Cuvantul Legionar nr. 71, iunie 2009

i: “Dacă vor lăcea aceştia, pietrele vor Sripa. = 


si CUVÂNTUL 


k 


LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul V, Nr. 71, IUNIE 2009 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2,5 RON (25.0 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


"LI DIIR 


| 











00 lei vechi 













ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr 
: cuvantul-legionar(Qzelea-codreanu.com; 


CUPRINS: 


EZ/iroriat! Unde duce prostia Dinerie Organizarea iudaică de cucerire 
tualitate Ce-aţi pierdut din vedere Eternele "victime! 
Suveriame Geneza Mişcării Legionare 
Felzrutiu Viorel Tănase la vârsta di 
“Vrihudii Bocitori la mormânt străin p ielelor mere 
Carte /pimnară Pe drumul crucilor căzute (11) Fay ui 5 





IN FIECARE V 





Dip-rag prin regele de judet leşi 


Pavejporderlă Holocaustul inver 


7] 


d 












U 





ie 24 IUNII 09, ora 18, la; Brăt (lâng 
Mişcarea Legionară tradițională vă invită la manifestarea 
prilejuită de împlinirea a 
82 de ani de la înființare. 






















+ 
şi câteva precizări despre ce a însemnat 
ea pențru salvaţea fiihței naţionale. 

2, Nelansarea uneia dintre cărțile 
Căpitanului, Garneliu zelea-Codreanu, 
“Circulări şi Manifeste", editată pentru 
prima dată in,Rgmânia după anul 1940. 

3.14 Lansarga cărții Directorului 
ziarului "Ciyântul Legionar”, conținând 
98 de editorialesşi articole apărute în ziarul 
nostru; 3. 


* 
Ptogramu'de desfăşurare va fi scurt şi 
condensat, aapnținânq şi o pauză de 
“hidratare”, încheindu-se cu o tombolă în! 
care se vor atribuj câte zece exemplare 
din fiecare volum, prin tragere Ja sorți. 
De asemenea, va exista un stand de vânzare 
=) gara prezentate maj Sus şi a altora, precum 


octet că ma aan rca 
PROGRAMUL este foarte atractiv, pita umulal a tetteli ȘI discuţi, lar respeclarea i > 
având în componenţă: Persoanele” gara SU iai aprofundeze Mişca rea Leg ionara 

Evocarea, pe scurt, a ptotefhele exeuse savane gate de Miscare Pe ETaa Te ARATE Ta PANTEI 


Legionară, sunt ipvitațe Vinerea după ora 15:00, 


(dumstanțelor în care a apărut u 
“Legiunea Arhanghelului Mihail" ha ul Nostră din Bucureşy, 
tr CUVANTUL LEGIONAR IUNIE 2009 ae 


Cireulări 





ŞI 










Maniteste 

















Ziarul „Ziua” din 17 iune 2009 face public un 
lucru incredibil; Tudor lonescu, şeful organizaţiei 
presupus naţionaliste, caracterizată în genere în 
presă ca făcând parte din grupările de extremă 
dreaptă din România, depune un jurământ de 
colaborare cu „Uniunea Tineretului Euroasiatic” 
din Rusia, formaţiune de extremă dreaptă. 

Unde credeţi că depune acest jurământ: la 
Tâncăbeşti, pe locul asasinării lui Corneliu 
Zelea-Codreanu de către Carol al II-lea la ordinul 
internaţionalei iudaice, la 29-30 nov. 1938, 

„Ei, şi ce dacă!" vor spune cei total neavizaţi 
şi vor continua; „ nu umblă ei, Noua Dreaptă, cu 
tricouri cu chipul lui Codreanu, cu benere sau 
portrete ale acestuia, declarându-l ca fiind 
părintele lor spiritual şi politic?" 

Să vă răspundem în mare şi apoi vom 
detalia: trebuie să fii beat mort ca să-ți treacă 
prin cap să profanezi acest loc sfânt al 
martirajului acestui naționalist încă nesanctificat, 
Corneliu Zelea-Codreanu, punându-i memoria 
chezăşie într-un pact de colaborare cu o 
organizație naționalistă din Rusia, țară care în 
toată existența ei a avut ca unul din scopuri 
cotropirea României, transformarea țării noastre 
într-o gubernie rusească şi mai târziu într-o 
„republică socialistă sovietică”. 

Mă lonescule, deja te simţi un mic Ceauşel cu 
ambiţii de a face politică externă în numele 
României, politică la nivel global! 

De ce nu; ai ajuns tu la concluzia că, impreună 
cu tovarăşul Pavel Zarifullin, să realizaţi „revoluția 
ortodoxă” care să aibă ca obiectiv „desființarea 
Ucrainei pentru ca Rusia mare să se mărginească cu 
România mare"? 

Mă, inteligentă mişcare: de ce să mai fie nişte 
state tampon între noi şi ruşi? Să ne sufle în ceafă şi 
să ne hotărască soarta şi viața! 

Cine te-a sfătuit, lonescule, la aşa o tămpenie, 
căci sunt convins că tu nu poţi zămisli o asemenea 
enormitate din proprie inițiativă? 

Trebuie să mă justific faţă de cei care nu cunosc 
lucrurile privind celălalt aspect, acela pentru care iau 
eu atitudine: dacă acest „acord” era făcut în 
numele oricărei organizații şi de către oricine, nu 
mă interesa absolut deloc; dar când tu te declari 
un fel de legionar, adept al lui Corneliu Zelea- 
Codreanu şi ignori că primul gest al „Căpitanului” 
fiind în ultima clasă de liceu, a fost de a forma în 
pădurea Dobrina de lângă Huşi un grup armat şi 
instruit care să lupte impotriva unei invazii ruseşti 
care părea iminentă, când toată politica externă a 
Mişcării Legionare, exprimată în nenumărate 
rânduri, desemna ca pe cel mai periculos 
duşman extern al Statului Român, colosul 
rusesc, gestul tău despre care facem vorbire te 
descalifică, scoțând în evidenţă că în capul tău este 
un fel de „talmeş-balmeş”. 

În mod evident calci pe urmele „isteţului” HORIA 
SIMA, care „a înțeles" la timpul respectiv că în 
perfecta construcție a ideologiei legionare şi a 
relațiilor internaţionale preconizate de Căpilan ar 
pulea să mai aibă loc nişte scânceli de copil infatuat. 

Să nu uiţi niciodată că a-ţi introduce - tu sau 
eu sau oricine - nişte schimbări de idei sau 
comportament - și istoria ne precizează şi la timpul 
Mecut - nu poate duce decât la rezultate 
catastrofale ale aşa-zisei „guvernări legiona 
lar pe plan extern, dacă se urma politica 
preconizată de Căpitan, România intra în al II-lea 

război mondial în hotarele ei fireşti, înarmată de 
Germania cu cel mai modern armament şi 
muniţie, instruită la cel mai înalt nivel! 

Ințelegi, lonescule, unde duce prostia unor 
guvernanţi, executanți ai ordinelor Internaționalei 
lar al pa portia nu aveau nimic de a face cu 

naţionale, şi care 
G planului? şi au disprețuit gândirea 
'm_s-a ajuns la Dictatul de la Viena şi la 
imi Panirp - Molotov despre care vorbeşti 

Prin respingerea alianței cu Germania — 
atenţie: la timpul potrivit; nu după ce ide, 

































Pag. 2 


Elrorial 


UNDE DUCE PROSTIA 





Basarabia, Bucovina de nord, ținutul Herţa, 
cadrilaterul şi apoi nord-estul Transilvaniei. 

Ştii cine a fost constructorul acestei politici 
externe catastrofal? Vândutul Tii 
Ştii ce conțin 
acestuia? Apropidfeă de Uniunea Sovietică 
Apropierea de marele lup de la Răsărit 

Declari că întâlnirea şi apropierea de acest 
naţionalist rus „este ca o adiere de primăvară, căci 
avem interese comune” 

Este apreciabil faptul că faci şi poezie, dar să ştii 
că pari îndrăgostit de acest Zarifullin, lucru care, îți 
spun cinstit, nu mi-a trecut prin cap niciodată. 

Să-ţi spun ceva de care nu ai habar: ştii care au 
fost ultimele cuvinte ale Căpitanului, ultimele 
consemnate public, pentru că după aceea a fost 
închis şi asasinat; ultimele cuvinte la procesul de 
înaltă trădare, ultima luare de cuvânt 

„Or, am dovedit cu principii, fapte şi martori, 
că nici nu ne-a trecut prin gând, niciodată, să 
declanşăm un război civil, Dar nu numai atât, nici 
măcar să facem o tulburare cât de mică, 

rimejdia_de_la Răsării indindu-ne__fiecare 
greşeală, fiecare pas" - am încheia! citatul cu 
ultimele cuvinte rostite în public de Căpitai 

Deci în cel mai teribil montent al vieţii sale, când 
ştia că va fi condamnat la ani grei de închisoare, 
degradare civică şi aşteplând din moment în moment 
să fie asasinat în timpul detenţiei, Cornetu Zelea- 
Codreanu primeşte sacrificiuj strigând „din 
fundul sufletului său chinuit" avertismentul la 
pericolul rusesc. - 

Ce a înţeles modelul tău de comportament 
politic, HORIA SIMA: că va putea să preia puterea 
prin „război civil”, declanşâng încârcarea de 
lovitură de stat din 3 sept. 490, trimițând tinerii 
să moară, el așteptând rezultatul pe granița 
ungurească atunci la Braşov, efectiv cu un picior 
peste graniţă, hotărât să-şi apere pielea de doi 
bani. 

Tu ce _înţeleai._lonescule, că din motive 









ritul testa TITI] 
P: ul e di 
18 ntre Rusia şi Ti In care Basarabia 
oi Rusiei ubire de război??! 


Desigur că ziaristul Adrian-Nicolae Petrescu este 
foarte dispus să le prezinte într-o lumiră proastă, 


atribuindu-ţi intenţii şi declaraţii luate de pe nişte 
site-uri rusești; despre cultura politică a domnului 
în chestiune ne-am lămurit citind numai titlul 
articolului: pentru e! denumirea de  „fascist” 
acoperă toată plaja de politici de la extrema 
dreaptă până la „dreapta” şi nu cred că se 
găsește vreun nebun să-l suspecteze că ştie să 
facă vreo diferență între fascism, nazism, 
Mişcarea Legionară, cuzism, Crucile cu Săgeți 
etc 

Noi însă disecăm fiecare frază cu care vrei tu 
să prezinţi cazul, dar şi alte afirmaţii care aparțin 
articolului 

Afirmi că este vorba de un „univers 
conjunctural” legat de prezența a două minorităţi 
de interes comun, cea română și cea rusă din 
i Ucraina 

Având în vedere capacitatea organizației 

Noua Dreaptă de a influența mişcarea unui 
singur fir de păr de pe capul mult prea mare al 
Ucrainei, incepem să ne gândim, ca tot pățitul, că 
întâlnirea dintre cei doi lideri urmăreşte, din 
partea rusească, formarea unui cap de pod, cât o 
fi el de mic sau nu, pentru ca anumite „mişcări 
de trupe” propuse de K.G.B. să albă o acoperire 
acceptabilă. 

Desigur că nu s-a pus problema în relaţia dintre 


II cei doi, dar nu este exclusă ca posibilitate de viitor. 


ruşii şi evreii au făcut totdeauna planuri pe 
termene lungi şi „pofta vine mâncând” 

Citez iar din Tudor lonescu: „Aceasta nu 
înseamnă însă că Noua Dreaptă işi doreşte ca 
Ucraina să dispară ca stat”; socotim că era necesară 
această precizare ca să se liniştească spiritele la 
nivelul marilor puteri ale lumii, căci se pare că 
Ucraina, alarmată de discuţia secretă dintre cei doi, 
era pe cale să decreteze mobilizarea generală! 

Cităm iarăşi: „Despre U.T.E Tudor lonescu ne-a 
declarat că ar fi foarte infiventă, cu o sene de 
ramificații în actualul guvem rus condus de Vladimir 
Putin. şi cu multe contacte în politică şi mass-media” 

Ce ai vrut, lonescule, să arăţi cu aceas 
declarație, şi ce borş a ieşit ! să te dai mare 
cu relațiile tale care merg indi la Putin, fără 
să îli dai seama că orice ap premierul rus 
ne trimite cu gândul la faptul că niciodată nu se va 
pulea trage o linie despărțitoare între acesta şi 
K.G.B.; deci temerea pe care o exprimam mai sus 
apropos de o posibilă relație dintre Pavel 
Zarifullin şi odioasa instituţie începe să prindă 
contur. 

Amuzant este că Tudor Ionescu, în dezarmanta 
sa naivitate, nu realizează că declaraţiile 
prezentând noul său aliat cu relațiile sale, menite 
să evidențieze importanța propriei persoane, nu 
fac decât să ne pună la dispoziție informaţii, fap! 
care ne aminteşte de înțelepciunea românească 
exprimată în: „Dacă tăceai, filosof rămânea! 

În încheiere aş vrea să mai subliniez odată ce m- 
a determinat să iau poziţie în cazul de față: Tudor 
lonescu poate să facă orice vrea pe lumea 
aceasta, căci trăim într-o țară liberă, nu? Poate 
face toate tâmpeniile din lume în numele 
organizaţiei pe care o conduce, dar - există un 
"dar" aici - să nu mai amestece Mişcarea 
Legionară şi în special memoria lui Corneliu 
Zelea-Codreanu în micile sale tranzacții de 
băcănie preurbană. & 

Să pui un banner mare cu litere chirilice în 
spatele crucii Căpitanului de la Tâncăbeşti, folosind 
numele Căpitanului şi martiriul lui drept chezăşie 
pentru relaţia cu nişte mai mult decât potenţiali 
duşmani României, să o faci la locul sacrificiului 
suprem al celui mai mare naționalist al țării noastre, 
mi se pare o blasfemie care va apăsa în veci ca un 
blestem asupra imaginii „Noua Dreaptă”, Tudor 
lonescu. 


Moador Dolea- Codreanu 





















.: CUVÂNTUL LEGIONAR: IUNIE 2009 


Atural(rale 


d 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IUNIE — 


... 
În timp ce ne tot întrebăm de ce musulmanii sunt 
victimele discriminării în numele securităţii 


naţionale, în timp ce acțiuni represive rasiste în 
adevăratul sens al cuvântului = hărțuiri şi suspectări 
fără noimă, având la bază doar etnia - se aplică tot 
mai des, în acelaşi timp o nouă reglementare 
europeană de "combatere a discriminării” pune pe 
jar companiile şi ONG-urile din UE. Directiva, care 
se pare că va fi aprobată în cursul acestui an, 
interzice tuturor firmelor şi instituțiilor care oferă 
servicii publicului, să mai afişeze crucifixe şi 
icoane. 

În cazul nesupunerii față de zeiţa UE, firmele şi 
instituțiile vor putea fi date în judecată de toți 
sataniştii sau complexații care consideră că icoanele 
şi crucifixele le "violează demnitatea” (?7!), 
creându-li-se un „mediu osti” (??1). Demnitatea 
cum se violează? 

Oroarea aceasta, denumită “directiva egalității”, 
are ca scop declarat eliminarea discriminării pe 
motive religioase, de handicap sau preferințe 
sexuale. 

Ce grijulii sunt europarlamentarii, cum nu mal 
dorm ei noaptea şi se perpelesc şi se frichinesc de 
grija noastră, gândindu-se cum să facă în aşa fel ca 
oamenii cu handicap, cărora le taie fondurile de 
supraviețuire (de exemplu, în România o persoană 
cu handicap gradul doi primeşte în jur de 30 Ron şi, 
odată cu mărirea, 32 Ron!), cum să facă astiel, 
ziceam, ca handicapaţii să nu fie ei discriminați, să 
nu fie ei atinşi cu o floare!! Cată atenţie, câtă 
protecţie, câtă dragoste, ne dau lacrimile, nu altceva! 


-.. 


Pentru a fluidifica un traseu de pelerinaj, firma 
„Schlegel” din Munchen a fost însărcinată cu 
construirea unui tren transrapid cu suspensie 
magnetică, în vechea Persie 


unei linii de ren rapid in 
al Evreilor din Germania, care a emanat o nouă 


indicație prețioasă: "Nici un fel de relație 
comercială nu trebuie stabilită cu cineva care 
neagă existenţa holocaustului” 

Serios? Păi ce are baba cu mitraliera sau 
holocaustul cu trenul din Iran, sau Consiliul Central 
al Evreilor din Germania cu afacerile iraniene? 

Ce este obrăznicia asta, o pedeapsă evreiască, o 
răzbunare talmudică, un şantaj? Noi credeam că 
asemenea fenomene nu au ce căula într-o solidă 
democraţie europeană, cum este Germania. 

Ce, sunteți copii de grădiniță? Credeam că, în 
general, Consiliile astea sunt conduse de adulţi, de 
oameni maturi, plini de deontologie şi de principii şi 
lipsiţi de frustrări, de ură şi de răzbunări infantile 

“Trenul ar putea, de asemenea, transporta arme 
Şi terorişti - continuă emanația, 

Dar şi bicicletele din lran ar putea transporta 
terorişti. Şi trotinetele sau patinele cu rotile ar putea 
face acelaşi lucru. Şi, mai mult, teroriștii ar putea fi 
de oriunde, inclusiv de la organizația teroristă 
evreiască Irgun, pentru că în lran e plin de evrei 
fericiţi, cărora li se respectă absolut toate drepturile, 
conform propriilor declarații. 

Ce facem acum, trecem doar la mersul pe jos? 
Avioane nu, trenuri nu, biciclete nu, patine cu rotile şi 
trotinete nu. Atunci, per pedes! 

Dar dacă şi cel care merge pe jos este terorist? O 
să incepeji să tăiaţi picioarele oamenilor din Iran, 
aşa cum vă venise gingaşa idee, după cel de-al 
doilea război mondial, să castraţi toți germanii de sex 
masculin? 

"Germania nu trebuie să-şi negocieze conştiinţa 
democratică în schimbul intereselor economice”. Cât 
de mult induioşează o asemenea frază! Voi, 
Consiliul Central al Evreilor din Germania, care 
NICIODATĂ - nu-i aşa??! - nu v-aţi negociat 
conştiinţa în schimbul intereselor meschine 
economice, decideţi ce TREBUIE să facă Germania? 





i 


Marea schimbare din America (doar de culoare a 
pielii), recte Barack Obama, a promis, în timpul 
unei ceremonii de comemorare a victimelor 
holocaustului, ţinută în fața Capitoliului, să-i 
combată (a se citi VÂNEZE, căci combaterea 
presupune dialog şi argumente, nu direct 
temniță) pe cei “care mint când este vorba despre 
Istorie şi neagă existența holocaustului”. 

Ne punem viața rămăşag că Obama habar nu are 
care sunt vecinii Germaniei, că habar nu are când a 
fost războiul de independență al Americii, că nu ştie 
care țări au fost combatante şi care neutre în cel de- 
al doilea război mondial şi că nu ştie data exactă a 
începerii acestui război şi nici data incheierii sale 
Frate-său fierbea o zeamă chioară în nisipul Kenyei, 
stând pe un cauciuc uzat, înconjurat de cinci 
vreascuri sub formă de gard în care avea înfipte 
uicelele sale, aşa cum s-a văzut dintr-o fotografie 
care a făcut înconjurul lumii, iar di. Barak Obama ne 
vorbeşte despre istoria adevărată a omenirii pe care, 
cică, o cunoaşte pe dinafară! 

lată o mostră de IQ modificat genetic: "Cei care 
spun că holocaustul nu a existat, perpetuează 
toate formele de  intoleranță: rasism, 
antisemitism, homofobie, xenofobie, sexism şi 
multe altele”. 

Tu, d-le Barak Obama, dimpreună cu zecile de 
lobby-şti evrei ce-i porţi în cârcă şi care-ţi scriu 
discursurile, tu eşti cel care promovează intoleranța 
şi ura! 

De ce nu ai măcar un singur om în preajmă, unul 
singur, care să facă lobby pentu America, țara ale 
cărei interese ar trebui să le reprezinți cu mândrie, 
neîmpins de la spate de nimeni, ci ai numai evrei 
care promovează doar interesele Israelului în dauna 
cetățenilor americani care te-au votat şi de la care 








storci taxe cu nemiluita, multe dintre ele ilegale, 
pentru a le trimite apoi cu duiumul în acelaşi israel? 
Intrebare retorii 





Să reluăm. ia d-lui Obă e 
că holocaustul nu a existat, perpetă 
formele de intoleranță...* 

Este la mintea cocoşului că cei care spun că 
holocaustul nu a existat nu fac altceva decât să- 
şi exprime o părere bună sau proastă, poate 
inexactă, poate greşită, poate diferită, poate 
diversă (atenție: aici nu se mai poate striga 
“vrem diversitate!” ca la mitingurile 
homosexualilor!), părere care trebuie combătută 
cu argumente istorice şi documente, nu cu legi 
sioniste care te trimit în puşcărie mult mai rapid 
decăt o făceau legile lui Hitler. 

Intoleranță este doar lipsa voastră de dialog cu 
oricine indrăzneşte să vă Strice jucăreaua. 

Eşti intolerant când pul umărul la crearea unei 
dictaturi globale, când, nemaiavând nici un 
argument, incepi să foloseşti violența fizică sau 
violența legilor pentru a păstra aparența 
legalității asupra abuzurilor grosolane pe care 
tocmai le săvârşeş împotriva libertății de 
exprimare, impotriva drepturilor omului, 
impotriva minorităților, împotriva bunului simţ, 
impotriva oricărei Constituţii din lume! 

Primii rasişti din lume au fost 
americanii, englezii şi francezii. 

Adolf Hitlor i-a scris personal celui mai mare 
eugenist al anilor 20, cet n american de 
origine leză, că ar vrea să-l întâlnească 
pentru că este “un moda pentru el, și I-a asigurat 
de admiraţia lui fără de margini. 

Englezul Francis GALȚON (1882-1911) a 
susţinut, de asemenea, inegalitatea biologică a 
raselor, punând de fapt bazele eugeniei, a teoriei 
purilicării rasei Superioare prin protejarea ei de 
înmulțirea celor ce aparțin zel inferioare. 

Sociologul francez Joseph GOBINEAU (1816- 

promova! ideea inegalităţi raselor, 
considerând că factorul rasial determină istoria. Deşi 
francez, a propagat ideea superiorității rasiale a 





chiar 





Poporului german. Este celebră cartea intitulată 
"Discurs asupra inegalităţii raselor”. 

Englezul Thomas CARLYLE (1795-1880) a fost 
unul dintre cei care au pus în circulație teza 
“supraomului" ce va căpăta o amploare doctrinară în 
filosofia lui Friedrich Nitzsche (1844-1909), filosofie 
care a exercitat o influență majoră asupra 
contemporanilor. 

Englezul Houston Stewart CHAMBERLAIN 
(1855-1927) a susţinut în scrierile sale că “rasa 
germană este purtătoarea principiului vieţii şi a 
energiei”, fiind dotată cu o superioritate intelectuală 
ce o recomandă ca forță capabilă să organizeze 
Europa 

Ludwik Glumpowicz, de origine poloneză, a 
formulat legea supremă a istoriei în care cel mai 
puternic învinge pe cel mai slab. 

AȚi aruncat vina pe NIETZSCHE, când de fapt 
dirijorul se afla în Anglia şi dirija o orchestră 
zgomotoasă a democraţiilor occidentale pline de 
rasişti-eugenişti de la care a învățat Adolf Hitler, 
un “cosmopolit moale” până să intre în legătură cu 
teoriile acestora (aşa cum se autodefinea). 

Practic, rasismul la care se referă Obama se vrea 
a fi rasismul goyimilor asupra evreilor. De fapt, 
lucrurile astăzi stau tocmai invers: Israelul este 
un stat “uşor” rasist, aşa cum remarca şi 
Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele Iranului, care 
ridică ziduri de apartheid, care trage cu 
bombardeaua zilnic şi care trimite creştinii din Israel 
să umble pe drumuri speciale, separate de cele pe 
care circulă picioarele evreilor! Nu mai detaliem 
feluritele rasisme din Israel pe care sluga lor 
credincioasă, Obama, nu le vede, pentru că “nu e în 
chestie”. 

Reluăm fraza lui Obama din nou: "toate formele 
de intoleranță; rasism, antisemitism, homofobie, 


xenofobie, sexism şi multe altele”. 
mconştiența termenului de 


Nu mai analizăm 
“antisemitism” 









despre. care „am. „mai.„Norbil de 


să dobândeşti instantaneu şi o mare 
dragos: față de evrei, indiferent de 
comportamentul lor faţă de tine, de părinții tăi, de 
neamul şi de țara ta, indiferent că vrei sau nu vrei. 

Primii care au interzis sentimentele 
“antisemite” (a se citi antievreiești), au fost 
comisarii iudei bolşevici din timpul lui Stalin, 
veniți la putere cu marele sprijin al băncilor 
evreieşti din New York. 

Aceiaşi comisari, denumiți acum europeni, 
interzic aceleaşi sentimente “antisemite” şi te 
obligă să iubeşti evreul, indiferent ce face el în 
țara ta. Tu TREBUIE să-l iubeşti prin lege, fără să 
te intrebi DE CE au apărut asemenea sentimente 
în toate zonele planetei în fiecare perioadă 
istorică de la apariţia poporului evreu în lume şi 






până astăzi şi care este cauza acestor 
sentimente! 
Antiromânii, antigermanii, antiitalienii, 


antipolonezii - dă-i dracului, că nu interesează pe 
nimeni! mare grijă însă cu “antisemiții” pe scări, să 
nu care cumva să se spargă, pentru că atunci se 
sparg şi motivele evreilor de a cere bani popoarelor 
Europei! 

Homolobie? Pe lângă faptul că acest cuvânt nu 
există în Dex-ul din 1998 şi, prin urmare, înseamnă 
că a fost inventat de deontologii globalişti pentru 
a minţi, manipula şi tâmpi populaţia, pe lângă acest 
fapt, dacă homofobie inseamnă normalitate, 
armonie cu natura şi respectarea legilor 
creştinătăţii, atunci da, numiţi-ne pe toţi 
homofobi. 


„Analfabeţii sec. XXI nu sunt cei care nu ştiu 
să scrie sau să citească, ci aceia care nu au nici 
o logică” - Alvin Tofler, 

Dar bomboana colivei, scuipată printre dinți de 
Obama, o reprezintă finalul frazei: m.F8Sism, 
antisemitism, homolobie, xenofobie, sexism şi multe 
altele”. Care multe altele, bree, că s-au terminat 
termenii din dicționar?!? 


Sentin de stiri Sanda de Fe 


NTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


Pag. 3 





VIOREL TĂNASE LĂ VÂRSTA DE 101 ANI!! 


Drumul în spirale lente pe superba Vale a Oltului, 
pe lângă Mănăstirea Cozia unde veghează şi acum 
umbra lui Mircea cel Bătrân, pe Dealul Negru care 
răsuna pe timpuri de Marşul Taberelor Legionare, 
ne-a dus în burgul Sibiului, amestec cochet de 
patriarhal şi modern. 


- Mă bucur nespus că vă 
găsesc la fel de vivace ca anul 


trecut! 
- Să ştiţi că nu iau nici un 
medicament. Mă întreba un 


prieten ce tensiune am; păi de 
unde să ştiu?! De ce să-mi iau 
tensiunea, că mă simt bine! 


- Care este secretul sănătății 
dvs. de fier? 

- Are legătură cu Garda de 
Fier! Am dus o viață echilibrată, 
am făcut mult sport, n-am pus î 
ţigara în gură, n-am băut, n-am 
pierdut nopțile, şi am făcut bine 
în viață de câte ori am avut 
ocazia. Şi Dumnezeu mi-a 
îngăduit să ajung la anii ăştia 
întreg. Întotdeauna m-a ajutat 
Dumnezeu; când eram pe front 
şi în închisoare rugăciunile 
mamei mele, o țărancă simplă, 
dar foarte credincioasă şi cu bun 
simţ, m-au ținut în viață 


- Un secol de istorie nu vă 
apasă umeni, nu vă simţiţi 
obosit? 

- Un pie, uneori. Dar nu când 
mă vizitează camarazii, fiul, 
nepoții şi strănepoții. 

Ştiţi cu ce-mi petrec timpul în 
ultimii ani: urmăresc emisiunile interesante de la 
televizor - mă pasionează ştirile, fotbalul şi folclorul, 
citesc, mai merg prin oraş, mă gospodăresc singur 
de când a murit soția mea - îi aprind candela în 
fiecare zi: ea a ținut singură casa toți anii când am 
fost închis, a crescut copiii, mi-a fost credincioasă, a 
îndurat totul fără să murmure, 

De Ziua Crucii vreau să merg la Aiud, să-mi 
revăd camarazi de suferință şi îmi pare rău că nu 
mai sunt în putere, să fac mai multe. 


- Ali făcut foarte multe în viaţa avs.: Mişcarea 
Studențească, apoi Mişcarea Legionară, front, 
închisoare; nu ajunge? 

- Pentru un om da, dar nu pentru Țară, 

Tineretul de azi e foarte pasiv, mă îngrijorează. 
Trebuia să fie la noi, să nu mai avem loc de ei, 

Totuşi, cred că oamenii se vor trezi. O să vină iar 
revoluții de redeșteptare naţională, cum a fost a lui 
Avram lancu. Când cuțitul va ajunge la os, reacţia va 
fi spontană. Uite, cine mai credea în 1989 că tinerii 
Vor ieşi în stradă? Cine s-ar fi gândit la "primăvara de 
la Chişinău"? 


Aa din suflet să aveți dreptate. 
ar ştiţi că azi a avut loc la Bu i 
homosexualilor? “i iaca 


eu Văzut la televizor. 
unt contra lor! Nu i-aş ucide cu piet - 
(3 apa) Cu Ticlioâroal i E ae 
u sunt de la țară şi n-am văzut, în 100 di i, 
bervec călărind al berbec! za 
atriarhia Română nu se implică tru că 
condusă de masoni. Dar măcar de tor, de ochii 
rel ar fi trebuit să reacționeze. 
preoții ce aşteaptă?! Cum ar fi fost să se fi 
iri mii de scrisori de protest ale preț, 
individuale, la Guvern și la Patriarhie? i 
De ce aa asta nu se întâmplă la evrei şi la 
ral 


Gay-ii ăştia, cum le spune acu 
promovați de Uniunea Europeana cara 
Pag. 4 


542 4/7 A/A 
bi /a / 4/4 


Pe ferestrele Căsei din vechiul cartier al 


Arsenalului,  înconjufată de verdeață, răzbăteau 
glasuri vesele: camaradul instructor legionar Viorel 
Tănase Implinea chiar atunci vârsta de 101 ani! 

Amtitrionul, jovial şi neobişnuit de vivace pentru 
venerabila sa vârstă, ne-a întâmpinat emoționat ca 
de obicei. 














































condusă de masonerie tare, la rândul ei, e condusă 
de evreime, care vizeazădistrugerea valorilor morale 
şi a creştinismului 


Dar cum de oamenilăe pe stradă i-au lăsat şi nu 
i-au luat la goană?! Răuam ajuns! 


- Deci şi dvs. credelică nu ne vine nimic bun de 
la Uniunea Europeană. 


- Absolut! Însă aşa cum a căzut Liga Naţiunilor, 
aşa va cădea şi Uniunea Europeană, 


- Se spune că aclualul Patriarh ar fi mason 
Crede|i că e adevărat? 


- Da! Dacă nu este, de ce 
ar fi?! De ce nu la atitudine impotriva 
homosexualilor? De ce nu scoate preoții la toriue- 
manifestaţie? Vă dați seama ce efect ar avea? De ce 
nu a luat atitudine contra cipuriloi U le- 
aprobat? Şi câte altele, Rai.Pa mea lea 

Când toată presa l-a acuzat, de ce nu a dezminţit 
cu propria gură? V-aţi gândit că fără foc nu iese 
fum?! 

Când se vorbeşte despre implicarea unor 
episcopi şi mitropoliți în: Masonerie, de ce tace, de ce 
nu cercetează, că Biserica are acest drept ŞI, în plus, 
obligația de a face ordine în interiorul ei? 

De ce nu se Pronunță oficia! 


masoneriei, aşa cum a făcut de curând 
Ciprului? 


se comportă ca şi cum 


împotriva 
Patriarhul 


- Cum de e acceplat ca Patriarh un mason? 


- Pentru că suntern laşi. Nu mai avem caractere, 
oameni de caracter. ă 
Sa schimbăm Patriarhul Preoții ii 

: i călugării pot 
face asta. Dacă s-ar fidica toji, și, e fi dați a a 
toți! 


- Şi câţi vorbese de dealurile nobile” ale 
masoneriei? Ştiţi câli sunt atraşi de i 
care le oferă? Di eeienettajele je 
= Acum a devenii de mase. Evreii | 4 
masoneria ca să-şi Mâscheze activitatea gi 





Omul coborât din istorie, participant la 
evenimentele majore ale unui întreg veac, ale cărui 
interesante şi valoroase amintiri le-am publicat în 
numerele trecute ale ziarului, era în vervă, domic să 
discute probleme de actualitate, iar conversaţia s-a 
transformat în interviul de mai jos: 


Dar să fie clar: intrarea în 
masonerie e politică. Nu 
este nici de ordin material 
nici spiritual. 


- Pe cine volați la 
alegerile pentru Parlamentul 
European? 

- Pe Becali! Aşa cioban 
cum e, nu se vinde, ca 
ceilalți! Ne trebuie 
naționalişti şi tini, chiar 
dacă au defecte, că nimeni 
nu e perfect. Decât un 
mopolit, un ateu — cu 








lectele 





— mai bine 
nal chiar dacă e 
înfumurat, parveni! şi cum o 
mai fi. Ce, parcă ăştilalți nu 
sunt?! Nu am încredere în 


ei 











Uite, de exemplu, pe 
vremea mea nu exista să 
cumperi arbitrul de fotbal! 
Ştiu ce spun, pentru că în 
1944 am arbitrat, meciul 
Ripensia — Rapid (1 — 0), în 
Cup niei.. Şi acum, 
ce se în. j 
Revenind, Becal 
nu ar vinde țara! 








- Fantastic! Deşi e renumită similitudinea de 
gândire şi simțire a legionanior, mă minunez de 
fiecare dată. În numărul din mai, care a apărut ieri 
Şeful a scris chiar un articol pe această temă. 

Simiştii nu-l votează pe Becali. Cică pentru că s-a 
aliat cu Vadim care e pro-comunist 

- Camaradă dragă, parcă vorbeai de legionari! 

În privința simiştilor sunt lămurit demult 

Păi Băsescu — pe care îl laudă ei - a condamnat 
comunismul?! A auzit cineva pe lumea asta de 
condamnare” fără pedeapsă?! Ce sancțiune s-a 
aplicat foştilor comunişti?? Aud? Nici una!! A interzis 
cumva comunismul?? Praf în ochii proştilor! Şi ce şef! 
de "Comisie" a numit, pe Tismăneanu, fiul unui evreu 
care în tinerețe a luptat în brigăzile roşii în războiul 


civil din Spania! 
Şi nu pot uita că în 1991 Sima le-a dat o Circulară 


simiştilor lui să-l voteze pe liescul! 
Să ţineţi minte: oamenii de caracter n-au ajuns 
comunişti cu înalte funcţii! Şi nici ofițeri de 


Securitate 


- Dar la alegerile prezidențiale, pe cine ați vota? 

- Pe nimeni! Chiar nu ai ce alege i 

Ştiţi că şi pe vremea comunismului se mergea la 
vot? Cică să votăm deputaţii în Marea Adunare 
Naţională. Circ! Să aplauzi partidul unic, astea erau 
“alegerile”! 

i nu mă duceam şi mă căuta secretarul de 
partid să-mi impună să merg; după ce l-am spus că 
nu vreau să particip la aşa ceva, că nu mă poate 
obliga, m-a lăsat în pace. 

De ce să-mi mai fie frică, când am fost pe front şi 
în închisoare?! Puteam să fi murit de atunci. N-am 


rămas în viaţă ca să-mi calc E în picioare. 


CUVANTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


B/errersare 





GENEZA MIŞCĂRII LEGIONARE 
Comandant legionar C. PAPANACE (1904-1985) 








Mişcarea 
Studențească din 
1922, a cărei 






chintesență este 
Mişcarea 
Legionară, a fost o 
“| puternică erupție a 
instinctului 
"| naţional. „Această 
nebănuită de nimeni 
| manifestare colectivă 
a tinereții româneşti - 
scrie Căpitanul, - a 
o  izbucnire 
vulcanică, pornită din 
adâncurile nație 
("Pentru legionari”, 
spune: „Mişcarea 


























75) 
Siudențească n-a fost decât o zvâcnire a inimii 
noastre, mai bine zis o reproducere în sufletele 


pag lar lon  Moţa 


noastre a unei zvăcniri uriaşe venite din 
adâncurile ființei Neamului nostru. Un spasm al 
națiunii bolnave, iată ce a fost Mişcarea noastră” 
('Cranii de lemn”, pag. 230), 

Se împlinea o veche profeție a lui Eminescu: 
„Domnia fanariotă şi scurgerea sistematică de 
stârpituri şi faliţi în şesul Țării Româneşti a ținut 121 
de ani. Abia la 1921 (n. b. sublinierea noastră) avem 
perspectiva ca prin o lungă reacțiune a spiritului 
național şi a puterii de asimilațiune a solului şi a 
rasei, vom fi exterminat până şi urmele acelei domnii 
odioase” ("Opera politică”, vol. II, pag. 292, Ed 
Creţu) 

La 24 lunie 1927, după aproape cinci ani de 
zbucium, dibuiri şi suferințe, se naşte în jurul Icoanei 
Sf. Arhanghel Mihail, Legiunea, esenţă spirituală a 
Mişcării Studențeşti de la 1922. Reziduurile vor 
rămâne alară. Pr ni 
procesul de limpezi 





"Ma "1922, care a 
premers, încetează. De acum încolo, sufletul 
studențimii curate se va simți atras de noul altar, la 
Icoană. Zările luminoase ale năzuinţelor româneşti 
se limpezeau pentru veacuri. Abia acum „se 
deschidea drum liber către viață şi mărire pentru 
națiunea românească. Abia acum - după așteptări 
milenare - sufletul românesc purificat se va putea 
avânta spre marile şi nebănuitele înălțimi, spre care 
mereu a năzuit. Aceasta va fi generația „curățită 
prin abnegaţie şi durere”, pe care a profetizat-o 
Eminescu ('Opera politică”, vol. II, pag. 517), 

Sub căldura radiată de noul focar de dragoste, 
lumină şi energie, situat chiar în inima celui mai curat 
tineret, se vor topi rând pe rând toate reziduurile 
Regionalismul miop şi chircit cultivat în general de 
politicieni, se va destrăma şi risipi în uitare, 

Ţărănimea şi muncitorimea, atrase de puternicul 
magnet al dragostei creştine de frate, se va îndrepta 
masiv spre acest izvor de lumină şi dreptate, spre a- 
Şi potoli o sete milenară 

Întunericul uneltitorilor din umbră se va risipl din 
ce în ce mai mult, și planurile lor infernale contra 
Neamului românesc vor apărea evidente pentru 
multă lume, derutată până atunci „Organizarea 
tineretului - scrie Căpitanul - va rezolva însăşi 
problema politicianismului, care, nemaiprimind 
elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin 
inaniţie, prin lipsă de alimentare” („Pentru legionari”, 
pag. 180) 

Legăturile sufleteşti ale Neamului cu Cerul şi 
cu pământul, pe care toţi aceşti duşmani ai unei 
Românii sănătoase au incercat să le rupă, vor fi 
adâncite şi o siguranță deplină în mişcare va simți 
sufletul românesc. Leg! de viață nouă şi de acțiune 
se vor pune la bază pentru ca apoi poi 
păşi spre mase. "In lumea aceasta nouă, fiecare 
ÎŞI va avea locul său, nu după şcoală, nu după 
inteligenţă, nu după ştiinţă, ci în primul rând 
după credința sa şi după caracterul său” („Pentru 
legionari”, pag, 342) 









CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


„Prin mistica naţională - scrie Vasile Marin - se 
creează un om desfăcut de abjectul malerialism al 
epocii, se dezghiochează omul de aderenții epocii 
actuale şi se lace şcoala permanenjelor eroice. EI 
formează omul virtuţilor cardinale: erou, preot, 
ascet, ostaş” (Crez de generație, ed. II, pag. 39) 

Studenţii care vor veni în valuri, an de an, 
aducând prospețime de viață românească din lumea 
nealterată a satelor din toate ținuturile locuite de 
români, vor deveni făclierii de frunte ai noului ideal 
legionar. Studenţimea română va forma osatura 
pe care se va dezvolta Mişcarea Legionară. 

Căpitanul urmărea să facă din legionari adevărați 
slujitori la altarul Neamului. De aceea, pentru el 
„cămăşile verzi sunt odăjdiile noastre” ("Circulări”, 
pag. 93). Se supăra foc şi era tare mâhnit când 
constata că şefii de organizaţii județene nu erau 
destul de vigilenţi la admiterea de noi membri, fiindcă 
ei nu s-au uitat „nici la înfățişare, nici la ochii, nici la 
caracterul, nici la sufetul şi nici la mintea celor ce le 
băteau la uşă şi i-au primit în organizaţie” 
(“Circulări”, pag. 92). 

Deplângea elementele slabe, care nu aveau tărie 
sufletească şi era cuprins de dezgust când vedea 
„studenți naţionalişti”, care pentru o bucată de păine 
sau o situație mai bună, işi renegau credința şi se 
gudurau pe lângă aceia împotriva cărora 
manifestaseră ca studenți. „Dacă toți tinerii care 
luptă vor ajunge mâine aşa, atunci Neamul 
acesta al nostru trebuie să piară: prin cucerite 
jidănească, prin potop, prin cutremur, sau prin 
dinamită - nu interesează - dar trebuie să piară 
(„Pentru legionari”, pag. 337) 

Când, în vremurile bune ale Mişcării, asemenea 
elemente vor căuta sa se încadreze iar în luptă, 
Căpitanul le va răspunde răspicat că „pentru acei 
care au părăsit atâția ani de zile rândurile luptei, 
nu este loc în Legiune" 

Gr e căpetenie 
legionari „oameni:dewori:, o 
bărbăţie față de orice greutate. 


şi învins, care se apleacă mereu la tos te 





ci, să facă din 






de vânt, trebuie să creăm Neamului aceasta un 


învingător. Neaplecat şi neînduplecat („Pentru 
legionari”, pag. 338) 

Dar pentru ca acest om de voinţă să fie distins şi 
constructiv, va trebui să aibă şi un mare echilibru 
sufletesc, din care să rezulte corectitudinea lui 
interioară. Numai aşa se va putea purcede temeinic 
la întremarea vieții noastre publice. De aceea el nu 
va lăsa nici o ocazie în care să nu insiste în această 
direcţie, pentru o impecabilă ținută legionară. Le 
vom reaminti aci, pentru că mulți sunt aceia care 
au început să le nesocotească. „Rog - scrie el - 
noile cadre să se bazeze, pe omul corect, de cuvânt, 
de onoare, de nădejde; pe omul cu cap, acela care 
judecă. Să înlăture de la recrutare cu desăvârşire din 
organizaţie: 1) pe omul haimana, fără căpătâi, 2) pe 
omul secătură, fără Sănătate interioară, 3) pe omul 
lăudăros, 4) pe omul Vorbăreţ, 5) pe omul cu scăderi 
în materie de corectitudine bănească etc. 6) pe cel 
care n-ar putea trăi în armonie deplină” ("Circulări” 
pag. 120) 

„Legionar, Să nu faci ni tă nedreptate în viața 
ta” (Pământul Strâmoşea 090 cin 1928) 

Aşadar, pentru a fi biruitori, trebuie să începem 
prin a ne birul pe noi, A ne birul înfrângând în noi 
orice dorinţe, orice Veleități deşarte, orice poftă de 
mărire, orice interese Personale 

O cultură este cy atâ! mal fecundă şi mai 
sublimă, cu cât moartea este contemplată cu mai 
multă seninătate. Gândul morii nu este deprimant 
atunci când este tră cu adevărat spirit creştin. 
ŞI această generație a fost îmbibată de acest 

ej 


ol as ateismul 
în care 
rialismul cel i 
oamenilor. mai grosolan pustiau inimile 
Lamer rog hi. ne, Mişcarea 
ra ar fi pros; la suprataj 
(orizontal), ficare Perat mai mult prafață 


d operă de adevărată civilizație, 





dar n-ar fi 
pătruns în 
adâncurile 
frământărilor şi 
atins înălțimile 
inspiraţiei de 
unde purced 
izvoarele 
adevăratelor 


culturi. Sub acest 
aspect s-ar putea 





spune - oricât ar 
părea de 
paradoxal - că şi 
prigonitorii noştri 
Şi-au dat 


contribuţia la desăvârşirea credinței legionare, aşa 
cum luda şi-a dat-o la implinirea celei creştine. Asta 
înseamnă că, până la urma urmelor, tot binele 
triumfă asupra răului. 

Din gândul şi hotărârea morții ieşea acea 
linişte şi siguranță interioară care va permite să 
se ia pieptiş toate greutățile, fără slăbiciuni, 
compromisuri sau renegări de credință. 

„Scria Căpitanul în „Pământul Strămoşese” din 15 
aprilie 1928, adică exact zece ani înainte de ultima 
sa arestare din Săptămâna Patimilor, care era să-l 
ducă pe înălțimile Golgotei legionare: „A înviat 
Hristos. Aşa va învia şi dreptatea Neamului 
românesc." 

“Moartea o primim, dar umilința nu” („Pentru 
legionari”, pag. 440) 


În lagărul de la Dachau, unde se găsea internat 
bătrânul savant, prof. Haushofer, fost preşedinte 
al Academiei Germane şi unul dintre fondatorii 
Ştiinţei geo-politice, ne mărturisea că, după el, 
„Corneliu Zelea-Codreanu este personalitatea cea 
mai caracteristică pe care a dat-o veacul nostru” 
ele. grele, „în semai a.je 














cris. Faplul ni s-a părut şi mai semnificativ 
ŞI alți iluştri deținuți de naționalități şi 
confesiuni deosebite: olandezi, norvegieni, 
austrieci etc., sau calvinişti, protestanți, catolici etc., 
deşi cu multe prejudecăţi asupra Mişcării, din cauza 
campaniei de denigrare care s-a dus peste hotare, 
rămâneau profund impresionați de înalta 
concepție de viață propovăduită şi trăită de 
Căpitan. ŞI se apropiau tot mai mult de noi. 

Toate aceste aderențe sufleteşti, la o lume 
atât de diferită ca structură sufletească, educație 
şi proveniență, ne-au întărit convingerea că 
învățătura Căpitanului, prin elementele profund 
umane pe care le conține, depăşeşte cadrul 
românesc şi conjunctura politică în care s-a 
manifestat. 

Spaţiul nu ne îngăduie de a reproduce tot ce 
s-a scris de către învățații străini în legătură cu 
fenomenul legionar. Se va face poate, cu alt prilej 

Deocamdată ne vom mărgini a reda câteva 
Caracterizări pătrunzătoare făcute de scriitorul 
italian Alfonso Panini Finotti în lucrarea sa, „Da 
Codreanu a Antonescu” 

„Trebuie spus de la incepul că revoluția legionară 
este o revoluție tipică a românilor. In raport cu 
fascismul şi naţional-socialismul, revoluția legionară 
prezintă caractere cu totul speciale" (pag. 92). 

"Un asemenea act eminamente creator este 
opera lui Corneliu Codreau şi a organizaţiei 


creată de er (pag. 95). 
Gardă sensibilitatea 





„Prin Codreanu şi 
românească a dobândit un caracter de 


dimensiune majoră, de monumentalitate, în 
sfârşit un nou stil de viață” (pag. 99). 


- selecţiuni din articolul apărut în revista 
"Legea” din exil, în iunie 1957 - 


Papină realizată de Woolta Codre 


Pag. 5 


BOCITORI LA MORMÂNT STRĂIN 







Scena devenită 
clasică: di. Băsescu 
colindând înlăcrimat 

prin Memorialul 
Holocau$tului (cred 
că voi prelua definitiv 
această ortografie, 
găsită pe internet). 
De data aceasta este vorba despre "Yad 
Vashem” din Ierusalim. Curaj! citiți mai departe: 
acest articol NU este despre Băsescu. 

De remarcat că la fiecare nouă interpretare, el, 
Băsescu, îşi joacă din ce în ce mai bine rolul. Totuşi, 
detaliile călătoriei prin "Yad" nu le vom reproduce: le 
puteţi găsi în ediţia online a ziarului Cotidianul din 2 
iunie 2009. Îmbogățit spiritual de noua inițiere 
(trebuie repetată din când în când, să se asigure că 
nu-i iese din cap!), acest Ghilgameş amestecat cu 
Popeye al nostru a făcut nişte mărturisiri şi mai 
remarcabile despre efectul curativ al acesteia: s-a 
referit la acceptarea "cu demnitate” a învinuirilor 
incompatibile cu demnitatea aduse poporului român; 
"O să fiu extrem de onesl: in România a fost o 
dezbatere; până să văd Muzeul Holocau$tului din 
Washington m-am impolrivit acestei idei, pentru că 
este ceva ce nu am fost EDUCAȚI să credem.” Şi a 
mai plâns puțin, până să se mai potolească 
aplauzele. 

"Dar de data asta îmi ştiu la perfecţie poezia” 
NU a mai rostit preşedintele, deoarece se 
subințelegea 

Altă revelație a fost necesitatea instituirii unui 
pelerinaj” (nu obligatoriu, deocamdată...) al 
profesorilor români prin Israel, pentru a învăța mai 
multe despre Holocau$t. "Veniţi să-l luaţi direct de la 
fabrică, măi băieți! Costă puţin: zece miliarde 
milionul de morţi, cine mai doreşte?” 

După ce l-a proslăvit pe lon Iliescu, ilustrul său 
înaintaş, sub domnia căruia s-a făcut marele pas în 
prăpastie al asumării raportului Comisiei Wiesel de 
către România, Băsescu şi-a exprimat speranța că 
Monumentul Holocau$tului de Ta București va fi 
construit cât mai repede. 'Hăis, “oiane, cea, 
Plăvane/ 





Şi, la final, bocind întoarcerile “frumoase” din 
condei, în mijlocul holocaustului real al altor semiţi 
(am numit aici poporul martir palestinian), timonierul 
nostru a plantat şi un măslin în “Pădurea Naţiunilor”. 
"Măslinul simbolizează reinnoirea speranței şi ne 
ajută să ințelegem importanța perseverenței în a 
realiza binele pentru întreaga umanitate”. Inutil să 
mai discutăm despre al cui bine sforăie Băsescu, 
dacă îi include sau nu pe goym-i în "intreaga 
umanitate”, însă, cel puțin, am înțeles două lucruri: 

A 1, Nu ştiu cum am să mai pol mânca de astăzi 
înainte măsline; probabil că tot aşa cum se spălau şi 
evreii cu săpun marca "Judisches Rein Fett” - cu 
toate că până la urmă s-a recunoscut, chiar şi din 
Ba fi a era o minciună. 

E domnul primar “independent” itea 
că va planta de patru ori mai mult decât aia 
pentru cauza "nobilă", el se gândea de fapt tot la 
Codrul Naţiunilor mai sus pomenit. Uşurel, doctore, 
câ nu ne trebuie, nu e în Bucureşti! 3 


Să stăm puțin "de vorbă” cu Peter Jacobi 
artist ales din poporul ales, dar mai ales cel 
Cârui operă în loc de parc noi ne-am ales. 

dialogul este ca şi Holocauştul din 


Aşa cum se va vedea în peria u 

ă irmătoare, 

autentică, marele creator se uită în jos la Constantin 
Brâncuşi, de vreme ce îşi permite 
asemenea aluzii impertinente: 


Pag. 6 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


— “Semnificațiile unei coloane sunt multiple şi 
bine cunoscule în România, care posedă una dintre 
cele mai cunoscule coloane din lume. Aici 
semnificaţia amintirii este intenţionată”. 

= intenţionată. Adică aţi dorit să ne sculpaţi în 
obraz exact pe noi, nu pe alături, nu-i aşa? 

— Vai, se poate aşa ceva!? Dar fiţi liniştiţi, ia 
uitaţi cum îi batjocorim şi pe alții: 

„ "Coloana memorială se află acum într-o turnătorie 
din Germania şi va fi gala in luna decembrie. Ea va fi 
făcută din fontă, pe Motiv că acest material dă o 
expresie mai gravă monumentului" (că ne temeam 
să nu cumva să vă inveselească oraşul)! 

Steaua lui David şi Roata Romilor vor fi 
turnate tot de către nemți, aşa cum secolul trecut 
am fi vrut să folosim lehnica germană impreună cu 
masele poporului rus pentru a răspândi comunismul 
pe toată planeta, dar... am avut oleacă de ghinion, 
zău aşa. 

— Sunteţi conştient, desigur, că ultimul element 
generează o doză de hilaritate, contrară mesajului 
dorit de dvs. chiar prin nume? În perioada la care va 
referiţi încă nu apăruse termenul de “rrom”, impus de 
actualele convenții “politically corect”... În ceea ce 
priveşte roata, mare bucurie le-aţi făcut titularilor! 
Într-o noapte, o vor "lua în posesie”, dacă tot este a 
lor, şi vor face din ea o mulțime de ceaune, 
mulțumim frumos! 

— Posibil, dar potrivit Hotărârii 323 din 29.10.2008 
a CGMB, cele cinci construcții vor avea caracter de 
monument istoric. De asemenea, ați remarcat deja 
că, oficial, românii sunt considerați responsabili de 
ceea ce se petrece sub jurisdicția lor, nu rromii 

Din surse sigure, vă spun că ați fi mult mai 
puţin sancționaţi dacă o să vandalizați statuia lui 
Mihai Viteazul, aia pe care o tot plimbaţi de la o 
adresă la alta. Şi, dacă tot veni vorba, chiar vă 
rog! Eu abia mi-am intrat în mână, sunt 
nerăbdător să vă ofer şi alte creații de-ale mele, 
dacă se mai eliberează vreun loc prin Bucureşti 
sau alt oraş români mai multe, vă fac şi un 
discount.  — 

lată şi frumoaselg uvintă-ale comanditarului şi 
plătitorului acestui pralect odios 

"[...] Construirea Memorialului HolocauStului este 
expresia dalonei de a recunoaşie şi de a asuma 
crimele comise în.timpul celui de-al doilea război 
mondial impotriva comunităţii evreieşti şi impotriva 
comunității rroma. Aşa cum un gest restaurator 
autentic exclude echivocul şi parțialitatea, in acelaşi 
fel un astfel de monument nu poate fi realizat decât 
într-un loc central al spaţiului public şi nu într-unul 
aflat la periferia colidianităţii. Acesta este motivul 
pentru care autoritățile germane au construit, în anul 
2004, la Berlin, Memorialul HolocauŞtului chiar lângă 
Poarta Brandenburg, pe o suprafață de 19.000 mp. 

În privința argumentului potrivit căruia defrişarea 
unui parc situat în centrul Bucureştiului va afecta 
confortul locuitorilor acestuia, trebuie spus, în primul 
rând, că în locul zonei verzi va fi amplasat un 
monument a cărui prezență nu poate decât să 
îmbogăţească — tocmai prin sensul memorialistic 
propus şi prin expresia artistică care mediază acest 
sens - conştiinţa celor care îl vor întâlni. [...]” (14 mai 
2009) - 

Prin "comanditar Şi plătitor” m-am referit la 
Ministerul inCulturii şi Cultelor, dar într-un sens pur 
decorativ, În umbra MCC, ca şi a nenumărate alte 
instituții-paravan, lobby-ul iudeo-masonic aflat "la 
butoane” oriunde este de luat o decizie 
antiromânească, el este comanditarul 

lar plătitorul - fiecare din noi, care achităm 
impozite către Statul Român. Sau, ca în anii 50. 
Statul din România, că este românesc într-o 

je nesemnificativă, precum era şi atunci. lar 
"Statul" ar fi în slare să aloce fondurile pentru 
Memorialul HolocauStului cu prioritate în faţa de 
oricărei urgenţe româneşti. 

Expresia artistică... domnilor critici, ați absolvit 
“artele plastice” la Universitatea Ştefan Gheorghiu? 

În ceea ce priveşte imbogăjirea de care se vor 
bucura (in)conştiințele noastre, tocmai acum s-au 
găsit evreii să ne ! țească, ei, care aduc 
pretutindeni sărăcia, Că o molimă? Am putea să 
spunem: "Nu, mersi”? 



















Organizațiile pentru protecția mediului s-au 
plâns în repetate rânduri că pentru autorizarea 
construirii acestui monument se fac presiuni 
foarte mari la nivel internaţional. Prin urmare, am 
fi tentaţi să credem că nu putem scăpa atât de 
uşor, doar cu un refuz politicos. Dar iată câ... 

Paradoxal, vicepreşedintele Federației 
Comunităților Evreieşti din România, Paul 
Schwartz, ne spune că DA, sigur că putem! 

Faţă de încercarea unor ONG-uri de a negocia 
schimbarea locului ales (pentru a nu se distruge încă 
un parc, în acest oraş care duce deja o lipsă acută 
de spații verzi), di. Schwartz a luat poziție după 
cum urmează: "Nu vreau să-i cunosc pe cei puşi de 
alții să facă tărăboi. Nu am ce să negociez, pentru că 
nu ne implicăm în această problemă. E penibil ce se 
întâmplă. De ce nu s-a sesizat nimeni când s-a tăiat 
pădurea Băneasa? [...] Până la urmă, e în joc 
imaginea României în lume. Nu e monumentul 
nostru, e al Statului Român. Îl fac, bine; nu-l fac. 
iarăşi ___ bine!" (citat de pe site-ul 
Www .ecomagazin.ro) 

Îi suntem absolut recunoscători domniei sale 
pentru această opinie. Aşadar, nu suntem 
amenințați cu bătaia, ci doar cu scăderea notei la 
purtare. /a uitaţi-vă la Voronin, din ce scandal cu 
terorism iese basma curată - s-a pricopsit doar cu 
Rezoluţia de la 7 mai, care valorează mai puţin decât 
hârtia pe care a fost redactată. 

Propunem deci ca, de această dată, să nu 
facem cum e “bine”. Mai degrabă, am prefera 
varianta "iarăşi bine”. 

lată ce mai scrie Eco Magazin: 

"Miniscandalul cu iz dâmboviţean ar putea avea 
consecințe neplăcule pe plan extem şi l-ar putea 
pune într-o situaţie dificilă pe preşedintele Traian 
Băsescu în timpul apropiatei sale vizite în Israel, 
stal faţă de care se angajase că monumentul va fi 
gata până la sfârşitul anului 2008. 

La aceasta se adaugă cuvântul dat recent de 
ministrul de Externe, Cristian Diacon, 
timpul “Une! întâlniri în SUA 


proiectului." 





Replica noastră: 

1. Nu este un miniscandal, ci un moment crucial 
pentru obrazul nostru. Dacă îi lăsăm acum să ne 
scuipe, pe viilor o vor face toți. lar "consecințe 
neplăcute” are poziția noastră geografică, pe un 
teritoriu de invidiat, de mii de ani, aşa că ar fi fost 
cazul să ne obişnuim cu ele până acum, nu 
credeți? 

2. Nu ne pasă de dificultățile preşedintelui 
Domnia sa nici măcar nu ne reprezintă, atâta vreme 
cât şi-a luat angajamente față de nişte străini, 
peste capul nostru, al românilor pe care trebuia 
să-i slujească. 

3. Acelaşi lucru este valabil şi pentru 
"cuvântul dat” de di. Diaconescu, cu o mențiune 
specială: tu al cui eşti, de unde zici c-ai apărut? 

"În această perioadă de criză economică, când 
gesturile şi atitudinile xenofobe apar în diverse colțuri 
din Europa, este bine să reamintim ce s-a întâmplat 
în urmă cu 75 de ani, când, pe fondul unei cnze 
similare, s-a generat o reacție de respingere, uneori 
violentă, față de anumite categorii etnice”, a spus 
Diaconescu, citat de Evenimentul Zilei. 

Ce limbaj alunecos, d-le ministru! Care colțuri ale 
Eurapei, ce s-a întâmpla! acum 75 de ani şi, mai 
ales, a cui este criza asta, că nu se înțelege nimic?! 
Întăi se bea o cafea şi apoi se tine cuvântarea, 
domnule! 

Apoi, lăsați să se înțeleagă că vom 
putea demola monumentul, odată ce trece 


IUNIE 2009 


A a 


criza, încetând, desigur, şi "gesturile şi 

atitudinile xenofobe din diverse colțuri din 

Europa"? Nici la dărâmarea Zidului 

Berlinului nu au venit atâţia lucrători 
voluntari cu dalta şi barosul, câți se vor strânge 
atunci în Bucureşti! Atunci vom sculpta noi, mai bine 
decăt Peter Jacobi! 


Între timp ne-am adus aminte de unde am mai 
auzit de Cristian Diaconescu. A fost candidatul 
rezervist al PSD ("iepuraşul din pălărie”, așa s-a 
exprimat atunci, referindu-se le ceea ce "nu” era) 
pentru postul de Primar al Capitalei, când i s-a făcut 
vânt  "independentului” Oprescu.  Respins de 
alegători, s-a retugiat la clubul restanțierilor, adică 
diplomaţia română, unde s-a apucat conştiincios să- 
şi facă lecţiile, după cum se vede. Poate că până la 
urmă tot va ajunge primar, să ne oropsească şi el cu 
vreun monument, eventual o copie după Auschwitz 
în mărime naturală, în Grădina Cişmigiu. 


Deoarece pentru acest articol m-am documentat 
în special pe internet, doresc să "dau cuvântul” unui 
autor de blog aflat pe o poziție diametral opusă 
cu a noastră: Mihnea Georgescu. Nu este 
necesar nici un comentariu, 

"Din păcate observ că forumurile ziarelor care au 
articole despre Monument găzduiese comentarii 
antisemite ale celor preocupați, chipurile, de cei 30 
de copaci care vor li mutaţi pentu a face loc 
Monumentului. Acum ne-am găsit să fim preocupaţi 
de ecologie? Am descoperit cu scârbă şi un site 
antisemit. Aştia sunt nazişti pe bune, apărători ai 
rasei albe. lată ce ideologii se propagă în sânul 
tineretului nostru, şi aşa debusolat! 

Pe de altă parte, „profesorul” antisemit lon Coja, 
vorbind în numele Fundaţiei Vatra Românească, işi 
varsă otrava urii sale de rasă pe site-ul fascist 
Altermedia [textul alăturat, n.r.]. Ruşine, Coja, eşti 
constănţean de-al meu, faci de ruşine ideea de 
toleranță interetnică! 

Această inițiativă de bun simț, a construirii 
Monumentului Holocaustului la Bucureşti, a scos 
la iveală tot ce e mai urât în sufletul meschin al 
acestui neam — antisemitismul de grotă, rasismul 
pseudo-ştiinţific şi analfabet, naționalismul 
gregar și îngust, fanatismul ortodoxist şi 

ie id!" (n. ni ll 
Rin ee Piategaratmstitotalui d-nei loana 
Lupea, de la Evenimentul Zilei: "Treizeci de pomi 
pentru 380.000 de evrei şi 11.000 de romi ucişi în 
Holocaustul din România şi din tenitoriile aflate sub 
administraţie românească”. Orice ziarist profesionist 
ştie să găsească titluri concise 5 j 

"[..] România a făcul, în privința holocaustului, 
un joc dublu. ze 

Şi-a însuşit raportul Comisiei Wiesel, din care 
s-a născut şi Memorialul Holocaustului, şi a 
adoptat legislaţia impotriva simbolurilor naziste 
în urma presiunii comunității internaționale Îîngrijorate 
de recrudescența antisemitismului şi a cultului 
mareşalului lon Antonescu, principalul responsabil 

deportări şi pogromuri. 
ee es ice ati al acestor acte publice a 
fost dispariția bustului lui lon Antonescu din 
pieţe şi schimbarea denumirii unor străzi 

p urmă cu trei ani, Mareşalul, vinovat de crime 
impotriva umanităţii, era desemnat prin voturile 

telespectatorilor televiziunii naționale, al treilea 


mare român al tuturor timpurilor. 
lar în ultimul raport ai Centrului „Simon 


legoria 
Wiesenthal”, țara noastră era inclusă in cal i 
statelor care au depus eforturi insuficiente, au oprit 


Lai 












trece prin conştii 
unui sclav, Vă invităm, 
gândeşte vraun "demo 

Reproducem căteva : 

"România ziua câteva memoriale 
ale holocaustului, monumente ale vestitului. 
săpun „din grăsime pură de evrei”, ridicate în 


şi schizofreniei) 
holocaustizante, ne obligă să fim mai circumspecți 
cu alle iniţiative similare. Inainte de a ridica alte 
monumente ale holocaustului, cred că ar trebui 
să trecem urgent la demolarea celor existente: 
încă din anii '70 ii evrei din Israel au 
stabilit că, din fericire, aşa-zisul săpun fabricat 
de germani din trupuri de evrei, săpun expus 
prin toate muzeele lumi! ca moaşte sfinte 
evreieşti, este un săpun cu totul benign, ca tot 
săpunul din lume... Niciodată germanii sau 
altcineva nu au produs săpun folosind ca 
materie primă ființa umană... Necum cadavrele 
unor evrei. (900.000 de evrei, conform tezei 
„oliciale”, lansată de Simon Wiesental!...) 

Această dezmințire — repet: venită de la 
autoritățile academice din Israel şi SUA - nu a 
impiedicat autorităţile româneşti ca, la solicitarea 
unor lideri evrei bezmelici, să aprobe ridicarea 
câtorva  „memoriale" în amintirea evreilor 
transformați în săpun... [...]” 

"Vor evreii şi slugile lor din România încă 
un Memorial al Holocaustului, la Bucureşti, în 
inima României? Nimeni nu-i poate opri să ceară 
ŞI luna de pe cer. 

Dar o asemenea cerere, pentru a fi luată cât de 
cât in serios, trebuie precedată de: 

(1) demolarea caraghioaselor şi ridiculelor. 
„Monumente ale săpunului”, care s-au dovedit a 
fi întru totul mincinoase 

___ (2) prezentarea oficială, solemnă, de scuze 
în fața poporului român pentru aceste construcții 
care au pângărit propriu-zis pământul României, 

(3) prezentarea tuturor garanțiilor 

Memorialul Holocawetu!ui,.p La si 
Bucureşti, corespunde adevăru 
este o făcătură la fel de odioasă şi de s d 
însemnele publice închinate vestitului săpun!" 
"O menţiune specială pentru primarul genera! 
al Capitalei: aţi promis alegătorilor că veți guverna 
Bucureştiul prin consultarea populaţiei în 
problemele cele mai importante. Aveţi acum 
ocazia, dar şi obligația de a organiza un 
relerendum pe tema acestui Memonal al! 
Holocaustului din Bucureşti, cu întrebarea 
următoare (sau alta similară): Este Bucureştiul un 
loc potrivit pentru ridicarea unul Memorial al 
Holocaustului inchinat amintirii evreilor şi țiganilor 
perseculaţi de lon Antonescu? [...]” 

Procentajul din ce în ce mai jalnic al prezentănii 
la vot, cu ocazia alegerilor de orice fel, este 
proporțional cu respectul poporului român pentru 
“aleşii” săi. Ultimul scrutin de "europarlamentare" a 
pus, în acest sens, bomboana de pe colivă. 27%. 

Propunem autorităților ca primul tur de scrutin 
pentru preşedinţia României să fie suprapus cu 
referendumul mai sus menționat. În acest fel, vă 
garantâm că bucureştenii vor veni să voteze cum 
nu s-a mai pomenit din "epoca de aur”. 






























că 








































































Mai citiţi 
3. Centrul Simon Wiesentha! nu 
monopolul adevărului, ba chiar orice “adevăr 
enunțat de ei este din stari suspeci. 
Tot ce am putea face ca să-i mulțumim pe cei 
de la “Wiesenthal” ar fi să ne sinucidem, 22 de 
milioane de români, iar in biletul de adio să le 
donăm evreilor teritoriul nostru, după care au 
tânjit atât. 
Refuzăm. 
4. Chiar suntem un popor de oameni buni, 
bravi şi toleranți, iar între a crede acest lucru şi 
"narcisism” nu există nici o legătură. Definiția corectă 
se găseşte în DEX. 


Într-un fel, ne încearcă un regret pentru accentul 
exagera! pe care l-am pus luna trecută pe contribuția 
lui Sorin Oprescu în această afacere sordidă, 

Dacă ar fi ieşit Vasile Blaga primar, ar fi autorizat 
la fel de prompt sluțirea oraşului. Tot așa cum şi 
Adrian Năstase, cel cu Şapte Case (pe vremuri), ar fi 
plâns la fel de bine pe unde i s-ar fi cerut să o facă, 
dacă ar fi fost el preşedinte, 

ŞI totuşi, nu am fi avut niciodată ocazia de a face 
atâta “haz de necaz”, pe cât ne poate stărni hohote 
involuntare această exprimare lipic opresciană 

Atenție: "Ambasadorul român din SUA m-a rugat 
să găsim soluții pentru a urgenta realizarea 
monumentului. Vrem să producem câmp de lucru, 
constructorul stă să înceapă, ştiţi că proiectul este 
finanța! şi va fi realizat de Ministerul Culturii”. 

Ce se întâmplă, domnule doctor, de țopăiţi aşa de 
pe un picior pe altul, aveţi o "urgență"? 

Duceţi-vă atunci, că pacientul moare oricum, dar 
avem o singură rugăminte: printre atăţia consilieri 
exponenți ai "diversităţii culturale”, nu aţi putea să 
angajaţi şi unul român” Nu, nu Răzvan Teodorescu, 
un ETNIC român! 

Vă precizăm şi domeniul care credem că i s-ar 
potrivi: redactarea într-un limbaj mai de doamne- 
ajută a discursurilor ce urmează să fie rostite de 
câtre primarul general. 

Explicaţie adresată tuturor politicienilor care nu se 
regăsesc (combătuți) în aceste rânduri: mesajele 
dvs. cu ocazia punerii pietrei de tem(bjelie a 
Memorialului HolocauŞtului (9 oct. 2006), de "Ziua 
HolocauŞtului” (9 octombrie în orice an, până când 
se va abroga), sau în alte situaţii în care nu ați putut 
evita acest subieci, nu au fost interesante. 
Majoritatea citatelor sunt absolut stereolipe, sună ca 
din transă profundă sau învățate pe de rost dintr-unul 
din numeroasele materiale defăimătoare, ridicate 
acum la rangul de dogmă. Şi ştim sigur că nu aţi 
recitat decât asemenea tâmpenii, dovadă fiind chiar 
rămânerea dvs. în posturi bine plătite, în lumina 


reflectoarelor, în viaţă. 


INTERVIU CU CEL MAI BĂTRÂN LEGIONAR DIN LUME (Gta e ai Bă) 


ÎL il i toate, 
- Judecaţi impecabil şi sunteți la curent cu 
Ce i al aveţi de introducerea cipurilor în actele 
ie mică Ortodoxă nu la atitudine. Dar 
Bartolomeu Anania de la Cluj şi mitropolitul Iaşiului 
au protestat public şi au spălat onoarea 
Fomânii de opri legea asta. Să iasă cu toţii în 
stradă! Să nu accepte cipul! Să vedem, ce-or să tacă 
atunci guvernanţii?! N-or să albă încotro! 
- Deşi e un subiect devenii banal, nu 
mă pot ded să nu vă întreb ce credeți 
despre criza mondială? 


CUVÂNTUL 


- Camaradă Nicoleta, când se produce un 
accident de maşină, se fac. anchete; când s-a produs 
criza financiară, de ce nu s-a cercetat?! 

Ştiţi de ce, nu? Dar să spun, ca să audă toți: 
pentru că bancherii evrei au t-o! Şi atunci, 
cine să cerceteze? Evreii, care conduc lumea?! 

Au mal fost crize. Şi ay tregul; 


- Din toate evenimen re le-aţi trăit, există 
ceva inexplicabil pentry iu pa stă 

- Da! Acum, când am timp mult să mă gândesc la 
trecut, mă întreb şi mă tot întreb: Cum a fost posibil 
ca Sima să nu fie demascat ta timp?! 


LEGIONAR IUNIE 2009 


- Cred că ajunge pentru azi, v-am săcâit destul. 

Ce le recomandaji simpatizanților legionari şi 
cititorilor "Cuvântului Legionar”? 

-_ Să citească ziarul nostru! Cine cumpără 
Cuvântul Legionar nu are nevoie de sfaturi. 

lar tuturor camarazilor le doresc să ajungă la anii 
mei. Şi să mă întreacă! 


- Doamne ajută! 


Pag. 7 


"PE DRUMUL CRUCILOR CAZUTE” — VIRGIL IONESCU (Il) 
- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


VIRGIL IONESCU - inginer, comandant legionar, 


supraviețuitor al masacrului elitei legionare din noaptea de 21/22 sept. 1939, fugit din țară în 1945. 
Aceste MEMORII au fost publicate în exil, la Buenos Aires, în Ed. "Pămânkul Strămoşesc”, 1979 


Nemaiincăpând vreo îndoială asupra celor ce 
aveau să urmeze, Căpitanul convocase la mine pe 
Generalul Cantacuzino, lonel Moţa şi Stelescu, 
pentru a discuta evenimentele şi a decide măsurile 
care-ar mai fi fost de luat. 

După plecarea lui Stelescu din casa mea, s-a 
hotărât: “Căpitanul să nu se lase arestal, să se 
ascundă." Dar cum era îmbrăcat în înfloratul costum 
naţional, vizibil de la distanţă, şi neavând alte haine 
la îndemână, s-a îmbrăcat cu dintr-ale mele, lăsând 
pe ale lui jos, lângă patul meu. Apoi, împreună cu 
Moța şi Generalul Cantacuzino, l-am dus la locuința 
Generalului, unde ne-am despărţit. . 

În toiul nopții casa mi-a fost invadată de 
jandarmi. Arestat, am fost dus la cazarma 
gardienilor publici şi, de acolo, cu alți legionari, 
la Jilava. 

În 
legiona 
Jilavei. 

Ne-am aciuiat cum am putut, pe paturile de 
scânduri. Scaune, mese, sau alte născociri de 
asemenea natură nu existau, în schimb ploşniţe câte 
vrei şi hărdăul împuţit, groaza sălilor colective de 
închisoare. 

Nefiindu-ne îngăduit să ieşim decât în curtea 
interioară, foarte strâmtă, ce mergea într-un cerc în 
jurul cazematei, am fost ținuți douăzeci de zile în 
acest iad, fără nici o explicație, cercetare sau 
mandat de deținere. 

Nici unul dintre partidele zise de “ordine” nu 
au protestat împotriva ilegalităţi dizolvării şi mai 
putin în contra arbitrarului arestărilor şi deţinerii 
noastre. 

Procesele, pe care în urmare le-am intentat 
individual în contra acelor care ne arestaseră si 
sechestraseră, au fost anulate printr-o decizie 
guvernamentală. Aşa erau apărate drepturile 
cetăţeneşti prevăzute de Constituţia Țării, în 
România democrată a lui Vodă Carol al II-lea. 

Am amintit aceasta, şi o subliniez, pentru a 
evidenția încă o dată cum toate încercările 
Mişcării Legionare de a se mişca numai în cadrul 
legal erau exasperant nesocotite de guvernanți, 
astfel că nimeni nu are dreptul de a se mira, 

necum de â condamna, dacă au avut loc şi 


reacţiuni_legionare_individuale sau în_ grupuri, 
unele fatale pentru cei loviți. 


Într-o bună zi, tot fără nici o explicaţie, am fost 
eliberați. Trecuseră alegerile. 


ÎMPUŞCAREA LUI 1.G. DUCA 
În noaplea reintoarcerii acasă, am fost trezit din 
somn de telefon. Mă chema Nichi Constantinescu 


a noapte autobuz după autobuz au cărat 
care erau acum grămădiți în sălile 











Echipa legionară care l-a impuşcat 
NICADORII:  Nicol; Constantinescu, 
Caranica, Doru Belimace (de la stânga la dreapta) 


Pag. 8 









din Făgăraş, ca să-mi comunice că fusese 
elibera! cu întreaga echipă de propagandă. 


Căutase telefonic pe Căpitan şi, negăsindu-l, mă 
întreba pe mine ce să facă: să mai rămână în județ, 
sau să vină la Bucureşti? l-am spus să se reîntoarcă 
în Capitală 

Obosit şi, mai ales, dezamăgit de cele petrecute, 
şi în căutarea, credeam, a unei plăcute recreaţii, am 
telefonat la Sinaia, la Palace Hotel, să mi se rezerve 
cameră, ca şi în alţi ani, pentru ajunul anului nou 

Eliberat de la Jilava, am reinceput vizitele la noul 
sediu, stabilit pe malul Dâmboviței, în str. Gutenberg, 
în casa generalului Zizi Cantacuzino-Grănicerul, care 
cedase Mişcării Legionare partea din față, el 
restrângându-se în câteva încăperi mai mici, din 
fund 

Căpitanul nu reapăruse şi cei mai mulți, inclusiv 
Poliţia, nu mai ştiam Nimic despre el. Totuşi, curieri 
feminini, sub conducerea curajoasei legionare 
Nicoleta Nicolescu, |ineau o legătură perfect 
camufiată între General şi Căpitanul 

Numele de “Canlacuzino” fusese, prin secole 
mereu împletit cu viața de Stat şi istoria românească 
Unul dintre străbunii Generalului domnise cândva în 
Țară. De aceea ar fi avut dreptul la titulatura de 
“prinț” care, oficial, nu era recunoscută de legile 
României şi de care gen. Zizi Cantacuzino nu făcea 
nici un caz. Generalul nostru, erou național din 
primul război mondial, a fost una din figurile 
proeminente ale vieții bucureştene. Fusese 
deputat în ultimul Parlament, ales pe listele partidului 
"Ţepist”, o rămăşiţă a celui Conservator, pe atunci, 
sub conducerea lui Grigoraş Filipescu, fiul marelui 
patriot decedat, ice Filipescu. Gen. 
Cantancuzino a mvs rda de Fier, unde a 
rămas până la moari&e unul dintre stâlpii de 
temelie ai ei 


Starea de spirit a legionarilor după eliberarea din 
inchisori era mai mult decât agitată. Nu numai 
nedreptatea dizolvării, dar brutalitatea arestărilor cu 
omoruri fără pricină exasperase până şi pe cei mai 
paşnici. Cu toții consideram cele întâmplate ca o 
pată care mânjea luciul şi onoarea legionară. S-ar fi 
putut ca prezența efectivă a Căpitanului, cu marea 
lui autoritate, să fi putut frâna spiritele îndăriite şi 
grăbite să se spele ruşinea indurată. Generalul insă, 
cu felul lui de a fi, era departe de a potoli spiritele, 
susținând, mai în glumă, mai în .senios, o acţiune 
tare. De aceea nu-l cred străin de cele ce se 
dospeau într-un cere restrâns de legionari mai 
îndăriiţi . 

In dimineața zilei în care urma să plec pentru 
câteva zile la Sinaia, ducându-mă la sediu ca să-mi 
iau rămas bun, Generalul îmi spune: 

— Tocmai astăzi ţi-ai găsit să pleci? 
Şi după un timp de gândire, în care părea că ar fi 
dorit să-mi încredințeze ceva, a adăugat 

—Dar dacă crezi, n-al decât să te duci 

Ca în atâtea rânduri, Şi de această dată adevărul 
se găsea ascuns departe .de unde m-aş fi gândit să-l 
caut. Mai târziu, când era prea târziu, mi-am dat 
seama de ce găsise Generalul nelalocul ei plecarea 
mea în acea zi. In nenorocita împrejurare care a 
„urmat, am avut totuşi un dram de noroc. O rochie a 
soției mele, nefiind „terminată la timp, în loc să luăm 
primul tren, în care plecaseră legionarii care l-au ucis 
pe Duca, am călătorit cu cel următor. 

In poveşti şi bună dispoziție, ca între buni 
prieteni, fără griji imediate, trenul s-a oprit la Posada 
ultima stație înainte de Sinaia, de unde îşi întârzia, în 
mod neobişnuit, plecârea.. Deodată, freamăt pe 




























pe Duca, coridoarele arhipline ŞI Cineva a strigat: “Duca a fost 
lancu 


împuşcat de legionari n Staţia Sinaia!" 

Am încremenit. Ştirea mă lovise ca un trăsnet 
Tocmai într-un astfel de moment îmi găsisem să 
sosesc şi eu acolo! că Să fac? :Să cobor, sau să 
trec de Sinaia, ca să mă opresc P 
7 mai departe, la 





(continuare din numărul trecut) 


şeful Dobrogei Legionare, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Căpitanului, 


La Sinaia am 















coborât Gara, 
încă în fierbere, 
era în întuneric. 
Poliţişti şi agenți 
de toate 
categoriile 

forfoteau 


zgomotoşi de colo 
până colo, cu rost 


şi fără 
In noaptea fi 
aceea nu s-a 


întâmplat nimic. 
In dimineața 
următoare, 
Marioara s-a dus ÎN 
la vila lui Nae E 
lonescu, situată în afară de oraş, pentru a-i spune 
cele ce se întâmplaseră. N-a nimerit bine. El nu ne 
mai putea ajuta prin nimic; de câteva zile se găsea în 
dizgrația Regelui, la fel cu toți acei care încercaseră 
să-l convingă că ar fi trebuit să se despartă de 
Lupeasca. De altfel, după câteva zile, şi Nae a fost 
arestat 
Pe la două după amiază doi agenţi s-au prezenial 
în camera mea, au făcut o amănunțită percheziţie, 
negăsind nimic, şi au plecat fără să-mi fi spus o 
vorbă. Curând au venit alți doi, care m-au ridicat şi 
m-au dus la gară. Pe peron am fost despărțit de 
soție, silită să rămână, iar eu am fost urcat în tren 
Intr-un alt compartiment, în lanţuri, călătoreau Nichi 
„Constantinescu şi Doru Belimace. goi dintre cei trei 
legionari care uciseseră pe Duca. Cel de al trellea, 
Caranica, dispăruse. S-a predat el însuşi, câteva zile 
mai târziu, când prima furie a cercetărilor trecuse 
Ajunşi la Ploieşti, am fost duşi la Tribunal. Aici, în 
timp ce aşteptam sub pază pe o sală, pe uşa din față 
au fost introduşi la cercetări cei doi. Gemete scurte, 
înăbuşite, răzbeau până la mine, astfel că este uşor 
de închipuit ce se petrecea în sufletul meu, în imp 
ce îmi aşteptam rândul 
După o aşteptare care mi s-a părut fără sfârșit, 
cei doi legionari însângeraţi au fost scoşi de la 
procuror şi au trecut pe lângă mine. Belimace mia 
aruncat o privire scurtă, pătrunzătoare, în care am 
citit mulțumirea omului conştient că-şi îndeplinise 
datoria 4 
Au fost coborăți la subsol, în aşa-numitul "beci 
închisoarea provizorie a Tribunalului pentru cei ce se 
aflau sub cercetări. A ieşit şi procurorul. Când a dat 
de mine, a întrebat pe paznici: "Dar cu ăsta ce €? 
"L-am adus de la Sinaia”, i s-a răspuns. "La beci CU 
ei!”, a zbierat procurorul, şi am fost dus şi eu acolo 
Un pirpiriu ofițer de jandarmi a început să mă 
înjure, amenințăndu-mă cu moartea Pentru un 
început, m-a aşezat între patru jandarmi, cruce în 
jurul meu, fiecare cu vârtul baionelei sprijinită în 
mine. La cea mai mică mişcare simțeam ascuțişul 
vărturilor pătrunzându-mi prin palton In acest timp 
cei doi erau torturați. Suportau eroic, rar se auzea 
câte un gemăt, repede înăbuşit. Nu ştiu cât am fost 
ţinut astfel; orice noțiune de timp dispăruse pentru 
mine. La un moment dat procurorul, obosit dea! 
chinuit pe cei doi, iese şi ordonă ofițerului de 
jandarmi să mă ducă la poliţie, iarela plecat. 
Noaptea căzuse din plin când am ieşit în stradă. 
Localul poliției era aproape şi acolo am fos! luat Ia 
cercetări. Am spus adevărul. Venisem la Sinaia câ în 
anii anteriori, pentru a petrece noaptea anului nou 
Nu ştiam şi nu ştiusem nimic de atentat. Cele 
întâmplate le afasem, ca toată lumea, din tren 
Poliţiştii însă vroiau altfel: ştiam toţi: venisem la 
Sinaia pentru a mă încredința că atentatul fusese 
săvărşit. Parcă pentru aşa ceva nu miar fi 
fost de ajuns ziarele! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


PROCESUL 
Conform legilor în vigoare, atentatul 
impolriva lui Duca ar fi trebuit să fie 
judecat de către Curtea cu Juraţi. Dar 
guvemul nu avea încredere în judecata 
acestora, convins că vom ieşi achitați. Aşadar, 
trebuia găsilă o altă formulă, ca legionarii şi 
căpeteniile lor să fie condamnaţi şi astfel înlăturați 
din viața publică românească. Profitându-se de 
regimul stării de asediu, sub care se guverna 
România sub regele Carol-Ucigaşul, Justiţia 
civilă s-a desesizat de cazul Duca, transferându-l 
justiției militare. Se socotise că militarii, deprinşi 
să se supună ordinelor, îşi vor călca mai uşor 
conştiinţa şi ne vor condamna. 

De îndată ce au fost îndeplinite formalităţile de 
rigoare pentru transferarea la justiția militară, am fost 
transportat la Jilava. La sosirea acolo cazematele 
interioare şi parte din cele exterioare băhălau de 
mulțimea legionarilor strânşi de pe toate meleagurile 
ării 
Neputându-se ajunge la condamnarea în bloc 
a sutelor de legionari întemnițați, s-au început 
trierile. Până la urmă am rămas şi intrat în proces 
cincizeci şi doi, dintre care trei fete în frunte cu 
Nicoleta Nicolescu. 

Închişi cu noi la Jilava erau Crainic împreună cu 
prof. Dragoş Protopopescu, prim colaborator la ziarul 
"Calendarur', scriitor de mare talent, poet şi legionar. 
Amândoi erau închişi din ordinul şi ura regală pentru 
unele articole publicate în care se bărfise Lupeasca 

Nae Ionescu era deținut în oraş, la Consiliul de 
Război. Gen. Cantacuzino era tot la Jilava, dar 
despărţit de noi, închis în afara fortului, într-o căsuță 
mică, situată lângă administraţia temniței. 

Căpitanul, Vasile Marin şi mulţi alţii nuj 
fuseseră găsiți 

Din adăpostul pe care şi-l rostuise în casa 
unul prieten comun, inginerul Costandache, 
Vasile Marin îşi continuase activitatea legionară 
pe singura cale ce-i mai rămăsese la îndemână, 
aceea a scrisorilor, căci presa legionară şi aceea 
simpatizantă, ca ziarele "Cuvânvr şi 
"Calendarul", fuseseră suspendate de cenzură 

STELESCU era şi el la Jilava, şerpuind pe 
linia trădării. La speranța că până la urmă 
Căpitanul va fi prins şi ucis, căuta să-şi formeze 
adepți care să-l recunoască şef al Mişcării de |N 
indată ce Codreanu n ii j 
de vederi, ca şi de caracter, într u şi 
“Comandantul” HORIA SIMA, e evidentă, cu o| 
singură deosebire: ultimul a reuşit, încurcând 
un timp lumea. 

Deoarece printre acuzați se găsea un 
general, după codul justiției militare tot consiliul de 
judecată obligatoriu trebuia să fie compus tot din 
generali, iar preşedintele, general, dar de un grad 
superior. Acuzatorul public urma să fie şi el un 
general. Această năpastă; spre nenorocirea lui, a 
căzut asupra gen. Petrovicescu care, şi din această 
cauză, sub guvernarea mareşalului Antonescu, în 
care fusese ministru, a fost închis şi condamnat, 
murind sub comunişti, la închisoarea Aiud 

Când termenul procesului fusese fixat şi 
devenise public, a urmat lovitura CĂPITANULUI: 
a venit la Consiliul de Război şi s-a predat! L-a 
întovărăşit la Consiliu preotul Cristescu şi colonelul 
Zăvoianu care-l ţinuse până atunci ascuns în casa 
lui; de aceea a fost arestat şi el. Prezentarea 
neaşteptată a Căpitanului a făcut senzație la Consiliu 
şi în întreaga țara. Zăvoianu, judecat după procesul 
nostru, singur, a fost achitat 

CĂPITANUL nu putea să se lase condamnat în 
lipsă, Ascunderea, ca şi reapariția, se datorau 
unei cunoaşteri a psihologiei maselor. Aşa cum 
ne-a spus el insuşi mai apoi, după atentat trebuia 
lăsat să treacă un timp cu primul moment de 
indignare generală, ca apoi opinia publică să se 
dezmeticească, să se lămurească şi să se 
formeze, transformându-se, ca să ne dea drepiate! 
Prins în primul moment după atental, s-ar fi profitat 
de zăpăceală şi Căpitanul ar fi fost ucis. Acum 
atmosfera se găsea complet schimbată: noi eram 
a: iar cei care aăutau condamnarea noastră, 

i! 

Sosirea lui printre noi ne-a dat curaj şi o nouă 

viață, El a pus imediat ordine în linia de conducere a 





procesului, creându-i o unitate perlectă de 
prezentare, căreia s-a datorat în bună parte 
achitarea 


CUVÂNTUL LEGIONAR 






şiion Zelea Codrean, 









După un prim şi ultim inţ 
a fost închis în aceeaşi în 
mine. Viaţa în comun nu. 
Crainic. El credea că era 
linie de apărare, în vădită 
mai trist decăt neințelegerea. a pe care-i crezi 
aproape şi nu-ţi sunt! Această atitudine a lui Crainic 
a făcut o rea impresie consiliului de judecată, care a 
ținut s-o sublinieze, şi să-i dea şi o lecție, achitându-l 
cu trei voturi din cinci, în timp ce toți ceilalți am fost 
achitați cu unanimitate de voluri. Din această cauză 
Crainic, îndărjit şi supărat, după proces s-a desprins 
de Mişcarea Legionară, mergându-şi drumul cu 
Forţu, ca unul dintre cei doi vice-preşedinţi ai grupării 
acestuia 

Ordinea în proces a fost stabilită după 
clasificarea în gravitate .a vinovăţiilor: întâi cei trei, 
apoi CĂPITANUL, GENERALUL, EU, urmați de 
PĂRINTELE BORŞA, CLIME, Crainic, MOȚA. ILIE 
GÂRNEAȚĂ şi aşa mai departe 

Atitudinea de mare demnitate şi completă 
abnegaţie a celor trei, care de la început şi-au 
asumat toată răspunderea, a impresionat Consiliul, 
dar condamnarea le era de neinlăturat şi nici 
circumstanțe atenuante nu li se puteau acorda 
Pentru ei, tinerețea şi viaţa |i s-au încheiat acolo, 
martiri ai unei credințe. De aceea sunt mereu de 
reamintit ca un exemplu de sacrificare de sine pentru 
ideea legionară. 

CĂPITANUL, acuzat de îndemn la asasinat, 
rebeliune şi încercare de-a răsturna prin violență 
ordinea în stat, a făcut istoricul Mişcării 
Legionare de la începuturile ei, enumerându-i 
țelurile şi idealurile, cernând faptele şi acuzațiile 


atoriu, CĂPITANUL 
re cu Crainic şi cu 

ră, din cauza lui 
ine să urmeze o ahtă 
indere de noi. Nimic 






Căpitanul. Gane 


n p Duca din 1934 


prin sita logicii, făcându-le să cadă una după 
alta. A evidențiat, de asemeni, mulțimea 
nedreptelor lovituri îndurate mereu de legionari, 
fiind simplu, demn, convingător şi mare. 

Deoarece ca piese de acuzare în proces fuseseră 
expuse pe o măsulă, în fața Consiliului, vreo trei 
revolvere, două puşti vechi, bune de muzeu, precum 
şi câteva cuțite găsite la percheziţii prin casele 
legionare, din care se încerca să se facă probă că 
Mişcarea Legionară era teroristă şi urmărise 
dărâmarea guvernului prin violență, Căpitanul a citit 
câteva statistici asupra armamentelor aflate în 
cazurile similare la organizaţiile politice străine, în 
încercări de lovitură de stat. Diferenţa între cantitatea 
şi calitatea armamentului nostru şi acele într-adevăr 
întrebuințate în asemenea întreprinderi, era atât de 
evidentă, încât comparația a făcut să râdă până şi 
Consiliul 

Procesul a fost judecat, din ordin. cu uşile 
închise. In afară de câteva rude apropiate, alt public 
nu a fost admis în sală 

Cum se mergea la condamnare Sigur, pentru a se 
crea atmosfera adecvată în opinia publică, dările de 
seamă asupra dezbaterilor apăreau în ziare 
truncheate de cenzură şi complet inversate. De 
exemplu: inculpatul Virgil lonescu, întrebat: “Ai ştiut 
de asasinat?”, răspunsul din şedinţă: “N-am ştiut!”, a 
apărut în ziare: "Am ştiuu" "Al fost bătut la 
Ploieşti?”, răspunsul: "Da. Am fost bătuți”, în presă a 
apărut: "N-am fost bătuţi"! In felul acesta s-a redaclat 
tot procesul, în căutată denaturare a adevărului! 

Generalul Cantacuzino s-a solidarizat de la 
început cu Căpitanul, pe care ka numit mereu în 
cursul procesului: “fiul meu adoptiv Corneliu”. In 
apărare, evocând grănicerii pe care-i comandase în 
război, amestecați cu valurile de cămăși verzi din 
războiul viitor, a fost impresionant ŞI deseori patetic. 


IUNIE 2009 


Dintre martorii cărora li s-a permis 
să vină, au depus pentru noi MANIU, 
Vaida Voevod, Nae lonescu şi alți 
câțiva. Bătrânul profesor Găvănescul, 
întrebat dacă consideră Mişcarea 
Legionară de dreapta, a răspuns; 

— Nici de dreapla, nici de stânga, de centru! Este 
axa În jurul căreia se invârtesc năzuințele de viață 
naţională şi de progres ale românismului! 

Ca martor al acuzării, care a cerut el însuşi să 
fie chemat şi întrebat, a apărut Armand 
Călinescu. Pentru a demonstra că suntem o 
mişcare teroristă venise cu "Cărticica Şefului de 
Cuib”, catehismul legionar. A început să citească o 
frântură dintr-o frază, până a ajuns la virgulă şi s-a 
oprit, cu un ges! teatral. Partea ce citise îndreptățea 
cele ce dorea să demonstreze. Atunci s-a ridicat 
Căpitanul şi i-a spus; "Continuaţi, die Armand 
Călinescu, citiți, vă rog, şi cele ce urmează după 
virgulă!" Neavând încotro, Călinescu s-a conformat. 
Dar urmarea frazei, încheind sensul gândirii, da cu 
totul alt înțeles întregii ideii Sala a izbucnit în râs şi 
Armand Câlinescu a trebuit s-o părăsească, în 
murmurele baljocoritoare ale celor de față şi 
zâmbetele greu reținute ale celor din Consiliul de 
judecată 

Procurorul militar, gen. PETROVICESCU, 
decedat, după ani de suferință, în închisoarea Aiud, 
a fost marele erou al procesului. In loc să ne 
acuze, cum îi era rostul, ne-a apărat, mai aprig 

decât toți avocații, cerând achitarea noastră şi 
condamnarea celor trei. Încheierea pledoariei lui mi 
s-a încrustat pentru totdeauna în minte. 
— Chiar dacă viața şi cariera mi-ar sta pe o 
muche de cuţit. pe onoare şi conştiinţă afirm câ 
| legionanii sunt nevinovați. 

Mai categoric şi Impresionant, nici că se 
putea!  Acuzatorul care cerea achitarea 
acuzaților, şi cu ce cuvinte! 

In ultimele zile ale procesului, cei cinci 
generali - şi cred ca este nimerit să-i numesc, ca 
exemplu de oameni de caracter şi de 
conştiinţă: Ignat Costandache, Dona, 
Comănescu şi Filip - au fost ţinuţi sub presiune 
de către gen. Uică, ministrul de Război, care le 
insinua prin procurorul militar, colonelul 
Pomponiu, că trebuiau să ne condamne, acesta 
fiind ordinul regal 


a.5E CONVINgE,„au insâreinal 

pe ge Moti să da pet PA 
Carol al II-lea, laş ca întotdeauna, când s-a 
văzut încolțit şi nevoit să-şi ia răspunderea, a 
răspuns că el nu dăduse nici un ordin şi câ dorea 
să fim judecaţi "conform conştiinţei şi intereselor 
Ţări”. 

Acest adaos, "interesele ţării”, credea el, că va 
aduce totuşi condamnarea 

Când gen. Moruzi s-a întors de la Palat, Consiliul 
era în deliberare. Cum au aflat generalii declaraţia 
Regelui, au şi dat verdictul: condamnarea la muncă 
silnică pe viaţă a celor trei şi achitarea pentru ceilalți 

CĂPITANUL, impreună cu unii dintre noi, ne-am 
dus la biserica Pitar-Moş ca să mulțumim lui 
Dumnezeu pentru intelegerea şi îndurarea ce ne 
arătase. 

În ziua însorită a lui 5 Aprilie 1934 m-am văzul 
liber şi din nou acasă 


A doua zi după eliberare, mi-am reluat vizitele 
1a sediu. Îmi urmam din nou cărarea cunoscută, căci 
sufieteşte un alt drum nu mi-aş fi putut găsi 

Bucuria achitărilor şi a libertății ne era întunecată 
de neputința de a mai activa. 

Căpitanul, ca întotdeauna, nu vroia să încalce 
dispozițiile legale şi, deci, nici actul de 
guvernământ prin care se dizolvase Garda de 
Fier 

Cu toate că oficial sediul era închis, veneau 
legionari din toată țara să vadă pe Căpitan, să mai 
afle câte ceva şi să ceară ordine. Dar ordinul era 
mereu acelaşi: linişte, voie bună şi aşteptare. 
Tinerescul dinamism al Mişcării se potrivea greu 
pe calapodul noilor dispoziţii şi de aceea s-au 
înregistrat unele neînţelegeri, urmate de 
eliminarea grăbiţilor nesuficient de disciplinați. 

(continuare în numărul viitor) 


Pagină realieată e 
Sân Buzescu, Student 


Pag. 9 




































Diverte 


ORGANIZAREA IUDAICĂ DE CUCERIRE 


Kalixt de VOLSKI, nobil publicist rus din sec. 
al XIX-lea, este total necunoscut publicului 
românesc. Nu suntem în fața unui Dostoievski, 
Gogol, Turgheniev, Tolstoi sau Puşkin. Kalisxt de 
Volski nu a scris romane, nici poezii, 

Printre contemporanii lui,  Volski era 
considerat un foarte bun cunoscător al 
problemei sau chestiunii evreieşti. 

In ce priveşte textul de față, Kalixt de Volski 
are meritul de a fi întâlnit, remarcat şi studiat cu 
atenția cuvenită o carte care, fără de el, ne-ar fi 
rămas total necunoscută. Este vorba de 
"CARTEA  KAHALULUI”, scrisă de rabinul 
Brafmann, pocăit şi răspopit la vârsta de 34 de 
ani, carte publicată în 1868 la Vilna (Vilnius). După 
unii, cartea în chestiune ar fi apărut nu la 1868 ci la 
1870. Se prea poate să fie vorba de două ediţii 
ite sau, În orice caz, de două tiraje ale aceleiaşi 
iții. Pentru cunoscători, lucrul se înțelege de la 
sine. lată de ce. O carte precum Cartea Kahalului 
nu putea trece neobservată de către comunitatea 
evreiască din Vilna. Ei, şi? Conform bunelor lor 
obiceiuri, confirmate şi  răsconfirmate de 
nenumărate ori, în timp şi în spațiu, odată 
remarcată cartea, evreii au cumpărat întreg 
tirajul, apoi l-au distrus! Aşa s-a întâmplat la laşi, 
în 1803, cu "/nfruntarea Jidovilor”, cartea lui Nuhăm- 
Neofit, rabin de Piatra Neamț, pocăit şi răspopit el 
însuşi, ajuns călugăr la mânăstirea Neamţ, 
colaborator şi om de încredere al Mitropolitului 
Stamati, ce avea să plătească cu propria-i viață 
curajul de a fi încurajat publicarea ei. (Din ordinul 
domnitorului Constantin Moruzi,  "Infruntarea 
Jidovilor” a fost retrasă de pe piaţă şi arsă în piaţa 
publică, la laşi, în primele zile ale lunii martie, 1803. 
Ulterior, "/nfruntarea Jidovilor” a cunoscut o serie de 
ediții în limbile română şi greacă, anumite părţi din 
ea fiind traduse în italiană şi franceză încă de acum 
o sută de ani. Ultima ediţie franţuzească a acestei 
controversate cărți a ieşit de sub teascurile Librăriei 
Româneşti Antilotalitare din Paris în nov, 2005.) 

"infruntarea Jidovilor” a rabinului răspopit Nuhăm- 

Neofit nu este singura carte ce ne pune pe urmele 
Cărţii Kahalului a lui Brafmann. Un an înaintea lui 
Bralmann, poate chiar doi sau trei, ultimul secretar al 
regelui (Bourbon) Carol al X-lea, Gougenot de 
Mousseaux, publica, la Paris, o monumentală 
lucrare, care a cunoscut aceeaşi soartă cu Cartea 
Kahalului a lui Brafmann şi infruntarea Jidovilor a lui 
Nuhăm-Neolit. Cartea lui Gougenot de Mousseaux 
nu putea lrece nici ea neobservată; titlul ei este 
aproape o revelaţie: "Jidanul, Jidănimea şi Jidânirea 
popoarelor creştine”. Apărută în 1867, la Paris, 
cartea lui Gougenot de Mousseaux a fost cumpărată 
în întregime de către Alianța Israelită Universală, 
care desigur a pus-o undeva bine! Nici prin gând nu 
ne trece să formulăm bănuiala că “poporul cărții” ar 
putea fi amestecat în istoriile privind distrugerea 
cărților şi bibliotecilor altor popoare! In ceea ce 
priveşte "Jidanul,  Jidănimea şi  Jidanizarea 
popoarelor creştine” există însă o a doua ediție, 
publicată la 1888, care nu a mai putut fi distrusă. 

Scriind Rusia Jidovească, Volski a avul o foarte 
bună idee. Ar fi fost şi mai bine însă dacă ar fi 
republicat Cartea Kahalului aşa cum ieşise ea din 
mâinile lui Brafmann, 

Rusia Jidovească, Austria Jidovească, Franța 
Jidovească, America Jidovească sun! tot atâtea 
titluri de cărţi care, oricât ar fi de celebre, induc nu 
mai puţin pe unii cițitori în eroare. De ce? Este 
limpede că o Franţă jidovească nu poate fi decât un 
fel de Palestină, nu o Franţă! Rusia Jidovească nu 
poate fi nici ea Rusie, ci toț un fel, poate altul, dar tot 
de Palestina! 

Nicolae Paulescu a evita! expresia de Românie 
Jidovească, deşi cunoscuta lui carte, publicată la 
1912 (“Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul, 
Francmasoneria”) tratează exact acest subiect, 

In ce ne priveşte, rămânem la ideea că o Franță 
Jidovită sau jidovească nu mai e Franţă, aceasta 
fiind de alle! chiar opinia lui Edouard Droumont, 
autorul celebrei cărți cu acest titlu, Tot așa, 

Austria Jidovească nu a mai fost Austrie, 
opinia lui Trocase, ce şi-a scris cartea cu 


Pag. 10 











CUVÂNTUL LEGIONAR 





acest titlu, două decenii înainte de prăbuşirea 
împărăției cezaro-crăleşti 

Să facă oare America Jidovească excepție de la 
regulă? Antoine Cousteau (fratele cunoscutului 
oceanograf) a scris o carte cu acest titlu, aşa cum 
Kalixt de Volski a scris Rusia jidovească. Rămâne 
doar să-i întrebăm despre aceasta şi pe ultimii 


reprezentanţi ai Pieilor Roşii, care îşi trăiesc 
crepusculul în rezevaţiile puse la dispoziţie de chiar 
America Jidovească, despre care ne vorbeşte 
Cousteau în cartea lui, Intrebarea merită pusă, mai 
ales din punctul e „vedere. Pieile Roşii 
scăpale din noloc IE internate, după cum. 
am spus, în Rezerdaui, aşa spune America 
democrată lagărelor de “Goncentrare şi chiar de 
exterminare, aspect asupra căruia, de altfel 
specialiştii încă nu s-au pronunțat îndeajuns. Li s-au 
asigurat, Pieilor Roşii, toate cele. Cu condiția să 
mănânce ceea ce |i se dă, şi să facă ceea ce li se 
spune. Ca la Canal, ca la Piteşti! Gu/agul-caviar 
occidental funcționează după regulile generale 
ale gulagului stalinist. 

Din punct de vedere românesc întrebarea 
merită să fie pusă din timp, întocmirea statală 
anti-românescă de la Bucureşti obligându-ne să 
plătim acum, că intrăm în Europa, până şi funia 
cu care suntem ținuți în lesă şi cu care vom fi 
sugrumaţi când va sosi ordinul, 

Un nou curent şi-a deschis drum în literatură 
Dacă s-a ajuns la asta, înseamnă că nu se putea 
altfel. Curentul fiind critic la adresa evreilor, se vede 
că un dig s-a prăbuşit undeva. Ca întotdeauna, 
evreii au sărit peste cal. Odată pornit, curentul va 
ajunge departe. Literatura pe care o avem în vedere 
este produsul încă precoce al instinctivei şi 
inconştientei spaime faţă de invazia masivă a 
evreimii moderne, care a produs îngrijorare şi teamă 
în tabăra creştină. Pentru moment, creştinii au luat 
act de migraţiunea evreiască. in curând se va 
produce inevitabila şi normala reacție. 

Să nu judecâm Cu uşurinţă aceste timide 
încercări literare, cu caracter defensiv. 

Baljocura încisivă Pratticată de evrei și vinovata 
lipsă de interes a actualei generaţii, vor face loc, mai 
târziu, generoasei mişcări ce îşi croleşte drum printre 
turille iudaice şi naivele nedumeriri ale creştinilor. 

Cei mici şi umili, creştinii şi arienii de rasă 
latină, galo-dacică. ermanică sau slavă, au 
dreptul de a-şi păra, chiar cu oarecare 
vehemenţă, cele câteva resturi de glorie pe care 
valul în creştere al iudaismului nu a reuşit încă 
să le înece cu totul. Timid de profesie, uneori la 
pătrat şi chiar la Cub, creştinul nu trebuie să-şi 
târască zilele ca un Îndărătnic, să se resemneze, 
ruşinat, cu rolul de învins. Miraţi de Victorii 
obținulă atât de uşor, EVrell înşişi ar fi stânjeniți 

La treabă, deci! La Arme! Drumul e deschis. Să 
înaintăm fără ură, dar şi fără ezitare. Opinia 





publică nu trebuie să cadă victimă fantasmelor 
cu care evreii vor să ne adoarmă, poveştilor ce se 
repetă din generaţie în generație şi pe care lumea le 
ştie sau crede că le ştie Servite cu sosuri din cele 
mai picante şi amuzante, credibile sau incredibile 
ele sunt dăunătoare creştinilor şi rasei albe, tuturor 
popoarelor, în general mă 

Din păcate, publicului nu-i place să înveţe. 
Omul de rând este de rând tocmai pentru că evită 
orice studiu serios. Elita creştină trebuie să 
depăşească această stare de lene şi neputinţă 
Problema evreiască, studiul şi rezolvarea ei implică 
un apel la meditaţie, la calcul, la bărbăție, la credință, 
la luptă 

Cunoscând țările în care masiva aglomerație 
evreiască a scos la iveală angrenajul şi mecanismul 
intern care o mână, autorul pune în lumină 
întunecimile ce ascund creştinilor anumite aspecte 
ale sufletului evreiesc, E un început, o pregătire a 
studiului lumii misterioase în care s-au câlit armele 
ce au lichidat independenţa economică a polonezilor 
a ruşilor, a ungurilor, românilor şi a altor puțin 
prudente, rău conduse şi neprevăzătoare popoare 

Cu luciditate şi metodă, autorul descrie 
admirabil instituţia Kahalului, sursa, paravan şi 
culme a obrăzniciei şi conspirației evreieşti 
contra tuturor popoarelor lumii: poporul ce 
pretinde că este singurul “ales” de Dumnezeu, 
afirmă de fapt că toate celelalte popoare ar fi 
respinse, nedemne! 

Marilor nenorociri ale rasei sale proscrise, 
detestate, temute şi blestemate, Israel le-a opus 
marele său remediu: Kahalul! 

Autorul a studiat această instituție, insistând 
asupra detaliilor, ceremoniilor simbolice aparent 
inutile, ghicind, cu intuiţia celui ce aparţine unei 
națiuni-pradă pentru evrei, că totul este serios în 
constituirea ştiinţei şi a puterii chemate să salveze 
individualitatea, specificitatea popoarelor şi culturilor 
europene, a civilizației contemporane. 

Rețea. eşti trebuie redusă la 
poftele ce pot f e prin comunitatea de 
acțiune, cu respectarea unor planuri de bătaie lungă 
uneori extrem de lungă, a unei discipline de fier 

Obstacole precum naționalitatea, patria, 
progresul, care au făcut dificil mersul înainte al 
popoarelor ariene, sunt tot atâtea poveri de care 
evreul s-a debarasat fără probleme, ca de nişte 
simple discursuri retorice, fără prejudecăți de vreun 
fel sau altul. 

Evreii nu formează o națiune sau un stat. Viața 
lor religioasă se confundă cu cea civilă. Este vorba 
de o rasă bine dotată cu ceea ce unește, trăsătură 
specifică muşuroalelor de furnici şi altor insecte, ca 
şi maselor fanatice 

Regulile după care se conduc în lupla lor contra 
creştinilor izvorăsc din adevăruri practice. Ele nu 
sunt numeroase, nici complicate. Pretutindeni 
prezent, Kahalul este interpretul lor. Respectul de 
care se bucură Kahalul în ochii evreului ține nu de 
veneralia datorală caracterului său religios, câ! de 
utilitatea sa practică, de teama pe care o inspiră în 
păienjenişul intereselor iudaice 

De când aceste lucruri se vând curent: ştiinţă, 
religie, literatură, artă, biserici, parlamente, 
guverne, țări, evreul le cumpără şi le vinde. El nu 
produce, nu munceşte. Cine munceşte nu are timp 
să câştige! Evreul profită de generoasa risipă de 
activitate a arienilor. Pe el nu-l interesează 
adevărul, binele, frumosul, Inteligent şi rece ca o 
ghilotină compulerizată, setos de sânge creştin sau 
de goy, veşnic febril, bănuitor, neliniştit, evreu! îşi 
caută câştigul în munca celor din jur, aşa cum 
şacalul îşi caută tainul printre ierbivore. 

Excelent calculator, evreul simte că manipularea 
cifrelor displace popoarelor ariene, visătoare. 
Rabinii au înțeles că prin Jocul cifrelor creştinii 
vor ajunge săraci lipiți pământului, iar evreii se 
vor imbogăți. 

“Cifrele, milioanele, miliardele, cunoaştem noi 
asta - spun şi gândesc evreii. Chestie de un zero, 
adăugat la dreapta! Asta e tot! 

Cum să te mai miri că evreii, siguri 
pe această argumentaţie, au pus mâna 
pe câile ferate, pe presă, pe invenții, pe 





satisfă 


IUNIE 2009 


proprietățile mobiliare şi imobiliare, pe 
literatură, pe artă? 

Nu ne vom lungi cu elogille asupra 
virtuților şi calităților evreilor. Le urăm să 
merite mai puține, iar noi mai multe. Asta 

ar face partida egală. 

Cât despre transformarea evreilor, la asta nu 
trebuie să ne gândim: NOI trebuie să ne 
transformăm. Să trecem la revizuirea averilor 
furate. să recunoaştem falimentul albinelor creştine, 
să invităm trăntorii la socoteală ; 

Idealul vieții de dincolo de mormânt, care îl 
exaltă pe creştin şi pe musulman, apare 
estompat în învățăturile iudaice şi trece aproape 
neobservat în explicaţiile încurcate ale cărților sfinte 
evreieşti. Din acest punct de vedere, religia 
iudaică nu este o religie! Visul lui lacob şi scara sa 
spre cer rezumă toate aspirațiile lui Israel, ce vizează 
dominaţia mondială. Ideea de detaşare de bunurile 
acestei lumi nu poate să încapă în mințile unui 
evreu. Este oare o forță această mutilare 
spirituală? 

Idealul imbogățirii prin jaf, hoție şi teroare, 
setea de aur, de avere şi de bunuri nemuncite 
sunt înscrise în fiecare pagină din Biblia lor 


mincinoasă, din Talmudul distilat prin 
comentarea  Pentateuhului şi comentarea 
comentariilor acestuia. 


Poltele lor nestăpânite, setea lor de aur şi de 
putere le-a fost împlinită. Conduşi ca de dracul în 
persoană, aproape fără eroare de parcurs, servindu- 
se de toate armele posibile şi imposibile, permise şi 
mai ales  nepermise, evreii şi-au accelerat 
ascensiunea, ajungând la ținta râvnită înainte de 
termen. De la "Pământul Făgăduinţei”, iacătă-i 
făgăduindu-şi întregul pământ! 

Pentru a dispune de munca, avuția şi de viața 
creştinilor, evreii şi-au întins arcanele către vârfurile 
ierarhiei sociale. Impărați, regii, oamenii politici care 
işi amanelează coroanele, bijuteriile şi bunurile 
Solomonilor şi Avraamilor au trecut prin furcile 
caudine evreieşti, devenind clienţi, punând la mezat 
viitorul ţărilor şi popoarelor lor, al întregii epoci 
moderne. 

Odată inaugurată era împrumuturilor, jidanii 
au ipotecat tot ce s-a putut ipoteca: veniturile 
statelor, căile ferate, companiile de orice. fel, 
bâncile, asigurările sociale, sănătatea publică, 


—— pâinea cea de. toate zilele. a că, 
"eva a scăpat neipotecat, acest cei la 
ochi. Pentru viitor. Do SIR 


Puterea evreiască este un produs al epocii 
moderne, clocit în primii ani ai sec. al XIX-lea. 

Orb şi neştiutor, pacificând Europa, Congresul de 
la Viena a invitat pe Israel la treabă, punând astfel 
sub umbra spinului pâinea, casa, familia, onoarea, 
viața şi țara creştinului 

Greu de imaginat o ironie mai tristă şi mai crudă 
decăt cea a peripeţiilor lansării dinastiei financiare 
Rothschild, care domneşte demult peste o bună 
parte din lume. Prăbuşirea imperiului napoleonian a 
fost urmată, aproape fără tranziţie, de apariția celei 
mai mani puteri financiare care a existat vreodată. 
mafia, familia sau dinastia Rothschild. 

Că! despre regi şi împărați (mai autentici poate, 
dar mai puţin abili decăt acest Rothschild, 
neinsemnat misit al unui prințişor german), păstori ai 
popoarelor lor, cum se țineau şi se credeau, aceştia 
nu au priceput că ei şi popoarele lor asistă la 
naşterea unei noi puteri, că cei care lucrau la 
edificarea acesteia erau nişte draci iîmpielițați. 
Capetele încoronate, mai mult sau mai puţin de 
neam, nu au avut şi nu pot avea ştiinţa în sânge! 
Grijile lor, în general, sunt de cu totul altă natură. 

Popoarele lor, cerşetori de plăceri ieftine, de 
pâine, circ şi altele, de aceeaşi speță, lucrau din greu 
pentru evrei, făcând periodic revoluții ce se soldau 
cu împrumuturi, conversiuni şi gheşefturi pentru 
aceştia de pe urmă. 

Războiul evrelesc implacabi! şi invizibil contra 
popoarelor ariene şi a averilor creştine este 
dirijat pe muteşte de o multitudine de modeste 
„ State-majore ce poartă un nume: Kahalul. 

Lucrarea lui Volski ar trebui continuață ŞI extinsă 
asupra ansamblului organizării evreieşti care se 
modifică în funcție de rezistența opusă de creştini. 
Slabă şi temătoare cum este, această rezistență 
exislă, se afirmă cu o oarecare energie. 

Continuatorii lui Volski nu au decât să meargă pe 
urmele acestula. Să pătrundă în miezul problemei 

evreieşti, aşa cum se pune aceasta acum, 
într-o țară sau în alta 








CUVÂNTUL LEGIONAR 





„situaţia Libanului, 


Să studiem Kahalul nu cu plăcerea unul 
arheolog dornic să ce; sau a unui savant 
a cărui curiozitate este stârnită de lucruri stranii. 
Să studiem Kahalul pentru folosul nostru şi al 
generațiilor viitoare, în fața cărora nu trebuie să ne 
facem vinovați de neglijență, să ne înhămăm la 
acest studiu cu mânia Salutară şi sfântă a celor 


1 
= 
E ai 
4 


ce nu mai au nimic de pierdut. 

Organizarea apărării a devenit extrem de 
necesară. Trebuie folosită o doză inevitabilă de 
fermitate. Să nu ne jenăm. Să nu ne lăsăm 
impresionați de frazeologia lor “progresistă”, de 
discursurile lor ipocrite, pseudo-umanitare. 

Sarcina ar putea cădea în seama guvernului, a 
elitei luminate ce ar putea creşte din gunoiul în care 

au ajuns mândrele popoare creștine de altă dată 
"Din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseți şi 
prețuri noi”, spunea unul dintre poeții noştri de frunte 

Sarcina ar putea însă foarte bine să cadă direct 
în mâna poporului, Singurul suveran, după 
Dumnezeu. In acest caz, lucrurile s-ar putea petrece 
precum în Ungaria lui 1956, unde o falsă elită 
iudaică, iudaizată şi iudaizantă a văzut ce poate să 
însemne mânia unui popor mândru, trezit din somnul 
cel de moarte în care-l adânciseră barbarii de 
duşmani şi de tirani 

Adevărata persecuție este aceea la care 
suntem supuşi noi, ca români în propria țară, noi, 
creştinii de pretutindeni, în chiar țările noastre ce 
se pretind, deocamdată, încă creştine. 

Toate popoarele lumii sunt, mai mult sau mai 
putin, în situația Palestinienilor. Toate statele 
lumii, conştiente sau nu de acest lucru, sunt în 
Se_poate vorbi atât de 
palestini lor că de 
statelor „ În ce ne priveşte, e 
cazul să ne vindecăm de anumite iluzii. 

In chestiunea atăt de arzătoare a valului evreiesc 
care îneacă munca popoarelor creştine, în fața 
incapacității creştinătăţii de a stăvili mersul 
iudaismului, este firesc să fie propuse şi discutate 
măsuri energice. 

Trebuie spus clar şi limpede poporului, oricărui 
om dispus să asculte: clasa conducătoare superpusă 
de altă dată nu a văzu pericolul, s-a dovedit 
nepăsăloare, a lăsat duşmanul să submineze 
socielatea noastră, s-a lăsat coruptă, iudaizată, 
cumpărată de acesta, 

Cât priveşte evreimea şi chestiunea evreiască, 
generaţiilor viitoare le revine sarcina de a rezolva 
problemele apărute din cauza din cauza 
neglijenţei şi a corupției generațiilor trecute. 

Comunismul a fost o supremă încercare a 
evreimii de a extermina, în primul rând, popoarele 
ariene, creştine. Am supravieţuit comunismului, dar 
nu am ajuns încă la învățămintele cuvenite, nu am 
Was toale concluziile ce se impun! Problema 
evreiască a rămas astiel nerezolvată. Au rămas 
motive de conflict între statul nostru - care trebuie să 
rămână român - şi evreii ce fac stat aparte în cadrul 
oricărui stat. 

Cu inteligență, rigoare şi, pe cât se poate, chiar 
cu bunăvoință, va trebui să completăm dosarul 
judiciar evreiesc. Vom intocmi acest dosar drept şi 
imparția! sau vom pieri. Din fericire, chiar 
evreimea ne obligă să redeschidem urgent acest 
dosar. Holocaustul pe care vor să ni-l arunce în 
spate va scoate la lumină adevăratul holocaust, 
cel organizat de ei îm, relor creştine. 
Procesul comunismului nu poate fi decât procesul 
holocaustului. evreiesc goymilor, procesul 
genocidului contra neamului românesc, contra celor 
mai buni dintre țăranii sau muncitorii noştri, contra 
celor mai cu coloană vertebrală dintre învățații 
generației interbelice, 

metodă şi înverşunare iat şi condus de 
figuri evreieşti precaia NEIU iri d Nikolski, 


















IUNIE 2009 


Dulberger şi alţii. Genocidul acesta este 

real, nu l-a inventat nimeni. Suntem în 

fața unui genocid sau holocaust bine 
cunoscut de către întreaga țară. Nu avem 

nevoie de domni ca Elie Wiesel, Radu loanid, 
Vladimir Tismăneanu şi alți jongleuri de sorcove 
holocaustice pentru a vorbi de ororile de la 
Piteşti, de la Canal, Aiud şi atâtea alte locuri de 
tristă amintire. Genocidul acesta a fost botezat, 
după împrejurări, "dictatură proletară”, "viitor 
luminos”, "luptă de clasă” şi alte formule pe 
calapod talmudic, 

Regimul posiceuaşist a inceput, nu întâmplător, 
prin arderea simbolică şi rituală a uneia dintre cele 
mai mari biblioteci din țară. Biblioteca Centrală 
Universitară din Bucureşti nu este singura care a fost 
incendiată atunci. In dec. 1989 şi în ian. 1990 au fost 


i arse, parţial sau total, foarte multe biblioteci publice 


din țară. Lumea, prostită, a fost împinsă, 
încurajată să arunce pe foc operele “genialului”, 
orice carte şi orice document cu privire la cei 
patruzeci şi cinci de ani de dictatură talmudo- 
comunistă. S-au aruncat pe foc colecţii întregi 
ale unor reviste şi publicații precum Era 
Socialistă, Lupta de Clasă, Munca de Partid şi 
altele... Se ştergeau astfel urmele criminale. Se 
puneau bazele intrării în scenă a echipei de 
rezervă, rezerva de cadre talmudice, nu 
comuniste. Se trecea astfel de la metoda iacobino- 
bolşevică şi teroristă pe față, a lui Aşad Aham, alias 
Ginsberg, rabinul din Vitomir, adevăratul fondator al 
bolşevismului, delegat la l-ul Congres Sionist 
Mondial (Bâle, 1897-1898, de unde ar fi răsuflat 
faimoasele 24 de Protocoale ale Ințelepților 
Sionului), la metoda corupției prin ban, desfrău, 
prostituție. mafie, preconizată de celălalt părinte al 
sionismului, autor al Statului evreiesc, evreul 
budapestan Theodor Herzi 

Fiecare ară işi are evreii pe care îi merită 
Franța, Anglia, Statele Unite nu îşi cunosc încă 
evreii lor. Vor avea în curând ocazia, poate nu şi 
plăcerea de a constata de ce sunt aceştia în 
Stare. In ce ne priveşte, alături de țări ca Ungaria, 
Polonia, Germania, Rusia, Ţările Baltice şi altele, 
deşi am învățat, mai mult sau mai puţin, să ne 
cunoaştem evreii, nu suntem încă în stare să ne 
asumăm puterea politică spre a le da lecţia pe care 
încă o datorăm acestor “aleşi” ai lui Dumnezeu! 
Dumnezeu dă fiecăruia. Bagă insă El cuiva în 








de jugul evreiesc? 
pr pl noastră actuală nu constă în lingerea 

Americii, după cum datoria trădătorilor de la 
23 August 1944 nu putea fi lingerea dosului 
Moscovei. Soarta noastră să fie oare aceea de a ne 
mişca în istorie din trădare în trădare, din nemernicie 
în nemenmicie, intr-o veşnică nimicnicie ce nu ne 
poate duce decăt la pieire? 

Nu am fi primul Neam ce a pierit de pe fața 
pământului. Puţine alte Neamuri au lins însă 
armele şi balele duşmanului aşa cum au făcut-o 
falşii noştri conducători, inclusiv cei din fruntea 
Şcolii, a Armatei, Culturii sau Presei. 

Puţine popoare au pierit luptând Despre Troia, 
Cartagina sau Dacia lui Decebal se va vorbi cât va fi 
lumea lume. Despre popoarele ce refuză lupta, ce 
refuză să se apere, ce se pun în slujba 
duşmanului, cum am făcut noi la 23 August, nu 
vorbeşte nimeni. Ce s-ar putea spune, de altfel, 
despre o armată care s-a pus în slujba lui Stalin, 
pentru a permite militarilor nedemni ai acestuia de a 
ne viola în tihnă şi fără riscuri casele, bisericile, 
bunicile, mamele, surorile, fiicele? 





Heinnkh Heine descrie cu mult spirit în al său 
Romancero, disputa dintre călugării augustinieni şi 
rabini, la curtea lui Petru cel Crud. Rabinii încearcă 
să-i spenie pe câlugări cu Inca de imensul peşte 
Leviatan, a cărui carne este suculentă, şi pe care 
lehova îl va frige la marele ospăj ce va celebra 
triumtul “poporului ales”. Nu vor fi invitaţi la masă 
decât evrei. Jumătate din Leviatan va fi gătit cu 
usturoi, cealaltă va fi pregătită marinăreşte, 

Imensul peşte, indolentul Leviathan eşti chiar tu, 
creştinule naiv! Mai ales tu, românule bun până la 
prostie! Cu ce fel de sos ai vrea să fi mâncat, 
românule? 


Podar Mea, ada 


Pag. 11 





"Un judecător federal din New York 
l-a condamnat pe Ben Ami Kadish, 
evreu american, la plata unei amenzi 
de 50.000 de dolari, pentru 
transmiterea de informaţii secrete 
către Israel în cursul anilor '70 şi '80”, 
a indicat postul de radio Vocea 
Israelului. 

Fost inginer în armata S.U.A., Ben 
Ami Kadish nu va ispăşi vreo 
pedeapsă cu inchisoarea, din cauza 
vârstei sale înaintate, de 85 de ani. 


În timpul acesta, vânătoarea de 
oameni aflați la finalul vieții, lansată 
de centrul „iubirii” „Simon 
Wiesenthal”, face tot mai multe 
victime şi dintre nevinovați, deoarece 


numărul antisemiților trebuie să iasă la 
socoteală la norma autoimpusă. Lansată sub 
denumirea ipocrită şi ridicolă de „Ultima Şansă”, 
pentru a sugera că intrarea la puşcărie pe tot 
restul vieții pe care-l mai ai de trăit, de fapt îţi 
oferă “şansa” vieții tale (la fel cum evreul 
comerciant care te-a păcălit vrea să te facă să 
crezi că ai realizat afacerea secolului), această 
vânătoare de „magiciene” (ca să folosim un 
cuvânt "corect politic”), nu ţine cont că inculpatul 
are 95 de ani, sau 155 de ani 

Nu te vor ierta evreii nicăieri în lume, dacă le- 
ai zădărnicit planurile, dacă ai luptat împotriva 
lor, adică a  bolşevizării Europei, adică a 
satanizării Europei, adică a mondializării prin 
comunism, adică a venirii lor la conducerea lumii 
încă de acum 70 de ani şi a formării unei singure 
Europe anticreştine încă de atunci 

Există şi o altă variantă de a explica 
denumirea de „Ultima Şansă”: ultima şansă de a 
se răzbuna, ultima şansă de a băga teroarea în 
oamenii care mai au de gând să lupte vreodată 
cu înițiatorii dintotdeauna al comunismului vechi 
sau nou, ultima şansă de a găsi țapi ispăşitori 
pentru a menține senzația că toţi banii supți de la 
popoare au acoperire în evenimente, ultima 
şansă de a arăta că pericolul nazist încă există şi 
te poate sfâşia oricând, ultima şansă de a arăta 
care sunt victimele şi care călăii, când de fapt 
lucrurile s-au inversat de ani şi ani buni, iar 
aceasta este vizibil pentru oricine nu merge pe 


stradă cu ochelari de tablă (din aceia pe care îi 
folosea Securitatea). 

"Mă lem de ziua în care va muri ultimul 
supraviețuitor al holocaustului, spunea o 
importantă figură evreiască. 

Nu te teme, prietene paranoic, căci în ziua aia 
toate guvernele țărilor europene şi probabil ale 
lumii întregi, vor fi sub ocupaţia voastră. 

De unde şi DE CE frica asta? "Mi-e frică, mi-e 
fncă să dorm singurică...”. Poate că ar trebui să 
faceţi terapie în masă voi, cei care aveli (rici de 
genul acesta şi să ne lăsaţi dracului în pace să 
respirăm şi noi, fiecare pe pământul pe care | l-a 
dat Dumnezeu. 

Poale că ar trebui să vă temeți de ziua în care 
va dispărea ultimul palestinian din Gaza şi nu o să 
mai ave|i la ce să folosiți armamentul de război. 
Poate că ar trebui să vă temeţi (nu să vă 
bucurați), de ziua în care va dispărea ultimul român 
din România şi nu va mai avea cine să vă 
găzduiască, Cu excepția corturilor, Ce naiv sună... 
Poate că ar trebui să încetați a mai stârni 
sentimente de revoltă împotriva nedreptăților 
uriaşe pe care le faceți. 
Poate că ar trebui să judecați cu aceeaşi 
măsură orice persoană, indiferent de etnie sau 
religie, indiferent că e golym sau nu. 
Poate că ar fi cazul să vă transformați, din cei 
mai mari antisemiți şi promotori ai 
antisemitismului în lume, în oameni normali, cu 
sentimente normale, cu gândire normală, cu 
dragoste, sinceritate, prietenie, recunoştinţă. 
Trataţi-vă, luptaţi cu firea voastră 
'să, ranchiunoasă, încercați să 














Pag, 12 


Perie 
ETERNELE "VICTIME" 















































































dezvoltați sentimente de iubire, sau cel puțin să 
deveniți simpatici (măcar de suprafață) oamenilor 
care vă primesc în mijlocul lor cu brațele deschise. 
Ştiu că vă este greu, extrem de greu, dar ce ar fi 
dacă aji încerca, dacă aji începe cu asta chiar de 
mâine? Haideţi, faceti un efort. copăcel-copăcel, şi 
cu siguranță lumea Ye mult mai buna. : 
Mâine o să mă ui! in presă, 
să vad dacă s-a schimbat cevaPŞ, vă fi A 
ce să cred, că nu Yroţi de fapt o lume mai bună, 
ci doar bani, bani şi Îar bani? Nu ar îi păcat dacă 


un singur om de pe Pământ! ar crede aşa 
ceva? Dar doi? Dar o sută, o mie, un milion 
cincizeci de milioane? 

Întorcându-mă la cazul lui Ben Ami 
Kadish, mă gândesc cât de greu trebuie să-i fi 
fost acestuia să dea 50.000 de dolari din sut 
de mii, poate milioanele pe care le-a primit 
drept recompensă de la fraţii săi din Israel Cât 
de muncit de gânduri, ce zbucium lăuntric, 
cât de antagonizat trebuie să fii atunci când 
dal un 5% - 10% din bacşişul pe care l-ai 
|| primit vânzându-ți țara care te-a primit în 
sânul ei şi căreia i-ai jurat credință în mod 
fals! Cum să facă el puşcărie, sărmanul, doar 












Cum să in cide 


legii? Aţi innebunit 
colonie evreiască ş 
un bine ţării sale, Amer-Israel? 
Judecătorul federal a subliniat că 
face vinovat de fapte deosebit de 
gravitatea faptelor de acuzare a fost 
avocaţii ... acuzării! Acuzatorii au început furioşi 
acuz 1”, apoi s-au înmuiat dintr-odată şi au zis 
mieros: „Te acuz că ai rupt o floricică din grădina 
noastră, Amenda u rtare, este de 
50.000 de dolar ample în alt fel, când 
toți avocaţii din A sunt de etnie „suedezi”, ca 
şi acuzatul, şi este în obligaţia lor, prin calitatea de 
evreu, furniz informații Israelului, conform 


ătrân evreu sub ini 
> Aţi uitat că Amerii 


că Ben Ami a făcut de 


tre un b 











acuz; 
grave 
atenuată 











să ne 
Cum 





i se 








ri 









să 





legilor lor religioase şi angajamentelor luate faţă de 
țara-mamă, după cum ne informează singurul agent 
Mossad defectat din serviciu, Victor Ostrovski? Şi 





atunci cum să te înfiereze nişte avocaţi ai acuzări 
evrei, de ceea ce este şi în obligația lor ca evrei, şi în 
obligaţia ta ca evreu acuzat? 





Aşa a făcut şi Vladimir Tismăneanu 
(Tismenenschi, pe numele lui evreiesc corecl), care 
pus (tocmai el, ce coincidență!) de 

ostru să scuipe, de ochii lumii 

ău in clădească 

al victimelor nțeles) şi sudoare 

anume: în timpul „condamnării comunismului” 


(condamnat cu vorbe goale, fără nici o sentință şi 
nici o pedeapsă!!), a trimis dosarele incomode 
întregi-întreguțe în Israel, cu tot ce nu trebuia să se 
afle despre comuniştii evrei şi opera lor, despre cei 
ce sunt printre noi şi au pus umărul la ridicarea 
bolşevizării României 

Mă uit la fotografia lui Ben Ami şi, dacă ar prinde 
viață şi ar începe să vorbească în româneşte 
„Profeţii despre trecut”, mi-aş paria toți banii că este 
KGB-istul Silviu Brucan: 

Probabil mulţi se întreabă acum ce am eu cu 
bietul hodorog de 85 de ani? 

Explicație: nu este excepția ci este regula. 
Explicație suplimentară: „hodorog'= un substantiv 
atăt de frumos, încât mulți romăni şi l-au luat ca 
nume de familie (parol, uitați-vă în cartea de 
telefon!). Fac greşeala, asemeni soției lui Lot, şi mă 
mai uit o dată în urmă la fotografia lui Ben Ami, când, 
nu ştiu ce-mi vine, şi prin puterea minţii mă trezesc 
că-i pun o perucă în cap. Acum seamănă cu o 
celebră avocată de la noi, Paula 

Îmi aduc aminte de un film de propagandă a 
holocaustului, pe care l-am văzut la începutul anilor 
"80: germanul cel rău (atunci „ştiam” că oricine 
vorbeşte germană e nazist sau, dacă nu, cel puțin 
este foarte, foarte rău), umbla cu un echer şi cu un 
compas (pot jura că nu era mason), pentru a măsura 
noaptea capetele oamenilor, spre a depista evreii şi 
a-i băga într-un lagăr de muncă. Nu mă întrebaţi de 
ce noaptea: logica deja s-a scos din şcoli, aşa că nu 
ar trebui să vă mai puneţi o astfel de problemă. Ei 
bine, de atunci mă tot chinule o întrebare 
răutăcioasă: de ce oare avea neamțul nevoie de acel 


ag fornut Moraru 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


Fep- ag yin regedinle Le pudel 


Cu certitudine că în topul oraşelor din țară, cu 
cele mai bogate monumente istorice, pe primul loc 
se situează laşiul, capitala Moldovei 

Văzduhul a tremurat de sunetele clopotelor şi 
aclamaţiilor poporului care l-a întâmpinat aici pe 
Ştefan cel Mare, apoi pe Mihai Viteazul, „domn în 
toată Țara Românească, al Ardealului şi al Ţării 
Moldovei”, pe Dimitrie Cantemir şi pe domnitorul 
Unirii, Alexandru loan Cuza 

Au trăit aici o parte a vieţii lor şi au activat 
personalități marcante ale culturii româneşti: Grigore 
Ureche, Miron Costin, lon Neculce, Veniamin 
Costache, Kogălniceanu, Gh. Asachi, Costache 
Negri, Negruzzi, Alecsandri, Alecu Russo, Creangă, 
Eminescu, Topârceanu, Sadoveanu 

Vizitarea municipiului la pas durează câteva zile, 
dar efortul fizic este răsplătit din plin prin multitudinea 
de obiective de patrimoniu care se găsesc nu numai 
în zona centrală, ci şi în cele mărginaşe 


Începem vizitarea acestora plecând de la "Km Du 
aflat în Piața Unirii. Aici se află statuia lui Cuza 
Vodă, realizată de sculptorul italian Raffaelo 
Romanelli. Monumentul este turnat în bronz pe un 
soclu de granit, unde se află alte patru mici statui 
care reprezintă pe Kogălniceanu, Costache Negri, 
Gen, Florescu şi N. Creţulescu, oamenii pe care 
domnitorul Cuza s-a bazat cel mai mult. Dezvelirea 
monumentului s-a făcut la 27 mai 1912, în prezența 
familiei regale şi a peste 20.000 de oameni din 
întreaga țară 

Piaţa Unirii are pardoseala cu mozaic, o 
adevărată realizare de artă şi este înconjurată de 
hotelurile Traian, Unirea şi laşi, primul fiind construit 
după planurile ing. francez Gustav Eiffel. 


Să pomim agale pe Bd. Ştefan cel Mare, artera 
principală a laşului, unde se află amplasate 
numeroase edificii culturale, religioase şi istorice 

La “numai cinci minute de la "luarea startului” 
popos la Mitropolia Nouă (a Moldove 
Sucevei). 








































Fondarea el aparține mitropolitului 
Veniamin Costache (1768-1846), 
construcția fiind începută în 1833, 
Neterminată, ea a fost desăvârșită |n 
de către arh. Al. Orăscu, între 1880- | 
1887, 

Pictura interioară este opera 
pictorului Gh. Tăttărescu. 

Luxul şi bogăția cu care este 
omată Catedrala ieșeană, precum şi 
mărimea ei fac din acest monument i 
unul dintre cele mai splendide 
biserici ortodoxe şi o mândrie all 
întregului neam românesc. 

De 14 octombrie, ziua Sfintei 
Cuvioase Parascheva, are loc aici 
cel mai mare pelerinaj din ţară, la 
care participă sute de mil de 
credincioşi, 

Alături de Mitropolie se află 
Biserica "Trei Ierarhi”, una dintre 
cele mai frumoase ciitorii ale 
domnitorului Vasile Lupu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


IAŞI (i) 









A fost construită în 1639, în întregime din blocuri 
de piatră cioplită şi marmură neagră, cu sculpturi 
bogate. Întreaga suprafaţă a fațadelor este acoperită 
cu 30 de benzi cu sculpturi în piatră, cu o broderie de 
motive variate, geometrice sau florale, de influență 
armeano-georgiană. La inaugurarea ei, biserica a 
fost în întregime aurită 

Pe timpul mitropolitului Varlaam aici a funcționat 
o tipografie, tipărindu-se primele cărți în româneşte 
"Cazania lui Varlaam” (1643), "Cele şapte taine 
(1645), "Carte românească de învățături” (1645) etc 

La Trei lerarhi se afă mormintele domnitorilor 
Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi Alexandru loan 
Cuza 

În aceeaşi curte cu biserica se află marea sală 
gotică, valoros monument de arhitectură, în care s-a 
amenajat muzeul bisericii 

Să mergem mai departe şi după numai 3-4 
minute facem un nou popas, în fața şcolii primare ce 
poartă numele lui Gh. Asachi, cel care a scos primul 


ziar Moldova, 1829, "Albina 
Românească 


În fața el se află statuia 


Aivazovski;, Muzeul de Etnografie; Muzeul de 
Istorie; Muzeul Politehnic. 

În fața Palatului Culturii se află statuia lui Ştefan 
cel Mare, turnată în bronz, după modelarea marelui 
sculptor francez Emmanuel Fremiet, autor al multor 
statui celebre din Paris şi din alte mari oraşe 
occidentale. Pe piedestalul înalt din marmură se află 
două basoreliefuri reprezentând două scene 
importante din faptele sale mărețe: lupta de la 
Dumbrava Roşie şi lupta de la Valea Albă. Statuia s- 
a dezvelit la 5 iunie 1883, la inaugurare participând, 
printre alții, regele Carol | și Mihai Eminescu 

Alături de Palatul Culturii este o clădire unică prin 


De 





aspectul său: Casa Dosoftei, unde se afla tiparnița 
acestuia 

A fost construită în timpul lui Vasile Lupu, este 
dreptunghiulară, alcătuită din două încăperi boltite 
spre stradă cu un portic cu cinci arcade Mitropolitul 
Dosoftei (1624-1693) a prelucrat în 1673 “Psaltire 
pre versuri tocmită” 


Ne întoarcem pe parte cealaltă a Bd. Ştefan cel 
Mare, în direcția de unde am plecat, adică Piaţa 
Unirii 

Admirăm, din treacăt, sediul Primăriei, aflat într- 
un palat boieresc vechi de aproape două secole şi 

Teatrului Naţii 


acestuia. bovim mai mult timp în fața pional 
albă realizată de sculptorul român Georgescu. "Vasile Alecsandri", care este un adevărat giuvaer de 


De aici admirăm Palatul Culturii, o construcție 
de mari proporții, care a fost ridicată în primii ani ai 
secolului trecut, în stil gotic, după planurile arh. D 
Berindei. Este una din mândriile arhitecturale ale 
Iașului. Pe cât de monumentală se prezintă la 
înfăţişare construcţia acestul palat, pe atât de vaste 
şi elegante sunt sălile şi galeriile interiorului. Sălile şi 
scările sunt largi, sunt de-a dreptul grandioase 

În acest palat se află Biblioteca Orăşenească şi 
următoarele muzee: Muzeul de Arte Plastice, unde 
se află expuse tablouri ale lui Th. Aman, N. 
Grigorescu, Şt. Luchian, Gh. Petraşcu şi sculpturi 
realizate de |. Georgescu, Oscar Han, |. lrimescu, 
dar şi picturi de renumiți maeştri apuseni: Van Dyck, 
Caravaggio, Veronese, Tintoretto, Murillo, 





arhitectură, este cel mai frumos teatru din țară. 

A fost inaugurat, cu mare fast, în zilele de 1 şi 2 
decembrie 1896, cu un bogat şi variat program, 
printre care "Muza de la Burdujeni”, vodevi! într-un 
act de Costache Negruzzi, "Cinel-cinel”, vodevil într- 
un act de Vasile Alecsandri, compoziția muzicală 
"Uvertura Naţională” dirijată de Flechtemacher. 

Teatrul Naţional ieşean este înconjurat de un 
parc plăcut, unde se află statuia lui Vasile 
Alecsandri, realizată în bronz în 1890 de către 
sculptorul Hegel. Acesta a realizat şi statuia lui Miron 
Costin, aflată tot în parc, care, împreună cu soclul, 
are o înălțime de peste şapte metri. Sub piedestal s- 
a aşezat un mic sicriu de metal conţinând osemintele 
cronicarului omorăt în 1691. 


Din Piaţa Unirii pomeşte o altă 
ÎI rută, mult mai lungă, deosebi! de 
bogată în edificii istorice, care duce 
la Parcul Copou. 

Pornim de la strada Lăpuşneanu, 
de lungime mică dar cea mai 
îndrăgită de ieşeni, care a dat titlul 
unui roman de succes al lui lonel 
Teodoreanu. 

n fostul palat, reşedinţa 
domnească a lui Alexandru loan 
Cuza, ridicat în sti! empire, se află 
acum Muzeul Unirii. 

Acesta adăposteşte documente 
originale, obiecte personale 
aparținând lui Cuza, M. 
Kogălniceanu şi altor luptători pentru 
unirea Ţărilor Române, seulpluri şi 
diferite piese care evocă marele 
eveniment de la 1859. 

(continuare în numărul viitor) 


Emelian 


Pag. 13 


Crepondenta 


HOLOCAUSTUL... INVERS. (II) 


Am relatat într-un articol anterior (din aprilie 
2009) despre modul în care unii evrei, comunişti 
convinşi sau impostori, s-au dedat, după 1946, la 
persecuții şi şantaje la adresa unor intelectuali 
români, unii dintre ei foşti adversari ai lul Antonescu 


(cazul prof. Gr. T. Popa). 


Ştiu bine că scriind aceste rânduri voi fi taxat 
drept antisemit, ceea ce este inexact. Am mulți 
prieteni evrei, am scris admirativ despre numeroşi | 


dezvoltarea biomedicinei, fizicii, chimiei etc., am fost 
mai bine de 30 de ani un colaborator apropiat al prof, 
Nicolae Cajal, cu care am scris articole şi cărți de 
virusologie şi istoria ştiinţei. Voi fi însă până la 
moarte duşmanul minciunii, al mistificării interesate, 
al celor care încearcă să se implice într-un holocaust 
inexistent pentru a obţine bani. 

Subiectul acestui articol este prezența 
malefică a unor evrei comunişti (sau impostori) 
în învățământul superior şi cercetarea ştiinţifică 
din perioada 1947-1975. 


Primul caz este cel al prof. Simion Oeriu | 
(alias Simon Schăfer) H 

Acest modest farmacist, originar din nordul 
Moldovei, a intrat în PCR-ul ilegal pe la 
începutul anilor '30, apoi s-a stabilit în 
Bucureşti. N-a avut nimic de suferit, nimeni n-a 
ştiut ce hram poartă până în 1946, când a 
erupt brusc În cunoştinţa publică, find numit, 
nici mai mult nici mai puţin, decât preşedintele 
Comisiei pentru Plata Datoriilor de Război 
către Uniunea Sovietică. 

Nu era şedinţă a acestei comisii, fără ca S 
Oeriu să nu pronunțe lungi diatribe, în care, 
culmea, ca reprezentant al României, să nu 
acuze „mârşăviile, furturile, distrugerile” etc., 
provocale de armata română pe teritoriul 
sovietic. Evident, ruşii prezenţi la şedinţe LO 


rânjeau satisfăcuţi, încurajându-i ura față de cei în 


mijlocul cărora crescuse. Au rămas bine cunoscule 
intervențiile sale de genul: „Partea sovietică ne 
cere drept despăgubire 300.000 de cai. E puțin, 
tovarăşi! Să le dăm 350.000, ba chiar 400.000, 
căci românii au rechiziţionat cel puţin o jumătate 
de milion”... ş.a.md 

Acesta era omul care, după 1950, era numit 
direct, fără nici un concurs, profesor de biochimie la 
Facultatea de Medicină din Bucureşti. Nu trecuse 
prin nici o treaptă universitară, nu poseda lucrări 
ştiinţifice, nu scrisese nici o carte. Era doar un jalnic 
politruc. 

Am stat de vorbă cu numeroşi studenţi medicinişti 
de atunci şi i-am întrebat: Cum vi s-a părut Oeriu ca 
profesor? Răspunsul unanim a fost: LAMENTABIL. A 
conceput în acei anl şi un curs de biochimie, care s-a 
“tipărit. Evident, nu l-a scris el în întregime, ci 
împreună cu câţiva „scribi” (asistenţi) de la catedră. 
Chiar şi aşa, acel curs conține destule greşeli şi 
confuzii. 

Credeţi că această ploşniță s-a mulțumit numai 
cu atât? La începutul anilor '60 era membru 
corespondent al Academiei Române, al acelei 
Academii în care legea o făceau Traian Săvulescu şi 
Roller şi din care fuseseră daţi afară în 1947 unii din 
cei mai străluciți intelectuali — creatorii pe care îi 
avea pe atunci țara: Rădulescu Motru, Lucian Blaga. 

Curând, Simon Schăfer (Oeriu) s-a cocoțat şi în 
conducerea Institutului Cantacuzino. A fost numit 
director adjunct, dar de fapt toată suflarea tremura 
de frica lui. Ciudat este că, în ciuda puterii 
discreționare pe care o avea, poza într-un ins 
supercivilizat. Cu un nelipsit zâmbet pe buze, voce 
domoală, condescendenţă falsă, omul te cucerea, 
aşa cum a reuşit şi cu mine atunci când mi-a dat să 
experimentez pe iepuri un produs farmaceutic 
antiinfecțios (11) creat de e! şi căruia vola s- afle 
stelara av a virusuri. 

mai lu am aflat povestea acestui 
„medicament Oeriu”: era o escrocherie ordinară, 
Preparatul conţinea streptomicină şi nu era vorba 


Pag. 14 



























































COR UMISRIL- 


tre misti TĂCUTĂ BE 


ph 


iar de o crimă: în anii '50 
România primea dă la Organizaţia Mondială a 
Sănătăţii, o anumită cantitate de streptomicină 
pentru tratamentul bolnavilor de tuberculoză; era o 
cantitate mică, care nu ne ajungea. Ei bine, Oeriu 
lua, cu acte comuniste în regulă, o bună parte din 
cantitatea de streptomicină şi, amestecând-o cu alte 
2-3 substanțe fără imporianță, o prezenta drept 
creaţia sa epocală Este clar că o parte din bolnavi 
erau privaţi de streptomicina salvatoare, unii mureau 
între timp, numai ca Oeriu să-şi oficializeze 
escrocheria. 

Afacerea „serului reumalismal” făcut de el şi livrat 
pe bani grei armatei române, este o altă poveste 
revoltătoare. Acest aşa-zis „medicament” s-a 
dovedit a fi total ineficient, dar el s-a ales cu bani 
frumuşei de pe urma afacerii. 

Oricum, tovarășul Simon Schăter s-a închipuit a fi 
un savant foarte important. Nu ştiu cât o fi crezut în 
asta, dar ştiu că poza în om de neînlocuit 
Colaboratori săi foarte apropiaţi mi-au povestit că îşi 
instalase un post telefonic şi în WC, ca şi în acele 
momente să poată răspunde „sarcinilor de partid" 
care-l puteau sosi 


AI doilea caz îl constituie Solomon Osias. 
profesor la disciplina de macromolecule a 
Facultății de Chimie Industrială de la Institutul 
Politehnic din Bucureşti. 

Cu doctorat în URSS, pus pe parvenire cu orice 
prej, S. Osias a fost unul din principalii susținători al 
studiilor efectuate (mai exact neefectuate) de Elena 
Ceauşescu la această facultate, 

De reținut că ADI (Academician Doctor Inginer, 
adică Elena Ceauşescu) ar fi studiat chimia 
industrială, facultate de elită în Politehnică, la... 
FĂRĂ FRECVENȚĂ. Oricine îşi dă seama că o 
facultate care se | pe frecventarea 
conştiincioasă a numeroase laboratoare nu poate fi 
făcută la fără frecvență. ci 

În respectiva facultate au existat însă doi 
profesori care, onorându-şi chemarea şi statutul de 


Paso: 


savanţi recunoscuţi, s-au opus  mascaradei 
organizată de Solomon Osias şi continuată apoi la 
laşi de acad. Cristofor Simionescu. Aceşti doi 


HI profesori erau acad. Costin Neniţescu şi profesorul 


losif Drimuş. 

Solomon Osias a primit ca sarcină de partid să 
ştirbească, prin orice mijloace, prestigiul celor doi 
oponenți ai lui ADI. Cu Neniţescu nu i-a prea mers, 
în ciuda acuzațiilor pe care le-a proferat: filogerman 
(C. Neniţescu îşi susținuse doctoratul în Germania), 


E] prieten cu o serie de savanţi „reacţionari” daţi afară 
i] din Academia Română în 1947 (operă distructivă la 
[care a participat şi marele istoric sovielizant 
i | academikul” 


Mihail Roller într-un cuvânt, o 
i] adevărată ofensivă de demolare a marelui chimist 
de faimă europeană 

Prea mărunt ca să-l dărâme pe Neniţescu, S. 
Osias s-a repezit la prof. Drimuş. N-a reuşit să-l dea 
afară de la catedră, dar l-a eliminat din ICECHIM, 
indu-i echipa de cercetare care îşi câştigase un 
bun renume peste hotare (dovada: doi dintre 
acei membri ai echipei Drimuş au ajuns 
profesori de renume în universități americane) 

Solomon  Osias practica şi hărţuirea 
sexuală. Este notoriu cazul unei studente (S 
G.), o brunetă drăguță, care a fost urmărită cu 
o diabolică perseverenţă, şantajată, 
amenințată şi, pentu că nu a cedat 
libidinoaselor propuneri, a pierdut un an de 
facultate, retrăgându-se doar ca să scape de 
el 

Ei bine, acest S. Osias, ca mulți alți 
practicanți ai „HOLOCAUSTULUI INVERS", 
emigrat... nu în Israel, unde era război, ci 
în SUA, unde conclavul evreiesc de acolo i- 
a oferit o poziţie bună într-o universitate. 

Câţiva dintre foştii săi studenți români 
stabiliţi în SUA, aflând că „monstrul" se află 


“pesiai put CE ae it americană 


Aceste petiţii au rămas neonorate, în ciuda 
argumentelor agravante pe care foştii săi 
studenți le aduceau 








În sfârşit, nu pot să trec cu vederea cazul lui 
Wechsler, „bestia” de la Facultatea de Medicină 
Veterinară. 

Acest individ, serie 1950, s-a cocoțat în fruntea 
partidului din facultate. Înconjura! de alți câțiva 
huligani demolatori, mai exact conducându-i şi 
îndrumându-i, Wechsler i-a alungat de la catedre pe 
câțiva din cei mai buni profesori 

- marele genetician şi zootehnist GH. K 
Constantinescu, bine cunoscul peste holare, ale 
cărui lucrări au fost traduse în America şi, culmea, 
în URSS-ul anilor interbelici; hăituit de Securitate. 
profesorul a făcut o criză cardiacă şi a murit... când 
la uşă suna poştaşul; 

- Alexandru Ciucă, infecţionist, creatorul unor 
metode de diagnostic al febrei aftoase, citat la 
Congresul Veterinar de la Hanovra între primii zece 
medici veterinari ai lumii dintre 1900 şi 1950; 

- fiziologul Gh. Nichita, cu cercetări publicate la 
Paris; 

- prof. Alexandru Vechiu, pe ale cărui lucrări de 
lapinizare (trecere pe iepuri) se sprijină crearea 
vaccinului împotriva pestei porcine, utilizat între 1950 
şi 1990 în întreaga lume 

etc. elc. .. 

Toţi aceştia, ca şi numeroşi studenţi acuzaţi de 
simpatii legionare, țărâniste, liberale etc. au fost dați 
pe mâna Securităţii de acelaşi Wechsler. 

Ca şi în cazul Osias, tovarăşul Wechsler şi-a 
petrecut ultima parte a vieţii în sânul lui Avraam 


(americanul). A p. 


doctor, membru al Academiei 
de Ştiinţe Medicale, laureat UNESCO 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


Cncurd 


- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MAI: "Ce organizații de dreapta 


(româneşti) cunoaşteţi?” 


a fost dat de Claudiu Enache din Târgovişte, student Ia Istorie, 26 de ani, 
care a câştigat cartea "Dreapla românească” — Eugen Weber 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Termenul de “organizaţie” este vast, putând 
desemna atât o mişcare de mase, cât şi un partid, 
sau o grupare mai importantă, sau ONG-uri în zilele 
noastre (asociaţii non-profit, fundații) 

Cea mai cunoscută organizaţie românească de 
dreapta din toate timpurile este Mişcarea 
Legionară, depăşind cu mult limitele unui partid. 
Este cunoscută şi sub numele de Legiunea 
“Arhanghelul Mihail” şi sub denumirea uneia dintre 
expresiile ei politice de moment din perioada 
interbelică: Garda de Fier 

Alte organizaţii de dreapta: 

Liga "Vlad Ţepeş” (condusă de Grigore 
Filipescu, fiul lui Nicolae Filipescu, fostul conducător 
al Partidului Conservator) 

Rolul major ca forță de dreapta al Partidului 
Conservator s-a manifestat în toată perioada 
României moderne, până puțin după primul 
război mondial — 1880 — 1918, când s-a desființat! 
La conducerea Partidului Conservator au fost 
renumiţii oameni politici Lascăr Catargiu, Gh. Gr. 
Cantacuzino, P.P. Carp, Titu Maiorescu, Al 
Marghiloman (ultimul), În epoca României moderne 
Partidul Conservator a fost în opoziţie cu — nota 
bene — Partidul Liberal care reprezenta stânga). 

WeaVlad Ţepeş” a devenit apoi nou! Partid 

„Conservator, în. +832.dar-era un soi de hibrid, fără 
legătură de doctrină cu fostul mare Partid 


ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: Cunoaşteţi câteva nume de legionari şi de istorici care au 


Conservator, aşa cum şi așa-zisul “partid 
conservator” al lui Dan Voiculescu din zilele 
noastre nu are nici o legătură, ci doar induce lumea 
în eroare; 

- Liga Apărării Naţional Creştine (condusă de 
prof. A. C. Cuza), cunoscută şi sub numele de 
LA.N.C., "Lăncieri”, "Cuzişti”; a fuzionat cu Partidul 
Naţional Agrar al cunoscutului poet Octavian Goga şi 
a devenit Partidul Najional-Creştin (sub conducerea 
lui A. C. Cuza şi a lui Octavian Goga), cunoscut însă 
tot sub denumirea de "cuzişti” 

- Partidul Poporului (mareșal Averescu) — mult 
mai puţin cunoscut şi mai puțin important, 

şi altele de importanţă şi mai redusă 


NOTĂ: Deşi mulți s-ar aștepta să găsească la loc 
de frunte în această listă Partidul Liberal sau Partidul 
Naţional-Țărănesc, o istorie reală nu poate 
consemna așa ceva, ci doar istoria aiuritoare 
intenţionat din zilele noastre, întrucât doctrina unei 
organizații de dreapta are obligatoriu la bază 
principiul elitei (statul trebuie condus de o elită 
bazată exclusiv pe merite propril, pe creativitate, 
muncă, onoare, iar această elită se formează), 
principiul priorități morale în oricare decizie 
(Dumnezeu, țara), principiul consecvenței (forța de 
a nu face compromisuri, de a nu renunța Ia 


principii, Cu Orice [iSGuloria-de a-i 







PREMIU: "Corneliu Codreanu şi epoca sa” — volum colectiv. 


GENEZA MIŞCĂRII LEGIONARE [GORtialare dia pag 3) 


"Corneliu Zelea-Codreanu spune că a cunoscut 
adesea descurajarea totală şi că în drumul său a 
mers adesea până la marginea abisului. | se părea 
că tolul ar fi în zadar, că n-ar mai fi nimic de 
îndreptat în viața politică a Ţării, astie! că la un 
momen! dal se gândise de-a dreptul să emigreze. 

Ce l-a făcut ca să treacă dincolo de o asemenea 
descurajare, in care nici măcar acceptarea sufennței 
nu-l putea ajula? Intervenise Însă acea „completa 
decisione”: în sensul cel mai modem al 
radicalității existențiale, viața lui Codreanu a fost 
dominată de ceea ce el numea: a trăi cu gândul 
morții. 

In faţa descurajării rezultată din întâlnirea lipsei 
totale de sens cu nimicnicia, Heidegger construieşte 
În mod radical cunoscutul său pragmatism metafizic; 
merge pe umele filosofiei nietzschiene şi se 
indreptă spre o specie de mitologie ontologică. 

In faţa aceleaşi situaţii în care, forţaţi de nihilismul 
radical, Nielzsche şi Heidegger au spus „NU”, 
Codreanu va spune: „Cred In Dumnezeu”. El 
rămâne, deci, într-o poziție cu totul imanentă a 
Creștinismului şi stabileşte necesitatea credinței 
absolule pentru orice legionar” (pag. 102 - 103), 

"Trebuie notat, în concluzie, caracterul uman ai 
întregii sale revoluţii. Pe când revoluțiile fascistă si 
naţional-socialistă se efectuează cu o sforțare 
specifică de simplificare, ba chiar unilateralizare 
cu o determinată finalitate a naturii umane 

(extrema specializare, transformarea individului într- 
un instrument participant, dar cu totul mişcat de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2009 


dispoziţiunea Statului), revoluţia legionară prezintă 
aspectul unei restituirii a omului către om 
(delruomo alruomo) în sensul cel mai complet al 
cuvântului. Explicaţia s-ar puţea găsi în caracterul 
profund specific al omeniei româneşti, care ar trebui 
să facă obiectul - şi acesta nu este locul polrivit - al 
unui sistematic studiu speciar (pag. 106-107) 

"Codreanu voleşte sa constulască o țară 
românească în care toale virtuțile să se dezvolte la 
cel mai inalt grad. interpretarea teonei legionare ar 
trebui să culmineze în totală valorificare a motivului 
omeniei, în care se imbină, în modul cel mai tipic si 
original românesc, tradiția nobililor Traci, cu 
rezultatele istoriei eu, Ă 

Tot în acest sens se explică şi trebuie să fie 
înțeles aspectul esca al „învierii”, In care 
Codreanu vedea ultimul sens la vieţii popoarelor. 
Este o măreață depășire a tot ceea ce formează 
materialismul sau faustica sau demonica 
concepție a culturii (pag. 108) 

Am ținut să reproduc în al citate de la 
un scriltor occidentai Imparțial, ca un omagiu 
pentru această generație da sacrificiu, arătând că 
sensul profund al jerttelor sale începe să fie înțeles 
în lumea civilizată. Dar în acelaşi timp am vrut să 
relev, prin contrast, cât de superficiale apar 
aprecierile unor cărturari români când reduc un 
fenomen atât de complex ca cel legionar - 
singurul fenomen Politic şi spiritual românesc, 
care a reținut atenția lumii - la un precar gest 
protestatar. O credință pentru care un Găvânescul 





Şi de a-ți recunoaște greşeala), principiul vocii 
unice (nu înseamnă că vorbeşte doar unul, ci că toți 
vorbesc acelaşi lucru), principiul legitimităţii. Acestea 
trebuie respectate prin însăși definiția doctrinei de 
dreapta. Ceea ce nu este nici cazul liberalilor, nici 


al țărâniştilor, ei fiind în mod fals de 
dreapta prin comparaţie cu comunismul și, mai ales, 
prin tecerea sub tăcere de rea credință a 
legionarismului 


Organizațiile de dreapta din zilele noastre: 

- Mişcarea Legionară (condusă de Nicador Zelea- 
Codreanu şi Senatul Legionar reînființat de ultimul 
comandant legionar din vremea Căpitanului, dr. lonel 
Zeana; Senat format din grade legionare din vechea 
elită a Căpitanului, din legionari şi frați de Cruce din 
acea vreme, din țară şi exil), care acționează sub 
forma juridică a Asociaţiei non-profit "Acţiunea 
Română şi editează publicația lunară "Cuvântul 
Legionar - - periodic al Românilor naționaliști 

ni; 

- Partidul "Pentru Patrie”, 

- Fund. "Gh. Manu”, 

- Asociaţia "Noua Dreaptă” 

Aceste ultime trei organizații sunt de sorginte 
tând întru totul principiile legionare 
7 


îngenunchea pentru a primi plângând săcuşorul de 
pământ. un Brăileanu se martiriza prin închisori şi 
un Nae Ionescu se rupe din bucuriile unei lumi în 
care era răsfățat, nu se poate reduce - fără a 
comite o nedreptate - la a!â! de puţină semnificaţie 
De asemenea cât de lipsite de fundament şi bună 
credință se dovedesc afirmațiile acelora care pretind 
că „credința legionară s-a inspirat de la focare 
străine de structura sufletului românesc”. 

De la un singur izvor s-a inspirat credința 
legionară: de la izvorul de viață a! Evangheliei lui 
Christos, care mai bine de un mileniu şi jumătate 
adapă sufetul românesc cu alesele virtuți moștenite 
de la „Tracii nemuritor”. 

"Din petrecerile şi din traiul tihnit al fillor lui, un 
neam nu a câștigat niciodată nimic” („Pentru 
legionari”, pag. 169). 


în complicitatea tăcerii, în configurația 
spirituală a neamului românesc, această generație 


: 















Revista se difuzează la chioşcurile cu sigla 
"RODIPET” din BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de 
județ ale țării (precum şi în alte localităţi). 


Luna aceasta, pe data de 15 IUNIE, am COMEMORAT, la cimitiruj Bellu, implinirea a 110 ANI de la 


asasinarea geniului nostru naţional, MIHAIL EMINESCU. 





Marin Tomşa - Ploieşti: Ne faceți o 
surpriză plăcută oferindu-ne un ziar care are 
acelaşi nume cu cel sub care activează 
Mişcarea  Legionară  Nicador  Zelea- 
Codreanu: "Acţiunea Română”, mai ales că 
în acest număr pe care ni l-ați oferit, Nr. 1 
din 26 aprilie 1930, apărut la Bucureşti, 
semnează dr. N. C, Paulescu (două articole: 
"Scrisoare către preoți” şi "Hristos a înviat”), 
precum şi alte personalități de dreapta: prof. 
|. Cătuneanu, lon V. Emilian, dr. V. Trifu, Al. 
Gregorian. 

Anonim - Bucureşti: Mulţumim pentru 
tăleturile trimise. Le dăm publicităţii, pe 
scurt, pentru că am mai primit acest ziar 
apărut în decembrie 1940, conţinând două 
cronici sportive. Tatăl celui care ne-a trimis 
cronicile, Tinel Barbu, juca rugby la echipa 
Viforul Dacia care 'avea terenul "Velodrom” 
din Şos. Ştefan cel Mare (în locul acestuia 
se află acum stadionul Dinamo). În urmă cu 
69 de ani, în 1940 adică, s-au organizat pe 
"Velodrom” două competiţii la care au 
participat cele mai bune echipe 
bucureştene:  Viforul Dacia, Sportul 
Studenţesc, PTT, Tenis Club Român, CFR, 
în ambele întreceri oferindu-se două cupe 
purtând nume legionare: "Nicadori” şi 
"Prinţul Al. Cantacuzino”. Trofeele au fost 
câştigate de Viforul Dacia. 

Dinu Scarlat — Bucureşti: Ziarul nostru 
se distribuie și în străinătate (inclusiv 
Canada, SUA, Australia), dar pe bază de 
abonament; prin Rodipet se distribuie doar 
în țară, 

Ioana Turcu — laşi: Gen. N. Rădescu a 
rămas în istorie ca ultimul şef al unui guvern democrat înainte de instaurarea 
comunismului în România (în perioada 6 dec. 1944 — 28 febr. 1945). El deţinea 
şi portofoliul Internelor. La 24 febr. 1945 gen. Rădescu a ținut o cuvântare în sala 
Cinematografului “Aro” (actualmente "Patria”) care a fost întâmpinată cu aplauze 
şi mare însufleţire, pentru că a luat atitudine deschisă împotriva comunismului 
care încerca să aservească economia Țării "eliberatorului din Răsărit”, spunând 
că se fac vinovaţi de aceasta "cei fără de Neam şi Dumnezeu, adică FND-ul' 
(Frontul Naţional Democrat), numindu-i pe Vasile Luca şi pe Ana Pauker. A mai 
pus, printre altele: "Români, fiţi pregătiţi, eu vol rămâne la postul meu, aveţi în 
mine toată încrederea”. În urma atitudinii ferme a gen. Rădescu, a venit Vişinschi 
care a dat ultimatum Regelui, izbind cu pumnul în masă, fapt ce a dus la 
instalarea guvernului comunist condus de Petru Groza, la 6 martie 1945. Puterile 
occidentale nu au reacţionat în nici un fel. Nu există nici un fel de instrucțiuni 
rimise de Departamentul de Stat sau de Foreign Office regelui Mihai. Dar în 
activitatea lui Rădescu sunt şi “umbre”, În limp ce era prim ministru a semnat o 
hârtiuță, în ian. 1945, când războlul nu se încheiase, în care şi-a dat acceplul să 
plece în URSS la muncă peste 100.000 de etnici germani, cu vârste cuprinse 
între 18 și 55 de ani. Nu este oare vinovat? De ce nu a spus “eu nu sunt de 
acord cu asta” şi să-şi dea demisia? În exil a făcut parte din conducerea 
Comitetului Naţional Român, unde a avut un punct de vedere total diferit: "Nu pot 
intra în acest Comitet oameni care au fost la guvernare În perioada 6 sept. 1940 
— 23 aug. 1944!" (122) O "iriere” cu iz comunist întrucât mişcarea de unitate 
naţională — nota bene! — a închis uşa atât legionarilor, cât şi celor care se 
aflaseră în slujba guvernului antonescian. “bariera” impusă a dus la slăbirea 
Comitetului Naţional Român prin înființarea multor organizaţii mici dezbinate 









Nicoleta Codrin 


e-mail: cuva 


odic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuj Moranu, Comeliu Mihai, Ştetan Hâncu 


Str, Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
(zona Circului — intara. eu Ştefan cel Mare, colj cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 242547 


CUVÂNTUL LEGIONAR 





ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 











Între ele, mereu în 
polemică. În nov. , 
2002 rămăşiţele - 
pământeşti ale 
gen. Rădescu au ÎN 4 
| fost reinhumate în ) . j 
cavoul familiei, la 
| cimitirul Bellu din Bucureşti. 
lon Viţelaru — Botoşani: Cărţile solicitate 
de dvs., pe care nu le-aţi putut cumpăra din 
| librării, se pot achiziționa de la Institutul 
| Naţional pentru Memoria Exilului Românesc. 
| Acesta se află pe str. Polonă, etaj 4, ap. 14, 
tel. 021 2121961. Publicăm căteva rânduri din 
| lunga dvs. scrisoare: "A fost creată chiar şi o 
filosofie a trădării, sintetizată prin aforismul: 
| Cei răi, pe pământ; cei buni, sub pământ.” Ne- 
a reţinut atenția fraza: "Proştii mor pentru 
Țară, deşteplii trăiesc pentru țară”. Ştim ce 
înseamnă în limbaj politic termenul "deştept": 
demagogul şi parvenitul prin cele mai josnice 
mijloace; nu sunt canalii, sunt "băieți deştepţi”. 
Adrian Vasiliu — Piteşti: Întrebările puse 
de dvs. sunt perfect logice: De ce Statul 
român condamnă trecerea Nistrului de către 
Armata Română, dar se laudă că a luptat în 
Ungaria şi Cehoslovacia (1945)?! De ce 
Armata română nu s-a oprit şi în Vest la 
vechea frontieră, dacă era aşa de 
condamnabil faptul de a trece frontiera 











































cerea Trontiere! 'EBVIETIEE TI UFpul celui de- 
al doilea război mondial, înseamnă că este 
condamnabilă şi trecerea frontierei româno- 
ungare?! 

Liviu — Canada: Revista legionară 
"Iconar”, din Cernăuţi, de înaltă ținută, nu se mai găseşte astăzi în rafturile 
Bibliotecii Academiei Române, pentru a fi consultată, ceea ce este o mare 
pierdere. De aceea vă mulțumim pentru plăcuta surpriză produsă de dvs. prin 
expedierea celor câteva numere 

Răzvan Baboianu — Câmpina: Evident că Mişcarea Legionară nu este un 
partid (şi nu a fost niciodată)! Pentru a participa în campaniile electorale s-au 
înfiinţat expresii politice ale acesteia: Garda de Fier În 1930 şi Partidul "Totul 
Pentru Țară” (1935). Garda de Fier a fost desființată de autorități fără nici o 
justificare legală, de aceea s-a Căpitanul a înființat Partidul “Totul Pentru Țară” şi 
l-a pus sub conducerea gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul, erou din primul război 
mondial, iar după moartea acestuia i-a încredințat conducerea partidului 
comandantului Bunei Vestiri ing. Gh. Clime, vicepreşedinte fiind lon Maţa, apoi 
prof. comandant legionar Vasile Cristescu. Confuzia pe care o faceţi dvs. e 
frecventă: Căpitanul şi-a autodesființat partidul ("Totul Pentru Țară”) în febr 
1938, odată cu instaurarea dictaturii carliste, întrucât se interzisese activitatea 
tuturor partidelor (şi a celui liberal, şi a celui țărănist e!c.), dar Mişcarea nu a 
desființat-o niciodată! Acesta este marele avantaj al Mişcării: este posibil ca la un 
moment dat să nu aibă expresie politică, dar ea, în sine, fiind o Mişcare, nu 
poate fi desființată! | se poate interzice temporar activitatea, pe termen mai lung 
sau mai scurt, dar nu poate fi desființată de nimeni, niciodată, prin nici o lege, dat 


fiind modul ei de organizare! 
Emelian SAM 





ISSN 1583-9311 







În fiecare Vineri, orele 15-19 












sau 0745 074493 
d ea-codreanu.com 


IUNIE 2009