Cuvantul Legionar nr. 85, august 2010

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

“Dacă cor lăcea acejiia, pptebrele COP Jirgpa. PAT d Boanpfelie dină Vaca 79 PA Pi m CUVANIUL * LEGIONAR Periodic al Românilor naţionalişti creştini - în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu = Anul VI, Nr. 85, AUGUST 2010 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin RELAȚII CU PUBLICUL: : ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 e-mail: periei Ac oz ce te site: www.zelea-codreanu.com CUPRINS: Canon SPuritualitate Răspunsuri la întrebări (11) Carte poe Pe drumul crucilor căzute otealitate Ce-aţi pierdut din vedere nori Tabăra legionară 2010 SPotuadiiea A căzut un elicopter... Moneda "antisemită" Avem o televiziune ortodoxă? Continuarea conflictului cu F.CE.R. Editorial: Pun pariu cu majoritatea cititorilor noștri [ că nu ştiu ce înseamnă "calul de bătaie”. lată despre ce este vorba: de-a lungul istoriei, când monarhiile erau sistemul de guvernare cel mai răspândit, anumite reguli — Mă sau, dacă vreți, respectarea unor norme dej conduită - transformaseră pe monarhi și pe urmaşii acestora în "persoane sacre”. De exemplu, în timpul copilăriei și al instrucției unui fiu de rege (instrucţie care se făcea, bineînţeles, individual), se iveau situații înf care odrasla regală făcea, ca orice copil, fi diverse pozne (nu își învăța temele primite de la profesori - în special - și poate alte zburdălnicii care nu se potriveau cu rangul său). Ar fi trebuit să îi fie aplicată o corecție, | o bătaie de o dimensiune oarecare. Săli lovești viitorul -monarh? Nu era posibil. Şi| atunci s-a inventat "calul de bătaie”, un] copil de aceeaşi vârstă, care mânca bătaie în locul prințului care, înduioşat de lacrimile | şi vaietele micului camarad, își însușea dojana. | Noi, sărăcimea română, suntem "calul) de___ bătaie” al iudeo-democrației | stăpânitoare în care, pentru a utiliza o altă | vorbă românească, "unul face, altul! trage”. | Din toată avalanşa de "măsuri", care mai de care mai prost gândite, mai dăunătoare prin ineficiența sau prin confuziile pe care le creează, una mai nouă ne-a dezvăluit cât îi duce capul pe guvernanți și... situația gravă în care se află: impozitarea maneliștilor! Să nu își închipuie cineva că aș vrea să| le iau apărarea producătorilor de folclor etnic; | dini contră, faptul că guvernul României -| care îi reprezintă, credem noi, pe) cea mai mare parte aj consumatorilor de incultură și prostie - a îi ajuns bătaia de joc a acestor "băieți deştepţi”, ne pune în situația de a fi rușinați și furioşi pe starea de degradare în care am ajuns. Cel puțin teoretic guvernul ne reprezintă şi când, prin măsurile preconizate, tu, guvern al i României, ai ajuns subiectul ironiilor, ca să nu zic al bătăii de joc al unor inculți de acest Sunt conștient că nu spun o noutate, că | toată lumea suferă într-un fel sau altul din | cauza situației economice, dar faptul că așa- | zisele măsuri de redresare au ajuns să se | refere la categorii de cetățeni din ce în ce Imai restrânse, evidențiază neputința găsirii unei soluţii - care să facă... ce? Să poată fi aplicată selectiv, ocolind clientela | politică. Fondul problemei care este de fapt: se încearcă rezolvarea crizei economice. prin măsuri ce se vor aplica de aici înainte. | Întrebarea capitală care se impune sună altfel: s-a ajuns la actuala stare de lucruri de curând, prin extinderea recesiunii la nivel global, sau toată gândirea economică și aplicarea acestei gândiri în ultimii 20 de ani a fost catastrofală? Cum s-a ajuns la dezastru: prin politica greșită din domeniul privatizărilor și, la fel de important - atenţie! - prin politica fiscală frizând inconştiența, practicată CITEREELI NI coritinuere in peG. 2 Moale Folia: Bodea CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 F2:! CALUL DE BĂTAIE [continuare din pag. S Până să aprofundez problema, voi enunța ideea de bază, menită să fie soluţia ieşirii din criză a României: recuperarea sumelor datorate de toți aceşti cetățeni la care, în mod evident, nu se mai poate face o corelare între bunurile dobândite pe parcursul timpului și impozitul pe venit achitat fiscului pe aceeași perioadă de timp! Dar să revenim la subiectul inițial, amintind cum văd prosperii cântăreți de manele propusa măsură a guvernului Boc. În primul rând, nu se știe exact care este numărul prestatorilor de astfel de servicii la nivel național, cei cunoscuți fiind destul de puţini pentru ca impozitarea lor să aibă un efect cât de cât vizibil în calculul veniturilor totale. În al doilea rând, neexistând tarife fixe, nimeni nu va putea vreodată să controleze eficient tranzacţia dintre angajat și angajator, nimeni nu va putea să ţină o evidentă credibilă a "gradului de ocupare” a manelistului. i Spuneam mai devreme că m-a deranjat impozitarea maneliștilor; sper că nu voi fi bănuit că incerc să le iau apărarea, aș fi decepţionat să mă bănuiască cineva de așa ceva. Problema este alta: dacă se încearcă ieşirea din criză prin astfel de masuri, nu te poţi gândi decât la eficiența pe care înțelepciunea poporului român o prezintă prin: înecatul se agaţă și de un pai”! Care este greșeala de principiu în aplicarea unei soluții salvatoare şi care să conțină un act de dreptate, o consecință legală a încălcării legii în materie de impozite? Voi explica amănunțit: Sunt nenumărate situaţiile în care controlul eficient asupra unor tranzacții comerciale nu se poate exercita într-o societate la nivelul actual de organizare în care ne aflăm. Există nenumărate exemple de averi - și aici mă refer la cele absolut evidente, dacă nu chiar expuse vederii cu ostentaţie - care nu pot fi justificate nici prin activitatea la vedere a proprietarului, nici prin sumele încasate ca "impozit pe venitul global” Nu este obligatoriu ca să ne referim numai la cazurile în mod evident flagrante, ci la orice investiție realizată, la care trebuie să existe corespondentul în impozitele percepute de fisc. În concluzie, soluția pentru taxarea corectă a cetățenilor: atunci când nu poţi controla cauza, iei în consideraţie efectul. Ar fi singura șansă a acestei țări de a face odată dreptate, de a pune stavilă într-o oarecare măsură evaziunii fiscale, de a controla apariţia unor averi nejustificabile, de a da în vileag grupurile de crimă organizată, rețelele de cămătărie ilegală şi bandele de recuperatori și tot ce nu am amintit și face parte din păienjenișul de “mistere” în care trăieşte astăzi românul obișnuit, cel care crede din ce în ce mai puțin că prosperitatea are vreo legătură cu pregătirea, cu munca, cu respectarea legilor. Deci soluţia pe care o credem a fi imbatabilă este justificarea averilor. Dacă li se va părea unora că ar fi o întoarcere la măsuri abuzive sau nelegale, le vom răspunde că abuzivă este reducerea salariilor şi impozitarea pensiilor, cât despre legalitate, de aceea există un "legislativ: ca să legalizeze măsuri de strictă necesitate - ca să nu vorbim de bun simț. i Voi da câteva exemple care au şocat opinia publică: cine ştia de dimensiunea averii numitului "Nuţu Cămătaru”? Se știa că este un “interlop” pe care justiția s-a chinuit ani de zile să-l dovedească, că a practicat metode ilegale de câştigare a banilor; până la urmă totul a fost un “fâs” și, când s-a terminat procesul, aproape s-a terminat și condamnarea. Ce am văzut noi, “proştii”: au venit să îl ia de la penitenciar cu câţiva cai de rasă de călărie, fiecare valorând peste 100.000 de euro! Ce am mai văzut tot la televizor: casa unde locuia "Nuţu”, un domeniu înconjurat de ziduri care nu se mai terminau. Chestia cu caii este probabil un mic “hobby” al d-lui Cămătaru, asociat poate cu vechi practici ale înaintaşilor. Nu ştim câte limuzine are, dacă are mai multe proprietăți imobiliare etc., etc. Ce am vrea însă să știm, este câţi bani a plătit la fisc impozit pe venit care să poată justifica bunurile: există corelația între cheltuieli și impozite, este negustor cinstit (deocamdată nu mergem mai departe); nu există, îi Pag. 2 facem socotelile şi plăteşte datoria la fisc sau se aplică legile datornicilor, mergând până la muncă pentru propăşirea patriei. Alt exemplu foarte mediatizat în ultimul timp a fost cel al proprietarului OTV, Dan Diaconescu. Îl acuzi tu, stat român, de corupţie sau șantaj sau nu știu ce; umbli întâi la avere, o evaluezi și vezi dacă din veniturile legale și-a putut cumpăra ceea ce are. Dacă nu, este clar că trebuie controlată sursa banilor. Bineînțeles că o să vă gândiţi că nu se face primăvară cu o floare. Așa este; s-ar începe cu vârfurile și s-ar continua în jos, pe scara evidenţelor. Merg cu maşina prin țară şi văd pe drumurile străbătute zeci de vile - sau numai case noi, arătoase, unele etalând în mod ostentativ bogăţia, altele mai modeste, în limita bunului simţ. Trec prin localități desfigurate de omniprezentele "castele” cu zeci de turnulețe, multe sunt înconjurate de ziduri din care s-ar mai putea face câteva case; în curțile mari, limuzine scumpe și nici un fel de mișcare: ziua este făcută pentru dormit! Şi-a pus cineva vreodată problema provenienței banilor necesari unor astfel de bunuri? Şi-a pus cineva problema că orice bun ar trebui justificat prin plătirea unui impozit pe venituri? Deocamdată nu vorbim de originea veniturilor, ci numai de impozitarea lor, pentru că o parte din bunurile acumulate ar putea avea o justificare legală; mulți oameni au muncit din greu ca să-și facă o casă, dar totul trebuie să aibă un echivalent în impozite. Ce face statul român: îi ignoră pe toți cei care au avut puterea” sau şansa de a acumula bunuri imobiliare - şi nu numai, şi crede normal să iasă din impas agresând pur şi simplu tot pe aceia care au muncit o viață întreagă şi trăiesc azi foarte aproape de pragul mizeriei, sau pe cei care trăiesc dintr-un salariu amărât, țipând din rărunchi că toată lumea, toată populaţia trebuie să facă sacrificii pentru ieşirea din impas. Oare noi ne-am prostit atât de tare încât să nu observăm-că-statul român, -sub-imperativul-unor — scopuri oculte, potrivnice intereselor naționale, promovează o politică de distrugere a poporului român, forțându-l într-un fel sau altul "să-şi ia lumea în cap”, să plece oriunde, să ne facă traiul de nesuportat în România? Un preşedinte care îi invită pe români să emigreze, un părinte care îsi goneste copiii de acasă? Te întrebi atunci: Câţi pot să plece? Şi dacă pleacă, cine mai contribuie la mentinerea economiei? să ne gândim că trebuie să facem loc în propria casă unor venetici care aterizează în România cu bani mulți, sau ajutați, care cumpără pe nimic ce a mai rămas nevândut: suprafețe enorme de teren agricol de cea mai bună calitate, sute de locuințe în vechile cartiere ale protipendadei, acaparează din nou comerțul prin lanţurile de hipermarketuri cu proprietari la Paris sau Tel Aviv, cumpără pădurile, codrul frate cu românul, iar defrişările sălbatice duc la inundaţii catastrofale. Aceştia sunt beneficiarii crizei economice naționale şi mondiale și se va dovedi - dacă nu s-a și dovedit - că aceşti tovarăşi, având controlul absolut asupra finanțelor mondiale, au provocat şi vor provoca oricând vor dori crize financiare de acest gen, pentru a cumpăra, cum am zis mai sus, pe_ nimic, bunuri, mijloace de producţie, resurse minerale, în special energetice, pentru a deveni stăpânii mapamondului. Revenind însă la "măsurile” luate de guvemanți pentru redresarea economică a României, vreau să vă prezint cuvânt cu cuvânt aprecierile Căpitanului, Şeful Mişcării Legionare, Corneliu Zelea- Codreanu, în legătură cu sistemul democratic, făcute publice acum 74 de ani, în situaţii de criză, despre care ai spune că sunt făcute astăzi, demonstrând perenitatea ideologiei şi doctrinei legionare. Pomeneam la începutul articolului de măsurile de redresare a economiei, asociate cu hotărârea guvernanţilor de a-şi proteja clientela politică ce trebuie să iasă la sfârșit în câștig, nu în pierdere: CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 precedentă i ua PIPI RISE III "Democrația sfărâmă unitatea Neamul românesc, împrăștiindu-l în partide, învrăjbindu-| a expunându-l dezbinat în fafa blocului unit aj puterii iudaice..." 3 “Democratia transformă milioane de evrei și cetățeni români. Egalitate? Pe ce bază? îi să suntem aici de mii de ani cu plugul și cu arma,» “Democratia este incapabilă de continuitate în efort, pentru că un partid guvernează un an, doj trei; ce s-a conceput și clădit de unul astăzi să dărâmă în ziua următoare, de altul.” 1 SE "Democraţia pune în imposibilitate pe omul Politie. de a-și face datoria către neam... el devine Sclavi partizanilor săi, întrucât ori le satisface poftele personale, ori aceștia îi distrug gruparea... el este. pus în situaţia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viață, ori satisfacerea partizanilor. = să atunci omul politic le satisface poftele — dar nu. a buzunarul său, ci din buzunarul fării.” ş E. "Democrafia este incapabilă de autoritate... dă partid nu ia măsuri împotriva partizanilor lui, trăing din afaceri scandaloase de milioane, din hoţie si. pradă, de fiică să nu-i piardă; nici împotriva adversarilor, de frică să nu-i demaște propriile afaceri. și incorectitudini.” să "Democraţia este în slujba marii finante. Din "ză 4 cauza sistemului costisitor şi a concurenței dintre grupări, democrația cere să fie alimentată cu bani. multi. Ca o consecință firească ajunge sluga marii. finanțe internaţionale care o subjugă, plătind-o. Îi modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri.” E Toate aceste observații rămân valabile după zeci . şi zeci de ani în care iudeo-comunismul şi iudeo- democrația au făcut tot ce era necesar să ne transforme într-o populație docilă, fără țeluri şi fără aspirații care să depăşească interesul micii familii. Oricine depășește această graniă, manifestându-şi interesul și îngrijorarea pentru soarta, pentru prezentul și viitorul țării, devine “nationalist”. : Li ad AIR ga i Ș . AR cei mai mulţi români - şi nu numai - că dragostea E, de neam şi țară este un lucru condamnabil, E, pentru ca în lipsa acesteia să poată ei să işi desăvârşească manevrele criminale! Dar să revenim la problema care face subiectul. analizei noastre și să tragem o concluzie, rezumând lucrurile. % Timp de 20 de ani, când toată lumea aștepta 0 schimbare radicală. în viața acestei țări, toate legile E au avut ca scop instaurarea unui sistem care să favorizeze frauda, toate legile au avut un enunt zi E | ambiguu şi interpretabil. ă Cine a profitat de această situaţie: cei desemnaţi să apuce legile folosindu-se de ambiguități - În primul rând în scopuri politice și în al doilea rând în“ Scopuri economice. a 3 Vidul legal, lipsa unor prevederi şi în special blândețea pedepselor, au favorizat fraudă financiară, criminalitatea silvică, delincvența general, au transformat România într-o COlONIe din lumea a treia, țintă a tot felul de venetici Câl€ au năvălit aici să se pricopsească în dauna enormel majorități a poporului român. Da Ceea ce s-a dărâmat în 20 de ani încearcă să fie cârpit, cum am mai spus, pe spinarea a CE puțin 80% din populaţie, exact aceea care a duS greul totdeauna, ignorându-se imensă posibilitate de a se echilibra balanța economică prin recuperarea tuturor sumelor datorate statului prin practicarea evaziunii fiscale. : Nu am auzit să existe o lege care să presciie datoriile către stat şi, dacă există, trebuie abi i Chiar dacă gestul ar părea brutal. Perspectiva e-4 Să arunca în disperare și distrugere fizică 80% di populația țării justifică luarea oricărei măsuri. « Actuala politică a guvernanților nu poate - catalogată decât ca intenție de genocid 7 întoarcerea la situația din România regimul! comunist, când o pătură a populaţiei huzureâ â ceilalți mureau de foame şi de frig. —— T._r SV PIN POD OIL VI /ruallate CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA AUGUST - MULŢUMIM tuturor celor care ne-au fost alături şi ne-au ajutat să trecem peste incendiul care a devastat, la începutul lunii iunie, locul de redactare a ziarului. Luna aceasta am primit NOI DONAȚII, de la doamnele Cristina Serafim, Silvia Boulescu, Sanda Sfintescu, de la d-na ghid de Germania, de la d-nii Radu Dogaru, lon Țuţuianu, Caius Lungu. Dumnezeu să-i răsplătească însutit! Ezză S-a creat Poliția secretă bancară, aceasta fiind cel mai sigur mod de a colecta informaţii personale despre populație. Ca şi alţi cetățeni europeni, românii sunt din ce în ce mai supravegheați: camere video tot mai numeroase la metrou şi pe stradă, companii de telecomunicaţii care vă înregistrează pe față convorbirile telefonice şi navigările pe internet, şi, mai nou, bănci care au misiunea de a colecta cât mai multe date personale despre dvs. „Regulamentul 9/2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanțării terorismului”, adoptat recent de Banca Naţională a României în baza unei directive a Uniunii Europene, obligă băncile comerciale să culeagă şi să fumizeze informaţii private cât mai detaliate despre clienții lor. Acesta este motivul pentru care atunci când veţi face un credit vă veți trezi că sunteți întrebat care era numele de fată al mamei, câți copii aveţi etc. Art. 16 litera f îi obligă pe angajaţii băncilor „să aibă cunoştinţă de circumstanţele personale ale clienților.” Băncile sunt obligate şi să îşi înființeze departamente specializate în culegere de date şi informaţii despre clienţi, atât persoane juridice, cât şi fizice. Măsurile prevăzute de noul regulament vor putea merge până la supravegherea domiciliilor suspecților. Principala problemă este că astfel de activități au fost mereu apanajul serviciilor secrete, instituții aflate teoretic sub supravegherea statului, tocmai pentru a evita abuzurile. A da astfel de puteri băncilor înseamnă a le transforma într-o poliție secretă, care nu se află decât sub controlul iluminaţilor. Bogdan Baltazar, fost preşedinte al BRD - Banca Română pentru Dezvoltare, arată că aceste modificări nu sunt deloc justificate. „Din punctul meu de vedere, forma existentă înaintea noilor reglementări era una suficientă pentru că băncile comerciale reuşiseră să se organizeze extrem de bine pentru a se feri de tranzacțiile şi operaţiunile Suspecte. Domnule, să fim serioşi, pentru depistarea circuitelor bancare care pot finanța terorismul, statul român are şi alte instituții abilitate să supravegheze aceste aspecte.” kk Marea Britanie a devenit al doilea stat totalitar modem, după SUA, transformându-se într-o prefigurare a modelului sinistru al societății planetare comuniste de mâine. Deşi în această țară nu sunt lagăre de concentrare sau gulaguri, poliția a primit puteri fără precedent, de natură să dicteze modul de a gândi al cetățenilor şi de a pedepsi aspru orice disidență. Guvernanții britanici au impus o legislație ce va incrimina glumele catalogate a fi „incorecte politic” şi îi va pedepsi pe „făptuitori” cu până la 7 ani de închisoare. Publicaţia "The Australian” a colectat în ultimii 10 ani un număr impresionant de rapoarte ale unor cazuri de pedepse draconice (incluzând şi arestarea unor copii) pentu „infracțiuni împotriva corectitudinii politice”. lată câteva exemple: - Codie Stott, o elevă în vârstă de 14 ani, a fost repartizată pentru realizarea unui proiect şcolar într- un grup de copii asiatici vorbitori ai limbii urdu, dintre care unul singur ştia engleză. CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 Ea a rugat-o pe profesoară s-o mute într-un grup în care să se înțeleagă şi ea cu colegii. Reacţia cadrului didactic a fost crâncenă: a acuzat-o de rasism, țipând la ea, şi a anunţat poliţia. Fetiţa a fost ridicată şi dusă la secţie unde a fost amprentată, fotografiată, interogată şi apoi încarcerată într-o celulă timp de câteva ore. - Într-o ceartă în curtea şcolii, un a copil de 11 ani i-a spus altuia, de 10 ani, că este „sconcs”; cel de 10 ani i-a răspuns numindu-l „bin Laden” - suficient pentru a fi arestat şi trimis în faţa unui judecător (care însă a spus că este un non-sens începerea urmăririi penale împotriva unui copil din motive de corectitudine politică, adăugând că există infracţiuni majore în societate pentru care poliția nu se deranjează atâta). Drept urmare, copilul de 10 ani a renunțat la şcoală. - Interpretul lui Basil Brush, un cunoscut păpuşar de la o emisiune televizată pentru copii, a fost investigat de către poliție pentru că a făcut o glumă despre țigani. BBC a etichetat comportamentul său ca necorespunzător şi a asigurat poliția că va interzice difuzarea episodului respectiv. - În ultimele luni au fost nenumărate cazurile de oameni ce şi-au pierdut locurile de muncă din şcoli, spitale sau alte instituţii din motive religioase. Mai grav este că se procedează precum în timpul celei mai negre perioade a comunismului, prin trădări ale unor conversații private... Celebru este cazul asistentei Caroline Petrie, care l-a întrebat pe un pacient dacă doreşte să se roage pentru el. Acesta i- a spus unui coleg al ei, care şi-a făcut mai apoi „datoria de cetățean”. lar lui Jennie Cain i s-a impus să-i interzică fiicei sale de cinci ani să mai vorbească despre lisus (aceasta venea în şcoala în care lucra Jennie şi reproducea ce-i spusese mama acasă, adică poveşti în care subiectul era Mântuitorul). În momentul în care s-a aflat de către autoritățile şcolare de un e-mail privat al mamei, în care cerea membrilor bisericii să se roage, aceasta a fost acuzată de conduită profesională inadecvată. - Începând din 2009 părinții creştini şi musulmani au fost amenințați cu urmărirea penală în cazul în care au obiecţii față de lecțiile în care se promovează căsătoria între homosexuali sau adopția de copii de către aceştia. Profesorii din Marea Britanie nu vor mai avea voie să folosească expresia „mamă şi tată” şi nu vor trebui să presupună că elevii au părinți heterosexuali. "Copiii vor fi familiarizați cu ideea că există şi cupluri de acelaşi sex, iar profesorii trebuie să se asigure că elimină atitudinile homofobe din comportamentul micuţilor”, precizează noile directive concepute de grupul Stonewall din Marea Britanie. În momentul în care profesorii discută cu copiii despre căsătorie, trebuie să le spună micuţilor despre drepturile civile ale partenerilor şi despre drepturile de adopţie ale homosexualilor. Noile directive au fost lansate oficial în luna ianuarie a anului trecut de Vadu Pelea- Codlea către ministrul britanic al învățământului, Ed Balls. Documentul precizează că elevii care îşi cataloghează colegii ca fiind “homosexuali” trebuie sa fie tratați asemenea rasiştilor, demonstrând astfel “toleranța zero” faţă de folosirea acestui cuvânt care reprezintă o insultă. Poate „poponari” o fi mai potrivit? Şcolile vor trebui să încurajeze şi să prezinte drept model persoanele homosexuale din rândul personalului din învățământ, părinților sau guvernatorilor. Pentru implementarea acestor directive, luna februarie a fost declarată în şcoli "Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor în istorie”, unde copiii vor învăța despre personalități despre care se crede ar fi fost homosexuale: Leonardo da Vinci, Oscar Wilde, James Dean - şi lista poate continua cu mulți alți politicieni pe care îi vedem zilnic pe micile ecrane. După cum lesne se poate observa, sub acoperirea politicii corecte, SISTEMUL are câteva ținte clare: promovarea homosexualității, distrugerea conceptului de familie tradițională, a patriotismului, prigoana împotriva creştinilor. Pe scurt, urmăreşte realizarea punct cu punct a doctrinei „iluminaţilor”. Eză Uniunea Europeană finanţează cercetarea ştiinţifică pentru introducerea de noi -tipuri de senzori biometrici. Dacă până acum se vorbea de amprenta digitală, scanarea retinei sau chiar ADN, următoarea generație de scannere biometrice vor recunoaşte ființele umane pe baza vocii, a undelor cerebrale şi a electrocardiogramei. Proiectul ”Humabio” ("Human Monitoring and Authentication using Biometric Indicators and Behavioural Analysis”: "Monitorizarea şi identificarea . ființelor umane cu ajutorul indicatorilor biometrici şi analizei comportamentale") a ajuns deja în faza experimentală. 14 voluntari au acceptat să li se implanteze cipuri RFID pentru a participa la testarea noilor metode de identificare personală. O aplicaţie declarată a acestor metode este verificarea accesului în zonele de maximă securitate, dar au fost testate şi alte aplicaţii de natură mult mai personală, care ne dovedesc că aceste tehnici nu se vor limita la asigurarea protecţiei în ariile securizate. Unul dintre sistemele testate, de exemplu, identifică pe baza datelor biometrice conducătorul unui automobil: computerul de bord verifică atât chipul şoferului şi amprenta sa vocală, cât şi datele specifice activităţii cardiace şi cerebrale; automobilul nu va porni în caz că şoferul nu este autentificat. * Această tehnică este cea mai intruzivă dintre toate cele care au fost dezvoltate până în prezent: printre altele, presupunând implantarea cipului de identificare personală cu tehnologie RFID, precum şi stocarea unui număr impresionant de informaţii de natură personală despre toți cetățenii. Nu ne-am mira ca, în viitor, sistemele electronice să ne limiteze accesul nu numai la anumite aparate sau vehicule, motivând că nu ne aflăm în starea adecvată, ci la ORICE doreşte SISTEMUL, inclusiv la propriul salariu, inclusiv la asistență medicală... Deci la viață! E inarta DARUIND VEI DO ANDI | n * NA | | N SS Y | / | ] < i - 4 DI /] y ADA LI I A ri, E - autoritățile, speriate de forța Mişcării, materializată în astfel de activități de folos obştesc, au interzis organizarea în continuare a-l taberelor de muncă; 4 - nu numai autorităţile laice, dap uşi cele bisericeşti au adoptat aceeaşi poziție, interzicând a se construi sau repara lăcaşuri de cujţ 3i cu contribuţie legionară! Ordinul i-a aparținut patriarhului Miron Cristea | care a devenit chiar prim-ministru în 1938, cu sprijinul direct al lui Caroj “J al II-lea şi al amantei regale Elena Wolf (Lupescu), cureaua de transmisie între interesele evreieşti coordonate de masonerie şi dictatura regală mai mult sau mai “ puţin declarată. y Revenind în actualitate, şi astăzi, Isub aceeaşi comandă masonică, Biserica Ortodoxă Română, fără a declara oficial, interzice (prin autocenzură) desfăşurarea - în folosul ei! — a taberelor legionare, obligându-ne pe noi să ne prezentăm sub false identități. La alte dimensiuni, istoria se repetă! Ne vedem mai departe de frumosul obicei al taberelor de muncă voluntară şi educaţie, inaugurat de Căpitan, convinşi de adevărul cuprins în aceste cuvinte: "dăruind vei dobândi, din păcate, fără a fi imitați de vreo organizație! De fapt, marile partide,b- nepoatele fostului PCR (şi verişoarele actualului PCR - ptiu, să nu te deochi, lovi-te-ar Legea Siguranţei Naţionale!), bineînțeles că nu vor mişca niciodată un deget. În fond, toţi aceşti domni amintiți mai sus, nici nu ar fi nevoiţi să presteze muncă gratis, ci să presteze Î5 măcar munca pentru care sunt atât de generos plătiţi, adică să guverneze cum trebuie ţara. Dar am abandonat orice speranţă de aşa ceva din partea dumnealor. Insă celelalte organizații care se autointitulează "de dreapta”? De la acestea poate că mai nădăjduim ceva, am dori să vedem o mişcare în front, b un semn de alăturare, sau » măcar de concurență... Ar fi pă cazul, pentru că oricine îşi bă revendică apartenența la dreapta alai românească nu umblă numai cu (53 vorba, mai pune şi osul la treabă! La ora actuală, posibilităţile =] limitate de numărul mic de participanți la astfel de acţiuni, ne obligă să ne mulțumim cu contribuții limitate în timp şi ca volum. AS xi Continuându-ne şirul de drumeții cu folos pe la lăcaşurile ortodoxe ale țării, anul acesta am mers la o mănăstire în vârf de munte, din jud. Dâmboviţa. Am ajuns într-un cadru patriarhal şi mirific, unde constaţi cu surprindere că nu simți nevoia de televizor şi nici de internet: priveşti pădurea, te bucuri de fiecare copac ca şi cum ai vedea pentru prima oară un copac şi te cuprinde o linişte binecuvântată care te lasă să-ți asculți inima bătând şi sufletul „să se înalțe la Creatorul său, minunându-se de toate i bunătăţile pe care ni le-a oferit. xi Cel mai important aspect urmărit de Mişcare prin organizarea taberelor de muncă este cel moral-educativ: legionarii au cultul muncii, întrucât reprezintă singurul mijloc acceptat pentru rezolvarea necesităţilor de trai — la nivel de individ şi la nivel de organizaţie. În tabăra de muncă barierele sociale dispar, punându-l pe intelectual în contact cu munca fizică, ajutându-l să aprecieze prin proprie experiență contribuția importantă a ţăranului sau aj muncitorului la viața societății, iar muncitorul, prin contactul cu intelectualul, îşi sporeşte nivelul cunoştinţelor, se apropie de inima unui om de care, în condiţii obişnuite, se simte despărțit prin conveniențe şi obiceiuri, şi înțelege că într-o lume legionară munca lui va beneficia de aprecierea şi demnitatea cuvenită. Astfel se po realizează armonia socială, diametral opusă luptei de clasă promovate de comunism, dar şi indiferenței de tip liberal, unde nepăsarea şi chiar ostilitatea faţă de semeni şi de societate se află la mare rang. Acesta a fost izvorul puterii din interiorul Mişcării: 30 de grade, totul a fost de dragostea dintre camarazi, iată două ori mai greu de realizat. apropierea, care au ajutat-o să supravieţuiască Arnota) s-au făcut fără ca să se dispună de fonduri Dar şi elanul nostru a fost de două ori mai mare: N N N i i mn i a a a ON N N a N N N Programul de lucru a fost, anul acesta, o încercare inedită: spre deosebire de taberele. din anii trecuţi, unde se lucra dimineața patru ore, apoi urmă cam tot atâta pauză, şi apoi încă două ore de lucru (total şase ore), programul de acum a fost dintr-o singură bucată: s-a lucrat de la 8 la 17, nouă ore (CU pauză mică pentru masă). , În plus, din cauza faptului câ mănăstirea se află pe un teren în pantă foarte mare, de cCâ: tuturor încercărilor groaznice prin care a trecut. de la autorităţi, Mişcarea Legionară nefiind la contin aare In pay: Ceea ce trebuie subliniat înainte de alte precizări guvernare (iar atunci când a guvernat sub | COLUL şi de trecerea în prezent sunt următoarele: conducerea efectivă a gen. Antonescu — iudei - activităţile legionare, dintre care unele de patru luni — Horia Sima, impostorul ajdrisătja anvergură (de exemplu, Catedrala din conducerea Mişcării, era preocupat de “putere”, nu Drăgăşani sau drumul croit în stâncă la . de tradiţiile legionare); Pe0.4 CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 Re LD A CĂZUT UN ELICOPTER... Alături de şase israelieni, ale căror nume nu ne interesează, şi-a pierdut viața şi căpitanul Ştefan- Claudiu Dragnea, în vârstă de 31 de ani. Tristă moarte pentru un militar român, în România, alături de nişte evrei care nu aveau ce căuta acolo... Proiectul "Blue Sky 2010" avea (are, căci nu a fost întrerupt pentru un simplu accident), măcar formal, şi o participare românească, deşi era puţin probabil ca noi să aflăm vreodată de el, în condiții normale. Dar ce căutau israelienii în munții Bucegi? "Ei ne apărau de nişte terorişti irakieni-ascunşi în grotele din munţii noştri şi despre care lumea nu ştia”, aşa cum aiuritor îi explica o colegă de serviciu unui camarad. Săraca, Dumnezeu să o ierte, că intelectual este decedată! Ah, şi desigur ne apărau şi de lranul care, dintr-o mare răutate nativă, vrea să arunce bombe în lume. Cum am putea să calificăm exerciţiile militare israeliene de pe teritoriul României, folosind, ca de obicei, dulcele limbaj civilizat al jurnalismului? Greu de găsit o atare exprimare, lăsăm această sarcină ingrată altora. Accidentul de elicopter despre care, cu siguranță, nu se vorbeşte destul, deşi se tot bat câmpii, s-a petrecut în ziua de luni, 26 iulie 2010, lângă localitatea Fundata, jud. Braşov. Cadrul Munţilor Bucegi era folosit pentru simularea unor operațiuni de salvare în condiţii deosebit de dificile. Deci nu era "nimic ră doar un exercițiu “umanitar”, nu vă mai speriaţi! Şi ce coincidenţă uluitoare: şi în... lran sunt munți! Faptul că s-a prăbuşit acel elicopter militar pe teritoriul României demască pentru publicul larg operațiuni de pregătire a războiului cu Iranul. Acest incident ne demască pe noi, statul român, drept lachei abjecţi ai poporului ales, în rând cu nefericitul conglomerat de popoare din Statele Unite ale Americii. lar "meritul" este al nostru, pentru că ne merităm conducătorii. Nu pentru că i-am fi votat, liniştiţi-vă, demult nu mai credem că rezultatul acestor voturi ar trebui să ne apese conştiințele. Dintr-un vot democratic nu are ce să iasă decât un putregai democratic, adică una din cele câteva marionete pe care păpuşarul inamovibil ni le pune la alegere, ca noi să decidem cu care să- şi joace piesa, pentru că lui îi este totuna. Dar ce piesă se joacă nu este (nu a fost niciodată) de competența bietei turme pe care o dată la patru-cinci ani o dezmierdăm cu numele de “electorat”. lar atunci, de ce ne merităm, totuşi, politicienii, pe care nu noi ni i-am pus în cârcă? Se dă răspunsul foarte simplu, creştineşte: pentru păcatele noastre. Facem atât caz de politicieni, pentru că lucrurile nu mai stau ca în decembrie 1989, când veneau în Timişoara şi Bucureşti comandouri şi trupe străine, să tragă în manifestanți români, că aşa vroiau ele. Nu, acum nimic din toate acestea nu s-ar putea face fără aprobarea partenerului român, deci evreii vin să facă exerciţii în România pentru că aşa vrem noi. "Noi” - ați înțeles: o mică parte din noi, cea mai murdară, aflată (cum spuneam, nu tocmai printr-o coincidență) la putere. Cu toate că apele mărilor şi oceanelor planetei sunt negre de câtă materie cenuşie se spală zilnic şi se scurge din casele oamnenilor pe conductă, totuşi noi ne întrebăm în continuare; de ce trădătorul tătar cu cetățenie română pus în fruntea țării pe post de preşedinte al României de către iluminații al cărui dos îl pupă ritualic, doreşte să ne bage într-un război iresponsabil care nu ne priveşte de nici un fel, din care nu numai că nu vom avea nimic de câştigat, dar vom avea foarte mult de pierdut, în special financiar şi uman, în care militarii români vor murii pentru a apăra interesele iudaice (posibil alături de civili români)? De ce nu îl interesează că România va deveni o ţină pentru defensiva iraniană dacă această țară va fi atacată, datorită colonizării României cu baze militare americane? Doar pentru că Traian Băsescu şi gaşca lui de fomişti atei, sunt gata “să facă orice pentru bani”, aşa cum declara nu demult tovărăşia sa? Cam meschin totuşi scopul, nu vi se pare? Dvs. v-aţi da viața pentru ca Emil Boc, Elena Udrea, sau şetul lor să prospere în continuare? CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 - a pat să SS a Să 5 O altă întrebare este de ce "Departamentul Zero” al SRI care era iniţial însărcinat cu gestionarea labirinturilor. şi tunelurilor din munţii Bucegi ce duc spre centrul Pământului, cât şi cu cercetarea fenomenelor deosebite care se petrec acolo, de o imensă importanţă atât pentru ştiinţă cât şi pentru noi ca nație, aşadar de ce acest departament este sabotat de către statul român prin reducerea cu 25% impusă, în timp ce cercetările sunt lăsate pe mâna americanilor şi evreilor? De asemenea, altă întrebare ar fi: De ce nimeni pe planetă nu poate să-şi dezvolte independența față de bancherii internaţionali, inclusiv prin energie nucleară folosită în-scopuri civile? Întrebările cu siguranță ar putea continua timp de- o săptămână, fără întrerupere, dar, fiind conştienţi că ne va răspunde doar ecoul, ne-am gândit că ar fi bine să vedem ce s-a întâmplat la conferința ONU de acum doi ani. La Conferinţa ONU liderul de la Teheran a afirmat că "țările care încearcă să intimideze Iranul sunt controlate de sionişti”. "In pofida dreptului inalienabil al tuturor națiunilor, inclusiv al celei iraniene, de a produce combustibil nuclear în scopuri paşnice, şi în pofida transparențelor activităţilor iraniene şi a cooperării cu inspectorii AIEA, câteva puteri încearcă să ridice obstacole, exercitând presiuni politice şi economice asupra Iranului”. Cei ce s-au simţit cu musca pe căciulă au luat cuvântul. Preşedintele Israelului, Shimon Peres, a avut un discurs standard, inept şi plictisitor, arhicunoscut şi fără noutăţi prin el, ceva cu terorism, terorişti şi sperietori de ciori, în timp ce Barack Obama a spus despre Ahmadinejad; "sunt decepționat de faptul că a beneficiat de această tribună pentru a exprima ura sa şi poziţiile antisemite”. Numai că Barack Obama nu prea a înțeles bine care este treaba cu democrația asta, crezând probabil că vorbeşte cu deținuții politici de la Guantanamo, sau cu păpuşelele lui de prin Europa de Est: a doua zi "antisemitul' Mahmoud Ahmadinejad s-a întâlnit cu o serie de evrei, printre care şi rabini, şi într-o atmosferă destinsă, amiabilă, evreii prezenți au spus că recunosc suveranitatea palestinienilor asupra pământului sfânt şi cer plata de despăgubiri către aceştia. Rabinii au stat la masă cu Ahmadinejad şi cu delegația acestuia şi s-au îmbrăţişat, sărutat pe obraz şi fotografiat cu iranienii după întâlnirea care a avut loc la un hotel din Manhattan. “Este o ocazie cu adevărat fericită pentru noi de a avea onoarea şi privilegiul să putem discuta cu o persoană atât de distinsă care înțelege diferența dintre sionism şi iudaism”, a spus rabinul grupului Moshe ber Beck. “Sionismul este o mişcare care vrea doar putere şi bogăţie şi care a corupt pământul. Lumea "civilizată", adică iudaizată până-n măduva oaselor, se pregăteşte să anihileze încă o insuliță de "barbarie”, adică de libertate: statul independent Iran. Aşa cum am mai subliniat şi altădată (vorbind tot la pereţi, desigur), nu avem pretenția ca țara noastră să-şi schimbe sistemul de alianțe exact înaintea unei mari conflagrații. Nici nu ne-o cere nimeni, nici măcar din Iran. Probabil că "acvila" americană, asmuţită de evrei, îşi va umple din nou pliscul de sânge nevinovat, iar noi am putea rămâne să privim ca proştii, ca la măcelul vietnamez sau la primul război din Golful Persic. Să rămânem în relații bune cu blocul filoamerican-filosionist, parteneri, prieteni şi toate cele. Altceva mai bun, oricum, nu avem posibilitatea să facem şi de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere. Punct. Dar cobeligeranţi?! Există vreun tratat pe care trădătorii noştri de serviciu să-l fi semnat pe ascuns, în care scrie că România este obligată să sprijine militar o agresiune a Israelului sau a SUA? Toată lumea, sau cel puţin toţi reprezentanții normali psihic ai speciei umane, au înţeles ce este cu “lupta împotriva terorismului" - este noua formă a imperialismului iudaic. În fine, poate că mulți n-au înțeles aşa, ei încă sunt convinşi că este vorba de imperialismul "american", tot aşa cum a fost cândva vorba şi de cel "rusesc" (când "superputerea” sovietică era împinsă către orice, în afara celui mai elementar interes al poporului rus). Imperialism evreiesc, american, klingonian - ce importanță mai poate avea, atâta vreme cât este complet despuiat de vălul "justițiar” cu care se încercase acoperirea lui? Acestea fiind zise, mai este cineva în România care să nu vadă cum suntem târâţi într-un război injust, care nici nu ne priveşte? Mai mult: este cineva care să nu vadă că acest război este aproape lipsit de riscuri pentru SUA, în schimb foarte periculos pentru România? Eventualele oale sparte le vom plăti noi, nu America, eventualele rachete cu rază medie de acţiune vor distruge oraşe româneşti, nu americane. Cât despre prada de după câştigarea războiului, ea oricum ne-ar mânji oribil mâinile de popor care nu a mai nedreptăţit vreodată pe nimeni! După război vom avea mai multe datorii ca niciodată la FMI şi alte instituţii de cămătărie mondială, ba chiar şi la “aliaţii” ale căror corăbii vor fi mers la victorie pe râuri de sânge românesc. Vom avea multe morminte proaspete, un dezastru demografic şi economic, precum şi multe, multe datorii pe care nu le vom mai putea achita nici dacă s-ar reduce salariile, pensiile şi ajutorul social la zero barat. lar atunci creditorii internaţionali se vor oferi cu "generozitate" să ne şteargă datoriile în schimbul unor cesiuni teritoriale. (Dacă nu cumva elicopterele israeliene şi bazele americane se vor fi îndesit atât de mult în țara noastră, încât noua plasă de păianjen să se poată numi ocupație militară! lar atunci ocupantul va putea ceda teritorii româneşti cui va dori, fără să ne mai şteargă vreo datorie...) Nu vă place prognoza? "Nu poate să fie dracul chiar atât de negru, ăştia suferă de paranoia, de teoria conspirației... ŞI, oricum, ce ne priveşte pe noi, noi suntem oameni de treabă, mergem la serviciu, ne uităm la televizor, băgăm capul în nisip când nu ne place ce vedem la orizont, apoi totul trece şi trăim iarăşi fericiţi. Ne ducem copiii la grădiniță: aaa, da, păi ei chiar că se vor bucura de un viitor luminos, că doar pentru asta noi muncim, nu gândim." Să fie oare acestea gândurile ultimei de români care a apucat să aibă o tară? Pag. 5 enerații MONEDA “ANTISEMITĂ” Câteodată, când chiar nimeni nu mai crâcneşte în fața lor, necum să-i mai şi insulte, când toată lumea li se ploconeşte dârdâind de teamă să nu-i supere cu ceva, evreii înşişi introduc în joc câte un "motiv de supărare", ca să se mai poată victimiza puțin. Noi identificăm ceea ce fac evreii cu ceea ce fac uneltele evreilor. Acest lucru este cât se poate de rațional, deoarece altfel ar fi absolut inexplicabil cum toată România şi aproape toată umanitatea întreprinde numai acţiuni. în interesul iudaic. Banca Naţională a României, cu al său guvernator ultralongeviv, masonul membru al "Council: of Foreign Relations", Mugur Isărescu, intră indiscutabil în categoria "unelte ale |î evreilor”. Unealta evreimii, BNR, condusă de super- unealta evreimii, Isărescu, a pus în circulaţie o serie p numismatică dedicată foştilor patriarhi ai Biserici Ortodoxe Române, printre care şi un presupus "antisemit", Miron Cristea. Aceasta i-a ofensat, pasămite, pe evrei (şi nu oricum, ci în numele | statului român) şi aşa s-a pornit un nou circ mediatic, bineînțeles că pe placul "aleşilor" / propriului lor dumnezeu. Totul merge după acelaşi scenariu ca atunci când evreii îşi desenau singuri zvastici pe pereții sinagogilor, ca după aceea să se declare persecutați: ei centrează şi tot ei dau cu capul. Miron Cristea (pe numele său laic Ilie Cristea) a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Române de la || declararea autocefaliei BOR în 1925, sub regele Ferdinand, până când a murit, la 6 martie 1939, în vârstă de 70 de ani. Din 1938, tot până la moarte, a fost şi prim-ministru al dictaturii carliste. A fost succedat în funcția de premier de Armand Călinescu şi în cea de patriarh de Nicodim Munteanu. Vom clarifica în cele ce urmează: - La ce foloseşte o asemenea serie numismatică; - Pe cine priveşte dreptul statului român de a onora memoria unor înaintaşi români; - Poziţia Mişcării Legionare faţă de înaintaşii în cauză. Să începem: În iulie ac. s-au produs seturi de monede comemorative dedicate celor cinci patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuți din viața aceasta. - Banca Centrală a pus în circulaţie 5.000 de monede de argint, cu valoarea nominală de 10 lei. Preţul de vânzare este de 950 de lei pentru setul de cinci monede. A În primul rând, valoarea nominală este irelevantă, pentru că nimeni nu va putea scoate o monedă memorială de 10 lei cu Miron, Nicodim, lustinian, lustin sau Teoctist ca să cumpere 5 kg de cartofi la piața Obor - practic, seria nu este propriu-zis "în circulație". Şi apoi, trecând peste asemenea meschinării, aceste monede sunt mai degrabă un fel de medalii decât propriu-zis monede: cum se stabileşte valoarea unui asemenea lucru? Oare pe un sportiv care a câştigat o medelie de aur la Jocurile Olimpice îl va interesa vreodată cât costă aceasta? Valoarea afectivă depăşeşte prețul metalului rar, ea reprezentând amintirea unui triumf individual. Acum, în cazul unei medaliiimonede cu patriarhul Miron, recunoaştem că valoarea acesteia ar putea să nu se ridice cu 5 bani peste prețul cantităţii de argint din care a fost făcută, pentru că vom vedea imediat ce reprezintă acesta şi ce nu. Despre cine ar dreptul să ne spună care figură din istorie poate fi onorată şi care nu... vă vom transcrie un amalgam lipicios, putrefact, de corectitudine politică proferat de un personaj cu nume (şi doar atât) românesc: Radu loanid. Menţionăm că nu suntem cu adevărat supăraţi pe Mugur Isărescu, Radu loanid sau pe Nimeni Anonimovici Absenteanu, pentru că nu ne putem supăra pe nişte marionete de paie. Dacă li s-ar tăia sforile, aceşti Pinocchio ratați nu ar mai putea nici să respire. singuri... dar, deocamdată, bine legaţi şi cu firele întinse, ei respiră destul de bine, ba chiar, culmea, respiraţia lor mai formează şi sunete articulate, după cum urmează. Pag. 6 Radu loanid (director în cadrul Muzeului Holocaustului din Washington) s-a declarat "şocat" de onorarea oficială a memoriei lui Miron Cristea, personaj deja stigmatizat cu eticheta antisemită. "Decizia-BNR de a-l onora pe Miron Cristea este cel puțin "insensibilă”. Raportul Final al Comisiei Internaţionale de Analiză a Holocaustului din România a fost asumat de preşedinţii lon Iliescu şi Traian Băsescu şi acest raport este clar în ceea ce priveşte rolul lui Miron Cristea. Cât priveşte legalitatea acestei decizii, să amintim că Legea nr. 107/2006 interzice cultul personalităților, organizaţiilor şi manifestărilor cu conţinut rasist şi xenofob." De fapt, şi noi suntem nedumeriţi: în țara noastră se va răspândi un nou "cult", al patriarhului Miron Cristea!? Trebuie să-i aducem sacrificii sau să-l cinstim cu ritualuri masonice? Dragi masoni, noi, creştinii, credem că patriarhul ăsta nu prea este de- al nostru, ci mai mult de-al vostru, de ce ni-l tot puneţi în cap? “Îndrăznesc să sper că decizia de a-l onora pe Miron Cristea a fost luată în pripă şi fără o analiză serioasă. Într-o instituţie occidentală, pentru o asfel de măsură, luată superificial sau deliberat, cade un cap, al celui care a dezinformat conducerea instituţiei sau al celui care nu a prezentat din timp consecințele eventuale ale deciziei." să nu îndrăzneşti să speri! Nimic nu se face în pripă, când este vorba de trădarea României. Cât despre capul lui... desigur, excelent, unde-i stau picioarele, acolo să-i stea şi capul! Deşi din alte motive decât ale d-lui loanid, suntem cu totul de acord. D-le Isărescu, vă caută cineva la uşă, să-i spun că nu sunteți acasă? Se aude un zăngănit de coasă... “Indiferent de ţară sau de continent, nu putem permite ca memoria celor ucişi sau deportaţi să fie insultată prin glorificarea celor care au fost autorii morali sau fizici ai crimei. Cu atât mai mult, acest lucru este inacceptabil în țări ale UE sau NATO atunci când autorităţi centrale sau locale sunt implicate." În această vorbă de duh nu mai este vorba atât despre fostul Prea Fericit, ci de subjugarea noastră absolută, cu atât mai mult cu cât suntem internati şi în lagărele UE şi NATO. Şi, mai ales, evreii se supără atunci când se spune pe căi oficiale ceva care nu le convine, că altfel, vocile particulare... CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 SI fi tocmai al lor? [| instituției pe care o reprezint. Demersurile Muzei “1 Memorial al Holocaustului din Washington sunt cele NI] Congresul SUA, şi nu al unei etnii anume." "Ca cetățean american. şi -ca . pers particulară pot să vă spun că nu sunt deranjat pre mult „de. manifestările de. . antisemitism. negaţionism individuale care abundă pe intern, România [...] Aceşti oameni ale căror valori sună anti-occidentale îşi manifestă primitivismul printr-un mod care afectează propria lor imagine şi pe cea a societății în care ei există." & Traducere: "Între voi, viermilor, puteţi să Şuşol ce vreți, iar pe forumurile de pe internet ori colcăieînjurăturile ca la uşa cortului, pline n greşeli ortografice - cine ar mai lua o asemene; țigănie în serios?” “Mmm... negaţionism? Negarea holocau$tului? Păi, cum se poate, că doar legea interzice... câ despre imaginea şi primitivismul nostru, cât de mulț. am dori să fie atât de simplu! Să fim liberi, să spunem necenzurat ce gândim, iar faptul că nişi evrei strâmbă din nas pe undeva în lume să fie chiar ultima noastră grijă; dă, Doamne! La final, să vă delectăm cu ultima explozii inteligență radu-ioanidiană: muzeul holocauştului nu. | aparţine "unei etnii anume”, nicidecum celei. evreieşti; nu, dom-le, cum puteți să vă gândiţi că ar. "Există o neînțelegere reală sau voită a imagii ji ale unei instituții federale a guvernului amei icar ŞI | care acționează conform mandatului trasat de ce. re Bine, domnule loanid, dar Congresul SU, | aparţine el "unei etnii anume"? "We, the peoj what people?” : Reacţiei oficialului american, evreul cu nume românesc Radu loanid, i-a urmat cererea adresată BNR de Institutul Naţional pentru Studi se solicită retragerea de pe piaţă a monedei argint care-l înfăţişează pe patriarhul Miron Cristea, lată ce i se impută primului întâistătător a BOR (1925-1939) (reproduceri selective din Raportul. Final al Comisiei Internaţionale de Analiză Holocaustului din România): , (1) Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată. atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, a demonizat pe evrei şi s-a pronunțat pen îndepărtarea lor din România: "Îţi vine să plângi milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce ş măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire. A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică, iar nu antisemitisr Aveţi destule calităţi şi posibilități, ca să vă căuta găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o țară, 0 patrie încă nelocuită de alţii. Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi- Vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul”. Ș. (2) Ca actor politic loial regelui Carol al Ilea patriarhul a încercat să limiteze influența Gărzii de Fier asupra clerului de rând. Astfel, în martie 1937, la cererea guvernului Tătărescu, patriarhul a convocă Sf. Sinod al Bisericii şi a dat o decizie care interzicea clerului local să se alăture cuiburilor Gărzii de Fier, demonstrațiile politice sau expunerea simbolurilor legionare, precum şi introducerea subiectelor politice în predici. Când Cristea a devenit primul ministru a dictaturii regale din 1938, guvernul său a încercat Să atenueze violența antisemită dezlănțuită sub Goga ȘI Cuza, dar nu a modificat legislaţia antisemită pe CarBai aceştia o introduseseră. Ă (3) Biserica Ortodoxă Română, sub patronajul ş patriarhului Miron Cristea nu a contrazis niciodată poziţiile susținute de Nichifor Crainic [...]. Crainic şi-a folosit întreaga exegeză teologică pentru E argumenta că Vechiul Testament nu este evreiest, | că lisus nu a fost evreu şi că Talmudul a fost creat | ca o armă de combatere şi distrugere a creştinilor. $ (4) La 13 febr. 1938, patriarhul Miron Crisieâ: Î prim-ministru al dictaturii regale, stabilea următoarele scopuri: „[...] Reexaminarea încetățenirilor de du război şi anularea tuturor celor făcute în mod fraudulos şi în paguba intereselor vitale ale românilor. Această reexaminare va îngădui o viaţă economică mai largă a elementului românesc. Organizarea plecării din țară a elementelor străine care - de curând aşezate în țară - vatămă şi Slăbesc caracterul nostru etnic românesc. România va coopera cu alte state care au prisos de populație evreiască, ajutând-o să-şi găsească patria”. Aşadar, nu l-au acuzat de "legionarism”, ceea ce este bine, pentru că nu trebuie să ne mai obosim să dezmințim şi acest lucru. Altminteri, potrivit celor două citate din Miron Cristea, chiar ar trebui să-l iubim - nu găsim nici un cuvânt greşit în acele cuvinte. Dvs. găsiți? Totuşi, când se referă la "patria" pe care evreimea ar fi trebuit ajutată să şi-o găsească, nu ştim dacă se referea la Madagascar, Palestina sau un teritoriu din URSS, toate fiind propuneri intens vehiculate în epocă, în nici un caz ideea lui Miron Cristea. Atâta doar că tot ce ați citit mai sus erau spusele lui oficiale, iar el a fost un politician (tot timpul, nu doar în calitate de prim-ministru). Unde am ajunge dacă i-am judeca pe toți cei de atunci - ca şi pe cei de acum - după ce au spus? Toată clasa politică în... Rai?! Ca să nu lungim vorba, era în epoca lui Carol al IlHlea un curent general antiiudaic, pe care nimic nu-l mai putea stăvili, nicidecum ascunde. Totuşi, într-o mare măsură, a putut fi captat şi manipulat în folosul evreilor. Prin lideri incapabili sau chiar rău-voitori, puşi în față tocmai pentru a face "greşeli" prosteşti, s-a reuşit destul de bine compromiterea oricărei încercări de a scutura paraziţii de pe trupul sleit al ţării. lar astăzi aceştia (de fapt, urmaşii lor, tot nişte paraziți) se pot plânge în voie pe la toate colțurile, dobândind prin această metodă perversă o poziţie şi mai puternică decât atunci, când deja puteau să mâne după voia lor destinul ţării. Asta au reuşit toți masonii "antisemiţi” de atunci, cu Miron Cristea cu tot! Cât despre poziţia lor față de legionari, singurii care duceau o luptă pe principii corecte, cu sorţi de izbândă împotriva robiei evreieşti, AVEM În numerele trecute adusesem în discuţie »chestiunea TRINITAS”, postul de radio prin care Biserica Ortodoxă Română promovează idealuri ecumeniste (vom detalia), aşadar incompatibile cu propria titulatură. În cele ce urmează ne vom referi şi la "TRINITAS TV”, mai recent înființat, precum şi la o publicaţie scrisă cu binecuvântarea Patriarhiei, "LUMINA", pe aceeaşi linie. Toate acestea sunt produse ale_trustului media al PATRIARHIEI, "BASILICA", inaugurat de actualul PF, DANIEL Ciobotea. Pentru cei care ar putea face o confuzie între ecumenicitatea bisericii ortodoxe şi ecumenism, facem acestă scurtă clarificare: ECUMENICITATEA este caracterul unitar al ortodoxiei, faptul că, indiferent de conducerea pământească, toate bisericile ortodoxe din lume sunt una, cap fiind Hristos. € Prin disensiunile care încep să apară, pe măsură ce BOR aderă tot mai mult la erezii impuse de masoni şi de UE, ecumenicitatea se şubrezeşte, pregătindu-se o nouă schismă. ECUMENISMUL, pe de altă parte, este acea minciună prin care se pretinde unificarea tuturor religiilor într-un mare amalgam (creştinism, islamism, iudaism, budism etc.). Ce ar vrea promotorii acestei mişcări să ne convingă: că este câte puţin adevăr în fiecare religie, iar din împreunarea lor monstruoasă adevărul va străluci întreg şi nealterat. Ca în desenele animate pentru oligofreni, "Captain Planet”, în care super-eroul îşi făcea apariţia prin invocarea mai multor puteri magice şi lupta împotriva... poluării. Pe scurt, ecumenismul este ispita prin care Biserica Ortodoxă Română este atrasă în afara ecumenicității ortodoxiei. 3 Ca o coincidenţă nefastă, căderea a început cu proclamarea autocefaliei, de când România a avut primul Patriarh, pe Miron Cristea, care era la fel de mason ca şi actualul prea-fericit Daniel. Atunci s- cut la calendarul gregorian, decalat cu 13 zile, CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 aceasta este foarte grăitoare: le-au fost duşmani. Când a reuşit Căpitanul, într-un moment critic pentru toți, să negocieze o "neagresiune electorală” cu câteva formaţiuni de dreapta, acest lucru a fost o performanţă extraordinară! Şi, dacă tot veni vorba, mai lăsaţi-ne în pace cu "violenţa antisemită dezlănţuită sub Goga şi Cuza” în 1937. Peste încă o generaţie, când urmaşii noştri vor fi de o incultură şi o ignoranță absolute (plănuiţi voi), le veţi spune, cu şase rânduri de lacrimi, că holocautul a fost o stare permanentă pe teritoriul - țării noastre, începând de la creştinarea dacilor de câtre Sf. Apostol Andrei! Reacţia BOR a fost, cum altfel, timorată. Nici ei nu au tupeu să supere pe nimeni. Cam la mămăliga de mai jos se reduce tot ce au avut de spus în apărarea celor pe care, altminteri, îi pomenesc la fiecare Liturghie: "Patriarhia Română consideră că iniţiativa Băncii Naţionale a României a avut ca scop sublinierea rolului important pe care cei cinci patriarhi l-au avut în promovarea unităţii naţionale şi culturii creştine în vremuri grele pentru istoria poporului român. În concluzie, Banca Naţională a României a dorit să evidenţieze lumina din activitatea patriarhilor României, nu să-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre”. (conform agenţiei de ştiri "Basilica”) Foarte slabă apărare, cu "presupusele umbre”, nu convinge pe nimeni. Dar este problema lor. Şi dacă, totuşi, nu ar fi avut de ascuns propriile păcate, oare ce ar fi făcut Patriarhia? S-ar fi luat cu toți defăimătorii de gât, ca să-şi apere capii trecuţi de pe lume până în pânzele albe? Ori ar fi spus ceea ce credem şi noi: au greşit şi au trădat cu nemiluita, dar pentru asta numai românii au dreptul să îi judece, iar voi, de la Washington, mucles! "Deşi plachete şi medalii aniversare sau comemorative cu patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au mai apărut în ultimii ani, fără să existe obiecţii faţă de punerea în circulație a acestora, totuşi constatăm cu surprindere că recenta iniţiativă ăi cu caracter comemorativ a Băncii Naţional a României a provocat reacții nejustificate de contestare a personalității celor cinci patriarhi români trecuţi la cele veşnice”. Aici chiar este ceva interesant: rezultă clar că asemenea emisiuni comemorative, deci de cinstire a memoriei aceloraşi figuri istorice, controversate sau nu, au mai fost. Dar ce se întâmplă, evreii se supără numai din doi în doi, sau abia acum le-a venit ideea să exploateze şi acest fleac în folosul văicărelii lor? Reamintim cititorilor că nici cu holocauştul nu prea îi deranjasem noi, românii, înainte de 1989! Până atunci nici nu fusese vorba despre aşa ceva, iar milionul de români de elită închişi de comunişti (adică de evreii veniţi în cârca Armatei Roşii şi aciuiaţi prin aparatul de stat postbelic) au avut alte capete de acuzare: erau “legionari”, "faşişti”, "chiaburi", "duşmani ai poporului”. Doar după Revoluţie, dintr-odată, s-au bătut peste frunte, amintindu-şi ca prin minune: "Bre, ia stai aşa, că tocmai mi-a trecut prin cap! Dar cu holocauştul cum rămâne? la scoate banii!" Revenim la cele spuse la începutul articolului: evreii şi-au procurat singuri acest subiect de scandal, nu Banca Naţională - care Bancă Naţională, ne credeţi atât de proşti? Puşi în fața acestei telenovele de cea mai slabă calitate, noi nu dorim să ţinem partea nimănui, ci doar să îi demontăm intriga. Aşa stând lucrurile, nouă ne este indiferent dacă memoria lui Miron Cristea, un mason, va fi sau nu onorată de BNR, o instituție complet masonică şi plină de evrei; în schimb, ne este o absolută scârbă de încercările altor evrei de a se arăta lezaţi de propria lor unealtă, arătând-o ca pe o instituţie românească, ținută în mâini O TELEVIZIUNE ORTODOXĂ? ceea ce ar putea părea un amănunt nevinovat... Numai că, astăzi, aceeaşi majoritate nu mai zice nici "pâs" nici când se cenzurează slujbele religioase (“Prohodul”) şi se acceptă cipul, ca să vadă toată lumea ce Biserică deschisă şi progresistă avem noi, foştii apărători ai creştinătăţii. Într-adevăr, BOR s-a dovedit foarte "deschisă şi progresistă”, atunci când defunctul Teoctist l-a primit cu onoruri pe defunctul loan Paul al II-lea, doar că a fi progresist în materie de credinţă este un lucru de toată mizeria. Dacă aceşti oameni, capi lumeşti ai Bisericii, mai cred în Adevărul pe care sunt chemaţi să îl vestească, cum de îşi pot închipui că acesta are nevoie de vreo ”înnoire”, de "progres”!? Atunci, şi cu ocazia diverselor "rugăciuni" în comun cu catolicii sau alte maimuţăreli, s-a deschis tot mai mult calea compromisului, iar astăzi mărul putred pe dinăuntru începe să-şi arate stricăciunea şi pe dinafară. De pe site-ul oficial "TRINITAS" reținem trei afirmații, dintre atâtea altele, prin care se evidențiază, în cel mai bun caz, neseriozitatea demersului de a administra un asemenea post TV, şi anume că televiziunea Bisericii: (1) "face accesibilă participarea la slujbe şi pentru cei bolnavi, imobilizaţi la pat sau bătrâni”, (2) "ajută la intensificarea trăirii creştin-ortodoxe" şi (3) "susține intensificarea solidarităţii “umane, în contextul european multi-religios, multi-etnic şi multi- cultural”. (1) Boala şi bătrânețea au fost pentru mulţi oameni un prilej cât se poate de consistent pentru a se gândi la Dumnezeu, dacă s-a întâmplat ca sănătatea şi tinerețea să îi ispitească şi să îi îndepărteze. Dumnezeu nu are nevoie de un mijlocitor insidios şi plin de efecte secundare pentru a se arăta unui suferind. Şi apoi, cu câtă evlavie te poți uita la televizor?! Chiar dacă este vorba de o slujbă religioasă! Eşti împreună cu cei ce se roagă în biserică, cânți şi tu, îţi faci şi cruce odată cu ei? Poţi să urmăreşti liturghia de acasă şi dacă duminică dimineaţa îţi este pur şi simplu lene sau afară plouă? Poţi şi să ronţăi alune şi să bei o bere? Că doar eşti în fața televizorului, nu a preotului şi a celorialţi credincioşi! (2) Da, cu adevărat se simte, de doi ani şi jumătate, de la inaugurarea Trinitas TV, o intensificare a trăirii creştine, este ca un curent electric prin aer! Dar trebuie să recunoaştem că nu este de nici un folos: tot prin televiziune s-a intensificat (chiar mult mai mult) şi trăirea fotbalistică. Cea ortodoxă, chiar aşa "intensificată" cum este, rămâne tot mai mult în urmă. Serios vorbind acum, ați înnebunit!? Televiziunea, printre reclame şi toate manipulările execrabile, intensifică trărea creştină? Bieţii Părinţi ai Bisericii, ei n-au avut parte de asemenea "bincuvântare”, că altfel până astăzi ar fi terminat de creştinat întreaga umanitate, ba chiar şi maimuţele, porcii, papagalii şi guşterii care se găsesc pe fața pământului! Nu se intensifică nici o trăire creştină prin vizionare TV - o ştie şi Daniel şi oricine se ocupă de proiectul respectiv, pentru că este la mintea cocoşului! (3) Contextul european multi-una şi multi-cealaltă şi... "multilateral dezvoltat“, nu? Când auzim asemenea mizerii corecte politic, ne apucă scârba şi închidem televizorul. Într-un asemenea “context”, nu se crâcneşte nici împotriva actelor cu cip, nici împotriva homosexualității. Şi nici nu pare să mai creadă cineva din BOR că ortodoxia este singura cale spre mântuire - atunci la ce bun să o mai propovăduiască? ă L Zi / Pag. 7 CONTINUAREA CONFLICTULUI In urma solicitării dvs. de a trage "concluzii scrise” după ce am prezentat la data de 20 iulie a.c. "un punct de vedere” - înregistrat împreună cu o RECLAMAȚIE în care facem o contra- acuzație Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România pentru permanenta evidențiere, imputare şi condamnare a poporului român pentru acțiunile antievreieşti din 1941 — 1942 — ISTORIA CENZURATĂ - premii în cărți - Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare £ apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IULIE: "Cine nu poate deveni legionar?” a fost dat de Laurenţiu Mocanu din Sibiu, 30 de ani, care a câştigat cartea "Agonia României” — N. Baciu. RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: Conform celui care a fondat şi a organizat Mişcarea Legionară, fixându-i principiile, Corneliu Zelea-Codreanu, nu poate deveni legionar: - haimanaua, omul fără căpătâi; - secătura, omul fără sănătate interioară; - cel care cerşeşte; - leneşul; - cel care nu gândeşte, nu are discernământ; - cel care aşteaptă să-i cadă din cer o soartă mai bună; - cel care se vinde; ÎNTREBAREA LUNII AUGUST: De ce nu s-a dat nici un comunicat de presă privind rezul israelian, Shimon Peres? Aral MIŞCAREA LEGIONARĂ REDACȚIA REVISTEI "CUVÂNTUL LEGIONAR” CĂTRE CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRIj 1943, culminând cu deportările în Transnistria specificate de evrei sub denumirea de "HOLOCAUST", vă comunicăm că se încearcă "învinovăţirea colectivă de asasinate”, lucru declarat inacceptabil chiar de către F.C.E.R. prin glasul şi semnătura excelenței sale dl. dr. Aurel Vainer. Acuzând poporul român de responsabilitatea morţii a 400.000 de evrei în perioada războiului antisovietic fără să aduceți dovezi concrete, fără o_ hotărâre a ——————————— ete, taia _U iute adie Cc unui_tribunal_internațional sau de alt nivel, instigați poporul _român_la_ură_ împotriva evreilor, "într-o campanie programatică şi constantă”, menţinând şi agravând o stare de tensiune pe care, cu un cinism inacceptabil, o atribuiți publicaţiei noastre. CEREM aplicarea prevederilor 0.G. nr. 137/2000, conf. art. 20 alin. 6, în temeiul principiului inversării sarcinii probei, d-lui_dr. Aurel Vainer revenindu-i sarcina de a dovedi vinovăția poporului român privind executarea şi amploarea numitului HOLOCAUST (400.000 de victime). In caz contrar, cerem Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sancţionarea drastică a organizațiilor şi persoanelor care incită poporul român la ură împotriva minorităţii evreieşti. Ne însuşim declaraţia C.N.C.D. ca fiind "garant al respectării. şi aplicării . principiului kk Concurd - cel care urmăreşte interese materiale în cadrul Mişcării; - laşul, fricosul; - intrigantul; - mincinosul; - lăudărosul; - trufaşul; - cel care nu este om de cuvânt; - incorectul; - beţivul ("Legionarul bea, dar nu se îmbată”); - cel care critică mereu, sub formă de “veşnică nemulțumire; PREMIU: "Până unde am ajuns” — Traian Popescu. Pag. 8 TE nediscriminării”, atrăgând atenţia că, în Cazul. de față, noi am adus la cunoştinţa CN GR un caz grav de discriminare a poporului i român în relația cu minoritatea evreiască dă România. sp Nu am făcut şi nu facem nici un fel de afirmaţie sau negaţie cu privire la declaratuj holocaust, respectând legile în vigoare Care, în disprețul Constituţiei, ne interzic să avem Gd opinie în această chestiune. 3 Ni se pare că, sugerând acuzatorilor noştri intrarea într-o anumită legalitate, le facem un serviciu care ar fi de natură să înlăture orice fi de suspiciune. La acuzaţia adusă publicaţiei "Cuvântul Legionar” - că ”născocim”, încercând să "demonizăm un întreg grup etnic”. răspundem că pentru tot ce am publicat — şi la care se poate cere acoprire cu documente, în. limita bunului simț — am prezentat un dosar cu 22 de file, răspunzând fiecărei acuzații în parte, dosar înregistrat cu nr. 5846 din . 20.07.2010, conţinând şi "punctul nostru de vedere”. 0 CEREM, în termenul prevăzut de lege, - prezentarea __documentelor__ referitoare. la Sr reclamaţia făcută de noi. P. Cu respect şi considerație, Mioadar Pete Codreanu, 771 nora - certărețul, cel care hu poate trăi în armonie deplină. (“Cărticica. şefului de cuib” şi "Circulări şi | manifeste”). Legiunea este o organizaţie de elită, în care nu intră oricine vrea, ci recrutarea şi acceptarea | membrilor se face în urma selecției după criteriile de mai sus. | „Nu este formată numai din intelectuali, ci şi din oameni simpli, muncitori şi țărani, dar toți trebuie să fie oameni integri, de caracter. tatele vizitei în România a premierului CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 —_.———_. 7, " palatele de marmură, grădinile cu fântâni untualelale RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII DE ASTĂZI (|) - SF. NICOLAE VELIMIROVICI - (continuare din numărul trecut) DESPRE CUVINTELE: "CELUI CE ARE, | SE VA DA” Te miră cuvintele Mântuitorului: Celui ce are i se va da şi îi va prisosi, iar celui ce n-are şi ceea ce are se va lua de la dânsul (Mt. 13, 12). „Oare este drept”, întrebi tu, „să se dea bogaţilor, care au, şi să se ia de la săraci şi puţinul pe care-l au?" Aşa gândeşti tu, mânat de duhul acestor vremuri nefaste când problemele materiale au pus în umbră problemele de primă însemnătate ale vieţii omeneşti pe pământ, ale rostului şi scopului ei. Dacă ar fi vorba de bunurile acestei lumi, într- adevăr, nu ar fi drept să se ia de la sărac şi să se dea la bogat. Aceasta s-ar împotrivi altor spuse ale lui Hristos: Celui ce-ţi cere, dă-i. S-ar împotrivi şi pildei despre bogat şi Lazăr. lată, de la bogatul nemilostiv s-a luat totul, şi totul "a fost dat săracului Lazăr - în împărăţia cerurilor. Aşadar, nu se poate ca Mântuitorul să fi vorbit aici de avuţia materială. Chiar dacă se întâmplă ca din punct de vedere material un bogat să se îmbogăţească din ce în ce mai mult, iar un sărac " să sărăcească din ce în ce mai mult în această - lume, acest fapt este doar un simbol a ceea ce - întâmplă în domeniul realităților duhovniceşti. Adevăratul înțeles al acestor spuse devine - limpede când le citim pe cele dinaintea lor - iar - înaintea lor se află pilda despre semănător şi sămânță şi cea despre lumina care nu se poate ascunde (Lc. 8, 16). Scrieţi că v-aţi petrecut iarna într-un oraş - celebru din străinătate. Câteva zile v-aţi simțit bine — cât timp ochii vi s-au plimbat peste arteziene, străzile netede şi curate, biserici, | muzee, biblioteci, hoteluri şi peste tot acel felurit [3 morman de zidărie şi acel felurit bagaj de[: curiozități ce se numeşte într-un cuvânt „cultură”. În cele din urmă, privirea v-a căzut şi asupra oamenilor din acel oraş; la drept vorbind, mai întâi a căzut privirea lor asupra dvs., şi dvs. v-aţi dezmeticit şi aţi băgat de seamă că punga vă trăgea mai puțin în mână şi la cântar decât înainte; că aţi plătit foarte scump o bucată de sticlă şlefuită, despre care vi s-ajurat că este un diamant; că birjarii făceau ocolul oraşului cu dvs. ca să vă ducă la un magazin din apropierea hotelului unde locuiaţi; că toți cei din jur vă priveau nu ca pe o ființă omenească, ci cum privesc vulturii la un hoit, şi aşa mai departe. Fiecare căuta doar un culoar intunecos şi strâmt între paragrafele legii | ca să vă poată „ciupi” şi „jumuli” nepedepsit. De aceea, spuneţi că pe dvs. cultura oraşului cu pricina v-a|. lăsat mirată, iar caracterul oamenilor de acolo scârbită. Ş „Strămoşii acelor oameni dezgustători [i trebuie să fi fost adevăraţi titani dacă au HU ! Putut clădi o astfel de cultură!" Acestea | ja Sunt cuvintele dvs. de încheiere. Dar nu, nu vă amăgiți. Strămoşii lor erau la fel ca ei. Nu clădesc o cultură numai oamenii pă mari, ci adeseori şi cei mici, şi de tot Mici, ba până şi neoamenii. Oameni mici au clădit cultura pă Babilonului şi a Ecbatanei; oameni mici au clădit cultura Arabiei şi Egiptului. : Arhirăufăcătorul Caracalla a clădit CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 Lumina este adevărul. Cel care a simțit dulceața adevărului ca dar al lui Dumnezeu, şi năzuieşte şi se osteneşte să aibă tot mai mult din el, aceluia i se va da, şi îi va prisosi lui, ca să poată arăta adevărul şi altora. Sfânta Varvara nu avut dascăl, dar a avut năzuință după adevăr şi suflet pregătit să primească adevărul; de aceea, Dumnezeu i-a descoperit bogăţia adevărului. 5 Unii eretici din zilele noastre au strâns în pumn numai o mică parte din adevărul lui Hristos, în timp ce plinătatea adevărului, pe care o poartă Biserica Ortodoxă, au lepădat-o. Precum sluga cu un singur talant, şi aceştia au îngropat părticica luată din adevăr şi o păzesc cu râvnă de înmulțire. De aceea li se va lua şi acea părticică din adevăr şi va fi înapoiată celui de la care au şi luat-o. Ei cred că au tot adevărul lui Hristos. Evangheliştii se explică şi se completează unul pe celălalt. în cazul de faţă, Luca pe Matei. La Luca scrie: "Şi celui ce n-are i se va lua şi ce i se pare că are” (Lc. 8, 18). Numeroşii filosofi încrezuţi în mintea lor nu au adevărul, însă doar cred că-l au. Nici nu se ostenesc să afle şi să primească adevărul, care este numai de la Hristos. De aceea, părutul lor adevăr va fi lepădat şi nu va da roadă, iar darul lui Dumnezeu, pe care ei l-au cheltuit în piezătoare trufie împotriva Făcătorului lor, va fi luat înapoi de Dăruitorul tuturor darurilor şi DESPRE CULTURĂ ŞI OM dat altuia, care va avea mai multă frică şi râvnă şi credință şi dragoste. „Aşa facem şi noi", spune Sf. loan Gură de Aur. „Când vom vedea că cineva ne ascultă cu împrăştiere şi a rămas nepăsător față de toate încercările noastre de a-l îndupleca, până la urmă încetăm să îi mai vorbim, căci dacă stăruim nu facem decât să sporim nepăsarea lor". Atunci ne întoarcem şi îmbiem cuvântul adevărului celor ce au mai multă dorință să-l asculte. Dumnezeu Se poartă ca un gospodar, care seamănă sămânța sa şi lângă drum, şi pe stâncă, şi în mărăcini, şi în pământ bun, iar când vede ce se întâmplă în primele trei cazuri cu sămânța pe care a semănat-o se îngrijeşte doar de pământul bun. Cu cât dă o țarină rod mai mult, cu atât mai grijuliu o lucrează gospodarul, însămânţând-o mereu. lar pământul de lângă drum şi pietros, şi mărăcinos este treptat părăsit de gospodar, dacă acesta vede că nu-i aduce nici un rod. lar sămânța pe care o semănase acolo mai înainte, o ia şi o seamănă în pământ roditor. Deci, spusele cu pricina privesc cuvântul lui Dumnezeu, pe care Hristos l-a semănat în întreaga lume. De la cel leapădă sau întrebuințează rău cuvântul lui Dumnezeu acesta se ia şi se adaugă din plin celui care deja îl are şi care se bucură că îl are din ce în ce mai mult. 7] palatele cele mai minunate. | Sângeroasa Semiramida a înălțat în aer “| grădinile suspendate. i Neoameni au clădit cultura | confortabilă din Pompei, care a pierit. Neoameni au clădit şi cultura Tirului şi ] Sidonului, două cetăți fără Dumnezeu, din care au rămas două sate de pescari. X Neoameni au clădit cultura Sodomei, "| vestitei în rău Sodoma. Foarte cultivat era şi Capernaumul, însă cultura nu i-a ajutat să nu fie socotit împreună cu foarte 3] Sodoma. "Şi tu, Capernaume, a grăit Domnul, care până la cer te-ai înălţat, până la iad ai să te | cobori... Pământului Sodomei mai uşor îi va fi în iu 95) ziua judecății decât ţie.” (Mt. 11, 23). Caracterul şi cultura n-au mers întotdeauna mână în mână. Nici omenia şi cultura, dovadă. fiind venețienii. Nici eroismul şi cultura, dovadă fiind evantinii. Nici nu se poate prețui după măsura ulturii valoarea unui om sau a unui popor. Deseori s-au dezvoltat culturi fără caracter şi uneori caractere tari s-au dezvoltat fără cultură - de exemplu “Ispartanii, iar în vremea mai nouă albanezii. . A lar acum, în fine, îngăduiți-mi să vă | întreb: după experienţa pe care aţi avut-o cu cultura şi cu neoamenii în oraşul X, care credeţi că ar trebui să fie principala sarcină a popoarelor: să edifice cultură sau să educe caractere? Ce cere astăzi omenirea cu mare glas: cultură sau oameni buni? Pag. 9 PI AVEM O TELEVIZIUNE ORTODOXĂ? [continuare din pag 7) a o mostră de "intensă trăire creştin- ortodoxă”, "TRINITAS TV” a prezentat un documentar nemaipomenit de elogios la adresa Revoluţiei "Franceze". Ne-am obişnuit deja cu minciunile şi|.5 mistificările grosolane în materie de istorie |. promovate de canale precum "Discovery" Ă sau "National Geographic”, dar până şi acestea mai păstrează o umbră deja imparțialitate asupra unor evenimente - cu [i excepția, să zicem, a celui de-al doilea | război mondial. Însă televiziuneale Patriarhiei preamăreşte măcelul anticreştin fără nici o rezervă, găsindu-i scuze până şi pentru ghilotinările în masă, = procesele sumare cu condamnări arbitrare ale "duşmanilor revoluţiei": vezi Doamne, acestea nu s- au petrecut pe întreg teritoriul Franţei, deci sunt în regulă! Celebra lozincă "să spânzurăm ultimul rege cu mațele ultimului preot” nu deranjează drept- credincioşii redactori TV, sau poate că nu au auzit de ea... Nu le putem acorda scuza inculturii: mai târziu, din aceeaşi presupusă incultură vor putea spune şi că Hristos ar fi fost eutanasiat, nu crucificat. Revoluția “Franceză” a fost, până la vremea bolşevismului, cel mai mare rău făcut creştinismului. De fapt nu se deosebeşte prin nimic esențial de bolşevism, decât că acesta din urmă, dezlănțuindu-se într-o lume deja infestată de manevrele iudeo-masonice, a avut urmări mai importante, care nu au mai trecut nici până astăzi. Prin urmare, vom auzi la Trinitas TV şi un elogiu adus lui Lenin? Diferența esenţială între reviste şi radio- televiziune este că primele se vând în biserică, odată cu lumânările, în timp ce "Trinitas"-urile se află pe câte o frecvenţă oarecare de emisie. Butonând rapid telecomanda, poţi vedea la televizor în câteva clipe o secvenţă cu preşedintele Băsescu, o fază dintr-un meci de fotbal, un moment liturgic şi un cadru dintr-o comedie infectă de la Hollywood. Din acest punct de vedere, orice s-ar transmite pe un post TV, indiferent de conținut, nu are aproape nici o şansă de a fi benefic, nicidecum sfânt. Ca să nu mai vorbim despre efectele nocive ale vizionării TV în sine - sedentarism, apatie, dependență psihică şi alte "bucurii" ale modernităţii. O publicaţie scrisă constituie un mijloc absolut decent de contact cu publicul. Un ziar poate fi păstrat, căutat în colecţii, fiind mai uşor de urmărit, în timp ce vorbele zboară, iar înregistrările după emisiuni TV se pot sau nu găsi pe internet. Deci să vorbim de ziarul creştin din România, "LUMINA". Ne luminează, oare? Bunăoară, găsim mai mult decât dubioasă promovarea teoriei evoluționiste în această publicaţie, în aug. 2009: "Va continua omul să evolueze? Da, dar acest lucru nu se poate observa într-o viață de om, deoarece evoluţia este foarte lentă. Dacă australopitecul (n. n.: omul primitiv) avea un creier în jur de 500 cm cubi, a fost nevoie de două milioane de ani să se ajungă la media de azi, de 1.380 cm cubi! Aceasta înseamnă 100.000 de generații, adică faptul că s-au adăugat 8,8 mm cubi pe generație! Evoluţia este demonstrată şi de atrofia şi tendința de dispariţie a unor porțiuni din corp care nu mai sunt utile: măselele de minte, degetul mic de la picior ş.a." Pentru cei care au chiulit la orele de biologie din liceu, extrem de celebrul australopitec este o specie de maimuţă zisă “antropoidă”, adică asemănătoare cu omul, pe care adepții evoluționismului o declară cea mai veche verigă cunoscută în lanţul de mutații succesive care a ajuns, chipurile, la om. Specia este dispărută astăzi, iar fosilele găsite au fost considerate vechi de două milioane de ani, după cum precizează şi articolul din revista "Lumina”. Oricum, la şcoală am fost minţiți prezentându-ni- se doctrina lui Darwin ca o certitudine a ştiinţei, când de fapt nu numai creştinii, ci şi numeroşi alți oameni de ştiinţă îi găsesc din ce în ce mai multe puncte slabe. Ştiinţa tot mai avansată a geneticii nu mai poate accepla ipoteza mutațiilor spontane, iar Pag. 10 selecţia naturală nu este un factor al transmutaţiei speciilor. Etc. În orice caz, orice sărac cu duhul stie că evoluționismul contravine concepției creştin- ortodoxe! Atunci, de ce se publică aşa ceva într-un ziar ortodox?! Subliniem: revista aceasta se vinde în aproape toate bisericile din România! Tocmai o revistă cu mesaj masonic le este impusă preoţilor, sub amenințarea mai mult sau mai puțin voalată a pierderii parohiei. Dar să revenim pe tărâmul credințelor religioase: tot în "LUMINA” a apărut articolul "Tradiţia Ramakrishna: o experiență creştină hindusă" (n. n.: şi creştină, şi hindusă, bună glumă!), semnat de preotul prof. univ. dr. Nicolae Achimescu. "Fiind o religie universală, creştinismul şi valorile sale nu se autoconservă într-un anume spaţiu şi timp; dimpotrivă, într-un fel sau altul, el devine obiectul unor trăiri şi experienţe care ies din tiparele propriei tradiţii religioase, culturale etc. Tocmai de aceea, dincolo de un lisus Hristos autentic creştin, descoperim un Hristos acceptat, dar perceput puțin altfel în cadrul altor religii, mai precis în viața unor mari personalități necreştine cum ar fi, de pildă, Sri Ramakrishna (1834-1886), un vizionar proeminent al istoriei religioase mai noi din India. [...] Întrebarea fundamentală care se pune în acest context este ce vrea să însemne această experiență mistică multireligioasă pe care un hindus precum Sri Ramakrishna o are. Desigur, răspunsul poate fi dat din diferite perspective. În primul rând, Ramakrishna consideră că experiența sa interreligioasă confirmă faptul că TOATE religiile sunt căi de acces spre Dumnezeu. [...] Mai precis, în viziunile sale, Ramakrishna nu făcea altceva decât să experimenteze un HRISTOS HINDUIZAT. [...] În hinduismul modern, mergându-se pe linia lui Sri Ramakrishna, există voci care pretind chiar că Hristos poate fi perceput şi „realizat” cu mult mai bine de către unii hinduşi decât o pot face creştinii tradiţionali. „Noi, hinduşii, ÎI înțelegem mai bine pe lisus decât voi, creştinii", clamează teza fundamentală a tradiției Ramakrishna."” Acelaşi profet al hinduismului moder a mai experimentat şi Islamul, ca să se asigure că, într- adevăr, orice fel de religie (desigur, în varianta ei "realizată" hindus) duce la Dumnezeu. Apropos de "hinduismul modern”, vom folosi un termen consacrat în "tantrismul modern” (am numit aici pornografia), ca să spunem că viziunea lui Sri Ramakrishna reprezintă un "ecumenism hardcore": numai pentru cei cu nervii tari! Pur şi simplu părintele Achimescu prezinta tradiţia Ramakrishna drept un factor benefic pentru îmbogățirea spiritualității noastre! Dacă domnia sa mai ține şi predici RI după acest tipic... Nu ştim cine i-a acordat doctoratul | părintelui Achimescu, dar într-o şcoală simplă de la țară, cu patru clase, acesta ar fi rămas corigent la ora de religie. Tot în “LUMINA” ni se prezintă şi SU cazul unui alcoolic aşa-zis vindecat, Îl reapucat să tragă la măsea... din cauza e (]vinuluide la Sfânta Împărtăşanie!! Având în vedere ce reprezintă pâinea şi vinul din Sfintele Taine, aşteptăm cu interes relatări despre efectul împărtăşaniei asupra unui canibal sau a unui vampir abstinent. Difuzarea unor asemenea puncte de vedere ar putea fi acceptabilă în sine, pentru că nici o lege nu interzice alte credinţe, nici difuzarea lor mediatică. Însă în contextul în care exprimarea unor idei străine ortodoxiei poartă binecuvântarea oficială a BOR, aceasta devine mai mult decât un abuz: o blasfemie. Poţi să spui orice tâmpeni, în limitele din ce în ce mai vagi ale bunei cuviințe, la "AntihrisTV” sau la "Eretic Show”, însă dacă o spui la Trinitas, din partea Bisericii Ortodoxe Române, aceasta trebuie să şi-o asume. De fapt, îşi asumă din ce în ce mai multe erezii, însă nu dintr-o dată, verde în faţă, ci încetul cu încetul, cât mai ambiguu, frumos împachetate în "spiritul progresist”. "Mai daţi-o încolo de ortodoxie, nouă ne place un terci din toate credințele” Trinitas şi BOR încă nu pot spune, dar îşi plasează "nevinovatele” împunsături cu multă discreție, printre transmisiuni extensive de slujbe religioase, imagini de mănăstiri frumoase şi prospere, icoane şi prelați. Până la urmă, oricum va veni un moment când totul va fi recunoscut pe faţă, iar atunci ne vom trezi brusc cu o Biserică Neortodoxă Română. lar ortodoxia autentică nici nu va mai fi recunoscută, tot aşa cum nu era nici în Transilvania sub Imperiul Habsburgic. Ce ironie a sorții! Ne amintim de circul făcut de asociația cum-altfel-decât-masonică "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă”, cu ocazia recomandării (nu impunerii!) de către CNA ca "Trinitas TV” să fie inclus în pachetele furnizorilor de televiziune prin cablu. Pe 19 febr. 2008, directorul executiv Remus Cernea (a candidat şi la Preşedinţie în 2009) a acuzat Consiliul Naţional al Audiovizualului de discriminare în defavoarea celorialte culte din țara noastră. "Nu există religie de stat în România, toate cultele sunt egale în fața legii”, hau-hau-hauuu! CNA făcuse, chipurile, apel în mod incorect la responsabilitățile culturale ale radiodifuzorilor prevăzute de legislația română şi europeană. "Postul Trinitas TV nu este unul cultural, ci unul eminamente religios, diferența de statut fiind una semnificativă prin implicaţiile sale”, argumenta Cernea la vremea respectivă. Religios? Şi ortodox, pe deasupra!? Jos cu el! Directorul "Solidarităţii pentru..." pretindea CNA să-şi retragă această "recomandare abuzivă şi ilegală”, printr-un comunicat public (sursa: HotNews.ro). Ne este cât se poate de clar că, în numele presupusei "libertăţi de conştiinţă”, di. Cernea şi grupul său de presiune finanțat de Sârâs & company nu va ataca niciodată decât credința ortodoxă. Să-şi fi deschis Martorii lui lehova un post de televiziune, pe care CNA să ni-l bage pe gât cu sila, nu ar fi fost nici o supărare! Dar recomandarea CNA pentru ”Trinitas” nu a fost retrasă, pentru că, undeva sus, mai sus decât Remus Cernea, cineva "ştia mai bine”. Până la urmă s-a dovedit faptul că incompetenții de la "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă” erau asmuțiți aiurea, împotriva unui veritabil aliat în subminarea ortodoxiei! CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 RAD PO e N POT OR NP PI DI ——. 7 IP TOP PET Sr O TPI PP PI "PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XVI) „= TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - [ 'ș Corneliu Z.(odreanu După puține zile, CLIME a intrat în celula mea, ca să discutăm situaţia. Era de părere că trebuia încercat ceva ca să ieşim din impasul în care ne găseam, Şi credea, de acord cu Căpitanul, că ar fi fost o soluţie posibilitatea temniță. Aceasta ar fi fost de încercat prin darea unei declarații de supunere guvernului, întovărăşită de o cerere de amnistie adresată Regelui. Dacă reuşeam, urma să fac tot posibilul ca să ajung la Rege şi să-i pledez cauza noastră. (N. n.: Virgil lonescu, inginer | şi om de afaceri, fusese prieten cu Carol al II-lea în vremea când acesta | era exilat din ordinul lui Ferdinand şi al În reginei Maria.) A Propunerea nu m-a încântat. De |Ră aceea i-am răspuns lui CLIME că în nici un caz nu voi da o declarație de | unul singur, căci aceasta va fi Pi publicată, cum se făcuse şi cu altele, iar eu nu vroiam să fiu bănuit de legionari că-i trădam, scopul tactic urmărit neputând fi trâmbiţat şi adus la cunoştinţa tuturor. Clime a trebuit să-mi dea dreptate şi împreună am stabilit cine să mai dea declaraţii cu mine, alegându- se, la cererea mea, nume care în nici un caz n-ar fi putut fi bănuite de acţiuni neconforme cu. linia legionară. Aşa s-a făcut că Bănică Dobre, Totu, Cotigă, Mişu Polihroniade, Budişteanu, au dat declarații împreună cu mine. Cei şase ne-am legat să nu spunem nimic celorlalți şi numai în caz de reuşită urma ca şi ei să dea declarații. Rezultatul declaraţiilor noastre a fost nul! Poate şi datorită celor ce se petreceau în țară, în completă discordanță cu cele scrise de noi (n. n.: atentatele produse din ordinul lui SIMA, contrare dispoziţiilor Comandamentului Legionar - de linişte. Aceste atentate erau, de asemenea, contrare declaraţiilor date — în scop tactic - din închisoare, din ordinul Căpitanului şi al lui Clime, de supunere guvernului, pentru a putea cere amnistia legionarilor închişi.). Vestea despre atentatul de la Cluj, împotriva profesorului Goangă, a căzut ca o nouă lovitură de trăsnet peste noi. Politiceşte atentatul a fost nu numai inutil, dar 0 prostie, mai mult o tâmpenie! Consecințele pentru cei închişi ca şi pentru cei încă liberi, au fost grave. Arestări, percheziţii şi execuţii au reînceput pe a scară mai intensă. - Prin atentat s-a readus apă la moara lui Călinescu, care măcina în sec, dându-i căutatul pretext pentru reacțiune şi pumerea în practică a planului iniţial de ucidere a Căpitanului, pentru care fusese făcut ministru. Asasinarea _Căpitanului, demult plănuită, serios care s-o îndrituiască, cât de cât, măcar față de partea politicianizată a opiniei publice. Cele câteva geamuri sparte pe la Sinagogi, sau explozii de bombe puse la întâmplare, zgomotoase dar fără urmări, de până atunci, nu constituiau pretexte suficiente. Un atentat însă era altceva! In capul câtorva Quvernanți, putea servi drept cauză pentru represiuni cât de serioase! ă „_(N. n.: Toate aceste atentate au fost înfăptuite din ordinul lui SIMA, omul de legătură în teren între mandamentul Legionar de prigoană şi legionarii maşi nearestai, care transmitea legionarilor tineri, Ă pa Puțin formaţi, să comită atentate, „minţind că cestea erau ordinele Căpitanului Şi ale omandamentului Legionar, când, de fapt, preia nu peră erau de LINIŞTE şi tăcere, tocmai pen : Provoca inutil şi stupid autorităţile să treacă la Ce ți =, ieşirii mele din i * (onstantinescu N-as (aratânase lon Bozântan losif Caranica lon Belimace Doru (urcă Stefan Pele lon State Gr. lon - tanasiu lon dan Gavrilă lad Radu *. „ Georgescu Stefan +.- Trandafir lon represalii ca răspuns la aceste atentate puerile care nu rezolvau nimic, ci, dimpotrivă, înrăutățeau situația. Peste jumătate de secol SIMA va încerca să se scuze pretinzând că atentatele aveau rolul de a produce "o atmosferă de tensiune prerevoluționară” care să ducă la eliberarea Căpitanului şi a legionarilor domnii sângeroase”). De fapt, el era agent al Serviciului Secret, cu “acte în regulă” (se afla pe statul de plată al acestuia), aşa cum avea să se descopere mai târziu, şi, profitând de funcţia lui de curier şi de faptul că elita legionară era închisă, în imposibilitate de control şi de reacțiune, a organizat atentate oferind guvernului pretextul dorit pentru a trece la represalii şi a asasina conducerea Mişcării; astfel, în vidul creat prin dispariția celei mai mari părți a elitei legionare, SIMA s-a putut instala la şefie.) Consecințele le-am simţit îndată în închisoare. Ordin de pază serioasă, oprirea corespondenței, a închişi (“Sfârşitul unei cumpărăturilor şi a vizitelor. Dar acestea, deşi * neplăcute, deveniseră obişnuință pentru noi. Nu ne mai putea turbura. Mai impresionați am fost de vestea adusă, cu ultima vizită a soţiei lui Totu, Vera, despre plecarea Regelui în străinătate şi o decizie, de care ea auzise, că vom fi transferați la închisoarea Suceava. Totu susținea că acolo vom fi executaţi. S-ar fi putut ca acesta să fi fost primul plan, la care s-a renunțat în urmare. Regele puluse foarte bine să fi ordonat măcelărirea noastră în lipsa lui. Procedeul s- ar fi încadrat perfect în felul lui de a fi. La întoarcerea în țară, se putea spăla de vină ca Pilat, iar la nevoie îşi putea acuza foştii colaboratori de crimele înfăptuite. Numai că Armand Calinescu, bănuind-i intenţiile, a amânat execuțiile până după revenirea Regelui, asociindu-l direct la răspunderi. ' Mai târziu, la spitalul din Braşov, am avut confirmarea acestor supoziții, din partea lui Nae lonescu, mereu bine informat. Ştirea că Regele plecase la 13 nov. 1938 şi ne găsise tot la Râmnicul-Sărat a mai liniştit pe Totu şi pe alţii dintre noi, nu însă pe toți. Ajuns la vârsta în care un neadevăr nu-mi poate servi în apărare şi nici în atac, n-am de ce să-l întrebuinţez. Plutind oarecum între cer şi (continuare din numărul trecut) Aşa că puțin mă mai interesează altceva decât o istorisire a faptelor cu unele comentarii, nesilind pe nimeni să le accepte, cum le-am gândit eu, şi nesupărându-mă respingerea lor în parte sau în total. Starea de neutralitate la care m-au dus anii, aşa cum este orânduit fiecăruia, e bună şi dreaptă, atât pentru mine, cât şi pentru alții: pentru i | mine, că m-a liberat de pasiuni, pentru | alţii, că se vor libera de mine. Eu ştiu că singurul drum, după care “| legionarul a fost apreciat de ai săi, aşa “| cum merita, a fost acel al morţii, care va veni şi pentru mine, când va fi ii momentul, rugând de iertăciune, dacă nu a venit chiar atunci când mi-au i] dorit-o unii! De aceea cele scrise, aşa cum am mai spus, unele cunoscute de | mai toți, altele de puțini, câteva numai de mine, supraviețuitor întâmplător al celor petrecute, sunt adevăr. „| Odată cu reîntoarcerea Regelui, a venit ziua marii tragedii legionare, care a căzut ca un blestem peste noi şi țară. Ploaia începută cu o seară înainte continuase şi noaptea. Apa cerului mai picura încă, în dimineaţa mohorită a sfârşitului de toamnă a lui 29 Noiembrie 1938. Lumina din închisoare era de înserare, becurile electrice, sărmane în waţi, nu reuşeau să alunge întunericul, mai rău îl întristau. N-aş şti să precizez, dacă sub influența vremii sau a subconştientului prevestitor de rele, eram toți tăcuți. Ne vedeam de treburile zilnice, să le zicem gospodăreşti, ca măturatul, spălatul şi ştersul prin celule, ca şi căratul apei, ca nişte automate cu arcurile slăbite din întors, lipsiţi de vlaga începutului, când în sala de jos a intrat comandatul temniței. In mână ţinea o hârtie împăturită. Ne-a poftit să trecem în uşile celulelor respective, a desfăcut hârtia şi a început să citească nume: Niculae Constantinescu, Doru Belimace, Caranica, Caratănase - urmând ceilalţi nouă. Nu ştiam la ce nume se va opri şi fiecare se putea aştepta să-l audă şi pe al lui. După al ultimului Decemvir însă, căpitanul Iliescu a făcut o pauză, a împăturit la loc hârtia şi a spus: - Cei strigați îşi fac bagajele, gata pentru transport. Fiecare va lega, la al său, un carton cu numele şi prenumele, ca bagajele să nu se încurce, să se ştie cui aparțin. Bagajele vor fi lăsate în celulele fiecăruia şi vă vor fi expediate, după ajungerea la destinaţie, cred că mâine, cu trenul. În camionul în care veți fi transportaţi nu mai este loc şi pentru bagaje.. La întrebarea: "Unde vom fi duşi?”, căpitanul Iliescu a răspuns că nu ştie, dar bănuia că la Jilava. Apoi s-a desprins cu greu din mijlocul legionarilor care-l înconjuraseră, năpădindu-l cu întrebări. Intre timp, ordonase plutonierului de serviciu să lase liberi pe cei care plecau şi să ne închidă .în celule pe ceilalți. După plecarea lui, închisoarea zumzuia ca un stup de albine turburate prin intrarea unui duşman. Cei lăsaţi liberi trebăluiau agitați la facerea bagajelor, dar le lipsea răbdarea să le termine, îşi întrerupeau mereu lucrul, chemaţi la vizete de cei închişi, când nu o făceau din propria lor dorință de a mai spune sau întreba câte ceva. Nu ştiam ce să mai credem; vestea ne năucise, comentam evenimentul prin vizete. Ne gândeam că măsura nu putea fi decât gravă, foarte gravă! Dar chiar la po "PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” (urare din pag. precedentă) Pedeapsa cu moartea nu încăpuse încă în legislaţia românească, şi la omoruri fără judecată se ajunsese extrem de rar şi numai pretextându- se o încercare de evadare de sub escortă. De data aceasta cei transportați erau prea numeroşi ca să se poată pretinde o încercare de evadare în masă, cu uciderea tuturor. Mereu acea nenorocită şi neputincioasă logică, bazată pe credința în legalitate! Nu vroiam să ne obişnuim cu ideea că legalitatea nu mai funcţiona şi pentru noi! Ca legionari şi oameni nu cerusem şi nu ceream nimănui mila. Numai înțelegere, dar nici măcar acest puţin nu mai era de găsit pe nicăeri! Aruncaţi fără arme într-o pădure cu fiare sălbatice, eram siliți să aşteptăm colții care să ne sfâşie! i M-a cuprins o somnolență de om sfârşit, am adormit şi am visat: CĂPITANUL, aidoma ca în fotografia de profil, luată pe malul mării sub clar de lună, de astă dată însă nu cu capul gol, ci acoperit de pălăria lui cu marginile. largi, umbla prin apă, în susul unui râu limpede. Se depărta din ce în ce, până l-am pierdut în zare. De acolo, de unde nu-l mai vedeam, s-a desprins un glas care spunea: - "Eu sunt cel neîntrecut! Singurul care este cum nu va mai fi, şi nimeni în afară de mine nu va fi ca mine. In mine să vă fie speranţa! Vă veţi duce toți, la fel ca atâția: unii mai curând, alţii mai târziu. Eu însă voi rămâne, peste tot ce a fost şi va mai fi, peste tot ce este şi nu va mai rămâne. Din viile Domnului se culege rodul cel ales. Din soarele Lui se coace fructul şi din fructul Lui se nutresc vietăţile pământului, cerului şi apelor. Să nu vă îndoiţi de cele ce nu ştiţi şi de ce să ştiţi cele de care vă îndoiţi? Sunt toate mai presus de om şi de ştiinţa lui. Dumnezeu nu se ajunge şi nu se vede, se simte doar şi se întrevede. II simt şi îl întrevăd numai cei aleşi. Ei sunt ai Domnului. Tot ce vor face ei e bun şi frumos şi ce nu vor face este că nu trebuie făcut.” Apoi în ochii visului s-a făcut întuneric. M-am trezit în noapte, mai limpede la minte ca oricând. Am luat creionul şi mi-am însemnat cele auzite, cred că aproape cuvânt cu cuvânt. De atunci sunt zeci de ani, dar nu m-am despărţit de cele scrise. Recopiam când se tocea hârtia, înainte de a se fi rupt şi şterge scrisul. Am păstrat-o mereu, numai pentru mine, ca să ocolesc posibile priviri sau zâmbete. ironice, care şi ele, astăzi, nu mă mai interesează. Niciodată nu m-am lămurit ce a putut însemna visul şi cine mi-a vorbit. Normal mi-aş spune că a fost o vedenie, provocată de supraexcitarea nervoasă în care mă aflasem. Nu cred. Mai bine zis, nu vreau să cred. Explicaţia nu mă satisface! O categorisire, să-i zicem ştiinţifică, mi-ar părea prea simplă, în schimb complicaţia într-un supranatural m-ar mulțumi mai mult. In ziua următoare, cu inimile în cleştele grijilor şi îndoielilor, nu s-a vorbit decât de cele trecute. Un rost oarecum logic şi care să fi îndreptățit transferarea Căpitanului şi a celor treisprezece, fără noi, combinând şi confruntând toate datele ce avusesem, greu să se fi ținut în picioare. De aceea un mare semn de întrebare persista să sălăşluiască în fiecare. Ne făceam vagi iluzii, mai mult vroite, că definitivul nu se putuse înfăptui. Iluzia rămâne şi ea un fenomen psihologic, încrustat în posibilitatea unei realizări, altfel cine şi-ar mai face iluzii, având certitudinea că nu se poate înfăptui? Căpitanul lliescu a venit să ne vadă. Nu ştia nimic mai mult decât noi. Ne-a povestit cum fiecare din cei transportaţi fusese legat de spătarul băncii respective, având un plutonier de jandarmi la spate. (Să se împiedece vreo evadare, credea el). Mai târziu s-a aflat cum fiecare dintre aceştia îşi sugrumase. victima legată, din față, la un semn al căpitanului Dinulescu, cu un laţ pregătit din vreme şi ținut în buzunar. Unul dintre plutonierii de jandarmi lăsase să-i cadă, ca din întâmplare, un ziar cu acel comunicat oficial asupra uciderii Căpitanului şi a celorlalți. Până atunci ne clădisem un adăpost din îndoieli. Adevărul îl dărâmase. Tragedia legionară era consumată! Clime, stejar încovoiat de trunchi, a pornit cu paşi mărunți pe scara care ducea la platforma de sus. L= am urmat şi acolo am îngenucheat. Capetele ni s-au plecat până ce frunţile s-au lipit de podea ca pentru mătănii. Cineva a rostit un "Tatăl nostru", cu glasul înăbuşit de plâns. Ne-am rugat îndelung pentru Căpitan, pentru ceilalţi şi pentru noi, cei oropsiți ca el. Temniţa se cufundase în linişte de mormânt. Mormântul în care rămâneam singuri, fără Căpitanul nostru. Dar umbra lui trebuia să se mai afle, păşind nevăută pe undeva, pe lângă noi. Din ziua aceea mi-a fost limpede că voi urma să iubesc o umbră, o amintire, un timp minunat, trăit lângă Căpitan, pe care nimeni şi nimic nu-l vor mai putea şterge. Au trecut mulțime de ani de atunci şi am rămas la fel; chiar dacă între timp contul meu în banca Destinului, a rămas mereu negativ, cu rubrica necazurilor depăşind pe a bucuriilor, făcându-mă să sufăr şi alte pierderi, să primesc şi alte lovituri, nici una n-a întrecut pe aceea, cea mai mare, pierderea Căpitanului! Cum în tară se făcuse linişte, ca după furtună, şi Armand Călinescu se lăuda că distrusese Mişcarea Legionară, nu-mi mai amintesc dacă chiar atunci, sau ceva mai târziu, în orice caz după moartea Patriarhului la Nisa, drept răsplată şi în recunoaşterea aptitudinilor de călău, Călinescu a fost făcut prim-ministru. Odată cu aproximativul început de normalizare în spiritele noastre, a început să se agite fireasca problemă a SUCCESIUNII CĂPITANULUI. -De drept, şi conform disciplinei legionare, GHEORGHE CLIME, în calitatea de locţiitor al gen. Cantancuzino la şefia Partidului "Totul pentru Ţară” şi comandant al Bunei-Vestiri în Mişcarea Legionară, ar fi urmat să conducă. De aceea câteva cuvinte despre el, fără pretenţia de a-l defini, vor încerca să-l arate, cum îl vedeam eu. CLIME era blând în viața zilnică şi înțelegător a multora din slăbiciunile omeneşti, dar era vijelios ca bătaia apei în scocul morii, procedând cu mână de oțel în cele legionare. Era inginer silvic şi avocat. Legionar vechi, aproape de socotit printre Fondatorii Legiunii, îşi cucerise merite de nediscutat. Nu prea înalt, dar îndesat, cu sprâncenele stufoase, îmbinate deasupra nasului, totul în figura lui denota energie. Metodele lui de conducere, uneori prea severe chiar. ascetice, stânjeneau adesea. Totuşi, până la urmă, trebuia să-i. recunoşti că avusese dreptate, fiind primul care li se supunea, în dorința de a-şi antrena, prin ele, corpul şi mintea. In cele mai grele situaţii, ca acelea întâlnite în războiul civil din Spania, numai prin tenacitatea care-l caracteriza răzbătuse, biruind pe toți, chiar pe acei mult mai tineri care erau cu el. Desigur ar fi dat un bun conducător, poate nu întotdeauna destul de prudent. Printre legionarii de la Râmnicul-Sărat, cei mai mulţi, mai toți, îl priveam ca pe URMAŞUL CĂPITANULUI. După ce bătut, strâns de gât, torturat în toate felurile şi împuns cu baionetele, cerându-i-se să iscălească că "el dase ordinul" de ucidere a lui Armand Călinescu - ceea ce nu făcuse! - a fost împuşcat. (N. n.: Ordinul îl dăduse tot SIMA — conform proprieiei. declarații din "Sfârşitul unei domnii sângeroase” şi mărturiilor comandantului. legionar Const. Papanace — cartea "Fără Căpitan” şi a preotului comandant legionar al Bunei Vestiri Ion Dumitrescu-Borşa — "Cal troian intra muros”: calul troian este SIMA.) Câţiva ar fi preferat pe comandantul legionar doctor şi avocat ION BANEA, şeful Ardealului legionar, mai maleabil, dar foarte popular în Ardeal. Alţii pe VASILE CRISTESCU, profesor universitar şi comandant legionar, o mare valoare ca om şi legionar. In orice caz, un nume ca SIMA ("Comandantul" de mai târziu) ar fi părut o glumă de prost gust, iar cel care l-ar fi pronunţat, un caraghios! Dar niciodată, între noi, nu au fost controverse serioase sau pătimaşe pe această temă. Discutam posibilități, lipsiți de patimă sau interese personale, acceptând aprioric oricare ar fi fost să fie decizia majorității comandanților Bunei Vestiri şi a comandanților legionari. Gândirea, ca într-un cerc, se reîntorcea la prezent, la CĂPITAN şi la cele ce ar mai fi putut să fie după el. a Dumnezeu l-a lăsat să piară. A crezut, desigur, că-şi împlinise misiunea pentru care fusese născut, că aşa fusese bine şi se cuvenea! Cine să-L. întrebe, de ce şi cum? Era singurul s-o ştie, şi răspunsurile Lui rareori sunt descifrabile în prezent sau viitorul apropiat, în trăirea aceleiaşi generații. sea Ă De cele mai dese ori răspunsul vine cu întârzieri de veacuri şi atunci nu mai poate fi înteles decât de foarte puținii cercetători ale amănuntelor din trecut. Astfel că nouă, acelor care le-am trăit, lipsiți de perspective în timp, nu ne rămâne decât regretul şi un plâns, cu căutarea unei înțelegeri după mintea fiecăruia, care nu poate depăşi granițele strâmte şi şablonate ale logicii omeneşti, mereu îndepărtată şi cu totul alta decât cea dumnezeiască. Cam aşa cum este cerul de pământ. Orice alte străduinti ale noastre rămân zădărnicie! : Căpitanul murise! Era realitate! Ca un erou? Nu! Ca un martir? Da! Nouă nu ne rămânea decât să-i păşim înainte drumul, uniţi! Cât mai uniţi! Victoria va trebui să vină, pentru cei care vor mai rămâne s-o vadă. Cam pe la sfârşitul lui lanuarie 1939 am aflat de omorârea lui VASILE CRISTESCU. Acest bun şi drag prieten, comandant legionar, unul dintre primii componenți ai cuibului meu, fusese unul dintre cei mai străluciți elevi ai marelui Pârvan. Ajuns conferenţiar universitar, îi mai lipsea stagiul necesar pentru a deveni profesor, în specialitatea Arheologie, în care renumele îi trecuse granița Țării, “ la o vârstă la care alţii abia începeau să se ridice. VASILE CRISTESCU a căzut doborit de plumbii poliţiştilor veniţi să-l aresteze. După evadarea lui din trenul care ne ducea la proces, primise de la CĂPITAN _ delegaţia să conducă Mişcarea Legionară. Ascunzătoarea i-a fost trădată de Obreja, un devotat al lui SIMA. Cunoscuta apropiere între aceştia a iscat bănueli, nu de tot neîntemeiate şi nici complet dovedite, că pretinsul "Comandant" al Mişcării n-a fost străin ŞI de această trădare. De altfel, era_singurul care avea de profitat de pe urma ei. Vasile Cristescu îi sta în cale! „Intr-o zi este adus de la lagărul Miercurea- Ciucului un tânăr, NECRELESCU. Număra destui ani ca să nu mai fie considerat un băiețandru şi prea puțini ca să fie luat în serios. A fost primul legionar care ne-a vorbit elogios de SIMA şi de o eventuală conducere a lui, a Mişcării Legionare. 5 Cum nici un merit al lui Necrelescu nu ne îndemna să-i dăm ascultare, şi, mai puţin, când îl vedeam insistent şi des vizitat de o doamnă bogată în ani, iar relaţiile dintre ei nu păreau prea corecte, cam toţi, moraliceşte, ne-am îndepărtat de el. „Necrelescu, însă, avea ce avea cu mine. Mă sfătuia să iau contact în scris cu SIMA. Se făcea forte să facă să-i parvină scrisoarea, căci cunoştea curierii care i-ar fi putut-o înmâna. Ar fi dorit s-o fac cât mai curând, deoarece îmi dorea binele, precum spunea! Dar eu am fost şi rămas de părere că este puțin înțelept să te încrezi prea mult în cine îţi spune prea fățiş că iţi vrea binele, când sufleteşte nu te leagă nimic de el. In timpul guvernării Sima, Necrelescu ajunsese ceva, încă nu prea bine definit, dar de seamă, în poliția legionară, care-şi bâjbâia începuturile. N-a apucat să trăiască ruşinea dezastrului la care a fost împinsă Mişcarea Legionară prin "marile calități de conducător” ale Comandantului”, căci a pierit pe drumul Iaşului, într- un accident de automobil "tip sport", luat cu japca de la propietarul legitim, a cărui conducere nu-i fusese la îndemână. (continuare în numărul viitor) P20.12 CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 COTEI e De n IP EP 9 EP SE a x“ Ca de obicei, fetele au ajutat la bucătărie, au curățat şi tocat zeci de kilograme de legume şi au spălat sute de vasei în schimb, pentru băieți rogramul a fost mult mai diversificat ca în taberele trecute, când au lucrat doar pe şantier: _ au scos bolovani mari de zeci de kilograme din albia râului, „cu picioarele în apa rece de munte şi cu mâinile goale; . au încărcat zeci de maşini cu) bolovani, piatră de râu, balast; : De multe ori maşinile au rămas împotmolite, ba în noroi, ba în râu, ba în râpă, gata să se răstoarne. La sfârşitul zilei, după nouă ore de muncă, făceam repede un duş cu apă pentru a ne revigora, ne îmbrăcam uniforma legionară şi mergeam în deal, la corturi, unde la Jora 18 se ținea şedinţa de educație i După şedinţă coboram în sat pentru la împărţi localnicilor ziarul nostru şi o - au cărat cu braţele scânduri şi fier- mulțime de alte materiale şi cărți. beton, g a S-au cântat cântece şi marşuri prin -au lucrat la chiliile în construcție; | A Să po sat: - au tăiat buşteni şi i-au cărat în , Apoi ne grăbeam să ajungem la magazie; - focul de tabără unde discutam de toate, - au sortat scândurile vechi pentru da i vrute şi nevrute. î : cofrag pentru zidul de susținere; : Deosebit de interesante şi instructive -au făcut proptele din scânduri cu au fost serile în care preotul ni s-a înălțimea de 3 — 4 metri pentru alăturat, povestindu-ne despre minunile crengile prunilor, ce stăteau să se rupă văzute cu proprii „ochi la lerusalim, sub greutatea rodului; despre viața în Sfântul Munte Athos, - au construit o scară metalică de despre infiltrarea masoneriei în acces la chilii; Biserică, despre erezia ecumenismului, - au desțelenit poarta de acces de despre ororile noii ordini mondiale. sus, din deal; - au reparat maşina de spălat şi | prizele; - au grunduit peste tot; - au făcut postamente din fier pentru maşina de găurit şi pentru polizor; - au muncit la fân: au cosit cinci dealuri, au făcut căpițe de fân contra cronometru atunci când se adunau norii (şi a plouat aproape zilnic, câte o oră!), Noaptea, când ne dobora somnul, ne trânteam care în fânul din pod, unde ne înveleam cu paie dacă era frig, care în ort, unde ne răcoream cu picăturile de | ploaie ce se scurgeau pe noi prin cortul neimpermeabil, care în chilii, unde dormeam neîntorşi până a doua zi. Camera "băieţilor" era mare, umplută cu paturi suprapuse. Prima impresie era apoi au desfăcut fânul pentru a se usca 5 aceea de cămin sudențesc, însă nu ar fi la soare, l-au întors, l-au răsfirat, apoi |- A fost nevoie de un spirit de obsevație ieşit “au strâns din nou în căpițe, în final fi 2 ca SĂI : 47 din comun ca să remarci că, în general, “transportându-l în pod - toate acestea j pafi 4 "studenții picau frânţi de oboseală “au reprezentat operațiuni distincte pe înainte de miezul nopții. care trebuie neapărat să le faci într-o zonă ploioasă, dacă vrei să aibă animalele mâncare. În special stângerea fânului în „căpițe, contra cronometru, când se adunau norii, a avut un caracter de competiție sportivă. Cele câteva măicuțe tinere ne-au „ impresionat prin vigoarea lor, muncind „la fân cot la cot cu noi, deşi aveau o sumedenie de alte lucruri de făcut pentru mănăstire. | Ne gândeam atunci dacă guvernanţii Noştri au idee ce muncă este pentru un - - ai biet țăran, pentru a putea pune pe Mă ID ai Sa, : - pi masă o cană cu lapte proaspăt. IE ma. Desigur că au idee, că doar toţi au plecat de la coada vacii, decişi să-şi calce în picioare semenii “pentru a răzbi | n viață”, doar că acum nu le pasă decât de stârvul lor viu. kk Toată obştea acestei mănăstiri muncea din greu, dar slujbele erau ţinute cu rigurozitate şi dăruire (trei pe zi). Pentru ortodocşi separarea de lume nu înseamnă şi separarea de muncă, în ciuda stricteței programului de slujbe şi rugăciune, mai ales că mănăstirile se întrețin din mila lui Dumnezeu: din donațiile credincioşilor, din slujbele preotului-călugăr (nunţi, botezuri, parastase, sfeştanii) şi din munca obştei. În fiecare dimineaţă, timp de două săptămâni, porneam într-o nouă aventură a muncii legionare, împreună cu cei patru băieţi angajaţi lucrători la mănăstire, care se ocupau de zidul de sprijin pentru care am i cărat noi bolovani şi pietriş: Ovidiu, Vasilică i cei doi Gheorghiță, cu care am legat o rumoasă, prietenie, sudată prin liantul ancestral al veşniciei românismului: munca, oia bună şi credința în Dumnezeu. Să trăiţi băieţi, Domnul să vă aibă la vedere! „Entorse, bolovani căzuţi pe picioare, a fâieturi şi julituri, arsuri de sudură, şpan intrat în ochi, căzături din camionetă, băşici, bătături în palmă, pantofi. şi Pânaloni _rupţi în timpul — lucrului, Picioare şi mâini umflate, febră Musculară continuă: toate acestea nu Meau putut face să abandonăm acţiunea asumată. A fost cald, în unele zile foarte cald, E in Bucureşti aproape, deşi eram Aconjuraţi de munți, iar seara dârdâiam de frig. Într-unul din amurguri cineva, unul dintre creştinii din sat, fredona o omanță veche şi demult neauzită, Vânt de seară” (autor Nelu Mânzatu, compozitorul cântecelor legionare): "Vânt de seară, vânt de seară, / Vânt pribeag de cireşar, / Du tristețea mea amară, / Du şi gândul meu hoinar..." | Sub mângâierea cântecului venit parcă din adâncul ființei şi istoriei noastre, am înțeles că Neamul Românesc trăieşte. | Y A = CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 P29:18 Coreppondențăă ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI Prăbuşirea avionului coreean Istoria aviaţiei civile a cunoscut, în ultimul secol, o dezvoltare impresionantă. Milioane de oameni au fost transportaţi pe distanţe de mii şi mii de kilometri, alte milioane de tone de mărfuri au ajuns la destinație rapid şi eficient, iar aeroporturile şi serviciile conexe şi-au făcut şi ele cu prisosință datoria. In acest context au apărut, din nefericire şi necazurile. Din cauza unor condiţii meteorologice grele sau a unor defecţiuni tehnice importante, multe avioane au fost nevoite să-şi întrerupă cursa, recurgând la aterizări intempestive. In alte cazuri (e drept, puţine la număr) s-au produs şi accidente tragice, prin prăbuşirea aparatelor şi pierderea de numeroase vieţi omeneşti. Cel mai recent şi mult mediatizat a fost cazul unui avion de cursă lungă tip Airbus 330, care, zburând pe ruta San Paolo — Paris, a dispărut pur şi simplu în apropierea coastelor braziliene, fără ca de atunci să se mai afle ceva precis despre el. Dar din multitudinea accidentelor aviatice la care condițiile meteo, starea tehnică a avionului sau erorile de pilotaj au condus la tragedii, se desprind şi unele cazuri (e drept, puţine la număr) în care motivul prăbuşirii a fost premeditat de om, adică a fost un act de sabotaj sau acțiune represivă intenţionat efectuată. Un asemenea exemplu ne este oferit şi de avionul Boeing 747 al companiei de aviație civilă din Coreea de Sud KAL 007 (KOREAN AIR LINES), doborât în mod voit de aviația militară sovietică la 1 sept. 1983, în apropierea coastei peninsulei Kamciatka din nordul îndepărtat al Siberiei. Autorul execuției a fost pilotul unui avion de vânătoare rusesc, un Suhoi-15 Flagon care, la ordin special venit de la Moscova, a tras două rachete tip aer-aer AA-3 ANAB asupra avionului menţionat, raportând apoi scurt prin radio că obiectivul a fost distrus. Ce a determinat conducerea militară a URSS să comande. doborârea unui avion civil şi să trimită la moarte, premeditat, 269 de pasageri? Sau, altfel spus, ce fapte grave comisese echipajul acestui avion coreean de pasageri ca să primească o asemenea pedeapsă? Răspunsul simplu (şi incredibil la prima vedere) este: spionaj militar specializat!! Pentru înțelegerea situaţiei, în ansamblul ei, sunt necesare totuşi precizările de mai jos. Mai întâi explicitarea zonei Kamciatka - Sahalin din nord-estul Siberiei, considerată (atunci ca şi acum) drept cea mai supravegheată suprafață terestră din lume din punct de vedere militar; în acestă regiune URSS îşi avea baza pentru submarinele sale nucleare dotate cu rachete balistice intercontinenale (SLBM), şi tot aici erau stabilite forțele militare din Extremul Orient (cca. o treime din total); de asemenea, aici stătea la ancoră şi toată flota rusă din Pacific. Bazele militare din Vladivosok şi Habarovsk prezentau pentru sovietici (dar şi pentru americani) o importanță excepțională. Din aceste motive supravegherea şi spionajul specializat al SUA erau deosebit de active în toată regiunea, începând cu bazele militare din Alaska (baza Elmendori de lângă Ancorage) şi continuând cu acelea din Japonia (bazele de la Misawa şi Wakanai), de aceea se urmăreau toate radarele sovietice din zonă (planul Radinţ) şi comunicațiile electronice ale Armatei Ruse din Siberia răsăriteană (Planul Elint). Perfecţiunea acestor tehnici de ascultare era atât de mare încât intrcepţiile mai importante puteau fi ascultate în direct de NSA (National Security Agency, sediul central de la Ford Meade lângă Washington) şi de oficialii de la Casa Albă. Instalaţiile de ascultare de la sol erau completate cu acelea situate pe satelitul militar “Ferret D“, cu cele de pe fregata Badger (cu amplasare permanentă în Marea Ohoţk) şi cele de pe avioanele tip RC-135. Aceste avioane erau la origine tot Boeing 747, completate şi adaptate cu aparatură electronică de interceptare ultrasofisticată. Ele erau în număr de şapte în regiunea Kamciatka — Sahalin, purtau indicativul special RC-135 şi Pag. 14 asigurau, prin rulare, o permanență în spaţiul aerian din jurul bazelor sovietice. Cunoscând acum atât dispunerea forțelor sovietice din Pacific, cât şi sistemele diversificate ale americanilor pentru urmărirea acestora, putem încerca să reconstruim desfăşurarea evenimentelor din ziua de 1 sept. 1983. Astfel, în noaptea de 31 aug. 1983, de pe aeroportul civil din oraşul american Ancorage (Alaska) a plecat în cursa 007 avionul tip Boeing 747 aparținând companiei sud-coreene KAL, având ca destinație Seul, cu escală la Tokio. La bord călătoreau 260 de pasageri şi 9 membri ai echipajului. Comandantul avionului era Chim Dyong In, unul dintre cei mai buni piloți coreeni. (Cu puţini ani înainte acesta pilotase şi Boeingul personal al preşedintelui sud-coreean Chim Dao Hwan, când, în 1980 şi 1981, acesta vizitase atât SUA, cât şi China, Taiwan, Vietnam şi Singapore.) Traseul de zbor al cursei KAL-007 trebuia să fie acela figurat cu linii punctate pe harta de mai jos. Această rută convenţională şi unanim recunoscută era denumită de “Autoritatea aeronautică civilă internaţională“ ca fiind traseul “ROMEO-20". In realitate, chiar de la plecarea din Alaska, avionul coreean a adoptat, deliberat, alt traseu (linie continuă pe hartă), conform căruia aparatul intra în spațiul aerian (maritim, dar chiar şi de uscat) al URSS, cu peste 1000 km. In plus, toată această modificare de zbor se petrecea, nu oricând, ci taman în ziua în care militarii ruşi dintr-o bază de rachete ultrasecretă din Kamciatka (Dolinsk Sokol) se pregăteau să testeze, în premieră, un nou model de rachetă antirachetă destinată să doboare din zbor rachetele americane tip MX. In acest fel, în zona de experimentare rusească din Kamciatka, americanii aveau concentrate, ca puncte de supraveghere electronică şi fotografică, următoarele elemente: satelitul militar * Ferret D“, fregata militară Badger, instalaţiile de la posturile fixe din baza de la MISAWA (Japonia). Considerând că toată această desfăşurare de forțe nu era suficientă, Comandamentul American din Pacificul de Nord a hotărât ca un punct de interceptare mobil să pătrundă adânc în spațiul aerian al URSS, pentru a obține informaţii şi mai exacte, chiar de la fața locului. Pentru aceasta a fost ales avionul coreean, garantându-se echipajului că nu va avea de suportat consecințe nedorite. Cala avionului a fost compartimentată special, iar într-unul din spaţiile secrete astfel create au fost instalate zeci de aparate de ascultare şi interceptare electronică supraperformante. Din cei 260 civili urcați la bordul cursei KAL-007, 12 erau electronişti americani dintre cei mai reputați. In momentul în care avionul coreean a pătruns în spaţiul aerian maritim sovietic, apărarea antiaeriană locală a intrat în alertă, iar două avioane MIG-23 s- au ridicat de la sol pentru a-l intercepta şi soma pe intrus. Deoarece avionul coreean îşi continua CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 netulburat zborul, pătrunzând şi în spaţiul aerian de uscat sovietic, a fost alertată conducerea de la Moscova. In acel moment mareşalul Alexandr Koldunov (comandantul întregii apărări antiaeriene sovietice) şi gen.-col. Semenovski (comandantul de serviciu în acea noapte pe minister) au hotărât aducerea forțată la sol a avionului coreean sau, în caz de ultim refuz, distrugerea acestuia în zbor. Ceea ce a urmat se cunoaşte: la toate somaţiile făcute de ruşi echipajul coreean nu a răspuns, avionul şi-a continuat zborul, iar în momentul în care părăsea spațiul aerian de uscat sovietic, avioanele de vânătoare ruseşti l-au doborât. Căzut în ocean, avionul KAL-007 s-a descompus în mii şi mii de părţi componente, iar scafandrii ruşi au recuperat cu uşurinţă nu numai cutiile negre ale aparatului, dar şi câteva dintre numeroasele instalații sofisticate de ascultare electronică, cu ajutorul cărora specialiştii americani îşi făcuseră datoria până în ultima clipă. Cu prețul vieţii lor şi al pasagerilor şi piloților coreeni, de asemenea!! Cele două tabere împricinate au dat ulterior comunicate diferite asupra evenimentului: - sovieticii au recunoscut oficial că au doborât avionul pentru că acesta survolase, neautorizat, spaţiul aerian sovietic interzis, cu referire la baza de rachete intercontinentale de la Dolinsk Socol (de asemeni, au făcut referire la numeroasele somații şi ordine de aterizare forțată la care coreenii nu au răspuns); comunicatul sovietic mai menţiona că alte 32 de asemenea încălcări de spaţiu aerian se petrecuseră în ultimul timp (toate cu Boeing 747 amenajate militar pentru spionaj, sub titulatura _RC- 135), dar că nici una nu prezentase o asemenea gravitate. - americanii şi sud-coreenii au acuzat agresivitatea sovietică, susținând că era vorba doar de o simplă, dar regretabilă eroare de pilotaj. Chiar în ziua de 1 sept. 1983 directorul USIA (US Information Agency), Charles Wick, a format o echipă specială care urma să orchestreze impactul tragediei asupra opiniei publice şi să provoace, implicit, o puternică reacţie antisovietică. Intreaga maşină de propagandă a regimului Reagan a intrat din nou în acțiune, condamnând actul deliberat al sovieticilor şi al psihozei lor militariste. Dar, ca şi în alte situaţii, au apărut şi în cazul avionului coreean unele distorsiuni care au fixat definitiv provocarea şi vinovăția SUA. Astfel, banda înregistrărilor prezentate presei de americani avea o durată de doar de 8 minute, față de 50 de minute de înregistrare prezentate de sovietici. Cele 42 de minute eliminate acuzau din plin faptul că avionul coreean nu a răspuns somațiilor şi că a refuzat aterizarea forțată. . De asemeni, la procesul intentat de familiile victimelor societăţii de transport aerian "Koreean Air Lines“, văduva pilotului-şef Chum Byong lu a declarat ferm că piloţii sudcoreeni căpătau, cu aprobarea KAL, prime considerabile de la americani dacă se abăteau de la ruta “ROMEO-20“, zburând cât mai aproape de coasta sovietică. "Faţă de abaterea cu 1040 km în interiorul spațiului aerian sovietic realizată de cursa KAL-007, abaterile precedente de 500-600 km deveniseră o banalitate” au mai declarat alți martori la procesul menționat. Unul dintre componenții echipei de propagandă de la USIA, Alvin Snyder, a scris ulterior o carte cu referire la acest subiect. intitulată “Warriors of Disinformation“ (“Războinicii Dezinformării“), cartea a apărut în 1995 şi a prezentat, pe lângă discrepanțele menţionate mai sus, alte numeroase elemente ale spionajului electronic practicat de SUA atât în Pacific, cât şi în Europa (în Germania, mai ales). Concluzia prin care îşi încheie Suyder cartea este una foarte tristă: “Morala evenimentului tragic din Pacific constă în faptul că după 1 sept. 1983 toate guvernele, inclusiv al nostru (n. n.: adică SUA) mint. Important este să minţi primul“! ; initia aul căi ; ASPUNSURI LA id re din pag. 9 CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII DOMN CU ADEVĂRAT Mă întrebi cum ai putea să-l faci domn pe fiul zu. Ca s ă nu se mai chinuie, zici, cum te-ai muncit i tu de-a lungul vieții tale. : E: Fiindcă eu”, scrii, „m-am chinuit şi am pătimit mult dar am păstrat credinţa şi cinstea”. Bine, omul lui Dumnezeu, dar atunci eşti un adevărat domn în înțelesul creştinesc al cuvântului! lar în înțelesul creştinesc al cuvântului adevărat domn este cel ce îşi păstrează un suflet domnesc prin toate chinurile şi pătimirile din viaţă, pe când în înţelesul lumesc şi păgânesc, domn este cel căruia domnia, şi cinstea, şi stăpânirea cea din afară îi pun neîncetat sufletul în primejdie. : î i Adevărata domnie este IN noi, NU PE noi. Sunt asigurate pâinea şi nelucrarea? Sunt asigurate pierzania sufletului şi degradarea caracterului. La noi în casă erau două pluguri: unul curat şi strălucitor, iar altul ruginit. Unchiul meu obişnuia să numească plugul curat şi strălucitor „domnul plug”. Descrieţi cum oarecare dintre cetățenii de acolo a strâns, dându-se drept savant, bani de la toată lumea, inclusiv de la dvs., ca să facă aripi cu care să poată zbura tot omul. Oamenii l-au crezut şi i-au dat, până ce în cele din urmă s-a arătat că v-a înşelat şi ca pe nişte aripi nevăzute a dispărut din comunitate. „Nu ştie omul astăzi în ce să mai creadă şi în cine să mai creadă”. Aşa vă încheiaţi scrisoarea. Şi aici unii dintre oamenii botezați întreabă câteodată: „În ce să mai cred?” La această întrebare vom putea răspunde cu "uşurinţă dacă vom stabili mai întâi în cine trebuie să credem. Cel mai uşor credem în cineva care vădeşte următoarele trei însuşiri: sinceritate, cunoaştere şi dragoste. Şi copiii cred cel mai uşor în părinții lor, findcă sunt încredințaţi de sinceritatea lor, de _ IDENTITATE RADU GYR Eşti, Doamne, bun, eu - pământean şi rău, şi-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă. Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău, de par dospit din cer, nu din argilă. Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri, nici tălpile străpunse de piroane. : Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri, şi-ȚI tot îngân osânda din icoane. Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut Şi de-nvieri pe care nu le-aş cere, Nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere? Cu nesfârgşită slavă mă încarci şi-n cuie, când sfințenia mă frânge, oftând mă uit la rănile-mi prea largi şi-Ți cresc alături, sânge lângă sânge. „Azi vom ara cu domnul plug, iar ruginitura aia las-o să ruginească!” Prin slujire se ajunge la domnia adevărată, la strălucirea sufletului şi frumuseţea caracterului. "lar Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte”, le-a spus Hristos Apostolilor. Şi pe ei i-a învăţat să fie slugi pe pământ ca să-şi păstreze un suflet domnesc şi să domnească veşnic în ceruri. Cu adevărat, apostolii au fost ca nişte pluguri curate şi luminate, cu care Gospodarul lumii a arat lumea, semănând nobila sămânță a domniei şi împărăției cereşti. Adevărat domn este cel ce are suflet domnesc şi caracter domnesc; - cel care ține minte obârşia sa domnească, cerească, de la Dumnezeu; - cel ce înalță gândurile şi rugăciunile sale la Domnul, Tatăl său; - cel ce iubeşte adevărul şi caută dreptatea în numele Dumnezeului adevărului şi dreptății; cunoaşterea lor şi de dragostea lor față de ei. La fel credem şi noi în lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fiindcă suntem încredințaţi că El este sincer, că stăpâneşte cunoaşterea şi că ne iubeşte. "Credeţi în Mine” (In. 14, 11), le-a spus El ucenicilor. Şi ucenicii au lăsat treburile lor şi au mers după EI, fiindcă au crezut în El. Credem în birjar atunci când presupunem că ne va duce pe întuneric acolo unde vrem; - credem într-un hangiu necunoscut că nu ne va otrăvi când ne va da mâncare şi băutură; - credem într-un oaspete necunoscut, când îl primim în gazdă, că nu ne va omori sau jefui; - credem în ciobanul de la răscruce când ne arată drumul; - credem în cerşetorul întâmplător că este cu adevărat sărac şi îi dăm milostenie. Xăkk - cel ce face faptele milostivirii şi bunătății, care nu îi disprețuieşte pe cei neputincioşi şi nu îi pizmuieşte pe cei trufaşi; - cel care se socoate slugă a lui Dumnezeu şi a poporului; cel care întrebuințează scurtul său veac pământesc nu spre lenevie şi ruginire, ci spre proslăvirea lui Dumnezeu, spre mântuirea sa şi a aproapelui; Fe Sarei a - cel ce în bogăţie se simte sărac, iar în sărăcie bogat cu Dumnezeu; - _ cel'ce primeşte cu recunoştinţă, rabdă cu nădejde şi moare cu credinţă; - cel ce, după cuvintele lui Pavel, binevoieşte întru neputințe, întru defăimări, întru nevoi, întru prigoane, întru strâmtorări pentru Hristos (II Cor. 12, 10). 3 Toţi aceştia, care au lăsat amăgitoarea domnie pământească şi au mers după Hristos, sunt domni ai lui Dumnezeu, nobili ai lui Hristos, aristocrație cerească. ÎN CINE TREBUIE SĂ CREDEM Şi în sute de alți oameni necunoscuți credem în fiecare zi, deşi n-avem dovada nici a sincerităţii lor, nici a cunoaşterii lor şi cu atât mai puţin a dragostei lor față de noi. Întreaga noastră viață este alcătuită din încrederi. Dacă înlăturați încrederile acestea, anchilozați întreaga viață omenească. Aşadar, de_vreme_ce_credem_zilnic__în cunoscuți şi necunoscuți, cum să nu credem în Preaminunatul Hristos, în Care nu este amăgire, Care şi-a dovedit cunoaşterea _prin_fapte_şi minuni puternice, şi Care şi-a vădit dragostea Sa față de noi prin_pătimirile_de pe Cruce şi prin moarte? lar de vreme ce credem în EI, lesne vom crede în tot ce a spus, descoperit, poruncit şi făgăduit EI. (continuare în numărul viitor) ÎNTREBARE RADU GYR Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum şi-ntreb în şoaptă fiece volum: “TU EŞTI?” Şi cartea fuge şi se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: "TU EŞTI?” Şi nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: "TU EŞTI?” Şi cupa piere-n fum. Şi-ntreb şi spada mea: "TU EŞTI?” Şi tace. Şi, cum mă prăbuşesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 pa ochii lui lisus e numai pace. intreb: "TU EŞTI?” Şi umbra spune: "SUNT”. Pag. 15 Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, la nivel național: în Bucureşti, în toate reşedințele de judeţ, precum şi în alte localități. Valentin Toma - Timişoara: Nu cred că se poate vorbi despre trădarea lui Al. |. Cuza. Conform istoricului Stan Apostol, acesta nu a primit drept de domnie permanent sau succesiune filială la tron, având doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de a înfăptui unirea Moldovei cu Țara Românească, plus câteva reforme pentru modernizarea Principatelor Române. Aceste reforme trebuiau însă Îi să aibă concursul celorlalte puteri ale statului. După aceea A.l. Cuza trebuia fă să cedeze tronul unui rege, unui os domnesc, pentu a da prestanță internaţională Principatelor Române. şi posibilitatea de a fi luate în consideraţie, întrucât statele europene erau conduse de monarhi reprezentanţi ai unor vechi familii regale. Aproape toate forțele politice ale vremii doreau împământenirea unei dinastii. străine, fă chestiunea reprezentând una dintre cele patru dispoziții finale ale Programului de Guvernare Naţională adoptat în oct. 1857 la Adunările ad-hoc de la laşi şi Bucureşti. Soluţia aducerii unui prinț străin era dictată de raţiuni de politică externă. De altfel, Cuza în persoană, conştient de regimul provizoriu al domniei sale, declarase în câteva rânduri (ultima dată la 5 dec. 1865, în Parlament) că era gata să se retragă de la domnie în favoarea unui prinţ străin. Cea mai controversată reformă, care, în optica multor istorici, este responsabilă de abdicarea forțată a lui Cuza, este secularizarea proprietăţilor mănăstireşti. Acestea erau primite ca danii, în decursul timpului, de la domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun etc.) şi de la boieri şi le asigurau baza existenței. Legea lui Cuza a trecut averea bisericilor şi mănăstirilor în proprietatea statului. Astfel preoții au devenit slujbaşi la stat. Prima expropriere a fost făcută de masonul Al. |. Cuza, înaintea statului comunist. Pe lângă aceasta, a mai stabilit un impozit de 10% pentru veniturile acestora. Nemaivăzuta măsură a provocat numeroase valuri de proteste în acele vremuri. Mulţi istorici susțin că domnitorul a acţionat astfel la ordinele masoneriei care vroia să dea o lovitură fatală Bisericii în acest fel. Cuza a mai fost acuzat, printre altele, de instituirea a dictaturii personale şi că că vroia să întemeieze o dinastie cu bastarzii concepuţi cu Elena Obrenovic, încălcând astfel mandatul în baza căruia fusese ales. Opoziția tuturor personalităților politice — nu numai conservatoare, ci chiar şi liberale - față de proiectele masonice ale domnitorului s-a acutizat în asemenea grad încât Cuza a fost obligat să abdice. Trebuie subliniat faptul că toate partidele de atunci s-au raliat, împotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia, iar primii care s-au revoltat au fost chiar liberalii. Alexandru Coman — Craiova: Evoluția este de două feluri: ori e foarte îndelungată, pe milioane de ani, şi noi nu ne putem da seama de ea, ori e foarte- foarte rapidă şi noi n-o simţim. Adică în ambele cazuri evoluţie există dar noi n-o vedem; ea ştiinţific există, dar dovezi nu sunt!! Dacă toți suntem rodul evoluției şi evoluţia este în plină desfăşurare şi azi, de ce toate speciile de plante, păsări, animale, oameni, sunt perfect definite şi nu vedem azi nici un peşte, nici o reptilă sau pasăre “intermediară”, în stare de evoluţie de la ceva spre altceva?? De ce nu găsim şi azi hibrizi între om şi maimuţă? Apoi se presupune că viața s-ar fi născut în apă şi de acolo ar fi ieşit viețuitoarele pe pământ; păi cum, le-au crescut peştilor picioare? Nu le-a mai plăcut apa şi au pornit la drum pe pământ? Apoi, cum poate apărea ceva din nimic? Presupunem că întâmplarea a făcut din nimic să apară o formă de viață?? Nimicul poate crea ceva fără nimic? lar apoi de ce, mă rog, maimuța aia a evoluat în aşa fel încât azi citeşte presa şi discută? Ce anume a favorizat ca doar omul să capete inteligență? Omul e o ființă slabă, plăpândă, cum dar el a ajuns stăpânul lumii? Şi de ce, mă rog, doar această Redactor şef: Nicoleta Codrin nâll: c AN "ACȚIUNEA ROMANĂ” Colegiul de redacție: Erilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuț Moraru, Gorheliu Mihai, Stefan Hâncu Za Relaţii Str. Margăritars ATI 6, pai 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 ==: (zona Circului = înters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lasoăr == cu publicul: (zona i: cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) ==: Tel.: (021) 242 = [i 9 CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2010 ABONAMENTE PE ADRESA: NIGADOR ZELEA-GODREANU STR. BANUL DUMITRAGHE NR. 35 SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 Preţul unui abonament pt. anul 2010 - 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); - 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia, specie a putut evolua aşa mult? De ce nu şi câinii, pisicile, oile, urşii etc.? Cine a facut selecţia? Natura? Păi ce interes avea natura ca doar pe om să-l lase să evolueze în aşa fel? Prea multe întrebări fără răspuns, prea multe motive ca să crezi că "acolo sus” este Cineva care a rânduit lucrurile. Uimitor este faptul că, deşi uităm cu uşurinţă ceea ce am mâncat acum 3-4 zile la masa de seară, totuşi ştim cu precizie ce s-a întâmplat acum 100.000 de ani! Şi mai uimitor este faptul că teoria J evoluţiei evoluează ea însăşi cu o viteză fantastică: astfel, în doar 150 ani, sutele de mii de ani s-au transformat, din 1859 încoace, în milioane de ani, apoi în sute de milioane, iar astăzi Si vorbim, cât se poate de firesc, despre miliardele de ani ale universului! Şi nimeni nu se întreabă: “Până unde mergem cu această minciună <<ştiinţifică>>?" ! Mugurel Popa — Arad: Termenul de "Mişcare” desemnează, la modul general, conform Larousse, o acţiune, un curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepţii, şi, totodată, o acţiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. Paul Murgeanu — Râmnicu Vâlcea: Mihai Codreanu (1876 - 1957), poet originar din laşi, cel mai prolific sonetist român, membru corespondent al Academiei Române (1942), director al Conservatorului de Artă Dramatică şi al Teatrului Naţional din laşi, directorul revistei "Însemnări ieşene”, nu a avut nici o legătură de rudenie cu celebra familie legionară Zelea-Codreanu, aşa cum nici Adrian Maniu, alt poet tradiționalist al epocii interbelice, nu a avut nici o legătură cu omul politic luliu Maniu. George Dumitrescu — Curtea de Argeş: Teoria "Big Bang” se referă la un fel de explozie specială, deoarece nu s-a produs într-un spaţiu deja existent, explozie care a dus la apariţia materiei, energiei, spaţiului şi timpului - altfel spus, la existența universului. Astronomul american Edwin Hubble a descris universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor "o temă pentru acasă” (notă: adică să demonstreze alţii ceea ce el susține). El porneşte de la ideea că, la începuturi, cu cca. 13,7 miliarde de ani în urmă universul încă nu exista. (Ce vizionar! Nostradamus a profețit în catrene pe câteva sute de ani, şi tot nu prea se potrivesc lucrurile; di. astronom - om de ştiinţă, nu alchimist, nu astrolog - "vede” în trecut, în urmă cu miliarde de ani şi trebuie crezut pe cuvânt.) Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o aşa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie nesfârşită. La momentul "zero" acest punct a ieşit din starea lui de singularitate - încă nu se ştie din ce cauză (astronomul nu ştie, dar i se poate sugera: că aşa i-a venit numitului punct, din senin, pe principiul hodoronc-tronc, zbang - e ştiinţific, dom'le, ce, eşti ignorant, habotnic, să nu înţelegi şi să crezi tot în Dumnezeu, că El a creat totul?) - şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care (cică!) mai continuă şi în ziua de azi. (Probabil pe principiul vacii care a mâncat prea mult trifoi ud şi se umflă — se extinde = până... plesneşte!) Credeţi-mă că v-am expus teoria aşa cum e prezentată ea ştiinţific, oficial, În dicţionare, doar parantezele îmi aparțin. Şi, cică, "Big Bang-ul este una din cele mai răspândite teorii cosmologice, fiind admisă de majoritatea astrofizicienilor ca model-standard de formare a universului”! Model-standard pentru oamenii- standard ai noii ordini mondiale... ISSN 1583-9311 li De Alain ie "Zsa dle -zoiaida