Cuvantul Legionar nr. 108, iulie 2012

„ 


“Dan Dar băcea aceluia /patebrele Vor Ip, 
AL datele ta) 79 47 


CUVÂNTUI 
LEGIORAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VIII, Nr. 108, IULIE 2012 Apare la SFÂRŞITUL. lunii 


2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 0212425471 sau 0745074493 


Rrualitale Ce-aţi pierdut din vedere 


Preşedintele Finkelstein 


nori Din nou în tabără de muncă 


R/itudiee Mitocanus maximus 


Şi mai jos Băsescu! 


Un român, un țigan şi un "jidan” 


Editorial: 


Cine-a îndrăgit străinii, mânca- 
iar inima câinii, mânca-i-ar casa 
pustia şi neamul nemernicia... 
îndrăgi-i-ar ciorile şi 
spânzurătorile! 

Să scriu cui aparțin aceste 
versuri? Să le pun în ghilimele ca să 
nu fiu acuzat de plagiat?? 

Mă gândeam, pentru cine scriu?? 

Păi, pentru nişte români, care, 
eventual, după ce ar fi trecut prin 
„furcile  caudine” ale exigențelor 
legionare, ar fi ajuns în rândurile 
luptătorilor „fără reproş”, detaşaţi 
măcar parţial de furiile unei burţi 
goale şi ale unei case înghețate 
iarna. Sau, poate mai bine şi mai 
aproape de ideal, mă gândeam să 
scriu pentru trei sferturi dintre români 
pe care aş vrea să îi văd şi să îi simt 
că sunt capabili să identifice pe 
adevărații autori ai catastrofei 
naționale pe care o trăim. 

Oare tinerii care au ratat luna 
aceasta bacalaureatul, ştiu ale cui 
versuri sunt?? 

Oare cum îi tratează Mişcarea Legionară pe 
aceştia? : 

Oare ei sunt conştienţi că sunt victimele unui 
complot? Şi care ar fi următorii paşi pe care „sunt 
îndrumați”, cu mii de scuze de rigoare, ca vitele 
printre nişte stănoage care le controlează direcția de 
mers, le anulează orice fel de opțiune personală, 
acesta fiind drumul spre abatorul ritual? 

Am devenit patetic?? Păi cum, cu ce stare de 
spirit se poate trata dezastrul naţional? 

Dar cine este dispus la ora actuală să treacă 
peste drama personală şi să aprecieze fenomenul la 
nivel general? 


CUPRINS: 


e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; SITE-UL NOSTRU: www.zelea-codreanu.com 


Atarte Legendă şi adevăr: Ştefan cel Mare 
Pinera de 4 Paşi pe amintiri (|) 
Carte Apionară "Fără Căpitan” (X) 


fuitualetale Nihilismul (V) 


“Concurs, Pugta edoeției 


'CINE-A ÎNDRĂGIT STRĂINII... 


Binejnțeles că nu poţi să le ceri victimelor să-şi 
depăşească drama personală; dar cei care au o 
obligație să stabilească nişte cauze şi să ia 


măsurile în consecință, ce fac? Păi se opresc cu 


„analiza” la „guvernarea Băsescu” - început bin, 
căci acest vânzător de țară este responsabil de 
dezastrul acestei generații de aspiranți la statutul de 


intelectuali. și zis „început bun'? Şi avocatul 


diavolului ar întreba; „Şi ce mai vrei?” Să mă lungesc 
puţin: "Dragi tovarăşi, de unde vin inundaţiile?”; şi 
tovarăşi, plini de înțelepciune, căci ştiu de la părinții 
lor, absolvenţi de facultate la Leningrad sau 
Moscova, că inundaţiile vin de la excesul de ploi; că 
au închis salba lacurilor de pe Dunăre, care prelua 
surplusul marilor viituri; că au despădurit sute de mii 


„CUVÂNTUL LEGIONAR IO 2012. 


de hectare, mucles!! Ori sunt idioţi, 
ori ne cred pe noi, milioanele de 
amărâţi, incapabili de judecată şi 
total fără memorie! 

Dar în spatele „guvernării 
Băsescu” ce dracu se află? O 
jumătate de secol de bolşevism şi 
| acuşi un sfert de secol de iudeo- 
| iudeo-democraţie (în ultimul editorial 
am uiilizat termenul de mai sus 
pentru a accentua contribuția iudaică 
la dezastrul „democrației” şi cel care 
a copiat manuscrisul „a ras” un 
iudeo, convins că am greşit). 

Ce este, a fost şi va fi 
Băsescu? 

Un servitor ajuns vătaf peste 
un popor adus în stare de sclavie, 
şi, ca tot mitocanul, se comportă cu 
] severitate şi dispreț față de unii 
cărora ar trebui să se simtă onorat 
să le sărute mâinile! 

Şi Antonescu (lon) a fost un 
servitor al națiunii române, dar slavă 
Domnului că nu a fost marioneta 
nimănui! Ce mi-a venit cu lon Antonescu? Nu ştiu, 
căutam un termen de comparaţie între un dictator şi 
un vătaf ordinar, dacă este posibil aşa ceva. 

„Legile promovate de „Pârțescu” - legea 
învățământului, în cazul de față, prin „ordonanţă de 
urgenţă” pentru a îngrădi orice fel de împotrivire, nu 
a fost decât „bomboana de pe colivă”. Ea a fost 
menită să legifereze, să consfințească o stare de 
lucruri programată . | pusă di prezică de cel puţi 
două decenii. ) 


Fa 


(CONIIN Ea 


Meade 3 


Pag.1. 


SA ee e 


Bualirale 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IULIE — 


Xăk 


Un liceu evreiesc sfidează dezastrul 
învățământului românesc 


Nu aveam neapărat nevoie de rezultate 
alarmante la bacalaureat pentru a ne da seama că 
sistemul de învățământ din țara noastră are o 
problemă. 

Putem vedea ce nivel de inteligență au tinerii, 
putem să le ascultăm manelele, să le înțelegem 
relaţiile tot mai puţin umane, mutate pe internet, Îi 
putem privi cum îşi dorm starea de veghe în fața 
televizorului şi ne putem da cu capul de pereți, 
exasperaţi de exprimarea lor incoerentă. Le putem 
pune întrebări de cultură generală sau îi putem 
întreba cât fac unu şi cu unu etc. 

Dacă suspectaţi autorii acestor rânduri că şi-ar fi 
pierdut sau uitat tinerețea, că nu mai înțelegem 
distracţia, bucuriile adolescenței etc., faptul este 
discutabil, însă ar fi doar un mod nejustificat de a 
schimba subiectul. Puteţi închide ochii, mai bine, sau 
întoarce capul dacă nu vă place ce vedeți, dar atunci 
de ce mai ţineţi în mâini tocmai acest ziar şi nu... 
"Cancan"? 

Dacă citiți, totuşi, mai departe, urmează o 
sentință fără menajamente: avem, în mod obiectiv, 
generația tânără cea mai lipsită de inteligență din 
istoria cunoscută a poporului român. Sau nu este 
aşa? 

Vă gândiţi că acum o sută de ani erau nişte țărani 
analfabeți care se duceau cu oile şi astăzi sunt nişte 
orăşeni sofisticaţi care folosesc tehnologii complexe? 

Ei bine, generaţia de la 1922, venită de la țară, a 
adus un uriaş aport de sânge proaspăt în 
învățământul superior, a fost un adevărat monument 
colectiv al națiunii, în vreme ce "nemaipomenita" 
generație care termină acum liceul, dacă o 
comparăm cu o turmă de ierbivore, riscăm să jignim 
sărmanele vietăți. 

Deşi, cum spuneam mai devreme, ne puteam da 
seama de acest lucru şi fără să vedem ce au făcut 
copiii la bacalaureat, avem acum şi această sursă, 
relativ demnă de încredere, pentru a ne fonda cele 
mai negre deziluzii şi frustrări. 

Rata de promovare din 2011 (la sesiunea din 
vară) a fost de 44,47%, iar cea de anul acesta, de 
43,01%! Sunt, de la distanță, cele mai proaste 
procentaje de la Revoluţie încoace. 

Dacă vă întrebaţi de ce bacalaureatul ar fi acum 
un test viabil şi până acum nu ar fi fost, răspunsul nu 
poate fi decât simplu şi tăios (aşa cum sunt 
întotdeauna adevărurile importante): pentru că, 
începând din 2011, în sălile de examen s-au pus 
camere de luat vederi. Pur şi simplu, încă nu s-a 
găsit un mod eficace de a copia la bacalaureat în 
asemenea condiţii. 

Oricât de mult am acuza deteriorarea 
învățământului din ultimii ani (Şi o acuzăm în cel mai 
grav mod cu putință!), fenomenul nu s-ar fi putut 
manifesta atât de brusc pe cât au căzut rezultatele la 
bacalaureat din ultimii doi ani, deci se impune 
concluzia că rezultatele de până în 2010 erau 
false. 

Mai mult, nefastul "privilegiu" de a avea un 
bacalaureat relevant pentru gradul de decădere a 
învățământului nu va dura prea mult, pentru că 
provoacă grave dereglări sociale. Societatea se 
învățase să "meargă" cu o rată mult mai mare de 
promovare la bacalaureat: facultățile ofereau mai 
multe locuri (inclusiv cele private, apărute ca 
ciupercile după ploaie), piața muncii dobândise o 
anumită structură, fondurile pentru ajutor de şomaj 
nu erau dimensionate astfel încât să acopere zeci de 
mii de absolvenţi declaraţi peste noapte şomeri etc. 

n acest moment, alternativa este următoarea: fie 
se adaptează societatea la bacalaureat, fie se 
adaptează bacalaureatul la societate. 

A doua variantă, care ni se pare mult mai 
plauzibilă (nu şi de dorit, dar este altă discuție...) 
înseamnă că se vor face presiuni, comproniisuri 
peste compromisuri pentru ca promovabilitatea 
să crească la loc. Pentru că performanța, în sine, 

nu mai are cum să crească; nolle generații, 
cu un' asemenea mod bolnav de viață, 
lenevite "la mansardă” de învățământul 


Pag. 2 


prin imagini şi, mai nou, prin televizor şi internet, 
nu vor mai depăşi niciodată nivelul din 201 1 | 

De fapt, poate că prăbuşirea nici nu s-a încheiat, 
0 să ajungem la un tembelism generalizat... 

Şi atunci, simplu ca "bună ziua”! bacalaureatul va 
fi făcut mai uşor, că e prea greu pentru sărăcuţii de 
copii, nu vă uitaţi că nici nu mai ştiu să țină un creion 
în mână?! Sau se va introduce copiatul ca disciplină 
opțională în programa de învățământ, pentru a 
pregăti viitoarele promoţii să facă față provocări 
camerelor de filmat. Sau se va renunţa la acestea, 
ca să se poată copia din nou prin mijloacele clasice, 
deşi ne-ar părea tare rău: era chiar singurul loc din 
lume unde căzusem şi noi de acord că este bine ca 
oamenii să fie ţinuţi sub supraveghere video! 


Bine, suntem într-o formă de zile mari cu veştile 
proaste, dar despre ce liceu evreiesc era vorba şi ce 
legătură are cu povestea asta? 

Ne referim la liceul particular Lauder-Reut din 
Bucureşti, care şi-a făcut un crez din a oferi o 
instruire de calitate tinerilor evrei şi nu numai (...1?), 
precum şi de a contribui la menținerea şi 
răspândirea în lume a spiritului iudaic. 

Citat de pe site-ul instituției: "Scopul înființării lor 
[al şcolilor Lauder - n. r]] îi constituie reînvierea 
educației iudaice, în țările devastate de holocaust Şi 
comunism, perpetuarea istoriei, culturii şi tradițiilor 
iudaice, cultivarea toleranței în rândul micilor elevi şi 
al tinerilor evrei, dar şi al celor de alte naționalități şi 
confesiuni, care doresc să învețe despre iudaism", ŞI 
bla-bla, şi bla:bla... ne-am lămurit. 

Dar ce avem cu ei, de data asta? 

Nimic, vroiam doar să-i felicităm pentru completa 
promovare la bacalaureat a celei: de-a treia 
generaţii de absolvenți. 

Nu avem înregistrările video de la bacalaureatul 
lor, dar putem presupune că examenul a fost măcar 
cât de cât corect şi că nu li s-au dat grile de tipul "Ce 
este personajul Donald din desenele animate ale lui 
Walt Disney? (a) pisică, (b): şoricel, (e) rățoi, (a) 
altele”. 

lar din partea unor evrei, să fie mai mult decât... 
cât de cât corecţi, ar fi inuman să cerem. 

Ca să nu mai spunem că unui profesor oarecare, 
venit de aiurea tocmai în comisia de la Şcoala 
Lauder, nu i-ar pica foarte bine o asemenea pată 
neagră pe carieră, de a fi picat un adorabil tânăr 
evreu la bacalaureat... 

Dar facem insinuări nefondate, mai mult de ciudă. 
Parcă ne doare sufletul să Ştim că noi nu am creat o 
civilizație ca a Vestului, că întotdeauna strămoşii 
noştri au fost obligaţi să fugă în munți, să-şi dea foc 
la sate şi să otrăvească fântânile în calea vreunei 
invazii, în timp ce francezii construiau palatul 
Versailles... 

În orice caz, cu toate vitregiile, şi la noi s-a mai 
inventat un stil de arhitectură, s-a mai compus o 
doină, un basm etc. Dar evreii, după aproape două 
mii de ani de hălăduit prin toată lumea, s-au dovedit 
absolut remarcabili în a nu crea nimie decăt conflicte, 
măceluri, trădări şi Speculații financiare. Trebuie să 
fie un unicat al istoriei: până şi prin hoardele lui 
Gingis Han o mai fi fost vreunul care să lase 
posterității ceva... orice! 

Acestea fiind spuse (cam pătimaş, să ne iertaţi), 
nu ne putem imagina copiii români ca pe o turmă de 
cretini care dorm la televizor şi îşi trimit mesaje 
agramate pe site-urile de "socializare", iar pe evrei 
ca pe un grup select care, de la Ala Z, rup cartea. 
Nu putem! ÎI 

Dar ceea ce ne putem imagina este că s-ău pus 
bazele unei scuze-beton pentru rărirea şcolilăr şi 
liceelor pentru români, în timp ce acelea pentru 
evrei vor prolifera fără probleme. 

Nueste o invenţie de-a noastră, ci un fapt: se tot 
discută despre micşorarea numărului de clase la 
liceele cu rezultate slabe, săti -ahiar despre 
desființarea unora la care toată promoția a picat la 
bacalaureat. 

Dar... şi în perioada interbelică evreii tindeau să 
"rupă cartea”, nu-i aşa? Prezenţa lor în facultăți era 

"eâtă frunză, câtă iarbă, de nu prea mai aveau loc 
rothânii de ei. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2042 


Nu este clar că asta 
vor şi acum? Să aibă 
ei acces la studii, ca 
după aceea ai lor să 
fie medicii, ca să ne 


îmbolnăvească 
planificat, ş 
profesorii, ca să ne d 


imbecilizeze şi L zac : 
mult, şi artiştii, ca să ne învenineze subtil cu marele 
lor nihilism, pe care l-au dăruit dintotdeauna cu 
generozitate goim-ilor. Să fie ei şefi directorii, 
parlamentarii, miniştrii şi preşedinţii, că altceva acest 
neam niciodată nu a putut să viseze. 

Va urma oare o nouă generație de la 1922, 
care să lupte iarăşi pentru "numerus Clausus", 
sau cei ce ar fi trebuit să o alcătuiască Îşi beau 
acum minţile prin şanţuri? 


Ei aă 


Ştiri de ultima oră 

Ultima oră, nu şi ultima oară. 

Ştim că wam împuiat capul cu subieatul 
referendumului; totuşi, vă facem cunoscut un 
"sondaj" din 27 iulie. (am pus ghilimele "sondaj - 
căci a fost prilejuit de întâlniri întâmplătoare). 

Opțiunile, motivațiile opțiunilor, surpriza provocată 
de CV-ul persoanelor respective, ne-a descumpănit 
din două motive: 

- ne-am dat seama că sunt intelectuali, poate de 
bună credință, care au înghițit diversiunea iudaa- 
mahalagistă distribuită în cantități uriaşe, care se 
opresc cu judecata la o dispută între două persoane. 

= fiind prea târziu să modificăm aprecierile dure la 
adresa băsiştilor, ne temem că le-am dat motive 
suficiente că sunt îndreptățiți să se supere pe noi - 
rude şi prieteni, cu una sau mai multe diplome 
universitare, oameni foarte echilibrați cu care am 


avut până acum păreri comune în legătură cu. 


opțiunile politice, care au căzut în plasa diversiunilor 
țesute cu orjă şi viclenie de către marea armată a 


„ Mercenarilor în slujba intereselor iudaice. 


Avem puțin spațiu la dispoziție să dezvoltăm 
Subiectul, aşa că ne vom concentra pe două motivaţi 
Care ne-au ului motivațiile principale ale 
intertocutorilor. 

prima ar fi că, "dacă Băsescu pierde preşeoiția, 
Ponta ŞI Antonescu vor vinde România ruşilor!” - 
afirmație făcută cu o morgă de persoană bine 
informată, care are "Surse'-beton şi care se uită în 
ochii tăi plin de încredere în valoarea informației. 

Realitatea care este: Băsescu şi camarila sunt 
în tragica situație de a pierde partida şi, după audit: 
urile tăcute la ministerele care au înghițit milioane de 
euro cărora li s-a pierdut urma, vor ajunge în 
următoarea perioadă de timp la puşcărie: ani mul, 
Sorespunzând sumelor de miliarde de euro furați de 

Salariai, pensionari, copii, oameni cu dizabilităţi. În 
Situația în care cuplul Antonescu — Ponta nu poate fi 
atacat la nivel de persoane, se apelează la acuzații 
care nu pot fi dovedite din lipsă de timp şi de motive. 


> al doilea zvon lansat de "moara dracilor” este că 
"Occidentul n-ar mai f 


are la bază superficialitatea cunoştinţelor, în sensul 
Că unii ar să devină "protesori” fără să-şi fi făcut 
“Studiile” la timpul Potrivit, oameni care trăiesc CU 
i am fost primiţi în UE pentru nişte 
persoane, guvemări sau ale 
Populaţiei. Greşeală totală! Noi nu am fost "primiţi" 
în UE , noi am fost băgaţi în UE! Băoaţi! A 
înțeles? Şi dacă ne băligam în Piaţa Victoriei, tot ne 
băgau! Cum altfel să ne stăpânească, să ne 
exploateze, să ne baţjocorească? Ştiţi că orice 
lege a UE are prioritate în fața legilor naţionale? Şi 
că viitorii colonişti evrei au nevoie de o colonie, de 
Un loce care să le permită toate, facilităţile economice 
Şi politice în relațiile cu Europa şi cu Americă 
Nea de NATO)? i 
iay.ebUle să ne oprim. Ne simțim jenati faţă de unii 
Prieteni, dar rămânem pe poziţi ŞI în Vo i aşal 


ii 


CINE-A ÎNDRĂGIT STRĂINII... (continuare din pag. 1) 


Scenariu? Simplu: încurajăm impostura în 
învățământ până la nivel de universități particulare, 
„radem” salariile cadrelor didactice, de să le fie 
lehamite să se mai ducă la cursuri, desființăm sute 
sau poate mii de scoli primare ciclul | - IV, adică 
tăiem izvorul, acceptăm în cursul preuniversitar 
promovarea dintr-o clasă în alta a unor elevi slab sau 
foarte slab pregătiți şi introducem la bacalaureat 
„obstacole” peste care o jumătate dintre candidați nu 
pot să treacă, nu au cum! Să analizăm mai departe: 
preşedintele „Pârţescu” desluşeşte lucrurile — cităm: 
„Şcoala românească livrează societății idioţi” (citare 
aproximativă ca text, exactă ca mesaj)! „Noi avem 
nevoie de chelneri, mecanici, tinichigii”! Care 
noi?? Cum care noi? Ei, adică slugile devenite 
stăpâni! 

O tovarăşă procuror, plină de ifose şi de ambiţii, 
declară în fața națiunii: „Ne vrem țara înapo!”! 
Adică țara este o proprietate revendicată de nişte 
impostori şi o vrem înapoi. Dar, de fapt, javrele fac 
jocul adevăraților stăpâni care încă „fac pe 
mortul în păpuşoi”. Transformarea României într-o 
colonie a Israelului se face în anumite condiții: 
coloniştii evrei vin (era să scriu "o să vină”) cu toată 
suprastructura; nu sunt interesați de nişte „supuşi” 
sub copita despicată, cu multă ştiinţă de carte, cu 
pretenții ce devin justificate cu o diplomă in buzunar, 
şi care, eventual, să se revendice de la cine ştie ce 
străbuni care, când se consemnează geneza 
poporului evreu, erau deja stăpânitori ai unor ţinuturi 
întinse şi bine organizate, reprezentând cel mai înalt 
nivel de cultură al timpului. 

Nu puteam să "bat clopotul în dungă”, a mort, 

fără să mă cutremur de tragedia acestor copii! 
- Sănuvă închipuiţi că sunt străin de nişte realități 
legate de comportamentul, şi, din păcate, de 
punctele de vedere ale majorităţii care compune 
această dramă. Este important de ştiut pentru ei 
şi pentru oricine: copiii de vârsta lor în perioada 
interbelică au devenit martiri ai neamului 
românesc, în situații în care iudeo-democraţia, sub 
comanda regelui criminal Carol al II-lea, dezlănțuia 
teroarea de stat împotriva Mişcării Legionare. 
Organizarea Mişcării prevedea un rol important 
liceenilor în cadrul "Frăţiilor de Cruce", izvor de 
cadre disciplinate şi hotărâte de mai târziu. 

In „FRAȚIILE DE CRUCE” nu se intră pe bază 
de „muşchi”, nici pe bază de exaltări de moment. 
În nici un caz bătăuşii clasei nu aveau loc (s-a 
încercat să se acrediteze această idee). Nici aşa-zişii 
„tocilari” nu aveau un loc asigurat pe baza acestui 
fapt. Intrau, în primul rând, cei care înțelegeau, chiar 
şi la acea vârstă, că țara nu poate merge înainte fără 
„aportul” lor. În liceele timpului, cei mai buni, cei mai 
serioşi, erau primiţi în "Frăţii”, în ciuda tuturor 
măsurilor restrictive luate împotriva lor. 

Şi acum vine şi întrebarea decurgând din toate 
cele de mai sus: UNDE SUNT COPIII DE 
ALTĂDATĂ? 

Planurile iudaice de stăpânire, concepute de sute 
de ani, au reuşit să distrugă sufletele curate ale 
unor tineri şi chiar foarte tineri, convingându-i din 
ce în ce mai mult, cu fiecare generaţie ce apărea, că 
orice problemă în viață nu o poți rezolva decât 
singur, individual, şi că problemele majore de 
existență le rezolvă statul, de regulă având în 
frunte un „tătuc”: un Ceaşcă, un Ilici, un Pârțulescu. 

Ştiţi reclama cu „Fondul Naţional de Investiții”: 
"Dormi liniştit, F.N.I. veghează”! Somnul cui? 
Somnul rațiunii, alimentat cu „visul american” al 
copilului care-şi începe cariera de miliardar ca 
vânzător de ziare. 

Eu nu pot să gândesc şi să spun că actualii 
concurenți la bacalaureat nu au vina lor, dar mediul 
social ce li s-a oferit de către o societate „scâlciată”, 
iudaizată, a fost exact mediul în care nu se puteau 
dezvolta decât astfel de copii. 

Ce înţeleg copiii asistând, participând la actuala 
viață socială? Că în viață se reuşeşte mințind, 
furând, înşelând bătrânii neajutoraţi, de care nu-ți 
pasă că ajung pe drumuri, că averile se fac în doi 
ani, dând „tunuri”, că munca cinstită și perseverentă 
este pentru proşti şi, poate mai tragic decât toate, că 
nu există nici o relaţie între „stăpânirea țării” şi soarta 
fiecărui român în parte. 

Dar să revenim la oribilul preşedinte Băsescu 

şi la garda pretoriană care-l înconjoară şi-l 

susține; să revenim şi la afirmațiile mele 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


referitor la subordonarea acestora intereselor 
străine, antinaţionale. 

De când trăiţi pe lume, amintiți-vă un singur 
străin, în afară de regele Carol | şi de Ferdinand, 
care să fi vrut binele acestei țări! Asta la vârf, dar 
pe scară ierarhică în jos, până la evreul fugit din 
Rusia sau din Polonia pentru a scăpa de reacţiile 
drastice ale populațiilor care nu îi mai puteau 
suporta, care străin a venit în România şi nu a fost 
preocupat decât de propria problemă?! Atenţie însă: 
„propria problemă” îl punea, de cele mai multe 
ori, în situația de a-şi dezvolta existența în dauna 
existenței autohtonilor: ca negustor, ca şi 
cârciumar, ca arendaş pe moşii, ca şi cămătar sau, 
mai târziu, ca bancher, şi întotdeauna ca un 
concurent la ocuparea unei poziţii. privilegiate în 
administraţie, în profesiile liberale. Priceput în 
coruperea autorităților, neîngrădit de nici un fel 
de legi care să îi pună probleme, ignorând (logic) 
preceptele creştine, străinul  detestat de 
Eminescu şi de orice român conştient, devine 
stăpân şi arbitru al binelui şi al răului în țara 
românească. 

Cu riscul de a pierde „partizani” atraşi de 
Mişcarea Legionară dar care sunt incapabili să 
sesizeze politica absolut catastrofală a Băsescului şi 
a acoliților săi, declar că nu avem nevoie de 
asemenea oameni. 

Reacţia furibundă a presei internaţionale, puse la 
un moment dat în fața faptului împlinit prin 
suspendarea lui Băsescu, lămureşte pe deplin 
lucrurile. Cine stăpâneşte în proporție de 98%, 
poate, presa scrisă, televiziunile, editurile, posturile 
de radio importante? Evreimea! Cine nu ştie acest 
lucru, cred că degeaba ştie să citească. Când 
evreimea de pe mai multe continente sare ca 
arsă cu fierul roşu atunci când Băsescu, 
Ungureanu, Patapievici, Tismăneanu, sunt pe 
cale să îşi piardă „privilegiile” în România, 
înseamnă că le sunt lezate planurile. 

La noi şi chiar la mulţi simpatizanți legionari, se 
merge cu „ştampile” care au tendinţa de „a îngropa” 
lucrurile, lipsa oricărei. flexibilităţi, relaţionate cu 
interesele de moment ale situaţiei, sunt departe de a 
promova o politică înțeleaptă. -. 

Nu vă cere nimeni să vă însuşiţi sau să promovați 
interese sau concepții nelegionare! Nu confundați 
consecvența, ca linie generală, cu flexibilitatea 
inteligentă şi obligatorie! 

_Ca să nu-mi explice unii mie, le explic eu lor: SE 
DĂ ULTIMUL ASALT ÎMPOTRIVA DRAMULUI DE 
INDEPENDENȚĂ PE CARE ÎL MAI AVEM. 

Exponenții executanți ai intereselor 
iudaismului mondial trebuie să piardă această 
luptă! 

Tot ce s-a întâmplat într-o săptămână este 
absolut surprinzător,  necaracteristic politicii 
„dâmboviţene” de cedare la nesfârşit a oricăror 
poziţii ofensive în relația cu enorma ofensivă 
evreiască. 

Să nu vină un „superficial” să-mi spună mie, să 
ne spună nouă că fraternizăm cu Ponta sau cu 
Antonescu! În momentul de față Ponta şi 
Antonescu sunt soluția unică de a amâna măcar 
temporar producerea ireparabilului reprezentat de 
accederea la putere a unui cetățean român (am zis 
şi subliniez: "a unui cetățean român”), acuzat de 
S.R.I în mod oficial ca agent al „unor” servicii secrete 
„străine” (Mihai Răzvan Ungureanu). 

Nu ne facem iluzii: enormele posibilităţi financiare 
ale golemului iudaic vor alimenta în continuare, cu 
răbdare şi perseverenţă, grupul de trădători ai 
intereselor naționale, în frunte cu  dizgrațiosul 
Ungureanu. 

Amânarea „execuţiei capitale” a românilor şi a 
românismului seamănă cu pauza de un minut între 
două reprize de box: ne-a salvat, deocamdată, 
„gongul”. Acela a fost pus în funcţiune de un „arbitru” 
pe care din principiu nu îl agreează. Pentru boxerul 
de pe ring nu contează; poate în repriza ce urmează, 
cu ajutorul lui Dumnezeu, îl va scoate din luptă pe 
adversar. Un scurt răgaz care deschide o altă 
perspectivă, în care se poate gândi mai rațional 
decât în toiul luptei! 

Este foarte posibil ca şi cuplul „Ponta - 
Antonescu” să eşueze după preluarea puterii în 
aceeaşi mlaştină specifică politicii post-decembriste, 
dar deocamdată au un mare atuu faţă de filo-israeliţii 
Băsescu — Ungureanu: nu li se poate reproşa că au 


făcut averi, ei şi neamurile, folosindu-şi poziția 
politică. 

Orice om doreşte să-şi creeze o anumită 
siguranță economică (şi socotesc aceasta ca pe un 
lucru normal), dar contează la ce nivel şi cum: nu 
aruncând „în groapa leilor” un popor şi suveranitatea 
naţională. „Proporţia” — sau, mai exact, enorma 
disproporție - în care se acceptă „un troc” de 
dimensiuni naţionale, este irațional, revoltător, 
dezvăluind caracterul unor politicieni. Voi da un 
singur exemplu:  încercata  „privatizare” a 
zăcămintelor de la Roşia Poieni uluieşte prin 
disprețul (dacă nu chiar ura nedisimulată) a lui 
Ungureanu față de poporul român. 

Nu am date precise, dar se poate uşor închipui 
un scenariu pe baza experienței altor cazuri: un 
zăcământ în exploatare care avea bilanț pozitiv, 
valorând „la prima vedere” câteva zeci de miliarde de 
euro şi a cărui valoare era într-o creştere 
exponențială în măsura în care exploatarea la 
suprafață se adâncea, urma să fie vândut cu a suta 
parte din valoare unui escroc care nu avea nici suma 
derizorie necesară. Cele trei sute de milioane de 
euro, preţ de vânzare, urmau să ajungă în visteria 
statului într-un timp aproape nedelimitat, banii 
provenind din exploatarea resurselor. Redevenţele 
stabilite din contract erau de 4% din beneficii. 
„Beneficiile” erau în parte, „Ia mâna” celor ce făceau 
bilanţul, deci şi aceşti 4% nesiguri. Practic se 
vindea pe nimic. Cât ar fi putut să fie comisionul 
Ungureanului în toată tranzacţia? Să zicem, în 
cazul cel mai fericit, un milion de euro. Suma pare 
mare, dar disproporția uriaşă dintre valoare şi 
„ciubuc” denotă (o mai spun o dată!), nu 
disprețul, ci ura viscerală a Ungureanului 
împotriva poporului român. 

Cine este Ungureanu? 

Fără alte conotaţii xenofobe pe care mi le 
însuşesc cu mândrie, „beizadeaua” lui Băsescu, 
pregătit de comunişti la început, preluat după 
1990 de Israel, educat - „contaminat” (ca să nu zic 
"infectat”) cu _viruşii intereselor iudaice, lansat apoi 
"pe piața” politică românească. 

BASESCU = UNGUREANU = EXPONENTUL ŞI 
EXECUTANTUL. INTERESELOR IUDAICE ÎN 
ROMANIA!! Poate fi ceva mai distrugător pentru 
România şi români?? 

Păi Antonescu - Ponta sunt parfum de flori, 
prin comparație! 

Mai sunt încă 15% dintre români care ar vota 
la referendum, cuplul Băsescu - Ungureanu?? 

Să ne închipuim că un coeficient atât de mare din 
populaţia țării au beneficiat de pe urma guvernării 
Băsescu?? Practic, este exclus!! 

Există şi altă explicaţie?? 

Am vrut să scriu: "imbecili”!! Este totuşi prea tare, 
prea „neacademic”. Şi atunci, ce să fac: spun şi eu: 
atât îi duce mintea!! 


„Dragi români, dragi români din regimentul 10, 
gornistul sună să mergem la război! Ostaşii se- 
adună cu inimi de eroi: nimic în lume nu-i mai sfânt şi 
mai frumos pe-acest pământ decât să mori ca 
luptător, învăluit în tricolor!” Aşa mi-am legănat 
pruncia şi adolescența, cântând mai tare şi apoi 
din ce în ce mai încet, până la surdină, acest cântec 
„împletit” cu cântece legionare. Tinerii participanți 
la examenul de bacalaureat 2012, adolescenți 
sau nu, ştiu să cânte un cântec patriotic? 
Întrebare retorică, având răspunsul binecunoscut. 

Măcar au vreo înţelegere, vreo apreciere pentru 
noțiunea de patriotism? Răspund eu, dezamăgit 
(vroiam să scriu „cu adâncă tristeţe”, dar m-am temut 
că voi stârni o undă de dispreţ sau un râs homeric): 
noțiune aproape necunoscută ca făcând parte din 
preocupările liceenilor despre care vorbim. 

Cu părere de rău că nu veți citi vreodată aceste 
rânduri: în_viață_totul se plăteşte! Dezinteresul 
pentru soarta acestei țări, pentru care sunteți 
vinovaţi în mai mică măsură, căci aţi fost deturnați şi 
înşelaţi din primii ani de viață, vă va transforma nu 
peste mult timp în nişte „unelte” folosite la 
înşelarea altor generaţii de viitori pretendenți la o 
diplomă de bacalaureat. 

Şi, ca să-mi păstrez patetismul, poate desuet, 
până la sfârşit, voi încheia cu versurile unui cântec 
legionar: „E jale mare-n țară căci străinul e stăpân, 
cerşetor la el acasă a ajuns bietul 
român!” 


Pag. 3 


Ce 


/ 7 pă 
, / 


[44 44 


DIN NOU ÎN TABĂRĂ DE MUNCĂ 


Suntem în continuare de părere că nu eşti 
român dacă îţi aduci aminte de asta o dată pe an, 
de 1 Decembrie, aşa cum nu te poți numi creştin 
doar pentru că te duci la biserică duminica. 

Poporul nostru, recunoscut în lume pentru 
simțul umorului, are expresii consacrate acestui tip 
de  fariseism: 


duminică” elc.; a apărut şi expresia "naţionalist de 
duminică” 


vult iubesc eu poporul ăsta, ce| 
ataşat sunt de Biserică, n-am linişte gândindu-mă 


la soarta lor” etc., dar... "sunt mult prea ocupat”. să 
fim serioşi! 


Nu scriu pentru a ne lăuda (n-am făcut mare 
lucru, de fapt), ci pur şi simplu prezint una 
dintre activitățile noastre obişnuite, cu tristețea 
că majoritatea creştinilor nu se gândesc măcar să 
dea o mână de ajutor la construcţia unei case a 
Domnului (doar în două tabere am întâlnit câte un 
om care venise pe cont propriu să muncească 
benevol câteva zile la biserică). Îmi amintesc că în 
urmă cu câțiva ani cineva a dat chiar un anunţ în 
mai multe ziare de mare răspândire, că legionarii îi 


Li * a i ri 
invită pe cei care doresc să-i cunoască, să participe 
la tabăra de muncă; au venit trei oameni... 

Pentru orice legionar şi pentru oricine care vrea 
să devină legionar eşte obligatoriu să participe anual 
la tabăra de muncă; această activitate pare firească 
şi pentru un simplu creştin. Şi poate că altfel ar 
deveni românul: dârz, neaplecat, călit fizic şi psihic, 
nu s-ar mai îndoi la orice bătaie de vânt, n-ar mai fi 
dispus să adopte toate atitudinile şi doctrinele 
dizolvante, nu s-ar mai ruşina că e român... 

"Cine sunteţi voi, băieţi, de fapt?" a fost 
întrebarea repetată la fiecare mănăstire pe unde am 
dat o mică mână de ajutor (pentru că noi spunem 
abia când plecăm cine suntem, unul dintre principiile 
legionare. fiind acela de a ne comporta ca nişte 
legionari, nu de a ne lăuda că suntem - fapta, nu 
vorba). : 

"Ştiţi, noi suntem legionarii ăia răi, violenți, 
blamaţi în cărțile de istorie şi prin presă...” 

"Presupuneam eu!”, venea, invariabil, răspunsul 
starețului. "Mă bucur că mai există legionari!” ră 

Am aflat astfel că nu numai munca benevolă, ci şi 
prietenia dintre noi şi disciplina îi trimit pe oameni cu 
gândul la legionari. Nu îmbrăcarea cămăşii verzi îţi 
conferă calitatea de legionar, nici repetarea la 
nesfârşit a faptului că te simți 
legionar, nici enunţarea principiilor 
Mişcării nu pot constitui o dovadă 
că eşti ceea ce pretinzi, ci doar 
comportamentul de fiecare clipă, 
trăirea. Mântuitorul spune că "nu se 
culeg struguri din spini. lar 
avocatul legionar Horia Cosmovici 
observa, cu umor, că Legiunea nu 
este o broască țestoasă ca s-o poți 
cunoaşte după carapace 
(îmbrăcăminte). 


Ca şi luna trecută, am fost în 
Ardeal, dar de data aceasta la o 
mănăstire din jud. COVASNA, 

într-un sat înconjurat de 


Pag. 4 


Inumai ajutorul concret, material, 


CUVÂNTUL 


"localităţi cu populaţie preponderent 
maghiară, unde românii, abandonaţi 
de propriul guvern, au devenit paria 
“la ei acasă. Aici contează nu 


ci ci şi cel moral: să simtă bătând J3 53 
! Jalături o inimă caldă, de frate, de 
" Mromân. 
Ca de obicei, nu facem public 
numele mănăstirii (nu mai motivez 
ntrucât am făcut-o în celelalte 
rânduri, iar cei care văd prima oară 
acest ziar pot presupune, sau ne 
pot întreba). 


impresionat dârzenia 
şi “faptul »că - tricolorul 
utura deasupra crucii. Aveam să 
aflăm că are evlavie pentru moaştele 
izvorâtoare de mir ale martirilor de la Aiud (legionari 
în proporție de sută la sută) şi că se roagă mereu 
pentru ostaşii căzuţi în luptă pentru apărarea țării. 

De altfel, doctrina legionară a fost singura 
doctrină politică din lume care a dat sfinți şi 
martiri. Abia acum a apărut creația Căpitanului în 
adevărata ei dimensiune: a reuşit să educe o 
generaţie astfel încât să mai producă sfinţi! În prag 
de secol XXI! 

Când o mişcare are ca principiu "legea onoarei” - 
"Mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei 
decât să învingi printr-o mişelie”, evident că va 
genera acest fenomen, unic în lume, de a da 
luptători şi sfinți, în acelaşi timp. 

Mulţi adună unu cu unu şi obțin un rezultat cu 
zecimale — adică nu pot (sau nu vor!) să priceapă 
faptul că nu se poate separa cauza de efect; cu alte 
cuvinte, modul de comportare al legionarilor din 
închisori a fost generat de educația primită, 
educația legionară! 

V-aţi întrebat vreodată de ce, dintre toți deţinuţii 
închisorilor comuniste DOAR LEGIONARII AU 
MOAŞTE? 

Să luăm un exemplu simplu: 


== 


- La PITEŞTI au fost închişi cei din Fr 


; A: ate ățiile 
Cruce, elevii şi studenții, adică. tineri care E 
avuseseră timpul necesar pentru a-şi desăvar 


educația legionară. Nu întâmplător comu 
ș, aplicat doar aici acel sistem de-a dreptul 
de tortură fizică şi psihică, punându-i 
schingiuiască şi să se batjocorească uni; pe alţii 
transformând victimele în călăi prin proceda 
dezumanizante, pentru a le şterge noțiunile de bine 
şi rău şi a-i reeduca în Spirit comunist (Citeşte 
'satanist”). Ei, bine, nu există nici un fej e 
moaşte de la Piteşti, iar puținii supraviețuitorii au 
ieşit mutilaţi sufleteşte. 

Oamenii au murit, pur şi simplu; poate c; 
'4] dintre ei s-au mântuit, dar, repet, nu au moa 
au atins gradul sfințeniei. 

- La AIUD au fost închişi legionarii din Vremea 
|Căpitanului, oameni maturi, deja formaţi, cu 
educaţia terminată şi consolidată, căliți. 
Comuniştii nici măcar n-au încercat să aplice 
acelaşi sistem de "reeducare" ca la Piteşti: ar fi 
eşuat lamentabil, s-ar fi făcut de râsul Curcilori 
Bineînţeles că şi aici legionarii au fost Chinuiți, ca 
în orice închisoare comunistă, dar n-au putut fi 


niştii au 
demonic 
să Si 


ă unii 
şte, n- 


"reeducaţi” în spirit satanist, ci au devenit SFINȚI cu 
moaşte izvorâtoare de mir! 


Asta înseamnă educația legionară şi faptul că, 


spre surprinderea şi ciuda multora, ideologia 
Căpitanului a generat sfinți! Aceştia n-au apărut de 
aiurea, de prin pustie, ci din Mişcarea Legionară. 

Sunt ridicole plăcile cu "violenţa şi periculozitatea 
legionarismului”, dar la fel de stupidă este şi 
emacierea acestuia de orice conotație politică, 
omiţându-se faptul că Legiunea este o şcoală de 
caractere şi o oaste în acelaşi timp. 

Duşmanii Mişcării, "puşi la zid” de evidență, 
aruncă acum o nadă ceva mai inteligentă pentru 
creştinul amorf: că una au fost legionarii, şi alta 
legionarii care au devenit sfinți! De unde şi până 
când?! Căpitanul nu a crescut decât un singur fel 
de legionari! (iar prototipul a fost el însuşi...). Că au 
existat şi “nebuni”, şi trădători, asta e altceva; în 
orice organizație apar şi "rebuturi”, dar noi vorbim de 
linia mare! (evident, nu ne referim nici la aberația 
simistă...). Cine a citit cărţile despre "sfântul 
închisorilor", de exemplu, îşi dă foarte bine seama câ 
Valeriu Gafencu a rămas legionar până la moarte, ȘI 
_că nu devii sfânt doar dacă nu mâl 
eşti legionar! Nici părintele lie 
Lăcătuşu, comandant legionar şi 
deținut politic, sfânt "în toată regulă 
(are moaşte întregi, bine 

mirositoare, face minuni şi oameni! 
și îl cinstesc cu mare evlavie), nu s-â. 
dezis niciodată de legionarism, IN 
ciuda terorii îndurate, şi nici n-a (ras 
vreun semnal de alarmă în privință 
vreunei  incompatibilități între 
legionarism şi drumul spre sfințenie: 
Şi exemplele pot continua, dar NU 
'acesta e subiectul reportajului- 


RCrua lila 


PREŞEDINTELE FINKELSTEIN 


In România presa este dominată de trei teme 
majore: prima ar fi să nu deranjeze golemul iudaic, a 
doua ar fi să nu deranjeze golemul iudaic, iar a treia, 
tot aşa!! 

Mijloace? Folosind teme-ricoşeu şi un limbaj - să-i 
spunem “diplomatic” - având teme "tabu". 

Nu ştiu dacă afirmaţia pe care o fac are vreo 
legătură cu o gândire şi în consecinţă cu un 
comportament - să zicem = "diplomatic'. Ceea ce 
ştiu sigur şi ştie din ce în ce mai multă lume este că 
se confundă din ce în ce mai des laşitatea cu 
iciplomaţia In Spatele unor exprimări 

iplomatice” se mai ascund multe: dorinţa de 
parvenire socială şi economică, poate 
incapacitatea (să zicem) intelectuală de a 
discerne în profunzime lucrurile, un partizanat 
sincer dar condamnabil dacă ignoră interesul 
naţional sau, chiar mai mult decât atât, devine 
duşmănos slujind interese “străine”. 

Publicaţia noastră, cu riscul de a fi socotiți lipsiţi 
de modestie, este singura din ţara românească, 
expunând şi apărând puncte de vedere care 
pentru restul presei sunt “tabu”. Ar mai fi ceva 
care ne caracterizează: ne exprimăm punctele de 
vedere decurgând din convingerile noastre, în 
limitele unui limbaj dacă nu "academic", măcar 
înscriindu-se în bunul simţ caracteristic poporului 
român: la obiect, echilibrat. 

Ce mi-a venit să scriu despre toate acestea: sunt 
şi suntem exasperaţi de comportamentul unor ziarişti 
şi comentatori politici care se exprimă permanent 
într-un cadru bine delimitat, mereu acelaşi în sensul 
că parcă 'vieţuim” într-o rezervaţie, refuzând să 
depăşească graniţele ei, Într-un anumit sens, putem 
şi noi să fim acuzaţi că "suntem specializaţi” pe 
anumite teme în jurul cărora sau în cadrul cărora ne 
desfăşurăm "existenţa" ca publicaţie.  Observaţia 
este îndreptăţită, dar noi ne-am făcut o obligaţie - ca 
să nu zic un ideal - din poziţia noastră; la ea nu. ne 
obligă nici un fel de dorinţe de parvenire. Noi suntem 
"mânaţi” de convingerile noastre nestrămutate. în 
valoarea doctrinei legionare. 

Şi se va pune întrebarea: În democraţie nu au 
loc mai multe puncte de vedere? Nu are dreptul să 
creadă şi să spună şi să îşi manifeste opţiunile orice 
om, orice grupare, orice partid? Vedeţi bine că NU: 
părerea oricui despre aşa-zisul holocaust este 
îngrădită, partide politice interzise şi, evident, 
despre ce vorbim de fapt, despre căluşul din gura 
presei! Democraţie? Să fim serioşi: este o 
DICTATURĂ controlată prin legi îngrădind libertăţile, 
favorizând  - interesele deţinătorilor controlului 
financiar (aceiaşi pe tot mapamondul). Putem fi 
acuzaţi de intoleranţă: toate toleranfele au avut ca 
rezultat un dezastru pentru cei nevoiţi să le 
accepte! Toleranţa, de fapt, ce înseamnă? Notaţi- 
vă; peste o anumită stare de lucruri, peste o 
normalitate socotită ca atare de o colectivitate, de la 
cel mai mic nivel până la o populaţie, se încearcă - 
cu sau fără succes - să se strecoare (sau, de cele 
mai multe ori, să se impună) comportamente care 
lezează ideile, convingerile celor “atacați”, 
provocând nemulţumire în cazul cel mai “blând”, 
deranjând, distrugând de multe ori tot ce au 
acceptat, au construit, au socotit ca făcând parte din 
viaţa lor "băştinaşii”. Cine îşi închipuie că are 
dreptul să modifice, să intervină în viaţa unor 
colectivităţi? Exact cei care nu au nici un drept. 

Ce fac aceşti "năvălitori"? Creează un cod al 
bunelor  comportări, monitorizat cu atenţie şi 
intransigenţă, sancţionând, cu ajutorul mijloacelor 
media şi a tuturor pârghiilor economice de care 
dispun. 

Vă mai aduceţi aminte de psihoza care 
cuprinsese populaţia României în timpul lui 
Ceaşcă? Nu ştiai niciodată faţă de cine "să vorbeşti” 
— sau, altfel spus, de cine să te fereşti. Eram cu toţii 
convinşi că securitatea ştie tot, află tot şi poate lua 
măsuri drastice împotriva oricui; era doar în parte 

adevărat. Se întreținea prin mijloace specifice 
un sentiment de frică menit să paralizeze orice 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


fel de iniţiativă şi în acel fel se ţinea totul sub control. 

Ceva asemănător se întâmplă şi acum în 
România: s-a împământenit ideea că se exercită de 
către nişte autorităţi "subterane" evreieşti un control, 
un gen de control din care derivă şi o forţă executivă. 

Dacă eşti intelectual de orice nivel şi ai avut 
proasta inspiraţie să spui ceva neconvenabil pentru 
evrei, te trezeşti nu se ştie cum marginalizat, iniţial 
luat în colimator de publicaţii filo-iudaice 'cum ar fi 
oribila revistă "22", exponentă a aşa-zisului "grup de 
dialog social”. Departe de a dialoga cu cineva, 
publicaţia stabileşte nişte linii de conduită favorabile 
intereselor de moment, pe linia planurilor de 
perspectivă. 

Nu ştiu câţi români citesc revista "22", dar sigur o 
citesc toţi cei ce „au nevoie” de o "linie de conduită” 
fără greşeală - utilizând un termen consacrat, 
"corectă politic”. Vrei să ştii care este poziţia 
"golemului iudaic” în- legătură cu orice situaţie, cu 
orice dezbatere, cu orice publicaţie, cu orice apariţie 
editorială, cu poziţia unei personalităţi, citeşti "22". 
Aşa cum pe vremuri.un corăbier era cu ochii pe 
busolă şi pe barometru-pentru. a ajunge cu bine la 
destinaţie, această publicaţie săptămânală este 
îndreptarul duşmanilor nedeclaraţi ai ţării româneşti. 
Dacă aveţi în bagajul de cunoştinţe stilul de 
jurnalism făcut în perioada interbelică de presa 
evreiască (recunoscută de ambele tabere ca atare): 
"Adevărul", "Dimineaţa" şi toate apariţiile vremii de 
aceeaşi sorginte, ar trebui, în lipsa altei informaţii, să 
căutați redacţia în "Sărindar". Vehemenţa cu care au 
sării în ajutorul lui Băsescu, îl situează pe acesta, 
fără nici o îndoială, în tabăra intereselor iudaice. 
Interesele iudaice au fost întotdeauna, absolut logic 
şi normal de altfel, împotriva intereselor noastre 
naţionale. 

Şi apropos de presa anti-băsistă: nu mă mai pot 
uita la televizor nici măcar la declaratul post ca 
duşman al tovarăşului: s-au tâmpit de tot! (apropos 
de un limbaj acceptabil). O mare parte din timp "mă 
îngreţoşez” şi închid televizorul: vrând "să probeze” 
în direct comportamentul mitocănesc al lui Băsescu, 
minciunile, agresivitatea de sorginte mahalagisto- 
iudaică în apariţiile publice, este dat pe ecran atât de 
mult încât încep să cred că au capitulat şi ăştia! Nu 
mai vorbim de aşa-zişii independenţi şi de OTV care, 
vezi Doamne, păstrându-şi "poziţia critică” faţă de 
toţi "vechii politicieni”, face jocul PDL-ului şi al lui 
Băsescu (în cazul de faţă). 

În sfârşit, am ajuns şi la "agresivitatea de sorginte 
mahalagisto-iudaică”. 

Se vorbeşte şi s-a vorbit şi în perioade mai puţin 
acute politic, despre o politică total distructivă a 
lui Băsescu, manifestată prin  învrăjbirea 
românilor, unii împotriva altora: părinţi şi elevi 
împotriva profesorilor care sunt lacomi şi 
Ineficienţi, pacienţi împotriva doctorilor "ciubucari 
şi neprofesionişti”, bugetarii împotriva 
pensionarilor care "le mănâncă banii", pensionarii 
civili împotriva pensionarilor militari, intelectualii unii 
Împotriva altora. 

Al doilea gen de agresivitate aş numi-o 
"criminală": agresivitatea guvernărilor iudeo-PDL-iste 
împotriva poporului român. "Crime" reuşite, "crime" 
eşuate! La cele reuşite, care sunt majoritare ca 


= 


număr şi ca efect, aş aminti zecile de miliarde de 
euro intrate în visteria camarilei lui Băsescu, în 
disprețul oricărui interes, ignorând total obligaţia de 
a asigura măcar în parte o viaţă să zicem "mai 
aproape de decenţă” românilor - "în fişa postului”, de 
altfel. Măsuri criminale împotriva sistemului de 
învățământ, convins fiind că noi avem nevoie de 
ospătari şi tinichigii, nu de intelectuali care, ca 
produs al şcolilor româneşti de orice nivel, "sunt nişte 
idioţi”! Măsuri criminale împotriva sistemului de 
sănătate, doar în parte eşuate, dar care vor fi reluate 
dacă se îngroaşă numărul de imbecili. 

Apropos de imbecili: un consilier prezidenţial îi 
furnizează o cifră Băsescului şi anume că "in 
România există 100.000 de paturi de spital în plus”. 

Suntem oricum la curent cu faptul că înainte de 
reforma sănătăţii, când a desfiinţat 67 de spitale, de 
multe ori şi în multe locuri pacienţii stăteau câte doi 
în pat. 

Apropos de imbecilitate; ştiţi că, stând câte doi în 
pat, nu ajung cele 126.000 de paturi existente? 

Şi tu, umflat ca un curcan în călduri, spui că 
100.000 sunt în plus? 

Şi tu, alegător lovit în sistemul nervos central de 
campania de  asfaltări, îi acorzi încredere în 
continuare satirului? 

Toate acestea pentru ce? 

Publicația noastră a mai scris şi a mai demonstrat 
cu acte oficiale ce urmărea şi urmăreşte în 
continuare Băsescu: privatizarea tuturor spitalelor, 
poate cu excepţia celor de urgenţă, în favoarea unor 
investitori din Israel, -conform convenției  inter- 
guvernamentale din 24 nov. 20111! 

Să trecem însă şi la partea finală a "dezvăluirilor”! 

Mulţi din cei care mai sunt capabili să îşi utilizeze 
capacitatea absolut umană de a judeca, de a trece 
prin filtrul logicii desfăşurarea de ansamblu a 
lucrurilor, şi-au pus o întrebare decurgând din 
comportamentul lui Băsescu ca preşedinte. 

Tot ce a făcut şi ce face încă, poartă amprenta 
anti-creştinismului, a diabolicului, a luciferismului. 

Staţi aşa! Credeţi că am luat-o razna? Nici vorbă: 
tot ce face, cinismul cu care loveşte milioane de 
oameni, uşurinţa cu care minte în orice secundă a 
vieţii lui, capacitatea de a se preface că suferă, a 
făcut pe mulţi oameni să îl socotească precum 
personajul bine cunoscut care şi-a vândut sufletul 
diavolului, primind în schimb măririle pământeşti. 

Şi iată că mass-media pune în circulație o 
informaţie pe lângă care vajnicii noştri jurnalişti trec 
“prin ricoşeu": vin în atingere cu ea şi trec mai 
departe  “fluierând": tovarăşul BĂSESCU este 
BENEFICIARUL permanent al "CONSILIILOR” a 
doi bine cunoscuţi ”specialişti” EVREI de 
renume internaţional: di. FINKELSTEIN şi dl. 
Timiş. Departe de a fi o ştire de presă “bombă”, ea 
se pierde in prăpastia prostiei, a indiferenţei sau a 
fricii de a avea o părere atunci când în ecuaţie 
intervine alde Finkelstein! Vă este numele cunoscut? 

Consilier politic de profesie cu un salariu de 
1.000.000 de euro pe an, are în vedere două lucruri 
capitale atunci când profesează: 

- să îşi menţină clientul în funcţie ca să îşi ia 
salariu; = 

- să îl convingă pe Popeye că trebuie să facă un 
lucru sau altul. Vă daţi seama că Finkelstein et. co. 
primeşte şi alte salarii: face lobby pentru diverse 
privatizări distrugătoare pentru economia naţională - 
de exemplu, îl convinge pe Popeye că trebuie să se 
implice personal în vânzarea "Roşiei Montane” 
evreului Timiş, fiind astfel în graţiie 'finanţei 
internaţionale” care nu îl va lăsa la greu. Finkelstein 
et. co, poate fi acuzat de trafic de influenţă? 

Băsescu este dispus să facă orice îl consiliază 
cei doi consilieri evrei, că doar pentru asta plăteşte 
(cine?) 2.000.000 :euro pe an! Să facă orice cu 
cine? Cu mă-sa şi cu tat-său? Nu, au murit! Cu 
rudili? Nici atât! Şi atunci cu ci 


Ea ze im aiiicare ec aia ala i 


DI, 


De multe ori ne-am întrebat dacă ce facem noi, 
apropos de acuşi zece ani de prezență în presa 
românească, a reuşit să aducă o „rază de lumină” în 
întunericul unei prese iudaizate, antinaţionale, 
reflectând de fapt nişte convulsii ale unei societăți 
presate de sindromul obedienţei față de entități 
politice străine, începând, dacă vreţi, cu închinarea 
la poarta otomană, ajungând în ziua de astăzi să 
tremurăm la orice observaţie venită din exterior, 
chiar şi de la un obscur ziarist de care nu a auzit 
nimeni. 

„Nu ştiu dacă „echilibrul”, echidistanța etalată, 
utilizată în tratarea unor conflicte, trebuie să 
caracterizeze jurnalismul şi pe jurnalist. În acest caz. 
noi „Producem” cu totul altceva. Pentru noi anumite 
reguli nu există. Suntem convinşi că menirea noastră 
in acest domeniu este dezvăluirea planurilor 
colosului iudaic şi a punerii lor în aplicare. 

Abordarea repetată şi insistența prezentând pe 
cei din linia întâia şi pe cei din culise, ar putea să 
diminueze strădaniile noastre din două motive: 
primul ar fi banalizarea subiectului, uzura prin 
repetare, al doilea ar fi ideea încolțită în minţile unora 
că „am făcut un fix” din observarea permanentă a 
dedesubturilor pe care ceilalți jurnalişti - ca să nu 
vorbim de politicieni - se fac a nu le observa. 

Ca să răspundem: repetarea cu  obstinaţie, 
dezvăluirea permanentă a manevrelor golemului 
iudaic în lupta seculară şi perseverentă de subjugare 
totală şi pe față a României şi de transformare a 
românilor în „piei roşii” conform modelului probat în 
„țara tuturor - libertăţilor”, cu destinația finală 
„rezervaţii”, ne îndreptățeşte şi ne obligă la acest 
comportament. 

Frecvența şi perseverența atacurilor 
antinaţionale, pentru a avea un echivalent notabil, ar 
trebui contracarate, apropos de presă, de unul sau 
mai multe cotidiene naţionaliste (a nu se confunda 
cu "naţional-comuniste”!). 

Dacă am făcut un fix sau-nu, vom demonstra 
prezentând desfăşurarea evenimentelor politice care 
au început cu demiterea guvernului Boc, şi 
terminând cu suspendarea sau nu a tovarăşului 
Băsescu. 

Atenţie; abordarea noastră, conform priorităților 
vizând pericolul major decurgând din ofensiva 
iudaică antiromânească, vrea să demonstreze, şi o 
poate face, că tot ce se petrece îşi are 
corespondentul într-un complex de măsuri vizând 
preluarea puterii în România de către un „comando” 
evreiesc Ungureanu — Patapievici - Tismăneanu, 
care să aplice un program care să aibă finalitatea 
comandoului evreiesc responsabil de genocidul 
împotriva poporului român 1944-1964 condus de 
Ana Pauker al cărui portret, după surse care pot fi 
făcute oricând publice, făcea parte din recuzita de 
suflet a lui Ungureanu în timpul prezenței la Palatul 
Victoria. A 

Dar să revenim la prezent: ce se încearcă prin 
prelungirea prezenţei Băsescului la Cotroceni? j 

Simplu, anularea rezultatului alegerilor din 
noiembrie a.c.! 

Păi cum? 

Preşedintele, conform legislaţiei sau ca urmare a 
unei practici abuzive, refuză să numească un prim- 
ministru chiar dacă reprezintă majoritatea 
legislativului (vezi guvernele Boc2, Boc3 etc. şi 
refuzarea primarului de Sibiu, Johannes). : 

Prim-ministrul numit abuziv are dreptul să-şi 
formeze cabinetul. Rezultatul alegerilor nu are nici o 
importanță: începe o nouă guvernare cu „un 
parlament U.S.L., un guvern PDL, un preşedinte 
PDL, toate inițiativele legislative sunt boicotate, toți 
demnitarii adverşi săltaţi cu mascaţii de la domiciliu, 
haos şi teroare. Se declanşează alegeri anticipate în 
care nu contează decât „cine numără voturile” şi 
atunci, în primă instanţă, Ungureanu premier, 
Patapievici la Învățământ şi Cultură, Tismăneanu la 
Externe. Notaţi-vă, să nu uitaţi! Cu aproximaţie de 
10%. După acest scenariu apocaliptic, să mai 
precizăm nişte lucruri, chiar dacă ne repetăm: 


Pag. 6 


MITOCANUS MAXIMUS 


- Există pe lumea aceasta o țară care să 4] 
preocupată, să o intereseze binele României şi a 
românilor? Negativ! : : | 

- Orice țară, orice guvernare, orice partid, orice 
străin, urmăreşte atunci când intră. într-o polemică 
vis-a-vis de tot ce se întâmplă în România, un scop 
care, după cum am stabilit mai sus, nu are nici o 
legătură cu binele României? Pozitiv! Ed, 

- Spuneţi-ne şi nouă, vă rugăm, cine posedă 9 P 
din mass-media mondială şi o controlează EA 
cenzură dar, mai ales, prin autocenzură? Evreii! 
Afirmaţie incontestabilă! . 

- Aparent indirect, dar de fapt direct, dacă presa 
din Europa şi Statele Unite a explodat împotriva 
destituirii lui Ungureanu and Co. şi a încercării, 
deocamdată cu final necunoscut, de destituire a 
Băsescului, putem spune că iudaismul mondial a 
simţit că îi sunt lezate interesele? Pozitiv! ş 

- Pot exista interese iudaice în România, care 
se confundă cu interesele noastre? Negativ! 
Negativ! Negativ! - 

Imbecilii care refuză să înțeleagă ceva din 
acest scenariu pot să-şi explice într-un fel 
oarecare opțiunea? 

Dacă ei nu pot, încercăm noi, cu oarecare 
dificultate, să pătrundem în mintea şi logica lor. 
Există câteva situaţii care te aruncă în tabăra lor: 

1. Ai beneficiat de avantaje materiale şi conştiinţa 
îți spune să fii recunoscător. 

Păi dacă stăm strâmb şi judecăm drept, din 
această categorie nu pot face parte mai mult de 
două-trei procente din numărul total al populaţiei: 
camarila, „rudilii, pretinii”, angajaţii direct pe banii 
statului (deci pe banii noştri). 

Conştiinţa? Greu de crezut! 

2. Eşti şantajat sau poți fi şantajat pe baza unui 
dosar real sau aranjat; aici nu se adună nici un 
procent, fiind vorba de 'câteva zeci sau sute de 
persoane din cei 15% dintre prezumtivii votanți 
pentru rămânerea tovarăşului; Basescu “preşedinte 
până la încheierea mandatului. 

Rămân 12-13% a căror opțiune, la prima vedere, 
pare de neînțeles. 

O EXPLICAȚIE există şi ea, este de natură 
afectivă: aceştia, votanții  necondiționaţi, “se 
recunosc, se regăsesc în persoana preşedintelui!! 

Când eram copii, circula o definiţie a 
MITOCANULUI român: totdeauna nemulțumit şi 
contra” - mai pe larg, având totdeauna un motiv de 
ceartă, de acuzare a tuturor, de a găsi vinovaţi. în 
orice problemă, pe cei cu care are de a face - prin 
consecință, superficial, recurgând oricând la 
minciună, inconsecvent, în final în totală 
imposibilitate de a lua în considerație cele mai 
logice dar de bun simț argumente. 

Atenţie, dintr-un punct de vedere acest segment 
de populație reprezintă balastul poporului român. 
sunt cei care au aderat din primul moment la iudeo- 
comunism după 1944, devenind masă de manevră 
în mâna autorităţilor comuniste. 

Pentru a exemplifica mai aproape de noi în timp: 

- sunt cei care manifestau după 1990 împotriva 
partidelor istorice care „dăduseră blugi şi dolari” 
participanților la manifestaţiile-maraton — din Piaţa 
Universităţii; 

- sunt cei care au fraternizat cu minerii aduşi de 
Iliescu cu ajutorul lui Băsescu (Transporturi) să 
"planteze panseluțe” în Piaţa Universităţii; 

- sunt cei care erau „disperaţi” să-l atingă cu 
mâna pe Iliescu în puţinele ocazii oferite de prezența 
acestuia în public; 

- sunt cei care se înghesuiau la „băile de mulțime” 
ale lui Băsescu; 

- sunt persoane care „au făcut un fix” apropos de 
tov. Băsescu, pentru că, repetăm, se regăsesc în 
mitocănia şi grobianismul acestuia, dar îi acordă 
recunoaşterea de „MITOCANUS MAXIMUS”! 

Dacă vreţi un exemplu simplu de COTi;portament, 
de „argumentaţie' total idioată la acuzaţia că „a tăiat” 
salarii, pensii, subvenții sociale, răspunsul standard 
este că prin acest gest a salvat economia țării, 
negând cu obstinaţie faptul că cele 4 miliarde de 


y 


euro oferiţi spre cheltuire Elenei Udrea aco 
prisosință banii furaţi de la gura amărâților. 
Dar să revenim la amestecul ordinar, 


peri eau cu 


e E az A ji ni 
ilegal, al unor oficialități de prim rang din A și 
Uniunii Europene şi chiar din America: ret 


acestora de a lua în consideraţie informaţiile oferi 
de oficialităţile române care contestau acuzaţiile He 
„lovitură de stat”, de încălcare a legilor în vigoare 
„au obligat” opinia publică să caute nişte explicaţii 
pentru acest comportament. ' 

Lăsăm deoparte reacția vehementă a 
internaţionale care-şi vede într-un fel obstrucţionate 
planurile, începând cu ambasadorul USA, evreuj 
Ghiedenstein şi cu presa internaţională; intervine 
cancelarul Germaniei, personalităţi — din înalta 
conducere a Uniunii Europene! Se aruncă pe piată 
tot felul de diversiuni apropos de relaţia „afectivăr 
dintre Băsescu şi Merkel. Trebuie să fii „Puţintel la 
minte” ca să accepţi aşa ceva, să accepţi că se face 
politică la cel mai înalt nivel pe bază de simpatii, pe 
bază de antipatii care se pot transforma în ură! 

Dar să începem cu începutul. 

România şi politicienii români au fost totdeauna 
socotiti cei mai vulnerabili, cei mai uşor de controlat, 
de manipulat. Absolut adevărat! Suflă-i în ciorbă lui 
Orban Viktor, unui Kvaşnievski! Nici nu le trece prin 
cap aşa ceva. 

În consecinţă, s-a hotărât la nivelul european 
cel mai înalt, dar fără să fie acceptat oficial, din. 
motive absolut normale, ca România să fie cobaiul 
aplicării unei noi inițiative de inspirație iudaică în 
cadrul Uniunii Europene, „ACORDUL DE 
SUVERANITATE LIMITATA” - cu alte cuvinte, 
limitarea drepturilor autorităților dintr-o țară membră 
UE de a hotări în anumite privințe, politica internă şi 
externă. 

Se motivează această limitare -a prerogativelor 
autorităților naţionale prin întărirea autorității şi puterii 
Uniunii Europene. i 

Şi să vezi lucru negândit: vin alți politicieni la 
guvernare şi fac declaraţii invocând egalitatea 
membrelor UE şi dreptul la demnitate al 
poporului român. 

Oficialităţile europene rămân consternate! Cine, 
viermii de români? Încep să tune şi să fulgere că 
îndrăznim să. ridicăm capul din noroi! 


vreimjj 


Români, treziți-vă: aceeaşi evreime 
internațională care vroia să promoveze 
„Internaționala III” cu aceleaşi motivații dar 


nedeclarând scopurile reale, care a eşuat în 
încercarea de motivație comunistă, doreşte să-şi 
pună în aplicare planul atât de iubit, sub firma 
capitalismului. 

Atenţiune, români: Băsescu deja acceptase orice 
fel de cedare de suveranitate cu condiţia continuării 
mandatului şi a instaurării la conducere, după aceea, 
a lui Ungureanu care să-l ferească de punerea în 
lucru a dosarelor penale ce îi întunecă orice viitor - 
bineînţeles că nu ne referim la un viitor politic; 
oricum Băsescu nu va avea curajul niciodată să-şi 
tragă un glonţ în gât! Ca o mică paranteză, nici nu ne 
dorim aşa ceva; departe de noi asemenea gânduri: 
poate, până atunci, se va introduce pedeapsa cu 
„munca silnică” - după jaful actual măcar să refacem 
o parte din pădurile ţării! Dar să revenim Ia tonul mai 
grav. : 

Spuneam, la începutul articolului, că nu există țări 
pe mapamond care să fie preocupate de bunăstarea 
României. De aici însă şi până la a ne trata Gala 
nişte slăbănogi şi milogi, ca pe paria Europei, ni se 
pare o jignire pe care nu o merităm! Sau o merităm? 

Răspunsul îl vom avea pe 30 Iulie, vorba d-lui 
Crin Antonescu „Dacă poporul român votează 
menținerea în funcţie a d-lui Băsescu, declar că Mâ 
retrag din politică”. Întrebat de ce ar face aşa ceva, â 
motivat: „Ar fi un vot care mi-ar demonstra că nu mai 
e nimic de făcut în țara românească”. 

Adăugăm noi: s-ar demonstra că ne trebuie 9 
jumătate de secol de mizerie, ca să înțelegem ceva! 

Mitocănia învinge România? 


dacia 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


pe 


Rit ide e n sau ea ai cu aa cal d atitea mă ati aia ai » futai ati 


.——.—..—.—.—.—.—.——.” 


La data când scriem acest articol nu putem şti 
rezultatul actului de demitere a preşedintelui 
Băsescu, lucru pe care dvs., când veţi citi, îl veţi şti. 

Dar un lucru pe care nici dvs. nu-l veți şti încă 
este dacă se va ajunge sau nu la adevărata 
încununare a acestui demers: dl. Băsescu, fără 
imunitate, în boxa acuzaților, judecat pentru... măcar 
unul dintre numeroasele delicte pe care le-a comis. 
Nu ne interesează care. Poate fi o banală hoție EC) 
fraudă electorală, un nepotism (frăț-ism sau fiic-ism, 
EBA-ism, după caz) sau vreo periclitare a siguranței 
statului -(mai ales pentru acestea îi purtăm 
sâmbetele), orice este bun. 


= A In justiția americană pedepsele se pot cumula 
fără limită, astfel încât unii deţinuţi sunt condamnati 
la o sută cincizeci. sau două sute de ani de 
închisoare, dar la noi nu este aşa. Din acest punct 
de vedere, dată fiind legislația românească, nici nu 
ar mai merita dezgropate atâtea rele pe care le-a 
făcut Traian Băsescu, el neputând fi condamnat 
pentru toate. Însă dacă s-ar putea să le auzim pe 
toate înşirate, ca la Judecata de Apoi, fără să mai 
bombăne cineva că este o făcătură, un "proces 
politic „s-ar produce un adevărat şoc moral. Să ştie 
toată lumea că asemenea oameni (pentru care 
Băsescu nu este decât un "strălucit" exponent), nu 
sunt închişi pentru vreo neînsemnată chiţibuşărie, 
vreo afacere mai dubioasă, ci pentru că sunt uneltele 
satanei, care nu s-au dat înapoi de la nici o abjecţie 
imaginabilă. Abia atunci s-ar mai deştepta românul 
din somnul cel de moarte al democraţiei şi viitorului 
luminos în UE! Doar atunci. 

În planul necesităţilor imediate, tot ce contează 
este ca actualul-viitorul fost preşedinte să-l urmeze 
pe ex-prim-ministrul Adrian Năstase în atmosfera 
răcoroasă, dar primitoare, a unui penitenciar. (De 
fapt, noi suntem adepții ideii de muncă silnică, nu 
detenţie inactivă pe banii statului, dar nu despre 
acest lucru este vorba acum.) 

Dacă nu va ajunge Băsescu la închisoare, tot 
acest mare hau-hau nu înseamnă nimic! Nişte unelte 
iudeo-masonice au înlocuit alte unelte iudeo- 
masonice, ocazie cu care impulsul nemulțumirilor 
populare a fost risipit cu abilitate, iar apoi trădarea 
țării continuă după acelaşi scenariu. = 

Dar dacă Băsescu, într-o spectaculoasă premieră 
post-decembristă **, se va prăji urât de tot, poate că 
pe viitor unii se vor teme. Este, efectiv, singurul lucru 
pe care l-am mai putea spera în acest climat infect 
de “"eu-iţi-dau-zece-maimuţoi-şi-tu-alegi-unul" al 
democrației. Pe toată scena politică nu se află decât 
specimene corupte, şantajabile şi deci vândute. Este 
inutil să mai discutăm şi despre eventualele. lor 
merite - unii sunt mai deştepţi, alţi mai proşti, iar alţii 
dau în gropi. Dar dacă acelor puşi în funcții, 
indiferent cât de nepotriviți şi de incompetenți ar 
fi, le-ar fi măcar puțin frică de consecințele 
faptelor lor, viitoarele trădări de țară nu s-ar mai 
comite chiar atât de uşor. 


** Am spus "premieră"? Păi Năstase, Vântu etc. 
Nu, aceştia nu contează, au fost doar o parte a 
circului prin care Băsescu a încercat să simuleze că 
Justiția merge în România. Nici vorbă, Năstase stă 
bine unde este - şi el tot pentru un fleac, dintr-o sută 
de fapte pentru care ar fi putut fi acuzat şi închis. 

Dar ce ne trebuie acum, de urgenţă, este un 
preşedinte Băsescu luat, cum se spune, "de barbă”, 
direct de la Cotroceni, dus la Tribunal şi apoi după 
zăbrele. lar asta ar fi o premieră. 

Ar fi singurul final care să ne dea măcar un dram 
de satisfacţie, pentru că în rest, vorba lui Eminescu, 
"toate-s vechi şi nouă toate”. 

Tandemul Ponta - Antonescu, hai să fim 
serioşi, nu promite nimic bun, decât sub unicul 
aspect al dorinţei de a da cu Băsescu de pământ 
(oricum, ei vor acest lucru doar pentru satisfacerea 
propriilor vise de putere). Tot nişte unelte rămân, 
dar acum, printr-o coincidenţă trecătoare, ei ar 
putea fi şi uneltele interesului național. Incolo, nu 
ne punem absolut nici o nădejde în aceşti doi 
politicieni. lipsiţi de. orice calitate, sau în USL, o 
alianță instabilă de grupări mafiote care la momentul 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


Aerul 


ŞI MAI JOS BĂSESCU! 


oportun se vor bate între ele pentru ciolan (cât o mai 
fi rămas). Prin urmare... 


Curat constituţional, coane Caţavencu... 


NU NE INTERESEAZĂ marele şi inutilul scandal 
al "constituționalităţii”, "procedurii" şi “statului de 
drept” pe care, vezi Doamne, suspendarea lui 
Băsescu le-ar fi încălcat. 

Din ce morgă aţi mai scos şi aceste cadavre, nu 
simţiţi în ce hal duhnesc a putrefacție?! Sau vreți să 
spuneţi că pe vremea lui Băsescu legea era 
suverană în România, un veritabil paradis al ordinii şi 
corectitudinii... Regimul Băsescu nu  trântea 
ordonanţe de urgență ori de câte ori îi venea pe 
chelie? Avem noi aerul că am fi picat din lună 
alaltăieri? 

Nu, nu mai contează cum ne curăță de acest... 
domn, doar să o facă odată! 

Mai ales că legile au devenit un hăţiş 
indescriptibil şi "statul de drept” o junglă în care atât 
de greu mai poți merge, că nici nu se mai pune 
problema de a păşi elegant. 

Ne veți învinui că spunem acest lucru cu cinism? 
Mai bine v-aţi păstra supărarea pentru cine a făcut 
ca lucrurile să ajungă aşa. Dei 

Oricum, nu ne aşteptam să vedem puterea 
pesedisto-penelistă aplicând metode mai curate. 
Nădăjduim că nu aţi uitat cum a început acest triumf 
al "schimbării în bine": cu un flux masiv de traseişti 
politici de la PDL la USL. 

- Important este că aceşti oameni, măcar de daia 
aceasta, îşi îndeplinesc o datorie. Mai ales Victor 
Ponta care, simțindu-se pe cai mari la un moment 
dat, promisese: “nu voi fi niciodată primul 
ministru al lui Băsescu", după care chiar asta a 
ajuns. Şi Crin Antonescu a strigat, la rândul lui, în 
cadrul unui prăpădit de miting USL din timpul Jos- 
Băsescului de iarna aceasta, că nu 'mai are ce 
discuta cu Băsescu. Şi atunci, cum să nu fie dator 
să-l dea jos acum? Păi, v-aţi certat şi apoi... 
"coabitaţi'? Nu, faceți-l prâfls” = : 

Aşadar, dorim succesul oricărei acţiuni în 
contra lui Băsescu, chiar dacă nu simpatizăm şi 
mizeriile acestei acțiuni, inevitabile în stilul de 
luptă al acestor oameni. Aceste mizerii nu vor 
mânji mâinile noastre, numai pentru că suntem 
obligaţi să alegem între două rele. = 


Europa moare de grija noastră 

"Aoleu, ce faceţi!? Destituiţi preşedintele?” 

"Ăăă, da...” 

Păi uite că toată Europa urmăreşte cu sufletul la 
gură "evenimentele" din - România. La aceasta 
contribuie, desigur, şi văicăreala peste graniţe a 
preşedintelui suspendat *** care dovedeşte astfel o 
mentalitate identică cu a pretendenţilor la tronul 
Moldovei sau Valahiei care cereau ajutor, pentru a fi 
înscăunaţi, de la Imperiul Otoman. Ajutorul turcesc 
costa... va costa şi cel de acum, fiţi fără grijă! 


*** Nu numai Băsescu, dar şi Ponta a recurs la 
asemenea gesturi. Când Băsescu era puternic şi 
Ponta slab, dezorientat sub impactul manifestaţiilor 
anti-Băsescu şi absolut deloc pro-USL, liderul PSD 
s-a dus şi el la Bruxelles ca să se vaite că în 
România sunt probleme cu democraţia. Prin aceasta 
a izbutit să obţină chiar şi... o amendă pentru 
România. 

Aşadar... "lar aveţi probleme cu democraţia!? 
Măi, dar ce repede vi se strică, abia o reparaserăţi - 
este cumva "made in China"? 

Pentru a repune România pe drumul cel drept (a 
se citi "cu botul pe labe”), UE ne va aplica iarăşi 
"sancţiuni", un bun pretext de a mai stoarce bani 
româneşti, că şi până acum țara noastră s-a dovedit 
a fi cea mai destoinică vacă de muls. O să fie iarăşi 
vorba de şantaje meschine, etichetate pompos sub 
numele de "infringement": se vor sista mărețele, 
sublimele zi inexistentele fonduri europene, acelea la 
care, ca să ai acces, trebuia să dai aproape tot atâta 
şpagă la grangurele local cât primeai de la UE. Sau 
se va institui o amendă zilnică, aşa cum fusese 
vorba să se instituie acum câteva luni, când nu se 
mai adopta odată blestemata lege "Big Brother"... 


Mark Gitenstein, ambasadorul evreu al Statelor 
Unite la Bucureşti, mai nou... analist politic de înaltă 
calificare, este de părere că prestaţia de până acum 
a lui Băsescu a fost "un mandat prezidențial 
excelent". 

Poate că ştie el mai bine decât noi!? 

Toţi străinii se prefac că ştiu mai bine decât 
românii ce e bine pentru români şi, oricum, din 
independenţa noastră naţională nu a rămas decât un 
balon de săpun, aşa că o decizie de politică internă 
nu poate decât să declanşeze o avalanşă de "reacții" 
şi “îngrijorări” de peste granițe. Este sinistru că ne 
găsim într-o asemenea poziție! 

Normal era ca preşedintele, parlamentul, 
guvernul etc. să dea socoteală poporului român, 
nu cancelarului Germaniei sau preşedintelui 
Franței. 


Cât ne costă circul? 

Nu mai primim, pur şi simplu, pâine şi circ - 
romanii erau mai generoşi în interpretarea partiturii 
iudaice decât stăpânii de azi. Dimpotrivă: dacă vrei 
circ, ţi se ia pentru el şi pâinea pe care o mai aveai. 

Pentru cei cu nervii mai tari, care nu se 
emoționează doar din pricina "izolării pe scena 
politică mondială", se dă cu băţul acolo unde doare 
cu adevărat: ca la un semn nevăzut, investitorii 
străini îşi pierd încrederea în mediul de afaceri din 
România. 

De fapt, nu este chiar un semn nevăzut, ci sunt 
rating-urile, . evaluările şi predicțiile marilor agenţii 
(inclusiv S&P, care au scăzut şi rating-ul SUA acum 
un an şi ceva). Aşa că "Hai, nu vreţi mai bine să-l 
lăsaţi pe Băse în funcţie, aşa infractor cum este, 
numai să avem din nou investiţii străine, să ne 
crească iar rating-urile de ţară şi să ne aplaude 
Europa, cum o făcea şi când era prim ministru 
"elevul model al lui Jeffrey Franks"?" 

În fine, lovitura de grație ne-o dă, la 
"sentiment", megamasonul Mugur Isărescu, de la 
înălțimea prestigiului său de unic actor inamovibil din 
tot teatrul macabru al politicii de după Revoluţie. 

Conform unui "material publicitar” 
confecționat de PDL pentru a convinge 
electoratul să-l susțină pe Băsescu, guvernatorul 
BNR a declarat că în ultima vreme eforturile de a 
ține cât de cât pe loc cursul euro - leu au costat 10 
miliarde de euro, mai mult decât se plănuise iniţial să 
se aloce de la buget pentru aşa-zisa "reîntregire" a 
salariilor bugetarilor (bani care oricum erau proaspăt 
scoşi din tiparnița de lei pornită la turație maximă, 
fără acoperire în economia reală). Şi, de vreme ce 
tendința leului de a se devaloriza a fost puternic 
accentuată de "criza politică" pe care o traversează 
regimul de la Bucureşti... destituirea lui Băsescu ne- 
a costat 10 miliarde de euro! Bine, d-le Isărescu, 
dar asta înseamnă că, dacă tot am plătit-o atât de 
scump, acum chiar trebuie să o avem şi să ne 
bucurăm din plin de ea! Mai mult decât atât: dacă 
destituirea costă 10 miliarde, judecarea şi aruncarea 
în temniţă cât costă? Ce să mai vorbim de urmărirea 
penală a întregii familii Băsescu - fiţi fără grijă, sunt 
toți unul şi unul, adevărate piese de colecţie pentru 
justiția română... EBA la pârnaie cât costă? Dar cu 
program intensiv de alfabetizare inclus? lar dacă 
vrem toate acestea deodată, nu ni se va face şi un 
"discount" de câteva miliarde de euro? 

Lăsând glumele la o parte, circul, în sine, nu-şi 
face banii. Dacă nu ar fi uriaşa însemnătate 
morală a gestului, simplul rezultat, înțeles ca 
răfuiala cu o slugă oarecare a iudeo-masoneriei, 
nu ar merita atâta cheltuială. Noi plătim din greu ca 
să le dăm slugile jos, iar ei şi le înlocuiesc pe gratis... 

Insă aspectul moral există - ar trebui să-l poată 
vedea orbii, să-l audă surzii şi să-l înțeleagă şi 
proştii! Tocmai pentru că s-a putut ajunge la 
asemenea țigănii, de tipul “nu-sancţionaţi- 
preşedintele-că-se-depreciază-leul", este cât se 
poate de clar că trebuie mers până la capăt. 
Asemenea argumente măgăreşti nu mai pot fi 
tolerate, pentru că altfel se vor transforma într-un 


Pag. 7 


FITVEP. Pr Pa Vi Pi Sa 


LL 


UN ROMÂN, UN ȚIGAN ŞI UN ”JIDAN'” 


Ştiu că eseul meu va provoca rumoare, ştiu că se 
va încerca „să probeze” o abdicare de la linia mea 
de conduită în relaţiile cu golemul iudaic. „lar tu cel 
în războaie aprins, / Acum este potolit şi stins”. 

Excludeţi această posibilitate! Mă refer la prieteni; 
moluştele, melcii fără cochilie, care se preling şi îşi 
intersectează traseele lunecoase cu fermitatea unei 
„„Gărzi de Fier”, chiar dacă sunt vocali, efectele 
sonorității lor sunt comparabile cu sunetele stridente 
ale melcului amintit. 

Este o “încercare” riscantă, dar sper'că până la 


urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu, să aibă efectul pe 
care îl urmăresc. 


„A fost odată ca niciodată, că, dacă nu ar fi, nu-s- 
ar mai povesti”. 

Era prin anii '51-*52, poate; eram elev la liceul 
Cantemir Vodă, în clasa a VIil-a, poate. La liceu 
aveam profesori - unii mai profesori decât alţii. 
Director era Oscar Şafran, poate băiat sau rudă 
apropiată cu rabinul şef David Şafran, mai târziu 
rabin al Genevei, care consemnează. în romanul 
autobiografic discuţia cu Corneliu Zelea-Codreanu, 
la Casa Verde, comentând pozitiv afirmaţia 
Căpitanului . (sfârşit de an 1937), că niciodată un 
legionar, până la acea dată, nu făcuse vreun „Tău 
fizic” unui - evreu; Căpitanul punea acest 
comportament pe seama însuşiri  - preceptelor 
Mişcării Legionare: nu „Spărgând capete” românul 
devenea mai bun şi mai eficient decât evreul. 

lar am luat-o razna: nu mă pot opri în nici o 
ocazie să dezvălui adevăratele țeluri şi mijloace ale 
Mişcării Legionare. 

Vă mai afirm o dată: nu sunt şi nu voi fi sluga 
nimănui, să nu creadă vreun imbecil că-mi caut 
stăpân! 

Dar să revenim la liceul Cantemir. 

Aveam cam cincisprezece ani şi mulți dintre 
profesori erau evrei. Bineînţeles că toți ştiau ce fel 
de Codreanu sunt; nici unul nu îmi amintesc să mă fi 
tratat discriminator. Unul singur, ROMÂNAŞ verde, 
profesorul de desen, Bucătaru, când mă întâlnea 
prin curte, mă privea cu ură şi mă apostrofa 
suficient de tare pentru a fi auzit şi de alţii: 
„Legionarule, banditule” etc. 

De obicei "nu raportam” acasă mamei mele 
lucruri care să o înfricoşeze, să o sperie şi mai tare: 
eram suficient de speriaţi de percheziţiile care nu se 
mai sfârşeau, la ore între doisprezece noaptea şi trei 
dimineața. 

După un timp i-am spus totuşi, nu mai ştiu de ce. 
De faţă era şi fratele meu mai mare cu şase ani, trăit 
mai mult ca mine la gospodăria bunicului, prof. lon 
Zelea-Codreanu, la Huşi. 

L-am descris pe prof. Bucătaru şi, printre altele, 
am amintit că făcea demonstrații "la bară fixă”, 
instalată în curtea liceului. Şi mama şi fratele meu îl 
cunoşteau ca fiind unul dintre copiii sărmani din 
Huşi care îşi "făceau veacul” prin marea 
gospodărie a bunicilor, cu zeci de găini, gâşte, 
curcani, vaci, cai, menite să poată întreţină prin şcoli 
şi facultăţi şapte copii. Pe lângă aceştia mai mâncau 
la bunica alţi câţiva copii săraci, pe care în vremurile 
bune îi şi îmbrăca de Paşti. Bucătaru era unul dintre 
copiii de român ajutaţi de bunica; mai erau şi câţiva 
"puradei” şi atât. 

Bucătaru învățase exerciţiile la "bara fixă” 
instalată sub un nuc bătrân, căci educaţia fizică, pe 
lângă munca la vie sau la câmp, sau călăria, scrima 
sau mersul cu căruţa sau cu carul cu boi, făceau 
parte din viaţa obligatorie a "băieţilor Codreanu”, iar 
viitorul duşman al Codrenilor de mai târziu 
beneficiase de prietenia băieţilor şi de bunătatea 
bunicii... 

Aşa îşi manifesta recunoştinţa  tovarăşul 
Bucătaru, ţipând la mine acuzator şi nu aveam decât 
cincisprezece ani şi nu făcusem rău niciodată 
nimănui. Bineînţeles că mai târziu, odată cu 
înaintarea în vârstă, am devenit un bandit periculos, 
refuzat la angajări altfel decât ca zilier la descărcat 
vagoane noaptea în obor, ajungând la apogeul 
carierei şofer de autobuz la transport în comun. Dat 

afară şi de acolo în 1974, la intervenţia 
secretarului de partid pe I.T.B., tovarăşul 


Pag. 8 


Istrate. Nu vreau decât să va introduc în atmosfera 
de atunci!! = 

Mi-am amintit de Bucătaru fără nici un rost: dacă 
mă toacă cineva mărunt, nu aş putea să explic de 
ce imaginea fostului profesor de la Cantemir o 
asociez cu liota de susţinători vehemenţi ai lui 
Băsescu; într-un fund de minte şi de suflet, 
imaginea acestora se suprapune şi nu pot explica de 
ce: 


Dar să vorbim de ȚIGAN. 

Unchiul meu, Cătălin Zelea-Codreanu, frate cu 
tata, "beneficiar” al unei condamnări de 25 de ani 
"temniță grea” din care a făcut "doar 16, mi-a 
povestit următorul episod din detenţie. 

Era la "Aiud”, la Zarcă, pedepsit mai tot timpul 
pentru "opțiunea” naşterii sale. . 

Foamea îi scotea din minţi pe legionarii închişi, 
căci era închisoare pentru legionari. Nu mai vorbim 
de frig, de tot felul de procedee având ca scop 
asasinarea deţinuţilor, socotiți cei mai periculoşi 
duşmani ai evreimii care tăia şi spânzura în, țara 
românească în anii aceia. 

Specific faptul că el mi-a povestit întâmplarea în 
urmă cu 40 de ani şi poate sunt amănunte pe care 
nu le mai ţin minte şi nici nu vreau să le inventez. 

Într-una din zile unul dintre temniceri a intrat în 
celulă la Cătălin şi a avut loc următorul dialog: 

- Tu eşti din Huşi? 

- Da. 

- Eşti băiatul lui coana Eliza? 

- Da. 

- Să-i dea Dumnezeu sănătate, eu am crescut 
la voi în curte când eram copil. 

Cătălin l-a privit; era un ţigan pe care oricum nu 
avea cum să-l recunoască 

- O să trec pe aici când o să pot şi o să-ţi arunc 
prin vizetă o bucată de pâine. 

Cam aşa s-a desfăşurat dialogul şi ŢIGANUL, 
recunoscător, a trecut un timp, poate până când a 
fost mutat, şi îi arunca prin vizetă bucata de pâine 
care era mai valoroasă că aurul. Dacă se afla, ar fi 
fost cel puţin dat afară din serviciu, 

Ce l-a determinat pe ţigan la 
comportament, este greu de închipuit. 
comentariu este hazardat. 

Asocierea cu comportamentul lui Bucătaru a 
venit spontan, poate pentru contrastul evident: 
un intelectual ROMÂN şi un semi-analfabet 
ȚIGAN. Mai departe gândul îmi zboară la "manşonul” 
cu care s-a înconjurat superpenalul Băsescu, 
intelectuali la care nu te poţi gândi că nu au avut şi 
nu au capacitatea să perceapă ce se ascunde de 
fapt în spatele comportamentului tovarăşului 
Băsescu, intelectuali care se fac a nu observa că, de 
fapt, interesele naţionale nu fac parte din 
preocupările grupului care se conturează din ce în ce 
mai bine: Ungureanu, pe care îl vor viitor preşedinte 
într-o republică prezidenţială, Patapievici, 
Tismăneanu - ca să enumăr actorii la vârf. Nu uitaţi 
ce am prevăzut; în 2016 Ungureanu este 
“programat” să ocupe postul de preşe&tiiate. Uitaţi-vă 


acest 
Orice 


pe site-ul "Federaţiei Comunităţii Evreieşti din 
România”, daţi la Ungureanu şi vă lămuriţi. 
Dacă cineva încearcă să îmi spună că 


Tismăneanu şi grupul din care face parte are ceva în 
"clin sau în mânecă" cu interesele poporului român, 
nu am decât un răspuns: "idiot"! 


Am zis "grupul Tismăneanu'? Cei cu 


e pa Sea Probleme 
de memorie să-şi noteze: Băsescu este membru 
grupului Tismăneanu, nu Tismăneanu membru a 


grupat Băsescu! Vânduţi sau idioţi, sau Şi una şi 


Dar să trecem la "JIDANUL” din Poveste, 

Nu vreau să jignesc pe nimeni cu ac 
apelativ, ştiu cât contează pentru evrei uțijz 
lui. 

A fost un evreu, îl chema Pascu Şain, Prieten 
cu mine. Prin anii '60 m-a invitat să merg cu e| ja 

o mare expoziţie a Israelului în România, poate 

singura. Pe drum mi-a spus că vrea să emigreze: 

"M-am săturat să tot fiu jidan în România”. 

Bineînţeles că nu îndrăznea nimeni să utilizeze 
direct acest apelativ, dar poate îl auzea pe la Spate 
sau numai îşi închipuia. ÎI utilizez pentru a da Culoare 
povestirii mele. 5 

Totul este real sută la sută. 

În 1956 am fost încorporat, pretextându-se 
efectuarea stagiului militar în detaşamentele de 
muncă forţată. Nici o legătură cu "MFA. 
Construcții”. Eram echipați în salopete gri, vara 
obligatoriu cu pantaloni scurţi (din economie), iarna 
în "pufoaică”, căci 12 ore de şantier în fiecare zi erau 
"mortale"! 

Eram la "Detaşamentul 5 Teleajen”, suburbie a 4 
Ploieştiului, 5000 de blestemaţi care oricum nu 
avuseseră timp să dea în cap la nimeni. 

Programul era de exterminare: 12 ore de muncă 
pe zi vara, 10 ore iarna. Ca să vă lămuriţi: toată 
vara, după program, înaintea mesei de seară, mai 
făceam o oră de "instrucţie de front şi ordine”; în 
pauza de cinci minute de la mijlocul instrucției, 
"trupa" se trântea pe jos şi dormea de nu îi mai putea > 
trezi nici gornistul ţigan care ar fi sculat şi morţii. 

Lucram la staţia de betoane cu “instrumentul” 
lopată. Mă obişnuisem cu toate relele! Din familie 
învățasem un lucru: "unde vei fi, unde vei munci, 
trebuie să fii tu cel mai bun” şi eram: cu o lopată de 
mână, dublă ca mărime, supranumită pe atunci 
"inima lui Stalin" pentru că avea o formă 
asemănătoare unei inimi; eram supranumit 


area 


„excavatorul şantierului”. Să nu va - închipuiţi că 


vroiam "sa mă pun bine” cu şefii: nici vorbă, dracu 
mă ştia din 5000 de nevinovaţi! 

Intr-o zi descărcam unul din zecile de vagoane de 
balast care veneau zilnic pe şantier. O comisie de nu . 
ştiu unde a venit în inspecţie, condusă de şeful 
staţiei de betoane, Ghiţă Şvartzman. Staţia de 
betoane era cea mai importantă secţie din şantier, 
căci se turnau mii de metri cubi pe zi şi orice 
activitate ulterioară: instalaţii,  finisări, era 
condiţionată de activitatea de aici. 

Eu nu i-am văzut pe membrii delegaţiei, nu ştiu la 
ce mă gândeam manevrând lopata. Am auzit: 
"Ostaş!”. Conform instrucției, am lăsat lopata, am 
luat poziţia de drepţi şi am raportat: "Sunt ostaşul de 
construcţii Codreanu, la ordinul dvs.” Nexam 
Nicador, nexam Zelea! 

Probabil că atunci a auzit Ghiţă Şvartzman (nu 
am ştiut niciodată cum i se scrie numele) de un 
Codreanu pe şantier. ă 

Peste câteva zile vine plutonierul şi îmi spune sa 
mă prezint la tov. Ghiţă. Mă gândeam Ia rele, că la 
bine nu aveam cum. A urmat convorbirea: 

- De unde eşti mata? 

- Din Huşi. 

-Alcui eşti din Huşi? 

- Pe tata îl chemă Horia Codreanu. E 

O tot scăldăm ca să nu ajung la "demascare”. Nu 
mă gândeam atunci că mai rău nu puteau să Îmi 
facă. 

- Dar pe bunelul matale cum îl chema? 

- Profesorul Codreanu. : 

Ghiţă Şvarizman nu a mai întrebat nimic, 
rămăsese privind în gol, nu ştiu ce vedea. Şi a veni 
şi sentinţa: ont “pag. 13) 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2042 


Arapde repiisită 


LEGENDĂ ŞI ADEVĂR: ŞTEFAN CEL MARE 


Bin aecaaie pe data de 2, s-au împlinit 20 de ani de la canonizarea lui Ştefan cel Mare. 
Întrucât iscuții e generate de aniversare nu contenesc: "Cum sfânt, când a avut atâția copii din flori?, "Nu era el iute la mânie şi degrabă 
vărsător de sânge'nevinovat, cum ştim de la cronicarul Ureche?", “Are moaşte?” etc., articolul de față încearcă să răspundă acestor comentarii 


nefondate şi răutăcioase. 


|. A avut Ştefan cel Mare copii 
nelegitimi? 

Pentru că Ştefan cel Mare constituie pentru 
români "conducătorul prin excelență”., asupra vieții şi 
faptelor lui s-au aplecat, de-a lungul timpului, o 
mulțime de cronicari, istorici, scriitori, politicieni, 


jumalişti, cineaşti etc. Dar, cercetând ce s-a spus sili 


ce s-a scris despre Ştefan cel Mare în diferite 
vremuri, cineva ar observa că, începând cu 
perioada interbelică, dar mai ales din anii '70 ai 


sec. XX, apare o nouă trăsătură în chipul public albă 


voievodului: acesta capătă, aproape din senin, dar! 

cu o forță deosebită, renumele de „călcător pe 

alături” în ceea ce priveşte viața conjugală. Arborele 

lui genealogic se îmbogățeşte subit cu un şir ce 

pare că nu se mai termină de fii şi fiice "din flori”. 
Cum s-a petrecut această „îmbogăţire”? 


Popularitatea şi influența unui scriitor ţin în mare | 


măsură de talentul său, dar onestitatea poate să nu 


fie pe măsura talentului. În industria. publicitară| 


talentul nu se pune în slujba adevărului, ci a 


intereselor economice ori politice. Cu talent se potk 


spune minciuni mari. După ce Mihail Sadoveanu şi- 
a publicat romanele istorice ce au în fundal dinastia 
Muşatinilor şi după ce unele dintre ele, cum ar fi 
„Neamul Şoimăreştilor”, au fost ecranizate, generaţii 
de cititori şi spectatori au rămas cu impresia za 
greşită! - că în lunga sa domnie Ştefan cel Mare a 
avut o mulţime de copii nelegitimi (se vorbeşte ba de 
40, ba de 100). Sadoveanu a adăugat memoriei lui 
Ştefan cel Mare poveşti de dragoste care sunt numai 
rodul imaginaţiei sale, iar prin marea răspândire a 
operei lui (favorizată de faptul că era mason de grad 
33, precum şi de colaborarea cu regimul comunist), 
a avut contribuția cea mai importantă la mistificarea 
aspectelor sentimentale ale vieții lui Ştefan cel Mare. 
Dar nu a fost singurul. De exemplu, despre Oana, 
inventată” de Barbu  Ştefănescu-Delavrancea în 
„Apus de soare”, fără să apară în nici un izvor istoric, 
şi astăzi se crede că ar fi fost fiica nelegitimă care i-a 
salvat viata înştiințându-l despre un complot 
boieresc. 

Un răspuns onest la întrebarea „A avut Ştefan 
cel Mare copii nelegitimi?” se poate da doar 
plecând de la documentele epocii sale. 

În continuare prezentăm rezumatul unei recente 
cercetări ştiinţifice pe această temă, articolul prof. 
Sorin Iftimi, „O legendă lipsită de temei: «Copiii 
din flori» ai lui Ştefan cel Mare”: = 

În afara celor în jur de 8 copii rezultați din 
căsătoriile lui Ştefan cel Mare, despre_alte 8 
ai voievodului (ori şi-au revendicat ei înşişi 
aceasta ascendență). Să-i luăm pe rând: 

1. Alexandru, „fiul Maruşcăi” 

În pomelnicul Mănăstirii Bistriţa apare o 
„Maruşca, mama lui Alexandru”, necunoscută ca 
soție a voievodului. 

Despre Maruşca nu ştim nimic, doar. aici este 
menţionată. Istoricii nu au putut să afle mai mult 
despre identitatea ei. 

Dar dacă ea nu ar fi fost o legătură recunoscută 
de Biserică, nu putea fi trecută în pomelnic. 

Sunt indicii că acest Alexandru este primul 
copil din prima căsătorie, cea din 1463, cu 
Evdochia de Kiev. Numele acestui fiu apare pentru 
prima dată în 1464, ca „iubitul nostru fiu Alexandru”. 
Apoi apare în 1466, într-un: act de danie către 
Mănăstirea Zografu din Muntele Athos, în care 
Voievodul cere ca în pomelnicul mănăstirii să fie 
trecuți „şi doamna mea lângă domnia mea, şi copiii 
noştri dăruiţi de Dumnezeu, Alexandru şi Elena”. 

2. Bogdan cel Orb 

"Poate o soție legitimă să dea naştere unui fiu 
nelegitim?” Provocarea a fost lansată de N. Iorga 
care ajungea la concluzia că ce-a de-a treia soție, 

Maria Voichiţa, l-ar fi născut pe viitorul domn 
Bogdan cel Orb într-o vreme când cea de-a 


doua soție, Maria de Mangop, era în viață. Ipoteza 
lui lorga a fost însă infirmată de cercetările 
ulterioare. S-a descoperit că Ştefan cel Mare a avut 
doi fii cu numele de Bogdan: unul din a doua 
căsătorie (cu Maria de Mangop),şi care a murit în 
1479, după cum arată piatra sa de mormânt de la 
Mănăstirea Putna, iar al doilea, Bogdan Vlad, din a 
treia căsnicie (cu Maria Voichița), născut în 1479, în 
16 iulie. 

3. PETRU RAREŞ na 

Documentele şi cronicile arată că doar despre 
unul. singur dintre fiii lui “Ştefan Vodă se poate 
afirma cert că s-a născut în afara căsătoriei: 
Petru Rareş. Nu se ştie cine a fost Maria, mama lui. 

Din „Cronica muntenească” a lui Radu Popescu 
aflăm că după moartea lui Ştefăniță Vodă, nepotul 
lui Ştefan Vodă, în sfatul boierilor s-a pus 
problema următorului domn. Nemaifiind nici un 
fiu sau nepot de-al lui Ştefan în viață, un boier a 
dat mărturie că Petru Rareş este fiu natural al 
voievodului. El ştia aceasta de la Mitropolitul 
Moldovei. Or, dacă Mitropolitul a fost cel care a ştiut 
taina naşterii lui Petru Rareş, este evident că 
domnitorul i-a mărturisit această cădere care putea 
să aibă urmări negative nu numai în plan personal, ci 
şi pentru întreaga ţară atunci când se punea 
problema succesiunii. 


4. Petraşco de la Putna 

În afară de Petru Rareş, mai există un fiu al lui 
Ştefan cel Mare care a purtat acest prenume. Nu s-a 
putut stabili cu certitudine identitatea mamei sale. 

S-a presupus că este născut în perioada văduviei 
de după Evdochia de Kiev (1467-1472), dar nu este 
exclus să fi fost fiul Evdochiei, A murit la o vârstă 
fragedă, în 1480, fiind înmormântat la Putna, alături 
de fratele său Ştefan. Această înmormântare. în 
necropola domnească este un indiciu important 
ca era un fiu legitim. 


5, Mircea, fiul Călţunei 

Într-o scrisoare foarte virulentă legată de 
încercările lui Ştefan cel Mare de a impune în Țara 
Românească un domn care să-i fie aliat împotriva 
turcilor, boierii munteni folosesc cuvintele „fiul 
Călţunei; şi zici că-ți este fiu?” Aici unii au văzut un 
posibil fiu nelegitim. Dar eroarea este uşor sesizabilă 
dacă ştim că în limbajul diplomatic al vremii „fiu” nu 
indica. filiaţia genealogică, ci arăta protecția şi 
subordonarea politică a „fiului” față de „părinte”. De 
altfel, Mircea era fiul natural al lui Vlad Dracul, 
frate cu Vlad Ţepeş şi Radu cel Frumos. 

În paranteză trebuie amintit şi faptul că faima 
marelui domn a făcut ca unii pretendenți la tronul 
Moldovei să se revendice drept fii ai săi: 


6. loan, „rege” al Moldovei 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


N. lorga semnala existența unui loan refugiat în 


ALEE A : Zi „ n . 
= Aaa Polonia, care se intitula „rege al Moldovei” şi 


pretindea că este fiul lui Ştefan. Ulterior, istoricii care 


“|s-au ocupat de această problemă au stabilit că este 
"vorba despre un nepot al lui Ştefan cel Mare, fiu al 


lui Alexandru. 


7. Ştefan Lăcustă 

în puţinele documente rămase de la el, acesta se 
autointitula „fiul lui Ştefan Voievod cel Bătrân”. 

încă din 1915 însă N. lorga a publicat o notiță 
intitulată "Ştefan Lăcustă nu e fiul lui Ştefan cel 
Mare”, deschizând calea discuţiilor privitoare la 
identitatea acestui domn. Multe decenii însă părerea 


)lcă Ştefan Lăcustă a fost fiu al lui Ştefan cel Mare a 


persistat - întâlnită şi într-o lucrare de popularizare 
de succes (Pompiliu Tudoran — "Domnii trecătoare, 


|domnitori uitaţi”). 


Cu ajutorul unor documente polone s-a 
descoperit că, de fapt, Ştefan Lăcustă era tot 
nepot a lui Ştefan cel Mare, crescut la Istambul. 


8. loan „Sused” 


În familia nobililor ruşi Rahmaninov (cel mai vestit - 


dintre ei fiind compozitorul Serghei Rahmaninov), se 
spunea că ei se trăgeau dintr-un strămoş, loan, care 
era fratele domniţei Olena, fiica lui Ştefan cel Mare, 
căsătorită la Moscova. Nefiind nici un fiu legitim 
cunoscut cu acest nume, s-a presupus că era vorba 
despre unul nelegitim, dar temeiurile documentare 
ale acestei tradiții nu au fost înfăţişate niciodată. 


Presupusele fiice „din flori” 

Din sursele documentare avute astăzi la 
dispoziție nu se poate extrage nici o mărturie 
despre vreo fiica nelegitimă a lui Ştefan cel Mare. 

În „Trecute vieți de doamne şi domnite”, C. Gane 
menţionează o fiică a lui Ştefan, căsătorită cu nobilul 
polon Sambuszko, fără a arăta pe ce se întemeiază. 
Probabil este vorba despre acea Maria, o fiică 
necunoscută menţionată şi de Haşdeu. Această 
Maria -s-a dovedit a fi, de fapt, fiica legitimă 
născută din căsătoria cu Maria Voichița. 

Oana din „Apus de soare” a lui Delavrancea; aşa 
cum am spus şi mai sus, este o simplă ficțiune a 
autorului, nefiind atestată de surse istorice. (Dumitru 
Almaş a construit un roman în jurul acestui personaj, 
intitulat chiar „Oana”). A 


CONCLUZIA investigației istoricului Sorin 
Iftimi: 

"In ciuda faimei sale de mare cuceritor, lui Ştefan 
cel Mare nu i se pot dovedi decât un fiu 
nelegitim: Petru Rareş; ceilalți presupuşi copii ai 
voievodului _s-au_ născut nu_din_ păcatele _lui 
Ştefan Vodă, ci din _păcatele_istoricilor_ şi ale 
scriitorilor”. Putem spune că a fost o „intoxicare 
media”. 

Faptul că Petru Rareş, deşi născut în afara 
căsătoriei, i-a fost cel mai demn urmaş, este un 
indiciu pentru pocăința pe care o va fi făcut tatăl său, 
iar pocăința este remediul prin care un păcat este 
iertat. Pentru această conştiinţă smerită, Dumnezeu 
a întors o greşeală într-o binecuvântare pentru 
Moldova şi i-a dat un mare ctitor de biserici, un 
iubitor al sfintelor lăcaşuri, întocmai ca şi tatăl său. 


Viaţa de familie a unui principe creştin este unită 
permanent cu responsabilitatea în fața lui Dumnezeu 
pentru poporul încredințat de El să-l conducă. 
Faptele lui trebuie să slujească supuşii, inclusiv prin 
datoria de a lăsa țării un urmaş vrednic, indiferent 
de vitregiile vremii sau de necazurile în familie. În 
această lumină trebuie înțelese cele trei căsătorii 
(numărul maxim admis de Biserica Ortodoxă) ale 
lui Ştefan cel Mare. 

Întâia soție, Evdochia, din familia cnejilor 
lituanieni de la Kiev, a murit după 4 ani de căsnicie 
(1463-1467). 

Cea de-a doua soție, Maria din Mangop 
(Crimeea), din familia Asanilor Paleologi, ultimi 
conducători ai Imperiului Bizantin, a murit 
după o căsătorie de 5 ani (1472-1477). 


Pag. 9 


| PE, ARI a A 


Moartea soțiilor nu a fost însă singura 
cruce a familiei voievodului: 5 copii îi vor 
muri în timpul vieții. Dintre băieți îi va 

supraviețui doar Bogdan al II-lea, urmaş la 
tron şi fiu din cea de-a treia căsătorie (1478) cu 
Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos (domnul 
Țării Româneşti). 


II. ”Vărsător de sânge nevinovat”? 

Mulţi dintre noi probabil suntem tributari cronicii 
lui Grigore Ureche care îl descrie ca fiind "mânios şi 
degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat: de multe ori 
la ospeţe omora fără giudeț”. 

Grigore Ureche s-a născut însă după aproape 
un secol de la moartea lui Ştefan cel Mare, deci 
caracterizarea poate să nu corespundă realităţii. Că 
a tăiat nişte boieri trădători, este cert (se vorbeşte 
despre aprox. 60), dar să nu omitem câteva aspecte 
deosebit de importante: 

- domnitorul avea drept de judecată asupra 
supuşilor, iar noi nu putem pune la îndoială dovezile 
pe care le avea şi discernământul lui, ştiind că era 
renumit pentru onoare şi bunătate; de altfel, acelaşi 
cronicar spune: "era om întreg Ia fire”. 

- cauza omorârii boierilor a fost înalta trădare, şi 
din cele mai vechi timpuri până în ziua de azi, 
aceasta e pedepsită de autorități cu moartea (să nu 
uităm nici faptul că luda este reprezentat în toate 
frescele bisericeşti chiar la pieptul satanei). Oricum, 
trădarea ne-a măcinat puterile Neamului (de-ar fi să 
amintim doar de Mihai Viteazul, loan Vodă cel 
Viteaz, Horia, Cloşca şi Crişan, Corneliu Zelea- 
Codreanu, lon Antonescu, luptătorii din rezistența 
armată anticomunistă). Şi, în mod cert, moldovenii n- 
ar fi dus-o mai bine fiind conduşi de boierii trădători 
care vroiau să aservească țara turcilor. 

Ştefan Vodă era "neleneş şi lucrul său ştia a-l 
acoperi şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri 
de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se 
vâra, ca, văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze, şi 
pentru aceea rar război de nu-l biruia; şi unde-l 
biruiau. alții nu pierdea nădejdea că, ştiindu-se 
căzut gios, se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, 
după moartea lui, şi fiul său, Bogdan-Vodă, urma lui 
luase de lucruri vitejeşti, cum se tâmplă: din pom 
bun roade bune o să iasă.” Sfârşitul domnului a 
fost unul pe măsura vieţii sale: „Iară pre Ştefan 
Vodă l-au îngropat țara cu multă jale şi plângere în 
mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta 
jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al 
său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine 
şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până 
astăzi, îi zicu Sveti Ştefan Vodă.” (Letopiseţul lui 
Grigore Ureche). 

Cât despre faptul că a ucis oameni în războaie 
(turci, unguri şi polonezi), nu credem necesar să mai 
precizăm că acestea au fost de apărare — nu a sa 
personală, ci a creştinismului şi a Neamului. 

Amintim însă faptul că însuşi Sf. Cuvios Daniil 
Sihastrul, considerat sfânt încă din timpul vieţii, care 
vindeca bolnavii şi alunga demonii, l-a sfătuit să 
continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui. 
Mai are cineva ceva de comentat?! Pustnicul, sfântul 
Daniil l-a îndemnat să lupte pentru apărarea 
credinței cu arma! 


III. Scurtă prezentare a domniei 

Fiu al domnului Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea, 
după uciderea tatălui său de către Petru Aron, 
Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, şi după 
înfrângerea lui Petru Aron la Doljeşti, şi la Orbic 
(1457), merge la Suceava, cetatea de scaun, şi 
întreabă pe toți dacă îl vor ca domnitor. Întreaga 
adunare: boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată țara”, în 
frunte cu mitropolitul Teoctist, l-au proclamat pe 
Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul 
părinților şi strămoşilor lui. 

În vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova se 
întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii 
răsăriteni până la Nistru, şi era bogată şi stabilă 
din punct de vedere politic. Era apărată de cetăţi 
ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru, cetatea 
Chilia la Dunăre, cetăţile Hotinului. şi Sucevei la 
Nord, spre Carpaţi de Cetatea Neamţului, iar pe 
Siret de Cetatea Nouă a Romanului. Răzeşii, țărani 
proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea 
domnului la oaste în schimbul unor privilegii. Alături 
de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor care 


Pag. 10 


veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele alcătuite 
din târgoveţi; oastea lui Ştefan era o oaste "de țară”. 

Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, 
cele mai multe cu turcii care deveniseră o 
amenințare pentru Europa şi pentru întreaga 
creştinătate. A 

Victoriile răsunătoare împotriva regilor Ungariei 
(Baia, 1467) şi Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au 
condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste 
state. 

După propria mărturie, Ştefan cel Mare a purtat 
36 de bătălii, din care a câştigat 34: într-o scrisoare 
din 1502 trimisă medicului Matteo Muriano care îl 
îngrijea, Ştefan îi spune: „Am purtat 36 de lupte de 
când sunt domnul acestei țări, dintre care am fost 
învingător în 34 şi am pierdut 2'. Cea mai 
importantă victorie asupra turcilor Ştefan a obținut-o 
la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 1475, cu o armată de 
trei ori mai mică decât a invadatorilor. 

Cele două înfrângeri au avut loc la Chilia (1462) 
şi Războieni - Valea Albă (1476). 

Semnificativ pentru gândirea voievodului, 
Cronica Țării Moldovei spune că, după 
răsunătoarea victorie de la Vaslui, Ştefan cel Mare 
„nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile 
numai cu pâine şi cu apă şi în toată țara a dat de 
Veste ca nimeni să nu se laude cu această 
izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu şi 
numai Lui să | se aducă laudă”. 

De altfel, şi în cazul înfrângerilor a dovedit o 
profundă conştiinţă duhovnicească: „A stat în voința 
lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcate 
şi lăudat să fie numele Său”! 

Prima parte a domniei a fost marcată de 
războaie. Singura mănăstire pe care domnul a 
ctitorit-o în această etapă a fost Putna (1466-1469). 

Un moment de cumpănă avea să fie cel din lupta 
de la Scheia (1486), în care voievodul a căzut de pe 
cal şi a zăcut jumătate de. zi printre morţi. Acest 
moment şi înțelegerea faptului că invazia otomană 
nu putea fi stăvilită numai cu armele văzute au dus la 
o transformare sufletească profundă: în cea de-a 
doua parte a domniei Ştefan cel Mare s-a ocupat 
în chip deosebit de ctitorirea de biserici şi 
mănăstiri, construind chiar şi două în acelaşi an. 
Tradiţia vorbeşte de un număr de 40 de lăcaşuri 
sfinte, pentru 30, dinjre acestea existând date certe 
de identificare. Pe lângă construcţia în sine, toate 
aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele şi 
cărțile necesare slujbelor, Ne-au rămas până astăzi 
manuscrise de o rară frumusețe: Tetraevanghele, 
Mineie, Vieţile Sfinţilor, dar şi cădelniţe, ferecături de 
Evanghelie, broderii cu fir de aur şi argint. 

Toate acestea i-au făcut pe cercetători să 
vorbească despre o „epocă ştefaniană”, deopotrivă 
culturală şi spirituală, care a constituit perioada de 
maximă înflorire a Țării Moldovei şi a rămas o 
moştenire neepuizată până azi. Ea a rodit nu numai 
în spațiul românesc, ci şi în spaţiile ortodoxe aflate 
sub stăpânire otomană, precum şi în cele aflate în 
afirmare (Rusia). Trebuie amintite ajutoarele 
acordate mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, 
acest centru al vieţii monahale ortodoxe - la 
mănăstirea Zografu, de pildă, Ştefan cel Mare este 
cinstit ca al doilea ctitor. 

Jertfele sale materiale pentru zidirea şi 
împodobirea  lăcaşurilor sfinte, deosebite pentru 
vremurile grele de atunci, sunt expresia văzută a 
dragostei pentru Dumnezeu şi pentru casa Sa. Prin 
ele, chipul domnului capătă o nouă trăsătură: aceea 
de ctitor luminat, care face din zidirile sale 
rugăciuni înălțate cu smerenie către Dumnezeu. 


IV. Cum s-a ajuns la canonizare  - 


Criterii de canonizare: 

1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei, 

2. Proslăvirea ei de către Domnul cel puţin printr- 
unul din următoarele daruri sau puteri: 

- puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri 
pentru mărturisirea dreptei credințe, până la moarte, 

- puterea de a-şi închina viața celei mai 
desăvârşite trăiri morale şi religioase, 

- puterea de a săvârşi minuni în viață sau după 
moarte, 

- puterea de a apăra şi de-a sluji cu un 
devotament eroic credința în Biserica Ottodoxă. 

3, Confirmarea. sfințeniei prin cultul spontan pe 
care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în 
rând cu sfinţii. 


Observăm lesne că Ştefan cel Mare 
împlineşte aceste condiţii. .. 
du Se ieiea) trebuie subliniat faptul că 
inițiativa pentru aşezarea eroilor credinței 
creştine în rândul sfinților a avut-o întotdeauna 
poporul drepteredincios, prin evlavia sa. 

Biserica românească nu a făcut din canonizarea 
sfinţilor o practică, asemenea Bisericii Greciei sau 
Rusiei. Acest fapt ţine, poate, de trăirea religioasă a 
românilor care îşi cinsteau sfinții spontan, cu o 
simplitate firească, fără să simtă nevoia unei decizii 
oficiale bisericeşti. Era suficientă tradiţia lăsată de 
părinţi şi bunici şi legătura de inimă cu sfântul 
respectiv. Dar în spațiul creştin al Evului Mediu era 
cunoscută categoria sfinţilor-regi, care cârmuiau cu 
credință poporul întru frica lui Dumnezeu: Sfinţii 
Boris şi Gleb la ruşi, Sf. Ştefan al Ungariei, Sf. 
Venceslas al Boemiei şi alţii. 

Canonizarea lui Ştefan cel Mare a venit după 
câteva sute de ani, deşi el era cinstit ca sfânt de 
către popor încă de la moartea sa. După trecerea 
lui Ştefan cel Mare la cele veşnice, în 2 iulie 1504, 
poporul a simţit că are un mijlocitor şi un rugător în 
cer. Pe aceste temeiuri şi Biserica Ortodoxă Română 
a împlinit, în 1992, după o întârziere datorată 
regimului comunist, actul oficial al canonizării lui 
Ştefan cel Mare ca domn binecredincios, stabilind 
şi ziua cinstirii sale: 2 iulie (data trecerii în 
veşnicie). 

Calitățile morale, cele de om politic, de strateg şi 
de diplomat, acţiunile fără precedent pentru apărarea 
ortodoxiei şi a ţării, l-au transformat într-un erou 
legendar; poporul l-a cântat în balade: "Ştefan Vodă, 
domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât 
numai mândrul soare”. O mărturie din afară care 
confirmă cultul acordat de către popor o avem de la 
arhidiaconul catolic polonez Maciej Staryjkowski 
care, vizitând în 1575 Țara Moldovei, arată că 
„oamenii îl socotesc ca sfânt. Din generație în 
generație Ştefan a fost „cel Mare, cel Bun, cel 
Sfânt” (Mihai Eminescu), nu doar al Țării Moldovei, 
ci al întregului Neam românesc. Numele lui a 
însuflețit eforturile românilor în momentele de 
răscruce ale istoriei noastre, a unit românii de 
pretutindeni la mormântul său prin. serbările 
naţionale de la Putna, a inspirat literatura şi folclorul 
cu o pildă de vitejie şi de demnitate. 

Şi, de altfel, credem că ştiţi, şi Mişcarea 
Legionară îl are ca model pe Ştefan cel Mare! 
(Corneliu Zelea-Codreanu — "Pentru legionari”). 


Ştefan cel Mare a purtat o cruce triplă prin care 
Hristos l-a curăţit şi l-a sfinţit, dându-i o credință 
nestrămutată în ajutorul Lui. 

- de domn — cu grija în inimă pentru un imperiu 
mereu în creştere şi pentru un popor ameninţat cu 
ișlamizarea; 

- de soț şi de tată — moartea celor doua soții şi a 
fiilor săi; 


- de om — rana de la picior purtată cu răbdare mai 
mult de 40 de ani. 


5 Ştefan cel Mare este mare pentru că a înțeles 
că biruinţele au fost purtate cu ajutorul lui 
Dumnezeu, iar înfrângerile i-au fost spre încercare şi 
spre răbdare. Îi vedem nădejdea în ajutorul sfinţilor 
militari — Gheorghe, Dimitrie, Procopie — şi smerenia 
cu care îşi întemeiază ctitoriile, mărturisită în pisanii: 
„O, Mare Mucenice Gheorghe, (...) primeşte de la 
ro ŞI această rugăciune a smeritului robului 

Ştefan cel Mare este mare pentru că şi-a iubit 
neamul şi s-a jertfit pentru el, iar neamul a răspuns 
prin cinstire şi evlavie. Acestui neam ai cărui fii 
suntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moştenire 
neprețuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe 
pergamentul din icoana sa: „Mai presus de tihna 
noastră stă apărarea ființei şi neatârnarea țării 
noastre!” Această moştenire o avem şi noi de 
păstrat şi de transmis mai departe, nealterată: 
libertatea Neamului şi credința ortodoxă! 

Noi, cei de astăzi, avându-l ca model, ne 
recâştigăm încrederea în forțele noastre şi ştim că 
Dumnezeu, pentru astfel de mărturisitori, nu lasă un 
popor să piară. Un popor creştin care, în momente 
de mare cumpănă sufletească, se inspiră din viaţa 
trăitorilor în Dumnezeu, îşi va păstra identitatea şi 


va şti să răspundă la orice amenințare dinăuntru sau 
dinafară. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


| inerar de 4 


PAŞI PE AMINTIRI (|); 


BOLGRAD - BUGEAC — SĂRATA 


Îmi face plăcere să afirm că în ultimul deceniu am avut, aşa cum am mai spus, nici un interlocutor. 
„ reuşit să vizitez toate teritoriile pierdute în O fotografie la repezeală şi din nou la drum. 
ul 1940 care făceau parte din România Mare. Străbatem sub  arşiță vasta câmpie a 
Am străbătut CADRILATERUL, de la Capul BUGEACULUI | 
aiacra la Balcic, până la cel mai rm : 
„die punct al fostei granițe, la|._ 
Eee timp de o săptămână Ş 

oi timp am pi 
rcerat BASARABIA, începând E 
u Chişinăul şi continuând cu 
hei, Soroca, Bălţi, până la Otaci, 
i apoi în partea sudică, până la 
Cahul. . k 

Am fost atras şi de NORDUL 
dulcei BUCOVINE, de Cernăuţi, 
înconjurat de numeroase edificii [i 
religioase,  ctitorite de-a lungul 
secolelor de domnitori şi boieri 
moldoveni, am parcurs Storojineţul 
ajungând la fosta graniță cu 
Polonia, la Ghica Vodă. 

Ţoate aceste vizite le-am relatat pe larg în 
numeroase articole, cca. 20, în "Cuvântul Legionar”. 


De la şoseaua naţională, care nu trece prin nici o 
localitate, admirăm vastitatea uriaşă a câmpului. Nici 
am hotărât. O casă în depărtare, nici o lizieră de pădure tânără, 
împreună cu trei amici, să facem o excursie cu tentă Su Se oicarp agiicol, fioise cargăcenUiguru 
de mică aventură, ca atare descurcându-ne la faţa este muncit. Am trecut zeci de podeţe care traversau 


La începutul acestei primăveri 


locului, pe principiul “văzând şi făcând”. canalele de irigație, late şi adânci, pline cu apă, nu 
ltinerariul a fost: sudul Basarabiei cu Cetatea ÎN vâzul,iClsuin, Gel Gore, audi a0%,0 E au; său. un 
Albă şi Limanul Nistrului, apoi Odessa şi tot plug, ci numai tractoare şi secerătoare noi şi 
litoralul peninsulei Crimeea, străbătând oraşele moderne pala e Cladle eclalsi Semapale RU saca 
Sevastopol, Yalta, Simferopol,  Bacciserai soarelui, altele cu grâu sau plante medicinale. Nu 
ate este de mirare că astăzi Ucraina se situează pe 

Cherson, nume ce se întâlneau des în paginile asc td oc tirelImNEI - ul «i 
zerelor între anii 1941-1944, întrucât aici s-au dat Poroaje PANU 96uni Cin suropa în exporiu! ce 
e singeroe eri oxcerrea acestora i noi“ am spus că şoselele sun aste concepe și 
HEI lori U tul : - ificii P use trasate ca să evite cât mai mult localitățile; din când 
„A ai ERUPE e ulO ear, > SOuiric Wrganeă „__ în când, la marginea şoselei există câte un indicator 
Sa puna Emi ulii, IL 0) PENE rezete îndrumă spre satuj căutat, specificând 
ş reportajul EEE), Sage 20017, vrut se, îmbini ANI! distanța, destul de mică, de obicei 4-5 km; în rest, 
„războiului de esta 71 de ALEȘI viaţa liniştită a jale, cu ostentaţie - reminiscență a „secretelor 
acestor oraşe astăzi, lucru însă dificil de realizat militare”: nu se specifică distanța în km între oraşele 
întrucât nici un oraş nu mai are reminiscența  [uincipale, o săgeată care te direcţionează către ele 
vechiului, majoritatea localităților fiind de fiind unica informaţie rutieră. Ţi se arată, prin 
nerecunoscut: toate reconstruite pe “tabula rasa”, săgeată, direcţia spre Odessa sau spre Sevastopol, 
prin extindere, mai ales, purtând vizibil amprenta gar nu ţi se spune câţi km ai de parcurs, 30 sau 120, 
arhitecturii comuniste - case fără personalitate, toate poate chiar 250 km; bornele kilometrice care există 
identice, cenuşii, lipsite de confort, ca şi în peisajul în orice țară civilizată, lipsesc cu desăvârşire. 
bucureştean (de exemplu, cale de s-6 km, pe Şoselele sunt o pacoste, pline de gropi din cauza 
şoseaua Ştefan cel Mare şi apoi în continuare pe cărora, ca să le ocoleşti, trebuie să o iei pe arătură; 
şoseaua Mihai Bravu, sutele de blocuri sunt trase la mergi cu 20 km pe oră, altfel adio amortizoare şi 
indigo). pivoţi! Lipsesc punctele de popas, nu există 

Hm înca în BASARABIA, (eri Fepihica reluare oa, acută reno, 
Move) pe la vama Giurgiuleşti, traversând țăranii oferă călătorilor roadele verii: roşii, pepeni 

Primul popas l-am făcut la BOLGRAD, un orăşel vor. Să. 9 lori fel de dela iructor Ag gioale:de 
aflat pe malul lacului laplug. bupziealilate ȘI 0.pIE) : 

n perioada interbelică majoritatea locuitorilor de Un al doilea scurt popas într-o localitate al cărei 
aici erau bulgari, ocupându-se de grădinărit şi de nume a făcut multă vâlvă la începutul anilor *20, 
pescuit din lacul amintit care are o lungime .TATAR BUNAR. 
apreciabilă. O comună mare de lângă Bolgrad purta 
numele generalului Averescu, dat fiind că acesta se 
născuse la Ismail, reşedinţa județului cu acelaşi 
Nume, aflat la 42 km distanţă. 

ntre anii 1935-1940 aici s-a tipărit o revistă 
Culturală apreciată, "Bugeacul', mentorul ei fiind 
poetul basarabean Vladimir Cavarnali, autor al 
Yolumelor “Poezi?' şi „Răsadul verde al inimii: stelele 
de sus în ploaie”, apărute în oraşul său natal. 
Numele său apare des în multe reviste literare ale 
Vremii, nu numai din Chişinău şi din Capitală, ci şi la 
Braşov, Silistra, Galaţi, George Călinescu, în 
„ Monumentala sa „Istorie a literaturii române”, şi 
Eugen Lovinescu în „Istoria literaturii contemporane” 
ac aprecieri remarcabile asupra originalității 
Versurilor poetului astăzi total necunoscut. 

La ora prânzului, pe o căldură de 37 de grade, 
Bolgradul părea un oraş pustiu. Nici țipenie de om, 
Singurele repere reţinute fiind o mare unitate militară 
ŞI o biserică în centru, pe malul lacului, de o înălțime 
„apreciabilă, în care nu am putut intra întrucât era 

închisă, conform programului afişat, şi nici 
măcar nu am putut afla numele ei deoarece nu 


Aici, în 1924, a avut loc o mare răscoală a 
etnicilor ruşi şi evrei împotriva statului român, 
răzmerită cu sprijin fățiş al comuniştilor de peste 
Nistru şi soldată cu lichidarea puciului şi arestarea a 
peste 200 de participanţi, marea majoritate fiind 
eliberaţi apoi după câteva luni. 

Propaganda comunistă a marelui vecin de la 
răsărit s-a făcut cu bani mulţi, în toate țările 
europene difuzându-se cărţi special editate şi ziare 
cuprinzând numeroase fotografii cu „eroii” care au 
luptat cu arma în mână pentru „libertate şi 
independență teritorială”, precum şi ale 
instrumentelor „de tortură” folosite de anchetatorii 
capitalişti români, care "au pus în umbră pe cele 
folosite acum 500 de ani de marele inchizitor spaniol 
Torquemada'.. 

Evenimentele sângeroase, cei mai mulți morţi 
provenind din rândurile jandarmeriei, şi procesul 
deschis inculpaţilor au fost consemnate într-o 
broşură al cărei autor a fost Gh. Tătărăscu, pe atunci 
ocupând postul de subsecretar de stat, lucrare care 
a fost din plin folosită în 1949 împotriva fostului prim- 

ministru liberal, ca act de acuzare care l-a 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


condamnat la mulți ani de închisoare, deoarece 
aspiraţiile răzvrătiților au fost considerate de Ana 
Pauker şi Vasile Luca, justificate... 

În amintirea acestor evenimente, exagerate mult 
de propaganda comunistă, a fost 
înălțat la Tatar Bunar un monument 
care reprezintă câţiva răsculați 
“|înfruntând cu pieptul gol trupele 
i române de ordine sosite pentru a 
stinge focarul răzmeriţei. O 
fotografie făcută în fața acestui 
Si reper de referință comunist, 
complet neîngrijit întrucât nu mai 
îl interesează astăzi pe nimeni din 
tânăra generaţie, şi din nou la 
drum. 

Ajungem şi străbatem câteva 
comune populate până în vara 
anului 1940 de etnici germani 
colonizați în jurul anilor 1820 din 

“ landurile Wurttenberg şi Bavaria, 
de către ţarul Alexandru |. Şi astăzi, deşi nu mai 
găseşti picior de neam, comunele ies în evidență 
prin buna lor gospodărire moştenite de la 
întemeietorii lor. Casele sunt mari şi curate; în 


ograda lor, aproape fără excepție, am văzut cârduri - 


mari de gâşte şi rațe, animale de tot felul, grădini cu 
legume, pomi fructiferi. Am trecut prin ALT-ARZIS şi 
NEU-ARZIS, comune de unde, odinioară, se puteau 


cumpăra sau închiria maşini agricole, şi am văzut . 


“fantoma” lui Lenin în dublă apariție la Alt-Arzis: un 
bust în curtea unui liceu şi un altul, câteva sute de 
metri depărtare, în centrul comunei. 

Trecem pe lângă alte comune germane, 
TARUTINO şi LEIPZIG, apoi FRIEDENSTALL, şi 
facem un popas mai lung la SARATA, înființată de 
colonialişti în 1827. 

O notă bună: nu s-a „botezat” nici o comună cu o 
nouă denumire, păstrându-se numele iniţial. 

Sărata este un mic orăşel, cu gară, cu autogară, 
cu silozuri de mare capacitate, cu licee şi şcoli, cu 
trei biserici, teren de fotbal cu tribune. Spiritul 
gospodăresc este şi aici din plin prezent, zone verzi 
înconjoară casele. . 

Numele "Sărata” a intraţ în istoria Mişcării 
Legionare după evenimentele din ianuarie 1941: 
aici au fost internaţi, ca elemente periculoase, 
câteva mii de legionari. Locul a fost anume ales, 
datorită izolării lui față de oraşele Ismail şi Cetatea 
Albă, şi datorită zecilor de case abandonate de 
nemții care se repatriaseră în Germania cu jumătate 
de an mai înainte. 

În 1939, în apropiere, la SADACLIA a mai existat, 
dar pentru scurtă vreme, un alt lagăr destinat 
preoților legionari şi femeilor. (printre acestea s-a 
aflat şi Alexandra Russo, şefa Cetăţuilor din 
Basarabia). 

La Sărata, la 8 mai 1942, a fost organizat de 
către mareşalul lon Antonescu un centru de 
instrucție pentru legionarii care urmau să se 
„reabiliteze” pe front. „Reabilitabilii” au fost cazaţi şi 
trataţi bine în timpul instrucției. Până în 1943 prin 
acest centru au trecut aprox. 1300 de legionari, 
organizaţi în trei batalioane speciale: 991, 992, 994, 
care au fost ataşate la Divizia 5 Infanterie. Primele 
două au luptat la Cotul Donului, iar cea de a treia a 
fost dispusă la Kuban, după eşecul de la Stalingrad. 
Să _reliefăm faptul că legionarii au avut parte de 
multe şicane pe front din partea autorităţilor militare: 
celor care aveau grade de ofiţeri în rezervă nu li s-a 
echivalat statutul, fiind mobilizați ca soldaţi, nu aveau 
voie să activeze în servicii sau birouri. Dar ofițerii 
superiori au fost mulțumiți de prestaţia legionarilor, în 
special la batalionul special 991, ei s-au comportat 
cel mai bine pe front, ei au reprezentat elemente de 
stabilitate (notă: comuniştii dezertaseră la sovietici şi 
țineau conferințe radiofonice prin care îndemnau pe 
soldaţii români să părăsească lupta). 


(continuare în numărul viitor) 


Pag. 11 


"FĂRĂ CĂPI 


La 13 noiembrie 1938 s-a anunţat oficial vizita 
Regelui la Londra. 

Ne-am strâns la grădina lui Titi Cristescu: 
Vasile Cristescu, eu şi cu HORIA SIMA. 
Interesant este însă că în acelaşi tim s-a 
răspândit _un_manifest al CĂPITANULUI în 
facsimil, adresat legionarilor rin__care__îi |: 
îndeamnă la răbdare şi linişte. Chiar din 
conţinutul lui reieşea că a fost solicitat de Politie. 


fi făcut prin organele polițieneşti. ş 
Ce rost avea acest manifest cerut de Poliţie? 


absenței Regelui? Să fi cunoscut pregătirile 
conspirative ale lui HORIA SIMA? RI 

In orice caz, mi s-a părut că pentru CĂPITAN 
aceasta este bine, fiind scos din cauză, întrucât 


acest lucru îl cunoaşte acum întreaga suflare 
românească. 

Aceasta mă mai liniştise. Încercam însă să 
găsesc explicație faptului într-un cadru atât de 
complicat şi de contradictoriu. 

Ştiam că Regele dorea demult, încă de la 
începutul anului, să facă o călătorie fastuoasă la 
Londra. l-a fost refuzată însă aproape în mod brutal. 
Motivul ar fi fost o anumită influență pe care o avea 
Regina Elena (n. n.: de care era separat din cauza 
legăturii lui cu Elena Lupescu), la familia Regală 
Engleză şi la anumite cercuri aristocratice puritane. 
Cel mai important motiv însă, cred că a fost în 
legătură cu Mişcarea Legionară. Cercurile oculte din 
City se vede că nu i-au acordat această onoare atâta 
timp cât tolerează Mişcarea „antisemită" a Gărzii de 
Fier din România. Se cerea deci Capul Gărzii de 
Fier. Pentru acest paranoic megaloman, aceasta era 
decisiv. S-ar putea deci presupune că, pe lângă 
substratul politic, condamnarea la carceră a 
Căpitanului să fi avut şi aceste cauze care pentru 
anormali sunt hotărâtoare: poate s-a greşit de multe 
ori în calcule şi prevederi, atribuindu-se lui Carol o 
atitudine ieşită din judecata normală, ceea ce era 
fals. 

Politica de dare la fund a Mişcării Legionare, 
în sensul că nu s-au produs reacţiunile care se 
aşteptau, a vrut să o folosească regele Carol al II- 
lea, spunând la Londra cu emfază că a reuşit să 
înăbuşe Garda de Fier. In această ipoteză ar fi 
avut realmente nevoie de linişte şi aşa s-ar fi 
găsit explicația de ce au recurs la apelul în 
facsimil al Căpitanului. 

Adevărurile şi dedesubturile se vor stabili odată. 

Dar de ce totuşi unele cercuri, apropiate lui, 
lansează zvonuri că se va recurge la asasinarea 
Căpitanului? Vrea să irite spiritele şi să creeze 
atmosfera care să justifice acest fapt? 

Simţeai în aceste clipe de înfrigurare întreaga 
apăsare a ițelor misterioase ieşite din hrubele 
masonice. Atenţia trebuia încordată. 


Am rămas foarte surprins când, într-una din 
consfătuirile obişnuite, HORIA SIMA vine cu 
propunerea: 

„Nu trebuie să lăsăm această călătorie a 
Regelui să decurgă în linişte; aceasta îi 
consolidează poziţia, iar Mişcarea  Legionară, 
pierzând şi acest moment, va rămâne la discreţia 


in 


După părerea _lui_trebuia pornită ofensiva _în 


Ardeal. 
Am fost categoric împotriva oricăror acte de 


provocare: să _respectăm_ dispoziția scrisă a 
CAPITANULUI! 


Pe HORIA SIMA l-am făcut în special atent că 
se__joacă _cu__multă uşurinţă _cu__viața 
CAPITANULUI. N-am rupt-o cu el definitiv fiindcă 
mai speram încă să-l pot înfrâna. 


În_Ardeal au început dezordini. HORIA SIMA 
spunea că sunt de proporții mari; exagerarea era 


vădită. 


Pag. 12 


Răspândirea a fost foarte largă. Trebuie să se |. 


: 7 e phrii 
li, E: "74 Viadhadu p” Ș (ic [E 
în ” ăGeorgeu $tefan [5 : 

LA i Li Ap lon E Cal 
1900 A 


buna lui credință pentru linişte era evidentă şi ii i 


4 


Carte Aeginară 


nstantinescu N-la 
(aratânase lon 
Bozântan losif 
(urcă Ștefan 
Pele lon 


Se temeau cu adevărat de tulburări în timpul St dai 7 Statecr. Ion E. 


MIA ARAD Atanasiu lon 
i Boddan Gavrilă 


pă 5 â Zu 

şi E 1958 

Grija şi neliniştea mă copleşeau: vedeam că 
mergem _ spre nenorocire. Aceste frământări le-am 
trăit cu Ghiţă Dragomir, Nicu Şeitan, Costache Tega 
şi alți camarazi. Actele de provocare însă nu mai 
puteau fi oprite. Mergem pe un drum fatal. Vasile 
Cristescu încerca să mă liniştească, spunând că nu 
va ieşi nici un rău! 


Am urmărit călătoria Regelui cu încredere. 
Fiecare zi care trecea mi se părea o veşnicie. 

In Ardeal au început tulburări. O bombă a fost 
aruncată în Templul evreiesc din Timişoara. Un 
evreu fruntaş a fost împuşcat la Oradea. Uzina 
din Cluj a fost aruncată în aer. HORIA SIMA radia 
de bucurie că a început revoluția. Informaţiile 


veneau exagerate şi le mai exagera şi el. 


La 28 noiembrie 1938 (n. n.: cu o zi înainte de 
asasinarea CĂPITANULUI),. pe când mă aflam la D- 
na şi DI. Stavri, unde eram -găzduiţi- împreună cu 
Nicu Şeitan şi Eugen Teodorescu, am aflat despre 
atentatul asupra. rectorului Universităţii din Cluj, 
Ştefănescu Goangă. 

Am rămas uluit. Mă înăbuşeam în revoltă. 
Trebuie să fie inconştienți sau agenți provocatori 
cei ce-au săvârşit actul. Aceasta mi-a fost 
convingerea tot timpul. 

Mai târziu, cu ocazia primului exil de la Berlin, 
în anul 1939—1940, am aflat de la LAURENȚIU 
VEREŞ, care era iniţiat cel mai bine în întâmplările 
din Ardeal din acea perioadă, că ŞI acest atentat s- 
a executat în_urma_ ordinelor categorice ale lui 
HORIA SIMA, date de el personal. 

Mai mult, VEREŞ mi-a spus că s-a opus 
categoric şi a considerat o copilărie „revolta din 
Ardeal”; a cerut chiar să expună situaţia reală 
Comandamentului. HORIA SIMA i-a cerut însă, în 
numele Comandamentului pe care îl reprezenta, 
să execute ordinele. 

Este partea cea mai întunecată a acestor vremuri 
care__vor trebui cercetate minuţios şi definitiv 
clarificate, căci multe întâmplări suspecte se întretaie 
în_acest interval de_timp_ din preajma asasinării 

Presimțeam consecințe rele. În aceeaşi zi, mi 
se pare, se întoarse şi Regele. Guvernul a vrut să-i 
monteze o primire grandioasă. A scos şcolile şi 
funcţionarii Statului. Armand Călinescu i-a ieşit 
înainte la Braşov. În drum spre Bucureşti i-a făcut— 
se vede— o expunere a situației interne. 

Ziua de 29 noiembrie a trecut greu, de 
înfrigurarea temerilor. M-am culcat târziu, discutând 
îngrijorat cu Nicu Şeitan şi Eugen Teodorescu. Am 
avut o noapte extrem de agitată. 

Pe la orele cinci, spre dimineaţă, tresar brusc din 
somn, S-au trezit şi ceilalți doi, căci dormeam alături. 
M-au întrebat ce este. Le-am spus, încă pe jumătate 
adormit, că am visat ceva foarte rău. „Numai să nu 
se fi întâmplat ceva Căpitanului!. Şi le-am povestit 
VISUL. 

Se făcea că eram la Gara de Nord, pe peron, cu 
HORIA SIMA. Într-un tren accelerat, gata de plecare, 


TAN” — CONST. PAPANACE  (X) 


(continuare din numărul trecut) 


se urcase CĂPITANUL şi. stătea pe platforma 
vagonului alături de MOȚA (n. n.: mort în urmă cu 
un an). Se uita la HORIA SIMA trist şi dând din 
cap, cu imputare. O frânghie groasă era întinsă 
între noi şi tren. Şi trenul s-a pus în mişcare cu 
“| viteză. 
Atunci m-am trezit speriat. Visul n-avea, în fond, 
| nimic înspăimântător şi totuşi pentru ce m-am trezit 
spunând: „Numai să nu se fi întâmplat ceva 
Căpitanului"? 

să fi fost rezultatul tălmăcirii pe care eu i-am 
dat-o imediat visului, cum că plecarea cu un 
mort înseamnă moarte, iar frânghia care ne 
separa era simbolul graniței între viață şi moarte?! 

Mai semnificativ mi s-a părut, mai târziu, faptul 
că această tresărire a avut loc cam pe la orele 
cinci, adică în timpul când se spunea că a fost 
il strangulat CĂPITANUL şi ceilalți camarazi. 


Legăturile cu ceilalţi nu le puteam face cu 
uşurinţă. Spre seară venea regulat Nae Dumitrescu 
care ne făcea legătura, prin Ghiţă Dragomir, cu 
ceilalți camarazi din Comandament. 

Imediat după prânz auzim vocea groasă a 
crainicului la radio, anunțând că peste puţin se va 
difuza un important comunicat al Corpului II de 
Armată. Am tresărit ca muşcat de şarpe. Ce să fie?... 
S-a citit apoi comunicatul oficial prin care se 
anunța asasinarea CAPITANULUI, Nicadorilor şi 
Decemvirilor. Conţinutul lui era: 

„„.. Au fost împuşcaţi: Corneliu Zelea-Codreanu, 
condamnat la zece ani muncă silnică şi şase ani 
interdicţie; Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, 
Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui 
I. G. Duca, condamnaţi la muncă silnică pe viață; 
Caratănase lon, Bozăntan Iosif, Curcă Ştefan, Pele 
Ion, State Grigore lon, Atanasiu lon, Bogdan Gavrilă, 
Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra. lui 
Mihai Stelescu,. condamnaţi la muncă silnică pe 
viața; Georgescu Ştefan, Trandafir loan, condamnați 
la câte zece ani muncă silnică pentru asasinat 
asupra lui Stelescu. 

Atât Parchetul militar al Corpului II Armată, pe 
teritoriul căruia s-a întâmplat cazul, cât şi Parchetul 
civil, fiind. înştiințate, au venit la faţa locului şi au 
constatat în mod oficial moartea celor numiţi mai 
sus, de către medic, prin încheiere de proces-verbal. 

Comandamentul militar, după propunerea 

parchetului şi pentru motive de ordine publică, a 
aprobat ca înmormântarea să se facă la subcentrul 
militar Jilava, fapt ce s-a executat în dimineața zilei 
de 30 noiembrie a. c., prin îngrijirea închisorii militare 
Jilava. " 
„Am ascultat încremenit de groază, uluit. Am 
izbucnit în plâns. Alţii au gemut înăbuşit. Ne venea 
să urlăm; să ieşim pe stradă, să tragem în oricine ne 
ieşea în cale. În această Țară în care n-a putut trăi 
CAPITANUL, nimeni nu mai merită să trăiască! 

Catapeteasma Neamului Românesc se năruie. 
Destinul acestui Neam vedeam că este fulgerat şi 
rupt în țăndări. Generaţia celor ce l-au cunoscut pe 
Căpitan rămâne dezaxată şi fără rost de a mai trăi. 
Abisul parcă se deschidea să înghită Neamul 
Românesc! Ce val de durere înăbuşe, în aceste 
groaznice. clipe, pe toți Românii, de pretutindeni! 
Neam Românesc, neam fără de norocl... 

ŞI în momentul când noi ne zvârcoleam în durere, 
şi, ca noi, milioane de Români, postul de radio 
românesc emitea, după citirea comunicatului, 
reclame negustoreşti: cântece cu „Gioni" şi cu 
„crema de ghete Gladys"... Era îngrozitor! 

Auzeam hohotul plin de bucurie al lui /uda; 
simțeam rânjetul lui... 

Aşteptam să auzim repetarea comunicatului... 
Poate că nu este adevărat... Poate n-am auzit noi 
binel... Poate Căpitanul este numai rănit!?... 

L-am auzit şi a doua oară... 

Mult timp după aceea n-am mai deschis aparatul 
de radio. 


(continuare în numărul viitor) 


Secţiuni de Viu(€ Poydunant 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


L.. 
XX 

= 

Lă 


= 


pate părea ciudat pentru unii, dar ne-am 
simţit bine şi ne-am "încărcat bateriile” deşi 

ramul de lucru a fost aproape ca la servici. i 
Bucuria muncitorilor” care au primit un ajutor 
esperat la greaua şi dispreţuita lor muncă fizică 
Brută, tocmai din partea unor intelectuali, bucuria 
călugărilor . că mai există „creştini care nu 
aşteaptă doar să fie ei ajutați de Biserică, 
răcoarea pădurii, liniştea muntelui, mişcarea în 
aer lber şi frumoasele slujbe bisericeşti auzite 
zilnic, au făcut să ne simţim în concediu, nu la 
muncă. Ne-am regăsit, am redevenit optimişti. 
“Mai fericit eşti să dai decât să iei spunea un 
mare duhovnic odată. 


Ne tot întrebam de ce mulți dintre 
pucureştenii noştri par să sufere de autism, de 
ce sunt neatenți şi veşnic pe fugă, de ce sunt 


indiferenți la tot ce nu-i afectează 
imediat şi direct, de ce le spui una şi 
ei îţi răspund "pe lângă gard”, de ce 
îţi lasă impresia că ai vorbi la pereți! 
Aici, în liniştea pădurii, am găsit 
răspunsul; deşi e extrem de simplu, 
nu îl descoperi imediat (e ca 
povestea cu oul lui Columb). Cei din 
marile oraşe sunt  agresați 
permanent, auditiv şi vizual, de o 
mulțime de zgomote şi de reclame, 
—au-de ales într-o avalanşă de 
produse câre-de fapt nu diferă prin 
mare lucru, stau în aglomerarea 
urbană (cu toate belele aferente) şi 
în blocaje de trafic, radioul îi bârâie 
la cap în transportul în comun, telefoanele mobile le 
sună non-stop pentru tot felul de prostii, iar ei 
numesc toate astea “civilizaţie”, “progres”. N-au timp 
să mai reflecteze. Pur şi simplu, creierul lor, extenuat 
după primele ore ale zilei, nu mai poate prelucra 
atâta informaţie şi îşi pune inhibiţia de protecţie, 
astfel încât aude dar nu mai percepe. De aceea sunt 
superficiali şi tot de aceea au apărut speculaţiile că 
ziua s-ar fi micşorat (n-ar mai avea 24 de ore, ci vreo 
16), că pământul s-ar mişca mai repede, că ar fi 


kk 


- Ce om cumsecade era bunelul matale... 

„A mai repetat fraza o dată, cu ochii la amintirile 
ui. 

„Era un om care se apropia de 60 de ani, de fapt 
din aceia fără vârstă, mic, slab, negricios, cu un halat 
pe el şi cu o şapcă pe cap. 

Mi-a zis să îmi văd de treabă, şi eram bucuros să 
aud pe cineva în lumea aceea care îmi era profund 
ostilă, primul om "din tabăra adversă” spunând ceva 
de bine de noi. 

După câteva zile m-a chemat din nou, să mă 
Pună "vătaf' în lunca Teleajenului, peste băieţii care 
scoteau balast de acolo. Am refuzat cu toată 
delicatețea, căci acolo era un loc unde se făceau 
Ciubucuri cu şoferii şi îmi era frică. L-am rugat să mă 
trimită totuşi acolo, căci lucrai cu picioarele goale în 
rău, nu veneau şefii pe capul tău aproape niciodată. 
A fost de acord. 

Mi-am luat lopata, unică pe şantier, şi până în 
august 1958, când m-au lăsat la vatră, am lucrat 

acolo. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


UN ROMÂN, UN ȚIGAN ŞI UN "JIDAN” 


DIN NOU ÎN TABĂRĂ DE MUNCĂ (continu 


crescut rezonanța Schuman (aserţiuni infirmate 
ştiinţific). De ce la țară ai timp să lucrezi, să te 
gândeşti, să comunici de la suflet la suflet şi să te şi 
odihneşti? Pentru că lumea se mişcă pe alte 
coordonate, pe cele fireşti... Mă opresc aici; poate că 
ar fi fost mai nimerit să intitulez reportajul "Reflecţii 
din tabără”... 


Bineînţeles că am lucrat, ca de obicei, la 
construcția de chilii: 


Erau atunci nişte bascule mici, "Molotov”, de 3-4 
metri cubi. Basculele veneau în lanţ şi câte doi 
"ostaşi" încărcau o basculă. Eu lucram singur şi 
terminam în acelaşi timp cu o echipă de doi. 

Exista şi "o leafă” simbolică; era importantă căci 
puteai să îţi iei un sfert de pâine de la un mic 
magazin postat chiar în uşa sălilor de mese. Era mult 
mai bine decât cu mămăliga din program, care nu 
ținea de foame. Cred că Ghiţă Şvarizman "avea 
grijă” de salariul meu. Aşa am crezut totdeauna. 

Nu am ştiut niciodată ce relaţii au fost între 
bunicul meu şi tovarăşul Ghiţă. Poate i-a fost elev, 
poate i-a fost vecin. Nu am întrebat niciodată. 

M-am lăsat la vatră în 1958 şi la scurt timp l-am 
întâlnit pe Pascu Şain. 

După zeci de ani, când am luat cunoştinţă de 
clasificarea doctorului Milcoveanu, în "evrei angelici” 
şi "evrei demonici', i-am luat pe cei doi, Ghiţă şi 
Pascu, şi i-am aşezat în prima categorie. 


- am tăiat armături, am confecționat carcase 
de armături, 

- am scos pietre din râu pentru drenul 
5) fundaţiei (încărcând două basculante), 

- am nivelat cca. 20 metri cubi de beton 
(încărcătura a două cife), - 

- am cărat materialele de construcţie pe 
şantier, 
Pi  - am lopătat zilnic cele 9 tone de grâu din 


| hambar (imaginea de mai jos), 


- am tăiat lemne, 
- am construit o rampă de acces la partea de 
| sus a viitoarelor chilii, rii 

- am curățat câte 50 kg de legume pe zi şi am 
spălat vase cam cât spălăm în câteva luni acasă, 

iar camaradul Turcu din Vaslui, venit 
împreună cu fiul său, a ajutat chiar şi la fân. 

"Ce, măi, nu mai e ca pe vremea Căpitanului, 
: : “ tehnologia a avansat, cine mai 
sapă la lopată când există 
excavatoare, cine scoate pietre 
din apă, cum făceau legionarii 
la Carmen Sylva?" etc. se mai 
trezeşte câte unul întrebând. 
3 Ei bine, iată că mai e nevoie 
Fă de "excavatoare cu barbă” (cum 
ilse spune), că încă se mai 
lucrează ca pe timpuri: 
imaginile alăturate o dovedesc. 
O fi avansat tehnica, dar 
armăturile tot trebuie 
confecţionate, betonul din cifă 
| tot trebuie nivelat cu lopata (iar 
în tabăra precedentă am făcut 


noi şi betonul) etc. lar ajutorul dezinteresat, fie el cât 
de mic. va fi totdeauna bine primit (de oameni şi de 
Dumnezeu). 


Ne-am întors cu bătături în palmă, fortificați, şi 
încărcaţi de binecuvântări şi gânduri bune, cu un 
tonus de invidiat. Şi cu convingerea că, încă o dată, 
Căpitanul a avut dreptate: "Munceşte în fiecare zi, 
munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu 
câştigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la 
înălțarea Legiunii şi la înflorirea României”. 


Alţi ca ei nu am întâlnit într-o viaţă plină de tot 
felul de: întâmplări, plină de neprevăzut, în contact 
nemijlocit cu zeci de mii de oameni. 

Să fie clar: nu vreau să mă reconciliez cu 
nimeni şi în special cu cei care îmi tratează 
poporul cu dispreţ şi au pretenţii nejustificate. 

Văd acum tă mai sunt şi alţii care ne privesc 
"de sus”, ca şi când am fi cine ştie ce ţară 
bananieră, şi care aşteaptă de la noi să ne purtăm 
ca nişte slugi prea plecate! 

Văd, pe de altă parte, şi o grămadă de români 
care etalează o lipsă de discernământ care este 
pe cale să distrugă orice încercare de recăpătare 
a unei minime demnități naţionale. 

Se zice că "aşa este democraţia”! Părerile sunt în 
mod normal diferite, de acord, dar când acele 
păreri sunt pe cale să ne distrugă fara, când 
democrația a fost făcută special pentru a ne 
anihila simţul realităţii, “o dăm dracului” de 
(iudeo)democraţie, care serveşte doar 
intereselor anti-româneşti. 


Pag. 13 


urilualtale 


NIHILISMUL — SERAFIM ROSE (V) 


in cadrul concepției liberale despre lume -— în 
teologie, etică, politică, ca de altfel şi în alte domenii 
— adevărul a fost minimalizat, bagatelizat, 
compromis. Adevărul, care anterior era absolut în 
toate domeniile, a devenit mai puţin sigur, dacă nu în 
întregime „relativ'. Dar nu se poate construi nimic 
sigur pe o asemenea incertitudine, nici pe 
tentativa de a da o formă respectabilă din punct de 
vedere intelectual acestui sistem în diferite doctrine 
relativiste. Nu există şi nu poate exista o apologie 
filosofică a liberalismului. 

Pentru orice observator nepărtinitor, lucrul cel mai 
frapant care se remarcă la liberal nu este atât 
inadecvarea acestuia la propria doctrină, cât faptul 
că în mod deliberat face abstracție de această 
inadecvare. Acest lucru, care din motive lesne de 
înțeles devine iritant pentru orice critic de bună 
credință al liberalismului, nu are decât o singură 
explicaţie plauzibilă. Liberalul nu este perturbat nici 
măcar de deficiențele şi contradicţiile fundamentale 
ale propriei filosofii, pentru că interesul lui primordial 
se află în altă parte. Dacă nu este preocupat să 
găsească acea ordine politică şi socială care să 
corespundă Adevărului dumnezeiesc, dacă este 
indiferent față de realitatea raiului şi a iadului, dacă 
şi-L reprezintă pe Dumnezeu ca pe o simplă idee 
de putere impersonală, este pentru că liberalul este 
interesat mai degrabă de finalităţile lumeşti imediate 
şi pentru că orice altceva este pentru el vag şi 
abstract. Liberalul poate fi interesat de cultură, de 
studiu, de afaceri sau-pur-şi-simplu de confort; dar în 
fiecare din aceste țeluri, dimensiunea absolut 
cu totul absentă. Liberalul nu este capabil sau nu 
este dispus să gândească în termeni eshatologici, să 

- mediteze la lucrurile ultime. La el, setea pentru 
adevărul absolut a dispărut; a fost absorbită de 
deşertăciunea lumească. În universul liberal, 
adevărul — sau mai corect spus, teoria despre 
adevăr — este cât se poate de compatibil cu 
deşertăciunea lumească, dar adevărul nu poate fi 
cuprins în această teorie. 

„Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”. 
Nimeni dintre cei care au căutat aşa cum se cuvine 
adevărul nu a fost dezamăgit la capătul acestei 
căutări pentru că a fost întâmpinat de Domnul nostru 
lisus Hristos, „Calea, Adevărul şi Viaţa”, Adevărul 
Care stă împotriva acestei lumi şi este un reproş 
îndreptat împotriva a tot ce este lumesc. 

Liberalul, care îşi consideră universul protejat de 
acest Adevăr, este „omul bogat” din parabolă, 
sufocat de interesele şi ideile lui lumeşti, şi care nu 


kk 


PREŞEDINTELE FINKELSTEIN (continuare 


Întreb pe cine? Întreb o presă pe care 'o 
condamn” pentru indiferența cu care asistă la o 
dramă naţională, căci ce ştiu eu, de la ei ştiu! Intreb 
o clasă politică dispusă să accepte acest troo ordinar 
şi dezastruos! 

Anunţ de mare importanţă naţională, reflectând 
dezastrul naţional şi oportunităţi de luare în stăpânire 
a unei ţări: “Ofer fară încă bogată, frumoasă, 
supranumită de Papa loan Paul al Ill-lea "grădina 


Maicii Domnului”, cu un popor aproape subjugat, cu . 


câmpuri petrolifere în exploatare, cu o mare de petrol 
sub Podişul Transilvaniei, cu zeci de mii de tone de 
aur, argint, cupru, cu — atenţie - metalul viitorului, 
descoperit şi neexploatat (litiu), cu o. civilizație 
dovedită de 8000 de ani, pe care puteţi să o ignorafi 
dacă nu veţi scoate bani de pe urma ei, cu o Deltă 
unică în Europa etc., etc., la un preț derizoriu, şi 
anume: avans, rămânerea mea la preşedinţie 
până în 2014. După aceea vă este oferită, prin grija 
mea, o conducere fermă în interior, chiar autoritară, 
şi în relaţiile cu cumpărătorul 100% la dispoziţia şi 
la dispozițiile cumpărătorului. 


Pag. 14 


doreşte cu nici un chip să renunțe la ele pentru a 
dobândi smerenia şi sărăcia, care sunt 
caracteristicile celui care caută în mod autentic 
adevărul. 

Nietzsche a dat o a doua definiţie a nihilismului 
sau mai degrabă un comentariu al definiţiei „nu 
există adevăr”; şi aceasta este: „nu există răspuns la 
întrebarea «de ce?»”. Prin urmare, nihilismul 
postulează că întrebările ultime nu au răspunsuri 
sau, altfel spus, nu au răspunsuri pozitive; iar 
nihilismul este cel care acceptă acest „nu” implicit pe 
care universul se presupune că îl dă ca răspuns la 
aceste întrebări. Dar există două căi de a accepta 
acest răspuns. Există calea extremă care a devenit 
explicită şi s-a dezvoltat în programele Revoluţiei şi 
ale exterminării; este vorba de aşa-numitul nihilism 
activ, pentru că, potrivit lui Nietzsche, „nihilismul 
nu înseamnă doar credinţa că totul merită să fie 
nimicit; ci şi a pune efectiv umărul la această 
lucrare de nimicire." 

Dar există şi o cale moderată, care este cea a 
nihilismului pasiv sau implicit de care ne ocupăm 
aici, nihilismul liberalului, al umanistului, al 
agnosticului care, acceptând că „nu există adevăr”, 
nu-şi mai pune problema întrebărilor ultime. 

Nihilismul activ are la bază acest nihilism al 
scepticismului şi necredinței. 

Regimurile totalitare nihiliste au experimentat 
ca o parte esenţială a programului lor „reeducarea” 
nemiloasă a popoarelor lor. Puţini dintre cei care 
au fost supuşi acestui proces pentru o perioadă 

ă_ de timp s-au eliberat în întregime de 
influența acesteia; în nivers în care totul este 
coşmar, simţul realităţii şi al adevărului-este inevitabil 
pervertit. e ai 

O „reeducare” subtilă, cât se poate de umană 
prin mijloacele pe care le foloseşte, dar nu mai 
puţin nihilistă în consecințele sale, a fost practicată 
de ceva vreme în lumea liberă. şi nicăieri cu mai 
multă îndârjire şi mai eficient decât în centrul ei 
intelectual, adică în lumea academică. Aici 
constrângerea exterioară a fost înlocuită de forță 
de convingere implicită, interioară; aici domină un 
scepticism fatal, mascat de relicvele unei 
„moşteniri creştine” în care puţini cred şi încă 
mai puţini cu o convingere profundă. 
Responsabilitatea uriaşă pe care o avea odinioară 
cărturarul, şi anume aceea de a comunica adevărul, 
a fost renegată; şi orice presupusă „modestie” care 
caută să ascundă acest lucru în spatele sofisticatului 
„bla-bla” despre „limitele cunoaşterii umane” nu este 


(continuare din numărul trecut) 


decât o altă mască a nihilismului pe care 
academicianul cu vederi liberale îl împărtăşeşte 
împreună cu extremiştii zilelor noastre. 

Tineretul care, înainte de a fi „reeducat” în 
mediile academice, încă mai însetează după 
adevăr, studiază „istoria ideilor” în locul acestuia 
sau interesul lui este deviat către studii 
„comparative”, iar relativismul şi scepticismul 
inculcate în aceste studii ajung să ucidă aproape în 
toți setea firească după adevăr. Lumea academică 
— şi nu mărturisesc acest lucru cu uşurinţă — a 
devenit astăzi, în mare parte, o sursă de 
pervertire. Te perverteşte să asculți sau să citeşti 
cuvintele oamenilor care nu cred în adevăr. Te 
perverteşte încă şi mai mult să primeşti în locul 
adevărului doar învățătură şi erudiție care, dacă sunt 
înfăţişate ca scopuri în sine, nu mai reprezintă decât 
parodii ale adevărului căruia trebuia să-i slujească 
aceşti tineri, nu mai reprezintă decât fațada în 
spatele căreia nu există conținut. Te perverteşte în 
mod tragic până şi faptul de a te expune virtuții 
fundamentale care i-a mai rămas lumii academice, şi 
anume integritatea celor mai buni reprezentanți ai ei 
— dacă această integritate nu slujeşte adevărului, ci 
erudiţiei sceptice şi prin aceasta îi seduce pe oameni 


.din ce în ce mai convingător pentru evanghelia 


subiectivismului şi a necredinţei care stă în spatele 
acestei erudiţii. În sfârşit, te perverteşte până şi să 
trăieşti şi să lucrezi într-o atmosferă dominată de 
o concepție falsă despre adevăr, în care adevărul 
creştin este văzut ca irelevant pentru preocupările 
academice primordiale şi în care chiar şi aceia care 
încă au credință în acest Adevăr nu pot decât să-şi 
facă sporadic auzite vocile deasupra scepticismului 
promovat de sistemul academic. Răul se află, 
bineînțeles, în primul rând în sistemul însuşi care 
este întemeiat pe neadevăr şi abia în al doilea rând 
poate fi atribuit numeroşilor profesori pe care acest 
sistem îi încurajează să promoveze neadevărul. 
Liberalul, omul de lume, este omul care şi-a 
pierdut credința; şi pierderea acestei credințe 
înseamnă începutul sfârşitului acestei ordini care se 
întemeiază pe credință. Aceia care caută să 
păstreze prestigiul adevărului fără să creadă în el 
oferă cea mai puternică armă tuturor inamicilor lor; o 
credință care este numai metaforică este 
sinucigaşă. E 
(continuare în numărul viitor) 


FE 


Mai am nevoie de doi ani să pun copita 
diavolească pe grumazul tuturor "viermilor" care 
locuiesc în ea. 

Persoană de 
FINKELSTEIN.” 

Dacă acest anunţ nu a apărut în media sub 
această formă, el este adresat unui singur 
cumpărător şi nu avea nevoie de publicitate. 

De fapt înţelegerea este mai veche, poate chiar 
din 1990 - nu ştiu şi nu are importanţă. 

Pentru români, problema Băsescului este clară şi 
nici nu a putut niciodată să ne lovească în suflet. 
Tragedia noastră este că "trebuie să ne 
despărţim” de toţi acei conaţionali care, ca şi la 
venirea ruşilor în ţară în 1944, sunt orbi şi surzi, 
făcând într-un moment crucial jocul duşmanului! 
Invazia armatelor bolşevice a avut acelaşi substrat, 
acelaşi scop pe care îl are invazia iudaică din ultimii 
20 de ani. Similitudinile sunt surprinzătoare dintr- 
un anumit punct de vedere: mase de mitocani 
conduşi de "dreptatea lor”, incapabili să judece şi să 
prevadă ce va urma, din cauza inculturii, lipsiţi de 
logică elementară, de orice fel de explicaţie, au târât 
țara într-un dezastru, dând-o pe mâna unui 


contact: şef  păpuşar, 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


vag. 5) 


“comando” evreiesc în frunte cu Ana Pauker care, în 
numele luptei de clasă, în numele comunismului, 
aplică poporului român "marea răzbunare iudaică” 
soldată cu asasinarea, sub diverse forme, a 500.000 
de români, distrugând în primul rând elitele din orice 
domeniu de activitate, înlocuindu-le cu evreimea 
autohtonă sau "venită pe tancurile sovietice”. 

Voi încheia cu un avertisment la adresa 
susținătorilor lui Băsescu: "idolul" vostru este deja 
"o epavă politică”! Rolul lui la ora aceasta este 
următorul: cu ultimele forţe, înainte de a fi aruncat la 
"lada de gunoi a istoriei”, trebuie, are sarcină de la 
Satana, să perpetueze, să lase moştenire un alt 
comando evreiesc în frunte cu Ungureanu, 
secondat de conaţionali şi de trădători. Aceştia 
vor să pregătească România pentru marea invazie 
evreiască ce va fi provocată de un viitor război, 
poate decisiv, în orientul apropiat. : 


Băsistule, vei rămâne alături de pleava 
societăţii româneşti ai anilor 40-50, exemplu de 
român care, datorită "lipsei de carte”, a dat ţara pe 
mâinile celui mai crunt duşman! Te vor urmări 
blestemele copiilor şi nepoților, 
blestemele generațiilor viitoare! 


Corecuri 


ISTORIE NECENZURATĂ 


- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; 


sediului, sau se pot da personal, la sedi 
revistei. Premiile se vor ridica de la redactie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: * 
uncă?” a fost dat de Tudor Popescu din Craiova, 23 de ani 


jie Tudor. 
RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Prima tabără de muncă voluntară din Europa a 
fost întemeiată din inițiativa şi sub conducerea lui 
Corneliu Zelea Codreanu, la Ungheni, la 8 mai 
1924. Se punea din ce în ce mai acut problema 
construirii unui Cămin necesar studenţilor creştini, 
mai ales că Universitatea din laşi le interzisese 
întâlnirile în incinta ei. Pentru fabricarea cărămizilor 
necesare, un antreprenor, Olimpiu Lascăr, a cedat 
studenţilor un teren pe malul Prutului. 

lon Moţa a început, la laşi, împreună cu un grup 
de studenți, săpăturile pentru temelia Căminului 
Cultural Creştin, la Râpa Galbenă. În anul următor 
ucrările au fost continuate de Corneliu Zelea- 
Codreanu. 

În acelaşi timp s-a început şi munca voluntară la 
o grădină de zarzavaturi pe un teren pus la dispoziţie 
de principesa Ghika, pentru a îmbunătăți mijloacele 
de subzistență ale studenţilor care duceau o mare 
lipsă de alimente, majoritatea lor fiind săraci. 

La 3 sept. 1925 s-a pus piatra de temelie a 
Căminului Cultural Creştin din laşi. 

Prin rotaţie şi în afara orelor de cursuri, studenți şi 
elevi au lucrat la cărămidăria din Ungheni şi la 
grădina de zarzavat. 


Începând din anul 1933, odată cu mărirea 


organizației legionare (prin aderarea a numeroşi: 


studenți şi elevi la Mişcare), taberele de muncă au 
luat avânt. - 


ANUL 1933 

- Digul de'!a-Vişani: 

În urma unui raport al-şefului legionar, farmacistul 
Aristotel Gheorghiu, care descria situația dramatică a 
țăranilor din satul Vişani, Corneliu Zelea-Codreanu a 
lansat un apel către tineret, chemându-l să participe 
la construirea unui dig de apărare împotriva 
inundaţiilor provocate de revărsările râului Buzău. 

In apel Căpitanul îndemna tineretul să treacă la 
fapte, renunțând la discursuri umflate, dar sterile, de 
pe urma cărora nu au rămas decât ruine. 

"Voim şi noi să construim: de la un pod rupt, 
până la o şosea şi până la captarea unei căderi de 
apă şi transformarea ei în forță motrice, de la 
construcția unei gospodării ţărăneşti noi, până la 
aceea a unui sat românesc nou, a unui oraş, a 
unui stat românesc nou. Aceasta este chemarea 
generației noastre: pe ruinele de astăzi să clădim o 
țară nouă, o țară mândră.” 

Reiese clar ROLUL taberelor legionare: de 
muncă (DE CONSTRUCȚIE) şi DE EDUCAȚIE: 

Peste 200 de tineri legionari au venit la Vişani, 
gala să înceapă lucrările pentru construirea digului. 
„Spre surprinderea lor, au fost înconjurați de 
jandarmi, „atacați cu o brutalitate de fiară sălbatică şi 
culcați la pământ sub lovituri”, unii fiind închişi la 
Râmnicu Sărat, iar alții trimişi acasă din post în post, 
pe jos, sub pază de jandarmi. A 

Ordinul emana de la Armand Călinescu, pe atunci 
Subsecretar de stat la Interne într-un guvern 
Naţional-țărănist, sub conducerea lui Alexandru 
Vaida. 

Drumurile taberelor de muncă au fost mereu 
presărate cu interziceri, arestări, schingiuiri, 
calomnii, acuzații gratuite etc. 

„„- tot în 1933, după interzicerea de la Vişani s-a 
inființat o tabără la Bucureştii Noi (sub conducerea 
principelui comandant legionar Al. Cantacuzino), 
pentru construcția Căminului Legionar cunoscut 
Wterior sub numele de Casa Verde. Pentru 


construirea lui s-au făcut 100.000 de cărămizi - prin 
muncă voluntară. Construcţia Casei Verzi s-a 
terminat şi a fost sfințită în sept. 1937 şi există şi azi 

ANUL 1934 

- tabăra din com. Giuleşti (cartierul Giuleşti de 
azi), unde s-au lucrat 80.000 de cărămizi necesare 
pentru construirea unei biserici; din ordinul 
guvernului a fost închisă, iar cărămizile au fost 
confiscate de jandarmi; 

— clădirea unei şcoli pentru moţii din com. Dealul 
Negru (jud. Cluj); aici a luat naştere Marşul Taberelor 
Legionare (iniţial intitulat „Dealul Negru"), pe muzică 
de lon Zeana. 

- tabăra de pe muntele Rarău, unde s-a început 
construirea unei case de adăpost pentru legionarii 
săraci şi bolnavi, sub conducerea lui: Radu 
Mironovici, pe terenul donat de simpatizantul 
legionar, principele Nicolae de Hohenzollern. (fiul 
regelui Ferdinand); casa legionară a fost terminată 
anul următor; 

- tabăra de la Avereşti, lângă orașul Roman.din 
jud. Neamţ, organizată şi condusă de instructorul 
legionar avocat Nae Tudorică, pentru construirea a 
două case 

- tabăra de reconstrucție a bisericii ruinate din 
satul Cotiugenii Mari (jud. Soroca din Basarabia). 


ANUL 1935_ e E _ 

lulie - sept. 1935 - tabăra de la Carmen Sylva 
organizată şi condusă de Căpitan, cea mai mare 
tabără de muncă şi educaţie legionară; au lucrat 800 
de legionari împreună cu Căpitanul, construind 7 
cabane, 1 km de şosea, 3 fântâni, canale pentru 
scurgerea apelor, consolidări de maluri etc.; 

- tabăra din Giurgiu, care a construit clădirea 
destinată sediului Mişcării Legionare de aici; 

- tabăra de la Drăgăşani, unde s-au fabricat 
100.000 de cărămizi destinate construirii Catedralei; 

— tabăra de la Izbuc (jud. Bihor), unde s-a 
construit mănăstirea Izbuc; 

— tabăra de la Buga (jud. Lăpuşna din Basarabia), 
unde s-au pus temeliile unei mănăstiri 

— tabăra din com. Aciliu (jud. Sibiu), unde 
legionarii au construit o biserică; 

- tabăra de la Mănăstirea Arnota, unde 242 de 
legionari au construit, spărgând stânca, un drum 
spre locul de odihnă veşnică al lui Matei Basarab; 

- tabăra din com. Valea Mare (jud. Bălţi din 
Basarabia), pentru fabricarea a 100.000 de cărămizi 
necesare construirii unei biserici; 

- tabăra de la Lat laz (jud. Alba) pentru 
construirea unei case de cultură; 

- tabără din com. Ineu (jud. Arad), unde s-au 
fabricat 100.000 de cărămizi pentru construirea unei 

coli; 

i - tabăra lancu Flondor din jud. Storojineţ 
(Bucovina de Nord), unde s-a început construirea 
casei legionare; 

— tabăra din com. Baciu (jud. Braşov), reparându- 
se biserica din localitate; 

- tabăra Nicoreşti, jud. Tecuci - fabricarea a 
30.000 de cărămizi pentru construirea unei case 
legionare; 

— tabăra din com. Marca (jud. Sălaj), unde 
legionarii au lucrat cărămizi pentru construirea unei 
biserici; 

- a început la Cluj construirea Căminului 
„Ardealul tânăr legionar” din inițiativa comandantului 
legionar, şeful legionar al regiunii Ardeal, dr. lon 


ÎNTREBAREA LUNII IULIE: Cum comentaţi rezultatul referendumului? $ 
PREMIU: Colecţia "Cuvântul Legionar” 2003-2010. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


c 


răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
u, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei 


Ce ştiţi despre taberele legionare de 
ni, care a câştigat cartea "De sub tăvălug” — 


Banea; şantierul era compus din mai multe tabere: la 
Chintău s-au lucrat 130.000 de cărămizi; în tabăra 
de la Baciu s-au lucrat 100 mc de piatră pentru 
temelie; la Sutor s-au tăiat lemne pentru construcție 
(în total au lucrat 800 de legionari); 

—construirea a şase diguri care să stăvilească 
revărsarea Oltului peste pământurile Mănăstirii 
Mamu (jud. Vâlcea). 

Alarmaţi de amploarea muncii voluntare 
legionare, dar mai ales de răsunetul pe care faptele 
acestea îl aveau în rândul poporului care vedea 
pentru prima dată studenți frământând cu mâinile lut 
pentru ridicare de biserici, la instigația ministrului 
Cultelor şi Artelor, liberalul Victor  lamandi, 
Patriarhul României, Miron Cristea, şi Sf. Sinod 
au interzis munca legionară pentru biserici. 


ANUL 1936 

În toată țara au funcţionat aproape 1000 de 
tabere legionare de muncă; datele oferite aici sunt 
alcătuite pe baza amintirilor-——catorva 
supraviețuitori ai vremii Căpitanului şi, în lipsa 
unui material documentar adecvat, ele sunt 
inevitabil incomplete. 

- tabăra prof. Traian Brăileanu (senator legionar), 
la Rădăuţi, unde s-a construit Biserica "Sf. Arhanghel 
Mihail”; 

- continuarea taberei de la Carmen Sylva, 
organizate şi conduse de Căpitan; 

— tabăra de la Băile Herculane, condusă de prof. 
Gălăşanu, unde s-a construit o casă de odihnă; 

- tabăra de la Hotarele (jud. Ilfov) înființată şi 
condusă de comandantul legionar Vasile Marin; 

— tabăra de la Cărpiniş (jud. Sibiu), unde s-a tăiat 
în stâncă un drum; 

- deschiderea şantierului de construcţie a noului 
sediu al Mişcării Legionare, lângă casa gen. 
Cantacuzino-Grănicerul, pe terenul dăruit de acesta 
(str. Gutenberg nr. 3, Bucureşti); 

- tabăra Călineşti - Topoloveni (jud. Muscel), 
condusă de instructorul legionar Petre Vălimăreanu - 
legionarii au lucrat la o cărămidărie în lunca 
Argeşului şi au construit o casă pentru un țăran 
sărac, pe care au dotat-o cu cele necesare unei 
gospodării (mobilier, grajd, o vacă cu vițel etc.); 

- tabăra de pe muntele Susai — Predeal. 
Cutremurat de spectacolul osemintelor ostaşilor 
căzuţi în timpul luptelor de pe Susai în 1916, 
oseminte risipite prin pădure, Corneliu Zelea- 
Codreanu a hotărât construirea unui mausoleu. în 
care să fie adunate şi cinstite toate câte puteau fi 
culese în împrejurimi. Dar la ordinul autorităţilor 200 
de jandarmi au înconjurat tabăra (condusă de 
comandantul lon Dobre) şi au devastat totul. Faţă de 
acest spectacol, gen. Cantacuzino, neputând să se 
împotrivească, a strigat în stilul lui fără înconjur: 
"Scoală, Ferdinand, să vezi ce s-a ales din ostaşii 
tăi!” Protestele generalului şi ale prof. lon Dobre au 
rămas fără urmări. 

— continuarea, la Cluj, a construirii Căminului 
„Ardealul tânăr legionar", unde s-a putut asigura 
locuinţă pentru 25 de legionari. 


ANUL 1937 


- construirea mausoleului Moţa - Marin la Casa 
Verde din Bucureştii Noi; 

- tabăra legionară de la Câmpina - care s-a 
desființat din ordinul autorităților. 


A urmat sugrumarea taberelor legionare de 
muncă prin acte de guvernământ. 


Pag. 15 


ir 


NICADOR 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
ZELEA-CODREANU, 


STR.  BANUL 


DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 


Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 

Prețul unui abonament pentru un an: 

50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 

Se pol face abonamente şi pentru jumătate de an 


Daniel  Custov - 
Bucureşti: Poliţia 
Legionară, înființată de 
Sima în 1940, a fost 


constituită din oameni din | 
cele mai diverse categorii 
sociale, aducând mari 
prejudicii imaginii Mişcării 
Legionare. În comunicatul 
dat de Sima în 30 sept. 
1940 se preciza că 
„Poliţia  Legionară este 
auxiliară poliţiei de stat”, 
dar abuzurile comise au 


a, generat  nelinişte şi 
nesiguranță în  rândulț 
populației (au fost | 


încadrați în ea toții 
neisprăviții şi au fost 
înarmaţi). La 2 decembrie 
1940, printr-un ordin al” 
Ministerului de Interne a 
fost desființată, dar, == - 
practic, a continuat să activeze, făcându-se percheziţii şi confiscări sub pretextul 
„căutării unor materiale compromiţătoare pentru francmasoni”. Asasinatele din 
: iembrie_1940 de la închisoarea Jilava au fost comise de Politia 
Legionară; printre cei [2 i rețu şi Octavian Marcu, sasinii 
principali din noaptea de 26/27 nov. 1940, şi Constantin Oră 7 iţiei 
Legionare din Capitală a fost lon Boian zis "Cârtiță”, un personaj suspect, unul 
dintre cei mai apropiaţi colaboratori a lui Horia Sima din perioada primului exil 
legionar din Germania. După desființarea acesteia, la 2 decembrie 1940, el a 
| fost numit „şeful Serviciului de Ordine al Mişcării Legionare” - aceeaşi Mărie dar 
ț cu altă pălărie! În ianuarie 1941 a fost arestat şi condamnat la închisoare pe 
| viaţă de către regimul lui Antonescu. A evadat în 1943, fugind în Banatul 
Sârbesc ocupat de nemți, a trecut apoi frontiera, fiind arestat din nou şi închis, 
continuându-şi detenţia până în perioada comunistă 
| Vladimir Grâu (student basarabean la laşi): Vă mulțumim pentru copiile 
| după coperţile celor două ediţii ale “Dicţionarului moldovenesc - românesc” 
| scoase de Vasile Stati la Chişinău, ultima acum câteva luni. Prima ediție are pe 


copertă harta României Mari — unde, pe partea. superioară, scrie: “limbă” 


moldovenească”! Încă din 1927 Academia de Ştiinţe a URSS, departe de orice 
încăpățânează să inventeze o limbă care nu există, “limba moldovenească”, a 
avut un “precursor”: pe loan D. Ceban care, acum câteva decenii, afirma într-un 
| îndreptar ortografic impus de la trecerea de la alfabetul latin la cel chirilic, că 

scopul lui era de a “curăța limba moldovenească de cuvintele româneşti, 
| franțuzite”, introduse de "duşmanii norodului”, precum şi introducerea de 
neologisme din limbile "noroadelor frățeşti, rusască şi ucrinească” şi "să se 
întrebuințeze cuvinte de origine slavă în loc de cele latine”. Câteva exemple: 
"zăvod de pâne” în loc de "fabrică de pâine”, "otraid” -pentru “detaşament”, 


St: "zădacile” pentru "scopuri", "apănăscător” pentru hidrogen (!); "călduromăsurător” 


pentru termometru; "mâncătorie” pentru sufragerie!! Un susținător fanatic al 
"limbii moldoveneşti” a fost premierul Vasile Tarlev care, în "epoca Voronin”, a 
interzis (1 februarie 2002), în cadrul şedinţei guvernului, utilizarea termenilor de 
| "limbă şi literatură română”. 

s Victoria Neagu — Câmpina: Pe bună dreptate se vorbeşte despre tezaurul 
polonez salvat de guvernul român la 17 sept. 1939, după pătrunderea trupelor 
sovietice, fără nici o justificare, în partea răsăriteană a țării. Nu se spune însă ce 
s-a făcut cu acest tezaur care nu a putut fi capturat nici de nemți şi nici de ruşi. 

ţ El a ajuns la Craiova, de unde a fost transferat în Franţa şi a constituit baza 
| materială de finanțare a armatei şi guvernului polonez din exil. Printre zecile de 
mii de polonezi care au trecut granița Ceremuşului se numărau şi şefii acestei 
i țări, dar pentru a respecta principiul neutralității, autoritățile române au reținut în 
Ș domiciliu obligatoriu pe preşedintele |. Moscicki, pe mareşalul Smigiz Rudz, 
i comandantul forțelor armate, şi pe primul ministru, J. Beck. Ultimul a rămas în 


Redactor şef: 
Colegiul de redacţie: 


Nicoleta Codrin 


Relaţii 
cu publicul: 


„ 


obiectivitate, proclama că “întreaga ştiinţă este o politică”. Vasile Stati, care se. 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-71 7 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul-le 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2012 


E oa i 


țară până în 1942, când a 
murit de tuberculoză; cel 
de-al doilea, Smigiz Rudz, 
a reuşit să “evadeze” în 
Ungaria, cu sprijinul tacit 
al românilor, de unde s-a 
întors în Polonia, luptând 
clandestin împotriva 
ocupanților sovietici. 
Preşedintele  Moscicki a 
plecat în Elveţia în 1940, 


cu sprijinul primului 
ministru de atunci, Gh. 
Tătărescu, Germania 
considerând această 


ji acţiune drept una 
duşmănoasă față de ea. 
Datorită refugiului în 
România al celor trei 
persoane de prim rang al 
Poloniei, nu a existat nici 
o autoritate care să 

« semneze actul de 
capitulare, aşa că Polonia, ocupată şi împărțită între ruşi şi nemți, nu a capitulat, 
în acte, niciodată! 

Violeta Crainic - Bucureşti: La împlinirea unui secol (în luna aprilie) de la 
naufragiul vasului "Titanic", presa şi televiziunea a relatat pe larg _această 
cumplită tragedie în care şi-au pierdut viața aproape 1800 de oameni. În timpul 
ilea război mondial acest “record” macabru a fost mult depăşit prin 
scufundarea, printre vaselor țărilor beligerante: cel american, “Arizona”, 
“Bismark” - german şi a celor patru portavioane japoneze (în bătălia navală de la 
Midway, cea mai mare din istorie). Cele mai multe victime omeneşti din istorie s- 
au înregistrat însă în ianuarie 1945, când nava germană “Willhelm Gustoff', 
supraaglomerată cu personal -civil;-cei-mai-mulți-şi militari, a fost scufundată după 
ce a fost lovită de un submarin sovietic. Numărul victimelor nu a fost stabiliț 
precis (variază între 6000 şi 10000!). Căpitanul submarinului era un basarabean 
cu nume neaoş românesc, lon Dumitrescu, pentru faimoasa ispravă fiind decorat 
cu cea mai înaltă distincţie, de “erou al Uniunii Sovietice”. Fotografia lui şi a 
submarinului le-am văzut cu mulţi ani în urmă, vizitând muzeul de istorie a 
oraşului Odessa. 

Mihai Marinescu - Rm. Vâlcea: Neinţelegerile dintre lon Antonescu şi Horia 
Sima au determinat pe Adolf Hitler care dorea stabilitate în România în vederea 
pregătirii războiului cu Uniunea Sovietică, să-i convoace pe cei doi la o discuție 


în localitatea montană Obersalzberg, în ziua de 14 ianuarie 1941. Spre » 


surprinderea tuturor, Sima a refuzat să meargă la întâlnire, "argumentând" pueril: 
ba că nu fusese direct invitat, ci prin intermediul lui Mihai Antonescu, ba că 
aflase el că urmau să se discute chestiuni de ordin militar şi deci n-avea ce căuta 
acolo, ba că urma să primească invitație de la Rudolf Hess, al doilea om în 


Reich (adică refuza invitaţia conducătorului statului german pentru că urma să fie + 


invitat de adjunctul acestuia!!). Motivul real al refuzului a fost însă altul: 
"comandantul” aflase pe canale neoficiale că Hitler amenințase că, dacă 
legionarii lui Sima nu se "cumințesc”, vor fi debarcaţi de la putsre, şi se temea că 
va fi tras la răspundere pentru dezordini şi somat să curme neînțelegerile cu 
şeful statului (Antonescu) - sursa: chiar scrierile lui H. Sima — "Era libertăţii”, vol. 
II. Dar "de ce ţi-e frică, de aia nu scapi”, spune un proverb. După ce şi-a dat 
seama de prostia comisă (cei absenţi n-au niciodată dreptate), a încercat să 
dreagă busuiocul organizând manifestații de simpatie pentru Axa Roma — Berlin. 
Prea târziu, însă. lon Antonescu, având susţinerea totală a Berlinului, a publicat 
în urma acestei vizite, în data de 17 ian. 1941, o scrisoare deschisă în care îl 
acuza pe Sima de atitudine antinaţională. Din acel moment nu au mai existat 
între cei .doi nici un fel de relaţii, la 21 ianuarie declanşându-se evenimentele 
sângeroase care au dus la scoaterea Mişcării Legionare în afara legii. 


ISSN 1583-9311 


12007 


sau 0745 074493 


) 
=