Cuvantul Legionar nr. 69, aprilie 2009

SP Bonptoe dpă Lea 1% 4 


» CUVÂNTUL 
1 FGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 

- în duhul NATIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul V, Nr. 69, APRILIE 2009 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2,5 RON (25.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


: - RELAȚIICUPUBLICUL: | 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com. site: www.zelea-codreanu.com 


Fa 8 A ea dă CUPRINS: 
Metualitale Primăvara de la Chişinău Govejponudentă ludaism şi anti-iudaism (111) 
Zip-rag prin Basavalia NI ceia, 

o e Scrisoarea arhim.lustin Pârvu 
Ludini "răi Ce cai 
za at fa in | Denerte Holocaustul... invers 
Z « pia, i aa et comp! "Ham-ham'-ul din Bat Yam 
Apionară Cal troian intra muros (XI) Wiromriz cenzurată Provocarea unei crize (|) 


-Sfaarituatitate titrarea iudaică a clerului TE a Pete Bodo 














Dules a bhnial! 
Editorial: UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ? 


Aud din ce în ce mai des, prin diverse locuri Po i Di |viaţalor. Poatenuauauzitde legionari”, poateau 
unde împrejurările îi aduc pe oameni împreună a 1% E, 4 auzit urletele de ură animalică ale unor criminali, 
i careia Na pei rca “sau maria | poate îşi aduc aminte de zoaiele vărsate de Iliescu 
biruri nl SP viiipiimA ei „piMeniică "d | impotriva „legionarilor din Piaţa Universităţii anului 
birurile menite să mai adauge un strat de grăsime “| 1990, dar totul trece pe lângă urechile lor, fără a 
der pis nd ae d cmc pri mecanism trezi nici o vibraţie. Sunt atât de absenţi când 

„ corupt şi trădător de neam - 
spuneam că se aud voci care declară pline def este vorba de țară şi interesele ei, încât ai crede 


într- iu. 
obidă: „numai legionarii ar mai putea = că trăiesc într-un alt spațiu 




































i € Pare - şi chiar este - exagerat să încerci să pui 
a =i2007 ge , ad ft i 7 etichete, eat ales prezentând o astfel de 
; : r le întâmplare, chiar dacă asişti la ea când şi când, 
dar dezamăgirea mea, exemplul meu, nu este 
"| decât bomboana de pe colivă. 

Să vă închipuiți dvs. că am sperat la o altfel de 
atitudine? Nici vorbă, poate în visele mele cele mai 
optimiste să participe un tânăr la o astfel de 
„discuție”, indiferent dacă pro sau contra, dar de la 
| o întâmplare de acest gen gândul meu zboară 
la potențialul, la energiile latente, la capacitățile 
nevalorificate care ar putea opri procesul de 
înrobire prin degradare a neamului românesc. ş 

În ce direcţie să priveşti cu disperarea ultimei 
speranţe, dacă nu la cei mai capabili de înțelegere, 
| de efort şi chiar de sacrificiu, cei care întotdeauna 
au dus greul războaielor de neatârnare a neamului 
românesc, pentru că de cucerire nu am avut! M-am 


| fo că tinerii sunt 4 ji fiecărei generații 
avea vreo legătură cu grijile lor, cu 


năzuințele lor - într-un cuvânt, cu Godeanu 
CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 7%! 


Mişcarea Legionară; de obicei sunt oameni 
maturi, cu trăsături bine definite, în mod evident 
nemulțumiți sau chiar scârbiţi de tot circul prestat | | 
de actorii vieţii sociale Şi politice, actori de cea 
mai proastă calitate, cu ochii strălucind def 
lăcomie și şiretenie / 
Cei mai în vârstă, bătrânii, nu îndrăznesc să 
vorbească, căci teroarea iudeo-comunistă af 
ultimei jumătăți de veac i-a făcut mai prevăzători; vi 
sunt încă dominați de frica roşie care le-a copleșit i 
mintea și sufletul, Alţii, din aceeași categorie 
porturi ai „ralului” comunist, pufnesc şi ei, 
mormâindu-şi nemulțumirea față d | 
vscan e a ță de evocatorul 
unt şi tineri prezenţi în scenariul meu? | 
Îi privesc atent, să văd, ei cum ate, etzaid 
dacă au auzit fraza plină de năduf a omului 
nostru. Tinerii prezenți privesc und 
departe, iar ochii lor nu par a vedea de fapt 
nimic, nu au auzit nimic - sau Nimic ce ar putea 


Încerc să văd persoana care evocă d 


câteva încoace, tinerii noştri au 
even At mal rari, de la copilăria - şi ea cu visele 


roşate de noroiul materialismului iudaic - sau |. 
Aaaa, renunțând la planuri şi idealuri, [ 


ind la desfătările provocate de lectura unor 
al romantice, a unor călătorii fabuloase, a 
unor fapte de vitejie din i ia A 
vieţuitor de multe ori pe muchie de cul 
E tă mutilate de jumătate 


tineri cu s i 
ae i a educație iudeo-comunistă aplicată | 
bunicilor, părinților, şi transmisă într-un aşa-zis | 


post-comunism, îşi pot însuşi o picătură din marea 
înțelepciune a poporului român: „Părinții au 
mâncat aguridă şi copiilor li se strepezesc 
dinții. 

"ADE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ?”, 
ne gândim cutremurați la generațiile din perioada 
interbelică sau chiar din timpul primului război 
mondial. 

Să ne gândim la Corneliu Zelea-Codreanu, care 
fuge de acasă pentru a se alătura „în linia întâi” 
tatălui său, prof. lon Zelea-Codreanu, erou intrat în 
război ca locotenent în rezervă şi ieşind, după mai 
multe răniri, la sfârşitul războiului, cu gradul de maior 
şi pieptul plin de decoraţii româneşti şi franceze. 
Viitorul „Căpitan” al Mişcării Legionare intră 
voluntar în toiul luptelor crâncene de la Mărăşti, 
Mărăşeşti şi Oituz la numai 17 ani, din dragoste 
pentru țara care peste 22 de ani avea să îl 
asasineze la ordinul internaționalei iudaice. 

Nu am ştiut niciodată dacă în primul război 
mondial se practica voluntariatul, dar am cunoscut 
mulți tineri care, la împlinirea vârstei de 18 ani, 
au plecat să lupte împotriva bolşevismului, tineri 
plecați din satele -României să înfrunte fiara 
anticreştină. 

Să ne gândim la Ecaterina Teodoroiu, „eroina de 
la Jii”, despre care nici unu la mie din tinerii de azi 
habar nu are. : 

În 1919 se împlinea visul tuturor românilor, de a 
"vedea România întregită. Prin împroprietărirea 
țăranilor din 1923, fiii celor ce participaseră la marea 
înfăptuire au ajuns în liceele şi facultăţile țării 
româneşti. Ajungeau în oraşe cu mentalitatea de 
învingători, de stăpâni ai acestei țări, dar constatau 
că sunt pe cale de a-şi vedea visurile spulberate, 
căci sălile de cursuri şi amfiteatrele erau pline de 
venetici plini de pretenţii, aroganți, obraznici şi, dacă 
puteau, de multe ori agresivi. 

Dar aceşti străini de neamul românesc şi de 
credința noastră creştină erau de fapt exponenții, 
avangarda, căci în spatele lor se crease o „armată” 
bine întreţinută şi bine instruită, care reuşise să 
elimine în bună parte din viața economică pe români. 

Tineretul român al anilor 1920 nu putea să 
accepte că părinții lor, că cca. 250.000 dintre ai 
lor făcuseră sacrificiul suprem pe câmpurile de 
luptă pentru ca nişte invadatori insinuați în trupul 
Țării prin voința marilor puteri europene ale 
timpului, dar şi prin înşelăciune şi corupție, să 
ajungă stăpâni în țara lor. 

Astfel a reînceput lupta pentru salvarea 
neamului românesc de la sclavie, umilință, 
sărăcie şi degenerare. 

PRIMĂVERILE NEAMULUI, TINERETUL studios 
în special, iar mai târziu şi cel muncitoresc, au 
înţeles să se apere, să se organizeze, să-şi păstreze 
drepturile cucerite în două milenii de lupte cu tot ce a 
fost străin de sufletul românesc. 

Strâns legat de năzuințele neamului, Corneliu 
Zelea-Codreanu apare ca un organizator providenţial 
al acestei lupte, organizând încă din liceu, în pădurile 
din preajma Huşiului, unde locuia cu familia, grupuri 
de rezistență armată împotriva unei eventuale invazii 
bolşevice ce părea atunci foarte probabilă. Apoi, 
ajuns student la lași, intră în luptele pentru drepturile 
legitime ale românilor în propria țară, devenind 
liderul mişcărilor studenţeşti din laşii anilor 1922, 
unindu-se în scurt timp cu lonel Moţa, liderul 
studenților din Cluj. Amândoi ajung eroi şi martiri ai 
acestui neam, în lupta împotriva comunismului, 
introdus şi promovat în România de către evreii mai 

mult sau mai puţin autohtoni. 
Nu vreau să fac un istoric al Mişcării 
Legionare, cu toate că s-a scris atăt de 


Pag. 2 














puţin despre e: 


CUVÂNTU 















a, dar vreau să subliniez câteva 
lucruri esențiale legate de rolul TINERETULUI de 
atunci şi de oricând: E, 

- Tineretul legionar cuprinsese în aşa măsură 
centrele universitare din toată țara, încât mai târziu, 
la începuturile regimului comunist la noi, 
„student” devenise aproape sinonim cu 
„legionar”. Îmi amintesc bine acest lucru de prin anii 
copilăriei, 1945-50, 

- Studenţimea română luptătoare nu a avut 
niciodată revendicări economice, ci doar sociale 
şi politice. Atunci când statul cu pretenții 
democratice lua măsuri opresive, închizând căminele 
studenţeşti şi cantinele - atâtea câte erau atunci, 
studenții nu au protestat. Lupta lor era împotriva 
invaziei evreieşti în facultăți, care îi lăsa pe afară, 
împotriva teroarei la care erau expuşi prin regimul 
polițienesc al guvernărilor interbelice patronate de 
regele criminal Carol al ll-lea, manifestat prin tot felul 
de interziceri şi materializat de autorităţi prin arestări 
abuzive, bătăi la aşazisele anchete, până la 
distrugerea definitivă a unor studenţi, dar şi elevi, 
culminând cu împuşcarea tinerilor care lipeau afişe 
electorale pe stradă sau asasinarea altora aflaţi în 


custodia statului! 

"O Elan iii eerror 
în special, era „Frăția de Cruce”, unde intrau cei mai 
buni elevi, fruntaşiilromâni ai claselor. Chiar şi dintre 
aceştia, după 23 ian. 1941, căteva mii, băieți şi fete, 
au. ajuns în închiorile tirhpului, cu condamnări în 
masă la 25 de ani muncă silnică, nefiind atunci decât 
în jurul vârstei de 15 ani, dintre care mulți au murit 
pe câmpiile Rusiei în "batalioanele morții”, împuşcaţi 
din spatele liniilor de jandarmi, sau rămaşi în puşcării 
până la amnistia dh 1964 

Fac iarăşi istoie? Nici vorbă, dar câți dintre 
tinerii de azi cunosc aceste lucruri? Nu au habar 
şi nici nu îi interesează, confirmând eficacitatea 
educației ludeo-comuniste, spre marea satisfacție 
a "noilor-vechi” stăpâni a tot ce mişcă sau nu mişcă 
în țara asta, 

Ce catastrofe mai mari decât că au devenit 
slugile iudaismului trebuie să se întâmple, pentru a 
ieşi din această somnolență care ucide orice urmă 
de demnitate? 

Poate că este parțial normal ca tinerii şi chiar 
copiii să aibă alte preocupări decâl cele din perioada 
interbelică, şi oricum nu le cere nimeni să nu ia în 
seamă noile oferte datorate evoluţiei rapide a Ştiinţei. 
Problema este disprețul afişat fără jenă în ceea 
ce priveşte cultura! 

Dar TINERII cel mulți cu ce îşi consumă viaţa? 
Cu orice în afară de preocupări legate de 
trecutul, prezentul şi viitorul acestei țări! 

Ei nu işi aduc aminte că sunt români decăt atunci 
când se joacă meciuri ale „naționalei” cu alte 
„naţionale”. Am mai spus acest lucru, căci din 
nefericire, după două ceasuri de meci, vesel sau 
trist, uită de neamul lor. Unde poate ajunge o nație 
a cărui tineret habar nu are de istoria țării sale, 
istorie care contribuie la formarea mândriei 
naționale, care îl atrage atenția asupra pericolelor 
interne şi e, care îl învață că zeci de 
generații dintre înaintaşii noştri au fost mai 
ese li de siguranța şi prosperitatea 

niei de a | prosperitatea 
personală! ÎN mire ai 

Din istorie ar fi putut să afle că au primit o 
moştenire sfântă care trebuie lăsată urmaşilor noştri, 
liberă, independentă şi prosperă, chiar şi în 









7] condițiile actuale care, să fie clar pentru toţi 

sunt departe de a fi cele mai grele din istori. 
zbuciumată a României. Sunt grele tocmai din 
cauza atitudinii tineretului, de total dezinteres f 
de orice depăşeşte interesul strict personal sau de 
familie şi din cauza ofensivei fără precedenţ a 
promotorilor  internaţionalismului, până maj ieri 
deghizați cu caftane roşii menite să ascundă petele 
de sânge al victimelor creştine, fluturând steaguri cu 
i] secera şi ciocanul, astăzi renunțând la deghizare, 
convinşi că sunt foarte aproape de momentul în 
care vor stăpâni destinele mapamondului. 

Le atragem atenția purtătorilor de caftane că la 
fel de convinşi că au cucerit lumea au fost i 
comuniştii şi, oricât vor încerca să țină mapamondul 
sub control, reacţia la nedreptăți, oprimări, îngrădiri, 
sau la genocidurile trecute, prezente şi viitoare va fr 
pe măsura suferințelor şi umilințelor îndurate de prea 
mulţi oameni. 

Am tras permanent semnale de alarmă, menite 
să atragă atenţia tineretului român asupra pericolelor 
în care se află această țară, singurul loc pentru ei, în 
care au trăit părinții lor, bunicii, străbunicii, străbunii 
lor. Vom trage semnale de alarmă până când acest 
tineret va înțelege că are o singură țară, aceea în 
care zac ciolanele moşilor şi strămoşilor lor, aceea 
stropită cu sânge de tineri viteji de-a lungul istoriei. 
Să ia exemplu de la legionari, trei sferturi dintre ei 
tineri, dar cu piepturile însuflețite de mândria de a fi 
români, hotărâți să nu accepte jugul unor venetici 
nomazi, veniţi mai ieri cu traista în băț, plină de 
păduchi, şi care astăzi vor să ne convingă că au, 
drepturi istorice asupra României, aducând ca 
argument de vechime că Apostolul Andrei, purtătorul 
de început al crucii în spațiul României de azi, era 
evreu. 

Aveţi exemplul mai apropiat al Revoluției din 
decembrie 1989, 

Pe vremea aceea eram şofer la „Salvare” şi am 
fost mobilizați zi şi noapte, aproape fără întrerupere, 
să salvăm răniții care aveau norocul să 
supraviețuiască până la un spital, sau care nu erau 
arestaţi chiar şi pe jumătate morți, când se vroia 
moartea unora sau a altora. Am fost de multe ori în 
mijlocul focurilor încrucişate, al confruntărilor 
dintre nu ştim cine. Vă pot spune că peste 95% 
dintre participanții reali la demonstrații şi la 
confruntări cu „organele” sau cu atacatorii 
fantomatici - dar din păcate foarte eficienți - erau 
TINERI care au lansat celebra răbufnire a sufletelor 
curate: „Vom muri şi vom fi liberi” Să nu uitaţi 
niciodată pe acei copii! Pot să jur oriunde: 0 
jumătate din tineret. era compus din elevi, mulți sub 
15 ani, mulţi sub țărâna patriei, răpuşi de organele 
de represiune şi de Armată. E 

Unii dintre şoferii şi medicii de la „Salvare au 
reuşit să schimbe frecvența aparatelor de 
radioemisie-recepție cu care erau înzestrați şi să 
asculte (şi eu am ascultat) ordinele dale 
comandanților de T.A.B.-uri (vehicule gen tanc, dar 
pe roate umilate de cauciuc). S-a ordonat să se intre 
cu TAB.urile în masele de manifestanți din Piaţa 
Unirii, 21 decembrie 1989, ora 23-24, pentru ai 
dispersa şi a fi mai uşor de controlat. Nu ştiu dacă 
ordinul a fost executal, căci noi ne aflam într-un alt 
Punct fierbinte, cărând morii pe la morgile spitalelor 
Şi având ordin ca să venim, când era cazul, S 
spălăm sângele din salvări cu furtunul pe rampa din 
interiorul garajului. Toţi care şi-au dat sângele lo 
nevinovat erau tineri, care își găsiseră pentru câteva 
zile sau pentru câteva ore menirea vieții lor scurtate. 

„UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ? 
Unde este entuziasmul, curajul, speranța din 
ochii tineri cu priviri curate de suflete 
"eee gi 

Sate au dispărut, energiile se consumă 
discoteci, bătăi rd susținătorii diverselor 
"Spania fotbal. i 

iona este pe cale de a fi scoasă din programu 

za învățământ, tinerii descoperă că principala ie 
"Suşi în viață este afilierea la tot felul de 
organizaţii concepute special pentru a le distrage 
see: ana la adevăratele probleme şi de la unioele 
adevărat valabile şi în folosul neamulu 


românes 


L LEGIONAR Aprilie 2009 


ŞTIRE 
PRIMĂVARA 


Românii, de orice parte a 
Prutului s-ar afla, au o “slăbiciune” 
aparte pentru sărbătorile creştine. 
Când se apropie Paştele sau 
Crăciunul, ceva se trezeşte în 
sufletele oprimate de comunism; de 
bucuria Sărbătorilor nu-şi mai încap 
în... lanțurile comuniste! Măcar 
atunci Îl au pe Hristos aievea în 
fața ochilor. Viitorilor asupritori ai 
poporului român nu le recomandăm 
să mai pună la cale matrapazlăcuri 





de tipul celui de-al “"paişpelea 
congres” sau al! “alegerilor 
democratice” tocmai înaintea 


sărbătorilor creştine. Vom ajunge 
oare să aşezăm “aprilie 2009" 
alături de "decembrie 89"? 

Ne-am învățat deja cu televizorul. Ştim cum să 
privim în spatele "sticlei", “cum să intuim adevărul, 
dincolo de ce ni se vără sub nas. Regula este clară: 
dacă la ştiri aflăm că aparatul represiv comunist a 
făcut câțiva morţi şi răniţi în rândurile tineretului 
ROMÂN de peste Prut, este absolut pertinentă 
bănuiala că sunt multe cazuri pe care mass-media 
nu le relatează. Astăzi, când vă scriu, s-au repetat 
insistent aceleaşi câteva imagini, ceea ce nu 
înseamnă că s-a transmis tot ce era de văzut, ci 
dimpotrivă, înseamnă că se petrec lucruri atât de 
"mari", încât agențiile nu le pot îngropa cu totul în 
tăcere fără să-şi piardă şi fărâma de credibilitate 
rămasă. Dacă se închid granițele şi cad 
telecomunicațiile - în nici un caz din vina acelor tineri 
care nu mai rabdă regimul - greu încercata fâşie de 
pământ românesc devine (a câta oară!?) cadrul ideal 
pentru crime comuniste, pe care poate că nu le vom 
afla niciodată 

(Am spus "tineretului român”? Fie şi “moldovean”, 
dacă doriți, că doar nu-i cuvânt de ocară! Însă numai 

dacă 'se admite că sunt Ja fel de moldoveni ca şi 
părinții mei născuţi în Galaţi) 

Ştim, ca popor, multe lucruri despre ce 
înseamnă o revoltă anticomunistă. 

Ne vor bântui din nou toate coşmarurile cu "cine a 
tras în noi, două'ş'unu-două'ş'doi”, comunicatele cu 
teroriștii, cu apa otrăvită, "armata e cu noi” şi multe, 
multe altele. Mda, armata! Păcat că Bucureştiul 
mustea de trupe de comando străine care 
nimereau fără greş tinerii de pe stradă, în 
schimb, aşa cum au observat nenumărați 
suspicioşi “incurabili”, ratau copilăreşte sau nu 
ținteau deloc înspre balcoanele instituțiilor, în 
presupuşii capi ai răscoalei. 

Aşa cum s-a mai spus, războlul (şi revoluțiile) 
reprezintă o contra-selecție calitativă a oricărei 
naţiuni: mor exact cei mai buni, pentru că sunt în 
prima linie, şi rămân neatinse javrele, să 
beneficieze de roade, dacă există. Au murit atâția 
tineri neprețuiţi pentru viitorul nostru, pe mormintele 
lor cățărându-se "românul" lon Iliescu, “românul” 
Petre Roman şi atâţia alți mari "români"! Asta se 
petrece acum în "Republica" Moldova: cei mai 
curajoşi tineri mor sub seceră şi ciocan, aşa că dați 
dracului meciurile voastre de fotbal şi 
telenovelele cu europarlamentari; faceți ochii 
mari înspre Prut! 

Mai ştim şi cât de precipitate trebuie să fie 
spiritele, cât de cruntă disperarea şi cât rece 
cuțitul ajuns la os, pentru ca să se ajungă la 
asemenea mişcări scăpate de sub controlul forțelor 
de ordine! (a se citi "forțelor de ordine şi trupelor de 
asasini aduse subit de peste graniță”, că în 
Transnistria nelegitimă încă mai viermuiesc trupe 
ex(?)-sovietice.) Ştim bine, pentru că şi noi, de pe 
malurile Dâmboviţei, am mai încropit deunăzi 
nişte proteste molcome, autorizate, poate-poate s- 
o fi înduioșat cineva "de sus” să ne vadă aşa bătuţi 
de soare sau de ploi. Şi nici nouă nu ne era chiar 
bine, încercam să ne împotrivim pregătirilor 

pentru venirea anticristului, introducerii datelor 
blometrice în actele românilor, vă 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 


- 




























e Ea) N 3 | 
luceți aminte? Nu am ieşit nici noi cu gâlceava pe 
uliţă pentru că s-a scumpit țelina! La ei n-o să se 
implanteze cipuri, slavă Domnului, sau poate o să le 
pună cipuri ieftine, "made in China” - azi l-ai primit, 
poimâine s-a stricat, ducă-se... La ei se 
implantează gloanțe şi schije. Nu vine incă 
anlicristul, dar vine grenada! 

Cuvântul “revoluție” a fost, este, şi veşnic va 
rămâne un blestem. Cum s-au organizat 
întotdeauna, cel puţin de la măcelul din Franța 
sfârşitului de secol XVII, mişcările perfect coordonate 
ale maselor aduse la sapă de lemn? Cum au reuşit 
conducătorii să dezbată frumos, în fotoliile lor 
călduțe şi moi, programele revoluțiilor? Puterea 
care trebuia făcută una cu pământul nu avea 
aparat de represiune, spionaj etc.? Adevărul 
este, ca întotdeauna, simplu: puterea din spatele 
revoluționarilor a fost mereu mai bine organizată, 
mai extinsă geografic (mondială), decât 
opresorul fățiş, care numai în aparență "tăia şi 
spânzura”. 

Astăzi se intâmplă.-iar, i - de ce nu. ies 
"sclavii din fabrici şi uzine, nu pensionarii, să-şi 
facă mai bine intrarea înaintea Sfântului Petru - tot ei 
se sacrifică, nu vedeți că mereu a fost aşa? Ce pot 
el, să bată Armata Roşie a en'$pta care trece glorios 
Nistrul? Dă, Doamne, să fie doaro idee trăsnită; uite, 
mă bat peste gură! Să sensibilzeze Occidentul? 
Alurea, se moare pe capete în Fâşia Gaza, 
agențiile de ştiri au dat sonorul mal încet, iar 
Europa sforăie, rămânând în lături (bălăcindu-se 
în ele). 

Dacă se va “reuşi” ceva, credeți că aceşti tineri 
vor fi făcut-o? Eroismul lor este carnea de tun a 
cârtițelor din umbră, aşa cum a fost şi la noi, 
pesemne că şi acolo aşteaptă vreun Iliescovici să se 
“afirme” după ce l-or impuşca pe Ceauşescovici, 

Vă spun deschis: sunt părtinitor, doi bani nu 
dau pe distanțarea obiectivă, dacă este vorba de 


frații noştri! 
Mă impresionează mai mult nenorocirea 
românilor de după Prut decât calamitatea 


palestinienilor din cleştele israelit. Nu pentru că se 
petrece mai aproape, nu - Noi suntem la adăpost, 
oricum, la căldurică! Altceva ne paşte, tot macabru, 
dar mai subti! - e altă discuţie. Ce dacă Palestina e 
departe, că doar toată planeta asta e al naibii de 
mică! La o apăsare de buton din Israelul de peste 
mări şi țări ni se pun imediat în mişcare Parlamentul, 
guvernul, preşedintele, presa, economia, "opinia 
ublică”... obositoare mal este şi enumerarea asta! 
imi pasă mai mult de suferințele românilor din 
Basarabia, decât de orice alte orori petrecute 
oriunde în lumea asta, pentru că: 

1. Noi, din România, întregi bine-mersi, o să 
mergem la Judecata de Apoi de mână cu ei, 
conaţionalii noştri, torturați ŞI rupi în bucăţi, şi nu ştiu 
ce scuză tâmpită o să Invocâm pentru faptul că nu 
le-am sărit în ajutor. 

2. Deşi ne bagă pe gât atâtea inepții despre 
români şi moldoveni, care ar fi două popoare 
diferite, maso-comunisto-bolş-evreii ştiu foarte bine 
că suntem de un sânge. lar dacă le fac asta 


A LUNII APRILIE 2009: 
DE LA CHIŞINĂU 





"moldovenilor, ne-o vor face şi nouă 
cu prima ocazie. ŞI următoarea, şi 
următoarea... 

3. Îmi e dragă istoria lor (a 
noastră), faptul că ei încă o mai 
cunosc, în cluda tuturor porcăriilor 
care |i se predau la şcoală, îmi e 
dragă limba lor (a noastră) cu 
accentul ei dulce, precum şi ei îmi 
sunt dragi, cu totul. 

Cum am mai ratat noi atâtea 
ocazii să ne unim cu Basarabia! 
De ce ne-am fi temut, dacă până şi 
Germania s-a unificat? Ne-ar putea 
uri pe noi Oculta mai mult decât pe 
nemți? Nu a trebuit să răstumăm 
monstrul sovietic, s-a prăbușit 
singur. Nu era nevoie să le explicăm istoria 
"moldovenilor" care s-ar fi temut, vezi Doamne, să 
nu se întoarcă anii de "ocupaţie fascistă” a 
românilor, ştiau adevărul şi se pregăteau să ne 
îmbrățişeze frățeşte. Soții martiri Aldea 
Teodorovici (da, da, accident de maşină, siliiligur că 
aşa a fost!) nu au fost cazuri unice. Dimpotrivă, 
forța şi frumusețea lor constă în faptul că dădeau 
glas unui sentiment general, că nu strigau în 
pustiu. 

- Actualul  "Cioronin”, care împreună cu 
comuniştii lui a turnat şi picătura care umple paharul, 
a făcut tot ce a putut pentru deturnarea 
entuziasmului şi speranțelor de Unire în 
suspiciune şi foble antiromânească. l-a reuşit 
destul de bine, s-ar zice, sau nu chiar... 

Dar nici "-eştii” noştri nu s-au lăsat mai prejos. ŞI 
politicienii "noştri" s-au tot codit să ajute 
economia falită a Basarabiei, când orice gest de 
solidaritate ar fi cântărit atât de mult! 

Am auzit mulți români de la noi făcând 
comentarii meschine despre efortul de a suporta 
economic Unirea cu "dezastrul de peste Prut”. 
Dar este un grânar fantastic, d 
comunismul singur este de vină! Sau alte 
comentarii isteţe - că nu ne unim numai cu ei, ci şi cu 
"rakeţii”. Parcă n-am avea şi noi... Bomboana de pe 
colivă: n-o să ne mai accepte UE cu piatra asta 
legată de gât (încă nu se făcuse aderarea, după care 
respectivul interlocutor plângea cu lacrimi de 
crocodil). Acum eşti în UE, deşteptule, mai uneşte-te 
cu Moldova, satelitul Moscovei, dacă poți! E ca şi 
cum ar vrea să se unească Judeţul laşi cu Judeţul 
Bălți, peste frontieră! 

La "sincerele” şi "matematic adevăratele” ştiri se 
spunea că tinerii basarabeni flutură tricolorul 
românesc, dar şi steagul... UE. UE, care se spală pe 
mâini de nenorocirea lor, că, vezi Doamne, 
comuniştii au câştigat cinstit alegenie! A auzit 
vreodată cineva de comunişti câştigând corect 
alegerile pe lumea asta?! Eu unul nu am văzul nici 
un steag cu steluțe galbene, dar fie, nu tot ce nu văd 
eu nu există. Dar în veci nu m-aş gândi să-i 
învinovățesc pe cei de acolo dacă ar avea și 
asemenea aspirații "naive". ŞI la noi circulase 
sloganul infect cu “România şi Moldova 
împreună în marea familie europeană”, noi, de la 
care se pot avea mai multe pretenții, de vreme ce 
suntem "liberi", nu-i aşa? Oricum, steaguri ruseşti 
nu aveau, cu atâta lucru ne-am lămurit şi noi 

Să vă amintesc ce a făcut România pentru 
unguri, cum I-a scăpat de comunism pe ei, care 
nu sunt defel frații noştri? Cum au ocupat trupele 
române Budapesta în 1919, când l-au dat Jos pe 
evreul comunist Bela Kuhn? Cum au dat bună- 
ziua şi s-au întors în țară, fără să fi spart un singur 
geam sau să fi dat o palmă unul singur cetățean de 
pe stradă? Nu merită Basarabia însutit mai mult 
din partea noastră? Măcar să punem flori la 
puţinele monumentele rămase ale lui lon Antonescu 
şi să strigăm: 

“Dumnezeu, Te implorăm, treci Prutul!” 


Iifan Aâncu 


Pag. 3 


CHIŞINĂU - BĂLȚI - OTACI= SOROCA - CAHUL (VIII) 


(continuare din numărul trecut) 


Dimineaţa, în fața hotelului BĂLȚI am văzut o De la Drochia relieful se schimbă: şesul lasă loc miei pd riza 2 id pe pei pege da 
maşină cu număr de Ca iaie, de ENE oa 2 tot mai mult dealurilor brigăzi el lei ae 
a sedea rii a nvins că nu OTACI admirație. Opulenţa insă nu făcea casă bună cu 
proprietarul autovehiculului care nea SNA Acei Facem.xun. scurt: piata, mapediajă de accea eee inia po ata aaa pia 
a Ra a eat i. ui rofl agro- Talon şi ne indreptam spre Otaci, pe malul in țară, la Segarcea şi Strehala (în Oltenia), în 
sute e decât feast . zi pete Nistrului, cea mai mare comună şi cea mal Timisoara, în cartierul Rahova din București 
sirueăcie, co cană [ze a PIZ Moreau ea 
s fe Lc 3 u 
de cultură în centru şi 7: a Ș 
un singur obiectiv ce | aje c 
merită vizitat 
biserica, dar aceasta 
nu este deschisă în fă 


































balcoanele 
nefuncționale, mici şi 
numeroase 








chioșcurile din curți 
permanenţă tag 
Proprietarul i 

- / asemenea 

autovehiculului ne-a gene 
mal spus și deco: 
următoarea localitate îi i = pptitanle, 
care era trecută pe a a - ji răcate în fuste 
itinerarul nostru, ungi şi crețe, în 


Briceni, este o 
comună  dezolantă, 
fără nici un oblectiv 
căruia să-l treci 
pragul, deşi declarată 
„oraş reşedinţă de 


culori țipătoare, cu 
salbe mari la gât 
stau de vorbă, în 
grup, ore în şir, în 
faţa locuințelor 





bunăstă 
raion re “ 
recomandat rca, s 
datoreaz 
alegem altă a ază 


pentru a ajunge 


= Matia comerțului. Nu cel 
nordul Basarabiei, | af act Ola 
mai frumoasă şi mai din 
scurtă, Drochia- 














































Ocnița-Otaci, pe malul Nistrului, unde, cu —Nistru, în toată Ucraina lo, în 
siguranță, vom rămâne încântați de farmecul întinsa Rusie. Îi întâlni ustorii 
naturii. |ambulanţi (cu mașini proprii) în toate 

l-am ascultat sfatul „ghidului” de ocazie, şi târgurile, inde lac concurență 


bine am făcut: o oră mal târziu am făcut prima 
Bscală la DROCHIA, un orăşel nou, curat, cu 


puţine case la curte aflate la marginea lui 
Print 


înalță falnic o monumentală biserică ortodoxă 
construită în urmă cu 10 ani, Soborul 
(Catedrala) "Adormirea Maicii Domnula!”. 
Cele șase turle se văd de la depărtare, picturile 
interioare si exterioare stârnesc admirația cel 
venit alci pentru închinăciune și reculegere. S: 
spune că această biserică este cea mai 


devastatoare comercianților care au micile 
lor magazine. 
În centrul comunei era în construcție o 





aceste case patriarhale, mărunte, se 





proprietarul adusese un arhite ) 
plătit 
cea mai frumoasă 


Lituani 








adusese granit şi marmură să-şi decoreze 





eriorul cât şi exterion sa « 
frumoasă din toată Republica Moldova vroia a fi (şi va fi) aidoma uneia 
Centrul Drochiei este și el cople la Indigo a basmele "1001 de nopți”. Şi tot muncitor 


arhitecturii sovietice; în piața centrală largă 





moldoveni mi-au recomandat să 
concepută pentru mitinguri şi sărbători, se 






magazinul universal din ntru 
află Primăria şi Liceul Petriceicu Haşdeu (pe Inaugurat în urm 3 luni, şi ap 
o latură a e!) şi magazine cu profil diversificat să le spun părerea rezusem că 





(pe cealaltă latură). În centrul ploței, ca 














este un magazin t şi, ca ata 

pretutindeni, so află statula lui Ştefan cel merilă să agul, mai ales câ 

Mare nam fac cumpărături. Da 
La câteva sute de metri depărtare de rând înăuninu lezeze 

centru, în mijlocul unul parc, se afa alt B luxul lui: scările şi balustradele 

Statuie: cea a soldatului „eliberator cu privire marmură, corp e ilumina 

dârză şi nelipsitul kalaşnikov în mână şi candelabrele erau di tal 
Toa 





străzile orășelului erau Impodobite 
cu sute de stegulețe tricolore, fapt care, 
desigur, m-a făcul să gândesc majoritatea 
locuitorilor de aici sunt români Eroare! Peste 
tot am auzit vorbindu-se numai rusește: la 
casele de schimb valutar, la hotel, la grădina or 
de vară unde am bâut o bere și la un mie | Votul pc Sa air an de 
restaurant unde am luat masa de prânz. Alei 


întrucât cei mai mulți, aşa cum am mai 


peri atacerişti 


vitrinele frigorifice erau încărcate 
prod 





nentare care afişau prețuri 

















deloc e bile clientului obişnuit, iai 
băuturile alcoc foarte 
se situau la cote înalte. Era un ma 
atrăgător 














solicitat de către clie 


a fost imposibil să ne exprimăm doleanțele 
culinare; cu chiu cu val ne-a servit ca Comuna Otaci este cunoscută în 
„Intorpretă” bucâtăreasa şi ea cu un toată Republica Moldova torită 
vocabular foarte sărac echipei sale de fotbal, una « 


spus, erau pro 














cele 

Orașul era în fierbere la modul figurat: afişe bogată, mai bune din campionat. Sponsorii nu s-au ultat la 

anunțau că după amiază pe stadion urma să albă loc Pe harta Românie! Mari figura ca "Atak/' (nume bani, au legitimat jucători valoroşi - printre care şi 

un încrâncenat meci de fotbal în cadrul Cupei Werainean), acum a devenit "Otacf', nume rusesc câțiva „de culoare” pe care l-am văzut pe terenul de 
Moldovei, între echipa locală C.S. Drochia si FC E 





Drumul asfâltat străbate livezi de pomi fructiferi, fotbal unde se antrenau de 


în special meri, cu soluri renumite, de excelentă Otaciul echipa locală, 
calitate d 


zor. Când am vizita! 


Telenești (o mică localitate din apropiere) „Oaspeți, Nistrul”, se afia pe locul doi în 


Cu 0 galerie alcătuită din cca. 100 de elevi de la 


campionat 
Liceul Industrial în frunte cu un 


| 
profesor, îşi Otaciul, chiar d trare a prilejuit surprize | > 
curajau” cite Ă le ja intrare, ne-a prilej p P” 
„Incurajau” echipa prin vociterări pe stradă încă de proporții: peste 5 sută de vile somptuoase, Outta Weompescu | 
Inainte de a-și lua locurile din tribune. unele chiar mici palate, construlte din matoriale > 





EEE 





Pag. 4 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 





Sunt, deocamdată, cea mai nouă “achiziţie” a 
acestei feviste şi cred că mi-am asigurat deja drumul 
barat câtre orice post de redactor în România. 
Desigur, mă refer la presa "mare", corul care vă 
cântă zilnic melodia de adormire. Oricum nu vroiam 
să fac parte din el, este deja prea numeros. (Cred că 
aş fi făcut o treabă foarte "bună", când mă gândesc 
îmi vine greață!) Foarte bine, noi nu scriem de 
adormire, ci de trezire, o mai "facem pe nebunii" cât 
încă se poate, ba chiar şi când nu s-o mai putea. 

Motivul pentru care oameni ca noi mai umblă 
liberi pe stradă este necesitatea de a se salva 
aparențele, dar în toate este o limită! Pentru cei ce 
reluză să facă nani când sunt luaţi cu binişorul, 
"!ătuca Stalin” cel de toate zilele poate să schimbe 
foaia. Dacă vreun insomniac al conştiinţei face 
zgomole care le-ar putea deranja şi celor din jur 
odihna de veci, cântecul de leagăn trece în varianta 
"heavy metal”: mâinile pe zăbrele şi ghiuleaua la 
picior, stâng-drept-stâng! 

Sunt unii care chiar nu se mai potolesc cu 
"gălăgia”. iar eu incă mă întreb: sunt vrednic să le 
stau alături? Până la urmă, o să se recunoască fățiş 
ce este, de fapt, actuala societate - o dictatură 
mondială - iar atunci "duşmanii poporului” (da, ați 
ghicit, ai acelui popor!) o să fie umfiaţi e pe stradă, 
din casă ori de la serviciu şi duşi într-un loc “liniştit” 
Voi fi la înălțimea onoarei de a fi "cazat" împreună cu 
aceştia? Nici măcar n-am apucat să spun lucrurile 
care contează cel mai mult” însă dacă legea nu 
permite 

Calea noastră, a celor ce aspirăm să-l facem 
mândru pe Căpitan, este dreaptă ca o rază de soare, 
iar albia pe care ne dau voie să navigăm "Popeye 
marinarul" şi echipajul lui de pirați europeni - ca funia 
în sac 

Imaginaţi-vă între parantezele următoare, în doar 
câteva propoziții, acele lucruri care ar garanta 
autorului şi editorului sancțiuni începând de la o 
amendă şi mergând până la privarea de libertate. Mă 
refer la afirmaţii sau negații de bun simţ care, “din 
întâmplare”, îndeplinesc condiția de mai sus, nu la 
indecențe sau alte afronturi interzise în Constituție, 
dar permise în lumea reală 

[] 

Sună bine, nu-i aşa? Adevărul spus în față, oricât 
de groaznic ar fi, are ceva irezistibil 

Felicitări! Tocmai aţi comis un delict de opinie. 

Am avut o zi teribil de proastă când am înțeles 
că noi, copiil, tinerii, maturii, bătrânii şi încă vreo- 
câteva generații din cimitire, am fost dresați să 
ne temem de adevărata libertate. (Adevărul verde 
în față, cum spuneam...) 

Să trebuiască să porţi pe umeri partea care îţi 
revine din destinul acestui neam, să laşi comoditățile 
Şi să ieşi la luptă, atunci când este cazul? 

Nu, "prostul moare de grija altuia”, a zis cineva 
nedemn de a [i creștin 

Libertatea de a-ți "trăl viața”, înțeleasă ca 
dreptul de a evita unele responsabilități 
apăsătoare, este de fapt libertatea porcului în 
cocina lui. Azi guiți, mâine te-ndopi, poimâine te 
bălăceşti, "TRAĂIEŞTE-ȚI VIAȚA!" Vine cineva din 
când în când şi îl mai taie pe câte unul, dar... n-o să 
|i se întâmple tocmai ție! Acest concep! de libertate 
este încă la modă, deși duhneşte din ce în ce mai 
rău! 

De ce mă leg de (aparent) inofensivul slogan de 
la "joacă-te, băiete"? Agonizează ŞI ei, săracii, ca 





UNDE SUNT PRIMĂVERILE DE ALTĂDATĂ? 


Lojile masonice şi-au deschis larg porțile, 


atrăgând prin promisiuni subințelese tinerii 
promițători. 
Nepojii şi strânepoții marilor torționari de leri au 


devenit paznici ai liniştei şi siguranţei naționale, 

executând mecanic ordinele transmise de nu știm 

unde prin intermediul unor „demnitari” nedemni, 

aleşi de aceeaşi masă uşor de manevrat şi de 

cumpărat cu o pungă de alimente, aceeași ca 
mentalitate cu votanții de 99,99% de pe 
vremea lui Ceaşcă 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 





1 VI AȚ |» 


orice publicaţie în care se bagă bani cu polonicul şi 
se sil al O investiție, între atâtea altele, 
pentru imbecilizarea noaslră, care merge cam 
slăbuț. Nici nu vroiam să-i bag în seamă, era doar un 
pretext. Oricum, prin această expresie, playboii, în 
superficialitatea lor, înțeleg plăceri, bani şi letargie. 
Nu la asta mă tem să renunţ. având în vedere că 
într-adevăr se apropie o vreme de mari pierderi 
pentru toată lumea, Pentru mine, să-mi "trăiesc 
viața” ar însemna tot ce obișnuiam să fac până în 
momentul când am zărit un afiș legionar în Piaţa 
Universităţii. 

Umblam pe stradă, acum câţiva ani, cu capul 
între urechi, plin de viitorul luminos al democrației, 
preocupat de grijile personale, că de resiul se ocupă 
"ai de sus". Zdrang! "Cuvânlul legionar"! Asta-i bună: 
teroriştii, printre împușcături, mai şi scriu!? Nu-mi 
promitea nimic bun, ştiţi bine ce fusesem educat să 
cred despre acest subieci, dar m-am abonat din 
curiozitate. Am spus-o şi o repet, a fost o trezire 
dureroasă: cu ochii închişi vedeam libertate, cu ei 
deschişi văd sclavi peste tot. Cu mâinile libere, dar 
cu lanţuri pe ochii închişi, ei se văd, la rândul lor, 
liberi... aţi înțeles. Închid paranteza 

Aşadar, cum înțelegeam să-mi "trăiesc viața” 
înainte? 

Orice om îşi doreşte şi câte o porţie de bucurii 
lumeşti, dacă nu este printre noi cineva din secta 
puritanilor. Dar, în general, elanul tineresc se 
bazează pe o energie inepuizabilă şi un dor de 
înfăptuiri pe măsură. Muncă. Progres. Afirmare. 
Competiţie. 

Orice s-ar spune, un tânăr străin de toate 
acestea este doar un bătrân cu pielea ceva mai 
întinsă 

Altruist sau nu, naționalist sau nu, în fine, rațional 
sau nu, romănul nu se naşte puturos! 

Gloria studențească de a te prezenta mahmur la 

Bal doilea sau 





o seară înainte, este 
rezultatul unei acțiuni 







Siștematice şi 
= SRR „ri 
o stare 
artificială 
Prin urmare, vă 


asigur că, nici înainte 
de "goarna" stridentă 
şi înviorătoare de atunci (primul contact cu "Cuvântul 
Legionar”), nu măsuram. "trăirea, vieţii” în lăzi de 
bere. 

"TRĂIEŞTE-ȚI VIAȚA"? Ştiu ce ar fi răspuns 
Căpitanul, "LASĂ ASTA. TRĂIEŞTE-ȚI ÎNVIEREA!” 

Atâția oameni cu capul pe umeri, responsabili şi 
întreprinzători, cărora în aparență nu |i s-ar putea 
reproşa nimic, puşi toţi laolallă, fac mult mai puţin 
decăt dacă ar fi să tragem o linie Şi să le însumăm 
calităţile, Chiar în ipoteza idealizată a unul grad 
neglijabil de perveriire (în sensul de mai sus), 
soclelatea asta somnocralică tot prost merge, din 
principiu! 

Nu ar trebui ca o națiune să fie mai mult decăt 
suma indivizilor care o alcătuiesc? 

Păi, dacă flecare om işi "TRĂIEŞTE VIAȚA” şi 
atât, de unde vreți mai mult? Cava lipseşte sau 


- 


Aflăm că doctorul X, primarul capitalei, este foarte 
deştepl, cinstit şi corecl, pentru că este băiat de 
general de Securitate, Marele bogătaș Y este ginere 
de nomenciaturist, al lui Dincă Teleagă, că Gigi 
Becali “şi-a făcut-o cu mâna lui refuzând 
apartenenja la masonerie din motive religioase şi că 
a îndrăznit să-i incurce Socolelile unui mare 
conducător de clan țigănesc care controla până mai 
ieri tot Ministerul de Interne prin unul, cică David, şi 
era să îl controleze în continuare prin altul, cică 
Şerban, Mai aflăm prin unii medici de la Vasiul că nu 


hibernează. Mal exact, ceva |i 


i altceva hibemează gi ic 

? SENSUL pir ea ed „uEciomne p 

este si h ă , -4 
simplu: creează conducătorul, 


lrezi cetățeanul, Sau trezeşte cetățeanul, 

să dea naştere conducătorului. Sau ambele 
simultan, cum vrea Dumnezeu, lar atunci națiunea, 
vindecată, începe să-şi "trăiască viața”, acest 
lucru nemalavând un sens de parodie, ci de 





înălțare. 

Scriu ce s-a mai scris de atâtea ori. Şi aşa trebuie 
să facă taţi, fiecare după puterile lui. Cum ar fi să nu 
mai vină popa la biserică, pe motivul că a slujit 
Sfânta Liturghie şi săptămâna trecută, şi aia 
dinainte...? Dacă nu am scrie 
da dovadă de oricâtă originalitate a 
ideilor. Dar nu putem să schimbăm placa: se dau 
prea multe legi odioase şi ordonanțe de urgență 
peste capul nostru, iar românii, vizibil nemulțumiți, 
mormăie pe la colțuri şi cu asta, basta. 

S-a făcut dimineajă şi națiunea tot doarme. 

S-a făcut prânz — nici o schimbare. 

După amiază - nimic. 

Seară: se întoarce pe partea cealaltă, sforăie. 

Se apropie al doisprezecelea ceas - sforăiturile 
continuă. 








Ne apucă ruşinea, luna, disperarea, însă datoria 
noastră este să nu lăsăm trompeta de la gură! 


Fân nea 





este rar când Salvarea aduce urgențe de pacienți 
care leşină pe la țară de foame. 

ŞI toate aceste lucruri nu schimbă cu nimic 
optica unul tineret înşelat de propagandă şi 
autoritățile unui stat aservi! de peste un secol 
intereselor internaționalei iudaice! Să nu aşteptaţi 
vremea regretelor! Niciodată nu este prea târziu, 
dar este deja timpul Marii Deşteptări 


Pag.5 = 











SPASIVA, SENOR SOLANA ET COMP! 









"Revolta de la Chişinău, nu atât împotriva [7 
comunismului (aşa-zişii comunişti de acolo sunt 
capilalişti îmbogăţiţi prin jal), ci împotriva unei [Ă 
neruşinate ofensive de rusificare, mi-a adus | 
în minte vorbele tatălui meu: URSS este țara 
celor două M-uri. MINCIUNĂ şi MIZERIE. Pe 
prima o serveşte din plin generalul KGB 
Vladimir Voronin, care neindoios va rămâne 
activ şi în penumbră, cu binecuvântarea [i 
Kremlinului şi complicitatea „colegilor” din 
Ca minciuna şi mizeria domnesc demuli 
Rusia, o ştim! În privința URSS-ului au spus-o 
răspicat câţiva din foştii înşelaţi de aparențe: 
Andre Gide (Retour de !URSS), Panait Istrati |i 
(Spovedania unui invins). Despre inimaginabila 
teroare a scris Soljeniţin (Arhipelagul Gulag). 

Tata, locot. colonel medic, care a făcut 6 ani 
de prizonierat în URSS (trei după terminarea 
războiului) fusese pedepsit şi cu unul în Siberia, 
pentru că a reluzat-o categoric pe Ana Pauker care-i 
propusese să devină medicul şef al diviziei „Tudor 
Vladimirescu”, Rănit la Oituz în 1917, tata a refuzat 
trădarea. A respins propunerea de a fi avansat 
general după război şi a rezistat (cât de greu i-o fi 
fost) amenințării şuierată şerpeşte de tovarăşa Ana: 
„Doctore, n-o să-ţi mai vezi niciodată familia”. A plătit 
şi mai târziu, arestat şi chinuit ca „tăinuitor” în 
procesul Noica - Paleologu. 

Ceea ce nu am să uit din povestirile lui de groază 
a fost întâlnirea în lagăr (1942) cu o mizeră 
populație în zdrențe (vreo două mii de bărbaţi, 
femei şi copii scheletici, morți de foame şi plini de 
păduchi), care cerşeau o lingură de „caşă” (fiertură 
de grâu) din porţia prizonierilor. Uimirea a fost că 
vorbeau exclusiv spaniola, Aceşti nenorociți, al 
căror viitor era să piară lent în gulag erau... 
comunişti spanioli, foşti luptători împotriva lui 
Franco, refugiaţi la sânul „mamei Rusia”. 

În periplurile mele basarabene am fost uimit să 
constat că intelectualitatea românească de acolo (de 
foarte bună calitate) este o adevărată pasăre 
Phoenix. 

În 1945, când au pus din nou stăpânire peste 
ținuturile de peste Prut, ruşii le-au promis țăranilor 
pământ: 2-3 ha de familie Colosală minciună, 
deoarece în URSS nu existau decăt colhozuri. şi 
sovhozuri. Li s-a spus oamenilor să facă cerere în 
acest sens: cine nu ştie s-o scrie ruseşte, s-o 
scrie... „moldoveneşte”, cu litere latine, aşa cum 
învățaseră in şcoala românească. Este lesne de 
înțeles că toți cei care scriseseră cererea în 
română au fost deportați în Siberia, împreună cu 
majoritatea  covârşitoare a profesorilor, 
învăţătorilor, preoților, funcționarilor 
administrativi ş.a. Opera de rusificare nu trebuia să 
calce pe nici o „pioneză latină” 

O susținută şi netrebnică propagandă 
anliromânească a început să curgă, ca o lavă 
noroioasă, peste cugete. Sovieticii scontau să-i 
prostească mai ales pe Şcolari, al căror 
discernământ e precar, S-a mers cu rusificarea 
până acolo încât au fost tăiați stejarii seculari şi 
înlocuiți cu mesteceni pentru ca şi peisajul să 
semene cu cel rusesc. 

Masivele deportări din anii '50 a tuturor celor care 
puteau să vorbească copiilor şi tinerilor despre 
România, urmau să-şi atingă scopul către 1980, 
când. rusificarea trebuia să fie completă. Să nu 
uităm că întregul învățământ era în rusă, ca 
doctoranzii şi cercetătorii erau Şcoliţi la Leningrad, 
Moscova, Kazan Şi Lvow, că orice promovare se 
făcea în funcție de fidelitatea faţă de tot ceea ce era 
rusesc. Asta lăsând la o parte zecile de mii de 
căsătorii mixte, rusoalcele fiind îndemnate să-i 
„agaţe” pe moldoveni ŞI ulterior să pună stăpânire pe 
educația copiilor. Să nu uităm că detaşarea ruşilor în 
RSS Moldovenească a constituit o recompensă în 
URSS; stabilirea în Basarabia, unde găseai ce să 
mănânci şi mai ales să bei din belşug (în contrast 
cu alte republici sovietice măcinate: de lipsuri) a 

















Pag. 6 






CUVÂNTUL 





















le celor mai „vajnici bolşevici” de 
pe Volga, Don şi chiar din Asia sovietică. 


Este o adevărată minune cum aceşti copii, 
minţiți încă de la grădiniță, şi-au regăsit făgaşul. 
Un profesor universitar din Chişinău mi-a 
povestit că a învățat literele latine de la un 
grăjdar din colhoz, fost funcționar la primăria din 
Bălți. Ca student la Lvow a fost contactat de un 
coleg de la Tighina care l-a spus că face parte dintr- 
un „cerc secret” în care nu se cunosc între ei 
decăt 2-3, dar care au ca misiune să copieze, în 
cerneală, poezii de Eminescu, Alecsandri, 
Arghezi, pagini în proză de Sadoveanu, dar şi de 
Rebreanu, cu care să fie asamblate cărţi- 
manuscrise ce urmau să circule printre studenții 
basarabeni. O carte adusă cu greu şi riscuri mari din 
România era aşadar ruptă în 20-30 de fragmente şi 
recopiată de mână era reasamblată în 20.30 de 
exemplare-manuscris. Aşa s-a recuperat, pas cu 
Pas, cu riscul arestării şi chiar al vieţii, conştiinţa 

ască îns inerii care 
nu-l mal Suporiâ„pe iu - putred de 
bogat şi escroc, numit V. Voronii 

Nu trebuie să ne inchipuim că ceilalți doi 
preşedinţi ai R. Moldova (Snegur şi Lucinski) au 
fost mai românofili. Nici vorbă. Au promovat exact 
aceeaşi politică de rusificare disperată, de 
calomniere a valorilor româneşti şi chiar a celor 
occidentale 

O mare vină pentru reuşita acaparării puterii 
de către vechii bolşevici o poartă guvernele” 
României. 

Trebuie să reținem că prima revoltă 
românească împotriva terorii comuniste nu a fost 
la Timişoara, ci în anii 70 la Chişinău, când 
autorităţile sovietice au vrut să dărâme statuia lui 
Ştefan cel Mare. Nici o reacţie, nici măcar o ştire 
seacă din partea presei aservite lui Ceauşescu. 

După '89, profitorii revoluției: Iliescu, Militaru, 
Roman, legați afecţiv şi poate chiar financiar de 
Moscova, au făcut tot ce au putut ca să împiedice 
unirea ce se profila, după podurile de flori de pe 
Prut. Luptătorii basarabeni Druc Matcovschi, 
Moşanu, Ungureanu şa. nu au primit decât 
promisiuni de Sprijin de Ia fraţii români 

Probabil că este adevărat că o unire cu 
Basarabia n-ar fi fost posibilă atunci, între 1990 şi 
1995, deşi țarul Putin nu se instalase încă. Dar a ne 
lăsa păcăliți de perversa (dintotdeauna) diplomaţie 
rusească, cum s-a întâmplat, asta se putea preveni. 

Lovind Psihologic exact în sentimentul nostru 
naţional, ruşii s-au prefăcut în 1991 că atacă militar 
Basarabia care se emancipa câtre românism. 
Speriaţi, noi am recunoscut primii şi imediat aşa-zisa 
„Republica Moldova”, pasâmite ca s-o salvăm din 
gheara imperialismului rusesc. Tot noi i-am susținut 
frenetic să devină membrii ONU. Dar, de îndată ce 
guvernul de la Chişinau şi-a văzut sacii în căruță, ne- 
a întors spatele fără să ne zică nici „spasiva”. O 
greşeală teribilă a fost ieşirea din politica activă a 
unor oponenți prestigioşi ai rusismului, precum 
Moşanu şi Ungureanu. Cine a luat în seamă 
protestele lor justificate? Noi? Nigi vorbă! 

_Ca să-i fecompensăm pe cei care ne păreau 
Sinceri, l-am ales membru al Academiei Române pe 













LEGIONAR Aprilie 2009 


un oarecare lon Druță, spion Sovietic, 
dramaturg de cămin sătesc, actualmente 
stabilit la Moscova. Personal am purtat discuții 
|] şi i-am oferit prietenia mea lui lurie Roşca, 
care ulterior a dezertat în haita lui Voronin. Ce 
groaznică deziluzie! 

Speriaţi că nu vom fi primiţi în NATO şi în 

| UE (unde am negocia! lamentabil, cu capul 
plecat, deşi exista precedentul demnități 
poloneze), i-am lăsat pe rusofonii basarabeni 
să ne joace pe degete 

Am adunat sute de mii de cărți pentru 

i şcolari, care au fost arse. Am oferit iniţial 1000 
de burse pentru studenții şi elevii basarabeni, 
Aceşti tineri, duşi la gară cu flori şi fanfare, au 
fost ulterior marginalizaţi, “mulți dintre ei 
rămânând în România, Pe an ce trecea, 
guvernul moldovean (citeşte trădători rusofili) 

a redus voit numărul burselor la 600, 400, 300 etc. Al 
burselor pe care nu ei, ci noi le-plăteam. 

În urmă cu zece ani, când am venit la Chişinău ca 
dramaturg , însoțind o trupă de teatru, mi s-a spus că 
de trei ani nici un teatru din România nu mai venise 
pe la ei, deşi işi doreau spectacole româneşti ca pe 
pâinea cea de toate zilele, Ni s-a impus un preț al 
biletelor, prohibitiv: cca. o cincime dintr-un salariu de 
intelectual, cum ar fi azi la noi 200-250 RONI 

Într-o librărie cemrală am găsit şi cărți editate 
la noi: Mircea Eliade, Blaga, Cioran, Pleşu, 
Buzura, Fănuş Neagu, cu prețuri enorme: 250- 
300 RONI. 

În schimb, biletele la un turneu al teatrului Balşoi, 
cu toate stelele pe afiş, era pe preț de nimic (10-20 
RONI). 

De asemenea, cărți elegante în limba rusă, de | 
la Cehov şi Tolstoi la scribii sovietici realişti- 
socialişti costau cât o jumătate de pâine, 

Ziare editate în Română? Da, dar distribuite în 
chioşcuri după 7-10 zile de arest în vamă, când totul 
era demodat. În schim. marile cotidiene moscovite 
pe prețuri de nimic, beneficiind de subredacții la 
-Chişinev”, apar la 5 dimineața, concomitent cu cele 3 
din capitala rusă. 

Toate astea la Chişinău, dar la țară? Nici un fel 
de informație, cu excepția radioului şi eventual a TV- 
ului oficial, plin de ură şi aprecieri calomnioase la 
adresa României. 

Cine să pună piciorul în prag, acolo? 
Ambasada României? Să fim senoşi. Speriați, ca şi 
guvernul nostru, de altfel, de țipetele isterice ale 
trădătorilor de le Chişinău care ne acuză de 
„amestec în treburile interne ale unei ţări 
suverane”, diplomații noştri merg în vârful 
picioarelor şi nu îndrăznesc nici măcar să 
tuşească. Sau dorm. Cum a făcut-o ani buni 
tovarăşul ambasador Enache, autorul „proclamației 
de la Vaslui”, trimisul plenipotenţiar al lui „Iliescu- 
KGB” despre care locuitorii capitalei moldovene n-au 
aflat că există decăt după ce la mica publicitate a 
unor ziare a apărul anunțul: „en, ambasadorul 
României şi-a pierdut cățelul în parc. Recompensă 
mulțumitoare." 

Ce ar trebui să facem, acum, văzând, pe de o 
parte, admirabila vitejie a tinerilor basarabeni, pe 
de altă parte, noroiul de ură şi de minciună pe 
care autoritățile de la Chişinău îl revarsă asupra 
României? 

Să nu acceptăm umilința pe care unii 
comentatori o îmbracă în poleiala prudenței 
diplomatice. 

Nu mai avem de ce să ne temem. Suntem o țară 
europeană? Suntem în NATO? Să pretindem cu 
fermitate celorlalte țări membre să abandoneze 
servilismul (plătit cu gaze de Kremlin) şi să se 
implice. Să observe că reacția violentă a lui Voronin 
şi a celorialte cozi de topor (Papuc) este în realitate 
e lovitură de stat bolşevică în care sunt arestați şi 
maltratați cetățeni ai Uniunii Europene. 


prof. univ. doctor, laureat UNESCO 












































Mareşalul îmi 
făcea impresia că 
era străin de 
discuţiile avute cu Ică 
sau că era 
intenţionat, altiel 
informat de omul lui 
Se petrecuseră 






măsuri de care 
Mareşalul nu ştia? 

Horia Zelea 
Codreanu (n. n, 
unul dintre fraţii 
Căpitanului, tatăl 

directorului 
publicaţiei noastre), pe când se înapoia într-o seară 
la locuinţa lui din cartierul Tei-Noi, a fost împuşcat 
şi omorât de un polițist însărcinat cu paza de 
noapte. Cam făcea propagandă legionară. Nu era 
exclus să fi fost omorât din ordin, căci polițistul 
nu a fost decăt temporar-reținut şi apoi pus în 
libertate. Cazul era aproape recent. Se petrecuse cu 
puțin mai înainte. lar la înmormântare, la care prof. 
Codreanu ţinuse să o facă după obiceiul legionar, 
când în cimitir, la coborârea sicriului în groapă, cu 
salut se intona Imnul Legionarilor Căzuţi, poliţişti 
îmbrăcaţi civil au tras salve de focuri cu somaţia ca 
toată lumea să se culce la pământ. Au stricat toată 
ceremonia legionară, Şi culmea, Ică trimisese şi o 
coroană de flori din partea preşedinţiei 

Apoi legionarii erau urmăriți şi pentru orice 
lucru mic, socotit abatere, erau arestați. 

Lucra oare lcă de capul lui şi nu raporta 
Mareşalului de măsurile ce luase prin Ministerul de 
Interne? Căci mie Mareşalul îmi făcuse o impresie 
bună, de om corect. Acestea imi chinuiau sufletul 
când mă inapoiam pe jos, seara după despărţirea de 
Mareşal. (...) 

După două zile am primit o telegramă din partea 
Marelui Stat-Major să mă prezint la Compania a li-a 
Sanitară, fiind mobilizat cu gradul de căpitan de 
rezervă preot, urmărind să mă prezint imediat la 
unitatea de pe front unde voi fi repartizat 














EPILOG 
Pe to! frontul, armata germană şi română 
primeşte înfrângeri. Germania se apropia de 


prăbuşirea totală 

Cine ştie ce-i mai trecea prin cap lui SIMA! Va fi 
făgăduit că el poate fi salvatorul situației, o amânare 
până Hitler va putea pune în aplicare armele secrete 
cu care se lăuda, bombele atomice, căci legionarii au 
fos! scoşi din lagăre. 

SIMA formează guvernul român, fantomă, de la 


Viena. El preşedinte al .miniştrilor din toate 
departamentele, făcuţi din fruntaşi legionari. Ce 
nebunie mai tecea prin capul lui plin de 


grandomanie! | s-au pus fonduri mari la dispoziție, în 
agonia prăbuşirii. (...) Dă comunicate și, trimite 
parașutiști în țară ca să formeze o armată de 
voluntari legionari care să intre în luptă, dar totul 
zadarnic - spanac, cum zice românul. 

A trimis pe PĂTRAŞCU (n. n.: fost coleg de 
liceu cu SIMA, devenit secretar general al Mişcării) 
cu = treisprezece legionari şi au fost parașutați în 
țară, ÎI făcuse comandant general şi şef al Legiunii 
din țară, Având bani mulți la dispoziţie, să doboare 
din şefie pe MIRONOVICI (n. n.: comaridant 
legionar al Bunei Vestiri, cel mai înalt grad legionar, 
Şi unul dintre cei cinci Fondatori al Legiunii, preluase 
conducerea Mişcării decimate de SIMA), să strângă 


Dragii mei copii şi tu, soția mea, am scris 
aceste file din dragoste pentru voi, ca să le citiți 
când nu voi mai fi eu, (...) 

Când vă veţi mai aminti de mine, deschideţi 
dosarul și citiți. Citiţi, căci din suferințele mele veți 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 


lucruri şi se luaseră * 





rândurile legionare şi să pornească la luptă. Lucrurile 
nu mergeau însă după gândul lui, 

A format mal apoi o echipă sub comanda lui 
Eugen Teodorescu, - goangă mită, cum îl porecleau 
legionarii - ca să înființeze un serviciu de informaţii 
legionare S,I.L., serviciu de spionaj pe care nemții i- 
au lăsat din avioane cu parașutele pe teritoriul 
României, 

SIMA a însărcinat pe preotul PALAGHIȚĂ să 
scrie un istoric al Mişcării Legionare, trimițându-l 
pe altă cale prin Spania, la Londra, ca să tipărească 
cartea în româneşte. Treabă bună a fâcut 
Palaghiță! A scris şi a tipărit un volum mare, în 
care a arătat, în afară de istoricul Legiunii, 


obiectiv, şi toate mârsăville, ticăloşiile şi crimele 
lui SIMA, ca, după un an şi ceva, Palaghiţă să fie 
omorât în mod misterios. 

Se produc neînțelegeri între membrii guvernului- 
fantomă de la Viena. CORNELIU GEORGESCU, în 
calitate de cel mai vechi Comandant al Bunei 
Vestiri (n. n.: şi unul dintre Fondatorii Legiunii), îşi 
asumă răspunderea conducerii organizației 
legionare, cetând-lui SIMA să-şi dea seama de 
toate nelegiuirile săvârşite şi să se retragă de la 
conducere. 

GEORGESCU a plecat cu o maşină, însoţit de 
doi legionari care erau oameni de-ai lui SIMA, ca să 
facă o inspecţie unde făceau exerciţii legionarii ce 
urmau să fie paraşutați, şi nu s-a mai înapoiat 

Cei doi, întorcându-se, au povestit cum Corneliu 
Georgescu a intrat unde era cazarmamentul şi nui- 
au mai putul'da de urmă, cu toate că l-au căutat 
peste tot. Nemţii evacuaseră şcoala, căci se 
apropiau ruşii. Poate o fi fost împuşcat de vreo 
patrulă rusă, că am auzit impuşcături, dar ei nu au 
dat peste cadavru. După vreo doi ani, s-a 





descoperit unde fusese îi „ după ce fusese 
împuşcat din spate, a etri în spatele 


cazarmei. Asasinii erau cei dot puşi de SIMA. (...) 

Nu cred că SIMA se va putea vreodată 
dezvinovăți de toate crimele care apasă pe capul 
lui. 


Germania a capitulat, înfrână de ruşi şi de 
armatele aliate, Guvernul-fantomă a luat calea 
jidovului rătăcitor, răspândindu-se la toată 
lumea. Unii în italia, Franţa, Spania sau cu 
americanii în zona ocupată de ei a Germaniei. Alţii 
şi-au luat drumul spre alte locuri, alte continente: 
America de Nord, de Sud, Australia. Legionarii 
fugari, dezmeteciți din nebunia sinistră, s-au 
împrăştiat în toată lumea. 

Din spicuirea unor ştiri din unele gazete, dau 
alci câteva: 

Pe locul unde a murit Moţa şi Marin Majalahonda, 
din Spania, GARNEAȚĂ (n. n: comandant legionar 
al Bunei Vestiri, unul dintre Fondatorii Legiunii) a 
convocat pe legionarii refugiați, hotărând să ridice o 
cruce-monument şi să [acă o mănăstire ortodoxă. La 
solemnitate SIMA nu a apărul, fiind plecat în Noua 
Zeelandă, în interes de serviciu, Ce fel de serviclu nu 
se ştie. Poate vechea ocupalie de spion-intormator. 
In serviciul cui?,.. (...) 

HORIA SIMA, având legături amoroase cu 
soția aviatorului Costin, de viță boierească din 
Moldova, a dat naştere unui copil pe care nu l-a 
recunoscut, în ciuda soției lui care l-a însoțit în tot 
locul refugiului. Fapta "Comandantului" a fost 
înfierată de un Consiliu de Onoare format din 
fruntaşii legionari, alcătuind pentru istoria Legiunii 
un dosar cu greşelile lui Sima, numindu-l: „Dosarul 
Ruginii”. 


trage învățăminte de viaţă ŞI pentru voi. Păstraţi- 
le pentru copiii voştri şi nepoţii, ca să cunoască, 
atunci când. vor putea citi, de ce suferințe a avut 
parte bunicul şi străbunicul lor, ce năzuințe, ce 
idealuri şi ce gânduri au chinuit sufletul lui, trecând 





Acesta, stabilit 
Munchen, căzându-i în 


petrecut, din ordinul 
Comandantului 
suprem pe care el l-a 


= 
altă vină decât executarea ordinului pe care, dacă nu 
l-ar fi îndeplinit, ar fi fost răspunzător cu capul. 

În ultimul timp, SIMA s-a stabilit la Madrid, 
unde ar fi deschis o editură de cărți româneşti. 
Trăieşte din belşug pe mormântul lui Moţa şi 
Marin. Dacă ar şti spaniolii pe cine-adăpostesc, 
şi-ar face cruce. (...) 


Fusese paraşutat din Germania NICOLAE 
PĂTRAŞCU cu un grup de legionari, trimişi de 
SIMA ca să reorganizeze Mişcarea Legionară, să 
o smulgă din măinile lui Mironovici şi nu mai ştiu 
ce ordine secrete mai avea din partea 
Comandantului. 

PĂTRAŞCU se afirma ca şef suprem al Legiunii 
din țară şi era secondat de Vică Negulescu, secretar 
general, un avocat de prin Obor, care pe vremea lui 
Codreanu se ocupa de o echipă de fotbal 

PĂTRAŞCU activa intens, dându-mi a înțelege 


din discuţii.că SIMA nu mai are nici o pică pe mine, 
că mă socoleşte ca pe cel mai veti euiiișrestaj 
reabilitat. Apoi că el aici lucrează sub ordinele lui 
RADU MIRONOVICI, cu care poartă legături şi că 
el, chiar contra intențiilor lui SIMA, va lucra cu 
Mironovici, ca organizaţia să fie una singură şi 
puternică. A fost de părere şi Toma Simion cu care 
se întâlnea. El era însărcinat de RADU 
MIRONOVICI. Au căzut de acord să lucreze 
împreună, Simțeam că minte ca un şarlatan. (...) 

PĂTRAŞCU pusese mâna pe Mişcarea 
Legionară, schimbase  comandamentele şi 
împreună cu Negulescu întocmiseră dosare cu 
numele tuturora, care acum se aflau la Ministerul 
de interne. !fa unul din punctele ce urma să facă 
parte din angajament, socotit ca o dizolvare a 
organizației şi să aibă la îndemână listele cu cei ce 
pe ascuns ar vrea să mai lucreze. Puţini mai 
rămăseseră cu RADU MIRONOVICI, cu toată lupta 
ce o ducea Toma Simion contra lui Pătraşcu. 

La o adunare de asta tratativă, am întrebat pe 
Pătraşcu că, dacă se întâlnea cu RADU 
MIRONOVICI și lucra în înțelegere sub ordinele lui, 
aşa cum mi-a spus, de ce nu l-a chemat la aceste 
tratative şi pe el. De ce Toma Simion face opinie 
separată? 

Mi-a răspuns cam mofluz că În ultima vreme nu a 
mai putut să dea de urma lor. 

Minţea, căci Toma Simion mi-a confirmat că nu 
se văzuse niciodată cu nici unul. 

În noaptea de 15 mai 1948 au venit cu 
jandarmi să mă aresteze. Venise rândul 
legionarilor să fie arestați cu miile; zeci de mii au 
umplut lagărele şi puşcăriile, la care a contribuit 
mult neastâmpărul lui PĂTRAŞCU. 








prin primejdii de moarte, şi nu a pierit până nu a dat 
pentru ei scrisul acesta, cu speranța că o să faceți 
rugăciuni pentru odihna sufletului meu, cu stăruința 
către Dumnezeu ca să mă ierte de păcatele 
săvârşite în viaţă. 


Pupină realizată de Pf Bunescu, student 


Pag. 7 









... 


In celebra sa lucrare "ISTORIA FALŞILOR! 
CONVERTIȚI. (Ed. “Israel” - Buenos Aires, 
1946), ISTORICUL EVREU Cecil Roth dă 
amănunte foarte interesante despre felul în care 
evreii, prin convertirea la creştinism, făcută 
de ochii lumii, au intrat înăuntrul Creştinătății, 
purtându-se în public ca nişte creştini, dar! 
păstrând în secret religia evreiască. Ne arată, 
de asemenea, cum acea credință ascunsă s-a 
transmis din tată în fiu, sub masca unei practici 
creştine. % 

O dată cu răspândirea doctrinelor creştine în 
sec. IV, a început o nouă viață ascunsă 
evreiască, fiindcă noua credinţă creştină îşi [pi 
asuma întreaga deținere a adevărului, făcând din | 
prozeliism una dintre cele mai importante | 
obligații morale. 
Deşi Biserica catolică condamna convertirile 
forțate şi încerca să-i protejeze pe evrei împotriva 
lor, a acceptat, totuşi, să fie puşi să aleagă între 
bolez şi închisoare, ceea ce ii făcea să aleagă 
converlirea - care era considerată, în acest caz, 
spontană! 

Autorul prezintă apoi diferite exemple de 
convertiți în Menorca, Franța şi Italia în sec. V şi VI 
ale erei creştine, pentru ca apoi să tragă concluzia 
că asemenea convertiri ale evreilor la creştinism nu 
puteau fi-sincere şi că noii convertiți practicau 
iudaismul în secret. Semnalează că în Bizanţ s-a 
întâmplat ceva asemănător în timpurile lui Leon, în 
anul 723, demonstrând că deja în sec. VIII al erei 
creştine, deci acum o mie două sute de ani, din 

Franța la Constantinopol, dintr-o parte a Europei 

în alta, s-a generalizat infiltrarea evreilor in sânul 

Sfintei Biserici, cu ajutorul falşilor convertiți şi că 

incepuse să ia naştere, pe lângă iudaismul public 

recunoscut şi practicat, un iudaism subteran, ai cărui 
membri erau în aparenţă creştini. În nota în care 
autorul vorbeşte despre legenda lui Elkanan, Papa 
„evreu, prezintă idealul suprem pe care l-au avut fot 

"timpul aceşti falși creștini, evrei în secret. anume de 

a se ndica şi a pune stăpânire pe marile demnități în 

ierarhia creştină catolică, până la a aşeza un Papă 

evreu în tronul Sfântului Petru, cu ajutorul căruia s-ar 
fi făcut stăpâni pe Biserică şi ar fi distrus-o. 

Autorul prezintă apoi ce s-a întâmplat în Anglia 
şi Scoţia, începând din 1290. unde unul din molivele 
invocate pentru expulzarea evreilor a fost că îi 
ispiteau pe convertiți să practice iudaismul și că mulți 
copii ai converliților au fost sechestrați şi trimişi în 
nordul țării, unde au continuat să practice vechea 
religie, cea iudaică: Trebuie menţionat că. după 
1290. iudaismul a devenit proscris în Anglia şi nimeni 
nu mai putea rămâne în țară fără a fi creştin. Este 

“foare interesantă menţionarea de câtre ilustrul 

istoric a afirmației unui cronicar evreu, că acestui 

fapt | se datorează acceptarea alâ! de uşor a 

Reformei şi, de asemenea, predilecția englezilor 

pentru nume biblice. A fost deci o falsă convertire 

„a evreilor la creştinism, ceea ce a dus la 
„formarea în sânul Bisericii engleze a Coloanei a 

Cincea, care trebuia să inlesnească separărea de 
Roma 

Este evident că prin falsele convertiri ale 
evreilor din Anglia nu numai că Sfânta Biserică 
nu a reuşit să le salveze sufletele, dar a mai şi 
pierdut câteva milioane atunci când descendenții 
acestor falşi creştini au provocat schisma 
anglicană, 

Există şi alte cazuri de false convertiri ale evreilor 
la creștinism, printre ele cel al neofiilor din sudul 
Naliei, consemna! de Cecil Roth, care au fost 


persecutați de Inchiziţie, mulţi dintre ei murind la 
Roma spânzurați, 


Fenomenul criptoAudalsmului nu s-a limitat la 
lumea creştină. Pot fi întâlnite şi în diverse zone 
ale lumii musulmane vechi comunități cripto- 
ludaice, aşa cum semnalează Cecil Roth. care 
enumera câteva exemple de comunităţi iudaice în 
care evreii, declarându-se pe față musulmani, 
continua să rămână în secret evrei, ceea ce 

înseamnă că ei au infiltrat o Coloană a 
Cincea și in sânul religiei islamice, 
astiel  explicându-se multitudinea 


Pag. 8 











INFILTRAREA IUDAICĂ 











scindărilor şi numeroasele revolte care au loc în 
lumea mahomedană. 


Spania este o țară tipică pentru dezvoltarea 
cripto-iudaismului, unde tradiția lui a fost atât de 
îndelungată şi generalizată încât se poate suspecta 
existența unei predispoziţii propice falșilor convertiți, 
în însăşi atmosfera ei, 

Credem că același lucru se poate spune şi 
despre Portugalia și America-Latină, unde 
organizaţiile secrete ale pseudo-creştinilor, apăraţi 
de masca creștinismului catolic, au creal, ca şi în 
Spania, atâtea tulburări, infiltrându-se in rândul 
clerului şi al organizaţiilor catolice, controlând lojele 
masonice şi partidele comuniste, formând puterea 
ocultă care conduce masoneria şi comunismul. 

Ei au creat o anti-patrie care, ca şi în alte părţi ale 
lumii, este condusă de evrei, dar al căror iudaism 
este subteran și ascuns sub masca unui fals 
catolicism, cu nume creştine şi prenume spaniole şi 
portugheze, pe care cu cinci secole în urmă le-au 
luat strămoşii lor de la naşii de botez care au 
contribuit la convertirea la catolicism, pe cât de 


ostentatii atăt de felgAiiatm,, 
Pentru cul a lumu CreŞiine, imperialismul 


iudaic a considerat indispensabilă dominarea 
principalului ei baştion, Biserica lui lisus Christos, 
folosind-în acest stop diverse tactici, de la atacuri 
directe până la infitrări. Arma favorită a celei de-a 
Cincea Coloane era introducerea în rândul 
clerului de tineri creştini de descendență 
evreiască, care practicau în secret iudaismul, 
pentru ca, odată hirotonisiți preoți, să incerce să 
urce pe scara ierarhiilor Sfintei Biserici, fie în 
rândul clerului secular, fie al ordinelor religioase, 
cu scopul de a-şi folosi mai târziu autoritatea 
obținută în defavoarea Bisericii şi în beneficiul 
ludaismului, al planurilor sale de cucerire, al 
ăgcădlor sale erețice şi revoluționare. 

In asemenea delicate misiuni de infiltrare 
iudaismul subteran trimitea tineri dotați nu doar cu o 
mare religiozitate, ci şicuo mistică şi un fanatism 
religios iudeu, hotărăji să-şi dea viața pentru cauza 
Dumnezeului lui Israel şi a-poporului ales.— 

ludaismul încurajează acest tip de mistici care 
se găsesc în sânul lui în număr mare. În principal 
lor li se datorează toate marile victorii pe care le- 
a avut imperialismul teologic al evreilor, Tânărul 
sau copilul ce intră intr-un seminar creştin ştie că va 
destăşura cea mai sfântă lucrare de distrugere, va 
lupta împotriva duşmanului capital al poporului 
ales, care este Creştinismul, mal ales atunci când 
este vorba de Biserica Catolică (n. n.: care practică 
universalismul), Şţie că prin activitatea sa de 
distrugere sau slăbire a puterii de apărare a 
Creştinismului înlesnește împlinirea voinței divine, 
favorizând realizarea dominaţiei lui Israel asupra 
pământului. Clericul fals creştin, cnpto-evreu 
reuşeşte, din punctul său de vedere, o lucrare 
sfântă, care îi va asigura salvarea eternă. Cu cât vor 
face mai mult rău Bisericii, în calitatea lor de preoți, 
călugări, canonici, siareți de mănăstiri, episcopi, 
arhiepiscopi sau cardinali. cu atât vor creşte meritele 
lor - după mentalitatea evreiască - în ochii lui 
Dumnezeu şi aj Poporului ales 

Putem fi siguri că această legiune de mistici şi 
fanatici a fost cea care a reuşit până la urmă să 
Ştirbească supremaţia Sfintei Biserici în Evul Mediu, 














i triumful ereziilor în sec. al XVI- 
lea şi mişcările revoluționare iudeo-masonice 
şi iudeo-comuniste din timpurile noastre. 

A Cincea Coloană evreiască infiltrată în 






















rândurile clerului este deci unul dintre pilonii 
fundamentali ai iudaismului internaţional 

Infiltrările cripto-evreilor în rândurile clerului 
multe prejudicii, 


francez au creat înlesnind 
extinderea mişcării hughenoților în sec. al XVI-lea, 
sectă care a fost propulsată de evreii ascunși sub 
masca de creştini. 
Activităţile trădătoare ale clericilor din cea de-a 
Cincea Coloană sunt mult mai variate decât ne-am 
putea imagina, dar toate urmăresc același scop 
apărarea evreilor, favorizarea mişcărilor eretice în 
trecut, şi a celor revoluţionare vădit anticreştine în 
timpurile moderne, slăbirea puterii de apărare a 
Bisericii şi atacarea bunilor creştini, în mod deosebit 
pe adevărații apărători ai Creșştinătăţii, pentru a-i 
compromite şi a-i neutraliza, pregătind astfel terenul 
pentru victoria organizațiilor eretice evreieşti, 
masone sau comunisie şi pentru distrugerea 
completă a Bisericii 

Fenomenul de infiltrare cripto-evreiască în 
rândul clerului s-a produs, după cum am văzut; 
de la începuturile creştinismului şi a fost în mod 
constant unul dintre cele mai mari pericole cu care a 
trebuit să se confrunte Sfânta Biserică. Şi asta nu 
doar într-o țară sau alta, ci în toată lumea-creștină 

Cum, pentru a studia această problemă în toata 
amploarea ei, ar trebui să scriem tomuri întregi, ne 
vom limita aici la surse care nu pot fi bânuite de 
antisemitism; vom prezenta doar unul dintre 
numeroasele exemple de infiltrare evreiască în 
rândul clerului care au făcut posibile reuşitele actuale 
ale imperialismului evreiesc. Exemplul pe care îl vom 
prezenta va fi suficient pentru a ne face o idee 
despre cum a reuşit Sinagoga să se infiltreze în 
rândul clerului creştin. tacticile sale fiind 






asemănătoare în diverse epoci şi la diferite popoare. 
In opera sa "ISTORIA EVREILOR” (Ed. Ercilla - 





Santiago de Chile, 194 ul În istorie, 

EVREUL Abram Leon Sachar, unul din directorii 
Fundaţiei Hilel a B'nai Brith, apoi preşedinte al 
Universităţii Brandies, referindu-se la convertirile 
evreilor la creştinism realizate în Spania începând 
din anul 1391 şi la rezultatele acestor convertin, 
Spunea următoarele: 

„Majoritatea neofiților au profilat de noua lor 
poziție. S-au imbuizit cu sutele de mii spre locurile 
de unde fuseseră mai inainte excluşi datorită 
credinței lor. S-au dedicat unor profesii care înainte 
le fuseseră interzise şi s-au inchis în liniştea 
Universităţilor. Au reuşit să obțină posturi 
importante in stat şi au pătruns până şi în Sancta 
Sanctorum a Bisericii. Puterea le-a sporit odată 
cu bogăția şi mulți au putut aspira să fie admişi 
în familiile aristocratice cele mai vechi ale 
Spaniei... Un italian din acea perioadă a observat 
că evreii convertiți guvernau practic Spania. în 
timp ce credinţa lor iudaică secretă distrugea 
credința creştină. Ura i-a separa! Insă în mod 
inevitabil pe creştinii vechi de cei noi. Neofiții erau 
numiți "ajegosi», «păcăloşi» sau «porci». Au fost 
disprețuiți pentru triumiunile lor, pentru orgoliu si 
pentru cinica adeziune la practicile catolice. 

În timp ce masele priveau cu sumbră amărăciune 
victoriile noilor creştini, clerul le denunța pertidia, 
Wpsa de sinceritate. Bănuiau adevărul, că 
majoritatea convertiților erau evrei în inimile lor şi că 
o convertire forțată nu putea înlătura o moştenire 
milenară. Zeci de mii de noi creştini se arătau 
supuşi de ochii lumii, mergeau mecanic la 
biserică, spuneau printre dinţi rugăciunile. 
respectau riturile- şi obiceiurile creştine. Dar spiritul 
nu le fusese convertit”. 

După ce afirmă că noii convertiți, când îşi botezau 
copiii, le „ştergeau imedia! semnul botezului de pe 
creşte!”, istoricul evreu continuă: 

„Se credea că țineau în secret sărbătorile 
evreieşti, ca mâncau mâncare specific evreiască, 
păstrau prielenia cu evreii şi studiau vechile ştiințe 
evreieşti Rapoartele numeroşilor spioni 
confirmau bănuielile. 








CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 








fiu pios al Bisericii putea 
rămâne liniştit în timp ce ace 
| ipocriţi, care işi băteau de 
„practicile creştine, acumulau bogății şi. 
poa 


za 






„Toate acestea au fost confirmate de multe surse, 
 findcă Inchiziția spaniolă a fost instituția cea mai 
eficientă în introducerea de spioni în rândurile 
evreilor, lucru care a ajutat-o să cunoască până şi 
cele mai ascunse secrete ale acestora, oricât de 
bine ar fi fost ele mascale de falsul creştinism, 
Acesta este unul din principalele motive care 
explică profunda ură e evreilor împotriva 
„ Inchiziției spaniole, fiind şi principala rațiune 
pentru care, de căteva secole, duc împotriva ei o 
campanie mondială de calomnie şi defăimare 
care a acoperit cu o perdea groasă de 
prejudecăți şi a improşcat cu noroi adevărata 





De exemplu, 
convertit la creşti 
Santangel, s-a mutat! 

a objinut un post TA 
de nobleţe, Nepolul său, 
episcop de Mallorca, Fiul său N 
în capitală. Alţi membri al 

înalțe în Biserică şi în administi 

În continuare, istoricul. 
cazuri de ocupare a unor 
spre exemplu cel al lui 
cardinal de San Sixto, 










te funcții ecleziastice, 
n de Torquemada, 
era de ascendență 









Elia 
Dă 





istorie, 

Enciclopedia iudaică spaniolă spune că: 

„Daniel Israel Bonafou, Miguel Cardoso, Jose 
Qverido, Mardoqueo Mojiaj şi alții apărau in falsele 
convertirii o modalitate de subminare a temellilor 
dușmanului şi un mijloc care făcea lupta mai uşor de 
purtat impotriva duşmanului”. 
Istoricul evreu Cecil Roth, care se bucură. de: 
mare prestigiu printre evrei, afirmă în "Istoria falşilor 
convertiți, publicată de Editura Israel din Buenos 
Aires, că, deşi unii s-au convertit sincer, în 
enorma majoritate: „Continuau să fie în forul lor 
interior la fel de evrei ca şi înainte. în aparență 
lăiau creştineşte, Mergeau să-şi boteze copil la 
Biserică, dar se grăbeau să spele urmele ceremoniei. 
când ajungeau acasă. Mergeau la preot ca să-i 
căsălorească, dar nu se mulțumeau cu această 
ceremonie şi în privat făceau o alta în completarea 
celei creşline. Câteodată se duceau la confesiune, 
dar confesiunile lor erau atât de ireale încât o 
dată un preot, se spune, i-a cerut unuia dintre ei 
o bucată din îmbrăcăminte ca relicvă a unui 
suflet fără pată. În spatele acestei ficțiuni pur 
exterioare continuau să fie ceea ce au fost 
întoideauna. Lipsa lor de credință în dogmele 
Bisericii era notorie” 

În continuare, istoricul evreu ne asigură că 
respectau ceremoniile evreieşti până în cele mai 
mici detalii, că ţineau Sabatul ori de câte ori puteau 
şi că se căsătoreau cu vlăstare ale evreilor 
























cunoscuți:-Abet d 
mare interes; : 

„Mergeau pe ascuns la sinagogi, pentru a căror 
luminare trimiteau regulat oboluri de ulei. Constituiau 
de asemenea organizații religioase cu aparente 


scopuri creştine, sub patronajul vreunui sfânt creştin, 





lor ancestrale. Prin rasă şi credință continuau să 
rămână ceea ce fuseseră şi mai înainte. Erau. evrei 
în toate, mai puţin în nume, iar. creştini nu erau decăt 
de formă, Fiind îndepărtate obstacolele. religioase 
care le baraseră mai înainte drumul, progresul social 
ŞI economic al noilor conventiți şi al descendenților 
lor s-a realiza foarte rapid. 

Oricât de multe indoieli ar fi existat în privința 
Sincerilăţii lor, nu mai puteau fi excluşi de nicăieri pe 
motivul credinței. Carierele în Justiţie, administraţie, 
armată, universităţi şi chiar în Biserică au fost 
acaparate de noii convertiți sau de descendenții Tor. 
Cei mai bogaţi s-au căsătorit cu cele mai nobile 
familii din țară, Nindcă puțini conți şi cavaleri sărăciţi 
puteau rezista atracției banilor." 

Foarte interesantă este o notă a istoricului evreu 
Cecil Roth la primul capitol din opera amintită 

„lerome Munzer, un călător german care a 
Vizitat Spania iritre 1494 şi 1495, povestea că până 
cu căjiva ani în urmă existase în Valencia, într-un loc 
ocupat apoi de mânăstirea Sfintei Ecaterina din 
Siena, o biserică dedicată Sfântului Cristofor, Aici 
noii convertiți, lalşi creştini evrei în sunetul lor Işi 
aveau mormintele. Când murea unul dintre ei, se 
prelăceau că respectă riturile religiei creştine si 
mergeau în procesiune, cu coşciugul închis, acoperit 
CU 0 bucată de stofă aurită şi având în fmunte o 
Imagine a Sfântului. Cristolor, Cu toate acestea, 

Spălau in secret corpul mortului şi îl inmormântau 
conform propriului lor ritual. Ceva asemănător se 
intâmpla în Barcelona, unăe, dacă un convenit zicea 
“azi mergem la biserica Santa Cruz», se referea în 
secret la sinagogă, căreia ii Spuneau aşa. O 
Prezentare completă asupra condițiilor de viață şi a 


CUVÂNTUL LEGI 


evreiască, la fel ca și piosul Hernando de Tavalera, 
arhiepiscop de Granada, şi Alonso de Oropeza, 
general al Ordinului leronimilor. 
Pacheco, marchiz deVillena şi Mare Maestru al 
Ordinului Santiago, virtual suveran al Castiliei în 
timpul domniei regelui Enrique el Impotente şi 
aspirant zelos la mâna Isabelei, descindea şi pe linie 
paternă şi pe linie matemnă din evrei. Fratele său, 
Pedro Giron, a fost Mare Maestru al Ordinului catolic 
militar Calatrava, iar arhiepiscopul de Toledo era 
unchiul său. 





d] 


şi le foloseau ca paravan pentru practicarea riturilor BRE 


Don Juan de 





Cel puţin şapte din principalii prelați ai regatului 


aveau sânge de evreu, la fel şi şeful econom... 


4 „E 


“ag, 









Numărul convertiților şi al descendenților lor 
creştea foarte repede, o dată cu multiplicarea 
descendenților lor şi cu vastele lor relații lor de 
familie, 

În sudul țării, se spune, constituiau o treime din 
populaţia principalelor orașe. Dacă e adevărat, 
înseamnă că trebuie să fi fost cel puțin trei sute de 
mil în toată peninsula, printre care se afau evrei puri 
dar şi rudele lor. Primii nu erau atât de mulți. Cu 
totul, formau însă în stat o entitate imposibil de 
asimilat şi deloc neglijabilă. 

Şi mal spune în continuare scriltorul'evreu: 

„O nouă generație apăruse, născulă după 
convertirea părinţilor şi bolezată, cum era obiceiul, în 
copilărie. 

Situaţia canonică a acestora era cum nu se putea 
mai clară, Erau creştini în deplinul sens al cuvântului 
şi în ochii Bişericii erau la fel-ca orice alt Nu sau fiică 
a Bisericii. Se ştia, cu toate acestea, că erau creştini 
numai cu numele; acceptă public noua credință, 
dar, în particular, rămâneau puternic ataşaji vechii 
lor credințe. 

Poziţia Bisericii devenise cu mult mai delicată 
decât până în anul fatal 1391. Inainte de această 
dată existaseră mulți Necredincioşi, uşor de 
recunoscut şi nepericuloşi grație unor sistematice 
reglementări guvemameniale şi ecleziastice. Aceiaşi 
necredinoşi se găseau acum, în schimb, în sânul 
Bisericii şi îşi croiau drum ÎN toate sectoarele vieţii 
ecleziastice şi politice, arătând dispreţ, de multe 
ori, față de credință şi contaminând prin aceasta 
masele de credincioşi." 

Cuvintele plina de autoritate ale istoricului 
evreu vorbesc de la sine ŞI nu mai au nevoie de 







sprijinindu-se pe stăpânirea de sine 
stirpei lor, ale cărei rădăcini le căutau acum cu 
mândrie delirantă în familile cele mai ilustre ale 
triburilor lui luda sau Levi, reprezentanți şi depozitari 
al tfadijiilor secerdojiului şi ale imperiului... * 

Referindu-ne acum la evreii convertiți din 
şi Caslilia trebuie să spuneam că, în loc să. 
mulțumiți, aşa cum se mulțumeau convertiți 
mauri, cu respectul datorat modestei situații în 
care se aflau când au primit botezul, evreii 
umpleau toate treplele ierarhiei sociale, înaltele 
ierarhii ale pontificalului şi alcovurile, consiliile 
statului, sălile regale şi cancelariile, administrația 

publică şi justiția, catedrele şi rectoratele 
universitare, scaunele diocezelor şi ale abațiilor, 
demnitățile ecleziastice cerute şi obținute de la 
coroană, seniori, conți, marchizi şi baroni, gata 
să eclipseze cu timpul adevărata glorie a 
vechii nobilimi.” 

Istoricul EVREU Joseph Kasţein 
aprofundează, de asemenea, acest subiect în 
interesantele lucrare intitulată tot “Istoria 
evreilor” şi apărută în History Foundation - New 
York, 1936, referindu-se la numeroasele şi 
falsele convertiri ale evreilor la creştinism: 


Toți istoricii evrei amintesc faptul că 
procesului de înrudire prin alianță a familiilor 
convertite cu familii de cea mai mare noblețe, nu 
i s-a pus capăt decât atunci când Inchizitia 










































tul c: 

activitatea Inchiziției a reuşit să oprească 
timp de trei secole luarea cu asalt, din 
interior, a Bisericii Catolice şi înaintarea 
bestiei apocaliptice a Anticristului. 
Termenul „a lua cu asalt” este interesant prin 
marea lui actualitate, acum, când reprezentanții 
Coloanei a Cincea în serviciul iudaismului în unele 
dioceze au luat într-adevăr cu asalt demnilățile, 
ajungând, cum era şi firesc, cu infuența lor până la 
Roma. Aceasta explică perfect de ce în multe 
cazuri oameni care merită cu adevărat, prin 
virtuțile lor şi credința de care dau dovadă față 
de Biserică, posturile înalte, sunt lăsaţi deoparte, 
pentru a face loc acestor clerici apărători ai 
iudaismului, care încurajează victoria masoneriei si 
a comunismului şi îl atacă feroce pe adevărații 
apărători “ai Sfintei Biseric!. —În-—aceste cazuri. 
angrenajul intrigilor şi al inhuenţei celei de a Cincea 
Coloane. înşelând buna credință a câştigat noi 
victorii, nu doar prin asigurarea succesiunii în 
diocezele controlate, ci introducându-şi oamenii şi în 
alte dioceze. pentru a controla şi acolo succesiunile, 
în detrimentul celor care au dreptul de a le ocupa. 

Din fericire, In multe cazuri aceste manevre au 
eşuat şi să sperăm că, făcându-se cunoscute 
acestea, adevărul ieşind Ja lumină şi, odată 
identificat duşmanul, a Cincea Coloană va avea mai 
multe înfrângeri în viitor, iar Slânta Biserică, ca şi în 
alle dăji, se va salva din nou din capcanele de 
moarte ale Sinagogei tul Satan.” 

Domnul Nostru lisus Christos propovăduia că 
Adevărul ne va elibera, de aceea am indrăznit să 
spunem adevărul, deşi acesta îi umple de scârbă 
pe clerici şi mireni. 


- extrase din cartea "Marea conspirație 
evreiască” — Traian Romanescu — Ed, Logos, 
Bucureşii, 1997- + 
















DNAR Aprilie 2009 


Pag.9 





















IUDAISM ŞI ANTI-IUDAISM 




















Din perspectivă istorică, liberalismul şi 
democrația, cu toate curentele şi nuanțele lor, au 
jucat rolul de simple mituri pentru transferarea 
puterii din mâinile vechii aristocrații în cele ale 
oligarhiei capitaliste, industriale şi financiare. 

Că evreii au lost şi sunt din ce în ce mai bine. 
încrustaţi în funcţiile cheie din industria si finanţele 
mondiale din sec. XX, nu mai constituie un secret 
pentru nimeni. 

La vremea lui, întrebându-se în ce constă fondul 
profan al iudaismului, Marx considera că acesta este 
interesul personal. Cultul profan al evreului, după 
Marx, este traficul. Dumnezeul evreului este 
banul ! 

Mişcarea de emancipare a evreimii, ce a 
traversat întreg sec. al XIX-lea (terminându-se la 
noi în 1923) s-a încheiat cu instalarea evreilor la 
direcția lumii întregi. 

Prin acțiunea lor, banul a devenit o putere 
mondială, prin intermediul căreia şi grație spiritului 
lor practic au pus stăpânire pe popoarele creştine. 

Mişcarea de emancipare a evreilor a fost de 
fapt una de iudaizare a creştinilor. 

Banul,  dumnezeul evreilor, a  devonit 
dumnezeul lumii întregi, constatare ce arată 
limitele__regretabile_ale_anti-iudaismului strict 
material, rasist şi economic. 

Lumea creştină s-a ludaizat schimbând religia 
sa iniţială (pe care Părinţii Bisericii s-au străduit 
să o rupă definitiv de iudaism) contra celei 
evreieşti, o religie a interesului practic, a 
profitului şi traficului, dobândei, câştigului fără 
muncă. - 

Ceea ce trebuie combătut este nu atât evreul 
cât mentalitatea evreiască, ce se întâlneşte 
adesea inclusiv acolo unde nu există nici o 
picătură de sânge evreiesc. 

Ierarhia actuală a BOR, în frunte cu Patriarhul 
Daniel şi Sfântul lui Sinod, se comportă 
evreieşte. Din această cauză, Sfântul Sinod nu 
poale fi considerat cu adevăra! o autoritale creştină, 
el este un sinedriu sau sanhedrin, precum cel care L- 
a judecat pe Hnstos. Mislunea lui în fruntea 
Bisericii este  diluarea şi  îmbâcsirea 
creştinismului, transformarea lui într-o anexă a 
Sinagogei. 

Cineva prin exil, în urmă cu vreo 20 de ani, 
paralrazând o poezie mai puțin cunoscută a lui 
Eminescu ("La Arme!) se exprima cam aşa: "Iar tu, 
Biserică, stăpână, / Diamant din stema ăstui neam / 
Ajuns-ai roabă şi cadână / Pe mâini spurcate de 
jidan”. 

Adevărata problemă care se pune este dacă nu 
cumva atitudinea anti-iudaică comite o enormă 
eroare concentrându-şi eforturile în combaterea 
strictă a evreilor, Bineînţeles că aceştia trebuie 
combătuţi şi puşi la locul lor. 

Ceea ce trebuie combătut este nu evreul, ci 
spiritul evreiesc, ce şi-a subordonat întreaga cultură 
şi civilizație modernă. Din acest punct de vedere 
lucrurile sunt atât de grave încât, pentru popoarele 
de rasă albă, nu mai este pbsibilă nici un fel de 
salvare. eventuala "minune" islamică sau chino- 
asiatică ar fi ca şi cum am încerca să reinviem, 


cu ajutorul aracilor de import, stejarii din 
dispărutul Codru al Vlăsiei. 
Intre un instinct evreiesc şi un plan evreiesc 
acțiunea noastră trebuie să vizeze mal ales pe 
primul 
Rolul elementului evreiesc în multitudinea 
fenomenelor şi evenimentelor istorice mai vechi 
sau mai noi poate fi considerat fie din perspectiva 
unui plan sau a unei conspirații prealabile, fie din 
aceea: involuntară,  instinctivă, mai curând 
dispersată decăt concentrată în mâinile unui 
sanhedrin suprem, acționând potrivit unei tehnici 
prealabile, pusă perfect la punct în toate detaliile 
Ipoteza conspirației nu trebuie însă exclusă, 
căci ea nu a apărul din senin. Cine ştie ce este şi 
cum funcţionează "Kahalul”, nu poale lrece peste 
aspectul conspirativ ca şi cum ar fi vorba de o 
ipoteză gratuită. Chiar dovedită în întregul ei, cum de 
altfel stau de fapt lucrurile, ipoteza conspirației 
evreieşti nu face decât să ne încurce pe planul 
acţiunii practice, indiferent că este vorba de 
economie; politică, cultură învățământ, televiziune, 
samsariat sportiv şi altele. Cine s-a fript cu ciorbă 
poate sufla şi în iaurt! Dictonul cu teama de 
"grecii” ce vin cu daruri trebuie să fie treaz în 
minţile celor ce vând sau cedează bucată cu 
bucată trupul țării, al Bisericii, al Neamului. 

Să revenim însă la anti-iudaismul concret şi 
practic, bazat pe considerații naționaliste şi rasiste 
evidente, care nu îşi propune să înțeleagă nimic ci 
numai să combată ceea ce crede, nu fără dreptate, 
că trebuie combătut 

După cum am mai spus, acest anti-iudaism 
consideră că există o conspirație evreiască ocultă, o 
formidabilă solidaritate între evreii dispersați în 
statele lumii, că unitatea evreilor constă în morala lor 
diferită şi opusă moralei celorlalte popoare şi rase. 
Nu fără argumente, acest anti-iudaism consideră că 
mor Iipitilgglmee reduce„la cultul şi. practica 
minciunii, a viclenie, caii ipocriziei, raza IEEE 
crimei, că în acestlel se explică abilitatea 

Că ne place sau nu să o recunoaştem, anti- 
iudaismul se explică şi se justifică prin aversiunea 
publică contra elementelor evreieşti. Cu sau fără 
dreptate, oamenii cred că evreii reprezintă cauza 
principală a ceea ce se pregăteşte cu paşi mari şi 
pe faţă: dispariția tuturor popoarelor şi naţiunilor 
lumii, cu excepția poporului ales! Nici nu se putea 
altfel! Potrivit acestui program mai mult sau mai puțin 
evident, deşi nemărturisit clar şi în mod public, lumea 
întreagă ar urma să fie populată de mulatri 

Milioanele de oameni de rând manifestă o 
aversiune mută, dar nu mai puțin reală cu privire 
la capitalismul nomad şi fără stare civilă, la 
societățile anonime ce au cumpărat totul în 
Romănia. Solul pe care îl călcăm, bogățiile ştiute 
şi neştiute din fundul pământului, aerul ce 
respirăm - totul a fost vândut! România a devenit 
un fatus vocis, 

Generaţiile viitoare de români sunt soriite să-şi 
ducă existența culegând căpşuni în Spania, spălând 
vase prin speluncile Occidentului, slugi ale diverşilor 
comisari şi super-comisari "europeni", "ieniceri" în 
solda iudeo-NATO-ului! 

Monelarizarea excesivă a vieţii economice, 
specularea de către societățile anonime a 
bunurilor materiale ja care producătorii înşişi nu 
au acces, este socialmente resimțită ca o agresiune 
a unui monstruos ŞI atotputernic angrenaj ce 
antrenează popoare întregi, distrugând vieţi si 
destine fără număr, 

Pentru numeroase popoare ale lumii actuale 
şi pe întinse spații geografice, lupta contra 
evreiimii atotputernice, stăpână legitimă a 
bunurilor materiale şi a vieții a milioane de oameni, a 
devenit un simbol popular de o eficacitate de 
temut. Milioane de palestinieni, arabi, irakieni, 
iranieni şi de alte naţii sunt gata să-şi dea viața 
„pentru o cauză pe care ei o consideră sfântă! 

Menialitatea actuală a popoarelor europene nu 
permile o astie! de formă de rezistență şi de luptă, 








(11) 


(continuare din numărul trecut) 














demnă de timpurile eroice. Deocamdată, noi nu 
mai avem nimic sfânt! Eminescu ştia asta demul!, 


ne-a prevenit: "Dumnezeul nostru, umbră, patria 
noastră, o frază”... Ar fi cazul să-l recitim, să facem 
din el începutul reinvierii noastre. 

Cu sau fără Eminescu, popoarele europene 
aspiră însă, nu mai puțin, la libertate deplină, 
justiție, adevăr, ca şi în trecut, deşi nu mai sunt 
dispuse a plăti pentru acestea prețul pe care l-au 
plătit în trecut. 

Pe de altă parte, lecţiile -şi concluziile pe care 
istoria le impune au greutatea lor. Ori istoria arată că 
popoarele nu fost totdeauna la înălțimea trecutului 
lor. Mai frecventă este repetiţia, ba chiar amplificarea 
greşelilor trecutului! 

Problema popoarelor europene este că virusul 
evreiesc a pătruns în chiar celula lor constitutivă! 

Prin acțiunea conjugată a finanțelor, 
industriei, automatizării,  miniaturizării şi 
mondializării pe care le acceptă în mod infantil şi 
iresponsabil, popoarele europene întăresc pe zi 
ce trece lanţurile ce le inlănțuiesc, sporind astfel 
puterea căreia, pe de altă parte, ar dori să îi pună 
capăt 

Adevărata soluție nu poate rezulta dintr-o 
politică militaro-polițienească violentă, ci dintr-o 
profundă redresare spirituală, dintr-o puternică și 
veritabilă trăire înterioafă ce ar putea readuce la 
viață valorile spirituale şi metafizice ale arienilor, 
ale dacilor de altădată, pe care le vom adapta la 
exigenţele zilelor noastre. 

Orice altă soluție însemnă a cădea din lac în puț 

Capitalismul, finanța şi evreimea intemaţională nu 
pot fi combătute prin mijloace şi tendinţe socializante 
şi plebeiene camufiate, ce rămân astfel chiar şi 
atunci când iau forma dictaturii naționale - cazul 
Spaniei lui Franco, al Portugaliei salazariene, al 
regimului mareşalului Pinochet din Chile, a multora 
din țările musulmane de astăzi 

Ipoteza de lucru furnizată de faimoasele 
"Protocoale ale înțelepților Sionului” ne arată şi 
în-ce direcție trebuie căutată soluția eternei 
probleme evreieşti. 

Recapitulăm: pentru realizarea dominației sale 
mondiale, iudaismul a fost nevoit să distrugă Europa 
regatelor de altă dată, Europa eroică, diferențiată în 
popoare şi naţiuni cu specificul lor spiritual. Pentru 
aceasta, iudaismului i-au fost necesare mai multe 
secole de acțiune conştientă şi perseverentă 
Dominaţiei lui nu i se poate pune capăt printr-o 
teroare de genul celei a Revoluţiei lranceze sau a 
celei iudeo-bolşevice. 

Viaţa” aparține celor îndrăzneți. Ea nu 
împovărează umerii celor ce nu sunt capabili să 
o poarte. 

Să îndrăznim a privi lucrurile în față, să îndrăznim 
a ne pune acesle întrebări la modul cinstit, 
competent, documentat, cu responsabilitatea pe care 
o implică buna credință, munca de o viaţă şi 
cunoaşterea acumulată. Vom vedea după aceea că 
"dracului evreiesc”, deşi mai mare şi mult mai 
negru decă! am pulea crede la prima vedere, îi 
lipseşte acul de la cojoc, ceea ce constituie de 
fapt misiunea vieții fiecăruia dintre noi. 

Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar încerca să 


găsească acul potrivit pentru drăcuşorii de prin 
preajma lui? 


od Mica, Gadea 





Pag. 10 CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 

















"PEPI Pa 








Societatea românească a fost agresată și alterată 
de mulți factori psihosociali, fără să se ia măsuri de | 
apărare. S-a ajuns la o voluptate incredibilă privind 
improşcarea reciprocă cu noroi și, mai grav, cu 
dejecţii verbale, încât nu mai poate fi vorba de buna 
credință, buna creştere sau un nivel moral şi 
intelectual, chiar la un nivel precar de conviețuire, 
Cine poate fi răspunzălor de creșterea și 
proliferarea înjurăturilor în locul argumentelor, de 
amenințările verbale şi fizice, care nu pol fi redate în 
presa scrisă şi televiziune ? 

MITOCANUL - este răspunsul general, pe care îl 
veţi recunoaşte cu siguranță în descrierea care 
urmează şi care aparţine unui personaj de mare 
cultură, observator de mare finele a vieții sociale si 
caracterelor societăţii politice şi intelectuale. 

Vechimea analizei expusă în rândurile ce 
urmează este de peste un secol şi este uimitor de 
actuală zilelor noastre; aceasta înseamnă că într-o 
sută de ani n-am progresat cu nimic, ba am pulea 
să recunoaştem că educația noastră s-a deteriorat 
îngrijorător. 

G.M. CANTACUZINO este personalitatea cărela 
îi aparțin reflexiile următoare, pe care le redăm 
întocmai 

"Ce este un MITOCAN?" El nu reprezintă o 
categorie socială, dar se găseşte abundent in toată 
socielatea românească în toate aspectele, exercită 
toate funcţiile, e omniscient şi veşnic prezent în 
treburile politice româneşti. 

MITOCANUL nu e nici mahalagiul zgomotos, 
burtă-verde fericit de a trăi bine, nici cheful 
superficial. El e îngâmfatul zeflemist şi sceptic, 
care rezolvă orice situație (prin şmecherie şi abilă 
viclenie - n.n.), orice problemă, oncăt de gravă, şi cu 
spirit vulgar. 

MITOCANUL are o putere corozivă asupra vieții 
noastre intelectuale şi mai ales de stat. 

Mitocanul s-a născut supărat şi contra. Contra 
oricărei - inițiative generoase, contra instituțiilor 
existente, contra ontra eroismului. E 





>ptimismulu 


patriotard, cu toate că e antipatriotic, e amoral 
dar sever; cu cei corecţi e obraznic şi laş. 

Ceea ce face din MITOCAN vrăjmaşul nr. 1 al 
civilizaţiei româneşti, e dorința lui de a ne tăia 
iluziile şi idealurile şi de a ne dărâma metodic 
speranțele, de a zădămici oplimismul, de a inocula 
în inimi curate şi mândre complexe de inferioritate, 
de a cultiva injosirea şi de a incerca să mențină 
viața românească într-o ipostază de 
autoironizare, denigrare şi de lipsă de incredere. 

Incult şi vehement, nu e la curent cu istoria 
României pe care o neagă. 

Originea cuvântului mitocan este grecească. Se 
dădea noilor locuitori ce se aşezau în jurul Atenei, 
care aveau un nivel de civilizaţie foarte scăzut, cu 
apucături grosolane; mojici - cum li se mai spunea în 
Țara Românească 

Mitocânimea din jurul Bucureştiului, 
marginalizată şi umilită, a început în mod viclean 
să se infiltreze printre populaţia mahalalelor şi să 
parvină în mod progresiv şi agresiv către centru. 
Erau turbulenți şi periculoși, prin devenirea lor în 
poziţii mai ava Comportamentul lor a fost 


fiii 


Fuge de răspunderi, - 

Nu călătoreşte, dar face veşnic comparații 
slrăinătalea. 

Nu îşi educă copiii, dar îi declară geniali. 

Produs postbelic a! unei Românii zăpăcite, el 
menține în mediul românesc o stare gripală, 
stânjenind orice aclivitate mai dramatică şi lăsând să 
se piardă o bună pante din patrimoniul energiei 
acestui neam, 

Din acest motiv intelectualii şi artiştii lrăiesc 
departe de ceea ce se cheamă societatea noastră 
aclivă. 

Zăpăceala lipsei lui de  intelectualitate, 
neaderența lui reală cu pământul, incapacitatea lui 
de a concepe forme superioare în plan social, a adus 
spre nihilism politic. 

Nu e credincios, dar face teatral semnul crucii 
şi are cavou la Bellu în stilul cel mai pompos 
posibil, pentru a putea inlrumuseța cu seninătate 
veşnicia alături de regi şi sfinți. 

Mult timp după dispariția. "mitocanului” ravagiile 
lăsate de dânsul se vor simți. 

Se desprinde de aici, foame clar, că două 
calegorii de indivizi sunt foarte nocive societății 
româneşti: mitocanii şi lichelele, bine ţintuite în 
insectarul social şi intelectual de către societatea 
civilă (ca formă a conştiinţei naţionale). 

Se cade să le dăm atenția cuvenită şi să ne 
deparazităm de ele.” 

Suntem convinşi că ați recunoscut titularii 
acestor portrete în câmpul politicii româneşti. 


ete Mandea 









































SCRISOAREA ARHIMANDRITULUI IUSTIN PÂRVU 


__ CĂTRE ORTODOCŞII ROMÂNI 
- RAZBOIUL CIPURILOR NU S-A TERMINAT - 


lubiți-fil ortodocşi, 

Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele 
pătimiri ale Creştinătăâţii 

Acest cip care vrea să substituie chipul lui 
Dumnezeu din om este un război la adresa 
Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. 

Războiul a inceput din plin şi ne-a găsit, se 
pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem 
istoviţi de atăta conluzie şi polemică pe seama 
acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei 
care Mântultorul, când S-a rugat în grădina 
Ghetsimani să | se îndepărteze paharul pătimirilor, şi 
nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruința 
noastră? Oare nu crucea ne deschide porțile Învierii? 
Am luntat deja până la sânge şi am simțit cuiele 
piroanelor incât să nu mai putem striga către 
Tată! ceresc şi să ronunțăm la luptă? Nu este uşor 
deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului lisus Hristos nu |- 
a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale 
pe cruce? A ridicat privirea câtre Tatăl ceresc şi a 
răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea 
Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima 
jertâtoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără 
acesle două arme, nu putem rezista pe acest front, 
dragii mei; nădejdea, având ochii ațintiți asupra 
Dumnezeului nostru şi dragostea față de toți, şi față 
de cel ce ne prigonesc. 

Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi 
prin dezinformare să împingă la descurajare atât în 
forțele noastre, cât și în viața polilică şi cea 

religioasă. Bineînţeles că încrederea 
noastră nu vine de la nici un partid politic, 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 


ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată 
înțelepciunea. 

Reprezentanții țării noastre, care au căpătat 
voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe 
ori minciună, au trădat astăzi pe frații lor, dându-ne 
pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care 
se urmăreşte o înrobire atăt a trupului câ! şi a 
sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului 
nostru 

Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, 
încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin 
acest popor cu privire la introducerea cipurilor în 
actele noastre de identitate. 

Frați români, este totuşi identitatea noastră! 
Cui ne-o vindem? 

Ce incredere să mai avem în conducătorii 
noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă 
impotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” 
buletinele cu cip? 

Sa vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! 
Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligație, 
oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de 
mult țin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce 
drepturi ne apără ei? 

ŞI ce drepturi mai avem, de fapt? 

Dacă e corect şi cinsti! ceea ce se face, de ce 
nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut 
acestui popor? 

Aceste problome capitale, de o importanță 
covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare 
ce au de ascuns? Oare Ce dictatură ni se mai 
pregăteşte de data aceasta? 


uni 


Port în trupul şi în sufletul meu urmele 
dictaturi comuniste, Pi 
care s-a arătat ca o 
fiară spurcată ce nu 
sulerea nici 
cuvântul Dumnezeu 
să îl audă. Dacă 
eram închişi pentru 
nesupunere față de 
partid, ce aveau cu 
credința noastră? 
Căci, să ştii: în 
închisori nimic nu-i 
deranja mai mult 
decât Dumnezeul 
nostru şi principalul 
motiv de tortură de 
fapt acesta era: 
„Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?” 

Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru 
şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu 
vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu 
diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduți 


puterilor străine, banilor ş puterii de iti 
Lestiia Firea 
Mănăstirea Petru Vodă, Neamţ 


1 aprilie 2009, la prăznuirea Si. Cuv. Maria 
Egipteanca “ 






















Pag. 11 








HOLOCAUS 


Citesc, ici şi colo, în presa scrisă, pe site-uri de 
internet, că din punct de vedere moral şi al faptelor 
opinia publică din țara noastră ar trebui să acceple 
ideea după care şi nol am fi participat la 
persecutarea populaţiei evreieşti nevinovate. 

Ni se dau ca exemple Germania, Italia, regimul 
de la Vichy în contemporaneitate, ni se oferă imagini 
în care Papa şi regele Spaniei işi cer scuze pentru 
excesele Inchiziției şi incendierea, în Evul Mediu, a 
marii sinagogi „De! Transito”; în fine, este incriminată 
şi Elveţia care, deşi nu a patrona! asasinarea nici 
unui evreu, a ascuns în seiluri valori tălhărite de la 
viclimele holocaustului, 

Bineînțeles, în fața probelor evidente, guvernele 
acestor țări au fost nevoite (citeşte forțate politic i 
economic) să-şi pună cenuşă în cap şi S; 
PLĂTEASCĂ, Căci, în fond, deplângând holocaustul 
din unele țări europene, trebuie să reținem că nu 
compasiunea îi face pe „nepoții (în sens de 
generație) victimelor să pretindă parale, ci propriul, 
meschinul interes al profitorului fără scrupule, 

Aceste concluzii se desprind cu claritate nu 
numai din scrierile unor autori neevrei (Roger 
Garaudy, de pildă), dar chiar din cărțile, impecabil 
documeniate, ale unor istorici evrei de bună credinţă. 
Mă refer, între altele, la "/ndustria holocaustului” — 
"The Holocaust Industry” de N. G. Finkelstein, publ, 
Verso Books, USA, la "Victimele holocaustului 
acuză” ("The Holocaust Victims Acuse”) de rabinul 
Moshe Schonield, apărută în 1977 la Ed. Natura 
Kartei — Brooklyn, la "A! şaptelea milion” de Tom 
Seger (1993) şi "Evrei de vânzare” de Yehuda Bauer 
(1996), ambele tipărite de Ed. Liana Levy din Paris 
ş.a. 

Printre alţii, am demonstrat faptul că aşa-zisul 
masacru legionar de la Abatorul Bucureşti este o 
născocire a maleficului llya Ehrenburg, care-i 
îndemna în '44 pe ostaşii sovietici pătrunşi în 
Germania „să spânzure pe orice etnic german, 
bărbat, lemeie sau vârstnic, găsit prin case sau pe 
stradă, “cu matele propriilor copil”. Apărut în 
România şi SUA, articolul meu reproducea 
numele şi iscăliturile a vreo 35 de „lucrători ai 
Abatorului din acel an 1941, inclusiv ale unor 
măcolari „casher” evrei, care declarau că o 
asemenea faptă abominabilă nu a avut loc în 
România. Conform spuselor doctorului veterinar 
Aurel Lupu, pe atunci director adjunct al Abatorului, 
specializat în anii '30 în mari centre europene de 
profil, pozele reproduse de |. Ehrenbura erau de 
la RIGA! 

N-am să ui! supărarea prof, Nicolae Cajal, pe 
atunci (1991) lider al Comunităţii Evreieşti din țara 
ngastră, penlru ecoul internaţional pe care l-a avut 
articolul scris de „vipera pe care o crescuse la sân" 
(fusesem colaborator apropiat, scrisesem împreună 
vreo 5 cărţi). A submina credibilitatea conceptului 
„Holocaustul din România” era, în ciuda vechii 
noastre prietenii, un păcat de nelertat. 

in faţa „argumentelor tari”, tactica celor de la 

Comunitate a fost TĂCERE. Cât timp? Până când 

cele scrise în articol se vor Şterge din mintea 

celor care l-au citit. Până când o parte din ei vor 

muri, vor pleca peste hotare, până când o 

generație de tineri nou intrată în arena vieții nu 

va mal afla nimic din cele întâmplate, ori pur şi 
simplu nu va fi interesată să afle, Fiindcă la noi nu 
se mai cultivă patriotismul, nici valorile morale, ci 
tembela încăierare pentru acapararea de averi, 
Incultura junilor români de azi este o realitate 
tragică, O şcoală în care istoria țării, literatura ei, 
sunt reduse din zi în zi, este aptă să fie uşor 
acaparală de propaganda despre „marea noastră 
Vinovăţie în calitate de autori al unor persecuji! 
adresale populației evreleşti”, Se cere insistent 
introducerea în liceu a unei materii dedicate 
holocaustului, aberaţie fără pereche, 
Funcţionează şi o perversă cenzură. Cine are 
aliceva de spus decăt coea ce este „Politically 
corect”, nu are acces în presă, Aşa se explică şi 
prezența mea, care nu sunt leglonar, în paginile 
acestei publicații, unica tribună din țară unde mai 
al voie să spui lucrurilor pe nume, fă 
să fii cenzurat „în numele democrației”. 


Pag. 12 

















[2 


ŞI pentru că prea multă vorbă strică, voi trece la 
explicitarea a ceea ce eu numesc „HOLOCAUST 
INVERS”. 

Aminteam, în articolul ZIDUL STUDENȚESC, că 
între 1940 şi 1944 o mare parte din studenții 
medicinişti evrei eliminaţi din universităţile de stat la 
cererea germanilor şi a unor extremişti naţionali, au 
putut să urmeze cursurile „Facultăţilor de medicină 
pentru evrei” de la Bucureşti şi laşi (la Bucureşti, 
spitalul Caritas era baza lor clinică). Guvernul 
instaurat după 23 aug, 1944 a dispus, cum era şi 
firesc, reintegrarea acelor studenţi în învățământul 
medical oficial, de stat. 

La Bucureşti, după alungarea abuzivă a 
savantului veritabil care a fost prof. Vintilă 
Ciocâlteu (1890-1947), specializat în USA, doar 
pe motiv că fusese decan în perioada 
antonesciană, a fost numit în acel post 
profesorul de anatomie Grigore T. Popa (1892- 
1948). Venit de Ia laşi, după moartea în1941 a lui Fr 
|. Rainer, Gr. T. Popa era un cercetător ştiinţific de 
reputaţie mondială, Lucrase în SUA, fusese „felow” 
la Cambridge, făcuse o descoperire demnă de un 
Nobel: celulele nervoase secretă hormoni. Întreaga 
ştiinţă care azi se numeşte neurocrinie se bazează 
pe această descoperire românească. Gr. T. Popa 
era un democrat în spirit anglo-american, dublat de 
un subtil gânditor creştin, Prieten cu Mihail 
Sadoveanu şi cu Garabet Ibraileanu, împreună cu 
care a scos la laşi revista de cultură „Însemnări 
ieşene”, Gr. T. Popa, om de caracter şi de mare 
curaj, a publical câteva articole în care dovedea că 
aserțiunile rasiste ale naziștilor nu au nici o bază 
ştiinţifică. În .1944 era al doilea semnatar, după 
fiziologul D. Danielopolu, pe memoriile de protest 
adresate de universilarii români lui Antonescu, în 
care se cerea ieşirea imedială a României din alianța 
cu Axa şi încetarea acțiunilor militare pe frontul de 
Est. 

Acea iuredăran sărac din preajma Vasluiului, 
ținut în osubeăuTivățător care-i-a intuit 
valoarea, s-a pomenit în 1945, ca proaspăt decan, 
cu o situaţie aiuriloare: sute de tineri, in majoritate 
covârşiloare evrei, cereau cu vehemență, fie 
înscrierea direct in ultimul an, fie chiar diplome de 
doctori: atunci, imediat, fără zăbavă. Pe ce bază? s- 
a întrebat decanul, 

Unii, aşa cum-a fost şi viitorul profesor Cajal, au 
pulul prezenta — foile matricole cu examenele 
promovate la Şcoala de Medicină pentru evrei - 
repet, unde s-a făcut „carte serioasă” şi unde au 
predat profesorii evrei care fuseseră ei înşişi 
eliminați în 1940-1941 din învățământul oficial de 
stat. Dar câți erau aceştia față de avalanşa de 
cereri care nu erau însoțite de nici un act 
Justificativ? 

Cum se puteau depista impostorii, mai ales că 
argumentul era invariabil: sunt din Galiţia, nu 
vorbesc limba română, am făcut studii la Lvov, Kiev 
elc., am fost persecutat rasial, arestat, actele mi-au 
fost arse ş.a.md, 

Gr. T. Popa a propus nişte examene-test, dar 
ideea a fost respinsă cu indignare, ca fiind 
„rasistă şi fascistă” (cum s-a exprimat Simion 
Oieriu, un submediocru farmacist evreu, ilegalist din 
nordul Bucovinei, ajuns peste noapte profesor de 
biochimie la Facultate, director adjunct la Institutul 
Cantacuzino şi vuțerior membru al Academiei 
Române, membru şi în „Comisia de Armistiţiu” care 
cerea tot timpul dublarea despăgubirilor pe care 
România urma să le plătească URSS-ului) 

Un timp, mascarada a mers: s-au eliberat 
peste 100 de diplome de medic unor „persecutați 
rasial”, fără ca vreunul să prezinte vreun 
document din care să relasă că măcar a fost 
înscris la vreo facultate de medicină. 

Nostimada e că printre ei s-a aflat şi un medic 
auteniic care absolvise şi practicase, dar... ca medic 
militar neamj, încorporat în Wermacht, rânit la 
Monte-Casino. Acesta evadase din prizonieratul 
Siberian, ajunsese în munţii Făgăraş şi, după ce 
nişte ciobani saşi |-au învăţat „ein venig” româneşte, 
junele teuton s-a prezentat, a cerul să fie examinat 
dar a fost refuzat şi ca „pedeapsă” i s-a înmânat o 


TUL ... INVERS 


diplomă românească, pe bază că a fost persecutat 
rasial şi religios (el fiind luteran sadea). 

Gr. T. Popa a pus piciorul în prag: nici o 
diplomă fără documente şi verificări serioase. 

Pseudoholocaustiştii noştri au înțeles că 
treaba nu mai merge și, profitând de o curajoasă 
conferință pe care savantul a ținut-o la Ateneul 
Român, în care arăta superioritatea preceptelor 
creştine față de cele marxisto-leninisto-staliniste, |- 
au dat afară din decanat. Locul a fost imediat 
ocupat de acad, Nicolae Gh. Lupu, clinician de 
valoare, dar impostor politic. Ne amintim că fratele 
său, tot medic, tot Nicolae, a fostiunul dintre cei care 
au distrus unitatea PNȚ. 

În 1947, Gr. T. Popa a fost eliminat şi din 
Academia Română, în lotul de indezirabili din care 


mai făceau parte Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, C.- 


Rădulescu-Motru, Th. Capidan şi alţi corifei ai culturii 
române, 












Autoritățile comuniste au hotărât să-l 
aresteze, urmând să-l extermine într-una din 
închisorile politice ale vremii 

ŞI iată-i pe oamenii lui Pantiuşa (alias ) 
deschizând un capitol nou: HOLOCAUSTUL 
INVERS a 

Dacă ceea ce TORI SBUL z 
clamează azilul III] i 
unii membri ai 3 
Comunităţii _ 

Evreieşti nu af 
existat de fapt în 
România, 

existat 

schimb 
persecuția 
valorilor 
româneşti de 


către evreii înregimentați în organele represive 
ale P.C.R. 

Securiştii s-au dus iniţial la decanat- 
cerut prof. N. Gh. Lupu să fie de față la arestarea lui 
Gr. T. Popa. Acesta a acceptat senin şi iată-i intrând 
pe coridorul larg ce ducea spre catedra de anatomie. 

Numai că ... uriaşă surpriză. Vestea că marele 

om de ştiinţă atât de iubit de studenți e în pericol, s-a 
răspândit ca fulgerul. Sute de trupuri de tineri, 
băieți şi fete, strânşi braț la braţ, au făcut un zid 
viu, imposibil de străpuns. Un cor de voci 
indignate şi hotărâte scandau ca un tunet 
prelung vechiul adagiu: „Pe-aic/ nu se trece. Nu 
se tre-ce/” Inutil se agita, transpira! şi jalnic, decanul 
N. Gh. Lupu: „La o parte. Lăsaţi organele statului să- 
Şi facă datona/, Nici un student nu s-a desprins 
din acea admirabilă încleştare. 
„ După o oră de parlamentări inutile în care 
studenții scandau: „Nu te recunoaştem... Nu eşti 
decanul nostru” sau „Lupu-şi schimbă părul, dar 
năravul ... BA”... securiştii şi decanul s-au retras. 

Grigore T. Popa a fost salvat de studenți, 

Din păcate, nu s-a înregistrat nici un protest 
din partea colegilor profesori evrei care onoraseră 
Şcoala de Medicină de la Caritas, recte acad. Arthur 
Kreindler, prof. Zalman lagnov, Alired Teitel, Marcu 
Cajal! ş.a, 

Nici măcar acad. Şt. S. Nicolau, ajuns după 1948 
mare om politic comunist, n-a ridicat un deget în 
apărarea lui Gr. T. Popa. li era moralmente 
îndatorat, deoarece Gr. T. Popa mijlocise „botezul” 
sajiei lui Nicolau, evreică, pentru ca nimeni să nu 
poată să bareze ascensiunea soțului, 

Hăltult, trebuind să se ascundă, savantul a trecut, 
timpuriu, in lumea umbrelor. 

Timpul a trecut, amintirea acestei admirabile 
solidarități studenţeşti n-a rămas decât în mintea 
călorva medici bătrâni, prea bătrâni astăzi şi care-l 
aşteaptă, resemnați, pe luntraşul Caron, 

Fiindcă în lumea tinerilor şi chiar a celor de vârstă 
mijlocie, circulă în prezent stereotipul: Ce mă 
interesează pe mine, cel amenințat de şomaj şi 
lipsuri, „cestiile astea prăfuite, pe care nu le pol uita 


burieii”! 


prof. univ. doctor, laureat UNESCO 





CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 



















































__ ZIG ZAG PRIN BASARABIA: 
CHIŞINĂU - BĂLȚI - 


biserici vechi, rupestre, aflate în 
păduri, în peşterile din calcar 
ale unui mare deal abrupt de pe 
malul Nistrului. Nimeni însa, din 
cei cu care am încercat să stăm 
de vorbă, nu au putut să ne 
indrume la acestea, fie că nu 
ne-au înțeles, fie că, destul de 
probabil, nu au dorit să o facă 
Pe bună dreptate se spune 
că Soroca este un oraş 
în cele mai 
locuri din 
(Basarabia. Despre farmecul ei 
au scris Constantin Stere, 
Sadoveanu, şi mai ales, poetul 
despre care nu se mai 
D. lov, autorul 
volumului de versuri „Covor 
basarabean” (mai toate poeziile 
lui se referă la Soroca). 
Intrarea in oraş se far 
mod spectaculos şoseaua 
naţională ară în serpentine 


În centrul localităţii, una lângă 
alta, se află trei statui: una a lui 
Lenin, alta înfăţişând un soldat cu un 
copil în brațe şi alta înfăţişând pe 
Petru Movilă. Nu am putut şti ce 
scrie pe soclul ei întrucât textul era în 
limba rusă. 

În imediata apropiere se află 
vama. Un pod traversează Nistrul 
făcând legătura cu Moghilevul, oraş 
mare, pe malul ucrainean, Un alt 
pod, aflat la marginea oraşului, este 
destinat transportului feroviar. Podul 
unde se află vama este foarte 
circulat, un du-te - vino în ambele 
sensuri. Micul trafic dintre Moldova şi 
Ucraina se desfăşoară din plin, 
marfa se cară şi cu biciclete şi chiar 
cu roabe, un „întreprinzător” avea în 
ea trei saci de cartofi! Se „importă” şi 
se „exportă” ce vrei şi ce nu'vrei 

Dar era cât pe-aici să nu mă pot 
plimba pe malul Nistrului! Fără un 
plan de sistematizare a oraşului, a 
construit fiecare cum a vrut. Malurile 
râului au fost parcelate şi oamenii şi- 
au construit case de locuit sau de 
vacanță înconjurate de grădini, iar 








pe coama dealului în 

parte din această 
arteră se mai păstrează intactă 
restul, cea mai mare parte, fiind 
flancată de 























































































„brâul acestor 
proprietăți private | 2 y | "uşii cu puține etaje 
oblurează accesul pe Până în anul 1940 


malul Nistrului. Dar am|ă 
avul norocul sa găsesc 
un fost restaurant care | 
nu mai funcționa, şi e Ă 
prin terasa lui am ajuns 


Miartera principală se 

“ „ ete "General Stan 

|Poetaş” mort glo 

de, “d î postul său pe malul 
. i, ÎNistruli în dimineaţa 

2 zilei de 6 ianuarie 1919, 





S în 


pe malul apei. = 
Panorama Nistrului, dl da j ucis de o bandă de 
ca pretutindeni, este . EP - bolşevici. Moldovenii 





trio rtali 





şi lasă SR Wa! E a 
amintiri de neuitat E n ea UNOLS 

Oraşul Moghilev î 2 7 - din toate oraşele 
este într-adevăr un Ş Ă N basarabene cu numele 
oraş cu blocuri înalte şi 3 e ău ridicându- o 
biserici cu turle aurite, : . 7 Mo statuie roca şi 
cu ştrand amenajat şi “ i > cruce pe malul unde a 
locuri de recreere - A fost omorât 

Motelul din Ot lată amănuntele 
unde am asasinării acestui 
o  construc care comanda o 
nouă, mic şi curat, 
preţul unei nopți de 
cazare fiind neverosimil 
de mic, cam 10-15 lei în bani românești 














tat, este 


ie — relativ 













e îşi 
între Holin şi 
atacul trupelor 


bolşevice din ziua respectivă s-a soldat cu omorârea 








În Otaci, ca şi la Bălţi şi Drochia, mai multor ofițeri şi soldați 
se vorbeşte numai limba rusă. lar români; spre locul incidentului a 
am avul dificultăți de comunicare plecat gen. Stan Poelaş, cu o 
Cu personalul de la restaurant trăi însoțit de un soldat 

ŞI fiindcă am amintit de calare; vizitiul şi soldatul au fost 
comunicare, trebuie să spun că la de un grup de bolşevici 
televizorul din cameră, conectat la aflaţi la adăpostul unui zid de 


cablu, nu am putut prinde nici o piatră, lar generalul s-a luptat 
emisiune în limba română. Din cele vitejeşte cu atacatorii timp de o 
peste 30 de posturi, mare jumătate de oră, dar, terminându- 
majoritate erau în limba rusă si Ş i-se cartuşele, a căzul străpuns 
ucraineană, canale precum: „Pervăi de nenumărate gloanțe 
canal", „Rossie”, „NTV-MIR”, „MIR” duşmane. Satul unde a murit 
„1717, „N4”, „TVC 21", „Detskimir” eroul I-a purtat numele glorios. 
sau „STS”", şi numai câteva erau Ce a mai rămas din centrul 
din Republica Moldova, printre care vechi te duce cu gândul la 
stul TV „Moldova”. Este adevă perioada interbelică: o mică 
că în program erau trecute şi TVR frizerie se numeşte „La Tatiana” 
1 şi TVR Internaţional, dar acestea şi nu are decât un fotoliu şi o 
Nu se puteau recepționa la Otaci - oglindă în față, un alt magazin, 
Sau poate nu prezentau interes de numai 10-15 mp. numit „La 
pentru populație, în majoritate de barza albă”, o cizmărie care are 
sine ucohneată şi rută siriene 
Ă autorizat șI i 
SOROCA individuală Bucurel”, „Magazinul 
Dimineaţa ne-am îndreptat spre de firmă Viorica" 
Soroca, 
Ne făcusem planul ca în drum 
3ă ne abatem la două sau trei 





Pag. 13 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 








Dinerte 


"HAM-HAM”-UL CRONICARULUI SPORTIV DIN BAT YAM 


Prin profilul revistei noastre nu avem rubrici de 
cronică cinematografică, de arte plastice, teatrală 
sau sport. lată însă că sunt nevoit să mă abat de la 
această regulă întrucât am citit în revista 
"MINIMUM” din ISRAEL, nr. 207, o cronică 
sportivă care se referea la un faimos meci de 
fotbal între echipele bucureştene "Carmen" şi 
"Ciocanul", eveniment întâmplat în toamna 
anului 1946 şi consemnat de Leon Andrel din Bat 
Yam. Un meci care a făcut multă vâlvă la timpul 
respectiv printr-o fază hilară, unică în fotbalul 
românesc la care, copil fiind (aveam 10-11 ani), am 
fost martor ocular. Meciul cu pricina, un adevărat 
derby, s-a jucat pe stadionul “Venus”, aflat în 
imediata apropiere a actualei Opere Române, În sl 
unor tribune arhipline — cca. 15.000 de spectatori. În 
echipa "galbenilor”, "Carmen", figurau nume celebre; 
Valentin Stănescu, Marian, Farkaş, Simatoc, 
Siclovan şi alții, iar în echipa “alb-albaştrilor”, 
"Ciocanul", alte stele: Negrescu, "bec" în echipa 
naţională, Hoefling, un excelent înaintaş, dribleur pe 
metru pătrat, Horvath, având un superantrenor pe 
nume Bela Gutman, care, după 1948, a antrenat 
echipe mari din Franța, Olanda, Belgia. 

Meciul s-a încheiat cu categoricul scor de 6 - 0 
pentru echipa "Carmen", care s-a dovedit superioară 
celei din Dudeşti la toate capitolele, scorul final 
nelăsând loc la speculaţii. Să fac o precizare: în 
echipa "Ciocanul", alcătuită din mulți jucători de 
origine evreiască ca Gorenstein şi Şmilovici, 
bunăoară, figurau şi jucători creştini ca portarul 
Lăzăreanu, Gh. Teodorescu zis "Malacul” sau 
extrema stângă Naciu. 

La scorul de 6 - O s-a întâmplat ceva ce nu se 
poate uita: înaintaşul Marian, posesorul unui “şut” 
formidabil, a driblat totul, inclusiv pe portarul 
Lăzăreanu şi, ajuns în fața porţii goale, a pus mingea 
pe tuşă şi apoi s-a aşezat eu fundul pe ea, în 
hohotele de râs ale tribunelor. O scenă inedită, 
penariuialota nici până astăzi pe vreun teren de 

Ne aaa ate 





SCRISOAREA ARHIMANDRITULUI IUSTIN PÂRVU 


După ce că ne-au vândut țara, acum să ne vândă 
şi identitatea noastră? 

Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? 

Ce drepturi îşi arogă ei? 

Oare ce suflet au avut parlamentarii care au 
vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au 
vărsat sângele strămoşii noştri? Nu se ruşinează în 
fața mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei 

* Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi 
toi vajnicii noştri voievozi şi conducători? 

Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, 
îndemn poporul: SĂ CEREM REFERENDUM! Este 
pământul țării noastre, al strămoşilor noştri, care au 
luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea 
nouă acest testament al unei țări creştine, libere 
Avem dreptul să decidem asupra sorții acestui 
pâmânt în care ne-am născut şi asupra acestui 
suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu, și nu omul. 

Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur 
de_patru sute _de_mii de semnături impotriva 

Oamenii vin disperaji şi Imi cer sfatul. 

Să cerem de data aceasta referendum! Așadar, 
vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem 
să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! 

Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai 
salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul 
atesta sunt alegeri şi campania electorală deja a 
Început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată 
maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme 
de pe spinarea unui popor sărăci! şi minţit, nu este 
decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie 
murdară cu interese străine poporului nostru. 

Cu toate că ne aflăm într-o situație anevoioasă, 
nimeni nu explică poporului — nici presa, 
nici televiziunea, nici predicile din fața 
sfântului altar — 


Pag. 14 





La acest meci a fost prezent şi octogenarul de 
azi, Leon Andrei din Bat Yam, care prezintă 
eronat şi în acelaşi timp pătimaş filmul meciului. 
Dar să spicuiesc rândurile care nu corespund 
adevărului: "La pauză, Ciocanul conducea cu 1 - 0 
(n. n.: complet fals, echipa nu a marcat nici un gol), 
ca În repriza secundă să primească şase goluri”. 
Copil fiind, în pauză el s-a strecurat în vestiarele 
echipei "Carmen" (n. n.: !), unde "patronul echipei, 
lonel Mociornița, un antisemit notoriu, şi-a apostrofat 
violent jucătorii: Cum, bă, voi vă lăsaţi să fiţi bătuţi de 
jidani? Tare pe ei, rupeți-le oasele! De altfel, fabrica 
lui era plină de legionari (n. n.: în 1946, când 
înfundau puşcăriile, începând cu cei înscrişi în 
Frăţiile de Cruce!!) "şi vis a vis, pe str. Mămulari, se 
găsea cuibul lor (n. n.: ??!), "legionari care nu au 
fost străini de măcelurile din timpul pogromului din 
ianuarie 1941" (n. n.: 77). "După ce i-a muştruluit 
bine, promiţându-le mulți bani pentru fiecare gol 
marcat, a dat dispoziție să i se aducă lui Marian 
stimulentul preferat, un țoi de ţuică, ca avans"... (1!) 

"Prin intrările dure, jucătorii echipei Ciocanul au 
intrat în derută, nu mai puteau să stăpânească 
balonul, astfel că la 6 - 1 (de fapt 6 — 0, aşa cum am 

/ ingea 
în centrul terenul (n. 1227), Să se aşeze pe ea şi 








xi 


Mânăstirea Petru Vodă din Neamţ 


ic+ cruri, Toţi au ajuns la o tăcere 
asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar 
spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, impreună 
netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, 
nu este până la unul” (Psalmi 13:3) Impingerea 
acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în 
acelaşi timp spre pierderea identității lui şi însirăinare 
de obiceiurile şi tradițiile lui, cât şi înrobirea față de 
nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut 
niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va 
aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu 
asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât 
şi mustrarea va fi mai aspră. Aşadar, fiecare creştin 
botezat în numele jui lisus Hristos este dator să îşi 
apere credința cu prețul vieții, fără să aşteple 
dispoziţii oficiale, Ci, temându-ne mai cu seamă de 
judecata lui Dumnezeu decât oamenilor, să 





în delirul tribunei să pună mâna streşină la ochi (n 
n.: 7?) în direcţia echipei Ciocanul, cu alte cuvinte, 
mai este cineva dincolo de linia de centru” (n. n.: 1?) 
O zeflemea tratată de iudeofili ca un * mişto” naţional 
față de minoritarii evrei ... O parte din spectatori atât 
au aşteptal. S-au dedal la o serie de apostrofări şi 
insulte: bateți-i pe jidani, Jidanii în Palestina! Eu şi 
prietenii mei ne-am strecurat spre ieşire pentru a nu 
fi molestaţi (!? cum ar fi fost identificat??!). Am 
hotărât atunci că vol pleca în Palestina (!?), eram 
membru în Hanaor Hotiani, şef de grupă. Din păcate, 
nu am pleca! atunci (171), ci mai târziu, dar am ajuns 
în Israel." 

Citind rândurile lui Leon Andrei, zâmbesc şi îmi 
amintesc de gestul persiflant a lui Marian, un gest de 
evidentă superioritate sportivă şi nicidecum 
antisemit! Se ştia că echipa care pierde pe teren cu 
12 - 0, pierdea şi echipamentul sportiv. În același an, 
1946, cea mai titrată echipă a țării, /.T.A. din Arad, 
zdrobea echipa F.C. Prahova din Ploieşti cu 13 - 0 
Golgheterul din acel an a fost Bonihad,y cu 49 de 
goluri marcate, record care rezistă şi astăzi 

Dar să revin la Leon Andrei. Până a emigrat în 
Israel, în 1948, a fost martor când "Ciocanul", fosta 
lui echipă de sufle!, s-a transformat în actualul 
club Dinamo, echipa Ministerului Afacerilor 
Interne, echipa Securității, condusă de generali 
până la 1990 

Şi, ca suporter, putea să relateze iar o fază 
celebră: pe o ploaie torențială, echipa Dinamo a 
făcut 3-3 cu C.C.A. (actuala Steaua), iar un jucător al 
acesteia, Moisescu, a marcat un gol antologic - a 
plonjat Ia firul ierbii 3 sau 4 metri, înscriind cu capul 
un gol senzațional, Dar cum acest gol nu avea nimic 
comun cu legionarii, care erau complet anihilați, nu 
putea fi relatat în revista ” Minimum”, care "caută” 
sarea şi piperul în tot ce este antiromânesc, 
fabricat în grabă, la comandă, fără nici un suport 
palpabil. Dar care, non stop, acuză poporul 
român de “antisemitism”... 





PP Eni 





facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în 
putință, să lupte împotriva instaurării acestul nou 
sistem de dictatură! 

Am spus-o şi o repet: atunci când nu va mai fi 
cine să apere credința predată de însuşi Sf. 
Apostol Andrei, acea credință e moartă, după 
cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am 
încercal, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm 
neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfințit 
cu picioarele sale pământul acestei ţări, 
propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu 
vom primi decât aceasta, Şi înger din cer de ar veni 
să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a 
învățat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un 
lepădat şi spurcat îl vom socoti 

Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în 
credința lui, chiar dacă este potrivnică 
Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care 
încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă 
credința pecetiultă cu Sângele Mântuitorului 
nostru lisus Hristos. Dacă alții s-au spălat pe mâini 
de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să 
ne spălâm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în 
cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat 

Fraţi români, nu sfâşiați cămașa lui Hristos! Nu vă 
spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a 
făcut maşibnitori ai Împărăției Lui! Ci mai degrabă să 
ne rugăm ca prin rânile Lui să se tămădulască rănile 
noastre; prin sângele Lui să se curățească sângele 
nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se 
înalțe capetele noastre pâlmuite de cei potrivnici; ca 
prin sfintele Sale mâini pironite de cei fărădelege să 
ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum 
Însuşi a fâgăduit. Aşadar nu prin forţele noastre 
stinse vom -nădăjdui, ci în puterea 
Dumnezeului nostru, a Cărula este cinstea 
şi slava, în veci. Amin! 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 


«Sfanta centupală 





PRODUCEREA UNEI CRIZE ECONOMICE (1) 


Cea mai cumplită lovitură dată de iudalsmul 
internațional Statelor Unite a fost provocarea teribilei 
CRIZE ECONOMICE DIN 1929, care a paralizat 
pentru mai bine de trei ani economia nord-americană 
şi, o dată cu ea, economia occidentală, aruncând în 
ghearele foamei zeci de milioane de oameni din 
America şi Europa, Această criză de supraproducție, 
cum în mod greşit a fost numită catastrofa 
economică din 1929, a fost capodopera criminală 
a Bursei din New York, controlată de evrei prin 
marile grupuri bancare pe care le dețin în 
America - şi prin cele douăsprezece bânci ale 
Rezervei Federale. În ultimă analiză, criza 
economică a fost opera lul Baruch, a lui Warburg, 
Schiff, Goldman şi a celorlalți magnați evrei ai 
finanțelor americane, care au pregătit-o cu sânge 
rece. 

În luna mal 1929, un comitet special, constituit de 
preşedintele Herbert Hoover pentru a analiza situația 
economică a ţării, a publicat un raport asupra 
„recenlelor schimbări economice” („Recent 
Economic Changes in The United States", Mc, 
Graw-Hill Book Company Inc., New York. 1929), 
După o amănunțită investigație, numitul comitet 
închela raportul cu cuvintele: „Situația noastră 
economică este privilegiată, a cunoscut un avânt 
Important. 

Cincl luni mai târziu, în octombrie acelaşi an, 
s-a produs brusc cea mai mare criză economică 
din istoria Statelor Unite. 

„Experii economici” americani, agenţi ai 
iudaismului, au încercat şi în mare parte au reuşit să 
înşele întreaga lume, numind depresiunea „criză de 
Supraproducție”, produsă, cum lăsau să se 


înțeleagă, de o proastă administrare economică a 
țării, dar oricine se pricepe cât de cât la economie 
şi nu se lasă influențat de teoriile mincinoase 
fabricate de „economiştii” evrei îşi poate da 
seama că o criză economică de asemenea 
proporții nu s-ar fi putut produce ca rezultat al 
funcționării normale a economiei capitaliste 
libere, dar că putea fi declanşată de bănci, care 
sunt de fapt sufletul economiei moderne. 

Pentru a uşura ințelegerea afirmației noastre de 
către cititorii care nu cunosc multe lucruri despre 
legile economice, voi explica sintetic care este 
variația normală a producției şi vânzării bunurilor de 
consum 

Economia liberă se conduce după anumite legi 
specifice: a cererii şi ofertei, a concurenței și a 
volumului de bani în circulaţie. 

Când, din cauza unei supraproducţii industriale şi 
agricole, piața începe să se satureze, când oferta de 
bunuri de consum depășeșie, pe piață, cererea, 
datorită dorinței întreprinzătorilor şi a negustorilor de 
a-şi vinde maria şi, în același timp” datorită 
concurenţei, prețurile bunurilor de consum aflate în 
vânzare încep să scadă. Este un proces automat, 
fiindcă nici un producător sau negustor nu va fi 
nebun să lase maria să se strice în magazin în loc 
să o vândă la un preţ mai mic 

Datorită acestor scăderi de prețuri 
asemănătoare, pe ansamblul economiei unui stat 
capitalist, reducerilor de prețuri oferite, din când în 
când, de magazine pentru a spori vânzările, se 
produce o creştere generală a volumului 
cumpărăturilor făcute de masa consumatoare a țării. 


si 


Coracuard 
mmm ASTORIA CENZURATA———— 


- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
până la data de 10 a lunii următoare apariției 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, 
revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


Populaţia cumpără mal mult, pentru simplul motiv că 
mărfurile sunt mai ieftine. 

Dar această creştere a cererii de marfă duce 
repede la scăderea cantității de bunuri existente pe 
piață. Fiindcă producţia industrială şi agricolă se 
desfășoară în mai mare sau mai mică măsură în 
legătură cu puterea de cumpărare a bunurilor de pe 
piaţă, trebuie să treacă ceva timp până să se ajungă 
din nou la o saturație cu bunuri. In acest timp se 
resimte o lipsă de măriuri, cererea încape să 
crească şi să fie mai mare decât oferta, iar prețurile 
cresc la rândul lor. Crescând prețurile, publicul 
consumator începe să cumpere mai puțin şi atunci 
se ajunge din nou la o saturare a pieței, fiindcă 
producţia de bunuri de consum va creşte, în timp ce 
prețurile vor scădea. Se ajunge din nou la situaţia din 
care am plecat, la momentul de supraproducție, iar 
negustorii incep să scadă prețurile, obligaţi de legile 
naturale ale economiei libere, pentru a-şi mări 
volumul vânzărilor, fiindcă, aşa cum am mai spus, 
nimeni nu este nebun să-şi piardă marfa în loc să o 
vândă mai ieftin 

Aces! proces se repetă permanent în țările 
modeme occidentale şi diversele variaţii ale vieţii 
economice, de la o depresiune normală (adică o 
scădere a prețurilor) la alta formează un ciclu 
economic. (continuare în numărul viitor) 


- extras din cartea "Marea conspirație 


evreiască” — Traian Romanescu (Ed. Logos, 
Buc., 1997) - 


Sectie de Nicolae Badea 





RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE; "Cunoaşieţi câteva figuri reprezentative ale rezistenței în munţi, împotriva 
comunismului?" a fost dat de Mihnea Preda din Ploieşti, 30 de ani, care a câştigat cartea "Brazii se frâng, dar nu se indoiesc” — |. Gavrilă-Ogoranu 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL 


Lupla în munți a Început în 1948, după 
Instaurarea regimului comunist, având ca 
protagonişti, în majoritate, covârşitoare, pe legionari, 
şi a continuat până în 1960, când ultimul grup, cel 
din Munţii Făgăraşului, format în majoritate din Fraţi 
de Cruce, a fost lichidat Apartenența legionară 
reiese din documentele de arhivă ale Securității 
date publicității şi de Institutul Naţional Pentru 
Studiul Totalitarismului, 

Munţii Românie! au fost împânziți de grupuri 
de rezistență anticomunistă, în raportul final al 
Securităţii fiind dat numărul de 1300 de grupuri, 

lată o mică listă cu numele cele mai cunoscute 
(evident că este foarte departe de a fi completă, 
Întrucât au fost mii de luptători anticomunişti. în 
munți, din moment ce grupurile au fost în număr 
aprox, de 1300); 

- În BANAT: col. lon Uță, Spiru Blănaru, 
comandor Petru Domăşneanu, Vladimir 
Macovelciuc, Gavril Vatamaniuc, Archip Rusu, lon 
Lațeu, Dumitru Iştănuț  (Sfărtogea), Aurel 
Vara şa. 

= În OLTENIA: Marin Dumitraşcu, Sergiu 
Mandinescu, Lucian Dimitriu, Ştefan Halalău, pila 
Robu ş.a. 


- În MUNTENIA: Gheorghe şi lon Pele, Şerban 
Secu şa, 


ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: De ce Căpitanul a creat mai întâi o Mişcare, şi abia apoi un partid politic? 


"Dreapta românească” — Eugen Weber, 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2009 


PREMIU: 











Figuri de luptători din rezistența anticomunistă 
Fraţii Amâuţoiu (Petre, Iancu, Toma) 

Col. Gh, Arsenescu 

lon Gavrilă-Ogoranu 


= În MARAMUREŞ: loan Popșa, Ile Zubaşcu, 
Gheorghe şi Vasile Motrescu, Constantin Cenuşă, 
Cozma Pătrăucean ş.a 


- În Munţii APUSENI: maior Nicolae Dabija, 

frații Alexandru, Nicolae, Traian şi Viorel! Macavei, 
Teodor şi Leon Şuşman, Ştefan Popa, Maxim 
Sandu, frații Spaniol ş.a. 
- În Munţii FĂGĂRAŞULUI: col. Gh. Arsenescu, 
frați! Petru şi Toma Arnăuțoiu, Dumitru Apostol 
ş.a. (în partea sudică); Grupul Făgărășan condus 
de Andrei şi Laurian Haşu (Baciu) şi apoi de lon 
Gavrilă-Ogoranu, forma! din Gheorghe lonele. lon 
Cândea, lon Mogoş, Gheorghe Şovăială, Remus 
Sotonea, Jean Pop, lon Grecu şa. (în partea 
nordică); 

În Munţii VRANCEI: frații Paragină: Ion, Petre şi 
Gheorghe ș.a 

- În Munţii RODNEI 
Cengher ş.a. 

- În Munţii RETEZAT: Lazăr Caragea, Petru 
Vitan, Duma ş.a. 

- În Munţii BABADAGULUI: fraţii Gheorghe şi 
Dumitru Fudulea, Gogu Pulu, Nicolae Ciolacu, 
Nicolae Trocan, lancu Ghiuvea, Nicolae Haşoli, 
lancu Beca, Stere Hapa. lancu Cuşu, Gică Perifan, 
Stila Timu, Gheorghe Gulea, Gheorghe Creşu, Stere 
Sercu, lonel Mihai Cotan ş.a. 














Virgil Gheorghiu, lon 


Pag. 15 










































Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de județ ale țării 
(precum şi în alte localități) 


Maria loncică — Bacău: Am 
mal primit sugestii să publicăm un 
articol privind genocidul din 
Pădurea Katyn unde, în aprilie 
1940, au fost ucişi cca, 40 000 de [is 
ofițeri şi soldaţi polonezi 'de câtre [i 
trupele de ocupație sovietice. O 
vom face într-unul din numerele 
viitoare. Pe marginea — filmului 
polonez. cu titiul "Pădurea Katyn” 
ați făcut câteva remarci [i 
interesante, din care  spicuim 
rândurile: "La o asemenea tragedie 
atribuită nemților pe nedrept până 
în 1988, trebuiau făcute câteva 
zeci de filme. Ruşii, dar mai ales 
evreii, ar fi făcut sute de filme pe | 
acest subiect. Polonezii au făcut 
doar unul singur, dar ce film! Am 
68 de ani şi generaţia mea a fost 
intoxicată cu filme sovietice şi 
americane cu lagărele de la 
Auschwitz. Filmul marelui regizor 
Andrei Vaida, nefiind comercial, a 
fost programat de TVR1 la miezul 
nopții, când fotoliile din fața 
televizoarelor sunt goale. Filmul este zguduitor, scenele sunt unice şi prin 
dramatismul lor nu se pot uita: fiecare victimă poloneză era imobilizată de o 
parte şi de alta, de doi zdraveni soldați din Armata Roşie şi urletele de groază 
ale celor care se zbăteau să se elibereze din strânsoarea torționarilor, erau 
curmate de alt soldat care îl împuşca în ceafă. Cadavrele erau aruncate în mari 
gropi comune care erau apoi umplute cu pământ în care erau sădiți pomi. Ar 
trebui ca acest film, unicat prin subiectul său, să fie dat pe toate canalele TV. 
Lumea s-a săturat de filme cu agenți CIA,” 

Mihai Chirilov — Brăila: Guantanamo este o bază americană, dar în Cuba! 
Micul teritoriu de numai câțiva kmp a fost închiriat de a a fosi 
alungat de Fidel Castro) Statelor Unite. La puțin timp însă, după atentatu/ aim 
septembrie de acum câțiva ani, baza militară americană a fost transformată în 
închisoare. Motivul era cât se poate de bine întemeiat: în această inchisoare 
poziționată în afara granițelor “SUA, legile americane privind tratamentul 
prizonierilor nu mai erau valabile, drept-care au existat numeroase plângeri 
privind abuzul şi tortura ce se practicau în interiorul bazei, ceea ce a obligat 
organizaţiile nonguvemamentale să ceară imperios închiderea ei. Mulţi dintre 
"pacienţii închisorii nu au fost judecaţi şi nici condamnaţi, dar au fost victime ale 
unui tratament extrem de dur. 

lon Gomoescu — Bucureşti: Ne bucură faptul că serialul nostru "Românii la 
Odessa” |-aţi citit pe nerăsufiate! Am mai primit asemenea aprecieri și de la alți 
cititori. Referitor la atentatul de la Odessa din 21 oct. 1941, în care şi-a pierdut 
viața gen. Glogojanu, vă răspund în câteva rânduri: imediat după dinamitarea 
clădirii în care şi-au pierdut viaţa 150 soldaţi şi ofițeri, gen. Antonescu (nu 
avansase încă la gradul de mareșal) a aterizat la Odessa şi s-a deplasat în 
parcul Sevcenco, unde trebuia să fie înmormântați ofițerii şi soldaţii români 
După primirea onorului şi după defilare, conducătorul țării s-a oprit în fața 
coşciugului gen. Glogojanu şi a spus tare: "Ai luptat la Odessa ca un erou şi ai 
murit la Odessa ca un prost. Vina Îţi aparține, că nu ai controlat cum trebuie 
clădirea ce a fost aruncată în aer." Dar era prea târziu, căci pagina neagră 
pentru naţia noastră era scrisă cu mult sânge nevinovat. 

Leon Teodorescu — Târgovişte. Într-adevăr, asistăm la o degradare tot 
mai accentuată a culturii, la promovarea neruşinată a nonvalorilor. Eu am vizitat 
Muzeul figurilor de ceară "Madame Tussaud" din Londra dar Şi acela din 
Amsterdam cu același nume. Ce este drept, ambelor le-am trecut pragul cu cel 
puţin 10 ani în urmă. Cele mai multe dintre exponate reprezentau, în mărime 
naturală personaje istorice sau autori şi artişti celebri. Petru cel Mare, Margaret 
Thatcher, Churchil, Charles de Gaulle, Hitler, Mussolini, Marlin Monroe şi alte 
câteva sute. Ne spuneți că aţi rămas consternat că în vară la Muzeul "Madame 

















Redactor şef: 


Colegiul de redacție 


Relaţii 
cu publicul: 


e-mail: an 


CUVÂNTUL LEG 





Pag. 16 


Tel.: (021) 2425471 








ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR, 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 






E Tussaud" din Londra ați văzut statuia 
Jennei Jameson, una dintre cele mai 


cunoscute vedete ale filmului... porno. 
Vă cred! Aveţi şi de ce! 
Luminiţa Boeru - Oradea: 


Veturia Goga a fost soţia marelui poet 

i fost prim ministru, Octavian Goga. 
in tinerețe a fost artistă şi a avut un 
trecut dubios,. era o fire dominatoare 
şi intrigantă. Văduvă fiind, în timpul 
regimului Antonescu s-a infiltrat în 
anturajul acestuia şi a organizat un 
mic serviciu de informații în slujba 
anglo-saxonilor. Prezentă aproape zi 
de zi la Preşedinţie, cunoscând astfel 
toate secrelele de stat ale politicii 
interne şi externe române, informațiile 
ce le trimitea la Londra au cauzat 
grele daune siguranței naționale. Din 
capitala Angliei aceste informaţii erau 
retransmise ruşilor, încât ne putem 
lesne imagina ce repercusiuni au 
putut avea pe front. Mii şi zeci de mii 
de morți, români şi germani, au căzut 
victime. spionajului acestei sinistre 
femei. 

Ştefan Mărculescu - Kăln: Apreciem completarea dvs. în legătură cu 
interviul acordat de dr. Şerban Milcoveanu revistei noastre referitor la 
evenimentele tragice din 21-23 ian. 1941, şi, ca atare, o reproducem: Ancheta 
întreprinsă de fostul dictator Ceauşescu pentru a elucida "asasinatele de la 
Abator” a fost, de fapt începută cu mai mulți ani înainte, în 1945. În acel an 
ziaristul sovietic llya Ehrenburg, într-o conferință ținută la Ateneu, fiind aplaudat 
de lon Călugăru, Mihai Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Săvulescu şi alții, a făcut 
cu nonşalanţă, fără probe, întrucât nu luase parte la aceste evenimente, 
afirmaţia că "multe cadavre au fost atâmate în cârlige”, dând astfel mână liberă 

ăghii 





procuratura comunistă s-a ocupat de Abator, chemați medici şi muncitorii 
angajaţi în 1941. Faptele au fost întoarse pe toate fețele, se căutau neapărat 
vinovaţi sau țapi ispăşitori, dar nu s-au găsit, şi procuratura a fost obligată să 
închidă dosarul. Printre cei anchetați s-a afat şi tinichigiul Segal, evreu, de bună 
ținută morală, prezent acolo în 1941, care a declarat că nu a existat nici un 
pogrom. Lucrurile nu s-au oprit însă aici: angajaţi Abatorului, revoltați, au semnat 
o notă de protest Impotriva mistificărilor pe această temă în ziarele comuniste 
Facsimilul acestui protest, însoțit de tabelele cu semnături, a fost înaintat ziarelor 
Universul şi Dreptatea, dar nu au fost publicate deoarece aceste ziare au fost 
reduse la tăcere. lată textul dezmințirii: "Subsemnații, medici veterinari şi 
funcționari ai Abatorului Capitalei, luând cunoştinţă de articolele publicate în 
ziarele România Liberă şi Tribuna Poporului prin care se afirmă că aici au fost 
ucişi evrei, şi de campania care se duce pe această temă, de natură să 
discrediteze instituția şi oamenii ce o servesc, dăm cea mai categorică 
dezminţire afirmaților făcute şi declarăm pe propria răspundere că faptele 
enunțate mai sus sunt de domeniul fanteziei” 

Viorel Mocanu — Bucureşti: Într-adevăr, Corneliu Zelea-Codreanu a avut 
parte de două procese pentru aceeaşi acuzație, unul în 1938 şi cel de-al doilea. 
post mortem, în 1940, În acel an, în luna noiembrie, o instanță judecătorească 
alcătuită de cei mai înalţi magistrați civili din România (cei patru preşedinţi celor 
patru secţii ale Înaltei Curți de Casaţie), prezidată de primul preşedinte al Curţii, 
D. Lupu, la cererea procurorului general, Negoiescu, în prezența a doi avocaţi ai 
fam. Zelea-Codreanu, a anulat decizia de condamnare a lui Corneliu Zelea 
Codreanu, pronunțată în 1938. În acest fel, toate învinuirile aduse Căpitanului şi 
Mişcării Legionare au fost anulate. Toţi cei cinci înalți magistrați care au dat 


această decizie de anulare nu erau legionari. 













Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 == 
Nicoleta Codrin = 
Emillan Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu ==; 
===> 
== 
Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - În fiecare Vineri, orele 15-19 | SS 
(zona Circului — inters. cu Ştefan ce! Mare, colț cu str. V.Lascăr) — 





0745 074493 
a-codre: 


ONAR Aprilie 2009 


sau