Cuvantul Legionar nr. 35, iulie 2006

''^acâ ^ tâcea 

/S^ a<lYl^^ SSkm ^oj 







Periodic al Românilor naţionalişti creştini 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 

.. Mr IULIE 2006 Apare la jumătatea lunii 1 RON 

---n.mrtnr- NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS 


Legiunea merge înainte! 

Londra 

^oj'te "Pentru legionari” (III) 

Când ţânţarul devine armăsar 







^'oreâ/iTf/i^i^ţâ întrebări retorice? 

Despre masonerie (I) 

S^ctuoAtate "Centura” politicii - iulie 

Semnificaţia numelor (IV) 
Prin cazinouri bucureştene 


FOTOLIILE NU AU MIROS 



Din lună în lună, din 
săptămână în săptămână, din zi 
în zi, degradantul spectacol oferit 
de guvernanţii României capătă 
un aspect mai grotesc. 

Bietul român, intoxicat de o 
mas-media pe de o parte aservită 
diverselor interese, pe de altă 
parte în goană după senzaţional 
cu orice preţ. cu ziarişti de multe 
ori preocupaţi în totalitate de 
imaginea lor în faţa patronului, 
încercând să-i ghicească şi să-i 
satisfacă orice donnţă sau 
plăcere, ca o demimondenă 
versată, bietul român, ziceam, 
pus în faţa a cel puţin ""două 
alternative'* la fel de "adevărate", 
sfârşeşte prin a-şi face o părere 
greşită sau îşi închipuie că este 
el "prea mic pentru un război atât 
de mare"! 

lată că în această lună a 
ţinut mult timp '*capul de afiş" 
problema retragerii trupelor 
române de pe teatrele de luptă din Irak şi Afganistan. 

Faptul că nu puteau decât să fie două poziţii pare destul de logic şi dar: pe 
teatrul de operaţiuni sau acasă. Până aici nu am spus nici o filosofie; problemele 
care se pun sunt argumentele celor doi combatanţi - referindu-mă la cele făcute 
publice. Ce se ascunde în dosul aparenţelor, în dosul declaraţiilor de 
circumstanţă ale celor două Palate: Victoria şi Cotroceni? 

Vom desluşi în continuare. 

La ora actuală, cei doi protagonişti, premierul şi preşedintele, sunt într-o 
competiţie pe care o socotim foarte normală având în vedere valoarea 
competitorilor; contrar unei subînţelese dedicaţii până la sacrificiu pentru 
apărarea şi promovarea intereselor naţionale ale poporului român, cei doi, de 
fapt exponenţi ai unor societăţi comerciale având ca obiect al muncii 
exploatarea nemiloasă a României şi a Românilor, au două obiective de 
îndeplinit, dar în interes personal: 

- să prostească electoratul în aşa fel încât să-i voteze la proxima ocazie, 

- să intre sau să rămână in graţiile unor stăpâni puternici - în speţă 
Guvernul American şi marea oligarhie a finanţelor mondiale, care prin 
origine şi definipe apără interesele Israelului şi ale coreligionarilor cu sau 
fără paşaport israelian. 

Cred că este lesne de observat că din preocupările guvernaţilor noştri 
lipseşte obiectivul pentru care l-am votat noi. naivi incorigibili (eufemistic 
vorbind), şi anume promovarea intereselor naţiunii şi ale Românilor. 



j Ce a declanşat de fapt tot 
scandalul şi obligatoriile luări 
de poziţie ale celor doi: moartea 
unui combatant român din forţele 
armate în misiune de luptă în 
■ Orientul Apropiat musulman. 

Adus în ţară cu onoruri militare 
, la nivel naţional şi tratat ca un 
erou naţional, a dat ocazia unor 
luări de poziţie la vârful ierarhiei 
politice, menite să facă valuri, 
scoţând în evidenţă grija şi atenţia 
guvernanţilor pentru fiecare viaţă 
de român 

Să analizăm întâi poziţia 
militarului român care şi-a pierdut 
viaţa; cum a fost el luat "de la 
coamele plugului", printr-un ordin 
de concentrare, conştient că 
duşmanii se apropie sau sunt la 
hotarele ţârii, hotărât să-şi apere 
brazda şi credinţa! Oare?! 

Este sau nu un profesionist al 
războiului? 

Este meseria lui, şi-a ales-o. 
nu zic de voie. poate de nevoie, că nevoile tot dumnealor de care vorbim le-au 
perpetuat şi amplificat, dar una din vanante era finalul tragic, şi el a ştiut-o oa e 
bine - şi familia lui! Nu a fost obligat la această opţiune. Se vorbeşte că pentru o 
soldă mal mare. ca în cazul de faţă. oamenii chiar se bucură de astfel de misiuni 
de luptă, să-şi mai acopere găurile din buget 

Poate citind aceste rânduri, familia lui mă va privi cu ură. dar pe nedrept. 

Nu vreau decât să atrag atenţia, chiar şi familiei lui, că a fost trimis să 
apere interese străine, a fost sacrificat pentru interese amencane şi israeliene 
Şl în aşa-zisa coaliţie antiirakiană sau anti ce vreţi dvs., au mai rămas puţini. 
Până şi bulgarii au plecat - şi nu spun aceasta cu un aer de superioritate faţă de 
Bulgana, Doamne fereşte, dar este o ţară mai mică. mai săracă, având aceleaşi 
alianţe militare ca şi noi, aceleaşi perspective de viitori 

Vă spun cu toată sinceritatea şi convingerea; sunt întru totul de acord ca pnn 
rotaţie, unităţi combatante româneşti să se rodeze şi să se călească pe câmpi^ 
de luptă real Sunt de meserie antrenor şi nu trebuie să mă convingă nimeni că 
antrenamentele fără meciuri sunt suficiente pentru a crea nişte buni performeri 
Ceea ce mă scoate din sărite este dispoziţia politicienilor noştri ajunşi \a 
guvernare să sucească şi să răsucească lucrurile ca să le fie lor bine. să fie în 
fotolii cât mai profitabile, halca de came cât mai mare (să lăsăm chestia cu 
ciolanul, câ este ridicolă), cât mai multe legislaturi^ dacă se poale - şi dacă 
trebuie să calce pe cadavre pentru aceasta, acceptă, săracii, ce să facă! 

fepfttfffîfârG fh peg4vrmăfoără) 


CUVÂNTUL LEGIONAH Iulie 2006 


Pag. 1 

































FOTOLIILE NU AU MIROS (continuare dir 

Toată pompa organizată în aceste ocazii tragice este praf în ochii familiilor 
hefendte. 

Am mari şanse sâ devin odios în faţa familiilor îndoliate care ar putea înţelege 
câ subestimez aceste sacrificii! Aş fi foarte amărât dacă asta ar înţelege acei 
oameni, dar repet întrebarea: "Ale cui interese apără România în Irak?'. 

întrebaţi orice om de pe stradă, câ o fi el simplu muncitor sau mare 
intelectual, şi nu va găsi rostul acestor sacrificii! Tot la vârful piramidei se 
manifestă benefidile. 

Să înţelegeţi din toate acestea că primul ministru a cerut retragerea trupelor 
din sentimente umanitare sau patriotice? 

Nu cred în ruptul capului, dar sunt convins că a fost sfătuit aşa de unul din 
nenumăratele grupuri de consilieri bine plătiţi, bine hrăniţi, bine îmbrăcaţi, bine, 
bine. bine orice, convinşi că va puncta în sondajele de opinie. 

Faptul că şFa însuşit sfatul îl face la fel de vinovat ca şi când ar fi fost propria 
iniţiativă. 

Nu am pretenţia să vă spun nişte noutăţi; tot ce vă spun sunt lucruri 
arhicunoscute. fQu fac decât să le pun la un loc într-un context: Dacă este aşa 
de îndurerat dl. Tăriceanu de vieţile militarilor români, din ce cauză ignoră 
restul dramelor de la tot pasul din România? 

Nişte militari au murit câştigându-şi existenţa; tot câştigându-şi 
existenţa mor în fiecare zi poate zeci de oameni: accidente de muncă, 
accidente de circulaţie, mor marinari pe mări şi oceane, au murit piloţi 
militari pe avioanele cu reacţie! 

De ce nu sunt toţi eroi naţionali? 

Simplu, era fiecare la locul lui! 

Aceşti militari nu sunt la locul lor, şi ca să nu apară reacţiile fireşti, se 
procedează nefiresc şi după ce nenorocirea s-a abătut asupra acestor familii. 

Dacă guvernanţii noştri sunt aşa de sensibili la vieţile românilor, de ce 
nu se rezolvă problema medicamentelor compensate? Dacă tot aşa, de ce 
nu se rezolvă problema asistenţei medicale în spitale, de ce o jumătate din 
pensionari trăiesc în cea mai neagră mizerie; dacă tot aşa, de ce se moare 
inutil în inundaţii?! 

Se moare masiv în România, rata mortalităţii a depăşit pe cea a natalităţii. De 
ce se face caz de cei câţiva militari morţi în Irak sau Afganistan? 

Repet, simplu: trupa de politicieni ineficienţi şi iresponsabili se simte cu 
musca pe căciulă. 

Nu aş vrea să înţelegeţi de aici x:ă n dau dreptate d~lui Băsescu! Sper să 
nu ajung în aşa stare de decădere morală. 

Mă veţi întreba atunci: Care este poziţia mea faţă de dl. preşedinte? 

Domnia sa îşi face tot atâtea probleme sau poate mai puţine în legătură 
cu vieple românilor, cu traiul românilor, cu viitorul românilor, etc.. Scriu 
acest articol cu câteva zile înainte de. o anunţată vizită a domniei sale în Statele 
Unite; exact în acest moment, din surse pe care nu le putem dezvălui, am aflat 
că domnia sa face provizii de lacrimi pentru o eventuală vizită la muzeul. 
holocaustului, ia fecţiî de engleză care să nu fie "engleza de baltă", şi aşteaptă 
să primească zilele acestea nişte probe speciale de oţel super-aliat pentru axa 
Bucureşti - Londra - Washington, care să reziste tuturor dărilor în bară 
personale. 

Râdem noi, dar purceaua comunitară e moartă în cotet! 


— rrr 

fz 7|Î| 

* * i 


Pun o întrebare simplă, cu răspunsul tot atât de simplu: "A auzh 
cineva, a citit cineva pe undeva cât ne costă aceste aventuri militare 
extranationaleT' ■ i - 

Până mai zilele trecute eram convins că sunt in sarcina amencanilor. 

S-a evitat subiectul, probabil, şi acum a fost denunţat la televizor: incredibila 
sumă de 600.000.000 eurol! 

Ce înseamnă banii ăştia? 

Păi tot vieţi omeneşti: bani luaţi de la gura copiilor acestei ţări, luaţi de 
la medicamentele compensate, şi în general de la sănătate, de ia 
învăţământ - de scriu copiii la bacalaureat nişte trăsnăi la limba şi literatura 
română de îi crezi handicapaţi, de la pensiile amărâţilor - că, vezi bine, toată 
liota de torţionari, activişti PCR, securişti, au pensii astronomice! 

Gândiţi-vă: cu această sumă de bani se puteau construi 60.000 de 
apartamente, rezolvăndu-se în mare parte problema locuinţelor pentn, 
tinerii ce vor să-şi întemeieze o familie - şi exemplele pot continua. 

Revenind la dl. Băsescu. toată lumea se întreabă de ce o fi explodat domnia 
sa c^d a aflat de propunerea d-lui Tăriceanu şi a Partidului Liberal; să se fi 
gândit domnia sa că a fost privat de prerogativele închipuite de "tătuc" al 
românilor? 

Acum, cu ocazia vizitei la Washington, o să fie invitat probabil intr-o vizită 
privată, fntr-o companie selectă neguvernamentală, ca în filme, şl o să-i spună 
un şef gras şi palid ca o omidă păroasă: "Băi, tu ce faci acolo, dormi? Vezi că 
sunt destui pretendenţi la preşedinţie!" 

Ştiţi chestia cu demnitatea unor români - nu a românilor: "Eu înţeleg câ mi-a 
dat o palmă, dar de ce m-a înjurat?" 

Ol. preşedinte are totuşi abilităţile domniei sale: plânge la comandă şi sunt 
convins că ar scoate oricând un penalti făcându-se lovit în aripă în careul de 16 
metri; să nu-i ducem de grijă, că "unde dă «mama», creşte"! Va învăţa din 
greşeli. Marea nenorocire este însă că greşelile se repară pe sângele 
nostru, pe sănătatea noastră, pe traiul nostru cât o mai fi! 

Un participant obişnuit la emisiunile TV, poate din necunoaştere a literaturii 
române, a făcut cinstea celor doi protagonişti ai "controversei" de a-i numi 
Tândală şi Păcală. Lor le-a făcut un mare serviciu, căci cei doi eroi populan 
reprezintă firea mucalită a românului dispus să facă pe prostul sau dispus să 
facă nişte lucruri aparent fără rost dar care în final se dovedesc o mişcare 
inteligentă şi profitabilă. 

Deocamdată eroii noştri nu pot fi "acuzaţi" de nici un bine făcut acestei 
ţări; poate că au crezut că iată, venise prilejul, şi Tândală a fost mai iute ca 
Păcală! 

Păcală păcălit nu se prea potriveşte, ceea ce se potriveşte fără tăgadă 
este faptul că cel păcălit este, ca întotdeauna, poporul român. 

Să încep oare să dezvolt o teorie în care să încerc "să dovedesc" aparenta 
bucurie a românilor când îi păcăleşte cineva? Oare suntem mai fatalişti decăf 
mahomedanii? 

Lipsa noastră de reacţie la tot ce se întâmplă de vreo 15 ani ăr păcăli pe 
mulţi. 

Ca şi luna trecută, îmi închei spusele cu un avertisment "Nu da Doamne, 
românului cât poate să ducăf 

Cine are urechi de auzit să audă! 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediulpi, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: "Legionarii au cultul morţii?" 
a fost dat de Cristian Claudiu Popa din Timişoara care a câştigat cartea "România în 
eternitate" - Mircea Eliade. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Legionarii NU au "cultul morţii"!! Adică nu adoră moartea, nu o iau nicidecum 
drept ţel! {aşa cum au exagerat duşmanii Mişcării pentru a-i îndepărta pe oameni 
de legionan care erau prezentaţi astfel drept fanatici, morbizi etc.) 

In schimb, legionarii nu se tem de moarte! Şi asta nu numai pentru câ 



ce nu ^se ^ate^Tpune'^^rorecompromisului şi al dezonoare! (ceef 
asasinarea sa). Iar exemplele^de i succedat la conducere dupa 

^ ' — — — Y' iiwMiai PC7IIUU în zâmbetul pe buze" fcum cr^•.r^ ^Qionari care ”au privit moartea în faţâ. 

S cum Martir leg.onTr S2L''rlegionar) abundă: pornind de 

Fondatorul - cine vrea, ci cine poate, adică doar oamenii integri, trădeze Căpitanul de la eiit2 f împuşcat pentru că nu a vrut sâ-Ş' 

P“=® ° s°3rtă mai noaptea de 2lS s^t ictf masacrată pe m^efcCprinsul ţân- î'’ 

oentru^.^»'^^ nu-şi pun gătul in jug, dar şi pentru că legionarii sunt creştini - iar frontului pentru reîntreoirea legionarii care au luptat în prima imie ^ 

pământeşti, cea mai ocupantul bolşet “re au luS tpc^^Tn r^untHmpotnva 

mrkri __ . ^ ^U 


T frvH -— iiaiuia <si ii;. 

i„ Papanac. in racant mon teu on câ7ne:;îă,;,;;«,.'!'» "ioarta , 0 * 

In ceea ce nriv,a.a..J .. .. . spune - - 


Pe luptă", curajul legionarilor şi bravura lor au 
^sbtuit una dintre armele lor cele mai preţioase. înspăimântând adversarul (Cu 
1 -'’® '"^P^'mânte duşmanii, dacă nouă nu este teamă de moarte?) 
căpitanul însuşi a fost un exemplu de curaj, nelâsându-se intimidat de nici o 


^re au 

-ară e 

«'■icipapi, o, teptetenrn:-;;:, TJlteimonirS 



fn ceea ce priveşte cultul lelj^Tr^»^' *^®erge Coşbuc (citat din memorie) 
uită morţii, cinsbndu-le memSia nn ^^'’^moşi i eroi şi faptul câ nu-? 

cultul morţii . ş, nici un om normaînu L2 ^ acestea ar fi echivalente cu 

p Zelea Codreanu nu au voi» - , 

PREMIU: -Pe poarta cea strămlâ' - Ana Maria Marin. parte din Mişcare? 


Pag 2 


CUVÂNTUl LECaONAK Iulie 2006 



















ŢINEŢI MINTE TREI CUVINTE: 

"Legiunea merge înainte!” 



in anul 2002 Procuratura 
braşoveană, într-un sublim 
act de vitejie, sare din 
somnul marilor delicte care 
au dus ţara la ruină şi ia o 
atitudine fermă faţă de 
^pericolul legionar", ignorând 
într-un mod absolut 
condamnabil crezută şi 
sperata poate de mulţi 
români "schimbare la faţă a 
României". 

Pentru nişte naivi şi 
raţionali şi de bună credinţă 
în actul de justiţie, adică 
pentru milioane de români, 
invocarea unei legi (art. 317 Cod Penal) fătată 
în plină teroare comunistă a anului 1969, pare 
un vis urât din care nu ne mai trezim ! 

Când citeşti desfăşurarea procesului şi vezi 
de la o poştă că de fapt se urmăreşte 
intimidarea populaţiei dispuse să ia în 
considerare fenomenul legionar ca pe o posibilă 
alternativă la actualele propuneri evident 
falimentare, nu te poţi întreba decât cine trage 
sforile de fapt în procesul de incriminare a 
Mişcării Legionare; actualii politicieni de pe 
scena politică a ţării care, de fapt, sunt 
permanent preocupaţi să se zgârie şi să se 
scuipe între ei ca nişte motani în călduri, sau cei 
din spatele lor, veşnicii "păpuşari fără frontiere"? 

Pe scurt însă: profesorul Grigore Opriţă din 
Braşov este acuzat de Procuratură că face 
propagandă legionară! Este acuzat de 
exprimarea unor opinii sau a unor opţiuni şi 
condamnat la ani de închisoare! Aceasta în anul 
de graţie 2003! 

Ca şi în vremurile de neagră teroare ale 
anilor 60, înflorise ca o enormă' floare 
otrăvitoare "delictul de opinie". 

Ne închipuim suferinţele profesorului Grigore 
Opriţă şi a familiei sale, pe de o parte, şi frica de 
a-şi mai exprima credinţele şi opţiunile a oricărui 
cetăţean care îşi închipuise că în 1989 avusese 
loc o revoluţie şi că am fi scăpat de zgardă, lanţ 
şi botniţă. 

Se părea că epoca fantomei nesătule de vieţi 
omeneşti, care a făcut sute de mii de victime, a 
reapărut, şi că va dirija în continuare, că va 
condiţiona, ca şi ieri. vieţile noastre, soarta 
noastră. 

Insistenţa lui Opriţă, nerenunţarea la luptă, 
optimismul şi credinţa în Dumnezeu l-au mântuit 
şi ne-a mântuit şi pe mulţi dintre noi: 

- ne-a arătat că puterea răului, a antihristului, 
puterea nedreptăţii este limitata; 


- ne-a dat o lecţie şi ne-a dat o linie de 
conduită pentru prezent şi viitor. 

Este prima breşă în zidul de minciună, de 
duşmănie, în zidul de tăcere cu care 
duşmanii creştinismului au crezut că ne pot 
îngropa! 

La punctul 16, înalta Instanţă, Curtea de 
Casaţie şi Justiţie a României, hotărăşte: "în 
România, ca stat democratic, exprimarea 
unor opinii sau convingeri legate de doctrina 
sau Mişcarea Legionară nu sunt interzise". 

ATENŢIUNE!! Legea 51/1991 privind 
siguranţa naţională a României enunţă: .... 
''organizarea, săvârşirea sau sprijinirea unor 
acţiuni totalitariste sau extremiste, de 
sorginte comunistă, fascistă, iegionară" etc., 
DAR, ATENŢIE, ENUNŢAREA LEGII 
CONTINUĂ: " care pun în pericol unitatea si 
inteahtatea teritorială si ordinea de drept '. 

Ştiţi ce înseamnă "DEŞTEPTAREA!!" Cei 
care au făcut armata ştiu mai bine! 

Scoală-te din somn, ROMÂNE! Ai fost şi 
încă mai eşti hrănit cu minciuni şi 
barbiturice! 

Păi, măi neică, stat român încă totalitar, unde 
dracu mai funcţionează "prezumţia de 
nevinovăţie"? Păi ai interzis Mişcarea Legionară 
care săvârşeşte nişte acţiuni "totalitariste sau 
extremiste"! Păi dovedeşte, măi "nea", că ce 
facem noi se încadrează în termenii de mai sus! 

O să ziceţi: "Lasă, că ştim noir Nu mai ţine! 

Dovedeşte, măi "nea", ca ce facem noi 
"pune în pericol unitatea şi integritatea 
teritorială şi ordinea de drept!" 

La punctul 17 din sentinţa înaltei Curţi de 
Casaţie: băgaţi la tărtăcuţă. măi tovarăşi: 
"manifestarea unei oppuni faţă de o anumită 
doctrină sau mişcare politică se înscrie în 
cadrul dreptului fundamental la libera 
exprimare". închei citatul. Tot la acest punct: 


"Orice individ are dreptul de 
a formula o opinie despre 
fenomenele in mijlocul 
cărora trăieşte şi de a le 
analiza prin titlul propriei 
găndirr. 

Ce vreţi voi, demni 
continuatori ai politicei 
comuniste, şi voi. strănepoţi ai 
lui unul. cică "Marx", şi unul. 
cică "Engles". să ne băgaţi la 
nesfârşit pumnul în gură^ 

Ne prezentaţi Apusul ca pe 
un spaţiu cu sclavi fericiţi dar 
pe care aţi pus voi deja laba 
păroasă? Păi 50% din apusenii 
pe care îi prezentaţi drept îngenuncheaţi, la un 
moment dat nu vor mai suporta aroganţa şi 
dispreţul cu care sunt trataţi. 

50% dintre români nutresc sentimente de 
nemulţumire faţă de tot ce se întâmplă. 

50% dintre români refuză să vă facă jocul 
aşa-numit "democratic" şi refuză să mai 
participe ia farsa alegerilor. 

50% dintre români trăiesc ia limita 
supravieţuirii. 

50% dintre romani au înţeles că li se 
coace ceva, urmând ca într-un timp relativ 
scurt istoric, să devenim minoritari în 
propria ţară, cu regimul indienilor nord 
americani, buni de a fi servitori locuind în 
rezervaţii sau ghetouri. 

50% dintre români ştiu că globalizarea nu 
este decât o mască in dosul căreia se 
ascund poftele de dominare mondială ale 
unei singure napi. 

Justiţia română, respectiv forul ei 
suprem, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a 
reuşit să iasă din "canoane" şi să se 
pronunţe absolut obiectiv în cauza "Grigore 
Opriţă versus Statul Român". 

De fapt, aşa cum au remarcat toţi cei care au 
studiat cazul, Procuratura a vrut să dea un 
exemplu, în atenţia "Mişcării Legionare". Cu 
voia lui Dumnezeu nu a reuşit să dovedească 
decât contrariul: nici o instanţă 

judecătoreasca nu a reuşit vreodată să 
condamne "legionarismul" în sine! Au 
condamnat oameni, totdeauna 7n stare de 
asediu" în timpul dictaturii personale a lui Caro! 
al ll-lea sau în timpul dictaturii ultrachminale 
comuniste, dar atât. 

Salutăm cu un salut legionar pe Grigore 
Opriţă şi pe toţi cei care au participat la 
confruntare de partea Mişcării: 

TRĂIASCĂ LEGIUNEA Şl CĂPITANUL! 


NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O ZI 


RADU GYR 


Ne vom întoarce intr-o zi, 
ne vom întoarce neapărat. 

Vor fi apusuri aurii, 

cum au mai fost când am plecat. 


Ne vom întoarce neapărat, 
cum apele se-ntorc din nori 
sau cum se-ntoarce, tremurat, 
pierdutul căntec, pe viori. 

Ne vom întoarce intr-o zi, 
şi cei de azi cu paşii grei 


Ne vom întoarce ca un fum, 
uşori, ţinăndu-ne de măni, 
toţi cei de ieri in cei de-acum, 
cum trec făntănile-n fântâni. 

Cei vechi ne-om strecura, tiptil, 
in toate dragostele noi 
şi-n cântecul pe care şi-l 
vor spune alţii, după noi. 


nu ne-or vedea, nu ne-or simţi 
cum vom pâtrunde-ncet in ei'. 


CUVÂNTUL LECaONAiR 


în zâmbetul ce va miji 
şi-n orice geamăt viitor, 
tot noi vom sta. tot noi vom fi, 
ca o sâmănţă-n taina lor. 


Noi, cei pierdup, re-ntorşi din zări, 
cu vechiul nostru duh fecund, 
ne-napoiem şi-n disperări, 
şi-n răni ce-n piepturi se ascund. 

Şi-n lacrimi ori in mângâieri, 
tot noi vom curge, zi de zi, 
în tot ce mâine, ca şi ieri, 
va sângera sau va iubi. 

Iulie 2006 
































Londra, capitala Regatului Unit 
Britanii, este întinsâ pe o supraf. de cca 
şi o populaţie de 7 milioane 



MARI METROPOLE ALE LUMII; 
LONDRA 




al Marii 
1600 kmp 
de locuitori, fiind 
Străbătută de la un capăt la altul de fluviul Tamisa 
Este cea mal mare metropolă din Europa şi centrul 
principal de afaceri al continentului, având nu mai 
puţin de 5 aeroporturi, unul dintre ele fiind Heatrow. 
cel mai mare şi aglomerat din lume. 

Puţini ştiu că oraşul nu a fost construit de triburile 
celtice, ci de romani, în anul 55 î. Hr., de armata lui 
Caesar care l-a denumit Londinium. 

Mă opresc doar ia această precizare, căci dacă 
aş continua cu vestigiile Londrei medievale, cu 
vestigiile Londrei Elisabetane, ale Rastomaţiel, ale 
perioadei Georgiene, apoi Victoriene, ale perioadei 
interbelice, ar însemna să ocup numai cu aceste 
descrieri tot spaţiul tipografic, aşa că voi prezenta 
direct Londra de azi. 

Şi cum întotdeauna când am vizitat un oraş. 
primele zile le-am petrecut rrwrgănd per pedes, 
cunoscând oraşul şi obişnuindu-mâ cu atmosfera, 
trecând abia apoi pragul muzeelor, bisericilor, 
clădirilor reprezentative, nu m-am abătut de la 
această regulă nici când am pus piciorul pe 
pământul englez. 

Precizez că în comparaţie cu alte capitale. 
Londra are foarte puţină arhitectură monumentală 
menită să stârnească exclamaţii de stupefacţie. 
PARLAMENTUL BRITANIC 

Voi începe, desigur, cu centrul istoric al 
metropolei: Parlamentul, aflat pe malul Tamisei. 
Clădirea este impunătoare, o imitaţie a stilului gotic, 
fiind inaugurată în 1870. 

Aid funcţionează de secole cele două Camere: a 
Lorzilor şi a Comunelor, în cea de-a doua sunt 
parlamentarii din diferitele partide politice, aid 
propunăndu-se legislaţia care este dezbătută înainte 
de ratificare, de ambele camere. Camera 
Comunelor, pe care-o poate vizita în anumite ore 
orice turist,^te tapisată în verde; guvernul stă ia 
stânga, opoziţia la dreapta, iar speaker-ul care 
conduce dezbaterea stă într-un scaun aflat între cele 
două tabere. Camera Lorzilor este mai mică, iar la 
deschiderea oficială a sesiunii parlamentare regina 
ţine un discurs în care prezintă programul 
guvernului. Unii din membrii acestei camere şi-au 
moştenit titlurile, ei numindu-se "pain*". 

BIG BEN r.? 

Alături de 
Parlament se află 
Big Ben, ceasul 
imens, care este 
un fel de emblemă | 
a Londrei. Are 4 i 
cadrane în vârful i 
turnului înalt de 
106 m. dar nu 
ceasul este 

celebru. ci 

vibrantul clopot de 
14 tone. instalat în 
1858, şi care bate 
la fiecare oră. iar 
celelalte 4 clopote 
rflai mid bat din 
sfert în sfert de 
oră. Cele 4 
cadrane au fiecare 
un diametru de 7.5 
m, iar acul minutar 
măsoară 4 25 m, 
fiind confecţionat din ţeavă de cupru, pentru a fi mal 
uşor Bătăile sale profunde au devenit un simbol al 
Angliei în toată lumea şi sunt emise zilnic la postul 
de radio BBC. 

mănăstirea WeSTMINSTER ABBEY 

In apropiere, la circa 200 m de la Parlament, se 
află ministirea Westminster Abbey, cunoscută în 
toată lumea drept locul de veci al monarhilor 
britanici şi locul unde se fac încoronările şi se 
desfăşoară alte evenimente notabile. 

intre pereţii ei pot fi văzute unele din cele mai 
frumoase exemple ale arhitecturii medievale din 


Londra şi 
morminte 






una din cele mai celebre colecţii de 
şi monumente din lume. Jumătate 

- -- biserică naţională, 

jumătate muzeu, 
mănăstirea are un loc 
aparte în conştiinţa 
britanicilor. 

Capela Sf. Eduard 
adăposteşte tronul 
încoronării, fabricat în 
1301 (cea mai 
recentă încoronare 
este cea a actualei 
regine Elisabeta a II- 

precum şi mormintele 

multor monarhi 
Anglia medievală. 

O altă capelă în 
interiorul mănăstirii 
este cea a Fecioarei, 
construită între 1503- 
1512. având un 
splendid tavan boltit. 

Tot aici se află şi 
"colţul poeţilor", unde 
pot fi văzute portrete 
ale unor figuri ilustre 
ale literaturii engleze: 

Shakespeare. 

Dickens. Tot o 
bijuterie de 

arhitectură este 
Nava, cu o 
deschidere de doar 10 m. dar cu o înălţime de 31 m. 

Capela Sf. Credinţe conţine lucrări de artă din 
sec. al Xlll-lea. iar Camera Ierusalimului are superbe 
tapiserii din 1540 şi un interesant tavan pictat. 

Să nu omit să amintesc că aici se află Mormântul 
Soldatului Necunoscut, sobru dar impresionant, care 
comemorează miile de morp căzuţi în primul război 
mondial. 

în Piaţa Parlamentului se află şi două statui ale Iul 
Benjamin Dissaeli şi Winston Churchill, şi tot în 
imediata apropiere, statuia ecvestră a lui Richard 
Inimă de Leu care a domnit în sec. al Xll-lea, statuie 
realizată în 1860 de Carlo Marochetti. 

Din Piaţa Parlamentului porneşte o stradă 
celebră. Downing Street, unde la nr. 10 este 
reşedinţa oficială a premierului, având birouri şi un 
apartament privat. Zilnic zeci şi zeci de turişti stau 
ciorchine în faţa casei, doar-doar îî vor găsi pe 
premier. Din motive de securitate, din 1989, la 
capătul clădirii au fost înălţate nişte porţi de fier. 

Camera de Război se află alături. Este o grupare 
de pivpiţe. protejate de un strat de beton gros de un 
metru, aici lucrând Neville Chamberiain şi apoi 
Winston Churchill în timpul celui de-al doilea război 
mondial, când bombele germane cădeau asupra 
Londrei. Camerele păstrează mobilierul de 70 de ani. 
precum şi echipamentul de telecomunicaţii şi hărţi, 
cu markere pentru configurarea complexelor strategii 
militare. 

Tot pe această stradă turiştii pot vedea un 
spectacol pe care nu îl pot vedea în altă ţară; Garda 
călare, în uniforme de epocă, în culorile roşu. alb şi 
negru; tinerii pe cai stau în nemişcare, neschiţănd 
nici un gest chiar când sunt provocaţi, păzind un 
palat din apropiere Banqueting House, încântător 
prin construcţia sa inconfundabilâ. 

TRAPALGAR SOUARE 

Trafalgar Square este "buricul" Londrei, 
principalul loc pentru adunările publice, fiind 
definitivată în 1830 Columna, înaltă de 50 m, 
comemorează pe amiralul Lord Nelson, cel mai 
cunoscut lord din Mannâ, mort eroic în bătălia de la 
Trafalgar împotriva lui Napoleon, în 1803. 
Columna a fost inaugurată în 1842, apoi au fost 
adăugaţi patru lei de piatră care stau de strajă la 
baza soclului. 

Pe laturile pieţei vezi două edificii imense, cu 
multe etaje, care adăpostesc sediul Ambasadei 
Canadei şl cel al Africii de Sud. construite în 1880 


GALERIILE NAŢIONALE 
Pe o latură a Pieţei se află celebrele Galerii 
Naponale care au înflorit încă de la inaugurarea lor. 





de la începutul sec al XlX-lea. 

în 1824 George al IV-lea a convins un german 
reticent să cumpere 38 de tablouri importante, 
inclusiv lucrări de Rafael, Rembrandt, iar acesta a 
deschis colecţia naţională care s-a mărit prin 
bunăvoinţa donaţiilor în bani şi opere de artă. 

Clădirea galeriei principale a fost proiectată în stil 
neoclasic şi construită între 1834 -1838 

în partea stângă noua aripă Saintbury, finanţată 
de familia băcanilor, a fost terminată în 1998, cu o 
spectaculoasă colecţie de artă renascentistă târzie 

Galeria Naponalâ este cel mai important muzeu 
de artă londonez, cu peste 2200 de tabloun, cele mai 
multe expuse permanent. Colecţia include de la 
lucrări de Giotto din sec. al XIIMea, până la 
impresioniştii din sec. al XlX-lea. însă pi'nctul de 
atracţie este pictura olandeză, Renaşterea italiană 
timpurie şi pictura spaniolă din sec. al XVII-lea. 
Superba colecţie olandeză dedică două săli iui 
Rembrandt; mai sunt lucrări de Vermeer, Van Dyck 
şi Rubens (inclusiv binecunoscuta "Pălărie de paie") 
Din Italia sunt reprezentate lucrările lui Carracd şi 
Caravaggio, iar Şcoala Spaniolă cuprinde lucrăn de 
Murilo. Velasquez şi alţii. 

BRmSH MUSEUM 

British Museum, fondat în 1753, este cel mai 
vechi muzeu din lume. Intrarea în muzeu se face 
printr-un particul în stil grecesc, iar în sălile man sunt 
expuse valori într-un inr>ens^olum care acoperă 
două milioane de ani din istona civilizaţiei lumii! 
Există nu mai puţin de 94 de galerii însumând 4 km 
şi cuprinzând piese din penoada preistorică. Evul 
Mediu. Renaştere şi epoca modernă, din Asia de 
Vest. Egiptul antic. Grecia şi Roma. artă orientală 
Lista ar fi interminabilă dacă aş enumera doar o 
parte din exponatele muzeului pe care le-am văzut 
pe parcursul a două dimineţi, de aceea prezint 
sumar ce mi-a plăcut mai mult. în topul preferinţelor 
mele se situează un basorelief asirian din sec. ai VII- 
lea î.Hr., provenit de la palatul de ia Ninive al regelui 
Asurbanipal, apoi un fabulos obelisc negru cu 
inscripţii ale regelui Shalmoneser al lll-lea, tezaurul 
Oxus cu numeroase piese din aur şi argint îngrop>ate 
aproape 2000 de am. şi o colecţie de tăbliţe de argilă 
cu scriere cuneiformă (se pare că aceasta este 
prima scriere cunoscută din lume) O galerie 
gigantică adăposteşte sculpturile egiptene, pnntre 
acestea aflăndu-se Piatra de la Rosetta. celebra 
cheie de descifrare a hieroglifelor, precum şi un 
superb corp regal sculptat în jist verde, de peste 
4000 de ani vechime Se mai află aici uriaşa statuie 
a lui Ramses al ll-lea, o pisică din bronz cu balcic în 
nas. mumii, bijuterii şi obiecte de artă 

30 de galerii conţin colecţii greceşti şi romane; 
printre acestea menţionez basorelieful din sec. al V- 
lea î Hr. de la Parthenon Guvernul grec vrea înapoi 
această relicvă Se mai găsesc aici sculptura şl 
fnzele de la mausoleul din Halicamas. anul 350 Î.Hr. 
una din cele şapte minuni ale lumii antice. Şi, ca 
amuzament, sala 45 este grota lui Alladin. cu o 
încăpere ce conţine o mare parte din bogăţiile de 
mare diversitate ale lui Ferdinand Rothschild 

: ^ ’.ţ u'^! 




Pag. 4 


CLVÂNTUL LEGIONAR Iulie 2006 
















cec^/n 

CORNELIU ZELEA CODREANU - '^PENTRU LEGIONARI’ 


Problema pământului românesc 
Nu se poate ca un neam din lume. fie el chiar 
numai un trib de sălbatici, să nu-şi pună cu durere 
sfâşietoare problema pământului său, în faţa unei 
năvăliri străine. Toate neamurile din lume, de la 
începutul istoriei până astăzi, şi-au apărat pământul 
patriei. Istona tuturor popoarelor, ca şi istoria noastră 
românească, e plină de lupte pentru apărarea f 
pământului. 

Sâ fie oare o anomalie, o stare bolnăvicioasă a 
noastră, a tineretului românesc, faptul de a ne 
ridica sâ ne apărăm pământul ameninţat? Sau 
anomalie, a nu ni-l apăra atunci când nN vedem 
primejduit? Anomalie este a nu ne apăra, adică a nu 
face ce toate neamurile au făcut şi fac. Anomalie şl 
stare bolnăvicioasă este a ne pune în contradicţie cu 
toată lumea şl cu întreaga noastră Istorie. 

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se luptă 
şi se vor lupta necontenit pentru apărarea 
pământului lor? 

Pământul este baza de existenţă a naţiei. 

Naţiunea stă, ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte 
în pământul ţării, de unde îşi trage hrana şi viaţa. 

Nu există neam care să poată trăi fără pămăiit, 
după cum nu există pom care să trăiască atârnat 
în aer. O naţie care nu are pământul său nu poate trăi, decât dacă se 
aşează sau pe pământul unei alte naţii, sau pe trupul acesteia sugându-l 
viaţa. 

Sunt legi făcute de Dumnezeu, care orânduiesc viaţa popoarelor. Una 
din aceste legi este legea teritoriului. Dumnezeu a lăsat un teritoriu 
determinat fiecărui popor ca să trăiască, să crească, să se dezvolte şi să- 
şi creeze pe el cultura sa proprie. 

Problema evreiască în România ca şi aiurea constă în încălcarea de 
către evrei a acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au încălcat teritoriul 
nostru. Ei sunt infractorii, şi nu eu, popor român, sunt chemat să suport 
consecinţele infracţiunii lor. Logica elemenţară ne spune: infracţorul 
trebuie să suporte consecinţele infracţiunii săvârşite. Va suferi? Nare 
decât să sufere. Toţi infractorii suferă. Nici o logică din lume nu-mi va 
spune să mor eu pentru infracţiunea săvârşită de alţii. 

Deci problema evreiască nu naşte din "ură de' rasă". Ea naşte 
dinlr-un delict săvârşit de evrei faţă de legile şi ordinea naturală în care 
trăiesc toate popoarele lumii. 

Rezolvare problemei evreieşti? 

lat-o: reîntoarcerea delincvenţilor în această ordine naturală 
universală şi respectarea legalităţii naturale. 

"Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de gintă 
străină". Ce însemnează, dacă nu colonizare, faptul instalării a două 
milioane de evrei pe teritoriul românesc? 

Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabilă şi imprescriptibilă a 
poporului român. Şi după cum scria cineva, poporul român, nu după 50 
de ani nu după 100 de ani, ci chiar şi după mii de ani, ne vom revendica 
dreptu asupra acestui pământ, după cum ne-am recucerit pământul 
Ardealului, după 100 de ani de stăpânire maghiară. 

Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva şi s-au aşezat oe 
pământul pe care trăiesc. Istoria ne dă date precise despre venirea 
bulgarilor, turalor, maghiarilor etc. Un singur neam n-a venit de nicăieri 
Acela suntem noi Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ 
odata cu stejarii şi cu brazii. De el suntem legaţi nu numai prin 
painea şi existenţa care ne-o dă muncindu-l din greu, dar si orin 
toate oasele strămoşilor care dorm în ţărâna lui. Toţi părinţii noştri 
sunt aici. Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică 
întreaga noastră istorie aici, în acest pământ stă îngropată 

^ci e Sarmisegetuza cu ţărâna regelui Decebal, cel nemuritor pentru 
Că cine ştie să moară ca Decebal, nu moare niciodată ^ 

Aici odihnesc Muşatinii şi Basarabii, aici la Podul inalt, la Războieni la 
Suceava, la Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la CetatS S a 

ca Şi 

iş ..* 

in Carpaţii toţi, din munţii olteneşti la Dragoslave si la PrArt.»=i w ■ 
Oituz la Vatra Domei, pe vârfuri şf în fund de văf preîuhSn? a . ^ 
sângele românesc în valuri ’ ^ a curs 



(III) 

(continuare din numărul trecut) 

in miezuri de noapte, în ceasurile grele ale 
neamului, noi auzim glasul pământului românesc, 
care ne îndeamnă la lupte. 

întreb şi aştept răspuns pe ce drept voiesc 
străinii să ne ia acest pământ? 

Pe ce urmă istorică îşi întemeiază pretenpile 
şi mai ales îndrăzneala cu care ne înfruntă pe 
noi, românii, aici, acasă la noi? 

Suntem legaţi de acest pământ prin milioane 
de morminte şl prin milioane de fire nevăzute pe 
care numai sufletul nostru le simte, şi rău de 
aceia ce vor încerca să ne smulgă de oe el . (pq 

73 - 75) 


Problema oraşelor 

(...) Trecerea bogăţiilor din mâinile românilor 
III niâinile străinilor nu însemnează numai 
aservirea economică a românilor şi nu numai 
^ aservirea politică - pentru că cine nu are libertate 
economică nu are libertate politică - ci însemnează 
mult mai mult: o primejdie naţională care 
macină însăşi puterea noastră ca număr. în 
măsura în care ne dispar mijloacele de subzistenţă, 
în aceeaşi măsură, noi, românii, ne vom stinge de 
P® pământul nostru, lâsând locurile noastre în 
mâinile populaţiei străine, al cărei număr creşte pe zi ce merge şi din 
cauza năvălirii din afară şi din aceea a acaparării mijloacelor noastre de 
subzistenţă, a bogăţiilor noastre. 

Oraşele sunt. în al doilea rând, centrele culturale ale unei naţiuni (Vezi 
A. C. Cuza. 'Apărarea Naţională", nr. 3. 1 mai 1922). Aici în oraşe sunt 
plasate şcolile, bibliotecile, teatrele, sălile de conferinţe, toate la 
îndemâna orăşenilor. (...) Deci cine stăpâneşte oraşele, stăpâneşte 
posibilităţile de a se adăpa la cultură. 

Dar nu numai atât, în oraşe şi în şcoli, o naţie îşi împlineşte 
misiunea ei culturală în lume. Cum este posibil ca românii să-şi 
po3tă împlini misiunea lor culturalâ prin glasuri, prin condeie, prin 
initpi, prin minţi străine? 

in sfârşit, oraşele sunt centrele politice ale unei naţii Din oraşe se 
conduc naţiile. Cine stăpâneşte oraşele, are direct sau indirect 
conducerea politică a ţării. 

Ce mai rămâne din ţară - în afară de oraşe? O gloată de câteva 
milioane de ţărani\ fără mijloace de existenţă omenească, supţi şi 
sărăciţi; fără cultură, otrăviţi de băutură şi conduşi de străinii îmbogăţiţi, 
deveniţi stăpânii oraşelor româneşti, sau de românii (prefecţi pnmari 
poliţai, jandarmi, miniştri) care numai de formă conduc, pentru că nu sunt 
altceva decât executorii umili ai planurilor evreieşti. Pe aceştia puterea 
economica iudaică îi susţine, îi linguşeşte, le face cadouri. îi cooptează în 
consilii de administraţie. îi plăteşte cu luna (lui luda i s-a plătit o singură 
dată. aici se plăteşte lunar), le excită poftele de bani îndemnăndu-i spre 
lux Şl VICIU, iar când nu se supun directivelor şi vederilor jidăneşti. sunt 

miniştri, li se taie subvenţiile şi 
plăţile. Ii se dau pe faţă hoţiile şi afacerile necorecte făcute cu ei 
împreună, pentru a-i compromite, lată ce a mai rămas din această patne 
romaneasca in momentul în care ne-am pierdut oraşele o clasă 
conducătoare fără onoare, un popor de ţărani, fără libertate şi toti copiii 
de romani, fără ţară şi fără viitor, (pg. 77 - 78) 

Problema şcolii româneşti 

scSlT mSÎ"şcolile şi cine stăpâneşte 
şcolile, mame stăpâneşte ţara. (...) (pg. 78) 

Problema păturii conducătoare româneşti 

P® astăzi? Elevii şi studenţii de azi 

maaisuTtlîrftrn- ‘'® 

n» 1 * !."!’ P^®f®c«i de mâine, deputaţii 

n^ruM in Srf C'^'^ânt. conducătorii de mâine ai 

neamului in toate domeniile de activitate. 

"’â/ne în mod 

ZăZlZŢ ac®«- ne^m 

românT"® co^^usâ de 

c/neva care sustîne că România trebuia w, 

(continuare în numărul viitor) 




CUVANTiliL LECIONAM Iulie 2006 


a 

























FECIOARA Şl RABINUL SAU 
CÂND SE FACE DIN ŢÂNŢAR ARMÂSAR 




Prelungirea la nesfârşit a perioadei de tranziţie 
şi "recolerarea" pensiei au făcut să reduc drastic 
cheltuielile la capitolul presă şi cărţi. Inventiv ca tot 
românul, am fâcut un “partenerial’' cu un vecin al 
meu, prieten din copilărie: ziarele pe care le 
cumpăr eu le citeşte şi el a doua zi şi, respectiv, 
invers. 

Printre publicaţiile primite de la el se află şi 
revista lunara care apare de mulţi 

ani în ISRAEL, având ca director pe reputatul 
ziarist Al. Mirodan, un nume cunoscut în presa 
dinainte de 89. 

intr-o remarcabilă ţinută grafică, aşa cum este 
firesc, revista prezintă realităţile de astăzi, atât 
din ţara unde este tipărită, căt şi din ROMÂNIA. 
Un număr apreciabil de colaboratori, amatori însă 
în ale scrisului, evocă cu nostalgie locurile natale, 
cartierele şi atmosfera copilăriei, fie că aceasta s-a 
întâmplat în Hârlău, Tg. Frumos, laşi. Focşani, Brăila 
sau Bucureşti. 

Din păcate, aceste însemnări, lipsite de orice 
valenţe literare, cu precădere se referă şi la unele 
aspecte mai puţin plăcute din copilăria şi 
adolescenţa semnatarilor miniarticolelor care număr 
de număr se găsesc în paginile revistei "Minimum\ 

Din cauza originii evreieşti, mai top ar fi avut 
de pătimit din cauza "^antisemitismulur acerb al 
românilor - deşi Constitupa interbelică îi situa pe 
minoritari la egalitate cu majoritatea populapei 
autohtone - "^uitând’’ că foarte multe funcpi din 
administrape şi, mai ales, din sectorul industrial 
şi bancar, erau depnute de coreligionarii din 
Israel, la fel şi în domeniul învăţământului 
superior: se ştie că la Universitatea din laşi. la 
facultăţile de Medicină, Farmacie şi mai ales de 
Drept, cei mai mulţi studenţi din perioada interbelică 
erau de origine evreiască! 

Ignorând această precizare axiomatică, o 
profesoară pensionară din Nathanie scrie în revistă 
căt a fost de persecutată de colegii din clasele 
primare care nu-i spuneau pe nume, Miriam. ci 
’jidoavcă”, "jidancă" sau evreică. Atât îşi aminteşte 
Miriam din clasele primare... 

La rândul sâu, un alt octogenar care şi-a 
descoperit la vârsta senectuţii talentul literar, nu- 
şi aminteşte din copilărie decât cum într-o iarnă 
în trenul care îl ducea de la Huşi la Vaslui, era să 
fie aruncat din mers de câţiva tineri cuzişti; noroc 
că l-au salvat de la iminenta moarte doi soldaţi 
cărora le va fi, căt va mai trăi. profund 
recunoscător... 

Cei mai mulţi colaboratori anonimi ai revistei 
povestesc câte palme şi şuturi în fund au luat de 
la colegii lor români, şl cum erau traşi de perciuni, 
fireşte, doar pentru faptul că nu erau de aceeaşi 
religie cu aceştia. 

Nici o aducere aminte de un Crăciun sărbătorit cu 
vecinii sau colegii români, de o excursie cu aceştia, 
de un scăldat vara în apa Pmtului, de un ’^cear 
dansant sau de un meci de fotbal! 

Numai şi numai amintiri întunecate şi triste, 
de unde şi concluzia falsă, lipsită de temeinicie’, 
câ România se situa detaşat în topul ţărilor 
antisemite. 

Ca să fiu mai convingător şi, deci, să nu fiu 
acuzat de afirmaţii necontrolate, mă voi refen la un 
articol semnat de Manus Mircu, un ziarist 
profesionist de data aceasta, angajat decenii la rând 
la un cotidian central, autor al numeroase cărţi pe 
care nu le voi enumera. 

in nr. 225 al revistei "Minimum”, din dec. 2005. 
aproape toată pag. 24 este consacrată articolului "Pe 
o alee în Cişmigiu’^ în Cişmigiu, în urmă cu 60 de 
ani, a fost eroul unei " obişnuite " agresiuni "ieşite din 
comun " (!?) - 

Zâmbesc, fireşte, de "logica" autorului care şi-a 
câştigat pâinea cu ajutorul condeiului, care relatează 
că lucra atunci la ziarul antisemit "Universul" şi. 
aflându-se la plimbare în cea mai cunoscută grădină 
bucureşteanâ. atind, pe o bancă, un alt ziar de 
dreapta - tot un ziar antisemit, cu titlul "Credinţa", ar 
fi fost înconjurat de un grup de studenji pe care 
nu îl cunoştea, şi. tam-nesam. ar fi fost luat la 
bătaie, s-ar fi ales cu capul spart şi. pim de 



un 


sânge, ar fi reclamat faptul ia poliţie, care. ia rândul 
ei, nu a luat nici o măsură pentru depistarea 
agresorilor. 

Dar să-i dăm circumstanţe atenuante 
nonagenarului autor, aflat în pragul senilităţii: cu 60 
de ani în urmă. deci. în 1946. în guvernul 
procomunist de atunci, se aflau mulţi coreligionari de 
ai săi, cum ar fi Ana Pauker, Leonte Răutu. 
Chişinevski şi alţii; patronul său de la Universul. 
Stelian Popescu, se afla de doi ani în exil în Elveţia, 
iar foştii săi colegi de redacţie, ca Romulus Seişanu. 
Romulus Dianu şi până şi N. Batzarie (Moş Nae) se 
aflau deja în detenţie. 

Şi o întrebare firească: de ce a acceptat să 
lucreze, că nu-l obliga nimeni, la ziarul "antisemit" 
Universul, cu cel mal mare tiraj din ţară. de ce citea 
ziarul "Credinţa" - care la acea dată împlinise 10 ani 
de la... încetarea apariţiei?! 

Cred că mult mai interesant era să vorbească. în 
mod obiectiv însă, de fostul său patron şi de foştii săi 
colegi amintiţi, dar şi de cei de la alte mari cotidiene. 
Curentul sau Dimineaţa, bunăoară, ar fi fost o filă la 
o istone a presei româneşti care. din păcate, nu 
există. 

Acuzaţiile non stop şi acum la adresa 
românilor nu fac decât să ducă la învrăjbire şi 
suspiciuni, ceea ce nu este de dorit. 

Cred. este părerea mea personală, că Elie 
Wiessel a fost şi este cel mai mare corifeu în 
propagarea apologiei antisemitismului românesc în 
lume. Se ştie că în urmă cu 2-3 ani. deţinătorul 
premiului Nobel pentru literatură, primit cu toate 
onorurile în ţara care i-a "uitat" limba dar nu şi faptul 
că a făcut parte din Straja Ţării, după ce a primit cea 
mai înaltă distincţie românească. Steaua României, 
în discursul său de "mulţumire" în faţa unei săli pline, 
a şuierat printre dinţi un cuvânt repetat de trei ori. 
care a devenit un act acuzator: "Aţi ucis. aţi uCis, aţi 
ucis". în loc de aplauze, tăcerea s-a aşternut în sală. 
dar acuzaţiile dure au rămas. Adică printre cei 
încriminaţi mă aflu şi eu. şi părinţii mei. şi pnetenii, în 
concluzie toţi cei 22.000.000 de oameni ai României! 
Personal, şi îmi amintesc încă de ororile războiului, 
pot afirma cu mâna pe inimă că nu-mi amintesc de 
nici un aspect antisemit provenit din partea 
locuitorilor străzii mele. Ghiocei 

Am copilănt şi m-am avut bine cu copiii evrei vis- 
a-vis de mine se afla o mică societate de bobinat 
motoare condusă de doi ingineri evrei. Kerci şi 
Rosenthal. mai erau în zonă doi croitori evrei. Paul şi 
Lupei, era Rebeca. cu un mic magazin de 
mărunţişuri, şi un alt comerciant. Isac, care vindea 
şireturi, nasturi şi imbrişine Mama mea a avut o 
prietenă evreică pe nume Jeana, care o ajuta la 
muncă şi avea mare afecţiune faţă de mine. mai mult 
decât surorile tatălui şi mamei mele. Am şi acum 
prieteni evrei cu care nu am avut niciodată un 
conflict etnic, am prieteni care m-au primit bine în 
vizita făcută în Israel şi care, când vin în ţară. nu 
omit niciodată să-mi treacă pragul casei. Mi se pare 
anacronic astăzi să cauţi cu orice preţ o vânătoare 
de vrăjitoare "Amintirile" "trase la indigo" 
dăunează, chit că nu mai sunt credibile. Gândul 
mă duce la Beaumarche: "Calomniaţi, calomniaţi, 
ceva tot va rămâne", şi ia Ribbentrop care afirma (U 
"Orice minciună repetată la infinit ajunge să fie 
credibilă" 


Pag. 6 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iulie 2006 


Dar să vorbesc şi de articolele cu 
conţinut mal elevat 

încep cu articolul "Vă mai amintiţi de SIDY 
THAL7'. Desigur că nu, cu foarte puţine excepţii 
cei cu minim 80 de ani de viaţă şi cei ce au 
frecventat cu regulantate sălile de teatru 
I în rezumat se arată că Sidy Thal a fost cea 
mai mare actriţă a teatrului evreiesc din 
perioada 1930-1940, câ s-a născut la Cernăuţi 
în 1912. având numele de Sorela Birkenthal. că la 
16 ani s-a angajat la Teatrul Roxy. fiind una din 
stelele teatrului muzical evreiesc, unde a strălucit 
în fiecare spectacol. Dar în 1938. în plină glone, în 
timp ce susţinea un concert la Timişoara, huliganii 
antisemiţi fac să explodeze o bombă în sala 
teatrului, iar ea scapă nevătămată şi, dezamăgită, 
revine în oraşul său natal. Cernăuţi. La începutul 
războiului se evacuează cu Teatrul evreiesc la... 
Taşkent, organizând aici sute de spectacole pentru 
răniţii din spitale, merge în turnee în Asia centrală. 
Ural şi Sibferia. unde dă sute de concerte Moare în 
1983, tot la Cernăuţi. 

Numai câ articolul, în mod voit, suferă de 
"amnezie" în multe locuri; nu mai vorbesc de 
denaturarea adevărului în mod intenţionat de 
către autor nu se cunoaşte nici un atentat cu 
bombă ia Teatrul din Timişoara, care sâ fi pus 
capăt carierei artistice a lui Sidy Thal! Se 
cunoaşte însă atentatul de la Senat din 8 aug. 
1920, al lui Max Goidstein, împotriva regelui 
Ferdinand şi a reginei Maria, care a ucis patru 
persoane şi a rănit şi mai multe, a! cărui nume, 
desigur, nu va apărea niciodată in revista 
condusă de Al. Mirodan. 

Cariera vedetei nu a fost curmată în 1938 din 
cauza exploziei şi a continuat, bine-mersi, până în 
1940» Mărturia aceasta o găsim în lucrarea 
imensă a lui Israil Bercovici intitulată "O sută de 
ani de teatru evreiesc in România"! Sidy Thal â" 
mai jucat doi ani în diferite spectacole consemnate în 
publicaţiile "Adam" din 15 apnlie 1939, "Cultura" din 
11 mai (articolul intitulat "Actriţa Sidy Thal") în 
Curierul Israelit din 21 ian. 1940 (articolul "O mare 
artistă, Sidy ThaP’). în "Renaşterea noastră" din 27 
ian. 1941 şi 25 febr. 1941 (articolele "Ce crede Sidy 
Thal despre un teatru evreiesc permanent în 
România". "Sidy Thal la Baraşeum"); mai amintesc 
de articolele "Sidy Thal la Baraşeum", "Fata de pe 
Volga". "Comediante". "Abandonata" şi "Floarea 
sălbatică". 

Şi de aici punct şi nimic despre marea actriţă, aşa 
că voi face eu completările de rigoare: după 
ultimatul dat de URSS ţării noastre la 28 iunie 1940. 
din proprie iniţiativă a cerut să fie lăsată să plece din 
ţară în Bucovina ei natală (cedată sovieticilor), lucru 
aprobat de oficialităţi, şi lat-o trecând Dunărea, 
împreună cu alte câteva mii de evrei, prin punctul de 
frontieră Galaţi. A renunţat la teatru şi, având o voce 
şi dicţie plăcute, s-a angajat ca redactor la postul 
de radio din Chişinău, unde zilnic proslăvea 
regimul comunist şi înfiera regimul burghezo- 
moşieresc din România! - lucrun dovedite, 
cunoscute, dar nereliefate şi omise cu bună ştiintă 
de revista care apare la Tel Aviv. 

La fel se întâmplă şi cu AL. ROBOT, un 
remarcabil tânăr poet, cu personalitate, prezent în 
mai toate revistele literare din preajma celui de-al 
doilea război mondial Şi el este "cenzurar. i se face 
o scurtă biografie, i se publică câteva poezii şi în 
final se aminteşte câ a murit pe câmpul de luptă în 
luna iulie 1940. 

4 o ^ rămas la Chişinău după 26 iunie 

1940, şi s-a angajat ca redactor la postul de radio 
din Tiraspol de unde, prin eter. blama România 
fapt ce este ocolit cu bună ştiinţă de autor Nu a 
murit cu arma in mână, ci în faţa microfonului, 
ucis de o bombă care a transformat în ruină postul 
de radio antiromânesc» 

Dar să vezi şi sâ nu crezi la HAIFA (Israel) s-a 

wîrf CD. tablouri semnate. Adolf 

NI LtR Este un nwe salt întrucât până pe la 
mij^ul anilor 60. compozitorul german 
Richard Wagner era interzis la toate 


















. filairnonicile din Israel fiindcâ muzicianul 
’ era preferatul Conducâtorului celui de-al 
lll-lea Reich. 

Ce s-ar fi întâmplat dacă această expoziţie 
ar fi fost organizată în Bucureşti? 

Scandal monstru cu acuzaţii de neofascism. de 
extremism, de iresponsabilitate, din partea 
Ambasadei Israelului din Capitalâl 

Fac această afirmaţie întrucât în urmă cu doi sau 
trei ani. la Salonul de Carte care a avut loc în luna 
mai. în incinta Teatrului Naţional, fostul premier 
Adnan Năstase care a fost informat că în cadrul 
expoziţia se vindea şi Mein Kampf, scrisă de Adolf 
Hitler în 1923 în închisoarea de ia Landsberg. a 
dispus interzicerea ei de urgenţă, ca urmare a unei 
note apărute în ziarul "Realitatea Evreiască". S-a 
'’omis" faptul că lucrarea se comercializa în Israel de 
mulţi ani. găsindu-se expusă la marile librării! 

Tot în revista evreiască "MINIMUM” de acum 
şase luni. ia pag. 32 găsim o notă pe care o 
reproducem pe scurt "Nu toate evreicile măritate cu 
creştini se comportă precum D-na Mana Goma de la 
Pans, soţia prozatorului hitierist Paul Goma". 

Nu se spune cum ar trebui să se comporte soţia 
Iui Paul Goma. Pnntre altele, presupun că ar trebui 
să-i dea cu făcăleţul în cap. lovindu-l cu sete pentru 
faptul că "fascistul", partenerul ei de viaţă, a scris şi 
"Săp/ămăna roş/e", o lucrare care se referă la 
Basarabia de la finele lunii iunie 1940, cănd armata 
română în retragere a fost batjocorită, umilită şi 
degradată (la propnu), când ofiţerii români au fost 
UCIŞI de bande de evrei din toate straturile sociale, 
inclusiv comercianţi, avocaţi, doctori şi chiar 
bancheri, pnmindu-i apoi, cu uraie şi flon, pe soldaţii 
sovietici invadatori. Se dau nume concrete, se 
descriu scene zguduitoare cănd, chiar din pnmele 
două zile, au început arestănie şi deportările elitei 
româneşti locale. în urma denunţurilor şi calomniilor 
localnicilor evrei. Cartea este o ficţiune? Nici vorbă, 
găsim documente reale şi în volumul III al masivei 
lucrări *'1940-1942. perioada unei mari restnştf' 
editată de Federaţia Comunităţii Evreieşti din 
România, în 1947, sub îndrumarea Lyei Benjamin. 
Sunt redate aspecte dureroase petrecute la Bălţi, 
Chişinău, Tighina, Cernăuţi sau Vijniţa, jafurile şi 
bătăile suferite de români, petrecute cu scandarea 
lozincilor "Jos Armata Română", "Trăiască Stalin şi 
Armata Sovietică", călcarea în picioare a tricolorului 
românesc şi arborarea drapelelor roşii.(Document 
18. pag. 28-31) 

O altă notiţă din ziarul evreiesc se referă la 
Mircea Eliade - fireşte, la simpatiile lui pentru 
Mişcarea Legionară, acuzaţie repetată mereu, ca 
o placă, fără a aduce nimic nou. Concret, se 
aminteşte că a scris în revista "Vremea" 15 articole 
despre Garda de Fier, a editat "Roza Vânturilor, o 
culegere de "texte legionare" (n. n.. !?) a lui Nae 
lonescu pe care a postfaţal-o entuziasmat. (Am 
reţinut şi un aspect pe care nu-l cunoşteam la 
procesul lui Comeliu Zelea Codreanu din mai 1938, 
acesta s-a apărat, printre altele, cu un articol al lui 
Mircea Eliade. "De ce cred în biruinţa Mişcării 
Legionare") 

Şi, în lipsă cumplită de noutăţi care să 
"demonstreze" "antisemitismul" românilor, dau 
peste un alt clişeu arhicunoscut, tocit de atâtea 
repelân şi care. foarte probabil, iar va vedea lumina 
tiparului. Dar să redau, spre convingere, un 
fragment; "Unii dintre cei mai importanţi oameni de 
cultură ai României (Vasile Conta. Va sile Alecsandn. 
Mihail Kogălniceanu. Ion Heliade Rădulescu. 
Costache Negn. A D Xenopol, Vasile Părvan. 
Nicolae lorga. Dr N C ^aulescu (n n. să nu omit 
că într-un alt articol al aceleiaşi reviste se cerea 
autontăţilor române ca bustul său, aflat în inanta 
Spitalului de Boii Diabetice din Str. Vasile Lascăr, să 
fie înlăturat pe motiv că a fost antisemit, ignorându- 
se faptul că este descopentorul insulinei), I C 
Brătianu. au susţinut în scnenie lor sau de la Tnbuna 
Parlamentului că a existat o problemă evreiască în 
România. înainte şi după primul război mondial " 

Şl ca acuzaţia să fie plauzibilă se dau citatele 
Vasile Conta: "Noi. dacă nu vom lupta contra 
elementului jidovesc, vom pien ca naţiune" (Din 
discursul ţinut în Camera Deputaţilor contra revizuirii 
art 7 din Constituţie, la 4 sept 1879) 

Vasile Alecsandri: "Cine sunt năvălitorii, de 
unde vin şi ce vreau'^ Sunt cei mai exclusivişti 
din toţi locuitoni pămăntului. donnd de a face 


din ţara întreagă o proprietate israeUtă Blamul ce s- 
ar cuveni nouă. românilor, dacă pnn aplicarea unor 
teorii umanitare, am da înşine o mână de ajutor la 
îndeplinirea acestui plan. Ţara şi-ar întoarce ochii cu 
durere de la noi " (Din discursul contra revizuim art. 7 
din Constituţie, rostit In Senatul Român la 10 oct 
1879) 

Mihail Kogălniceanu: "Nu de astăzi, ci de 
pururea. în tot timpul şi sub toate regimurile, toţi 
domnii, toţi bărbaţii de stat ai României s-au 
preocupat de a opri exploatarea poporului român 
pnn alt popor străin lui. prin Jidovi. " 

Dr. N. C. Paulescu: "Ovreiul e urât de toate 
popoarele pentru că e sclavul hoţiei şi al trufiei " 

Nicolae lorga "Ca naţie năvălitoare ei ne dau 
afară din ţara noastră Dăndu-şi seama de puterea 
lor în creştere, ei ne sugrumă şi. ce e mai pierzător, 
ne falsifică sufletul, ne degradează moralitatea pnn 
opiul zianstic şi literar " 

Redarea, în ziarul evreiesc, a acestor citate 
din discursurile marilor personalităţi româneşti, 
referitoare la populaţia evreiască, înseamnă, 
poate, în opinia evreilor, că aceştia ar trebui să 
fie puşi la index şi judecaţi pentru 
"antisemitism". 

După această "logică" ar trebui să fie blamată şi 
chiar scoasă din istorie regina Isabela a Spaniei 
pentru faptul că în 1492 a alungat din ţară pe evreii 
de rit sefard (chiar dacă în acelaşi an a subvenţionat 
cu bani grei trei caravele care, sub conducerea lui 
Cristofor Columb. au descoperit America)! 

Mai mult. să ne întoarcem cu 2000 de anf în urmă 
şi să cerem ca să fie dărâmat Arcul de Triumf din 
centrul Romei antice, construit de Titus în anul 70 d 
Hr, care comemorează distrugerea Ierusalimului şi a 
Templului Sfânt de către împăratul latin! 

Şi. poate, mergând cu acest "argumenr, ar trebui 
sâ-l situăm pe treapta cea mai înaltă pe părintele 
Gala Galaction care, în 1922, făcând o vizită ta 
locurile sfinte, a scris mult şi favorabil pentru poporul 
evreu. Subliniez că la timpul respectiv - şi după -nici 
un român nu a contestat aprecienie proiudaice ale 
părintelui şi nu a luat atitudine împotriva acestora 

în concluzie, toate aceste rânduri pe care le- 
am reprodus din ziarul evreiesc aruncă anatema 
peste cei mai mari oameni de cultură din ţara 
noastră pentru că ar fi fost., "antisemiţi"! 

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi înainte de 89. 
cănd rabinul Moses Rosen s-a opus vehement 
difuzării prin librării a volumului cu articolele 
naţionaliste a marelui nostru poet Mihail Eminescu 
(volumul face parte dintre cele XVIII tomuri care 
alcătuiesc opera completă a geniului român, a cărei 
redactare fusese începută încă din 1939. de către 
ilustrul cercetător şi 
cunoscător 

Perpessicius). (Acest 
lucru a fost îndreptat 
abia după decembrie 89, 
odată cu lichidarea 
cenzuni, dar volumul cu 
pricina, deşi tipărit, se 
afla depus într-un 
depozit.) 



De ce revista 
evreiască "Minimum" 
ascunde totul, în mod 
voit, după deget, de ce 
lipseşte obiectivitatea, 
echidistanţa, de ce nu 
se amintesc, în egală 
măsură, atât calităţile 
cât şi lipsurile românilor, de ce predomină, în 
toate cazurile, numai ultimele aspecte? 

Acest discernământ nu lipseşte la Momea 
Lovinescu. fata cunoscutului critic Eugen Lovinescu 
care era. după cum se ştie, era prieten la cataramă, 
printre alţii, şi cu scnitorii evrei Peitz şi Felix Aderca 

Dar să vedem ce sene Monica Lovinescu în 
Jurnalul ei apărut la eleganta editură "Humanitas" în 
anul 2005 

La 8 februarie 1996 "Mareşalul Antonescu tinde 
sâ fie judecat numai pnn pnsma antisemitismului 
său Zigu Omea, în schimb, cu argumente deloc 
convingătoare şi prea puţine, dezminţind aparenta lui 
obiectivitate, se arată mirat că Ştefan Baciu îl plânge 
pe Radu Gyr care din 1933 până în 1944. n-a stat în 
libertate decât câţiva am, fund mereu întemniţat Zigu 
Omea adaugă incredibilul «Dar e o pedeapsă care 
I se cuvenea pentru că este un poet amestecat până 


peste cap în poiitica legionară rnilitantâ. 
căreia i-a creat şi imnul, este dizgraţios, 
nelalocul lui». Cănd vine vorba de poeţii 
comunişti dizgraţia dispare brusc, deoarece 
nu Fam văzut pe Zigu Omea pledând pentru 
un proces, în talerele balanţei, fascismul atârnând 
infinit mai greu decât vreodată comunismul. Asta o 
ştim mai demult Nou mi se pare în schimb strigătul 
de aţâţare şi de justificare pentru «delicte politice» 
fără să ţină seama că Radu Gyr a continuat să 
plătească şi sub comunişti" 

La 12 februarie 1996 "Nici un rând în studiile lui 
Volovici, Norman Manea. Zigu Omea (n n publicişti 
de ongine evreiască), că la atentatele legionare se 
răspundea cu asasinate ordonate de stat Cine n-a 
văzut cadavrele legionarilor ucişi la întâmplare pe 
străzi ca să servească drept pildă, nu poate măsura 
amploarea prigoanei antilegionare sub Caro! şi. mai 
ales. sub Antonescu Nu se semnalează nici că 
legionarii au plătit cu ani grei de închisoare, că erau 
vinovaţi de cnme sau nu A început pnn a-i închide 
Antonescu. au urmat, mai consecvent, comuniştii 
Nu înţeleg însă că. in locul unui proces al 
comunismului ce ni se refuză, sâ-l acceptăm doar pe 
acela al Legiunii, care. slavă Domnului, se tot ţine de 
decenii Or. tocmai un astfel de proces se ascunde 
sub aparenţele «filosofice» ale tezei cu pnarva La 
fel. la serata muzicală a lui losif Sava. să nu uităm 
«fascismul», că numai asupra Auschwrtzului au 
fost înregistrate peste 10.000 de lucrări, dea putem 
şi noi să ne ocupăm pnoritar de Gulagul românesc " 
Rândurile Monicăi Lovinescu sunt elocvente în 
ceea ce priveşte obiectivitatea şi sinceritatea ei. dea 
nu mai este cazul să le pun în discuţie 

Un aspect relatat m-a pus pe gânduri cele 
10.000 de lucrări despre Auschwitz, un sat care 
nu era trecut pe hartă, dar mereu citat în toate 
lucrările celui de-al doilea război mondial, infinit 
mai mult decât s-a scris despre marile lupte ale 
teatrului de război care au avut loc la Stalingrad, 
Moscova, Berlin, El Alemain sau Nonmandia. 

Dar apropos de acest exemplu avem şi noi o 
singură lucrare, se impune de la sine să fie 
voluminoasă, care să trateze participarea României 
pe frontul de răsărit, cu luptele de la Odesa. 
Sevastopol. Cotul Donului, Kero şi Cnmeea sau la 
Nalcik (de care n-a auzit nimeni punctul cel mai 
estic al liniei de război, aflat în Caucaz, cucent de 
trupele de vânăton de munte în noiembne 1942)7 
Lenea cercetătorilor r>oştri se menţine de decenii în 
aceeaşi dulce inerţie ca în penoada comunistă. 

Avem însă Muzeul lui Eiie Wiessel, inaugurat ta 
Sighet, în casa natală a scriitorului care a uitat limba 
română, de care se îngnjeşte statul român dar nu 
avem nici măcar o placă de marmură in sinistrele 

închisori de la 
Râmnicu Sărat 
Piteşti sau in afte 
locuri! 

Avem studiul 
holocaustului, dar 
fugim ca dracul de 
tămâie cărfd trebuie 
să vorbim, pe larg, 
şi cu exemple, de 
călăii roşii (unii 
dintre ei, cu 
rtesimpre şi tupeu 
de neimaginat 
apărând pe ecranele 
T.V., afirmând cu 
nonşalanţă că "sunt 
buni români, că şi- 
au făcut datoria (n. n.: !? Faţă de cine?!), hirtd 
chiar şi intransigenţi când e vorba de asociapile 
de dreapta, to^te etichetate ca fimd 
"neolegionare "). 

Un banc evreiesc spune că fecioara care 
merge la rabin este fecioară şi rabinul este rabin. 
dar dacă rabinul merge la fecioară, nu mai este 
rabin, iar fecioara nu mai este fecioarăL 
Parafrazând, afirm şi eu colaboratorii revistei 
"Minimum", dacă merg la izvoare şi bibliotea. 
prezentând documente palpabile, sunt într-adevăr 
ziarişti, dacă nu. aşa cum se întâmplă lucrunie 
actualmente, sunt nişte neică nimeni care stârnesc 
dispreţul 



gr.siw' 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iulie 2006 


Pag. 7 





































ÎNTREBĂRI RETORICE? 




S-au împlinit, luna trecută, 66 de 
ani de la Ultimatumul sovietic din 26 
Iunie 1940 

Ca urmare a situaţiei create în cele 
două decenii de politică antinaţională a 
aproape tuturor guvernelor interbelice 
de la Bucureşti, ca urmare a Pactului 
Ribbentrop - Molotov (23. VIII. 1939) şi 
mai ales a victonei germane asupra 
Franţei (mai-iunie 1940), guvernul 
sovietic adresează Regatului Român, 
la 26 iunie 1940, o notă ultimativă cu 
pnvire la cedarea Basarabiei, a 
Bucovinei de Nord şi a ţinutului Herţa. 
Răspunsul guvernului român al vremii, 
responsabilitatea istorică a două 
Consilii de Coroană. atitudinea 
diverşilor oameni politici sunt 
cunoscute. 



Ceea ce se cunoştea mai puţin a 
fost, până nu demult, atitudinea 
concretă a marii majorităţi a 
populaţiei evreieşti din teritoriile 
respective şi din întreaga Românie în 
general. 

Apărută in urmă cu aproape doi 
ani, "Săptămâna roşie: 28 iunie - 3 
iulie 1940' sau Basarabia şi evreii, 
cartea scriitorului Paul Goma umple 
un mare gol din cadrul istoriei şi 
istoriografiei noastre contemporane. 

Populaţia evreiască a aşteptat cu 
nerăbdare acest ultimatum. In cei 
douăzeci şi doi de ani şi trei luni dintre 
reintegrarea Basarabiei în graniţele 
fireşti ale Moldovei şi ale României 
Mari, evreimea din întreaga ţară nu 
avusese donnţă mai mare, nici cauză 
mâl scumpă decât aceea a 
dezmembrării Statului Român Un stat 
care îi primise cu braţele deschise, 
mergând până la a persecuta crunt şi 
chiar asasina pe acei români care, 
precum Corneliu Zelea Codreanu şi 
Garda de Fier. considerau că locul 
evreilor nu este la noi în ţară şi că. în 
nici un caz. ei nu pot fi egalii noştri aici. 
în ţara noastră aşa cum nici noi nu 
putem fi egalii lor in ţara lor. 

Că era vorba de teritoriul numit de 
unu Basarabia, câ era vorba de 
Transilvania, de Dobrogea sau de 
Bucovina, evreimea comunistă sau 
comunizanlă milita în mod mai mult 
sau mai puţin deschis pentru realipirea 
sau cedarea acestor teritoni statelor 
din jur. din care ele făcuseră parte mai 
înainte, in condiţii istonce de care nu 
ne ocupăm aici. 

Nu era de competenţa evreilor nu 
era in nici un fel treaba lor. nici 
problema Basarabiei, nici aceea a 
Transilvaniei, a Cadrilaterului sau a 
Bucovinei. Evreii au venit aia de 
bună voie şi de capul lor. fără 


să-l cheme nimeni. Au fost pnmiţi 
destul de bine, mult mai bine decât 
poate ar fi trebuit. După toate cele 
câte s-au petrecut putem spune că 
strămoşii noştri au comis o mare 
imprudenţă lăsându-i să pătrundă, să 
se instaleze pe pământ românesc O 
imprudenţă pe care au plătit-o scump 
mai multe generaţii de români, nu 
numai cea de la 1940, împotriva căreia 
evreii s-au dedat la crime nemaivăzute 
până atunci. 

Despre aceste crime, despre 
mulţimea provocărilor evreieşti din 
teribila Săptămână roşie (28 iunie - 3 
iulie 1940) ne vorbeşte pe larg 
scriitorul Paul Goma în cartea cu 
acelaşi nume, apărută la Ed. 'Vremea 
XXI" 

După exemplul unor cunoscuţi 
înaintaşi. Paul Goma se întreabă şi el; 
De unde atâta ură? Ca şi Nicolae 
lorga, care a publicat la vremea 
respectivă un articol sub acest titlu, ca 
mulţi alţi intelectuali de vază şi 
personalităţi proeminente ale vieţii 
noastre publice. Paul Goma se 
întreabă în repetate rânduri: De ce 
atâta ură? Ce motive aveau evreii să 
urască statul şi poporul român până la 
a-şi propune nu numai dezmembrarea 
statului, ci şi dispariţia noastră ca 
neam?! 

Spre deosebire de cei care şi-au 
pus această întrebare înaintea lui. fără 
să găsească sau să propună vreun 
răspuns. Paul Goma consideră că 
atitudinea istorică a evreilor faţă de 
statul şi poporul român se explică prin 
aceea că ei ar fi vrut să fondeze în 
Moldova un fel de Palestina, de ţară a 
lor 

Poporul nostru era şi este încâ 
considerat unul blând până la prostie 
("mămăliga nu explodează" - spun 
evreii). Un astfel de chilipir le era mai 
la îndemână decât soluţia cu 
Madagascarul, Uganda sau alte 
teritorii unde. în epoca respectivă, s-a 
crezut că s-ar putea instala patria 
evreiască, lată de ce lectura şi chiar 
studiul atent al Săptămânii roşii se 
impun cu necesitate 

Altfel nu se poate înţelege nici ura 
evreilor faţă de tot ce este românesc, 
nici uşunnţa, nesăbuinţa şi 
iresponsabilitatea de care au dat şi 
dau încă dovadă în ceea ce ne 
priveşte atât ca stat. cât şi ca popor. 

Cine copiază şl fură melodii şi 
cântece populare moldoveneşti spre a 
face din ele muzică tradiţională 
evreiască nu constituie chiar cel mai 
demn exemplu de urmat din istorie. 

Din păcate pentru ei. lucrurile stau 
aşa cum stau până şi imnul naţional al 
statului Israel este un cântec 
moldovenesc furat Cucuruz cu frunza- 
n sus! 

Nu zice nimeni că tot ce-i acolo la 
ei în Israel ar fi de furat Dacă lucrurile 
însă continuă astfel. într-o bună zi 
cineva chiar ar putea să o zicâ. şi nu 
fără oarecare dreptate 

Nu ar fi mai simplu să ni se ceară 
cu frumosul cântecul sau celelalte 
valori care le fac trebuinţă? De unde 
această obişnuinţă de a lua cu japca 
ceea ce nu li se cuvine? lată o 
întrebare la care chiar un om mai puţin 
la curent cu mentalitatea evreiască ar 
putea să încerce un răspuns năravul li 
se trage de la aceea câ rabinii le-au 
băgat în cap că oi ar fi popor ales! 


Ce înseamnă această pretenţie 
obraznică şi trufaşă de *'popor 
ales*"? 

După Talmud. cartea lor 
fundamentală de doctrină religioasă şi 
de intoleranţă faţă de toate neamurile. 
Iahve (dumnezeul lor) le-ar fi dat în 


din partea statului român, mei am 
partea poporului în întregul lui Doar 
din partea unora care suferiseră mai 
mult de pe urma abuzurilor şi crimelor 
evreieşti comise cu ocazia retragerii 
armatei şi a autorităţilor române din 



Pag. 8 


Stăpânire exclusivă întreg pământul, cu 
tot ce se află pe el: bunuri de orice fel. 
dobitoace, oameni... 

Aşa stând lucrurile, ce mai 
contează un cântec moldovenesc în 
plus sau în minus, subtilizat cum 
numai ei ştiu să o facă?! 

Goma simte asta. Lucrul se vede 
pe fiecare pagină din cartea lui 
monumentală. O simte, dar nu ne-o 
spune chiar în aceşti termeni. Omul e 
prudent. Când te-ai fript cu ciorbă, sufli 
şi în iaurt. Ne spune însă limpede că 
nefiind nici neamţ, nici ungur sau 
francez, nu are de ce să se teamă 
dacă un evreu se încruntă la el. Lucrul 
este Important. Nu degeaba îl şi spune 
Goma, cu gura întreagă. Prea se tem 
unii de îndată ce evreii îi iau la ochi. 
Ce-ar fi să îi mai luăm şi noi pe ei la 
ochi, să îi punem sub lupă, să le 
studiem caracteristicile lor de 
**popor ales**? Ca să-i cunoaştem mai 
bine. să le putem ieşi în întâmpinare 
cum se cuvine 

Să fie clar: nu noi i-am chemat 
aici. Au venit singuri. Pe capul 
nostru. S-ar putea ca într-o bună zi să 
îi poftim afară. In istorie s-au întâmplat 
şi poate că se vor mai întâmpla astfel 
de lucruri. 

Ar putea să încerce şi ei efortul de 
a-şi băga minţile în cap. Că le-au luat- 
o minţile razna rezultă din aceea că. 
după ce au comis crime teribile contra 
poporului Şl a statului român, mai au şi 
nasul să pretindă câ noi am fi comis de 
fapt crime contra lor Paul Goma pune 
lucrurile la punct în "'Săptămâna 
roşie**: crimele şi abuzurile 

săvârşite de ei contra noastră au 
sfârşit prin a provoca anumite 
reacţii, relativ neînsemnate faţă de 
ale lor. 'Cum îţi aşterni, aşa dormi!" 

In anul care începe cu "săptămâna 
roşie" şi se termină la 21 iunie 1941. 
evreii s-au făcut vinovaţi de peste 
500.000 de morţi, persecutaţi, dispăruţi 
sau deportaţi din Basarabia. Bucovina 
şi ţinutul Herţa. "Cine seamănă vânt. 
culege furtunăf' 

După 21 iunie 1941, războiul nostru 
de eliberare de sub jugul sovietic a fost 
şi unul de eliberare de sub jugul 
evreiesc noi eram atunci. în tentoriile 
moldoveneşti respective. precum 
palestinienii de astăzi în Palestina 

El 8-au dedat la acte de război 
contra noastră. Nimic de mirare că li 
s-a răspuns în acelaşi fel Răspunsul 
însă a fost mai mult de principiu Nu 


CUVÂNTUL LECIONAM Iulie 2006 


Basarabia 

Cu toate meritele ei incontestabile. 
"Săptămâna roşie", cartea de 375 de 
pagini a lui Paul Goma. are şi anumite 
lipsuri, despre care nu strică să 
discutăm. La pag. 19. Paul Goma ne 
spune câ evreii nu au cum să-l 
culpabilizeze pe el "cu holocaustul ale 
cărui victime au fost ei altcândva...". In 
paragraful respectiv, care numără 
paisprezece rânduri. Goma ne mai 
spune şi alte lucruri interesante, 
încheind cu ideea că, la vremea 
respectivă, evreii ar fi fost. la data 
aceea. slugile credincioase ale 
bolşevicilor ruşi. Este important să ştim 
dacă într-adevăr evreii erau slugile 
bolşevicilor ruşi, aşa cum crede Goma. 
Poate că bolşevicii ruşi erau slugile 
evreilor, aşa cum cred alţi scriitori, 
ziarişti şi cercetători. Oricât ar fi ea 
de importantă, nu de această 
problemă ne vom ocupa aici. Problema 
rămâne deschisă ori evreii erau slugile 
bolşevicilor ruşi, ori aceştia erau slugile 
evreilor, ori şi unii şi alţii erau slugile 
altora, care ar urma sâ fie numiţi mai 
cu precizie, on nici unu nici ceilalţi nu 
erau slugile nimănui. 

Paul Goma admite câ ar fi existat 
un "holocaust" cândva, mai precis 
altcândva. că evreii ar fi fost victimele 
acestui holocaust Dacă Paul Goma se 
înşeală'^ Putem lua drept literă de 
evanghelie tot ce sene un scriitor? 
Scriitorii de astăzi chiar disidenţi 
cunoscuţi, se întâlnesc destul de rar cu 
adevărul, mai ales într-o astfel de 
problemă. O sene întreagă de istonci 
din mai toate ţările lumii consideră că 
existenţa holocaustului evreiesc nu 
este dovedită 

Tribunalul Militar de tristă 
amintire, de la Nurenberg. la care au 
participat ca judecători şi călăi o sene 
întreagă de evrei, inclusiv evrei 
bolşevici de-ai lui Stalin, a stabilit 
existenţa holocaustului. Ei şl? 

Lumea întreagă a stabilit şi ea câ 
respectivul tribunal nu a fost un 
tribunal, ci o prelungire a efortului de 
război al celor patru magnifici cărora 
am avut cinstea să le fim adversari mai 
bine de trei ani Ce o fi fost acest 
Tribunal-netribunal de la Nurenberg 
vom afla probabil într-o zi. Până atunci, 
fiecare este liber să formuleze once 
ipoteză I se pare potrivită. 

Ceea ce se ştie deocamdată este 
că istonci şi publicişti de pretutindeni 
(Statele Unite. Anglia, Franţa. 
Germania, Canada. Italia, Japonia, 
Elveţia. Spanîb. Rusia. România şi alte 
ţâri) consideră câ existenţa 
holocaustului nu a fost, de fapt, 
dovedită Asta era şi părerea unuia 
dintre preşedinţii României (Ion lliescu) 

Şl a întregului guvern Năstase. în urmă 
cu câţiva ani. chiar dacă atunci nu era 
vorba decât de inexistenţa 
holocaustului pe pământ românesc 
Nu ne putem permite nici 
prezentarea autorilor care contestă 
existenţa holocaustului, nici rezumarea 
zecilor Şl sutelor de volume în care se 
arată amănunţit motivele pentru care 
holocaustul ar fi de fapt o invenţie, un 
mit Invenţie, mit sau minciună ce s-a 
lansat de către anumite persoane 
Şl anumite foruri în arţumite 















• ■ ■ — scopuri Simplu Nu este 

« ■ ■ - ' pentai pnma dată în istorie 

câ astfel de lucain se 
întâmplă 

Simplul fapt că la aşa-numitul 
Tribunal de la Nurenberg a 
participat şi Stalin, prin 
reprezentanţii lui, trebuie să ne dea 
de gândit A făcut vreodată Stalin 
ceva bun? A făcut vreodată Stalin 
vreun act de justiţie? Să i se fi 
întâmplat lucrul ăsta de necrezut 
chiar la Nurenberg? 

Lumea întreagă să nu ştie nimic? 
Nici amencanul Arthur Robert Butz nu 
ştie nimic, nici francezii Robert 
Faurisson Roger Garaudy sau Serge 
Thion nu ştiu nimic, nici elveţienii 
Gaston-Armand Amaudruz sau 
PhiUppe Brenenstuhl nu ştiu nimic, nici 
germanul Germar Rudolf. nid englezul 
David Irving. nici canado-germanul 
Ernest Ziindel...? Multă, foarte multă 
lume nu ştie nimic precis despre acest 
tenbil holocaust. De fapt nimeni nu ştie 
nimic precis. Unii însă se fac câ ştiu 
Este Şl cazul lui Paul Goma care. din 
motive numai de el ştiute, admite 
existenţa holocaustului cu precizarea 
ambiguă de "altcândva”. Păcat Pe cât 
este de precis în problemele stnct 
moldoveneşti, pe atât este de 
nedocumentat în problema mitului 
holocaustic, care ar fi avut loc 
"cândva"! Când altcândva. domnule 
Paul Goma. înainte sau după Hristos? 
Dacă posedaţi vreo lumină specială în 
această problemă, vă rugăm să 
luminaţi umila noastră neştiinţă - care 
nu este numai a noastră. Mulţi oameni, 
foarte mulţi oameni, nu numai istorici 
sau ziarişti, ci şi oameni politici şi 
guverne întregi, se îndoiesc de 
realitatea holocaustului. 

Ultimul om politic ce îşi afirmă 
nedumenrea in această problemă este 
domnul preşedinte Mahmoud 
Ahmadinejad. preşedintele în exerciţiu 
al statului iranian. 

Ziarul german Der Spiegel in 
numărul său de luni, 29 mai 2006. 
publică un lung interviu ^u 
preşedintele iranian. Se înţelege câ 
nemţii sunt sensibili la această 
problemă Au şi de ce! 

Ziariştii germani Ştefan Aust, 
Gerhard Spori şi Dieter Bednarz încep 
pnn a-i arăta preşedintelui iranian că 
proiectata lui călătorie in Germania, 
pentru campionatul mondial de fotbal, 
a stârnit anumite reacţii de 
indignare 

Nu vâ surprinde întru nimic 
această indignare?", l-au întrebat 
zianştji 

- Nu mă surprinde şi nici nu are 
vreo importanţă", a răspuns 
preşedintele Ahmadinedjad. 

Ziariştii, cum se ştie, nu se lasă cu 
una cu două. 

Comentariile dumneavoastră 
asupra holocaustului au stârnit tumult 
Şl nedumerire Chiar nu vâ surprinde 
acest lucru'>" 

Deloc. Sionismul este activ şi 
puternic în întreaga lume Comentariile 
mele asupra holocaustului sunt 
destinate poporului german, nu 
sionişlilor" 

Negarea holocaustului este 
pasibilă de anumite sancţiuni în 
^^^m^ama", au intors-o din nou zianştii 

la Der Spiegel 

Preşedintele iranian nu s-a lăsat 
^nsă intimidat de Insistenţele lor care 
nu aveau aK scop decât de a-l face să 
cât mai multe lucojn 
* După câte ştiu. ziarul domniilor 
''oastr© se bucură de un binementat 


renume. Nu ştiu însă dacă vâ este cu 
adevărat posibil să publicaţi adevărul 
cu privire la holocaust". 

Putem scrie once cu privire la 
rezultatele cercetânlor istonce din 
ultimii 60 de ani", au răspuns ziariştii. 
"Nu avem nici o îndoială câ germanii, 
din păcate, sunt vinovaţi de moartea a 
şase milioane de evrei." 

Foarte bine", zise preşedintele 
iranian. "Dacă chiar sunteţi siguri de 
acest lucru, avem o bază concretă de 
discuţie. In ce ne priveşte p>e noi. 
iranienii, două aspecte ni se par mai 
importante. 

In primul rând dacă holocaustul a 
avut loc cu adevărat. Dvs. răspundeţi 
afirmativ la această întrebare Noi 
răspundem negativ. 

Cel de al doilea aspect care ne 
interesează pe noi este in seama cui 
cade greşeala pentru faptul de a fi avut 
loc un holocaust, dacă acesta chiar a 
avut loc 

Dacă holocaustul nu a avut loc. ne 
interesează încă cine este de vină 
pentru răspândirea, vreme de atâţia 
am, a minciunii sau mitului 
presupusului holocaust. 

Răspunsul la cel de al doilea 
aspect nu poate veni decât din 
Europa In nici un caz din 
Palestina Dacă holocaustul a avut 
loc în Europa, 
răspunsul trebuie să 
se găsească în Europa 
Dacă holocaustul nu a avut 
loc. cum se explică faptul 
că s-a ajuns la controversa 
actuală? 

Cum se explică faptul 
că toate ţănie Europei 
spnjină regimul 

israelian de ocupaţie 
din Palestina? 

Mi-aş permite să 
fac încă o remarcă 
Iranul consideră că 
dacă un eveniment 
istoric a avut loc cu 
adevărat, realitatea 
Iui va fi cu atât mai 
bine demonstrată cu 
cât cercetările şi 
dezbaterea publică 
pe marginea lui vor fi 
mai numeroase şi 
mai libere." 

"- Exact asta am 
făcut noi în 
Germania şi încă de 
multă vreme..." 

Iranul nu contestă dar nici nu 
confirmă existenţa holocaustului Iranul 
condamnă once crimă, contra oricărui 
popof (n n. "inclusiv contra poporului 
român din Basarabia" - am putea 
adăuga, spre a arăta câ interviul 
acesta trebuie să ne intereseze pe 
toţi) 

'Am don să ştirfl dacă holocaustul a 
avut loc cu adevărat sau nu", continuă 
preşedintele iranian "Dacă chiar a 
avut loc. se cuvine să fie pedepsiţi 
autoni Iui, nu palestinienii Ni se pare 
bizar câ libera cercetare şi 
dezbatere istorică cu privire la cele 
petrecute acum 60 de ani nu este 
posibilă. Numeroase cercetări 
istorice au făcui obiectul cercetării 
atente şl al dezbaterii aprinse, 
inclusiv cu privire la evenimente 
petrecute in urmă cu mii de ani. 

Der Spiegel "• Cu tot respectul pe 
care vi-l datorăm, holocaustul a avut 
loc cu^devârat Au existat lagăre de 
concentrare, există dosare întregi cu 
privire la exterminarea evreilor, au fost 
realizate numeroase cercetări, nu 



există nici o îndoială cu pnvire la 
realitatea holocaustului şi regretăm cu 
durere responsabilitatea nemţilor în 
chestiunea aceasta Der Spiegel 
doreşte să adauge că problema 
palestiniană este de cu totul altă 
natură, ea ne readuce in plin prezent 
istoric" 

Preşedintele Iranului Originea 
conflictului palestinian trebuie căutată 
în istorie. Holocaustul şi Palestina sunt 
două subiecte strâns legate între ele 
Dacă holocaustul chiar a avut loc. 
Germania trebuie să permită 
cercetătonlor neutri din lumea întreagă 
să studieze îndeaproape această 
problemă De ce guvernele din 
Europa nu permit decât istoricilor 
lor plătiţi, adică funcţionarilor lor, să 
se pronunţe cu privire la acest 
subiect? 

Der Spiegel Continuaţi să 
susţineţi că holocaustul este un miP" 

Preşedintele Iranului Eu nu 
accept un lucru ca adevărat decât 
dacă sunt cu adevărat convins câ este 
adevărat." 

Der Spiegel Chiar dacă nici un 
expert occidental nu se îndoieşte de 
realitatea holocaustului?" 

Preşedintele Iranului Ştiţi 
foarte bine că în Europa există 
două puncte de vedere cu 
pnvire la acest subiect 

Există un grup de 
specialişti şi de persoane, ale 
căror motive politice sunt 
evidente, care consideră că 

holocaustul 
a avut loc. 

Există însă şi un alt 
grup de specialişti, care sunt de 

o cu totul altă părere, din care 
cauză, mulţi dintre ei au fost sau 
se găsesc încă în închisoare. 

Ar fi de dorit ca un grup imparţial 
şi neutru să cerceteze îndeaproape 
acest subiect, a cărui deplină 
clarificare ar contribui la rezolvarea 
multor probleme mondiale. 

Sub pretextul holocaustului s-a 
produs de fapt o adevărată 
polarizare a lumii s-au format două 
fronturi care se înfruntă Ar fi de dorit 
ca un grup internaţional neutru să se 
pronunţe cu pnvire la holocaust, odată 
pentru totdeauna Nu este permis ca 
guvernele europene să încurajeze 
numai pe anumip istorici, iar pe 
ceilalţi să-i persecute şi să-i 

bage la închisoare ." 

Der Spiegel Despre cine vorbiţi'^ 
La cane istonci. scniton. zianşti şi 
cercetători vâ gândiţi?" 

Preşedintele Iranului Să nu-mi 
spuneţi câ nu ştiţi. Dvs îi cunoaşteţi pe 
aceşti istonci. ziarişti, cercetători, 
scnitori. mai bine decât mine Sunt 
sigur că posedaţi lista lor completă 
Este vorba de persoane originare din 
Anglia. Germania. Franţa. Australia şi 
alte ţâri..." 

Der Spiegel "- ii aveţi în vedere pe 
englezul David Irving de exemplu, pe 
germano-canadianul Ernest ZiirHjel. al 
cărui proces este in curs la 
Mannenheim, pe frar>cezul Georges 
Theil Abeştia într-adevâr neagă 
realitatea holocaustului." 

Preşedintele Iranului "- Faptul că 
punctul meu de vedere provoacă 
proteste atât de puternice, câ 
persoana mea este comparată cu 
anumiţi conducăton istona ai poporului 
german, arată cât este de dificilă 
misiunea şi poziţia acelor cercetâton 
zianşti Şl scriiton care consideră că 
holocaustul este o minciună evreiască 


Iranul însă este o ţară «. 
liberă Cercetătorii istorK:t, ■■ 
ziariştii sau scriitori pot spune 
fără grijă ceea ce au de spus" 

Der Spiegel "- Ne-am propus acest 
interviu cu Domnia voastră dintr-un 
motiv foarte actual Contestaţi cu 
adevărat dreptul la existenţă sub soare 
a statului Israel?" 

Preşedintele Iranului Poziţia mea 
este clară Dacă holocaustul a avut 
loc. Europa trebuie să plătească oalele 
sparte, nu palestinienii Dacă insă 
holocaustul nu a avut loc, atuna evreu 
trebuie să se reîntoarcă de unde au 
venit Pe de altă parte, este limpede câ 
poporul german in întregul lui este 
prizonier al holocaustului Şaizeci de 
milioane de oameni au murit în 
cadrul celui de al IMea război 
mondial. Acest război a fost o cnmâ 
de proporţii gigantice. îl condamnăm în 
întregul lui Iranul este contra oncărei 
vărsăn de sânge indiferent că este 
vorba de o cnmâ contra unui 
musulman a unui creştin sau evreu 
întrebarea care se pune însă este 
următoarea De ce, dintre cele 
şaizeci de milioane de victime de 
diverse naţionalităţi ale războiului, 
numai evreii sunt în centrul 
atenţiei?" 

Der Spiegel Nu este adevărat 
ceea ce susţineţi Toate popoarele îşi 
plâng morţii şi eroii lor din ultimul 
război mondial, nemţii ruşii polonezn 
Şl altJi In ce ne priveşte insă. noi ca 
germani, nu ne putem dezvinovăţi de o 
vină specială, de uciderea sistematică 
a evreilor. Poate insă câ ar fi mai bine 
să trecem la subiectul următor' 

Preşedintele Iranului Aş avea şi 
eu o întrebare Ce rol au Jucat tinerii 
şi în generai oamenii de astăzi în 
cadru! ultimului război mondial? 

Der Spiegel Nici un rol" 

Preşedintele Iranului * Dacă nu 
au Jucat nici un rol, de ce trebuie să 
se simtă ei vinovap cu ceva tn faţa 
sioniştilor? De ce trebuie ei să-i 
plătească pe sionişti dm buzunarul 
lor? Dacă s-au comis crime acum 
şaizeci de ani şi mai bine, autorii lor 
vor fi fost Judecaţi atunci. Să punem 
punct şi să terminăm odată cu 
chestia asta Omenirea mai are şi alte 
trebun decât să asculte jelania 
mincinoasă dar bănoasă a evreilor. De 
ce poporul german trebuie încă să 
suporte umilinţa la care este supus 
pentru câ un grup de oameni ar fi 
comis în numele lui cnme ce de fapt nu 
s-au putut dovedi încă'’" 

Der Spiegel Poporul german 
trebuie să tacă şi să înghită El nu mai 
poate face nimic astăzi. El trebuie să 
suporte ruşinea colectivă pentru 
anumite acte comise de pânnţii şi de 
bunicii lor în numele Germaniei" 

Preşedintele Iranului Dvs vâ daţi 
seama ce spuneţr Cum se poate, in 
materie de drept, ca oameni ce nici 
măcar nu erau născup la acea dată, 
să fie consideraţi vinovap'? In 
numele cărui drept putem acuza un 
popor contemporan de cnme comise 
mult înainte de naşterea majorităţii 
membrilor poporului respectiv*^’ 

Der Spiegel Nu-i putem acuza în 
materie de drept ci numai în ordine 
morală " 

Preşedintele Iranului De ce o 
astfel de acuzaţie trebuie să apese 
astăzi pe umeni şi pe obrazul poporului 
german'? Poporul german nu are nici o 
vină. Este curat ca laci^ti^a De ce 
poporului german nu i se permite să 
se apere? 

(continuare in pag, următoare) 




Iulie 2006 


Pag. 9 


















ÎNTREBĂRI RETORICE? (continuare din pag. precedentă) 


Nu este oare mai bine sâ punem 
în'luminâ moştenirea culturală imensă 
pe care omenirea o datorează geniului 
Şl muncii de veacuri a acestui mare 
popor care este poporul german? 

Der Spiegel D-le preşedinte, noi 
suntem convinşi că istoria Germaniei 
nu se rezumă la cei doisprezece ani ai 
celui de al IIMea Reich. Totuşi, trebuie 
să acceptăm că unele crime oribile au 
fost comise în numele Germaniei. Noi 
admitem aceasta. Faptul de a fi reuşit 
să-şi privească trecutul în mod critic 
este o mare realizare a nemţilor în 
cadrul istonei lor postbelice.” 

Preşedintele Iranului ”Sunteţi în 
stare sa spuneţi asta poporului 
german^*’ 

Der Spiegel; Da. Tot timpul 
facem numai asta. 

Preşedintele Iranului: In acest 

caz, puteţi accepta ca un grup neutru 
să întrebe poporul german ce are el de 
spus în legătură cu crimele ce i se pun 
în cârcă? Poate că poporul german nu 
împărtăşeşte opinia pe care dvs. vreţi 
să i-o băgaţi pe găt cu forcepsul. Nici 
un popor din lume nu va accepta în 
mod liber să fie umilit în acest mod 
ruşinos.” 

Der Spiegel: Germania este o 

ţară liberă. Orice întrebare poate fi 
pusă. de către oricine. Există însă în 
Germania nişte radicali de dreapta, 
antisemiţi şi xenofobi, pe care noi îi 
considerăm un mare pericol." 

Preşedintele Iranului: Cât timp o 
sâ mai dureze comedia şi circul ăsta 
ideologic? Până când credep dvs. 
câ poporul german va accepta sâ se 
lase ostatic fârâ apârare în mâinile 
sioniştilor? Când o sâ se termine 
mizeria asta? In douâzeci, în 
cincizeci, în o mie de ani7' 

Der Spiegel. ”- Noi nu putem vorbi 
decât în numele nostru. Der Spiegel nu 
este ostaticul nimănui. El nu se ocupă 
numai cu trecutul şi cu crimele 
germanilor, noi nu suntem aliatul 
obligatoriu al Israelului în conflictul cu 
palestinienii. Vrem să fim însă bine 
înţeleşi: suntem critici, suntem liberi şi 
independenţi, dar nu o să tolerăm fără 
să protestăm ca dreptul la existenţă al 
statului Israel, unde trăiesc mulţi 
supravieţuitori ai holocaustului, să fie 
contestat” 

Preşedintele Iranului: Foarte bine 
faceţi că puneţi această problemă. 

De ce trebuie să vă simţiţi dvs 
îndatoraţi faţă de sionişti? 

Dacâ într^adevâr holocaustul a 
avut loc, atunci statul Israel ar fi 
trebuit sâ fie fondat undeva în 
Europa, nu în Palestina.*" 

Der Spiegel: ”- Acum. la şaizeci de 
ani după război, vreţi să deplasaţi din 
Palestina un întreg popor?*’ 

Preşedintele Iranului; Cinci 
milioane de palestinieni au fost 
lipsiţi de ţara lor acum aproape 
şaizeci de ani. Ceea ce se petrece 
pare absurd 

Dvs. plâtip de şaizeci de ani 
Israelului sume fabuloase, chipurile 
ca despâgubiri. Vep continua sâ 
plătiţi încâ o sută, încâ o mie de 
ani? Până când? Credeţi câ soarta 
poporului palestinian nu are nia o 
legătură cu asta. Plătind Israelul, dvs 
înfigeţi un pumnal în inima 
palestinienilor ” 

Der Spiegel Europenii susţin în 
mod activ poporul palestinian Ne 
asumăm o anumită responsabilitate 
istoncâ astfel încât pacea sâ devină o 
realitate şi în această regiune din 


lume. Dvs. nu împărtăşiţi această 
responsabilitate^ 

Preşedintele Iranului; Ba da, 
împărtăşim întru totul această 
responsabilitate. Insă agresiunea 
israeliană continuă, ocuparea 
teritoriului palestinian de către evrei 
se permanentizează, comiterea unui 
adevărat holocaust contra 

palestinienilor este pentru dvs. 
pace? Ceea ce dorim noi este o pace 
adevărată. durabilă. Aceasta 

înseamnă să considerăm răul în 
întregul lui. de la rădăcină. Constat cu 
plăcere că sunteţi oameni corecţi şi că 
recunoaşteţi deschis că nu de plăcere 
îi susţineţi pe sionişti.” 

Der Spiegel: Noi nu am spus 

asta. domnule preşedinte.” 

Preşedintele Iranului: Da. este 

adevărat. Dvs. aţi spus israelieni. nu 
sionişti. Pentru noi însă este totuna.” 

Der Spiegel: ”- Dacă noi vorbim 
despre holocaust este pentru că am 
dori să abordăm subiectul unei 
eventuale arme nucleare iraniene, 
motiv pentru care Occidentul vă 
consideră un pericol.” 

Preşedintele Iranului; ”- Anumite 
cercuri în Occident s-au specializat în 
a califica drept un pericol oamenii şi 
lucrurile care nu le plac lor. 
Bineînţeles, noi nu vă contestăm 
dreptul de a avea orice părere vă place 
să aveţi.” 

Der Spiegel: ”- Întrebarea noastră 
fundamentală este aceasta: Iranul 
doreşte să posede arma lui nucleară 
proprieT' 

Preşedintele Iranului. ”- Doresc să 
pun această problemă pe un alt teren. 
Pânâ când credep dvs. câ lumea va 
putea fi guvematâ cu discursuri de 
câtre o mâna de puteri occidentale? 

De fiecare dată când acest club de 
puteri occidentale are ceva contra 
cuiva, asistăm la declanşarea unei 
campanii de calomnii, de minciuni, de 
şantaj. 

Cât timp credeţi că o să mai dureze 
asta? 

Am impresia că cei care-i 
persecută, îi judecă şi îi condamnă pe 
nedrept pe cercetătorii istorici, pe 
ziariştii şi pe scnitorii ce contestă 
reafitatea holocaustului, preferă n^i 
curând războiul decât pacea în lume. 


bună conduită. Lumea are şi alte 
treburi decât ascultarea în poziţie de 
drepţi a văicărelilor lor ipocrite şi fără 
de sfârşit Poate oare cineva să creadă 
că adevăratul izvor al Nilului stă în 
lacrimile vărsate de-a lungul secolelor 
de mulţimea crocodililor ce vor fi 
populat cunoscutul fluviu? Cam aşa 
stau lucrurile cu holocaustul lor. Ne-o 
spun de altfel ei înşişi. 

Din când în când. le-o ia gura pe 
dinainte; cazul lui Primo Levi. una din 
marile referinţe evreieşti din sec. al 
XX-lea. In "Lilith” (Livre de poche nr 
3124. pg. 162). Primo Levi face 
negru pe alb teoria minciunii 
perfecte. Textul lui pare să fie o 
bună introducere pentru cei ce 
aspiră să lămurească cu adevărat 
chestiunea holocaustului: ”D/n toate 
cele pe care le-ai citit se poate deduce 
că minciuna este un păcat pentru alţii 
Pentru noi însâ, ea este o virtute 
(...) Grape minciunii învăţate cu grijă 
şi exersate îndelung şi cu artă. cu 
ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge sâ 
dominăm această ţară şi chiar lumea 
întreagă. Nu vom ajunge la acest 
rezultat decât cu condiţia de a fi minţit 
mai îndelung şi mai cu talent decăt 
adversarii noştn. Nu voi apuca ziua 
triumfului deplin, definitiv şi ireversibil 
al minciunii. Tu însă vei vedea această 
zi Va fi o nouă vârstă de aur (. ) 
Pentru aceasta însă. pentru 
guvernarea lumii întregi va trebui sâ 
ducem la cea mai înaltă perfecţiune 
arta minciunir 

Fără să le-c spună Primo Levi, 
moldovenii, romănii în general, ca şi 
alte neamuri, inclusiv iranienii, cunosc 
demult perfecţiunea evreiască în arta 
minciunii. 

Că li se întâmplă să mai spună şi 
adevărul, lucrul este posibil. Cine 
poate să creadă însă că evreii ar putea 
să facă asta în mod dezinteresat? Să 
ne vedem însă şi noi de interesul 
nostru! 

Să le spunem odată pentru 
totdeauna: 

Nu v-a chemat nimeni aici. 

V-am primit cu braţele deschise. 
V-am dat păine din păinea noastră, 



S-a spus câ prin acest interviu s-a 
produs o primă fisură în edificiul politic 
şi jundic ce protejează industria 
holocaustului contra oricărei privin 
indiscrete, contra oricărei critici. Fisura 
se va lărgi cu timpul Adevărul va ieşi 
la lumină 

Văicăreala sionisto-evreiască pe 
tema persecuţiilor ce vor fi sufent ei 
onunde şi oncând în lume se va pune 
în cu totul alţi termeni. In fond, 
afacerile noastre nu îi privesc pe ei. De 
ce ne-ar privi pe noi afacerile lor? 

Nu numar'^câ vom putea probabil 
spune cu toţii, ca şi Paul Goma. că 
evreii nu au cum sâ ne culpabilizeze 
pe noi, de fapt, noi îi putem 
culpabiliza pe ei pentru faptul de a fi 
premeditat şi executat genocidul 
elitei româneşti vreme de peste un 
sfert de secol: din toamna lui 1944 
pânâ la o dată ce ar putea fi stabiirtâ 
în jurul anului 1989. Câ evreii au 
organizat teroarea contra elitei 
neamului românesc, câ asta au 
făcut în toate ţările comuniste, nu 
este un secret pentru nimeni. 

Ar face mai bine să se ocupe de 
problemele lor, fără să încerce a da 
lumii întregi lecţii de morală,' de 



pe care acum vreţi să o luaţi cu totul 
de la gura noastră şi a copiilor 
noştri. 

Nimeni şi nimic nu vă 
mulţumeşte. Vreţi să aduceţi 



întreaga lume în stare de 
hazaka şi de meropie. 

Nu vă place la noi, căutaţi-vă 
norocul unde ştiţi! 

Romănia este o ţară ocupată de 
poporul ei, de români. Este loc şi 
pentru alţii. Chiar şi pentru voi. 

Vouă însă vă trebuiesc toate 
locurile. Cele mai din faţă, mai de 
vază, mai bănoase şi lăptoase. 

Nu avem guverne căţi miniştri 
sunteţi voi dispuşi să deveniţi la 
Bucureşti. Nu avem nici parlament 
suficient de încăpător pentru 
mulţimea acelora dintre voi care 
doresc să-şi umple buzunarele în 
calitate de aleşi ai poporului. 

Căutaţi un loc unde să nu fiţi în 
plus. 

încercaţi să vă faceţi iubiţi, sau 
măcar neobservaţi. Vep afla ceea ce 
ştie toată lumea: antisemitismul cu 
care vâ gargarisrp pânâ la spume la 
gură, nu există nici in natură, nici în 
cultură, nici în tabloul elementelor, 
nici în acela al popoarelor, al 
doctrinelor politice, al culturilor. 

Săptămâna Roşie din 
însângerata Basarabie a anilor 1940- 
1941 nu poate fi uitată - de noi, în 
nia un caz. Se pare că nici de voi. 
Foarte bine Am putea fi chit 

Rămâne să vedem câţi sunteţi în 
fruntea ţării. a guvernului. a 
parlamentului, a celorlalte multiple şi 
zemoase plâcintăni bucureştene - şi nu 
numai. 

Noi nu avem de gând să devenim 
miniştn în guvernele voastre, nici 
deputaţi în Knesset Să facem din 
asta regulă reciprocă. Nici noi 
miniştri la voi, nici voi miniştri la 
noi! Nici noi deputaţi la voi, nici voi 
deputaţi la noi! Va trebui sâ abandonaţi 
portofoliile aceste^ Să intraţi în 
rândul lumii. Sâ trăiţi din munca 
voastră, nu a altora. Lumea vă va uita. 
nu va avea nimeni nimic cu voi. nici 
măcar preşedintele Ahmadinedjad. nia 
măcar palestinienii. Pământul nu are 
^r în măruntaiele lui cât vă trebuie 
vouă să vă gargarisiţi cu el precum 
Cressus. 

Nu poate fi pace în lume câtă 
vreme voi credeţi că ce este al vostru 
este al vostru, iar ce este al altora este 
de fapt tot al vostru Nu vă daţi seama 
de ridicolul situaţiei? 

Cu câte linguri mâncaţi voi odată'^ 
Puteţi sâ vă culcaţi în două sau în 
nouă patun deodată, sâ vă puneţi 
fundul vostru de aleşi în două sau în 
nouă băra? 

Nu mai căutaţi firicelul de praf 
din ochiul nostru! Uitaţi-vă ia bârna 
din ochii voştn! Apoi totul se va aranja 
de la sine Se va găsi loc pentru 
palestinieni în Palestina, poate chiar şi 
pentru voi. 

Revenind la ""Săptămâna Roşie"", 
la ""crimele şi abuzurile 
antievreieşti" din anul care a urmat, 
v-am putea întreba: cum de nu ap 
pus această problemă imediat după 
război? Aveaţi puterea in mână, 
evreica voastră Pauker tăia şi 
spânzura la Bucureşti. Nu cumva 
pentru câ lucrurile erau prea 
proaspete? 

Ne-aţi jupuit o bună jumătate de 
secol cu comunismul vostru 

Socotiţi acum terenul pnelnic pentru 
a relua vechea voastră strategie de 
transformare a Moldovei într-o 
Palestinâ. MuHumiţi-vâ cu altceva! E 
mai bine pentru toţi! Pentru voi şi 
pentru lumea întreagă*" 


Pag. 10 


CUVÂNTUL LECIONAffit Iulie 2006 


















%o/^â/io/u^e/Uâ 
DESPkE MASONERIE (I) 


Motto 

Te-a /#s(/s Y -.y sunteţi din tatăl vostnj diavolul §i vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El. de la început a fost ucigător de oameni şi nu a sfat întru adevăr, 
pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, dintru ale sale grăieşte, căci este mincinos şi tatăl minciunii. * (loan 0:44) 

Piatra pe care au lepădat-o ziditorii a ajuns la capătul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi e minunată în ochii noştri.” (din Psalmi) 

"/n spatele sistemului perfect al cărţii de credit, al codului de bare. realizat prin computer, se ascunde o dictatură universală, se ascunde sclavia, robia faţă de 
antihnsr (Cuviosul Paisie Aghioritul) 

Scurtă introducere 


^Intenţia noastră nu este de a agita spiritele sau de a băga frica în 
credincioşi, ci de a informa pe toţi cei doritori de mântuire despre planurile 
oculte şi satanice puse la cale împotriva creştinilor. Dacă ele creează lumii 
in care trăim o imagine de apocalips, nu este vina noastră. 

Realitatea trebuie să o privim şi să o primim aşa cum este. 

Lăsăm pe fiecare să tragă concluziile cu privire la vremurile pe care le 
trăim. De asemenea, trebuie să observăm că o seamă de organizaţii 
internaţionale de factură politică, economică, ştiinţifică, culturală, religioasă sau 
ocultă militează pentru o Nouă ordine mondială şi pentru instaurarea unui 
guvern mondial care, chiar dacă nu va fi adus de la început de antihrist, 


anunţă vremurile cele de pe urmă ale lumii. Ce este. oare. "noua eră” la care 
lucrează cu sârg FRANCMASONERIA şi SIONISMUL mondial, dacă nu sfârşitul 
lumii acesteia creştine? [...J 

Noi, creştinii de astăzi, nu trebuie să ne temem că sfârşitul este aproape şi că 
s-ar putea să-l apucăm. Cu o moarte toţi suntem datori, iar la Judecată, mai 
devreme sau mai târziu, tot vom ajunge. 

Se teme de moarte cine nu nădăjduieşte în ÎNVIERE, iar de Judecată cel 
care e necinstit cu sine, cu semenii şi cu Dumnezeu.” {"Despre masonerie şi 
antihrist"- pustnicul Ghimnazie Moldoveanu). 


După anul 70 d. Hr. când romanii distrug 
Ierusalimul şi Templul aflat în oraş. Marele Sinedriu 
se refugiază în oraşul Tiberiada. Este acelaşi Mare 
Sinedriu din care făcuseră parte (poate încă mai 
fâceau parte) Ana şi Caiafa, care îl condamnase la 
moarte pe Mântuitorul nostru, lisus Hristos. 

De acolo, din Tiberiada, ei au început lupta contra 
Bisericii Creştine. Şi primul pas a fost falsificarea 
Sfintei Scripturi a Vechiului Testament. In paralel au 
elaborat Talmudul. Aceste ^'muncr le-au definitivat 
cu 400 - 500 de ani mai târziu. 

Acesta este nucleul care a dat naştere, câteva 
secole mai târziu, masoneriei (sau 
francmasoneriei). 

Fără lupta lor constantă şi hotărâtă, fără sprijinul 
lor moral şi material, masoneria nu ar fi apărut sau n- 
ar fi supravieţuit niciodată. 

Ei s-au aflat, mai mult sau mai puţin, în 
spatele tuturor persecuţiilor pe care le-au îndurat 
drept-credincioşii creştini în primul mileniu, dar 
şi după aceea. 

Al doilea mileniu al erei creştine debutează cu 
Marea Schismă din 1054, când Biserica Catolică 
porneşte pe un drum propriu. E interesant de 
menţionat faptul că prima lojă masonică a apărut 
în Anglia în anul 926 - e vorba de Ritul York - deci 
cu 128 de ani înainte de Marea Schismă. Să fie 
oare vreo legătură? Dacă există, nu se ştie, căci 
lipsesc dovezile! 

"in sec. XIV - XV pre-reformatorii Jan Hus, John 
Wiclif, Savonarola. clatină Biserica Apuseană, iar în 
sec. al XVI-lea Luther, Zwingli şi Calvin produc noi 
răni în trupul Bisericii. Toate aceste evenimente au 
fost provocate de organizaţii oculte anticreştine. 
Trebuie să ştim. de pildă, că Luther era RosiCrucian. 
(Frăţiile şi Ordinul RosiCrucienilor s-au constituit în 
sec. XVI - XVII. dar existenţa unor comunităţi de 
RosiCrucleni este atestată încă din anul 1250, deşi 
denumirea se trage abia de la Chnstianus 
Rosecreutz născut în 1378.). Unul dintre ţelurile lor 
fusese Reforma. 

Frământările ulterioare ale protestantismului, 
sectansmul diferitelor "biserici libere" au fost. de 
asemenea, opera unor francmasoni. Wesley, 
Chalmers. Zinderdorf au fost masoni. 

0 Biserică puternică era greu de distrus printr-o 
fupfă făţişă. De aceea trebuia mai întâi scindată 
Biserica prin deformarea unei părţi a ei; urma apoi 
pulverizarea părţii reformate, din molozul rezultat 
Irebuind să se edifice o nouă unitate, mai tolerantă, 
fpBi "democratică", mai "deschisă", adică mai 
'ecumen/că" 

Secte precum "Ştiinţa Creştină". "Mormonii", 
Martorii lui lehova". "Antroposofii", sunt creaţiile 
•Qjilor masonice. 

Primele 3 grade din masonerie reprezintă doar 
şi legitimaţia umanistă a masoneriei. Abia 
gradele superioare, cele care descind din Ordinul 
avalerilor Templieri, devin periculoase. Templul 
umanist al francmasonilor este "sinagoga hJî Satan". 

reuniunea ecumenică în rebeliune a creaturilor 
mpotnva Creatorului, sub stindardul înşelător al 
^aforn/răfi/, al umanismului celui fără Dumnezeu. 

Cum masoneria de azi este organizată de 
^reii sîonişti, războiul dus de ea este îndreptat 
u/ndă/y/re specială împotriva creştinismului. 


i= 


"Trebuie să extirpăm lepra devorantă a 
creştinismului" ţipa Gambeta. Cobirea s-a împlinit 
întocmai cu bolşevismul rusesc şi cu "revoluţia" 
bolşevică din Spania anilor 1936 - 1939, amândouă 
roade ale masoneriei. 

Un alt Ordin secret este şi cel al "Iluminaţilor'". A 
fost întemeiat de A. Weishaupt în 1776, Ordin care 
s-a îmbogăţit rapid datorită aderării casei Rotschild. 
Este una din cele mai puternice organizaţii de pe 
pământ, care militează pentru "Noua ordine 
mondială". Urmaşul lui Weishaupt a fost Giussepe 
Mazzini, care a elaborat un plan de Instituire a^ 
dominaţiei mondiale prin trei mari războaie. 

Două războaie mondiale s-au derulat deja; al III- 
lea va fi declanşat în jurul focarelor de beligeranţă 
din Orientul Apropiat, unde s-a instalat inexpugnabil 
fortăreaţa intereselor sionismului politic. 

Pianul lui Mazzini poate fi găsit ia Biblioteca 
Muzeului Britanic din Londra. 

Părinţii sionismului politic au fost cu toţii 
masoni: Moses Hess, Lionel Rotschild, Edmond 
Rotschild, Theodor HerzI. 

Religia celor ce-şi spun "iluminaţi" este "Ritul 
Paladin", adică închinarea la Lucifer. "Iluminatul" 
"suprem" Albert Pike, născut în 1859. doctrinar 
mason de gradul 33, mare Comandor, autorul cărţii: 
"Morala şi dogma vechiului şi acceptatului rit scoţian 
al masonerieT), a formulat dogma divinităţii lui 
Lucifer în 1889, în ale sale "Instrucţiuni": "Lucifer. 
Zeul Luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeu! Bibliei: 
da. Lucifer e Dumnezei/'. Acelaşi lucru îl mărturisesc 
majoritatea formaţiilor rock în cântecele lor. 

Părintele Gh. Calciu - Dumitreasa. în studiul 
intitulat "Masoneria şi organizaţiile internaţionale", 
aduce nişte date interesante şi inedite despre 
masonerie. El comentează cartea lui Daniel 
Beresinak, "Francmasoneria", publicată în 1996 la 
Editura Humanitas din Bucureşti în traducerea 
Malvinei Măgureanu (care precizează de la început 
că Beresinak este un mason convins şi cu funcţii 
importante în masoneria franceză, fiind un discipol al 
lui Albert Pike), "Noua ordine mondială" a lui A. 
Ralph Epperson şl "Congresul baptiştilor din Sud şi 
masoneria" a lui James Holy, un baptist din Texas. 

Cartea lui Beresiak este pentru consumul 
publicului larg şi are misiunea de a face masoneria 
simpatică omului de rând. 

La baza masoneriei stă o răzbunare pentru o 
crimă legendară care este descrisă în Biblie în III 
Regi, cap. 5, 6 şi 7, căreia masonii îi dau o 
interpretare mistică. Astfel, masonii declară că 
luptă contra tiraniei, ignoranţei şi intoleranţei 
(fanatismului). 

Miram Abif este regele legendar al masonilor, 
maestru mason şi cel care conducea lucrările de 
construcţie la Templul lui Solomon în Ierusalim. 

Din Biblie ştim doar că el era fiul unei văduve, 
înzestrat cu meşteşugul şi ştiinţa de a face orice 
lucru de aramă (III Regi 7,14). 

Legenda masonilor spune că 15 colegi 
meşteşugari, văzând că Templul era terminat iar ei 
nu deţin încă secretul construcţiei deţinut numai de 
Hiram, secret prin care ar fi devenit şi ei maeştri şi 
constructori ai ~ăltor man temple, au decis sâ-l 
omoare. Doisprezece dintre ei s-au retras, dar 3 şi- 
au dus planul până ia capăt, omorându-l pe Hiram 
Abif (toată această legendă se găseşte în "O 


Enciclopedie a francmasonerief' de Albert Mackey 
pg. 564). 

Un anume Rex Hutchens. mason de gradul 32, 
introduce un element mistic în cartea sa, "Un pod 
spre lumină". Elementele simbolice introduse de 
acesta sunt următoarele Hiram este atacat de 
ucigaşii iui la poarta de sud a Templului, fiind lovit 
peste gură cu RIGLA, care înseamnă regulă, adică 
suprimarea libertăţii prin impunerea unei anumite 
conduite: la poarta de vest este atacat cu ECHERUL 
în inimă, care reprezintă uniunea religiei cu puterea 
civilă, adică introducerea controlului şi asupra stărilor 
emoţionale, impunerea a ceea ce trebuie să crezi; la 
poarta de est, Hiram este ucis cu o lovitură de 
CIOCAN în cap. ceea ce semnifică impunerea 
controlului asupra intelectului, prin forţa brută Din 
această interpretare a lui Hutchens reiese 
limpede că DUŞMANII MASONERIEI SUNT 

RELIGIA şi 
MASELE 
GENUINE, cele 
3 realităţi 

sociale care 
trebuiesc 
distruse, totul 
încăpând pe 
mâna "Marelui 
Maestru”, 
urmaşul 
Hiram, pe 
nimeni 
cunoaşte, 
excepţia 
cerc foarte 
restrâns de iniţiaţi. 

La uriaşul Templu Masonic din Alexandria, statul 
Virginia, se vor vedea pe pereţii sălii de jos portretele 
a 14 preşedinţi ai Americii care au fost masoni. între 
care şi "fratele" Truman ,care a aruncat primele 
bombe atomice peste populaţia civilă a Jap)oniei (nu 
peste armata combatantă), deschizând astfel ciclul 
crimelor în masă ale războiului total... prin decimarea 
populaţiei civile nevinovate (copii, femei, bătrâni). 
(Truman era şi un foarte pios membru al Bisericii 
Baptiste de Sud.) 

Albert Pike. în cuvântul său din 14 iulie 1889, 
adresat ca instrucţiuni către cel de-al 23-lea Consiliu 
Suprem al Masonenei Internaţionale, ţinut ia Pans. a 
declarat "Ceea ce trebuie să spunem mulţimii este 
că noi adorăm un dumnezeu, dar fără vreo 
superstiţie, fnsă vouă. Man Suverani Inspectori 
Generali, vă spun. şi voi s-o repetaţi, fraţilor din 
gradele 32. 31 şi 30. că religia masonică trebuie să 
fie ifienţinută de noi toţi cei iniţiaţi în cele mai înalte 
grade, în puritatea doctrinei luciferice Dacă Lucifer 
nu ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul 
creştinilor), ale cărui fapte îi dovedesc cruzimea, 
perfidia şi ura faţă de om. barbaria şi repulsia faţă de 
ştiinţă " (J Holy. op. cit, pg 18) 

Bibliografie: "Despre masonerie şi antihnsf - 
pustnicul Ghimnazie Moldoveanu. "Homo 
amencanus. O radiografie ortodoxă" - pr Gh. Calciu 
~ Dumitreasa. 

(continuare în numărul viitor) 



CU’VÂNTUL' LECI®NAIÎ Iulie 2006 '^^9 ” = 

























Doctrina lui Cârnaţ 

A început "mişcarea browniană". cum preferă să 
spună Valenu Stoica. Toată patria este în mişcare, 
cu urechea ciulită la Cotroceni. Nu mai ştiu bieţii 
pnman ia ce partid să mai alerge, dacă vor să fie 
protejaţi. Este "browniana traseistă", instaurată de 
băieţii lui Tataie, marii maeştri în "asanarea vieţii 
politice româneşti". Sună aşa fain' 

Un primar din Alba a devenit motiv de sfadă între 
filialele judeţene ale PNL şi PD. ambele partide 
susţinând că edilul este înscris cu acte în regulă în 
ambele formaţiuni. 

Marin Cârnaţ, primarul comunei Mihalţ, susţine 
însă că este doar membru al Partidului Naţional 
Liberal. Cârnaţ a fost ales în 2004 pe listele PNŢCD, 
partid din care a demisionat, pentru a se înscrie în 
PNL. Păi edilul Cârnaţ nu vede ce-l la miticii de la 
Bucureşti? (A se pronunţa cu accentul pe silaba "ml", 
altfel este peiorativ). 

Prostia, singura explicaţie 

Să nu-şi imagineze careva că am eu oarece cu 
liberalii. Dimpotrivă, îmi place doctrina liberală atunci 
când apără intecesul naţional. Când uită de reperul 
lor şi al nostru istoric Ionel I.C. Brătianu, devin o 
gaşcă dezagreabilă, ca Partidul lui Mucles. Nu este o 
părere izolată 

"E uluitor pe de-o parte ne certăm cu PD-ul, pe 
de altă parte, spunem că noi vrem cu PD-ul. iar apoi 
spunem că vrem singuri şi nu vrem cu PD-ul. Pe de- 
0 parte, facem pace cu PD-ul, în schimb facem 
război în interiorul PNL-ului. Eu chiar nu înţeleg care 
e viziunea conducerii partidului. Singura explicaţie 
este prostia"', a spus marea doamnă a Parlamentului 
actual, Mona Muscă. 

în realitate, liberalii au rămas imaturi fiindcă 
au o mare istorie, dar nu şi locomotivă. Cât timp 
nu vor fi conduşi de o puternică personalitate, 
disputele lor nu vor înceta. De altfel, pentru 
electoratul obişnuit mai importantă este 
personalitatea de la vârf a partidului, decât doctrina 
politică Faptul este valabil şi în ţări cu vechi tradiţii 
democratice. Să nu uităm că plecarea doamnei 
Margaret Thatcher a însemnat un dezastru pentru 
conservatorii Witanici. Dispariţia lui Francois 
Mitterrand a fost ca o măciucă în moalele capului 
pentru socialiştii francezi, care nici acum nu-şi mal 
revin. Nu se simt bine • nici creştin-democraţii 
germani, după înlăturarea bătrânului Helmut KohI. 
mai ales că au ajuns la guvernare printr-o alianţă 
contra naturii cu vechii lor adversari social- 
democraţi. 

Pe de altă parte, este foarte greu să se realizeze 
echilibrul între interesele întreprinzătorilor man. de 
care liberalii români nu se pot despărţi, şi profesorii 
de liberalism, contaminaţi prea mult de doctrinele 
social-democrate 

Din nefericire pentru ei. dar şi pentru noi toţi, 
liberalii nu au priceput mai mult decăt ţărăniştii 
lui Ion Diaconescu. Şi vor plăti factura 
promisiunilor neonorate. 

*’Eu sunt Dominic, nene Felix!" 

Batâ-vâ norocul de băieţi chisnovaţi şi fâşneţi, 
cum aţi ieşit voi din turbinca Bătrânei şi Perversei şi 
vă daţi în gât aşa elegant' 

Şi a venit imparţial Consiliul Naţional pentru 
Studierea Arhivelor Securităţii şi i-a tras o bastârcâ 
urmaşului lui Petre Carp Dan Volculescu a făcut 
poliţie politică! Dar atunci, când l-au băgat în 


"CENTURA” POLITICII - IULIE 2006 


Senat cu acte în regulă de bună purtare, unde 
erau alde BucheP N-am înţeles de ce Poetul 
Otonelului nu şi-a dat demisia când CNSAS a dat 
primul aviz favorabil pentru Dan Voiculescu. Toţi 
ştiau ce deşcă a fost studentul de la Oxford şi au 
tăcut, la fel ca Felix. ""Domnul Voiculescu are copiile 
notelor informative semnate Felix Le-a luat cu el 
acasă. în data de 7.10.2003', spune abia acum 
Germina Nagăţ, şefa Direcţiei de investigaţii din 
CNSAS. Numai Sergiu Andon, altă chintesenţă de 
partid, şeful Comisiei Juridice, care-l şl apără pe Dan 
Voiculescu până-n pânzele roşii, vrea documentele 
dispărute de la CNSAS "Poate le-a pierdut, l-a luat 
foc casa. copiii i-au făcut avioane din ele". Şi aruncă 
bomba: în Colegiul CNSAS. amuşină un securist cu 
nume de cod Dominic. Cin-să fie? Cin-să fie? Nu e 
nici Cazimir lonescu, nu e nici Mircea Dinescu, nu e 
nici.. Gata, Mircea, fă-te că lucrezi! Nu e 
momentul să vii şi să spui in faţa poporului la 
urechea cea mai fină de la Dunăre *"Eu sunt 
Dominic, nene Felix!"*. 

Şpaga şi (F)Regatul Unit 

După ce l-am auzit pe prinţul consort al Marii 
Britanii spunând public enormitatea că românii fac 
copii pentru a-i băga la orfelinate, mi-am reamintit de 
mai vechea percepţie a englezilor în ce priveşte 
România. 

Comportamentul lor faţă de noi de-a lungul 
istoriei a trecut exclusiv prin cele mai 
dezagreabile interese, fie că e vorba de 
recunoaşterea unirii Principatelor, de primul şi 
de al doilea război mondial, de împărţirea făcută 
de Winston Churchill pe şerveţele cu Stalin şi 
până la scandalul fregatelor. 

Probabil că nu vom şti cu precizie niciodată ce 
şpagă a luat premierul Tony Blăir de la Lakshmi 
Mittal pentru ca Adrian Năstase să cedeze 
Combinatul de la Galaţi pe o sumă ridicolă, nici cât a 
luat Impăratul-de-Mătase de la acelaşi Mittal. Că tot 
are Indianul un nume cu o sonoritate care te trimite 
ia Miki Şpagă. 

Nu vom şti nici la ce tun au tras acelaşi Năstase. 
Barry George şi loan Mircea Paşcu pentru aceleaşi 
fregate 

l-am văzut pe britanici plimbăndu-l pe Nicolae 
Ceauşescu şi pe Leana lui în caleaşca reginei 
Elisabeta a ll-a, cum l-a medaliat regina pe "Mult 
Iubitul", tot pentru un contract, iar. după tămbălăul 
din decembrie 1989, cum aceiaşi britanici au retras 
medaliile şi ordinele acordate preşedintelui român. 

Un lucru este însă cert; Marea Britanie a ratificat 
Tratatul de aderare a României la Uniunea 
Europeană înaintea Franţei şi a Germaniei. 

Swift se uită în portofele 

După ce au 
văzut că 

americanii le 

ascultau 
telefoanele, 
europenii s-au 
supărat şi le-a 
trecut. 

Washingtonul avea 
un "temei" "legal" 
puternic: războiul cu 
terorismul. 

Graţie ziarului 
"New York Times", 
au descoperit 
recent că spionii 
de la CIA verifică 
toate afacerile care trec prin Bruxelles. Iar s-au 
indignat europenii şi iar le-a trecut. 

Chestiunea este insă mult mai gravă, decât 
ascultarea telefoanelor, chiar dacă spionajul 
financiar s-a motivat la fel: războiul cu 
terorismul. 

Mai precis, Trezoreria SUA are acces la 
mesajele trimise de cea mai vastă reţea de 
comunicaţii bancare: Societatea Internaţională 
pentru Telecomunicaţii Financiare Jnterbancare 
(pe scurt, SWIFT), prin care circulă zilnic peste 



12 milioane de mesaje ce conţin instrucţiuni 
despre transferurile de bani între bănci. 

Pentru a spiona această reţea fără ştirea 
societăţilor bancare (multe au refuzat accesul 
oficialilor amencani ia informaţii despre clienţii lor. 
invocând secretul bancar). Departamentul 
, Trezoreriei se foloseşte de aşa-numitele citaţii 
administrative - care sunt secrete şi au marele 
avantaj de a nu avea nevoie de aprobarea unui 
judecător - şi colectează astfel informaţii privind 
numele şi numărul de cont ale clienţilor de la filiera 
SWIFT ce operează în Statele Unite. 

Metoda este una deja instituţionalizată şi în 
fiecare lună se emite o astfel de citaţie, urmată 
prompt de răspunsul SWIFT: cantităţi imense de 
informaţii financiare pe suport electronic, explică 
Stuart Levey. subsecretarul pentru terorism şi 
informaţii financiare din cadrul Departamentului 
Trezoreriei. 

Oficialii SWIFT au confirmat, la rândul lor. că au 
transmis aceste informaţii, dar s-au apărat spunând 
că totul s-a limitat la folosirea acestor date în cadrul 
investigaţiilor antiteroriste. 

Stocarea acestui tip de informaţii este însă mai 
mult decât periculoasă, iar scurgerile de informaţii 
sensibile nu sunt o rantate. aşa cum a demonstrat şi 
recentul scandal privind furtul datelor de identificare 
a mai multor milioane de veterani americani. Iar 
după ce sunt obţinute de Trezorerie, informaţiile sunt 
împărtăşite cu CIA, FBI şi alte servicii de informaţii. 


Reîntregirea naţională 
Chiar dacă Rusia nu a participat decât ca 
observator la Forumul Mării Negre de la Bucureşti 
reuniunea a fost un semnal totuşi clar Statele Unite 
şi Uniunea Europeană se interesează tot mai 
serios de această regiune. 

Vlad Cubreacov critică aspru Ministerul 
Afacerilor Externe de la Bucureşti pentru modul 
defectuos în care se ocupă de românii din jurul 
României. 


Deputatul de la Chişinâu a elaborat o replică 
amplă, prin care cere ca legea referitoare la 
conaţionalii noştn "să definească noţiunea de 
Român, aşa cum au făcut-o când a fost vorba de 
Bulgari. Unguri. Evrei. Germani sau Ruşi 
parlamentele de la Sofia. Budapesta. Tel Aviv. Bonn 
şi respectiv Moscova, ca să aducem doar câteva 
exemple euroconforme relevante şi demne de urmat. 

De precizat că în acest moment Constituţia 
României şi ansamblul legilor în vigoare nu 
cuprind definiţii juridice clare şi exhaustive ale 
noţiunilor de Român şl de Naţiune Română. Acest 
vid conceptual trebuie completat", spune Vlad 
Cubreacov. 



de simplu, câtă vreme vidul se află chiar i 
capetele multor politicieni de la Bucureşti şi de 
Chişinâu, care au 
rămas gâtuiţi de 
spaimă şi de 
prostie. 

"Republica 
Moldova se va uni cu 
marea familie 

europeană, dar mai 
mult nu ne unim cu 
nimeni... 

Noi nu vom 
denunţa Pactul 
Molotov-Ribbentrop. 
care nu are nimic cu 
Republica Moldova 

Zona aceasta în 
1916 a fost ocupată 
cu forţa de 
regimentele de la 
Bucureşti şi până în 

1940 au fost sub ocupaţie. La 26 iunie 1940 ea a foi 
eliberată Aceasta este istona şi noi trebuie să i 
acceptăm Cel mai mare sprijin din partea Româna 
ar fi semnarea Tratatului politic şi a Tratatului di 
frontieră cu Moldova", a reacţionat Vladimir Voronin 

Prostia nu merită alte comentarii. 




Pag. 12 


CUVÂNTUL LECiONAK Iulie 2006 

















ZIG-ZAG PE MAPAMOND î. 

Dar dacă tot suntem la capitolul artă, să 
vortfesc şi despre o altă galerie celebră în toată 
lumea, aflată pe malul Tamisei; Galeria Tate, care 
adăposteşte cea mal mare colecţie de opere 
englezeşti din lume din sec. XVI - XX. Tablourile sunt 
expuse în ordine cronologică, urmând arta britanică 
de la 1550 până la arta contemporană. Exponatele 
se schimbă anual, pentru a sublinia diferitele aspecte 
ale colecţiei. 

PICCADILLY CIRCUS 

Dar să părăsim atmosfera sobră a muzeelor 
pentru una mai veselă. Să mergem, tot în zona 
centrală a Londrei, într-o altă piaţă: PiccadlUy 
Circus. 

Oamenii s-au întâlnit şi se întâlnesc aici sub figura 
simbolică a lui Bros, iniţial concepută ca un înger al 
îndurării, dar redenumit după zeul grec al iubirii. 
Ţintind elegant cu arcul. Bros aproape a devenit 
efigie a capitalei. E ridicat în 1892 în memoria 
contelui Shaftsbury, un filantrop Victorian. 

Zona circului are cea mai halucinantă densitate de 
reclame de neon care marchează intrarea în cel mal 
animat cartier de distracţie, cu săli de cinema, teatre, 
cluburi de noapte, restaurante şi berării. 

Mulţi fumează ţigări Pali Mall dar nu ştiu de unde 
provine acest nume faimos în Industria tutunului: 
exista o stradă selectă care îşi trage numele de la 
jocul palie malle, un amestec între cricket şi golf. care 
se juca prin părţile locului pe la începutul sec. XVII. 
Aici au luat fiinţă cluburi selecte de gentleman!, unde 
nu erau admise femei. Clădirile cluburilor au fost 
proiectate de cei mai distinşi arhitecţi ai acelor 



vremuri. Şi astăzi există cluburi cu somptuoase 
interioare, bine conservate, dar numai membrii şi 
oaspeţii lor au acces. 

BUCKINGAM PALACE 

Ar fi trebuit să încep deschiderea prezentării cu 
Buckingam Palace, dar, după cum se vede, am 
preferat centrul Londrei. 

La Buckingam Palace locuieşte regina şi tot 
aici este biroul ei; tot aici au loc ceremonii oficiale, 
cum ar fi dineurile cu ocazia vizitelor şefilor de stat. 

La palat lucrează cam 300 de oameni printre care 
personalul de servici şi funcţionarii Casei Regale, 
care organizează agenda de afaceri a reginei. Nu am 
vizitat palatul din cauza aglomeraţiei, dar nu prea 
regret deoarece consultând ghidul, puţine camere 
erau accesibile turiştilor. 

GARDA REGALĂ 

Dar am asistat la 
schimbarea gărzii, 
poate cel mai frumos 
spectacol din lume. 

Deşi rolul reginei este 
acum în mare măsură 
simbolic, garda de la 
Buckingam încă 
patrulează în jurul 
palatului. 

La impresionanta 
ceremonie a 

schimbării gărzii 
uniforme Impecabile, 
comenzi strigate, 
fanfara militară 
vechea gardă aliniată 
în faţa palatului predă 
schimbul noii gărzi. 

Garda este formată 
<1in 3 ofiţeri şi 40 de 
soldaţi când regina se * 
află la palat şi din 3 ofiţeri şi 31 de soldaţi când 
»^egina este plecată. Ceremonia se desfâşoarâ sub 
ochii publicului. în faţa palatului. 



TURNUL LONDREI 

Dar am mai văzut o schimbare de gardă - după 
garda călare şi Buckingam - ia cea din Turnul 
Londrei, numită Ceremonia Cheilor. 

Şi acesta este un simbol al Londrei. Cea mai 
mare parte din cei 900 de ani ai sâi. Tumul a fost 
simbol al groazei: cei acuzaţi de lezmajestate erau 
aruncaţi între zidurile sale umede: mulţi n-au 
supravieţuit sau au fost torturaţi înainte de a-şi afla 
un violent sfârşit pe Tower HUI, în apropiere. în faţa 
mulţimii. 



CATEDRALA SP. PAUL 
Ca orice metropolă. Londra are un mare 
număr de biserici, cu faţade şi interioare care vădesc 
un rafmat simţ estetic al constructorilor. 

Cea mai impunătoare dintre ele este Catedrala 
Sf. Paul. vizitatorul fiind imediat impresionat de 





In interior există alt turn, denumit Queen*s 
House, reşedinţa oficială a guvernatorului Turnului, 
care în 1941 l-a avut ca prizonier şi pe conducătorul 
nazist Rudolf Hess. 

Dar turiştii nu vin la Turnul Londrei pentru a vedea 
celulele unde erau închişi deţinuţii, ci pentru a vedea 
Bijuteriile Coroanei, mărturii viguroase ale puterii şi 
bogăţiei regale. Acestea cuprind setul de coroane, 
globuri şl săbii de ceremonie folosite la încoronări şi 
alte ocazii oficiale. Preţul lor este imposibil de 
estimat, dar valoarea lor este irelevantă pe lângă 
enorma semnificaţie în viaţa Istorică şi religioasă a 
regatului. în Turn se pot vedea 10 coroane. Multe 
dintre acestea n-au mai fost purtate de ani de zile, 
dar Coroana Imperială este în uz constant; are 2800 
de diamante, 273 de perle şi alte pietre preţioase. 
Regina o poartă la ocazii oficiale precum 
deschiderea Parlamentului. în afară de coroane mai 
există şi alte piese esenţiale ceremonialului de 
încoronare: 3 săbii ale Justiţiei, simbolizând mila. 
justiţia spirituală şi cea temporară, Globul (o sferă de 
aur goală pe dinăuntru şi încrustată cu diamante, 
cântărind cam 1.3 ,kg), sceptrul cu cruce (care 
conţine cel mal mare diamant şlefuit din lume. prima 
Stea a Africii, de 530 de carate; nestemata brută a 
avut 3106 carate). 

Cel mai celebru locuitor al Turnului e, de fapt. o 
colonie de 9 corbi; există o legendă conform căreia 
dacă aceasta va părăsi Tumul, regatul se va prăbuşi; 
un gardian are grijă de păsări. 

MAGAZINE LONDONEZE 

Ar fi nefiresc să nu vorbesc de magazinele 
londoneze renumite, prin tradiţie, în toată lumea. 

"Regele magazinelor" este Harrad’s cu 300 de 
departamente şi 4000 de angajaţi. Preţurile nu sunt 
aşa mari cum te-al aştepta. Noaptea magazinul este 
iluminat feric de 12000 de becuri. 

Ml-a plăcut însă mal mult uriaşul magazin 
Selfridge din Oxford Street. Mai ieftin, care avea de 
toate, de la genţile Gucci şi eşarfele Hermes. la 
articole alimentare aduse din toată lumea şi articole 
cosmice. 

"Marks and Spencer*" este o firmă londoneză cu 
peste 700 de magazine în toată lumea, cu produse 
"sub etichetă proprie". A evoluat‘mult din 1882, când 
emigrantul Marks avea o tarabă deasupra căreia 
stătea scris "nu întrebaţi preţul 1 penny". Astăzi 
articolele vestimentare ce poartă numele firmei sunt 
scumpe, mai ales lenjeria intimă. 

HAYDEPARK 

Dar să ne continuăm raidul prin Londra şi să ne 
odihnim pe o bancă din Hayde Park, care este unul 
dintre cele mai îndrăgite locuri de recreere ale 
oraşului. 

Alături este un paro cu multă lume. Speakers 
Cames, de fapt un colţ a lui Hayde Pa^. 

O lege din 1872 a legalizat adunările publice, 
îngăduind oratorilor să vorbească despre orice, 
de atunci acest loc a devenit locul favorit pentru 
viitorii oratori şi pentru un mare număr de 
excentrici. Merită să-ţi petreci ceva timp aici 
duminica: purtători de cuvânt ai unor minorităţi sau ai 
unor partide politice cu un singur membru îşi exprimă 
planurile pentru propăşirea omenirii. Iar adunarea de 
gurA.-cascâ îi hărţuieşte fără cruţare 


Interiorul echilibrat, bine ordonat şi extrem de 
încăpător. Aici. pnntre altele, a avut loc şi căsătoria 
prinţului Charles cu Lady Diana Spencer în 1981. 
Catedrala are o neobişnuită acustică, care face ca 
şoaptele să stârneas^ ecouri de jur împrejurul 
domului. Ca să îi încerci acustica, trebuie să urci 259 
de trepte până în Galeria Şoaptelor în cripta 
catedralei pot fi văzute mormintele ridicate întru 
omagierea marilor figuri ale trecutului şl ale unor eroi 
foarte populari, precum Lordul Nelson. dar şl un bust 
al aventurierului Lawrence al Arabiei. 

TOWER BRIDGE 

Fluviul Tamisa este traversat de câteva poduri, cel 
mai celebru fiind Tower Bridge. Terminat în 1894, 
această spectaculoasă piesă de inginerie Victoriană 
a devenit rapid simbolul Londrei. Turnurile sale susţin 
scripetele de ridicare a fâşiei de rulare, atund când 
pe dedesubt trebuie să treacă vapoare mari. sau 
pentru alte ocazii speciale. Pasarela deschisă 
publicului permite o frumoasă privelişte în lungul 
fluviului. Când este ridicat, podul are 40 m înălţime şi 
60 m deschidere; în zilele de glorie se ndica de 5 ori 
pe zi. Până în vârful turnurilor sunt aproape 300 m. 
iar scripeţii, din epoca Victoriană, au fost acţionaţi cu 
abur până în 1976. 

COVENTGARDEN 

Opera Regală din Covent Garden este. alătun 
de Şcoala din Milano şi Metropolitan din New York. 
printre primele trei opere din lume. 

Opera a fost proiectată în 1858; în 1892 s-a 
prezentat Inelul Nibelungilor de Wagner. dirijată de 
Gustav Mahler 

Cererea de bilete este aid permanentă, unele 
bilete costând peste 100 de lire sterline, şi sunt greu 
de procurat. 

Tot în Covent Garden se aflâ cel mai mare 
teatru din Londra, Coloseum, această exuberantă 
clădire, dată în folosinţă în 1904. având un glob 
enorm în vârf. A fost primul teatru cu lifturi din Europa 
şi are o capadtate de 2500 de locuri. 

Londra are o mare varietate de distracţii pe care 
numai marile metropole le pot oferi: în afara teatrelor, 
cabaretelor, aid are loc turneul cel mai important de 
tenis din lume. la Wimbledon, meciurile de fotbal se 
desfăşoară pe stadioanele modeme ale echipelor 
Chelsea sau Arsenal, iar cele de rugby pe 
Twickenham. De asemf nea, în luna noiembrie are 
loc un festival al filmului, când sunt proiectate peste 
100 de filme din diverse ţări. 

în încheierea prezentării Londrei, celor care vor să 
viziteze acest oraş le fac o recomandare, să treacă 
pragul muzeului Tussand Este un muzeu al figurilor 
din ceară Expoziţia a avut loc în 1835. Astăzi aid se 
găsesc Shakespeare. Hltler, Martin Luther King şi 
mulţi regi, oameni de stat şi conducâton de naţiuni, 
scriitori şi artişti. Camera Ororilor, cea mai renumită 
din muzeu, conţine reconstruirea unor episoade 
oripilante, printre care şi atmosfera sumbră a unei 
străzi din vremea lui Jack Spintecătorul. 

Şi tot la capitolul amuzament ieşind de la muzeul 
figurilor de ceară, vizitaţi şi casa-muzeu din Baker 
Street nr. 237-239. Cred că ştiţi câ aici a locuit 
detectivul fictiv Sherlock Holmes. în cărţile scrise de 
SIr Arthur Conan Doyle, pe care once om le-a citit în 
copilărie. 


CUVÂNTUL LECîlONAIl Iulie 2006 


Pag. 13 


















SEMNIFICAŢIA CREŞTINĂ A NUMELOR (IV) 

(continuare din numărul trecut) 

Continuam cu dezvăluirea semnificaţiei creştine a numelor, referindu-ne in mod special la numele de botez al unor legionari ce şi-au dat 
viata pentru apărarea neamului românesc, a ţării şi a creştinătăţii; 

Acest nume provine din latină şi înseamnă "concurent", amintindu-ne că viaţa 
este o competiţie. Dar fiecare dintre noi nu trebuie să poarte o concurentă 
meschină, materială împotriva celorlalţi, ci înainte de toate trebuie să poarte o 
competiţie cu sine însuşi, căutând în fiecare zi să fie mai bun. Viaţa este o luptă 
şi o competiţie, dar cei din jurul nostru nu ne sunt adversari, ci coechipieri, căci 
doar împreună putem trece cu bine peste tot ce se întâmplă în viaţă, fie 
necazun, fie bucuni. "Orice necaz împărtăşit e de două ori mai mic. orice bucune 
împărtăşită e de două ori mai mare " - Sf. loan Gură de Aur. 

Sfântul Mucenic Emilian a fost un tânăr creştin ce se trăgea dintr-o familie 
bogată. A dat dovadă de mult curaj atunci când a spart statuile idolilor din 
cetatea sa. A rămas statornic în credinţa creştină în audă chinunior la care a 
fost supus Deşi a fost aruncat în foc, trupul său nu a ars. această minune 
fiind mărturie a sfinţeniei sale. 

Ziua Sf Emilian de la Durostor este la 18 Iulie 

EUGEN, EUGENIA {Eugen Ionică, Eugen Constantin Stamate - martin 
legionari asasinaţi de către autorităţi în noaptea de 21/22 Sept. 1939) 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă "de neam bun" El ne sugerează 
că orice om este de neam bun deoarece suntem toţi fiii lui Dumnezeu Niaodatâ 
nu trebuie să uităm acest lucru, silindu-ne. printr-o viaţă onestă şi curată, să 
facem cinste acestui neam bun din care ne tragem neamul omenesc. Cu atât 
mai mult noi. creştinii, trebuie să arătăm tuturor că religia noastră este o religie a 
iubirii. "Sunt şi eu om muritor asemenea tuturor şi am coborât din neamul celui 
dintâi om zidit din pământ... Şi nici un rege n-a început altfel, când s-a născut 
Căci toţi încep viaţa în acelaşi fel şl o termină iarăşi la fel. De aceea m-am rugat 
şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat şi duhul cuminţeniei a coborât in mine "- 
Sf Scriptură. înţelepciunea lui Solomon VII. 1-7. 

Sf Cuvioasa Martira Eugenia a fost o tânără romană, din vremea 
persecuţiilor creştine, care. deşi se trăgea dintr-un neam ales. a preferat să fugă 
pe ascuns, neştiută de nimeni şi să se retragă într-o mănăstire, pentru a se ruga 
şi a-şi închina viaţa Efesraiului. în linişte şi în anonimat Pildă de smerenie şi 
simplitate. Sf Eugenia a ajuns la conducerea mănăstini, sfârşind în cele din 
urmă ca martiră pentru credinţa în Hristos. 

Ziua Sf Eugenia este la 24 Decembrie. 

DRAGOŞ (Dragoş Popovici - martr legionar împuşcat la Huedin în febr 
1939 şi ars la Crematoriu) 

Acest nume provine din slavă şi înseamnă "drag. iubit, îndrăgrt". El semnifică 
faptul că orice copil este un suflet drag şi iubit de părinţi, de rude şi pneteni. Dar 
mai mult. acest nume ne arată că once om este şi rămâne 
întreaga sa viaţă îndrăgit şi iubit de Dumnezeu. Dragostea 
este cea care trebuie să ne apropie unii de alţii şi, împreună, 
de Dumnezeu. "Unde este iubire, acolo este Dumnezeu" - 
Fericitul Augustin. 

Dragoş este un nume cu o frumoasă tradiţie la români, 
amintind de mari personalităţi din istoria neamului nostru, cel 
mai important fiind Dragoş Vodă. domnitorul Moldovei 
NICOLAE, NICOLETA {Nicolae Totu, Nicolae Prodea, 

Nicolae Strugaru, Nicolae Comănescu. Nicolae Maricari, 

Nicolae Eremia. Nicolae Dănilă, Nicolae Gheorghevici. 

Nicolae Vasilescu. Nicolae Codrea. Nicolae Galescu. Nicolae Voinea. Nicolae 
Malinici, Nicolae Pădureanu. Nicolae Nicolici Lehaciu. Nrcoară lordache - martin 
legionan asasinaţi de către autontăţi în noaptea de 21/22 Sept 1939, Nicolae 
Dumitrescu - -martir legionar strangulat la 25 ian. 1939; Nicoleta Nicolescu - 
martir legionar, schingiuită şi arsă în Crematoriu la 10 iulie 1939. Nicolae Mazilu 
- luptător din munţi împuşcat de către autorităţile comuniste) 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă "victona poporului, izbânda 
neamului . ne arată că nu trebuie să fim egoişti, să ne intereseze doar binele şi 
izbânda noastră sau a celor apropiaţi nouă, ci trebuie să donm şi să contribuim, 
după puterile noastre, la bunăstarea tuturor românilor, dăruind. înainte de toate, 
un zâmbet, o vorbă bună. un sfat. un ajutor material Atuna când un creştin dă 
dovadă de înţelegere, de milă şi dragoste, nu doar el are de câştigat înaintea lui 
Dumnezeu şi a oamenilor, a noi toţi avem de câştigat, fiindcă c^ ne^m putea 
dori mai mult în jurul nostru decât oameni buni şi sinceri, pneteni devotaţi şi uniţi! 

Sf. Ierarh Nicolae este un mare sfânt al 
Bisencii Ortodoxe, bucurându-'se de o aleasă 
cinstire. El este icoana bunătăţii şi a dărniciei 
Se trăgea din pănnţi creştini şi bogaţi, dar 
după moartea acestora şi-a împărţit întreaga 
avere săracilor şi s-a călugărit Ajungând 
mitropolit, Sf Nicolae se ocupa mai mult decât 
oncine de soarta celor necăjiţi, ajutândun cu 
bucate şi bani, cu sfatun şi rvtgâauni 

Sf. Nicolae este patronul si ocrotitorul copiilor 
care aşteaptă în fiecare an darun de ziua 
acestuia. 6 Decembne 

O parte din sfintele sale moaşte se afla ia 
Bisenca Sf Gheorghe Nou din centrul 
Bucureştiului. loc de permanent pelennaj pentru 
credincioşii români din întreaga ţară - şi nu 


ADAM (Adam Vilmos - martir legionar asasinat de către autorităţi în noaptea 
de 21/22 sept 1939) 

Numele provine din ebraică şi înseamnă "pământ, cel făcut din ţărână, din lut 
roşiT. Aminteşte, pe de o parte, de Adam, strămoşul nostru, al tuturor, iar pe de 
altă parte de faptul că "din pământ am fost făcuţi şi în pământ ne vom întoarce" - 
adică prin viaţă suntem trecători şi tot ceea ce rămâne in urma noastră 
sunt lucrurile şi faptele bune care ne mântuiesc, câştigând prin ele viaţa 
veşnică. "Viaţa pământească îi este dată omului să-şi pregătească veşnicia. 
Viaţa de aici este doar o şcoală în pregătirea noastră pentru viaţa veşnică". - 
Nicodim, Patriarh al României. 

Adam a fost primul om creat de Dumnezeu. Adam şi Eva, cei dintâi 
oameni, sunt prâznuiţi la 18 decembrie. ^ 

ANDREI (Andrei Mocanu - martir legionar asasinat de către autorităţi in 
noaptea de 21/22 Sept. 1939, Andrei Hasu - luptător anticomunist din munţi, 
căzut la datoria către Cruce şi Ţară) 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă "bărbăţie, curaj". Ne aminteşte 
că viaţa este o luptă cu ispitele de tot felul, cu greutăţi, cu neputinţe, cu duşmanii 
iui Hristos, cărora trebuie să le facem faţă cu bărbăţie şi curaj. Dar creştinul nu 
se luptă doar cu ispitele, ci şi cu sine însuşi. încercând prin tot ceea ce face să 
fie un om tot mai bun. "Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj." - Sf loan Gură 
de Aur. 

Sf Andrei a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, fratele lui Petru 
(Simon) care era cel mai vârstnic dintre Apostoli. Se bucură de o cinstire 
deosebită pe teritoriul României şi în întreaga istorie a neamului nostru, 
deoarece - după ce Mântuitorul le-a dat Apostolilor îndemnul Său de a 
merge şi de a boteza toate neamurile, creştinăndu-le - Sf. Apostol Andrei a 
ajuns şi în părţile noastre, anume în Dobrogea de azi, unde a întemeiat 
primele comunităţi creştine de aici. Există numeroase mărturii; Peştera Sf 
Apostol Andrei, Izvorul Sf Apostol Andrei, colinde, cântece populare şi multe alte 
dovezi. 

Dupâ ani de zile în care Sf. Andrei a propovăduit credinţa creştină. în cele din 
urmă a fost omorât de necredincioşi, fiind răstignit pe o cruce în forma literei X. 
nurnitâ de atunci "Crucea Sfântului Andrei". 

în întreaga sa viaţă Sf Apostol Andrei nu a încetat nici un moment să le 
vestească oamenilor învăţătura creştină şi. cu siguranţă, nici acum nu 
încetează să se roage pentru mântuirea noastră, el devenind ocrotitorul 
României. 

Ziua Sf Apostol Andrei este 30 Noiembne. 

Zilele altor sfinţi ce poartă şi ei acest frumos nume se sărbătoresc la diferite 
date; Sf Andrei Criteanul - la 4 Iulie, Sf Andrei Rubliov - la 4 Iulie, Sf Mucenic 
Andrei - la 9 Iulie. 

DUMITRU (Dumitru Constantinescu. Dumitru Dugaru. Dumitru Cavachi, 
Dumitru Jude. Dumitru V. Păucă. Dumitru lacob Soroceanu. Dumitru Chiraliţa! 
Dumitru Mânzu, Dumitru Filip, Dumitru Abajiu. Dumitru Toader, Dumitru 
Diaconescu - martin legionari asasinaţi de către autorităţi în noaptea de 21/22 
Sept. 1939; Miti Dumitrescu - legionar asasinat de către autorităţi în ziua de 21 
Sept. 1939; Dumitru Borzea - martir legionar asasinat în febr. 1939) 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă "pământul-mamă". în sensul 
legătuni sfinte dintre o m şi pământul pe care s-a născut. Omul nu poate trăi rupt 
de natura în mijlocul căreia a fost creat de Dumnezeu. 
Aşa cum trebuie să păstrăm în ordine şi în curăţenie casa 
sau gospodăna noastră, la fel. după putenie fiecăruia, 
trebuie să ne îngrijim de tot ceea ce ne înconjoară. Natura 
întreagă este casa în care trăim împreună, peste tot unde 
ne aflăm trebuie să păstram ordinea şi curăţenia. "Pământ 
eşti şi în pământ te vei întoarcer - Sf. Scriptură Facerea 
HI. 19. 

De-a lungul vremii au trăit mai mulţi sfinţi cu acest 
nume. Sf. Mare Mucenic Dimitrie este unul dintre cei mai 
preţuiţi sfinţi din calendarul creştin, multe şi mari minuni 
fiind legate de numele acestuia. Sărbătoarea Sf. Mare 
Mucenic Dimitrie 
este pe 26 *— 

Octombrie. 

In România se 
HJ bucură de o cinstire 
deosebită Dimitrie Basarabov care a fost 
un CUVIOS retras ce şi-a petrecut viaţa în 
post şi rugăciune După ce a murit au fost 
descoperite sfintele sale moaşte care, de 
sute do ani, săvârşesc minuni in sufletul şi 
în viaţa celor care vin şi se apropie de ele cu 
credinţă şi speranţă. Sfintele sale moaşte se 
afla în Catedrala Patriarhală din 

Bucureşti. Sf. Dimitrie Basarabov fiind 

ocrotitorul acestui oraş. 

Sărbătoarea acestui mare sfânt este pe 
27 Octombrie, zi de pelennaj in 
Bucureştiului 

EMIL, EMILIAN [Emil Siancu. Emil)_ 

legionan asasinaţi de către autorităţi în noaptea de 21/22 




mima 


flF= 




Pag. 14 


LEGIONAiî iulie 2006 


(continuare în numărul viitor) 































r 


PRIN CAZINOURILE BUCUREŞTENE 



mai 


Nu ştiu decât trei jocuri de noroc: două de cărţi 
(tabinet şi poker). şi unul de zaruri, pe care-l 
ojnoaşte chiar şi cel care nu citeşte niciodată un 
ziar, adică table. Din această cauză, într-un fel mă 
simt ”infenor'' pnetenilor mei, care cu regularitate se 
întâlnesc şi joacă whist. canastă, 66, "red dog’ şi, 
ales, cel mai frumos, care obligă mintea la 
•gimnastică”, bridge. S-au oferit în repetate rânduri 
să mă primească în cercul lor şi să mă înveţe aceste 
jocuri, dar am fost şi sunt sceptic deoarece, la vârsta 
mea. "pricep greu şi uit repede...” 

Am fost la Monte Cario. Saint Tropez sau Nissa, 
unde sunt numeroase cazinouri care atrag jucători 
pătimaşi din toată lumea, dar. aşa cum am spus. 
fiind novice şi. mai ales, având buzunarele goale, nu 
aveam motive să le trec pragul. Totuşi acest lucru s- 
a petrecut în urmă cu zece ani, în Statele Unite ale 
Americii. Am plecat de la Los Angeles într-o excursie 
de trei zile în cel mai celebru oraş al jocurilor de 
hazard, Las Vegas. (Statisticile arată că în fiecare an 
cea. 15 milioane de vizitatori îşi uşurează buzunarele 
de sume uneori astronomice într-un omagiu adus 
frivolităţii, lăcomiei şi distracţiei. Născut în pustiu, 
oraşul a prins viaţă în 1946, când Bugsy Siegel a 
deschis Hotelul Flamingo, neeconomisind nimic 
pentru interiorul somptuos. Hotelul avea o faţadă roz, 
cu reclame luminoase, care a impus noi standarde în 
ceea ce priveşte fanfaronada. în Las Vegas noaptea 
e zi şi ziua e noapte, aşa că atunci când ard razele 
soarelui toată lumea doarme.) Am vizitat numeroase 
cazinouri şi. ca să ”mă dau mare", am jucat şi eu 
poker mecanic, trăgând de manete în speranţa să 
am cât mai multe cărţi de aceeaşi culoare sau 
valoare din cele 5 afişate pe ecran. Miza cea mai de 
jOs, 10 cenţi, o "învârtitură”; câştigam o dată şi 
pierdeam de 10-15 ori, aşa că în final m-am uşurat 
de 20-30 de dolari. Dar mă pot ”da mare”; "Am jucat 
la Las Vegas”. Mi-a rămas în minte oraşul superb 
luminat noaptea, cascadele de lumini orbitoare, 
shoMvurile în aer liber din faţa marilor hoteluri, cu 
artşti fantastici din toate domeniile, cu regizori cu 
Idei inimaginabile, cu femei frumoase care alcătuiau 
majoritatea celor care luau loc la mese. Cel mai mult 
mi-a plăcut celebrul cazinou Cezar, lung de aproape 
un kilometru, cu câteva orchestre, cu o cascadă de 
apă, un vaporaş cu piraţi, cu zeci de mese de ruletă 
Şl tot atâtea - dacă nu mai multe - mese cu postav 
verde, cu o sală imensă unde au loc cu regularitate 
gale de box profesionist, unde se pun în joc centurile 
de campioni mondiali. Dar nu în mai mică măsură 
mi-au plăcut cazinourile mai noi cum ar fi Cleopatra. 
Pans. Piramida sau M.G.M (iniţialele faimosului 
producător hollywoodian de film). 

Şi în România a existat o tradiţie a cazinourilor, 

acestea se găseau în perioada interbelică numai 
*a Sinaia (Paiaee). Constanţa, unul sau două în 
Bucureşti, la Timişoara şi cam atât. Ieşeanul, 
clujeanul sau craioveanul trebuiau să vină în puţinele 
ca să îşi încerce norocul. 

După 89 am asistat cu nespusă uimire la 
apariţia în lanţ, în aproape toate oraşele mari ale 
l^di, la zeci şi sute de mici cazinouri, ceea ce mă 
să cred că ne situăm, în această privinţă, 
Pnntre primele ţări europene. 

Locuiesc pe o stradă perpendiculară pe Şos. 
V efan cel Mare şi afirm de data aceasta cu 
J^tudine că pe o rază de numai un kilometru 
^‘^cţionează în jur de 15 astfel de unităţi: trei pe 
Q. Lacul Tei, unul pe Lizeanu, patru în jurul Pieţei 
^ (1). două la începutul Căii Colentma, 4-6 pe 
Ştefan cel Mare. de la Obor la Calea Dorobanţi, 
mai trebuie chelului decât tichie cu 
^9iritar: avem şomaj, salariul mediu pe 
^nomie e de 220 curo, dar avem "cazinouri” şi 
străduţele secundare, nu numai pe marile 
'.«vardel 

PrJr o săptămână am trecut şl eu 

^^^zenta'^^ cazinou bucureştean, poate cel mai 


rolul de chibiţ care trebuie să păstreze două reguli 
absolut obligatorii; să nu vorbească sau să-şi dea cu 
părerea şi să nu-i miroasă picioarele... 

în sala mare şi elegantă, cu aer condiţionat, se 



} Puie 


0 


aflau cinci rulete, tot atâtea mese cu catifea verde şi 
peste 10 automate pentru jocurile de cărţi. Nu există 
taxă, dar se cere buletinul, iar poza este înregistrată 
pe calculator. într-o altă sală, tot somptuoasă, erau 
ecrane mari de televizor, unde cei "în pauză” se 
puteau relaxa urmărind meciurile campionatului 
mondial de fotbal. Un bufet suedez, extraordinar de 
bine asortat, de unde nu lipseau ciorba de burtă şi 
cea de perişoare. supe, fripturi şi peşte de tot felul, 
salate şi specialităţi culinare (amintesc doar de 
unele; ficăţel cu susan, băuturi de mărci renumite; 
whisky scoţian. Caihpari, Martini, bere olandeză, 
germană şi cehă) la discreţie. Fete frumoâse, toate 
tinere, cu fuste scurte, cu ciorapi negri şi tocuri cui. 
ofereau pe tăvi, la rândul lor, jucătorilor concentraţi 
de la mese, sucuri, cafele şi ţigări scumpe aflate în 
boluri efe sticlă. 

Dar cine erau combatanţii? Marea majoritate 
străini şi, dintre aceştia, cei mai mulţi erau evrei 
sau italieni. 

Evreii erau mai toţi în jur de 50 de ani, veniţi 
special cu curse charter din Israel să joace in 
Bucureşti, întrucât - ATENŢIE! - la ei, in Tel Aviv, 
Haifa sau Ierusalim, nu există nici un cazinou, 
deşi Israelul este o ţară cu potenţial turistic de 
prim rang, cu minuni ale tehnicii vizibile 
pretutindeni, cu autostrăzi, clădiri şi relicve 
istorice, grădini irigate în plin deşert. 

Italienii, mult mai tineri, comod îmbrăcaţi, 
vorbesc, fireşte, mai mult. pe un ton scăzut. Sunt 
jucători profesionişti întrucât feţele lor nu trădează 
nici victoria, nici pierderea, aedstea fiind vizibile doar 
prin mărimea mormanelor de fise adunate. 

Se spune că cel care pierde trebuie să schimbe 
locul cu altul care aduce noroc. Acesta este motivul 
pentru care cunoştinţa mea a părăsit după trei ore 
Hiltonul, mergând câteva sute de metn, până la 
SALA PALATULUI. Economia de piaţă a făcut ca o 
parte din aceasta, o anexă spaţioasă, să fie 
transformată în cazinou. 

Aici nu te legitimează cu buletinul: intră cine vrea 
şi, mai ales, cine îşi permite. Jucătorii diferă radical 
de cei descrişi mai sus, de la Hotel Hilton; cei mai 
mulţi sunt ţigani tineri, neglijent îmbrăcaţi, cu 
ghiuluri la mâini şi lanţuri groase de aur la gât, unii 
cu pirandele după ei, îmbrăcate aidoma florăreselor 
sau celor ce lucrează la REBU. Nu fac gălăgie, se 
comportă civilizat, dar toţi joacă cu pasiune, făcând 
scurte pauze pentru a merge la bufetul suedez (şi 
acesta temeinic asortat). Fete cu tăvi ce au cafele, 
sucun şi ţigări, oferă zămbitoare produse celor ce nu 
se mişcă de la marele joc. Şi aici există camere 
secrete de supraveghere; vizibil este bodyguardul 
care. prin felul cum arată. îţi sugerează că nu e bine 
să îl contrazici în nici un fel 

După alte trei ore. doamna pe care o însoţeam a 


pantagruelice. O atmosferă mai încinsă din cauza 
aglomeraţiei, în ciuda aparatelor de climatizare. Unu 
dintre jucători aveau lângă ei borseta plină, desigur 
cu ’Verzişori” sau "euroi" care se schimbau destul de 
des pe fise de toate culorile: roşii, galbene, negre, 
maro. portocalii, fiecare reprezentând o anumită 
valoare în lei. Dar nu se juca la mese cu o fisă. ci cu 
teancul, dar aşa cum am precizat la începutul 
articolului, ca orice chibiţ, m-am conformat nepunând 
nici o întrebare celei pe care o însoţeam. 

Ca la orice cazinou din lume. şi aici fotografiatul 
era interzis cu desăvârşire; ţi se sparge imediat 
aparatul dacă ai făcut imprudenţa să-l declanşezi. 

Am văzut Şl o cunoscută cântăreaţă de manele 
care trăgea de zor la manetă (nu-i dau numele 
pentru că nu vreau să am neplăceri, reclama fiind 
aici un Subiect tabu). Să se "laude” familia Becali 
Giovani. bunăoară, care în urmă cu 2 luni a pierdut 
la Hilton peste 200 000 de euro. 

Cei mai mulţi nu joacă la ruletă, ci la cârti, mai 
ales "blackjack", cunoscut pe româneşte ca 
"douăzeci şi unu": la masă iau loc până la 7 jucători 
care fac pariun, iar un dealer joacă pentru casă şi stă 
în spatele mesei pentru a împărţi cărţile. Câştigătorul 
este cel care are totalul mai aproape de 21 unul 
câştigă, iar ceilalţi 6 pierd. La scurte intervale, cred 
că 15-20 de minute, dealerul se schimbă. în cămaşă 
cu mânecă scurtă, cel ce împarte cărţile arată 
jucătorilor degetele răsfirate, deschide alt pachet de 
cărţi noi, pe care le întinde pe postavul verde, cu o 
mare dexteritate şi rapiditate, nici o carte nu este mai 
ieşită din rând măcar cu un milimetru. Cinstea este 
deci pe faţă, norocul este invers mai la toţi jucătorii. 
Casa însă prosperă. 

La miezul nopţii, ultimul popas la cel de-al 4-lea 
cazinou. PALACE. 

Şi el foarte elegant, cu bufet asortat, dar fără 
ţigani, numai cu românaşi de-ai noştn. Modest 
îmbrăcaţi; cei mai mulţi erau mai amatori de jocuri de 
cărţi decât de aruncatul zarului în cercul rotativ alb - 
roşu. Popasul a fost mai scurt, până într-o oră. din 
cauza epuizării resursei financiare a cunoştinţei 
mele. 

Nu am întrebat-o cât a pierdut, dar, după 
calculele mele, minim 40-50 milioane lei! Deci a 
pierdut într-o noapte salariul pe an al unui 
muncitor necalificat! 

Ce/e relatate în urma vizitei mele ocazionale in 
cele patru cazinouri, impun celui cu scaun la cap 
- desigur! - reflecţii amare. 

Exceptându-i pe evrei şi italieni, sunt sigur că 
tinerii români prezenţi nu au un serviciu stabil care 
să le justifice veniturile de zeci sau poate de sute de 
milioane de lei lunar, pe care le aruncă "pe fereastră" 
în câteva ore. Imensa lor majontate ignoră şcoala, 
prima treaptă a progresului unei ţări. iar pentru a 
ajunge cât mai sus sfidează onestitatea, găsim la 
orice pas grosolănia şi uniformitatea nonvalorilor. 

Avem conducătorii pe care îi merităm, avem 
"onoare" numai în turmă, iubim doar fnptura din 
farfurie şi paiul din ochiul altuia, iar din comoditate, 
frică sau obişnuinţă nu schimbăm nimic, suntem 
străini de idealurile pentru care înaintaşii noştri au 
murit- 

Legea 18 de odinioară, faimoasă, cea contra 
venitului ilicit, poate ar trebui reintrodusă şi nu ar 
trebui să folosim la nesfârşit "banii negri" sau 
economia "subterană" care sărăceşte şi 
falimentează ramurile vitale ale economie naţionale 

in drum spre casă am trecut iar pnn faţa Hotelului 
Ambasador. La ora două noaptea, o tânără cu un 
picior îndoit şi rezemat de zid m-a întrebat de ce sunt 
singur şi dacă vreau să mă acompanieze. Nu i-am 
răspuns şi mi-am văzut de drum. in timp ce o colegă 
o atenţiona că nu a ştiut să se onenteze fiindcă sunt 


aplicat din nou dictonul "schimbi locul, schimbi şi —falit din moment ce am ieşit mai înainte din Hotelul 


hilton. de 5 stele 

Prietenă cu boala incurabilă a jocunlor de 
Cu o avere estimată la minimum jumătate de 
• *on ele euro, m-a rugat să o însoţesc, poate îi 
POŢI rxjfQţ. Şl curiozitatea este unul 

intre defectele mele majore, am acceptat 




norocul" astfel încât, cu mai puţini bani în poşetă, a 
poposit la cel de-al treilea cazinou, aflat tot în centrul 
capitalei, AMBASADOR 

Atmosfera era ca la sala de joc a Sâlii Palatului - 
cu mai mulţi ţigani insâ Mulţi îmbrăcaţi in cămăşi 
negre roşii unii raşi in cap, alţii cu frizuri “creastă de 
c^oş" îmbibate în gel strălucitor, şi ei cu "pnetene" 
alături de ei; destul de mulţi atacau cu îndârjire 
bufetul suedez, mâncând ca "sparţii" porţii 


Ambasador. Am zâmbit fiindcă mi-am adus aminte 
de un cântec celebru din 1922, din timpul banditului 
Terente. în vogă acum 80 de ani; "La noi. la Brăila / 
Uşor se câştigă bine / La Tanti Elvira: / Nu-ţi trebuie 
şansă la zar. / Ci doar chiloţi cu fermoar" 




CUVÂNTUL LECIlCfNAIH Iulie 2006 



Pag. 15 












Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI şi din toate reşedinţele de judeţ ale ţârii, precum şi 
Fn alte localitâţi pe care nu le mai enumerăm. 

Vă rugăm cereţi revista, întrucât distiibuitorii 
afişează I 



Anastase Buciuneanu - Constanţa: însemnările 
dvs. "Din anii tragediei şi martirizării neamului 
românesc", scrise cu simplitatea şi sinceritatea ţăranului 
legat de moştenirea trecutului şi dragostea pentru Ţară, 
au fost pentru mine un prilej de rememorare a frumoasei 
şi dârzei dvs. atitudini legionare pe care am apreciat-o 
de când ne-am cunoscut şi mai ales de când mulţi alţi 
aromâni (simpatizanţi legionari sau chiar foşti legionari) 
consideră că au suferit destul în închisori şi că "şi-au 
făcut astfel datoria faţă de Mişcare şi Ţară" (??I). Dvs., 
ca şi comandantul legionar dr. Ionel Zeana, ca şi Maria 
Spânachi, Gh. Tache, Const. Teja (ca să amintesc 
numai câţiva dintre macedo-românii contemporani cu 
mine) aţi rămas un adevărat camarad şi Senator 
legionar. Trăiască Legiunea şl Căpitanul! 

Vasile Anei - Baia Mare: De data aceasta nu numai 
destinatarul, dl. Zelea Codreanu, dar nimeni din redacţie 

nu a reuşit să descifreze nimic din lunga dvs. misivă _ 

ilizibilă (măcar din precedenta am putut să înţelegem cam jumătate!). Vă rugăm 
dacă ne mal scrieţi, să ne trimiteţi pagini dactilografiate. 

Ionel Murar - Tormac. Timiş: întrucât rândurile dvs. - interesante deşi pe 
alocun ambigui din cauza excesivei stilizări - sunt totuşi prea puţine pentru a se 
constitui într-un articol cât de mic, conform dorinţei dvs. reproduc aici două Idei 
pe care le-am reţinut din scrisoare: "Bătrâneţea naţiei române a venit brusc, aşa 
cum vine zăpada într-o dimineaţă când, la trezire, vezi că totul este alb"- "Visul 
este luxul gândirii. Sufletul nostru trebuie înzdrăvenir La scrisoarea precedentă 
pe care spuneţi că ne-aţi trimIs-o. nu v-am răspuns dintr-un motiv foarte simplu- 
nu am primit nici o scrisoare de la dvs. înainte de aceasta! Am verificat 
corespondenţa să văd dacă nu am omis eu, din greşeală, vreo scrisoare, dar nu. 
(Iar secretarul nostru de redacţie, veşnic neobositul camarad NIcolae Badea 
este de o conştiinciozitate şl o ordine exemplară, deci este exclus să fi rătăcit ei 
misiva dvs.) Cu această ocazie îi rog pe top cititorii ca, dacă nu primesc 
i^spuns, să nu creadă că nu vrem să le răspundem, şi să trimită o nouă 
scnsoare. Dm când m când mat au loc şi incidente cu poşta română (de 
vreo două on pana acum)... Răspundem tuturor celor care ne scriu 
indfferent de ceea ce ne scriu, (răspundem chiar şi In particular celor care ne 
solicită expres acest lucru). 

■ ' lonaşcu - Slatina: Aproape în fiecare lună am răspuns câte unui cititor 

considerând că "repetiţia este mama învăţăturii" şi 
^astfel se va întipări mai bine în conştiinţa tuturor cine a fost cu adevărat Sima! 
De râie se scapă dar pare-se că de Sima nu scăpăm nici după ce a putrezit - la 
propriu Şl, mai ales, la figurat! De acum trei ani, de la apariţia revistei tirajul si 
n^^mârul cititorilor s-au triplat, şi poate de aceea unii dintre Sf noşT nu 

“'■® răspunde oricărei întrebări 

aie revistei. (De altfel, pentru clanficarea deplină a tuturor fie aceştia 

'® anului'voi publici o 

rniiifma ® ” acestui senal, întrucât consider că aceasta va avea un impact 
mult mai mare asupra publicului.) împaci 

Vă mulţumim pentru atenţia cu care ne urmăriţi şi 
pentru bunele intenţii; am apreciat, totodată, eleganţa dvs sufletească Sunt îLa 
nevoia să vă contrazic la capitolul "distincţ i miLrl" R^ânS a avut asa Tm 
am afirmat la Poşta Redacţiei din numărul trecut, doar ?mi mleş^f Atexandm 

ÎIÎSIÎ; război JioSairşf fo^ 

® Ferdinand şi nici Mihai nu au avut gradul de mareşali ci 
îiorlca'M h'T'’ “''*®*® ‘^® n? 0 "arhi, şefii supremi ai Armatei, ^ ' 

din roii! - Constanţa: Intr-adevăr, bunicul dvs., av. Miltiade Cutava 

ţoale P^'^tre numeroşii apărători ai lui Ion Moţa veniţi din 

prSfes'SSJSfla?"';^*^^^^^ Bucureşti. cSnstanţria 

VemSscÎ şf- atenbe®n.?^ •^^‘^âtorul 

- aTrS UnLTdfntr? chiar şi azi 

bunicul Sriam afla ® 

Cutava din cartea lui GrinIfiT riumele de Miltiade 

.T,s- 



ABONAMENTE PE ADRESA; 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie} 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. AP ^,7 
SECT 3. BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


j Încerc să vă satisfac curiozitatea şi reproduc o parte a 
pledoariei bunicului dvs. (înşiruirea personalităţilor care 
şi-au permis" să nu-i laude pe evrei, şi o parte dintre 
motivele acestora): prinţul Kropotkin ("întrec în ferocitate 
până şi hienele"), Voltaire ("sunt dominaţi de duşmănia 
cea mai completă faţă de toate popoarele care îi 
tolerează"), Fourier, Proudhon, Rousseau, Diderot 
I Nordau, Lev Tolstoi, Bismarck. Michelet, Bacunian 
Spinoza, Renan, Feuerbach, Diodor, Tacit. Sfântul Petru 
Frederich ce! Mare, Cobden ("nu se poate afla naţiune 
^ mai nedreaptă decât evreii"), Add El Cadîr a Hani 
^ Goethe ("nu trebuie să tolerăm ovrei în mijlocul nostru! 
•oM căci cum am putea oare să le facem parte la cultura cea 
mai înaltă, a cărei obârşie ei o neagâT), Portalis 
Drumont, Schopenhauer. Hamann ("ovreii foimează cea 
rnai ruşinoasă şi cea mai de dispreţuit dintre naţiuni: 
târâtoare în vremuri de restrişte şi obraznică în vremuri 
oa aot oow / w prospentate"), Nietzsche ("rasa iudaicâ se înfâtişează 

ca an ,podul adevărate, rase nobile şi creatoare în lumea morală; pentru iudei 
va oale morale ale unor popoare, cum erau elinii şi romanii, nu puteau fi de 
înţeles, ovreu nu puteau fi filosofi, artişti, savanţi, cum au fost cei ai Badei şi ai 
Rome/, CI pseudo-profeţi ş, pseudo-apostolj ai mizericordiei şi fanatismului") 
i 7'^'i ''a Creştinismul şi vor distruge civiîizaţiunea^ 

Lambelin. Rohiing, Latimas. Kant (“o naUune de 
înşelători). Napoleon ( răul pe care îl fac ovreii nu provine de la indivizi ci chiar 
rl Vas/fe Conta ("România Mar^ va pien 
dreptun politice ovreilor şi mahomedanilor"). Mihail 
Kogălniceanu (mai cu deosebire cei care locuiesc pe la sate sunt o paco&e 
p^tru ţăranul român"), Mihail Eminescu ("din cele mai sângeroase saci^cii ale 
omenind neamul care s-a folosit cel mai mult, fără să rişte nimic, au fost ovreii ei 

incen^i/i creştinilor ei sunt o rasă internaţională 
Incapabilă de patngtism tentorial; lor le sunt indiferente limitele teritoriale si 

A/ecsandri ("sunt cei mai exclusivişti din toţi locuitorii 
rf p w- {'nicăieri şi niciodată nu m-am simtit aşa de contrariat 

ca in Berlinul jidovimef) ş.a. (Până şi Marx se află în această listă "baza 
iudaismului e o mare pasiune practică şi o marff poftă de câştig; cultul lor religios 

eLmer^e!^nuT^^'®' '®''este banuT ) Impresionantă 

Elie Bozdogan - Timişoara: Am primit cartea dvs. cu "250 de Muscoarame’ 

Sn “/'fRAŢ//- 'Se plâng în şcoală profesorii -^angu-/ 

ecf/fon; / că nu se mai citeşte poezie/şi cauza te-ntrebi "Care să fie->", 

fârltm. c» ®‘l', «degete. / un câine credincios păzeşte cerul, / o căruţă 

fiori ° ! zei dereglaţi cum maşinile.» Citind-o sir^ti 

hon estetici /pe-o nevăzută scară coborând / pe trup in jos. / nu-n faţă d în 

ANIMALELOR"^"!^ obscen / care rimează cu cuvântul «jur»", şi "REGELE 
^ rr?a/ vreau să-mi ziceţi leu. /numele-mi l-au compromis nişte 
■ ^Pi'^fiezănd azi douăzeci de lei!" 

v®şti de la dragii noştn Români din Serbia ne bucurăm am tnreaisfrat cu 
satisfacţie noHe apariţii editoriale: "Flasirani bluz" (cartea de poezi^boemă a 

^Românii din Biserica Albă", "Medici români din Banar® şa" ş!"’Sem 

Trinţu Măran a mai scos de sub tipar tr^Li 

"A^ictatia^u'lSVrSniio^-" w'"'' ‘^® ^ ® Viena 

stt—slmniIM^^ '^®'®® atenţia articolele. Vaticanul oraş- 

S'hl înTpa;:7romI?sc"" iTSer 

(sârbâtonrea împlinirii a 100 de ani de la primul zbor cu miiioar»'^'^^*' 

Aşteptăm cu interes să primim şi Floare de latinitate’ pe care o apreciem mult. 



Pag. 16 


Redactor şef; 

Colegiul de redacţie; 
Secretar de redacţie 

Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMANA' issN i ^-9311 ‘ 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mihai, Ştefan Buzescu. Cătălin Enescu 

Rolaţii cu publicul 

Str. Mărgiritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti ' 

(zona Circului - intars. cu Ştefen cel Mare. colt cu str V.Lascăr) 
Vineri, intre orele 15®® - 19*® 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


CtVANTUL LEGIONAR Iulie 2006