Cuvantul Legionar nr. 81, aprilie 2010

“Dacă vor tăcea aceia, probele Or spa 


(OA Poangptelie aici 79 47 


LEGIORAL 


CUVÂNTUL 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VI, Nr. 81, APRILIE 2010 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect, 2, Buc;; tel.: 


Apare DUPĂ data de 20-a lunii 


2,5 lei 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


(021) 2425471. sau. 0745074493 


e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; * site: www.zelea-codreanu.com 


za CUPRINS: 
ua tale Ce-aţi pierdut din vedere 
Zp-rag min judetele tării Damboiţa 
Rudi Încă un sondaj fabricat . 

Ce ştie Al. Goldstein 


uritualitate Masonizarea Bisericii (VIII) 
Vizarte Nemuritori, în ciuda trădării . (1) 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


ZI fpienară Pe drumul crucilor căzute 


Parere Doamna, faţa de masă şi naziştii 
Înscenările, arme eficace — Kennedy 


Copegpondentă "Chutzpah! 
Vinul omagii Mircea Bulgărea 


Cancun, Fişa Hedactiei 


Editorial: : FRICĂ SAU BIVERSIONISAI E 


În cursul lunii aprilie la care facem referire 
apare în suplimentul “Aldine” din ziarul 
“România * Liberă”, un. articol ințitulat “Foştii 
deținuți politici, adevărații patrioți”. Ş 

Ca mai toate consemnările — referirile - la o] 
anumită parte istoriei noastre în care Mişcarea 
Legionară a fost parte activă, în mod evident, ca 
în toată existența ei în tabăra luptătorilor pentru 
apărarea intereselor naţionale, di. Gh. Boldur- || 
Lăţescu, autorul, capitulează necondiţionat. | 

Nu vom contesta niciodată valoarea studiilor | 
domniei sale în legătură cu crimele 
monstruoase comise de regimul iudeo-f 
comunist împotriva ființei naționale, concretizate | 
în modul cel mai evident în tot fenomenulf 
concentrațional, dar, aşa cum mai constatam cu 
altă ocazie, la un moment dat “îşi pierde suflul” 
ca un alergător de fond care la sfârşitul cursei 
este incapabil pentru moment de a mai articula 
vreun cuvânt. A 

“Când “îşi pierde suflul"? Atunci când ar 
trebui, când ar fi obligatoriu să aşeze Legiunea | 
şi pe legionari la locul cuvenit, ca. principali 
autori ai “păstrării ideii patriotice în ani) 
regimului comunist, precum şi după Revoluţie” 
(voi cita pe parcursul expunerii din articolul d-lui 
Lățescu ). 

Domnia sa, mai tratează, în context: mesajul | 
“d-lui preşedinte Traian Băsescu privind analiza 
dictaturii în România” şi, ca o încununare a | + 
“operei” d-lui preşedinte, salvarea României din 
gheara rusească de când îşi exercită] 

prerogativele în politica  externă.] 
Naivitatea cu care sunt prezenielei ji p 
aceste probleme şi lejeritatea cu care 


se minte prin omisiune, au fost de natură a trezi 
reacția noastră care se vrea, dacă nu 
vehementă, măcar hotărâtă. 

Realitatea este că folosim prilejul pentru a 
pune nişte lucruri la punct, bineînțeles în 


“| măsura . posibilităţilor noastre de difuzare, 


încercând pe cât posibil să nu creem impresia 
unei dispute - să zicem - având ca temă istoria 


"| recentă; lucrurile sunt atât de clare şi evidente, 


încât nu este nimic de dovedit. 

Vrem doar să semnalizăm că dl. Boldur-— 
Lăţescu se apucă să construiască un edificiu 
după toate regulile ştiinţei şi adevărului şi, când 
ajunge la acoperiş, socoteşte că nu mai trebuie 
să îl facă; se opreşte, având senzaţia - cel puţin 
aparent - că şi-a terminat lucrarea. 

Pe de altă parte, nu vrem să ne închipuim 


că, abordând problema gulagului românesc, o 
“| face ca pretext pentru a aduce laude d-lui 


Băsescu, amestecând aparent logic, merele cu 
perele, - 


După acest preambul cam lung, să trecem- 


totuşi la fondul problemei: 

“Puţini dintre concetățenii noştri ştiu cine 
au fost deţinuţii politici anticomunişti din 
România şi ce rol extraordinar au avut ei în 
păstrarea ideilor patriotice în anii regimului 


UI comunist, precum şi ja Revoluţie.” 


Gaeanu 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2040 Pee! 


zi E REA 


FRICĂ SAU DIVERSIONISM?. (continuare din pag. precedentă) 


Să înțelegem de aici că domnia 
sa vrea să-i facă să ştie! Ca într-o 
diversiune clasică, autorul nu 
dezvăluie, nu răspunde la presupusa 
întrebare; continuă să vă amețească 
explicând sistemul prin care s-a reuşit [E 
ocultarea informaţiei. Este, fără] 
îndoială, important să aflați cine 
ascunde lucrurile şi cum se ascund 
lucrurile, dar primul participant la jocul 
de-a  v-ați-ascunselea este chiar 
autorul. 

Răspunsul era simplu  şifi 
inevitabil: legionarii în principal, într- 
o__proporţie__covârşitoare, ei au 
reprezentat ___marea majoritate __a 
deținuților politici! 

Să ne treacă prin cap că domnia sa 
este în cunoştinţă de cauză? Absolut 
exclus! Eu personal presupun că 
suferă de un anumit daltonism, care ar i 
putea să îi fi atins şi pe alţii: nu vede, nu distinge 
culoarea verde! 

La ce să ne gândim, că s-ar presupune acest 
lucru şi că nu mai necesită precizări? Pentru mulți 
sau foarte mulți români născuţi în perioada 
interbelică lucrul este. cunoscut: principalele 
victime ale  iudeo-comunismului au fost 
legionarii; dar pentru ceilalți, absolut majoritari 
ca număr astăzi, informaţia este mincinoasă prin 
omisiune. 

Să mai adăugăm câteva cuvinte pentru a 
completa fraza şi să vedem ce iese: “rolul 
extraordinar avut de ei (legionarii) în apărarea 
ideilor patriotice în anii regimului comunist şi 
după Revoluţie” - închei citatul cu referire la 
deținuții politici, la care noi am adăugat în 
paranteză un singur cuvânt, conform realității, ca 
o remarcă măcar de bun simț. 

Revenind la fraza citată mai sus: putea di. 
Boldur-Lățescu, să o scrie sub forma adăugată 
de noi? În fond, adevărul este unul singur. 

Dacă subsemnatul îl poate pune pe hârtie, de 
ce nu şi domnia sa? 

O să răspundă o minte mai leneşă că eu sunt 
legionar şi di. Boldur-Lățescu nu este, dar 
adevărul este unul singur, nu mai multe, în 
funcţie de apartenența politică! j 

Închei această idee cu o întrebare cât se poate 
de directă şi nefilosofică: Ce pățea domnia sa 
făcând precizarea cuvenită - sau ce câştigă 
“făcând pe mortul în păpuşoi”? 

Dar să mergem mai departe, constatând că de 
aici în continuare articolul se transformă într-un 
cântec de laude la adresa d-lui preşedinte, mai 
mult sau mai puțin voalate. 

Începe cu “mesajul preşedintelui Traian Băsescu, 
privind analiza dictaturii comuniste din România” 
etc., etc.; citez în continuare “acțiune de importanță 
istorică, acest mesaj unic în toate ţările foste 
comuniste... el a contribuit la separarea apelor în 
spectrul politicii interne” - închei citatul altei 
diversiuni. 

“Unic în toate ţările fost comuniste”... asociat cu 
“separarea apelor”: Nu_există decât o_singură 
“separare a apelor”, d-le Boldur-Lățescu, şi 
aceasta se numeşte lustrație, prevăzută la pct. 8 
al “Proclamaţiei de la Timişoara”! Aşa o separare 


în care amestecul comunisto-securist pe care chiar 
dvs. îl evocaţi, a adus țara în sapă de lemn?! 

De la începutul “domniei” preşedintelui Băsescu, 
caracteristic pentru activitatea şi hotărârile domniei 
sale este “mersul la două capete”. Este o expresie 
din jocul de poker şi reprezintă calea deschisă la 


„două posibilităţi: în cazul domniei sale, totdeauna a 


deschis două uşi, că să le poată folosi într-o direcţie 
sau alta, după necesităţi. 

-  Numeşte “Comisia prezidențială pentru 
analizarea dictaturii comuniste” în frunte cu Vladimir 
Tismeneţchi alias Tismăneanu. Lupul paznic la oi! 
De ce sare banditul de legionar antisemit în sus, 
pentru că Tismăneanu este evreu? Dvs. ce credeți, 
aceasta este o calitate, sau un defect? Are vreo 
logică? Pui un comunist din tată în fiu să condamne 
comunismul? Adică, în vederile d-lui Băsescu, 
suntem un popor de tâmpiţi? 


Cum se explică totuşi acest 
comportament: domnia sa este şiret (nu 


Pag. 2 


[] smecher, care are o 
conotație peiorativă); vrea 


dispuşi să vadă mai departe 
decât lungul nasului, dar şi 


80 ra? (+ 
cu formidabila forță iudaică presupusă a susține sau 
a distruge orice persoană sau regim politic în 
România şi nu numai. 

Să reluăm;: îl pune pe Tismăneanu să 
întocmească raportul de condamnare a 
comunismului, din care, în mod evident şi logic, 
lipseşte esențialul: CINE inventează cea mai oribilă 
plagă mondială, ciuma roşie, CINE o promovează, 
CINE o conduce şi CINE într-un final renunță la ea, 
dovedindu-se de neimplementat în practică în viața 
popoarelor, chiar după ce face 100 de milioane de 
victime! 

La noi, în Țara Românească, într-un răstimp de 
20 de ani, din 1944 până in 1964, când toate 
pârghiile sunt în mâna unor evrei, din vârful piramidei 
şi până la bază, şi în special aparatul de represiune 
care face “2 milioane de arestări şi 500 de mii de 
victime” (l-am citat pe dl. Boldur-Lăţescu), se putea 
trece cu vederea executarea răzbunării iudaice, 
transformată în genocid? Vezi bine că da! Aceeaşi 
diversiune ca armă verificată şi des utilizată. 
Tovarăşul Tismăneanu nu enumeră - să zicem cu 
indulgență - urmăririle “ciumei roşii”, dar despre 
vinovați doar ce crede domnia sa de cuviință. 
Despre rolul capital al minorității evreieşti 
manifestat printr-o ură fățişă împotriva românilor 
în general şi al naționaliştilor în special, nici un 
cuvânt. Mucles! 

lată, dl. preşedinte este adulat de “anticomunişti” 
fără să trezească mânia părinţilor comunismului; 
vorba aceea: “imparțial ca tot românul”! d 

Cât despre atitudinea  celorialte partide 
parlamentare participante la expunerea rezultatelor 
cercetării efectuate de comisia Tismăneanu nu fac 
altceva decât să îşi evidenţieze poate instinctiv, 
relaţiile - trecute ca origine. politică - cu regimul 
comunist şi organele de represiune, dar prezente ca 
moştenire genetică. Circul făcut în sesiunea comună 
a camerelor de V.C. Tudor şi acceptarea lui prin 
neintervenţie a liberalilor şi a  “socialiştilor”, 
ilustrează, dacă mai era nevoie, originile acestor 
politicieni şi faptul că, puşi într-o situație inedită, 
nepregătiți să înşele aparențele, se comportă ca 
ceea ce sunt. 

Încheind subiectul îţi pui o întrebare de bun simț: 
cine ar fi dorit o analiză subiectivă a perioadei 
comuniste? Marii criminali ai poporului român 
(am numit aici participanții direcţi la genocid şi la tot 
ce a urmat)? Beneficiarii sistemului comunist 
ocupând funcții importante, deveniți acum mari 
demnitari? “Somnul raţiunii creează monştri”! 

Mai departe, absolut surprinzător, di. Gh. Boldur-— 
Lăţescu recidivează; înşelat de aparențe, atribuind 
preşedintelui Băsescu nişte merite iluzorii. 

Aş vrea să precizez că subiectul acestui editorial 
nu este nici di. Băsescu, nici restul “armatei” de 
politicieni, nici comportamentul minorității evreieşti în 
momentele grele ale poporului român; am vorbit de 
toate acestea şi voi mai vorbi până “voi da colțu”. 

Problema care se pune la nivel naţional - ca şi 
când nu am avea, oricum, destule - este decepţia pe 
care o şi constatăm, lipsa de profunzime 'a 
judecăților unor intelectuali, de la care este normal 
să nu te aştepţi! 

În cazul d-lui Boldur-Lăţescu: cum poţi vorbi de 
genocidul»antiromânesc şi anticreştin din perioada 
1944 — 1964, fără să îi recunoşti pe adevărații călăi, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


să se pună bine şi cu “proştii 
llde români” care nu sunt 


„unei țări şi mai 


poţi să nu observi duplicitatea comportamentului 
preşedintelui Băsescu, exprimată prin — groteşti 
manifestări dramatice? Se 

Dar lucrurile nu se opresc aici în articolul d-lyj 
Boldur-Lăţescu din suplimentul “Aldine” al ziarului 
———1 “România Liberă”. Domnia sa 
profită de ocazia pe care o are 
î Iridicându-i încă odată mingea la 
fileu d-lui Băsescu: cu stupoare 
aflăm că preşedintele, cu 
] înțelepciunea şi echilibrul care și 
| caracterizează, este artizanul 
liniei de politică extenă a 
României. 

DI. Boldur-Lățescu constată 
cu nelinişte “încercările disperate” 
(???) “prin care Rusia încearcă 
refacă influența — politică, 
*| economică şi chiar militară asupra 
României”. Afirmația este atât de 
patetică, încât riscă să obțină reacţia contrară. 

Departe de mine şi de noi, de Mişcarea 
Legionară, ignorarea pericolului rusesc, amintind 
încă o dată că primul gest - să zicem politic - al 
elevului Corneliu Zelea-Codreanu a fost organizarea 
în 1919 a primului grup armat în pădurea Dobrina, ce 
trebuia să acţioneze în cazul unei invazii ruseşti, 
previzibilă în Moldova şi poate mai departe. Toată 
orientarea politică de mai târziu a numitului şef al 
Mişcării Legionare a avut ca prim obiectiv 
contracararea pericolului rusesc. 

La ora actuală însă, ideea că dl. Băsescu a ales 
linia de politică externă a României mânat de 
sentimente patriotice, este o aberaţie! 

Vreţi argumente? Unul singur este de ajuns: 

Viaţa şi soarta poporului român, politica 
reflectând grija faţă de români are 2 componente; 
una externă, de care vorbeam, dar cu preponderență 
politica internă. 

De ce este preponderentă politica internă? Pentru 
motive simple: politica pro-românească are ca 
obiectiv primordial bunăstarea individului. Acest lucru 
nu îl preocupă pe dl. Băsescu decât cu referire la 
propria persoană şi a familiei. O politică internă 
potrivită, sănătoasă, ridicând standardele 
economice ale unui popor, conduce la puterea 
departe la posibilitatea 
intereselor naţionale în politica 


promovării 
externă! 

Ideea că în ultimii 20 de ani cineva, oricine, a 
avut posibilitatea să promoveze interesele naţionale 
în relaţii externe ca nivel global apropo de 
respingerea Rusie şi frăția româno-americană, este 
o aberaţie. Ce să vorbim noi de politici globale 
când nu suntem capabili să stăvilim iredentismul 
maghiar în propria ogradă? 

Să atribuim cuiva meritul intrării noastre în 
N.A.T.O. şi în Uniunea Europeană? Să acceptăm că 
di. Băsescu ar fi convins pe americani să instaleze 
“scutul anti-rachetă” în România? 

Naivitatea depăşind orice logică, cum o putem 
defini?” 

DI. Boldur-Lăţescu “ignoră” fapte absolut 
evidente. Noi am fost băgați în aceste structuri 
economice şi militare nu de dragul românilor, nu 
datorită clarviziunii şi abilității unor politicieni. 

_Să vă fie clar, domnule şi domnilor, am fost 
băgați pentru motivații care nu au nici o legătură 
cu interesele şi aspiraţiile nationale! 


Nu şiiu dacă vă aminti comportamentul 
americanilor după al doilea război mondial: dacă 
au socotit că abandonarea României în ghearele 
fiarei ruseşti este conformă cu interesele lorau 
făcut-o, fără nici o remuşcare. O fi normal acest 
comportament sau nu, nu este problema care ne 
preocupă. Este evident că în politica planetară de 
forță, sentimentalismele nu au loc. 

n concluzie scutul anti-rachetă, cu care dl. 
Boldur-Lăţescu este convins că ne-am procopsit prin 
manevrele diplomatice ale d-lui Băsescu, va ajunge 
la noi cu sau fără voia noastră. Nu ne-a întrebat 
nimeni dacă îl vrem, sau eventual întrebarea a fost 
formală, conform uzanțelor diplomati 


DD, 


chiar dacă încearcă să se ascundă? Cum i 


| 
| 


R/rualtale 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE 
- ŞTIRI LUNA APRILIE - 


kk 


O expoziţie din Praga a fost închisă anul trecut 
după 30 de minute de la deschidere, în urma 
protestelor unor membri ai Comunității Evreieşti din 
capitala Cehiei. 

intitulată  „Achtung!”  ("Atenţie!”, în limba 
germană), expoziţia prezenta un afiş uriaş şi opt 
fotografii în format mare, cu nazişti purtând pe braț 
steaua lui David în locul svasticii, în timpul 
pogromurilor din Polonia. Se pare că tot mai mulți 
oameni, politicieni, profesori, artişti şi - culmea! - tot 
mai mulţi evrei au curajul să denunțe abuzurile 
sioniste. 

În cel mai mare muzeu al holocaustului din 
lume, cel aflat la Washington D.C. (unul din 
locurile favorite de boceală ale tov. Băsescu, căruia 
îi recomandăm să încerce şi vizite la Aiud, Gherla 
sau Piteşti, că sunt mai aproape de Cotroceni), veți 
observa o placă (pe care v-o prezentăm în poza 
alăturată), pe care scrie: „Data viitoare când vezi 
injustiție, data viitoare când vei fi martor la 
manifestări de ură, data viitoare când auzi de 
genocid, GÂNDEŞTE-TE LA CEEA CE Al VĂZUT!” 

Autorul expoziției din Praga, Peter Fuss 
(pseudonim, potrivit presei cehe), dorea să denunțe 
rolul de agresor al Israelului în conflictul 
israeliano-palestinian. Poate că artistul a vizitat 
Muzeul holocaustului din Washington, a fost 
adânc impresionat de grozăviile văzute acolo, de 
pozele cu nazişti şi de strigătele din megafoanele de 
la parter-dreapta ale muzeului („Halt!”, „Achtung!”, 
„Shnel!”), a citit placa de Ia intrare, şi-a aruncat o 
privire spre crimele din Gaza şi Palestina, şi a 
vrut să aplice ceea ce eşti rugat în scris, ca orice 
om ce are conştiinţă şi memorie şi ca orice om care 
vrea să ajute şi să aplice ceea ce-l roagă 
întemeietorii muzeului holocaustului din capitala 
Americii. Astfel, şi-a adus aminte de soldații nazişti şi 
s-a întrebat care este diferența dintre ei şi cei din 
Palestina. „Nici una!” — şi-a zis artistul nostru cu spirit 
de observaţie, şi le-a pus germanilor din fotografie 
steaua lui David pe braţ. 

Dar, surpriză: cine îi pune lacăt expoziţiei sale, 
cine îi închide gura, cine îl acuză de antisemitism, 
cine îl face rasist, cine doreşte să-i termine cariera?? 
Ei bine, tocmai cei care scriseseră şi fixaseră 
plăcuța pe muzeul holocaustului:din Washington 
şi probabil şi pe alte muzee asemănătoare din 
lume, tocmai cei care îl rugaseră să ia atitudine 
dacă vede ceva la fel de groaznic! Ce să mai 
înțeleagă bietul vizitator al acestor muzee? Că 
aceste plăcuțe sunt o minciună, o ipocrizie, de un 
cabotinism ordinar? „Păi acolo scria că, dacă văd 
genocid....” „Ei, lasă aşa, ce eşti prost, crezi toate 
fățărniciile lipite aiurea la muzee??” 

Desigur, în opinia preşedintelui Comunităţii 
Evreieşti din Praga, Frantisek Banyai, „fotografiile 
aveau un puternic caracter antisemit”. Dar ce nu are 
caracter antisemit în lumea în care trăim? Şi 
vânturile, dacă le tragi spre Orient, au caracter 
antisemit, iar acest cuvânt stupid, „antisemit, a 
devenit extrem de demonetizat şi banal din cauza 
folosirii sale excesive, agresive, fără sens şi fără 
logică, chiar de către promotorii lui! „În această zi de 
comemorare a revoltei din ghetoul din Varşovia, nu 
putem să nu simțim expoziţia ca pe o provocare la 
adresa victimelor holocaustului”, a subliniat Banyai, 
citat de CTK. Numai că domnul cu pricina dă dovadă 
de o ipocrizie în stare acută şi cronică, la fel ca mulţi, 
mult prea mulți coreligionari de-ai domniei sale. 

Incidentul cu expoziţia a avut loc în timp ce pe 
străzile din Cehia se desfăşurau mai multe marşuri 
de protest, calificate drept neonaziste (ca şi cum mai 
interesează pe cineva diferitele forme sub care sunt 
calificate feluritele proteste împotriva anomalilor 
politicilor evreieşti din Palestina şi din toată lumea). 
Aceste marşuri au relansat dezbateri aprinse, 
privitoare la intensificarea rasismului şi xenofobiei în 
Cehia, discuţii făcute, desigur, de cățelușii de 
serviciu, activiştii de partid şi pupincuriştii lobby-urilor 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


evreieşti, care nu au analizat vreodată cauzele ci 
doar efectele temelor discutate — discuţii care nu 
fac decât să ne îndemne să ne cumpărăm pungi şi 
medicamente  antivomitive pentru vremurile 


„democratice” care vin! 
ki 


În Austria, un scriitor acuzat de „negarea 
holocaustului” şi „promovarea erei naziste” a fost 
judecat de un tribunal din Viena şi condamnat la 5 
ani de închisoare. Sună rău acuzaţia: noi ştiam totuşi 
că nazismul nu a fost o „eră” (adică 1000 de ani), ci 
doar câţiva ani. Dar mai are vreo importanţă acum, 
când poți să faci orice afirmaţii într-o singură direcţie, 
fără să fii vreodată tras la răspundere de către 
cineva, chiar dacă eşti un oficial şi faci parte din 
personalul puterii judecătoreşti, care se presupune 
că ar trebui să aibă responsabilitatea vorbelor!? 

Începutul procesului scriitorului a coincis cu cea 
de-a 120-a zi de naştere a fostului lider național- 
socialist al Germaniei, Adolf Hitler (20 aprilie 1889 - 
30 aprilie 1945). Acest fapt „a fost exploatat şi de 
către procuror”: “La 120 de ani de la naşterea lui 
Hitler, încă mai există oameni care neagă atrocitățile 
comise de acesta. Acest lucru nu numai că este trist, 
dar este şi periculos.” Numai că atunci când vrei să 
faci justiție, nu poţi exploata decât dovezile, 
afirmaţiile şi martorii, nu poţi judeca decât pe formă 
şi pe fond, fără alte elucubraţii, păreri şi. emoții 
personale emise în tribunal. Că de aceea eşti 
proturor şi nu emitent de opţiuni personale în slujba 
stăpânului! 

La 120 de ani de la naşterea lui Hitler încă mai 
există oameni care nu gândesc şablon, ci altfel decât 
li se cere de zeci de ani - ne spune, de fapt, 
procurorul. E treaba şi opțiunea lor! Şi asta este 
“foarte trist”. Înţelegem “tristețea” procurorului, dar 
ceea ce nu înțelegem este pentru cine este 
periculos să ai o părere, sau o altă părere, 
indiferent care ar fi ea? Pentru “democrație”, 
unde principiul de bază este discuţia şi aducerea 
de argumente!?? 

Honsik a pledat nevinovat, afirmând că nu a ştiut 
că ofensează pe cineva când a pus sub semnul 
întrebării existența camerelor de gazare. 

Gerd Honsik, în vârstă de 68 de ani, a fost 
condamnat deja la 18 luni de închisoare în 1992 
pentru negarea holocaustului în cartea „Achitarea lui 
Hitler?”. Acum este acuzat că ar fi scris noi articole 
negaţioniste care au fost publicate pe internet. 

A reuşit să fugă în Spania unde a petrecut 15 ani, 
până când a fost extrădat în 2007. 


Autorităţile de la Madrid refuzaseră de două ori » 


cererile de extrădare, argumentând că în Spania 
negarea holocaustului nu este un delict penal. Într-un 
final Honsik a fost extrădat, după ce pe numele său 
au fost emise două mandate europene de arestare. 

Ce reiese de aici, clar ca lacrima? 

Că deşi în Spania, ţară membră UE, nu există o 
lege care interzice negarea holocaustului, totuşi 
Constituţia europeană care interzice astfel de 
manifestări a prevalat în dauna Constituţiei Spaniei, 
devenită practic caducă o dată cu integrarea acestei 
țări în UE. 

Altfel spus, legile naţionale, o dată cu transferul 
de suveranitate pe care fiecare țară membră UE l-a 
făcut către Buxelles din secunda în care a aderat la 
aceste structuri, devin moarte, nefuncţionale, fără 
putere, în fața legilor europene şi Constituţiei 
europene. 

Ca să înțeleagă şi micuţii întârziați de pe 
plaiurile mioritice, securiştii umflați, activiştii de 
ieri - globaliştii de azi, care susțin în măreața lor 
prostie şi rea voință că Mişcarea Legionară ar fi 
interzisă în România conform legii Siguranţei 
naţionale: nu dăm doi bani nici pe minciunile şi nici 
pe sforțările lor de infractori care încalcă legile 
europene în vigoare. Aşadar: 

Care este singura lege care ar vrea să interzică 
Mişcarea Legionară? 

Legea Siguranţei Naţionale! 


Ce spune 
Legea 
Siguranţei 
Naţionale? 

că 
manifestările 
legionare sunt] 
interzise de lege 
- ŞI TEXTUL DE 
LEGE 
CONTINUĂ: "CÂND" SAU "DACĂ" acestea aduc 
atingere siguranţei naţionale! 

A demonstrat cineva vreodată după 1989 când a 
apărut noua lege, că aceste manifestări legionare de 
genul parastaselor, sau cultul eroilor neamului, sau 
taberele de muncă voluntare pentru întrajutorarea 
celor în nevoie, sau pachetele cu ajutoare trimise în 
țară, sau însuşirea şi răspândirea preceptelor 
creştime, au adus vreodată atingere siguranței 
naţionale? Ar fi putut face asta? Nimeni, niciodată! 

Concluzie: Nu se citeşte până la capăt şi astfel, în 
mod voit, nu se aplică corect legea, atunci când se 
vorbeşte de "ilegalitatea” Mişcării Legionare de către 
unii amatori din sistemul politic şi juridic! j 

a) Legea Siguranței Naţionale (privind Mişcarea 
Legionară), interpretată parţial - şi deci incorect - aşa 
cum s-a vrut până acum, încalcă flagrant Constituţia 
naţională a țării, pe fondul a o sumedenie de articole 
care o combat, privind drepturile şi libertăţile 
cetățenilor României, interpretarea parţială însăşi 
fiind o ilegalitate flagrantă şi o încălcare a legii într- 
un sistem juridic funcţional. 


Legea Siguranţei Naţionale (privind Mişcarea ; 


Legionară), aplicată doar pe prima sa jumătate de 
text, contravine nu numai Constituţiei naţionale a 
României, ci şi Constituţiei Europene şi Declarației 
Drepturilor Omului, motiv pentru care nu putem 
decât să spunem că este interpretată şi aplicată de 
nişte indivizi prost pregătiţi profesional, paraleli cu 
justiția şi că, de asemenea, nu dăm doi bani pe 
interpretarea parțială a unei legi ce trebuie 
interpretată şi respectată doar în ansamblul ei, 
pentru că: „În România, respectarea Constituţiei, a 
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” (Art. 1, 
alin. 5 - Constituţia României). 

b) Legea Siguranței Naţionale, interpretată pe 
tot textul, de la prima literă şi până la ultimul 
punct, nu are nici o tangenţă cu activitățile 
actuale ale Mişcării, nu îi restrânge aceste 
activități, nu i se adresează practic şi deci nu i se 
poate aplica, pentru că nu sunt întrunite 
condițiile textului de lege - anume, să se “aducă 
atingere siguranței naţionale” sub orice formă, 
cât de mică. 

Oricum ai suci-o, tot acolo ajungi, şi anume la 
LEGALITATEA MIŞCĂRII LEGIONARE: 

Aceasta nu a fost condamnată de Tribunalul de la 
Nurnberg, şi nici ulterior acestuia, nu s-a găsit vreo 
tangenţă doctrinară a legionarismului cu naţional- 
socialismul, s-a stabilit că nu a fost un satelit al 
acestuia, s-a stabilit că nu a fost finanțată de 
naţional-socialism şi că a fost (şi este) o mişcare 
autohtonă naţionalist-creştină aparte în peisajul 
european. 

Astfel, Constituția europeană nu face referire, 
nu incriminează, nu restrânge activitățile Mişcării 
legionare, ba mai mult, îi dă libertatea de acțiune 
acesteia de pe poziția actului juridic superior 
Legii siguranței naționale. “Dacă există 
neconcordanță între pactele şi tratatele. privitoare la 
drepturile fundamentale ale omului, la care România 
este parte, şi legile inteme, AU PRIORITATE 
REGLEMENTĂRILE INTERNAȚIONALE...” (art.20, 
alin. 2 -— Constituţia României); “Dispoziţiile 
constituționale privind drepturile şi libertățile 
cetățenilor vor fi interpretate şi aplicate în 
concordanță cu Declaraţia Universală a Drepturilor 
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care 


România este parte.” (art.20, alin. 1 — Constituţia 
României), 


pentia de Ştiri Sanda de Par 


Pag. 3 


> d e f pr» 
Z ti 2 44775 77, AI A 
47 i /// (Oh dr PANA bre 
(7, 


Să străbatem un alt județ aflat la mică 
distanță de Capitală, plin de încărcătură 
istorică, având un relief variat şi frumos şi 
stațiuni balneare cunoscute, jud. 
Dâmboviţa. 


Ne îndreptăm spre reşedinţa județului, 
municipiul Târgovişte, aflat la numai 72 km 
depărtare de Bucureşti. 

Nu facem nici un popas şi după cca. o 
oră ajungem la destinaţie. 

Documentar, localitatea 
menționată prima dată în 1394. 

In anul 1396, Mircea cel Bătrân 
strămută capitala țării de la Curtea de 
Argeş, aici, la Târgovişte. Devenind 
capitală, evoluția ştării orăşeneşti a căpătat 
mare impuls. imprejurul Curţii Domneşti au 
început să se construiască multe case 
boiereşti, aici s-au aşezat şi marii 
negustori; în plus, Mircea cel Bătrân a 
acordat privilegii pentru atragerea 
negustorilor străini. 

În 1443, turcii (cu 10 ani înainte de a 
cuceri Constantinopolul), au jefuit oraşul |. 
Târgovişte şi l-au ars. În timpul lui Vlad) 
Ţepeş, Târgovişte a fost teatrul unor lupte 
crâncene împotriva turcilor. 

În cinci secole de existență, oraşul a 
fost ars până în temelii de opt ori. _ i 

În timpul lui Gheorghe Ghica (1659- 
1660), complexul de clădiri domneşti a fost 
“surpat şi sfărâmat de tot” şi capitala 
mutată la Bucureşti (1659). 

Cu toate aceste vicisitudini, Târgovişte 
a fost cel mai însemnat centru cultural al 
țării, unde mitropolitul Macarie a întemeiat 
prima tipografie, la care au apărut 
Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi 
Evanghelierul (1512). 

Un important rol cultural a avut 
Târgovişte în timpul domniei lui Matei 
Basarab (1632-1654) care a reparat 
Mitropolia, a reconstituit Palatul şi zidurile 
de apărare, oraşul ajungând în timpul lui, după o 
mărturie a vremii, la 7.000 de case şi 40.000 de 
locuitori. 2 

Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a adus şi el 
o importantă contribuţie la dezvoltarea culturală a 
oraşului, întemeind în 1709 o tipografie, aici 
desfăşurându-şi activitatea învățatul şi . marele 
tipograf Antim, Ivireanu, pe care vodă l-a înălţat la 
rangul de episcop (1705) şi mitropolit (1708). 

Un secol mai târziu, în 1821, Tudor Vladimirescu 
a sfârşit aici, fiind tăiat cu iataanele; în amintirea lui 
s-a ridicat statuia care îl reprezintă, în piața centrală 
a oraşului. 

După “această scurtă incursiune .în istoria 
zbuciumată a oraşului, să-l vizităm, începând cu 
principalul punct de atracţie, Curtea Domnească. 

Aceasta este compusă din: 

- ruinele Casei Domneşti şi ale paraclisului, 

- Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (Biserica 
Domnească mare); 

- Biserica “Sf. Vineri” (Biserica Domnească mică); 

- Turnul Chindiei. 

Casa domnească, din care se văd astăzi doar 
ruine bine conservate, a fost construită de Mircea cel 
Bătrân la sfârşitul sec. al XIV-lea. 

Este o locuință de proporții: modeste; fragmentele 
din zidurile de cărămidă, ca şi cele ale pivniţelor, 
sunt groase de 2,5 m, ultimele fiind construite din 
lespezi de piatră. 

Petru Cercel a construit aici şi el un palat, din 
care au rămas numai zidurile; avea pivniţă, parter şi 
etaj, cu 20 de încăperi. A rămas din cea de-a doua 
construcție turnul de la intrare, care a fost însă 
refăcut. 

Aceste două corpuri de case — din vremea lui 
Mircea cel Bătrân şi din vremea lui PetruiCercel — 
întrucât erau apropiate, au fost unite de către Matei 
Basarab printr-o boltă de racordare, creând un 


apare 


. 


Pag. 4 


A 


2 


Casă Domnească: 


Biserica “Adormirea Maicii Domnului” 
(Biserica Domnească mare) a fost construită, 
alături de palat, de către Petru Cercel (1583). 

Monumentalul pridvor deschis este mărginit de 12 
stâlpi de zidărie cu secțiunea octogonală. În interior, 
susținut de arce şi bolți, şi pe unul dintre cei patru 


777, i 
4 /d 


i 
(/d 4, 


(continuare din numărul trecu) 


JUDEŢUL DÂMBOVIȚA 


stâlpi, în partea de apus a naosului, se află 
cafasul, primul de acest fel în arhitectura 
Țării Româneşti. În peretele de nord, la 
nivelul cafasului, se află uşa care dădea în 
galeria suspendată care făcea legătura cu 
palatul. z ( 
| Pictura frumoasă care împodobește 
interiorul este opera aceloraşi meşteri din 
vremea lui Constantin Brâncoveanu, care 
au zugrăvit şi ctitoria voievodului de ja 
Horezu. 

Este singurul monument care păstrează 
în pictura tabloului votiv, de o importanţă 
istorică deosebită, un mare număr de 
voievozi: Matei Basarab, Neagoe Basarb, 
Constantin Brâncoveanu şi Petru Cercel 
(ctitori), Mihai Viteazul, Radu Şerban, 
Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi 
Mihnea Voievod. . 

Tot din vremea lui Brâncoveanu este şi 
catapeteasma cu valoroase sculpturi în 
lemn aurit, cu ornamente fine de broderie. 

Biserica a suferit multe avarii în urma 
"1 cutremurelor devastatoare din 1710, 1802 
"|şi 1940, a fost arsă în timpul războiului 
turco-austriac, incendiată în câteva rânduri, 
distrugeri repetate care au adus-o în stare 
de ruină. 

A fost restaurată abia în anii 1907-1910 
de către arh. Ghica-Budeşti, dar punerea în 
adevărata ei valoare este urmarea lucrărilor 
de restaurare începute în 1961. 

Biserica “Sf. Vineri” (Biserica 
Domnească mică) are o inscripție slavonă 
care indică data certă a construirii, 'anul 
1517. 

Este o ctitoria unei doamne Sultana, 
neidentificată. 

Zidurile ridicate de Petru Cercel. au 
cuprins-o în incintă, de aceea i se zice * 
Biserica Domnească mică”. ; 

La mijlocul sec. al XVIII-lea, domnița 
Bălaşa, soția lui Constantin Şerban Vodă, a 
construit aici şi o casă ca azil pentru bătrânii 
nevoiaşi. 

Turnul Chindiei, ridicat ca turn de apărare, înalt 
de 27 m, este alcătuit dintr-o bază de piatră de două 
nivele, cu creneluri, fără ferestre, peste care se 
înalță alte două etaje în formă de cilindru cu 
diametrul de 9 m, cu ferestre şi balcoane sprijinite pe 
console de piatră profilate. 

A În interior se află o scară de stejar în spirală, 
întreruptă de trei platforme, la nivelul fiecărui etaj, 

ajungând până la terasa de la partea superioară. 

Aceasta oferă o privelişte încântătoare, până la 

depărtări. 

„Cercetările au stabilit că turnul datează din 

jumătatea a doua a sec. al XV-lea, probabil din 

timpul lui Vlad Ţepeş. 

Ruinat de cutremurul din 1802, a fost refăcut în 
vremea lui Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei, când 
a fost înălțat cu 5 m, i s-au adăugat coronamentul şi 
balustradele crenelate. Şi tot atunci s-a făcut 
placarea bazei cu blocuri de piatră şi a întregului 
parament cu cărămidă. 


__ Târgovişte are numeroase biserici, toate cu 
încărcătură istorică. 

În inima oraşului se află biserica Mitropoliei. 

Pe locul unei biserici care data de la jumătatea 
sec. al XV-lea, la sfârşitul sec. al XIX-lea s-a 
construit actualul edificiu monumental, în 1889, după 
planurile arh. Lecomte de Noulilly. 

„Este în stil bizantin în cruce greacă înscrisă, CU 
turla naosului având 12 fețe cu 12 ferestre; arcadele 
sunt sprijinite pe coloane din cărămidă aparentă, cu 
capiteluri şi baze octogonale din piatră. 

“Pictura interioară, pe fond aurit, poartă amprentă 
stilului neobizantin. Catapeteasma este bogat Şi 


frumos sculptată. 
(cont nuareprapag79) 
Boelan Czongeicu 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010. 


| 
| 
i 


| 


Di 


Aral 


ÎNCĂ UN SONDAJ FABRICAT 


Dacă ar dori cineva să dovedească faptul că 
românii sunt nişte brute, ar putea, pur şi simplu, să 
mintă în țară şi mai ales peste granițe, punându-ne 
în cârcă aceleaşi acuzaţii de intoleranţă, discriminare 
şi rasism, cu care ne-am obişnuit (prin atâtea 
repetări), sau altele noi, tot atât de fictive. 
Actualmente, orice poveste "cusută cu aţă albă” 
poate fi promovată cu uşurinţă pentru că 
dezminţirile se trec, fără probleme, sub tăcere, 
ele fiind, în plus, taxate - din burtă - drept 
"antisemitism". Pentru masele somnambule, ceea 
ce publică marea presă străină din țara noastră 
este adevăr prin excelență. "Cum ar putea să 
mintă toți, ce, crezi că sunt înțeleşi să spună aceeaşi 
minciună!?" (DA!) 

Totuşi, când şi când, o binecuvântată 
neîncredere le mai agită somnul. Aşadar, nimic nu 
se compară, în ochii marilor sforari, cu obținerea 
unei recunoaşteri din partea românilor îi înşişi (sau cu 
înscenarea ei care, din punct de vedere mediatic, 
reprezintă acelaşi lucru). 

Pentru cei care se mângâiau cu gândul că 
sondajele de opinie sunt doar un mijloc de 
manipulare a votului, o dată la patru ani, iată o veste 
proastă: sunt mai mult decât atât. În cele ce 
urmează veți vedea că printr-un sondaj se poate 
obține foarte uşor şi ce spuneam mai sus: 
confirmarea oricărei minciuni. Mai mult, totul 
creează o impresie foarte "ştiinţifică"; e drept că am 
fost foarte uşor de dresat să credem în sondaje, 
pentru că Ceauşescu nu se gândise să ne ofere 
distracţia asta. 

Ceea ce pune, totuşi, o limită, este credibilitatea, 
de aceea presa şi organizaţiile adiacente, pe care le 
vom menționa imediat, nu pun în circulație enormităţi 
pe care opinia publică nu este pregătită să le înghită. 
Acesta este singurul motiv pentru care nu s-â 
publicat deocamdată vreo "statistică" din care să 
reiasă că 101% dintre români s-ar deda la acte de 
canibalism în Postul Paştelui, sau că ar ucide toți 
membrii minorităţilor etnice, de două ori pe an. 

Exemplul pe care îl supunem atenției dvs. 
este un studiu al Asociaţiei "Pro Democraţia”, 
care ne intrigă atât prin cifrele obținute, cât şi 
prin modul de a pune problema. Din studiu rezultă 
următoarele date (publicate de agenţia de ştiri 
Mediafax): într-un referendum ipotetic, 91% dintre 
români ar reintroduce pedeapşa cu moartea, 88% ar 
pedepsi penal orice critică la „adresa religiei 
ortodoxe, 94% ar retrage cetățenia țiganilor care 
comit infracţiuni în străinătate, iar 89% pe a celor 
care cer autonomia ținutului secuiesc. 

"Propunerea de teme ce contravin . valorilor 
majorităţii - români, ortodocşi - stârneşte patimi 
justițiare. în rândul acestora şi predispune la luarea 
de decizii ce pot încălca drepturi ale omului, precum 
acela la liberă exprimare, de exemplu", a spus liderul 
APD, Cristian Pârvulescu. "Aceste  <<patimi 
justițiare>> sunt, desigur, manifestări tribale absolut 
gratuite, chiar animalice”, ar mai spune dl. 
Pârvulescu, dacă stăpânii lui nu l-ar obliga să se 
mențină în cadrul, devenit clasic, al limbii de lem 

Metoda de sondare a fost intervievarea telefonică 
a 1.060 de persoane, desfăşurată în perioada 24-27 
martie 2010. Ni se oferă şi o marjă de eroare de 
3,1% - foarte "ştiinţifică", după cum spuneam. 

În primul rând, ce este Asociaţia "Pro 
Democraţia” şi cine este dl. Cristian Pârvulescu?. 

Nu îl vom calomnia: informaţia următoare este 
oficială, chiar dintre acelea pe care domnia sa le-ar 
confirma bucuros, ca pe un lucru bun. APD este o 
organizație  non-guvernamentală (ONG) fondată 
chiar în 1990, afiliată la Fundaţia Soros Pentru o 
Societate Deschisă. lar di. Pârvulescu a fost un 
bursier al aceleiaşi fundaţii, alături de alți tineri 
"promiţători” ai României (cum ar fi şi Alina Mungiu- 
Pippidi, "marea revelație” a dramaturgiei porno- 
evanghelice, sau Răzvan Mihai Ungureanu, evreu 
sionist şi, din păcate, politician în țara noastră), 
întocmai ca şi masonii revoluţiei de la 1848, care 
fuseseră cu toții şcoliţi la Paris, de unde se întorceau 
cu capul plin de idei “naţionale”, şi tinerii noştri plini 

de “inițiativă” s-au îndopat cu burse 
evreieşti (pardon, Soros)... 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


Ce este 
Fundația 
Soros, 
care a 
sponsorizat 
până şi 
Liceul 
Mircea cel 
Bătrân din 
Constanţa 
(la care am 
învăţat eu)? Un grup de presiune, care îşi tot 
împleteşte “paşnic” pânza de păianjen prin 
“opinia publică”, "societatea civilă” şi alte medii 
prielnice manipulării. Miliardarul evreu George 
Soros este binecunoscut pentru implicarea sa în 
schimbările de regim petrecute în fostele țări 
comuniste, ultimele fiind Ucraina şi, presupunem, 
Republica Moldova. Acestor țări (vi se va părea bizar 
să auziți aşa ceva dintr-o sursă legionară!) nu le-a 
dat în schimb nimic mai bun, ba dimpotrivă. 

Repetăm, nu facem “politică de tramvai”, “nu 
suntem senili, nostalgici ai lui Ceaşcă (Doamne 
fereşte!), şi nicidecum nerecunoscători pentru jertfa 
martirilor români din decembrie 1989 şi din aprilie 
2009, dar pe mormintele lor calcă fără nici o jenă şi 
dinozaurii comunişti, şi tineretul mason. Ambele 
grupuri merg, pe căi diferite, către acelaşi țel 
"măreț', visul lui Marx, Lenin şi Stalin, robia 
umanității la jugul evreiesc. Presupusa abolire a 
comunismului, de care s-a făcut atâta caz, a fost un 
pas înainte pe această cale. 

Şi acum, să vedem care este mesajul pe care 
ni-l aduce Asociația "Pro Democrația”, aflată în 
slujba singurului bancher evreu din lume care ne 
vrea binele! (Cu siguranță că, dacă George Soros 
ne-ar fi vrut binele, ar fi fost singurul.) 

1. Românii sunt nişte barbari însetați de sânge, 
vor pedeapsa cu moartea; 2. Românii sunt 
fundamentalişti feroce: dacă şuşoteşti ceva de 
Biserică, sar cu topoarele şi furcile să te linşeze; 3. 
Românii sunt asupritori xenofobi cum nu s-a mai 
pomenit, iar când bieţii maghiari vor să se elibereze, 
îi reprimă cu cruzime. Idem şi în legătură cu țiganii, 
care ies şi ei, sărmanii, să mai ia o gură de aer prin 
Europa, că în România nici să fure nu mai au voie 
(auzi încălcare a drepturilor omului!). 

Ne-ar fi plăcut să trecem cu vederea faptul că, în 
minţile unor rătăciţi, conţinutul Ştirii s-a amestecat 
urât de tot, PI lale să creadă că este vorba de 
pedeapsa cu moartea pentru cei care critică 
Ortodoxia. Sub această formă, ştirea distorsionată a 
circulat ca zvon (autorul acestui text a auzit zvonul 
înainte de a consulta sursa oficială). 

Nu doream să luăm în serios curioasa "confuzie", 
pe care, oricum, nu şi-o va asuma nimeni, dar putem 
considera că această deformare face parte din 
intențiile APD, ca mesaj subliminal. Aceasta ar putea 
explica alăturarea unor informaţii fără legătură una 
cu _ alta (pedeapsa capitală şi protejarea 
creştinismului împotriva defăimării), în contextul în 
care foarte mulți ascultă ştirile la radioul 
automobilului, în timp ce conduc, atenţia distributivă 
făcându-le în cap o mare chisăliță din cele auzite. 
"Dar dacă aşa arată sondajele..." Chiar sună mult 
mai convingător decât dacă ar fi apărut din nou 
vreun monument al "onestității”, gen Ellie 
Wiesel, care să facă afirmaţiile de mai sus, apoi să 
interzică orice dezminţire, sub pedeapsă penală. 
Românii singuri mărturisesc, nu-i aşa? Aproape 
toți, marea majoritate sunt de părerea asta: vreo 
1060 (din 22 de milioane)! 

Să fim serioşi: cum poate fi verificat un 
asemenea sondaj? A fost vreodată verificat un 
sondaj de opirite? eventual şi sancţionată agenţia 
care a abuzat de încrederea românilor? 

Insistăm asupra acestui lucru: sondajele nu 
reflectă niciodată decât ceea ce li se pare plauzibil 
comanditarilor (şi le este favorabil, bineînțeles). 
"Rezultatele" mai sus pomenite convin, fără doar şi 
poate, cul le-a comandat, iar plauzibile au devenit, 
deşi nu ar fi trebuit să fie. Nu degeaba ni se bagă în 
continuu pe gât că noi suntem vinovaţi, ca 
popor, de câte în lună şi în stele! Repetiţia e 
mama învățăturii... 


Dacă tot veni vorba, noi am fi refuzat să 
răspundem la un asemenea interviu telefonic. Atât 
de multă lume refuză - ce poate fi mai nostim decât 
să institui delictul de opinie, după care să ceri opinia 
cuiva prin telefon, adică lipsindu-l de protecţia 
anonimatului! 

Paranteză: dată fiind situaţia jalnică în care se 
află drepturile noastre de exprimare, găsim pur şi 
simplu impertinentă pretenția unei organizații 
masonice de a se îngrijora pentru dreptul nostru 
la 'liberă exprimare. Da, d-le Pârvulescu, este 
adjectivul cel mai blajin care se potriveşte! 

Ne precizăm poziția față de cele discutate. 

1) Reamintim că pedeapsa cu moartea a fost 
cerută de Căpitan pentru marii hoți ai banului public. 
Deşi era unul dintre puținii oameni politici creştini, a 
fost acuzat că doreşte o măsură necreştinească. Dar 
marii hoți nepedepsiți sugrumau țara, fiecare 
sustrăgând averea a zeci de mii de familii. Se 
întâmplă şi astăzi, dar ne temem că de noua 
pedeapsă cu moartea ar "beneficia" tot micii găinari, 
în timp ce paraziții-mamut ar scăpa fără probleme. 
Aşadar nu merită atâta scandal pentru nimic. 

Mişcarea Legionară crede că orice infracțiune 
gravă ar trebui pedepsită cu muncă forțată. Afară 
din închisori, unde putreziţi fără folos, făcând plajă la 
bec, şi poftiţi în lagăre, să vă mai dezmorțiţi, să ne 
despăgubiți de hoțiile voastre! Totul se poate 
rezolva corect din punct de vedere uman şi 
sanitar: un lagăr de muncă nu înseamnă moartea în 
chinuri, cum a fost la Canal. 

2) Ofensele la adresa Ortodoxiei... 

Cipul din acte este o ofensă anticreştină, 90% din 
mass media este tot aşa, clerul mason de asemenea 
(precum era şi cel comunist). 

Programa şcolară este, într-o bună măsură, 
anticreştină. 

Nu poți întoarce nicăieri capul fără să te izbească 
vreo insultă la adresa credinței în care te-ai botezat! 

Cine poate fi sancționat, când majoritatea 
calcă o lege? Tot vreun fraier care cârteşte că vrea 
un Patriarh mai acătării, eventual membru al Bisericii 
şi numai al ei... 

3) Cât despre retragerea cetățeniei, ne pare rău, 
dar Constituţia spune clar că nimănui născut pe 
teritoriul României nu i se poate lua cetățenia 
română, dacă nu o părăseşte de bunăvoie. Şi 
credem că e bine aşa. Problema cu minoritarii 
care ne murdăresc obrazul prin străinătate sau 
uneltesc să ne împartă țara nu are nimic în comun 
cu cetățenia lor, ci se poate rezolva pe căile legale 
existente. Hoţia se pedepseşte, instigarea la 
separatism teritorial de asemenea, iar toți cetățenii 
sunt egali în fața legii. Este foarte frumos pe hârtie, 
deşi realitatea este alta, astfel încât, în această 
situaţie, legea ar trebui doar să fie aplicată, nu 
schimbată. 

Ironic este că, în timp ce ni se aruncă acest 
praf în ochi, tot mai mulți evrei capătă cetățenie 
română, iar ungurii şi ţiganii sunt asmuţiţi să facă 
cire mai mult pentru a-i acoperi. Ar fi un pas înainte 
dacă, cel puțin, s-ar mai lua .o pauză cu 
acordarea cetățeniei pe bandă rulantă; ce rost are 
să discutăm despre retragerea ei celor născuţi în 
România! 

Pe scurt, toate presupusele aspirații 
"justițiare” cu care Asociaţia "Pro Democrația” 


încearcă să ne culpabilizeze sunt o apă de ploaie. : 


Ei vor să discrediteze ideea de referendum, pentru 
că, vezi Doamne, consultând poporul, s-ar putea ca 
acesta să vrea unele lucruri nedemocratice, şi nu e 
voie! Poate că referendumul nici nu este o procedură 
specifică regimului democratic... De ce nu spuneți, 
incompetenților, că guvernul național-socialist a 
organizat referendumuri de nu li se mai ştie numărul, 
ca să fie odată clar de ce sunt atât de "rele"? 

De fapt, un referendum este "rău" pentru că se 
fraudează mult mai greu decât un sondaj de opinie, 
astfel încât opțiunile nedemocratice, ca şi cele 
democratice, ies la iveală atunci când vrea poporul, 
nu când vor "eliberatorii” ca George Soros. 


Pag. 5 


he 


Liri 


CE ŞTIE AL. GOLDSTEIN 


Am. primit la redacţie o corespondență . din 
Basarabia (încă Republica Moldova), care relatează 
despre incidentul din Chişinău din luna decembrie a 
anului trecut, „autorităţile evreieşti” din Chişinău, cu 
acordul autorităţilor municipale obediente, montează 
în centrul oraşului, la concurenţă cu simbolica statuie 
a lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, simbolul statului 


„Israel, „menora”, sfeşnicul tradițional al mozaismului, 


trezind îngrijorarea şi chiar mânia basarabenilor. 

„Ce semnificaţie avea pentru ei plantarea acestui 
simbol în centrul oraşului: „declaraţia publică” a 
drepturilor evreimii asupra țării ! Că aceşti tovarăşi 
gândesc aşa, nu e nici o surpriză; aşa îi învaţă religia 
mozaică şi aşa gândesc ei în legătură cu tot 
mapamondul. Pentru acest lucru se luptă de la 
începutul existenței lor. Toate țările lumii trebuie să 
devină colonii evreieşti, şi România a fost țara pe 
care „au pus ochii” de sute de ani. Faptul că în 
Basarabia au crezut de cuviință să o facă publică 
prin instalarea „menorei” ca monument în centrul 
oraşului, denotă  obrăznicia proverbială şi 
agresivitatea cunoscută în expunerea pretențiilor. 

Când „atacă” acest neam? Atunci când se 
crede stăpân pe situație. Dovezi? Şi mai vechi, şi 
mai noi: în 1940, la cedarea Basarabiei de către 
regele criminal Carol al II-lea, protejate de armata 
sovietică, bande de evrei mai mult sau mai puţin 
organizate, înarmate cu armament de război sau 
numai cu topoare, furci, cuțite etc., atacă Armata 
Română în retragere (care avea ordinul să evite 
orice conflict), asasinând, într-o vărsare de ură 
depăşind orice imaginaţie, 42.000 de ostaşi 
români, câteva sute de ofițeri, câteva sute de 
subofițeri; devastează. şi fură din toate sediile 
administraţiei, trecând răzbunarea mai departe, întâi 
cu preoții şi funcţionarii români şi terminând cu orice 
creştin le ieşea în cale. Din rândul civililor numărul 
victimelor nu a fost niciodată „contabilizat”, dar se 
ridică la multe zeci de mii. 

Avem şi un exemplu recent: genocidul din fâşia 
Gaza, unde au atacat o populaţie neînarmată, 
blocată între ziduri de beton şi sârmă ghimpată, cu 
cel mai modern armament, cu cea mai modernă 
tehnică de luptă, făcând mii de victime: 

Dar să revenim în actualitate: după instalarea 
menorei în centrul - Chişinăului, apare reacţia 
firească: în mod spontan, mânia oamenilor se 
manifestă prin înlăturarea monumentului, care 
încerca să sărbătorească victoria neamului lui 
Israel împotriva creştinismului basarabean! 

Îşi închipuie toată lumea ce reacţie de mâţă 
călcată pe coadă au avut iniţiatorii anormalului. şi 
nefericitului gest. 

Se pare că trădarea, că afişarea publică a 
intenţiilor evreieşti asupra: Basarabiei, au avut un 


kk 


FRICĂ SAU DIVERSIONISM? 


Se gândeşte oare cineva că acest scut este 
necesar României ca armă de apărare? Să fim 
serioşi, eventualele ţinte sunt altele. a 

S-ar putea ca nişte minți mai analitice să mă 
acuze de gândire superficială, pentru că nu aş fi 
remarcat că prin prezenţa instalaţiilor anti-rachetă pe 
teritoriul naţional devenim într-un fel o bază militară 
N.A.T.O., apărată cu prioritate în eventualitatea unui 
atac rusesc. = 

Aparent aşa este, dar în realitate lucrurile sunt în 
alt fel; instalarea “scutului anti-rachetă” în 
România durează puțin; demontarea lui, la un 
eventual acord ruso-american, şi mai puţin. Ați 
înțeles, domnule şi domnilor, care aţi început să 
tropăiți de bucurie şi să-l adulaţi pe făuritorul. (în 
mintea dvs.) bătrâneţilor noastre liniştite? 

Ne punem întrebarea ce l-a determinat pe autor 
să abordeze o astfel de interpretare a lucrurilor, 
încheind cu un apel lipsit de conţinut practic. Mă 
refer la: “preşedintele Băsescu trebuie. sprijinit de 
foştii deținuți politici”, , 

Cunoaşte domnia sa, poate numi un 
singur fost deţinut politic prezent în politica 


Pag. 6 


Chişinău — statuia lui Ştefan cel Mare 


12.03.2040 11.05 Anecaveap Tonsenareaa 


Chişinău — protestul basarabenilor (martie 2010) 


efect invers decât cel scontat: a trezit - dacă mai era 
nevoie - aversiunea şi resentimentele „băştinaşilor” 
sătui de altfel de o dominație distructivă şi înjositoare 
a elementului alogen în ultimii aprox. 45 de ani de 
ocupaţie sovietică (rusească). 

Sensibilitatea odată _trezită, orice alt gest de 
obrăznicie trezeşte reacţiile normale. 

Pe data de 12 martie 2010 apare pe portalul 
evreo-rusesc „IZRUS” un articol ofensator la adresa 
cui? Nu ghiciţi! La adresa rabinului Israel Lifşit de la 
sinagoga „Senna” din Chişinău, care, la reacţia total 


românească, având vreun cuvânt influent de spus? 
Câţi mai supraviețuiesc şi ce posibilităţi de 
exprimare mai au? 

Atunci când puteau să reprezinte o oarecare 
forță, la începutul anilor 90, cum au fost anihilați: 
au fost dezbinați în "foşti legionari” şi "foşti 
nelegionari”, a fost promovat la conducerea 
Asociaţiei  Foştilor Deținuți Politici di.  Ticu 
Dumitrescu, persoană care se împăcase cu regimul 
comunist cu mult înainte de 1989; au fost ignorați şi 
marginalizați majoritarii (i-am numit aici, încă o 
dată, pe legionari), guvernanţii au transformat 
Asociaţia într-un ONG utilizat de putere tocmai 
pentru a încerca să  minimalizeze contribuţia 
hotărâtoare în ceea ce di. Boldur-Lăţescu afirmă: 
"ce rol extraordinar au avut (deţinuţii politici). în 
păstrarea ideilor patriotice în anii regimului comunist 
şi după Revoluţie”. 

Mai rămâne să repetăm întrebarea: Cui slujeşte 
această diversiune? (sau, poate mai corect ar fi: Ce 
încearcă ea să desființeze, să oculteze?) 

Ea slujeşte minciuna, în interesul forțelor anti- 
naţionale şi anti-creştine invadatoare, prin 


trivită” a israelianului Alexandr Gold 

ia ES „învăţătura iubirii de pace” a „Torei, Jăsni 
cuvinte de împăcare față de gestul Creșinj 
basarabeni care au demontat menora-monumenj, 

Nu ne putem cobori până acolo încât să redă | 
reacţia personajului Goldenstein. Cine este do i 
sa? Născut în 1981 în oraşul Bălți, repatriat în Is i 
în 1990, vice-redactor şef şi unul dintre fondalgii 
portalului  evreo-rus „IZRUS”, responsabil 
tematica statului Israel cu ţările CSI. Mai face pie 
tovarăşul o declarație indirectă a Pretențijg, 
evreieşti asupra Basarabiei: afişează un Colaj cu 
steagul Republicii Moldova, din care este Scoasă 
“stema Moldovei şi înlocuită cu steaua lui David, 

Tineretul basarabean conştient, recepționea,; 
acest gest ca pe o insultă la adresa Însemneloș 
statale şi reacționează imediat printr-un proț 
stradal şi depunând oficial o declarație de 
protest la Ambasada Israelului, la Ministeruj de 
Externe, la Preşedinţia Statului. 

Imediat, Alexandr Goldenstein reacționează în 
stilul caracteristic, făcându-i pe protestatari „lingăi şi 
pocitanii morale”. De ce utilizează astfel de expresii 
EI, tov. Goldenstein, a fost învățat în familie -şi 
mai departe, în tot ce i s-a servit ca îndreptar în 
viață - că este îndreptățit prin naştere să insule 
pe orice creştin, care ar. fi duşmanul său de 
moarte, inversând starea reală a lucrurilor: că 
atitudinea față de aceştia trebuie să fie un dispreț 
total provenit dintr-o ură pe care noi „băştinașiț. 
țărilor invadate nu o putem întelege, dar care nu 
face decât să trezească sentimente „în oglindă”, 

Mişcarea Legionară socoteşte gestul tinerilor 
din Chişinău ca obligatoriu, în contextul 
ofensivei iudaice asupra României şi nu numai. 

Băieți, suntem alături de voi, declarând ci 
orice manifestare a drepturilor şi simţămintelor. 
noastre în limita legilor şi a bunului simț, sunto 
reacție firească de apărare, ce nu poate fi 
contestată de nici un Goldenstein din lume! 

Cu Dumnezeu înainte! 


POST SCRIPTUN: | 

Acest articol reprezintă poziția Mişcării. 
Legionare față de doborârea menorei amplasate în 
centrul Chişinăului, având în vedere informaţiile pe 
care le-am căpătat, între timp, în legătură cu acesl 
subiect. Ne simţim obligaţi să publicăm acest posi 
Scriptum pentru că în_ numărul din dec. 2009 unul 
dintre colaboratorii noştri şi-a exprimat suspiciunea 
în legătură cu evenimentul din Chişinău, prezenta 
mai sus. Convingerea noastră de acum decurge din 
faptul că am luat legătura direct cu unele dinte 
persoanele care au participat la acțiune. 


Moadeor Fola Code 


Enstej, 


ocultarea activităţii şi meritelor naționaliste! 
români, legionari într-o proporție covârsitozre! | 
transformați după 1944 în victime ale genocidul! 
iudeo-comunist, ca “păstrători ai ideilor patriotice: 
după cum declară domnul Boldur-Lăţescu. n 

Ca de obicei, ne simțim obligați să tragern 4 
semnal de alarmă privitor Ia lipsa oricărei rela 
între clasa politică actuală şi interesele naționă i 
atitudine sprijinită de foarte mulți intelecti? 
români, prin justificări care te duc cu gândi r, 
Superiicialitate sau chiar la un oribil oportunism: + gi 
după o perioadă de opresiune, de. greută i 
incertitudini, întotdeauna în decursul istoriei 
aparut în viața popoarelor perioade mai lung! si 
mai scurte de izbândă a adevărului şi a drepiei, 
Acestea au conţinut totdeauna un bilanț refere! ul 
comportamentul. oamenilor, începând de la ile 
necunoscut” şi până în vârful piramidei; să nu A 
nimeni: fiecare va avea locul pe care şi l-a creat pi 
curaj sau laşitate, prin apartenenţa în tabără bine 
Sau a răului, a adevărului sau a minciunii. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2040 


Sunitualtade 


MASONIZAREA BISERICII 


"AUDIENȚĂ LA UN DEMON MUT” - SAVATIE BAŞTOVOI 


- Să bem pentru întâlnire! zise VICTOR. 
ea să bem, Victore! răspunse profesorul amuzat. 
Îmi aduc aminte de beciurile din Cricova. Ce beţie 
am mai tras atunci! 

___= Dom! profesor, dacă veni vorba de amintiri... 
încerc să dau de nişte materiale şi nu reuşesc... 
- Ce fel de materiale? 
= Mă interesează documente despre. arestările 
preoților în timpul comunismului. Am o idee tâmpită 
CEL Ip Tati lasă in pace... Persecuţiile asupra 
creştinilor par să fie prea bine organizate... 
A - Sigur că erau organizate, zâmbi profesorul, că 
doar erau politică de stat. 

= Nu mă refer la asta. E ceva care depăşeşte 
limitele statalității. Campaniile de scoatere a 
icoanelor din şcoli de la începutul anului 2006. în 
România, cât şi toate aceste întâmplări cu preoți şi 
călugări prea mult mediatizate, îmi dau impresia unui 
proiect uriaş de lichidare a creştinismului ca 
atare. 

Revoluţia Franceză, Rusia Sovietică şi 
Uniunea Europeană au acelaşi fond ideologic. 

Credeţi că e vorba de ateism? 

- Prostii. Nu este nici un ateism. Ateismul e un 
mit, numai proştii sunt atei! 

Auzi, Victore, ți-aş mai spune ceva: una e să fii 
ateu şi alta e să doreşti moartea creştinilor, moartea 
tuturor! 

Nici eu nu sunt un mare credincios. Şi totuşi nu 
simt nevoia să mă răzbun pe credincioşi, cu atât mai 
mult să-i omor, să-i omor cu atâta cruzime cu câtă i- 
au omorât ideologii masoni ai revoluțiilor aşa-zis 
moderne. 

„- Este întemeiată bănuiala mea că la mijloc este 
vorba de o altă religie care caută să-şi distrugă în 
acest fel oponentul principal? 

- Sigur! Există toate motivele şi dovezile istorice 
să afirmăm asta. 

- E vorba de evrei? 

- Măi Victore, evreii sunt singurul popor care au 
în genetica lor dorința de a stăpâni pământul. Aşa 
scrie în cărțile lor de când e lumea şi aceste cărți 
nu au fost schimbate de nimeni decât de Hristos, 
motiv pentru care II şi urăsc atât de mult! 

- Înseamnă că substratul rămâne unul religios. O 
religie care afirmă superioritatea unui, popor şi 
dreptul lui de a stăpâni întreaga lume? 

- Sigur. Eu m-am ciocnit de chestiunea asta când 
am încercat să răscolesc dosarele Securității cu 
privire la relaţiile dintre activiştii comunişti din 
România şi cei din Rusia. Pot spune doar că acest 
comunism a fost comunism doar pe dinafară. In 
realitate, rădăcinile trebuiesc căutate în 
structurile ocultei mondiale. 

Conducătorii văzuţi ai comunismului erau 
nişte simpli pioni. Mulţi dintre ei au fost executați 
fără milă chiar de comuniştii înşişi. Nu este nici un 
secret pentru nimeni că cei mai importanți oameni 
din anturajul lui Lenin şi Stalin au fost fie evrei, 
fie căsătoriți cu evreice. Lenin a fost evreu după 
mamă, provenit dintr-o familie de târgoveţi evrei. 
Stalin provenea şi el din evrei georgieni. Marx a fost 
evreu. 4 

În orice caz, toată simbolistica lor, de la steaguri 
până la medalii şi bancnote este plină de substraturi 
cabalistice. , 

Sloganul Revoluţiei Franceze: „Libertate, 
egalitate, fraternitate" stă până azi înscris pe 
frontispiciul Marii Loji a României. 

ince legătură sunt evreii cu masonii este o altă 
întrebare. Un singur lucru este limpede: revoluțiile 
masonice au adus întotdeauna privilegii evreilor. 
Revoluţia Franceză le-a dat cetățenie, precum şi cea 
din Rusia, iar structurile masonice contemporane, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


SAU 


(VIII) 7 


(continuare din numărul trecut) 


exprimate prin tot felul de alianțe şi tribunale 
internaționale, au ajuns să pedepsească pe 
oricine îndrăzneşte să discute în contradictoriu 
cu evreii. Ce să spun, eu am fost deja etichetat 
drept „antisemit” deoarece m-am interesat de 
dosarul lui Teohari Georgescu (pe numele său 
adevărat Baruh Tescovici), fost ministru de Interne 
pe vremea lui Dej şi a Anei Pauker, evreii care au 
orchestrat arestările zecilor de mii de preoţi şi 
intelectuali în România, începând cu anul 1946. 

- Am cerut la Arhivele din Chişinău materiale 
despre viața evreilor începând cu ânul 1905. Mi-au 
zis că au fost ridicate de Comunitatea Evreiască şi 
că le pot cere de acolo. 

- Prostii! Nu există o istorie a evreilor probată 
documentar. In România situaţia e similară. Deşi 
legea prevede liberul acces la informaţii, nu am 
reuşit să intru, ca istoric, în arhivele evreilor. Este 
un tabu! 

Datele pe care le oferă enciclopediile evreieşti 
şi unii istorici de-ai lor te fac să te iei cu mâinile 
de cap. 

- Aşa este. 

- N-ai auzit de scandalul relativ recent al 
istoricului Ariel Toaff, fostul şef al Catedrei de 
Istorie a poporului evreu de la Universitatea Bar 
Han din Israel, care a făcut publice nişte 
documente medievale care adevereau că evreii 
au practicat uciderea rituală a creştinilor? Oho! 
Ce scandal! A fost îndată declarat „negaţionist” şi 
expulzat din Israel. Mă mir că nu s-au hotărât să-l 
aresteze! Acest istoric, pe care am avut fericirea să-l 
cunosc, este un evreu de toată isprava. 

Aşa că oricine încearcă să cerceteze istoria 
adevărată a evreilor care, ca orice popor, au făcut şi 
rele, şi bune, se loveşte de o cenzură cumplită care 
îl scoate îndată antisemit,  negaţionist şi îl 
defăimează, aşa încât după aceea nu mai are nici o 
credibilitate. 

- Până unde poate merge aceasta cenzură? 
Chiar nu se poate dovedi adevărul? 

- Cenzura a mers foarte departe. 

Intr-o lucrare interzisă, scrisă la 1910, pe când 
evreii încă nu aveau în stăpânire toată lumea, prof. 
Nicolae Paulescu, descoperitorul de fapt al 
insulinei, un geniu cenzurat de istoria politic corectă 
a masonilor, aducea documente din arhivele 
pariziene: şi din alte state francofone despre 
faptul că evreii recurgeau la cumpărarea şi 
distrugerea documentelor care îi incriminau. 
Exista pe atunci un guvern mondial al evreilor, 
numit Cahal, un fel de Club Bilderberg de azi, 
care controla tot comerțul şi toate acţiunile evreilor 
de oriunde. Partea cea mai însemnată din banii care 
se vărsau în fondurile Cahalului era folosită la 
mituirea demnitarilor publici, a poliției şi a 
politicienilor din ţările pe care evreii le populau. 

De regulă, evreii migrau în țările aflate în prag de 


criză. 


Numărul mare al evreilor migratori, de ordinul 
sutelor de mii în decursul câtorva ani, susține ipoteza 
că aceste emigrări erau bine organizate de o 
structură ocultă. 

La începutul sec? al XX-lea laşiul era un oraş 
evreiesc, cu un procent de 90% evrei. Chişinăul 
avea 70% evrei. Cu ce se ocupau evreii în aceste 
ținuturi şi de ce au trezit atâta ură în rândul 
locuitorilor ar trebui să aflăm din arhive. Arhive 
care sunt închise. Pentru că sunt distruse. Aşa că, 
ori de câte ori cineva descoperă documente care 
contrazic imaginea de victimă a poporului ales, 
îndată acele documente dispar. 

- Înţeleg. Toată căutarea mea n-are rost, Au fost 
alții până la mine. 


rost 
timpul. 
Adevărul, 
mai devreme 
sau mai; 3 
târziu, iese la]. 3 
iveală. 


că lumea) 
pare să 
înnebunit! 


că. lozincile 
politicii 
europene 
sunt acelaşi 
ca şi ale 
sovieticilor? 
- Oamenii 
uită repede. 


Anul 
2021. - 

România. Sfârşitul Preasfinţitului „K”. 

Colaborarea, Preasfinţitului „K” cu noile structuri 
europene s-a dovedit a fi ineficientă. Obişnuit cu 
practicile comuniste, când putea să bage la puşcărie 
pe oricine i se împotrivea, Preasfinţitul a făcut prea 
multe gafe, lovind şi înjurând oameni în public. 
Provocat de unii jurnalişti: în talk-show-uri de 
scandal, pe care nu le-a coordonat cu superiorii săi 
pe linie de securitate, episcopul a făcut declarații 
deocheate, a minţit în direct, ca după aceea să-şi 
retragă cuvintele în aceeaşi emisiune, a intrat în 
criză de furie, discreditând ierarhia mai mult decât 
orice campanie ateistă. La mustrările primite de sus, 
Preasfinţitul răspunse printr-o replică în presă, prin 
care se declara victimă a unei conspirații. Greşeala 
lui a fost că a dat numele câtorva demnitari politici 
care, chipurile, căutau să se răzbune pe el şi chiar 
să-l omoare, din cauză că le ştia trecutul securist. 
Insinuările Preasfinţitului nu aveau nici o logică decât 
dacă el însuşi fusese securist. Pentru câteva 
săptămâni, episcopul a devenit subiectul pamiletelor 
televizate şi al unor caricaturi din Academia 
Caţavencu. 

Printr-o şedinţă urgentă a Sfântului “Sinod, 
Preasfinţitul „K" a fost declarat colaborator al 
Securităţii comuniste, vinovat de trimiterea în 
închisoare a unor importante personalităţi din mediile 
teologice. A fost depus din arhierie, refuzându-i-se 
pensia pentru funcţia pe care a îndeplinit-o în BOR 
în decursul atâtor ani. In schimb, i-a fost păstrată 
pensia de fost general al Securităţii, lucru ţinut în 
taină. 

Demiterea Preasfinţitului „K" s-a făcut cu mult 
tam-tam şi a fost prezentată în presă ca un nou 
pas în calea spre democratizare a Bisericii. 

Cercurile mai fundamentaliste ale ortodocşilor au 
întâmpinat caterisirea fostului securist ca pe un 
triumf al Ortodoxiei şi o revenire la sfintele canoane. 
In realitate însă adevărul era tocmai pe dos. 
Preasfinţitul „K" ajunsese ca un câine bătrân şi 
nefolositor. In locul lui veniseră alții, mai tineri, mai 
energici şi mai prefăcuți. Vremea episcopilor care 
inspirau frică a trecut. Acum noii agenți trebuiau să 
aibă căutături angelice, să ştie să vorbească 
despre isihasm, să viziteze măcar o dată pe an 
Sfântul Munte, să meargă la privegheri şi să nu 
mănânce carne. 

(continuare în numărul viitor) 


Pag. 7 


94 


NEMURITORI, ÎN CIUDA TRĂDĂRII. (|) 


Cum ar fi arătat oare lumea fără trădători şi trădări? De la Vlad Ţepeş şi până la lon Antonescu, istoria noastră e presărată cu evenimente tragice 


în care trădătorii de Neam şi țară au schimbat mersul istoriei şi soarta românilor. 


Dar "aparți 
invinge sau nu, se va menţine pe această linie”. 


"Ei înving sau mor; indiferent: pentru că, atunci când mor, Neamul trăieşte întreg din moartea lo 
strălucesc în istorie ca nişte chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, 
fie ele cât de mari şi cât de numeroase, se aşterne întunericul uitării şi al morții.” (Corneliu Zelea-Codreanu - 


Vlad Ţepeş (1431 — 1476) 

Vlad Ţepeş, nepotul lui Mircea cel Bătrân şi văr 
direct cu Ştefan cel Mare, singurul conducător militar 
care l-a îngrozit vreodată pe Mahomed al II-lea, 
cuceritorul Constatinopolului, este perceput de mulți 
ca un principe de o cruzime demonică, având parte 

za de cronici defăimătoare şi 
exagerate în toată Europa. 
Pornind de la gravurile 
mincinoase ale saşilor şi 
şvabilor din Transilvania, 
trecând prin romanul lui 
Bram Stoker şi ajungând 
până la "industria Dracula” 
din zilele noastre, continuă 
propagarea acestei 
imagini calomnioase a 
- neînfricatului şi dreptului 
domn al Țării Româneşti, precum şi asocierea, 
profund, greşită, dintre domnitorul valah şi un 
personaj fictiv, iubitor de sânge omenesc. Cum s-a 
brodat această legendă sinistră şi mincinoasă? 

Tatăl lui Vlad Ţepeş, fiu natural al lui Mircea cel 
Bătrân, era cavaler al Ordinului Dragonului, o 
grupare militaro-religioasă întemeiată de Sigismund 
de Luxemburg, al cărei scop era alungarea turcilor 
din Europa. Întrucât în limba română termenul de 
"dragon" are corespondent pe cel de "drac", datorită 
apartenenţei la acest Ordin tatăl lui Vlad Ţepeş a fost 
supranumit "Dracul". Astfel s-a împământenit în 
conştiinţa naţională numele de Vlad Dracul sau 
Draculea, transmis şi fiului, viitorul domn al Valahiei. 
La acest nume, de 'Drac”, portretul făcut 
domnitorului de către saşii şi şvabii din Transilvania 
(care erau în conflict cu el), şi-a adus contribuţia 
deloc neglijabilă, dar "bomboana pe colivă” a pus-o 
scriitorul irlandez Bram Stoker. Acesta, în studiile şi 
căutările sale în domeniul mitologiei est-europene 
despre vampiri şi morţii vii, a făcut cunoştinţă cu 
scriitorul maghiar Arminius Vambery, vehement anti- 
român, care i-a povestit despre un închipuit băutor 
de sânge care... ar fi fost chiar Vlad Ţepeş. Minciuna 
s-a propagat, prin intermediul cărţii "Dracula”,-în sute 
de filme cu vampiri, până în zilele noastre. 

Porecla de ”Țepeş” se datorează faptului că 
ilustrul voievod, neîndurător cu hoţii şi trădători, 
avea ca metodă de pedepsire tragerea în țeapă. 
Trebuie însă precizat: nici “patentul' şi nici 
exclusivitatea acestui mod atroce de execuţie nu-i 
aparţin domnitorului valah. Datele istorice atestă 
inventarea metodei de către asirieni, iar turcii, ruşii, 
polonezii, suedezii şi chiar germanii au tras în țeapă 
oameni timp de 400 de ani, de la 1200 până la 1643, 

Blamatul Dracula a fost, de fapt, iubit de popor şi 
considerat un mare şi înțelept stăpânitor. În timpul 
domniei sale cetăţile şi mănăstirile au fost 
reconstruite şi întărite, au fost eradicate hoția, 
corupția şi minciuna, iar prosperitatea Țării 
Româneşti a atins culmi mai mari chiar decât în 
timpul domniei ilustrului său bunic, Mircea cel 
Bătrân. Documentele. istorice povestesc sugestiv 
despre atmosfera instituită de noul domnitor cu 
mână de fier: "Aşa de mult ura răul din țara lui, încât, 
dacă cineva făcea rău, furt, tâlhărie, nedreptate sau 
siluia vreo muiere, acela nu rămânea viu”. a 

Urcat pe tronul Țării Româneşti în 1448, este 
obligat să-l părăsească după câteva luni din cauza 
intrigilor boierilor şi din lipsa unei armate 
credincioase. De altfel, şi tatăl său, Vlad Dracul, 
domn al Valahiei între 1436 - 1447, fusese trădat de 
boieri şi asasinat împreună cu fiul mai mare, Mircea. 

După reluarea tronului (1456), Vlad Ţepeş 
refuză să plătească turcilor tribut şi măcelăreşte 
armata otomană care fusese trimisă să-l 

pedepsească (aproape 25.000 de oameni). 


Pag. 8 


ne istoriei naţionale nu acela care va trăi sau va învinge — cu sacrificarea 


În primăvara anului 1462 însă, Mahomed al II-lea 
a ridicat o oaste numeroasă cu care a pornit spre 
Dunăre, pentru pedepsire. După o serie de ciocniri 
care au pricinuit turcilor mari pagube şi după celebra 
incursiune nocturnă a lui Ţepeş în tabăra turcească, 
soldată cu aprox. 30.000 de morți din rândul 
otomanilor, era clar că Înalta Poartă era departe de 
a putea rezolva problema pe calea armelor; s-a 
folosit, deci, de calea complotului, găsind un aliat 
chiar in persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun 
al lui Vlad Țep8ş): sultanul l-a numit pe Radu cel 
Frumos domn al Munteniei şi mulți boieri au trecut 
de partea lui, speriați, pesemne, de firea aprigă a 
lui Ţepeş şi dornici să aibă un domn mai uşor de 
manipulat. 

Ţepeş s-a retras în Ardeal, aşteptând armata 
promisă de Matei Corvin, cu care avea alianță 
militară, dar aceasta n-a ajuns niciodată. 

Se spune că lui Matei Corvin i s-au prezentat 
nişte scrisori false, din care rezulta că Ţepeş ar fi 
fost gata să se supună sultanului şi să-l ajute apoi să 
cucerească Transilvania, ca atare, Corvin, în loc de 
a-l ajuta pe Vlad să-şi recapete tronul, l-a băgat la 
închisoare, unde domnul valah a rămas timp de 
peste zece ani. Unii cronicari susțin că a fost vorba 
despre o intrigă a saşilor din Braşov cu care Ţepeş 
intrase mai demult în conflict pentru că aceştia 
sprijiniseră câţiva pretendenți care urmăreau să-i ia 
locul pe tronăl Valahiei, iar domnitorul valah, în 
replică, executase mai mulți saşi şi atacase 
Braşovul. Alţi cronicari susțin că însuşi Matei Corvin 
ar fi ordonat scrierea-acestor misive false pentru a se 
deroba de alianța cu Ţepeş. Cert este însă că 
întemnițarea lui Ţepeş în momentul în care 
întreaga Europă aştepta relansarea luptei 
antiotomane a fost greu de înțeles'chiar şi pentru 
supuşii lui Matei Corvin şi a rămas o pată neştearsă 
pe obrazul fiului lui lancu de Hunedoara. 

În 1476 Vlad Ţepeş şi-a recăpătat tronul, dar 
pentru foarte scurt timp. Multe izvoare istorice 
relatează despre tragica şi nedreapta moarte a celui 
care i-a creat coşmaruri lui Mahomed Cuceritorul. 
Prin compararea faptelor relatate diferit în diversele 
cronici reiese că Vlad a căzut victima unui act de 
trădare la care au contribuit atât turcii, cât, mai ales, 
cercurile de boieri ostile domnitorului. Un document 
de-al lui Ştefan cel Mare din 1477 relatează că "E/ 
m-a rugat să-i las pentru paza lui oameni de-ai 
noştri, căci în munteni nu se prea încredea". Faptele 
s-au precipitat odată cu reîntoarcerea lui Basarab 
Laiotă în Valahia, cu ajutor turcesc: Vlad Ţepeş, 
împreună cu garda sa de 200 de ostaşi — formată, de 
data aceasta, din moldoveni ai lui Ştefan cel Mare - a 
purtat o ultimă bătălie în apropierea Codrilor Vlăsiei 
care înconjurau Mănăstirea Snagov. Cei zece 
oşteni moldoveni. de elită care au supravieţuit din 
contingentul -de gardă s-au întors în Moldova, 
aducându-i lui Ştefan trista veste. 


Radu de la Afumați (1500 — 1529) 

Despre Radu de la Afumaţi au 
auzit, în treacăt, toți cei prezenți, 
fie şi numai sporadic, la lecţiile de 
istorie din şcoală; pentru 
majoritatea, însă, el este doar un 
nume cu rezonanță “ciudată” şi 
nu personajul important.al istoriei 
românilor pe care îl prezintă 
cronicile. i 

Motivul pentru care va intra în] -% 
istorie sub această denumire se 
datorează faptului că îşi avea aşezarea în satul 
Afumaţi din Ilfov. 

A domnit în Tara Românească între 1522 şi 
1529, cu mai multe întreruperi de câteva luni, fapt 
ce arată că țara trecea atunci printr-o perioadă de 


liniei vietii Neamului — ci acela care, indiferent dacă va 


r şi se onorează din onoarea lor. Ei 
în timp ce peste întinderile cele de jos 
"Pentru legionari”) 


mari. tulburări: numeroşi pretendenți îşi disputau 
tronul şi, după cum balanța înclina de partea unuia 
sau a altuia, ei stăpâneau pentru puţină vreme 
Valahia, pentru ca apoi să fie răsturnați ŞI înlocuiți. 
Radu de la Afumaţi a reuşit, în câteva rânduri, să-şi 
doboare rivalii, astfel că, în această perioadă, 
stăpânirea asupra Țării Româneşti i-a aparținut în 
cea mai mare parte a timpului. Ş 

*Recunoscut de turci şi sprijinit de Craioveşti (o 
foarte veche, puternică şi influentă familie 
boierească), Radu ar fi putut domni vreme 
îndelungată dacă nu cădea victima unui complot 
ticălos. E: ș 

Spre sfârşitul anului 1528, o sumă „de boieri 
nemulţumiţi de influența puternicei familii de peste 
Olţ, în frunte cu Neagoe vornicul şi Drăgan 
postelnicul, se ridică împotriva domnului. 

Acesta, surprins, neavând la îndemână oastea 
spre a li se opune, e nevoit să fugă. Pe drum, însă, 
boierii îl ajung la Râmnicu Vâlcea şi, nerespectând 
nici lăcaşul dumnezeiesc în care Radu se 
refugiase, îl ucid în bisericuța de pe dealul Cetăţuii 
sub ochii îngroziţi ai preotului. S-a întâmplat această 
mizerabilă crimă - unică prin împrejurările ei în 
istoria noastră - în ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune 
în lumina cea mai urâtă boierimea munteană. din 
acea vreme." (Const. C. Giurescu — "Istoria 
Românilor”, 1938, Ed. Fund. Regale, republicată în 
2008, Ed. "Alfa All”). În aceeaşi zi a fost asasinat şi 
fiul său, Vlad. 

Numărul şi importanța războaielor pe care Radu 
de la Afumaţi le-a purtat cât timp cât a fost suveran îl 
recomandă ca factor major al păstrării identității 
naţionale româneşti: “Să vă fie ştiute războaiele pe 
care le-am făcut eu: cel dintâi război cu agarenii, al 
doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, lângă 
Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la 
Ciocăneşti..., al nouăsprezecelea la satul Rucăr, al 
douăzecilea la Didrih” - aceasta este inscripția 
săpată pe piatra lui de mormânt (Curtea de Argeş), a 
domnitorului care a purtat douăzeci de războaie 
în numai trei ani de domnie. 


Petru Rareş (1483 — 1546 

Domn al Moldovei în două 
rânduri, 1527 - 1538 şi 1541 - 
1546, Petru Rareş, fiu 
nelegitim al lui Ştefan cel Mare, 
a pierdut tronul celei dintâi 
domnii din pricina unui 
complot al boierilor. In 1538 
Petru Rareş a văzut Moldova 
atacată simultan de. turci, 
tătari şi poloni. Iniţial, soarta i- 
a fost favorabila domnitorului: i-a înfrânt pe tătari la 
Ştefăneşti şi a încheiat un armistițiu cu polonii, 
cărora le-a înapoiat regiunea Pocuția (care făcea 
obiectul unor neînțelegeri rămase nesoluţionate de 
multă vreme: Petru Rareş o ocupase în 1530). Dar 
invazia turcească, sub conducerea lui Soliman 
Magnificul, care luase aspectul unei expediţii de 
pedepsire, nu a putut fi oprită. 

Boierii, temându-se de represaliile care. s-ar fi 
abătut asupra lor în cazul unei victorii a turcilor - 
victorie foarte probabilă, dată fiind superioritatea lor 
numerică - au refuzat să lupte şi s-au închinat lui 
Soliman. Acesta a numit un -alt domn (Ştefan 
Lăcustă) şi a smuls Moldovei două bucăţi mari din 
teritoriu (Tighina şi Bugeacul). Petru Rareş a fost 
nevoit să fugă şi, după multe peripeții, a reuşit, cu 
ajutorul unor pescari, să ajungă în Ardeal. 


loan Vodă cel Cumplit (1521 — 1574) 

loan Vodă Viteazul, strănepot al. lui Ştefan cel 
Mare, îşi datorează boierimii porecla de "cel 
Cumplit”, din cauză că era aspru cu aceasta, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


. 


taxele aplicate ei fiind de zece ori mai mari 

decât cele percepute țăranilor; această 

politică fiscală era însă justificată pentru că 

armata moldoveană era compusă, în cea 

mai mare parte, din răzeşi: aceştia erau căliţi în luptă 

şi cunoşteau la perfecţie arta mânuirii armelor. Prin 

, această politică aspră faţă de boieri şi cler loan Vodă 

a reuşit în scurt timp să umple vistieria țării. Cu toate 

acestea, pentru numeroşii boieri intriganţi, un domn 

cu o fire aprigă nu era un conducător comod - după 

cum nici pentru acesta veşnicele sforării şi 
comploturi ale dregătorilor nu erau uşor de suportat! 

Urcat pe tronul Moldovei în 1572, după un şir 
de victorii răsunătoare care l-au exasperat pe Selim 
(la Tighina şi Cetatea Albă loan Vodă a înfrânt trei 
corpuri de armate turceşti), doi ani mai târziu sultanul 
a pornit o armată uriaşă, compusă din 200.000 de 
oameni; în acelaşi timp, o altă oaste, de tătari, se 
pregătea să atace Moldova. 

Domnitorul l-a trimis pe pârcălabul Sucevei 
leremia Golia, omul său de încredere, în fruntea 
unei avangărzi, ca să-i împiedice pe turci să treacă 
Dunărea. Trimisul a jurat pe Cruce şi Evanghelie că 
nu va trăda, dar, mituit de duşmani cu 30 de pungi 
de galbeni, i-a spus domnitorului că ajunsese prea 
târziu pentru a-i opri pe turci, şi că aceştia aveau o 
armată destul de mică! A fost prima trădare. 


xi 


CE-AȚI PIERDUT DIN 


„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor 
constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte 
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, AU 
PRIORITATE FAŢĂ DE DISPOZIȚIILE CONTRARE 
DIN LEGILE INTERNE, CU RESPECTAREA 
ACTULUI DE ADERARE" (art. 148, alin. 2 - 

” Constituţia României). Deci Constituţia României se 
retrage doi paşi înapoi, cedând locul şi delegând din 
competențele sale Constituţiei Europene, atunci 
când există inadvertenţe între legislația naţională şi 
cea europeană din cele două Constituţii. 

„Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi 
autoritatea judecătorească garantează aducerea la 
îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării şi 
din prevederile. aliniatului  (2)” (art. 148, alin. -4 — 
Constituţia României); „Statul român se obligă să 
îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligațiile 
ce-i revin din tratatele la care este parte.” (art. 11, 
alin. 1 -Constituţia României). Adică să lase să 
funcţioneze. liniştit Mişcarea Legionară, cu. drepturi 
egale şi democratice, la fel 'ca oricare altă 
organizaţie politică, culturală, etc. din Europa. 

Dar ce specifică Constituţia Europeană, adică 
setul de legi supreme din Europa? Anume că 
orice partid, mişcare politică are loc sub soare, orice 
manifestaţie a propriei credințe este permisă. 

Atâta “timp cât în Danemarca Partidul nazist 
este sponsorizat de către stat şi are şi post de 
radio, atâta timp cât în toată Europa există 
manifestări şi manifestații ce primesc autorizații 
legale, ale naziştilor, ale fasciştilor ce participă la 
alegeri. manifestările noastre de bun simț, 
manifestații ce privesc creştinismul, ortodoxia, 
tradiţia, istoria şi naționalismul românesc, şi care 
nu au nici pe departe importanța, implicările şi 
consecințele celor europene enumerate mai sus - 
şi nici cea mai mică tangenţă cu ele - nu pot 
impune decât un singur lucru: ORIUNDE V-AŢI 
AFLA ŞI ÎN SLUJBA ORICĂRUI STĂPÂN AȚI FOST 
TOCMIȚI, ÎNCETAȚI CU MINCIUNILE, 
INFRACTORILOR CARE MANIPULAȚI OPINIA 
PUBLICĂ! LEGALITATEA MIŞCĂRII LEGIONARE 

ŞI A ZIARULUI “CUVÂNTUL LEGIONAR" ESTE 

DOVEDITĂ!! ŞI GARANTATĂ PRIN LEGE! 


kk 


Încă o dată vă spunem că birocraţia nu este 
rezultatul incompetenţei sau neputinței celor din 
conducerea. statului, ci există pentru că se poate 
dovedi foarte utilă. Cui? Ne vom lămuri imediat. , 

Ca schemă de principiu, dacă eşti "Statul" şi 
doreşti ca supuşii (sau, fie, "cetățenii”) să se 
alinieze unei hotărâri nu tocmai agreate de ei, 
poți alege două căi: 

1. Cea directă - să decretezi ca obligatorie 
conformarea, stabilind sancţiuni pentru cei care se 
opun. 

În varianta “blândă”, sancţiunile sunt 
progresive, până se mai obişnuieşte 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


Pe baza acestor 
informații false, loan Vodă a 
pornit împotriva otomanilor, 
cu armata sa de moldoveni 
şi cu 1.200 de cazaci din 
zona Nistrului, ca ajutor — în 


relatează; "Poate că loan 


total, cca. 35.000 de C 

luptători. 7 
Const. C. Giurescu, în | 4 Ia 

"Istoria Românilor”, ne (_ 


Vodă cel Viteaz ar fi 
învins, totuşi, dacă n-ar fi ati 
survenit o a doua şi apoi o a treia trădare. 
În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avându-l 
in frunte pe marii vornici Murgul şi Bilai, au trecut 
de partea turcilor, iar a doua zi, când s-a dat 
semnalul atacului, boierimea moldoveană, in frunte 
cu leremia Pârcălabul, plecă steagurile şi, punând 
cuşmele în vârful sulițelor şi săbiilor, trecu şi ea de 
partea duşmanului." Atunci s-a petrecut ceva cu 
adevărat: memorabil; renunțând să mai tragă în 


II 


turci, loan Vodă şi oştenii rămaşi credincioşi lui . 


se reped asupra trădătorilor şi îi măcelăresc 
până la ultimul. , 

Înconjurat de otomani, la Roşcani, după ce 
respinsese atacurile concentrate a 200.000 de 


VEDERE 


"opinia publică”, fapt ajutat şi propagandistic. _ 

Varianta mai puţin blândă — "cu bâta pe ei” - se 
aplică în dictaturile de tip comunist - aşadar în 
condițiile de față nu poate fi vorba de aşa ceva. 

2. Cea indirectă, eventual premergătoare primei - 
să încurajezi conformarea prin înlesniri birocratice şi 
fiscale. > 

În acest caz sfidarea se admite, însă mecanismul 
ei legal este în mod intenţionat unul cât mai spinos, 
care te exasperează, făcându-te să renunți. Astfel 
procedează, mai ales în situaţii delicate, cei care vor 
să pară democrați, liberali, toleranți (sau, cu. alte 
cuvinte, cei care la început însemnau erori politice, 
iar acum nu mai înseamnă nimic). 

Vom detalia în cadrul exemplului, folosind datele 
Serviciului Paşapoarte: peste-5.000 de bucureşteni 
au cerut până în februarie eliberarea unui paşaport 
biometric, iar 1.300 au optat pentru cel de tip vechi, 
în condiţiile în care valabilitatea actelor biometrice 
este d& 5 ani iar a celor simple de un an; 
paşaportului biometric costă 266 de lei care se 
achită la CEC, iar paşaportul temporar. (fără cip), 
costă 212 lei, din-care 112 lei se achită la CEC, iar 
100 lei se achită la Trezorerie. 

Aşadar, suprastatul european doreşte să ne 
facem cu toţii acte biometrice, pentru a ne controla 
mai bine, ca într-un lagăr. "Statul" român (iertaţi-ne 
abundența de ghilimele, dar sunt absolut necesare) 
vrea şi el acelaşi lucru, la comandă. Dar ce vede el: 
că prin popor, pe lângă marea masă indecisă, ideală 
pentru. experimente. de acest tip, mai sunt şi unii 
(puţini, dar hotărâți), care se opun şi fac mari eforturi 
pentru a câştiga de partea lor şi o parte din turmă. 

Dat fiind ordinul drastic primit de la UE, "statul" 
nostru“ ne-a impus, mai cu forța, mai pe ascuns, 
legea - care stabileşte obligativitatea . actelor 
biometrice (paşaport, buletin, carnet de conducere 
auto) într-un moment din viitor. 

Dar ştie că va întâmpina o rezistență îndârjită la 
fiecare pas, că legile, mai ales în zona Balcanilor şi 
mai cu seamă cele violent controversate, au o mare 
inerție în aplicare. 

Ceea ce vedeți acum reprezintă “zăhărelul”, 
punctul 2 din schema enunțată mai sus. 

Faptul că marea majoritate adoptă actul cu cip nu 
este chiar un succes; sunt cei indiferenți, care, logic, 
vor să plătească într-un singur loc, o dată la cinci 
ani, nu să facă două drumuri pe an. 

Nici unul din cei peste 5.000 nu a fost vreodată în 
2009 la un protest anti-cip, majoriţatea nici nu au 
auzit de aşa ceva sau, auzind, nu au avut timp să se 
gândească ("Partidul te vrea prost!”). 

Obstrucţia este, în fond, un fleac, nimeni nu va 
face caz de aşa ceva (la proteste se striga că "vine 
dictatura” şi "vine Antihristul”, nu că "stăm prea mult 
la cozi”), dar funcţionează ca factor de uzură. 

La momentul oportun, se va pretinde că actele 
biometrice au fost opţiunea reală a majorității, 
desființându-se până. la urmă cealaltă variantă, 


duşmani, .după trei zile de. caniculă 

ucigătoare în care armata moldoveană, 

redusă la 7.000 de oşteni, suferea cumplit 

de sete, loan Vodă, în noblețea sa, îşi 
impune un sacrificiu rămas în analele istoriei: 
hotărăşte să se predea, cu condiția cruțării vieții 
oamenilor săi. Turcii au primit, Ahmed Paşa jurând 
pe Coran, iar Petru cel Şchiop (pretendentul la 
tronul Moldovei în locul lui loan Vodă, care se aliase 
cu turcii), jurând şi el pe Biblie. Odată ajuns în 
cortul  căpeteniei turcilor, loan Vodă a fost 
înjunghiat. Apoi i s-a tăiat capul, iar trupul legat de 
două cămile, a fost rupt în bucăţi. În fața acestei 
scene  revoltătoare, moldovenii din suita 
domnitorului, deşi dezarmați, sar asupra turcilor. 
Sunt ucişi până la ultimul. Văzând cum îşi ţin turcii 
cuvântul, cazacii atacă şi ei, cu furia disperării. 
Supravieţuiesc doar doisprezece, în frunte cu 
atamanul Swiercewski. 

Astfel a sfârşit unul dintre cei mai viteji 
conducători ai românilor, iar trădarea sa este dintre 
cele mai revoltătoare. =: 

(continuare în numărul viitor) 


Mirolita Codin 


Chipurile din lipsă de solicitanți. Solicitanţii există 
însă şi vor sta la coadă şi de două ori pe lună, numai 
să nu accepte asemenea acte, iar când se va 
termina cu "zăhărelul” şi vor începe sancţiunile, vor 
ieşi iar în stradă (sperăm că vor fi mai mulţi decât 
anul trecut). 

Cu totul altfel s-ar fi pus problema dacă 
paşapoartele fără cip ar fi fost specifice "culturii gay”: 
200 de homosexuali ar fi strigat că asta e 
discriminare. şi 700 de jandarmi i-ar fi păzit, i-ar fi 
apărat şi de ploaie (dacă ar fi fost nevoie), iar actul 
fără cip ar fi rămas disponibil până la sfârşitul 
veacurilor. Atâta doar, că, pentru a-l ridica, ar fi 
trebuit să ne prezentăm la Serviciul Paşapoarte în 
fustiță... 

Vedem, de câțiva ani, acelaşi procedeu aplicat 
şi plăţii taxelor şi facturilor lunare: orice bancă îţi 
oferă servicii comode de virament automat, poți 
plăti rapid şi eficient, dar sfârşeşti prin a ţi se 
vedea şi controla banii de către o mulțime de 
instituţii, de stat sau private, fără nici o restricție. 
Dacă nu vrei asta, du-te şi sprijină pereţii câte o oră 
pe lună la ghişeele de tip comunist, lăsate intenţionat 
în cea mai crasă dezorganizare, unde domnesc 
incompetenţa şi nervii iritați. Când s-au introdus 
computere în centrele de colectare a taxelor, treaba 
a început să meargă mai prost, pentru că personalul 
nu era calificat să le folosească, iar astăzi, după 
circa zece ani, nu se vede nici o îmbunătăţire: 
rețeaua are cu regularitate probleme de funcționare, 
datorită unui serviciu |T atent calculat pentru a fi 
insuficient, numărul ghişeelor este insuficient şi el, 
iar cei de la ghişee ştiu doar să bată la tastatură 
melceşte, cu două degete, ceea ce produce şi mai 
multă exasperare şi risipă de timp pentru cei care nu 
înțeleg odată că, de fapt, cineva exercită presiune 
asupra lor, că se vrea de la ei supunere. 

Prin urmare, a venit pasul 2, când, acum trei- 
patru ani, au apărut soluții alternative de plată 
(electronică). Acestea au fost primite cu uşurare, 
chiar cu entuziasm, că "în sfârşit, se face ceva”. Noi 
ştim că acest lucru se dorea de la început, mai ştim 
şi că este destinat suprimării dreptului de 
confidențialitate, atribut esenţial al libertăţii, şi... 
încă geva: Băsescu a avut norocul ca, pe durata 
primului său mandat prezidenţial, să fie timpul copt 
pentru aceste schimbări, românii fiind deja de mult 
timp ţinuţi într-o tensiune calculată a aşteptării şi 
deznădejdii. Prin urmare, când "în sfârşit s-a făcut 
ceva", acel "ceva" a fost primit cu urale şi mulți au 
uitat de flota vândută cu un dolar vaporul, au uitat şi 
că preşedintele era comunist (ca toți ceilalţi din clasa 
sus-pusă) etc. Şi, mai ales, aproape nimeni nu s-a 
opus acelui "ceva", cu toate că ar fi trebuit să fie 
evident că se pregătea ceva sinistru. 

Aşa funcţionează mecanismul democratic de 
impunere a oricărei directive. lar această 
propoziţie nu conţine nici o contradicţie 
şi nici nu necesită ghilimele. 


Pag. 9 


»PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XII) 


- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


Jandarmii ne-au înconjurat, în timp ce maiorul se 
plimba agresiv de colo până colo, întrerupând mereu 
cuvântarea lui Bănică Dobre şi dând ordine 
jandarmilor să execute diferite mişcări militare, ca pe 
un câmp de manevre. Urmărea ca prin zgomot să 
distragă atenţia oamenilor, iar pe noi să ne scoată 
din linişte, să provocăm vreun incident, care să-i fi 
îndreptățit reacţiunea. 

Se ştia că jandarmii aveau un ordin nou, 
să tragă fără somaţii şi să împiedice, pe 
toat& căile, întrunirile noastre. Lucrul se şi 
întâmplase în câteva părți şi nu mai 
departe, chiar în jud. Ilfov, la puţini kilometri 
de Bucureşti, unde ne fuseseră omorâţi doi 
legionari. | 

Şi campania electorală abia începuse! 

Am raportat Căpitanului situația din 
regionala Dobrogea şi el m-a întrebat: 

— Ce crezi despre cele ce se întâmplă? 4 
dz Cred că nu vom avea alegeri, i-am 
răspuns. 

— De unde ştii? m-a întrebat. 

— Nu ştiu de la nimeni, dar aşa simt! 

— Ai dreptate, îmi răspunde Căpitanul. 
Am veşti în acelaşi sens. Guvernul cade şi se d 
va proclama dictatura regală. Ba 

Am ieşit turburat. Nu eram decât un om, printre 
atâția, dar odată intrat în Legiune, în Legiunea 
Căpitanului, afirm cu fruntea sus că bucuriile, grijile, 
durerile ca şi viata i le închinasem lui. El şi Legiunea 
îmi deveniseră cei doi poli ai existenței mele. 

Fericiţi cei persecutați, căci suferința lor e 
creatoare! A spus lisus. Cred, desigur, în aceste 
prea frumoase cuvinte, dar omeneşte e greu să tot 
înduri. E nesfârşit de greu! 

Pentru 8 februarie (1938), îmi pare, Căpitanul a 
convocat "Senatul Capitalei”. "Senatul Legiunii” se 
compunea din senatorii legionari, gradul cel mai înalt 
în ierarhia legionară pentru necombatanți. Senatorii 
Legionari erau puţini la număr, numiţi de Căpitan, 
prin selecţionarea celor vârstnici care se distinseseră 
în decursul anilor prin dragoste, credință şi muncă 
pentru Legiune. 

Ne-am mulţumit să luăm la cunoştinţă deciziunile 
Căpitanului; îndreptate către legionarii din toată țara, 
şi anume că Mişcarea Legionară se retrăgea din 
campania electorală, nu însă şi din alegeri. Se 
interziceau întrunirile, conferințele, şedinţele publice, 
ca şi mersul echipelor prin județe. Ca urmare, 
adresându-se guvernului naţional-creştin Goga - 
Cuza, Căpitanul a citit cele scrise într-o nouă 
Circulară, din care notez numai următoarea frază: 
"Să ştiţi însă că nu voi uita niciodată, că mâna 
noastră zadarnic o veți căuta, căci ochii noştri vă vor 
privi aşa cum trebuie!' 

Într-adevăr, nu mai târziu decât a doua zi a venit 
momentul prevăzut de Căpitan! Am fost chemat de 
către ing. Gigurtu, vechi şi bun prieten, mare 
simpatizant legionar, pe atunci ministru, care m-a 
rugat să-i comunic Căpitanului că Goga ținea 
negreşit să-i vorbească. 

Căpitanul a primit invitaţia şi, întovărăşit de Gh. 
Ciorogaru şi de mine, ne-am dus la Gigurtu acasă, 
unde ne aştepta Goga, 

In salonul în care a avut loc convorbirea, eu şi 
Ciorogaru ne-am aşezat de o parte, neamestecându- 
ne în nici un moment în discuţie. < 

Goga a descris Căpitanului situaţia în care se 
găsea guvernul. Veştile primite din ţară lăsau să se 
întrevadă că nu va obține prima majoritară de care 
avea nevoie; regele o ştia şi se gândea să-i ceară 
demisia. Goga credea că, dacă ar voi Căpitanul să-l 
ajute cu voturile legionare, el ar reuşi (cerea deci ca 
noi să ne retragem din alegeri şi Căpitanul să ordone 
legionarilor. să-l voteze, aşa precum mai făcuse în 
1933, când Garda de Fier fusese dizolvată). Altfel, 
demisia lui va însemna înscăunarea dictaturii, cu 
consecințe tragice în special pentru Căpitan! 


Corneliu Zelea Codreanu tăcea şi-l asculta. 

În lipsa unui răspuns, Goga, crezând ca nu a fost 
înțeles, a mai repetat apelul la ajutor şi în cele din 
urmă a propus o. colaborare la guvern, iar dacă 
aceasta nu va fi primită de rege, înțelegerea să se 
transforme într-o unire de opoziţie pentru înfruntarea 
dictaturii! 


După ce Căpitanul a ascultat toate propunerile lui 
Goga, a luat şi el cuvântul, amintindu-i că pe toate 
le prevăzuse şi de unele îl avertizase în scris! 
Acum era târziu! Guvernul Goga se purtase în 
aşa fel încât împiedica orice colaborare pentru 
atunci - şi în viitor. Mormintele, prea proaspete 
ale ultimilor legionari, nu puteau fi călcate. în 
picioare! 

A mai intervenit şi dl. Gigurtu, dar zadarnic. 

Căpitanul le-a răspuns negativ la toate 
propunerile. a 

Nici ultimul avertisment al lui Goga că în guvernul 
de dictatură Armand Călinescu rămâne la Interne, cu 
însărcinarea expresă a uciderii Căpitanului şi a 
fruntaşilor legionari, nu i-a clintit. linia de 
intransigență. Goga aparținând acelei Îumi în 
agonie, Codreariu nu-i luă apărarea, o lăsa să 
cadă, cu riscul de a fi îngropat sub dărâmături, 
mai bucuros decât să-şi fi schimbat atitudinea de 
cinstit sufleteşte. 

Nu ştiu pe ce cale, dar regele a aflat imediat de 
această convorbire şi era furios. | se spusese că 
Goga se înțelesese cu Căpitanul în unele chestiuni, 
ceea ce nu era adevărat, întâlnirea petrecându-se 
exact cum am povestit-o. 

O zi mai târziu, la 10 februarie, după o discuţie 
violentă între rege şi Goga, acesta a demisionat! S-a 
format un nou guvern prezidat de patriarhul 
României, Miron Cristea. În guvern au fost chemați 
ca miniştri fără portofoliu toţi foştii primi-miniştri, 
afară de Maniu şi Goga, care au refuzat. Armand 
Călinescu rămânea la Interne, gen. Antonescu la 
Război şi Tătărăscu la Externe. Noul guvern, numit 
spre a pregăti dictatura regelui, a fost pus sub 
preşedinţia Patriarhului Miron Cristea. Perversitatea 
regală îşi acoperea intenţiile criminale sub odăjdiile 
şefului suprem al bisericii ortodoxe .române, iar 
înaltul prelat s-a pretat la .jocul diavolesc al lui Carol, 
dându-i girul altarului. (...) 

Eram sigur că voi fi arestat, mai ales când şi casa 
mea începuse să fie supravegheată tot timpul. Îmi 
spusesem că şi de rândul acesta deținerea nu va fi 
de prea lungă durată şi că din ea s-ar putea să ieşim 
la lumină, învingători! La uciderile fără judecată 
care au urmat nu mă gândeam, căci îmi păreau o 
imposibilitate în țara încă cu pretenții de 
constituționalitate. 


Mişcarea Legionară şi Germania nazistă 
Partidul naţional-socialist german, dacă ne-a 
simpatizat cumva, a făcut-o timid, cel mult platonic. 


(continuare din numărul trecut) 


De altfel, orice demonstraţie reală îi fusese îngrădită 
de guvern. , p 

Desigur că şi Mişcarea Legionară n-a căutat 
niciodată legături, cu nici unul din cele două 
organisme de bază ale conducerii Germaniei. 
Această afirmaţie, deşi repetat făcută în scris şi 
vorbire de Căpitan, nu a fost crezută de adversarii 
noştri. politici care continuă şi astăzi să ne 
atace cu aceleaşi argumente, cum că am fi 
fost  subvenționaţi de Hitler! Dar, ca 
întotdeauna, adevărul, mai curând sau mai 
târziu, trebuia să apară la suprafaţă şi a făcut- 
îl acum, după publicarea carți: "Les 
i] Archives secretes de la Wilhelmstrasse”, 
în vol. al V-lea, editat de Plon-Paris, care 
conţine rapoartele şi telegramele oficiale, 
Ischimbate la vremea lor între Legația 

Germană din Bucureşti şi Ministerul 
| Afacerilor Străine din Berlin. 

In continuare voi reda unele din ele care 
interesează în cele ce aveam de 
demonstrat: 

Documentul Nr. 54 din 18 ianuarie 1938 

Şeful cancelariei Reichului (Lammers), 
către Ministrul Afacerilor Străine German: 

"După o comunicare primită, Garda de Fier 
ar fi subvenţionată de Germania. Actualul preşedinte 
de Consiliu, Goga, a aflat că 17 000 kg. de 
imprimate. ar fi fost. trimise Şcolii germane din 
Bucureşti, expediate cu documentele şi sigiliile 
Ministerului de Afaceri Străine al Reichului. După 
spusele actualului guvern (Goga), numai acest ajutor 
poate explica enorma propagandă a Gărzii de Fier, 
care a apărut peste tot, nu numai cu o cantitate 
enormă de afişe, ci şi cu o desfăşurare de camioane. 

Vă rog, deci, de a face o anchetă serioasă şi a 
stabili din ce oficiu german Garda de Fier a primit 
ajutoare financiare?” 

(ss) Lammers. 

După ancheta serioasă făcută, ministrul 
german Neurath a răspuns că NIMIC nu fusese 
din Germania pentru Garda de Fier! 

Întreb: ce mai rămâne din murdăria puzderiilor de 
acuzaţii ce ni s-au adus, tot timpul? Aşa precum am. 
scris, niciodată Mişcarea Legionară nu a fost nici 
finanțată şi nici ajutată, în vreun fel, de germani, 
cât a trăit Căpitanul! 

Enorma activitate propagandistică, de care se 
pomenea, o puteam face, deoarece până şi cel mai 
sărac legionar a contribuit mereu cu cât a putut, 
măcar cu munca, atunci când nu putea s-o facă 
altfel. Organizația anexă, “Prietenii Legionarilor”, 
îngrijea să se strângă fonduri din ce în ce mai 
importante de la simpatizanți. Afişele nu ne costau 
mai nimic. Tipografi legionari erau destui şi se 
întreceau să tipărească gratis, sau cel mult plătindu- 
le hârtia. Numeroasele camioane erau şi ele 
proprietatea legionarilor, care le puneau la dispoziţia 
Mişcării, plătind şi benzina consumată, în cele mai 
numeroase cazuri. In județul Constanța, de exemplu, 
două erau închiriate şi plătite de mine. 

Documentul Nr. 173 din 19 martie 1938 

4 Telegrama Ministrului Germanei din Bucureşti 
către Ministrul Afacerilor Străine al Reichului: 

"Regele (Carol al II-lea — n. n.) a ridicat atunci o 
chestiune foarte delicată, întrebând dacă guvernul 
Reichului nu ar fi dispus să dezavueze pe 
Codreanu şi Garda de Fier. 

Am răspuns că aceasta nu era posibil, deoarece, 
dacă am face astfel, nu se va întârzia să ni se 
reproşeze că ne amestecăm in afacerile interne ale 
României. Guvernul__Reichului pleacă de la 
rincipiul_să nu facă politică decât cu Regele şi 
guvernul său. 4 

Regele s a declarat mulțumit de acest răspuns şi 
m-a rugat să transmit la Berlin că dorea ca şi în viitor 
să urmăm de a proceda după acest principiu.” 

(ss) Fabricius. 


Pgină realinată de 744 Buzescu, Student. 


Pa9.10 CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


| 
i 


Divarse 


DOAMNA, FAȚA DE MASĂ ŞI NAZIŞTII 


Am primit un “document-mărturie” care ar fi 
trebuit să mă lase uimit şi impresionat de modalităţile 
minunate prin care lucrează Dumnezeu, dar, în fond 
- şi practic - mărturia cu pricina îmi reamintea, de 
fapt, că holocauştul este noua religie. Narațiunea 
ne exemplifică, printr-o poveste “ lacrimogenă”, cât 
de nebănuite sunt căile... holocauţtului! 

Pentru ca dvs. sa înțelegeți mai uşor morala 
povestioarei, îmi voi imagina că năzbâtia aceasta 

îmi este redată de un bunicuț înțelept al Sionului 
(în fapt el va povesti aici „scrisoarea-document” 
primită de către mine), iar eu mă voi pune în 
pielea nepoțelului lui cel neastâmpărat, dornic să 
pună întrebări şi să caute un sens la orice nu are 
sens. 

- A fost odată ca niciodată... 

- Deci n-a fost niciodată, bunicule? 

- Ba da nepoate, căci de n-ar fi fost, nu s-ar fi 
povestit. Nu ţi se pare suficient argumentul acesta 
nepoate? : 

- Ba da, bunicule, este beton! Dar istoriseşte-mi 
te rog, basmul acela adevărat care îmi place mie, 
cu doamna de la sinagogă care broda zi şi 
noapte cruci pe fețe de masă şi cu nazişti cei răi şi 
turbaţi care făceau alea-alea! 

- Ei bine, nepoate, acela nu este un basm, ci o 
poveste reală, spusă enoriaşilor de 'un pastor 
supranumit - pentru slujba sa - „Zeul somnului”. 

Se spune că un tânăr preot şi soția lui... 

- Bunicule, preotul nu era în mod sigur protestant, 
că atunci ar fi fost vorba despre un tânăr “pastor”, nu 
preot; evreu nu era, nici atât, căci ar fi fost vorba de 
un tânăr ,'rabi'; catolic nu, că dânşii nu se 
căsătoresc, şi astfel aleg varianta ortodoxă, fără să 
apelez la opțiunea „sună un prieten”, pentru că am 
auzit că oricum se ascultă telefoanele şi că, în mod 
straniu, orice apel face atingere cu serviciile secrete. 
Apropos, bunicule, spune-mi tu, că doar eşti înțelept, 
de ce le spune „servicii secrete”, să ele nu mai sunt 
demult nici secrete, ca Securitatea, şi nici „discrete”, 
ca masoneria? 

- Hăăă... ce ziceam? zise bunicul, clipind des din 
ochi. Mă luai cu naraţiunea asta interesantă şi aţipii 
cu mustața în basamac. Aha, da... un tânăr preot şi 
soția lui, trimişi la prima lor parohie, ajung acolo într- 
o zi de octombrie... 

- Bunicule, nu ştim ţara, oraşul şi nici măcar anul, 
dar important este că era în octombrie, după Hristos, 
undeva pe Terra... 

- Taci, măi, puşlama mică, şi ascultă în 
continuare - zice bunicul cu obidă. 

Ajunşi la parohie, constată că biserica era într-o 
stare deplorabilă. Plini de entuziasm, îşi propun să o 
restaureze până în Ajunul Crăciunului, când vor să 
ţină prima slujbă... Muncesc din greu, repară pereţii, 
tâmplăria, refac picturile, curăță şi termină totul pe 18 
decembrie... 

- Bunicul, înțeleg că el era licenţiat în tâmplărie - 
pictură, iar ea era zidar - zugrav? 

- Simt că îmi produci presiune-n sânge, nepoate, 
şi pulsul îl aud cum îmi bate în timpane... 

Pe 19 decembrie începe o vijelie cumplită, care 
desprinde o bucată din acoperiş, iar apa scursă le 
distruge o porţiune mare dintr-un perete lateral. 

întristat că trebuie să amâne slujba de 
inaugurare, preotul pleacă şpre casă, dar pe drum se 
opreşte la o licitaţie în scopuri caritabile şi acolo îi 
atrage atenţia o față de masă brodată, de o mare 
fineţe, care avea în mijloc o cruce. 

- Este şi normal bunicule, ca fiecare preot 
care rămâne fără acoperiş la biserică şi „pleacă 
întristat spre casă”, să fie tentat să se opreasca 


„la o casă de licitaţii - unde ar putea găsi ceva 


cherestea, cărămizi, var, tablă de Galaţi şi vinarom la 
preț foarte convenabil... nu-i aşa?! A , 

Sau dacă respectivul preot nu are atâția bani de 
materiale, atunci măcar să cumpere — aşa, în bâză - 
un Grigorescu, un Camil Ressu, un Van Gogh, sau 
poate un Rembrandt, ce ar putea astupa, "de ochii 
soacrei”, igrasia de pe pereții parohiei... Ş 

ŞI, oricum, e plin de feţe de masă cu simbolul 
crucii în mijloc, la orice licitaţie te duci în lumea asta 


- Nepoate, îţi bag Rudotel-ul meu pe gât dacă 
mai deschizi gura:... Preotul îşi dă seama că fața de 
masă are exact dimensiunea porțiunii de perete 
avariat... : 

- Ochi format, bunicule, nu glumă: preotul a intuit 
imediat şi dimensiunea, şi faptul că era „de o mare 
fineţe”. 

- Gândeşti prea mult, măi, nepoate, şi este posibil 
să sfârşeşti ca broasca indiscretă care a orăcăit de 
trei ori în loc s-o facă doar de două ori şi care a fost 
ulterior asasinată pentru că s-a tras concluzia că ştia 
prea multe. Deci, revenind la poveste: preotul 
cumpără fața de masă şi se întoarce la biserică. Între 
timp, începuse să ningă. Scurt pe doi! 

- Doamne, câte anotimpuri şi evenimente: furtună 
cu ploaie, licitaţie câştigată şi apoi ninsoare. Deh, 
încălzirea globală... 

Bunicul îşi dădu de trei ori ochii peste cap şi 
continuă sacadat, sorbind din cana cu basamac. 

- ... iar în staţie zăreşte o doamnă în vârstă care 
tocmai pierduse autobuzul. Preotul o invită să 
aştepte următorul autobuz în biserică, iar el începe 
să fixeze fața de masă pe peretele avariat. 

- Înțelegem de aici, bunicule, că staţia era 
foarte apropiată de uşa bisericii, poate chiar în 
curtea bisericii, căci altfel doamna risca să piardă şi 
următoarele 1000 de autobuze. 

De asemenea, doamna trebuia să se posteze 
undeva în uşa bisericii, ca să aibă timp să facă 20 de 
metri sprint până la autobuzul buclucaş. 

- lartă-l, Doamne, că nu ştie ce spune - zise 
bunicul, roşu ca un rac fiert şi având expresia 
crispată a unei oale sub presiune... Doamna aştepta, 
absentă, într-un colţ... Deodată îşi ridică ochii şi, 
şocată, îl întreabă pe preot de unde are fața de 
masă cu inițialele ei, EBG. 

- Văleleu, mi-a stat inimioara în loc, bunicule, am 
crezut că spui EBA. s 

În acest moment bunicului îi pocni o arteră 
minoră pe creier şi îi dădu discret sângele pe nas, 
dar continuă: 

- Doamna îi povesteşte apoi preotului că ea o 
brodase în Austria, în urmă cu 35 de ani, în timpul 
războiului. (Stop naraţiune: se localizează faptul că 
întâmplarea cu doamna şi preotul se petrece în anii 
'70! — n. a.). La venirea naziştilor e nevoită să plece 
în grabă şi-şi lasă în urmă soțul, care este arestat şi 
trimis în lagăr. Este ultima dată când îl mai vede... 

- În care. lagăr, bunicule, că germanii nu 
construiseră nici un lagăr înainte şi în timpul 
Anschluss-ului?? Era doar anexarea Austriei. Şi de 
ce doamna este nevoită să plece în grabă: era 
comunistă, era lesbiană, era infractoare? Dacă 
era creştină, de ce „e nevoită să plece în grabă”? 
Rămâne varianta că era evreică şi naziştii arestau 
la acea vreme toți evreii, fără discernământ, nu? 
Aha, înțeleg... Dar de ce a fost mai iute de picior 
ca soțul? Soţul era olog, handicapat, sau mult 
mai bătrân ca ea? Şi dacă ea îl iubea aşa de mult, 
de ce l-a lăsat în urmă şi nu au rămas împreună şi 
la bine şi la rău? Egoistă doamnă, bunicule, să se 
salveze doar pe ea! Şi apoi, dacă ea a fugit şi nu 
s-a mai uitat în urmă, de unde ştie că soțul a fost 
arestat şi, mai ales, de unde ştie că a fost trimis 
în lagăr? Cum a aflat asta? Mă chinuiesc rău de tot 
întrebările acestea şi îmi dau mâncărimi de piele, 
bunicule! 

- Hei, nepoate, eşti prea mic pentru a înțelege 
lucrurile astea de o mare complexitate. Evenimentele 
s-au derulat mai departe aşa: preotul, impresionat, 
vrea să-i returneze fața de masă, dar doamna îi 
spune că e mai bine ca aceasta să rămână în 
biserică. 

- Bunicule, iartă-mi lipsa de diplomaţie, dar eşti 
senil de-a binelea!? Doamna, dacă era evreică - 
aşa cum insinuezi - a intrat în biserică, încălcând 
Talmudul?? Mare caracter, bunicule! 

Totuşi, nu înțeleg: atunci de ce astăzi ne scot 
„unii” icoanele şi religia din şcoli, când „alţii” 
brodează cruci pe care le lasă în biserică? , 

Şi apropos: o altă doamnă „care a fost nevoită 
să plece în grabă” — culmea, tot din Austria! - 
când a ajuns la Muzeul de Artă din Viena, a văzut 
pe pereți două tablouri create de un pictor 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


celebru, moment în care şi-a dat cu palma peste 
frunte, amintindu-şi că operele „sunt de la ea din 
dormitor”. Doamna aceea n-a fost de acord că ar fi 
mai bine ca cele două tablouri să rămână în muzeu 
şi, deşi nu avea nici un act de proprietate 
doveditor pentru acele tablouri, acestea „i-au 
fost returnate” cu scuzele de rigoare de către 
conducerea muzeului. 

Vezi, eroina noastră nu a vrut să-şi ia fața de 
masă înapoi, pentru că probabil îşi pusese 
muşama nouă. De fapt, îmi pare că şi povestea 
aceasta este la fel de originală ca muşamaua! 

Ignorând completarea tendențioasă şi 
răutăcioasă a nepotului, bunicul continuă 
imperturbabil ca un sfinx: 

- Tot ceea ce poate să facă preotul este să o 
conducă pe doamna întristată acasă. 

- Bunicule, da' „Cănuţă om sucit” mai era şi 
preotul ăsta al tău: păi de ce nu a condus-o de la 
început pe doamnă acasă şi a mai pus-o să 
piardă timpul şi să aştepte autobuzul? Ca să 
vadă faţa de masă, nu? Aha, înțeleg... 

Camera se umplu de fumul ieşit din urechile 
bătrânelului înțelept şi de mirosul de vată şi ceară 
arsă, din dotare. 

- Slujba de inaugurare a bisericii reuşeşte de 
minune, iar la sfârşit preotul îşi conduce spre ieşire 
noii enoriaşi. Când revine, observă pe scaun un 
domn în vârstă, cu ochii pironiţi spre fața de masă. 
Bărbatul îi povesteşte îndurerat că fața de masă 
fusese brodată de soția lui... 

- Bunicule, dar mult timp liber avea doamna asta 
în timpul războiului! Când lumea crăpa de foame, ea, 
evreică fiind, broda fețe de masă cu cruci pe mijloc... 

- „care soție dispăruse în timpul nazismului, şi 
pe care o credea moartă. 

- Pesimist domn! De ce nu s-a gândit că a fugit cu 
altul, sau că l-a părăsit pur şi simplu, dar că e vie? 

- Taci, că mi-ai mâncat ficații şi splina... Preotul îl 
roagă să-l însoțească într-o scurtă plimbare cu 
maşina... 

- Vezi, bunicule, exact ce ziceam, sugit preot: păi 
dacă avea maşină, 'de ce a pus-o pe doamnă să 
aştepte autobuzul în biserică, la fereastra de pe colț, 
ca apoi să o conducă cu maşina până acasă? Mare 
ţi-e grădina, Doamne! Pe lângă asta, şi doamna şi 
domnul — evrei ambii - au intrat în aceeaşi 
biserică, lucru care mă face să cred că locuiau în 
acelaşi cartier de ani de zile, dar, în ciuda acestui 
fapt, nu se întâlniseră niciodată. Ce ciudată este 
lumea asta, bunicule! 

Bunicul continuă, tremurând ca o piftie conectată 
la 220 de volţi: 

- „„„Şi îl duce la domiciliul bătrânei doamne, unde 
asistă la cea mai impresionantă revedere de 
Crăciun. 

- Bunicule, oamenii ăştia sărbătoresc şi 
Hanuka, şi Crăciunul? Au crucea creştină şi 
steaua lui David pe acelaşi lănţişor, aşa cum 
poartă negrii şi retardații în America, pentru a fi 
„corecţi politici”? 

În acest moment bunicul, epuizat nervos din 
cauză că nepotul i-a făcut istorioara praf, făcu un 
atac de cord şi îşi dădu ultima suflare, în timp ce 
încerca, disperat, să-l prindă pe nepot cu mâinile de 
gât şi să-l sugrume. 

Nepotul, uitându-se cu o grimasă la el, îi mai 
pune o ultimă întrebare - retorică: 

- Dar eu tot nu înţeleg un lucru, bunicule: de 
ce confiscau şi, mai ales, ce făceau naziştii cu 
fețele de masă ale oamenilor?? 

Alo, bunicule, mă auzi ce spun? la uite, domne, 
pe bătrânii ăştia .îi ia somnul când este mai 
interesantă discuţia! * 


Notă: Această poveste, răspândită pe internet 
de un „bun creştin” cu ocazia Naşterii Domnului, 
mi-a parvenit şi mie pe mail luna aceasta, de 
aceea am reprodus-o, cu comentariile de rigoare. 

Să-i dea Dumnezeu în viață numai bine, 
proporţional cu intenţia lui şi ... invers proporţional cu 


prostia lui! 
nul Moraru 


Pag. 11 


Dimerie 


ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI 


- ASASINAREA LUI JOHN KENNEDY - 


John Fitzjerald 
Kennedy, cel de-al 35- 
lea preşedinte al SUA, [Ep 
a fost asasinat la 
Dallas (Texas) la 22| 
nov. 1963. 
El a reprezentati 
pentru americani o 
figură luminoasă, 
dătătoare de încredere | 
4 şi speranță. Aces 
absolvent la Universitatea |i 
Harward, de religie catolică şi origine 
irlandeză, a exercitat o mare influență asupra 
poporului american în scurta perioadă cât a 
condus de la Casa Albă. Fost senator de i 
Massachusetts, JFK (aşa cum mai era | 
prescurtat numele său) a rămas în amintirea V 
tuturor ca un preşedinte fermecător. : 

Kennedy a urmat la preşedinţia SUA lui 
Eisenhower care l-a avertizat, la transferarea puterii, 
asupra pericolelor ce  pândeau conducerea 
americană, anume Cuba lui Castro, Vietnamul, 
problemele înarmării nucleare, fiscalitatea producției 
interne de petrol ş.a.m.d. 

JFK a demarat o serie de reforme care, se 
pare, au nemulțumit pe mulți şi au condus, în 
final, la deznodământul tragic menţionat mai sus. 
Mai mult, Kennedy a fost chiar avertizat să nu se 
duca niciodată în Texas (principalul stat furnizor de 
petrol), dar el a considerat că este inacceptabil 
pentru un preşedinte american să nu poată vizita un 
oraş din SUA. În nov. 1963 nu a luat în seamă acest 
avertisment, s-a dus la Dallas, şi... dus a fost! 

La mai puţin de două zile de la asasinat, FBI a şi 
găsit pe „autorul crimei” în persoana lui Lee Harvey 
Oswald, un om obscur, singuratic, fost lunetist în 
infanteria mariră. Acesta vizitase URSS-ul, fapt ce a 
convins pgliția americană să-l considere primul 
suspect. : 

După ce a fost dus la închisoare, Oswald a fost 
ucis prin împuşcare de către un cârciumar din zonă, 
Jack Rubi. 

Poliţia l-a arestat şi pe acesta, Rubi a murit şi el, 
iradiat puternic de către alți doi indivizi. 

La rândul lor, cei doi au fost călcați ulterior şi 
ucişi de un camion. 

După moartea lui JFK, alți 13 oameni implicați 
în evenimentul de la Dallas şi-au pierdut 
succesiv viața, ştergându-se astfel foarte multe 
probe potențiale. 

O comisie oficială (Comisia Waren), constituită de 
guvernul SUA, a anchetat, analizat şi concluzionat, 
timp de doi ani, într-un raport de 8800 de pagini, că: 

- preşedintele Kennedy a fost asasinat de Lee 
Harvey Oswald; 

- Oswald a acţionat de unul singur, din motivații 
personale; 

- la asasinat nu au fost implicate alte instituţii sau 
persoane. 

Este foarte curios cum o comisie alcătuită din 
22 de înalți demnitari a muncit doi ani pentru a 
obține nişte concluzii atât de simpliste. 

Noi însă putem analiza. acum, după, trecerea 


tânăr strălucit, 


atâtor zeci de ani, cine era interesat în dispariția “ 


preşedintelui Kennedy. Astfel, în ordine aleatorie, 
putem distinge următoarele variante: 

1. Mafia din New Orleans, condusă de Carlo 
Giancana 

Această organizaţie tenebroasă a participat din 
proprie iniţiativă la campania de alegere la 
preşedinţia SUA a lui JFK. Contribuţia ei la reuşita 
preşedintelui a însemnat fonduri şi mult trafic de 
influență. Odată reuşită acţiunea, Giancana şi-a 
revendicat unele favoruri, la care Kennedy se pare 
că a rămas surd şi mut. De aici şi până la un spirit de 
revanşă nu mai erau mulți paşi! 

2. Consorţiul marilor magnați 
petrolieră. 


din industria 

Odată ajuns preşedinte, Kennedy, 
contrar avertismentelor primite de la 
Eisenhower, a impus o fiscalitate aproape 
dublă industriei petroliere din SUA (în 


Pag. 12 


general) şi din Texas (în special). De aici a rezultat şi 
reacția negativă a industriaşilor texani implicaţi în 
afaceri cu petrol: „să nu îndrăznească vreodată 
acest Kennedy să calce prin Texas”! 

3. Serviciul de spionaj extern al SUA, adică CIA 
(Central Investigation Agency). 

Această instituție urmărea, la acea vreme, 
înăsprirea. relațiilor dintre SUA şi Cuba comunistă 
condusă de Fidel Castro. Kennedy s-a opus total 
unei invazii directe, oficiale, a trupelor americane în 
Cuba şi a dezavuat chiar şi încercarea de debarcare 
a unor batalioane de transfugi cubanezi înarmați şi 
sprijiniți logistic de CIA (este vorba de asaltul celor 
2000 de cubanezi anticastrişti în estuarul de la 
Majagiron - "Baia Porcilor”, escapadă soldată cu, un 
eşec răsturnător pentru CIA). 

4. Pentagonul 

Conducerea armatei americane, controlată în 
întregime de marea finanță evreiască de pe Wall- 
Street, dorea o implicare tot mai mare a SUA în 
Vietnam, în primul rând din motive afaceriste 
(înarmare mai intensă, muniții consumate mai multe, 
comenzi noi etc.) 

Kennedy s-a opus din toate puterile acestor 
tendinţe agresive a Pentagonului, fiind însă tot timpul 
sub presiunea marii finanţe şi a conducerii militarilor. 

5. KGB (serviciile secrete sovietice) şi DGl-ul 
(securitatea cubaneză). D=: 

Prin Direcţia a 2-a, Secţia 13 (secţia de asasinate 
în exteriorul URSS), KGB a lăsat să se înțeleagă că 
Oswald (care hălăduise doi ani prin Uniunea 
Sovietică şi Cuba) a fost tot timpul controlat de la 
Moscova. Un agent de frunte al Secţiei 13, anume 
Yuri Nossenko, “a trecut la americani, lansând aici 
această idee. Pentru început informaţia a prins chiar 
la o serie de oficiali CIA din cadrul S.B. (Soviet Black 
- secţia din serviciile secrete ale SUA care se ocupa 
de transfugii din blocul socialist), ca Peter Bagley şi 
George Kiswelter, care i-au dat o importanță 
deosebită. Ulterior s-a aflat (prin Piotr Golitin, un alt 
transfug din KGB) că Nossenko era doar o „cârtiță” 
(un agent dublu infiltrat pentru intoxicarea CIA), iar 
pista Oswald a căzut de la sine. 

6. Guvernul israelian > 

Printre alte dileme, preşedintele Kennedy s-a 
aflat şi în fața unei probleme deosebit de sensibile, 
anume activitatea nucleară cu scopuri militare a 
statului Israel. 

La complexul nuclear subteran de la Dimona (în 
deşertul Negev), cercetătorii israelieni începuseră o 
intensă activitate de lucrări nucleare aplicative, dintre 
care obiectivul militar era prioritar. Întreg acest 
ansamblu tehnologic nu era supus unui control 
internaţional sau al AIEA (Agenţia Internaţională 
pentru Energie Atomică) de la Viena. 

În timp ce JFK dorea ca activitatea nucleară 
israeliană să treacă sub control al AIEA, Israelul, 
cu Golda Meir la conducerea guvernului, cerea SUA 
ca totul să rămână secret, specialiştii AIEA să nu 
calce pe la Dimona, iar SUA să accepte acest 
concubinaj. 

Sub aspect diplomatic acest compromis purta 
numele de „tratamentul ambiguității nucleare”, 


9 Oicase Vitnre 
ASSASSIN KILLS KENNEDY 
LINDON JOHNSON SWORN IN 


preşedintelui 


document pe care JFK a refuzat 
categoric să-l semneze! 


În prezent, când ştim cine erau cei 
interesaţi. în dispariția preşedintelui 
Kennedy, să trecem în revistă şi 
faptele care se cunosc astăzi, 
referitoare la evenimentele tragice de 
la Dallas. 


A. Expertiza balistică 

Studii “ amănunțite — şi simulări 
succesive efectuate ulterior au arătat 
că: 

a) Au fost trase asupra limuzinei 
prezidenţiale şase cartuşe explozive 
în doar şase secunde, fapt 
imposibil chiar şi pentru un 
trăgător de elită. he 

Dintre acestea, 4 şi-au atins ținta, 
adică 3 l-au lovit pe JFK, iar unul pe 
guvernatorul statului Texas (rănit doar), aflat şi el în 
maşina decapotată. 4 - 

b) După analizarea traiectoriilor celor _ şase 
gloanțe, a rezultat că s-a tras din trei direcții 
diferite: din depozitul unde s-a găsit o armă cu 
lunetă, de pe un deal de vis-a-vis şi de pe o clădire 
învecinată, deci nu a fost doar un singur trăgător. 

c) Despre nici unul din trăgătorii adevărați nu s-a 
aflat atunci nimic, fapt ce atesta o perfectă 
organizare a loviturii, cu atât mai mult cu cât 
itinerariul convoiului prezidenţial era cunoscut cu 
două zile mai înainte. 

B. Adevărații trăgători 

Astăzi se ştie că „executarea” lui Kennedy a intrat 
în sarcina „echipei din Marsilia”, un grup de trăgători 
de elită legaţi de mafia din portul mediteranean, 
echipă care a fost angajată de „cineva” să efectueze 
„lucrarea” de la Dallas. Această echipă era condusă 
de Sauveur Pironi, un specialist în cartuşe explozive 
(adică tipuri de gloanţe folosite şi la Dallas). Această 
echipă a fost condusă în Texas de acel „cineva” şi 
amplasată din timp în dispozitiv şi, după executarea 
misiunii, evacuată rapid, în direcţii diferite, cu acte 
pregătite minuţios şi anticipat. Totul s-a petrecut în 
genul acţiuni militare din filmul „Clanul sicilienilor”, 
turnat ulterior evenimentelor de la Dallas. 


C. Semnătura lui Lyndon Johnson 
După asasinarea 
preşedintelui Kennedy, la 
Casa Albă a deveniti 
titular vicepreşedintele, 


Lyndon Johnson. [ă 
Acesta, la doar i 
săptămâni 

depunerea jurământului, a 
semnat „tratatul |55 
ambiguității nucleare”, 


document oficial valabil şi în zilele noastre. 

In “baza acestui act activitatea nucleară 
militară a statului Israel nu este luată în 
considerare de SUA sau AIEA în mod public. 


D. Ultimul martor : 
În. mai puțin de un an de la asasinarea 
Kennedy, af ZI 
fost asasinat şi fratele 5 
său, Robert (Bob)| 
Kennedy. În calitatea sa de 
ministru al Justiţiei din 
guvernul SUA, Bob 
Kennedy avansase serios 
în ancheta care îl privea pe 
fratele său, fapt care i-a 
speriat pe cei implicaţi, determinându-i să treacă şi la 
această „rezolvare” radicală. 

„Printre cei 14 oameni asasinați în cazul Dallas, 
primul şi ultimul au fost chiar cei doi frați Kennedy. 
Nici măcar acest „amănunt nu a fost reţinut de 
„competenta” comisie Warren! : 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


ZIG ZAG PRIN JUDEȚELE ȚĂRI 


DÂMBOVIȚA 


Biserica Stelea este ctitoria lui Vasile î 
Lupu, ridicată în urma împăcării acestuia cu |. 
Matei Basarab. 

Monumentul a fost construit în 1643, pe 
jocul unui aşezământ mult mai vechi, ctitorie a 
unui spătar, Stelea, căruia i-a păstrat numele. 

Planurile şi structura sunt asemănătoare cu 
cele ale bisericii “Trei lerarhi” din laşi, dar fără 
pogatele sculpturi ale fațadei. * 

Deasupra uşii de la intrare, în mijlocul 
pisaniei, se remarcă în relief capul de zimbru, 
stema Moldovei, sculptată în piatră. 

În biserică se află mormântul tatălui lui 
Vasile Lupu. 

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” 
este construită în sec. al XVIl-lea de către 
familia Creţulescu. 

Fațadele sunt decorate cu alternanțe din 
cărămizi. roşii pe alb. Zugrăveala interioară 
remarcabilă, este opera pictorului : 
Gheorghe Tătărescu. 

Biserica “Sfinţii Împărați” este o 
construcţie din timpul lui Matei Basarab 
(1650). 

Zugrăveala interioară, este cea 
originală. Fresca ctitorilor din pronaos 
îi înfăţişează pe Matei Basarab şi 

* doamna sa, Elena, 

Biserica “Sf. Nicolae-Androneşti” 
este o ctitorie a marelui vornic Manea 
şi a jupânesei Vlădoaia din 1527. Arsă 
de turci în 1595, a fost refăcută în 1653 
de doamna Elena, soția lui Matei 
Basarab. 

Biserica “Sf. Dumitru” este o 
construcție din vremea lui Matei 
Basarab, ctitorie a slugerului Buzinca. 
De o valoare deosebită este pictura interioară şi 
sculptura celor şase sfeşnice din lemn. 

În Târgovişte există câteva monumente 
remarcabile de arhitectură laică. Dintre acestea 
merită a fi menționate: 

- Clădirea Poştei, o construcție monumentală 
din 1909, inspirată din arhitectura populară, cu 
fațadele din cărămidă aparentă şi cu 
ancadramentele ferestrelor şi uşilor din piatră; 

- Casa-atelier a pictorului Gheorghe Petraşcu, 
cu parter şi etaj, având intrarea printr-un foişor pe 
stâlpi şi balustradă de lemn, în ansamblu cu 
aspect de vilă în stil popular. Gheorghe Petraşcu 
(1872-1949) a dezvoltat tradiția lui. Grigorescu, 
mai ales în peisaje, realizând multe lucrări de 
valoare în această casă; 

- Casa Pârvulescu este o construcţie din sec. 
al XVIII-lea, cu parter specific locuinţelor 
munteneşti; 

_- Casa Angela Georgescu (str. Grigore 
Alexandrescu 38) datează de la sfârşitul sec. 
al XVIII-lea, cu terasă şi pridvor larg, închis 
cu geamlâc; 

- Muzeul de Istorie (str. Muzeului), 
deschis în 1944, având are 7 săli cu peste 
6.000 de piese; 

- Muzeul  Tiparului şi Cărții vechi 
româneşti (str. Justiţiei 5), amenajat în fosta 
casă a Sofiei Brâncoveanu, fiica 
domnitorului Constantin + Brâncoveanu. 
(Inaugurat în 1967, el oferă o imagine 
sintetică a dezvoltării. tiparului şi cărţii 
româneşti, începând de la tipăriturile lui 
Macarie, Coresi, Antim Ivireanu, până la cele 
scoase din îndemnul lui Vasile Lupu, Matei 
Basarab, Şerban Cantacuzino şi Constantin 
Brâncoveanu, ale căror portrete domină sala 


Să părăsim Târgovişte spre a vedea 
câteva obiective aflate pe panglica de asfalt 
ce duce la muntele Păduchiosul, sanatoriul 
Moroeni (de aici, prin păduri dese de brazi, în 
serpentine, ajungându-se la Sinaia). 

După numai 6 km, facem prima escală la 
Mănăstirea Viforâta, ridicată în 1530 de Vlad 
Înecatul (1503-1532, înecat în Dâmboviţa), 
mărită apoi şi împodobită cu chilii de către 
Constantin Brâncoveanu. 

În biserică se păstrează o frumoasă icoană 
îmbrăcată în argint, dăruită de doamna 
ii Victoria, o levantină ortodoxă, soția lui Leon 
Vodă Tomşa (1629-1632). Stiai 

Ne îndreptăm apoi spre MANASTIREA 
Ă DEALU, pe un drum în serpentine ce taie 
livezile de pomi fructiferi şi vii, oferind privelişti 
frumoase. 

Mănăstirea Dealu este o excepțională 
realizare de arhitectură şi artă plastică. 
Radu cel Mare a construit-o între 1496 
şi 1501, fiind cea mai frumoasă ctitorie a 
vremii, întrecută doar de biserica 
episcopală a lui Neagoe Basarb de la 
Curtea de Argeş. 

Clădirea bisericii este din piatră 
cioplită, cu turla principală deasupra 
navei şi alte două turle mai mici 
deasupra tindei. Corpul bisericii este 
înconjurat de un ciubuc de piatră, în 
formă de cornişe. 

O particularitate a construcţiei o mai 
constituie şi bogăţia materialelor folosite 
în decorația exterigară. 

Pictura interioară a fost realizată mai 
târziu, în 1515, în timpul lui Neagoe 
Basarab. 

Aici se află mormântul ctitorului Radu cel 
Mare, precum şi mormântul sub lespedea căruia 
se păstrează corpul lui Mihai Viteazul. 

Între 1914 şi 1940, alături de mănăstire a 
funcționat un LICEU MILITAR de înalt 
prestigiu. 

Şcoala întemeiată de Nicolae Filipescu era 
organizată după modelul colegiilor englezeşti, în 
special după Eton. Aici a învățat primele clase 
de liceu şi Corneliu Zelea-Codreanu, între ani 
1914 şi 1916, şi regele Mihai. 

Liceul-model de la Mănăstirea Dealu avea 
profesori renumiţi: amintesc doar de Nicolae 
lorga, Nae Ionescu, Simion Mehedinți, P. P. 
Panaitescu. 

Elevii, ca şi educatorii, erau supuşi unei selecţii 
riguroase; se punea accent atât pe pregătirea 


pe călirea fizică a trupului, prin gimnastică 
suedeză, scrimă (!), nataţie, tenis, rugby. 

Şcolarul de la Dealu purta beretă, nu-i 
lipseau mănuşile, încălțămintea îi sclipea, 
făcea duş zilnic, se tundea săptămânal, 
hainele îi erau călcate, avea codul manierelor 
elegante. 

Se cultiva o religiozitate reală, greşelile 
elevilor nu se pedepseau, se scoteau în 
evidenţă şi se iertau după o scurtă morală. Se 
respecta talentul; -rhunca excesivă fără 
vocaţie nu avea nici o căutare. În liceu nu se 
înjura, nu existau violențe sau mitocănii 
“caragialeşti”. 

Mergem mai departe, pentru a vizita 
stațiunea balneară PUCIOASA, aflată la 20 
km de Târgovişte şi 43 km de Sinaia. 

Are numeroase izvoare de ape sulfuroase; 
prima descriere a apelor a făcut-o în 1928 dr. 


centrală); . - ED eee Săber. 

- Muzeul Scriitorilor Târgovişteni, amenajat în Oraşul Târgovişte are un frumos bulevard străjuit La 6 km se află o stațiune balneară mai mică, 
fosta casă a scriitorului Alexandru Brătescu-Voineşti — de vile, ce se întinde de la gară până în centru. | se Vulcana Băi. 
(1868-1946), prezintă cărţi, reviste, diferite alte spune Bulevardul Castanilor fiindcă toți pomii plantați Ne reîntoarcem la Bucureşti pe drumul pe care 
publicaţii, fotografii ş. a., evocând figurile unor sunt numai castani. (Compozitorul Nelu Danielescu, am venit. 
Scriitori originari din acest oraş sau care au activat - la mijlocul secolului trecut, a compus un şlagăr de Să facem ultimul popas la Văcăreşti, la numai 7 


aici: lenăchiță Văcărescu (1740-1797), lon Heliade mare succes, "De ce nu vii când castanii înfloresc?”). km de Târgovişte, la conacul lui Enache Văcărescu, 
Rădulescu (1802-1872), Vasile Cârlova (1809-1839), ŞI, legat de muzică, specific faptul că anual are loc mare  clucer şi mare vistier, executat la 
Grigore Alexandrescu (1840-1885), aici festivalul “Crizantema de Aur', unde toate Constantinopol împreună cu Constantin 
Alexandru Vlahuţă, Smaranda Gheorghiu cântecele interpretate sunt, obligatoriu, romanțe. Brâncoveanu şi fiii acestuia. 
Maica Şmara), |. C. Visarion (1883-1953). , 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010  P29:1 


şcolară, cât şi pe calităţile de caracter, câ şi * 


Evreii numesc  "chutzpah” obrăznicia 
neruşinată, indiferent din partea cui ar veni ea. 

N-am reuşit să înțeleg niciodată ce îi face pe unii 
din intelectualii lor să continue ura neîmpăcată şi 
valul de minciuni calomnioase la adresa poporului 
român, care acum cca. 130 de ani a primit puhoiul 
galițian, găzduind mii de familii oropsite şi dând 
ocazia fiilor şi fiicelor acestora să se lumineze în 
şcoli, mulți dintre ei cățărându-se cu o "încântătoare" 
rapiditate în ierarhii financiare şi slujbe însemnate. 

Unii dintre urmaşii imigranților de atunci, veniţi din 
împărăţii unde. erau împilaţi (Rusia Țaristă, mai ales), 
s-au integrat aspirațiilor noii lor patrii. Cinste lor. Îi 
amintim, deci, pe igienistul luliu Barash, medicii 
Moise Goldstein şi Oscar Sager, savanţi de talie 
europeană, scriitorii Felix Aderca, Ilarie Voronca, 
Mihail Sebastian, actorii lon Finteşteanu, lon Lucian 
şi talentata Maia Morgenstern şi, desigur, mulţi alţii. 

Nu putem însă să uităm, la rându-ne, că 
exponenții exportului de otravă ideologică leninist- 
stalinistă s-au recrutat în special din rândul lor. După 
23 august, cei care râneau zăpada pe străzi, iar la 
ora 12 sorbeau ciorba aburindă în familie, în timp ce 
sute de mii de tineri români mureau pe front, s-au 
cocoţat în mai toate posturile însemnate - politice, 
culturale şi represive (miliție, securitate). 

Cei care nu mai contenesc să se vaite că în 
România 500.000 de evrei au pierit în urma 
persecuțiilor (adică mai mult de jumătate din câți 
existau pe teritoriul nostru) s-au regenerat 
miraculos, ca gândacii de bucătărie, invadând 
toate instituțiile țării, dar nu ca muncitori sau 
funcţionari, ci ca miniştri, directori, secretari de partid 
şi şefi de cadre. Au-ales în mod special sectorul 
cultural-ideologic şi cel juridico-represiv. 

Şi culmea, la  mascarada oficială numită 
"condamnarea comunismului”, praf în ochii Europei, 
a contribuit esenţial şi fostul  comunisto- 
nomenclaturist Vladimir Tismăneanu. 

Aşa stând lucrurile, ne întrebăm cui foloseşte, 
de pildă, acuzația perpetuă de antisemitism 
adresată savantului Nicolae Paulescu (ca şi 
încercarea de a-l anihila pe Eminescu folosind 
aceeaşi acuză). Citim, astfel, în volumul relativ 
recent (2009), intitulat “Portret în oglindă”, apărut 
sub egida Ed. "Viața Medicală” la pag. 432-435, un 
articol profund denigrator la adresa lui Paulescu, 
semnat de un anume prof. dr. emerit Gabriel M. 
Gurman, din Israel. 

Abordând iniţial tonul unui simplu comentator al 
unei scrieri a prof. emerit dr. Zvi Laron, endocrinolog 
pediatru de la Universitatea din Tel Aviv şi 
colaborator al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, G. 
_M. Gurman salută "această primă lucrare referitoare 
la Paulescu apărută în literatura ştiinţifică din Israel”, 
pe care o. consideră foarte importantă "în lumina 
oprobriului la adresa fiziologului român în lumea 
iudaică”. 

"Pe lângă ineditul apariţiei articolului în sine, 
scrie textul lui Gurman, "e/ se caracterizează printr-o 
deosebită acuratețe a faptelor legate de activitatea şi 
personalitatea lui Paulescu”. 

Să vedem despre ce fel de “acuratețe” este 
vorba. E 

Într-adevăr, prof. dr. Zvi Laron îi recunoaşte 
savantului român, cu obiectivitate, prioritatea 
descoperirii pancreinei (insulinei). El scrie că, 
deşi Paulescu a publicat în franceză, într-o 
prestigioasă revistă internaţională, rezultatele 
sale, premiul Nobel pe 1923 a fost acordat 
canadienilor Banting şi McLeod, a căror lucrare a 
apărut după opt luni de la ultima comunicare a 
lui Paulescu. Noi ştim asta bine. Mai ştim că 
"escocheria canadiană” este cu atât mai feroce, cu 
cât Paulescu se află citat atât în textul cât şi în 
bibliografia articolului canadian, dar... cu mențiunea 
că n-ar fi obținut rezultate. Lăsăm la o parte faptul că 
MeLeod a fost, de fapt, un escroc notoriu, care n-a 
lucrat deloc la insulină, el prăjindu-se la soare în 

_ Florida când aceste experiențe făcute de Banting şi 
studentul Best, ajutaţi de biochimistul Colip, au dus 
la extragerea şi purificarea insulinei canadiano- 
americane. MeLeod era însă "şeful cel mare” al 

laboratorului, astfel că, revenind de la plajă, 
s-a aşezat cu nesimţire printre semnatari. 


Pag. 14 


ZA 


Garaj 


"*CHUTZPAH”! 


Ştim de asemenea că, prin anii 70, unicul 
supraviețuitor al echipei canadiene, nedreptățitul 
student Best din 1923, ajuns acum profesor, a fost 
luat la "bani mărunți" de profesorii români lon Pavel 
şi Şt. M. Milcu. 

Best s-a scuzat afirmând că Banting, cel care 
într-adevăr lucrase la insulină, a ştiut că Paulescu 
publicase mai înainte aceleaşi rezultate, dar că, 
necunoscând limba franceză (ciudat pentru un 
canadian!), a primit de la o secretară rezumatul 
lucrării lui Paulescu, în care acea traducătoare, 
“probabil distrată”, a bătut greşit la maşină: 
“Paulescu nu a obținut rezultate” în loc de “a 
obținut rezultate”il. 

Dacă e adevărat şi nu o găselniţă a lui Best ca 
să-l scuze pe Banting, ce părere să ne facem 
despre un laureat Nobel care pune cu furca în 
text şi în bibliografie lucrări pe care nu le-a văzut 
şi citit în original, ci s-a bazat pe câteva rânduri 
oferite de o dactilografă "distrată”?! 

Oricum, faptul că medicii canadieni îl citează pe 
Paulescu în textul lor reprezintă o probă clară de 
prioritate a profesorului bucureştean. 

C&nsemnând obiectivitatea profesorului Zvi 
Laron din Tel Aviv în ce priveşte prioritatea lui 
Paulescu, nu putem în nici un caz să fim de 
acord cu ceea ce scrie în continuare, din care se 
desprinde o concluzie aiuritoare: orice om de 
ştiinţă, oricât de genial ar fi el, îşi pierde dreptul 
de a rămâne în posteritate, dacă a fost antisemit! 

Ce vorbeşti, nene??! Adică acel om de ştiinţă e 
liber să fie antirus, antigerman, antifrancez, 
antienglez, antipakistanez, antichinezo-japonezo- 
corean, anti-orice, numai antisemit nu!! Cum a suflat 
o vorbă despre supuşii lui Moise, trebuie definitiv 
exclus din istoria ştiinţei. 

DI. Laron găseşte că smulgerea plăcii 
comemorative a descoperirii insulinei, iniţial 
instalată la "H6tel Dieu” din Paris, e un act de 
normalitate!! 

"Paulescu a fost un politician activ", scrie Laron, 
"care a folosit preocupările sale ştiinţifice pentru a 
promova în articolele şi cărțile sale vederi rasiale”. 
lată-l pe profesorul medic Zvi Laron însuşindu-şi 
fără un elementar discernământ noțiunile de 
antisemitism, de rasă şi rasism. Curată limbă de 
lemn a victimizării iudaice. Ce e aia antisemitism, 
stimate colega? Poate antievreism, fiindcă semiţi 
sunt şi arabii. Şi apoi, după părerea dumitale, evreii 
constituie o rasă?! : 

"Paulescu a activat", continuă Laron, "împreună 
cu A. C. Cuza, întemeietorul Gărzii de Fier (sic!), iar 
teoriile sale rasiste şi antisemite (perseverare - in 
semidoctism - diabolicum, zicem noi) au constituit 
fundamentul teoretic al legilor antisemite promulgate 
de guvernul Cuza-Goga în anul 1937. Aşadar, după 


* Laron, întemeietorul Gărzii de Fier a fost A. C. Cuza. 


Splendidă cultură istorică, n-am ce zice. 


Laron îl citează însă şi pe Corneliu Zelea 
Codreanu, care aprecia activitatea lui Paulescu ca 
generând “articole sfinte ale unui inegalabil expert în 
manipulațiile iudeo-masonice”. De la acest adevăr la 
uriaşa minciună proferată de istoricul israelian 
Jean Ancel (citat de Laron), după care scrierile 
lui Paulescu au format baza ideologică a uciderii 
a jumătate de milion de evrei în lagărele din 
Transnistria şi Ucraina” e o distanță de la cer la 
pământ, în care neruşinarea — CHUTZPAH - e la 
tot pasul. Ancel afirmă că Paulescu - cunoscut drept 
un creştin evlavios şi paşnic - îi îndemna direct pe 
români să ucidă evrei, să-i arunce din mersul trenului 
etc. i 

În articolul lui Gurman apare, spre final, şi o 
contradicţie a sa cu vederile academicianului Nicolae 
Cajal. Acesta din urmă mai trăia când evreii parizieni 
au smuls placa dedicată descoperirii insulinei din 
peretele. spitalului "Hotel Dieu”. N. Cajal a scris 
atunci în presa română că "e nevoie a se face o 
distincţie între vederile politice ale individului şi 
meritele sale ştiinţifice”. Cajal mai afirmă că tatăl 
meu, pediatrul Marcu Cajal, a fost elev al lui 
Paulescu şi l-a admirat pe distinsul fiziolog”. 

“Amintirile mele personale” (frumos pleonasm) 
"se opun în mod definitiv acestor remarci”, scrie dr. 
Gurman, "şi aceasta cu tot respectul pe care îl port 
distinsei familii Cajal”. În continuare, dr. Gurman îl dă 
exemplu pe tatăl său, "care şi-a pierdut statutul de 
student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti în 
1925 deoarece, student în anul | fiind, a fost bătut de 
legionari chiar în timpul cursului lui Paulescu şi chiar 
în prezența cunoscutului dascăl, care atunci făcea o 
atmosferă antisemită”. Cu alte cuvinte, prea 
civilizatul şi respectuosul Paulescu îi ațâța de la 
catedră pe câţiva "goi” să-l bată, în timpul orei de 
curs, pe bietul Gurman senior. O asemenea 
chutzpah întrece orice măsură, lăsând la o parte 
faptul că fiziologia a fost mereu o materie de anul Il, 
nu de primul an, iar legionarii au apărut abia în 1927! 

Ce s-a întâmplat cu nefericitul Gurman senior? S- 
a retras de la facultatea bucureşteană şi s-a dus la o 
"mizerabilă” facultate din Occident. 

Dar cum se face că sute de studenți evrei au 
terminat facultăţile de medicină din Bucureşti, laşi şi 
Cluj, fără să se plângă nici de Paulescu (dimpotrivă), 
nici de colegii lor creştini? O statistică arată că la 
Bucureşti, între 1905 şi 1930, cât a activat ca 
profesor Paulescu, aproape 40% din absolvenți 
au fost evrei, la laşi proporţia absolvenţilor evrei 
depăşind în unii ani 50%. Proporţional cu populaţia 
României, evreii ar fi trebuit să numere pe atunci 
vreo 6-10 milioane de suflete, când în realitate erau 
de 8-10 ori mai puţini. 

Să ne mirăm că asemenea minciuni sunt 
aruncate ca lăturile în capul cititorilor români? 
Nu, atâta timp cât "factotum-ul” respectivei reviste, 
un anume tovarăş Lazarovici, fost mahăr în presa 
comunistă, se ascunde sub neaoşul nume de Dan 


Lăzărescu şi suge din biberonul cu dolari trimişi de la 
Tel Aviv. 


IȚIC, unul din puținii recruți evrei care pleca în 
războiul de la Plevna în 1877, era condus de maică- 
sa, care, profund îngrijorată, îi spune: "Dragă Ițic, tu 
eşti un băiat fin, mai slăbuţ şi mai astenic. Ai grijă să 
nu ti oboseşti. Împuşti un turc şi ti odihneşti... împuşti 
un turc şi ti odihneşti... împuşti un turc şi iar ti 
odihneşti..." * 

_ lic: "Muti, dar după ce împuşc 10 turci, mă 
împuşcă al 11-lea pi mini?" 

Muti (aer foarte mirat): "Cum aşa? Ci, asta-i 
dreptate? Tu eşti un băiat fin... civilizat... ci să 
aibă turcii cu tini? Ci le-ai făcut tu lor ca să fi 
persecuti?" 

„ ŞLOIM şi-a omorât ambii părinți. Apoi, liniştit, 
şi-a aprins o țigară şi s-a dus la asistenţa socială. 

"Ce doreşti mata?” l-a întrebat funcţionarul. 

"Indemnizaţie de orfan, dragă domnule." 


Cta Fopagcu, 


doctor în Ştiinţe Medicale 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


LUMINI PENTRU BIRUITORI 
Î. MIRCEA BULGĂREA (27 dec. 1919 - 17 aprilie 2010) 


- frate de Cruce, apoi legionar: veteran de război; deținut politic; membru al Senatului Legionar - 


Încet-încet, ultimii legionari din garda Căpitanului 
se adună în ceruri. Tinerii din primăvara altui veac 
bătuți de furtuni şi viscole, dar mângâiaţi de 
Dumnezeu pe frunte, se aliniază, pe rând, în spatele 
Şefului... 

Cei asasinați de jandarmii şi poliţiştii "minunatei” 
"democrații" interbelice, cei morţi pe câmpul de luptă 
pentru apărarea țării, cei torturați şi asasinați de 
comunişti în închisori şi puținii supraviețuitori ai unui 
veac de istorie crâncenă, îşi dau acum mâna 
pecetluindu-şi, încă o dată, pentru totdeauna 
jurământul legionar... 

Primăvara, anotimpul predilect al poeţilor, cu 
cerul ei de un albastru ireal, cu pomi înfloriţi soare 
blând şi ciripit vesel de rândunele, ne-a adus o mare 
tristețe: camaradul senator legionar MIRCEA 
BULGAREA a plecat şi el după Ionel Zeana, Cătălin 
Zelea-Codreanu, Nae Tudorică, Nicolae Coterbic 
Gheorghe Tache, Radu Demetrescu, Duiliu 
Sfințescu, Carol Papanace, Nelu Rusu, Şerban 
Milcoveanu, Nicolae Badea Petrescu, la Marea 
Înțâlnire... Dar fiecare din ei continuă să trăiască în 
inimile şi- gândurile camarazilor tineri cărora le revine 
greaua sarcină de a păşi vitejeşte pe urmele lor. 

Am avut imensul şi nesperatul privilegiu de a fi 
alături de contemporani ai Căpitanului, de a fi 
camarazi cu ei; n-am cunoscut Mişcarea Legionară 
doar din cărți şi povestiri, ci direct. Şi dacă toţi, în 
ansamblu, au constituit modele pentru viața de 
legionar, de la fiecare în parte am mai învățat câte 
ceva, în mod special: de la dr. lonel Zeana am 


înțeles că sufletul are putere asupra trupului, la dr. - 


Şerban Milcoveanu am observat ce înseamnă 
tenacitatea dublată de înţelepciune, de la Nelu 
Rusu am înțeles ce înseamnă loialitatea şi 
smerenia, de ia Nicolae Badea Petrescu am aflat 
ce importante sunt dragostea şi camaraderia 
nelimitate. La MIRCEA BULGĂREA am încercat. 
mereu să pătrundem secretul combinației între 

vitejie şi modestie: frate de Cruce în Constanţa, 
oraşul natal, încă din 1937, participă la revolta 
legionară din 3 sept. 1940, pentru abdicarea lui 
Carol al II-lea, încercând să ocupe Primăria, alături 
de alți 14 camarazi, cu mâinile goale; apoi, elev al 


Şcolii de Ofiţeri de Artilerie din Craiova, este dat 
afară pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară; 
deținut politic în timpul regimului antonescian, a 
trecut prin  penitenciarele Jilava, Văcăreşti, 
Malmaison, Craiova, Arad şi Aiud; apoi s-a 
înrolat voluntar pe frontul cruciadei împotriva 
monstrului iudeo-comunist, în Batalionul nr. 994 de 
la Sărata, devenind erou în luptele de la Severskaia, 
decorat cu mari distincţii româneşti şi germane: 
medaliile „Crucea de Fier” şi „Crucea Serviciului 


Credincios cu 
Spade cls. IM", a 
luptat în Caucaz şi 
pentru apărarea 
Crimeii, la Kerci şi 
Pericop. Prieten cu 
prințul lie Vlad 
Sturdza, a refuzat 
oferta unei activități 
militare în spatele 
frontului, şi a rămas 
în tranşeele liniei 


sub titlul ”/storia trăită” - interviu cu senatorul 
legionar Mircea Bulgărea. ; 

În timpul tragediei româneşti a reuşit să îşi 
întemeieze o trainică şi frumoasă familie care, 
împreună cu principiile legionare însuşite din fragedă 
tinerețe şi cu echilibrul său psihic extraordinar, i-a 
fost sprijin şi lumină în întunericul lăsat peste țară. 
Şi, cum legionarul nu se dezminte niciodată, imediat 
după 1989, după căpătarea unei relative libertăți, 
a pornit să-şi caute camarazii de luptă şi idealuri, 
pentru a pune umărul, la refacerea şi 
reorganizarea dragii lui Mişcări Legionare. 

Întotdeauna era un festin sufletesc să-i vezi 
împreună pe foştii frați de Cruce crescuţi sub 
îndrumarea atentă a ilustrului comandant legionar şi 
pedagog Gheorghe Istrate: Gheorghe Niţulescu, 
Nicolae Badea Petrescu, Aurel Moraru, Mircea Raţiu, 
Jean Bukiu şi MIRCEA BULGĂREA păreau stânci 
luminate şi încălzite de soare. Dragostea, hotărârea, 
credința, calmul şi buna dispoziţie care le străluceau 
în ochi şi radiau împrejurul lor, îi "contaminau” pe 
toți. Nimic nu era prea greu pentru ei, nimic nu 
era prea mult, pe primul loc era, întotdeauna, 
Mişcarea Legionară. Păreau să nu aibă stomac,” 
ficat, rinichi, ci doar inimă şi creier — care 
funcționau impecabil! Şi muşchi neobosiţi! Au 
participat la renovarea sediului alături de tinerii 
legionari, ne-au însoțit pretutindeni la locurile de 
reculegere legionară: la Râmnicu Sărat, la Râşnov, 
la Predeal, la Aiud, la Tâncăbeşti, au distribuit, cu 
entuziasm, ziarul nostru, ne-au încântat cu 
povestirile lor. NE-AU IUBIT. Cu o dragoste mai 
presus de cuvinte... 

Dintre foştii frați de Cruce din vremea 
Căpitanului, care ne onorau în fiecare săptămână 
sediul, au rămas azi doar Jean Bukiu şi Aurel 
5] Moraru, mărturii vii ale unei epoci glorioase; toți 
ij ceilalți s-au stins, pe rând. Şi aşa am aflat că unul 
era suferind de inimă, altul de plămâni, altul de 
ii cancer... păreau nemuritori, fără vârstă, un fel de 
supraoameni... 

Au murit însă, împăcaţi, ştiind că, în ciuda 
atâtor prigoane, flacăra Mişcării Legionare nu s-a 
stins. 


Garda legionară de onoare 
la căpătâiul senatorului legionar Mircea Bulgărea 


întâi, fiind făcut prizonier în aprilie 1944, în 
Crimeea, şi trimis în lagărul de la Geonca, pentru a 
ajunge apoi în lagărul de muncă forțată şi 
exterminare Celiabink din Siberia, de unde reuşeşte, 
în 1949, să revină în ţara ajunsă pradă monstrului 
împotriva căruia luptase. Despre toate acestea am 
scris în numărul din oct. 2006 al ziarului nostru, 


xi 


Coneurd 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa! 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei revistei. | 


Premiile se vor ridica de la redacție. 


"Purtăm, în crivăţ şi în soare, / Lumini pentru 
biruitori, / Pentru cei viteji zidim altare / Şi-avem 
doar gloanțe pentru trădători!” spune Imnul 
Mişcării Legionare: altarele, pentru fiecare 
camarad căzut în luptă sau mort în credință 
legionară, le-am înălțat în sufletele noastre, şi ne 
vor fi călăuză până la sfârşitul veacurilor. 


Wooleta Codin 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: 'De ce spune Căpitanul (în <<Pentru legionari>>) că <<trădarea ne-a măcinat puterile 


Neamului>>"? 


Nu a fost dat de nimeni, astfel încât cartea "Prin Basarabia voievodală” (scrisă de avocatul instructor legionar, Petre Vălimăreanu), a rămas în 
continuare în biblioteca moastră de la sediu şi va fi oferită din nou ca premiu, câştigătorului concursului lunii aprilie (2010). 
Răspunsul la întrebare îl dă Nicoleta Codrin, sub forma unui articol (pag. 8), întrucât subiectul este amplu şi interesant. 


” ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Care era modelul de voivod al Căpitanului? 
PREMIU: "Prin Basarabia voievodală” — Petre Vălimăreanu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010  P29:15 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR ZELEA-CODREANU 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 

SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 
Prețul unui abonament pt. anul 2010 
-50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 
- 70 RON pentru Europa; 

- 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, 
la nivel național: în Bucureşti, în toate reşedințele de 
judeţ, precum şi în alte localități. 


Raul - Toronto, Canada: În America de 
Sud, ca peste tot în lumea exilului, au 
existat şi forme  instituționalizate de 
manifestare şi acţiune. Acestea au 
reprezentat, totodată, tribuna de exprimare 
a ideilor, credințelor şi valorilor pentru 
românii aflaţi dincolo de graniţele ţării în 
perioada regimului comunist. Una din 
acestea a fost Asociaţia Românilor Liberi 
din Argentina, condusă de Paul Mihai, (N 
preşedinte, cu dr. Oreste Popescu şi Vintilă 
Horia ca vicepreşedinţi. O altă asociaţie din 
Argentina a fost cea numită "Comunitatea 
românească", înființată în 1949 cu scopul 
de a-i sprijini pe românii care veneau în fă 
această ţară. Era condusă de dr. C. 
Ungureanu şi dr. Virgil Constantinescu şi se 
ocupa cu îndeplinirea formalităţilor 
referitoare la acte, cu strângerea de fonduri 
şi plasarea în locuri de muncă. La Buenos 
Aires a existat, de asemenea, un Cămin al 
Românilor, numit "Regina Maria", înfiinţat şi 
condus de principesa lleana; aceasta era 
sprijinită de dr. loan Dan; căminul avea şi o 
cantină. Comitetul Naţional Român de la 
New York, condus la început de gen. 
Rădescu şi apoi de Const. Vişoianu, avea 
sucursale în toată America de Sud: în 
Argentina pe Const. Vălimărescu, în Chile 


plenar în urnele de voturi ce adună circa 
40% din opțiunile celor care au nostalgia 
d vremurilor comuniste. Nu există, în schimb, 
nici un monument consacrat Independenţei 
1 sau victimelor comunismului. 

Viorel Buturugă - Ploieşti: Regretăm 
"| că anul acesta nu am scris despre ziua de 
124 martie, când s-au împlinit 92 de ani de la 
| unirea Basarabiei cu patria-mamă. Dintre 
| "vărfurile” care au militat pentru ca Prutul să 
nu mai fie hotar între românii de pe cele 
două maluri ale sale, figura cea mai 
“| reprezentativă a fost Pantelimon Halippa, 
născut în 1883 la Ciubolta şi mort în 1979 la 
5] Bucureşti (el a fost preşedintele Sfatului 
“| Țării). Între cele două războaie mondiale a 
fost unul dintre membrii marcanți ai 
Partidului Naţional Țărănesc şi a deținut 
mai multe funcţii publice. A fost arestat 
i către sfârşitul deceniului patru din secolul 
ii trecut de către poliția secretă sovietică, în 
= casa sa din Bucureşti, şi deportat mulți ani 
W în Siberia. În ianuarie 1990 s-a format 
fundația "Pro Basarbia” de către fiul său, 
ing. Radu Halippa. Cea de-a doua 
personalitate marcantă este Anton Crihan, 


ta. AT, crt. 2 a i 4 | născut în 1893 la Sângerei şi mort în 1993 


ri ş IP mt la Saint Louis, SUA. Era doctor de ştiinţe 


pe Henry Helford, în Peru pe Grigore btu Nici ID: pi Pi "NAN politice şi economice la Paris. După Unire a 
Cugler, iar în Brazilia pe lon Economu.. În Rei s i 3] fost deputat în Parlament în patru legislaturi 
Brazilia apăreau în perioada postbelică mai | : a şi a îndeplinit funcţii ministeriale şi de 


învățământ. A reuşit să ajungă în 1945 în 
SUA şi a făcut parte din Comitetul Naţional 
Român. În urmă cu puțini ani, osemintele 
sale au fost aduse la Chişinău şi înhumate 
la Cimitirul Armenesc cu onoruri militare. 

Rodica Cojocaru - Bucureşti. Într- 
adevăr, despre pogromuri se poate vorbi 
încă din vremurile biblice, din timpul lui Irod, 
continuând cu Noaptea Sf. Bartolomeu, 
Războiul celor două Roze din Anglia, 
crimele din timpul celui de-al doilea război 
Brazilia, jurnalul "Dacia", sub conducerea mondial din partea ambilor beligeranţi 
lui Grigore Arbore. Altă publicaţie editată de (Auschwitz - Katyn), până în zilele noastre: 
românii din Buenos Aires a fost "Curierul creştin", la câre colaborau Vintilă Horia, Somalia, Sudan, Rwanda, sau Croaţia, Bosnia - Herţegovina, Kosovo din fosta 
Teodor Scorţescu şi principesa Ileana. A mai apărut revista "Cuget românesc",  lugoslavia. Ne cereţi amănunte despre marele genocid din timpul primului război 
precum şi ziarul "România", care avea ca director pe Alex. Frâncu, fost ataşat de mondial, când, între anii 1915 şi 1917, armata otomană a masacrat un număr 
presă; din dec. 1950, acest ziar a apărut şi într-o ediţie pentru Europa, în limba foarte mare de armeni, de la copii la bătrâni. Vă sugerăm să citiţi cartea lui 
spaniolă, sub denumirea "Rumania", într-un tiraj de 10.000 de exemplare. Sergiu Sălian, cu un titlu semnificativ: "Istoria unui genocid ignorat", cu fotografii 
Publicaţiile româneşti din Argentina exprimau puncte de vedere diferite, în zguduitoare care nu mai necesită comentariu, Până la lecturarea cărții, vă 
funcţie de orientarea politică sau ideologică a celor care le coordonau. informăm că armata otomană a omorât un milion şi jumătate de oameni, potrivit 

Igor Măgură - Cahul, R. Moldova (Basarabia): Ne bucură faptul că citiți Comunităţii Armene. Turcia recunoaşte moartea a 300.000-500.000 de 
ziarul nostru prin intermediul fratelui. dvs., student la Galaţi şi că aţi apreciat persoane, dar nu ca urmare a unei campanii de exterminare, ci "din cauza 
serialul de nouă episoade care a apărut în publicația noastră anulstrecut, care haosului instalat în ultimii ani ai Imperiului Otoman”. Armenii au mai suferit o 
oglindea starea actuală de spirit şi de fapt a fraţilor noştri de peste Prut. Nu ne exterminare în masă, despre care se vorbeşte mai puţin, între anii +894 şi 1896, 
bucură însă deloc faptul că statuia lui Lenin nu tronează numai la Bălţi şi Otaci, în timpul sultanului Abdul Hamid al II-lea, când au fost asasinați cca. 200.000 de 
de care am amintit în amplul reportaj, ci se mai poate întâlni în alte 20 de' oameni. La baza acestor pogromuri a fost religia ortodoxă. Relaţiile diplomatice 
localități, printre care Chişinău, în Parcul Valea Morilor. Deşi anul trecut . între Armenia şi Turcia sunt rupte, nu s-a făcut nici o ameliorare timp de un 
parlamentarii Alianţei pentru Integrarea Europeană (coaliția de guvernământ) au secol, deşi au frontiere comune. În urmă cu două luni, Statele Unite şi Suedia au 
propus scoaterea în afara legii a simbolurilor comuniste, secera şi ciocanul de pe recunoscut genocidul din 1915, ceea ce a determinat ca Ankara să-şi recheme 
drapelul comunist al lui Vladimir Voronin şi statuile lui Lenin, nu s-a făcut nimic în ambasadorul din Washington, iar premierul turc Recep Erdogan şi-a anulat o 
această direcţie. Soclurile celor 20 de statui, pe data de 7 noiembrie, ziua vizită la Stockholm. Până acum, genocidul împotriva armenilor a fost recunoscut 
aniversării revoluției ruse, şi pe 22 aprilie, ziua de naştere a lui Lenin, se de 20de țări, între care Canada, Franţa, Germania, Italia. 


multe ziare româneşti. Apărute în tiraj mai ÎN 
mic sau mai mare, acestea aveau scopul sa 
de a-i informa şi de a-i ține aproape pe (3 
românii din exil. Printre acestea se număra 
"Curentul românesc”, condus de Demetrio“ 
Dumbrăveanu, precum şi publicaţia "Pro 
Romania Libre y Democratica”, al cărei 
director era Const. Vălimărescu. Sub 
direcţia lui Radu Ghenea a apărut, tot la 
Buenos Aires, ziarul "Însemnări", organ de 
presă al simiştilor; tot simiştii publicau, în 


transformă în loc de pelerinaj pentru comunişti. Prezenţa în spaţiul public a 
simbolurilor comuniste influențează decisiv mentalul colectiv ce se oglindeşte Sola LAM 
Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 = 
Redactor şef: Nicoleta Codrin == 
Colegiul de redacție: Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuţ Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu == 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului = inters. cu Ştetan cel Mare, colț cu'str. V Lascăr) 


Tel: (021) 2425471 sau 0745 074493 
e-mail: cuvantul-legionar(Azelea 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2010 


Relații 
cu publicul: 


Pag. 16 


UL 


ei fl 


ki