Cuvantul Legionar nr. 105, aprilie 2012

“acei var lăcea acejlia, pietrele vor Jrpa. 
(4 Svangtetie după Lica 19 4 


“i CUVÂNTUL 
% LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea- Codreanu - 


Anul VIII, Nr. 105, APRILIE 2012 
_Director: NICADOR )R_ZELEA- CODREANU_ 


Apare la SFARŞITUL lunii 


2,5 lei 
___Redactor ef: Nicoleta Codrin 


ÎN FIEGARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Seed Tel.: (021) 2425471. sau 0745074493 


e-mail: cuvantul-legionar 


Reala Ce-aţi pierdut din vedere 


FMI, din greşeală în greşeală 
" A//udiat A treia ofensivă iudaică 


Mass-media sub lupa cenzurii 


Carte (epionară "Fără Căpitan'-Papance(VII) 
= Diperze umaniști dau-liberla ucis 


zelea-codreanu.com; NOUL NOSTRU SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
Divenie Remediul israelian MUC 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


Plane Ungaria Mare nu a existat 


Suratualitale Serafim Rose — Nihilismul (II) 


Garzeuni Cum ar redresa situaţia legionarii 


Pgta Pedaoţuei 


Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc! 


Seiisualili 


"Nişte unii” năvălesc 
la mine în casă; sunt de 
altă rasă, de altă religie, 
prin comportament îşi 
trădează de la început 
incompatibilitatea cu [i 
mine, îşi trădează relele 
intenţii, mă privesc cu 
dispreţ, vor să fie stăpâni, 
îmi tratează inadmisibil 
familia. 

Nu i-am chemat eu, au 
fost băgaţi cu forţa şi 
constat la un moment dat 
că masca 'cu care îşi 
disimulează adevărata faţă [a 
şi poleiala aurie în spatele 
căreia se ascund, la prima 
ocazie cade, instinctele 
primare - ca să nu zic 
“criminale” - îi copleşesc. 
Îmi omoară neamurile şi 
câinele din curte!! 

„Dacă încerc să mă apăr, dacă prolestez, 
culmea culmilor, eu sunt un criminal care nu 
înţelege democraţia, sunt declarat sălbatic şi 
primitiv şi, în afară de nepoftiţi, se găsesc şi în 
neamul meu nişte "BOIA” care caută să prezinte 
lucrurile fără nici o noimă! 

De ce "lipsit de noimă'? Păi "imi toacă mie la 
cap” că năvălitorii au drepturi egale în casa mea 
şi, culmea absurdului, după ce aceştia se fac stăpâni 
pe o bună parte din bunurile mele şi mă tratează cu 

"Suturi în cur”, acelaşi BOIA mă face idiot că nu 
înţeleg bunele lor intenţii! 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Această sinteză, la mintea oricui şi imposibil de 
contestat, te face să devii conştient la adresa cui sau 
pentru cine sunt montate "capcanele” d-lui BOIA. 


Repet: premizele greşite de la care pleacă 
domnia sa: stabileşte că au drepturi egale cu noi 
şi că prezenţa evreilor este într-un fel benefică 
pentru că ne oferă o alternativă la "îngustimea” 
noastră de vederi. 

Ar fi fost posibilă o asemenea abordare dacă îşi 
scria. studiul înainte de fatidicul an 1940. Poate că 
pentru nişte minţi plutind în  vâscozităţile 
dezinteresului şi ale unei lipse elementare de 


€ ati alei STRIDENȚELOR IUDAICE 


ul prevedere şi bun simţ, 
am putea să invocăm 
circumstanţe atenuante 
După experienţele 
tragice ale genocidului 
js] din Basarabia, începând 
cu “redarea” şi terminând 
dcu "pierderea" (1940- 
1944), genocid executat 
de evrei, şi după cei 
aproape 20 de ani de 
teroare (1944-1964) 


atunci când având 
puterea îşi dezvăluie 
adevăratele sentimente 


faţă de români, să te faci 
că habar nu ai de toate 
acestea, te clasifică 
dezastruos în faţa 
românilor. 

Pe mine şi pe noi ne 
interesează mult mai 
puţin calităţile studiului, 
atâta vreme cât te simţi obligat să pleci de la nişte 
premize mincinoase, mincinoase, mincinoase. 

La prima lectură, din punct de vedere al 
informaţiei prezentate, cartea poate să 
păcălească pe oricine, cauţionând comportamentul 
corpului străin din organismul viu al ţării şi al 
neamului românesc. . fi Ti 


Nioadar Delta 
Caen 


Pag. 1 


PD. 


CE-AI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA APRILIE - 
- DE-ALE CĂLCATULUI PE BEC - 


kăkk 


Spălaţi chelia! 

Ultima găselniță pentru a se Victimiza evreii - că 
sunt persecutați, călcați în picioare, că li se 
batjocoreşte memoria etc.: Adolf Hitler s-a apucat, 
de pe lumea cealaltă (Dumnezeu să-l ierte) să facă 
reclamă unui şampon turcesc! 


If you're not wearing women's clothes, 
you shouldn!'t be using women's shampoo. 


Un clip publicitar din Turcia foloseşte, într-un mod 
cam lipsit de pietate, o înregistrare video cu Fuhrerul 
naţional-socialist într-un discurs, dublată sonor în 
limba turcă, Acesta, cu gestica lui specifică, îşi 
manifestă entuziasmul în legătură cu "un şampon 
100% masculin”. a 

Comunitatea Evreiască - bineînţeles - a sărit în 
sus, ofensată. Aceşti oameni, realmente, parcă n-ar 
mai şti să facă şi altceva! Doar atâta aşteptau, ca să 
o ia de la capăt cu acelaşi circ, de care ar fi prea 
puțin să spunem că ne-am săturat. 

"Este total inacceptabil ca Hitler, exemplul cel mai 
izbitor de cruzime şi sălbăticie [...], să fie utilizat într- 
o reclamă, cu scopul de a ieşi în evidență sau de a 
suscita interesul”. 

Păi evreii ce fac, de 67 de ani, de când s-a 
terminat războiul ăla nenorocit? Nu-l folosesc şi 
ei pe Hitler într-o reclamă repetată la nesfârşit, cu 
scopul de a ieşi în evidență şi de a suscita 
interesul pentru un lucru inexistent: evreul căruia 
toate borcanele i se sparg în cap fără ca el să fi tras 
fața de masă... 

"Hai, goim, cumpăraţi evreul-victimă, nu-i drăguţ? 
Dacă nu din alt motiv, cumpăraţi-l măcar ca să nu se 
supere Israelul şi SUA pe voi şi să vi se permită să 
aveţi creştere economică - până la urmă, tot trebuie 
să ne puteți plăti din ceva daunele pentru 
holocauţt!” În fine, ne-a cam luat gura pe 
dinainte. 

De fapt, Liga Anti-Defăimare, cu sediul în 
SUA, tocmai i-a recunoscut Turciei statutul de 
protector al evreilor în perioada celui de-al [3 
doilea război mondial. Mai exact, Abraham [i 
Foxman, director al ADL şi - cum altfel? -fE 3 
supravieţuitor al holocautului, s-a arătat di ze 
tulburat că se difuzează o asemenea reclamă pi 
tocmai în Turcia, o țară "atât de mândră, pe 
drept cuvânt, de trecutul său, de refugiu pentru 
evrei”. Antipatici mai sunt aceşti contabili ai 
morţilor de acum trei generaţii: chiar şi când te 
vorbesc de bine, tot ai senzația că teț 
învinuiesc de ceva... 

În ciuda “alarmei generale”, respectivul ÎI 
clip nu a fost retras! În orice caz, nu până 
la data difuzării acestei ştiri, pentru că nu avem 
obiceiul de a urmări posturile TV turceşti. El 
poate fi văzut pe internet. 

Într-un interviu din presa locală, "vinovatul" de 
această idee, Hulusi Derici, s-a justificat astfel: 
"Dacă oamenii vorbesc despre publicitatea unui 
produs, acest lucru face produsul să existe. Dacă nu 
înțeleg gluma, este problema lor. 

De fapt, comunităţii evreieşti îi convin asemenea 
împrejurări “ofensatoare”, sunt pâinea şi cuțitul lor, 
rațiunea lor de a fi. Le convin atât de mult, încât 
câteodată le creează ei înşişi. Tot aşa cum, din când 
în când, îşi mai desenează svastici pe câte o 
sinagogă... 

(Sursa: Mediafax, 26.3.2012 - "Un spot 
publicitar turcesc cu Hitler suscită indignare") 


Pag. 2 


Areal vale 


kk 


Pericolul naţional-fotbalist 


Aşa se întâmplă mereu cu fotbaliştii, sau cu 
profesionişti oricărui sport folosit cu succes pentru 
manipularea şi distragerea atenției publicului, devenit 
turmă: suporterii urmăresc meciurile cu fanatism, 
ajung să duşmănească în mod absurd suporterii 
echipelor rivale şi - aici vroiam să ajungem - îl 
privesc pe jucători ca pe nişte mari personalități. 

Fiecare gest sau frază rostită, de multe ori 
incorectă gramatical, precum şi orice lăcomie, 
snobism sau aventură a fotbalistului de succes, 
reprezintă "evenimentul zilei”. Multă lume (şi in 
nici un caz nu ne referim doar la români) ajunge să 
discute în primul rând de maşina, ceasul sau 
telefonul de aur pe care şi l-a cumpărat nu ştiu ce 
semianalfabet şi abia apoi despre "ce mai faci? dar 
familia e bine?" şi celelalte. = 

Acesta este contextul în care trebuie să priviți 
reacţiile presei din Italia, aparent disproporţionate, 
față de un simplu gest pe care l-a comis un fotbalist 
român de la echipa Lazio Roma. 

lată "marea" ştire: la sfârşitul unui meci câştigat 
de echipa sa: jucătorul Ştefan Radu a făcut un fel 
de salut nazist către public, în semn de bucurie. 

Cum deosebesc reporterii salutul nazist de cel 
fascist, legionar etc.? 

Există deosebiri, de pildă numai în salutul 
legionar se duce mâna la inimă, dar fotografiile 
făcute pe teren îl arată pe fotbalist doar cu mâna 
ridicată, iar o filmare a gestului nu credem că s-a 
făcut. 

Dar, mai ales, cum deosebesc aceiaşi reporteri, 
majoritatea _ lipsiţi de cunoştinţe elementare de 
istorie, nazismul de fascism şi celelalte ideologii 
interbelice înrudite? 

Noi suntem convinşi că nu le deosebesc deloc. 

Aşadar, dacă gestul a fost făcut de un român în 
Italia, putea fi vorba doar de salutul legionar (sau 
cuzist, dacă îi mai pasă cuiva de acel curent minor) 
sau de cel fascist, nicidecum nazist. 

Fotbalistul a fost apărat printr-un comunicat al 
clubului care refuză să ia în considerare eventuala 
conotaţie politică a gestului. De asemenea, 
declaraţia lui Edy Reja, antrenorul echipei, susține 
aceeaşi idee: "Este fără sens să se mai discute de 
acest lucru în contextul în care băiatul nu ştie nici 


măcar ce e fascismul. Lazio este tot timpul un club 
criticat şi chiar nu înțeleg de ce”. 

Cu alte cuvinte, s-a făcut apel la ignoranța 
jucătorului pentru a-l scoate basma curată. O situaţie 
simptomatică, după cum spuneam: sportivii, ca şi 
alte tipuri de vedete, în general inculte (cântăreți, 
actori, politicieni, prezentatori TV etc.) sunt veneraţi 
ca nişte mari spirite ale epocii, dar când li se 
întâmplă să scape câte un gest care nu le place 
stăpânilor lor, se lasă dintr-odată umiliți în ultimul hal, 
numai să nu-şi piardă poziţia şi privilegiile. 

Deci fotbalistul este slăvit ca un prinț, plătit 
mai mult decât un prim ministru, vândut şi cumpărat 
ca un sclav (cu puteri supraomeneşti, pentru că 
sumele sunt enorme); dar nu trebuie luat în 
seamă; sărăcuţul, nu ştie ce e cu el şi "nu ştie măcar 


ce e fascismul”... E un biet măscărici pus să se ai 
pe gazon ca să vă puteţi bea liniştiţi berea în E 
televizorului şi să vă consumați în mod " 
frustrarea de zi cu zi - de ce vă aşteptaţi să 
gândească ceva? Că doar nu pentru aşa ce 
lătit... 
p Hai să clarificăm o problemă de bază: Un Circa 
de soiul descris mai devreme, chiar dacă se dă în 
spectacol, din teribilism sau ignoranță, tot nu este 
periculos pentru sistem. De aceea fotbaliştii Sunt 
suspendați pentru câte o etapă şi amendaţi Ei 
salariul pe câteva zile, în timp de David Irving şi 
Ernst Zundel fac ani de închisoare politică. y 
De unde ştim ce pățesc fotbaliştii care calcă pe 
bec? 

Tot din aceeaşi sursă aflăm că un alt jucător de la 
Lazio, Paolo Di Canio, a făcut acelaşi gest de trei 
ori, în intervalul 2005-2006, având de suportat exact 
acest tip de sancțiuni: suspendarea pentru meciul 
următor şi amenda de 10.000 de euro. 

Dorim să fim corect înțeleşi: din punctul nostru de 
vedere, libertatea -de exprimare este extrem de 
importantă. Aceasta include şi dreptul de a-ţi 
manifesta simpatia pentru orice curent, partid sau 
personalitate, fie ea din istorie sau din prezent. Deci 
orice sancţiune ar avea de suportat Ştefan Radu; ar 
fi în sine o nedreptate. 


Ştie, să 
Va este 


xăkă 


Motanul Somnorilă, un legionar 
periculos 


incita >: . 

Să nu se întâmple oare şi la noi ceva după 
“| acelaşi tipic, prin care să intrăm cu fruntea sus 
în rândul lumii... "antisemite"? Vai, dar se 
poate aşa ceva? lată că un bătrân de 100 de 


Jul poezii pentru copii, cu un mesaj ascuns... 
legionar! 
î Dacă ne-am lua după unele publicaţii care 
Bau primit ordin să facă mult tam-tam pe 
5] această chestiune, ne aflăm în “pericolul” ca 
actuala generaţie de puşti din şcoala primară 
să iasă toți legionari peste 10 ani. Dar nu vă 
bucuraţi, este doar o alarmă falsă (aţi uitat a 
cui este mass-media?). Filmul, vă rog: 3 
Pe 11 aprilie a.c. a apărut, sub egida 
a Consiliului Judeţean Suceava, un volum de 


a poezie __pentru copii, "PĂȚANIA LUI 
SOMNORILĂ". 


Toată presa din România (dar şi cu puternice 
ecouri internaţionale!) a sărit în sus că. pe coperta 
cărții se afla Corneliu Zelea-Codreanu. Cei de la 
Institutul Naţional pentru Studierea 
Holocau$tului din România, “Elie Wiesel”, au 
trântit repede un comunicat "în forță", cu care sperau 
să culce la pământ îndrăzneala omului cu vârsta de 
un secol, GEORGE UNGUREANU, autorul 
poeziilor: i 

"[...] este inexplicabil şi revoltător să asistăm la 
susținerea şi promovarea imaginii, de către 
conducerea Consiliului Judeţean Suceava, a unui 
fost legionar care a luat parte activ la politica 
antisemită a statului. 

__De asemenea, suntem profund 
îngrijoraţi de promovarea unei literaturi 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Paşnic" 


7 


e 
3 


memorialistice sau destinată tinerei 
generații, având ca mesaj idei şi 
personaje ale Mişcării legionare." 
| Toate acestea se pot explica simplu şi 
logic, cu condiția să vă protejaţi urechile de 
vacarmul insuportabil al acestor iudaizaţi. Însuşi 
autorul poeziilor a fost foarte surprins de acest 
vacarm: "Este o poveste pentru copii despre 
un motan. Am scris-o în puşcărie. Am dat-o la 
tipărit în Suceava şi nu m-am mai gândit la ea. 
Cine s-a supărat, o să-i treacă". Cât de optimist 
poate fi un om de 100 de ani! 
În primul rând, figura Căpitanului nu apare, 


pățania 
lui 
somnorilă 


pur şi simplu, pe copertă, aşa cum se înțelege ILZIIE LUI: E LUCIU 


când citiţi articolele din presă — nu găsiţi numele 
autorului (George Ungureanu), apoi poza lui 
Codreanu, mare cât toată coperta, apoi titlul 
volumului ("Păţania lui Somnorilă”). Nicidecum! 
Ar fi fost chiar o copertă stupidă! 

Pe coperta-spate se află o fotografie cu 
autorul - nimic neobişnuit - probabil făcută de presă 
în casa acestuia, cu ocazia unui interviu. Întâmplător 
(sau, în orice caz, nu din "vina" d-lui Ungureanu), în 
cadru intră şi câteva imagini înrămate, printre 
care Căpitanul. 

Nu am auzit să existe vreo lege care să-ţi 
interzică să ţii în casă fotografia unei persoane 
anume. Dar de la acest detaliu a pornit tot marele 
scandal internațional, cu "mesajul legionar“ 
adresat tinerilor cu sprijinul autorităților etc. 

În cele ce urmează, vă prezentăm foarte succint 
povestea acestui om. 

După încheierea stagiului militar, GEORGE 
UNGUREANU s-a înscris în "Straja Țării", încercarea 
nereuşită a lui Carol al ll-lea de a contracara 
influența crescândă a Mişcării Legionare. 

Nimic de condamnat în această adeziune: pentru 
un tânăr de atunci, Straja Țării părea o organizaţie 
naționalistă. 

A aderat la Mişcare în 1940, în vremea lui 
Sima şi a statului naţional-legionar - este, aşadar, 
ceea ce am numi un "septembrist” (de la 
septembrie 1940, momentul "biruinței legionare” în 
varianta simistă). Nici pentru aceasta nu-i reproşăm 
nimic: cu siguranță că încrederea în Mişcare se 
baza pe 13 ani de eroism neîntrerupt al 
Fondatorilor şi elitei Căpitanului şi, la urma 


= Mrmei, Sima reuşise să-i păcălească şi pe unii 


veterani ai Legiunii. 

În perioada respectivă di. Ungureanu a fost 
comisar de românizare. Sarcina lui era să 
supravegheze angajările la fabrici şi aprovizionarea 
lor cu materii prime, asigurând exclusivitatea 
pentru români, respectiv pentru materialul din 
România. Aceasta reprezintă o activitate, dacă 
doriţi, "antisemită" a statului român, în sensul unei 
discriminări - pentru prima dată pozitive - a 
elementului românesc față de minoritatea evreiască. 
Dar situaţia era una de criză majoră, pentru care 
vinovăția preponderentă a evreilor era de notorietate 
publică! În orice caz, d. Ungureanu nu a comis nici 
o cruzime, nici o ilegalitate, nu a persecutat nici 
un evreu. Din poziţia pe care a ocupat-o, nu a dat 
nimănui nici măcar o palmă. 

Apoi a luptat pe front - de fapt pe ambele fronturi, 
deci şi împotriva Germaniei, după trădarea de la 23 
august, zisă şi "întoarcerea armelor”. Aşadar, nu-a 
mai fost cu Sima şi "guvernul" lui de la Viena, ci şi-a 
slujit țara, aşa cum a înțeles să o facă. Nici aici nu 
avem ce să-i reproşăm. 

Tot repetăm acest lucru, din punct de vedere 
legionar, dar ne întrebăm ce ar avea să-i reproşeze 
altcineva, tributar oricărei concepții (cu o singură 
restricţie: acel cineva să nu fie înveninat de ură 
antiromânească)? i 

Între 1952 şi 1959 a stat ascuns în subsolul casei 
părinţilor, ca să nu fie închis de comunişti. Evident, 
nu aveau motive să-l aresteze, dar aşa arestau 
comuniştii, pe cine aveau chef - vă daţi seama, peste 
un milion de deţinuţi politici, peste 500.000 de morţi 
în închisori - chiar afost o epocă sinistră! 

Până la urmă s-a predat, probabil gândindu-se că 
nici ascuns nu mai era un om liber. A apucat ancheta 
clasică la Securitate plus cinci ani de regim de 
exterminare (condamnare la moarte, comutată la 
muncă silnică pe viaţă, tortură cât cuprinde), pe care 
îi povesteşte în interviuri şi în memoriile sale. Apoi a 
venit amnistia generală. 

Ei bine, poeziile care compun inofensivul şi 

totuşi atât-de controversatul volum despre 
motanul Somnorilă reprezintă unul din 
lucrurile pe care le-a făcut în închisoare, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


r românilo 


ca să-şi ocupe mintea, alături de rugăciune şi discuţii 
cu personalităţile cu care împărțea celula. În regimul 
brutal de detenție, fiecare trebuia să facă ceva ca să 
nu înnebunească - Radu Gyr a scris mari opere 
poetice care făceau turul închisorilor prin transmitere 
orală; George Ungureanu a scris poezii despre un 
motan, de care nu ştia nimeni, şi pe care, după ce a 
ieşit din închisoare, nici nu s-a gândit să le publice. 
Nu a ieşit de după zăbrele poet, dar a ieşit întreg la 
minte, ceea ce mulți alții nu au reuşit! 

La festivitatea de lansare a volumului a participat 
şi Vasile lie, vicepreşedintele Consiliului Judeţean 
Suceava, acelaşi Consiliu Judeţean care promovase 
în 2010 un volum de "memorii legionare”, "Prin 
labirintul vieții", în care acelaşi George Ungureanu 
povesteşte cum a fost comisar de românizare în 
timpul statului naţional-legionar. 

După ce Institutul "Elie Wiesel” şi-a reiterat 
veşnicele supărări pe toți şi pe toate, inclusiv pe 
o pisică, dl. lie a declarat că "regretă" incidentul şi 
că se "delimitează"... 

Frumos spus, şi totuşi slab de tot. Degeaba te 
mai delimitezi acum, după ce ai ratat ocazia să 
înfierezi "legionarul" cu mânie proletară: te-ai ales cu 
pişcoturile, dar ţi-ai pierdut ciolanul. Dacă îl vrei 
înapoi, pune-te pe schelălăit, pe gudurat! Cât mai 
mult... Însă, înainte de orice altceva, cel mai 
important lucru este să prinzi pisica! Să ne gândim, 
văzând. reacţia -furibundă pe care le-a declanşat-o 
evreilor, că aceştia sunt duşmanii tradiționali ai 
pisicilor? Dacă este aşa, atunci mesajul celor de la 
"Elie Wiesel" ar avea mai mult sens în varianta 
următoare: "[...] suntem profund îngrijorați de 
promovarea unei literaturi destinate tinerei 
generații, având ca personaj principal un motan." 

MIAU! 


(Surse: Adevărul, 18.4.2012 - "Autorul cărții de 
poezii cu substrat legionar, un bătrân de 100 de ani 
închis cinci ani în temnițele comuniste", Jurnalul.ro, 
28.04.2012 — "Scandal imens: o carte legionară 
destinată copiilor!”) 


kk 


"Antisemitul” 
Mel Gibson 
recidivează 


Din nou despre 
cinematografie, probabil 
arta cea mai pătată de 
influența iudaismului, cea 
mai folosită în scopul 
anestezierii _conştiințelor 
din toată lumea. Din nou 
despre Hollywood, o 
insulă de iudaism 
concentrat. într-un stat şi 
aşa dominat până la refuz de iudaism. 

V-aţi săturat deja de cuvântul "iudaism"? Şi noi: 
în continuare, ne vom strădui, din nou, să ne 
abținem de la folosirea lui. 

La Hollywood trăieşte, încă pe cai mari, dar în 
scădere vertiginoasă, australianul Mel Gibson, 
actor şi regizor, a cărui supraviețuire într-un 
asemenea mediu rezervat evreilor ne-a depăşit deja 
enorm aşteptările. : 

Are la activ filmul destul de dur "Patimile lui 
Cristos", din 2004, pentru care s-au auzit voci care 
să-l acuze de "antisemitism", oricât de absurd este 
acest cuvânt. (Odată şi odată, tot va trebui inventat 
şi răspândit un nume corect pentru această "boală", 
pentru că este la mintea cocoşului că nici un 


1 "antisemit" din lumea asta mare nu 
are nimic cu semiţii din Palestina...). 

Mai are la activ şi celebrul scandal din 
2006, când, reținut de poliție pentru 
conducerea în stare de ebrietate, a vorbit ca un 
i] “păcătos” (a cărui gură, ştiţi cum se spune, 
ll adevăr grăieşte). A spus atunci că "evreii sunt 
responsabili pentru toate războaiele din 


lume”. 
În fine, această afirmaţie este cel puţin 
discutabilă, dacă ne gândim la invaziile 


pustiitoare ale mongolilor sau ale hunilor, în care 
evreii, săracii, n-au avut nici un amestec... Dar 
'] partea bună este că, măcar în legătură cu 
“| ultimele două secole, di. Gibson a nimerit-o. 

| Ştiţi cum sunt unii oameni, la beţie li se 
|] dezleagă limba şi încep să spună ce gândesc, 
chiar şi în contextul cel mai nepotrivit - nu faceți 
asta! 

După aceea şi-a cerut tone de scuze, pentru că 
altfel chiar că n-ar mai fi existat nici un Mel Gibson în 
2012. 

De fapt, ce trebuie să faci la Hollywood ca să 
fii acuzat de antisemitism? 

Surprinzător de puţin: 

(1) Să refuzi colaborarea cu un scenarist (evreu, 
se înţelege, că aşa sunt aproape toți). . 

Dacă filmul în cauză este despre evrei, dintre 
acelea care îi pun într-o lumină favorabilă, eroică, 
este cu atât mai grav. 

(2) Să nu fii evreu tu însuți. 

Dacă ai ghinionul să te mai cheme şi Mel Gibson, 
este, bineînţeles, o circumstanță agravantă. 

Şi iată că mai sus pomenitul actor şi regizor a 
reuşit, de curând, să: comită ambele “păcate” 
simultan, în forma lor cea mai "strigătoare la cer”. 

Casa de producţii cinematografice Warner Bros. 
a anunțat că renunţă la realizarea filmului "The 
Maccabees" (care trebuia să fie în regia lui Mel 
Gibson). 

Povestea filmului ar fi fost revolta evreilor aflați 
sub asuprirea. sirienilor sub conducerea lui luda 
Macabeul, în secolul II înainte de Hristos. 

Ei bine, ştim cu toții cât de oportună ar fi o 
asemenea producţie pentru cauza sionistă, având în 
vedere conflictul mocnit din Orientul Apropiat, zonă 
în care, momentan, nici Siria nu este prezentată de 
mass-media "internaţională" ca o țară. "ok". 

Totuşi, motivul invocat de Mel Gibson pentru 
refuzul scenariului a fost, pur şi simplu, că acesta ar 
fi fost prea slab. Exact aşa s-a exprimat: "ii lipseşte 
strălucirea”. 

Întâmplarea face ca acest lucru să fie "imposibil", 
de vreme ce scenariul este realizat de Joe 
Eszterhas, autorul scenariului pentru filmul "Basic 
Instinct 2", aşa că trebuie să fie, mai mult ca sigur, 
un caz grav de... antisemitism! (conform spuselor 
scenaristului): 

"Am ajuns la concluzia că refuzi să faci acest 
film pentru cel mai oribil dintre motive. Îi deteşti 
pe evrei. Cred că ai anunțat acest proiect cu mult 
tam-tam, sperând să reduci la tăcere acuzațiile de 
antisemitism care i-au afectat cariera. Însă tu nu ai 
avut niciodată intenţia de a regiza acest film", a scris 
Eszterhas, ultragiat. ? 

Tot acest domn Eszterhas l-a ameninţat pe Mel 
Gibson că va răspândi pe internet o înregistrare 
sonoră cu el insultându-i pe evrei, la care, Gibson a 
răspuns că îl va da în judecată pentru că l-a 
înregistrat, fără ştirea lui, în propria casă. Este o 
adevărată telenovelă, deşi, cel mai probabil, 
împunsăturile se vor opri deocamdată aici. 

(DI. Gibson s-ar putea să fie ocupat cu o altă 
producţie, căreia cu siguranță nu-i va - lipsi 
"strălucirea". Vă mai amintiţi, poate, că majestatea 
sa Cioabă, regele ţig... romilor şi-a trimis sora, încă 
din decembrie anul trecut, să discute cu dl. Gibson 
despre regizarea unui film despre holocauţt, cu tot 
cu cele suferite de etnia sa.) 

Dar dacă, poate cu ocazia viitoarei "împunsături”, 
în caz că Mel Gibson nu revine la "gânduri mai 
bune", o să se ajungă totuşi la un astfel de proces? 
Tot ce ne-am putea dori atunci ar fi ca apărarea 
marelui cineast să se transmită în direct, iar acesta 
să se prezinte în fața instanței tot cu... limba 
dezlegată, ca în 2006! 

(Sursa: Agerpress, 20.4.2012 - "Mel Gibson, 
acuzat de antisemitism de scenaristul filmului «Basic 


Instinct 2») 
edaclia 


Pag. 3 


> 


Repet însă: să te prefaci că nu ai habar de tot 
ce ar părea să caracterizeze drept criminal 
comportamentul minorităţii evreieşti din România 
atunci când a avut ocazia, deţinând 
Pulerea, să treci senin pe lângă masacre şi 
genocidul care au marcat peniru totdeauna evoluţia 
Poporului roman - fiind vorba de “elita intelectuală 
românească (din titlu Şi din cuprins) care după 1944 
ajunge victimă în închisori, lagăre de exterminare, 
Santiere ale morţii - este nu inadmisibil, este de-a 
dreptul criminal! 

s D-le profesor, cartea domniei voastre este 
"Raportul Tismăneanu” al culturii româneşti 
interbelice şi în mică parte postbelice. : 

Vă citez: "ziarele din Sărindar aveau o tentă 
evreiască incontestabilă, doar că nu erau evreii 
duşmani ai României ci evrei români care vedeau 
interesele româneşti (desigur, şi în funcție de 
propriile proiecte de emancipare) altfel decât 
cercurile naţionaliste." 3 

D-le profesor, chiar vorbiţi serios? Chiar ne trataţi 
drept idioţi? De când evreii sunt preocupaţi de 
bunăstarea României? Sau, mai special, de când 
evreii sunt îndreptăţiţi să stabilească ce este bine şi 
ce este rău în România? Să fie punga cu 30 de 
arginţi? 

Citez: "era în joc şi definirea na 
românească sau multietnică”. 

Puteţi "să ne prostiţi” "în două cuvinte”? De ce ar 
fi fost interesaţi românii de o Românie 
multietnică? 

"Experienţa" era deja finisată, pierdusem 
prioritatea economică în multe domenii, iar din punct 
de vedere social evreii se urcaseră în "patul" 
românesc, patul care, din tradiţie, reprezintă locul 
pe care îl foloseşti după ce "te-ai spălat bine” şi cu 
"straie speciale”; repet: se urcaseră în pat cu 
ciubotele pline de noroiul nepotrivirilor esenţiale, 
"murdărind” într-un fel viaţa noastră, tradiţia 
noastră naţional creştină, introducând "cultul 
vitelului de aur”, corupţia instituţionalizată, 
machiavelismul ca ideal de comportament, un 
gen de materialism care exclude multe raţiuni care 
ne caracterizează. 

Citez: "să mai spunem că un cititor de astăzi s-ar 
regăsi mai curând în "Adevărul" şi "Dimineafa” decât 
în "Universul, pentru simplul motiv că aşa a fost 
mersul lumii”... 

D-le profesor, ştiţi ce nu am înţeles eu din citatul 
de mai sus? E bine sau e rău că ne-am regăsi în 
"Adevărul!” şi "Dimineaţa” ? 

Nu precizaţi, dar nici nu observăm vreo nuanţă 
de regret pentru mentalitatea românului de astăzi 
care se încadrează "în mod normal” într-o 
propagandă  anti-naţională  -şi  filo-evreiască, 
însuşindu-şi un nivel de: gândire şi de exprimare 
specifică pentru presa evreiască de acuşi aproape 
un secol, în frunte cu domnia voastră! . 

Ce încercaţi să faceţi dvs.: să ne convingeţi 
că prin ”cercetări” aţi aflat adevăruri pe care cei 
care trăiau atunci, chiar un lorga sau un Cioran 
sau mulţi alţii, erau incapabili să le perceapă. 
Citez: "aceştia (evreii) s-au opus la noi oricărei 
încercări de consolidare naţională şi politică”... 
“regimul democratic al României nu a avut altă 
misiune decât să apere pe evrei şi capitalismul 
iudeo-român”. Poftim? 

Păi să ne spună dl. Boia care este adevărul, că 
domnia sa este abonat la adevărurile “Adevărului”. 

Citez: "trebuie să ne intre tuturora în cap o 
dată pentru totdeauna: evreii nu au nici un 
interes să trăiască într-o Românie consolidată şi 
conştientă” - aprecieri ale lui CIORAN în 
"Schimbarea la faţă a Românie”. Ă 

Aprecierile lui Cioran, trăitor în acele Vremuri, 
geniul apreciat după ce abjură şi pe care îl desființaţi 
"dintr-un condei”; era simpatizant legionar! ; 

Şi cine erau legionarii? După voi şi după ei, nişte 
inculţi brutali şi criminali! Criminali prin comparație cu 
cine? Cu regele criminal Carol al II-lea care instituie 
terorismul de stat în perioada aceea, asasinând mii 
de legionari?! Cu evreii trăitori în Basarabia anilor 
40, responsabili (a se citi "autori”) ai unui genocid 
care doar cu referire la armata română face 42.000 

de victime? Cu regimul iudeo-comunist care, 

controlat de evrei 100%, face între 1944 şi 


Pag. 4 


conjunctural 


fiunii: omogen 


victime — (referindu- 
mă aici doar 
asasinate)? 
Bineînţeles că 
d. Boia se 
situează în 
sferele mai 
eterice, ' vorbeşte]. 
de. literatură şi de]. 


"nişte” principii 
democratice; dar 
domnia sa 
încearcă să] 
cauţioneze 
comportamentul 
intelectualităţii de 
stânga şi  înl 


special evreieşti, ignorând total că toată această 
"Suprastructură” are la bază sacrificarea 
economică, socială şi culturală a românilor şi a 
românismului. Se putea trage uşor această 
concluzie în anii 30. Astăzi, după "grozăviile” prin 
care a trecut şi trece poporul român, o ţineţi înainte 
cu... (citez): .."doar că nu erau evreii duşmani ai 
României, ci evreii români care vedeau interesele 
româneşti altfel decât cercurile naţionaliste”. 

Cât de “altfel”, d-le Boia? Acest “altfel” poate 
include o gamă enormă de diferenţe. Reducând, 
pentru o mai uşoară înţelegere aplicarea acestui 
“altfel” la o singură persoană, să zicem un român 
"mediu": îl poţi vedea altfel, adică, nu acolo unde 
este. Să îl "sminteşti” de la locul lui: în vârful unei 
ierarhii sau în vârful unei "ţepe"? De ce trebuia noi, 
adică românii, să suferim o ”mutare” pentru că 
nişte venetici vor "să ne bage pe gât” punctele 
lor de vedere? 

Acei contemporani ai lui Emil Cioran pe care 
îndeobşte îi numiţi legionari, cei mai mulţi nu au 
apucat să vadă cam ce “altfel” ne "coceau” evreii; se 
justifică totuşi lupta lor căci era mai mult decât uşor 
de prevăzut încotro ducea "ofensiva” acestora. 

Domnia voastră, d-le Boia, în special de pe 
poziţia de istoric; nu aveţi cum să nu ştiţi cum au 
văzut (evreii dumneavoastră "români”) interesele 
româneşti atunci când istoria le-a dat puterea de 
decizie! 

În “spectrul” de personalităţi care trăiesc în epocă 
şi care se situează permanent pe poziţia de duşman 
neîmpăcat al Mişcării Legionare se găseşte marele 
NICOLAE IORGA. Să îl cităm: “evreii s-au 
organizat în România ca un stat în stat: păstrează 
ce-i osebeşte, lucrează pentru ca să aibă ei, ca 
nație năvălitoare, cât mai mult. Până şi în 
profesiile libere, până şi în învățământ, în ştiinţă, în 
literatură, ca avocaţi, ca medici, ca arhitecți, ca 
profesori, tot. mai mulfi, cu filologii, cu filosofii, cu 
ziariştii, cu poeții, cu criticii lor, ei ne dau pur şi 
simplu afară din fara noastră” — am încheiat 
citatul. Şi din nou: “Faptele noastre hotărăsc 
eliberarea românilor din reţeaua de exploatare 
ebraică. Nici o ură pentru evrei, numai sprijin. şi 
numai iubire pentru negustorimea creştină”...: "eu nu 


mă las făcut supusul statului iudaic.” — am 
încheiat citatul. 
Marele  lorga,. prezentat de istoria de 


circumstanţă ca victimă a legionarilor, vorbeşte în 
perioada pe care o analizaţi despre "statul iudaic”. 
Chiar din cartea dvs. am preluat citatul şi totuşi pe 
domnia voastră nu vă deranjează cu nimic să 
prezentaţi lucrurile cum vă închipuiţi că este "corect 
politic”, precizând că anumite puncte de vedere 
exprimate la vremea respectivă astăzi sunt 
"depăşite”. Ce să înţelegem de aici, că atunci erau 
îndreptăţite? Păi vă faceţi praf "corectul politic”! 

Pe de altă parte, scopurile şi metodele celor pe 
care N. lorga îi numeşte într-un cuvânt "năvălitorii” - 
în relaţia cu poporul român - nu suferă nici o 
schimbare de 80 de ani. - 

Lucrarea d-lui Lucian Boia se opreşte la timp; 
bineînţeles că şi aşa răstimpul despre care tratează, 
20 de ani, este destul de lung. 

Am fi curioşi să aflăm continuarea "serialului”: 
cum se manifestă după 1944 "evreii români” ai d-lui 
Boia? cum încearcă - şi în bună parte reuşesc - să 
distrugă cultura românească, să distrugă istoria 


ȚELOR IUDAICE (continuare din pag. 1) 


4 


naţională, să  pervertească gândirea 
comportamentul românilor, "fabricând" o clasă 
politică aservită intereselor iudaice, o intelectuajia 
total dependentă de "corect politic” al mom d 
care "sare din mers" în tramvaiul care ad 
traseu, având "cap de linie” înrobirea 
românesc, pe toţi cei cărora li se pare prea 
meargă pe jos” pe drumul bolovănos al 
naţionale? ? ş 

Diversiune după diversiune, minciună 
minciună: ne prezentaţi nume de intelectuali esaăi 
care "devin cunoscute” după 1944, ca fă vrei 
dintre personalităţile perioadei interbelice; chi 
“prelungirea” studiului până în 1950 este o încer ar 
de a salva anumite aprecieri ale domniei oa re 
având pentru oricine semnificaţia birului plăti Unei 
laşităţi care ne umple de dezgust. ei 

În concluzie, pentru mulţi români care V; 
"istoriile” (am vrut să spun "istorioarele” 
chiar aşa), se naşte o întrebare capitală: 

Cum se poate admite această si 
paradoxală? Prezentaţi lucrurile de aşa ma 
încât legionarismul care, să zicem, nu şi- 
nici un fel măsura valorii, ar fi fost 
criminală a secolului, iar comunismul, care este 
decretat chiar şi de un Tismeneţchi ca fiind 
"ilegitim şi criminal”, care distruge tot ce a avut 
mai bun şi mai valoros acest popor timp de jumătate 
de secol, ar fi avut "promotori” ale căror bune 
intenţii se pun în discuţie cu seninătate şi cu 


ună de 


greu "s 


ă citese 
„ dar nu este 


tuaţie 
nieră, 
a dat în 
gândirea 


argumente uluitoare! Adică hai să ne lămuri... 


condamnăm_ce_ar fi putut să fie, dar ce a fost 


ucigător_ cu adevărat ne este servit ca. în firea 
lucrurilor!! 

să ne explice dl. profesor universitar Lucian Boia 
de ce trebuie să acceptăm şi, mai mult, de ce 
prezintă domnia sa într-o lumină favorabilă un 
Belu Zilber, un Mihail Roller, un Sorin Toma, pe 
care singur îi declară "sunt prea puţin vizibili în anii 
30" şi încep "să iasă în cărare” după 1944 pentru că . 
între 1940-1944 stau "la cutie” - nu, nu în sensul de 
arestaţi şi deţinuţi: "stau la cutie” feriţi de război şi de 
front, ocrotiţi de un "dictator" care trăieşte degeaba o = 
viaţă întreagă, uitând înţelepciunea acestui neam. 
"pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti! - în 
sensul "recunoştinţei” iudaice. 

Câţi intelectuali evrei, dintre cei discutaţi în 
cartea d-lui Boia, au fost trimişi în Transnistria, câți 
au fost persecutați de regimul antonescian? 

Au stat "la dos”, au dospit ca aluatul, s-au 
înmulţit, au avut timp să îşi alimenteze frustrările şi 
planurile de răzbunare, în timp ce în linia întâi a 
frontului, a războiului sfânt antibolşevic şi anti- 
iudeo-comunist, sute de mii de tineri creştini îşi 
dădeau viaţa, printre aceştia aflându-se valori 
cultural-artistice incontestabile; ceilalţi, — aceşti 
intelectuali evrei, pentru care di. Boia lungeşte 
nejustificat dintr-un punct de vedere perioada 
studiului, după 40 când nimic nu mai este ca între 
1930 şi 1940, îşi dau măsura capacităţii şi 
sentimentelor călcând totul în picioare după 1944, 
devenind acuzatori publici, oricând puteau. să 
distrugă şi oricând au ocazia în justiţie, în presă, în 
literatură, în artă, în relaţia cu învăţământul, în 
relaţia privind cultele religioase - asta în mare; în mic 
se merge cu amănuntul până la "demascarea 
vecinului cu care a avut cândva un conflict. Am 
coborât prea mult ştacheta, ieşind din sfera 
preocupărilor, să zicem  - poate nepotrivit — 
"savante", ale d-lui Bola? 

In fond despre 
propozițiune”? dee 

Despre bine şi despre rău, despre minciună ŞI 
adevăr, despre laşitate şi despre curaj! Despre 
caracter şi despre lipsa de caracter! Despre 
convingeri ferme şi despre oportunism! a 

Dacă mă va întreba cineva vreodată cum Vă 
caracterizez ca om (lucru puţin probabil), o voi face 
scurt: tipul perfect de oportunist! 

Marea tristeţe a momentului? A zii 

Răspunsul este; studiul domniei voastre, adăuga 
- dacă mai trebuia - la tot cortegiul funerar Care 
păşeşte_în_ritmul fanfarei_stridentelor_iudaice 


însotind___cârul __mortuar spre locul de 


ingropăciune al neamului românesc. 


m, 
ce se vorbeşte 1 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012. 


entuluj şi 


Neamuluj + AR 


îi erau 


idealurilor 


Când pag 


R/lualitale | 


FMI, DIN GREŞEALĂ ÎN GREŞEALĂ... 


FMI recunoaşte că a greşit... 
„„.dar nu se jenează să continue cu "greşelile"! 
Ş Că aşa este dragostea, îndelung răbdătoare, la 
bine şi la rău etc. Noi avem deja la activ prea mulți 
ani de "mare dragoste” cu FMI. Ce-i drept, am spus 
da” numai cu cuțitul la gât (că s-a numit lliescu, 
Năstase, Băsescu, Tăriceanu, Boc sau Ungureanu, 
ce mai contează?), dar, cu timpul, până şi violul 
devine o obişnuință. 

Nu avem prea multe de adăugat la argumentele 
anti-FMI pe care le-am formulat deja în destule 
numere trecute, dar vrem să ne asigurăm că 
Momentul Sublimei Sincerităţi nu a trecut pe lângă 
dumneavoastră, rătăcit în noianul de ştiri de 
umplutură. 


Momentul Sublimei Sincerități 


Pe 27 martie a.c., FMI a publicat un raport 
asupra "asistenței" acordate în ultimii trei ani 
României, în care recunoaşte că s-a mers pe o 
idee greşită, nocivă: "Măsurile de austeritate au 
întârziat revenirea economică a României”. 

În esenţă, la atât se reduce partea sinceră a 
respectivei dări de seamă, suficient însă pentru a 
le da o palmă usturătoare peste fălci (ca să nu 
mai facem referire la obrazul inexistent) tuturor 
“elevilor model ai lui Franks" şi urmaşilor lor la 
cârma țării. 

Cu toate acestea, până şi în acest adevăr simplu 
“experții” lor au reuşit să introducă o minciună... prin 
omisiune. Revenirea economică a fost întârziată - 
asta am înțeles - dar până când? S-a produs deja, 
este în pregătire, este prevăzută pe termen mediu, 
îndepărtat, sau la paştele cailor? Să ne ierte 
domniile lor, dar întorsăturile din condei conform 
cărora România ar fi ieşit cu bine din recesiune şi s- 
ar pregăti să navigheze cu toate pânzele sus peste 
oricâte valuri de "criză" nu ne-au convins. 

Cât despre restul documentului, acesta este 
umplut până la refuz cu gogoşile lor obişnuite de la 

toate şedinţele de "negocieri" cu statul român. 

Deşi ne obişnuisem cu ideea că majoritatea 
țărilor din UE sunt cu mult mai îndatorate decât 
România, nu mică ne-a fost mirarea să citim că 
austeritatea putea fi implementată mai cu blândeţe, 
în paşi mici - ATENȚIE - având în vedere datoria 
publică redusă a României! 

Se cuvine să apăsăm mai mult pe propriul punct 
de vedere: austeritatea, aşa cum este înțeleasă de 
aceşti ucigaşi economici (expresia nu ne aparține, au 
folosit-o şi argentinienii, tot în legătură cu Jeffrey 
Franks şi gaşca lui), este dăunătoare, indiferent cât 
de mici sunt paşii prin care este pusă în aplicare. 
România nu avea nevoie să-şi distrugă clasa de 
mijloc, nici să împingă în cea mai neagră sărăcie 
milioanele de români care şi aşa îşi duceau viața 
de pe o zi pe alta. 

Statul român are nevoie: 

(1) să încaseze toate impozitele care i se cwvin, 
precum şi restanțele de la evazioniştii. cunoscuți, 
care sunt numeroşi şi bogați; degeaba s-au majorat 
impozitele şi s-au mai inventat şi unele noi, când o 
bună parte din contribuabili, în frunte cu partidele şi 
mafia lor, nici nu se sinchisesc de ele. 

(2) să nu mai doneze fonduri filialelor locale ale 
băncilor străine, sub mizerabilul pretext al "menținerii 
stabilității sistemului bancar”: băncile poartă o parte 
uriaşă din vina pentru aşa-zisa criză, aşa că trebuie 
să plătească. Un lung şir de falimente bancare ar fi 
mai puţin rău pentru poporul român decât ceea cei 
se pregăteşte efectiv! (Acest lucru este valabil pentru 
toată lumea, nu doar pentru România.) 

(3) să înceteze de urgenţă cu "privatizările”, 
practic o înstrăinare a ultimelor pârghii economice'pe 
care le deține, într-un regim de subevaluare 
crâncenă - acest aspect îl vom detalia însă în 
cealaltă jumătate a articolului. 

Aceste trei probleme, tratate sub directa 
indrumare (citiţi impunere") a FMI exact pe dos față 
de cum trebuia, sunt greşeli cu mult mai grave decât 
cea mărturisită. Desigur, am gândi în acest mod 
dacă nu am vedea ce este FMI cu adevărat şi nu am 
| înțelege că ei, de fapt, nu au greşit nimic. Tot 
Franks a avut dreptate altădată, când s-a 


CUVÂNTUL LEGIONAR : APRILIE 2012 


scăpat, într-un moment de obrăznicie prostească: 
"operația reuşită, pacientul mort'. 

Revenind la "greşeala" recunoscută, că au strâns 
prea tare şurubul gripând economia, ce să mai 
spunem de următoarea scuză: unele "reforme 
structurale“, cum ar fi reforma salariilor în sectorul 
public, au fost încetinite de "cauze juridice”, pentru 
că altfel, vezi Doamne, lucrurile ar fi ieşit mult mai 
bine. Să ni se ierte o exprimare atât de rustică, dar 
aici asasinii economici au dat rău de tot cu bâta-n 
fasole: "reforma salariilor în sectorul public” 
înseamnă  scăderile salariale care au zguduit 
România în 2010 (o exprimare obscur-ştiinţifică de 
tipul "întreruperea funcţiilor vitale”). 

Parcă tocmai îşi cereau iertare că le-au scăzut 
prea brusc, însă acum aflăm că, de fapt, nişte legi 
din România le-au stat în cale, pentru că altfel ar fi 
tăiat şi mai adânc! Dacă nu sunt în stare să mintă 
inteligent, sărăcuţii... i 

Documentul se încheie cu un caracter profund 
moralizator, cu referire la "învățămintele” trase din 
această experienţă, de care se va ține seama în 
viitoarele programe de asistenţă financiară, adică de 
înrobire economică, pe care le va efectua FMI. 

Dar fiţi fără grijă, Argentina ştie mai bine. După ce 
Franks a dat chix acolo (aproape reuşise să culce la 
pământ economia argentiniană, când aceasta s-a 
redresat, cu un şut puternic în posteriorul mai sus 
numitului), el s-a perindat şi prin alte ţări, unde a 
făcut tot ca în Argentina. În cele din urmă, a poposit 
în România, unde a luat-o iarăşi de la capăt, mai 
bine ca oricând - a avut şi norocul să dea peste 
extrem de docilul tandem Băsescu - Boc. 

Vorba analistului Ilie Şerbănescu: "FMI a făcut în 
România şi cu România un experiment pe cât de 
dramatic pe atât de dezgustător [...] Alegerea 
României pentru acest experiment este lesne 
explicabilă: stat slab, în disoluţie economică aproape 
completă şi în disoluţie politică în curs, clasă politică 
gata să facă orice, în fața oricărei comenzi externe, 
dacă'este'lăsată în'continuăre să fure". Că Franks a 
reuşit mai bine în România decât în Argentina se 
traduce prin faptul că lucrurile stau acum mult mai 
rău în România decât în Argentina. lar faptul că la 
greci prăbuşirea pare şi mai abruptă decât la noi nu. 
înseamnă decât că FMI a trimis acolo un agent şi 
mai abil decât Franks. 3 


Privatizați! Privatizați! Privatizaţi! 

Pentru încă multă vreme de acum înainte, orice 
verb la imperativ repetat de trei ori ne va aduce 
aminte de evreul amestecat cu mongol Lenin, călăul 
începutului de secol XX. 

Făcând abstracţie de unele detalii de 
circumstanță, suntem siguri că mai sus numitul ar fi 
mândru de cum se desfăşoară planul iudaic de 
aducere a robiei goim-ilor -şi, dacă ar putea, s-ar 
ridica din congelatorul lui de la Kremlin ca să le 
strângă mâna actualilor lui confraţi care ne duc la 
pierzare. 

Prin urmare, o asemenea formulare "leninizantă" 
se potiveşte perfect şi în chestiunea "privatizărilor", o 
componentă esenţială a respectivului plan. 

Agentul străin numit Ungureanu (deşi deloc 
ungur) are un apetit fantastic pentru soluții pe termen 
scurt şi ultra-scurt: cum-necum, vindem orice, avem 
nevoie de bani. Câţi bani? Mulţi, puţini, nu mai stăm 
să alegem, că vine încă un val de "criză" şi ne dă jos 
fără să fi-apucat să furăm totul. Bani să fie, iar după 
ei potopul! 

"Reuşita” cu care se inaugurează, în acest sens, 
anul 2012 este vânzarea a 15% din acţiunile 
Transelectrica pentru neverosimilul preț de 38 de 
milioane de euro. 

Declaraţia preşedintelui Comisiei de Industrii din 
Camera Deputaţilor, lulian lancu, este cât se poate 
de concludentă: "Este un jaf naţional, un caz de-a 
dreptul penal [...] Cine îşi vinde casa în criză, când 
prețurile sunt jos? Numai inconştienții. Aşa suntem 
noi acum." 

Conform acestuia, în mod normal cu suma 
respectivă se putea achiziţiona o singură staţie de 
transformare, în vreme ce patrimoniul companiei 


include zeci de asemenea stații - 
nelimitându-se la acestea. 

Poate că ne-a luat puţin "valul"? Parcă discutam 
despre FMI - ce legătură are Fondul cu această 
afacere? Păi ne spune din nou dl. Ilie Şerbănescu: 
"Credeam că am trecut de vremurile privatizărilor pe 
1 leu: [...] Ce poate face statul cu cei 38 de milioane 
de euro de la Transelectrica, mă tot întreb şi nu 
găsesc răspuns. Am vândut pe nimic de dragul de 
a mulțumi FMI-ul”. Deci are legătură cu FMI: ei ne 
împing pe această cale absolut iresponsabilă. 

Am scris, mai demult, despre îndemnul hotărât al 
Fondului de a se da la casare cât mai multe linii 
ferate din România, doar-doar s-or mai stoarce 
câţiva leişori din vânzarea traverselor şi a fiarelor 
vechi! 

Nu era nici atunci prima situație de acest fel, 
după cum nici acum nu este ultima. Deviza lor: 
"radeți toată economia, ca să aveţi bani de la o zi 
la alta, că după aceea ne va face o deosebită 
plăcere să vă cumpărăm şi teritoriul, şi drepturile, 
şi apoi mai vedem noi...” 

Ultimul "eşec" al acestei strategii sinucigaşe 
(sinucigaşă pentru țară, nu pentru Ungureanu) este 
privatizarea Cupru Min. 

Licitaţia fusese câştigată de o firmă-fantomă 
"canadiană", Roman Copper, dar s-a dovedit că 
aceasta nu a putut onora suma declarată, de 200,77 
milioane de euro. Nu căutaţi explicații fanteziste, că 
situația este banală: o neînțelegere între mafioți. 

Evident, şi această sumă era tot o glumă proastă, 
dar dacă evaluarea a fost făcută de o “firmă de 
apartament"... Ca să nu vi se pară o calomnie, este 
vorba de firma "Evaluar" din jud. Alba, cu "mărețul” 
capital social de 5.000 lei şi cu patru angajaţi. 

Aşa că nu avem de ce să fim surprinşi de 
rezultat: dintr-o şpagă mică, dacă se împarte la puţini 
calici, tot rămâne câte ceva de căciulă. Poate că aşa 
se evaluau şi vapoarele pe care le vindea Băsescu 
pe un dolar bucata! 

Sursele citate indică. şi-o-"scuză-beton" pentru 
cazul de față, din păcate uşor de generalizat pentru 
toate situațiile în care țara noastră îşi vinde resursele 
pe prețuri de nimic. Fără investitori străini, Cupru Min 
nu are fonduri pentru a se alinia la standardele 
europene de protecţia mediului, după cum declară 
preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resursele 
Minerale, Alexandru Pătruţi: "Dacă privatizarea nu 
are loc, Cupru Min nu poate îndeplini standardele de 
mediu şi riscă să fie închisă." 

Suntem siguri că acest domn are o sumedenie de 
diplome, masterate şi doctorate, dar nu şi-a pus 
mintea la contribuție când a rostit aceste cuvinte. Ori, 
pesemne, vrea să ne prostească în faţă. 

"Păi asta e, tovarăşi: avem vaporul ăsta. El ar 
fi bunicel, de mers merge, dar ştiţi că are oleacă 
de rugină, ar trebui vopsit şi ne mai trebuie şi 
bani de carburant... hai mai bine să-l dăm pe 
degeaba şi om scăpa de belea!” 

Vi se pare o glumă? Nouă nu. 

Chiar dacă acei care conduc țara (de-a dreptul în 
prăpastie, mai ales că Băsescu "nu ratează niciodată 
destinaţia”) ar fi fost atât de incompetenţi pe cât se 
prefac, tot ar fi obţinut destui bani din înstrăinările 
deja făcute, cât să pună pe picioare aşchiile! de 
industrie încă rămase în patrimoniul statului. 

Dar nu se poate nici măcar aşa, pentru că toți 
banii se pierd undeva între semnarea contractelor de 


bineînțeles 


„privatizare şi declararea lor la buget, prind repede 


căpuşe şi se fac nevăzuţi! 

- Blestemul privatizărilor nu va putea fi exorcizat, 
oricâte întreprinderi şi bunuri strategice vor fi 
vândute, indiferent la ce preţ: nu contează câți bani 
se încasează, că tot nu sunt bani. Şi nu vor fi 
acum şi pururea şi în vecii vecilor (fără "amin", 
Doamne fereşte!), cu asemenea nemernici în 
posturi de conducere. . 

Deci distracţia continuă. Anul acesta urmează 
Oltchim, Tarom, Transgaz, Hidroelectrica, 
Romgaz, CFR Martă. Etcetera. 

Judecata de Apoi pare să vină mult prea târziu 


pentru unii... 
4/4 Mncu 


Pag. 5 


Praid: 


A TREIA OFENSIVĂ IUDAICĂ 


Reluarea în forță a ofensivei de transformare a 
României într-o colonie evreiasca de după 1990, a 
avul trei direcţii principale care vizau acelaşi scop: să 
ne îngenuncheze ca popor. 

Prima a fost oferisiva economică, încununată de 
succes, transformând milioane de români în 
„milogi”, în săraci care, prin definiţie - cel puţin la 
noi - devin vulnerabili, uşor de manipulat, la 
dispoziția unui stat controlat prin privatizări 
frauduloase - Prin consecință păguboase - şi prin 
imprumuturi  înrobitoare, condiționate de măsuri 
criminale împotriva populaţiei. 
: Al doua a avut un substrat psihologic — 
încercarea de a implanta în conştiinţa românilor 
un sentiment de vinovăţie de genul „un popor de 
criminali”, prin acceptarea dominației presupusei 
victime ca şi compensație pentru crimele 
nedovedite. Bineînţeles că ne referim la un 
holocaust atât de puţin documentat încât a trebuit 
acceptat în urma unei legi abuzive prin totala 
neconstituționalitate, ignorând orice logică izvorând 
din _trâmbiţata democraţie. În acest caz reuşita 
acestei ofensive este până acum incertă: românul se 
comportă cum a învăţat într-o jumătate de secol de 
iudeo-comunism - nu abordează public problema, de 
frica sancţiunii, aşa cum fac şi eu: cât injur acasă şi 
între ai mei (se poate generaliza la nivel naţional) 
este incontrolabil, deci nesancţionabil. Prin repetare 
acuzaţia s-a banalizat, a devenit subiect pentru 
„panseurile lui Gâgă”, nu şi-a atins scopul şi nu şi-l 
va atinge. Eşuare totală pentru „tovarăşi”, adâncind - 
dacă mai era loc şi dacă mai era nevoie - prăpastia 
dintre „noi” şi „ei”. 

Marea nenorocire a evreilor „implicaţi” - trecuți, 
prezenţi şi viitori - s-a dovedit a fi răstimpul de 
„convieţuire” când, de pe poziţia de deținători ai 
puterii de stat sau datorită unor evenimente istorice 
catastrofale pentru evoluția poporului român, au uitat 
să se mai prefacă, devenind călăi nemiloşi. Ideea că 
oricând, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să 
dea socoteală pentru crimele fără precedent şi că 
scoaterea lor la iveală va pune definitiv şi irevocabil 
în umbră trâmbițatele noastre vinovății, îi obliga la 
cea de-a treia ofensivă, şi anume încercarea de a 
demonstra că sintagma _iudeo-comunism nu are. 
nici o_ bază reală încercând să scotă din ecuaţie 
rolul decisiv al comandoului_ evreiesc de după 
1944. 

Ceea ce este dezolant în contextul manevrelor de 
intoxicare a opiniei publice este participarea la 
această campanie a unor români, dispuşi să facă 
orice compromis - ca să... ce? 

Vorbim aici despre intelectuali şi în special 
despre istorici - care evident că nu sunt la prima 
trădare naţională; dar acest comportament 
reuşeşte să şocheze de fiecare dată: şi a zecea şi 
a suta oară! Nu reuşim să ne obişnuim cu” loviturile” 
lor perfide! 

DI. Radu loanid îşi face „meseria” şi bineînțeles 
că nu miră şi nu şochează. Ca un exemplu, 
participarea domniei sale la grupul de „cântăreți” din 
"România liberă” este absolut modestă: dacă ne-ar fi 
povestit cum în deportare în Transnistria, se 
strângeau familii de evrei care plângeau, adunau 
lacrimile ca să compenseze lipsa de sare pentru. 
ciorbă, sau cum jandarmii tăiau un evreu şi 
strângeau sângele ca să ungă osia la căruță, am fi 
recunoscut mai uşor un istoric căruia ura nemărginită 
îi întunecă rațiunea. 

Deocamdată însă să vorbim de cei socotiți 
români şi care contribuie la campania de presă, 
încercând să urle în cor cu hienele (era să zic "cu 
lupii”) şi reuşesc să dea cu oiştea în gard. 


Am uitat să amintesc o frază care cică ar fi 
declanşat toată tărăşenia: „în marea lor 
majoritate cei care au implementat comunismul 
în România au fost evreii”, o afirmaţie care nu se 
precizează cui aparţine, dar aparent ar fi „opera' d- 
lui Gabriel Liiceanu. 

„Comunitatea” „a sărit în sus”, a strâns 
rândurile yesman-ilor - sau, dacă vreţi, ale 

profitorilor de pe urma înregimentării lor 
antinaţionale. 


Pag. 6 


Să începem cu venerabilul domn NEAGU 
DJUVARA F 
Cităm: „regimul comunist s-ar fi instalat în 


România şi fără evrei, adus de armată ( sovietică) şi 
tancuri”. 

O logică de îţi vine „să cazi pe jos! Cu alte 
cuvinte, „victima” ar fi fost omorâtă oricum, ca au 
făcut-o nişte evrei, ei nu sânt de condamnat, că altfel 
o făcea armata sovietică, deci nu contează că ei 
chiar au făcut-o!! 

„Pretinii” noştri, tovarăşii evrei, nu s-au sesizat de 
„bijuteria” domniei voastre? Se pare că nu! Puterea, 
de multe ori, te tâmpeşte! 

Eu, cu toată modestia, îmi permit să le dau un 
sfat tovarăşilor. Gratuit! Fiţi cu ochii pe di. Neagu 
Djuvara! Domnia sa vă bagă în... necazuri. 

Şi, de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, mai 
trânteşte una de te apucă tremuriciul: "/a Ministerul 
de Externe, 80% din funcţionari au fost evrei!” 

„Păi de. ce te miri, Codrene, că ministrul de 
Externe era o evreică, Ana Pauker?!” Şi dacă ar fi 
fost un ţigan? Nu vreau „să lungesc pelteaua”, dar 
două cuvinte trebuie spuse: de fapt Ana Pauker era 
numită de Menahem Beghin „regina României”. În 
grațiile totale ale ruşilor, şi prin poziţia politică în 
Comitetul Central Comunist, putea să fie orice. ŞI 
totuşi? 

Externele aveau două „utilizări: paşapoarte 
simple şi diplomatice pentru naveta în proaspătul 
Israel, cu navete de „patrioţi şi structuri ale 
serviciilor, şi „valizele diplomatice” cu valori enorme 
bijuterii, aur, valută (franci elveţieni), necesare 
noului stat. 

D-le Djuvara, apropos de „oiştea în gard”: păi 
dacă Ana Pauker, „regina României”, schimbase în 
aşa măsură personalul, că era ministru de resort, la 
„Interne” era Burăh Tescovici (supranumit Teohari 
Georgescu); păi dragul de Burăh schimbă 
personalul Ministerului de Interne 100%! 

Statistici _diversioniste . pentru uzul „tâmpiţilor! 
vorbesc de aprox 2500 de angajaţi la „Interne”, 
dintre care numai 500 (aproximativ) erau evrei. 
Acceptând_ minciuna, ăştia 500 erau toți ofițeri 
superiori: sute de colonei şi generali! 

Până mai ieri vindeau mosoraşe de aţă, ace de 
cusut şi de siguranță, cu valiza, pe Lipscani; azi, 
colonei şi generali 'de securitate! Ce îi califica în 
această meserie, care era numitorul comun? 

Ura  nemărginită “împotriva creştinilor şi a 
românilor, dorința  „fierbinte” de răzbunare, 
materializată în distrugerea fizică a unei clase 
sociale în totalitate! 

Să închei cu „onorabilul” Djuvara: „te întrebi de 
ce evreii din Basarabia au fost mulţumiţi când 
sovieticii au invadat această regiune în 1944". 

Neruşinarea depăşeşte orice închipuire! Păi 
sovieticii invadează Basarabia în 1940 - oare ne-am 
tâmpit cu toții?? 

"Evreii au fost mulțumiți” - păi au fost aşa de 
mulțumiți, că omoară 42.000 de ostaşi români, 
sute de ofițeri, sute de subofițeri şi, poate (cel 
puțin), zeci de mii de civili!! 

Citez iarăşi din totala lipsă de ruşine a 
onorabilului: "fiindcă anterior Antonescu expulzase 
175.000 de evre?' - închei citatul. 

Antonescu nu expulzase pe nimeni, cei 
175.000 de evrei au părăsit România, optând pentru 
„raiul sovietic” din proprie inițiativă. 

Granița de est a fost permanent deschisă pe 
sensul spre răsărit, până în iunie 1941 când începe 
pentru noi războiul. 

Aceşti 175.000 de evrei au fost „contabilizați” 
la rubrica „holocaust” - apropos de fatidica cifră de 
400.000 de la Templul Coral. 


Nu ştiu dacă să evoc declaraţiile, punctele de 
vedere ale d-lui RADU IOANID: oricum nimeni nu le 
mai ia. în considerație, având un statut bine 
consolidat de „baronul minciună”. De obicei peste 
afirmaţiile domniei sale „se sare." 

Domnia sa vrea să ne convingă că este normal 
comportamentul evreilor din perioada postbelică, 
adăugând ca argument poziţia acestora de victime 
ale lui lon Antonescu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Întrebarea retorică ar fi de ce tot timpul aceste 
victime sunt înmulţite cu zece (cu referire la 
număr)? te 

Răspunsul este simplu, chiar dacă nu la 
îndemâna oricui. Se au în vedere două lucruri 
esenţiale: plătirea la infinit de despăgubiri după 
modelul german şi, mult mai important, păstrarea 
unui echilibru între poziţia de victimă a evreilor, şi 
poziția lor de călăi. 

Regimul comunist din România, dintre 1944 şi 
1964, a avut ca preocupare principală instaurarea 
unei terori la nivel naţional, iniţiată şi executată în 
perioada ei cea mai criminală de către un Minister de 
Interne condus cu sadism de un Burăh Tescovici, cu 


o componenţă evreiască de conducere sută la Sută, Să 


producând 1.115.000 de arestări abuzive, un număr 
apropiat de condamnări, din care rezultă 500.000 de 
victime. 

Conducătorii destinelor evreieşti sunt conştienţi 
că acest dezastru provocat românilor trebuie ascuns, 
atribuit componentei autohtone a Partidului 
Comunist. El trebuie „echilibrat” prin prezentarea 
unui număr cel puţin apropiat de victime din rândul 
evreilor, ca o justificare a unei campanii criminale 
care se desfăşoară până la amnistierea deținuților 


politici din 1964, posibilă. prin. îndepărtarea de la. 


posturile de decizie a evreimii. 

Repet, nu mă preocupă în principal participanţii 
evrei la această campanie furibundă. 

Corneliu Zelea-Codreanu, socotit de 
contemporani şi de posteritate ca un geniu politic, a 
desluşit simplu poziția duşmanului şi a trădătorului: 
"dacă mai ai un singur glonț (pe front) şi ai de 
ales în cine să tragi, în duşman sau în trădător, 
să tragi în trădător” (considerențe şi explicaţii: la 
„emisiunea pentru copii”). 

Mai trebuie să fac o precizare: mulţi infractori în 
lume şi în decursul timpului, ca "să-şi piardă urma, 
şi-au schimbat numele - nu toţi, dar atât de mulți, cel 
puţin în România, că nu mai ştii să îi recunoşti. Dacă 
voi face greşeala să „tratez” un evreu ca pe un 
simplu român, îmi cer scuze! 


Urmează „la țesălat” di. LUCIAN BOIA. 


Am făcut-o suficient chiar în acest număr, dar nu.- 


vreau să-l „nedreptăţesc”. Unui om  „atacat' în 


publicația noastră, ştim bine că-i cresc „acțiunile” la“ 


bursa iudaică - în consecință, să zică „bogdaproste"! 


Citez: ”.. comunismul le rezolvă problema lor, 
care era integrarea deplină în societatea 
românească." 


Are dreptate di. Boia, numai că nu precizează ce 
au înţeles atunci şi ce înțeleg acum, şi ce vor 
înțelege vreodată, de pe 'ce poziție acceptă (ei, 
evreii) „integrarea deplină” în orice societate! 

DI. Boia nu îşi continuă raţionamentul care naşte 
o a doua întrebare: care ar putea să fie poziția 
românilor apropos de punctele de vedere evreieşti? 
Pe domnia sa acest lucru nu îl preocupă, situându- 
se pe poziţie partizană, de avocat (nepoftit) al 
intereselor iudaice. - 

Despre mult discutata „proporţie” de evrei în 
Partidul Comunist (atenţie) "din - Româna; 
“proporţia” din perioada interbelică trebuie tratată câ 


o diversiune ordinară. Ei 
(continuare în pag. 18) 


Moadar Pta Codeani 


3 


anti 


X 


iaz ua si isi 


sotia dia? 


aripa 


„cu "numai" 


LG 


MASS-MEDIA SUB LUPA CENZURII 


Cenzura se manifestă 
totuşi Nimic nu-i împiedică progresul 
implacabil către manipularea totală a 
informaţiei, "mulțumită" indolenței generale 
cu succes induse poporului român. Nu vi se 
ascunde că trăiţi într-o dictatură, dar se 
face totul că să uitaţi că lucrurile ar putea 
merge şi altfel, că le-aţi văzut mergând altfel 
sau măcar ați sperat. 

: „Audiovizualul, cu siguranță, este cel mai 
rigid "reglementat" segment din mass-media 
Există o pădure de legi care se ocupă de 
asta, toate într-o limbă de lemn de cea mai 
bună calitate, care l-ar face pe Ceaşcă să-şi 
roadă buza de invidie. 

Audiovizual înseamnă "ce auzi şi ce vezi" 
Ar părea O glumă, dacă nu ar fi limpede ca 
lumina zilei că aşa este: majoritatea 
românilor văd şi aud televizorul şi... cam atât 
Puterea celor care controlează ce apare pe 
micul ecran este uriaşă, practic un control 
al realității. 

Despre cât de multă literă moartă este în 
articolele şi alineatele lor pompoase, ce am putea să 
mai spunem, care nu s-a spus deja? Ele creează un 
hățiş de sofisme, pe baza cărora, printr-o logică 
oribil contorsionată, se poate interzice orice 
mesaj care nu convine sistemului. 


la vedere, şi 


Luna trecută v-am prezentat adevăratul motiv 
pentru care se pregăteşte retragerea licenței de 
emisie a postului OTV, fără legătură cu insignifianta 
propagandă pe care o făcea, din când în când, 
partidului “poporului Dan Diaconescu”. S-a adus 
vorba despre pericolul iminent al venirii unui val de 
800.000 de evrei din Israel peste noi, precum şi 
despre târârea României într-un război pentru care 
nu este pregătită - asta a "deranjat", ce să ne mai 
codim atâta! i 

Acum urmează canalul "România TV", pe care 
Consiliul Naţional al Audiovizualului l-a amendat 
10.000 “de - lei pentru emisiunea 
"România de poveste” din 11 februarie, moderată 
de Mirela Voicu. 


În continuare reproducem câteva articole din 
Codul de reglementare a conținutului 
audiovizual, pe care CNA pretinde că această 
emisiune le-a încălcat: 

Art. 40, alin. 2 - Moderatorii programelor au 
obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze 


” afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, 


probele care le susţin, pentru a permite publicului să 
evalueze cât de justificate sunt acuzațiile. 

Art. 66, alin. 1 - În programele de ştiri şi dezbateri 
informarea în probleme de interes public, de natură 
politică, economică, socială sau culturală, trebuie să 
respecte următoarele principii: (a) asigurarea 
imparțialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări 
a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de 
vedere aflate în opoziție, în perioada în care 
problemele sunt în dezbatere publică [...]. E 

Art. 70 - În cadrul programelor de ştiri şi dezbateri 
care abordează probleme de interes public. privind 
minoritățile etnice, religioase sau sexuale se va 
prezenta şi un punct de vedere al acestora. 


În respectiva ediție s-a discutat despre 
situația deplorabilă a românilor din județele 
Harghita şi Covasna, pe baza unui studiu al 
Academiei şi a unui reportaj realizat de România 

"Un studiu al Academiei Române arată, negru 
pe alb, că în Harghita şi Covasna sunt din ce în 
ce mai puţini români,. români abandonaţi de 
autorităţi de 22 de ani, români străini în țara lor”, 
a spus moderatoarea. : 

În studio au fost invitați Corneliu Vadim Tudor 
şi Gh. Funar de la PRM. Începeţi să vă imaginaţi de 
la ce li s-a tras penalizarea celor de la RomâniaTV... 

Într-un moment mai aprins al discuţiei (în sine, 
justificat, având în vedere gravitatea celor discutate), 
Vadim a trântit-o ca din fundul grădinii: "De ce să nu- 
i deportăm pe unguri în Siberia ?". 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Ei, bravo! Cum să nu se sancţioneze aşa ceva? 
Păi Siberia este în Rusia, domnule, cum să deportezi 
pe cineva într-un teritoriu care nu-ți aparţine? 

Şi apoi, lăsând la o parte micile "scăpări' 
geografice, noi nici pe Csibi Barna, care făcea 
tricouri cu România ciuntită, nu l-am trimite în Siberia 
(era, totuşi, cât pe ce să fie deportat la... Bucureşti!). 

Pentru fiecare faptă legile prevăd o pedeapsă, 
uneori prea dură, alteori prea blândă - asta e, nimic 
nu-i perfect. Dar dacă măcar s-ar respecta aceste 
legi, aşa aberante cum sunt, tot am arăta ca un 
popor civilizat! 

Pe scurt, dacă nenumăratele silnicii îndurate 
de românii pe care încă îi mai ţin nervii să rămână 
în aşa-zisul Ținut Secuiesc ar fi sancţionate 
conform legilor în vigoare: 

(1) din amenzi, Statul român şi-ar face un buget 
cum n-a avut niciodată de la înființarea lui, apoi 

(2) s-ar opera arestări masive, care, din punct 


„de vedere.cantitativ, ar-aminti-de.anii '50, 


DAR nu ar fi deportat nimeni, pentru că nu 
avem nici o lege care să prevadă aşa ceva, d-le 
C. V. Tudor! Păcat, mare păcat de o asemenea 
"balegă pe peretele frumos". 

Dacă nu se petrecea acest incident, emisiunea ar 
fi fost curată ca o floare, iar noi am fi strigat cât ne 
țineau  rărunchii că amenda este un abuz. 
Bineînţeles, chiar şi aşa este un abuz, însă partea cu 
Siberia face apărarea mai dificilă. 

S-ar putea lua în considerare, pe viitor, 
introducerea unui nou avertisment la începutul unui 
program TV? Aşa cum se scrie într-un chenar "a se 
viziona de către minori numai cu acordul părinţilor” 
sau "conţine nuditate, scene sexuale" etc., tot aşa s- 
ar putea scrie şi "a se urmări numai cu acordul 
minorității maghiare, conţine Vadim. 

lată ce obiecții a avut agenția de monitorizare 
"Active Watch”, trimise ca sesizări pentru CNA (în 
afară de chestiunea cu Siberia). = 

"În cadrul  reportajului «Românii uitaţi — în 
România», atât persoanele intervievate, cât şi 
realizatorii acestuia fac mai multe afirmaţii care nu 
sunt probate. 

Astfel, reporterii nu îi cer primarului municipiului 
Toplita să probeze afirmațiile conform cărora primarii 
români sunt sabotați şi discriminați de către Consiliul 
Judeţean Harghita. 

De asemenea, afirmaţiile Arhiepiscopului 
Harghitei şi Covasnei, loan Selejan, conform cărora 
au fost închise mai multe şcoli româneşti, dar nici 
una maghiară, nu sunt dublate de date statistice 
ori de vreo explicaţie care să vină din partea 
autorităților”. 

Ce nu este: dublat de explicaţii din partea 
autorităților? Dar primarul din Topliţa, pe care 
chiar voi îl aduceți în discuţie, ce este, dacă nu 
autoritate? De aceea a fost votat şi pus în funcţie, 
ca să fie un simplu băgător de seamă? 

Cât despre Arhiepiscop, suntem siguri că aveți 
capul plin de automatisme masonice de tipul 
"Biserica şi Statul sunt separate", dar să ni se ierte 


îndrăzneala: o înaltă față bisericească este 
o autoritate, 

Cuvântul acestor oameni contează, mai 

ales când este vorba de fapte atât de 
evidente, încât trebuie să fii căzut în cap 
ca să nu le vezi! 
N Dacă cei de la "Active Watch” au o idee 
“cât de vagă despre cum se realizează o 
emisiune TV, atunci îşi dau seama că 
“probarea exhaustivă a unei singure 
“asemenea "afirmaţii" (despre care se ştie din 
capul locului că este adevărată) ar ocupa tot 
spaţiul de emisie şi ar plictisi publicul. 
' Evident, asta se şi vrea: chiar dacă se mai 
face câte un reportaj îndrăzneţ, prezentarea 
i lui pe micul ecran să fie cât mai dificilă, dacă 
nu imposibilă. 

lar dacă sunteți îndrăgostiți de 
statistici, de ce nu a venit nimeni cu un 
vraf de statistici oficiale sub braț, ca să 
desființeze concluziile reporterilor? Hai să 
fim serioşi, realitatea doare rău de tot, nu-i aşa? 

Mai departe: 

“În cadrul emisiunii menţionate au fost invitaţi doi 
politicieni membri ai Partidului România Mare — Gh. 
Funar şi Corneliu Vadim Tudor - şi nici „un 
reprezentant al vreunui partid care să reprezinte 
minoritatea maghiară. 

Moderatoarea emisiunii a făcut mențiunea că 
«Nici un ungur nu a vrut să comenteze», însă nu a 
precizat numele persoanelor care au fost contactate. 

De aceea dezbaterile din cadrul emisiunii au fost 
direcționate într-un singur sens şi nu a existat 
pluralitate de opinii, moderatoarea emisiunii 
neasigurând imparțialitatea acesteia”. 

Mai este nevoie să spunem cum se prezintă o 
bună parte din emisiunile unde sunt invitați 
exponenții unor opinii opuse? 

îşi închipuie cineva o polemică TV ca pe o 
discuţie civilizată între, să zicem, Cioran şi Ţuţea? 
De.unde. aşa.ceval. i iat a 

Asemenea emisiuni, de cele mai multe ori, 
degenerează într-o ţigănie, cu încăierări verbale şi 
întreruperi la tot pasul, de nu se mai înțelege nimic. 
Mai mult ca sigur, acest lucru este valabil şi pentru 
emisiunile în care apare şeful PRM (să ne ierte 
Vadim). 

lar acum să atacăm problema de care s-au lovit 
toate emisiunile TV în care struțul a îndrăznit să 
scoată capul din nisip (pe care, fără excepție, le 
iubim ca pe nişte oaze în deşertul laşității): 
obligativitatea "pluralității de opinii”! 

Dacă nu vrea să se prezinte nici un ungur la o 
emisiune, atunci nu avem voie să discutăm 
despre unguri? s 

Dacă acuzatul nu poate fi adus la proces, nu- 
se mai ține procesul? x 

Până şi în fotbal există o regulă mai cinstită în 
acest sens: dacă o echipă nu se prezintă pe teren, 
se consideră din oficiu că a pierdut meciul cu trei 
la zero. 

De ce nu se acordă un "drept la replică” într-o 
altă emisiune? Suntem siguri că s-ar bucura de un 
"rating" formidabil. 

Mănuşa a fost aruncată. Ridicaţi-o! 

Aceşti oameni au muncit săptămâni întregi să 
facă un reportaj, pe care voi îl considerați lipsit de 
echidistanță. Nu-i nimic, realizaţi voi altul mai bun şi 
invitați udemerişti în emisiune, care să ne vorbească 
despre cât de lipsită de drepturi este biata minoritate 
maghiară din România. 

De ce să vă ascundeți după asemenea articole şi 
alineate găunoase, ca nişte laşi? Dacă puteți realiza 
o asemenea emisiune, o vom urmări cu mult mai 
mult interes decât pe cea a Mirelei Voicu. Dacă nu 
puteți, flit! : 

(Sursa: Mediafax, 10.4.2012 "România TV, 
amendată pentru emisiunea în care Vadim Tudor a 
sugerat că ungarii trebuie duşi în Siberia”) 


20 


Pag. 7 


L 


Gate “zona 


»FĂRĂ CĂPITAN” — CONST. PAPANACE. (VII) 


(continuare din numărul trecut) 


„.» am căzut şi eu în mâna poliției. 

N-am apucat să jucăm o partidă de table, când 
am auzit zguduiri puternice în antreu şi la geam. 
"Deschideţi, poliția!” 

Prima dată mi s-a părut o glumă de prost gust pe 
care o face cineva, dar deodată vedem că năvălesc 
în cameră mai mulţi agenți. "Mâinile sus!” 

Am lăsat zarurile jos şi am ridicat mâinile în sus 
Imediat ni s-a făcut o percheziție corporală. Nu s-a 
găsit nici o armă asupra noastră. Au cercetat 
hârtiile din portmoneu şi din buzunare. De 
asemenea, nimic subversiv. 

Era în preajma înmormântării Reginei Maria. 
Dacă ei crezuseră serios în complotul arătat în 
denunț, au avut o mare decepție, căci în momentul 
când ei credeau că vor găsi echipa teroristă 
înarmată şi pusă la punct, gata de a porni spre 
executarea planului a doua zi, au găsit tablele 
deschise cu piesele aşezate în ordine de „bătaie", 
parcă hohotind de râs! 

Totuşi, sub o puternică escortă am fost conduşi la 
poliţie: eu, Sterie Duli, fratele său Anton Stamboli şi 
Cristea Apostolică. 

Am fost chemaţi la interogatoriu. Mi s-a luat o 
lungă declaraţie referitoare la întreaga mea activitate 
legionară. În esenţă am spus: 

- Am cunoscut pe Căpitan la Văcăreşti în anul 
1930, cu ocazia atentatului asupra lui Anghelescu. 
M-am ataşat de el şi Mişcare. 

În iunie 1933, când am luat serviciul la Stat, 
activam în Mişcare. De la acea dată —fără să-mi 
slăbească ataşamentul față de Mişcarea 
Legionară— dată fiind însă incompatibilitatea. între 
serviciu şi activitatea politică, n-am mai putut 
activa, mai ales că eram foarte ocupat. 

Cu ocazia atentatului asupra lui Duca am fost din 
nou arestat şi depus la Jilava unde am stat aproape 
două luni. Nu mi s-a deschis proces. Când am ieşit 
afară am aflat că am fost pus în disponibilitate; în tot 
acest timp am activat iar în Mişcare. După zece luni 
de şomaj am fost din nou reintegrat la 1 nov. 1934, şi 
am fost repartizat la Călăraşi unde am funcţionat 
neîntrerupt până în decembrie 1937, când am 
demisionat întrucât am candidat ca deputat pe 
listele Mişcării Legionare la Caliacra şi unde am şi 
fost declarat ales. Cât timp am fost demisionat, am 
activat în jud. Caliacra, în propaganda electorală. 
După alegeri, văzând că demisia mea nu a 
fost soluționată, am făcut cerere de i 
reintegrare. De atunci am funcționat până la 
15 iunie 1938, când mă pomenesc cu 
destituirea din serviciu pentru activitate |i 
impotriva ordinei de Stat. Am venit la|. 
Minister să văd care au fost cauzele 
demiterii mele, fiindcă s-ar putea ca totul să 
se fi făcut pe baza vreunui denunț al vreunui 
contribuabil căruia nu-i plăcea spiritul de 
dreptate şi cinste pe care l-am introdus 
acolo. Am vrut să cer o audiență la 
ministrul Cancicov, dar fiindcă dânsul este 
plecat în străinătate, am rămas să-l aştept 
până se intoarce. 

În noua mea calitate de şomer am poposit la 
compatriotul meu, Duli, vechi prieten şi coleg de 
şcoală, şi, pe când jucam table cu un alt coleg de 
şcoală, care întâmplător trecea pe acolo de la o 
rudă a lui care stătea în apropiere, ne-am pomenit 
cu poliția şi direct arestat. 

După trei zile de arest, pe la cinci după masă am 
fost chemați cu toții la comisarul Davidescu, care ne 
arestase. î 

Adresându-se camarazilor le-a spus: „Ei, 
domnilor, sunteţi liberi!', şi rând pe rând le-a dat 
actele şi legitimațiile. Apoi mi-a spus mie. „Să-ţi dau 
drumul? Să nu-ţi dau?" 

- D-le comisar, pentru mine chestiunea este 
aproape indiferentă. 

A surâs. A semnat foaia de eliberare. Nu ştiu 
dacă hotărârea de eliberare a luat-o el în momentul 
acela sau era luată deja de altcineva. Eu însă aveam 
atunci sentimentul că am scăpat ca prin minune. 

Foarte grăbit am ieşit afară, am luat un taxi 
şi am plecat. Dar nu m-am mai dus la Duli. 


Pag. 8 


Într-adevăr, am scăpat ca prin minune In după 
amiaza aceleaşi zile a fost prins, pe când urma să 
se întâlnească cu nişte legionari, lon Pâsu Antoniu 
La interogatoriu, el ştia de mine că sunt arestat. 
Pentru ca să nu implice pe alţii, a recunoscut că se 
întâlnea cu mine şi că făceam parte din 
Comandament. 

Cum au aflat agenții acest lucru, repede s-au 
dus să anunțe pe Davidescu care ne avea în 
cercetare. Dar era prea târziu. Eu fusesem 
eliberat cu vreun ceas înainte. = 

Au pus agenți spre urmărire. M-au căutat în 
repetate rânduri pe la Duli. Am înţeles situația şi am 
găsit necesar, împreună cu Ghiţă Dragomir, cu care 
mă întâlneam după eliberare, să dispar pentru un 
anumit timp din Bucureşti şi să mă dau la fund. 
Acum eram bine cunoscut de o mulţime de agenți. 

Luna august a adus acalmie în Bucureşti. Cu tot 
regimul de opresiune şi teroare, călăii şi politicienii 
nu renunțau, nici în anul acesta de mari dureri şi 
umiliri pentru neam, când floarea tineretului român 
era aruncată în lagăre de concentrare sau în 
temnițe, la „tabietul' de a-şi petrece concediul 
obişnuit la Mare sau la munte. 

In acest interval de timp s-a putut tipări la Editura 
„Oastea Domnului", a părintelui Trifa, broşura cu 
"PROCESUL CĂPITANULUI”, care, după cum am 
mai spus, a fost inițiată de ION BELGEA. 

Şi mulţi dintre camarazi au plecat din Bucureşti. 
Am aflat că Nicu Şeitan, Victor Dragomirescu şi alții 
se refugiaseră printre stâncile prăpăstioase şi 
inaccesibile ale Caraimanului, unde îşi făcuseră 
adăposturi, ca în vremuri de haiducie. Şi Horia Sima 
plecase pentru câtva timp din Bucureşti. Am plecat 
şi eu spre Predeal. 

Văile şi coclaurile Predealului care în alte veri 
răsunau de comenzi, muncă şi cântece legionare, 
păreau încărcate de melancolie. 

În adâncurile lui se vede că ecoul mai păstra, 
imperceptibil pentru noi, vVuletul torentului de viață 
legionară, fiindcă vraja o simțeai cum îţi cuprinde 
sufletul. Am cutreierat, ca un posedat, ziua, pe 
înserate şi, uneori, noaptea, aceste locuri pe unde a 
umblat Căpitanul. Am urcat pe Clăbucet, Clăbucetul 
nostru drag, şi am dat târcoale Susaiului. Şi într-o 
după amiază, pe înserate, n-am mai putut rezista. M- 
am dus la cabana legionară de pe Susai. 


Era păzită de câțiva jandarmi care aveau şi un 
bufet, dar la care nu venea nimeni să consume. S-au 
uitat curios la mine. Se vede că acum nu prea 
veneau vizitatori. Am băut puţină apă de la izvorul 
care picură la poalele dealului şi mi-am răcorit fața 
cu acelaşi sentiment de pioşenie ca la un izvor sfânt. 
Am coborât apoi la o colibă care începea să se 
dărăpăneze. Înăuntru era o candelă stinsă şi câteva 
cranii şi oseminte de-ale eroilor din război, 
îngrămădite într-un colț al colibei. M-am descoperit. 
Am stat câteva clipe în reculegere şi-pe urmă am 
urcat din nou panta spre cabană. Soarele sta gata să 
apună după Pietrosul. Ultimele lui raze se reflectau 
în ochii mei împăienjeniţi de lacrimi. Oare va mai 
veni vreodată ziua să-l vedem iar pe Căpitan aici, 
falnic, înconjurat de legionarii săi, cântând şi 
muncind la durarea marii Catedrale a Neamului!? 

M-am lăsat la vale cu sufletul copleşit de o 
apăsătoare jale. După o lună de zile de dare la fund 
m-am întors din nou la Bucureşti. În acest interval de 
timp agenţii au iscodit febril şi discret prin toate 
părțile unde credeau că m-aş ascunde. În special 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Duli a fost de 
mai multe ori 
interogat şi 
îndeaproape 
supravegheat, 
spre a-mi 
identifica, . pe 
această  cale,| 
pista. Locuinţa A 
sorei mele Florica a fost, de asemenea, îndeaproape 
ținută sub observație. 

La 3 septembrie m-am întâlnit cu HORIA SIMA şi 
cu Ghiţă Dragomir la Costache Tega acasă. Era 
vorba de distribuirea instantanee a broşurii 
„Procesul Căpitanului' şi de darea la fund a 
tuturor legionarilor pentru un anumit timp, pentru 
că se aştepta să urmeze arestări. 

Din discuţiile avute cu acest prilej am constatat 
primele manifestări ale unei mentalități înfumurate 
care ducea la indisciplină. Lui H. SIMA i-am făcut 
aspre imputări pentru acest lucru şi în esență i-am 
spus că dacă el va încerca să abuzeze de: 
încrederea ce i s-a acordat de la început, ca 
element de legătură al Comandamentului cu 
organizațiile din provincie, nesocotind liniile tacticii 
fixate, voi fi nevoit să-l schimb: „În situaţia în care ne 
găsim, eu mă ocup şi decid asupra acestor linii şi 
pentru motivele pe care le-am arătat, am stabilit să 
nu fiu cunoscut; d-ta vei face legătura pe teren, 
având întreaga iniţiativă numai în cadrul 
acesteia." 

Mi-a răspuns că aceasta nu este posibil, fără 
să motiveze de ce. 

De altfel, prima abatere se făcuse chiar cu 
broşura „Procesul Căpitanului”. 

A fost vorba ca această broşură să apără cu un . 
cuvânt introductiv sobru, concentrându-se atenția - 
asupra conținutului său intrinsec, atât de 


semnificația apariţiei.“ Trebuia cât mai mult 
atenuată impresia că Mişcarea  Legionară 
activează organizată clandestin. Aceasta era linia 

Or, în prefața făcută s-a introdus afirmația 
sfidătoare, declamatorie şi inutilă, că Mişcarea 
este mai tare ca oricând şi se făcea polemică cu 
Armand Călinescu. 

Cum putea să fie „mai tare”, când 
Căpitanul şi toți fruntaşii legionari erau în 
mâinile călăilor?!! 

Această afirmație cred că i-a convenit 
lui Armand Călinescu, care, după acalmia 
ce urmase, avea prilejul să înceapă din 
nou prigoana represivă. 

În momentul când noi discutam în casă, 
iar mama lui Costache Tega stătea la 
=| poartă, s-a oprit o maşină în colțul străzii 
Avrig, din care a descins o doamnă, iar trei 
domni au rămas înăuntru, aşteptând. S-a 
apropiat de mama lui Costache Tega, s-a 
recomandat că este prietenă cu sora mea, 
Florica, şi că ar vrea să vorbească cu mine. D-na 
Tega a avut prezența de spirit să spună, foarte 
mirată şi nedumerită, că n-a auzit de numele acesta, 
să întrebe la vecinii, mai la vale, dacă ştie cineva. 

Ne-am despărțit fără să fi pus toate lucrurile la 
punct. A doua zi am plecat până acasă, la Bazargic, 
spre a vedea ce este pe acolo şi a pune unele lucruri 
la punct. Am stat foarte ascuns. N-am vorbit decât cu 
lanache Caranica care, împreună cu Nicu Bujin şi 
IONEL ZEANA, conducea pe teren jud. Caliacra. 
După două zile m-am înapoiat la Bucureşti. 

Fiindcă prin broşura apărută în legătură cu 
procesul Căpitanului şi în special prin afirmația din 
prefață, în care se preciza că "Mişcarea Legionară 
organizată este mai tare ca oricând", se făcuse o 
breşă' în ceea ce priveşte linia tactică a Mişcării, 
proiectasem să trimitem câteva circulări-manifeste: 
rostul lor era însă să explice anumite lucruri şi să 
localizeze răspunderea asupra lui Armand 
Călinescu. Regele nu trebuia implicat, aşa cum 
dăduse ordin Căpitanul. În general tema 
principală trebuia să fie necesitatea 


impresionant şi dramatic, evitând cât mai mult... 
— 


E. 


unei destinderi interne, dat fiind că 
situația externă se c i i î 
ce mai mult. omplica din. ce în 
Pe Alecu Cantacuzino nu l-am întâlnit nici 
Când era la Braşov şi nici în timpul când s-a mutat la 
Bucureşti. La început. legătura o făcea lordache 
Nicoară. După ce a căzul el, aceasta s-a dus prin 
Horia Sima. Părerea mea era că frecventarea la ei 
nu avea mare rost Cea mai bună activitate pe care 
o puteau desfăşura în acele momente, era „să se 
scundă” cât mai bine. In septembrie legătura cu ei 
am păstrat-o prin Victor Dragomirescu care venise 
de mai multe ori la mine, la locuinţa lui Mazilescu de 
lângă hala Traian, unde eram ascuns. Am susținut 
cu fermitate acest punct de vedere Şi i-am spus să i-l 
comunice şi lui Alecu Cantacuzino. Toamna însă 
aducea o psihoză încărcată de nervozitate. Armand 
Călinescu ținuse un discurs - sau dăduse un interviu 
. foarte diabolic: se lăuda că a introdus liniştea şi 
ordinea fără să-şi mânjească mâinile cu sânge 
Vitţi-vă la mâinile mele! Nu veţi vedea o picătură 
de sânge!" spunea el. 

N-ar fi exclus să fi fost nemulțumit de rezultatele 
care le obținuse; arăta că mâna lui energică a reuşit 
să intimideze avântul legionar, lăsa să se înțeleagă 
însă că putea face acest lucru şi cu mâinile pătate de 
sânge! 

Mai curând cred că vroia să provoace 
sensibilitatea legionară. Mai mult ca oricui acestui 
estropiat nu i-a convenit tactica Căpitanului: se 
aştepta la reacțiune pentru ca să-şi ducă la 
îndeplinire întreg planul asasin. Acum opinia 

ublică începea din nou să vază mai bine greşeala 
comisă prin procesul Căpitanului, mai ales că situația 
externă se desfăşura într-un ritm accelerat. Armand 
Călinescu profitase şi el de atitudinea de linişte a 
Mişcării, căci prin aceasta a putut să-şi aplice politica 
mai „blândă” a arestărilor, punând astfel mâna pe 
înlocuitorii succesivi la conducere. Pe de altă 
parte, se valida pe lângă patronii presei din Sărindar 
care îl proclamau „omul de oţel care a distrus Garda 
de Fier”. El însă simțea necesitatea ca Garda de Fier 
să existe pentru a-şi justifica şi el mai bine existența. 

Avea deci interes ca planul de totală distrugere, 

aşa cum a fost conceput iniţial, să nu fie abandonat 
ca urmare a faptului că Căpitanul a pus în aplicare 
politica "non-rezistenței”. 
„ Şi. pentru. ca,.să, sustragă. atenţia. „de la 
evenimentele externe care evoluau în aşa fel încât 
puneau ele necesitatea liniştii interne şi revizuirea 
procesului Căpitanului, avea interes să redeschidă, 
prin provocări, „dezordini interne”. 

În vederea acestui scop au început bătăile la 
poliție. Legionarii arestați erau schingiuiți îngrozitor. 
Lui lordache Nicoară i s-au rupt tendoanele de la 
tălpi de atâta bătaie. El însă nu s-a lăsat dărâmat şi 
le-a spus schingiuitorilor, care încercau să afle ştiri 
de la el, că "ştie tot ce îl întreabă, dar nu spune 
nimic". Aceeaşi atitudine neiînfricată a avut-o şi 
Dumitru Groza (n. n. comandant legionar, adjunct la 
conducerea Corpului Muncitoresc Legionar), căruia i 
s-a străpuns cu o sulă limba de mai multe ori şi a 
fost bătut îngrozitor. Legionara Lucia Grecu, pentru 
ca să scape de schingiuiri şi umiliri a preferat să se 
arunce de la fereastra etajului IV a Prefecturii Poliţiei. 
Şi mulți alţi legionari aveau de suferit îngrozitor. 
Intenția provocării era deci evidentă. Asta trebuia 
Aşa a procedat Căpitanul când a fost asasinat 
legionarul  Mija din ordinul aceluiaşi Armand 
Călinescu. 

Pe linia tacticii fixate, am făcut o scrisoare către 
Patriarh, Preşedintele Consiliului de Miniştri pe 
atunci, în care îi arătam nelegiuirile de la Prefectura 
de Poliţie. Am pus pe părintele DUMITRESCU- 
BORŞA să o semneze atât din calitate de preot, cât 
şi în aceea de luptător cu renume în Mişcarea 
Legionară, dat fiind că a luptat în Spania. 

Cu toate că schingiuirile se făceau în beciurile 
Prefecturii. Capitalei, totuşi aceste operații se 
executau —aşa cum am fost informați— de către 
Nichi Ştefănescu, ca om de încredere a lui Armand 
Călinescu. (Notă: Pe SIMA însă nu l-a schingiuit în 
arest, doi ani mai târziu, ci l-a tratat cu... prăjituri!! 
- după cum declară Sima însuşi în cartea de memorii 
Sfârşitul unei domnii sângeroase!). 

Era nu numai oportun, ci şi just să localizăm deci 
atacurile noastre asupra lui Armand Călinescu (n. n.: 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


ministrul de Interne), menajând pe Gabriel 
Marinescu (n. n.: prefectul Poliţiei), despre care se 
ştia că se găseşte în conflict cu acesta, şi că în sânul 
camarilei avea atitudine mai puţin duşmăgoasă faţă 
de Mişcarea Legionară 

Încercările de provocare ale lui Armand Călinescu 
aveau să găsească, la unele elemente conducătoare 
legionare, nervi uşor iritabili ca urmare a prigoanei, 
sau a predispoziţiei la „ieşiri eroice”. 

Încă de la începutul lui septembrie 1938, când 
m-am întors de la Bazargic, am găsit la HORIA 
SIMA, care era elementul de legătură cu 
organizaţiile din provincie, o părere care evolua 
ciudat de nervos în fiecare zi. „Nu se poate! 
spunea. "Dacă nu dăm o lovitură de răsturnare a 
regimului în această toamnă, Mişcarea moarel!"' 

"O Mişcare care nu poate rezista la câteva luni de 
acalmie", replicam eu, "se dovedeşte ca deficientă”. 

Convingerea mea era: prin construcţia care i-a 
dat-o Căpitanul, ea nu poate muri niciodată. Chiar 
dacă n-ai face absolut nimic un an, sau mai mult. 

Dar cum se poate gândi cineva la o astfel de 


» acțiune, când Căpitanul se găseşte în mâna lor?! 


Orice încercare de lovitură înseamnă atentat la viața 


Căpitanului. Acest pretext aşteaptă Armand 
Călinescu. 


Este grea situația Căpitanului că se găseşte în 
mâinile lor, dar putem noi să-l sacrificăm, oferindu-le 
pretextul şi justificarea unei acțiuni nesăbuite?! 

Şi apoi, oricine care este cât de puțin inițiat în 
problemele şi condiţiile pe care le cere o lovitură. 
de Stat, îşi dă seamă că acest lucru nu este posibil 
decât atunci când stâlpii unui Stat se clatină de 
cataclismele unei înfrângeri. Nu este posibil când 
întreg aparatul polițienesc, bine pus la punct de 
actuala dictatură, stă concentrat asupra “ta şi 
aşteaptă să faci asemenea încercări nechibzuite. 
Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât în mâinile lor se 
găseşte Căpitanul şi atâţia fruntaşi legionari. Or, 
Căpitanul este Legiunea. Fără Căpitan Mişcarea nu 
se poate desăvârşi, în faza în care se găseşte. 

Noi, cei de afară, nu putem lua asupra Mişcării 
păcatul de a fi provocat moartea Căpitanului, chiar 
dacă am şti precis că i se pregăteşte moartea. 
Fiindcă moartea provocată de duşmani este fecundă 
prin martiriul ei, pe când cea provocată prin 
nesocotința noastră este criminală şi stupidă. 

„Obiectivul nostru. trebuie.să fie câştigare de timp, 
spre a folosi o conjunctură mai bună pentru salvarea 
Căpitanului. Şi din acest punct de vedere, linia 
tacticii sale nu se poate schimba fără 
consimțământul său, fiindcă viaţa lui este în joc. 

Eram în grădina lui Titi Cristescu când discutam 
aceste lucruri. Acolo era şi PĂTRAŞCU (n. n.: cel 
care avea să devină secretarul Mişcării în timpul 
statului "naţional-legionar”), venise cu HORIA SIMA. 
Atunci l-am văzut pentru a doua oară; mi-a stârnit o 
aversiune prin felul cum mi s-a exprimat la adresa 
Căpitanului. "Ce să-i facem noi lui Corneliu 
Codreanu, dacă a ascultat de cei de la Bucureşti şi 
s-a dat în mâinile lui Armand Călinescu!?" Şi iar a 
aruncat câteva săgeți veninoase asupra lui CLIME 
(n. n.: comandant legionar al Bunei Vestiri, 
succesorul legitim al Căpitanului la conducere, martir 
al Mişcării). Pentru prima dată am auzit un legionar 
numindu-l pe Căpitan, în cerc legionar, "Corneliu 
Codreanu”. Tonul în “care a vorbit şi fața 
schimonosită de o răutate neputincioasă, mi-a 
trezit o aversiune care îmi va rămâne prezentă 
pentru tot timpul. 

După un timp însă am constatat că aceste 
exprimări la adresa  Căpitanului, precum şi 
disperarea afişată că Mişcarea Legionară se 
prăpădeşte dacă nu dă lovitura, nu erau simple 
expresii ale unei nervozități care se manifesta vizibil. 
Acestea au început să se traducă în fapt. Fără să 
mă anunțe, au început pregătirile pentru 
„revoluţie”, chemând din fiecare județ câte 5—10 
legionari, din cei mai buni, să vie la Bucureşti cu 
pistoale şi alte arme pe care le posedă... 

Prin IONEL ZEANA, care venise din Caliacra, 
Nicolae Şeitan de la Constanţa, prin Ghiţă Dragomir 
şi prin alți cunoscuţi din alte județe, am aflat de 
această  „revoluţie” pregătită clandestin de 
HORIA SIMA. Era ridicolă şi ca număr de 
participanţi şi ca pregătire. (n. n.: aşa cum a fost şi 
cea de la 3 sept. 1940) 


Printre cei 500 de inşi care trebuiau 
să fie la Bucureşti şi să dea lovitura, cred 
că erau strecurați şi foarte mulți agenți 
de poliție. Printre ei figura şi Vârfureanu 
(avea să fie asasinat la Jilava în noiembrie 
1940), care avea un rol principal în coordonarea 
loviturii. 

Cred că Armand Călinescu era precis informat 
şi aştepta nerăbdător dezlănțuirea „revoluției”, 
cu mitralierile pregătite pentru ca să masacreze 
pe cei din lagăre şi închisori, împreună cu 
Căpitanul, precum şi pe cei care erau să meargă să 
ia cu asalt anumite instituţii publice. 

Imediat, cu ajutorul lui Ghiţă Dragomir, am 
contramandat dispoziţiile şi l-am_chemat_la 
ordine_şi tras la răspundere pe HORIA SIMA. 
Imputările au fost violente. Ghiţă Dragomir l-a 
ameninţat chiar că dacă face lucruri de astea, care 
periclitează viața Căpitanului, răspunde cu capul. 7 

S-a justificat că altă ieşire din situația această 
„disperată” nu exista! 

Impresia mea a fost însă că acest om clocotea de 
ambiția de a se afirma, cu orice preț, chiar cu 
moartea  Căpitanului. Avea ceva din psihoza 
bolnăvicioasă a lui Erostrat care a dat foc templului, 
pentru ca măcar sub această formă să intre în 
istorie. 

Soluția. firească_ar_fi_ fost schimbarea lui 
imediată. Acest lucru, în împrejurările de atunci, 
era însă foarte greu de pus în aplicare. El îşi 
făcuse legături cu elementele din provincie, care 
acum era greu de a le desface, din cauza 
posibilităţilor restrânse de contact. În plus s-ar fi 
adus perturbări de care ar fi profitat numai poliția şi 
ar fi dezgustat pe legionari. Măsura neputând. fi 
suficient explicată, s-ar fi considerat că este o 
fricţiune la centru pentru şefie, fapt care ar fi părut şi 
mai teribil într-un moment când viața Căpitanului era 
în primejdie de moarte. Şi eu, care ştiam soarta 
organizațiilor macedonene bulgare, îmi dădeam 
seama ce convulsiuni sângeroase pot să atragă 
asemenea dezbinări. Cât de mâhnit ar fi fost bietul 
Căpitan când ar fi auzit de ele! - 

Şi apoi m-am gândit că un om cu asemenea 
obsesii, cu legăturile care şi le făcuse, era mai 
primejdios dacă îţi scapă de sub control, decât 
dacă îl ţii aproape. 

N-am ajuns la o soluţie radicală (n. n.: mare, 
enormă greşeală!), am pus însă pe Ghiţă Dragomir 
să-l supravegheze mai de aproape pe teren. (n. n.: 
asta n-a ajutat la nimic: trădătorul şi-a văzut 
nestingherit de treabă, că doar era agent infiltrat!) 

De asemenea, lui Nicu Şeitan, IONEL ZEANA le- 
am spus că dacă ordinele pe care le dă el, în 
acţiunile mari, nu au aprobarea mea, nu le vor lua în 
seamă. 

(Notă: medicul comandant legionar IONEL 
ZEANA povesteşte despre toate acestea în cartea 
editată de inginerul legionar Duiliu Sfinţescu, 
intitulată "Răspuns dat tinerilor la întrebări privind tot 
adevărul despre Mişcarea Legionară”). 

Mai mult decât atât, un alt fapt era mai 
îngrijorător. a 

De la Victor Dragomirescu aflasem că şi Alecu 
Cantacuzino pregăteşte o „lovitură de Stat", având 
ca pivot Corpul Moţa - Marin al cărui şef era, şi că la 
o întrevedere i-a cerut lui Horia Sima să-i pună la 
dispoziție —în acest scop— şi legăturile cu 
organizațiile judeţene. 

Acesta i-a obiectat că coordonarea acestei 
operaţii ar putea să o facă mai bine el, fiindcă se 
găseşte pe teren. Şi pentru ca Alecu Cantacuzino să 
nu i-o ia înainte, s-a grăbit el să accelereze 
„revoluția"! 

Rămâneai  încremenit de atâta 
răspundere în acest joc de-a „revoluția"! ; 

Aceste atitudini divergente şi atât de primejdioase 
pentru momentul de atunci nu le putea clarifica decât 
tot cuvântul Căpitanului. 

Am spus lui Victor Dragomirescu să comunice 
lui Alecu Cantacuzino să nu întreprindă nimic 
până când nu am dezlegare de la Căpitan, iar pe 
HORIA SIMA căutam să-l țin cât mai mult din 
scurt. 

Aşteptam să vie rândul la vizită d-nei Codreanu, 
spre a comunica Căpitanului aceste lucruri. 


lipsă de 


(continuare în numărul viitor) 


Pag. 9 


Diane 


UMANIŞTII DAU LIBER LA UCIS 


Trebuie să lămurim un lucru din capul locului: nu 
manifestăm nici o urmă de simpatie pentru defunctul 
PCR, sau pentru actualul (din nefericire) PDL. 
Ambele partide ne sunt odioase şi ne-am bucura să 
le îngropăm cât mai adânc, într-un trecut infam! 

Şi acum, după ce v-am reasigurat de sănătatea 
noastră mintală, hai să o punem serios în discuţie pe 
a... unora. După cum veţi vedea, nu din PDL. 

Din cadrul PDL a pornit, totuşi, în martie a.c., o 
propunere legislativă cu urme vagi de umanitate, 
care, tocmai prin acestea, a reuşit să stârnească 
revolta a peste 20 de ONG-uri (a se citi "grupuri de 
presiune şi manipulare cu stăpân necunoscut”). 

Este vorba de înființarea unor cabinete de 
consiliere a femeilor care vor să-şi avorteze 
copiii. 

În cazul extrem de improbabil că proiectul ar 
deveni lege, uciderea fătului va rămâne legală, 
însă cu condiția ca mama (dacă o putem numi astfel) 
să viziteze un astfel de cabinet, unde să i se arate o 
serie de filme şi fotografii din care să reiasă clar cum 
stau lucrurile cu viața şi cu moartea fătului. De 
asemenea, ar deveni obligatorie şi o "perioadă de 
gândire” de cinci zile după consultaţia la cabinet. 

Facem şi noi o scurtă pauză de gândire, doar atât 
cât să vă spunem că în sursele pe care le-am citit 
apar o mulţime de expresii simandicoase, cum ar fi 
"accesul la serviciile medicale de întrerupere 
voluntară a sarcinii”, care ne umplu de dezgust. 
Dacă cineva îi sparge altuia capul cu o rangă, 
asta se numeşte ucidere din culpă, nu 
"întreruperea funcţiilor vitale” sau ce eufemisme 
jalnice mai pot unii să inventeze. lar ştirea asta, 
tradusă într-un limbaj mai neaoş, ar suna aşa: "Tanti, 
o să ai şi în continuare dreptul să-l omori pe ăla 
micul, dacă eşti chiar atât de supărată pe el, dar mai 
întâi vrem să ne asigurăm că eşti în toate minţile!" 

Printre organizațiile care au cerut Guvernului 
blocarea acestui proiect se numără ASUR 
(Asociaţia Secular-Umanistă România), Fundaţia 
Pro Women, APFR (Asociaţia de Planificare 
Familială din România) şi multe altele, dar cu nume 
ceva mai puţin amuzante. Lista grupurilor şi 
grupulețelor oculte / masonice / "pentru libertate 
de conştiinţă” / ş.a.m-d. pare să continue la 
nesfârşit, spre totala dezolare a celor care ar dori 
reinstaurarea sănătății mintale în România. Dar, 
cum spunea "Pro Women”, "între mamă şi copil 
este un conflict ireconciliabil, iar noi suntem de 
partea mamei”!! 

Ce îi deranjează atât de mult pe aceşti 
"umanişti” încât să sară în sus, indignați? Urechile 
mari, dar mai bine staţi jos, ca să nu cădeți: "acest 
tip de consiliere nu face decât să inducă sentimente 
de vină şi să manipuleze luarea unei decizii. De 
asemenea, perioada de gândire de 5 zile creează 
întârzieri nejustificate ce cresc riscurile pentru 
sănătatea pacientei". 

Nu zău, sentimente de vină? Nu ni s-a părut; staţi 
să mai citim o dată: aici scrie că trebuie să vezi nişte 
filme şi să vii peste cinci zile la clinica unde ţi se vor 
asigura "serviciile medicale de întrerupere voluntară 
a sarcinii”. Bine, nu ţi se dă o medalie, dar este 
100% legal: te-ai dus, te-au curățat de "parazit" şi cu 
asta basta! Nu ai decât să dormi somnul cel mai 
dulce, ca un... prunc nevinovat, şi să-ţi vezi mai 
departe de viața sexuală fără griji, că nimeni pe 
lumea asta nu te învinovățeşte de nimic. Nici măcar 
victima, de vreme ce, la data morții, se afla într-un 
stadiu al inocenţei absolute. 

Se impune o clarificare de ordin tehnic: 
întârzierea de cinci zile nu creşte riscurile pentru 
sănătatea nimănui. Acest proiect de lege nu se 
referă la avorturile impuse de starea fizică precară a 
mamei sau a fătului, ci doar la "întreruperea 
voluntară a sarcinii”, care survine pentru că țața 
Floarea mai vrea să se joace câțiva ani, nicidecum 
pentru că sarcina ar fi un pericol iminent pentru ea. 

Cineva din presă a folosit, în batjocură, cuvântul 
"decreţei”. 

Ce este un "decrețel"? 

Este un om ca toți oamenii, dar cu un 

handicap baban, şi anume.că părinții l-au 
iubit atât de puţin, încât ar fi fost gata să-l 


Pag. 10 


avorteze dacă legea le-ar fi permis acest lucru. 

Mai trebuie să menționăm şi că "decreţeii” s-au 
născut între 1966 şi 1990, pentru că după Revoluţie 
avorturile s-au legalizat instantaneu. Cât de 
instantaneu? Interzicerea întreruperii de sarcină a 
fost PRIMA LEGE ABROGAȚĂ după căderea 
regimului Ceaşescu. Bieţii feţi-frumoşi, erau cât pe 
ce să vadă lumina zilei în noua promoție de 
"decreței” 1989-1990, când a venit libertatea şi au 
fost retrogradaţi la secția "cadavre", fără vină, fără 
merit, fără păcat şi fără Botez! 

Să revenim: "decrețel” (sau "decrețică”) poate 
fi oricine s-a născut în România, cu vârsta 
cuprinsă între 22 şi 48 de ani, inclusiv 
subsemnatul. Problema este că nimeni, chiar dacă 
este "decrețel”, nu o poate afla. Chiar şi dintre 
părinţii atât de neoameni încât să te aducă pe lume 
numai pentru că nu au găsit un felcer care să le 
aranjeze un avort ilegal, puţini pot fi chiar atât de 
câinoşi încât să ţi-o şi spună în faţă: "Ce viață ruptă 
din rai aş fi avut, cum aş fi tras apa după tine dacă 
puteam!" 

"Decreţei” ar putea, cel mai probabil, să fie şi o 
bună parte din membrii mai-sus numitelor ONG-uri. 
De fapt, chiar trebuie să fie, pentru că toată lumea 
ştie; cei mai răi oameni ajung să fie cei pe care nu'i- 
au iubit nici propriii părinții. Cum să ştii să iubeşti, 
dacă nici în leagăn nu ai văzut pic de dragoste? Cum 
să preţuieşti viața, dacă nici pe a ta nu o preţuieşti? 
Veţi spune, poate, că pe a lor o preţuiesc, fie şi în 
modul lor egoist, dar greşiţi. Dorințele deşarte de 
îmbogățire, de parvenire, vanitatea şi pofta de 
răzbunare care iradiază din sufletele acestor 
masoni nefericiți nu are nici o legătură cu 
dragostea de viață. 

lar de la "decreţei" trecem direct la sursă, la PCR. 

După două decenii de genocid antiromânesc 
comis cu sânge rece de ocupanții iudeo- 
comunişti sub umbrela acestui partid, iată că în 
1966 Ceauşescu, proaspăt ajuns la putere, a dat 
şi acest decret al interzicerii avorturilor. 

Putea fi o măsură providenţială, chiar creştină în 
esența ei, numai că deznădejdea, foamea şi dorul de 
ducă de care ajunseseră să sufere mai toți românii a 
făcut-o să pară încă o măsură represivă a partidului. 

Martorii lucizi ai epocii, mai ales luptătorii 
anticomunişti proaspăt ieşiţi din închisori (cu ocazia 
"amnistiei”", permisă doar pentru că partidul nu se 
mai temea de ei) au descris cât se poate de clar 
starea de moarte spirituală în care şi-au găsit țara: 
era ca şi cum s-ar fi mutat, pur şi simplu, într-o 
închisoare mai mare. Puteţi să vă faceţi o idee că 
numai de crescut copii nu le mai ardea românilor - 
unele popoare se sting în captivitate. 

Prin decretul ceauşist s-a încercat, poate chiar cu 
o umbră de bună intenție, contracararea acestui 


fenomen, însă tratându-se doar efectul (scăderea : 


demografică), nu şi cauza (starea de prizonierat). 
Aşa stând lucrurile, "gravele consecințe asupra 
sănătății femeii” şi "marile prejudicii aduse natalității 
şi sporului natural al populației! de care, chipurile, se 
preocupa conducerea comunistă, trebuie să fi sunat 
a cea mai seacă limbă de lemn posibilă, chiar ca o 
ironie parşivă. 

Dar iată că astăzi avem o declarație a Sulfinei 
Barbu, unul dintre iniţiatorii proiectului, în care 
aceasta se exprimă aproximativ cu aceleaşi cuvinte; 
"Am decis să inițiem un astfel de act normativ în 


primul rând gândindu-ne la criza demografică şi la 
impactul pe care acest act medical îl are asupra 
sănătăţii femeii'. Din cauza acestei formulări 
asemănătoare, toate ONG-urile mai sus amintite 
au sărit în sus, că ne întoarcem, vezi Doamne, în 
epoca de tristă amintire! 

Nu putem şi dacă iniţiativa pedelistă ascunde 
măcar o vagă urmă de sinceritate, tot aşa cum nici 
pentru decretul lui Ceauşescu nu am fi băgat mâna 
în foc. 

Dar, spre deosebire de actul de la 1966, este 
aproape sigur că actualul proiect va pica, cu atât mai 
mult cu cât popularitatea şi susținerea partidului de 
la conducere tind către zero. Poate chiar a fost 
demarat în acest scop, de fațadă, ca să ni se spună 
după aceea că PDL a încercat să apere viața, dar 
"poporul nu a vrut”. 

De fapt, respingerea inofensivei legi, atunci când 
se va petrece, va fi prezentată în nuanţe mult mai 
vesele, ca un triumf al liberei opțiuni şi al "drepturilor 
omului”. O să ni se trâmbiţeze pe toate glasurile că 
"iată ce fericire, o măsură represivă a fost înăbuşită 
în faşă'! Nu se mai întoarce "epoca de aur',-iar 
România se îndreaptă neabătut spre măreţul ei viitor 
european şi aşa mai departe... 

Care viitor!? Viitorul l-ar fi reprezentat copiii 
pe care îi omorâți pe bandă rulantă. 

Acum să discutăm despre statistici: Asociația 
Pro Vita declară că în intervalul 1958 - 2008 s-au 
înregistrat 22.178.906 avorturi. În acest interval, 
timp de mai bine de douăzeci de ani avorturile s-au 
făcut pe şest, de aceea cifra probabil este 
subevaluată, acoperind, să zicem, numai cazurile 
certe; cu atât mai mult ne loveşte ca un ciocan în 
cap: într-o jumătate de secol au fost ucişi în acest 
mod atâția români câți nu se află, în acest 
moment, în toată lumea!. 

Dar mult mai interesant şi, cu siguranţă, mai fals, 
este ce afirmă cei de la ASUR ('secular-umaniştii”, 
cum spuneam mai devreme...), că rata avorturilor a 
scăzut foarte mult după Revoluţie, odată ce acestea 
au devenit legale. 

Să ne iertaţi, dar ne-am săturat până în gât de 
ignoranții care susţin că dacă s-ar legaliza drogurile, 
oamenii s-ar droga mai puţin! Unde se fumează mai 
multă marijuana, în România (ilegal) sau Olanda 
(legal)? Dar cu aşa-numitele "etnobotanice” ce s-a 
întâmplat? După ce s-au legalizat a scăzut sau a 
crescut consumul respectivelor buruieni (stropite din 
belşug cu LSD şi cu o sumedenie de droguri 
experimentale)? 

În orice caz, ei furnizează cifra de 480 de ucişi la 
mia de născuţi pentru 2010, pe care o prezintă ca un 
minim istoric de la venirea comunismului... Chiar şi 
aşa este o tragedie, deşi, vorba evreului Djugaşyvili, 
zis şi Stalin, "o singură moarte e o tragedie, un 
milion de morţi sunt o statistică”. 

Şi dacă, pentru un moment, am încerca "să stăm 
drept şi să gândim sucit”, ca ei... foarte bine: 
presupunând că avorturile, prin legalizare, s-au 
împuţinat  (!?), atunci obligativitatea acelei 
insignifiante consilieri dătătoare de "sentimente de 
vină” le va înmulţi din nou?! În loc să mai dea de 
gândit câte unora ("chiar vreau să fiu o criminală?”), 
va îndemna mai şi multe femei să avorteze, doar de- 
ale dracului?! 

Mai există un glăscior "timid" care se alătură 
corului viguros al ONG-urilor pentru apărarea vieții... 
sexuale. Mai vechii noştri amici de la Organizaţia 
Mondială a Sănătăţii, în care tindem să avem mai 
puțină încredere decât în cel mai sălbatic vraci din 
junglele. Africii, au şi ei doar o vorbă să vă mai 
spună. 

Minunata gaşcă masonică de la OMS nu s-a 
sesizat încă în legătură cu acest proiect legislativ, 
probabil prea neînsemnat pentru a-l băga în seamă, 
dar au dat ei mai demult o directivă către statele 
lumii, în fine, o... recomandare: (citat aproximativ) 
"informaţiile transmise de personalul medical 
femeilor care solicită întreruperea sarcinii ar trebui 
oferite. într-o manieră. nediscriminatorie,. lipsită de 
constrângere sau influențare a deciziei”. 

Deci nu aşa, cu filme de groază, în care 
se vede cum intră chiureta şi sfâşie 
embrionul omenesc, ci mai degrabă cu nişte 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


desene animate sau o comedie dintr- 

acelea pe fundalul cărora se aud râsete 

(ca să ştii când este o poantă...). 

Dar cât de inuman să fii ca să nu încerci 
măcar să "influențezi decizia" unei asemenea 
denaturări a oricărui sens al vieții? 

Până şi pe pachetele de țigări scrie, 
chenar negru şi cu o poză morbidă, ca 
orice idiot, că fumatul este nociv. A, da 
că vrei să fumezi, poftim - este legal 
încercat să-ţi "influențăm decizia"! 

În loc de o frumoasă încheiere, vă aducem la 
cunoştinţă că există "oameni" pe lumea asta care 
luptă chiar şi mai viguros pentru "drepturile 
femeii”. Prin comparaţie cu punctul de vedere 
exprimat de curând de doi eticişti de la revista 
americană "Journal of Medical Ethics", Alberto 
Giubilini. şi Francesca Minerva, tot ce am discutat 
ână acum sună ca mustrarea unui copil pentru că a 
vorbit urât... Pentru aceşti... specialişti în ale eticii 
nu numai întreruperea sarcinii, dar şi 

runcuciderea ar trebui să fie legală, eventual sub 
un nume la fel de "ştiinţific" şi inexpresiv, ceva de 
tipul "eliminarea post-travaliu a fătului”!| 


într-un 
să înțeleagă 
că eşti sigur 
- dar... am 


De ce? Păi, aşa cum un făt aflat în uter nu este 
chiar o persoană (!?), ci mai degrabă o "potenţială 
persoană", aşa este şi un bebeluş de abia adus pe 
lume, care nu are deocamdată "dreptul moral la 
viață"! 

Şi încă una, şi mai "bună": tot aşa cum uneori 
sarcina pune în pericol viața gravidei, tot aşa şi 
îngrijirea unui copil poate afecta "viața şi 
bunăstarea proaspeților părinţi"!! Cine ştie, poate 
Şi lrod tot la asta se gândea când a dat ordin să fie 
raşi de pe fața pământului tot nou-născuţii pe care 
trupele sale puteau pune mâna... 

Autorul acestor rânduri trebue să vă 
mărturisească un punct de vedere cam... "retrograd”: 
am văzut un copil în vârstă de câteva ore şi mi s-a 
părut cât se poate de persoană! Şi acest lucru era 
valabil şi mai înainte, când mama urmărea cu 
afecțiune mişcările prenatale ale embrionului, într-o 
rarisimă. picătură de normalitate rămasă pe lumea 
asta. Dar dragii noştri "eticişti” au atâta minte, de 
parcă au fost ei înşişi victimele unei tentative 
eşuate de avort, cu chiureta ajunsă fix în creier în 
momentul în care mama s-a răzgândit... 


kk 


Păi, unde era să se ajungă după atâta 
feminism, "emancipare" şi spălare de 
creiere? 5 

Ce problemă spinoasă va mai arde neuronii 
unor asemenea filosofi ai morţii peste încă un 
deceniu-două: să stabilească vârsta (postnatală) la 
care un copil devine o persoană propriu-zisă, 
moment după care ar deveni, dacă nu ilegală, măcar 
nerecomandabilă uciderea lui de către părinţi! 

În loc de o încheiere frumoasă, am scris una 
urâtă ca porcul. 

Dar vi s-a aprins, oare, şi beculeţul de alarmă 
când aţi citit că este vorba de o revistă americană? 
Ceea ce până la Revoluţie mai putea să le pară 
unora o speranţă, acum este, limpede pentru toți, un 
blestem: dacă nu vom putea să schimbăm nimic din 
cursul acestei lumi, dacă nu vom readuce măcar o 
fărâmă de creştinism pe bietul nostru petec de 
pământ... prezentul Americii este viitorul nostru! 

(Sursa www.libertatea.ro, 1.3.2012 & 
"Propunerea care te va cutremura: «De ce părinții 
nu au dreptul să omoare nou-născuții, aşa cum 
omoară fetuşii când fac avort?»") 


REMEDIUL ISRAELIAN PENTRU CANCER: MUC1 


Pornim această relatare animați de sentimente 
contradictorii: 

De fiecare dată când auzim de un al n+1-lea 
tratament anti-cancer, ne gândim la planurile oculte 
de reducere a populației planetare, "mulțumită" 
cărora cele n soluții deja existente sunt împiedicate 
prin orice mijloace să ajungă la prea mulţi bolnavi şi, 
cu atât mai grav, la medicii care le-ar putea pune în 
aplicare. Simțim o simpatie plină de frustrare pentru 
cercetătorii care ar putea face mult bine, dar nu sunt. 
lăsaţi. 

Pe de altă parte, când auzim de un vaccin, fie el 
şi anti-cancer, ni se zburleşte părul în cap, 
amintindu-ne cât de aproape a trecut România pe 
lângă o campanie de sterilizare în masă. 
"Controversatul" Gardasil chiar asta se pretindea a fi: 
un vaccin cu efect indirect împotriva cancerului de 
col uterin. Deci un nou vaccin anti-cancer... 

Dacă mai punem, însă, în balanță şi faptul că 
noul vaccin provine din Israel, - entuziasmul şi 
încrederea noastră s-au prăbuşit jos de tot, sub zero. 
Totuşi nu acesta este motivul pentru care titlul 
articolului include un termen popular pentru secreţii 
nazale, cu conotaţia malițioasă a eşecului. Nu ne 
referim la nimic din nasul nimănui, ci la molecula 
MUC1, care chiar aste este, o mucină (conform 
DEX: MUCINĂ, mucine, s.f. - Substanţă semifluidă 
care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor 
mucusuri. — din fr. mucine), reprezentând posibila 
soluție a problemei, în viziunea oamenilor de 
ştiinţă evrei. 

Conform teoriei dezvoltate de aceştia, dificultatea 
de a stopa extinderea tumorilor maligne constă în 
nerecunoaşterea lor drept corp străin de către 
organism. Vaccinul "/M-MUCIN” ar ajuta, însă, 
sistemul imunitar să nimerească drept la țintă prin 
identificarea "providențialei" molecule MUCT1 care s- 
ar găsi în majoritatea tipurilor de celule canceroase 
(90%). Astfel, imunizându-se organismul la MUCT, 
tumorile nu s-ar mai putea dezvolta. 2 

Pe baza acestei ipoteze, care urmează încă să 
treacă printr-o grămadă de teste, noul vaccin ar 
putea trata cancerul în faze timpurii. 

Spre deosebire de. creatorii altor remedii anti- 
cancer, cercetătorii israelieni nu pretind că vor 
întoarce omul de la groapă, vindecându-l şi din faza 
terminală. Dar atenție: ar putea fi recomandat şi 
pentru tratamentul preventiv, în cazul pacienților 
Care au scăpat de cancer prin alte metode şi vor să 
se asigure că nu va reveni. Virtualmente, ar putea 
face obiectul unei campanii de vaccinare 
universală, care ni s-ar putea impune la fel cum 
Şi alte vaccinuri ne sunt impuse. (Este ilegal să 
obligi pe cineva să se vaccineze? Aşa este, dar 
diverse. vaccinuri vă sunt totuşi impuse, treziţi-vă 
odată!) Doctorul evreu a inventat o pastilă pe 
Care, apoi, eşti strâns cu uşa să o înghiți? 
Scenariu de coşmar... Deocamdată nu s-a ajuns 
Până acolo, mai degrabă ne aflăm în faza "idilică”, în 


care ne facem speranțe minunate, ne gândim numai 
la beneficii... 

Fumezi ca un turc? Gudronul face ţigările să pară 
chiar şi mai delicioase? Îţi plac la nebunie 
mEzElurilE, brânza topită, produsele de fast-food, 
băuturile răcoritoare sau energizante? Eşti 
nemaipomenit de sociabil şi, prin urmare, vorbeşti 
ore în şir la telefonul mobil? Locuieşti la ultimul etaj 
al unui bloc pe care sunt instalate antene şi 
amplificatoare GSM, iar doza uriaşă de radiaţii te 
face să te simţi plin de energie, dornic să trăieşti cât 
mai intens fiecare clipă (care ţi-a mai rămas)? 
Găseşti irezistibilă experiența de a face plajă pe 
reactoarele de la Cernobil, dar după ce te-ai bucurat 
din plin de toate acestea, descoperi că te-ai umplut 
de MUC1? Nu-i nimic! Acum există /mMucin, 
vaccinul care te goleşte de MUC1, iar odată cu 
MUC1 pleacă şi cancerul. Pe urmă, poți să o iei 
liniştitde la capăt; — 5 

Produsul este actualmente testat de compania 
VAXIL Biotherapeutics, în colaborare cu cercetătorii 
de la Universitatea din Tel Aviv. (Poate îl încearcă pe 
palestineni...) 

VAXIL. Sună foarte bine, foarte... profesional. 
Asta ca să nu mai spunem că şi "oamenii de ştiinţă 
israelieni" sună nemaipomenit de bine, mai bine 
chiar şi decât "savantul sovietic” din vremurile nu 
demult (şi nu de tot) apuse, când toată marea ştiinţă 
tindea să devină sovietică... Vă amintiţi? Nu mai 
aveau mult până să declare şi teoria lui Pitagora 
opera unui "savant sovietic"! 

Despre ce scriam în numărul trecut: despre 
nişte anonimi care păreau să fi găsit un tratament 
ieftin pentru cancer. 

Pentru că nu promitea cine ştie ce profituri, dar 
mai ales pentru că prezenta pericolul de a vindeca 
efectiv. cancerul, subminând o întreagă ramură a 
industriei farmaceutice, marile companii din 
domeniu întorceau spatele potenţialului remediu. 
Eram înclinați să credem că soluţia lor ar fi bună, 
însă nu le dădeam mari şanse de a ieşi "la lumină", 
adică de a scoate produsul pe piaţă şi de a vindeca 
pe scară largă cancerul... 

Pe de altă parte, noul vaccin anti-MUC1 nu pare 
să aibă aceleaşi inconveniente: israelienii nu au 
făcut greşeala să spună că ImMucin va fi ieftin. Ei 
ştiu bine că doar pilula amară te vindecă până în 
adâncul sufletului şi că doar dacă te vor curăța de 
bani grei vei respira uşurat că ţi-ai făcut un tratament 
trăsnet! Apoi, în nici un caz nu s-ar teme cineva din 
industria farma că tocmai evreii ar scoate la vânzare 
un produs vindecător, care să dea piața peste cap. 
Ei sunt băieți "finuţi” şi ştiu că aşa ceva nu se face! 

Ceea ce ar putea, totuşi, produce Vaxil 
Biotherapeutics este încă un remediu cronicizant, 
de care piața este deja plină, deşi nu pe secțiunea 
oncologică. Te-ai vaccinat cu ImMucin şi speri că ai 
putea scăpa de MUC1 pentru totdeauna, dar la 
disperare te mulţumeşti să fii în siguranţă... măcar 
până la următoarea doză profilactică. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


Facem o scurtă divagaţie pentru a vă arăta cât de 
mult ne  "entuziasmează” perspectiva unei 
dependențe generale de vaccinuri. De fapt, cel puţin 
la nivel mediatic, această stare de lucruri există deja! 

Mai deunăzi citeam un comunicat al Avocatului 
Poporului care se dă de ceasul morţii că Institutul 
Cantacuzino a sistat producţia unor vaccinuri. lată un 
scurt fragment : "[...] în cadrul instituției "Avocatul 
Poporului” se desfăşoară o anchetă proprie 
referitoare la  neproducerea unor vaccinuri 
(stafilococic D [...], antigripal, antituberculos, polidin, 
cantastim, antidifteric, antitetanic), de către Institutul 
Cantacuzino, ceea ce în opinia noastră reprezintă o 
încălcare gravă a dreptului fundamental la sănătâte 
şi o afectare, într-o anumită măsură, a siguranţei 
naționale a României." 

Din punctul de vedere al acestei instituții, fără 
vaccinurile respective populaţia României (cu 
sistemul imunitar în-pioneze, pentru că nimeni nu-l 
lasă să funcţioneze normal, preferând să-l stimuleze 
artificial prin repetate vaccinări) ar fi condamnată la 
diverse epidemii, în afară de "privilegiaţii” care îşi vor 
permite vaccinurile echivalente din import, mult mai 
scumpe.  Exprimările  bombastice, precum “o 
încălcare gravă a dreptului fundamental la sănătate”, 
nu ne lasă decât două posibile interpretări: ori 
oamenii aceştia chiar nu ştiu ce spun, ori răul cel mai 
mare s-a făcut deja şi majoritatea populaţiei este 
deja dependentă de vaccinuri. Ei bine, dacă lucrurile 
stau aşa, în eventualitatea dispariţiei de pe piaţă a 
unor vaccinuri, toată țara va fi numai un cor de tuse, 
formând cozi lungi în fața spălătoriilor, unde fiecare 
îşi va duce sacul cu batiste murdare. 

Dar dacă, peste vreo zece-douăzeci de ani... în 
loc de nasuri pline de muci, veţi avea cu toţii tumori 
pline de MUC1, de care, prin nu se ştie ce-alchimie 
misterioasă, doar vaccinul de la Vaxil vă va putea 
"mântui"? Dacă un anumit resort ascuns al 
organismului, până acum lăsat în pace să-şi vadă de 


treabă, va înceta să mai funcționeze pentru că toată 


lumea preferă să scape de MUC1 "mai sigur şi mai 
comod”, făcând uz de încă un vaccin? 

Cum ar fi să ajungem în fața acestei alternative: 
ori folosim vaccinul israelian, ori ne umplem de 
MUC1? Dacă medicii evrei, singurii în posesia 
soluției "miraculoase", de care toți veţi fi dependenți, 
vor avea instrucțiuni detaliate: pe ăia să-i tratați, dar 
pe ăilalți lăsaţi-i să crape... "ăilalţi” vor crăpa. 

Nu se poate. Cercetătorii de la Tel Aviv nu vor 
vindeca nici un fel de cancer (oricine din lume ar 
putea, mulți pot şi acum, dar ei niciodată). Sau, dacă 
o vor face, efectele secundare vor fi atât -de 
"drăgălaşe" încât vom plânge de dorul cancerului! 
Nu cunoştinţele medicale ne îndeamnă la atâta 
scepticism, de data aceasta, ci cunoştinţele 
istorice. lar istoria ultimelor secole a fost bolnavă, 
din ce în ce mai bolnavă! Istoria este plină de 
MUCT1. 3 


(Sursa: www.9am.ro, 9.04.2012 - "A fost creat 
vaccinul universal împotriva cancerului") 


4/4 Dtncu 


Pag. 11 


Ie, 


Wropuie 


UNGARIA MARE NU A EXISTAT 


Da, istoric aşa este! 

Este scornită de minţile înfierbântate care 
confundă realitatea cu visurile deşarte de 
mărire! Ungaria aşa-zis Mare a fost un 
artificiu administrativ, o găselhiță 
birocratică a unui funcționar oarecare, 
numit Buest, decizie luată în 1867, de azi 
pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi | 
aranjamente de culise, 

Ungaria aşa-zis Mare nu a fost o realitate 
istorică, împlinită printr-un eveniment de| 
anvergură. 3 

Nici vorbă să se compare cu procesul ct 
prin care s-a ajuns la constituirea 
României Mari, proces care are la temelia 
sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin 
jertfă se consolidează tot ce este trainic în 
istorie. 

Unde este jertfa ungurească la 18677?! 
Unde a fost jertfa ungurească atunci când, 
după un veac şi jumătate de ocupație 
turcească totală, Budapesta este eliberată de 
armatele imperiale austriece? 

Să le aducem aminte celor care calomniază 
România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, 
jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în 
armata care i-a alungat pe otomani din 
Budapesta şi din Ungaria, nu a existat nici un 
combatant ungur! 

Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria 
în paşalâc, au fost alungați de armatele unei puteri 
europene, creştine, în acea armată nu a fost nici un 
ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, libertatea 
sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în 
cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu 
s-a înregistrat nici un moment de rezistență, de 
opoziție ungurească la ocupaţia musulmană. 

Nota bene: principatul medieval ungar, creație 
a Bisericii Catolice, nu a avut :o omogenitate 
etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, 
între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii 
Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, 
într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 
1527, când statul ungar dispare. 

Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care 
continuă să existe! 

De ce nu dispare şi principatul Transilvania 
odată cu Ungaria, la 1527? 

Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate 
cancelariile din acea vreme, Ungaria şi 
Transilvania erau lucruri diferite, entități complet 
separate, care nu puteau fi gândite împreună! 
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în 
aceeaşi situație cu Moldova şi Țara Românească, 
fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi 
istorie, la acelaşi model de organizare politică. 

Insistența cu care ne atacă detractorii maghiari 
ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel 
calomniat şi calomniator! 

Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să 
constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este 
mult mai. prezentă la liderii maghiari decât la cei care 
ne-au condus şi reprezentat pe noi! 

S-o spunem pe şleau şi pe înțelesul omului de 
rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că 
eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante 
decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români 
să trăiască acest sentiment dureros... 


Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii: 


de urgență trebuie adunate de istoricii specialişti şi 
puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura 
celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce 
este românesc! 

* Ținem totuşi să punem o întrebare pentru bravii 
noştri detractori maghiari: 

Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru 
Budapesta, şi câți sunt maghiarii care au marcat 
istoria pentru români? 

Câţi sunt românii al căror nume a fost 
maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toți maghiarii, şi 
câți sunt maghiarii cu nume românizat ?... 

Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a 
demersului pe care îl propun! Dar nu avem 
încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul 

cerebral al celor care ne agresează, 


Pag. 12 


agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim 
aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi 
năluciri deşarte! 

Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros 
alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm odată 
şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la 
care suntem obligați să participăm, oricât de 
neserioasă ni se pare nouă, românilor. 

Pentru cei ce vor face! această operaţiune, de 
listare a românilor care împodobesc Pantheonul 
unguresc, le recomandăm să verifice situația din 
satul Buia, unde s-au născut cei doi mari 
matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. 

Am prieten un istoric din Sibiu care mi-a 
demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, 
era român, că tot satul Buia era românesc pe la 
1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este. 
un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg 
răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din 
păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi 
pentru familie să-şi susțină ipoteza, adevărul!... Să-l 
ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar 
pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, 
nemăsluit! 

Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu 
ceilalți vecini, întrebându-ne câți ucrainieni, ruşi, 
bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie 
românească, şi câți români i-au fericit pe vecinii 
noştri şi ar binemerita nu- numai un cuvânt de 
recunoştinţă din partea acestora!... 

Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în 
Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să 
înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte 
şi se consideră români! 

Oare cât vom mai tolera persecutarea şi 
marginalizarea românilor fără a face auzit măcar 
protestul nostru, al românilor din România, care nu 


riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanților 


vecini, a guvernanțţilor noştri, complet surzi la 
suferința românilor din țările vecine?! 

Pentru acei unguri care nu mai ostenesc 
blamându-i pe români în toate felurile, să le 
reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea 
statului Ungaria ! 

Budapesta nu mai fusese capitala unui stat 
adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul 
de la Mohaci. 

Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din 
nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară 
în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria 
țară. lar statul ungar era, pentru prima oară, un stat 
naţional! 

Comunitatea 


internațională le-a făcut 


„ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că 


atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru 
din istoria lor!... 

Care e logica acestor resentimente? ș 

Cum puteți deplânge la nesfârşit dispariţia 
granițelor care aparțineau altora, adică 
Habsburgilor?! nicidecum maghiarimii! 

Nu vă deranjează ridicolul situației?! 

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au 
trăit sub guvernarea şi administrarea altora: ba a 
turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon ungurii 


2] s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze 
cum vor! 

i Şi ştiţi dvs., fraţi maghiari, care a fost 

prima inițiativă a politicienilor dvs. de 

atunci, a liderilor de la Budapesta? 

Care a fost primul lor gând de auto- 
guvernare maghiară, suverană şi 
independentă pentru prima oară după 400 de 
ani? 

Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, 
de capul ei, clasa politică din Ungaria! 

Au decis să trimită şi au şi trimis la 
| Bucureşti o delegație de trei conți 
maghiari care au propus regelui Ferdinand 
şi lui lonel Brătianu ca Ungaria să se 
lipească la România, într-un stat dualist, 
după modelul dualismului austro-ungar 
instituit în 18671... Nici mai mult, nici mai 
puţin! 

- Aşadar instituirea unui dualism româno- 
ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, 
speranța cea mare a politicienilor maghiari!... 

Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertății, 
fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi 
provocările la care te supune suveranitatea. S-au 
simţit singuri şi neajutorați, neasistați! Nu ştiau 
încotro s-o apuce! 

Cam la fel cum au reacționat țiganii noştri când 


“au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei 


dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului 
român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să 
rămână mai departe sub pulpana sa!... 

Unde era disprețul politicienilor maghiari faţă de 
tot ce este românesc atunci când au venit la 
Bucureşti cu căciula în mână, cerşindu-ne 
întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi 
neatârnare care anima, se zice, întreaga istorie a 
cavalerilor maghiari ?!... - 

Prin ce impuneau românii în fața vecinilor 
maghiari? : a 

Prin faptul evident că în această parte a Europei, 
a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o 
continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era 
statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe 
popoare care s-au învrednicit de o asemenea 
performanță politică! Semn de cumințenie şi de 
înțelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul 
omului de rând de la talpa Țării!... Nu întâmplător 
românii se numără şi printre cele numai câteva 
popoare din Europa care au fost în stare să 
elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus 
valachicum... 

„„„Da, oameni buni, aşa s-au petrecut luorurile 
după Trianon! 

A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar 
guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte 
veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte 
buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am 
abținut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l 
comentam, să facem caz, ori - ferit-a Sfântul! - să 
facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu 
putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor 
noştri! 

Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în 
continuare! Să facem uitate asemenea momente de 
slăbiciune ale celuilalt! 

Din păcate, abnegația ungurească sistematică, 
instituționalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este 
românesc, ne obligă să părăsim îndătinata 
noastră atitudine de a-i lăsa pe ne-prieteni în plata 
Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simț 
sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! 

_E timpul ca această impertinență să capete 
răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi 
Şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de 
sus fără niciun temei! 

Dacă nu se găsesc maghiari de bun simț care să- 
i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci — 
sau nu îndrăznesc - să ne ocupăm noi, românii, de 
această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta 
temeinic, cu sistemă! : 
„„(eontinuare în pag. 15) 


Sân Caya 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


fundul date 


NIHILISMUL - SERAFIM ROSE (Il) . 


„REALISMUL NAIV” sau "naturalismul” nu 
eagă explicit adevărul absolut, în schimb emite 
retenții proprii de adevăr absolut care nu pot fi 
frgumentate. „Respingând orice perspectivă a 
sbsolutului „spiritual sau „ideatic”, proclamă în 
schimb adevărul absolut al „materialismului” şi 
determinismului „ Această filosofie este curentă în 
anumite cercuri — este doctrina marxistă oficială şi 
Sie reprezentată de câțiva gânditori occidentali din 
domeniul ştiinţific care nu au o viziune prea 
sofisticată asupra lumii, dar curentul principal. al 
ândirii contemporane a lăsat în urmă această 


filosofie, care pare astăzi relicva stranei a unei 


epoci mai primitive, dar demult apuse, epoca 
victoriană, când mulți oameni acordau ştiinţei 
credința şi emoțiile care altădată se adresau 
religiei. Este formularea imposibilă a unei metafizici 
„tiinţifice” ai imposibilă pentru că ştiinţa este, prin 
natura ei, cunoaştere a particularului, iar 
metafizica este cunoaşterea a ceea ce stă la baza 
particularului şi îl presupune. Este o filosofie 
sinucigaşă - prin faptul că „materialismul” şi 
„determinismul” consideră orice filosofie ca inutilă; 
atât timp cât această teorie susţine că filosofia, ca 
orice altceva, este „determinată”, avocații ei nu fac 
decât să afirme implicit că filosofia lor, de vreme 
ce există, este „inevitabilă”, nu însă şi adevărată. 
Dacă această filosofie însă ar fi consecventă, ar 
trebui să elimine definitiv categoria de adevăr; dar 
aderenţii acesteia, nepreocupaţi de consecvența sau 
profunzimea teoriei lor, par inconştienți de această 
contradicţie fatală. 

Orice filosofie presupune, într-o 
măsură, autonomia ideilor; „materialismul” filosofic 
este, astfel, o formă de „idealism”. Este, se poate 
spune, profesiunea de credință a celor ale căror 
idei nu se ridică deasupra evidenţei, a căror sete 
de adevăr este atât de uşor de satisfăcut prin ştiinţă 


încât o transformă în absolutul lor. 
: a RealiSTNUt- critic” „sau. „POZITIVISMUL”. 


reprezintă negarea fățişă a adevărului metafizic. 
Pomind de la aceleaşi ipoteze ştiinţifice ca şi 
naturalismul cel 'mai naiv, profesează însă o mai 


mare consecvență prin abandonarea definitivă a 


noțiunii de absolut, mărginindu-se la adevărul 
„empiric” şi „relativ”. Am semnalat deja care este 
contradicția acestei poziţii: negarea adevărului 
absolut este ea însăşi un „adevăr absolut”; ca şi 
în cazul naturalismului, însăşi afirmarea principiului 
fundamental al pozitivismului reprezintă negarea 


„acestuia. 


„AGNOSTICISMUL”, ca şi „realismul”, poate fi 
împărțit în „naiv” şi „critic”. s 

„Agnosticismul doctrinar” sau „naiv” afirmă 
imposibilitatea absolută de a cunoaşte vreun 
adevăr absolut. i | 

Chiar dacă această exigență pare chiar mai 
modestă decât cea a pozitivismului, are de fapt 
pretenții foarte mari: dacă poate afirma într-adevăr 
că absolutul este „incognoscibil”, atunci însăşi 
această cunoaştere este „absolută”. Prin urmare, 
agnosticismul nu este de fapt decât o varietate de 
pozitivism care încearcă, fără prea mare succes, 
să-i mascheze contradicţiile. 

Numai în „agnosticismul pur” sau „critic” 
Vedem renunțarea deplină la absolut; din nefericire 
insă, o asemenea renunțare atrage după sine 
renunțarea la orice altceva. Acest tip de 
agnosticism este o simplă enunțare a faptului că nu 


„ Şlim dacă există sau nu un adevăr absolut sau care 


âr putea fi natura lui, în cazul în care ar exista; ni se 
Propune să ne mulțumim cu adevărul empiric şi 
felativ pe care îl putem cunoaşte — aceasta este 
Concluzia. 
Dar ce este adevărul? Ce este cunoaşterea? 
Dacă nu există nici un standard absolut după 
care acestea să fie măsurate, nu pot fi nici măcar 
definite. 
Agnosticul care adoptă agnosticismul critic nu se 


lasă tulburat de el, ci se plasează pe poziţia 


anumită 


„Pragmatismului”, „experimentalismului” şi 
„instrumentalismului”, potrivit cărora nu există nici 
un adevăr, dar omul poate supraviețui în lume şi 
fără adevăr. O asemenea poziţie a fost susținută 
printre elite — şi nu numai — în secolul nostru anti- 
intelectualist; dar tot ce se poate spune despre o 
asemenea poziție este că, din punct de vedere 
intelectual, este  iresponsabilă. Reprezintă 
abandonarea definitivă a adevărului sau chiar 
Supunerea lui față de putere, indiferent dacă 
aceasta este întruchipată de naţiune, rasă, clasă, 
confort sau orice altă cauză capabilă să absoarbă 


energiile pe care altădată oamenii le închinau 
adevărului. 


„PRAGMATICUL” şi „AGNOSTICUL” pot. fi 
foarte sinceri şi bine intenţionaţi; dar nu fac decât să 
se înşele pe ei înşişi — şi pe alţii — dacă vor 
continua să folosească termenul de „adevăr” 
pentru a descrie ceea ce caută, 

Evidenţa lor este în realitate o mărturie a faptului 
că această căutare a adevărului care-a însuflețit 
atâta vreme omul european a ajuns la capăt. 

Dintr-un anumit punct de vedere, cele patru 
secole şi mai bine de gândire modernă au 
reprezentat o experimentare a posibilităţilor de 
cunoaştere deschise omului care şi-a asumat faptul 
că nu există Adevăr revelat. 

CONCLUZIA - pe care Hume a afirmat-o deja, 
dar pe care a abandonat-o pentru confortul „bunului 
simț” şi al vieţii convenţionale — concluzia acestui 
experiment este o negare absolută: dacă nu există 
Adevăr Revelat, atunci nu există deloc adevăr; 
Căutarea Adevărului în afara Revelaţiei a ajuns la 
capăt. 

Omul de ştiinţă acceptă acest lucru prin faptul 
că nu iese din limitele specialităţii sale, mulțumit să 
vadă o anumită coerenţă într-un număr limitat de 
fapte şi fără a se mai osteni să caute existența 
vreunui adevăr, mare sau mic: 

Că aşa stau lucrurile”6 demonstrează faptul că 
oamenii nu aşteaptă de la omul de ştiinţă revelarea 
vreunui adevăr, ci aplicații tehnologice ale unei 
cunoaşteri care nu mai are decât o valoare practică. 

Aceste valori ultime pe care altădată oamenii le 
atribuiau adevărului sunt căutate în alte surse, 
iraționale. 

Despotismul ştiinţei asupra vieții practice este 
contemporan cu apariția unor „revelații” pseudo- 
religioase; cele două reprezintă simptomele 
corelate ale aceleiaşi maladii: abandonarea 
adevărului. 

Prin urmare, logica demonstrează clar un lucru: 
negarea adevărului absolut sau punerea lui sub 
semnul întrebării, în cazul în care este consecventă 
şi onestă, conduce la abisul iraționalului; adevărul 
absolut nu poate fi atins prin instrumentele 
cunoaşterii umane, care sunt prin definiţie relative. În 
acest punct logica pierde controlul şi trebuie să 
intrăm într-un univers cu totul diferit de cel al 
discursului, dacă vrem să continuăm căutarea. 


Problema adevărului nu se poate pune decât 
din perspectiva problemei Revelaţiei. 

Conştiinţa critică ezită în acest punct. Trebuie să 
căutăm în exterior ceea ce nu putem atinge prin 
puterea noastră limitată? Aceasta este o lovitură 
dată orgoliului — mai ales acelui orgoliu care trece 
astăzi drept „modestie” ştiinţifică a savantului care 
„stă în fața faptelor ca un copil” şi totuşi refuză să 
accepte orice alt arbitru al faptelor în afara 
orgolioasei rațiuni umane. : 

Există, în orice caz, doar un tip particular de 
revelație  -— Revelația dumnezeiască, Revelația 
creştină - pe care raționalismul o respinge; pe 
celelalte nu le neagă. 

Într-adevăr, o persoană care nu acceptă deplin 
şi consecvent o doctrină coerentă despre adevăr, 
precum este aceea oferită de Revelația creştină, 
este obligat — dacă are pretenţia că poate cunoaşte 
ceva — să caute în altă parte o asemenea 
doctrină; aceasta a fost calea filosofiei moderne 


(continuare din numărul trecut) 


care a sfârşit în obscuritate şi confuzie, pentru că 
niciodată nu va recunoaşte cinstit faptul că nu poate 
furniza ea însăşi ceea ce nu i se poate da decât din 
afară. 

Orbirea şi confuzia filosofiei moderne în 


"privinţa principiilor fundamentale şi a dimensiunii 


absolutului reprezintă consecința directă a ipotezei 
ei inițiale, şi anume, inexistența Revelației; pentru 
că, de fapt, această ipoteză îi orbeşte pe oameni 
chiar la lumina soarelui şi aduce în stare de 
obscuritate tot ce anterior fusese limpede la lumina 
lui. 


Pentru cel care bâjbâie în această beznă nu 
există decât o cale, dacă nu va fi tămăduit de orbirea 
sa; şi aceasta este să caute puţină lumină în mijlocul 
întunericului de aici. 

Mulţi aleargă la lumina pâlpâitoare a „bunului 
simț” şi a vieţii convenţionale şi acceptă — pentru că 
trebuie să înainteze cumva — opiniile curente ale 
cercurilor sociale şi intelectuale din care fac parte. 

Dar mulți alții, constatând că această lumină 
este prea ştearsă, se strâng în jurul lanternelor 
magice care proiectează imagini multicolore, dar 
înşelătoare, care cel puţin sunt distractive; ei devin 
adepții unuia sau altuia dintre curentele politice, 
religioase sau artistice pe care le-a aruncat în joc 
„Spiritul veacului”. 

In realitate, nimeni nu trăieşte decât în lumina 
unei revelații, fie că e adevărată sau falsă, fie că 
slujeşte iluminării sau confuziei. 

Acela care nu trăieşte prin Revelația creştină 
este nevoit să adopte o revelație falsă; şi orice 
revelaţie falsă conduce la abis. 

Am pornit această analiză de la întrebarea logică: 
„Ce este adevărul?” 

Această întrebare poate — şi trebuie — să fie 
elaborată acum dintr-un punct de vedere cu totul 
diferit. 

Scepticul Pilat a pus şi el această întrebare, deşi 
nu a luat-o în serios; şi — ironia ironiilor — a pus-o 
chiar Adevărului Însuşi. 

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu 
vine la Tatăl decât prin Mine.” „Şi veţi cunoaşte 
Adevărul şi Adevărul vă va face liberi”. 

Acest Adevăr, Adevărul care dăruieşte viață 
veşnică şi libertate, nu poate fi atins prin mijloace 
umane; nu poate fi revelat decât de Cel Care are 
puterea să o facă. 


(continuare în numărul viitor) 


Pugină realivată de Camelia WM 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


y 


Pag. 13 


i a a e fe ee i O a m ue ag PT E a — po. Îi - 


Garcurl 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariției 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: "Ce credeţi că ar face Mişcarea 


Legionară pentru redresarea situației actuale, dacă ar fi la putere?” 
NU a fost dat de nimeni, astfel încât premiul se reportează luna aceasta. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Să înțelegem că nu este vorba de un program 
de guvernare. 

Mişcarea Legionară nu a fost preocupată să 
facă "programe"; acestea erau ultimul lucru în 
ordinea  priorităților, trebuia mai întâi - şi 
incomparabil mai greu - "să faci" oamenii cu care 


să poți pune în aplicare acel program (orice ' 


program). 

Totuşi, care ar trebui să fie primele măsuri de 
redresare a situaţiei actuale? 

Nu este uşor de spus; în amănunt ele ar trebui să 
fie stabilite de către specialişti în diverse domenii. 
Noi nu putem să răspundem decât în linii mari. 

lată cum s-ar putea repara efectele politicii 


antinaționale_duse până acum de guvernele 
postdecembriste: 


Economie 
-  Rezilierea tuturor contractelor de 
concesionare a materiilor prime minerale 


începând cu hidrocarburile şi terminând cu metalele 
feroase, neferoase, cărbuni, ape minerale, ape 
termale, sare. Motivația: licitaţiile trucate, trucuri la 
care participă şi câştigătorul licitaţiei (de aceea ar 
trebui să fie decăzut din drepturi). S-ar putea 
accepta continuarea relaţiei pentru redevențe de 
50%. 

- Pământul nu trebuie să fie vândut cetățenilor 
străini sau celor cu dublă cetățenie. 

Concesionările de terenuri nu trebuie să 
depăşească perioade de 10 ani, putând fi 
prelungite numai în măsura în care se constată, 
buna utilizare. 

Pământul deja vândut străinilor trebuie 
răscumpărat la prețul vânzării 

- Determinarea oamenilor de afaceri români să 
investească preferențial în țară, prin acordarea de 
facilităţi, prin reduceri fiscale şi diverse neimpozitări 

- Preluarea de către stat a construcției de 
autostrăzi, drumuri naţionale şi județene şi 
întreţinerea lor ("regii asfaltului” să lucreze la drumuri 
de categorie inferioară celor enumerate). : 

- Revizuirea aprobărilor de construire pentru orice 
imobil ridicat după 1989, cu justificarea veniturilor 
aferente şi verificarea achitării impozitelor pe venit 
cuvenite. Orice neregulă, cum ar fi nejustificarea 
veniturilor, lipsa autorizaţiilor necesare sau 
evaziunea fiscală să se pedepsească cu amendă 
(jumătate din valoarea imobilului), plata impozitelor şi 
a penalităţilor în termen de maxim 180 de zile. În caz 
contrar, vinderea imobilului la licitaţie şi detenţie între 
5 şi 10 ani, fără drept de eliberare condiţionată în 
caz de neacoperire a datoriilor către stat. 

- Pentru posesorii de terenuri agricole trecuţi de 
60 de ani, instituirea unor pensii care să asigure un 
trai decent, în schimbul cedării respectivelor terenuri, 
în scopul practicării unei agriculturi raţionale. 
(evident, opțional) 

- Interzicerea exporturilor de materii prime - 
aplicabilă şi celor alimentare. Ar face excepție 
produsele alimentare proaspete: carne, legume, 
fructe. 

- Sprijinirea unei industrii alimentare în Delta 
Dunării, potrivită cu resursele specifice existente. 

__- Controlul averilor care depăşesc o anumită 
valoare, stabilită la momentul potrivit. 

- impozitarea foarte mică a banilor productivi 
(a muncii, a salariilor) şi impozitarea mare a 

banilor neproductivi (acțiunile) 


Pag. 14 


CUVÂNTUL 


- Stabilirea unei corelaţii între posesia unor bunuri 
imobile şi mobile şi impozitul pe venit plătit la Fisc 
după 1989 (nu poţi, de exemplu, să posezi o vilă de 
un milion de dolari, dacă nu poți dovedi că ai plătit 
impozit pe venitul de un milion de dolari). 

- Paza militarizată a pădurilor, indiferent de 
proprietar, şi restricționarea drastică a  tăierilor, 
condiționate de reîmpăduriri corespunzătoare, în 
locuri stabilite de specialişti. 

- Interzicerea oricărei intermedieri între 
producător şi consumator (actualmente, o sursă 
inepuizabilă de câştiguri speculative pentru terții care 
nu produc nimic) în cazul curentului electric şi al 
gazelor naturale. 


- Toate transferurile de bani peste graniţele țării, 
mai mari de 10.000 de euro, să aibă doar prin BNR 
şi să fie făcute publice prin înființarea unui registru 
naţional al transferurilor bancare. 

- Aplicarea unui comision bancar mai mare 
banilor care se depun în străinătate față de 
depozitele din țară. 


Protecție socială 

- Refacerea unei industrii alimentare de către 
stat, urmând a fi trecută în proprietate privată a cărei 
administrare să producă beneficii cuvenite statului, în 
contul datoriei. Gospodarul să poată deveni astfel 
proprietar. asi 

- Susținerea de către stat a agricultorilor cu sume 
reprezentând jumătate din investiţie, achiziționând 
apoi recolta la preț cât mai apropiat de preţul de 
vânzare 


- Înzestrarea de către stat a "marii gospodării 
ţărăneşti”, oferirea către cei ce vor să se implice a 
unei locuințe corespunzătoare, a uneltelor agricole, a 
primei vaci de lapte, pe credit de stat de 20 de ani. 

- Refacerea industriei de tractoare şi maşini 
agricole de către stat, prin care să poată fi înzestrate 
noile gospodării, la prețuri de concurență cu 
importurile. 

- Pe măsura întăririi marii gospodării ţărăneşti (se 
va stabili dimensiunea minimă), fiecare din cei 
asistați de stat să aibă obligaţia de a prelua câini fără 
stăpân de la "adăposturi". 


- Pentru învățătorii, profesorii şi cadrele medicale 
care activează în mediul rural, statul să deconteze 
transportul (naveta) sau să pună la dispoziție (în 
cazul opțiunii de stabilire în proximitatea şcolii 
respective) o locuință de un anumit standard şi 
ajutoare de instalare. 


- Statul va ajuta familii de români să refacă 
echilibrul etnic în județele cu populație majoritar 
maghiară. De asemenea, îi va sprijini pe români în 
județele unde au devenit minoritari, ca să reziste 
presiunilor care se fac asupra lor pentru a-i 
determina să plece din regiune 


- Condiţionarea ajutorului social de creştere a 
copiilor de prezența celor de.vârstă şcolară la 
cursurile învățământului obligatoriu (de la clasa | 
la a X-a). Copiii din familii nevoiaşe să primească în 
fiecare an hainele, încălțămintea, ghiozdanul şi 
rechizitele necesare. 

- Desființarea TVA la alimentele de bază, 
medicamente şi utilităţile casnice, respectiv 
reducerea la celelalte produse şi servicii. (excluzând 
țigările şi băuturile alcoolice). 

- Delta Dunării, având în vedere grava situaţie în 
care se găseşte în prezent, va trebui să aibă un 
statut special (cel puțin până la revenire): să se 


scutească alimentele de TVA (nu şi băuturile 
alcoolice) pentru cei cu domiciliu permanent în Deltă. 
De asemenea, transportul între localitățile Deltei şi 
Tulcea să fie gratuit pentru pensionari. 

- Organele de poliţie şi jandarmerie să acţioneze 
pentru preluarea autorității în dauna clanurilor 
ţigăneşti care terorizează în prezent satele şi 
comunele. 


„„ Preluarea şi garantarea de către stat a 
fondului de pensii 


Securitate națională 

- Căile ferate, Electrica, Poşta, ca societăți ce 
contribuie la siguranța națională, nu trebuie să 
fie privatizate. 

- Toate societățile private de pază, ordine, 
informații să fie subordonate unui consiliu 
național, căruia să-i raporteze activitatea şi care să 
aprecieze dacă aceasta se desfăşoară în limitele 
legale. 


- Pe lângă armata profesionistă, să se refacă 
serviciul pre-militar: orice cetățean român între 18 
şi 25 de ani să-şi aleagă 60 de zile, eventual în două 
"rate", în care va primi instrucția militară 
obligatorie. Aceasta are două scopuri: 

- existența unei rezerve de oameni pregătiți 
pentru apărarea țării 

- insuflarea sentimentului “de” demnitate 
națională care va fi generat de ideea că statul e 
preocupat de drepturile noastre ca naţiune. 


- Judecarea în regim de urgenţă a celor care, prin 
funcţia ocupată (aleşi sau numiţi), au subminat 
economia naţională, aducând ştirbirea suveranității 
naţionale, a independenţei politice, ca urmare a 
aservirii față de organizaţii străine. Acestea sunt 
crime la adresa siguranţei naţionale şi, în final, pun 
în pericol existenţa fiecărui român. 

- Judecarea în regim de urgență a oricărei 
încălcări a Constituţiei cu referire la defăimarea şi 
contestarea publică a caracterului naţional, 
unitar, al României (conform Constituţiei), cazurile 
dovedite fiind pedepsite cu cel puţin 5 ani de detenție 
(muncă silnică), fără drept de eliberare condiţionată. 

- Interzicerea accesului în funcţii de stat şi 
administrative pentru toți cei dovediţi a fi "lucrat" 
împotriva intereselor naţionale. 


Învățământ, culte 

- Să se reia politica unităţilor de învățământ în 
proximitatea elevilor, într-o logică socială şi nu 
economică (cu alte cuvinte, înființarea unei şcoli nu 
trebuie să depindă de criterii economice, ci de 
cerințele sociale, demografice). 

- Nici o unitate de învățământ în limba 
minorităților naționale să nu fie finanțată de stat. 

- Instituirea obligativității cunoaşterii limbii 
române pentru orice cetățean român, la nivel de 
învățământ obligatoriu. Să nu existe obligaţia de a 
cunoaşte altă limbă decât cea română în relațiile cu 
administrația publică. În termen de un an de la 
instituire, nerespectarea acestei legi să se 
sancţioneze cu pierderea cetățeniei şi urmările de 
rigoare. 

- Recrutarea şi sprijinirea tinerilor din mediul 
rural care se angajează să revină în comuna 
natală după terminarea studiilor, în calitate de 
cadre didactice. Aceştia să aibă obligaţia de a 
achita contravaloarea ajutorului primit, în caz că se 
răzgândesc. 


LIEGIDRNAR APRILIE 2012 


SI 


ş 


i eg 


- Să se reinstituie obligația de a achita 

valoarea studiilor superioare 

subvenţionate de stat în cazul în care 

beneficiarul doreşte să emigreze. Statul să nu 

" jatească şcolarizarea studenților pentru a profesa în 

fite țări (în Ungaria, de exemplu, cum se întâmplă 

acum). 

- Studiului istoriei, în special al istoriei 

românilor, să i se acorde prioritate în cadrul 

rogramei de învățământ, luându-se ca model 
manualele din perioada interbelică. 

. Desființarea manualelor alternative. 


. Desființarea formelor de învățământ care 
acordă diplome de complezență. 

Nu se admit sponsorizări, ci doar donații. 
- Predarea religiei în şcoli să fie făcută de către 
preoți (nu de simpli teologi). 

. Singurul cult subvenționat de stat să fie cel 
ortodox (Biserica noastră strămoşească, naţională) 


Sănătate 

să se refacă pe tot cuprinsul ţării liceele 
sanitare, prin care să se formeze asistenţi medicali 
de înaltă calificare. Aceştia trebuie să fie prima 
verigă în asistența medicală şi socială. 


- Recrutarea şi sprijinirea tinerilor din mediul 
rural care se angajează să revină în comuna 
natală după terminarea studiilor, în calitate de 
cadre medicale. Aceştia să aibă obligația de a 
achita contravaloarea ajutorului primit, în caz că se 
răzgândesc. 

- Să nu existe localitate rurală fără un cabinet 
medical deservit cel puţin de un cadru mediu. 


II 


Ne doare pe noi în cot ce a fost până în 1944: 
DUPĂ, toți evreii se socoteau comunişti, au 
beneficiat de toate avantajele regimului - multe- 
puține, câte au fost, au împilat pe români, fiecare 
după posibilități, şi, când s-au săturat de sânge 
şi de „raiul comunist”, şi-au pus „coada pe 
spinare” şi au dat „bir cu fugiţii”. 

Diverse javre - pe care nu le numesc - vor să 
transforme această „fugă din Egipt” într-un gest care, 
vezi Doamne, nu ar fi fost la latitudinea oricărui 
evreu, Slavă Domnului, nu au fost trataţi nici după 
1964 discriminatoriu. Singurul lucru adevărat a fost 


că „partidul” şi „organili” i-au socotit trădători ai 
„luminoaselor idealuri” şi i-au tratat cu neîncredere 
(absolut justificată)! 


Restul afirmațiilor pe tema acestui subiect nu fac 
decât să ne umple de greață şi dispreț. 


Pe scurt, câteva cuvinte despre părerile d-lui 
MARIUS OPREA la „corul” în discuție. 

Când un istoric, mai mult sau mai puțin în 
ghilimele, face afirmaţii mincinoase, te întrebi dacă 
este neinformat, dacă vrea să recâştige vreun post 
sau dacă, pur şi simplu, atât îl duce capul. 


UNGARIA MARE NU A EXISTAT (continuare din 


„Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la 
Punct prin care să contracarăm eforturile sistematice 
ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne 
calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu 
avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le 
răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi 
nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a 
acestei arme teribile: ADEVĂRUL! 


A TREIA OFENSIVĂ IUDAICĂ. (co 


- Reintrarea în funcţie a tuturor spitalelor 
desființate de regimul criminal Băsescu - Boc. 

- Controlul parlamentar permanent al folosirii 
bugetului de sănătate şi asigurări sociale, scos din 
competența Ministerului de Finanţe. 

- Judecarea în regim de urgenţă a celor ce au 
hotărât distrugerea asistenței medicale ca obligație 
socială. 


Justiție 

- Să nu existe detenție fără muncă în folosul 
comunității (pentru că atunci când vine de la muncă 
infractorului nu îi mai arde de pus la cale viitoarele 
infracțiuni). 

- Orice eliberare condiţionată să aibă reguli 
stricte, care să descurajeze definitiv pe infractor. 

- Dublarea pedepselor în caz de recidivă. 

- Revizuirea legislației cu privire la intrarea în 
posesie a unor bunuri imobile (a retrocedărilor) pe 
bază de martori. Să se ia în considerare pierderea 
drepturilor de proprietate obținute prin respectivul 
procedeu. 

-  Dublarea 
mincinoasă. 


- instituirea unor pedepse care să descurajeze 
furtul de curent electric, de fier vechi, de combustibili 
lichizi din conducte, de cabluri electrice etc. 

- Să nu se admită nici un fel de obiceiuri 
tradiţionale practicate în public, indiferent de etnie 
sau religie, care să contravină legilor statului român 
(de exemplu căsătoria între minori, blocarea străzilor 
cu nunţi etc). 

- Pentru cei care organizează traficul de droguri 
sau asigură transportul acestora, 25 de ani de 


pedepselor pentru mărturie 


ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Ce ştiţi despre românizare? 
PREMIU: "V-am scris vouă, tinerilor!” — preot instructor legionar Ilie Imbrescu 


ntin 


Nu vreau să-l jignesc, dar domnia sa, „tambur de 
livre” în problema securităţii, ne serveşte o plăcintă 
imposibil de înghiţit: “nu a fost însă vorba de criterii 
etnice în selectarea cadrelor, cât în special de criterii 
de fidelitate... prezenţa sporită a minorităţilor reflectă 
ponderea pe care acestea o aveau în anii de 
ilegalitate.” 

Între noi fie vorba, d-le Oprea, pe cine crezi că 
păcăleşti? Pe cei care au trăit epoca, nu poți! 
Suntem foarte „informaţi”. Şi atunci ce să credem? 
Ne trataţi de proşti, sau atât puteți dvs.? 

"Prezența unui număr atât de mare de evrei în 
aparatul de stat, inclusiv în instituţiile polițieneşti...” - 
păi ce faceți, d-le, confirmaţi poziția naţionaliştilor? 

Vă citez iarăşi (ultima dată); "liderii comunişti 
descopereau valentele discursului naţionalist, tocmai 
pentru a plasa eşecurile şi abuzurile din trecut, în 
sarcina minoritarului.” închei citatul. 

Altă diversiune de doi bani: „când liderii 
comunişti şi-au schimbat discursul”, genocidul 
împotriva poporului român din perioada de 
dominație a elementului evreiesc la toate 
nivelurile de decizie, intrase deja în istorie. 


kk 


“TPI 


Şi adevărul este de partea noastră în cele mai 
multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se 


“teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de 


partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în 
fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să 
avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne 
bagă şi în traistă!... Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la 
Alba lulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se 
finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


pag. 


muncă. silnică. Pedeapsa de 10 ani de 

muncă silnică pentru cei care 
comercializează droguri (în faza terminală 

sau distribuție). Consumatorii dovediţi de 
droguri sau halucinogene să intre în custodia 
statului, pentru primele două dezintoxicări, de la a 
treia urmând să treacă la muncă în folosul 
comunității, la împăduriri, pentru termene care să le 
asigure renunțarea Ia viciu. Nici pentru aceste situații 
să nu existe eliberare condiționată. 

- Reglementarea problemei vămilor prin două 
măsuri: a) judecarea abuzurilor în regim de urgenţă 
şi pedepsirea lor cu muncă în folosul comunităţii; b) 
orice "vămuitor” al banilor statului să nu mai fie 
niciodată angajat de statul român. 


Politică internă 

- Desființarea partidelor reprezentante ale 
minorităților etnice (de exemplu UDMR). 

- Statul nu subvenţionează partidele 

- Sponsorizările fiecărui partid şi cheltuielile din 
campania electorală să fie făcute publice, în 
amănunt, sub sancţiunea cu muncă în folosul 
comunităţii, fără drept de eliberare condiționată, în 
cazul omisiunilor în declarații. 


Politică externă 

- Stabilirea de relaţii culturale şi economice 
strânse cu românii din Republica Moldova, 
avantajoase pentru aceştia, în perspectiva 
revenirii Basarabiei la patria-mamă. 

- Impunerea în relaţiile cu statele vecine a 
unui comportament față de românii ce locuiesc 
acolo, cel puțin similar cu cel al statului român 
față de minoritățile respective din România. 


CM Lfeonple C/me 


din pag. 6) 


D-le Oprea, iar suntem tratați „de idioţi”: 
„schimbarea discursului” a ucis 500.000 de români, 
ce avea mai bun țara aceasta? Îmi permit o expresie 
de argou: restul este „gargară cu pioneze!” 

Vom relua dezbaterea acestei probleme. 

Când? 

Aici mă văd obligat să explic: „ceva”: actuala 
opoziție Antonescu - Ponta - etc. promite că atunci 
când va veni la putere va trimite în justiție pe toți, sau 
doar pe unii dintre aceia care au dus ţara la 
dezastru, ocrotiți acum de imunităţi, de o justiţie în 
sensul de legi împotriva Constituţiei şi a interesului 
național. De aici tragem concluzia că acest procedeu 
este în limita practicilor democratice şi a fost 
prevăzut de Corneliu Zelea-Codreanu care cerea 
„pedepsirea legală a jefuitorilor neamului”. 

În concluzie, când vom ajunge la putere, peste 
o generație sau două - nu contează - vom trage 
la răspundere în justiție pe toți trădătorii de neam 
care acum dorm încă  liniştiţi.  Insuşindu-ne 
înțelepciunea indiană, „vom aştepta cu răbdare să 
vedem cadavrul duşmanului plutind la vale pe fluviu”. 


ce) 


e ist rm Aj 


împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică 
a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din 
acei ani teribili ai Marelui Război. 1 Decembrie s-a 
împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din 
cer!... ; 

Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în 
parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, 
inima şi fruntea sus! Avem de ce! 


Pag. 15 


NICADOR 


AZI Pedale 


Tel: 
Prețul unui abonament pentru anul 2012 


50 RON pentru țară (București şi 


DUMITRACHE NR. 35, SECT 
(021) 2425471; 0745 074493 


ABONAMENTE PE ADRESA 
ZELEA-CODREANU, 


STR 
>, BUCUREȘTI 


70 RON 


provincie) 


pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


Paul Anghel — Sibiu: Aveţi dreptate: ar fi trebuit să punem în 
numărul trecut o scurtă notă biografică a părintelui "cu nume 
angelic şi de floare"! Serafim Rose (1934 — 1982), pe numele 
de mirean Eugene Rose, s-a născut într-o familie de 
protestanți, tipic americană, în California. Era talentat la 
matematică şi limbi străine şi un bun sportiv în acelaşi 
timp; fiind însă atras de studiu, nu a intrat în viața 
sportivă. În 1952 s-a specializat în filosofie, la Pomona, 
ocazie cu care a fost iniţiat în zen-budism; a luat apoi 
cunoştinţă îndeaproape tu spiritualitatea chineză 
tradițională, cu taoismul. Lipsa unei tradiţii autentice 
care să dea sens existenței, combinată cu filosofia 
lui Nietzsche, cu practicile yoga, l-a adus treptat "la 
marginea prăbuşirii”, după cum avea să 
mărturisească el însuşi. A trecut prin diferite 
experiențe pe care le-a considerat cumplite: beție, 
droguri, promiscuitate. Avea să spună, peste ani, 
după ce a descoperit Ortodoxia: „Am fost în iad. Ştiu 
cum este iadul.” Intâmplător, unul dintre companionii 
lui i-a oferit ocazia să cunoască altă tradiție 
străveche (chiar învechită, după unii), ducându-l în 
Biserica Ortodoxă Rusă din San Francisco. Mai 
târziu, cuviosul avea să spună: "Când am vizitat o 
biserică ortodoxă, a fost doar ca să văd o altă tradiţie. 
Însă când am intrat pentru prima dată acolo, ceva mi s-a 
întâmplat, ceva ce nu mai trăisem într-un templu budist sau 
în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă, 
că întreaga mea căutare luase sfârşit." Treptat s-a apropiat de ză 
Ortodoxie şi, în mod neaşteptat pentru toți şi pentru el însuşi, aere 
tânărul Eugene a devenit un model de credință. S-a botezat, iar în 
1970 a fost tuns în monahism, devenind Serafim Rose. Împreună cu alţi 
câţiva ortodocşi americani a întemeiat în Munţii Stâncoşi mănăstirea Platina, 
asemănătoare celor din primele veacuri de creştinism. Iluminatul era asigurat cu 
lămpi cu petrol, candele, lumânări; pentru tiparniţă un generator asigura curentul 
electric; nu exista telefon şi nici radio. Este cunoscut ortodocşilor datorită 
numeroaselor şi ziditoarelor sale scrieri: "Ortodoxia şi religia viitorului”, "Sufletul 
după moarte”, "100 de minuni ale Sf. loan Maximovici”, "Semnele sfârşitului 
lumii”, “Scrisori” etc. 

lon Panait — Piteşti: "Nabucco" este opera lui Verdi, şi are ca personaj 
central pe Nabucodonosor al II-lea (500 î.d.Hr.), unul dintre regii Babilonului, cel 
care a cucerit ludeea, a distrus Ierusalimul şi i-a deportat pe evrei, dar la câțiva 
ani după aceasta s-a convertit la iudaism. Totodată, "Nabuco” desemnează 
conectarea Europei la resursele de gaze naturale din Asia, denumirea neavând 
nici o legătură cu Nabucodonosor (provine din nafta-butan-cooperation sau ceva 
de genul acesta) şi va fi prima conductă care va lega cele mai bogate zone în 
resurse de gaze naturale la “nivel mondial: regiunea Caspică, Orientul Mijlociu şi 
_ Egiptul, cu pieţele europene. Conducta va conecta frontiera estică a Turciei cu 
Austria — unul dintre cele mai importante terminale de gaze naturale din Europa 
Centrala, via Bulgaria, România şi Ungaria. Nu ştiu la ce anume v-aţi gândit — la 
conductă sau la rege — când aţi solicitat amănunte despre "Nabuco”, astiel încât 
am scris despre ambele! > 

Mircea Stănescu -— Slatina: Fraţii Grachi (Tiberius şi Caius Gracchus), 
născuţi cu aprox. 150 de ani înainte de Hristos, au fost luptători pentru drepturile 
plebei în Roma antică. Mama lor, Cornelia, a rămas în istorie ca mamă-model 
datorită educaţiei alese şi eroice pe care le-a dat-o. Tiberius a' fost tribun al 
plebei şi a propus o nouă lege agrară care prevedea că nici un cetățean roman 
nu putea arenda din ager publicus un lot mai mare de 250 ha, restul urmând să 
fie folosit de stat pentru împroprietărirea țăranilor săraci. Fiecare dintre aceştia 
urma să primească un lot de pământ, având dreptul să-l lase moştenire, dar nu 
şi dreptul de a-l vinde. Legea a fost votată, dar Tiberius a fost asasinat. Peste 
zece ani lupta a fost continuată de fratele său, Caius, care a fost ales şi el tribun. 
El a început aplicarea reformei agrare iniţiate de Tiberius, a obținut votarea unei 
legi prin care cerealele se vindeau la jumătate de preț pentru săraci, a propus 
înființarea de colonii, construcţii de drumuri şi poduri. A intrat în conflict cu 
senatorii din cauza propunerii ca toţi locuitorii Romei să primească cetățenie 
romană. Au izbucnit tulburări provocate de aceştia. În ciocnirea care a avut loc 
au fost ucişi mulți partizani ai lui Caius. EI s-a retras într-o pădurice şi, pentru a 
nu cădea în mâinile senatorilor, şi-a pus sclavul să-l omoare. 

Bogdan luraşcu — Curtea de Argeş: Au existat doi generali români cu 
numele Dragalina: tatăl, loan, erou în primul război mondial, iar fiul, Corneliu, a 


Periodic editat de 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul: 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


e-mail: cuvantul-leg 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2012 


participat la ambele războaie mondiale: De asemenea, cel de- 
al doilea fiu al generalului loan Dragalina, Virgil, mai puţin 
cunoscut, a fost militar de carieră - comandor de marină. 

Familia Dragalina descindea dintr-o veche familie de 
grăniceri din Banat. Tatăl generalului loan, Alexandru 
Dragalina, fusese ofiţer în armata austro-ungară de 
unde  demisionase, mutându-se în Principatele 
Române imediat după Unirea de la 1859, se stabilise 
în Caransebeş şi devenise administrator al ținuturilor 
i de graniţă. Aici s-a născut viitorul general loan 


şi-a definitivat studiile militare la Viena, fiind 

încorporat în armata austro-ungară; după 

“ absolvirea Academiei Militare a demisionat şi a 
trecut granița în România, ca şi tatăl său. A fost 
încadrat în Armata Română cu gradul de 
sublocotenent, avansând treptat pe scara ierarhică. 
La începerea primului război mondial era deja 
general şi fusese decorat de Carol | cu ordinele 

"Coroana României” şi "Steaua României”, pentru 

meritele dovedite în ridicarea nivelului ştiinţific al 

şcolii şi pentru ordinea şi disciplina instituite în 

" învăţământul militar (în calitate de comandant al Şcolii 
de Infanterie de la Bucureşti). În timpul războiului 

Divizia de Infanterie comandată de el, acoperind teritoriul 

de vest al ţării, a luptat eroic pe Valea Cernei, stopând 

„» ofensiva austro-ungară. După declanşarea ofensivei 

germane pe Valea Jiului, deoarece legăturile erau întrerupte, 
generalul a plecat acolo pentru a vorbi personal cu comandanții din 

primele linii; a fost rănit, transportat la Bucureşti, la Spitalul militar de la 
Palatul Regal, operat, dar nu a mai putut fi salvat (a murit de septicemie). 
Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar). Fiul său, Corneliu Dragalina, 

“a luptat şi în primul război şi în cel de-al doilea, la Odesa şi în stepa calmucă, 
fiind decorat de Antonescu cu ordinul "Mihai Viteazul” şi de Hitler cu "Crucea de 
Fier”; a murit la puţin timp după comunizarea țării. 

Vlad Diaconu - Piatra Neamţ: Zicala "Vodă da, Hâncu ba” nu ilustrează 
nicidecum faptul că un oarecare, zis Hâncu, s-ar opune şefului (conducerii) țării, ——— 
din spirit de contradicţie, pur şi simplu, nici că ar fi un rătăcit care protestează 
împotriva unor lucruri bune! Nu este echivalentul lui "Gigi contra”. Dimpotrivă, 
Hâncu simbolizează dreptatea şi curajul. Cel mai ilustru membru al Hânceştilor 
(o veche familie de boieri basarabeni) a fost serdarul Mihalcea (serdar — 
conducător de oşti, membru al Divanului domnesc), de la el datând zicala de 
care întrebaţi. A fost imortalizat sub această exprimare lapidară prin pana lui 
Haşdeu care consemnează: "Basarabia, cu eroi ca Hâncu, serdarul de Orheiu, 
renumit prin vitejia şi dorul lui de independență, consacrat în proverbul "Vodă da, 
Hâncu ba”. Şi Al. Xenopol scrie cu admiraţie: „Multe pagini frumoase, numeroase 
ca stelele în cer, a înscris această familie în Letopiseţul suferinței poporului 
nostru”. Mihalcea Hâncu s-a remarcat prin răscoala contra despotului Duca 
Vodă, dar şi prin întemeierea unei mănăstiri care îi poartă numele, cu hramul 
Cuvioasei Parascheva (ocrotitoarea Moldovei). A devenit duşman al lui "Vodă" 
(Gh. Duca) şi al grecilor apropiaţi acestuia, din cauza şirului nesfârşit de dări 
grele care sărăciseră cumplit pe moldoveni. Răscoala, dezlănţuită în 1671, în 
județele Orhei, Soroca şi Lăpuşna, a fost cu greu potolită un an mai târziu, cu 
ajutor turco-tătar, Hâncu a fost ucis prin trădare de căpitanul Roşea (care a 
primit în schimb de la domnitor serdăria). Mănăstirea Hâncu a fost incendiată de 
tătari, fiind reconstruită un secol mai târziu, După alți 200 de ani a început 
prigoana "tătarilor moderni” (comuniştii): călugării au fost arestaţi, iar mănăstirea 
închisă. Complexul monahal a fost transformat în sanatoriu, biserica de vară în 
club de distracţii pentru studenţi, iar biserica de iarnă în depozit, au fost 
dezgropate osemintele călugărilor înmormântați pe teritoriul mănăstirii, au fost 
furate. lucrurile de preț, inclusiv crucile preoților. După căderea comunismului 
Mănăstirea Hâncu (aflată la aprox. 50 km de Chişinău) şi-a reluat slujbele. 

Carmen Avram — Bucureşti: Sper să nu vă supăraţi pe noi pentru că nu vă 
răspund în numărul acesta. Pe lângă faptul că am epuizat spațiul, mi-aţi dat o 
idee bună: să pun întrebarea dvs. la concurs! Aşa că veţi afla luna viitoare 


despre românizare. 


"ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 = 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 ===> 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) n 

Tel.: (021) 2425471 sau 0745 074493 == 
ionar(Qzelea-codreanu.com —)