Cuvantul Legionar nr. 104, martie 2012

PI 


“Dacă car Tăcea acejtia, pietrele vor Iripa, 
PA Cvangtelie a Liei 72 47 


Ş CUVÂNTUL 
LEGIORAR 


Periodic al Românilor naţționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VIII, Nr. 104, MARTIE 2012 Apare la sfârşitul lunii ___: 2,5 lei 


Director: NICADOR_ZELEA -CODREANU Redactor ef: Nicoleta Codrin 


"RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: Cuvantul- legionar ozelea- codreanu. com; site: WWW. zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


Mrualitale Ce-aţi pierdut din vedere Diwerte Maniere bulevardiere 
Ruine. Băsescu "cu față umană” Diverte Profeţii sinistre; Simboluri dubioase 


Shop "Am fost legionar. î într-o joi!” Carte fpionară "Fără Căpitan” (VI) 
Popas Mun Ultimul luptător în munți uirntualitale Nihilismul — Serafim Rose (1) 


Reiîntâlnire în veşnicie Vatamaniuc — Motrescu Copcurd, gta daciei 


PP PE e e Ro 


VIZITAŢI NOUL NOSTRU SITE! (www.zelea-codreanu.com) 


Editorial: "TOB ŞEBEGOIM HAROG!” 
- E ("PE CEL MAI BUN DINTRE GOIMI SĂ-L UCiZI!”) 


Voi începe cu o declarație care nu CEE Nu mai vreau să reiau expunerea 
izvorăşte din proverbiala mea modestie, ci : ş m] acestui aspect, l-am explicat de 
este, fără discuție, aprecierea forurilor nenumărate ori, şi o voi mai face, 
conducătoare ale evreimii, căci altfel eram exasperat de poziţia românilor faţă de 
mort demult: cu tot respectul, “nu sunt cel mai [e propria situație disperată în care ne 
bun dintre goimi!'. Vă mulțumesc! scufundăm din ce în ce mai adânc. 

Am fost şi suntem permanent acuzați că [i Vreau să vă atrag atenţia asupra unei 
noi, Mişcarea Legionară, prin concepție şi sai stări de lucruri care frizează absurdul la un 
exprimare, suntem duşmanii evreilor. Voi mai nivel inimaginabil. 
încerca încă o dată, spre ştiinţa celor care Mă chinui să găsesc o definiție care să 
dirijează manevrele letale împotriva poporului încapă în câteva cuvinte, dar irealul este 
român, dar şi spre lămurirea românilor, să Si atât de complex şi şocant, încât poate nu 
explic, să motivez demersul nostru pe care fi SI mi-ar ajunge sute de cuvinte. 
evreii îl socotesc duşmănos (eufemismul Pe de altă parte, pretenţiile pe care le 
maximal), iar românii se împart în mai multe fi E am asupra exprimării şi conținutului, 
categorii: . ă : = 2 NI | regulile prin care îmi impun, la polul opus 

- cei mai mulţi, din păcate, îl înjură pe unor publicații de limbă română din Israel, 
pompagiu: “ce faceți bă, iar ați scumpit | mă obligă la moderație şi decenţă. 
benzina?” - bineînţeles, la figurat; Am avut o revelaţie? Aş pulea să 


- o parte îi înjură pe cei care “au vândut” pe PRR A * MWrăspund afirmativ; am __ găsit într-o 
nimic unor companii străine resursele N . ublicație câteva dintre legile care stau 
energetice ale țării, cu consecințele cunoscute. i, 5 la baza educaţiei religioase ale oricărui 

- cei mai puțini sunt dispuşi să vadă cine i Ş “evreu. Puse cap la cap, alături de 


“definiţii”, pot (şi o fac) în orice moment să 
Î dirijeze şi să justifice comportamente care, 
pentru cei mai mulţi trăitori contemporani 
pe mapamond, fac parte din ororile 


"întunecate iai 
Mivador -Delea- 


stă, până la urmă, în spatele unor firme 
declarate - să zicem - austriece, ungureşti, 
italieneşti şi, de ce nu, “neaoş româneşti”, ca 
“Petrom”. 

Am uitat pe cineva? Da, dar stau la 
îndoială dacă fac parte dintre “români”: să fim 
serioşi, vânzătorii de neam şi țară sunt doar 
nişte criminali, şi atât. Etnia lor este de 
“criminali”, la cine se închină este treaba lor. 
Că unii sunt mai vulnerabili decât alţii la 
strălucirea arginților, este un fapt care nici nu 

absolvă, nici nu incriminează. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 Pe! 


A/rualidale 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MARTIE - 


kk 


Televiziunile, cu cauciucuri de iarnă 
tot anul 


După marea făcătură comercială a obligativităţii 
cauciucurilor de iarnă, un amestec abuziv al statului 
pe piața auto, se pare că unii dintre noi am rămas cu 
sechele. Bunăoară, atunci când deputatul PDL 
Marius Spânu s-a arătat îngrijorat de "derapajele" din 
spațiul audio-vizual, începusem să ne căutăm 
spasmodic prin buzunare: trebuie să schimbăm ceva 
la televizor, care va mai costa nişte bani? Sau vor 
apărea noi reglementări care să ne interzică 
Vizionarea TV fără centură de siguranță? Ar fi o 
găselniţă la fel de abuzivă, dar mult mai amuzantă, 
pentru a se susține industria mobilei... 

Toate aceste "frisoane", pentru nimic! Nu ne va 
jecmăni nimeni în modurile descrise mai sus, iar dl. 
Spânu nu doreşte decât un lucru "nevinovat": să 
se cenzureze mai rigid emisiunile TV! Ne-am 
liniştit: eventual, dacă vorbim de jecmănire, ea li se 
va aplica televiziunilor, şi anume celor care "instigă 
la revoltă împotrivă instituţiilor statului”. 

Filmul, vă rog... 

„.. Dar, mai întâi, cum îi şade cel mai bine unui 
parlamentar? Să fie "activ", toată ziua cu mâna pe 
sus, ca un elev "tocilar”, nu contează dacă o ridică 
de multe ori ca să spună prostii... Mai ales după ce 
ne-am săturat până în gât de parlamentarii care 
chiulesc (ne referim şi la "greva" aşa-numitei opoziții) 
sau dorm la locul de muncă, rezolvă cwvinte 
încrucişate, suprasolicită linia erotică etc., unul care 
iese mereu în față cu câte ceva "deştept" tinde să 
devină o vedetă. Şi atunci îi apucă pe unii febra 
iniţiativelor, propunerilor şi proiectelor legislative! 

Păi nu aşa, puiule, că fierbințeşti! Hai, treci pe la 
doamna doctor, să-ți dea o scutire, să mai stai o 
săptămână pe acasă (cum o întorci, tot la chiul 
ajungi). 

Este o rețetă de succes, nu? la gândiţi-vă la 
Silviu Prigoană, cel cu legalizarea prostituţiei şi a 
“ţiganului”, este cineva care să nu fi auzit de el? 
Acum, dacă doreşte, poate să sforăie în bancă şi cu 
o portavoce prinsă de guler, că tot "marele şi unicul” 
Prigoană va rămâne! 

Şi acum ajungem la deputatul Spânu. Aspirând şi 
el la o asemenea faimă, s-a "îngrijorat" brusc în 


major ca televiziunile să derapeze, lovind oameni 
nevinovaţi nu numai pe stradă, dar şi în casele lor. 

Şi dacă televiziunile "derapează”, ce să facem, le 
punem cauciucuri de iarnă? Nu, dar putem să le 
căptuşim cu câte o amendă, două. Eventual, dacă 
nu se cumințesc, li se poate lua şi "carnetul"... 
Continui să enervezi Partidul? la, gata, predă sculele 
şi spaţiul de emisie, că sunt destui care abia 
aşteaptă să-ţi ia locul şi să dea din codiță exact în 
ritmul care ne trebuie... i 

Aşadar, pentru instigarea la "revoltă împotrivă 
instituţiilor statului”, o amendă de 15% din cifra de 
afaceri ar merge la fix. Mai ales că "disciplinarea” va 
funcţiona şi prin... fidelizare bancară: o asemenea 
amendă colosală poate aduce o companie în pragul 
falimentului - am spus 15% din cifra de afaceri, nu 
din profit. Şi atunci, pentru a se repune pe linia de 
plutire, respectiva televiziune va contracta un credit 
de la un oarecare blumănfeldştainberg. Este clar, 

nu? Creditorul tău este tăticul tău. Nici n-o să 
te mai doară capul de ce vrea Partidul să spui 


Pag. 2 


în emisie, pentru că o să fii tot timpul cu urechea 
ciulită la şoapta bancherului care te-a "cooptat". Dar 
nici o grijă, că şi Partidul ascultă de aceleaşi şoapte, 
aşa că nu rişti să greşeşşti... 

Şi totuşi, de unde atâta îngrijorare? DI deputat nu 
ne lasă să ne stoarcem creierii, ne dă răspunsul 
mură-n gură. Televiziunile au difuzat asemenea 
mesaje instigatoare în timpul protestelor: "A fost 
atacată instituţia Jandarmeriei, ba au fost prezentați 
ca băieții buni, ba ca cei răi. A fost luat din context fel 
de fel de lucruri“, oamenii au fost încurajați să 
meargă într-un fel impotriva autorității de stal. Am 
văzut astfel de fapte grave pe televiziuni.” i 

... Sigur că da! Trebuia să se dea la televizor 
imaginile cu jandarmii ciomăgind manifestanți de 
toate vârstele, iar pe fundal să se difuzeze muzică 
patriotică, nu? Să fie clar cine erau "băieții buni”, 
chiar şi când mai intra câte o coloană de băieți buni 
printre protestatari, lovindu-i, ca din întâmplare, pe 
cei din primul rând. "Instituția statului” aştepta de la 
protestatari fie şi cea mai slabă ripostă, ca să-i 
umple de gaze lacrimogene şi de bastoane peste 
mutre. Şi "jandarmul isteric“, ajuns deja faimos peste 
granițe cu urletele lui, şi el este tot băiat bun şi 
instituție a statului? 

De fapt, hai să lăsăm copilăriile şi să trecem 
acum la lucruri serioase: s-a strigat "jos Băsescu”. 
Ce-i Băsescu? Preşedinte, adică instituție a statului. 
S-a strigat "jos guvernul”. Ce-i guvernul, păi tot 
instituţie a statului. S-a transmis ceva din toate astea 
pe sticlă? Spre surprinderea noastră, da, chiar foarte 
mult, şi încă în variante mult mai nuanțate, mai 
expresive... Pentru asemenea acte de "indisciplină", 
di. Spânu vrea amenzi-mamut sau suspendarea 
licenţei de emisie! 

Dacă un asemenea proiect se va pune în 
practică, spre eterna glorie a parlamentarului 
pedelist, va sesiza oare cineva diferența dintre 
instituție şi titularul ei nedemn? 

S-a ajuns din nou-la "statul sunt eu", numai că 
de data asta nu o spune un rege ca Ludovic al XVI- 
lea al Franţei, care, de bine, de rău, era un nobil 
subțire şi instruit. Acum o spun nişte parveniţi, pentru 
care diplomele de la Fundaţia Soros ţin loc de 
învățătură, iar mitocănia înseamnă charismă. 

* Avem şi noi o idee de "proiect legislativ": ne-am 
săturat de gramatica lor de repetenţi! Nu au învăţat 
chiar nimic la toate bursele, masteratele şi 
doctoratele lor neprețuite? Ei bine, să se instituie, ca 
pedeapsă pentru dezacordul între subiect şi predicat, 
raderea bărbii! Să se gândească Spânu de mai 
multe ori înainte de a deschide gura. 


kk 


Ungurii compară UE cu URSS 


Cu ocazia unui amplu miting de Ziua Naţională a 
Ungariei (15 martie), la care, conform surselor 
maghiare, au participat 250.000 de oameni, Viktor 
Orban a luat atitudine împotriva amenințării pe care 
politicile UE o reprezintă pentru suveranitatea țării 
sale. 

Printre 
cuvintele sale 
cele mai dure 
se numără 
“colonie”, 
desemnând 
statutul spre 
care tinde o 
țară membră 
UE, şi "dictate 
străine" - cu referire la tratatele europene în vigoare. 
De asemenea, este cât se poate de transparentă 
aluzia la pactul fiscal de stabilitate care impune 
limitarea deficitului bugetar, semnat cam cu pistolul 
la tâmple, de multe țări europene. 

Menţionăm că, recent, Bruxelles-ul a înghețat 495 
de milioane de euro din fonduri de coeziune 
destinate Ungariei, tocmai sub pretextul inadecvării 
deficitului Ungariei la mai sus pomenitul act 
european. "Logic" (după logica din UE): dacă un stat 
are probleme cu finanţele, hai să nu-i mai dăm nici 
banii care i se cuvin, că poate îşi revine... "Eşti 
sărac? Te-am amendat!” 


CUVÂNTUL LEGIONAR "MARTIE 2012 


însă, revenind la cuvântarea premierului Orp 
cel mai memorabil gest a fost acela de a onsdl 
revolta Ungariei împotriva URSS, petrecută în 1986 
Mesajul a fost clar: UE de acum este pentru if 
URSS de atunci şi suntem tot atât de hotărâți a 
fim liberi. Respectiva mişcare din 1956 zi ji 
desigur, strivită sub şenilele tancurilor sovietice însă 
acum o soluție militară ar fi cu totul exclusă, Vii 
Orban neglijează o diferență simplă, dar esențială. 
statele-satelit ale URSS erau subjugate fi 
amenințare militară, în timp ce statele-membre 
ale UE prin şantaj economic. În mod speria] 
actuala "criză" mondială oferă un climat ideal pentru 
asemenea practici. Cu alte cuvinte, spre deosebire 
de 1956, în prezent un stat poate să rămână 
înlănțuit economic chiar şi atunci când î, i 
permite sfidarea stăpânului la nivel de discursuri 
Nici o "Primăvară de la Praga”, sau de la Budapesta. 
sau de la Atena nu ar mai însemna nimic în aceste 
condiții. 

Acesta este sensul perfid, sarcastic, aj 
răspunsului primit de la Comisia Europeană. 
Purtătorul de cuvânt al acesteia, Jose Manuel 
Barroso, a emis un aparent naiv exercițiu al limbii de 
lemn: "Cei care compară Uniunea Europeană cu 
URSS arată o absenţă totală de înțelegere a ceea ce 
este democraţia". Spus verde în faţă, ar suna astfel: 
cei care compară UE cu URSS chiar nu-şi dau 
seama cât de mult s-au perfecționat metodele 
noastre din vremea lui Stalin şi până astăzi. Chiar nu 
înțelegeţi că lanţurile cu care sunteți legați acum sunt 
mult mai greu de rupt? 

Mult mai greu, dar, totuşi, nu imposibil... 


kk 


Un strop de curaj într-o mare de 
laşitate 

Unii se trezesc mai uşor, alții mai greu. În 
general, politicienii şi titularii posturilor de înaltă 
răspundere se trezesc cel mai greu sau se prefac cel F_ 
mai bine că dorm, Pentru asta sunt puşi acolo, asta. 
sunt manipulați să facă (de fapt, de multe ori ajung 
să trădeze de bunăvoie, chiar şi cu plăcere), iar dacă 
dă vreunul semne că s-ar dezmetici, este înlocuit. 
Aşa stând lucrurile, să nu vă mire cât de mult ne 
bucurăm pentru orice banalitate, la mintea cocoşului, 
pe care câte un "şef' de oriunde o afirmă cu 
timiditate, gata să-şi ia vorba înapoi dacă se încruntă 
cineva la el. 

Un astfel de caz este declarația d-lui Laurenţiu 
Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor 
Agricoli din România, care 'consideră pământul 
principalul mijloc de producție al României şi se 
opune înstrăinării Jui: 

"Dacă s-au făcut greşeli în timpul negocierilor. 
privind aderarea, trebuie reparate imediat. Altfel vom 
ajunge să călcăm pe pământ străin în propria țară. 
Se impune aşadar inițierea unui set! de acte 
normative care să stopeze vânzarea terenurilor. 
agricole către străini şi să protejeze. fermierii > 
români în aşa fel încât capitalul românesc să fie 
sprijinit cu prioritate." 

Greşelile din timpul negocierilor constau. într-o 
prevedere a tratatului de aderare despre care, 
sincer, nici nu ştiam că există. Respectiva prevedere 
interzice vânzarea terenurilor din România către 
străini, având în aparență doar un singur punct slab, 
Şi anume că expiră la sfârşitul anului următor! ă 

„_"Reparaţia” propusă de preşedintele LAPAR ar fi 
simplă: să se prelungească acest termen, sau chiar 
să se permanentizeze interdicția. Se pare că, de 
curând, acest punct de vedere a câştigat şi sprijinul 
ministrului Agriculturii, Stelian Fuia, care a declara 
chiar că MADR încearcă să modifice tratatul de 
aderare la UE. 3 

Dar... amândoi greşesc: străinii pot cumpără 
terenuri, ba chiar au cumpărat deja mari suprafele; 
deci călcăm deja pe pământ străin în propria țară. 

Singura condiţie care li s-a pus este să aibă fire 
înregistrate în România. Au. Asta ca să nu MA 
vorbim de cei 800.000 de evrei cu dublă cetățenie 
(israeliană şi română) care s-ar putea refugia IN 
România, informația fiind transmisă de dl. 
Tudor Barbu la OTV. (Puteţi afla, tot din 


-sizap IS e-s ee 'eljizodo uip pre 


nun a|8uinu ul 
Q1OA N2 J0yeJquun ap 289 Jeo9p a|iqejJoud leu jjnuu 
Ze 8910 Ul '9|eul ujounj Se ul nes juSiuiu-uuud 
= “juipeseud ode Gunfe eA2o 
ese e| ezeajold as a1e9 
199 'wujesnia| uip Iue6ueld 
InpiZ el 9890q ep ein 
o |$ auiq spuud 1e-l eAOS inj 
-p “ou Luipue6 su '9yeod 
NI 'eyepololu „eoseasaif, leu 
Nu ES BuUJ9y e21e1eJoy no |$ 
i] uSeds eoieoşui es es ingau 
je spun ep “uoşGurusem 
iluip ininş$nes»ojou jnsznw 
Ile aeuijdiosip Siunag soy e 
JUe.oledai 


|nJojeuss 
'elzod 
depiad IS-nu e nuuad 


Jeu |nuupin ui osejuun es aie ednp 'edijo eAseo 
U! 81998) e| ISnpai juns 'ezejus no ein piuyosep 
“en8ul epea.o es es Gunfe ;ejuun$n eyjnu ead no 
|nsavons 3nuliqo ne eo 199 osejed es 'uusnuejalip 
Jen) sa eA89 ese 'QSd Injs$ ed wepao 
[ES 1 Je Evep 'aljuajul O lo!u egy 'eyuleuip ad ein6 
e! |-es Moa1lp ul ajuusuey as 89 diuy uj "18 Jeunzng 
UI! eugu n9 AL INoipnjs ul eAOS '|p au! es Jeg 
i “eugoSnd 
YEPUNIUL E 0) PO 'S0J0j Sp 1S0j e-l nu oltuju 'euuun 
e| eued "159 'eliqejoodsai eynulj o eane “(eyuog ini-p 
oejd 1! a1e9 eaja9e amuip nu '“un6isap) izenop asad 
IZ3A0p 'aţuswnoop ap aiepjeui [a n> asasnpe 
*,91Z819, sp |nsaodo1d ej 3jnuwap leu şeşuazad 
e-s pugo 'eplld sp 'jspunz 3suiz '|ople Io) 
no auizaud as es inqaq 1e souas ysiuoijefeu un 
“sipesed nun ale „oelinsni, 
ejeseoe 90J8p ynjosqe gyugou! au nu 'uunouO 
“"-noseuojuy |njesoieW nnusd ajpeduus 'JoziA8/3) 
e| e8p3A 9s wno sp “elomuovau |eyoy 'neonde 
leu | |e ed |S enoseseg e| ep iewuoo) uioal ienj 
“ooej 30 'jode IS cinjnyuswueţeg 2joueq ui auiAno 
es Wn9 jesuuipo EA E9Ep |eqJ8A Lusijngueumos 
esusuase un 89p jiopns 1 He 'leq cos 
„EA915, Eynu ea.d eo 1jepaA 'eA0oS al-p 'oneig 
““eziuedai 
3Soj je eo ej |nielousuuad ape euinos 
IEUI E99 P8Je2 yELUOINE EDIPU! EA EA Sd9 |nuia]s!s 
Je! “U09 ulp ESeJŢx9 e[ap 3S0 e-A epusuie 29 SWS 
uud eye 1eA eultui.ou! injnsa5 ea1ayiuuoo ednp 
zeipauu! :euoijosusd eA as „J0|iizea, e sexe 
ap |nuisiueo8uu “JOIA ad '2o esa ți89 “aul uj 
î,O)U8pIO9e PUEDOAOId '91J2) Ul |uUJ0pe Je 
ej5eoe gOEP | JE LUNI :UEJOA | „Jeu0!627 |NugAn9, 
mo e a1eo nSiuuoyuoouou ujenjuaaa nmued eluf 
Up “erjueysans jeunos we-e| “dap |-99 'eo|sede ad 
15eq “sns ieu ap ejeqioA ejunuoud e nmued Jeseoau 
|NeAo)u! goseoSedap es jnqo.j 1 Je nu 'eauejuejsul 
jMgolunuod e gooda 0-muj 499 ep ae0 
- *o'e ameuu 
7 ed g ad ap 'aliz enop Jeinp e 9119 ]s99e ]0L 
„ BJUBUIOJ UIp 
1NINISNed0/04 JO[auuo!A leuowau areGuye ou |eui 
ea eonpe eapnd e 89 [eseu 890 Beal JS eeuu/je 
aja punjoid 7a/6e/ go zazioe/d es 9S8/0p NunIsIula 
JNpe9 Uip Euouejau eo/ewudxa no einyebe] ul )n9gj 
wo-e| e/e9 ed „ojerejoep eeeje|duod uj '9)n5e4 
apjeuume Benoa 18 ]e1693, :(0Sd Ie jugAno ep 
JO)gund 3s0y e[ep ep '10jeuas e9ul) yAOS Nva 
"„o/iqesuodseul 
ales a/ije/eroap nmuad 'eAo$ ueq QSd !nino)euas 
PAHJOCUUI INSEL E eS IN]N)e)Ss „0liinisul 
8/82 |$ eluguoș up ojemne !jueuezerdei no 
ezeezuepljos es 4 [], :Vonwo e 8emvouog 
89/49 lejueijv alejuipa5e1d) NIOVHVA NVIIVW 
3 : „IIenepe ep 
auedap 9p ]8]2 8 1oA9 1jo) ad JeAjes e-au noseuojuy 
eo eunds y “erueuloxj ul 1njn]sned0joy ejuezeud 
opoeud eGeau a1e9 ul elje/ejoep ap Japse o esp 
PS 9/E)S Ul 97s8 p9 uleap2/9 NN 'OSd Ie Jojeues 
Jeue) un ed esw es/eubipul |$ eauueul Jedei 
JS snds uuy, :(eluguoy up serena Jo/jenuunuloo 
leljejepe4  eleyupeSed)  HaNIVA  1aUNV 
„IS 11490 no e/eqoid 
'9jje/60J0j 'elajuaunbie epeA es 'eajejjeai 
EDEA ES puei |Nuulud ui 9/nqe4] 8/40]! e/dnse 
euse/6 ejde»ed o ee ae eneulo 
po pe ne [''] eeqemul o e| pldn]s 


)njosqe sundsei un jep e n/duuis !$ „nd “erjuejul 
9p |8j un J9!u ne e nu ['*'] o-2n5ey e a1eo od eye 
nusd eoseee/d es a/nqa] e9 pa) '8znos J8 IS 
)NJ89 -IS 'QSd 8lauinu ui 'azn>s na 1 ]n189 uue-jui 
Juepma ['"], :(QSd eleyuipesed) vINOd HOLSIA 

ii 
NIS8UOȚUY !N] ze8/0Jep 8s e)se IS 3Hoyns 9p ]nne e 
nu n8A48 un |9ju joruguuoaj |n440)410) ed [1], :(0Sd 
je JueAn9 ap J0jeund |$ „ojeuas) vAOS Nva 


pinsqe n1şeay - njny$nesoloy 
e9J8)Seounaa. uj „a1eA0$,, 3sipased un 


bară 


(„Sed qns eaunisaaai muelonilod 
opunose eend Je un) jezu2 9)eq IM0A, 
-  ZLOZ'EO'zZ  '0u'ssaulsnaAllep' MMM :esins) 

jl0|o|eLuluy eljoayoig Injnoe1p euiA es 'a/ajeuu 
yepouul ne-s || 15 |el910 jevejsewe ne-s || pued deo 
ui deo lineg 1o 'lundei jop ljjeo$nduu! 3soj ne NN (p) 
"“elznjouoo uj jadoina 1!6euul yueyuuovuoo 
BJeJ)S|uluipe Aexe| ep ezopeidns o eo 'eiiedove 
eJej lueq sp ejqesuodsau esiuedy 'ejusna, 
eleui ejjejeao no yueiGey evizenuoo as ajejiiqejs 
ap yped inseve |e souuau 1$ piGuu |nyuds :jjeiad ap le 
no ep gs !S deo ui! ajiuieuu ueund au gs 'wnoy! 
"ujeyuejsne 
eweu |$ ayejuaysne 'qnun& ap e.efugus 8940 JOIA 
ad eoipsn| EA 819 '„2yej|iqe)s ap |e9Sy |nyoed, juunu 
“(eleosy eaeoiun eSeefad aeo ep) ou leu 
15 sed un ]soj e 998 nynd e-s 89,J0) '|eulj ul e] 
“"euewe ulind [89 1 e nued 
eyuaryns '"5mo, :„adoinq ale auun ales, tunvaud 
Jojejueluledsui 2p |9j e| euns nu go nmuad 'egels 
EU JEp 'ejua)siZaI jeulduueul E Joe jsade IS “INjn90y 
PUEU 9p „Op, IS “IN| INpUEI E| ,Jes19A40nu09, 
ans uejumui eeoyefiauad edejo eo yeoap 
Suas Un I9!U 8Je Nu 'UuN9u0 '91E9 'ejeosiy ea/eoylun 
a.dsep “ejeoA leu “qioA e-s 'ee99e edng 
"eundo 8s ES 81P)S Ul 1j Je OU p9 
yeyeysuoo e-s |S auado.na Jo|aeodod |nsind yen| e-s 
“aluldo ap uejuods [epuos ap |9j un 3soj V &elduueiul 
e-s 9 'e9snu Jeop eazne es eeojeuan edijo ul 
- UBS UN E| ED 'eyepoap 1joy - eyjeq o-jesej ne „ulun 
meu inSeizmus, “Jody ee 99 „op, ep “sndu 1 
EJeOd ES PO EJUBIOIA EZII9 O EJS998u 9129 JEp „JOP, 
IS „JESI8AOJUOD, JOE UN JO] eo '(noseseg njsou 
in6eup !$ verpaui eseiepe a1e9 e]) adoina ale euun 
J0|8)E)S e91e919 esunduul as e/ng9 uuojuod „aluido 
9p Jue1n9, |99e “lun| eAgJeo vunoe 'eseos! as pue9 
îunonq 
9) ejeautunp '"jpedeud “ou no ajaipueu ayeoy 99ej 
15| eMNOO unde e9Ep IS Geun90 ep eul op juoq 
> JUE AljEO 
Wnde ep Eoul jop, ea ($ep 'eojde eyeod as gs 
PO EZIJ9 8p 8IOABU ]Soj e 9Je9 nued ',Jes18A0u09 
injnjuawnvop,  eeieundu  'euy uj (€) 
ilepuouu 1oqzgI 1S |!A9 
IOqzEI 19 'aljueu! e| gugd „oejuoysne, IS Helpeouoo 
'9)uauul|ey 9p Iueuns) un JOP 1] |eLU EA NN 'EJUunio 44 
A BauSnge1d '(uejop '::!op ap Ilojewueos esuewsse 
Uud EyeyAa 1 9)nd leu EA nu 8129) gleuy ejuepeos 
IUBA PA pueo joume go snid ul eeinfise o ase 
|9zIJ9 e „Juawouu nuad „eseu, ea/eAlozau (7) 
“(nosejnuig “Ip 15 nu ep) pui ap ]siouooe 
un !$ eued ans o gs inqej Je IS (ns ue nu eo 
“noseles| 'nujsou je AlSnjoul “joy 9eJ91d as uunoe 159p) 
ejeuoițeu eoueq ap JoyeuioAn6 souo ans O 'arjelu! 
“uoolfiuau 'aanpoud jaiwuiouooa e ejeuojiodo„d 
31878919 0 pe oejeuou lesewu e21818819 
'(isol eqieq - gonewe.6 ap ||85816 enop 
J2)99109 Wle-l uuop imseoe 18) „epauowu ap eaiuedy 
ep eje.auef ieijejul e eeiedway ep uisiueoauu, 
un gjepolou ejsixa eA nu IS ejsixe NN (1) 
“eye no (aeujjno u6ojouiua 
jeun |nupeo ui weulueu su es 9) wajdun 
e| es 15 pug. ed ajiizazuey 18 aj!SoBoB uen| es 
“deep ap |nsep 
asa nu - einqa.j uuno |nsoud ed evej o es ans nu 
JEOELU |9|u ES eJuwop 'ejnsul n9 auedap |eLu Je!y9 
ws6eu goep eej es |u es '!5eq iwuepaio [es aulA 
au g9 leu '|njsoud ad eoey o euiq ep eo 'eumueoq 
„ZO ep e]uleul Jeoijde ep JIQISOduu! ]soj 
E 9/89 IS "UE EAIjeD unde ep BOU! JI10p 'JeSs/8A0u09 
Juaund0p un - eyejqe)s 8p Ie9Sij Inped eunduul 
es JiSne/ ne 'eued eye ep ed 'S one euoz ulp 
E/BJOUeul/ ezu9 “uawuou n/ued Je9eui 'eAjozai ne 
“eJepoap |ndel 1op yeo$nduu/ ne luedoine jeloJO 
“JueoiJaure ne || und ese 'epauou! 
ep eouuedy sp yesausf rerjemul e euesadua) 
sp Inuusiuedauu Jound e| snd nesie nu uedoina 
PO N4U8d ]]Nuu 8p )e)e jeinp e I9ZIJ9 BBIBAJOZOI,, 


ZLOC alliăvW AVNOIDIN IOLRYVANID 


:nosejnuid uejsuo '(eagd Je-s 'onulu 
J2IUO EjeAul leul es nu a1e9 e]) enou geo ep 

JSiuuouod9 |nun eljeJejoap Waonpoldai yX9)U09 ]S89e 
U| '„guuajqoud o juns țeuu nu nueq, 89 jein$n aynsei 
gs ]ndaou! ne („unieu „ojilidoid Moyepeu, Mo es e) 
3N uip ujuoyeduoou! jo 'ejueuioy uip gonlod eselo 

2p Iolu 'noseseg ap Iolu eqioA 8jse nu iole Je 
jeeje 
pse| ps 'gieuipuo ee] Je ad a6is |-es „pes, UIp 
IE gyepo ezeayeou! jeuu nu eo 'soiauab ejele as e 
najued şx9yeud un eydajse eqe 9/9 'nujsou |njeuuueuu 
nmusd |$ ozued ui jeopueA un “unfisap '8sa 
jeleueipueuu 9yeoy ad aizuoodi 15 ejuansuooul "ou el 
!$ vusijndod “9 e| usyndod :.ojiefeje eaeziuoJouls 
ep seje leu yezuoney 'an ui IS asiyosap 

ejejeiq no juuud ]soj e „ueojiawe |apotu, NON 
= 'e)sejejne.ul 
es ejjens I$ ejeeu ujnjos e| iuouulu sSapugb eu 
as nu “ujuusoud luoo ui je.d jseoe gounie es 29 dun 
ul *e9 nmuad 'uljnd eu 15 Jeluyo eg 'uljnd leu EJOJeA 
EA 9|ugy 91/2994 |0ep 'ewuejgoJd no alesi Ilwouoo3 
ISelejeoe epundsaloo J0A |EJOȚ Ul 829 Hey 

anu eu :erjeyul gouqey eoipe “ueq e5eredi| 
GE)N28 EUN| VIIQEJS 2110)S! |Np10991 gun] 9129914 ul 

9Jeq 9uN 10|8)e)S euojep pugo 'ewueqO 298 29 
'aJes JI] Je |l91J0 |nuauulley 
eGug| ed n994 e g9 puejin 'Ng1 IELU ]S0j e 99 J0) 
uSedap e e2 'eun!s8981 uip Sal e e99uy 9 gLuIJe 
*(sunoJed we-| a1e9 9d |nuuniQ,) „Pel9AeI 2A,2M 

peo1 ay], '|21079919 dijo un-nui 'eweqo yeleg 
iejeuoijeuiayu! aijeuGueied o 'uejinuuls 'ejuenodiui 
UE) Onu Uj ese - “/0u WepeA Je save 
ednp 89 'eseo Uip 1ueq mun n ueyjoryo un uieGe 
ES /BI/ JEp 'PUnj Ulp Iljolu9 IS e! au es IN/0jupa9 
epneo ]07 au “epiBuj uud |nueA 8eg '„uesusule 
Jepow,, |nou ge! :uo6aje ednp ereuigs eneGe 
jo useiBeu esui 'ejiqeuasnseu sejuedsoud 
o e18uaf 10A 81e0 |unseu n eşiajod “ez, 

e auiSedap ezuaiede o 'vusijndod ap “eBay 
'„929]J, |S99e 


eonp ajeod 99 e] ajenuuoo ul 1jspaA gs O (98 
IZENS nu |ew giedai es 'aje10joaje ajuedueo 
Ul 9uq |eLu jujs as |uguio po ayeod - ajejjuapizaud 
eja9 ep eejuawueued ajuefaje yeziuonulsep e 
aljnyjsuog ewunin go nud 'eejuauueped 1e0p “ou 
7) 'elueuioy ul Alsniou! '3n up uej ajaun 18 vns 
u, ueBeje 1 J0A esu! 'auun| uip a|ugj ajeoy ul Jeluo 
ajeGaje ajdode as nu !9IN 'EIEIPUOW 8uIp10O eNoN 
|el94o pouu uj yenejsu! e-s nu 'jeuads ga nu “NN 

i„IEIPUOuI |210]98]3 ue, ap |8j un asa zioz 'suejd 
9p 1 Je-u p9ep sel 9p | Je eo 'uGua esuauase un 
eJsaoe |nue goeof eu “ysjunuuoo injnusijeuoijeuiașul e 
'epey Boul Jep 'gyezouusod eSeuun 'eaezijeqojo 


„9UIG |ÂI213 ES, :ueoauue |nlspow 
xxx 


(Jeure)sul a/nqa nu 15 jarueuuoay 
le erjonposd ap 2oifiuu jnfediouud ase [njueuieg 
“]BUOIRd, - ZLOZEOOZ Xejelpow :esins) 

jualeyele ep yenu! e |ndnj eo 
'eue)s e| ap eueod eqeiGap leu jjeedai po esv 
"speed ]seoe ase 
au nyued e|9 ese uojualojod e („2ieoyepen, 
wgunds gs )nlA we) „elyoulens, yejunuoid 
OUIPNIJe 9J8P8A Ul pugAe 'ze» auo uj '|j1op goep 
'9|e9S1 unizeAa Je sipejed un :1u8An9 Je-s | ae 
ajajizoduu! uip ayeyevun[ ap uljnd eu ezeaseou, |nyeys 
gO W8pa9 Jep '(jey$eej euwueoq “ungauu, we nu) 
Piu 8|eyzodiu! y Je go waunds gs uuaiA NN “„leosiy 
speed, un n9 guewess 'pulqioA 9iuya) 'eseou 
ele) “dej ea :euq ipue6 nu “:uewuoi injmejs 
jizodiu! peld e ep eleGuqo sp eoipe 'eruguoy 
U! OSI | 1l19osul eaejjeuuoj 3p yepouuoouj 
y de ulens un go jipuef e goep ue 
('eA89 ese eunds es juzeipul e po 
nmusd Se! e jepueos 29 IS 'ueuunu see 


-*» 


ă 
ă 


"TOB ŞEBEGOIM HAROG!” (gântinuare din pg. 1) 


Ce amplifică însă până 
absurdul situaţiei? 

Atenție: orice om, orice grup, orice 
organizație, orice societate, orice populaţie ar 
îndrăzni să se exprime, ar deveni ținta 
condamnării globale şi, eventual, "beneficiara” 
unor sancțiuni economice şi politice mai mult 
decât drastice. 

Cine este absolvit de obligaţia respectării 
legilor universal valabile în sensul celor pe care| 
le voi prezenta? 

Israelul şi toţi beneficiarii protecției oferite 
de umbrela _diversiunilor şi a inconştienței 
universale. A 
Ș lată despre ce e vorba: într-o publicație | 
am descoperit” nişte lucruri uluitoare 
privind poziția evreilor în relația cu neevreii, 
poziție impusă şi justificată de religia 
iudaică, prin moştenirea imperativelor originare 
ŞI Prin interpretarea lor de către voci 
ultraautorizate şi autoritare. 

Ideea total nejustificată, ca să nu spun idioată, că 
au existat şi există împrejurări care să 
îndreptățească poporul evreu la aplicarea în relaţie 
cu ceilalţi a unor tipare individual valabile, stârneşte 
şi amplifică o stare de nemulțumire şi aversiune în 
plus, de care lumea se putea lipsi. 

Lumea? Dar oare stârnirea permanentă a 
sentimentelor anti-evreieşti nu face parte din 
arsenalul de luptă al acestora pentru menținerea 
unor forțe centripete având ca scop păstrarea unității 
şi a identității acestui popor? Vom mai vorbi. 

Să începem cu titlul de-a dreptul şocant: “PE 
CEL MAI BUN DINTRE GOIMI SĂ-L UCIZI!”, 
INDEMN TALMUDIC pe care-l percepi cu groază şi 
care, suntem convinşi prin proprie experienţă, că nu 
are conotații de operetă sau de bravadă 
nejustificată - mă refer la asasinarea ritualică a 
unui membru al familiei, Corneliu Zelea- 
Codreanu, ca un exemplu. 

Luând cunoştinţă de această regulă, îmi zboară 
gândul la două lucruri: să fie oare un avertisment 
pentru păstrarea unei poziţii cel puţin neutre față de 
pretențiile evreieşti? 

Al doilea lucru la care m-am gândit a fost legat de 
posibilitatea de a gândi şi alţii în acest fel şi de a-şi 
face public opțiunea, care ar fi reacţia evreimii la 
orice nivel, “de la opincă la vlădică”, dacă o religie, o 
concepție politică şi-ar însuşi acest punct de vedere, 
prin dreptul la egalitate între națiuni trâmbițat până la 
exasperare de iudeo-democrație: "pe cel 
mai bun dintre evrei să îl ucizi!"?! 

Eu unul, educat în spirit creştin şi în spirit 
legionar, nu aş putea niciodată să gândesc 
în acest fel. M-aş simţi înjosit şi murdar. 

Mişcarea Legionară căreia îi aparțin prin 
naştere şi educaţie, cu toată prigoana la 
care a fost permanent supusă, şi cu toată 
dificultatea de a ţine sub control un milion 
de membri şi simpatizanți, fără discuţie 
afectați într-un fel sau altul, direct sau 
indirect (prin autorizații) de prezența şi 
comportamentul etnicilor evrei, nu poate fi 
acuzată că ar fi aplicat îndemnul la ucidere! 

Desfid pe oricine îşi închipuie că ar 
putea să-mi demonstreze contrariul. Cât a 
trăit Căpitanul, nici un evreu nu şi-a pierdut 
viața din cauza vreunui legionar! 

Cât despre influența concretizată în 
asasinate şi masacre, începând de la 
prefectul Manciu de la laşi (1924) care, — 
după ce stâlceşte în bătaie zeci de elevi de liceu, 
chiar şi din clasele inferioare, primeşte cadou o 
limuzină americană de la Comunitatea Israelită din 
laşi, şi până la Elena Grunberg Wolf - Lupescu care-l 
conduce (din umbră) pe regele criminal Carol al II- 
lea, ne duce cu gândul la aplicarea preceptelor 
religiei iudaice împotriva Mişcării Legionare. 

Culmea absurdului, căci vedem bine că absurdul 
înlocuieşte permanent logica şi normalul în gândirea 
şi comportamentul decidenților destinelor evreieşti, 
ura şi o dorință sangvinară de 'văzbunare, după 
masacrele din Basarabia anilor 1940-1944, după 
genocidul aplicat poporului român în perioada 1 944- 
1964, continuă să ţină prioritatea pe scena ambițiilor 
evreieşti. 


la paroxism 


Ca să “oficializez” cele de mai sus, 
având în vedere spiritul meu jucăuş, voi 


Pag. 4 


face o “provocare” în justiţie pentru a “penetra” 
opinia public: voi cere aprobarea înființării unei 
asociații, fundaţii, sau chiar partid politic cu caracter 
evident legionar, care să cuprindă în statut 
propoziţia din Talmud întoarsă în defavoarea 
evreilor: “Pe cel mai bun dintre evrei să îl ucizi”; 
bănuiesc izbucnirea. unui scandal, eventual din 
partea “Federaţiei” sau a C.N.D.C., loc suficient 
pentru a pretinde analizarea problemei începând 
cu sursa de inspiraţie, care ar trebui condamnată 
oficial pentru incitarea la crime interetnice. Voi 
aştepta cu răbdare verdictul care să condamne în 
justiţie Talmudul. 

Dar să mergem mai departe: de zeci de ani se 
străduiesc domniile lor “să ne bage în cap” că tot răul 
provocat de regimul nazist se trage de la concepția 
rasei superioare germanice, lucru care se pretindea 
că este un motiv suficient de puternic pentru a aplica 
orice măsuri împotriva popoarelor de “rasă 
inferioară”. Această concepţie, condamnată pe toate 
tonurile de către propaganda iudaică şi iudeo- 
comunistă, se ştie că a fost rodul gândirii viitorului 
dictator al Germaniei, Adolf Hitler, în perioada dintre 
primul şi al doilea război mondial. 

Bineînţeles că nu este o invenție a sus-numitului, 
dar acesta se străduieşte să o pună în practică. 

Că poporul evreu îşi însuşeşte această concepție 
declarată chiar de domniile lor criminală, nu este o 
surpriză. 
Ne-am obişnuit să spunem, mai în glumă, mai 


în serios “poporul ales”: poate că domniile lor, cu 
subtilitatea pe care doar uneori o mai practică, ne-au 
obişnuit cu ideea, inițial ca un fel de glumă 
nevinovată; când faci însă cunoştinţă cu regulile 
care dirijează această concepție, "ţi se cam face 
părul măciucă”. 

Constaţi că domniile lor respectă punct cu 
punct aceste imperative şi devii din ce în ce mai 
conştient de sensul manevrelor - de data aceasta 
lipsite de subtilitate, ca să nu zic “brutale”. 

Constaţi că aceste “legi” promovate de religia 
mozaică nu sunt nici pe departe nişte fantezii. 
Ele au o aplicabilitate şi contondenţă care deja 


ne conduce şi ne influențează viața într-o măsură | 


inacceptabilă. 
Citat: "de vei asculta cu luare-aminte glasul său, 
şi vei face toate câte-ţi poruncesc, şi de vei păzi 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


legământul meu, îmi vei fi poporul ales 

toate neamurile, că al meu este toț B amdhlre A 
iar voi îmi veți fi preoțime împărăt ântuj, 
(leşirea 23,22). Cascăn 

Talmudul radicalizează această 4 O fai 

- "Dumnezeu îşi arată măreţia Du i 
mijlocul evreilor” (Berahot 7A). ăi în 

- „Cine loveşte un evreu se face Vin 

m 7 o. a Fi Ovaţ 
de crimă, căci e ca şi când i s-ar da o Ă 
lui Dumnezeu”.(Sanhedrin 58b). Palmă 

- „Peste tot unde se aşează evrei 
să devină stăpâni, iar de nu vor fi 
5i| deplin, atunci să se considere ca 

| sau în surghiun; chiar de vor ajunge | 
cârmuirea cetăților dar nu le vor Stăpânj la RE 
întregime, neîncetat să strige: d i 
Grozăvie! (Sanhedrin 104C)'. 0/3 

Fără discuţie, pentru nişte erudiţi în maleri 
citatele mele sunt departe de a maj A 2ă 
mărturisesc, nu este cazul meu şi al multor milioane 
de români. > SR 

Apreciaţi caracterul rasist al citatului următor. 148 

"Numai evreilor li se cuvine denumirea de 
oameni; neevreilor nu li se cuvine această j 
denumire, ci aceea de animale” (Baba Barta 
114b). 

DI lo. Adolf Hitler a fost mic copil pe 
lângă domniile voastre! Totuşi, nimeni nu 
reacționează în fața acestor concepții?! FR 

„Sufletele de goimi (neevrei) sunt de o cu totul 
altă natură, fireşte inferioară. Toţi evreii sunt de la 
natură buni, toți goimi sunt de la natură răi. Evreii “ă 
sunt încununarea creației (divine), pe când. goimii 
reprezintă drojdia, scursura ei.” (rabin contemporan, 
Schneur Salman, din Frankfurter Allgemeine Zeitung 
din 11.03.1944, pag. 14) 

După acest citat oribil şi rasist 100%, apărut 
într-un ziar german, te întrebi la ce grad de 
îngenunchere a ajuns Germania! 

„Atunci când domnul Dumnezeul tău te va duce 
în pământul la care mergi să îl moşteneşti şi va 
izgoni de la fața ta neamurile cele mari şi multe... şi 
le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le 
vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele, 
legământ, şi să nu le cruți... să nu le cruţe ochiul tău. 
şi să nu slujeşti Dumnezeului lor...” (Deuteronomul 
cap 7;c7 şi 12,1-4;20,10-18 etc.) 
Aş desprinde de aici ideea prostească a unei 
posibilități de _conviețuire, de stabilire a unei 
"înțelegeri între invadatori şi invadați”. 

lată cum se justifică uciderea, 
'| distrugerea, genocidul împotriva 
palestinienilor: "uciderea palestinienilor este 
| îndreptăţită, deoarece sângele evreilor şi al 
neevreilor nu pot fi socotite ca având 
acelaşi preț.” (rabin Ytzhaak Ginsburg - citat 
în „Globe and Mail” din Toronto, la 03.06 
1986) : . 

„Un milion de arabi nu valorează cât 
j unghia de la degetul mic al unui evreu” 
“| (rabin Yaacov Pemina, London Times, 
28.02.1994, pag.1 E 

Să revenim însă la fondul problemei, 
care reprezintă cheia de boltă a necesităţii 
imperioase de existență a Mişcării 
Legionare. 

Sper că din cele de mai sus se poale 
trage concluzia cu mare uşurinţă că 
ofensiva Mişcării a avut la origine defensiva 
în fața atacului total al evreimii, de cucerite 
(a se citi "de înrobire”) a poporului român. ca 

Dacă sunt români care, luând cunoştinţă de 
preceptele care conduc ofensiva necruțătoare a 
evreimii împotriva a tot ce nu este evreu, şi mal Bo 
considera activitatea Mişcării Legionare ca MD 
brutală, şi de o agresivitate nejustificată, vom fi Ilâ 
dezamăgiți. 

Am pronunțat cuvântul “agresivitate” şi treb 
îi explic sensul în context: agresivitatea conce! 
Mişcării Legionare s-au manifestat şi se manifes 
nivelul teoretic prin radicalitatea, prin fermit 
manifestată în fața oricărui fapt având conotații 
naționale. 


trebuje AS 
Stăpân | 
In robie SS 


uie să 
pțiilor 
tă la 
atea 
anli- 


Ltd 


BĂSESCU "CU FAŢĂ UMANĂ” 


S-a schimbat ceva. 

S-a schimbat ceva?! Ce? 

Nimic. 

Ultimele trei luni au fost, sau au părut, pline de 
evenimente. 

Pentru un scurt răstimp poporul român nu a 
mai lăsat obişnuita impresie de turmă letargică, 
dar, dacă tragem o linie, altceva decât această 
efemeră trezire nu se poate marca la capitolul 
succese. In schimb, amăgiri cu duiumul... 

Dacă tragem o linie? Păi, chiar aşa o să facem! 
Hai să vedem ce s-a obținut în urma protestelor 
incepute în ianuarie şi care continuă, deşi fără 
impact mediatic, mulțumită perseverenţei unui număr 
mic de oameni care nu vor se dea bătuți. 

Linie: 

1. Ne-am "răcorit" 


Da, cu adevărat a însemnat ceva să le putem 
spune, de la obraz, ce avem pe suflet. Să-i facem 
javră”, "chior”, “pitic”, "blondă”, "târfă”, precum şi 
lucruri mai serioase, cum ar fi "mafioți", "trădători" 
sau "criminali". . 

Un loc de (dezjonoare îl ocupă şi Roberta, fără 
nume de familie, pe care cineva - să-i dea 
Dumnezeu sănătate! - s-a gândit să o implice în 
spectacol: manifestanți erau puţini, dar parcă 
deveneau mai mulţi prin simpla aluzie la cel mai 
notoriu abuz de numărare a parlamentarilor prezenți 
la vot, comis acum câteva luni de mai sus numita (de 
Anastase este vorba). "Suntem 500.000. Ne-a 
numărat Roberta." 

Nimic nu va mai fi la fel, niciodată nu se va mai 
şterge pata de pe obrazul acestor oameni. 

Oameni? Obraz? Ei, mai glumim şi noi... oricum, 
vor veni alții, şi de fapt n-am scăpat nici de ăştia. 
"Băsescu la puşcărie?” Am auzit bine? Nu, era doar 
un slogan care cerea chestia asta, nu o afirma... 
păcat! Dar măcar Băsescu a fost umilit. 


2. Raed Arafat a fost repus în funcţie , 

“Col m să avem o părere bună despre acest 
om modest şi corect, care nici măcar nu şi-a făcut un 
titlu de glorie din sprijinul spontan al "străzii. Şi-a 
reluat activitatea de subsecretar la Sănătate, de 
unde nu am mai auzit nimic de el, pentru că nu face 
parte din telenovela politicianistă cu care mass- 
media ne hipnotizează în permanenţă. 

După ce îl tratase în mod public ca pe un preş, 
preş...edintele a fost silit să-l repună în drepturi. 
Poate şi să-i strângă mâna, deşi nu suntem siguri - 
cei din lumea medicală sunt mai pretenţioşi în 
materie de igienă! 

A fost primul succes oficial al manifestaţiilor de 
stradă, a căror scânteie se pare că fusese chiar 
demiterea abuzivă a lui Arafat. 

Apoi, desigur, protestele au continuat, nu pentru 
picătura care umpluse paharul, ci pentru tot restul 
paharului. Dar momentul a fost reținut. Şi Băsescu 
umilit. 

3. Guvernul Boc a făcut "poc” 

Era şi cazul. "Elevul-model al lui Jeffrey Franks” a 
fost până la urmă lăsat corigent. 

Nu prea ne păsa, totuşi, de el - era atât de 
evident o marionetă, încât pe lângă el Băsescu 
părea o personalitate... în fine, este discutabil. 

În fine, nu a “căzut” doar Boc, ci guvernul Boc. 

Dar de ce punem atâtea ghilimele, ne place cum 
arată în pagină? Nu, ele au un rost: păi "blonda şi 
piticul” sunt bine-mersi, ocupă funcţii înalte atât în 
PDL, cât şi în stat (de vreme ce partidul lor nu a 
căzut de la putere), doar că-nu mai sunt miniştri. 
Udrea nu a ajuns nici "pe centură”, nici "pe spate” 
sau în vreo altă poziție conformă cu obscenităţile pe 
care "strada" i le-a aruncat în cap cu lopata. lar Boc, 
oriunde ar fi... nu se vede; este prea mic! A, scuze: 
este şeful PDL. 

Este cazul să inserăm aici, pentru a păstra 
ordinea cronologică, o informaţie făcută publică mai 
recent, şi anume că primul căruia i s-a oferit postul 
de premier în epoca post-Boc (vă place cum sună?) 
ar fi fost Victor Ponta. 

Băsescu a încercat, evident la o scară 
mult mai mică, tactica lui Carol al II-lea, 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


care punea prim ministru pe câte unul din opoziţie, 
pentru a-şi dezorganiza adversarii. Dl. Ponta este 
considerat - în mod nejustificat, spunem noi - unul 
dintre polii opoziţiei anti-Băsescu, deci aţi înțeles: 
dacă ar fi acceptat, ar fi fost de râsul curcilor! 
Bineînțeles, preşedintele PSD a refuzat, ceea ce, de 
la începutul evenimentelor, este prima greşeală pe 
care acesta NU a făcut-o. Măcar pentru atât, bravo 
Ponta. 

Deşi nu într-un mod atât de public pe cât s-ar fi 
cuvenit, Băsescu a fost din nou umilit. 


4. "Ne conduce SIE" 


După episodul Ponta, Băsescu a găsit un nou 
mod de a ne da peste nas: Vreți un guvern mai rău 
decât ăla pe care l-ați huiduit? Nu? Nu mă 
interesează, asta o să aveţi. Ce ziceţi de un evreu 
sionist, pe care l-am scăldat o vreme şi pe la SIE? 
Na-ţi Ungureanul, neamule! - 

Şi, în paranteză fie spus, mutrele de infractori cu 
deficiențe mentale ale membrilor "cabinetului 
Ungureanu" formează un grup aproape neverosimil. 
Cu greu i-ar fi putut aduna cineva pe toți laolaltă, 
altfel decât de-al dracului, şi asta chiar dacă ținem 
cont că trebuiau luaţi din infectul partid PDL. 

Dar să revenim la "poc-poc-poc, Ungureanu după 
Boc". 

Vă place viteza nebună cu care agentul străin 
cocoțat în fruntea guvernului îşi mişcă ochii în toate 
părţile? Se uită după o muscă? După mai multe? 
Adună. informaţii chiar şi în timp ce vorbeşte la 
televizor, unde, dacă tot am adus vorba, se 
manifestă mai arogant decât trei Băseşti la un loc? 

Gluma este glumă, dar, spre deosebire de multe 
alte personaje cu care scena politică ne-a "bucurat" 
privirea, pe acest Ungureanu nu îl considerăm un 
insignifiant, ci un duşman capabil. Este un element 
cu adevărat periculos, a cărui funcţie reală în 
Serviciul de Informaţii Externe a fost aceea de spion 
infiltrat. Dar, dacă nimeni nu a vrut să-l asculte pe 
fostul purtător de"cuvânt Ulieru... iată că acum "ne 
conduce SIE". 

Chiar SIE ne conduce? Am vrea noi... România, 
trezeşte-te, te conduce MOSSAD! 

Totuşi, ca să încheiem şi acest punct în acelaşi 
ton -cu celelalte: aducerea lui Ungureanu la Palatul 
Victoria va însemna, aproape sigur, sfârşitul lui 
Băsescu. Mihai Răzvan Ungureanu (sau cum |-o fi 
chemând cu adevărat) nu este o jucărie pe care să o 
bagi înapoi în sac după ce te-ai săturat de ea, ci mai 
degrabă una care te bagă ea în sac după ce s-a 
săturat de tine. 

După ce şi-a bătut joc zdravăn de țară, poate mai 
mult decât oricând, numind acest premier, Băsescu 
VA FI umilit. Rău de tot. 


5.  Regaliştii au 
prezidențial 

După primele zece zile de proteste, în care parcă 
ar fi stat ascuns într-un buncăr, Băsescu a reapărut 
la televizor, încercând să mai dreagă busuiocul. 
Culmea este că, în afară de ochii pungiți ("banii de 
Cultură i-ai dat pe băutură!'), prestaţia lui pe sticlă a 
fost tot ca înainte. Pentru telespectatorii mai 
superficiali, a salvat destul de bine aparențele. 

Totuşi, grandioasa relansare a "superstarului" 
Băsescu trebuia să fie discursul din Parlament, 
anunţat pentru 7 martie - la care, să ne scuzați, dar 
nu ne-am uitat, iar acum ne pare rău, pentru că am fi 
avut ce vedea: un grup mic dar inimos, de regalişti, 
nu a ratat ocazia şi i-a adus lui Băsescu "strada" mai 
aproape. | s-a strigat "demisia!" şi i s-au aruncat 
bileţele de dragoste de la balcon, dintre care cel mai 
bun a fost. următorul: 

"Traian Băsescu, întâiul şi ultimul prin 
dizgrația lui Dumnezeu, furtul voturilor membrilor 
națiunii în viață şi a celor trecuţi la cele veşnice, 
preşedinte al României, la toți de față şi viitori să 
trăiţi bine!'. Este o parodie a vechiului mesaj regal 
de pe toate documentele, care se termina cu "la toți 
cei de faţă şi viitori, sănătate”. 

"Sănătatea", pentru că între timp a devenit 
înjurătură în limba română, a fost înlocuită cu "să 
trăiţi bine” (tot un fel de înjurătură, dar cu dedicație 
specială...). 


întrerupt discursul 


Băsescu şi-a întrerupt neprețuitul discurs şi a 
încercat să o dea pe glumă, în stilul lui mitocănesc, 
cu care acum câţiva ani îşi închipuia că "face 
epocă": le-a răspuns râzând: "Bine, aşteptaţi să îmi 
termin cuvântul... Domnilor, mergeţi la dânsul şi 
chemaţi-l" (către o persoană care striga "Regele 
Mihai"). Dar râdea forțat. 

Regaliştii au fost evacuați, după care Băsescu a 
luat discursul de unde rămăsese şi l-a dus până la 
capăt. Dar nu vom şti niciodată ce culoare avea fața 
lui: roşu? galben? albastru? toate împreună? mov cu 
picăţele verzi? Băsescu a fost, din nou, umilit. 


6. Băsescu "măreşte salariile” 


Parcă şi vedem. scris în Constituţie, cu litere de o 
şchioapă: "Art. 71. Preşedintele României poate 
creşte salariile bugetarilor, dacă acordul cu FMI o 
permite". 3 

În ultima vreme, insolența bățoasă a marinarului 
pare să se fi înmuiat puţin, poate şi ca un efect 
întârziat al celui mai radical mesaj anti-Băsescu pe 
care l-am văzut vreodată - fotografia există pe 
internet: o doamnă simpatică ţine o pancartă pe care 
scrie ceva imposibil de reprodus, dar care începe 
cu "Băsescu, România îţi dă”. 

În fine, înmuiat, cum spuneam, Băsescu a 
început să se simtă “vinovat”, "dator' să mai 
îndulcească pastila prea amară dată românilor etc. 
Ce atâta vorbă lungă: a anunțat că anul acesta vor 
creşte cât de cât salariile bugetarilor şi lucrurile vor fi 
din nou ca în... "vremurile bune"! 

Că atâţia bugetari au fost aruncați în şomaj, că 
unii au emigrat, alţii au murit de foame sau de 
supărare, că unul a murit chiar în fața spitalului care 
tocmai se desființase... ce mai contează, dacă Băse 
"măreşte salariile"?! 

Economia nu reflectă, nu susține această 
creştere, deci vor fi bani inflaționişti, pe care BNR 
s-a şi apucat să-i tipărească fără nici o acoperire - 
mai este cazul să explicăm acest lucru?! 

Dar... "ce a fost mai greu a trecut" şi de acum o 
să fie "bine". Bine de tot. Şi apoi, ca să nu fiți trişti, şi 
răul a folosit la ceva. Pentru că urmează bomboana 
de pe colivă: dacă nu treceam la "austeritate" în 
2010, acum eram mai rău decât Grecia... Păi, chiar 
o ducem mult mai rău decât grecii! 

Ei au sărit ca arşi, s-au luptat pe viaţă şi pe 
moarte, pe când la noi doar se bombănea anemic. 
Pur şi simplu, nu s-au lăsat atât de uşor batjocoriţi ca 
noi. Protestatarii din Grecia au ajuns până şi să 
arunce cu sticle incendiare, ca să nu li se reducă 
salariile, pensiile şi ajutoarele sociale mult, mult mai 
mari decât cele din țara noastră, pe care statul grec 
le asigura până de curând. Circula şi gluma aceea 
(nu ştim dacă vreun grec a spus-o efectiv unui 
român): "La voi, în România, protestele sunt 
organizate de UNICEF? Păi la noi o manifestaţie 
cu mai puţin de o sută de răniți se cheamă 
protest paşnic.” 

Aduceţi un grec în România, care "nu a ajuns atât 
de rău ca Grecia”, iar acela-va muri aici de foame 
mai repede decât ar muri de frig în Alaska! 

O  vom= repeta până ne pierdem glasul: 
"austeritatea” impusă de FMI nu a făcut, nici în 
România, nici în Grecia şi nicăieri în altă parte, decât 
rău. Dar acum, după ce țara noastră "a evitat 
derapajul" (este deja în pom, ce să mai 
derapeze?) şi după ce "economia a crescut" (merg 
mai bine investiţiile străine, acum că nu mai 
mişcă nici un fel de concurență locală), tătuca 
Băsescu scoate slănina din frigider şi vă taie la toți 
câte o felie groasă. Să trăiţi bine, mânca-v-aş 
oasele dolofane! ; 

Acestea fiind spuse, vi se pare că Băsescu a 
căpătat "o față umană"? 

Nu, nici pomeneală, fața lui este o grimasă 
indescriptibilă, de frică amestecată cu furie, pentru 
că în ultima vreme, aşa cum şi singur s-a văicărit, a 
îndurat umilința vieții lui. 


Ceea ce vedeți este spatele: a făcut stânga 
împrejur şi se pregăteşte s-o taie. 


Iâ4n Nine 


Pag. 5 


"AM FOST LEGIONAR... ÎNTR-O JOI!” 


Oricine cunoaşte cât de cât doctrina legionară se 
va simți zgâriat pe ureche de cuvintele "legionar 
independent”, "cuib autonom” şi altele cu aceeaşi 
semnificaţie. Este ca şi cum ai spune că eşti preot 
ortodox, independent de Biserica Ortodoxă! 

Să ne imaginăm patru cuiburi dintr-o localitate, 
ostile unul altuia, fiecare făcând parastas Moţa- 
Marin, la aceeaşi biserică şi la aceeaşi oră, dar 
privindu-se chiorâş, fără să se salute! Oribil! (S-a 
întâmplat chiar anul acesta... Cred că Moţa şi Marin 
s-au răsucit în mormânt...) 

Care e, de fapt, esența "problemei”: 

Chiar dacă eşti şef de cuib, nu. simplu membru 
(sau, mai bine zis, mai ales dacă eşti şef), la noi 
trebuie să respecţi normele de conduită legionară 
(toate): legionarul nu se îmbată, nu face afaceri 
necinstite, nu trăieşte din pensia mamei, trebuie să- 
şi ajute camaradul căzut în nenorocire, răspunde de 
banii încredințați, nu bârfeşte şi nu acceptă să i se 
şoptească la ureche, vine în fiecare an în tabăra de 
muncă legionară, îşi ţine regulat şi corect şedinţele 
de cuib etc. 

Greu de tot pentru unii! Atraşi de legionarism 
doar pentru a avea sentimentul că fac altceva decât 
restul oamenilor, că sunt deosebiți, dar neputându- 
se încadra în spiritualitatea ei, reproduc aspectele 
formale. Şi atunci îşi fac un  ”cuib”... 
“independent”! Astfel nu-i controlează nimeni, îşi 
acordă singuri note maxime (na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie), 
iar părerea bună despre ei înşişi va creşte mereu, 
proporțional cu numărul vizitelor la Biserica Sf. Ilie 
Gorgani; dacă mai apar pe la Tâncăbeşiti şi lasă o 
coroană cu numele clubului, se prezintă ca 
“legionari”... "liberi şi neatârnaţi”! 


Legionar devii numai după educație şi activitate 
legionară de trei ani într-un cuib, şi doar dacă şeful 
tău decide că meriţi. 

Paranteză: Au existat cazuri de-a lungul timpului 
când cineva a fost făcut legionar înainte de termen, 
ori pentru .o activitate ieşită din comun, ori din 
slăbiciunea şefului de cuib ("săracul, e foarte bolnav 
dar totuşi face ceva treabă, hai să-l încurajăm!”; sau: 
"e bătrâior şi totuşi munceşte cot la cot cu tinerii, 
musai e om la locul lui, nu un zurbagiu”, sau, sau, 
sau...). În general derogările s-au dovedit a fi fost 
dăunătoare bunului mers al organizaţiei, respectivul 
producând dezordine şi probleme şi demonstrând, 
cu vârf şi îndesat, că, dacă s-ar fi aşteptat termenul 
prevăzut în "Cărticica şefului de cuib”, n-ar mai fi fost 
făcut legionar niciodată. 

Dar lucrul cel mai important, pierdut din vedere 
de mulţi, este acela că, odată devenit legionar, ai 
de dat nişte "examene” pentru a fi CONFIRMAT 
ca atare: ai de străbătut "muntele suferinței” 
(examenul capacității de efort şi de sacrificare a 
comodității), "pădurea cu fiare sălbatice” (examenul 
curajului şi demnităţii) şi "mlaştina deznădejdii” 
(verificarea credinței şi a statorniciei). 

"Miaştina deznădejdii” e, aşadar, încercarea 
DECISIVĂ, e verificarea stabilităţii psihice a 
legionarului. 

"Numai acela care a trecut cele trei examene, 
adică peste muntele suferinței, prin pădurea cu fiare 
sălbatice, şi prin mlaştina deznădejdii, şi a reuşit, 
este legionar adevărat. 

Cine n-a trecut prin toate acestea nu se poate 
numi legionar, chiar dacă este înscris în 
organizaţie, are insignă şi plăteşte cotizaţia." 
(Corneliu Zelea-Codreanu). 

Dar nu se poate avea pretenţia de la un legionar 
căzut la examenul psihic (adică înecat în 
mlaştina disperării că "nimeni nu face nimic”), să 
priceapă "Cărticica şefului de cuib”, chiar dacă e 
scrisă într-un stil accesibil oricui. Nimeni nu este mai 
orb decât cel care nu vrea să vadă şi nimeni nu este 
mai surd decât cel care nu vrea s-audă, spune o 
vorbă din bătrâni. Dacă n-ar fi orb, ar vedea, negru 
pe alb, unul dintre principiile de bază ale Mişcării: 
"Nu spune: <<Nu voiesc să servesc Legiunea din 
cauză că cutare şef nu-mi place, nu este bun>>. 
(...) poimâine vei fi tu, DACĂ prin munca şi credința 
ta neclintită şi prin capacitatea ta vei merita să fii, iar 

într-o bună zi se va putea găsi cel mai bun." 
(Corneliu Zelea-Codreanu) 


Pag. 6 


Dacă spui că eşti legionar şi dacă există o 
organizaţie legionară, nu ţine pretextul că "nu se face 
nimic, se bate pasul pe loc, trebuie deci să-mi fac eu 
organizația mea'. Pentru că nici un om normal care 
are deja jumătate de casă, nu lasă în părăsire 
construcția ca să se apuce de alta! Dacă acea 
organizație este deja constituită, are un ziar (cu o 
oarecare distribuţie în țară), un sediu, un site, face în 
fiecare an câte o tabără de muncă plus diverse alte 
manifestări publice ocazionale (conferințe, tipăriri şi 
lansări de carte legionară etc.), e aberant să pretind 
că "nu vin aici” (sau "plec de aici”) pentru că "nu se 
face nimic” şi că "voi face eu mai mult dacă îmi voi 
înființa propriul grup”. 

Ce vei face mai mult ca aici?! 

1, Vei strânge mai mulţi oameni? 

Dar nimeni nu te împiedică să aduci oameni, 
să înființezi cât mai multe cuiburi! 

DACĂ AICI n-ai putut aduce măcar un om, ce te 
face să crezi că vei aduce la tine acasă mai mulţi?! E 
vorba ca TU să-i aduni; or, tu eşti ACELAŞI! 

A, dacă la tine acasă îţi permiţi să-i aduni pe alte 
criterii decât cele legionare — ceea ce aici nu e 


"permis! — da, vei avea mai mulţi oameni. Dar nu 


potențiali legionari! 

Cunosc un tip simpatic şi bine intenţionat din 
dulcele târg al leşilor care, exasperat de faptul că nu 
putea coagula un cuib, a încercat să atragă tinerii 
oferind o gustare celor care veneau la şedinţa de 
cuib, cumpărând din banii proprii țigări şi suc pentru 
cei care erau mai activi etc. (adică "stimulându-i” 
material). Rezultatul? laşiul era plin de afişe 
legionare, conferințele se ţineau cu sala plină, se 
făceau chiar şi tabere de muncă. Dar în clipa în care 
omul, un mic întreprinzător, a dat faliment, a rămas 
fără "cuib", fără "legionarii" de circumstanță! Odată 
cu banii a pierdut şi falşii "camarazi. 

Dar să zicem că vei aduna nişte oameni; ce vei 
face cu ei? Îi vei putea educa? Cum, când tu însuți 
nu ai reuşit să fii educat în spirit legionar şi când n-ai 
înțeles o chestiune ELEMENTARĂ, anume că 
dezbinarea dintre legionari este totuna cu 


trădarea?! (”... dezbinarea legionarilor, lupta dintre 
dânşii, duce la victoria inamicului. Este aşa de gray 
acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea 
fapte aproape ca o trădare. Cum? Pentru ambiţie 
tale să distrugi Legiunea?” - Corneliu Zelea. 
Codreanu). 

De altfel, chiar şi moş lon Roată ştia că "în unire 
stă puterea”... 

2. Îţi vei face şi tu un ziar? 

Păi dacă tu nu eşti capabil să produci decât câte 
o pagină pe lună, să zicem, pentru ziarul legionar 
existent, cum vei scoate tu un ziar, fie şi numai de 
opt pagini, lună de lună şi an de an, ani de-a 
rândul?! 

3. Vei organiza şi tu conferințe, comemorări 
etc.? 

De ce nu te ocupi de organizarea lor AICI?! 

Îţi trebuie propriul grup independent pentru 
atâta lucru? 

4. Îţi vei face un site? 

Dar de ce nu participi la îmbunătățirea celui 
existent sau de ce nu faci un site conex, dacă te 
pricepi? lar dacă nu, atunci ce mai discutăm? 


5. În sfârşit, eşti nemulțumit că organizaţia nu 
face fapte memorabile, mărețe? 


Atunci contribuie la extinderea organizației! 
Cum? A, aici e problema! (a se vedea punctul 1!) 


ÎN CONCLUZIE: chiar dacă, vei ajunge, să 
zicem, să faci cât face organizația de unde ai plecat 
(sau unde nu vrei să vii) - care "nu face nimic” în 
opinia ta - practic, după propria-ţi logică, nici tu nu 
vei face nimic!! Şi atunci, pentru ce-ţi trebuie altă 
organizaţie, ca să nu faci nimic?! 

Ne-am lămurit: tu - X-ulescu, Pixulescu - care 
pleci sub motivaţia că "nu se face nimic”, eşti, de 
fapt, un TRADATOR: tu eşti cel care nu face dar 
arată cu degetul la alții. E a 
„Pentru tine nici o muncă nu e destul de bună. În 
schimb, nici un efort nu e suficient — dar când e 
vorba să-l facă altul! lar dacă aj făcut şi tu ceva, 
vrei statuie... 


Pentru a deveni legionar (dacă şeful tău decide 
că meriţi), depui un legământ — care nu e faţă de X 
sau Y, față de şeful de cuib, personal, ci față de 
Mişcare, de organizație: 'Mă leg ca pentru 
dreptatea Patriei primejduite să înfrâng toate 
dorințele şi interesele personale, ... mă leg frate cu 
voi să lupt pentru apărarea şi dezrobirea pământului 
strămoşesc.... în această luptă mă voi supune 
Legiunii Arhanghelul Mihail... şi nu voi pleca dintre 
voi. În consecință, atunci CÂND PLECI din 
organizație, eşti DEZLEGAT DE LEGĂMÂNT şi NU 
MAI EŞTI LEGIONAR — simplu ca "bună ziua”! 

Deci nimeni poate pretinde că, odată plecat, 
îşi face el altă organizație legionară, propria 
organizație legionară! Îşi va face o organizație — 
da, dar nu legionară (chiar dacă el o va numi aşa)! 

Dacă vă gândiţi că poate exista vreo asemănare 
între ruperea unui grup dintr-o organizație şi apoi 
crearea altei organizații, similare, cu faptul că şi 
Corneliu Zelea-Codreanu a plecat din Liga Apărării 
'Naţional-Creştine înființând Legiunea Arhanghelul 
Mihail, greşiți: Căpitanul a fondat cu totul altă 
organizație, stabilindu-i el principiile şi ideologia, 
altele decât cele ale Ligii, nu a părăsit Liga 
propagând aceleaşi idei într-o altă LANC! De fapt, 
tocmai de asta a plecat! Nu a mai fost cuzist, ci 
legionar — cu totul altceva! Nu s-a îmbrăcat în 
uniforma cuzistă (cămaşa albastră), ci în alta, total 
diferită, creată de el (cămaşa verde cu centură şi 
diagonală); nu a organizat aniversări sau 
comemorări ale personalităţilor cuziste etc. Or, dacă 
se desprind nişte grupulețe din organizaţie, 
propagând aceeaşi ideologie cu gruparea din care 
au plecat, absolut aceeaşi, purtând aceeaşi 
uniformă, având aceleaşi comemorări (Căpitanul, 
Moţa-Marin) etc., nu sunt altceva decât Marii diferite 
care vor să poarte aceeaşi pălărie, în acelaşi 
timp! (pălărie prea mare pentru capul lor...) 

Ce pot face aceste "aşchii” răspândite? 

Fac fiecare câte o comemorare Corneliu- 
Zelea-Codreanu în ziua de 30 noiembrie? 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


Er 


stendltn 


i 
| 
e 
; 


| 


Fiecare din ele face i i 

i mult mai puțin 
decât ar fi putut face dacă ar fi gal 

. unite în cadrul aceleiaşi organizaţii! E o 
ci estiune de bun simț elementar care nu 
necesită argumentare. 


CE va face o nouă organizație "leai ă” 
PLUS faţă de cea existentă? le Sala 
Nimic mai mult decât cam acelaşi i 
cealaltă. Ba chiar şi mai puțin. De Ap ELE co 
incoace experiența prin care au trecut simiştii 
este elocventă în acest sens: ă 
1) DI. Şerban Suru a constatat că Partidul ” 
Patrie” "nu făcea nimic" Şi şi-a întemeiat la el 
O organizaţie numită pompos "Leai ină 
Arhanghelul Mihail”, puna aa opta 
A făcut câteva tabere de vară, de recreere pe 
care le-a numit în mod eronat “legionare” (notă: [9) 
tabără legionară este pentru muncă şi educaţie nu 
pentru relaxare), a scos câţiva ani o revistă lunară (la 
care apoi a renunțat), s-a plimbat în cămaşă verde, a 
pus afişe, a ținut câteva conferințe şi... s-a oprit 
A obosit şi a "sucombat” prin "inaniție” (de 
membri şi de idei). Nici el "n-a făcut nimic”, ca şi 
cei pe care-i acuzase cu câțiva ani mai înainte. ă 


„Şi de la el au plecat oamenii pentru că. 
făcea nimic”! : 


Pentru 
acasă 


"nu se 


2) "Noua Dreaptă” s-a format tot prin disi 
unor tineri de la PPP. pc er sisența 
Tudor Ionescu a fondat o organizație naționalistă 

J cu a aţionalistă 
afirmând deschis că nu e legionară, că e ie să fii 
legionar (dar induce în eroare opinia publică prin 
afişarea ostentativă a portretului Căpitanului, prin 
portul de. tricouri/cămăşi verzi etc.) şi unele din 


acțiunile acestei grupări (Scandaluri, încăierări etc.) 


fac deserviciu Mişcării (având în vedere confuzia 
creată). 


kk 


DI. lonescu s-a folosit de scuza că, 
"modernizând” ideologia legionară, făcând-o mai 
accesibilă prin “adaptarea” la mentalitatea tineretului 
de azi (pe care i-a recrutat de pe stadion, din 
cluburi), va avea aflux de oameni şi va crea o mare 
organizaţie naționalistă, ca pe vremea Căpitanului. 
De 12 ani n-a ieşit nimic notabil de aici. "Noua 
Dreaptă” are un site şi organizează diverse proteste 
(cel mai peren şi cunoscut e cel împotriva 
homosexualilor), manifestează de 1 Decembrie în 
Harghita sau Covasna etc. - nimic diferit față de 
PPP-ul de unde s-a plecat... 

3) Asociaţia "Totul Pentru Țară”: un grup s-a 
desprins din "Noua Dreaptă”, nemulțumit că... "nu se 
făcea nimic” 

De un an de zile, însă, de când s-a înființat, n-a 
reuşit nici un sfert din ce face organizaţia din care a 
plecat. Şi, probabil, în câţiva ani, va ajunge — 
eventual - cam la acelaşi nivel. 

Să fim bine înțeleşi: n-am nimic personal 
împotriva d-lui Suru, a d-lui lonescu, sau a "Noii 
Drepte”, ori a Asociaţiei "Totul Pentru Țară”, ci doar 
am exemplificat unde duce disidența: la slăbirea 
unei grupări existente fără ca  nou-creata 
organizație să poată ajunge măcar la nivelul celei 
din care a plecat, necum s-o depăşească, iar 
"ACUZATORII” (că "nu SE face nimic”) devin, la 
rândul lor, ACUZAȚI că... "nu FAC nimic"! 

Tocmai acesta este marele merit al Mişcării: prin 
organizarea pe cuiburi este loc pentru TOȚI şi 
pentru FIECARE în parte, nimeni nu este pus în 
umbră, n-are de ce să dea din coate şi să lezeze 
coastele camaradului ca să ajungă el în față. 

Dacă oratorul Radu Gyr şi-ar fi disputat 
întâietatea cu oratorul Traian Cotigă, dacă un 
organizator de talia lui lon Banea "n-ar fi avut loc” de 


”TOB ŞEBEGOIM HAROG!” [âcăti 


Niciodată nu vei putea să compari „brutalitatea” 


celor două soluţii: 


> cea legionară care avea ca finalitate ridicarea 
capacității românului de a concura cu succes 
împotriva invaziei evreieşti, şi a consecinţelor ei 


dezastruoase, şi: 


- îndemnul la uciderea duşmanului ca soluție 


unică, de preferat şi justificată religios! 


Soluţia de ucidere în masă a creştinilor s-a 
materializat în România de câte ori a stat la 


îndemâna evreilor să o facă, aşa cum am precizat, şi 


anume după cedarea Basarabiei în 1940, şi după 


război, şi anume aproape jumătate din timpul cât a 
durat regimul comunist, până când a început exodul 
în masă al evreilor în Israel. 

Trebuie precizat că unicul duşman al evreimii în 
perioada postbelică, perceput de ei ca atare, şi care 
a dat majoritatea victimelor regimului (peste 350.000 
de morţi), a fost Mişcarea Legionară, căreia nu i se 
poate imputa asasinarea unui singur evreu. ; 

După ce veţi citi acest articol sper că veți fi mai 
greu de păcălit de propaganda aşa-zis democratică 
prin care sunteți îndemnați să acceptați anumite 
manevre, aparent normale şi curate, declarate ca 
făcând parte din regulile democraţiei. Este posibil să 
fie aşa, numai că prezenta democrație, şchioapă, 
chioară, cum o suportăm, este creată de evrei, 
slujind interesele lor. Vă dau un singur exemplu: 
cine avea nevoie vitală de drepturi ale 


kk 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE. (continu 


Mâhnit cum era dl. Vainer, dovada de solidaritate 

a țig... romului Daragiu a venit exact la momentul 
potrivit, ajutându-l să depăşească momentul dificil. 
Gestul este cu atât mai frumos, cu cât este absolut 
dezinteresat: spre deosebire de evrei, care au 
undeva în estul Mediteranei un stat terorist, într-o 
“continuă cursă a înarmării pe spezele acestui 
holocau$t, tig... romii nu au aşa ceva. În termeni 
moderni, s-ar spune că, deşi deţin un pachet 
minoritar de acţiuni la SC Holocau$tul SA, 

nu au încasat niciodată dividende. Ei nu văd 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


minorităților? Veşnicii minoritari! Şi aici intervine 
specificul situației: acestesdrepturi trebuiau apărate, 
să zicem, manu militari. 

Te întrebi, pe bună dreptate, de ce alte etnii 
minoritare nu aveau nevoie de legi care să-i 
„păzească” de majoritari? 

De ce ei, evreii, au „răcnit” ca din „gură de şarpe”, 
din sculare în culcare, în apărarea democraţiei? 

De ce alte minorităţi trăitoare pe meleagurile 
noastre puteau trăi în armonie cu majoritarii, fără să 
invoce legi în apărarea existenţei şi dezvoltării lor? 

De ce românul de rând a fost totdeauna 
îngăduitor cu minoritarii, dacă nu chiar prietenos? 

Românul şi-a văzut de treburile lui, nu a 
reacționat atâta timp cât nu a fost agresat sub o 
formă oarecare. 

Începusem articolul aducând aminte că Mişcarea 
Legionară a fost şi este acuzată de o atitudine 
duşmănoasă faţă de evrei. : 

Răspunsul nostru la o asemenea acuzaţie va fi, 
de astăzi înainte, mult mai tranşant şi mai radical: să 
pretinzi prietenie, şi chiar mai rău, să fim obligaţi să 
privim cu indiferență manevrele domniilor voastre de 
transformare a României într-un spațiu fără nume şi 
fără trecut şi viitor, iar pe români, în cetățeni de 
categoria a doua în propria țară, este inadmisibil! 

Că asta urmăriţi din timpuri istorice, este un lucru 
pe care nu-l puteţi nega decât cu riscul de a ne 


uare din p 


nici un sfanț din această afacere, dar se simt cu atât 


' mai îndreptăţiți să apeleze la metoda clasică de 


subzistență: şişul la gât şi mânuța la portofel. 

Mâhnirea d-lui Aurel Vainer ne mâhneşte, ca 
întotdeauna, mai ales că publicația noastră are, la 
rândul ei, mâhnirea de a-l fi mâhnit mai demult. La 
fel ca în respectiva situație, şi acum di. Vainer şi-a 
găsit cu greu cuvintele, rezultând o exprimare cel 
puţin neinspirată (dacă nu de-a dreptul genială în 
prostia ei). 


i 
E. 


organizatorul Gh. Istrate, dacă aristocratul 

Alecu Cantacuzino s-ar fi simţit jignit de 

faptul că avea acelaşi grad cu țăranul Mitu 

Banea (comandant legionar), dacă ardeleanul 

Moţa n-ar fi fost prieten cu regățeanul Vasile 
Marin, dacă românul Nicolae Constantinescu l-ar fi 
privit cu suspiciune pe aromânul Caranica etc., azi n- 
am mai fi vorbit de unitatea de monolit legionară, n- 
am fi vorbit nici măcar de MIŞCARE. 

De asemenea, nimeni nu stă degeaba, toți 
muncesc. Mişcarea Legionară îţi oferă cea mai mare 
varietate de activități, în funcţie de capacitatea ta: 
poți fi şef (al unui cuib, al organizaţiei din oraşul tău 
sau chiar al judeţului), poți iniția acţiuni, SAU poți fi 
doar membru în echipă (în cuib); îţi poți verifica, 
valorifica şi amplifica aptitudinile (talent oratoric, 
creativitate, putere de convingere etc.), poţi dobândi 
virtuți noi (perseverență, răbdare, curaj, disciplină 
etc.); poți desfăşura activitate fizică şi / sau 
intelectuală etc. 

Orice fel de şefie în cadrul Mişcării nu-ţi aduce 
bani, funcţii profitabile, adulare din partea mulţimii, ci 
muncă benevolă, sacrificiu personal. 

Nimeni nu devine şef pe bază de “pile” sau 
cadouri, ci numai prin merit: personal, iar Şeful nu 
este un "dictator pentru că se conduce după legi, 
legile legionare (foarte clare şi corecte, imposibil de 
răstălmăcit). 

Deci, oricine aude pe X sau Y spunând că este 
"egionar independent” sau că face parte dintr-un 
"cuib autonom”, are dreptul să-i râdă în nas: 
"Extraordinar! Ştii, şi eu am fost legionar! Intr-o 
joi!” 


Woolta Codin 


închipui că ne credeți idioţi sau că suntem „legaţi de 
mâini şi de picioare” şi cu un căluş în gură. 

Faceţi multe greşeli de comportament - privind 
lucrurile din punctul domniilor voastre de vedere, dar 
cea mai gravă este aceea că ne dispreţuiţi, şi noi 
simțim acest lucru. 

Felul în care ne trataţi prin intermediul javrelor 
care ne conduc direct şi care acceptă orice ordin, 
acceptă să ia orice măsuri împotriva poporului 
român, pentru „o pungă cu arginţi”, ca luda, lăsând la 
o parte foamea şi frigul, ne jigneşte profund. 

Să invocați în continuare.teza conform căreia 
legionarii şi toți românii, de altfel, nu v-au agreat din 
alte motive decât cele legate de comportamentul 
domniilor voastre, a devenit din ce în ce mai greu de 
luat în consideraţie. 

Poporul român este din ce în ce mai conştient 
că destinul lui este hotărât în cancelarii străine, şi 
acesta este un alt motiv pentru care acceptă şi va 
accepta din ce în ce mai greu măsurile restrictive 
de „orice fel, luate de măscăricii „angajați” ai 
domniilor voastre. 

Nu legionarii au inventat lozinca „vom muri şi 
vom fi liberi!”; legionarii au acceptat însă primii 
sacrificiul suprem. Nu ne aduceţi în starea aceea. 
Nu mai este mult până acolo! Mânia românilor va 
spulbera măsurile voastre de autoapărare! 


za 


i 


Păi ce vreți să spuneţi, d-le, cu "prezența 
holocauştului în România? Unde e? Parcă spuneați 
că a fost cândva, în timpul celui de-al doilea război 
mondial...!! Ne mirăm, pentru că noi nu am auzit 
decât de un singur holocaust prezent, cel din 
Palestina, unde nişte trupe de evrei măcelăresc fără 
nici o justificare femei, bătrâni şi copii arabi. 

(Surse: Mediafax, 7.03.2012 - "Şova, înlocuit de 
Ponta ca purtător de cuvânt al PSD şi trimis la 
Muzeul Holocaustului”) 


Pag. 7 


ULTIMUL LUPTĂTOR ÎN MUNȚI 


Bad bun, 


GAVRIL VATAMANIUC (1924 — 1 martie 2012) 


"Mărţişorul”, prilej de exuberanţă, anul acesta a 
fost trist: ne-a adus vestea mutării la Ceruri a 
ultimului supraviețuitor al rezistenței armate din 
munți împotriva comuniştilor. 

Am avult privilegiul de a-l cunoaşte vara trecută, 
la sfârşitul taberei de muncă (pe care am făcut-o în 
nordul Moldovei), când camaradul Doru Olenici din 
Rădăuţi ne-a dus în orăşelul sucevean Frasin, la 
Gavril Vatamaniuc acasă. 

In afară de faptul că luptase în munţi după 
venirea comuniştilor la putere, nu -ştiam mare lucru 
despre domnia sa. În urmă cu zece ani a apărut o 
voluminoasă carte intitulată "MUNTELE 
MAĂRTURISITOR! în care "nenea Gavriluţă” (cum îi 
spuneau apropiații) îşi povesteşte toată viaţa: 
părintele Constantin Hrehor i-a luat un amplu 
interviu pe care apoi l-a transformat în carte: 
bineînțeles, aceasta este aproape de negăsit azi, iar 
pe net nu există decât fragmente (la vremea când |- 
am vizitat nu citisem cartea). 

Cel care ne-a întâmpinat jovial, deşi avea 
aproape 90 de ani, era drept şi luminos, învăluit 
parcă în haloul pădurilor bucovinene. Blândețea de 
bunic din cărțile de poveşti era însă contrazisă de 
privirea ageră, iar părul alb distona cu strângerea de 
mână. viguroasă: se simțea în fiecare vorbă şi 
mişcare vechiul soldat şi partizan. 

Era obişnuit cu vizitele: mulți români din toate 
colțurile țării şi chiar din străinătate îi trecuseră 
pragul pentru bucuria de a-l cunoaşte. 

L-am întrebat unde a fost mai greu: în munţi, sau 
la închisoare? Răspunsul a fost surprinzător: "În 
munți!” 

Ştiam că e romantic să te plimbi în pădure, dar nu 
stând ani în şir cu arma în mână, nu cărând zeci de 
kilograme în spate pe.distanțe de zeci de kilometri, 
nu ascunzându-te mereu, atent la orice zgomot, 
vânat de zeci de securişti; ne imaginam totuşi că, de 
vreme ce măcar erai liber, pădurea era preferabilă 
închisorii comuniste. Dar: 

"În închisoare n-avea ce să se mai întâmple 
pentru că deja ceea ce era mai rău avusese loc: 
fusesei prins. Nu mai conta nimic, acceptai totul aşa 
cum era, cum venea. Nu te mai îngrijorai pentru ziua 
de mâine, nu mai aveai pentru ce lupta, nu mai 
stăteai încordat ca un arc; nu te mai ascundeai. Nu 
mai era aşteptarea chinuitoare a clipei de 
confruntare." 

"Atunci, dacă ar fi să vă întoarceți în timp, n-aţi 
mai pleca în munți, ci ați merge direct la închisoare?” 

Ne-a privit şugubăț: "Dar cine a spus că trebuie 
să alegem calea cea mai uşoară? M-aţi întrebat 
unde a fost mai greu, nu unde mi-a plăcut!” 

Am izbucnit cu toți în râs. 

"De ce n-aţi fost legionar?” 

"La 14 ani am devenit copil de trupă, trebuia să- 
mi câştig existența, eram 10 frați orfani de tată — asta 
era în 1938; apoi am plecat pe front, am fost şi în 
Est, şi în Vest, apoi au venit comuniştii. N-am avut 
când!” 

Ne-a povestit despre iubire şi trădare, despre 
închisoare, despre VASILE MOTRESCU (cu care a 
stat un an la colibă, în pădure), şi timpul a trecut 


hoțeşte: fostul “haiduc” era un foarte bun vorbitor, te: 


captiva. 

Şi acum, după mai bine de jumătate de secol, era 
impresionat de vorbele fratelui său mai mare, Ion, 
atunci când a vrut sa iei calea „haiduciei”: „Tu, dacă 
ai venit şi eşti hotărât sa fii partizan, trebuie să ştii că 
partizanul trebuie să fie un om care luptă pentru o 
cauză sfântă şi nu ăre voie să facă compromisuri. Că 
organele de Securitate te vor uri, te vor face bandit, 
trădător, asta-i altceva, dar lu eşti înscris într-o 
misiune scumpă, să lupți împotriva minciunii, 
împotriva necredincioşilor, să fii cinstit, corect, 
devotat până la pierderea propriei vieţi...” 

Născut la 25 noiembrie 1924 într-o familie de 
țărani din Suceviţa cu zece copii rămaşi orfani de 
tată, Gavril Vatamaniuc îmbrăţişează viața de 
cazarmă, devenind copil de trupă. 

La 17 ani pleacă voluntar pe frontul din 
Răsărit; după ce se întoarce din Crimeea, 


Pag. 8 


participă din nou la lupte, de data aceasta pe frontul 
de Vest. Se întoarce în țară pe jos, ca întreaga 
armată română. Este transferat la jandarmi, urmând 
şcoala de agenţi de poliţie judiciară, pe care o 
absolvă în 1947. Un an mai târziu însă este dat afară 
ca urmare a faptului că intră în conflict cu ofiţerii 
politruci din diviziile de trădători "Tudor Vladimirescu” 
şi "Horia, Cloşca şi Crişan” (care se ocupau cu 
educația, cultura şi propaganda de tip sovietic). 
Urmărit pentru a fi arestat ca "element ostil 
regimului comunist”, fuge în munţi exact în ziua în 
care împlinea 24 de ani. Aveau să i se alăture, mai 
târziu, frații lon şi Gheorghe Chiraş, apoi Vasile 
Motrescu şi, spre final, Vasile Marciuc. 
De altfel, primii care s-au împotrivit comunismului 
cu arma în mână au fost bucovinenii, încă din 
m primăvara lui 1944: în 
| fața ofensivei trupelor 
URSS s-au constituit 
grupurile de "partizani" 
3] Vladimir Macoveiciuc, 
“| lon Vatamaniuc 
(fratele lui Gavril 
Vatamaniuc), 


i Constantin  Cenuşă, 
3 CP AS Petre Maruseac 
31| Gruparea lui 
kr 


prima, prin trădare, 
apoi cea a lui lon 
e |Valamaniuc, care a 
j ispărut în toamna lui 
1944, oamenii săi fiind 
prinşi şi deportați în Siberia (lon Vatamaniuc avea să 
fie împuşcat şi aruncat într-un şanţ; a „supraviețuit 
însă, cu glonțul în cap, aproape o jumătate de secol; 
arestat şi condamnat în 1953, a făcut zece ani de 
închisoare). 


5] Macoveiciuc a căzut 
2), 
at 


Grupurile iniţiale, alcătuite în mare parte” din “fo: a 


țărani, au fost completate de legionari şi de ofiţeri 
care luptaseră pe frontul de răsărit şi care erau 
urmăriți pentru acest lucru. 

Timp de şase ani Gavril Vatamaniuc şi camarazii 
săi aveau să lupte în felul lor împotriva sistemului 
comunist. „Am tipărit manifeste şi le-am răspândit, 
am arătat cine sunt bolşevicii, am rugat oamenii să 
nu se înscrie în partid, să aştepte încă un pic 
deoarece comunismul este Anticristul pe pământ, să 
nu părăsească Biserica." 

"Noi am ţinut sus ultimul tricolor fără pată. Era 
pentru prima dată în istoria modernă când un întreg 
popor intra în temniță, iar şefii săi deveneau 
temniceri şi torționari.” 

În oct. 1955 Vasile Marciuc, care se dusese în sat 
să-şi vadă familia, este prins de securişti, nu rezistă 
la anchetă şi declară locul unde se afla Vatamaniuc, 
rămas singur. (fraţii Chiraş fuseseră împuşcaţi în 
ciocnirea cu trupele de securişti de la Ursoaia Mare, 
în vara aceluiaşi an). 

După nouă luni de anchete Gavril Vatamaniuc 
este condamnat la muncă silnică pe viaţă, din care 
execută zece ani, trecând prin închisorile de la 
Suceava, Jilava, Aiud, Botoşani, Gherla, fiind 
eliberat odată cu amnistierea tuturor deţinuţilor 
politici din anul 1964. 

Acasă nu mai găseşte nimic din ce lăsase: mama 
murise, iubita se căsătorise (una fusese prea 
bătrână pentru a-l mai aştepta, iar cealaltă prea 
tânără, cum se exprimă plastic un alt deţinut politic, 
lon lanolide), aşa că pleacă să muncească prin țară: 
la Porţile de Fier, la Craiova, în Bucureşti, dar 
permanent urmărit şi hărțuit de Securitate; prin 
diverse simulări de accident de şantier s-a încercat 
în câteva rânduri asasinarea lui. Prezenţa sa de 
spirit şi ajutorul divin l-au făcut să rămână în viață 
pentru ca "muntele" să poată fi "mărturisitor'. 

O relativă linişte a avut abia după anii 90... Cu 
toate acestea Gavril Vatamaniuc avea un tonus 
psihic de invidiat, convins fiind că "Dumnezeu are 
planuri peste care omul nu poate să treacă”, 
amintind de versurile eminesciene: "De e una, de e 


alta... Ce e scris şi pentru noi: / Bucuroşi le-om duce 
toate, de e pace, de-i război”. i 

Adept al principiului că omul trebuie nu stea 
degeaba, după ieşirea la pensie lucra cu mare 
plăcere în grădina sa, pi a 
cultivând legume — şi ji j 
flori, îngrijindu-şi pomii |iiă 
şi gospodărindu-se, şi 
nu refuza niciodată să | 
spună, oricui îl solicita, 
povestea vieții sale, cu 
lux de amănunte. 

Nu s-a întors în 
Suceviţa, unde îşi [i 
ratase viața şi 
sentimentele, după 
cum menţiona, 
îndurerat, ci s-a stabilit 
în orăşelul Frasin. 

Locuitorii A 
Suceviţei (ca şi cei | 
din Vicovu de Jos - j5ă 
comuna lui Vasile 
Motrescu, din jă 
Nucşoara  - satul 
Elisabetei Rizea, din 
Recea - locul natal al ş 
lui Gavrilă-Ogoranu) pă 
îşi amintesc cu 
ostilitate de luptătorii | 
anticomunişti, pentru 
că... le-au stricat 
liniştea! (pentru că din 
cauza lor regiunea a | 
fost înțesată ani de zile 
de maşini şi trupe de b 
armată, securitate şi 
jandarmi, pentru că ai 


întrebări şi anchete...) Revoltător? Eu cred, mai 
degrabă, că e un fenomen întristător dar firesc, într- 
un fel: parte din aceşti localnici sunt urmaşii 
celor care i-au vândut pe partizani ca să poată 
sclavagi netulburați în jugul comunist şi ca să 
primească o mână de bani, iar altă parte sunt 
urmaşii bolnavilor de egocentrism care au fost 
indiferenți la absolut tot ce era în afara blidului 
lor de mâncare. Or, amintirea vie a mişeliei lor îi 
deranja teribil. Nu le venea să creadă că adevărul 
iese la suprafaţă, ca untdelemnul... 

Mai că-ţi vine să exclami: "Pentru iepurii aceştia 
au hălăduit cu arma în mână prin pustietatea - 
codrului oameni falnici, hăituiţi ca fiarele? Pentru ce 
s-au sacrificat?” (aşa cum se întreba şi Ogoranu, 
într-un moment de depresie). 

Au luptat cu vrăjmaşul pentru că erau Români, nu 
iepuri. Pentru că erau adevărații executori ai 4 
testamentului lui Ştefan cel Mare: "lar dacă . 
vrăjmaşul vostru v-ar strâmtora prin ruşinoase 
închinări, atunci mai bine muriţi prin paloşul lui decât 
să fiți privitori împilării şi ticăloşirii țării voastre.” Şi 
pentru că "neamul nostru n-a trăit prin milioanele de 
robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin 
Horia, prin Tudor, prin toţi haiducii care, în fața 
jugului străin, nu s-au supus, ci şi-au pus flinta în 
spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu 
ei onoarea şi scânteia libertăţii. Prin ei a vorbit atunci 
neamul nostru, nu prin majorităţile laşe şi cuminţi.” 
(Corneliu Zelea-Codreanu) 

Înțelept şi iertător, convins că "numai munții 
rămân neschimbaţi în prietenie”, Gavril Vatamaniuc 
ia lăsat pe localnicii Suceviţei cu frustrările, 
spaimele şi fantomele lor; şi-a găsit un loc unde să 
fie iubit. Doamna Mariana Vatamaniuc, soția sa, i-a 
stat alături, gazdă caldă şi primitoare pentru toți cei 
care băteau la uşa "muntelui mărturisitor”, i-a 
înseninat ultimele zile. 


olt HARRA SA 


Inima caldă a ultimului haiduc, s-a oprit la poarta 
Cerurilor... dar imaginea ei continuă să pulseze în 
Istorie... 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


| 
| 
| 


Partizan în munț 
ca să lichideze gru 
misiunea, făcând 
i vorbele lui: 
A fost executat în 1958, după 10 


Era un "țăran sărac, fără ştiinţă înain 
rimare). Nu-şi dorea de la viață nimic 
nevoit să se transforme în luptător. Nu 
de a arăta cine era cu adevărat. 

Forța sa de caracter, curajul 

Pentru cei care sunt deprimaţi d 

Vasile Motrescu, născut în Vicovu de Jos 
suceava, a luptat pe frontul de Est, în Crimeea în 
Divizia Vânători de Munte, apoi, în 1944, când 
trupele sovietice ocupaseră Nordul Bucovinei, a 
făcut parte din unitatea de gherilă condusă de 
Vladimir Macoveiciuc, apoi din grupul Cenuşă 
participând şi la o ciocnire cu sovieticii, aceştia fiind 
împiedicaţi timp de trei zile să ajungă la Putna, dând 
răgaz astfel armatelor germane şi române să se 
retragă. 

După război a avut trei ani de linişte, s-a însurat, 
a făcut doi copii. În 1949, însă, aflând că urma să fie 
arestat pentru acţiunile sale antisovietice din 1944 
(de la Constantin Cenuşă care fusese deja, dar 
reuşise să evadeze), pleacă în munți, unde se 
asociază lui Cenuşă, apoi lui Cosma Pătrăucean, din 
dorința de a fi mai aproape de Vicov. Cenuşă şi 
Motrescu au fost judecați în contumacie şi 
condamnaţi la 23 de ani de închisoare pentru 
"activități desfăşurate în spatele trupelor sovietice”. 

Comuniştii alocă mari resurse financiare şi 
umane pentru lichidarea lor, comandamentul de 
miliție de la Putna având 150 de oameni, o rețea de 
informatori şi securişti sub acoperire. infiltrați în 
diverse echipe de muncitori forestieri, pentru 
prinderea a trei oameni (Cenuşă, Motrescu şi 
Pătrăucean). Pe capul lor era pus un premiu imens 
pentru acea vreme: 10.000 de lei. În acelaşi timp se 
exercită mari presiuni asupra lui Motrescu prin 
intermediul familiei,  promițându-i-se libertatea în 
cazul predării de. bună voie. După negocieri cu 
autoritățile, Motrescu se predă în 1951; i se pune 
condiția să intre în Securitate şi să ajute la 
distrugerea "bandei Cenuşă” şi a grupului lon 
Gavrilă-Ogoranu din Munţii Făgăraş. Motrescu 


„acceptă şi devine ofițer de Securitate. 


Constantin Cenuşă însă s-a predat, iar Motrescu 
este trimis în prima misiune, să lichideze grupul lui 
lon Gavrilă-Ogoranu, alături de alţi trei securişti 


- care anihilaseră opt grupuri de partizani, printre care 


şi cel al fraţilor Paragină din Vrancea. 

Motrescu însă dejoacă planul Securității şi 
trece de partea oamenilor lui  Ogoranu, 
deconspirându-i pe tovarăşii securişti care sunt 
împuşcaţi de partizani. "Ce, chiar credeaţi că o să-mi 
vând eu frățiorii?” (avea să exclame Motrescu, după 
Cum relatează Ogoranu în cartea sa "Brazii se frâng, 
dar nu se îndoiesc”). Motrescu s-a tăvălit pe pietre şi 
prin jnepeni pentru a simula că fusese rănit în luptă 
Şi a alergat desculț să raporteze “eşecul”. A fost 
anchetat câteva luni de zile la Făgăraş şi apoi la 
Bucureşti, dar n-a cedat. 

A doua misiune a constat în a fi "informator de 
celulă" pe lângă fiul luptătorului Vladimir 
Macoveiciuc, aflat în închisoare. Bineînţeles că 
“ratează” din nou. 

: la din nou drumul codrului, de data aceasta 
fiscând să fie împuşcat nu numai de securişti, ci şi 
de partizani, ta "trădător”, întrucât securiştii, ca să 
scape de el, răspândiseră zvonul că era omul lor. 
Stă singur doi ani, apoi se alătură grupului 
atamaniuc; Gavrilă îl primeşte, în ciuda 
Neincrederii celorlalți, şi stau împreună aproape un 
ân până când, în ian. 1955, sunt înconjurați de trupe 
de securitate, bordeiul unde se ascundeau. fiind 
deconspirat de paznicul de vânătoare Bujanovschi. 
n acel moment frații Chiraş erau plecaţi în sat, la 
familile lor, în adăpost aflându-se doar Vatamaniuc 


REÎNTÂLNIRE ÎN VEŞNICIE 
GAVRIL VATAMANIUC - VASILE MOTRESCU 


Omul datorită căruia 


contemporani cu noi, este VASILE MOTRESCU. i 
i, se predă în 1951 şi acceptă să intre în Securitate, fiind trimis din nou în munți 
pul lui Ogoranu, apoi pe cel al lui Vatamaniuc; de fiecare dată însă "ratează" 
A front comun cu partizanii şi împuşcându-i pe securişti. Au rămas de pomină 
Ce, chiar credeați că o să-mi vând eu frăţiorii?” 
ani de haiducie. Avea 38 de ani... 

tată şi fără educaţie politică”, aşa cum se autocaracteriza (avea doar şapte clase 
altceva decât să trăiască liniştit în satul lui, cu soția şi cu copiii. S-a văzut însă 
vremurile dramatice l-au transformat, ci doar i-au oferit prilejul de a se descoperi şi 


lon  Gavril-Ogoranu şi Gavril 


ŞI Simţul onoarei conturează profilul a ceea ce numim un EROU. BEE 
e pasivitatea şi de trădările românilor, existența lui Vasile Motrescu constituie un "recurs la optimism . 


şi Motrescu. Reuşesc să scape din încercuire cu 
prețul a două victime din rândul securiştilor. 
Motrescu: este condamnat la moarte în 
contumacie în anul următor, 1956: securiştii se 
lămuriseră cu cine aveau de-a face! 

Motrescu preferă să rămână din nou pe cont 
propriu, apoi se refugiază în casa unor prieteni 
(Gavril şi Valeria Sfichi), dar este capturat prin 
trădare, trei ani mai târziu (numele vânzătorului: 
Nicolai Calancea a Mâţului) şi este executat la 
Botoşani, în iulie 1958. 


S-a păstrat în arhiva Securităţii jurnalul lui scris în 
munţi în perioada în care a stat singur (1952-1954), 
dezvăluind o frumuseţe sufletească tulburătoare, 
alături de câteva poezii, de scrisorile incisive 
adresate autorităților, de "testamentul" său şi de un 
mic ghid al rezistenței în munți; după 1990 s-au 
publicat în mai multe ediţii. 

Sorin Lavric, aflat în admiraţia "Jurnalului unui 
partizan" (ca şi noi), considera că este cea mai 
valoroasă piesă pe care a scris-o un luptător, chiar 
de la locul faptei, o proză totală, autentică. Sunt 
notate activităţile zilnice, din care cea mai importantă 
e procurarea hranei; pe acelaşi loc se află însă şi 
cealaltă hrană, cea spirituală: Motrescu se roagă 
zilnic şi citeşte din Biblie. Jurnalul conțirie multe 
observaţii despre starea” Vremii, pentru că aceasta 
este al doilea mare duşman al partizanului, după 
securişti şi spioni: în munţi vremea este aspră, iar 
Motrescu doarme adesea în frig pentru că focul e un 
lux, fumul putând fi uşor reperat. Stările sufleteşti 
consemnate impresionează prin intensitatea trăirii: 
eroul nu e insensibil, nu e "de piatră” - e deprimat, 
disperat, e singur şi chinuit, ar vrea să se bucure şi 
el de viață... dar nu cu prețul demnităţii de om şi, mai 
ales, nu vânzându-şi conştiinţa! "...atât sunt de 
amărât că aproape sunt ajuns la culmea disperării 
când mă gândesc la lumea liberă... dar eu de ce să 
mă bucur? de frig, de fum sau de pustnicia pe care 
o trăiesc şi viața călugărească pe care o am în 
mijlocul vieţii, când este viața mai frumoasă de 
trăit?... îmi vine să urlu ca lupul, mă frământă 
gândurile de-mi vine să  înnebunesc"; "suflet 
stingher, rămas fără mângâiere şi uitat de toți, 
ajuns de groază pentru ai mei, cei de aproape! 
suflet uitat de lume, până când te chinuieşti?!” 

Bunul simţ țărănesc îi spune că un om nu poate 
face nimic împotriva unui sistem, dar, în acelaşi timp, 
că trebuie să aleagă tabăra în care vrea să fie, că nu 
poate rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă: "Eu 
nici nu am adus la conducerea Romăniei Partidul 
Comunist, şi nici nu îl pot îndepărta. Aceasta nu stă 
în puterea mea, chiar de aş depune toate eforturile. 
Nu vă pot dărâma, dar nici nu pot să vă zidesc 
(să vă ajut” — n. n.).” Vasile Motrescu, un țăran 
neinstruit, "dă clasă” multor intelectuali (prostiţi de 
utopia comunistă sau doar lichele oportuniste); el a 
înțeles mult mai bine şi mai repede esența 
comunismului şi nu poate să tacă: "Politica voastră e 
asemenea unei pânze de păianjen, cu colaborări de 
la început, apoi lozinci, etape, perioade etc., până 
ajungeţi in starea de maturitate, atunci când vă 
arătați adevărații colți de fiare..."; "De când lucraţi, 
după metodele sovietice, domneşte în țară lipsa de 
toate: în țara grâului e lipsă de pâine...”. Ironia 
subtilă, neaşteptată pentru un om hăituit ca o fiară, 
trăind în pădure, este savuroasă; "Comuniştii sunt 
patrioții fără patrie." 


CUVÂNTUL LEGIONAR. MARTIE 2012 


Vatamaniuc au ajuns 


“Eu,  partizanul Motrescu Vasile, sunt 
executorul testamentului voievodului i de la 
Putna, Ştefan Vodă, când a lăsat cu limbă de 
moarte țării şi urmaşului său, Bogdan, aceste 
cuvinte: <<lar dacă vrăjmaşul vostru v-ar strâmtora 
prin ruşinoase. închinări, atunci mai bine muriți prin 
paloşul lui decât să fiți privitori împilării şi ticăloşirii 
tării voastre. Că Dumnezeul părinţilor voştri se va 
îndura de lacrimile slugilor sale şi va scula dintre 
voi pe cineva care va pune pe urmaşii voştri în 
libertate, în puterea de mai înainte.>> 

Aceste cuvinte, jur, eu, partizanul Motrescu 
Vasile, că le voi ţine până la cea din urmă suflare de 
viaţă.” 

"Plânge Bucovina, că se scaldă iar în sânge. 
Plânge Prutul şi suspină după dulcea Bucovină, că a 
ajuns din nou robită, de păgâni e jefuită. 

Dezleagă-te, Române, din lanțurile robiei, căci 
nu-s stăpâni pe codrii României! 

Aruncă de la gură lacătele şi vorbeşte, şi suie- 
te pe munte, la luptă te porneşte! Să fiarbă al tău 
sânge de neam, dezleagă-te, Române, şi uită-ţi 
suferința, trezeşte-te, sfarmă şi curmă umilinţa! 

Zdrobeşte orânduirea străinilor de 
Dreptate, libertate să avem iarăşi în țară!” 

"Fraţi milițieni, dacă nu vă mustră testamentul lui 
Ştefan cel Mare, atunci urmăriţi-mă şi luaţi-mi viața, 
căci pentru mine e o cinste să mor ca un erou, 
decât să mă prefac ca un mişel şi să mă torturați, 
să mă chinuiți. 

Ştiu şi cunosc foarte bine politica dvs. mincinoasă 
despre aşa-zisa libertate de care vă bucuraţi numai 
dvs., membrii de partid, dar restul omenirii suferă 
durerile naşterii. Prin jertfe vă bucuraţi astăzi dvs. de 
libertate şi tot prin jertfă vom dobândi libertate şi 
noi, cel puțin pentru copiii noştri, dacă nu pentru 
noi care suntem astăzi prigoniţi şi amărâţi, căci noi 
avem un fundament după care ne călăuzim, Biblia 
şi credința în Dumnezeu. Asta e speranța noastră, 
iar libertatea noastră e scrisă în litere de foc. 

Dvs. mă consideraţi ca extrem de periculos? Nu 
oare tot dvs. m-aţi pus în situația de sunt periculos? 
Da, sunt, dar nu extrem! Dvs. ați umblat doi ani de 
zile împreună cu toată şleahta de agenţi şi spioni să- 
mi luaţi viața, nevinovat de pedeapsa cu moartea, 
pentru o mână de arginți, înaintare în grad, serviciu, 
decoraţii etc.” 


TESTAMENT 

"Eu, Motrescu P. Vasile, am executat testamentul 
lui Ştefan Vodă, şi urmaşilor mei le poruncesc să-l 
execute ori de câte ori va veni vrăjmaşul să le 
calce ogorul şi va râvni la avutul țării, la libertatea 
lor, ori de câte ori va veni restriştea peste țara lor, să 
nu plece capul în faţa vrăjmaşului şi a străinului ori 
de ce nație şi ori de ce neam ar fi. y 

Mai bine lăsaţi să vă cadă capul lovit de sabie 
decât să fiţi laşi şi trădători, căci sunteți urmaşii 
străbunilor daci care v-au lăsat în moştenire petecul 
de pământ apărat de ei cu ghioaga şi stropit cu 
sânge, lacrimi şi sudoare din belşug.” 


Motrescu a fost un om asemeni nouă, şi 
totuşi, atât de diferit! Vor fi în stare generaţiile 
următoare să-i îndeplinească testamentul? Eu sunt 
sceptică în această privință, dar... nebănuite sunt 
căile Domnului, aşa cum ne demonstrează însăşi 
existenţa lui Motrescu... 


afară! 


Woolta Codin 


Pag. 9 


| 


— 4 


Consiliul Naţional al Audiovizualului a 
sancționat postul OTV cu “somaţie 
publică”, pentru ediția din 14 februarie a 
emisiunii "Se întâmplă acum”, prezentată 
de Tudor Barbu. Motivele invocate au fost 
"mesajul xenofob” şi exprimarea injurioasă 
„În emisiune, titlul afişat a fost: "Atenţie! 
În caz de război în Iran, peste 800.000 de 
israelieni se vor putea refugia în| 
România!!" 

Din toate cele rostite de di. Barbu în 
timpul emisiunii, fragmentul nostru preferat N 
este următorul (dacă facem abstracție de 
gramatica defectuoasă): 

'[...] sunt informații, venite pe diverse 
canale, care toate aceste informaţii vorbesc 
despre posibilitatea ca, în caz de război în 
Iran, ceea ce ar degenera clar într-un 
război planetar, se aprinde fitilul şi ajunge 
la Bucureşti într-o săptămână maxim. În momentul 
ăla, peste 800.000 de cetățeni evrei, dar şi cu 
cetățenie română, atenţie, ar putea fi refugiați. în 
România. Cum ar arăta țărişoara, în momentul în 
care unul din 20 de români sunt cetăţeni români de 
origine evreiască, adică veniţi ca refugiați în țară. 

Nu credeţi că e un subiect interesant?" 

Sincer, nu. Fireşte, vorbim de o un pericol vital 
asupra națiunii noastre, dar subiectul este de-a 
dreptul banal, din două motive: în primul rând, nouă 
ne este clară situaţia de foarte mulți ani, cu mult 
înaintea apariţiei problemei iraniene. De fapt, 
problema unei invazii de evrei cu cetățenie 
română a fost pentru prima oară pusă, în termeni 
foarte duri, în 1877, ca o condiţie a recunoaşterii 
Independenţei Principatelor Române. 

În al doilea rând, suntem ferm convinşi că avem 
ÎN ACEST MOMENT în România o minoritate 


„evreiască mult mai numeroasă decât insignifiantul 


5%, indicat în acest mesaj presupus alarmist. 
Desigur, cu fiecare nou venit numărul lor sporeşte, 
problema agravându-se exponențial, dar 
colonizarea cu evrei a țării noastre a reînceput de 
la Revoluţie încoace, după două-trei decenii de 
reflux. 

Totuşi, fiind conştienţi de totala dezinformare a 
majorității românilor, pentru care o asemenea 
informaţie este inedită, apreciem la justa valoare 
acest demers (de altfel, o raritate mediatică). 


Facem o scurtă paranteză vis-a-vis de 
chestiunea războiului: CNA a adus în discuţie şi 
ediţia din 5 ianuarie a aceleiaşi emisiuni, în care di. 
Barbu spunea că "România a intrat în primul şi în al 
doilea război mondial în curul gol". 

Ce i-a supărat pe cei de la CNA? Folosirea 
cuvântului de provenienţă latină "cur", în locul 
termenului de origine slavă "poponeț” - şi atât. Dacă 
s-ar fi exprimat într-un mod mai academic, nu ar fi 
fost nici o problemă, din punctul lor de vedere 
(asupra limbajului ofensator vom reveni, la sfârşitul 
articolului). Dar, pentru noi, un adevăr este mai bun 
decât o minciună, indiferent de termenii folosiți. 

Mai mult, dacă alăturăm acea apreciere justă a 
pregătirii militare a României din 1916 şi din 1941 cu 
cele spuse despre fitilul care se aprinde acum şi 
ajunge la Bucureşti, avem o imagine pertinentă a 
prezentului şi viitorului nostru apropiat. Şi anume: 
suntem şi acum nepregătiți de luptă, avem o 
armată de mercenari, folosim armament depăşit (mai 
ales avioanele cumpărate de la americani, la prețuri 
înrobitoare). Dar trădătorii autointitulați conducători 
ai României sunt pe cale să ne arunce într-un război 


Cel mai potrivit mod de a minţi nu este să înşiri, 
pur şi simplu, baliverne, una după alta. În măsura în 
care interlocutorul sau cititorul nu este imbecil, el va 
depista erorile şi nu te va mai crede. Şi, dacă este 
încă puţin mai isteț decât o cere simplul fapt de a nu 

fi imbecil, te va suspecta şi pe viitor, orice 
ai mai avea de spus. 


Pag. 10 


Pierre 
MANIERE BULEVARDIERE 


fără nici o legătură cu interesul naţional: motivele 
noastre de a lupta cu Iranul sunt egale cu zero. Din 
acest punct de vedere, stăm mult mai prost decât în 
primele două războaie mondiale, când lupta noastră 
avea un sens. Am încheiat paranteza. 


Telespectatorii au fost solicitați să răspundă 
prin SMS la întrebarea "Cum ar fi dacă unul din 
20 de cetăţeni români ar fi un refugiat din 
Israel?”. Aşadar, în partea de jos a ecranului au 
apărut mesaje precum: 

"Evreii sunt tot ce poate fi mai rău pe planetă 
(evreii cazari). Bunica mea ştia că toti evreii de aici 
aveau sub case tuneluri secrete”, 

"Nu îi vrem aici, nu avem nevoie de alte iude, să 
stea acolo unde sunt", 

"Casele de toleranță erau ținute de evreice. Nişte 
căpuşe care s-au infiltrat ca nişte şerpi veninoşi 
peste tot!”, 

"Asta-i? Noul lerusalim??", 

"Ar trebui să le fie ruşine evreilor fiindcă au spus 
că în România a fost holocaust". 

Trebuie să recunoaştem că unele mesaje conţin 
enormităţi - şi nu am redat decât o mică parte. 
Bunăoară, chestiunea tunelurilor secrete este, în cel 
mai bun caz, discutabilă. De asemenea, folosirea în 
aceeaşi propoziție a două calificative din lumea 
animalelor este, în opinia noastră, o nedreptate la 
adresa naţiunii evreieşti de pretutindeni, care, de 
regulă, foloseşte un singur asemenea calificativ 
pentru a defini toate celelalte naţiuni: "goimi”, adică 
"vite". Deci ar fi mai bine să vă măsuraţi cuvintele, 
dragi telespectatori: ori îi faceți căpuşe, ori şerpi! Cât 
despre mai sus-numitul motiv de ruşine al evreilor, 
există o lege (neconstituțională, dar îi pasă cuiva?) 
care nu ne permite să comentăm. 

Prezent la şedinţa CNA, Tudor Barbu a explicat 

“că, în ziua respectivă, operatorul care gestiona SMS- 

urile de la public era bolnav, iar înlocuitorul nu 
fusese instruit corespunzător în ceea ce priveşte 
cenzurarea lor. "E singura emisiune de TV din 
România care angajează dialoguri necenzurate cu 
telespectatorii. [...] Au fost două mesaje «de nedorit» 
în televiziune. [...] Eu trebuia să gestionez." 

Acest paragraf include o contradicție, aţi 
observal-o şi dvs.? Emisiunea angajează dialoguri 
necenzurate cu telespectatorii, dar are un 
responsabil de cenzura mesajelor primite! 

Hai să fim serioşi: în realitate, nu există nici o 
emisiune TV necenzurată, doar scăpări accidentale, 
cum s-a întâmplat şi în acest caz. Deşi... 

În cadrul aceleiaşi emisiuni, Tudor Barbu a citit un 
mesaj de la un telespectator, pe care l-a "gestionat" 


kk 


PROFEȚII SINISTRE 


Pe de altă parte, o cantitate de informaţii corecte 
sau măcar acceptate de public, în care să inserezi 
subtil minciuna-cheie, reprezintă de cele mai multe 
ori rețeta succesului. 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, deja 
responsabilă de acţiuni criminale, tributare ideii de 
reducere a populației Pământului, precum şi de 


cum nu se poate mai prost: "Barbule, avem 
destui țigani în ţară, ce să... - nu, ăsta e un 
"| mesaj pe care nu îl pot comenta, vine de la 
“| unul care judecă nici cât o pisică degerată 
de pe acoperişurile ăstora înzăpeziţi - ce 
să mai primim şi tuciurii din Israel? - Sunteţi 
„| cetățeni onorabili, sunteţi cetăţeni români, 

+ nu aşa este abordarea, abordarea este cu 
totul alta”. 

Suntem de acord, abordarea nu este 
bună: să spui, pur şi simplu, că nu vrei să 
vină evreii, este pueril. Nu le pasă lor nici 
i] cât negru sub unghie de ce vrem sau nu 
îi vrem noi. Cât despre culoarea pielii lor, 
este mai mult decât irelevantă, este o 
prostie să te legi de aşa ceva: păi 
i Ungureanu este tuciuriu? Băsescu e 
tuciuriu? Şi aşa mai departe... Dar, dacă tot 
veni vorba, care este abordarea, în 
viziunea d-lui Barbu? Am fi realmente curioşi să o 
auzim, mai ales că îi afirmă cu hotărâre existența: 
este "cu totul alta”, dar care? Totuşi, în momentul 
respectiv, firul ideilor i s-a întrerupt brusc, iar soluția 
de stăvilire a iminentului val de refugiaţi din Israel a 
rămas nerostită. 

"Abordarea", ca să răspundem noi la întrebare, 
nu poate fi decât cea preconizată de Mişcarea 
Legionară: corectitudine, spirit de jertfă şi credinţă - 
toate aceste calități răspândite în masa întregului 
popor. Într-un mediu corect, credeți-ne, evreii nici 
nu ar dori să vină, ba ar pleca de bunăvoie şi cei 
de aici! ț 

Dar această "abordare", devenită, cu trecerea 
deceniilor, tot mai utopică, nu poate funcționa 
acum, pe termen scurt, când națiunea se află 
într-o putrefacție morală fără precedent! 7 

Pe scurt, la problema cum să opreşti, în acest 
moment, 800.000 de evrei cu cetățenie română să 
se stabilească în România nu avem nici o soluție. 
Răul a fost făcut când li s-a acordat cetățenia. 


Dacă trebuie să ne referim la limbajul buruienos 
al prezentatorului TV, în principiu, suntem de acord 
cu sancţiunea. Nu aşa se vorbeşte într-o emisiune 
civilizată. Însă lucrurile nu sunt atât de simple pe cât 
ar părea. 

Pe de o parte, multe adevăruri valoroase 
ajung să fie compromise prin enunțarea lor 
bulevardieră, exemplul cel mai notoriu fiind Corneliu 
Vadim Tudor şi ziarul "România Mare", pe care îl 
conduce. 

Pe de altă parte, această formă este singura în 
care ele pot fi difuzate către mase: un formator de 
opinie care ar îndrăzni să spună tot ce spune Vadim 
sau, în speță, Tudor Barbu, având în plus şi o ținută 
demnă, ar fi considerat periculos de. ocultă şi 
suprimat. Că vorbim de şantaj, calomnie, procese, 
închisoare, evadare înscenată cu un glonț în ceafă şi 
ştreangul de gât, "cancer" sau “accident rutier", 
contează mai puțin. 

Dintre oamenii care chiar au ceva de spus, la 
suprafață nu sunt tolerați decât cei a căror 
prestație face o impresie atât de penibilă, încât 
îşi discreditează singuri mesajul. Prin urmare, d-le 
Barbu, aveți grijă: cum vorbiţi! Dacă începeţi să vă 
exprimaţi prea civilizat, zilele vă sunt numărate. 

(Sursa: Mediafax, 6.03.2012 - "CNA a somat OTV 
pentru emisiunea lui Tudor Barbu, în care au fost 
difuzate mesaje antisemite") 


muşamalizarea lor cu succes, ne oferă încă un 
strălucit exemplu în sensul mai sus pomenit - 
desigur, tributar aceleiaşi idei. 

În cadrul unei conferințe pe tema bolilor 
infecțioase, ţinută la Copenhaga, şefa OMS, 
Margaret Chan, a anunțat iminența unei crize 
globale a antibioticelor, acestea urmând 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


să fie complet depăşi i 
Tiepolo patoaeii Gai a boluția 
eproducem de pe site- tiri 
(18.03.2012 - "Criza antibiotice! ra 
întreaga omenire. O simplă julitură Epu 
Misa ucide în curând!”), o scurtă selecție din 
declarația d-nei Chan: 

„0 eră post-antibiotice înseamnă, de fapt, 
srârşitul medicinei moderne. Afecțiuni st ra 

recum faringita streptococică sau o simplă julitură 

“4 genunchi, ar putea ucide. [...] Unele operații 
sofisticate, precum înlocuirea Şoldului, transplantul 
de organe, chimioterapia şi. îngrijirea bebeluşilor 
născuți prematur, ar deveni prea dificile sau chiar 
rea periculoase pentru _a fi. practicate. Ba] 
Rezistența antimicrobiană este în creştere în 
Europa şi în întreaga lume." 

Margaret Chan a adăugat că procentul mondial al 
oamenilor asupra cărora antibioticele nu mai au efect 
a crescut de la 1%, la inceputul secolului, la 10% în 
prezent. În situația unei creşteri exponențiale (aşa 


cum ar evolua fenomenul, lăsat la voia întâmplării) | 


dacă numărul cazurilor s-a înzecit în 12 ani, el s-ar 
înzeci din nou în următorii 12, ajungându-se în 2024 
la un efect nul al antibioticelor asupra oricărui 
acient de pe planetă. 

Şefa OMS a recomandat prescrierea mult mai 
restrictivă a antibioticelor, precum şi interzicerea 
folosirii lor în medicina veterinară. Astfel se vizează 
limitarea pe viitor a ocaziilor de adaptare a agenților 
patogeni - nu ar fi o soluție de eradicare a problemei 
însă ar ajuta la temporizarea ei. 

Acest sfat parcă îndeamnă la panică... sau la 
un control mai riguros al practicilor medicale la 
nivel mondial ("Piei, satană!”) 

"Vai, ne întoarcem în Evul Mediu, vom avea din 
nou tabere de ciumați şi leproşi, precum şi 
nenumărate alte boli incurabile, de care ne vom 
curăța ca muştele!” 


Ştergeţi-vă transpirația, calmați-vă frisoanele. şi |] 


amintiți-vă că vorbeam despre o minciună aranjată 
frumos într-un cadru de informații sau teorii 
acceptate... iar “acceptat” nu înseamnă în mod 
obligatoriu "adevărat": vorbim despre aceeaşi OMS 
care a organizat cu o perseverență drăcească 
numeroase campanii de sterilizare în masă, sub 
pretextul profilaxiei cancerului de col uterin. 
Aceeaşi OMS-a încurajat experimentarea unor 
tratamente pe cobai umani, cu mii de morţi la activ! 

Avem tot atât de puțină încredere (zero) în 
această filială a masoneriei, cât în oricare alta, că 
ar putea urmări altceva decât propriile scopuri. 

lar în momentul de față ni se inoculează pe 

toate căile ideea că suntem prea mulți pe planetă, 
că ne înmulțim ca iepurii scăpaţi de sub control în 
Australia şi că trebuie pusă de urgență o stavilă 
acestui fenomen! Este clar ca "bună ziua” ce vor... 

Deci v-aţi liniştit? D-na Chan nu face decât să vă 
prezinte un scenariu pe care, dacă îl veţi crede, 
masoneriei îi va conveni. Nu suntem însă deloc 
convinşi de veridicitatea lui, deşi... s-ar putea ca 
situația reală să fie şi mai rea! 

Ceea ce urmează să spunem are, din punct [i 
de vedere medical, un caracter prezumtiv. Nu 
avem în echipa de redacţie nici un specialist în 
microbiologie, în schimb ne considerăm avizaţi 
să vă desluşim aspectul politic al problemei, 
printr-un raţionament de tipul "dacă oculta ar 
dori scăderea populației prin cutare procedeu, 
cum l-ar prezenta maselor?” | 

Bunul simț (din păcate, devenit o raritate în [i 
mass-media) şi imaginea generală pe care ne- 
am făcut-o despre lumea contemporană ne 
“conduc la concluziile pe care vi le prezentăm. [i 
Punctul nostru-de vedere este confirmat de o [i 
serie de comunicări "dizidente” care mai 
răbufnesc accidental prin cenzura invizibilă a 
Ştiinţei medicale, deşi struților cu capul ascuns 
în nisip acestea le par nişte enormități, emise 
doar pentru a şoca. 

Aşadar, care sunt teoriile acceptate, care 
Sunt minciunile şi cum se îmbină ele în ceea 
ce spune şefa OMS? 

__(1) Din principiu, punem sub semnul 
întrebării datele furnizate de OMS. 

În eventualitatea prezentării unor rapoarte 
falsificate, nu ar fi nicidecum prima dată când se 
întâmplă aşa ceva, tot aşa cum nici "încălzirea 


În continuare, vă rezumăm un articol recent 
din "România liberă”, 9.03.2012 - "Tratament 
ieftin şi simplu împotriva cancerului, dar 
neprotitabil pentru companiile farmaceutice": 

La Universitatea Alberta din Canada s-a 
descoperit mecanismul activării unor mitocondrii 
(componente celulare care acumulează şi 
eliberează energia) a căror funcţionare este 
inhibată de cancer 

Cercetătorii au preparat o soluție simplă 
de  “dichloroacetate” care şi-a dovedit 
eficacitatea asupra cancerului pulmonar, 
mamar şi cerebral. În cursul experiențelor de 
laborator (pe cobai), nu s-a observat nici un efect 
secundar. 

În prezent substanţa se utilizează în tratarea 
tulburărilor metabolice 

Companiile farmaceutice nu s-au arătat 
însă interesate de studiul clinic şi brevetarea 
ca remediu oncologic, deoarece nu le va 
aduce profituri pe termen lung. Ei preferă mai 
departe chimioterapia, ale cărei "binefaceri” 
omoară oameni pe bandă rulantă. Ironia este că 
această chimioterapie (administrarea de 
citostatice) va deveni în curând prea dificilă şi 
periculoasă, conform recentei declaraţii a OMS... 
Vai, ce ne facem, va trebui să inventăm un alt 
mod de a ne sinucide! 

Pesemne că redactorul de la "România 
liberă” a simțit un fior de revoltă neputincioasă 
când a ajuns la fraza despre profituri... Pentru 
noi, însă, poveştile despre. interesul exclusiv 
mercantil al industriei farmaceutice sună mai 
degrabă ca un mod de a "minţi frumos": când te 
duci cu armata într-o țară străină şi ordoni "foc!", 
o faci -numai ca să te asiguri că fabricile de 
muniție de acasă vor scoate profit? Nu tragi şi ca 
să omori? 

Nu putem emite o părere competentă despre 
noua descoperire. Dar vă putem garanta că 
există deja sute de medici şi spitale în toată 
lumea unde se tratează fără probleme orice fel 
de cancer. Se pot aplica numeroase metode, 
mergând de la medicina naturistă şi corectarea 
nutriţiei, până la diverse preparate, toate la fel de 
simple şi ieftine ca, mai sus-menționatul 
"dichloroacetate”, motiv pentru care industria 


| farmaceutică nu manifestă nici un interes pentru 


aşa ceva. Adăugăm, totuşi, că nu indiferența 
marilor companii blochează răspândirea 
remediilor respective, ci reprimarea eficace, 
la nevoie brutală, a transmiterii de informații. 
Câte un comunicat laconic, precum cel prezentat 
aici, le mai scapă printre degete, însă pentru 
publicul larg va părea "neştiinţific”, un soi de 
folclor. Mii de oameni se vindecă, dar alte 
milioane se duc cu citostaticele în mormânt - 
treaba merge înainte! 


globală” nu a fost prima dată. Uneori ştiinţa pare să fi 
devenit o şarlatanie, un mijloc de manipulare a 
“opiniei publice”. Şi totuşi, deşi'nu putem verifica 
cifrele, imunitatea la antibiotice chiar este în creştere 
- o simţim pe propria piele. 


(2) Sfârşitul "medicinei moderne” 
ar trebui să fie un lucru rău!? 

De ce, când ea singură a slăbit 
imunitatea corpului omenesc, nelăsându-l 
să-şi folosească mijloacele naturale de apărare? 
Acestea, fiind în permanență înlocuite cu remedii 
artificiale, precum  antibioticele, de multe ori 
prescrise abuziv, s-au atrofiat pe parcursul a un 
secol şi ceva de "medicină modernă”, până la un 
nivel net inferior celui din timpul epidemiilor 
medievale. Spre deosebire de acele vremuri, în 
momentul de faţă o ciumă zdravănă chiar ar putea 
să golească Pământul. lar dacă o ţinem tot aşa, 
peste încă un secol o să se moară şi dintr-o adiere 
de vânt! 

(3) Rezistenţa microbilor în creştere... d 

Dacă se face aluzie la evoluția prin selecţie 
naturală  (neodarwinism), atunci nimeni nu a 
demonstrat vreodată acest mecanism, chiar dacă 
aşa ni se spunea la şcoală. În schimb, dacă este 
vorba de selecţie artificială, operată chiar prin 
administrarea în masă a antibioticelor din ce în 
ce mai puternice, atunci procesul dă semne că s-ar 
apropia de desăvârşire, obținându-se la final un 
flagel cu adevărat distrugător, iar scenariul descris la 
Copenhaga cuprinde o doză de adevăr. Numai că, 
în acest caz, avem recunoaşterea oficială a celui 
mai grav act criminal din istorie! Cei care se 
ocupă cu asta şi mai pot fi prinşi ar trebui să fie 
condamnați la închisoare nu pe viață, ci pe mai 
multe vieți! 

3 bis) Dar dacă nu evoluează microbii, ci 
suntem, pur şi simplu, expuşi la noi şi noi 
microbi creați în laboratoare? 

Vă reamintim principiul de bază al acţiunilor de 
acest fel: răul pricinuit trebuie să fie într-o creştere 
continuă, dar suficient de lentă încât să nu 
declanşeze mişcări de mase. Deci vor. începe să 
moară tot mai mulți oameni, dar nu chiar atâţia încât 
sabotajul medicinei să devină evident. 

Oamenii de "ştiinţă" vor lăsa impresia că luptă 
eroic pentru găsirea soluţiilor, care uneori vor şi 
funcţiona, însă în ansamblu lucrurile vor merge din 
ce în ce mai rău, într-un ritm controlat. 

(4) Nu se vor mai putea îngriji bebeluşii 
născuţi prematur... 

Nu ştim despre dvs., dar noi, când am citit aceste 
cuvinte, am sărit în sus de era să ne lovim cu capul 
de tavan! Păi nu este clar că asta se vrea? Vai, s-a 
prăpădit, sărăcuţul, s-a născut la şapte luni şi a luat 
nu ştiu ce infecţie. l-am dat un antibiotic, dar nu a 
avut nici un efect... (şi în gând: "Nemaipomenit! Al 
douăzecilea pe luna asta - o să iau un bonus, de pot 
să-mi cumpăr Mercedes!”) 

In concluzie, tot ce a spus această distinsă 
doamnă este cât se poate de oportun, se 
potriveşte suspect de bine în viitorul planificat al 
omenirii. Vă mai amintiţi ce spuneam când fostul 
ministru al Educaţiei, Funeriu, obliga toate 
grădinițele să cumpere păpuşi cu dizabilități? 
Avertizam asupra iminentei creşteri a numărului 
de handicapaţi, infirmi şi suferinzi de orice fel, cu 
a căror prezență noile generaţii vor trebui 
obişnuite din faşă: "Il vedeţi pe bietul nenea de 
douăzeci de ani care umblă în scaun cu rotile? 
S-a lovit la şold într-un joc de fotbal şi aşa o să 
rămână toată viața, că e prea "periculos" să fie 
operat..."! 

Se înțelege, totuşi, că acesta nu este cel mai 
semnificativ exemplu. Când vorbim despre 
depopularea Pământului, nu ne referim la 
ologirea cât mai multor oameni, ci numai la două 
lucruri: scăderea natalității şi creşterea 
mortalităţii. 

Nu credem că “elita” care mână omenirea 
prin aceste secole de contorsionism istoric 
preferă un mijloc anume de a-şi atinge 
obiectivul sinistru. Accelerarea bolilor 
degenerative este "bună", sterilitatea, 
deficiența imunitară cauzată de vaccinuri, 
cancerul (dacă tot veni vorba... citiți caseta 
alăturată), sunt şi mai "bune"... Merge orice, numai 
să nu arate prea pe faţă a genocid! Printre altele, 


suntem siguri că şi  pretinsa prăbuşire a 
microbiologiei va contribui generos la "planul 
cincinal" de morți. 
ş 7 2 
Pag. 11 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


Ni se tot vorbeşte despre "nobilele” simboluri 
europene (imnul UE - "Oda bucuriei a lui 
Beethoven, drapelul înstelat etc.), copiii învață la 
şcoală să le respecte, dar toți ignoră semnificația 
arhitecturii sediului Parlamentului UE şi a statuii 
Europei. De aceea vă atragem atenția asupra 
acestora; cu această ocazie, pentru că am 
deschis subiectul simbolurilor, vom 
analiza succint şi faimosul însemn 
evreiesc, steaua lui David, din ce în ce 
mai prezent în spaţiul european.. 


Sediul Parlamentului UE 

Încă de la terminare (decembrie 
1999), sediul Parlamentului European din pa 
Strasbourg a ridicat diverse întrebări cu [i 
privire la structura sa. 

Principala clădire, denumită | 
“Louise Weiss”, are aspect futurist. Dar $ 
de ce apare ca nefinalizată? Promotorii ei * 
spun că ea ar reflecta “natura nefinalizată a 
Europei”. 

Construcţia se aseamănă izbitor de mult cu 
celebrul “Tur Babe!” din tabloul lui Pieter 
Brueghel cel Bătrân, pictat în anul 1563. 

Legenda Turnului Babel apare în numeroase 
texte antice de origine ebraică, islamică, grecească 
şi cabalistică. 

Se spune că Nimrod este regele primului imperiu 
clădit după marele potop biblic, incluzând Babilonul 
(Babel), şi este cunoscut drept regele care a adus 
tirania oamenilor şi care a încercat să elimine 
credinţele religioase. 

lată un fragment dintr-o istorisire antică: 

“Nimrod a fost cel care i-a provocat pe oameni 
să-l sfideze pe Dumnezeu. 

EI era nepotul lui Ham, care la rândul său era fiul 
lui Noe, un om curajos şi puternic. 

Nimrod i-a convins pe oameni că erau fericiţi nu 
datorită lui Dumnezeu, ci datorită lor înşişi, fericirea 
lor fiind obținută cu propriul lor curaj. 

EI şi-a transformat treptat domnia în _tiranie, 
nevăzând o altă cale de a-i îndepărta pe oameni 
de Dumnezeu, decât aceea de a fi dependenți de 
propria sa putere”. 

Conform povestirilor biblice, Babel, reşedinţa lui 
Nimrod, este oraşul care a unit umanitatea, toți 
vorbind o singură limbă. 

Regele-tiran a decis că oraşul trebuie să aibă 
parte de un turn atât de uriaş, încât vârful său să 
ajungă în ceruri. Turnul însă n-a fost conceput pentru 
a-L adora şi lăuda pe Dumnezeu, ci pentru a-l 
glorifica pe omul ce avea să-l construiască. Conform 
legendei, Nimrod ar fi spus: “Dumnezeu nu are nici 
un drept să păstreze lumea de sus pentru el, iar 
nouă să ne ofere lumea de jos; astfel, ne vom 
construi un turn care, la capătul său de sus, va avea 
o staluie de om cu o sabie în mână, astfel încât să 
pară că ne războim cu Dumnezeu”. 

Se mai spune că Dumnezeu, văzând intenţia 
regelui şi a celor ce doreau să construiască turnul, a 
făcut ca fiecare persoană din Babilon să vorbească 
în câte o limbă, astfel încât să nu se mai înțeleagă 
cu ceilalţi. Astfel turnul n-a putut fi terminat, întrucât 
constructorii săi nu mai reuşeau să se înțeleagă între 
ei. 

Deci, care e mesajul transmis de însuşi sediul 
Parlamentului European, ce seamănă cu Turnul 
Babel cel neterminat? Că regele-tiran Nimrod avea o 
concepție bună, iar al său Turn Babel a fost o idee 
excelentă! În consecință, mergând pe firul logic, la ce 
să ne aşteptăm: 3 

- la introducerea tiraniei 

- la sfidarea lui Dumnezeu 

- la întoarcerea la păgânism 

- la vorbirea unei singure limbi şi la existența 
unei singure credințe 

Pentru scepticii care nu cred că ar exista vreo 
legătură între clădirea Parlamentului Uniunii 
Europene şi Turnul Babel, vă prezentăm "dovada 
supremă”: posterul oficial care promova 
Parlamentul Uniunii Europene. În această imagine 


Pag. 12 


Dirarte 


SIMBOLURI DUBIOASE 


vedem o mulțime de oameni 
care  reconstruiesc Turnul 
Babel. Putem puncta câteva 
lucruri. 

- în primul 
observă că 


rând, se 
arhitectura 


Parlamentului este aceeaşi cu a Turnului Babel, 
posterul recreând exact turnul din tabloul lui Pieter 
Brueghel, având grijă să includă şi partea stricată din 
fundaţie; - 

- în al doilea rând, sloganul posterului: “Europe: 
many tongues, one voice” (“Europa: mai multe limbi, 
o singură voce”) face referință la legenda în care 
Dumnezeu i-a pedepsit pe constructorii Turnului 
Babel, dând fiecăruia să vorbească în altă limbă 
pentru a nu se mai înțelege între ei (evident, 
Parlamentul European îşi propune să procedeze 
contrar voinţei lui Dumnezeu, aducând în prim plan o 
singură limbă); 

- a treia chestiune interesantă: stelele de sus sunt 
întoarse cu josul în sus, asemenea pentagramelor 
inversate (simbolismul pentagramelor este profund, 
dar, în mare, se poate afirma că o pentagramă 
obişnuită înseamnă o “conducere bună”, pe când 
una inversată înseamnă una “malefică”). 

Posterul a fost retras: tocmai datorită 
protestelor a numeroase grupuri şi organizații, 
pentru că demonstra viziunea ocultă a 
constructorilor Parlamentului European. 


Ca fapt 
divers: 
recent, o 
schiță a 
Turnului Ei [|n 
Babel a fost iapa 
găsită ii Anal | AM 
gravată într-o HI BE 
tabletă de iul) i ș 


piatră care datează de acum 2.500 de ani. Într-una 
dintre imagini apare regele Nabucodonosor al II-lea, 
care a condus Babilonul acum 2.500 de ani, alături 

” de un zigurat gigantic, ridicat în cinstea zeului 
Marduk. Arheologii spun că această clădire 
asemănătoare unei piramide este de fapt faimosul 
Turn Babel, despre care se vorbeşte în Biblie - 
conform dailymail.co.uk. 


Statuia prințesei Europa 
Se află în fața clădirii Winston Churchill, şi are o 


semnificaţie mitologică, fiind una dintre cele mai 
vechi reprezentări ale prințesei Europa. 


Conform mitologiei greceşti, Zeus s-a 
transformat într-un taur alb, cu scopul de 
a o seduce pe prințesa Europa care 


culegea flori. Atunci când ea s-a apropiat 
de taur şi a ajuns pe spatele lui, acesta a 
luat-o la fugă, răpind-o pentru a o viola. 


Deci, femeia care reprezintă 
Europa se află pe spatele taurului, înainte de a fi 
VIOLATĂ. Ciudat, nu? 

Oricum, femeia şi taurul reprezintă simbolul 
Binelui şi al Răului, al Soarelui şi al Lunii etc. din 
religiile păgâne pe care le promovează societăţile 
oculte care încearcă să conducă lumea. 


Nu vi se pare ciudat că lucrurile mai sus 
menţionate sunt preceptele de bază ale societăților 
oculte din lumea de azi care încearcă să manipuleze 
omenirea? Aceste societăţi nu sunt nici creştine, şi 
nici măcar monoteiste. Credinţa lor se bazează pe 
“religiile misterelor” (ritualuri păgâne, venerarea 
Soarelui, adorarea lui Lucifer care e văzut ca 
entitatea care oferă lumină speciei umane, în timp ce 
Dumnezeu ar dori să ţină lumea în întuneric). 

Uniunea. Europeană, formată din 27 de țări, se 
pregăteşte a fi un superstat. 

Țările americane şi asiatice sunt şi ele în preajma 
unirii într-o suprastructură. PA 

“Acestea sunt doar etapele necesare creării 


unicului — guvern. mondial, visul de secole al_——” 


societăților oculte, pentru a putea manipula întreaga 
lume cât mai uşor. 

Clădirea Parlamentului European reprezintă un 
monument ce dezvăluie, prin simbolismul său, ura 
faţă de religiile actuale, instaurarea unei _tiranii. 
subtile, deci instaurarea Noii Ordini Mondiale. 

- sursa; stiricrestine.ro - 


Steaua lui David 


Este incontestabil unul din cele mai importante 
simboluri ale evreilor. 

Dacă o privim puţin mai atent, observăm că are 
ascuns faimosul număr apocaliptic 666, numărul 
diavolului: 6 colţuri, 6 triunghiuri mici şi 6 laturi (un 

= i hexagon). 

Să ne mai gândim şi la 
felul în care s-a petrecut 
răstignirea Mântuitorului? 

Evreii susţin că vina nu 
cade asupra mulțimii ci 
asupra lui Pilat... Fariseii, 
preoții evreilor din acea 
vreme, au trecut luarea 
hotărârii asupra lui Pillat. 

Da, dar acesta, înainte 
de a pronunţa sentința, ştiind că exista obiceiul de a 
fi iertat un condamnat, a întrebat mulțimea pe cine 
să ierte. Aceasta a spus că pe Baraba... 

Deci evreii au avut de ales între lisus şi un tâlhar. 
Şi a ales tâlharul ... 

Straniu... Sau, mai bine zis, extrem de clar? 

Nu mai insistăm asupra codurilor de bare de pe 
toate produsele din UE şi SUA, care conțin, de 
asemenea, nr. 666 (şi nici asupra conducătorilor din 
umbră ai SUA şi UE, ca şi ai comerţului mondial), de 
asemenea, nici asupra faptului că evreii adunau, în 
vremurile lor de glorie, 666 talanţi de la popoarele pe 
care le supuneau... (am mai scris despre asta). 

- sursa: blogul Româniablues.wordpres.com - 


 Pugină realivată de Citat Icon Clima ” | 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


"FĂRĂ CĂPI 


ÎN CONDUCER 
COMANDAMENTULUI EA 


După câteva zile de la arestarea |ui BELGEA (n 
: şeful Comandamentului Legionar "de prigoană"), 
avocatul Cosmovici îmi comunică că di. ing. CLIME 

„n. adjunctul Căpitanului) m-a însărcinat cu 
conducerea Comandamentului. 

Pentru mine această însărcinare a venit pe 
neaşteptate şi întrucâtva m-a surprins. Mă întrebam 
ce considerente l-or fi determinat pe dl. Clime să 
se oprească asupra persoanei mele? 

să fi fost temperamentul meu calm şi nepripit pe 
care îl consideră potrivit pentru împrejurările pe care 
Je străbatem? 

să fi fost părerile bune pe care le avea Căpitanul 
în ceea ce priveşte posibilităţile mele da a găsi soluţii 
potrivite pentru situația politică? 

Sau, dimpotrivă, să fi considerat că eu, ca 
macedonean, aş avea aptitudini pentru a duce cu 
mai mult succes o acţiune subversivă cu caracter 
revoluționar, atribuindu-mi poate, pe nemeritate,. şi 
experiențe în această privință? = 

Aceste nedumeriri erau cu atât mai justificate, cu 
cât eu nu eram un nume cunoscut de masele largi 
ale Mişcării. Având relaţii direct cu Căpitanul, poziția 
mea în Mişcare nu era cunoscută în adevărata ei 
importanță decât de elemente de la Centru, 
apropiate Căpitanului. 

Pe de altă parte, nici eu nu cunoşteam direct 
mulţi dintre cadrele legionare de pe teren. 

Dar pe lângă aceste nedumeriri, erau şi unele 
inconveniente de fapt. 

|. Din punct de vedere al Mişcării: 

Oricât de ponderat aş fi fost eu, faptul că eram 
macedonean avea să constituie un punct vulnerabil, 
considerat fiind, dacă s-ar fi aflat de numirea mea, ca 
terorist; orice  înscenare făcută de poliție 
(complotist, atentator) ar fi părut verosimilă şi ar fi 
găsit crezare nu numai. în „cercurile opiniei. publice 
româneşti, dar şi în rândurile legionare. Or tocmai 


aceste posibilități de răstălmăcire nu trebuia să 


le oferim noi. i 

II. Din punct de vedere macedo-român: 

După atentatul asupra lui Duca la care au 
participat lancu Caranica şi Doru Belimace şi după 
pedepsirea lui Stelescu la care a participat 
Caratănase, tot macedonean, elementul nostru, şi în 
special coloniştii din Cadrilater, erau consideraţi toți 
ca nişte „gardişti primejdioşi". Confuzia care adesea 
se face cu activitatea revoluţionarilor macedoneni 
bulgari, precum şi unele agitaţii violente care, în 
cazul cu Anghelescu (la care a atentat Beza), au 
făcut ca elementul nostru să fie cel mai pus la 
index: i se atribuia aducerea în Țară a metodelor 
balcanice, „străine de sufletul român”, şi se credea 
că formează în cadrul Mişcării "secția teroristă” - 
evident, lucruri complet nejustificare, întrucât 
Mişcarea Legionară, structural, nu era o mişcare 
teroristă, iar pe de altă parte, chiar Căpitanul, într- 
un moment când elementul macedonean nu era 
teprezentat încă în Mişcare, şi-a deschis drum cu 
arma atunci când era ameninţat însuşi. viitorul 
Neamului românesc. Totuşi elementul macedonean 
era pus la index. El a îndurat o prigoană colectivă 
fiindcă calitatea de macedonean echivala cu 
aceea de „gardist primejdios”, pe când elementul 
dn Țară se identifica individual. Şicanele şi 
suferințele îndurate de colonişti formează un 
impresionant capitol pentru credința legionară. 
Cripto-străinii. din pătura conducătoare au avut un 
un prilej de răzbunare. Acum, în această prigoană, 
ei au fost vizaţi şi avertizaţi în mod special. Li s-a 
Spus categoric: „Dacă se întâmplă să participe vreun 
macedonean la acte teroriste, vor fi curăţaţi în masă, 
ră diferențiere şi cruțare". În centrele importante de 
Colonişti s-au adus întărituri de jandarmi şi s-au 
instalat mitraliere. Mă gândeam şi la faptul de a 
expune unui pericol, în mod. inevitabil, această 
famură de români veniţi în Țară după atâtea 
crâncene lupte, să-şi găsească liniştea binemeritată; 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


Carte Apionană 


Şi îmi mai aminteam de spusele Căpitanului, de a o 
cruța cât mai mult. 

III. Din punct de vedere personal: 

Făcându-mi studiile în Bucureşti şi locuind 
aproape zece ani de zile acolo, unde am avut 
serviciu la Banca Pieței şi pe urmă la Banca 
Românească şi Administrația Financiară, eram 
cunoscut atât de colegii de şcoală, cât şi de lumea 
cu care am venit în contact în timpul serviciului. 

Pe de altă parte, colonia numeroasă de 
macedoneni din Capitală, precum şi frecventarea 
Capitalei de cei din Durostor, Caliacra, Constanţa, 
Ialomița, unde de asemenea,eram cunoscut, făcea 
ca la orice ieşire pe stradă, oricât de atent aş fi 
fost, să dau de câte un cunoscut. Acest lucru mi- 
ar fi îngreunat foarte mult contactul şi deci şi 
îndeplinirea misiunii. 

Într-o proximă şedinţă a Comandamentului, care 
s-a ținut la grădina lui Titi Cristescu şi la care au 
participat şi părintele Dumitrescu, Horia Sima, lon 
Antoniu etc. (într-o cameră alăturată era şi Biriş cu 
Titi Cristescu), am expus toate aceste lucruri, 
conchizând că, dat fiind că eu nu sunt bine cunoscut 
de legionari, să-i comunicăm d-lui Clime propunerea 
noastră ca conducerea să o preia părintele 
DUMITRESCU-BORŞA care nu are acest neajuns. 
Părintele a insistat să primesc această sarcină 
întrucât "prin tactul şi calităţile tale, ai fi cel mai 
indicat să o duci”. ţ 

Am acceptat în sfârşit să o iau, să nu se 
creadă că fug de răspundere şi ca să fac treabă în 
sensul vederilor mele. 

Am spus că, după experienţa făcută cu ceilalţi doi 
conducători ai Comandamentului, RADU 
MIRONOVICI şi ION BELGEA, şi pentru a se evita 
unele neajunsuri amintite mai sus, este bine să nu 
se arate cine conduce Comandamentul. Pentru 
derutare ar fi bine să se acrediteze ideea că-l 
conduce un colonel activ. În felul acesta se va 
asigura continuitatea în acţiune. 

Legăturile cu provincia se vor face prin 
HORIA SIMA, cu Răsleţii prin lon Antoniu, iar cu 
grupul legionarelor condus de Nicoleta - care intrase 
în legătură cu Căpitanul - prin Ghiţă Dragomir-Jilava. 
Pentru multe legături neprevăzute putem să ne 
servim de Titi Cristescu a cărui grădină devenise 
aproape un permanent loc de întâlnire. Am rămas de 
acord. La un moment dat înregistrez o izbucnire 
nervoasă, abia reținută, a lui HORIA SIMA, 
împotriva ing. Clime: îi imputa că nu i-a dat lui 
conducerea Comandamentului, pe motivul că ar fi 
avut cu el 'chestiuni personale în legătură cu 
organizația Timişoara. 

Am rămas surprins, dar n-am insistat mult, fiindcă 
era ceva neplăcut. Impresia rămasă n-a fost bună. În 
izbucnirea lui nervoasă vedeam colții unui 
ambițios care îl rodeau înăuntru. Acest lucru poate 
fi justificat oriunde, în Mişcarea Legionară însă 
este un simptom de boală pe care Căpitanul îl trata 
cu dispreţ. 

Izbucnirea lui nervoasă îmi părea cu atât mai 
nejustificată, cu cât felul cum făcusem ca să nu fie 
cunoscut conducătorul real al Comandamentului 
înlătura orice susceptibilitate: personală, iar lui, ca 
element de. legătură cu provincia, îi dădeau 
posibilităţi şi mai mari de activitate. 

Pe mine mă interesa ca treaba să meargă bine, 
indiferent dacă activitatea mea rămânea 
necunoscută. 

Pe de altă parte, în ce priveşte eventuala lui 
rezervă față de persoana mea, eu n-am avut 
răspunderea directă până atunci, ca să fac dovadă 
capacității sau incapacității mele fiindcă până atunci 
nu s-a oferit ocazia, iar el, din scurtul timp cât ne-am 
cunoscut, nu putea face nici-o apreciere în acest 
sens. 

Ca linie de conduită am menţinut-o pe acea 
preconizată de Căpitan, adică de evitare a 
oricărei provocări. În ceea ce priveşte persoana 
Regelui, am lărgit mai mult cadrul formulei date de 
Căpitan „de a nu-l ataca”. Fiindcă politicienii credeau 


TAN” — CONST. PAPANACE (VI) 


(continuare din numărul trecut) 


şi colportau că după cele întâmplate s-a creat 
ireparabilul între Garda de Fier şi Rege, am crezut 
să arătăm contrariul. Tema care trebuia difuzată era: 
„Se recunoaşte că România este angrenată într-un 
sistem de alianțe care nu pot fi schimbate decât la 
momentul oportun. Până atunci Regele trebuie să 
dea, la rigoare, aprehensiunilor aliaţilor actuali, 
dovezi că ia măsuri chiar impresionante pentru a 
evita o altă orientare. Esenţialul este ca el să-şi 
păstreze rezerva pentru ziua de mâine, când 
interesele Țării vor reclama altă orientare. Acest 
lucru îl înțelege conducerea Mişcării Legionare, în 
frunte cu Căpitanul; şi ca rezervă a Regelui legionarii 
înțeleg să aştepte în linişte, chiar şi în închisori. 
Primejdia este însă că anumiți politicieni, 
neînțelegând această eventuală linie mare a 
Regelui, sau mai degrabă tocmai pentru că ar 
înțelege-o şi pentru ca să împiedice o viitoare 
conlucrare a lui cu tânăra generație, vor să producă 
ireparabilul, utilizând toate mijloacele." er 

Acest punct de vedere am încercat să-l difuzăm 
pentru contrabalansare, atât cât ne permiteau 
împrejurările atunci, îmi amintesc că l-am expus şi lui 
Cosmovici. 

Pe VICTOR BIRIŞ care a însoțit pe popa 
Dumitrescu-Borşa la şedinţa de mai sus, l-am 
cunoscut atunci pentru prima dată. Informându-mă, 
am aflat următoarele despre el: a fost substitut de 
procuror la Tribunalul din Caraş, cunoscut ca 
simpatizant legionar de cei de la fața locului. Cu 
ocazia plebiscitului pentru Constituţia lui: Carol, a 
votat pe față contra. Acest lucru l-a făcut chiar să 
părăsească magistratura, unde nu era încă 
definitivat. A venit la Bucureşti şi s-a prezentat 
Căpitanului, aducându-i la cunoştinţă atitudinea pe 
care a avut-o. Căpitanul, se spune, ar fi rămas 
oarecum surprins de ostentația gestului într-un 
asemenea moment. 

l-a spus "bine" şi i l-a încredințat părintelui 
Dumitrescu-Borşa, care era de față, să se ocupe de 
el. De atunci părintele Dumitrescu îl avea în 
tovărăşie. 

(N. n.: În cartea sa de Memorii, preotul 
comandant al Bunei Vestiri lon Dumitrescu-Borşa 
face nişte mărturisiri cutremurătoare referitor nu 
numai la BIRIŞ, ci şi la HORIA SIMA: în refugiul de 
la Berlin din 1939 Biriş i-a mărturisit părintelui că 
Sima era agent al Serviciului Secret de Informații şi 
că-l însoțise la întâlniri cu Moruzov care îi dădea 
bani! Şi la Aiud, peste 25 de ani, Biriş a făcut 
aceleaşi declaraţii ca şi părintelui Dumitrescu-Borşa!) 

Fără ca să-i suspectez buna credință, am 
considerat totuşi că nu este potrivit din punct de 
vedere al Mişcării, ca un nou venit să pătrundă până 
în inima Comandamentului, mai ales în vremuri de 
prigoană. Chiar dacă ai face o nedreptate, o rezervă 
este necesară pentru a asigura coeficientul de 
siguranță. Această atitudine n-a fost înțeleasă 


totdeauna de camarazii de luptă şi din cauza * 


aceasta de multe ori am avut neajunsuri pentru 
Mişcare. 2 

Murise Regina Maria şi se spunea că i-a lăsat cu 
limbă de moarte regelui Carol să se înţeleagă cu 
tineretul, că altfel îşi periclitează tronul. 

Urma să merg la Braşov.să mă întâlnesc cu 


Alecu Cantacuzino şi cu Vasile Cristescu şi să. 


pregătim, cu Cosmovici, apariția broşurii "Procesul 
Căpitanului" pe care o iniţiase Belgea. 

N-au trecut însă mai mult de zece zile când am 
căzut şi eu în mâna Poliției. 

A fost o întâmplare, sau a fost mai mult decât 


atât? A fost o încercare de înscenare la care s-a * 


renunțat? Nici astăzi nu pot să ştiu. Cert este că un 
denunț anonim arăta Poliţiei că se pregăteşte un 
complot macedonean împotriva Regelui, poate cu 
ocazia înmormântării Reginei la Curtea de Argeş. 

(N. n.: Cine era nemulțumit de faptul că Papanace 
era şeful Comandamentului şi chiar îşi arătase 
sentimentele?) 


(continuare în numărul viitor) 


Pagină realecală de Vale Doyduraru 


Pag. 13 


urituali tale 
NIHILISMUL - SERAFIM ROSE (|) 


|. Problema adevărului 


Ce este nihilismul în care noi considerăm că îşi 
are rădăcinile Revoluţia în epoca modernă? 

La prima vedere, răspunsul nu pare dificil; câteva 
exemple evidente ne vin imediat în minte 

Revoluția bolşevică, viziunea dadaistă în artă; 
nihilismul este fundamentul pe care s-au 
dezvoltat aceste mişcări şi este reprezentat în mod 
remarcabil de câteva personalități „posedate” de 
nihilism de la sfârşitul sec. XIX — poeţi precum 
Rimbaud şi Baudelaire, revoluționari ca Bakunin şi 
Neceaev, „profeţi” ca Nietzsche; la un nivel mai 
modest, contemporanii noştri resimt o stare de 
confuzie, o nelinişte vagă care îi determină pe unii să 
caute refugiu în droguri sau în false religii sau să 
comită acele crime „absurde” care devin tot mai 
caracteristice timpurilor noastre. 

Dar toate acestea nu reprezintă decât suprafața 
spectaculoasă a problemei nihilismului. A explica 
toate acestea, odată ce ai depăşit nivelul superficial, 
nu este în nici un caz o sarcină uşoară. Pentru a 
întreprinde acest lucru va fi necesar să ocolim două 
mari capcane aşezate de o.parte şi de alta a 
drumului pe care ni l-am ales şi în care au căzut cei 
mai mulți comentatori ai spiritului nihilist al epocii 
noastre: apologia şi diatriba. 

Orice persoană conştientă de imperfecţiunile 
şi de păcatele mult prea evidente ale civilizației 


noastre, care au reprezentat cauzele imediate ale. 


atitudinii nihiliste — vom vedea că acestea au 
constituit în acelaşi timp şi fructul unui nihilism 
incipient — nu poate decât să simtă o anumită 
simpatie față de cei care au participat la această 
răzvrătire. 

O asemenea simpatie poate să ia forma milei față 
de aceşti oameni care, dintr-un anumit punct de 
vedere, pot fi văzuţi ca „victime” inocente ale 
condiţiilor împotriva cărora s-a îndreptat efortul lor, 
sau poate fi exprimată în opinia comună că anumite 
tipuri de fenomene nihiliste au de fapt o semnificaţie 
„pozitivă” şi un rol de jucat în „noua evoluţie a 
istoriei sau a omului. 

Cea de a doua atitudine este ea însăşi unul din 
fructele cele mai evidente ale nihilismului pus în 
discuţie aici, în timp ce prima nu este întru totul 
lipsită de îndreptăţire. Trebuie însă să fim atenți şi să 
nu-i acordăm o importanță exagerată numai pentru 
acest motiv. 

În atmosfera care domină cercurile liberale şi 
umaniste, se poate trece mult prea uşor de la 
simpatia față de o persoană nefericită la 
receptivitatea față de ideile sale. 

Cu siguranţă, nihilistul este într-un anumit sens 
„bolnav” şi boala sa este o mărturie a bolii unei epoci 
în care cele mai bune elemente — ca şi cele mai 
negative — se orientează către nihilism; dar o boală 
nu se vindecă prin „simpatie”, în felul acesta nici 
măcar nu este diagnosticată corect. 

Şi, în orice caz, nu există victime cu totul 
inocente”. Nihilistul este mult prea scufundat în 
păcatele şi vinovăția acestei umanități care a produs 
nenorocirile epocii noastre; răzvrătindu-se — aşa cum 
fac toți nihiliştii — nu numai împotriva „abuzurilor” şi 
„nedreptăţilor”, reale sau imaginare din ordinea 
socială şi religioasă, ci şi împotriva ordinii înseşi şi a 
Adevărului care stă la baza acestei ordini, nihilistul 
ia parte activă la lucrarea Satanei (căci asta se 
întâmplă în fenomenul nihilist), ceea ce în nici un 
caz nu se poate explica prin mitologia „victimei 
inocente”. În ultimă instanță, nimeni nu îi slujeşte lui 
Satan împotriva voinţei sale. 

Dacă „apologia” este departe de intenția noastră 
în aceste pagini, scopul nostru nu este nici simpla 
diatribă. Nu este suficient, spre exemplu, să 
condamni  bolşevismul pentru  „barbarismul”, 
"gangsterismul” sau „antiintelectualismul” lor şi nici 
avangarda artistică şi literară pentru „pesimism” sau 
„exhibiţionism”; de asemenea, nu este suficient să 
aperi  „democrațiile” în numele  „civilizaţiei”, 


„progresului” sau „umanismului” sau pentru că susţin, 


„proprietatea privată” şi „libertăţile civile”. Asemenea 
argumente, deşi sunt în mod real îndreptăţite, lovesc 


Pag. 14 


i == 


alături de ţintă; nihilismul ţinteşte mult mai profund; 
programul acestuia este mult prea radical pentru a 
putea fi contrazis efectiv de aceste argumente. Ele 
identifică eronat rădăcinile nihilismului, iar eroarea 
nu poate fi combătută decât de adevăr. 

Cea mai mare parte a criticii nihilismului nu este 
îndreptată împotriva acestor rădăcini, iar motivul 
acestei atitudini — aşa cum vom vedea — este acela 
că nihilismul a devenit în vremea noastră atât de 
răspândit, aproape universal valabil, a pătruns 
perfect şi adânc în minţile şi inimile oamenilor de 
astăzi, încât nu mai există nici un „front” pe care să 
fie combătut; şi cei care cred că îl combat folosesc 
cel mai adesea argumentele acestuia, care se întorc 
de fapt împotriva lor ... 

Unii vor obiecta probabil — o dată ce au văzut 
care este sfera proiectului nostru — că am întins un 
năvod mult prea mare, că am exagerat extinderea 
nihilismului sau, dacă nu, că fenomenul este atât de 
generalizat încât nu mai serveşte la nimic 
combaterea lui. 

Trebuie să recunoaştem că sarcina noastră este 
una ambițioasă, cu atât mai mult cu cât multe 
fenomene. nihiliste sunt ambigue; şi, într-adevăr, 
dacă ar trebui să încercăm o examinare exhaustivă a 
problemei, lucrarea noastră ar fi fără sfârşit. 

Cu toate acestea, cred că este însă posibil să 
întindem un năvod mare şi să prindem totuşi peştele 
pe care îl căutăm — pentru că, la urma urmei, nu 
există decât un peşte, şi încă unul mare. 

O documentare exhaustivă a fenomenelor 
nihiliste iese din discuție; dar o examinare a 
mentalități nihiliste unice care stă la baza lor, a 
efectelor ei indiscutabile şi a rolului acesteia în 
istoria contemporană este în mod sigur posibilă. 


Vom încerca aici, mai întâi, să descriem această 
mentalitate — în cele mai importante manifestări ale 
ei — şi să oferim o schiță a dezvoltării ei istorice; şi 
apoi să cercetăm mai adânc semnificaţia şi 
programul ei istoric. Ei miti 

Dar înainte de a putea face asta, trebuie să ştim 
mai clar despre ce vorbim; trebuie să începem, de 
aceea, cu o definiţie a nihilismului. Această 
sarcină nu trebuie să ne reţină prea mult; nihilismul a 
fost definit, şi încă foarte succint, de către 
fondatorul nihilismului filosofic, Nietzsche. 

„... nu există adevăr, o structură absolută a 
lucrurilor, nu există «lucru în sine». Acestea 
toate sunt doar nihilism, şi anume cel mai 
extrem.” 

„Nu există adevăr” - am întâlnit de mai multe ori 
aceste cuvinte în carte şi ele vor reveni frecvent. 
Deoarece problema  nihilismului este, în 
profunzime, o problemă de adevăr; este problema 
adevărului. 

Dar ce este adevărul? 

Problema este, înainte de toate, una de logică: 
înainte de a discuta despre conţinutul adevărului, 
trebuie să cercetăm posibilitatea şi condiţiile 
postulării adevărului. 

Şi prin adevăr înțelegem — aşa cum explicitează 
negarea lui de către Nietzsche — adevărul absolut, 
ca dimensiune a începutului şi a sfârşitului 
lucrurilor. 

„Adevăr absolut”: sintagma aceasta sună 
demodat pentru o generație crescută în spiritul 
scepticismului şi care nu a fost obişnuită să ia 
lucrurile în serios. Nimeni, cu siguranţă — şi aceasta 
este opinia generală — nimeni nu este atât de naiv, 
încât să creadă în „adevărul absolut”; în epoca 
noastră iluminată orice adevăr este „relativ”. 

Să remarcăm că această ultimă expresie — „orice 
adevăr este relativ” — este tălmăcirea populară a 
sintagmei nietzscheene „nu există adevăr absolut”; 
această doctrină reprezintă temelia  nihilismului, 
deopotrivă pentru masele largi şi pentru elite. 

În epoca noastră, „adevărul relativ” este 
reprezentat în primul rând în cunoaşterea 
ştiinţifică, care are ca punct de plecare observaţia, 
continuă cu logica evenimenţială şi progresează 
etapă cu etapă de la elemente cunoscute la 
elemente necunoscute. Este totdeauna discursivă, 


contingentă, calificată, totdeauna exprimată în 
„relaţie” cu altceva, niciodată unică, „absolută”, 
categorică. 

Omul de ştiinţă mai puţin înclinat spre meditaţie şi 
abstractizare nu vede necesitatea unui alt mod de 
cunoaştere; preocupat cu cerințele specialității sale, 
nu are probabil nici timp, nici dispoziie pentru 
întrebări „abstracte” care se referă, spre exemplu, la 
ipotezele fundamentale ale specialității sale. 

Dacă însă este obligat să răspundă la asemenea 
întrebări sau dacă mintea i se îndreaptă în mod 
spontan către asemenea întrebări, se mulţumeşte cu 
cea mai evidentă explicaţie pentru a-şi satisface 
curiozitatea: orice adevăr este empiric, orice 
adevăr este relativ. 

Oricare dintre aceste afirmații se contrazice 
pe sine. Pentru observatorul critic, problema 
adevărului absolut se pune în primul rând datorită 
acestor contradicții; şi prima concluzie logică la care 
acesta poate să ajungă este că, dacă există vreun 
adevăr, acesta nu poate fi întru totul relativ. 
Principiile ştiinţei moderne, ca ale oricărui sistem 
gnoseologic, sunt ele însele neschimbabile şi 
absolute; dacă acestea nu ar exista, cunoaşterea 
nu ar fi posibilă, nici măcar cunoaşterea 
„abstractă”, pentru că nu ar mai dispune de criterii 
după care să clasifice adevărul sau cunoaşterea. | 

Această axiomă are un corolar: absolutul nu 
poate fi atins cu mijloacele relativului. Cu alte 
cuvinte, principiile fundamentale ale oricărui- 
sistem de cunoaştere nu pot fi dobândite prin” 
intermediul aceleiaşi cunoaşteri, ci stabilite 
dinainte; ele nu sunt obiectul demonstrației 
ştiinţifice, ci al credinţei. 

Pentru a nu cădea pradă iluziilor subiective, 
credința trebuie ancorată în adevăr. Aici se pune, 
prin urmare, o întrebare legitimă şi într-adevăr 
inevitabilă, dacă principiile prime ale credinței 
ştiinţifice — spre exemplu, coerenţa şi uniformitatea 
naturii, _trans-subiectivitatea cunoaşterii umane, 
adecvarea rațiunii la datele observaţiei din care 
poate extrage concluzii — se întemeiază pe un 
adevăr absolut; în cazul în care acest lucru nu se 
întâmplă, aceste principii fundamentale nu sunt 
decât probabilități neverificabile. 

Poziţia „pragmatică” adoptată de mulți oameni de 
ştiinţă şi umanişti care nu se sinchisesc să mediteze 
asupra lucrurilor ultime — şi anume, la faptul că 
aceste principii nu sunt decât ipoteze experimentale 
pe care experienţa colectivă le consideră demne de 
încredere — este în mod sigur nesatisfăcătoare; 
poate oferi o explicație psihologică a credinței pe 
care o inspiră aceste principii, dar atât timp cât nu 
stabileşte fundamentul acestei credințe în adevăr, 
întregul — edificiu ştiinţific rămâne pe nisipuri 
mişcătoare şi nu-i asigură nici o protecţie împotriva 
curentelor iraționale care îl atacă periodic. 

În orice caz — fie că e vorba de o simplă naivitate, 
fie de o înţelegere mai profundă pe care nu o pot 
justifica prin argumente — cei mai mulţi oameni de 
ştiinţă şi umanişti cred, fără îndoială, că credința lor 
se raportează la adevărul lucrurilor. 

Dacă această credință este justificată sau nu, 
reprezintă, desigur, o altă întrebare; este o întrebare 
metafizică şi în mod sigur nu se justifică prin 
metafizica mai degrabă primitivă a celor mai mulți 
oameni de ştiinţă. 

(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


i ca 40 te ca. insele“ ANU Act Me cil datzi alt tata na e etic ete ec pat arm a ai Z Adi ad că aiba i se ăia i aaa dei ANL il aaa 


PP II... Tr PN 7-1 AP IPP PPS sue 


Cancurd 


ISTORIA CENZURATĂ 


- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 an 
adresa sediului, sau se pot da personal, 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ri 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: 
grupări naţionaliste?” 


Mişcarea Legionară, când existau alte 
a fost dat de Alexandru Istrate din Braşov, 34 
care a câştigat cartea "Mărturisiri , 

Tudorică. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În perioada interbelică a avut loc o adevărată 
invazie iudaică în România şi cucerirea de către 
aceştia a controlului total asupra economiei 
României, având ca urmare controlul asupra 
politicului, prin corupție, dar şi prin presiunile finanței 
internaţionale şi prin revenirea la tron a lui Carol al |l- 
lea, dominat de amanta evreică Elena Lupescu. 

Existența unui partid comunist, cu lozincile sale 
mincinoase de egalitate în drepturi ale minorităţilor şi 
majorităţii naţionale, era, în plus, un instrument de 
presiune şi de propagandă a intereselor evreieşti, 
acesta fiind dominat de etnici evrei şi având ca 
scopuri declarate distrugerea României ca stat, prin 
dezmembrare, răspunzând pretențiilor vecinilor 
noştri: bulgarii vroiau Dobrogea, ungurii Transilvania, 
ruşii Basarabia şi Moldova până la Carpaţi. 

La laşi luase ființă „Liga, Apărării Naţional- 
Creştine” sub conducerea prof. A. C. Cuza, mare 
orator, luptător dintotdeauna pentru salvarea fiinţei 
naţionale de la dezastrul. invaziei evreieşti, profesor 
al lui Corneliu Zelea-Codreanu în timpul studenției, 
prieten de familie cu lon Zelea-Codreanu. 

Aceasta era, de fapt, singura organizație 
naționalistă la momentul respectiv. 

Corneliu Zelea-Codreanu intră în L.A.N.C. şi 
activează un timp, până când viitorul „Căpitan” 

“înțelege că toată activitatea acesteia se limita la 
expunerea de idei şi că paşii următori, organizarea 
şi educarea luptătorilor, erau ridiculizați.. 

Trebuia deci să apară o altă formaţie politică, o 
mişcare capabilă să antreneze masele de români, 
devenind o forță; o mişcare care să aibă ca prim 
obiectiv unul social-educativ şi anume formarea 
unei „armate” capabile să depăşească prin: ridicarea 
nivelului intelectual, însuşirea principiilor creştine şi 
aplicarea lor în lupta politică, disciplină de fier 
(apropos de „armată”), conştientizarea maselor 
asupra pericolelor care devin din ce în ce mai mari 
prin evoluția fără precedent a dominației economice 
şi sociale a evreilor. 

Singura organizație naționalistă de suprafață, 
Liga Apărării  Naţional-Creştine, nu avea 
capacitatea de dezvolta un program de: luptă la 
nivel național. 

Cuziştii înțelegeau naționalismul prin lupta cu 
geamurile şi capetele evreilor şi erau, de fapt, 
conştient sau nu, simpli agenţi provocatori, "cealaltă 
faţă a guvernului” (cum avea să spună mai târziu 
Căpitanul, într-una din Circulările sale). 

De aceea trebuia să apară o nouă forță 
politică, cu o viziune mai amplă, nouă, şi un 
Caracter mai puţin teoretic, care să îşi pună în 
aplicare principiile. 

„Corneliu Zelea-Codreanu expune amănunțit. în 
Pentru legionari" situaţia: i 
Ș Deviza prof. A. C. Cuza: "În Ligă intră cine vrea şi 
fâmâne cine poate”, va aduce un adevărat dezastru. 


în duhul adevărului” — avocat instructor legionar Nae 


i; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
la sediu, până la data de 10 a lunii 
dica de la redacție. 


"De ce a trebuit să apară 


de ani, 


Într-o organizație nu intră "cine vrea”, ci intră 
cine trebuie şi rămâne cine e, şi atâta vreme cât e 
om corect, muncitor, disciplinat, credincios. 

N-au trecut câteva luni şi biata Ligă devenise un 
cazan de intrigi, un adevărat iad. 

Credința mea de atunci pe care mi-o păstrez şi 
astăzi este: Dacă într-o organizaţie apar aceste 
începuturi de cangrenă, ele trebuiesc imediat 
localizate şi apoi extirpate cu cea mai mare energie. 

Dacă nu se pot localiza-şi se întind ca un cancer 
în întregul organism al mişcării, cauza este pierdută. 
Viitorul şi misiunea organizaţiei sunt compromise. Ea 
va muri sau îşi va târi zilele între viață şi moarte, fără 
ca să poată realiza ceva. 

O asemenea mişcare avea nevoie de un mare 
conducător, iar nu de un mare doctrinar, peste capul 
căruia să treacă valul mişcării, el trebuie să domine 
mişcarea şi s-o stăpânească. 

Nu oricine poată să îndeplinească această 
funcţiune. Trebuie un om de meserie, un om cu 
calități înnăscute, cunoscător al legilor de 
organizare, de dezvoltare şi de luptă ale unei mişcări 
populare. Nu e suficient să fii profesor universitar, 
pentru a putea lua comanda unei astfel de mişcări. 

Aici avem nevoie de barcagii sau de comandanți 
de vapor, care să ne conducă pe valuri, care să 
cunoască legile şi să fie deprinşi cu secretul acestei 
conduceri, care să cunoască locurile primejdioase cu 
stânci, care în sfârşit, să fie stăpâni pe braţele lor. 

Nu e suficient ca cineva să demonstreze că 
Ardealul este al Românilor, pentru ca să ia şi 
comanda trupelor spre a merge să dezrobească 
Ardealul. După cum nu e suficient ca cineva să 
demonstreze teoretic existența  primejdiei 
evreieşti, pentru ca să poată lua comanda unei 
mişcări politice populare de rezolvare a acestei 
probleme. 

Ne găsim pe două planuri de activitate cu totul 
deosebite, planuri care cer persoanelor aptitudini şi 
însuşiri cu totul deosebite. 

- Primul plan ni-l putem închipui la 1.000 m. 
înălțime. Lumea teoriei. Câmpul abstract al legilor. 
Acolo omul cu anumite însuşiri se ocupă cu 
cercetarea adevărului şi formularea lui teoretică. 
Pleacă de jos, de la realități concrete, de pe pământ 
şi urcă în sus până la legi. Acolo, în acest plan, este 
locul lui de creaţie. Celălalt plan se află pe pământ. 
Aici omul cu anumite însuşiri se ocupă cu arta 
impunerii: adevărului prin jocul forțelor. EI se înalță în 
sus pentru a se pune de acord cu legile, dar locul lui 
de creaţie este aici jos, pe câmpul de luptă, în 
câmpul strategic şi tactic. Cei dintâi conturează 
obiective, creează idealuri, cei de ai doilea le 
ating, le împlinesc. 

Acest prim plan nu cere întrebuințare de 
oameni, de forțe omeneşti. Dimpotrivă, omul 
planului întâi fuge de oameni. 


Planul al doilea cere, în primul rând, oameni. 
Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni transformați în 
forțe omeneşti. Aceasta însemnează: 

1. Organizare (cu toate legile ei). 

2. Educaţie tehnică şi eroică pentru mărirea 
puterii, adică pentru transformarea omului în putere 
omenească. 

3. Conducerea acestor forțe, organizate şi 
educate, pe câmpul strategic şi tactic în luptă cu 
alte forțe omeneşti sau cu natura. 

Dacă doctrinarului i se cere să stăpânească 
ştiinţa cercetării şi formulării adevărului, 
conducătorului unei mişcări i se cere să stăpânească 
ştiinţa şi arta organizării, ştiinţa şi arta educaţiei 
ştiinţa şi arta conducerii. 


Mişcarea Legionară s-a dovedit a fi unica forță 


politică ce se opune hotărât şi eficient planurilor de 
distrugere a țării: viziunea Căpitanului şi a Mişcării 
create de el a fost recâştigarea pozițiilor economice 
şi sociale fireşti prin ridicarea românului la nişte 
standarde care să-l facă învingător în conflictul 
absolut evident în relația evrei-români. 

Soluția Mişcării Legionare era să ridice 
poporul român la un nivel de înțelegere, la o 
calitate a comportamentului, la o conştiinţă a 
rolului şi contribuției fiecărui cetățean - să facă, 
într-un cuvânt, românii mai buni din toate 
punctele de vedere, capabili să învingă 
concurența evreiască. Să fie mai buni muncitori, 
mai buni negustori, mai buni medici, mai buni 
profesori etc. 

Era o soluție total creştină şi atenţie, neagresivă 
vis a vis de relaţiile interetnice. 

Mişcarea Legionară era singura formațiune 
politică a cărei doctrină nu prevedea sub nici o 
formă agresarea minorității evreieşti, singura care 
vedea soluționarea gravelor probleme prin 
concurenţă, transformând românul într-un campion. 

Cuziştii înțelegeau naționalismul prin lupta cu 
geamurile şi capetele evreilor, iar legionarii îl 
înțelegeau prin ridicarea Românilor — era o diferență 
majoră. S 

Evreilor le  conveneau metodele cuziştilor 
(violențele neconstructive) pentru că puteau astfel să 
vocifereze contra "antisemitismului” din România, 
cerând măsuri pentru reprimarea lui. Pentru 
geamurile sparte evreii erau despăgubiţi copios de 
autorități, în schimb se interziceau congresele 
studenţeşti (la care participau, în cea mai mare 
parte, legionarii), de aceea exista un serviciu de 
ordine legionar la aceste congrese, tocmai pentru 
evitarea dezordinilor şi provocărilor inutile. 

Este important de ştiut că după zece ani, în 1937, 
efemera guvernare „Goga-Cuza” are față de 
Mişcarea  Legionară aceeaşi atitudine, acelaşi 
comportament abuziv ca şi celelalte guvernări, 
însuşindu-şi punctele lor de vedere. 


ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: Ce credeți că ar face Mişcarea Legionară pentru redresarea situaţiei actuale, dacă ar fi la putere? 
PREMIU: "V-am scris vouă, tinerilor!” — preot instructor legionar Ilie |. Imbrescu. 


NOTĂ: În numărul precedent, în cadrul rubricii “Spiritualitate”, unde am prezentat biografia preotului instructor legionar Ilie Imbrescu, am menţionat faptul că 
Părintele, condamnat la 15 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru crimă de organizare şi participare la formaţiuni politice de tip fascist", a fost achitat 
Post mortem ca urmare a demersului iniţiat de fiul său. Conform informaţiei căpătate ulterior de la acesta, revenim şi precizăm că demersul a fost inițiat de 
Procurorul Manea Drăgulin! Pare surprinzător la prima vedere, dar explicația (pe care nu aveam de unde s-o ştim) este următoarea: părintele intrase în ian. 1948 în 
Organizația "Salvarea Neamului", din care făcea parte şi celebrul avocat Istrate Micescu; după 1990 s-a dorit reabilitarea lui, astfel încât şi preotul legionar Imbrescu, 


fiind condamnat în acelaşi lot cu Istrate Micescu, 


a fost reabilitat automat, 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


Pag. 15 


NICADOR 


George G. - Sinaia: 
Victorie a la Pirus reprezintă o 
victorie obținută cu un uriaş 
cost pentru învingător. Expresia 
este legată de regele Pirus al 
Epirului care i-a învins pe 
romani dar a suferit pierderi de 
neînlocuit în timpul luptelor, 
ceea ce a dus, în final, la 
pierderea războiului. Plutarh 
relata reacția lui Pirus la 
felicitările primite din partea 
supuşilor; "Încă o victorie ca 
asta şi suntem terminați.” Prin 
extensie, expresia este folosită 
în domeniul politicii pentru a 
desemna o victorie ruinătoare 
pentru învingător: câştigarea 
unei bătălii dar pierderea 
războiului (de exemplu, în 
cadrul Mişcării Legionare; 
asasinarea  călăului Armand 
Călinescu cu prețul masacrării PA ad 
elitei legionare, "marea biruință” RE Za 
de 6 sept. 1940, adică ajungerea la putere pentru pa 
principiilor legionare — cu Sima în rolul lui Pirus). 

Bogdan Ioniță — Cluj: Către începutul mileniului 2 Spania era ocupată de 
mauri. Nobilii descendenţi din vizigoți, neam germanic care s-a aşezat în 
peninsulă cu câteva sute de ani înaintea arabilor, îşi vădeau originea europeană 
prin. venele lor (albastre), pe care pielea albă le făcea vizibile, de aici expresia 
"sânge albastru”, pentru a diferenţia nobilii europeni care aveau ten deschis la 
culoare şi li se vedeau astfel venele prin transparenţa pielii, de nobilii cu sânge 
maur sau cu sânge amestecat, care aveau pielea de culoare închisă, 
nevăzându-li-se venele Nobilii se diferenţiau astfel şi de țărani (aceştia aveau 
tenul bronzat şi, evident, vene insesizabile.) 

Ştefan Barbu — Rm. Vâlcea: Termenul de mareşal a apărut în Franţa şi 
reprezenta o demnitate acordata generalilor sau amiralilor care aveau la activ 
fapte de arme notabile sau care au avuseseră merite politice ieşite din comun. În 
România demnitatea de mareşal a fost acordată onorific pentru prima dată la 1 
Decembrie 1918, Regelui Ferdinand | sub care s-a făurit reîntregirea țării. Dar 
abia în 1930, printr-un decret-lege dat sub domnia lui Carol al II-lea a fost creată 
demnitatea de mareşal. Potrivit legii, demnitatea era onorifică şi se conferea 
generalilor în gradul de general de corp de armată, ce conduseseră cu succes 
operaţiunile armatei române, din funcția de şef al Marelui Cartier General sau de 
comandant titular al unei armate. 

Victor Alexandrescu — Timişoara: Sub numele de "operaţiunea Paperclip” 
(în traducere "agrafă de hârtie”) s-a ascuns programul Statelor Unite. (prin 
intermediul aşa-numitului Birou de Servicii Strategice), de recrutare a oamenilor 
de ştiinţă din Germania nazistă după cel de-al doilea război mondial. 

Octavian Răchitaru — Oradea: De ce nu ne-am oprit pe Nistru în cel de-al 
doilea război mondial? lată o problemă care continuă să fie dezbătută de ani de 
zile de analişti şi istorici militari, cu păreri pro şi contra. Mie mi se părut foarte 
pertinentă explicaţia d-lui Cristian Negrea, expusă chiar cu ocazia zilei de 23 
august de anul trecut, de aceea am reţinut-o. Reprdduc câteva selecțiuni din 
foarte amplul material expus cu acea ocazie. În toata istoria militară, din 
antichitate până astăzi, există nişte principii universal valabile, unul dintre ele 


tru luni, cu prețul sacrificării 


referindu-se la urmărirea adversarului. Într-o luptă în care se ajunge la o bătălie” 


deschisă între doi adversari, până la urmă unul va ceda. Dar depinde şi cum o 
face: dacă se retrage ordonat spre o noua poziţie, pentru a încerca o noua 
rezistență, respectiv o nouă bătălie, ajungem în situaţia unei victorii tactice de 
moment din partea celuilalt, nu o victorie decisivă; dacă însă unul dintre 
adversari o rupe la fugă dezorganizat, înseamnă că este înfrânt. Dar victoria 
celuilalt nu este deplină dacă nu-l urmăreşte. Urmărirea este un principiu de 
bază, întrucât cele mai mari pierderi pentru oponent-nu vin în cursul bătăliei 
propriu-zise, ci în momentul urmăririi: dacă nu a rezistat în cursul bătăliei, nu are 
cum să reziste în cursul fugii dezorganizate, dacă este urmărit de trupele 
victorioase. În timpul urmăririi sunt dezorganizate marile armate, atunci sunt cele 
mai mari pierderi pentru cei urmăriţi care nu au cum sa iniţieze o rezistență 
valabilă, atunci se iau cei mai mulţi prizonieri, lipsindu-i pe adversari de 


Periodic ed 
Nicoleta Codrin 


Redactor şei: 
Gol 


egiul de redacție: 


Relații 
cu publicul: 


ABONAMENTE PE ADRESA 
ZELEA-CODREANU, 
DUMITRACHE NR, 35, SECT, 2, BUCUREŞTI 
Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 
Prețul unui abonament pt 
50 RON pentru țară 
pentru Europa; 130 RON peniru Canada, SUA, Australia, 


itat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
3 (zona Circului — inlers. cu Ştefan cel Mare, colt cu str. V.Lascăr) 
Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul-legi 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2012 


STR,  BANUL 


anul 2012: 


(Bucureşii și provincie), 70 RON 


posibilitatea unei reveniri. 
Urmărirea este de cele mai 
multe ori cheia victoriei depline 
pentru unii şi poarta dezastrului 
pentru alții. Urmărirea este 
esențială în desăvârşirea 
victoriei pe câmpul de luptă 
pentru că nu este de ajuns să 
învingi adversarul, ci trebuie să- 
| scoţi total din luptă, ca să nu te 
trezeşti mâine luptând din nou 
cu el. Toţi marii generali si 
comandanți de armate au 
respectat acest principiu de 
bază al strategiei militare. lar 


noi puteam  încălea acest 
principiu de bază, refuzând să-i 
urmărim şi  capturăm pe 


sovieticii care se retrăgeau în 
debandadă? Dacă i-am fi lăsat, 
ne trezeam luptând cu aceiaşi 
A în prima linie, cum am mai pățit- 
o şi altă dată. Unii analişti au 
Pe = AI sp spus că nu trebuia să trecem 
Nistrul deoarece noi nu am dus niciodată război in afara granițelor noastre, am 
dus doar războaie de apărare a teritoriului nostru. Aceştia probabil nu cunosc 
diferența dintre un război de agresiune şi unul preventiv. Un război de agresiune 
este unul în care îţi ataci vecinul deoarece vrei ceva de la el, pur şi simplu, fie că 
e vorba de teritoriu, de influență sau de avantaje economice sau de altă natură. 
În schimb, un război preventiv este acela în care ataci atunci când eşti sigur că 
vecinul vrea să te atace, ataci înainte de a ataca el. Exemplele sunt multe în 
istorie, inclusiv a noastră. Şi românii au dus războaie în afara teritoriului național, 
dar au fost războaie preventive de apărare. De exemplu, Independenta ne-am 
câştigat-o la Plevna, dincolo de Dunăre, nu pe teritoriul naţional. În 1913 am 
intrat din nou în Bulgaria, pentru a pacifica regiunea, dobândind rolul.de lider_ 
regional, pacea încheindu-se la Bucureşti. În 1919 am eliminat pericolul bolşevic 
maghiar ocupând Budapesta, prin lupta de la 4 aug. 1919. Tot în 1919 am trecut 
Nistrul, ocupând Tiraspolul pentru a asigura flancul stâng al diviziilor franceze şi 
greceşti care se retrăgeau din Odessa sub presiunea bolşevicilor ruşi. lar acum-- 
ar fi trebuit să ezităm să trecem Nistrul? Regele Ferdinand a procedat corect. 
trecând Tisa în urmărirea adversarului până la ocuparea Budapestei. lar în al 
doilea război mondial nu era normal şi logic să-i urmărim pe sovietici dincolo de 
Nistru, până la distrugerea lor, lucru cât se poate de firesc şi posibil în 19417 
Dacă nu o făceam, sovieticii s-ar fi regrupat şi ne-ar fi atacat din nou pe linia 
Nistrului, de data asta mai puternic. Noi am fost siliți să intrăm în război, şi a 
trebuit să-l ducem până la capăt. L-au dus până la capăt sutele de mii de soldați 
români morţi, răniţi, mutilaţi, dispăruţi, prizonieri cu anii prin gulagurile ruseşti. Ei 
au luptat şi şi-au făcut datoria, au luptat cu armele cu care țara lor i-a înzestrat, şi 
nu ei sunt vinovaţi pentru modul: în care s-au încheiat ostilitățile. 
Responsabilităţile trebuie căutate la cei care timp de douăzeci de ani nu s-au 
preocupat de problema. esenţială a ţării, apărarea. Aruncă vinei în cârca lui 
Antonescu, că nu s-a oprit pe Nistru, e culmea ipocriziei. 
lon Bratu - Constanţa: Imobilul din Aleea Alexandru nr. 1, Palatul lui Becali, 
a aparținut industriaşului evreu Auschnit. Achiziţionarea clădirii l-a costat pe Gigi 
Becali 7 milioane de euro., iar în renovarea ei a investit încă vreo trei, după cum 
s-a scris în presă. A fost construită în 1920 şi este copia fidelă a muzeului Rodin 
din Paris. Suprafaţa totală a domeniului este de jumătate de hectar, dar, dacă 
imobilul nu se afla la nr. 1, Becali nu ar fi cumpărat-o! (conform propriei 
declaraţii). Cele peste 20 de camere au fost împodobite după moda anilor '30, 
cu pereţi poleiţi în aur de 24 de carate, draperii cu ciucuri, covoare persane, 


candelabre, tablouri cu teme biblice si icoane de dimensiuni impresionante. “ 


„Palatul Becali”, aşa cum îi place proprietarului să-l numească, îndeplineşte 
diverse funcțiuni: biroul personal al latifundiarului, sediul central al PNG, locul 
conferințelor de presă ale clubului de fotbal "Steaua”. 

Cezar Pleşa - Buzău: Cartea preotului Imbrescu se găseşte la librăria Sofia 


din Bucureşti. E 
Niooleta Codrin 


ISSN 1583-9311 


II 


| 


92005 


| 


sau 0745 074493 ===> 
egionar(azelea-codrean == 


|