Cuvantul Legionar nr. 55, februarie 2008

"Dacă vor Dăcea acegtia, pietrele bor Iirpa. = 
FR Sbarptelie dpă Lie 79 4 


CUVANTUL Ba 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 
Anul IV, Nr. 55, FEBRUARIE 2008 Apare la jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU 








CUPRINS: 


(etualitate Ce-aţi pierdut dvs. din vedere. (|) 
Lep-rag prin tară 

urituali tale Dialog între Hristos şi Europa 
Faterviu Prințul Alecu Cantacuzino 
Document. Presă interbelică: "Armatolii” 
Arorde Tricolorul şi stema României 


Carte Apionară "Cărticica şefului de 


cuib"(VI) 


Corepondentă S-a mers prea departe (|) 


Diverse Bălţi şi Katyn-ul Armatei Române 


Caneuri 


Pgta Hedaclizi 


Editorial: "LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!” 


Am scris titlul articolului, şi nu îmi găsesc 
cuvintele şi nu descopăr ordinea logică în care 
să îmi îngrop explozia de indignare! 

Mă gândesc să mă opresc aici cu trădarea 
simțămintelor mele; să merg mai departe? să 
las altora exprimările diplomatice pline de 
înțelesuri sublile? Să menajez sensibilităţile | 
cui? 

Poate doar ale hârtiei! 

Să accept că o ură profundă mă macină 
împotriva tuturor acelora care vor să dărâme bă 
tot ce nu au construit ei vreodată, pe toţi cei 
hotărâți să sacrifice pe altarul jalnicei şi |. 
insignifiantei lor existenţe, sufletul zămislit 
în milenii de iubire şi bărbăție, de dragoste | 
Şi gingăşie, al acestui Neam? 

În august se împlinesc 60 de ani de când 
tovarăşa Ana Pauker a dat ordin să fie scoasă 
religia din şcoli; ordinul a fost executat şi a 
trebuit să moară 1000 de tineri şi copii cu 
privirea limpede şi inimile curate pentru ca ÎN 
după 1989 religia să îşi reia locul firesc în Î 
şcoala românească. 

Cine era tovarăşa Ana Pauker şi care era 
legătura ei cu Neamul românesc? 

Era exponenta directă, călăul trimis de 
bolşevicii de la Kremlin să impună comunismul 
în România, cea care pierduse războiul în 1944. 
Aceşti Români trebuiau să continue războiul 
alături de duşmanii lor dintoldeauna, în 
favoarea acestor duşmani, să îi ajute, cu 
prețul a 250 000 de pierderi omeneşti, să-şi 
pună cizma murdară şi însângerată pe o 
jurnătate de Europă. 

Legătura ei cu România? 

De neam: nici una; de religie: nici una; 
făcuse puşcărie în România, atât! Acuzată de 
activitate subversivă în favoarea Rusiei şia 





bolşevismului. 

Era persoana potrivită din punct de 
vedere al sarcinilor ei? 

Da! 

Singurul lucru care o lega de acest 
popor ere ura, ura nemărginită a fostului 
puşcăriaş, şi ura moştenită din neam. 

Şi acum, întrebările: 

Au năvălit iarăşi ruşii, şi îşi impun 
„| iarăşi politica criminală? 

Nu, ruşii sunt, cel puțin aparent, acolo 
Smaranda Enache, preşedinta „Ligii 


i Avem alți stăpâni veniti cu tancurile în 
România, ca în 1944? Sunt o 
componentă a bolşevismului, cu altă 
firmă? j 
Ce i-a trezit şi îi întreține ura împotriva 
Românilor, a creştinismului, în aşa 
măsură încât să  alace  esenia 
i supravieluirii poporului român? Ce o face 
il să ceară scoaterea religiei din şcoli, în 
H numele "societăţii civile”? Este ea 
societatea civilă? De când? ŞI restul, 
de 20 de milioane de români, ce sunt? 
De ce nu face tov. preşedinte un 
referendum? Este un lucru mult şai 
important decât a fi sau a nu fi Tr. 


Nod Delea 
Cadeanu 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008  P29:1 


»LĂSATI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!" 





Şi această „fostă” activistă comunistă şi 
informatoare a Securității, Smaranda Enache, 
dacă a fost în slujba celui care o plătea mai bine, 
avem vreun motiv să credem că acum face ceea 
ce face, altfel decăt bine plătită? 

Cine te plăteşte să alaci creştinismul? 

Duşmanii creştinismului şi ai creştinilor! 


Ofensiva iudaică fără precedent 


Dacă după al doilea război mondial tactica 
iudeo-comunistă se baza pe exercitarea terorii 
împotriva românilor, de fapt a românilor care 
eventual — repet: eventual, ar fi putut să aibă un 
cuvânt de spus, să îşi manifeste într-un fel oarecare 
cât de vag nemulțumirea, ca să nu mai vorbim de 
împotrivire (1.115.000 de arestări şi condamnări, 
500.000 de morţi prin execuţii directe, în detenție 
sau din cauza detenției), după 1989, tactica 
iudaismului s-a schimbat. 

Comunismul în numele căruia au dezlânţuit 
marele genocid postbelic, a căzut în dizgrație, ca un 
instrument învechit, dat la gunoi. Au ajuns 
"înţelepţii” la concluzia că galopul lor de cucerire a 
României, transformarea ei într-o parcare iudaică, 
aşa cum am mai spus, trebuie să imbrace forme mai 
subtile, mai persuasive. 

Galop subtil? 

Să fim serioşi: galopul lor este în mod normal 
zgomotos, brutal! 

Stupoare: jumătate din populația țării se pare 
că nu observă nimic, iar restul priveşte cu un 
ochi indiferent manevrele de transformare a 
României într-o colonie şi a românilor în cetățeni 
de categoria a doua, cu destinații precise şi limitate. 


Despre ofensiva economică am vorbit şi vom 
mai vorbi, luând în consideraţie faptul că reprezintă 
baza de plecare pentru tot ce a urmat, voi aminti 
numai că într-un articol apărut în „România liberă” 
din 25 ian. 2007, articol reprodus (tradus) din ziarul 
parizian „Le-Monde”, ziar care, bineinţeles, nu 
este nici „naționalist”, nici „fascist”, nici 
“legionar”, se preciza, pentru cine are urechi de 
auzit, că în Israel sunt 500.000 de evrei care 
plâng cu lacrimi de crocodil după spațiul 
mioritic! 

Nu_se_ scria nimic, nu se pomenea despre 
amintirile ingrozitoare cu care au rămas_de pe 
urma holocaustului suferit de ei în România, în 
schimb se făcea publică informaţia că 3.500 de 
întreprinderi româneşti au fost cumpărate de 
cetățeni Israelieni şi că 15.000 de „oameni de 
afaceri” trudesc din greu (umplând toate 
hotelurile de lux) la umflarea conturilor 
personale, cumpărând ieftin şi vânzând scump! 

Se mulțumesc tovarăşii cu atât? 

Nici vorbă: cunipără posturile de televiziune şi 
radio, au cumpărat deja toată presa; „ultimul 
mohican”, Sorin Roşca Stănescu, a părăsit scena în 
pas alergător, după: lon Cristoiu, C.T. Popescu, 
Petre Mihai Băcanu, Cornel Nistorescu! 

Ştiţi cum se motivează „pentru proşti” trecerea 
ziarelor din posesia unor directori-proprietari români 
în mâna unor concerne „străine” de presă? 

Nici -mai mult nici mai puţin decăt „un proces 
firesc de maturizare a presei” (tovarăşul Halpert şi nu 
Ştiu mai cum, "Evenimentul zilei”, 30 ian. 2008). 

Să înțelegem de aici că scopul final al evoluției în 
presă este „malurizarea” şi că aceasta nu poale 
avea loc decât prin preluarea ei de către marile 
trusturi internaționale de presă? 

Este vreun secret pentru cineva care a făcut 
„Şcoala de liceu” cui aparțin aceste trusturi? 

În perioada interbelică mai erau câteva mari 
cotidiene româneşti, pentru a aminti doar pe ce! mai 
mare, „Universul”, acum se pare că nu a mai rămas 
decăt „Jurnalul Naţional”, proprietatea d-lui Dan 

Voiculescu! 

Dar să continuăm raționamentul: artileria grea 
pentru dirijarea opiniei publice a fost capturată, 
instalată pe poziții şi a început (de vreo câțiva ani 


Pag. 2 





Român, ne face să reacționăm cu hotărâre şi 
indignare. 

Oare să fie întâmplător că la exact 60 de anj 
tovarăşa Enache — Pauker declanşează acest atac? 

Ce concluzie trebuie să tragem noi: iudeo- 
masoneria se simte suficient de tare şi socoteşte 
poporul român suficient de îngenuncheat încât 
să îşi permită atacuri la vâna cea mai puternică a 
Romănului. 

„Minoritatea aleistă şi agresivă care vrea să 
elimine creştinismul ortodox din societatea 
românească a întocmit un raport în acest sens 
(ziarul “Ziua”, 21.01.2008). Această acțiune a fost 
sponsorizată de ambasada Olandei; ia să vedem 
ce vrea ambasada aceasta să ne învețe: ceea ce 
este legiferat la ei: 

- căsătoria între persoane de acelaşi sex; 

- înfierea de către aceste familii a copiilar; 

- libertatea consumării şi comercializării 
drogurilor. 

Absolut evident sunt un exemplu de urmat și 
pentru Români - după părerea ONG-urilor de mai 
sus! 

De fapt, aşa-zisa opțiune este eliminată din 
start de acest trio - Smaranda Pauker, Moise Niel- 
Icoană şi Remus Ciornea (sau Ciordea); o alegere 
din partea copilului se poate face între două 
alternative: între participarea la ore de religie sau 
nu - lucru valabil astăzi. Dacă elimini una dintre 
ele, este clar şi pentru un prost că nu poate fi 
vorba de liberă opțiune! Oare aceste javre (să mă 
ierte bieţii câini) consideră poporul român e 
adunătură de retardați? 

Tovarăşii iudeo-comunişti trebuie să înțeleagă 
clar un lucru: aceste hotărâri de maximă gravitate nu 
se pot lua în spatele uşilor inchise - referindu-mă aici 
la uşile ministerelor care sunt înțesate de 
postcomunişti şi filotripturişti, şi la uşile unor „temple” 
ai căror membri se declară prin statut ca nefiind 
slujitoni ai Neamului românesc. 

Pag..5 din „Ziua” de 21 ianuarie se intitulează 
„Atac comunist la religie” şi dezbate problema 
mulțumitor; lipseşte ceva, de importanță -capilală, 
căci se fac a nu observa relația dintre comunism 
şi iudaism ca relația dintre ou şi găină. De câte 
ori mă gândesc la atitudinea presei față de 
această relație, îmi vine în minte măsura de 
protecție a locuitorilor: când o autostradă trece 
prin proximitatea unei localităţi, se face un panou 
special de 8-10 m înălțime, ca izolator acustic Şi 
vizual. Tu treci cu maşina pe autostradă, ştii că 
dincolo de panouri sunt nişte locuințe unde trăiesc 
nişte oameni. Oamenii de acolo ştiu bine ce este 
dincolo de panouri, constată că pe acolo nu se 
trece, ceva le închide orizontul, aud mai mult sau 
mai puţin zgomotul traficului şi se obişnuiesc În 
final, croindu-şi un comportament de viață. În presa 


buni) „bombardamentul”, având diverse scopuri, în 
funcţie de planificare 

S-a început cu încercarea de convingere a 
românilor că au inițiat şi executat un „Holocaust” al 
populației evreieşti în timpul celui de al doilea război 
mondial, campanie susținută cu tărie şi cu un potop 
de lacrimi de „tățuca” Băsescu, iar acum, după 
cunoscutul model iudeo-comunist, sapă cu dinții şi 
cu copitele despicate la distrugerea suportului moral 
al românilor, creştinismul şi biserica creştină 

Deocamdată să vorbim despre manevrele 
anticreştine de anvergură declanşate în 
România. 

Voi începe cu acțiunea cea mai virulentă, de 
scoatere a icoanelor. şi a învățământului religios din 
şcoli, declanşată de profesorul din Buzău sau din 
jud. Buzău, Emil Moise, despre care am mai scris; el 
deschide sarabanda atacurilor directe impotriva 
Bisericii creştine, susținut de o presă „modernă”, 
„maturizată” şi care a avut ca rezultat ce: a deschis 
ochii românilor asupra complotului anticreştin” care 
se dospeşte în cuiburile de viperă ascunse în 
măruntaiele pământului şi care devin publice prin 
intermediul unor tinichele care reprezintă expresia 
cea mai degradată a ființei umane. Nişte imbecili 
sunt incapabili să observe că, printre altele, 
românul este şi „Ghiţă contra”: bisericile sunt 
din ce în ce mai pline şi o să vă împuşcaţi de 
necaz: jumătate din ei sunt tineri. 

lată că vine acum madama Smaranda Enache, 
care, dacă nu mai este ambasadoare în Finlanda, 


promovată la timpul respectiv de Emil românească panoul există, a fost creat de fiecare 
Constantinescu şi „Grupul de Dialog Social” ziarist, prin autocenzură, toți ştiu tot ce mişcă în 
(Gabriela Adameşteanu, Andrei Oişteanu, H.R. spatele panoului şi arborează un 


toți 
comportament şi o privire Vina de seninătate 
atunci când este vorba să-şi arate ataşamentul 
față de mondialism şi promotorii lui; când vine 
Vorba de apărarea intereselor Româneşti, le 
declară anacronice, nedemocratice, de sorginte 
fascistă etc., etc. 

Să îi lăsăm pe domnii ziarişti în pace, mai ales câ 
Ver să îşi împace conștiința declarând că nu ei ar fi 
sub vremi”, ci "vremurile ar fi sub ei”; probabil Că 
aceasta au înțeles că înseamnă profesiunea lor. 
Cine te hrăneşte, acela este bun, uitând că şi Cali 
suie hrâniţi ca să tragă căruța stăpânului, că 
e Aha au zăbala în gură şi sunt airijați CU 

Că! despre cei trei contestatari ai creştinismulu' 
nostru, ar trebui să se gândească, între două reprize 
de lătrat la comandă şi de gudurat la stăpâni, 
trădătorii de Neam au un loc bine stabilit În 
mintea milioanelor de Români şi creştini şi, Ma 
devreme sau mai tărziu, îi vor ajunge blestemele 
noastre şi mânia lui Dumnezeul 


Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea, 
Thomas Kleininger, dar şi Gabnel Liiceanu, Stelian 
Tănase, Andrei Pleşu, Adrian Cioroianu etc.); trebuie 
să îşi facă S.R L-ul dumneaei, că este deja pe felie şi 
dispusă la orice murdărie, şi înființează „Liga Pro 
Europa”, şi mai apare şi tovarăşul Remus Cernea 
(din ce beznă sulfuroasă o fi apărut şi ăsta?), 
reprezentant al aşa-numitei „Solidantăţi pentru 
Libertatea de Conştiinţă”, şi cer, nici mai mult, nici 
mal puţin, scoaterea religiei din, şcoli, interzicerea 
folosirii manualelor de religie până la 14 ani, când 
copiii ar avea discernământ să opteze sau nu pentru 
religie ca obiect de studiu. Minciună ordinară a 
unor imbecili care uită să specifice că deja la ora 
actuală participarea la orele de religie este 
facultativă!! 

Pentru cei care au trăit invadarea României de 
către hoardele ruseşti, cu crimele, jafurile, violurile şi 
cu tot ce a urmai, faptul că s-au găsit nişte tinichele 
să readucă în scena socială nişte practici pe care le- 
am delestal şi le deteslăm şi acum, tot poporul 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 





= lualitate 


CE-AȚI PIERDUT DVS. DIN VEDERE. (1) 


Luna aceasta a apărut în librării cartea "Da! Sunt 
reacționar! Învierea Neamului întru Mihai Eminescu” 
de dr. econ. Radu Mihai Crişan. 

... 

Udo Voigt, preşedintele formațiunii naţionaliste 
Partidul Naţional Democrat, a asemănat raidurile 
criminale ale aviaţiei britanice asupra Dresdei, cu 
„soluția finală nazistă”, provocând astfel inflamarea 
organizațiilor evreieşti. Un alt parlamentar german, 
Holger Apfel, a luat şi el o atitudine asemănătoare la 
comemorarea acestor bombardamente. 

Autorităţile germane au holărăt că bombardarea 
oraşului Dresda din 1945, de câtre Aliați, poate fi 
numită în mod legal „holocaust. 

Paul Spiegel, preşedintele Consiliului Central al 
Evreilor din Germania, a criticat autoritățile pentru 
neînceperea urmăririi penale a celor doi nemți. 

Cu toate astea, se pare că di, Spiegel n- a făcut 
"nici o brânză”, Spre mulțumirea tuturor oamenilor 
normali din lumea asta mare. 

... 

Fostul avocat al lui Saddam Hussein, Curtis 
Doebbler, a mărturisit că în timpul procesului a primit 
amenințări cu moartea de la cadre din armata SUA şi 
de la forțele israeliene de securitate, 

Practic, el nu a primit accesul la clientul său. 

Oricum, toată lumea ştia că Saddam va fi 
asasinat de către "George Tufiş', (zis de unii şi 
"Boschet”), aşa că nedumerirea este: de ce mai 
trebuia mascarada aia penibilă de proces politic 
sovietic? 

-.. 

Ultimele noutăți despre cel mai mare lagăr în aer 
liber care a existat vreodată: Gaza (lagărul este 
înconjurat de sârmă ghimpată sub tensiune). 

Aici trăiesc 1,2 milioane de palestinieni, pe o 
supra. de 360 kmp, adică aprox. 3.333 locuitori / 
kmp, din care jumătate sunt copii sub 15 ani; dar din 
această suprafață trebuie scăzută însă aria 

rezervată coloniştilor evrei (protejați şi ei de şanţuri, 
garduri şi sârmă ghimpată)! 

Se pare că unii băieți răi au supraviețuit lagărelor 
celui de-al doilea război mondial şi au început să 
aplice cu plăcere ceea ce au văzut acolo, Dar despre 
ce se întâmplă de fapt în Gaza, amănunte într-un 
articol special, 

-. 


Fostului preşedinte al Comisiei pentru Drepturile 
Omului, di. Charles Tannock, i-a "scăpat păsărica" 
din gură; "Se spune că genocidul armenesc a 
inspirat planurile naziste de exterminare a evreilor. 
Cu toate acestea, în comparaţie cu holocaustul, 
majoritatea oamenilor ştiu foarte puţine despre 
acesta” (este vorba de campania de exterminare a 
armenilor începulă la 24 aprilie 1915 şi terminală în 
anul 1923, cu 1,5 milioane de victime), 

Care va să zică, nene Tannock, chiar nu ţi-ai dat 
seama până acum că holocaustul este marcă 
înregistrată evreiască şi că nimeni altcineva nu are 
voie să se folosească de ea?! 

Pe de altă pare, şefii Comisiei Mondiale a 
Holocaustului, cei care dau verdicte dacă undeva în 
lume a fost genocid sau nu, sunt, evident, evrei. lar 
aceştia hotărâseră în 2006 că Turcia i-a masacrat pe 
armeni. Cum Turcia a amenințat că va face pasul 
înapoi în colaborarea cu UE, în cazul în care acest 
verdict de genocid nu se schimbă, ce credeți că a 
făcut comisia respectivă? Uite holocaustul, nu e 
genocidul! Ca să fim mal clari pentru profani: 

“holocaustul” este patentul evreiesc, restul 
popoarelor fiind supuse cel mult la "genocid". Dar... 
nu e voie să vorbiţi despre asta! 

poi 


Marea mafie economică a hotărât că "goimea" 
trebule să plătească la centimă apelurila date în 
țările din UE şi SUA, în timp ce pentru firmele pe 
care le conduc există servicii speciale ce le asigură 
convorbiri internaţionale gratuite, costurile apelurilor 
fiind de fapt suporiate doar de către amărâţii de 
contribuabili. Vă oferim în premieră şi dvs, 
"muritorilor de rând”, un astfel de număr de telefon, 
prin care să puleți suna gratis în Europa şi America: 

formaţi 0318110000, apoi veţi auzi vocea 
unui robot care vă va indica cum trebuie să 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


formaţi numărul; formaţi numărul cu prefix şi apăsați 
tasta ff. 

Ce frumoasă este viața pentru "băieţii deştepţi”, 
mânca-i-ar puricii să-l mănânce! 

e 

„DI. Maximilian Katz şi ai săi cosângeni doresc, 
prin acţiunile din ce în ce mai isterice pe care le 
întreprind, să demoleze staluia lui N.C. Paulescu din 
curtea Facultăţii de Medicină. 


Motivul este aşa-zisul "antisemitism" al savantului 


român, veşnicul termen folosit fără nici o logică 
elementară de către oamenii cu rumeguș în cap. 

D-le Katz, dacă mâncaţi (de la cofetărie) cu 
polonicul (produsul denumit Şi "rahat”), este foarte 
posibil să daţi în diabet şi să vă salveze tocmai 
insulina descoperită de cel a cărui statuie vreți să o 
demolaţi! 

În fond şi la urma urmei, cine sunteţi dvs. pentru 
noi, românii? Chiar nu s-a găsi! nimeni să vă ia de 
guler şi să vă invite alară din țară atunci când 
deveniți obraznic? 

... 


Amiralul Mikloş Horthy a murit de bătrânețe la 
aprox. 89 de ani. Mareşalul Antonescu a fost 
asasinat de către bolşevici. Corelaţi asta cu faptul că 
victimele evreieşti din Ardealul aflat sub ocupație 
horthystă sunt atribuite românilor. Apoi cu Taplul că 
Ungaria nu este acuzată de "antisemitism", cum este 
România, şi veţi avea un tablou complet reprezentat 
de agresiunea evreiască fără seamân, asupra istoriei 
şi eroilor noştri. Ca şi cum se mai indoia cineva de 
lucrul acesta. 

... 

Avem informaţii tot mai dese despre hoțiile la 
care a se dedă gaşca de “elitişti” produşi de şcoala 
globalistă, prin intermediul /nstitutului Cultural 
Român, numiții H.R. Papapievici şi Gabriel Liiceanu 
Educaţia hominidului H. R. Patapievici nu putea fi 
dată decât de părintele său, comunistul Dionis 
Patapievici. Căci credem că sinagoga nu te poate 
învăța aşa ceva. 

.. 

Un angajat român al fabricii de came BFZ 
Brageler Fleischzerlelung din nordul Germaniei, a 
declarat pentru emisiunea „Report Mainz” a postului 
public de televiziune ARD, că atăt el căt şi ceilalți 
angajați români de aici sunt puşi să combine carne 
stricată cu cea bună, iar apoi aceasta este exportată 
în România 

Există cinci plângeri şi o înregistrare video în 
acest sens. "Nu puteai sta acolo să lucrezi. Miroseau 
foarte rău. Am şi vomitat.” - susține românul 

Fabricantul i-a obligat să desfacă cel puțin patru 
tone de carne slricată de pe capetele de porc, carne 
care prezenta scurgeri purulente. Ameslecul era 
congelat şi expediat şi în România. 

F.Ml-ul ne-a pus sula în coastă pentu a 
desființa din Timişoara cea mai mare crescătorie de 
porci din Europa, pentru ca apoi aceasta să se 
deschidă la câțiva km peste graniță, în Ungaria. lar 
noi importăm acum puroi din Germania. 

Nu ştiu de ce oare avem impresia că prin anii 
1940 aşa ceva nu era posibil a se întâmpla nici în 
Germania şi nici în România, deşi părea că vremurile 
sunt mult mai tulburi şi „nedemocrate”. 

[oa 


Cea mai inaltă cascadă din lume nu este 
Niagara, aşa cum ar fi mulți tentaţi să spună, ci este 
cascada Angel din Venezuela, numită aşa după 
pilotul american Jimmy Angel, care a descoperit 
cascada în 1935, cu ocazia unei expediţii de căutare 
a aurului, Ea măsoară 979 m, fiind de 78 ori ma! 
re decât Niagara (care nu are în înălţime decât 55 
mi 

Ce înseamnă şi reclama asta! Putem să punem 
pariu că Niagara vă spune ceva, pe când cuvântul 
Angel (in traducere românească "Inger'), multora 
dintre dvs. nu vă sugerează nimic!! 

-.. 


Yasser Arafat, Ariel Sharon şi Yizak Rabin. 
Vă mai amintiţi de ei? 
Probabil vă întrebaţi ce au aceştia în comun. 









Toți au vrut să facă pace la un moment dat în 
Orientul Mijiociu, iar acest lucru dăunează grav celor 
care mențin starea de conflict din acesta zonă. Este 
vorba de afaceri cu armament, un plan foarte 
riguros, pe care nu trebuie să-l perturbe nimeni, şi 
despre multe, multe miliarde de dolari. 

Rabin a fost omorât de fiul unui rabin (ce ironie!), 
cu sprijinul evident a! Serviciului Secret Israelian. 
Ariel Sharon a fos! băgat în comă după ce a 
relras coloniştii evrei, şi nimeni nu mai ştie nimic 
despre el acum. 

Yasser Aralat a fost omorât prin otrăvire. Medicul 
său personal, Ashraf al-Kurdi, nu a putut să participe 
la tratamentul administrat pacientului său în ultimele 
săplămâni de viaţă, într-un spital din Franța, dar a 
declarat că virusul HIV i s-a introdus lui Arafat în 
sânge pentru a se şterge urmele de otravă - cauza 
reală a decesului, în opinia sa. Acelaşi lucru îl susțin 
şi Serviciile de Securitate Palestiniene, amintind 
tentativa israeliană de otrăvire, din 1997, a fostului 
lider Hamas, Khaled Meshal. 

Experții israelieni care au examinat raportul 
medical francez, deşi neagă acuzaţiile privind o nouă 
otrăvire petrecută în capitala Franței, sunt de acord 
totuşi că Arafat a fost otrăvit cu ocazia unui dineu 
oferit la 12 oct. 2004, la Ramallah, liderul palestinian 
decedând la 11 oct. acelaşi an, la Paris. Ciupercuţă- 
ntr-un picior, ghici cine l-a otrăvit? 

ro. 






O pensionară din Craiova l-a dat în judecată pe 
şeful Guvemului, Călin Popescu Tăriceanu, pentru 
că acesta, impreună cu alianța D.A, pentru a obține 
voturile cetățenilor, le-a promis că o "să trăiţi bine” şi 
mult mai bine. 

Pensionara, văzând că timpul trece şi ea moare 
cu zile, că nu are_bani nici de mâncare, nici de 
medicamente, a recurs la instanța judecătorească, 
urmând (Dumnezeule mare, câtă naivitate la bietul 
romăn simplu!) să-i aducă martori pe cei care au fost 
de faţă la discuţia cu premierul: Adriean Videanu, 
Adrian Cioroianu, Radu Berceanu (Bercovici) şi alte 
nevertebrate cu sângele rece (adică poichilotermice), 
Pe Băsescu l-a ierta! pentru că, zicea ea, "banii sunt 
la guvern”. 

Capetele de acuzare au fost trei Primul 
minciuna - pentru că trăieşte mai prost, nu mai bine 
(ca şi noi, Iraierii, de altfel). A/ doilea: influența - 
pentru că a venit în Craiova şi a influențat votul 
cetățenilor prin promisiuni mincinoase. Al treilea: 
genocid - pentru că ea şi mii de pensionari sunt pur 
ŞI simplu asasinați de către guvern prin neasigurarea 
mijloacelor minime financiare de subzistență, după o 
viață de muncă. Noi am fi adăugat şi subminarea 
economiei naționale... 

În mod absolut evident, instanța a găsit ca 
nefondată plângerea ei, iar palatul Victoria i-a trimis 
şi el răspuns şi un ajutor financiar de - atenţie! - 300 
RON, adică 3.000.000 lei vechi. 

Păi să nu pul clomegele pe vagabonzi! ăştia în 
costume Armani?! De pomana voastră penibilă, 
aruncată în scârbă avea nevole pensionara? O să vă 
bată Dumnezeul 

Femeia, deşi murea de foame, din onoare, a 
refuzat aşa-zisul ajutor. Lucrul acesta este cât se 
poate de îmbucurător pentru noi, cei care luptăm 
pentru deşteptarea acestor sentimente la conaționalii 
noştri: onoare și demnitate! 


A fue e stire 
arda Le Far | 


Pag. 3 


Lep- ag 


Ş 7 v 


MĂNĂSTIRILE DIN ȚARA DE SUS (|) 


De la Rădăuţi să ne îndreptăm spre cea mai 
îndrăgită mănăstire din circuitul pe care vi l-am 
propus, la 33 km distanţă, pentru a face un lung 
popas la Putna. : 

Locurile sunt de basm şi datorită afluenței 
turiştilor, în afara hotelului şi campingului în case 
mari şi frumoase, dotate cu tot confortul modern, s- 
au înființat în ultimii ani numeroase pensiuni. 

Oamenii, ca pretutindeni în Bucovina, sunt 
ospitalieri şi pregătesc pentru musafiri mâncăruri, 
speciale, la loc de frunte aflându-se „hribii” (ciuperci 
de pădure), borş de cocoş, sfeclă roşie cu smântână 
iar la „antreu” afinată şi zmeurată 

Privind în zare dealurile împădurite cu brazi te 
apucă tristețea fiindcă dincolo de ele se află 
numeroase sate româneşti ocupate în 1940 de 
hoardele armatei roşii 

S-a întărit mult paza de frontieră, mai ales după 
ce țara noastră a intrat în UE şi în NATO 


PUTNA 

Mănăstirea Putna este cea dintâi ctitorie a lui 
Ştetan cel Mare; zidirea ei a început la 4 iunie 1466 
şi s-a terminat în 1469 

Căzând pradă unui cumplit incendiu, în 1484 
mănăstirea a fost refăcută chiar de către ctitor, în 
1498. 

Distrusă apoi biserica fost 


de cazaci, a 


reconstruită de voievodul Gheorghe Ştefan în 1634 
În 1739, suferind din nou distrugeri în urma unui 


puternic cutremur, 
a fost restaurată 
prin grija 
mitropolitului 
lacob Putneanul 
(1756-1760) 
În sfârşit, 
1902 a 
restaurată 
arhitectul 
Romstărler. 
Mânăstirea 
Putna este 











plan trefat, cu 
turle pe naos şi 
altar 

Din vechile 
fortificaţii. ale 
mânăstirii se 
păstrează tumul 
zis „al 
tezâurului”, 
aşezat în colțul 
sud-vest al 
incintei, 
terminat în 
1489. Pe turn 
se vede steaua cu cap de zimbru, semiluna şi cu o 

rozetă în patru lobi 


a 


Mormântul lui Ştefan cel Mare 


Mânăstirea Pulna a fost un important 
centru cultural artistic, aici funcţionând un 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


Pag. 4 






































atelier de caligrafi şi miniaturişti, precum şi unul de 
broderie. Tot aici funcţiona şi o şcoală pentru 
pregătirea de pictori-zugravi de biserici Această 
şcoală a creat stilul caracteristic al picturii bisericeşti 
din epoca lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş 

Mai târziu, în sec. al XVIII-lea, la Putna s-a 
organizat o mică Academie Teologică — seminar 
pentru preoți — cu şapte ani de studii, în care se 
învățau şi geometria, retorica, geografia etc 3 

Mănăstirea Putna a fost de la început concepută 
ca să devină gropniță domnească, fiind una din 
marile necropole domneşti din Moldova. Aici, în 
biserica mănăstirii Putna, a fost depus sub piatra de 
mormânt marele voievod şi marele ctitor Ştefan cel 
Mare, în ziua de 2 iulie 1504 

Înaintea morţii lui, aici a fost înmormântat 
mitropolitul Teoctist (în 1478), în fața căruia Ştelan a 
depus jurământul de domn al Ţării Moldovei 

Tot aici se află mormintele unor membrii ai 
familiei domnitorului: Maria de Mangop, soție (m 
1477), Bogdan, fiu (m. 1479), Maria Voichița, cea de- 
a doua soție, Bogdan cel Orb, fiu 
(m. 1517), Ştefăniță Vodă, fiul lui 
Bogdan cel Orb (m. 1527) 

În 1871, după împlinirea a 400 
de ani de la sfințirea bisericii, s-a 
organizat la Putna o serbare 
Atunci s-au adunat aici studenţi şi 
tineri din toate colțurile țării, între 
care se aflau şi Mihail Eminescu şi 

Giprian 
Porumbescu. La 
15 aug. 1871, lon 
Slavici a fost 
acela care, printr- 
o cuvântare, a 
deschis serbarea = 
de la Putna. Adunarea studenților s- 
a ținut în trapeză, care există şi 
astăzi 

În grătitna'de flori din față se-află 

un bust al lui Eminescu, depus aici 
în 1930. Cu ostentație se aminteşte 
de el în toate ghidurile turistice, dar 
nu se spune că această inițiativă a 
aparținut studenților din Cernăuţi, 
care l-au avut în frunte pe Tudose 
Popescu, şeful Mişcării Studenţeşti 
de la Cernăuţi, din 1922, camaradul 
Căpitanului, unul dintre cei şase 
"Văcăreşteni” 
Muzeul mănăstirii este un adevărat tezaur. 
documente, cărți bisericeşti rare, obiecte de cult şi 
alteie. Dar cea mai mare valoare artistică, fără egal, 
sunt broderiile din fir de aur şi perle (epitafe, văluri) 
realizate în perioada lui Ştefan cel Mare, pilduitoare 
pentru măiestria şi originalitatea execuției 

Privind din incinta mănăstirii, spre miazăzi, pe 
deal, se vede o cruce. Trecând părâul şi urcând la 
ea, pe „Dealul Crucii”, ni se înfăţişează cea mai 
frumoasă privelişte asupra întregii mănăstiri şi a 
aşezării de la Putna. După legendă, acolo ar fi 
încordat Ştefan cel Mare arcul şi, unde a căzut 
săgeata, acolo a zidit altarul bisericii 

De la mânăstire spre răsărit, deasupra pârâului, 
îngrădită cu lemn, se află scobită în piatră CHILIA 
LUI DANIIL SIHASTRUL, sfetnic de bază al lui 

tefan Voievod 





-. 


ME 


La Putna se mai află însă un monumenţ ca 
trebuie neapărat vizitat. Este vorba de o biserică de 
lemn, provenită de la Voroneţ (sat aflat la 5 km de 
Rădăuţi), care, potrivit cronicii lui Costin, a fosț 
mutată aici de Ştefan cel. Mare. Aceasta este cea 
mai veche biserică de lemn, o ctitorie a lui Dragoş 
Vodă (1351-1353) 


Să vizităm cea de-a doua mănăstire „de prim 
rang” a Ţării de Sus, cea din Dragomirna 

În drum spre ea, înainte de Rădăuţi, să oprim 49. 
15 minute în comuna Vicovul de Sus, la o casă 
modestă, devenită muzeu după 1990. Este casa de 
naştere a marelui istoric şi naţionalist Ion Nistor 
autor a două istorii: a Basarabiei şi a Bucovinei 


DRAGOMIRNA 

Dar ajungem la Mănăstirea Dragomirna 

Se află, ca şi celelalte descrise până acum, într-o 
poziție splendidă, cu un lac curat şi limpede și pomi 
seculari în apropiere 

Mănăstirea, cu tot complexul ei de clădiri, este 


ARN 













ctitoria mitropolitului [i ă 
Atanasie Crimca, 
cunoscut ca şi 





miniaturist şi caligrat. 


Construită la 1667, - 
în cadrul unui mare ] 
aşezământ religios 
este, totodată, şi o 


puternică cetate. 
Biserica, monument 
de mari proporţii, este 
în întregime din piatră | 
cioplită şi fățuită 
Aşezată în mijlocul 


unei curți spațioase 
înconjurată de ziduri 
puternice, | 
impresionează prin | 
proporțiile ei] 
nemaiîntălnite până! 
atunci: este mai înaltă| 


în raport cu lățimea | 
Principala 


caracteristică a 


Dragomimet este sculptura exterioară care acoperă 
de jur-imprejur baza şi tamburul turlei. Decorația 
picturală este înlocuită cu o decorație sculplurală. 
Zugrăveala care mai acoperă zidurile şi bolţie 
naosului şi ale altarului este cea originală 
străluceşte de aurul întrebuințat şi este de un male 
efect decorativ. În schimb, pictura pronaosului ȘI 
pridvorului nu se mai vede - 
. Tumurile şi zidurile înconjurătoare, în 
apeza, au fost construite în vremea domniei lui 
Miron  Bamovski-Movilă (1626-1629). Ziduri 
groase de 1,70 m şi înalte de 10 m, mărginesc 
Incinta dreptunghiulară cu turnuri de plan pătrat, CU 
două şi trei nivele la fiecare colț şi un tu 
clopotniță pe sub bolta care constituie intrarea. 
Reg. Dragomirna se afă un bogat tezaur ză, 
seal Fe uttaitle şi tipărituri. Muzeul păstreaz i 
d le mâna ctitorului — talentat pictor Îi 
niaturist — o Evanghelie din 1609, o alta din 16! 
ŞI alte cărți religioase. 






de 









(eohiinusre patit 


= 


rii sita 3 


aa lili — 


CUVINTE CARE LOVESC 


Veacul al XVIII-lea a însemnat răzvrătirea 
împotriva Bisericii şi a clerului pontifului-roman. 

Veacul al XIX-lea a însemnat răzvrătirea 
împotriva lui Dumnezeu. 

Veacul al XX-lea înseamnă pactul cu diavolul. 


Împăratul antihrist întruchipează inceputul 
veacului al XIX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul 
veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist 
(ieşit din casa de nebuni) închipuie sfârşitul veacului 
al XIX-lea. Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume 
blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu 
bolnavi de boala moştenită a veacurilor trecute. 

Sunt oare aceştia biruitorii veacului al XIX- 
lea? 

Nu, aceştia sunt purtătorii bolii grele 
moştenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai 
greu bolnavi! Cezarul, pontiful şi filosoful... nu în 
vechea Romă păgână, ci în_mijlocul Europei 
botezate! Aceştia nu sunt biruitorii, ci sunt cei 
mai biruiţi. Când Bonaparte a baljocorit sfintele 
odoare ale Kremlinului, când Pius s-a numit pe sine 
infailibil şi când Nietzsche a făcut public cultul lui 
față de antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer - 
şi nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s- 
ar fi intunecat toți de durere şi de ruşine - căci iată o 
minune pe care nu a mai văzut-o nicicând lumea: un 
ateu împărat, un ateu pontif şi un ateu filosof. In 


epoca lui Nero, măcar unul din această treime nu 
era ateu: filosoful. 

VEACUL al XVIII-lea e "veacul lui Pilat”: el a. 
osândit pe Hristos. 

VEACUL al XIX-lea e "veacul lui Caiafa”: el a 
răstignit pe Hristos. 

VEACUL al XX-lea e "veacul Sinedriului” 
alcătuit din ludele botezate şi cele nebolezate. Acest 
Sinedriu a vestit că Hristos e mort pe vecie şi că 
n-a înviat. 

Pentru ce, atunci, vă mai miraţi, fraţilor, că 
asupra omenirii europene au venit biciuiri 
nemaiauzite, biciuiri până la măduva oaselor, de 
pe urma revoluțiilor şi a războaielor? 

Câmpul de luptă drăcesc, clerul drăcesc şi 
înțelepciunea drăcească - asta inseamnă cezarul, 
papa şi filosoful veacului al XIX-lea. 

Țăranul ortodox al Balcanilor înfăţişează ceva 
cu totul potrivnic acestora: mai întâi vitejia 
purtătoare de cruce, al doilea - clerul 
mucenicesc, şi apoi pescăreasca înțelepciune 
apostolică. Şi despre el e vorba în cuvintele 
rugăciunii Mântuitorului: "Mă mărturisesc Ție, 
Părinte, Doamne al Cerului şi al pământului, că ai 
ascuns acestea de cei inţelepţi şi pricepuți şi le-ai 
descoperit pruncilor”. (Matei 11, 25) 

Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli 
țărani? 





Le-a descoperi! vitejia bărbătească, lumina 
cerească şi înțelepciunea dumnezeiască - adică 
ceea ce este cu totul potrivnic față de cezarul 
apusean, de papă şi de filosof. 

Unde este astăzi acest țăran ortodox care are 
vilejia  punătoare de cruce şi înțelepciunea 
apostolească? Aproape că nu mai poale fi găsit. 

Ce vedem astăzi la țăranul din Balcani? 

Superstiţii sau necredinţă, fugă după desfrăul 
oraşului, băutură, lăcomie. Țăranul de astăzi îi oferă 
preotului un rol decoraliv, câutându-l doar la nunti şi 
botezuri sau înmormântări. 

Nu este greu să vedem că, în loc să îşi păstreze 
credința, țăranul a căutat să îl copieze pe orăşean. 
Şi l-a copiat, mai ales în cele rele. 

Nu putem generaliza, dar nici nu putem trece cu 
vederea starea de fapt: şi anume că țăranul, pe 
care Sfântul Nicolae îl vedea în ceata biruitoare, 
este astăzi îngenuncheat. A trecut în tabăra 
invinşilor, formată din conducătorii lumeşti, din 
filosofii apostați şi din prietenii acestora. 

Dacă până şi cel care până mai ieri ducea o 
viată bineplăcută lui Dumnezeu, țăranul ortodox 
din Balcani, s-a îndepărtat de Biserică şi de 
Hristos, este semn că sfârşitul lumii este 
aproape. 


DIALOG IMAGINAR ÎNTRE HRISTOS ŞI EUROPA 


"Dacă istoria ultimelor trei veacuri 
- al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea - 
ar putea fi numită cu un singur nume 
care să i se potrivească desăvârşit, 
atunci nu ar fi un alt nume mai bun 
decât cel de "protocolul judecății 
dintre Europa si Hristos”: fiindcă în 
ultimele trei sute de ani nu s-a 
întâmplat nimic în Europa care să nu| 
aibă atingere cu Hristos-Dumnezeu. 


În judecata aceasta între Hristos si | 23% 
Europa, în realitate, se întâmplau 
următoarele: 


HRISTOS SPUNE EUROPEI CĂ 
ESTE BOTEZATĂ ÎNTRU NUMELE | XX 
LUI ŞI CĂ TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ|. 
CREDINCIOASĂ LUI ŞI EVANGHELIEI 
LUI 


„LA ACEASTA, 
RASPUNDE: 

Toate religiile sunt egale. Ne-au spus-o 
enciclopediştii francezi. Şi nimeni nu poate fi silit să 
creadă un lucru sau altul, 

Europa îngăduie toate religiile ca superstiții 
populare. de dragul intereselor sale imperialiste, dar 
ea însăşi nu urmează nici o religie. 

Când îşi va implini scopurile sale politice, atunci 
işi va încheia repede socotelile cu aceste credințe 
deşarte populare. 

HRISTOS ÎNTREABĂ CU DURERE: 

- Cum puteți voi, oamenii, să trăiţi numai cu 
interesele voastre imperialiste, materialiste, adică 
numai cu pofta animalică pentru hrană trupească? 

Eu am vrut să vă fac dumnezei şi fii ai lui 
Dumnezeu, iar voi fugiţi şi urmăriţi să vă faceţi 
deopotrivă cu animalele de sub jug. 

LA ACEASTA, EUROPA RĂSPUNDE: 

- Eşti depăşit, 

În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit 
zoologia si biologia. Acum cunoaştem că nu 

suntem urmaşii Tăi şi ai Tatălui Tău ceresc, ci ai 
urangutanului şi gorilei, ai maimuței, 

Noi acum ne desăvârşim ca să ajungem 
dumnezei, findcă nu recunoaştem alți dumnezei 
afară de noi înşine. 

HRISTOS GRĂIEŞTE: 

- Voi sunteţi mai tari de cerbice decăt vechii iudei. 

Eu v-am ridicat din întunericul barbariei la 
lumina cerească şi voi mergeţi din nou înapoi în 


EUROPA  ÎNVINUITĂ 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 




















întuneric, ca orbul în noroi. Eu Mi-am vărsat 
sângele pentru voi. Eu v-am arătat dragostea 
Mea, atunci când toți Ingerii îşi întorceau 
capetele, neputând suferi putoarea iadului 
vostru. Atunci, deci, când erați întunenc si 
împuțiciune, am fost singurul care am slat să vă 
curățesc şi să vă luminez 

Să nu fiţi, deci, acum, necredincioşi, căci vă 
veți întoarce din nou în întunericul acela 
nesuferit şi în împuţiciune. 

EUROPA, ZĂMBIND SUBȚIRE, STRIGĂ: 

- Fugi de Ia noi. Nu te recunoaştem. 

Noi urmăm filosofia elină si civilizația romană. 

Vrem libertate. 

Noi avem Universități 
noastră călăuzitoare. 

Emblema noastră este 
egalitate. 

Raţiunea noastră este dumnezeul dumnezeilor. 

Tu eşti un asiatic. Noi te tăgăduim. Eşti numai un 
basm vechi al bunicilor noştri 

HRISTOS, CU LACRIMI ÎN OCHI: 

- lată, Eu plec, dar voi veți vedea. 

Ați lăsat calea lui Dumnezeu şi aţi plecat pe 
calea lui Satan. Binecuvântarea şi fericirea s-au 
luat de la voi. 

În mâna Mea se ană viața voastră şi moartea 
voastră, fiindcă M-am dat pe Mine Insumi la 
răstignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu vă voi 

i, 


ge la Mine, Mântuitorul vostru. 


Ştiinţa este steaua 


libertate, fratemitate, 























Eu am arătat dragostea Părintelui Meu 
către toți oamenii şi am vrut să vă 
mântuiesc pe toți prin dragoste 

EUROPA: 

- Care dragoste? 

Ură sănătoasă si bărbătească 
împotriva tuturor celor ce nu sunt de 
acord cu noi, acesta e programul nostru. 
Dragostea Ta este numai un basm. În 
locul basmului acestuia, noi am ridicat 
ij steagul internaţionalismului, şi 
progresismului, şi evoluționismului, şi 
scientismului, şi culturismului. În aceasta 
se găseşte mântuirea noastră, iar Tu 
pleacă de la noi. 


În vremurile noastre ACEASTĂ 
DISCUȚIE ÎN CONTRADICTORIU A 
LUAT SFARŞIT. 

HRISTOS A PLECAT DIN EUROPA, 
precum odinioară din ținutul Gadarenilor la 
poftirea acelora (în acea vreme, îndată ce a 
plecat, a venit război, urgie, spaimă, ruină, 
distrugere). 

Histos Şi-a luat crucea şi binecuvântarea Sa şi a 
plecat. A rămas în urmă întuneric şi putoare. 

lar voi hotărăţi-vă acum cu cine vreți să fiţi: cu 
întunecata şi puturoasa Europă, sau cu Hristos?” 


Dacă aceste cuvinte ar fi fost gostite de către 
un teolog contemporan, asupra sa s-ar fi năpustit 
o ceată de sociologi, de psihologi, de filosofi, de 
observatori politici şi de alți înţelepţi ai acestei lumi 
şi l-ar fi pus la zidul infamiei: 

"Cine este acest duşman al nostru? Cine este 
acest ticălos, acest fundamentalist, acest nebun? 
ŞI în numele cui işi permite să judece Europa. 
această mare patrie, acest continent plin de valon?" 

Răspunsul este simplu: cel care a rostit aceste 
cuvinte nu este nici un ticălos, şi un nebun. 
Este_un înțelept. Celor care judecă înțelepciunea 
după numărul diplomelor, le vom spune că acest 
înțelept a făcut studii doctorat la Be Ii 
Oxford, /ar celor care ştiu că adevărata înțelepciune 
este dar de la Dumnezeu, şi nu vine decăt printr-o 
viață de nevoinţă, le vom spune că acest teolog 
este sfânt. Şi încă unul dintre cei mai mari sfinți pe 
care Biserica Ortodoxă i-a născul în veacul al XX- 
lea: Nicolae Velimirovici (a/ cărui nume se allă în 
Sinaxarul de sfinți al Bisericii Ortodoxe). 


- după site-ul www-sfaturiartoctoxe.ro - 








Pagină realizată de Noolae Badea 


Pag. 5 





2 


«Faleruiut 


cu dr. ŞERBAN MILCOVEANU 


PERSONALITĂȚI LEGIONARE: 
PRINȚUL ALECU CANTACUZINO, UN PRINȚ AL TRĂIRII LEGIONARE 


D-le dr. Milcoveanu, intenviurile pe care mi le-aţi 
acordat au stămit un mare interes în rândurile 
cititorilor revistei noastre. Ați evocat până acum 
personalități legionare necunoscute publicului 
larg, ca Al. Constant, Radu Budişteanu, Gh. 
Ciorogaru, M. Polihroniade, dar şi celebrul lon 
Zelea Codreanu şi familia sa. 

Vă propun ca astăzi să vorbim despre Alexandru 
Cantacuzino care se pare că vă este şi rudă prin 
alianță, aşa este? 


- Mă bucur mult că, evocând figuri legionare 
marcante, am reuşit să trezesc interesul cititorilor. 


















Dar să fac prezentarea lui Alexandru 
Cantacuzino; voi începe cu reperele biografice. 

S-a născut la 2 

| martie 1909 în com 


Ciocăneşti din jud. 
Ilfov, fiind descendent 
din familia domnitoare 
(de origine franceză) a 
Cantacuzinilor. 
Era fiul Alexandrinei 
Cantacuzino, 
preşedintă a "Societății 
Ortodoxe Naţionale a 


4 Femeilor Române”, 

-| ia societate cunoscută 
| pentru bogata ei 
activitate pe plan 


național şi internaţional, pentru scopuri sociale de 
binefacere. 

Alecu a studiat Dreptul la Bucureşti, Ştiinţele 
Politice la Paris şi Academia de Drept Internațional 
de la Haga. Era doctor în drept, avocat, diplomat 
şi scriitor. 

A fost şef de cabinet în Ministerul de Externe 
(1926-1927), apoi secretar de Legaţie şi însărcinat 
cu afaceri al României la Haga şi Varşovia. 

într-adevăr, prin alianță am fost înrudiţi, întrucât el 
s-a căsătorit cu vara mea primară, Florica C. 
Milcoveanu. Tatăl ei (adică unchiul meu, întrucât era 
frate cu tatăl meu, Const. - Titi Milcoveanu) a fost 
colonel şi este cunoscut drept unul dintre eroii Şarjei 
de la Robăneşti din toamna anului 1916, 


- Vă întrerup: se vorbeşte de Şara de la 
Robăneşii, dar mai nimeni nu ştie ce inseamnă 
aceasta, de aceea vă rog să detaliați puțin acest 
subiect. 


- La intrarea României în primul război mondial, 
armata noastră s-a desfăşurat la poalele întregului 
lanț al Carpaţilor ca să apere țara de trupele 
germane şi austro-ungare care se aflau staționate în 
sudul Transilvaniei, pe traseul Turnu Severin - Târgu 
Jiu - Curtea de Argeş - Braşov. Dar printr-o 
stratagemă nemții au spart frontul la Turnu Roşu, 
trecătoarea care face legătura între Transilvania şi 
Oltenia, aflată la jumătatea distanţei dintre Sibiu şi 
Râmnicu Vâlcea. Alpiniştii bavarezi au escaladat 
creasta Carpaţilor, nimeni nu i-a văzut, şi au atacat 
prin surprindere armata română. 

Încleştarea a fost teribilă, armata germană 
condusă de faimosul general Falkenhayn ieşind 
învingătoare şi luând mulți prizonieri români. Apoi, 
spârgând frontul, trupele inamice au coborât apoi 
rapid spre sud, pe malul drept a! Oltului, 
înaintând spre Bucureşti, şi au ajuns la 
Robâneşii, localitate aflată la jumătatea 
şoselei ce leagă Bucureştiul de Alexandria. 

Armata română, staționată la Târgu Jiu, 
a primit ordin să-şi părăsească pozițiile şi 
să vină grabnic să ajule la apărarea 
capitalei. În drumul ei, această armată — 
care era de infanterie - a stabilit un record 
mondial "de viteză” - ca să mă exprim aşa: 
în medie 56 de km în 24 de ore! - un marş 
nebun, cu echipamentul adecvat şi puşca în 
spinare! (In această armată se afla şi eroina 

Ecaterina Teodorolu care avea 
grad de soldat voluntar, iar un an 


“Pag. 6 


































mai târziu, în 1917, în luptele de la Mărăşeşti, a fost 


înaintată Ia gradul de ofiţer.) 
Nemţii se pregăteau să atace Bucureştiul şi îşi 


instalaseră la Robăneşti un puternic cuib de 


mitraliere 

Cuibul de mitraliere de la Robăneșşti a fost atacat 
de trei divizioane de cavalerie care au reușit, după 
lupte înverşunate, să-l anihileze. (Unul dintre cei trei 
comandanți de divizioane de cavalerie era Titi 
Milcoveanu, fratele.tatălui meu, care a fost rânit aici 
Parcă îl văd şi acum cum purta pe braj trei banderole 
negre care reprezentau faptul că fusese rânit de trei 
ori în război.) 

În amintirea Şarjei de la Robăneşti, în anii 20 
societatea "Cultul Eroilor” a ridicat pe locul unde s-au 
desfăşurat sângeroasele lupte un frumos monument 
dedicat eroilor, care există şi astăzi 


- Cum a aderat Al. Cantacuzino la Mişcarea 
Legionară, ce l-a determinat să facă acest pas? 


- E o poveste total necunoscută, pe care o voi 
relata 

În iulie 1933 s-a început construirea Casei Verzi 
din cartierul Bucureştii Noi. 

Un prieten al lui Al. Cantacuzino, Giurgea 
Negrilești, i-a spus acestuia că se întâmplă ceva nou 
în România; intelectualii, prin propriile forțe, zidesc o 
casă măreaţă, fără a se apela la muncitori plătiţi 

Al. Cantacuzino era atunci angajat în Corpul 
Diplomatic din Ministerul de Externe şi îşi desfăşura 
activitatea la Curtea Internaţională de Justiție de la 
Haga. 

S-a dus personal să vadă "minunea” şi acolo i-a 
văzut muncind la construcţie pe Corneliu Zelea 
Codreanu,. pe lonel Moţa, Vasile Main, Ilie Gărneață 
şi alții cunoscuţi legionari, toți intelectuali deveniți 
zidari! 

În minţea lui s-a produs o revelație: a decis pe loc 
să adere la Mişcarea Legionară, cazul său fiind 
asemănător cu cel al lui Saul din Biblie, care, în 
drumul său spre Damasc, din necreştin a devenit 
creştin şi apoi apostol sub numele de Paul. 

Hotărărea fermă a lui Alecu a alertat familia 
Cantacuzino, în frunte cu mama lui, celebra 
principesă Alexandrina Cantacuzino. S-a organizat 
“ad-hoc” un consiliu de familie ca să fie declarat 
"nebun" deoarece a aderat la Legiune. Preşedintele 
consiliului de familie a fost desemnat generalul Zizi 
Cantacuzino 

Alecu Cantacuzino a explicat pe larg de ce a 
făcut acest gest, fapt ce la sfârşit l-a determinat pe 
preşedintele consiliului de familie să tragă concluziile 
şi să declare 

"Alecu are perfectă dreptate, el a văzut viitorul 
României în munca şi credinţa tineretului nostru. Eu, 
gen. Gh.  Cantacuzino-Grănicerul, cavaler al 
Ordinului Mihai Viteazul, mă alătur hotărării sale şi 
voi cere onoarea de a intra în Mişcarea Legionară” 

Pentru prima dată aristocrația istorică a României 
a intrat în alt partid decât cele două cunoscute de-a 
lungul deceniilor, Partidul Conservator şi cel Liberal 

Gen. Zizi Cantacuzino a oferit ca sediu central al 
organizaţiei la care a aderal, casa sa din str. 
Gutenberg nr. 3, aflată vis a vis de Cişmigiu 


Pentru intuiţia sa şi pentru sufletul pus în slujba 





Alecu Cantacuzino vorbind țăranilor 


Legiunii, Alexandru Cantacuzino, ridicat de Căpitan 
la gradul de comandant legionar, era considera! 
printre importantele figuri din Mişcare, după 
comandanții Bunei Vestiri dr. avocat Ionel Moţa şi 
ing. şi avocat Gh. Clime, la egalitate cu comandanții 


legionari prof. universitar Vasile Cristescu, 
vicepreşedintele Partidului Totul Pentru Țară şi cu 
medic şi avocat lon Banea, şeful Ardealului 
Legionar. 


Alecu Cantacuzino a fost şeful şantierului de la 
Casa Verde din Bucureştii Noi, dar a muncit şi în 
cadrul taberei de muncă de la Carmen Sylva 
(condusă de Căpitan), a participat la toate 
Congresele Studenţeşti, unde a vorbit, şi a devenit 
parlamentar pe listele Mişcării la alegerile din 30 
dec. 1937 (anulate însă de Carol al llHea care a 
instaurat dictatura personală), dar cea mai mare 
onoare a avul-o atunci când a făcut parte din 






echipa legionară care a. luptat în războiul 
antibolşevic din Spania, alături de alți şase 
comandanți legionari: dr. av. ION MOȚA, dr. av 
VASILE MARIN, ing. GH. CLIME, preot ION 
DUMITRESCU-BORŞA, av. NICOLAE -TOTU, ec 
BĂNICĂ DOBRE (conducătorul micii delegaţii fiind 
gen. ZIZI CANTACUZINO-GRĂNICERUL). Alecu a 
fost decorat, ca şi ceilalți membri ai echipei, de către 
gen. Moscardo şi gen. Francisco Franco, 
conducătorul armatei spaniole care lupta împotnva 
bolşevismului 

La 13 ianuarie 1938 Alecu Cantacuzino a fost 
numit şeful Corpului Legionar de Elită "Moţa - 
Marin”, pentru care a elabora! un regulament care, 
din păcate, nu s-a păstrat în vâltoarea prigoanei 
declanşate chiar în acel an de către Carol al II-lea 


- Să vorbim totuşi şi de relațiile de familie care au 
existat între dvs. şi de cel care ne ocupăm în discuția 
noastră? 


- Vă dezamăgesc, întrucât între mine şi el nu au 
fost relații mai deosebite, apropiate. Familia lui 
aristocrată avea în jurul ei un număr mic, selectat, de 
prieteni; eu şi părinţii mei eram mai nevoiaşi. mai 
modeşti şi nu s-au cimentat relații mai speciale În 
plus, felul de a fi a lui Alecu Cantacuzino nu permitea 
apropierea prea mult de el. Era o fire inchisă 
interiorizată, concentrată pe propria sa simțire Şi 
trăire. Nu avea veselie, emanajie de pnelenie 
deschisă cum o aveau Mihail Polihroniade, Gheorge 
Furdui sau Traian Cotigă 

Convingea însă repede pe oricine cu 
argumentele sale raționale pe fondul tactice! 
diplomatice. 

O vedeam însă destul de des pe soția lui 
| şi verişoara mea, Florica, o femeie splendidă, 

inteligentă, stilată, o bună cunoscătoare a 
d limbilor franceză, engleză şi germană, care 
conducea o maşină marca Fiat, o raritate în 
acei ani 
O singură dată am avut un contact mai 


strâns cu Alecu Cantacuzino şi îl voi relata, 
întrucât merită 


În martie 1935 î întâlnesc pe 
stradă, pe Bd. Elisabeta, în dreptul 


_] 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


Cişmigiului. Îmi zice: "Hai cu mine!”. După 

numai 2-3 minute păşeam pragul casei din 

str. Gutenberg nr. 3 şi am fost prezentat lui 
Comeliu Zelea Codreanu. Aşa am intrat eu în 
Mişcarea Legionară. 

Câteva luni mai târziu, Alecu mă caută la telefon 
şi mă întreabă scurt: "Ai banii tăi personali, sau de la 
părinți?”. La răspunsul meu' afirmativ că am bani, 
întrucât, în alară de salariul primit de la spital (eram 
deja medic), fac şi injecții acasă celor care mă 
solicită, a venit imediat la mine acasă şi mi-a vorbit 
scurt, aşa cum îi era felul: "La sfârşitul lunii august va 
avea loc, la Praga, Congresul Confederaţiei 
Internaționale a Studenţilor. Va participa şi o 
delegație română, noi nu vom cere subvenții de la 
guvern. Ai spus că ai bani personali şi, dacă vrei, 
mergi cu mine”. În delegaţie a vrut să se infiltreze 
însă şi un agent al Siguranței, studentul Temişan, pe 
care Însă l-am refuzat, aşa că delegaţia română era 
compusă numai din noi doi 

La Congresul Studenţesc de la Praga au venit 
delegați din toate țările, în afara Germaniei şi Uniunii 
Sovietice, şi iată de ce: Germania era pedepsită 
pentru aşa-zisa “responsabilitate” a declanşării 
primului război mondial, iar Uniunea Sovietică pentru 
că şcoala se făcea destul de superficial, doar 10 ani 
în loc de 12, cum era în toată Europa (4 clase 
primare şi 8 de liceu), 

Sala Congresului era imensă, împrejmuită cu 116 
steaguri ale națiunilor participante; am observat şi un 
steag alb-albastru având la mijlocul lui steaua lui 
David, deşi la acea vreme nu exista statul Israel, el 
înființându-se mai târziu, în 1948! 

Congresul era prezidat de un italian, Ceco- 
Cechini, vicepreşedinţi erau un englez şi un francez, 
lar secretar general era tot un italian, pe nume Dino 
Gardini 

Începe congresul cu votarea unei propuneri, dar 
fără a se spune care era aceasta! Abia după ce s-a 
votat s-a spus apoi în ce consta propunerea: să se 
permită ca Uniunea Sovietică să facă şi ea parte din 
Confederaţia Internaţională a Studenților. Înscrierea 

se făcea la cerere, dar numai cu aprobarea 
Conferinţei. Propunerea a fost acceptată 

A cerut cuvântul Alecu Cantacuzino şi de la 

tribună a spus: "Dacă vrem ca Uniunea Sovietică să 
facă parte din Confederaţia Internaţională a 
Studenților, aceeași măsură să o avem şi pentru 
Germania, deci să i se permită şi ei să facă cerere 
de aderare”. Aplauzele au fost ultrafurtunoase, sala 
era mai favorabilă Germaniei decât Uniunii Sovietice. 
Gestul lui Alecu Cantacuzino a supărat, chiar a 
înfuriat pe reprezentanții Franţei şi Angliei şi chiar şi 
pe cei ai țării-gazdă care întotdeauna s-au temut de 
Germania care le era vecină, aşa cum şi noi ne-am 
temut permanent de vecina noastră de la răsărit, 
Uniunea Sovietică 


În continuarea Congresului, printre altele, 
reprezentantul Italiei a sugerat ca ţările 
industrializate să aibă prioritate şi avantaje 


economice în aprovizionarea cu materii prime din 
țările vecine lor, slab dezvoltate industrial, printre 
acestea aflându-se şi România, bogată în petrol, 
cărbune, cereale şi animale. Conform “propunerii”, 
de bogățiile țării noastre ar fi trebuit să se bucure 
Ungaria, cu o industrie mai dezvoltată ca a noastră, 
dar căreia îi lipseau materiile prime - ca să mă 
exprim mai plastic, era un fel de "plan Valeev” pe 
care în 1964 Uniunea Sovietică l-a propus României! 

A luat din nou cuvântul Alecu Cantacuzino, care 
s-a arătat indignat de această propunere imperialistă 
care ar fi dus la ştirbirea independenţei României, la 
nedezvoltarea ei economică, la sărăcie şi lipsă de 
progres în toate ramurile, în final el arătând că țara 
noastră nu ava accepta niciodată acest plan 
nerealist şi jignitor şi că va fi în stare să-şi apere 
libertatea așa cum a făcut-o în 1919, când a ocupat 
Budapesta 

Reintorşi la București, raportul pe care l-am 
prezentat Căpitanului a fost apreciat de acesta 


- Spre deosebire de celelalte personalităţi 
legionare evocate de dvs. în numerele trecute ale 
revistei, Alecu Cantacuzino nu a scris aşa de mult. 
Cum apreciaţi insă cele puse de el pe hârtie? 


Într-adevăr e! nu a scris mult ca să 
impresioneze, dar, fiind posesorul unei culturi 
deosebite, a făcut parte din făuritorii doctrinei 
legionare. 


CUVÂNTUL LEGIONAR 





Debutul în ziaristică l-a făcut în coloanele 
diferitelor publicaţii naţionaliste creştine ca "Axa" 
(condusă de comandantul legionar av. M 
Polihroniade), "Cuvântul Studenţesc”, "Libertatea" 
părintelui Moţa, tatăl lui lon Moța, chiar înainte de a 
adera la Mişcarea Legionară. 

A scris lucrări cu un număr mic de pagini, dar 
pline de conţinut, cu argumente, fără înflorituri. Se 
spune că “stilul este omul”, şi am precizat mai înainte 
felul de a fi al autorului 

Prima broşură i-a apărut în 1935 şi se intitula 
„ÎNTRE LUMEA  LEGIONARĂ ŞI LUMEA 
COMUNISTĂ”, carte mult mutilată de cenzură 
(bunăoară, cuvântul legionar” din titlul original a fost 
înlocuit cu puncte de suspensie) 

Ediţia a II-a, din anul 1940, necenzurată, este 
astăzi cea care îi interesează pe cititori. Citez un mic 
fragment 

"Noi, legionarii, suntem creştini, credem în 
Mântuitorul nostru lisus Hristos. credem într-unul 
singur Dumnezeu Atolţiitorul şi dătător de viață şi 
moarte, un Dumnezeu care se ingrijeşte de soarta 
noastră, un Dumnezeu cu care comunicăm, cu care 
suntem în legătură, şi totuşi un Dumnezeu în afară şi 
pe deasupra întâmplărilor şi normelor omeneşti. 

Comuniştii  marxişti sunt  anticreştini, sunt 
antireligioşi şi sunt inspirați de un vag panteism 
naturalist. Colectivismul se potriveşte cu panteismul. 
Comuniştii marxişti acceptă numai unele divinităţi 
conluze, reprezentate prin legi imperalive şi 
categonice. Spre exemplu, ei cred in legea 
progresului; ei practică cultul proletanalului comunist, 
cultul lui Marx şi al lui Lenin. Adoraţiile comuniste 
sunt însă lipsite de mistica religioasă”. . 

O altă broșură se intitulează "ROMÂNUL DE 
MAINE, ROMÂNISMUL NOSTRU”, apărută în 1937, 
şi era, de asemenea, mult cenzurată; sunt unele 
fragmente din care, din această cauză, nu se 
înțelege ceea ce a vrut să spună autorul, 

Vreau să lac o precizare importantă: Al. 
Cantacuzino nu foloseşte expresia de "omul 
nou”, ci "românul de mâine", deoarece prima 
exprimare era folosită abuziv de stalinişti, aceştia 
vrând să creeze un om nou, nepersonalizat, 
pentru care să gândească alții, un simplu 
executant al ordinilor primite, pe când legionarii 
doreau şi încercau să realizeze un erou, un om 
de elită, responsabil, corect, un alt fel de om 
decât secătura politicianistă a acelor vremuri. Era 
un curent la modă în acea vreme de a vorbi de 
"Românul de mâine”; să dau câteva exemple: Emil 
Cioran a scris pe această temă cărțile "Pe culmile 
disperăni” şi "Schimbarea la față a Românier, iar un 
alt remarcabil scriitor, din păcate uitat sau ignorat, N 
Porsenna, a scris  "Regenerarea Neamului 
românesc”. 

Lucrarea lui Alecu Cantacuzino sus menționată 
cuprinde rapoartele prezentate la Congresul 
Studenţesc de la Craiova din aprilie 1935 şi la 
Congresul Studențesc de la Tg. Mureş din aprilie 












(scrisă tot de autor); Y 

Întreb dacă ştiţi şi dvs. cu toţi, 
cinstiţi cititori, că de 17 ani încoace 
"tulburările studenţeşti” au scuturat : 
lenevia de conştiinţă a câtorva milioane de 
români şi au sculat din adormire simțul rasei 
noastre, slăbit, denaturat şi viciat de lecţiile 
internaţionale şi masonice” 

Dau şi un citat din lucrare, care susține titlul: - 

“Românul mai păstrează în adâncurile lui 
valenţele româneşti acoperite de multe apucături 
şi cusururi străine. 

Aceste valențe aşteaptă numai 
românesc spre a germina. 

Românul de mâine va avea să se lepede de 
următoarele năravuri: îngăduință, şmecherie, 
incorectitudine,  repulsia pentru sforțare, 
pasivitatea în reacţiuni, resemnarea, dorința de 
câştiguri lesnicioase şi repezi, dorul după o viaţă 
tihnită - în genere, calităţile burgheze. Toate aceste 
feluri de purtare micşorează sau chiar anihilează 
vigoarea revoluției naționale. Păziţi-vă, camarazi, de 
aceste defecte, dar mai cu seamă vreau să slrig: 

Păziţi-vă de lepra trădării! Cu stigmatul ruşinii în 
suflel, trebuie să admitem că cei mai vrednici eroi ai 
neamului nostru au murit trădaţi. O spun deoarece 
astfel de bube se vindecă la soare şi în curată 
lumină. Trădarea mânjeşte cele mai frumoase pagini 
din istoria naţiei româneşti. Trădat a murit Mihai 
Viteazul, trădați au murit Horia, Cloşca şi Crişan, 
trădat a murit Tudor Vladimirescu.” 

O altă lucrare, apărută tot în 1937, are ca titlu 
"CUM SUNTEM, şi redau iar un mic fraament: 

"Ne îngăduim însă o întrebare: Cum se face că 
locmai cei care vor să apară drept cei ma 
intransigenţi apărători ai Creştinismului, susțin exact 
teza în temeiul căreia comuniştii indeamnă la 
dărâmarea bisericilor cu dinamite şi la nimicirea 
credinței creştine? 

Comuniştii strigă la fel: <<Creştinismul e o religie 
pentru _infirmi; Creştinismul încurajează robia şi 
favorizează societatea burgheză in care sunt strivile 
sub exploatare clasele muncitoare. Aceasta e 
tălmăcirea comunistă a religiei creştine. 

Aceeaşi temă, ceva mai puțin accentuată, o aflăm 
de la impozanții cnitici ai violentei naționaliste." 

Ultima sa lucrare are titlul "PENTRU HRISTOS” şi 
a apărut tol în 1937 

Cuprinde însemnări de pe frontul de luptă din 
Spania, unde Alecu, împreună cu ceilalți şase 
legionari care au făcut parte din "EI Tercio”, corpul 
de voluntari alcătuit din străini care au venit să lupte 
alături de naţionaliştii creştini spanioli împotriva 
bolşevismului din Spania, care amenința să se 
întindă în întreaga Europă 

Alecu are şi o fotografie în această uniformă 
(reprodusă alăturat). 









un climal 


- Am ajuns la anul tragic 1938. 


- Bine aţi spus, aşa este. La 23 febr. 1938 Carol 
al |lHea, împreună cu Gavrilă Marinescu, ministrul 
Ordinii Publice (minister recent înființat, care 
funcționa separat de Ministerul de Interne), a pus la 
cale lichidarea Mişcării Legionare în trei etape: 1) 
arestarea celor 500 de şefi legionari şi internarea lor 
în lagăre, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu şi a 
altor 20 din Statul său Major; 2) asasinarea lui 
Corneliu Zelea Codreanu şi a celor din anturajul său; 
3) exterminarea tuturor legionarilor, fie că erau liberi 
sau internaţi în închisori şi lagăre. Planul a prins 
contur imediat după procesul intentat Căpitanului, 
care a avul loc în luna aprilie a aceluiaşi an; printre 
cei arestați se aflau şi trei persoane care nu făceau 
parte din Statul Major Legionar: preotul Georgescu- 
Edineţi (pentru a intimida pe cei cca. 1.000 de preoți 
legionari), dr. Paul Craja, şeful studenţilor de la 
Medicină (pentru a speria pe aromâni, care în 
majoritate aderaseră la Mişcare), şi subsemnatul, 
preşedinte a! Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini 
Români (pentru a intimida pe studenți). 

Printre cei 20 de fruntaşi legionari arestați se afla, 
desigur, şi Alecu Cantacuzino (el a fost închis la 
Miercurea Ciuc). 

Aflându-se că vor fi transferați la Jilava, s-a luat 
hotărărea ca din tren să se încerce evadarea a trei 
persoane, active şi curajoase, pentru a face parte din 
Comandamentul de prigoană; 


Februarie 2008 


Pag.7 








 DPoeumaarul 


RĂSFOIND PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ 


La 1 nov. 1933 apărea la Bucureşti un ziar cu un 
titlu „ciudat”, intitulat „ARMATOLI/. 

Ziarul apărea de trei ori pe lună, sub conducerea 
unui comitet, şi îşi avea redacția şi administraţia pe 
str. Sf. lon Nou nr. 3. 

Dar de ce se intitula acest trilunar „Armatolii”, o 
denumire total necunoscută în vorbireă noastră 
românească? ; 

Explicaţia se dă în arlicolul de fond de pe prima 
pagină, intitulat „Armatalii”. 

Citez din el: 

„Armatolii sunt legionarii aromâni care în 
decursul veacurilor au apărat cu arma în mână 
onoarea şi demnitatea românilor din Pind. 

Se întâmplă însă un fenomen curios. Aceleaşi 
oficialități pentru aşa-zise «rațiuni de stat» n-au pulut 
lua măsuri de ocrotire pentru românii de peste holare 
ridicând din prima zi o serie de obstacole pentru a 
împiedica repatrierea lor. Vreme de 10 ani de zile am 
suportat constemaţi şi cu amărăciune acest 
tratament vitreg. În acest interval de timp am văzut 
cortegii rătăcitoare de refugiaţi aromâni aşteptând 
zadamic luni de-a rândul pe cheile Salonicului în 
Grecia, invoirea de 
a intra în țară, sau 
degerând în miez de 





Anul 1 — Nr 2 


iamă în portul! 
Constanța până 
când in cele din 
urmă actuala 


guvemare înlăturând 
orice sentiment de 
jenă le-a interzis 
categoric dreptul de 
a se refugia în țară. 
Nicicând 
oficialitățile 
româneşti nu s-au. 
pus intr-a. postură 
mai hidoasă. Acei 
care au tolerat! 
invazia în tară a 
sulelor de mii de evrei galițieni şi au permis 
reinloarcerea la vetrele lor a tuturor delicvenţilor şi 
dezertorilor bulgari îşi luau îndrăsneala să bareze la 
dreptul refugiului pe cei mai oropsiţi dintre români. 
Cinismul era revoltător şi sub penibila lui impresie ni 
s-a destrămat imaginea frumoasă a României văzută 
de departe, țesulă în anii mult frământalei noaslre 
adolescențe prin şcolile oropsitei Macedonii. 
Pentru prima dată am pipăit realitatea 
românească în loată goliciunea ei. Şi adevărurile 
desprinse din luarea acestui contact au fost 
revelatoare pentru noi. Nu ne-a fost greu să 
constalâm alunci cât de instrăinată este pătura 
noastră conducătoare recrutată din lumea 
cosmopolită care populează urbele acestei țări şi cât 
de puţin se identifică cu aspiraţiile acestui neam. De 
la această pălură conducătoare coruptă şi venală nu 
se poale aştepta nici o. înțelegere pentru marile şi 
vitalele probleme care se pun în aceste momente 
grele ale neamului românesc şi nici o solicitudine 
penru românii rămaşi peste hotare şi colonizați în 
Cadrilater.“ Această  nestrămulală convingere 
formează baza noastră de plecare. Organizația 
noasiră va pregăli o rezistenţă prin propriile noastre 
puteri în aceste vremuri cumplit de grele când 
asupritorii de peste hotare încearcă să ne sugrume 
najla iar politicienii din țară pentru interese electorale 
să o umilească, să o perveltească sueteşte şi chiar 
să o lase dezarmală pradă iredentismului bulgar. 
Pentru asemenea acțiuni se cer sullete tari capabile 
de Jentă, abnegație, eroism, se cer ARMATOLII. Să 
lrezim ARMATOLUL care doarme în fiecare aromân, 
căci [ara are nevoie de el. lată ținta noastră!” 
Anicolul este semnat de CONSTANTIN PAPANACE, 
unul dintre cei mai cunoscuți fruntaşi ai Mişcării 
Legionare, comandant legionar, unul” dintre 
colaboratorii apropiați ai Căpitanului, publicist şi 
doctor în Economie . 
Într-adevăr, cele afirmate de Const, 
Papanace sunt bazate pe fapte veridice, 


Pag.8 









Redacţia. și Adzatnlstrația + 
Str. SI. lon Nou 3 
Teletoa 341.18 






Din motive cari n'au nici 





ARMA 


Este intirbarra « 
ca imui, proicaă, mi 
mare prerestă Mata 


În anii 20 guvernul român a încurajat şi susținut 
colonizarea Cadrilaterului, cunoscut şi sub numele 
de Dobrogea Nouă, cu aromâni, cărora le-a acordat 
facilități economice şi culturale, şi împroprietărirea cu 
mari suprafețe de teren arabil. 

„Şurubul s-a strâns” însă un deceniu mai târziu, 
din motive total nefondate, printre care şi "pentru a 
nu ne avea rău" cu vecinii bulgari (!!) care nu priveau 
cu ochi buni colonizarea județelor Bazargic şi 
Caliacra, cu aromânii perseculaţi în Grecia, 
Macedonia şi Bulgaria 

Această cedare a autorităților române însă nu 
i-a împiedicat pe bulgari să se organizeze în 
bande de jefuitori şi de atentatori, cunoscute şi 
sub numele de „comitagii”, bande sprijinite făţiş de 
către guvernul de la sudul Dunării, cu armament şi 
mijloace financiare. Raidurile aveau loc de preferință 
noaptea, punctul de plecare fiind de cele mai multe 
ori din Bulgaria. Aceste atacuri nocturne s-au soldat, 
în intervalul 1920 — 1940, cu zeci de morţi şi sute de 
răniţi, cu incendieri de locuințe şi jafuri 

CADRILATERUL avea o suprafață de 7142 kmp 
şi, în 1940, o populaţie de 412.105 locuitori, dintre 


e ai 





ra. 


sa pane înfyeesanea readitațilee, ca-ăti e ot 
a va înca si ținta aim a 


porutaiei 
te: 






lia tezătară ra repadiia 
pitldin pamci se vide: etnic, 





care 118.373 români, 162.625 bulgari şi 131.107 alte 
naţionalităţi, dintre acestea predominând turcii şi 
tătarii. 

În urma Arbitrajului de la Viena Cadrilaterul a fost 
cedat Bulgariei în sept. 1940, deşi partea română, 
condusă de ministrul de Externe Mihail Manoilescu a 
cerul să se păstreze pentru România oraşul Silistra 
şi litoralul Mării Negre cu Balcicul, Caliacra şi 
Cavarna (văzând că nu se putea, a încercat apoi să 
obţină măcar Castelul Regal din Balcic, cu inima 
reginei Maria, şi Capela română de la Plevna, cu 
osemintele eroilor români căzuţi în Războiul de 
Independență din 1877, cele două aşezăminte 
urmând să fie considerate anexe ale Legației 
române din Sofia). 

La terminarea celui de-al doilea război 
mondial, neavând încredere în guvernul comunist 
instaurat la 6 martie 1945, că le va apăra interesele, 
cel peste 100.000 de aromâni evacuați din 
Cadrilater au trimis Conferinței de Pace de la 
Paris un memoriu în care cereau anularea 
Tratatului din sept. 1940, 

Au fost însă calificaţi de ministrul Justiţiei de 
atunci, Lucrețiu Pătrăşoanu (care cică ar fi fost întâi 
român şi abia apoi comunist), ca „elemente 
reacționare şi bandiți” (n. n.. halal "român”!!) 

Gheorghiu Dej, şi el comunist şi „bun român”, a 
afirmat: „Să nu ne fie teamă de eventualele acuzaţii, 
că am înstrăinat un teritoriu, care nu este al nostru, 
este al Bulgariei, Aceasta va contribui la cimentarea 
pentru toldeauna a celor mai bune relații între 
România şi Bulgaria şi veți vedea cu ce bucurie va fi 
primită o asemenea declaraţie de poporul bulgar.” 
(Nota noastră; Dar nu şi de câtre poporul români! Pe 
el îl interesau mai mult bulgarii decăt românii!) 


Considerând că aceste explicații erau absolut 
necesare, să revenim la prezentarea ziarului 
„ARMATOLII şi să ne întoarcem la atmosfera 
fărşitului de an 1933. 








CUVÂNTUL LEGIONAR Febr 


Sinan (e man| ASIMILARE SAU ELIMINARE ? 


n vrecarite de astizi orayeir tor. 
inpilise » Uitata aeunt da” | mcază peinrapelle pence. de dare 
vemiarinlai pete aprecia. căi 
ze ci puţin duaa (irari rianțăale de precară derine poziția ooer-| Cei măi răsări înmp retir natia: 
na, rând vantem ortaţi sa daminal, care tcbaa +3 îa praporiile 
inpta_pe_un tren stia și com: june 


»ARMATOLII”: UN ZIAR COMBATIV AL AROMÂNILOR 


Un articol incendiar la adresa ministrului de 
Externe de atunci, Nicolae Titulescu, este semnat de 
ION CARANICA şi se intitulează „DI. Titulescu în 
Balcani”. Are un conţinut acuzator, cu argumente 
clare şi convingătoare, pe care le reproduc 

„Titulescu tratează amical cu Sofia, în timp ce 
guvernul bulgar dădea ordin comitagiilor să-şi 
continue lupta pentru cucerirea Cadrilaterului. Ce 
lecție pentru marele nostru Titulescu! 

Căt bine n-ar fi putut face domnia sa sutelor de 
mii de români părăsiți şi alungaţi prin statele 
balcanice, dacă, în loc de a sluji interesele 
francmasoneriei, s-ar fi interesat de soarta 
acestora! 

Dar făcând o asemenea politică poți deveni un 
mare naționalisi! Dar oamenii noşiri răvnesc la mai 
mult: Ia titlul de «mare european»! Ce păcat!” 

Un alt articol, „Şcolile noastre de peste holare” 
este semnat de Castru. În rezumat, se arată că 
exista o delăsare în acest sector: înainte de 1913 
şcolile erau adevărate pepiniere care furnizau 
României elemente bine pregătite, grație corpului 
profesional selecționat şi conducătorilor acestuia, 
care se dovediseră a 
fi oameni destoinici, 
în timp ce incepând 
din 1927 se observa 
un recul. Se cerea, în 
acest sens, ca di 
ministru Dimitrie Gusti 
să-şi dea osleneala 
să cerceteze felul în 









Vineri 10 Noembrie 1933 


LII 


care se făcuseră 
numirile noilor 
profesori, întrucât 


CRONICA EXTERNA 


POTIGNIRILE 
D-LUI TITULESCU 


unora dintre aceștia |i 
se dăduseră catedre 
fără a avea nic 
măcar bacalaureatul. 
Şcolile din Macedonia 
nu puteau fi 
considerate debuşee . 
pentru plasarea favoriților sau partizanilor politici şi 
nici pentru curioşii care vroiau să facă turism în 
Grecia.. 

Alte titluri care se referă la aromânii din afara țării 
şi din Cadrilater sunt elocvente şi spun, într-un fel 
totul: „De la aromânii din Veşia”, „Tragedia unor 
români din Albania” şi „Cadrilaterul masacrat” 

Un alt titlu: „Să se închidă şi să plece”; prezint un 
paragral sugestiv: „Comunitatea bulgară din 
Bazargic a luat o hotărăre foarte gravă de a inchide 
toale prăvăliile bulgăreşti în semn de protest 
«coloniştilor macedoneni». Adică după ce se 
organizează in bande de asasini şi ucid la drumul 
mare, comitagii bulgan pozează drept victime şi 
protestează”. 

Un alt titlu de articol, semnat de Araicu, se 
intitulează: „Cum se face colonizarea Cadrilaterului” 

Din „Apel a! studenților macedo-români câtre 
coloniştii din Cadrilater” reproduc câteva rânduri 

„Cuminţenia şi răbdarea voastră de până acum a 
fost considerată drept slăbiciune, iar resemnarea 
voastră i-a încurajat. Bandele de comitagii au 
dezlânțuit teroarea măcelărindu-vă copilaşii şi soțiile 
în casele voastre şi la drumul mare. Până când veți 
suporta această ruşine? Treziţi-vă din amorțire! 
Onoarea neamului vostru este în joc! Sunteţi în 
legitimă apărare de a răspunde duşmanilor aşa cum 
vă dictează conştiinţa. Ce aşteptaţi? Pe noi ne veli 
găsi alături, cu hotărăre, pe drumul marilor şi 
legitimelor răzbunări”. 

Un protest asemânător îl face şi „Societatea de 
cultură Macedo-Română”. 

Un articol deosebit, convingător prin argumente, 
este „Cadrilaterul sângerează”, lung ca dimensiune 
ŞI fragmentat, din această cauză alcătuit din câteva 
capitole: „Noua tactică de luptă a bulgarului”, „Unde 
se organizează bandele de comitagii (citez din el 
Este adevărat că agitatori sunt veniți de pesle 
graniţă, dar şi ei sunt originari tot din 
Dobrogea. Bandele însă se formează pe 
pământ românesc, din țărani bulgari care 








munci Dibtice, este să ma ul 


uarie 2008 





au jurat credință statului românescr), „De 

cine sunt susținuli comitagiii”, “* „Cum 

reacționează autoritățile româneşti” şi, 

ultimul capitol, „Sentimentul de provizorat" (din 

care citez: „Au trecut 20 de ani de când Cadrilaterul 

este al nostm. S-a clădit un liceu la Bazargic. O 

clădire impunătoare. Poate cel mai mare liceu din 

țara românească. Dar acesta este făcut de bulgari, 

ei urmăresc “un ideal național, ştiu pentru ce 

luptă! Pe când noi, de ce să nu spunem adevărul, 
oficialitatea românească urmăreşte un ideal... 


electoral/”). 
Ale tituri: „Când se geschid şcolile in 
Macedonia”, „Românii şi Bulgarii”, „Cine ştie să 


moară nu va fi rob niciodată” (o maximă a lui 
Seneca), „Cum sunt tratați românii dn Grecia”. 


Dar să trec şi la prezentarea celorlalte numere 
din ziarul „ARMATOLII”, prezentare pe care, din 
păcate, sunt nevoit să o fac mult mai pe scurt, din 
cauza eternei lipse de spațiu. 

NR. 2 de vineri 10 nov. 1933, are articolul lui C. 
Papanace „Asimilare sau eliminare?", „Reflexii 
pentru Cadrilater” de |. Catarici şi „Privighetoarea 
pacifismului” semnat sub pseudonim Tangilius, 
nume care foarte probabil ascundea identitatea lui | 
Caranica. De fapt, sub semnătura lui Tangillius au 
apăru! şi în numerele următoare atacuri la dresa 
fostului ministru de externe N. Titulescu. Citez un 
fragment din articolul amintit mai sus, de fapt un 
pamflet virulent: 

„Prin activitatea sa îşi pregăteşte terenul să-şi 
asigure Premiul Nobel pentru pace. Poporul român 
e destul de paşnic, nu are nevoie de un doctrinar 
al pacifismului. 

Mai lasă trilul păcii, d-le Titulescu, şi cântă-ne 
acela al pregătirii biruinței complicate. Priveşte în 
jurul nostru şi vei vedea că eşti singura 
privighetoare a păcii. Toţi se înarmează, noi însă 
pălăvrăgim despre pace şi pregătim dezarmarea 
sufletească alături de cea materială. Că mâine va 
izbucni războiul şi tu pălăvrăgeşti de pace!” 


NR. 3 al ziarului „ARMATOLII” pe toată pagina 
întâi, cu chenar negru şi fotografie consacrată morţii 
Ing. Guşă Ciumetti, un conducător al aromânilor. La 
înmormântarea sa, au luat cuvântul, printre alţii, Ion 
Mihalache şi prof. universitar Gh. Murnu. 

Tot în acest număr un alt articol semnat 
Tangilius, cu acelaşi „erou” din numerele 
precedente, Nicolae Titulescu, cu titlul „Poticnelile 
d-lui Titulescu”: „Încheiem pacte de neagresiune pe 
care se sprijină dictatorii Rusiei, îi acordăm, din 
contră, sprijin moral! Aceste pacte sprijină dictatorii 
Rusiei şi țin sub teroare cele peste 100 de milioane 





- 


de popoare neruseşti. Noi, gura de aur a lui N. 


Titulescu, primim ordinul vei de a dirija 
peroraţia pro-rusă a domniei sale.” 
Un alt articol, nesemnat, este „O măsură 


criminală: suspendarea ziarului Calendarul”. 
Redau un fragment din el: "Pentru ce a fost 
suspendat? Pentru că a fost singurul ziar 
românesc care a afirmat din primul moment că 
guvernul I.G. Duca a fost impus de oculta iudeo- 
masonică. Pentru că a avut curajul să strige tot 
adevărul" 


NR. 4 al ziarului, de vineri 1 decembrie 1933, 
are în totalitate conținut legionar. 

Articolul de fond are ca titlu: „1 Decembrie 1918-— 
1 Decembrie 1933" şi este semnat Armatolii. 

Un foileton intitulat „Fanariotul” are ca ţintă 
premierul liberal |,G. Duca, care desființase Garda 
de Fier (articol semnat de C.I. Selyanu). 

Tot pe pagina întăi este tipări! portretul lui 
Corneliu Zelea Codreanu, alături de articolul 
„Spiritul Nou”, autor fiind Şt. Doliu. 

Pagina a doua din acest număr este toată 
rezervată culturii; iată titlurile: „Către tinerii 
intelectuali din Dobrogea Nouă”, „Între filosofie şi 
religie" şi poezia „Poem eroic”, 

Pagina a treia are un articol cu semnătura lui 
Tangillius, „tare” în conținut, cu acelaşi personaj 


„central, duşman de moarte al Mişcării Legionare, 


Nicolae Titulescu, Este de dimensiuni apreciabile, 
întrucât este o amplă analiză cu un titlu care spune 
totul „Fatalismul alianțelor noastre ne-naționale”. 

Din articolul „Pentru ce a fost sistală colonizarea 
Cadrilaterului”, semnat de Araicu, dau un mic 
fragment: „Guvernatorii vor să satisfacă masa 
electorală bulgară căreia îi cere în schimbul votului 
pe care il dă încetarea colonizării Cadrilaterului.” 


Din NR. 5 redau numai titlurile: articolul de fond 
„Garda de Fier”, „Biserici fără preoți” de |. Cotroci, 
„Schimbarea la faţă a lui N. Titulescu” semnat, 
fireşte, tot de Tangillius şi „710 Decembne 1922". 

Toată pagina a patra are ca titlu „Dizolvarea 
Gărzii de Fier” în care găsim articole pline de 
indignare la adresa acestui act samavolnic care 
încălca grosolan libertatea de opinie politică, mai 
ales că această organizație lupta tocmai pentru 
interesele ţării câlcale în picioare de politicieni 
corupți FI 

Titluri „şoc”: „Impresia produsă in țară”, „Actul 
samavolnic", „Declaraţia lui Gh. Brătianu”, „Se 
aşteaptă arestări masive" (o intuiţie care s-a împlinit 
puţin mai tărziu, când 18.000 de legionari au fost 
arestaţi fără nici un mandat, fără nici un temei legal!) 


pp MEER n2 decete 
câtre guvemul condus de |.G. Duca face — 


ca el să nu mai fie atât de: şi 

nu mai poată fi citit în mgine inrăi ar o 

puțin de trei pagini scrise, pentru prima dată, în 
dialect aromân, neaccesibil cinei de rând. Cele 
scrise în limba română sunt 

bulgară”, „Sinceritatea prieteniei sârbești”, „Invazia 
străină” şi „Timiditatea e modestie, dar este o ruşine 
când nu-i bărbăţie”. 

La căteva zile după apariția nr. 6 al ziarului 
„ARMATOLII”, după ce fusese dizolvată Garda de 
Fier, muţea asasinat pe peronul Gării Sinaia, la 30 
decembrie, prim ministrul |.G. Duca. Se ştie că din 
cei trei participanţi la complot, doi erau aromâni, 
lancu Caranica şi Doru Belimace (vor fi şi ei 
asasinați, opt ani mai târziu, la 30 nov. 1938, în 
pădurea Tâncăbeşti, împreună cu Căpitanul şi 
Decemvirii, din ordinul lui Carol al II-lea), 


Post scriptum: În mod normal, ar fi trebuit să mă 
opresc aici cu prezentarea ziarului „ARMATOLII”. 
Am avut parte însă de o surpriză: citind, deunăzi, 
revista „Pământul Slrămoşesc”, seria nouă, scoasă 
în Argentina, la Buenos Aires, de către legionarul 
erudit, prof. universitar Dumitru Găzdaru, în nr.4 / 
1977-78, la pag. 47, am găsit o informaţie prețioasă, 
semnată de comandantul legionar economist Const. 
Papanace, unul dintre ideologii Mişcării, pe care o 
reproduc ad literam: 

„Am uitat chiar de purtarea neloială de la un 
Consiliu de Miniştri, unde eu nu eram prezent (n. n. 
Const. Papanace, de origine aromână, unul dintre 
principalii colaboratori ai revistei "ARMATOLI/, era 
subsecretar de stat la Finanţe), luându-se în discuție 
unele articole scrise în periodicul „ARMATOLII” 
impolriva ministrului grec de la Bucureşti pentru 
prigoana dezlănțuită de greci în contra populației 
aromâneşti, când ministrul legionar de exteme Mihail 
Sturza a opinat pentu interzicerea apariției 
publicaţiei, iar „comandantul” Mişcării, Horia Sima, |- 
a secondat, exprimându-şi regretul că cenzura l-a 
lăsat să apară”! 

Deci „ARMATOLII” a reapărut pentru scurtă 
vreme în toamna anului 1940, iar această 
publicaţie, naționalistă şi legionară, a fost 
suprimată chiar de către cei aflaţi în fruntea 
guvernului... legionar a! noului şef al Mişcării, H. 


iimai e , 









PERSONALITĂȚI LEGIONARE: PRINŢUL ALECU CANTACUZINO 


(continuare din pag. 7) 


acest Comandament trebuia să aibă grijă ca 
legionarii rămași nearestaţi să meargă pe drumul 
trasat de Căpitan, adică să respecte întru totul 
ordinul: "tăcere, suferință, răbdare”. (La 17 aprilie 
1938, înainte de arestarea sa, Căpitanul spusese: 
"Cine are capacitatea de a rezista, să intre cu mine 
in inchisoare; cine nu are suficientă rezistență, să se 
dea Ja o parte şi să păstreze tăcere”.), Aceasta nu 
însemna nicidecum dare înapoi, retragere, ci 
câştigare de timp (care lucra în favoarea Mişcării, 
cum avea să se dovedească puțin mai târziu), 
însemna repliere strategică pe poziţii pentru a nu 
face jocul adversarului care de abia aștepta 
pretexte pentru a trece de la prima fază de anihilare 
a Mişcării (izolarea fruntaşilor), la cea de-a doua, 
exterminarea în masă. 

Cei trei aleși să evadeze erau, evident, 
comandanți legionari, şi au fost nominalizați de 
Căpitan. prof. Vasile Cristescu, care să facă parte 
din conducerea Comandamentului de prigoană, 
Alecu Cantacuzino, ca să se ocupe în continuare 
de Corpul de Elită Moţa - Marin şi ec. Gh. Istrate, 
şelul Frăţiilor de Cruce pe țară, pentru conducerea 
Iraților de Cruce 

Acest plan a reuşit în parțial. În noaptea de 15/16 
iunie 1938, noaptea, în gara Braşov au reuşit să sară 
pe fereastră Vasile Cristescu şi Alecu Cantacuzino, 
Gh Istrate însă nu, În gara Braşov cei doi evadați au 
fost aşteptaţi de prof. lon Ionică, fratele 

comandantului legionar Eugen Ionică, 
întemnițat, care le-a dat două adrese unde 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


să poată locui şi să fie în siguranță până la 
reîntoarcerea lor, tot clandestină, în Bucureşti. 

Mihail Moruzov, şelul Serviciului Secret, şi-a 
dat insă imediat seama de importanța majoră a 
acestei tactici şi i-a transmis lui Horia Sima, 
personaj legionar periferic la acea vreme, dar 
informator pus în slujba lui, să acționeze exact 
invers: violenţă şi acte de forță, lansând, totodată 
falsul zvon cum că regele Carol al II-lea este un om 
laş, se intimidează şi poate fi constrâns de actele 
provocatoare şi extremiste 

Comandamentul de prigoană, condus de 
comandantul av. lon Belgea, şelul Corpului de 
Control Legionar şi şetul Corpului Răzieţi, nu a putut 
fi convins de Horia Sima (care era omul de 
legătură în teren, între Comandament şi 
legionarii liberi), să treacă la acțiuni de violență, 
contrare dispozițiilor categorice şi repetate ale 
Căpitanului de "tăcere, răbdare”, 

Refuzul lui lon Belgea de a aproba lui H. Sima 
comiterea de acte violente a dus la arestarea 
întregului Comandament de prigoană. A rămas 
"vidul". Adică nici e căpetenie legionară 
marcantă liberă, toți find arestați. La fel s-a 
întâmplat şi cu cei doi comandanți legionari evadați: 
Alecu Cantacuzino a fost aresta! în oct. 1938, şi dus 
la închisoarea de la Râmnicu Sărat, "undița” fiind 
soția lui şi verişoara mea, Florica, cu care s-a întâlnit 
ŞI care lusese urmărită de poliţie, lar prof. Vasile 
Cristescu a fost împuşcat în casa unde se ascundea, 
pe 29 ian, 1939. 


Ce a urmat se ştie: în noaptea de 21/22 sepl. 
1939 el şi cea mai mare parte din elita legionară au 
fost împuşcaţi, Alecu a fost asasina! la Râmnicu 
Sărat; alte masacre simultane au avu! loc în lagărele 
de la Miercurea Ciuc şi Vaslui şi în fiecare județ al 
țării. legionarii fiind scoşi noaptea din casele propni 
şi împuşcaţi; inutil deja să mai precizez că fără nici o 
sentință scrisă de condamnare! Apoi trupurile 
neînsufeţite ale celor asasinați au fost expuse pe 
trotuare şi au fos! aduși toţi funcţionarii, elevii şi 
profesorii lor, ca să îl scuipe şi să Îi baljocorească. 
Spre lauda lor, mai nimeni nu a făcul-o. ; 

Acelaşi lucru s-a întâmplat și în Bucureşti cu cei 
care făcuseră parte din echipa lui Miti Dumitrescu, 
dar nici aici, din cel aduşi cu forța, nu a scuipat 
nimeni, cu o singură excepție: Petru Andrei, care 
era ministrul Educaţiei!! 


- Die Şerban Milcoveanu, vă mulțumesc mult 
pentru amplul interviu pe care mi l-ați acordat. 
Multitudinea de aspecte, total necunoscute, pe care 
le reljefaţi, de fiecare dată, erudiția dvs, parantezele 
făcute ca să se îneleagă mai bine firul narațiunii, 
memoria formidabilă pe care o aveți, mai ales că 
sunteți nonagenar, mă determină să vă asemuiesc, 
într-un fel, cu Petre Ţuţea! 


- Mulţumesc mult pentru comparaţie. Este de 
datoria mea, câ! mai trăiesc, să fiu de folos celor 
care studiază Mişcarea Legionară, 


Pag.9 = 





TRICOLORUL ŞI STEMA ROMÂNIEI 


Drapelul, stindardul, steagul: un simbol profund, 
legat de existența în istorie a oricărui popor, de lupta, 
de supraviețuirea sa; stema, semnul heraldic 
suprem, reprezintă chintesența idealurilor unei 
najiuni, a gândirii şi trăirii sale, tradiţia, trecutul 
istoric. Ă 

Odată cu constituirea celor dintâi „formațiuni 
statale româneşti, apar şi primele însemne heraldice 
Culoarea de bază a steagului Moldovei era roşu, cea 
a Țării Româneşti alb-gălbui, iar cea a Transilvaniei 
albastrul azuriu. 

În perioada domniei lui Ştefan cel Mare steagul 
Moldovei era roşu, avănd capul de bour cu stea între 
coarne, flancat de soare şi lună, iar steagul Țării 
Româneşti sub domnia lui Mihai Viteazul era alb- 
gălbui, având pictat un corb ce ținea în cioc o cruce 
dublă, stând deasupra unei ramuri de ienupăr verde. 

Călăuzit de dorința de a-i uni pe toţi românii sub 
un singur stindard, Mihai Voievod, "din mila lui 
Dumnezeu domn al Țării Româneşti şi Ardealului şi a 
toată Țara Moldovei”, a alăturat pentru prima oară 
culorile de pe steagurile celor trei principate 
româneşti, pe diplomele şi a stemele pe care Mihai 
Viteazul le-a acordat după 'bătălia de la Şelimbăr, 
alăt vitejilor boieri munteni, cât şi nobililor din 
Transilvania, care i s-au alăturat. Se poate spune că 
de la Mihai Viteazul reunirea celor trei culori (roşul 


moldovenilor, galbenul muntenilor şi albastrul 
transilvânenilor) a devenit simbolul unității noastre 
naționale. 


Nesemnalat în documentele primelor trei decenii 
ale secolului al XVIiea, tricolorul reapare în timpul 
lui Matei Basarab, ales domn al Munteniei fără 
învoirea Porții, dar pe care sultanul a fost nevoit să-l 
mențină în scaun de teama puterii militare a țării, 
precum şi de teama alianței cu Transilvania, aflată, 
la rândul ei, în relaţii de bună înțelegere cu Moldova. 
Strădaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea 
diplomatică, a alianțelor, a unităţii Țărilor Române, 
unitate întreruptă prin moartea lui Mihai Viteazul, s-a 
concretizat şi in reintroducerea. tricolorului — nu ca 
steag, ci într-o formă permisă de împrejurările vremii: 
printre însemnele oficiale ale autorității domneşti se 
cunosc două documente de la Matei Basarab care 
au pecetea legată cu un şnur în culorile roşu, galben 
şi albatru. 

În perioada domniilor fanariote au apărut pentru 
prima dată imbinate pe un steag şi simbolurile 
heraldice ale celor două principate româneşti, aşa 
cum este steagul datând din vremea lui Constantin 
Ipsilanti care, pentru scrută vreme (dec. 1806 - aug 
1807), a domnit în ambele țări. 

Steagul folosit de Tudor Vladimirescu în timpul 
mişcării revoluționare din 1821 avea, pe lângă 
flamura propriu-zisă, trei grupe de ciucuri colorați în 
roşu, galben şi albastru, ansamblul lor creând 
Impresia tricolorului. Păhza, din mătase alb-gălbuie, 
avea pictată, central, Sfânta Treime, Mancată de doi 
sfinți militari (Sf. Gheorghe şi Sf. Theodor Tiron). Sub 
Sf, Treime, într-o cunună ovală din frunze de laur, 
era acvila cruciată a Țării Româneşti, iar la stânga şi 
la dreapta stemei erau scrise, cu litere chirilice, 

versurile: 

"Tot norodul românesc 

Pe Tine Te proslăvesc. 

Troiță e o ființa, 

Trimite-mi ajutorință! 

Cu puterea Ta cea mare 
ŞI în braţul Tău cel tare 
Nădejde de dreptate 
Acum să am şi eu parte”. 

Prima reunire a celor trel culori pe steag 
datează din 1834, din timpul domniei lui Al. D. Ghika. 
Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâşia roşie la 
partea superioară şi cea albastră la partea inferioară. 
Pe galben era pictată acvila cruciată, încoronată, 
ținând în gheare un buzdugan şi o spadă, 
înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar şi 
laur, iar în colțuri erau pictate acvile, 

Românii revoluționari paşoplişti din Moldova şi 
Tara Românească au arborat tricolorul: albastru, 
galben, roșu, cu benzile dispuse pe verticală, iar 
revoluționarii români din Transilvania arboraseră la 

Adunarea Naţională de la Blaj drapele 
dricolore cu benzile dispuse pe orizontală 


— Pag. 10 


Alarie 


(iniţial, tricolorul românilor ardeleni a fost albastru, 
alb, roşu, cu benzile pe orizontală, pe alb fiind scris 
cu auriu "virtus romana rediviva" - “virtutea romană 
reinviată”, dar, în decursul revoluției, treptat, toate 
drapelele românilor vor înlocui albul cu galben) 
Tricolorul a fost consfințit ca drapel naţional prin 
decretul guvernului provizoriu de la Bucureşti 

În 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru 
loan Cuza în Tara Românească şi în Moldova, 
tricolorul s-a impus definitiv ca drapel naţional, dar în 
varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare 
Primul steag din 1859 a avut fâşia albastră plasată 
Sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza 
făşia roşie a fost dispusă la partea superioară. 

Tricolorul românesc nu a suferit transformări 
majore de-a lungul istoriei; doar distribuţia culorilor 
(în ceea ce priveşte proporția şi poziția) s-a schimbat 
de-a lungul timpului. Odată cu venirea regelui Carol 
|, steagul va avea benzile dispuse pe verticală, 
pomind de la portdrapel, albastru, galben, roşu, şi 
aşa va rămâne până în ziua de azi 

De-a lungul timpului, poezii și imnuri au fost 
dedicate tricolorului românesc, remarcându-se în 
mod special imnul mobilizator compus de Ciprian 
Porumbescu, "Trei culori”. 

Preocuparea pentru o stemă reprezentativă, 
sintetică, datează la Români de la începutul sec. al 
XIX-lea, când experţii în heraldică au identificat 
stemele județelor, provinciilor, însemnele heraldice 
ale domnitorilor 

După 1859, când Țara Românească şi Moldova 
s-au unit într-un singur stat, s-au reunit şi simbolurile 
tradiționale ale Țării Româneşti (vulturul de aur 
cruciat) şi Moldovei (bourul cu stea între coame). 

După venirea lui Carol |, Comisia Naţională de 
Heraldică a propus o stemă rezultată din 
combinarea simbolurilor tradiționale ale tuturor 
provinciilor româneşti (Țara Românească, 
Moldova, Bucovina, Transilvania, Maramureş, 
Crişana, Banat şi Oltenia) cu însemnele Casei 
Regale de Hohenzollern. .... 

Acestei steme (adoptată de Guvernul 
României) i s-a adăugat în 1921, la încoronarea 
lui Ferdinand ca rege al României Reintregite, 
Coroana Regatului 
României (coroana lui 
Carol |, făcută din oţelul 
unui lun capturat la 
Plevna în timpul 4 
Războiului de fi] 
Independenţă, Carol I fiind 
cel care a ridicat Țara la 
nivel de Regat); tricolorul 












avea această stemă în mijloc şi la colțuri doi 
delfini cu cozile ridicate, dispuşi față în faţă, 
simbolizând Marea Neagră, 

Stema României Mari a fost Inlocuită în 1947, 
când, sub presiunea trupelor sovietice de ocupație, a 
fost proclamată "Republica Populară”, pentru a 
îndepărta cât mai mult din tot ce a însemnat tradiţia 
națională. 

Noua stema, de sorginte sovietică, plantată pe 
tricolorul naţional, era o simplă efigie decorativă 
întruchipând bogățiile țării: încadrate de spice de 







grâu, având ca 
fundal un răsărit 
de soare, iar în 
partea 
superioară o 
stea roşie, 
steaua 
comunistă 
În 

decembrie 1989 oamenii au rupt 
simbolul comunismului de pe steag şi s-a 
pus problema conferirii unei steme noi, 























reprezenlative, iar 
Comisia 
Heraldică, numită 
în acest scop, a 
supus 
Parlamentului 
două variante 
finale care au fost, 
în cele din urmă, 
combinate 
Rezultatul î 
constituie design- 
ul actual, adoptat 


de cele două 
Camere ale 
Parlamentului în 


1992 

Stema actuală a României are ca 
element central vulturul de aur cu cruce în cioc 
(în mod tradițional, acest vultur apare pe stema 
oraşului Curtea de Argeş. simbolizând dinastia 
Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată 
Țara Românească, provincie ce a jucat un rol 
hotărător în destinul istoric al Românilor, şi apare, de 
asemeni, pe stema tradițională a Transilvaniei), 

Vulturul, simbol al latinității şi pasăre de prim rang 
în heraldică, întruchipează curajul, hotărârea 
zborul spre marile inălţimi, puterea, grandoarea 
Scutul pe care stă este de azur, reprezentând cerul 
Vulturul ține în gheare însemnele suveranității: un 
sceptru şi o sabie; sceptru îl evocă pe Mihai 
Viteazul, primul unificator al Țărilor Române, iar 
sabia pe Ştefan cel Mare, apărătorul creştinătăţii, 
"Cavalerul lui Hristos”. 

Pe pieptul vulturului se află un blazon împărțit 
în patru cu simbolurile provinciilor istorice 
româneşti (Ţara Românească Moldova, 
Transilvania cu Maramureşul şi Crişana, Banatul şi 
Oltenia), precum şi doi delfini, amintind de litoralul 
Mării Negre 

În prima secvență se găseşte stema Țării 
Româneşti pe azur: un vultur, ținând în cioc o cruce 
de aur, însoțit de un soare de aur la dreapla şi o lună 
nouă de aur la stânga. 

În a doua secvenţă se află stema tradițională a 
Moldovei: un bour negru cu o stea între coarne, un 
trandafir cu cinci petale în partea dreaptă şi o 
semilună la stânga, ambele de argint 

AI treilea sector al stemei are stema tradițională a 
Banatului şi Olteniei: deasupra valurilor, un pod 
galben cu două arce de boltă (simbolizând podul 
peste Dunăre al impăratului roman Traian), de unde 
iese un leu de aur ținând un paloş 

In cea de a patra secțiune se află stema 
Transilvaniei cu Maramureşul şi Crişana: un scut 
împărțit în două printr-o linie îngustă, asttel 
deasupra, pe un fond de azur, se afa un vultur negru 
cu gheare de aur, ce are la dreapta un soare de aur, 
iar la stânga o semilună de argint; dedesub! se 
găsesc şapte tumuri crenelate, plasate în două 
registre: în primul patru turnuri, în al doilea trei 

Sunt, de asemenea, reprezentate teritoriile 
adiacente Mării Negre, pe fond de azur. doi delfini 
dispuși cu capul în jos 

Sunt convinsă că ar trebui să medităm mai 
serios şi la semnificaţia drapelului național şi, 
mai ales, la cea a stemei, măcar din când în când, 
atunci când avem tendința de a ne închina la 
străini şi a ne ruşina că suntem români! 


Nolte Codia 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 








e 


Carte Azi 





CORNELIU ZELEA CODREANU - "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB» 


JURĂMÂNTUL GRADELOR 

LEGIONARE 

lubiți Camarazi, 

Ori de câte ori am fost în fața unei jertfe 
legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe 
sfânta jertfă supremă a camarazilor să se 
instituiască o castă biruitoare căreia să i se 
deschidă porţile către viața afacerilor a 
loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibărilor, a 
exploatării altora. Deci au murit unii, pentru ca 
să slujească poftelor de îmbogăţire, de viată 
comodă şi desfrânare a altora! 

Să punem inima, fruntea şi trupul lui Moţa şi 
a camaradului său Marin temelie Națiunii 
Române. Fundament peste veacuri pentru 
viitoarele măriri româneşti. Să punem deci pe 
Moța şi Marin bază viitoarei elite româneşti, 
care ea, va fi chemată să facă din neamul 
acesta ceea ce: de-abia îndrăzneşte mintea 
noastră 

Voi, care reprezentați primele începuturi 
ale acestei elite, să vă legați prin jurământ, 
că vă veți comporta în aşa fel încât să fiți cu 
adevărat inceputul sănătos, de mare viitor al 
elitei române, că veţi apăra întreaga Mişcare 
Legionară ca ea să nu alunece pe căi de 
afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de 
satisfacție a ambițiilor personale sau 
poftelor de mărire omenească. 

Veţi jura că ați înțeles, că deci nu mai există 
nici un dubiu în conştiinţa dvs. că lon Moța şi 
Vasile Marin n-au făcut uriaşa lor jertfă pentru 
ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne 
îmbuibăm de bunătăţi şi să benchetuim pe 
mormântul lor. Ei n-au murit ca să biruim prin 
jertfa lor o castă de exploatatori pentru a ne 
aşeza noi în palatele acestei caste, 
Continuând exploatarea țării şi a muncii 
altora, continuând viața de afaceri, de lux, de 
destrăbălare. În cazul acesta, biata mulțime a 
românilor, prin biruința noastră, ar schimba 
numai firma exploatatorilor, iar țara stoarsă şi-ar 
încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă 
categorie de vampiri care să-i sugă sângele, 
adică noi. 

De aceea, veți jura că aţi înțeles că a fi elită 
legionară, în limbajul nostru, nu înseamnă 
Numai a lupta şi a învinge, ci înseamnă 
permanenta jertfire în slujba neamului, că ideea 
de elită este legată de ideea de jertfă, de 
trăire aspră şi severă a vieții, că unde 
incetează jertfirea de sine, acolo încetează elita 
legionară 

Vom jura deci, că vom lăsa prin legământ 
urmaşilor să vină să jure la mormântul lui 
Moţa şi Marin pe următoarele condiții 

esențiale ale elitei, pe care noi înşine jurăm: 

1; Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele 
de imbogățire materială, 

2. Să trăim o viaţă aspră şi severă cu 
alungarea luxului şi îmbuibării 

3, Să înlăturăm orice încercare a exploatării 
omului de către om, 

4, Să jertfim permanent pentru țară. 

$. Să apărăm Mişcarea Legionară cu toată 
Puterea noastră împotriva a tot ce ar putea 

s-o ducă pe căi de compromisuri sau 
Compromitere, sau otriva lot _ce_ar 
a să-i scadă măcar înalta linie morală, 

JURAĂMI 





CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


REZUMAT (VIII) 






















CELE 10 PORUNCI 
|de care să se țină 
legionarul pentru a nu 
se rătăci de pe drumul 
|său glorios 

Pentru ca să ştie toată 
lumea că noi suntem 
[legionari şi rămânem 
“|legionari până în veacul 
| | veacului. 

1. NU CREDE în nici un 
PD |fel de informaţii, de vesti, 
A de păreri despre Mişcarea 
Legionară, citite în orice 
foaie ar fi, chiar dacă pare 
Ja fi naționalistă, sau şoptite 
la ureche de agenți, sau 
[| chiar de oameni de treabă 

Legionarul nu crede 
decăt în ordinul şi cuvântul şefului său. Dacă 
acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu 
este schimbat şi că legionarul îşi merge în 
linişte drumul său înainte 

2. DĂ-ȚI SEAMA BINE pe cine ai în față. Şi 
cântăreşte-l cum trebuie şi când este un inamic 
care vrea să te însele şi când este un prieten 
prost, pe care l-a înşelat mai înainte un inamic 

3. PĂZEŞTE-TE ca de o mare nenorocire 
de omul străin care te îndeamnă să faci 
ceva. El are un interes şi voieşte sau să-şi facă 
interesul prin tine, sau să te compromită în fața 
celorlalți legionari. Legionarul acționează numai 
din ordin sau din inițiativa sa proprie. 

4. DACĂ vrea cineva să te ademenească 
sau să te cumpere,;: scuipă-l în ochi. 

Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare. 

5. FUGI de cei ce voiesc să-ți facă daruri. 
Nu primi nimic A 

6. ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te 
linguşesc şi te laudă. 

7. UNDE sunteți numai trei legionari, trăiţi ca 
frații între voi: unire, unire şi iar unire. Sacrifică 
tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele 
Şi cu tot egoismul din tine pentru această unire 
Ea, UNITATEA, ne va da biruința. Cine este 
contra unităţii, este contra biruinței legionare 

8. NU-ŢI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i 
pări. Nu şopti la ureche şi nu primi să ți se 
şoptească. 

9. NU TE SPERIA dacă nu primeşti ordine, 
veşti, răspunsuri la scrisori; sau dacă ți se 
pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua 
lucrurile în tragic, căci Dumnezeu este 
deasupra noastră şi şefii tăi cunosc drumul cel 
bun şi ştiu ce vor, 

10. ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui 
Dumnezeu, în numele morilor noştri, pentru ca 
să ne ajute să suferim toate loviturile până la 
capătul suferințelor şi până la marea înviere şi 
biruință legionară. 


ASOCIAȚIA 

„PRIETENII LEGIONARILOR” 

Am luat inițiativa de a stabili o legătură între 
cei cari n-au devenit şi nu pot deveni legionari. 

Sunt mulți care au fost cu suletul alături de 
această Mişcare, dar nu s-au putut încadra, fie 
pentru că au fost funcţionari la stat, întreprinderi 
particulare, fie pentru că au fost comercianți sau 
industriaşi  îngrădiți de multe greutăți în 
meseriile lor, fie pentu că sunt în aşa fel 


(continuare din numărul trecut) 


construiți sufleteşte încât nu s-au putut integra 
complet! în spintualitatea severă a acestei 
Mişcări. 

Totuşi, sunt o bună parte de români din 
această țară, care recunosc că tinerilor acestora 
merită să li se trimită o mână de ajutor pe 
frontul pe care ei îngheaţă luptând pentru țară. 

Noi, românii, stăm. Privim nepăsători la 
toate zvârcolirile tineretului nostru şi credem 
în toate calomniile care se aruncă asupra lui. 

O întrebare ne sfâşie inima: Fi-vom noi, 
neamul acesta, sortit numai înfrângerii? 
Oare să nu putem şi noi da lumii o mare 
biruinţă românească? 

Aceste gânduri ne-au făcut să ne orientăm 
către un fel de asociație discretă de ajutorare a 
tineretului, denumită „Prietenii Legionarilor” 

In jurul nostru avem: prieteni, indiferenți 
şi duşmani. Am considera un dezastru, dacă 
mâine, când goama biruinței va suna peste 
pământul românesc, cei care au fost prietenii 
adevărați ai neamului, ar fi să fie aruncați cu 
dispreț în lături, iar cei care ne-au vrăjmăşit sau 
au sta! indiferenți până în preajma biruinţei, ar fi 
să fie încărcați cu răsplăți nemeritate ca eroi de 
ultimă oră. Acest trist tablou ne urmăreşte de 
multă vreme. Căci dacă a doua zi după victorie 
s-ar întâmpla acest lucru, întreaga operă 
legionară s-ar sfârma. 

Nu urmărim o răzbunare, ci simţim 
necesitatea de a crea un sentiment al 
răspunderii în mijlocul acestei nații 
româneşti. Fiecare va trebui să ştie că pentru 
atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe 
lume o nație dispusă la toate părerile, la 
toate atitudinile, la toate schimbările şi la 
toate compromisurile. 


— Primim pe aceşti prieteni creştini din orice 
partid, din orice grupare, din orice categorie 
socială. Nu ne interesează nici clasa, nici 
gruparea politică din care fac parte şi în care 
pot rămăne şi pe viitor. 

— Nu primim niciodată prietenia: 

A) A celor care ne-au atacat cu mişelie sau 
au avut o atitudine vecină cu mișelia 

B) A celor ce s-au dovedit din raporturile cu 
noi sau cu alții a fi oameni fără caracter 

C) A celor ca au fost incorecți, agonisindu-si 
averi din afaceri murdare sau din însuşirea 
banului public 

Oricine deci poate intra în această lume a 
„Prietenilor legionarilor”, în afară de aceste trei 
categorii 


Condiţiuni de înscriere: 

- Prietenii legionarilor ajută pe legionari 
material şi moral, după puteri, lunar sau anual 

- Ei sunt cu totul în afara Organizației 
legionare, ale cărei legi de primire sunt cu mult 
mai severe 

- Ei nu se cunosc între ei şi nu se întrunesc 
niciodată; - Ei nu pot fi cunoscuți nici de 
legionari 

- Cea dintâi adunare a acestor oameni se va 
face în ziua Biruinţei. Atunci ei vor fi convocați 
nominal de şetul Legiunii, vor fi cunoscuți de 
legionari şi sărbătoriți de întreaga suflare. 

- Vor fi informaţi corect şi la timp ăsupra 
tuturor problemelor legionare importante. 


(final) 


Pupină realicată de Cuiul “Testitorii 4 


Pag. 11 





Corejnondentiă 


S-A MERS PREA DEPARTE (|) 


La aproape 2000 de ani de la revelația divină 
avută de Sf. loan Teologul în insula Patmos, 
Cartea Apocalipsei îşi descifrează tainele, încetul 
cu încetul. 

Capitolul 13 din Cartea Apocalipsei spune că "În 
zilele din urmă ale omenirii se va ridica o fiară care 
va stăpâni peste toată seminția, limba şi neamul. Se 
vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ... şi ea 
(fiara) îi sileşte pe toți, pe cei mici şi pe cei mari, pe 
cei bogați şi pe cei săraci, pe cei slobozi şi pe cei 
robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă 
sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau 
vinde, decât numai cel care are semnul, adică 
numele fiarei sau numărul numelui fiarei. Cine are 
pricepere să socotească numărul fiarei, căci este 
nume de om. Şi numărul ei este 666." 

"Tâlcuitorii identifică fiara apocaliptică cu 
renaşterea  atotputerniciei iudaice. Deoarece 
antihristul va veni sub numele de masiah - mesia, 
el îşi va însuşi titlul de rege al evreilor - rege al 
Israelului: HAMELEK-LE ISRA'EL'. Anume, titlul 
de "rege al Israelului”, scris în litere ebraice, dă 
numărul 666" (periodicul "Panorama Biblică”, 1893, 
pag. 298). "Coincidenţa” face că la adunarea 
organizaţiei "Ghimel mttvot” ținută la o sinagogă din 
lerusalim, a fost discutată problema restabilirii în 
Israel a monarhiei, desființată în urmă cu 2000 de 
ani, Într-un interviu acordat postului de radio local, 
reprezentantul organizaţiei, avocatul Baruh-ben-losif, 
a declarat. "Monarhia este mai bună decât orice altă 
formă de stăpânire acluală. Regele va fi ales de 
către un consiliu de înţelepţi, selectați în mod 
special, iar candidatul trebuie să se tragă din 
seminția lui David” ("Russkaia Linia ", aug. 2002). 


Astăzi, noi participăm activ sau pasiv la aceste 
evenimente istorice. 

Să trecem în revistă alte câteva "coincidențe” 
Vis ă vis de cele spuse de Sf. loan Teologul. 

"şi iată a ieşit un cal vânăt şi pe el era un 
călăreț, care se numea moartea şi era urmat de iad; 
acestuia î s-a dat stăpânire peste a patra parte de 
pământ să ucidă cu sabia, cu foametea, cu 
molima." (Apoc.6, 8). 

"Războaiele contra terorismului" sau contra 
"regimurilor nedemocrate” din lugoslavia, Afganistan 
şi Irak sunt arhicunoscute, fiind ultramediatizate. 
Următoarele țări “teroriste” sau "nedemocrate” luate 
în vizor sunt Iran şi Venezuela, de unde se mai 
poale suge puțin petrol. Aceste războaie au făcut şi 
fac zilnic zeci de victime din rândul cărora civilii 
reprezintă întotdeauna o bună parte. Foametea din 
Africa şi Coreea de Nord, nemediatizată, este reală 
şi face şi ea ravagii. SIDA, ebola, sindromul vacii 
nebune, SARS, au fost şi multe din ele sunt şi azi 
bolile care au făcut în ultimii ani sute de mii de 
victime. 

Tot în acele zile se spune că omul va ajunge la 
culmea nedreptății, a stricăciunii, tineretul va fi 
dezoțientat şi uşor influențabil în rău, făcându-se 
propagandă agresivă desfrăului şi libertinajului total, 
familiile se vor destrăma, puhoaiele de corupți atei 


Mărşăluiţi, strigoi, 
Pe trupurile noastre, 


Pe sufletele noastre. 
Gloanțe nebune 
Presăraţi pe visele noastre. 
In acest intuneric murdar 
Ne-aţi smuls ochii 
Să nu vă recunoaştem, 
Ne-aţi astupat gura 
Sg bocancii voştri 
'ătați de sânge, 
Să nu uriăm, 
In rnizerie ne-ai inghesuit - 
ŞI ne-aji acoperit cu pământ, 
Dar lacrimile celor dragi ne-au regăsit. 
Noi nu vom mai muri nicicând, 





vor aduce cu ei viitura imoralității Adevărații 
creştini se vor cunoaşte după fapte şi după 
cunoştinţele lor. 

O stranie "coincidenţă" face că se întâmplă chiar 
sub ochii noştri distrugerea sistemului de sănătate, a 
sistemului de invățământ şi a armatei care şi-a 
pierdut capacitatea de apărare a patriei de duşmanii 
noştri care există, deşi acum îşi oferă cu viclenie 
prietenia 

"S-a declanşa! ofensiva ocultă şi magică pe tot 


frontul: ocultişii de toate nuanțele, astrologi, 
vrăjitoare, yoghini, hipnotizatori, teosol], 
parapsihologi, OZN-işti,  chiromanți,  spinitişti, 
nenumăratele secle, magia tehnolronică 


reprezentând comunicarea cu spiritele damnate (prin 
intermediul tehnicii și aparaturii supersofisticate, 
ținând de domeniul ciberneticii şi al matematicii 
superioare), toţi s-au înculbat pe toată supralața 
pământului.  Toale aceste legiuni  asaltează 
încontinuu minţile şi inimile a milioane de oameni, 
inoculându-le energii necurate prin tehnici de 
modificare a conştiinţei, channeling etc, dereglându- 
le organismul prin intermediul  biocâmpurilor 
distructive, codificând, programând şi prefăcându-i 
pe bieții oameni în veritabili zombi”. (ieromonahul rus 
loachim Athonitul - "Russki Vestnic”) 

Studiul amănunțit al Bibliei arată că în zilele 
din urmă va fi instalat un regim totalitar mondial, 
având un control economic absolut asupra 
întregii eniri, precum şi un control asupra 
identificării oamenilor, bazat pe cifrul 666. 

La ora actuală, schimbul de mărfuri şi bunuri a 
fost perfectat prin-folosirea sistemului de cod barat, 
nişte linii în plan vertical cărora le corespund nişte 
cifre, care sunt citite de un ochi electronic, fiind astfel 
identificate produsele. Prima dată în lume s-a folosit 
în SUA, în 1970, iar acum este aplicat pe orice 
produs. Se numeşte UPC (Universal Product Code - 
Codul Universal de Produs). Vă sună cunoscut? 
Bineînţeles: mulți dintre dvs. îşi plătesc cablul tv la o 
firmă ce poartă acest nume-An Europa acest cod se 
mai numeşte EAN-13 

După o vreme, lumea se va obişnui cu aceste 
coduri, se va obişnui cu buletinele electronice, cu 
cipul cartelei telefonice şi cu decontările fără 
numerar. Nici nu vom concepe viața fără ele, iar 
toate acestea se întâmplă sub ochii noştri. Deja 
evenimentele se precipită. Se face tot posibilul ca noi 
să ne obişnuim cu sistemul codului barat 

Astăzi vedem codul pe sticlele de bere, mâine 
vom primi buletinele cu acest cod, având şi o bandă 
magnetică prin intermediul căreia vom fi nu numai 
identificaţi cu ajutorul scanner-ului, ca un baton de 
salam, ci totodată se vor extrage o mulțime de 
informaţi cu caracter personal, informaţii ce se vor 
acumula automat în calculatoare, fără să mai fie 
nevoie de informatori. Aceste date despre persoana 
dvs. se strâng chiar în momentul în care ciliți articolul 
de faţă, prin site-urile pe care le accesaţi pe internet 
şi mailurile pe care le tnmiteţi, prin sondajele 
aparent inolensive la care sunteţi _invilat să 
răspundeți pe acelaşi internet, prin împrumuturile 





x 


DECEMBRIE 89 





[iz 


bancare 
datoriile  peji 
care le aveli, 
prin amenzile 






pe care le 
luați, prinț 
telefonia 5 
mobilă şi fixă 
ce intră înți 
programul 
Echelon de 
ascultare a 
fiecărui 
celălean 
"Fiecare 
terminal GSM 


are un număr IMEI (Identificatorul Internaţional de 
Echipament Mobil) şi dacă testați * 4 06 4 pe 
telefonul dvs. mobil, o să vă dați cu uşurinţă seama 
că în orice momen! autorităţile pot face legătura între 
un anumit telefon şi un anumit card SIM. Practic, 
dacă se ştie că persoana "X” are în posesie telefonul 
cu nr. IMEI "y”, prezența acestui telefon este astfel 
identificată automat pe teritoriul unei anumite celule 
GSM, principiu pe care se bazează şi serviciul 
"afişare informaţii celulă”. Pe aria de acoperire a 
oricărei antene GSM un telefon este localizat 
imediat, iar localizarea poate fi făcută până la nivelul 
unei case sau al unui apartament" (Valentin Manoliu 
- „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este 
afectată România de gigantica conspirație 
internaţională a Noii Ordini Mondiale”) 

În-orice clipă informaţiile cu caracter personal sau 
cele referitoare la afaceri vor putea fi sustrase şi 
puse la dispoziția unor structuri totalitare, 

Controlul economic total va pregăti instaurarea 
antihristului. Fără un puternic sistem economic, 
care să-i permită să cucerească întreaga lume, 
fără să-i aibă ca ostateci pe majoritatea 
oamenilor, antihristul nu va veni, deoarece nu va 
putea să conducă lumea, 

Poate acum înțelegeți de ce s-a furat toată 
economia românească şi de ce țara întreagă a fost 
dată plocon străinilor. Aţi ghicit, există un plan pe 
care majoritatea secăturilor politice de la noi îl 
vealizează fără ca măcar să ştie! 

După 1989 in posturile cheie din economia 
noastră 'au fost selectați şi propulsați cei mai proşti, 
corupți şi şantajabili indivizi, pentru a pune pe butuci 
economia românească 

Imediat după aceea a apărut zâna cea bună, 
Uniunea Europeană, care ne-a şoplit că noi suntem 
incompetenți şi că trebuie să se ocupe ea de situație 
Este vorba de afaceri uriaşe, finanțe, împrumuturi 
bancare şi datorii imense ce nu mai po! fi plătite. 

Toate acestea vor duce la sclavia țărilor, rând 
pe rând, față de o mână de oameni, la început, iar 
aceştia vor avea un singur "şef. 

(continuare în numărul viitor) 





Dar voi, ce ne-ați ucis, 
Voi aţi murit de-atunci, 
Să mă ierţi, măicuţă dragă, 
Căci, nici în astă seară 
Nu vin acasă 
Sunt plecat departe, 
Sunt tot pe drum, 
Dar nu sunt singur, mamă 
Ne-am înfrățit murind 
În noaptea de decembrie, 
Ne-am legat cu ființa de Hristos. 
Şi nu mi-e frică, nu mi-e frig. 






Pa912 CUVANTUL LEGIONAR Februarie 2008 


ZIG - ZAG 





SUCEAVA 

Suceava, reşedinţa județului cu acelaşi nume, nu 
se poate vizita într-o singură zi, Este un municipiu cu 
foarte multe obiective de prim rang, locul unde 















































8% 
voievodul Petru | Muşat(1374-1392) a stabilit în 
1388 capitala Moldovei 


Petru Muşat a zidit CETATEA SUCEVEI şi a 
bătut primele monede din Moldova 


pa 


Alexandru cel Bun (1400-1432) a adus 
completări cetății zidite de unchiul său. În vremea lui, 
Suceava ajunsese un renumit centru comercial şi 
punc! de vamă. Atunci s-au construit numeroase 
curți domneşti şi case boiereşti 

Evident că Ştefan cel Mare şi-a adus şi el 


contribuția la cetate, construind ziduri groase de 4 m, * 


întărite cu 7 bastioane semicilindrice, rotunjite, 

Zidurile cetăţii, cărora le-a dat foc în 1675 
domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino, din ordinul 
turcilor, folosind cantităţi mari de praf de puşcă, 
impresionează şi astăzi 

Au fost refăcute ca să fie cât:-mai aproape de 
originale, adică de cele realizate de Ştefan cel Mare 

In toată 
lunga ei istorie 
Cetatea nu a 


putut fi 
niciodată 

cucerită de 
câtre turci, în 
ciuda avariilor 


pe care aceștia | 
le-au pricinuit în 


timpul celor 
două mari 
invazii, din 1476 
Şi 1483 

o altă 
cetate din 
Suceava, mai 


puţin 


SCHEIA —Bisonica 


cunoscută 
monument de arheologie. 





ate din pag. 4) 
însă, este CETATEA SCHEIA, un 


Ctitorul ei este tot Petru ! Muşat; ea pare să fie 


cea mai veche cetate de piatră din epoca feudală, 


cută până acum în Moldova. 


Astăzi este în ruină: i se mai 
văd bazele fundației care 
susținea zidurile groase de 2,5- 
3m 

Cea de-a treia cetate din 





Suceava este ZAMCA, mai 
nouă însă, ridicată în sec. al 
XVII-lea j 


A fost ocupată şi transformată 
în fort de către regele polon lon 
Sobieski în timpul campaniei din 
1690-1691 


Suceava are un mare număr 
de biserici, de aceea mă voi 
limita să le enumăr, fără a întra 









fiind ridicată în deceniul 1380-1390. 

Aici au fost depuse moaştele Sf. IOAN CEL 
NOU, aduse de la Cetatea Albă de către Alexandru 
cel Bun, în 1402. 

Biserica a fost restaurată la sfârşitul sec. al XIX- 
lea de către arhitectul austriac Romstărter. 

BISERICA DOMNEASCĂ are hramul Sf. 
Dumitru; este ctitoria lui Petru Rareş, construită între 
1534-1535; impresionantul turn al clopotniţei a fost 
construit de ginerele său, Alexandru Lăpuşneanu, în 
1561 

Biserica „Învierea Domnului”, zidită în 1552 de 
Elena Doamna, văduva lui Petru Rareş, Biserica 
„Sf. lon Botezătorul”, zisă a Coconilor, zidită în 
1643 de Vasile Lupu; Biserica „Sf. Nicolae”, 
ctitorită în 1611 de Const. Movilă, şi Biserica 
„Armenească” construită în- 1512 de către 
negustorul Azvurduş, trebuie, de asemenea, vizitate 








Deşi subiectul articolului îl constituie mănăstirile, 
nu pol să nu spun câteva cuvinte şi despre STUPCA 
(tot din jud. Suceava), locul unde se află Casa 
Memorială a celebrului şi neintrecutului compozitor 
şi violonist naţionalist bucovinean CIPRIAN 
PORUMBESCU (1853 — 1883); in apropierea Casei 
Memonale se află şi un Muzeu impozant şi loarte 
bine amenajat, cu mobilă şi fotografii de epocă, 


Cetatea ZAMCA 





prea mult în amănunte 
Cea mai cunoscută este Biserica „Sf. Gheorghe 
Nou”, MITROPOLIA NOUĂ. În 1514 voievodul 
Bogdan al III-lea a început construirea ei şi a fost 
terminată de Ștefăniță Vodă în 1522. Pictura 
exterioară datează din timpul lui Petru Rareş şi se 
aseamănă cu cea de la Humor şi Moldovița 
BISERICA MIRĂUȚI, ctitorită de domnitorul Petru 
| Muşat, este cea mai veche biserică din Suceava, 




















CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


dedicat memoriei lui, cu fundal sonor din creațiile 
genialului compozitor. 

Ciprian Porumbescu a absolvit Conservatorul 
din Viena şi a studiat Teologia la Cernăuţi; a fost 
dirijor al corului Societății culturale naționaliste 
"Arboroasa" din Cernăuţi şi al Societății studențești 
"România Jună" din Viena (formată din studenţii 
români care studiau la Viena). Tot la Viena Ciprian 
Porumbescu va scoate 20 de piese corale reunite în 
"Colecţiune de cântece sociale pentru studenții 
români”: "Cântecul  gintei latine” "Cântecul 
Tricolorului” — “Trei culori” şi "Imnul Unini” — "Pe-al 
nostru steag" ş.a., muzica acestui din urmă cântec 
este folosită [i c 
astăzi de către 
Albania pentruf 
imnul ei je 
naţional! 

Premieră 
operetei sale, 
"Crai Nov”, 
compusă pe 
textul piesei lui 
Vasile 
Alecsandri, a 
avut loc în sala festivă a Gimnaziului Românesc din 
Braşov (astăzi Colegiul Naţional „Andrei Șaguna”), şi 
a repurta! un succes imens 

Arestat şi închis pentru activitatea sa de 
rodeşteptare a sentimentului național la Români, 
în timpul detenției a continuat să compună, printre 
lucrările sale numărându-se "Rapsodia română 
pentru orchestră”, "Baladă pentru vioară şi pian”, şi 
numeroase lucrări corale: "Inimă de român”, "Horă”, 
“Gaudeamus igitur”, "Odă  ostaşilor români”, 
"Seranadă”, "Noapte de primăvară”, "La malurile 
Prutului”, "Altarul Mănăstini Putna”, precum şi 
muzică religioasă pentru coruri bărbătești: “Cântările 
Sfintei Liturghii în do major”, "Tatăl nostru”, 
“Condacul Maicii Domnului" ş. a. 























(continuare în nun ) 


irul viitor, 


Pag. 13 


Diverse 
ORAŞUL BĂLȚI, REVISTA „PĂMÂNT SOVETIC” 
ŞI KATYN-ul ARMATEI ROMÂNE 


Cu totul întâmplător, cercetând cu puține zile în 
urmă fişierele de la Biblioteca Academiei Române, 
am găsit, în sectorul rezervat ziarelor, titlul unei 
publicaţii care m-a făcut să o solicit şi să o cercetez 

Este vorba de „PĂMÂNT SOVETIC” (sic!) care a 
apărut în oraşul basarabean Bălți, în anul 1940, în 
luna iulie, la numai câteva zile de la invadarea 
teritoriului dintre Nistru şi Prut de către hoardele 
armatei roşii. 


Poetul basarabean Mateevici ne-a lăsat în anul 
1916 o bijuterie de poezie patriotică, pe care o ştim 
cu toții, intitulată sugestiv „Limba noastră”. 

Ziarele şi revistele care au apărut în perioada 
interbelică aveau o înaltă ținută — să amintesc 
doar de „Viața Basarabiei” scoasă de Pantelimon 
Halipa şi „Din trecutul nostru” de eruditul cunoscător 
al istoriei Moldovei, Gheorghe Bezveconni, de 
cotidianul „Raza” de la Chişinău, de revista literară 
„Bugeacul” apărută la Ismail şi chiar de puzderiile de 
publicații şcolare, scrise şi ele într-o limbă impecabilă 
de tânăra generație şi dascălii lor, care îşi aveau 
„redacțiile” în toate liceele, cele mai reprezentative, 
de la Cetatea Albă, din sud, până la Hotin, în nord. 
Era o viață culturală intensă, exista în capitala 
Basarabiei un Teatru Naţional şi un post de radio, în 
Chişinău exista o libertate deplină de exprimare şi 
pentru minoritari, aceştia aveau cotidienele şi 
revistele lor scrise în limba maternă: idiş, rusă, 
ucraineană şi chiar germană 


Ziarul din Bălți „PĂMÂNT SOVETIC se situează 
însă la antipodul celei mai elementare cunoştinţe a 
limbii_române, dar, atenţie! nu_este_vorba_de_o 

SPOT 











XXW aniversare 
le Reyolunei Mnoctiabri 


ze ro + ici vera sollallstă a Industriei 
Za mau vural! zahăr din Unlunea R. 5-5. 
= 








să întâmpinăm _cu_noi 
biruinţi a XXIll aniversare 
a Revolutiei din Octiabri 


Zavodu de zahăr întră în între- 
șerea soțialistă a industriei de 
zahăr din Uniunea R. S.S. 


| umuata de 12 octiatri, co 
lectivu munsitorilor, aluibişilor, 
i imlur din 


















Pentru talăptulirea, planului 
următoarele  înda-| 
1, De a nu ave işi d 

i u i 
ivodului pentru 
ea, ainu fatal 
trio decadă. 





= it după 
sur 











di chezăsie at tn ri at aa a DARE 
iei om afine laloiz  <) Coloritul I 
2 mu anal misi de | 
i; gecrnizov Ziar, N iert Că dual 
Slavizare a limbii noastre, ci de o batjocorire a ei 
datorită ignoranţilor şi  semianalfabeţilor care 
Iscăleau micile lor ştiri. Nu mai vorbesc de conţinut, 
totul era în frunte cu lozinca „hel-rup” cu întreceri 
socialiste, depăşiri de plan grelate pe o propagandă 
comunistă rudimentară menită ă spele" 
crelerele de conştiinţa şi tradițiile seculare ale 
populaţiei majoritare româneşti care exista în 

judeţul Bai. 


Pag. 14 











CUVÂNTUL LEGIONAR 


Lingviştii noştri de astăzi vorbesc de pocirea 
limbii româneşti, cauzată de rusificarea ei dar, aşa 
cum am mai spus mai sus, nu este vorba de aşa 
ceva şi o voi exemplifica, fără a face însă comentarii, 
făcând însă haz de necaz. 

Ziarul „PĂMÂNT SOVETIC" nr, 85, mari 15 
octiobri (!) 1940, are sus pe partea stângă tocita 
lozincă „Proletari din toate țările, uniți-văT, iar prețu 
(!) era de 5 copeişi (1). Articolele scurte, total 
neinteligibile pentru a fi deci comentate, au titluri ca 
„Inaintea întâii (n. n. !) recrutări în noile şcolr şi este, 
de fapt, un apel pe care însă îl reproduc; 

„Setăşeni (!) care mântuie (!) şcolile de meserii, 
pe drum de şer (!) şi şcolile de invățământ de fabrică 
zăvod(?!), se folosesc de amânări(!) în Armata 
Roşi(!) şi în Floti Militari Maritim (!) pân (!) la 
mântuirea (!) termenului îndatoritor de muncă (!) în 
întreprinderile de stat". 

Mutilarea limbii româneşti face să-ţi pui capul la 
contribuție, să gândeşii ce a vrut să se spună în 
acest text, să zici apoi „Evrika” şi să tragi concluzia 
firească că tineretul nu se înghesuia să se înroleze 
în „Armata Roşi” şi "Floti Militari Maritim” necesară a 
aerul şi apa imperialismului sovietic în planurile sale 
expansioniste de invadare a Europei 

Alte titluri care stârnesc zâmbete: „Să 
întâmpinăm cu noi biruinţi a XXIII haniversări (!) a 
Rivoluţi (!) din Octiobri (!)” şi „Zavodi (!) de zahăr 
intră în «intreşerea» soțialislă (!) a indusiniei de 
zahăr din Uniunea RSS(!)”, „Răspundem la 
chemarea strigăt (!) al munşitorilor (!) din Moscov şi 
Tiraspol”, „Seminar de aghitatori (!) la Slobozia”, 
„Mânţănita (!) supreajelor (!) semănalu «merje 

“1ghine»”, „Un declod (?) antirelighios 
(17, „Spectacolii (!) şercului (!) 
dramatic de  sineactualitate (!) 
artistică”. 

Mă opresc aici cu enunțarea 
şi & emit! & |autorii acestor ştiri — nu articole, dat 
n 4 ișikib|fiind totala lor incapacitate de a le 

sa uta pe 
iz ze | redacta şi felul în care maltratau hărtia 
iza = [cu penița - adică nume "neaoş 
jiiz a ze | româneşti”: Munder, Ratau, W. Roll, 

Zenon Riaboşapca, B. Braunştein, 
Fihman, Pristov, Babin, Bernatov, Weisman, 
Sodeschi,.. 

Dar să răsfoim şi nr. 89 de joi 24 aprili (!) la un 
preţ însă dublu, 10 copeişi (!). iar titluri cu anumite 
cuvinte pe care nu le poți înțelege deoarece nu 
figurează în nici un dicţionar; „Buidjetu (!) RSS 
Moldoveneşti”, „Înştiinţare informativă pentru oricini 
(!)”, „Noi sporuri (!) la zavoda (!) di (!) bere”, „Soarta 
relujiaţilor (!) franțuji (!)”, „Biroul de spasvi (!) care a 
«cântat 40 de cântece(!)»”, „Sovetse şi norodnise (!) 
semnate de alți buni «rumâni», ca Zaidelman, 
Sculchin, Zinucov sau Crajnoski”... 

Intenţionez să vă fac să rădeţi şi prin exemplele 
de mai jos pe teme de politică externă: „Primirea lui 
Ciano de către Ghiller (ha-ha), „Alegătorii (!) 
americani. țin cu Ruzvelt (ha-ha!) şi „Tuderas — 
premier ministru Greţiei (ha-ha). 

În orice limbă de pe glob se respectă ad literam 
numele proprii, de la Tutankamon şi Hamurabi din 
antichitate, până la personalitățile istorice ale 
vremurilor noastre ca Hiller şi Roosevelt, dar la Bălţi 
„redactorii” au „metamortozat” voit aceste nume, fără 
nici o noimă. 


E: titlurilor, nu înainte de a aminti şi de 


Am avut ocazia să vizitez oraşul BĂLȚI, pentru 
prima şi ultima oară, în anul 1975, fiind înscris, prin 
ACR, la o excursie timp de o săplămână, pe 
itinerarul CERNĂUȚI — BĂLȚI - ORHEI - CHIȘINĂU 

Oraşul BĂLȚI, cu centrul său format numai din 
blocuri cenuşii mi s-a părut trist, cu magazine care 
elalau numai mărturi iefține şi de calitate inferioară, 
dar era destul de animat, vorbindu-se cu precădere 
româneşte, 

De altfel, şi comunele prin care am trecut aveau 
nume pur româneşti; amintesc doar de câteva: 
Corneşti, Făleşti, Glodeni, Râşcani sau Sângerei. 

Drumurile erau bune dar din motive „strategice” 
panourile de la marginea şoselelor indicau numai 


direcția către comune şi nicidecum, ceea ce este 
esențial, distanța dintre localități. Puteai astiel să 
mergi 5, 20 sau chiar 50 km, „bâjbâind” până să 
ajungi la destinaţia propusă, ca la sfârşitul războiului 
când, din oraşele din vestul țării (Arad, Timişoara, 
Oradea), erau indicatoare având doar o săgeată pe 
care scria „spre Berlin”!... 

Oamenii, amabili şi prietenoşi, s-au bucurat că 
afh conversat cu ei. 

Am văzut in zona centrală ceva ce văzusem, 
cu o zi sau două înainte, la Cernăuţi: frumoasele 
catedrale româneşti fuseseră transformate în 
muzee atee. 

Cea de la Bălți, una dintre cele mai frumoase şi 
impresionante edificii bisericeşti ortodoxe române, 
fusese construită în anul 1938. Era în stil 
brâncovenesc, cu o clopotniță în afara clădirii, 
zidurile şi turlele fiind de culoare albăstruie. 

Crucile de pe turiele bisericii şi a clopotniţei 
fuseseră tăiate, pereţii pe care erau pictați sfinții 
fuseseră scrijeliţi, în vitrinele de sticlă erau expuse 
cărţi antireligioase, afişe şi caricaturi josnice la 
adresa preoțimii 

Nimeni nu se afla înăuntrul „muzeului”, iar ghidul, 
din lipsă totală de activitate, mânca pe trepte 
semințe de floarea soarelui 

La poartă, o femeie mai în vârstă mi-a spus să 
mă duc la unica biserică „care lucrează” (adică este 
deschisă pentru credincioşi), 

Şi iată-mă la biserica respectivă, curată și bine 
întreţinută. 

Pe placa de marmură de la intrare stătea scrisă 
istoria ei, de la înființare şi până în anul 1942, când 
se preciza că a fost refăcută din temelie de către 
mareşalul lon Antonescu 

Preotul bisericii, un octogenar, aflând că un 
credincios de la Bucureşti a venit la Bălți ca să se 
roage la unica biserică de aici, s-a bucura! mul! şi a 
evocat pe larg trecutul şi prezentul Bălților. 

Preo!ul învățase la Liceul de băieți „Ion Creangă” 
din. oraşul ce număra pe atunci 13-14.000 de 
oameni; existau licee teoretice şi comerciale, şcoli 
normale şi industriale, 20 de şcoli primare, dar şi 
două licee evreieşti, de băieți şi fete, precum şi două 
Şcoli evreieşti. La o populaţie relativ mică existau o 
catedrală şi şase biserici ortodoxe, câte o biserică 
catolică, armenească, lipovenească şi baptistă şi mai 
multe sinagogi. Ruşi nu prea existau, erau în schimb 
nu mai puţin de patru săli de teatru, două 
cinematograte, patru societăți corale, un cămin 
cultural al Fundaţiei Regale, patru biblioteci - din 
care una evreiască şi un ziar, „Glasul Moldovei! 

In vara anului 1941, în retragere, ruşii au 
incendiat oraşul, după ce mai înainte mii de 
familii de români înstăriți datorită hărniciel lor, au 
fost mutați cu forța, noaptea, în inima Siberiei. 

Jale şi ruine, cu acestea au întâmpinat românii de 
pe malurile Răutului (râu care trecea prin Bălţi) pe 
soldaţii români, stând în genunchi, cu pâine şi sare 

După ocuparea de către Armata Română 
oraşul a început să se reclădească, biserica a fost 
refăcută din temelie, iar mai tărziu, la reocuparea de 
către ruşi, enoriaşii s-au opus autorităților sovietice 
când au vrut să şteargă de pe placă numele lui lon 
Antonescu, deoarece, pe bună dreptate, l-au 
considerat un ctitor al bisericii lor. 

Dar din discuția cu preotul bisericii am mai reținut 
un aspect: la reocuparea oraşului Bălți de către 
trupele sovietice în martie 1944, s-a înființat la 
marginea localităţii, pe o luncă mocirloasă a râului 
Răulu, un imens lagăr unde erau internaţi câteva 
zeci de mii de prizonieri români şi nemți. 
Asprimea vremil, lipsa hranei şi a asistenței sanitare 
au făcut ca aproape toți cei închişi in dosul gardurilor 

de sârmă ghimpată să moară pe capete, dar foarte 
mulţi au fost împuşcaţi de gardieni 

Puţini au scăpat cu viață, adevărate schelete 
umane puse apoi la muncă în minele de cărbuni 
de dincolo de Munţii Urali, cei mai mulţi fiind apoi 
înhumați în gropi comune în pământul islazului 

Mi-am amintit de această relatare sumbră 
preotului din Bălți mai deunăzi, citind 


Februarie 2008 





scrisoarea ierodiaconului Nicodim Şchiopu 

din Bălţi (Basarabia), adresată călugărilor 

români de la Sfântul Munte Athos, 

scrisoare publicată de curând într-un ziar din 
Chişinău. 

O publicăm şi.noi întrucât considerăm că este un 
document de prim plan: 

Această scrisoare ar trebui publicată de 
toate ziarele şi tradusă în toate limbile, adusă la 
cunoştinţa întregii lumi, căci sunt morții noştri 
căzuți pentru țară şi Neam, lără altă vină decât că 
erau soldați români ce şi-au făcut datoria, dar 
asasinați mişeleşte de „eliberatorii ruşi” 

Şi despre această crimă aflăm abia acum, 
căci, ca şi în cazul asasinatelor de la Katyn, rușii 
au încercat până azi să o ascundă, în ciuda tuturor 
evidențelor. 

România, deşi a dus un război drept de 
eliberare a teritoriului invadat de agresorii 
sovietici în urma pactului dintre Stalin şi Hitler, iar 
mai apoi a fost considerată a patra țară în ce 
priveşte efortul şi contribuția militară la zdrobirea 
Germanlei, a fost tratată drept țară învinsă; de 
aceea, în ciurda crimelor armatei roşii, în optica lor 
nu avem dreptul nici să ne cinstim morţii 

Adevărul nu poate fi ascuns însă la infinit, el 
iese la iveală mai devreme sau mai târziu 

În anul 1944, la năvala hoardelor ruseşti care 
au ocupat Basarabia, armata roşie a făcut zeci de 
mii de prizonieri militari. În oraşul Bălți au fost 
concentrați cca. 50.000 de militari ai Armatei 
Române, care ținuseră piept hoardelor dezlânțuite. 
Din cei cincizeci de mii, 80 la sută erau români, iar 
ceilalți erau aprox. 5000 germani, 2000 unguri, iar 
restul cehi şi polonezi. 


În nord-estul orașului, unde curgea râul Răut şi 
se formează mlaştini, KGB-ul a găsit locul cel mai 
nimerit să amplaseze lagărul, înconjurat de garduri 
înalte, cu sârmă ghimpată. 

Chinurile acestor prizonieri erau de neinchipuit; 
foamea era flagelul numărul unu, însoțit de lipsa de 
igienă, bolile, frigul şi umezeala produceau decese 
fără număr. 

Din acel lagăr unii mai curajoşi au încercat să 
evadeze, dar au fost mitraliați. 

Totuşi au mai fost şi fugari scăpaţi, pe care nu i-a 
mai găsit nimeni decăt atunci când s-au făcut singuri 
cunoscuţi, după destrămarea Uniunii Sovietice. 

Informații despre crimele petrecute în acest 
lagăr s-au publicat în „Curierul de nord" din 
oraşul Bălți, săptămânal al Basarabiei de Nord. 
Ziarul mai apare şi acum, dar ştrangulat şi amenințat 
de către cei care urăsc tot ce este românesc 

Din declarațiile celor evadați, s-au stabilit 
crimele KGB-ului săvârşite la Bălți. 

Toi cei aproape cincizeci de mii de prizonieri 
au fost împuşcaţi în ceafă de militării KGB-ului şi 
aruncați în şanţuri mocirloase, pe care tot ei le- 
au săpat la ordin (exemplul tipic al asasinilor 
KGB- işti, intocmai ca şi cazul Katyn-ului, unde 
diferă numai numărul celor asasinați) 

Îndată ce au fost date în vileag cele întâmplate, 
s-au făcut sondaje în mlaştini, în anii 1991 - 1992. 
Rezultatele au fost cutremurătoare: nici hărlețele, 
nici lopețile nu au putut fi utilizate din cauza 
mulțimii scheletelor şi osemintelor răspândite în 
aceste mocirle. 

Inimile indurerate ale bunilor români, ale 
evlavioşilor creştini şi ale celor de la săptămânalul 
„Curierul de Nord" i-au împins pe aceştia să facă o 


»xk 


Cancuri 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMANEŞTI 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariției 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: "Din ce se întreține Mişcarea 


Legionară?" a fost dat de Vali Ghineţ din Giurgiu, 30 de ani, 


care a câştigat cartea "Însemnări de pe front' - Neculai Totu (avocat, comandant legionar al Bunei 
Vestiri, luptător împotriva bolşevismului pe frontul spaniol, alături de lon Moța şi Vasile Marin, decorat de gen 


Franco, asasinat în masacrul antilegionar din noaptea de 21/22 sept. 1939) 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Mişcarea Legionară s-a întreținut întotdeauna şi 
se va întreține EXCLUSIV din: cotizațiile 
membrilor, donații ale suplimentare ale 
legionarilor, donații ale simpatizanților, vânzarea 
revistei şi a cărţilor legionare etc. Deci din 
RESURSE PROPRII 

“Un şef care admite finanțarea mişcării sale 
din_afara organizatiei, este ca şi omul care-şi 
invaţă organismul să trăiască din medicamente. 
n măsura în care administrezi unui organism 
medicamente, in aceeaşi măsură il condamni să nu 
mai reacționeze singur. Şi mai mult, în momentul în 
care i-ai ridicat medicamentele, moare. E la discreția 
farmacistului! Tot asttel o mişcare este la discreția 
Celor care o finanţează. Aceştia ar putea, la un 
Moment da! să inceteze finanțarea şi mişcarea, 
Neinvățată a trăi prin sine, moare.”; 

”.. sfătulesc pe oricine conduce o mişcare 
bazată ănătate, să retuze orice tentativă de 
finanțare, dacă voleşte să nu-şi omoare mişcarea. 
nlru că o mişcare este astfel constituită incât să 
producă singură din credința şi jertla membrilor ei, 
Exaci atât cât i trebuie pentru ca să poată trăi şi să 
Se poată dezvolta, Î 
tru o normală şi sănătoasă dezvoltare, o 
Mișcare nu are drept să consume decât atât cât 


o 





poate produce ea, şi nu poate produce decât în 
măsura capacității de credință şi deci de jertfă a 
membrilor ei. 

Nu produce suficient? 

Nu vă stă deschisă calea finanțării, ci aceea a 
intensificării credinței. E chiar un indiciu: a nu 
produce suficient este o dovadă a puținătății 
credinţei 

Nu produce nimic? 

Organizația e moartă sau se va prăbuşi în curând. 
Lipsită de credință, ea va fi învinsă de cei ce o au” 

(Corneliu Zelea Codreanu — "Pentru legionari”, 
cap. "Probleme de ordin matenar) 

Întotdeauna legionarii s-au întreținut cu bani 
puțini şi mult suflet. 

"O mişcare, ca şi un om de altfel, poate avea 
nevoie, uneori, de o cantitate mare de bani. Se poate 
împrumuta, pentru ca să plătească cu timpul 

Deci, domnilor şefi de mişcări (vorbesc pentru cei 
ce vor veni după noi), să respingeți pe binevoitori 
care se vor oferi să vă finanteze mişcarea, 
bineînțeles, dacă vor mai fi în viitor de aceştia” 
(Comeliu Zelea Godreanu - "Pentru legionari”) 

Mişcarea Legionară nu acceptă 
“sponsorizări”, cl doar DONAȚII, pentru că: 


piramidă de oase şi cranii, care au 
strânse pe un loc care 
aşternut o mare cantitate de pământ 
bătătorit şi s-a ridicat în un 
deluşor mai înalt, o movilă în trepte, tot din țărână, 
iar pe partea ei de sus s-a aşezat o 
lemn sculptat a fost darul credincioşilor din 
Raâşcani, din apropierea Bălţilor. Pe data de 
1992, această troiță a fost sfințită 
Preasfinţitul Petru de Bălţi. cu sobor de 
monahi, la care sfințire au participat mii de 
credincioşi români şi autoritățile orăşeneşti. 

Atunci, prin cuvânt solemn, rostit de ierodiaconul 
Nicodim Şchiopu, s-a lansat apelul ca pe acel loc să 
se construiască o biserică sau o Mănăstire a 
Oaselor, pentru ca zi şi noapte preacuvioşi monahi şi 
cucernici preoți să pomenească sufletele celor 
cincizeci de mii de martiri nevinovați. ucişi mişeleşte 
de câtre militarii sovietici 

Din cauza lipsei de fonduri, Biserica Oaselor a 
rămas numai în proiect, un plan făcut de arhitecți 
inimoşi 

Oare de ce nu se vorbeşte nimic de acest 
genocid impotriva poporului român? 

De ce nu se stabileşte adevărul în privința 
masacrelor făcute impotriva neamului nostru? 
Căci şi aceste crime monstruoase nu sunt 
aliceva decăt tot holocaust, trecut însă sub 
tăcere. Oare nici chiar morții nu sunt toți egali în 
fața lui Dumnezeu?” 

Aici se încheie cutremurătoarea scrisoare a 
ierodiaconului Nicodim Şchiopu 


Emilian SA 








“Toți acei ce au posibiltăţi de finanțare şi 
finanţează, sunt banchenii evrei, marii bogătaşi evrei, 
marii cerealişti evrei, marii industriaşi evrei, mani 
comercianți evrei. Ei finanţează partidele politice 
pentru a extermina pe români în țara lor. 

Oameni cu dare de mână, oameni bogaţi, până la 
limita bunei cuviințe, vor fi. Ei nu vor avea posibilități 
de finantare, ci vor putea numai să ajute, din prinosul 
lor, o mişcare. Această obligație de a ajuta, de a-şi 
ajuta neamul în grele momente, o au toţi românii 
şi vor avea-o în veacul veacurilor. for 
este şi va fi bine primit totdeauna.” (Corneliu Zelea 
Codreanu - "Pentru legionar”) 


N. RED.: Această întrebare a fost provocală de 
afirmația unor "tovarăşi" că vânzarea revistei noastre 
şi a materialelor de propagandă legionară ar 
reprezenta o sursă de venituri şi că ar fi neconformă 
cu principiile legionare! 

Având în vedere că am enumerat sursele 
legionare de venituri, se poate uşor trage concluzia 
că ar fi imposibil să edităm mai departe revista şi alte 
materiale dacă acestea ar fi distribuite gratuit. Ideea 
că aceste cheltuieli ar trebui făcule din banii 
personali ar trebui asociată cu ideea că unii dintre noi 
ar fi bancheri, ceea ce nu este real. 


ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: Care sunt cărțile legionare cele mai importante, care trebuie citite pentru a cunoaşte Mişcarea? 
PREMIU: "Roza vânturilor” — Nae Ionescu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


Pag. 15 = 















Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de judeţ ale ţării 
(precum şi în alte localități). 





ABONAMENTE PENTRU ANUL 2008: 


- pentru Bucureşti şi provincie: 40 RON (400.000 lei vechi) / an; 





ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICOLAE BADEA (secretar redacție) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL V39, AP. 37 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 












- pentru Europa: 50 RON (500.000 lei vechi) / an; pentru America, Australia, Canada: 100 RON (1 milion lei vechi) / an 
În aceste prețuri sunt incluse: costul revistei, contravaloarea taxei poştale, plicurite etc 
Pentru orice informație în legătură cu abonamentul puteți lua legătura cu secretarul de redacție (adresa de abonamente de 


mai sus). 






























Sergiu Cernat - laşi: Iluminismul: 
mişcare ideologică şi culturală, care s- 
a manifestat pe parcursul sec. XVIII, al 
cărui scop a fost să pună raţiunea în 
centrul tuturor lucrurilor (împotriva lui 
Dumnezeu). lluminiştii erau mai mult 
scriitori decât filosofi: Voltaire, 
Montesquieu, Rousseau. Scrierile lui 
Voltaire sunt indreptate împotriva 
inechităților sociale şi "intoleranţei 
religioase”; a criticat Biserica, militând 
pentru libertatea cuvântului, a gândirii, & 
considerând că relele societăţii pot fi 
îndreptate prin alianța între monarhi şi î 
filosofi (transformarea statului creştin 
de până atunci în statul ateu). Voltaire & 
este  teorelicianul  despotismului 
luminat. Montesquieu critică, de 
asemeni,  "intoleranța religioasă”, 
instituțiile culturale şi de stat, 
teoretizând principiul separării 
puterilor în stat. Jean-Jacques . 
Rousseau considera sursa inegalităţi şi a relelor în societate ca fiind 
proprietatea privată, milita pentru participarea tuturor cetățenilor la viața politică. 
"Enciclopedia", 35 de volume, publicată de Denis Diderot şi d'Alembert, conţine 
ideile revoluționare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate şi toleranţă, 
egalitatea între oameni. Forma ideologică a iluminismului, prin critică la adres- 
vechiului regim, a pregătit, pe plan ideologic, marile răsturnări cauzate de 
Revoluţia franceză. 

Stela Diaconu - Sf. Gheorghe: Dan Puric, născut la 12 febr. 1959, actor la 
Teatrul Naţional din Bucureşti, a absolvit IATC-ul în clasa prof. univ. dr. Dem 
Rădulescu, este actor, regizor şi scenarist, şi a jucat atât în teatru, cât şi în film 
Spectacolele sale — “Toujours l'amour”, "Made in Romania”, "Costumele”, "Don 
Quijote” - au cutreiera! lumea. Roluri principale: "O scrisoare pierdută”, "Slugă la 
doi stăpâni” (Carlo Goldoni), "A douăsprezecea noapte” (Shakespeare) ş.a.; în 
film a jucat rolul principal în coproducția româno-sârbă "Tinerețe frântă”, precum 
şi în filme pentru Televiziunea din Lausanne. Are programul său, mărturisit în 
toate emisiunile, "să revitalizăm națiunea română”, spune că "mătură poteca 
spre Biserică”, dă mereu citate din Nae Ionescu, Eliade, Ţuţea, crede în 
Dumnezeu şi în elite, consideră că nu e nevole doar de talent, ci şi de conştiinţă, 
pe don Quijote îl caracterizează “ultimul suspin creştin al Occidentului”; 
spectacolele sale se joacă de ani de zile cu sala arhiplină. Cam asta ştiu eu 
despre Dan Puric... 

Tudor Velea - Piteşti: Deşi are doar 12 steluțe pe steag, UE este compusă 
din 27 de țări. Statele fondatoare — în 1958 - erau în număr de şase; Belgia, 
Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Țările de Jos. Apoi s-au adăugat, succesiv: 
Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Portugalia, Spania, Austria, 
Finlanda, Suedia, iar recent: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, 
Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria; anul trecut au intrat în această Uniune şi 
România şi Bulgaria. UE, o entitate politică, socială şi economică, este 
considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între federație şi 
confederație. (O federaţie este un stat format dintr-un număr de state care au 
transferat o mare parte din suveranitatea lor unei nol entități, supraordonată 
acestora, numită guverm central - "federal". Într-o federaţie, statutul de 
autoguvernare al statelor componente este stabilit prin Constituţie şi nu poate fi 
schimbat prin hotărărea unilaterală a guvernului central. Statele membre nu au 






Periodic editat de 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 










Relații 
cu publicul: 


"ACȚIUNEA ROM, 
Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 
(zona Circului — inters. eu Ştefan ce! Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 322 3832 sau 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2008 


drept de secesiune unilaterală, iar 
domenii precum politica externă țin strict 
de competențele federale. Cele mai 
cunoscute federaţii din zilele noastre sunt: 
Australia, Brazilia, Canada, Germania 
India, Rusia şi Statele Unite ale Americii 
În schimb, confederaţia este o uniune de 
state independente sau de unități 
teritoriale autonome, înființată pe baza 
unui acord internațional, prin care se 
determină condiţiile de asociere a statelor 
şi de funcţionare a acestora.) 

Mie Anghelescu - Ploieşti: Cabala 
reprezintă interpretarea dată de iudaism 
Vechiului Testament; cu alte cuvinte, 
j termenul desemnează doctrina iudaică 
din Evul Mediu, bazată pe această 
interpretare, apărută, probabil, încă din 
timpul captivității babiloniene şi transmisă 
printr-un şir de inițiați, şi care interpreta 
Biblia în sens ocult, recurgând la 

= simbolismul numerelor și literelor, uneori 
şi la practici magice. La cealaltă întrebare a dvs.. vă pot răspunde că 
Nabucodonosor a domnit între anii 605-562 î. Hr., i-a învins pe egipteni, a anexat 
Siria la regatul Babilonului şi a cucerit ludeea în 587 î. Hr. iar un an mai târziu a 
cucerit şi lerusalimul, a distrus Templul şi zidurile de apărare deportat multi 
evrei în Babilon. A reconstruit regatul Babilon, acesta devenind un mare imperiu 
prin cuceririle teritoriale: Asiria, Siria, Fenicia şi ludeea. 

Octavian Gâştescu - Bucureşti: Sunteţi bine informat în legătură cu 
diversele adrese la care au locuit — atenție, vremelnic — unele personalități 
legionare, dar nu se pot pune plăcuțe comemorative pe casele respective, aşa 
cum sugeraţi, din cauză că aceste case aparțin acum unor persoane care nu au 
nici o legătură cu Mişcarea şi, mai mult, sunt speriate de persecuțiile îndurate de 
rudele lor care au fost legionare sau doar simpalizante. 

Adrian Coman - Buşteni: Pax Romana, pacea romană, asociată 
personalității impăratului şi strălucirii Romei Eterne, a fost o realitate istorică, un 
mod stabil de organizare a vieții sociale, un sistem de ordine intemațională, şi a 
devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spații 
geo-politice largi. Imperiul Roman s-a bazat şi pe o puternică „clasă mijlocie“ 
alcătuită din: negustori, comercianți, funcţionari, proprietari agricoli mici şi 
mijlocii, numărul sclavilor a scăzut considerabil, dar a sporit cel al fermierilor şi 
coloniilor, alte elemente de susţinere a Imperiului prin contribuţii fiscale, de 
muncă şi militare. Ca şi Imperiul, Pax Romana era considerată un concept politic 
caracterizat de universalitate, a cărui valoare depăşea frontierele propriu-zise ale 
statului roman. Prin romanizarea unor popoare italice, celtice, tracice, ilire s-a 
obţinut o combinaţie etno-culturală în Imperiu (cu excepția Orientului), proces cu 
urmări decisive în apariția popoarelor romanice moderne. Imperiul de Apus şi în 
cele din urmă căpeteniile lor s-au substituit autorităţii imperiale, Roma rămânând 
totuşi o capitală a creştinătăţii şi un izvor de autoritate religios-politică 

Claudiu Riza - Craiova: Mi-au plăcut toate poeziile trimise de dvs. şi m-am 
hotărât, din lipsă de spațiu, la una, care mi-a atras atenția în mod deosebit. Sper 
ca în numărul viitor să mai public una, poezia "Lacrimi" (observați tematica pe 


care o prefer). 
VWoolita Codrin 








NĂ” 





ISSN 1583-9311 










920039 


- În fiecare Vineri, orele 15-19 








0745 074493 


JIMI