Cuvantul Legionar nr. 100, noiembrir 2011

Droă com lăcea aceia, /adebrele Car Ia. 


(A Piano dă Lica 13 4 
A 


CUVYARI UL 
LEGI ORAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VIII, NR. 100, NOIEMBRIE 2011 
Director: NICADOR_ZELEA-CODREANU 


Apare la 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


Redactor ef: Nicoleta Codrin 


sfârşitul lunii 2,5 lei 


ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul- -legionarzelea- -codreanu.com; - site: www.zelea-codreanu.com 


Rlual/tate Cu zăhărelul către SUE 


Cuvântul Legionar la numărul 100 
Ce-aţi pierdut din vedere 


tuia Pentru Dumnezeu, înțelegeţi odată! 


Un protest disperat 


Acvila americană va consuma resturi 


CUPRINS: 


Drumul spre controlul total 


Editorial: 


Din timp în timp şi parcă 
uitând „ordinul” de „silentium 
stampa” atotputernicelor forțe 
mondiale iudaice, în presa 
româneasca apar articole 
care evocă „pericolul 
legionar”. 

Mai întâi câteva cuvinte 
despre „cantitatea şi calitatea” 
acestora: prima observaţie ar fi 
că aproape toate sunt de mici 
dimensiuni. Are acest lucru o 
semnificaţie? Fără discuţie că 
da, căci evidenţiază — sau, 
dacă vreți, trădeaza - faptul că 
autorul nu poate spune mai 
multe, pentru că „aruncatul cu 
noroi” nu poate să clădească 
un edificiu (care s-ar prăbuşi 
sub propria greutate, apropos 
de minciună şi incompetenţă); 
în momentul în care scrii mai 
mult de o jumătate de pagină 
de ziar constați că, oricum ai 
prezenta lucrurile, 
argumentele şi faptele 
prezentate încep să explice, 
să motiveze existența şi 
activitatea Mişcării Legionare, ca în bancul cu 
fabrica de la Zărneşti: oricum ai asambla „piesele de 
bicicletă”, la sfârşit iese tot o mitralieră. 

În al doilea rând, vorbim de autori care aparent 
ştiu să mânuiască cuvintele, dar dacă compari 
articolele (sau mai bine zis articolaşele) între ele, 
observi că au acelaşi conţinut „sărac şi bolnav” şi că 
se utilizează un limbaj devenit stereotip, folosind 
cam aceleaşi fraze în privința conținutului şi a 
cuvintelor. 


CUVÂNTUL 


Primesc de la simpatizanți „articolele” decupate 
din ziare care vor cu tot dinadinsul să informeze 
- opinia publică despre „pericolul legionar”, despre 
„Poziţia” autorului cu mai multe competenţe: autorul 
a descoperit „oul lui Columb” şi devine, crede el, un 
mic erou care vrea să salveze „lumea” de acel 
pericol trăgând un semnal de alarmă, îşi face publică 


o poziție care „dă bine” în contextul „nernerniciei” de 
azi din care se mândreşte că face parte, atrage - 
„crede el" - atenţia acelor ce stăpânesc peste 90% 


LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


Carte pienară "Fără Căpitan” (1) 


 CDupebde Presa legionară a exilului: "Vatra" 


Corejnondenţiă NATO, cu două etichete 


Îndemn la neuitare 


Cancur, Pigta Pedactiei 
PERICOLUL LEGIONAR 


din tot ceea ce se poate 
numi  „mass-media” la 
nivel mondial, urlând în 
corul hienelor. 

Am un dosar cu aceste 
articole şi, dacă mă apuc 
să „mă uit” printre ele, 
„rămân surprins” de 
asemănarea conţinutului 
în sensul sărăciei de idei, 
frazelor trase la indigo, 
vocabularului limitat 
utilizat. Am spus „sărăcia 
de idei”: provoc la 
confruntare pe autori, să 
le demonstrez oricând 
faptul că bagajul lor de 


cunoştinţe despre 
Mişcarea  Legionară în 
corelaţie cu istoria 


interbelică a României şi a 
Europei cel puțin, este 
absolut insuficient pentru 
a-şi putea dezvolta ideile - 
şi de aici articolele mici ca 
dimensiune, dar în special 
ca şi conţinut. 

Nu dau nume, căci nu 
are nimeni curajul să intre cu noi într-o polemică 
asupra unor lucruri care, cel puțin pentru moment, îi 
depăşesc. În lume totul este perfectibil din punct de 
vedere al cunoştinţelor, ceea ce este mai dificil de 
„reparat! este conştiinţa şi „Cei apte ani de acasă” 


PERICOLUL LEGIONAR (continuare din pag. 1) 


Nouă, legionarilor, ne este absolut odios 
oportunismul de acest gen; vă pot numi legionari din 
detenția iudeo-comunistă cărora li s-au smuls 
unghiile de la mâini ca să abjure propriile convingeri 
şi nu au cedat; fără discuţie, nu suntem toţi eroi, dar 
nici javre nu vrem să fim. 

Care este de fapt efectul acestor articole: 
departe de a ne face deservicii, ne semnează 
existența - în măsura în care le citeşte cineva. Cu 
cât sunt mai absurde şi mai injurioase, cu atât 
trezesc mai mult curiozitatea „consumatorilor de 
presă avizi după scandal şi inedit. 

Cei care ne cunosc într-o măsură mai mică sau 
mai mare, constată că se practică în continuare, din 
răsputeri, campania de minciuni, şi observă că, din 
multe puncte de vedere, mult aclamata democraţie 
este din prea multe puncte de vedere o copie puţin 
cosmetizată a _dictaturilor având ca fundament 
diversele fețe ale dominaţiei iudaice. 

5 În iudeo-comunism „se făcea foamea în lanţuri” 
iar acum putem să zburdăm ca nişte rumegătoare 
trimise la păscut libere în pustiul Saharei. 

In regimul iudeo-comunist 40% din populaţie ar fi 
plecat din România în căutarea unui trai omenesc; 
acum, milioanele de români, aflându-se în aceeaşi 
situație, „Şi-au luat lumea în cap” din aceleaşi motive. 

În iudeo-comunism apartenența la „partid” te 
scutea de competență; acum la fel, cu deosebirea că 
din legislatură în legislatură agramații mitocani şi hoţi 
ajung, printr-o „rotaţie a cadrelor” (acţiune şi expresie 
aplicată de comunişti), în situaţia de a controla în 
propriul beneficiu economia naţională, de a face şi 
desface legi, chiar şi legi organice. 

Disperarea. „aleşilor şi a numiţilor de a se 
îmbogăţi de la un ciclu electoral la altul este atât de 
mare încât nu pregetă să vândă ce a mai rămas 
nevândut la prețuri de zeci sau chiar sute de ori mai 
mici decât valoarea reală - repet un exemplu clasic şi 
edificator: să vinzi o exploatare în funcţie ca cea de 
la Roşia Poieni cu un zăcământ foarte bogat în aur, 
argint şi uraniu, în valoare de zeci de miliarde de 
euro, pentru infima sumă de 50 de milioane, pentru 
un eventual comision de 1 milion de euro, este o 
bătaie de joc la adresa prezentului şi o crimă la 
adresa viitorului!! 

Ce se ocultează într-o astfel de tranzacție? 

Ce nu ştiţi şi, de multe ori, nici nu vă interesează? 

Cine şi ce facilitează un astfel de curent de 
gândire şi punere în practică? 

Cine altul decât cel ce poate cumpăra, cine 
altul decât deținătorul şi mânuitorul finanțelor la 
nivel mondial? 

Dacă nu eşti retadrat, nu ai de ales între mulţi cei 
care vor (şi o şi fac) să cumpere România bucată cu 
bucată pentru a-şi construi aici un Israel european, 
refugiul din: calea furiei arabe şi în genere 
musulmane care nu este decât amânată 
deocamdată. 

Dar să revenim la „pericolul legionar”: de ce 
este perceput ca atare şi de către cine? = 

Aş încerca să fac o comparație care, dacă nu 
este foarte meştesugită, sper să fie totuşi elocventă: 
comandamentele „de  nemişcat' ale Mişcării 
Legionare sunt respectarea adevărului şi 
comportamentul demn şi cinstit chiar cu adversarul 

politic. 3 

lată ce spune legea cea mai importantă a 
legionarului, "Legea Onoarei”: "Mergi numai pe 
căile indicate de onoare, luptă şi nu fii niciodată 
mişel. Lasă pentru alții căile. infamiei. Decât să 
învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând 
pe drumul onoarei” - citat incheiat. ze 

Vorbe fățarnice? Nu! În cei zece ani în care 
Mişcarea Legionară a fost condusă de Corneliu 
Zelea-Codreanu, cea mai mică abatere a adus sau 
ar fi adus excluderea din rândul luptătorilor. 

Comparați acest comportament cu jegul 
concepțiilor şi practicilor politice de azi; poate vi 
se pare expresia de mai sus cam nepotrivită cu o 
exprimare elevată, dar am folosit-o pentru a da mai 
multă plasticitate comparației pe care v-o propun: 

ericolul legionar” este pericolul reprezentat de 
săpun pentru _jegul_ politic _de_ azi şi nu numai, 
caracteristic iudeo-democraţiei. 

Legiunea este un pericol de necontestat pentru 
murdăria comportamentului clasei politice, pentru 


Pa9.2 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


ideea necreştină că adevărul, cinstea şi dreptatea ar 
fi nişte naivităţi în actuala societate. 

Trebuie precizat că, din cauza intereselor 
personale sau de grup, actuala clasă politică a 
devenit atât de fragilă, atât de receptivă la 
executarea pe bani a ordinelor golemului iudaic 
mondial. În antiteză vă prezentăm jurământul 
depus de elita legionară la mormântul eroilor lon 
Moţa şi Vasile Marin morţi pe câmpurile de luptă din 
Spania anilor 1936 pentru stoparea formării unui 
„cap de pod” bolşevic în apusul Europei: 

1. jurăm să trăim in sărăcie, ucigând în noi poftele 
de îmbogăţire materială 

2. să trăim o viață aspră şi severă, cu alungarea 
luxului şi a îmbuibării 

3. să înlăturăm orice încercare de exploatare a 
omului decătre om 

4. să jertfim permanent pentru țară 

5. să apărăm Mişcarea Legionară împotriva a tot 
ceea ce ar putea s-o ducă la compromisuri sau 
compromitere; împotriva a tot ce ar putea să-i scadă 
măcar înalta linie morală. 

Câteva mici comentarii: 

La pct. 1: sensul cuvântului “sărăcie” nu are 
înțelesul că trebuiau să umble cu „pantalonii rupți în 
fund”. Nu poți să îţi închipui aşa ceva când ştii că 
unul din principalele scopuri ale Mişcării Legionare 
era asigurarea unui trai decent fiecărui om din 
această țară, completarea venind la punctul 2: 
„alungarea luxului şi a îmbuibării”. 

La pct. 3: „expolatarea omului decătre om” - 
pentru unii ar avea o conotaţie legată de perioada 
comunistă; este obligatorie precizarea că apare în 
practica legionară cu un deceniu înaintea instalării 
comunismului în România şi că aşa-zisa punere în 
practică a acestei lozinci de către comunişti era o 
simplă diversiune - lucru constatat de toți trăitorii 
epocii. 

Aş mai face un comentariu la pct. 5: astăzi, 
scuza "politica, arta compromisului” trădează 
însuşirea democraţiei implementate pe 
mapamond în spirit iudaic. 

Compromisul politic la scară de partid sau de 
individ ne îndreptățeşte încă o dată să evidențiem 
lipsa de legătură între comportamentul lui Horia 
Sima ca persoană şi conducător auto-declarat, şi 
preceptele şi comandamentele Mişcării Legionare. 


Dar să revenim la sintagma „pericolul 
legionar”: este un pericol absolut real pe care noi, 
legionarii, îl socotim ca pe o împlinire a idealurilor 


noastre. Este pericolul ca_ adevărul să învingă 
minciuna, este pericolul ca dreptatea să învingă 
nedreptatea, ca cinstea să învingă necinstea, ca 
românismul să învingă anti-creştinismul iudaic. 

Cine se teme de dreptate, de adevăr, de o 
libertate reală a românilor, de eventuala lor 
prosperitate care i-ar scăpa de teroarea zilei de 
mâine şi care ar da frâu liber preocupărilor de 
înlăturare a actualei stări de lucruri? 

Prietenii poporului român?! 

Sau duşmanii noştri de ieri aceiaşi cu cei de azi, 
la fel cu cei de mâine?! 

În mod absolut evident apărătoarea - fără condiții 
- a intereselor neamului românesc, este 
MIŞCAREA LEGIONARA, ea fiind PERICOLUL 
MAJOR PENTRU El. 

Care „EI'? li vom identifica în amănunţime. 

Mai trebuie subliniate anumite lucruri care 
întăresc afirmaţiile noastre referitoare la planurile 
israelite de colonizare a României. 

Nouă ni se pregăteşte un statut special, în mod 
evident diferit.de al celorlalte state europene. 

Aproape toate țările sunt dominate, într-o 
măsură mai mare sau mai mică, de capitalul 
evreiesc şi sunt controlate prin aplicarea preceptelor 
iudeo-democraţiei, dar toate au acceptat în viața 
politică partide aşa-numite de extremă dreapta. 

În România controlul politic este mult mai 
drastic, ofensiva mediatică încercând să promoveze 
ideea drepturilor “seculare” - dacă nu "milenare” - ale 
evreilor, motivată de contribuţia - bineînţeles, 
imaginară - la formarea unei identități naţionale a 
românilor. Aceasta nu are corespondent în nici o tară 
europeană, dar are corespondent - exagerând puţin = 
în lupta de demonstrare a lipsei de drepturi a 
palestinienilor pe teritoriul Israelului de astăzi. 

Dacă în Palestina drepturile evreilor au, într-o 
oarecare măsură un corespondent istoric, acest 


germane? Cine 


lucru nu poate fi invocat în România 
deocamdată. Subliniez: deocamdată. 

În această situaţie trebuia găsit un alt argumenţ 
de confirmare a acestor drepturi. Aceasta ar deriva 
din numitul de domniile lor, holocaust. Acela care la 
cel mai elementar bun simț şi legalitate, ar trebui să 
facă subiectul unui proces în care să fie prezentate 
şi alte dovezi în afară de afirmaţiile unor persoane 
copleşite de ură. 


Pericolul legionar? 

Este real, dar latent în momentul de față, ca 
un vulcan care doar fumegă. 

Menţinerea Mişcării Legionare în afara legii 
contrar legilor, deci ilegal, este confirmarea fricii - de 
altfel, absolut justificată - că oficializarea glasuluj 
nostru ar putea să trădeze la altă scară manevrele 
de anihilare a identităţii şi statualității noastre. 

Privind la scara nivelului naţional toate 
guvernările de după 1989, copleşite de lăcomie, de 
dezinteres față de adevărata lor misiune, găsind 
sprijin necondiționat — în forțele politico-financiare 
externe - din motive bine precizate mai sus, au 
acceptat compromis după compromis, aducând țara 
în această situație. 

Se putea şi altfel? 

Mă simt obligat să vă dau un exemplu de 
importanță capitală: în timpul dictaturii gen. lon 
Antonescu, printre altele a fost pentru prima oară 
stârpită hoţia din avutul naţional şi afacerismul în 
dauna avutului obştesc. Rezultatul a fost absolut 
uluitor: cu toate marile greutăţi pricinuite de 
participarea României la războiul împotriva iudeo- 
bolşevismului rusesc, . tezaurul naţional se 
îmbogăţise de pe urma livrărilor de petrol şi grâu 
Germaniei, cu sute de tone de aur (depozitate la 
mânăstirea Tismana şi jefuite de ruşi după 1944). 

Mă rog, asta ştie toată lumea, dar ce s-a aflat de 
vreo lună din mass-media este absolut uluitor; 


Germania _are_ de plătit României, ca_ urmare a 
livrărilor făcute în cei aproape 4 ani de dictatură 


antonesciană, o datorie de 19 miliarde de euro! 
Un mare finanțist trăitor în Elveţia a descoperit în 


arhivele băncilor elvețiene dovada acestei datorii, 
Care sunt imprejurările în care banii au rămas în 
băncile elveţiene sunt acum lipsite de orice 
importanță. 

Ce se poate însă constata? 

1) Se încearcă ocultarea informației 

2) Statul român pare neinteresat atunci când 
această sumă ne-ar scuti de urmările acestei 
crize economice distrugătoare pentru trei sferturi 
din populaţia tării; acest lucru ne duce cu gândul la 
intenția evidentă de a ține populaţia în starea de 
sărăcie şi nesiguranță, la dispoziţia  finanței 
internaţionale care pregăteşte un adevărat genocid 
al poporului român. 

Şi, atenție, informația evidențiază adevăratele 


„efecte ale guvernării antonesciene 


3. Evidentiază capacitatea, potențialul_de 
refacere al acestei tări şi al poporului român, 


care în acele momente finanța un război, 
suportând distrugerile bombardamentelor anglo: 
americane şi sabotajele interne iniţiate dirijate ŞI 
puse in practică de Partidul Comunist în componeniă 
etnică cunoscută. 

Atenţie: vorbim de o Românie care pierduse O 
treime din teritoriu-şi din populaţie! 

4. Evidenţiază corectitudinea germană, care NU 
ține cont de situaţia catastrofală în care se află, 
onorându-şi datoriile, virând suma în băncile 
elveţiene ale timpului. , 

Ei bine, şi care este legătura cu „pericolul 
legionar”? 


Indirect, Miscarea există nu prin ceea i E 
g 


face __în prezent, hărțuită de IE 
neconstituționale, ci prin potenţialul ei. 

Aţi auzit în Parlamentul sau Senatul Românie! 
vreun glas care să „pună pe tapet” problema datorie 
dintre parlamentari are A 


preocupare decât "hârjoneala” parlamentară, aşa 
numita luptă pentru ciolan? „ră 
Mai mult decât atât, ce campanie de presă Î 


favoarea recuperării acestor bani s-a dezlanțuit? 
ă a 
t de 


Presa? Preocupată în continuare si 
nejustificat Mişcarea Legionară, lucru care a făcu 
fapt motivul articolului meu. 


(continuare în pag. 9) 


(funia 


CU ZĂHĂRELUL CĂTRE STATELE UNITE ALE EUROPEI 


V-au lăsat un gust amar declarațiile din august 
ale tovarăşului Băsescu despre cât de bine ne-ar fi 
să renunțăm la suveranitatea naţională şi să 
intrăm într-un fel de State Unite ale Europei? 

Ce mai spunea el atunci: că altfel UE (şi 
România, de asemenea, ca parte componentă) nu 
va mai ţine pasul cu evenimentele la nivel mondial şi, 
mai ales, că nimeni nu i-a cerut să spună aşa ceva - 
ar fi fost, chipurile, punctul lui personal de vedere 
asupra situaţiei politice... 

Ne temusem că iarăşi gafează din proprie 
inițiativă, ca în chestiunea aprobării trecerii Prutului 
în 1941, cu care i-a enervat pe ruşi în mod absolut 
gratuit. 

Totuşi, după primul şoc, când mai mult ca 
niciodată am visat la o imagine idilică a domniei sale 
în spatele unor gratii, cu o ghiulea la picior, ne-am 
dat seama că minte banal, de rutină: nu era punctul 
lui de vedere (nici nu are aşa ceva - în general 
cabotinii nu au), ci doar ce a fost dresat să spună la 
momentul potrivit - care, din nefericire, a cam sosit. 

De altfel, de la o vreme se tot aud voci (puncte de 
vedere "personale", bineînțeles...) care susţin 
aceeaşi infamă soluţie pentru fundătura în care ne- 
am  înţepenit. Jean-Claude Trichet, preşedintele 
Băncii Centrale Europene, Ursula von der Leyen, 
ministrul german al muncii, Gerhardt Schroeder, 
fostul cancelar al Germaniei, şi o avalanşă de atâția 
alţii sunt, dintr-odată, de aceeaşi părere... 


Moneda unică, 
forța"... 

Vă prezentăm un interviu recent acordat de 
directorul pentru investiţii al "Cazenove Capital 
Management”, Richard Jeffrey, postului de radio 
BBC 5, care clarifică această problemă. 

Ce dezvăluie acest finanţist reprezintă un adevăr 
care nu ne mai surprinde: ştiam, mai mult sau mai 
puțin, că lucrurile stau aşa; însă abordarea tehnică, 


"un prim pas care ar 


„obiectivă, face acest adevăr mult mai greu de 


respins de către oameni care, altfel, cu un zâmbet 
plin de superioritate, s-ar fi mărginit să emită 
înnebunitorul clişeu: "teoria conspirației... tinere, nu 
credeam că şi tu...”. 

Nu se cere prea multă inteligență pentru un 
asemenea gest care s-ar traduce prin "eu sunt 
deştept, tu eşti prost, aşa că las-o baltă”, dar 
continuă să fie general acceptat pentru a pune capăt 
discuţiilor incomode. Dl. Jeffrey exclude o asemenea 
închidere comodă, aşa că problema rămâne 
deschisă, ca o rană: 

"Unii din politicienii care au introdus euro şi 
care au presat pentru introducerea acestuia, şi-au 
dat seama că vom ajunge în această criză la un 
anumit moment, dar au realizat că o astfel de criză 
îi va apropia de scopul lor, care era şi o uniune 
fiscală, şi crearea Statelor Unite ale Europei. 

Reacţia zonei euro de a spune că ceea ce avem 
nevoie acum este o uniune fiscală mai strânsă este 
exact ceea ce au vrut acei oameni. [...] 

Ideea este că, dacă procedezi logic, -o monedă 
comună este ultimul lucru care ar fi de introdus 
(după politică. fiscală comună, sisteme. legislative, 
reglementarea pieței şi altele) dacă ai vrea să aduci 
țările într-un fel de federaţie politică, deoarece 
moneda şi politica fiscală comună ar aduce la 
suprafaţă toate tensiunile. dintre economiile. țărilor 
respective. Politicienii au inversat această logică 
şi au considerat uniunea monetară un prim pas 
care ar forța şi alții, întrucât ar necesita o abordare 
mai federală şi în alte zone, precum politica fiscală, 
pentru a avea succes”. 

Pe scurt: ce i-a găsit pe toți, dintr-odată, să 
susțină unificarea Europei într-o nouă şi 
concretă Uniune Sovietică? 

lată ce: politica europeană a fost manipulată, 
cu multă răbdare şi încetineală, către un punct în 
care să nu existe decât două alternative: dezastrul 
sau "SUE". 

Prin _ această  perfidie se demonstrează 
incontestabil faptul că "voinţa politică” a niciuneia 

dintre naţiuni nu mergea în această direcţie: a fost 
, nevoie să fie înşelate, duse CU ZĂHĂRELUL 
care s-a transfomat în GARBACI! 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


Euro pe înţelesul tuturor 


Modul în care uniunea monetară ajunge să 
tensioneze contradicţiile economice. dintre statele 
membre nu este uşor de explicat, cu toate că este un 
fapt recunoscut de specialişti. 

Simplificând însă problema, vom da o mică 
“pildă” ad hoc, folosindu-ne de un singur fenomen: 
inflația monetară. 

Dacă fiecare stat are moneda lui, este ca şi cum 
ar avea fiecare o barcă şi-un” echipaj de vâslaşi. 
Bărcile se aliniază la linia de plecare, se dă startul şi 
toate pornesc. Cele cu economii mai solide (vâslaşii 
mai buni) o iau înainte, celelalte rămân mai la coadă 


(sau, în termeni financiari, primele au inflație mai . 


mică sau deloc, celelalte mai mare - monedele lor se 
devalorizează, rămân în urmă). . 

Pe de altă parte, dacă toți au aceeaşi monedă, 
este ca şi cum din toate bărcile, înnădite una de alta, 
s-ar cârpi o plută mare, cam diformă (în nici un caz o 
corabie), la care sunt puşi să tragă toţi vâslaşii. Se 
dă startul, iar vâslaşii mai buni sunt siliți să-i tragă 
după ei pe cei mai slabi, obosind inutil şi acumulând 
ranchiună împotriva "leneşilor”. Asta a fost UE până 
în 2007: fiecare a tras cum a putut, evoluţia de 
ansamblu a avut suişuri şi coborâşuri, s-a înregistrat 
o inflaţie comună, reflectând un fel de medie a 
realităţilor economice. 

Dar vine un moment în care nepotrivirea dintre 
diferitele echipaje devine flagrantă. Pentru că unii 
vâslesc mai tare şi alții mai încet, sau deloc, sau 
chiar invers, toată şandramaua începe să se 
învârtă pe loc, ba ameninţă să se şi răstoarne. 

Şi atunci vine unul mai "isteț” care spune: "Nu 
aşa, băieţi, că ne răsturnăm, trebuie să fie unul care 
să dea ritmul pentru toți”. , 

Nimeni - în nici un caz cei cu echipajele mai 
puternice - dacă ar fi ştiut că se ajunge la aşa 
ceva, nu ar fi acceptat să-şi lege barca la marea 
şandrama! Dar acum toți scuipă în sân. Cam aşa s- 
a ajuns cu UE la actuala babilonie a datoriilor din 
2011, cu "măreaţa” soluție a tuturor dificultăţilor, 
SUE. O observaţie suplimentară: nici economiile 
mai slabe nu sunt avantajate de acest iureş 
dement: odată pierdut ritmul, nu mai pot controla 
nimic din propria lor viață economică, politică, 
socială etc. Cel mai bine este să vâsleşti cât te 


țin forțele proprii, în regim concurențial. 
Aşadar, nimeni, adică nici unul din statele 


membre, nu se bucură de acest mariaj nepotrivit 
(sforarii din umbră se bucură...). 

lar în asemenea condiţii faptul că bărcuţa 
României - rămasă, de bine, de rău, cu moneda şi 
inflația ei - aleargă să se prindă cât mai repede şi 
trainic de monstruozitatea în agonie nu înseamnă 
decât un singur lucru: marinarul de la cârmă vrea 


cu tot dinadinsul să ne răsturnăm şi noi, la 
grămadă. 

Ori are probleme cu bibilica, ori şi-a pus vesta de 
salvare şi ştie că pe mal îl aşteaptă cei 30 de arginţi 
cuveniţi trădătorului. Dar este clar că ne-a pus gând 
rău. 


La ce ne-a trebuit UE? 


Cu mult înainte ca problema grecească să fi ieşit 
la lumină, chiar înainte de tristul an 2007 (aderarea 
României la UE şi începutul "crizei”), deveniseră 
evidente o serie de fricțiuni interne ale Uniunii 
Europene. z 

Se tot spunea, din gură în gură, că nemții trag 
cam singuri tot tăvălugul şi că unii, printre care şi 
grecii, doar profită şi se înfruptă din roade. 

De fapt, la ce bun să ne mai codim: cam asta 
sperau să facă şi românii, ademeniți de "paradisul 
european”. Pe lene şi dor de trai bun cu muncă 
puţină s-a bazat propaganda aderării; restul - că o să 
fie greu, că o să fie de tras, lucruri care se şi 
spuneau numai cu jumătate de gură - le intrau 
românilor pe ureche şi le ieşea pe alta. Asta ca să nu 
mai vorbim de "subtilități” ca independenţa de stat - 
care le intrau pe o ureche şi le ieşeau pe amândouă, 
în timp ce se visau cu burta la soare, cu berea şi 
limonada alături, pe o plajă din Grecia... Cu alte 
cuvinte, ca vacile la tăiat, ne-am dus după un braț de 
fân! 

Deşi merită amintit faptul următor: exact înaintea 
aderării, preşedintele Băsescu promisese un 
referendum (vreţi sau nu în UE?) la care apoi a 
renunțat: poate că mai erau şi unele vaci care 
mugeau cam pe alături de poarta abatorului şi s-o fi 
temut că nu merge la sigur... În orice caz, ideea de 
bază a unui astfel de conducător este să consulte 
poporul doar când este sigur că rezultatul îi va 
conveni (cum a fost, de exemplu, cazul cu 
suspendarea, când adversarii săi păreau chiar mai 
mafioți decât el). Dacă nu, "vox-populi, vox mă-sii”! 


Greu de intrat, dar şi mai greu de ieşit 


Am fost şi rămânem adversarii ideii de Uniune 
Europeană şi, dacă am putea, mâine dimineaţă am 
retrage România din această combinaţie putredă! 
Asta nu înseamnă, însă, că o eventuală destrămare 
a UE nu va implica şi un lung şir de nenorociri. 

Integrarea a fost un efort dureros pentru ţara 
noastră: ni se puneau o mulțime de condiții care, 
până la urmă, s-au dovedit a fi tot atâtea moduri 
de a fi jefuiți. Apoi, cu un "triumf", ne-am aruncat ca 
musca în plasa păianjenului. Dar acum, când 
păianjenul vine să ne mănânce, dacă vrem să ieşim, 
o să ni se ia şi pielea de pe noi. 

Deocamdată, cu criza asta a datoriilor, lucrurile 
nu prea merg, dar atunci s-ar putea, pentru o vreme, 
să nu mai meargă deloc. Asta se ştie cel mai bine în 
fostul lagăr socialist, acum specializat în "perioade 
de tranziție” şi scârbit de ele până peste cap. Acest 
pericol ameninţă toate statele membre, inclusiv 
Germania, iar în contrabalanță cu scenariul de 
coşmar, Statele Unite ale Europei se ridică precum 
un mic anticrist, promițând să rezolve toate 
problemele... 

Richard Jeffrey aminteşte şi cuvintele "profetice" 
ale preşedintelui din 2001 al Comisiei Europene, 
Romano Prodi. La vremea aceea moneda euro se 
pregătea de lansare care a avut loc peste un an (cu 
"absența notabilă” a Marii Britanii care şi-a păstrat 
moneda proprie). 

În contextul respectiv dl. Prodi, citat de "Financial 
Times", declara: "Sunt sigur că euro ne va obliga 
să introducem un nou set de instrumente de 
politică economică. Este imposibil politic să 
propunem aşa ceva acum. Dar cândva va exista o 
criză şi vor fi create noi instrumente." 

Aţi înțeles? "Imposibil politic” însemnă că 
popoarele nu vor! 

Din reprezentarea popoarelor prin guvernele 
şi parlamentele lor a rămas însă doar un mit, din 
ce în ce mai şubred. lar, dacă aşa stau lucrurile, 
unele decizii li se mai bagă şi pe gât. 


4 


Pag. 3 


"CUVÂNTUL LEGIONAR” LA NUMĂRUL 100 
SEPTEMBRIE 2003 - NOIEMBRIE 2011 


Acesta este ziarul cu nr. 100 (am inclus şi 
numărul suplimentar de la împlinirea a 80 de ani de 
la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail); noi zicem 
"100 de săgeți trase din arcul revoltei noastre 
impotriva duşmanilor lui Cristos şi ai Țării româneşti. 


Dacă ne gândim la eficiența demersului nostru, 
bineînțeles că nu ne-am aşteptat la rezultate 
spectaculoase, având în vedere capacităţile de 
acțiune ale duşmanilor noştri. 


Tirajul absolut nemulțumitor, condiţionat de (9) 


distribuţie ineficientă şi apoi sabotată, ne-a pus în 
situaţia de a nu dezvolta normal numărul de ziare 
puse pe piaţă. 

lin primii cinci ani, având ca distribuitor "Rodipet", 
am fost “împiedicaţi” de 95% dintre vânzătorii de la 
chioşcuri, care, din diverse motive refuzau să 
expună publicaţia, cu toate că plăteam o taxă 
specială de afişare. Cumpărătorii trebuiau să ceară 
insistent pentru a-l determina pe vânzător să accepte 
că are publicaţia "pe undeva”. 

In plus, "Rodipet" ne-a tot amânat cu plata până a 
dat faliment, lucru “mortal” pentru noi. 

Apoi am apelat la "Hyparion” (Ringier), singurul 
cu distribuție "naţională”, care ne-a obligat să ne 
reducem tirajul lună de lună, până când nu ne-au 
primit decât 1000 de ziare dar pentru care, stupoare, 
ne-au taxat cu 100 lei/lună pentru “reprezentare”. 


CE-AȚI PIERDUT 


kk 


Şi țările “bananiere" au mai multă 
demnitate decât noi 

Cămătăria iudaică a avansat până în pânzele 
albe: astăzi, aproape orice țară de pe glob îşi are 
Jeffrey Franks-ul ei de la FMI sau Banca Mondială, 
trimis să-i impună "decizii" de politica internă şi să 
amenințe că, "dacă nu, unde vă stau picioarele, 
acolo vă va sta şi... bugetul”. 

Însă nu orice țară prinsă în ghearele acestor călăi 
“are şi un Boc ("elevul model al lui Franks", cum a 
fost alintat acum câteva luni) sau un Băsescu, dispus 
să lingă mâna care îl loveşte fără milă... în fine, nu îl 
loveşte pe el, ci națiunea pe care în mod abuziv o 
“reprezintă”. 

Dacă ai sta de vorbă numai cu asemenea 
marionete cu spinarea flexibilă ca o gumă, de la 


atâta ploconeală, chiar ai ajunge să crezi 
propaganda  aşa-ziselor instituţii financiare 
mondiale, despre cât de mult ajută ele 


economiile aflate în dificultate. 

În fine, ne facem mai multe griji pentru posibila 
dezinformare a cetățenilor norocoşi din puţinele state 
care încă nu au ajuns să se "înfrupte” din asemenea 
împrumuturi otrăvite, pentru că în România (atât de 
aproape de Grecia) credem că orice om cu capul pe 
umeri s-a imunizat definitiv la asemenea minciuni. 

Totuşi, contrazicerea fățişă a curentului oficial 
este un gest de o valoare inestimabilă, iar unii 
oameni politici încă mai au curajul să îl facă - 
atenţie: nu vorbim doar de curajul personal, ci şi de 
curajul în calitate de reprezentant al intereselor 
naţionale, pentru că nimeni nu înfruntă, tot aşa cum 
nimeni nu linguşeşte marea finanță mondială decât 
în numele țării sale. Cu alte cuvinte, nu numai unii 
oameni politici, ci unele națiuni mai au acest 
curaj. 

Dorim să ne manifestăm admiraţia şi susţinerea 
pentru gestul preşedintelui Ecuadorului, Rafael 
Correa, şi pentru țara sa, în numele căreia acesta şi- 
a permis să sfideze Banca Mondială. i 

În timpul summit-ului ibero-american din 
Paraguay, di. Correa a întrerupt prezentarea făcută 
de Pamela Cox, reprezentantul Băncii Mondiale 
pentru zona Americii Latine şi a Caraibelor. 


Blatul 


Evident, am renunțat la ei. În cei trei ani de 
colaborare "ce am luat pe mere am dat pe pere” — 
am luat zero lei şi zero bani. £ i 

La ora actuală ”trăim” foarte greu, prin cei 
câțiva distribuitori voluntari, din abonamente şi 
micile donații (căci vin de la oameni săraci) - care 
sunt toate binevenite ca să ne menţinem pe “linia 
de plutire”. 


Despre conţinutul ziarului nu mai este cazul să 
vorbim prea mult, căci în general îl cunoaşteţi, 


Nu putem să facem aprecieri decât generale 
asupra eficienței, dar, fără discuţie, faptul că 
mergem înainte cu toate eforturile aferente se 
datorează optimismului nostru şi convingerii că 
suntem UNICI în ”peisajul” presei româneşti. 


Nu vrem să părem exagerat de patetici, dar 
credem că situația disperată în care se află trei 
sferturi din populaţia României ar trebui să determine 
o altă abordare a problemelor şi soluţiilor la nivel 
naţional, ar trebui să determine măcar pe acei 
care conştientizează dezastrul să iasă din 
această indiferență catastrofală. 


Eventuala noastră ieşire din "peisaj", cu toată 
modestia, ar fi un element creator de decepţie pentru 
cititorii noştri şi pentru cei ce ştiu de noi. 


kk 


Pentru acest motiv ar trebui să vă nd; 
când citiți ziarul, că domniile voastre curg 
singurii lui susținători. Ideea cuiva că în spa y 
nostru s-ar afla cea mai vagă sursă financiară, 
total greşită. 


Încheiem menţionând faptul că, în afară a 
duşmanii "tradiționali" ai Mişcării Legionare ale 
cărei comandamente s-au confundat totdeauna 
nevoile şi aspiraţiile poporului român, ne. vedem 
obligaţi să luăm o atitudine fermă şi împotriva 
unor aparent imitatori ai legionarismului 
au făcut o datorie de credință de a atribui conținutului 
de cristal al doctrinei şi activităţii legionare, Crimele 
simismului din cele 4 luni de coguvernare cu gen 
Antonescu în 1940. Aceştia încearcă să amestece 


gunoiul simist cu apele limpezi ale activităţi X 
Mişcării Legionare din timpul vieții lui Corneliu. 


Zelea-Codreanu, rezultatul fiind întinarea Legiunii, pe 
ei neputând să-i “spele” decât uitarea sau căința - 
greu de crezut! 


Încheiem totuşi cu urarea: 

SĂ VĂ AJUTE DUMNEZEU, 

SĂ NE AJUTE ŞI PE NOI SĂ ȚINEM SU 
DRAPELUL NĂZUINȚELOR LEGIONARE! 


daţi 


DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA NOIEMBRIE - 


"La un forum ibero-american, de ce trebuie să 
ascult predici de la vicepreşedintele Băncii Mondiale, 
care în mod fățiş mi-a şantajat țara?" 

in 2007 Rafael Correa, proaspăt ales 
preşedinte al Ecuadorului, a expulzat 
reprezentantul Băncii Mondiale după ce aceasta 
anulase un împrumut de 100 de milioane de 
dolari. 

Ajuns la putere, noul preşedinte hotărâse unele 
Schimbări care nu au convenit BM (şi de aceea 
credem că benefice pentru țara lui), aşa că 
retragerea a fost un şantaj în sensul propriu al 
cuvântului. 

Respectiva sumă fusese aprobată încă din 2005, 
dar... condiționat, după cum s-a văzut ulterior. 

"Acea doamnă mi-a spus: Nu vă vom da creditul, 
deoarece politicile Ecuadorului s-au schimbat. [...] Ar 
trebui cel puţin să înceapă prin a-şi cere scuze 
pentru daunele provocate Americii Latine şi țărilor de 
pe glob". 

Preşedintele ecuadorian a părăsit apoi sala. D-na 
Cox şi-a reluat discursul fără nici o modificare, ca un 
televizor băgat din nou în priză. Prin urmare, nu a 
făcu nici o obiecție, oricât de vagă, la cele spuse de 
Rafael Correa. 

Acesta fost acuzat că: se lasă mânat de o 
aversiune personală, că nu este la subiect... Nu 
credem să fi fost de față, un singur om - nu un 
politician, dar nici măcar cineva de la' serviciul de 
pază şi protecţie - care să nu fi înțeles că era mai la 
subiect decât tot restul conferinței. Când Banca 
Mondială se bagă în politica unui stat sud-american 
(poate că Ecuador o fi singurul...), despre ce ar 
trebui să se discute la întrunirile continentale, despre 
viitorul campionat de fotbal? 

Preşedintele Correa a revenit la conferință şi, 
când i-a venit rândul la cuvânt, a spus din nou cea 


"avut de spus, dar nu a reacționat nimeni. Probabil 


că, din vară şi până acum s-au luat măsuri urgente 
pentru ca situația neprevăzută de la ONU, cu 


preşedintele Palestinei aplaudat spontan, să nu 


se repete. 
kk 
Paranoia iudaică, un caz incurabil 
Câteodată am fi dispuşi să renunțăm la ultimii 


noştri ani de tinerețe, numai ne trezim într-o 


Pag. 4 CUVÂNTUL LIEGIDRNAR NOIE 


dimineață direct în anul 
Motivația: la acea dată nădăjduim că nu va mai 
exista nici un "supraviețuitor al holocauştului” şi nici 
un fost gardian de lagăr nazist pe care organizațiile 
evreieşti să-l mai hăituiască. 

Şi poate — dă, Doamne! - măcar atunci am fi 
scutiți şi de spectacolul înjositor prestat de 
autorităţile germane, în strădania lor zeloasă de a 
satisface orice capriciu al stăpânilor lor evrei. 

Deşi... cu criogenia şi clonarea pe cale de a fi 
puse la punct, nu se ştie niciodată: dacă Ellie Wiesel 
ar fi în stare să cloneze nişte "supraviețuitori" care 
să-i umple de lacrimi şi pe stră-strănepoții noştri cu 
amintirea unor tragedii vechi de secole... 

Vi se pare absurd? Nici o problemă, absurd este 
şi astăzi! 

Orice părere (legală sau nu în România) am avea 
despre holocauşt, cert este că acesta nu a produs 
nici o victimă după 8 mai 1945, dată de la care au 
trecut mai bine de 66 de ani. Cu alte cuvinte, 
presupuşii torționari, ca şi "supraviețuitorii" lor, 
Sunt astăzi foarte bătrâni, ba mulţi îşi depun actele 
pentru o boală Alzheimer de toată frumusețea. 

Şi totuşi, nu ne putem reţine "admirația" faţă de 
holocauşi, acel fenomen miraculos care a produs 
0 întreagă armată de “supraviețuitori” (probabil 
mai numeroşi chiar decât — evreii-“materie 
primă”... Mai mult, această armată stă şi astăzi 
drepți la ordinele Wiesel-ului şi Wiesenthalului 
(mutat la cele veşnice din mila lui Dumnezeu), ceea 
ce demonstrează un fantastic efect geriatric al 
lagărelor de exterminare; zyklon-B i-a imunizat, 50 
pare, față de orice, şi iată-i acum, la 90 de ani, tinefi 
Viguroşi şi plini de “amintiri”, de parcă au dat în boală 
lui Matusalem! 

Dar să vedem faptele. 

După condamnarea din mai 2011 a lui John 
Demjanjuk, fost gardian într-un lagăr, s-a creat un 
„precedent oportun" pentru pornirea unei vânători 
furibunde de pensionari germani, ceea ce un isteric 
de la Institutul Wiesenthal (Efraim Zuroff). numeşie 

Operaţiunea Ultima Şansă”, pentru găsirea îi 
pedepsirea ultimilor nazişti încă în viață. Mai cinsti 
ar trebui să spunem "ultima şansă de răzbunare + 
asta dacă nu cumva vor înscena procese Uno 
nevinovaţi, numai ca să-şi justifice activitatea, să SE 
impăuneze cu câtă "dreptate" fac ei... Ce să 

mai găsiţi, demenților, unde să se mai 


MBRIE 2011 


este 


Care şi. 


2030 după Hristos! 


cana NA l-a matei A tul esti ti ii în inia  inia 


E imam si i i aia 


Stalin ce a făcut, nu a omorât şi el nişte 
sute de mii de nemți în lagăre, după 
capitularea Germaniei? 
Un rabin din Washington, Abraham 
- Cooper, îşi freacă mâinile de satisfacție că 
circul merge înainte, nestingherit de propria 
absurditate: 

"Deşi este târziu, iar cei care vor fi vizați sunt 
foarte bătrâni, este foarte important [...] 

Acest lucru semnalează că există o nouă 
generație de procurori care vor să arunce o privire 
nouă şi serioasă şi înseamnă că maşinăria 
birocratică germană acordă atenţie importanței 
găsirii acestor criminali”. 

Este rândul nostru să ne manifestăm măcar o 
umbră de satisfacție, pentru că avem posibilitatea să 
vă demonstrăm slaba capacitate intelectuală: a 
acestui rabin orbit de ură şi putere. 

"O privire nouă”... această expresie sună foarte 
"promițător": potrivit mentalități unui rabin, la fiecare 
"privire nouă" apar victime noi (evrei) de căinat şi 
vinovați noi (goim) de chinuit. 

Prostia nu se opreşte însă aici: nesilit de nimeni 
(în SUA toată lumea tremură înaintea oricărui evreu 
care studiază holocauştul, deci vă garantăm că nu a 
fost luat pe nepregătite la interviu), Cooper a 
recunoscut absența probelor incriminatoare în 
cazul Demjanjuk! Acesta a fost băgat la închisoare 
(cu mari şanse pentru Cartea Recordurilor Guiness, 
la secţiunea "cel mai bătrân deţinut politic") numai pe 
baza acuzațiilor formulate de unii "supraviețuitori". În 
esenţă, aceştia au depus mărturie doar că "îl 
recunosc", nu că le-ar fi făcut personal vreun rău 
cât timp au fost internaţi în lagărul respectiv. Prin 
aceasta nu s-a dovedit decât că omul lucrase în 
lagăr (ceea ce echivalează, însă, pentru anumite 
minţi bolnave, cu a fi comis crime atroce). Putea să 
fi fost şi măturător, că tot l-ar fi vânat! 

Vă mai amintiţi (facem apel la memoria 
bătrânilor noştri, aşa cum ei fac apel la "memoria" 
bătrânilor lor) cum erau ridicați oamenii din case ori 
de pe stradă la câţiva ani după război, cum se făcea 
“dreptate” sub regimul scârbei evreice Ana 
Pauker? Dacă se găsea cineva să te acuze, să te 
toarne, gata, erai "duşmanul poporului”. Vedeţi 
vreo. diferență între toate acestea şi cazul 


—Demjanjuk, judecat în anul de graţie 20112 


În situaţia lui Demjanjuk vor trebui să mai fie târâţi 
"măcar" câteva sute de bătrâni care, din motive 
legate de vârstă sau din... alte motive, nu-şi 
amintesc să fi torturat pe nimeni în nici un lagăr. 

Din sursa citată (Mediafax - "Procurorii germani 
redeschid sute de anchete privind presupuşi 
gardieni de lagăre naziste"), rezultă clar că nu 
institutul răzbunării şi ficţiunii iudaice se ocupă 
cu asta, ci slugile lor din Germania. 

Rabinul Cooper, oarecum întristat, a recunoscut 
că departamentul nemţesc le-a răpit cu totul această 
bucurie, probabil cea mai dragă inimii lor pline de 
venin. "Cu siguranță ne-ar plăcea să ajutăm”, a 
încheiat Cooper. Ar fi vrut probabil să spună şi că 
"nu trebuie să-i închideţi, avem ritualurile noastre de 
răzbunare talmudică, daţi-ni-i nouă, să-i strangulăm”, 
dar, pentru că îşi acoperise deja cu brio norma de 
imprudențe prosteşti pentru o singură declaraţie, s-a 
oprit la timp. 

La ce mai folosesc astăzi asemenea acte de 
cruzime asupra unor bătrâni, a căror presupusă 
vinovăţie nu se prescrie nici după 66 de ani? 
Crede cineva că viaţa lor a fost ruptă din rai, că nu 
au avut şi aşa destul de suferit? 

Rabinul Cooper ne lămureşte nedumerirea cu un 
superb citat din Simon Wiesenthal: "Fiecare proces 
este o inoculare împotriva urii”. Adică, spus mai pe 
şleau: să nu mai îndrăzniţi să ne urâţi, că vă ia 
mama dracului de vite! 

În timp ce scriem, mai sus pomenitul Wiesenthal, 
pesemne, măsoară în lung şi în lat cazanele cu 
smoală şi strânge mărturii peste mărturii ale 
damnaţilor la chinul veşnic, mulți dintre ei 
coreligionari de-ai lui... După ce şi-au închipuit cu 
toţii atâta oroare, a început să le şi placă. Şi li s-a dat 
după dorinţa lor... 

În iad pesemne că Wiesenthal pune la cale un 
mega-proces de acuzare a lui Dumnezeu de 
holocau$t, care ar urma să fie instrumentat după 
planificata biruință de la Armagedon asupra oştilor 
îngereşti. Altceva nu mai ştie, săracul, i s-a blocat 
placa. 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


Xăkăk 


Taxa de fumărit revine pe cai mari 


Transfiguraţi până la sfințenie de înaltele lor 
preocupări ecologiste, unii politicieni de pe la noi, 
printre care şi unul mai "ungurean" (vorba Mioriţei...), 
se tot gândesc cum să ne facă să poluăm cât mai 
puţin. 

S-ar putea cumva bloca proiectul de exploatare 
cu cianură de la Roşia Montană? Sssst, băieți, asta 
nu, că e ordin de sus... Are şi domnul "ecologist" 
George Soros oarece acţiuni pe acolo, aşa că 
mucles! 

în schimb, ne-am tot gândit noi ce altceva mai 
poluează în țara asta.„. Păi încălzirea vizuinelor 
voastre poluează în draci; ia lăsaţi-o mai moale, că 
de nu, vă taxăm de o să vă ia cu frig! 

Pe Laszlo, Borbely, din nefericire ministru al 
Mediului în țara noastră, l-a cam luat gura pe 
dinainte să spună că acei care folosesc centrale de 
apartament vor fi taxați, prin directivă UE, de prin 
2013 sau 2015. 

După cum veți vedea puţin mai jos, directiva UE 
nu este chiar aşa: 

Borbely a fost contrazis, apoi şi-a dezminţit el 
însuşi propria declaraţie. 

Dar, înainte de a vedea exact cum stau lucrurile, 
dorim să vă împărtăşim suspiciunea pe care ne-a 
creat-o gura slobodă a d-lui ministru. Vedeți dvs., 
dacă nu e cu hrisov şi pecete de la UE, poate că e 
de la Borbely întoarsă din condei! Vă mai amintiți ce 
am păţit cu ministrul Attila la Sănătate, de ne-a 
desființat spitale din toată țara, în afară de zona 
unde locuiesc majoritatea maghiarilor din România... 
Ce ar fi dacă mai vine şi acest ungur, să spună că în 
"Ținutul Secuiesc" nu e nevoie de nicio taxă, că sunt 
nu ştiu ce fonduri etc., dar că voi, ăştialalți, aţi cam 
"borbelit-o", banul jos! 

Poate că aşa va face, poate că nu. Poate nici nu 
va mai fi ministrul Mediului când se va da o 
asemenea lege... dar pe undeva sus tot va fi. Pentru 
că în țara asta de trei lucruri poţi fi sigur: de moarte, 
de biruri şi de prezența UDMR în coaliția de 
guvernământ! Şi cu aceasta, puteți citi liniştiți mai 


departe, că nu mai facem nici o referire la Borbely 


sau la vreun alt ungur. 

Acum, ce vrea UE, de fapt? 

La o zi după declaraţia şocantă a ministrului, 
Rovana Plumb, europarlamentar PSD şi membră 
în Comisia de Mediu din Parlamentul European, îl 
acuză de dezinformare. lată şi marea "dezminţire": 

"UE vrea să laxeze marii poluatori şi subliniază în 
mod. special că măsura nu trebuie să lovească în 
consumatorii casnici, statele membre sunt obligate 
să-i protejeze pe aceştia. Guvernul nu trebuie să ne 
mintă şi să mai inventeze o taxă, sub pretextul 
directivelor europene”. 

Vax! Dublu şi chiar triplu vax! 

„Cine vor fi "marii poluatori"? Păi, marii furnizori de 
energie. Taxați mai mult, ei ne vor pune pe noi să 
le plătim mai mult, ca să nu aibă pierderi. Ca 
întotdeauna, asemenea probleme se vor rezolva 
împovărându-i şi mai mult pe cei săraci. 

A săracilor să fie oare vina că nu li se oferă 
exclusiv energie "verde", din sutele de 
hidrocentrale şi miile de hectare de parcuri 
eoliene pe care țara noastră nu le are? 

"Măsura nu trebuie să lovească" nu înseamnă că 
măsura nu va lovi. La momentul oportun, asemenea 
sforăieli vor fi acuzate de "populism" şi nimeni nu va 
ţine cont de ele. Cât despre obligaţia de a "proteja" 
populația, aceasta face cumva aluzie la subvențiile 
de la primării, care în fiecare iarnă ne fac să ne 
simţim ca nişte milogi? 

Trebuie să reluăm pentru a n-şpea oară teoria 
scumpirilor? Bine; 

(1) Totul trebuie să se scumpească încet, ca 
să nu iasă lumea în stradă. Încet, dar continuu. 

(2) Totul trebuie să ajungă atât de scump, 
încât oamenii să poată doar supraviețui, să nu se 
mai gândească decât la grijile imediate. 

(3) De fapt, este "bine" ca totul să fie chiar şi mai 
scump decât atât, dar să vină din când în când 
câte o "pomană" de la autorităţi, ca acestea să 
pară preocupate de soarta oropsiţilor. 

(4) Pentru fiecare mână care dă, să fie trei care 
iau. Punct. 

Încercând să mai dreagă busuiocul după ce a fost 
contrazis, ministrul Mediului a călcat şi mai mult în 
străchini: de fapt, a spus el, va fi o taxă pe 
combustibili, stabilită în funcţie de cât de mult 
poluează instalaţiile respective. 


Care instalaţii? Oricare (inclusiv cele 

de apartament). 
Şi cât poluează? Proporţional cu cât 

gaz consumă. Cel mai probabil, nu va fi nici 

o "taxă" la vedere, ci doar încă o scumpire 

a energiei, care se va pierde printre atâtea altele. 
Pe_scurt, atât valorează dezminţirea_d-nei 


europarlamentar. 

Şi totuşi, care este, tehnic vorbind, problema cu 
microcentralele pe care unii români şi le-au instalat 
în apartamente? 

Randamentul lor caloric este puţin mai slab decât 
al vechilor centrale de bloc sau de cartier. Este şi 
normal să fie aşa: trenul de ce are o locomotivă, în 
loc să aibă câte un motoraş la fiecare vagon? Etc. 

Dacă randamentul este mai mic, atunci se arde 
ceva mai mult gaz, deci, să zicem, se poluează mai 
mult. Dar, față de câte păduri se taie abuziv, şi la cât 
de multă cianură ni se va băga pe gât, în folosul 
exclusiv al unor străini, poluarea centralelor de 
apartament măcar aduce un beneficiu real. 
Îmbunătăţeşte cu ceva viața unor amărâți de români 
(dacă celor de “sus” le mai pasă câtuşi de puţin de 
aşa ceva). 

De ce s-a debranşat atâta lume de la rețeaua 
publică de termoficare? 

Simplu: chiar dacă, teoretic, un randament mai 
mare (încălzirea de la reţea) înseamnă costuri mai 
mici, în practică aceste costuri trec prin mâna 
unor intermediari speculanți care le-au tot umflat 
după bunul plac. Folosind o centrală de apartament, 
nu se mai achită nici "agentul termic", nici apa caldă 
curentă, ci doar apa rece şi gazul. O parte din 
aceşti paraziți sunt astfel ocoliți, scăzând 
substanțial. cheltuielile cu. întreținerea. Vorbim 
despre o investiție de câteva mii de lei pe 
apartament (achiziţie, instalare etc.), pe care 
beneficiarii sperau că o vor recupera în câțiva ani 
prin aceste reduceri la întreţinere, mai ales iarna. 

Dar... ghinion! Autorităţile au urmat strategia 
următoare: - 

(1) Se umflă factura de întreţinere, nu contează 
sub ce pretext. Apare soluţia-minune, centrala de 
apartament. Crezând că se vor feri de acest abuz, 
oamenii scot şi ultimul bănuţ, îşi fac şi credit pentru 
achiziționarea ei. 

(2) Zis şi făcut: se creează o piață pentru acest 
produs, i se face şi reclamă, oamenii sunt încurajați 
să "investească"... Concomitent, marii furnizori de 
energie sunt strânşi cu uşa, prin pierderea a 
numeroşi clienţi - moment propice pentru a fi 
cumpăraţi ieftin de către companii din străinătate. 
Dacă a mai rămas ceva de cumpărat este altă 
discuție. 

(3) După ce majoritatea celor care îşi pot permite 
şi-au cumpărat "jucăria", piaţa se mai răceşte. 

La fix, tocmai când le era lumea mai dragă, cade 
bomba: trebuie să vă punem o taxă pe respectivele 
centrale, tocmai ne-am dat seama că poluează... 
Vine ministrul Mediului şi le spune: "nu ştiu dacă ele 
vor rămâne o soluţie atât de atractivă”. 

Asemenea măsurători şi calcule meschine se 
puteau face de la bun început, iar oamenii ar fi fost 
liberi să aleagă, în cunoştinţă de cauză, dacă 
folosesc sau nu centrale "poluante". În contextul în 
care tot mai multă lume dorea o alternativă la 
rețeaua publică, autorităţile ar fi putut să propună 
variantele ecologice de care se face atâta caz acum. 
Însă, la vremea când demarau în forță afacerile cu 
respectivele centrale, nimeni nu a zis nici "pâs”. 

De fapt, tocmai am vorbit de nişte "calcule 
meschine"... Aici este partea cea mai interesantă: nu 
s-au făcut nici un fel de calcule - nici meschine, nici 
altfel. O spune dl. Viorel lancu, directorul Agenţiei de 
Protecția Mediului Maramureş: nimeni nu măsurat 
emisiile poluante ale centralelor de apartament, nici 
în România, nici în UE. Paranteză: această 
declaraţie este ulterioară "dezminţirii” făcute de 
Rovana Plumb - dacă mai era nevoie să i se 
demonstreze inconsistența. : 

De asemenea, di. Călin Crişan, comisarul-şef al 
Gărzii de Mediu Maramureş consideră că noua taxă 
ar fi aplicată mai degrabă din considerente 
financiare, decât de mediu. Trebuie să fiți mai săraci, 
aşa că s-a mai găsit încă o scuză pentru a fi taxați: 
fumăritul redivivus! Ce vreţi mai mult? Şi impozitul 
pe fumul de la horn, din vremea fanarioţilor, se baza 
tot pe "considerente financiare", nu de mediu... 


daclia 


Pag. 5 


PENTRU DUMNEZEU, ÎNȚELEGEȚI ODATĂ! 


A Se coace o nouă pâine otrăvită pentru români 
în cuptoarele deja încinse în care s-au ars 
cioloanele martirilor leginari ai crucii și ai țării. 

Se pregătește o a doua lovitură distrugătoare 
pentru tot ce a însemnat demnitatea și curăţenia 
Mișcării Legionare, acea mișcare păzită de 
Dumnezeu în cer și de Corneliu Zelea-Codreanu pe 
pământ. 

impostura simistă și a moștenitorilor ei care 
au înţeles că Mișcarea Legionară este un fel de 
ghiveci din care niște javre hămesite, cu mintea 
întunecată de perspectiva unor avantaje de „doi 
bani”, pot alege ce le place sau ce li se pare lor 
că le poate folosi, bate la usa prezentei active în 
: Eventuala reușită ar compromite definitiv 
imaginea Mișcării Legionare! 

= Se încearcă, din nou, din iniţiativa 

„înfeleptilor” fără cruce și fără fară, din culisele 
scenei. pe care se desfășoară tragedia neamului 
românesc, „o lovitură de teatru” menită să 
perpetueze la conducerea României un regim total 
aservit intereselor iudaice de perspectivă și, în 
context, compromiterea definitivă a Mișcării 
Legionare. 

Până aici am prezentat „cadranul ceasului” pe 
care se vede, fără să fie nevoie de mare 
perspicacitate, cum orele și zilele acestei țări sunt 
numărate, în vederea  deznodământului fatal 
inevitabil. 

Mecanismele acestui martor aproape silențios al 
dezastrului românesc sunt evidente și ultracunoscute 
celor care nu se simt obligaţi să facă pe imbecilii. 

În ansamblul acestui mecanism se încearcă 
înglobarea unei rotițe care îi va costa foarte puțin. 
Nu este indispensabilă, dar se pot câștiga alegeri cu 
câteva mii de voturi (vezi voturile de la Paris). Pe de 
altă parte, „dă bine” în fața unui electorat 
dezorientat, participarea unei formaţiuni politice 
„percepută în mod eronat ca fiind moștenitoarea 
Mișcării Legionare. 

Atentie! Această „rotiță” este veche, pătată 
de sângele victimelor oportunismului criminal. 

Se prezintă în fața românilor drept legionari, 
dar nu sunt decât o copie în care foaia de sub 
indigo „a luat-o razna” de mai multe ori. 

Sunt numai simisti | 

Orice minte dinăuntrul și dinafara Mișcării, care 
nu este infectată, vede și se pronunță asupra 
problemei ce a caracterizat atunci, în perioada 
interbelică, după asasinarea lui Corneliu Zelea- 
Codreanu, . comportamentul lui Horia Sima, 
comportament moştenit de urmași: nesocotirea 
legilor Mișcării din toate punctele de vedere, dar, 
mai grav ignorarea, nerespectarea țelurilor Mișcării 
Legionare și a mijloacelor de accedere la putere. 

Compromisul politic - și prin aceasta 
compromiterea Mișcării Legionare - a fost modelul 
adoptat de uzurpator, compromisuri care au costat 
viaţa a sute de legionari, în frunte cu Statul Major 
asasinat în septembrie 1939. 


Comportamentul lui Horia Sima care era dispus 
să renunţe la orice urmă de demnitate personală 
pentru a se vedea și el în căruța puterii, chiar dacă 
pe post de „a cincea roată”, se poate prezenta 
succint în felul următor: 

- 1938: 

- procesul Căpitanului: încarcerat deja prin 
condamnarea la șase luni în urma unei scrisori 
adresate lui Nicolae lorga (consilier regal), în care „dl 
insultă grav” numindu-l „necinstit | sufletește”, 
Căpitanul este condamnat la zece ani de muncă 
silnică și, odată cu el, tot Statul Major Legionar la 
diverse pedepse (cea mai mică de șapte ani), 
privative de libertate. iai 

_ în octombrie-noiembrie al aceluiași an, 

Horia Sima, la ordinul lui Mihail Moruzov (şeful 
serviciilor. secrete — eminența cenușie), ca infiltrat 
„sub acoperire”, comite 22 de „atentate” în numele 
Mișcării, pentru a „inflama” opinia publică 
„pregătită” să primească asasinarea lui 


Pag. 6 


RC 


Corneliu Zelea-Codreanu ca pe un gest normal, 
dictat de împrejurări. În noiembrie 1938, deci la mai 
puţin de un an de la condamnare, Căpitanul este 
asasinat ritual (apropos de preceptele iudaice) prin 
asasinare; 

- 1939: 

- câţiva legionari și șefi de legionari se 
refugiază în Germania, printre care și Horia Sima, 
care trebuie să ţină sub observare noua conducere, 
în frunte cu comandantul „Bunei Vestiri” preot lon 
Dumitrescu-Borșa, cel care fusese cel mai apropiat 
de Căpitan, din 1930 și până la sfârșit. 

Aici, în Germania, începe să se discute 
despre „răzbunarea Căpitanului” și se ajunge la 
concluzia că răzbunarea nu poate să fie pusă în 
practică decât atunci când împrejurările ar fi 
favorabile pentru eliminarea, în acelasi moment, a 
lui Carol al li-lea şi a călăului Mișcării Legionare, 
prim-ministru atunci, Armand Călinescu: rămânând 
unul din ei în viată, acesta ar fi asasinat, sub 
pretextul răzbunării, Statul Major Legionar de 
care aminteam că se afla în detenţie. 

Pentru moment (vara lui 1939), se 
hotărăște amânarea „răzbunării” Căpitanului până 
la ivirea unui moment prielnic. 

Venise însă momentul prielnic pentru 


planurile_serviciilor_secrete de a-l „cocota”_ pe 
Sima la conducerea Miscării prin eliminarea zecilor 
de „șefi legionar”, îndreptăţiţi la succesiune. 

Sima „fuge” din Germania în -România, 
organizează atentatul, contrar ordinelor: Armand 
Călinescu plăteşte cu viața pentru punerea în 
practică a planurilor lui Carol al II-lea, de eliminare 
fizică în continuare a Mișcării, rege manipulat de 
amanta evreică Elena Wolf, conform intereselor 
iudaice ale momentului. 

„Răzbunarea” autorităţilor este cruntă: sunt 
asasinați într-o noapte (21-22 septembrie) 252 de 
fruntași legionari aflați în custodia statului și câte trei 
fruntași legionari din fiecare județ (71 de județe). 

Carol scapă de legionari, iar trădătorul-spion 
Horia Sima nu mai are concurență la accederea 
la conducerea Mișcării. 

Anticipând: în 1940, când preotul lon Dumitrescu- 
Borşa se întoarce în țară şi Sima era vice prim- 
ministru în guvernul lon Antonescu, Sima încearcă 
în două rânduri asasinarea preotului-comandant, 
a tatălui Căpitanului, prof. lon Zelea Codreanu, și 
a unor frați ai Căpitanului (unul din frați, lon, 
inginer agronom, fusese deja asasinat în 21-22 
septembrie 1939, în numita „Noaptea cuțitelor 
lungi”). 


Revenind la 1939: Sima este primit în 
audiență de Carol al II-lea, nimeni altul decât 


criminalul care avea pe conștiință (2?) viețile a sute. 


de legionari, a Statului Major și a Căpitanului. 

Acest gest de totală nesocotire a realității, a 
marilor dureri ale Mișcării Legionare, a 
desconsiderării sacrificiilor celor mai buni legionari, 
omorâți de rege, este completat de declarația 
publică a lui Sima după audiență: „am avut cinstea 
de a vorbi cu Maiestatea sa, un om inteligent și un 
interlocutor cuceritor” (aproximativ). 

Această declaraţie uluitoare, presupus de a veni 
de la șeful Mișcării Legionare, presupus 
supraviețuitor al valurilor de asasinate ordonate de 
regele criminal, este prima dezvăluire care ar fi 
trebuit să fie lămuritoare pentru ce mai rămăsese din 
Mișcare. 

Sima este numit de două ori, în guverne 
succesive, subsecretar de stat la Culte, ca un gest 
de recunoaștere a „meritelor” criminale. 

Sărim peste alte amănunte: 

- septembrie 1940. 

Sima înceară să organizeze o lovitură de 
stat împotriva lui Carol al II-lea căruia îi „linsese 
mâinile”, trimițând la moarte zeci de legionari, puși 
să atace diverse instituții ale statului care aveau 
pază militarizată, cu un pistol la zece legionari! 

Între timp, el aștepta rezultatul „complotului” la 
Brașov, unde era atunci granița României cu Ungaria 
(Transilvania fusese cedată în 1940). 


Singur povestește cum plecase spre Oraniţă, q 
la gazda la care stătuse ascuns și aceasta, gavăăă 
vine în fugă după el ca să îi spună să nu maj Pi 
căci se anunţase la radio abdicarea regelui Z 
cedase puterea gen. Antonescu, fără nici o legătură 
cu plănuita lovitură de stat a lui Sima. E] 

Generalul îl cooptează în guvern, că 
avea nevoie de un sprijin politic, fiind refuzat d Ă 
liberali și ţărănişti. 
Sima este urmat de o parte din masă 


de legionari care habar nu aveau de toate 
manevrele și trădările sale. z 
În plus, marginalizează vechile cadre 
cu excepția celor care se lasă păcăliţi, Se 
înconjoară de o serie de acoliţi care îl acceptă 
aşa cum este, și, mai grav, acceptă intrarea în 
Legiune pe baza unei simple adeziuni, nesocotind 
legea care obliga la un stadiu „de probă” de trei ani 
pentru a deveni legionar. SĂ 

Acesti „năvălitori”  oportuniști, — intrați în 
Mișcare pentru simplu motiv că era la putere, 
sunt cunoscuți sub numele de „septembriști»: 
prin comportament. și indisciplină compromit. 
Mișcarea Legionară, transformând. în numai 4. 
luni, cât durează coabitarea cu Antonescu, . 
imaginea ei într-un coșmar pentru români. E: 

Acesti „septembristi” „livrează”, printre altele 
o_parte_din viitorii_„detinuti_ politici” de după 
1989, initiatorii si fondatorii actualului „Partid. A 
Pentru__Patrie”__(P.P.P. având_ pretenția că 
reprezintă Miscarea __Legionară, manifestând 
același oportunism ca predecesorii lor, încerând 
să intre în grațiile lui Băsescu, făcându-se că nu văd A 
ce a făcut acesta din Țara Românească, că nu văd 
caracterul infect al acestuia, că nu văd că în 
următorul an vrea să vândă ce a mai rămas 
nevândut, transformând România într-o sclavă la 
dispoziția marelui capital. A si 

Revenind la Sima și la încercările lui - 
neconforme și total nebuneşti, lipsite de logică, 
trebuie să amintesc de așa-zisa „rebeliune legionară!“ 
pe care o declanșează după patru luni de la. 
guvernarea cu gen. lon Antonescu, după o campanie 
de manifestări evidențiind intenţia de a prelua 
conducerea statului în dauna energicului general. 

Și această „fantezie” costă Mișcarea Legionară” 
câteva sute de vieţi de legionari; mor ostași şi 
cetățeni total neimplicați! i 

După ce aruncă ţara în anarhie, fuge 
să îşi salveze pielea, înghesuit în portbagajul unui 
automobil al armatei germane, lăsând de izbelişte, la 
îndemâna furiei justificate a gen. Antonescu, 
legionari şi „septembrişti” care plătesc pentru 
ambițiile lui în faţa plutoanelor de execuție, în lagăre 
şi închisori, în batalioanele de sacrificiu ale 
începutului de război. «4 

Toată gândirea şi activitatea lui Horia 
Sima este axată pe ideea accederii la putere pri + 
lovituri .de stat, prin forțarea într-un fel oarecare a 
lucrurilor, concepție care stabilește din nou şi peniru 
a câta oară lipsa totală de legătură între doctrină 
Și practica legionară și „simism”. j 

Legionarismul prevede accederea la putere prin 
educație, prin înțelegerea rolului fiecărui român, prin 
efortul fiecărui român, conjugat la opera de refacele 
a puterii și calității statului român. i 

Pretenţia că între  simism ş 
legionarism ar fi o relaţie de filiație este ? 
diversiune care încearcă să atribuie simismu ui 
parte din valoarea și meritele Mișcării Legionare: 

Chiar simiștii, care confundă inteligență 
viclenia, contestă prin tot ce fac și gândese 
paternitatea totală a doctrinei și ideologiei consti 
de Căpitan: ei declară că sunt adepții unui alt la | 
legionarism, cel practicat de Horia Sima; noi sugă 
de acord că au dreptate și socotim că ar fi Normă a 
meargă până la capăt cu separarea și să nu S8 p 
folosească de faptul că încă există o confuz 
mințile românilor. (continuare în pag. 13) 


Neador Za Codreanu 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2017 


Zau 


UN PROTEST DISPERAT 


Blocat provizoriu de mai bine de zece ani 
controversatul proiect minier de la Roşia 
Montană beneficiază astăzi de o publicitate- 
uragan, care suflă necruţător prin toată mass- 
media. 

Catastrofa ecologică, distrugerea patrimoniului 
istoric şi cultural, mutarea forțată a unei comunități 
dar mai ales jaful nemăsurat asupra resurselor 
României sunt acoperite cu o spoială de rezonabil şi 
uman. Mistificările curg, se amplifică, repetându-se 
la nesfârşit. Peste tot ni se spune cât de bine este că 
"se va investi în România", dar cuvântul "investiţie" 
pare să fi devenit un blestem al românilor! 
> Cea mai grosolană minciună: că va fi o 
importantă sursă de venit pentru statul român. Cum 
să vinzi pe milioane de euro ceva care valorează 
multe miliarde, poate chiar mai mult decât 
întreaga datorie externă a ţării? 

Din toată această campanie, cel mai mult ne 
scârbeşte manipularea unor săraci (reali sau 
impostori) din localitatea care trebuie rasă de pe faţa 
pământului. 

Aceştia, probabil pentru o remuneraţie jalnică, 
semnează aşa-zisele "scrisori către România", cu un 
conţinut patetic, întru totul similar biletelor cu care 
umblă cerşetorii, dar fără greşeli de ortografie. 
"Suntem şapte fraţi acasă, tata n-are serviciu [ştiţi 
povestea mai departe...], dar vrem să trăim din 
minerit'. Aceste "scrisori", având alături şi fotografii 
cu mutrele lor pline de tristețe miloagă, sunt spoturi 
publicitare de o jumătate de pagină, prezente în 
aproape toate ziarele, inclusiv acelea care au 
luat, cu alte ocazii, atitudine împotriva 
proiectului! 

Aceleaşi personaje apar şi pe micul ecran în 
simulacre de interviuri. 

Aceşti nefericiți nu vor obține, în eventualitatea 
demarării proiectului, nici măcar locurile de muncă 
pe-care le imploră. Sau vor fi angajați, în cel mai bun 
caz, la "munca de jos” - cum ar fi sunat, la finalul 
unei asemenea epistole: "vrem să trăim din minerit 
sau, dacă nu, măcar din măturat'? 

Nu de mineri de rând va fi nevoie acolo, ci de 
specialişti înalt calificaţi, probabil aduşi din 
străinătate... 

Acum înțelegeţi de ce trebuie să fim ţinuţi cu toții 
cât mai aproape de limita subzistenței? Vă daţi 
seama cât de mulţi sunt românii care ar accepta să 
se complacă în aşa ceva, fie şi pentru câteva sute de 
lei? Cu foamea în gât, nici luda nu ar mai fi pretins 
treizeci de arginți... 


Faţă în față cu acest zid de propagandă fără 
drept la replică, un grup de tineri au găsit un 
spaţiu publicitar inedit pentru a-şi afirma 
dezaprobarea: fațadele hotelului "Continental" din 
centrul Clujului. 

Pe data de 7 noiembrie a.c., şase activişti ai 
campaniei "Salvaţi Roşia Montană” au ocupat 
clădirea cu forţa şi, pe durata celor şapte ore cât au 
rezistat înăuntru, au arborat pe exteriorul acesteia o 
serie de bannere anti-proiect. Paul Socol (actor), 
Mihnea Blidaru. (muzician), Bogdan Buta (inginer în 
telecomunicaţii), Raluca Dan (specialist în. relații 
publice), Ana Bănică (arhitect) şi Bianca Bărbieru 
(arhitect), au ales această clădire pentru valoarea ei 
afectivă, deoarece a avut un rol important . în 
Revoluţia din 1989. ro. 

Când poliția a evacuat hotelul, cei şase tineri au 
fost aplaudaţi de peste o sută de susținători care se 
strânseseră în Piaţa Unirii. (Se înțelege că acestă 
mică “bruscare” a dreptului de proprietate asupra 
imobilului s-a făcut fără violență sau stricăciuni.) 

Din comunicatul de presă al acestor tineri, 
reproducem finalul, din care, dacă ar fi fost lansat de 
noi, nu am fi schimbat nici un cuvânt; "Cerem 
preşedintelui României, Traian Băsescu, să înceteze 
a mai face propagandă proiectului Roşia Montană 
Gold Corporation. Un şef de stat ar trebui să 
reprezinte interesele cetățenilor săi, nu pe cele 
ale unei companii private. Acelaşi lucru îl cerem şi 
Ministerelor Mediului, Culturii. şi Economiei. Cerem 
televiziunilor, mai ales. TVR, să refuze publicitatea 

murdară a RMGC, în virtutea faptului că 
opozanții proiectului. nu au beneficiat 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


niciodată de aceeaşi expunere media ca şi RMGC, 
ceea ce contravine spiritului etic al unei prese aşa- 
zis libere şi democratice. De asemenea, cerem CNA 
să răspundă plângerilor — formulate “ împotriva 
publicității mincinoase a RMGC şi să o oprească." 


Fără să intrăm în detalii, o enumerare 
pertinentă a resurselor de la Roşia Montană ar 
fi următoarea: litiu (posibil a treia rezervă de pe 
planetă), vanadiu, zirconiu, germaniu, titan, 
nichel, crom, cobalt, galiu, arseniu, bismut, 
metale radioactive (uraniu, stronțiu, cycloniu, 
roşianidiu) etc, 

Toate aceste elemente reprezintă materiale 
indispensabile în numeroase tehnolgii de 
ultimă oră. Posesia lor va însemna în viitorul 
apropiat suprema bogăţie materială a unei 
țări. Pe lângă acestea, obişnuitele "metale 
prețioase” (cu mari cantități depozitate, pur şi 
simplu, sub formă de lingouri) vor părea cea mai 
banală tinichea. 

Sunt specialişti care afimmă că metoda de 
extracție cu cianuri, deloc necesară în ceea 
ce priveşte aurul sau argintul, este cea mai 
indicată pentru separarea unor elemente rare, 
cum ar fi cele mai sus menționate. Alegerea 
acestui procedeu extrem de poluant, care a şi 
cauzat o mare parte din opoziţia la nivel naţional, 
este tocmai o confirmare a existenței 
zăcămintelor de metale rare la Roşia Montană. 

Unele se găsesc chiar în cantităţi şi, mai ales, 
concentraţii foarte mari, ceea ce face 
exploatarea nesperat de rentabilă. Însă, din 
cauza trădării strigătoare la cer a interesului 
naţional, această exploatare va fi nesperat de 
rentabilă pentru nişte străini, care vor acorda 
statului român redevențe de 2%! Adică din 
valoarea celor extrase de la Roşia Montană, 


două sutimi se vor duce la bugetul țării - cam 
atât despre beneficiile” “investiţiei” străine 


în România! 

Încă şi mai grav; aceste procente se referă 
numai la aur şi argint, toate celelalte bogății 
putând fi însuşite de concesionarul care le 
găseşte: GRATIS! 

Pentru a vă face cât de cât o idee despre 
umilința la care se dedau slugoii din fruntea țării, 
vă spunem că în Afganistan a fost descoperit un 
mare zăcământ de lițiu. 

Se pare că nu conţine chiar atât de mult litiu 
cât avem la Roşia Montană, dar americanii au 
folosit scuza cu "războiul împotriva terorismului” 
ca să pună mâna pe el. 

Chiar dacă rezistența” militară afgană nu a 
avut nici o şansă de a-i opri pe americani, pe 
aceştia operaţiunea i-a costat enorm, atât în bani 
cât şi în credibilitate publică. Nu şi-ar mai 
permite să facă aşa ceva, în nici un caz în 
România, dar iată că, unde nu pot americanii, 
pot "canadienii"... lar ai noştri cedează totul fără 
luptă, ba chiar cu plecăciuni şi recunoştinţă! 

Nu mai departe de luna trecută spuneam că 
americanii nu se mobilizează în interesul propriu 
(în care categorie includem, desigur, şi furtul de 
resurse), ci exclusiv pentru interesul iudaic: prin 
schweizerul economiei americane, tot ce 
exploatează şi răpesc regimurile americane de 
ocupaţie se scurge în mâini evreieşti, altfel, o 
putere ca SUA nu ar fi avut în vecii vecilor o 
criză a datoriilor. 


„Protestul pune accentul pe protejarea valorilor 
istorice şi ecologice, precum şi pe ideea că acest 
abuz poate deveni un precedent periculos. - altfel 
spus, pe viitor statul ar putea aplica oricând 
procedura "exproprierii în interes public", chiar 
dacă în joc vor fi doar interese private, precum în 
cazul de față. 


Pentru aceasta şi toate cele de mai sus, îi 
admirăm pe aceşti tineri şi suntem alături de ei. În 
cele ce urmează, însă, trebuie să numim câteva 
neajunsuri ale acţiunii, cu care astfel nu ne putem 
solidariza în întregime: 


(1) Principala omisiune a mesajului: vom fi 
jefuiți de ceva ce aparine exclusiv poporului 
român. 

Şi nu este vorba numai de aur şi argint: surse 
care nu mai pot fi ignorate afirmă că la Roşia 


Montană se găsesc bogății cu mult mai 
importante (a se vedea caseta alăturată). Pe 
acestea campania publicitară a RMGC le omite în 
mod. perfid, fapt care, în sine, îi acuză de intenții 
frauduloase. 

Dar dacă aceste neprețuite resurse s-ar fi aflat 
într-o zonă pustie din Bărăgan, în loc de situl istoric 
şi arheologic Roşia Montană, aţi mai fi protestat cu 
atâta vehemenţă? Sau aţi fost de acord să vină 
străinii şi să le fure de sub ochii noştri, în timp ce noi 
continuăm să ne împrumutăm de la FMI ca nişte 
imbecili?! - : 


(2) Incitarea la încălcarea legii - ne referim în 
special la declaraţia imprudentă a d-lui Blidaru, cu 
ocazia unei conferințe de presă ținută cu două zile 
mai târziu. Acesta a spus: "În România există multe 
legi strâmbe care merită să fie încălcate pentru o 
cauză nobilă, iar salvarea Roşiei Montane merită 
asta. Am făcut ce am făcut pentru că ne pasă'. Da, 
există legi strâmbe, ştim şi noi acest lucru, însă 
ideal ar fi să facem presiuni pentru abolirea lor, nu 
să le încălcăm cât sunt în vigoare. Şi, în orice caz, 
printre legile strâmbe la care vă referiți nu se poate 
număra şi aceea care interzice efracţia într-un 
imobil... Noi nu confundăm mesajul ecologist cu o 
instigare la a năvăli în casa oricui, însă cele spuse 
mai sus lasă loc unei asemenea interpretări 
tendenţioase. Ne pare rău că domnia sa nu a găsit 
o formulare mai fericită. 


(3) Mesajul “revoluţionar”, bannerul pe care scria 
"Revoluţia începe la Roşia Montană”. Nu se poate 
vorbi de o revoluţie - nici măcar în 1989 nu a fost 
cu adevărat, ci mai mult o revoltă spontană. 

O revoluţie presupune un program de revendicări, 
o acţiune organizată pe scară largă de către o elită, 
care să aibă şi posibilitatea de a duce la îndeplinire 
respectivele revendicări, în cazul preluării puterii. 

O elită se creează în cel puţin zece ani, dacă ne 
uităm la efortul supraomenesc depus de Mişcarea 
Legionară, între 1927 şi 1938, pentru a ajunge de la 
şase fondatori la un milion de membri şi simpatizanți, 
cu o ierarhie solidă, completată la toate nivelurile cu 
oameni de calitate. 

Acum, în 2011, vă simţiţi în stare să fiţi cei şase 
fondatori ai unui alt început? 

Ca să nu mai spunem că Mişcarea, în 1938, după 
o asemenea realizare, încă nu se simțea vrednică să 
preia puterea: Căpitanul aştepta câştigarea legală a 
alegerilor. : : 

(4) Alura internaţionalistă a manifestaţiei. 

Prezența lozincilor în limba engleză ("Occupy 
Conti with Roşia Montană", "Resistance is fertile") nu 
se poate justifica prin dorința de audienţă 
internațională: dacă vreodată acest eveniment va fi 
recepționat peste granițe (deocamdată, puțin 
probabil), (Gontinuare în pag. 9) 


fin acu 


Pag. 7 


Guin 


ACVILA AMERICANĂ VA CONSUMA ŞI RESTURI 


În vara acestui an, sub apăsarea celei mai 
mari datorii din istorie, preşedintele SUA a 
declarat că va reduce imediat cheltuielile bugetare 
anuale cu un trilion de dolari, şi încă mai mult, în 
perspectivă. 

Pentru a se identifica modalitățile de a face 
aceste reduceri suplimentare (ca şi cum. primul 
trilion ar fi fost un fleac), a hotărât instituirea unei 
noi comisii. 

Comicul macabru al situației, precum şi 
îndelungatul nostru exerciţiu al râsului ne-ar fi 
prilejuit, în alte circumstanțe, un hohot isteric, însă |. 
de data aceasta am ridicat din umeri cu 


scepticism. 
Ideea de a economisi "imediat" un număr de 
dolari care se scrie cu unu urmat de 


douăsprezece zerouri ni se pare fantezistă, mai |. 
ales când cel care dă o asemenea directivă nu |. 
are o idee clară asupra consecințelor. 

Trebuie să ai experiența est-europeană a 
frigului şi foamei, dacă nu cumva chiar şi pe cea 
africană a mizeriei şi bolilor, ca să înţelegi câte 
suferințe implică  "austeritatea”, aşa prost 
înțeleasă cum este ea astăzi. Austeritatea ar fi 
trebuit să fie un atribut al înțelepciunii, dar|. 
acum avem de a face cu sensul ei măsluit cul. 
bună ştiinţă, pentru a masca sărăcirea 
accelerată a întregii lumi. lar aceasta nu se 
produce pentru că bunurile şi banii se scurg pe 
undeva drept în cosmos, ci pentru că elita iudeo- 
masonică îşi pregăteşte o nouă masă proletară de 
manevră pentru cele ce vor urma. 

Asistăm la acest fenomen: Statele Unite se umplu 
de proletari, văzând cu ochii! 


(4) Luaţi acasă resturile din porția de la 
restaturant, dacă nu aţi putut-o termina. 

(5) Mâncaţi în farfurii mici. Tentaţia de a vă pune 
porții mari, din care o parte să ajungă la gunoi, va 
scădea. 

(6) Gătiţi acasă. Veţi fi mai puţin dispuşi afectiv să 
aruncaţi mâncarea. 

(7) Mâncaţi înainte de cumpărături. Flămând, veți 
fi mai tentat să cumpăraţi alimente de care nu aveți 
nevoie etc. 

După cum spuneam, aceste sfaturi sunt, în sine, 
rezonabile (cu anumite excepţii, precum cea 
semnalată la pct. 3), ba chiar ar trebui să fie incluse 
în educaţia elementară a oricărui copil - "cei şapte 
ani de acasă”. Dar aşa cum sunt prezentate şi, mai 
ales, în contextul dat, că Obama vrea să 
economisesacă un trilion de dolari pe an, ele sună a 
cea mai lamentabilă calicie. Acesta este şi adevărul. 


Prima reacție: strângeți firimiturile 

Orice s-ar fi decretat la Casa Albă; nu ne-am fi 
aşteptat la o schimbare atât de "imediată", dar iată 
că, la mai puțin de jumătate de an, ni se semnalează 
un intens efort mediatic de trezire din aşa- 
numitul "vis american”. 

Luxul şi risipa nu mai erau, de multă vreme, 
aspecte ale vieţii americanului de rând, însă acum 
ele se caută a fi scoase şi din aspiraţiile, poate chiar 
şi din amintirile acestuia. 

Conform publicaţiei online www.dailybusiness.ro 
("Comunism cu față americană. Cum trec SUA de la 
consumerism la strâns cureaua", 29 oct. 2011), 
americanii au început să fie sfătuiţi, tot mai insistent, 
să economisească. 

Din recomandările menţionate, unele sunt de bun 
simţ, altele exagerate, însă puse în contextul unei 
epoci post-consumiste şi, mai ales, în SUA, 
legendarul Eldorado la care visam cu ochii deschişi 
când eram copii, reprezintă o crudă ironie a sorții. 
lată-le, pe scurt, pe cele referitoare la economisirea 
alimentelor: 

(1) Cumpăraţi alimente mai des. De la o 
săptămână la alta, ele se pot strica. 

(2) Păstraţi ordine în frigider. Un aliment pe care 
nu îl vedeţi se poate strica, dacă îl uitaţi prea mult 
timp. 

(3) Nu aruncaţi alimentele expirate. Judecaţi cu 
propriile simţuri dacă se mai pot sau nu consuma. 

Aici avem o mare problemă. 

Chiar dacă vor face mai multă economie, 
americanii vor continua să consume aceleaşi 
alimente pline de aditivi toxici şi de organisme 
modificate genetic. Codex Alimentarius rămâne, 
bineînţeles, în vigoare, cu atât mai mult cu cât a fost 
adoptat tocmai sub pretextul suplinirii penuriei de 
resurse şi alimente la nivel global. 

Numeroasele boli provocate 'de aceste produse 
vor fi scuzate, măcar parțial, prin faptul că, de săraci 
ce sunt, oamenii au început să mănânce alimente 
expirate. Recomandarea de mai sus, având „un 
caracter semioficial, va putea fi invocată de către 
avocâţii iscusiţi ai industriei alimentare, făcând 
agenţiile de protecție a consumatorului total 
inoperante. 

Şi mai grav: datorită confuziei astfel create, va 
veni un moment prielnic pentru introducerea unor noi 

ingrediente cancerigene etc., făcând, pe 


După ce recunoaşteți comunismul? 

Mulţi comentatori au fost ispitiți. să facă o 
paralelă între aceste măsuri de prevenire a risipei 
şi comunism, în forma trăită de noi în ultimii zece 
ani ai regimului Ceauşescu. 

Principala asemănare o constituie, desigur, 
coşmarul datoriilor externe. 

Ca un corolar, principala deosebire ar fi faptul că 
nea Ceaşcă, de bine, de rău, reuşise să isprăvească 
respectivele datorii! Faptul că, după ce scăpasem de 
ele, "iubitul fiu al poporului” a uitat să mai slăbească 
laţul, probabil din prea multă simpatie pentru regimul 
nord-coreean, este o cu totul altă poveste, 

Cert este că SUA nu vor scăpa de datorii (dacă 
facem abstracție de variația dolarului, au de vreo 
1.400 de ori datoria noastră maximă din anii 80). 

Dar aceşti comentatori ar trebui să recunoască 
faptul că alții (printre care şi redacţia de la "Cuvântul 
Legionar”) au vehiculat ideea de comunism 
american cu mult înainte ca aceasta să fi ajuns "la 
modă”, aşa cum pare să fie acum. lar acei “alţii” nu 
se bazau pe aspectul trivial al economisirii resturilor 
unei cine la restaurant, ci pe limitarea tot mai 
drastică a _ libertăţii, pe excesele “corectitudinii 
politice” şi pe înscenările teroriste prin care se 
manipulează opinia publică. 

Pentru noi, adevăratul bici al comunismului 
au fost arestările absurde, închisorile şi Canalul, 
cu sutele de mii de victime. Sau... ghilotina, dacă 
doriţi, pentru că în primii douăzeci de'ani societatea 
românească a fost literalmente decapitată: acele 
sute de mii de victime nu erau alese la întâmplare, ci 
din elita țării! 

Prin comparație,  "austeritatea" ultimului 
deceniu comunist a fost o palmă dată un om 
bătut măr, atâta doar că, fiind mai recentă, cei care 
şi-o amintesc sunt mult mai numeroşi. 


neobservate, alimentele şi mai Aşadar, referirea la sângerosul regim comunist ca 
periculoase decât sunt deja. la o perioadă a economisirii şi... reciclării excesive 
Pag. 8 


este pur şi simplu penibilă! Mai sus menţionat A 
“| comentatori îşi amintesc de reciclarea cala ai E 
bine, de rău, se făcea pe vremea Copilărie | 
noastre sub numele de "muncă patriotică. ă 
| maculatură, fier vechi, sticle şi borcane ete, ai 
făcea pe vremea comunismului, deci era un luă 
“rău... cât de puţină minte îţi trebuie ca să Spui asi k 
"lIceva? Seamănă cu ura prostească din anii 90 E, 
împotriva "industriei comuniste, care nu era nici 
necompetitivă, nici în ruină şi, la urma urmei, njgi 
comunistă: era, pur şi simplu, produsul munci 
poporului român, că doar nu O. construiseră 
Nicuşor şi cu Lenuta! Frigul din apartamente... dal 
Cu asemenea "economisire", Ceauşescu chiar a d 
fost animal, mai ales că el nu stătea în frig. "Dacă 
ne este frig, mai punem o haină pe noi". Dar frigul 
revine în apartamentele noastre şi fără 
comunism... : 
Totuşi, la americani, actuala propagandă 
pentru economisirea resurselor şi energiei. 
nimereşte puțin cam pe alături: ce energie să 
mai economisească cei mutaţi în corturi şi cu 
câte haine pe ei să doarmă iarna? Nici "miliția" 
|nu vine să-i ridice cu forța, după ce cămătarii 
evrei i-au dat afară din casele ipotecate... 


De la consumism la "austeritate" 
... Ca din lac în puț! 


Amândouă ideile sunt greşite, la mintea 
cocoşului, şi se aplică doar în scopul mai sus 
enunțat: pauperizare - manipulare - înrobire! ă 

Ambele căi duc la îndeplinirea acestui deziderat 
sinistru, iar trecerea de la una la alta este - 
"binevenită", din când în când, prin faptul că mai 
păcăleşte prostimea: "se schimbă ceva”, "se iau | 
măsuri" şi "o să fie bine"! i 


În cele ce urmează vom face cu totul abstracţie 
de planul spiritual, cu toate că nu o dată am privit cu 
ură reclamele de pe stradă sau de la tembelizor. 
"Din ce în ce mai mult, orice" - sloganul celei mai 
demente spălări pe creier din 2007... Ne vom referi, 
cu strictețe, la aspectele economice, ca să nu ni se 
reproşeze că greşim din prea mult sentimentalism. 

Aşadar,  CONSUMISMUL american (sau, 
transpus literal din limba engleză, "consumerism") 
promova ideea că prin consum se pune în mişcare 
economia. Consumul creează piețe de desfacere, 
prin urmare întreprinderile au cerere, deci pot 
asigura locuri de muncă etc. Aici există un grăunte 
de adevăr, acoperit însă de o grămadă de 
tâmpenii, dintre care cele mai evidente ar fi: 

(1) Din punctul de vedere al consumatorului: ceea 
ce acesta este îndemnat să cumpere îi este de multe 
ori nociv sau măcar inutil. Acesta este motivul pentru 
care întotdeauna mesajele publicitare conţin o doză 
substanţială de înşelăciune, iar uneori sunt 
înşelăciune 100%. 

(2) Din punctul de vedere al calității produselor: 
dacă un produs se va strica "prea" greu; 
producătorul ar avea de suferit după ce va fi acoperit 
necesarul populaţiei. De aceea se caută slăbirea 
fiabilității pentru ca piața să se menţină avidă, Iar 
unele produse sunt efectiv programate să-şi înceteze 
funcţionarea după un interval de timp, puţin măi 
mare decât durata garanţiei. În mod analog 
producătorii de medicamente ar avea de suferit 
dacă pastilele lor ne-ar vindeca de boli (nu est 
prima dată când subliniem acest lucru: ce al 
enunțat mai sus este doar motivul cel mai "uman 
pentru care medicamentele, în general, nu sunt 
făcute ca să ne vindece; rămâne. şi "controlul 
Populaţiei”, un adevărat genocid, dar să nu deviem 
discuția). > 

(3) Din punctul de vedere al locurilor de muncă: 
americanii, de zeci de ani, sunt năpădiți d 
produsele chinezeşti (lucru valabil şi pentru Europă: 
ceva mai recent). Cumpărarea "chinezăriilor” NU 
asigură locuri de muncă în SUA, ci în China 
desigur, alte țări de prin Asia, China fiind de 
exemplul cel mai semnificativ. lar în respeciiY€ 
țări (ale căror economii cresc astăzi puternic) nu Sâ 
pus niciodată în aplicare sistemul consumist... 

(4) Dacă ne gândim la resurse: desigur, 
acestea sunt consumate irațional. 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


Poţi crea locuri de muncă şi înlocuind 
la nesfârşit bordurile pe o stradă (exemplu 
bucureştean). Sau poți să pui un om să 
sape un şanţ şi pe altul să-l astupe. Multe 

activități, scuzate prin faptul că "oferă locuri de 
muncă”, de fapt nu produc nimic, în schimb 
irosesc resurse, inclusiv timpul lucrătorilor care, 
altfel, ar fi putut realiza ceva util. 

Din punctul de vedere al resurselor, decât să le 
consumi pentru ceva nefolositor, mai bine nu faci 


nimic..- 

Cum poți fi sigur că nu vei ieşi din 
criză 

Pe de altă parte, trecerea la "AUSTERITATE" 
are exact acele defecte care o fac indezirabilă 
tocmai în momentele de criză. Astfel, ideea de a 
sărăci brusc foarte mulți oameni atunci când, de 
fapt, ar trebui să dinamizezi economia ca să 

oată sări un hop (în speță, datoria externă) este 
nu numai inumană, dar şi inuman de stupidă. 

Omitem factorul psihologic,  demoralizarea 
populaţiei (cu toate că este foarte important), pentru 
a ne menţine în limitele unei ANALIZE seci 
obiective: . 

(a) Se reduc posturile bugetare. 

Statul operează numeroase concedieri, dar 
fiecărui disponibilizat trebuie să-i plătească un 
procentaj din fostul salariu, pentru un interval destul 
de îndelungat (un an - doi). Este vorba de sume 
uriaşe care apasă balanța cheltuielilor, de pe urma 
cărora nu se mai încasează nimic, pentru că noii 
şomeri stau acasă şi se uită la pereți. 

Bugetul nu este uşurat, ci îngreunat şi mai mult 
prin această manevră. 

Este inutil să ne gândim la momentul în care 
perioada despăgubiri foştilor bugetari va expira: 
până atunci economia va cădea atât de mult, că nici 
o comparaţie înainte/după nu-şi va mai avea rostul. 

(pb)  Scăzând veniturile populaţiei, scade 
consumul“** intern. Scăzând consumul, scade 
piața, în orice domeniu (poate cu excepţia articolelor 
de lux...). 


seek ; a 


PERICOLUL LEGIONAR. (cor 


Am rămas stupefiat duminică 6 noiembrie, când, 
în cadrul unei emisiuni de seară la „Antena 3', un 
individ pe nume Oreste vorbeşte despre 
„pogromurile legionare”! 

Mă individule, de unde dracu ai citit sau ai auzit 
despre „pogromurile legionare”? 

Am auzit nu demult un imbecil care vorbea 
dezinvolt despre „trenurile morţii” având ca făptaş... 
Mişcarea Legionară! 

Nu pot să nu întreb: cetățeanule Oreste, de ce te 
simţi obligat să faci astfel de afirmaţii? Dacă nu eşti 
informat, nu vorbeşti! Dacă eşti informat, ce te 
determină să arunci cu noroi? Este o modă, o 
răsplată socială, profesională sau financiară care să 
te determine să renunţi la demnitatea personală? 


kk 


Cele mai afectate unităţi economice sunt cele 
locale, care nu s-au extins suficient ca să se poată 
baza exclusiv pe piața externă. Poate vă gândiţi la 
România şi Grecia, dar puteți fi siguri că este o 
problemă gravă şi pentru SUA: şi economia lor este 
în mare parte orientată spre piața internă. (Câte 
produse americane aţi cumpărat de la Revoluţie 
încoace? Dar chinezeşti?). 

Desigur, măsurile "anti-criză" ar fi trebuit să 
facă totul pentru a favoriza tocmai aceste 
companii care, practic, alcătuiesc economia de 
salvat. Şi totuşi, le subminează, le împing la 
faliment. 

fă c Z. E Ș 

onsum nu înseamnă consumism. 

Orice economie, chiar şi una sănătoasă, se 
bazează pe consum, însă acesta trebuie să fie 
rațional, asigurând un parteneriat corect şi reciproc 
benefic între producător şi consumator. 

Ne pare rău dacă sună a limbă de lemn, dar nici 
teoria capitalistă, nici cea comunistă nu se bazează 
pe o asemenea concepție. 

Pe de altă parte, reducerea bruscă a consumului 
ca urmare a "austerităţii" creează doar în aparenţă o 
raționalizare a acestuia: ca să primeşti un răspuns 
raţional, nu trebuie să dai cu biciul; de exemplu, 
dacă se scumpesc alimentele şi ţigările, scade 
numai consumul de alimente, nu şi cel de țigări. 

(c) Cercul vicios: noi falimente, noi 
disponibilizări, de data asta şi în sectorul privat (în 
special, cel autohton), alte despăgubiri de plătit din 
bani care nu mai aduc nici un profit. : 

Scopul . iniţial pentru care s-a demarat tot 
tămbălăul, stabilizarea bugetară, oricum nu poate fi 
atins: datoria externă, pe fondul marasmului 
economic, creşte. 

Deci bugetul va avea de a face, la nesfârşit, cu 
ratele. Nici nu se mai plăteşte datoria propriu-zisă, ci 
doar dobânda, iar când nici asta nu se mai poate, 
creditorul se "înduplecă" şi mai acordă o reeşalonare 
sau chiar un nou împrumut. 

(d) Criza permanentizată, numită şi depresiune 
economică. 

Zeci de mii de zdrențăroşi care dorm în corturi, 
stau cu mâna întinsă în drum ori dau cu bâta în 


Ai avut in cursul acelei emisiuni cu Radu Tudor 
intervenţii de bun simţ şi unele evidențiind simțul 
umorului; începusem să te simpatizez, şi deodată, ca 
o eliminare zgomotoasă de gaze în plin concert la 
Ateneu, arunci „cu nuca în perete"! 

Dacă vei citi aceste rânduri: - lucru mai greu de 
crezut dar care m-ar bucura - vei spune, cu un 
zâmbet discret, că îţi este absolut indiferentă 
simpatia sau antipatia mea. Ai dreptate - parţial - dar 
ca „valoare absolută” „Oreste” este construit din 
vorbele sale, din afirmaţiile sale. 

Probabil am depăşit măsura şi stilul meu obişnuit 
de a mă exprima, şi totuşi nu retractez nimic. , 

Nu fac decât să pun o ştampilă pe făptura virtuală 
a d-lui Oreste, pe care scrie „anulat”. 


UN PROTEST DISPERAT. (con 


puteți fi fără grijă că mesajele voastre vor fi 
traduse corect. Cât despre tentaţia de a fi cât mai 
"cool", chiar nu îşi avea rostul: aţi fost destul de 
"cool" prin curajul vostru, nu era nevoie să fiți şi în 
ton cu moda. Oricum, bine că nu aţi scris şi în 
ungureşte... 

Cât despre afilierea la mişcarea internaţională 
"Occupy”, cu un rol semnificativ în ultimele proteste 
împotriva bancherilor de pe Wall Street, poate că 
este bine şi aşa, dar am fi preferat o abordare 
națională şi naționalistă. 

Păstrând proporţiile (şi dacă tot aţi adus vorba 
despre revoluție), afilierea unei cauze strict locale 
la o mişcare internațională ne duce cu gândul la 
revoluția paşoptistă. Nădăjduim că această 


comparație vă onorează, însă respectiva revoluție a 


făcut şi mult rău Principatelor Române, tot aşa cum 
şi "Occupy" ar putea face rău României. În 1848, ca 


| 
E 


să folosim o expresie deja consacrată, idealul 
național a fost luat în antrepriză de către forțe 
străine, cu consecințe foarte grave peste câteva 
decenii. Paşoptiştii erau generaţia cu studiile făcute 
la Paris (de unde porecla de "bonjurişti”) şi aveau 
mintea împuiată de ideile mizerabile ale Revoluţiei 
"Franceze". Patriotismul lor, cu puține excepții, era 
a doua prioritate, pe primul loc aflându-se 
loialitatea față de "marele arhitect” (pe scurt, 
erau masoni). Dar voi? Pentru că, în caz afirmativ, 
suntem gata să ne luăm simpatia şi admirația înapoi! 

(5) Nu în ultimul rând, suntem cel puţin miraţi de 
alegerea avocatului care îi apără pe cei şase 
ecologişti pentru inofensiva lor infracțiune: evreul 
UDMR-ist Peter Eckstein-Kovâcs. 

Dacă ne întrebaţi pe noi, acest domn ar putea să 
slujească interese evreieşti, ungureşti sau personale 
- şi atât. 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


capul oricui pentru o pâine, în fiecare 
oraş. Aproape nici o ramură a 
economiei nu mai funcţionează. Africa. 


Şi totuşi, de ce America? 

Ce am omis din acest scenariu şi ar mai fi, totuşi, 
vrednic de amintit? 

Păi, dacă ne referim la Statele Unite, atunci 
creditorii (evreii, cel puțin) ar putea fi interesați 
să prelungească la nesfârşit agonia gigantului pe 
care îl parazitează, cel puţin din interes militar. 

Tocmai de aceea faptul de a li se recomanda 
AMERICANILOR să economisească resturi ni se 
pare un pas riscant pe care malefica elită mondială îl 
face. În loc să meargă încet, dar sigur, spre Noua 
Ordine Mondială, aceştia par să fi ales calea grăbită, 
precipitată şi, de aceea, periculoasă. 

Cât despre asemănările regimului Obama cu 
al lui Ceauşescu, ele nu pot fi duse mai departe. 

Un scenariu de "austeritate" precum am avut noi 
în deceniul 1980-1990 ar fi imposibil în SUA, cel 
puţin pe termen scurt. Americanilor li s-au răpit şi 
bunăstarea, şi libertatea, iar de curând a început să li 
se tragă. de pe ochi şi iluzia bunăstării. Dar nu se 
poate lucra foarte rapid - am mai spus-o: pentru a nu 
se ajunge la o revoluție, lucrurile trebuie să se 
înrăutățească suficient de lent, abia observabil. 

În fine, le va mai rămâne, pentru o vreme, 
cealaltă iluzie, a libertăţii. Pe aceasta românii lui 
Ceaşcă nu o aveau nici cât negru sub unghie: ştiau 
că nu sunt liberi, când prestau din greu la achitarea 
datoriilor şi apoi la Casa Poporului. În acei ani 
milioane de români ar fi vrut să emigreze: ar fi trecut 
graniţele chiar şi legaţi la ochi, aruncându-se "cu 
capul înainte"! Erau ţinuţi cu pistoalele securității, dar 
şi cu mitralierele grănicerilor - lucru foarte greu de 
imaginat astăzi cu o generaţie de americani care au 
cunoscut cât de cât bunăstarea. 

Şi apoi, chiar aşa: dacă americanii ar vrea să 
emigreze, unde ar putea să se ducă!? 


Sân Tine 


Aş încheia constatând că „pericolul legionar” are 
două componente esenţiale: 

- componenta reală - derivând din doctrina, 
ideologia şi comportamentul Mişcării — eliminând, 
logic şi obligatoriu, deviația simistă, total improprie şi, 
în consecință, catastrofală 

- componenta virtuală - creată şi promovată de o 
presă vândută care nu conştientizează că atacând 


Mişcarea Legionară face jocul unor forțe care - 


militează activ şi cu perseverenţă de un secol (sau 
poate de secole) la desființarea statului român. 


Dacă ne gândim la aspectul iudaic al problemei, 
nu ne surprinde că un evreu apără opozanții unui 
proiect evreiesc; în fond, dl. Eckstein-Kovâcs se 
poate pretinde maghiar, tot aşa cum proiectul se 
poate pretinde canadian, cât despre evrei care 
"luptă" împotriva altor evrei... a se revedea cazul 
revoluției bolşevice. 

Pe de altă parte, interesul UDMR-ist şi cel 
personal se suprapun; atât partidul unguresc infiltrat 
în guvernul român, cât şi evreul infiltrat printre unguri 
ar putea câştiga un mare capital politic. Apărând în 
acest proces cât se poate de facil, şi omul, şi 
partidul, îşi vor atrage mari simpatii, inclusiv printre 
români. 

Şi atunci, vă întrebăm: cum de l-aţi găsit tocmai 
pe acest evreu, cu figura lui inconfundabilă de 
Mefisto? Era chiar singurul avocat doritor să preia 
cazul vostru? 


Pag. 9 


A/Z 


DRUMUL SPRE CONTROLUL TOTAL 


| S-a încheiat şi recensământul care a stârnit multe 
discuţii zgomotoase şi inutile. Inutile? Da, pentru că 
întrebările nesimţite” (vorba lui Mircea Badea) nu au 
fost schimbate, numărul lor nu s-a redus, iar românii 
au răspuns — de bine, de rău - în majoritate. 

S-a vorbit de violarea intimităţii, dar nimeni nu a 
luat la întrebări autoritățile, nu a dat statul în judecată 
(aşa cum_s-a întâmplat în Germania şi Marea 
Britanie). Şi, de fapt, nu a fost vorba doar despre 
violarea intimității sau despre o simplă şi inofensivă 
mârlănie (cum s-au exprimat unii ziarişti), ci despre 
ceva mult mai serios: prin aceste chestionare au 
aflat despre fiecare cetățean mai mult decât s-ar fi 
putut şti în ani de zile de monitorizare: 

= la ce adrese a mai locuit înainte fiecare (cea 
mai completă culegere de date poate fi interesată 
dacă te-ai mutat de la țară la oraş sau invers, nu şi 
de adresa la care ai locuit) 

- numele fostei soții (sau al fi i 
şi CNP-ul! ii ( ostului soț), adresa 

- numele concubinei/concubinului (la un 
recensământ normal interesează doar starea civilă, 
nu concubinajul; englezii au avut şi ei o întrebare 
similară în legătură cu "overnight visitors” — adică, în 
traducere liberă, "vizitatorii de peste noapte"!!) 

- care anume unitate de învățământ a fost 
absolvită (referitor la gradul de instrucţie a populaţiei, 
la un recensământ interesează doar dacă e vorba de 
şcoală primară, liceu sau facultate, nu şi care 
anume, nu şi anul absolvirii) 

- unde anume lucrează fiecare (pentru un 
recensământ. fiind necesar a se şti doar dacă 
persoana lucrează sau şomează) Etc. 

S-au făcut glume pe seama întrebărilor de genul 
"Câte WC-uri aveţi?” ('Două, cu nucul!”), "Aveţi 
disabilităţi de comunicare?” ("Da, dar numai cu boii”), 
dar recensământul a fost, de fapt, o verificare a 
nivelului de supunere a românilor la abuzuri şi a 
disponibilității de a crede ce spun autoritățile. 

Oamenii au fost "asiguraţi — verbal — că datele ar 
fi confidenţiale, că le preia şi le prelucrează Institutul 
Naţional de Statistică, distrugând numele. Dar acest 
stat care se împrumută pe spatele nostru, care a dat 
pământul, aurul şi resursele energetice ale țării, care 
ne obligă sub ameninţare să îi furnizăm informații 
intime, susținând că totul e. spre binele nostru, mai 
poate fi crezut? 

Ni s-a împuiat capul, ca mijloc suplimentar de 
convingere, că se efectuează în acest an 
recensământul populaţiei în toate statele europene, 
dar NIMENI dintre oficiali n-a suflat un cuvinţel 
despre CINE va prelua ULTERIOR aceste date. 
Nimeni, nici măcar Vadim, Becali, IPS Iosif 
(reprezentantul BOR), europarlamentarii noştri ne- 
masoni şi nevânduți, patrioţi (vorbim de modul în 
care sunt percepuți de opnia publică, făcând 
abstracţie de faptul că patriotul Vadim i-a ridicat o 
statuie în Braşov nu lui Avram lancu, nu lui 
Antonescu pe care îl tot laudă, ci lui... Yizac Rabin, 
şi că PRM-ul — partid naţionalist, nu glumă, pe care 
unii îl confundă cu legionarii — a avut deputat 
ISRAELIAN în Parlament şi consilier israelian). = 

Ei bine, rezultatele proaspătului recensământ 
vor fi livrate... ISRAELULUI !! Acolo sunt cel mai în 
siguranță. Nici un stat european nu prezintă un nivel 
de protecţie atât de înalt precum vulcanul fumegând 
pe care stau evreii... , 

lată Decizia Comisiei Europene din 31 ian. 
2011 (site-ul UE): 

“În sensul ar, 25 alin. (2) din Directiva 95/46/CE, 
se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat 
de protecție a datelor cu caracter personal 
transferate din Uniunea Europeană." (art. 1) 

"Statele membre iau toate măsurile necesare 
pentru a se conforma prezentei Decizii în termen 
de 3 luni de la data notificării acesteia." (art. 6) 

Vă întrebaţi cum e posibil ca datele dvs. 
personale (adresa, informaţiile amănunțite despre 
locuire,  instuire, sănătate, familie, convingeri 
religioase etc., inclusiv semnătura) să fie date "spre 
păstrare" unui stat străin? Şi de ce Israelului?! ŞI 
cum de UE impune statelor membre să transfere 

Israelului datele propriilor cetățeni, şi încă în 
termen de trei luni de la data notificării 


"2001; de atunci ofertanţii de servicii internet au 


Deciziei? Cum de acceptă Franța, Anglia, Germania 
aşa ceva? 

Intrebaţi-vă! Poate că e mai bine să găsiţi dvs. 
singuri răspunsul... Dacă vi-l dau eu, veţi surâde, 
probabil, sceptici. 

Aveţi însă răspunsul clar la întrebarea de ce s-a 
făcut recensământul în toată Europa: datele 
transferate Israelului trebuie să fie actualizate şi cât 
mai complete. Cu semnătură! 

Ce face acesta cu ele, LA CE îi folosesc, e altă 
întrebare. Puteţi fi însă siguri măcar de un lucru: nu 
le ia de florile mărului. Şi nici de dragul europenilor 
(consideraţi, în marea lor majoritate, vinovaţi de 
"holocaust”)... 

Noi, românii, însă, avem satisfacția că Molohul se 
va putea spăla pe cap cu datele noastre, făcute 
varză: mulți tineri au fost declaraţi de părinţi la ţară 
(fără CNP) şi s-au înregistrat şi ei (tot fără CNP) în 
oraşele unde sunt studenți sau lucrează; alţii, în 
schimb, nu s-au recenzat deloc; mulţi recenzori s-au 
mulțumit cu indicaţiile vagi şi eventual eronate ale 
vecinilor, iar alții au dat date "din burtă”, scârbiţi să 
scrie atât şi să alerge atât pentru o mizerie de bani. 


Schimburile de idei şi păreri adesea critice la 
adresa autorităţilor, informaţiile despre Noua Ordine 
Mondială sunt dezvăluite şi citite de o masă din ce în 
ce mai mare de oameni prin intermediul internetului; 
iar aceasta reprezintă un risc deloc neglijabil pentru 
cei care ne conduc; în plus, e evident că nu vor să 
fie deconspiraţi, să se spună lucrurilor pe nume, să 
fie oamenii avizaţi în legătură cu ceea ce ni se 
pregăteşte (înrobirea fizică şi spirituală), pentru că 
ar putea crea probleme. 

Supravegherea Internetului a început de fapt din 


semnat acorduri 
înregistrarea. traficului. Controlul accesului la 
internet în bibliotecile publice ale marilor oraşe şi în 
rețelele din campusurile universitare, prin solicitarea 
unei legitimaţii (ID) şi notarea timpului în care 
persoana utiliza o anumită stație de lucru a fost 
întărit prin utilizarea unor filtre astfel încât la 
accesarea unor site-uri care dezvăluie lucruri ce 
deranjează anumite organizaţii, apare imediat un 
avertisment: “părăseşte imediat acest site”. 

Din 2001 şi până acum a fost perioada de 
colectare a informaţiilor necesare, în curând se va 
trece la luarea de măsuri. 

Preşedintele Google, Eric Schmidt, a creat mare 
vâlvă în această vară cu ocazia unei celebre 
conferințe de tehnologie din California: „Avem nevoie 
de un serviciu care să verifice identitatea 
oamenilor. Oricum, guvernele îl vor solicita în 
curând”. : 

Parlamentul European pregăteşte deja o serie de 
măsuri prin care şi utilizatorii simpli de internet vor 
avea accesul îngrădit. 

Folosind ca pretext lupta împotriva pirateriei, se 
vor lua o serie de măsuri prin care utilizatorii 
internetului nu vor mai putea naviga liber, ca până 
acum, ci vor avea acces doar la un “pachet” de 
adrese: “Vor constitui infracţiuni şi vor fi pedepsite ca 
atare, printre altele: accesarea materialelor 
pornografice cu minori; distribuirea sau punerea la 
dispozitia publicului de materiale rasiste sau 
xenofobe; amenințarea din motive de discriminare; 
negarea, minimalizarea, aprobarea sau justificarea 
genocidului sau altor crime contra umanităţii”. 


cu agenţii specializate pentru 


Cei vizați cu adevărat sunt, în realitate, cei 
care au transformat internetul în platformă de 
exprimare critică, de informaţie relevantă. 

Atâta timp cât rasismul şi xenofobia sunt definite 
juridic îndeajuns de “generos” şi de evaziv ca să 
poată justifica orice acuzaţie, uşa abuzurilor şi a 
pumnului în gură este larg deschisă prin astfel de 
prevederi. Practic, prin acestea se urmăreşte: 

- controlarea, cenzurarea şi penalizarea (inclusiv 
prin închisoare) a celor care folosesc internetul ca 
platformă de exprimare (adică a celor care dețin şi 
administrează site-uri, bloguri, domenii etc.) 

- controlarea, cenzurarea şi amendarea celor 
care folosesc internetul ca platformă de informare 
(adică a utilizatorilor “simpli” care navighează pe 
internet doar pentru a culege informație, diverse 
materiale, sau pentru a intra in conexiune cu alți 
utilizatori). E 

De altfel, Facebook, cea mai populară rețea de 
socializare (şi de spionaj a indivizilor) pe internet, va 
construi în Laponia unul din cele mai mari CENTRE 
DE DATE din lume (conform "Financial Times”). 
Agenţia Agerpres relatează că "În viitorul centru din 
datele 


Laponia urmează să fie prelucrate ] 
utilizatorilor din întreaga Europă, Orientul 
Mijlociu şi Africa." 


De ce trebuie să fie stocate şi prelucrate datele 
PERSONALE ale utilizatorilor din INTREAGA 
EUROPĂ, şi chiar din Africa?! - 

Simplu: culegerea datelor este pasul necesar 
pentru prelucrarea complexă a acestora, în vederea 
realizării de tipare sociale şi de predicții, de anticipări 
ale reacţiilor populaţiei la diferiţi “stimuli”. Cu alte 
cuvinte, corolarul monitorizării este predicția, iar 
corolarul predicției este manipularea, pentru că 
scopul nu este doar să se ştie cum se comportă 
populaţia aflată sub supraveghere, ci, mai ales, cum 
poate fi condiționată să se comporte într-un 
anume fel, cum poate fi determinată să reacționeze 
în sensul dorit de autorităţi... Pe măsură ce 
informaţiile sunt mai ample şi mai detaliate, tehnicile 
de influențare a populaţiei sunt tot mai eficiente. 

Informaţiile colectate direct de la sursă (recentul 
recensământ), alături de internet şi noile tehnologii 
smartphone oferă nu doar date statistice, ci 
adevărate profile sociologice în mişcare. 

Internetul va deveni o armă esenţială în controlul 
populaţiei; va juca un rol-cheie în formatarea 
('spălarea”) conştiinţei publice. De aceea, conform 
Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în 
Europa, “toată lumea trebuie să aibă dreptul să 
participe la societatea de informare şi statele au 
responsabilitatea de a garanta cetăţenilor accesul la 
internet”. 

Ştiaţi care este unul din cele mai îngrijorătoare 
lucruri pentru mai-marii Europei? * 

Sărăcirea populaţiei? Desființarea de spitale? Aş! 
"Este îngrijorător faptul că peste 50% dintre 
români nu au acces la internet.” (Neelie Kroes, 
vicepreşedintele CE şi comisarul european pentru 
Agenda Digitală)! 

“În toată Europa şi în România trebuie să ne 
concentrăm pe cei care riscă să rămână în urmă în 
privința accesului la internet, respectiv cei cu venituri 
şi educaţie redusă, din zona rurală. Trebuie să 
investim fonduri în reţele de mare viteză, pentru a 
oferi internet broadband tuturor”. 

Va fi "minunată" educaţia şi informarea care se 
vor face celor de la sate prin intermediul site-urilor 
controlate! (că tot se preconizează desființarea unor 
şcoli — după spitale, a venit şi rândul şcolilor). Se vor 
bucura en-gros şi en-detail de un Patapievici, un 
Cărtărescu, şi vor ajunge să creadă că Eminescu e 
un schelet într-o debara şi că Andreea Esca face 
parte dintre marile personalităţi române! 

Şi cât de bine vor fi urmăriți... spre binele lor! 

Dacă punem la socoteală şi înregistrarea 
convorbirilor telefonice şi a mail-urilor şi păstrarea 
acestora, constatăm că societatea cumplită 
imaginată de George Orwell în cartea "1984" va 
deveni foarte curând realitate. 


Mioolieta Codin 


Pa9.10 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


E .—_-.—.—..—._ "7 —._—— p_——.7_ —Ţ Va 


"FĂRĂ CĂPI 


După masă, în biroul Căpitanului, eram numai noi 
doi (n. n-: aprilie 1938). Căpitanul m-a întrebat ce 
cred despre situația politică. E 

În esenţă i-am spus următoarele (conversaţia a 
durat mai bine de două ore şi mi-am notat-o); 


. Această mare prigoană care se anuntă şi 
care a şi început, era de aşteptat. Ea constituie 
pătălia decisivă, atât din punct de vedere intern, cât 

i extern. 

Din punct de vedere intern, adesea m-am întrebat 
de ce nu vine. Să fie pătura conducătoare 
românească - care este aşa de preocupată de 
interesele ei - atât de laşă şi putredă, încât să se 
lase deposedată de beneficiile puterii fără nici un 
fel de reacțiune? N-am crezut-o niciodată şi cu atât 
mai mult n-o pot crede acuma. 

Poziţiile s-au demarcat prea adânc în această 
lume, ca ea să mai creadă în maleabilitatea noastră. 

Cum spuneam şi altă dată, din cauza subestimării 
persoanei d-tale, ea n-a crezut în seriozitatea 
Mişcării, ba a crezut chiar că o va putea capta şi 
manevra în diversiuni. După procesul de la 1934 şi 
în special după apariția cărții „Pentru Legionari”, 
ea a început să te aprecieze în adevărata valoare 
şi să se teamă - dacă nu toți politicienii, în 
întregime, în orice caz cei aserviţi forțelor oculte care 
îi manevrează. în acelaşi timp 

Regele şi-a făcut şi el manevrele lui, pentru 
anemierea organismelor politice şi înlăturarea 
personalităților incomode, spre a-şi consolida 
dictatura. 

Astăzi această coaliție este gata să se 
năpustească asupra Mişcării Legionare. Chiar şi 
Maniştii (n. n.: țărăniştii) care nu fac parte din 
această coaliție, insinuează lucruri care pregătesc 
atmosfera într-un mod perfid pentru măsurile 
represive ce se vor lua. 

- Sunt nişte incorecţi - a spus mâniat Căpitanul. 

- Ce ar fi de făcut? am continuat. 

Mişcarea se găseşte la o mare răspântie. Cele 
două linii ale ei, cea mistică şi cea politică, care o 
seconda, încep de la această răspântie să se 
bifurce. Va trebui aleasă una din ele, căci pe 
amândouă nu se mai poate merge acum. 

Şi situaţia tragică este că amândouă reclamă 
desăvârşirea lor. 

În trecut s-a ieşit din aceste situații prin 
gesturi disperate. Aşa a fost cazul din 1933, când a 
fost dizolvată Mişcarea de către Duca (n. n.: şi Duca 
a fost împuşcat de către Nicadori — gest disperat, 
din inițiativă personală, aşa cum s-a dovedit la 
procesul din 1934). Acum acest lucru nu se mai 
poate repeta, fiindcă situaţia este cu totul alta. 
Adversarii sunt mulţi şi coalizați şi, aşteptându- 
se la o asemenea ieşire, sunt pregătiți să o 
preîntâmpine cu toate forțele. Cred că de data 
aceasta represiunea va fi sângeroasă şi masivă. 

Afară de asta, Mişcarea se găseşte în cu totul alt 
stadiu de dezvoltare pentru ca să fie nevoită să 
recurgă acum la gesturi individuale. Şi apoi chiar în 
1934, ca printr-o minune, Mişcarea a scăpat de la o 
situaţie foarte primejdioasă. Atunci însă nu putea 
face altfel, căci, dacă Mişcarea n-ar fi pedepsit pe 
asupritori, ar fi fost, în faza în care se găsea, 
depreciată şi nimicită. Subevaluarea şi anumite 
Calcule de-ale Regelui, după cum am mai spus, 
ne-au salvat. 


O altă soluţie ofensivă, în care inițiativa să fie din - 


Partea Mişcării Legionare şi deci, prin aceasta, să 
poată ieşi menţinându-se pe cele două linii 
fundamentale ale sale, ar fi o lovitură de stat. Se 
putea face acest pas disperat - dar acesta nu intră 
in concepţia legionară de luptă - în decembrie 
1937, în timpul alegerilor, sau imediat după alegeri. 
Adversarii sunt însă bine pregătiți şi pentru 
această eventualitate. Chiar zvonurile care se 
lansează, prin care ţi se atribuie intenția unei 
Iovituri de stat, arată acest lucru. 

„Din punct de vedere general şi în perspectiva 
istoriei, cu situaţia sa geografică şi cu vecinii care îl 


Const. Papanace (stânga), alături de Căpitan (în 
costum naţional) 


Carte “zionară 


înconjoară, în special cu Rusia bolşevică la răsărit, 
Statul Român nu poate suporta convulsiunile 
sângeroase ale unui război civil. 

Spania Peninsulară avea din acest punct de 
vedere o situație privilegiată şi totuşi ce hemoragie i- 
a creat războiul civil! În România ar fi posibilă o 
lovitură de Stat dacă ar reuşi 100% şi s-ar 
termina în 24 de ore; altfel este aventură 
iresponsabilă. Nu ştiu dacă politicienii, în frunte cu 
Regele - dovedit în atâtea împrejurări grave, un 
aventurier. iresponsabil - au vreun sentiment de 
răspundere. Poate ei au şi unele calcule din punct de 
vedere extern, pe care noi nu le cunoaştem. 
Mişcarea Legionară însă, ca purtătoarea destinului 
românesc, cred că nu se poate pune pe un punct de 
vedere similar; astfel, soluţia loviturii de Stat o 
consider cu totul inoportună. 

Până când conjunctura exțernă nu se va schimba 
şi, potrivit liniei pe cae v-aţi fixat la 21 februarie 1938, 
când aţi dizolvat formal Partidul „Totul pentru Țară”, 
rămâne atitudinea de expectativă şi chiar de dare 
la fund, pentru ca adversarul, atât de înarmat şi 
pregătit, să _izbească_în_gol, iar toată coaliția 
politicienilor să rămână fără obiect. 

Totuşi, rămâne în permanență un obiectiv 
precis şi vizibil, persoana dumitale, Căpitane. 
Adversarul ştie acum că de persoana d-tale este 
legată indisolubil soarta Mişcării. De altfel, după 
cum ați relevat în Circulară, declaraţia lui Armand 
Călinescu către gen. Sichitiu - că prin dispariţia d- 
tale dispare şi Mişcarea Legionară - intenţia este 
clară. Şi ea s-a manifestat pentru a doua oară, după 
cazul Stelescu, Gheorghiade, cu propunerea făcută 
în timpul guvernării lui Goga, de către Istrate 
Micescu avocatului |. V. Emilian (n. n.: de a-l asasina 
pe Căpitan). Şi atunci, cred că problema se reduce 
la alternativa de a rămâne aici, înfruntând toate 
riscurile care vor surveni, sau a trece peste graniță. 

Evident prima soluție este pe linia legionară 
de a sta în mijlocul cămatazilor în timpul furtunii. 
Cu asta s-ar pune capăt oricăror încercări de 
insinuare care au şi început să se producă de la 


anunțarea plecării d-tale în Italia. Dar primejdia nu se 
evită, oricât de hotărât ai fi d-ta de a nu da nici un 
prilej de provocare. Nu se ştie până unde pot merge 
ei cu provocările. Ei au interes să angajeze cu orice 
preţ bătălia - şi când zic “ei”, înțeleg mai mult Regele 
şi organele sale, Armand Călinescu şi Istrate 
Micescu, precum şi Oculta care stă la spatele lor. 
Tactica lovirii în gol le-a fost aplicată în timpul 
guvernării Goga-Cuza şi a dat rezultate minunate, 
dar acum au posibilitatea de a merge mai 
departe. De aceea eu sunt pentru a doua soluție şi 
anume a plecării peste graniță, pe care ţi-ai fixat-o 
dintr-un început. Această soluţie are avantajul că ai 
anunțat-o într-o formă naturală într-un moment când 
nu părea că erai constrâns şi nici amenințat direct. 
Ea a fost primită cu bucurie de legionari, ştiind că 
viața îţi este în siguranță, Căpitane, fiindcă toți 
simţim instinctiv că fără persoana d-tale nu se 
poate concepe o adevărată biruință legionară. Şi 
apoi, de 20 de ani ai dat destule exemple că nu 
fugi de risc şi că nu-ți este teamă de moarte, ca 
să mai fie nevoie de noi dovezi. Admiţând că după 
plecarea d-tale s-ar face arestări şi se vor găsi unii 
legionari (sau, mai bine zis, agenţi provocatori) să te 


TAN” — CONST. PAPANACE (II) 


(continuare din numărul trecut) 


înjure, că i-ai lăsat în pană, asta nu este esențial. 
Esenţial este ca d-ta să fii în siguranță şi să poți 
desăvârşi tiparele Mişcării, pentru că în faza actuală 
ea nu este încă plinită. De abia atunci ea va putea 
merge şi singură. Din punct de vedere al activității eu 
văd, pentru perioada de expectativă, mult mai mari 
posibilități. Este suficient să poți scrie în linişte al II- 
lea volum din „Pentru Legionari”, şi prin aceasta ai 
dat o mare bătălie, atât pentru prezent cât şi pentru 
viitor, pentru. că vei oferi Mişcării Legionare 
îndrumări de bază, în special pentru faza unei 
guvernări. 

Aşadar, fără să neglijezi şi unele neajunsuri 
care s-ar putea ivi în lumea legionară, eu cred că 
mai potrivită pentru situația de astăzi este tot soluția 
plecării în Italia. 

Cam aşa judec eu situația, cu elementele pe 
care le am la îndemână, Căpitane. 


CĂPITANUL m-a ascultat cu mare atenție în tot 
timpul expunerii făcute. Când am terminat, a spus, 
cam îngândurat: a a 

- Da, aşa este. Tâlharii s-au pus pe nimicirea 
Mişcării. 

Dar nu vor reuşi. | 

Mie, după ce am scris „Pentru Legionari”, nu-mi 
mai este teamă că Mişcarea mai poate fi distrusă. 
Este acolo sămânța ca să poată răsări oricând, 
acum şi mai târziu! 

Dar pentru o soluție să ne mai gândim. 

Nici vorbă: chestiunea unui atentat sau a unei 
lovituri de stat nu se poate pune. 

Să- ne mai gândim! Este vorba să găsim una 
care să ne dea posibilitățile de manevră şi care 
să împace toate situațiile. 


Seara am luat personalul spre Călăraşi. 

Eram mereu cu gândul la Căpitan. Prea l-am 
văzut frământat şi interiorizat. A vorbit puţin. Mai mult 
a ascultat. De ce oare? Poate avea de spus lucruri 
pe care nu le putea spune decât între patru ochi. Îmi 
imputam de ce n-am mers singur sau de ce n-am 
stat să mai merg o dată. 

Mi se părea că n-am insistat îndeajuns asupra 
necesității plecării şi, din dornța de a face o 
expunere obiectivă, am arătat şi avantajele 
rămânerii din punct de vedere al liniei legionare, 
prin înfruntarea riscului. Poate aceste expresii - 
care în logica expunerii erau secundare - au avut un 
ecou mai mare în sufletul lui frământat. Cele ce-am 
spus au fost un deget pus pe rană sângerândă. 

Acum simțeam mai bine că drama lui 
sufletească se găsea între cele două dimensiuni 
ale Mişcării, între politic şi moral, între 
circumstanță şi absolut - care în ultima analiză se 
reducea în a evita un risc, sau a înfrunta un risc. 

Era clar că pentru un om care avea voluptatea 
riscului, şi-şi făcuse o dogmă din aceasta, alegerea 
nu putea fi decât de a sta în mijlocul legionarilor 
să înfrunte furtuna. Aşa a _ predicat el şi aşa 
trebuia să facă. Nu se putea abate de la aceasta 
cu nici o iotă, fără a-şi periclita întreaga bază a 
spiritualităţii sale. 

Vag simțeam că este ceva care depăşeşte 
calculele politice, oricât de realiste şi logice ar fi 
ele. Era o problemă de destin, cu dimensiuni care se 
proiectează peste veacuri şi pe care muritorii de rând 
nu le pot sesiza. Eram tulburat. Nu ştiam ce va urma. 
Dar şi astăzi, când ştim ce a urmat, transpuşi în 
fața aceleaşi probleme, o putem oare dezlega? 
Cum era mai bine? Să fi plecat Căpitanul, sau să fi 
rămas, aşa cum a făcut? Nici acum nu vom putea da 
un răspuns clar, noi, cei care l-am cunoscut pe 
Căpitan şi am fost atât de strânşi legaţi de fiinţa lui 
pământească. Cu cât va trece timpul însă, se va 
vedea că aşa cum a procedat el a fost mai bine. A 
urmat glasul destinului său, aşa cum Mântuitorul a 
urcat Golgota, pentru a fi răstignit pe cruce. 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011. P89:11 


Pirerte 


RĂSFOIND PRESA LEGIONARĂ A EXILULUI: 


O altă publicaţie legionară majoră din exil a fost, 
fără dubii, revista “Vatra” - în articolul precedent am 
prezentat “Pământul strămoşesc', serie nouă, 
apărut la Buenos Aires. 

Precizăm că în biblioteca noastră avem întreaga 
colecție a revistei “Vatra”, donată de fam. legionară 
Spanachi din Germania. 

A prezenta această revistă, cât mai succint, este 
însă o treabă dificilă, întrucât publicația a apărut pe 
parcursul a 43 de ani (ian. 1951 — iunie 1994). 
Revista are o înfăţişare modestă, este lipsită de 
fotografii, fiind obținută prin multiplicare 
fotoeconomică a unui dactiloscript, şi are un număr 
de pagini variind între 16 şi 32. 

Revista a apărut lunar între 1951 şi 1954, apoi 
odată la două luni între 1955 şi 1958, de 4 ori pe an 
între 1960-1965, 1971-1981 şi 1983 (în rest, de 
două, trei ori pe an), în acelaşi format: 22 x 33 cm. 

Primul nufnăr al revistei a apărut în ltalia, la 
Roma, următoarele numere au apărut la Munchen, la 
Bonn, la Paris, apoi din nou la Roma, apoi la Viena, 
pentru ca în final sediul să se mute la Freiburg 
(Germania), din ianuare 1963 (de Ia nr. 90 al revistei) 
până în iunie 1994 (nr. 194, ultimul număr). Au 
apărut incidental câteva numere la Milano, Padova, 
Koln, Madrid, Stuttgart, Merhansen. 

Nici un număr nu conţine caseta colegiului de 
redacitțe, dar este ştiut pretutindeni faptul că cel care 
s-a preocupat permanent de apariția revistei a fost 
avocatul instructor legionar, fostul şef al jud. 
Muscel în vremea Căpitanului, PETRE 
VALIMAREANU (născut la Câmpulung Muscel la 29 
iunie 1909, mort la 29 oct. 1994). 

Petre Vălimăreanu dactilografia revista "Vatra", o 
capsa şi o expedia pe banii lui, ajutat doar de rarele 
donații şi de soția sa. 

“Vatra” avea ca subtitlu “Foaie românească de 
opinie şi informaţie”. 

În primul număr - “Către cititori” - se specifică, 
printre altele: 2 

“Suntem doar români din marea massă 
românească, mulțumiți de a face parte din singura 
entitate naţională căreia îi recunoaştem totală 
legitimitate: neamul şi țara noastră. 

<<Vatra>> nu are colaboratori tocmiţi, orice 
român poate să scrie la ea. Cine e frământat de 
un gând folositor obştei naţionale de aici şi de 
acasă, sau cunoaşte vreo afirmare românească ori 
străină privind țara noastră, să pună aceste lucruri 
pe hârtie şi să le trimită, în articole sau note scurte 
şi cu miez, întocmite cu o rigidă obiectivitate, 
scrise neaoş româneşte (asta:nu înseamnă neapărat 
cronicăreşte). Informaţiile să fie complete şi bine 
controlate. Vom sta cu drag la dispoziția tinerilor 
studioşi, scriitori, poeți, pregătirea şi talentul lor 
găsind aici posibilitatea unei afirmări împiedicate de 
urgia zilei să se manifeste. în locul şi cadrul ei 
natural.” 


Din rubrica “De toate” reținem câteva fragmente: 

“În toată țara sunt 17.000 (1!) de comitete de luptă 
pentru pace cu peste 300.000 de membri”. 

“În discursul său cinic ținut la Varşovia, M. 
Sadoveanu. subliniază ca duşmanii României au 
răspândit cele mai fantastice calomnii, pretinzând că 
în țară s-ar încălca cele mai elementare drepturi ale 
omului”. 

“Ziarul <<Scânteia>> informează: <<Chinezii au 
eliberat Tibetul de imperialism, întrucât auziseră de 
pretențiile lui Dalai Lama de a cuceri China>>". 

"Din poeziile obligatorii ce se învaţă în primele 
clase primare: <<O, scumpe dascăl, drag părinte 
Stalin, tu ne-ai dat pace şi libertate, / Cântări divine 
îţi înălțăm, / Luptăm astăzi ca să le apărăm>>. 

“În Bucureşti s-a deschis o expoziție <<Lupta 
poporului corean pentru pace>>; expoziția e vizitată 
zilnic de coloane de muncitori, conduse de activişti 
comunişti.” 

“De ziua de naştere a lui Stalin, P.C.R a tipărit în 
4 milioane de exemplare <<Problemele leninismului” 
care va deveni obligatoriu obiect de studiu>>." (11) 


REVISTA “VATRA” 


“Autorităţile române fac o adevărată vânătoare 
după basarabeni şi bucovineni în vederea repatrierii 
lor în Rusia.” 

“Până la 1 decembrie 1951 s-au constituit în țară 
1000 de colhozuri, număt mic, ceea ce a făcut ca 
Rusia să acţioneze direct, trimițănd specialişti 
sovietici să facă propagandă în regiunile mai 
rezistente, promorând sistemul, dar lăsând clar să se 
înțeleagă şi consecințele unei neaderări voluntare 
(UI). 

Jos, pe ultima pagină, gaăim rândurile următoare: 
"Prietenia trebuie să funcţioneze slobod, ca să nu 
devină o iobăgie, o teroare sau un mecanism al 
reciprocităţii (Tudor Arghezi) şi apoi specificaţia: 
“Abonamentul la revistă se va face după puteri şi 
aprecierea fiecăruia” (se dă adresa din Roma, dar, 
evident, nu se specifică vreun cost al revistei). 


Numărul următor, din 2 febr. 1951, are, printre 
alţi autori, pe Mitropolitul Visarion care, în articolul 
“De vorbă cu studenții”, îi îndeamnă pe aceştia “să 
se străduiască să-şi însuşească o nouă şi solidă 
pregătire culturală, o educaţie creştină, să aibă o 
activitate publică corectă şi rodnică, fiindcă nu 
zdruncină mai mult viaţa lăuntrică a popoarelor 
zilelor noastre. pretins. civilizate decât frământările 
cauzate de bandele politice şi menţinerea fără legile 
divine ale creştinismului”. 

Astăzi, la trecerea a şase decenii de la înființarea 
revistei “Vatra”, să facem haz de necaz spicuind 
câteva paragrafe de la rubrica “Ştiri din țară”: 

“O ordonanță a guvernului obligă pe toți 
muncitorii din industrie să facă în comun citire. şi 
comentare a ziarelor, zilnic, de la 7 la 8, înainte de 
începerea programului.”; 

“Evreii au 600 de sinagogi, se scrie în Scânteia. 
Niciodată rabinii nu au avut o mai mare libertate de 
cult. Despre celelalte religii, nu se spune nimic, au şi 
ele desigur, libertatea corisimțită de legile în vigoare, 
în regimul democrat din R.P.R."; 

“În Bihor sunt 12 biblioteci volante de propagandă 
rusă.” 

“Cele 8 raioane ale Capitalei se numesc: 
Stalin, Lenin, 1 Mai, 23 August, Griviţa Roşie, 
Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, şi... 
Gheorghiu Dej.”; = 

“Organizația micilor pompieri a fost inclusă în 
organizația paramilitară <<Gata pentru muncă. şi 
apărare a Republicii Populare România>>."; 

“La 30 decembrie, când s-a sărbătorit a 3-a 
aniversare de la proclamarea Republicii, la Ateneul 
Român general-colonelul Emil Bodnăraş a spus: 
<<Burghezia în descompunere nu mai este în stare 
să producă decât monştri>>"; 

“La Pekin a fost prezentat documentul privind 
construcția Canalului Dunăre - Marea Neagră." 

În acest număr apar şi primele articole cu 
tematică legionară: “Marele plebiscit”, semnat de 
Petre Musceleanu, în care se aminteşte că la 
înmormântarea lui Moţa şi Marin (13 febr. 1937) au 
participat 13 episcopi şi 7287 preoți, călugări şi 
călugărițe. A fost un "congres al neamului”, ultimul 
său plebiscit liber, lumea venită nu a fost împiedicată 
nici de ger, nici de distanțele mari, nici de cheltuială 
sau oboseală. 

Celălalt material se referă la parastasul pentru 
pomenirea lui lon Mota şi Vasile Marin care a avut 
loc la o biserică din Majadahonda (Spania) 
organizat de Vasile lasinschi. 


În numerele următoare apar articole ample 
referitoare la Basarabia, la personalitatea lui Nae 
lonescu, precum şi a altor persoane cunoscute pe 
tărâm cultural şi politic care au luat calea amară a 
exilului - printre aceştia şi maestrul lonel Perlea care 
a dirijat la 9 martie 1952 un concert simfonic la 
Teatrul "Argentina" din Roma, unde a avut, ca de 
obicei, un mare succes. 

NR. 36 din DEC. 1956 are şi el articole mari ca 
dimensiuni, de orientare legionară — de exemplu cel 
intitulat “Spre lichidarea imposturii”, semnat de Bucur 
Calangiu. Articolul, pe 7 pagini, este un deschizător 
de drumuri în combaterea activităţii nefaste a 


aventurierului Horia Sima, la fel ca şi materialele 
următoare, “Vatra” Sima ca revistă 
isimistă. Citez un fragment din articol: | 
PA ȘI a oaia apelurile Căpitanului 
aflat în detenţie după procesul din aprilie 1938, 
care cerea permanent linişte, să nu mişte nimeni, 
legionarii să stea la 5 metri sub pământ, până trece 
na. : 
A, căutat să intimideze pe rege pentru eliberarea 
celor. închişi. Faptele menite să aducă acest 
important. rezultat, executate de legionari cu 
ferma convingere că îndeplinesc ordinul lui 
Codreanu, au fost: tăierea urechii unui prefosor, 
ceva manifeste, o bombă la o sinagogă, o alta la 
teatrul evreiesc, ambele fără victime, şi altele de 


aceeaşi minoră anvergură. te 

Guvernul, pe cât se zvârcolea de neputinţă 
Căpitanul când ii veneau ecourile isprăvilor de afară, 
pe atât îşi freca mâinile de bucurie. fede 

Faptele, care prin importanța lor minoră, nu 
faceau nici un rău substanțial, pregăteau în 
opinia publicului justificarea exterminării 
Legiunii şi permiteau descoperirea legionarilor 
periculoşi ce rămăseseră neidentificaţi ca atare de la 
arestările din primăvara anului 1 938. 2 ear 

Oamenii regimului se pricepeau admirabil să 
exploateze isprăvile. lui Horia Sima, dându-le în 
coloanele ziarelor o importanță pe care erau departe 
de a o merita; paralel snopeau în pătăi pe arestați să 
mărturisească  comploturi ce nici nu fuseseră 
plănuite. 

Interesant că toate, dar absolut toate echipele au 
căzut în mâinile poliției, doar Horia Sima nu. 

Şi astfel, într-o neguroasă noapte de Sf. Andrei, 
Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii au fost duşi de la 
închisoarea din Râmnicu Sărat şi strânşi de gât într- 
o pădure dintre Ploieşti şi Bucureşti.” 

Şi alt fragment şemnificativ legat de asasinarea 
lui Armand Călinescu în septembrie 1939: 

“Imediat după atentat, Horia Sima s-a întors 
liniştit la Berlin, scăpând şi acum neprins; în urma 
sa, aburul sângelui legionar se ridica până la cer, 
sute de luptători de frunte şi-au luat în noaptea 
următoare adio pentru totdeauna de la Țara 
Românească, pe care atât ținuseră să o servească. 

Codreanu însă nu fusese răzbunat, ci insultat 
prin acel asasinat; câştigător rămânea doar regele, 
care se liberase în sfârşit de adversarii de talie mare: 
băgase dintr-o lovitură în pământ tot Statul Major 
al lui Corneliu Zelea-Codreanu! 

A fost o adevărată hemoragie pentru zecile de 
tineri prinşi în mod inexplicabil şi oribil masacrați în 
piețele publice. 

Dar sinceritatea atitudinii lui Horia Sima legionarii 
au avut ocazia să o verifice încă o dată, mai târziu, 
în exil, unde Carol al II-lea se plimba ca vodă prin 
lobodă, fără să-i pese de nimic. Şi doar nu oameni 
de execuție ii lipseau lui Horia Sima. Cum să ne 
explicăm această uitare? 

Şi cum să ne explicăm ca Horia Sima nu a apărut 
pe teren în 1940 decât după plecarea din țară a lui 
Carol al II-lea cu trenul de bogății?” 

Un alt articol interesant este “Prigoana din 1933 — 
geneza trădărilor de la Sinaia”, semnat de 
Constantin Papanace. 

Este publicat şi “Cântecul Nicadorilor”, se dau şi 
numele victimelor din 1933. 

Interesante sunt cele 3 pagini care alcătiuesc 
articolul “Pentru legionari! - de fapt o poştă a 
redacţiei, un dialog cu răspunsuri de la legionari din 
Statele Unite, Canada, Brazilia, Franța, Italia. Reţin 
numele lui Vasile Posteucă şi a I.P.S. Mitropolitul 
Visarion Puiu. Ultimul deplânge gravele neorânduieli 
ale Bisericii Ortodoxe din capitala Franţei, unde, cu 
ocazia sărbătorii centenarului, politicieni aduşi aici de 
vânturi pribege, total nepregătiți pentru asemenea 
eveniment, printre care şi unii agenţi comunişti veniţi 
special din țară, dar şi foşti carlişti, l-au etichetat pe 
mitropolit când ca legionar, când ca hitlerist, când ca 
filo-american, şi chiar comunist... 


Să ne oprim puţin asupra NR. 37 din ian. 
SEUL ţ p 7 din ian 


Pe9-12 CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 


Articolul “Sărbătoarea Vetrei” oferă 
informaţii în legatură cu tirajul 
finanțarea, cititorii şi răspândirea 
publicației în primii 3 ani de la apariție: 

“Tirajul 'Vetrei' a variat în acest timp 

-ire 500 şi 850 de exemplare. Numărul aproximativ 
ct orilor, trecându-şi din mână în mână foaia, este 
Cd luata circa 3000. i ă 
e Încasările de la 1 ianuarie 1951 şi până la 37 
gecembrie 1953 au fost de 693.000 lire. Am mai 
pri mit 343 daruri băneşti, provenind: 85 din Italia, 63 
(in Franța, 46 din Canada, 34 din Germania, 30 din 
Ghile, 21 din Statele Unite, 19 din Argentina, 13 din 
oua Zeelandă, 9 din Austria, 2 din Spania, 1 din 
Grecia, Norvegia Şi Indochina. 

În afară de aceste țări mai trimiteam <<Vatra>> în 
Anglia, Belgia, Iugoslavia, Japonia, San Domingo, 
Suedia, Turcia, Uruguai, Venezuela, Algeria, Cuba şi 
Peru. Ultimii au fost Românii vechi din Statele Unite 
i Canada, de la ei nu am primit nici un ajutor. Nici 
de la preoți, deşi le-am trimis foaia neîntrerupt timp 
de 3 ani de zile; dar, ca să nu se dezmintă umorul 
românesc, 3. dintre dânşii, naturi- mai vesele, se 
vede, ne-au anunțat conştiincios când şi-au schimbat 
adresele." 4 

În legătură cu orientarea publicaţei, în articolul 
“Sărbătoarea noastră”, semnat de Petre 
Musceleanu, din NR. 48 (DEC. 1954), se precizează: 

“<<Vatra>>, atât în ce priveşte conținutul, cât şi 
mijloace, e produsul şi expresia maselor româneşti 
refugiate. În spatele.ei nu au stat formaţiuni politice, 
confesiuni bisericeşti, sau grupuri de afaceri. 

Foste <<excelențe>> sau <<vedete>> ale exilului 
n-au avut loc în redacţie sau printre susţinători. 

De altă coloratură decât cea strictă românească 
s-a ferit. Dacă a accentuat îndeosebi ideile 
legionare, e tocmai din pricină că, având în 
vedere expresia fidelă a componentelor şi 
tendințelor exilului, era firesc ca majoritatea 
colaboratorilor şi cititorilor să fi fost legionari. 
Revista însă nu-i legionară. Nu numai că nu a primit 
această misiune, de a vorbi în numele Mişcării, de la 
un for conducător, dar nici responsabilii ei nu au avut 
vreodată lipsa de modestie să se identifice în scrisul 
lor cu linia lui Moţa.” 


Greutățile materiale inerente începutului apariţiei 
“Vetrei” le găsim în articolul “La un deceniu” din NR. 
81 DIN SEPT. — DEC. 1960, pag. 1-2, semnat de 


*kă 


PENTRU DUMNEZEU, ÎNȚELEGEȚI ODATĂ! 


Voi da un citat dintr-o declarație din 24 
ianuarie 1992 a lui Horia Sima, care confirmă 
afirmaţiile mele, dar și (cu scuzele de rigoare) 
tâmpenia personajului. 

Citez din revista „Obiectiv legionar” (simist!): 
„Horia Sima nu a avut o atitudine de opoziţie totală 
fată de regimul Iliescu, încercând dacă se poate 
colabora cu acesta în chestiunea națională”. 

Citat din Sima: „Citind declarațiile mele, ai văzut 
că sunt moderate. Evident că disidenții noștri de la - 
Cuvântul Românesc — urlă tot timpul: Jos Iliescul, 
dar... ce pun în locul lui? 

Actualul regim (n. n.: 24 ianuarie 1992) nu poate 
fi răsturnat decât printr-o revolutie. 

Din cauza mizeriei, fara e coaptă pentru 
revoluție, dar consecințele unei noi revoluți. în 
România ar fi grave pentru însăși existența statului... 
Vor sări toţi vecinii și nu va mai exista 
România”...]! 

„Il Comandante”, în nota obișnuită, complet idiot. 

Comentăm: 

1. Dispus la orice compromis, chiar cu 
Peisevicu de Iliescu, ca și cu criminalul de Carol al 

-lea; 

2. Anarhist, visează la revoluţie la doi ani după 
revolta din 1989, lucru de neînchipuit; 

3. Prevede că România ar fi atacată de vecini, 
lucru [a fel de idiot. 

„Ca să divinizezi un astfel de dezaxat trebuie 
să fii cel puțin Ia fel! (modelul brevetat de simism) 


Ne simțim obligați să facem cunoscut 


Românilor care se vor lăsa prostiți de „firma 
legionară” afișată, adevăratele fețe ale 


simismului, alarmati__de_ posibilitatea de__a 


Petre Vălimăreanu şi în NR. 136 DIN OCT. —- DEC. 
1975, pag. 1-3, în materialul “Jubileul de argint”, din 
care extragem; 

“Dintre. ctitorii care au pus bazele revistei, îi 
amintesc pe Mircea Popescu de la radio Roma, dr. 
Iliescu de la radio Padova, arheologul Dinu 
Adomeşteanu, inginer Doina lenciu de la Paris, dr. 
Costache Marodinceanu de la Veneţia şi alții dornici 
să participe prin scrisul lor la lupta de eliberare. 
Primii bani i-au pus câțiva dintre inițiatori, care înşişi 
o duceau destul de greu, 

Părintele profesor Frederic Taillez de la Institutul 
Oriental ne-a imprumutat maşina de scris cu litere 
româneşti, alta ne-a fost dăruită mai târziu de ing. 
Foti din Albania. Hârtia am dobândit-o deocamdată 
<<per gentilezza>>, cerneala la fel." 

Aşa cum am arătat mai sus, revista “Vatra” şi-a 
precizat orientarea legionară, antisimistă, şi a 
polemizat cu reprezentanții partidelor politice din exil, 
grupaţi în jurul regelui. 

Spaţiul nu-mi permite să analizez mai amplu şi să 
reproduc fragmente din articolele legionare. Din 
cele aproape 300 de articole cu această orientare, 
mă voi limita doar a aminti câteva titluri foarte 
sugestive: “Criza Mişcării Legionare” (apărut în NR. 
7,8 şi 10 din 1951, semnat de Bucur Calangiu), 
"Dosarul ruşinii. (despre Horia Sima) - în NR. 38 
din 1954; “Cain şi Mişcarea Legionară” - în NR 74 
din 1959, semnat de Petre  Vălimăreanu; 
“Consideraţii necesare” - în NR. 60 din 1956, “Ilie 
Gârneaţă” - în NR. 70 din 1958, “Unde e adevărul?" 
- în NR. 82 din 1961, semnat de lancu Dunăreanu; 
“Câteva cuvinte despre Vasile lasinschi' - în NR. 
148 din 1978, autor M. Grescu; “Partidul social- 
creştin Totul Pentru Țară” - în NR. 155 din 1980; 
“Organizarea exilului şi Mişcarea Legionară” - în 
NR. 171 din 1985; “Câteva lămuriri despre poziția 
politică a Gărzii de Fier pe plan intern şi extern” - 
în NR. 188 din 1990. ÎN NR. 47 DIN 1954, pag 3-5, 
lie  Gârneaţă, Vasile lasinschi şi Constantin 
Papanace publică un apel: “Pentru refacerea 
Mişcării Legionare”, în NR. 123 din 1972, pag 1-4, 
este publicată scrisoarea deschisă adresată de 
Valerian Trifa preşedintelui Asociaţiei “România”, în 
nr. 166 din 1983 este reprodusă “Declaraţia de la 
Madrid” formulată de Consiliul Legiunii. 

În articolul “Măreţia unei lupte”, din nr. 135 din 
1975, pag 1-3, Bucur Calângiu susține teza potrivit 
căreia cei mai activi şi mai prestigioşi reprezentanţi 


confunda__simismul_reprezentat_de_P.P.P. cu 
legionarismul. 

Mai an, un personaj de decizie din acest partid 
declara cu enfază: „În sase luni ajungem la putere”. 
Bineînţeles, inconștienţă sau fanfaronadă ieftină. 

Mai zilele trecute, într-un tabloid ordinar, de 
folosință pentru destui români de un nivel discutabil, 
apare, alături de nişte „virtuoase” care acceptă să fie 
pozate în veşmintele Evei, un avorton de interviu 
acordat de „doctor inginer Constantin Iulian, 
membru permanent al Senatului P.P.P., fost 
deținut politic timp de 13 ani pentru apartenența 
la Mişcarea Legionară”. 
„Fost mult timp preşedintele acestui partid, domnia 
sa a plătit cu ani grei de detenție „apartenența”, chiar 
trecând prin iadul de la Pitești, crunta „reeducare”. 

să fi fost domnia sa unul asupra căruia 
reeducarea să își fi făcut efectele scontate? Nu știm, 
dar ne simţim obligați să vă prezentăm câteva date 
din CV-ul domniei sale sub regim comunist: 

Arestat... eliberat, „admis pe primul loc la Şcoala 
Politehnică din Bucureşti”? 

Rearestat, eliberat în 1964, „urmează Institutul de 
Construcții, absolvit în 1970. Obține de două ori 
premiul Academiei Române în 1978 (n. n.: ??) și în 
1982 (n. n.:.2?). 

Un legionar obține premiul Academiei Române 
sub regimul comunist?! 

Fără discuție, fără doar şi poate, lucrările domniei 
sale au fost de mare valoare, dar, fără discuţie, poți fi 
astfel recompensat fără să fii „în grațiile regimului 
comunist"??! (vorba maestrului lon Cristoiu) 

Noi nu facem nici o afirmaţie, dar avem obligaţia 
de a ne pune întrebări, devenind suspicioşi față 
de „odiseea” d-lui lulian Constantin, intrat în 


cultural şi politic ai exilului românesc au 
aparţinut Mişcării Legionare: “aproape nu 

există realizare mai serioasă a exilului 

care nu aibă la bază mult hulitul element 
legionar". Printre cei citați în sprijinul acestei , 
afirmaţii se află: Mircea Popescu, Valerian Trifa, 
Vasile Boldeanu, Virgil Mihăilescu, Dumitru Găzdaru, 
Mircea Eliade, Paul Costin Deleanu, Dumitru Bacu, 
Dumitru  Nimingeanu, Horia  Stamatu, Eugen 
Lozovan. 


În fiecare număr este prezentă rubrica “De toate”, 
care este foarte variată şi interesantă, scrisă cu fină 
ironie. Să dăm câteva exemple luate din NR. 42 din 
1954 şi culese de Radu Cornăţeanu. 

“în ziarul <<Vocea libertății>> se scrie: <<De la 
noi, toată sirhțirea noastră se îndreaptă către M.S. 
Regele Mihai şi Augusta sa familie, care 
simbolizează nu numai trecutul, ci şi viitorul 
renaşterii României.>> 

De ce atâta pesimism? Aşa de roz sa fie 
viitorul?1 

“Într-un interviu acordat ziarului  “Giornale 
D'italia”, în 30 aprilie 1954, Elena Lupescu [ij 
înfăţişează pe Carol Caraiman (Carol al II-lea), ca pe 
un mieluşel blând, cu rafinate gusturi de literatură şi 
meloman, cititor asiduu al Bibliei. (!!), căruia nu îi 
plăcea nici jocul la ruletă şi nici orgiile, cum pretind 
răutăcioşii duşmani. 

Pretinde să i se zică “Principesa Elena”, că nu s-a 
amestecat (Doamnă, fireşte!) niciodată în treburile 
politice ale României, dimpotrivă, s-ar fi. ținut 
deliberat la o parte de orice intrigă şi ingerință. şi 
totuşi, un moment de “admiraţie” există: a reuşit să-şi 
bată joc în chip boccăcesc de Carol al II-lea, 
prefăcându-se grav bolnavă, pe patul morții, pentru 
a-l face pe concubin s-o ia de nevastă in extremis şi 
să-şi asigure astfel, după brusca  însănătoşire, 
ereditatea încă uriaşă a fostului rege.“ 


Prin prezentarea. succintă a revistei legionare 
“Vatra”, se poate lesne observa rolul remarcabil pe 
care l-a avut în emigrația românescă din Occident. 

Închei articolul ca şi pe cel precedent: păcat că 
această publicaţie nu se găseşte în biblioteca 
Academiei Române, pentru a fi consultată! 


„Frăţiile de cruce” în 1948, arestat în același an 
și probabil devenit legionar în detenție la Pitești, 
unde erai „schilodit” zi şi noapte, unde erai 
obligat să „schilodești” pe alții la rândul tău. 

Educaţie legionară la PITEŞTI? Dificil!! 

Educaţie simistă în a doua detenție (1958-1964)? 

Era normal ca la nivelul incontestabil al 
domniei sale să aibă destule informatii despre 
Sima și simism ca să iasă din oribila „greşeală”? 

Este un caz tipic? Aproape că da, cu diferența că 
nu toți simiștii trăitori în comunism au invins prin 
cultură și profesionism suspiciunea generatoare de 
crime a regimului. 

Mai cunosc vreun caz asemănător? Nu! 

să fi fost și alte argumente în favoarea 
ascensiunii sale? Nuuu, nici vorbă! Ştie toată lumea 
că la comuniști nu conta „originea socială” dacă 
ai fost „bandit de legionar”, „ce a fost tac-tu și mă- 
ta, bă?!” și altele. 

Au fost legionari sau destui fără nici o legătură 
cu Legiunea cărora li s-a interzis să studieze? 
Cărora li s-a interzis după studii să își practice 
meseria? Cine și ce împrejurări au determinat 
selecția? Nu ştim și nici nu ne trece prin cap! Oare? 

Să fie cazuri similare în P.P.P.? Nu credem, 
având în vedere că domnia sa a fost mult timp 
președintele partidului. 

Să mai fie „septembrişti” în P.P.P.? Puţini, având 
în vedere timpul care trece necruţător. 

Moștenirea? Dezastruoasă! 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 P29:%8 


Corespondenţă 


NATO, CU DOUĂ ETICHETE 


Sfârşitul celui de-al doilea-lea război mondial i-a 
găsit pe învingători în postura de aliați care îşi 
respectă obligaţiile reciproce. 

Spun asta deoarece, la conferința de la 
Teheran (27 nov. — 3 dec. 1943), anglo-americanii 
au oferit ruşilor, pe tavă, dominaţia asupra 
Europei Răsăritene pentru 50 de ani, drept 
recompensă la milioanele de militari (cca. 20 
milioane, spun unele surse mai autorizate) pe care 
URSS i-a sacrificat în bătăliile succesive purtate 
până la înfrângerea Germaniei. 

Printre țările sacrificate a fost şi România, iar 
oferta finală, cu precizările de rigoare, a fost făcută 
chiar de Churchill pe un servețel de masă în timpul 
unei vizite la Kremlin. 

Încet-încet însă, spre 1947, între aliaţii occidentali 
şi sovietici au apărut divergențe, chiar dacă ele nu 
erau de fond, ci mai mult de ochii lumii. Aşa stăteau 
lucrurile în 1947, când, dl. Churchill, într-un discurs 
patetic, a rostit celebra frază: “De la Marea Baltică 
până la Marea Mediterană, o cortină de fier s-a lăsat 
asupra Europei”. Ce constatare surprinzătoare! Ca 
şi cum la confecţionarea acestei cortine nu ar fi 
participat el însuşi, prin tot ce complotase în anii 
precedenţi! 

Starea de adversitate a continuat şi, prin 1949, 
occidentalii au pus bazele unui sistem politico-militar 
cu un caracter declarat DEFENSIV, ansamblu 
strategic denumit NATO (North Atlantic Treaty 
Organization). Acest NATO a grupat, încă de la 
început, țări riverane Oceanului Atlantic (sau 
apropiate), iar ponderea principală, ca influenţă şi 
putere de foc, o deţineau americanii şi englezii. 

Faţă de apariţia NATO, URSS a răspuns în scurt 
timp prin înființarea unei structuri politico-militare 
multi-statale proprii pe care a denumit-o “Tratatul de 
la Varşovia”, cu sediul central în capitala Poloniei. 

Caracterul defensiv al NATO s-a dovedit a fi, de-a 
lungul timpului, unul relativ, dar față de sovietici el a 
fost respectat riguros. 

Astfel, când în 1953, în Berlinul răsăritean, 
muncitorii est-germani s-au revoltat din cauza 
condiţiilor foarte grele de trai, trupele ruseşti au 
intervenit în forţă şi i-au “liniştit” repede, fără ca 
NATO să fi schițat vreun gest. 

La fel au stat lucrurile şi în 1956 când s-au 
revoltat muncitorii din Ungaria. Şi în această situaţie 
ruşii au intervenit rapid, fără nici o reținere sau milă, 
masacrând ce şi pe unde s-a putut. Mai mult, la 
Duna Pentele armata maghiară a opus, timp de 3 
zile, o rezistență îndârjită, eroică şi disperată, sub 
conducerea iscusită a unui mare patriot, generalul 
Pall Maleter. În timp ce militarii unguri luptau din 
greu, depăşiţi- de superioritatea uriaşă (numerică şi 
de dotare) a ruşilor, NATO a transmis mai multe... 
Te Deum-uri, iar anglo-americanii au atacat în contra 
partidă la Canalul Suez. 

Absolul la fel au evoluat evenimentele şi în 1968 
când, după “Primavăra de la Praga” iniţiată de 
Dubrek, sovieticii au intervenit în forță “manu militari” 
şi au adus la guvernare o echipă docilă, bine 
selectată politic şi doctrinar, fără ca NATO să spună 
nici măcar o vorbă. 


Am mai putea adăuga aici o revoltă a polonezilor 
(Poznan, 1973), de asemenea înăbuşită de ruşi şi 
ignorată complet de NATO 

S-ar putea crede că, în privința conflictului 
rachetelor din Cuba, NATO a fost mai virulent, dar, 
ca şi în cazurile precedente, conflictul a fost doar 
aparent, după exemplul celor doi câini furioşi: când 
sunt unul în faţa celuilalt despărțiți de un gard ei se 
latră şi se zbuciumă aprig, dar când ajung la poarta 
deschisă nu se încaiera, ci o iau înapoi lătrând de 
mama focului. 

Aşa au mers treburile până prin 1989, an în care 
se împlinea termenul ”contractului” de la 
Teheran. Pentru lichidarea acestuia, Gorbaciov a 
supus URSS-ul unor transformări de structură prin 
faimoasa lui “perestroika”, a dat liber ţărilor din 
Tratatul de la Varşovia, a lăsat să cadă zidul 
Berlinului, şi chiar s-a retras din Afganistan. Mai 
mult, Gorbaciov a procedat şi la desființarea Pactului 
de la Varşovia - atât din motive tactice, cât şi din 
lipsă de... parteneri docili. 

În mod normal dispariţia Tratatului de la 
Varşovia ar fi trebuit să atragă după sine şi 
desființarea NATO, organizaţie politico-militară 
rămasă fără adversar. 

Din nefericire, treburile nu s-au petrecut în acest 
fel. NU, NATO nu s-a desființat, el s-a transformat: 
a schimbat doar ETICHETA (şi obiectivul principal); 
din organizație “DEFENSIVĂ” a devenit, oficial, în 
văzul întregii lumi, o organizație OFENSIVA, 
agresivă, dominantă. lar din această nouă poziție 
NATO a început să atace - de câte ori şi oriunde 
avea nevoie de materii prime, resurse energetice, 
producere de droguri sau acapararea unor zone 
cotate ca mari investiţii de drumuri comerciale. 

Astfel, pentru petrol, gaze naturale şi... piese din 
istoria civilizaţiei Mesopotamia, a fost atacat în două 
rânduri IRAKUL. Dictatorul "cel mai rău”, Saddam 
Husein, a fost răsturnat şi ulterior lichidat, căci din 
cauza lui pieriseră peste opt mii de opozanți (în 
special kurzi). Nici o problemă, căci în urma 
intervenţiei NATO, au pierit aprox. 1.050.000 
cetățeni irakieni, alți 1.400.000 au fost răniţi, şi peste 
2.000.000 au fugit peste hotare. Resursele de ţiţei şi 
gaze au fost preluate de ocupanți, iar vestitele 
muzee pline de exponate de o uriaşă valoare istorică 
şi artistică, vechi de peste 4000 de ani, au dispărut 
ca funcționalitate. Ele au fost golite de către militarii 
NATO conduşi, cu pricepere şi răbdare, de 
specialiştii occidentali. i 

Cam la fel a fost "ajutat” şi AFGANISTANUL: sub 
pretextul implicării talibanilor în evenimentele de la 
11 septembrie 2001, NATO a atacat această țară. 
Producţia de opium a fost revigorată, exploatările de 
litiu au fost demarate, iar întreg acest teritoriu, 
răscruce pentru drumurile dintre China, Pakistan, 
India, lran, Rusia, a fost preluat sub control. Cu 
acest prilej au pierit cca 400.000 afgani, iar această 
constatare nu mai surprinde pe nimeni. 

După ce geografia a fost modificată radical şi 
apele Oceanului Atlantic au ajuns să scalde poalele 
munților Himalaya sau țărmurile Golfului Persic, a 
venit şi rândul Mării Mediterane. 


kk 


Mai întâi a fost atacată şi dezmembrată 
IUGOSLAVIA, mult timp considerată o Elveţie a 
sistemului socialist. O zonă nouă, o adevarată 
colonie americană a fost propusă pentru autonomie 
(Kosovo). Era şi normal, cu un subsol atât de bogat 
în cărbune, crom, şi uraniu! 

Nu a trecut mult şi apele Mediteranei au fost din 
nou  tulburate. Aşa-zisa “primavară arabă”, 
mişcare de protest pornită pe Internet, a condus 
la schimbări radicale, cu multe pierderi de. vieți 
omeneşti în EGIPT, TUNISIA şi LIBIA. A 

În cazul Libiei treburile au mers mai greu, căci a 
fost nevoie de intervenții armate laborioase, în care 
NATO a fost din nou obligată să se implice 
oficial. Au fost blocate toate căile maritime, au fost 
executate sute de atacuri aeriene asupra pozițiilor 
ocupate de trupele fidele colonelului Gaddafi şi, mai 
mult, cca 1000 de militari din faimoasele SAS 
britanice şi peste 3000 puşcaşi marini americani au 
fost debarcați pe teritoriul libian şi au luat parte la 
lupte până la căderea regimului de dictatură. Dacă 
fostului şef. libian i s-au reprosat cca. 2800 de 
cetăţeni lichidaţi în mod abuziv, luptele care au 
urmat au curmat viața a peste 35.000 de libieni. O 
proporție “neinteresantă” dar semnificativă. 

Nu este greu de constatat că toţi şefii de state 
autoritare, toţi dictatorii lichidaţi de NATO 
(Saddam Husein, Miloşevici, Moubarak, Gaddafi, 


şahul Reza Pahlavi al Iranului ş.a.) au fost mai 


întâi, de-a lungul multor ani de putere, mari 
prieteni şi aliaţi ai americanilor. Când însă ei nu 
au mai fost de folos, au fost lichidaţi politic şi chiar 
fizic, fără nici un pic de reţinere sau remuşcare. Este 
suficent să citeşti memoriile doamnei Farah Dibati, 
soţia fostului şah al Iranului, ca să înţelegi tragedia 
sfâşietoare a fostului suveran. După alungarea sa de 
pe tron, timp în care S.U.A era condusă de Jimmy 
Carter, şahul Reza a rătăcit prin mai multe locuri, în 
căutarea unor spitale performante pentru a se trata 
de cancer. În S.U.A. nu a fost privit nici măcar ca un 
grav caz medical. Ce înseamnă să fii pentru un timp 
prietenul Americii! 

În prezent, se pare că NATO pregăteşte în mod 
febril noi acțiuni, noi intervenții, noi înlăturări de 
vechi aliaţi. Că aceştia vor fi conducătorii din Siria, 
Yemen sau Iran, vom vedea curând. 

Se cuvine însă şi o mică observaţie, legată de 
lipsa de interes a NATO în unele cazuri. 

Astfel, în Rwanda (Sudul Africii), nu s-a intervenit 
- căci teritoriul nu prezenta interes. 

Nici în Sudanul de Sud (Darfour) nu a fost nevoie, 
deoarece nu erau resurse naturale importante. 

La fel în Somalia şi în Cornul Africii, unde pirații 
işi fac de cap de ani de zile, fără ca sateliții sau 
submarinele sau aviația NATO să-i deranjeze. 

In toate aceste locuri au pierit cateva milioane de 
oameni. 

Zicala “interesul poartă fesul” nu a fost niciodată 
mai actuală, mai crudă şi mai selectivă! 


UN NOU ÎNDEMN LA NEUITARE 


Pentru început rugăm pe cititorii noştri să-şi 
amintească de articolul publicat în decembrie anul 
trecut, “Îndemn la neuitare”, în care relatam 
despre participarea noastră la Simpozionul 
comemorativ de la DEVA. 

Anul acesta Simpozionul s-a intitulat tocmai 
"ÎNDEMN LA NEUITARE”. Dar n-a mai fost 
organizat în 30 noiembrie, zi semnificativă a 
istoriei noastre interbelice. Şi n-am mai fost 
solicitați să participăm activ la comemorarea eroilor 
martiri ai Neamului. Am întrebat dacă nu cumva din 
pricina zilei comemorării Căpitanului şi prezentării de 
către noi a mesajului Legiunii Arhanghelului Mihail 
(petrecute la simpozionul anterior, şi de care nu s-a 
amintit nimic în presa locală). "Nu, nici vorbă de aşa 

ceva” - ni s-a spus întru liniştirea sufletelor 
noastre. 


Se poate spune că Simpozionul recent încheiat a 
fost mai reuşit ca cel de anul trecut. S-a mai renunțat 
la formalisme; s-a vorbit pe şleau despre influența 
nefastă a unei anumite etnii asupra destinului 
tragic al multor generații de Români, ca şi despre 
controlul pe care tinde să-l exercite asupra 
istoriei noastre recente; apoi, despre marea 
mistificare cu ”holocaustul” săvârşit în România 
anilor 40 asupra aceleiaşi etnii; dar şi despre 
adevăratul şi distrugătorul Holocaust (roşu) 
asupra popoarelor - din estul Europei, nu 
întâmplător de religie creştin-ortodoxă. lar pentru cei 
mai puţin informaţi, moderatorul a adus lămuriri şi 
argumente în ce priveşte rolul şi influența Ocultei 
de-a lungul secolelor, al iudeo-masoneriei în 
zilele noastre, ca şi despre Noua Ordine 
Mondială, urmărită a se realiza de către Guvernul 


Mondial. Până nu demult aceste subiecte erau 
considerare "tabu”. 
£ Aşa cum era de aşteptat, nu toate personalitățile 
invitate să susţină lucrări legate de tematica 
manifestării, au putut fi prezente: printre absenţele 
notabile, profesorii Gh. Buzatu şi Andrei Marga, Gh. 
Apostol (care urma să prezinte lucrarea „Distrugerea 
elitei. militare române"). Ca ofițer în rezervă am 
considerat că este de datoria mea să suplinesc 
absenţa celui care trebuia să o prezinte şi să 
împărtăşesc audienței din  modestele mele 
cunoştinţe legate de tematica respectivă. 
(continuare îi 


Pe914 CUVÂNTUL LEGIDNAR NOIEMBRIE 2011 


2 n batai 


Corecur 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărţi - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sedi 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la red 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE: "Care a fost obiectul luptei 


între politicienii intrebelici şi Mişcarea Legionară?” 


a fost dat de Bogdan Vasilescu din Piteşti, 33 de ani 
Totul pentru Țară, Neam şi Dumnezeu” de ing. (legionar din 1935) 


care a câştigat cartea 
Tudor Cucu din Braşov. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


satele constituiau baza, matricea de dezvoltare a 
României, în timp ce oraşele erau "centrii nervoşi” ai 
statului (clasa conducătoare se creea la oraş), de 
aceea Mişcarea Legionară preconiza organizarea 
curentului de ascensiune socială a fiilor de 
țărani, în vreme ce evreii, care doreau să ne 
acapareze economic (şi care captaseră partidele 
politice), urmăreau ca fiii de țărani să nu vină la 
oraş, ca să nu-i concureze ca clasă mijlocie, în 
meserii şi servicii, ci să-şi macine energia pe plan 
local. Este ştiut că prosperitatea şi progresul unei țări 
este dat de clasa de mijloc: cu cât aceasta are [e) 
pondere mai mare, cu atât nivelul de trai este mai 
ridicat, ori străinii şi masonii tocmai aceasta 
urmăreau în vederea  subjugării României: 
acapararea clasei de mijloc. 


Pe de altă parte, dorința Mişcării de reformare a 
legii creditului (credite avantajoase, în special 
pentru tineri şi pentru țărani) a stat la originea 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: De ce refuză simiştii să accepte faptul că prezenţa lui 


răspunsurile se vor trimite în scris pe 
u, până la data de 10 a lunii următoare 
acţie. 


succesului acesteia, dar şi la a masacrării ei. În 
viața unui stat cele mai importante legi sunt 
Constituția, Legea Electorală şi Legea Creditelor. 

Pentru că orice întreprindere trebuie pornită cu un 
capital şi, după legea de atunci (ca şi după legea de 
acum) creditele se dădeau în funcție de capitalul 
depus; ori copiii de țăran român nu aveau (şi nu au 
nici acum) de unde să depună capital, salariile de 
atunci (ca şi cele de acum) neputând acumula 
capitaluri, Mişcarea Legionară prevedea ca munca 
Salariată să poată crea capitaluri, iar cei 
selecționați prin studii şi comportament moral şi 
creştin să primească credite fără să fie necesar a 
avea mulți bani depuşi în bănci. 

Tineretul putea avea astfel certitudinea că va 
putea fonda ceva la sfârşitul studiilor, va putea face 
parte din noua clasă de mijloc, din noua burghezie 
*dar nu o burghezie parazitară, ci una productivă). 


PREMIU: "Totul pentru țară, nimic pentru noi” — Tudor Cucu 


) 
xkk 


UN NOU ÎNDEMN LA NEUITARE 


Când am fost invitat la microfon, surpriză : mi s-a 
pus în vedere că am la dispoziţie doar 10 minute 
pentru abordarea temei, ceea ce nu se întâmplase 
cu antevorbitorii. Am depăşit momentul mărturisind 
moderatorului şi asistenței că limitarea intervenției 
mele reprezintă totuşi, un real progres : la 
Simpozionul de la Piteşti mi se acordaseră 8 minute, 
iar aici, la Deva, cu 25% mai mult. Aveam motive 
deci, să-mi încep intervenţia pe un ton optimist : 

„Doamnelor şi Domnilor, ne reîntâlnim după 
aproape un an, în aceeaşi sală, şi vă transmit din 
nou salutul Mişcării Naţionale de Rezistență. Mă simt 
onorat să exprim consideraţia noastră pentru toți 
eroii martiri ai acestui neam, ca şi pentru camarazii 
lor de suferință, încă trăitori, din care o mică parte 
sunt aici, lângă noi. J 

Sunt, de asemenea, onorat să mă număr şi eu 
printre foştii deţinuţi politic - e adevărat că doar 
pentru 15 zile (din care patru într-o carceră de 
condamnat la moarte, fiind anunţat că mai am. de 
trăit doar 30 minute şi voi fi dus în fața plutonului de 
execuţie). Am fost deţinut politic nu al puterii 
comuniste, ci al succesoarei acesteia, cea 
neocomunistă, emanată de lovitura de stat din 
decembrie 89. În acea carceră am făcut un legământ 
în fața lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe: să lupt 
din toate puterile mele pentru adevăr şi dreptate, 
întru împlinirea idealurilor pentru care s-au jertfit eroii 
noştri martiri. : 

mi doresc să pot transforma, sub scutul credinţei, 
tot universul suferințelor jertfiţilor noştri, dar şi ale 
noastre de acum, într-un uriaş dangăt de clopot, care 
să fie semnalul trezirii Neamului şi, totodată, 
inceputul revoluției spirituale pe care n-am putut să o 
infăptuim în decembrie 1989. Prin biruința noastră 
am împlini testamentul străbunilor. E, 

_A fost voia lui Dumnezeu ca de-a lungul Istoriei 
să avem conducători care, aşezându-se în fruntea 
oastei țării, au luptat cu credință şi dăruire pentru 

neatârnare, pentru a nu ceda nici o brazdă din 
pământul dăruit nouă de Tatăl Ceresc. Şi nu o 


(e Tacdetecta at Sei 330 


dată şi-au dat viaţa pentru asta. Marii noştri voievozi 
au fost iscusiți şi curajoşi comandanţi militari, iar 
asemenea lor marii căpitani de plai Tudor din 
Vladimiri, Avram lancu şi atâţia alții intraţi în legendă; 
generali eroi am avut atât în primul război mondial, 
cât şi în cel de-al doilea. Ei au fost şi vor rămâne în 
istorie ca elita militară a Românilor, acea elită pe 
care - uzurpatorii, trădătorii şi vânzătorii acestui 
Neam, ajunşi la putere, s-au străduit şi au reuşit să o 
distrugă, ca şi pe elita intelectualității, a clerului şi a 
țărănimii, adică tot ce: avea 'mai bun naţia română. 
Din valoroasa lucrare prezentată aici de dl. 
Mircea Tarcea, am aflat multe despre un alt 
Căpitan, un mare Român pe care îl putem încadra 
în rândul elitei enumerate mai sus, inclusiv în cea 
a militarilor, pentru că şi-a însuşit o temeinică 
pregătire ostăşească (patru ani la prestigiosul Liceu 
Militar de la Mănăstirea Dealu şi un an la Şcoala 
Militară de Infanterie), pentru că a înțeles ce 
înseamnă demnitatea şi onoarea de militar şi de 
Român, le-a respectat cu sfințenie şi a cerut tuturor 
să o facă, fiind un exemplu nu doar pentru generația 
sa. De aceea a devenit prima mare victimă a unui 
complot criminal la nivel mondial. Aţi înțeles, desigur, 
că vorbim de cel pe care l-am comemorat şi anul 
trecut şi îl vom comemora mereu: creatorul şi 
conducătorul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea- 
Codreanu.” 

După aplauzele însuflețite izbucnite la rostirea 
numelui Căpitanului, am continuat : 
„Tot din elita militară au făcut parte generalii 
şi ofițerii care au înființat în 1945 un 
comandament central menit să ia în subordine şi 
să coordoneze rezistența armată din întreg 
teritoriul național, împotriva  comunizării şi 
bolşevizării țării. Organizaţia astfel constituită a fost 
denumită Mişcarea Naţională de Rezistență, din 
conducerea ei făcând parte: gen. Aurel Aldea 
(iniţiatorul şi şeful Mişcării Naţionale de Rezistență), 
gen. C-tin Eftimiu, contraamiralul Horia Măcellariu, 
prof. G. Manu, av. N. Alexandrescu şi alții. 


(Evreii primeau toți de la Finanţa Internațională 
primul capital pe baza căruia aveau apoi acces la 
sume mai mari - prin băncile româneşti, aşa s-a 
creat burghezia evreiască, cu fonduri primite pe bază 
de încredere.) 


Pe de altă parte, coruptibilitatea era atunci, în 
perioada interbelică, ca şi azi, cancerul României; 
or, Mişcarea Legionară preconiza ca jefuitorilor 
dovediţi ai banului public să li se confişte averile. 


Totodată, Căpitanul a propus ca oamenii politici 
de la conducerea țării să răspundă pentru 
acţiunile lor care implicau țara (dacă distrugi un om 
eşti pedepsit, dar dacă distrugi o țară?!) 


Acesta a fost obiectul luptei între clasa 
înstrăinată a politicienilor şi legionari: crearea 


clasei de mijloc româneşti, creatoare, productivă 


şi incoruptibilă. 


Sima în Mişcare a fost catastrofală? 


Gen Aldea fusese trecut în rezervă înainte de 
termen de Antonescu, iar în primul guvern 
Sănătescu ocupase funcţia de ministru de Interne. 
Intrând în conflict cu ministrul Justiţiei, Pătrăşcanu, 
comuniştii au cerut să fie demis şi arestat. A fost 
judecat în primul proces al Mişcării Naţionale de 
Rezistență (nov. 1946) şi condamnat la muncă 
silnică pe viață, ca şi camarazii săi. 


Am mai spus-o şi o voi repeta până ne vom trezi 
cu toţii: îi comemorăm pe eroii noştri, le cinstim 
memoria şi sacrificiul din an în an, dar asta nu e de 
ajuns. De ce? Hai s-o spunem pe şleau : ce facem 
între comemorări? Stăm, îndurăm, ne văităm, 
tremurăm de frică; foame şi frig, dar nu 
protestăm când suntem sărăciți, pălmuiți şi 
umiliți! 

Ce credeţi că ar spune cei pe care îi 
comemorăm, în faţa pasivității şi nevolniciei noastre, 
în faţa situației umilitoare în care ne-am lăsat aduşi, 
în timp ce ni se fură ȚARA de sub picioare, cu 
mormintele lor cu tot? 

Vă răspund eu: s-ar întoarce în pământul pe care 
l-au îmbibat cu sânge şi nu ne-ar mai recunoaşte 
drept urmaşii lor! Da, asta ar face! Pentru că i-am 
lăsat pe comunişti să ne fure Revoluţia, iar pe 
neocomunişti să ne anestezieze şi să ne 
îngenuncheze, ba chiar să ne mâne către o nouă 
dictatură tot mai evidentă, mai ticăloasă şi mai dură 
decât precedentele. 


Ni se pare firesc ca spre tineri să se îndrepte 
gândurile noastre, spre generaţia care nu trebuie să 
mai fie sacrificată. De aceea Chemarea - Îndemn pe 
care am adus-o cu noi se adresează cu precădere 
lor. 

Fie ca acest nou mesaj al nostru să-şi găsească 
un loc în gândurile şi inimile lor, ale tuturor 
Românilor, să ne unească întru idealurile şi credința 
noastră şi să ne poarte spre izbândă! Aşa să ne 
ajute Bunul Dumnezeu! 


CUVÂNTUL LEGIONAR NOIEMBRIE 2011 F%:%9 


A ata idaeliei 


ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR - ZELEA-CODREANU, 


STR. BANUL 


DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREȘTI 
Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 


Prețul unui abonament pt. anul 2011 
- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincle); 
- 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, 


SUA, Australia. 


Ninel Viforeanu — 
Bucureşti. Istoria 
continuă să fie 
cosmetizată sau 
denaturată în 
punctele sensibile ale | 
ei, bunăoară | 
preliminariile care au [5 
dus la înfăptuirea 
actului de la 23 aug. 
1944. Se vorbeşte 
despre acţiunea 
energică şi curajoasă 
a regelui Mihai 
sprijinit de Blocul 
Naţional Democrat — [a | 
format din Alianţa PNȚ, PNL, PSD şi 
aproape inexistentul Partid Comunist | 
creat la 20 iunie 1944. Se vorbeşte 
iar de lucruri tocite de atâtea repetări 
cum ar fi tratatele „secrete” aprobate 
de mareşalul lon Antonescu cu 2 
emisari speciali trimişi la Ankara, Cairo, Stocholm sau Lisabona pentru ca 
România să încheie pacea cu URSS în condiţii cât mai puţin dureroase. Dar se 
ascunde adevărul după deget: noua coaliție înştiința pe ruşi că planul loviturii de 
stat cerea ofensiva sovietică pe întregul front român pentru înlesnirea eliminarii 
mareşalului - de fapt, nici mai mult nici mai puţin decât să ocupe ţara. Ce a 
urmat, se ştie: arestarea lui lon Antonescu, luarea în prizonierat a 130.000 de 
ofițeri şi soldaţi care încetaseră ostilitațile pe front şi semnarea armistiţiului abia 
la 9 sept. 1944, în condiţii economice şi mai ales politice cumplite. Finlanda a 
incheiat armistițiu cu URSS (nici nu mai punem ghilimelele) la 5 sept. 1944, când 
s-a încetat focul, iar mareşalul finlandez Manerheim nu s-a aliat cu Partidul 
Comunist — aflat, ca şi cel din România, în ilegalitate, nici cu celelalte partide 
pentru a cere în sprijin ofensiva rusească asupra Finlandei, pentru a se pune 
bine cu stăpânul ajuns la graniţele țării. Prin această acțiune demnă Finlanda a 
fost salvată de la ce ar fi fost mai rău: cucerirea ei decătre Armata Roşie şi, prin 
aceasta instaurarea dictaturii comuniste - cum s-a întamplat la noi. 

Dorel Sorescu — Râmnicu Vâlcea: Biblioteca Româna din Freiburg a fost şi 
este o instituție a exilului românesc, înființată la 1 mai 1949 din iniţiativa lui Virgil 
Mihăilescu şi a unui grup de refugiați români care au pus la dispoziţia 
compatrioților şi a străinilor dornici să cunoască România, cărţi, reviste, într-un 
moment în care oficialităţile din R.P.R. distrugeau sistematic tot ce contravenea 
interesului noului regim politic. S-a pornit la drum cu suma de 48 mărci, 178 
volume şi broşuri. Fondul de cărți a crescut spectaculos, pentru ca la finele 
anului 1986 să atingă peste 90.000 de cărţi, peste 2000 ziare şi reviste, la care 
se adaugă o bogată arhivă, înregistrări fotografice, obiecte de artă, icoane, 
medalii şi obiecte vechi. În 1970 s-a cumpărat o clădire frumoasă, cu 2 etaje şi 
mansardă, însumând 20 de încăperi cu o suprafață totală de 500 mp. Refugiații 
români au contribuit cu suma de 86.000 de mărci, statul vest-german cu 
200.000, iar restul, de 140.000 de mărci, a fost completat printr-un împrumut de 
instituţie. Biblioteca din Freiburg poate fi numită, pe drept, o mândrie 
românească. Fondatorul a fost comandantul legionar Virgil Mihăilescu (1906 — 
1989), unul dintre şefii organizaţiei „Răzleți”. A absolvit Facultatea de Litere şi 
Filosofie a Universităţii din Bucureşti, fiind elev al lui P.P. Negulescu şi devenind 
apoi bibliotecar al Academiei Române (1929-1939). S-a refugiat în Germania 
1939-1940, s-a reîntors în ţară şi a fost secretar general al Ajutorului Legionar 
aflat sub conducerea lui Ilie Gârneaţă. În ianuarie 1941 se refugiază în Germania 
şi este internat în lagărele de la Berkenbruck şi Dachau. În timpul războiului este 
angajat ca funcţionar la Serviciul Central Anti-ludeo-Masonic din Frankfurt pe 
Maine, însărcinat cu administrarea fişierului instituţiei. În perioada 1947-1951 a 
fost director adjunct al Organizaţiei Internaţionale pentru Refugiaţi, iar primele 
„ediţii de pribegie” destinate românilor din diaspora au fost alcătuite din iniţiativa 
şi sub îndrumarea sa. A fost membru al Asociaţiei Bibliotecarilor Germani şi al 
Societăţii Academiei Române de la Roma. 

Mirela Roşoga — Alexandria: Crearea Legiunii Arhanghelului Mihail la 24 


iunie 1927 a trecut aproape neobservată de opinia publică. Noua organizaţie nu - 


a fost înscrisă la tribunal deoarece Corneliu Codreanu considera că Legiunea 
Arhanghelului Mihail nu era un partid politic, ci o mişcare spirituală, politică şi 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 


cu publicul: Tel,: (021 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichiei 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti . Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului = inters. eu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


naţională. În acel moment Legiunea 
nu avea sediu şi nici resurse 
finaciare. Cei câţiva aderenți se 
adunau într-o cameră de la Căminul 
Studenţesc Creştin din laşi. Pe pereții 
! acesteia erau lipite fâşii de hârtie pe 
care fuseseră scrise următoarele 
maxime; „Cela ce n-are sabie să-şi 
vândă haina şi să-şi cumpere”, „Feriţi- 
lvă de pofta cărnii care omoară 
sufletul”, „Nu alunga eroul din tine”, 
„Cine ştie să moară, nu va fi rob 
| niciodată”, „Aştept învierea patriei 
= Bi mele şi 
cetelor de vânzători”. 
îi Înființarea Legiunii 
“i Arhanghelului Mihail 
a durat un minut, 
adică cât s-a citit 
ji textul: „Astăzi, vineri 
24 iunie 1927 (Sf. 
= = Joan Botezătorul), 
ora 10 seara, se înființează Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea 
mea. Să vină in aceste rânduri cel ce se crede nelimitat. Să rămână afara 
cel ce are îndoieli.” Corneliu Codreanu spunea că „țara aceasta piere din 
lipsă de Oameni, nu din lipsă de programe”, "piatra unghiulară de la care 
porneşte Legiunea este omul, nu programul politic”. 

Graţiela Voican — Bucureşti: Din „eseul” dvs. redau următorul fragment: 
„Constat că nimic nu este prea grav dacă este "bine situat” ideologic, Greşelile 
celor din tabăra opusă comunismului reperist au fost scrise cu majuscule 
înaintea meritelor lor - dau exemplu pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Octavian 
Goga sau Tudor Arghezi. La trecerea anilor vreau ca deraierile extremei stângi 
să capete un tratament simetric. Să nu mi se mai spună azi că unii, chiar dacă 
au facut rele, rămân „băieţi buni”, iar alţii, chiar dacă au facut şi lucruri bune, 
rămân în eternitate „băieți răi”. Nu mai trebuie să fiu obligată să privesc chiorâş 
într-o singură direcție, indiferent de unghiul din care privesc.” 

Liviu loraşcu — Cernăuţi: Nu mă miră faptul că ați rămas neplăcut surprins 

când o distinsă doamnă, Doina Uricaru, a folosit un torent de laude la adresa 
fostului rege Mihai |, unele denaturând adevărurile cunoscute - lipsind, ca atare, 
argumentele. Şi eu am văzut această emisiune în care, printre altele, se afirma 
că acesta, după abdicare, a devenit „şeful exilului românesc”. Nimic mai fals; el a 
respins orice implicare majoră în rândurile emigrației anticomuniste, limitându-se 
la a-şi citi la radio „Europa Liberă” un mesaj de felicitare şi încurajare către 
poporul nostru, în noaptea de Anul Nou. Atât! Restul sunt poveşti de adormit 
copiii. Documentele existente din timpul aşa-zisului "război rece” dovedesc fără 
tăgadă că singurii care au participat la rezistență din exterior au fost legionarii, 
foarte bine organizaţi şi de o dârzenie şi moralitate remarcabile. Li s-au alaturat 
prințul Nicolae, principesa Ileana şi câteva grupuleţe de foşti diplomaţi. Să nu 
„omit”: şi grupul P.N.Ț. care a funcţionat de sine stătător între 1948-1954, care a 
avut două întruniri: când s-a înființat şi şase ani mai târziu, din lipsă de orice 
activitate. 
__ Valeriu Negru — Bacău: Repoducem câteva rânduri din scrisoarea trimisă: 
„In numărul trecut la această rubrică ați scris despre savantul Von Braun şi 
armele V1 şi V2. Vreau să amintesc, deşi nu s-a recunoscut în mod oficial, că în 
mai 1945, la bazele din Peenemunde şi în Nordhausen din Germania, ruşii nu au 
mai găsit pe nimeni: cu doar două zile înainte americanii prădaseră totul, spre 
furia lui Stalin. Totuşi, ei au reuşit să pună mâna pe materiile prime, pe utilaje, pe 
toate stocurile de produse chimice explozibile, echipamente electrice şi, mai 
ales, pe 300 de rachete V2 aflate în curs de fabricație. Ruşii au pus mâna pe 
1750 de tehnicieni şi ingineri din industria aeronautică germană şi pe mai bine de 
6000 de ingineri din alte sectoare. Cel mai calificat inginer de rachete pe care |- 
au luat a fost Helmuth Grotrup care, împreună cu ceilalţi, a lucrat fără a fi 
remunerat, timp de şapte ani. Ei au refăcut instalaţia de construcție şi lansare 
V2. Au fost eliberați de munca obligatorie în 1953, după moartea lui Stalin." 


Elan Sita 


ISSN 1583-9311 


nimicirea. +