Cuvantul Legionar nr. 94, mai 2011

»” 


“Dacă up lăcea acegua, pietrele dor Iirpa, 
(A Buangphelie App sie 72 4 


CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VII, Nr. 94, MAI 2011 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str, Mărgăritarelor nr. 6, sect, 2, Buc: tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


APualilzle Ce-aţi pierdut din vedere Carte fzirnară "Prin poarta cea strâmtă” 
Fi umil AHangptelulai: Viorel Tănase - Poveste legionară-Ana Marin (Il) 


spilsii Depalsiea înăea media Folzrutu De vorbă cu llie Tudor 
"imbecili din toate țările, uniţi-vă!” Corejponudență După 70 de ani 
Uite Osama, nu-i Osama! CI zau 


Strategii cameleonice 


Editorial: ”*1877...? ... NU ŞTIU!” 


Săptămâna trecută vine pe la sediul 
nostru o domnişoară, studentă în anul | la 
o facultate bucureşteană. 

Am întrebat-o ce vânt o aduce pe la noi; 
mi-a răspuns că la ea, la facultate, se face o 

- discuție sau o lucrare în cadrul 
programului de învățământ, având ca 
temă "Relaţia dintre Mişcarea Legionară 
şi minoritatea evreiască din România”, şi 
că în această situație, găsind pe internet 
adresa noastră, a venit să ceară ceva 
materiale - ziare sau cărți - pentru a se 
documenta. 

Bineînțeles că nu mi-a trecut prin cap 
ideea că, abordându-se acest subiect, s-ar 
putea adopta de către profesor o altă 
poziție decât cea acceptată oficial, și anume 
condamnarea fără drept de apel a Mișcării 
Legionare, prezentând punctele de vedere 
ale unei “istorii” totalmente schilodite de ură 
și interesele iudaismului. 

Să ne exprimăm convingerea că este 
posibil ca în țara românească, "interesele” 
evreiești "să țină capul de afiș”, să ajungă 
să dirijeze conținutul programului de 
învățământ la toate nivelele, înlocuind 
temele de interes național cu puncte de 
vedere partizane, în totală contradicție cu 
realitatea? O facem fără nici o reţinere, fiind 
sută la sută conștienți de valul de minciună 
revărsat în învățământul românesc. 

Să fi fost Mişcarea Legionară singura 
țintă a  dezinformării propuse de 
învățământul subjugat de interesele anti- 

naţionale? 
Nici vorbă: copiii trebuie să 
ştie că istoria românilor începe 


să devină importantă odată cu apariția 
minorității evreieşti în România, apariţie 
care este dovedită a fi agreată și chiar 
apreciată de poporul român, prin beneficiile 
acestei prezențe!! 

Dar am anticipat; să revin la "cazul" cu 
domnișoara studentă. Am întrebat-o dacă 
ştie de când şi în ce împrejurări au apărut 
evreii în România, ca o minoritate de luat în 
considerație. 

Nu știa, și m-am gândit că este "terenul" 
cel mai potrivit pentru a fi minţită de către o 
“propagandă” practicată conștient sau mai 
puțin conștient în învățământul românesc. 

M-am simțit obligat ca în cele câteva 
minute pe care le aveam la dispoziție să-i 
furnizez câteva date istorice despre modul 
în care s-a petrecut invazia evreilor pe 
pământurile românești, gândindu-mă că 
este un lucru esențial, și am început: 

"LA 1877”... 

Domnişoara a făcut ochii mari de mirare și, 
alarmat, am întrebat-o: 

- ÎȚI SPUNE CEVA ACEST AN? 

Răspunsul a fost: "NU!" 

Urmărindu-mi șirul gândurilor: 

- Dar 1919-1920, îti spune ceva? 

- Nul 

M-am gândit să-i eee o "aţ ă”: 


»1877...?.... NU ŞTIU!” [continuare din pag. 


- cul Pacea de la Versailles îţi spune ceva? 

- Nu! 

Am rămas câteva secunde mut și i-am spus că la 
1877 a fost Războiul de Independenţă, după care, la 
1878, Pacea de la Berlin, iar la 1919-1920 Tratatul 
de Pace după primul război mondial. 

Informațiile au fost absolut noutăți pentru 
studenta noastră. 

Nu vroiam să lungesc prea mult discuția, dar mă 
simțeam obligat să-i dau un punct de plecare, 
spunându-i că după cele două războaie, prin 
tratatele de pace aferente, ni s-a condiționat 
pentru niște "avantaje” decurgând oricum din poziția 
de cobeligeranți în tabăra victorioasă, victorie la care 
contribuisem în mod hotărâtor prin sutele de mii de 
jertfe umane și materiale, de împământenirea a 
câte 500.000 de evrei - în ambele cazuri. 

Am vrut să o pun pe studenta noastră în 
cunoștință de cauză, realitatea plecând de la faptul 
că prezența acestei minorități pe plai românesc a 
fost impusă de marile Puteri, în ambele cazuri, în 


împrejurări _şi din_motivaţii pe_care_le_vom 
amănunți în parcursul acestui articol. 


Faptul că am mai amintit de aceste lucruri cu alte 
ocazii nu mă duce deloc cu gândul că discutarea 
problemei în sine ar fi o temă uzată: dacă se poate 
accede într-o facultate (de stat) fără nici un fel de 
cunoştinţe despre evenimentele istorice de bază 
privind geneza statului român, nici un cuvânt folosit 
nu poate fi socotit ca irosit. 

Ce reprezintă această studentă de fapt: 
produsul unui învățământ controlat de forțe şi 
interese anti-naţionale! 

Cum este posibil așa ceva?! 

Trebuie să acceptăm la ora actuală că se 
practică o politică de învăluire având ca "vârf de 
lance” mai multe elemente, printre care 
stigmatizarea unor termeni (lucru de care am mai 
discutat și cu altă ocazie, pe larg), sub pretextul de 
a evoca poziții inacceptabile într-o societate 
democratică: aş da ca exemplu cuvântul 
”naţionalism”, prezentat ca o expresie a 
xenofobiei şi, durere. mare, în „mod special 
evocând “anti-semitismul” - alt termen impropriu 
inventat și promovat, fără nici un fel de dubiu, de 
incultură. 

Pare uşor de înțeles că, suprimând termenul, 
încerci să suprimi ideea conținută în el, 
transformând afecțiunea normală pentru tot ce 
îţi este specific şi te reprezintă, într-un defect 
capital de gândire şi de exprimare. 

Ca să nu fie dubii: Cine este interesat de 
promovarea acestei idei şi cine o poate face? 

Vezi bine, o minoritate etnică plină de 
resentimente și interese care, în mod evident, 
depășesc poziţia declarată şi acceptabilă de către o 
populație majoritară aflată într-o defensivă absolut 
inexplicabilă. 

introducerea unor manuale așa-zise “alternative” 
- cu referire, bineînţeles, la istorie, căci datele unor 
alte materii nu trebuie falsificate - marea bătălie în 
lupta de a controla şi a îndruma cunoştinţele și 
sentimentele unui tineret oricum dezorientat, se 
îndreaptă în primul rând către cei care trec prin 
sistemele de învățământ obligatoriu (și mai departe) 
şi care - se presupune - vor deveni intelectualii de 
mâine, ocupând posturi în administraţie, 
participând la viața politică, devenind, la rândul 
lor, îndrumători ai generației viitoare. 

A făcut "carieră" conținutul unui manual 
“alternativ” de istorie care se simțea obligat să le 
transmită elevilor o trăsătură esenţială a regelui dac 
Decebal: acesta "avea buze senzuale” !?7!” 

Dacă avem un român oarecare, ca să nu vorbim 
de un viitor intelectual, omițând anumite pretenții pe 
baza unei diplome, valorând costul unei foi de hârtie, 
de fapt, nu se știe ce reprezintă anul 1877 pentru 
istoria țării căreia îi aparţine şi în care trăiește, va şti 
fără îndoială tot ce se vehiculează cu numitul 
“holocaust” practicat de bunicii şi străbunicii lui care, 

cotropiți de instincte criminale, au ucis sute de mii de 
evrei. Ce se urmărește prin aceasta: mai important 
insuflarea unui sentiment de vinovăţie care să te 
facă mai vulnerabil și mai îngăduitor cu anumite 
comportamente care altfel l-ar fi îndreptățit 
pe român să ia atitudine, să protesteze. 


Pag. 2 


Ca să nu mai fiu acuzat de federaţiile evreiești că 
"emit acuzații fără acoperire”, voi aminti un "Ordin” 
apărut în Monitorul Oficial din 21 sept. 2010, cu 
putere de lege (ştie toată lumea că Monitorul Oficial 
face cunoscute legile acestei țări), care, la articolul 
4 precizează: 

"părțile (română și israeliană) încurajează 
cercetarea și munca educațională legată de 
destinul tragic al comunității evreieşti din 
România în perioada celui de al-lllea Război 
Mondial." 

Ştiţi prin ce se concretizează "Acordul" de mai 
sus? 

Prin introducerea orelor de curs la elevi "Istoria 
holocaustului”! Printre altele, mai exact, îi învăţăm pe 
copii și tineretul școlar - în general - niște date care 
se bazează pe simple afirmații ale unor minoritari 
copleșiți de resentimente: cine a făcut aprecierea 
valorilor informaţiilor? Tot beneficiarii lor! 

I se pare cuiva. că este mai important să-i 
înveţi pe copii despre "holocaust" nedovedit, 
decât despre Războiul de Independență din 1877, 
care reprezintă naşterea României ca stat? 

Al treilea element de subminare al învățământului 
românesc este, după toate aparențele, 
transformarea onorabilei meserii de profesor într-o 
ocupaţie de rutină, lipsită de vocaţie și golită de orice 
fel de sentimente, transformând pe apreciatul dascăl 
de care îţi amintești cu dragoste toată viața, într-o 
persoană prost plătită și în mod sigur mai preocupată 
de procurarea banilor pentru achitarea facturilor, 
decât de conţinutul predării și de calitatea ei. 

Revenind, ne punem întrebarea decurgând din tot 
ce se petrece și din tot ce știm: de ce se abordează 
acest subiect când altfel înăbuși orice informație 
despre Mișcarea Legionară? 

Putem constata că politica de interzicere, de 
obstrucționarea a circulaţiei informațiilor privind 
trecutul şi prezentul Mişcării nu mai dă rezultate, 
şi atunci se trece la planul B: "Dacă tot trebuie să 
aflaţi, vă livrăm noi informaţiile!” Exact ca în cazul 
"condamnării_oficiale-_a_ comunismului”: trădătorul 
intereselor naționale |l-am numit aici pe "omul cu o 
mie de fețe”, di. preşedinte Traian Băsescu), 
numește un evreu (educat, în plus, ca și 
cominternist), tov. Tismeniţchi, să prezideze Comisia 
de studiere a crimelor, a monstruoaselor crime ale 
regimului comunist. 

Ei, şi? 

Şi, bineînțeles, din raportul prezentat lipseşte 
esențialul: autorii genocidului împotriva poporului 
român, comandoul de etnici evrei, grade importante 
în temutul NKVD care dezlănțuie și organizează 
marea răzbunare iudaică din care rezultă asasinarea 
a 500.000 de români, floarea  intelectualității 
interbelice, zeci de mii de preoți creștini, de toate 
confesiunile, sute de generali, sute de mii de 
legionari, toată fruntășimea statului românesc. 

Cine sunt cei care conduc ostilitățile: Ana Pauker, 


Burah  Tescovici (Teoharie Georgescu), lacob 
Broitman  (losif  Kișinevski), Boris  Grumberg 
(Alexandru Nicolschi) și Pantelei-Pantiușa 
Botnarenco. 


"O noapte a Sf. Bartolomeu” care a durat peste 
7.000 de nopți ale dezmățului criminal și al terorii. 


Dar să revenim la subiect: începe să se discute în 
învățământ de Mișcarea Legionară? "Foarte bine, vă 
spunem noi despre Mișcare!" 

Schimbând registrul; care este “secretul” 
prezenței minorității evreilor în România, de care nu 
se vorbește nimic cu excepția noastră și a câtorva 
alte voci, în disonanță cu corul de javre și lingăi 
scheunând (sau, mai bine zis, urlând din rărunchi, ca 
lupii la lună)? 

Ni s-a impus prezența lor, adevărate invazii, în 
situaţii disperate ale poporului român, după două 
războaie pustiitoare, cel de Independenţă de la 1877 
și primul război mondial; Pacea de la Berlin din 


1878 prin Articolul 44 impunea împământenirea a 
500.000 de evrei la o populație de sub 5.000.000 
de locuitori şi Pacea de la Versailles de la 1920, 
Articolul 7, ne_băga pe _ gât alte _ 500.000 _la o 

opulație de sub 7.000.000 de locuitori. 
A venit o minoritate de italieni, constructori 


renumiti? 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


1) 


A venit o minoritate de bulgari grădinari? 


A venit o minoritate germană de oameni cu 


disciplină, corectitudine şi eficienţă în sânge? 

Nu, o minoritate de intermediari: se pricep să 
cumpere orice, să vândă orice; din SuSpicioai 
(ceea ce părea normal), devenind dușmănos. 
pretinzând - nu peste mult timp _- să ne dirijeze 
viața, să ne suprime tradiţiile, să ne deturneze dă 
la creștinismul nostru milenar, să ne învețe limba 
română (!!), să ne falsifice istoria, să ne domine 
financiar, să ne umple facultățile, să ne, să ne, să 

e... | 
j Stiu că domniile lor or să sară iarăși "ca arși cu 
fierul roşu”, acuzându-mă că ... ce? nu respeci 
omerta, legea tăcerii. 

Mint? Nu! 

Exagerez? Nu! 

Cunosc pedeapsa pentru nerespectarea omertei? 
Da! Şi îmi asum riscurile şi răspunderea. 

Ne-am confruntat de-a lungul istoriei cu "năvălirije 
barbare”: au venit, au omorât, au distrus, au furat, au 
plecat, cu excepția hunilor; "au venit” turcii, au vru 
birul, şi atât! La acel discutat 1877 ne-am 
descotorosit şi de turci. 

Au năvălit ruşii: de bine, de rău, s-au retras în 
câmpiile lor nesfârşite, rămânând totuși cu un ochi pe 
noi, ca o fiară adormită. 

A venit regimul comunist, născut și pus în 
practică tot de conaționalii noștri, subiecții noştri; 
după ce au finisat răzbunarea absolut nemeritată, au 
emigrat în masă în Israel. 

După 1989 au revenit, revendicându-şi 
nenumăratele proprietăți; este vreun "revenit" căruia 
nu i s-a rezolvat revendicarea? M-aş mira! În 
contrapartidă, sunt zeci de mii de români cărora și 
după sentințe definitive și irevocabile în procese de 
proprietate, sunt amânați cu "ezecutarea” la "sfântul 
așteaptă”. 

"Colac peste pupăză”, am devenit criminali, 
"datori vânduți” pentru vina de a fi fost statul care a 
salvat cei mai mulți evrei de la moarte în timpul celui 
de al II-lea război mondial. 


Aţi impus (mai pe față, mai pe ascuns), legi - 
după 1989 - care să interzică ce nu vă convine-sal 
să favorizeze ce vă convine—— 

Ați vrut şi vreţi-să-i învățați pe români despre 
Mişcarea Legionară; ce veți spune, că nu au 
acceptat să privească "cu mâinile în sân” cum 
suntem cotropiți, cum suntem "încălecați”, cum 
ni se pune “căluş la gură”, cum pierdem toate 
poziţiile strategice în economie, cum. dirijați 
politica? 

Apropos de ocultarea istoriei naționale, noi nu 
suntem alarmați numai cu privire la falsificarea 
istoriei Mişcării Legionare, Mișcare care, oricum, a 
reprezentat o cotitură esențială și salvatoare în 
comportamentul poporului român: toată istoria 
românilor reprezintă un fundament pe care se 
sprijină drepturile noastre de stăpâni ai locurilor 
acestora din negura timpurilor, or, se încearcă prin 
manevre din ce în ce mai brutale, lipsite de orice fel 
de subtilitate și rațiune, eliminarea din cunoştinţele 
şi conştiințele prezentelor şi viitoarelor generații, 
anihilarea oricărui sentiment de apartenență şi 
proprietate asupra a tot ce poate fi numit "Țara 
Românească”, concomitent cu prezentarea 
drepturilor căpătate prin prezență, participare şi 
victimizare a unor minorități naționale. 

Marea noastră nenorocire este că s-a reușit în 
mare parte anihilarea “instinctului de 
conservare” şi faptul că românii deja privesc 
detaşaţi, lipsiți de orice preocupare, cum, prin 
diverse manevre, devin victime ale sistemului politic 
pe care noi, în cunoștință de cauză, îl numim 
“iudeo-democrație”. . ; 

Nu uitaţi că ne-au trebuit zeci de ani de teroare Şi 
suferințe materiale ca să ne "scuturăm” de. iudeo- 
comunism; un clocot foarte scurt, după care ne-m 
băgat iarăși cuminţi capetele în jugul de care 
credeam că am scăpat. » 

Suntem - și sunteți - conștienți că tot "sistemul 
este putred, nu are nici o legătură cu nevoile şi 
durerile poporului român. 


(continuare în pag: ! 


VĂ 
ÎN TABĂRA DE MUNCĂ ŞI EDUCAȚIE LEGIONARĂ 


LA MĂNĂSTIRE - ÎNTR-O PĂDURE MONTANĂ DIN BUCOVINA - 


LA ÎNCEPUTUL LUNII IUNIE 


BCrualralz 


074493 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MAI - 


xi 


Barna ne pişcă în continuare 

Titlul de mai sus ar putea să pară nepotrivit atunci 
când ne referim la un naționalist duşman care a 
dovedit deja o îndrăzneală şi o perseverenţă rar 
întâlnite la ai noştri. 

Cum s-ar spune, nu-i acordăm respectul cuvenit, 
mai ales că omul ar părea chiar agreabil, dacă nu 
am şti cine este şi cu ce se ocupă. Da, dar problema 
este că ştim. 

Să recapitulăm faptele, sine ira et studio: dl. 
Csibi Barna l-a "expulzat" pe Traian Băsescu (hm, n- 
are decât...) afirmând că "ţinutul secuiesc nu e 
românesc” (acum începem să ne supărăm!). şi l-a 
“spânzurat” pe Avram lancu (de asemenea motiv de 
supărare). 

Mai interesant este faptul că, înainte de acestea, 
naționalismul lui fierbinte a cochetat puțin şi cu 
antiiudaismul, însă rețeta asta nu i-a mers atât de 
bine, aşa că a lăsat-o deoparte: ne referim la 
momentul în care scrisese la ieşirea dintr-un 
supermarket "Să-ţi fie ruşine, iar ai cumpărat de la 
evref. Ce-i drept, scrisese în limba maghiară, dar în 
asemenea circumstanţe, i se iartă: poate că o bună 
parte a ungurilor care vedeau acest mesaj nu s-ar fi 
descurcat prea grozav cu cititul în limba română... 

Dacă o fi un agitator plătit, sau doar un nebun 
care trebuie neapărat să se dea în spectacol, cine 
poate şti? 

Teoretic, ar putea fi vorba chiar de un naționalist 
sincer, deşi, în acest caz, nu este nemaipomenit de 
deştept. Oricum, nu dovedeşte mai multă 
inteligență decât membrii UDMR, a căror strategie 
politică este, fără nici un dubiu, cea a unor 
prostituate. 

Însă, cu siguranță, ştim cel puțin două lucruri: 
în primul rând, ne este duşman - ce-i drept, unul 
fățiş: nu pare să aibă nimic din stilul iudaic al 
uneltirii pe ascuns; în al doilea rând, cu toate că a 
făcut ceva vâlvă, nu este un viteaz, ci doar un 
scandalagiu amator de succese uşoare. Curajul 
lui Csibi Barna s-ar desumfla cu un mare "fâs” 
dacă românii nu ar lâncezi cu toții, infestați de 
mass media cu complexe de vinovăție şi 
inferioritate. Dovada: la cea dintâi amenințare, 
Barna şi-a băgat coada între picioare. El mârâie 
mai departe, tot atât de agresiv, dar acum o face de 
după gard: povestea cu destituirea este cât se poate 
de grăitoare: 

De ce a fost destituit din postul de funcţionar 


_pe care îl ocupa în ANAF? 


Pentru că a regizat o spânzurare simbolică a 
eroului Avram lancu? 

Nu. Poate că pentru aceasta o fi fost amendat, 
dar în nici un caz mai mult decât domnul care l-a 
huiduit pe Emil Boc luna aceasta (200 de lei). 

Pentru că l-a insultat pe Eminescu? 

Nici pomeneală! Şi alţii pigmei dau cu pietre în 
marele nostru poet şi jurnalist, nepedepsiţi; Barna nu 
este nici primul, nici ultimul... 

Atunci, poate pentru că a scris pe pancarla aceea 
nefericită "DI. Băsescu, paşaportul, vă rog"? 

Nu, nici atât. 

În primul rând, era o prostie fără margini: oricare 
cetățean român poate călători oriunde în UE fără 
paşaport, deci şi în Ungaria, asta chiar şi în ipoteza 
teritoriul zis "secuiesc" ar fi rupt din România şi 
anexat la Ungaria - Doamne fereşte! 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


În al doilea rând - deşi di. Barna poate că nu 
înțelege acest lucru - principalul motiv pentru care 
jignirile de acest tip nu sunt sancţionate după cum 
prevede Constituţia, este că suntem conduşi de 
inamici infiltraţi, printre care şi Traian Băsescu. Astfel 
că s-ar cuveni ca el, Csibi Barna, să-i mulțumească 
Băsescului, nu să-i arunce mănuşa în obraz, gest la 
care nu avem dreptul decât noi, românii. 

(Apoi, în paranteză fie spus, noi suntem de acord 
că Băsescu ar trebui să arate paşaporiul de fiecare 
dată când intră în România: cetățenia lui "de suflet” 
este incontestabil americano-israeliană.) 

Dar, în fine, acestea sunt consideraţii idealiste, 
deocamdată fără valoare practică. 

Şi totuşi, de ce a fost Barna dat afară de la 
ANAF? 

Simplu: pentru că nu a mai venit la serviciu. 

În mod perfect legal, dar şi cu o ironie irezistibilă, 
Barna a fost "mutat disciplinar” la ... Bucureşti! 

Dar o asemenea "pedeapsă" este un fleac faţă de 
ce i s-ar fi cuvenit pentru gesturile mai sus 
menţionate; suntem siguri că ar fi trebuit să fie mutat 
disciplinar la un... penitenciar! E 

Nu-i nimic, nu l-au trimis la "mititica", dar i-au 
făcut bagajele pentru Capitală. Aici nu numai că 
nu ar mai fi avut spatele asigurat pentru noi 
impertinenţe de acelaşi soi, dar, chiar şi stând 
cuminte, tot s-ar fi aflat în pericol. Orice român i-a 
văzut mutra în ziare. Fără nici o intenţie de a instiga 
la gesturi violente (o asemenea  gânganie 
supărătoare nu merită transformată într-un martir!), 
şansa de a mânca nişte bătăi zdravene pe 
malurile Dâmboviţei nu poate fi ignorată. 

Aşa că nu a îndrăznit să pună piciorul în 
Bucureşti, ceea ce reprezintă una dintre puţinele 
sale manifestări de bun simţ, până acum. 

Rămas şomer, dar întreprinzător şi plin de 
inspiraţie, dl. Barna şi-a deschis un stand la "Zilele 
Sfântu Gheorghe”, unde s-a apucat să vândă 
diverse mărunțişuri. Pentru că, sărăcuțul de el, 
"trebuie să trăiască din ceva”... 

Conform unui articol publicat pe 8 mai în 
"Cotidianul", la standul lui Csibi Barna se puteau 
găsi stegulețe cu stema Ungariei Mari, tricouri 
imprimate cu mesajul "Szekelyfâld nem Romania!" 
("Ținutul Secuiesc nu e România!") sau cu harta 
României fără Transilvania (acest ultim sortiment 
de tricou este perfect asemănător cu cel purtat de 
Barna însuşi, în cea mai celebră fortografie a sa - cu 
alte cuvinte, "puteţi avea toată încrederea în aceste 
produse, dacă şi vânzătorul le foloseşte...”). 

Acum înțelegeți ce îşi poate permite la Sfântu 
Gheorghe, iar la Bucureşti nu! 

Că doar şi prin Bucureşti se mai țin târguri în aer 
liber, cum ar fi cele din Parcul Obor, dar acolo nu 
credem că s-ar putea prezenta cineva cu o astfel de 
marfă. 

Zvonurile spun că, totuşi, nu îi merge foarte 
bine afacerea. Poate că nu sunt chiar atât de 
mulți maghiari înveninaţi. împotriva României 
care, la urma urmei, îi tratează boiereşte, 
discriminându-i pozitiv în defavoarea românilor 
români. 

Oare nu este un mesaj fals, lansat numai de 
dragul agitației? 

Chiar aşa: de ce s-ar putea plânge concetățenii 
noştri de etnie maghiară, încât să urască țara care îi 
găzduieşte, să vrea să o vadă din nou sfâşiată? 


Ar trebui deschis, fix lângă Csibi Barna, un 
stand la care să se vândă cărți de istorie. Să se 
lămurească şi cei mai căpoşi dintre unguri că, 
acum o mie de ani, când strămoşii lor barbari au 
ajuns pe meleagurile noastre, au găsit o mulțime 
de cnezate româneşti, nu un spațiu gol, cum 
pretind. mistificatorii lor. Şi să înțeleagă odată că 
nici "Ungaria Mare" nu a mai existat de la 1526, 
anul luptei de la Mohacs, cu ocazia căreia a 
devenit paşalâc turcesc. 

Cât despre statutul lor privilegiat în cadrul 
Imperiului Austro-Ungar, ei bine, acesta era un 
stat condus de germani, nu de unguri. 

Şi dacă tot a venit vorba mai devreme, iată încă o 
întrebare bună: De ce Csibi Barna nu se înscrie în 
UDMR? 

Conaţionalii săi din partid, evident tot atât de ostili 
poporului român, l-ar primi cu braţele deschise, ca 
pe un erou. 

Bine, de fapt este o paiaţă, dar nu contează acest 
lucru, pentru că şi ei sunt la fel! 

Ne-a venit această idee atunci când ne-am 
înduioşat de starea în care a ajuns, să trebuiască să 
vândă la o tarabă ca să aibă din ce trăi... 

Sigur că, în calitate de udemerist, porțile unei 
cariere extraordinare i s-ar deschide larg înainte. 

Poate că, în loc să vândă tricouri, ar putea să fie 
şeful de marketing al unei întreprinderi producătoare 
de tricouri, pentru care alți cincizeci de amărâţi ar 
face treaba de tarabagii. 

Sau poate că l-ar pune primar pe undeva, să dea 
jos şi să ardă steaguri româneşti după pofta inimii. 

Ar putea aranja cu colegul său Cseke Attila ca în 
spitalele  nedesființate, doar pentru că sunt 
“maghiare”, să aibă acces numai pacienţii de etnie 
maghiară (sau, fie şi aşa: maghiarii, saşii şi secuii - 
în trista amintire a defunctei Unio Trio Natiorum şi a 
altor orori ale istoriei, după care el, Barna, plânge cu 
lacrimi de crocodil)... 

Acestea fiind spuse, îl provocăm pe dl. Barna să 
nu mai gândească mărunt şi să ne arate tot ce 
poate: nu de alta, dar abia aşteptăm să îi facem o 
vizită la închisoare! 


kăk 


Poporul rus nu înțelege nimic! 

Pe 9 mai a.c. Rusia a sărbătorit 66 de ani de la 
victoria asupra Germaniei hitleriste. Foştii Aliați 
occidentali sârbătoresc victoria la 8 mai, iar Rusia pe 
9 mai, din cauza decalajului orar. (Germania a 
capitulat la unsprezece noaptea, ora Berlinului, ceea 
ce la Moscova însemna ora unu, a doua zi). 

Din 1991, anul căderii Uniunii Sovietice, tradiția 
defilărilor de 9 mai a fost parţial abandonată, redusă 
la un gest simbolic, fiind reluată în forță abia în 2008. 

Acest lucru are rolul de a arăta că Rusia a 
reînceput să se simtă o mare putere. În fine, din 
destule puncte de vedere, au dreptate, deşi atunci 
când vor începe să dispară statele de pe harta lumii, 
nu ştim ce miracol anume va face ca tocmai Rusia 
să dăinuie împotriva curentului, şi nici de ce în noua 
ierarhie a suprastatului mondial ar fi de aşteptat să 
se găsească vreun rus mai sus de nivelul simplului 
funcționar... 

Dar să revenim. În Piaţa Roşie din Moscova a 
avut loc o desfăşurare masivă de trupe şi 
vehicule de război şi s-au spus multe tâmpenii. 


Iri 


Ofreația de Ştiri Sanda de Par 


Pag. 3 


| ZA umil. OMangfe lulu 


I!Ț,| 
i 


INSTRUCTOR LEGIONAR - IOREL TĂNASE 


24 mai 1908 — 4 mai 2011 


În fiecare an, în luna iunie, redacția noastră 


publica un interviu cu instructorul legionar din |» P Mele, Ș ad i TE E, pt 
2 va 


vremea Căpitanului, VIOREL TĂNASE din SIBIU, 
cel mai bătrân legionar din lume, sau un 
reportaj despre vizita la el, pentru că ziua sa de 
naştere era în luna mai. De data aceasta însă ne- 
am adunat din nou în casa de pe strada ina 
pentru a ne lua rămas bun. 

Pe 24 mai urma să împlinească 103 ani... Era 
perfect lucid, se deplasa pe picioarele proprii, 
nu lua nici un medicament, se gospodărea 
singur, urmărea zilnic emisiunile de ştiri, de 
sport şi de folclor şi citea constant "Cuvântul IE 
Legionar”, la revista "Memoria" şi "Tribuna Î 
Sporturilor”; în fiecare 14 septembrie (Ziua Crucii) 
era nelipsit de la comemorarea martirilor 
temniţelor comuniste de la Aiud. Dumnezeu însă 
a considerat că inima sa generoasă trebuie, 
totuşi, să se odihnească... Şi Căpitanul îl 
aştepta... 


Casa sa spațioasă şi primitoare întotdeauna, 
deschisă tuturor prietenilor, de care ne leagă 
atâtea amintiri, s-a dovedit a fi neîncăpătoare 
pentru mulțimea de oameni, tineri şi vârstnici, 
care au venit să-l salute pentru ultima oară, peste 
o sută de persoane: legionari, Asociaţia 
Veteranilor de Război (col. Neghină), Asociaţia 
Foştilor Deținuți Politici (preot Gheorghe Bogdan, 
di. Ilie Berghezan - fraţi de Cruce), rude şi 
prieteni. Curtea era ticsită de zeci de coroane şi 
jerbe, dovezi ale dragostei de care s-a bucurat 
personalitatea sa de excepție. Puţini oameni au 
privilegiul de a cunoaşte un om cu un secol de 
istorie în spate, contemporan cu TOȚI regii 
României. Dar când acesta a fost membru al 
elitei legionare interbelice, distins de însuşi 
Corneliu Zelea-Codreanu, când a luptat pe front şi 
apoi a făcut 14 ani de închisoare comunistă, 
păstrându-şi dârzenia şi crezul său de o viață, 
precum şi tinerețea spirituală şi luciditatea la 
venerabila vârstă de un secol, lucrurile par să țină 
de domeniul miracolului! 

El, camaradul Întemeietorului Mişcării Legionare; 
el, care l-a cunoscut pe şeful Ardealului Legionar; 
lon Banea, încă din copilărie, fiind colegi de şcoală 
primară, el, care a fost coleg de facultate şi prieten 
cu Bănică Dobre, martir al Mişcării, uriaşul pentru 
care armata lui Franco a găsit cu greu bocanci pe 
măsură, el, care îl avea ca naş de. cununie pe şeful 
judeţului Sibiu, comandantul legionar Augustin 
Bidianu, el, care a fost prieten cu Viorel Trifa, unul 
dintre şefii pe țară ai studențimii române; el, care a 


fost camarad de celulă cu Radu Gyr, el, Senatorul e 
Legionar, ne-a fost camarad!! sa 
S-a născut în primăvara altui veac, în 1908, în 
vremea primului rege al Regatului Român, Carol În 
într-o familie de învățători din Poiana Sibiului; tatăl 


său a luptat în primul război mondial pentru 
întregirea Țării, aşa cum avea să lupte şi fiul, peste 
20 de ani. 

Înscris în 1919 la Liceul "Gh. Lazăr” din 
-] Sibiu, din cei 120 de elevi Viorel Tănase a fost 


singurul care şi-a serbat centenarul... Anul 
1927 îl găsea student la CLUJ, urmând 
Şcoala Superioară de Comerţ. Ecourile 
Mişcării Studenţeşti de la 1922 pornite de 
Corneliu Zelea-Codreanu şi lonel Moţa pentru 
drepturile tinerilor intelectuali Români în 
propria țară cotropită de străini, nu se 

stinseseră încă. Tânărul Viorel Tănase, ales 
de colegi să fie vicepreşedintele Centrului 
Studențesc "Petru Maior”, a cunoscut 
legionarismul, şi de atunci până la sfârşitul 
vieţii — adică timp de 84 de ani — a fost în 
slujba Legiunii. Păstra şi acum şapca de 
student naţionalist şi ne întâmpina 
Îi întotdeauna cu ea pe cap. 

Mişcarea Legionară în Sibiu a început 
cu Viorel Tănase care a înființat primul cuib 
de aici, numit "Avram lancu', în 1932, prima 
şedinţă a acestuia ținându-se în Şcoala 
Primară nr. 1, unde director era tatăl său. A 
avut permanent funcţia de casier al județului Sibiu, 


pile verzi” 


ea dim Stânga 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


DIN SIBIU, 103 ANI - 


venea regulat la Bucureşti, la sediul centraj al 
Mişcării . (str. Gutenberg 3), având discui 
instructive cu Căpitanul despre cuiburi 
sibiene;.a primit gradul de instructor legionar 
Aşa cum am mai menționat, i-a cunoscuț 
personal pe lonel Moța, lon Banea, Radu Gy 
Viorel Trifa, Bănică Dobre, Radu Mironovigi 
Corneliu Georgescu, Augustin Bidianu, dar şi pe 
Sima (cu ocazia încercării nereuşite de "revoluţie 
de la 3 sept. 1940) şi pe omul de încredere al 
acestuia, secretarul Mişcării în 1940, Pătraşcu 
ii (care era sibian), motiv pentru care nu înceta de 
i a sublinia, ori de câte ori avea ocazia, diferența 

enormă dintre Căpitan şi epigonul său, ca şi 
diferența între codrenişti şi simişti. 

A profesat ca economist în Ministerul de 
Finanțe şi inspector în Corpul Controlorilor 
Financiari, dar nu a uitat niciodată pasiunea sa 
d pentru sport: după ce până în 1930 fusese 

portarul echipei "Şoimii" din Sibiu, a devenit 
arbitru; finala Cupei României din 194g, 
disputată între "Ripensia Timişoara” şi "Rapid 
CFR Bucureşti”, din 1946, a fost arbitrată de 
Viorel Tănase.. 

În acelaşi timp cu activitatea sa susținută - 
economist, sportiv şi legionar - TAȚI (cum îi 
spuneau apropiații) şi-a întemeiat o frumoasă 
familie şi o gospodărie admirabilă alături de soția 
sa, Rafila, profesoară, cu care avea să împartă 


i] toate bucuriile şi necazurile vieții timp de 70 de 


ani, şi cu care a avut doi copii reuşiți. 
La declanşarea războiului, în iunie 1941, a 
i plecat pe front. Întrucât era absolvent al Şcolii 


de Cavalerie din Târgovişte, cu gradul de 
maior, a fost adjunctul comandantului Diviziei a 
ll-a de Cavalerie, al gen. Praporgescu. A luptat 
pentru eliberarea Basarabiei şi a ajuns la una din 
porțile Odesei, Dalnic, un sat extrem de bi 
fortificat, cu cazemate, şanţuri anti-tanc-şi tunuri de 
mare calibru, care a fost cucerit cu mari jertfe. A 
ajuns şi la Cotul Donului; după ce s-a spart frontul 
ofițerii au primit ordinul să se prezinte la unitățile din 
care făcuseră parte, dar, cum nu mai erau unități 
formate, au fost desconcentrați. Astfel Viorel Tănase 
s-a întors acasă. Dar nu s-a bucurat prea mult de 
linişte: au urmat 14 ani de închisoare comunistă, 
timp în care a trecut prin penitenciarele Sibiu, 
Codlea, Braşov, Văcăreşti, Piteşti, AIUD (cea mai 
mare parte a timpului), Jilava, Galaţi, şi prin lagărele 
de muncă forțată de la Oneşti şi Salcia. Bineînţeles 
însă că după relativa libertate căpătată în 1990 şi-a 
continuat neobosit activitatea legionară. Toate 
ziarele Sibiului au publicat de-a lungul timpului ample 
articole despre "legenda vie Tănase”, "omul coborât 
din istorie”; Ultima conferință a ținut-o anul trecut, la 
împlinirea vârstei de 102 ani, la Casa Armatei, iar 
ultimul interviu l-a acordat cu o i înainte de 


a muri. [EORBRUia ES TR REGIE 


MWioelta Cod. 


Vizudini 


ACAPARAREA MASS MEDIA 


Nu a fost deloc greu să ne dăm seama că, prin 
provocarea actualei crize financiare, o anumită 
categorie de locuitori ai planetei intenționează să 
pună mâna pe companii importante, pe care în 
alte condiţii nu le-ar fi putut cumpăra. 

Nu criza a fost inventată în acest scop, cât 
sistemul însuşi care, putred aşa cum este, nu 
numai că face posibilă criza, dar o face şi inevitabilă 
când se apasă un anumit buton. Apoi, am văzut ce 
se întâmplă: mijloace de producţie, rezerve 
strategice şi piețe de desfacere au fost 
"redistribuite", pe parcursul ultimilor trei-patru ani, ca 
într-un joc de cărţi de proporţii halucinante. 

Mecanismul, pe care multă lume l-a explicat, are 
deosebita calitate de a fi uşor de înțeles, dar foarte 
greu de oprit. Practic, îl vedem în acţiune, 
protestăm, demascăm hoția, pericolele, apoi mai 
mulţi sau mai puţini cetățeni astfel informaţi bat din 
buze pe la colțul blocului şi subiectul moare, în timp 
ce tăvălugul se roteşte mai departe, nestingherit. 

Dintre toate întreprinderile pe care finanța 
evreiască vrea să le acapareze, ziarele, 
televiziunile şi celelalte mijloace de comunicare 
în masă reprezintă, incontestabil, o țintă favorită. 
Vor să să le cumpere pe toate, pentru ca apoi să 
le reducă la tăcere sau, mai bine zis, nu la tăcere, 
deoarece aceasta ar fi suspectă, ci la un zgomot de 
fond prin care să nu mai răzbată nici o informaţie 
relevantă. 


Muţenia mass media, un obiectiv încă 
neatins 

Ne obişnuisem deja cu ideea că majoritatea mass 
mediei româneşti este la o cură intensivă cu 
sedative, pentru că în cele mai multe situaţii primim 
de la ea exact zgomot de fond. 

Un vacarm de fleacuri care preţuiesc mai puţin 
decât nimic - urmărirea lor tembelizează, adoarme 
conştiințele. 

Totuşi, unele fapte recente au fost atât de grave, 
încât nu au putut fi trecute cu vederea, nici măcar de 
presa "mare", a cărei libertate de exprimare este 
deja istorie. 

Cu toată încercarea de a fi îngropate în obişnuita 
telenovelă de scandaluri, divorţuri şi fotbal, o serie 
de ştiri au scăpat necenzurate, chiar şi fără să li se 
acorde difuzarea pe care ar fi meritat-o. Incă o dată 
menționăm cazul articolului "Asasinul economic 
Jeffrey Franks a ucis şi economia Argentinei", 
publicat în "Cotidianul" pe 3 noiembrie anul trecut. 

Astfel încât, spre marea frustrare a agenților Noii 
Ordini Mondiale, "realitatea" din ziare apare 
scindată, ca şi cum s-ar da, amestecat, ştiri de pe 
planete diferite, fapt care ar trebui să pună pe 
gânduri orice om normal la minte. 

Până la urmă, motivele pentru care nu se 
declanşează o revoltă fățişă sunt laşitatea şi 
dezbinarea, nu lipsa de informație. Chiar şi cei mai 
rupți de realitate, adânc încovoiaţi sub jugul chiriei, 
creditelor şi trudei fără odihnă, până şi aceştia ştiu, 
în linii mari, de unde li se trage năpasta. lar acest 
mare inconvenient, îşi spune maşinăria masonică, va 
înceta cu totul, în momentul în care vom avea 
monopolul asupra mijloacelor de informare. 

Monopolul? lată o noţiune interesantă, ca şi 
aceea de proprietate, sau cea de acţionariat. De ce 
spunem că sunt atât de "interesante"? Pentru că au 
devenit oculte: s-a creat un asemenea hăţiş de 
firme fantomă, căpuşă, rechin şi aşa mai departe, 
încât nu mai putem şti ce aparține cui. 

În aparență există companii concurente, dar în 
realitate ele pot fi în cârdăşie, în proprietatea 
aceluiaşi clan. 

În ceea ce priveşte presa, se petrece exact 
acelaşi lucru, ori se va petrece, cât de curând. 

Ceea ce răzbate la lumina reflectoarelor este 
brand-ul, un nume păstrat pentru a salva aparențele 
de continuitate, însă în spatele brand-ului se află o 
companie necunoscută, aflată în administrarea altei 
companii la fel de necunoscute, la care sunt 
acţionare alte şi alte firme, iar în acest lanț 
interminabil adevărații stăpâni sunt foarte uşor de 
ascuns. Atât de uşor, încât procedeul din 1940, de a 

se declara, pur şi simplu, că presa din 
Sărindar are, peste noapte, patroni 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


români, cum a fost şi cazul lui Mihail Sadoveanu, ne 
pare astăzi o naivitate. 

Din acelaşi motiv, ne punem şi următoarea 
întrebare: 

De ce Schwartzenberg şi nu "Ungureanu", 
"Teodorescu" sau "Roman"? 

De curând, evreul Elan Schwartzenberg a 
cumpărat trustul Realitatea Media. A făcut-o la 
lumina zilei, contrar "discreţiei” la care ne-am aştepta 
din partea poporului căruia îi aparţine. 

Dacă tot se vaită de "antisemitismul" fioros al 
românilor, de ce evreii cumpără, pe față, mass 
media românească, având în vedere cât de uşor le- 
ar fi să se ascundă? 

Suntem oare în vremurile de pe urmă, când 


Se 


nerăbdarea le scoate fum pe nări, când îşi pierd 
vocația atât de sănătoasă a sforăriei şi încep să se 
îmbete cu aburii celebrități, rezervaţi până acum 
doar marionetelor? 

De ce dl. Schwartzenberg, atât de antipatic în 
țara noastră, nu binevoieşte să cumpere Realitatea 
Media printr-un intermediar, dacă nu român, măcar 
cu nume românesc... Nesimţire, dom'le! 

În fond, trebuie să recunoaştem că nu am fost 
nici înainte siguri că Vântu sau Patriciu nu ar fi şi 
ei tocmai asemenea intermediari. 

Presa controlată de ei şi de alții ca ei oricum 
era strunită de interese străine poporului român, 
dar, din când în când, se mai făcea vinovată de 
oarece "scăpări”. 

Acum, dacă redactorilor de ştiri "li se arată 
pisica” Schwartzenberg, pesemne că vor avea 
mult mai puține scăpări: măi fraţilor, aveți patron 
evreu. Aveţi grijă să nu-l enervaţi, că se va purta cu 
voi ca un evreu! 

Altă explicaţie nu merge. 

Evreii încep să-şi etaleze mijloacele şi 
proprietățile, defilează țanțoşi cu ele, deoarece 
îşi închipuie că numele lor creează panică. Dar 
este o prostie: erau mult mai periculoşi atunci când 
recurgeau în mod consecvent la manevrele lor din 
umbră. 

De fiecare dată când s-au crezut victorioşi, au 
avut asemenea accese de îngâmfare, iar acestea le- 
au adus pierderi usturătoare. Dă-le, Doamne, şi în 
viitor! 


Sorin Ovidiu Vântu nu mai are nici un amestec 

În condiţii cel puţin discutabile, omul de afaceri 
român a vândut, împreună cu familia sa, toate 
acţiunile pe care le deținea la Realitatea. 

"Eu şi fratele meu am vândut toate acțiunile pe 
care le dețineam în Realitatea Media. Noul proprietar 
este Elan Schwartzenberg, iar din acest moment 


tatăl meu, Sorin Ovidiu Vântu, nu mai este asociat în 
nici un fel în această afacere”, a declarat loana 
Vântu, fiica afaceristului. "A plătit un preț prea mare. 
Realitatea Media este o afacere solidă care i-a adus 
numai probleme [...]". 

Nu putem să vă spunem nimic special despre dl. 
Vântu, în afară de faptul că, într-adevăr, în ultimul an 
a fost straşnic persecutat de regimul Băsescu. 
Acuzaţii, procese, controale, acum şi un strop de 
închisoare... 

Din punctul nostru de vedere, toate acestea nu 
înseamnă mai nimic - ar putea fi o simplă răfuială 
între mafia puterii şi mafia din opoziţie. Sau ar putea 
fi vorba de un afacerist doar cu puțin mai vertical şi 
mai curat decât se admite în mocirla neofanariotă în 
care ne bălăcim - caz în care cei cocoşați şi mânjiți 
"cât prevede legea" i-au pus bețe în roate. Nu ştim 
cât de vertical este di. Vântu. 

În orice caz, fiica lui se exprimă într-un mod vizibil 
defensiv, ca şi cum şi-ar fi vândut activele de la 
Realitatea Media cu pistolul la tâmplă - lucru care nu 
este imposibil. 

Din ce motiv pretinde di. Schwartzenberg că i s-a 
vândut ditamai colosul mediatic? 

"Cred că Sorin Ovidiu Vântu a considerat că a 
venit un moment în care trebuie să se bucure de 
viață. Cred că acest post de televiziune în ultimele 
luni i-a creat multe neplăceri [...]". (www.agentia.org, 
2 mai 2011) 

Care va să zică, faptul de a avea un post de 
televiziune este un coşmar, de care Vântu s-a 


„scuturat, ca să-şi poată descreţi fruntea la 


bătrânețe... 

Sincer, câte declaraţii mai absurde decât 
aceasta ați auzit în ultimul an? Vă rugăm să ni le 
trimiteţi pe adresa redacției, ca să mai râdem şi noi! 

Sau poate că nu am înţeles bine. O fi vrut să 
spună că Vântu nu se putea bucura de viață atâta 
timp cât îi stătea ca un spin în coaste lui Băsescu, 
aşa că a fost convins "prieteneşte” să o lase mai 
moale cu şicanarea regimului şi să îi dea zor cu 
bucuria de a trăi, până nu i se va lua şi aceasta! 

Ce anume a făcut Vântu cu Realitatea, pentru ca 
noi să-l regretăm acum? Cu ce a incomodat mafia 
pedelistă de la putere? 

Cu nimic deosebit, credem noi, dar iată că acum i 
se ia televiziunea, pentru ca aceasta să fie 
înmormântată în mâna unui evreu sadea. 

Oricum ar fi fost cu românul Sorin Ovidiu Vântu, 
cu evreul Schwartzenberg va fi mai rău. Va fi încă o 
televiziune "din Sărindar”. 


Astăzi Realitatea, mâine Adevărul... 

Se pare că unii "oameni de bine" îşi fac griji că 
nici patronul de la "Adevărul” Dinu Patriciu, nu se 
bucură destul de viață... 

Încă nu sunt semne că ar fi doritor să-şi vândă 
ziarul, dar este remarcabilă presiunea la care începe 
să fie supus: presa menţionează că într-un interval 
de trei luni nu mai puţin de cinci firme au cerut 
insolvența "Adevărul Holding SRL”. 

Firmele respective sunt: Retail Management 
Systems (fostă Alsys Data), SC Visual Efects Studio 
SRL, Moro Chic Design SRL, SC SamdamGifts SRL 
şi SC Tempo Advertising SRL. 

Este vorba despre neachitarea unor datorii, mai 
vechi sau mai noi, despre care, totuşi, se spune că 
ar fi neînsemnate. 

Din declaraţia actualului manager de la 
"Adevărul", Peter Imre, rezultă că datoriile neachitate 
reprezintă urmări ale unor clauze contractuale ilegale 
sau tariful unor servicii care nu au mai fost efectuate. 
Cu alte cuvinte, plăți a căror neonorare ar fi 
justificată, fără nici o legătură cu insolvenţa. 

Dar noi, spectatori dezgustați şi, iertaţi-ne, cam 
pesimişti, vedem în această comedie semnele unei 
viitoare preluări, cu atât mai mult cu cât di. Patriciu 
nu s-a sfiit să vândă Rompetrol către KazMunaiGas, 
atunci când acest lucru a fost spre profitul său 
personal. 


IMBECILI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!” 


lată o frumoasă lozincă pe cale de a prinde 
contur şi concretețe în următoarele două decenii. 
Cealaltă, cu proletarii (pe care Radio Moscova o 
difuza prin '41-43 către români, stâlcindu-ne limba cu 
un bolovănos accent slav: "Prălietari din tăti fărilie, 
ăniți-vă”) a falimentat lamentabil. 

Varianta cu imbecilii are însă viitor, ținând cont că 
politica de sărăcire a minții oamenilor, promovată cu 
diabolică perseverență, își arată deja roadele în 
multe țări ale lumii, inclusiv în România. 

Ca bătrân belfer al unei "grămezi” de studenți 
(belfer și azi în activitate) constat cu stupoare că 
de la an la an junii noștri sunt tot mai 
contaminați de lenea de a gândi original, de 
"fușereală” în ce privește însuşirea cunoștiințelor 
necesare viitoarei profesii, de tendința de a trece 
prin facultăți precum "câinele prin apă”. Aceasta 
ca să nu mai vorbim de lipsa de prehensiune pentru 
cultura generală universală și, extrem de grav, 
pentru valorile naționale. 

"Un popor lipsit de cultură este lesne de 
manipulat” zicea cândva Immanuel Kant. 

: Nimic mai adevărat. Acolo unde spiritul nu e 
cizelat de sublima "suferință culturală”, dogmele 


false vor persista peste generații, iar o viziune 
normală (mai ales morală) asupra lumii sociale va fi 
imposibil să se nască. Nu se va constitui o 
societate omenească, ci 
obedientă. 


o turmă opacă şi 


.. 
Ş i [i 
Li = ij r: 
Vor spune unii că sunt un maniac al "teoriei 
complotului internațional” atunci când nu încetez să 
afirm că: 

a) Sclavagismul nu a murit, ci este o 
caracteristică a celor mai avansate “civilizații” 
actuale. În acest caz nu este vorba de o sărăcire 
materială (sclavii contemporani din S.U.A, 
Germania, Anglia etc sunt chiar bine plătiți), ci de o 
pauperizare a minţii. Este vorba de un sclavaj 
intelectual, de acceptarea condiției de inferior, de 
supunerea față de niște vechili și stăpâni invizibili, 
bine organizați. Ideea că aceștia conduc destinele 
lumii prin bani (o realitate, de fapt) le este infiltrată în 
cap din fragedă adolescenţă, după cum supunerea 
fără crâcnire (”Aoleu! îmi pierd jobul”) le este 
religia socială de zi cu zi. 

b) Instituţiile care în mod normal ar trebui să 
clădească personalități, cultivând diversitate și 
libertatea de gândire și opțiune (şcoala, radio-ul, TV, 
tehnica computerelor etc.) sunt din ce în ce mai 
aservite profitorilor care se ascund în spatele 
conceptului de falsă frățietate și progres economic 
numit "globalizare". 

Mijloacele de intensă manipulare a celor cu 
spiritul sărăcit folosind tehnica. picături chinezești 
reușesc în cele din urmă să spele creierii şi să 
convingă milioane de oameni că orice aderen fă la un 
naționalism logic, moderat, lipsit de agresivitate, este 
totuși o crimă. 

Nu am să uit emisiunile TV din întreaga 
Europă a anului 2000 când austriecii I-au ales pe 
naționalistul Jorg Haider și când, într-un registru 
paralel (cealaltă jumătate a ecranului), concomitent 
cu imaginile alegerilor, se desfășurau parăzi militare 
naziste şi, desigur, scene în care erau devastate, cu 
peste 70 de ani în drmă, magazinele 


evreiești. 


Pag. 6 


Aerian 


De altfel, în octombrie 2008, J. Haider pierea într- 
un suspect accident de automobil. 


Nu demult, pe TVR, dorindu-se să se sprijine 
ideea persecuției evreilor în Bucureştiul anilor 
1940-1942 (evident, legionarii și Antonescu erau de 
vină), se arăta cum convoaie de arestați evrei 
erau escortați de ... jandarmii cu pană de cocoș 
ai lui Horthy! 

Ce să mai vorbim de un jalnic articol din 
"Adevărul", apărut chiar sub semnătura - să zicem 
onestului - Grigore Cartianu, în care se relua 
neruşinata minciună a masacrului legionar de la 
Abatorul Bucureşti. 

Am dovedit cu zeci de iscălituri ale salariaților 


Abatorului de atunci, inclusiv _cu_ semnătura 


câtorva evrei ce pregăteau carnea kosher, că aşa 
ceva nu s-a petrecut la Bucureşti. 


De data aceasta lefegiii de la o revistă israeliană 
au completat cu scabroasă fantezie ceea ce banditul 
literar. stalinist llya Ehrenburg afirmase în 1945. 
Preluând fără discernământ aserţiunile revistei din 
Israel, ziarul "Adevărul" ne transmitea stupiditatea 
următoare (citez din memorie); înainte de a porni la 
atac legionarii au cântat, s-au frecat pe cap cu 
pământ din glia străbună și (fantezie abjectă) nu s-au 
mulțumit să-i atârne pe bieții evrei în cârlige, ci 
ulterior i-au făcut fărâmițe și i-au livrat sub formă de 
conserve, pe care au scris: "carne de jidan”. Unde or 
fi fost exportate acele conserve? Probabil la canibalii 
din Noua Papua. 

De altfel, prin anii '93-94 acad. N. Cajal (cu care 
scrisem câteva cărţi) a fost foarte supărat pe mine 
pentru că în "Expres Magazin” (1991) arătasem cu 
documente și iscălituri ale contemporanilor că așa- 
zisul masacru de la Abator e o minciună grosolană a 
lui llya Ehrenburg. 

Probabil că așa ceva avusese loc, dar într-una 
din țările baltice, în 1941 sau 1942, ca răzbunare a 
naționaliștilor “de “acâl6. înipotrivaturnătorilor--evrei 
care predaseră NKVD-ului în 1940 sute de patrioți. 

Prof. N. Cajal, personalitate medicală de prim 
rang, ajuns însă președintele Comunităţii Evreiești, 
s-a simțit obligat să mărșăluiască după cum i se 
comanda de către ai lui. 

Într-o zi, pe când mă aflam în vizită la el, mi-a zis, 
cu destulă mâhnire: 

- Măi, Radule, tu ai. fi un băiat bun, dar ce dracu 
te-a apucat să difuzezi prin ziare minciuna că nu a 
fost pogrom legionar la Abatorul București? Când eu 
însumi l-am văzut pe unchiul Max atârnând în 
cârlig... 

- Chiar așa? am zis. Dar câți ani aveaţi pe atunci, 
d-le profesor? 

- 22 de ani - a sunat răspunsul. 

- Purtaţi la haină steaua galbenă a lui David? 

- Desigur, era obligatoriu - a acceptat N. Cajal. 

- Și ce căutați dvs., tânăr evreu, cu steaua lui 
David pe piept în sala de tăiere a Abatorului unde 
ziceați că mișunau legionarii? A 

- Ei...! Am trecut și eu pe acolo... Din curiozitate! 

În acel moment cobora pe scara interioară a vilei 
soția profesorului, “d-na. Bibi Cajal (o femeie 
admirabilă, înrudită cu talentatul compozitor Stan 
Golestan). Auzind discuţia, d-na Cajal a intervenit: 

- Dar, Nicuşor dragă, unchiul Max a murit 
acum câţiva ani! 


- Aoleu, e adevărat! a mimat niţică fâstâcire. 


profesorul. Unchiul Max a murit de curând. 

- Atunci pe cine ati văzut dvs. atârnat în cârlig? |- 
am întrebat. 

Răspunsul profesorului e antologic: 


- Nu-mi aduc aminte cine atârna în cârlig, dar, 


oricum, era un unchi de-al meu ! 

lată, cam aşa sunt răspândite în întreaga lume 
mii de născociri, unele diabolice, care încearcă, 
de peste 30 de ani, să ne implice pe noi, românii, 
într-un holocaust, scopul fiind clar: o viitoare aservire 
totală și stoarcere de bani pentru că deh! ... războiul 
palestinian costă, (Recitiţi "Tratat de dezinformare" 
de Vladimir Volkov și, mai ales, "/ndustria 
Holocaustului” — Roger Garaudy, evreu din Franța). 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


Este, desigur, o banalitate afirmația că trăim înte 
o plasă de minciuni, că suntem bombardaţi zilnic 
prin "tembelizor” cu o grindină de imbecilități si 
falsuri. i 

Audiovizualul se repede să dea amenzi numaj 
pentru că cineva a declarat că a intenționat să scria 
o carte despre Corneliu Zelea-Codreanu, pe care a 
di. Cristoiu, îl percepe ca pe un patriot cinstit și ori 
de bună credință. 

Am încercat să explic (fără să fiu legionar, ei 
doar istoric cu pretenții de obiectivitate) că toate 
Tăturile pe care presa comunistă şi cea de după 
1989 le-au aruncat asupra unor patrioți care if 
ilustrat Mişcarea Legionară interbelică, sunt 
calomnii murdare bine plătite de cei care vor să 
ne aservească. 

Am încercat să discut aceste probleme cu 
oameni ce se pretind intelectuali. Inutil: numai ja 
auzul cuvântului "legionar” o cortină opacă le astupă 
luminile minţii (dacă ele există - stau să mă întreb). 


Mă uit cu câtă senilă candoare se prezintă în fața 
reporterilor hipermediocrul regizor Sergiu 
Nicolaescu, autorul unui film în care legionarii îl 
asasinează prin ștrangulare, chiar în templu, pe 
rabinul Şafran. 

Noi stim că după ce a fost gătuit, marele. (şi 
adesea obiectivul) rabin a înviat și, cu mare tristețe, 
s-a dus să-și petreacă restul vieții în Elveţia. 

De altfel, vechiul plan de a introduce în 
învățământul liceal o materie numită "Holocaust" 
n-a murit, cum se crede. A fost doar amânat, până 
când toţi factorii de decizie ai acestei țări vor fi 
perfect găunoși, hiperîncrezuți și transparenți... la 
bacșișuri în sute de mii de euro. 


De altfel, tonul de culți nevoie mare l-au dat chiar 
și o serie de "mari personalități media!. Dl. 
Nistorescu, acuzat fiind de nu știu ce, afirma: "E, 5 
acum'n-o-să mă ardeti pe rug cum a fost ars Galileo 
Galilei” (?! - poate Giordano Bruno!), iar analistul 
politic Boda, confundându-l pe Arhimede cu Hristos 
a afirmat cu aplomb: "Așa cum spunea Arhimede: 
Noli me tangere!'. 


Nu demult, în Săptămâna Patimilor 2011, m-am 
aşezat să văd la TVR 1 o emisiune cu un titlu 
promițător: "Enigmele Bibliei”. A fost un film care, 
sub masca arheologiei, n-a făcut altceva decât să 
susțină ideea că evreii sunt, alături de vechii 
egipteni, cel mai ”teribil” popor antic de pe acele 
meleaguri, că “Eretz Israel” are dreptul istoric să 
cuprindă teritorii vaste până hăt departe, la Tibru 
și Eufrat. Și asta... în "Săptămâna Patimilor”! 

Sunt sigur că zeci de mii de români au exclamat 
admirativ: "|- 3 E 
auzi, domile! Ce 
chestie mișto!” 


Îi întreb pe 
"fonțonarii 
redactori” de la 
TVR: Şi-au pus 
vreodată în cap 
să facă un film- 
replică la 
coproducţiile ce 
încearcă să ne bage sub nas “holocaustul” făcut de 
români? 3 

„Poate un film despre suferințele atroce din 
pușcăriile comuniste - cu referire specială la Radu 
Gyr, de pildă, un mare poet al Neamului? 

Sau să dea pe post un răspuns enigmei: "Cum 
se explică faptul că, în perioada anilor 1925-1940, 
o mare parte a intelectualilor de vârf — de felul lui 
Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Paulescu, 
Nichifor Crainic, Octavian Goga, Vintilă Horia Ș 
chiar Eugen lonesco (cu mama evreică), au 
devenit admiratorii ideilor exprimate de Corneliu 
Zelea-Codreanu?” 

Nu, asemenea emisiuni TV nu se fac. Ar fi-2 
erezie de la preceptele operei de_imbecilizar€ 
care promovează distrugerea tradiției și 


subminarea 
Europa şi în lume 
Cum se întâmplă că ofensiva de 
idiotizare a cetățenilor, purtată cu 
stăruință, reușește să stabilească noi și noi capete 
de pod în conștiința sclavilor intelectuali de 
pretutindeni? 

În afară de mass-media dirijată cu strictete 
(cel mai eficace mijloc de tâmpire a sute de 
milioane de oameni de pe întreaga planetă), 
şcoala joacă un rol invers celui pentru care a fost 
creată. 


reputației românilor în 


Trăitor o vreme prin universități americane, m- 
am interesat stăruitor de sistemul de învățământ din 
țara în care "premiile Nobel se mănâncă pe 
pâine”. Concluzia a fost dezolantă. Sub pretextul 
că tinerii nu trebuie să fie stresaţi, învățământul 
elementar și chiar cel liceal sunt slabe: dacă după 
patru clase elementare copiii abia silabisesc un text 
literar, către finele liceului ating cel mult nivelul clasei 
a IX-a, să zicem a X-a de la noi. 

Nu e de mirare că rudele din fară te anunță cu 
mândrie că nepotul lor, Costel, emigrat peste Ocean, 
mediocru în școala de la Buzău, i-a făcut praf pe 
americanii de la New York, suflându-le premiul întâi. 

College-ul care urmează după liceu este, 
derutant de brusc, de un foarte bun nivel. Ca să nu 
mai vorbim de universitatea propriu-zisă Și, mai ales, 
de doctorale și post doctorale care sunt de un nivel 
la care mult prea puţini pot aspira. 

Ei bine, această politică de selecţie 
discriminează ab initio pe cei "nestresați” care 
vor constitui uriaşa masă a “sclavilor fericiţi” (cu 
maşină, căsuță şi fripturi de week-end, dar obtuzi 
la minte), de ”bieţii tineri grav stresaţi” care vor 


kkk 


*1877...? ... NU ŞTIU!” 


Am. înlocuit un "Comitet Central al Partidului 
Comunist Român” cu casta celor 300 de bogătași ai 
României prezente; am înlocuit pătura "activiştilor de 
partid comuniști” cu "profesioniștii" politici şi diverse 
partide - în mod evident "consumatori", exclus 
"producători” — care, pe lângă rolul de căpușă, devin 
dirijori__dirijați, amărând prin comportament viața 
tuturor. 

Toată lumea așteaptă de la alții să ia atitudine, 
să facă ceva pentru o schimbare oarecare - o 
neimplicare care ne transformă într-o populație 
docilă şi la dispoziția guvernatorilor autohtoni care, 
prin educaţie și descendență, sunt în mod evident 
lipsiți de orice sentiment pozitiv la adresa românului 
sugrumat de nesiguranţă și lipsuri. Acești guvernanți 
sunt _tributari ai unor interese străine a căror 
respectare le asigură în mare parte accesul și 
menţinerea la putere. 


Am început cu 1877 și voi încheia cu o 
explicaţie cu care vă rămăsesem dator: despre 
1878 și 1920. 

Am amintit pe parcursul acestei expuneri că 
datele de mai sus reprezintă evenimente de mare 
cotitură în viata poporului român. 

Pacea de la Berlin după războiul de 
Independență, în care armata română are o 
contribuție hotărâtoare în războiul ruso-turc 
desfășurat la sud de Dunăre; intrarea Principatelor 
Române salvează de la o înfrângere previzibilă 
Imperiul Țarist, schimbând soarta războiului. 

Marile sacrificii ale românilor pălesc în faţa 
intereselor iudaice. Din învingători devenim 
solicitanţi - aş îndrăzni să spun "umiliţi” - ai unor 
drepturi fireşti. 

Arbitrul Europei, puternicul momentului, 
cancelarul Bismark, condiționează, la tratativele 
de pace, recunoașterea internațională a 
transformării "Principatelor Române” în "Regatul 
României” de împământenirea a 500.000 de evrei 
(la o populaţie de 5.000.000 de suflete)! O invazie 
impusă, nedorită, catastrofală de - atenție! - 10% 
din populație! 

În parte am mai prezentat datele de mai sus, dar 
acum le însoțesc de două întrebări la care, după o 
viață de "cugetare", nu am reușit să găsesc un 
răspuns satisfăcător. : 

Ce l-a determinat pe Bismark să ne 
impună această condiţie? Ce fel de 
minte, ce fel de gândire poale avea 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


ajunge vechili sau chiar stăpâni de sclavi - aţi 
ghicit: etnia joacă un mare rol în alegerea lor: a 
se urmări numele acestora printre corifeil marilor 
bănci, ai televiziunilor, ai Fondului Monetar 
Internaţional, ai organizatorilor marilor show-uri 
filmate și chiar al oamenilor de artă şi stiință. 


Un_asemenea învățământ care separă de _la 
inceput pe _ sclavi de aleşi, ni se pregăteşte şi 


nouă. 

Cui foloseşte să creăm tineri cu prehensiune 
pentru cultură, când noi avem nevoie de simpli 
executanţi? De  executanți  disciplinați, veșnic 
înspăimântați că-și pierd jobul, veşnic lingușitori, 
adulându-și stăpânii, incapabili - datorită sărăciei 
lor intelectuale - nu numai să schițeze vreun gest 
de împotrivire, dar măcar să perceapă ideea că ar 
avea dreptul să o facă. 

Răspunsurile pe care le auzim de la mulți juni 


români nu -sunt numai_inocentul "Habar n-am”, ci, 


mai ales, mizerabilul, dezolantul "Dar _ nici _nu_mă 


interesează”. 


Computerul este un instrument minunat, dar 
părinții și fabricanții de asemenea instrumente 
încurajează nu aportul de informații, ci jocurile care 
acționează asupra minţilor necoapte ca un drog, în 
timp ce milioane de scrisori tâmpe, zise amicale, de 
o dezolantă banalitate, lovesc sateliții. 

Grav este că, bine unși cu șperţuri, politicieni de 
vârf ai României servesc fără rușine interesele unor 
campanii de acest fel. Amintiţi-vă de marele 
motociclist și "apostol al neamului” C. Popescu- 
Tăriceanu care propunea, pe vremea când era prim- 
ministru, să se achiziționeze din banii noștri câteva 
mii de computere pentru școli (dintre care unele nici 
nu erau măcar electrificate). 


actuala comunitate a evreilor din România și de 
oriunde ca să pretindă că această "căsătorie” cu iz 
de viol să fie acceptată și agreată de români? 

Că pentru Bismark existența și soarta românilor 
nu avea nici un fel de însemnătate să zicem că se 
poate admite, dar rămâne un semn nedeslușit de 
întrebare: ce resort a pus în mişcare acest 
“comportament”? Practic,  "împământeniţii” 
veneau din Galiţia - sudul Poloniei, şi din actuala 
Ucraina; dacă ar fi provenit din Germania 
propriu-zisă m-aş fi gândit că vrea să scape de 
ei! 


După primul război mondial situația se repetă 
”la_indigo”: enorme pierderi omenești, trei sferturi 
de teritoriu "teatru de război” și finalul (era să zic 
"firesc”), Pacea de la Versailles, este de acord să 
respecte o convenţie deja parafâtă la intrarea 
noastră în război, cu condiția inadmisibilă a unui 
nou val de invazie evreiască, tot de 500.000 de 


persoane într-o țară pustiită de război. 
De data aceasta, "şeful ostilităților” este 


preşedintele Statelor Unite, Windrow Wilson, 
care ne impune invazia. 

Opoziția oficialităților române este categorică! 
Ghici de ce! Şeful guvernului României 
demisionează, refuzând categoric să semneze 
Tratatul de Pace care la Articolul 7 consfințea, 
oficializa a doua invazie. Am uitat să-l numesc: lon 
Brătianu. Locul este luat de un alt politician, 
proaspăt membru al masoneriei, Alexandru Vaida 
Voievod, presupus a avea mai multe șanse să 
convingă pe "cei patru” șefi de delegații să renunțe la 
Articolul 7. 

Reacţia "celor patru” șefi este pur și simplu 
furibundă. Nu vor să ne accepte revenirea la patria- 
mamă a teritoriilor dintotdeauna românești, revenire 
acceptată la începutul războiului! 

Ceea ce vă spun pare incredibil: toate 
înțelegerile initiale ajunseseră să nu mai aibă 
nici o valoare. 

TRANSILVANIA a revenit României datorită 
campaniei militare declanșate de regele 
Ferdinand imediat după încetarea ostilităților 
războiului propriu-zis, în care românii ocupă 
Ungaria punând pe "Aleaţi” în fața faptului împlinit. 

În BASARABIA, gonirea resturilor armatei țariste 
contaminate de bolșevism si hotărârea Sfatului 
Țării aduc provincia înapoi. 


Mi-a fost dat de curând să cunosc un 
superb 
exemplar pus pe piață de învățământul 
românesc (probabil particular), un tânăr 
căruia i-am pomenit de Versailles. 

- Versailles? a afişat un aer nedumerit. Ce e aia? 

- Cum, n-ai auzit de Palatul de la Versailles? 

- Nu, 

Am crezut că "mă ia în balon”, dar nu era așa. 

- Ce studii ai făcut? 

- Păi... (s-a scărpinat în cap) Geografia. 

Bravos, națiune! 

lată ce aşteptăm de la şcoala românească 
aliniată supus la directivele europene "de la 
Bologna”: o generație cu viitor de aur” 
aglutinată pe baza lozincii "IMBECILI DIN TOATE 
ȚĂRILE, UNIȚI-VĂI”, și, mai ales, SUPUNEŢI-VĂ 
ORBESȘTE, cu umilință și cu un aer tâmp de 
culpabilitate. 

Nu trebuie să aflați niciodată cine sunteți, care 
vă este istoria reală. 

Trebuie să admirați "din rărunchi” ciurucurile 
culturale care vi se bagă sub nas, să urlați, să 
fluierați şi să bateți din palme ritmic, fiindcă voi nu 
sunteţi lon şi Gheorghe din poezia lui Radu Gyr, ci o 
turmă care trebuie să intre în ritm atunci când vreun 
scălămbăitor (muzical și politic) urlă la voi 
"Together! (care tot ”Imbecili din toate țările, 
uniti-vă!” înseamnă). 


laureat UNESCO 


Culmea absurdului se petrece la încheierea 
Tratatului de Pace cu Bulgaria, țară învinsă, tratat 
de care se ocupa un lord englez pe care nu aș putea 
să-l mai numesc; acesta constată stupefiat că 
Tratatul__prevedea__cedarea__Dobrogei___către 
bulgari, : şi reacționează vehement, amintind că 
Bulgaria era ţară învinsă și că prevederile iniţiale ale 
tratatului "clocit" de "Aleaţi” sunt o ”enormitate a 
nefirescului”. 

Alt lup doritor să înșface o bucată de terioriu 
românesc la acest "nebun” Tratat de Pace, Serbia, 
care revendica Banatul românesc, este 
amenințată de regele Ferdinand că dacă își 
susține cererea în continuare, "în opt ore armatele 
române aflate la Budapesta ocupă Belgradul”! 


Şi toate acestea, ați înțeles, drept represalii că 
nu vroiam să acceptăm Articolul 7 din Tratatul de 


Pace - care este totusi acceptat până _la_urmă 
datorită presiunilor internationale extraordinare. 


kk 


Domnilor, domniile voastre despre care vorbim, 
suntem convinși că sunteți suficient de inteligenți 
ca să înțelegeți cum aţi ajuns pe teritoriile 
românești și să fiți de acord, conform logicii celei mai 
simple, că orice pretenţii acreditați - ca neinvitați de 
nimeni în casa noastră - sunt lovite de nulitate. 

Eu și noi, legionarii, vă facem următoarea 
PROPUNERE plină de bunătate, logică și bun-simţ: 

Renunțaţi la tot felul de pretenţii aberante, la 
principala acuzaţie care vrea să transforme pe 
părinții, bunicii (Şi, pentru alţii, străbunicii noştri), în 
criminali: lăsaţi-o naibii de impunere nebunească 
a orelor de învățământ despre "holocaustul” în 
discuție, și noi, Mișcarea Legionară, vă vom accepta 
și trata cum am acceptat și tratat și minoritatea 
germană sau alte minorităţi care îşi pot duce în 
linişte existența, în limitele bunului simţ, a unei 
conviețuiri fără resentimente, în beneficiul dvs. şi al 
nostru. 


V-am întins o mână; "mingea este în terenul 
vostru”: depinde de domniile voastre dacă veți 
accepta această propunere de pace! 

Vă propunem o reconciliere istorică, gânditi-vă 
bine! 

Nu luați hotărâri pripite, sub imperiul unor 
sentimente care exclud rațiunea! 

Nu uitaţi că, neaşteptat, David poate 
învinge pe Goliat! 


Pag. 7 


= ŞTIRI LUNA MAI 


De asemenea, cu o zi înainte, la o întâlnire cu 
veteranii rămaşi din al doilea război mondial, se 
spuseseră alte valuri de prostii şi minciuni, 
culminând cu preşedintele Medvedev scriind în 
cartea de aur a Muzeului Forțelor Armate din 
Moscova: "Am învins pentru că suntem puternici şi 
cauza poporului nostru este justă”!! 

Acesta a pus accentul pe importanța revenirii la 
"educaţia militaro-patriotică” din epoca sovietică şi a 
memoriei "marelui război patriotic" - denumire 
păstrată tot din acea perioadă. 

In general, remarcăm faptul că propaganda 
rusească nu se mai referă la comunism ca şi cum 
ar fi fost o perioadă de tristă amintire, ci un 
model demn de urmat. 

De ce ne-ar mira acest lucru? 

Adevărul nu are ce căuta în diplomaţie, această 
târță între târfe a politicii. 

Cât despre detaşarea Rusiei de azi de modelul 
URSS-ului de ieri, nu ne făcusem, oricum, nici o 
iluzie. 

Ar fi fost de neconceput să iasă preşedintele 
Rusiei la tribuna oficială şi să recunoască în ce mod 
jalnic şi umilitor a pierdut, de fapt, poporul rus, tot 
ce se putea pierde în al doilea război mondial. 

În fond, nici un şef de stat occidental sau 
american nu a recunoscut vreodată acest lucru, deşi 
atât Europa de Vest, cât şi SUA se află în situații 
asemănătoare (minus milioanele de mori, la care, 
trebuie să recunoaştem, ruşii dețin recordul mondial 
al tuturor timpurilor: potrivit datelor oficiale, în al 
doilea război mondial au murit mai mult de 25 de 
milioane de cetățeni sovietici - majoritatea ruşi; 
dacă de gloanțe nemţeşti sau de foamete şi epurări 
staliniste, este cu totul altă poveste.) 

Nici în visele cele mai "frumoase" ale Wieselilor şi 
Wiesenthalilor lumii acesteia, nu s-a putut vreodată 
umfla holocauştul până la o asemenea cotă. 

Şi totuşi, avem de ce să ne_mirăm: atât în 
Occident, cât şi în URSS, au fost „condamnate 
crimele. stalinismului - ce-i drept, într-un mod mult 
mai "timid" decât se răgea pe toate drumurile despre 
ce a făcut şi a dres regimul naţional-socialist din 
Germania. . 

Dintre comuniştii sovietici, primul care a făcut un 
pas înainte şi a recunoscut că Stalin a fost un mare 


kk 


ACAPARAREA MASS MEDIA (e 


Aşadar, dacă "cineva" se supără pe conținutul 
ziarului "Adevărul", nu are nevoie să-l persecute pe 
Dinu Patriciu, nici să facă din el un martir, a cărui 
familie să apară apoi la televizor cu lacrimi în ochi şi 
să spună cât a avut el de pătimit pentru ziar. 

Acel cineva supărat nu are decât să facă 
administrarea "Adevărul Holding SRL” neprofitabilă, 
iar di. Patriciu va vinde fără probleme. : 

Apoi conținutul "supărător” va fi adus pe linie, şi 
gata! 

Nici despre acest om de afaceri nu dorim să ne 
pronunțăm - că ar fi cinstit sau necinstit, un salvator 
sau un gropar al presei româneşti. Dar este un 
patron român în mass media din România, unul 
dintre puținii rămaşi după ce pe Vântu l-a luat vântul. 

"Adevărul" se încadrează în descrierea făcută 
mai sus: o publicaţie esențialmente cenzurată, cu 
pumnul în gură, dar care mai "scapă" câte o 
informaţie utilă, fie şi din greşeală, ori doar când 
faptul este atât de notoriu, încât simpla lui omitere nu 
îl poate ascunde, ducând în schimb la discreditarea 
publicaţiei. 

Pe scurt, nu este, din punctul nostru de 
vedere, un ziar grozav, nici măcar bunicel, dar 
este şi loc de mai rău. Dacă ar fi preluat de un 
Schwartzenberg oarecare, ar fi mult, mult mai 
rău. 


Perspective sumbre 

Vorba unui personaj ilustru: "se moare pentru o 
idee, nu pentru o afacere". 

Nu desconsiderăm tipul omului de afaceri. 
Dimpotrivă: este un om. întreprinzător, realist şi 
curajos, altfel nu se poate răzbi în acest domeniu. 

Ne-am bucura să existe cât mai mulți oameni 

de afaceri români, dar numărul lor 


Pag. 8 


(continuare din pag. 3) 


criminal şi a făcut mult rău Uniunii Sovietice a fost 
Nikita Hruşciov, în 1956. 

Acest lucru nu înseamnă însă că Hruşciov nu a 
organizat defilări triumfale de 9 mai, în toți anii cât a 
fost în fruntea PCUS, dar credem că se exprima, 
până şi el, mai nuanțat decât o face astăzi Dmitri 
Medvedev: dacă acesta spune că “poporul şi-a 
apărat ţara şi a eliberat lumea de nazism", atunci 
ar trebui să i se reamintească de milioanele de ruşi 
care primiseră trupele lui Hitler ca pe o forță 
eliberatoare - s-ar părea că "poporul" nu şi-a apărat 
țara de cine trebuia! 

Oricare ar fi resentimentul pe care îl avem astăzi 
faţă de ruşi, trebuie să recunoaştem că au suferit 
groaznic - şi înainte de război, şi în timpul acestuia, 
şi după. Poate mai mult decât oricare dintre ţările 
asuprite postbelic de către URSS care, repetăm, nu 
a avut aproape nimic rusesc, decât poziţia pe harta 
acestei nefericite planete. 

Faptul că, formal, "poporul frate sovietic” era în 
vârful piramidei, nu i-a scutit pe ruşi de genocidul 
intern de proporţii nemaiauzite, sau de dezastrul 
economic şi cultural. Cu atât mai puțin i-a ferit de 
prigoana fioroasă contra creştinilor, care ar fi stârnit 
invidia oricărui împărat roman. 

Lăsăm la o parte nedreptățile inerente ale istoriei, 
la care luase parte cu vârf şi îndesat şi ultima putere 
creştină a lumii, Rusia țaristă, înainte de calamitatea 
numită Vladimir ici Lenin. Imperialismul țarist a fost, 
pe hartă, identic cu cel sovietic de mai târziu, iar 
condamnarea lui o va face numai Dumnezeu, când 
va trage linie la capăt. 

Aşadar, nu avem nici o pretenţie ca Rusia de 
astăzi să se ruşineze cu biruinţele ei din trecut, chiar 
dacă au fost justificate numai în virtutea dreptului 
celui mai puternic. Dar ni se face greață atunci 
când ruşii încearcă să se dea mari cu fapte care 
au fost catastrofale atât pentru ei, cât şi pentru 
restul lumii. S 

CE AR FI TREBUIT SĂ LE SPUNĂ, DE FAPT, 
MEDVEDEV, VETERANILOR DIN 1945: 

"Ne-aţi făcut de ruşinea istoriei, de acum şi 
până în veac, tâlhari, criminali şi violatori 
blestemați! leaia 

Duhoarea de trăscău mergea cu zece kilometri 
înaintea diviziilor voastre şi dispărea numai când era 


1975 


n 


scade, cei rămaşi fiind, unul câte unul, 
transformați în faliți, iar apoi coborâţi în rând cu 
turma de sclavi salariați. (Expresia "sclavi salariaţi” 
nu ne aparţine, dar o adoptăm, fiind plină de adevăr.) 
Între a fi om de afaceri şi a fi bun creştin nu există 
nici o contradicţie. 

De asemenea, mediul de afaceri nu este vicios în 
sine, nici prin definiţie populat exclusiv de indivizi 
veroşi, de un egoism brutal şi lipsiţi de viziune pe 
termen lung. Pur şi simplu, trăim într-o epocă 
bolnavă - chiar pe ducă! - în care mediul de afaceri 
este, de asemenea, bolnav. 

Din punctul de vedere al unui afacerist 
sănătos la cap, vânzarea unei întreprinderi doar 
de dragul obținerii imediate a unei sume de bani 
ar fi o greşeală prostească. (Vorbim de vânzări 
pripite, subevaluate, cu cuțitul la gât!) 

Cât despre faptul că  infiltraţii evrei pot astăzi 
submina temporar . profitabilitatea oricăror 
întreprinderi, în scopul de a speria patronii, 
convingându-i să vândă tot şi să "se bucure de 
viață", este iarăşi un semn de boală gravă. 

Cu toate acestea, trebuie să privim actualul mod 
de desfăşurare al afacerilor, inclusiv în presă, aşa 
cum este. Nu mai face nimeni sacrificii în vederea 
unor perspective îndepărtate de redresare. Cu 
atât mai puțin de dragul unei idei înalte, cum ar fi 
independența şi onestitatea în mass media. 

Patronii sunt manipulați să vândă, păcăliţi că vor 
trăi de şapte ori câte şapte generaţii cu banii obținuți. 
Altfel, dacă ar şti ce ştim şi noi, anume că, în curând, 
vor fi băgaţi cu mic, cu mare în clasa muncitoare 
(turma de sclavi cu cip), iar banii li se vor lua ca un 
nimic, s-ar lupta mai temeinic pentru dreptul lor. 


acoperită de Tars fa al sângelui şi al 

r în putrefacție! 
căii Z, se ascunde barbariile voastre 
strigătoare la cer, a trebuit să se facă g 
propagandă absolut  deşănțată Crimelor 
poporului german, care a fost moral, cultural şi 
chiar militar, incapabil să le comită! A 

Asta în legătură cu "CAUZA JUSTĂ". 

lar despre "SUNTEM PUTERNICI": 

"Degeaba l-a trădat Canaris pe Hitler, minţindu | 
că aveam numai 150 de divizii, că armatele germane 
ar fi fost în stare să le bată şi pe toate cele peste 309 
din întreaga URSS, alcătuite din voi, beţivanj 
nevolnici cu uniformele rupte în fund! 

Noroc că v-au dat americanii, pe gratis, 
armament mai mult decât au putut captura nemţii, 
noroc că vă amenințau politrucii evrei. cu 
gloanțele din spate, că de aceea au şi murit atâţia 
dintre voi... e z j 

Noroc că mai erau încă o grămadă de trădători 
în jurul lui Hitler, care îl împiedicau să afle că la 
soldaţii germani nu au ajuns niciodată uniformele 
speciale pentru minus treizeci de grade şi că aceştia 
degerau pe capete. a aa) 

Noroc că le îngheţa până şi uleiul în motoarele 
tancurilor, că altfel praful se alegea de voi, vitejii lui 
peşte!” 

Şi, cel mai grav, despre ceea ce Medvedev 
numeşte "CAUZA POPORULUI NOSTRU" (cauza 
cărui popor?!): ; : 

"V-aţi bătut pentru Marx şi Engels, nişte evrei, 
pentru Lenin, o corcitură de evreu cu mongol, 
pentru Stalin, alt evreu, şi pentru 900 de evrei din 
960 de membri ai Sovietului Suprem, care, cu 
toții, aveau alte nume decât cele ruseşti după 
care îi ştiaţi voi. 

Aţi  schingiuit, martirizat şi nimicit Biserica 
Ortodoxă, mândria şi fundamentul secular al 
poporului rus,  înlocuind-o cu materialismul 
propovăduit de nişte evrei care nici măcar nu 
credeau, ei înşişi, într-o asemenea porcărie! Nu erau 
atei, ci talmudişti şi masoni, adoratori ai satanei, 
de aceea v-au dărâmat şi profanat bisericile! 

Şi „acum. continuaţi să. defilați! + Poate. data. 
viitoare o să vă apărați cu adevărat țara!” 


Prevedem că într-un interval scurt de timp nici 
o publicație, nici o televiziune şi nici un site nu 
vor mai fi "de capul lor”. 

Până la urmă, tot ce este de vânzare va fi 
cumpărat, iar dvs. veţi avea posibilitatea de a NU 
şti absolut nimic în două moduri: fie veți urmări 
presa, fie NU o veţi urmări. 

În ritmul în care dictatura băsesciană şi-a dat 
arama pe faţă, nu credem să mai fie nevoie de încă 
un mandat pentru a se ajunge la aservirea totală a 
mass media. 

Atenţie: efectul preluării mijloacelor de informare 
în masă nu se face simțit imediat - ar fi dovadă de 
lipsa oricărei inteligențe din partea celor care pun 
mâna pe ele! Orice publicaţie cumpărată cu surle” 
şi trâmbiţe de un evreu îşi va menține, pentru O 
vreme, conduita de dinaintea preluării. Nu se 
poate altfel: în primul rând, ar bate la ochi într-un 
mod grosolan; în al doilea rând, intervine şi 
Chestiunea brand-ului: orice publicație sau 
televiziune are publicul ei, care aşteaptă de la 
aceasta un anumit stil, o atitudine. Schimbarea 
acesteia peste noapte ar fi un semn de totală 
neseriozitate, ducând la pierderea publicului. 

lată de ce vă garantăm că "Realitatea TV”, pentru 
o scurtă vreme, nu se va schimba. Se va pretinde 
că evreul mai sus amintit nu vrea decât o afacere 
profitabilă, nicidecum să se implice direct în 
spălarea creierelor românilor. 

Dar, cu timpul, alinierea la ordinele finanței 
evreieşti va fi totală, necondiționată, şi, în afară - 
de un instrument abject de manipulare, nu va mai 
rămâne absolut nimic. Ta 

Acelaşi scenariu este valabil şi pentru “Adevărul”, 
în caz că lui Patriciu i se va face lehamite, sau Vă fi 
forțat să i se facă. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


Arad 


UITE OSAMA, NU-I OSAMA! 


O samă de spectatori de la marele derby Obama 
_ Osama, presupus încheiat cu scorul de 1 la 0, 
pretind că nu au văzut nici o lovitură pe poartă. 
spune unii, se auzea din când în când: "zece, 
douăzeci, treizeci... suta!” Dar nu de pe teren, ci de 


la vestiare, unde managerii lui Obama deja numărau | 


banii câştigaţi din pariuri. 
Primul preşedinte negru — 
nimic nou sub soare 
Pare incredibil, dar, cocoțat în vârful ierarhiei 


celei mai mari puteri militare a lumii, preşedintele 
Obama rămâne un personaj ridicol. 


Iniţial, înainte de alegeri, părea imposibil să îi 
prejudecăţilor Pi 


ajungă preşedinte, din cauza 
americanilor împotriva negrilor - un lucru absurd 
dacă ne gândim la tehnicile de "albire" a negrilor, 
experimentate cu succes pe răposatul Michael 
Jackson. 

Ce să mai discutăm de numele lui, parcă 
predestinat: Barack Husein Obama, care îl dă jos pe 
Mubarak, îl omoară pe Osama şi... îi mulţumeşte lui 
Bush junior că a făcut el treburile murdare în Irak. 
Altfel ar fi trebuit să-l bombardeze şi pe tizul său, 
Saddam Husein. 

Pe de altă parte, este mai puţin amuzant, de fapt 
de-a dreptul mizerabil, modul în care Obama 
vorbeşte despre "terorismul islamic”. Tocmai el, care 
şi-a declarat apartenența la religia musulmană, în 
plină campanie electorală! 

Până la urmă, ridicol sau nu, grotesc sau nu, 
contează mai puţin cum este şi mai mult ce face. Dar 
cum preşedintele SUA este un candidat serios la 
poziţia de cel mai puţin liber om de pe întreaga 
planetă, ce să facă şi el decât să joace după cum i 
se cântă din culise! 

Parcă nici nu este om, parcă sunt mai mulţi care 
se bat în capul lui, un pluton de draci care nu se mai 
pun odată de acord şi îl trag în toate părţile! Obama 
nimereşte tot în gropi, stupiditatea şi inconsecvența 
paşilor săi eclipsând cu totul orice considerente 
rasiale. Acum, el nu mai este un preşedinte negru, ci 
pur şi simplu un preşedinte rău, dar rău de tot. 


Operațiunea Osama, un bluff mediatic 

Mai nou, s-a gândit să-şi facă propagandă 
electorală fluturând capul "teroristului numărul unu” 
în vârf de suliță, după ce l-a târât în urma carului 
prezidențial, precum şi Ahile îl târâse pe Hector în 
jurul Troiei! 

Dar apoi s-a răzgândit şi nu mai vrea să ni-l 
arate. Ce dacă s-au vândut deja biletele - trimiteţi 
spectatorii acasă! 

- Hai, măi Loleck, ce-ai făcut cu Boleck? (pentru 
cei care urmăreau televiziunea bulgară pe vremea lui 
Ceaşcă...) 

Serios vorbind, înțelegem că trupele americane 
au omorât un oarecare amărât din Pakistan, cu 
singura vină că aducea cu neica Osama bin Laden. 

Dar care este problema, v-aţi dat seama prea 
„ târziu că nu seamănă chiar atât de bine? 

Nu-i nimic, operaţii estetice - hai mai repede, că 
|. începem filmările... 


Lupta împotriva terorismului: 

cu stângul în dreptul E 

Americanii - parcă nu ar spăla creierii întregii 
planete cu blestemăţia lor de Hollywood - regizează 
din ce în ce mai prost! 

Cu aşa-zisele atacuri teroriste de la 11 
septembrie 2001 nu ne-au convins, dar măcar şi-au 
dat silința, am simțit şi noi că avem de-a face cu o 
înscenare "decentă". Nu chiar de nota zece, dar, 
oricum, de trecere - avioane în clădiri, incendii, 
Prăbuşiri, efecte speciale, filmări pline de 
dramatism... y 

De data aceasta, însă, la mai puţin de zece ani 
de la magistrala încercare, serviciile secrete 
americane au dat un mare fâs, de pe urma căruia 
cine ştie cât timp le va lua ca să mai dreagă 
busuiocul. : 


De fapt, nu au văzut mai nimic, în schimb, ar]. 


Ce se întâmplă, măi băieţi, au început să vă 
strângă cu uşa creditorii evrei şi v-aţi apucat să ne 
vindeţi filme cu buget redus? 

L-au "urmărit" peste tot pe Osama. Le-a prins 
foarte bine ca, timp de zece ani, să-l arate cu degetul 
ca fiind sursa întregului rău de pe Pământ! Tot 
"vânându-l pe Osama", au demolat Afghanistanul 
şi Irakul. 

Apoi, când şi-au dat seama că povestea nu mai 
prinde la public, l-au "omorât". Tocmai la timp, că 
dacă nu, poate lui Osama i s-ar fi năzărit să se 
"ascundă" şi prin Iran... 

Se înțelege, nu vorbim despre o persoană reală - 
un lider atât de periculos nu ar fi făcut manevre atât 
de prosteşti, favorabile americanilor şi cauzei 
sioniste. 

Osama, aşa cum a fost el vândut pe piața 
propagandei, nu poate muri, pentru că nu a existat. 
În realitate, familia bin Laden, cu tot cu Osama cel 
adevărat, erau nişte şeici saudiţi bogați, prieteni şi 
parteneri de afaceri ai familiei Bush. 

Dar să lăsăm afaceriştii paşnici şi să revenim la 
monstrul Osama, "campionul 
terorismului”: 

După ce l-au "omorât", cum spuneam, l-au şi 
"fotografiat". 

A fost difuzată o poză pe diverse posturi TV, cu 
un bărbos desfigurat şi însângerat. 

Apoi, după câteva zile, a fost declarată falsă şi 
retrasă (ce-i drept, unele telviziuni îşi exprimaseră de 
la început dubiile). 

Mai mult, conform directorului Biroului din 
Islamabad al Geo TV, o televiziune pakistaneză, 
imaginea nu era numai falsă, dar şi veche: "Era, 
într-adevăr, o fotografie falsă. Ea a circulat, deja, pe 
Internet, în 2009". Şi, mai mult ca sigur, adăugăm 
noi, fusese tot atât de falsă şi în 2009. 

Apoi, când circul cu fotografia era în toi, 
cadavrul a "dispărut", fiind scufundat în mare, 
chipurile conform unei tradiții islamice. 

Dar, culmea, a intervenit Marea Moschee din 
Paris,  exprimându-şi mirarea în legătură cu 
aruncarea în mare, pentru că acest lucru "este total 
contrar regulilor sfinte ale islamului”. 

Gluma se îngroaşă! 

Dacă nu este conform cu regulile sfinte ale 
islamului, atunci nu s-a întâmplat. Ori te pomeneşti 
că l-au recuperat nişte scafandri... 

Cert este că Osama cel neînsufleţit a reapărut, 
stând acum la dispoziţia laboratoarelor americane 
dornice să-i verifice identitatea prin teste ADN! 
Cert... vorba vine. 


Cercetătorii "imparțiali” şi filmele SF 

Ce mai atâta comedie cu analiza ADN, oricum n- 
o vor crede decât proştii! Ca şi în cazurile Coca 
Cola sau Monsanto: nu avem voie să punem 
mâna pe nimic, nu se admit decât testele 
laboratorului X, care funcționează cu uşile 
închise. lar în spatele lor... 

Hai să ne imaginăm pentru un moment un 
cercetător din SUA, pe care ar cădea măgăreaţa să 
verifice ADN-ul lui Osama. 

În laborator, mort şi plin de gloanțe, proaspăt 
uscat după băița care i s-a făcut post mortem, în 
totală neconcordanță cu tradiția musulmană, trupul 
neînsufleţit îl aşteaptă şi îi spune taina sa. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


mondial al 


Apoi, nefericitul om de ştiinţă, medic, autopsier, 


a felcer, măcelar, ce-o fi, se apropie de tribună, ajunge 


în fața microfonului. Se lasă o tăcere de nu se mai 
aude nici musca, omul îşi drege glasul... "Stimată 
audiență, stimate preşedinte şi măreaţă națiune 
americană... hhm-hhm... am onoarea să vă înştiințez 
că subiectul verificat nu este Osama bin Laden. 
Hhm-hhm... aţi omorât un cetățean nevinovat al 
Pakistanului, printr-o operațiune militară neautorizată 
pe teritoriul acestei țări prietene." 

lar Obama, negru de supărare (adică mai negru 
decât de obicei), ar spune: "Bine, atunci va trebui să 


“| suportăm sancţiunile ONU, votate în rezoluția cutare- 
“| cutare..." 


Ce, am înnebunit? 

Înțelegeţi absurditatea situaţiei?! Este ca şi cum 
cineva s-ar judeca şi condamna singur! 

Nici vorbă, cercetătorii americani vor descoperi 
ADN-ul lui bin Laden, chiar şi dacă li s-ar trimite un 
lot de cincizeci de urangutani. 


Isteria răzbunării la teroriştii imaginari 

Oricum, până se va rezolva şi această 
formalitate, pe la americani se mai ţine şi spectacolul 
"Mobilizaţi toate forțele de securitate, că vor să 
se răzbune teroriştii”. 

Practic, cel mai probabil, tot CIA sau cineva de pe 
acolo va mai regiza vreun atentat, eventual şi un 
"bis", dacă publicul vrea... Ceva care să arate că 
teroriştii lui Osama sunt furioşi şi reprezintă în 
continuare un mare pericol, ca să se mai justifice 
nişte măsuri dictatoriale de dragul "siguranței 
cetățenilor”. 

Să nu vă faceţi nici o iluzie în legătură cu ieşirea 
de pe scenă a lui Osama! Pentru ca politica 
mondială să poată continua pe panta pe care a 
pornit din 2001, va fi nevoie de tot mai multă 
panică, teroare şi "luptă contra terorismului”. /ar 
înțelepții Sionului vă vor da din toate acestea cu 
generozitate. 

De exemplu, iată cum se mai poate semăna 
panica: deja suspectul Wikileaks ne previne că 
teroriştii ar putea să dezlănţuie un val de atacuri în 
Europa, tocmai pentru le-a fost omorât conducătorul. 
Conform site-ului, s-ar merge de la arme chimice şi 
biologice până la detonarea unei bombe nucleare... 

Dar ne punem tot mai serios problema a ceea ce 
reprezintă  Wikileaks cu adevărat:  dizidențţi 
americani imposibil de suprimat? Cât de puțin 
probabil este acest lucru: în SUA ai voie să 
administrezi un site care divulgă sistematic secrete 
de stat, în schimb eşti umflat imediat dacă ameninţi 
siguranța statului cultivând o brazdă de ţelină 
nemodificată genetic... 


Spectacolul aniversar de 10 ani 

Mai importantă în materie de semănat panica ar 
trebui să fie grandioasa aniversare despre care 
suntem dispuşi să pariem că este în pregătire pentru 
11 septembrie anul acesta. 

Nu se poate ca Barack Obama, atât de caraghios 
cum a ajuns, să ia pur şi simplu cuvântul şi să turuie 
prostiile pe care nu le mai crede nimeni, apoi să se 
aplaude puțin, să se mai mănânce un pişcot-două şi 
gata. 

Va fi ceva care să merite văzut şi, obligatoriu, va 
avea un buget mai darnic. Poate că "teroriştii” vor 
intra cu submarinul în Statuia Libertăţii... 

Poate că va veni şi momentul, nu foarte 
îndepărtat, când se va da o lege care să interzică 
negarea atacurilor teroriste din 2001. Prea ne 
permitem toți să cârcotim - se strică tot efectul 
dramatic! 

Când nu ai de ales şi trebuie să forțezi oamenii 
să creadă ceva care chiar nu stă în picioare, merge 
şi aşa: "Dacă mai deschizi gura, după gratii!” Cu 
puţine excepții, şi acestea din ce în ce mai rare, 
legea similară privind holocauţitul funcționează 
destul de bine. 


(Surse: http://stiri.rol.ro - 2 mai, http://www.9am.ro 


- 3 mai) 
4 Arcu 


Pag. 9 


VE 


Ludi 


STRATEGII CAMELEONICE 


Motto: 

” Ce-ar deveni un cameleon pus pe un pled 
cadrilat?” 

"- Ar muri de efort!" 

delibera cândva folclorul urban (acum inactual). 

În tranziţie dihania a rezistat, s-a imunizat, s-a 
reprogramat... Nu mai e doar un perpetuum "mobil" 
adaptabil, ci şi un perpetuum "abil" obstinat şi 
uzurpator. 


|. POLICROMII CAMELEONICE 


1. MODELUL BIOLOGIC: 
HOMOCROMIA COPIANTĂ 


Adeseori reperabil, în natură funcţionează 
neîntrerupt un impuls insistent de adaptabilitate la 
orice mediu sistematic ostil. 

Comportamentul mimetic nu e, aşadar, nimic 
altceva decât indicatorul spontan al unei biete 
infrastrategii defensive. Inventivă şi curioasă, dar 
limitată doar la o disperată "tehnică” ingenioasă de 
supravieţuire. 

O ultraperfecţionare imitativă, un indigou, biologic 
util, un model al reduplicării prin clişeu fotografic, 
prototipul însufleţit al oricărui fotocopiator actual de 
uz curent, fie el xerox, fie chiar scanner - optic 
performant - asistat de orice imprimantă... 

Natura se autocopiază, aşadar. Din necesitate, 
bineînţeles, şi numai pentru a-şi blinda, pe alocuri, 
ori feri câte un detaliu mai fragil. Apără, cu un trucaj 
exterior, făptura minimă a vreunui bondar, care se 
salvează imitând, cu paletă perfectă, învelişul 
cromatic al unei albine, semnalizând fals, oricărui 
potenţial devorator care l-ar pândi, că ar putea avea 
şi rezervorul ei de venin. 

Bondarul sterp, în travesti apicol, ori brotăcelul 
stând pitit în verdele suportului pe care şi l-a copiat, 
sunt doar ingenue prefigurări. 

Cu adevărat monstruoasă, o culme a 
capacităţii versatile e acumulată grotesc sub 
efigia MARELUI CAMELEON. 

Sordidul său mecanism ipocrit se opune, 
stereotip, principiului viu, cel al năvalnice diversități a 
Zidirii. 

În plan simbolic, el copiază neobosit, copiază tot 
şi deci eludează constant generoasa dezmărginire a 
iubirii lui Dumnezeu: miracolul creativ al Genezei, 
principiul irepetabilităţii fiecărui individ, chiar acea 
unicitate ce exclude clona. 

Viaţa, “filmată” de cameleon, devine, aşadar, un 
tehnic plagiat mimetic după autorul suprem, tot aşa 
cum, în plan psihologic şi etic, duplicitatea ipocrită 
are un permanent potenţial insesizabil-destructiv ce 
se opune înseşi sursei adevărului şi contrazice, în 
plan emoţional, esenţa autenticității. 


2. DESCRIPTIO CHAMAELEONIS 

Familia Chamaeleonidae include şopârle. La 
propriu şi la figurat, 

Multiplicându-se. infinit în innumerabile specii. şi 
ipostaze cameleonice. 

Prolifica şi versatila reptilă arboricolă. (vorace 
insectivoră) se identifică instantaneu cu orice 
suport. 

Cramponată şi de neclintit, binecuvântată cu 
gheare de cleşte, devine astfel irecognoscibliă, 
încarnând travestiul perfect protector, de unde poate 
apuca orice. 

Fixă şi  extraplată,  şopârla-curcubeu e 
programată, efectiv, pentru "a fura soarele” şi, odată 
cu el, toată complexitatea fascinatoare a 
spectrului solar. 

Se sprijină, serpentiform, pe o enormă coadă 
spiralată, un fel de al cincilea membru, iar ochii, 
ultramobili, pot văea simultan în direcţii diametral 
opuse, desăvârşihd această însumare rapace a 
tuturor disimulărilor şi a tuturor cromatismelor în care 
se scaldă, irizându-se, după plac, în toate cele şapte 
culori ale unui virtual curcubeu duplicitar, după cum 
şi dicționarele de simboluri îi înscriu, alternativ, cele 
şapte abilități malefice: & 

- flexibil şi ultrasociabl în regim 
diurn,  extrem-adaptabilul cameleon 
devine, în cheie nocturnă, simbolul 


Pag. 10 


malefic contrar: colorându-se oricum, ipocrit, 
versatil şi oportunist, apt de cele mai dubioase 
combinaţii pe care i le pot dicta cele mai murdare 
interese, e hârtia de turnesol a tuturor decadențelor; 

- limba vâscoasă şi rapidă, împlântată adânc în 
abdomen, o poate proiecta, vertiginos, la o 
incredibilă distanță; ea semnifică o lăcomie de 
neconceput, ascunsă cu grijă, disimulată de limbajul 
persuasiv ce învinge orice împotrivire, arta de a 
minţi, de a ieşi din impas prin înşelăciune, precum şi 
capacitatea de a pândi îndelung pentru a lovi 
surprinzăntor; 

- cumpănind riscurile, lent, precaut, la antipodul 
spiritului de aventură şi generozitate, cameleonul 
nu îşi aşează niciodată labele pe pământ în 
acelaşi timp, ci, cu neîncredere şi bănuitor, una 
după alta; 

- nu-şi roteşte capul, ci doar ochii, grotesc şi 
simultan, în toate direcţiile, observator care 
scrutează disimulat,  precaut şi de neabordat, 
culegând, însă, toate informaţiile; 

- corpul, aşijderea, ca o lamă, aplatizat, este 
imaginea disimulării” > 

- o creastă războinică, aşezată în spinare, îl 
apără de surprize, dar îl deconsplră, în acelaşi timp, 
drept vanitos; 

- fimalmente, descrierea îl încununează cu cel 
de-al şaptelea atribut al distorsionatei anatomii: 
coada sa prehensilă, la fel de apucătoare ca limba 
năpraznică ori cleştele ghearelor, şi ni-l descoperă, 
pe lângă ipocrit, laş şi lacom de bunul altuia, că ar fi 
şi pândar înverşunat, acționând pe la spate şi 
imprevizibil, fără să aibă aerul că o face. 


Merită încercarea de a transfera în exemple 
simbolismul acestui cumul înşeptit şi grotesc 
până la inimaginabil, pentru a sistematiza cumva 
fazele mai toxice de comportament cameleonic, 
strategiile lor de atac (la puterea a şaptea) asupra 
fiecăruia dintre noi, presiunea exasperantă. prin 
care contagiosul model provenit din regnul animal se 
poate manifesta deviând ordinea firească la nivelul 
comportamentului social, acționând în plan 
psihologic, etic ori confesional, pentru a culmina 
infiltrându-se definitiv în sfera ultimă, a destinelor 
politice. 

Diagnosticând ticul, trucul şi devastatorul efect al 
cinismului cameleonic, analiza poate glisa pe o 
infinitate de paliere, din care acest SEMNAL DE 
ALARMĂ va izola câteva. 


3.  "TICUL*  CAMELEONIC SAU 
MECANICUL PLACAT PESVIU: 
MIMETOMANIA 


Uzul lingvistic reprezintă una din formele de bază 
prin care se manifestă comportamentul social şi una 
din cele mai vulnerabile căi de acces prin care 
acesta poate intra în iminenţă de blocaj. 

Mania copiatoare! se manifestă aici în mod 
dezastruos, cu efectele mecanicului placat pe viu, 
acolo unde urgenţa comunicării fireşti este mai vitală 
şi mai stringentă ca oricând. 

Comunicarea cu ecoul sau papagalul este 
ratată din start (pare chiar un truism să o afirmi). 

Încă din 1928 un eseu al lui Henri Bergson 
despre semnificaţia comicului ("Le rire”) a descifrat 
principiile incongruențelor mecanicului cu firescul 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


reacţiilor de vie flexibilitate şi lar atentă ale 
mentului persoanei umane. Alle 
set nu Bale funcționa maşina! şi în linie 
dreaptă, după un mecanism copiator, şi nici extrem 
simplificator, blocându-se, prin ambele, în rigiditate : 
contrară, prin definiţie, oricăror forme ale vieții 

iale, esenței vieţii înseşi. 4 
EL Eee IA ticul cameleonic. în LIMBAJ 
afectează acum la noi, mai mult ca oricând, 
generaţia tânără. 2007 ASE 

Simplificarea fără discernământ  suprimă 
creativitatea expresiei verbale, „iar mania 
copiatoare o reduce la logica singulară a ideii fixe, 
aceea de a funcţiona ia nesfârşit ca o hârtie de cale. 

Micii  copiatori anglomani (şi nu numai. ei) au 
ajuns să substituie până şi interjecţiile limbii cu un 
repertoriu fix şi absurd de onomatopee de import. 

"Într-o deplină blândețe a idioțeniei”, vorba 
poetului ("avec la douceur des idiots” -A. Rimbaud), 
contingente de "analfabeți funcționali”, marionete 
manevrate de snobism, îşi extrag interjecţiile din 
viata de zi cu zi exclusiv din repertoriul desenului 
animat televizat cu comentariu sonor anglo-saxon. 

Şi iată că descoperim progresiiv cum strigătul de 
uimire, reacţia de contrarietate, până şi vocalizele 
durerii se "englezesc" definitiv şi inevitabil. Au-ul se 
face "ouch”, ah-uil devine un "wow” de bon-ton, în 
vreme ce intempestivul "oops" a ajuns să fie singurul 
semn stupefiat al surprizei. 

În limba romină s-a deschis un “brand” 
(împrumutat de la şoarecele yankeu, 
ciocănitoarea Woody şi rața Donald). 

Nu numai că ne paşte, dar ne-a şi cotropit 
snobismul infantil al disney-stupefacției şi al disney- 
oftatului. Căci unde s-a mai pomenit o țară care 
limba să-şi uite exclamațiile, cerşind de la 
Unchiul Sam, din import, cea mai viscerală şi 
primitivă formă minimă de manifestare a 
spontaneității afective? 

Cine îşi vinde francheţea adolescenţei pentru 
acest maraton imbecil urnit între "foo/" şi "coor', de la 
"week-end" la "happy end” şi sfârşind într-o 
ciuleandră descreierată de "interwiew'-uri, "C.V."-uri, 
"C.D.-uri, "1.D."-uri, "1.1." şi "P.C."-uri şi, mai ales, 
"O.K."-uri, comprimând în ele toate diagramele - 
fericirii? 

Spaţiul cu adevărat european nu este 
mimetoman. Acolo s-a instalat, demult, scutul anti- 
anglicism şi funcționează din plin, protejând de ticul 
cameleonic care sterilizează şi strepezeşte totul, 
în inflaţie continuă. Numai cameleonul autohton (în 
"trend”) eternizează trucul: îşi sehimbă ”/ook'-ul! 


4. "TRUCUL” CAMELEONIC 
CONFESIONAL: 
SECTANȚI IN TRAVESTI 


Până nu demult, orişice sectant, însetat de 
prozelitism, confirma din plin axioma referitoare la 
"zelul neofiţilor”, dându-se de. ceasul morții să 
îndoctrineze ciorchini de suflete prin propagandă 
directă şi exemplu viu, dar, mai ales, declarându-se, 
loial, ce era. Îşi mărturisea, cum s-ar spune, 
confesiunea, făcându-şi, deschis, profesiunea de 
credință. 

Evident, însă, cu din ce în ce mai puțin succes. 
Creştinului pravoslavnic i s-au produs, în timp, 
anticorpi, ajungând chiar să-i detecteze anticipat, 
grație unui "cititor de sectanți” intuitiv de care, prin 
experiență, am ajuns, treptat, să dispunem toți. 

Demersul persuasiv nu mai dovedea. Puncte- 
cheie dogmatice ale osârduitoriior neoprotestanţi se 
deconspiraseră. De cum se atingeau temele 
nevralgice referitoare la cultul sfinţilor, al 
Fecioarei şi al Sfintei Cruci, datina parastaselor şi 
a botezului la vârste mici, a administrării Sfintelor 
Taine, precum şi controversa despre frații Domnului, 
omul vizat îşi lua tălpăşița, pentru că, prin aceste 
indicii, învățase să le ia seama... 

Coada serpentinată a cameleonului pândea, 
însă, din umbră. 

Arsenalul de travestiuri - mai generos ca oricând - 


se arăta cel mai prompt generator de trucuri fără 
număr. 


Mai întâi şi-au trucat identitatea 
confesională, expediind-o într-un soi de 
apostolat nelămurit, care i-a calificat, 
brusc, drept "instructori de sănătate" - 

care nu uitau, însă să adauge la sfârşitul broşurilor 
cu tablete de stil de viață (pe care le vând şi acum 
e la toate intersecțiile), adresa exactă a sediului lor 
evanghelico—advenist. Ş 

Nu era, însă, o strategie prea productivă. 

şi atunci a rămas de experimentat trucul 
mimetismului integral, deghizarea completă în 
formele rituale exterioare predilecte ale celor 


Vinerea dezlegării prin Maăală vaca 
s î 

Provocarea Crucii — [SRI Reset 

Ora 07:30, 10:00, 15:00, 19:00 de broşuri 

nvidre Ra împodobite cu 


y 
cruci răsăritene 
pictate "al fresco", 
în cel mai pur stil 
ortodox, ciopoare 
de lumânări 
E aprinse, din ceară 
! galbenă, şi Hristos 
guide Pantocrator 
binecuvântând de 
pe  contracopertă 
Se ana a Aeoa Ceas au invadat cutile 
poştale. In interior, 
cu chenare şi 
viniete ca în cărțile de rugăciuni, ba chiar şi cu 
reproducerea unei mărturii de botez. 

O revistuță editată în mod evident de Martorii lui 
lehova are capsat chiar un formular de "Acatist 
pentru dezlegare", care menționează, la sfârşit, o 
adresă electronică, două posturi de radio şi o 
emisiune OTV. 

Cum rămâne atunci cu profesiunea de 
credință? Nu e oare clar vorba doar de o rețea de 
interese dubioase în travesti? 

Şi n-ar trebui, oare, să exclamăm, împreună cu 
exorcistul: "Vade retro, chamaeleo!” ?! 


Argintul viu 


nsomnio 8 


Suparmariet X0X2 


Macara se patul 
informaţi: (21 253.73.00 sau 0721 805.569 


II. MONOCROMIA CAMELEONICĂ: 


1. CINISMUL CAMELEONIC: 
CAMELEONUL POLITIC 

In forma sa  extrem-cinică, multifațeticul 
cameleon poate renunța la infinitele irizări ale 
spectrului solar complet, alegând nuanța unică a 
travestirii sale partinice. 

Se adaptează şi se confundă cu propriul partid. 

Prin analogie cu strategiile sectante, se foloseşte 
de redutabilul său magnetism animal pentru a 
hipnotiza, prin efect cromatic, virtuala masă de 
prozeliți electorali. 

lar dacă anterioarele forme de cameleonism par 
mai elementare şi dacă această gradaţie ar fi 
îngăduită, într-o posibilă stadializare a toxicității 
comportamentului disimulant, cameleonismul politic 
ar ocupa, cu certitudine, nivelul superlativ. 

"Ticul" cameleonic şi mania copiatoare mai pot 
avea  circumstanțieri. Există un dram de 
autosugestionare în exercitarea lor, atenuând uşor 
vinovaţia. "Trucul" folosit, pe de altă parte, în 
travestiurile înverşunate ale cameleonului sectar 
implică totuşi o angajare, cât de cât, chiar dacă 
inconştientă de nocivitatea ei enormă. . 

Singurul care, însă, nu uită de sine, este, aşadar, 
în cadrul acestei triple tipologii comparative, 
CAMELEONUL MONOCROM, cel mai virulent şi mai 
adaptat cameleon pur, exemplarul cinic perfect al 
speciei sale, CAMELEONUL POLITIC. 

Nu e de azi - de ieri. L-a descris şi Dimitrie 
Cantemir în Istoria sa leroglifică, pentru că funcţiona 
în forță, încă de pe-atunci. i 

El n-a reuşit, însă, să-şi asume nicicând, ca 
acum, un asemenea grad de iresponsabilitate 
deliberată faţă de ceilalți, orientată vertiginos în folos 
propriu, urmărindu-şi proiectul centripet cu o frenezie 
rar întâlnită. 

Angajat în acest vortex egocentric care, uneori, 
frizează absurdul, ca într-o rotitoare cursă contra- 
cronometru, inventivitatea sa cinică, în detaliu, nu 
mai cunoaşte limite. 

Voi încerca, deci, mai jos, s-o exemplific printr- 
un soi de dublu ”(mini)reportaj cu camera 
ascunsă”, privind două din inițiativele unui 

deputat, permanent secretor de boia 
portocalie; 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


Dar, mai întâi, să analizăm virtuțile simbolice ale 
galeşei culori... 


2. AVENTURI ÎN ORANJ 


In schema abstractă a stelei cromatice, alcătuite 
(atenţie!) din două triunghiuri suprapuse, asemenea 
stelei lui David, portocaliul este complementar cu 
albastrul. 

Dacă vom transpune opoziţia în termeni de 
parodie politică conjuncturală, putem interpreta că 
semnalizarea în oranj e un fel de substitut artificial 
al culorii cereşti, un înlocuitor de beatitudine 
paradisiacă, sintetizat în boiangeria politică pentru a 
funcționa ca perfect surogat în raiul promis al 
surprizelor. 

Nu întâmplător e şi culoarea şofranului, aureola 
cozonacului artificial... 

La jumătatea drumului dintre galben şi roşu, între 
aurul celest şi roşul terestru, această culoare aspiră 
la o sinteză perfectă a iubirii, dar, cu toate acestea, 
când echilibrul tinde să se rupă, ea poate deveni, în 
sens degradator, o emblemă a desfrâului. Devenită, 
astfel, pecetea simbolică a necredinței şi a 
luxuriei; astfel încât şi despre Dionyssos se spunea 
că ar fi purtat veşminte în culoarea şofranie- care 
poate fi, în acelaşi timp, şi a exceselor bahice. 

Conform acestui paradoxal simbolism, s-a putut 
trece, deci, de la patronajul ezoteric al flăcării violet, 
la mai impura flacără portocaliu-roşcată, inaugurând 
noua serie a aventurilor în oranj. 

Tinzând, aşadar, mai mult spre roşcat, această 
culoare aprinsă nu mai poate aminti decât focul 
impur, vâlvătaia mistuitoare de sub pământ a 
infernului, o pălălaie devastatoare, delirul şi 
dezmățul, patima dorinţei, căldura care 
carbonizează şi emerge dintr-un nivel subteran, 
putând mistui, odată cu făptura fizică, şi pe cea 
spirituală, până într-atât încât reprezentarea e 
reperabilă chiar şi în folclorul.românesc care are, 
la rândul lui, propriul său repertoriu policrom, 
inepuizabil în avertismente,  recomandând, 
insistent şi înțelept, maxima prudență referitoare 
la tot insul roşcovan sau roşcat. Această zicere e 
menţionată, după cum ştim, şi de Harap-Alb (altă 
frumoasă poreclă de cameleon): "DE OMUL SPÂN ŞI 
DE OMUL CU PĂRUL ROŞ SĂ ȚE FEREŞTI!", dar există 


3. ÎNTÂIUL REPORTAJ: 

PARASTASUL DANSANT DIN POSTUL 
CRACIUNULUI 

Pe 18 decembrie 2010, "domnul" Dănuţ Liga, un 
temerar cavaler de Ligă Portocalie, şi-a pus în 
practică o iniţiativă partinică înrobitoare, grație căreia 


' am putea intui că subtilul deputat al Colegiului 28 de 


Bucureşti nu doar că e scăldat (integral) în nobila 
culoare dovlecie, ci şi că, în acelaşi timp, îi este cu 
desăvârşire interzis să se poată mândri fie şi cu 
minimele funcţii cerebrale pe care încercatul său 
popor de alegători s-a obişnuit să le atribuie, în mod 
tradițional, DOVLEACULUI... Astfel încât modestele 
sale aspirații la un raţionament cât de cât 
curcubitaceu au fost ratate din start. 

Astfel, s-a putut înregistra în palmaresul său de 
precampanle electorală hibernală, o mare convocare 
tematică. La "Casa Latină”, locantă aflată chiar peste 
drum de Academia Militară, şi aleasă, desigur, numai 
în onoarea lui Traian — Cuceritorul-Absolut-al-Daciei, 
s-a oferit, în deschiderea de sezon a ciclului de 
Pomeni Electorale, 0... Avanpremieră de 
Înmormântare. 

Ea a fost adresată, adecvat şi corect, exact cui i 
se şi cuvenea: cadrelor din învățământ, aşadar 
potenţiale cadavre didactice, prin efect de criză. 

Peste o sută cincizeci de salahori educaţionali au 
fost strânşi la chemarea sa şi temeinic omeniţi cu de- 
ale gurii, de dulce sau de post, în cantităţi industriale, 
marea (şi rămasa de pomină) ospătare fiind 
ştampilată, "ad-hoc", cu cartea de vizită a iniţiatorului 
generosului parastas. 

Floarea didactică a întregului sector 6, unde 
păstoreşte, spre binele tuturor, numitul deputat, a 
culminat cu o explozie de dans... întru nimic 
distonantă cu reculegerea recomandată de Postul 
Mare! (??!) Pentru că ar fi de presupus că 
Ganimedele lui Traian, ca paharnic al zeilor, va fi 
avut vreo dispensă urgentă, în acest sens, eliberată 
de la registratura nemuritoare din Olimpul 
Portocaliu... astfel încingându-se o  Ciuleandră 
Educaţională la para flăcării nărămzii a noii şi 


ingenioasei noastre burghezii - HORA 
PARASTASULUI DANSANT. 


4. AL DOILEA REPORTAJ: 

SECTARISMUL POLITIC SECRET 

Devenit şi el secretor de boia portocalie -la 
boiangeria partinică, travesti-ul sectar poate 
funcţiona şi invers: nu numai deghizat din sectă 
în ortodogmatică, aşa cum s-a mai văzut, dar şi 
într-un altfel de costum  portocaliu-carnavalesc, 
travestindu-se (surprinzător!) din _politichie în 
erezie. 

Acest mister ar putea impune chiar o abordare nu 
doar politică, ci şi polițistă. 

Pe data de 8 martie anul curent, acelaşi deputat 
înverşunat portocaliu, căşunând, conform aceluiaşi 
program în faliment, din nou asupra mediului 
didactic, s-a decis să onoreze sărbătoarea 
internaționalist-comunistă (inventată de Roza 
Luxemburg). a Zilei Femeii, tot în sânul amortizator 
al breslei noastre educaționale. 

Credincioşii "co-misionari” ai planului domniei 
sale s-au deplasat la unităţile şcolare din raza sa de 
acţiune, pentru a ferici personalul din învățământ cu 
primăvăraticul plocon aferent. 

Lumea, după "obiceiul pământului”, s-a iluzionat 
în chip destul de EEE 
explicabil; apăruse, fă 
din senin, o stivă de 
cutii cu fundă [ 
portocalie, anunțând 
un spectaculos 
conţinut consistent.. 


Doamna Hancu Cristiana Maria 
Scoala Nr. 117 


Surpriza culminantă nu se afla însă decât în 
interior unde, în afară de obligatoriile anexe cu floare 
şi şnur, trona, în glorie, un ditamai "ceaslov”, intitulat 
aproape impertinent: "GHID DE SUPRAVIEȚUIRE”, 
dacă e să stăm şi să ne raportăm corect la episodul 
interminabil de criză pe care îl traversăm şi din care 
de-abia ne mai tragem sufletul. 

Reacţiile, prin ricoşeu, au fost diverse: unii 
destinatari au vrut să i-l returneze prin colet poştal 
"alesului” nostru; alţii, să-l interpeleze telefonic (căci 
pe cutie era indicată şi o astfel de posibilitate de 
contact, pentru a avea acces la clemența 
generosului deputat). 

Numitorul comun al ripostelor s-a concretizat, 
însă, într-un altfel de acces: accesul de furie. 

Titlul consistentei publicaţii trimitea, aluziv, la un 
slogan mai vechi, pe care puțini l-au uitat, o cordială 
urare care ne invita "SĂ TRĂIȚI BINEP 

"Dată la întors” (că doar în criză ne aflăm), unii 
dintre noi au suportat îndemnul şi au reformulat: 
"Bine că trăiţi!” 

Dar să pui gaz peste foc, peste tot acest vulcan 
latent, poate indica nu o strategie, ci o clinică de 
oligofrenie. Căci numai într-un asemenea intelect 
putea scăpăra strălucita idee de a potoli foamea 
plebei exasperate, tânjitoare poate doar după pâine 
şi circ, cu un substitut obraznic al lor, un "Ghid de 
supravieţuire”, ca un fel de antifrază aruncată în 
obraz celor cărora li se urase, cameleonic, un trai 
mai bun. 

Finalul, în stil polițist, survine de-abia acum: 

"GHIDUL”, multiplicat în exemplare fără număr, îl 
scutise în mod miraculos pe ofertant, de orice 
cheltuieli de tipărire sau achiziţie, căci s-a dovedit a fi 
nimic altceva decât... un rutinar material de 
propagandă al Adventiştilor de ziua a 7-a - 
deghizat, la rândul lui, în portocaliu!l! SAU 
INVERS??!! Şi, după o asemenea avalanță de 
interogaţii exclamative, ce ne mai rămâne, oare, de 
făcut? Poate, doar, turul ciclist al României pe 
biciclete portocalii... 


Creta Dracu 


Pag. 11 


Gale “ponară 


»PRIN POARTA CEA STRÂMTĂ” — ANA MARIA MARIN (II) 


Aveam condiții de pus: pentru o lună ne vom 
juca de-a căsătoria civilă; bineînțeles, nu vom 
spune nimic înainte şi, după ce concediul va fi 
terminat, se va termina şi această căsătorie de 
munte, să-i zicem aşa! 

Fu complet de acord. 

Căsătoria mi se părea anihilarea libertății, 
imaginaţiei şi chiar a vieţii a doi oameni. Nu ştiam 
nimic de taină, de căsătoria din cer, de întâlnirea 
a două jumătăți în lume, dar el ştia tot şi ar fi 
vrut, ca în povestea micului prinț, să mă 
domesticească. 

Am semnat solemn un act care legifera cele 
spuse şi am lăsat şi o portiță de schimbare... că 
dacă între timp se va produce o revelație, gluma 
putea fi prelungită. 

Liniştiţi, cu două copii la dosar, am citit poeme de 
Reiner Maria Rilke. 

La 8 februarie a venit să mă ia de la spital, lucram 
la Filantropia, la unchiul meu, profesor de 
oftalmologie, care-i reținuse figura văzându-l zilnic, 
când mă lua de la spital. 

Eram înscrişi la clasa a doua, dar ne-am 
căsătorit la clasa întâi: VASILE avea prieteni. 

Martorii i-am luat de pe stradă şi, când s-a 
terminat, i-am invitat să bea o bere în cinstea 
mirilor. Apoi ne-am dus fiecare acasă. 

Seara era balul internatului, unii terminau cei 
patru ani, alţii, seria noastră, bobocii, abia aveau să 
intre. 

Mama îmi făcuse cadou o rochie frumoasă, 
neagră, cu un trandafir mare roşu de catifea în talie. 
Deziluzia ei a fost mare văzând cine îmi era 
cavalerul de bal. 

Văzând că dansăm mereu împreună, colegii mei 
au început întrebările; erau şi profesori care mă 
cunoşteau. 

Le-am explicat că ne-am căsătorit în dimineața 
zilei şi că plecăm mâine în voiaj de nuntă. Lucrul li s- 
a părut extrem de romantic. Ne-au invitat la un bar 
să ne terminăm seara, aşa că am ajuns în zori 
acasă, unde mama mă aştepta cu mătura în poartă 
şi, văzând că e pusă pe fapte mari, i-am spus 
adevărul. 

O bombă a căzut în casa noastră de burghezi 
cumsecade, tata umbla cu un revolver până ce i-am 
pus o mică hârtiuță sub ochi: un certificat de 
căsătorie. 

Mama a vărsat şi câteva lacrimi când i-am spus 
că e vinovată. Mă constrânsese la acte definitive 
pentru că nu mă lăsase să-mi fac cheful cu muntele. 

După masă plecam la Predeal; ningea şi zăpada 
dădea întunericul la o parte, luminând munții şi văile. 
Punând vreascuri pe foc în căsuţa mătuşii Maria, am 
stat de vorbă: focul trebuia să ardă în continuu, era 
focul sacru, era lumina fecioarelor care-şi aşteptau 
mirele: A 

La lumina lui ne-arh măsurat avânturile şi ne-am 
cunoscut opreliştile. Eu aveam ambiţii, el prevedea 
sacrificii. [i 

Am înțeles că un individ nu devine om decât 
în cadrul unei nații, unei spiritualități, unei 
culturi. Marginile, invizibile cu ochiul liber, se ridică 
până la cer - da! - granițele naţiei, care înseamnă 
şi creativitate, şi cunoştinţă, şi libertate, se ridică 
până la cer. 

Pentru a da rod ai nevoie, în afara darurilor cu 
care te-a înzestrat Cel de sus, şi de conştiinţa 
acestei apartenențe: o rădăcină. 

Drumul pe care pornise acest om era un drum 
împărătesc, un drum care va ridica țara pe culmi 
nebănuite. 


Şase zile am colindat munţii şt-spre nord şi spre 
sud, îngropându-ne uneori până la brâu în zăpadă, 
ieşind la liman cu încredere, fără ezitări: învățasem 
să facem echipă. 


Pag. 12 


- POVESTE LEGIONARĂ - 


(continuare din numărul trecut) 


ANA MARIA MARIN - medic, soția comandantului legionar VASILE MARIN 


A şasea zi am citit în ziar că muncitorii de la 
Grivița Roşie se baricadaseră în ateliere şi făceau 
grevă. 

"Sunt manevrați din afară, trebuie să le 
explicăm şi să-i ajutăm”. 

"Dar dacă sunt comunişti?” 

"Sunt mai întâi Români şi nu ştiu încă la ce-i 
obligă această apartenenţă". 

Ne-am întors la Bucureşti şi ne-am ocupat de 
muncitori. 


1933 

Contractul între mine şi VASIA venise demult 
la scadenţă, l-am găsit între hârtii şi l-am distrus 
împreună. Ne îndrăgostisem unul de altul, fără să 

Foca mărturisim nimic. 
Dragostea venise aşa 
cum vine de obicei, fără 
motiv. 

Seara ne întâlneam, 
mergeam la concert sau 
la teatru pe locurile 
studenţeşti, ne plimbam 
sau stăm de vorbă, 
citeam amândoi aceeaşi 
carte (Nietzsche, 
Spengler, Malaparte) şi 
o comentam. 

Într-o zi îmi explică 
că vom deveni foarte 
săraci, căci îşi dăduse 
demisia din postul de 
avocat în contencios la Ministerul de industrie. Avea 
ocazia să scoată o revistă în care să scrie tot ce 
gândea el şi prin el; Mişcarea Legionară. Oare 
colecția Axei 'o mai dăinui în vreo bibliotecă scăpată 
de timpuri? 

El se va muta la părinţi în Cotroceni şi seara vom 
împărţi mâncarea la Leagăn. 

Eram internă, aveam dreptul la casă şi masă. 
Aveam ceva de spus? Bineînţeles că-i împărtăşeam 
bucuria. Femeile adevărate ştiu să lege bărbații de 
pământ atunci când le cresc aripi şi sunt gata să 
zboare: probabil că aveam puţine atribute feminine, 
căci încercam să zbor şi eu. S 


Prin luna mai am plecat în dealul Cotroceni să-mi 
cunosc soacra. Am vândut două volume de medicină 
internă din Collet, am cumpărat un buchet mare de 
flori şi am intrat pe poarta unei mici căsuțe, în 
spatele Azilului Elena Doamna. 

O faţă brăzdată de greutăţile prin care trecuse, un 
trup care se ţinea drept, doi ochi albaştri calzi, mă 
primiră. Furasem o parte din dragostea fiului ei, dar 
ea nu privea dragostea ca un bun divizibil ci ca un 
dar Dumnezeiesc nelimitat. Erau primele flori pe care 
le primea în viață Bucura, fata popii din Homorod. 

Am cunoscut izvorul inteligenței, generozității şi 
spiritualităţii fiului, dar pe deasupra înțelepciunea, 
darul Bibliei şi al vieţii de luptă pe care o dusese. 

O înţelegere din ochi, un pact secret în care 
hotărâm amândouă să stăm în calea duşmanilor lui. 
Mişcarea Legionară avea mulți şi creşteau cu cât 
îi creştea Căpitanului popularitatea. 

Nu vroia să conducă țara decât mult mai 
târziu, după ce şcoala omului nou va fi dat roade, 
după ce tineretul va înțelege chemarea spre 
dreptate şi adevăr, după ce va fi pregătit la jertfe 
pentru patrie. 

În toamnă se țineau alegeri; ar fi vrut să trimită în 
Parlament cât mai mulți adepţi pregătiți să ducă lupta 
contra partidelor amorale şi venale. 


Vara ne-am petrecut-o la mănăstirea Cheia de pe 
valea Topologului. Băturăm drumurile Muntelui 
Roşu, descoperirăm Izvorul Dorului, culegeam 

„zmeură de pe Bratocea şi floarea reginei din Tigăile 
Ciucaşului. Vasia invitase pe părinţii mei în poiana 


cu margarete, unde femeile din sat îşi aduceau copiii 
la consult, iar bărbaţii veneau să discute de-ale lor şi 
să mai afle ştiri din lumea mare. 

serile erau ale lui VASIA. Ne povesteam 
aventurile, dorințele, speranțele. : 

“AXA” (revista legionară)  Imergea bine. 
Atrăgea mulţime de tineri care aveau ceva de spus; 
Viitoare mari talente, o pepinieră de ziarişti. 

Îmi povesti începutul luptei anticomuniste în 
România, prima trezire a conştiinţei naţionale la laşi. 

Un student, născut odată cu secolul, înțelesese 
geo-politica imediat după primul război, când 
revoluția rusă încerca să reia visul ţarismului: drumul 
Tarigradului. Acest drum trecea obligatoriu prin țara 
noastră, în care se pornise infiltrarea muncitorimii. 
Marea grevă a lucrătorilor ceferişti de la uzinele 
Nicolina din laşi, însoţită de manifestații de stradă cu 
drapele roşii, fu, mai degrabă, o luptă a studenților, 
decât a guvernului Averescu. 

Tânărul student care a înfipt steagul românesc în 
punctul cel mai înalt al fabricii Nicolina, era 
CORNELIU CODREANU. Din 1919 şi până în 1927, 
când cu cinci camarazi înființează LEGIUNEA 
"ARHANGHELUL MIHAIL”, luptă alături cu prof. 
Cuza pentru trezirea conştiinţei naţionale la Români. 

MIŞCAREA e dinamică, nu denunță numai 
pericolele înstrăinării, imoralității şi ateismului, ci 
dă şi soluţii. O revoluție creştină stă la baza 
Legiunii. 

Pictura Arhanghelului Mihail din iconostasul 
Mănăstirii Văcăreşti stă alături de acest tineret 
entuziast, cu 'sabia întinsă în văzduh, zdrobind 
duşmanul: "Spre inimile cele necurate care vin în 
preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind 
sabia mea". Deci: curăţenie, curaj, muncă şi ajutor 
frățesc - sunt țeluri ale omului nou. 

Până în 1927 CĂPITANUL câştigase două 
procese mari. Manciu şi aşa-zisa Revoluţie 
studențească: Îl cunoscuse şi stătuse în închisoare 
cu lon Moţa, studentul clujean, avusese timp să-şi 
gândească şi să-şi sfințească Mişcarea. 

Făcuse prima tabără din Europa, prima tabără 
voluntară de la Ungheni, unde se fabricau 
cărămizi pentru Căminul Studenţesc de la laşi, 
care de altfel a fost clădit cu mâinile lor. 

După jurământul pe care-l depuseseră în fața 
lui Dumnezeu şi a Patriei, ostaşii Arhanghelului 
Mihail îşi continuară lupta pe căi democratice, 
deşi nu aveau încredere în democraţie, socotind-o 
lentă, ineficace şi oarecum absurdă în țări cu 
majoritate de ţărani. De ineficacitate se lovise Vasia 
în Partidul Naţional-Țărănesc (de unde venea). 

Corneliu Codreanu şi lonel Moţa, cu soțiile, au 
plecat în Franța să-şi susțină doctoratul în Drept la 
Grenoble. lonel se însurase cu lridenta, sora lui 
Corneliu. Erau nu numai frați de luptă ci şi cumnați. 
Aceşti patru Români au lăsat urme neşterse în țară 
străină, unde şi-au făcut studiile şi unde au muncit 
cot la cot cu francezii la cositul fânului şi la alte 
munci în împrejurimile oraşului universitar. 

După 55 de ani, cei ce au mers pe urmele lor în 
Franța au cules mărturii despre demnitatea şi cinstea 
lor, în sărăcia mândră în care au trăit. Întors în țară, 
Legiunea nefiind încă un partid politic, s-a adresat 
legionarilor şi amicilor lor prin manifeste, circulari, 
peur informări, cu privire la toate evenimentele din 
ară. 


Când VASIA îl cunoscuse pe CORNELIU 
CODREANU, acesta înființase un partid politic 
"GARDA DE FIER" şi avea deputați în Parlament. 
Era în 1932. 

În ultimele luni Mişcarea crescuse, înființase 
tabere de muncă în multe județe şi peste tot era 
persecutată, căutându-i-se motive de gâlceavă şi 
sancțiuni arbitrare. 

(continuare. în numărul viitor) 


pin pealizată de Capnelua Ma 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


| * Py 


Yolerniig 
DE VORBĂ CU ILIE TUDOR 


Auzisem de la un „prieten. de-al nostru, din 
Rădăuți, că la sfârşitul lui februarie va fi o lansare de 
rte, acolo, la ei, câ autorul este un fost deținut 
politic cunoscut şi îndrăgit chiar dacă nu e de prin 
artea locului, Ci oltean get-beget. 
p _să nu zici că despre ILIE TUDOR este vorba -a 
venit replica noastră. : 

_ Ba tocmai despre el. Şi nu e la prima lansare. 

mai făcut-o odată, dar cu altă carte: "UN AN 
LÂNGĂ CĂPITAN”. 

_ Atunci uite ce te rugăm, Dorule: fiindcă suntem 
în laşi şi trebuie să ne întoarcem la Braşov după 
lansarea cărții fratelui Grigore  Caraza, cere.-i 
numărul de telefon lui Ilie Tudor, spune-i cine suntem 

ică o să-l contactăm peste câteva zile. 

L-am sunat pe 3 martie, când a împlinit 88 de 
ani şi i-am urat ani mulți cu sănătate, cu har în 
aşternerea pe hârtie a gândurilor şi amintirilor, şi cât 
mai multe lansări ale acestora în lume. Ne-a întrebat: 
"Aţi citit cartea lansată în Bucovina?” 

La răspunsul nostru firesc că n-aveam cum, a 
replicat: "Staţi, tată, că v-o trimit eu, repede..." 

După trei zile ne-a sosit prin poştă un pachet cu 
trei cărţi din ultima ediţie „DE SUB TĂVĂLUG”. 

După alte trei zile l-am sunat din nou ca să-i 
spunem că o citisem cu nod în gât şi că ne pare 
tânăr nu doar după voce, ci şi după sufletul transpus 
în carte. În ciuda atâtor suferințe îndurate. 

Ne-a chemat pe la el, la Podari, ca să ne 
cunoaştem şi "să punem țara la cale”. Şi am făcut-o 
cu prima ocazie.... 

l-am bătut cu emoție în poarta de sub nuc şi în 
timp ce dialogam cu câinele şi-a făcut apariţia nenea 
ie. Am trăit senzaţia că îl cunoaştem de-o viaţă! 

Nu înalt, nu bătrân, cu o față luminată. Părul nins, 
ochi de cer de primăvară, cu privire ce nu 
sfredeleşte, învăluie şi mângâie; glasul — şi mai 
tânăr decât în telefon. : 

Când am păşit în micul lui birou am rămas cu 
ochii la mulțimea de cărți aşezate peste tot: cu şi 


“despre Căpitan, scrise de el şi de alți camarazi; între 


ele, parcă aşteptându-l, maşina veche de scris. 


VIOREL TOCAN: - Aţi fost printre cei care s-au 
implicat în Mişcarea Legionară la o vârstă fragedă şi 
s-au ataşat de aceasta. Ați avut privilegiul de a fi 
aproape de Căpitan, de personalitatea sa 
inegalabilă - şi asta în perioada de apogeu a 
Mişcării. În arestul Securităţii de la Craiova, în 
inchisoarea de acolo şi mai ales la Aiud, 
anchetatorii şi-au dat seama că nu vă pot 
zdruncina convingerile, că reeducarea nu poate da 
roade. Acele convingeri se întemeiau şi pe solida 
educație creştină, ca şi pe experiența de practicant 
în bisericile ortodoxe, în activitățile cultural- 
creştineşti din comună şi nu numai. 

ILIE TUDOR: - Aşa este. În 1940 am început 
studiile la Seminarul din Craiova. Purtam cămaşă 
verde. În ianuarie 41, directorul Şcolii, un preot şi 
profesor deosebit, îmi spune: „Tudore, nu mai veni în 
cămaşă verde, că la Bucureşti şi în Țară se fac 
arestări în urma Rebeliunii”. Am continuat să o port. 


kk 


VIOREL TĂNASE DIN SIBIU | 


Dar, cum spunea Căpitanul, "nimeni 
nu poate să omoare dintre noi atâția câți 
suntem dispuşi să murim pentru credința 
noastră” Nici comuniştii n-au reuşit, 
Viorel Tănase rămânând unul. dintre 
puţinii supraviețuitori ai temniţelor. Şi af 
avut bucuria de a ajunge nu numai bunic, 
Ci şi străbunic. 

mi amintesc de 
Convorbiri: 

3 Aţi realizat în viață multe, cam tot ce 
v-aţi dorit: o profesie care v-a plăcut, o 
casă, doi copii reuşiţi, nepoți şi strănepoți; | 
aţi fost alături de Căpitan şi de elita 
generației dvs., aţi luptat pe front. Aţi 
trecut cu bine prin toate. Dar n-a fost 
deloc uşor. lar marile necazuri le- 
aţi avut din cauza opțiunii politice. 


finalul ultimei 


CUVANTIU 


Au vrut să mă aresteze şi pe mine. A intervenit 
cineva de la Mitropolie şi am scăpat. Aveam doar 
18 ani. 

După absolvire, în 1944, neputând fi hirotonit ca 
preot din cauza trecutului meu, am fost dascăl la 
biserică. Dirijam corul bisericii, cu care am participat 
şi la concursuri, alături de tineretul din sat. 

„Am scris poezii pentru copii, cu nuanță politică. 
Gândeam că trebuia continuată educația naționalistă 
pe care o primisem şi eu. Intraseră trupele bolşevice 
în Țară, ceea ce Căpitanul prevăzuse că se va 
întâmpla... 

VIOREL TOCAN: - Daţi-ne voie să atingem din nou 
o problemă delicată, despre care vrem să vă auzim 
părerea: în august 1945 N. Pătraşcu dă o circulară 
către legionarii dinăuntrul şi din afara închisorilor, 
prin care le cere „...să păstreze o poziţie de 
respect şi lealitate față de autoritatea de stat”, să 
acorde credit comuniştilor, punându-se capăt 
oricăror acţiuni ostile. În felul acesta spune că 
urmărea evitarea de noi arestări şi prigoane, dar 
rezultatul acestei cedări se cunoaşte. 

Pe de altă parte, Radu Mironovici, comandant 
al Bunei Vestiri, cel mai înalt grad legionar, unul 
dintre fondatorii Legiunii (şi singurul aflat în viață 
şi în țară, în acel moment), s-a opus oricărui pact 
cu comuniştii; de asemenea, şi George Manu, 
Horaţiu Comăniciu şi alţii. Mai mult, G. Manu a luat 
legătura cu militarii care organizaseră Mişcarea 
Naţională de Rezistență (gen. Aldea, amiralul Horia 
Măcelariu etc.), pregătind rezistența anticomunistă. 
Ce credeți despre toate acestea? 

ILIE TUDOR: - Au gândit să scăpăm lumea de 
puşcărie, să facem ceva, că erau puşcăriile pline. E, 
nu s-a putut. Într-un fel a fost un pact cu diavolul. 

NOTA REDACŢIEI: PĂTRAŞCU, omul de încredere 
al lui SIMA, fiind prins de comunişti, pentru a-şi 
salva pielea, a întocmit şi a predat acestora listele 
cu numele tuturor legionarilor (de menţionat că 
mii de legionari scăpaseră de  arestările 
antonesciene, fiind necunoscuţi de Poliție, şi că 
alte mii deveniseră legionari în clandestinitate, 
fiind, de asemeni, necunoscuţi autorităților). Ca 
urmare, într-o singură noapte, 14/15 mai 1948, au 
fost arestați alți 10.000 de legionari. De prisos să 
menţionăm că legionarii aflaţi în închisori din vremea 
lui Antonescu au rămas mai departe acolo, în ciuda 
“pactului” făcut de Pătraşcu! 

De altfel, şi şeful său, HORIA SIMA, când fusese 
prins de autorități în mai 1940, dăduse Siguranței 
numele legionarilor care activau - după cum scrie 
el însuşi în cartea "Sfârşitul unei domnii 
sângeroase”. Cam acesta e MODELUL SIMIST: 
DEMAGOGIA ŞI TRĂDAREA... 


ILEANA TOCAN: — Ce credeți: dacă mai trăia 
Corneliu Zelea-Codreanu, s-ar fi ajuns la acest 
pact? 

ILIE TUDOR: - Corneliu Zelea-Codreanu a făcut 
Liceul Militar, de aicea spiritul de disciplină, de 
rigoare, onoarea în tot ce făcea. Eu îi zic „Sfântul 
Codreanu”. Când a fost închis, asul aviației 


româneşti s-a 
dus la 
închisoare şi i- 
a zis: 
"Căpitane, 
într-o jumătate |N 
de oră suntem 
dincolo de 
hotare...” ” 

Cum se 

cheamă ciobanul care lasă oile în gura lupului?” 
i-a răspuns Căpitanul. Ştia că va fi sacrificat. Ştia. 
Aşa, şi a preferat să moară decât să plece! 

VIOREL TOCAN: - Nu la fel se poate spune 
despre cel care a devenit comandantul Mişcării 
după uciderea Căpitanului: a ieşit din Țară într- 
un portbagaj de maşină! Există oare vreo 
comparaţie între cei doi?! 

Dar eu sunt din aceia care vor să dispară orice 
motiv de discordie. Vreau să fie înțelegere şi unire 
între toţi cei care au încă un suflet de legionar. 

ILEANA TOCAN: - Eu vreau să-l întreb pe di. Ilie 
ce-şi aminteşte despre Căpitan. Să aud din gura dvs. 
cum vi-l amintiţi, că erați copil! 

ILIE TUDOR: - Aveam 14 ani. L-am văzut prima 
dată la Casa Legionarilor din strada Gutenberg 3. 

A trecut pe la noi, copiii. Ne privea...Avea o 
privire de te hipnotiza. Când se uita la tine nu-l mai 
puteai uita ... 

ILEANA TOCAN: Avea ochii albaştri? 

ILIE TUDOR: - Când verzi, când albaştri. Făcea 
odată Nicoleta un portret la Carmen Sylva, în fața 
corturilor. Căpitanul venea dinspre Mare, cu o 
cămaşă albă cu mânecă scurtă şi o pălărie tot albă, 
cu boruri mari. Nicoleta se plimba nemulțumită, în 
sus şi în jos, cu o pensulă în mână... Căpitanul a 
săltat capul şi a întrebat-o: „Ce nu merge?” „Ochii, 
Căpitane! Nu pot să-i redau: când albaştri, când 
verzi! Cum să fac?” A privit-o şi a zâmbit: „Lasă c-o 
să vezi tu”. Au venit între timp doamnele. Lilica 
Codreanu şi lridenta Moţa (sora Căpitanului) şi au 
plecat toţi patru, Nicoleta plângându-li-se de necazul 
ei. Şi s-au îndepărtat râzând... 

Clipe de tăcere. Parcă trăiam acele momente... 

ILIE TUDOR: - Ştiţi cum a murit Nicoleta? 

ILEANA TOCAN: - Arsă la Crematoniu...!? 

ILIE TUDOR: - Au aruncat-o de vie în flăcări! Nu 
era moartă... În Bucureşti... 

VIOREL TOCAN: - Atâta bestialitate! Nu-ţi vine să 
crezi ... 

ILIE TUDOR: - De ce vă mirați? Diavolul cu 
armele lui! El ştie unde să te lovească. EI ştie, dar îi 
e frică de om! Că l-a întrebat odată cineva pe 
Apostolul Pavel: "De ce omul e pus de Dumnezeu 
deasupra îngerilor?” "Pentru că el e în linia întâi, 
întotdeauna, în luptă cu diavolul. Îngerii stau în 
apropierea lui Dumnezeu, nu-i mai atacă ni i 


i] Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, ați mai 
îi intra în Mişcarea Legonară?” 

- Bineînţeles! N-am plecat niciodată! 
Şi nu plec din ea!” 

Viorel Tănase, cu judecata lui 
sănătoasă şi integră, cu bunul lui simţ 
înnăscut, a avut întotdeauna dreptate: nu 
va pleca niciodată "de tot... ÎI vom 
reîntâlni în paginile ziarului nostru. 

Şi sunt sigură că atunci când vom 
trece pe strada Jina, în dreptul casei cu 
nr. 8 vom auzi, sonor; "Trăiască 
Legiunea şi Căpitanul!” Şi o umbră 
înaltă de cavalerist în Armata Regală, cu 
şapca de student naționalist, cu braţul 
drept ridicat spre cer, ne va confirma 
dragostea eternă care ne-a 
legat... 


LEGIONAR MAI 2011 — P25%3 


Data de 27 mai 1941 nu are o 
semnificaţie deosebită pentru cititorii 
noştri, fie ei tineri sau bătrâni. 

Pentru lupii de mare, însă, 
trecuţi prin toate severităţile şi 
pericolele marinei de război, data 
sus-menționată înseamnă epopeea [i 
“Bismark contra Hood”. 

În rândurile ce urmează vor fi 
aduse multe informări, precizări şi | 
detalii în strânsă legatură cu acest 
eveniment. : 


Astfel, încă din 1934, de când a] 
început o campanie accelerată de 
reînarmare, Germania şi-a propus 
să devină şi o putere maritimă de 
temut. Pentru aceasta s-au demarat 
lucrări intense în domeniile 
constructoare de submarine 
performante, cu mare autonomie, şi 
în domeniul realizării de vase de 
suprafață rapide, exceptional 
înarmate şi inexprenabile 
(nescufundabile). 

Pentru ultimul obiectiv au fost alese şantierele 
navale de la Blohn und Voss din Hamburg unde, 
între 1936 şi 1940, au fost contruite vasele de 
linie (cruirasatele) ”Bismark” şi “Tirpitz”, aproape 
identice ca armament, deplasament şi viteză. 

Peste Canalul Mânecii, în Marea Britanie, au 
fost construite, cam în aceeaşi perioadă, super- 
cruirasatele "Nelson", "Rodney" şi "Hood”, toate 
în categoria 40.000 tone deplasament. În cadrul 
“Royal Navy”; aceste 3 unităţi erau considerate 
vârful tehnologiei marinei militare engleze. 


Revenind în Germania, să menţionăm că 
"Bismark" (şi ulterior ”Tirpitz”) au fost trecute, 
după terminarea lucrărilor de construcție, în 
Marea Baltică, în portul Gotenhafen. (Gdynia de 
astăzi, în Polonia), unde se considera că sunt mai 
bine adăpostite. 


După începerea războiului şi trecerea la acţiuni 
militare de către SUA alături de Anglia, numeroase 
convoaie de vase comerciale, puternic escortate, 
au început să navigheze succesiv peste Ocean, 
cu alimente, medicamente, muniţie, armament şi 
consilieri militari, toate acestea destinate apărării 
Angliei de o posibilă invazie germană. 

Din partea lor, nemții au hotărât întreruperea - 
sau cel puţin reducerea eficenţei acestor obiective 
de transport maritim american - prin atacarea cu 


„mare număr de submarine. 


Deoarece rezultatele nu erau pe măsura 
aşteptărilor, în cadrul O.K.M. (Ober Komando der 
Marine) brossamiralul Erich Raeder hotăreşte 
instituirea operaţiei “Rheinubung”, o acţiune de 
suprafață menită a completa activitatea de 
interceptare şi distrugere a convoaielor 
americane din Oceanul Atlantic. 

Pentru realizarea acestei acțiuni a fost 
desemnată o echipă de vase rapide şi puternic 
înarmate - anume cuirasatul “Bismark” şi 
crucişătorul “Prinz Eugen”. 

Noua escadră astfel formată era comandată de 
amiralul Lutjens care îi avea în subordonare pe Ernst 
Lindemânn (comandant direct pe ”Bismark”) şi pe 
Helmuth Brinkmann (comandant direct pe “Prinz 
Eugen”). 

Pe 18 mai 1941 cele două vase părăsesc portul 
Gotenhafen, trec prin strâmtorile daneze, fac o 
escală la Bergen (fiord norvegian), ies în larg, 
ocolesc Islanda prin nord şi încep misiunea 
"Rheinubung”, prin atacarea unui prim convoi Aliat 
pe care îl distrug în mare parte, dar, din nefericire 
pentru escadra germană, acest convoi navigase şi 
sub protecţia “în zonă” a unui cruirasat britanic, 
unul din cele 3 celebre construcţii navale pomenite 
mai sus — "Hood”. 

Contactul vizual şi acţiunea militară devenind 

inevitabile, "Bismark" se hotăreşte să 
atace primul. Nava virează la 90 de grade 


Pag. 14 


Carej ZA 
DUPA 70 DE ANI 


"şi cele 8 tunuri de 380 pară (diametru interior) bubuie 


la unison, de la o distanţă de cca. 32 km. 

Nemţii (care calculaseră corect traiectoria, 
eroarea de vânt, infuenţa vitezei s.a.m.d..) reuşesc 
un tir perfect, cu rezultate excepţionale: 4 din cele 8 
proiectile imense lovesc nava engleză; dintre 
acestea, 2 lovesc ţinta sub linia de plutire, acolo 
unde blindajul este mai vulnerabil, iar 2 obuze lovesc 
magazia de muniții a cruirasatului "Hood". 

O explozie uriaşă a sfâşiat nava britanică, 
determinând scufundarea acesteia în câteva 
minute. 

Din cei cca. 2200 marinari aflaţi la bord, doar 
câteva zeci au reuşit să sară în apă şi să fie culeşi, 
ca prizonieri, de nava "Prinz Eugen”; restul au 
pierit odată cu uriaşul cruirasat în apele adânci ale 
Atlanticului. 

Bucuroşi de reuşită, germanii au căutat să-şi 
piardă repede urma, navigând rapid spre sud, dar 
manevra aceasta nu le-a fost de prea mare folos, 
aşa cum se va constata în cele ce urmează. 


Din partea sa, Amiralitatea Marii Britanii, 
afectată profund de succesul nemților, a hotărât 
localizarea  escadrei germane şi neutralizarea 
acesteia. 

Pentru atingerea obiectivului a fost trimis în 
misiune specială portavionul ”Victorius”, dotat cu 
avioane de recunoaştere de mare autonomie şi cu 
avioane torpiloare de tipul "Swordfish”. 

După mai multe ore de cercetare pe zone 
prestabilite, unul din avioanele de recunoaştere a 
localizat escadra germană şi a transmis prin radio 
poziţia stabilită. Restul a trecut pe domeniul rutinei, 
începând cu atacurile succesive ale avioanelor 
torpiloare de pe "Victorius”. 


Navele germane s-au apărat cu străşnicie şi 14 
avioane nu s-au mai întors la portavionul-bază. 

Din nefericire pentru ”Bismark”, una din 
torpilele lansate de englezi i-a lovit instalația de 
cârmă, iar defecțiunea nu a mai putut fi reparată 
din mers. Altfel spus, uriaşul cruirasat a început să 
navigheze fără control, mai mult în cerc, cu influență 
importantă şi din partea vântului. Pe 24 mai 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


"Bismark” a eşuat la cca. 100 km 
de portul francez Brest din Bretania. 

informată asupra defecțiunii 
cruirasatului german, Amiralitatea 
Britanică a deplasat rapid în zonă 
cca. 30 de vase de război, 
continuând în acelaşi timp atacurile 
cu avioane torpiloare. 

În această situație disperată, 
amiralul Lutjens a hotărât salvarea 
crucişătorului "Prinz Eugen”, 
scoțăndu-l din dispozitivul de 
luptă şi trimițăndu-l în porturile 
franceze apropiate. 

Este bine de reținut faptul că 
zecile de prizonieri englezi, 
marinarii de pe "Hood", salvați de 
germani, au ajuns astfel pe uscat. 

Rămas singur şi fără posibilitatea 
de a-şi mai controla directia, 
"Bismark" a încercat să facă față 


flotei engleze, dar pe măsură ce 
avariile sale se înmulțeau, puterea 


ali 
Cuirasatul "Bismark" 
A E de foc scădea, iar britanicii, prinzând curaj, s-au 


apropiat la câţiva kilometri de nava germană, 
ltrăngând asupra ei cu foc direct - “la gura 
“| tunului”, cum se zice. 

În această situaţie fără ieşire şi fără 
posibilitatea de a-şi salva restul echipajului încă 
valid, amiralul Lutjens a hotărât sabordarea 
“| navei, după ce toți marinarii au primit ordin să 
“Isară în apă. Aproximativ 1150 de nemți au 
părăsit astfel cruirasatul, după care uriaşa navă a 
început să se scufunde. Afirmația orgolioasă a 
constructorilor din Hamburg, făcută cu un an 
înainte, anume că “Bismark are o tehnologie atât 
de completă încât nu va putea fi scufundat” şi-a 
dovedit limitările. 

Ziua de 27 mai 1941 a însemnat atât 
sfârşitul cruirasatului ”Bismark” şi a legendei 
sale, cât şi a epopeei duelului cu "Hood”. 


Ar mai fi de adăugat câteva detalii dureroase 
legate de dispariţia lui "Bismark". 

Astfel, din cei aprox. 1150 de marinari germani 
care au sărit în apă înainte de sabordarea 
cruirasatului, englezii au “pescuit” în primele minute 
190 de nemți. Când operaţiunile de salvare erau în 
toi, conducerea escadrei engleze a ordonat 
abandonarea celorlalți şi retragerea navelor de la 
locul tragediei. 

Aproape 1000 de marinari germani au fost 
lăsaţi să moară în apele reci, cu o premeditare 
demnă de istoria piraţilor din secolele 
precedente: în toate situaţiile, după ce atacau şi işi 
luau prada, pirații obişnuiau să îşi lase victimele în 
apele oceanelor. 

Faptul că faimoasa “Royal Navy” s-a pretat la 
acest comportament pirateresc denotă mai multe 
frustrări care au adus-o în situații evidente de 
inferioritate. Astfel: 

- în duel direct "Bismark" a surclasat pur şi simplu 
una din mândriile flotei britanice; 

- într-o netă superioritate tehnică şi numerică, 
britanicii nu au reuşit să scufunde cruirasatul 
"Bismark"; 

- în timp ce nemții i-au salvat pe 
supraviețuitorii de pe ”Hood”, englezii au lăsat 
să moară de frig şi epuizare aprox. 1000 marinari 
germani. 


Amiralul Lutjens a pierit odată cu nava sa. 

Amiralitatea britanică a rămas cu ruşinea unei 
comportări piratereşti şi cu o confirmare, o dată 
în plus, a cugetării “perfidul Albion”. 


P.S.: După pierderea lui "Bismark”, germanii l-au 
scos din serviciu direct pe "Tirpitz", adăpostindu-l în 
fiordurile norvegiene, bine flancate de munţii înalți. 
Acolo însă cruirasatul german a fost scufundat 3 ani 
mai târziu, tot cu ajutorul avioanelor torpiloare. 


Sân Boiangiu 


| 


Cancuri 


- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 


apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: 
Care este diferența între Legiunea "Arhanghelul Mihail”, 


j Partidul "Totul Pentru Țară”? 
, fost dat de Vlad Pantea din Săcele, 32 de ani, 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


LEGIUNEA "Arhanghelul Mihai” (înființată în 
4927) este sinonimă cu MIŞCAREA LEGIONARĂ - 
mişcarea națională de renaştere spirituală şi socială 
a românilor, care a luat naştere în perioada 
interbelică sub conducerea avocatului Corneliu 
Zelea-Codreanu. 


GARDA DE FIER s-a înființat tot de către 
Comeliu Zelea-Codreanu, în 1930, ca organizație 
politică de luptă a tineretului împotriva comunismului 
care începuse deja să se manifeste după primul 
război mondial, sub influența URSS-ului. Din această 
organizaţie putea face parte orice tânăr, indiferent de 
orientarea ideologică (liberal, țărănist, legionar etc.), 
cu condiţia să fie anticomunist, dar pentru că în ziua 
anunțată pentru înființare (13 apr. 1930) nu s-au 
prezentat decât legionarii, Corneliu Zelea-Codreanu 
a fondat Garda de Fier exclusiv cu propriii legionari, 


aceasta devenind expresia politică a Mişcării 
Legionare (şi, începând de atunci, neputându-se 
înscrie în ea decât legionari). 


După ilegalizarea abuzivă a Gărzii de Fier 
(printr-un simplu jurnal al Consiliului de Miniştri), de 
către liberalul |. G. Duca, în 1933, Corneliu Zelea- 
Codreanu a înființat (în 1935) Partidul "TOTUL 
PENTRU ȚARĂ” ca expresie politică a Mişcării, 
sub conducerea gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul 
(iar după moartea acestuia, sub conducerea ing. GH. 
CLIME, comandant legionar al Bunei Vestiri). 


Deci Garda de Fier şi Partidul "Totul Pentru 
Țară” au fost un fel de anexe (politice) ale 
Mişcării Legionare (care este o mişcare 
spirituală). 


Mişcarea Legionară, Garda de Fier =Ș 


care a câştigat cartea "Tăifăsuind cu Petre Ţuţea” - Andrei lustin Hossu. 


DIFERENȚA între Legiunea "Arhanghelul 
Mihai/”, Garda de Fier şi Partidul "Totul Pentru 
Țară” constă în faptul că din primele două organizaţii 
nu puteau face parte decât legionari, pe când în 
partid puteau intra şi nelegionari, cu condiţia de a 
fi fost oameni de o înaltă ţinută morală, animați de 
dragostea pentru neamul românesc. 


NOTĂ: Între noţiunea de ”legionar” şi cea de 
"membru al Mişcării Legionare” este o mare 
diferență: ş E 

Pentru a deveni legionar este obligatoriu un 
stagiu de 3 ani într-un cuib legionar, timp în care 
cel ce doreşte să devină legionar trebuie să respecte 
cele 6 legi de bază (muncă, disciplină, tăcere, 
ajutarea camarazilor căzuţi în vreo nenorocire, 
educaţie, onoare), să dea dovadă de înțelepciune şi 
curaj. 


ÎNTREBAREA LUNII MAI: Puteţi numi trei dintre abaterile grave ale lui Horia Sima de Ia principiile Mişcării Legionare? 
PREMIU: "Din lumea legionară” — Victor Puiu Gârcineanu (comandant legionar asasinat în masacrul elitei Căpitanului, în sept. 1939). 


E zzuă 


DE VORBĂ CU ILIE TUD 


Omul e prețuit de Dumnezeu mai mult ca îngerii! 
Şi:a vărsat lisus sângele pe Cruce pentru noi, în 
dragostea lui Dumnezeu față de oameni! 

VIOREL TOCAN: - Şi atunci, putem spera că 
Dumnezeu se va milostivi de oameni când ei vor 
dovedi că ştiu şi vor să lupte cu diavolul şi să-l 
învingă? 

ILIE TUDOR: - Suntem şi dintre aceia care ştim 
precis că Hristos s-a răstignit pe Cruce pentru noi. 
Ştiind că ştim, ăla cu coadă vine cu armele lui - care 
sunt, cum să zic, tentante! N-aţi văzut, când faci un 
păcat: „Doamne iartă-mă!”, dar el, păcatul, se înscrie 
acolo, încet-încet. V-aţi gândit la asta? 

Bunicul, tata, eu, copiii, nepoții şi toți - în această 
scară - vom fi judecaţi. Cum zicea şi Căpitanul: „Vor 
veni la judecată toate Neamurile şi toate generaţiile”. 

ILEANA TOCAN: - Vom plăti şi pentru păcatele 
strămoşilor! 

ILIE TUDOR: - Sigur că da. Dar scăpăm de la una 
la alta... M-aţi întrebat cum era Căpitanul. Era un 
bărbat frumos, înainte de toate. Îţi atrăgea privirile. 
Raporturile mele cu el erau ca de la tată la copil. N- 
aţi citit „UN AN LÂNGĂ CĂPITAN? 

ILEANA TOCAN; - Să vă spun ceva: bunicul meu, 
tatăl mamei se cunoştea cu Căpitanul. Era primar de 
Odobeşti. La nuntă, în iunie 1925, a luat-o şi pe 
mama care avea 11 ani. Ţine minte totul şi 
povesteşte de fiecare dată cu emoție ce a văzut şi 
trăit atunci. Bunicul cumpărase prin 1928 o casă la 
Faprnep Sylva şi l-a avut ca invitat pe Căpitan, în 

6. 3 
ILIE TUDOR: - În 37 am fost noi acolo, în tabăra 
legionară. Să vă mai povestesc ceva, de-acolo şi 
de-atunci. O amintire de la lacul Techirghiol... Era 
acolo o vie a lui Alecu Cantacuzino. Ne-am dus să 
culegem nişte struguri: noi, vreo 3 copii, Nicoleta 
Nicolescu şi aviatorul. Căpitanul şi soția ne aşteptau 
acolo. Am început să culegem, am umplut coşulețele 
Şi .... unde începu, dom'le, Alecu Cantacuzino să 
cânte la vioară... Vai de mine, parcă văd... 
Căpitanul asculta şi se uita Ia el, aşa... îl sorbea din 
ochi pe Alecu. Cum a murit el...! Oameni 


Pe 
OR (contin 


aleşi! Aleşi de Dumnezeu, oameni cu suflet mare. 
Sunt convins că au ajuns acolo, lângă el! 

VIOREL TOCAN: - lar noi zicem mai mult: nu se 
nasc degeaba, ei se nasc cu un rost în lumea asta, 
aşa cum a fost Căpitanul. Nu ştim dacă se va mai 
naşte curând cineva ca el! 


În următoarele zeci de minute ne-a încântat cu un 
adevărat regal de poezie. Versurile susurau, erau 
aproape muzică. La sfârşitul poeziei îi auzeam, ca 
pe un clinchet, râsul său fericit văzându-ne cum îl 
ascultam  fermecaţi. Am înţeles atunci izvorul 
talentului lui Tudor Gheorghe, fiul său. 


ILIE TUDOR: - Scriam poezii religioase, dar şi 
poezie pentru copii. Se pare că am atras atenţia şi 
unora de la Bucureşti cu versurile mele: lui Mihai 


Beniuc, lui Demostene Botez - figurile de atunci. ” 


„Măi, cică e unu din Craiova, un țăran care scrie 
frumos. Măi, ia hai la el”. Şi m-am trezit cu ei acasă, 
vreo trei inşi, în căsuţa mea cu pământ pe jos - na, 
la țară. Era cam pe vremea stabilizării, prin 1952. 
Şi-mi zic: 

- Omule, cum de ai metafora asta? Vrei să vii la 
şcoala de literatură, la Bucureşti? 

- Da... zic. 

Şi zice altul: "Va trebui să-ți luăm autobiografia.de 
la Primărie.” 

- Duceţi-vă, că doar n-am duşmani. . 

Se duc la Primărie şi dau de unul. „Uite, aşa, 
aşa...” - despre mine. 

- Aoleoo, acesta-i "copilul lui Codreanu”! 

Atâta le-a trebuit, şi duşi au fost! 

ILEANA TOCAN: - Atunci v-au şi închis? 

ILIE TUDOR: - Toată lumea din sat ştia că sunt 
„copilul lui Codreanu”, că fusesem în Comerţul 
Legionar. Dar asta nu era o problemă. 

ILEANA TOCAN: - Propriu-zis, când v-au acuzat? 

ILIE TUDOR: - Aaa, a fost foarte interesant! Pe 
atunci eram bibliotecar, dar nu mă prea înghițeau. 
Mă urmăreau tot timpul. De la început. 

Tocmai se făcea asfaltarea şoselei Craiova — 
Calafat. Şi un fost maior cu care mă tot întâlneam la 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2011 


biserică, la hotare, îmi tot zicea să mă duc la ei ca 
şef de pază la şantier. Şi m-am dus. 

Aveam trei paznici în trei ture. Țărani de 
primprejur. 

Deodată mă pomenesc cu maiorul: "Cum stai 
cu paznicii?” Zic: „Păi, bine”. 

Ne-am urcat pe motocicletă şi am mers în control. 
Toate bune. Şi mă întreabă maiorul: 

- Pe cine ai la pompa de la Radovan? Du-te tu 
la ăla, vezi ce face, că eu rămân aicea. 

M-am dus, şi când mă uitai pe geam, ăsta curăța 
un pistol. Am deschis uşa repede, s-a speriat şi-mi 
zice: "Matale pot să-ţi spun. Am dat în cap la unu 
şi era un ofițer de Securitate...” 

- Apăi — zic - mâine dimineaţă eu trebuie să 
dau raportul. 

Dar n-am făcut-o. De unde să ştiu eu că era 
omul lor?! După aia am făcut legătura, că maiorul 
mă tot întreba: „Măi, nea Ilie, am auzit că ai fost în 
Mişcarea Legionară.” Şi-i spuneam...cu simpatia de 
rigoare, cu tot, cum era. 

ILEANA TOCAN: - De la asta v-au luat, deci. 
Când? 

ILIE TUDOR: - În ianuarie 1958. Şi-am fost până 
în 1964, august. De Schimbarea la Față. Am stat, 
deci, 6 ani şi aproape opt luni. 

VIOREL TOCAN: - A trecut ceva vreme de când tot 
vorbim şi te-am obosit destul. S-a lăsat întunericul şi 
noi avem încă drum lung de străbătut. Am vrea să te 
luăm cu noi, să ne mai povesteşti. 

ILIE TUDOR: - Ei, dragii tatii, aş veni cu plăcere, 
chiar să colind Țara alături de voi, dar v-am spus că 
nu pot merge mai mult de o sută de metri şi cad. M- 
au ros lanţurile şi m-au lovit cu barosul. 

ILEANA TOCAN: - Nu-i nimic, nene Ilie, important 
este că ai sufletul tânăr, ca şi glasul şi dorința de a 
ne însoți. 

Ne-am despărţit cu greu. Ne-a condus la poartă 
ca un tată pe fiii lui, ne-a binecuvântat cărările şi i- 
am simţit privirea conducându-ne până ce am trecut 
de Fântâna Cucului şi am dispărut în noapte ... 


Pag. 15 


ABONAMENTE PE ADRESA 


NICADONR 4 


ELEA-CODREANU, 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35, 


SECT, 2, BUCUREŞTI 


Țel,; (021) 2425471; 0745 074493 
Prețul unul abonament pt. anul 2011 
- 50 RON pentru țară (București şi provincie), 70 RON pentru 


Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


Alexandru Corod -|. 
Giurgiu: Liceul Militar de la f. 
Târgovişte nu mai există, din 
păcate. În urmă cu aproape 
zece ani, când primul cuib 
înființat de mine, "Vestitorii”, a 
mers în excursie la 
Târgovişte, clădirea era 
părăsită. În anii comunismului 
“biruitor” (asupra poporului 
român) aici funcționase unf 
spital de tuberculoşi. Clădit (i 
înainte de primul război 
mondial, ctitorit de gen. 


Nicolae Filipescu sub 
guvernarea Partidului 
Conservator, liceul a 


funcţionat 36 de ani (1912 — (id 
1948) şi a fost un simbol al 
şcolii româneşti de elită. 33 de 
promoții au fost educate în 
spiritul dragostei de neam şi 
țară, al strămoşilor; al vitejiei; 
aici s-au format 1500 de 
absolvenți (40 pe an), ca 
oameni de caracter şi oameni 
de acțiune  -— conform 
obiectivelor fixate de ctitor. : 
Liceul era renumit pentru selecția riguroasă a personalului didactic - profesori şi 
ofițeri - dar şi pentru selecţia elevilor admişi să urmeze cursurile aici. Amplasarea 
lângă Mănăstirea Dealu (ce adăposteşte mormântul lui Mihai Viteazul, simbolul 
unităţii naţionale), a oferit elevilor un mesaj emoțional-istoric permanent, pe 
lângă un cadru natural deosebit, iar educaţia era completă: intelectuală, fizică şi 
morală, pentru a dezvolta inițiativa şi încrederea în sine, spiritul de răspundere, 
de camaraderie şi de jertfă. Elevul era crescut "în frica lui Dumnezeu, dar numai 
a lui Dumnezeu" (N. Filipescu). lată câteva din principiile pedagogice ale liceului: 
"Istoria şi literatura au menirea de a înălța sufletul, nu de a apăsa memoria": 
"Nu meditaţia în clase la oră fixă, sub cârma amorțitoare a pedagogului,- ci 
oricând şi oriunde prin pajiştile înflorite, în veselia jocurilor de voinicie, care 
dau îndrăzneală, iniţiativă şi spirit de deciziune"; "Ştiinţele fizice şi naturale 
sunt de o utilitate îndoielnică dacă ţintesc să împovăreze mintea cu anoste 
nomenclaturi. (...) În laboratoare vom putea recurge cât mai des la demonstrația 
experimentală care aţâță sforțarea şi voința, fereşte de robia cărții, îndrumează 
tineretul spre ştiinţa căutării". Rolul exemplului era hotărâtor. Se aplica dictonul 
"Popa e dator să facă exact ce zice, şi nu altfel”. Corneliu Zelea-Codreanu, 
educat ca licean aici, avea să scrie peste ani: "Făcusem cinci ani de liceu militar 
la Mănăstirea Dealului (...) aici am fost învăţat să vorbesc puţin, fapt care mai 
târziu mă va duce la ura contra vorbăriei şi a spiritului retoric. Aici am învăţat să- 
mi placă tranşeea şi să dispreţuiesc salonul. Noţiunile de ştiinţă militară căpătate 
acum mă vor face să judec totul prin prisma acestei ştiinţe.” 

Mihai Preda — Timişoara: Legionarismul a fost — şi este - o reacţie la situația 
socială şi economică a timpului, o reacţie la constatarea că economia, în 
general, şi în special finanţele, industria, serviciile, presa erau (şi sunt şi azi, la 
fel'ca în perioada interbelică) în majoritate deținute de persoane neinteresate de 
soarta poporului român, de persoane implicate direct într-o politică antinaţională. 
Dezideratele acestei politici, făcute publice cu orice ocazie, prevedeau în 
perioada interbelică desființarea Bisericii, a proprietăţii, îngrădirea tuturor 
libertăţilor, desființarea armatei etc,, iar astăzi cam aceleaşi lucruri dar sub altă 
formă (transformarea Bisericii într-o simplă anexă a statului, masonizarea ei, 
îngrădirea libertăţilor sub pretextul "corectitudinii politice”, transformarea ţării în 
simplă anexă a UE etc. - lucruri pe care cred că le cunoaşteţi la fel de bine ca şi 
mine). Dar, mare atenție, Mişcarea Legionară a înțeles că soluţia era nu acțiunea 
împotriva celor pe care îi socotea vinovați de prostul mers al lucrurilor, ci 
ridicarea românilor. Şi azi, ca şi "ieri”, activitatea legionară constă în ridicarea 
românilor - prin credință şi educație - la un nivel de la care să poată face faţă 
concurenței apărute cu atâta putere în interiorul țării. Trebuie ca românii să 
devină mai buni (mai harnici, mai înţelepţi, mai curajoşi, mai creativi, mai 
puternici, mai bine organizaţi) decât ceilalţi convieţuitori de pe pământul acestei 


Relaţii 
cu publicul: 


Str, nel alee lea nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 


(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V. Lascăr) 
Tel.: (GA poa] 


SI țări! Trebuie să ne rezolvăm 
problemele de convieţuire prin 
noi; să acceptăm duritatea 
vieţii şi să ne pregătim să-i 
facem față, nu să ne văicărim. 

Cătălin Ghebaru - laşi: 
Limitările drepturilor evreilor 
au început în 1938, sub 
dictatura lui Carol al II-lea, nu 


sub guvernarea lui 
N Antonescu. Depre cât au 
afectat acestea afacerile 


ii evreieşti ne putem face o idee 
N citind cartea  „Întreprinzători 
îi evrei în Moldova între anii 
4] 1879-1950”, scrisă de lancu 
ș! Braustein (deci o persoană 
care nu poate fi măcar 
A bănuită că ar încerca să 
îi ascundă persecuțiile 
împotriva evreilor). Astfel, 
aflăm că în laşi la 1 ian. 1941 
erau înregistrate 1500 firme 
! individuale româneşti şi 3195 
| ale evreilor - adică de peste 
“trei ori mai multe. La 10 

martie 1942, deşi legislația 
ul antievreiască era în vigoare, 
din cele 2685 de magazine din raza de competență a Camerei de Comerţ şi 
Industrie laşi, 2135 aparţineau evreilor şi doar 493 românilor, în timp ce la 
cafenele raportul era aproape egal (32 la 34), iar la restaurante era favorabil 
românilor (17 la 46). 

Cristian Vlădescu - Cluj: Termenul de "Albion" provine de la faleza de 
culoare deschisă, aproape albă a Marii Britanii, dar, având în vedere politica sa 
expansionistă şi, mai ales, metodele diplomatice nu tocmai “fair-play” a devenit 
uzuală expresia „perfidul Albion”. Cât depre "lordul fascist”, Sir Oswald 
Mosley, mai puţin cunoscut decât alţi naţionalişti ai sec. XX, pot să vă spun doar 
câteva lucruri: este cel.care.a înființat (în. 1932) British Union Fascists, singurul 
partid politic în uniformă din Marea Britanie, fiind fascinat de succesul metodelor 
de combatere a şomajului aplicate de Mussolini în ltalia şi convins de 
valabilitatea metodelor acestuia şi în Marea Britanie - întrucât la terminarea 
primului război mondial (în care luptase Mosley însuşi), soldaţii britanici, în loc să 
se întoarcă la un „tărâm al eroilor”, aşa cum le fusese promis, se întorseseră la 
şomaj, în ciuda faptului că Anglia făcea parte din tabăra învingătoare. Cum a 
devenit Mosley "fascist'? Simplu: născut într-o familie aristocratică şi prosperă, 
parlamentar la vârsta de doar 22 de ani, conservator prin educaţie şi vocaţie dar 
dezamăgit de lipsa de activitate a guvernului şi a partidului său, le-a părăsit şi a 
candidat la următoarele alegeri generale ca independent. A fost reales ca 
membru al Parlamentului din partea aceleiaşi circumscripții şi a devenit ministru, 
dar din cauza faptului că planurilor sale de reducere a şomajului se opuneau 
reprezentanţii marilor afacerişti, şi că propriul guvernul (de data aceasta laburist, 
nu conservator), nu îl susținea în această confruntare, Mosley şi-a prezentat 
demisia, înființându-şi propria organizaţie (de tip fascist pentru că era admirator 
al metodelor de redresare economică ale fasciştilor). Cămăşile Negre întruneau 
adeziunea unei mari părţi a populaţiei britanice (la demonstrațiile lor participau 
mii de oameni, în mod regulat). Dar pentru că fasciştii britanici se împotriveau 
participării Angliei la război, au fost arestaţi şi internați ca prizonieri politici sub 
acuzaţia de "ameninţare la securitatea naţională”. După război Mosley a reintrat 
în politică, înființând un nou partid, Mişcarea Unionistă, care promova ideea unei 
Europe unite sub garanţia păstrării culturii, identităţii şi limbii naţionale ale 
fiecărui popor — proiect total neconvenabil stăpânilor lumii. Mişcarea Unionistă 
întrunea sufragiile a cca. 30% din electorat la alegerile locale din Londra, 
Manchester şi Birmingham, dar mass media devenise deja un mijloc eficace de 
control al maselor şi, bineînțeles, era dirijată de duşmanii lui Mosley, aceiaşi 
dintotdeauna: internaţionaliştii. Acesta a fost sfârşitul. Mosley s-a retras în 
Franţa, unde a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. 


Wioolta Codin 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 = 
Redactor şef: Nicoleta Codrin == 
Colegiul de redacție: Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuț Moraru, Comeliu Mihai, Ştetan Hâncu == 


N 


sau 0745 074493 


TEN