Cuvantul Legionar nr. 113, decembrie 2012

“Dacă ver Dăcea acejiia, /adebele vor Jipa. 
(4 Pang după Lica 19 4 
A 


m CUVANTUL 
“* LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul IX, Nr. 113, DECEMBRIE 2012 Apare la SFAR IL lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor ef: Nicoleta Codrin 


N: 


A % 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor ar. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 0212425471 sau 0745074493 


ș e-mail: _cuvantul- le gionarG G zelea- codreanu. com; SITE: www. zelea-codreanu. com 


CUPRINS: 
Slualirate Viktor şi Victor EZeneray de dude Paşi pe amintiri (VI) 
Tradiţia "Tâncăbești” Pocumeni Războiul din Răsărit 


iudei O nouă diversiune:  * 


Manevre iudaice la zi 
Primăvara arabă? 


Parte fepuonară Cazul Horia Sima (|!) Sfuretualitale Nibilismul (X) 
Carecuri, Pusta Pedactiei 


Editorial: 1907 ŞI "BOIER" FISCHER 


Luna aceasta s-au împlinit 105 ani 
de la răscoala țărănească din 1907, 
În vâltoarea stârnită de alegerile din 
9 decembrie uitasem de eveniment, 
uitasem de scârba nemărginită pe care 
am simțit-o de fiecare dată când am fost 
în situația de a constata enorma 
minciună care ni s-a livrat în legătură însuşit acuzaţia: de pe poziții oficiale şi 
cu răscoala, d 4 era Să au legiferat interdicția de a-ţi exprima 
Sintagma pe care o folosesc la A 3 i C si 3 propria opinie! 
adresa regimului care s-a instaurat după i de Dar să ne întoarcem în istorie, la 
1944 in România de către ludeo- prima intervenție a "Apusului” în viața, 
bolşevismul rusesc, aceea de ludeo- soarta şi "treburile interne” ale 
comunism, îşi dovedeşte încă odată p României, 
justificarea când faci cunoştinţă cu "Domnitorul Carol insista asupra 
minciunile care ne sunt oferite "laj 
pachet” în "cazul 1907”. 
Poate că primul lucru la care te 
gândeşti, prima întrebare pe care ţi-o 
pui, ar fi de ce se falsifică atât de 
grosolan Istoria, în folosul cui, de ce 
istoricii români se simt obligați să 
împroaşte cu noroi propriul popor, 
evitând cu ostentație să se apropie 
măcar de adevăr când ar trebui "să 
arate cu degetul” urmările catastrofale 
ale invaziei ludalce în România? 
La ce mă refer apropos de 
"improşcarea cu norol": se practică de 
vreo 20 de ani "o politică” filo-evreiască 
având ca obiect, drept "cal de bătaie”, 
comportamentul românilor în general, 
exprimat prin numitul holocaust”, 
acuzarea poporului român ca flindi 
autorul unul genocid anti-evrelesc cifrat 
la suma astronomică de 400.000 de 


Papi pi vacanță Să râdem cu Păstorel 


Crăciun legionar 


victime. Pentru a susține aceasta "teză", 
atenţie, nu s-au produs niciodată nici un 
fel de dovezi!! Este pur şi simplu 
revoltător să fii obligat să accepți 
acuzația pentru simplul motiv că diverse 
râme (era să scriu iarăşi "javre', 
amintind de credinciosul câine) şi-au 


pericolului ce-l reprezenta pentru 
sănătatea publică aglomerarea celor 
300.000 de evrei care infestează (care 
infestează, care infestează!) Moldova, 
la laşi mai cu seamă unde - la o 
populație de 80.000 de suflete — sunt 
aproape 50.000.” 

lată cum se pronunță domnitorul 
Carol |, făuritorul primilor paşi hotărâtori 
în transformarea României într-un” stat 
modern care de-abia peste zece ani va 
primi statutul de regat (Pacea de la 
Berlin din 1878, după Războiul de 


Independenţă din i 
Coabeana 


CUVANTUL LEGIONAR DECEMBRIE. 202 sed 


1907 ŞI “BOIER” FISCHER 


3 "În timpul şederii mele în acest oraş am 
Văzut o casă care servea drept azil la 600 din 
aceşti vagabonzi, înghesuiți câte 12-15 suflete 
în fiecare cameră...” - am încheiat citatul! 

Pe bună dreptate poți comenta:: “săracii 
evrei!”, dar suntem şi noi oameni (spre mirarea | 
evreilor) şi spunem: “săracii români”! 

Păi cum? Păi simplu: noi am suportat, noi 
am hrănit, noi am fost obligați să acceptăm 
această invazie distrugătoare, pedeapsa lui 
Dumnezeu pentru multele noastre păcate! 

Hai să râdem sau "să ne dăm pumnii, cu 
ciocanul în cap”! Citez: 

"Interesul internaţional față de situaţia 
evreilor în România este scos în relief, printre 
altele (printre altele, printre altele), şi de numirea 


drept consul al Statelor Unite ale Americii. la 
Bucureşti a lui Benjamin Franklin Peixotto, a cărui 
misiune a fost mai mult umanitară decât 
diplomatică. . ...conferința internațională de la 
Bruxelles (22), octombrie 1872, prima întrunire 
evreiască consacrată obținerii drepturilor civice şi 
politice în favoarea populației evreieşti din 
România...!” 

Dacă aş afirma că Statele Unite încă din 
secolul 19 era "preş” în fața intereselor evreieşti i 
fără argumente, ar fi destui români care să 
gândească despre mine că "sunt lovit” de anti- 
evreism. 

Râsul dracului: nici nu se acceptase 
existența României ca regat şi politica internă 


a României primea “sugestii” (a se citi "şantaj, [5 


ameninţări directe”) de la trimisul Americii, 
“diplomatul” Gitenstein! Că îl chema Benjamin 
Peixotto... putea să îl cheme şi ”/unescu”, tot 
evreu era. 

Te întrebi dacă de la 1870 "Departamentul de 
Stat” (Ministerul de Externe american) era controlat 
de evrei, astăzi ce cantități de ştiucă umplută se 
consumă în vestita instituție?? 

Nu mă pot opri să citez din cea mai autorizată 
istorie: “În preajma şi în timpul Războiului de 
Independență (1877, pentru înşelatele generaţii "post 
decembriste”) şi a Congresului de la Berlin, în timp 
ce oamenii politici români se străduiau să asigure 
integritatea teritorială a ţării şi recunoaşterea 
independenței de către puterile garante, cercurile 
evreieşti, efectuând o propagandă contrarie, 
(efectuau o propagandă contrarie "asigurării 
integrității şi recunoaşterii independenţei României”) 
căutau să convingă puterile europene asupra 
necesității de a se efectua presiuni asupra României 
pentru a o determina să acorde drepturi politice 
evreilor (a se citi "încetățenirea sutelor de mii de 
năvălitori”), condiție pentru recunoaşterea 
“internaţională a independenței! | 

Trebuie să fii idiot sau trebuie să facem noi pe 
idioții (şi o facem), ca să te gândeşti că politica 
antinațională şi anticreştină a forurilor evreieşti a 
suferit vreo schimbare care să aibă în vedere 
interesele României şi a românilor! 

România a fost condamnată la moartel O 
spune M. Kogălniceanu, ministru de Externe în 
timpul evenimentelor respective; citez: "După 
întoarcerea de la Berlin m-am gândit să găsesc o 
soluție satisfăcătoare pentru Puteri (cu referire la 
puterile care se străduiau să ne nenorocească) care 
să nu fie însă o condamnare la moarte pentru 
sărmana noastră țară, şi nu am găsit nimic." - închei 
citatul. O spune Kogălniceanu la 1878 şi toate 
evenimentele care urmează până astăzi confirmă 
prevederile omului politic cu statuie încă 
nedărâmată! 

Ce se petrece în perioada de după Pacea de la 
Berlin din 1878: invazia evreilor plecaţi cu "traista în 
băț” din Galiţia se desăvârşeşte, "infestând” - după 
părerea regelui Carol | ! - "sărmana noastră țară” (în 
aprecierea lui Mihail Kogălniceanu, cum spuneam 
puţin mai sus). 

De aici înainte soarta noastră este pecetluită. Ce 
ruşi, ce austro-ungari, ce turci (până mai ieri): "floare 
la ureche”! 

Ce consemnează "Istoria Românilor” editată de 
Academia Română? 

Considerente savante despre economia 
României în contextul unui nivel retrograd de 


abordare a problemei agrare, a "problemei ţărăneşti”! 
Coincidenţă, nepomenită nici ca atare, că intervine 
ceva nou în relațiile dintre moşier şi masa de țărani: 
ARENDAŞUL (în majoritatea cazurilor, evreu). 

Nu vrem să acredităm ideea că până atunci, 
până la apariția noului intermediar între proprietarii 
marilor moşii şi țăranul cu un statut nu prea departe 
de o dependență totală de “stăpân”, situaţia ar fi fost 
acceptabilă. Se trăia greu, în. condiții greu de 
suportat- şi de aoceptat.; Când însă apare încă o 
"verigă" total străină de orice legătură 
sufletească cu țăranul, care “profesează” o 
religie a urii şi disprețului față de cei de care 
dispune ca un stăpân total insensibil la suferințele 
“slugilor”, lucrurile iau o întorsătură dramatică. 

Conştienţa că trebuie să "stoarcă” până la ultima 
picătură de energie "angajații", că viaţa lor nu are nici 
o valoare pentru arendaş, că "după el, potopul”, 
trezeşte în bietul țăran român sentimente care 
depăşesc instinctul de conservare (ca să nu amintim 
de firea blândă şi concesivă a acestuia). 

O istorie marcată: de laşitatea şi oportunismul 
autorilor ne aruncă trecutul în derizoriu. 

Citez: "... răscoala de la 1907 a fost mai mult 
decât o răscoală țărănească de proporţii” (şi acum 
urmează diversiunea perfectă) “provocată de 
rânduieli economice sau de incapacitatea claselor 
conducătoare de a găsi problemei agrare rezolvări 
sociale şi politice în acord cu spiritul veacului” - 
închei citatul. 

Deci totul pleacă de la "incapacitatea claselor 
conducătoare”, deci Mochi Fischer, satrapul 
stăpânind 350.000 de hectare (în arendă), 
stăpânul unui teritoriu imens, denumit în 
vorbirea “ curentă  ”Fischer-land”, incluzând 
localitatea "Flămânzi”, epicentrul cutremurului 
social 1907, nici usturoi nu a mâncat...] 

În Istoria editată de Academie "boierul" Fischer 
este administratorul imensului teritoriu şi atât, fără 
alte comentarii. 

La emisiunea T.V. "Antena 3” i se ia un interviu 
unui urmaş al unuia dintre participanții direcți la 
răscoală şi acesta declară că bunelul i-a spus că 
<<nu mai puteam suporta exploatarea la care ne 
supusese "boierul Fischer”I>> 

fel de boier şi de a unte tră î 
discuţie; faptul vazia evreiască a riului 
naţional a avut urmări catastrofale de la începutul 
începutului nu se pomeneşte. 

Mai mult decât atât, ne scuzăm şi găsim explicații 
pentru orice, numai "să cântăm în strună” evrellor - 
citez; "deoarece în Moldova ținta atacurilor au fost 
arendaşii, cârciumarii şi oamenii lor — evrei în 


majoritatea lor — s-a acreditat aserțiunea Potriy, 
“| căreia mişcările țăranilor ar fi avut un careul 
antisemit. Curând însă, pe măsură ce mişcările er 
au extins, s-a constatat că țăranii nu făceay Să 
un fel de distincție între naționalitatea boie 
a arendaşilor." - închei citatul. 
Atâta prostie te lasă "cu gura că 


rilor ŞI 


Scatăr, 


A bineînțeles că pe țăran aproape că îl durea în coț 


ce neam de neom (era să zic "de om”) îi ia 
de la gură (de fapt mămăliga). 

Bineînțeles că lătrăul care are acces la 
importanta lucrare trebuie să sărute o ciubotă 
plină de noroiul galițian chiar dacă atunci când îşi 
declară în "Istoria Românilor” actul de Supunere 
în fața intereselor iudaice; se face a nu observa 
că astăzi ciubota-icoană a  oportunismului 
degradant este plină de sângele masacrelor din 
Basarabia anilor 1940-1950 şi că a călcaţ în 
picioare 1.115.000 de români creştini între 1944. 
1964, dintre care 500.000 au murit. 

Cu o grijă demnă de comportamentul nedemn 
şi înjositor care îi este propriu, ține să precizeze 
"pentru posteritate” că nişte bandiți naţionalişti "au 
acreditat aserțiunea potrivit căreia mişcările 
| țăranilor ar fi avut un caracter antisemit”; bine, de 
acord cu "țăranii aceia”, dar tu_nu faci nici o 
legătură _între_invazia_iudaică şi disperarea a 


zeci sau sute de ml de țăran! 

ți poți închipui că răsculații nu făceau nici o 
legătură între naționalitatea lui Fischer şi 
comportamentul lui criminal? 

În cor cu hienele, "românii, un neam de idioţi"?! 

Despre "cârciumarii” pe care îi aminteşti nu 
ai "nimic de declarat?” 

Dacă îi aminteşti, totuşi, de ce nu spui câteva 
cuvinte despre rolul cârciumarului evreu în 
lumea satului românesc al timpului şi despre 
băuturile contrafăcute, adevărate otrăvuri, 
despre degradarea fizică a ţăranului (ca să nu 
vorbim de tot cortegiul de umilințe aferente)? 

Nu pomeneşti de practica "complementară" în 
sensul relaţiei dintre foamea înjositoare şi apelul la 
poşirca otrăvitoare, favorizând, o dată în plus, 
dependența de arendaşul evreul 

"Şi ce nu erau şi arendaşi români?” 

Erau, dar, coincidența dracului, "epicentrul" 
seismului a fost pe "Fischer-land”!! 

Pentru imbecili - căci scriem şi pentru ei - care ar 
fi “trimiterea” la actualitate? 

Am mai pomenit, cu ani în urmă, de relaţia mea 
de amiciție, total întâmplătoare, cu muncitori 
români plecați "din greşeală” în Israel ca să 
câştige o pâine în construcții. Tratamentul Ia care 
au fost supuşi a fost de domeniul ficţiunii: cazaţi în 
"barăci" de tablă, fără vreo instalație care să 
atenueze temperatura de cuptor, li se lua 
paşaportul ca să nu poată "dezerta”, munceau o 
lună două fără să li se achite salariul, după care 
erau "dați afară” sub diverse pretexte. Patronii 
inventau tot felul de "clauze" ca să le taie din salarii - 
şi tot ansamblul de măsuri menite să calce în 
picioare demnitatea umană. 

Atenţie, vorbim de anii 901 Ce făceau în 1880 
probabil întrecea orice închipuire; am spus 
“probabil”, dar total improbabil ca paşnicul, supusul 
țăran român să recurgă la “răscoală” dacă nu "i-ar fi 
ajuns cuțitul la os”. 

Pentru acelaşi sau aceiaşi imbecili: "Bine, dar 
anii 90 mai sunt în actualitate?” 

DA, bomboneilor: dacă în secolul XXI devil 
cobalul experimentării. situațiilor-limită, dacă. între 
două "şuturi” primite de la aceeaşi cizmă de care 
“vorbeam, ne facem "profesiune de credință” să o 
prezentăm ca pe un element necesar, benefic 
vieții noastre, obligația de ”a_aminti românilor 
"de unde Ii se trage” (deci de unde 'ni se trage”) 
nu maj este istorie, este durere: de ieri, DE AZI 

NEI 

n încheiere nu pot să nu fac următoarea 
remarcă: după două sau trei generații de la răscoală 
din 1907, ce a reuşit permanenta manipulare; 
neobosita manipulare iudaică să "il bage în caP 
strănepotului din  Flămânzi: vinovat ast 
“boierul”, nu evreul Fischer de tragedia țăranulu 


român al anilor respectivi! Culmea: noi trebuie să 
şi credem! 


Pâinea 


Pe9:2 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


DI. Ponta, pe care l-am 
votat în disperare de cauză, 
dispus fiind să fac orice ca 
să scap şi să scăpăm de 
ciuma portocalie, era gata 
să-şi înceapă marşul 
triumfal printr-o trădare 
fățişă a interesului național 
- ca apreciere generalizată, trădarea opțiunilor 
explicite sau implicite ale electoratului, dezamăgind 
pe "lon şi Gheorghe! 

Pentru un soldat hârşit în zeci de ani în 
observarea atentă a comportamentelor, felul în care 
Ponta a recepționat mitocănia decidenților din 
Uniunea Europeană, fără măcar o silabă care să ne 
dea speranţa că ar avea sânge în instalaţie apropos 
de lins ciubote, i-a făcut pe mulţi români să îi caute 
calități de mare diplomat. 

A trebuit să ne întrebăm mult mai devreme decât 
ne închipuiam dacă aceste calități sunt folosite în 
beneficiul naţional sau în ideea de a prezenta 
puternicilor vremii, ca pe o carte de vizită, 
disponibilitatea lui de executant al pretențiilor 
înjositoare ale Apusului iudaizat? 

Hai "să punem punct pe i”: unul dintre 
dezideratele electoratului român în contextul 
unei evidente treziri a spiritului național, a fost 
obținerea unui "scor” în alegeri care să excludă 
participarea U.D.M.R. de la guvernare. 

Trebuie să şi explicăm această poziție, ca să nu 
fie nici un fel de dubii: să lăsăm deoparte 
amabilitățile care de fapt sunt numai scuze pentru 
comportamentul nostru "lasă-mă să te las”. Trebuie 
să înțelegem o dată pentru totdeauna că în relaţiile 
cu minoritățile -cât de cât semnificative de pe 
teritoriul naţional, nu au loc sentimente izvorâte 
dintr-un creştinism prost înțeles. 

Dacă "portul de sabie” şi “scosul de sabie” 
reprezintă undeva în subconştientul nostru un păcat 
major, dar dacă nu folosim mesajul cristic ca o scuză 


arenei noastre, va trebui să înțelegem ideea că în 


fața lui Dumnezeu păcatele făcute pentru 
supravieţuire, ca om şi ca nație, vor găsi iertare! 

Să înţelegem de aici că trebuie să tratăm pe 
vecinul lanoş ca pe un duşman? Nă refer la 
vecinul de pe stradă, nu la cel de la graniţă. 

Mă voi purta întotdeauna la fel de corect față de 
el, "în oglindă” cu comportamentul lui; este bine 
educat, respectă mai abitir ca vecinul lon regulile 
convieţuirii pe aceeaşi stradă, cum precizam mai 
sus, dar, când vine vorba de naționalitatea lui, mă 
priveşte cu o doză oarecare de condescendență şi 
gândul îi zboară pentru o secundă la Ardealul "lui"! 

Rusul se gândeşte o secundă sau o viață la 
Moldova lui până la Carpaţi, bulgarul cu mai mult 
de patru clase primare vrea Dobrogea, sârbul se 
gândeşte că există de fapt un singur Banat şi 
acela este sârbesc; să ne gândim că ungurul este 
împăcat cu o Transilvanie a românilor?! 

Bine, şi atunci ce fac? 

Îi sparg geamurile lui lanoş? 

Nu, votez, încrezător că va urma o perioadă de 
câțiva anl în care şantajul profesat de conducătorii 
minorității maghiare nu va mai apăsa pe umerii 
minorității române din judeţele ştiute. 

Reuşim să facem "o majoritate” indiscutabilă, 
neamenințată de nici un fel de jocuri politice 
ulterioare, şi Ponta ce face? Se gândeşte să uite 
opțiunile electoratului! Să ne gândim că am nimerit 
"din lac în puț”? : 

Să începem cu "presele”: A 

- Presa română (7?) se strecoară cu îndemânare 
printre jaloanele slalomului special iudeo-democratic 
şi creează impresia că este handicapată. Presa 
românească nu observă că prietenii din "pustă” 
ne acuză de extremism în persoana lui Crin 
Antonescu care a avut "nesăbuința” să declare că îşi 
doreşte "o Românie puternică”! 

- Cotidianul budapestan "Nepszava” declară 
dezideratul exprimat ca o "escaladare a 
extremismului”, concomitent cu fondarea “Comisiei 
pentru Apărarea Drepturilor Maghiarilor — din 

Bihor”, sub "umbrela" "Partidului Popular 
Maghiar din Transilvania” care, -prin vocea 


S/lualtate 


VIKTOR ŞI VICTOR 


autorizată a lui Laszlo Tokes, declară: "Partidul 
Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel 
de program de descentralizare, de regionalizare, 
care conduce la un sistem federalist în România”, 

Cotidianul de limbă maghiară din Bucureşti 
(oricum numele nu contează) "informează cititorii 
dar şi pe ataşații ambasadelor care monitorizează 
presa ori redactează rapoartele diplomatice, că 
respectiva Comisie (de la Bihor) ar fi, chipurile, 
motivată de acțiuni antimaghiare care au avut loc 
în mod repetat în ultima perioadă, respectiv de 
"manifestări agresive”. 

Bineînţeles, minciuni ordinare dar care scot în 
evidență comportamentul duşmănos al ungurilor şi 
bineînțeles că dacă cineva ar invoca drept justificare 
faptul că VIKTOR DE LA BUDAPESTA nu 
coordonează toate acțiunile 'antiromâneşti, ar putea 
să fie acuzat de prostie. 

Răspunsul la terfelirea permanentă a imaginii 
României îl dă VICTOR DE LA BUCUREŞTI: se 
gândeşte să coopteze la guvernare U.D.M.R.! 

n acelaşi cotidian maghiar din Bucureşti suntem 
avertizaţi de faptul că “activitatea Comisiei va. fi 
sprijinită de specialişti voluntari”!! 

Specialişti în ce?! Specialişti de unde?? 

Aurel | Rogojan de la cotidianul.ro apreciază că 
este vorba despre “specialişti în conceperea şi 
lansarea de diversiuni drept pretexte ale acţiunilor 
extremiştilor unguri care au depus jurământ să 
sfărâme unitatea şi indivizibilitatea _ teritorială a 
României”! 

În percepţia autorităţilor maghiare, românii sunt 
idioţi? Crin Antonescu escaladează extremismul?! 

Cancelariile europene, ostile! 

Citate de genul: “politica de asimilare a 
maghiarimii din România se continuă de 92 de ani 
încoace” (Tokes), "noi dorim o Românie federală, 
o Transilvanie regională, un partium autonom" şi 
"maghiari, nu vă amestecați cu românii!” (manifestul 
de la Baia Mare, care, surprinzător (??) nu stârneşte 
nici o reacție a "Federației Comunităţilor” apropos de 
mesajul rasist), “autonomia, singura soluție de 
compromis, o vom obține” (declaraţia 
ambasadorului Ungariei la Bucureşti. 

Mesaje în limba maghiară pe internet exprimând 
din anonimat ce gândeşte unul sau altul dintre 
maghiari, sună astfel: ”Ocupanțţi români, cărați- 
vă/”; mesaje .care cheamă la eliberarea Ardealului 
cu arma în mână şi videoclipuri cu tineri în uniforme 
ale "Gărzii Maghiare” care se antrenează în acest 
scop în tabăra tineretului maghiar de la Borzont, jud. 
Harghita”, tabără sponsorizată de patru ani de 
Consiliul Județean! 

Viktor Orban se declară preocupat de riscul 
apariției unor "tendințe  naționaliste”!! Atâta 
neruşinare nu mai găseşti decât la campionii 
naționalismului mondial, evreii. 

Naționalismul maghiar şi cel evreiesc nu sunt 
periculoase, spre deosebire de celelalte, cât de 
firave manifestări, care '"trebuie înăbuşite în 
faşă”?l "Oribilul” naționalism al lui Crin Antonescu 
trebuie sancționat drastic, iar copreşedintele U.S.L., 
Victor, poartă pamperşi de câte ori trebuie să facă "o 
judecată” în legătură cu minoritatea maghiară. 

Te întrebi, total nedumerit, de ce naționalismul 
maghiar este acceptat de golemul iudaic, de ce 
nu face crize de nervi ca atunci când cineva doreşte 
"o Românie puternică"? 

Răspunsul este conținut în întrebare: având un 
duşman comun, evreii şi ungurii s-au trezit ca din 
senin în aceeaşi tabărăl! "Mănăstire într-un picior, 
ghici, ciupercă, ce-i?!” 

Ungurul are nevoie de o Românie incapabilă 
de absolut orice formă de reacţie şi evreul 
pândeşte momentul "decesului" ca să ia în 
stăpânire "Vechiul Regat”. 

Escaladarea ___ acţiunilor şi manifestărilor 
antiromâneşti îngrijorează orice român capabil să 
scoată nasul din blidul cu fasole; acesta este unul 
din sensurile majore ale alegerilor parlamentare. 

O să îm! răspundă (mici şanse!) un băiat aproape 
deştept că am vrut să îl mazilim pe Băsescu, acesta 
fiind "sensul major” al rezultatului scrutinului, fără să 
observe (aproape deştept) că, de fapt, preşedintele 


este artizanul 
dezastrelor politicii 
externe, în legătură 
cu un minim de 
demnitate națională! 

În fiecare an la 
Budapesta are loc 


"Conferința Rezistenței 
Ungare” cu participarea politicienilor români de 
etnie maghiară; este uşor de înțeles că la aceste 


conferințe se  complotează împotriva statelor 
deţinând teritorii făcând parte în 1920 din "Ungaria 
Mare”. Pe politicienii aceştia, îmbuibaţi bine de 20 de 
ani în guvernările anterioare, vroia Victor de la 
Bucureşti să îi coopteze la guvernare! 

Potrivit N.T.|. VIKTOR a declarat că "susține pe 
patrioţii români care cooperează cu minoritatea 
maghiară”. 

VICTOR este patriot român? 

Mai mult ca sigur! De asta I-a votat tot românul; 

Cooperează cu minoritatea maghiară? Se 
gândeşte! 

Va fi răsplătit pentru asta, conform promisiunilor 
lui VIKTOR? Ştim cu toţii că lobbyul maghiar este 
foarte puternic şi în Europa, şi în Statele Unite. 

Să ne gândim că Victor a început deja manevrele 
pentru consolidarea unei "domnii" de lungă durată, 
nesocotind opţiunea electoratului? 

Nu aş vrea să cred că aşa ceva ar fi posibil; M-aş 
strânge de gât singur, ca pițigoiul! 


Dacă trebuie, mai putem explica poziția noastră 
făcând pentru un moment abstracţie de conflictul de 
secole între drepturile. românilor şi pretențiile 
ungurilor. 

Conducătorii minorității maghiare - îmi pare rău 
să 6 spun - spre cinstea lor, nu fac nici un fel de 


xn 


compromisuri cu titlul de "comportare diplomatică 


sau "politica, arta compromisului”; acest 
comportament ferm le-a adus “puncte” în 
confruntarea cu "Constituţia" României şi cu 


guvernanţii români de după "90". 

În acelaşi timp, privind lucrurile de pe poziția 
intereselor româneşti, este normal să pui problema 
fără politeţuri inutile şi chiar ruşinoase. 

Dacă cineva "te scuipă în ochi” şi tu declari cu 
seninătate că sunt picături de ploaie din senin, nu îţi 
rămâne ca alternativă acceptabilă decât să te declari 
învins, ori poporul român nu a votat atât de categoric 
pentru un guvern fără U.D.M.R. ca să îl declare 
VICTORAŞ învins! 

Că ordinele lui VIKTOR sunt executate de 
ungurime fără să îşi permită interpretări cu miros de 
diplomaţie, nu este nici o îndoială; că "nişte unii” 
luptă să îţi smulgă un sfert din teritoriul naţional, o 
declară chiar ei, mai mult sau mai puțin direct, dar 
fără dubii. 

Că la referendumul de suspendare a lui 
Băsescu, VIKTOR a dat ordin în favoarea 
preşedintelui, că hotărâtor la Curtea Constituţională 
a României a fost votul magistratului maghiar aflat 
acolo tocmai pentru că, făcând parte din guvern, a - 
trebuit respectat un anumit algoritm, a subliniat 
poziția ungurimii în totală contradicție cu voința 
naţiunii române (după cutumele iudeo-democrației). 

Că vecinul de pe strada mea, IANOŞ, respectă 
cu strictețe - dacă nu cu ostentaţie - punctele de 
vedere ale grupului de minoritari din care face parte, 
îl face cinste; fiind un oarecare, îşi cunoaşte mai bine 
rolul în viața publică decât VICTOR, dispus la 
compromis, dând ca ofrandă viața mea şi a ta. 

Să nu pierdem din vedere jocurile din culise: se 
ştie deja că a avut loc o întâlnire secretă Antonescu 
- Ponta - Băsescu de la care Băsescu a rămas cu "o 
hârtie” pe care a dus-o la Bruxelles şi o tot vâra în 
ochii şefilor de acolo, după care, imediat, 
ambasadorul  Gitenstein declară la proxima 
conferință de presă că VICTOR este capabil să 
apere şi să perpetueze viața democratică a societății 
româneşti. 

Deocamdată atât; "amin şi un pahar cu vin!” 
"Sărbători fericite"? Oare? 


Wioadar Felea- Godeanu 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 P2%2 


șI generație la alta de călăi securiști. 
îi ge Sr se declarau după anii 90 fără opțiuni politice i 
i slăvind pe Dumnezeu, au venit să se întâlneasejl! 
puțini, poate o sută, poate mai mulți - cu vechii cam ra | 
| de închisoare sau păstrători ai unor idealuri comune Fă 
| aceştia îi vedeam eu la Tâncăbeşti, în felul acesta î 

am. 

| VoAo primul meu "Tâncăbeşti” nu am văzu 
organizare: un preot făcea slujba de pomenire, în mia? 
i feţelor împietrite, în mijlocul unui respect şi a unei bă 
i cuviințe parcă izvorâte din marile tăceri. ale celule 
înghețate şi întunecoase. Mulţi dintre noi, prezenţi acolo, “ 
țini ani în urmă, să apucăm momenţuj în 


Au trecut ani mulți, nu mai ştiu câţi; îmi amintesc de | 
prima participare, nu mai ştiu cine organiza; ştiu că am | 
ajuns acolo cu unchiul Cătălin, spre sfârşitul ceremoniei. 
2 Era lume multă, majoritatea oameni în vârstă, sobri, Iă 
împietrii parcă, fețe dure, marcate de mulții ani de) . 
închisoare. pr 

i La ieşirea din închisori se treziseră "liberi" în lagărul de | 
dimensiuni naţionale, constatând doar în parte tragedia | 
Neamului, bănuind doar că miile de camarazi care 
supraviețuiseră regimului de exterminare erau la fel: 
dezrădăcinaţi, cu familiile distruse, cu sănătatea pe muchie | 
de cuțit, mulți cu studii universitare sau chiar liceale | 
întrerupte de 10-15-20 de ani. Sus icioşi, privind în jur cu 


i APE PI e 


care să plângem la Tâncăbeşti. M-am trezit cu ochii în 
lacrimi şi, când m-am uitat discret la unchiul Cătălin, 
fratele Căpitanului, lângă care mă aflam, am văzut că din 
ochii lui care văzuseră timp de 16 ani Aiud, Baia Sprie, 
Periprava, ochi pe care îi puteai crede uscați de suferințe, 
izvorau lacrimile; eu nu ştiu de ce plângea, dar ştiu despre 
mine că îi mulțumeam lui Dumnezeu că ne-a dat, după zeci 
de ani, un loc unde să ne 
dezlegăm plânsul pe care de 
“] atâtea orini-l interzisesem. 
Acesta era "Tâncăbeştiul” 
acelor ani: fără organizări, fără 
veleitari, cu puțini sau deloc 
„| simişti. Crucea, troița mare de 
astăzi, a fost făcută şi “plantată” 
la locul sacrificiului suprem abia 
la centenarul naşterii Căpitanului. 
Vechii legionari ai Căpitanului 
s-au stins prea repede şi au 
rămas "septembriştii” lui Sima. 


CR 


neîncredere, suficient de zdruncinați sufleteşte, 
dar căliți în lupta pentru supraviețuire, ideea că se | 
poate scăpa de ciuma iudeo-comunistă ocupa în | 
conştiinţa lor un locşor mic, undeva, lângă lipsa | 
căldurii în casă (dacă găsiseră un loc pe unde să ji 
se aciuieze, căci mulți de treziseră străini la 
propria poartă, întrebaţi de un mitocan rotofei "Pe | 
cine. căutaţi, tovarăşe?”). Erau priviți cul 
suspiciune, dacă nu cu ură, de un "şef de cadre”, | 
angajaţi în "posturi" de necalificaţi în cazul cel mai |] 
bun, îmbrăcați în zdrențe de multe ori, bineînțeles [ă 
fără viitor. Mulţi continuau să fie hărțuiți de [i 
Securitate, fiind socotiți "surse de informaţii” sau 
potențiali "complotişti la adresa siguranţei 
naţionale”. 3 ; 
Mulţi fuseseră legionari sau numai simpatizanți Îi 


pârâți la Securitate, mulţi fuseseră frați de Cruce 
băgați în puşcărie de Antonescu după 
rebeliunea din 1941, "moşteniți” de la o 
AUC LIZA ERE 
în $ , £ ză 


Nu după mult timp, am venit 
la Tâncăbeşti mai devreme şi 
aşteptam într-o ploaie rece de 
tâamnă să vină autobuzele 
angajate de "deţinuţi”, cu preotul 


i şi grosul participanţilor. _____ 

[EEIITATE DPI 
iad Pefa- 
TÂNCĂBEŞTI 2012 Clar 


- imagini de la comemorare - 


% 


i 4 A ş 


LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


CUVÂNTU 


LL/uliui 


O NOUĂ DIVERSIUNE: MORMÂNTUL CĂPITANULUI 


Dintotdeauna legionarii şi simpatizanți au visat să 
descopere locul unde se află osemintele Căpitanului. 
: Se ştie că pe locul mausoleului de la Casa Verde 
din Bucureştii Noi, unde fuseseră înhumați în 1937 
lon Moța şi Vasile Marin şi unde fuseseră aduse, în 
noiembrie 1940, trupurile Căpitanului, Nicadorilor. şi 
Decerrvirler, comuniştii au construit un bloc în anii 


Ani de zile m-am gândit la subiect şi l-am 
dezbătut cu toți bătrânii legionari pe care i-am 
cunoscut (şi n-au fost nici puţini, nici insignifianți în 
Mişcare), inclusiv cu membrii familiei sale (Cătălin, 
ultimul frate, şi Nicador, nepotul Căpitanului), inclusiv 
cu "enciclopedia vie” a epocii de atunci, având 
numeroase cunoştinţe în toate straturile societăţii 
bucureştene, doctorul Şerban Milcoveanu. 

S-au răscolit de către familie (singura care avea 
acest drept), arhivele Ministerului de Interne. 
Evident, rezultatul căutărilor şi întrebărilor de ani de 
zile a fost nul. 

Cel mai probabil osemintele Căpitanului şi ale 
celorialţi eroi legionari au fost ori aruncate, ori 
înglobate în fundaţia construcţiei comuniste. 


De-a lungul timpului s-au făcut diverse 
speculații; s-a vehiculat până şi ipoteza că 
osemintele ar fi fost duse în URSS! De ce ar fi fost 
transportate tocmai acolo, ce interes prezentau 
pentru ruşi? etc. n-au deranjat bunul simț şi logica 
celor care au lansat zvonul. Şi tocmai acesta a fost 
“actualizat”! 

Nu-mi dau seama cum şi de ce, un articol postat 
pe un oarecare blog (absolut oarecare!), datat 17 
decembrie 2012, a generat mail-uri şi telefoane de la 
simpatizanți şi chiar de la membri ai Mişcării care nee 
întrebau dacă e adevărat ce scrie acolo. 

In DECEMBRIE 2012 un oarecare tânăr 
TUBURLUI din Piatra Neamţ, membru al "Noii 
Drepte”, vine cu "bomba": Căpitanul s-ar afla 
reînhumat chiar în mormântul tatălui său, prof. 
lon“Zelea-Codreanu, în cimitirul bucureştean 
Reînvierea! Cică osemintele lui Moţa şi Marin şi ale 
Nicadorilor şi Decemvirilor au fost duse în URSS, 
unde se fac ritualuri satanice pe ele (i-au spus lui 
masonii — vorbesc serios, chiar aşa scrie în articol!), 
iar cele ale Căpitanului au fost salvate un "securist 
patriot” şi duse în cimitirul "Reînvierea” (asta i-a spus 
nepotul securistului)! "Bune” surse! 

La prima vedere eşti tentat să spui: "un tânăr 
entuziast!” Dar, citind puțin mai atent, îţi dai seama 
că lucrurile nu stau chiar aşa. 

Să vedem ce urmăreşte, de fapt, autorul. 

Domnia sa este revoltat de faptul că legionarii 
se întâlnesc ”/a mama naibii” (textual!), adică la 
Tâncăbeşti. 

Ideea nu este nouă: încă din vară Federaţia 
Comunităţilor Evreieşti se arăta extrem de 
deranjată de existenţa troiței comemorative de la 
Tâncăbeşti şi de faptul că pe un drum public de 
mare circulaţie se adună periodic ”antisemiţii”! 
Şi di. Mihai Tuburlui împărtăşeşte această 
indignare dar într-o formă mai subtilă: 

"Şi totuşi, la marginea pădurii din Tâncăbeşti nu 
este nimic. ; 

E doar locul unde legionarii şi-au pierdut 
sufletele. Nu există oseminte şi nici o rămăşiţă 
trupească nu a rămas acolo. Nu avem nici o urmă de 
Nicadori, Decemviri sau Căpitan.” 

Extraordinar! Aţi aflat şi dvs. ceea ce ştiu toți 
încă din 1940, că la marginea pădurii Tâncăbeşti 
nu e îngropat nimeni? 

Însă Tâncăbeştiul nu e "locul unde legionarii şi-au 
pierdut SUFLETELE”, ci locul unde şi-au pierdut 
VIAȚA! Chiar dacă pentru domnul din Piatra Neamţ 
sufletul e totuna cu suflul (în spirit pur marxist), sunt 
convinsă că nu trebuie să explic nici unui creştin în 
ce constă enorma diferenţă dintre cele două idei (a-ţi 
pierde sufletul şi a-ți pierde viaţa). 

"Una e să mărşăluiască legionarii prin Bucureşti, 
pe la Bucur Obor, şi alta e să baţi câmpii pe la 
marginea pădurii Tâncăbeşti. Presa nu este 
obligată să promoveze un astfel de eveniment 
desfăşurat la mama naibii.” 

Câmpii îi bateți dvs., d-le Țuburlui, nu cei 
care vin la LOCUL ASASINĂRII Căpitanului! 


Noi credem că locul cel mai potrivit pentru 
comemorarea lui este pădurea unde şi-a trăit 
mucenicia. SSI 

lar presa oricum nu va scrie despre legionari, nici 
dacă aceştia ar mărşălui prin fața Palatului Victoria, 
aşa cum nu scrie despre nimic care nu e pe placul 
stăpânilor ei (evrei în majoritate). Ştiţi ce scria 
presa interbelică despre legionari? Că erau 
"falsificatori de bani”, “huligani” etc. Spuneţi că 
"Pentru legionari” e cartea dvs. preferată, dar ați 
"sărit' peste un întreg capitol? 

Să derulăm însă povestea (căci poveste este), a 
“aflării” locului unde cică ar fi îngropat Căpitanul: 

”... am dat sfoară în țară şi într-un târziu am 
găsit un nepot al unui astfel de personaj care în 
trecut avusese drept sarcină de serviciu ascunderea 
osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu într-un loc 
din Bucureşti.” (Palpitant!) 

"Acum trei săptămâni primesc un telefon de la un 
tip stabilit în Norvegia, la'Oslo. 

- D-le Țuburlui, v-am urmărit atent la toate 
manifestările la care aţi participat şi păreți un tip de 
treabă. Vă simt un om curat spre deosebire de 
ceilalți. “legionari” care, ştiu bine, sunt oamenii 
sistemului securistic.  (Vrabia mălai visează şi 
securistul vede numai securişti peste tot. De fapt 
asta e o altă "”şopârlă” strecurată în articol pentru a 
îndepărta lumea de Mişcare: "Toţi sunt securişti, 
băăă!”) 

Eu sunt nepotul celui care a primit misiunea să 
reînhumeze osemintele lui Corneliu Zelea Codreanu 
în cimitirul Reînvierea din Bucureşti, lângă tatăl lui. 

Pentru câteva momente am rămas mască...” 

Şi noi suntem "mască": nepotul securistului a 
aşteptat 20 de ani pentru ca să se nască dl. 
Țuburlui, ca să-i comunice lui personal 
"secretul”, prevăzând că va fi singurul ”curat”?! 
Prin ce metodă de investigaţie i s-a părut mai curat 
decât ceilalți legionari “nu ne hazardăm să 
presupunem. (asta cassă “nu. vorbim 'de faptul că 
membrii "Noii Drepte” nu sunt legionari, după cum 
recunoaşte însuşi şeful ei, dl. Tudor lonescu!) 

Povestea însăilată cu aţă albă de cizmărie 
continuă la fel de fals cum a început: 

"Pun mâna pe telefon şi-l sun pe Bogdan, 
camaradul cu care trebuia să ajung la mormântul 
căpitanului. (...) Ardeam de nerăbdare şi vroiam 
neapărat să mă întâlnesc cu cel care avea să-mi 
arate mormântul căpitanului.” 

Observ în treacăt faptul că di. Țuburlui scrie 
mereu cuvântul "Căpitanul” cu literă mică: acesta 
e adevăratul lui respect şi interes pentru Căpitan! Se 
spune că fondul îl poate face orice prost, de aceea 
amănuntele contează: 

Să revin însă la fraza citată mai sus: deci mai 
“ştiau” şi alții (Bogdan) marele “secret” "dezvăluit" lui 
în exclusivitate de tipul din Norvegia! Şi, fără a 
observa că se contrazice singur, tânărul cu pretenţii 
de deținător de mari secrete, continuă: 

“Acolo (la cimitirul Reînvierea — n. n.) părintele 
Moisil slujeşte împreună cu alți 3-4 preoți mai tineri.” 

În primul rând, părintele Moise (nu Moisil!) nu stă 
în cimitir. Nu vine decât când este contactat telefonic 
pentru a sluji la înmormântare sau parastas. Dar să 
presupunem că di. Țuburiui a avut un dublu noroc: 
să nimerească fix la un asemenea eveniment şi, în 
plus, acesta să fi avut loc chiar în apropiere de 
mormintele familiei Zelea-Codreanu, altfel preotul nu 
putea fi găsit în marea de cruci şi morminte. Numai 
că... părintele slujeşte SINGUR, nici gând de alți 3-4 
preoții! 

”- Sssst, măi copile! Nu ştii în ce te bagi! mi-a 
răspuns părintele. Eşti prea tânăr ca să înţelegi ce s- 
a întâmplat aici. 

Părintele nu a vrut să stea de vorbă cu mine, aşa 
că am încercat să intru in vorbă cu ceilalţi preoți mai 
tineri." (care nu există — n. n.) 

Dar ce-ar fi putut să discute cu un preot care nici 
măcar nu era născut în anii 50?! Chiar că di. Țuburlui 
e "copil" (ca să mă exprim elegant), altfel n-ar fi avut 
cum să scrie toate acestea. 

"Tipul despre care vă spuneam că este nepotul 
celui care s-a ocupat de ascunderea rămăşiţelor 
pământeşti ale lui Corneliu Zelea Codreanu in 


cimitirul Reînvierea 
securiştilor buni.” 

“D-le Tuburlui, să ştiţi că au existat şi încă mai 
sunt securişti patrioți! aşa mi-a spus interlocutorul 
meu din Norvegia.” 

Am ajuns şi la chestiunea cu "securiştii buni”! În 
anii 50 nu existau decât securişti ALOGENI 
(comunişti feroci, pe deasupra), de unde ”securişti 
PATRIOŢI”, de unde “securişti buni'?! De când 
neromânul, străinul, e patriot... român?! 

Şi, în final, urmându-l pe di. Țuburiui, ajungem 
la... "ce-a îngropat pisica”; 

"Sistemul ne minte şi ne ţine in ceaţă şi aşa cum 
vă spuneam la începutul acestui articol, vrea cu tot 
dinadinsul ca legionarii să bată coclaurile la troița 
de la Tâncăbeşti, care, spun oamenii cunoscători, nu 
e amplasată chiar in locul asasinatelor din noaptea 
de 29 spre 30 noiembrie 1938, ci la 3 km distanță.” 


făcea parte din tagma 


Pardon, “sistemul” vrea exact ceea ce vreți şi . 


dvs.: ca legionarii să NU se deplaseze la Tâncăbeşti. 

lar spre necazul urâtorilor ei, troița e amplasată 
chiar la locul asasinatelor, km 30 de pe şoseaua 
Bucureşti - Ploieşti! 

Singura parte care atrage atenția din toată 
această varză stricată, este următoarea: 

"In partea din dreapta se află mormântul lui lon 
Zelea Codreanu care are o cruce foarte veche şi 
după cum arăta, era cam din acei ani în care a fost 
îngropat, iar imediat lângă, un loc de veci, de 
această dată cu o cruce frumoasă din stejar, dată cu 
lac şi foarte bine întreținută pe care scrie tot lon 
Zelea Codreanu. Ciudat. Două morminte cu aceleaşi 
nume şi aceiaşi ani de naştere şi de deces!!?” 

"Sistemul nu a vrut ca pe acea cruce să apară 
numele lui Corneliu Zelea Codreanu, ci al tatălui 
acestuia.” 

Sistemul, domnule, nu are nici cea mai vagă 
legătură cu crucea! Dl. Cristian Ivanov a făcut în 
anii 90 o nouă cruce tatălui Căpitanului (reţineți: 
tatălui Căpitanului!) pentru că vechea cruce era 
deteriorată. Şi pentru că nu putea s-o scoată pe 
cea veche, pe cea nouă a pus-o alături (nu aveau 
loc pe acelaşi mormânt, ambele fiind foarte mari)! 
Simplu ca "bună ziua”! De aceea "acelaşi nume şi 
aceiaşi ani de naştere şi de deces”. Pentru că 
ambele cruci sunt pentru una şi aceeaşi 
persoană, prof. lon Zelea-Codreanu! 


Deci asta e "bomba”: aşa-zisa "mărturisire” a 
nepotului unui “securist patriot” din anii 50 şi 
faptul că mormântul prof. lon Zelea-Codreanu are 
o cruce nouă alături de cea veche, deteriorată. 

In mod absolut surprinzător domnul, care 
ameţeşte cititorul cu exces de amănunte fără 
legătură cu subiectul (ce-a văzut prin Obor, ce 
făceau țiganii de acolo, cum a ajuns la cimitir, cum 
tremura de emoție etc.), nu menţionează şi faptul că 
monumentul din dreptul mormintelor familiei Zelea- 
Codreanu are inscripționat şi numele "Corneliu 
Zelea-Codreanu”! 

Monumentul este tot o donaţie a unui simpatizant, 
tot din anii 90. Acesta a trecut pe placă şi morţii, şi 
viii familiei (Cătălin şi soția sa, Rodica, trăiau pe 
vremea aceea) şi, în mod simbolic, l-a trecut şi pe 
Căpitan (care ar fi trebuit să fie îngropat aici în 1940, 
dacă n-ar fi fost şeful Mişcării şi de aceea dus la 
mausoleul de la Casa Verde). 


"Să zicem că rămăşiţele căpitanului nu s-ar afla in 
cimitirul Reînvierea şi că nu mai există nici o urmă.” 

"Gura păcătosului adevăr grăieşte”, în sfârşit. Şi 
totuşi insistă: 'De ce să facem marşuri la troița 
Tâncăbeşti, amplasată la 3 km de locul adevărat al 
crimelor? De ce nu la mormintele familiei Zelea 
Codreanu?” 

Cu alte cuvinte: 

"De ce să ne adunăm într-un loc spaţios, unde 
încap lejer sute de persoane, unde e loc de parcare 
berechet, unde se ajunge uşor, unde trec mii de 
maşini şi oameni care văd ceremonia? 


A dia 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 P29:5 


Rezi 


MANEVRE IUDAICE LA ZI 


In legătură cu responsabilitățile marelui genocid 
al poporului român există câteva certitudini care au 
făcut obiectul poate principal al preocupărilor 
diversioniste ale autorilor. 

După ocuparea României de către trupele 
bolşevice aflare sub un control total al ocultei 
evreieşti, țara românească intră în stăpânirea unui 
sistem politico-administrativ brevetat în Rusia după 
preluarea puterii de către aşa-zişii comunişti, verificat 
în practică pe teritoriul Basarabiei după "cedarea” din 
iunie 1940, : 

Prima certitudine este că în primii zece ani de 

după 1944 evreimea trăitoare în România sau 
"importată ” din Rusia în special, deţine controlul în 
totalitate asupra vieții şi morţii oricărui român. 
: Orice- încercare de a prezenta lucrurile altfel este 
infirmată de documente de arhivă care, din fericire, 
au fost salvate de la o eventuală distrugere, fără să 
punem la socoteală sutele de mărturii ale 
supravieţuitorilor, consemnate într-o literatură 
apărută după 1990, ajunsă însă destul de puţin la 
cunoştinţa noilor generaţii. 

Rezultatul acestei stări de lucruri în perioada 
imediat următoare. invaziei iudeo-bolşevice, a fost 
catastrofal pentru tot poporul român, înglobând toate 
aspectele vieţii sociale, politice şi economice; 
tragismul situației fiind exprimat numai parţial prin 
cele 500.000 de asasinate. Acestea sunt numai 
vârful icebergului; tragedia poporului român a fost 
în principal mutilarea caracterelor care ne 
defineau în sens pozitiv. 

Comparaţia cu "icebergul” de mai devreme, este 
proprie perioadei de care vorbim, căci forţa "insulei 
plutitoare de gheață” constă în partea invizibilă a 
acesteia. 

Cum ar putea cineva să constate oribila 
deformare a caracterelor, a mentalităților sau a 
"priorităţilor'? Sunt observate dar nu pot fi 
"contabilizate”. - 

Cifrele asasinatelor din Basarabia. anilor. 1940- 
1950, un alt genocid antiromânesc dar în special 
anticreştin, apoi cifra minimă dovedită printr-o simplă 
(??) cercetare statistică, dar - incontestabilă, de 
500.000 de victime ale "răzbunării" iudaice, atârnă 
greu în conştiinţa poporului evreu! 

Conştiința? Sunt naiv până la prostie! Aşa este în 
viață, constat după multe zeci de ani de "măsele 
scrâşnite”; unii nu se pot dezbăra de o percepere a 
vieţii filtrată prin normal şi creştinism, iar pentru alții 
"mustrările de conştiinţă” sunt un lux inabordabil. lar 
am luat-o razna! 

Pentru cel mai sigur "refugiu" al evreimii în cursul 


“celui de al doilea război mondial, oricum un refugiu 


superlativ al perioadei, primim, în schimb, "tot 
tacâmul” răzbunării iudaice? 

Țipaţi ca broasca în gura şarpelui că sunteți 
trataţi cu suspiciune (eufemistic vorbind)? 

Hai să schimbăm pentru un moment poziţiile 
voastre cu poziţiile noastre: cum ați fi tratat problema 
dacă "voi” ne salvaţi pe "noi" şi v-am fi răspuns cu 
"răzbunare criminală”? 

Să ne mirăm că sunteţi preocupaţi de ascunderea 
comportamentului criminal din primii 10 -15 ani de 
comunism? Păi voi ce aţi făcut; ați îmbrățişat cu 
entuziasm cauza şi comportamentul unei concepții 
criminale! Şi acum ce faceţi? Aruncaţi "mănuşile” 
pline de sânge românesc şi creştin în ograda deja 
năclăită de execuţii sumare, torturi inumane, de 
lacrimile a zeci de milioane de nevinovaţi? Deci 
mănuşile erau vinovate?!! 

Totdeauna, de când îmi pot face publice opțiunile 
(la nivelul posibilităţilor noastre), am militat pentru 
rezolvarea pe cale juridică a diferendelor dintre 
români (acesta fiind încă un termen cam nebulos) şi 
evreimea vindicativă, nemulțumită, duşmănoasă, 

Încercarea (sau, mai exact, militarea) 
necontenită, intensă şi fără un suport faptic, de a 
despărţi, printr-o eventuală magie - "hocus-pocus”, 
comportamentul catastrofal al guvernării de 10-15 
ani de după 1944, de punere a măsurilor în practică, 
atribuind vinovăţiile unei concepții politice fără 
să spui un cuvânt despre călău şi călăi, a fost şi 
este o preocupare a diriguitorilor evreimii. 

Pentru punerea acestui plan în 
aplicare, cu convingerea fermă că românii, 


î 2 NEI 
ul conflict de interese, vo 
moțăi în continuare, se creează monstrul de 
minciună şi lipsă de logică “Institutul de 
Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria 
Exilului Românesc”. 

Să confirmăm că acest institut era necesar, că 
"investigarea crimelor comunismului” este 
necesară şi dorită de români, dar să pui în 
fruntea lui pe tovarăşul Tismeneţchi, nu poate să 
aibă ca rezultat decât cel pe care il putem constata 
"cu ochiul liber”. Iniţial, percepția românilor în 
legătură cu "personalul" bine retribuit al institutului, a 
fost că acolo se va face cea mai oribilă mistificare a 
adevărului; bănuiala a fost confirmată "cu vârf. şi 
îndesat”! Dar să vedem cum a apărut 
LI.C.C.M.E.R.; sper că nu vă închipuiţi că "la cererea 
marelui public”. Nici vorbă! 

Il doare pe Băşescu de "nevoile” poporului român 
exact atât cât aţi putut constata! În plină. glorie, 
acesta vrea, printre altele: să fie primul şef de stat 
român care de la înalta - la propriu şi la figurat - 
țribună a Parlamentului a condamnat comunismul, 
Dar.dă în acelaşi:timp-ocazia ocultei evreieşti să 
prezinte lucrurile în concordanță cu planurile de 
ocultare a poziției de executanți feroci ai 
genocidului cunoscut. 

În numele comunismului şi al "luptei de clasă”, 
dar introducând în program ura individuală şi 
colectivă a călăului sadic, se ajunge la catastrofa 
bine cunoscută. Băsescu declară că nu are dovezi 
despre "crimele comunismului”! Deci, conform 
vorbei evreieşti: "tu zici!”, dând astfel ocazia să se 
pună eventual o lespede grea de mormânt asupra 
unor interpretări care ar duce la condamnarea 
autorilor'reali! ĂI 

Deci, domnilor "federaţi”, a pune în fruntea 
cercetărilor un evreu, comunist din tată în fiu, 
înseamnă că ați împuşcat "doi iepuri dintr-o lovitură” 
Tismeneţchi era potrivit precum şeful hingherilor la 
conducerea Asociaţiei "lubiţi câinii”! 

Pentru că domnia voastră, hingherul-şef al post- 
comunismului, continuaţi să "vânaţi” pe. plaiurile 
"moştenite", crezând că sunteţi îndreptăţit să o faceţi, 
trebuie să recunoaşteţi măcar în sinea domniei 
voastre că este o idioțenie! 

Dar să comentăm mai departe. 

Te apucă durerea de cap când constaţi 
infantilismul vestitei inteligențe evreieşti: o comisie a 
consiliului de miniştri, care are ca preocupare 
“astuparea” unei "găuri negre” prin care se scurg 
banii adunaţi de la sărăcimea din România, constată, 
ca nişte "antisemiţi” nenorociţi ce sunt, că nu se 
poate justifica o sumă cu vreo şase cifre ce trebuie 
pusă în seama lui Tismeneţchi ca şef! Constatarea 
comisiei de audit este atât de clară încât duce la 
destituirea vinovatului. 

Revista 22”, consecventă în păstrarea unei linii 
de propagandă şi apărare a tot ce se poate numi 
"interese antiromâneşti”, "calcă în străchini” — cum, 
de altfel, era de aşteptat. Pentru prima oară în 
existența ei publică un articol mărişor şi bine ilustrat, 
intitulat” <<Călăul>> Mihail Patriciu”. 

Surpriză: "De ce nu se supără mama că 
bebeluşul face pipi în scutece? Andreiaş poartă 
pamperşi!” Dezvăluiri senzaţionale, care ar trebui să 
ne facă să credem că totdeauna s-a practicat o 
evocare a istoriei "cu tot tacâmul” de introducere în 
actualitate, fără părtinire apropos de etnia făptaşului 


chiar sesizând neruşinat 


criminal în cazul de față, pentru "proşti de români”. 
aflăm că, după lupte seculare, revista "22" a 
descoperit că evreul Mihail Patriciu a fost călăul 
(dovedit de C.N.S.A.S.) al regiunii Cluj, ca şef al 
securităţii “poporului” ("ales"). lată, "ni se livrează” o 
victimă, datorită corectitudinii şi imparţialităţii revistei. 

"Jon şi Gheorghe”, în naivitatea lor proverbială ar 
trebui să înțeleagă de aici că: este o "descoperire" 
unică în felul ei şi senzațională şi nicidecum că 
Mihail Patriciu, ucigaşul direct sau indirect al 
multor români ardeleni, avea o copie fidelă în 
toate ”regiunile” României anilor 40-50, să 
înțeleagă că evreul Mihail Patriciu era călău în 
ghilimele, adică, eventual, era pur şi simplu un 
justiţiar care face dreptate ucigând în dreapta şi în 
stânga! 

În preambulul articolului din "22" "îţi bagă o 
strâmbă” de te doare capul: "nu sunt multe cazuri în 
care crimele Securităţii au fost consemnate în 
documente”! 

Auzi vorbă de huhăm: "nu sunt documente”, că, 
dacă erau, "22" avea rubrică permanentă: "Călăi 
evrei ucigând la românaşi”! 

Şi tot din preambul: "astfel ne-au rămas mărturii 
de neprețuit despre abuzurile din închisori şi colonii 
de muncă, sau despre torturile şi execuțiile sumare 
comise de Securitate” - închei citatul! 

Care Securitate, domnilor "loviți în freză”? Dacă 
domniile voastre nu sunteți "loviţi”, nu rămâne decât 
că "noi' suntem "loviți"! Păi, dintre toate regiunile 
numai una avea ca şef al Securității un român, 
Doicaru, la regiunea Dobrogea! 

"La derută” precizaţi numele unor victime ale 
iudeo-securităţii Cluj; adică au fost câţiva! 

Păi hai să împărţim cei 500.000 de asasinați în 
cele 8 sau 10 “regiuni”, să vedem că aprox. 50.000 
de români au fost victime ale iudeo-securității 
Cluj; dacă împărțim responsabilitatea pe "Mihail 
Patriciu” “şi încă doi sau trei călăi, până la 


valahizarea, Securităţii de după anii 60, tot ea - 
de mii pe conştiinţă! (iar vorbesc despre conştiinţă“ 


ca despre părul de pe broască) 

Domnilor, diversiunile acestea de trei parale nu 
ne fac pe noi proşti! Înțelegeţi aluzia! 

Bine plasată în economia publicaţiei, la sfârşitul 
articolului care demonstrează că orice "călău” (de ce 
în ghilimele?) este "denunţat” opiniei publice, 
indiferent de etnie, -"scrisoarea deschisă din partea 
membrilor fostului consiliu ştiinţific al I.I.C.C.M.E.R,, 
pentru susţinerea fostei conduceri a institutului” 
(închei citatul) sare ca arsă în apărarea d-lui 
Tismeneţchi. Din păcate, pe linia aceleiaşi inteligențe 
debordante, aduce nişte argumente "trăsnet"! Auziţi: 
"corpul de control aduce acuzaţii care ţin de 
activitatea ştiinţifică”! 

Noi nu suntem în posesia concluziilor oficiale ale 
"Corpului de Control!”-al primului ministru. Dacă acest 
control a dezvăluit nereguli în gestionarea fondurilor 
acordate de statul român Institutului şi acest lucru a 
dus la destituirea d-lui Tismenețchi, nu putem decât 
să ne închipuim că este vorba de o sumă peste 
care, cu toată bunăvoința cu care nu ne îndoim 
că a fost tratată problema, nu s-a putut trece cu 
vederea. Ideea că nişte "contabili” trebuiau să 
bage în calcul "valoarea activității ştiinţifice”, 
repet, nu ne face pe noi proşti. Dacă întrebaţi care 
“noi”: noi, cititorii revistei "22"; noi, plătitorii 
cheltuielilor unui Institut; noi, cei trataţi ca. fiind 
handicapaţi de un grup de persoane care ar trebui 
mai întâi să îşi demonstreze competența şi 
autoritatea morală şi intelectuală care i-ar îndreptăți 
la aprecieri. Cât despre aprecierile la adresa d-lui 
Tismeneţchi care, până mai ieri dacă îl apelai cu 
"domnule", îți putea răspunde fără să clipească: 
"Tovarăşul Tismăneanu, vă rog, domnii sunt la 
puşcărie”, ca fiind "una dintre cele mai respectate 
personalități internaţionale în domeniul comunismului 
şi postcomunismului”: v-aş putea răspunde cu un 
îndemn departe de cerințele academismului, dar de 
o plasticitate şi o exactitate şi un amuzament care 
necesită şi un dram de simţ al umorului: "Las-o jos, 


că măcăne”! 
Ea 4 Pda 


Pes-6 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


ENE POPII PE PURE TR 


- certifica faptul că am trimis un colet - cu un 


Studii 


PRIMĂVARA ARABĂ? 


Privind la alţii ne vine în minte propria 
istorie; nu este vorba de a "face filosofie” este 
suficient să îţi cunoşti cât de câţ trecutul — 
bineînțeles, nu acela livrat de iudeo-comunism 
până în 89 sau după aceea de slugile 
intereselor iudaice. 

Ce se ascunde în spatele unor "scene" [ 
bine mobilate cu decoruri potrivite de către 
"regizori a căror capacitate artistică este 
direct proporţională cu numărul şi capacitatea 
băncilor pe care le reprezintă, cu numărul şi 
capacitatea "gurilor de foc” purtate de 
nenumăratele tancuri, avioane sau vapoare 
desigur expresie a sistemului democratic oferit | 
cu generozitate românilor şi altor programate | 
victime posesoare de petrol, gaze, metale 
preţioase sau rare, poziții strategice în geo-politica 


mondială? pare impresionantă, dar fără termen de comparaţie 
pAfeRIe 5 cu alte zăcăminte din lume, nu ne spune mare lucru 
Am vrut i ăn ; j p : 
ei ta Sa Scan ŞI vrem şi acum, că "revoluția Bineînţeles că te întrebi atunci: dacă “miza 
mână” din 9 a fost expresia vointei populare | 


conflictului” ar fi zăcământul uriaş de gaze, până 
să descopere societatea“ “americană” existența 
lui, de ce regiunea a fost şi este scena unui 
sângeros conflict armat? 

O parte dintre țările arabe sau numai musulmane 
din regiune, din motive "discutabile" au acceptat, 
pentru liniştea proprie sau pentru nişte subvenții 
americane, o "pace separată” .cu Israelul; este un 
succes al politicii "divide et impera”! 

Actualul conflict sângeros din Siria este numai în 
parte datorat liderului Bashar cu insurgenții, înainte 
ca acesta, conflictul, să ajungă la dimensiunile 


lucru numai parţial adevărat; când te uiţi astăzi, din 
apartamentul deconectat de la rețeaua publică de 
încălzire din cauza sărăciei, ca să nu mai vorbim de 
economia drastică făcută la aşa-zisul "coş zilnic” 
devenit mai puţin zilnic, te întrebi pentru cine şi 
pentru ce au murit atâţia oameni atunci! 

Dar să revenim la "primăvara arabă”: popoare 
nemulțumite sau interese economice-expresie a 
indiferenţei faţă de năzuinţele năpăstuiților? 

Ce aflăm noi, care deja am fost spoliați de toate 
darurile cu care un Dumnezeu îngăduitor înzestrase 
România: că miza conflictului sângeros din Siria actuale. 
ar fi indispoziția” Rusiei față de acceptarea Realitatea este că şeful statului sirian a pierdut 
proiectului de gazoduct Qatar - Arabia Saudită — Irak « controlul puterii după ce pierduse mai înainte 
za Siria - Turcia, gaz bineînțeles livrat unei Europe controlul armatei. 
flămânde” — "bombă” pentru unii care am auzit Generalii sirieni sunt toți sau aproape toţi şcoliţi la 
acum despre "monstrul" gazeifer din Marea Moscova, percep Rusia ca pe marele lor protector, 
Mediterană, deja revendicat de Israel, Siria, Fâşia furnizor de armament şi de autoritate (sprijin) în 
Gaza, Cipru şi Liban. relaţiile internaţionale, şi, mai ales, după începerea 

Ga-de obicei, trebuie să ne exprimăm în "vorbe” conflictului armat intefn Autorităta lui Bashar Al 
româneşti: "ştie tot satul-ce nu ştie bărbatul”. Assad a ajuns la cote minime. 

Unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze Siria, alături de lran, practică o politică 
naturale din lume: 3450 miliarde de metri cubi! Cifra  antiamericană; când spui de fapt U.S.A. spui de fapt 


kk 


O NOUĂ DIVERSIUNE 


"De ce să ne adunăm chiar pe locul unde şi-a trăit 
Căpitanul ultimele clipe de viață pământească, şi 
unde e o troiță sfinţită? Haideţi să ne înghesuim pe 
aleile extrem de înguste ale unui: cimitir, unde 
oricum nu. sunt osemintele Căpitanului, printre 
sute de morminte şi monumente funerare!” 

Aşteptăm să vină alt domn care să ne spună şi 
cum anume să-l comemorăm pe Căpitan, nu numai 
UNDE. 


"De ce să nu' ne adunăm la mormintele 
familiei Zelea-Codreanu”? 

DAR CINE VĂ OPREŞTE să vă adunaţi ŞI 
acolo?! 

Chiar: ați putea să-l comemoraţi ŞI pe prof. 
ION  ZELEA-CODREANU, TATĂL  Căpitanului, 
MEMBRU AL SENATULUI LEGIONAR, DEPUTAT 
în trei rânduri în Parlamentul României, din partea 
Mişcării Legionare! Data comemorării este 20 
noiembrie. . 


kk 


PRECIZARE 


Dacă trimițătorul are opțiunea conţinutului 
coletului respectiv, acest conţinut nu poate fi 
atribuit persoanei semnate ilegal. 


Am primit zilele trecute - prin poştă, 
bineînţeles - o "confirmare de primire” care 


conținut nespecificat - unei persoane din jud. 
Suceava. 


Primul lucru pe care doresc să-l precizez 
este că nu am trimis nimănui nici un pachet 
care să aibă legătură cu activitatea politică 
pe care o desfăşor. 

Acesta este un gest care, incluzând o 
persoană fără aprobarea, de nici un fel, a 
acesteia, poate crea prejudicii celor două 
persoane angrenate: trimiţătorului declarat în 
chip mincinos şi trimițătorului real. 

„ Utilizarea în fals a numelui unei persoane 
face obiectul Codului Penal. 


Încercând să analizez problema prin prisma 
datelor pe care presupun că le am la dispoziţie, 
enunț o simplă bănuială: un “binevoitor” se 
gândeşte să îmi facă 'reclamă” ca fiind 
organizatorul sau executantul unor gesturi 
“umanitare”, sau se gândeşte să-mi atragă 
atenția asupra activităţii sale. 

Grupul presupus de mine a fi autorul 
expediției nu are legătură cu Mişcarea 
Legionară decât în măsura în care, dintr-un 
impuls personal sau din alte motive, ţine să 
readucă în actualitate metode de a-fracționa 
slăbita  Mişcare, existența unor tendinţe 
centrifuge, . făcând, indubitabil, jocul 
duşmanilor acesteia. 


un Israel mai mare, preocupat să apere în 
principal interesele evreieşti în lume: pentru 
acest deziderat Statele Unite duc politica bine 
cunoscută de "jandarm" al lumii, pentru 
aceasta bugetul american cheltuieşte mii de 
miliarde de dolari pentru o supremație militară 
în lume sau pentru “mici” bacşişuri date unor 
state cu poziţii geo-strategice importante, 
pentru aceasta SUA trimit la moarte în fiecare 
an-mii de tineri sau poate zeci de mii; şi în cel 
de-al doilea război mondial interesele evreieşti 
în mod indiscutabil au fost piesă importantă. 

În ciuda motivaţiilor idealiste pe care le 


COL Jlivrează naivilor, îi doare în cot de dreptate şi 


de orice fel de adevăr, de libertate: "pax 
americana” a fost probată de două decenii pe 
pielea poporului român; să nu vorbim de faptul că 
ne-au obligat la Pacea de la Versailles să "înghițim” 
(1920) 500.000 de evrei, că ne-au vândut ruşilor 
după 1944, ruşi care erau exponenți ai unei dominați 
necruțătoare iudaice transferate între 1944 - 1964 în 
România şi soldate cu o catastrofă unică în istoria 
noastră bimilenară! 

Fire-ar să fie, de la imensul zăcământ de gaze 
descoperit în Mediterană, aferent sudului Ciprului şi 
apelor teritoriale ale statelor amintite, am ajuns la 
deciziile americane care ne-au hotărât soarta, ne 
hotărăsc şi astăzi poziţia de inferioritate care ne 
aşează în postura de veşnic învinşi. 

Dacă Statele Unite se manifestă ca un stat 
“polițienesc” în relaţiile externe, în cele interne ce 
politică practică? 


P.S.: Un prieten venit în țară după o şedere de 
câteva luni la New York ne-a făcut cunoscut un fapt 
necunoscut românilor: în România anumite sărbători 
religioase sunt percepute ca sărbători naţionale: nu 
se lucrează, instituţiile publice sau guvernamentale 
sunt închise - şi ce mai ştiţi şi domniile voastre; în 
statul New York de "acelaşi tratament” se bucură 
sărbătorile religioase evreieşti! Fără comentarii! 


Culul Leonte C/ne * 


Aţi putea să-l comemorați şi pe lt. HORIA 
ZELEA-CODREANU, asasinat în 1941 de Serviciul 
Secret de Informaţii pentru că gen. Antonescu 
încerca să reia legăturile cu Mişcarea prin fratele 
Căpitanului, fără Sima! Data comemorării: 14 iulie. 

Aţi putea să comemorați şi VOI, CEILALȚI, 
această FAMILIE, MARTIR al Neamului 
românesc! 

Dar m-am lungit prea mult şi, în plus, pe un țânțar 
nu trebuie pusă artileria... 


Pe mine personal 
activitatea grupului! 

Rugămintea mea, eu fiind cel al cărui 
nume este folosit ILEGAL (de altfer contestat 
de aceiaşi), este de a nu mă amesteca într-o 
activitate cu un clar scop propagandistic. 


nu mă interesează 


Este pur şi simplu fără sens să te foloseşti 
de numele CODREANU când mai ieri 
constatai că un nume nu are valoare decât în 
măsura în care, la nivelul percepției tale, 
onorează calitatea pe care şi-o declară. 


Pentru viitor şi pentru duşmani: eu nu trimit 
pachete! 


Cu deosebită silă, 


Nicador Zelea-Codreanu 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 Pa” 


” dezastre peste dezastre şi numai ea putea oferi |, 


Carte Agienară | 


CAZUL HORIA SIMA ŞI MIŞCAREA LEGIONARĂ . (III) 


EŞUAREA GUVERNĂRII 


Numai Mişcarea putea înviora speranțele în 
mai bine ale poporului român într-un moment de 


garanții pentru noua orientare în politica externă 
impusă de succesiunea evenimentelor. 

Problema care se punea deci era: 

a) Cum se foloseşte noua conjunctură 
politică pentru ca Mişcarea, profitând de situația 
creată, să se consolideze cât mai temeinic la 
putere, ştiut fiind că este mai uşor să cucereşti 
puterea decât să o păstrezi? 

b) Cum manevrezi şi armonizezi situația în 
raport cu partenerul Antonescu care deţinea 
oficial puterea statului? > 

c) Mişcarea se reorganizează mai întâi, | 
susținând un guvern format de persoane agreate, 
şi pe urmă se angajează treptat, prin colaborare 
sau infiltrare, spre a-şi pregăti cadrele? 

d) Sau se angajează imediat? 

Cu alte cuvinte, problema care se punea, 
era: imediat la guvern, sau mai întâi reorganizarea 
Mişcării şi formularea unui program de guvernare? 

Desigur, argumente existau atât într-un sens cât 
şi în altul. Spaţiul nu permite de a insista aici. 

Esenţialul era ca, odată adoptată o soluție, să 
se fixeze un plan de acțiune. Un asemenea plan, 
cum au dovedit şi evenimentele care au urmat, n- 
a existat. 

Dintre multiplele probleme care se puneau pe 
plan intern (legionar şi românesc) sau extern, 
COMANDANTUL Mişcării de atunci s-a preocupai 
aproape exclusiv de consolidarea situației 
personale, fără a-şi fi dat seama că această 
absorbire ii slăbea atât poziţia proprie cât şi aceea a 
Mişcării. Consecințele negative nu vor întârzia să 
se arate. 


Înainte de 3 septembrie 1940, cerându-mi-se de 
către cercurile germane părerea asupra 
posibilităților de soluționare a crizei din 
România, am dat două note consecutive (vezi notele 
scrise) in care preconizam: 

1. O soluţie reală a crizei este numai prin Garda 
de Fier. Orice altă soluție este «> diversiune pentru 
camuflare. 

2. Mişcarea Legionară, după prigoanele 
sângeroase care i-au adus suprimarea 
Căpitanului şi a celorlalți fruntaşi, nu poate 
prelua imediat şi integral puterea. 

3. Necesitatea unui guvern tranzitoriu cu 
elemente agreate de Mişcare şi cu experiență de 
guvernare in care ea să ocupe toate posturile puterii 
executive, iar la celelalte departamente elemente 
tinere legionare de dublură ca subsecretari de 
stat pentru a impune noua spiritualitate, 
dinamism, şi a face experiența necesară în opera 
de guvernare. Concepţia era deci de infiltrare în 
primul rând în centrele forței executive. 

4. Posibilitatea unei  conlucrări cu gen. 
Antonescu care poate fi utilizat, neoferind garanții 
pentru actuala conjunctură externă, decât numai în 
cadrul Mişcării Legionare, dat fiind părerile lui in 
politica externă şi caracterul său ambițios. 

5. înainte de preluarea integrală a puterii, 
Mişcarea să-şi reorganizeze cadrele răvăşite de 
prigoane şi să se pună la punct pentru noua 
perioadă de luptă, cu mult deosebită de cele 
anterioare. . 

Acum, după abdicarea regelui Carol, se puneau 
aceleaşi probleme, poate în termeni diferiți, 
determinate ele noua situaţie, dar de aceeaşi esenţă. 
Înainte de a mă întoarce în Țara cu grupul refugiat, 
trei griji mă munceau, pe care i le-am împărtăşit lui 
Laurenţiu Vereş care locuia cu mine, spunându-i - cu 
un simț profetic - să le noteze: 

1) Dat fiind caracterul ambițios atât al lui 
Antonescu cât şi al lui HORIA SIMA, aceşti doi 
oameni nu vor putea să se înțeleagă şi să 
colaboreze şi din acest lucru va ieşi o catastrofă 

pentru Mişcarea  Legionară şi mari 
neajunsuri pentru Statul Român. 


— extern 


Două nenorociri pentru Mişcarea Legionară, 
adunate la un loc 


2) HORIA SIMA n-are nici pregătire şi nici 
posibilități pentru noua misiune in opera de 
guvernare în care se angajează Mişcarea Legionara 
şi nici metodă de a valorifica şi utiliza alte elemente 
în acest scop. 

3) Nu m-aş fi întors dacă n-aş simţi ca o datorie 
de a face cât mai multe eforturi pentru a evita 
greşelile ieşite din aceste neajunsuri. 

4) Mă întorc fiindcă nu vreau să constitui o 
dificultate chiar prin simplul fapt al absenței mele, cu 
atât mai mult că nu vreau să las ramura macedo- 
română de care sunt atât de strâns legat, 
dezorientată. 


ATITUDINEA fixată, pentru noua fază era o 
atitudine. de sinteză -între- Jatura morala. şi cea 
politică. Ea se rezuma în următoarele puncte: 

1. Soluționarea crizei de şefie din Mişcare prin 
consacrarea lui HORIA SIMA care şi-a căpătat un 
atu în plus după evenimentele din septembrie. 

Satisfăcându-i-se această ambiție 
perturbatoare, credeam în posibilități de 
colaborare fecundă şi de completare reciprocă 
pentru a evita neajunsurile care mă îngrijorau în mod 
deosebit. Am crezut chiar în posibilitatea adoptării 
principiilor mari şi într-o maturizare dominată de 
funcțiune. = 

2. Soluţionarea 'crizei de generaţii care zguduie 
viața politica a Statului român prin înţelegere cu gen. 
Antonescu. 

3. Conservarea puterii prin politica de stat 
realistă (flexibilă) şi cu simţul măsurii. 

4. Asigurarea spiritualității legionare la temelia 
noului regim pentru a se simţi aportul şi al noului om 
creat de şcoala Căpitanului, aşa cum îl redă 
jurământul legionar (vezi Cuvântul către camarazi - 
Buletin informativ Nr. 7 din 13 sept. 1940). 

5. Reorganizarea Mişcării şi elaborarea 
programului de guvernare pe care Mişcarea 
Legionară nu-l avea până atunci. 

Nu este cazul, după cum am spus, a discuta 
acum dacă soluția participării la guvern sub forma 
care s-a făcut era cea mai potrivită, sau aceea a 
infiltrării pe măsura reorganizării Mişcării. Esenţialul 
este să fi fost un plan de luptă şi de lucru pentru 
rezolvare, odată ce o anumită soluție a fost adoptată. 


Fără îndoială, situația moştenită de la regimul 
alungat carlisto-politicianist era destul de grea: 

1) graniţele prăbuşite 

2) România, ruptă pe plan extern de orientarea ei 
de până atunci, se găsea părăsită şi izolată în 
preajma furtunii 

3) Populaţii refugiate masiv ca urmare a evacuării 
Basarabiei, Ardealului de nord şi a Dobrogei 

4) Bugetul statului răvăşit din cauza noilor 
cheltuieli neprevăzute şi pierderea de importante 
surse de venituri, precum şi de „concentrările” 
continui făcute parcă înadins pentru sleirea şi 
dezorganizarea economiei țării 


CONST. PAPANACE 


5) Armata zdruncinată în moralul ei şi 
dezorganizată din cauza imensului material de 
război abandonat în retragerea precipitată din 
Basarabia 

6) Mişcarea, abia ieşită din prigoană, 
decapitată şi dezorganizată, era învolburată de 
A elan eruptiv 

7) Aparatul de stat (cu deosebire în cadrele 
superioare) corupt şi ostil Mişcării, fiind 
dependent de politicianismul a cărui creatură a 
fost 

8) Situaţia internaţională cu perspective de noi 

complicații; 
9) Nesinceritatea factorului german pe plan 


10) Nesinceritatea lui Antonescu pe plan 
intern 
Față de aceste realități n-a existat nici un 


plan, nici cu obiective strategice şi nici tactice 
pentru învingerea dificultăților. Nu s-a stabilit 
care este centrul de rezistență şi greutate al 
forței legionare şi nici eşalonarea urgenţelor. A lipsit 
complet o perspectivă de ansamblu, aşa cum cerea 
poziţia pe care o ocupa în stat Mişcarea Legionară şi 
poziția pe care o ocupa statul român în situația 
tulbure internaţională. 


Singura __preocupare_căre_l-a_ absorbit pe 
HORIA SIMA a fost asigurarea şefiei, de altfel cu 


nimic__amenințată, care _a_tulburat_în__toate 


direcţiile şi anume: 
1) Gen. Antonescu, în loc să fie menajat şi 


folosit în prima fază, mai ales că şi el, încolţit de 
atâtea ostilități, avea nevoie de Mişcare - pentru a se 
purcede la reorganizare netulburată a Mişcării, a 
fost provocat la o inutilă epistolomanie care l-a 
împins şi mai mult în brațele lumii vechi 


2) Cadrele "Mişcării consacrate din timpul 


Căpitanului, care au supraviețuit prigoanelor, în 
loc sa fie strânse şi folosite la greaua operă ce 
trebuia împlinită atât în Mişcare cât şi în Stat, 
restabilind ordinea şi ierarhia, au început să fie 
denigrate prin intrigă şi calomnii, mărind haosul. 
(Cazul prof. Codreanu a purces din aceeaşi teamă 
de şefie.) 

3) Raporturile cu Germania care ofereau suportul 
poziției externe a Mişcării n-au fost cultivate şi, acolo 
unde existau relaţii stabilite, cum era cazul cu mine 
(căruia germanii s-au adresat pentru organizarea 
siguranţei Mişcării şi a Statului, prin V. Biriş şi 
HORIA SIMA), s-a început opera negativă a 
subminării. 

De asemenea, nu s-a ținut seamă de interesele 
de război şi nici de interesele economice 
determinate de aceeaşi situație. 

Este uluitor cum a fost posibil ca într-un moment 
când din punct de vedere al forței eşti inexistent 
fiindcă n-ai nici arme şi nici puncte de sprijin în 
poliție sau în armată unde lumea veche este încă pe 
deplin stăpână, să te încurci în toate direcțiile, fără 
ca -să cultivi măcar o singură parte pentru 
asigurarea spatelui. 

HORIA SIMA nu şi-a pus problema ce face cu 
elementele cinstite care nu figurau în Mişcarea 
Legionară, menţinându-le pe toate în aceeaşi 
ostracizare şi prin aceasta desolidarizându-i, cu 
toate că existau la cele mai multe dintre ele tendințe 
de adaptare. 


O totală nerecunoaştere a realității sau 
incapacitatea de orientare agravată de beţia 
puterii făceau ca activitatea să fie îndrumată pe 
sectoare cu totul secundare în ordinea importanței. 
Pentru ca acest lucru să fie posibil a trebuit să se 
înconjoare şi menajeze elemente cu totul dubioase 
ca structură legionară, aşazisele fidelități 
personale care constituiau focare de dezordine şi 
anarhie. Din cauza aceasta HORIA SIMA nu 
stăpânea Mişcarea şi, din necesitatea de a-şi 
menaja fidelităţile, era propriu-zis stăpânit. Aşa se 
explică de ce actele dezordonate şi anarhice 
inerente la început oricărei revoluții, mai ales 
una atât de comprimată şi sălbatic prigonită 


Pe9.8 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


E 


/ 


ca a noastră, puteau găsi justificare în 
prima fază, au mers crescând cu trecerea 

timpului. 

ACESTE LUCRURI L-AU FĂCUT PE 

NTONESCU SA CONCEAPĂ UN PLAN DE 
NLĂTURARE A MIŞCĂRII LEGIONARE, care era 
vizibil în liniile lui mari, şi anume: 

4. Uzura Mişcării pentru dezumflarea mitului, 
incurcându-i pe | „legionari „In  comisariate de 

mmânizare, consilii de administrații, întreprinderi, 
elo., pentru a se mânji în partea materială, spre a le 

* fatia nimbul purității şi imputa dezorganizarea 
economică. Ă S, 

2. Compromiterea față de germani - atât pentru 
dezorganizarea economică cât şi pentru starea de 
anarhie a Statului - invocând necesitățile de război în 
acest sector şi afişând mai multă înțelegere. 
Roaderea legăturilor cu Germania se făcea 
sistematic prin relevarea tuturor greşelilor făcute de 
Jegionari. Aa Și 

3. Cultivarea disidențelor din Mişcare create 
de însuşi HORIA SIMA şi acoliții săi şi manevrarea 
lor pentru a slăbi Mişcarea, arătând-o ca neunitâ. 

Ambiţia lui Antonescu pentru obținerea şefiei 
Mişcării îşi are originea în faptul că HORIA SIMA nu 
stăpâneşte Mişcarea Legionară, fapt ieşit mai mult 
din disidențele create chiar de el. 


REACȚIUNEA: 

|. Față de Antonescu 

Față de acest plan, HORIA SIMA n-a opus nici 
unul. 

Nici de apărare, înlăturând abuzurile pe care le 
specula Antonescu, prin aducerea armoniei in 
Mişcare şi cultivarea activă a raporturilor cu 
Germania sau menajând vizibil pe Antonescu pentru 
a aduce încrederea colaborării. 

Dacă acest lucru îl considera imposibil - deşi 
eu cred că era foarte posibil - atunci să fi 
conceput un plan activ şi anume: 

1. Întorcându-i manevra, să-l uzeze el pe 
Antonescu cu -inerentele greutăţi ale guvernării în 

_ situația de atunci lăsându-i pe seama lui ministerele 
economice de care făcea caz, pentru a-i arată 

incapacitatea lumii vechi - specialiştii lui Antonescu 


care au adus dezastrele până atunci. 


“2. Să-cultive în opinia publică sentimentul că 
Mişcarea Legionară încă n-are efectiv întreaga 
putere pentru a-şi aplica programul integral. 

3. Să cultive activ nemulțumirile din armată care, 
datorită temperamentului lui Antonescu, erau 
frecvente, menajând această instituție esenţială într- 

- unstat prin forța pe care o deţine. 

_ De asemenea, să câştige din lumea veche 
sfărâmându-i blocul care, din cauza lipsei de tact, se 
făcea pentru Antonescu, folosind predispoziția 
acestei lumi de a se înțelege mai mult cu Mişcarea 
care reprezenta viitorul decât cu Antonescu. 

4. Să fi lămurit din timp cercurile germane de 
intențiile lumii vechi, înlăturând acuzaţiile nedrepte. 

5. Şi la rigoare să fi luat inițiativa loviturii care, în 
ceea ce priveşte partea tehnică internă era foarte 
uşoară, dacă vedea că Antonescu se pregătea în 
acest sens. Acesta ar fi fost un plan (chiar dacă, 
după mine, ținând seama de situația externă şi 
necesitățile de război - cu vecinătatea Rusiei şi cu 
capacitatea noastră de guvernare, nu-l socoteam 
potrivit) şi, oricât de râu ar fi fost el, totuşi ar fi fost 
“mai bun decât lipsa oricărui plan. 

n loc însă de o atitudine în fond precisă care 
să ştie ce se vrea, s-a continuat cu o atitudine 
ambiguă: raporturi de colaborare oficială cu 
Antonescu şi înjurături şi amenințări făcute de 
legionarii neorientați şi în special de oamenii 
anturajului său (al lui HORIA SIMA — n. n.). Acestea, 
aduse la cunoştinţă şi speculate vădit în mod 
exagerat şi tendențios de anturajul său (al lui 

tonescu — n, n.), l-au făcut pe Antonescu să 
Pregătească lovitura după ce va fi obținut mână 
liberă de la germani. 


IS 


II. Faţă de germani 

ăi Interesele Germaniei în România aveau două 

uri: 
1, In primul rând introducerea ordinii cât mai 

fepede pentru ca România să devină un punct de 

Sprijin cât mai cert, dat fiind evenimentele politice şi 


operațiunile militare care, după un plan prestabilit, 
trebuiau să se desfăşoare. 

In acest scop colaborarea cu gen. Antonescu era 
absolut necesară fiindcă se făcea o completare a 
politicului cu a militarului, dat fiind că era climat de 
război, şi mai ales dată fiind imposibilitatea Mişcării 
de a prelua pentru asemenea grele momente 
întreaga conducere a Statului. HORIA SIMA nu era 
o personalitate formată spre a angaja un stat în 
momente aşa de grele. Lipsa de prestanță şi de 
pregătire organică erau evidente. 

2. In al doilea rând interese economice, care 
aveau un caracter de revărsare dat fiind golul creat 
prin dislocarea rapidă a finanței iudaice naţionale 
şi internaţionale şi comprimarea în care s-a găsit 
până atunci economia germană față de cea 
românească. 

A Oricât de legitimă ar fi fost dorința de a umple 
întreg golul prin propriile forțe româneşti, privită 
problema în mod realist, ea nu era posibilă. 

i Armonizarea era absolut necesară, atât pentru 
interesul românesc cât şi pentru cel german, pentru 
a se evita excesele afaceriste şi de rapacitate 
posibile în asemenea momente. 

Este drept că şi unele elemente germane care nu 
erau pătrunse de idealurile naţional-socialiste, au 
manifestat o rapacitate dăunătoare care a dat prilej 
jidanilor să profite pentru a face afaceri mai bune 
punând în concurență pe români cu germani şi 
alimentând zvonurile de primejdie germană. 

Nici în această direcție HORIA SIMA n-a avut 


"un plan sau să fi ştiut ce vrea: 


1. În cazul când vroia să-şi ia răspunderea, 
recunoştea situaţia economică de fapt şi, judecând 
prin prisma intereselor generale, se oprea la o 
soluție precisă care să armonizeze ambele 
tabere, indiferent de impresia făcută în cercurile care 
n-aveau posibilitatea de a judeca interesele mari ale 
țării prin prisma largă politică, adică a posibilului. 

2. In cazul când totuşi impresia produsă prin 
anumite aranjamente economice ar li constituit o 
realitate grevantă pentru prestigiul Mişcării, atunci, 
întorcându-i manevră lui Antonescu, îi lăsa lui 
departamentele economice pentru a-l uza pe el 
atât fața de cercurile germane cât şi față de opinia 
publică tendențios iritată de către cercurile iudeo- 
liberale şi național- țărăniste!! 

În loc de o atitudine hotărâtă într-un sens, el s-a 
lăsat balotat de excitațiile patriotarde ale acelor 
cercuri afaceriste care, pe de o parte imputau 
Mişcării Legionare că "vinde țara la nemți”, iar pe 
de alta relevau obstrucţia şi şovinismul legionar 
care dezorganizează viața economică. 

Acest lucru a fost observat de germani şi, afară 
de unele rezerve iniţiale, cu toate că nu aveau 
încredere în sinceritatea gen. Antonescu, totuşi, 
oficial, tindeau să se apropie mai mult de el decât 
de Mişcare în caz când s-ar produce o ruptură, 
fiindcă el angaja mai mult. 


III. Față de Mişcare 

Două serii de probleme se puneau conducerii 
Mişcării Legionare în faza de guvernare care 
începea. 

1. In raport cu statul; 

2. In raport cu structura Mişcării. 

La preluarea puterii accentul trebuia să cadă pe 
noile probleme de stat fără să se neglijeze 
problemele organizației care va trebui - mai ales în 
cadrul statului totalitar - să constituie pivotul acţiunii 
politice pe noul teren. Lupta în opoziție se poate 
duce cu partizani proprii şi hotărâți. La guvern 
însă mai trebuie şi alte calități şi în special suplețe 
şi viziune realistă fiindcă şi problemele care se pun 
sunt destul de complicate mai ales în vremuri tulburi 
atât din punct de vedere politic cât şi din punct de 
vedere economic, financiar şi social. 

Problemele care se puneau erau atât de 
variate şi de grele încât trebuiau mobilizate şi 
folosite toate energiile, şi totuşi cu greu s-ar fi 
făcut față. Asta cu atât mai mult cu cât Mişcarea a 
fost decimată de cadre, iar prin ostilitatea surdă a 
lumii vechi şi prin faptul că în structura statului 
totalitar lipsesc elementele de elaborare şi control cu 
atâtea comisii şi paracomisii. 

S-a făcut Insă contrariul. 

Elementele vechi care au stat pe lângă 
CĂPITAN au început să fie denigrate sau 
neutilizate. 


Se __punea__în_ discuţie însăşi 
desfiintarea gradelor date de Căpitan! 


început să 


Intriga,  calomnia, au j 
înflorească. Se năruia şi tot ce mai 
rămăsese după prigoană din disciplina 
Căpitanului. FĂ, 

Fermenții acestei descompuneri a Mişcării 
erau: 


- N. PĂTRAŞCU, un om mediocru din toate 
punctele de vedere şi capabil de nesecată ură 
ieşită din complexele lui de inferioritate şi 
sentimentul neputinței creatoare. 

Acesta, în calitate de secretar general al 
Mişcării, pompa veninul de la centru spre periferie şi 
dizolva orice viaţă legionară. În loc de putere de 
atracţie, aşa cum se cere unui conducător legionar, 
stârnea repulsie. Sediul unde stătea el era pustiu ca 
şi inima lui. i 

- Un alt element apropiat era STOICĂNESCU; o 
structură de intrigant şi cabotin cu fantezie 
nebuloasă şi ruptă de realitate şi cu o smecherie 
educată până în hrube, cu anumite posibilități de 
insinuări mieroase. 

Voluptatea lui era de a descoperi mereu 
primejdii pentru "Comandant”, de care începea în 
primul rând el să se sperie şi pentru ca să le previe, 
era necesar să ţese intrigării peste intrigării pe plan 
intern şi chiar extern. Pentru ca HORIA SIMA să nu 
fie înlăturat de la şefie. Aici cădea accentul. 

La început, alegerea de colaboratori am găsit- 
o legitimă pentru cel care are răspunderea E până la 
o anumită măsură. Faptul că erau ardeleni era un 
motiv în plus, fiindcă am considerat această ramură 
mai sănătoasă şi dârză, iar pe de altă parte se 
slăbea curentul regionalist. Elementele alese însă 
au fost o decepție. 


În ultima analiză, toate preocupările convergeau 
spre acest lucru. Restul erau afişări de cabotini şi 
joc de-a soldații şi de-a oamenii de stat. 

Interesele Mişcării şi ale statului cădeau pe un 
plan cu totul secundar sau aproape că nu 


existau. Ş : 
Constituirea Forului Legionar din iniţiativa şi la 
insistențele colonelului Zăvoianu n-a putut să 


îndrepte lucrurile pentru HORIA SIMA care, în . 


egocentrismul său mărginit, n-a vrut şi nici n-a putut 
să-i înțeleagă rostul. Vroia numai să-l folosească ca 
PARAVAN pentru a-şi ascunde greşelile pe care 
le făcea atât de des cu oamenii de casă. 

Pe de altă parte, lui HORIA SIMA îi lipseau 
calitățile elementare pentru un conducător cu 
răspundere în stat. 

1. N-avea puterea unei viziuni de ansamblu 
asupra tuturor problemelor, pentru a putea fixa 
directive armonizate pe toate planurile, aşa cum 
cereau în acel moment interesele statului şi ale 
Mişcării. 

2. li lipsea viziunea strategică pe un plan mai 
complicat, din care cauză nu putea desprinde 
liniile pe care se mişcau adversarii sau prietenii 
interesați. 

3. Nu putea sesiza esențialul din problemele 
puse în discuţie pentru a avea şi hotărârea potrivită 
în situația pe care o deţinea. 

4. Nu avea experiență şi nici pregătire 
teoretică pentru problemele de stat şi nici n-a făcut 
ceva ca să şi-o apropie. 

5. Nu avea metodă de organizare pe sectoare 
mari pentru ca să poată da directive şi posibilităţi de 
iniţiativă în cadrul fixat, la colaboratorii săi, iar din 
cauză că n-a ştiut să-şi aleagă colaboratorii care să 
armonizeze şi să soluţioneze ierarhic chestiunile de 
mai puţină importanță, era invadat şi zăpăcit de 
toate lucrurile mărunte atât din stat cât şi din 
Mişcare. Nefiind însărcinări speciale în domenii de 
activitate şi atribuţii precizate, şi-a îngreunat 
organizarea şi din proprie iniţiativa. 

6. Din cauza acestor lipsuri conjugate cu 
ambiția de mărire se năştea un complex de 
inferioritate care îl făcea să fie refractar şi să nu 
utilizeze cele mai multe din sfaturi chiar când 
erau şi spre interesul său. Adesea mă întrebam 
dacă un sfat, oricât de bun ar fi el - dat fiind că este 
primit cu suspiciune — să nu-l determine să facă 
contrariul, ieşind râu pentru Mişcare. 

Totdeauna când n-a ascultat a făcut greşeli car 
au păgubit şi Mişcarea, şi pe el personal. = 

(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2042 P2%:9 


La capătul treptelor lui Potemkin se află 
luxosul hotel „London”, unde, în timpul 
războiului, au fost încartiruiți ofițerii români de |33ă 
rang superior. 2 

Vis a vis de hotel, într-o piaţetă, se află 
statuia ctitorului oraşului, Richelieu, 
îmbrăcat în togă romană, gânditor, veşnic 
înconjurat de tineri şi turişti care vor să o 
fotografieze. 

Privind piața, am găsit că seamănă cu 
Picadilly din Londra: la fel de aglomerată, cu 
tineri  chitarişti gălăgioşi şi amatori de 
fotografii. 

Cea mai impunătoare clădire din Odessa 
este bijuteria arhitectonică a Teatrului de 
Operă şi Balet. î 

Este concepută în stil renascentist,| 
concepută în 1887 după planurile vienezilor 
Fellner şi Hemler, cei care au conceput , la 
scară mai mică însă, teatrele din Cernăuţi şi 
Naţionalul din laşi. 

Aşa cum am mai spus, în timpul războiului teatrul 
nu a fost închis, având un repertoriu variat la care şi- 
au dat concursul alături de cântăreții locali, şi voci de 
primă mărime ai Operei bucureştene, dar şi nume 
de rezonanță mondială: Şaliapin şi marile balerine: 
Ana Pavlova, Isadora Duncan, Maia Pliseţcaia. 

lată şi statuia lu Puşkin, care a stat în Odessa 
între 1823-1824, începându-şi aici capodopera 
"Evgheni Oneghin”. Tot aici a trăit marele savant 
Mendeleev şi scriitorii Boris Pasternak, IIf şi Petrov. 

În centru se află numeroase muzee, imposibil de 
vizitat toate din cauza timpului puţin pe care l-am 
avut la dispoziție. 

Am ales să trec pragul Muzeului Mării pentru a 
vedea picturile unice ale marelui peisagist 
Aivazovski. Toate, cca. 30, reprezintă numai marea, 
fără nici o ființă umană în cadru: liniştită, furtunoasă, 
străbătută de fulgere, la răsăritul şi la apusul 
soarelui, noaptea şi în miezul zilei, predominând 
culoarea albastră într-o paletă infinită de nuanțe. 

În galeria de tablouri rezervată marilor 
comandanți şi amirali de-a lungul secolelor, am 
întâlnit şi numele unui român neaoş: lon Marinescu! 
Mai mult, un bulevard din zona centrală a oraşului, 
lângă faleză, îi poartă numele. 

Dar ce a făcut acest „erou” al Uniunii Sovietice? 

În ianuarie 1945, către sfârşitul războiului, fiind 
comandantul unui submarin, a torpilat un vas 
german,  "Wilpelm  Gustaff”, care naviga sub 
pavilionul Crucii Roşii internaţionale, înțesat cu peste 
6.000 de civili şi răniți care părăsiseră portul 
Konisberg din Prusia din cauza iminentei ocupări a 
oraşului de către trupele sovietice. În istoria 


naufragiilor cu cel mai mare număr de victime. 


înregistrate, vasul german se situează de departe pe 
primul loc. 

La lăsatul serii, conform recomandărilor unor 
amici, am vizitat strada pietonală Derbosovskaya, 
numită după Jose de Ribas, fondatorul de origine 
spaniolă al Odessei. Strada este faimoasă pentru 
arhitectura magnifică. Restaurantele sunt amplasate 
unele lângă altele, pe ambele laturi ale arterei, 
străjuite de palate şi clădiri monumeniale. Strada 
vibrează seara: nu este luminată, este în întuneric, 
surse de lumină fiind doar lămpile electrice de la 
mesele de afară care se revarsă până pe trotuare, şi 
luminile din interiorul restaurantelor şi barurilor. 
Orchestrele nu lipsesc nici ele, şi, bineînțeles, nici 
consumatorii, cei mai mulţi străini, printre* care, 
fireşte, m-am numărat şi eu. Spectacolul străzii 
noaptea este de neuitat! 

Am văzut un spectacol de lumini şi la Primărie 
(înainte vreme aici se afla Duma): coloanele din faţă, 
înalte, erau luminate feeric în culori care se 
schimbau din minut în minut, spre admiraţia 


“numeroşilor trecători. Şi statuia Ecaterinei a Il-a 


(aflată pe strada cu acelaşi nume, Opera de care am 
amintit) şi statuia lui Puşkin erau luminate, fiind 
„imbrăcate” pentru cca. un minut în fiecare 
dintre culorile galben, verde, roşu, albastru, la 


Wnenap de PP 


PAŞI PE AMINTIRI (VI) 
- ODESSA - 


începând din 1941, sediul Marelui Stat Major al 
Armatei Române, apoi a devenit "Palatul 
Pionierilor”, iar acum adăposteşte o galerie de artă 
ce poartă numele fostului guvernator, Voronțov. 


Următoarea zi iar am străbătut oraşul, de 
dimineața până seara. Am început cu gara, mare şi 
frumoasă şi am intrat în trei superbe biserici: "Sf. 
Pantelimon”, "Sf. Ilie” şi "Adormirea Maicii Domnului” 
care, în timpul lui Stalin şi după aceea, fuseseră 
închise şi transformate; în muzee ateiste, măsură 
care a fost sortită eşecului, fiind cunoscută puternica 
credință religioasă ortodoxă a poporului rus. 

Foarte probabil că într-una din aceste biserici 
fostul rege Carol al,li-lea,- dezertor în 1917 de pe 
frontul românesc, şi-a inaugurat mariajul cu Zizi 
Lambrino, gest condamnat de regina Maria şi regele 
Ferdinand. 

Am trecut pe lângă . clădiri seculare şi pline de 
farmec: fosta Bursă şi Universitatea ce datează din 
1865, absolvită nu numai de personalități ruseşti, ci 
şi străine. A 

Am străbătut de la un capăt la altul Bu/evardul 
Francez care se numea până acum 20 de ani 
"Bulevardul  Proletarilor”, aici fiind amplasate 
Grădina Botanică, o frumoasă biserică având trei 
turnulețe rotunde, Studiourile de Film Odessa care 
au ca emblemă un vaporaş cu vele, o fabrică de 
şampanie, precum şi stadionul „Dinamo” cu o 
capacitate de 50.000 locuri. 

Tot aici, într-o zonă umbroasă, într-un parc, se 
află Universitatea Mejinicov, numele fiind cel al 
unui biolog vestit. 

Străzile armonioase pe care sunt plantați tei 
umbroşi, au numeroase clădiri vechi care îmbină 
bunul gust cu puterea financiară a foştilor proprietari, 
mulți dintre ei fiind armatori, bancheri, industriaşi, 
avocaţi cu renume. Le-am admirat mai cu seamă pe 
cele aflate pe Strada Poloneză şi pe Strada 
Evreiască; unde una dintre clădiri se numeşte "casa 
cu Atlanţi” şi are la intrare statuile a doi zei care 
poartă în spate, gârboviți sub povara greutății, globul 
pământesc, clădire care acum adăposteşte sediul 
Poliţiei. 

Parcul central al Odessei are la intrare două 
vestigii ale ultimului război mondial: două tunuri. În 
mijlocul parcului se află un monument impunător, 
„Mormântul marinarului necunoscut”, din 
marmură roşie. Pe pereţii laterali ai obeliscului se 
află scris cu litere de aur numele a peste 1000 de 
soldaţi ruşi care au pierit în luptă. Cei care se 
căsătoresc se fotografiază în fața monumentului, ca 
peste tot în lume (bunăoară în fața Colosseum-ului 
din Roma, în fața Catedralei Notre Dame din Paris, 
în faţa Coloanei Infinitului de la Tg. Jiu sau a Bisericii 
Negre din Braşov, unde oamenii imortalizează 
momente solemne din viața lor în fața acestor 
obiective pline de încărcătură istorică şi culturală). 


fel ca şi coloanele Palatului Voronțov. Aici s-a aflat, 


(continuare din numărul trecutO 


Dar nu puteam să plec din Odessa fără a 
face o baie în Marea Neagră. 

Toate plajele sunt situate în afara 
oraşului, departe de pori, purtând numele de 
"Langheron”, "Otrada”, “Delfin”, "Ceaicovski”, 
1 “Arcadia” şi "Malibu. 

Am ales “Arcadia”, aflată nu departe de 
hotelul „Victoria” unde m-am cazat. A fost o 
plajă minunată: un soare arzător, apa caldă 
şi curată şi, în plus, nu am mai beneficiat de 
„civilizaţie”, adică de şezlonguri unul lângă 
altul, umbrele care să obtureze peisajul, 
aglomeraţie mare şi muzică dată la maxim la 
difuzoare - puncte comune ale tuturor 
staţiunilor de pe litoralul românesc, de la 
3% Mamaia până la Mangalia. Cearşafurile erau 
întinse pe nisip la maxim şi puteai să înoți 
fără a risca să te loveşti de vreo altă 
persoană. O plăcere, adevărate clipe de 
| relaxare! De aici provine dorința multora de a 
E petrece concediul în zone îndepărtate de pe 
glob, ferite de vacarmul citadin. > rată 

Pe plajă am făcut cunoştinţă cu o tânără 
basarabeancă din Chişinău, venită în vizită la o soră 
de-a ei care-şi întemeiase familia la Odessa. Mi-a 
prezentat nepoatele ei gemene de cca. 3-4 ani, 
blonde, cu fundiţe late în păr; numele lor m-a făcut 
să zâmbesc: Evdochia şi Evghenia! Erau timide, nu 
vorbeau, dar mă priveau insistent, urmărindu-mi 
fiecare mişcare. Am avut inspiraţia să o întreb pe 
noua mea cunoştinţă unde se află strada "Engels" pe 
care vroiam să o parcurg, ştiut fiind că la nr. 40, 
după cum se specifica în ziarele româneşti ale 
timpului, se afla Comandamentul Militar Român, 
aruncat în aer de partizani în octombrie 1941, unde 
au murit peste 100 de ofițeri în frunte cu gen. lon 
Golgojanu. Mi-a spus că strada nu mai poartă 
numele marxistului şi că se află în plin centru, şi din 
1991 a revenit la vechea denumire din 1917, 
Marazlievskaia. ș 

Şi iată-mă, după o baie bună, pe strada unde a 
fost odinioară Comandamentul Militar al Armatei 
Române. Pe stradă sunt acum numeroase clădiri 
noi, etajate, pe cea aflată la nr. 40, având la intrare o 
mică placă de marmură în limba rusă, pe care am 
putut remarca doar data de 22 octombrie 1941, 
întrucât nu sunt un cunoscător al limbii ruse. Am 
fotografiat inscripţia şi, reîntors acasă, cineva mi-a 
tradus textul, pe care îl redau: „Pe data de 22 oct. 
1941, în acest loc, patrioții sovietici au aruncat în aer 
clădirea Comandamentului împreună cu generalul 
“fascist” (?!!) care se afla în ea”. Nu se spune nimic 
de români, ci de "fascişti”. 


După zile pline de vizite în frumosul oraş 
Odessa, dimineața devreme am plecat în direcția 
oraşului NICOLAEV, aflat la 120 km distanță. 

Am străbătut în drum spre şoseaua naţională, 
cartierul "Moldovanca", nume pur românesc, 
explicabil prin faptul că în timpul ţarismului copiii 
celor cu posibilități materiale din Basarabia, aflaţi la 
scoli şi universităţi, precum şi negustorii de pe 
aceste meleaguri, veniţi cu fel de fel de afaceri, 
locuiau aici. Numele a rămas însă consemnat în 
pliantul oraşului. 

Ajungem la lacul Hagi Bei, aflat la 2-3 km: 
depărtare; denumirea aceasta a fost dată de tătari 
vechii localități care, extinzându-se la finele sec. 
XVIII, s-a numit Odessa. 

Lacul este mare, neamenajat pentru turism, 
şoseaua trecând la numai 20-30 metri distanță. 

Aşa cum am spus, la retragerea Armatei Roşii din 
Odessa, digurile au fost aruncate în aer, oraşul fiind 
inundat total în zona industrială, aflată la periferie. 


Am avut inspirația de a mă abate, pentru două 
ore, pe un drum lateral care duce în oraşul 
OCEACOV. 


(continuare în numărul viitor) 


Coillan zonpereu 


P29-10 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


Tematica celui de-al doilea 
război mondial, care se 
oglindeşte în literatură, este 
realistă. Stau în acest sens 
poeziile apărute şi reportajele 
scrise la fața locului. Nu 
găsim nici un roman sau 
piesă de teatru din motivele 
cunoscute: războiul a fost 
pierdut şi, mai ales, nu a fost 
timp suficient pentru 
redactarea unei lucrări de 
mari proporții. 


anglo-americane asupra Capitalei 


MORMINTELE 


Sapă, camarade, sapă... 

Au venit alți morţi pe drum. 
frunți de ceaţă, ochi de fum, 
pentru viermi şi pentru groapă. 


Alte cruci, pe alt colnic, 

tot mai multe, tot mai dese, 
luna grea să le apese 

cu zăpezi de borangic... 


Toarnă glod, varsă argilă, 
adu crucea de molid, 

cască spartă - ciob de blid - 
pune-o-n vârful de şindrilă. 


Sapă, sapă înainte, 

cu sudoarea pe grumaz... 
Sapă pentru camarazi 
reci şi vinete morminte. 


“Sapă, sapă. Bezna cade. 
Toarnă viermi, zvârle noroi 
peste ochii mari şi goi, 
sapă, sapă, camarade... 


Pune râme peste vis, 

pune lut pe mâini de ceară, 
mâinile ce dezmierdară, 
mâinile care-au ucis... , 


Doncevo, sept. 1941 


Telegramele .sug sânge din tot continentul. 
Pline de răni se-ntorc telefoanele. 

Veştile, umflându-şi cicloanele, 

zgâlțâie piețele, fierul, cimentul. 


Ochi nedormiţi se dilată şi-aleargă 
e săbii de litere, fără să vadă. 

n mâini parc-aştepţi să se spargă 

ziarul, ca o grenadă. 


Alarme pândesc, după colț, ca tâlharii. 
Şuieră vinele ca nişte bice. 

Pietonii se rup din priviri ca jaguarii, 
se-mbrăţişează-n ochiade complice. 


Sub paşi piatra fierbe de ură. 
Foamea, oloagă şi ciuntă, 

îşi strâmbă putreda-i gură... 

Şi omul scrâşneşte... Şi-nfruntă. 


Ă De atâta cocleală prin adăposturi, 
pielea a prins miros de morminte. 

 £ Seara, Pământul, prin sute de posturi, 

P Scuipă-n obraji vitriolu-i fierbinte. 


încep cu două dintre poeziile lui RADU GYR, publicate întâi revista "Gândirea" 
începutul anului 1942, care se intitulează "Mormintele" 


Document 


Tot ce s-a scris în perioada 21 iunie 1941 - 23 
august 1944 a fost renegat şi au constituit capete 
de acuzare la adresa autorilor în procesele 
deschise de autoritățile comuniste care i-au 
considerat "criminali de război”. 

Nu se terminase încă războiul şi în aprilie 
1945 a avut loc procesul a 13 de jurnalişti care au 
susținut în scrierile lor campania din Răsărit. 

Pedepsele aplicate au, fost  fulminante: 
condamnări la moarte, închisoare pe viață, detenţie 
de minimum 10 ani. 

Pe această listă găsim numele lui PAMFIL 
ŞEICARU (foto stânga), directorul ziarului 


RĂZBOIUL DIN RĂSĂRIT ÎN LITERATURA VREMII (1) 


"Curentul", al lui STELIAN 
POPESCU (foto dreapta), | 
directorul celui mai răspândit | 
cotidian, "Universul", ale 
reporterilor foarte talentaţi dar 
care astăzi zac, în cenuşa 
uitării, precum Constantin [5 %$ 
Virgil Gheorghiu, lon [e 
Dumitrescu, Romulus Seişan, 
al marelui poet RADU GYR. 
În paginile ziarului nostru 
ne-am propus să reedităm 
câteva poezii sau fragmente de reportaje. 


şi apoi strânse în volumul "POEME DE RĂZBOI, apărut la 
şi "Seara în adăposturi". Cea de-a treia poezie, "Oraş '1944", se referă la bombardamentele 


SEARA ÎN ADĂPOSTURI 


Prin trestii verzi, subțiri, de celofan, 
amurgul şi-a golit de vin burdutul. 
Mitraliind, de-a lungul bălții, stuful, 
au zbârnâit "bondarii lui Ivan”. 


l-au fugărit, pe cer, ciuperci de pluş 
şi rodii mari cu risipiri de sâmburi... 
În urma lor, pe zare, după dâmburi, 
luceafărul înfige un țăruş. 


Din gropi, din şanţuri, unde s-a pitit, 
din mlaştini, stepa iese-afar', vâlvoaie. 
Se-nchină floarea-soarelui bălaie, 

ca o madonă-n aerul sfinţit. 


Salcâmii, gravi, se pleacă în salut, 
scoțându-şi pălăriile de pâslă... 
Molatic trece vântul ca o vâslă, 
şi luna ca un crin peste trecut... 


Şi cum aprind lumini de proiector 
bătăi de flori de-asupra negrei stepe, 
oftând, în groapa lui, unul începe 
răvaş de aur, la văpaia lor: 


- De-aicea, din prăpăd si jărăgai, 
din zariştea Odesei, sub rachete, 
mireasă albă, dorul îţi trimete 
cocorii lui să-ți vină pe sub rai... 


Vigoda, sept. 1941 


Comunicate, ştiri, telegrame, 

zi de zi strâng de gât existența. 
Nervii sunt zebre cu vântul în coame, 
sare afar' din artere demența... 


Şi omul scrâşneşte... 

Vin spaimele, bete, 

din nord, din sud şi din vest. 

A rămas cântecul zer şi burete. 


Sânii iubitelor au gust de azbest. 
Muiat în venin e-aşternutul, 

din pat braţe reci se deschid: 

sub plapumă, Moartea ne-oferă sărutul 
ei sec şi fetid. 


Prin bezne, când tace sirena târzie, 
s-aude în cer trosnet greu: 

parcă, sus, dinţi de fiară sfâşie 
carnea lui Dumnezeu... 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 P29-11 


Piz de pacanulă 


SĂ RÂDEM CU PĂSTOREL 


În timpul regimului ceauşist circulau (pe cale orală) 
sumedenie de bancuri scurte, acide, la adresa 


personajul imaginar, cunoscut însa de toți, Bulă. 

În vremea anilor 50, mult mai negri şi cumpliţi, 
când Gheorghiu Dej împânzise toată țara cu lagăre de 
exterminare, circulau, tot de la om la om, versuri 


necunoscut. 

Conform "secretului lui Polichinelle”, toată 
lumea ştia că cel care le realizase era PĂSTOREL 
(ALEXANDRU OSWALD) TEODOREANU (1894- 
1964), un nume cunoscut: avocat, scriitor, poet şi, 
mai ales, epigramist. 

Printre romanele sale se numără "Hronicul 
măscăriciului Vălătuc”, "Un porc de câine” "Mici 


dirigenţilor comunişti, avându-l ca protagonist pe” 


foarte reuşite, de o fină ironie, scrise de un autor . 


satisfacţii”, "Bercu Leibovici”, "Tămâie şi otravă”, ian printre volumele de 
epigrame, "Strofe cu pelin de mai contra lorga Neculai â . 
Era, totodată, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene, mare 
'ător şi degustă inuri şi coniacuri, rafinat gastronom. 
cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, ra 
Era fratele cunoscutului avocat şi scriitor ieşean lonel Teodoreanu (1897- 
1954), foarte apreciat în perioada interbelică, autorul romanelor” La Medeleni”, 
"Uliţa copilăriei”, "În casa bunicilor”, "Bal mascat j Lorelei „"Golia” ş.a. | 
Pentru paleta diversificată şi colorată a epigramelor sale, fiind depistat 
uşor de către Securitate, Păstorel a făcut puşcărie câțiva ani (pentru 
"denigrarea orânduirii comuniste”). i (Și > ACN | 
Poblicăm în această pagină câteva dintre micile sale bijuterii caustice, fiind 
conştienţi că vor trezi nostalgii şi zâmbete amare celor cu părul alb şi aprecierea 
tinerilor care le citesc pentru prima dată. Za 4 A 
Toate sunt "răvaşe” scoase din cenuşa uitării, acum, în pragul anului nou 


2013. La mulţi ani! 


Zece membri de partid 


Zece membri de partid 
Visau viață nouă/ 

Unul a vorbit în vis 
Şi-au rămas doar nouă. 


Nouă membri de partid 
De marxism s-au copt! 
Unul s-a răscopt de tot 
Şi-au rămas doar opt! 
Opt membri de partid 
Au trecut la fapte... 
Unul a trecut la Tito/ 
Şi-au rămas doar şapte! 
Şapte membri de partid 
Fac afaceri grase , 
Unul a intrat la zdup 
Şi-au rămas doar şase! 


Au strigat lozinci, 
Unul a strigat greşit 


Unul n-a aplaudat 


Şi cam toţi evrei... 


Vorbeau de război. 


La venirea ruşilor 


Pe drumeagul din cătun 
Venea ieri un rus şi-un tun; 


Tunul rus Numai una, ca o proastă, 
Şi rusul... tun! Şade pe uzina noastră... 
Ghicitoare 


Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română? 
Cine-i la Academie şi-are 4 la chimie? 

Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare? 
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti! 


Li 


Creatorilor de la Pelişor 
(Palatul Regal fusese transformat în casă 


de creație comunistă): Beau băieţii, harnici, 


De cu seară-în zori: 
Unii sunt paharnici, 
Alţii, turnători. 


Voi, creatori ai artei pure, 

Ce staţi acuma la pădure, 
Să fiți atenţi când vă plimbaţi, 
Să nu călcați în ... ce creați 


Şase membri de partid 


Şi-au rămas doar cinci! 


Cinci membri de partid 
Când au fost la teatru, 


Şi-au rămas doar patru! 
Patru membri de partid 


Unul a plecat în Eretz 
Şi-au rămas doar trei! 


Trei membri de partid 


Steaua comunistă 


Câte stele sunt pe cer, 
Toate pân la ziuă pier. 


La restaurantul Uniunii Scriitorilor 


Doi membri de partid 
Mândri ca păunul, 
Unul a înnebunit 

Şi-a rămas doar unul! 


Un membru de partid, 
Cel mai lămurit, 

A plecat cu ONT-ul 

Şi n-a mai venit! 


ZERO membri de partid 
Luptă pentru pace, 

Că partidul nostru drag 
Ştie el ce face! 


Unul a vorbit cam mult 
Şi-au rămas doar doi! 


Lui Petru Groza 


Armistițiul ne-a impus 

Să dăm boii pentru rus! 

Ca să completăm noi doza, 
L-am trimis pe Petru Groza! 


Conducătorilor 


Din Banat până la laşi 

Se resimte lipsa sării 
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi 
Au ajuns la cârma țării. 


Scriitorilor comunişti 


În țara asta prefăcută 
Căcaţii scriu în loc să pută, 
lar scriitorii-adevăraţi 
Sunt daţi afară de căcați... 


Lui Sadoveanu 


Venea o moară pe Siret, 
Legănându-se pe-o coastă, 
Şi-n ea un autor şiret 
Măcina făină proastă! 


Naşul, sfătuit de-un rus, 
Intoarse curul la Apus 
Şi-arată Apusului 
Care-i fața rusului... 


Notă: Sadoveanu, un oportunist şi un lingău 
notoriu, total lipsit de caracter, era naşul lui 
Păstorel. 


E iad 


Ultimul epitaf 


Aici zace Păstorel, 

Veşnic şi nemângâiat 
Că e prima dată mort 
Fără ca să fie beat... 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


Pagini de vacanță 
CRACIUN LEGIONAR ÎN LAGĂR 
FILE DE JURNAL 


- lagărul german Fichtenhein, 1943 - 


MARDARIE POPINCIUC 


PREGĂTIRI PENTRU CRĂCIUN 


17 decembrie 1943 - Aseară am făcut repetiţie 
de cor pentru colindele de Crăciun. 

Câte amintiri nu aduc cu ele aceste cuvinte: “A 
venit din nou Crăciunul, / Să ne mângâie 
surghiunul. / Moş Crăciun, Moş Crăciun!”! 

Ochii înoată în lacrimi, vocile sunt dulci şi 
dureroase, pieptul se umflă de nădufuri şi gândul 
rătăceşte pe plaiuri româneşti, peste dealuri şi păduri 
acoperite de mantia argintată a iernii, la o fereastră 
mică, unde ființe dragi stau îngândurate că iar vor 
petrece singure Crăciunul. 

Avem câte treizeci de ani fiecare şi plângem ca 
nişte copii. Ni-e prea drag colțul de țară părăsit pe 
care cine ştie de-l vom mai vedea! 

Afară e frig şi, cu toată frumusețea zăpezii, 
sufletele noastre sunt triste, dar cântăm mai departe. 
Îmi vine in gând tot satul nostru drag, cu casa 
noastră destul de mare, cu frați şi surori, cu zăpada 
care părea mai albă ca cea de aici, cu promoroaca 
prinsă de pomi care parcă era mai uşoară, căci nu 
rupea crengile, şi toate bucuriile de copil la venirea 
Crăciunului... "Din bătrâni se povesteşte / Că-n toți 
anii, negreşit, / Moş Crăciun pribeag soseşte, / 
Niciodată n-a lipsit”... 

Sărmane Moş Crăciun, ce jale mi-e de picioarele 
tale, că trebuie să baţi atâta drum ca să ajungi şi pe 
la noi! Şi parcă văd că o să vii cu sacul gol... Nu-i 
nimic! Noi ne mulțumim şi cu o vorbă bună. 

21 decembrie 1943 - larăşi repetiție de cor. De 
data asta cu colindele lui Radu Gyr: 


4% 


Le-am văzut în depărtare şi m- 
am liniştit: totul va fi normal. “ 

Autobuzele au trecut ca rapidul | îs. 
prin Săcăuţi şi toți am rămas muţi de pă 
mirare. Ne-am urcat în maşini şi ne- 
am luat după ele. 

La Țigăneşti s-au oprit, s-au 
descărcat şi toată lumea la micul 
cimitir; acolo era îngropat Radu îi 
Mironovici. În regulă, comandant-al x 
Bunei Vestiri, dar murise FER aR 
la altă dată, nu la 29/30 WND E, 
noiembrie. S-a ţinut Aă 
slujbă mare, cu câteva | : 
mici cuvântări, fără colivă, 
fără pomană. S-au urcat 
în autobuze; noi după ei. 

La locul viitoareii 
troițe de astăzi era o 
cruce mică din fier-beton. 
Era bună, era cruce, era] 


conținutul s-a vărsat în |] 
grabă, părintele Voicescu (8 
(Dumnezeu să-l ierte, că | 
a plecat şi sfinția sa după | 


scurtă de tot, s-au urcat Mă 
în autobuze şi au plecat, 
ca şi când ar fi fost ofă 
formalitate. , 
Mult mai târziu ami. 
aflat că, după teoria 
simiştilor, Corneliu Zelea- 
Codreanu al cărui nume | 
Nici nu se obosesc să-l 
scrie întreg, avea meritul 


TRADIȚIA "TÂNCĂBEŞTI” 


treia mare ctre acte: 


inițiativei apropos de Mişcarea Legionară, 
_ "formatorul” Mişcării şi că la comemorarea Căpitanului era normal să 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 P29:13 


"Un pom cu daruri şi lumini 

În amintiri s-arată, 

În vis zâmbeşte ca un crin 

Copilul de-altădată. 

Întregul cer era deschis 

Deasupra frunții mele, 

Acum strâng pulbere din vis, 

Şi numai scrum, din stele.” 

Trăiesc toţi pomii de Crăciun în amintire, căci atât 
mi-a mai rămas. 

"Copil bălai, Crăciun şi brad, 

S-au stins în alte zile. 

Acuma numai lacrimi cad 

Pe-ngălbenite file. 


Azi nu mai vine Moş Crăciun 

Ca-n seara de cenuşă, 

Ci doar tristețile se-adun 

Să-mi plângă lângă uşă.” 

Am dat tot ce-am avut. Am dat şi dau mereu, de 
bună voie, căci dau pentru Neam, şi totuşi nu-mi pot 
opri sufletul să nu doară după atâtea lucruri 
frumoase pe care mereu trebuie să le sacrificăm în 
lupta pe care o ducem, În 1937 am petrecut 
Crăciunul la Cernăuţi, flămând şi fără nici un ban în 
buzunar, căci tata, săracul, nu mă suferea pe lângă 
el din cauză că făceam parte din Garda de Fier. În 
1938 - la închisoare; 1939 şi 1940 - la fel. În 1941 
eram în Bucureşti, la Bădița Radu Mironovici; cum 
nu mai credeam că vor veni din nou vremuri grele, 
ce bine şi frumos eral 1942 - în lagărul din 
Buchenwald, şi 1943 ne găseşte tot în lagăr, la 


Fichtenhein. 
Sărbătorile 
mari aduc cu 
ele şi multe 
doruri şi 
gânduri 
grele, pe 
lângă 
bucuria că 
au venit. 
Dar, cum 
vin, aşa se duc, şi noi rămânem mai departe cu 
nevoile şi dorurile noastre. 


AJUNUL CRĂGIUNULUI 

Toţi se aranjează. Scot haine de prin cufere, 
cămăşi, calcă cravate şi mai fac câte ceva pentru 
serbarea de diseară. E un forfot ca de sărbători. Se 
strâng cadourile şi se aranjează pomul. 

Şi iată că a sosit şi după amiaza. Lipsesc însă 
multe lucruri din cele ce odinioară anunțau venirea 
lui Moş Crăciun. Prin aer nu colindă miros de 
plăcinte şi colăcei şi nici un strigăt strident de porc 
tăiat nu strică liniştea. 

La ora cinci pornim către baraca familiilor 
noastre, cu colindul. 


- fragment din cartea "Pentru sfânta Cruce, 
pentru Țară”, vol. 


Pagină vealinată de Cmnelu Wa 


[At 


(contră 


Ey 


dili inta li ia 


că Horia Sima era 


rămânând singuri acolo într-un târziu, numai noi între noi, o pace a 
coborât în sufletele noastre şi ne-am simțit mai aproape de martirii noştri. 


ZORII Za se ţină discursuri despre Sima şi 


Va 7) rolul lui hotărâtor - nu, nu aţi ghicit, 
Fie i nu în distrugerea Mişcării, ci în 
formarea ei! Era normal să 

vorbeşti de Radu Mironovici, 


numai să pomeneşti cât mai puțin 
sau deloc de Căpitan! 

De atunci a început lupta 
mea şi a camarazilor de lângă 
mine pentru a restabili adevărul, 
şi am  îniţiativa 

organizării 
"Tâncăbeştiului”. 


trecut 10-15 ani până 


abordând 
i comportament în 


| numai la comemorare. 


o “invazie” de "şefi” 
| şi "comandanți”, 
il ocupând timpul şi 


Igândeam că am 
| reuşit "atât de bine” 
încât aproape nu mai 
avem loc de mulții 
| “legionari” care au 
copiat 
identic 


conveniențele 
| stabilite. Am fost un 
timp  încordaţi, dar, 


Nu ştiu, poate sau 
când au înţeles simiştii 
că se fac de râs 
acest 


legătură cu rolul lui 
Sima, dar cu referire 


Anul acesta am avut 


| spațiul la troiță şi mă 


aproape 
ceremonia 
dar neținând cont de 


Mulţi dintre cei 
ce studiază 
“Istarea actuală a 
“| omului vor 
“laccepta probabil 
îilca adevărate 
“lunele din 
observațiile 
noastre, însă le 
vor condamna ca 
9] fiind „unilaterale”. 
Este îndreptățit, 
prin urmare, să 
examinăm şi 
cealaltă latură, 
„pozitivă”, a nihilismului. 

ŞI, într-adevăr, nu poate fi negat faptul că, alături 
de curentul disperării, al dezamăgirii şi al „a- 
umanităţii” pe care l-am descris ca avându-şi sursa 
în epoca nihilistă, s-a dezvoltat un curent paralel al 
optimismului şi idealismului care şi-au produs 
proprii săi „oameni noi'. Aceştia sunt tinerii, 
deopotrivă idealişti şi practici, pregătiți și nerăbdători 
să înfrunte problemele dificile ale zilei, să 
răspândească idealul american sau sovietic (sau 
idealul mai general care le este superior) în țările 
„înapoiate”; oameni de ştiinţă entuziaşti, care împing 
tot mai departe limitele” cunoaşterii printr-o 
cercetare şi experimentare fără îndoială „captivante”, 
către care sunt îndrumați astăzi; pacifişti şi idealişti 
non-violenți care poartă cruciade pentru cauza 
păcii, a frățietăţii, a unității lumii şi pentru depăşirea 
ostilităților ancestrale; tineri scriitori „furioşi" pentru 
cauza dreptăţii şi a egalității, promovând — atât cât 
este posibil în această lume jalnică — un nou mesaj 
al bucuriei şi creativității; chiar şi artiştii a căror 
imagine despre om am atacat-o nemilos în paginile 
anterioare, pentru că în mod sigur intenţia lor a fost 
aceea de a condamna lumea care a produs acest 
om şi de a indica drumul pentru depăşirea acestei 
stări; şi mulțimile de tineri obişnuiţi care sunt 
entuziaşti că trăiesc în această epocă „captivantă”, 
sinceri, bine intenţionaţi, privind cu încredere şi 
optimism spre viitor, spre o lume-care ar putea cel 
puţin să cunoască fericirea în locul suferinţei. 

Generaţia mai vârstnică, prea speriată de epoca 
nihilismului prin care a trecut, pentru a putea 
împărtăşi pe deplin entuziasmul tinerilor, şi-a pus 
mari speranțe în aceştia: nu ar fi totuşi posibil, în 
cazul în care „spiritul veacului” ar fi favorabil, ca 
visele lor să se realizeze? 

Fără a răspunde încă acestei întrebări, trebuie să 
punem o alta, mai importantă: care este natura 
credinței şi speranţei pe care le inspiră aceste 
vise? E 

Răspunsul este evident: este vorba de o credință 
şi o speranţă cu totul lumeşti. 

Noutăţile artistice şi ştiinţifice, prosperitatea şi 
confortul, noile lumi de explorat, „pacea”, „frățietatea” 
şi „bucuria”, aşa cum. le înțelege mintea omului de 
rând, acestea sunt bunurile unei lumi trecătoare şi, 
dacă sunt urmărite cu devotamentul naiv pe care |i-l 
dedică „omul nou” al zilelor noastre, devin 
primejdioase din punct de vedere spiritual. 

Locuința adevărată şi eternă a omului nu este în 
această lume; pacea adevărată, dragostea și 
bucuria lul Hristos, pe care credincioşii le 
cunosc încă din această viață, țin de o cu totul 
altă dimensiune decât parodiile lumeşti ale 
acestora, care îl îndoapă pe „omul nou” cu 
speranțe deşarte. 

Existența acestui „om nou”, a cărui speranţă şi 
credință sunt îndreptate exclusiv către această lume, 
„nu reprezintă decât o altă dovadă a succesului 
programului nihilist. 

„Omul nou”, în forma sa „pozitivă”, e luat din 
aceeaşi fotografie al cărei negativ este 
subumanitatea pe care am descris-o. 


furtualitale 


NIHILISMUL — SERAFIM ROSE (X) 


Pe negativ omul este învins şi denaturat de o 
lume inumană; pesimismul şi disperarea din 
această imagine -— şi aceasta este singura ei 
semnificaţie pozitivă — este un ultim protest vlăguit 
împotriva lucrării nihilismului, fiind în același timp o 
mărturie a succesului acesteia. 

Pe pozitiv, „omul nou” s-a apucat să schimbe 
lumea şi, în acelaşi timp, să-şi schimbe atitudinea 
într-una de acceptare a lumii moderne care, deşi 
imperfectă, este singura pe care o cunoaşte; în 
această imagine nu mai există conflict, pentru că 
omul este pe cale de a fi în întregime remodelat şi 
reorientat şi, în acest fel, perfect „adaptat” la 
noua lume. 

Cele două imagini sunt de fapt una singură care 
se întemeiază pe moartea omului aşa cum a fost 
cunoscut până acum = omul care trăieşte pe pământ 
ca pelerin, privind spre rai ca spre adevărata lui 
locuință — şi arată nasterea unul „om nou” numai 
al acestei lumi, care nu cunoaşte nici speranță 
nici_ disperare, ci numai lucrurile care aparțin 
acestei lumi. 

Un__stadiu__intermediar__între__neagativul_ şi 
pozitivul_„omului_nou”_este omul contemporan, 


omul în care deşertăciunea lumească a triumfat 
asupra credinţei. 


În acelaşi timp, aceste două imagini extreme 
reprezintă un semn de tranziție, prevestirea unei 
schimbări majore în „spiritul epocii”. 

În imaginea negativă, apostazia de la adevărul 
creştin, apostazie care defineşte în primul rând 
epoca modernă, pare să-şi fi atins limita; Dumnezeu 
fiind „mort”, omul creat după chipul Său şi-a pierdut 
dlnța şi a căzut în sub-umanitate. 

n imaginea pozitivă, pare să fi început o nouă 


mişcare; omul_ şi-a descoperit o_nouă_ natură, 
aceea de creatură a acestei lumi. 


Epoca negării şi a nihilismului, care a evoluat 
cât de departe a putut, s-a încheiat. 

„Omul nou” nu se mai interesează atât de 
adevărul creştin pentru a se osteni să-l nege; 
toată atenția sa este îndreptată către această 
lume. 

Noua_eră, numită _„post-crestină”, este în 
acelaşi timp o epocă de „dincolo de nihilism” — 
această sintagmă exprimă deopotrivă un fapt şi o 
speranţă. 

Faptul pe care îl exprimă este că NIHILISMUL, 
fiind negativ în esență, dar pozitiv în aspirație şi 
trăgându-şi întreaga energie din pasiunea de a 
distruge adevărul creştin, ajunge la capătul 
programului său prin producerea unei „noi 


epoci” mecanizate şi prin  dezumanizarea 
„omului nou”. 
Odată eliminată definitiv influența 


creştinismului asupra omului şi a societății, 
nihilismul trebuie să se destrame şi să facă loc 
unei alte mişcări, mai „constructive”, capabilă să 
activeze din motive autonome şi pozitive. Această 
mişcare preia Revoluţia din punctul unde o lăsase 
nihilismul şi încearcă să o ducă la concluzia logică a 
acestuia. 

Speranța conținută în expresia „dincolo de 
nihilism” este una naivă, şi anume aceea că ea are 
atât o referință spirituală, cât şi una filosofică şi că 
noua epocă înseamnă depăşirea nihilismului şi nu 
numai ieşirea lui din uz. 


ZEUL NIHILISMULUI, NIMICUL, este un gol, un 
vid care aşteaptă să fie umplut; cei care trăiesc 
în acest vid şi recunosc nimicul drept zeul lor, nu 
pot face altceva decât să caute un nou zeu şi 
speră că acesta îi va scoate din epoca şi de sub 
puterea nihilismului. Este vorba despre oameni care, 
nerăbdători să acorde o anume semnificaţie pozitivă 
situației lor şi nedorind să creadă că nihilismul prin 
care a trecut epoca noastră poate fi în întregime 
steril, au construit o apologie în care nihilismul, oricât 


(continuare din numărul trecut) 


ar fi de malefic şi nefericit în sine, este văzut ca un 
mijloc necesar către o finalitate dincolo de sine, ca 
distrugerea dinaintea reconstrucției, ca întunericul 
zorilor. 

Dacă întunericul, nesiguranța şi suferințele de 
acum sunt neplăcute — potrivit acestei apologii — ele 
sunt deopotrivă benefice şi purificatoare. 

Deposedat de toate iluziile, în miezul unei „nopți 
întunecate” a îndoielii şi a disperării, omul nu poate 
face altceva decât să sufere aceste încercări cu 
răbdare şi să rămână „deschis” şi „receptiv' față de 
ceea ce îi aduce viitorul atotputernic. 

Nihilismul, se pare, este semnul apocaliptic al 
venirii unei lumi noi, mai bune. 

Această apologie este universală şi poate fi 
adaptată la numeroase puncte de vedere 
contemporane. | 

Poeți, pretinşi „profeţi” şi ocultişti, ca şi cel mai 
banali oameni pe care i-au influențat aceşti vizionari, 
agonizând din pricina dezordinilor epocii lor, şi-au 
regăsit confortul la gândul că ei au însemnat o 
binecuvântare tăinuită. W.B. Yeats poate fi citat 
pentru atitudinea sa; tipică în acest sens. „lubite 
păsări de pradă, pregătiți-vă de război .... lubiţi 
războiul pentru oroarea lui, această credință poate fi 
schimbată, civilizaţia reînnoită ... Credinţa vine. în 
urma unui şoc ... Credinţa este mereu înnoită în 
chinurile morții.” 


Precis aceeaşi atitudine stă la baza 
speranțelor contemporane cu privire la 
comunism: 


- fiind „realişti”, cei mai mulți oameni au acceptat 
transformările sociale, politice şi economice impuse 
de marxism," dar în acelaşi timp au criticat aspru 
mijloacele violente şi ideologia extremistă ale 
acestuia; 

- în acelaşi timp, fiind optimişti şi deschişi față de 
o întorsătură mai bună a lucrurilor, oamenii au 
întâmpinat cu bucurie „dezghețul” petrecut odată cu 


"moartea lui Stalin, sperând să vadă în aceasta 


primele semne ale unei transformări de mari proporţii 
ale idealului marxist! ' 

Asemenea idei sunt rezultatul unei concepții 
fundamental greşite despre natura "Revoluției 
moderne”; NIHILISMUL nu este decât un aspect 
al acestei "Revoluții”. 


Violenţa şi negarea reprezintă, în mod sigur, o 
etapă preliminară; dar această etapă nu este decât 
o parte dintr-un plan_mai vast al cărui sfârşit 
promite să fie nu mai bun, ci incomparabil mai 
rău decât epoca nihilistă. 


Dacă în epoca noastră există semne că epoca 
violenței şi a negării este pe sfârşite, asta nu se 
întâmplă pentru că nihilismul a fost „învins” sau 
„depăşit”, ci pentru că această etapă s-a încheiat şi a 
devenit inutilă. 

Probabil că revoluția începe să iasă din faza ei 
malefică pentru a intra într-una mai „fastă” — nu 
pentru că şi-a schimbat voința sau direcţia, ci pentru 
că se apropie de atingerea ultimului scop pe care 
nu a încetat niciodată să îl urmărească. 
“Revoluția” se poate pregăti să se relaxeze 
savurându-şi succesul. 

Ultima speranță a omului modern nu este, de 
fapt, decât o altă iluzie; speranța într-o nouă 
epocă; „dincolo de nihilism” este expresia ultimului 
element din programul "Revoluției". 

Şi nu este doar marxismul care promovează 
acest program. Nu există putere politică importantă 
al cărei guvern să nu fie „revoluţionar”. Nu există o 
dovadă mai clară decât aceasta despre spiritul anti- 
creştin al epocii noastre — cel mai profund _anti- 
crestinism _fiind, desigur, pseudo-creştinismul 


care reprezintă scopul "Revoluție!”. 


(continuare în numărul viitor) 


uzină realizată de Cornetu Mai 
Pe9.14 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 


Cancul 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA L 
vrădare în cazul abdicării forțate a lui AI, |. Cuza?" 
a fost dat de lonel Toma din Cluj, 30 de ani, 

care a câştigat cartea "De a linişte la cântec" 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


NU se poate vorbi despre trădarea lui Al. |. Cuza! 
EI nu avea drept de domnie permanent sau 
succesiune filială la tron, ci doar un mandat 
imperativ, misiunea sa fiind aceea de a înfăptui 


unirea Moldovei cu Țara Românească, plus câteva 
reforme pentru modernizarea Principatelor Române. 
“ Aceste reforme trebuiau însă să aibă concursul 


celorlalte puteri ale statului. 
După aceea, Al. |. Cuza trebuia să cedeze 


"tronul unui rege, unui os domnesc, pentru a da 


restanță internaţională Principatelor Române şi 
posibilitatea de a fi luate în consideraţie, întrucât 


“statele europene erau conduse de monarhi 


reprezentanți ai unor vechi familii regale. 

Aproape toate forțele politice ale vremii doreau 
împământenirea unei dinastii străine, chestiunea 
reprezentând una dintre cele patru dispoziții 
finale ale Programului de Guvernare Naţională 
adoptat în oct. 1857 la Adunările ad-hoc de la laşi 


ăi : 


ae 


i Crt: da 


FE pa Tapi 


Afară se îngână ziua cu noaptea şi cerul ne 
trimite în dar diamantele lui albe. Ninge domol de 
parcă ar ninge pe suflete. Începe colindul cu "Bună 
dimineața la Moş Ajun!" care zguduie toată liniştea 
şi, învălurindu-se spre înălțimi, se aşează prinos la 
picioarele Celui ce din veacuri S-a născut. 

„Din jur apar soldaţi, ca să asculte şi ei marea 
Veste. Sunt ruşi şi ucraineni, ale căror colinde 
seamănă cu ale noastre. Apar familiile şi corul 
începe "O, ce veste minunată". Un nod ml se urcă 
şi se aşează tocmai la furca pieptului. Glasul refuză 


să mai urmeze tactul dat de mâinile nervoase ale lui 
- Cubicec și ochii se împăienjenesc cu lacrimi, printre 


care apare satul cu toate luminile aprinse, cu copiil 


- ce colindă de la casă la casă şi în urechi îmi răsună 


glasul lor de îngeraşi: "Sus în slava Cerului, / Asta-i 


seara lui Crăciun, / La poalele Raiului” ... 


Când începem "Steaua sus răsare', apare din 


„spate o stea mare, colorată şi înaintează încet spre 
“noi, de parcă s-ar cobor? din cer. Un clopoțel mic, cu 

„Sunet argintiu, dă fiori dulci la fiecare pas a 

„ Purtătorului. 


În jur s-au adunat aproape toți feciorii. Toţi tac şi 
lasă loc dorurilor să-i ducă pe la casele lor. În sufletul 
fiecăruia stăruie chipuri dragi şi buzele se mişcă într- 
0 rugăclune mută, pentru cei de care nici nu ştim 
dacă mal trăiesc. 

A murit ultima silabă a colindului şi nu se aude 
decât suflarea grea a celor din jur: Mâni se întind şi 
se strâng mut, nimeni nu are curajul să strice, prin 
Urări ce nu pot spune mai mult decât strângerea 
Mânii, liniştea cerească ce s-a aşternut. 

Ne întoarcem înapoi în barăcile noastre. Ne 
aşezăm în jurul pomului şi cântecul începe să 
deschidă porţile sufletelor şi să poarte pe aripile lui 
tot felul de doruri, gânduri şi dureri. 

lecare dintre nol are frați, surori, nepoți, şi 
gândurile noastre ii caută pe toți în amintiri de 
altădată, lar pleptul se înalță într-un suspin amar. 
Privirile se rotesc in jur peste sărăcia ce ne 
înconjoară şi din pervazul din perete ne 
priveşte Căpitanul. Şi corul îşi urmează mai 


UNII NOIEMBRIE: “Se poate vorbi despre 


CRĂCIUN LEGIONAR ÎN LAGĂR 


de Jean Bukiu. 


şi Bucureşti. Soluția aducerii unui prinț străin era 
dictată de raţiuni de politică externă. 

De altfel, Cuza, conştient de regimul provizoriu 
al domniei sale, declarase în câteva rânduri (ultima 
dată la 5 dec. 1865, în Parlament) că era gata să se 
retragă de la domnie în favoarea unui prinț străin. 


Cea mai controversată reformă care, în optica 
multor istorici, este responsabilă de abdicarea forțată 
a lui Cuza, este secularizarea proprietăţilor 
mănăstirești. Acestea erau primite ca danii, în 
decursul timpului, de la domnitori (Ştefan cel Mare, 
Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătrân, 
Alexandru cel Bun etc.) şi de la boieri, şi le asigurau 
baza existenţei. . 

Legea lui Cuza a trecut averea bisericilor şi 
mănăstirilor în proprietatea statului; astfel preoții au 
ajuns să fie plătiți de stat. Pe lângă aceasta, a mai 
stabilit un impozit de 10% pentru veniturile 
mănăstirilor. 


departe cântecul, ducând cu el gândurile noastre. 

"Tremură albastre stele, / Ca şi lacrimile mele. 
/ Dumnezeu de sus, / In inimi ne-a pus, / Numai 
lacrimi grele, / Pâlpâiri de stele.” 

Cât de greu apasă pe suflete dorurile celor dragi 
şi atâtea amintiri! “Maica Domnului Curată, / Ad-o 
veste minunată / Înfloreşte-n prag, / Zâmbetul tău 
drag, / Ca o zi cu soare. / Zâmbetul tău drag, / Il 
aşteaptă-n prag, / Cei din închisoare.” : 

Şi iarăşi gândurile hoinare se adună pe la gratii 
de celule, în căutarea celor ce, ca şi noi, suferă 
pentru credința legionară. "Peste fericiri apuse / 
Pune-ţi mila Ta, lisuse. / Cei din închisori, / Te 
aşteaptă-n zori, / Pieptul lor suspină. / Cei din 
închisori, / Te aşteaptă-n zori. / Să le-aduci 
lumină.” 

Numai la Tine, Doamne, ne-a mai rămas singura 
nădejde şi scăpare. De la Tine aşteptăm totul, căci 
Tu le poţi pe toate. 

Dar hoinăreala prin meleaguri depărtate nu mai 
durează mult, căci Moş Crăciun, cu sacul în spate 
şi cu barba fulor, ne aduce la realitate. Se împart 
daruri. Fiecare primeşte câte ceva: unii mai dulci, alții 
mai pipărate, care după cum merită. 

Klein primeşte o mică carte din care, se spune, 
va reuşi să înveţe cum să stea sub papucul nevestei, 
sau, mi se pare, cum nevasta trebuie să ţie pe 
bărbat sub papuc. 

Eu am primit o cruciuliță, un caiet, un creion, 
pişcoturi, bomboane şi o bucăţică de sticlă pe care 
este gravată data de 25-X!l-1943, doi ochi de fată şi 
sub ei scris: "Doi ochi negri”. Ştiu ei, camarazii, cam 
ce doruri mă bat. 

Acest Moş Crăciun, Preda în persoană, dă şi 
sfaturi foarte bune, şi multe. In special, are ce are cu 
conferenţiarii şi scriitorii care aproape fiecare capătă 
câte un îndreptar de autori celebri, ca spre ex: 
Sbârcea, Firşteoacă etc., etc, care să-i ajute în 
munca culturală ce depun. 

Pentru darurile ce am primit, Moşul ne cere să 
mai cântăm ceva şi noi îl satisfacem: 'Moş Crăciun 
cu plete albe, / Dac-aş şti că nu te duci, Ți-aş cânta 


Deci prima expropriere a fost făcută de masonul 
Al. |. Cuza. Înaintea statului comunist, 

Mulţi istorici susțin că domnitorul a acţionat astfel 
la ordinele masoneriei care vroia să dea o lovitură 
fatală Bisericii în acest fel. 

Nemaivăzuta măsură a provocat numeroase 
valuri de proteste în acele vremuri. 


Cuza a mai fost acuzat, printre altele, de 
instituirea a dictaturii personale, şi că vroia să 
întemeieze o dinastie cu bastarzii concepuţi cu Elena 
Obrenovic, încălcând astfel mandatul în baza 
căruia fusese ales. i. 

Opoziția tuturor personalităților politice -— nu 
numai conservatoare, ci chiar şi liberale - față de 
proiectele masonice ale domnitorului s-a acutizat în 
asemenea grad încât Cuza a fost obligat să abdice. 
Trebuie subliniat faptul că toate partidele de atunci 
s-au raliat, împotrivindu-se lui Cuza din cauza 
reformelor acestuia, iar primii care s-au revoltat au 
fost chiar liberalii care-l susținuseră. i 


ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: De ce Sima a deschis larg porţile Legiunii când a juns la conducerea acesteia? 
PREMIU: "Ca! troian intra muros" — lon Dumitrescu-Borşa (preot, comandant legionar al Bunei Vestiri, secretarul Partidului "Totul Pentru Țară”). 


florile dalbe...” Moşul nu vrea să ne asculte ruga. 
Pleacă, pentru că mai are mulți de cercetat. 

Urmează apoi altă serie de colinde şi masa: 
carne şi unt, biscuiţi, bomboane şi bere. Lumea s-a 
înveselit. Râde, se interpelează prin fraze cântate în 
versuri. Se cântă câteva cântece legionare şi unul 
german. 

Obosiţi şi cu gândurile frânte, parcă bucuroşi că a 
trecut Ajunul, ne ducem la culcat. În dormitor e frig 
destul, dar ne-am obişnuit cu el. De o bucată de 
vreme ne este prieten statornic. 


25 DECEMBRIE 1943, CRĂCIUNUL 

Mai puţin obosiţi ca ieri, ne pregătim cu zel de 
serbare. Se face scena şi la patru şi jumătate 
începem. Sunt şi familiile prezente. Se reprezintă o 
mică petrecere familiară, 

Cântecele populare aduc cu ele nostalgia țării 
depărtate şi romanţele exprimă doruri ale tuturor. 

Goţu Munteanu a compus două cântece 
ocazionale: 

În Fichtenhein venit-am prima oară, / În 
preajma zilelor de Moş Ajun. / Cântam atunci, 
cântăm şi-acuma iară, / Şi vom cânta la fiece 
Crăciun”; 

Refren: "Căci cum am fost, vom fi întotdeauna: / 
În bucurii cântăm, ca şi-n nevoi, / Şi pentru toate noi 
ştim nuniai una, / O ştiţi cu toți: cântaţi cu noi." 

"Cu cântecele noastre / Pe toți vă vom purta / 


“Prin cerurile albastre / Şi lumi noi veţi vedea. / Vă va 


aduce cântul / Pe al nostru vechi pământ / Şi țara 
veți vedea / Pe aripa unui vânt.”... 

La al doilea cântec lumea a fost şi mai plăcut 
surprinsă: 

"Cântăm astăzi un nou şlagăr: / <<A trecut un 
an de lagăr>>. / De v-aţi speriat, / Cu asta aţi 
probat: / N-aveţi spirit... diplomat. / Nu suntem 
arestați, / Ci oaspeți... invitați.” 

"Au fost vremuri şi mai grele, / Am trecut noi 
peste ele. / Dac-or mai veni, / Orişicum ar fi, / Noi pe 
toate le-om primi / Cântând neapărat / 

/ ŞI veseli neîncetat." 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2012 P29:15 


E ua daciei 


NICADOR 


ABONAMENTE PE ADRESA 
ZELEA-CODREANU, 
DUMITRACHE NR. 35, SECT, 2, BUCUREŞTI 


STR BANUL 


Tel,: (021) 2425471; 0745 074493 


Prețul unui abonament pentru un an: 
50 RON pentru țară (Bucureşti şi provinoie); 70 RON 


pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 
Se po! face abonamente pentru minim jumătate de an 


Mulţumim tuturor celor care ne-au felicitat! 


Le adresăm aceleaşi gânduri calde şi le dorim să fie mai apropiați de trecutul, prezentul şi viitorul țării noastre! 


Mariana Chirilov - Tulcea: Mihail 
Moruzov a fost şeful Serviciului Secret 
de Informaţii.. El recrutase în rețeaua 
sa de informatori, personalități din 
sferele cele mai înalte personaje ale 
timpului; miniştri, prefectul Poliţiei, 
ziarişti, politicieni. Printre aceştia se 
afla şi Horia Sima, plătit cu 200 000) 
lunar (cam 70 de salarii medii). 
Asasinarea lui Moruzov, ocupant del 
seamă al închisorii Jilava, în celula nr. 
1, în noaptea de 26-27 nov. 1940, a 
avut ca scop ştergerea urmelor lui 
Horia Sima, acesta fiind interesat în a 
ascunde faptul că fusese agent 
informator. lon Gigurtu, fost prim- 
ministru timp de patru zile, între 4-8 
iulie 1940, l-a caracterizat pe Horia 
Sima care a intrat în acest: guvern, ca 
fiind "un criminal de o speță abjectă”. 

Coca Eftimie - Călăraşi: Da, aveți 
dreptate: multe frontiere din Africa şii 
Orientul Apropiat au forme geometrice bizare. Fiindcă ay fost trasate cu echerul 
şi rigla. "Artizanul” principal al granițelor create în mod vădit artificial a fost 
Winston Churchil care continuă să provoace şi în prezent conflicte şi moarte: 
bunăoară, englezii care aveau mandatul britanic asupra Mesopotamiei, au impus 
limitele teritoriale Irakului fără a lua în considerație diferitele grupuri etnice şi 
religioase ale țării: suniţi , shiiții şi kurzi. Decizia din Downing Street 10 a avut ca 
urmare numeroase evenimente sângeroase întrucât cele trei grupe etnice, total 
diferite, erau unite cu forța. Trasatorii de granițe au făcut cea mai mare 
nedreptate poporului kurd: între 27 şi 36 milioane de kurzi trăiesc în Turcia, Siria, 
Irak, Iran, constituind cel mai mare grup etnic fără un stat propriu. 

Tiberiu Vasilache — Bucureşti: Despre bombardamentele din 1944 asupra 
Capitalei am scris în urmă cu câțiva ani în pamfletul "Pupincurismul din grădina 
Cişmigiu”. Precizările pe-care le faceţi sunt binevenite şi, ca atare,.le. „dăm 
publicității. Au fost 17 bombardamente aeriene asupra Bucureştiului, care au 
ucis 5524 de locuitori, au rănit 3373 de oameni şi 47.974 au rămas fără adăpost, 
devenind sinistraţi . Cel mai devastator atac nu a avut loc la 4 aprilie: a fost la 7 
mai 1944, între orele 10.49 şi 12.06, când un număr de'700 de avioane, dintre 
care 500 de bombardament, de tip B-24, fortărețe zburătoare, şi 200 de aparate 
de vânătoare s-au năpustit asupra Bucureştiului. Zgomotele asurzitoare parcă 
anunțau apocalipsa, parcă era şi o eclipsă de' soare. În cele 17 atacuri din 
primăvara anului 1944 au luat parte 3640 avioane de bombardament de diferite 
tipuri, însoțite de cca. 1830 avioane de vânătoare. Pentru apărarea oraşului s-au 
ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, în inferioritate numerică, 600 avioane de 
vânătoare româneşti şi 700 germane. 

Grigore Petcu — Arad: Sionismul, necesitatea emigrării în Israel, a apărut în 
urmă cu 130 de ani. În 1881, la Focşani, un grup de evrei au hotărât construirea 
aşezărilor evreieşti în Eretz Israel, cum să se ajungă acolo şi cum vor munci 
pământul. Cel care a luat această inițiativă a fost Theodor Herzl. Trei luni mai 
târziu vasul Thetis, cu 228 evrei din România, majoritatea din Moineşti, leşea din 
portul Galaţi cu destinaţia Ereiz Israel; aceştia au înființat primele aşezări 
evreieşti la Rash Pine şi Zichron Yacov, 

luliu Drăgan — Curtea de Argeş: Zizi Lambrino, prima soție a lui Carol at Il- 
lea, a primit un mare fond bănesc (500.000 franci francezi, plus un fond 
2.200.000 de franci plătibili în următorii 20 de ani), cu condiţia să părăsească 
România. Ea a încasat cecul, a plecat la Paris, ulterior la Cannes, trăind aici 
toată viața, neavând nici o ocupaţie. După 1990, nepotul ei, Paul de România, 
vorbitor al unei stranil limbi române, s-a stabilit în țară pe post de „recuperator”, 
filnd implicat în peste 35 de procese cu ministerele de Externe şi de Economie, 
cu Banca Naţională, cu RAAPPS etc. Împreună cu soția sa, „prințesa Lia”, acest 
"iubitor al poporului român” este nelipsit de la toate sindrofiile mari. 

Elvira Timofcluc — Suceava: Mişcarea Legionară a fost deosebit de activă 
în Bucovina. La funeraliile lui Gh. Gligor din 1937, ucis în Grădina Publică din 
Cernăuji, au participat peste 12.000 de persoane coordonate de prof, Leon 
Țopa. Gh, Gligor a fost ucis de un evreu, Isidor Kaschman, la instigarea lui 


ISSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Redactor şef: 


Relații 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici, Viorel Bârzeanu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti  -- Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lasoăr) 


Eduard Wagner, membru al 
organizației comuniste  "Margenarit”. 
Locul asasinării lui Gligor a devenit loc 
de pelerinaj pentru legionari. O altă 
victimă în rândurile legionarilor 
bucovineni a fost înregistrată în oraşul 
Siret. O echipă  naţional-creştină 
(L.A.N.C.-ul lui A. C. Cuza), condusă 
de N. Robu, i-a surprins pe legionari 
făcând propagandă în acest oraş, iar 
în altercaţia produsă, Mihai Țurcanu din 
localitate şi-a  plerdut viața. La 
înmormântarea sa şeful legionar al 
! Bucovinei, Vasile lasinschi, şi Neagoe 
Flondor au citit discursul funerar. 
Cuziştii au profanat şi mormântul 
legionar ridicat pe Dealul Crucii de 
lângă Rădăuţi. Ceea ce. este 
surprinzător - în ambele cazuri (Gligor 
şi Țurcanu) - e că nimeni nu a fost tras 
la răspundere, nimeni nu a ispăşit vreo 
pedeapsă penală. 

losif Vigu - Câmpia Tuirzii: Reţinem din rândurile dvs, caustice; "În 1939, 
când s-a înființat Frontul Renaşterii Naţionale de către Carol al II-lea, au aderat 
la acesta, volens-noles, marea majoritate a politicienilor, îmbrăcând uniforma 
albastră. Cu această ocazie cinicul Const. Argetoianu a spus: "bordel nou cu 
curve vechi”, Dar eu ţin să fac o precizare: cine era îmbrăcat în uniformă şi era 
fotografiat lângă rege? Conul Costică! Ceea ce mă face să-mi amintesc de 
hârjoneala din copilărie: "cine zice, ăla e!!” 

lacob Rusescu - Piteşti: "Capitala 'Statelor Unite este Tel-Aviv!” ne spuneți 
dvs. Argumentele sunt solide: "În urmă cu câteva luni Netanyahu, premierul 
Israelului, a ţinut un discurs în fața Congresului american. Maestru al oratoriei 
politice, inflexibil, a ridicat de 31 de ori în picioare pe reprezentanții poporului 
american, care au aplaudat vorbele tăioase ale lui Netanyahu. Acesta a spus, 
între.altele: 1) Israelul nu se reîntoarce la graniţele de dinaintea Războiului de-6 
zile din 1967; 2) lerusalimul va rămâne pentru eternitate capitala reunită a 
Israelului: 3) Nici un refugiat palestinian nu se va putea reîntoarce în Israel; 4) 
Colonii evreieşti vor rămâne acolo unde se află, în afara viitoarelor granițelor ale 
Israelului; 5) Dacă lumea nu va opri marşul Iranului către bomba atomică, o va 
face Israelul. În urma acestui discurs incendiar, Benlamin Netanyahu s-a reîntors 
la lerusalim ca un învingător, el având Congresul american de partea sa." 

lon Stroiescu - Comarnic: Ne întrebaţi de ce suprasolicitata pârtie Clăbucet 
din Predeal era cunoscută sub numele de M.T.R, şi de ce? În 1941 mareșalul 
Antonescu a înființat organizația Munca Tineretului Român, destinată tinerilor 
între 16-18 anl, înainte de a fi recrutaţi în armată, pentru a presta diferite munci 
de folos obştesc - o copie fidelă a taberelor de muncă legionare create de către 
Cornellu Zelea-Codreanu. Sediul central al M.T.R-ului era în Breaza şi funcționa 
în fostele vile care aparținuseră până în toamna anului 1940 organizației de elevi 
și liceeni "Straja Țării” a lui Carol al II-lea. Primul obiectiv major al MTR-ului a 
fost darea în folosință a pârtiei de schi de la Predeal, care a necesitat un mare 
volum de muncă pentru defrişarea și nivelarea ei la nivelul standardelor 
internaționale. A fost dată în folosință în decembrie 1942. Tinerii, în număr de 
câteva sute, au defilat cu lopețile şi târnăcoapele pe umăr în fața gen. 
Pălăgeanu, şeful organizației M.T.R. şi a generalului german de corp de armată 
Hansen. La terminarea războlului regimul comunist a desființat această 
organizație, dar a rămas rodul muncii tinerilor, pârtia de schi, lungă de peste un 
kilometru, pe care dvş. vă petreceți în mod plăcut timpul liber. 

Titu Mihalache - Craiova: Evreii din Bucureşti şi din toată țara nu au purtat 
în piept o stea galbenă cu şase colțuri, ca semn distinctiv. La 3 sept. 1941 
cabinetul ministrului de Interne al României emisese un ordin prefecților prin care 
stipula faptul că evreii erau obligați să poarte steaua lul David, dar în urma 
întâlnirii pe care Wilhelm Filderman (care deținea funcţia de preşedinte al Uniunii 
Comunităților Evreieşti) a avut-o cu lon Antonescu, la 9 oct, 1941 Mareşalul a 


anulat ordinul. 
Emilian SAAa 


12012 


I| 


a 
—_ 2 
=== 


E 


E A 
_—> 


sau 0745 074493 


84 


== e 


9 


|