şi "ocupat" (spun unii, cei 
mai mulți), “eliberat” (spun alții) 
vara trecută de armata Republicii 
de la Pale, este astăzi, probabil, 
cea mai frecvent pomenită locali- 
tate din lume. Asta pentru că, se 
spune, soldaţii sirbi “cuceritori” - 
“eliberatori” ar fi masacrat 
numeroşi musulmani (între 600 şi 
8.0001). Scenariul pare plauzibil. 
Totuşi, unele lucruri sînt neclare. 
Dacă sirbii ar dori doar sînge, de 
ce nu s-au răzbunat pe întreaga 
populație a Srebrenicei, ci au 
selectat o parte din bărbaţi? De ce 
orice cadavru deshumat este con- 


de 


ei 


“Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele 
lor, s-au dedat la-ghicire şi vrăjitorii şi 
s-au vindut ca să facă ce este-rău 


înaintea Domnului 
Impărați (2 regi) 17 


musțrindu-i”. 


SING GHINEA TITEI ZE 


În lupta cu forțele demonice ale timpului, 
în care era angajată Mişcarea Legionară, în 
repetatele prigoane la care a fost supusă, 
femeia legionară a dat dovadă de fidelitate 
şi bărbăţie, apărindu-şi cu demnitate ideile 
de care era animată. De multe ori, ati- 
tudinea ei sfidătoare față de prigonitori, crea 
un complex de inferioritate. Eram gata să 
admitem că ea se purta mai vitejeşte decit 
noi, bărbaţii. Spre a ne linişti conştiinţa, 
încercam să găsim şi explicaţia cit de cit 
logică. În sufletul bestiilor, oricită ură s-ar 
acumula, tot mai rămine loc şi pentru acel 
simțămint vag de respect impus de fragill- 
tatea ei fizică. Vai, cit ne înşelam! Nu era 
decit o iluzie. Eram victima propriilor noastre 
criterii morale, mentalități şi educaţiei noas- 
tre. În revărsarea instinctelor lor agresive, 
de fiară apocaliptică, torționarii s-au dovedit 
insensibili, străini de raţionamentul nostru. 
O dată cu instaurarea dictaturii regelui 
blestemat, feneia legionară era chemată la 
marele examen al supliciului, cînd supusă 
unor metode inumane, imaginate de minţi 
bolnave, aparținind aparatului represiv, 
avea de ales între abdicare şi jertfa 
supremă. În toamna anului 1933, adunaţi în 
jurul focului, într-o seară, pe şantierul de la 
Casa Verde, Căpitanul, Şeful Mişcării 
Legionare, ne-a spus: 

“Vreţi un model de legionar autentic? VI-l 
dau: camarada noastră Nicoleta”. 

Şefa Cetăţuilor - Organizaţia femeilor 
legionare - care era de faţă, a lăsat capul în 
pămînt. Cind l-a ridicat avea lacrimi în ochi, 
Ştia că a fi legionar, aşa cum vedea 
Căpitanul, înseamna, în primul rînd, să nu-ţi 
fie frică de moarte. ŞI ea se temea că, afin- 
du-se într-o zi în fața morţii, ar putea să 
şovăie, să dea dovadă de slăbiciune, şi să-l 
dezamăgească pe Căpitan. În 1938, după 
arestarea Căpitanului, am întiinit-o în casa 
generalului Bagdat. Era de nerecunoscut. 
Plinsese atit de mult încit îi secaseră lacrim- 
ile. Postea zile întregi şi se ruga pentru viața 
Căpitanului, aflată în mare primejdie. Era o 
atmosferă de doliu, ca după înmormintare, 


anuanle 1523: 


SM a LC mea = aut „00 45 


E DA 


asălmaa lin mai: ama 


[It mia ri —-— 
4 j e AL 


fost acolo. 


iugoslave în 


Jeg 
intrind 


identificaţi în 


de îngrijorare pentru ceea ce ne-ar putea 
aduce ziua de miine. Toţi eram convinşi că 
viața Căpitanului se afla în pericol, dar 
nimeni nu avea curajul s-o spună cu voce 
tare. Lenuţa Bagdat, gazda, pentru a ne da 
parcă curaj, spuse cu voce fermă: “am 
mărşăluit pe străzi,  cîntind, anunţind 
învierea Neamului. Tot aşa vom mărşălui şi 
în moarte, tăcuţi în înfringerea noastră dar 
încrezători în biruința de miine”. Curind, au 
fost arestate amindouă. Într-o zi, ființa 
plăpindă bolnavă de ftizie, a fost scoasă din 
Sanatoriul de la Birnova, unde era internată 
şi dusă la locul de execuţie. Aici în faţa 
morţii, Lenuţa n-a mai tăcut. Înainte de a se 
prăbuşi la pămint, sub ploaia de gloanțe, a 
mai apucat să strige: “Trăiască Legiunea şi 
Căpitanul!” Pe Nicoleta, după ce au 
schingiuit-o pină la epuizarea forțelor fizice, 
la limita dintre viață şi moarte, au trans- 
portat-o la Crematoriu. Mai pilpila viaţa în 
trupul ei zdrobit, mai scotea din pieptul ei 
gemete anemice cînd au introdus-o în 
împărăţia focului mistuitor, pentru ca numai 
în citeva clipe din ființa ei pămintească 


Tiivdata: rrumouwrei moe mr 


— m mia 


iz li ) Aa a - 
atita nl n Îl cd one al lt iai aa = nt n că lasa aid sa 


ce s-a întimplat de fapt. Eu nu am 
Nici 
Tribunalului de la Haga n-au fost. 
„Unii din cei care au fost, musul- 
manii din Srebrenica, depun la 
Haga mărturie despre executarea 
unor rude ale lor. 
„Srebnica povestesc același lucru 
despre perioada În care orașul a 
fost dejinul da musulmani, Insă pe 
el nu-l la nimeni în seamă. Este 
foarte posibil ca unii militari sirbi 
să se facă Moore! de crime de 
război (mai ales în zona Banja 
Luka) şi ei trebuie pedepsiți, fără 
doar şi poate, după fapte, conform 
convențiilor internaționale. De ce 
însă problemele de conştiinţă sint 
parțiale? Mass-media din întreaga 
lume acordă o atenție neobișnuită 
Srebrenicei, însă nu e la fel de 
interesată de soarta coloanei de 
sirbi care a fost văzută 
intr-o pădure din care n-a 
mai ieşit, sau coloana sirbă care 
n-a mai apucat să iasă dintr-un 
oraş (Donji Vakuf) "cucerit - "elib- 
erat" de musulmani. Despre aces- 
te cazuri există rapoarte ale 
"căştilor-albastre”, dar ele rămîn,” 
din cite ştiu eu, neelucidate. La 
vremea potrivită, şi fostul coman- 
dant al trupelor ONU din Bosnia a 
atras atenția asupra crimelor 
săvirşite (inclusiv asupra unor pri- 


lit 


4 


membrii 


Şi sirbii din 


maj! de nimeni, 


muşamalizeze 


BBC la începutul lui iulie: 


musulmanii găsiţi 


mane rivale, 


III]  zămislită şi modelată de Creator, 
să nu mai rămînă decit un pumn 
de cenuşă. 
Punem o întrebare, întrucit n-am 
afiat pînă astăzi dacă cel introduşi în 
camerele de gazare de la Auschwitz 
- în cazul că au existat într-adevăr - 
„au fost şi torturați în prealabil. 
Dar orgia violențelor şi al crimelor 
abominabile nu se va opri aici. 
Moartea lacomă avea nevoie de 
cit mai multe victime. Camarada 
lor Constanța Grecu a adus şi ea 
suprema ofrandă cauzei pentru 
care lupta prin sfirşitul ei tragic. 
Schingiuită şi  necinstită de 
torționari, s-a aruncat în gol de la 
etajul patru. Gest eliberator prin 
care părăsea această lume inva- 
dată de monştri, spre a se instala 
de-a pururi în alta, mai bună, mai 
dreaptă, unde nu există nici sus- 
pin, nici durere, nici umilinţe, nici 
scrişnete din dinţi, nici lacrimi. 
În 1948, Titi Gâţă, care o înlocuise 
pe Nicoleta la conducerea 
Cetăţuilor, a împărtăşit aceeaşi 
soartă. După ce i-au mutilat sinii 
cu cleştele, a preferat să-şi ia sin- 
gură viața, spinzurindu-se . în 
celulă, decit să-şi denunțe cama- 
razii, încă nearestaţi, care continu- 
au lupta împotriva bolşevismului. 

După cum se poate observa din cele 
relatate mai sus, există o asemănare 
izbitoare între metodele folosite de aparatul 
represiv din timpul dictaturii regale şi cele 
practicate în perioada bolşevismului de mai 
tirziu. După 23 August 1944, legionarii care 
au fost anchetați de NKVD rusesc, s-au 
putut convinge din proprie experiență, de 
această similitudine. Faptul se explică prin 
prezența lui Moruzov în fruntea Serviciului 
Secret de Informaţie ataşat cu trup şi suflet 
sinistrei Camarile şi agent al Moscovei, de 
unde s-a putut inspira şi lua lecţii despre 
cum să-ți tratezi adversarii pentru a-i face cit 
mai inofensivi. 

Generaţia tînără de azi ar putea pre- 
supune că au existat proteste în numele 


Drepturilor Omului. Nimeni n-a suflat nici un. 


cuvînt. Nici în țară, nici în străinătate. 
Dimpotrivă, în țară, Dinu Brătianu, om politic 
mediocru şi decrepit, îi scria călăului Armand 
Călinescu o scrisoare în care justifica 
uciderea lui Corneliu Codreanu găsind-o 
"necesară", O pată de singe aruncată în 


dăsacia În i uaule cină: ial dea ie ala al berea nemai aaa emma ata a a 


tia contemporană trăieşte 
“cu nişte mituri cumplite 


siderat un civil musulman masa- 
crăl de sirbi, înainte chiar de a fi 
identificat? Singurul lucru sigur * 
pină acum e că un număr însem- 
nat de bărbaţi musulmani sînt dați 
dispăruți. Aceasta încă nu e o 
dovadă clară că ei ar fi fost 
masacrați. Soldați din Srebrenica, 
ajunși cu bine la Tuzla, au povestit 
că mil dintre camarazii lor au murit 
În timpul asediului și al retragerii, 
În acelaşi timp, numeroşi militari 
musulmani din Bosnia răsăriteană 
au azvirlit armele şi s-au refugiat 
în... Serbia (unii din ei sint găzduiţi 
autoritățile 
apropierea graniței cu România!) 
Printre ei se află şi criminali de 
război, grațiaţi însă de statul strb, 
prea puțin interesat de vinătoarea 
de vrăjitoare. 

Astăzi se ştie că gamizoana 
musulmană din Srebrenica a între- 
prins raiduri sîngeroase împotriva 
satelor sirbeşti, ucigind peste 
1.000 de civili. Generalul Mladici a 
declarat că deţine dovezile în priv- 
ința celor vinovaţi de aceste 
pogromuri; probabil că unii dintre 
au putut fi 
Srebrenica... Şi aici mă opresc, 
deoarece nici nu vreau, nici nu am 
dreptul să mă pronunț asupra 
vinovăţiei sau nevinovăţiei celor 
reţinuţi de sirbi, mai ales că nu ştiu 


zonieri de război) de musulmani 
din Srebrenica, dar n-a fost ascul- 
tat și, drept urmare, s-a ajuns 
unde s-a ajuns. Mă uimeşte modul 
în care o parte a mass-media 
internaționale, practic, mimează 
pesimismul, vorbind despre cit de 
bine o duc sirbii, fără să fie vâtă- 
Probabil e o 
savană tehnică a suspansului, 
deoarece mass-media ştie foarte 
bine că orice şi-ar pune în gind 
Occidentul, treptat se va realiza. 
Soarta războiului şi a Bosniei a 
fost-hotărită în momentul în care 
cei ce aveau datoria şi forța nece- 
sară să limpezească lucrurile, au 
considerat că e mai bine să 
rapoartele 
întocmite de militarii ONU, care 
semnalau că elemente ale armatei 
musulmane par să fi tras nu doar 
în “*căştile albastre”, ci chiar în 
civilii musulmani, pentru a atrage 
oprobiul general contra sirbilor. 
Drept dovadă că totul e hotărit 
dinainte, iată o ştire transmisă de 


"Sirbii din Bosnia susțin că 


temporane. lar adevărul? 
În groapa Adevărul, care va fi fiind el 
(autorul acestor rînduri nu 


comună au pierit în luptele pentru 
Srebrenica, iar Belgradul că o 
parte din ei au fost ucişi în urma 
răfuielilor dintre facțiunile musul- 
însă anchetatorii 


internaţionali nu sint dispuşi să ia 
în considerare asemenea afir- 
maţii. Deşi este greu de stabilit 
identitatea cadavrelor deshu- 
mate şi cauzele morții lor, 
depozițiile martorilor, coroborate 
cu probele criminologice, vor 
dovedi fără Indoială câ mii de 
All au (ost masacrați de 
sibi”, 

Bosnia și spațiul lugoslav sint 
astăzi teritorii în care imaginaţia 
nu cunoaşte granițe. În toiul unui 
război tragic, fără îndoială, pentru 
toate părțile, s-au petrecut multe 
farse. Între timp, multe dintre 
farse au fost demascate datorită 
(să dăm Cezarului ce-i aparţine!) 
perseverenței şi curajului unor 
analişti şi reporteri occidentali. 
Totuşi, evenimentele “curg” impla- 
cabil în acelaşi sens prestabilit. 

Srebrenica va deveni un nume 
cunoscut de toată lumea. | se vor 
dedica filme, cintece, romane, 
cărți de eseuri şi de istorie. Pe 
scurt, va deveni unul din marile şi 
cumplitele mituri ale istoriei con- 


pretinde a-l cunoaşte!), va ieşi la 
iveală, dar peste mulți ani. 

E posibil ca generația noastră 
să nu-l afle. 


ate şi.bărbăţia ——— 


obrazul familiei Brătianu de către chiar unul 
din membrii săi. O explozie de bucurie s-a 


* produs în presa Occidentală la vestea crimei 


din pădurea Tincăbeşti. Armand Călinescu 
primi titlul de "Omul de fier”. Ziarele din Marea 
Britanie l-au declarat eroul zilei. Omul provi- 
denţial care a “salvat” România. Mai mult, 
ambasadorul Angliei la Praga s-a crezut dator 
să-i facă o vizită ministrului român Radu 
Crutzescu şi să-l felicite. 

Să vezi reprezentantul unei mari 
democrații felicitindu-i pe micii tirani-localni- 
ci, exersaţi în crime, autori ai lichidării 
democraţiei române, e aproape halucinant. 
Cum halucinantă e şi Apocalipsa lui loan, 
reeditată în plan istoric de Oculta 
Internațională, care "şi-a pus pecetea pe 
acest secol infernal. 

PEEL ERE ri e EBU 
Avem atiția morţi... . 
*..- Avem atiția morţi, atitea oseminte, 
“1! că fruntea-i grea de amintirea lor. 
14 Purtăm In piept solarele morminte ** 
şi de lumină coastele ne dor, si i 


3, AP e tac E Ca 0 cae d dal 
| Avem ata morți, atitea oseminle:: >. 
"Cu 'smima lor pe timple ne sfințim.. as 


i de la noi Ia gropile lor sfite 33! 
Ei de jrol le oropta Joc Gsp A 


A Alea (o 703 0 a sale rtcpa Daia 
Esi Zidim destin. Parlng de ziduri sfinte. > 
“Dar nu din var şi piatră ctitorim, 
! citericuim cu albe oseminte, 
din cărămida rănilor zidim. 
iarasi 


Li Aj Ra pi Ă 
'Tumați în cremene şi Jurăminte, . 


temelide er, 
morii etitea dregi morminte: 


sta sa at 


ma 


a a Sa a 


voma vopsea e 


nuarie 1923; 
-———”  , 


E ASIEI 


Agenţiile de presă transmit, aproape 
zilnic, evenimente care ilustrează, într-un 
mod tragic pentru acest sfirşit de secol şi 
de mileniu, incapacitatea ființei umane de 
a trăi în armonie cu ea însăşi. Războaie 


„ civile, lovituri de stat soldate cu 
numeroase victime, în cea mai mare parte 
din rindul populației civile, interminabile 
conflicte locale, extrem de singeroase, 
atentate, manifestații, ciocniri cu forțele de 
ordine etc. Alvin Toffler, în “Al Treilea Val”, 
le consideră manifestări simptomatice ale 
coliziunilor dintre tipurile de civilizaţii (civi- 
Jizaţia de tip agrar, civilizaţia industrială şi 
civilizația postindustrială sau informaţion- 
ală). Deşi extrem de complexă şi, pe 
alocuri, de o subtilitate năucitoare, analiza 
efectuată porneşte de la primatul 
economiei asupra spiritului, încadrind 
multiplele căutări ale omului contemporan, 
în plan cultural şi, în cadrul acestuia, în 
plan religios, în rindul acelorași mani- 
festări. O asemenea teză poate sau nu să 
fie acceptată, fiind o problemă de opțiune. 
Ceea ce este mult mai puțin analizat este 
însă antiteza: spiritul uman nu este deter- 
minat economic, neexistind o relație de 
cauzalitate decit de la primul termen al 
relației către cel de-al doilea, în nici un 
caz invers. Situaţia stă pe acelaşi palier 
cu raportul dintre spirit şi rasă sau cu cel 
dintre spirit şi sex, cu deosebirea că, în 
ultimele două cazuri, noțiunile sînt com- 
plet autonome. Intercondiţionarea acestor 
noțiuni este la baza celor două tipuri de 

"Motaltarism (cel de dreapta = cu multiplele 

sale forme de manifestare - şi cel de stin- 
ga - comunist), distrugătoare şi nocive în 
aceeaşi măsură; despre totalitarismul de 
dreapta şi mai ales despre forma sa 
românească tipică de exprimare, 
fenomenul legionar, despre cauzele şi 
specificitatea sa, despre evoluția sa în 
plan istoric, politic şi nu numai, precum şi 
despre actualitatea sau, dimpotrivă, 
anacronismul ideologiei legionare vom 
încerca o scurtă analiză. 


Totalitarismul de dreapta a dispărut de 
pe scena politică internaţională la sfirşitul 
celui de-al 2-lea război mondial, excepţie 
făcînd regimul franchist şi cele militare 
sud-americane, acestea din urmă 
îmbrăcind însă forme atipice de mani- 
festare. Totalitarismul de stinga, comunis- 
mul, a rezistat, trecînd prin modificări suc- 
cesive, mai bine de o jumătate de secol, 


provocind, printr-o politică continuă de' 


expansiune, sintetizată plastic de Lenin în 
parafraza “Politica este continuarea 
războiului cu alte mijloace”, ceea ce a pur- 
tat denumirea de “Războiul rece”, o stare 
latentă de conflict, cu mutații în plan eco- 
nomic, politic sau la nivelul mentalităților 
la scară globală, După momentele de 
sulorie coleciivă provocate de căderea 
succesivă a regimurilor comuniste în 
Europa de Est şi destrămarea URSS, a 
urmat momentul de coşmar al dramei 
iugoslave, amplu mediatizată, care a 
readus În discuție probleme ce păreau de 
mult îngropate: naționalism, purificare 
etnică, intoleranță, xenofobie, anti- 
semitism, genocid. Valurile de imigranți 
proveniţi din fostele țări comuniste, În 
marea lor majoritate ilegali, creşterea ratei 
infracționalităţii şi sporirea sentimentului 
de nesiguranță în privința menţinerii 
bunăstării, reciştigată din greu după 
război (bunăstare la care a contribuit plan- 
ul Marshall şi abandonarea unei jumătăţi 
de,continent în sfera de influenţă sovietic: 

prin Tratatul de la Yalta), au provocat 
reacţii extrem de diferite atit la nivelul 
opiniei publice, cit şi la nivelul factorilor de 
decizie politică. Au fost înregistrate o serie 
de acte de violență Impotriva imigranţilor 
în Germania şi Austria, atribuite grupărilor 
neo-naziste; partidele de coloratură neo- 
fascistă din Italia, Spania, Franţa înreg- 
istrează semnificative creşteri de popular- 
itate, mişcările secesioniste italiene, span- 
iole şi irlandeze recurg mai puțin la forța 


dea aa i at Tisa 


argumentului, apelind în schimb la argu- 
mentul forței. De cealaltă parte a conti- 
nentului, avind ca bază tot frustrările 
provocate, în principal, de scăderea 
nivelului de trai, principalii responsabili 
fiind percepuți însă în persoana liderilor 
politici, conducătorilor instituţiilor. finan- 
clar-bancare internaționale sau, eternul 
duşman, evreii, s-au intensificat şi acuti- 
zat manifestările de tip naţionalist-comu- 
pist, liderul incontestabil fiind celebrul, 
deja, Vladimir Jirinovski. 


... 


Reacţiile societăţii civile nu au întirziat 
să apară, condamnindu-se la unison, une- 
ori în grabă şi fără o suficientă analiză a 
factorilor cauzali, atitudinile politice sus- 
ceptibile de a fi'etichetate ca naţionaliste, 
şovine, extremiste. Referirile la legionar- 
ism şi Mişcarea Legionară în peisajul vieţii 
politice româneşti  post-revoluționare 
încep în primele luni ale anului 1990, cu o 
emisiune difuzată la TVR, la o oră de virf. 
Nu este deloc improbabil ca difuzarea 
materialului să fi fost strîns legată de 
expulzarea lui Doru Braia, calificat ca 
“legionar marcant”, în urma celei de-a 
doua mineriade, din luna februarie. 
Reprimarea manifestaţiilor antiguverna- 
mentale, cunoscute sub denumirea 
"Fenomenul Piaţa Universităţii”, punctul 
culminant constituindu-l evenimentele din 
13-15 iunie (a treia mineriadă), a repus pe 
tapet "problema legionară”, de astă dată 
referirea fiind făcută de însuşi şeful statu- 
lui la acea oră, lon Iliescu. Aversiunea lui 
lon lliescu față de legionarism nu se 
„datorează numai educaţiei marxist-lenin- 
iste primite şi care continuă:să-i caracter- 
izeze profilul politic. Este vorba de un 
antagonism structural față de o mişcare 
politică opusă net convingerilor sale 
politice (comuniste), atitudinea ostilă a 
fostului preşedinte Iliescu s-a manifestat 
în continuare prin demersurile efectuate, 
începind cu 17 martie 1992, pe lingă 
Parchetul General pentru încetarea activ- 
ității unor reviste şi edituri (“Gazeta de 
Vest”, “Puncte Cardinale” şi “Europa”) în 
vederea stabilirii “caracterului de peri- 
clitare a ordinii statului de drept” a activ- 
ităţii acestor publicaţii. În noiembrie 1993, 
Parchetul General al României dă soluția 
de “neîncepere a urmăririi penale”, întrucit 
nu s-a depistat nici un pericol pentru stat- 
ul de drept şi ordinea socială. În “Raportul 
referitor la îndeplinirea atribuţiilor ce revin, 
potrivit legii, SRI, pentru realizarea sigu- 
ranței naționale, în perioada octombrie 


_1993 - septembrie 1994” sînt expuse con- 


statările acestei instituţii cu privire la exis- 
tența pe teritoriul României a unor struc- 
turi legionare şi la desfăşurare unei inten- 
ste activități propagandistice (editarea 
cărţilor în care este expusă doctrina 
legionară, lucrări memorialistice sau 
apologetice - cu un deosebit de valoros 
conţinut sub raport istoric). Lăsind la o 
arte faptul că activitatea “structurilor 
eplonare* este asoolată cu aolivitalea 
structurilor tradiționale mafiote (mafiile 
rusă şi chineză), cu cea desfăşurată de 
organizațiile extremiste kurde, pales- 
tiniene sau japoneze etc., se desprinde o 
concluzie simptomatică pentru modul în 
care Mişcarea Legionară era percepută la 
acea dată la nivelul instituțiilor autorităţii 
de stat: “Datele obținute de SRI pun în 
evidență că toate aceste preocupări prez- 
intă un potenţial pericol antidemocratic şi 
anticonstituțional prin faptul că unele ele- 
mente fanatice susțin necesitatea unui 
regim totalitar de tip legionar”. Avind în 
vedere.că singura formaţiune politică, 
existentă la acea dată, susceptibilă de o 
oarecare apropiere de  legionărism 
(apropiere în plan doctrinar, prin pro- 
movarea liniei naţional-creştine), era 
“Mişcarea pentru România” condusă de 
Marian Munteanu, ulterior avind loc o 
delimitare netă de linia legionară, atit prin 
declarațiile făcute cu ocazia unor intervi- 
uri, cit şi printr-un amplu articol publicat în 
revista “Mişcarea”, avind în vedere faptul 
că, deşi în jurul revistelor “Gazeta de 
Vest” şi “Puncte Cardinale” s-au aflat 


1 niciodată, Profesorul Cuza n-a ştiut sa “ 
a... —.———— ———— 


da da ct i Ele IA o fa si toli 


SSI: 


Constituie leyionarismul un pericol 
pentru statul de drept? 


numeroși colaboratori (atit din “vechea 
gardă”, cit şi tineri preocupaţi de prob- 


„lemele ridicate), fără a se înregistra din 


partea acestora manifestări de natură să 
pună În pericol siguranța naţională, avind 
în vedere că publicare textelor respective 
(cărţi, memorii, studii), departe de a fi o 
“propagandă destinată schimbării imaginii 
publice a mişcării”, se constituie într-o val- 
oroasă acțiune de recuperare a unor doc- 
umente cu caracter istoric, inaccesibile 
marelui public timp de peste 50 de ani, 
poate constitui Mişcarea Legionară o 
amenințare reală la adresa democraţiei 
româneşti? 


... 


Raporturile SRI pe anii următori (1995, 
1996) au abordat chestiunea într-un mod 
asemănător, recurgind la clişeele cunos- 
cute. Singurul element de noutate l-a adus 
constituirea la Bucureşti a "Cuibului Horia 
Sima”, condus de Şerban Suru, urmată de 
constituirea unor “cuiburi” similare în alte 
citeva localităţi din țară. Activitatea 
desfășurată de aceste formațiuni nu poate 
fi caracterizată în nici un caz ca prezen- 
tind interes pentru sfera de activitate a 
SRI. Ea se remarcă, ce-i drept, printr-un 
pitoresc deosebit datorită adoplării ținutei 
specifice legionare (cămaşă verde cu 
diagonală şi centură), precum şi printr-o 
incisivitate pertinentă în relaţiile cu presa. 
Răspunsul poate fi dat numai în măsura 
cunoaşterii exacte a ceea se înțelege prin 
“fenomenul legionar”, a cunoaşterii 
exacte a rolului jucat de Mişcarea 
Legionară în viața politică interbelică, în 

zistența anticomunistă din țară sau în 
lupta anticomunistă din exil în perioada 
postbelică, precum şi printr-o analiză a 
compatibilității ideologice în noile Soni 
socio-economice şi. politice europene. In 
acest sens, publicaţiile care s-au aplecat 
asupra subiectului găzduind în paginile lor 
interviuri, dezbateri sau încercări de anal- 
iză a fenomenului, emisiunile radio sau 
TV, precum şi din ce în ce mai consisten- 
ta ofertă de carte, nu pot avea decit un rol 
benefic. Ceea ce contează în final este 
gradul de bună-credinţă şi, mai ales, lipsa 
prejudecăţilor, indiferent de natura lor, 


„care pot altera un atare demers. Pentru 


realizarea acestor condiţii este necesară 
mai ales aplicare dictonului “Audiator et 
alter pars”. 

Fără a încerca o abordare exhaustivă a 
istoriei Mişcării Legionare (misiunea 
istoricului), la împlinirea a 70 de ani de la 
înființare, vom încerca clarificarea citorva 
aspecte care vizează specificitatea 
românească a fenomenului, posibilele 
direcţii de evoluţie sau probabilitatea 
intrării sale definitive în istoria consumată. 
În studiul introductiv al lucrării 
“Totalitarismul de dreapta În România. 
Origini, manifestări, evoluție. 1919-1927”, 
Istoricul loan Scurtu, enumerind citeva 
cauze determinante pentru apariția și dez. 
voltarea mișcărilor extremiste de natură 
totalitară, arată că acestea “au fost gener- 
ate de deteriorarea gravă a condiţiilor de 
viață ale milioanelor de oameni, de 
pierderile suferite în timpul războiului, de 
incapacitatea guvernelor “existente de a 
face faţă situaţiei, de schimbările produse 
în mentalul colectiv şi de dorinţa de reîn- 
nolre a structurilor social-politice”. 
Exceptind “pierderile suferite în timpul 
războiului”, care ar putea reprezenta, în 
actualul context, milioanele de victime ale 
sistemului concentraţionar comunist, şi 
“incapacitatea guvernelor de a face ta 
situaţiei”, la o primă privire constatăm că, 
la începutul anilor 90, celelalte condiţii 
erau mai mult decit îndeplinite pentru 
apariţia unor asemenea mişcări. În contin- 
uare, acelaşi autor arată că: “valul 
mişcărilor social-politice, cu tendințe spre 
extrema stingă, s-a întins” (din Rusia) “în 
Slovacia; Ungaria, Germania, unde - pen- 
tru perioade scurte - comuniştii au reuşit 
să se instaleze la putere. Între anii 1917- 
1921 au luat ființă partide comuniste în 
aproape toate statele europene, precum 


Pag he i 
[200 3R IDR) 


OEI 


Ss 


Ţ ROMANESC 


şi în țări din America şi Asia. Ca o con- 
trareacție la totalitarismul de stinga s-a 
afirmat totalitarismul de dreapta, care a 
cişligat teren în Ungaria, Italia, Bulgaria şi 
în alte state, unde a cucerit pulere 


politică”.  Surprinzind factorii proprii 
apariţiei şi dezvoltării totalitarismului 
românesc de dreapta, autorul îi 


menţionează astfel: 


TOTALITARISMUL DE DREAPTA a 
fost o reacţie la totalitarismul de stinga 
(vizind înăbuşirea mişcărilor socialiste şi 
comuniste, reinstaurarea ordinii şi 
apărarea valorilor naţionale). Reacţia a 
fost determinată, printre altele, de acţiuni 
concrete care vizau înlocuirea monarhiei 
cu republica, cerind "Republica Socialistă 
Sovietică”, sau de “declaraţii de principii” 
ca cea adoptată în decembrie 1918 de 
către Partidul Socialist (acesta lupta "pen- 
tru cucerirea prin orice. mijloc a puterii 
politice din miinile burgheziei române şi 
întronarea dictaturii proletare. în vederea 
realizării idealului comunist formează 
unicul scop”). În aceste condiţii, în 11 feb- 
ruarie 1920, la laşi, Corneliu Zelea 
Codreanu, liderul de mai tirziu al Mişcării 
Legionare, întreprinde una din puţinele 
acţiuni aprobate atit de opinia publică, cit 
şi de autorităţi, eliberînd, cu forța, împre- 
ună cu şeful muncitoresc C. Pancu, o fab- 
rică ocupată de comunişti. Episodul este 
deschis pe larg în lucrarea lui Codreanu 
“Pentru legionari", fiind surprinse atit valul 
de simpatie populară de care a beneficiat 
acțiunea, cit şi sprijinul, mai mult simbolic, 
acordat de câtre autoritățile depăşite de 
evenimente. 

Factorul de tensiune în societatea 
românească cauzat de minoritățile 
naționale. Minoritățile naționale, consti- 
tuind aproape 29% din totalul populaţiei, 
după Unirea din 1918, “s-au situat pe poz- 
iţii sensibil diferite față de statul român”. 
“Minoritatea evreiască nu a constituit un 
partid propriu, adoptind tactica de a 
acţiona din interiorul tuturor partidelor 
româneşti pentru a influența adoptarea 
deciziilor şi a liniei politice a statului 
român”. Intervenția statului pentru pro- 
movarea intereselor națiunii majoritare a 
fost deficitară, iar rezultatele descuraja- 
toare. Potrivit unor date statistice, în 
1923, în Basarabia, numărul întreprinză- 
torilor industriali din mediu urban era de 
36 de români, 202 evrei, 24 ruşi, 4 
polonezi etc. În Transilvania, în anul 1925, 
numărul industriaşilor români era de 
1.272, iar cel al minorităţilor naţionale (din 
rindul cărora se detaşau maghiarii) era de 
8.714, ceea ce însemna un raport de 
12,7% la 87,28% în favoarea minorităților. 
“Ideea apărării românilor în fața ofensivei 
economice a elementului evreiesc a fost 
promovată încă din secolul al XIX-lea de 
unele personalităţi ilustre ale culturii şi 
politicii româneşti, între care Vasile Conta, 
Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, 
Mihai Eminescu, lon Heliade Rădulescu, 
Boydan. Patricelcu Hașdeu, Costache 
Negri, A.D. Xenopol, Nicolae lorga; 
aceştia s-au opus cu energie împămin- 
tenirii evreilor. Spre deosebire de unele 
state din Europa centrală şi occidentală, 
în România antisemitismul nu se întemeia 
pe concepții rasiale, nu viza distrugerea 


fizică a evreilor, ci apărarea românilor față 


de expansiunea economică a evreilor”. 
"Este un fapt că majoritatea membrilor 
Comitetului Central al Partidului Comunist 
din România era,alcătuită din evrei, asttel 
că antisemitismul extremei drepte s-a 
suprapus pe anti-corhunismul acesteia”. 
Această atitudine specifică față de minori- 
tatea evreiască a foșt menţinută, de altfel, 
pe  întreaga* perioadă a prezenței 
“extremei drepte” în viața 
românească. Este vorba, desigur, de 
Partidul Socialist, mai apoi Comunist, şi 
de minoritatea evreiască, cele două noțiu- 
ni suprapunindu-se la nivelul mental- 
ităților, această suprapunere avind, însă, 
o bază faptică reală. La baza anti- 
semitismului românesc nu a stat deci "ura 
de rasă”, specifică naţional-socialismului 
german, din care şi-au împrumutat ulterior 


politică . . 


INESC. 


elementele doctrinare principalele partide “Trebuie să fie o cauză mai generală valorifice un mare moment tactic cu care reacției legionare determinate-de vexaţiu- 
de dreapta din Europa centrală şi occi- care mină la excese această studențime atit de rar se întilnesc mişcările politice. :nile la care a fost supusă de către 
dentală. Ceea ce a provocat reacția dură, românească?! Şi să-mi îndăduiți să.vă Pentru orice observator obiectiv, cunoscă- autorităţi, începind cu asasinarea primului 
pe alocuri a dreptei rtâos donare a spun, Am Înusbal lv, coli, proletar, lor irc Beal ma scara LANC a fest minat Cc, ee de decan onago i 
e ' . e : ecetiuită din acel moment . continuind c j 
unei importante părți a economiei iată: se găsesc la Universitatea din laşi, la i “La afirmarea totalitarismului de dreapta  Strejnic, cărora le-au căzut victime mai 
naţionale în dauna populaţiei majoritare, Electrotehnică, 80% evrei şi numal 20% a contribuit şi conflictul dintre generaţi”.. mulţi demnitari ai regimului carlist, cel mai 
iar pe de it paţlei ez cs poziţiilor și Mie, copie VISA șă nu aie naiopiei Desemnat tot ali A Un Sar at AU marcant fiind jtorieui pi omul (ponce 
economice dobindite ca pir hii de pre- ; edicină, a Drept, 20- tului naţionalist, Corne iu Zelea-Codreanu Nicolae Iorga, au condus atit la o scădere 
| siune politică, alt Celan Pier că şi 30% la Litere şi 65-75% la Liceul Naţional — era pate să schimbe din temelii soci- de > ulaMtale, cit şi la conturarea unei 
ze ele eee nenudade Eni era gr aţa carne im ti Meir az ti poat d tr 
moment sau cele potenţiale impuneau Di n | | r A A upă lichida 
crt Alu putul că Sp eg certa roi mun tezele Cart a ac dee unt 
penetrării sistemului inanciar-bangăr, ț N A y i € Că, din ianuarie „ Este h 
eliminării, prin practicarea unor mijloace Cluj pu cunosc pa eta Se ete ASA de organizare a soaratuul Ve pdl dn Căpitan şi fără cadrele formale de acesta, 
concurenţiale incorecte, a industriaşilor şi i-să zic că evreii n au drept cită vreme tre "bătrinii care se a au la conducerea asasinate în cea mai mare parte în lagărele 
comercianților români, precum şi printr-o Rn cetățeni al acestei țări te îngăduiţi- statului şi “tinerii” care înțelegeau lupta lor.“ de la Miercurea Ciuc, Vaslui sau În închiso- 
tentativă de monopolizare a profesiunilor mi să sală ri SL td FARA ja penru apărarea fine sei eee rile de la Rimnicu-Săral sau Puoureţi, în 
Î ial | i î din i ui E !22 septembrie „ca 
eee special pede ee milioane de români din această țară. cind — aculizat, iar, a 24. iunie 1927 Corneliu pila de a la Ceea lui Armand 
două tabere au lost inevitabile, violențele se văd el Inictorei la un procentaj foarte Codreanu a decis înființarea Legiunii Calinescu de câtre grupul condus de Miti 
i redus, n-au dreptul ce! puțin să fie mihniţi, > “Arhanghelul Mihail", sub conducerea sa. iuat pute 
fund. proțecale Și suportate, in egală . ţi nol'de aci nu avem dreptul, reprezen:!“ pină In 1938 cind prin Circulara nr, 148 Duiregeu oua 40 Pra Ren 
măsură, de ambele părţi. A ș ) Mr , Xe 
păr joi eco ati ua aeieie An INUȚ să dată la 21 februarie, Carțansi Nolârăție” Legiunea care a toţii Pe locul 3 ln alegerile 
se dea și românilor satisfacția cuvenită? aodlzo aro afet, ela tel în un din 1937. Lipsa de experiență politică a 
Stau mărturie rapoartele Serviciului de Războiul a produs multe greutăţi. La alții a iii 4 Mie Ab ionere uri şi ascen- noilor lideri (în frunte cu Horia Sima) era: 
Siguranţă, care au înregistrat incidentele produs și multe bunătăț Noiamluptatpe siuni alternative ' fiind supusă, în ile inerente comise în aserienes pape : 
antisemite din diferite localităţi ale țării front, ziceți că au luptat şi evrei, foarte numeroase rinduri, abuzurilor repetate din jurări datorate şi complexităţii si ave 
(laşi, Cluj, Bucureşti, Tecuci, Focşani, bine, în proporţie mai redusă, fiindcă erau artea autorităților, dar continuind să politice interne şi internaționale, au Perie 
Orhei), dar şi "agresiunile" evreieşti sau şi în număr mai redus. Dar este incon- atragă în rîndurile sale elemente din ce în eee ei Antonescu, £9. săi area. cu 
incidentele -produse ca urmare a ka a ări potrivit, s e 
provocărilor ("Raportul inspectorului gen- interne riguroase şi eficiente - organizare Mişcarea Legionară, renunțare care s-a 
eral de Siguranță, Huzărescu, cu privire la expusă Să larg î “Cărţicica şefului de produs însă în Gene unor Solaria tulburări : 
agresiunea unor , evrei originari, din cuib”, acţiunile în care erau implicaţi . în perioada 21-23 ianuarie . 
Călăraşi asupra călătorilor creştini din Jegionarii au avut întotdeauna O eficiență Azi 
maximă (taberele de 


2 igo ozn P n = r - n p 
2 i ra triea oa bi ab ae d a J CITE) > TI TI > E . g , 
AMOS dia ui a a d i a ni iti ae i a de privea nai mit Lcd ia a i e 3 3 anainiiă bae 1 0 fe at ir aa ZE 


„ET tornelu 2 (odreahu 


trenul personal 750 petrecută în stația . i fici 
Călăraşi”, datat 8 februarie 1927, sau i E (aranicalon Rarău, din comuna Cu toate acestea, surprinzind speci er, 
“Raportul şefului Brigăzii de Siguranţă, A Belimare Doru dă r j, tatea românească a legionarismului, 
Pamfil, cu privire la incidentele dintre stu- (onstantinescu N-lae Walter Hagen menţiona în lucrarea i 
denţii creştini şi evrei, unele dintre aces- (aratânase lon . geheime Front: Garda de Fier pala ie 
tea fiind răspunsuri la provocările Bozântan losif legionari au construit / ; sea clasată pe aceeaşi linie cu fasc al 
evreieşti”, datat 8 februarie 1927, de (urcă Ștetan şosea, terase, drumuri de acces, 3 fintini şi naţional-socialismul, dar ea nu a fost 
această dată la Dorohoi. Ambele rapoarte Pele lon etc., constituie o dovadă în acest sens). nicidecum o copie a acestor două mişcări 
sînt publicate în lucrarea la care ne : Fi Ceea ce mulți analişti ai. fenomenului — politice, ci a crescut din propriile ei 
raportăm, “Totalitarismul de dreapta în State Gr. lon îi legionarnuaureușitsă explice cuficienta rădăcini. Ea nu avea cituşi de pulin de a 
România”). Atanasiu lon fost aderenţa unor intelectuali de o valoare - face cu numeroasele copii ale fascismului 
incontestabil, un alt factor care a Bogdan Gavrilă incontestabilă la Garda de Fier. Influența — şi naţional-socialismului ivite în alte țări şi 
facilitat ascensiunea totalitarismului > PARRĂRIAR lad Radu ** 4 upra ne io i 88 Sa carei e nu poate fi pur şi simplu comparată cu 
EN de dreapta au fost gravele caren, e ale :" Geortenustefan * - torul spiritual al.9 oa ceea „ce s-a produs, În vremea ei, în 
plă (E: Poialu 00 65 Germaniă şi Italia. Categoriile politice din 
sia c Partidul Naţional, Partidul Ţărănesc sau , Europa Cenlrală, i de Ves se. 


ent, 
în vedere faptul că 
ă s-a dorit a fi mai mult 
- decit un simplu partid politic, s-a dorit a fi 

o mişcare de revoluție spirituală: care să: 
„pregătească neamul românesc pentru 


ia! = 

e Partidul Liberal, cit şi insensibilitatea 
2 oamenilor politici la degradarea accentu- 
k ată a “statului social român”. Putem 
aminti, în acest context, calificarea de 
către luliu Maniu, preşedintele Partidului 


Naţional, a alegerilor pentru Adunarea 


tară, ceea ce este cu totul altceva, nu era 
agresiv-naţionalistă, ci conservativ 
naţională, chiar şi pe tărimul cultural; nu 
era de extremă dreaptă în sensul unei 
“politici reacționare sau.chiar da den ere 
i j i 3 supremul său moment, acela al fivierii. a capitalismului, ci era social-reforma- 
ele el ee SAI 99 nea testabil' că,. din. punct: de ve dere al Fără abordarea fondului mistico-religios al toare; ea nu se întemeia, ca.fascismul şi 
CA iului Naţional şi Țărănesc de a par- pregătirii economice, ei au fost totdeauna ideologiei legionare, demersul este incom- pațioriel găcleliunuli PA mica bir je dei 
ticipa la ceremonia încoronării regelui i astăzi sint superiori nouă. Şi atunci, ce plet şi, deci, lipsit de eficiență. Mircea pe funcţionărime şi pe moșieri! de up . 
Eliade, unul dintre intelectualii aderen primul război mondial, ci înainte de toate 


r i se întimplă? Mai bine dotați material- ] i, 
Ferdniană i Aa luseiloctag pr AI 28 "ante, au intrat, fiindcă au avut posibili- publica astfel, la 17 decembrie Say: pe țărănimea română şi pe tineretul int- 


Apei Cs Mento. anească. în universităţi la loate “Astăzi Intreaga 2 17 Sală sub semnul. electual, pe studenție, Mal mult decit 
orei ea rr simple pariisutei oa facultățile şi s-au văzut atunci ai noştri, revoluției, dar în timp ce alte popoare trăi- orice, ea se deosebea de Mişcările care 
partid. ea atitudini A Pee Gea i i aceia care au păstrat această țară din - esc această revoluție în numele luptei de  guvernau talia şi Germania printr-o reli- + 
semene coniuzie şi neîncredere în rindul vechime, aceia care au mărit acum clasă şi al primatului economic (comunis-  giozitate creştină, aproape de misticism. 
opiniei publice şi să o determine în a-şi această țară prin atita singe vărsat, s-au mul) sau al statului (fascismul) sau al rasei Codreanu avea mai mult profilul unui pro- 
îndrepta atenţia către o nouă soluție văzut strimtoraţi [...] Eil Gel puţin lăsaţi  (hitlerismul), Mişcarea Legionară s-a năs- — fet religios decit acela al unui şef de par- 
politică. "Mai mult decit atit, oamenii politi- — tineretului nostru dreptul de a fi mihnit şi cut sub semnul Arhanghelului Mihail şi va tid. Cei care-l urmau îl venerau ca pe un 

ci democrați se aflau în slujba finanţei dreptul de a se gindi la viitorul său”. învinge prin grație divină. De aceea, în sfint. De asemeneă, principiul conducă- 
evreieşti, participind - conştient sau nu -la La 6 octombrie 1923 este descoperit un timp ce toate revoluțiile contemporane,au torului nu era în Garda de Fier o dogmă 
surparea temeliilor statului român”. În complot care viza uciderea “a şase miniştri drept scop cucerirea puterii, revoluţia imuabilă, hotăririle nu emanau de la 
acest context, în anul 1922 s-a declanşat în frunte cu cel al Justiției (Gheorghe legionară e spirituală şi creştină. Întimpce Codreanu singur, ci de la un colegiu * 
mişcarea naționalistă studențească,  Mirzescu), a tuturor rabinilor, a unor toate revoluțiile contemporane au ca scop (“For”) compus din comandanţi legionari 
transformată Într-o grevă generală carea bancheri (Blank şi Bercovici), ziarişti cucerirea puterii din partea unei clase încercaţi”. 

cuprins toate Universitățile din țară. (Rosenthal, Filderman, -  Honigman- sociale sau din partea unui om, revoluția : . 


Principalii lideri ai grevei vor forma ei Fagure)'. Acest act era determinat în mod legionară are ca scop îilriulree. netul zip ... 

ce se va numi ulterior "generaţia de la direct de dobindirea, în- urma „adoptării econcilierea neamului. românesc cu Următoarea pagină glorioasă scrisă de 

1922“, “Cronologia privind istoria Mişcării — Constituţie! din acelaşi an, de drepturi. Dumnezeu, cum a spus Căpitanul”. legionari în istoria României, pagină 

Legionare”, publicată în Almanahul . politice şi civile, “indiferent de deosebirile a ba 3 - incompletă şi care âşteaptă incă pana 

“Cuvintul” pentru anul 1941, descrie de credințe religioase şi confesiuni, de orig- istoricului pentru a fi relevată, o constituie 


evenimentele astfel: ine etnică şi de limbă”, precum şi de Pe această linie, a asumării unui creştin- lupta acestora în cadrul mişcării de rezis- 
“10 decembrie 1922 - delegaţii cen-  dobindirea cetățeniei române, pentru toți  ÎsM militant, s-a situat şi participarea unui _tență anticomunistă, luptă care, dată fiind 
trelor şi societăţilor studenţeşti din țară se locuitorii evrei, indiferent dacă locuiau în NUMăr de 7 legionari, conduşi de generalul inegalitatea dintre tabere, a fost pierdută 
întrunesc în congres în marele amliteatru "vechiul Regat sau în provinciile “unite în Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, la pe plan tactico-militar, dar prin ea s-a 


zs Qzsosszazasroornvaonceranonzrno m 


= al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Se 1918. . războiul civil din Spania. Au căzut pe cim-  ciștigat enorm pe planul demnităţii poporu- 
dă semnalul de luptă al mişcărilor stu- pe ea ! pul de luptă Ion |. Moţa, membru fondator, — lui român la scară istorică: Plătind cu ani | 
dențeşti. Se alcătuieşte o moțiune. prin A .... i pi. cotat ca personalitate, considerat a fial grei de. detenție idealurile tinereții şi dor- 
care se cere «numerus clausus» pentru Primul dru politic organizat al doilea în ierarhia Legiunii după Codreanu, ința lor de a fi liberi, puţinii supraviețuitori 
re rimul cadru politic orga . i 
în evrei în universităţi şi se vesteşte acțiunea mişcărilor antisemite a fost Liga Apărării şi Vasile Marin, autorul lucrării “Crez de ai acelor vremuri, chiar dacă au adunat o 
în pomea “a demeriaţei franemasenice, “Naţenal.Cregiae (ANC). er ș generațe,. Acea [nf cei eccou pare d Sneri de ez pori și ru part 
al Manifestaţia pe străzile Capitalei ține pină . profesorul A.C. Cuza, la care au aderat și. PDoi băi g, N ae Iorga în articolul 0 9'ci, dezlelt pe piei PU 
ro: după miezul nopţii. În cartierul, Văcărești alte. organiza ii în 'primul rind Fascia „Ne aieţi viteji, Moţa și Marin” din 0. *3 os la adresa statului român, Va tre” 
roi au loc conflicte singeroase cu evreii: Naţională! omână şi Acţiunea "Neamul omânesc” - 19 ianuarie 1937: bui lupte la o fundamentală revizuire 
i enraerBe eat Elia Nota Petar curia pr a Pa pi ra io 
“i e Ac 1 jbkcai Seira ari Pap bucurat LANC I-a indreptățit pe Corneliu etern regie şi insa za Tao prea ină viabil ca alternativă politică în noul con- 
det oplală a 19 Decerbre Va MR cadre se et reia brocasul de la eter, „ACUM „Ai „cote Romăni, Meţa ȘI text 39%io pole (europaea trebui ca 
zi rbăloare ee vendicările sociale ale stu- —* oeiv- Severin din. 1925, urmâloarele: “Main” au căzut inaintea Madhidului apărat. stu să-şi regăsească dorința de libertate 
i dehţilor. se afla cea politică, "numerus Cred că erau peste 50.000 de oameni, - de Roşii.[... Cine ştie ce va ieşi din cumpli- spirituală, asumindu-şi şi o, parte din 
En cela care viza imitarea accesului stu- cuprinşi de un entuziasm căruia nu-l putea - ta furtună care s-a abătut asupra depărial- "jurămintul gradelor legionare, în_primul 
i tra zii! tes iai aii sta nimic în cale. Avorbit profesorul Cuza. ujui pămint latin, unde se varsă singe din rind partea referitoare la denunțarea ispitei 
UT enților evrei în universităţi proporțional - Am vorbit şi eu. De altfel, n toată țara era Ul! Pranire unul nobil neam Dar, d S, societăţii de consum, va trebui ca tinerii să 
iz. cu procentul pe care. îl constitulau în: un curent naţionalist așa de puternic încit lo; rii bel ie tal era urii se recreştineze în conţinut, mai mult decit 
4 totalul populației. Situaţia a fost exact — ar fi putut conduce LANC la guvernarea o E Buia ea Spania cum a , fe în formă, și să-şi regăsească, în splen- 
i descrisă de gapuialu LIU MORO an țării. Treceau nefolosite, în acele zile, cele id e d it An ia SPER a noi, cu  doarea virstei lor, setea de adevăr şi 
ie într-o poa a î e; DEP ai 7 mai mari momente politice ale acestei IN ea ed per: n pol fra si refuzul compromisurilor, mai ales a celor 
Ala privin ui neg e antisemite pe data de mişcării, cu care ea nu se va mai Intiini ai i se er ul Ca ir arii al - morale, pentru a putea vorbi despre o 
j ianuarie : niciodată. Profesorul Cuza n-a ştiut să tineretului nostru”, Caracterul violent al nouă revoluție, paşnică de această dată 


Îi : 


—— aie teamă e i 


. nile sale contra curentelor comuniste şi a unor 


LA adi a da abia i. 


p peretii 


Mişcarea Legionară - în fala istoriei şi a istoricilor 


Sari NE BUZATU 


Istoria Mişcării Legionare constituie, proba- 
bi, nu numai unul dintre capitolele cele mai 
interesante ale evoluției României în veacul XX, 
ci şi unul dintre domeniilă ştiinţifice ce presupun 
pe viitor investigații de amploare în biblioteci şi 
arhive, obiectivitate și curaj In abordare, per- 
speclivă şi maximum de înțelegere în tratarea 
temei şi a variatelor sale aspecte, integrarea |or 
corectă în capitole mai mult sau mai puțin 
cunoscute ale epocii contemporane, pe plan 
național şi: general. Binefacerile prăbușirii 
regimurilor comuniste în Europa se vor resimți 
indiscutabil şi pe plan istoriografic, istoricul de 
miine îngăduindu-şi, desigur, să renunțe la 
şabloane, dintre care, în legătură directă cu 


„istoria rect Legionare, acela privind includ- 


erea lui Comeliu Zelea Codreanu şi a parti- 
zanilor săi într-un clan al crimei organizate este 
cel mai persistent. Vom observa, în context, cit 
de straniu poate fi acest lucru, de vreme ce lid- 
erii comunişti români (şi nu numai ei) au scăpat 
unei atare "Incadrări”, deși realitatea Istorică 
este una singură, lar, În mod obiectiv, creatorii 
Partidului Comunist din România şi continua- 
torii lor nu suportă defel vreo comparație cu 
legionarii la capitolele privind politica antinaţion- 
ală, rolul de coloană a V-a apărind interesele 
Kremlinului la Bucureşti sau răspunderea pen- 
tru instalarea unui regim politic ce s-a confun- 
dat, cel puţin în primele decenii, cu teroarea, 
arbitrariul şi mutilarea ființei naţionale, sacrifi- 
carea suveranității şi a independenței naţionale. 
Nu încape îndoială, de asemenea, că istoricul 
de miine va delimita mai pertinent rolul şi locul 
Mişcării Legionare într-o țară şi într-o Europă 
măcinată după 1918 de conflicte, de crize eco- 
nomice sau de seisme profunde, de bulversări 
ale mentalităților incredibile, după cum, între 
acestea, nu va ignora disputa dintre cele trei 
mari -isme ale veacului nostru: capitalism, fas- 
cism şi comunism. : 
Trebuie remarcat însă faptul că stadiul actu- 
al al documentației de arhivă şi al cercetării de 
ansamblu oferă toate temeiunle pentru respin- 
gerea tiparelor răspindite de istoriografia ori de 


[:] lor că, şi după prăbuşirea comunismului 

în Europa de Est în 1989-1991, abordarea şi 

judecarea Mişcării Legionare au continuat să 

se facă, în România, în principal, după rigorile - 
metodologiei marxist-leniniste. În ciuda tuturor . 
realităților evidente şi în ciuda unor noi infor- 

mații puse în circuitul ştiinţific, a unei bogate lit- 
eraturi memorialistice apărute în ultimii ani şi 
care, dacă nu îndeamnă în primul rind la reabil- 
itarea Mişcării Legionare, din rîndurile căreia, 
în anii dictaturii proletare, s-au recrutat la! 
dintre, cei mai redutabili duşmani ai teronii 
comuniste, cel puțin solicită atenție şi meditare, 
în ciuda tuturor: acestora, deci, se continuă 
atacul 'dispre stinga asupra unor, fapte şi 
fenomene ale trecutului recent, inclusiv ori, mai 
ales în cazul de față, în ceea ce priveşte 
istoricul Legiunii Arhanghelului Mihail. Nu 
voim să conchidem, pripit, că este vorba de 
aceleaşi condeie, revigorate într-un alt spirit 
după 1989, ori că judecățile formulate sint 
extrem de categorice doar pentru că Mişcarea 
Legionară s-a impus, în funcție de realităţile 
obiective ale României interbelice, prin acţiu- 


elemente evreieşti, între care a existat o legă- 
tură pe care numai cine nu a voit - ori nu vrea 
s-o afle - o poale (rece cu vederea, ci doar să 
reținem -că adesea este posibil ca 
neințelegerea trecutului sau surprinderea lui. 
deformată, tezistă, merge mină în mină cu o 
pretinsă “renovare” a Istoriei, lar, În asemenea 
cazuri, aflaroa adevărului reprezintă mal puţin 
un scop şi se transformă Intr-un mijloc, acoper- 
it de discursuri şi variante istoriografice, de 
plăsmuiri ce îngăduie cel mai adesea răfuieli 
prezente pe seama unor realităţi apuse. (...) În 
totală opoziție .cu o seamă personalități 
democralice ale epocii interbelice, C. 
Peiculescu deplinge, discreditind-o, seria: de 
“intelectuali de mare inteligenţă în epocă, pre- 
cum Nae lonescu, Nichifor Crainic, Emil 
Cioran, Constantin Noica, Dragoş 
Protopopescu, Mihail Manoilescu, Mircea 
Eliade, Radu Gyr, Petre Ţuţea, ş.a., implicați, 
mai mult sau mai puţin activ, în «funda- 
mentarea» ideologică a Mişcării Legionare, 
chiar dacă unii, mai tirziu, cind istoria a pus 
această Mişcare la stilpul infamiei, au încercat, * 
tardiv, să se detaşeze de Legionarism, repudi- 
indu-l. Unii şi-au asumat numai rolul, la fel de 
nefast, de mentori spirituali, «teoreticleni» pen- 
tru a asigura «conținutul de idei» şi a justifica, 
astfel, o mişcare a violenței: alţii | s-au alăturat 
nu numai teoretic, ci şi practic, prin înregi- 
mentarea efectivă în Legiune şi în Partidul 
Naţional-Creştin (O. Goga-A. C. Cuza) sau au 
«pendulat» între una şi cealaltă (Nichifor 


Crainic, Toma Vlădescu, ş.a.). Cine și cu ce 
pre| va putea eluda faptul că un Nae lonescu, 
Nichifor Crainic sau Emil Cioran, spre exemplu, 
şi-au legat definitiv numele - prin Întreaga lor 
activitate publicistică - de istoria Mişcării 
Legionare?.... 

O atare punere în ecuație a problemei este 
nu numai neconcludentă, ci complet falsă. Din 


„nefericire, multiple abordări recente ne oferă 


mult prea multe cazuri de asemenea etichetări 
ideologice pentru scoaterea unor personalități 
din istorie şi aceasta, cu acordul... “victimelor”, 


“dacă ar fi posibil! Este ca şi cum l-am blama pe 


W, Churchill pentru apartenența-i conserva- 
toare ori, după cum s-a. încercat, exact în 
acelaşi spirit, ar însemna scoaterea. lui M. 
Eminescu din literatura română ca fascist! 
Potrivit unei atare viziuni refulate asupra trecu- 
tului, ne aşteptăm la minuni identice cu Croce - 
în Italia, cu Esenin şi Maiakovski - în Rusia, cu 
Heidegger - în Germania, ş.a.m.d. (...) Pentru 
Nicolae Ceauşescu, după cum s-a menționat, 


părere- că “delirul nostalgic” ar putea fi 
îmbrățişat în "scrierea adevăratei istorii a 
Mişcării Legionare, dar, totodată, nu împărtăşim 
asemenea Îndemnuri de a-i fixa pe legionari şi 
liderii lor politici sau spirituali în afara epocii în 
care au acţionat. Nu trebuie să ne obsedeze 
permanent “pericolul” renaşterii Mişcării 
Legionare pentru a fi demobilizaţi să-i pătrun- 
dem misterele, de vreme ce, cu toții, sintem de 
acord că atit Corneliu Zelea Codreanu, cit şi 
Mişcarea fondată şi amplificată de el reprezintă, 
netăgăduit, un capitol deja scris / deja “jucat” al 
istoriei contemporane a României. Aldoma, nici 
“supraincărcarea caracterului antisemit al 
Mişcării „Legionare, specific nu numai ei, nu 
poate obnubila descoperirea adevărului. (...) 

Apariția şi evoluția Mişcării Legionare pînă 

la începutul celui de-al doilea război mondial 


* şi-a aflat reflexul într-o bogată literatură con- 


temporană cu evenimentele. Presa legionară 
şi de - orientare  codrenistă  (“Pămint 
strămoşesc”, “Axa”, "Cuvintul", "Buna Vestire”, 
“Sfarmă-Piatră”, “Porunca Vremii”, "Vremea" 
etc.), în primul rînd, a surprins evenimentele 
cotidiene, pe cind scrierile monografice, 
memorialistice, cele doctrinare, culegerile de 
documente etc., apărute mal cu seamă în a 
doua parte & anilor '30, au constituit, în cluda 
caractarulul hagioțrafic și diferențiat al multo- 


ra dintre cele dintli, contribuții reale consacrate * 


domeniului aflat în atenţia noastră. Între aces- 
tea, se impun cu preponderență volumele cu 
dublă menire, memorialistică şi doctrinară, 
datorate liderilor indiscutabili ai Mişcării 


Legionare, Comeliu Zelea Codreanu (1899- , 


1938), şi. lon Moţa (1902-1937): "Pentru 


Legionari” (vol. |) şi, respectiv, “Cranii de, 


lemn”, După cum s-a observat încă în epocă, 
cele două lucrări, ale. căror fapte expuse au 


fost ulterior integral confirmate de Cronologia , 


Legionară, îhtocmită în 1940, au avut un 


” impact remarcabil asupra Mişcării Legionare, 


Nu În zadar, ele au fost catalogate drept “cate- 
hismn al tineretului legionar”. Sub numele lui 
Corneliu. Zelea Codreanu s-au tipărit mal 


„ multe ediții din “Circulările Căpitanului”, 1934-., 


1937, sau din "Cărticica şefului de cuib”, pre- 
cum și “Testamentul”, sub numele lul lon Moţa. 
Au predominat, în rest, scrierile considerate 
doctrinare: "Ce este și ce vrea Mişcarea 
Legionară” (lon Banea, mai multe ediţii); 
“Rimduri câtre generația noastră” (lon Banea, 
1940); “Stil legionar” (Ernest Bernea, mai 
multe ediţii, 1937-1940); "Românul de mline și 


cum sintem" (Alexandru Cantacuzino, mai 
multe ediții, 1935-1940); "Crez de generaţie” 
(Vasile Marin, mai multe ediții), "Revoluția fas- 


cistă” (Doru Belimace, mai multe ediţii), O, 


serie de lucrări au' abordat aspecte concrele 
din activitatea Mişcării Legionare: "România 
Legionară și Axa” (Horia M. Cosmovici, 1940); 
“Mișcarea Legionară și painea, (Tralan 
Herseni, 1940); "Mişcarea Legionară și munci- 
torimea” (Tralan Herseni, 1940); “Biserica și 
Mişcarea Legionară” (Preot Ilie |. Imbrescu, 
1940) sau “Între lumea legionară şi lumea 
comunistă” (Alexandru Cantacuzino, diverse 
ediții). Credem că modelul desăvirşit al litera- 
turii hagiografice I-a realizat lon Banea, cu 
“Căpitanul”, din care cităm: *(...) Căpitanul! 
Este o piatră de hotar; o graniţă. Sabie întinsă 
între două lumi. Una veche, pe care o înfruntă 
cu bărbăție, distrugind-o; alta nouă, pe care o 
creează, (căreia) fi dă viață, o cheamă la 
lumină. Figura lui, în cuprinsul mişcării 
naţionale de la război încoace, apare ca o linie 
de foc, în jurul căreia se rotesc toate eveni- 
mentele mari. EI a fost conducătorul şi anima- 
torul, 


erală a situaţiei Europei, marcată de 
succesele Germaniei şi Italiei, destin- 
“ul lui Corneliu Zelea Codreanu, 
evoluția Mişcării Legionare de la 
momentul 1938 la perioada 
guvernării din 1940-1941 etc. au 
reţinut atenţia unor largi cercuri din 
străinătate, fapt ce explică apariţia 
unei" întregi serii de lucrări peste 
hotare, consacrate cu deosebire lui 
Corneliu Zelea Codreanu sau istoriei 
legionare. (...) Valoarea şi prioritatea 
unor informaţii nu pot fi puse la 
îndoială în ceea ce priveşte, de pildă: 
situația la laşi în_1919-1920 şi 
lansarea lui Corneliu Zelea Codreanu 
în mişcărea naționalistă, anticomu- 
nistă şi. antisemită;: naşterea “Ligii 
“Apărării Naţional-Creştine”; 
desprinderea lui Corneliu Zelea 


„Codreama”şi”er-partizai le 
LANC şi de A. C. Cuza, deveniți 
“ “părinţi, denaturaţi” ai. tinerilor 
3 legionari; apariția şi afirmarea "gener- 
ației de la 1922"; asasinarea prefec- 
“tului de Poliţie Manciu; fondarea 


derea activității Legiunii în anii crizei economice 
din 1929-1933; crearea organizaţiei politice a 
Legiunii-Garda de Fier (1930), iar, apoi, a 
Senatului legionar, scopul primordial declarat al 
Gărzii - organizarea luptei contra "bolşevismului 


1931) de către ministrul :de Interne. lon 
Mihalache; constituirea "Grupării Corneliu 
Zelea Codreanu”; participarea pentru prima 
dată la alegerile parlamentare (iunie 1931); 
eşecul, urmat de succesele din august 1931, la 


mii (Comeliu Zelea Codreanu), şi din aprilie . 


1932, la Tutova (lon Zelea Codreanu); a doua 
dizolvare a Gărzii de Fier (în apnilie 1932, dic- 
tată de guvemul lorga-Argentoianu); partici- 
parea la alegerile parlamentare din iulie 1932 şi 
succesul celor peste 73.000 voturi obținute 
(cinci mandate la Cameră); noul avint al Gărzii 
în 1932-1933 şi cea de-a treia şi ultima 
dizolvare a ei, în decembrie 1933, printr-un 
Jurnal al Consiliului de Miniştri, prezidat de |. G. 
Duca; asasinarea lui |. G. Duca, procesul 
asasinilor (1934) şi refaterea reprezentanței 
politice a Mişcării Legionare - Partidul “Totul 
pentru Ţară” (1934-1935), sub şefia generalului 
Cantacuzino-Grănicerul. 
Evenimentele ce au marcat finalul primei 
faze a Istoriei Mişcării Legionare (larga aderență 
de mase. în 1934-1937, pactul cu partidele 
național-țărănesc,. +; naţional-liberal  *Gh. 
Brătianu”, evreiesc şi gruparea C. Argentolanu, 
din noiembrie 1937, succesul în alegerile din 20 
decâmbrie 1937, instaurarea dictaturii regelui 
Carol al II-lea, autodizolvarea Partidului “Totul 
pentru Țară”, arestarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu, primul proces al Căpitanului, pentru 
calomnierea lui Nicolae Iorga, al doilea proces, 
din mal 1938, condamnarea şi recluziunea la 
Jilava-Rimnicu Sărat, asasinarea Căpitanului şi 
a camarazilor săi la 29/30 noiembrie 1938, per- 
turbările în rîndurile Mişcării Legionare şi lupta 
pentru putere în 1938-1939, autopropulsarea lui 
Horia Sima la cîrma Mişcării Legionare), iar, în 
succesiunea nemijlocită,. cele specifice fazei 
secunde coincizind cu Însăşi perioada confia- 
grației dintre 1939 şi 1945 (cel dintii val al exilu- 
lul legionar In Germania, în 1939-1940, 
asasinarea premierului Armand Călinescu şi 
; represiunile guvernului - generalului Gh. 
Argeşanu al dictaturii regale, bazele reconcilierii 
Horia Sima-regele Carol al II-lea, cuprinderea 
legionarilor în guvernul lui |. Gigurtu, în lulle 
1940, proclamarea statului național-legionar la 
14 septembrie 1940, guvernarea* lon 


La confluența deceniilor IV-V, evoluția gen-* 


Legiunii Arhanghelului Mihail; extin-” 


în România”; prima dizolvare a Gărzii (ianuarie ; 


Antonescu-Horia Sima, permanent minată de 
conflictul dintre cei doi, rebeliunea legionară din 
ianuarie 1941, represiunea lui lon Antonescu şi 
al doilea val al emigrației legionare în Germania, 
În anii 1941-1945, guvernul Horia Sima de la 
Viena, În 1944-1945), toate acestea au fost 
amplu redate, abia după terminarea războiului 
mondial în 1945, de către legionarii rămaşi în 
exil în Occident. Literatura legionară de exil a 
anilor 1945-1989, bazindu-se, de această dată, 
pe surse inedite, corelate cu impresii directe ori 
relatări indirecte, rămine în continuare inegală, 
dar ceea ce primează constă in modul de 
abordare a problematicii şi aceasta, în 
funcţie directă de poziţia pe care fiecare din- 
tre autori (memorialişii, exegeți, ideologi ori 
editori) s-a situat: pro-Sima ori anti-Sima. 
Pentru cei dintii, s-a impus punctul de vedere 
potrivit căruia Horia Sima a continuat şi dez- 
voltat activitatea Căpitanului, în vreme ce, pen- 
tru ceilalţi, Horia Sima apare ca un trădător al 
comandamentelor stabilite de Corneliu Zelea 
Codreanu, mai mult chiar, asasinul moral al 
acestuia și marele vinovat de toate nenorocirile 


* timpului ce s-au reperculat direct şi brutal 


asupra îndelungatullii exil legionar postbelic. (...) 
Se impune să precizăm, în acest loc, că un 
examen pertinent al istoriei şi doctrinei Mişcării 
Legionare- nu mai este posibil prin ignorarea 


bogatei literaturi legionare; se impune un ele- “ 


mentar spirit de prevedere, pentru preîntimp- 
inarea unor eventuale acuzaţii de propagandă 
legionară, instigarea la naționalism ori anti- 
semitism etc. Falsitatea unor asemenea “argu- 
mente” este evidentă, mai ales că, oricum, nu 
ne numărăm printre adepții principiului că am 
putea combate ceea ce nu cunoaştem. 
Dimpotrivă (...). 
După 1945, exilul legionar a dispus mai întii 
de citeva reviste mimeografiate: "Roşu, Galben 
şi Albastru” (Salzburg, 1948, patru numere, edi- 
tori: Traian Borobaru şi Mircea Dimitriu), succe- 
dat de “Vestitorul”, iar la Paris (apoi la Rio de 
Janeiro), de “Dacia” (editor. Faust Bărdescu). 
Acestora le-au urmat numeroase alte publicații: 
“Carpaţii” (Madrid, cu Halmaghi), "Țara şi exilul” 
i in _ 1964, -editor: Gh. Cost 
“Cunierul Aita crăra;caiifomia;“dih "198! 
editor Gabriel Bălănescu), “Cuvintul 
Româiesc / The Roumanian Voice” (Hamilton 
- Canada) (editor: George Bâlaşu) sau “Ethos” 
(Paris, din 1979, editori: loan Cuşa, ş.a.) Dintre 
publicaţiile respective s-au impus “Ethos” şi 
“Carpații”. Cu totul remarcabilă a fost activitatea 
editurilor: “Omul Nou” (Salzburg, din 1951, apoi 
la Munchen şi, în prezent, la Miami Beach, sub 
numele "Editura «Traian Golea»), “Carpaţii” 
(Madrid, director; Traian Popescu), “Dacia” 
(Madrid - Rio de Janeiro - Paris, director. Faust 
Brădescu), "Libertatea (Madrid - Barcelona); 
lon Mării (Munchen); “Dacoromania” (Madrid); 
“Libertatea” (New York) şi, în sfirşit,. Editura 
Mişcării Legionare (Madrid, director: N. Roşca). 
Se înțelege că, la capitolul “autori editați / reed- 
taţi”, sînt bine reprezentați foştii fruntaşi ai 
Mişcării Legionare, impunîndu-se detaşat 
Corneliu Zelea Codreanu, urmat de Ion |. Moța, 
Vasile Marin, M. Polihroniade, Alexandru 
Cantacuzino, lon Banea, Ernest Bernea, N. S. 
Govora şi colaboratorii Toader loraş, Mihail 
Tase, Nicolae Teban, lon Veverca, Constantin 
Paparnace, Nicolae Pătraşcu, Marin 
Bărbulescu, lon Fleşeriu, Nicu Crăcea, 
Gheorghe Costea, Gabriel Bălănescu, Virgil 
lonescu, Vasile laşinschi, Mihail Sturdza, 
Alexander E. Ronett, Faust Brădescu şi, la 
sfirşit, de ce nu, în cele din urmă, Traian Golea. 
O importantă atenție a fost acordată, după 
„Cum am menţionat deja, valorificării unor culegeri 
de texte şi documente privind evoluția şi doctrina 
Mișcării Legionare, Sub aspectul isioric, reținem 
lucrarea coordonală de Dulllu Sfințescu şi colab- 
oratoril: Comellu Zelea Codreanu. 1899 - 1938. 
Volumul reuneşte pagini din lucrările cele mai 
cunoscute ale lui C. Z. Codreanu, aprecieri 
despre Mişcarea Legionară. ale unor reputați 
istorici, politicieni şi diplomaţi, dar mai cu seamă 
documentele “procesului” intentat Căpitanului în 
i 1938, Este interesant de remarcat că, de-a 
iungul anilor, documentele “progesului” din 1938 
au fost reeditate în diverse ocazii, în anii 1980 şi 
1992, sub titlul Adevărul în procesul 
Căpitanului. Cea mai recentă ediţie a “procesu- 
lui” a fost realizată de noi în colaborare cu 
istoricul american Kurt Treptow, lucrarea fiind 
salutată ca un eveniment ştiinţific ori grav penal- 
izată de+"Revista mea”, din Israel (7!) De o 
atenție egală s-a Bucurat şi procasul intentat, în 
octombrie 1953, de către autoritățile comuniste 
de la Bucureşti, unui grup de legionari paraşutat 
de americani în România pentru a continua lupta 
anticomunistă şi antisovietică. Inutil de precizat 
că cei mai mulți dintre cei judecaţi au fost con- 
damnați la moarte pentru crima de “trădare de 
patrie” şi executați: Al. Tănase, Mircea Popovici, 
lon Golea, lon Samoilă, Gavrilă Pop, lon Tolân şi 
alți şapte “complici”. 


pr ti ati 


s nui 


A 


a 


jasat, nu întimplător, la sfirşit lucrările 
Horia Sima, fostul comandant al Mişcării 
egionare dintre anil- 1938/1939 şi 1993. 


( Este inutil să specificăm valoarea intervenţi- 


ilor - sute şi sute de articole în ziare şi 

reviste, numeroase interviuri, eseuri doc- 

trinare, studii în privința unor, "cazuri" şi, în 

chip cu.totul aparte, lucrările memorialistice, 

Este puţin probabil că s-ar putea imagina 

studierea istoriei Mişcării Legionare şi a 

epocii conflagrației mondiale din 1933-1945 

dispensîndu-ne de lucrărilă lui Horia Sima. 

Neindoielnic că fostul lider legionar și-a 

exprimat şi a militat să-și impună propriile-i 

puncte de vedere! că el şi-a apărat poziția şi 

şi-a justificat deciziile, indiferent de carac 

terul lor admisibil ori reprobabil, dar ceea ce 

contează pentru istorie acum, cînd epoca şi 
scena pe care a acționat Sima au devenit 
trecut, sint informațile pe care le poate 
extrage, totuşi, dintr-o operă unitară şi vastă. 
Nu se poate ignora că, În orice clipă, Horia 
Sima, disculpindu-se, a explicat, atacind, s- 
a implicat ori, respingind sau acceptind, a 
motivat o atitudine, o reacție, un document 
elc. Așa, de exemplu, "Cuvintul înainte” al 
“Istoriei Mişcării Legionare” insistă asupra 
acuzelor de violență şi de acte de teroare 
venite din toate părțile. În replică, autorul 
constată şi se justifică: "Nimic mai absurd şi 
mai adevărat! Cine va citi această carte se 
va convinge că adevărul se află exact la 
polul opus: violențele au constituit constanta 
de acțiune a tuturor (?l) partidelor şi 
regimurilor guvernamentale din România; în 
timp ce legionarii au fost victimele lor per- 
manente, plătind un tribut înspăimintător în 
vieți omeneşti, din rindul elementelor celor 
mai alese ale națiunii. Actele noastre rare de 
violență - impoitantă recunoaştere venită.din 
partea autorului - n-au fost decit reacții legit- 
ime ale unor oameni împinşi la disperare de 
către teroarea exercitată de guverne într- 
adevăr teroriste (subl. ns.)". În consecinţă, 
Horia Sima recompune Istoria “curată” a 
legionarismului de pe poziţia celei mai autor- 
izate “voci” dinlăuntru care putea să expună 
doctrina, programul şi organizarea, originile 
şi crearea Mişcării, primele ei succese 


triumful din alegerile de la 20 decembrie ca trăsăturile esențiale ale Mişcării 


simbolizînd anul “cuceririi țării”. În calitatea 
sa de memorialist, Horia Sima se dovedeşte 
foarte bine informat, iar cititorul este princi- 
palul beneficiar. Fără a mai fi nevoie de alte 
argumente şi surse, Sima este un interpret 
direct şi relatează, cu lux de amănunte, 
despre negocierile sale cu Serviciul Secret 
Român al lui Mihail Moruzov, apoi despre 
“colaborarea” sa cu guvernele carliste în 
vara anului 1940, atitudinea făţiş ostilă a 
legionarilor față de cedarea Basarabiei şi a 
Bucovinei de Nord, ori față de răpirea 
Transilvaniei de Nord. (...) - , 

Decenii la rînd, “fenomenul fascismului 
european a fost abordat şi explicat după 
calapoadele de sorginte cominternistă”. Tot 
vreme de decenii, s-a evitat “stabilirea unei 
conexiuni reale între fascism şi comunism”, 
în sensul că cel dintii a apărut pe plan gen- 
eral ca o replică la cel din urmă. (. 
Conflictele dintre cele trei-isme au condus 
direct omenirea către conflagrația din 1939- 
1945, conflict din care, numai alături de put- 
erile anglo-saxone, URSS a ieşit triumfă- 
toare. (...) Cea mai pătrunzătoare formulă, 
pe care o datorăm filosofului şi sociologului 
italian Luigi Sturzo: ”În realitate, între 
Rusia şi Italia nu exista decit o singură 
deosebire autentică - faptul că bolşevis- 
mul, sau dictatura comunistă, reprezintă 
un fascism de stinga, în timp ce fascis- 
mul, sau dictatura conservatoare, reprez- 
intă un bolşevism de dreapta”. (...)  - 

Legiunea “Arhanghelul Mihail”, constituită 
la 24 iunie 1927 sub conducerea lui Corneliu. 
Zelea Codreanu, nu a avut un program pro- 
priu-zis, după Nolte, -predominante. fiind 
aceste patru “brazde de plug”: credința în 
Dumnezeu; credința” În misiunea proprie; 
încrederea mutuală; cintecul. Crearea 
“Gărzii de Fier”, ca grupare politică, a marcat 
începutul extinderii - Mişcării Legionare la 
nivelul naţional, cu succese imediate în 
alegerile parlamentare din 1931-1932. (...) 
Mişcarea Legionară a prezentat mai multe 
asemănări decit. deosebiri în raport cu 
mişcările fasciste europene; cele din urmă 
sint explicabile prin condiţiile sociale FA 
naţionale specifice României interbelice. În 
rezumat, Mişcarea Legionară “reuneşte car- 
acteristicile atit profasciste, cit Și asciste 
radicale”, fapt grație căruia ea se impune ca. 
“mişcarea fascistă cea mai interesantă și 
mai complexă”. 


pe smuu ace om ii mi a a a 


Weber „examinează sumar. biografia 
Căpitanului, situația României după primul 
război mondial, avintul curentului naţionalist 
şi antisemit la lași, asasinarea lul Manciu şi 
naşterea Legiunii "Arhanghelul Mihai” (în 
subcapitolul intitulat "Murder as Method”), 
respinge de asemenea “valul de violență” 
provocat de Putere, "căci sîngele cere sine, 
moartea se hrăneşte cu moarte”. "Este ade- 
vărat că violența a marcat activităţile Legiunii 
chiar de la început, dar violența într-o țară 
unde legea se aplică pentru partidul aflat la 
putere şi unde banditismul politic este istoric 
legat de memoria haiducilor patrioţi: care 
țineau pe ocupanții străini pentru răs- 
cumpărare, asasinatele legionare au fost 
comise pentru a răspunde acelora ale căror 
crime n-ar fi ajuns niciodată la tribunal..." (...) 
Activitatea în primii ani postbelici la laşi a lui 
Corneliu Zelea Codreanu şi în cadrul LANC 
mai apoi, pînă la fondarea Legiunii 
"Arhanghelul Mihail”, problema crimelor şi 


atentatelor legionare în raport cu represaliile ' 


autorităților de la 1924 şi. pină la 1041, 
ascensiunea Legiunii, mal'cu seamă în 
1934-1937, evenimentele din ,1938 cul- 
minind cu uciderea lui Corneliu Zelea 
Codreanu, şi cele dintre 1939 și 1941, toate 
acestea' sint examinate cu atenție de către 
Eugen Weber, care se dovedește un bun 
cunoscător al epocii, un fin analist și un 
judecător obiectiv al unor fapte în privința 
cărora istoria nu va mai acorda, neindoiel- 
nic, dreptul la recurs. Reputatul,specialist, în 
baza investigațiilor proprii, îl reconfirmă pe 
germanul Harald Laeuen în sensul că 
“9 punea lui. Sima nu mai era Legiunea lui 
Codreanu. Aceasta din urmă sfirşise în per- 
secuțiile din 1938-1939 şi în baia de sînge în 
care a culminat. Noua conducere legionară - 
observa Weber - se ridicase din persoane 
de rangul al doilea. Ceea ce a fost cel mai 
rău, noua conducere era mai slobodă, mai 
eterogenă, mai puțin dedicată, mai puțin dis- 
ciplinată, mai puțin educată”. (...) Potrivit 
datelor oficiale la care” apelează autorul, 
rebeliunea legionară s-a soldat cu 370 de 
morţi şi 44 de răniți la- Bucureşti, lar în 
provincie cu 46 de morţi şi 78 de răniţi; şefii 


devenise “rezistența ei la o lovitură 
dată „de partenerul său guvema-"”! 
mental pentru a o elimina de'la put- 
Te ȘI 

Zevedei Barbu (născut în 
România) exprimă “convingerea că ! 


Legionare derivă numai parțial din + 
condițiile apartenenței de clasă ori 
ale situației economice ale membrilor. . 
săi şi că într-o măsură mai relevantă 
au la bază "o serie de factori psiho- 
logici, o stare de spirit, tipice indi- 
vizilor şi grupărilor afectate în grade 
diverse şi în forme variate de lipsa de 
integrare socială şi de rezultate”. (...) 
Nagy-Talavera manifestă , 
predilecție pentru istoricul Mişcării 
Legionare, iar nu pentru analiza 
ideologiei legionare. Istoricul amer- 
ican surprinde elemente esenţiale” 
” ce au caracterizat evoluţia legionar- 
ismului: faptul că Legiunea s-a dorit 
şi a rămas consecvent o mişcare, 
ea nu a acționat ca partid politic, 
“precum toate formațiunile fasciste - 
omoloage din Europa interbelică; la * . 
fel Legiunea a fost singura mişcare fascistă 
profund religioasă şi care a avut ca simbol 
protector icoana (Sf. Mihail) or, În opoziţie 
fiind, legionarii şi-au exprimat credința, iar nu 
un program. Potrivit lui Nagy-Talavera, 
Corneliu Zelea Codreanu a respins ideea 
dictaturii, fiind adeptul autoritarismului, “iar 
naționalismul afirmat:a fost de natură mist- 
ică. (...) Relativ la situaţia Mişcării Legionare 
în anul fatidic 1938, autorului nu-i scapă ten- 
„tativele Regelui Carol al II-lea de a-l asasina 
pe Corneliu Zelea Codreanu în februarie 
1938. Arestarea Căpitanului și a citorva mii 
de legionari în 1938, inclusiv a “întregii elite 
legionare”, era semnalul evident al unei "vio-. 
lente persecuții”, finalizate .cu crimele din 


noiembrie 1938. Horia Sima, bănuie Nagy- ! 


Talavera, şi-a avut rolul său la acest dezn- 
odămint, de vreme ce n-a ținut seama de 
recomandările din închisoare ale Căpitanului 


de a nu provoca Puterea. (...) Monografia” 


istoricului german Armin Heinen reuşeşte o 
excelentă: analiză a doctrinei legionare în 
raport cu liberalismul, comunismul, anti- 


semitismul etc., după: cum el surprinde cu. 


precizie toate treptele/etapele ce au marcat 
E oivbiua Mișcării Legionare din anii 
20 şi pină la 1945; un alt merit deosebit al 
autorului este acela de-a fi delimitat cu con- 
secvență Mizcarea Legionară de acțiunile 
grupurilor sale politice, lar pe acestea de 
acelea ale restului partidelor de orientare 
fascisă ori de dreapta din România. Armin 


Heinen a încadrat cu precizie Mişcarea 
Legionară între mişcările fasciste ale timpu- 
lul: “În epoca interbelică, dintre toat 
mişcările (partidele), numai Legiunea poate 
fi considerată drept fascistă. Numai ea s-a 
găsit într-o opoziție fundamentală cu social- 
ismul şi, în egală măsură, cu ordinea 
burghezo-capitalistă. Numai Garda de Fier a 
avut despre omul nou un-concept compara- 
bi! cu al fascismului, numai ea a,urmărit o 
mobilizare a maselor şi s-a făcut cunoscută, 
în vorbe şi în fapte, prin folosirea forței ca 
instrument al politicii”. Heinen a reușit să sta- 
bilească evoluția numerică a "militanților” lui 
Corneliu Zelea Codreanu, mai precis: 1.000 
în 1929; 6.000 la sfirşitul anului 1930, 
28.000 în decembrie 1933; 34.000 în mai 
1935; 96.000 în lanuarie 1937 şi 272.000 în 
decembrie 1937. Istoricul Florin Constantiniu 
consemna despre cartea lui Armin Heinen: 
“cea mal solidă cercetare străină asupra 
Mişcării Legionare”, i 

Francisco Velga (;.), demonstrează că 
"Mişcarea Leglonară nu a fost nlolodată o 
transpunere întocmal a modelelor fasciste 
străine" şi, cu atit mal puţin, nici n-a Indeplin- 
it rolul de “coloană a V-a” a Berlinului la 
Bucureşti; încă din start, practic dinainte de 
a deveni legionari, Corneliu Zelea Codreanu 
şi camarazii lui au fost trataţi de organele 
polițieneşti române cu brutalitate, ceea ce 
constituia o practică la Bucureşti; la acestea, 
“răspunsul” lui Codreanu a fost - consideră 
Veiga - surprinzător: asasinarea lui Manciu, 
despre care - peste ani - nu va mai vorbi 
adepților, dar “niciodată nu şi-a manifestat 
regretul”; decizia lui Carol al II-lea de a-l 
lichida pe Corneliu Zelea Codreanu a fost 
luată de îndată după întrevederea cu Hitler, 
iar după 30 noiembrie 1938 a început "lupta 
surdă" pentru controlul Mişcării Legionare 
care a dus la “dezastrul final”. Pentru Veiga, 
Legiunea se impune În perspectivă istorică 
drept "cea mai 'reprezentativă şi populară” 
dintre mişcările de extremă dreapta din 
Europa Est-Centrală, iar, în final, îi apare ca 
avind o traiectorie “străbătută de... con- 
tradicţii şi Inconsistenţe și, cu toate acestea, 
constituia un tot coerent, o mişcare politică 


specifică”. Este nimenit să reținem portretul - 


|-l propune pentru - 


pe care istoricul spaniol 
La 21 de ani, 


erau deja definite. Aspectul său fizic extrem 
de atrăgător era o bună scrisoare de reco- 
mandare: de statură înaltă, într-o țară cu 
oameni scunzi, atletic şi cu o figură de o rară 
frumusețe clasică, străină de timp. Într-un 
fel, toate acestea l-au caracterizat întotdeau-. 


na drept un om de acţiune; unul militant care . 


a locuit o vreme Împreună cu el îi spunea 
adeseori că «ar prefera să taie lemne decit 
să scrie». Nu a ajuns niciodată să fie un 
«zoon politikon»: deciziile sale de anvergură 
au fost mereu impulsive şi aproape niciodată 
viclene. În realitate, în loc să o ia înaintea 
” evenimentelor prefera să le răspundă: dar 


"aceasta nu vrea să sugereze că era un naiv, 


Fişa lui personală de la Şcoala Militară din 


” Botoşani (sic!) îl defineşte dintr-un punct de 


> 5 


vedere militar care |-a marcat în întreaga sa 


Vela. ca «hoțărit la fapte şi energic» şi îl cal- 


drept un «bun comandant de pluton». 
Spus cu alte cuvinte, un om tenace, bun 
organizator: planuri simple, flexibile şi idei 
clare. Printre aceste aptitudini se numără şi 
cea de a lega'şi reutiliza influenţe eterogene, 
idei şi atitudini de proveniență diferită şi slab 
elaborate, Uneori putea părea un om 
deosebit de complex. În realitate, marele lui 
succes se datora întotdeauna simplităţii con- 
cepției şi realizării”. (...) 
* * Michelle Rallo surprinde apariţia Legiunii 
' “Arhanghelul Mihai!” în contextul României 
de după primul război mondial, deci 


mu: n. 


cu alte “ligi” şi “mişcări”, pentru a propune, în 
continuare, un excurs extrem de dens pe 
marginea evoluției organizaţiilor_politice 
legionare, mai precis: "Garda de Fier” (27 
iunle 1930 - 10 decembrie 1933), “Grupul 
C.Z. Codeanu” şi Partidul “Totul pentru Țară” 
(20 martie 1935 - 21 februarie 1938). Atenţia 
autorului este reținută, în continuare, de 
guvernarea legionaro-antonesciană şi de 
cabinetul din exil al lui Horia Sima (Viena, 26 
august 1944 - 8 mai 1945). Cu referire la 
evenimentele din ianuarie 1941, Michelle 
Rallo se exprimă extrem de nuanțat și cel 
mai aproape de adevăr. el califică acţiunea 
generalului lon Antonescu drept o "ciudată 
contrarevoluţie”, în raport cu “revoluția 
legionară” la care cooperase în lunile imedi- 
at anterioare, şi evidențiază fermitatea cu 
care generalul a procedat la lichidarea 
foştilor aliaţi politici, (,.) „ 


"Iştoria Mişcării Legionare, zbuciumată şi 


“extrem de controversată, a constituit și 


râmine un capitol extrem de Interesant, cu 
un Impact, mal serlos decit poate părea la 
prima vedere, asupra României interbelice, 
belice şi postbelice. Evoluţia Mişcării 'a 
cunoscut etape sinuoase, fiind presărată nu 
arareori cu manifestări violente: care mai 
mult au dăunat decit au slujit activităţii 
legionarilor - împuşcarea lui Manciu la laşi în 
1924, asăsinarea lui !.G. Duca în 1933, urgi- 
„ile din noiembrie 1940, rebeliunea dir ian- 
uarie 1941 şi,.nu în mai mică măsură, 
"guvernarea" de la 1944-1945, atunci cind 
ara era, ea însăşi, angajată în război.: 
ecenii la rînd, atenția istoricilor şi 
publiciştilor a fostprea mult reținută de fig- 
urile lui C.Z. Codreanu şi Horia Sima ori de 
activitatea -politică a tegionarilor, fiind, în 
schimb, ignorate Ideologia şi sensul însuşi al 
Mişcării, obiectivele urmărite, de multe ori, 
pe cale zgomotoasă ori chiar prin forţă. 
Rămin, poate, capitolele cele mai semnifica- 
tive ale trecutului Mişcării faptul că în rin- 
durile ei s-au înrolat în anii 30 intelectuali 
români de excepție, mulţi înscrişi definitiv în 
Pantheonul culturii române şi universale, ori 
că, În epoca de trisă amintire a crucificării 
României sub domnia Kremlinului şi sub 
autoritatea comuniștilor de la București, cei 
mâi mulți dintre ei fiind - după expresia cele- 


jpbra a y 
Rădescu - străini de țară şi de Dumnezeu, 


legionarii. s-au aflat în primele rînduri ale 
rezistenței anticomuniste cele mai active._ 
Numeroase probleme ale Mişcării Leglonare 
au rămas nerezolvate. Nu există un studiu 


sistematic asupra doctrinei legionare, cu . 


aplicaţie serioasă la receptarea ei în soci- 
etate, pe etape cronologice ori pe zone 
geografice. Viitorul este rezervat unor ăbor- 
dări majore, temeinice şi obiective, 
depăşindu-se '"modelul”, de sorginte com- 
internistă, al. abordării evoluției Mişcării 
numai prin prisma impactului elementelor 
Legiunii cu forțele polițieneşti. Sub acest 
„aspect nu ne îndoim că investigarea 
arhivelor pe viitor va constitui o mare şansă, 
deşi trebuie să fim conştienţi, de pe acum, 
că în cursul prigoanei comuniste din anii 40- 
“50, s-au distrus cu bună ştiinţă mii şi mii de 
documente, astfel că, probabil, o imagine 
„globală va fi posibilă numai în-baza unor 
„eforturi îndelungate și ale unor echipe de 
specialişti de înalt profesionalism. 
Problematica istoriei Mişcării Legionare este 
mal degrabă vastă decit extrem de dificilă, 


“trăsăturile esenţiale ale personalității sale. 53 CUPĂ punte] oi iaf Srodenălari 


- după cum ar sugera cei interesaţi să 
deturneze cercetările de pe calea adevăru- 


„lui. Cum s-a observat, literatura existentă, * 


deşi. inegală, este imensă. Adăugind faptul 


că, practic, arhivele interne şi cele externe . 


y (mai cu seamă cele capturate de forțele 
armate sovietice după 1944-1945, pe care 
acum numai le bănuim scoase din uz), dbia 
încep să fie investigate, aşa cum scrierea 
istoriei adevărate a. Mişcării Legionare 


reprezintă un-obiectiv de atins, dar absolut ” 
necesar. Realizarea lui va presupune, cu 


obligativitate, să renunțăm la abordarea 


fenomenului legionar în ansamblu (mişcare. 


spirituală, activitate politică, - ideologie, 
metode de acţiune, rezultate şi consecințe), 
apelind doar la una din cele două culori - fie 
alb, fie negru - din păcate prea des uzilate 
pină acum, lucru ce a comptomis nu numai 
subiectul supus investigaţiilor, ci şi pe inves- 
tgatorii înşişi, pe istoricii grăbiţi să judece. 
„Nu ne gindim nici la faptul că o combinaţie 
' mălastră a celor două culori ar schimba 


cumva situația. Şansa nu rezidă decit într-o 


abordare . frontală a istoriei Mişcării 
“Legionare, la parametrii săi globali şi pe 
segmente, totodată, dintr-o perspectivă 
românească şi europeană, în spiritul inter- 
disciplinarităţii oricărei investigații serioase şi 
cu asumarea conştientă a riscului de-a 
descoperi albul acolo unde a predominat, cel 
mai adesea, negrul şi viceversa! 
(selecțiuni) 


Poe e pa ÎN a RI E e TOT 


Sub semnul 
Arhanghelului 


Dintre toate mişcările care, de la război 
încoace - pentru a nu vorbi decit în strictă 
contemporaneitate*- au încercat să orga- 
nizeze destinele naţiei noastre, niciuna nu 
s-a așezat mai sigur În matca istoriei 
româneşti ca cea a tinerilor care stau sub 
ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. 
Este adevărat că ei au avul norocul să se 
ridice la viața comunităţii în momentul UNIC 
în. care structura istoriei coincide în aşa 
grad cu geniul rasei noastre încit e de ajuns 
să fil cu adevărat român pentru ca gestul 
tău să creeze perspective imperiale. Dar 
cînd te gindeşti că atitea aşezări şi formaţi- 
uni politice - cu o tradiție "mare" şi cu.o 
experiență "bogată" - şi-au ratat misiunea 
revoluționară şi s-au împotmolit repede în 
apele stătute care nu dau decit cel mult o 
perspectivă de broască, trebuie să începi a 
înțelege că gestul rodnic al tinărului, dar, 
pentru asta, nu mai puţin bărbatului lor 
căpitan trece dincolo de îndeminare sau 
talent şi devine răsfringerea sigură a unui 
destin. Trebuie să spun, aici şi astăzi,'celor 
de virsta mea - şi, dacă îmi e îngăduit, şi 
celor mai bătrini decit mine - CĂ, PIN 
ACUM, MIŞCAREA ACEASTA NU A 
GREŞIT NICIODATĂ. Destul ca să ne facă 
să înțelegem că pe tinerii aceştia, care 
merg chiuind în luptă şi în moarte, nimic nu- 
i va abate din drumul lor; nici violenţa, nici 
trădarea; nici linguşeala, nici corupția; nici 
ademenirea, nici prigoana. Căci nu merg pe 
drumul lor, ci pe drumul naţiei, care e al 
mintuirii, pentru că pe el străjuieşte 
Dumnezeu. lar celor mai îndărătnici le voi 
spune că a trecut momentul în care adezi- 


împotrivirea noastră - înfrîngere. De întil- 
nirea noastră cu tinereţea legionară nu mai 
atirnă decit bucuria de a fi văzut din vreme 
“lumina cea adevărată” şi... un apus fără 
fulgere. Căci, incă o dată, victoria legionară 
înaintează ca o necesitate de destin, iar a 
te împotrivi ei însemnează a lua istoria în 
răspăr. 


(“Buna Vestire”, anul |, nr. 100, 
“+ din 27 iunie 1937, Nae Ionescu) 


»De ce cred 
în biruinţa 
Mişcării 
Legionare” 
Răspunsul d-lui Mircea Eliade 
DI Mircea Eliade, membru al Societăţii 
Scriitorilor Români, a binevoit să ne 
răspundă următoarele la ancheta ziarului 


nostru; "De. ce cred, în biruința „Mişcării 
Legionare”: , 


noştri, pedeapsa ar fi prea neinduplecală. 
Nu pot crede că neamul românesc a rezis- 
tat o mie de ani, cu arma în mină, ca să 
piară ca un laș, astăzi, îmbătat de vorbe şi 
alcool, imbecilizat de mizerie şi paralizat de 
trădare. Cine nu se îndoleşte de destinul 
neamului nostru nu se poate îndoi de biru- 
ința Mişcării Legionare. Cred în această 
biruință, pentru că, înainte de toate, cred în 
biruința duhului creştin. O mişcare izvorită 
şi alimentată de spiritualitatea creştină, o 
revoluţie spirituală care luptă, în primul rind, 
Impotriva păcatului şi nevredniciei, nu este 
o mişcare politică. Ea este o revoluție 
creştină. Cuvintul Mintuitorului a fost, înţe- 
les şi trăit în felurite chipuri, de către toate 
neamurile creştine, de-a lungul istoriei. Dar 
niciodată un neam întreg n-a trăit o rev- 
oluție creştină cu toată ființa sa; niciodată 
cuvintul Mintuitorului n-a fost înțeles ca o. 
revoluție a forțelor sufleteşti Impotriva. 
păcatelor şi slăbiciunilor cărnii; niciodată un 
neam întreg nu şi-a ales ca ideal de viaţă 
călugăria şi ca mireasă - moartea. Astăzi, 
lumea întreagă stă sub semnul revoluției. 
Dar, în timp ce alte popoare trălesc această 
revoluție în numele luptei de clasă şi al pri- 
matului economic (comunismul) sau al 
Statului (fascismul), ori al rasei (hitlerismul) 
- Mişcarea Legionară s-a născut sub sem- 
nul Arhanghelului Mihail şi va birui prin 
harul dumnezeiesc. , 
De aceea, în timp „ce toate revoluțiile 
contemporane sînt politice, revoluţia 
legionară este spirituală şi creştină. În timp 
ce toate revoluțiile contemporane au ca 
scop cucerirea puterii de către o clasă 
socială sau de către un om - revoluția 
legionară are drept țintă supremă mintuirea 


Extrase din presa vremii 


Lucian Blaga, un Aron Cotruş, un Camil 
Petrescu, un Perpessicius şi alții? Ce-au 
făcut politicienii pentru generația tinără de 
cărturari, artişti, tehnicieni şi ginditori? Care 
este tînărul cu «personalitate» pe care l-a 
descoperit vreun partid politic şi l-a pus la 
locul pe care-l merită, i-a dat putinţa să-şi 
fructifice inteligența sau talentul pentru 
binele . obştesc? Eu știu că au fost 
«descoperiţi» o sumă de afacerişti precoci, 
secretari «inteligenţi» şi lichele domestice, 
cu care s-au «întinerit» cadrele partidelor. 
Apologeţii aceştia de ultimă oră al «person- 
alităţii» sint tot atit de ridicoli pe cit sint de 
ipocriți. Le aminteam cu alt prilej că, în cele 
mal disciplinate, şi mai severe ordine 
călugăreşti catolice, s-au putut înălța totuşi 
destule personalităţi. i 
„Un Thomas din Aquino nu seamănă cu 
un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu 
un Francois de Salle. Personalitatea creşte 
şi rodeşte pretutindeni şi, cu cît e mai sev= 
eră disciplina, cu atit «personalitatea» se 
defineşte mal precis. Disciplina nu e totuna 
cu «dictatura», cum lasă a se-nțelege 
ponegritorii Legiunii. Disciplina creşte şi 
promovează personalităţile - pentru că 
orice act de ascultare poate fi un act de 
comandă asupra ta însuţi, asupra vieţii bio- 
logice, care încearcă să te menţină în 
evaziv, În comoditate, În căldicel. Disciplina 
te întăreşte pe tine, Îţi făureşte personali- 
tatea. De aceea, cavalerii medievali şi feu- 
dali au fost atit de liberi şi de disi; pentru că 
juraseră - credinţă - («Fides», «Trust», 
«Treve») unui şef... Cred în biruința Mişcării 
Legionare pentru că cred în dragoste. 
Dragostea singură preface bestia în om, 
înlocuind instinctele prin libertate. «Dilige et 


neamului, “împăcarea neamului. românesc * quod vis fac», spunea Fericitul Augustin: : „Legi 
«lubeşte şi fă-ce vreila-Cel-care-iubeştexcu=anunță_mai dinainte cînd, cu cine şi în ce 
ndii 


cu Dumnezeu, cum a spus Căpitanul. 
De aceea, sensul Mişcării Legionare se 


mi iinea noastră putea să-însemne Mzbindă.şi „deosebeşte de tot ce s-a făcut pină astăzi 


în istorie şi biruința legiânară “va aduce 
după sine nu numai restaurarea virtuţilor 
neamului nostru, o Românie vrednică, 
demnă şi puternică - ci va crea un om nou, 
corespunzător unui nou tip de viață euro- 
peană. Omul nou nu s-a născut niclodată 

- dintr-o mişcare politică - ci întotdeauna 
dintr-o. revoluţie spirituală, dintr-o vastă 
prefacere lăuntrică. Aşa s-a născut omul 
nou al Creştinismului, al Renaşterii etc. - 
dintr-un desăvirşit primat al spiritului” 
împotriva temporalului, dintr-o biruință a 
duhului împotriva cărnii. Omul nou se naşte 
printr-o adevărată-ttăire şi fructificare a lib- 
ertății. Cred în biruința Mişcării Legionare 
pentru că cred în libertate, în puterea sufle- 
tului. împotriva determinismului biologic şi 
economic. 

Cei care vin în Legiune vin pentru că se 
simt liberi. Instinctele lor de conservare, 
laşităţile care zac în sufletul fiecăruia, frica 
- toate acestea sînt înfrînate. Legionarul nu 


mai e robul determinismului şi al instinctelor 


biologice. E! ştie că «n-are nici un interes», 
că «n-are nimic de ciştigat» integrîndu-se în 
Legiune. Dimpotrivă, ştie că va fi lovit în 
«interesele» lui, că viaţa va fi mai grea, că 
poate va intra în temnițe sau poate va da 
„„plept chiar cu moartea. Toate, «interesele» 
“și Inatinciele. acosien, caro, «determină» 


adevărat e liber. Dar dragostea transfig- 
„urează. pe om şi libertatea pe care şi-o 

“ dobindeşte insul iubind nu va stinjeni pe 
nimeni, nu va face să sufere-pe nimeni. 
Legionarii nu sînt numai camarazi, sint frați. 
Şi este atit de puternic valul de dragoste pe. 
care îl duc pretutindeni cu ei legionarii încît, 
dacă n-ar fi decit el singur, şi tot ar trebui să 
nădăjduim în învierea neamului românesc, 
adică în biruința Mişcării Legionare. Cred în 
destinul neamului nostru; cred în revoluția 
creştină a omului nou; cred în libertate, în 
personalitate şi în dragoste. De aceea cred 
în - biruința Mişcării Legionare, într-o 
Românie miîndră şi puternică, într-un stil 
nou de viață, care va transforma în valori 
spirituale de universală circulaţie bogăţiile 
sufletului românesc”. 


(“Buna Vestire”, anul |, nr. 244, 
din 17 decembrie 1937, Mircea Eliade) 


Noua aristocrație 
legionară 


Sintem contemporanii, norocoşi, ai celei 
mal semnificative prefaceri pe care a 
cunoscut-o România modernă: fâurirea 


Cred In destinul neamulul românesc - viața flecârul om, sint înfrinate prin marele . unel. nol. aristocrații. Tineretul: leglonar, o 


de aceea cred în biruința Mişcării 
Legionare. Un neam care a dovedit uriaşe 
puteri de creaţie, în toate nivelurile realităţii, 
nu poate naufragia la periferia istoriei, într- 
o democraţie balcanizată . şi într-o cata- 
strofă civilă. Puţine neamuri europene au 
fost înzestrate de Dumnezeu cu atitea vir- 
tuţi ca neamul românesc. Unitatea lingvis- 
tică este aproape un miracol (limba română 
este singura limbă romanică fără dialecte). 
Românii au fost cei mai buni creatori de 
State din Sud-Estul Europei. Puterea de 
creație spirituală a neamului nostru stă 
mărturie în folclor, în arta populară, în sen- 
sibilitatea religioasă. Un neam hărăzit cu 
atitea virtuţi - biologice, civile, spirituale - 
poate el pieri fără să-și fi Implinit marea sa 
misiune istorică? Poate neamul românesc 
să-şi sfirgească viața în cea mai tristă 
descompunere pe care ar cunoaşte-o Isto- 
ria, supărat de mizerie şi sifilis, cotropit de 
evrei şi sfirtecat de streini, demoralizat, tră- 
dat, vindut pentru citeva sute de milioane 
de lei? Oricit de mare ar fi vina părinţilor 


gest de libertate al aderării la Mişcarea 
Leglonară. Se poate spune, fără urmă de 
paradox, că singurii oameni care cunosc şi 
trăiesc libertatea sînt astăzi, în România, 
legionarii. u r 
Cei -care nu cunosc Legiunea; ca şi cel: 
care luptă împotriva ei, continuă să vor- 
bească despre «dictatură» şi se miră că 
tinerii intelectuali aderă. cu atita spontanei- 
” tate la o mişcare «fascistă», în care «per- 
sonalitatea» este. strivită şi libertatea - 
suprimată. Am avut prilejul să mă ocup altă- 
dată de subita admiraţie a oamenilor noştri 
politici pentru «personalitate», de teama lor 
că În România nu se vor mai putea ridica 
«personalitățile». Îi întrebam - atunci cite 
«personalități» a creat regimul libertății 
democratice. Unde sint? Care sint? ŞI mai 
întrebam ce-au făcut politicienii noștri pen- 
tru oamenii cu adevărat «personalitate» 
care au ieşit la lumină prin munca, geniul 
sau talentul lor şi au fost osindiţi la o viață 
de mediocritate şi jertfă. Ce-au făcut politi- 
cienii noştri, din toate partidele, pentru un 


dată cu alte miracole realizate prin jertfă, 
elan şi voință treatoare, a pus temeliile unei 
elite româneşti care 'e menită să schimbe 
sensul istoriei acestui neam. Vechea noas- 
tră aristocrație, atit de mult legată de 
pămint şi de civilizaţia ţărănească - a fost 
zdruncinată de o seamă de domnii 
nefericite, ca să-și găsească sfirşitul, lam- 
entabil, sub stăpinirea fanariotă. Cele cite- 
va neamuri într-adevăr “boiereşti” care 
supravieţuiseră n-au mai jucat nici un rol de 
“frunte după restaurarea de la începutul sec- 
olului XIX. 

O altă aristocrație a luat locul elitelor 
româneşti din epocile glorioase. Cit de 
dubioase ar fi originile acestei; aristocrații, 


ea a dat totuşi României moderne ciţiva 


oameni şi citeva lozinci. Nu i-a putut da; 
însă, niciodată o tradiţie şi o educaţie aris- 
tocrată, Să privim acum ceea ce se întimplă 
în Jurul nostru. Sintem faţă-n faţă cu un 
tineret 'de curată obirşie rurală. Dar au pier- 
it toate complexele de inferioritate, care 
apăsau asupra clasei ţărăneşti. Avem în 


fața noastră un fiu de țăran - sau un țăran - 
dirz, cu fruntea sus, nepăsător de moarte, 
iubitor de libertate, Un om nou, care a 
descoperit, o dată cu ascultarea, şi propria 
sa voință, propriul său destin. Disciplina şi 
ascultarea i-au dăruit o nouă demnitate, o 
nesfirşită încredere în sine, în şef şi în des- 
tinul major al neamului său Cel dintii semn 
al unei aristocrații este indiferența faţă de 
calomnie, de atacuri, de critică şi de com- 
ploturi. Priviţi pe legionari: fie că sînt munci- 
tori în fabrică, studenţi sau ţărani, cărturari 
sau “analfabeți” - legionarii au o superbă 
indiferenţă faţă de toate prostiile sau calom- 
niile scornite împotriva lor. 

Leglonarii se simt atit de străini față de 
lumea aceasta putredă şi ridicolă încit nici o 
imbecilitate şi nici un venin, pornit de aici, 
nu izbuteşte să le atragă măcar pentru o 
clipă atenţia. Ce magnifică formă a dis- 
prețului! indiferența aceasta aristocratică 
ucide mai rapid şi mai eficient decit invecti- 
va şi sarcasmul. Bieţi imbecili deştepţi se 
simt într-adevăr zdrobiţi de seninătatea 
aceasta bărbătească, pe care nici o armă 
democratică sau marxistă nu o poate tulbu- 
ra. Descoperi uneori în ochii legionarilor o 
întristată milă față de aceşti adversari 
neputincioşi, care opun eroismului şi sin- 
cerităţii lichelismul, calomnia, sforăria şi 
complotul. Al doilea semn caracteristic al 
aristocrației este încrederea în bărbăţie, în 
selecția firească pe care o poate face 
numai lupta. Legionarismul a introdus din 
nou în România bucuria şi pedagogia luptei 
cinstite, pe față. Chiar duşmanii de moarte 
ai Legiunii sînt siliți să recunoască schim- 
barea adusă de această mişcare rev- 
oluționară . românească: normalizarea 
luptei. Conducerea Mişcării Legionare 


condiții va dă Tupta”AudIspărut "din viaţa 
politică românească strategia polițistă, ser- 
viciul secret de informaţiuni. Întocmai după 


cum Mahatma Gandhi a silit să șomeze cei. 


o mio de ageny secreți ai lui Imengenre 

Service din India, anunţind el însuşi, cu o 
”săptămină mai înainte, toate atacurile pe 
care intenționează să le dea guvernul 
englez. Acest fair-play, care a cîştigat sim- 
patia întregului popor englez, a schimbat, în 
acelaşi timp, stilul tacticii şi strategiei 
polițiste în India. Pentru orice informațiuni 
“secrete”, agenţii englezi erau invitaţi să se 
adreseze direct conducerii Mişcării 
Insurecţionale... 

“ Promovarea bărbăţiei şi a spiritului ofen- 
siv - valori europene, aristocratice - a adus 
după“ sine o altă prefacere a sufletului 
tinerei generaţii româneşti. A creat 
conştiinţa unei misiuni istorice, sentimentul 
că ne-am născut ca să împlinim o revoluţie 
unică în istoria neamului. Legionarul nu mai 
trăieşte la întîmplare. Viaţa lui are un sens 
precis şi major; revoluţia creştină, mintuirea 
neamului românesc. Eroismul şi sfințenia 
sînt valorile superioare în care cred tinerii 
de astăzi. Am scris de mai multe ori despre 
spiritul revoluţiei creştine, aşa cum începe a 
fi realizată ea de Mişcarea Legionară - şi 
mi-am îngăduit, acum, să mă opresc numai 
asupra valorilor eroice, aristocratice, pe 
care le cultivă Legiunea. Conştiinţa unei 
misiuni Istorice a fost Intoldeauna caracter- 
Istica oricărel aristocrații. Urmaşii direcţi al 
celor care au făurit, cu spada şi cu geniul, 
Europa s-au simțit întotdeauna purtătorii 
unei misiuni. 

Chiar atunci cînd aceşti urmaşi au ajuns 
bicisnici, sterpi, degeneraţi - rămăsese în 
Sifletul lor obosit şi în trupul lor vlăguit 
amintirea orgolioasă a unăt demnități pe 
care nici un viciu şi nici o infirmitate nu o 
puteau stinge. y 

În locul aristocfâției de singe, Legiunea 
creează o nouă aristocfaţie: a spiritului. În 
locul elitelor care-şi moşteneau drepturile - 
o dată cu virtuțile şi păcatele strămoşeşti - 
se naşte o nouăfelită, care-şi cucereşte lib- 
ertatea învățind să moară şi să se jert- 
„fească. Dar, în această nouă aristocrație 

legionară care se naşte, reînvie Evul Mediu 

românesc: conştiinţa misiunii istorice, vred- 
nicia şi bărbăţia, disprețul şi indiferența faţă 
de neputincioşi, canalii şi băleţi deştepţi. 


: (“Vremea", anul XI, nr. 522, 
din 23 ianuarie 1938, Mircea Eliade) 


A ha 0 1 a 


Profilul 
interior 
al căpitanului 


Inainte de Corneliu Codreanu, România 
era o Sahară populară. Cei aflaţi între cer şi 

ămint n-aveau nici urt conţinut decit 
aşteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam 
cu toții prin deşertul românesc, incapabili de 
orice. Pînă şi disprețul ni se părea un efort. 

ara nu ne putea fi o problemă decit nega 
tivă. În cele mai necontrolate speranţe, îi 
acordam o justificare de moment, ca unei 
farse reuşite. Şi România nu era mai mult 
decit o farsă reuşită. Te învirteai în ea liber, 
vacant de trecut şi de prezent, îndrăgind 
dezmăţul dulce al lipsei de menire. Biata 
țară era o pauză vastă Intre un Inceput fără 
măreție şi un posibil vag. În nol gemea 
viitorul. În unul clocotea. Şi el a rupt tăcerea 
blindă a existenței noastre şi ne-a obligat să 
fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în 
el. România, din putință, se îndrepta spre 
putere. Cu Corneliu Codreanu am avut doar 
citeva convorbiri. Am priceput din prima 
clipă că stau de vorbă cu un om Într-o țară 
de fleacuri umane. 

Prezenţa lui era tulburătoare şi n-am ple- 

cat niciodată de la el fără să simt acel suflu 
iremediabil, de răscruce, care însoţeşte 
existențele marcate de fatalitate. De ce n-aş 
mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea 
şi un fel de entuziasm plin de presimţiri? 
Lumea cărţilor mi se descifra inutilă, cate- 
goriile - inoperante, prestigiile inteligenței, 
şterse, iar subterfugiile subtilității, zadar- 
nice. Căpitanul nu suferea de viciul funda- 
mental al aşa-zisului “intelectual român”. 
Căpitanul nu era "deştept", Căpitanul era 
profund. Dezastrul spiritual al țării derivă din 
inteligența fără conținut, din deşteptăciune. 
Lipsa de miez a duhului preschimbă prob- 
lemele în elemente de joc abstract şi 
răpeşte spiritului latura destinului. Deşteptă- 
ciunea degradează pină şi suferința în 
fiecăreală. Dar vorbele Căpitanului, grele și 
rare, răsăreau din  Soartă. Ele se 
plămădeau undeva departe. De aici, impre- 
sia de univers al inimii, de univers al ochilor 
şi al gindurilor. Cînd, în 1934, îi spuneam ce 
interesantă ar fi expunerea vieți lui, îmi 
răspundea; "Nu mi-am petrecut viața prin 
biblioteci. Nu-mi place să citesc. Eu stau 
aşa şi mă gindesc”. Acele ginduri au urzit 
rostul nostru. În ele respirau natura şi cerul. 
Şi cind am pornit spre înfăptuire, temelia 
istorică a țării s-a zguduit. Corneliu 
Codreanu n-a pus problema României ime- 
diate, a României moderne sau contempo- 
rane. Era mult prea puţin. Nu s-ar fi potrivit 
nici dimensiunii viziunii sale şi nici aştep- 
țărilor noastre. El a pus problema în termeni 
ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El n- 
a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a 
condiţiei noastre, ci să introducă absolutul în 
respiraţia zilnică a României. Nu o revoluție 
a momentului istoric, ci una a istoriei. 
Legiunea ar trebui astfel nu numai să 
creeze România, dar să-i şi răscumpere tre- 
cutul, să insufle absenţa seculară, să 
salveze printr-o nebunie, inspirată şi unică, 
imensul timp pierdut. Patosul legionar este o 
expresie de reacțiune în faţa unui trecut de 
nenoroc. Această nație n-a excelat în lume 
decit prin consecvența în nefericire. 
Niciodată nu s-a dezmințit. Substanța noas- 
tră este un infinit negativ. De aici pleacă 
imposibilitatea de a depăşi pendularea Între 
o amărăciune dizolvantă şi o furie optimistă. 
Într-un moment de descurajare, i-am spus 
Căpitanului: . 

“Căpitane, eu nu cred că România are 
vreun sens În lume. Nu e nici un semn în 
trecutul ei care ar justifica vreo speranţă”. 

“Ai dreptate”, mi-a răspuns. "Sint totuşi 
unele semne”, 

"Mişcarea Legionară”, adaug eu. 

Şi atunci mi-a arătat în ce fel vedea el 
reînvierea virtuţilor dace. ȘI-am înțeles că 
între Daci și legionari se interpune pauza 
ființei noastre, că nol trăim al doilea început 
al României. Căpitanul a dat românului un 
rost. Înainte de el, românul era numai 
român, adică un material uman alcătuit din 
ațipiri şi umilințe. Legionarul este un român 
cu substanță, un român primejdios, o fatali- 
tate pentru sine și pentru alţii, o vijelie 
umană infinit amenințătoare. Garda de Fier: 
o pădure fanatică... Legionarul trebuie să fie 
un om în care mindria suferă de insomnie, 
Eram obişnuit cu patriotul de ocazie, gelati- 
nos şi vid. În locul lui apare insul ce priveşte 
ara şi problemele ei cu o cruntă 
inverşunare. Este o deosebire de densitate 
sufletească. Acel ce a dat țării altă direcţie şi 
altă structură unea În sine o pasiune ele- 
mentară cu detaşarea spirițului. Soluţiile lui 
sint valabile în imediat şi în veşnic. Istoria 


(Oa SERRA DI MAD UL pi SU IE 


Stă altă ID tă Oi il al dai a A 


, 


dul cai ata tc d aut 6 ALA ct, ed Danii aie e aut 


nu cunoaşte un vizionar cu un spirit mai 
practic şi atita pricepere în lume, sprijinite 
pe un suflet de sfint. Tot așa, ea nu 
cunoaște o a doua mişcare în care proble- 
ma mintuirii să meargă mină în mină cu 
gospodăria. A face ispravă şi a te salva, 
politică şi mistică, iată cărel ireductibilităţi |- 
a pus el capăt. ÎI interesau, în egală măsură, 
organizarea unei cantine şi problema păcat- 
ului, comerțul şi credința. Nimeni nu trebuie 
să uite; 

Căpitanul a fost un gospodar instalat în 
Absolut. 

Fiecare credea a-l înțelege. EI, totuși, 
scăpa fiecăruia.  Depâşise limitele 
României. Înseşi Mişcării i-a propus un mod 
de viaţă care întrece rezistența 
românească, A fost prea mare. 
Înclini uneori a crede că el n-a 
căzut din conflictul cu un 
besmeltic, ci din conflictul mărim- 
II lul cu micimea noastră, Nu 
este lotuşi mal puțin adevărat că 
epoca de prigoană a scos la 
iveală caractere pe care cea mai 
încrezătoare. utopie nu le-ar fi 
putut bănui. Îgtr-o nație de slugi, 
el a introdus onoarea, şi într-o 
turmă fără vertebre, orgoliul, 
Influența lui n-a articulat numai 
pe ucenici, ci, într-un anumit 
sens, şi pe duşmani. Căci 
aceştia, din lichele, au devenit 
monştri. l-a obligat la tărie, le-a 
impus un caracter în rău. Ei n- 
ajungeau caricaturi infernale 
dacă măreția Căpitanului n-ar fi 
cerut o echivalență negativă. Am 
fi nedrepți cu călăii dacă i-am 
considera rataţi. Toţi s-au împlin- 
it. Un pas în plus, şi trezeau 
gelozia Diavolului. În preajma 
Căpitanului, nimeni nu răminea 
călduț. Peste țară a trecut un fior 
nou. O regiune umană bintuită 
de esenţial. Suferinţa devine cri- 
teriul vredniciei şi moartea - al 
chemării. În ciţiva ani, România 

a cunoscut o palpitaţie tragică, a 
cărei intensitate ne consolează 
de laşitatea a o 'mie de ani de 
neistorie. Credinţa unui om a dat i 
naştere unei lumi ce lasă-n urmă tragedia ” 
antică şi pe Shakespeare. Şi aceasta, în 

Balcanii Pe un plan absolut, dacă ar fi tre- 

buit să aleg între România şi Căpitan, n-aş 

fi ezitat o clipă. După moartea lui, ne-am 

simţit, fiecare, mai singuri, dar peste sin- 

gurătatea noastră se ridica singurătatea 

României. Nici un toc să-l înfig în cerneala 

nenorocului n-ar putea descrie neşansa 

ursirii noastre. Totuşi, trebuie să fim laşi şi 

să ne mingilem. Cu excepția lui lisus, nici un 

mort n-a fost mai prezent între vil: Avut-am 

careva vreun gind să-l fi uitat? "De aici înco- 

lo, țara va fi condusă de un mort”, îmi 

spunea un prieten de pe malurile Senei. 

Acest mort a răspîndit un parfum de 

veşnicie peste pleava noastră umană, şi-a 

readus cerul deasupra României. 


FORCE 


a 


(“Glasul strămoşesc” (Sibiu), an VI, 
nr. 10, din 25 decembrie 1940, Emil Cioran) 


Limpeziri 
pentru o Românie 
legionară 


S-a întimplat printre noi ceva. Sintem cu 
adevărat martori la cele întimplate? Putem 
da cu adevărat mărturie la cele ce am 
văzut? Chiar dacă nu credeţi în România 
legionară, vedeţi România leg ionară? În tim- 
pul Revoluţiei Franceze, cartiere întregi din 
Paris n-au simţit că se află sub revoluție. 
Stăteau oamenii liniștiți, nepăsători, vegeta- 
tivi, pe cînd, alături de ei, alţii mureau pen- 
tru răfuieli mici, dar uneori și pentru idei 
mari. S-ar putea să se petreacă aşa şi cu 
România legionară. ȘI, totuşi, dacă pe glob 
nu s-ar întîmpla evenimente de răsunet, 
România ar captiva întreaga lume, cel puţin 
atit cit captivase Războiul Civil din Spania. 
E ceva de necrezut în aventura pe care o 
trăim. E prezența sufletului, pe care-l poţi 
despica în două, ca pe legenda aceea 
nordică, dar care se reface neincetat. lar 
dacă întimplările sint acestea, mai pot 
oamenii sta cu ochii pa Al i cei care cred 
în România legionară, şi cei care nu cred 
încă trebuie să înțeleagă, să se strădulască 
să înțeleagă. Nu Mişcarea Legionară ne-o 
cere, ci setea noastră de a pricepe limpede 
de ce Mişcarea Legionară, în cluda prigonir- 
ilor, există; de ce România legionară, în 
ciuda dezintereselor de azi, poate exista. 


Legiunea există şi România legionară 
poate exista, pentru că darul pe care l-a 
adus Corneliu Codreanu comunităţii noastre 
este viața, harul vieții. Nu luaţi cuvintul 
acesta drept literatură, Viaţa e ceva deter- 
minat: faptul devenirii şi al progresului. 
Acolo unde există progres de la o stare 
joasă la una Înaltă, acolo, umanitatea e vie. 
ŞI România cealaltă trăia: dar, trăia în 
inerție; trăla pentru că trăise. Corneliu 
Codreanu aduce faptă nouă, viaţă nouă. 
Atunci cind nu se înnoieşte, viaţa nu mai 
este cu adevărat. Oricine poate deosebi 
limpede, după gindul acesta, Mişcarea 
Legionară de celelalte grupuri de viețuire 
românească: în timp ce toate celelalte orga- 


' progresa o 
-caţi Mişcarea după cei care nu stau decit la 


A ol apese 


„cari SĂRI 
nizaţii aveau un-p: 
Legiunea deţinea un imp 
năzuia să-l desfăşoare. Ea singură progre- 
sa. Ceilalti erau, în cel mai fericit caz, buni şi 
se străduiau să rămină astfel. Legionarii nu 
rivneau să fie buni. Ei stăteau sub şcoală. 
Sint singurii care au înțeles că “trebuie să 
devii altul", cum spunea Căpitanul. E viu 
numai cine e în stare să devină altul. Dar 
luaţi faptele ca să vedeţi cît progres este în 
Mişcarea Legionară şi cum numai în lumina 
progresului poate fi ea judecată. De unde 
porneşte ea? De la revoltă, de la haiducie. 
O mină de tineri sînt revoltați că în țară e 
corupție, că politicienii sînt vînduţi străinilor, 
că-şi bat joc de truda săracului. Şi atunci, 
care e primul lor gind? Să se revolte şi să 
pedepsească. Citiţi paginile de la începutul 
cărţii “Pentru legionari”, lăsaţi-vă pătrunşi de 
elanul pedepsitor al tinerilor acelora; 
urmăriţi-i cum nu vedeau altceva de făcut 
decit să lovească în cel nedrept; vedeţi-i 
cum se întilnesc în pădure, cum vor să se 
retragă în munți şi în păduri după ce vor fi 
pedepsit pe vinovați - şi veţi avea unul din- 
tre cele mai izbitoare exemple de haiducie 
românească. Dar Căpitanul şi tovarăşii săl 
depăşesc stadiul haiduciei. Ei văd că se 
poate face mai mult decit lovi în străini şi 
înstrăinaţi. Se poate lupta organizat împotri- 
va lor. Şi atunci se încadrează în mişcarea 
politică a profesorului Cuza, 

Aşadar, luptă politică, nu simplă luptă 
haiducească. Totuşi, lupta politică nu poate 
fi dusă oricum. Ea cere o anumită interi- 
orizare. Adică, nu e de ajuns să spul: "Jos 
jidanii şi înstrăinații!”, ci trebuie să devii tu 
însuți un ins în stare să înfrunţi pe străini şi 
înstrăinați. Trebuie altă educaţie decit cea 
obişnuită a politicii: una aspră, ostăşească, 
tinerească. Şi atunci, Corneliu Codreanu se 
desparte de cuzişti şi întemeiază Legiunea 
sa, Nu ştie încă limpede cum o va organiza; 
dar faptele singure îl vor Invăța cum să-şi 
atingă ţinta de a crea un organism tinereşte 
disciplinat. 

Deci, un pas nou: se trece de la politic 
pur la educativ. De la ordine în afară la 
ordine înăuntru. lar acum, cind Căpitanul 
Indrumează înăuntru conştiinţa fiecărui 
legionar, acum, progresul de la cele joase la 
cele înalte, de la materie şi interes econom- 
ic la spirit şi interes moral e vădit. Acum intră 
în Joc rolul cel mare al lui Moţa. Spiritul de 
jerită e esenţialul, spune Moţa. Spiritul de 
jertfă e măsura creştinătăţii noastre, adaugă 
el, ŞI n-o spune numai: o și face. Pleacă în 
Spania şi de acolo, de la depărtări, 
îndrumează prin jertfa sa Legiunea - şi 
poate țara întreagă - către simburele cel mai 


uls de viaţă şi 


lăuntric al vieții; dintre spiritul care se dărule 
şi învie. Acum, Legiunea, prin Jurămintul de 
sărăcie şi severitate pe care îl cere elitelor 
Căpitanul, la mormintul lui Moţa şi Marin, 
prin înființarea corpului, tot pentru elite, inti- 
tulat “Moţa - Marin”, corp înăuntrul căruia cei 
neprihăniţi să încerce a trăi şi muri ga Moţa 
- acum, Legiunea nu male o mişcare 
politică, nici una educativă, E una spirituală. 
Ea a pornit de la haiducie şi a ajuns la 
creştinătate. A pornit de la pădure și a ajuns 
la biserică. Dar la biserica luptătoare: la bis- 
erica dinăuntrul istoriei, nu de dincolo de ea. 
Vedeţi deci progresul legionar: nu mai e 
luptă în afară, ci luptă înăuntru. Legiunea nu 
mai luptă contra culva, luptă pentru ceva: 
pentru valorile spirituale. A pornit de la 
revoltă şi a ajuns, printr-unele dintre exem- 
plarele ei, la sfințenie. Moţa cerea 
Căpitanului, acum mulţi ani, ca, în ziua biru- 
inței, să-l lase pe el să pună la zid o sulă de 
ticâloși al României mari şi putrede, Dar 
Moja n-a râmas la gindul acesta: l-a ultal pa 
cellalți, aşa cum îi nesocoteşte astăzi 
Legiunea, şi s-a gindit la propria sa dăruire. 
Nu e progres, nu e viaţă aici? E atita viaţă, 
atita sete de progres neincetat Incit astăzi, 
cînd mulți dintre noi îşi închipuiesc că au 
dreptul să se numească “legionari”, ciţiva 
din elită se întreabă dacă pot fi numiţi 
legionari alţii decit morţii. Căci a te numi 
legionar te-ar putea face să crezi că ai atins 


Fi ” o treaptă de desăvirşire, cînd, de fapt, întot- 


deauna ai de luptat cu tine şi niciodată nu 
te-ai depăşit îndeajuns. Eşti viu, adică în 
progres. Numai morții sint; cei vii devin. În 
lumina acestei vieţi şi a acestui progres tre- 
bule judecată Legiunea. Miracolul ei româ- 
nesc e de a fi singurul organism înăuntrul 
căruia progresul să fi fost cu putință. Sint 
oameni care, în judecata lor, au rămas În 
urmă cu anii; ei înțeleg Legionarismul ca o 
mişcare politică sau chiar haiducească, în 
loc s-o vadă drept una spirituală, adică inte- 
riorizată şi năzuind către forme de viață 
creştine. E adevărat, pot fi şi dintre legionari 
unii care să fi rămas la mentalitatea politică 
sau la cea haiducească. Dar ei sînt întirziaţii 
mişcării sau atunci structural inapți spre a 
dată cu ea. De aceea, nu Jude- 


eriă el, ci dupâ'cel bunipcare; ule 

să fie Incă mai buni, şi stau ca atare în inima 
ei. Dacă veţi spune: "Am văzut un legionar 
făcînd cutare acţiune nevrednică”, nu veţi 
înțelege ce este de înțeles. Cind însă veţi 
vedea - şi-l puteţi vedea - un legionar care 
încă nu e mulțumit cu sine, atunci veţi fi 
văzut ceva din Legiunea însăşi. Veţi fi văzut 
umbra lui Corneliu Codreanu şi a lui Moţa; 
lumina lui Corneliu Codreanu şi a lui Moţa. 
“Bine”, va spune cineva, “văd acum ce n-am 
văzut la timp: că Mişcarea Legionară e 
viaţă, progres şi împlinire în spirit. Toate 
astea sînt tulburător de frumoase. 

. Dar Mişcarea Legionară guvernează. 
România de azi e Stat legionar. Dacă 
lucrurile sînt aşa, atunci e vorba de politică 


şi gospodărie. Am văzut minuni de . 


desăvirşire morală, foarte bine. Vrem acum 
minuni şi În ce priveşte țara asta batjocorită, 
sărăcită, ciuntită. Vrem fapte; nu numai 
demonstraţii de forță sau pilde eroice, ci 
fapte. Sinteţi de o lună la conducerea țării. 
Unde sint minunile?". Oameni buni, oameni 
buni, ce bine ar fi să citim mai des Biblia. 
Scrie acolo, undeva: "Împărăţia lui 
Dumnezeu nu vine în aşa fel încit să 
izbească privirile. Căci, iată, împărăţia lui 
Dumnezeu e înăuntrul vostru”. Oamenii 
cuminţi ai României vor fapte care să 
izbească privirile. Tot nu simţiți că binele 
vine dinăuntru? Tot nu vedeţi că binele 
Legiunii e să ne facă mai buni - şi abia după 
aceea vor răsări faptele bune? Cum credeți 
că pot creşte flori dacă sufletul nostru este 
încă împietrit în necredinţă şi rele? Legiunea 
nu poate face decit două lucruri: sau să 
însuflețească şi să transforme în bine inimi- 
le noastre, ale celor mulți, fără de care 
binele nu se poate face decit cu “puțintelul”, 
cum spunea profesorul acela, sau, dacă nu 
vom fi noi vrednici, Legiunea va trebui să 
facă binele cu sila, cu Poliţia. Legiunea 
speră încă în prima  însănătoşire 
românească. De vom fi nevrednici, va veni 


probabil cea de-a doua. Ştiu, un ins cu inima . . 


împletrită ar putea spune legionarilor: 
"Vedeţi că nu e uşor să faci o țară «ca 
soarele sfint de pe cer»?". Dar cine a spus 
că e uşor? Cum, Moța şi-a dat viața pentru 
ceva care se putea face uşor? Căpitanul s- 
a lăsat martirizat, aşa cum a fost martirizat, 
pentru o ispravă uşoară? De-am putea 
odată înțelege, uşuratici cum sintem uneori, 
cit de grele sînt toate. Legiunea a venit să 
ne învețe greul. 
(“Buna Vestire”, anul IV, seria a Il-a, 
nr. 29, din 11 octombrie 1940, 
Constantin Noica, conferinţă ținută 
la Radio în seara de 5 octombrie 1940) 


eat ante sui 


Acest articol apare dintr-o imperioasă nece- 
sitate - de a prezenta cilitonului român legăturile 
pe care le-a avut marele om de cultură român, 
Mircea Eliade (1907-1987), cu Mişcarea 
Legionară. Acest demers este cu atit mal nece- 
sar cu cit, pină-n prezent, cei care s-au ocupat 
de opera lui Eliade n-au surprins deloc acest 
aspect important din viața lui. Despre acest 
subiect tac aproape complet chiar şi acele 
pagini postbelice care, publicate de Eliade în 
timpul vieții, se referă în mod direct la propria 
biografie, în volume precum "Fragments d'un 

J sau “L'epreuve du labyrinthe”, Totuşi 

există o parte a operei În care elementul auto- 
biografic, deşi nu este declarat, apare întreţe- 
sut cu abilitate în contextul românesc - 
"Noaptea de Sânziene”, acest roman autobi- 
ografic care cuprinde perioada 1936-1948, 
poate fi luat drept exponent al afirmației de mai 
sus. 
Rezumind foarte lapidar firul epic al roman- 
ului, ne dăm seama că, eroul Ștefan Vizinu (cel 
care este intemat în timpul prigoanei anti- 
gardiste din 1938 în lagărul de la Miercurea 
Ciuc, deşi este ostil acestei ideologii şi preferă 
democraţia) aminteşte inevitabil de figura reală 
a lui Mircea Eliade, la fel cum faptul particular 
al intemării lui Viziru la Miercurea Ciuc core- 
spunde unui episod tragic din viața lui Eliade. 
Ce interesează este faptul că, dacă istori- 
ografia oficială de la noi nu pomeneşte nimic 
despre experiența legionară a lui Eliade, episo- 
dul acesta de o anumită importanţă este ocolit 
în toate cronologiile compilate de cercetătorii 
operei lui Eliade (Roquet, Scogno), chiar şi de 
autori ca Eurio Jesi sau Crescenzo Fiore, care- 
şi propuseseră să analizeze opera lui Eliade în 
contextul general al gardismului. 
Putem afirma, fără teamă de-a greşi, că în 
anul 1938, Mircea Eliade, ca şi eroul său, se 
pizea intemnat în lagărul de la Miercurea Ciuc. 
În acest sens avem mărturisirile poetului Radu 
Gyr. *(...). În lagăr au reinceput să fie aduşi 
camarazi din afară, arestaţi de curînd. Printre 


Mircea Eliade 
ŞI Garda de Fier 


Fleşeriu; la sfirşitul lui aprilie este adus profe- 
sonul Nae lonescu, mai tirziu sosește și Mircea 
Eliade!, În cadrul acestui episod ar mal fi un 
singur aspect de lămurit: dacă Eliade a fost şi 
el un străin printre legionarii de la Miercurea 
Ciuc, ba chiar că a fost pe deasupra, un parti- 
zan al democrației, nimerit acolo dintt-o con- 
fuzie. Faptul că Radu Gyr Il menţionează clar 
pe Mircea Eliade printre “camarazii arestați de 
curind” indică tocmai contrariul. În altă parte, 
Eliade însuși e cel care precizează: “Am utilizat 
multe dintre amintirile mele de la Siguranța 
e Generală şi de la Ciuc, în Noaptea de 
Sinziene, şi-mi pare rău, am putut lăsa astfel 
impresia că Ştefan Viziru ar fi fost un alter-ego 
al meu, ceea ce nu era adevărat. Dec, se 
vede clar că însuși Eliade afirmă că a fost 
membru (?1) al Mişcării Legionare: "Pentru unul 
ca mine, care nu credeam în destinul politic al 
generației noastre (şi nici în steaua lui 
Codreanu), o declarație de desolidarizare de 
Mişcarea Legionară mi se părea nu numai 
inacceptabilă, ci de-a dreptul absurdă... (ana) 
În ceea ce priveşte apartenenţa lui Eliade la un 
cuib legionar, se pare că a făcut parte din 
cuibul “Axa” din Bucureşti, înființat tocmai pen- 
tru a atrage personalități cu profil cultural. Dar 
chiar și invocarea operei lui Eliade ca punct de 
referință pentru doctrina legionară e perfect 
plauzibilă, deoarece chiar Corneliu Zelea 
Codreanu (1899-1938) îl citase pe istoric ca 
doctrinar al concepției gardiste. 

Cert este că la 31 mai 1938, în prima zi a 
procesului intentat lui Corneliu Zelea 
Codreanu, acuzatul a dat citire diferitelor 
răspunsuri pe care numeroase personalități 
româneşti le formulaseră în coloanele publi- 
caţiei legionare "Buna-Vestire" la următoarea 
întrebare: *De ce cred în biruința legionară?” 
Printre ele se remarcă răspunsul dat de Mircea 
Eliade şi publicat în “Buna-Vestire”. Vineri, 17 
decembrie 1937, Eliade scrisese:- "Astăzi 
lumea intreagă stă sub semnul revoluției, 
dar în timp ce alte popoare trăiesc această 
revoluţie în numele luptei de clasă şi al pri- 
matului economic (comunismul) sau al 
statului (fascismul) sau al rasei (hitleris- 


semnul Arhanghelului Mihail şi va birul prin 
harul dumnezelesc.(..) De aceea, sensul 
Mişcării Leglonare se deosebeşte de tot ce 


s-a făcut pină azi în Istorie şi biruința . 


legionară va aduce după sine nu numal 
restaurarea virtuților neamului nostru, cl va 
crea un om nou, corespunzător unul tip de 
viață europeană..." 

Aceste vederi ale lui Eliade, făcute publice 
chiar în timpul consultărilor electorale ce aveau 
să ducă la alegerea în Cameră a 66 depulați 
legionari, printre care şi Eliade, erau alit de 
conforme cu doctrina gardistă încit Comeliu 
Zelea Codreanu le-a propus ca pe un rezumat 
al sensului legionarismului şi al particularităţilor 
sale în raport cu celelalte mişcări police ale 

+ epoxii. Deci, se pare că Eliade a avut “ciluşi de 
puțin” de-a face cu Mişcarea Legionară, fiind 
Chiar o figură destul de importantă în cadrul ei, 
Ghiar dacă mai mult din punct de vedere teo- 
retic şi nu practic. Trecind peste timidele Încer- 
cări de reabilitare a lui Eliade în ochii celor 
democratiei şi conformişti de astăzi (IP 
Culianu) - și chiar peste încercările altoră de a 
demonstra că legătura indestructibilă dintre 
Eliade şi Gardă este rodul unor entuziasme 
juvenile - să tot ai astfel de reflexe la 32 de anil 
-, cum este cazul lui M Bussaghi, ne dăm 
seama uşor, chiar dacă am îngurgitat vreme 
îndelungată aberațile pseudoistoricilor comu- 
nişti, că Eliade nu este un nume deloc străin de 
Codreanu și adepții săi şi că această nestră- 
mutată credință n-a fost clintită de nimic, nici 
chiar de mărunți diversionişti care şi-au risipit 
eforturile peste tot, încercind să lovească În 
acest monstru sacru al culturii noastre, care a 
fost Mircea Eliade (un exemplu al acestor pig- 
mei, intelectual şi moral, ar fi aşa-zisul “institut 

lerusalim, buletinul 


legionară, dar trebuie să ne reamintim că nicio- 
dată el nu s-a dezis de opțiunile sale din 
tinerețe, chiar dacă a fost nevoit să le 


sai IO Sl e adab ati nic ni fait etnie sai lăsarea 


aceştia Mircea Eliade, lordache Nicoară şi lon 


Cînd un Rege pierde R 


'muşca" (leremia) . 
E sii ie 58 Ditec d ati cale 
Scriitorul francez, Maurice 
Druon, autorul ciclului de roman 
“Regii blestemaţi”, scrie în unul 
din volumele sale, subintitulat 
“Cind un rege pierde Franța”: 
“Tragediile istoriei îi 
dezvăluie pe oamenii de 
seamă, dar mediocrii sint cei 
care le provoacă. La începutul 
secolului al XIV-lea, Franța este 
- regatul creştin cel mai puternic, 
cel mai populat, cel mai activ, 
cel mai 


bogat, cel ale cărei” 


au devenit de temut, 
arbitrajele respectate, protecția 
căutată. Esto limpode, așadar, 
că pentru Europa incepea un 
secol francez...” “Mediocritatea 
citorva regi, vanitoasa lor infat- 
uare, ușurătatea în afaceri, 
incapacitatea de a se înconjura 
de oameni valoroşi... Pe tărim 
politic nimic grandios nu poate fi 
săvirşit şi nimic nu dăinuie fără 
prezența unor oameni al căror 
pari caracter și voință să 
pire, să înmănuncheze şi să 
îndrume energiile unui popor. 
Totul se destramă de îndată ce 
la conducerea unui stat se 
perindă personaje insuficient 
dotate. Unitatea se dizolvă cind 
măreția se prăbușește”. 


hr 


Deşi istoria nu se repetă, 
aceleași cauze generează ace- 
leaşi efecte, lege inexorabilă ce 
nu ţine cont de țară şi epocă. 
Parafrazindu-l pe scriitorul 
francez, domnia lui Carol al |I- 
lea ar putea fi numită “Cind un 


“lată, trimit între voi nişte şerpi, nişt 
împotriva cărora nu există descintece. 


e basilici, 
şi vă vor 


Rege pierde România”. 

Un rege corupt. şi o clasă 
politică pe măsura lui, nu putea 
duce decit la dezastrul naţional 
din 1940:  Dezmembrarea 
României Mati. Anii 1930-1940, 
cit a durat domnia acestuia, sînt 
anii de dinaintea Apocalipsului 


bolşevic, care coincid cu 
sfirşitul democrației şi 
monarhiei Constituţionale. 


Regele Carol al ll-lea a 
desacralizat mitul regalității, - 
monarhul ca  "Unsul lui 
Dumnezeu” - şi ceea ce este 
mal grav, a Întinat prestiglul 
unei Dinastii glorioase, care 
deşi străină, s-a identificat cu 
Istoria românilor prin cei doi 
mari regi, Carol | şi Ferdinand |, 
numele lor fiind înscrise de-a 
pururi în Cartea de Aur a 
Neamului prin cele două acte 
majore care au avut loc în tim- 
pul domniei lor. Independența 
din 1878, față de Imperiul 
Otoman şi Marea Unire din 
1918. 

Numele lui Carol al Ilea se 
înscrie pe lista regilor 
blestemaţi de care istoria n-a 
dus lipsă. “Sint regi buni şi regi 
răi” spunea Corneliu Codreanu, 
vizindu-l pe Carol. În zilele 
sei ale acelui septembrie 
1940 (Căpitanul nu mai era în 
viață) Mişcarea Legionară a 
redactat un manifest, difuzat în 
întreaga țară, cuprinzind trels- 

rezece capete de acuzare, de 
a dezertarea de pe front, cind a 
contractat o căsătorie morga- 


mul), mişcarea legionară s-a născut sub 


natică, la cel de genocid. 
Destinul a făcut ca românii să 
aibă părte nu numai de un rege 
blestemat, ci şi de o clasă 
politică, care a făcut posibilă o 
asemenea domnie funestă. lată 
ce se putea citi în coloanele 
ziarului “Dreptatea”, în iunie 
1935 despre unul din membrii 
odioasei Camarile regale, sin- 
gura care dispunea în acel 
moment de soarta poporului 
român. 
“Generalul Gavrilă Mari 
nescu este. un exponent. Un 
specimen dintr-o serie. de 
cuibare cu ploşnițe sugătoare 
de sînge din trupul sănătos al 
naţiei. Focare de infecţie. Nici 
viața filmată a gangsterilor, nu 
întrece în peripeții şi tertipuri, 
activitatea unul borfaş de 
junglă”. Istoricii care se ocupă 
de această epocă, vor fi 
neputincioşi încercînd să 
explice cum de-a fost posibil ca 
oamenii politici să facă cauză 
comună cu această lume 
decăzută, coborită pină la 


treapta cea mai de jos a imoral- : 


ității, în fruntea ei afiindu-se 
însuşi marele Nicolae Iorga - pe 
cit de mare ca istoric, pe atit de 
mic ca om politic - şi ca om, pur 
şi simplu. Într-adevăr, ce căuța 
el în această cloacă imundă? În 
acest focar de infecţie? Cum de 
s-a simțit bine în tovărăşia 
acestor gangsteri? Acestor 
borfaşi de junglă? Rămii per- 
plex, nu-ţi vine să crezi că el n- 
a fost în stare să se ridice la 
hr fermităţii bătrinului om 
politic conservator. din secolul 
trecut care a avut tăria morală 
d curajul să-şi contrazică 
uveranul prin celebra ripostă: 
“Alasta nu se poate Măria Tal" 
Aceasta era lumea partidelor 


mascheze 


omânia 


datorită condițiilor politice ulterioare. 


politice, cu mici excepții, de 
dinaintea Apocalipsului 
bolşevic. Lume care, fie va 
asista indiferentă, fie că va con- 


” tribui activ la acţiunea de exter- 


minare a legionarilor, care n- 
aveau altă vină, decit că, pres- 
imţind apropierea Cataclis- 
mului, au dat alarma în sper- 
anţa că va putea fi evitat. Lume 
care, ea însăşi, va fi înghițită 
curînd de puhoaiele în revăr- 
sarea lor turbată dinspre 
Răsărit - şi care va sfirşi în 
gropile comune de la Aiud, 
Sighetu Marmaţiei, Canalul 
Dunărea-Marea Neagră. 

Se spune în Biblie că 
Dumnezeu, dacă: ar fi găsit 
măcar zece oameni drepți în 
cetățile Sodoma şi Gomora, s- 
ar fi induplecat și nu le-ar fi dat 
pleiril. În cetatea noastră se 
găseau atiția oameni drepți 
care au fost însă ucişi, 
nelegiuirile erau aşa de mari, 
păcatele aşa de înrădăcinate 
încit Dumnezeu s-a miniat în 
aşa măsură încît a îngăduit să 
se abată asupra ei toate urgiile 
Apocalipsului din acest secol, 
cînd ura devastatoare a cuprins 
sufletele a milioane de oameni, 
cînd s-a vărsat atita singe şi au 
curs atitea lacrimi, ca în nici o 
altă perioadă din trecutul zbuci- 
umat al neamului nostru, cînd 
pe cărările munților, în adincul 
temniţelor, în satele şterse de 
pe fața pămîntului, s-a auzit 
strigătul disperat de sfirşit de 
lume: 

"Sculaţi vol cei morți, ca 
să intrăm noi cei vii!” 

Cei care, poate, ne-ar fi 
rulat de Apocalipsul bolşevic, 
au fost ucişi în cel dintii, tot atit 
de devastator... e) 


95 


ROMANESC 


Un gînd bun 
din Statele Unite 


ȘIIZIU BIMOLDOVAN 


Frecvent, evreilor li se reproşează puterni- 
ca lor propensiune câtre internaţionalismul 
unilateral, nonaderența la tiparele statelor 
naţionale. Prea adesea aceste critici sint, prin 
generalizare, nedrepte, ignorind numeroase 
fapte care ar indica contrariul. De pildă, în 
cazul României, se ignoră importantele ser- 
vicii aduse acestei țări de intelectuali evrei ca 
Moses Gaster, Milton G. Lehrer, Moshe 
Carmilly-Weinberger etc. Anul trecut laşii au 
fost onoraţi de prezența istoricului american 
Nicolas Nagy-Talavera, cu ocazia lansării noii 
sale cărţi, “o biografie” a lui Nicolae lorga 
(apărută prin grija dlui Kurt W. 'Treptow'la 
Fundația Culturală Română). Evreu-maghiar, 
originar din Transilvania de Nord, d Talavera 
îşi continuă astfel mai vechile-i preocupări 
pentru istoria românilor (vezi The Green 
Shirts and Others, Stanford, 1970). 
Lansarea volumului, petrecută la Institutul de 
Istorie “A. D. Xenopol”, a ocazionat o serie de 
mărturisiri extrem de agreabile ale autorului. 
Plin de aplomb, di Talavera a declarat din 
start: 

“Eu, de formaţie ungurească, sper că i-am 
supărat pe şovinii unguri; istoria m-a învățat 
să-i iubesc pe români”, şi “dacă eu nu 
vorbesc româneşte aşa bine cum eu doresc 
să vorbesc româneşte, asta nu spune nimic 
despre sentimentele şi despre inima mea, 
inima rhea e aici în ţară!” 

Pornind de la aprecierea lui lorga ca "un 
mare naționalist şi un mare istoric”, di 
Talavera consideră că “naționalismul este 
ceva firesc pentru societatea umană”, iar 
soluția multor dificultăţi "este aplicarea cu 
bună inimă a naţionalismului cultural al lui 
lorga, care respectă fiecare naționalism”. 
Semnalindu-i-se din auditoriu că există 
“foarte mari tensiuni” între valoarea funda- 
mentală a democraţiei (individul) şi naţiune, 
istoricul american, căruia nu-i scapă faptul că 
azi naționalismul (identificat cu extremismul) 
este puțin popular printre intelectuali, revine 
fără echivoc: e necesar să "respectăm națion- 
alismul pentru că este tare primejdios pentru 
o alură intelectuală de a scăpa această 
importantă realitate” 

Drept dovadă situația precară a Uniunii 
Sovietice, care a “distrus” naţionalismele şi 
religia. “Dar Jirinovski a rămas” (din nou o 
remarcă a auditoriului). “Aceasta nu e o con- 
ferință de presă asupra lui Jirinovski!” Şi cu 
aceasta istoricul american a depăşit aparen- 
tul impas recurgind la o glumă. Un grup de 
ruşi, în fața cărora combătuse şovinismul şi 
antisemitismul lui Jirinovski, i-au atras atenția 
asupra originii cvasievreieşti a acestuia. “În 
Rusia”, le-a răspuns istoricul american, “anti- 
semitismul e aşa de mare că acolo şi evreii 
sînt antisemiţi”. O glumă, fără îndoială, destul 
de amară... : 

Cum o parte a auditoriului de la Institutul 
“A. D. Xenopol” îşi exprima surprinderea, într- 
un fel, că di Talavera este de formaţie 
maghiară, acesta s-a explicat în felul următor: 
Istoriografia americană, “mal obiectivă”, l-a 
învățat ceva “foarte diferit” decit liceul şi uni- 
versitatea maghiară; din acest punct de 
vedere stabilirea lui în USA “a fost un şoc de 
stabilire a adevărului istoria”. 

Este evident că vizita dlui Talavera la laşi 
are îneprimul rînd o importanţă ştiinţifică şi ar 
fi păcat să-i deturnăm sensul» prin “ideolo- 
gizare”, însă nu e mai puțin adevărat că ea 
ne-a adus un gind bup din America adresat 
poporului român. În; plus, contrastind cu 
atmosfera ostilă creată astăzi în jurul ideii de 
naționalism, istoricul american s-a arătat 
extrem de înțelegător cu această idee. 
Probabil că dacă un intelectual român ar fi 
făcut declaraţiile dlui Talavera, . stirnea 
îndelungi proteste şi pricinuia confraţilor săi 
serioase frămintări de conştiinţă. 

E o ocazie în plus să reflectăm asupra ser- 
viciilor majore pe care unii intelectuali evrei le 
aduc României. De multe ori ei fac mai mult 
decit noi înşine am fi dispuşi să facem. 


Perspectivele 
tineretului 
român 


După 50 de ani.de comunism, după jumă- 
tate de veac de suferipță, jertfe şi calomnii, 
Legiunea Arhanghelului Mihail se pregăteşte 
pentru a-şi sărbători aniversarea a 70 de ani 
de la întemeierea sa. Se ştie prea bine, social- 
politic şi spiritual, ce a reprezentat Miştarea 
Legionară în ansamblul românesc interbelic. 

Sint cunoscute, mai mult sau mai puțin, 
prigoanele la care au fost supuşi legionarii, atit 
în perioada “democraţiei” dintre cele două 
războaie mondiale, cit şi în perioada regimului 
antonescian, Există numeroase mărturii și doc- 
umente care scot În evidență mariirajul 
legionar din timpul rezistenței anticomuniste, 
cit şi cel din “instituțiile de reeducare” comu- 
niste. 

Prestanța membrilor Mişcării Legionare pe 
care au avut-o aceştia în lungii ani de detenție 
şi umilință nu poate fi negată nici chiar de cei 
mai aprigi adversari ai Gărzii de Fier. Şi, totuşi, 
speranțele pe care le-a nutrit poporul român, 
visind într-o restabilire completă a adevărului 
istoric şi într-o reedificare a unei autentice soci- 
etăți civile româneşti, nu au fost nici pe departe 
îndreptățite în "democrația originală” de după 
1989. 

După prăbuşirea sistemului comunist şi aşa- 
numita “revoluție” din 1989, multă lume a sper- 
at că-şi va putea exprima liber convingerile şi 
opțiunile, însă, în loc să se bucure de mult- 
aşteptata libertate, a asistat şi mai asistă încă 
la derularea unui amplu proces de mistificare 
cu valențe comuniste şi cosmopolite europene, 
care tind să denigreze valorile naţional-creştine 
al căror exponent a fost şi a rămas în arealul 
românesc Mişcarea Legionară. Pe lingă puținii 
membri ai Mişcării Legionare care au 
supravieţuit agresiunilor comuniste, există şi 
numeroşi tineri, care, în mod conştient, au 
îmbrățișat doctrina legionară Aceşti tineri, care 
si așa reprezinta un procent infim al întregului 
tineret din România actuală, tind să cunoască 
şi să valorifice numeroasele aspecte ale crezu- 
lui legionar şi ale spiritualităţii româneşti. Care 
sint, pină la urmă, perspectivele tinerilor care 
doresc să se organizeze şi să trăiască în con- 
formitate cu normele național-creştine? Cum ar 
putea ei să-şi onoreze datoria față de Neam şi 
Ţară? Ar putea ei oare să-şi sărbătorească 
parastasele şi aniversările alături de camarazii 
lor mai în virstă (octogenari, în marea lor 
majoritate) fără să fie expuşi riscului de a se 
supune, într-un viitor mai mult sau mai puțin 
apropiat, aceleiaşi soarte la care au fost expuşi 
predecesorii naţional-creştinismului legionar? 
Cu toată stupoarea, tinerii de dreapta din 
România sînt bruscați şi înjuraţi atit de către 
“libera” presă românească, cit şi de numeroşi 
reprezentanți ai diverselor partide politice. Se 
întimplă chiar ca simpli cetățeni sau pseudo- 
reprezentanți ai opiniei publice să-i acuze de 
sectarism sau să le interzică dreptul de a se 
simţi români, taxindu-i drept “paseişti” al unei 
istorii retrograde etc. 

Tineretul român doreşte şi poate să se orga- 
nizeze în structuri care ar putea pune funda- 
mentul unei societăți autentic româneşti care 
să propună integrarea țării noastre între naţiu- 
nile de frunte ale Europei. Noi dorim integrarea 
în Europa, dar într-o Europă creştină şi demo- 
cratică. Dacă, după cum spun unii “intelectuali” 
de marcă din România, doctrina legionară nu 
face altceva decit să pervertească tineretul, 
întrebăm şi noi: “Care sint alternativele pro- 
puse?”. Ateismul, satanismul, sexul, muzica 
degradantă, Noua Ordine Mondială? Cum pot 
fi îndrumați unii români de către nişte “intelec- 
tuali” care-și permit să-l înjure pe Dumnezeu şi 
să-şi bată joc de Națiune şi de tradițiile noas- 
tre? Obiectivele tinerei generaţii din România 
actuală rămin, pînă la urmă, conştientizarea 
misiunii ei şi a României în noua ecuație de 
putere creată o dată cu dispariția bipolarismu- 
lui Est-Vest, cunoașterea istoriei adevărate a 
Neamului şi mediatizarea acesteia, integrarea 
culturii române în circulația universală de val- 
ori, de asemeni, asumarea democrației şi cred- 
inței în Dumnezeu. 


nepăsători? Eu aşa am 
înțeles rostul vieţii mele. 
Am iubit pe Hristos şi am 


apărut 


acest sfirşit de mileniu, români 


devine din ce în ce mai viz- Reacţia 


aceşti doi tineri să se înroleze adus 
în lupta cu internaţionalismul + 
ateu? Care au fost reverber- : [7 
aţiile actului lor şi ce 
învățăminte trebuie să tragem 
din acţiunile lor? lată doar 
citeva întrebări ale căror * 
răspunsuri devin inevitabile şi 
imperative. 


m ION 1. MOȚA, fiu al 
preotului ortodox lon Moţa din 
Orăştie, s-a aflat în fruntea 
mişcărilor naţionaliste inter- 
belice încă de la început. 
Licenţiat, îşi ia apoi doctoratul 
în Drept cu o teză în care 
demonstrează netemeinicia 
organizării şi funcţionării 
Societăţii Naţiunilor. Fondator 
al "Legiunii Arhanghelul 
Mihail", apoi vicepreşedinte al 
Partidului “Totul pentru Țară”, 
lon' Moța a reprezentat 
Mişcarea  Legionară la 
lucrările Congresului 
mişcărilor naţionaliste de la 
Montreux, din 1934. La 13 
ianuarie 1937, este răpus pe 
cîmpul de luptă de la 
Majadahonda, alături de 
camaradul Vasile Marin, în 
luptă cu forțele bolşevice 


DĂ 


După ce, la 13 septembrie 1925, am 
pus împreună platra fundamentală la 
cămin şi după ce zidurile se ridicaseră la 
1 m, iar Mişcării îi dădusem tot ce 
putusem la virsta mea, m-am gindit că ar 
fi nemerit să mă întorc în străinătate pen- 
tru a-mi desăvirşi studiile. Mai ales că nici 
sănătatea nu-mi era într-o stare prea 
fericită, în urma grelelor Încercări prin 
care trecusem. M-a împins la această 
hotărire şi faptul că, în părerile mele 
asupra organizării şi luptei, mă simțeam 
cam izolat. Îmi spuneam: "E posibil ca să 
fiu greşit şi e mult mai bine să nu impledec 
o linie care se poate dovedi totuşi bună”. 
Dar, în mai 1927, primesc o scrisoare des- 
perată de la Moa şi apoi altele, de la 
Focşani şi de la studenți, prin care eram 
chemat de urgenţă în țară. Am sosit în 
București. Era un dezastru, "Liga Apărării 


"Majadahonda”). 
În calitatea sa de ta 
Ştefan MARINEI organizaţiei legionare din 
& Daniel ARIA Bucureşti şi comandant 
legionar, pleacă, în decem- 
Omenirea se apropie cu brie 1936, în Spania cu 
paşi repezi de sărbătorirea “echipa celor şapte”, murind 
celor două mii de ani de la alăturide camaradul său. , 
începutul Evului Hristic. În Jertfa celor doi tineri românească -și,nu numai- 
a reprezentat un  personalitățidemarcăcaNae celor doi legionari. Pr. prof. 
Eliade, Dumitru Stăniloaie afirma: 
“Jertfa acestor «doi băieți 
viteji» are semnificaţia unei 
ofrande aduse lui Dumnezeu 
de poporul român, popor 
înzestrat cu o spiritualitate 
superioară, care poate servi 
de model pentru celelalte 


ibilă. lată de ce o rememorare acele momente îndreptățeşte 
a faptelor celor care au luptat afirmaţia făcută mai sus. 
sub Steagul Crucii devine mai Astfel, -la 13 februarie 
mult decit necesară. 1937, trenul care purta osem- 
Una dintre acele fapte care . intele celor doi eroi a fost | le 
rămîn întipărite cu litere de întimpinat în toate gările de "Doi băieţi viteji”, că popoare şi poate ajuta la ridi- 
aur în cartea unei naţiuni este mii de țărani cu capetele 
jertfa legionară a mucenicilor descoperite. 
lon Moţa şi Vasile Marin, în De asemenea, trenul care 
lupta cu hoardele sălbatice tranzita statele Europei a fost 
ale comunismului, întimpinat cu ceremonii ale 
Cine au fost Moţa şi. oficialităților, în special în 
Marin? Ce. i-a împins pe Germania, unde armata a 


gate fixe A ză îă vai 
E e E aaa i 
sporte:nti Una n dă an, fe a 


că țara arde de 
n arde cerul. de, 


i a APS SĂ 
Morți Sfinţi în temnițe 
“morţi Sfinți în lupte şi 


In Fr 


lon Moţa şi Vasile Marin, 
martirii neamului românesc 


.. e trăgea cu internaţionale. ! 

mitraliera în obrazul lui  Astel, fiul preotului orto- 

Hristos. Se  clătina doxdin Orăştiea intrat în leg- 

aşezarea creştină a lumii,  enda legionară, simbol al sac- 
Puteam noi să stăm NiCiului suprem. 


N VASILE MARIN, celălalt 
erou căzut în Spania, a fost şi 
e! licenţiat şi doctor în Drept, 
mers fericit la moarte cu o lucrare despre fascismul 


pentru el”. (lon Moţa) italian (această lucrare a 


receni la editura 


încleştarea Oştilor Naţionale moment important în istoria  lonescu, Mircea 
Creştin cu Forţele Oculte naţiunii române. interbelice, 


grup de 


voluntar, 


e. Constantin Noica, au elogiat 
poporului român în . jertfa lui Moţa şi Marin prin 
numeroase articole. Pină şi 
Nicolae lorga, care în acea 
perioadă îşi retrăsese simpa- 
ția pentru tineret, scria în 
“Neamul românesc” articolul 


“Luptind pentru credința lor y 
creştină şi pentru cinstea treaptă superioară... 
poporului lor, pentru ceea ce "La rindul său, părinlele 
este etern, scump şi curat în Constantin Galeriu scria: 
latinitatea nebolşevizată, doi "Biserica Ortodoxă Română 
tineri Români, doi băieți viteji, .* are datoria sacră ca eroii nea- 
i și Moța şi Marin, au căzut erste late eri pe tară casă 
onoruri militare ridului apărat de Roşii, „lar. printre acesta og de ssă, 
se." In ta eine Mada ee sau dat” Veţi Seară ȘIIONE 
(pe Aaa PI iz aia luptind pentru cauza MOŢA şi VASILE MARIN - să 

i: i cea bună...” 3 A a 
Martiriul lui Moţa şi celor doi tineri români, căzuți 

Marin a fost cinstit şi la Majadahonda, prefațează 

după cel de-al doilea sacrificiul atitor români căzuți 
„| război mondial. În în “războiul sfint” antisovietic. 
1947, din iniţiativa lui . Ea anunţă încleştarea 
Traian Băsescu, un neechivocă între tradiţia 


VASILE MARIN 


frunte îl ocup 


fie pomeniţi cu sfinţii”. Jertfa 


studenţi naţională şi creştină şi inter- 


legionari vor lucra naționalismul ateu promovat 
ridicind o de Moscova. 

cruce din piatră pe Probabil, sensul jertfelnic al 
locurile unde încă se morţii lui Moţa şi Marin a fost 
mai vedeau urme de pătruns de elita politică 
tranşee.: În spatele românească ce a dispărut, 20 
crucii de piatră, la 13 de ani mai tirziu, la Aiud, 
septembrie 1970 va Sighet, Gherla sau Canal. Pe 
fi inaugurat un mau- aceeaşi dimensiune, recluzi- 
soleu de granit rezul- unea i-a făcut să perceapă 
|. tatal acţiunii coman- mesajul profetic şi totodată 
- dantului Horia Sima. apocaliptic lansat de Corneliu 
An de an, la fiecare Zelea Codreanu la 30 mai 
13 ianuarie, românii 1936: "De vor intra trupele 
şi spaniolii se adună ruseşti pe la noi şi vor ieşi 
la + Majadahonda, învingătoare, în numele 
pentru a cinsti jertfa Diavolului, cine poate să 
lui, Moţa şi Marin. creadă unde este mintea care 


După evenimentele i 
din 1989. să susțină că ele vor pleca de 


Biserica la noi înainte de a sataniza, 


Ortodoxă Română, adică bolşeviza? Conse- 
prin reprezentanţii _cințele? Inutil a le discuta”. 


anţa, la carte 


într-un greu moment al istoriei sale, în 
luptă cu cea mai mare primejdie care i-a 


amenințat vreodată viața, cădea acum la 

pămint,-cu toate speranțele lui nimicite. 
Am sosit din Franța, În mijlocul acestui 

dezastru care se abătuse peste mişcarea 


naţională, cu intenția de a salva ceea ce * 


se mai putea salva. Am convocat la laşi, 
în cea mai mare grabă, grupul "Văcăreşti" 
şi o parte din conducătorii tineretului uni- 
versitar din cele patru centre. Intehţia mea 
a fost să localizez desbinarea produsă, 
realizind un bloc al tineretului. Să fac 
imposibilă coborirea înspre tineret a 
atmosferei de vrăjmăşie care măcina riîn- 
durile bătrinilor. Planul meu însă a căzut. 
Tineretul era deja cuprins de flăcările mis- 
tuitoare ale învrăjbirii, încît, la laşi, prop- 
unerea mea, cu toate legăturile care exis- 
tau între mine şi acest tineret, n-a găsit 
nici un răsunet în inimi. 
Acum, totul se prefăcea în scrum. 


săi, a recunoscut martiriul 


carea întregii umanități pe o 


__ 


Viaţa politică din România în perioada 1933- 
1937 se caracterizează printr-o dinamică 
aparte, ce ține de multiplele disensiuni manifes- 
tale în interiorul partidelor politice, de lupta ide- 
ologică, publicistică şi parlamentară dintre par- 
tide şi dintre diverse grupuri de presiune, de 
repelatele oportunisme ale liderilor politici inca- 
pabili să înțeleagă “directivele politice majore”. 
O altă trăsătură a vieţii publice româneşti este 
diminuarea vizibilă a factorului moral, înlocuit cu 
politicianismul imoral şi păgubitor. Oportunismul 
politic, corupția şi atacerismul s-au repercutat 
negativ asupra întregului climat social-politic 
interbelic, ba, mai mult, au alterat înseşi con- 
ceptele de democraţie parlamentară şi de pluri- 
partitism, ce au fost atacate cu obstinație, atit 
de la stinga, cit şi de la dreapta. Evenimentele 
care au marcat sfirşitul anului 1937 - criza de 
guvem şi deznodămintul acesteia, campania 
electorală şi alegerile generale din 20 decem- 
brie. 1937 - se circumscriu evoluției social- 
politice generale a anilor 30. Relaţiile lui Carol al 
II-lea cu partidele şi personalităţile politice, situ- 
aţiile complexe din interiorul partidelor, raportul 
dintre forțele democratice şi cele autoritar-total- 
itare sint aspecte de mare relevanţă în deter- 
minarea cauzelor şi premiselor crizei democrat- 
ice parlamentare româneşti, atit de vizibilă la 
finele anului 1937 şi începutul anului 1938. O 
analiză obiectivă a momentului “noiembrie- 
decembrie 1937" impune o succintă trecere în 
revistă a principalelor forțe politice care s-au 
angrenat holărit în soluționarea crizei de guvern 
şi, mai apoi, în campania electorală. (...) 
Evenimentele derulate la sfirşitul anului 1937, 
dar mai ales cele care au zguduit România în 
perioada anilor 1938-1940, au demonstrat cu 
prisosință rolul nefast jucat de această clică şi 
de un rege pe cil de inteligent, pe atit de imoral 
şi inconştient. În temeiul prevederilor consti- 
tuționale şi al practicilor devenite tradiţionale, 
regele era factorul determinant în desfăşurarea 
crizei de succesiune guvernamenlală ce implica 
demisia oficială a vechiului -cabinet, audiențe 
separate la Palat ale şefilor partidelor politice 
pentru consultări, însărcinarea „unuia dintre 
oamenii politici cu mandatul formării unui nou 
cabinet, investirea noului guvem În compo- 
nența propusă de premierul desemnat şi apro- 
bată de suveran, depunerea jurămintului de 
către noii miniştri. După consumarea acestor 
etape, noul guvern, numit “de alegeri”, era 
obligat să organizeze pină în două luni - con- 
form Legii electorale din 1926 - alegeri pentru 
Cameră şi Senat. În conformitate cu stipulațiile 
constituționale în vigoare, o dată cu vechiul 
organ legislativ desemnat de alegerile din 
decembrie 1933, expira şi termenul legal al 
guvernului liberal. În noiembrie 1937, primul 
ministru Gheorghe Tătărescu trebuia să 
depună oficial regelui demisia cabinetului 
naționaiberal. Succesiunea la guvern era o 
problemă vitală a Puterii în România interbelică, 
deoarece, cu obținerea mandatului regal de 
constituire a noului guvern, partidul politic 
desemnat obținea întreg arsenalul metodic de 
influențare şi intimidare a corpului electoral 
chemat în fața urnelor de vot. Rolul ministrului 
de Interne devenea hotăritor în adjudecarea 
primei de 40% pentru formațiunea guverna- 
mentală angrenată în campania electorală. 


. . .... , E: i e 

O atapă deosebită a alogerilor locale a con- 
suluit-o consultarea integrală a corpului elec- 
toral din județele Alba, Turda, Tulcea, Făgăraş, 
Fălciu, Gorj, Hunedoara, Sălaj, Maramureş, 
Satu-Mare, Muscel, Rădăuţi, Cimpulung 
Moldovenesc în ziua de 25 iulie 1937. Partidul 
Na Țărănesc a obţinut 200.000 de voturi, 
În comparație cu Partidul Naţi | Liberal, ce a 
obținut doar 160.000 de sufragii. În mod nor- 
mal, acest test electoral ar fi acreditat soluţia 
unui guvern național-țărânesc, cu atit mai mult 
cu cit uzura liberalilor era demonstrată şi de 
gravele fricţiuni interne. În cadrul PNL, aflat la 
putere încă din noiembrie 1933, se confruntau 
mai multe forțe cu orientări divergente: gru- 
parea “bătrinilor” liberali, în frunte cu Constantin 
|.C, Brătianu, președinte al PNL, căuta dimin- 
uarea influenței în partid exercitate de Gh. 
Tătărescu, exponent al grupării “tinerilor” liber- 
ali. (...) Pe tot parcursul anului 1934, Gh. 
Brătianu a dus “o puternică (,) campanie politică 
împotriva doamnei Lupescu”, campanie ce a 
culminat cu declaraţia fulminantă în şedinţa 
Camerei din 18 decembrie 1934. În consecință, 
Gh. Brătianu a fost receptat în mediile Palatului 
drept un adversar periculos al regelui și al 


ISA Si 
sia die E 2 


camarilei, (...) 

În galeria oamenilor politici interbelici, locul, 
rolul și caracterul lui Tătărescu sint plastic rele- 
vate de M. Manoilescu, în memoriile sale: *(...) 
lorga era un capricios, dar genial, Maniu - întor- 
tocheat, dar istoriceşte reprezentativ, Titulescu - 
egoist, dar superior, inteligent şi talentat, Valda- 
Voievod - neserios, dar sincer şi mare român, 
Averescu - nepolitic, dar de înaltă dezintere- 
sare, Goga - ușuratic, dar poet de geniu și om 
politic cu o axă naționalistă a vieți. Toţi, dar 
absolut toți, aveau în zestrea lor cile ceva 
excepțional, cite o însușire culminantă. Numai 
Tătărescu nu aducea nimic altceva decit o 
imensă abilitate. Şi totuşi, însuşi spiritul lui tran- 
zacțional şi oportunist şi mălastra lui echilibris- 
tică au putut folosi citeodată țării”. (...) Încă din 
martie 1936, Dinu Brătianu acredita ca viabilă 
formula unui guvern național-țărănist condus de 
|on Mihalache, considerat “drept principal suc- 
cesor la guvernare datorită proastei impresii 
făcute de Maniu şi Lupu”. În timpul unei audi- 
ențe la Palat, în ziua de 9 noiembrie 1937, şelul 
PNL reiterează aceeaşi șoluție, declarind 
suveranului că “in deplin acord cu Gh. 
Tătărescu, consideră sarcina PNL a fi terminată 
și la sfătuit să aducă la putere un guvern 
naţional-țărănist”. 


În tabăra național-țărânistă, toată atenţia 
era, de asemenea, concentrată pe succesiunea 
iminentă, PNȚ era şi el perturbat de numeroase 
disensiuni interne. Practic, constituirea partidu- 
lui, la 20 octombrie 1926, prin fuziunea 
Partidului Naţional Român, condus de luliu 
Maniu, şi a Partidului Țărănesc, condus de lon 
Mihalache, a întrunit aprioric două tendinţe ide- 
ologico-politice divergente. Antagonismul dintre 
cele două grupări, cea a “naţionalilor” şi cea a 

răniştilor, s-a evidenţiat în toată perioada 
interbelică, dar mai ales în timpul guvemnărilor 
național-țărăniste din anii 1928-1933, cind s-au 
format cabinete “eterogene”, în care “concepția 
hotăriţ conservatoare a naționalilor se lovea de 
tendința revoluționară a țărăniştilor. (...) lon 
Mihalache este ales, la 21 noiembrie 1933, 
preşedinte al partidului. Preluarea şefiei par- 
tidului de către lon Mihalache a marcat o nouă 
etapă în istoria PNȚ, caracterizată prin 
creşterea rolului grupării țărăniste; reorientarea 
spre stinga a PNȚ a favorizat revenirea doc- 
torului Nicolae Lupu, plecat din partid în 1927. 
(...) Devierea stingistă a conducerii PNȚ a fost 
reprobată încă din iulie 1934 de către Alexandru 
Vaida-Voievod, vicepreşedinte al PNȚ, cunos- 
cut om politic cu vederi naţionaliste. Acesta a 
militat din vara anului 1934 pentru introducerea 
în programul PNȚ a prevederii “numerus . 
valahius clausus”, adică a proporţionalității 
etnice în toate întreprinderile şi instituțiile, astfel 
încit românii să fie preponderenți în structurile 
de conducere, în virtutea procentului determi- 
nant deținut în țară de populaţia de._ origine 
română. (...) Scindarea PNȚ, prin disocierea lui 
Vaida, a fost inspirată şi urmărită de Carol în 
scopul diminuării influenței PNȚ în viața politică 
românească, dar mai, ales pentru izolarea lui 
luliu Maniu, adversar declarat al regelui. 
Ostracizat din cadrul conducerii PNȚ, luliu 
Maniu stătea momentan în expectativă, insă 
regele, din pricina atitudinii sale intransigente 
faţă de metresa sa, il considera "duşmanul său 
de moarte”, căci Maniu denunțase de mai multe 
ori intervenția nefastă a Elenei Lupescu în afac- 
erile statului, Viaţa internă a PNȚ a continuat să 
flo extrem de agitată, ca urmare a divergenţelor 
acute ce s-au manilestat la nivelul struclurilor 
de comandă ale partidului. În perioada care ne 
interesează, în cadrul PNȚ existau trei curente 
distincte, trei tendințe politico-ideologice. 
Gruparea “manistă” întrunea personalități 
politice ardelene, era considerată de dreapta şi, 
sub influența “constituționalismului” adoptat de 
luliu Maniu, se declara categoric împotriva 
practicilor autoritare ale lui Carol al II-lea, contra 
intervenției Palatului în mecanismul pluripar- 
tidist şi pentru îndepărtarea imediată a Elenei 
Lupescu, La stinga sa se situa gruparea con- 
dusă de dr. Nicolae Lupu şi Virgil Madgearu, 
care datorită relaţiilor strinse cu comuniştii, şi 
mai ales pentru faptul că militau în vederea con- 
stituirii unui “front popular” antifascist, ce 
amintea de haosul politic din Franța, erau prost 
receplaţi de opinia publică românească, de 
Palat și chiar de ceilalţi oameni politici național- 
help AI treilea grup de, presiune ce acţiona 
n cadrul PN erau “centriştii”, oameni politici de 
orientare democratică, dar, paradoxal, fideli 
intereselor Palatului; gruparea “centristă” 
cuprindea pe Armand Călinescu, Virgil Patircă, 
M, Ghelmegeanu şi N. Costăchescu, consider- 


Alegerile de 


„= Criza de succesiune din noiembrie 1937 - 


at decanul de virstă al grupului. Antagonismul 
dintre grupările enumerate a fost utilizat de 
Carol al II-lea pentru compromiterea şi discred- 
itarea partidului, pentru manipularea unora din- 
tre lideri în scopul instituirii regimului personal 
autoritar. (...) Lupta pentru succesiunea de 
guvernare s-a declanşat oficial în ziua de 9 
noiembrie 1937, cind Carol al II-lea, fără să 
ceară demisia guvernului Tătărescu pentru a nu 
crea “o criză de autoritate”, a început con- 
sultările cu liderii politici. intenţiile regelui sint 
clar rezumate de Constantin Argentoianu în 
însemnările sale din 10 noiembrie 1937: "Din tot 
ce ştiu, din tot ce am vorbit cu regele (şi din con- 
versațiunile avute cu dinsul n-am notat în aces- 
te însemnări decit o parte, câci sint lucruri pe 
care n-am avut dreptul să le încredințez nici 
măcar caietului ce conţine spovedaniile mele) 
rezultă că situația poliică în momentul 
deschiderii crizei e următoarea: Regele vrea: 1. 
să se scape de irania electorală (admite un 
regim parlamentar, dar nu pe cel actual, ci unul 
modificat, în care Parlamentul să nu fie ca azi, 

pentru guvern, o ghiulea grea legată de picior); 
2. să se sporească autoritatea regală şi, prin 
consecință, a guvernului ce reprezintă această 
autoritate; 3. să scape țara de pacostea politi- 
cianismului; 4. să pună în frunlea țării o echipă 
de oameni harnici, care să gospodărească în 
loc să facă politică şi să-şi pricopseacă parti- 
zanii; 5. să îndrepte politica externă pe calea 

realităţilor, menţinind totuşi pentru moment 

alianțele actuale, ca acte de stare civilă. Pentru 

aceasta: 1. nici o combinaţie de partid în alcă- 

tuirea noului guvern; 2. un guvem în care 

fiecare ministru să fie desemnat de dinsul, pe 

bază de criterii pur obiective şi în vederea posi- 

blității unei continuități în desfăşurarea în con- 

ținuare a eforturilor de guvernare. Acestea sint 

punctele de plecare. Să vedem care vor fi cele 

la care se va ajunge. Dacă nu se realizează 

acum programul, nu-l mai putea realiza nicio- 

dată. Va fi un răsunător faliment. Să aşteptăm. 

Regele Carol nu joacă cartea țării - țara va sfirşi 
prin a-și găsi şi singură echilibrul; nu joacă nici 
pe a noastră, a celor ciţi clarvăzători şi sinceri 
sfătuitori - noi ne-am făcut datoria şi sintem o 

regulă cu concepția noastră, ci propria lui 
carte”. 
x ... 

Sub masca lichidării politicianismului şi a 
corupției, regele Carol urmărea asasinarea dis- 
cretă a democrației şi pluripartismului. (...) 
Partidul Naţional-Creştin şi Mişcarea Legionară 
considerau pe liderii naționalişti drept unelte ale 
“iudeo-masonerei şi ale bolşevismului. Pentru 
a combate aducerea la putere a unui cabinet 
lon Mihalache, forțele de dreapta au declanşat 


_o furtunoasă campanie de presă. împotriva 


PNȚ. Promisiunile regelui referitoare la o suc- 
cesiune naţional-țărănistă făcute încă din anul 
1935 riscau să nu se materializeze, datorită 
opoziției forțelor de dreapta. În august 1936 


“ într-o discuţie dintre Armand Călinescu şi Pamfil 


Şeicaru, cunoscutul publicist şi director al ziaru- 
lui “Curentul”, îi expune interlocutorului dilema 
regală în problema succesiunii de guvern. În 
opinia suveranului, un *guvem național-țără- 
nesc ar însemna un război-civil, a lăsa în opoz- 
iţie pe naţional-țărănişti iar nu se poate”. 
Partidul Naţional-Creştin, constituit la 14 iunie 
1935 prin fuziunea he Apărării Naţional 
Creştine conduse de protesorul A.C. Cuza şi a 
Partidului Naţional Agrar, în frunte cu Octavian 
Goga, s-a arătat total ostil unui guvern naţional 
țărâneso. Proşedinlele exocullv al partidului, 
poetul Octavian Goga, a amenințat chiar cu 
declanşarea unul război civil: "...aș pulea să 
indic pe hartă locurile unde va izbucni cu mai 
multă violență protestarea populară”. Un cabi- 
net naţional-țărănesc condus de |. Mihalache 
reprezintă în opinia aceluiaşi Octavian Goga” 
pălmuirea mişcării naţionaliste”. (...) - 
La 12 noiembrie 1937, după o scurtă au 

enţă la Palat, lon Mihalache este însărcinat cu 
formarea unui nou guvern, punindu-i-se drept 
condiţie desemnarea lui Alexandru Vaida- 
Voievod - consacrat *homo-regis” - în fruntea 
Ministerului de Interne. Conducerea naţional- 
țărănistă nu a fost surprinsă de condiţia impusă 
de suveran deoarece necesitatea cooptării lui 
Vaida în vederea formării guvernului naţional- 
irte'a transpare În mediile politice româneşti 
incă din lanuarie 1937. (...) Maniu dă dovadă de 
o reală viziune politică replicind că “lui Gh. 
Tătărescu îi va urma tot Gh. Tătărescu”. O radi- 
ografie fidelă a situației create în perioada crizei 
de succesiune ne-o oferă N. lorga în Memoriile 
sale. În cadrul unei întrevederi cu suveranul, 
istoricul trece în revistă principalele forțe politice 
angrenate În lupta pentru pulere. lorga, insistă 


asupra inoportunității unui guvern naţional-ţără- 
nesc datorită convulsiilor interne ce se inreg- 
istrează în partid. Savantul condamnă neloiali- 
tatea monarhică a lui Maniu, cit şi legăturile 
compromițătoare ale lui N. Lupu cu comuniştii. 
De asemenea, marele istoric consemnează, în 
fața regelui, “bătrineţea” lui A.C. Cuza, incapac- 
itatea lui Al. Averescu În a slăpini situaţia şi 
neseriozitalea lui Vaida. Octavian Goga era 
considerat un agitat, iar “popularitatea” național- 
creştinilor, determinată de lozinca “Jos Jidanii” 
nu putea să constituie o platformă politică 
serioasă, lar la guvernare s-ar fi dovedit total 
inoperantă. 

La un moment dat, N. lorga a recomandat 
regelui un guvern fâră un caracter de partid, 
după formula sugerată de Grigore lunian, liderul 
Partidului Radical, care ar fi găsit “aprobarea 
intregii opinii publice”. După o discuţie cu lon 
Inculeţ, ministrul liberal, la 1 noiembrie 1937, 
Nicolae lorga trimite regelui o scrisoare în care 
aprecia formarea unui nou guvern în următorii 
termeni: “ii spun că ţărănişti sint imposibili sub 
raportul solidarității Deci, continuarea liberalilor 
pină la capătul legislaturii, sau dacă e vorba de 
o dizolvare a Parlamentului, un guvern de 
alegere al lor, cu reprezentantul Regelui la 
Interne, Justiţie, Război”. Se pare că sugestiile 
lui lorga se îmbinau perfect cu planurile 
autoritare ale regelui. Înainte de a pleca la Paris 
- 12 noiembrie - în ziua de 10 noiembrie 1937, 
reputatul istoric are o lungă convorbire cu Carol 
al Il-lea, după o analiză serioasă a principalilor 
factori de putere interesaţi în rezolvarea crizei 
de guvern, Nicolae lorga recomandă regelui tot 
o echipă ministerială liberală, deoarece doar un 
cabinet liberal era capabil să-şi asume respon- “ 
sabilitatea guvernării țării. 


... 


Soluţionarea crizei prin prelungirea mandat- 
ului acordat lui Tătărescu era pronosticată de 
gazetele de stinga cit şi de cele de dreapta. (32) 
Întransigentul Maniu a fost utilizat ca principal 
element În şantajul politic instrumentat de lon 
Mihalache, câci preluarea şefiei PNȚ de către 
adversarul numărul unu al camarilei punea în 

icol realizarea planurilor autoritare ste lui 
Carol al Il-lea. În opinia lui N. lorga, eşecul lui 
Mihalache se datora faptului că şeful PNȚ "a 
făcut greşeala să-şi intrebe partidul în loc de a 
merge la Vaida”. Intransigența lui |. Mihalache a 
avut drept consecință depunerea mandatului 
oferit de rege la 12 noiembrie şi prin aceasta 
năruirea tuturor speranțelor de a accede la pul- 
ere ale naţional-țărăniştilor. La cinci minute 
după plecarea lui Mihalache, Gh. Tătărescu 
este primit în audienţă la rege. Carol al II-lea a 
acordat mandatul formării noului guvern tot lui 
Tătărescu, punind astfel capăt crizei de guvern. 
(...) Ascensiunea iminentă la conducerea PNŢa 
lui luliu Maniu şi eventualitatea unei alianțe anli- 
carliste între Maniu şi Codreanu a determinat 
schimbarea opticii politice a gazetei legionare. 
În articolele “Bunei-Vestiri” se constată o dimin- 
uare a atacurilor contra naţional-țărăniştilor şi o 
reorientare a acestora împotriva PNL şi a 
guvernului Tătărescu. 

Personalitatea politică a lui Tătărescu era 
contestată, iar lui |. Mihalache îi sint descoperite 
totuşi anumite calităţi. “(...) În acest decor cre- 
puscular, Guţă a fost cel mai anemic în corul 
politicienilor. Pină şi lon Mihalache a dat exam- Ş 
enul de şefie - destul de reuşit - tocmai acum 
cînd de drept nu va mai fi şef. Mihalache - s-o 
recunoaştem - a ştiut să moară relativ lrumos. 
Aşa cum moare țăranul făcindu-şi cruce şi lrăin- 
du-și In ultima clipă toate gindurile bune dinir-o 
viaţă. Mihalache n-a putut şi n-a ştiut trâl, dar a 
ştiut să moară. E ceva”. Eşecul formulei lon 
Mihalache permitea lui luliu Maniu preluarea 
preşedinţiei, PNȚ reactualizind astfel conflictul 
cu regele Carol al Il-lea. În replică la decizia 
regală (reînsărcinarea lui Gh. Tătărescu), PNȚ 
i-a schimbat tactica politică. lon Mihalache a 
declarat pe 16 noiembrie 1937 că "partidul este 
gata să dea lupta pe terenul pe care au pus-o 
ultimele evenimente”. (...) Desemnarea primului 
ministru în persoana lui Gh. Tătărescu s-a 
dovedit o complexă manevră regală. Tătărescu 
avea misiunea de a constitui guvernul “pe o 
bază politică lărgită”, Cooptarea în guvern a mai 
multor partide şi personalităţi politice crea imag- 
inea unui guvern “de uniune”, a unui cabinet 
“peste partide”, însă formula politică urmărită de” 
rege în frunte cu un devolat al său “trebuia să 
constituie nucleul unui viabil bloc politic patronat 
de monarhie”. În planurile Palatului noul guvern 
Tătărescu avea rolul de a pregăti instaurarea 
regimului personal autoritar preconizat de Carol 
al II-lea. 

(selecțiuni) 


[d 


In cadrul studierii fenomenului legionape 


poate unul dintre cele mai interesante şi 
complexe capitole ale evoluţiei României 
dintre cele două războaie mondiale, analiza 
raportului dintre elita intelectuală interbelică 
„şi Mişcarea Legionară capătă o importanţă 
majoră pentru istoriografia românească, 


Constantin 
Noica 


Considerentele acestei afirmaţii rezultă 
din aprecierea locului şi rolului avut de int- 
electualitatea anilor '30, atit la nivelul struc- 
turii politico-organizatorice, cît mai cu 
seamă la nivelul ideologic. Practic, aportul 
doctrinar al intelectualității interbelice va 
permite o evidentă maturizare teoretică a 
legionarismului şi o relansare în lupta 


politică. Desigur, nu se poate nega efectul 
te aunosterâ creat în epoca de aderare la 


Mişcare a unui important segment al int-. 


electualităţii “interbe- 
lice, reprezentat de 


Nae lonescu; 
Nichifor Crainic, 
Mircea Eliade, Radu 
Gyr, Traian 
Brăileanu, Traian 
Herseni, Ernest 
Bernea etc. 


Consecința acestui 
proces de aderare s- 
a concretizat printr-o 
afluență masivă a 
tineretului şi 
îndeosebi a 
dențimii. Analiza pro- 
cesului de aderare 
implică stabilirea 
iniţială a unor 
metode de investi- 
gaţie, cit şi trasarea 
unor limite con- 
venţionale _ asupra 
subiectului în sine. 
Demersul nostru îşi 
propune o etapizare 
mobilă a procesului 
de integrare, cu mar- 
carea momentelor 
relevante ale acestui 


proces şi anume a elementelor concrete ce 


demonstrează aderarea, cit mai ales per- 
cepțiile acestor intelectuali asupra 
fenomenului legionar. 

Pentru a surprinde obiectiv aderarea 
inteligenței româneşti la crezurile şi ide- 
alurile Mişcării, este necesară o succintă 
retrospectivă a începuturilor Legiunii şi, în 
paralel, surprinderea motivaţiilor complexe 
ce au determinat glisajul naţionalist al elitei 
intelectuale interbelice. 

După o primă etapă, în care Corneliu Z. 
Codreanu, alături de Văcăreşteni, a activat 
în LANC lingă profesorul A. C. Cuza, la 24 
iunie 1927 s-a constituit LAM. A urmat aşa- 
numita “fază romantică”, între 1927-1930, 
cînd fondatorii şi un mic număr de-aderenţ+ 
pun bazele primelor filiale în teritoriu şi 
execută marşuri la țară, arborind o sim- 
bolistică specifică, cu accente haiduceşti şi 
naţionale. O altă etapă a evoluției ML 
debutează prin mutarea sediului central la 
Bucureşti, în noiembrie 1930, moment ce 
coincide cu implicarea serioasă a legionar- 


i tă paie aa Br 


ilor în lupta  politico-parlamentară. 
Angajindu-se în alegerile parţiale pentru 
județele Neamţ şi Tutova, în decembrie 
1931 şi, respectiv, februarie, 1932, Garda 
de Fier reuşeşte să-şi impună candidații 
într-o atmosferă de ostilitate generală. Un 
alt punct de referinţă al evoluției politice a 
GDF 1! constitule alegerile din lunle 1932, 
alegeri la care Mişcarea, ob|inind 70.000 
de voturi, reuşeşte propulsarea a 5 deputați 
În Parlamentul țării. Aceste reale succese 
politice determină apropierea lui Nichifor 
Crainic, directorul ziarului "Calendarul", 
care devine oficiosul ML. Fostul director al 
"Gîndirii”, teoreticianul statului etnocratic şi 
iniţiatorul direcţiei  ortodoxiste în cultura 
românească, va deveni, în această 
perioadă, ideologul oficial al ML. Prin inter- 
mediul lui Crainic se realizează integrarea 
în Mişcare a unui grup de tineri intelectuali 
constituit în jurul revistei “Axa”. Gruparea În 
cauză, al cărei principal animator era M 
Polihroniade, cuprinde, intelectuali de val- 
oare, precum istoricii V. Cristescu şi VI 
Dumitrescu, discipolii reputatului istoric şi 
afheolog Vasile Pârvan, jurişti şi diplomaţii 
VI.Vojen, Al. Constant şi Vasile Marin, dr. în 
litere şi teologie Gh. Furdui, poetul Radu 
Gyr, pictorul Al. Basarab. - 
O a doua infuzie intelectuală în ML se 
produce la finele anului 1933. Artizanul 
acestei integrări este Nae lonescu, profesor 
de logică şi metafizică la Facultatea de 
Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii 
bucu-reştene. 
Intrarea 
+ Mişcării a antrenat o parte din discipolii şi 
* “colaboratorii profesorului, mulți dintre ei - 
membri ai Asociaţiei Culturale “Criterion”, 
M. Eliade, Emil Cioran, C. Noica, Al 
Cantacuzino, Petre Tulea. Influența neîn- 
doielnică pe care Nae lonescu a exercitat-o 
asupra gener- 
aţiei tinere s-a 
datorat atit con- 


cepţiilor 
filosofice, de o 
puternică. forță 


de iradiere, cit şi 
mirajului exerci- 
tat de pedagogul 


şi omul politic 
Nae  lonescu. 
Ajuns, imediat 
după 8 iunie 


1930, prim-sfătu- 
itor - al regelui 
Carol al II-lea şi 
factor de decizie 
al camarilei 
regale, N. 
lonescu se va 
îndepărta,- la 
finele anului 
1933, de Palat, 
aderind nedisim- 
ulat la. idealurile 
ML. 

După falimentul 
guvernării 


naţional- 
țărăniste, regele 
Carol II-lea, la 


anumite sugestii interne, dar şi sub pre- 
siunea unor cercuri financiare străine, va 
accepta formula unui guvern liberal, condus 
de |. G. Duca, fost mare adversar al restau- 
raţiei carliste. Conflictul deschis între rege 
şi Nae Ionescu în urma deciziei monarhului 
de a guverna cu PNL s-a acutizat datorită 
Me Lai instrumentate de autoritățile lib- 
erale împotriva legionarilor. Proaspăt inte- 
grat în Mişcare, Nae lonescu a amendat vir- 
ulent, prin intermediul ziarului “Cuvântul”, 
violențele guvernului liberal. Actul dizolvării 
GDF, din 10 decembrie 1933, prefațat de o 
campanie antilegionară extrem de dură, în 
care cad victime 6 legionari, a declanşat 
reacția violentă a legionarilor. Asasinarea 
lui |. G. Duca a determinat o nouă prigoană 
împotriva Mişcării. Nae Ionescu, N. Crainic, 
Dragoş Protopopescu şi alţi lideri legionari 
sint întemnițați la Jilava. Admiratorii profe-_ 
sorului N. lonescu, studenții şi colaboratorii 
săl în plan ştiinţific şi publicistic s-au simţit 
datori să se solidarizeze cu mentorul lor. 


lui Nae lonescu “în rîndurile 


ntelectualitatea interbelic 


- şi Mişcarea Legionara 


Astfel, M. Eliade, asistentul lui N. lonescu, 
explicind adeziunea sa şi a celorlalţi colegi 
de generaţie, arată că angajarea politică a 
Profesorului a avut un veritabil efect de 
domino: “Noi toţi, discipolii şi colaboratori 
lui, eram solidarizaţi cu concepțiile şi opțiu- 
nile Profesorului”, 


închisoare oxeculate de N. Ionescu 

„declanşat un amplu proces de aderare 
studențimil și, În general, a intelectualilor. 
Sfirşitul anului 1933 şi anul 1934 
marchează reperele unui adevărat aflux int- 
electual,.. îndreptat spre ML. A-l face doar 
pe N. Ionescu responsabil de iniţierea 
acestui aflux ar 
însemna să sim- 
plificăm la maxl- 
mum complexul 
de factori şi 
motivații ce a 
determinat alin- 
ierea tinerilor int- 


electuali sub 
culorile Mişcării. 
Totuşi, cazul 
integrării lui N. 


Ionescu şi a dis- 
cipolilor săi ni se 
pare semnifica- 
tiv. Delimitarea 
lui N. lonescu de 
interesele 
camarilei regale 
capătă conotaţi- 
ile unei renunţări 
cu „ dimensiuni 
ascetice. 
lonescu renunţă: 
la o bună situ 
ație, expunindu- 
se prigoanelor 
poliţieneşti şi urii 
personale a regelui. Gestul rebel al profe- 
sorului a fost receptat de studenţii şi colab- 
oratorii săi ca un îndemn spre activismul 
naționalist-creştin promovat de ML. Într-un 
articol din “Buna Vestire” - oficios al ML-N. 
lonescu releva rostul şi destinul legionaris- 
mului, explicind, totodată, şi imperativul 
aderării sale .şi a altora: “lar celor mai 
îndărătnici dintre noi spun că a trecut 
momentul în care adeziunea noastră putea 
să însemne izbînda şi, împotrivirea noastră, 
infringerea... căci, încă o dată: Victoria 
legionară înaintează ca o necesitate de. 
destin, iar a | te împotrivi înseamnă a lua 
istoria în răspăr”. Aderarea foştilor. criteri- 
onişti crescuţi la şcoala țărănistă a lui Nae 
lonescu, descrisă 
pe larg de Al. 
Paleologul într-una 
dintre lucrările sale, 
impune o reevalu- 
are a fenomenului 
legionar din per- 
spectiva . atracției 
exercitate de 
această - Mişcare 
asupra tinerei gen- 
eraţii de intelectuali. 

Anul 1927 stă 
sub semnul apariției 
conceptuale a 
ținerei generații, 
sub impresia 
“Jtinerarului spiritu- 
al", semnat de M. 
Eliade, şi a mani- 
festului “Crinului 
alb”, semnat de 
Sorin Pavel, consid- 
erate drept pro- 
grame ale tinerei 
generaţii. M. Eliade îşi definea propria gen- 
erație ca fiind “prima generaţie non- 
condiționată istoric” şi, totodată, “singura 
generaţie disponibilă din cultura română”? 
Desăvirşirea unității naţionale reducea, cel 
puțin teoretic, preocupările generației inter- 
belice, eliberind-o de sub imperativul 
social-politiculul. Efortul noii generaţii tre- 
bula coordonat exclusiv pe tărim cultural. 
Treptat, însă, generația tinără va semna 
angajamentul politic, sub presiunea unor 
factori perturbatori, la nivelul normalității 
noastre democratice. Aforismul, lichelismul 


dată cu apariţia sa, 


după cum o aprecia M. Eliade, "o 
morală şi spirituală de esenţă etică şi reli- 


gioasă”. , 


pericolul 


rența evreiască în 
Bucovina şi 
umente ce 


| politic al tinerei gener- 


şi politicianismul demagogic, 


bolşevic şi preponde 
comerțul din Moldova, 
Basarabia, lată doar citeva ârg 


Pe de altă parte, acțiunea politică a 


7 impus datorită imobilismului 


io pana ala d cietatoa românească 
ele clteva luni de balcanic etalat de so 
poate au. Intorbelică, Letargia soclal- 


a “tatea Ignoraniă, suficiența 


politică, neutrall 
şi apalia Inteleo- 
determinat reacţia novatoare a 
Integrarea - în Mişcarea 
ăzută ca o nouă alternativă 
a Leglonară s-a vrut, O 
un instrument de 
asanare morală, 
capabil să ani- 
hileze corupţia, 
politicianismul şi 
demagogia: 
racilele sistemului 
nostru politic din- 
tre -cele. două 
războaie  mondi- 
ale. Dinamică prin 
excelenţă, 
reprezenta  con- 
traofensiva 
naţionalist- 
creştină „dirijată 
împotriva  comu- 
nismului inter- 
naţionalist şi ateu._ 
În consecinţă, ML 
a fost receptată 
"de tinerii aderenţi 
ca fiind, "mal pre- 
sus de. orice,. 0, 


tuală au 

tineretului. 
Legionară era V 
existenţială. Mişcare 


care acţionează 
asupra sufletului 
şi mai ales asupra 
sufletului” sau, 
“o revoluție 


Pe aceleaşi coordonate, M. Eliade şi-a 


propus să creadă în posibilitățile creatoare 
ale poporului român, posibilităţi etalate de 
ethosul legionar, deoarece nu concepea ca 
“Neamul românesc să naufragieze la perife- 
ria istoriei, într-o democraţie balcanizaltă şi 
într-o catastrofă civilă”. 
Eliade, Legiunea crease “conştiinţa unei 
misiuni istorice”, 
forma o nouă aristocrație, depozitară a spiri- 
tului creştin şi purtătoare de destin româ- 


Pentru Mircea 


asumindu-şi “rolul de a 


nesc”. În articolul "De ce cred în năzuinia 
ML”, Eliade preciza: “În locul aristocrației de 
singe, legiunea 
creează o nouă aris- 
tocraţie, a spiritului. În 
locul elițelor care-şi 
moşieneau drepturile 
o dată cu virtuțile şi 
păcatele strămoşeşti, 
se naşte o nouă elită, 
care-şi cucereşte liber- 
tatea  învățind să 
moară şi să se jert- 
fească”. Conceptul de 
“elită” era indisolubil 
legat de eroism şi 
sfințenie, atribute 
esențiale, reiterate de 
Eliade, ce întăreau 
teza anterior enunțată 
de V. Marin, că 
legioharul este "un om 
al virtuților cardinale: 


erou, preot, - ascet, 
ULEI ostaș”. 

Pe lingă personal- 

itățile 


2 [penjionaiei 
cooptarea altor. intelectuali prestig oşi, cu 
mare priză la opinia publică şi stu- 
dențească, precum Traian Brăileanu, lon 
Găvanescu,.P. P. Panaitescu, V. Băncilă; 
Octav Onicescu, Sextil Puşcariu, N. Rosu, 
Radu Drăgnea, a asigurat un imens pres- 
tigiu Mişcării Legionare. În acest context, 
subliniem activitatea reputatului sociolog de 
la Universitatea din Cernăuţi Tr. Brăileanu, 
fondatorul grupului "Iconar” şi al revistei 
“Însemnări sociologice”, la care au colabo- 
rat Mircea Străinu, Barbu Slusanschi şi 
Leon Popa. . 


“ Mişcare spirituală” 


natia A 


“Opt milioane de oameni 
bat la poarta țărilor noastre 
occidentale. Ce vor dinşii? 
Ei cer să le fie uitate sute de 
ani de robie şi întuneric, ei 
cer integrarea în rîndurile 
„lumii civilizate „şi mod- 
erne...” (Edgar Quinet - “O 
naționalitate descoperită”) 


gor I BURCIU SS ZET SEI 


Acest superb moto preluat din 
monumentala lucrare a celebrului 
Quinet, reflectă în mod revelator 
opțiunea românească de după 
1989. Acum, ca şi în secolul al 
XIX-lea, România se află din nou 
în situația ingrată de a-şi revendi- 
ca locul în Europa, fiind nevoită 
să parcurgă (a cita oară) anevoio- 
sul proces de “ardere a etapelor”, 
În timp ce alte țări din fostul lagăr 
socialist îşi prezintă pe faţă 
ambițiile (îndreptăţite de. altfel) 
față de proaspetele  demoeraţii 
occidentale, România mai este 
considerată încă o "cenuşăreasă” 
obligată (cel puţin deocamdată), 
să aştepte, “pios” momentul, cînd 
fi vor fi recunoscute drepturile. 

Acest decalaj de atitudine ce 
separă artificial ţările de la 
Vişegrad (Cehia, Polonia, 
Ungaria), de România poate fi 
explicat din cel puţin două unghi- 
uri de vedere. Unul ia în consider- 

_aţie evoluţia sistemului politic 


- românesc, înainte şi după rev-: 


oluția din decembrie 1989. Nu: 


ese surprinzător pentru nimeni 
constatarea câ, deşi făceau parte 
din cadrul aceluiaşi sistem totali- 


tie Sarea 


comunistă 

Lipsa unei 
societăți civile 
bine cohturate 
în aceste ţări 
chiar înainte 
de 1989 
(Bulgaria, 
România, 
Albania) a 
generat o 
stare de incer- 
titudine atunci 
ctâd au trebuit 


PA 


tar comunist, natura regimurilor 
existente în aceste țări era totuşi 
diferită. În unele dintre ele, pre- 
domina tipul “soft” de totalitarism 


u dor 


"i Adevărâtela In/ringari: * 


Ma sate sea 4 he 


(Polonia şi Ungaria), aceasta 


însemnind combinarea relativ 
armonioasă între un sistem politic 
dictatorial şi o uşoară libertate 
economică. În Ungaria acest fapt 
| s-a “datorat exclusiv abilității 
politice a lui lanos Kadar, adus la 
putere imediat după insurecția din 
1956, iar în Polonia societatea 
civilă  catalizată în jurul 
Solidarităţii a reuşit să controleze 
(pe cit era posibil) activitatea fac- 
torilor de decizie. În celelalte ţări 
socialiste regimurile totalitare 
dure (dictatoriale) au reuşit să 
stopeze din fază orice iniţiativă 
individuală lar abaterile de la 
direcția leninist-stalinistă - erau 
penalizate cu o brutalitate tipic 


steag mai sfint? 
RIP 


“sint renunțărie la vis. 3 


să fie definite 
regimurile - politice, - instaurate 
după 1989. Stelian Tănase în 
"Revoluţia ca eşec” consideră că 
regimul politic românesc între 


1990 şi 1996 are un car- 
acter autoritar etapă 
depăşită de Polonia, de 
exemplu, odată cu' 
evenimentele din 
1979-80, de Ungaria, 
în 1956 şi de 
Cehoslovacia în 1968. 
Procesele desfăşurate 
în aceste țări şi inter- 
venţia armatelor sovi- 
etice în Ungaria şi 
Cehoslovacia, au gen-' 
erat reacții violente în 
interior, fapt ce a con- 
“tribult la crearea. unel, 
disidențe puternice. |: 
România, spre deose- 
bire de acestea, nu a 
beneficiat de o 
mişcare disidentă bine 
conturată (în afară de citeva 
exemple izolate) aidoma 
Cartei '77 sau Solidarităţii 
poloneze, de aceea procesul 
de trecere de la totalitarism la 
un regim de tip democratic cu 
o esență modernizatoare a 
necesitat o etapă intermedi- 
ară, . ” 
Pe-de altă parte, este bine-: 
cunoscut faptul .că un regim 
democratic de tip clasic, nece- 
sită o bună funcţionare a insti- 
tuțiilor şi nu doar o imitație inex- 
presivă a acestora după mod- 
elul occidental, Aceste realități 
(evidente de altfel) ne duc 
volens-nolens la o reinterpretare 
a teoriei maioresciene a 
“formelor fără fond”. Se pune 


întrebarea (nu neapărat 
hamletiană) dacă mod- 
elul instituțiilor occiden- 
tale este adaptabil În 
totalitate fealităților 
româneşti. S-a ajuns la 
concluzia (aici inter- 
venind al doilea unghi 
interpretativ), că difer- 
ența de mentălitate (în 
România, predominant 
balcanică), va duce În 
mod obligatoriu la unele 
conflicte sociale şi va 
face ca instituţiile politice 
împrumutate din occident 
să fie caduce. De aceea, 
în momentul în care anal- 
izăm esența proceselor 
democratice de orice 


natură, este absolut 
obligatorie o  reactu- 
alizare a opiniei lui 


Ziovani Vartari, material- 
izată în monumentala 
|ucrare: “Teries of democ- 
racy  revisited" care 
menţiona că în “orice 
analiză de acest tip este 
necesară o delimitare a 
referenţialului  spaţiu- 
timp”, pornind de la real- 
itățile specifice oricărui 
spaţiu interpretabil. 

Ceea ce este evident 
şi necesar în acelaşi 
timp, este conştientizarea faptului 
(evident de altfel) că nu există, 
pentru România de exemplu, o 
cale de întoarcere înapoi. În 
conexiune, fireşte, cu schimbarea 
mentalităţii balcanice în una 
democratică şi modernă. 


PE 


Fatalitatea 
intoarcerii 
n nefii 


vecini 


„Dormi, copilul mamei, toamna plinge 
„ dezgolindu-şi umărul rănit. că 
Cade /runza, cade şi se fringe, i 
„orice frunză-i lacrimă de singe 
“> şi tăticul.nu a mai venit. 
Pina > € d) Li 


“Nanl, nani, mini de crin plăpinda, îi 
= Ja fereastră păsări pling şi ploi. 
Lupii beznelor rinjesc la pinde, 
" țara-l toată temnițe flăminde 
şi tăticu-i dus de lingă noi. 


a AN A N carpa da E A age MA 
Ai 4 E 
3 Uz; 


nd. 


” Lumea-n cintec se deşteaplă, ... 


SOTII 


a dt 


PI, 
Area 
, 


'Nani, nani, tata nu mal vine, 

“ maica stă cu sulletul răpus. . 
i Cine'să-ți!.mai spună basmul, cine > 
= “să-ți sărule pleoapele senine? 
1 Mama plinge şi tăticu-l dus. 
L-au azvirit în temniţă duşmanii 
+. pentru. sfinta-i lege. din străbuni.. 
--Orsă-l.ningă peste țImple anii... . 
Să creşti mare, pulul mamei, nani, 
“neamul şi părinţii să-ţi răzbuni 


Trecutul apropiat pentru 
România, înseamnă de fapt un 
înțuneric, 'o inexistență. Impera- 
tivul de la care ar trebui să 
pornească societatea românea- 
scă este, deci, “fatalitatea 
întoarcerii în neființă”. 


pai 


pe Mesia II aşteaptă. 


je Zimbele cereşti . 


A. 
SAC 


bar a-mpletrit sui 
„1 Stăm In beznă grea; 


Pa 


id 
2 arde tremurind 
„hi 


AF 


„cerul nu s-aprinde. 


Intră pe fereşti, S 

vin In orice câsă. 
“ŞI Inorice gind > se 
clte-o stea sfioasă.i ss et 
supradotat batea 
? Numa temnița'posacă ++ 
 POIIOCDSCĂ, Aa 


pentru noi nu-i stea, » ENA 5 
" Pentru osindiț, 5 
„ îngenii grăbiţi 


> niaduecoinde, 


sete le izte SR 
E Peste lericbi apa 


"Steaua pri RA 
; fpaste ieslea-mpărălească. 
ŞI, din nou, trei magi 
varsă din desagi 

E Spui tămlie. 
„Ingerii de sus , 
“magilor le-au pus 
cerul sub călcile,, + 


+ + fe aşiBaplă aie 
Date adi mi, : 


* 


“tinde mila ta, lisuse,. 


Cel digInchisori 


zori 


Cei din închisori. - 


ati ap a ia 2% 
O, lisus Impărale, > PI A 


“> "artă lacrimi şi păcate! 


+ 


Vin! să-nchizi uşor 
“rănile ce dor, z 


+ visul ni-l descule. 


+ Noi le-om aştepta, 
* căci pe Crucea Ta 
„stăm bătuți în cuie,