Cuvantul Legionar nr. 101, decembrie 2011

“Dacă nos lăcea acejlia, adere bor Iza, 


(A Poangtele după Lica 19 4 


CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Pod 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreahu - 


Anul VIII, Nr. 101, 


DECEMBRIE 2011 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Apare la 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


sfârşitul lunii 2,5 lei 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 


e-mail: cuvantul-legionar 


AClualitale Ce-aţi pierdut din vedere 


Ponortg Brumar verde 


tuia Sindromul Munchausen 


Între vorbărie şi război 


Romtelecom ne distruge colindele 
Noi dovezi de dragoste ungurească 


Care Apionară "Fără Căpitan” 
Editorial: 


Prin tradiție, 
sfârșitul unui an și 
începutul altuia 
prilejuiesc pentru foarte 
mulți timpul socotelilor fi 
sau altfel spus, 
evaluarea activității 
„vechiului” an și 


planurile pentru anul 
viitor. 

Avem motive să ne 
bucurăm? 

Prea puține, dar nu 
atât de puţine încât să 
ne  demobilizeze: în 


împrejurările de față, [BE 
când un pensionar de 90 | 
de ani din București 
condiționează 

expedierea ţ 
abonamentului la ÎN 


publicația noastră  într- 
un plic „sigilat”, de frica ţ ] 
„autorităților”, în condiţiile în care din cele câteva 
sute de abonați doar câţiva sunt sub 20 de ani, 
repet, în aceste condiții te întrebi ce cataclism ar 
trebui să se producă pentru a trezi românul din 
„somnul cel de moarte”?! 

Se poate pune întrebarea: „trezirea” ar trebui 
să se manifeste prin „adeziuni” la Mişcarea 
Legionară? 

Pentru noi și pentru toți acei români care sunt 
capabili, datorită actului de cunoaștere a Mișcării, să 
facă o diferență netă între „ofertele” probate în 

ultimii 20 de ani ale partidelor participante la 
jefuirea țării, și realitate, răspunsul nu poate 


“CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


CUPRINS: 


zelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


Diverte Franţa şi propaganda homosexualității 


Bush şi prezervativele 


(II) 


Canada, cu capul pe umeri 


Zoe oala Decembrie 1989, o rană.. 


Manevre neocomuniste 


Suirtuali tate Biserica 
Corecurd, gta Pedacliei 


GORNISTUL SUNĂ DEGEABA! 


fi decât pozitiv. Nu mergem cu „exagerările” până 
acolo încât să luăm în calcul manifestarea - absolut 
normală - la multe popoare, a demnității individului 
și, prin consecință, a naţiunii. 

Putem constata că iudeo-democrația, deci 
forma de desfășurare a vieții politice acceptate (dar, 
de fapt, impuse) în România - și nu numai - produce 
în final o restrângere a ariei preocupărilor a 95% 
din populație la necesitățile reprezentate de 
supraviețuire în sensul strict material. 

În această situație, la prima vedere pare 
exagerată ideea de a pretinde românilor o alegere 
potrivită; chiar cuvântul „alegere” este fals având în 


vedere. limitarea la un 
anumit spectru al 
manifestării politice. 

Chiar și în această 
situație suntem conștienți 
că așteptările multor 
români de la noi 
depășesc posibilitățile 
normale/logice de 
evoluție. 

Pentru noi pare din ce 
în ce mai de neînțeles 
poziția adoptată de. cei 
care ne cunosc. 

Dădeam exemplu cu 
pensionarul de 90 de ani; 
oameni în vârstă marcați 
de zecile. de ani de 
teroare iudeo-comunistă 
sau poate numai 
conștienți de faptul că au 
de a face cu „aceeași 


o privire superficială s-ar 
părea că au dreptate; totuși, faptul că pot să îmi 
fac publice constatările în cazul de față sau 
credințele și speranțele arată că există 
posibilități de manifestare anti-regim și pro 
interese naționale, fără să „ni se taie capul” 


Mărie cu altă pălărie”. La 


„Tudor Ciuhodaru şi Mircea Giurgiu. 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA DECEMBRIE - 


kk 
Ziua 
național 


Pe 29 noiembrie a.c., Senatul a adoptat tacit 
propunerea legislativă ca Ziua mondială a sănătăţii 
sa fie zi de doliu național în România. 

Nu ştim dacă aceasta va fi votată şi de Camera 
Deputaţilor, însă faptul cel mai important rămâne: 
avem o recunoaştere oficială a răului intenționat 
care ni se face, cu titlul de "reformă". y 

"Ziua de 7 aprilie, ziua mondială a sănătății, 
trebuie să fie considerată zi de doliu naţional, în care 
decidenții să evalueze diferențele. dintre "reforma 
statului şi sentința de condamnare la moarte a 
tuturor românilor. Numărul morților evitabile va 
continua să crească în condițiile menţinerii 
actualelor măsuri privind desființarea şi comasarea 
spitalelor", au declarat inițiatorii proiectului, deputații 


mondială a sănătății, doliu 


„Însuşi conceptul de "moarte evitabilă", atât de 
neînsemnat cum sună, este de fapt sinonim cu "lăsat 
sa moară” (trebuie să fi sunat lugubru în Parlament). 
Dar dacă (ne)oamenii de acolo sunt căliți, au şi 
urechile bine căptuşite... : 

să ne fie într-un ceas bun! Poate că o să ni se 
dea liber de la muncă, să ieşim la iarbă verde cu 
coliva. 

De ani buni tot avem motive să instituim o zi de 
doliu în medicină, însă nici actuala putere politică nu 
a stat cu mâinile în sân... 

De curând scriam despre instituirea unui "pachet 
revizuit" de servicii medicale asigurate care urmează 
să intre în vigoare din primăvara lui 2012. Acest 
"pachet" înseamnă că, peste câteva luni, o largă 
categorie de intervenţii medicale, şi anume cele mai 
costisitoare, nu vor mai fi decontate prin sistemul 
obligatoriu de asigurări. Cu alte cuvinte: "Ai răcit? 
Poftim nişte aspirine, din partea casei, că eşti 
asigurat - norocosule! Îţi trebuie un transplant de 
rinichi? Banii. Nu ai? Aaa, păi nu merge aşa, uite că 
asta e trecută la "neesenţiale"! Du-te acasă. 
Următorul!” 

Acum, pentru că aşa-numita reformă a Sănătăţii 
echivalează cu o cădere liberă, nu aveţi de ce să vă 
temeţi că vă vom plictisi cu aceeaşi ştire de două ori. 
Ceea ce urmează este cam la fel de urât şi, culmea, 
va intra în vigoare înaintea "pachetului revizuit”: pe 
scurt, s-a mai inventat încă o taxă pe care o veţi plăti 
pentru a beneficia de îngrijiri medicale - "coplata”. 

Legea. 220/2011 pentru modificarea şi 
completarea Legii 95/2006 privind reforma în 
domeniul sănătăţii, prin care se introduce coplata 
pentru unele servicii, a apărut în Monitorul Oficial din 
30 noiembrie. şi va intra în vigoare peste două luni. 
Coplata reprezintă un anumit procent din costul 
serviciilor medicale, pe care asiguratul trebuie să 
îl plătească în plus față de suma decontată prin 
asigurarea obligatorie de sănătate. Totuşi, din 
"mila" Ministerului, precum şi a lui Franks, suma 
achitată astfel nu poate depăşi a douăsprezecea 
parte din venitul salarial anual. Adică, după ce aţi 
atins acest plafon, până la sfârşitul anului respectiv, 
serviciile vi se vor deconta de la asigurări ca şi până 
acum — însă cu condiţia ca acestea să fie incluse în 
"pachetul revizuit”... 

Vă reamintim că o poliţă de asigurare privată 
(facultativă) vă poate îndeplini toate visele, câte-n 
lună şi în stele. De exemplu, poate acoperi tot ce nu 
se include în mai sus numitul pachet. Şi de 
asemenea - bucuraţi-vă! - tot din sistemul de 
asigurări private se pot vira şi banii cuveniți pentru 
noua găselniță, coplata îngrijirilor medicale. Dar fiţi 
fără grijă că asigurătorii vor şti să vă despoaie fără 
milă, pentru că asta este şi ideea: sistemul de stat se 
înrăutățeşte tot mai mult, vă aduce la exasperare 
tocmai pentru a vă împinge în "îmbrăţişarea ursului”, 
adică a societăţilor private de asigurare. 

Ce nu aţi înțeles până acum? Că societăţile de 
asigurări sunt tot nişte bănci? Că sunt şi ele 100% 
străine? Că "statul român" iubeşte şi băncile, şi 
străinii, mai mult decât îşi y “iubeşte” propriii 
cetățeni? De asta îl felicita mai demult Henri Paul, 

ambasadorul Franţei, pe Isărescu pentru 
aşa-zisa absenţă a crizei în România: la 


(rurala 


vremea respectivă, băncile o duceau nesperat de 
bine în țara noastră. Băncile, da, dar oamenii... 
[înjurătură]! 

Dacă formidabila aptitudine românească a 
hazului de necaz nu v-a lăsat în pană după atâtea 
veşti proaste, acum ar fi un moment bun pentru a 
râde: formularul de achitare a noii contribuţii se va 
numi "tichet moderator pentru sănătate"! Spus mai 
pe şleau, prin intermediul tichetului respectiv vă 
puteți "modera" sănătatea. la-o mai... moderat cu 
sănătatea, măi bade Gheorghe, ce, vrei să trăieşti o 
sută de ani? 

De la coplată vor fi scutiţi copiii, elevii, studenții 
(numai dacă nu realizează venituri din muncă) şi 
pensionarii care au mai puțin de 740 de lei pe lună 
(cu condiția de a nu avea alte venituri în afara 
respectivei pensii de toată jalea). 

Guvernul s-a angajat față de FMI, Comisia 
Europeană şi Banca Mondială ca ponderea scutiților 
de la coplată să nu depăşească 40% dintre pacienți. 

Cu această ocazie omniprezentul Franks a mai 
încercat o "vorbă de duh" din acelea de-ale lui, cu 
"operaţia reuşită, pacientul decedat". Se vede însă 
că, de când i s-au rupt pantofii, nu mai este în formă. 
Ce a debitat de data aceasta sinistra arătare: 
sectorul sanitar este "destul de bolnav”, cererile din 
sistem depăşesc resursele alocate. Păi asta este, se 
alocă atât cât binevoieşte Franks, prin urmare... 
cereţi mai puţin. 

Mai puţin? Cât de puţin? Să ne aducem aminte 
de dl. Ghiorghi Burlacu, primarul oraşului Darabani 
(jud. Botoşani), -care declara că, după închiderea 
spitalului respectiv, localnicii au rămas "ca un trib în 
mijlocul junglei" (Adevărul, 31 martie a.c.). Bine, vom 
fi cu toții ca nişte triburi, care pe unde ne-om nimeri. 
Un vraci cât costă? 

(Sursa: HotNews.ro, '29 nov. 2011 - "Proiectul 
prin care Ziua mondială a sănătăţii este declarată zi 
de doliu naţional, adoptat tacit de Senat") 


SEI acizi 7 - 


ed : 


Românii s-au învăţat cu răul 

Andreas Treichl, directorul general al grupului 
bancar Erste, are câteodată felul”lui de a spune 
lucrurilor pe nume. 

Referindu-se la reducerea drastică a nivelului de 
trai în România, sub pretextul mult trâmbițatei 
"austerităţi”, acesta crede că a găsit un mod de a ne: 
măguli şi plânge de milă în acelaşi timp: 

"Măsurile care au fost luate de Guvernul 
României sunt aproape de neimaginat în Europa 
de Vest. 

Îşi poate cineva imagina ca în Germania şi Franța 
guvernul să spună: «Trebuie să reducem salariile din 
sectorul public cu 25%?» şi în acelaşi timp să 
majoreze singura taxă care loveşte pe toată lumea, 
TVA? 

lar asta s-a întâmplat fără o singură zi de grevă. 

A fost o măsură destul de brutală. 

Dar nu este una din diferenţele dintre Est şi Vest 
faptul că Estul este o regiune unde oamenii au 
învățat să trăiască cu brutalitatea şi pot face față 
unei crize substanțial mai bine decât cei din Vest? 


[...] Țara face multe lucruri bune şi a făc 
lucruri bune. România îşi va reveni şi 
această cale chiar acum". 

Aşa este, domnule, în Vest nu se pot | 
DEOCAMDATĂ, asemenea măsuri fără să căi 
guvernul a doua zi. la să încerce d-na Merkej 
vedeti atunci "distracție"... „să 

Totuşi, în ultimii ani, dar mai ales din 2010 zi 
avut conştiinţa că se experimentează pe de m 
nostru metodele dure care se vor aplica, peste câți 
ani, şi în Occident. si a 

Într-adevăr, în România, succesul 
metode a fost deplin, ca în reclamele la p 
dinți: "obiectivul nostru: nici o grevă". Dar 
acest "succes" nu a fost obținut pentru bine 
ci ca să fim înrobiţi. Încercăm o mare 
gândul că aşa ceva a fost cu putință Şi, mai ales, că 
va mai fi şi în viitor! Ne-am fi simţit mult mai mândri 
să vedem națiunea ridicându-se şi muşcându-le 
mâinile celor ce au tratat-o astfel. 

În 2010 am fost bătuți crunt şi era cât pe-aci să 
fim bătuţi "la zero”. Dar, cum s-ar spune în fotba] 
"golul de onoare” a fost înscris exact de cine nu ne 
aşteptam să mişte un deget, şi anume tocmai de 
Poliţie. Cu siguranță, expresia cea mai memorabilă a 
anului 2010, care va fi imortalizată peste generaţii 
este "ieşi afară, javră ordinară"! Premiul special, Gi 
zgărdiță anti-purici şi un os mare, cu fundiță, i se 
decernează destinatarului, Traian Băsescu. 

Totuşi, se cuvine să remarcăm că nici poliţiştii nu 
au intrat atunci, propriu-zis, în grevă. Ei doar s-au 
menținut în pasivitatea lor deja consacrată, fără de 
care România nu ar fi putut niciodată să devină un 
stat mafiot. 

Aşadar, după părerea d-lui Treichi, Estul face față 
crizei mai bine? Nu-i nimic, se vor descurca şi cei din 
Vest, sau credeaţi că oculta iudaică are vreun motiv 
să îi iubească mai mult decât pe noi? 

În 2010 salariile angajaților bugetari au fost 
reduse cu 25%, ajutoarele sociale cu 15%, iar 
TVA a crescut de la 19% la 24%, respectându-se 


ut multg 
este pe 


acestor 
astă de 
, atenție; 
le nostru, 
ruşine la 


acordurile cu FMI şi Comisia Europeană. De 7 


asemenea, s-au operat numeroase concedieri în . 
sectorul bugetar şi s-au majorat o serie de 
impozite, inclusiv cel pe proprietate. 


De curând, preşedintele a făcut referire la noi 


"reduceri de cheltuieli”, traduse în alte şi alte 
disponibilizări, la care îl obligă noul acord 
semnat la Bruxelles, aducător de şi mai multă 
brutalitate. Conform acestuia, limitarea deficitului. 
economic va trebui să fie trecută în Constituţie, dar 
nu şi metoda prin care această limitare va fi pusă în 
practică. . 

Într-adevăr, "țara” a făcut multe "lucruri bune" şi - 
nu-i aşa? - va face şi în continuare... 

(sursa: România liberă, 12.12.2011 - "Andreas 
Treichl: Măsurile de austeritate luate de guvernul 
român au fost brutale, de neimaginat în Vest") 


kk 


„Tot mai multe 
independenţa Palestinei 


Numărul țărilor care recunosc în mod oficăal 
catel Palestinei ca stat independent a depăşit 
Situaţia aparent defavorabilă din punct de vedere 
diplomatic a cunoscut o răsturnare evidentă după 
admiterea Palestinei la UNESCO la sfârşitul lunii 
octombrie. Ana 
Din cadrul UE, statele care au făcut pasul pal 
în acest moment sunt Cehia, Polonia, Ungaria $i 
Malta. i 
De curând, ultima țară care a luat decizia aceste! 
recunoaşteri este Islanda. Ministrul de EXteme 


s 


state recunosc 


y 


islandez, Ossur Skarphedinsson, s-a întâlnit CU șI 


omologul său palestinian, Riad Malki, la Casâ dă 
Cultură din Reykjavik, pe 15 decembrie â-0: “, 
această ocazie s-a aunțat recunoaşterea oficială i 
statului palestinian, precum şi viitoarele Isla 
diplomatice între Islanda şi Palestina. 4 ca 
Acest act prezintă şi o particularitate notabilă, 
un bobârnac în plus peste nasul 
israelienilor (inutil să-l mai descriem: 
realitatea nu dezminte folclorul): din punctul 


„Pao.2 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2017. 


de vedere al Islandei, "statu/ palestinian 

este independent şi suveran în cadrul 

frontierelor de dinainte de Războiul de 
şase zile din 1967". 

Dacă vă amintiţi, sclavul nr. 1 al planetei, Barack 
Obama, comisese pe 19 mai a.c. o "gafă de 
proporţii", recomandând Israelului să se retragă 
din teritoriile ocupate în 1967, lăsând astfel 
Palestina exact aşa cum o recunoaşte Islanda 
astăzi. Amuzantă coincidenţă, nu-i aşa? 


Desigur, dacă aţi terminat de râs, ori poate numai 
de zâmbit pe sub mustăţi, puteți citi mai departe: 
primul ministru israelian şi-a permis atunci, în mai, 
să-l bruscheze verbal pe Obama, de parcă ar fi fost 
servitorul lui (ceea ce, într-un fel, chiar este), în timp 
ce acum nu s-a făcut auzit nici un comentariu demn 


GORNISTUL SUNĂ DEGEABA! 


Oricum, abonatul nostru de 90 de ani nu 
reprezintă ținta activității noastre. 

Tineretul studios, care a reprezentat întotdeauna 
pepiniera de bază a Mișcării Legionare, este atât de 
derutat de manevrele și diversiunile create și 
„servite” cu generozitate conform planurilor de 
anesteziere a sentimentelor direcționate spre 
interesul naţional, încât pur și simplu ignoră total 
rolul lui de observator și contestatar organizat al vieții 
politice. 

Analizând problema prin comparație cu 
perioada în care tineretul juca un rol activ de 
„exprimare” și de furnizare a viitorilor luptători, 
te întrebi ce a făcut atunci Mișcarea Legionară 
în acest caz; vei putea să constați că rolul 
Mișcării a fost pur și simplu de a organiza 
afluxul de tineri. Exprimarea unui bilanț 
nesatisfăcător în acest caz, te duce cu gândul la 
capacitatea de informare a tinerilor; ce poţi să 
faci altceva? 

Se poate presupune, pe bună dreptate, că 


următorul pas ar trebui să fie al tânărului 


"informat”. Aici rolul nostru ia sfârșit. 


Pe de altă parte, ești pus în fața unui alt aspect 
aparent inexplicabil: generaţiile de descendenţi din 
familii de trădători comuniști sau securisti, sunt 
continuatori ai ideilor mostenite, iar descendenții 
din familii de legionari - și, slavă Domnului, sunt 
destui - fac jocul iudeo-democrației, 
adoptând”poziția mutului”. 

Referindu-ne însă la românii de vârste între 
cele două extreme și cel puţin la cei care, într-o 
formă sau alta, sunt în contact cu noi, nu putem 
să nu ne exprimăm o oarecare dezamăgire: 

Foarte mulți sunt aceea cărora nici nu le 
trece prin cap că ar putea să mai facă un pas și 
anume să înceapă să se organizeze conform 
sistemului pus la dispoziție de: doctrina și 
practica legionară; toți asteaptă să li se 
prezinte o formă organizată, ca de exemplu 
“filiale” la care, eventual, să depună o oarecare 
activitate. 

Dar aceste „filiale”, pentru Dumnezeu, te 
aștepți să existe prin ce miracol? 

Păi tu, care ne cunoşti, care știi ce am 
vrea în țara asta, care sub o formă sau alta 
te simi legat de Miscare, de la cine aștepți 
organizare în orașul tău??! 

Poate cei care gândesc. la fel ar fi de acord 
să facă primul pas spre organizare. 

Noi nu am avut și nu avem bani pentru sedii 
(filiale) și de aceea am adoptat sistemul de 
organizare în cuiburi: cuiburile, grupuri mici de 
viitori legionari, nu au nevoie decât de 
înțelegerea că nu poți să aderi la o grupare 
politică, la o idee, nu îţi poți manifesta grija 
pentru țară în curs de transformare într-o 
colonie iudaică, decât organizându-te. 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


de luat în seamă. Este limpede că, din păcate, 
punctul de vedere al Israelului, bazat pe forța militară 
a Statelor Unite şi îngânat de diplomaţia acestora, 
contează, în timp ce poziția adoptată de Islanda nu. 
Însă, după istoricele minute de aplauze cu care 
Mahmoud Abbas a fost întâmpinat la ONU, ştiţi cum 
se spune, "lumea nu mai este la fel ca înainte”... O 
manifestare spontană şi firească de simpatie a 
acoperit pentru totdeauna de ridicol veto-urile lor 
trecute, prezente şi viitoare. 

Regretăm că România nu recurge şi ea la acest 
act diplomatic obligatoriu din punct de vedere al 
onoarei şi bunului simț: să recunoaştem şi noi 
Palestina! Dacă am putea, i-am anunţa pe cei de pe 
meleagurile  iudeo-oropsite ale Palestinei că 
România nu are nimic cu ei: pur şi simplu, pseudo- 


Dacă în localitatea ta nu există organizare 
în acest sens, fă-o tu! 

Dacă ai suspiciuni în legătură cu legalitatea, 
te informez că nici nu îţi pui firmă la poartă, 
nici nu complotezi, ci, pur și simplu, îţi faci 
un cerc de prieteni cu care ești liber să 
discuți orice, să crezi în ce vrei. 

Nu suntem decât parţial în situația 
creștinismului din catacombe; momentul intrării 
noastre în viața politică în sens juridic nu a venit 
încă. 


Apariţia unui partid legionar poate fi 
urmarea unui „prea plin” de organizații 


locale, de  „cuiburi” care și-au însușit 
condițiile de viaţă și luptă legionare. 
Vedeți dumneavoastră, aceasta este 


diferența sau specificul _Miscării Legionare: 
nu facem partid ca să adunăm oameni sub 
steag, facem_partid_ când _am_strâns_sub 
steagul năzuintelor noastre destui luptători 
hotărâți, convinși de dreptatea noastră și de 
rolul nostru în viața țării! 

În perioada de înflorire, de dezvoltare a 
Mișcării Legionare, exsitau în țară zeci de mii de 
cuiburi la 500.000 de membrii și 500.000 de 
simpatizanți. 

Toţi cei care iau contact cu noi în vederea 
participării directe la activitatea Mișcării, trebuie 
să înțeleagă și să accepte această structură de 
organizare: cuiburile sunt zecile de mii de 
camarazi, care, „adunate”, puse într-o anumită 
ordine, dau naștere unei construcții trainice. 

Un partid legionar în sensul înțelegerii 
curente a cuvântului, nu există - și nu a existat 
- decât ca urmare a necesității de exprimare 
politică a sute de mii de români. 


Partide care de la o legislatură la alta se 
muncesc din greu să strângă numărul de 
”adeziuni” pentru supravietuire, chiar dacă 
se declară de sorginte legionară, nu sunt 
decât formaţii politice care își caută o 
justificare a existenţei, apelând la o doctrină 
și la o ideologie pe care nu au înteles-o, pe 
care nu o aplică, simțindu-se obligati să își 
declare filiaţia aceasta în scopul unei justificări 
existentiale. 


Toate considerentele exprimate mai sus vă vor 
duce, desigur, cu gândul la ţinta activităţilor 
noastre în anul care vine; este obligatorie 
extinderea activităților specific legionare. 

Situaţia actuală este total nemulțumitoare și 
speranțele noastre pe care le considerăm justificate 
având în vedere dezastrul naţional în care partidele 
existente au adus țara, se îndreaptă spre un anumit 
segment al poporului român, care nu a fost 
contaminat de gândirea și practica politicianismului 


statul nostru - cu. independența 
recunoscută internaţional, însă practic 
inexistentă - încearcă să se pună bine cu 
marile puteri ale vremii. Şi o face într-un mod 

la fel de inabil şi incoerent ca şi în ajunul celui de-al 
doilea război mondial: ne dăm bine şi pe lângă 
americani, şi pe lângă chinezi, ba chiar şi pe lângă 
ruşi, deşi asta, după cum se vede, cu un succes 
îndoielnic... lar când alegerea între unii şi alţii va 
deveni inevitabilă, duplicitatea nenorociţilor care ne- 
au condus politica externă din perioada interbelică 
va reveni în comportamentul nenorociţilor zilei, cu 
încă un spor de laşitate, aportul celor 45 de ani de 
comunism şi al "democraţiei" ce a urmat... 


dacia, 


de sorginte iudaică, spre aceia care suferă văzând 
situația în care am ajuns. 

Departe de a fi o figură de stil, simțim o durere 
aproape zilnică când suntem în situația de a 
constata că milioane de români suferă de foame și 
de frig, ajung pe drumuri la o vârstă la care nimeni 
nu îi mai angajează, sunt dați afară din casele oricât 
de modeste ar fi, pentru datorii la utilități; aflăm cu 
groază în fiecare zi cum sunt distruse pădurile 
noastre, cum în zone strict protejate un criminal își 
trânteşte o proprietate pe multe hectare. 

Bogăţii de o dimensiune economică mondială, ca 
Roșia Montană sau Roșia Poeni, sunt vândute pe a 
suta parte din valoarea lor, enormele zăcăminte de 
petrol și gaze din Câmpia Jimboliei sunt 
neexploatate în așteptarea unei oferte care să ne 
facă mai săraci și mai dependenți. 

Învățământul este distrus, asistența medicală la 
fel, având ca ţintă de perspectivă omniprezența 
spitalelor și clinicilor private, „afacere” luată în 
antrepriză după acordurile „bilaterale” cu Israelul. 

Aș încheia cu o evocare a unor timpuri de mult 
apuse: în vara lui 1941, când România a declarat 
război Rusiei bolșevice, în momentul anunţării 
evenimentului la radio, milioane de români din toată 
țara s-au așezat în genunchi, „în praful drumului” ș 
au spus un „Tatăl nostru” pentru România și armata 
română. 

În iarna lui 1942 eram în clasa a doua primară și 
la serbarea pomului de Crăciun am fost desemnat să 
spun o poezie patriotică; erau de fapt versurile unui 
cântec: 

„Frați români din regimentul 10, gornistul sună 
să mergem la război, ostașii se adună cu inimi de 
eroi. 

Nimic din lume nu-i mai sfânt, și mai frumos pe- 
acest pământ, decât să mori ca luptător învăluit de 
tricolor.” 

O spuneam, o cântam, o credeam cu sfințenie și 
o cred și acum, după zeci de ani. 

Domniile voastre, cititori obișnuiți sau ocazionali 
ai acestor rânduri, închipuiți-vă că ar suna 
gornistul acum, sau asimilați-l cu publicația 
noastră. 

Aţi ghicit: gornistul din poveste nu ar reuși, 
după cum puteți să constatați, decât să trezească 
amintiri sau să stârnească curiozitatea. Ar 
rămâne mai departe un personaj de poveste! Trist, 
dar adevărat! 


Să facem un final optimist? 

„Bilant 2012: cele 100 de cuiburi 
legionare din București și din provincie 
salută cu încredere noul an!” 

Dumnezeu e mare! 


Pag. 3 


A 


Spania) 


BRUMAR VERDE 


De încă 13 ori s-a sti 
"Prezent! însoțit de salutul jeg; 93 
i când au fost pomeniţi 9lonar, 


"Numai vântul mai suspină / 
Dulcele tău cânt / Peste florile ce- | 
alină / Tristul tău mormânt...” spune 


Imnul legionarilor căzuţi. Ei, bine, | NGADOr: | (lon Caranica 
nu e chiar aşa! Din fericire. Nu Doru e una ce, Nicolag 
numai vântul poartă mai departe Constantinescu) e 


şi DECEMVIRII 
|| Caratănase, Iosif 
Ştefan Curcă, lon Pele, Gl 
State, _lon Atanasiu, Ba, 
Gavrilă, Radu Vlaq,  99%an 
i Georgescu, lon Trandafir). 
Ca de obicei, neobişnuita 
| ceremonie cu torţe arzâng 
marginea pădurii a încetinit 
maşinilor pe şosea. 


melodiile de demult, ci şi legionarii. 
Şi nu numai bătrânii. 

Nu numai cântecele, ci şi ideile | 
legionare s-au răspândit în lume. În 
ciuda prigoanelor şi a uneltirilor. | 

Fondatorul şi Şeful Mişcării 
Legionare, Corneliu Zelea- 
Codreanu, Căpitanul, intrat în 
legendele neamului românesc, e 
mereu prezent: îşi duce veşnicia în || 
verdele crud al ierbii primăvăratice, 
în. seninul cerului şi în murmurul 
apelor, în sufletele noastre. 
Legionarii i-au dedicat nu numai 
poezii, cântece şi cărți 
memorialistice, ci însăşi viața lor. 


goana 


Odată cu pomenirea Şefului 
Mişcării, asasinat aici în noaptea Sf 
Andrei, ne-am amintit, în gând, și 
de elita legionară, masacrată up 
an mai târziu, tot într-o noapte 
“(21/22 sept. 1939), şi de muţi 
dintre senatorii noştri legionari 
camarazi ai Căpitanului şi ai 
noştri, morți în credință 
legionară: comandantul legionar 
lonel Zeana, instructorii legionari 
Nae Tudorică, Viorel Tănase, Nelu 
Rusu, legionarii Duiliu Sfințescu, 
Constantin Teja, Dumitru Popa, 
Nicolae Coterbic, Radu 


La troița sculptată în lemn masiv i 
şi-au dat întâlnire, alături de cei 
veniţi cu autobuzul, şi bucureşteni 
veniți cu maşinile personale, şi 
legionari şi simpatizanți din | 
Târgovişte, Caracal, Ploieşti, Piteşti, 
Alba lulia, Braşov, Buzău, Tulcea, şi 53 
chiar din Vaslui şi Rădăuți. Coloana 3 
de maşini venite din toate colţurile 


țării şi parcate la marginea pădurii, a 

fost de-a dreptul impresionantă. | 
Ne-am bucurat că am văzut 

părinţi cu copii mici, de câţiva ani. 


3 Demetrescu, Gheorghe Tache, 
Valer Neagoe, Aurel - lonescu, 
Şerban Milcoveanu, Vasile Grigoriu, 
Nicolae Badea, Gheorghe 
Niţulescu, Mircea Bulgărea, Aurel 


oraru. Aceştia au ţi ă 
onoare, în uniformă legionară, după f ai iee Se ae dinti OA 
2 indarea E a ara IA Pa - i ț i ici i 3] generației următoare. Ei au fost . 

i 3. i. $ A ş Gh ana îi pi ,» i» .» 
reculegerea individuală la troiță, s-a puntea între ”ieri” şi “azi”. 
oficiat slujba religioasă de către 
inimosul părinte Marian, nelipsit în 
ultimii ani de la comemorarea 
Căpitanului, şi de către un preot- 
călugăr. Vocea puternică şi 
armonioasă a părintelui a răsunat | 
peste pădure, acoperind zumzetul 
traficului intens de pe Şoseaua 
Bucureşti-Ploieşti. 

Slujba religioasă s-a încheiat cu 
"veşnica pomenire” cântată, alături 
de preoți, de participanți. 

Au rostit scurte alocuţiuni prof. 
lon Coja, cunoscut luptător pentru 
apărarea drepturilor românilor în 
propria țară (făcând elogiul 
legionarilor pe care  iudeo- 
democraţia interbelică i-a 
transformat în martiri ai neamului 
românesc şi ai Crucii, şi 
organizatorul comemorării, Nicador 
Zelea-Codreanu, care a evocat din 
ce în ce mai acuta obligaţie a 
simpatizanţilor legionari de a păşi în 
rândul membrilor activi, evoluţia de 
până acum a Mişcării nefiind pe 
măsura necesităţilor momentului. 

Apoi, sub soarele neaşteptat de 
blând pentru sfârşitul lui noiembrie, 
un soare după cum a vrut Căpitanul 
să facă România dacă nu i s-ar fi 
curmat în mod odios viaţa, 
directorul SINGURULUI ZIAR 
LEGIONAR DIN LUME, Nicador 
Zelea-Codreanu, membru al 
Senatului Legionar şi nepot al 
Căpitanului, a aprins, pe rând, 
câte o torță pentru fiecare martir, O? 3 : za 
făcându-se apelul celor asasinați aici şi dându-li-se onorul: veşnic învingător, ca aliat, nu are de ce să fi 


e îngrijorat. 
E N ZELEA-CODREANU! dati 4 Celor ce pornesc mâ : ă i 
Ci tea 7 cei peste două sute de participanți, într-un glas, ducând p spre lupta Românească, le urăm bun venit! 


ă la inimă şi apoi înă îi în salutul legionar. = Spa 
â tă la inimă şi apoi înălțând-o spre cer, în sa 
kai depune în fața troiței. 7 /, //, (zi 


Se aprinde o făclie care se 


P29.4 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


După aşezarea unei gărzi de 


Ceremonia s-a încheiat cu 
ntonarea Imnului legionarilor căzuți 
şi a Imnului Legiunii, apoi s-a oferit 
tradiționala pomană, ca. în fiecare 
an. . 


Să dea Dumnezeu ca până la 
urmă să se împlinească spusele lui 
îi Radu Gyr: 
"Venim lângă țărâna ta iubită, 
şi umbra ta, prin smirnă şi 
balade, 3 

ne-atinge cu plutirea ei sfințită 
şi se schimbă-n torţe şi. în 
spade”! 


Uitaţi pentru totdeauna 
cuvintele “frică”, "egoism, 
"comoditate”, "Sima”! 
Nu vă cedaţi drepturile de 
stăpâni ai acestor locuri, apără! 
cu milioane de sacrificii pe 
câmpurile de luptă, de mii de ân! 
Amintiţi-vă că bunicii voştri Iasi 
plugul şi coasa când clopolee 
bisericilor „băteau în dungă 
Wichemându-i la luptă împotrivă 
| cotropitorilor. le. 
Vremurile care vin sunt g'€ Hi 
Trebuie să fim realişti, dar 
avem nădejde. Putem să pu Si 
fără exagerare, că nici o generat, 
de români n-a dus-o pe roze Pâ 
acum: părinţii noştri au avul Aa 
îndurat mizeriile şi 19100] 
comunismului, bunicii — (azi ba 
foametea şi temnniţele, străbunier 
avut şi ei parte, de un război Ş:4: Cel 
Dar cine şi-L câştigă pe Hristo5 


SINDROMUL MUNCHAUSEN ÎN FINANȚELE UE 


Există, realmente, un asemenea sindrom, 
clasificat ca o psihoză extrem de rară, manifestându- 
se prin nevoia irezistibilă de a minţi. Culmea este că 
respectivii bolnavi mint dezinteresat, ceea îi scoate 
cu totul din categoria minciunii politicianiste, de care 
nici nu sunt capabili. 

Pe de altă parte, forma politicianistă a minciunii 
este, după cum bine ştiţi, o boală foarte răspândită... 

Totuşi, făcând abstracţie de boala în sine, "cu 
acte în regulă", baronul Miinchausen (ne referim la 
îndrăgitul personaj literar, nu la cel real, a cărui 
biografie nu este atât de cunoscută) reprezintă 
sursa de inspirație a ultimului acord semnat de 
țările din UE. 

Comparaţi şi dumneavoastră: = 

= ——— Minchhausen s-a 
împotmolit, călare, 
într-o mlaştină, care 


Neavând cine să-l 
ajute, baronul a tras 
de coama calului cu 
putere, precum şi de 
propriul său păr, 
scoțându-se din 
mlaştină cu cal cu tot. 

Sau, dacă doriţi, 
într-o variațiune post- 


putere în pânzele corabiei. Trucul funcționează, însă 
are scuza că se petrece în desene animate pentru 
copii, şi încă nu dintre cei mai isteţi... 

Dar ce scuză mai poate avea noua hotărâre de 
la Bruxelles? 

De curând, conducerea Fondului Monetar 
Internațional s-a plâns că nu mai dispune de bani 
suficienţi pentru a finanța deficitele tot mai mari ale 
țărilor din Uniunea Europeană. 

Prin urmare, ce s-au gândit tartorii Uniunii: "Nu 
aveţi bani? Nu-i nimic, vă dăm noi!” 

Se vorbeşte despre o recapitalizare a FMI de 
circa 200 de miliarde de euro. 


Uniunea se scufundă în datorii, iar cămătarul 
nu mai are cu ce să o împrumute, deci Uniunea îi 
va împrumuta cămătarului, iar acesta va avea cu 
ce să o împrumute, şi chiar o va împrumuta - cu 
dobândă mai mare, pentru că se tot vorbeşte despre 
"costurile" creditării, salvând situaţia! Vi se pare că 
este o poveste trasă de păr? Chiar aşa şi este: 
100% trasă de păr, exact după metoda baronului 
Minchhausen. Asta au dezbătut mai-marii UE — 
sau, mai bine zis, aceasta a fost cireaşa de pe tort, 
elementul de divertisment - dacă indivizii s-or fi 
molipsit de "hazul de necaz” românesc... 

Pentru că, în rest, s-au discutat obişnuitele 
platitudini despre a strânge cureaua. Acelaşi 
refren interpretat în neolimba-de-lemn: reducerea 
deficitului, reducerea cheltuielilor — "Hopa, ați 
încurcat-o, iar trebuie să facem concedieri 
masive! lar trebuie să vă reducem salariile, vouă, 
norocoşilor care veţi rămâne angajaţi şi care va 
trebui să faceți şi treaba celor concediaţi. Că aşa 
spune aritmetica noastră de oligofreni: scad 
cheltuielile, încasările rămân (cum naiba să 
râmână!?) pe loc, deci scade deficitul... etcetera. 

De acestea şi altele asemenea ați mai auzit şi tot 
veţi auzi, până când, dacă veți apuca ziua, veți 
muri efectiv de foame, chiar şi într-o țară atât de 
bogată cum este România. însă mica lor 
"scamatorie” cu sprijinirea FMI, trebuie să 
recunoaştețţi, iese din sfera banalului... 

- Se cuvine să nuanțăm, totuşi, justificarea pe care 
o oferă conducerea Uniunii pentru gestul disperat de 
salvare a monedei euro. 

Tradus pe înţelesul tuturor, argumentul sună 
astfel: o bancă (orice bancă) accesează un anumit 

-fond, o sumă mare de bani. Ea are dreptul să-şi 
împrumute. viitorii debitori cu un total care merge 
până la de 10 ori respectiva sumă! De unde vine 
diferența? Simplu, ei sunt creaţi. Nu este o glumă - 


vă reamintim definiția actuală a banului: banul este 
o măsură a ceea ce se datorează. 

Totalitatea banilor existenţi pe planetă reprezintă 
suma tuturor datoriilor existente, ceea ce, de cel 
puţin un secol, depăşeşte cu mult valoarea tuturor 
bunurilor şi serviciilor disponibile. 

Pe scurt, oricât de incredibilă ar fi explicația, 
acesta este adevărul: UE împrumută 200 de 
miliarde de euro FMI-ului, pentru ca acesta să 
poată împrumuta UE cu circa două trilioane! 

Vă mai amintiți când vorbeam despre măsuri 
anti-criză care provoacă şi întrețin criza? lată un 
strălucit exemplu! 

Cum se întoarce înzecit împrumutul? Putem să 
dăm unei bănci teritoriul Europei, iar aceasta să 
ne returneze, printr-un artificiu similar, un 
teritoriu cât Asia, proaspăt scos din ocean, sau 
din neant? 

Nu, în lumea reală aşa ceva nu este posibil. Dar 
nici banii "creaţi" de bănci nu au nici o legătură cu 
economia reală. 

Această din urmă expresie se vehiculează tot mai 
insistent în limbajul de specialitate, în opoziție cu 
economia speculativă, fără ca discrepanța să 
deranjeze prea multă lume... Dacă însă vi se pare o 
situație lipsită de cel mai elementar bun-simţ, atunci 
vă urăm (pentru a câta oară?) bună dimineaţa! Mai 
sus numitul bun-simț nu prea caracterizează epoca 
în care aţi avut ghinionul să treceţi prin lume. 

Poate că v-aţi gândit aşa: ţările mai "bogate" 
din Uniune împrumută Fondul Monetar 
Internaţional, ca apoi acesta să le împrumute pe 
cele mai "sărace", obținând, în calitate de 
intermediar, şi un comision pentru “efortul 
depus"? 

Nici o grijă, chiar şi aşa ar fi ABSURD: când nu 
mai ai bani nici ca să treci strada, faci orice 
tranzacții cât mai nemijlocit cu putință şi te 
fereşti de asemenea intermediari hrăpăreți, ca 
dracul de tămâie! 

Dar... nu. În nici un caz nu aşă stau lucrurile, ci 
iată cum: fiecare stat din UE are deficit financiar. 
Fiecare dintre aceste țări (inclusiv Germania şi 
Franța, care se prefac a arbitra presupusa 
redresare a zonei euro) cheltuie mai mult decât 
încasează, prin urmare diferența trebuie să o 
împrumute de undeva. 

Fiecare dintre aceste ţări are o datorie externă în 
creştere. = 

Culmea este că datoria României, raportată la 
produsul intern brut, nici măcar nu este printre cele 
mai mari din UE. 

De pildă, în 2010, datoriile externe ale Franţei şi 
Germaniei erau, ambele, cotate la peste 80% din 
PIB, a Italiei şi Greciei la peste 115% din PIB, a 
Suediei la cca. 40%, iar a României la cca 30% 
(informaţiile sunt de pe Wikipedia - le luăm în 
considerare ca valori orientative). 

Să nu vă bucuraţi, că nu stăm chiar atât de bine: 
şi 30% este un procent catastrofal, atunci când 
economia țării scârțâie din toate încheieturile! S-ar 


putea ca Germania, cu o economie plină de: 


dinamism, să-şi suporte mai bine datoria enormă 
decât noi pe a noastră, 

În orice caz, nici un stat datornic nu ar trebui 
să-şi permită să mai împrumute pe altul, pentru 
că s-ar chema că dă din ceea ce nu are! 

Singurul punct în care, dacă aţi gândit în modul 
ilustrat mai sus, vă apropiaţi de adevăr, este că nu 
toate țările membre UE au datorii la FMI: unele sunt 
însă datoare la Banca Mondială, altele la China, 
Rusia etc. 

Germania are, de exemplu, chiar şi faimoasa 
datorie istorică față de România, pe care Senatul 
țării noastre a şters-o, însă, din catastif, ca şi cum ar 
fi aruncat un gunoi! Puteţi sta liniştiţi, este clar că 
aceasta nu ni se va plăti niciodată... dar să revenim 
la "oile noastre”. 

Ar trebui să fie clar pentru toată lumea: nici o 
datorie pe termen lung nu reprezintă o afacere bună, 
dacă nu cumva aceasta urmează a fi anulată pe 
calea războiului, în situaţia în care debitorul ar 
câştiga, iar creditorul ar pierde. Însă, trist, dar 
adevărat, marea finanţă iudaică (cel mai frecvent 


întâlnit creditor), nu a 
pierdut nici un război, 
de peste un secol. 

Pe scurt, puteţi să 
ne credeți, toți 
membrii Uniunii 
Europene au datorii 
care se menţin sau cresc pentru că nu le mai pot 
achita, nu pentru că le place să le aibă. 

Totuşi, din departajarea în state cu sau fără 
datorii la -FMI - artificială şi inconsistentă, aşa cum 
este - ar putea să rezulte, măcar de data aceasta, 
"salvarea" României: statele care au deja un 
împrumut de la FMI nu sunt obligate să contribuie la 
"recapitalizarea” acestei instituții... 

la să vedem, totuşi, ce ne spun despre acest 
lucru băsescul şi bocul, sărăcia şi blestemul nostru 
de neam plin de trădători: 

Conform www.capital.ro, preşedintele, proaspăt 
întors de la Bruxelles, a clarificat problema: 

"Statele care sunt în acord cu FMI nu trebuie să 
participe la această contribuţie. Trebuie să vă spun 
că România nu ar fi incapabilă să participe la 
această contribuţie, pentru că sunt diverse moduri 
de participare, precum un plasament la FMI din 
partea BNR care să conteze în continuare în rezerva 
BNR. Sigur, nu țipăm că vrem să dăm bani." 

Ce a fost asta!? Ce face preşedintele, se 
mândreşte cu cât de solidă este economia țării - atât 
de solidă încât să participe la sprijinirea FMI? 

Absurd! Este o minciună pe care chiar nu o mai 
crede nimeni: dacă am putea, de ce nu dăm, pur şi 
simplu, datoria înapoi? 

Sau le sugerează şefilor UE un mod de a nu ne 
scuti, de teamă că altfel aceştia ar neglija respectiva 
posibilitate, iar noi am scăpa basma curată? 

Preşedintele nu "țipă”, dar "şopteşte” că ar 
vrea să dea banii - oare a câta oară îl prindem cu 
un gest care nu poate fi explicat decât ca o 
trădare a interesului național? - 

În orice caz, remarcaţi prostia dusă până la 
extrem: BNR ar da bani FMI, dar aceştia nu s-ar 
duce pur şi simplu acolo, ci ar rămâne (ar "conta”) în 
rezerva BNR... Banii se dedublează? Dacă FMI ia 
banii respectivi şi îi dă cu împrumut, de exemplu, 
Greciei şi, concomitent, BNR are nevoie de aceiaşi 
bani, aşa "dedublaţi” cum sunt, de unde să-i ia? 
Unde sunt banii, în România sau în Grecia? 

Acest "nu țipăm că vrem să dăm bani” a fost rostit 
de Băsescu pe un oarecare ton de forță, chiar dacă 
nu se bazează pe nimic real. Pe de altă parte, în 
gura micului nostru prim ministru, acelaşi mesaj 
ajunge să sune de-a dreptul jalnic! "Elevul model al 
lui Franks” schelălăie plin de umilință, ca un 
maidanez care s-a ghemuit cu coada între picioare, 
dârdâind şi întrebându-se dacă va mai primi sau nu 
un şut în noadă: "Din datele pe care le am la acest 
moment, concluzia este că țările care sunt într-un 
acord cu FMI nu contribuie la acest fond suplimentar, 
dar vom aştepta concluziile UE pentru a vedea dacă 
se menține acest punct de vedere", a spus Boc, citat 
de "România Liberă". Şi dacă punctul de vedere se 
schimbă, nu aveți nimic de spus, aşa este? 

Menţionăm, pentru cei care încă nu au aflat, că o 
bună parte din datoria țării noastre la FMI provine 
tocmai din aplicarea aceluiaşi procedeu în anii 
anteriori. Nu suntem datori vânduți pentru că 
oamenii au luat prea în serios dictonul băsescian 
"să trăiţi bine”, ci pentru că statul "român" a 
făcut DONAȚII MASIVE BĂNCILOR STRĂINE, mai 
exact filialelor locale ale acestora. Respectivele 
filiale, aflându-se în dificultate din pricina crizei, au 
fost "ajutate" cu fonduri speciale, care au încovoiat 
finanțele României, numai şi numai pentru a nu 
exista falimente bancare, apoi le-a mers-atât de bine, 
încât au trimis fonduri şi "băncilor-mamă”, peşcheş 
din partea fraierilor de români! 

Populaţia a făcut foamea, cei mai bine pregătiți şi 
adaptabili dintre tineri au emigrat, îndemnați chiar de 
preşedinte, sau se pregătesc să o facă, dar sistemul 
bancar continuă să "trăiască bine”. 

lar acum trebuie să trăiască bine şi FMI! 


4 Tinca 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2014 295 


R/tialini 


ÎNTRE VORBĂRIE ŞI RĂZBOI 


Tensiunile care cresc între lran şi Israel 
amenințând cu izbucnirea unui război de toată 
frumuseţea", nu mai sunt o noutate pentru nimeni. 

Posibilitatea ca acest viitor război să devină 
Mondial şi cu "R" mare, al treilea cu acest nume, de 
asemenea nu mai poate fi neglijată. 

La o primă vedere, în cazul în care s-ar ajunge la 
aşa ceva, taberele ar fi de o parte Israel, SUA şi 
unele state din UE, iar de cealaltă China, Rusia şi 
Iran. La aceste tabere se pot adăuga (şi se vor 
adăuga) țări-satelit ale celor deja menţionate sau 
altele, mânate de interese colaterale. În toată 
povestea asta, România... mai suportați să citiţi 
despre aşa ceva? Nu? 
A Bine. Atunci, în acest articol, ne vom mărgini să 
vă oferim câteva selecții din mass-media, care vă vor 
pune "la zi" cu situația politică a acestui sfârşit de 
an. 

„Nu împărtăşim nici o superstiție în legătură cu 
atât de mult mediatizatul an 2012 şi, să ne iertaţi, 
nu ne interesează nici calendarul mayaş (care se 


spune că nu merge mai departe de anul următor). 


Dar, în caz că se va întâmpla "ceva", dorim să nu 


fiți tot atât de surprinşi pe cât pare să fi fost toată 
lumea în 1939. Pentru că s-ar putea întâmpla. 


Casus belli 


Aşadar, să începem cu începutul: în lran se 
pune la punct tehnologia nucleară. 

lranienii susțin că este doar un proiect civil de 
producere a electricităţii, cum avem şi noi la 
Cernavodă, numai că ei nu vor să depindă de 
importuri (România, neavând program nuclear, 
importă cele necesare pentru funcţionarea centralei). 

Insă nimeni nu pare să ia în seamă repetatele 
dezminţiri, tot aşa cum nimeni nu a Sela 
vrut să creadă că lrakul nu avea arme Pa 
de distrugere în masă, decât după ce 
respectiva țară fusese făcută una cu 
pământul şi umplută de soldați 
sovietici... scuzaţi, americani! 

Israelul, care, de ce să ne mai 
ascundem după deget, deține bombe 
nucleare, sare în sus că (probabil) 
iranienii vor şi ei, deşi nu ar fi, oricum, 
nici o amenințare pentru Israel. Aşa 
cum am mai precizat, bombardarea 
nucleară a unei țări atât de apropiate 
geografic este exclusă, pentru că i-ar 
afecta şi pe atacatori. 

În fine, trebuie să facem o scurtă 
paranteză: în momentul de faţă, 
statutul de "putere dotată cu bomba 
atomică” este mai mult un  fetiş. 
Armamentul nuclear este depăşit şi, k, 
cel mai probabil, nici nu va mai fi 
folosit într-o viitoare conflagrație. În schimb, cu 
respectiva ocazie, mai mult ca sigur, vom afla o 
mulțime de noutăţi cu privire la posibilitățile 
tehnologiei... am încheiat paranteza. 


1 


Embargoul, o lamă tocită 
Oameni suntem! (?) Nimeni nu sare la bătaie fără 


un motiv cât de cât rezonabil. În Iran nu a fost ucis 


nici un prinț Franz Ferdinand... De fapt, lumea nici nu 
mai este ce a fost - de unde atâtea fețe nobile de 
omorât? Pentru o asemenea soluţie, vor trebui să se 
mulțumească cu vreun preşedinte (poate unul 
negru...) sau cu vreun politician evreu oarecare. Sunt 
destui, în orice țară, să-i întorci cu lopata. : 
Iranienii nici nu au ocupat portul Danzig (ar fi, ce-i 
drept, cam departe...) sau orice alt teritoriu: ce să 
ocupe, că numai asta le-ar mai lipsi! Ei se exprimă 
destul de belicos, însă pur defensiv: chiar şi ideea 
că Iranul ar amenința efectiv vreo țară de pe planetă 
este pur şi simplu puerilă. Cu alte cuvinte, scânteia 
care ar trebui să aprindă noul "butoi de pulbere 
nu există, deci rămâne să fie "fabricată". Prin 
urmare, până când se va găsi o scuză pentru 
declanşarea ostilităților, rămânem în etapa 
amenințărilor şi a sancţiunilor economice. Adică a 
că În ultimele două luni SUA, Canada şi țările 
din UE au anunțat noi măsuri prin care 
încearcă să lovească sectoarele energetic şi 


Pe9.6 CUVÂNTUL LEGIONAR DECE 


financiar ale Iranului. Nu prea aflăm detalii din presă, 
dar trebuie să fie diverse şicane economice, care ar 
putea merge, cel mult, până la boicotul total. Insă 
nici măcar această metodă nu poate avea un efect 
serios asupra unei economii neiudaizate, ne... 
mondializate: Germania hitleristă s-a descurcat 
minunat din 1933 până în 1939 cu un astfel de 
boicot. E 

Franţa, în special, a propus înghețarea activelor 
băncii centrale a Iranului şi suspendarea achiziţiilor 
de petrol de proveniență iraniană. Totuşi, această 
ultimă idee le dă frisoane unor state care depind de 
importurile de petrol din Iran, cum ar fi Grecia. Şi 
Grecia pare să reprezinte, în acest moment, buba 
cea mai dureroasă a Uniunii Europene, deci dacă 
suferă grecii, suferă şi restul UE... 

Acest fapt este, desigur, în folosul Iranului: 
ministrul de resort de la Teheran, Rostam Qasemi 
declara că, în cazul unui embargou, nu va suferi 
furnizorul, ci piața de desfacere. "Politica noastră 
este un flux sustenabil de petrol către Europa. Iranul 
este un mare producător de petrol, iar orice sancțiuni 
pe exporturile noastre ar afecta piața globală." & 

Situaţia ne aminteşte de istorica Blocadă 
Continentală din 1806, cu care Napoleon a încercat 
să sugrume economic Anglia pe care nu o putea 
cuceri. Atunci, țările continentale, dominate de 
francezi, au avut de suferit, în timp ce Anglia s-a 
bazat fără probleme pe comerțul cu Statele Unite ale 
Americii. 

Încă o mică paranteză; lran este al doilea 
producător din cadrul OPEC, cu exporturi de 2,6 
milioane de barili pe zi. Este, de asemenea, pe locul 
al doilea în lume după Rusia ca rezerve de gaze 
naturale, dar acestea nu au fost exploatate serios 


până în prezent, din cauza unor lipsuri tehnologice 
Cu alte cuvinte, ar fi fost bineveniţi nişte investitori 
străini, care să aducă, pe lângă capital, şi ceea ce se 
numeşte în limbajul economic “know-how”. Dar 
momentan nu se poate. Autorităţile iraniene susţin, 
însă, că sancțiunile nu au nici un efect asupra 
economiei, adică se pot descurca deocamdată şi 
fără să exploateze zăcămintele de gaz. 


Americanii "nu vor” război 


Apoi, uşor, uşor, trecem de la melodia 
molcomă a sancţiunilor, la cea vioaie şi 
săltăreață a amenințărilor războinice. 

Începem cu SUA. 

Deşi finanțele deosebit de precare nu le mai 
permit să invadeze pe cine şi când au chef, 
potențialul lor militar reprezintă singurul motiv pentru 
care bancherii evrei nu au proclamat până acum 
falimentul american. Suntem cât se poate de 
convinşi că, la un semn, robinetul cu dolari s-ar 
putea închide, aruncând Statele Unite în barbarie şi 
război civil. Nici nu credem că ar fi nevoie de mai 
mult de o lună că acest voinic muribund să dispară 
de pe harta lumii! Deci, cum spuneam... 

În timpul unui discurs pe o temă deja clasică, a 
ieşirii Israelului din izolarea diplomatică, şeful 
Pentagonului a promis că SUA vor impiedica Iranul 
să obțină arma nucleară. 


Preşedintele Obama preferă calea negocie 
sancţiunilor economice, dar nu exclude inte 
militară, ca "ultimă soluție”. 

însă, nu mai departe de luna AR 
preşedintele israelian Shimon Peres susiellă 
contrariul, anume că o soluție militară apă 
stoparea programului nuclear al Iranului este niru 
probabilă decât una diplomatică. Maj 

Noi pe cine să mai-credem? Simplu: de vre 
ne numărăm printre acei care, când zic 
SUA", zic "stăpân şi slugă", în aceas 
înclinăm să-l credem pe evreu. 

Deci americanii vor război. Sau, Ştiţi cu 
spune, "încă nu-şi dau seama cât de mult îl vor”, 
când li se va porunci, o să vrea, exact ca în 194 

Statele Unite au trimis deja vase de război și 
zonă, inclusiv noul lor portavion nuclear, "Geon n 
Bush". Nu vă speriaţi, este vorba despre Bush-laăi j 
Ca să nu fim nedrepți, hai să presupunem «x 
americanii au şi vreo şalupă cu motor pe cărbuni 
botezată "Bush Junior”... să 


rilor și 
Şi 
"Venţia 


"ISrael 
tă Ording, 


Buletin meteo: va ploua cu rachete 

Iranienii, care, după cum ştiţi, sunt strănepoţi j 
Darius, regele persan, nu şi-au petrecut tot aces 
răstimp clănțănind de spaimă sau cerând îndurare 
polițaiului mondial. 

Într-un fel, ar fi fost lamentabil ca o civilizaţie 
matură, veche de câteva milenii, să-şi plece fruntea 
în fața unui derbedeu preşcolar, aşa cum supț. 
Statele Unite la scara istoriei. 

Cu ocazia unei instrucţii militare a voluntarilor, : 
ministrul iranian al Apărării, generalul Ahmad Vahidi, 
a declarat că Israelul va fi atacat cu 150.000 de 
rachete, dacă se va lansa o operaţiune militară 
împotriva Republicii Islamice. 

Milioanele de evrei, dar şi 
milioanele de palestinieni pe care 
„| aceştia îi asupresc, sunt, virtualmente, - 
|] ostaticii Iranului, în caz că. situația. 
devine disperată. ; 

; "Iranul nu este nici Irak, nici 

Afghanistan. Dacă americanii fac 
greşeala să atace Iranul, le vom arăta 
cum se luptă. [...] Israelul trebuie să fie 
pedepsit pentru ceea ce le-a făcut 
musulmanilor din Palestina." : 

Un alt general din Iran amenința cu 
lovirea scutului american anti- 
rachetă din Turcia. Atenţie: vorbim 
despre Turcia, care, cu toate că încă 
mai cooperează cu americanii. în 
i programul scuturilor, în momentul de 
față este duşmană Israelului! 

Şi atunci, pentru care motiv ar fi 
scutită România de un atac similar? 
Ne-am vârât unde nu ne fierbe oala, am ofensat E 
Iranul în mod gratuit şi conducătorii noştri continuă 
politica de maximă. slugărnicie față de duşmanii 
acestuia. Aşa stând lucrurile, dacă aţi fi în locul 
Iranului, de ce aţi trage în turci şi în români nu? 


Replică "made in China" 


Iranienii nu se tem, desigur, şi pentru că nu Vor 
rămâne să lupte singuri cu: restul lumii, aşa cum Ne 
am fi gândit, poate, acum câțiva ani. PR 

Ar fi o exagerare să-i privim ca pe ultima redulă 
neiudaizată. Mai sunt puteri care sfidează 
dominaţia evreiască şi va trebui să mai CUrdă | 
mult sânge în lume până să fie îngenuncheate ȘI. 
acestea. Dar, din nefericire, va curge... 2 

Adăugăm următoarea declarație în scopul de Să 
completa "peisajul", dar şi pentru un 020) 
exotism al exprimării; la începutul lunii, geneisă 
chinez Zhang Zhaozhong, profesor la Universita 3 
Naţională de Apărare, a afirmat că țara sa Va oa i 
lranul, „chiar dacă asta ar însemna declanşă că 
celui de-al treilea război mondial”. (Bineinteles 
şi noi vorbim, de la o vreme încoace, despre SE Aa 
război mondial, dar... şi noi suntem exotici În Pl 
românească.) ... orice 

La nivelul declaraţiilor oficiale, totuşi, 
referire la un asemenea subiect este încă 
privită cu circumspecţie. Aceasta nu pentru 
ca nu ar reprezenta un pericol real 


MBRIE 2011 


(aproape iminent!), cât pentru faptul că 

Oculta are nevoie să ducă omenirea cu 
zăhărelul până în punctul în care războiul va fi 
inevitabil. 

Nu se poate face propagandă aşa: "la ziceţi, 
băieţi, n-aveţi chef să o punem de un război 
mondial? Toată lumea cu toată lumea, cum vă place! 
Pe ei, faceți-i praf..." Bineînţeles că, dacă ar fi 
întrebaţi pe stradă, toți oamenii normali la cap ar fi 
împotriva pornirii unui război, fie el mondial sau nu. 
Dar aşa a fost mereu, şi totuşi măcelurile s-au făcut, 
atunci când au vrut "unii". 

In fine, diplomaţia chineză nu face prea multe 
referiri la eventualitatea unei intervenţii militare în 
favoarea lranului, exemplul de mai sus fiind 
deocamdată, o raritate. 

Insă, cel puţin din punct de vedere economic 
este clar că raporturile dintre americani şi chinezi au 
luat o întorsătură urâtă. Americanii, de la o vreme, se 
tot Vaită de ocupaţie economică din partea Chinei 
mai ales că au şi o datorie imensă la această țară 
care, culmea, se mai şi pregăteşte să-i devanseze 
economic, cât de curând! 

În principiu, şi Rusia macină.cam aceeaşi făină la 
moară, minus creşterea economică spectaculoasă - 
care este numai la chinezi. 


În orice caz, China şi Rusia au afirmat recent 
că îşi vor exercita dreptul de veto față de o 
acțiune militară a ONU'împotriva Iranului. Cam 
aşa se traduce, în limbaj diplomatic, ceea ce în 
termeni obişnuiţi înseamnă "Asta s-o crezi tu, 
unchiule Sam. Hai sictir!" 

Va fi cum va fi, dar nicidecum ca în Libia, unde au 
tăbărât cu toții să-l omoare pe Kadhafi, sub 
acoperirea unei rezoluții a Naţiunilor Unite... 

ŞI totuşi, chiar nu va fi ca în Libia? 

După 'cum am arătat până acum, boicotul 
economic nu prea dă rezultate, mai ales că s-a 
nimerit prost şi criza asta. De asemenea, ar fi pentru 
prima oară de la presupusul sfârşit al "războiului 
rece” când americanii nu pot călca în picioare pe 
cine au chef. Pot să-şi mişte câte portavioane vor, 
dar tot le va veni foarte greu să declare război 
Iranului. 

Şi atunci, ne amintim vorbele din aprilie ale lui 
Benjamin  Netanyahu: "Se poate adeveri ca 
primăvara arabă să se transforme într-o iarnă 
iraniană." Adică în locul' unui atac fățiş să Ii se 
însceneze iranienilor nu ştiu ce crime sau 
încălcări ale "drepturilor omului”, ori poate ale 
femeii, dacă tot este vorba de un regim islamic: 
trupele invadatoare venite în sprijinul unui grup de 


kk 


rebeli (cel mai probabil alogeni) care 

luptă pentru "libertate"... "Trăiască 

Armata Roşie care ne-a dezrobit de sub 

jugul fascist”... Să ni se ierte această deviere 

de la subiect, dar revederea scenariului din Libia 

nu poate să nu învie un vechi coşmar românesc! 
Dacă aşa ceva ar fi cu putinţă, ar fi, evident, cea 

mai facilă soluţie pentru ca SUA şi Israel să scape 

de un adversar extrem de incomod. Deşi, vorba 

ceea, ulciorul nu se duce de multe ori la apă: după 

mascarada libiană, cu toate eforturile depuse, în 

Siria metoda nu a mai funcționat. 


Nu are rost să ne lansăm în profeţii, pornind de la 
date incomplete; în linii mari acestea sunt 
premizele viitorului conflict care va umple mass- 
media de ştiri senzaţionale şi lumea de doliu. 

2012 promite să fie un an "interesant". 

Ce putem să vă mai spunem: "Doamne fereşte!" 


şi "Un an nou fericit'! 
J4/An Dâncu 


NOI DOVEZI DE DRAGOSTE UNGUREASCĂ 


i După scandalul de anul trecut, când ungurii au 
împiedicat sărbătorirea zilei naționale a României de 
către oficialii români aflați la Budapesta, după 
scandalul cu spânzurarea în public, la Miercurea 
Ciuc, a unei păpuşi reprezentând pe Avram lancu 
(anul acesta, de ziua Ungariei, .15 martie), după 
protestul de anul acesta (legat tot de sărbătorirea 
zilei noastre naţionale care îi îndurerează pe vecini 
noştri — textual!), cea mai recentă dovadă de 
dragoste ungurească față de români s-a produs la 
meciul de hochei pe gheață dintre România şi 
Ungaria, jucătorii NAȚIONALEI noastre au refuzat să 
intoneze imnul României, în schimb, l-au cântat pe 
cel al Ungariei! Cum se explică? Simplu: din cei 26 
de jucători, 24 sunt maghiari... Ca şi preşedintele 
Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, Tanczos 
Barna... 

Vă lasă indiferenți? Dar afirmaţia "România nu e 
stat național” (G. Frunda)? 

Şi ce părere aveţi de revizuirea Constituţiei 
României în acest sens? Grupul parlamentar al 
UDMR din Camera Deputaţilor a depus un 
amendament la proiectul de lege privind revizuirea 
Constituţiei, prin care se elimină caracterul naţional 
al statului român! 

să analizăm succint - declaraţiile senatorului 
UDMR: "După al doilea război mondial, la mijlocul 
anilor '50, Franţa, care este inventatorul sintagmei 
de naţional, naţiune, stat național, a renunțat a se 


-autodefini în Constituţia franceză ca stat naţional." 


Comentariu: Aşa, şi? Ce-i cu asta? Pe pământul 
României trăieşte cine doreşte, nu este nimeni legat 
de el cu forța! Dacă vă place cum rezolvă Franţa 
problema, minorităților, noi nu reținem nici o secundă 
în plus UDMR-ul să se mute... Mai ales că acolo toți 
cetățenii, indiferent de apartenenţa la o minoritate, 
sunt francezi, deci nici nu se poate pune problema 
de autonomie teritorială, de altă limbă oficială (a 
doua), de reprezentare în Parlament! Chiar, ce-ar fi 
să preluăm şi noi rezolvarea franceză a problemei 
minoritare?! 

Dar să continuăm cu declaraţiile d-lui Frunda: 

"Această definire se bate cap în cap cu alte 
prevederi. din Constituţia României, care acordă 
drepturi minorităților nationale din România. 

Cum pot să definesc România ca stat național, 
dacă numai la cinci articole mai jos recunosc că în 
Romania există minorităţi naţionale, cărora le 
garantez dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi 
exprimarea identității nationale? 

Cum pot să trăiesc într-un stat naţional, dacă eu 
asigur minorităţilor naţionale. folosirea limbii. în 
administrație publică, în învățământ şi aşa “mai 


departe?” a, E 
E evident faptul că în Constituţia României 
trebuie schimbată doar sintagma "minoritate 


natională" (care e o mare eroare, aşa cum 
recunoaşteţi) cu “minoritate etnică" şi gata, s-a 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


rezolvat problema! Vă puteți defini cu termenul 
"național" după ce treceţi granița spre Ungaria! 

De altfel, o altă schimbare ar trebui să se refere 
la suprareprezentarea minorităţilor în Parlament. 
Este o discriminare pozitivă inadmisibilă accesul în 
Parlamentul României al unui deputat ales din partea 
unei minorităţi cu 2.000 de voturi, în timp ce un 
deputat român are nevoie de minim 70.000 de voturi! 
Romania acordă minorităţilor drepturi pe care nici o 
altă țară nici nu le visează. 

Ar cam trebui revizuite drepturile minorităților în 
virtutea egalităţii în drepturi, reactualizându-se şi 
obligaţiile minorităţilor, de care, în numele 
democraţiei, au cam uitat. Şi nu în ultimul rând, 
poate că. ar trebui că- locuitorilor din Covasna, 
Harghita, etc. să li se dea posibilitatea să-şi reafirme 
cetățenia şi :ori să rămână cetățeni români cu 
drepturile şi obligaţiile românului, ori să rămână 
cetățeni rezidenţi ai UE pe teritoriul unui stat UE (cu 
drepturile şi obligaţiile aferente, adică fără 
reprezentare în Parlament, fără... fără... fără)! 

Arătaţi-mi orice țară: Germania, Suedia, Statele 
Unite ale Americii - ce limbă oficială au?! În 
Germania - sunt 3-4 milioane de turci, dar la 
magazine, în administratia publică nu există altă 
limbă in afară de germană. În SUA limba oficială 
este engleza, iar în zone cu pondere mexicană, de 
exemplu, străzile şi etichetele de pe produse sunt SI 
în spaniolă, dar nici o comunitate majoritară 
(mexicanii din Texas, California sau New Mexico) nu 
îndrăzneşte să guițe ceva despre autonomie sau 
regim preferenţial. Sunt cetățeni americani şi trebuie 
să respecte Constituţia, altfel îi bagă la "mititica" 
pentru acțiuni ostile statului american. 

Un ultim citat din Frunda: "Cum pot să definesc 
statul român ca stat naţional, dacă statul român, la 
ora actuală membru al UE, recunoaşte puterea de 
decizie a Comisiei Europene de la Bruxelles sau a 
Curţii Europene de la Strasbourg, în domenii care 
până acum caracterizau exclusiv statul național?” 

DI. face o mare eroare conceptuală şi de 
judecată, confundând "naţional!" cu “suveran” (el de 
suveranitate vorbeşte când se referă la faptul că 
România acceptă jurisdicția UE). 


Dar art. 1 din Constituţia actuală a României 
prevede, la alineatul 1, că "România este stat 
național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, 
iar art. 152. alin. (1) privind limitele revizuirii, 
stipulează: "dispozițiile prezentei Constituţii privind 
caracterul_naţional, independent, unitar şi indivizibil 
al statului român, forma republicană de 
guvernământ, integritatea. teritoriului, independența 
justiției, pluralismul politic şi limba oficială nu_pot 
forma obiectul revizuirii”. 

Şi atunci? Cum se poate renunța la sintagma 
"stat naţional"? Simplu: domnii vor să revizuiască 
TOT! Adică şi ce nu se poate revizui! 


Până unde vor merge atunci acestea? Până la 
Dictatul de la Viena! 

Eliminarea caracterului naţional, unitar şi 
indivizibil poate fi bulgărele de zăpadă care e mic dar 
dacă îi dai drumul din vârful muntelui, provoacă o 
avalanşă. Faza întâi este eliminarea termenului 
"național"; faza a doua va fi tăierea termenului 
"indivizibil", apoi a termenului “unitar” (“suveran” şi 
"independent" practic deja nu mai este statul român, 
din păcate, iar tăierea oficială a acestor cuvinte nu 
va revolta pe nimeni). 

Faptul că şi Kelemen Hunor, candidatul UDMR la 
presedinţie, şi vicepreşedintele politic al UDMR, 
Laszlo Borbely, şi europarlamentarul UDMR. luliu 
Winkler, şi până şi Antal Arpad, primarul municipiului 
Sf. Gheorghe, şi Atila Varga, şi Laszlo Tokes, etc., 
etc., s-au raliat-sonor declaraţiilor lui Frunda nu 
surprinde pe nimeni: prezenţa atât de îndelungată la 
guvernare a acestor domni şi impresia că fără ei nu 
se poate le-a afectat grav judecata. 

Dar România ESTE stat naţional. Pentru că 
majoritatea covârşitoare a populaţiei acestei țări este 
de naţionalitate română (90%), iar procentul de 10% 
nu este nicăieri în lume un argument pentru un stat 
multinațional (altă categorie de stat nu există). 

S-a dovedit faptul că un stat naţional este, în mod 
paradoxal doar pentru o privire superficială, o 
garanţie suplimentară pentru drepturile minorităţilor, 
mai mult decât un stat diluat de melanjul ideologic 
multiculturalisto-interculturalist. Mai ales că marile 
state membre (Marea Britanie, Franța, Germania) 
denunță eşecul proiectului multiculturalist... Dar dl. 
Prigoană crede că "noi trebuie să fim toţi europeni, 
punct, fără graniţe, fără Kosovo, fără mutat graniţe 
mai la Braşov sau mai la Oradea". 

Deşi n-am înțeles despre care "noi" vorbiţi ("noi, 
țiganii'?, "noi, evreii"? sau, poate, "noi, masonii?”), 
ce-ar fi să le povestiţi asta francezilor sau nemților? 
Că doar sunt europeni, şi dvs. sunteți aşa o 
personalitate... Poate v-ar asigura cazarea şi 
mâncarea gratis, cu program regulat de sport şi de 
bibliotecă... (am auzit că au închisori civilizate, 
"europene”) 


Dacă reprezentanţii minorităţii maghiare cer legea 
minorităţilor şi chiar autonomia, sunt considerați 
europeni şi patrioți; dacă țiganii refuză să se 
numească țigani, se consideră că au demnitate; 
dacă noi spunem că România este un stat naţional 
unitar, suntem considerați anacronici şi neeuropeni! 
lar dacă ne simţim umiliţi de declaraţii iredentiste şi 
manifestări jignitoare în legătură cu istoria noastră şi 
dreptul nostru asupra acestui pământ, şi luăm 
atitudine, suntem consideraţi naționalişti şovini. Ne 


asumăm "riscul"! 


Pag. 7 


ROMTELECOM NE DISTRUGE COLINDELE 


De foarte puține ori în viață am avut acest 
sentiment, că numele de "rrom", pe care care 
anumită o naţionalitate conlocuitoare şi l-a impus cu 
forța, îi este acesteia cu adevărat potrivit. 

Vă amintiţi că am reacţionat ori de câte ori s-a 
propus interzicerea sau "nerecomandarea" folosirii 
cuvântului "țigan", pe care îl considerăm mai neaoş, 
mai sugestiv şi, până la urmă, singurul autentic. 

lată însă că ne este dat să trăim şi acest moment, 
pentru care nu par să mai existe cuvinte care să 
exprime suficient jena, dezgustul şi revolta care ne 
cuprinde! Şi atunci apelăm, ca la o ultimă rezervă, la 
cuvântul "rrom", în sensul lui cel mai corect politic şi 
acceptat de toată lumea. 

Acestea fiind spuse, rebotezăm compania care, 


cu siguranță, a reuşit la acest sfârşit de an să, 


profaneze în modul cel mai scârbos sfintenia 
Crăciunului nostru, din Romtelecom în... Rrom- 
telecom. 

Aţi ghicit: nu este nevoie să rebotezăm nimic, mai 
„ales că Țigantelecom,  Ciorophone sau 

Cosmofuste nici nu ar fi sunat atât de potrivit. 

Ei bine, campania publicitară de Sărbători a celor 
de la Romtelecom, intitulată "Primiţi cu oferta", 
include două colinde vechi de secole, 
schimonosite execrabil, astfel încât să facă 
reclamă abonamentelor de telefonie, internet şi 
televiziune pe care vor ei să ni le vândă. 

Ne face o nemăsurată silă, dar trebuie să ne 
călcăm pe inimă: reproducem în cele ce urmează 
cele două colinde pe care aceşti indivizi incalificabili 
şi-au permis să le batjocorească. 


Arial 


"hit, şi nu numai pentru copii: "Ghiţă". Autorul 
acestui articol, fiind şi muzician, îşi permite 
următoarea apreciere: Cleopatra Stratan are un 
potențial rar întâlnit, un talent ieşit din comun; mulți 
dintre muzicienii care au făcut istorie erau, la o 
vârstă atât de fragedă, complet incapabili să cânte, 
pentru că, în general, urechea muzicală se formează 
mai târziu. 

Apoi, a căzut bomba: Pavel Stratan a cântat în 
cadrul campaniei electorale a Partidului 
Comunist din Republica Moldova! Este vorba 
chiar despre acele alegeri în urma fraudării cărora 
românii din Basarabia au ieşit în stradă, câţiva fiind 
şi omorâți. . 

Natural, în România toată popularitatea i s-a 
evaporat într-o clipă. Pe fondul amplelor mişcări de 
solidaritate cu revolta din Basarabia, Stratan, cu 
ideea lui neinspirată, s-a trezit privit ca şi cel din 
urmă manelist... 

Fata lui Stratan a reuşit să se menţină, cât de cât, 
în lumina reflectoarelor, pentru că, desigur, antipatia 
publicului pentru tatăl ei momit de comunişti nu a 
vizat-o şi pe ea. 

Ar fi o altă discuţie dacă este bine pentru un copil 
atât de mic să crească astfel, ca o vedetă încă din 
faşă... În fine, nu ne priveşte - bravo ei! 

Şi astfel ajungem cu povestea la momentul de 
față. 

Fata lui Pavel Stratan se află şi astăzi, în 2011, la 
o vârstă la care nimeni nu i-ar putea pretinde să aibă 
discernământ, sau măcar "liber arbitru": nouă ani. De 
fapt, i s-ar putea cere aşa ceva numai dacă ar da 


"Mergem să ne abonăm / Rom, Rom, Telecom / dovadă de aceeaşi precocitate ca şi în ceea ce 
priveşte aptitudinile muzicale. Nu ştim - cel mai 
probabil, nu este cazul. 

Pe scurt, la doi ani după compromiterea în slujba 
comuniştilor, Pavel Stratan dă iarăşi cu oiştea în 


Pachetul Anului să-l luăm / Rom, Rom, Telecom / Cu 
cincizeci şi nouă lei / Rom, Rom, Telecom / Calitate 
aşa cum vrei / Rom, Rom, Telecom, / Ai net cu 
viteză mare / Rom, Rom, Telecom, / Şaizeci-şi-unu' 
de canale / Rom, Rom, Telecom, / Ai gratis 
şi telefonul, / Rom, Rom, Telecom / Să 
vorbeşti cât o da Domnul / Rom, Rom, 
Telecom.” 


Mai există o versiune, şi ea intens 
mediatizată, cântată de mai vechea] 
noastră cunoştinţă, Pavel Stratan, 
împreună cu fiica lui, Cleopatra. 

Despre Stratan, ce putem să mai 
zicem? De acum, nici nu ne mai surprinde. | 

A venit acum câţiva ani din Basarabia 
şi a fost primit cu simpatie pe scena folk 
din România, ba chiar ajunsese o vedetă | 
îndrăgită. Compoziții simpatice cum ar fi 
"Eu beu” sau "M-am născut de ziua mea" 
nu au fost, probabil, uitate nici astăzi. 
Albumele lui se numesc "Amintiri din 
copilărie" (vol. | - IV) şi au fost primite cu multă 
căldură, lăsând la o parte alegerea cam forțată a 
titlului (nu poţi să calci cu atâta uşurinţă pe urmele 
uriaşului Creangă)... pă: 

În 2006 omul a lansat-o pe fiica lui, la numai trei 
ani, cu o piesă care a devenit destul de repede un 


Ia sculaţi voi gazde mari, 
Florile dalbe, z 
Ia sculaţi, români plugari, 
Florile dalbe, 
Că vă vin colindători, 
Florile dalbe, 
Noaptea pe la cântători, 

* Florile dalbe. 
Nu vă vin cu nici un rău, 
Florile dalbe, 
Ci v-aduc pe Dumnezeu, 
Florile dalbe, 
Dumnezeu Cel mititel, 
Florile dalbe, 


Pe9.8 CUVÂNTUL LEGIONAR 


= d a 
gard, dar în modul cel mai urât cu putinţă, ba îşi mai 
târăşte şi fiica într-o asemenea iniţiativă 
dezgustătoare. Cleopatra Stratan, desigur, 
nevinovată de uriaşul afront la care contribuie fără 
să-şi dea seama, va avea mult de suferit mai târziu, 
când va purta această pată de neşters pe obraz. 


kk 


Mititel şi-nfăşățel, 

Florile dalbe. 

De la uşă pân'la masă, 
Florile dalbe, 

Faşa-i dalbă, de mătasă, 
Florile dalbe, 

Cu scufie de bumbac, 
Florile dalbe, 

Moale să-l fie la cap, 
Florile dalbe. 

lar in fundul tichiuței, 
Florile dalbe, 

Este o piatră nestemată, 
Florile dalbe, 


= 


DECEMBRIE 2011 


“acum v-a găsit marele elan publicitar, exact la 


Indiferent ce va realiza ca muzician, are toate 
şansele să nu o mai ia nimeni în serios, niciodată. 

lată scârnăvia: "Florile Dalbe”. în interpretarea 
lui Pavel şi Cleopatra Stratan 

"Acum de vă abonați / Florile dalbe / Calitate o să 
luaţi / Doar 59 lei / Florile dalbe / Trei servicii, cum le 
vrei, / Internetul iute tare / Florile dalbe / 100 mega - 
are, / 61 de canale / Florile dalbe / Telefon la 
abonare / Colinde, colinde, colinde.” |! 

Dacă ar fi siluit în acest fel orice melodie 
contemporană, cei de la Romtelecom ar fi fost, cel 
puţin, nevoiţi să ceară permisiunea autorului şi, în 
caz afirmativ, să-i achite nişte drepturi băneşti. Dar 
colindele pe care le cântau şi străbunicii noştri 
sunt “ale nimănui”, nu sunt protejate prin 
“copyright”, aşa că poate să facă cine ce vrea din 
ele! 

De la imnul național cântat în stil manelist, 
nimeni nu ne-a mai terfelit obrazul prin atâta 
noroi, nimeni nu şi-a mai permis o asemenea 
ȚIGĂNIE în țara asta! 

Cât despre imnul-manea, cel puțin nu fusese 
difuzat de zeci de ori pe zi, săptămâni la rând, pe 
orice post de radio sau TV. Nu am fost blestemaţi 
să nu-l mai putem uita, nici să ne vină în minte de 
câte ori vom asculta originalul - lucru care se va 
întâmpla cu aceste colinde. 

Bine, măi "grecotei cu nas subțire” ce sunteţi, că 
bine v-a mai zis şi Eminescu, de aşa ceva sunteți voi 
în stare? 

Aţi pus mâna de vreo zece anişori pe principala 
noastră societate de telefonie, ați beneficiat, timp de 
câţiva ani buni, de regim monopolist, interval în care 
aţi făcut tot ce aţi vrut cu abonaţii - o mare varză din 
calitatea serviciilor - şi din abuzurile de facturare - - 
asta este, să ne fie învățătură de minte! Dar tocmai 


naşterea lui Hristos s-a sculat în voi, ca o 
furtună de neoprit, internetul de mare 
viteză, pe care să ni-l înfigeţi în urechi pe 
| melodia 'unor colinde furate?! _ 

Când Grecia, ajunsă pe mâna 
'] masonilor şi cămătarilor, încearcă să 
se adune în jurul Crucii, ca să-şi poată 
““] duce greaua încercare, voi veniți în 
România şi scuipaţi pe credința 
| noastră, care este Ia fel cu a voastră!? 

Păgâni împuţiţi, aţi merita să vină ai 
“| voştri, tocmai din Grecia, la Bucureşti, şi 
“|să vă tragă o mamă de bătaie soră cu 
moartea ca să spele de ruşinea pe care 
|le-aţi făcut-o! lar nouă să ne rămână 
prostituații şi prostituatele care au 
îndrăzint să cânte aşa nişte măscări, pe 
care să-i băgăm la puşcărie pentru ultragiu național, 
şi să le aruncăm chiftele cu praştia printre zăbrele. 


74 nu 


Ce cuprinde lumea toată, 
Florile dalbe, 

Rusalim a treia parte, 
Florile dalbe. 

Busuioc verde pe masă, 
Florile dalbe, . 

Rămâi, gazdă, sănătoasă, 
Florile dalbe, 

La mulți ani cu sănătate, 
Florile dalbe, 

Domnul să vă dea de toate, 
Florile dalbe. 


"FĂRĂ CĂPI 


ÎNCEPE PRIGOANA 


Întors la Călăraşi, eram într-o  înfrigurată 
aşteptare. Cu toate că nu văzusem nici un fel de 
înclinare a  Căpitanului spre soluția plecării, 
totuşi.adăstam într-o zi să aflu că a trecut granița. În 
duminica următoare am fost din nou la Bucureşti. N- 
am putut vorbi cu Căpitanul. Era plecat la Predeal, 
sau cel puțin aşa mi s-a spus. N-am insistat. Am 
crezut că este o dare la fund. Cercul de fier însă se 
strângea pe zi ce trece. 

Un punct iritant, pe care agenții provocatori l-au 
folosit la maximum, a fost comerțul legionar. 

Creditorii care au avut relații comerciale cu 
cooperativele legionare au început să se agite. 
Lozinca „Codreanu pleacă şi nu ne plăteşte" era 
perfid insinuantă. Se punea la cale cererea de 
declarare în stare de faliment a comerțului legionar. 

Circulari apocrife, redactate de Siguranță, au 
început să circule. Toate acestea au fost gaz pe foc 
faţă de sensibilitatea aprinsă a Căpitanului. 

Cu toate că ştia scopul ce se urmăreşte cu 
aceste provocări, totuşi el le-a luat în seamă ca 
posibilități de atac ale adversarului în inima 
morală a spiritualității legionare. Acestea cred că 
l-au determinat în mod decisiv să renunţe definitiv la 
soluţia plecării. 

Se fixase să înfrunte furtuna, nu pe terenul 
forței materiale, ci pe acel al forței morale. Scutul 
divin al martirajului creştin era singura armă de care 
dispunea în situaţia disperată în care se găsea, 
înconjurat de politicieni fără scrupule care, ca o haită 
de lupi turbaţi, se năpusteau asupra lui. 

De pe această înălțime morală atacă pe cel 
mai turbat dintre ei, pe Nicolae lorga. în 
scrisoarea trimisă acestuia, cu privire la felul 
cum a fost închis comerțul legionar, îi smulge 


" întreaga mască a naţionalismului. fanfaron, şi 


insinuărilor 'sale de complot îi răspunde că nu va 
reacționa, chiar dacă va fi să-l bată în cuie cu capul 
în jos, dar de acolo şi chiar din mormânt îl va privi 
aşa cum merită pe acest incorect sufleteşte. 

Când am citit aceste rânduri, cele mai sfâşietoare 
pe care le-a scris el vreodată, am înțeles că zarurile 
au fost aruncate. 

O bătălie istorică s-a angajat pe două 
planuri esenţial deosebite: pe planul 
material erau tari politicienii; pe planul 
moral era invincibil Căpitanul. Darţ 
necesitatea istorică atât pentru Legiune, cât |3ă 
şi pentru neamul românesc, cerea ca 
biruinţa să fie pe ambele planuri. 

În_orice caz, din această prigoană | 


Căpitanul trebuia să scape teafăr. Spre 
acest obiectiv trebuia să se îndrepte |i 


toate sforțările. 


În acest interval de timp, guvernul, tot sub 
paravanul Patriarhului Miron Cristea, căpătase o 
formă mult mai omogenă, guvern la care n-au mai 
participat Al. Vaida, gen. Mironescu, Tătărescu etc. 
Aci, cuvânt hotărâtor avea figura satanică a lui 
Armand Căiinescu, secundat de cealaltă figură 
diabolică a vieţii publice româneşti, Istrate Mircescu. 
Era evident că se intra în faza represivă de 
executare a programului împotriva Căpitanului şi a 
Mişcării Legionare. 

Armand Călinescu foloseşte scrisoarea către 
prof. lorga care prin insinuările lui o provocase, 
spre a sonda gradul de reacțiune legionară, cu 
gândul de a pune mâna pe Căpitan şi cu el, pe 
urmă, să paralizeze, prin şantaj, orice reacțiune 
legionară. 

Instrucţiunea în cazul scrisorii cu lorga s-a făcut 
cu toată grija şi cu mult tact. Căpitanul a fost chemat 
pentru declarații la Consiliul de Război de mai multe 
ori şi apoi lăsat liber. 

Se urmărea prin aceste manevre să se adoarmă 
Vigilența legionară, pentru a nu se reacționa în caz 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


Gale “pionară 


de arestare, sau să se încerce o lovitură prin 
arestarea tuturor fruntaşilor legionari? 

Desigur acesta din urmă era scopul, dar manevra 
era de prisos, pentru că dintr-un început Căpitanul 
nu se pusese în raport de forță, şi apoi conjunctura 
internaţională încă nu era propice pentru o fază de 
guvernare legionară. Desfăşurarea evenimentelor 
internaționale însă mergea în acest sens. 

Odată cu  Anschluss-ul Austriei, prestigiul 
Germaniei începea să crească vertiginos. În 
închisoare legionarii pot aştepta verificarea 
dreptăţii lor; oameni politici cu răspundere vor fi 
forțați de împrejurări să le-o recunoască. Până 
atunci ei nu vor face nici un fel de dificultăți. 

Desigur era şi multă candoare caracteristică 
sufletului legionar de a nu putea concepe răul în 
toată hidoşenia lui, totuşi ea era justificată, căci nu 
se putea presupune atâta lipsă de răspundere şi 
demenţă la o întreagă clasă conducătoare, cu tinerii 
şi bătrânii săi. Şi apoi, oricâtă convingere ar fi avut ei 
- pentru cei care erau sinceri - că graniţele româneşti 
se apără mai bine în constelația alianțelor 
democratice, totuşi era un principiu elementar de a 
nu-ți nimici o rezervă, chiar -dacă, pentru 
considerente de tactică, trebuie să o ţii în închisori. 

Evident, acest raționament nu ținea îndeajuns 
seamă de o prismă de bază a luptei legionare şi 
anume: oarba ură a Ocultei naționale sau 
internaționale sub al cărei imbold se declanşa 
întreaga prigoană nimicitoare peste capul tuturor. 

De asemenea, se uita că instrumentul principal al 
nimicirii era un rege pervers şi dement, dovedit de 
atâtea ori, încă din timpul primului război mondial, cu 
totul lipsit de simţul moral şi al onoarei, un adevărat 
monstru, secondat de un estropiat ambițios. 

Alt drum însă nu era, din moment ce la acel al 
trecerii peste graniță s-a renunţat pentru motivele 
arătate. 

Ce era de făcut? 

Căpitanul dăduse ordin de linişte absolută şi 
evitarea oricărei provocări! 


După condamnarea la 
scrisoarea adresată lui Nicolae 


şase luni, 
lorga, 


pentru 
începe 


violenta campanie pentru denigrarea Căpitanului. 

Vor să-l smulgă din inimile româneşti, care acum 
sângerează. 

Înfig în adânc armele perfide şi murdare ale 
calomniei şi le răsucesc fără milă şi fără ruşine. În 
zadar însă; Căpitanul a prins rădăcini, până la 
ultima fibră a trupului românesc, şi imaginea lui 
este ascunsă până în cea mai mică cută a sufletului 
românesc. 

El poate dispare nu numai atunci când va 
dispărea pământul şi neamul românesc. Şi cine 
ştie dacă şi atunci! Pentru că el este adânc şi mare 
şi tot atât de adânc ancorat în Dumnezeire prin 
jertfele şi suferințele lui. 

Acest lucru însă nu-l pot înțelege urmaşii 
fariseilor — sau poate tocmai faptul că îl simt, îi 
face să se năpustească cu atâta ură! 

Se pregăteşte atmosfera pentru marele proces al 
trădării. 

Trec sărbătorile Paştelui triste şi umezite de 
lacrimi. s > 

Îmi dau seama că ascuns nu pot ajuta la 
pregătirea procesului care se anunța. Mă hotărăsc 


TAN” — CONST. PAPANACE . (III) 


(continuare din numărul trecut) 


să mă întorc la Călăraşi acum, după ce primul val al 
arestărilor trecuse. Acolo să încerc să mă strecor 
atât cât se va putea: bătălia abilității pe care o 
recomandă Căpitanul pentru aceste vremuri. 


După ce s-a crezut că atmosfera a fost pregătită 
suficient prin campania de calomnii, s-a publicat în 
ziare ordonanța de dare în judecată a Căpitanului, în 
ziua de 6 mai 1938. 

Căpitanul era calificat ca trădător! Era îngrozitor 
de tragic şi ridicol în acelaşi timp! Îţi venea să urli de 
durere şi să hohoteşti de râs! Simţeai rânjetul Ocultei 
în grimasa satanică a lui Armand Călinescu şi.Istrate 
Micescu, autorii ordonanţei de dare în judecată şi 
vedeai pe duşmanii noştri cum îşi frecau mâinile de 
bucurie, jubilând în fața acestei mari tragedii 
româneşti. Ce satisfacție mai mare putea exista 
pentru aceştia decât faptul ca să fie condamnat 
Codreanu ca trădător! 

Desigur că îşi dădeau seama că acest lucru nu 
va fi crezut de nimeni, dar pe ei îi interesa, pe lângă 
atacarea structurii fizice, şi structura morală. 

În atmosfera în care se monta procesul, era clar 
că apărarea o să fie grea. 

Împreună cu Sterie Duli m-am dus la d-ra Lizeta 
Gheorghiu care se ocupa cu apărarea Căpitanului. 
Îl văzuse pe Căpitan la Jilava şi era foarte îngrijorată 
de condiţiile în care fusese ţinut de la arestare. 

La organizarea apărării erau dificultăți mari: 
avocaţii evitau să se înscrie şi unii, vechi 
cunoştinţe, chiar refuzau. Era decepționată. 

l-am spus să apeleze la Henţescu, acest român 
de inimă care a ajutat în vremuri grele Mişcarea şi pe 
Căpitan. La el am recurs în 1934, pentru apărarea 
Nicadorilor, şi tot aşa, când toţi ne părăseau, el s-a 
oferit primul. Pledoaria pe care a ţinut-o la procesul 
Gărzii este o capodoperă de simţire şi gândire 
românească demnă de orice antologie şi care va 
trebui să figureze în scrisul legionar. Căpitanul a fost 
entuziasmat atunci 

Am discutat apoi despre martori care să depună 
favorabil pentru Căpitan. Interesau mai mult oameni 
politici care să arate că circulările pentru 
jandarmi pe care ordonanța definitivă le 
considera drept acte secrete de stat, 
ajungeau în mod obişnuit în mâna 
oamenilor politici, mai ales în. preajma 
5] alegerilor. 

Desigur, sentința -de_ condamnare _a 
Căpitanului era deja dată, procesul nefiind 
decât o tragică parodie, aşa că nici un fel 


de mărturie n-o mai putea schimba! 
Veşti direct de la Căpitan am aflat prin 
avocatul Horia Cosmovici. 


| de muncă silnică! Îţi venea să urli pentru 


această nedreptate, pentru această ruşine! Cum 


poate trăi cineva într-o țară în care se pot întâmpla 
asemenea ignonimii?! 

Cinci ofițeri ai armatei române, această instituţie 
cu tradițiile ei de onoare, pentru care toți trebuie să 
avem respect, îşi scrutează conştiinţa lor prostituată 
şi-l găsesc "vinovat" pe Căpitan de trădare, aşa cum 
le-a cerut Armand Călinescu! 

Omul care de douăzeci de ani s-a chinuit, a luptat 
şi a îndurat ca nimeni altul în această țară, omul care 
în anii cei mai grei de după război s-a luat de piept 
cu hidra comunistă era acum găsit "trădător"! 

Cum mai poate trăi acest neam?! 

Şi simptomul groaznic al decadenței morale 
era încercarea de justificare a crimei lor: ce 
puteau să facă, aveau ordin! dacă nu-l executau, 
cine ştie în ce colț de provincie era să fie azvâriiţi! 

Şi pentru asta trebuia să fii canalie?! Pentru ca să 
stai tu în Bucureşti, să primeşti avansări nemeritate, 
trebuie să izbeşti în viitorul unei generaţii şi al unui 
neam întreg?! Trebuie să pătezi onoarea instituției 
glorioase care te-a primit în sânul ei? 


(continuare în numărul viitor) 


Pag. 9 


Căpitanul a fost condamnat la 10 ani 


CDinerie 


FRANȚA ŞI PROPAGANDA HOMOSEXUALITĂȚII 


Pe 23 noiembrie ați pierdut ocazia unui 
spectacol pe cinste! Şi în sensul bun, da 
mai ales în cel rău... 

i În cadrul Festivalului DaKINO 2011, la i 
Cinema "Scala" s-a proiectat şi un 
"documentar" — "Noi doi' - care prezintă | 
povestea de dragoste dintre doi homosexuali 
("frumoasa poveste de dragoste", cum se 
specifică în prezentarea peliculei). P 

Ca să nu folosim cuvinte prea "tari", 
experiența vizionării unui asemenea. film, 
departe. de a fi pornografică, ar putea fi, 
totuşi, foarte dezagreabilă. Însă, dacă aţi fi 
fost în sală, v-aţi fi putut consola cu ideea că 
aceleaşi imagini dăunătoare digestiei sunt 
suportate şi de către ambasadorul Frantei, 
dI. Henri Paul. Acesta a şi ținut un discurs în 
care a lăudat filmul în sine şi, de asemenea, 
mesajul, toleranța etc. Dar, dincolo de 
corectitudinea politică pe care a fost obligat să o 
exprime în numele unei instituţii pervertite, ni-l putem 
imagina pe domnia sa suportând "documentarul" cu 
mult stoicism şi cu gura pungă. i 

Totuşi, di. ambasador s-ar putea să fie deja 
"călit” în astfel de experienţe, de vreme ce în 2010 
a trebuit să-i înmâneze aceluiaşi regizor, Claudiu 
Mitcu, Premiul Drepturilor Omului (1), pentru 
"abordarea deschisă a diversității" în producţiile sale 
cinematografice. Desigur, era vorba despre alte filme 
pe aceeaşi temă, "Noi doi" nefiind încă realizat pe 
atunci. 

In sală puteaţi avea şi onoarea (?) de a respira 
acelaşi- aer cu regizorul, precum şi cu cei doi actori 
care au făcut-o pe "fetiţele" pe parcursului filmului - 
credem că, totuşi, nu şi în viața de zi cu zi... Cel 
puțin, acestor trei oameni filmul trebuie să le fi 
plăcut... 4 

Apoi, conform comunicatului Mediafax, în 
rândurile din spate s-au mai aflat şi 10-15 oameni, 


ceva mai "închişi la minte" (??!), cărora reprezentaţia 
cu siguranță nu le-a plăcut: aceştia nu au stat până 
la încheierea filmului, ci au protestat şi au plecat. 

In cele cca. două minute în care şi-au 
manifestat nemulțumirea aceşti spectatori a 
constat "spectacolul pe cinste" în sensul bun, 
despre care vorbeam la început: peste începutul 
"documentarului", care prezenta imagini de la un 
protest Noua Dreaptă s-a suprapus un protest Noua 
Dreaptă în came şi oase! 

Cei 10-15 au scandat lozinci “homofobe”... (Nu 
am fost acolo, dar le-am auzit la marşuri - nu sunt 
ameninţări, nici obscenităţi, ci mesaje de tipul 
"România nu-i Sodoma” sau "Reveniţi-vă la 
normalitate”.) Au agitat un steag al Noii Drepte şi au 
aprins, conform agenţiei citate, "un artificiu de mari 
dimensiuni”, apoi au părăsit sala. 

A fost chemată poliţia, dar nu s-a mai petrecut 
nici un incident, spectatorii putând urmări până la 
capăt proiecția, nestânjeniți de nimic, în afară de 
propriile greţuri. Sau poate că le-o fi plăcut... 

Această acțiune a Noii Drepte ni se pare întru 
totul rezonabilă, cu excepţia "artificiului de mari 


Xkă 


dimensiuni”. Prieteni, aveţi grijă cu aşa ceva, 
că dacă se isca un incendiu oricât de mic, 
presa atât aştepta ca să vă ceară capul, iar 
statul, la rândul lui, atât aştepta ca să vi-l 
taie! Dacă nu cumva, mai degrabă, ar fi 
profitat de pretext pentru a lovi în legionarii 
veritabili, mai ales că vă pretindeţi în mod 
| abuziv legionari, afişându-vă peste tot cu 
d fotografia Căpitanului... 
& Ar mai fi o mică problemă, deşi ar fi fost 
greu pentru organizatori să o prevadă la 
Po] pregătirea acțiunii. Unii spectatori s-or. fi 
“| speriat, dacă aşa au spus, dar alţii au crezut 
“| că au de a face cu o scenografie adițională 
, pentru accentuarea mesajului din film. În 
cinematografie asemenea combinaţii sunt în 
general excluse, fie şi numai din motive 
economice: cum să aduci actori la toate rulările 
filmului, în fiecare cinematograf? (Pe de altă parte, în 
lumea teatrului, secvențele cu actori aflați în mijlocul 
publicului, sau care se dau jos de pe scenă etc. sunt 
destul de frecvent întâlnite; de asemenea, de când 
tehnologia o permite, şi proiecţiile video în cadrul 
unor piese de teatru au devenit un accesoriu 
obişnuit.) 

Şi totuşi, chiar şi cei care, să zicem, au "gustat" 
închipuita excentricitate scenografică (protestul Noua 
Dreaptă a fost real, în nici un caz înscenat de 
regizor) trebuie să fi avut o emoție puternică, vecină 
cu sperietura: dacă pe ecran se proiectează 
proteste anti-homosexualitate şi în sală se 
desfăşoară tot acelaşi lucru, atunci, când în film 
se vor derula “frumoasele” scene de dragoste 
homosexuală; în sală ce va fi!? Dragi spectatori 
iubitori de "toleranță" şi "diversitate", să ne gândim 
că poate o veţi păţi o dată în viaţă pe propria piele, 
ca să înţelegeţi cu adevărat "cum devine cazul"? 
Păziţi-vă fundurile! 


BUSH ŞI PREZERVATIVELE 


Vă amintiţi, probabil, una din puţinele  şiiri 
amuzante cu care am putut să vă descrețim frunțile 
în ultima vreme: la începutul anului deveniserăm 
ferm convinşi că fostul preşedinte al Statelor 
Unite, George W. Bush, nu mai poate părăsi 
teritoriul țării sale fără a fi arestat pentru crimele 
pe care le-a comis. Desigur, nu pentru toate, pentru 
care am putea estima pedeapsa cuvenită undeva 
între 500 şi 1.000 de ani de închisoare, ci doar 
-pentru că a autorizat tortura asupra unor 
presupuşi membri Al-Quaeda aflaţi în detenţie 
(este vorba despre "waterboarding” - cu ocazia 
respectivei ştiri am descris în detaliu procedeul). 

Organizaţia pentru apărarea drepturilor omului, 
"Amnesty International”, reuşise în februarie a.c. să-l 
oblige pe Bush să renunţe la o vizită în Elveţia, de 
teama unei arestări, în conformitate cu prevederile 
dreptului internaţional. 

“Precedentul arestării lui Augusto Pinochet în 
Marea Britanie, precum şi faptul că o serie de înalţi 
demnitari evrei (americani şi israelieni) au luat în 
serios o asemenea ameninţare, l-au făcut şi pe Bush 
să o ia în serios. De asemenea, şi noi am găsit în 
toate acestea un motiv de optimism, făcându-ne 
speranţe că nu a pierit din lume şi ultima fărâmă de 
bun simț... , 

RETRACTĂM! La nevoie, dacă publicul 
dezamăgit o va cere, autorii acestor rânduri îşi pot 
turna şi cenuşă în cap - dar nu foarte multă, pentru 
că ne temem să nu se fi pus şi pe aceasta vreo taxă 
de poluare... 

Cât despre sărmanul bun simţ de care discutam, 
îi putem pune o lumânare la căpătâi, ca să-i 
lumineze calea pe lumea cealaltă. Dumnezeu să-l 
ierte! 

"Amnesty Internațional” a cerut 
Etiopiei, Tanzaniei şi Zambiei, cu ocazia 
vizitei făcute de Bush în perioada 1-5 


decembrie a.c., să-l rețină pe acesta şi să 
pornească ancheta la care le obligă tratatele 


internaţionale. (sursa: Mediafax, 1.12.2011 - 
"Amnesty. International cere din nou arestarea. lui 
George W. Bush”.) 

"Toate țările în care merge George W. Bush au 
obligaţia de a-l deferi justiţiei pentru rolul său în 
tortură. Dreptul internațional cere să nu existe 
nici un refugiu posibil pentru responsabilii de 
tortură. Etiopia, Tanzania şi Zambia trebuie să 
profite de această oportunitate pentru a-şi îndeplini 
obligațiile şi pentru a pune capăt impunităţii de care 
s-a bucurat până în prezent George W. Bush", a 
declarat Matt Pollard, consilier juridic în cadrul 
"Amnesty. 

Dar... ciu-ciu! Bineînţeles că bietele țări africane 
se tem ca de dracul! Aşadar, replica africanilor 
urmează formula clasică "el o privi semeț şi dur, ca 
un fachir pe ace" etc. "Amnesty International nu are 
nici jurisdicţia şi nici mandatul pentru a emite cereri 
de arest”, a declarat, cu un aer plin de demnitate, 
purtătorul de cuvânt al guvernului etiopian. 

Ca să vedeţi că nu glumim când spunem că 
răspunsul de mai sus este unul demn, menționăm 


că, în octombrie, într-un context similar, Canada a 
acuzat aceeaşi organizație pentru drepturile 
omului de “faliment moral, degenerescență şi 
politizare” - am încheiat citatul. 

Haideţi să fim indulgenţi şi să presupunem că 
reprezentantul de la Ottawa, cu mintea nu tocmai 
"dezghețată”, având în vedere crivățul care suflă 
năprasnic la câteva grade sub cercul polar, a înțeles 
greşit termenul "degenerescență", îndeobşte folosit 
în biologie şi medicină; însă expresia "faliment 
moral" ar trebui să fie la îndemâna oricărui neinstruit 
luat de la împins vagoane, deci considerăm că 


acesta a ştiut ce spune; cel care pretinde ca legile şi 
tratatele în vigoare să se aplice a dat faliment din 
punct de vedere moral!! (221) 

In ce sens respectul legii este depăşit (în 
termeni de marketing: "uzat moral") sau morala, în 
general, a dat faliment?! 

Ne amintim cu simpatie de manifestanți de la 
Geneva care se pregătiseră cu câte un pantof de 
rezervă pentru a-l arunca în Bush în amintirea 
faimosului ziarist irakian care a inaugurat acest gest. 

Poate că veţi spune: în țările africane pantoful nu 
este un articol atât de răspândit şi la îndemâna 
oricui, o asemenea manifestare ar necesita mari 
cheltuieli. 

Totuşi, pentru canadieni aceeaşi scuză nu mai 
poate fi invocată: în calitate de cetățeni ai unui stat 
civilizat, sacrificiul cerut în acest sens ar fi fost 
minim... 

Nu dorim să batjocorim Canada pentru această 
laşitate politică. Încă din februarie, atunci când 
Elveţia, cu toată neutralitatea ei consacrată istoric, 
era gata să-şi îndeplinească obligaţia şi să-l ia puţin . 
deoparte pe dl. Bush, recunoşteam că, de pildă, 
țara noastră nu ar îndrăzni aşa ceva. 

De asemenea, putem să ne întoarcem pe 
nefericitul continent african, la recentele 


Pa9.10 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


| 


refuzuri din partea Etiopiei, Tanzaniei Şi 
Zambiei, fără nici un drept de a râde 

nici de acestea. 
În fine, acum, cel puţin, lucrurile ne sunt 
clare: la fel se va întâmpla aproape 

: în lume. 

und Rusia sau China ar avea, în mod cert 
“| să-l aresteze pe Bush junior, dacă acesta ar 
curaj ideea neinspirată de a merge în respectivele 
ca să facă lobby ori să bată câmpii... Poate şi 
țări, sud-americane: în ultimii ani, demnitatea unor 
din zona respectivă (autentică, de data 
) le-a ridicat mult valoarea în ochii noştri. ŞI, 


Ce) acele țări, mai ales autorităţile din Chile 
Gaoisil GI E de nerăbdare să-l aresteze legal pe 
ani Şi „ Bush. Dacă Pinochet, dictatorul lor (bun 
a » Nu ne pronunțăm în acest articol), a fost 
: estat în străinătate, de ce să nu aresteze şi ei 
eul dictator al altei țări, cu siguranță una dintre 
igurile contemporane cele mai nefaste? 

În schimb, prin Africa, Orientul Apropiat şi o mare 
parte din Europa, “ilustrul” senator american se 
poate plimba cât doreşte, spre necazul nostru. 

Totuşi, dacă am face abstracție de impresia 
dezolantă că am trăi pe o planetă populată aproape 


kk 


exclusiv de bipezi castraţi, ceva tot ar fi 
de râs în această povestel 

Ce s-a dus să le spună fostul 
preşedinte al SUA aborigenilor din Cornul 
Africii şi de pe coclaurile învecinate? 

Ei bine, recentele vizite fac parte dintr-o 
"campanie de luptă împotriva SIDA şi a cancerului 
de col uterin”! "/a prezervativul, neamule! Poftim 
Gardasil, coniță, sterilizează-te!” 

Transformat într-o versiune şi mai antipatică a 
vechii noastre cunoştinţe Madeleine Allbright, Bush 
s-a dus să facă reclamă vaccinurilor în Africa. Şi 
prezervativelor. Jalnic a ajuns... 


CANADA, CU CAPUL PE UMERI 


Vecinii din nord ai SUA s-au retras, pe 12 
decembrie, din Protocolul de la Kyoto privind 
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, 
semnat în 1997 şi intrat în vigoare în 2005. 

Prin acest acord Canada se angaja să-şi reducă 
nivelul de poluare în 2012 la numai 6% față de cel 
din 1990, însă, de fapt, acesta chiar a crescut. 

Conform ministrului canadian al Mediului, Peter 
Kent, pentru țara sa condițiile acordului se dovedesc 
a fi complet nerealiste, însăşi semnarea acestuia 
fiind o greşeală politică. 

Pentru a atinge obiectivele Protocolului, Canada 
ar trebui să interzică circulaţia auto şi agricultura 
mecanizată şi "să sisteze căldura în toate casele, 
birourile, spitalele şi uzinele”. 

Probabil, ministrul a dramatizat puţin situația, însă 
este o imagine destul de bună a iresponsabilităţii de 
a promite să-ţi reduci poluarea la şase sutimi în două 
decenii. 

Peste mai puţin de o lună Canada ar fi avut de 
ales "pierderea a milioane de locuri de muncă 
sau transferul a 14 miliarde de dolari din banii 
contribuabililor “ canadieni către alte ţări, 
reprezentând 1.600 de dolari pe familie, fără a avea 
un impact asupra mediului”. 

Practic, s-a luat decizia retragerii în ajunul 
scadenței penalizărilor prevăzute în Protocol pentru 
cazul nerespectării condiţiilor. Ceea ce ni se pare 
just: la ce bun să dai 14 miliarde de dolari, ca 
pedeapsă pentru încălcarea unei reguli imposibil de 
respectat, când poți, pur şi simplu, să nu-i dai? 

Un elementar calcul politic arată că trăim într-un 
climat de relaţii internaţionale extrem de tensionate, 
cu criză economică şi pregătiri masive de război, cu 
prea multe embargouri, sancţiuni şi ameninţări ca să- 
şi mai permită cineva să adauge altele noi. Colac 
peste pupăză, exact Canada ar mai lipsi să fie 
penalizată, şi încă pentru ce motiv. ridicol: pentru 
abrogarea unor norme ecologice... 

După cum vedeţi, simpatia noastră se îndreaptă 
către această abrogare. Poziţia noastră necesită, 
totuşi, o delimitare mai precisă. 

Agreem preocupările ecologice autentice, 
prevenirea risipei resurselor şi a degradării mediului, 
însă anumite aspecte din abordarea 


internațională a acestor chestiuni nu ne inspiră 
încredere: 

(1) Încălzirea globală este un fapt nedovedit 
ştiinţific — sau, mai bine zis, dovedit prin date 
măsluite. 

Nu demult se vorbea despre o viitoare eră 
glaciară, ba chiar am auzit şi tâmpenia colosală că 
aceasta ar putea fi provocată tocmai de încălzirea 
globală! 

Nu degeaba ştiinţa, ca şi şcoala, în general, sunt 
sabotate -sistematic: planul este ca noi să ajungem 
cât mai ignoranţi, pregătiți să credem orice 
absurdităţi, atunci când interese oculte o vor cere. 

(2) Atmosfera de panică răspândită de alarmele 
ecologiste este cu siguranță în folosul celor care 
doresc să ascundă adevăratele motive de spaimă 
pe care ni le rezervă viitorul. 

Ei vor să avem coşmaruri cu efect de seră, 
radiaţii letale şi creşterea. nivelului oceanului 
planetar, nu cu neosclavagismul care se apropie cu 
paşi mari. 

(3) Prin limitări de ordin ecologic se poate frâna 
creşterea economică a unor state încă insuficient 
controlate de Ocultă, menținându-se supremația 
celor dirijate ca nişte marionete, în special SUA. 

Concomitent se mai pot.culege şi o serie de 
"penalităţi”, o formă mascată de tribut al celor slabi 
către cei puternici. i 

Şi, dacă tot veni vorba de menţinerea supremaţiei 
unor state deja industrializate până în dinţi, iată ce 
aflăm tot de la dl. Kent; “actul de la Kyoto nu 


Li 


include țările cu cele mai multe emisii, Statele 
Unite şi China, şi astfel nu poate funcţiona”. 

Până la urmă, ne pare rău, dar acesta este 
adevărul: poluarea este proporţională cu dezvoltarea 
industrială, iar tehnologia-minune, care mănâncă 


i gem şi face prune, încă nu s-a pus în circulaţie. De 


aceea nici nu se pune problema ca marile 
economii să respecte Protocolul de la Kyoto. 

Ei bine, acum respectivul Protocol nu mai este 
respectat nici de canadieni. Aceştia pesemne 
dârdâie numai când se gândesc la "încălzirea 
globală" şi la cererea imensă de tricouri, "bermude” 
şi şepcuțe pe care va trebui să o satisfacă; în viitor 
industria lor textilă... 

Totuşi, în loc de încheiere şi cu o notă 
discordantă faţă de cele discutate până acum, vă 
prezentăm noile promisiuni pe care canadienii s-au 
simţit datori să le facă. Când ministrul Kent a anunţat 
retragerea din Protocolul de la Kyoto, acesta s-a 
angajat în numele ţării sale că aceasta, până în 
2020, îşi va reduce emisiile poluante la 17% față de 
valoarea lor din 2005. 

De ce tocmai atât şi tocmai până atunci, ar fi greu 
de precizat, însă gestul poate avea mai multe 
explicații. 

Fie s-au temut să întindă prea mult coarda - 
discutabil, însă cu certitudine ceea ce au promis 
acum reprezintă un efort mai mic decât cel prescris 
în acordul abandonat. 

Fie consideră că acest nou obiectiv este tangibil, 
deşi ne îndoim sincer de aşa ceva: până acum 
poluarea a crescut, iar acum, în vârtejul crizei, orice 
stat ar fi dispus să zică "bogdaproste” dacă nu i se 
prăbuşeşte economia, cum să-şi permită să o mai 
obstrucţioneze şi cu restricţii ecologiste! 

Fie au gândit aşa cum pare să gândească 
aproape toată planeta, în ultima vreme, de azi pe 
mâine: au dat o cifră cu aparența unei determinări 
riguroase, ştiinţifice, care să dea impresia de 
seriozitate, iar apoi nu le rămâne decât să aplice 
sfântul "om trăi şi-om vedea”. Până în 2020... nimeni 
nu mai vede atât de departe. 

(sursa: www.antena3.ro, 13.12.2011 - "Canada 
renunță la Protocolul de la Kyoto. Este primul stat 
care se retrage din acordul referitor la climă") 


redactia 


NOTĂ: Aşa cum am arătat şi anul trecut (în numărul din iulie), mulți oameni de ştiinţă cred că Acordul de la Kyoto (prin care liderii politici ai lumii au luat 
hotărârea reducerii emisiilor de dioxid de carbon) a fost una dintre cele mai mari înşelătorii politice realizate vreodată în istoria omenirii. 


Ce îi determină pe oamenii politici să propage 


- intenţia de a transfera industria poluatoare din țări 


către țările bogate); 


acest neadevăr, al încălzirii globale? Printre altele, ar fi: 
ile dezvoltate în țările mai puţin dezvoltate (Acordul de la Kyoto stipulează posibilitatea “cumpărării” poluării de 


- dorința de a creşte taxele la benzină, motorină şi maşini iz 
- voința de a promova o guvernare mondială (visul de secole al francmasoneriei). 
lată demontate miturile principale ale "încălzirii globale” datorate poluării: 


MIT: Oamenii de ştiinţă din Grupul 
Interguvernamental.. pentru Schimbarea Climatică 
susțin faptul că această încălzire globală este un 
lucru real şi că omenirea trebuie să facă ceva pentru 
a opri acest lucru. 

In lume sunt doar. câțiva cercetători rebeli care ar 
Nega teoria încălzirii globale cauzată de umanitate. 

ADEVĂRUL: "Se uită” faptul că aceşti oameni 
de Ştiinţă care susțin teza încălzirii globale, sunt 
numiți de către guverne şi sunt constituiți în 
grup! 

Există cca. 18.000 de semnături ale 
oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, pe 


o scrisoare denumită “Petiţia Oregon”, în care se 
spune că nu există nici o evidență asupra 
încălzirii globale. 


MIT: Nivelul dioxidului de carbon a crescut în 
special datorită activității umane. 

ADEVĂRUL: 96,5% din totalul emisiilor de 
dioxid de carbon o constituie sursele naturale, 
omenirea fiind responsabilă doar pentru 3,5% din 
aceste emisii (0,6% provine din emisiile 
maşinilor, iar cca. 1% din încălzirea clădirilor)! 


MIT: Accizele pe benzină şi motorină, taxele de 
poluare pentru maşini şi alte taxe sunt perfect 


justificabile pentru a opri creşterea nivelului de dioxid 
de carbon (gazele cu efect de seră). 


ADEVĂRUL: Întrucât emisiile de dioxid de 
carbon de la maşini şi fabrici nu au decât un impact 
extrem de mic — complet neglijabil - asupra climatului 
Terrei (conform demontării mitului precedent), aceste 
taxe n-au nici un fundament real, ci reprezintă doar 
o altă sursă de a îmbogăți guvernele cu taxe 
nejustificate impuse cetățenilor. 


Mai trebuie subliniat şi faptul că aşa-zisa 


încălzire globală din ultima sută de ani înseamnă 
doar...jumătate de grad Celsius în plus! 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 P29:11 


V 


Carepondle ZA 


DECEMBRIE 1989, O RANĂ ÎNCĂ SÂNGERÂNDĂ 


1. De ce adevărul? 


Pe măsură ce ne depărtăm în timp de zilele 
sângeroase ale lui Decembrie 1989, aud tot mai 
des apostrofarea; 

„Las-o, domnule, mai încet cu adevărul 
despre Revoluţie! Ce Dumnezeu, n-ai obosit, 
nu vezi că subiectul ăsta nu mai interesează pe 
nimeni? Cum să-mi ardă de adevăr, când am din 
nou burta goală? Imi văd de necazurile mele, 
şi-atât!” 

Cei care pretind că şi-au riscat viața pentru 
libertatea noastră şi ca urmare trebuie să le fim 
recunoscători, se tem să iasă în stradă cu toții şi 
să protesteze, de teamă că vor fi luaţi în vizor şi ha 
„săltaţi” de hăitaşii puterii. 

Nu o fac nici chiar atunci când li se suprimă 
indemnizaţiile, situaţie în care o bună parte 
dintre ei sunt lipsiţi de unica sursă de existenţă! 

Unde să-şi fi pierdut oare vitejia şi 
determinarea ce ne-au izbăvit de fosta dictatură? 

Oare teama ce-i bântuie acum o fi doar o 
perdea de fum în spatele căreia se pregăteşte 
lovirea decisivă a dictaturii mult mai perfide ce ni 
se pregăteşte? lar purtătorul de stindard să fie 
oare tot hârşitul activist bolşevic ce ne-a furat 
Revoluția şi ne-a aruncat în mlaştina neocomunistă? 

Cred că vom avea răspunsuri la aceste întrebări 
şi la multe altele, chiar în această iarnă. lar de nu, 
riscăm să ajungem la alegerile comasate, organizate 
şi controlate de ei, în urma cărora nu vom mai avea 
nici o şansă. Nu doar ca indivizi, ci ca Națiune. Ne se 
va şterge din memorie obârşia, ne vom pierde 
identitatea, demnitatea şi onoarea. 

Nu voi osteni în a-i determina pe oameni să- 
nțeleagă că tragedia pe care o trăim astăzi noi, 
cei mulți şi neputincioşi, o datorăm abandonării 
luptei pentru adevăr, plecării capului în fața sabiei 
ridicate a tagmei jefuitorilor, a trădătorilor de Neam 
şi Țară, că aşa-zisa lor forță, de care ne temem 
mai abitir decât pe vremea dictaturii ceauşiste, nu 
înseamnă altceva decât resemnarea şi laşitatea 
noastră, că frica ce ne stăpâneşte tot mai mult pe 
noi, generaţiile care am primit botezul sângelui, dar 
fără a ne imuniza, ne va costa enorm de mult. Şi mai 
ales, pe urmaşii noştri. 

Nu, nu am obosit să cred în triumful 
Adevărului, nici acum, după 22 de ani de căutări 
sterile prin „tranziţia” ce pare că nu se mai sfârşeşte. 
N-am renunțat în a-i convinge pe astfel de defetişti 
că avem nevoie de Adevăr ca de aer! În primul rând, 
pentru că suntem creştini şi pretindem a crede şi 
urma învățăturile Mântuitorului; să nu uităm că 
„ADEVĂRUL NE VA ELIBERA”, ne va reda libertatea 
mult râvnită, pentru care s-a vărsat atâta sânge 
nevinovat! lar acest sânge curs din piepturile 
dezgolite ale Românilor ieşiţi în stradă ca să 
înfrunte gloanțele ucigaşe, nu ne dă pace, nu ne 
lasă să uităm, să ne bălăcărim în continuare în 
mocirla laşităţii şi a neputinței noastre. 

În acele zile de neuitat ale lui Decembrie 89 am 
trecut prin situații-limită, gata să cred că nu mai am 
scăpare. Dar a vrut Dumnezeu să rămân în viaţă şi 
sunt pe cale acum să dezvălui o primă parte din 
adevărul ce ne-a fost şi ne este refuzat de toți 
profitorii Revoluţiei care s-au perindat la putere până 
acum! 

Acest adevăr, care i-ar arunca de la putere ca pe 
nişte gunoaie, este ocultat - ca şi istoria cenzurată a 
anilor 1920-1940, ca şi cea a întunecatei epoci 
comuniste, dar şi ca şi cea a ceţoasei perioade post- 
revoluționare, neocomuniste. 


2. Din culisele Revoluţiei braşovene 


După nici două luni de activitate în -cadrul 
Comisiei  Senatoriale „Decembrie 1989” 
Subcomisia Braşov, am fost trecut din nou în 
rezervă. Tot pentru adevăr, pentru credința, 
exprimată public, că putem scăpa de răul din jurul 
nostru. Desigur, am continuat, dar nu cu aceeaşi 
autoritate. 


I:NOAPTE, ORA 2.40 


ruce din flăcări . 


i 
] 


memoria brașovenilor seceraţi de gloanțe în noaptea de 22 decembrie 
âţiva revoluționari au aprins lumânări și au spus rugaduni 


Am aflat, treptat, adevăruri ce se vroiau ascunse 
nu doar de cei vinovați pentru crimele comise, dar şi 
de preşedintele  -Comisiei, senatorul Sergiu 
Nicolaescu, implicat direct în  tenebroasele 
evenimente de la Braşov. 

Voi reda mai jos o parte din aceste secrete pe 
care vor să le ducă cu ei în mormânt : 

Pregătirea şi punerea în aplicare a scenariului 
criminal: 

- dotarea activiştilor de partid cu armament şi 
muniții şi antrenarea lor în a duce lupta împotriva 
oponenților - regimului („vom fi pregătiţi să-i 
întâmpinăm cu gloanțe pe huliganii care vor mai 
avea curajul să se revolte ca în 15 nov.1987" - dixit 
tov. Petre Preoteasa, prim-secretar al Judeţenei de 
Partid Braşov); sd 

- conceperea şi realizărea, în zilele de 18, 19 şi 
20 decembrie 1989 a două planuri de acţiune 
împotriva manifestanţilor: unul oficial, de care a 
răspuns gen. |. Florea, comandantul Garnizoanei 


Braşov, şi altul secret, produs de gen. Gh. 
Zagoneanu, şeful 1.J.M.I. Braşov. 
Ambele planuri de acțiune prevedeau 


deschiderea — focului împotriva manifestanților, şi 
ambii generali şi-au adus contribuţia la sporirea 
numărului de victime şi au fost recompensaţi ulterior 
cu funcții importante de către „întâiul emanat al 
Revoluţiei”, Iliescu Ion. 

Marea majoritate a braşovenilor sunt de părere 
că acest sinistru personaj, Florea lon, absolvent al 
Şcolii Militare la Moscova, promovat datorită 
prestațiilor în favoarea Marii Puteri care l-a şcolit, 
este principalul răspunzător pentru victimele şi 
distrugerile din Braşov. 


Acţiuni teroriste în perioada 22-28 decembrie 
1989: 


1. Aducerea şi amplasarea în subsolul Consiliului 
Judeţean, precum şi în clădirile din jurul acestuia, a 
unor trupe speciale de intervenție aparţinând 
controversatei Reţele „R”, ca şi a altor forțe (inclusiv 
străine), specializate în acţiunile de gherilă urbană. 
Nu degeaba au plecat din clădirea Consiliului 
Judeţean unii dintre cei aflaţi acolo sau pătrunşi cu 
valul şi infiltraţi printre revoluționari: ştiau că în acea 
noapte se va dezlănțui infernul. Despre asta au 
vorbit cel puțin două personaje din conducerea PCR, 
Preoteasa şi Dăogaru. Primul a avertizat, iar al 
doilea a ameninţat pe revoluționari cu măcelul. 


2. Tot aici, în Braşovul acelor zile de foc, 
consemnăm desfăşurarea PRIMEI MINERIADE, 
chiar în zilele Revoluţiei. Concret, este vorba de un 
grup de peste 30 de „mineri” tineri, veniți în 
„vacanță” la poalele Tâmpei şi cazați la hotelul 
Capitol, posesori ai unor geamantane mari şi grele. 
Au acţionat în forță în noaptea de pomină, 22/23 
decembrie 1989, trăgând de la etajul 6, după care 
au dispărut. Când s-au verificat datele înscrise în 


E RR Sa E IRU RI 


registrul hotelului cu cele de la domiciliile 
acestora, nici una dintre ele nu a corespuns, iar 
reporterul deplasat acolo a fost bătut crunt 
de „localnici”. 

3. Terorişti au folosit mijloace de luptă 
ultramoderne: elicoptere (fără însemne), stații 
de _bruiaj radio şi radare, simulatoare de 
armament diferit şi de ţinte aeriene, armament şi 
muniții speciale (şi cu gloanțe explozive) ce nu 
se aflau în dotarea militarilor români. 

De remarcat faptul că în şedinţa din 28 
decembrie 1989 a Consiliului Județean, gen. 
Florea a afirmat, printre altele: „Grupurile 
teroriste mai acționează (libieni şi palestinieni), 
au avut tehnică, inclusiv elicoptere. Marea 
majoritate sunt prinşi şi arestați. De ei s-au 
agătat şi unii dintre ai noştri şi au tras în militari 
şi civili”. Nica 
i Stenograma şedinţei a fost trimisă la toate 

instituţiile din județ. Cu toate acestea, gen. 
Florea a negat tot ce spusese atunci. 

Pe teroriştii prinşi (unii chiar de 2-3 ori) i-a 

| eliberat, trimițându-i la misiunile lor. 
Dar toate ticăloşiile lui au fost acoperite cu 
înverşunare de procurorii militari care trebuiau să-l 
ancheteze şi să-l ducă în faţa instanței. Pentru ei au 
contat doar ordinele venite „de sus”, nu indignarea şi 
protestele îndreptăţite ale braşovenilor, printre care 
şi militari. Na = 

Încă un dosar, nefinalizat de procurori, vine să 
confirme vinovăţiile atât de des amintitului gen. 
Florea: dosarul celor 5 victime din zilele de 24 şi 25 
decembrie 1989, împuşcate în interiorul clădirii 
Consiliului Judeţean. Tragic şi în acelaşi timp, 
relevant:  vinovăţiile reies clar din declarațiile 
existente la dosar, dar procurorii nu văd şi nu rețin 
nimic! 

Numărul oficial al victimelor înregistrate la 
Braşov este cu mult mai mic decât numărul real 
(68 de morţi şi 152 de răniţi, față de aproape 200 de 
morți şi peste alte 200 de răniți). 

De ce vor să ascundă numărul real de victime? 
Răspunsul este mai simplu decât pare: pentru că 
vinovăția lor ar fi mai evidentă şi mai împovărătoare. 
Şi ar trebui să dea socoteală pentru faptele lor. 

„Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas 
din oameni!” 

Vă asigur că „enigmele” Revoluţiei braşovene 


“sunt mult mai multe decât cele prezentate aici. 


Dar ele se împuţinează pe măsură ce se 
adâncesc cercetările şi fragmentele de adevăr ies la 
lumină. Asta ar fi vestea bună. 

Cea rea: dintre cei care sunt obligaţi de lege să-şi 
facă datoria, adică să finalizeze dosarele Revoluţiei, 
nimeni nu mişcă un deget! Se aşteaptă prescrierea 
faptelor săvârşite de criminali şi scoaterea acestora 
„basma curată”. 

lar noi, care am scăpat cu viață din acele zile de 
coşmar, ne ascundem în spatele unei laşe tăceri, 
care ne transformă în complicii criminalilor. 

„Păcat, păcat, de sângele vărsat”! 

Sângele acesta vărsat de părinții, frații sau fiii 
noştri, de eroii noştri, de care ne amintim doar o - 
dată pe an, atunci când îi comemorăm sub atenta 
supraveghere şi conducere a multora dintre 
vinovați, ne condamnă! 

Martiri sacrificați pentru ca noi să fim liberi, şi nu 
dezbinaţi şi umiliţi cum suntem acum, se răsucesc în 
mormânt! 

„21-22... cine-a tras în noi?” 

Au trecut 22 de ani din acel 22 Decembrie. 

i Oare câți dintre noi ar mai ieşi astăzi să-şi apere 
libertatea (pe care o pierdem din nou, pe zi ce trece), 
cu însuflețirea şi curajul de atunci, când se striga, 
acoperindu-se şuierul gloanţelor: „Libertate, te iubim: 
ori invingem, ori murim!” ? 

Românie, atenție, se închid uşile! Cade asupra 
noastră ghilotina unei noi dictaturi. 

FRATE, TREZEŞTE-TE CÂT ÎNCĂ MAI E TIMPI! 


el! Tocana, Lagoa 


P9:12 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2017 


i 


| învățătura ortodoxă despre Biserică este cuprinsă 
e scurt în articolul 9 din Simbolul Credintei: (Cred) 
«într-una, sfântă, sobornicească si _âpostolească 
| piserică». Credem şi mărturisim că întemeietorul 
sf. Biserici este lisus Hristos Domnul. 


pregătind-o prin alegerea apostolilor şi 
unându-i bazele prin Cruce şi înviere, 
Mântuitorul Hristos a întemeiat în chip văzut 
giserica Sa: în ziua Cincizecimii S-a pogorât Sfântul 
Duh în chip de limbi de foc asupra apostolilor, peste 
fiecare în parte, îmbrăcându-i cu putere pe ei şi pe 
cei botezați după predica lor, şi au devenit locaşuri 
ale Duhului Sfânt (Fapte II, 1-4, 41-47 ; IV, 5; 2 Cor 
16). 
EI tura Bisericii cu Mântuitorul Hristos este 
o legătură organică, El fiind capul ei; iar Duhul 
sfânt sufletul ei, Care o sfințeşte prin harul şi darurile 
ale. 
= Biserica este locaş prin care Mântuitorul 
Hristos desfăşoară lucrarea Sa mântuitoare în 
„lume. 
E! Si după cum Mântuitorul a răscumpărat Şi mântuit 
firea păcătoasă prin întreita Sa slujire (de Învățător, 
de arhiereu şi împărat), tot astfel şi Bisericii Sale i-a 
lăsat o întreită putere şi misiune: de a 
- propovădui nealterat adevărul dumnezeiesc 
“cuprins în Scriptură şi Sf. Traditie, de a curăți şi 
sfinți pe credincioşi prin Tainele şi ierurgiile sale şi 
de a-i conduce pe calea mântuirii spre viața 
veşnică. Acest lucru se vede clar din porunca dată 


«Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în 
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 
învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit 
vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la 
sfârşitul veacului» (Matei XXVIII, 19-20). 

Intreita putere a fost dată apostolilor şi prin ei 
urmaşilor lor, episcopi şi preoți. 

Puterea şi dreptul de a propovădui Evanghelia, 
de a săvârşi Sfintele Taine şi de a păstori pe 
credincioşi aparţine membrilor ierarhiei 
sacramentale, în baza hirotoniei lor. Acest lucru îl 
arată Ap. Pavel corintenilor prin cuvintele: «Aşa să 
ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui 
Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu». 

Trebuie să fie lămurit lucru pentru credinciosii 
Sfintei Biserici, că numai în -sânul ei, iar nu în 
afară de ea, Mântuitorul lisus Hristos 
împărtăşeşte, prin Sfântul Duh, harul Său 
mântuitor. În Biserică ne împărtăşeşte El acest har. 

Sf. Ciprian zice că «nu poate avea pe 
Dumnezeu _de Tată, cine _nu_are_Biserica_de 
mamă». 

«Rămâneți în Mine şi Eu în voi. ă 

Precum mlădița nu poate să aducă roadă de Ja 
sine, dacă nu rămâne în viță, tot aşa nici voi, dacă 
Nu rămâneți în Mine. 

Eu sunt vița, voi sunteți mlădiţele. Cel ce rămâne 
în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci 
- fără de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu 

rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădiţă şi se 

usucă» (loan XV, 4-6). 

„Precum mlădița se usucă dacă este ruptă de 
vița de la care primeşte hrană prin sevă, tot aşa şi 
Sufletul moare  duhovniceşte, adică îşi pierde 
Mântuirea dacă se rupe de Biserică, de trupul tainic 
al Mântuitorului lisus Hristos, care îl hrăneşte prin 

arul dumnezeiesc. 
„Harul din Biserică este asemenea sângelui cald 
din trupul omenesc viu, care hrăneşte toate 
mădularele trupului. Dacă un mădular se desprinde 
„ detrup, atunci de îndată se lipseşte de viață, căci nu 
„mai curge în el sângele trupului şi aşa este de 
Epădat Tot aşa şi credinciosul care se desparte de 

ISerică, în care este harul dumnezeiesc, moare 
sufleteşte pentru că nu mai are viață duhovnicească 
din trupul tainic al lui Hristos, din Biserică. 


Nu numai drepții, ci şi păcătoşii fac parte din 
Serică, aşa cum intr-o casă mare nu sunt 


1 


Simte a mia i camu stă aice a i « io 3 da 


Bi 


după Înviere apostolilor, de către Mintuitorul: 


Suta (rate 
BISERICA * 


- Catehism ortodox - 


numai vase de aur şi de argint, 
ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt 
spre cinste, iar . altele spre 
necinste» (2 Tim. II, 20)-; dar 
păcătoşii sunt membri sau 
mădulare bolnave ale ei. 


Biserica are patru însuşiri, 
cum se arată în Simbolul Credinței 
(articolul 9): 


1. Este una pentru că Unul 
este Capul şi Întemeietorul ei, 
Domnul nostru lisus Hristos, Unul 
este Sfântul Duh Care o 
însuflețeşte cu harul dumnezeiesc; 
una este ținta ei: de a-i aduna pe 
toți credincioşii la un loc şi a-i 
sfinți.“ una este învățătura 
adevărată şi tot una este calea 
cea dreaptă care duce la mântuire. 

Mântuitorul lisus Hristos a 
întemeiat o singură Sfântă 
Biserică şi nu voieşte să fie mai 
multe. 


__2. Este sfântă pentu că sfânt este 
Întemeietorul ei, Mântuitorul lisus Hristos, Care a 
sfinţit-o pe ea cu Sângele Său şi i-a dat puterea să-i 
sfințească pe oameni prin_harul dummezeiesc; 
sfântă este şi învățătura Bisericii (loan XVII, 17). 

Sfinţenia Bisericii nu se pătează întru nimic prin 
aceea că în ea se găsesc şi păcătoşi, fiindcă nu 
membrii Bisericii  sfințesc Biserica, ci Biserica îi 
sfințeşte pe membrii ei. 

Biserica nu are sfințenia de la membrii ei, ci de la 
Mântuitorul lisus Hristos, prin Sfântul Duh. 


3. Este sobornicească sau universală deoarece 
chemarea ei este să se întindă peste tot si să-i 
cuprindă în sânul ei pe toţi (Matei XXVIII, 19 ; Luca 
XXIV, 47; Fapte |, 8), fără deosebire de neam sau 
rasă. Ea este întemeiată pentru toate locurile, pentru 


toate vremurile, pentru toți oamenii care vor să 
vină la cunoştinţa adevărului. Ea rămâne în tot 
timpul şi în tot locul aceeaşi, neclintită în învățarea 
adevărului dumnezeiesc deplin, stând pe temelia 
Sfintei Scripturi, a celor 7 Sinoade ecumenice şi 
a Sfintei Tradiţii, în opoziţie cu Bisericile sau 
comunitățile eretice. 


4. Este apostolească pentru că este întemeiată 
şi aşezată pe mărtuna Apostolilor, «piatra din capul 
unghiului fiind Insusi lisus Hristos» (Efeseni ||, 
20); ea are învățătura Mântuitorului lisus Hristos 
ajunsă la noi prin sfinții apostoli şi prin urmasii lor 
şi ține neschimbate rânduielile acestora (2 Petru III, 
2; luda 12). In acest înțeles zicem că Biserica este 
zidita pe «temelia apostolilor», Întemeietorul şi Capul 
ei fiind Mântuitorul lisus Hristos. 


Apostolii s-au socotit doar slujitori ai Bisericii (1 
Cor. III, 5-11) şi tot asemenea sunt şi episcopii, 
urmaşii lor, şi preoții, în conducerea ei. 


Biserica este obştea celor care s-au botezat, au 
crezut, cred şi mărturisesc pe lisus Hristos de Fiu al 


|ui Dumnezeu şi Mântuitor. (În înțeles mai larg, ea îi 
cuprinde astfel şi pe cei dinaintea venirii lui Mesia 
care au aşteptat întru nemicşorată nădejde venirea 
Lui.) Din Biserică fac parte toţi cei uniți prin aceeaşi 
credință în Hristos, care se împărtăşesc din 


aceleaşi Sfinte Taine săvârşite de ierarhia 


sacramentală (episcopul şi preotul). 


Intre Biserica de pe pământ (Biserica luptătoare) 
şi Biserica din cer (Biserica triumfătoare) este nu 
numai o solidaritate, ci şi o continuitate. Nu numai 
credincioşii vii, ci şi cei morţi care au adormit întru 
dreapta credință sunt membri ai Bisericii. 

Cei vii alcătuiesc Bisenca văzută, din viața 
aceasta pământească, adică Biserica luptătoare, 
iar cei morţi întru credință alcătuiesc Biserica 
triumfătoare, nevăzută, cerească, pentru că au 
trecut de pragul acestei vieţi de luptă. Dar în Hristos 
șunt una, că în El toate s-au împreunat, «cele din 
ceruri şi cele de pe pământ» (Efes. |, 10). 

Membrii Bisericii triumfătoare (cereşti) sunt 
drepții, sfinţii şi îngerii. 

Biserica este văzută pentru că este aici pe 
pământ şi văzuţi sunt membrii ei din viața aceasta. 
Văzute sunt sfintele locaşuri, ierarhia bisericească 
şi credincioşii, sfintele slujbe, sfintele cărți, 
rânduielile şi canoanele bisericeşti etc. 

lar nevăzută este Sfânta Biserică-mamă, precum 
nevăzut este Întemeietorul şi Capul ei, Mântuitorul 
lisus Hristos; nevăzuţi sunt cei care au trecut din 


Duh care lucrează în ea. 


Devenim membrii Bisencii prin harul Sfintelor 
Taine, prin Botez, Mirungere şi prin Euharistie 
(Impărtăşanie) Prin Botez noi ajungem mădulare 
ale Bisericii, prin Taina Mirungerii dobândim harul 
creşterii în Hristos, prin Duhul Sfânt, iar prin 
Impărtăşanie ne unim cu Hristos şi devenim 
purtători de Hristos, mâncând trupul şi sângele Său. 
Mântuitorul Însuşi zice : «Cel ce mănâncă trupul Meu 
şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru 
el» (loan VI, 56). 

Nu fac parte din Biserica luptătoare ereticii, 
schismaticii şi cei care s-au lepadat de credință, care 
singuri s-au aşezat în afara Bisericii. 

Biserica Ortodoxă reprezintă adevărata Biserică 
pentru că prin dreapta ei credință păstrează 
neschimbate şi fără nici: o abatere învățătura şi 
rândulielile aşezate de Mântuitorul lisus Hristos, aşa 
cum le-au transmis Apostolii, şi cum le-au statornicit 
şi lămurit apoi Sfinţii Părinţi în soboarele lor. 

Biserica este «stâlp şi temelie a adevărului (1 
Tim. III, 15), ea este nebiruită în adevărul ei 


dumnezeiesc şi «nici porţile iadului nu o vor 
birui». 


= seleețiuni din eartea "Catehism ortodox" = 


această viață şi îngerii, nevăzut este harul Sfântului 


Phpină realizată de Cutit” "estotorii 4 
CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2044 72-13 


Coreene ZA 


MANEVRE NEOCOMUNISTE 


Nici nu se terminase încă ultimul război mondial 1333 


(8 mai 1945) şi presiunea trupelor de ocupaţie 
sovietice se făcea tot mai mult simțită pentru țara 
noastră, mai ales în domeniul politicului. La 6 martie 
1945 vine la putere guvernul Petru Groza, iar în | 


continuare, în noiembrie 1946, prin inversarea 
rezultatelor, se  falsifică alegerile parlamentare. 
Sfârşitul anului 1947 conduce la instaurarea 


republicii populare, urmată, la 11 iunie 1948, de | 
naționalizarea bunurilor românilor mai cu stare. 


Pe toată această perioadă, până la scoaterea sa | 


din legalitate, Partidul Naţional Țărănesc a fost [e 
considerat de români ca ultima lor speranţă, iar 
publicaţia sa cotidiană, "Dreptatea", era cumpărată şi 
citită rând cu rând de cetățenii speriaţi de viitorul | 


nesigur. În acest interval, redactorul şef al ziarului, | 


di. Nae Carandino, a reuşit să conducă publicaţia cu | 
pricepere şi abnegație, iar miile de difuzori, pe la | 
colțuri de străzi, strigau cu tărie: "Luaţi Dreptatea! 
Luaţi Dreptatea lui Maniu!" În final, pentru multe zeci 
de ani, PNŢ-ul a dispărut, la fel ca şi "Dreptatea", 
pentru a reapărea - atât partidul, cât şi oficiosul său - 
după decembrie 1989. Pentru un scurt interval de 
timp conducerea sa a preluat-o, din nou, di. Nae 
Carandino, bătrân şi bolnav, după anii petrecuți în 
temniţele comuniste, dar la fel de incisiv, de 
percutant! În acest ziar, deci, a apărut, la 18 aug. 
1994, un articol critic la adresa puterii, intitulat "Un [N 
infractor sadea"”, cu subtitlul "Mircea Geoană, 
purtătorul de cuvânt al M.A.E." DI. Mircea Geoană 
ocupa, în acea perioadă, postul de secretar de stat 
în Ministerul Afacerilor Externe, acoperind şi funcţia 
de purtător de cuvânt al acestei instituții. Articolul 
făcea referire la o iniţiativă a d-lui Geoană, menită a-i 
permite să ocupe, prin abuz politic, casa unui om 
ce abia reuşise să şi-o recupereze după 
naționalizarea ei de către comunişti. 

DI. Gh. Rozolea era moştenitorul familiei 
Rozolea, care primise, contra unei sume 
avantajoase, locuință de la Societatea de Gaz. şi 
Electricitate, înainte de 1940. După naționalizare 
locuința familiei Rozolea din str. Grădina Bordei nr. 
55 (zona Primăverii!) a fost preluată de administraţia 
comunistă, iar după 1989 dl. Gh. Rozolea a 
recuperat-o în baza sentinţei nr. 365 a Tribunalului 
Bucureşti, Secţia IV Civilă, din 1.07.1994. 

Fără a ţine seamă de această nouă situație de 
proprietate, di. Geoană, prin relaţii clientelare, obține 
o repartiție ilegală de la ICRAL Herăstrău Sector 1 şi, 
cu sprijinul Poliţiei, în ziua de 13 august 1994, îşi 
aduce oamenii, sparge uşile imobilului şi îl ocupă. 

Când a venit acasă dl. Rozolea, a găsit "bucuria" 
şi a reacţionat, chemând în ajutor familia şi, ulterior, 
presa. Au urmat altercaţii violente, dar, când în zonă 
au apărut reporterii de la "România Liberă", 
"Evenimentul. Zilei”, "Cotidianul" şi "Dreptatea" 
(printre care m-am numărat şi eu), "invadatorii" au 
cedat şi apoi s-au retras. 

Falsul ICRAL-ului Herăstrău a fost dovedit cu 
uşurinţă, la fel ca şi reaua intenţie a d-lui Mircea 
Geoană. 

Multe zile după aceea, dl. "diplomat" a umblat cu 
căciula în mână pe la redacțiile ziarelor sus- 
menţionate, rugându-se smerit să nu se publice 
materiale referitoare la imobilul din str. Grădina 
Bordei nr. 55. La "Dreptatea", însă, nu a avut 
succes! 

Am menţionat, cu explicaţiile necesare, acest 
incident pentru a face o primă prezentare a 
"distinsului” diplomat Mircea Geoană. De la acest 
stadiu vom porni în continuare la analiza 
activităților sale ulterioare, fără a uita ceea ce 
spuneau latinii: "ecce homo" (acesta este omul). 

Ascensiunea politică a d-lui Geoană a continuat. 

În partidul şi sub protecția preşedintelui. lon 
Iliescu, Mircea Geoană a fost numit în funcţii de 
conducere iar, după un scurt timp, a plecat la 
Washington ca ambasador. 

Când, însă, 1996, la conducerea României a 
venit Emil Constantinescu, di. Geoană i-a trimis 
acestuia, din îndepărtata Americă, o scrisoare plină 
de laude la adresa Convenţiei Democrate şi a 

conducătorului acesteia. Din epistolă nu 
lipseau, însă, frazele critice la adresa lui 


„puţin, 


De 1 Mai sa terminăm „va zic, 


cu micii, almanahele si berea 
1)Maila Dabuleni! 
an? 


f 4 
| AMR 1 
lliescu, pe care autorul îl înfiera cu "mânie proletară”. 
Un bun exemplu de "consecvență" în opinii şi 
simpatii personale! 

Atât scrisoarea, cât şi alte inițiative, au dus la 
menținerea d-lui Geoană la post în capitala SUA. 
Mai mult, însuşi preşedintele american şi-a exprimat 
sprijinul pentru continuitatea la ambasada României 
de la Washington. Dacă acest fapt a fost doar o 
recunoaştere a simpatiilor d-lui Geoană pentru 
guvernul american sau chiar o înregimentare. în 
slujba acestuia, este greu de apreciat acum. 

După două mandate în acest post, Mircea 
Geoană revine în țară şi participă activ la viața 
politică în cadrul Partidului Social Democrat. În 2005, 
după eşecul lui Adrian Năstase la candidatura pentru 
preşedinţia ţării, trece pe primul loc în PSD şi 
continuă activitatea politică la conducerea acestuia. 

Alegerile parlamentare din 2008 îl conduc pe di. 
Geoană mai sus în ierarhia statului, adică în postul 
de preşedinte al Senatului - de jure omul nr. 2 în 
reprezentarea oficială a țării, după preşedinte. 

Ne-am apropiat astfel, încetul cu încetul, de anul 
2009, an în care s-au desfăşurat, în două tururi de 
scrutin, alegerile pentru preşedinţia țării. 

Cu puţin timp înainte s-au petrecut în PSD o serie 
de evenimente deosebite, dacă nu chiar stranii. 
Astfel, la conducerea acestui partid a venit, prin 
alegeri directe, Victor Ponta. Dar la lupta pentru 
preşedinţia PSD a participat şi Dan Diaconescu, 
diplomat rutinat al vieţii politice, care a participat 
ulterior şi la desemnarea candidatului opoziţiei. la 
alegerile prezidenţiale şi, când ne aşteptam cel mai 
s-a retras din concurs, fără nici o 
explicaţie plauzibilă! Mai târziu. Diaconescu s-a 
retras şi din PSD, preferând să îngroaşe rândurile 
deputaților independenți. 

După scurt timp toți aceşti "transfugi” s-au 
regrupat într-o nouă formațiune politică, numită 
UNPR (Uniunea Naţională pentru Progresul 
României). Unii comentatori, mai mucaliţi, spuneau 
că este vorba de "Uniunea Naţională pentru 
Prăbuşirea României”, sau "Uniunea Naţională 
pentru Prostirea Românilor”. Noul partid s-a aşezat 
repede alături de partidul d-lui Băsescu, 
sprijinindu-l în Parlament pe toate căile. 

Ce l-o fi determinat pe Dan Diaconescu să facă 
această schimbare bruscă este greu de spus. 


Variante care cuprind şantajul sau "mâţa-n sac! sunt 
puţin probabile, mai curând te poți gândi la un 
ordin şi, când e ordin, orice militar trebuie să 
execute! Oricum, gestul d-lui Diaconescu a fost 
pentru mulți o surpriză. = At: 
Acesta a fost contextul agitat şi plin de 


suspiciuni în care s-au desfăşurat alegerile 


prezidenţiale din toamna anului 2009. y | 

Primul tur a permis rămânerea în cursă a doi 
candidati: Traian Băsescu din partea PDL şi Mircea 
Geoană din partea opoziţiei, adică PSD + PNL, o 
alianţă creată ad-hoc, tocmai cu prilejul respectivelor 

legeri. 

E Ca un făcut, acest tur s-a desfăşurat chiar de Sf. 
Nicolae şi ne-a adus “noutăți” dintre cele mai 
dubioase. Astfel, cu puţine ore înaintea confruntării 
finale, în plină noapte, dl. Geoană n-a avut ceva mai 
bun de făcut decât să-l viziteze, netam-nesam, pe 
controversatul afacerist Sorin Ovidiu Vântu. Nici nu 
apucase bunul Mircea să deschidă poarta gazdei şi 
doi paparazzi, care-l aşteptau, l-au şi fulgerat de mai 
multe ori cu blitz-urile. Când Geoană a -ajuns la 
confruntarea cu Băsescu, a răspuns cu nişte 
pâlbâieli penibile la interpelarea agresivă şi logică a 
preşedintelui în funcţie: "Ce-ai căutat, d-le Geoană, 
în plină noapte, la Vântu?" Impresia lăsată de 
această discuţie asupra majorității telespectatorilor 
şi, implicit, alegătorilor a fost, evident, defavorabilă d- 
lui Geoană. 

Ca şi în cazul lui Diaconescu, nici în această 
nouă situaţie treburile nu sunt deloc clare. In mod 
evident, doar un nebun ar fi făcut, noaptea târziu, 
o vizită lui Vântu. lar Geoană nu este nebun, ci în 
depline facultăți mintale! Mai mult, doar un redus 
mintal ar fi putut da asemenea răspunsuri puerile în 
fața şarjelor lui Băsescu. Ori Geoană nu este un 
tâmpit, ci isteţ spre viclean, cu o exprimare facilă. 

Şi atunci, ce se ascunde sub toate acestea? 

Cu mare probabilitate, ca şi în cazul lui 
Diaconescu, răspunsul este acelaşi: ordinul venit 
de sus. 

La turul doi al alegerilor, Geoană nu a fost un 
adversar pentru Băsescu, ci un coechipier. 
Dânsul a jucat, cu bună ştiinţă, rolul polițistului rău, 
cu două efecte precise: 

(1) să producă un avantaj consistent pentru 
Băsescu în confruntarea finală; 

(2) să prezinte o acoperire foarte plauzibilă pentru 
falsurile efectuate -de “servicii” la definitivarea 
rezultatelor. 

Ce a ieşit din toată această comedie, jucată de 
Geoană, se constată azi: Băsescu şi-a consolidat 
enorm autoritatea, şi-a subordonat toate 
instituțiile şi serviciile, conducând ţara cu o mână 
despotică. lar Geoană, rămas şef la Senat încă doi 
ani, ajuns la final în situația de a nu mai fi credibil nici 
în propriul partid, care i-a cerut retragerea de la şefia 
Senatului. Drept răspuns, Geoană a refuzat şi, 
ulterior, a comentat în stânga şi în dreapta, anti-PSD 
şi anti-USL. PSD l-a exclus, ABIA ACUM, NU 
ATUNCI, din rândurile sale. Nu era cazul ca dl. 
Geoană să fie "luat la ochi" chiar de atunci, de la Sf. 
Nicolae? De ce a mai fost lăsat la Senat, să-i facă lui 
Băsescu jocul la fileu? 

Când a fost propus pentru excludere din PSD, 
Mircică "al nostru" a vociferat: "mi se pregăteşte o 
execuție de tip stalinist!” Tocmai el vorbeşte, el, 
feciorul colonelului din vechea securitate, loan 
Geoană?! Nu, este prea mult. Apoi, după excluderea 
din PSD, acelaşi domn Geoană s-a exprimat în 
public: "mi s-a făcut o şedinţă de eliminare în clasicul 
stil bolşevic". Dar pe di. Geoană evenimentele din 
decembrie 1989 l-au găsit în funcţia de instructor 
principal PCR. Avea toate motivele să ştie ce spune 
despre conclavurile comuniste, în care se lichidau 
foştii colaboratori. 

Acum Geoană se pregăteşte să-şi facă un 
partid. Un partid nou, minuscul, pro-Băsescu, 
care să se adauge altor făcături de. genul celor 
realizate de Miron Mitrea, Dan Diaconescu şi alții. 

Rămâne să constatăm noua stare de lucruri la 
alegerile din 2012. 


Pa9-14 CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani: 
dresa sediului, sau se pot da personal, 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ri 


i raspunsurile se vor trimite în scris pe 
a sediu, până la data de 10 a lunii 
dica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: ” ă simistii să 
„eceple faptul că prezeni ta lui Sima în Miscare a fost ATA De ce refuză simiștii să 


NU a fost dat de nimeni, de aceea îl dăm noi, 


iar premiul (cartea "Totul pentru țară, nimic pentru noi” 


Braşov) a fost reportat pentru luna aceasta. de ing. legionar Tudor Cucu din 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


'De ce refuză simiștii sa accepte faptul că Toate aceste considerente te duc la concluzia că pe Sima la comemorarea Căpitanului. Ca şi cum 
rezenta lui Sima în Miscare a fost acest comportament al .simiștilor este atât de Sima ar fi fost şeful Căpitanului, şi nu invers! Şi ca şi 
catastrofală?” absurd, încât este imposibil de justificat. cum Sima - care a murit de bătrânețe, prin 

străinătăţuri, cu paşapoarte false în buzunar — ar fi 


Este o întrebare la care la prima vedere nu 
există nici un răspuns. e. i | 
Toată această ancorare și continuă adeziune Poate 9ăsi o explicaţie a acestui comportament și a 


Poate că „întindem coarda prea tare”, dar se fost asasinat şi el la Tâncăbeşti!) 


| comportament care a distr în into. acestei mentalități enunţând un proverb înțelept, NOTA: ş 
St piorarsi este total asa 4 Car verificat „de secole, absolut aie: „CINE SE lată şi câteva elemente mai puțin cunoscute, 
logică orice ASEAMĂNĂ, SE ADUNĂ”! care au alimentat ranchiuna lui Sima: 
Că Până la ora actuală anumite optiuni si gesturi - Căpitanul înființase gradul de comandant 


Orice acţiune sau orice activitate căreia vrei să îi ale simistilor ar putea să te facă suspicios, şi legionar în 1932 şi zeci de legionari au primit acest 


găsești „mecanismele” - în cazul de față „ascunse”- aceasta în situatia în care nu dispun de nici un grad în prima serie, nu însă si Sima 

vebuie să treacă printr-un proces de gândire și coeficient de putere și în care nu îsi pot - în 1935 Căpitanul a dat o circulară în care 

judecată. - manifesta TARELE MOŞTENITE. atenţiona că nu mai făcea înaintări în grad ale 
În momentul în care lipsesc informaţiile, chiar Oricum, existența lor „dăunează grav” Mișcării legionarilor care nu participau măcar la o tabără de 

dacă faci o apreciere greșită, există o scuză sauo Legionare. E muncă; Sima, deşi intrat în Mişcare de opt ani 


justificare. În această capcană au căzut mulţi șefi ae E Ei (1928), nu avea nici un grad, de aceea a făcut o 
legionari, dar aceasta a avut o limită: până. în În toată perioada de activitate a lui Sima în cadrul tabără în Banat (de două săptămâni) şi astfel a ajuns 


1954, la Erding, când Sima a fost exclus din Mişcării Legionare  (referindu-ne la timpul când comandant legionar. 


Miscare. Dar, atenție: în 1954 _ nu existau Corneliu Zelea Codreanu conducea cu autoritate şi Interesant este faptul că, deşi profesor (deci fiind 
informatiile apărute după 1990, când a intervenit ărute după 1990, când a intervenit înțelepciune Mişcarea), micul comandant de la Lugoj liber toată vara), nu a organizat (şi nu a participat 
2 ibilitatea de a accesa arhivele timpului. i a suferit permanent de un sentiment de măcarlavreoaltă tabără, nicimăcarila cele conduse 
posibilitatea de & accesa arnivele timpului dacă fi Ie = impului. „inferioritate care generează în final o invidie de Căpitan (de exemplu, la Carmen Sylva, doi ani la 
: Eoaţa a il SXistal a Ruripul Boli transformată în ură. rând, unde au fost prezenţi 800 de legionari şi mai 
informaţiile de mai târziu, răzbunarea asasinării Căpitanul prevăzuse că duşmanul ascuns în toate notabilitățile: Banea, Al. Cantacuzino, Nicoleta 
Căpitanului ar fi avut în vedere și pe Sima, alături . interiorul Legiunii era cel mai mare pericol. Nicolescu,  Dumitrescu-Borşa, Radu Gyr, Al. 
de Armand Călinescu; în această situație, soarta Persoana Căpitanului, iubită de milioane de Basarab, gen. Cantacuzino, Nae Ionescu etc.) 

României ar fi fost, poate, alta — sau, mai precis, români, cum este şi normal, avea şi duşmani  - tot în 1935 Sima a fost numit de către Căpitan 
istoria s-ar fi scris altfel. irecondciliabili (şi bineînţeles că nu erau doar evrei). şeful regiunii Banat, iar după un an a fost înlocuit 


Faptul că la ora actuală, cu toată avalanșa de Să E IDsANple sie fot Au E cu prof. Gălăşanu, în timp ce Banea, Virgil lonescu 

informaţii, continuă să existe o grupare care să își por niăalogan; tură Se A etc. nu au fost înlocuiți din funcţiilor lor de şefi de 
i, d i osia Cc disti aan] vreunui legionar: iubirea şi bunătatea lui erau regiuni (Ardeal, respectiv Dobrogea) 

atribuie ca mentor și model acest distrugator al  proverbiale şi, fără discuţie, sincere. Fermitatea în - în 1937 Sima nu a fost pus de Căpitan pe 


Mișcării, este absolut de NEINȚELES. conducere era de natură să bucure pe legionari, listele deputaților "Totul Pentru Țară” (în timp ce 
Nenorocirea este că acest comportament lovește conştienţi că o disciplină de fier aplicată tuturor, dar  Banea, Clime, Cristescu etc., da!) 
Mișcarea din cel puțin două. direcții: în primul rând propriei persoane, era chezăşia - în 1938 Sima a fost acceptat de Căpitan (nu 
- creează această dizidență care slăbește forța succesului Legiunii. propus) în Comandamentul Legionar de E cana 
Mișcării, reușind prin această diversiune să atragă un În relaţiile cu Horia Sima nu au existat nici un fel doar ca om de legătură. 
număr indefinit de români într-o direcție greșită; de „momente delicate”; din contră, într-o circulară Concluzionând, deşi era comandant (de altfel, au 
| - creează în percepția generală impresia că, din Căpitanul îl încurajează pe Sima în activitatea lui în fost peste o sută în Mişcare), nu se bucura de vreo 
- molive secundare, peste care s-ar putea trece cu Banat. : apreciere deosebită din partea Căpitanului, aşa cum 
„vederea, ar exista mai multe „legiuni. Dar faptul că în extrem de rarele prezențe la se bucurau alţii. Şi nici nu s-a aflat printre 
Nu există decât una singură, lucru pe care — sediul din str. Gutenberg nu putuse să atragă atenția colaboratorii de bază. 
repet - nu l-am stabilit noi acum, a fost hotărât de  Căpitanului, în sensul de a i se acorda onoarea de a Or, Sima era un ambițios, un bolnav după mărire 
fruntașii legionari din exil încă din 1954. face parte dintre colaboratorii săi apropiați (cum şi putere (a se vedea participarea la guvernarea cu 


În al doilea rând, existența acestei dizidențe face erau, de exemplu: Moţa, Clime, V. Cristescu, Al. Antonescu şi faptul că printre revendicările lui din 
jocul dușmanilor de moarte ai Mișcării, prilejuindu-le Cantacuzino, Banea, Belgea, Nicoleta Nicolescu,  sângerosul 21 ian. 1941 vroia ca gen. Antonescu să 
ocazia de a pune în sarcina Legiunii crimele Dumitrescu-Borşa, Papanace, Virgil lonescu etc.), îl se retragă de la conducerea Statului şi să-i cedeze 


„patronate de Horia Sima în cele patru luni de umple de venin pe Sima. i iti: lui locul!), deci îi afecta grav psihicul faptul că nu 
 coguvernare cu gen. Antonescu („masacrul de la Tot comportamentul acestuia după încarcerarea avea în Mişcare funcţii şi grade de prim rang (de 
Jilava”, asasinarea lui lorga și Madgearu, încercările Căpitanului îi trădează sentimentele - care exemplu, exista şi gradul de comandant al Bunei 
de asasinare a unor fruntași legionari care au refuzat Spneorgat perfect cu ordinele ce le primea de la Vestiri, cel mai înalt grad, înființat în 1935, pe care îl 
SL itania Z ” încercarea de a V. a „„__ aveau nu numai fondatorii Legiunii: Moţa, Gârneaţă 
Rea SI comporte Căpitanului).. Cât „Apoi, comportamentul lui față de familia — etc., ci şi Clime, Dumitrescu-Borşa etc.). 
despre evenimentele de la 21-23 ian. 1941, Căpitanului după, 6 sept. 1940 confirmă ura Aşa că, ivindu-se ocazia (marea prigoană din 
„ Cunoscute sub denumirea de „rebeliunea legionară”, 'viscerală la care zi Ai că 4 ia 1938), a manevrat să ajungă el şef, contribuind, 
încercarea de a-l face responsabil pe gen. Ion Discipolii săi de astăzi au moştenit, printre alături de Moruzov, la eliminarea fizică a celor mai 
altele, şi aceste sentimente. buni dintre fruntaşii legionari. 


Antonesc ți 

u se poate demonta cu o comparație E . 
aparent E ei - dacă „tragi de Pentru ei, cel mai mare, cel mai greu lucru de Cu toate acestea, ura lui nu s-a potolit: legionarii 

modestă, dar lămuritoare: dacă „irag tat ă îl steargă di i ( 
coadă”. un, câine care. nu este al tau și câinele te acceptat, pe care ar vrea să îl şteargă din memoria nu-l puteau uita pe Căpitan (de aceea, până să se 
mușcă, nu mă trata de idiot încercând să mă colectivă, gata: guneIe d Codreanu. dumirească, mulți l-au urmat pe pretinsul "succesor", 
EG CA rai ovad Ce-ar mai rămâne?! : „__ crezând că e de aceeaşi esenţă), iar diferenţa între 
! (Ca argument pentru ultima afirmaţie original” şi fals devenea tot mai evidentă! 
exemplificăm cu faptul că simiştii îl citează mereu 


a TI TD ———.—_ pr E A 


ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: De ce rezistența armată împotriva comunismului este considerată azi un act de eroism, iar 
rezistența împotriva guvernărilor criminale din perioada interbelică este tratată cu altă măsură? 


PREMIU: "Totul pentru țară, nimic pentru noi” - Tudor Cucu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR DECEMBRIE 2011 P29: 15 


i 
E 


| E fura Pedacliei 


ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR ZELEA-CODREANU, STR BANUL 
DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 

Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 

Prețul unui abonament pentru anul 2012: 

50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 

Tudor Leonte — Piatra Neamţ: În jurul anului 
1800 un preot anglican pe nume Malthus emitea o 
teorie economico-socială ce susținea că populaţia 
creşte în progresie geometrică în timp ce mijloacele 
de subzistență cresc în progresie matematică, iar ca o 
consecință a acestei relaţii dintre populație şi starea 
economică, Malthus considera că sărăcia, bolile, 
epidemiile şi războaiele sunt factori pozitivi pentru 
omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul 
populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistență. 
Principiile enunțate de Malthus: "Populaţia este, în 
mod necesar, limitată de mijloacele de subzistență; 
populaţia creşte invariabil acolo unde mijloacele de 
subzistență cresc, dacă nu este împiedicată de unele 
obstacole foarte puternice şi evidente.” El clasifica 
obstacolele care acţionează constant împotriva 
creşterii populației în două grupe generale: obstacole fă 
preventive (voluntare - proprii omului) şi obstacole f 
pozitive (cele care rezultă din legile naturii — războaie, 
calamități naturale, epidemii). Malthus susținea că nu 
se pune niciodată întrebarea dacă o țară poate 
produce mai mult, ci dacă este în stare să producă [5 
suficient pentru a ține pasul cu o creştere aproape 
nelimitată a populaţiei - răspunsul este, evident, nu. 
Teoria cunoscută sub numele de "malthusianism” a 
început să se aplice în toată lumea (criza mondială), 
pentru că se estimează că populaţia planetei va 
ajunge de la 7 miliarde (cât are în prezent), la 9,5 


miliarde în anul 2050. În România, de exemplu, reducerea 
numărului spitalelor, coplata asigurărilor medicale, sărăcirea 
populației, vaccinuri cancerigene, aditivi alimentari 
cancerigeni, antene GSM montate pe blocuri etc. fac parte 
din planul de reducere (exterminare lentă) a populației (în 
lipsa calamităţilor naturale şi a războiului), de aceea auziţi 
atât de des azi sintagmele enigmatice "politici malthusiene”, 
"elitele malthusiene”. Deşi trebuie făcută o precizare: 
Malthus credea că educația săracilor şi abstinenţa ar putea 
rezolva problema suprapopulării; n-a îndrăznit să afirme că 
printre obstacolele voluntare (proprii omului) împotriva 
creşterii populaţiei s-ar putea înscrie politici criminale de 
genul celor aplicate azi! Mai ales că în privința rasei 
europenilor get-beget e vorba despre o descreştere 
dramatică a populaţiei, nicidecum de suprapopulare (iar 
rasa galbenă ... Trebuie adăugat şi faptul că în ultimii 35 de 
ani producţia de alimente pe cap de locuitor a crescut cu 16 
procente mai repede decât populația de pe glob; mai mult 
de-atât, aşa cum afirmă Peter Rosset de la Food First, 
„avem acum pe această planetă mai multe alimente 
disponibile pe cap de locuitor, decât am avut vreodată în 
istoria omenirii”. Cercetările realizate de Organizaţia pentru 
Alimente şi Agricultură a Naţiunilor Unite (Food and 


Dumitru Manole — Bacău: Aţi intuit bine: clubul 
Rotary este masonic. Există nu numai în oraşul dvs., 
ci şi în Bucureşti. Şi în toată lumea! A fost fondat la 
începutul secolului trecut, la Chicago, de av. mason 
Paul Harris. Numele vine de la obiceiul membrilor de 
a-şi ține întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau 
la biroul unuia dintre ei; cu timpul însă întâlnirile au 
început să se ţină în cele mai mari lanţuri hoteliere din 
lume (Marriott, - Hilton); proprietarii şi directorii 
acestora fac parte din club, iar impunerea pe piață a 
respectivelor hoteluri se datorează în mare parte 
afilierii la Rotary International. lată ce susţin pe site-ul 
lor: "Rotary este o organizaţie a oamenilor de afaceri 
şi a reprezentanţilor diferitelor profesii din întrega 
îi lume care consideră importantă asigurarea de servicii 
umanitare, ajută la menţinerea păcii, precum şi la 
stabilirea de relaţii de bună înțelegere între popoare. 
(...) Rotary uneşte oamenii indiferent de rasă, credință 
1 şi convingeri politice.”  Recunoaşteţi  frazeologia 
bombastică şi găunoasă tipic masonică? Oamenii de 
| afaceri se ocupă de "servicii umanitare”... La nivel 
planetar!! Uneşte oamenii, indiferent de convingeri 
1 politice şi religie! De altfel, în Marea Lojă a Angliei 
există mai multe loji Rotary. 

Dinu Coman -— Sf. Gheorghe: Faceţi un exercițiu 
de matematică şi studiați proiectele de bugete ale 
oraşelor din secuime şi din țară şi veţi vedea la 
capitolul venituri cât la sută vine din surse proprii şi 
cât la sută de la bugetul central; veţi avea surpiza să 
observați că prelevările de la bugetul de stat sunt mai mari 
decât veniturile proprii; şi implicit veţi deduce că şi cu 100% 
din sumele colectate local şi rămase la buget, acesta va fi 
mai mic! 

Vlad Anghelescu — Târgovişte: Nu vă 
entuziasmați prea tare de asemenea figuranți; gândiţi- 
vă ce activitate legionară au aceştia şi cu ce ajută ei, 
concret, Mişcarea! Din păcate, am întâlnit destui 
"legionari" "independenţi” (adică de capul lor) care au 
impresia că totul se rezumă la a purta o cămaşă 
legionară în public sau la a-ţi da ifose că ai cuibul "X" 
(a se citi "clubul) care toacă frunze la câinii 
comunitari: îți confecţionezi chiar şi o ştampilă cu 
numele. “cuibului”, mai mergi — o dată pe an - la 
comemorarea 'Căpitanului (ca vodă prin lobodă, cu 
mâinile în sân), mai participi la vreo conferință 
(organizată tot de către alţii), mai tragi o bârfă-două- 
nouăzecişinouă (ignorând principiile legionare 
elementare), oftezi, tropăi, te scarpini, şi iaca marea 
activitate "legionară"! Vorba celor de la "Europa liberă” 
din perioada ceauşistă: "Pauzele lungi şi dese — cheia 
marilor succese! Din greşeală în greşeală, spre... victoria 
finală!” Astfel, îţi capeţi "dreptul" (?!) să te lamentezi la 
nesfârşit că nu s-a născut şeful potrivit pentru tine, că 
nimeni nu face nimic (în afară de tine) etc. Păcălesc şi ei 
pe cine pot... Ei sunt, de fapt, independenţi doar în raport 
cu principiile legionare. Avea dreptate Horia Cosmovici 
(apărătorul Căpitanului la revizuirea procesului - 1940): 
"LEGIUNEA NU ESTE O BROASCĂ ȚESTOASĂ, CA S- 
O POȚI RECUNOAŞTE DUPĂ CARAPACE” (CĂMAȘĂ)! 
ŞI, vorba Căpitanului, "în Legiune nu intră cine vrea, ci 
cine trebuie, şi RĂMÂNE numai ATÂTA VREME CÂT e 
om corect, credincios, DISCIPLINAT, muncitor.” 


Moale Godin 


Agriculture Organization) demonstrează clar că abundența, 
şi nu lipsa, caracterizează cel mai bine rezerva mondială 
de hrană. Dar, cu toate acestea, foametea pe glob este 
reală, deoarece creşterea producției agricole nu are prea 
mare efect pentru cei flămânzi pentru că nu rezolvă 
problemele fundamentale ale accesului la pământ şi ale 
puterii de cumpărare, aşa cum s-a concluzionat într-un 
raport al Food First: “Dacă nu ai pământ pe care să cultivi 
hrană sau banii necesari pentru a o cumpăra, ajungi să 
flămânzeşti, indiferent cât de spectaculos creşte, datorită 
tehnologiei, producţia de alimente.” Practic, prin politica 
dusă, prin "criza produsă intenţionat, aşa cum am mai 
arătat în acest ziar, “elitele” mondiale ne controlează 
accesul la hrană, reducând populaţia globului la o masă 
mult mai uşor de condus. "Teoria malthusiană”, nefondată, 
e doar un pretext. 


LA MULTI ANI! 

Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 
Golegiul de redacție: Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


3 


———_ 


| 


— 


4 Str, Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti + Vinerea, orele 15-17 ==: 

Relaţii (zona Circului = inters. cu Ştefan cel Mare, col cu str. V.Lascăr) = 
cu publicul: Tel: (024) 2425474 sau 0745 074493 == 
e-mail: an ar(G : ( = 


5 


Pac.16 CUVÂNTUL LE DECEMBRIE 2011 


Aa