Cuvantul Legionar nr. 72, iulie 2009

“Dr va lăcea cet, parere cor Jirpa, i = 
AP Evanghelie dpă Luca 19 4 i 
4 Pi 


* 


CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul V, Nr. 72, IULIE 2009 Apare.DUPĂ jumătatea lunii 2,5 RON (25.000 lei vechi) 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarG zelea-codreanu.com; site: Www.zelea-codreanu.com 















. CUPRINS: 
Rrualitale Ce-aţi pierdut din vedere elena Despre revizionism 

Zip-rag prin taiat Le /udet laşi (1) Carte Apionară Pe drumul crucilor căzute(|ll) 
Sparti e carte . Ta uritualitate Folosul parastaselor 


Corneliu Zelea-Codreanu - Circulări Apei = Agresiuni americane 
Nicador Zelea-Codreanu-Exprimări necenzurate “ i 
Documerul "Viaţa Basarabiei - 1940 


ului Sinceritatea 0 nmaeetien 00 pi * Pouta Să 
Editorial: ACADEMIA ROMÂNĂ, OFICINĂ IUDAICĂ? < 




















































Totul a pornit de la o mare nedumerire: e Da Lă „| mitralierelejandarmilor români. Vom preciza că 
cum a reuşit regimul gen. lon Antonescu, într- a = aceiaşi jandarmi sunt călăii miilor de legionari 
un răstimp de'4 ani, să omoare în lagărele din - ucişi fără a fi judecați, în perioada interbelică. 
Transnistria un număr atât de mare de evrei Sunt aceiaşi jandarmi care au transformat 
(după afirmaţiile unor reprezentanți năuciţi de ordinele primite în legătură cu populația 
ură), adică 400.000, cifră nu departe de evreiască, în comportamente de multe ori 
victimele genocidului iudeo-comunist, inumane, din exces de zel sau din însuşirea unui 
„realizată” în timp de 20 de ani (1944-1964)? ] comportament de fiară sălbatică. 

Explicațiile amănunțite sunt de natură să Atrag atenția că prin această afirmație nu 
creeze o imagine mult mai precisă, dar şi mai | doresc absolut deloc să pun „în aceeaşi oală” pe 
surprinzătoare: - ă | evrei cu legionarii sau, vezi Doamne, să 

1) De fapt, represiunile în sensul deportărilor îndulcesc tonul spuselor reprezentând 
în Transnistria (denumire generică reprezentând sentimentele mele care sunt expresia „În 
scoaterea din granițele țării) nu durează decât | p. oglindă”, cel puțin, a urii evreilor faţă de creştini şi 
cca. 1 an, de la 15 dec. 1941, cifrând 118.000 de | în special față de poporul român. Ş 
deportaţi, pentru ca până în iulie 1942 pe toti Prin ce mecanisme necunoscute încă, a reuşit 
parcursul următorului an, numărul deportaților să | Antonescu să omoare într-un an 400.000 de 
se cifreze la 231 de persoane şi după luna iulie evrei? De unde i-a luat? Dacă au avut loc execuții 
să se oprească în totalitate. . | în masă, unde sunt gropile comune, etc,, etc.? 

Motivele  stopării deportărior nu fac i 2) Făcând o comparație obligatorie şi 
deocamdată obiectul discuţiei noastre. | Igică cu genocidul iudeo-comunist aplicat 

Concluzia: practic, deportările au durat un poporului român şi creştin, care aparent ar fi o 
an şi să anticipăm: numărul de 118.000 de răzbunare a evreimii din România şi din lume 
deportați nu are nici o legătură cu număţul pentru "suferințele îndurate din 1941 în 1944, 


„morţilor” rezultați în urma acestei măsuri ridicat în mod categoric la cifra de 500.000 de 
administrative luate de guvernul gen. 
nescu, 





Mai este necesară o precizare: Mişcarea 
Legionară fusese distrusă de Antonescu după 
aşa-zisa rebeliune legionară din 21-23 ianuarie 
1941. Genul de politică de represiune aplicată de 
General împotriva evreilor nu este specifică 
ideologiei legionare şi oricum în decembrie 1941 
legionarii erau fugiţi din ţară într-un număr 

nesemnificativ, erau în lagăre şi 


închisori, în batalioanele de sacrificiu 
| din linia I-a, seceraţi din spate de 
ze CUVÂNTUL "LEGIONAR IULIE 2009 Pat! 





— soi 





De ce le-a trebuit 
sutelor de mii de 
securişti şi milionului 
de colaboratori externi 
(delatori ordinari) 20 de 


HARTA 


ani (44-64) ca să 
omoare 500000 de 
români, pentru a 


satisface setea de sânge 
a iudeo-comuniştilor? 

Nu există decât un 
singur răspuns: una 
dintre cele două. cifre 
(400.000 de evrei şi 
500.000 de creştini) 
este mincinoasă. 

Argumentele există 
şi vă vor fi prezentate. 

În timpul regimului 
comunist în România, 
prin filtrul securității 
iudeo-comuniste au 
trecut 1.117.000 de 
arestați, anchetați, 
condamnați (conf. Gh. 
Boldur-Lăţescu). Din 
aceştia, 500.000 au murit 
în lagăre de muncă, mari 
centre de exterminare, 
anchete, lagăre de 
deportare, azile 
psihiatrice, exterminați în munți, în locurile de 
rezistență armată; au murit împuşcaţi, de foame, de 
frig, în urma bătăilor primite la. anchete, sau- pur şi 
simplu. 

In cazul evreilor: , 

În timpul lui Carol al II-lea recensământul arată 
717.000 de evrei pe teritoriul României. 

Din această cifră se scad, până la sfârşitul anului 
1940, să zicem, până la venirea la putere a gen. 
Antonescu; 

- 138 917 rămaşi în Ardealul ocupat de unguri, 

- 275 419 rămaşi în Basarabia cedată ŞI în 
Bucovina de nord, 

- 807 în Cadrilaterul cedat. 

Din „Vechiul Regat”, la cedarea Basarabiei 
pleacă în Rusia, cu acceptul oficial al autorităților 
române (granița deschisă pe direcţia România - 
URSS), în iunie, iulie şi aug. 1940, 165.089 evrei, 
convinşi că se duc într-un rai (bolşevic) - atențiune!! 
această cifră, unanim recunoscută, nu este luată în 
considerație în nici unul din calculele oficialităților 
evreieşti! 

Dar să revenim şi la alte cifre oficiale: la 
recensământul din 16 aprilie 1941, deci înainte de 
începerea  războlului, recensământ care 
înglobează doar numărul evreilor din ceea ce 
rămăsese din România după criminalele cedări 
teritoriale, apare cifra de 285.027 evrei trăitori. 

Mare atenţie: un an mai târziu, când, aşa cum am 
arătat, deportările în Transnistria încetaseră, la 
recensământul autorităților evreieşti din 30 iunie 
1842, apare cifra de 272.576 evrei trăitori în 
acelaşi spațiu. 5 

Concluzia pe care o poate trage orice om care 
nu a turbat încă, ește că în anul deportărilor 
(1941) nu au fost trimişi în Transnistria evrei din 
ceea ce vom numi acum „Regatul României” la 
acea dată, 

Dacă luăm de bună cifra de 118.000 evrei 
deportaţi, ne întrebăm de unde scot autoritățile 
evreieşti diferența de 282.000 pentru a ajunge la 
fatidica cifră de 400.009 de asasinați! 

Repet: cifra de 118.000 de evrei deportaţi nici pe 
departe nu are legătură cu numărul de decese 
înregistrate în Transnistria; odată cu înaintarea 
hoardelor sovietice spre România şi spre Europa; 
deportații au putut opta pentru a deveni „Sovietici” 
sau a reveni în țară. 

Nu mă îndoiesc de opțiunea revenirii unde aveau 
averile imobiliare, să zicem, şi unde ştiau că vor 
ocupa locuri importante în societatea comunistă, 
poziții de pe care să îşi pună la cale şi să îşi 
desăvârşească răzbunarea visată în fiecare moment 
al existenței lor. 








Pag. 2 






























GULAGULUI ROMÂNESC 













În continuare. voi pune problema locațiilor, în 
sensul unei comparații între locurile de detenție 
din Transnistria şi cele din țară „oferite cu 


generozitate” de regimul  iudeo-comunist 
identificat ca funcționând cu o mică aproximaţie până 
la amnistia deținuților politici din 1964 

Se pun două probleme: 

- numărul locurilor de detenție, cu tot ansamblul 
de măsuri coercitive; 

- regimul de detenție - în sensul restricţiilor, al 
scopurilor urmărite de autorități în legătură cu 
deținuții mă 

+ Să prezentăm întâi genul de detenție practicat 
în cazul evreilor deportați: aceştia au fost duşi în 
32 de localități rurale, să zicem sate sau comune, 
încartiruiţi în casele celor ce se retrăseseră odată cu 
armata bolşevică sau, dacă numărul evreilor 
deportați depăşea casele goale, erau cazați în 
casele încă locuite de cei rămaşi în spatele frontului. 

Nu aveau nici un fel de restricție de a umbla în 
perimetrul satului, de a comunica între ei, de a primi 
ajutoare din afară. . 

Se vorbeşte de starea precară de igienă, de lipsa 
alimentelor, de condițiile foarte grele de Viață, 

Starea de igienă trebulau să şi-o rezolve în 
familie şi în cadrul noii Comunităţi; foamea şi frigul - 
duşmani nemiloşi - erau Suportate într-o măsură 
oarecare, fără discuție nu într-o măsură egală, de 
milioane de români din țară datorită vicisitudinilor 
războiului, Nu veţi dori să vă gândiţi la foamea, 
frigul, moartea sau şansele mici de supraviețuire 
a sutelor de mii de ostaşi români în tranşeele 
înghețate ale frontului antibolşevic, front pe care 
destui l-ar fi dat la schimb pentru şansele de 
supraviețuire din aceste „lagăre”. 

Vreau să văd şi eu 


lagăr din Transnistria 

În primul rând, Scopul 
detenţiei la comuniştii ga 
exterminarea celor mai bu 
poporului român. 

Condiţiile de detenţie au 
urmărit: EXTERMINAREA! 

Cei 1.117.000 de români arestaţi şi încarcerați în 
139 de locaţii, cu un regim de detenţie incomparabil 
mai sălbatic decât al evreilor în „Transnistria”, având 
călăul lângă deținut 24 de ore” din 24. cari pula 
dădea voie să vorbească între ei nici în micile celule 
în care erau înghesuiți, fără nici o încălzire iarna şi 
cu nişte scânduri bătute aiurea în loc de geamuri, cu 
hărdăul-closet tot timpul sup nas, dezbrăcați 
dormind pe scândura goală sau direct pe ciment, 


trecerii prin. „filtrele” 
fost, indiscutabil, 
ni şi mai nobili fii ai 
. 


fost pe măsura scopului 


hrăniţi cu o zamă lungă 
în care in cel mai bun 


caz plutea un cartof 
putrezit! 

Nu vorbim de bătăile 
încasate în timpul 


interogatoriilor care nu se 
sfârşeau niciodată, de 
pedepsele suplimentare 
la carcera de 172 meri şi 
fără mâncare, de 
omorurile absolut 
ejustificate practicate de 
gardieni în ideea de a 
primi nişte  avaritaje 
nesemnificative 

Nu vorbim de munca 


forțată, brută, având 
norme de lucru de 
executat, imposibil de 


realizat în condițiile de 
viață din detenție şi care 
atrăgeau furia „ofițerilor 
de securitate care, intrau 
în barăcile-dormitor cu o 
rangă de fier în mâini şi 
omorau deținuții în bătaie 
de-a valma, fără nici un 
criteriu de selecție 

Vorbeam mai 
devreme că evreii 
deportați în Transnistria aveau voie să primească 
ajutoare. Bieţii români-creştini ajunşi pe mâinile 
călăilor auto-nuriiţi atei, nu aveau voie să primească 
nici mici pachete cu alimente şi/sau haine 


Si _revin_cu_ întrebarea cheie: de ce le-au 
trebuit iudeo-comuniştilor 20 de ani să omoare 
500.000_de_creştini şi cum a reuşit să zicem 
Antonescu, în_mai putin _de_doi ani să omoare 


400.000 de evrei? 

Scârbele de guvernanți ne-au interzis să 
negăm „holocaustul” de care discutăm, dar 
evident, în prostia lor nemărginită, nu ne-au 
interzis să ne punem întrebări 

Asta facem acum, vrem chiar să ne 
convingem, că aprecierile evreieşti sunt reale! 
Capisci? Vrem să intrăm în mecanismul 
lucrurilor, să aflăm unde sunt gropile comune cu 
vagoane de schelete, cum din 120 000 de 
deportați şi câteva mii din interiorul ţării s-a 
ajuns la cifra rotundă de 400.000. A 

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România ar 
trebui să înțeleagă, în marea ei înțelepciune, că tot 
ce au făcut până acum să convingă poporul român 
de existența şi dimensiunea holocaustului nu este 
suficient, că nu este deloc în avantajul unei imagini 
deja ofilite să continue să ne oblige prin legi să 
acceptăm punctele dumnealor de vedere 

Ştiu că ne considerați la grămadă idioţi, „vite 
adunate la punerea semnului cu fierul înroşit”, după 
cum afirmă iubitul dvs. Horia Roman Patapievici, dar 
greşiți! ij 

Ştiu că vă socotiți suficient de puternici 
pentru ca să vă fie indiferentă opinia noastră, a 
românilor, dar vă sfătuim „să nu vă culcați pe o 
ureche”, la momentul potrivit vor apărea mult mai 
mulți români dispuşi să moară pentru cauza 
naţională decât veţi fi capabili să omorâţi sau să 
închideți! 

Afirmațiile unor ziarişti de scandal, cum ar i dl 
Radu loanid sau Jean Ancel, nu pot fi suficiente nu 
pentru „vitele de români”, dar pentru ceea ce vă 
pretindeți a fi, elita civilizației şi a culturii planetare. 

Dacă vei continua să mă tratezi ca pe o vită, 
să niu te miri că mâine-poimâine iţi trag o copită 
În moalele capului sau te iau în coarne. 


ŞI iată cum ajungem la subiectul dovezilor 
furnizate de nişte profesionişti în materie, de 
data aceasta oameni care se declară la orice 
recensământ români, îşi botează creştineşte 
copiii, se cunună religios etc., etc., îţi „livrează 
cărți de vizită pe care sunt trecute tot felul de 
titluri academice din care tragi concluzia că sunt 


istorici, 


CUVÂNTUL - LEGIONAR IULIE -2009 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE 
- ŞTIRI LUNA IULIE - 


ee 


La postul arab de televiziune 'Al Nas”, 
PARLAMENTARUL EGIPTEAN Ragab Hilal 
Hamida a făcut o DECLARAȚIE peste care mass- 
media “a pus lacăt”, lucru curios, deoarece 
declarația pare cel puțin interesantă: pariamentarul a 
spus că Adolf Hitler a acţionat în legitimă apărare, iar 
holocaustul este pus sub semnul Întrebării de către 
toată lumea. 

Dvs. nu vi se pare aceasta o ştire demnă de luat 
în seamă, ce ar trebui să stârnească interesul sau 
cel puțin curiozitatea? Sau poate s-au rutinizat 
asemenea declarații şi noi nu am aflat niciodată 
de frecvenţa cu care sunt făcute în diferite părți 
ale globului? 

Sau poate se ascund asemenea declaraţii de 
prostime? Dar Leviathanul ne spune că un 
asemenea lucru nu se poate întâmpla în nici un 
caz într-un sistem democratic, în cadrul căruia ni 
"se vând” te(r)oreme reduse la absurd, dominate de 
sintagmele mincinoase “să fie pace”, „să fie frăție”, 
„să fie prosperitate”, „să fie bine, mult bine în lume, 
egalitate, fericire, transparență, lupul cu mielul să se 
iubească, leul să se pupe cu antilopa şi ursul să nu-l 
mai bată pe iepuraş” - sistem în care, vrei-nu vrei, 
toate acestea duc, în orice situație, la inevitabila 
întrebare: “Da' de ce n-ai bască, măi 
iepuraşule?” De aceea “noi credem cu tărie în 
valorile indubitabile şi infailibile ale democrației şi 
ale instituţiilor statului, care funcționează irefutabil, 
gala oricând să vegheze prompt la siguranța şi 
informarea corectă a cetățeanului” şi astfel, optăm 
pentru o posibilă a doua varianta, aceea a rutinizării 
declaraţiilor pe suprafața planetei, printre care şi 
aceea a unui oficial egiptean, anume parlamentarul 
Ragab Hilal Hamida: "Hitler şi-a apărat țara in fața 
conspirațiilor puse la cale de Rusia impreună cu 
Serbia, /a inceputul pnmului război mondial. Ma; 
târziu au pârjolit Polonia, în timpul celui de-al doilea 
război mondial. Cine a făcut asta? Evreii,” 
Politicianul a mai adăugat că musulmanii sunt popor 
semitic auteptic. Personâl, noi am lămurit demult 
anomalia tâmpă a termenilor "semit" şi “antisemit” 


-. 


Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe numărul 
trecut al ziarului nostru, în care apăruse articolul 
intitulat "ETERNELE VICTIME, ce vă informa cum 
inginerul evreu Ben Ami Kadish din armata SUA, 
prins că a spionat ani întregi în favoarea 
Israelului, nu va executa vreodată vreo secundă 
de detenție “din cauza vârstei sale înaintate, de 
85 de ani”, că UN ALȚ BĂTRÂN, de 89 de ani, 
John Demjanjuk - cu vârstă deci mai înaintată ca 
spionul evreu - a fost arestat în reşedinţa sa din 
Ohio, luat Pe sus cu scaunul cu rotile cu tot. 

Probabil vă puneţi întrebarea firească: Dacă un 
bătrân sănătos, pe propriile picioare, cea făcut o 


gravă crimă împotriva țării care I-a adoptat, nu.- 


face nici o zi de puşcărie din cau vârstei 
înaintate, atunci de ce un olog din aceeaşi țară 
democrată, SUA, unde funcționează aceleaşi legi, 
fiind în scaunul cu rotile, grav bolnav, având 
vârsta mai înaintată decât vârsta primului - care 
tocmai din această cauză nu Suporta să stea în 
zeghe - de ce acest "mai bătrân” olog = ziceam - va 
sta "bine-merci” la puşcărie?? 
„Răspuns: fiindcă este un suspect nazist, probabil 
pârât de vecina cu care tocmai s-a cârtat. 

Acuzat de complicitate la moartea a 29.000 de 
persoane în lagărul de la Sobibor (sinceri să fim, 
anuhmite cifre nu ne mai produc demult vreo emoție), 
Demjanjuk, ucrainean la origine, susține totala 'sa 
nevinovăție, spunând că a fost în lagăr doar 
prizonier de război, adus din Ucraina. 

Să fi fost Demjanjuk de vină, sau trebuie din când 
în când arestat câte un țap ispăşitor - care intră în 
groapă până i se termină procesul - pentru a mai 
“arăta pisica” din când în când? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 


„esența a ceea ce 


Concluzie obligatorie: 

a) Dacă ai 80 de ani, eşti evreu şi ai făcut spionaj 
economic sau militar contra țării tale, atunci poți să 
dormi Tiniştit: justiția ţării pe care ai spionat-o 
veghează /a fericirea ta, căci tu oricum eşti foarte 
bătrân şi, mai ales, eşti foante evreu! 

b) Dacă ai 200 de ani, eşti olog, ciung, chior, 
terminat, şi te-a părăt vecinul supraviețuitor, fost 
coleg de lagăr, supărat că nu i-ai dat lui şi porția ta 
de mâncare pe timpul detenției, atunci cu siguranță 
mori în puşcărie, ca sosie a lui Adolf Hitler! 

c) Dacă ai exterminat creştini in lagărele 
bolşevice, atunci stai liniştit, tăticu', primeşti o pensie 
grasă de nu te vezi! 

-.. » 

Într-un interviu dat cotidianului de limbă rusă 
"Moskovski Komsomoleţ”, Avigdor Lieberman, 
ŞEFUL DIPLOMAȚIEI ISRAELIENE, Dă 
DECLARAT: 

„Administraţia OBAMA va lansa noi iniţiative 
de PACE în Orientul Mijlociu, doar dacă 
ISRAELUL vrea acest lucru. Credeţi-mă, America 
este de acord cu TOATE deciziile noastre”. 

Te credem, stai liniştit, nu-ți fă probleme: faptul că 
America este o colonie a Israelului Şi are un guvern 
de ocupație, este atât de evident de peste 100 de ani 
încoace, şi a fost expus în mod repetat de atâtea ori 
de către noi, încât, sincer, chiar nu aveam nevoie de 
confirmarea explicită a diplomatului israelian. 

Beleaua mare este că mafioții din fruntea statului 
nostru execută imediat tot ce ordonă Marele Licurici 
— adică, prin tranzitivitate, statul Israel, astfel încât 
România face politica statului Israel în dauna 
cetățeanului etnic român, pe cale de dispariție 

Lieberman a mai afirmat că Afganistanul şi 
Pakistanul reprezintă cele mai importante amernnțări 
pentru Israel, şi nu Iranul 


A palier ii „fara, imi =iaegaeteai u în marea 
schimbare arach Obama, pot observa 


foarte simplu cum „schimbarea de politică” a lui 
Obama nu este altceva decât schimbare de 
politică impusă de Israel. Orientarea politicii 
extene a Americii dinspre lran spre Pakistan şi 
Afganistan nu reprezintă decât identica orientare a 
politicii externe a Israelului. Că este Obama, că este 
Osama, că este Bush, Siminică, Ceacanica sau 
Mickey Mouse, asta nu mai are importanță decât ca 
ambalaj, ca prosteală a lumii, ca vânzare a 
produsului, ca diferență de charismă a marionetelor 
selectate. 
“Mai mult, israelianul ne confirmă că Iranul nu 
reprezintă un pericol nuclear pentru nimeni, nici 
măcar pentru Israel, aşa cum ne-au minţit până la 
saturație trusturile americane. 
Avigdor Lieberman este un fost body-guard de 
Club ce a emigrat din fosta URSS, care proslăveşte 
naționalismul israelian, fiind acuzat de rasism şi de 


discurs virulent anti-arab, chiar de către 
coreligionarii săi evrei. Să înțelegem de aici că 
Lieberman este un mare antisemit?! 


Yaron Ezhani, unul dintre criticii săi, spune 
despre şeful diplomației israeliene că „are 
răspunsuri. simple la probleme complexe: să 
scăpăm de arabii din Israel şi vom avea un stat 
curati”. 

Nu se mai sesizează nici un consiliu din acesta 
parazitar, antidiscriminare? Nu se mai intervine în 
nici un fel de câtre nici un for, cu sancțiuni sau 
măcar avertismente de fațadă, atunci când un 
membru marcant aj unui stat incită la ura de 
rasă, . inai la 
antisemitism, la epurare etnică? 

țiilor lui Lieberman este exact 
esențe este ul de apartheid ce 
înconjoară Fâșia Gaza: e Pe MAL e 
impuşcăm pe toţi”. Nu am auzit vreodată ca pe 


vreun lagăr al na; 
înfiorător. otilor Boedie, FYA. aa 





Ne întrebăm de ce trebuie atâta circ şi bani 
cheltuiţi pe beton şi fier pentru ridicarea zidului de 
apartheid (bani luați de la gura supraviețuitorilor 
holocaustului, nu?), când vă era mult mai Simplu şi 
mai practic să-i ridicaţi din case pe arabi şi să-i 
executați cu câte un glonț în ceafă, aşa cum părinţii 
voştri făceau în comunismul luminos? Dacă faceți şi 
ore suplimentare, că doar e lucru făcut de plăcere, 
terminaţi repede, că nu v-au mai rămas mulți! Păcat 
de acei câțiva evrei care mai au conştiinţă şi care 
sunt obligați să vă suporte demența! 


i 


- 


În oraşul polonez Jaslo umblă un COPAC 
NAZIST ÎNARMAT şi foarte periculos pentru 
populație. El atacă oamenii când nu te aştepţi şi 
execută salutul național-socialist ori de câte ori 
prinde momentul sau i se năzare ceva. 

Nu, nu este o glumă: în urmă cu 67 de ani, 
Adolf Hitler şi-a aniversat ziua de naştere 
Plantând acest stejar în oraşul Jaslo. Că aşa am 
învățat cu toții: nu poți trece prin viață dacă nu 
plantezi un pom, dacă nu ridici o casă (mai greu 
acum cu ridicatul casei), etc 

De cum a aflat de stejarul lui Hitler (ca şi cum 
acesta l-a fătat), primarul oraşului, Maria 
Kurovska, a cerut vehement să fie pus la pământ 
şi ars în public, pentru ca nu cumva 
oraşului să facă, Doamne fereşte, coaliție în jurul 
copacului şi să pună de vreun partid neo-nazist. 

Paradoxal, copacul simbolizează şi rezistența 
polonă, nu doar „nazismul”. 

Practic, nu se ştie ce comisie de deontologi 
superdotați a stabilit că un copac poate 
simboliza altceva decât un copac. 

Bietul stejar a devenit subiectul unor dezbateri 
aprinse. De la înălțimea sa se uită la presupusele 
ființe superioare lui, numite „oameni”, şi aşteaptă cu 
înfrigurare verdictul pe care acesta îl vor da: 
„condamnat la moarte” sau „exonerat de orice vină”. 

Spre bucuria copacului, nu toți liderii oraşului 
împărtăşesc dorința de a-l pedepsi exemplar. „Hiller 
e vinovatul, de ce să sufere copacul?, spune 
consilierul local Krzysztot Czelusnik. 

Campania pentru salvarea Stejarului este 
condusă de octogenarul Kazimierz Polk, unul dintre 
puţinii locuitori ai oraşului care au fost martori ai 
momentului plantării lui de către Fuhrerul Germaniei 
naziste. Polak strânge acum semnături pe o petiție, 
încercând să salveze arborele care a fost adus în 
1942, într-o cutie învelită în steagul cu svastică - 
doar v-am spus că stejarul este un agent secret al 
Fuhrerului: a fost dăruit oraşului Jaslo cu ocazia celei 
de-a 53-a aniversări a lui Hitler! 

Totuşi, Maria Kurovska se ține neclintită -— 
culmea: dreaptă ca un stejar. “Dacă îl păstrăm, de 
câte ori ne vom plimba prin centru ne vom aduce 
aminte că e copacul lui Hitler”. 

Păi avem o soluție: să uiţi că e "copacul lui Hitler”, 
să-ţi dai seama că este doar un arbore. 

Primul lucru pe care îl fac neamurile proaste 
internaționale (nu doar cele naționale) este să 
distrugă pomi, flori, vegetație, iederă, natură — şi, în 
general, tot ce lasă Dumhezeu pe pământ, găsind 
explicații demne de milă. 

Apropos, dacă tot vă puneţi pe omorât: Aţi distrus 
Şi copacii plantați de Stalin? S 


Sfpentia de ştiri Sanda de Far * 


Pag. 3 


Zep- ag pin regedinte de pudel 
AAŞI (1) 


În continuare, la capătul micii străzi Lăpuşneanu, 
se află o clădire originală, frecventată mai ales de 
către studenți, ce adăposteşte Biblioteca 
Universitară. â 

În fața Bibliotecii se afă statuia lui Mihai 
Eminescu, operă de Schmidt Faur, iar în curtea ei 
stau la rând „patru statui înfățişând pe voievozii 
moldoveni: Dragoş Vodă, Alexandru cel Bun, Vasile 
Lupu şi Dimitrie Cantemir. 

Plecăm de la Biblioteca Universitară pe Bd 
Copou şi ajungem la Universitate. 





Universitate 


În 1860 în laşi s-a înființat prima universitate 
în limba română, în care Mihail Kogălniceanu a 
inaugurat cursul de istorie cu memorabila lecţie de 
istorie naţională. 

Clădirea impozantă a Universităţii, unde a 
învățat şi a început lupta de redeşteptare naţională 
Fondatorul Mişcării Legionare, Comeliu Zelea- 
Codreanu, a fost construită în 1897, în fața ei 
aflându-se statuile lui Mihail Kogălniceanu şi A.D 
Xenopol, realizate de Romanelli şi Baraschi. 

În imediata apropiere a Universității se afă două 
celebre licee care au dat culturii şi ştiinţei sute de 
personalităţi de prin rang: Liceul Naţional şi Liceul- 
internat Costache Negruzzi. - 

Mergem. mai departe şi ajungem la Grădina 
Copou, o oază de linişte, prilej de meditații şi de 
romantism. Aici se află Teiul lui Eminescu dar şi 
câteva monumente istorice ce merită a fi amintite 
este vorba despre "Obeliscul Leilor” datând din 1834, 
susținut de patru ei, pe piedestal aflându-se stema 
Țării Moldovei şi pe alta cea a prințului Mihai 
Sturdza; în grădină se mai află busturile celor mai 
cunoscuţi scriitori moldoveni, printre care Veronica 
Micle şi lon Creangă 

În fața grădinii Capou se află Mausoleul eroilor 
Cayvaleriei din războiul 1916-1918, 

'ădurea Copou are 5 kr lungime, ține până la 
Breazu, şi tot aici se aă Grădina Botanică ş 
Observatorul Astronomic, 

Ne reintoarcem în drum spre Universitate să 
Vizităm şi "Bojdeuca lui lon Creangă” din 
cartierul ȚicăU, o modestă casă țărănească cu 
cerdac şi dduă odăițe, în care a locuit în ultima parte 
a vieţii autorul nemuritoarelor "Amintiri din copilărie”. 

Tot în zonă se mai află alte case memoriale, din 
Care menționez casa Asachi, casa scriitorului 
Nicolae Gane, casa lui Mihail Kogălniceanu şi 
casa lui Sadoveanu, 

Dar să vizităm şi alte vestigii istorice din laşi, 
amplasate în diferite zone: mă voi referi însă numai 
la cele religioase ortodoxe. 

Încep cu Mânăstirea Golia, unde se află Arhivele 
Statului din Moldova. 

Este o construcție masivă, înconjurată de ziduri, 
turnuri şi metereze. 

Biserica datează înainte de anul 1546 şi a fost 
ctitorită de logofătul Golia. 

Aici se află icoana făcătoare de minuni a Maicii 
Domnului şi multe odoare Sfinte vechi, cărți 
religioase tipărite cu 4 - 5 veacuri În urmă, 

Alte două mânăstiri se pot vedea de la 
depărtare în diferite cartiere ale oraşului, întrucât 
sunt construite pe dealuri: este vorba di 
Cetăţuia şi Galata, ambele restaurate nu demult. 

Prima, construită între 1668-1672 de voievodul 
Gh. Duca, este înconjurată de ziduri, fiind o imitație 

după Trei Ierarhi, însă fără decorul 
sculptural al acestela, dar mult 


Pag. 4 























avantajată de poziția şi cadrul în care este aşezată 
pe linia orizontului din culmea dealului. De aici se 
vede tot oraşul, este cea mai frumoasă vedere 
panoramică 

Casa egumenească de lângă biserică, cu ziduri 
solide din piatră, are toate încăperile boltite, fiind'una 
din cele mai interesante exemplare de arhitectură 
civil-monastică ce s-a păstrat din Moldova din sec. al 
XVII-lea 

Alte biserici, din cele peste 100 existente în 
oraş 

- Biserica "Sfântul Nicolae”, cel mai vechi 
monument-ctitorie a lui Ştefan cel Mare (1493); 
planul şi toate caracteristicile ' specifice sunt 
asemănătoare bisericii Precista din Bacău 


- Biserica "Sf. a”, un monument unic de 
a int e având forma unet 
prisme de plan dreptungăiuiar, tur G tniței fiin 

la intrarea în biserică; după cum ar: pția 
grecească din perete, la intrare, este opera lu 


"Gheorghe din Constantinopol, căpetenie de meşteri 





tă. inscrij 

















(continuare din numărul trecut) 


- Biserica "Sf. Haralambie”, construită între ani 
1794-1804, are naosul în formă ovală acoperită cu o 
cupolă largă, din care se înalță o turlă subțire; 

- Biserica “Banu”, datând din anul 1800, aflată 
pe str. Lăpuşneanu, a fost zidită de mitropolitul lacob 
Stamati; face tranziția între formele de tradiție 
moldovenească şi trăsăturile particulare de 
concepție clasicistă 

- Mânăstirea "Frumoasa”, amplasată în cartierul 
Alexandru cel Bun, mare şi plăcută celui care o 
priveşte; a fost construită de Grigore Ghica Vodă, în 
1729, dar biserica mânăstirii este mai nouă, 1836 

- Biserica "Sfântul Spiridon”, foarte aproape de 
Piaţa Unirii, a fost construită în 1704 de Mihai 
Grigore Sturdza şi se află în interiorul spitalului cu 
acelaşi nume 

- Biserica “Bărboi”, cu hramul la 29 iunie, de Sf 
Apostoli Petru Pavel, îşi datorează numele 
logofătului Bărboi care a construit-o în 1615 

Închei turul bisericilor cele mai reprezentative cu 
cea cu hramul Adormirea Maicii Domnului, zisă şi 
Barnovski p că domnitorul Mihai Barnovsk 
(care a domnit între anii 1626-1629) este ctitorul ei 
Clopotul cel mare dim tum a fost dăruit de către 
Miron Vodă, în 1638, fiind turnat la Liov (Lemberg) 


şi 








Vis a vis de terasa „Bolta rece” se află casa- 
muzeu a poetului sonetist Mihai Codreanu, străjuită 
de doi lei la intrare 

Vizitaţi casa memorială şi treceţi pragul 
restaurantului vestit în laşi din anii 1800, "Bolta 
rece”, precum şi pe cel al hanului „Trei sarmale” 
unde se găsesc mâncăruri tradiționale româneşti, 
vechi de secole, „udate” de vinuri de la Cotnari - o 
invitaţie savuroasă în lumea sufocată de „pizzerii” şi 
„fast food-uri” răspândite nu numai la noi, ci în toată 
Europa: „globalizarea” este inamicul cel mai mare al 
specificului național 
Dar laşu! are împrejurimi de un farmec deosebit 





Rezervaţia naturală Repedea 








Biserica ST. Nicolae 


- Biserica "Sf, Gheorghe” (1761) reține atenţia prin 

Plastica decorativă a fațadelor, are un mare număr 

de elemente din piatră, brău format din frânghie 

e a şi rame de ferestre împodobite cy sculpturi 
le; 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 






pădurea şi viile de la Bucium; lacul Ciric cu ştrand 
natural şi o bază nautică; pădurea Bârnova, unde 
se află mănăstirea Dobrovăț, ridicată de Ştetan cel 
Mare cu câteva luni înainte de moartea lui; pădurea 


Repedea şi rezervația naturală nr AS 


CORNELIU ZELEA-CODREANU 


Li 


antie de carte 


— "CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE” - 


PRIMA EDIȚIE ÎN ROMÂNIA, DUPĂ 1940 
- SUB EGIDA REVISTEI "CUVANTUL LEGIONAR” - 


„Apărută prima oară în țară în timpul vieţii 
autorului ei, caftea a fost retipărită doar în 1940, de 
atunci şi până astăzi prezenta ediție fiind prima! 

În exil, în 1981, după aproape jumătate de secol 
de la prima tipărire, legionarii au reeditat-o, dar 
extrem de puţini oameni au avut ocazia s-o citească 


În timp ce cartea "Pentru legionari” prezintă lupta 
lui Corneliu Zelea-Codreanu în fruntea Mişcării 
Studențeşti, apoi a Legiunii Arhanghelului Mihail, în 
perioada 1919 — 1933, cel de-al doilea volum 
nemaipucând să-l scrie întrucât a fost asasinat, 
Circulările întregesc imaginea dezvoltării şi 
organizării Mişcării, demonstrând URMĂRIREA 
STRICTĂ ŞI” CONSECVENTĂ A PUNERII ÎN 
PRACTICĂ A PRINCIPIILOR ENUNȚATE 

IMPORTANȚA VOLUMULUI este deosebită nu 
numai pentru legionari, ci şi pentru cei care vor să 
cunoască Mişcarea cu adevărat, să se apropie de 
ea, ca şi pentru cercetători şi istorici 

1. Prin intermediul acestor Circulări s-a făcut 
LEGĂTURA ÎNTRE CONDUCEREA CENTRALĂ ŞI 
LEGIONARII DIN TERITORIU, menținând şi întărind 
unitatea de vederi şi de acţiune între membrii 
Mişcării din toate colțurile țării, până la cel mai 
îndepărtat cătun din Basarabia sau din Transilvania. 

2. Prin fiecare Circulară emisă, FONDATORUL 
Legiunii Arhanghelul Mihail a "trasat DEFINITIV linia 
POLITICĂ şi MORALĂ a acesteia, creând un 
adevărat îndreptar pentru orice legionar. să 

- Memoriul adresat Regelui, oamenilor politici 
şi Țării, în nov. 1936 prin care cere asumarea 
i de către cei ce conduc şi stabilirea 
sancţiunilor în cazul unei politici externe greşite 

- Circulara din nov. 1936 prin care precizează 
răspicat că Parlamentul nu este o răsplată, ci un 
câmp de luptă în care Şeful are obligația să-i trimită 
doar pe cei mai apți de a duce lupta - în bune condiții 
- şi că nici un deputatalegionar nu se va ocupa de 





salislacerea 
intereselor 
diverselor rude 
sau ale 
partizanilor, 

= Circulara 





















IE nelia Zelea-C ad 


din nov. 1936: 
"Celor ce mă 
întreabă când 
vom începe 


acțiunea politică 
pentru guvemare, 
le răspund! Atunci 


când şefi de 
regiuni şi de 
județe imi vor 
draponta că în 


organizațiile lor nu mai există nici un om incorect”; 

- Circulara din dec. 1936, prin care cere selecția 
riguroasă a membrilor Mişcării şi eliminarea de la 
recrutare a omului-secătură, fără sănătate interioară, 
a omului fără căpătâi, haimana, a lăudăroşilor, a 
vorbăreților, punând accent pe oamenii de onoare şi 
pe cei cu cap, care judecă; 

- Declaraţiile date ziariştilor în nov. 1937, prin 
care precizează că este împotriva dictaturii, aşa 
cum este şi contra democrației, şi că este adeptul 
Justiţiei, fără toleranță, întrucât “am tolerat aşa de 
multe, încât suntem pe patul de moarte”: 

- Circulara din ian. 1938, prin care decide 
înființarea unei şcoli de prefecţi şi de primari, pentru 
pregătirea legionarilor în vederea conducerii, căci 
"această Şcoală Legionară Voleşte să repare 


reşeala de până acum -eare sustinea că pentu. a 
2 p > p 
To'E 96 Şcoală, ar pentru 


a conduce o nă sau un județ, nu-i nevoie de 
nici o şcoală”; 

şi multe altele (care nu se pot enumera, pentru a 
nu „ne trezi că reproducem integral cartea!), 


xi 


constituie pilonii de rezistență ai politicii, dar şi 
ai organizației legionare. 

VALOAREA PRACTICĂ a Circulărilor a fost 
verificată din plin în perioada în care impostorul 
Horia Sima a ajuns la conducerea Mişcării 
Legionare. Faptul că toate aceste îndreptare de 
activitate şi de atitudine au fost ignorate chiar pe 
scurta perioadă de 124 de zile, a dus la catastrofa de 
comportament şi imagine a Mişcăţii, care, în inima şi 
viziunea multor români, dăinuie până azi 

3. ASTĂZI, luările de atitudine ale Căpitanului 
reprezintă nu numai jaloane de orientare, ci SOLUȚII 
pentru rezolvarea celor mai multe probleme 
politice, economice, sociale şi de politică 
externă. Cartea a fost un ÎNDREPTAR pentru ieri și 
A RĂMAS în continuare un ÎNDREPTAR pentru azi şi 
pentru viitor 

Dacă în privința tărții "Pentru legionart”, scrisă de 
Căpitan în 1936, adversarii Mişcării precum şi 
scepticii pot formula rezerve, susținând că ar fi 
subiectivă, scrisă pro  domo, înfrumusețând 
evenimentele sau omiţând diverse lucruri, în schimb, 
în legătură cu această veritabilă colecție de 
documente oficiale ale Mişcării Legionare nu se 
poate comenta nimic, pentru că fiecare Circulară 
reprezintă un act original, nefhodificat, făcut 
public chiar la vremea emiterii lui, și conturează 
Clar linia politică şi spirituală a Mişcării, confirmând 
întru totul ceea ce s-a spus despre Comeliu Zelea- 
Codreanu de către apropiați 

Totodată, calomnia lansată pe seama Mişcării, 
aceea de subversivitate, de clandestinitate, cade de 
la. sine, culegerea de față demonstrând că 
legionarii în frunte cu Căpi 


tanul au lucrat 
na la lumina zilei. Deciziile şi ordinele 


Căpitanului nu au fost niciodată secrete. 
De aceea Circulările Căpitanului constituie cel 
mai important DOCUMENT al Mişcării Legionare. 


NICADOR ZELEA-CODREANU 


— "MIŞCAREA LEGIONARĂ - EXPRIMĂRI NECENZURATE” — 


Factorul determinant pentru lansarea publicaţiei 

noastre a fost politica de silentium stampa aplicată 
de stăpânii presei româneşti și dirijori din umbră ai 
culturii româneşti, în general, asupra existenței şi 
activităţii prezente a Mişcării Legionare, 
” Necesitatea apariției acestui volum s-a impus 
nu numai prin faptul că o colecție de articole este 
mult mai accesibilă decât o colecţie a revistei pe timp 
de şase ani, ci şi pentru că oferă o imagine de 
ansamblu asupra problemelor abordate 

Cuprinzând peste 80 de articole - editorialele 
"Cuvântului Legionar”, din 2003, de la apariția 
ziarului, până în primăvara acestui an - cartea d-lui 
Nicador Zelea-Codreanu aduca. o viziune reală şi 
actuală în publicistica românească îmbăcsită azi de 
mediocritate, fals şi aulocenzură,  obedientă 
factorului politic care, la rândul lui, este subordonat 
iudaismului mondial. Acest gen de a trata lucrurile se 
reflectă şi în prezentarea istoriei românilor şi în unele 
manifestări aşa-zis culturale (ale Institutului Cultural 

Român): istoria e prezentată cu mari deformări şi 
omisiuni, începând de la iluştri necunoscuţi 
autointitulați istorici, şi până la nume importante; de 
asemenea, se observă uşurinţa. cu care sunt 
acceptate surse fără nici o valoare, 

Revenind la problema servilismului refectat în 
presă dar în special în literatură şi cultură, exemple 
devenite deja “clasice” ar fi prezența unui Teşu 
Solomovici, a unui H. R. Patapievici (şi, cu mare 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 



















tristețe, remarcăm 
poziția adoptată de 
Dinu Giurescu). Sunt 
exemple aparent 
singulare, care însă se 
multiplică la infinit şi 
care, în culegerea de 
articole a d-lui Nicador 
Zelea-Codreany, 
reprezintă obiectul 


Nicador Zelea-Codreanu 
= 


, 











combativității sale 
permanente. 
Totodată se pot 
remarca, atunci când 
împrejurările o cer, - : 
luări de atitudini, WITT ETER) 


absolut: — obligatorii, [LT TE Dat TE PE SETE 
menite să clarifice poziția işcării Legionare !ață 
de anumite evenimente sau față de atacuri venite din 
partea unor persoane mai mult sau mai puțin 
publice, savu din partea unor impostoni care se 
declară ca făcând parte din Mişcarea Legionară. 
Mişcarea Legionară — Exprimări necenzurate” 
tratează probleme de actualitate, astfel încât cititorul 
să înceapă să Cunoască SOLUȚIILE Mişcării 
Legionare în diverse Probleme la ordinea zilei, 
dar cuprinde ŞI pagini de istorie națională şi. 


legionară, absolut ne, rezentarea 
reală a faptelor. aly „au pi 













Cartea este scrisă în principal pentru tineri — nu 
numai pentru că ei reprezintă viitorul, dar pentru că 
ei sunt cel măi puţin informați, iar conținutul 
articolelor reflectă, printre altele, şi intenția -— 
mărturisită - de a prezenta ideile sub o formă cât 
mai accesibilă românilor care intră în contact cu 
ideile Mişcării Legionare după 45 ani de îndoctrinare 
iudaic-comunistă Pe 

În conformitate cu ordinea logică a lucrurilor, 
genul de cacofonie politică practicată de post-iudeo- 
comunişti aduce populația în situaţia de a observa că 
toate încercările diferitelor formaţiuni politice au 
acelaşi numitor comun, adică interesul personal, şi 
că sunt departe de a -feprezenta o soluție viabilă 
pentru rezolvarea necesităților țării, chiar fără 
evocarea permanentă a situației de criză economică 
mondială. 

Oamenii caută, deocamdată, măcar teoretic, o 
akă soluție - care în mod evident este ținută sub 
obroc = şi poate tocmai din acest moliv, ca tentaţia 
unui fruct oprit, îşi îndreaptă gândurile spre ceea ce 
cred ei a fi soluțiile oferite de ideologia legionară, de 
autentica Dreaplă românească. . >» 

Directorul singurei publicaţii legionare din lume la 
ora actuală reinvie caracteristica legionară: 
"exprimări necenzurale”, reperele sale fiind; 
Dumnezeu, Țara, Legiunea - exact în ordinea 


Moolita Codin 


Pag. 5 


e 








“Învie Bau-Bau! Păziţi-vă, tratați-vă, luaţi de 
“urgență pastile de globalizare şi filosemitism, după 
fiecare masă câte una, că vine boala nazistului 
nebun! Dezastru iminent! 

- Tineretul european nu mai dă buzna pe la 
filialele partidelor democratice! Nici pe la discotecă 
nu se mai duce, şelu”, nu mai bea, tot numa" pă la 
iextremiştii ăia! Repede, mai tragei-le vreo două-trei 
zile ale holocau$tului, tovarăşe, toată lumea liber de 
la şcoală, excursie de reeducare, stâng-drepl-stâng! 

- Da, şelu, da' de Ziua Holocaustului iar iese 
NPD-ul în stradă! 

- Cel? Săriți, neonaziştii!! Pe ei, Năcăi! Arestaţi, în 
a/ara legii, părnaie, executaaa-rea! 

Uuuf! 

Colac peste pupăză, serviciile secrete germane 
au descoperit cu groază că în țara lor sunt la modă 
numerele de automobil cu HH sau, mai subtil, cu 88 
(a opta literă - "h"). Experții de la Autoritatea de 
Protecţie a Constituţiei din Brandenburg au declarat 
că "extremiştii de dreapta exploatează sistemul de 
înmatriculări auto”, folosindu-l ca pe "o formă subtilă 
de recunoaştere”. Conspirația amenință să ia 
proporţii inimaginabile! Numărul celor implicaţi 
amenință să depăşească populația Terrei prin 
2014... 

În ciuda stilului alarmist care domină presa, 
situația este mai degrabă comună; ea prezintă 
diverse grade de similitudine cu oricare moment diă 
ultimele două secole. Şi anume, simplificând puțin 
lucrurile: forța iudaică sugrumă celelalte popoare 
(acum, chiar petoate!), în timp ce mass media de 
pretutindeni, cumpărată sau şantajată de evrei, le 
plânge tot lor de milă. 

Fapt este că împotriva lor, cu toate revoluțiile, 
măcelurile, crizele (inclusiv prezenta, 100%), 
comunismul şi capitalismul lor, nu se ridică munții de 
ură mult trâmbiţați, ci doar nişte deluşoare domoale, 
ici şi « ci urii 


iurită 





doarme din greu, a a ! 
miliarde la cheremul câtorva milioane de “aleşi”. 

În presa iudaică s-a inventat termenul de 
"reacţionar”, preferatul bolşevicilor *şi al umbrelor 
acestora. Şi tot ea a ignorat mereu faptul că pentru a 
fi reacționar trebuie să reacționezi la ceva. Astăzi 
cuvântul a căzut în dizgrație pentru că stârnea 
ahhintiri indezirabile, amenințând monopolul bănos al 
suferinței pe plan mondial, însă ideea a rămas 
neschimbată: ei, evreii, pe oriunde se duc, sunt 
întâmpinați cu ostilitate... aşa, pur şi simplu, fără nici 
un motiv. - 

În ultima vreme, aşa-numitul extremism nu s-a 
ocupat nici măcar cu victimizarea unui singur evreu. 
Dar se tot petrec acțiuni necoordonate, mai degrabă 
anarhiste, care trădează o stare de revoltă mocnită, 
echivalentul la nivel naţional. pentru  frison, 
strănut sau spasme involuntare. 

De fiecare dată când se mai întâmplă ca vreo 
adunătură de derbedei să agreseze vreun minoritar - 
de orice speță - chestiunea devine "manifest politic 
extremist':-sigur” au fost neonaziştii! 

Făptaşii nu ar putea fi pedepsiţi conform dreptului 
comun, ca apoi să ne vedem mai departe de vieţile 
noastre? 

Nu se poate: el devin automat exponenţi al unui 
pericol iminent, după rețeta clasică: "Opt indieni au 
fost agresaţi şi răniţi de circa 50 de tineri neonazişti 
în luna august, la Muegeln, în Saxonia. Şase 
germani, dintre care doi poliţişti, au fost răniți la 
rândul lor. incidentele nu au rămas fără ecou la 
vărtul Comisiei Europene: vicepreşedintele Franco 

ratiini consideră Partidul Neonazist German NPD 
direct responsabil de aceste acte şi cere scoaterea 
acestuia în afara legii" (antena3.ro, 10 dec. 2007). 
Nu se numeşte "neonazist”, ci Partidul Naţional 
t German (Nationaldemokratische Partei 
Deutschlands) şi, dacă nu cumva suni complet idioţi, 
membrii acestui partid lega! militează prin orice alte 
mijloace decât violența deschisă, demonstrativă. În 
fine, pian i acest tip abundă; într-o alță 
epocă, peni ate aceste delicte ar fi fost vi 
Vai inovate 





„Apoi. pentru a fi mai impresionant, circul este 
ra acompaniat de o fanfară foarte plăcută 
stăpânilor democraţiei: sondajul de opinie. 


Pag.6 - 


ci 


CUVÂNTUL 


: 727 (a . 


Câteva mil de oameni care fac imprudența să 
răspundă deschis unor Întrebări "nevinovate", notate 
grijuliu într-un carnețel de către o fată drăguță, devin 
exponenții unui popor Întreg. O să-mi spuneți că 
sondajele se fac după criterii ştiinţifice, că produc 
rezultate cu o marjă strictă de eroare... teoretic, da 
Însă adevărata lor consacrare este cea de 
instrument al manipulării, care oferă orice rezultat 
"trebuie”. lar pe baza celor scoase la lumină de un 
asemenea sondaj, toți şcolarii germani, de exemplu, 
vor efectua excursii obligatorii prin lagăre ("Ziua” din 
8 ian. 2009: "Copiii germani vor fi obligaţi să viziteze 
lagărele de concentrare naziste"). Evident, vizite la 
cele "uşoare", la Auschwitz accesul fiind interzis, ca 
nu cumva să mai încerce vreun Fred Leuchter să 
caute dovezi ale existenței camerelor de gazare... 

Din aceste minunate sondaje... auzim acum, 
pentru a nu ştiu câta oară, că procente alarmante, în 
creştere, din numărul cetățenilor statelor europene 
"au o părere proastă despre evrei şi musulman/' 
("Realitatea” - 18 sept. 2008), iar asta trebuie frânat, 
interzis cumva. Chiar aşa? 

De ce nu poftesc domniile lor să ne facă o 
impresie mai bună? Că i-am iubi şi de bună voie, nu 
e nevoie să se decreteze dragostea obligatorie (la 
normă, în litri pe an, pe cap de locuitor). Doar să şi 
să,.. şi să nu mai... ştiu ei 

Minus musulmanii, care, în ceea ce-i priveşte pe 
cei din România, sunt acceptabili şi. după cum 
vedeţi, şi românii îi "tolerează" suspect de bine. 
Hmm, asta v-a sunat prost şi dvs., nu-i aşa? Îmi pare 
rău, am greşit: a tolera înseamnă a face față unui 
factor nociv, abținăndu-te să îl combaţi; prin urmare, 
de vreme ce locuitorii islamici de la noi nu ne fac nici 
un rău, nu îi "tolerăm” în țara noastră, ci conviețuim 
cu ei bine-mersi. 

Însă, atenţie: de fiecare dată când se iveşte câte 
un binevoitor care ne îndeamnă să mai "tolerăm" 
câte ceva, de fapt el doreşte ca noi să răbdăm de 

9. câ e-am-pulăa aru! i. 
Aşadar, nu fiţi extrenaşă, tolerat! hom 
vor să se mărite şi să adopte copii, din care vor face 
alții ca ei. Toleraţi țiganii cu mafia Şi manelele lor, 
tolerați sectanții care vă sună la uşă ca să vă sâcâie 
cu bibliile lor măsluite, tolerați câte un monument al 
holocaustului în fiecare sat. Toleraţi cât puteţi, că 
boala lungă e moarte sigură! 

Povestea votului pentru Parlamentul 
European a reimprospătat marea văicăreală cu 
un nou val de isterie şi patetism. 

Închipuiţi-vă tragedie: marile partide democratice; 
precum şi "generoasele principii” care le stau pavăză 
(sau capră, am spune noi), încep să piasdă procente 
din electorat. 

De fapt, lucrurile nu stau chiar atât de râu. Marile 
partide, ca şi principiile, bla-bla-bla, pierd câte ceva 
doar din procentul destul de firav al celor care mai 
mergeau la vot, că restul erau deja pierduţi. 

Oare de ce nu se duc europenii la vot, au maladia 
Parkinson şi se tem ca, dărdâindu-le mâinile, să nu 
dea cu ştampila pe alături? Sau, întocmai ca şi pe 
meleagurile noastre, au înțeles că votează doar 
păpuşile, nu şi păpuşarul? . 

Totuşi, cum spuneam, unii mai trăsniţi s-au dus şi 
au votat, însă... are voie democrajia să nu se voteze 
pe sine? Nuuu? Atunci ce caută pe listele electorale 
toţi monştrii pe care îi înfieraţi cu atâta sârg? Misteri 

lată "extremiştii antieuropeni” (de ce trebuie să fii 
extremist ca să-ți doreşti recâştigarea independenţei 
naţionale, din orice țară ai fi, Marea Britanie, 
Germania, România?); Ș 

> Partidul Independenței din Marea Britanie 
(UKIP) doreşte să scoată Regatul Unit din UE, în 
timp ce Partidul Naţional Englez a avertizat asupra 
pericolului ca "80 de milioane de turci prost plătiți să 
invadeze UK" ("Gândul - 1 iunie 2009), evident, tot 
pa FIE ea e era UESEUI integrării Turciei. (În 
ine, este o exagi + Nici nu su i 
oratorul se înfăcărase,.). nt atâţia, probabil că 

lar englezii, spun unii luminați, ar fi trebuit să 
Janbre asemenea mețălă şi să voleze trumușel tot 
Cu cei care I-au adus pe marginea prăpastiei 

- Partidul Naţional Democrat German, NPD, zis 
de către unii neonazist, şi-a permis şi el să propună 

ieşirea Germaniei din Circuj European, cu ani de zile 









Fi 


- 


$ SINCERITATEA ÎN DEMOCRAȚIE 


înaintea englezilor, şi de atunci a tot fost vânat sub 
felurite pretexte, ba chiar şi poporul german a fost 
supus unor şedinţe de reeducare din ce în ce mai 
drastice. Ce dacă ei îşi doresc o autoritațe 
sănătoasă? "Libertatea" li se bagă pe gât! lar dacă, 
"liberi" cum sunt, mai gândesc şi pe alături, reîncepe 
carnavalul acuzării. Se încruntă “Europa” la VOI, 
extremiști afurisiți! Pa - 

Ce naiba, ne apucă dezgustul! Acum trei sute de 
ani ţi se spunea verde in față: Tu, Ungaria, eşti 
paşalăc otoman, părerile tale politice nu contează, 
Sau acum o sută cincizeci de ani: Tu, Basarabia, eşti 
gubernie a măritului Jmperiu Țarist: ori taci, ori te 
mănâncă Siberia! Astăzi: Tu, Germania, tu, Anglia, 
Romănia e!c., eşti . liberă, poftim de-ți alege 
conducătorii... dar ai grijă pe ce pui ştampila! 

Oricum, ințelesesem o dată pentru totdeauna ce-i 
cu alegerile astea libere din UE, de la dubla alegere 
şi prăbuşire forțată a lui Jărg Haider în Austria. 

Buuun. Care va să zică, democraţia nu are voie 
să voleze ieşirea din democrație. Şi totuşi o face, o 
dată la vreo 80-90 de ani. Dacă tot mai este şi 
altceva pe listă, pac! 

Ştampila căzu greşi! de data asta, "extrem" de 
greşit. Ghinion! 

O armată de slugi cu condeie cumpărate de "cine 
trebuie” a început să se alarmeze, să se dea de 
ceasul morţii că adepții democrației nu prea s-au dus 
la vot, în schimb extremiştii dau năvală. Forţele 
Binelui sunt complet depăşite de ale Răului, ca într- 
un echilibru Yin şi Yang stricat de indolența voastră, 
Aţi înțeles, nu? Primii nu mai cred în nimic (oricum ai 
fi, tot îţi face scârbă politica de mămăligă a aleşilor 
"tăi”), aşa că nu-i interesează rezultatul alegerilor, iar 
ceilalți cred în ceva, iluzoriu sau nu, şi votează acel 
ceva. 

” Panica este însă numai a ziariştilor, şi mai ales a 
celor. care îi plătesc să se "panicheze”. Corul de 
manipulatori se livrează totdeauna la pachet cu 


Pe a 

ŞI totuşi, trebuie să 

adversarilor noştri pro-europeni, pro-democrați şi 
pro...şti nu le-a ieşit jocul exact cum au vrut. Dar asta 
nu ne oferă garanţia unei diferențe, acum că s-au 
strâns câţiva nealiniaţi prin Parlamentul European 
Motive de scepticism avem cu duiumul, dar hai 
să le scurtăm. 

Nu ştim prea multe despre Partidul Naţional 
Englez, NPD-ul nemților etc., tot aşa sum nici cei din 
străinătate nu ştiu mai nimic despre dreapta 
românească, de vreme ce se aplică ştampila cu 
chipul Căpitanului şi pe Noua Dreaptă, şi pe 
România Mare, la grămadă. Dar tocmai pentru că 
vedem bine cum se manifestă in România o 
grămadă de scandalagii autointitulați "extrema 
dreaptă”, putem presupune că asta se mai 
întâmplă şi în curtea vecinului. 

Ştim, în schimb, destule despre Partidul Jobbik, 
cu a sa Gardă Maghiară: ne vor Ardealul! E 

Ştim şi despre Partidul Libertății din Olanda, care 
ar dori ca banii olandezi să nu se mai ducă pe 
"autostrăzile din România" (noi ne cârpim, de ani de 
zile, două autostrăzi totalizând 200 — două sute - de 
km, iar banii voştri, ca şi ai noştri, se duc într-un sac 
fără fund; ia întrebaţi FMI-ul ce face cu sil) ...şi ar 
vrea să ne excludă din UE. Mare scofală! Mersi, 
vrem şi noi să ieşim, dar... "România şi Bulgaria, 
două țări corupte"!? Patria prostituţiei, a 
homosexualității şi a drogurilor ne dă acest verdici? 
Mai avem mult până la voi, nefericiților! 

Chiar ignorând lipsa sentimentelor-prieteneşti față 
de România din sufletele tuturor acelor "extremiști 
europeni, oricum babilonia iremediabilă de la 
Bruxelles îi va îneca pe toți în aceeași clorbă. 
Birocraţie-record, lipsită măcar de o urmă de 
cogziune naţională, Comunitatea Europeană ne 
aminteşte de ultimele zvărcoliri ale Imperiului Austro- 
„Ungar (Austro-Ungaria avea măcar prestigioasa 
dinastie de Habsburg, pe când UE, ciu-ciul). 

Aşadar, nu vă temeţi, dragii noştri democrați: în 
Parlamentul European, extremiști! intră boi şi vor leşi 
vaci, ca toată lumea. 


tin Jâncu 





LEGIONAR IULIE 2009 


ne bucurăm? "Desteur 





- 


ACADEMIA ROMÂNĂ, OFICINĂ IUDAICĂ? 


Dacă deschizi cărțile lor, istoriile lor, 
denumite pompos „ale românilor” şi utilizând 
fraudulos antetul ACADEMIEI ROMÂNE, forul 
suprem (vrem să credem) al ştiinţei şi culturii 
noastre, dacă îndrăzneşti să deschizi, cum 
spuneam mai sus, filele acestei istorii, te loveşte 
un miros de murdărie, minciună, laşitate, 
impostură. 

Deschidem „ISTORIA ROMÂNILOR” vol. VIII, 
unde, în 36 de pagini, îţi vorbeşte despre cedările 
teritoriale din vara anului 1940, îţi spune - mă rog, să 
zicem corect - despre împrejurările politice 
internaționale, despre prostia şi  laşitatea 
guvernanților-marionete ale lui Carol al II-lea, unul 
dintre marii criminali ai neamului românesc (asta 
dacă a făcut parte vreodată din acest neam), şi câte 
în lună şi în stele; despre holocaustul 
practicat de evreii deveniți stăpâni în 
Basarabia cedată ruşilor în 1940, nimic. 

În volumul următor al monumentalei 
lucrări editate de Academia Română, vol. 
1X, vezi Doamne iţi introduce un capitol 
despre minorități, de 69 de pagini, în care 
îţi descrie cu lux de amănunte suferințele 


în mod absolut evident, acest capitol- 
surpriză nu are alt scop decât a 
convinge pe români şi generațiile 
viitoare că suntem nişte criminali, că la 
noi se potriveşte acuzaţia de vină 
colectivă şi că această situație le 
p&rmite lor, evreilor, orice 
comportament, orice pretenţii! 

Lăsăm deoparte faptul că nu te-a 
poftit nimeni în casa mea, că dacă nu îţi 





S-a creat o panică extrăordinară, trenurile şi alte 
mijloace de transport erau total insuficiente, armata 
avea un ordin total idiot: că orice s-ar întâmpla, să nu 
riposteze cu foc de armă. 

Oamenii îşi părăseau averi muncite o viaţă sau 
mai multe generații, copiii se pierdeau de părinţi, 
bolnavii sau cei neputincioşi erau părăsiţi în voia 
soartei; şi ce credeți că intervine: bande de minoritari 
evrei, înarmale de ruşi sau cu arme furate de 
dezertorii din armata română, cu topoare, cu pietre, 
cu ciomege sau oricum, atacă armata română, 
încercând să-i împledice retragerea, să o 
dezarmeze, să îi fure alimentele, echipamentul, 
vehiculele, caii şi căruțele - şi aşa concomitent pe 
toată suprafața Basarabiei şi a Bucovinei de nord 
cedate ruşilor, Ca să vă daţi seama de amploarea 





Grup de copii evrei orfani la venirea din Transnistria în 1944 


Evident că nu sunt subnutriți 





























„faşist” reacţionar împotriva puterii sovietice, 
de unde se mai poate găsi un ceas, cu celebrul 
„davai ceas” pe care l-am prins şi eu din plin în 1944. 

Şi tovarăşii istorici nu ştiu nimic; vegetează 
învăluiți într-un nor celest, de la înălțimea valorii 
lori 

Şi mefgem mai departe: urmează marea 
foamete de după reocuparea Basarabiei de către 
ruşi. 

Tovarăşe istoric, ai auzit de marea foamete din 
Basarabia anilor 44-50? Dar de marea foamele 
creată artificialyde „ruşi” în 1952 în Ucraina, unde 
mor de loame 6 milioane de țărani? Parcă am mai 
auzit cifra asta undeva; 6 milioane nu-i o glumă, nici 
măcar proastă, De ce o măsură atât de criminală, şi 
la această scară? Se plăteau nişte polițe pentru 
antisemitism? Şi ce legătură au victimele 
crainiene cu amărâţii de români creştini 
din Basarabia? 

Păi eu de unde să ştiu, că dacă voi, ca 
mari istorici, habar nu aveţi, cinesă ştie? 

Ani de zile s-a practicat canibalismul în 

Basarabia, mureau oamenii de foame 

A Nimic despre toate acestea; în 
schimb, se prezintă pe zeci de pagini 
holocaustul împotriva evreilor. 
Bineințeles că se scrie de istorici români, 
lucruri ce nu pot fi contestate. 

Repet: istorici români scriu, nu nişte 
evrei cu privirile înghețate de ură; şi 
istoricii aceştia respectă nişte canoane 
stabilite de o sută de ani: te trimit la 
sursă! Mai zi ceva dacă poţi! Că ei fac 
pe proştii cum că ar fi luat de bună 
















convine, iți arăt uşa oricând; administrarea unor 
ceea ce pretinde a fi îndreptarul 
generațiilor prezente şi viitoare este. atât de 
gravă, încât dacă ar depinde de mine, i-aş băga în 
puşcărie pe toți aceşti slugoi vânduți pe un blid de 
linte! 

Le-aş suspenda pedeapsa cu o singură condiţie: 
să declare public de cine au fost plătiţi, sub o formă 
sau alta, pentru a. minţi poporul-român. de.azi.şi.de 
mâine. 

În „ISTORIA ROMÂNILOR" vol. VIII se minte 
ordinar prin omisiune, nişte javre, nişte potăi de 
oameni lăsându-ne să înțelegem că habar nu au de 
tragedia românilor din Basarabia dintre anii 1940 - 
1950, poate 10 ani de genocid corespunzând unei 
răzbunări iudaice, neprovocată de nici un fel de 
manifestări „antisemite”. Vorbim de teritoriul cedat 
fără luptă Uniunii Sovietice în 1940. Nu au existat 
pogromuri - ca în țările vecine, nu au existat 
ghetouri, nici un fel de restricţii în perioada 
interbelică; şi atunci ce a provocat răbufnirea de ură 
care a dus la distrugerile şi asasinarea într-o 
perioadă scurtă de timp a sute de mii de români 
creştini??! 

La vărsta şi la experiența mea de viață pe care 
am dobândit-o prin resemnare şi suferință, am ajuns 
la următoarea concluzie: singura relație între un 
evreu şi un creştin, atunci când evreul are cel mai 
mic atu care să îi ofere o superioritate oarecare, este 
relaţia de la stăpân la slugă; nici în această situație, 
dacă tu eşti în câmpul gal şi el este într-un tanc de 
ultimă generaţie, nu poți fi sigur că nu îţi bagă o 
rafală de mitralieră în tine. 

Dar să lăsăm considerentele de acest gen şi să 
trecem la prezentarea faptelor. 

Mai atrag odată atenția că tot ce voi scrie în 
continuare este cunoscut de orice român interesat şi 
bine intenţionat şi că domnii istorici, trădători de 
-neam, s-au făcut că nu ştiu nimic, deci au omis să 
comunice aceste comportamente criminale ale 

minorităţii evreieşti, le-au ascuns opiniei publice, 
orice molive invocate neputând fi luate în seamă. 

În iunie 1940, pe data de 28, trebuia închelată 
retragerea armatei şi a oficialităților române din 
Basarabia cedală de regele criminal, Carol al II-lea, 
prin tratative ruşinoase. 

Într-un interval de câteva zile trebuia efectuată 

- această operație care, în mod normal, ar fi trebuit să 
dureze cel puțin o lună de zile. 

Populaţia care oplase pentru retragere era într-o 
situaţie disperată; armata şi oficialităţile erau şi ele 
într-o grea situaţie. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 





acestei acțiuni, vă prezentăm rezultătele unui 
studiu de trei ani în Arhivele Armatei Române, 
confiscate de ruşi şi deținute la Moscova, studiu 
întreprins de marele istoric Gheorghe Buzatu, care 
contabilizează doar pierderile armatei” române: 
dispăruţi 41.970 de ostaşi, 293 de ofițeri şi 270 de 
subofițeri („Românii în arhivele Kremlinulur, pag 
230) 

a u, balbăielile inventate de un 
oi eâlAu af” e ură anticreştină, aici e 
vorba de acte oficiale, căci în armată, dacă lipseşte 
un om, acest lucru se consemnează în acte care 
rămân la arhivă! 

Vă dați seama de amploarea acestor crime 
care au fost.făcute împotriva Armateil! Gândiţi-vă 
ce se întâmpla cu restul populației: preoții 
(asasinați pe primul loc), poliţie, jandarmerie, 
primari, notari, învățători, funcționarii. fiscului, 
orice creştin - cu sau fără motive; aceştia nu sunt 
„contabilizaţi” nicăieri, dar se ridică la multe zeci de 
mii; instituţiile de stat devastate şi furat tot, bisericile 
incendiate sau mai târziu transformate în grajduri, 
depozite sau orice altceva. Sângele curgea peste 
tat, totul distrus, totul furat, oameni omorâți, 
violuri, furturi, şi, ce credeți: tovarăşii istorici 
făuritori ai „monumentalei Istorii a Românilor” 
editată de cel mai înalt for ştiinţific şi cultural din 
România, nu scot un cuvinţel, nu scriu, nici nu 
ştiu nimici! 

Mă, voi ori aţi turbat, ori v-a luat Dumnezeu 
mințile; veţi da socoteală pe pământ sau în fața lui 
Dumnezeu la Judecata de Apoi! 

Fiţi blestemaţi în vecii vecilor! 

Dar staţi, că este doar începutul; urmează 
retragerea din Basarabia in vara anului 1941, de 
data aceasta retragerea ruşilor din calea 
armatelor române, 

Aceleaşi grupuri, compuse din evrei şi ruşi, 
de data aceasta, dinamitează şi incendiază toate 
oraşele şi satele, onfbară toţi românii care le ies în 
cale sau pe care ii găsesc unde s-au ascuns, fură 
toate alimentele şi tot ce se mai putea fura, violează, 
distrug în totalitate bisericile, dar, ați ghicit, nu şi 
elonepie, că vorba aceea: „ateu, ateu, da nu di 

Şi iarăşi, istoricii noştri nu ştiu nimic! Ce 
ziceți de acest lucru, măi tovarăşi? 

Şi totul nu se termină aici: vine 1944 şi 
tovarăşi evrei şi ruşi se întorc victorioși în 

Basarabia și au de inchelat nişte conturi: iar 
incendiază, omoară, fură, yjolează, lar mândrele 
cete de evrei sunt dirijori, care cunosc cine este 


sursa şi eventual să facem şi noi pe 
proştii şi să ne facem că plouă! 

Îmi amintesc de aprecierea istoricului Grigore 
Traian Pop la adresa lui Dragoş Zamfirescu; „La cele 
400 de pagini acesta face 2178 de trimiteri 
bibliografice, adică o medie de 5-6 la o pagină. 
Impresionant! Aproape fiecare paragraf se sprijină 
pe o sursă de informare... În aceste circumstanțe 
nimic nu pare a-i submina credibilitatea: doar se 
sprijină pe documente de arhivă. Dar, totuşi, 
surpriză, la „arhive” sig Zamfirescu, autorul, 
caută şi găs „+ Ziare. Îşi însuşeşte fără nici 
un efort de disociere varianta lor..." şi mai departe: 
m. O_mistificare grosolană săvârşită cu bună 
Stiintă” - închei citatul lui Grigore Traian Pop. 

Păi să revenim la oile noastre: zecile de pagini 
în care se dau citate exacte despre asasinări de 
evrei, deportări, închideri în ghetouri, lucruri care 
nu pot fi contestate, dar numărul victimelor este atât 
de exagerat şi nu numai atât; sunt tot felul de 
invenţii, pe care istoricii români vor să ni le - 
dovedească cu trimiteri bibliografice unde? La 
Matatias Carp - cu „Cartea neagră”, la Radu 
Ioanid - cu „Evreii sub regimul Antonescu” sau la 
Jean Ancel cu „Transnistria - martiriul evreilor”. 
Păi, dobhnilor, aceştia ştiţi ce au scris în cărțile 
lor: cum românii tăiau un evreu în Transnistria, 
strângeau sângele ca să ungă osiile la căruțe; 
cum din lipsă de sare, familiile evreieşti se 
adunau într-o casă, începeau să plângă, adunau 
lacrimile şi făceau ciorbă!!! 

Aceste persoane obiective scriu nişte cărți cu 
date fantastice şi bravii istorici români servesc 
proştii cu trimiteri bibliografice. 

După aceşti domni, cifra oficială de 2.500 de 
victime la „trenul morții”, de exemplu, de la laşi, din 
1941, s-a transformat în 12,500, 

Să ne spună vajnicii istorici loanid et co, de unde 
au luat cifrele acelea exacte cu „execuţii sumare ale 
armatei române...” în fiecare sat, fiecare comună, 
fiecare oraş. 

Vajnicii noştri istorici ne trimit la Ioanid, Ancel şi 
Carp. 

Ştiţi cum vine asta? Ca şi când ai vrea să scrii 
istoria României interbelice citând presa 
evreiască din „Sărindar”! 

Cred că sunt destui duşmani care visează la ziua 
când un nou „Sărindar” va scrie istona României şi 
va hotări soarta ei. 

Probabil că ar trebui să moară, toi românii ca să 
se ajungă acolo! 

Vă faceţi speranțe deşarie! 





Pag. 7 








DESP 


— Domnule profesor, sunteţi cunoscut în calitate 
de director fondator al Librăriei Româneşti 
Antitotalitare din Paris. Sunteţi traducătorul, 
editorul şi autorul câtorva cărți ce au entuziasma! pe 
unii şi revoltat pe alţii. Aţi tradus şi publicat în 
franceză filosofia lui Lucian Blaga, dar şi Miturile 
fondatoare ale lui Israel şi altele asemenea. In mai 
multe rânduri, dvs. şi librăria dvs. ați fost ținta unor 
atacuri cu caracter terorist. 


— Atacurile s-au produs după apariția cărții . 


amintite, "Miturile fondatoare ale lui Israel”, ce 
continuă să deranjeze oameni şi instituţii, inclusiv 
statul sionist israelian. Viața este o luptă pe toate 
planurile. A la guerre, comme ă la guerre. Viaţa a 
fost şi rămâne o luptă. Aceasta însă trebuie dusă 
după andmite reguli, fără de care lumea civilizată 
decade în sălbăticie. 

— Vreți să spuneți că Franța, Elveţia sau 
Germania, unde s-au produs şi se produc astfel de 
atacuri teroriste contra unor cărți, autori sau librani- 
editori, sunt amenințale de sălbăticie? 

— Aceste țări au ceva de ascuns. Pentru a 

„ascunde acest «ceva», Franța, Elveţia, Germania şi 
alte țări sunt capabile astăzi de orice, inclusiv 
sacrificarea popoarelor respective, came de lun nu 
tocmai «caşer», s-ar putea spune! Rămâne de văzut 
dacă aceste popoare se vor lăsa căsăpite 

La vremea lor, guvernanți mai vechi, precum 
Ceauşescu, au crezut şi ei aşa ceva 

Istoria nu s-a încheiat. Ea este în plină 
desfăşurare. Auţorii cărților mincinoase din timpul lui 
Ceauşescu ar trebui puşi la stâlpul infamiei. Lucruri 
de nemărturisit, petrecute atunci în România şi în 
alte țări, au devenit astăzi pbiectul de studiu al unei 
noi ştiinţe sociale, pe care iniţiaţii o numesc 


infamologie. 





pentru ideile 
lor, reprezintă o cădere în barbarie ce nu poate fi 
nici-explicată, nici atenuată, nici scuzată de relativa 
opulenţă materială. Occidentul va pieri, probabil, 
înaintea Orientului. Viitorul omului ca om necesită 
pieirea cadavrului de minciună şi putrefacție care a 
devenit Occidentul. Bătălia constă nu în a săpa 
groapa Occidentului, dimpotrivă: acesta poate, 
trebuie şi merită să fie salvat. Amenințarea însă este 
reală, efectivă şi imediată, traversând inima şi mintea 
fiecăruia dintre noi; numele ei este Minciună! Trăim 
într-o lume de minciună. In ciuda eforturilor depuse, 
vreme de zeci de ani, de către nedemnii câştigători 
ai ultimului război mondial, de către multele guverne 
Şi regimuri de maimuţoi Aliați, realitatea celor trei ani 
şi două luni de război românesc antisovietic just, de 
război anlibolşevic şi anti-minciună nu a putut fi 
ştearsă din inima, nici din minţile românilor. Războiul 
nostru anti-minciună sovieto-franco-anglo-americană 
nu a încetat, de fapt, nici o clipă. El nu poate înceta 
decât prin dispariția românilor ca popor de sine 
stătător. Ajungem astfel la problema revizionismului 
istoric contemporan. 

— In ce 'constă revizionismul istoric? Cum ați 

„devenit dvs. revizionist? 

— Fiecare îşi are drumul lui în viaţă. In ordine 
materială, gravitațională, câteva zeci de kg de om nu 
cântăresc mare lucru în fața zecilor şi sutelor de tone 
de mârlănie iudeo-judiciară, gata să mă strivească, 
Adevărul însă nu se cântărește cu legea gravitaţiei, 
nici cu sistemul metric, sistemele judiciare, 
ordonanțele de urgentă și tribunalele excepționale. 

Bai celor ce falsifică istoria constă în 
faptul că anulează relațiile normale şi de drept 

oameni, înlocuindu-le cu relații de violenţă, 

de forță, de minciună! O lege precum OUG 
31/2002, ce piu obligativitatea idolatriei 
transformă poporul român într-o 

bandă sa e ii expresia  minciunăriei 
Instituite în lume nedemnii provocatori şi 
câştigători i 


ai ultimului război mondial. 
ial. A revizui 





, a repune istoria pe făgaşul adevărului 


Pag. 8 


„Pteruiu 
RE REVIZIONISM 


CU PROF. GEORGE DĂNESCU PISCOCI 


este de datoria oricărul om sănătos la minte. Cam 
asta ar fi revizionismul istoric la modul foarte 
general 

— Totuşi, cum poale cineva să devină revizionist? 
Orice - om normal este un revizionist 
Revizioniştii sunt oameni care vor să ştie dacă ceea 
ce se spune este adevărat sau neadevărat. In 
istorie, în ştiinţă, în viața de toate zilele problema 
adevărului nu se pune în termeni de dogmă, de 
credință oarbă şi necondiționată. Revizionismul 
istoric nu este o religie, precum creştinismul, nici o 
ideologie, precum liberalismul! Este o metodă de 
observare a realității, metodă perfectibilă şi ajustabilă 
precum viața şi experiența, cu care se cam 
confundă, 

— Când a apărut cuvântul «revizionism»? 

— Nu este vorba de un singur cuvânt, ci de un 
întreg grup - sau familie - având aceeaşi rădăcină 
Există verbul «a revizui». De când? Filologii ne-ar 
putea-o spune. Lucrul este însă secundar. Există 
substantivul ce desemnează acțiunea de a revizui, 
adică «revizuirea». Au existat şi există oameni 
specializați în a revizui. Aceştia se numesc 
revizori. Gogol şi-a intitulat «Revizorul» una din 
faimoasele lui piese literare. La un moment dat, 
Eminescu a fost revizor şcolar, Orice revizor îşi are 
metoda lui «revizionistă» de revizuire a anumitor 
lucruri într-un anumit domeniu de activitate. 

Cuvântul datează de multă vreme. Revizionismul 
s-a practicat şi se practică în ştiinţă, în artă în 
literatură, în filosofie, în istorie, în toate domeniile de 
activitate. In sensul de  revizionism istoric, 
termenul s-a impus în a doua jumătate a sec, al 
XIX-lea. Invățăm doată viața, adică revizuim 
permanent. Impăratul Nero a fost acuzat că a dat foc 
Romei, la o cercetare mai atentă, istoricii au 
ste-autorul acestui fapt, ci cu 
Wu Tucrurile cu împăratul 
francez Napoleon |, acuzat'de a f 
cu ocazia nefericitei campanii din 1812; istoricii au 
dovedit ulterior că nu împăratul Napoleon a dat foc 
Moscovei, ci contele rus Rostopcin 

Procesul lui Corneliu Zelea-Codreanu a fost 
revizuit. Oribila crimă iudeo-bolşevică a asasinării 
ultimului țar rus a fost şi ea revizuită; țarul Nicolae al 
II-lea a fost proclamat sfânt de Biserica Ortodoxă 
Rusă. Intr-o bună zi va fi revizuit procesul 
mareşalului Antonescu 

— Totuşi, cine a folosit pentru prima oară 
cuvântul «revizionism»? 

— Să nu fim mai catolici decât Papa. Mi-aţi putea 
spune cine a folosit pentru prima oară cuvinte 
precum «mamă», «tată», «apă»? In sensul istoria de 
care vorbim, termenul de «revizionism» s-a impus 
după primul război mondial, când oamenii i-au 
dat seama că propaganda anglo-franceză de 
război şi-a permis minciuni gogonate cu privire la 
comportamentul soldaților germani, sau al armatei 
austro-ungare în Serbia, Potrivit acestei propagande 
de război, soldații germani din Belgia se distrau tăind 
mâinile copiilor belgieni, iar armata austro-maghiară 
din Serbia transformase principalele biserici ortodoxe 
din Belgrad în «camere de gazare»! O altă minciună 
răspândită de propaganda Aliată de război a fost că 
nemţii ar fi construit uzine de transformare a 
cadavrelor omeneşti în îngrăşăminte chimice! 

In contextul neceșarelor puneri la punct din anii 
20 ai secolului trecut, termegul de revizionism istoric 
a sfârşit prin a se impune. 

— Există istorici revizionişti ce se consacră altor 
perioade istorice decât ultimele două războaie 
mondiale? 

— Revizionismul este prezent în ori 
de activitate. Istoria este prin excelență. coinad 
Care revizionismul este mai acasă decât oriunde, 
Istoricii, chiar cei «proşti» sau «mincinoşi», fac un 
permanent revizionism, La sfărșitul anilor 40, în 
prima perioadă a comunismului, se vorbea despre 
Stalin, Lenin, poporul rus care libertate si fericire 
ne-ar îi adus»... Către sfârşitul interminabilei epoci 
de masturbaţie iudeo-comunistă, toţi istoricii de 







"cendiat Moscova 


- 


meserie vorbeau de 
cei 45 de ani de 
activitate 
revoluționară a «Dunării Gândirii». 

Revizionismul acesta - de fațadă însă - se 
practică chiar şi de Uniunea Scribălăilor sau de 
Institutul de Istorie Recentă, dar este -mai curând un 
fel de «retuşism». Nici politrucilor din diversele 
institute de Istorie, nici baronilor din Uniunea 
Scribălăilor nu le este caracteristică cinstea, 
corectitudinea, promptitudinea intelectuală. După o 
viaţă de ploconeli, piruete şi grațioase pupincurisme, 
nimeni nu devine campion revizionist 

— D-le profesor, cu sau fără dreptate sunteţi 
cunoscut ca un revizionist al celui de al II-lea război 
mondial. 





Mă cunoaşteţi mai mult din spusele 
detractorilor şi calomnialorilor mei. Am tradus şi 
publicat în franceză aproape întreaga filosofie a lui 
Lucian Blaga, M-am ocupat şi mă ocup de multe 
lucruri şi probleme în diverse domenii, inclusiv 
războaiele medice, punice sau mondiale. 

M-am consacrat mai întâi revizionismului 


filosofic general:  revizionismului medical, 
nutriționist, cultural, general ştiinţific. 
De când se incearcă  incriminarea 


calomnioasă a poporului român de câtre aceia 
care vreme îndelungată au comis crime de genocid 
Şi crime contra umanităţii în închisorile şi lagărele de 
exterminare din România comunistă, mi-am zis că 


aprofundarea  revizionismului istoric este 
necesară şi urgentă. 
Se impune o trezire a opiniei publice 


româneşti înecată sub valurile de Coca-Cola și 
poşircă NATO ce ne-au inundat după 1989. 

Se impune ca orice român responsabil, orice 
intelectual sau faţă bisericească să aprofundeze cele 
petrecute în anii ultimului război mondial. 


N 








Europa prostitutantă, gj ă, bas! ] 
mulatrizantă nu ne vor putea convinge că prezența 
noastră la Stalingrad şi la Cotul Donului ar 
reprezenta o «crimă contra umanității» 

Părinții şi bunicii noştri au pierdut războiul 
mai ales ca urmare a trădări! de la 23 aug. 1944. 

Am ajuns la convingerea că 23 aug. 1944 a 
reprezentat prima zi din sclavia ce continuă să apese, 
pe umerii poporului român. Faptul că tovarășii 
comisari ruşi de atunci, sau domnii comisari europo- 
americani de astăzi, ne indică ce trebuie să credem 
sau să nu credem despre ultimul război mondial, 
constituie pentru mine dovada clară că România şi 
poporul român traversează o perioadă de sclavie 
totală, materială şi spirituală. Aspectul material al 
acesteia nu constituie un secret pentru nimeni. 

Dacă în dec. 1989 Ceauşescu ar fi fost înlocuit cu 
un guvern românesc, unirea Basarabiei, a Bucovinei 
de Nord, a ținutului Herţa şi chiar a Insulei Şerpilor 
cu România, ar fi fost o simplă formalitate. Astfel de 
ocazii se vor prezenta însă şi în viitor. In vederea 
acestui viitor trebuie să:ne pregătim. 

Istoria însă va fi scrisă într-o zi. Minciunile vor 
cădea la pământ. Ele nu vor cădea însă singure. 
Pentru ca acest lucru să aibă loc peste 20, 50 sau 
100 de ani, ceva trebuie făcut de pe acum. Să nu 
lăsăm pe seama altora ceea ce putem face noi 
înşine, să nu lăsăm pe mâine ceea ce putem face 
azi 

Şcoala de istorie revizionistă reprezintă creierul şi 
coloana vertebrală a ceea ce a rezistat eroziunii * 
semite, a ceeace nu a putut fi corupt din cultura 
popoarelor Europei. Învățământul, ştiinţa, arta, 
întreaga cultură şi viață publică actuală se 
cortcentrează în jurul unor monstruoase liturghii 
negre şi a altor servicii idolatrice pe altar holocaustic- 

Legiunea a cultivat sfințenia cu o mână şi 
eroismul cu cealaltă. In vremurile pe care le trăim, 
nu putem fi țârcovnici cuminţi printre sfinți, pe 
pereții bisericilor. Grija schitului  las0 
arhimandritului, spune Eminescu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 - 


Duşmanul nu mai vine din Turcia. 
Trăieşte printre noi. Ne face legi, ne 
pune biruri, vorbeşte filosofie. Ne taie 
felie după felie. 

Cu ochii şi cu gândul după salam şi plăcinte, 
popoarele Europei riscă să se confunde cu ele. Felie 
după felie, bucată după bucată, Europa toată este 
sfărțecată. 

Până când vom murdări şi insulta strămoşii, 
amintirea unor căpetenii ca Ştefan sau Mihai, a 
Căpitanului, punându-le - fotografia pe  hârdăul 
televizual ce umple mățăraia circumvoluțională a 
creierelor degenerate, de dezmoşteniți ai soartei ce 
am ajuns? 

Când armata română ucide patrioții afgani sau 
irakieni, "Deşteaptă-te, române!" nu poate suna ca 
pe vremea lui "Treceți, batalioane române, Carpaţii”! 

Trezirea se merită, se cucereşte prin luptă de 
fiecare clipă. Dumnezeu ne-o dă, dar nu ne-o 
bagă în traistă. 

Suntem un popor care de peste şaptezeci de ani 
trăim în moarte, nu în viață; noaptea Sf. Andrei 1938, 
23 aug. 1944, Aiudul, Piteştii, Canalul, minciunile 
insultătoare ce ne îmbâcsesc minţile şi viața nu ne- 
au căzut din senin pe grumaz. Cozile topoarelor 
călinesciene, bengliene, ceauşiste şi băsiste cresc în 
fostele noastre păduri, ajunse pe mâna veneticilor. 

— Sunteţi specializat mai ales în problemele 
privind holocaustul. De ce? 

— Mare glumeaţă sunteți! Cum aş putea fi 
specializat în nişte alegaţiuni fără cap şi fără coadă, 

- lansate în context românesc mai ales după 1989? 

In sensul care i se dă mai nou, cuvântul 
«holocaust» a apărut de câțiva ani în dicționarele 
limbii române, după OUG 31/2002. Am putea să îl 
scriem nu cu un singur «h», ci cu două, trei sau 
patru, dacă nu chiar şapte «h», dar nu putem acorda 
orice, nici oricâte «h»-uri cer flămânzii ăştia. 

Revizionismul istoric vine de departe şi are bătaie 
lungă. Oricine are dreptul să „cerceteze orice 
problemă, orice perioadă a istoriei. 

Tatăl meu şi o mulțime de oameni pe care i-am 
cunoscut în copilărie şi în tinerețe au luptat la 
Stalingrad, la Odesa, la Cotul Donului, în Crimeea. 

Interesul generației actuale şi al generațiilor 
viitoare pentru epopeea glorioasă trăită de părinții şi 
de bunicii lor în anii ultimului război mondial este 


normal. Este normal ca războiul Pantis [unse el 
preocupe mai mult decât războaiele lui Decebal, criminală! * 


Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. 

Uniunea Sovietică, Statele Unite, Anglia şi Franța 
s-au dezonorat, au dezonorat justiția. Pieirea lor este 
o chestiune de timp. Imperiul colonial englez ca şi 
cel francez au pierit 

Statele Unite vor cunoaşte o implozie -similară 
celei sovietice. Chiar şi fără asta, puterea americană 
se sprijină pe buricul a 200 de milioane de obezi. Nu 
există nici computer, nici bombă atomică sau 
altă armă care să-i scape de deznodământul ce-i 
paşte încet şi sigur, ca destinul! 

Revizionismul nu este o ideologie, de stânga 
sau de dreapta. El este o metodă. Este vorba de 
întoarcerea la metodele normale şi obişnuite, a căror 
„Valoare a fost demonstrată de-a lungul istoriei. 

Procesul de la Nurnberg a avut loc în 1945- 
1946. In cadrul lui au fost judecaţi aşa-numiţii mari 
criminali de război: mareşalul Goering, amiralul 
Doenitz, ministrul de externe Ribbentrop, ziaristul 
independent Iulius Streicher şi alţii. . 

Se spune şi se repetă cu insistență că anumite 
adevăruri ar fi fost stabilite la Numberg. Oamenii 
informaţi nu cred în acestea. Vă voi spune de ce: 
oricine işi poate da seama că procesul de la 
Nurnberg este judecata învinsului de către 
învingător. Am putea întreba pe orice om, din orice 
epocă, dacă judecata unui învins de către 
duşmanul şi învingătorul lui poate să fie dreaptă! 

Tribunalul cuprindea patru judecători şi patru 
suplinitori: un judecător amăfican, unul englez, un 
altul francez şi unul sovietic. 

Statutul acestui tribunal de excepție merită 
atenția noastră, în special articolele 19 şi 21. 

lată art. 19: «Tribunalul nu este obligat să 

respecte regulile tehnice obişnuite cu privire la 
dovedirea acuzațiilor. EI va adopta şi aplica pe cât 
Posibil o procedură expeditivă şi neformalistă. 
Tribunalul va admite orice i se va părea că 
dovedeşte ceva». 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 


Art. 21 este şi mai certat cu justiția: « Tribunalul 
nu va cere dovedirea cu probe a acuzațiilor de 
notorietate publică, ci le va considera deja 
dovedite». Cu alte cuvinte, la Nurnberg multe lucruri 
nu au fost stabilite în nici un fel. In virtutea Statutului 
Tribunalului, acestea au fost considerate ca stabilite! 
Când auzim pe cineva că cutare lucru a fost stabilit 
la Nurnberg, este bine să-l întrebăm: Nu cumva este 
vorba de un lucru considerat doar ca stabilit, în care 
caz, de fapt, este vorba de ceva care rămâne să fie 
stabilit?! 

Tribunalul Militar Internaţional comporta 
aceste trei cuvinte ce erau şi rămân deopotrivă 
trei minciuni: 1. Nu a fost vorba de un tribunal, 
întrucât, prin chiar Statutul său, încălca toate regulile 
de administrare a justiției; 2. Singurul militar era 
judecătorul sovietic Nikitcenkb, un politruc cu epoleți, 
ilustrat în cadrul proceselor staliniste ce avuseseră 
loc cu 10 ani mai înainte, despre care actualmente 
lumea consideră că au fost un fel de banditism 
judiciar; 3.  Aşa-numitul tribunal nu a fost 
internaţional, ci inter-Aliat! 

Acest  ne-tribunal a introdus 
nemaivăzute ale retroactivității 
responsabilității colective. 


inovațiile 
legilor şi a 





Să luăm exemplul unui tânăr Care în 1933 
aderă la o organizație, SS, sau un corp oarecare 
al administrației germane, al poliției etc.; în 1946 
tânărului respectiv | se aduce la cunoştinţă că 


parte dintr-o organizație 
u va putea dovedi că este 
nevinovat, întrucât vinovăția organizației din care 
a făcut parte este un fapt "de notorietate publică” 

„ (art. 21). 

Statutul caricaturii de tribunal a fost aprobat la 8 
aug. 1945, o dată ce merită atenţia noastră. In acea 
zi Aliaţii îndrăznesc să pretindă că germanii ar fi 
comis trei tipuri de crime: 1. Crime contra păcii: 
responsabilitatea războiului cade în seama lor, ei 
au pregătit războiul, au complotat contra păcii, au 
provocat războiul; 2. Crime de război, 3. Crime 
contra umanității - care înseamnă, de fapt, crimă 
contra evreilori 

— Războiul a fost declarat de Anglia, apoi Franța 
s-a declarat solidară cu aceasta! 

— Exact. A 

Ce se întâmplase însă în lume cu 48 de ore 
înainte de 8 aug. 19457? La 6 aug. 1945, americanii 
au aruncat prima lor bombă atomică asupra 
Hiroshimei. După alte 24 de ore, aveau să arunce 
cea de a doua lor bombă, la Nagasaki. Ce făceau 
ruşii la 8 aug. 1945? Atacau Japonia, care era 
distrusă în întregime, care primise în plin prima 
bombă atomică din istorie. Cinismul banditesc inter- 
Aliat de la 8 aug. 1945 nu va putea fi şters nicicum 
din istorie! lar modul în care a decurs ulterior 
procesul de la Nurnberg rămâne o ruşine pentru 
omenire şi o palmă teribilă pe obrazul justiţiei! 

— Care a fost scopul acestui proces? 

— Scopul procesului a fost de a justifica ceea ce 
Aliaţii făcuseră deja. 

Aliaţii, vezi Doamne, luptaseră pentru un ideal, în 
vreme ce germanii erau un fel de sub-oameni 
primitivi. Dar pe parcursul procesului de la Nurnberg 
Aliaţii au procedat la cea mal vastă operațiune de 
deportare din istorie: 14 sau 15 milioane de 
germani au fost deportați din Polonia, Lituania, 
Letonia, Estonia, România, Ungaria, Iugoslavia, 
Cehoslovacia. Unde? In Siberia! Tot acolo au fost 





deportați câteva milioane de tătari din 
Crimeia, un milion (poate chiar mai mult) 
de moldoveni din Basarabia, Bucovina şi 
ținutul Herţa. Pi 9 

Polonezii au internat nemții ce le-au căzut în 
mână în peste 1000-1200 de lagăre de concentrare 
improvizate, precum şi în toate cele aprox. 600 de 
închisori de care dispuneau. Era vorba de copii, de 
femei, de mulţi bătrâni. Toţi purtau o banderolă cu 
litera «N» (nazist), pe mână. 

In aceeași perioadă, Aliații occidentali livrau 
Uniunii Sovietice nu numai soldaţii ruşi sau 
ucrainieni ce combătuseră alături de germani, ci 
chiar refugiații politici ce părăsiseră Rusia după 
1917, 

Alte mii şi zeci de mii de procese model 
Nurnberg au' avut şi au încă loc astăzi în 
Germania-şi nu numai, inclusiv contra unor oameni 
ce s-au născut la 40 de ani după război! 

Mania judiciară demențială de la Numberg 
serveşte la indoctrinarea sau tăierea cerebrală 
planetară împrejur a întregii omeniri. 

In cadrul unui proces penal nu interesează 
opiniile politice ale celui acuzat. El nu poate fi 
judecat decât pentru ceea ce a făcut. 

Problema proceselor din galaxia judiciară 
Nurnberg este că ele sunt procese politice, nu 
penale. Toate procesele politice din România 
comunistă şi toale procesele numbergiene din 
Europa de după război sunt pline de elemente de 
mârşăvie şi de infamii incredibile. 

Infamologia este noua ştiinţă pe cale să se 
constituie pentru studiul unor astfel de fenomene. 
Lectura proceselor staliniste, lectura proceselor 
legionare începând cu cel al lui Codreanu din 1938, 
lectura proceselor Nurberg până la ultimele pe rol 
într-o țară sau alta din Europa, inclusiv România, 
constituie o bună introducere în ştiinţa infamologiei. 
La Nurnberg, vreme de o zi şi aproape trei 
sferturi s-a discutat despre asasinarea chipurile, 
de către nemți, a ofițerilor polonezi de la Katyn. 
Toată lumea ştia de pe atunci că adevărații autori 
ai acestei crime sunt ruşii, după cum Gorbaciov a 
recunoscut la 45 de ani după proces. Acuzaţii 
germani nu au avut la Nurnberg dreptul de a utiliza 
pentru. disculparea lor concluziile Comisiei 
Internaționale ce examinase la fața locului cum stau 
lucrurile cu asasinarea miilor de ofițeri polonezi. 

La 16 dec. 1987, Tribunalul din Paris a 
recunoscut că expozeul tezelor revizioniste în 
revista "Annales  d'Histoire  revisionniste” şi 
controversele pe această temă țin de libera 
expresie a ideilor şi opiniilor, de o dezbatere 
publică între istorici. Justiția nu poate şi nu 
trebuie să controleze sau să se amestece în 
această dezbatere ştiinţifică. 

Că vrem sau că nu vrem să o recunoaştem, 
această dezbatere există. Ea are loc între istorici, 
cercetători ştiinţifici, ziarişti, profesori, studenți. 

Intre timp au fost adoptate pretutindeni în 
lume legi speciale, excepționale, de urgență întru 
nimic justificată, ce prelungesc în 
contemporaneitate Acordul din 8 aug. 1945, al celor 
patru câştigători ai ultimului război mondial. 

Franţa este prima țară în care a fost adoptată o 
asttel de lege, în 1990; 12 ani mai târziu, guvernul 
Năstase a recurs la stratagema unei OUG. 

Cine caută adevărul trebuie să ştie un lucru 
teribil: într-o zi, va sfârşi prin a-l găsi. Este el pregătit 
să plătească prețul, să suporte acest adevăr?. 
Adevărul ne va face liberi, spune Christos. Suntem 
pregătiți să suportăm .libertatea, să zburăm cu 
proprille aripi? Nu cumva suntem fluturaşi de noapte, 
ce ne ardem aripioarele la lumina orbitoare a 
felinarelor stinse, a cutărui comisar european de la 
Bruxelles, a d-lui ambasador american şi poponar, a 
tovarăşului Wiesel în persoană, comisar mondial al 
întreprinderilor şi mişmaşurilor prezente, trecute şi 
viitoare? 

— Credeţi că într-un viitor mai mult sau mai puțin 
îndepărta! va avea loc în lume o dezbatere pe 
această temă ? 

— Revizionismul a făcut progrese importante 
în ultimii 20 de ani, adică în perioada de după 
promulgarea legilor  liberticide şi  non- 
constituționale de tipul OUG 31/2002. Revizionismul 
nu va putea fi oprit, deşi revizioniştii sunt extrem de 
vulnerabili ca oamenii. î 


Papini reabicate de Meoletă Ceia 


_Pag.9 


[i 





. 


“era tot un legionar. Aparţinerea oricui la aceeaşi 


"PE DRUMUL CRUCILOR 
- TEXT INED 


In continuarea vieţii legionare, profitând de 
vacanța politică ce ne fusese impusă prin dizolvare, 
a trebuit să mă ocup mai de aproape şi de unele 
interese ale mele,_mult delăsate în lunile de 
închisoare. Situaţia îmi crease unele probleme noi, 
pe lângă cele de totdeauna, ce :se cereau rezolvate. 

Unii dintre crezuţii prieteni, întâlniți-pe .stradă, 
nu-mi mai dădeau bună ziua. Fusesem implicat în 
cazul Duca şi parte .dintre ei, prea politicianizați, sau 
numai naivi, acum mă desconsiderau. Mărturisesc 
că aceasta mă săcâise o vreme, dar cu timpul m-am 
obişnuit şi i-am lăsat în plata lui Dumnezeu. 

Dealtfel, şi eu mă schimbasem, fără să-mi dau 
seama. Nu mă mai simțeam bine decât între 
legionari. 3 

Când făceam câte o cunoştinţă nouă, îi acordam 
puțin interes. indiferența iniţială se transforma în 
bucurie când mă încredințam că noul cunoscut 


credință cu mine da noului cunoscut un deosebit 
farmec şi îi deschidea larg porţile sufletului meu. Ne 
vorbeam, de la început, o limbă cunoscută, fără 
necesitatea de a face eforturi de complezență, iar 
subiectele de vorbă, mereu aceleaşi, repetate la 
nesfârşit, nu ne oboseau şi nici nu ne plictiseau 
vreodată. 

Intrucât mă” privea, recapitulându-mi cele prin 
care trecusem, egoist dar omeneşte, eram nevoit să 
recunosc că ar fi fost mai bine să nu fi găsit drumul 
adevărului legionar, atât de plin de pericole, dureri şi 
moarte, dar, odată intrat pe acest drum, trebuia, de 
asemenea, să constat că nu mai eram în stare să 
mă abat din el şi că de atunci încolo, a-mi trăi viața 
nu-mi va fi o vulgară plăcere, ci dimpotrivă! Dar 
oricum va găsi ea cu cale să-mi devină, eram decis 


s-o port înainte, așa cum îmi va fi impusă, chiar.dacâ—a-etreu ir 


în totală deosebire de cum aş fi dorit să-mi fie! 

Citez cele scrise cândva de medicul Charles 
Richet, un încununat cu premiul Nobel pentru 
fiziologie: "Afirm că cele cinci simțuri ale noastre nu 
sunt unicele mijloace de percepție ale omului. O 
parte a realităților vin câteodată, inteligenţei noastre, 
pe alte căi. Dacă aceasta nu se întâmplă mereu, nu 
înseamnă că n-ar exista!” 

Cineva, întrebând odată pe renumitul doctor 
Carol Steinmetz, unul dintre cei mai mari oameni de 
ştiinţă ai lumii, care va fi câmpul de cercetări 
ştiinţifice care se va dezvolta mai mult în viitor, 
acesta i-a răspuns: 

"Cele mai mari descoperiri se vor face pe terenul 
spiritual. Intr-o zi omul va învăța că lucrurile 
materiale nu aduc fericirea şi că servesc puin spre 
a-l înzestra cu facultăţile de creație şi progres. Atunci 
oamenii de ştiinţă ai lumii îşi vor îndrepta 
laboratoarele de cercetări spre Dumnezeu şi 
rugăciune. Când va veni această zi, lumea va 
vedea mai multe progrese în timpul unei 
generații, decât cele la care a asistat în decursul 
ultimelor patru!” 


TRĂDAREA. CAZUL STELESCU 

In vara aceluiaşi an, 1934, s-a înființat tabăra 
de muncă Giuleşti, situată pe moşia unui 
simpatizant legionar, Didi Micescu, frate mai tânăr, la 
fel de bine înzestrat prin cultură şi inteligență, cu 
celebrul Istrate Micescu, marele nostru duşman. In 
tabără se frământau şi se ardeau cărămizi pentru 
terminarea Casei Verzi. Căpitanul locula în mijlocul 
poi: je alea cu un pat sistem Jilava, în care 
ini era rezervat pentru legionarul şe! 

de gardă din ziua aceea. a ău 4 
Autorizal de Căpitan să facă o tabără de odihnă 
pe malul marii la Budachi, în Basarabia, STELESCU 
s-a demascat definitiv, fără posibilitate de 
întoarcere, Şi-a strâns 19 legionari pe care-l crezuse 
mai de incredere şi, în fața frontului, a început să 
le vorbească atacând şi criticând pe Căpitan. 
Şapte din cei prezenţi au leşit din formație, 
cerându-i socoteală de cele ce spusese şi au 


Pag. 10 










CUVÂNTUL LEGIONAR 


4 


CAZUTE” 


părăsit imediat stațiunea. Intorşi la Bucureşti, au 
raportat Căpitanului cele întâmplate, 

In fața repetatelor acte de duşmănie şi evidentă 
trădare, Căpitanul a convocat un Juriu de Onoare 
sub preşedinţia Generalului Cantacuzino ca să-l 
judece şi să decidă. Dtipă o minuțioasă cercetare 
şi dreaptă Judecată, Stelescu a fost eliminat din 
Mişcarea .Legionară la 25 sept. 1934. 

Legionarul Cotea, care a mărturisit în fața juriului 
de onoare că fusese însărcinat de Stelescu să ucidă 
pe Căpitan, a fost eliminat pe termen de cinci ani. La 
o percheziţie făcută în casa lui Stelescu de legionari, 
se găsise un flacon de cianură de potasiu care ar fi 
putut ucide o sută, nu un singur om. Chimistul 
Cristian Leu a confirmat că el dăduse lui Stelescu 
otrava, cerută pentru alte scopuri decât cele 
urmărite. 5 


















/ > 
Y = 





Căpitanul înconjurat de fraţi de Cruce; în spate dreapla 
se află Stelescu (cel marcat cu cruce pe cămaşă) 


lui prin care consfințea 
hotărârea Juriului: 

Camarazi, 

Consiliul de Onoare, compus din comandanți 
legionari cu gradele câştigate in lupte şi din legionari 
cu legământ, sub  prezidenția d-lui General 
Cantacuzino-Grănicerul, pentru a cerceta cazul 
Stelescu, astăzi la orele trei şi jumătate s-a pronunțat 
în modul următor, după o deliberare de patru ore: 

1. Mihail Stelescu e vinovat ca legionar. 

2. Este vinovat de inăltă trădare. 

3. Mihail Stelescu, față de codul onoarei, este şi 
rămâne dezonorat, deci descalificat. 

Hotărârea este dală in unanimitatea Consiliului, 
compus din 23 persoane, 

|. In urma acestei sentințe, subsemnatul, şef al 
Gărzii de Fier, hotărăsc eliminarea din Garda de 
Fier a lui Mihail Stelescu pe termen nelimitat. 

II. Felieit Consiliul de Onoare şi pe preşedintele 
său, Gen. Cantacuzino-Grănicerul, pentru sănătatea 
şi înălțimea morală a sentinței date 

III. Acord lui Stelescu dreptul ca, intr-un viitor 
cât de îndepărta, care rămâne la aprecierea mea, 
să-şi poată răscumpăra în fața aceluiaşi Consiliu 
de Onoare, convocat de mine în acest scop, numai 
prin jertfă, onoarea pierdută şi păcatul făptuit. 

C.z.C. 


EDUCAȚIA LEGIONARĂ 
„CIRCULĂRILE căpităneşti au fost şi rămân 
pi de neîntrecută valoare politică şi de 
educație legionară. Mereu strânse în chingile 
bunului simț şi ale logicii, rămân modele de 


pedagogie. u fost fi constituind 
doctrina legionară. 


Cazul Stelescu a Zdruncinal şi răvăşit peste 
măsură pe Căpitan,. rânindu-l în mândria lui pentru 
Legiune. Atunci, şi de multe ori în urmare, l-am auzit 
punându-şi chinuitoarea întrebare: "Unde am greşi! 
în educaţia pe care 0 lac legionarilor, ca în Legiune 
să se fi putut creşte un. monstru sufletesc ca 
Stelescu?” 





JTE” — VIRGIL IONESCU (II) - 
IT ÎN ROMÂNIA - 


(continuare din numărul trecut) 


Acum, după douăzeci de ani de la 
evenimentul petrecut, sunt nevoit să constat că 
Mişcarea  Legionară a crescut şi ALȚI 
"STELEŞTI”, unii mai mari, alții mai mărunţei. 
Cuvântul “crescut” nu ar fi termenul cel mai 
nimerit, mai exact ar fi, desigur, "i-a avut”, fără 
să-i fi crescut, căci au venit formaţi ca atare din 
afara Legiunii. 

Căpitanul avea darul de a cunoaşte oamenii de la 
prima vedere. Obiceiul lui era să se uite drept în 
ochii acelui care îi era prezentat.. Nu odată l-am 
auzit spunând, după ce cunoscuse pe careva: “Nu- 
mi plac ochii acestui tânăr. Are ceva în privire care- 
mi displace”. Şi, mai. târziu, la ocazii, se adeverea 
că avusese dreptate, că acel tânăr nu era un 
caracter! 

Căpitanul s-a prăpădit prea de timpuriu, lipsindu-i 
timpul necesar pentru a fi schimbat la toți şi complet 
educația, eliminând din timp pe aceia ce nu mai erau 
de transformat. Astfel prezentându-se situația, aş fi 
dispus să cred că nu în sistemul de educaţie ar fi 
existat o racilă, ci în materialul "om” care i-a stat 
la îndemână! 

STELESCU, un produs al "Frățiilor de Cruce” 
care, în regulă aproape generală, au dat cei mai 
străluciți legionari, precum am mai spus, nu muncise 
niciodată ca să-şi câştige existența. A trăit cum a 
putut, mai mult în lipsuri decât în belşug, totuşi 
legionăreşte, până a fost ales depulat, prea 
devreme, şi înainte de a fi fost copt. La douăzeci şi 
cinci de ani s-a trezit în vâltoarea şi tentațiile 
Bucureştiului, parlamentar cu treizeci de mii de lei 
salariu lunar, îmbătat de orgoliu şi de glorie (de 
care nu şi-a dat seama că nu erau ale lui, ci ale 
Gărzii de Fier), şi-a pierdut echilibrul sufletesc şi 
n-a mai ascultat nici de acel ordin al Căpitanului, 
dat parlamentarilor legionari, de a depune salanile la 
Centru, de unde să primească cât era ar 





necesa 
pentru un trai modest, dar decent, şi s-a aşezat pe 
petreceri şi lux. Fire neevoluată complet, linguşit 
de prieteni ca şi de unii oameni politici, a uitat că 
era o simplă creație a Legiunii şi, în afară de ea, 
"un nimic”! Când se obişnuise mai vârtos cu viața 
uşoară de petreceri şi-i intrase în fire, s-a pomenit că 
„nu mai era deputat şi nici bani nu mai avea. A 
început cu împrumuturi, întâi de la prieteni şi, 
când n-a mai găsit la aceştia, de la duşmani. Cu 
timpul, aceştia i-au devenit stăpâni şi l-au dus 
unde aveau interesul să-l ducă: la trădare! 

Dacă totuşi Căpitanul a greşit cândva cu el, a fost 
într-un singur punct şi anume când n-a luat măsuri 
rapide, la primul refuz al lui Stelescu de a depune 
salariul la sediu. 

De altfel, oricare şi oricăte au fost sistemele 
de educație, de când există lumea, toate au 
produs elemente bune şi rele! 

Însăşi şcoala platoniană, poate cea mai 
extraordinară din câte au existat, a dat, pe lângă 
genii,. şi trădători, care au mers până a-şi ucide 
profesorul, pe însuşi Platon. 

lar în creştinism luda a putut să se păstreze 
chiar lângă Mântuitorul. Eficacitatea unei educații 
rămâne de căutat în raportul numeric dintre_cei 


buni şi cei _ răi, ca_ rezultat final, precum şi în 
puterea ei de pătrundere în mase şi de a se 
menține în timp. 

Excepţiile, nici de data aceasta, nu pot crea 
regulă. Intrucăt ar privi Mişcarea Legionară, ea a 
produs multe, enorm de multe, elemente bune, chiar 
strălucite. Deci trebuie considerată ca o mare 
reuşită, avându-se mai ales în vedere scurtul timp pe 
care l-a avut Căpitanul la dispoziție pentru formarea 
caracterelor. - 

Şi pentru a reveni la cazul concret al lui Stelescu, 
Căpitanul, găsindu-se vinovat, s-a autopedepsit! 
Şase luni n-a mai dormit în pat, ci pe duşumeaua 
goală, acoperindu-se în frigul iernii numai cu o 
pătură subțire de cazarmă. 

(continuare în numărul viitor) 








Pagină realizată de Pun Busescu, Iadul 


IULIE 2009 





FOLOSUL PARASTASELOR 


Istorisirea Sf. Evanghelii despre Schimbarea la 
Faţă a Mântuitorului, care ni-i înfăţişează pe Moise şi. 

|lie, precum şi pilda bogatului nemilostiv- şi a 
săracului Lazăr, ne arată limpede că morţii au 
conştiinţă deplină. Trecând prin moarte, viața 
continuă. 

Noi, cei care credem, alcătuim trupul Bisericii 
şi fiecare în parte suntem un mădular al acestui trup. 
Cei care pleacă din această viață îşi păstrează 
comuniunea duhovnicească cu  mădularele 
Bisericii care se află pe pământ, prin virtutea 
dragostei în Hristos, deoarece Biserica este una şi 
are drept Cap pe Hristos. Moartea schimbă, dar 
numai în mod simţit, legăturile dintre cei ce au murit 
şi cei ce trăiesc "Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai 
Domnului suntem" (Romani 14, 8). 


"După moarte nu mai este vreme de pocăință şi 
de fapte bune. După moarte sufletul nu se poate 
slobozi sau pocăi şi nu poate face nici o faptă bună 
prin care să se poată dezlega de legăturile iadului. 

Numai Sfintele Liturghii, rugăciunile şi 
milosteniile care se fac pentru el de către cei vii îl 
ajută şi îl slobozesc de legăturile iadului." 

(Petru Movilă — "Mărturisire de credință”). 


La întrebarea ce i-a fost pusă: "Ce poate ajuta 
sufletul ce a plecat cu păcate din această viață?”, 


Sf. Chiril al Ierusalimului răspunde printr-un 


exemplu 

“Închipuieşte-ţi un împărat care i-a exilat pe toți 
locuitorii care s-au răsculat impotriva lui. 

Atunci, la impărat mijlocesc nişte prieteni ai celor 
exilați, care, împletindu-i o cunună, i-o oferă pentru 
cei din exil. 

Oare impăratul nu ya ceda la aceste rugăminți 
insistente şi nu va da exilaţilor slobozire de 
pedeapsă? 

Într-un mod asemănător se petrece şi aici, căci 
atunci când noi aducem lui Dumnezeu rugăciuni 
pentru cei adormii, fie ei şi păcătoşi, nu Îi impletim şi 
nu Îi aducem cunună, ci pe Hristos junghiat pentru 
păcate, cerând şi luând iertare de la iubitorul de 
oameni Dumnezeu." 


MĂRTURII DIN SF. TRADIȚIE 

(ale Sf. Părinţi ai Bisericii) 

-— "Învățătura celor doisprezece Apostoli", una 
dintre cele mai vechi cărţi ale Bisericii noastre, 
porunceşte să se săvârşească parastase pentru cei 
morţi, 

=— Unul dintre cei-mai vechi scriitori bisericeşti, 
Tertulian (+240-250 d.Hr. ), pomeneşte mereu despre 
Liturghiile ce s-au săvârşit pentru cei morți, în cartea 
sa, "Despre coroană”. A 

= Sf. Mucenic Ciprian (+258 d.Hr.), într-una din 
epistolele sale ne face cunoscut că datoria principală 
a vechilor creştini era să aducă rugăciuni pentru cei 
adormiţi. 
Istoricul bisericesc Eusebiu, descriind 
inmormântarea măreaţă a Sf. Constantin cel Mare, 
Spune că trupul fericitului său suflet "s-a contopit cu 
poporul lui Dumnezeu,  învrednicindu-se de 
dumnezeieşti slujbe şi liturghii” 

— SI. Ambrozie, episcopul Mediolanului (330- 
337), săvârşea în fiecare zi Sf. Liturghie pentru morți 
Valentinian, Teodosie şi Sotiro. 

= Sf. Chiril al Ierusalimului, în "Catehezele” sale 
pune că, după sfinţirea Cinstitelor Daruri, "pomenim 
Şi pe cei morţi, mal întâi pe patriarhi, apostoli, 
prooroci, mucenici, ca pentru rugăciunile şi mijlocirile 
lor, să primească Dumnezeu rugile noastre" 

— SI. loan Damaschin a alcătuit o lucrare 
Completă cu titlul "Despre cei adormiţi în credință”. 
— Sf. loan Gură de Aur spune: "Nu s-au legiferat 
acestea la intâmplare de către dumnezeieştii 
stoli, adică faptul de a ne aduce aminte în timpul 
Înfricoşătoarelor. Taine de cei care au plecat din 
această viață, căci aceia au cunoscul că mult câştig 
Și mare folos sunetesc se dobândeşte din aceasta 
(Omilia 4 la Epistola câtre Filipeni). 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 











-— Sf. Noul Mucenic Iacov, în 1520, atunci când 
era dus la mucenicie, a poruncit ucenicilor lui să-i 
facă parastasele după rânduiala Bisericii 

-— Sf. Nectarie din Eghina a întocmit o lucrare cu 
titlul: "Despre nemurirea sufletului şi despre sfintele 
parastase", în care, prin nenumărale texte 
patristice şi întâmplări din vieţile sfinților Bisericii 
dovedeşte folosul pe care îl aduc parastasele. 


Slujba parastasului nu este numai o lucrare a 
oamenilor, ci mai ales a lui Hristos, căci de la El 
vom cere ajutor şi acest ajutor ni-l poate oferi 
numai prin St. Liturghie, De aceea în toate Sfintele 
Liturghii se află rugăciuni pentru cei adormiţi; de 
asemenea, în Sf. Liturghii ale Sf. Vasile cel Mare şi 
SI, loan Gură de Aur se face referire la cei adormiţi: 
”... pomeneşte pe toți cei adormiţi în nădejdea 
învierii şi a vieții veşnice şi îi odihneşte pe ei acolo 
unde străluceşte lumina feței Tale”. 

În afară de acestea, Biserica noastră mai are 
două Sâmbete ale Morților, în care se pomenesc 
toți grepții din Legea Veche şi creştinii din toate 
vremurile, şi 
pentru fii 
Bisericii care au 


murit în pământ 


—— = e 4 » 
străin, în mare sau în pustie; deoarece pentru 
aceştia nu s-au făcut parastase. 
Asupra pomenirii insistă în mod deosebit St. 
Simeon al Tesalonicului: "A treia zi după adormirea 
celui pomenit se face colivă din seminţe de grâu şi 
din alle roade „de, lor im lâală omul 
este o sămânță, un rod îl al titi care, 
semănându-se acum în pământ precum grâul, iarăşi 
va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viața 
ce va să fie şi aducându-se viu şi desăvârşit lui 
Hristos, a 

Căci precum această sămânță se îngroapă în 
pământ, iar după aceea răsare şi aduce mult rod, tot 
astfel şi omul, fiind dat acum pământului prin moarte, 
iarăşi va învia." 

Acelaşi lucru îl spune şi Sf. Apostol Pavel, 
arătând învierea prin pilda semănăturilor. 

Tradiția colivelor se găseşte încă de la 
mijlocul sec. al IV-lea. 


"ÎN LOC DE PARASTAS"?! 

Există unii creştini care în loc de parastas fac o 
oarecare milostenie spre pomenirea celui adormit. 

Dar altceva este parastasul şi altceva este 
milostenia pe care o face cineva, căci nici o 
milostenie nu poate înlocui Sf. Liturghie, unde se 
jertfeşte "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică 
păcatul lumii". De aceea aducem la biserică 
prescura şi vinul care se prefae în Trupul şi Sângele 
lui Hristos. Din prescură se va scoate şi părtieica 
pentru cel adormit, care se va aşeza pe Sfântul Disc 
alături de părticelele sfinților şi drepţilor Bisericii. 
Acolo se află întreaga Biserică: şi cea luptătoare, 
şi cea triumfătoare, 

"Este mare cinste să se rostească şi numele 
răposatului nostru acolo unde se află Hristos şi 
intreaga Biserică. Şi precum atunci când se 
sărbătoresc biruințele împăraţilor, sunt lăudaţi şi toți 
cei care au ajulat în luptă, iar cei care se afă în 
temnițe sunt eliberați datorită acestei împrejurări, dar 
trecând vremea aceasia, de grațiere, cel care nu a 
luat har, nu-l va mai lua, tot astfel şi aici, în vremea 
săvârşini Liturghiei, acesta este limpul pentru 
biruinţe.” (SI. loan Gură de Aur) . 

Deoarece cei morţi nu mal au trup ca să se 
poată ajuta pe el înşişi, îi ajută rudele şi prietenii 
lor. Atenţie, însă: parastasele ajută atunci când se 
săvărşesc cu credință şi evjavie şi când plinătatea 















rugăciunilor nu se impotriveşte dreptății şi bunătăţii 
dumnezeieşti, şi NU AJUTĂ când omul a respins 
harul dumnezeiesc şi s-a făcut rob diavolilor, 
nevrând să se pocăiască; acestuia nu îi aduc prea 
mult folos parastasele, ci doar o oarecare uşurare 
sufletească, lucru mărturisit de Părinţii Bisericii. de 
asemenea, nu ajută ereticilor, deoarece ei sunt 
despărțiți de Biserică. 

În schimb, cei care au trăit aici creştineşte, 
dar nu s-au putut desăvârși, primesc mult folos 
sufletesc din parastase. 

Cât de mare este acest folos şi până unde poate, 
ajunge, noi nu putem şti. Însă lucrul pe care îl ştim şi 
pe care Părinţii Bisericii îl accentuează, este marele 
folos care provine din parastase pentru cei care nu 
au plecat de aici cu desăvârşire nepocălți. 

Un scriitor bisericesc contemporan scrie: 

“Ştiu că există cadavre morale asupra cărora 
injecţiile nu au efect. 

Dar ştiu de asemenea că există păcătoşi, şi 
aceştia sunt cei mai mulți, care au fost răniţi, dar 
nu au murit, au căzut, dar fără să lase sabia din 
mâini şi, văzându-şi in ultimele ceasuri urâțenia lor, 
au amestecat un înăbuşit "Pomeneşte-mă, 
Doamne”, cu ultimele lor delirări. 

Starea in care se află sufletele celor adormiţi este 
o stare provizorie. După ieşirea sufletului din 
această viață s-a făcut o oarecare judecată, dar 
Judecata din urmă, în care sufletul îşi va psimi 


| Jocul său pentru veșnicie, nu s-a făcut încă: ”... 


şi iarăşi va să vie (lisus) cu slavă, să judece viii şi 
mortii..." — Crezul. 
Deoarece incă nu a ieşit hotărârea din urmă a 


. a Judecătorului, deoarece stăpânirea lui Hristos 


cuprinde cele cereşti, cele pământeşti şi cele de 
dedesubi, cea mai bună atitudine pe care o “poale 
lua Biserica este să se roage pentru morții ei”. 

Cine dintre noi poate cunoaşte dacă cel adormit a 
plecat în pocăință sau nu? 

Cine poate pretinde că este cunoscător de inimi 
şi astfel să se pronunţe cu siguranță asupra soartei 
unuia dintre semenii noştri? 

De unde putem şti ce s-a întâmplat în răstimpul 
dintre săritura de pe pod (a unui sinucigaş) şi 
afundarea în apa râului, interval suficient pentru a 
spune: "Pomeneşte-mă, Doamne”? 

Judecăţile lui Dumnezeu ne interzic osândirea 
oricărui dintre cei adormiţi. Noi să facem tot ceea ce 
putem, să ajutăm pe semenii noştri după putere, iar 
pe celelalte să le lăsăm în seama milei şi iubirii de 
oameni a lui Dumnezeu, care nu au margini. Ca 
dovadă a folosului pe care îl primesc din parastase 
cei care au murit cu păcate grele sau sunt sub o 
oarecare legătură, Sf. Nectarie spune că: "Mulţi 
mărturisesc aceasta, dar mai ales cei dezlegați după 
moarte de legătura afurisirii: o dovedesc prin 
descompunerea trupurilor lor în urma rugăciunilor”. 


PENTRU CEI VII: 

- Întăreşte credința în viața de dincolo de 
mormânt şi face să se conştientizeze prezența 
necurmată a lui Hristos în lume. 

- Înmulțeşte dragostea frățească. 

- Mângâie pe cei vii, întristați de moartea 
persoanei lubite, căci moartea este amară, 
pricinuieşte mâhnire nesuferită şi desparte brusc de 
cei iubiți: rugăciunea şi parastasul sunt singurele 
moduri de comuniune cu ei. 

- Prilejuieşte aducerea aminte de moarte, de 
deşertăciunea lumii şi a lucrurilor ei. 

- Îndeamnă la dobândirea virtuţii şi la petrecerea 
plăcută lui Dumnezeu, Incurajează la faceri de bine 
$i la nevoința proprie. 


Dar, în loc să aşteptăm după moarte 
rugăciunile şi parastasele altora pentru noi, nu ar 
fi mai bine să ne îngrijim încă de pe acum de 
sufletul nostru cel nemuritor, având la îndemâna 
noastră toate mijloacele mântuitoare ale St. noastre 
Biserici? Aşadar, pentru că ziua morții noastre este 
atăt de nesigură, să fim întotdeauna pregătiți ca nu 
cumva astăzi să fim în viaţă, iar mâine în mormânt. 


Pagină readivată de Noolae Badea 


Pag. 11 





e 


"AGRESIUNI AMERICANE DE-A LUNGUL TIMPULUI 


Lista — incompletă — a acestor agresiuni provine 
din Raportul Departamentului de Stat prezentat 
unui Comitet Senatorial în 1962, pe vremea 
preşedintelui Kennedy, de Dean Rusk, secretarul 
de Siat american'de atunci. 

Acest Raport a fost reluat de diverse publicații 
cu diverse ocazii, în general sub titlul de "Diverse 
exemple de folosire a forței armate americane pe 
plan internaţional, între 1798 şi 1945. 

Lista fiind foarte lungă, ne limităm la a da doar 

teva exemple — aleatorii, completând însă, 
totodată, cu câte ceva din cele petrecute până în 
zilele noastre: 


1846 — Mexic; La sfârşitul unui război programat 
şi provocat cu mult cinism, SUA ocupă jumătate din 
teritoriul mexican. 

Teritoriile ocupate atunci poartă astăzi numele de 
California, Nevada, Utah, Arizona, Noul Mexic şi 
Colorado (parţial). 

1853-1854 — Japonia: Planul de "deschidere a 
Japoniei” şi expediția Perry, formată din mai multe 
nave de război, forțează Japonia să-şi deschidă 
porturile potrivit bunului plac al yankeilor. 

1854 — Nicaragua: Americanii distrug oraşul 
Greytown, pentru a răzbuna o aşa-zisă ofensă adusă 
ministrului rezident american din această țară 

1859 - China: Intervenţie militară pentru 
protEjarea intereselor americane din Shangay. 

1903 — Columbia: Statele Unite provoacă o 
"revoluție", la sfârşitul ' căreia scot din pălărie 
R&publica Panama, asigurându-şi astfel controlul 
celebrului Canal şi beneficiile enorme -legate de 
acesta. 

AR, 

1958 — Liban: Mii de soldați americani şi 
nenumărate nave de război şi avioane protejează 
guvernul pro-american şi in! Americii în 





jur, cât şi pentru Israel. 

1960 - SUA bombardează Guatemala 

1961 — 1972 - Vietnam: Vreme de 11 ani SUA 
luptă contră poporului vietnamez, utilizând întregul 
lor arsenal militar, inclusiv arme chimice. Este 
războiul cel mai lung din istoria Americii, care a 
provocat milioane de morţi, majoritatea vietnamezi. 
Prestigiul american a ieşit loarte şifonat din acest 
război pe care nu l-a putut câştiga. 

1961-1972 - Laos, Cambodgia: Deşi oficial nu 
sunt în război cu aceste -țări, SUA etectuează 
numeroase atacuri aeriene şi organizează 
numeroase masacre printre laoieni şi cambodgieni. 

1964 — Panama: Armata americană ce 
protejează interesele yankeilor în zona Panama 
zdrobeşie o revoluție ce urma să naţionalizeze 
Canalul. 

1965 — Indonezia: Sub pretextul unei tentative de 
lovitură de stat a comuniştilor, aliaţi ai preşedintelui 
Sukarno, CIA declanşează o sângeroasă represiune 
antipopulară, ce se soldează cu moartea a sute de 
mii de indonezieni şi cu instalarea la putere a 
marionelei americane Suharto. 


LA 


Corey 


1965 - Republica Dominicană: Armata SUA 
intervine pentru a împiedica o pretinsă ameninţare 
comunistă. Bătălia de la Saint-Domingue face peste 
10 000 de victime. 

1967-1970 - Orientul Apropiat: /mplicare militară 
din ce în ce mai vizibilă de partea Israelului, în cadrul 
diverselor războaie arabo-israeliene din regiune. 

1973 — Chile: Ca urmare a reformei agrare și a 
naţionalizărilor lui Salvador Allende, CIA organizează 
o lovitură de stat soldată cu moartea lui Allende şi 
răsturnarea regimului condus de acesta. SUA 
instalează la putere regimul gen. Pinochet. 

1975 - 1999 - Timorul Oriental: Statele Unite 
susțin pe plan diplomatic şi. militar invazia şi 
anexiunea indoneziană a  regimului-marionetă 
Suharto. Un sfert din populația Timorului va fi 
exterminată în sfertul de veac ce a urmat invaziei 
indonezo-americane. 

In 1999, cu ocazia unui referendum, 80% dintre 
timorieni se pronunţă în favoarea independenței țării, 

Sub presiune internațională, SUA sunt obligate să 
accepte o forță ONU de menţinere a păcii 

1983 — Grenada: Incurcaţi în Liban, americanii 
fac o demonstrație de forță în minuscula insulă 
Grenada, sub pretextul asigurării securității câtorva 
cetățeni americani? Opt ani mai tărziu, Wall Street 
Journal va califica demonstrația americană de forță 
drept o "invazie a băncilor”, insula devenind între 
timp un paradis fiscal pentru “spălatul” banilor 

1986 - SUA sunt condamnate de Curea 
Internațională de la Haga, pentru "folosirea ilegală a 
forței în Nicaragua”. 

1989 - SUA bombardează Panama 

.. 


1991 — Irak: Aliat preţios al SUA vreme de mulți 
ani, Saddam Hussein invadează Kuweitul fără să 
ceară voie Americii. Războiul. din ian. 1991, în 
iții militare. internaţionale şi cu 

area 


ă cu reînfeudi 
embargo a Trakulot 

1998 -— : SUA şi Anglia reincep 
bombardamentele contra Irakului, fixându-şi drept 
obiectiv "politic" instalarea la Bagdad a unui guvern 
marionetă pro-american şi pro-israelian. 

1999 — Jugoslavia: Sub presiunea SUA, Pactul 
NATO bombardează provincia Kosowo a Serbiei, în 
luna martie. 

Serbia se opune armatei rebele albaneze care, 
din 1998, face jocul Occidentului ce doreşte cu orice 
preț dezmembrarea Iugoslaviei şi apoi a Serbiei 
inseşi. 

Mai multe mii, poate chiar zeci de mii de bombe 
cu uraniu sunt lansate contra sărbilor. 

2001 — Afganistan: După atentatele pe care şi 
le-au comis ei înşişi, în sepl. 2001, SUA se folosesc 
de acest pretext pentru a invada Afganistanul. 

CIA lansează întreaga poveste fantastică în jurul 
lui Oussama Ben Laden, vreme de mulți ani agent 
american folosit în Afganistan contra Uniunii 
Sovietice, proprietar al unor importante Întreprinderi 
petroliere, inclusiv pe-teritoriu american. EI 

Americanii reuşeşc să formeze o ruşinoasă 
coaliție internaţională contra unui viteaz popor ce nu 









AU VENIT AMERICANII MULT AŞTEPTAŢI... 


DAR: 


1. Supun ființa umană şi.viața; sub toate formele 
ei de expresie, primatului, banului şi profitului, 
primatului mercanti! al dobânzii pe termen scurt. 2 

2. Încearcă să impună concepțiile lor prin forță, 
întregii lumi. Pervertesc democrația şi imaginea 
acesteia în lumea întreagă, întărind astfel 
ideologic adversarii regimului democratic, recte 
comunismul. 

- 3, Neagă dreptul popoarelor la autodeterminare. 

Refuză să aplice o serie de rezoluţii ale ONU. 
Deranjează şi dereglează bunul mers al relaţiilor 
internaționale: îşi bazează politica extemă pe 
umilirea, insultarea şi exterminarea popoarelor ce 
refuză să | se supună în mod necondiționat. 


Pag. 12 


E: CUVÂNTUL LEGIONAR 


- 


Au organizat şi execulat aşa-numitele «atentate 
teroriste» din 11 sept. 2001, 

4. Efectuează experiențe chimice şi nucleare pe 
populaţii non-americane, după cum a fost cazul în 
Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Afganistan, Irak şi alte 
țări. Au expus în mod deliberat populația civilă şi 
militarii americani radiațiilor nucleare. 

5. Otrăvesc întreaga planetă prin intermediul 
alimentelor toxice Şi cancerigene vândute în 
aproape toate țările lumii. 

Împiedică toate popoarele lumii să exploateze în 
mod liber resursele lor Baricole, animaliere, piscicple 
şi „minerale. impun întregii planete deteriorarea 
mediului ambiant, a calităţii aerului, a alimentelor şi a 


şi-a invadat a niciodată vecinii. Operând în principal 
din bazele lor din Pakistan, SUA procedează ca 
întotdeauna: întâi bombardamente, apoi invadează 


- capitala, Kabul, răsturnând guvernul taliban care se 


retrage în munţi, de unde continuă şi astăzi lupta. 
SUA au recurs la soluția unui guvern-marionetă, de 
tranziţie, care se va prăbuşi probabil de îndată ce 
armata americană va fi nevoită să plece cu coada 
între picioare, precum ruşii sau englezii la vremea 
lor. 

Drepturile prizonierilor 'de război afgani nu sunt 
recunoscute de America, despre care se poate 
spune, pe bună dreptate, că duce un război terorist. 
Mulţi prizonieri au fost deportați la baza de la 
Guantanamo (Cuba), lucru pentru care americanii 
vor trebui să răspundă într-o zi. 

Fără să fi reuşit un veritabil succes militar, 
America şi-a consolidat aliatul din Pakistan şi 
controlează în bună măsură comerțul cu diversele 
resurse ale regiunii. 

2002-2003 — Irak: SUA fac presiuni asupra mai 
multor țări occidentale pentim a lansa un corp 
expediționar în Irak, pentru răsturnarea lui Saddam 
Hussein şi instalarea la Bagdad a -unui guvern- 
marionetă pro-american şi pro-sionist. La sfârşitul 
anului 2002, SUA şi aliatul lor, Anglia, au masat zeci 
de mii de soldați în regiunea Golfului Persic. 

Incălcând legile internaționale şi deciziile ONU, 
SUA şi Anglia invadează Irakul în noaptea de 19/20 
martie 

Un potop de foc, de fosfor, uraniu şi napalm se 
abate asupra unei țări de veche cultură, care deja 
pierduse peste 500.000 de oameni ca urmare a 
primului război terorist condus de trufașa şi 
iresponsabila Americă, şi ca urmare a peste 10 ani 
de blocadă occidentalo-americană. Sute de mii de 
bombe de uraniu şi de fragmentare mininucleară 
sunt aruncate asupra civililor, femeilor şi copiilor 
irakieni, teroriştii americano-englezi făcând astfel 
jocul criminal al sioniştilor ce doresc stârpirea până 
la ultimul a tuturor arabilor din regiune 

SUA au deschis calea aşa-zisului război 
“preventiv”, care înseamnă, de fapt, atacul terorist 
contra oricărui stat ce nu se pliază interesului 
americano-sionist, război sprijinit, din păcate, şi de 
alte țări, precum Franţa, Italia, Spania, Germania, 
Turcia şi chiar Polonia, Cehia, Ungaria sau România 
Pentru prima oară în istoria ei, România se vede 
angajată contra unor popoare eroice, care nu ne-au 
provocat prin nimic. 

După 2005: SUA încearcă pe toate călle să 
destabilizeze Iranul, sub acelaşi pretext folosit şi 
contra Irakului: Iranul ar fi angajat şi el în edificarea 
unei industrii atomo-nucleare, cu posibile implicații 
militare. 

Chiar de ar fi aşa, cu ce drept țările aparținătoare 
clubului nuclearo-atomic actual vor să interzică altor 
țări să facă ceea ce ele însele au făcut în urmă cu 
câteva zeci de ani? 

interesul omenirii cere ca Iranul mai ales, dar şi 
alte țări, în perspectivă, să posede cât mai multe 
arme nucleare: agresorii americani şi sionişti, ca şi 
cei englezi, nu ştiu decăt de frică. 

. 





apei. Exploatează în mod iresponsabil resursele 
planetei, delapidând moştenirea cuvenită generațiilor 
villoare 

6. Organizează manipularea mintală, morală şi 
intelectuală a tuturor locultorilor planetei, 
controlează în mod ilegitim şi atentează la 
jiberiatea şi dreptul la viaţă privată al tuturor 
locuitorilor planetei prin interceptarea convorbirilor 
telefonice şi supravegherea oricărui mesaj electronic 
la nivel mondial. 

7. Au ajuns, practic, în stare de orbire şi de 
ignoranță, sub influența evreiască. 


SL Salian, Rariă 


IULIE 2009 - 


. 


JUDEȚUL IAŞI este un jude de câmpie; totuşi, în 
cuprinsul lui sunt destule obiective, mai cu seamă 
istorice, ce merită să le treci pragul. 

Singura stațiune balneară se numeşte 
STRUNGA, aflată la jumătatea distanței ce leagă 
jaşiul de Roman. Are altitudinea de 226 m, fiind o 
„strungă” între dealurile impădunite, iar apele sale 
tămăduitoare sunt folosite în tratamente. 

La  MIRCEŞTI,m= 
jocalitate aflată în 
lunca Siretului, se află 
casa-muzeu în care a 
copilărit poetul Vasile 
Alecsandri (1821- 

+1890) şi tot aici s-a 
stins din viață. Casa, 
alcătuită din 6 camere, 


Aici se 
păstrează biblioteca] 
poetului, manuscrise, 
1200 de reproduceri, 


facsimile, tablouri şi 
fotografii, costumul de 
ambasador la Paris, şi alte obiecte personale 

Din balconul casei a anunțat Alecsandri, în 1864, 
dezrobirea țiganilor de pe moşia sa 

Academia Română i-a ridicat un mausoleu în 
curtea casei 

O altă casă-muzeu se află 
RUGINOASA, afiată la 61 km de laşi 

Biserica din sat a fost ridicată în 1833 de către 
Sândulache Sturza, şi a devenit-ulterior capelă a 
domnitorului Alexandru lon Cuza 

Palatul, proprietate a aceluiaşi Sturza, a fosti 
cumpărat în 1862 de către Alexandru lon Cuza, 


şi tei 





în comuna 


Despre capitala Moldovei, denumită metaforic şi 
Florența României - datorită numeroaselor 
monumente istorice şi marilor personalităţi culturale 
care s-au născut şi au trăit pe aceste meleaguri - s- 
au scris de-a lungul timpului zeci de cărți, de la 
monografii şi până la romane, precum şi mii de 
referințe despre “dulcele târg al leşilor”, cum i se mai 
zicea până pe la mijlocul secolului trecut 

Aduc. în sprijinul acestei afirmaţii doar .câteva 
exemple, cele mai cunoscute, cum ar fi piesa de 
teatru a lui Vasile Alecsandri, intitulată “/aşiu/ din 
camaval', romanele lui lonel Teodoreanu, “Strada 
Lăpuşneanu" şi “Golia”, paginile sensibilei poete, 
astăzi uitată pe nedrept, Otilia Cazimir, George 
Ponu cu masiva sa lucrare apărută în 1908, "Amintiri 
de la Junimea din laşt 

n acest context punctez că aici, în 1927, a luat 
ființă Mişcarea Legionară, creată de Corneliu 
Zelea-Codreanu, lar 13 âni mai tărziu oraşul laşi a 
fost declarat (pentru scurtă vreme) oraş legionar. 

Dar să răsfoim impreună, fugitiv, fără a avea 
pretenția de a le *recenza”, trei cărți care se referă 
la istoria localității de pe malul Bahluiului şi 
străjuită de dealurile Galata şi Cetăţuia. 


Încep cu monumentala lucrare a prof. N. A. 
BOGDAN, apărută în 1913, 
de peste 500 de pagini şi 
bogat ilustrată, intitulată 
sugestiv "ORAŞUL IAŞI, 
MONOGRAFIE ISTORICĂ 
ŞI SOCIALĂ" 

Este de o excepțională 
valoare, este. carea de 
bază, ca referinţă pentru cei 
care şi-au propus să 
cerceteze şi să scrie despre 











prezentate cele 
„peste 60 biserici ortodoxe, 
cele catolice, ucrainiene şi 





de alte rituri, sinagogile: 
sunt prezentați Vasile Conta, Mihali 
Kogălniceanu,  lon Creangă, Mihai 


E 




































Eminescu CP cm fa capitolul “Alţi | 


ieşeni deosebiți prin faptele lor politice, sociale, 
culturale”: Lascăr Catargiu, Grigore Cobălcescu, 
Dimitrie A. Sturza (fost prim ministru), Spiru Haret. 
Nu lipsesc nici gazetarii şi gazetele ieşene de 
odinioară, incepând cu deschizătorul de părtii, Gh. 
Asachi (care în 1829 a înființa "Albina românească”), 
şi continuând lista de alte zeci de titluri de gazete: 
"Dacia Literară”, "Propăşirea” şi "Arhiva 
Românească ale lui Kogălniceanu, sau 
“Săptămâna” - a lui Costache Negruzzi 

Un capitol se referă la "Femei de seamă ieşene” 
şi un alt capitol, “foarte colorat”, la “Câteva tipuri 
anormale", unde personajele principale sunt lon 
Chetraru, un hoț spânzurat în 1839, Gavril Buzatu, 
cel din urmă câlău al Moldovei, şi fraţii Cuciuc, 
spânzurați în 1847. “În 1847 ei au fost scoşi din 
Criminal; erau îmbrăcați în haine negre şi cu 
pantaloni suflecați ca să nu ii umple de glod, căci 
plouase în noaptea precedentă; se țineau la braț şi 
mergeau veseli ca la paradă, salutând pe cunoscuţi 
în dreapta şi în stânga, Ajunşi în fața Mânăstirii 
Frumoasa, ei se imbrățişează zicându-şi un trist 
adio, apoi apucară unul spre o furcă, altul spre 
cealaltă” 

Într-un alt capitol “picant” se aminteşte despre 
"Lumânărică şi Titinaş, cerşetorii milostiv? care 
din banii strânşi ajutau pe cei bolnavi şi au ridicat 
clopotniţa bisericii Sf. loan din Bârlad 


O altă carte care se citeşte cu mult interes, dar 
apăruta în zilele noastre, în 1989, “TRADIȚII ALE 
OSPITALITĂȚII ROMÂNEŞTI PRIN HANURILE 
IEȘENE”, are ca autori pe Constantin Botez şi 
Adrian Pricop. ă 

Un capitol din lucrare poartă titlul “Periplu 
sentimental la Bolta Rece" (a cărei construcție a 
început în 1806) 

S-au scris despre acest faimos local numeroase 
versuri satirice, unâle aparținând lui Păstorel 
Teodoreanu, sau Amira, ce| care a creat următorul 
catren: "La Junimea se păstrează dictonul: / Intră 
cine poale, rămâne cine vrea! / La Bolta Rece era 
consemnul: / Intră cine vrea, rămâne cine bea!" Sau: 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 


NE 
LE d mi 


IDE 
DA mi 


FA - 
, 


a fost restaurat integral şi mobilat cu gust sub 
îngrijirea atentă a soției lui Cuza, doamna Elena. 
După moartea acestuia, în 1873, şi a celor doi fii, 
doamna Elena a părăsit Ruginoasa. Palatul şi 
biserica au fost grav avariate în timpul războiului, iar 
În anii '60 au fost refăcute. 


În jud. laşi se află şi două oraşe (nu le includ 
pe cele metamorfozate din comune în „orașe” în 
timpul regimului comunist), PAŞCANI şi TG. 
FRUMOS 

Primul se află pe linia de mare circulație care 
leagă nordul țării cu porturile de la Dunăre şi cu 
capitala țării, şi are două monumente de' 
arhitectură: Biserica „Sf. Mihail şi Gavril” (1884) 
şi casa spătarului lordăche Cantacuzino. 

Cel de-al doilea oraş, Tg. Frumos, se află la 45 





Km de laşi şi era un târg însemnat în sec. al XV- 
lea, Aici Petru Rareş a zidit o biserică (1535) şi tot 
aici s-a născut criticul literar Garabet Ibrăileanu 
(1871-1936) şi şi-a începu! cariera de diacon, în 
1859, lo Creangă. 





"Bolta Rece, cu răbdare / Cere de la fiecare / Ca să 
beie liniştit, / Fără țipele stridente, / Fără gesturi - 
violente, / Pân' la fund! La nesfârşit!” 


În fine, ultima carte la care mă voi referi are pe 
copertă titlul “CIMITIRUL <<ETERNITATEA>> DIN 
MAŞT şi a apărut în 1995 sub îngrijirea unui colectiv 
de cercetători 

Cartea cuprinde câteva sute de fotografii alb- 
negru care reproduc personalități de prim rang. 
monumente funerare de artă şi mormintele militarilor 
căzuji în primul şi al doilea război mondial 

În capitolul “Morminte de artă funerară” sunt 
cele ale familiei lon Bogdan, Anna Affendoulu, Ghica + 
Deleni, al fam. Rosetti, al colonelului Ştefan Vasiliu, 
mort pentru țară în 1917, al Mariei Moruzzi, mama 
istoricului George |. Brătianu (monument realizat în 
1913 de sculptorul Frederic Fairing), al fam. Duca, al 
Ruxandrei Ventura (1894), al lui Alexandru Racoviţă 
etc. 

Sunt amintiţi marii noştri actori Agata Bârsescu, 
Vasile  Boldescu, artiștii poporului Constantin 
Ramadan şi Miluţă Gheorghiu, literații George 
Lesnea şi Garabet Ibrăileanu, muzicienii Edmond 
Caudella şi Gavril Muzicescu. 


Pag. 13 





28 IUNIE 1940, ZIUA CEA MAI 
NEAGRĂ DIN ISTORIA BASARABIEI 

Luna trecută, pe data de 28, s-au împlinit 69 de 
ani de la ultimatumul sovietic care a dus la 
pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a 
Ținutului Herța. 

Se ştie ce a însemnat ocuparea provinciei 
dintre Prut şi Nistru: deportări masive ale 
populației româneşti în Siberia, sărăcie lucie, 
rusificare forțată, distrugerea bisericilor şi 
propaganda ateismului, falsificarea 
condamnarea la moarte a mii de oameni 


“nevinovați în urma unor procese sumare şi 


acuzații cu nimic justificate. 


Cel ce răsfoieşte presa apărută imediat după 
ultimalumul sovietic din 28 iunie 1940 va remarca 
lesne că în nici o publicaţie nu se mai scria nimic 
despre ce se întâmpla în Basarabia după ocuparea 
acestui străvechi teritoriu românesc de către Armata 
Roşie. 

Explicaţia este simplă: guvernanţii din vara acelui 





“an s-au abținut — la sugestia ministrului Const 


Argetoianu - să arate starea nobă de lucruri 
survenită, prin măsurile dure, represive, luate contra 
elementului românesc, menite, a-l distruge, pentru a 
nu irita şi provoca pe agresorul din Răsărit. (77!) 

Se ştie că pretenţiile sovietice nuS-au oprit numai 
la raptul din 28 iunie 1940, ci, ulterior, au lost 
ocupate cu forța grinduri întinse din Delta Dunării, iar 
în nov. 1940, cu ocazia vizitei lui Molotov la Hitler, 
acesta a” declarat că „împărţirea Basarabiei este 
numai o stare de moment, întrucât viitorul întregului 
ţinut va fi stabilit de către conducerea țării pe care el 
o reprezintă". Aderarea României la Axă insă a 
garantat frontierele. ciopărțite ale României în fața 
expansiunii permanente a imperialismului rus care, 
după cum se ştie, a ocupat teritorii întinse ale tuturor 
țărilor cu care se învecina: Polonia, Estonia, Letonia, 
Lituania şi Finlanda. pă 
Singura care a avut curaj să relateze despre 
ce se întâmpla în Basarabia în 1940 a fost revista 
„VIAȚA BASARABIEI". 

Sursele pe care le-a folosit, întrucât deasupra 
frontierei nou trasate nu mai putea „zbura nici o 
rândunică", că atât de bine era păzită, au fost ziarele 
cotidiene ruseşti. 

„VIAŢA BASARABIEI", o revistă de înalt 
prestigiu, apărută la CHIŞINĂU în 1934, pentru ca 
în intervalul iulie 1940 — aug. 1944 să se editeze 
Ţ la BUCUREŞTI, cu sprijinul lui 
Stelian Popescu, directorul marelui 
cotidian bucureştean „Universul“, 


mita VIAȚA n 

medactorget pe: BASARABIEI 
renumitul naţionalist 
PANTELIMON HALIPA. 













- 














Din NR. 7-8 şi 9-10 ale aceste! reviste, apărute 

îi og) IULIE - OCT, 1940, reproducem câteva 

y - pe care nu le comentăm, aşa a procedat şi 
riizca acum 68 de ani: tei % 


La 1 iulie la Bălţi a avut loc un mare miti 
Cuvântul de deschidere l-a rostit Popov, ESI A 
batalionului de armată, Au vorbit pietrari, lucrătorii 
de » fabrica de zahăr, croitori şi lemnarii. 

ina, oarecare, Marusca Subotina, a „i 
mulțumesc, părinte Stalin!“ sic 

(după "Komsomolscaia Pravda” din 2 iulie 1940) 


Pag. 14 


istoriei, . 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


Pzmerl 


-.. 
La Academia de Ştiinţe din Kiev s-a organizat o 
secţie cu titlul „Lupta antiromână”. 
(după "Pravda" din 3 iulie) 
-. 


În primele zile în Basarabia s-au împărțit peste 
200.000 de portrețe ale lui Lenin, Stalin şi Molotov. 

(după “Pravda” din 4 iulie 1940) 

... 


In cuprinsul Basarabiei există doar trei ziare: 
"Basarabscaia Pravda” - în ruseşte, "Basarabia 
Sovietică” - în româneşte, ambele la Chisinău, şi 
“Znomea Sovetov” - în ruseşte, la Cetatea Albă 


La Universitatea din Cernăuţi se va preda numai 
în limba ucraineană. 

În Basarabia şi Bucovina se vor trimite 200 de 
profesori specialişti pentru a introduce în şcoli 
învățământul sovietic. Se vor trimite şi o mie de 
medici şi agronomi din Ucraina. ” 


La Chişinău, în vederea educației tineretului, se 
ţin conferințe despre situaţia internaţională, tezele lui 
Engels, viața şi opera lui Karl Manx, Lenin şi Stalin. 

Guvernul URSS a luat măsuri să înființeze în 
Basarabia 10 centre de radio cu scop 
propagandistic, care vor funcţiona în Bolgrad, Ismail, 
Cahul, Tighina, Orhei, Cetatea Albă, Soroca, Bălţi, 
Chişinău şi Hotin. Aceste posturi vor fi instalate în 
stradă şi vor retransmite pentru auditori posturile de 
emisiuni din Moscova, Leningrad şi Kiev. 


Noii aleşi în posturi de conducere: Paladeiciuc - 
preşedintele lucrătorilor de Ia calea ferată, Zelenciuc 
- secretarul Partidului, din jud. Lăpuşna, care a 
organizat comitete similare în toate plăşile din județ, 
Bulatov - mecanic, şeful serviciilor apelor din 
Chişinău, Antonin - secretarul Partidului, din Tighina, 
Batiscev - şeful NKVD-ului, care a fost condamnat la 
16 ani inchisoare pentru răscoala de la Talar-Bunar 


din 4924.6 di gâtiza ani a făzuetătu 
(după Ea di a” din S-iulie 7940) 


... 


Postul de radio-emisiune din Chişinău şi-a reluat 
activitatea pe 12 iulie. S-au citit în limba rusă poezii 
antiromâneşti. = 

Gheorghiță, preşedintele Sovietului orăşenesc, în 
cuvântările sale, a spus că sărăcimea de la țară se 
va război cu culacii, adică cu gospodarii chiaburi 
(după "Komsomolscaia Pravda” din 6 iulie 1940) 

- . 


În cuprinsul Basarabiei Şi Bucovinei de Nord a 
început recensământul populaţiei. Fiecare cetățean a 
completat o fişă individuală în care işi arăta 
activitatea de la 1918 până astăzi, indicând din ce 
partide a făcut parte elc. De asemenea, guvernul 
URSS a dispus ca toţi bărbații intre 19-50 de ani să 


se prezinte la centrele militare pentru a fi 
înmatriculaţi. 
"Muzeul Revoluţiei” din URSS a trimis în 


Basarabia şi Bucovina de Nord o comisie care să 
adune materiale care să prezinte aceste provincii 
sub regimul românesc. Aceste materiale vor servi la 
organizarea unei expoziţii antiromâneşti 

(după "Visti” din 9 iulie 1940) 

. 


Sovietul Comiserilor Poporului din URSS a 
hotărât să ridice în capitala Basarbiel un monument 
închinat lui Grigore Kotovski, fostul comandant al 
Corpului de Cavalerie din timpul Războiului Civil, 
înmormântat în Birzule, oraş în Republica 
Moldovenească de peste Nistru, căruia i s-a dat apoi 
numele de Kotovsc. 

Celula din închisoarea din Chişinău în care a stat 
Kotovski, ca delincvent de drept comun, a fost 
transformată în quzeu. 

(după "Komsomolscaia Pravda” din 13 iulie 1940) 


Invăţătorii cer să se înveţe în şcoli, ca material 
didactic, Constituția stalinistă şi istoria Partidului 
Comunist. 


Autorităţile militare au fost sesizate de activitatea 
antisemită a învățătorului din Bălţi, Trelea Grigore, 


"VIAȚA BASARABIEI” - 1940 


fost senator cuzist: se spune că pe vremuri ar fi dat 
ordin ca basarabenii care nu vorbesc româneşte să 
fie traşi la răspundere pentru „atentat la nație”. 


La fabrica de cârnaţi a lui Kovalski, renumită 
pentru calitatea şi diversitatea produselor în toată 
România, a fost instalat în funcția de director 
Vaisman, un fost muncitor necalificat. 

pr) 

La Chişinău Sovietele au descoperit un pictor 
„talentat”, dar „prigonit de autoritățile române”. Acest 
„bărbat strălucit”, cu numele de Lewin Ştrul, se allă 
în grațiile regimului şi lucrează la un tablou mare al 
lui Stalin. 


Presa sovietică mereu atacă tema că România ar 
fi prigonit tot ce era rusesc. Astfel, Bulatov, mecanic 
la apeductul din Chişinău, s-a plâns că autoritățile 
româneşti ar fi amendat pe un coleg al său cu 9000 
lei pentru că a fost prins vorbind rusește! Nu i se dă 
numele acestui „prigonit”. 


Iancu Leit-Fat a ajuns „stahanovist” prin faplul că a 
pilit osia unui motor într-o jumătate de zi în loc de 
două zile. 

(după "Bassarabscaia' Pravda” din 9 aug. 1940) 

.. 


Sovietul Suprem al URSS (Pariamentul) a fost 
convocat în sesiune extraordinară la dala de 1 aug. 
1940. La ordinea zilei este încorporarea în URSS a 
Statelor Baltice şi alipirea Basarabiei la Repubilca 
Moldovenească de peste Nistru. 

(după "Komsomolscaia Pravda” din 10 aug. 1940) 

.. 


La primirea în Kremlin a reprezentanților 
Basarabiei, tovarăşa Filonov, învățătoare din Orhei, 
care timp de 22 de ani a mâncat pâine de la Statul 
Român, a spus că „niciodată nu-s-a simţit atât de 
fericită ca acum, mulțumind marelui conducător 


Stalin şi capului guvernului, tov. Molotov”. LăTel'ca şi . 


: „care, „să fie şi-mal tare, a spus 
Mele Serie, părintele nostru, tov. Statii” 


(după "Komsomolscaia Pravda” din 11 aug. 1940) 

— 

Ce filme rulează la cinematogralul „Odeon” din 
Chişinău? îi 

Bergştein, administratorul sălii, le-a nominalizat 
"Tractoriştii”, "Curajul", “Parada Tineretului”, "Pentru 
Patria Sovietică”, "Moldova Sovietică”, “Săritura a 
patra”, "Lenin în 1918" şi "Mireasa bogată”. 

Intrarea a fost liberă şi de aici numărul mare de 
spectatori 

(după “Basarabia Sovietică” din 14 aug. 1940) 

... 


Tovarăşul Antosiac, "comisarul Poporului” din 
Republica Moldovenească, arată că autoritățile 
româneşti urmăreau „românizarea cu de-a sila a 
populației basarabene, oamenii n-aveau voie nici să 
vorbească ruseşie” 

„Uită” însă că în Chişinău au apărut ziare ruseşti 
care, în unii ani, cum ar fi, de exemplu, anul 1930, 
erau mai numeroase decât cele româneşti. 

(după "Basarabia Sovietică” din 14 aug. 1940) 


La 15 august delegația basarabeană a fost primită 
de M.S. Hrusciov, secretarul Partidului. Cu această 
ocazie S. Casă, preşedintele Sovietului din comuna 
Zadunaevea, jud. Cetatea Albă, a spus că, mergând 
pentru prima dală cu metroul, acesta i-a prelungit 
viața! 

Nicolae  Pavliuc din comuna Zadubriena a 
încremenit de bucurie când l-a văzut pe Stalin 
zâmbina! 

(după "Visti” din 16 aug. 1940) 

... 


Zilele acestea, la Chişinău, vor apărea manualele 
în limba moldovenească, dar cu litere ruseşti, la care 
Sovietele au revenit încă din 1938 - când românii 
transnistreni au fost învinuiți de românofilie! 

Intelectualii au fost deportați în Siberia. 

(după "Izvestia” din 24 sept 1940) 


Elan Sita 


IULIE 2009 





RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: "Cunoaşteţi câteva nume de 
jegionari şi de istorici care au creionat portretul Căpitanului?” 

a fost dat de Eugen Madoran din Braşov, 31 de ani, 

care a câştigat cartea "Corneliu Codreanu şi epoca sa” — volum colectiv. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Din păcate, destul de puțini legionari şi-au scris 
memoriile, dar dintre aceştia nu există unul singur 
care să nu vorbească despre Căpitan, nici ehiar 
dintre cei care nu l-au cunoscut persona! decât în 

„ treacăt: fie l-au zărit pe peronul unei gări, fie la 
funeraliile Moţa — Marin etc. Portretul moral al Şefului 
Mişcării reiese însă indirect, din fapte, atitudini, 
întâmplări. Chiar Dumitrescu-Borşa sau Virgil 
lonescu, autori ai unor ample memorii legionare, 
comandanţi legionari care au stat alături de Căpitan 
încă de la începuturile Mişcării şi care l-au cunoscut 
indeaproape, nu fac propriu-zis o descriere a 
Căpitanului, aceasta reieşind însă din întâmplările 
narate. Este evident că pentru ei Căpitanul era unic, 
era MODELUL, chintesența calităților umane, 
îmbinând eroismul cu bunătatea şi înțelepciunea, era 
superialivul! De aceea l-au urmat, trecând prin 
prigoane şi riscându-şi viața. În definitiv, ce-ar fi 
putut spune mai mult de atât?! 

În privința cărţii comandantului Legionar Const 
Papanace, "Stilul legionar de luptă”, trebuie făcută 
observaţia interesantă că, prezentând stilul de luptă 
legionar — care este creat de însuşi Fondatorul 
Mișcării, confundându-se astfel cu stilul acestuia — 
de fapt îl portretizează foarte amplu şi analitic pe 
Căpitan, definindu-l complet ca personalitate, 

= Un portret conturat clar şi detaliat îl găsim în una 
dinlre cărțile şefului Ardealului Legionar, ON. BANEA- 
- care ii dedică o carte întreagă, intitulată 
“Căpitanul”, apoi în cartea preotului comandant 
legionar Palaghiță și în alte câteva pe care le 
enumăr mai jos, fără a avea însă prelenția că n-aş fi 
omis vreuna, 

De asemenea, trebuie amintit că sceplicul, 
Nihiistul filosof Emil Cioran, care a fost doar 
simpatizant al Mişcării, a lăsat posterităţii unul dintre 
Cele mai frumoase portrete ale Căpitanului. Mai mult 
Chiar: atât de mult I-a impresionat personalitatea de 
excepție a Căpitanului, incât a scris cartea 
"Schimbarea la faţă a României” — viguroasă, 
Splimistă, afată in contradicție evidentă cu toate 
celelalte cărţi ale sale. Poate că trebuie amintit şi 
Portretul în versuri făcut de Tudor Arahezi (care nici 
Măcar simpatizant nu a fost) — poezia "Făt-Frumos. 

Referitor Ia istorici, este evident câ nu ne putem 
aşlepta să găsim portretizări prea numeroase sau 
ample întrucât prin definiție un istoric trebuie să fie 
Obiectiv (sau măcar să încerce să pară astfel...); 
Istoricii relatează fapte și le interpretează în context 
(uneori, dacă sunt buni profesionişti), mai mult sau 
Mal puţin corect. 





e aceea cu atât mai interesantă mi s-a părut ” 


descrierea făcută de evreul ungur Nagy-Talavera şi 
de aceea o voi reproduce în rândurile de mai jos. 


LEGIONARI care au  crelonat portretul 
Căpitanului; 
ION BANEA - avocat, medic, comandant 
legionar, şelul Ardealului Legionar - cartea 
Căpitanur 


Vasile Iasinschi — farmacist, comandant legionar, 
%elul Bucovinei Legionare — publicistică în exil; 
Printre altele, fragmente în "Corneliu Zelea-Codreanu 
ȘI epoca sa” (volum. colectiv) 

Ştelan Palaghiță — preot, comandant legionar; 
“ânea "Garda de Fier spre reînvierea Românier 
tantin Papanace - economist, comandant 


Const 
legionar cartea “Stilul legionar de luptă” 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


Conacul 


Şerban  Milcoveanu — medic, şetul | 
studențimii pe țară în perioada 1937 — 1940 — 
"Cum am cunoscut Mişcarea Legionară şi ce-am 
înțeles de la Corneliu Zelea-Codreanu" 

George  Racoveany -— teolog, legionar - 
publicistică în exil; printre altele, fragmente în 
"Corneliu Zelea-Codreanu şi epoca sa” (volum 
colectiv) 

ş.a 

ISTORICI 

Eugen Weber -— istoric american de origine 
română — cartea "Dreapta românească” 

Nagy-Talavera -— istoric ungur de origine 
evreiască — cartea "Cămăşile verzi şi ceilalţi” 

Francisco Veiga — istoric spaniol” de origine 
evreiască — cartea "Istoria Gărzii de Fier” 

Armin Heinen - istoric german — cartea "Legiunea 
Arhanghelul Mihail" 


ş.a. 

lată şi câteva extrase ilustrative: 

"Era complex ca savanții în analize, dar direct şi 
clar în judecată, ca țăranii. Era simplu şi complex, 
idealist, dar totuşi cel mai realist, subtil, sesiza şi 
cel din urmă amănunt, fără să se impiedice de 
lucrurile mărunte. = 

Era un soare cuprins Într-o picătură de rouă, un 
Strop proiectat în eternitate." 


_rein i 
.. 


“Înainte de Corneliu Codreanu, România era o 
Sahară populată. Cei aMaţi între cer şi pământ n- 
aveau alt conținut decât aşteptarea. Cineva trebuia 
să vină.” 

"In noi gemea viitorul. În unul clocotea. Şi el a 
rupt tăcerea blândă a existenței noastre şi ne-a 
obliga! să fim. Virtuţile unui Neam s-au întruchipat 
în el." * 

"Comeliu Codreanu n-a pus probleme modeme şi 
contemporane. Era mult prea puţin. El a pus 
probleme in termeni ultimi, în totalitatea devenirii 
naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria 
aproximativă a condiţiei noastre, ci să introducă 
absolutul în respiraţia zilnică a României.” 

"Soluţiile sale sunt valabile în imediat şi în 
veşnicie. Istoria nu cunoaşte un vizionar cu spint 
mai puternic şi atâta pricepere în lume, sprijinite pe 
un suflăt de sfânt.” 

"Pe un plan absolut, dacă ar fi trebuit să aleg 
între România şi Căpitan, n-aş fi ezitat nici o 
clipă." a 

“Acest mort a răspândit un parfum de veşnicie 
peste pleava noastră umană şi a readus cenu 
deasupra României”. 

(Emil Cioran - fragmente din “Profilul intenior al 
Căpitanului — "Glasul strămoşesc”, Sibiu, 25 dec. 
1940) 

... 


"Conducerea luplei i-a revenii, fireşte, chiar lui 
Codreanu, bărbat cu o înfăţişare plăcută, o 
remarcabilă personalitate, şi în mod evident cu 
carismă. (pg. 411) î 

"În acelaşi timp trebuie remarca! că misticismul 
lui Codreanu nu exclude o evaluare foarte lucidă 
şi pizeti a rile fue) 415) 

r - "Dre: ropeană - România” 
— Ed, Minerva, Buc., 19992 p- 


ÎNTREBAREA LUNII IULIE: Care este etimologia şi definiţia cuvântului "holocaust"? 


PREMIU: 


"Mişcarea Legionară — Exprimări necenzurate” — Nicador Zelea-Codreanu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2009 





"Deodată, în mulțime s-a făcut linişte. 

Un bărbat înalt, cu părul negru, frumos, 
îmbrăca! în haine albe ţărăneşti a intrat în curte 
călare pe un cal alb. î 

Zâmbetul său sincer, de copil, radia pese 
mulțimea amărâtă, iar el părea să facă parte din ea, 
deşi se separa de ea în mod misterios. 

Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a 
defini forța ciudată care emana din acest om. 
era, mai degrabă, în mod natural, o parte a 
pădurilor, a munților, a furtunilor de pe vârturile 
acoperite cu zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi 
râurilor. 

Stătea în mijlocul mulțimii tăcut. Nu trebuia să 
vorbească. Tăcerea sa era semnificativă; părea. să 
fie mai putemică decă! noi, mai putemică decă! 
ordinea prefectului care i-a interzis să vorbească. 

O țărancă bătrână cu părul alb şi-a făcut cruce, 
şoptindu-ne: <<Trimisul Arhanghelului Mihail>>". 
(pg. 247) 

(Nagy Talavera - "Cămăşile verzi şi ceilalţi” — 
Stanford, 1970) 

.. 

la 21 ani, trăsăturile esențiale _ale 

sale erau deja definite. 

Aspectul său fizic extrem de atrăgător era 
bună scrisoare de recomandare: de statură înaltă, 
într-o țară cu oameni scunzi, atletic şi cu o figură 
de o rară frumusețe clasică, străină de timp.” 

“În realitate, în loc să o ia inaintea evenimentelor 
prefera să le răspundă: dar aceasta nu vrea să 
sugereze că era un naiv. (...) Spus cu alte cuvinte, 
un om tenace, bun organizator: planuri simple, 
flexibile şi idei clare. 

Printre aceste aptitudini se număra Şi cea de a 
lega şi reutiliza influențe eterogene, idei Şi atitudini 
de proveniență diferită şi slab elaborate. 

Uneori, putea părea un om deosebit de 
complex. În realitate, marele lui succes se datora 
intotdeauna simplităţii concepției şi realizării,” 
(pg. 51) 

(Francisco Veiga - "Istoria Gărzii de Fier” Ed. 
Humanitas, Buc., 1995) 

Doi 


“Era, incontestabil, <<Căpitanul>, nu 
<<căpitanul>> cu sensul de grad militar, ci mai 
curând căpitanul care cârmuieşte un vas pe marea 
furtunoasă, expresie ce denumeşte carisma 
personală a purtătorului. <<Căpitani>> se numeau 
şefii haiducilor, dar şi Horia, Tudor Vladimirescu sau 
Avram lancu au fost numiți astfel.” (pg. 136) 


ea ode ai dacă prelua 
argumei izolate. (...) şi. nt era 
conceptul său despre omii ae deea 


(ugenizatorică în care încerca să pună în practică” 
pg. 130) 

"Căpitanul a fost un idol, o personalitate care 
l-a fascinat nu numai pe adepții mai apropiaj 

Sima poseda alte <<calităţi>>. El era dominat de 
<<filosofia bombei>> şi reprezenta aripa radicală, 
teroristă..." (pg. 411) 

(Armin Heinen - "Legiunea Arhanghelul Mihail” - 
Ed. Humanitas, Buc, 1999) 


Pag. 15 


Revista 'se difuzează la chioşcurile cu sigla 
"RODIPET” din BUCUREŞTI, şi din toate reședințele de 
judeţ ale țării, precum şi în alte localități ă 


ABONAMENTE P : 
NICADOR ZELEA-CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425474 





Sorin  Băjenau -— 
Arad: America n-a făcut în 
ultimul timp nici un război 
din proprie iniţiativă, ci 
pentru salvarea statului 
Israel: şi cel din Golf, şi cel 
din Irak; iar în Yugoslavia 
ce-a “pacificat'?! Atrocități 
au săvârşit şi albanezii, şi 
croații, şi americanii, iar 
situaţia provinciei Kosovo 
este aceeaşi, ca şi mai 
înainte, Eu cred. că nu 
America, ci China pacifică 
lumea - prin economia ei şi 
prin stabilitatea ei; dacă 
era după America şi Israel, 
lumea ar fi fost o vâlvătaie. 
În ceea ce priveşte 


democraţiile occidentale, 
dacă ar fi fost într-adevăr 
animate de sentimente 


umanitare cum susțineți 
dvs. cu înflăcărare demnă 
de o cauză mai bună, 
răspundeți-vă dvs. înşivă 
măcar la două întrebări, 
cum ar fi: De ce s-au aliat 
cu Stalin? (ideologia 
comunistă, ororile comise 
şi milioanele de morţi eraw 
cunoscute); De ce în zilele 
au introdus delictul de opinie, ca în cea mai cruntă dictatură? Oare acestea să 
denote “pacificare”, "umanitarism” etc.? Nu lungesc subiectul: poate că articolele 
din numărul acesta vă vor deschide ochii — mă refer la cel despre revizionism şi 
la "Agresiunile americane”. hui sait NPC A Ma cel citi „ie 
Valentin Iorgulescu — Cluj: Termenul de “disident” desemnează, confohm 
DEX, "persoana care are opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. 
din care face parte”. Ori, linia legionară este trasată de Fondatorul Mişcării, 
Comaeliu Zelea-Codreanu, în timp ce H. Sima a fost doar unul dintre sutele de 
comandanți legionari, care a devenit peste noapte Şeful Mişcării în vidul creat 
prin asasinarea Căpitanului şi apoi a elitei legionare, în proporție covârşitoare, 
deci tocmai cei care l-au urmat pe Sima în ciuda abaterilor lui grave de la linia. 
legionară sunt disidenţii, iar nu cei care au refuzat să-l mai urmeze pe Sima! Ar 
trebui să folosiţi mai des dicționarul limbii române şi să nu preluaţi cuvinte despre 
al căror sens nu sunteţi lămurit. Poate rândul viitor veți fi mai circumspect în 
privința simiştilor. Şi a credibilității lor. Pr 

Virgil Danciu — Tg. Jiu: Poetul Mihai Codreanu (1876 — 1957) este cel mai 
prolific sonetist român, autor al volumelor "Statui", “Cântecul deşertăciunii”, 
"Turnul din fildeş”, "Sonete şi aforisme” ş.a., profesor la Conservatorul de Artă 
Dramatică din laşi; director la revista “Însemnări leşene”, membru al Academiei 
Române (din 1942). Am reținut două dintre aforismele sale: "Sunt oameni care, 
spâlându-se pe obraz, îşi murdăresc mâinile. ”; "Sunt oameni <<prezenţi>>, chiar 
când sunt absenţi; şi sunt oameni <<absenţi>>, chiar când sunt prezenți.” Nu are 
însă pici o legătură de rudenie cu familia Căpitanului, aşa cum nu are nici 
fotbalistul Corneliu Codreanu cu fam. ZELEA-Codreanu, aşa cum nici autobuzele 
pe care scrie "Codreanu" şi+pe care le vedeți din când în când prin țară nu 
aparţin şi nici nu au aparţinut vreunui membru al fam. ZELEA-Codreanu. Cu 
această ocazie poale veți înțelege (şi vor înțelege şi ceilalți cititori ai ziarului 
nostru) importanța PRIMULUI NUME DE FAMILIE al Căpitanului, ZELEA, pentru 
evitarea oricăror confuzii! Nimeni din țara românească în afară de Fondatorul 
Mişcării Legionare şi de membrii familiei lui nu s-a mai numit ZELEA-Codreanu. 
De fapt, numele de "Codreanu" a fost adăugat ulterior şi a devenit oficial prin 
cererea prof. lon Zelea-Codreanu, tatăl Căpitanului, în 1918, când a solicitat 


. - 














Redactor şef: 


Colegiul de redacţie: 


Relații 
cu publicul: 





Pag. 16 








































Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Nicoleta Codrin | 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Ionuţ Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - În fiecare Vineri, orele 15-19 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 2425474 
e-mail: cuvântul-le 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


] autorităţilor înscrierea sa şi 
la membrilor familiei sale 
sub numele de Zelea- 
Codreanu, oficializând 
astfel "porecla" (dacă 
putem să-i spunem așa) 
căpătată de tatăl şi bunicul 
lui care erau pădurari, 
motiv pentru care |i se 
spunea "codrenii”. Deci cei 
care spun "Comeliu 
Codreanu” în loc de 
"Corneliu Zelea-Codreanu” 
trunchiază numele 
Fondatorului Mişcării, nu 
sunt în stare să-i rețină 
măcar numele corect, sau 
nu pot să-l pronunțe (oare 
de ce?!), şi atunci ce soi 
de /egionari or mai fi şi 
ăştia, care nu scriu corect 


măcar numele 
Fondatorului Mişcării 
Legionare?! 

Viorel Naghi - 
Popricani, laşi: Nu ne 
ocupăm de publicarea 
viselor şi premonițiilor, 


oricât de interesante ar fi 
acestea, chiar dacă sunt în 
legătură cu poporul român, 
cu Apocalipsa etc., şi chiar 
dacă au formă literară. 

Grigore Popovici — Rădăşeni, Suceava: Mulţumim frumos, mulţumim din 
suflet pentru noua dvs. poezie, foarte frumoasă! Nu putem. însă s-o publicăm, 
dintr-un motiv pe care, ca simpatizant, îl veţi înțelege: cu & nu practicăm, 
cultul personalității 

Vlad Pogorevici — Suceava: De fiecare dată mă impresionează scrisorile 
dvs. din care răzbate căldura şi constanța fratelui de Cruce, grija cu care păstraţi 
tipăriturile legionare. Ca şi afecțiunea dvs. pentru noi. Vă asigur că este 
reciprocă. Să vă dea Dumnezeu sănătate şi numai bine, drag camarad! 

Florian Petrescu — Roşiori de Vede: Nu avem nici o "carte verde” pe care s- 

o discutăm; sau poate vă referiţi la asigurarea auto obligatorie, "cartea verde” a 
maşinii? Spuneţi că ați îmbrăcat cămaşa verde... neoficial, (72!) Adică v-aţi făcut 
o cămaşă şi v-aţi îmbrăcat, nu? Stimate domn, Legiunea nu este o broască 
țestoasă ca s-o cunoşti după carapace, adică legionarismul nu constă în 
îmbrăcăminte! Dacă te costumezi în vânător de munte, nu înseamnă că eşti într- 
adevăr vânător de munte. ŞI, mai ales că aveţi “rezerve privitor la trecutul, 
prezentul şi viitorul Legiunii; (!), chiar nu înțeleg de ce ați "adoptat" cămaşa 
verde. Luaţi legătura cu noi când (şi dacă) vă eliminați reținerile. 

Ema Nedelcu - Tr. Severin: Stolnicul era şeful bucătarilor, grădinarilor şi 
pescarilor, spătarul avea comanda cavaleriei şi era comandantul suprem al 
armatei în lipsa domnului, logăfătul era şeful cancelariei domneşti. Într-adevăr, în 
"Zig-zag-ul prin țară” se vorbeşte despre spătari, logofeți, stolnici etc. şi ctitoriile 
lor, dar nu ne-am gândit să explicăm semnificația acestor termeni vechi care 
desemnează dregătorii (demnitarii de la curtea domnească) 

Petre Mandea — Bucureşti: Am fost, într-adevăr, surprinsă de ultimul articol 
trimis, dar nu în sensul în care anticipați ivs., ci în sens pozitiv: chiar mi-a plăcut! 
Nu-l consider deloc “bizar”! Sunt însă sigură că va fi găsit astfel de către colegi 
dvs, Surpriza a fost să descopăr că gândiţi ca noi, deşi. sunteți țărănist. L-am 
primit însă târziu, de aceea 1 voi publica în nr. viitor. 


Nizolita Codin 







ISSN 1583 









20046 






sau 0745 074493 : 


JINIANINE am 







IULIE 2009